[1] ARHIVA ORGANUL SOCIETAŢII ŞTIINŢIFICE ŞI LITERARE DIN IAŞI Anul XIII. Iannar si Februar 1902. No. 1 şi 2. ======================'=========== ================= RIRIA Ultima rază din viata lut Eminesou • SCRISOAREA J Repedea 2 Iulie 1886. Jubita mea Marie! Abia ati trecut trei săptămlnl de cînd ne-am despărţit şi mi se pare că sunt anl la mijloc; şi cum nu ar fi aşa, cînd din viaţa noastră de copile nepăsătoare, am trecut deodată într'o viaţă nouă, plină de dorinţt şi plină de mistere. Ne-am dat cu­ vintul, la despărţire, că vom urma, în lume, prietenia noastră din şcoală; că ne vom împărtăşi toate impresiile ce le vom cu­ lege in noul drum pe care am calcat. Ce zid tu draga mea? Oare e cu putinţă � transmite tot ceea ce simţl, tot ceea ce se petrece în adîncimea sufletulut, mal cu sarnă acum, cînd toate aceste irnpresit se intipăresc cu o putere atît de vie pe pagi­ nile încă nescrise ale vieţet no astre ? Cu toate acestea, ca să'rnl ţin cuvîntul şi tot odată să simt bucuria rmpărtăşirer, ImI vOI da osteneala a o face pe cît e cu putinţă. «O! Repede frumoasă şi mult desfătătoare, ict colea sămă­ nată de cîte-un delişor, pe-a căror cobortş JrI, vălcele 'ncintătoare, [2] Hil'Îa auz î murmurtnd vecinic al apelor izvor"! Iată minunatul adă­ post in care mă aflu; adevărat locaş unele sufletul meu, doritor ele farmecele naturer, se poate incinta cu prisosinţă. Al sa rizr, şi ce ar mal ride şi celelalte colege, cînd ar ceri cele ce'ţt scriu, voT care mă tratati pururea ele prea mare vi­ sătoare, Se vecie, clraga mea, că firea nu ţi-o poţi schimba, şi drept !tiă'P spun, nicl mi-aşi da vre-o ostene-ală în această privinţă; căcl atunct când mă aflu cu mine insumr, mă simt aşa de mul­ ţămită cum nu se mal poate, avînd prilejul de a sta la vorbă cu dragele mele tnchipuirr, De aceea pădurea din dosul caser unde pot asculta ciripitul păserilor şi moriotonul murmur al părăua .. şulu) ce trece de a lungul grăclineT, au vrăjit Împreună un far­ mec ce cu atîta drag mă desfată. Acest loc incintător pentru mine, e tot odată statiune ele băi, unde vin mulţi să'şi caute alinar ea suferinţelor. Fru muse­ tele naturef nu au însă aceeaşt atragere pentru toţl. şi mal cu sarnă pentru acel ce sunt bolnavl, şi de aceea directiunea băi­ JOI' caută să le aducă şi alte petreceri, cu muzică şi danţurr, ele la care însă sălbateca ta prietenă se sileşte a se sustrage pe cît e cu putinţă, alergînd la elraga el pădure, să vadă cum luna tri­ mite ploae ele raze prin negrul frunziş întunecat de umbră, şi să asculte cum privighitoarea zice duiosu'i cint ele noapte. Pare că văd cum, cu caracterul tău pozitiv, În viitoarea ta scri­ soare mă vei certa, spuindu-mi că de ce fug ele lume, cînd în lume numar, putem găsi îndeplinirea idealuluI visurilor noastre ele fete; în lume numai vom întîlni pc, făt-frumos cu ochir ne­ gri, ca noaptea cea adîncă, sari albastrivisătort, ca cerul în în­ sărare. Asa ar trebui să fie; căcl ele cînd deschidem ochir la , \ viaţă, spre această ţintă ne îndreaptă l)aşiT toţi cel elin jurul nostru. Nu, dragă, nu voiii să gîndesc Încă la aşa ceva; la ţelul pe care toate îl videm ca limanul înflorit. Aş vrea însă mult, să pot întîlni, în aceste dragI locurr, un poet. .... Aş vrea, pe banca umbrită de frunzişul teilor, să stau cu el la vorbă; să văd [3] Ultima rază din viaţa lUI Eminescu ce s'a petrecut in sufletul lUI, atuncr când a scris comorile de frumuseţi care ne fermecati mintea, când le cetiam împreună, Şireato! zimbeştt ? Ştiu de ce; al ghicit numele dragulul meu poet, a căruia cinturl au un răsunet atît de adinc tn sufletul meu. Dar unde este el? Nu o ştiii., .. , Nu stiti de se află sănătos ort bolnav, nict in ce parte iş'î mat duce viaţa. Scrie'mt şi tu despre tine cum te afli şi cum petrecY? De sigur că mal bine de cît visătoarea ta prietenă care stă tăr z.iă noaptea în gră­ dină, privind la cer şi aşteptînd să se coboare spre dinsa «vre un luceafăr blînd, alunecînd pe o rază» ; dar care ar dori să albă lîngă dinsa pe iubita el tovarăşă de copilărie, ca strîns lipite una de alta, să'şt spue gîndurile toate. La revedere, şi cată de vină, după cum mi-al făgăduit, pentru ca să poţt videa singură, că cele ce'ţi splln sunt reali­ tăţt, iar nu lnchipuirj, după cum eştt poate purtată a le crede. RIRIA SCRISOAREA II Repedea ii) Iulie 1886 Dragă Man'e! Dacă visurile toate s'ar intrupa ast-feliu cum s'a intimplat la mine, ne am deprinde a visa mereu, Pe cînd mă gîndiam mal cu drag la mulţărnirea ce aş avea, dacă intimplarea ar face să apară aşa de o dată inaintea mea poetul meu iubit, iată că se deschide uşa, şi intră in cancelaria stabilimentulu T, un­ de mă aflam din întîmplare, un fo st profesor al meu care facu cunoscut direcţiei, că poetul Eminescu, avînd nevoe ele o cură de idroterapie, va veni aier. Dă'ţt tu singură sarnă ele rnare i bucurie ce mă cuprinse, la ideea că În curinel am să pot vi­ dea pe poetul la care gindeam cu atîta drag şi că am să pot vorbi cu dlnsul elin cind în cind. Nu'l văzusem nicf odată; [4] 4 Biria mi'l închipuiam înalt, cu portul mindru, cu toată infăţoşarea măreaţă. Cind colo ce se văd? Un om încă tînăr, însă îmbă­ trînit de vreme, cu faţa palidă, mersul încet, umerile joase şi obosite, ca şi cind ar fi purtat cu greu povoara tristelor lUI gîndurI. Ochii, această oglindă a sufletulut, cătau tot în jos mihniu şi melancolici, pare că se temeau a privi în sus, să nu'I mal vie cumva inspirar ea de care se Ieria. Mă cuprinse o adîncă tristeţă. Ce a fost el şi c e este? Ce a trebuit să fie sufletul şi inteligenţa acestui om, cînd erau în toată puterea lor! Cum il nimicise boala, "şi ce urme grozave lăsase asuprăI, făcindu-I atît de nepăsător, ti care scrisese lucrurt atit de a­ dînc simţite! Cite-va zile nu-l mal VaZ'Jl de loc. Intrebind despre el pe medicul băilor, îrnl răspunse, că fiind în stabiliment multe femeT, el Se Ieria de a se arăta, căcf urăşte grozav femeile, din ca­ uza cărora, zicea el, a suferit multe amărăciunl. Bucurie în mînă străină, Irnl ziseiu. Am sperat mult şi am dobîndit puţin. Ce soiu de fire sălbatică or mal fi avînd şi oa­ menit aceşu mart l Pe cînd toţi ceilalţi caută societatea noastră, el fug de dînsa. Dar mă întorc şi lmf zic; Pot să'l judec şi încă aşa de aspru, cînd el poate a suferit atît de mult, intil­ nind în cale'I fiinţt «cu chip de înger şi suflet de demon», cum zice el, şi cînd a trebuie să coboare atit de jos idealul ce'l pusese atit de sus! Cu cît mă gîndesc la aceste toate, cu atît mal mult se naşte În mine dorinţa de a'I vorbi şi a videa , dacă într'adevăr scrierile lUI au fost lnrlurite de impr ejurările dureroase prin care a trecut, sau dacă ele ali fost înpgrite de melancolia sădită În sufletul lut, odată \cu simburcle vieţer. Iert ducîndumă în grădină, zărit pe Eminescu pe banca umbrită de fri.nzişul frumosului tem, stînd cu ochil inchişt, dus pe gmdurt, şi păriud a fi cu lotul străin de tot ce'l incunjura. Lumdu-mt inima in dinţt, mă apropiel tiptil de dînsul, punîndu'i mînile pe ot.hl. El tresări de odată şi, cu o voace înăsprită, îmI zise: «Demonii nicl nebunilor nu le dau pace» ? Nespăriin­ du-mă de loc de aspra': cu vintare, n răspunsei cu blîndeţă: [5] Ultima rază din via la lut Eminescu -- Nu sunt demon, ci sunt numai o copilă doritoare de a sta cu tine la vorbă şi a alunga, de se poate, neagra melancolie ce apasă atît de greu fruntea şi ochit tăi. Fără a privi spre mine, fără a se mişca macar, răspunse: «Frumos graiă al. Nu cumva eşti mama pădureţ care al imprumutat glasul vre unei zinc, să vil să aderneneştt str igoit ? ImI veni aşa în gind să () rup de fugă. Gîndeşte-te şi tu : poet, fost nebun, vorbind ele demon], strigot şi mama pădurei; nu prea îţi vine la îndămină, orf cît de inimoasă al fi. T'otuşt mă gtndit . să mal in .erc odată şi să mal stric o vorbă, că de fugit am cind; sunt doar mal sprintenă ca dînsul. Mă plecăi dar cu capul peste umărul lut, punînd mîna pe celalt umăr, ca şi cum aş fi vroit să-I opresc în loc, şi mă uităI la el cu o pn, vire plină de milă �i de jale. AtuncT, pare că învins de atita stăruinţă, aruncă ochil spre mine, cătind cu ei, ca deşteptat dintr'o adormire adîncă şi, cuvintind rar şi răşchirat, îmi zise: «De nu eşti fapt, apot eşti demon sau înger; căct aceşti doI violent adesa ÎşI schimbă chipul, şi am perdut de mu't na­ ravul de a sta la sfat cu el. Dar de eştl aşa de bună şi blîn­ dă, cum te arată faţa, şi nu te temt de oarnent cu mintea zdr un­ cinată, eşti umbra primăveret rătăcită prin pădure, în zilele lumi­ noase de vară, şi văzînd acest copac rupt de furtună, al venit să te sprijirn cle dinsul.... Feri în lături! Nu vezI că-I putregalU ? .. Şi, adinc măhnit, aruncă o tristă căutătură la bolnavele-I PI­ cioare, goale, în nişte vechf papuct. - Te inşălf amar. Copacul pe care mă spnJtl1 nu e pu­ tred şi nicI nU-I rupt macar. Furtuna nemiloasă ce face adesea jertfe, puţin l-a îndoit; dar este încă tînăr şi poate cu incetul să se îndrepte iar şi chiar să înflorească în luna lUI Priar. «Copilă, zise dinsul, cu glasul de tot jalnic, ce blînd imf mal vorbeşti! Şi unde-I oare lumea în care tu trăeştl ? Sigur în vro planetă, departe de pămînt, unde cam greu străbate al gindulUI avint, şi n'ar luat nimica de la semenii tăi ce'şt caută victime, să poată fi calăt, Tu vi! mtngtetoare, s'aduct vorbe de milă, acelut ce speranţa şi mila il [ac silă. [6] Riria -- Nu al de loc dreptate! După o noapte neagră, răsare iarăşt ziua. Noaptea 'ntristare varsă sufletelor zdrobite; iar ziua CLi lurnina't aduce mingîere. Zicea'( adnioară, că graiul meu e dulce, şi vorbele-s plăcute ce izvorăsc din suflet spre a-ţi putea grăi, Cu cîtă fericire pricep şi eu la rtndu'mt, ca'ţI curge versul mîndru din graiul tău inalt, şi'n sferele senine a cugetăret tale izvorul poeziei tot încă n'a secat. Şi-aşa de mult Îmi place vorbirea'ţt s'o ascult, că rninf, de nu te supert, voi reveni din nou, ca să mal stau la vorbă, cum am făcut şi azt. La revedere, dară, Mă duc, mi-e teamă tare, să cu mă certe mama c'am stat aşa tîrziu. «Nu! mal rămll o clipă, E sorele in para; aict umbra pă­ dureI 'l-ascunde de nu'l vezI. Dar cum te chiamă oare, placuta mea nălucă? Te-am mai vazut vre-odată ? .. De şi de sigur. .... sigur, nu te-am văzut de mult! Intrerupindu'şl insă de o Iată avîntul, şi reluind glasul nepă­ sător imi zise: Mergt spre casa? Merg şi eli, să văd unde şezr ? Eştt om sali om nu eştt, şi mini veni-vom iarăşr, să spunem la poveşu. Eminescu mă intovărăşi pănă la locuinţa mea şi, voind a se convinge că am intrat acolo, se apropie de geam şi privi înăuntru; apoI, şuerlnd uşor, pleca cu mersul leneş şi g-reoiu, spre locuinta Iut, o odae ce o trnpărţia cu a1t1 trei tovarăşi. Fiind prea sărac, nu'şI putea plăti de cît un pat. Incintată de reuşita tndrăznelel mele, m'am gîndit imediat să ti-o comunic şi ţie. \ SCRISOAREA III RIRIA Hepedea ]8 Iulie J886 lubda 111ea Marie ! Din prima mea scrisoare al putut vedea, cum fericirea ce am a vut a intrecut toate aşteptările. Am putut vedea ce adîncă [7] Ultima rază din viaţa lui Eminescu 7 comoară de simţiri există încă în acest crier zdrobit. Ce u'aş da, să fiu medic şi să pot vindeca bolnavu'i trup? Căci, de ŞI suferinţele lUI morale aLI fost marr, lupta cu nevoile vieţit gro­ zavă, apot soarta nu i-a hărăzit măcar sănătatea, lucru atit de trebuincios' prigoniţi lor el. Dar nu sunt stăpînă pe nici unul din mijloacele ce i-ar putea folosi. Singurul lucru de care dispun e numar sufletul meu, pe care i l-am închinat înainte de a'l cu­ noaşte. Cum tu oare cu putinţă ca fiinţa ce a fost iubită de dînsul, să nu'l preţuiască; să nu'i fie credincioasă pănă la moarte? EI! draga mea, îţI aducl aminte, cind vre una dintre fete, venind de-a casă, ne ţinea cuvîntări asupra drepturilor ce am putea căpăta? Vă spuneam, că eu nu le rivnesc; căci în mîna noastră avem bunătatea şi blîndeţa, arme atît ele indămă­ natice sexului nostru, şi prin a căror întrebuinţare, putem domni atuncr, cînd intllnim în cale fiinţr, pe care aceste sirnţir) le pot atinge. Uite! dacă femeia ce a fost iubită ck dinsul ar fi fost bună, ar fi iertato inima să't amărască ast-Ieliii sufletul? E drept că în naturile geniale tolul e extrem; şi iubirea şi ura; aşa că el a întrecut poate idealul ce-şt Iorrnase în visurile lUI de iubire, în bine şi în răii. Soarta care e de obiceiu atît ele zgîr­ cită în fericirile ce le hărăzeşte omenirel, printre noianul de dureri ce't dă cu prisosinţă, drndu't geniul, i-a şters fericirea cu totul din cartea vieţet, El, afară de nenorocita iubire care'i a­ dusese atîtea desamăgirt, mal avu r'e luptat şi cu neagra ne­ voie. CăCI orr cît de nepăsător ar fi un om faţă de avuţie, e trist, grozav ele trist, să fiT bolnav şi să nu ai macar putinţa de a plăti patru păreţi, unele să poţl geme singur, şi neavînd nict un ban al tăii, să aştepţt toate de la mila altora. Pe cînd aceste gînduri mă preocupati veniră să mă poftias­ că la balul ce se pregătise pentru astă-sară şi la care tre­ buia să mă duc..... Fă-ţl idee ce bine am să petrec! Dar nu puteam să nu mă duc; căct printre vizitatorii de aici, e unul care face mamel ochl dulci şi laudă mult pe sălbatica ei filcă. Mai am şi nenorocul că acest măgulitor e ceva avut, de şi se ştie cîtă sărăcie morală poate adesa să ascundă banul. Nu'l cu- [8] 8 Riria nasc bietul şi nicl ştiu de'l judec rău sau bine; dar rostul lUI e perdut dinainte; căct sunt hotărîtă să nu mă mărit, de cit nu­ mat cu un om învăţat, fie el chiar sarac. Pe orizonul vieţet mele de aZI, nu văd însă nimic de aşa feliu, afară doar de intune­ catul prieten al poetului meu care, de cite orl vine pe aier, se cam încurcă in vorbă cu mine. De şi i-e părul cam cărunt, inima lUI, după cum văd, e chiar stacoşie. La revedere În cu­ rtnd, căci n'am de gînd să stau mult, ŞI voI sfîrşi scrisoarea, după ce mă voiii întoarce. Uf! Iată-mă înapoi. Nefiind de cît unsprezece oare, am încă timpul a sta Ia vorbă cu tine. Imbracată în haina mea naţi­ onală, intrăl În sală cam pe la nouă. şi jumătate. Un tînăr, cu ca­ re vorbisem de vre-o două treI orî, cum mă' văzu, veni spre mi­ ne şi 'mt zise: «Bonsoir Mademoiselle, vous vous faites attendre; j'etais impatient de vous voir. Comme ce costume vous va bien! - Vă mulţumesc D-Ie, pentru buna D-voastră intimpinare; dar m'ar fi încîntat mult mai mult, dacă aceste bine voitoare vorbe ar fi fost rostite în limba costum ulur ce port. ! Ce-ai fost ierr aZI nu mal eşti, şi pe ochi'ţ i cad perdele, ca ce-o fi să nu zăreşti. Timpul care vine-a­ duce nauc faze ele trăit; sub picioru-f calcă veclnic tot ce'n ca­ le') a găsit. Pe mine însă, îngălbinitul frunzilor toamna nu mă întristează peste măsură, cu toate că sosirea el produce şi a­ supra mea un simţimint de melancolie. Dar cînd mă preumblu prin grădină, vara sau primăvara, şi strivesc sub picioru'mt frunzt căzute fără de vreme, mă cuprinde o mare jale, cînd mă gin­ desc că frunzI abia inverzite, zrnulse de furtună, s'au rotit o clipă mal sus de cum erau, şi apol cad jos, spre a se nimici cu totul. Mă gîndesc la asămănarea 'ce natura pune între toa­ te. Frunzf şi nori, rupte de timpuriu, sunt ca frumoasele vi­ suri ale primelor dorinţr, pe care nălucirea, această furtună a sufletuluî, le ridică pentru o clipă, sus de tot şi, ne-mal putindu­ se prinde iar de sunetul unde trăise, împodobindu-I CLI florile speranţe), le aruncă in braţele decepţiune'î, zdrobindu-le. -_. Tot SpUI mereu la lucrurI strimbe! Vr a) să cinţf opere pe drîmbe! S:1 verşr, în sufletu-mî rănit, păreri ce însuţi n'ar simţit: ba că în bine tu al crede, ba supărărt că n'ai avut, cinci in ochiu'ţt chiar se vede şirul pe-unde ati trecut! ImI pari ins' O crenguţă pribegind în rătăcire şi cătind un loc la umbră, adă- [24] 24 Hil'ia post pentru iubire. Sarmana crenguţă tristă, zbuciurnată'n vin­ turI grele; ştie oare viitorul unde te-or răsădi ele 7 Nicî el Illl ştie nimica; inttmplărr pot ca să facă, să tmpodobeşn o vatră In simţirt de tot saracă. Să lăsăm iar la o parte gindurile aste triste, ce-or umplea inimt de jale cît pămîntul o s'existe. Ia să'mt SpUI de crezI in visuri, căcf avut un straniu vis. Nu mi-t mal amintesc bine; ce păcat că nu l'am scris! Te aş fi rugat pe tine să vii să mi-I tălmăceştr : ghibace te văd în vorbă, chiar şi cînd s pul la poveşn. � Drept să'ţi spun, darul lUI Iosif pănă-acum nu l'am de­ prins; de şi-a multora nimicurt tălrnăcir ea-I cimp intins. Şi ce al visat tu oare atit de fărmecător? Pe mult iubitul tăii Gangf: ju­ cau zinele In cor? Sau visat-al c'o stea poate s'a coborît spre tine,Iăsind în cerurt sus cărare de lurnine, şi 'n zînă Intrupată, din raze făcînd punte, punea cununl de laurI pe palida ta frunte? «Şi stele şi luceferI apus-ati pentru mine, elin vrernf înde­ părtate în sferele senine; iar spinil suferinţe! de mult cunună-t port; am şapte vieţi de sigur ele încă nu sunt mort. Ce ma­ re'ncumătrire au sufletele noastre, de sentilnesc chiar ele şi'n lumile albastre! De ce nu s'opresc oare in sferele de sus 7 ... Su fletul tău răsare şi-al meti văd c'a apus. Cînd mă'ntîlnesc cu tine, vorbim aşa de multe, că-acele ce-aş mal spune rămîn in vecl pierdute, in haosul cel mare al celor nou născute. � Aş vra vremea s'adune ceas bun cu. ceasul rau, şi să vorbeştt într'una ca să te-ascult mereu ; dar vezt nu uita ia­ ră ceea ce al de zis, căci sunt nerăbdătoare să'ţt tălmăcesc cel vis. 4 Un VIS e vis, clar greu de zis. De\ n'ar fi iţe.e minţit atît de incllcite, eu aş găsi mal lesne cuvinte potrivite. Să 'ncerc : A sară, pe timpul cel ploio s tare, vruî să pun o stavilă între mine şi lumea din afară. Mă lungii pe pat şi, dind jos perdelele vide­ re], pornit pe intinsa cale a gîndurilor. Sătul de ele, căci veni au tot triste şi mohorîte, chemăi somnul, şi de astă dată el sosi repe-te, dind din aripele': uşoare, mult uşoare, plnă ce m'adormi cu totul. De odată Eminescu puse 111ÎI1(\ pe frunte, parcă voia să [25] Ultima rază din viaţa lUI Eminescu cheme icoana visului avut în lumea conştiinţei. De obicelii, cind vrea să spue ceva trist, melancolic, cade greG pe glndurl. Şi atunci încep a izvor i din minte'! idel poetice, adese ort neregu­ late, dar tot de-auna sublime. Privind în deşert, cu ochi ce nu mat aveti nimic păminte sc, şopti mal mult de cît zise: "Pare că eram mort şi, drept mormint, aveam o pajişte bo­ gată de flori de primăvară, plecate-uşor spre mine de vIntul cel de sară. La cap repeta teiul, cu crengile'! plecate, prohodul cel de moarte, cîntat ceva înainte, prin frunzele lUI late. Şi parcă la picioare 'mf pusese, nu ştiu ci 1e, un mindru chip de fată ce să­ măna cu tine. Purtai' o harnă sură ele pinză de painjen. Rotită toată 'n mreje, făcînd mereu virteje, prinsese mit de fluturr, de nu puteai să-I scutur I. Bogatul păr în valurt cădea numar pe-un umăr, acoperit aproape mal tot cu flort de nufăr. Şi fruntea'ţt era 'ncinsă cu mindre vineţele, cu mure 'ntunecate şi rument fragI prin ele. Iar capul, clătinindu-l povoar a acea grea, şi fragI şi negre mure din păr se desprindea. Din murele căzute s'o­ priră, drept sub frunte, anume numai două, ce străluciau fe­ eric prin picăturt de roua. Iar fragI, tot dOI la număr, căzură, bată'i vina, şagalnic şi cu haz, mal jos de la grumaz, în două roţi ţesute de do! painjenl harnici, să poată prinde '11 ele pe flu­ turit zburdalnici : Şi braţele-aveai goale şi gitul iar gol tare, în­ Iăşurat in şirurr de miel rnărg ărintare. Iar mult vicleanul soa­ re, din apusa-I roşaţă, itT trimetea dulcI raze, pe cap, pe trup, pe faţă, de strălucea! ca luna, cind ele-o strîng In braţe. In mină cartea vieţi'mt ţinea'! lntredeschisă, elin care jumătate cu negru era scrisă. Pe ceelaltă parte, prinzînd din frunte-o rază, voiaj să scrit ceva; dar mi fu cu putinţă, căcf umbra tot ştergea. Văztnd a ta dorinţă, ghicind a ta vointă+-din racla tnflorită-vde rnoar­ te înţepenită vru! să Intind eU mina, să scrin şi eu tntr'insa, o vorbă: numar una! Zădarnică dorinţă! Zădarnică silinţă l Nu o putul atinge; căci voia grelet soarte nict cînd n'o poţt învin­ ge. Mă mal luptă! o clipă să mă ridic eii drept; dar mă trezit deodată pe patul meu, deştept. Iar luna printre gratii, cu ra­ zele el fine, părea că-şt ride iarăşi de visu 'mi şi de mine. Dure- [26] Hiria riie din trupu'mt porrnra să mă certe, ;U li crude ca ori-cind. Aceste blăstărnate voiu ca să'rnt arăte că 'n cartea vieţet mele scrisese cel destin, să sufăr păn' ce moartea curma-va acest chin. De eşti tălmăcitoare, spune'mt ce'nsarnnă visul ce 'o peptu'mt crud mă doare '? - Nici cerc, nict pot, nici vr aii, să aflu deslega re la o aşa poemă de visuri de poet; căcl n'are ori şi cine prilejul fericit s'audă două visuri ca cel ce-ai povestit; dar ca să-I ţin mat bine şi'n minte să-I păstrez, m'ot duce chiar acuma să mi-I incondeez. «O nu'ţt da osteneală, să scrit visuri nebune ce fără rost s'arată în creeru-rnr zdrobit. Dacă gindeam mal bine, nict tre­ buia să-I spun, căcl, de-l vei spune altor, m'or crede iar nebun. Nu doar că nebunia mă tem s'o întîlnesc. Mi-e frică doar mal tare întreg să mă găsesc. Căci ce e nebunia, nu-l oare ferici­ re, cînd nu mai şti) nimic? Şi'n razele slăbite a cugetărd me­ le ce aZI le mal posed, o prigonire-a soarter nu trebue să re­ văd? S'aud, nu e durere, in juru'mi cum toti spun: feriţi-vă de dinsul ; nu ştiţi c'a fost nebun? Dar ce'mt mal pasă mie ce sunt şi ce-am mai fost, cind intr 'această viaţă, stingher n'am nicI un rost! Ce aş mal fi putut spune, în momentele acestea atît de du­ reroase, în care tăcerea e cea mal bună mînglere? Mulţi aii zis de dinsul că era nepăsător, că despreţuia totul. Nu era nici una nict alta; era numar mîndru, prea mîndru, şi nu voia să arăte nimărut adinca lui durere. Veniră să ne cheme la prinz şi pornirărn încet spre casă. Despărţindu-ne, i-am dorit poftă bu­ nă la mîncare şi poftă rea la triste gin�urI. Indată după masă \ m' am pus să scriu ca să'ţl repet, cît de grabnic, frumoasele'! cugetărt, pe care am cătat a le reda pe cît am putut de bine. BIRIA [27] Ultima rază din viaţa lUI Eminescu SCRISOAREA VlII Repedea 7 Septembrie 1886. Iubita mea Marie! o ploae măruntă, greoae, ploae de acele ce apasă trup ŞI suflet, ţinea de citeva zile. Intrevederea intre cel mal apropiaţi al băilor devenise anevoiasă. Stăteam în camera mea de lucru, cu capul sprijinit pe mînă, înşirind pe netrainicul şi nodorosul fir al vrerner, gmdirr mohorîte şi întunecate, ca şi zilele cele lip­ site de soare. De o dată aud de dincolo Jin odae, căzutul u­ nor papuci; mă uit răpede să văd cine e; zăresc pe Eminescu lungit pe pat, pare că era la el aCJ.s3. � Bine al vernt , ce mal fact ? «Ia am venit aice, să-mi mal scutur din cap ploaia care pa­ re că'rn'i curge picătură cu picătură în crier şi e aşa de rece, că mă simt cu totul sleit; oare mult o să 1111.1 ţie? Urîtă mi-e vre­ mea sură care intunecă şi mal mult negrele gindurI. - E drept; vremea are în tot deauna înriurire asupra fi­ inţet noastre morale. «Fiinţă morală! Pe cine numeşti ast-fel? � Sufletul nostru nu-I el fiinţa noastră morală şi trupul nostru fiinţa materială '? Din înţelegerea sau neînţălegerea aces­ tor dOI tovarăşt, nu reesă starea noastră bună sau rea? De şi u­ nul e mărginit în trecătoarea lUI formă şi cel-Ialt nemărginit în e­ ternul lui avint, atîrnă pururea UDul de altul, şi e straniu de tot ca sufletul, în vastaI nemărginire, să fie adese ort robul trupu­ lUI mărginit. «Al mare dreptate, credeam că nimene nu ştie mal bine ca mine lucrul acesta, eu care am simţit descumpenirea lor. Mă bucur însă cînd văd că mal sunt fiinţe care judecă cu o minte sănătoasă într'un trup sănătos; dar mă mir unde al făcut aşa de timpuriu şcoala judecăţer ? Nu cumva eşu filosoafă? [28] 28 Hiria - Nu sunt filosoafa : dar trăesc de mult în tovăr.îşia gîn­ dulut. Din frageda mea vristă, cu totit mă găsi au o stranie fiintă , , , cu apicăturj nesrluici, Cll straşnică voinţă. Tindeaii ca să mă fa- că podoabă pentru casă, aşa precum se cere în lumea cea alea­ să; să ştiii a întra'n sală, a [ace-un reverans, şi-a mă roti gra­ ţioasă cu băeţer la dans. Dar etl sirnţiam cum capul pe mina mea se Iasă, cînd im! faceati Cll ochiul ca să stat! drept la masă. Bunica cea bătrînă zicea să mă supun, să mă deprind a coasă şi-a impleti colţun ; iar sara, cînd la toacă, venia să'rnt vadă spo­ rul, zicea cu jale-adineă : netrebnic mi-e odoru!! Şi cînd mal ve­ nia vremea să spun versuri la lume, În gură-amorţia limba, nimic nu puteam spune. Dar cum plecam din casă, sirnţirea'rnt venia toată şi stolurI de dragI gîndurI sosi au în minte'mt roată. Şi ce mal sindrofie făceam cu flori şi stele, fiinţe mute toate; dar cite'rnî spuneau ele! Cercară toţ) cu mine să mă prefacă doar: le fu insă şi munca şi chinul in zădar. Atuncea mă lăsară cu toţit părăsită, să facă z eu cu mine ce-o vrea a mea ursită. De astă nepăsare puteam cu să-I acuz? Cam greu era să placă un tip aşa hursuz l Văzîndu-mă lasată de toţt în părăsire, m'am prins soră de cruce cu draga mea gindire. De-atuncea eu trăit­ am mai mult cu mine însu-rnl ; nu le-arătam zirnbirea, dar nicl nu vedeau pllnsumt. Cu mine am stat la vorbă în ceasurj de durere; dar n'am cerut la nimeni nict pic de mîngiere; ş'am găz­ duit pe rind în sufletu-mt stingher, gindirl adesa triste, plîngind Intr'un ungher. Simţirile in sloată in mine-am adunat, şi-acum se'mbracă'n gîndurI, sub glndu'ţT fermecat. De'ţt par că ele zboa­ ră în spre filosofie, eLI cred şi sunt convinsă că ţi-o datoresc ţie. «CUI le datoreşn toate, cam g;rdi e de ştiut. Gtndirr ce ard în rninte'ţi cu tine s'au născut; şi văd făr 'ndoială că simţi şi-un suflet ai, căct la sirntirt măreţe, măreţ răsunet dar. �- O da, il simt că'I am, cu dînsul doar petrec; frumosul şi urîtul cu el în minte'mt trec. Plăcutel veselit şi'ntunecatet jale, adînc în a mea fire, tot el le face cale . .. Frumos vorbeşti şi tare mă bucur cind gîndesc, c'aceste ginduri pline spre mine rătăcesc; Ia spune far de glumă, cînd t­ I [29] Ultima rază din viaţa 1111 Eminescu 29 nu's, ţi-e dor de mine? Urîtul lăr' ele marginT e frate-atuncT cu tine? Chiar firul cel de iarbă tot cată cătră soare; jăleşte cînd se duce şi-r vesel cînd apare; lumină el revarsă "n zor I 'n a­ miază 'n sară, şi luna o 'mprumută de lumnează iară. Tu, stră­ lucite soare, făcutat dar de raze şi geniu'ţT, slăvite, cu drag ne lu­ minează. «S'a stins sărmanul soare în depărtărl albastre! Acum cînd nu mal este, îl căutaţt prin astre. Lăsaţi'l să rămîe acolo, un' s'a dus; nu'l salutaţi, acuma, cînd dinsul a apus. Atunci cind ră­ sărise, era o ceaţă deasă; nimeni nu l'a zărit. Abia eşit elin piclă, făcu o lungă-eclipsă, in mijloc de zenit, ş'apor lunecă grab­ nic spre negrul asfinţit! Ş'acum cînel nu mal este, cu toţiI mal r'ar vrea; şi duşmant şi prietinI se'nchin apuse! stea. - Apus'a steaua pentr'o zi, acum iar reapare, şi tot mal mindru va luci, tot luminînd mal tare. RomîniI aZI vor veni toţl la ea să se închine, ca mînelra stea a blindet nopţI mult timp să tot lumi ne ; la stele miel din jurul el lucirea să-rnprumute, şi prin aprinsele-î scintef să lumineze multe. Al ţăreI cer atunct va fi cu mult mal luminat, cînd steaua mlndr'a'străluci cu cele ce-a creat. "Vorbeşti ţi'arn spus atit de blînd cum nimeni nu mal ştie; în sufletu-ţt cel plin de dor e-atîta poesie, că uiţi că sunt un biet nebun, şi'mt facT milă şi mie. Iţ'î e şi ţie Însă chin şi trudă In zadar; pe cer cuprins de vecTnicT norf astre nu mal răsar; şi'n cugetu-mI cel mistuit gtndirr nu mal apar. Cu suflet, min­ te, şi cu trup dincolo vraîi să trec; de ajuns Îll11 este lupta nu vreaii s-o n131 încerc..... Şi de chipul tău se'ncheagă trist in ciasurile nopţet, a fost scris, pentru a mea jale, să te aflu 'n fata morţet! Vezt cum ploaia care curge de la cer cătră pămînt ne aduce amintirea neuttatuluî mormint; răci doar numat el in lume astăzl sigur a rămas, şi viaţa, rea sau bună, este numar un popas. Dar mă duc; voI să'mt iaii drumul cătră sala de mîn­ care; să nu se răsufle vinul ce turnat-aii în pahare. Or1 cît ar [30] 30 Riria fi de frumoase gtndurr ce mereu ne-am spune, mal tare ca e­ le-i foamea şi pe toate le răpune. Drag'.\. Marie, de nu ar fi aceste contraste de cugetare, mal că am uita, că el a fost şi, din nenorocire, mar poate fi nebun, BIRIA SCRISOAREA IX Repedea 10 Septernbri 1886, Iuţnta mea Marte! După ce ai coborît la vale din dosul caset, se află un ro­ tund de copac! care, intrunindu'şr crengele răslete de pe virfurt, formează o boltă de frunziş, prin care soarele trimite, în tim­ pul verei, căldură umbrei tăinuite de jos, In mijlocul rotundulut se rrdică un plop, uitat de bătrîn care, despicînd bolta de ver­ deaţă, îşI înalţă capul falnic cătră cer. Pare a fi grozav de mîn­ dru bătrînul, căci trunchiul lui e presurat cu nenumărate nume, şi la multi din acel ce le-au scris acolo, le-a înţăpenit de mult mîna, luindu-şf ramas bun de la toate. Ei s'au dus; el trăeşte, şi trăi-va încă atunct, cînd nicl unul din nOI nu va mai fi, da­ că mîna sacrificatorulut, cu cîte-va loviturt ele topor sau seîr­ ţiiturt de ferăstrău, nu va veni să închine frumosul trebi.inţer, ştergînd astfel şi ele pe dînsul numele celor şterşi de mult din cartea vieţet, Era o zi de tot frumoasă; soarele in amează, străbătînd mal uşor prin rariştea de sus, arunca, \în locul dungilor aurif de altă dată, pete galbene ce păreau şi mal palide, căzînd pe troianul de frunze, sădit de vîntul toamneI la rădăcina copaci­ lor. Frunze îngălbinite, raze slăbite, pare că ne dădeau mereu ravaş de elrum şi, elin mulţi ce eram, mal rămăsesem puţini, şi pe fie-care zi ne scădea numărul. Poetul meu rămăsese cel din urmă, CăCI, lipsit fiind de atragerea unul cămin şi, ştiind că m­ căire nu-l aşteaptă nime, nu'l trăgea inima să plece înspre nu [31] Ultima rază din viaţa lut Eminescu 3i I ! I �r i ştiLI unde. Aici cel puţin grija unul prieten îl asigura se, pentru două luni, hrana zilnică şi patul de dormit. Nespus de trist îl zărisem dimineaţa, si'rnt spusese că o să plece şi el in curind, şi că voia să facă, înainte de plecare, un pelerinaj prin pădure şi grădină, spre a'şt lua rămas bun de la ele. Banuind că va sfîrşi prin a veni şi în acest loc, cel mar p ietic din toate, mă îndru­ măl spre bătrînul plop. Credinţa nu'rnt fu mşălată ; nu trecu mult şi'l văzul coborind a nevoe calea căiră rotundul, unde stă­ tu sem atit ele des şi vorbisem atit de multe. Se aşeza cu greu pe banca elin faţa mea şi'mt zise: «E heI, se apropie funia la par! Ce rău imi pare că mă duc 1 Mi se pare că las in locurile acestea tot ce mal rămăsese viu în sufletul rneu : şi amara singurătate mă va cuprinde iar. - De ce zid ast- felfu ? Nu al să fil tot între oarnent? «Eştt vecinic singur, CInd eştt împreună cu acel ce nu sim­ ţesc la felin cu line. CrezI că veI pleca şi tu în curînd? Şi in cotro vei merge? De sigur prin balurt şi saloane, ca să fact şcoa­ la spoelej, că al rămas de tot in urmă CII ea, şi val de tine ast-feliii cum eşti! Teor arata toţi cu degetul. -- Nu, nu am ele gînd, zică cum vor vra şi cum le va plăcea; nu simt nicj o atrage re încă pentru lume şi voiti să re­ intru într'o şcoală, spre a-mf desăvîrşi studiile. «Ce'ţî trebue atîta carte ? Cine ştie prea multe, nu ştie a­ desa nimica bine. 01'1 al căzut şi tu în boala veacului, unde barba ţiI o să se facă femei, să păzască vatra, iar femeile vor merge la judecătorie, poate chiar la războiu 1 Rămtl femee; fe­ meea, de 'şi înţălege şi urmează menirea, e mult mal folositoare omenirei. Ea e stăpîna omului elin leagan pănă la mormînt; iar noi, cei pretinşt tart, suntem vectnic robii celor pretinse sla­ be; fiind că femeea ne arată calea vieţei, ca mamă; femeea ne arată tovărăşia vieţeT, ca soră; tot ea ne arată farmecul vieţer, ca soţie sau iubită; iar mtngterea vieţet tot ea ne-o arată, ca fiică. Vez'î dar că natura ne-a făcut să atîrnărn pururea de elin­ sa şi, dacă ea devine sclavă, aşa cum se crede ac1esa ori, a­ ceasta provine numaI din schimbul rolulul. V rea să dicte ze, cînd [32] 32 Hiria poate să inspire. Ce se dictează, deşteaptă lm protrvtre ; Iar ce se inspiră, nu; căct inspirarea (' sugestiune puternică, in con­ tra căreia nu poate lupta nime. Vezt dar că femeea nu are ne­ voie de putere, şi inţălegl cum natura, dindu't pricepere adîncă şi timpurie, a investit'o cu atitea darurt, pentru a o face negi­ nă a totul. - Văd că recunoşn frumoase însuşirT femeeT şi, mal zilele trecute, îţi varsat grozav focul asupra el. «Parcă eu iţi vorbesc de ce a devenit femeia? Nu; de a­ ceea ce trebuia să fie, dacă'şt urma chemarea. ImT pare însă că ziceai, că n'a fost numar ea de vină, dacă şi-a părăsit drumul şi cărarea? «Am zis şi o repet, cela ce este ea acum. a făcut'o bar­ baţit care, prin nechibzuinţa lor, aci o tăvălesc prin tină, aci o ridică în stele. Et au silit-o ast-feliu să se lepede ele darurile fără samăn şi neperitoare ale virtuţer, Femeea are nevoe de iubire. Iubirea adevărată e soare'e rodiret ; el face să răsară, pe rind in sufletul luminat şi încălzit de ea, toate simţirile sublime şi măreţe, Barbaţir indepărtîndu-se de cămin, au făcut ca cele mal bune şi mal cinstite să alerge după schime meşteşugite, ca să le a­ tragă iarăşr inima. Despreţuind totul, au schimbat iubirea în desfrânare, şi nu-şl dau samă, că o mînă nevăzută a scris, ca în timpul vechiului Sardanapal, pe orizonul lume! ele aZI, arnenin­ ţătoarele cuvinte: Mane, Te ch el, Fares. Dar pare că vorbiam de dus. Minf des ele dimineaţă voiu pleca sigur, şi vreti să'mi ieu de az) rămas bun de Ia tot şi de la toate. CrezI oare că ne vom mal revedea vro dată? - Nu ştiu; dar o doresc elin suflet) «La anul al să mal vii pe aice? -- Aşa cred, în lunile de vadi. «Eu însă sunt sigur că n'o să mal viri nicl odată. Pentru mine ce are să fie, e scurt şi măsurat. - De ce vorbeşti ast-feliu ? Oare, tine elin nOI se poate făli cu ştiinţa viitoruluI? NimenI nu ştie ce o să fie, iar ciasul de pe urmă e nehotărît pentru fie-care. EI poate sosi pe neaştep- [33] Ultima rază din viata lui Eminescu 33 tale şi la mal tinert şi la mal bătrinr, şi de aceea nu ştim care din noI vom pleca cel d'intăiă. «O de sigur că eu .... In intreaga ta fiinţa e o viaţă ce trebue s'o trăeştl : căct astfeliti cum eşti croită, al de plătit birurt grele. De al muri indată, al fi fericită, cu toate că durerea nicl pănă acuma nu ţi-e străină. De sigur că soarta sali Dumnezeul tău iubit, de carc'rnt vorbiat şi ieri, iţ! rezervă şi ţie cîte-va pahare. Pe mine m'a adăpat cu prisosinţă. Cred că in curînd o să'rnt sune oara plecărei, pe care o doresc tare .... , De'rnt va şti un spital de ştire, să nu-ml ştie lungă vreme. - Ce desnădăjduit eşti! să vede că sufletu'ţt sărmanul e atit de plin de amar, că nu mal încape în el nicl o picătură de mmgtere. "Paharul cind e plin, o picătură de intrece, se varsă, fie de miere sau de fiere. - Aşa e; ori ce al zice însă, eu cred că ceasul ce vine, nu ştim nimeni ce poate să aducă. Speranţa nu o putem pierde. Neştinţa viitorulut e unul din cele mal mari bunurt de care ne bucurăm. Prin el ne am putut împrietini cu nădejdea, această dulce tovarăşă a celor mal incercaţf. E drept; ea e Iăuritoare de visurr ce arare-ort se împlinesc; dacă dinsa ne înşală, tot dîn­ sa ne dă putere, şi pe lupta g"ea a vieţet ea revarsă mtngtere. 4: Văd că sufletu'ţt se pierde în gîndirile lUI multe, şi neştiu­ tor păsăşte pe cărărt necunoscute. O! păşeşte rît se pote mal puţin, dacă voeştr prea degrabă'n a ta cale ca să nu mi te opr eştr, De-al rămas etern de zbucium în al vieţet mare haos şi, din cele ce-s dorite, al dorit numai repaos, e că'n lipsă de speranţă şi lipsit de mîngîere, ir ositu-le-ai pe toate, lăsînd viaţa ta. stinghere. «Sunt doar bune pentru tine astfeljii de nedumerirI; căcl ele nu au un nume, ci sunt numai nălucirt. Pentru mine însă care am luptat nurnaî din greu, eu zic ca speranţa 'n viaţă e blăs­ tămul cel mal rău .... Vicleana vrăjitoare mereu minciunr lnşiră pe firu't otrăvit; acel ce a renegat'o, acela nu doreşte, ş'ast-feliu e fe ricit. Şi marea cea şireată, cu'ntinderea'i bogată, in veci în- 3 [34] R iria şală ceriul că astrele il scaldă; Jar ea din ve acurt iesă r u faţa el lividă, vecinic inşălătoare şi vecinică perfidă. Scăldind stele'n sclipire şi bărcl zdrobind de valurt, se leagănă in pace în lar­ gile eI malurt, - Opreşte-te acuma poetul meu iubit; ca marea'n vijelie ti-e sufletul pornit. Suflet sătul de jale, mal uită tu năcazul; nu tot gindi Ia răle; mar inclrăgeşte hazul. Nu vezj că'n lumea ma­ re netrebnici! domnesc; iar cel ce ard în gin [urI amar se chi­ nuesc? Străin păşeste-n cale; mai fir nesimţitor; de lumea e vicleană, fii tu nepăsator! «Prefămi-te acum duioasa'rnj rindunică'n so t.ir lă tiritoare ! , , Ce tacr ? Nu zicl nimic? Tu taci; ţiam gicit rolul, spunindu'ţf ce gîndeşti. Rtdică'ţt iute vălnl; nu mal croi poveştt !. ... Cînd are cineva ca tine, minte 'nainte mergătoare, nu poate crede el în basme şi în gindirI inşălătoare. Să creadă proştii şi nerozii în Durnn ezet necunoscuţi; că-n val-virtej de vorbe goale n'or cre­ de'n veci cel pricepuţt ! .. " Dar hal să mergem inaint= ; nu vezt cit vrernea-I de frumoasă? Pacat să tulburăm natura Cll min­ tea-ne supărăcioasă. - E-o zi aşa plăcută cum zeu nu a fost încă; timpul ce vra să'st iee ramas bun de la nOI, mal mîndru se arată, ca mal . " rău să ne pară, cînd va fi dispărut. «Ia-n priveşte, prin rariştea de sus, soarele nu mal tri­ mete plăsă!e ascuţite de aur, ci pete m arI galbene. -- E tocrnal ce observasern şi eu. adinioare; pare că frun­ zele căzute ali furat din razele so arelul, spre a'şl fac- podoabă Inainte de îngroparea lor. Rtvnitoare ele verelele vestmint pier­ dut, au luat culoarea razelor ce cernuse cu drag pe pămînt. «Au luat culoarea, dar nu şi străludirea; căct strălucirea-t sîmbure de vecInică lumină. Aşa se 111aI întîmplă cu oamenii ce vor ca să ridice SIlS, prea sus, puterea lor. Nea vînd în el izvorul destoInic de'nălţare, zdrobesc a lor aripe'n zadarnică sforţare. -- Aşa şi după tine luceafăr ne'ntrecut; mulţi alerg ară'n fugă, de cind al apărut. Pornind să te ajungă, te-al înălţat mal sus; zdrobiti de chin şi muncă, cu toţit au apus. l 1 I I I I I [35] lntima rază din viata lut Eminescu «O spune-le din parte'mt ca să rămîe'n loc; arde şi greu con­ sumă simţirea cu-a el, foc: găseşti durerl în patimt, dar nu gă­ seşti noroc L; Văzîndu-ţi dorul de luceferl, de soare şi de stele, adusu'ţr-arn o stea croită din fuga mintef mele. Tu vei pune stea­ ua stinsă lîngă umbra floar et moarte, şi ce-ar să devie ele, tu te'n­ treabă şi socoate, - Florr uscate, steaua stinsă, amintind, ar să lurnine viata mea rămasă'n umbră, prin eclipsa ta de mine. "Ia-n te rog de vezj, ceteşte, şi pe urmă să ţi-o scriu. Toamna, ziua 'n grabă piere; să nu fie prea tîrziu.'; :riw{t &tpv' ti·. i,��ţ 6' o eaLe . idM "" c7" 0." '1(!4t d:c.'··(l,,'n.i '" tW 't��'j.; ��1qHU:A' ;;'"' 1��,�t7!'; tG}, '; '\. . rlo� «e- n�4It,,·, 'il � : 4"��L.t .,.n " J,,' ckţ,����,Cr< �JtlA ''raid . (-{.-' dr� "'-ciC-V1'1I .;!u:�:. r1-i� ,'t'?�/-Lt� . JUr.Vrr�j del<4 u ,Q 'jn��l J,1.u:1 r. 'ur�:u,��('",:.' .t.a,. ,�:J ' ... �,fq-�.kd a�f .o t(u/.thtV -'1�' J1A.< <..r " ' Fac-simi!ul poesier scrisă. de Eminescu pe albumul Ririe). sub o podoabă de 1101') uscate pregătită de mal inainte. La steaoa care a răsărit E o cale atît de lungă Că mii de anf i-au trebuit Luminel să ne-ajungă. [36] Rida Poate de mult s'a stins În drum In depărtărt albastre Iar raza ei abia acum Luci privireI noastre. Icoana stelef ce a murit Incet pe cer se sue, Era cănd n'o am fost zărit AZI o vedem şi nu e. Tot astfel cînd- al nostru dor Peri in noapte-adâncă, Lumina stinsuluf amor Ne urmăreşte ăncă. "Eu cred că şi pe tine un dor adînc te-a ars, şi razele': în sinu'ţt de-atuncea au rămas; şi ele lumineaz'acum, din fundul , cugetăreI, cum lumineaz'un soare-apus din adincimea măret, In locul unde-a asfinţit, lumina'ncet dispare, şi tot atunci în alte părţi voios din mărt răsare. - E drept ca scumpul nostru dOI' cind piere-n noapte-a­ dîncă, lumina stlnsulul amor ne urmăreşte încă; dar steaua cea îndepărtată, prin slabele el rază, pe suflet poate să'l mîngie, dar nu'l mal luminează .... Pe'ntinsa cale ce desparte inima de cugeta­ re, am rătăcit adese ori ne'ndernănateca'I carare. Pornit-am fost spre înălţimea simtirilor nemărginit':", crezind că poate-acolo sus putea-vor ele-a fi "nttlnite, Călăuzit-a dorul calea, spre-a ferici­ ret dulce har; iar eu păşit 'nerăbdătoare spre ţărmul fără de hotar. Plecat-a'n urmă cugetarea cu pa�ul el cel chibzuit : ajun­ s-a inima în cale şi din greu drumu't a oprit. Au stat la sfat atuncea ele şi au aflat cu socotinţă, că de nu pleacă la o laltă, pot ele uşor afla căinţă. Ca sfetnice şi vecht şi bune, din cale iute s'au întors, jurînd că'n vecI n'or să mal plece pe drumuri fară de folos. "Doresc norocul să'ţf ajute să judect astfeliii ori şi cind; dar teamă mi-I c'o să se "ntimple cu mult mal altfeliu prea curînd. [37] Ultima raza din viaţa lut Eminescu 37 Eu n'or mat fi; căci mine plec. Zadarnic mi-ar fi dorul,' ca să socot şi să incerc a'ti zice viitorul. Cînd eu la umbra unuI teiu voT adormi curind, nu va mal fi nict un curmeiO să lege gînd de gind. IţI spun acuma, cind mă duc: rărntl nepăsătoare; pe drumul unde-am vrut s'apuc, e numaI întristare. Şi de't vedea tu zburătorul cel nalt cu negre plete, să nu te-atingă el cu zbo­ rul, nicI drumul sa'ţt arăte. De-Y maT vedea fiinţr videne ce'n­ dearrmă la plăcere, alungă cintul de sirene, rărntt în veci stin­ ghere. Mal bine e cu tine tnsuţt să plingI o vecInicie; s'ascunzI ort ce durere'n sinu'ţt, de cit altul s'o ştie. - It, voi urma eu sfat, cu sfat, cele ce's cu putinţă; dar uiţT că soarta ne-a legal să nu avem voinţă. Cînd a luat mîna de lut, punînd in ea simţire, s'o lege de pămînt a vrut, prin vecl­ nică robire; Şi orI şi cît am înjgheba nenumărate planurI, sunt şi în vect vor rămînea de albi omeţI troianurt, ce-aripa vintu­ lUI de Mart topeşte prin sori re, cînd norl în corurt se despart l'a soarelui ivire, RIRIA SCRISOAREA X .. In curind, din tot ce a fost, n'o să rărnîe de. cît aducerea aminte. Prezentul se va schimba in trecut, trnbrăctndu-l cu nein­ Se mnatele nimicurt care, zărite prIn prizma tndepărtăret, îl, vor împodobi mereu. O Amintire, ce verşt podoabe nenumărate asupra fericirilor ce au fost, mărindu-le, şi asupra durerilor tre­ cute, balsamul uitărel, micşurtndu-le ! Ce ve) revărsa tu oare a­ supra acestor cîte-va săptăminl, petrecute în tovărăşia unul ge­ niu ca dînsul? E o mare fericire să capeţi ce ai dorit; dar e mal ma e durerea să pierz t ce al iubit. O tristeţă nespusă imi cuprinde sufletul, cînd mă gindesc, că poate nu'l vot mal reve- 1 , Iubită Marz'e! Hepedea 10 Septernbri J886 [38] Rida dea nici odată 1 Unde eştl Dumnezeii al minunilor? Te invoc din adincul inimet şi'ţi zic: aruncă'ţl rodul bunătăţet tale nernă rginite asupră'i ;prelungeşte'f viaţa şi întăreşte'{ mintea, ca el să poată prelungi, .prin flacăra geniale! sale inteligenţi, raze de lumină asupra prezentulul şi viitorulul ţăret noastre ! Se zice că nebu­ nia e aproape de geniu şi geniul aprope de nebunie. Se vede că puterea ta, în planurile'I vecinic necunoscute, a rinduit ast­ felin, Cînd, dintre miile de oamenI, răsare unIII între toţi, şi 'n­ chipuirea îl deschide in lăturI largile el porţr, e tot o slavă pentru tine, înalt puternic creator, si tot slă vindu-te pe tine spre el înclină fruntea lor. De ce ai învoit tu oare săcerătoarea ne· bunie, să culce jos aşa de grabă, un suflet plin de poezie? O da 1 şi mie mi se pare, cum zice el, că eşti' nedrept, şi 'nu �tiu zeu ce pot la rîndu'ml ca de la tine să aştept 1 Abia sftrşisem ruga, şi Eminescu ce venia pe neaşteptate şi nevăzut, izbucni cu putere: "S'aşttept! zdrobire de iluzii, izvor de nesăcate lacrirnl, ŞI ca; şi lur Isus ţi-a da el noian de zbucium şi de patimr. O da! acesta-t Dumnezeul pe care tu '1 invoci mereu; dar, pentru ali­ narea vieţet, fă tu acum ce fac şi eu. - O nu ştiearn că eşti aicea şi nu vorbiam de Dumne­ zeu ;lmă încurcam aş" în vorbe ...... "Nu ştit 11 cine te rugai să'rnl dee minte şi viaţă? Ţ'am spus că al' Îndămăn�re a '�toarce vorba; eşti .isteată 1 Dar eu am auzit prea bine că tu nu mal dădeai dreptate, aceluf care'n a ta 'minte mai iert credeai stăpîn pe toate ; pe-acel ce ni-l a­ rată popit milos si bun ca tin părinte şi caresamănă iertare păn' şi pe negri le morminte 1 Acela care iartă morţit şi pe cel viT îl pedepseşte, pănă ce firul char al vieţeT din al lor trup îl isto­ veşte Il '.- Nu'lface tot pe dinsul a tot respunzător, cind omul se deprinde a fi nestătător. O glorie, un nume, o slavă sau avere, pe una dintre ele nol veşnic vom cata; să rle cuprindern toate nOI nu avem putere, nict este zeitate să poată- a ni le da ...... O da 1 e o simţire puternică şi mare, dorul ce duce omul în- [39] Uiti ma rază din viaţa lul Eminescu 39 spre necunoscut, şi'l face să doriască tot ceea ce nu .ire ŞI să regrete vecrnic aceea ce-a perdut. Cum să numim nOI oare în­ grozitorul dor ce'n patimi scaldă omul şi'I face schimbător? Prin vecrnica schimbare de şi nOI ne asprim, în contra celut tare pu­ tem nOI să cîrtim? E drept! el face spinul să stea tot în picioa­ re, şi printre ierbf cosaşul să culce cîte-o floare. Dar încotro e calea rnăreţclor pornirr, de nu în infinitul cu-a lUI desamăgirt '2 Şi dacă'I inşălare credinţa 'n cel de SUs, e mare mtngiere, cînd celul ce al spus durerea ce te-apasă !;ii rănl care te dor, că nu-I la fel cu tine, deşi-t amăgitor. Şi cUI al crede oare că am de mulţămit, de tine doritoare, că eu te-am intilnit ? Pe cine iar să blăstăm, că astăzl vei pleca şi vorba ta măeastră nu vOI mal as­ culta? «Ce-a fost este trecutul, ce-a fi e viitorul. Astăzi avem pre­ zentul şi rninf vom a vea dorul. Iar ceasul ce se duce, nu-l poate ţine a nime, de varsă el in suf1et sali balsam sau asprime. Să'I zi­ cem ziua bună, scriindu-l în trecut. EI vorbitor aZI este şi mîne va fi mut. Tu care: al în faţă o viaţă de trăit, doresc să spul la alţir, cînd eu vOI fi murit, că nu'mf mal blăstărn soarta, ne mal avînd cuvînt, c'am întîlnit un eco 'nainte de mormînt. - Un echo slab poete .... Poete cale bună Mi-of aminti eu pururI tovarăşul de-a lună! "Şi eu îll zic dar rămas bun; noroc să al în m uite. In drum aş vrea ca să ţi-I pun, în vecr să mi te-asculte. Iar cînd vei au­ zi copilă, că tovarăşul tău de-a lună s'a stins într'un spital, tu zi-Io drag-ă noapte bună şi, zeu, de el nu'ţt fie milă, căct a ajuns la mal! 1 dădul mina; o ţinu lung în ale lut privindc-mă cu o a dinca durere; apolo lăsă să cadă, şi pleca; ajuns la cotitura u­ net ale1, de unde nu era să me mal vadă, se întoarse spre mi­ ne şi se opri pe loc. 11 spuseiii : la revedere. El rtdică mîna spre ce riu, apol dispăru în umbra dumbră vei; dispăru pentru tot­ deauna. RIRIA [40] RAM A *) XXI. ImI stăpîneşti gîndirea cu o aşa putere Incit nicl chiar o clipă din mintea mea nu piere J coana mult iubită a chipulur tău drag. Cînd spre a mele treburt păşesc a casei prag, De braţ parcă te duc eu. Şoptim nOI vorbe line Pe vînt trimise ţie şi-ntoarse de la tine; Iar cînd m'aşez la masă, la cugetărI s'infir, Văd cum fără de voie în versurt se înşir. Cînd sus de pe'nălţime imî ţin învăţătura Una gîndeşte mintea, alta ro steşte gura. Te văd în orl ce parte, te văd în orI ce loc; Căct tu eşti mtndra-mt floare şi mîndrul meu noroc. Adincul somn el singur de-al tău chip se desface. Pe căpătăiul pernet mă laşt t� num a-n pace; CăCI fibrele din crier ce poartă al tău gînd \ Aşa-s de ostenite, la tine tot gindind, Că nu pot să învie la viaţa cea de noapte Şi să asculte'n tafnă a visulut dulct şoapte. *) Vezi No. H-10 ,?i 11·12 al "Arhivel" auul Irecul., [41] Rama XXII. Stăteat tu în lumina lunet Cu raze, cadn .. -n jurul tău; Păreat un nour ce pe ceriurl Invălue-astrul ca un zmău. Dar din adincul umbrei tale Se revărsaii alte lucirr Care lăsau ele în umbră Chiar ale lunet strălucirf. Erau cel ocht de neagră pară Ce tot din preajma 101- au sters Şi cărora le pune cadru Intregul mare univers. 41 [42] 42 Poesil XXIU. Valul din lac, stretăet de vapor, in urrnă'I o dungă Lasă, din care a Iunel dulcl raze-o cosiţă'rnpletesc Astfeliti şi barca iubirei, în apele inirner, tae o Brazdă, 'rnpletită din dor şi durere ce'n umbră sclipesc. XXIV. Luna s'rnalţă mîndră regină pe codrul cel verde; Noaptea, din poala el neagră, roua o picură'ncet ; Floare şi frunze deschid a lor inimt spre dulcea răcoare, Cum se deschide spre tine inima �ea de poet. [43] CALISTRA T HOGAŞ AMINTIRI DIN O CALA TORIE (urmare) *) Ploaea se rărise, vijalia expira şi, cel mult, dacă în departare se mal uuzia glasul rar al unul tunet; norii se rupsesera, iar printre petele mart de azur ale ceru­ rilor, soarele începuse iaraşt a trimite pămlnlulut razele sale, Ca o armata de fantome uriaşe, umbrele nOI'iIOl', granite şi uşoare, se strecurau din mează noapte peste Seştină şi se perdeau în mează-zi; boabe mart (le ploae limpede atîrnau pe firele de iarba şi, sub razele soare­ lut, Saştina lua înfaţişal'ea unul verde şi Înflorit ('OVOI' Latul în diamante; o racoare frageda şi curata împros­ păta întreaga fire, iar' sufletul se simtia retntinerit şi înaripat. Cînd tovarăşul meu dădu poclada Intr'o parte şi se sculă de jos, mi se păru de doue 01'1 mal lung; ploaea străbătuse prin adăpostul lUI improvizat, veugherca şi pantalonir lui de doc i se lipiscră de trup şi remasese atît de subţire şi atil de lung !.. .. - Bine, scurnpu] meu, ziseiu adrestudu-ma lUI, dar ceia ce vad înaintea mea, nu poate fi de cîl umbra a­ dormilulut meu întru pomenire tovarăş de calatorie; ce dracu! Al murit de-un slinjin şi-rut Invit de doi ? adecă, 1) Vezt Al'hiva numărul trecut. [44] 44 Calislrat Hogaş serios, n'ar putea sa-rm spur cîte ceva din Intunericul ne­ patruns al lumii din care te lntorct ? - Nimic altă nu'tr pot spune, de o cam dată, de cît că am murit satul şi În harna uscata ş'am înviat fla­ mind şi murat ca un şoarece, cei a ce Insamna, ca pe lu­ mea celalaltă nu exista nicI pastrama, nict mamaliga cu brrnza, şi, cu atît mar puţin, mantale de Braşov şi p:11ă­ rir cît roata carului. - O! Alune: e rau de tol pe lumea ceealall a .... In tot cazul, îţI mulţumesc de veştile, ce-rnt aduci din pa­ tria strămoşilor tăr şi atla, că, din momentul acesta, ieau hotărîrea de a nu mal muri nicr odata. - Nicr chiar cînd Moharnet ţi-ar deschide raiul seu cu toate deliciile lUI? - NiCI chiar .... Axinio, draga rnoşulur, ia vezr de pune şelele pe eal şi 5:1 plecăm; cacr n-aş vrea să ne a­ puce noapte uzt şi flăminzr. Mal este mult pana la Mireu ? - Ia o mal hi ca pe jumătate clt am mars : da o s'ajungem iute, ca scoborim la vale. In cîteva minute cair fura gata. Incalecaram şi ple­ caram. In mar puţin de cît credeam, furam la Mtrcu, În valea Negrer Broştenilor. Mîrcu e un han aşezat pe valea Negrei, cam la jurnatate calea dintre Şarul Dorner şi Broştenr. Eram la 18 Iulie, cu doua zile, adica, îna­ inte de Iarrnarocul de Follicenr şi, prin urmare, o mul­ ţime de cara taraneştr, mcarcate cu de-ale vtnzarir, se opriseră aier din drumul lor spre Iarmaroc. In mic, se putea vedea tot comerţul şi toata industria rnuutelut : oale, strachinr. mangal, doage, cofe, putinr, per de oae, sucmane.i tasalurr groase de cinepa. plnza de bumbac, ştergare de burangic, lăvicere, ţeS:1lUI'I mal suhlirr de lînă vargata, opincr neluel'ate de pfle de porc, lingurI gl'osulane, sr.ăfitI, covetI, stiubee de sal,de, chersine şi alte c!le-va articole, 'pl'Odus' al' uneI industriJ\cu totul primitive. Şi, de şi nu prea am obicinuit de a ma perde în retle­ xiunI eomerciale şi industriale, de şi n'am suspinat nicI o dată Ung:1 sieriul viitoruluI nostru economic, nu me puteam, totUŞI, opri de a nu stabili o trasatura de ulli,'e între slrachina de lut şi farfuria de faianţă, între suc­ manul gros şi postavul nemţesc) între pînza de cÎIJepă [45] Aminlin din o călătorie 45 �. r I şi olanda slreiuă, între slergurul de buraugic şi dante­ lariea de Bruxel, între levicet ile noastre şi covoarele tur­ ceşti, între opinca de porc. nedubiiă şi hotina de glant ... şi, de-aşr fi avut vreme se recapitulez in memoria mea toate lucrurile, cu care nor orăşeni: ne lndestulam tre­ buinţele vietet în toate sensurile, n-aş fi gasit, de sigur, lIll lucru nict de doue parale, care să nu ti fost adus de peste hotare .... EI şi? Oare nor, care am invatat girn­ naslica intelectuala la Paris şi Berlin, nu cum-va eram datori sa ne ţinem în pasul de broasca tisloasa al tim­ pulut ? Şi daca poporul romln, cel mal celebru aeroba! al tuturor timpurilor, a trecut în sbor, pesle veacurr, de pe trapezul ignoranth anteprofuuariote pe trapezul înalt şi depărtat al civilisatiet occidentale, oare să fie aceasta o crima? Nu cum-va, pentru a ne conforma acestei prostit, numita legea progresului, lrebuea să ne eternisăm tu sucman şi opinci ? Nu cum-va era sa punem zalatinele în slrăchint de lut şi sa ne înfingem uughiile în maioneze? Sau trebuea sa raminem la ele mele noastre sarmale şi la vesnica noastra mămaligă eu hrlnză ? Şi clnd fracul şi jacheln, sacoul şi redingota dadeau tifla lungulur şi gre­ oiuhn anlereu, aţI fi VOI oare ea Timofti Napoila sa nu-şt mal fi occidentaliza t ŞI el an lereul lut fie ci tarea şi benisul lut portocaliu? Nu cum-va aţI fi VOIt sa nu se deie dreptul de cetăţenie cocurilor, turnurilor, pelerinelor, cloşetelor, corselelor, papilotelor, pudrelor, danlelelor, malacoafelor, mencirofelor, polonezelor şi tuturor acelor podoabe menite a schimba pe stranepoatele sa hinelor lUI Romulus în MariI Stuarte şi Antuanete sau, cel puţin, în acel efLin furnicar de regine, care roese ca suverane pe bulevardele ParisuluI? DomniI meI! ziceam eu în gtnd, adresîndu-me utluI au­ ditor imaginar, dacă d·voasl:':l zimbiţl ironic la cele de mal sus, şi dac:1 credeţI, dUpă cum Văd, eă n'a pro­ paşit Vam1 aeuma, în ţara aceasta, de cât velea noaslră lll:lţionala, el bine, în cazul aeesta, sunteţI nişte salbatecI: AflaţI, DomniI meI, ca, dupa cea mal noua teorie, pro­ ţlresul nu se mal face asta·zI din lăuntru în afară, ei, din contra, din afara spre h1Untl'U şi poleia la e ultimul cuvînt În eivilisaţie ca şi în metalurgie. Şi UlaI la urmă, [46] 46 Calislrat Hogaş de ce nu va taeţI unghiile? Aceasta vi se Impune mit! rntar ca măsura de higienă, şi al doilea, ne avînd cu ce mar sgiria saft.ial)lll naţional, atr inceta de ti mar striga pe toate notele: spoia!a ! spoiala! Ce dracu o sa ne iea Europa drept nişte spoim·tingirT..... Foarte serios, DomniI mer, sunleh nişte salhatecr/ ... Şi cine ştie cît aş fi dojenit eu pe tnchipuitul meu auditor, daca tovarăşul meu, eternul meu tovaras, însoţit de eterna sa foame, nu m'ar f aba­ tut. din firul cugetărilor mele. - Er, şi ce-ar ramas ţintuit în drum? Nu cum-va ar fie gând să le [<1 cr negustor de opincr de sau doage? - Şi de una şi de alta, scumpul meu spectru: de opinct spre a 'ţT pregati ca taligele pentru călătoria pe lu­ mea ceelallă : de doage, pentru a meremetisi, pe cît cu putinţa, hărbtnta hodorogita dintre urnerele lale; cine ştie? poate veI fi nevoit Să dud lut Pluto putin lapte acru {"il pIO(,OIl, spre a·ţI face şi ţie loc In al VIn cerc al Iadulut lînga Tais, vechea ta amanta, care, pe ("Îl am aflat, face de doue mit de aur o bae, care IlU mirosa Iocmat a parfum de rose 1). Fara sa te magulesc, trebue sa'tr marturisesc, ca, din cîţI eUllOSC, Ii-La eşit cel mal tare în auacronisme , de asta dală însa, o sa-mt dar voe să rcslnbilesc puţin ordinea cronologica a faptelor: despre Tais, Lais, Phri­ nea şi alte Aspusit vom sfatui pleno venire; nu bagr de suma, se vede, ea am devenit transparent? Descalecararn, lasarnm Jrtele căilor in mtucle Axi­ niet si intrarărn în crtsmă. Un miros de rachiu ma isbi . . În nas. Crăşmarul, llli Român de asta data, resaria În moll steriolip, pe jumătate de dupa tejghea ţ;i, ("u o îll­ demănare vrednÎeă de cel mal desăvîr'şit AVI um, mînuTa un întreg popor de pahare şi de gâl'ăff; toale cllrcubeele şi toale spectrele solare p:.lreaO ca.\şI dadusera ÎlItîlnire 1) Vieli gent.e aUuiTata in un stereo Appl'esso cio 10 Duca: i'a'che pingbe, Mi disse, '1 viso un poco pili avanle, Si che la faccia con gli ocbi alUnghe Oi C[uella sozza scapigliafa fante, Ghe la �i graffia con l'nnghie merdose, Ed OI' s'accoscia. et ora e in pi�di slante Taida e la puLtana . (Dante. lnf. Cant. XVIII) , " ; , I r [47] Amintin din o călătorie 47 'Şi se vlrtsera, pe colorr, În sticlele cu rachiu ale crlşma­ rulur de la Mueu ; un amator ar fi putul sui scara spec­ II'ah1 de la galbenul şters al cojit de alamte pana la rosul negru al bacanulut pentru oue de Paşu, Cel căţtva dulapt UI1S11rOşl, aşezaţt în chip de mese pe cîte patru picioare batute în pamînt, erau cuprinşr, pe toale părţile, de harbah şi . Greutatea vieter, înving la urmă \)8 această copilă. Ne­ fiind incurajată, fu silita a se desface d(3 şcoală. Iată ee spune despre aceasta D-na Aricescu, în prefata ce dînsa face seri­ erilor] SofieI, şi de unde am adunat aceste dale biografice: «To�I şlim C�l t.ol ce nu este stn'i;n la nOI nu este încmajat din partea particulari lor şi Sofia de·abia mal cîştiga zilnica hr'anii, în cît .Ja desfuI:ere fu mulţumită că n-a eşit datoa­ re». Ce potrivire a timpll['ilor de atuncI cu cele de astă-zI! [69] Ernilgar In 1859 Sofia Kocea devine soţia lUI lorgu Hrisoscoleu. La 1860 e mamă, şi ... după o atit de scurtă viaţă plină de o lupta crîncenă, la L8Gl căztnd greu bolnavă, nu se mal ridică. Sofia Hrisoscoleo moare în acelaş an, în oraşul Vaslui, unde fu dusă din Tirgul Nearnţulur, pentru o climă maT dulce. In ziua de 29 Octombrie, pe un timp furtunos, e dusă spre lo­ caşul veşnic, singurul prieten mal ing�lduitor al acelora ce-au luptat. pentru noţ ! * Solia Hrisoscoleo fiind o distinsă Iilerală , ştie a-şi Insufleti scrierile sale de acea flacără Iaiuică, ce ne incălzeşle simţi­ rea şi ne face a gîndi cu drag la neamul nostru, In tiia femee din ţal'a noastră ce ie pana în mînă pentru a susţine drepla­ lea şi a propăşi iubirea de patrie, duce o luptă de o îndrăz> neală fără seaman în potriva tuturor acelor, ce călcatl pe căI lăturalnice drumului ce trebuia să De ducă la adevăratul ţel. Fără a se sfii, atacă pe faţ[\ pe to�l acei bărbali politict, ce lucrau mal mult în interesul JOI' propriu de cit în acel al ţărer. Scfia Hrisoscoleo nu se dă Inapot de a face in mal multe rindurr apel călră Moldova, mal inainte de unire, şi mal apot chiar căiră ţara întreagă, în chestiuni de care se [inea strîns le­ gal viitorul nostru. Cea dintît care dă naştere mişcărei feministe la nOI în ţară, caută prin toale mijloacele a ridica sexul Sel! a­ lăturea de cel bărbătesc, arătînd că propăşirea unul popor nu poate avea loc, daca soliele şi muntele nu VOi.' IULra alătur) de su�l!;ii fir. E înftlţ[\tol' sfirşitul petitiunel adresată Ilurnuitorulut Cuza, prin care îl roaga sit o trimită în Franta spre il studia şi a se forum ast-fel, ca la întoarcerea în ţarfl să poală. preg�tli fiice demne de patria 101'. Cita duioşie şi îndrăzneală cuprinde sfirsitul acestet p8li�iÎ, VeţI judeca după rîndurile ce citez: «O Doamne: lnccpeţt ilus­ tra voastră carieră 10 favoarea aceslei jumătăţi a naliunet 1'11- mîne, aceea ce n-a făcut nict unul din guvernele trecute ! �i {itI [70] 70 Sofia Hrisoscoleo f f i sigurr că astă intreprindere cu totul nouă în ţara noastră nu va fi nict cum pierdută pentru scumpa Romănie.» Dacă în sprijinul ideet ce Sofia Hrisoscoleo susţinea cu atîta lnlocare nu vine puterea celor mnrt, e cu mult mal trist că tnsăşt semenele sale se dau lnapot - din faţa dorinţelor şi sfaturilor el. Sofia Hrisoscoleo ţinea cu ort-ce preţ ca în mişca­ rea de regenerare a neamului nostru, femeea să,şI aiba pa dea el de merit. Printre scrierile el, cele ce-s mal pline de simţire adîncă, sunt acele adresate semenelor sale: epistola adresată Doam­ nelor Moldovene *) cu ocazia Iuudărel de cătră D'l"U1 A, Fătu a unet societăţi de încurajarea tinerilor la invătălură, şi aceea a­ dresată in urmă Damelor Române, în general. In scrisoarea cătră Doamnele Moldovene, vorbind despre �el ce-şt dau tributul pentru facert de bine, scrie: «O! ce frumos exemplu pentru loţl HominiI! Ce dreaptă mustrare pentru toţI aceia care nu Ştill a intrebuinta bogăţia de cît în desfăşurarea unul lux: ruinător"}. Şi arătînd lupta pen­ tru propăşire a barbatilor de pe atunci, cauta a-şr înflăcăra su­ rorile, prin ast-fel de cuvinte: «Să ne aducem aminle că şi el aii dreptul a ne cere nouă toate însuşi riie, toate faptele acelea prin care putem dovedi că suntem rominc, şi că nu zăcem într'un somn ruşinos, cînd tot ce ne lncunjură se mişcă şi merge cătră înaintare». ApOI mal departe vorbind despre apelul d-rulut Fătu : «Eată că astăzt unul din fraţiI noştri, spre a îndeplini o faptă patriotică şi creştinească, chiamă în ajutorul săli toată naţiunea romlnă. In naţiunea remina suntem şi nof Doamnelor; aşa. dar apelul este tăcut şi nouă, încă mal ale? nouă pentru tare virtu­ tea trebue să fie o trebuinţă a naturei noastre». Şi .... lunară iro­ nie, iată ce mal scrie in epistola deschisă de la 1855 (nu la 1902)? relativ la ajutorul hănesc ce-ar fi putut să-I deie Doam­ nele Moldovene: «Şi pentru aceasta, Doamnele mele, nu trebue *) Serisoure aprll'uta În F,)iletQl1ll1 Zimhrulut, 1855. [71] Emilgar 71 sacrificit marr, nu vă trebue osteneală, nu vă trebue chelluelr păgubitoare. VOI care suntelr în lumea mare, care vă bucurau de petrecerile, de plăcerele el, spuneti-nu cit vă costă un bal? Negreşit 20 sau 30 de galbonl ; cea mal mică soare trebue să vă coste macar 10 galbenr, 1<;\ bine! lipsiţi-vă de una din aces­ te soarele în folosul societăţer de tuvăţatură: cu preţul unul bal Doamnelor, vă puteţi cumpăra viitorul şi fericirea naţiuneI voas­ tre» ... sfîrşeşte scrisoarea ast-fel: «Mă adresez vouă tUtUI'OI', fără excepţie, Doamne şi Domnişoare, de ort-ce rang, de ort-ce clas, de ort-ce condiţie veţl fi: naţiunea vă chiamă, datoria vă porunceşte ca fie-care după puterea şi mijloacele sale să depuie pe Altarul patriet Iribulul cuvenit oiilorului nostru. Ca adevă­ rate fiIce romine, ca. surorr de acelaşi simţimtnt, să ne IntîInim aslă-zt toate în acest templu al virtuţet !» Doamnele de atuncr însă, n'au vrut a se întîlni in acel templu. Iată ce spune şi în scrisoarea din 1859, adresată doam­ nelor Homine : «Viitorul naţiunei este parte şi în mîna noastră; de vom vroi el va fi strălucit ca şi vechiul trecut, A compatrioţilor noş­ tri datorie e de a apăra tara de duşman) ; a noastră e o altă da­ torie nu mal puţin sfintă, aceea de a nu lăsa loc corupţiuneî să treacă în generaţiunile viitoare; şi de a pune în inimile tine­ rirner sămînţa virtutet : a noastră e misiunea de a face să se lă­ �easr,ă din ce În ce simţimîntul naţional, moralitatea şi ideile lurner civilizate. Cum însă ne vom în plini această datorie, dacă nu întemeind şcoh bune? Doamne! Ce fală ar fi pentru sexul nostru, cînd, cu cheltueala darnelor rcmtne, sar ridica de odată ca prin magie scolI elementare de fete prin toate oraşele. tîr­ guşoarele şi satele din ţară» ... Indemntudu-Ie ca ele însă-şi să-şt iee sarcina de a pregăti tinerimea : «Ce spectacol imposant al' Ii pentru străinr, ce spectacol demn de o epocă de renaştere al' fi de a privi pe tinerele dame şi demoazele lipsindu-se, prin sin­ gura lot' voinţă, de cîte-va vizite sau plimbărt, pentru a jertfi o mică parte din timp tinerimer romine ; şi ast-fel prin o OC\l- [72] Sofia H risoscoleo patiune de două ore pe zi a pregăti sexului femeesc o soarta fericită, şi natiunet romlue o viaţă eternă l» ... Vorbind de şcolile ce s'ar înfiinţa prin buna voinţa a darnelor romine : "Prin sale s'ar putea trimite profesoriţe plătite, cărora să li se recomande ca, pe linga două clase primare, să tnvete pe tinerele ţăt'i'tncu­ ţe lucru de mînă, cusături, tot felul de impletiturt, ţes::1turf, a­ lesăturt de pe izvoade de canava şi toale cele trebuitoare la menajul de ţal'ă, precum: lucrarea ltner, a cînepel, a inulul, înmulţirea găinilor şi allor păsert trebuitoare, strîngerea Irue­ lulut în curăţenie, şi alte asemene, Adevărat că pentru aceasta ar fi de nevoe ca proprietarul 01'1 cărei moşit sa lase pe con lui şcoalet de fele cincl salt şese vacr : cit folos Însă ar trage din asta şi locuitorit şi proprietarir» ... Sfalueşte apot răsădiraa duzi­ lor pentru cresterea vermilor de matasă, arăttnd marele folos ce am trage die aceasta cultură şi arata mijloacele prin care s'ar putea intreprinde. Această scrisoare iarăşt e fără rezultat din partea dame­ lor romiue, deşi Sufia Hrisoscoleo le spune Cel: «De secoh in­ tregi nici un nume de femee nu mal figureaza în istoria noas­ tră ", şi cu toale că mchee strigtndule : J} VOI veţI fi fala acestui sex, veţi ocupa nea dintre cele mal strălucite pagine din isto­ ria uner epoci in vect memorabila pentru Horninr , şi duşmanii noştri (de vom avea) vor cunoaşte că o naţiune ale cărei femel sunt capabile de asemenea fapte, nu poate fi cea de pe urmă Între natiunile Europer ; că din coulra cerul îi rneneşte un vii­ tor Jung, mure, şi frumos !» �i loale aceste propunert făcute de dinsa femeilor rouuue al' folosi mult, dacă aslă-zj măcar s'ar' primi prin unele p;\l'U ! \ . Dar dL1p;:\ ellm am mal spus, Sufie\ Hrisoscoleu nu apelea- Z[t nunlal la semeni le eL In 1860; Cll un an inainte de a muri scrie un al'ticol adresat alegatorilor din Moldova, prin eare le arată însămnatalea misiuneI lor, sf(ttuindu-I a se ocît'n1ui uu­ mal de conştiinţă şi a trimite în sfatul ţarel numaI pe acel de la care VOI' fi sigurI C[l va izvorî înălţarea patrieI lor, Iată ee le serie: "Deşart�l şi neinlemeiată este temerea CăI alegînd [73] Emilgar 73 .1 ,ii I depulauccutran rninisterulut, veţi displacea Inaltirnet sale; pe d-voastră o asemenea frică să nu vă. intirnideze ; ceea ce place naţiune}, de bună seamă trebue să placă şi alesulut el. Păşitt dară cu statornicie în calea D-voastră : nu lăsatl să vă Ulmi­ gească linguşirea unora sau fngăduinlele altera, căcî făgăduin­ ţele ţărel sunt mal de preţ; ea vă făgădueşte r-ecunoştinţă şi admirarea, dacă veţi lucra cu sinceritate pentru fericirea el; trecutul vă Iăgădueşte poate slujbele, rangurile şi chivernise­ li le ce dăruia odinioara : viitorul vă Iăgădueşte foloase mult mai mari: demnitatea de om, respectarea averei, posturi făr:) să daţi ban], şi fără să ve umiliţi ca servil înaintea stăpînilor; titluri frumoase de patrioti buni, mat frumoase şi mal trainice de cît acele ce ni le da U!1 trecut de boerie.» Iată cum sfîrşeşte acest inimos articol : «Vă conjur în numele viitoaret soarte a copiilor voştri; în numele acestei murne patrit care v-a hrănit cu lap­ tele său cel dulce, în numele acestut pămtnt în care a-ţI cÎŞ gat averile prin care astă-zt sunleţt alegători ! Momentul su­ prem a sosiL; apropieţi-vă decl cu gtndurt sfinte şi eu suflet curat de uma unde depuneti voturile : ea este potirul in rare se săvîrşeşte inalta lamă a religiunei noastre nationale !» Tot în scrierile Sofie! Hrisoscoleo găsim poate cele mar bune pagine în care se descrie viaţa ţăl'anulul nostru din Mol- dova de pe atunct .... poate chiar �.i de acum. Acest articol e in­ titulat: Ţăranul elin Moldova şi a fost. publicat În No. 43 al Reformei din 14 Augusl18GO. Citez: :c1ăvieI; de cum se des­ prÎmăvărează şi pînă toamna, el lucrează neincetat pentru pro­ prietar satl pentru arendaşul proprietaruluI; eeea ce face tol, a­ tît; abia are timp să-şI cultive bucăţica de pfunînl ce aşăz;)­ mîntuI iI dă şi lUI, şi din care mal în tot anul eile-va prăjinI [74] 74 Sofia Hrisoscoleo de păpuşot (porumb) rerntn neprăşile : ţăranul deşi munceşte nu­ mar pentru un stăpîn, dar nu capătă şi hrană cum capătă Ti­ ganul. EI trebue să-şt scoală eal'i'işr prin muncă mărnăliga pe care să o mănince in tirnpul lucrulut ce face altuia», ... şi după ce arată cum să iudatcrează ţăl'anul, vorbeşte în ce stare l-a a­ dus aşăzămlntul tind: « ţăranul nu ştie măcar reti ceea C3 scrie în aşăzămint şi cînd ceea ce este scris, se întinde, se măreşte, se reslălmăceşte după placul şi voinţa boerulur.» «Acum iată ţăranul visa vis de Jidov: «Jidovul, atît de bine numit lipitoarea Moldovei, este răul geniu al hietulut [ăran : el îl urmăreşte prelutindene, îI pîndeşte fie-care pas.. fie-care vorbă, fie-care faptă : se ţine neincetat de dînsul ca umbra de COl'II; găseşte necontenit mijlocul de a se acăţa de dînsul, şi odată acătat de el, Jidovul îl urmăreşte pe dînsul, pe femeia lUI, pe fecioril lul precum urmăreşte pacatul lUI Adam Pe strănepotit se\. Jidovul speculează puţinul timp ce bo­ erescul (claca) lasă liber taranuluf speculează hrana lUI, hăulu­ l'a lUI şi chiar sănătatea lul : îi întinde mir de curse, îI împin­ ge la corupţie şi îşI întemeiază cîştigul pe degradatia taranuluI». ApOI arată cum boerul a dat pe ţal'an in mînile jidovulur, în­ chiriind velniţile şi ctrciumele Jidanilor: «Proprietarul nu vinde Jidovulur cel patru părett strlmht al circiumel sale; ci îI vinde în realitate orele de petrecere ale locuitorilor salulut sM, cart n'au altă petrecere de cît beţia, şi cari nu pot bea de cît la circiuma bo erulul, căcl n'au voe a aduce băutură de pe aiurea. Şi ştiţi de ce ţăl'anlll DU are altă petrecere de cit beţia ?-Pentru că nicl lina nu poate mal curind de cit beţia a-I ameţi, a-I con­ fuzia, J·I face să uite suferinţele sale ..... singura fericire de ca­ re se bucură şi el în a şaptea zi a săptămluel, căcl în celelalte şase zile stă plecat de dimineata pănă sa�a pe ţal'in:t boerească. Regulamentul rusesc a dat pe taran in mjna boeruluI, boeriI i-all dat în mîna .Jidanilol', şi JidoviT, de VOI' merge tol aşa, îl vor duce în abisul pierzăref.» Şi ce trist adevăr e în aeesle rîndurI ce urmează: «In privirea morala, ţăranul, deşi amărît d� necazuf"f, păstrează [75] Emilgar 75 1 II I 1 I I încă caracterul voios al străbunilor set. Hăsturntnd ctmpir cu miinile sale, clnlă hore naţionale, arii arnoroase, şi zimbeşte cu frăţie zapciulut ce-l Îndeamnă la muncă străină : el pare că a început a simţi nedreptatea ce-l apasă şi cu toale acestea nict ura, nici răzbunarea nu rnăcreşle sufletul seu. Ca filosof format de Evanghelie, ţăranul doreşte cu aprindere schimbarea staret sale de astă-zr, dar o aşteaptă eu resignaţie : el urăşte despo­ tismul, nedreptatea, apăsarea; Însă, ca şi Chrisl el iadă pe cel ce îl răstignesc nelncetat !» * * * Ast-fel scria Sofia Hrisoscoleo, ast-fel de adevărurl a lăsat, adevăruri ce Irăesc încă şi astă-zt şi pe care ea le-a pătruns cu atîta pricepere. Sunt multe articolele el din cart am putea trage foloase, sunt multe acele ce-ar trebui să-I asigure un Joc de cinste în istoria literaturet noastre. Sofia Hrisoscoleo are şi cîte-va poczir : în toate se înlîl­ neşte sinceritatea şi blîndeţea. Găsesc nimerit a cita un frag­ ment dintr-o poezie dedicată lul Vasile Alexandri. Cînd cine-va găseşte într'o carte părţi care să-I atingă sufletul, CUG] îi alin­ sese el, cartea cu versurile marelui poet, atuncr : «Atunc] acea carle, pentru el se face Prieten cu care a vorbi îi place; Un prea scump prieten care-I repelează Tol ce el iubeşte, tot ce el sperează, Gînd pe-a cartei file ve le CII mirare Cea mal nepătrunsă a sa cugetare, In acea rninulă el crede un vis; Crede o-acea carle pentru el s-a scris,-­ Şi-ul.orcindu-sl gîndul la vre-un necaz, Simte curgînd lacrimt pe al SeLI obraz ; Ast-fel cetind cartea care tu mi-al dat, Ochi! rnel adesea trist aLI lăcrămat ! Căc) versele tale au ştiut s-apuce Ascunsa' cărare ce la suflet duce». [76] 76 Sofia Hrisoscoleo De şi înconjurată de nepăsare, Sofia Hrisoscoleo a crezut păna la sfîrşit in menirea el, tndepărttnd toale acele glndun ce incercau cite-odată a-I arăta crudul adevăr : «Lăsaţi să cred încă în tot ce e mare, In tot ce e nobil, în tot ce-r frumos ; Să cred încă-II fapte demne d'admirare Să cred pe tot omul bun ŞI generos». «Să cred că virtutea esle răsplătită C:1 meritul aslă-zi este onorat, Că simţirea este de toţi preţuită, Că spre-a fi ferice omul e creat». «Să cred in a noastră plăcută menire, In virtuţi sublime, în fraged amor, In tot ce e mare, sacru'n omenire; Şi-n aceste visurl veselă să mor». * * * AZI niment nu ştie cine a fost Sofia Hrisoscoleo. Intr-una din şedinţele Arhivet, cetindu-ne dl. Xenopol o parte din istoria lUI Cuza-Vodă, ce D-sa o va scoate curiud de sub tipar.ne-a citat pe Sofia Hrisoscoleo. Aceasta mi-a reamintit hetărtrea ce luasem mal de mult, de a reinvia numele acestei nefericite Iemer. S-Ol' fi supărînd de aceasta acel ce privesc cu dispret la scriitorii de odinioară ? Nu ştiu şi nict nu doresc a şti. Eu sunt împăcat cu a mea conştiinţă, că mi-am Îndeplinit o sfinta dato­ rie, faţă de aceea care-n clipe de desgust pentru zadarnicele şi cite-odată josnicele lupte de aslă-zr, mi-a revărsat pacea în suflet, prin scrierile el! [77] t t III COdl'U 's frunze pe cărărt, Şi 'n cerurt sus e-apus de soare In inimr dorurl călătoare, Iar prin văzduh, din depărtărt Pătrunde murmur de izvoare, Pe drum 'nlins umbrit de fagI E-atîta linişte şi pace; Doar vîntul crengile desface, Şi la cîntările lut dragi Şi azI s'ascult lml place, E dolna ce-o cunosc de mult, E visul meu din vrernt trecute ; Şi melodiile plăcute Deşteaptă 'n minte-mt cind le-ascult. O lume de plăcen perdute. In peplul meu renaşte-un dor, Trezit şi el de-o amintire, Si din a model nesimtire Priveşte "n juru-l zimbitor . La vremun vechI de fericire. Din sornnu-r vecinic s'a Irezit Şi 'ntinde aripa-I să sboare; Dar vede '11 cer apus de soare Şi pleaca fruntea, ameţit De nălucirt amăgitoare. [78] 78 Apu s de soare ApoI suspină 'uduioşat Şi 'n sornnu-I vecinic se coboară, Decis în liniste să moară Retras de lume s'i urlat Iu pacea lui de-odinioară. S'aprind sctnter în asfinţit Si 'n flacăn rosii arde zarea De raze plină-j depărtarea lat' sub făgelul deslrunzit Măreţ s'a luminat cărarea, In codru-l pace; şi cîntînd Plin fagiI rarr, adie vintul, Iar loamna cerne foI de-a rîndul C8 'n peptu-mt cad pe un mormînt Şi'u codru invălesc pămîntul. Un nOI' de aUI' s'a lăsat Pe muntit rătăcilî în zare; E cea din urmă salutare : Iar din desişul depărtat Pătrunde murmur de izvoare. Adoarme co dru'n visurl dus, Iar vintul miscă frunza rară Şi glasul lui se perde'n sară. Pe vrrlurr soarele-a apus, Ca mîne să răsară Iară. . I • 1 '� ! ECATERIN A PITIŞ (Din Literalura şi Arla ['OIlIÎnH Nu m.iru I pe Noemvri-Decoruvri 1901), \ [79] DARI DE SAMA Luml uitate, studiI literare şi arheologice de Teohari Antonescu profesor la universitatea din laşi, 1901 un vol. de Vlll şi 214 pagini Scrierea d-Iul Antonescu cuprinde un şir de studiî care, de şi nu-,tal1 în o nemijlocită legătură, totuşi infătoşază o unitate, prin faptul că se referă la originile cullurel neamului omenesc. In Cap. 1, Cum s-a formal Prehieioria, autorul, după ce expune Istoricul infiripărit aceste) părţ1, adaosă in timpurile din urmă la istoria omenirei, atinge mult însămnala întrebare a­ supra începuturilor civilizaţict, Cea mal interesantă din chestiu­ nile lrătate este fără îndoială raportul în care a intrat teoria darwiniană asupra originet ornulut cu cercetările preistorice. Toa­ le descoperirile făcute pănă acuma pe acest teren, după părerea preistoricilor, nu vin să întărească teoria rnarelut naturalist a­ supra desvoltărei omului din animale, lucru care s'a precizat mal în urmă de discipulii lUI Darwin în sensul, că omul s'ar trage ma! mult sau mal puţin direct din Patrumaue (Maimuţt]. După cercetarea rărnăşiţilor orneneştt păstrate în Iărlmul quateruar sali diluvial, dl Antonescu ajunge la încheierea că dacă omul, cu toată durata cea lungă a existenţei sale, durată care să măsoară Cll sutele de mit de anr, nu s'a schimbat fizi­ ceşte nimic din ceea ce era odată; dacă oameni! care trăesc [80] 80 Dare de Sarnă aslă-zj sub raza so arelut sunt din punctul de videre fizic aceiasi ca cel ce rătăceau odinioară pe pămînt, atuncî cum rărnine cu legea cea mare, universală, în virtutea căreia toale fiinţele vie­ ţuitoare sunt supuse puterer neindurate a evoluţiunil fizice? Faţă cu această constatare, concepţia evoluţionistă mal poate ea păstra rolul el explicativ, în ce priveşte originile neamulul omenesc, sau trebue să reducem la adevarata sa măsurii valoarea aces­ teI ipoteze»? Inlr'adevăr greutatea problemei stă în urrnătoarele : OI1IUI a existat făra nicIo îndoială pe timpul forrnaliunet quaternare sau diluviale a pămintulul şi era contimpuran cu 11131 multe spe­ cit de animale acuma dispărute, precurn : eleplias anliquus, ur­ sus spclaeus, felis speJaea, rinoceros tychorchinus, megaceros hibernicus şi altele; apoI tarandul (le ren ne) care asiă-zt nu se află de cît în regiunile recl ale Nordului, pe alunct trăia prin cen- , trul Europer, Este învederat, că pentru ca să dispară asemene specii de animale, iar altele să se retragă în alte regiunr, a lre­ buit să intervină CI puternică schimbare in constituirea geogra­ fică şi climaterică a globulur, Dacă omul chiar a putul să Învingă această schimbare şi să nu dispară ci să se perpetueze, totuşt nu rămine Indoiala ca ar fi trebuit să-şt modifice intrun chip insămnat constituţia sa fizică şi dect şi cea morală şi intelectuală .. Dacă insă, după cum sus­ ţin preistoricir, şi cu el dl. Antonescu, omul nu s'a schimbat eέ tuşt de putin, şi el e sle acelaş 111 \privirea flziculut lut, decl şi a moralului şi a inteligenţei sale, tncă din epoca qualernară, a­ tunet este inviderat, că schimbr rile geograflce şi climaterice în­ cercate de scoarta pămtntului de la \diluvill înr.oa('e nu l'au a­ Uns, şi că deeI d stă în a{ar[l de legea evoluţieI care nU-I poate ti aplicată. Incheierea e de o gravitate excepţionala; căCI ar contraveni lIneI legI universale căreia, după cercetările de pănă at.:uma, se supun de altfeli(r toate fonnaţiuoile universulUI, atît anol'f';anic cît şi organic, Ce ar remănea aluncl pentru explicarea ot'iginef [81] Dare de samă neamuluI omenesc? Numai ca să admitem salt generaţiunea spon­ tană, salt să ne relntoarcem la dogma creaţiunei conţinută in Biblie, părere în contra căreia se rescoala cu o putere uriaşă întreaga concepţie ştiinţifică modernă, Nu cr--dem că, pănă acuma, să se poală găsi un antago­ nismu atit de rostit intre teoria evoluţiei şi faptele descoperite de arheologia preistorica, şi ială pentru Ce: Cele mat multe din staţiunile care conţin rămăşiţe de ale omuluI quaternar (cel mal vechiu descoperit pănă acum), nu cu­ prind de cît unelte făcute de mîna Iul şi numaI prea puţine aO dat la iveală şi oseminte omeneştr. Zitlel, unul din cel mal tnsemnaţt cercetătort pe tărîmul preisl.oriel, spune în cartea sa Palaeozoologia, voI. IV, «că în raport cu marea cîtime a unel­ telor, rămăşiţele corporale ale omuluI diluvial lnsuşt (adică 0- sernintele] sunt din cele mai mari rariiăţ«. Vrislu mult porne­ nilelor craniI din Paviland, din Engis, J<;ngihol'll şi Spy lîngă Liege, din Guedron lînga rîul Lesse, din peştera de la Gaileu­ reul, din peşterile de la Aurignac, Cro-niaqnon, Bmniquel, Lorn­ brive, Cavillon liugă Menlon, grota di Colornbi pe Palmaria, este îndoelnică. Craniul de la Kaunsladl precum şi scheletele de la Grenelle şi Clichy din Pari s aparţin de sigur unul timp mal ttr­ ziu. Vrîsta diluvială a vcslitulul fragment de craniu din Nean­ derthol, cu puternicile sale arcade de sr-rincenr, nu esle dovedi­ U\ ciluşt de putin. Şi falca inferioară de la Moulin Quignon ltngă Abbeville a fost introdusă prin fraudă, Ca rămăşiţe ome­ neşlf diluviale de o vl'îsbl apl'oape sigură (verlU.--sigem AlteI') rămîne numaI un crani(1 de la 011110 din T03eana, un eL'anili de la Egisbeim îll Elsass, o falcă inferioară din peştera de la Nau­ lelte la H'ur{oos în Belgia şi un fragment de falcfl din grota Şipca în Moravia, Acest material nu este indestulător' penlm de­ terminarea uneI rase», 1) Domllul Antonescu din contra susţine că avem o raS[l nu­ mila Neanderlhal dupi:l llllmelQ 10calităţeI; ahHul'ea cu �lceashl 1) Hepl'nclllsi de Ranke in Ht'll1lolt, Weltgeschichle, T, p. 135_ 6 [82] 82 Dare de Samă rasă există alta de la Cro-Maţmo)«; a treia de la Grenelle şi Furţoos in Belgia; toate aceste rase sunt considerate de d. An­ tonescu ca rase qualernure, pe cînd Zill.el arată, că toate res­ lurile omeneştt aflate în localitatile de care d. Antonescu ali­ peşte numele de rase, sunt tndoielnice în privirea vristet 101' qualer­ nare (afară de falca de la Furfoos-vdacă pe o faleă se poate întemeia exisleula uneI rase l) Dacă Insă tot ce s-a găsit mal sigur (dect nu de tot sigur) din rămăşiţele de schelete ale ornulur quulernar, se re­ zumă în două cranii, o falcă şi un fragment de falcă, fără tndo­ ială că a se întemeia concluzit pro sati contra Icoriel darvini­ ane, pe care asemenea material, e o concluzie cam pripită. NoI credem ('ă uneltele găsite şi chiar desemnurile, nu pot numai de dt să indice o rasă superioară şi egală in lotul cu rasa albă de aslăzr ; căc! loale rasele, pănă şi cele mal inferi­ oare, posedă unelte şi scrijălesc desernne. Rasa omului quater­ nar a putut fi o rasă inferioară care tocmar, prin marele prefa­ cerr geologice ale lrecerer din qualernar călră epoca de slabi­ lire a mediulul fizic, să se fi prefăcut în rasa superioară a ornu­ lUI ce reprezintă aslăzt culmea eivilizalier. In 01'1 ce caz, dacă teoria darwiniană nu este confirmată, prin descoperirile preistorice, ea nici nu este pănă acum infirmată. Este cam nepotrivit, ca Iocrnar HomîniI să găsască că teoria cohorlrel oamenilor din marmule nu ar fi tnlemeiată, cînd un popor care să dovediască mal mult această coborîre ca el, nu există pe lume! In cap. II despre Patria 'Primitivă ariană d. Antonescu aduce o nouă ipoteză în această atît de desbălulă chestiune, a· nume dl acea patrie primitivă al' fi fost Dacia noasll'ă. Demon­ strarea d-saJe fiind întemeiată pe filolodia comparată, nu putem de cit aminti şi tl'imile pe eeLitor la j�eresantele desvoltărl ale autoruluI. ToLuşI am fi dodt o Illal bogată documentare limbis­ tică, mal ales în o matel'ie atăt de conlrovel'sală, Cap. III, trateaz;I despre Filosofia Upanişadelor. adecă fi· losofia indiană a�a cum ea sa desvo!t[l inainte de marea refor­ mă religioasă a luI Bndha. Cît de sănăto� priveşte d. Antones­ cu lucl'mile, din punct de videl'e genera] istoric, se vede de pe ·1 I [83] Dam de Samă 83 aceea. că u-sa pune ca principiu, că ori-ce manifestare culturală Aste un rezultat al lntocmirilor intelectuale ale raset şi că d-sa este departe de a împărtăşi rătăcirile nouet şccale franceze ca­ re, în viderea unul interes polilic (dreptul ele stăpînire asupra El­ sasulur), tăgădueşte rasel orr-ce 1'01 în desvollarea istoriei. După o introducere care tratează despre imnurile vedice şi despre credintele privitoare la viaţă şi la moarte ce ele tnfă­ ţoşază, ci, Antonescu arală cum această religie deveni un mij­ loc de dominaţiune, în rninele castel Bralunanilor care amenintati pe oarnenl, la caz de neascultare, cu noue tnlrupărr în fiinţt mal de jos, decî cu reinoirea chinurilor vieţer, pe care le suferise a­ tit de amal' în traiul pămîntesc; de aici originea cnslelor, Pe această slare socială, născută din o concepţie religioa­ să, se hultui filosofia Upanişadelor care nu este o Incercare in feliul grecesc, de a explica universul, din un principiu funda­ mental, ci mal mult, după temelia el religioasă, un şir ele vi­ ziunI se mi-poetice, serni-filosofice. Upanişadele sunt un lanţ de convorbirî intre maeştrii in filosofie şi ucenici, ne-care din ele a­ tinglnd un alt subiect; însă toate Invlrtindu-se în jurul marei tntrebăn a sufletului şi a corpului şi mal ales a eulut univer­ sal, elin care sufletul nu este ele cît o resfrtngere. Se merge pănă acolo, că se lăgădueşle cu lolul existenţa lumeI exterioare şi se afirmă că tot ce ne lucunjură este o iluzie înşelătoare. Una elin cele mal frumoase Upanişade se ocupă cu între­ harea, ce devine sufletul nostru după moarte? D. Antonescu, bine înţeles nu omite a ela extracte elin textele Upanişadelor care extracte ne fac să pătrundem în feliul cugelărel vechilor' Indienl, în cheslium filosofice. In cap. IV d, Antonescu se ocupă cu Egipienil şi Patria pri'luitivă semilă. Mal mult ca pretext curtenilor, incepe el-sa prin a se ocupa cu manualul de Istoria Orienlulul al d-lut P. Hăşcanu care, nefiind ele cll un manual de scoală, nu putea să între în de.shalerea conlroveselor istorice. D. Antonescu (J de părere, că popol'ul egiptean el'a de origină semib1., c:1ulînel să-şI duve­ deasei! tez;) Pl'in con&idet'a\if alltropologi�e şi de filologie comparaU\. [84] 84 Cap, V ne (IiI o expunere a conliuululut producerilor de căpileuic ale Liieraiuret egiptene, Descrierea .k:;jipLlIJlII este scri­ să inlr'uu c hip fotu-Lo frumos, Citam numar cite-va rînduri spre a arăta şi Insuşirile stilistice ale scrieret d -lul Anlouescu : «In adevăr, orr cît de prinse pal' a fi cugetele noastre în vtrlejul vieţet ele faţ;), nu se poate să nu simtit o mulluuiire vie, iniorctndu-şt privirea În spre trecut, spre lumea de 1I1'de a pornit. Cititorul care a parcurs un drum lung, se uilă cu nespusă dragoste in popnsurile de odihnă spre calea slrăbălută : iar nOI onmenit, ce suntem, dacă nu călăiort de scurtă durată pe părnint ?» Şi mal departe: "ta Nil nu sunt oceane sălhalece care să poarte În Irămlnlările valurilor lor o poezie tnallă : acolo nu se vede a­ cel amurg posomorît al nordulnt care aţită şi înclină sufletul spre hislcta cea dulce, Aict avem o vale de verdeaţă, mărgini­ tă cu pusl.iurt tnlinse, pe care Nilul cu apele sale o brăzdează la mijloc şi o tuveseleşte. Uragane porni le pe neaşteptate .lin pusliurt, cu plot neslirşile, lipsesc cu totul elin ţinutul inctnlător al Egiptulur. Doar vinlurl regulate, stîrnite din părţile ecuatorulut cară cu ele nouraşt de năsip care s'aştern , ca un veslmint subţi­ re, peste verdeaţa ctrnpulut, peste frunzele finicilor şi pesle ruine, şi CÎ:Jd timpul s'a Împlinit, aluncI alle vinlurt cu o adiere uşoa­ ră, răcoroasă, venile din largul Măre! Medilernne, scutură verdeaţa şi frunzele şi copacii şi le Iasă în strălucirea lor de primăvară». In cap. vr, Din lumea Chaldee, autorul ne strămută eu miu­ lea în ceelullă inl.insă regiune care a văzul zorit civilizatiel, In­ tre descricn interesante, notăm acea a bi:blioteceI lui Assul'ba­ nipal, compus;l din file de lut al's, pe ca,re Slll�t sCl'ijilale, in ca­ ractere cuneifonne, lleosehilele învăVllu!\l şi pl'oducel'1 litemre ale popoarelor M'?sopotamieJ. Cap. VII analizaz,l pe cea mal însămnală produrere poe­ tică a 8ab:Ionier Epopea lui Izdubctl' ce con�ille peste 3000 de versurI şi din (�are aulorul reproduce maT n.ulte p.Jrţr. Volulllul se sfirşeşle cu un veac de cercelăl"l arheo�ogice în caro se rezumă reznltatele studiilor făcule pe acest tărîm în decursul veaculuI al XIX-lea, [85] Dare de Sa mă 85 Fără rndoiaht că scrierea d-lm Antonescu are o mare va­ loare. Expune Într'un chip limpede, frumos şi atrngălor, rezulta­ tele cele mal noue ale ştiinţAI ce profesează, asupra multor in­ lrebărt care :111 pasionat şi trebue să pasioneze pe ori ce om ce cugetă mal departe, de cit la orizonul îngust. al vieter de toate zilele. Dai' ne intrebăm, oare o aşa carte poile avea ea vre-o alragere pentru Horaint ? Şi eu părere de r:lll trebue să răspun­ dem că nu: Clasa aşa numită cultă de la nOI se OCUp[1 cu ches­ tii de allă natură de cît acele atinse de d. Antonescu, sali cind se abate cf\tră ele, le citeşte în franluzeşte. Specialiştir nu o vor ccti, căct tie-care se interesează numal de specialilatea JUI: medicul de medicina, avocatul de drept, inginerul de mulemnlicr: sau, mal bine, la nOI tu Lară, medicul se iuteresează de paGienţr, avocatul de clienti, inginerul de consiruc'ii. Sludenlit cauta înec), să-şt treacă examenele cit se poate de repede şi ctt se poate eu mal' pulină osteneală. Doară sludentit d-lul Antonescu, dacă cum-va d-sa a avut Iericilu ielee de a le cere, ca materie de e­ xamen, acea lrnlnlă în cadea el-sale, VOI' fi ncvoiu să o cileas­ că. Cit despre cealaltă lume pretinsă cultă, nu are ea la dis­ poziţie presa politică care contine cele mal înalte invălăturj : cum s-a efectuat alegerea ele la Galaţi salt cea de la C:"tli\I'aŞI ; dacă se Va face sali nu o rernaniare ministerială. cine va fi nu­ mit In magistratura Ia viitoarea mişcare, sau care colonelt an sorlt era fi tnaiulatt la rangul de generali ? OrI cine vede pe cît sunt mal 'interesante aceste chesliunr, de cit epopea lui Izduhur Salt filosofia Upanişadelor, salt chiar, controversa intre teoria darwinistă şi reprezentanţit preistoriet. Numal un lucru am dori faţă cu ° asemenea fericită stare a spirilulul romănesc ! Să nu se mal vorbească de starea civilizată în care se află ţara noaslr[t! Celei civilisatia unul pOpOl' se măsur�i în tol-deauna cu preţul ce se pune pe creaţiunile neinleresate. A. D. XENOPOL. [86] DOCUMENTE DIN DOMNIA LUI CUZA-VODA Scrisoarea fostului domnitor căiră P. Grăâişieanu din 18/30 Aprilie 1872, Mon cher Monsieur Gradisieano. II y a huil ans, presque it pareille epoque, j'elais a Con­ stantinople . Je rn'etais rendu au pres du Sullan, pour exposer a Sa Majesle la necessile de la revolulion que je veuais d'accom­ plir en Hournanie, C'etait demander ,{ la Sublime Porte, de sanc­ tionner, avec le concours des grandes puissances, les droits d'in­ dependance iuterieure que fa vais resolument proclames et qui nous avaient ele conlesles jusqu'alors. L'accueil magnifique que je recus, ne fut egale que pal' la haule bienveillance de Sa Ma­ jesle . J'eus la salisfaclion de voit' approuver tous mes actes, A celte occasion je laissais quelques souvenir aux diguitaires ou officiers ottomans que le sultan avait bien voulu attacher ,l ma personne, Des armes me sont reslees de cette epoque. Je vous les envoie; conserver Jes en sou veni,' du 2/14 Mal 1864·, uue gran­ de dale dans notre histoire el, je ne le 'dis pas sans orgueil, une belle date dans ma vie. Chaque annee ma pensee se reporle vers ce passe si loin­ lain dejt't. Vous rappelez vous la triste siluation dar.s laquelle les luttes dps parti� avaient jele nolt'e pauvre Roul11anie? D'un râle une chflrnbre d'llOmmes, POUl' la plupart intelligents sallS doute, mais inhabiles el. se dit'igel' et subissant le plus souvent, [87] Documente 87 , • I j parlois a leul' insu-Ies� plus deleslahles influences oubliant les inlerets reels du pays, les affaires, POUI' les sacrifier ':l de sleriles preoccupalions de personnes ou de polilique. De l'aulre cole, mon gouvernement s'etudiaut a calmer les passions, i\ di­ riger l'activile nationale dans des voies fecondes: usant ses forces contre une opposition aveugle ou des esprits egares qui lui re­ fusaient le pain de chaque .iOUI', le budget et qui cornprome­ taiens l'avenir, eli rejctant les lois uti'cs: loi rurale, concession des chernins de fer, etc. Ah! le triste spectacle ! el cornhien je me felicite d'avoir eu le courage alors d'en appeler au peuple rou­ main, de lui decouvrir ses plaies et de lui exposer les moyens de Ies guerir. Le 2 Mai est un coup d'Etat a-l-on diL. J'ai loujours pro­ teste contre cetle appelation, parce qu'elle irnprimerait ii mes ades un caractere de reprobation que les votes du peuple rou­ main ont solennellement repousse, Que si l'on veul pourtant que le 2 Mai ait ele un coup d'Etat contre l'elrauger et, pOLII' mieux dire en fa veur de nolre independance nationale, oui je le con­ fesse avec fierLe; mais a I'intel'Îelll' le 2 Mai a et(> une rcvolu­ tion, une revolution necesaire, pas autre ehose; selliement ce jour Iii, la revolution partait du trone, non pas dans le bul mes­ qllin d'augmenler les pOllvoirs du gouvernement ou de lavori­ set' lui interets d'llne dyoastie, mais avec le noble programme des divans ad-hoc. L'independance inleriellre de la HOllmanie as­ suree, I'egalile polit.ique el sociale acelamee par tmis mil1ions de Houmains 3lTaches <'t la glebe el dotes de droits de citoyens el de p,'oprielaiI'0S, I'egalit.e civile constituee par la promulga­ (.ion d'un nouveau coJe, la concession des grands tl'avaux publici> chemins de ler, ponts, facilitanl la circulalion et decuplaut les l'eSS(lllt'ces du commerce el de ]'jnduslrie. El comme acueve­ ment de ce progt'amme, la grande idee (lui devait, dans ma pensee, dans mes esperances, courollnet' ma calTiere poJitiqlle, celle (!lle j'exposais dans mon message de Decembt'e 18(;5, mon abdication el l'jnstilutioa d'un pt'ince etranget· par le cboix de ]a nation roumaine. [88] 88 Documente Voilâ ce que fut vraiment Ia 2 Mai. Voilă comment de­ vait se clore, en assurant solidemeut l'avenir du pays, la revo­ lution politique, sociale el civile que j'avais inauguree, Ce qu'il advint de rnes dorniers projets, vous le savez mou chel' Monsieur Gradisteano. Un odieux attental mit le pays 3. deux doigts de sa parte, Et si le danger a ete conjure, il le fut grăce au bon sens admirable du peuple roumaiu, grăce aussi aux sympathies que nous avions acquises au dehors, grăce surtoul aux efforts d'un gouvernement tout puissant alors en Europe el qui me flt l'honneur de m'ecouter avec une confiante bienveillance. Grâce a Dieu au milieu de ces crises inquietanles, I'oeurre du 2 Mai n'a pas (He ebranlee. Le statut que j'ai obtenu a Constantinople est el retera la pierre fondamentale de l'auto­ nomie de la Honrnanie. C'est dans l'existence polilique CIU'il nous assure, que tout gouvernement roumain puise el pui sem le droit de se con sti­ tucr el de modifier sa constitution selon les besoins, avec toute independance, Que des hommes pervers ou ineptes aienl tente, soit de revenir SUl' le passe, que j'ai detruit au benefice des masses, soit de calornnier l'aele du 2 Mai au mepris de l'histoire et de la vcrile, ne nous en elolllwns poinL Le pays, nolre souvel'ain jtlge ::l tou;;;, a fait juslice en toule occasion, de ces al­ aql1es honeuses ou I'idicules, N'esl ce pas l'explicalion de ces voles qui :\ deux repl'iSeil sont venus m'appplel' au fond de ma retraite, comme un edlO touchanl de la pensee inteJligent,� et de la justice des RoulTlaills? Je n'ai pas oublie non plus, mon chel' Monsieul' Gradisteano, q\le votl'e voix eloquents s'est courageus�ment elevee, dans le parlement, chaqlle fois que de;; aUaques ll1alveillantes se sont pl'oduitcs contre l'aele du 2 M.ai. Vous avl'z compl'is que cette l'evolutiQu renfel'll1ait dans ses nancs la prosperi te fu ture de notre patrie bien aimee el vous avez trouve les plus nobles ac­ cents POUl' la det'er.dl'e avec tout le pays je vous en rell1ercie el c'esl a ce titl'e que je VOU'l prie d'acceptel' le souvenir que je VOHsen voie. [89] Documente 89 1 Hecevez mon chel' Monsieur Gradisleano l'assurance de mon eslime particuliere et de mon amitie. A. I. COUSA Florence le 181" o A vril 1872 P. S. A Volre premiere chasse, vous vous servirez du fusil. Irez vous cette annee en France ? Je serai . ., content de vous y voir , Je vais installer it Pari,') la Princesse Helene qui veut sui vre de pres l'cducalion de nos chers enfants. Rtporlul tiu LV. Kreţuiescu, preşedintele coneiliulut de Miniştri, prin care sfălueşte pe Vodă Cuza să facă lovitura de slai (l4 JYlâiu J863). Prea Inălţate Doamne t Situaţia în care se găseşte ţara îmI impune imperioasa da­ torie a supune la cunoştinţa MttrieI Voastre, aprecierile mele ca Homin şi ca minislru. Dacă licenţa în care a căzut tribuna na­ ţională, prin susţinere de teoriI a căror unul din scopurile ce­ le mal evidente era de a propaga neîncrederea şi de a lipsi au­ toritatea de prestigiul de care nu poate nict un moment fi lip­ sită, atrăsese opinia oamenilor de ordine în favoarea măsurilor luate în contra unor asemenea tendinţr, pozitiunea în care a remas guvernul după inchiderea adună rer, a facut a se simţi de toţi trebuinta de a eşi dintr'un provizoriu care nu intră nict În strictul cerc al legalitătet, nicl se pune pe un drum care să poa­ tă pune capăt spiritulut de discordie ce duce la anarhie. Această stare de lucrurr, cată s-o recunoaştem, a adus des­ curajare În public, şi a slăbit cu atît mal mult puterea autori­ tăţer, cu cit energica atitudine, luată de guvern în faţa uneI a­ dunărl turburătoare, fusese ele natură a insufla oamenilor de bine speranţa că guvernul e hotărît a intra în sfîrşit pe o cale salutară pentru ţară. Astă-ZI o Îngrijire care preocupă pe toţl începe a lua un caracter de nemultumire ce trebue intimpinală [90] 90 Documente Oament de ordine, recunoscătorr guveruulut aclual, pe cit pot apretui, de administraţia sa impartială şi f,lra şicane, recunos­ călorl de săvîrşirea a citor-va acle naţionale ce i-a atras simpatia, obosiţi de bavardagiul şi de răua credinţă a adunărei care, în timp de 4 a111, n-a produs nimic, astăzt aceiuşl oameni văzînd guvernul în neacţiune, privesc situaţia ca provisorie şi încep a se răci cătră dînsul. Inimicit profită de această stare de lucrurl şi explo­ ală nemulţumirea obşliet În contra guvernulur, Provizoriu! are o influenţă fatală chiar în corpul functio­ narilor care se cere a fi strins legal şi a face una cu guvernul. Funcţionarit al! început a se sfii de a susţine autoritatea ce le dau legile; atribuţiile se exercită cu oare-care moliciune sau sfială. Neştiind unde conduce politica zilet, fie-care lasă a se da IUCI'uluI public un mers nesigur. PA de altă parte, ţara, in cea mal mare suferinţă din pri­ cina neregulă reî atllor cheslil de care depinde prosperila lea el, strigă neîncetat după a lor soluţie, fără de a avea speranţa s-o vadă realizată; căci nu cred să mal fie un singur om de bună credinţă care să vină să susţie, că adunarea noastră legiuitoare va face astă-zi pentru ţară, ceea ce s'a observat a nu face in­ lr'un interval de 4 anI. Experienţa acestor 4 aur ne-a dovedit că dţt-va oamern care conduc desbaterile şi lucrările adunărel, departe de a reprezenta şi a susţinea adevăratele interese ale ţăreI, nu sau slujit de mandatul Iar de cit pentru a face din adunare arena palimilor celor mal nedemne şi ambiţiilor celor mal culpabile, O măsură decizivă este reclamată de toţr : ea a devenit o necesitate publică şi nu mal sufere întîllfiere, Tendinţele partidelor, intrigile ambitioşilor, o propagandă sistematică de desordine, pe faţă prin gazete şi pe ascuns prin agenţi secreţi frămtnlă ţam în toale collurile. In faţa uneI aşa de dureroasă, dai' nu mal puţin adevă­ rată situaţie, nu remine de cît un sigur mijloc de scăpare, pe care ieu libertatea a-l sllpun� la inalta apreţuil'e a M, V. Să se suspende adunarea legiuitoare pe un timp oare-care; să se iee ... [91] Documente 91 cîrma guvernulut de M. V. şi să se decreteze formarea unul con­ siliu de stat. căruia să se puie iusărcinarea de a elabora fără zabavă, pe bazele aşezate în Convenţie, legile trebuincioase pen­ tru organizarea ţtll'eI şi consolidarea Instituţiilor celor noI; (sic) toale aceste legI să se sanctioneze de M. V. şi să se prornulge spre 2. se pune Indată in executare. Tara ast-fel organizată, şi maşina guvernamentală funcţionind în linişte cu noile (sic) in­ stitutii un an, dOI, M. V, să convocaţt în urmă pe bazele uner nuot (sic) legt electorale, adunarea reprezentativă, care va avea de aci în colo 2. functiona conform Convenţiet. La caz Însă că imprejurăn dictate M. V. de mal nallă po­ litică, l-ai' opri de a considera acest plan ca inoportun (sic) în momentul de faţă; ÎmI veţI permite asemene a supune la dreapta M. V. apreluire critica poziţie a ministerului actual, precum am avut onoarea a vă supune mal sus, şi necesitatea de a întocmi un alt minister care, convocind camera, să caute a păşi pe calea indicată de Convenţie spre astă ultima cercare. Poa­ te că providenta va insufla deputaţilor sentimentul misiel IOl' şi pălrunztndu-se, în sfîrşit de starea în care a adus ţal'?" prin culpabilele lor uuellirt, se vor pocăi se vor pune pe muncă, şi VOI' îuzăslra ţara de (sic) legile şi de instituţiile de carp este setoasă. Al M. V. Prea supusă şi prea credinciosă slugă. N Kreţulescu, Bucureşti 1863 Mai 14. (Ambele doc. după originalele păstrate Î'l culegerea d-Iut Tit. Ros8etli). Două scrisori a le lui Kona Iei. Scrierile lut C. Konaki au apărut în 2 ediţir : una în 1856, tipografia lut Adolf Berman. Iasr ; alta in 1888 editura librărieI Şaraga. In a doua ediţie se dau şi ct­ te-va scrisori în prOZ[l, ca complectare a operilor lut Konaki. [92] Documente 92 Prima părere critică asupra lut Konaki o găsim In revista "Romania Literara" pe 1855, cu prilejul apari­ ţiunet primeI editit a poeziilor sale. Notăm din acea critică următoarea frază: "toate cîte au scris acest bărbat sunt chiar şi numar în limba curat romaneasca scrise; mare merit, ce din zi în zi se face mal rar, cu amestecul unor naravuri străine printre ale noastre şi cu necurnpănită introducere de nouă cu­ vinte ce aceste trag dupa sine" (Romania literară pag. 74.). In o notă a noastră asupra lut Konaki ziceam: "Konaki e unul din fruntaşi! noştri stiliştr, anterner­ gătort lUI Negruzzi. Cine trece repede de la greoaia pro. ză a cărturarilor bisericesn şi ceteste proza lUI Kona­ ki, vede că are a face cu un scriitor plin de talent. A­ dînca lut cultură romaneasca îşI are obîrşia în lndatina­ rea sa cu cetirea cronicarilor şi a hrisoavelor, în care era specialist, cum ne arată glosarul de cuvinte de ho­ taruicit : Ar părea chiar că Konaki caută cuvintele rornă­ nestt. Cu toate că era boer de clasa I, el avea tnda­ tinar ea lirnber tăranulut nostru. "Faptul care-tur explică aceasta e că Konaki a stat foarte mult la ţară: căuttndu-şt singur moşiile. A­ colo avînd prilejul de a sta de vorbă cu ţăranul, a-I a­ uzi mal des cum cîntă, cum vorbeşte, cum simţes­ te, s'a însufleţit de la dinsul si, artist cum era, l'a făcut să rămînă stejar verde romanesc, în patura boe­ rească grecită ori franţuzita." (Evenimentul 1901 Sept). In adevar biograful lut Konaki, prinţul Em. Kona­ ki Vogoride, zice în prefaţa la ediţia a II-a a scrierilor lut Konaki, că între 1802-1806, Konaki a stat la ţară pentru a-şr restabili finanţele, zdruncinate cu moartea tatalui său. "TreI anr nu se mişcă de la moşie, nepri- mind nicIo slujba" (pag. 43). \ AicI dar tre bue să punem adevărata cauză a în­ clinaret lut Kon aki pentru limba poporului, pe care o iubeşte, o apreciază în adevărata ei valoare şi o cre­ de singura chemată a servi şi ca mijloc al învăţăturilor publice. Mi-au plăcut tot-deauna să citesc versurile lui Ko­ naki; proza lui m'a ademenit mal mult. Caseşn în pro- [93] Documente z a lui Konaki omul de reflexiune, pe atît cît în ver­ surI gasesti pe omul de sentiment. Ce dragoste nea­ sarnuită de limba romanească nu găsim în scrisoarea în chestia tnvaţăturilor publice! Ce gîndiri patriotice în scrisori rea catr a Ioan Sturz a Voevod! Pentru întregirea cunoştinţelor despre Konaki ca prozator, d3111 loc la 2 scrisori inedite, aflate în bogata arhi vă de la Stînca, proprietatea D-nel Lucia Crecea­ nu, nascuta Vogoride, scoboritoare dar din Konaki du­ pă 111 CI 111 a , Cocuţa Konaki Vogoride. I. iubite [rale, ve re Petraki. Iată scrisoarea, iscălit-o şi o porniţi; numar dota şi cu n'am mal schimba iscălilurile ; iar alţiI cînd vin la dică, de nu pot ctrni, îşI prefac slovele şi iscălilurile. Eli mă aflu la Cîmpuri 1) Ce loc, ce zugrăveală a făcut fi­ rea lăcasulut sălbălăcieî, unde amorul lăcueste. O vale nu lata, întru care în mil de încujbături să poartă ea un şărpi Şuşiţa, pe un petriş invrtstat şi aşternut cu nişte năsip îd floarea au­ rulut, Mii de gÎrliţe cu apă. se rătăcesc din matcă şi iarăşt trag la ia, printre ele ostrovaşe cu copăcel ce petrişul nu lasă să crească nalt. De o parte şi alta de vale muntişort cu porniturt şi stind de piatră asupra cărora bradul şi fagul să ridică cu mindrie, arinul şi toiul le face umbră sub poalele la!'. Acolo pe virturt ali crescut rnesleacănul şi să vede ca o piramidă fă­ cută de frunze; prin mijlocul grădinet aceia din stîncI se slo­ bod părăe, carele sună cu ţipet cobortndu-se în vale cu repe­ giune, Acolo gangurul jălueşte, şi cucul hăuleşte, privighitoarea nu doarme şi omul ... pătimeşte. Unde eşti prea iubito, strig de mir de 01'1, unde eşlr ca să petrec cu tine şi să moriu in braţ[t-ţL Dar ea nu-l, m'au lăsat, s'au dus. Adio. Konaki. Cucoanel SăIht.ef săl'ut lllÎna cum si Cucoane! Smăr'ăndiţef. Iţl iri mei şi UD stih ce cI'eel că- ţl . va plăeea. 1) Cîmpurile e o moşie pe apa .'3uşiţa, �inuLul PlilneT. Scrisoarea n'are dat.ii, se vede Însa că e anlerioară anuluI 1824,. de oare ce SmăI'ăndi�a Negre, văduva luT P. Negre spalat" s'a fost măritat. a 2·'1 oară 1:11 KOllald În 1828, dupil ce văduvise 4 an!. In scrisoarea de mar sus s('rie luT Petra­ !ii Negre şi·] roagll să spună sfirulllrI de mînă şi Cucoane! Srnărăndiţer. [94] 94 Documente II. Prea iubite sufletele. Cocuţa şi pe Catinca şi pc Vasile. Mal't in 9. Inlrăî în casa ce pustie, şi lacrimile mă podidira, cînd o­ chil meI nu sprijiuiră înlr'al<'U şi intr'a Cocuţet. Toate şi plll'eţî şi fereşlt şi UŞI vă povestesc in vederile mele. O tăcere numat adincă imt spunea curat că nu mai stnteţr, Oh ! Smărăndită, cînd se poate cineva şti de departe sla­ rea omuluI care ramine singur fără de cel iubitl, cît ar crede, cit s'ar Incredinta alunct de puterea ce are asupra lui! Smărăndilă, Cocuta : Smărăndila şi iar Cocula sint tiranit mel în aceste minule; pe dînsele doresc, ia le mă muncesc, pe dinsele aş voi să Îmbrăţişez; ele nu-s, s'au depărtat: părea că văd pe mamă zicînd: nu-l babaca : pare că aud pe fiICă răspun­ zînd iul babaca. Alel, alel ! drl[IUţă dragă; toale aceste răsun în sufle lui meu, strigă prin văzduh şi îmI schingiuesc suflelul ; cum le-au lăsat-sufletul să purcezt aşa degrabă; cum nu le-al indurarat măcar asupra purcesulut să-un dat ştiro : poate m'am amăgit că mă veI mal aştepta. NoI am Inceput bine lucrarea aslăzr : s'au păzit bună rin­ durală şi ciţI-va sîntem poftill la masă Ia gheneral Kiselef, DaI' ce folos, că am a merge cu inima mal săcală do du­ rerea dispărtiret dumnevoastră. Te rogpsihi mII scrie-nil ades şi nu uita să aduci pe Săr­ murcaş după ce te veI mal aşeza. Dezbăltnd păslele di pi părete, s'au găsil vre-o [) ploşnih drept crivatul D-tali, fa r aiurea nil în etac. Poate al' fi şi în crivat şi pentru aceTa nicl l'am trimes; VI'oI să-l duc odată cu mine ca să puiu sub ochiI meI să-I des­ fac, şi să-l opăresc. Adio iubilo; Sfll'Ut. pe Pl'ielenul Dtale C. C. Peste o zi două mă mut şi eu la deal, căcI acum nu s'a putut. Adr'esa: Prea iubiteI mele soţioat:e D-sale Zmaranda Ko- naki vorniceasa. Mart 9. '. Sufleţele! Mulţime de talharl se aud. D-b cum veI (rupt) cea întăI treabă, să facI (';1 să alegI 6 puşcaşI de pazil, numaI să-I cerce fecoril să aIbă prav şi glonţul"I şi puşte bune. Catina din scriso1re e Calinea Negri ee trăeşte ind la Tîrgu Ocna şi vede azl a fi generaţie. 8mararula Jora nascuta, Roseti, Alisa D, Hoset'i Tesanu. Mada Miha'i Cantacuzino şi copiiI el. Iar Vasile e, Vasile 3turz(ţ fosl Caimacun in Moldova. [95] GH. GHIBĂNESCU. Documente Scri-oarea n'are dată de an, dur e SCd3;} În prima zi cînd s'a început lucrările pentru alcătuirea regulamenlulut organic Am găsit înl.re hirtiile konăkeşlt invitarea la aceste şediutt : A Mousieur Monsieur le Voi-nic Conaki . Moneieur le oornic Consta/din Conaki est prie de oouloir bien se rendre iL la seance du. Comite pour le Reglement qui Dura lieu demain, Dimanche a 10 heures precises â« matin. Conaki fiind bolnav în acea zi a iscălit pe convocare : je suis malade. Ne rezervăm dreptul a reveni asupra prozel lut Kouaki, cu prilejul altor scisorr, In hislorisclie Zei/sdo'le voi. 88. din seria nouă vol..5�, (p, 3l!5), se află o crf tică a luerăret scrîitoruhn ungur Alexandre de Bertha, Magyars c t Roumuins devant l'h.istoire, Paris 189!l) critică făcută de Carl Uhlirz din Viena şi in care se rosteşte, asupra poporulut rornln, urrnătoa rea apreţuire : ,,�i1t moH nber. tl1cfU)C0 bie ,pmfuloft ber 1))1ag�aren, stUdcn, unb �f)altariotcn ilbet fid) crgel)eJt fa[rcll mujjtc, gcgen nlle [cin mOH0= turn qerettct unb unter bel �iif)ntng eine0 erfeuu)tetell .pcnfcgctţJaate0 in ItJelligclt �agW9l1ten grof3e �Ottfu)1;itte auf ht{tutcHmt ®cbiete gc= n1l1lf)t got, tlnDient acf)tltl1g0boHe mcriiâfiu)tigullg 1/ (Un popor însă, carJ 11 trebuit s:l sufere slăpînil'ea Maghiarilor, a Turcilor şi a Fanal'ioţilol' şi t.utuşl a izbutit a'şI pastra naţionalitatea şi a face sub e(lnducel'ea \lIleI pă­ rechI de rnonarhI strălucit!, în putine deceniI, aşa de mar'( progrese pe tărî· mul cuHul'al, mrl'ilă o consideraţie plină de respect), Vorbind d.e critică fă�ul:i1 de tlo A, n. Xenopo! cărţeI d·luI de Bertlta, criticii apă.oută in romănf'şte (Analele Academie]), frantuzeşlc (Magya.1's el Rownwin8 tlevanl l'hisLoil'e, Reponse il M. A, de BerOta, Paris, Lel'oux, 19()()) şi nemteşte, Deulsche Vittcraf1.o'zeitung din Berlin HWOj d. UhIirz se exprimâ: «I))(it maf3l1o{(Cl �ntflf)iebenf)eit unb gutcm ®efc�irt gat ber bcfan� nte tltllliiniicl)e .pijtorifet �l. Îl, Xel1oţJo{ 3U bem obcn bcfţJtocgcnen mucgc IStcHlIttg gcnolHl11cn (MagyUlos el Roumains devanl. I'hisloÎl°e. Repollse il M. A. de Berlha pillo A. D. Xellopol. Paris 1990. 29 16')0 �Jhm 111irb feinen �Xn0fil1FuBenitn gntWI1 mic in ben 111d0ten �:in3eH)eiten beipfliu)tcll [96] NoUţe Ibnncn» (cu o măsurată energie şi eu mult succes ti luat poziţie CUllOSCU­ tul istoric romln d. A. D. Xenopol contra sus pornenil eî ellrţ1. Cele mal multe din expunerile sale nu pol li decît primite). * Anulele institutului ?I1eteorol()�'i/ al Ronuiniei de Stefan Hepites, Vo- Iumul al XIV anul 1899 un vol, în 4·, conţine, pe lingfl un raport al direc­ torulut Hepites asupra lucrărilor iusl it utulul meteorologic. numeroase ane­ xe, tabele de temperaturî, stare hlgro mehică etc. etc, şi mal mull e btll'ţI foarte bine executate, asupra regi mulut pluviometric în Homăuia : în de­ obşte un foarte bogal material c1imalologic asupra ţi\rt'r noastre, dale foar­ te importante pentru o ţarii agl"Îcnlft in a căreia producţie clima joacă un rol hol.ărîtnr. *** A apărut în Seances el Tracauo: ele l'Academic des sdences morales ei poWiques, Paris 1901 Iusciculul pe Decemvrie, comunicarea f(tcllbi de d. A. D. Xenopol în şedinţa din 17 Iulie anul trecut. a acelel Academit : La Psy­ cholo[rie et l'histoire. Arhiva va reproduce în curînd lucrarea În romaneşte. * * * Coluboraloarea noastră Rida prelucrează acuma frumoasele paginI de Înaltă poezie con ţinut În Ultima. razet âin oiaia. luz Eminescu, ui lin di­ alog scris pentru teatru. De şi multe păqr sunt utilizate în această prelu­ c rare. putem zice că e o operă nouă, * * * Le Recue des ouestions h.isloriques în IJIIII1ăl"ul săli din 1 Iulie 1901 spline: "L' Academie des seiences morales el pclitiques a elu correspoudant dans la seclion d'hisloire M. Xenopol, bieti connn par ses remarquahles trnvaux SUl' le passe histovique de 1;, Houmanie. Elle a donne ,\ M. Fagniez le sit'ge vacant par la mort du duc de Broglie". * * * In Curiern! judiciar sub directia domnuluI D. A!exandrescl1. profesor la lInivel,.,il:alea din IaşI, a apărut o minUlwW dare tie sam(t asupra scri· erei în 2 volumurl a tI-JUI Charles TllrgeOI) profesol' de economie polilic:l de la facultatea de drept tiin Renncs, intitL;lală Le feminisme rmn�ais, l'E­ mancipation individuelle, sociale, polili1llle el. familiale de la felnme). SI"ă­ tt�irn pe toV cel ,ce se in.t�res,�z(t de chestia frmi�li�lfInluI, 'i(t e�teascr� :Iceas. ta dure de sam,l care ,la o Idee aproape dţplll1<1 de toale Intrebal'jle ce vin în joc şi mal ales se rosteşte cu energie contra principiului nedrepl: şi barbar al oprireI ceree[rlrel paternilitţeT. * * * A apărut. Pl'ea interesantul raport asupra Participă/"e! Rometm:e1. la Exposiţia universală din Paris .1900 facut de d. ])1111. OIrlnescll comisar ge­ neral al secţiei romÎne. V�lIl1 fac(� o dare de sctplil în lin număr viitor. Tipogrvlia "Dada" P. Ilie,;eu & D. Grossu. [97] t ARHIVA ORGANUL SOCETAŢII ŞTIINŢIFICE ŞI LITERARE DIN IAŞI � - Anul XIII. -- Martie şi Aprilie 1902. RIRIA No, 3 şi 4, Inspirarea şi Poetul sarac JNSPlHAREA Simtirea'n tine doarme �i cugetarea zace; cu gîndu­ rile'ţT mîndre ce vret tu oare-a face �i cum de-a mea putere te lasă-atita'n pare1 Deşteaptă-te, poetc ! Nu vezt că vin spre tine, cu haina mîndră, albă, de raze şi lumine i De ce nu zbori o clipă spre sforile senine It De ce glasul tău mindru do-odat'a amorţit �i gilldu 'ţI plin de vorbe pe bu­ ze-a 'ncrcmenit ; la graiul moft �agalnic rămîi neispitit Il POETUL o da, te simt în Sll flet, al vie tel mele nur ! Sag'al- , � nicele'ţt gînclUl'I cu dl'ag aş vra s�l'ţl fur, cînd ele 'mi joaca roată cu toatele'rnprejur. gCL rătăcesc spre tine! In ceasuri de repaos, tot caut deslegare'n a gîndurilor haos, la proza tristă-a vicţct se aflu vr'un adaos ...... Dar gindu'ml val ! nu merge spre ţelul mult dorit ; în [98] 98 Rida drumu �r far' de margint se simte el oprit, novoca cînd re­ volta al meu suflet asprit. INSPIHAREA Din sufletele inăsprite de-a vicţel crude desperarr, nu pot Ie�i gîndirI menite sub cer să samene nlaccn! Apasă desnădejdea-amara pe crierul cel chinuit, şi fa­ ce-adesa să răsară desgustul veCInIC otrăvit. Sub straja giudurilor grele tu bine n'ar să mar petreer, De v rat să UIţI de ceasuri rele, în visur: sufletu 'ţi să'nncct ! POETUL E�tI o deplină egoistă! M�t vret a stăpiui CU totul, �i pintre valurile vieţet, tu crezt că poţt să treet cu'n­ notul, 'I'u nu ştiI doar' că lipsa plnct ades îţI sacă şoap­ ta buze), şi cînd zăreştt chipul hainet îţI pare chiar ca­ pul Meduzer .... O da, ţi-o spun, mi-I dor de tine; dar foamea e nevoe mare, şi sara, gîndul de mal vine, 11 'al eu ce-aprin de o 1 urninare. INSPIHAHEA Acele ce'mt SpUI toate străine sunt de mine! Eu văd că ţie însuţl tu nu îţi voe�tî bine, de nu al mă­ car timpul S[I star la sfat cu tine. Şi inca'mt spul la vorbe ce să le cred llU pot, cind >;itill C�l'J1 astă lume destinul este tot, şi omul cind se naşte îşI trage al său lot.. .. 1'i-al tras lotul gîndireI �i-dl wcctnicilor nort ! A­ tunet de ce, poete, mal pl1ngI adcse 01'1, şi nu le laşi pe toate, spre mine ca să zbor] � POETllL 'I'e vren, nu-l dor de tine, te simt aşa de-aproape [99] Inspirarea şi Poetul sărac 99 cînd sara caut somnul sub grelele'ml pleoape, de văd prin văI luceferr şi stele cat prin ape. Acesta-I somnul dulce; el vine-aşa uşor, de în senin adoarme şi patime şi dor, şi'n visun intrupate se duc din nor în nor. Părăsind ele trupul, lăcaşul de durert, mal alla'n nefi­ inţă nespusele plăceri ce'n viaţa conştiută sunt gloată de-aşteptărt. INSPIRAREA Acesta nu o somnul; e dulcea reverie ce varsă'n al tău suflet sublima poezie. Ea n 'are-icoane triste ca cru­ da insomnie. Aduce mingiere aceluî ce-o doreşte, mi­ nute fericite în suflet desvăleşte şi dragele credinţe ades lutinereşte. POETUL De-t crudă insomnia, reveria-: vicleana, că fără, a ta voe simteştr cum te îndeamnă şi-ţi zice Iurişatic : ce'ţt vine'n minte'nsanH1ă. lNSPIRAHEA 'I'e'nşelt, nu e vicleana, ci'n voct vra să rămio a­ prinsă'n al tău suflet divina poezie; să cernt de la ea raze pe sarbăda vecie. POETUL rJ mult a cerne raze spre-al noştri schimbător), me­ niţl şi el să treaca-e măcar că-s meteort-v lumiua l'alte astre, primită, de la sori! Ceea ce nu poţi trece şi nict n'o să rămle, e raza de iubire ce sufletul mlngie, cînd facla tinereţei i-aprinsă şi pîlpîe. Ea da putere minţet, inimei indrumare, zideşte din nimicun, pustit factud al- [100] 100 Hiria tare, rînd vra s'rn-hine-a vieţel poetică serbare .... Salt mintea'ntolineşte, totul din ocht dispare; credinţa stă pe loc, cind vulcanul iubirel, putere uimitoare, aruncă al său foc ... Dar cîţI în astă luptă înverşunată, mare. aflat'au el noroc L. Ciţl întîlnit-ali oare pereche l'a ]01' suflet; co­ vlrşitoarer patimi cîţI au aflat răsunet, în marea ne'n­ frăţire a celor tOţi ce cuget� 1NSPIHAHEA ItI ver�I a tale-amare gîndurI pe versurile ce inchcgt, par'ea cele stricate'n lume mal al putea tu să le dregI � Cu dorurt a�a de'nnegrite departe văd că ri'at să mergi. POETUL Cînd pe poet îl al în mînă, te po!'tI cu el de tot nedrept; aci tu tl ridict prea tare, aci îl fad ncluţelept. ItI place Să-ţi baţI jOJ de dinsul, cînd i-at aprins vă­ paia'n pept.... O 1 tu care vorbeştt de dorur: cu-atît de mare iscusinţă, o! spune-ne, de ce în suflet atit (le-a­ desa las căinţă. �i omeniret ee sunt ele aşa de rele la pri­ intrl L.. O! spune-ne ce este dorul, simţirea Cea nemăr­ !.6nită cnl'() îmlmwrt viito: ul Îti harua mîndră lnflnrită, <.- spre a aduce muritorul in nestatornica ispită (t INSPIHAHEA \ Voe,�;j,1 S,l ştiI ce este dorul ; vbe�tl Stl-ţl spun ce-I viitorul; �i de ce oare nu ţi-a�l spune şi din ce ape-l for­ mat Dorul (� De n'ar fi dorul pe părnint, vot nu aţI mal avea avint, şi al' fi totul un mormînt; căet dorul face să se nască, �i pe pămînt ca'n basm' să crească, credinţa [101] lnspiraroa şi Poetul sărac 101 voastră omenească. Şi de n'aţI mal avea credinta aci pe lume în nimic, val! gîndul vostru n'ar mat creşte ; al' rămănea în vec1 pitic. De n'aţi avea ctorna luptă intre ce este �i ce o fi, ... v'aţI schimba numele de oamenr, cînd vOI nimic n'aţî patimi 1 POETUL o schimba-mi'], te rog, acuma, dar dă'mi o clipă de noroc, �i mi-te vOI slăvi pe tine ca pe un maro prooroc; �i'Lt vOI aprinde eu, ca Vestei, nestinsul �i vestitul foc .... E greu -o �titl-nu poţI nimica de cît s'aruuct În inşă­ lăn un suflet aplecat spre tine �i spre il tale 'nduioşăn ; il dnct spre căile 'nflorito şi-apo! astupt a. lor cărări ! INSPIHAREA o nu e�tJ drept; nu sunt de vină de-a poetulut inşă­ Iare; el e fiinţă omenească în veci supusă la schimbare, �i chiar cind soarta îl alege, ceva tot de dorit mal are. El lasă ca s;1,-'i pribegească gîndirea mar pre sus de fire şi, neştiind să staviliasca prea iute-a inirueî pornire, zdro­ be�tc ades' o viaţa 'utroagă pen tru o eli p:t de iubire 1. .• Pe cîţi nu i-a înşălat dinsa, �i cîţI in urmă plins-a, pl în­ s-a! Ci'tOI el doreau mereu noroc! Vă7.1n Tirada aceasta rămîne zadarnică, cînd in loc de lire aeri­ ene să iutrebuinlază cablurile subterane. Fiind că suntem la partea anecdotică a telegrafier, să vă citez definiţia telegrafulur electric, dală de negrit din Africa, «Telegraful esLe ca un şarpe mare căruia dacă il cald pe coadă . \ mişcă capul şi muşcă CII gura; iar de î1'ftinglla cal' mişcă coada». Telegraful fără fir, Dai' iată că în anul 18H7 ni se anunţă că savantul italian Marconi a descoperit un nou mijloc de co­ municare electrică, fără însă să întrebuinţeze vre un fii', Ceea ce stîrneşte curiozitatea noastră În cel mal .mare grad este toc­ mal faptul că Marconi poate să telegrafieze la distanţă fără a­ jutorul unul fir. La început acest fapt ni se pare paradoxal, 1 I I� 1 1 1 ' [129] Telegrafia fără sîrmă 129 răei mintea noastră se raportează numar de cît la telegraful e­ lectric despre care vorbirăm mal sus şi la care ştim că pre­ zenţa firuluÎ-linia--este absolut indispensabilă, Pe cît de cu­ rioasă ni se pare noua Lransmitorea ideilor la distanta fără a­ jutorul unul tir, tot aşa de curioasă dacă nu şi mar mult li s-a părul conlimporanilor Jur Morse. comunicarea la distanţă cu a­ julorul unul fir. Telegraful cu sirmă şi aslă-zt pentru [ăranul nostru esle o drăcie, el care ştie că, pentru ca să vorbească cu Badea Ion de la cel-l-all capăt al cimpulur, nu esle un alt mijloc mal bun (le căt un glas puternic, De căutăm însă sa ne explicăm această descoperire cu a­ jutorul cunoştinţilor fizicet : paradoxul dispare. Descopei irea lUI Marconi este datorită reuniret într'un mod foarte dibace, cu ajutorul unor aparate destul de sensibile, a două fenomene, cunoscute mal dinainte. Fizicianul italian a utilizat propagaliunea undelor electrice, descoperite şi studiate de că­ Iră fizicianul german Hertz incă din 1887; iar pentru perceperea acestor unde.actiunea 101' asupra variaţiunet de rezistenţă electrică a pulberilor metalice. Acest drn urmă fenomen a fost găsit :le către Branly, savant francez, în anullS91 şi ul.ilizat mat tirziu (1895) la sl.udiarea propagaliunilor undelor electrice de cătră profesorul englez Lodge, dar pentru distanţe de vre o 100 de metri aproape. Să cercetăm modul cum se propagă undele electrice. In fizică mal avem şi alte fenomene a carol' mediu de propagaliune ne este ascuns, ast-fel avem propagaliunea radia­ \Îllnilol' 1 urni noase şi ca 101 i rke. Experien ţele aSllprn. lum i neT sun t foalte comune, dar mal misterioase pal' I"adiaţiunele obscure. SiI luăm o oglindă melalică concaV;l şi în fo("al"l1l el, s;\ punem cărbunI aprinşI, la o distanţă de vre 06 mell"i să punem o alt[l oglinrh\ identică. in al c .. ll'ul beaI' sil punem o bucal[t de ias('ă. Vom vedea ("ă iasca se aprinde îndat[l. C,\ldul'a s'a propagat prin vibl'a�,unile transversale ale eter'ului şi s'a comenlrat cu ajulorul oglinzilol' asupl'a corpulUI inflamabil. O malerializare 3 [130] 130 Dr. Hurmuzescu a acestor vibraliunt ar' fi experienţa propagaţiunet vibraţiunilor trunsversale obţinute cu un tub de cauciuc. de vre o zece me­ tri. Dacă ţinind întins acest tub, dăm o lovitură de sus în jos la unul din capete, depresiunea produsa ast-fel, se propagă pănă la celalalt capăt, de unde revine tnapor până la Inlăiul capăt, de aicf se intoarce iarăşl tnapor şi aşa mal departe. A­ ceastă depresiune sau vibraţiune transversală să propagă re­ fleclindu-se şi se amortizează pâr.? ce dispare, Dacă pro­ ducem aceste vibraliunt necontenit şi la interval determinat, a­ tunet vibraliunile directe se VOI' combina sau VOI' interfera, cum se zice, cu cele ce se întorc după ce s'au reflectat şi VOI' pro­ duce o slare de vibraliune slationară. Tubul pare aluncl im­ parţit în segmente egale În care avem puncte fixe care stau pe 10<", numite nodun, şi puncte care vibrează din ce în ce mal mult pană Ia mijloc (v) unde vibratiunea este cea mal ma­ re (Fig. 1). y, ---- - .. v v, ".--� ... .r=>: ....... ""II'� ----- ..... , I"h .. ,,_--- .... "- tl ,/' 1,,/' , ;,< , " --" -.... - -- -"'" - '''"'''. -- ..... ., -, .,-.... ' ..... ........... , ... .; "....... ..-J ..... Fig. 1. Vibruţiunea slationară a uneI coarde elastice. Numărul segmentelor este cu atit mal mare cu cît nu­ rul de lovitun ee dăm în unitate de timp este mal mare, In­ versul acestut număr de vibraţiunr ia numele de perioadă de vi­ braţiune : iar această cantitate îmm�lţită CII iuţeala de propaga­ [iune a vihratiunet se numeşte lungime de undă şi este egală cu lungimea a două segmente (a.n) adică lungimea de la a la 11. Pentru un număr cu mult mal mare de vibraţium vom auzi un Slll�et, cum este cazul uneI cQa!'de de vioal'ă. Aşa dar fenomenele acu .,tice se propagă de la \punlul unde iau n;lştere la organul audilv prin undele vibraLoal'e a diteritelor corplll' ma­ lel'iale : aer, lemn, ele, Asupra naLureT fenomenelor optice şi calorifice nu putem face experienţe di/'eeLe daI' conduşi de fe­ nomenele acusLice pl'esupunem, că ele s'al' propaga de ase­ menea prin unde vibratoal'e transversall'l a unui mijloc ipole- , ' [131] Telegrafia fără sîrmă 131 tic numit eter, din cauza infinilel lul subtilitătr, Această ipote­ ză. concordă cu legile reflexiuneT, inlerferinter, etc, ale razelor luminoase şi calorifice. Hertz descoperi că undele electrice dau naştere la inter­ ferenţe, se propagă in linie dreaptă, să reflectează pe suprafe­ �ele metalice, trec prin corpurile rele conducloarea refrtngindu­ se etc. Toale aceste experienţe se verifică cu ajutorul oglinzilor parabolice aei prezente. In focarul uneia din aceste oglinzI producem vibraţiurn e· leclrice, Iăcind să treacă descărcărl electrice intre cele două sfere ale vibratorului. In focarul celeilalte dispunem un recep­ tor de unde electrice, Constatăm prin experienţă că receptorul nu este impresionat ori de cîte ori oglinzile formează un unguin su­ ficient, sau de interpuuern între ele un ecran metalic. Recep­ totul însă va fi în tot-dea-una impresionat cind oglinzele sunt paralele sau cînd unghiul lor esLe foarte mic şi cind intre ele se află un corp rău conducător de electricitate ca ebonita, sti­ cla, aerul etc, Pentru a arăta existenţa undelor electrice diferiţit savanţi au întrebuinţat deosebite aparate susceptibile de a fi influenţate de vibraliuuea electrică, numite rezonaiort. Lodge a tutrebuin: ţat ca rezouator un tub cu pulbere melalică, dat orit luI Branly Intr'adevăr acest din urmă savant a observat, că dacă avem un lub format dintr'o substanţă rea conducătoare din punctul de ve­ dere electric umplut cu o pulbere metalică, In care irnpltntăm dot cleclrozt: rezistenţa electrica a acester pulbere metalice este. foarte mare, Indată însă ee în vecinătatea ace slut organ să PL'O­ duc descărcărr o scilatorir, rezistenţa lut să micşurează foade mult; o mică trepidaţiune salt ciocnire îl readuce dio nou la o mare I'esislen ţă electric;:i dacă o.,;eil aţiuu i le elecLl'Ît;e au încetat. aşa că este gah să fie din nou influenţat de o altă undă elec­ lrkă şi aşa mal departe. In definitiv �al' dou[t sunt apal'alele principale ale acesteI telegl'afil; unul care S[l pl'oducă undele eledrice şi altul care să le poată percepe od de cite 01'1 s'ar produce. [132] 132 OI', Hurm uzescu Să cercetăm mar de aproape funcţionarea fie-căruia din aceste aparate, a) Pentru ca ",) producem undele electrice ne trebue o ba­ terie (fig. 2) g rlvanică E, u maşină de inductiune 13, un mauipu- I I I , , I L I , I L- �, I ! __ ._M _ j E, 11111*1 cl:t::LA I ' !. .. .. .f r I fig. 2. Telegrnful făI',l sirmă. Sia �Îllllca trunsmi \ăI oare lalor cu mîna M, un oscilalor electric V şi o antenă verticală A. De cîte 01'1 apăsărn pe mauipulator, un curent intermitent lre­ ee in maşina de inductiune care produce descărcărt oscilatorii între cele două sfere o 1), iar antena A radiază în spatiu prin unde electrice, b) Aceste unde electrice să propagă în spaţill de jur im­ prr-jurnl anteneI cu o iuţeală de 300,000 de kilometri pe securi­ dă ea şi lumina, slrăhăltnd toale corpurile rele conducloare de electricitate, ca aerul, sl.icla, lemnul u�cat etc. Toale corpurile bune conducloare CUIl1 sunt melalele, pămtnlul, copacii irnpedică trecerea 101' absorbindu-Ie, Dacii în drumul ]01' inltlnesc antena poslulut receptor, care este în legălură cu tubul cu pulbe­ re metalică (fig. 3), lubul radioconductor devine conductor, şi cu această modificare lasă să treacă curentul (1,1,1) a elemenlulut [133] Telegrafia tara strmă 133 galvaruc E, prin electromagne.ul releulut r care st-bileşte un curent electric (2, 2, 'îl;) prin electroruuguelul ciocanelulur C şi al­ tul (3 3. 3,) prin receptorul S, Ciocănelul isbeşle tubul şi il re­ aduce În starea iniţială de mare rezistenlă. Receptorul R im­ primă pe hirtie un semn şi in acelas: tim» inchide alte două circuite : unul (4, 4, 4,) care merge la sonerie, iară altul (5,5, f,). la un sistem de dispedicare permiţînd h-ecerea huliet de im­ primat. Iată În puţine cuvinte Iuuctionarea cea mat simplă a di­ feritelor aparate indispensabile in telegl'afia Iară sîrmă, prin un­ dele electrice. Există astăzt o mare varietate de aparate relative la acest fel de telegrafie; fie-rare experi meulator îşI are sitemul s(�U pro­ priu, şi actualminle este o adevărată intrecere pentru luare de J ��=:5---- L -"-",,,,-- ... -- .. - --, f L______________ I J 1! � 1 , I .Ir--------7-" l' o, '" - �11 N 6 o $--- ._- ="'''\ ;_y.J s -{ E, '"RELEU P. Iig. :l. Telegrn Iu l 1',1l'ă struut, �la�iunea primil.o.u-e. brevete în a para le referitoare la lelegratia f.11'.1 sirmă. In Eogl i­ tera numar, numărul brevelelor lPe�e peste cite -va sute, Iată dar cum cu ajutorul undelor electrice să poate traus- [134] 134 Dr. Hurmuzescu mite comunicatium la distanţă, Incercărt experimentale de la­ borator au fost făcute, mal înaintea lut Marconi, de către sa­ vantul englez Lodge, după cum am spus deja, şi de către pro­ fesorul I'US Popoff. Marconi însă a făcut posibilă cornunicatiunea practică la distanţe mart atit prin modul seu special de a ob­ ţine undele electrice In spaţiu en şi prin Intrebuinţarea apro­ piată, a unul receptor foarte sensibil. Ceea ce a determinat succesul acestor experienţe este că la aparatele cunoscute producatoare de unde electrice, Marconi a adăugat antena radiantă, care IIU este de cît un fir vertical metalic, tn comunicaţie cu vibralorul şi cu atît mal nalt de a­ supra pămtntulut, cu cît distanţa de comunicaţiune este mal mare ; dar a cărul rol este foarte im portant pentru propagati­ unea undelor la distanţe marI Intr'adevăr ştim din studiul propagaţiunel undelor electri­ ce, că corpurile conductoare opresc trecerea 101'; dect ca să putem comunica intre două puncte de pe suprafaţa pămlntulut trebue ca capetele superioare ale antenelor de producţiune şi de recepţiune a undelor să nu fie impedicăte de curbura şi de obstacolele aflătoare pe suprafaţa pămtnlulut. Dacă antenele nu sunt destul de nalte pentru distanţa de comunicaţie dată, undele electrice VOI' fi absorbite de pămînt, dect transmisiunea lor va fi imposibilă, Să căutăm mal de aproape care este rolul atenelor in a­ ceste experienţe? DUP1\ diferitele Incercărt şi deterrninărt să ştie că antena este cu atit mal eficace cu cit este mal grpasă şi mal bine izolată; distanţa de transmisiune va fi că atit mal mare cu cit capă lui celalt al vibratiuner va avea o cornunicaţiuue jnat bună cu pamintul. Se admite că antena vibrează electric, prezinlînd un maxi­ mum de tensiune electrica la capă lui A de sus şi un nod jos, in­ tocmai ca un tub inchis in acustic, a cărul lungime esle dect egală cu un sfert de lungime de unda. In figura 4 aci de faţă se află reprezentată schematic starea de vibraţiune a antenei de transmisiune. [135] Telegrafia fără sîrmă 135 E ; i I ! I I ! ! . . .' , \ \, . " \ \ · · · \ Circuitul P, M, E cuprinde : firul prim ar P al transforma­ t-irulut Huhmkorff m rnipulatorul M şi acumula torit E, Cînd lucrăm la manipulator închizînd şi deschizînd curentul, în firul secundar al maşinei Ruhmkorff se produc curentit de inducţiune, a căror descărcărt oscilatoril sul) formă de sctntet la vibratorul v, dau naştere la vibraţiunI de tensiune electrică de a lungul antenei A, figurate prin liniile puntale. Aceste vibraţiunt să răs­ pîndesc In spa ţiu normal pe di­ recţiunea antenet şi să propa­ gă cu o inleală de 300,000 km. pe secundă. Sub influenţa acestor vi­ braţiunr, antena de la postul re­ ceptor va intra in vibraţiune pro­ prie, astfel ca la capăt şi la Iubul cu pulberea metalică să fie fig. 4. Vibratiunea tensiunet elec- trice pe antena de l.ransrn isinne, cite un maximum de tensiune e- lectrică, Din cauza rezonanţe! multiple specială la vihraţiunile elec­ trice, antena va vibra de asemenea sub influenţa a orl căret oscila­ ţiunl, dacă aceasta este destul de puternică. Liniile punc tate de la fig,5 ne indică cum vibrează tensiunea electrică: în puntul O avem un nod aşa că putem pune acest punct în com unicali une cu pă­ mîntul fără ea nimic să se schimbe, iar dialanla OB o putem reduce, Înlocuind firul on printr'o helice de aceiaşi lungime şi fără selfinducţiune, Reuşita experientelor lui Mareoni se datoreşte de aseme­ nea faptului că tndernănatecul fizician italian a ştiut să obţină şi să întrebuinţeze un receptor foarte sensibil format dintr'o anu­ mită pulbere metalică şi In anumite conditiunt bine studiate, Ca un receptor de acestea să satisfacă uneI bune functie­ nărl, trebue, ca prin unda electrică, Să'ŞI micşoreze repede şi destul de suficient rezistenţa sa electrică, astfel ca curentul e- [136] 136 DI'. Hurrnuzescu lectric (l,I, 1) lăsat să treacă, să aibă inleusilate suficientă, ca să acţioneze releul r, (fig. 3); pe ele altă parte trebue ca printr'o mică ciocnire, coherorul �ă'ŞT reia din nou rezistenta sa primitivă, ..A. \ \ \ i \ ; \ \. . . ! ! '/ ;' . . .:' . i I , ". . ........ ,.' " / .> o,� .,,�' .... :a. c. ŢE -@---J 7.. fig. 5, Starea tie vihrn li uue 11 lensiuner eleclrice pe antena recoplrice. Intăiul fenomen se numeşte actiune de coherare şi al doi­ le acţiune de decoherare. Pentru ca decoherarea să se facă lesne, forţa electromohice la electrodele iubulu; coheror dată de ele­ mentul galvanic E. (fig. 3) llU poate .depăşi o anumită valoare maximală, căct la din contra decoherarea nu să poate face bine şi receptorul nu poate funcţiona în mod regulat, \ Să credea la început. că secretul \ cel mare al telegrafiet Iără sîrmă ar li în secretul de construire al coherorulur, dat' I În urma cercetărilor diferitilor savanţi s'a văzut, di nu cohera- rul cel mar sensibil dă cele mal bune rezultate, dar cel care funcţionează mat regulat. Pentru experienţele de demonstraţiune să poat.e foarte uşor cofectiona un astfel de aparat şi cu mijloacele rele mat modeste. Este suficient să aibJ: un tub de sticlă, de ebonilă sau [137] Telegrafia fără sîrmă 137 de ivoriu de citI-va milimetri de diametru interior', dOI eleclrozt de fel' sau de oţel bine nmîţiţl avind acelaşt diametru ca tubul, pili­ tura de ler, oţel, nickel sau argint elco obţinută eu O pilă mijlocie. Aceasta pilitură să introduce în tub între ce dor electrozr, ea nu trebue să fie prea multă, o grosime de vre o 3 sali 4 milimetri este de ajuns. Se fixează un eler.trod cu ceară iar celuilalt. îI să lasă un joc ca să putem strînge mal mult sau mal puţin pililura mel alică şi să putem astfel modifica sensibilitatea aparatulur după intensitatea undelor electrice. Aveţr aict înaintea Il-voastră mal mullt din aceşlt coherort labricah în atelier ul laboralorulut no­ stru şi rare au servit la diferite cercetări. Figura 6 ne repre -A. E. s : ..A j fig. 6. Tuhul cu pilitură de uichel.v-coherorul :-. Hotarnicr Stefan Ciogole şi Ion Hale vornici de poartă. Palma=Om.271; slinjenul=2IT1.168. 9) Holarnica locului din Iaşr, a lUI Gh. Cachi, din 1824 «stînjen gospod>. Hotarnict Costin Ghiughea vornic de poartă. Palma=Om.27G; stinjenul=2m.200. 10) Holarnica, via Liubobralicl Lazar de la Cîrlig, din 1828 «stînjen de 8 palme gospod». Hotarnici, Chirica Starnati ban; M. Miile vornic de poartă. Palma=Om.272 ;slînjenul=2m.176. 11) Holarnica loculut Marie! lut Ilie Croitor arman, din Iaşt, Căcaiua, din 1825 «stinjen gospod de 8 palme». Holarnic C. Timircan, vornic de poartă. Palma=O In. 279; stînjenul=2.232. 12) Hotarnica Zabolotenilor a medelnicerulm Stefan Feşlilă din 1778 «funia de !�O stinjeur, şi slănjenul de 8 palme gospod». Holarniet I. Pilipovskie şi Grigoro Beldiman vornict de poartă. Palma=0.m.270; stînjenul=2m.160; f'unia=861n.400. 13) Hotarnica Rădenilor, Iaşr din 1776. Hotaruic N. Mămă­ ligă vornic de poartă, Palma=flm.J62 stinjenuI=2m.096. 14) Holarnica Zabolotenilor partea Cogălniceanulut, din 1765 «palma lUI Ioniţă Bantaş, diac za divan" stănjen de 8 pal­ me domneşh, funia de 20 sttnjint". Hotarnic T. Lupu vorr.ic de poartă, palma=Om.2G8; strnjenul=eâm.Li-s : funia=42m.880. 15) Holarnica Lăeşlilor lUI Dumitraşeu logofăt de taină, din 1783. "funia de 20 stinjinr, stînjen domnesc de 8 palme». Holarnic Vidraşcu Cauţi!' vornic de poarta. Palma=Om.255 ; sIănjeulll=2m.040 ; (unia=40rl't.800. 16) Holarnica loculuI lul Poliz zel. (gînel'e) EgumenuJuI An­ tim, din 1759. Ho! arnicî Tit'on vOl'llic de poal'l:l şi V. Bubăescu biv. veI. paharnic. Palma=Om.223; stînjenul=J m.864. palmă proastă, 17) Holamica Val'3ticuluI. hatm. C. Ghica, dilJ IaşI, din 1795. ;. Hotal'nic Vidl'aşcu Canţil' vOl'llie de poartă. Palma=Om.26i; stănjenul=2m.U2; olgonul=50m.688. [158] 158 Gh. Ghihănescu 19) Hotarnica uliul loc din Păcurar], laşi, a mănăstire! Hăşca din 1813. Holarnic V. Bucur, vornic de poartă. Palma=Om.278; stînjen ul =2m. 224. 20) Holarnica Slăneştilor vist. Iordaki Balş, ţin. SuceveI. din 1797 «otgon de 25 sttnjim, şi stînjenul de 8 palme gospod" Hotarnicr : Ion Cheşcu stolnic, I. Murguleţ pah, şi Ilie Sava po­ rucinir. Palma=Om.266; stănjenul 2m.128; olgonul=5311t.200. 21) Hotarnica Sinăulilor ţin. Sucevet din 1798. «odgon de 20 stinjenI gospod>. Hotarnicr : C. Mat-iş căpitan şi I. Ciucă. Palma=0.278 ; stănjenul=2m.224; o'gon=44m.480. 22) Holarnica loculuI din Cizmărie, Iaşi a halm, A. SCOl" ţescll din 1287 "stînjen gospod>. Hotarnic Mihalachi Mile, VOl'. nic de poartă. Palma=01ll.272; stănjenlll=2nJ.176. 23) Holarnica Podolenilor biv. veI. log. Ion Cantacuzino, din 1779 «odgon de 25 stinjent şi strnjenul de 8 palme gospod» Hotarnict : Saudu Sturza spalar şi N: Hurrnuzaehi. b. v. pahar­ nic. Palma=Om.275; stinjenul 2m.200; odgonul=77m.OOO. 24) Holarnica unul 101: din Sf. Vinerr, Iaşr. clironomit Gh. Alhaz din 1826 «stînjen gospod" Hotarnici C. Mircea şi M. Mile vornict de poartă. Palma=Om.278; sl. Holaruicl Ion Pilipovskie şi N. GI'OSU voruicl de poartă. Palma=Om.Gl7 J; stînjenul=2m.168. 33) Holarnica loculut Ralu MOlUZ, Munlenimea de sus. Iaşr, din 1838 < stînjen gospod pe 8 palme». Hotarniet H. M. Spalar şi C. Harhaz Candidat. Palma=Om.277; stînjenul=2m.216. 34) Holarnica caselor' Alex. Slurza lîngă Sf. Spir idon, dale schimb log. C. Ghica din 1 �16 estinjen gospod de 8 palme». Pal ma=Om.182; stînjenul=2m.256- 35) Holarnica caset pr. Andret, Păcurart, Iaşr, din 1837 «stînjen gospod de 8 palme». Holamic Ioan Popovicr vornic de poartă. Palmu=Om.280; stinjenul=2m.240. 36) Holaruica loculul gospod a preut. Andrer de la Prapa­ doamna din 1820 «stînjen gospod de 8 palme». Hotarnic Va­ site Bucur VOIT1ic de poartă, Palmh=Om.274; stînjen=2m.192. 37) Hotarnira Budeştilor, ţin. Cărligălura din t 7 t 6 «funia de 10 stinjenI, slinjenul de 8 palme, palma lUt <':>avel uricariul» Holarnic P. Bene vornic de poartă supt I.SlUl'za V. V, Palma= Om .235. sUnjenul= 1 m.880. 38) Holarnica caseI Irimia Samson, IaşI, MunLenimea de mijlo(�, din 1805 «stînjen de 8 palme gospoel». Hotal'flic D. Jă verdean vornic de poad:l. Palma=Om.280; slinjen=2m.240. 39) Holal'l1ica Budeşlilol', ţin. laşI, din 1808. Hotal'l1ic Hri­ soverghi comis, V. Bucur' vornic de pom'lă. Palma=Om.225; stînjen= 1 m. 700. 40) Hotal'llica caseI log. Iordachi Calal'giu, din laşf. 1842 «stinjen gospod de 8 palme». Palma=Om.274; stinjenul=2m.192. 41) Hotarnica caseI MateI Duca, Podul vel:hio., laşI, din 183J «stînjen gospod dp. 8 palme». Hotamic V. Pădure vomic de poadă. Palma=Om.272; stinjellll=2m.176. [160] 150 Gh. Ghibănescu 42) Hotarnica caset lut Adam croitorul din Iaşt, mahalaua Boghiului, 1841, Hotarnic Volcinschi clucer asesorul judecălo­ rieI ajutătoare; Palma=Om.27t; slinjenlll=2m.168. 43) HoLarnica Guznri şi Scurti, din 1786 «stinjen de 8 pal­ me gospod». Hotarnie Iordachi Bădros. Palma=Om.2t);3; sun­ jenul=eâm.! 05. . 44) Hotarnica casei Andrer Băgu, Iaşt 1764 în dosul tîr­ gului Făinei «stînjen de 7 po! palme, palma lut Nicolal Tiron vornic de poartă din 1742». Hotarnic Simion Arărnăscul vornic de poartă. Palma=Om.234; »tinjen prost 1111.805. 45) Holarnica uneI case, Iaşt, Munteuimea de jos din 18J2 «stănjen de 8 palme gospod după hotarnica Jur Andrei Mogăl­ dea şi Stefan Ciogoli vornic de poartă din 178;> Ocl, 28». Ho­ tar nic V. Bucur vornic de poarta Palma=Om.262; stînjenul= 2m.096. 46) Hotarnica casei jidovuluI lţic Kanner cu bezrnăn ITII'. Bărboiul, Iaşi 1844, «sltnjin gospod de 8 palme". Palma=01ll.275; stînjenul=2m.200. 47) Hotarnica caset Petci, Sloian vlori visternic, Iaşt, ma­ halaua Broştenr, din 1845 «stînjen de 8 palme gospod». Palma =Om 275; slinjenul 2m.200. Hotarnic A. Ciurea Serdar, 48) Hotarnica caset fratilor Ilie şi Răducanu Botezalu, Po­ dul-vechiu, Iaşi, 1823 «stinjen gcspod de 8 palme». Holarnic C. Timircan, vomic depoarLă. Palma=Om.273; stinjenul 2m.184. 49) Hotamica Petreştilol', ţin. Roman. a logof. M. SCOl'­ ţescu, din 1784 «funie de 20 stinjinI, stinjenul de 8 palme gos­ pod», Hotarnic Ion Rale vonic de poat'lă, Gh. Leondal'Î şi Sa­ veI mazil. PaJma=Om.270; stînjenul=lm.160; funia 4·3m.200. f)O) Hotamiea loculuI luI Capan scripeal'iu, IaşI supt I�ul'tea DomneaseA pe iaz, din 1825 "sWljen gospod de 8 palme" Ho­ Lamic M. Mile vOl'nic de poadă. Palma=Om.263; stlnjeoul= 2111.104. \ 51) Botal'llica unul loe în B('ă�ărie de vale de uliţa Bagi­ oaeI, şi din sus de Vovidenie a lui Sandu nepot luI Pavel Ale­ vra şi Smarandel femeia lui C. Alevl'a, Iaşl 1783 "stînjen de 8 palme după hotamica din 1766» Hott:mic C. Boleza�u. vornic de poarLă. PaJma=Om.247; sUojenuI Pl'ost=tm.�m). 52) Hotal'llica moşiilol' SirbiI, RoşcaniI, MoineşW şi Sac a ţin. Covuf'lllI a luI Vasile sin Gheorghe psalt la TreI Iel'3rhI, IaşI, 1820, «funia de 10 slîn['enI, slînjenllJ de 8 palme gospod». [161] J 00 de palme dom neştî 161 Holarnic Andrei Ene, vornic de poartă. Palma=Om.270; stin­ jillul=2m.160; lunia=2Jrn.600. 53) Hotarnica Oneştillor din Basarabia. 178 t «odgon de 45 sl.injenf, şi sl.injenul de 8 palme gospod». Hotarnic Săndu­ Iachi b. v. stolnic, Palma=Om, 2S4; slînjenul=2m.280; odgo­ nul=102m·600. M) Hotarnica Baicenilor, Iaşl, a lut Toma Cozuia, 1781. Hotarnic Ioan Gordul voi-nic de poartă. Pahna=Om.249; stiu­ jenul p,'ost=lm.992. 55) Hotarnica loculut lut Ionilă Munteanul Hereslegiu de vale de zidul şi basca CurţiI gospod, 1830. «stînjen gospod de 8 palme». Hotarnie C. Ghiughr a voruic de poartă. Pall1la=Om.266 slînjellul=2m.128. 56) Hotarnica loculut Frăsinet fala lut Gavril Caracaş me­ deluicer. podul Hagioaet. Iaşr, 1812. Pnlma=01ll.230; stînjen prost=1m.840. 57) Hotarnica loculut I'incăr Slerea Cheorghiu, mahalaua Broşlenr, Iaşi, 182�� "stinjen gospod de 8 palme". Hularuic un vornic de poartă. Palma=Om.273; stinjenul=2m.lS4. fIS) Hotarnica moşiei Bozienir, Vaslur, 1779, «t nnia de 20 paşi, şi pasul de 6 palme de om de mijloc" Hol arnict V. Buhle �i Sandu Pancescu. Palmn==Om.269; pasul=lrn.G14; funia= 32rn.280. 59) Hotaruica rnoşiet Ţutcanr el fraţilor Ţuţcăneşli, Neam], 1774 «odgon de J2 pa:;;l-adică un pămînt--�i pasul de 6 pal­ me, paun« lwt Anghelută». Holaruic Angheluţă Agaric) vornic de poal'tă. Palma=Om,245,' pasul=1.470; odgonul-;ulit·{) Ilă­ mÎnt-.I=17111.640. (0) HolhrniL:a etlla�uluj OI'a�ullll IaşI, 1828, "se începe d'in margina '/'noşie'l Frumoasa, (Un movila Saranda,lnoşia Sf'. I· oan şi în jos prin [Jura Soco/ei Iri lol în jos pe supt deal pe şesul Brlhlwiuhf1, unde zice în hrisov pe şes printre gîrlele ce ar fi lost atunci �i prin gUrtt văH Cozmoawl şi tol în jos prin gura vă'ii VIăd'icenilor prin mijlocul und ţarini a lor şi tot în JOs pe supt deal la o peatră hotar drept piscul gol lîngă drumul 'I1wre, hota.rut moşier Sf. ioan, tot şe8ul Bahll,f,iltlui ce sau dat d'in vechh't ernaş orăşeruZor şi 80/(( aflat 2992 stînjen't [Jospod în lung, adecă 700 stinjeni ceirul [Jospod; 1422 stîn.iewt j'înatul din etnaş oprit de pîrîtor moşiei Sf- Ioan». Hotal'lli(� C. Timir'can vomic de poartă. Palma=OIll.270; slînjenul=2111.160 Tol jma�ul=2H�12 slînjenI=6362m.720. [162] 162 Gb. Ghibănescu I 1 ! 61) Hotarnica mosier Costeşlr, Tutova a lur Ionită V. Mal­ coct poruşnic, tiin 1817 «funia de 24 paşr, şi pasul de 6 palme proaste». Holarnic Pascal Gane vornic de poartă şi Irimia Pol­ covnicul. Palma=0In.210: posul=lrn 314 ; funia=31m536. 62) Holarnica Brăluleştilor Logof. Aoastasă Scortăscu, Ho­ mau, 1790. «s.tnjen de 8 palme» Hol arnic Ioniţă Ene vornic de poartă. Palma=Om.273; sIÎnjen=2m.184. 63) Hotarnica Balăşrştilor Vovrieşlilor a sulgr r. Leon Nacu VasluI 1802 «stinjen de 8 palme gospod» Hotarnic Gh , Talpeş vornie de poartă. Palma=0:n.265; stinjenul=2m.120. 64) Holarnica Cârsteşlilor, Cărligătura, a I'JI Iordachi sin Jicu, 1771 «odgon de 30 stînjenI, şi stînjenul de 8 palme". Ho­ tarnie Sandu Ilie [ienicer. Palma=Om.260: sUnjenul=2m.080; odgon=-=62m .400, 65) Hotarnica loculut pe care s'a zidit biserica din Largă­ şenr, J81)3, Mar! 31 «52 lălpt cîte H1 cott lungul şi într'o mu­ che o palmă domnească, şi în altă muche o şchioapă bună». Palma=Om.263; 1\linjtnul=2m.l04; şchioapa=Om.180. 66) Holarnica locului pr, Maflei ol Vovidenia, în dosul S1'. Spiridon 1778, [Cicerschi Franţ, aZI Camera mor-luară). "stinjen de opt palme a vornicilor de noartă Sl. Popescu, Tanasă Me­ ler-hi şi Ioan Melegbi din 7263 (1755)>>. Holaruic Vidraşeu Can­ ţi,' vornic de poartă. Palma=Om.234, : stînjen prost=1,872, 67) Hotarnica Mihălăşenr, Dorohot a veI vist. Ioniţă Paladi 1763 "odgon de 30 stînjenI, şi stînjenul de 8 palme«. Hotal'l1icI Toadel' sulger, şi M. Talpă vomic de poad�l. Palma=Om.2M ; slinjenul=l m.872; odgonul=56m.260. 68) Hotal'l1ica Burdlljeni!ol' (CoropeenI) ţin. Sorocel a Mt·. NeamţulUI, 1764 «odgon de 40 stînjenI, stînjenlll de 8 palme, palma hu Lupu H.adî'mbu vornic ((e poartă. Palma=Om.243; odgonul= 77-m. 760. 69) Hotamica Dclt'eăuţiI a mitropolieT, ţin. Soracel, �i Ha­ liciul a MI'. NeamţuluI din 1767 «fur,ia de 40 stinjenI, şi stîn­ jenlll de 8 palme gospod». Palma=0�.260 ; stînjenul=2m.080; fu,nia=83m.2( U. 70) Hotarnita caseI M. Hârtie, IaşI, MunLenimea de gios, 1793 "stinjen pe 8 palme gospod", Holal'l1ic St�fan Ciogole vOr­ Ilic de poal·ta. Palma=Om.268; i"tînjenul=2m.144. 71) Hotarnic:1 loculUI Condur'achi Be,ghiul. laşI, Muntenimt.a de sus, 1781 "stînjen de 8 palme drept». Hotarnic IOan r'.nghel [163] 100 de Palme domneştt 163 vornic de portă. Palma=Om.238; stînjen1Al=lm.904 prost. 72) Hotarnica Negreştilor a Mogtldeştilor, din 1765 «funia de 24; paşi şi pasul de 6 palme». Hotarniet L Cuza b. v. stol­ nic şi St. Popescu vornict de poartă. Palma=Om.234; pasul,-=: 1m.404; funia=82m.796. «Precum s'au adeverit prin scrisori ce au cumparat Simion Mogildea de la Simion Băisanul din 7151 April 12:;. . Hotamic Vidraşcu Canţir vornic de poartă. Palma=Om.2(1) ; stinjenul=2m.144. 76) Hotarnica moşier Pustiul, a se Spiridon, ţin. Soroca, 1786 «odgon de 30 stînjenI, stînjenul de 8 palme gospod>. Ho­ tarnict V. Răşcov, D. Vrancea şi Andrel Mazan. Palllla=Om.569; stînjenul=l m.152; odgonul=64m 560. 77) Hotarnica Spineuilor, din Fălci li a Medeln. Iouiţă Burki din 1802 "stînjen de 8 palme gospod».Hotamie Gh. Talpiş vornic de poartă. Palma=Om.259; stinjenul=2m.072. 78) Hotarnica Bl'ânzeniIor, SOl'Oca a vom. Mauolaki Ko­ naki, 1799 "funie ce 20 stinjenI; slinjenlll de 8 palme gospod». Holarnie Gh. IlIga vomie de poarlă. Palma=Om.270; stînjenul 2m.160 ; funia=43m.200. 79) Hotan;"Jica loculul N. Paseu, uliţa HagioaeI, IaşI 1831. Hobll'nicI V. Pădure şi L Pop0vicl vomicl de poartă. Palma= Om.229, stînjen prost 1 rn.832. 80) Holamica moşieI Câl'lla a MI' Răchiloasa. 1802 «stînjen cu palma jirnictt'UluÎ Gt·. Stupu şi a cap. loniţă Vădan». Palma =Om·245. stînjen prost lu'/,.96u. 81) Holal'nica Hănnăneţ;liI, Tulova, J 797 «funie de 20 stîn­ jenI, sUnjenul 8 palme gospod». Holamic Toma Badea; Man. [164] 164 Gh. Ghihănescu '1 I . I I I Lupaşcu şi Gavril Zodia. Palma=Om.267; slînjenul=�m.136; (unia=42m.720. 82) Holarnica Hudicenilor a v. visl, Mal er Canla ţin. FăI· ciu din 1792. «funia de 20 stinjenl- slinjcnul de 8 palme gos­ pod». Hotarnici Stefan Ciogole vornic de poarlă.Tacov Episco­ pul Huşilor. Palma=Om.274 ; sl injenul=s lm.Jjlâ fUllia=43m.848. 83) Hotarnica caselor log. Dracaehi, Iaşt, 1807 «stînjen de 8 palme gospod» «ia:' alt loc a MI" Dancu tot în acea hot ar­ nie:) s'a masurat eli palmă proasta». Palma gospod=Om.276, slinjenul=2m.208. palma proastă=Orn.205 stînjen prosl=lm.640 84) Hotarniea Hădcnilor răzăşască Iaşt 1766 «odgon de 20 sl.iujenr, stinjenul de 8 palme, palin« vornivulul de poartă». Hotarnict Gavril Mămăligă vornic de poartă, Palma=Om.263; slînjen=2m.104; odgonul=42rn.080. 85) Holarnica caset N. A. Calimah ulita mare, Iaşt 1828 "stînjen gospod de 8 palme». Holarnic V. Pădure, vornic de poartă. ginerele lut N. Calimah, Palma = 0111.265; stînjen = 2m.J20. 86) Hotarnica casel Ilngă biserica Aibă, a lui N, Carnaraş, Iaşt J800 '<1'tinjen 8 palme domneşti» Hotarnic Gh. Tăutu vor' nit de portă. Palllla=Om.272 stînjenul=2m.176, 87) Hotarnica caset visterniceset Ecalerina Iancu Leu «mă­ sură în coţi», Hotarnicr, Calfa Andonim, Sandulachi Ana-Iasiu sardar, Gr. Drama sulger, după porunca lui N. Roset log. 100·d. Balş vist, C. Ghica hatman (L800-1805 ?). 88) HolamÎea moşieI Pustiu ('3ingUl'enI), ţin. SOl'oea pe Hăut a s1'. Spiridon «palmă gospod» Holamie Gh. Beldiman, hiv. vei ban ş; Grigol':1ş biv staroste de SOl'Oca. P::!lma=Om.269 slinjenlll=2m.l �)2, 89) Hotal'l1ica silişlel Mil'ecşţl şi Cozrneştl ['nasle a log. M. Slul'za, apul a eomis. C. Conaki' din J 804 "stînjen domnesc» HoLal'nic D. Stul'za spalHl'. Palma=Om.27 L; stînjenHl=2m.168. 90) Hotarni(�a Movilellilm' şi Heleştenilol' a log. M, Sturza Hăbăseslil a ban. IOl'd. Milll, din 180-4 «stînjen gospod». Holar" • > • Ilie D. Slurza vomie. Palma=Om.170; stînjenul=2rn,160. 91) Holarnica unuî loc a Golief. uliţa Băibăeăl'iel (din veehI Carvasaraun), IaşI, din 1825 «stînjen gospod de 8 palme». Ho­ tarnic Mihalaki Milca, Paima=Om,235. stinjellul=2m.225. 92) Holnl'lliea easelOl' din Podu-Lllllg, IaşI, din J8!�3 «stin­ .ien de 8 palme a holarnicei din 1780 a vorniculu?' N Grosu". Palma=Om.235. sUnjenul= 1 rn.880. [165] 100 de Palme Domneşti 165 93) .Hol.arnica Ciharului, Tecuct. din 1836. Hotarnic vtori visl, Serdar Botezatu, Palma=Om 270 stînjenul=2m.160. 94) Hotarnica Beneştilor, Tecuct din 1778. Hotarnict C. Negrea b. v, slolnic, Manolaki Conaki biv. veI stolnic şi Stefan Abaza h. v. medelnicer, Palma=Om.236 slinjenul=lm.888. 95) Hotarnica Mileştilol', Tecuci, a Posteln. Iordaki Giur­ gea. Hotamic Gh. Zota pilat', Palma=Om.285, stinjenul=2m.280. 96) Hotaruica Cociorvenilor, 'I'ecuct, 1798 «funia de 20 slîojenf; stinjenul de 8 palme gospod». Palma=Om. 261, stiri­ jeoul=2m.088, funia=4.lm,760. �)7) Hotarnica Iveştir, Tulova, 1760 «stlnjennl de 8 palme» Palma=Om.270 stinjenul=2m.160. 98) Hotarnica Furcenir, Tecuci, 1841, «funia de 24 stinjent, de cîle 8 palme proaste". Palma=Om.244, stînjenul=lm.952, (unia=46tn.848. 99) Hotarnica 1I0UI loc din mahalaua Broştent, Iaşt (numit şi podu nou [azt Podu lung), a lUI Stavăr vornic de po ar tă Palllla=Om.262 stfnjenuI=2m.096. j 00) Hotarnica Schileşti 101', Covurlur, di n 1826 « palma din 7281 Aug. 8 a lut C. Sturza b. v. spatar, şi Anlohi Coral b. v, căpitan». Palma=Om.248 stînjeo=2m.984. Iată următorul tablou al mărimeî palmelor. A) Palme domue,ti: 1) Om.285 (anit 1776, 1781). 2) Om.282 (an. j 81(:i). 3) Olll.2QO (an. 1805, 1839). 4) Om.179 (an. 1825). 5) Om.278 (an. 1798, 1813, 1825, 1826). (5) 0111.277 (an. 1838). 7) Om.27() (an. 1807) . • 8) Om.275 (an. 1779, 1780, 1795. 1823, 1825, 1826, 1844,1845) 9) Om.274 (an. 17!)!�, 1820, 184·5). 10) Om.273 (ao. 17�)O • .179[�, 1812, 1823, 1841). 11) Om.272 (an. (1781, 1800, 1827, 1828, 1831). 12) Om.2'j'1 (an. 1780, 1785, 1804). li�) 0111.270 (an. 1760. 1778, 1784,1799,1804,,1820,1828,1836). a) Om.269 (an. 1779, 1786). 15) 9m.268 (an. 1765, 1777, 1793). 16) Om.267 (an, 1797). 17) Om.266 (an, 1799, 1830). [166] 166 Gh. Ghibănescu 18) Om.265 (an. 1803, 1823, 1828). 19) Om.264 (an. 1778, 1827). 20) Om 263 (an. 1766, J7%, 1807, 1825). 21) Om.262 (an. 1776, 1785, 1786). 22) Om.2()1 (an. 1798). 23) Om.260 (an. 1767, 1771, 1802). 24) Om.259 (an. 1802). 25 Om.255 (an. 1783). B. Palme p,·oa.ste 1) Om.205 (an. 1807). 2) Om.219 (an. 1817). 3) Om.225 (au. 1808). 4) Om.227 an. 17(7). 5) Om.2i9 (an. 1780, 1831). ()) Om.230 (an. 1757). 7) Om.233 (an, 1759). 8) 0111.234 (ao. 1()4.5, 1742, 1763, 1778). 9) Om.235 (an. 171(), 1780). 10) Om.236 (an. 1778). 11) Om.238 (an. 1781). 12) Om.2'�3 (an. 1764). J3) Om.244 (an. 1827, 1841). 14) Om.24·5 (an. 1774, 1802). 15) Om.247 (an 1766). 1()) Om.248 (an. 182()). t 7) Om.2M) (an. 1781). 18) Om.255 (an. 1827). Din labloul de mal sus se vede că palma proastă vada de la Om.205 -Om.225, după cum. era palma vornieulut de poartă, cărt îşI purta palma în buzunar. Un shnjen prost abia ajungea la 2m.040, limita inferioară fiind lm.640. Palma domnească cea mat mică se confundă ade­ sea cu polnu» proastă cea mai mare. \10 adevăr găsim amln­ două palmele avînd aceiaşt lungime de Om.25f,; aceasta ne do­ vedeşte că extremităţile se atingeau şi dect trecerea de la pal­ mă proastă la cea domnească s'a făcut fără saltate. Intre limitele de Om.204--0m.285 se tnvlrtesc toale pal­ mele cu care s'au măsurat îrf vechime pămînturile răzeseştt. Vom complecta studiul nostru, cînd vom vorbi de vorni­ eil de poartă, zişI şi glotnii dvorniC'l. [167] DARI DE SAMA Un articol asupra Romîniel scris de G. P. Danllevskl în 1866. Tomul 23 al operilor cemplecte a scriitorulut rus G. P. Da­ nilevski conţine: «Scrisori de peste hotare» sub No. 14 pagina 183-19\ se afla arti-olul intitulat: «,Il,YHai1cfUIKRJDKeCT6a" (Prin cipate Dunărene}, pe care in vedere conţinutul său il dau aci în lraductie. • Principatele Dunărene. Toată lumea se grăbea spre marea, din cauza holer er, ca re izbucnise în Ecaterinoslav, Nicopol, Qerson, şi Odesa. La Odesa tnziua pe 10 Iulie între altele s'au respindit zvo­ nul despre victoria Italienilor lîngă insula Lissa, repurlată asu­ pra Austriacilor. lat' consulul austriac a afişat pe la cafenele şti­ rea contrarie, că adică, izbînda maritimă n'a fost a Italienilor ci a Austriacilor, Nu ştiat ce sa CI'eZI. Odesa a fost mult mal dispusă să creadă în ţnfrlngerea Austriacilor ; asemene se zvo­ nea, că nu este posibil a pătrunde la Viena, de oare ce între Viena şi Pesta calea ferată al' fi distrusă, şi că prin urmare d'acolo nu VOt' mal circula vapoarele cu destinaţiune pentru Ga­ laţr. Din aceasta cauză mulţt din călătorit sosiţt se Intorceau prin Qerson spre Nord, Insă eu vroiam să mă conving, dacă este posibil sali nu, să ajung la Viena şi să transitez prin ea. Mă dusei să mă informez pe la societatea de comerciu şi de uavi- [168] 168 Dărt de samă gaţie, la consulul austriac, la agentul navigaţie! dunărene D. Etlinge (el este şi consul bavarez), la banchetul Ephrusi, la re­ dacţiile ziarelor din Odesa ele. In ziua de 11 Iulie nimene din­ tre el nu ştia să-mi spună ceva pozitiv. Alune! mă. holăruu să plec şi să fac o călătorie pe Dunăre. Vaporul a pornit spre Galaţi în sura zilei de Il. Pe bord se aflau cilt-va GrecI, un Rus din Titlis, un Francez din Kiev . , şi incă cîţI-va RUŞi din Odesa. Bărbatiî discutau dispre victoria Prusacilor la Koniggrătz, iar daniele vorbeau despre romanul cel nou al lUI Th, Dostoevski, ";,Crim[l şi pedeapsă» şi despre romanul excelent al lUI 'I'olstoi : «Anul 1705". Noi ne desfatam cu privirea marginilor Balcanilor întinse pănă în Dobrogea. şi a culinelor violete ale Tulcet şi Isaccei, însă cu neplăcere ne uitam la malurile deşerte ale Dunărer, acoperite numaî cu stuf; numar id colea vcdeat cîteva bordee construite de pea­ tră, În care se a ti au soldati lurceşlt cu pantalont roşit, cari făceau strajă, şi de la un timp în colo observau malul romi­ nesc, Pe malul Dunărei ltngă Tulcea, se vedea un şirag de cor­ tun verzi ale unul lagăr mic, cu soldah care îşI spalan cămeşile în Dunăre, incunjur aţt de o turmă de bivolI, tmprăştiatt pe toată întinderea malulur, Şi la Galatt izbucnise holera, Obiectul vorbelor tuturor era Laudanum şi nux vomica. Tînăra grădină publică era deşartă. Toată lumea era cam zapăcilă; tOţI vorbeau şoptind. La ferestrele totogrufilor, se vedea lîngă portretul printuluj Carol de Ho hen­ zolern şi portretul priucipelut Cuza şi al soţiei -sale, "De ce mal expunett pe Cuza ca în trecut, ba încă În ra­ m:"! de aUI' si pictat ÎIl diferite colort ? . \ "Mal ştir ee se poate intimpla'? Dar dacă se întoarce inapor ? Ce are sa fie atunc- ? Doară Napoleon poate să facă ee va vroi , « Da l' ce face Caro I el I vostru? ,/l'ot se ocupă cu armata! BanI nu sunt, pîne nu s'a ni­ cul; g['iul a căp[ltal rugină; rinepa s'a prăp�tdll; prclulindene salele sunt decÎmate de holeră; ţăraniI sărficese pe zi ce merge şi reprezintă o gramada de cerşitorî l"uinaţl şi uitaţI de boed, [169] Dărt de samă 169 despre calea ferată nicî uu se pomeneşte, iar' palatul din Bucu­ reşti imulteşte mereu anuala, Acum avem 6 regimente de in­ fanterie l?i două d j cavalerie, S'a respindit zvonul, că Kolzebue al Il-voastră a pornit să ocupe Principalele), Gazetele liberale «Trompeta» şi «Romtnnl» ameninţă, că armata noastră îl va in­ timpina şi urmează să luăm intreaga Basarabie, Solda nu s'a plătit armaler de mult; soldatii precum videtr, umblă în căldu­ ra cea mare cu haine de postav, căc) alte de pînză nu sunt, Mul�i leşină, fiind de gardă, şi cu toate acestea gazetele lot slri­ gă despre eroiI «noptei militare de la 11 Februare şi despre Lecca şi Haralambio .... Eaca şi portretele 10('», «Dar ziarele Il-voastre eîţI abonaţi an- ? «Hominul" are 9:l300; poliţia il aboneaza C'.l deasila, "Trom­ peta» are 600; redactorul el este Cesar Boliac, fost adjulant al lui Koşut, El scotea mal înainte ziarul "Buciumul» care a fost oprit de Cuza. Bo!iac este vestit prin faptul, că precum vorbesc alte ziare d'aict, ar' fi despoiat coroana Sotului Stefan pe care i'ar fi 1I1credinţal'oKoşut, de petrile scumpe şi giuva­ ericale ce se aflau pe ea. In ziua de 12 Iulie pornirărn spre Pesla. Pe va porul «So­ fia" călătoreau o mulţime de Romtnr, atît negustort, cît şi proprietarr, şi elevt din pensionul bucureştean Savict; aseme­ nea erau şi cîţI-va emigrantt polonsjr, intre care se ana şi fiul lut Venceslas Hzewuski, Ebn-Emir-Gutan, care a trecut la religiunea muzulrnană, cînd se afla în Arabia. şi despre care Mil'kiewicz clntă în poezia sa «Faris", Tlnărul Rzewuski acum este institutol' privat în familia unul pl'Opl'ietal' mare din Mol­ dova, cu ('al'e pleac{l la nordul DllllareT spre a lua apfl; II esle dOI' de Husia si de mult dOl'este să se înloHl'c<'t În Lară. . � :. Pe la staţiunI se mal urcă pasaget'l, în mare parte GI'ecl, TllI'cI şi Lipovenl. Eată şi Kal'abuna .. (fontăn3 neag['ă), o pl'Opl'ielale cam de �OO desiatine, dăruită de sullan poduluI Lamal'tine, căl'ul i-a mal dat lot in acelaşI timp şi Nedelgamar În Liban. Nedelga­ mal' însemnează «casa buna», [170] J70 Dăn de sarnă «DaI' Lamarline are oare venilurt -l'acolo» ? "Incă ce venituri 1 Toale casele din Galaţt se fac din pia­ tră de a lUI Lamartine, Proprietatea aceasta �;e administrează foarte bi ne de doctorul Henauld. Tol în partea stîngă (pe malul turcesc), se vede un sat foarte mare. cu nume de Bezdareştr, cu o populaţiune de 2000 Rascol­ nict ruşt, al căror ataman se numeşte Saznoţvetof. La mal se văd testemelele roşit ale femeilor. Una din aceste femel, îmbrăcată cu hluza albastră, spală rufe la Dunărea, bătîndu-le cu un lemn lat, ca şi in Rusia. Pe cimpurile de prin prejur. se vede grăul a­ uriu strîns în clăl. Pe la marginea satului, unde se află un loc pietros, alergau Iret cal murgr, formînd un cerc "şi triertnd grăul imprăştiet pe pă mint, Vaporul nostru mergea aproape de mal; iar un băet, îmbrăcat inlr'o hluză de cit, afltuduse pe lunI re, caută să fugă de vapor : glasul unul bătrin desbrăcat îI stri­ ga din stuh : M'ăI IV3n, oare dracul te duce sub nasul Neamtu­ lut !» Probabil va fi fost tatăl băetulur, Mal departe vine Cernavoda, orăşel pe malul turcesc, un­ de este capul calel ferate spre Kustendge. Se ved zidurt albe făcute de piatră, iar pe cimp o mulţime de fesur! roşit, şi de golănime zdrenţuita, între care se văd şi feţele negre ale Ara­ bilor, două trei uniforme ălbaslre ale autoritatilor şi un soldat desculţ la strajă, CU fes în cap şi arma în mînă. Nişte maşine duc gI'ă'JI scos din bărci la deal, unde printr'o" galerie aşăzată dedesupt se toarna deadreptul în vagoane, Acesta este acelaşt grău, care acum se transportă din Principale la Kuslendge, şi care în anii 1857 şi 1860 a păgubit pieţele noastre de grtne din sudul Rusier, de oare ce aceste NU aveau mijloace de co­ municaţie prin slepe, uicl legătura cu\ calea ferată. La Cernavoda nu vo iră să ne permită eşirea la mal, pre­ cum nicI la Silistra, unde TurciI atI infiinţat o caranlină de 15 zile contra noastră. Lucru stI-aniu! TurciI se inchid de RUŞI prin carantină! DaI' p,'jn cine oare ea s'a introdus in Busia? Mallll'ile ['omine în privillţa fl'umu$eţeI sunt infel'ioal'e ma­ lurilor tUl'ceştl, care sunt acopel'ite cu stîncI rirlicale şi pădu- [171] Dăn de samă 171 roase, Malurile romine irnl fac aspectul malurilor noastre nisi­ poase, sălbatice goale şi sărace ale rîulul Don; aci nu sunt nict pădun, nici stînci, nici sate pline de viaţă, Ce ţintă oare a avut Cuza, şi care va fi fost efectul jură­ mintelor solemne ale Domnitorulur Carol ? Pentru elucidare a aceslet chestiunt m'am adresat unet persoane interesante, care călătoroea cu nOI pe vaporul "Sofia», De statură mic, uscătiv, cărunt, cu ochI negri, barbişon alb it la Napoleon, musteţt albe, surtuc alb, botine galbene, cu stea pe pept, el şedea liniştit şi tăcut tol drumul de la Giurgiu, un­ de s'a îmbarcat, şi nu xe scobort de pe puntea vaporulut nict nu vorbea cu nimene. Acesta este generalul Neculat Golescu, ex-ministru de interne al Principatelor pe timpul revolutiunet din 1848, şi ex-minislru de războtu al guvernulut provizoriu de la 11 Fevruarie pănă la 11 Mal 1866, care a detronat pe princi­ pele Cuza, imI şoptise căpitanul austriac, A eşit apel luna, O scenă lîngă cetatea Vidinulur, unde un Grec bogat a fost pt­ călit În călătoria sa, vinzindu-i-se cu preţul unul galbăn nişte tutun din CEa mal proastă specie, precum şi un incendiu ce izbucnise într'un sat pe malul rorntnesc pe lingă Calafat, mă fa­ vorizară, ca să mă pot apropia de d. Golescu, şi să fac cu­ noştinţă c.u d josul. V orba între nof s'a Început mal tnlăiti cu discuţia asupra noilor lagăre de !�O,OOO soldalt turceştt sub Si­ listra, Rusciuc şi Widin, a căror corturi izbesc privirile călă­ torilor paclnict de pe vapoarele dunăreneviar apot a urmat in genere despre Principate, Ială ceea ce'mr spuse Golescu. «Principatele dunărene sunt. o ţară cu mare viitor, Fiind membru a două guverne revoluţionare provizorit, în calitate de ministru, cu regret m'am convins de un lucru, adecă, că gu­ vernele resturnale de nor, n'au făcut alt ceva de cit să des­ voile în principate hoţia şi risipa hanilor publici şi a averilo r statulut. In anul 1848 pe mine şi pe tovarăşi! meI, ne-au prins Turcit, şi ne-au condamnat la exil şi munca silnică pe j 5 anl, O lună întreagă ne-a primbblat într'o bal'că pe DunăI'e, şi la U1'­ mă alIl dat de O bancă de năsip, din care nu ne puturăm urni [172] 172 DăI') de samă rusă mulţumită sosiret a unor pescart serbescr, care au zugru­ mal pe ofiţerul turcesc, am avut ocaziune de a scăpa şi a ne refugia in Francia. Pe timpul razboiutur de Crime a, ne intoarse­ rărn în ţal'ă. Pe prinţul Cuza l'am ales, fiind că l'au ales fraţiI noştri Moldoveni, numar şi numar ea să ou ne despărţim de el. Cuza fostul ispravnic la Fo cşant siapoî la Galaţt, s'a făcut dom­ nitorul Homăniet, fiind că a avut mal puţine rude cu influenţă şi cu avere, de cît ceilalţr pretendenţr. Dar cu el ne-am tnşe­ lat amal'. La inălţimea tronulut rorntn s'a arătat, că a rernas acelaş erou comun al cafenelelor, precum era şi mal înainte, ctnd îşI petrecea nopţile deasupra şi dedesuptul hiliardelor. EI este tipul perfect si caracteristic al Hornăuiet noastre tinere, La el n'a existat nimica sfint; de el nimene nu se apropia, fie el de ort-ce treaptă socială.Peecum el tnlocuia pe femeea sa, bună, blîndă şi de inimă aproape tngerească, cu cea dinlăt at­ tl'iţă, care îl eşia înainte, tot aşa trecea din complezenţă faţă cu Napoleon la complezenta călră Austria şi alţif. Finanţele Prin­ cipatelor risipea într'un mod oribil. Pe timpul lUI Slirber şi J3j­ bescu, budgetul ambelor principate se urca de la tret-zect pănă la patru-zect milioane ler: însă Cuza s'a lndeletnicit de a-l mea la suma (le 160 milioane (aproximativ 40 milioane de Iranct), din care a patra par-le se înghiţia de armata. Şi ce fel de armată? De iar fi fost venit in gînd, s'o scoală tn cîmp in ultimul an al domniei sale, ea s'ar fi fost arătat că nu e bună de nume. Din 110 lunurt am găsit bune numar 13. Şi în Ce hal erati ? Tunurile au fost turnate în [ară : ihsă pentru ghiutuire se l ri­ mitean in Anglia. Dat' a pol afacerea cu mănăstirile greceştI ! EI, se vede luase averile manăstireşta pentru tezaurul statulUI, (Jrdonînd ca În folosul 101' să se impd-nă poporuluI o contribu­ ţiune de 2.000.000 IeI anual. Dar' ce s'a fătut? Suma de 2.000.000 leI se incasar.ă, însă invoiala pentm aeeasta nu s'a ratificat h�­ galminte penLt'JI nimene, şi de aceea a şi fost părăsită. Popo­ l'uI. încăI'cat cu dări, de mult a l1lUl'mmal. MiniştriI FIOI'escu şi Creţulescu vroil'ă să încerce integritatea şi tăria de eamclel' al principeluI. Pe cînd el se afla anul trecut la Ems, el prin [173] Dăn de sa mă 173 i I între Englejt şi Boerr, Doresc însă să vedem îm­ preună ce este 'Iransoaalul; ccwe au fost relaţi'ile sate cu An­ glia precum şi cauzele acestui nenorocit resbot. Pe urmă, vom examina politica Angliel faţă de republica *) Cu toate că această conferinţă, ţinută la nteneul din Doro­ hoiu, datează din anul trecut, esle însă de actualitate, războiul nefiind tel" minat. EvenemenleJe cele mar însemnate de la 15 Aprilie 1901 pănă azr sînt nrruatourele : Moartea lut Cecil Hhodes. aul.roul moral al acestor IUIJle u­ riaşe, în Africa de Sud, la 26 Martie stil non : intervenţia penlru pace Iă­ culă de primul ministru olandez Dr, Kuyper şi respinsă de guvernul brita­ nic; în fine negocierile de pace care au avut loc în Api-ilie curent Între LO!'d Milner, Lord Kilcheucr şi membrir guvernulut republicilor 'I'ransvaa­ lulur şi Orangelur, la Pretoria, Aceste negocierr. este speranţă că vor izbuti Dacii. nu se face pacea. se crede că Boerit VOl' lupta (tel in[initwn, şi ni. menI nu poate zice în mod pozitiv dacă Anglia va reuşi să supună ClI forţa micile, dar eroicile repuhlicl ! Insă opinia publica din lumea Intrcagă, pre­ cum şi o mare parte din Englejr, reclamă pacea; continuarea razhoiulut duce pe Anglia la ruină, [206] 206 Mihail Gr. Holhan sud-africană ŞI atitudinea Marei Britanii la conferinta de la Haga. Il' fine ne vom ocupa de consecintele n'tzboiului şi de vi­ itorul Transooalulut şi al Africet de Sud În genere. Pentru un subiect cu totul de actualitate cum este al a­ cestel conferintr. indicaţia documentelor de care m'am servil se impune. ImI permitett aşa dai' să vă dau următoarele note bibliografice, demne de interes şi pentru studiul mal amănunţit al acesteI părţi din istoria noastră conlimpurană . M'am servit de ziarele franceze şi engleze: Le Tenips, Journal des Debuie şi Times care publică orI ce ade diploma­ tice în exl euso : de publicaţiile franceze : Reoue des Deucc Mon­ des, Reoue Bleue şi Revue Encydopedique favorabile Boerilor : Bihlioiheque U niverselle din La usanr;e una din puţinele reviste franceze cu tu! u I simpatică Englejilor. Remem of' Iieoieros, singura revistă engleză pentru Boer]: Saturday Iieoieio din Londra. Almanach. de Goiha şi Siaiessman Jear book (anuarul ornulut de stat) conţinînd toate statisticele ofi­ ciale. La nOI n'am găsit de cît un singur studiu, acel al domnului Iorga, profesor universitar, în Noua Revistă Romină de la 1 Februarie 1900 cu tillul : "H,lzboiul din sudul Africel (un capi­ tol de istorie colonială). Acest articol, bine făcut, dă o idee e­ xactă despre afacerile TransvaaluluI pănă Ia octombre 1899 şi este demn de atenţia celor care n'au timpul să. studieze ches­ tia în detaliu. Afară de articolele revistelor europene-·-unele articole re­ marcabile,--de vre-o dOI anl a apărut o adevărată bibliotecă anglo-boeră, nu numai in Anglia, dar in Franţa, în Elveţia şi în Germania. Val cita cite-va opere mal importante: «Disc 11Wis de Ca1'Jtpu[Jrte chez; les Boers» (Zece lun! de luptă cu Boerit) de un tovarăşi de 1111�tă al colonelulut de Yille­ bois- Mareuil, mort în război ul. Bravul colonel, care şr-a jertfit viaţa pentru cauza Boerilor, II avut prilejul să studieze de aproape organizarea armatei lor, modul 10[' de a combate, şi aslfeliu să explire- ceea ee a uni- [207] Transvaalul, Anglia şi conferinţa de la Haga 207 \ plut de mirare şi admiraţie lumea tntreagă=-victoriile repurla- te de dînşiI. II La criee Suâ-Aţricaine de Dr. Kuyper, 1) deputat în par­ lamentul olandez, studiu foarte complect, dar cu totul violent contra Augliet, Două broşuri de Ii-nul Bâouard Naoille, profesor la Uni­ versitatea din Geneva şi arheolog eminent, cunoscut prin des­ coperirile făcute în Egipet : KLa quesiion du Transuaal» şi l' In­ âependance des Republiquee Suâ-Aţricaines ei l' Anqleierre" sunt două studiu foarte conştiincioase din punctul de vedere al expu­ nerel evenementelor, dar destul de parţiale, apărtud cauza En­ glejilor. In fine VOI menţiona două opere de o însemnătate ncdis­ culahilă, In cartea sa "L'Angleterre ei l'Imperialisme» Ii-nul Victor Berard (autorul a cJOU�t volumun asupra Turciei, şi Elenismul con­ iimporan, şi asupra Macedon'iei (această din urmă carte trebue să fie cunoscută de toţI oamenii noştri politicr), arată noua ten­ dinţă şi noua fază a politiceI engleze şi explică eu multă desluşire spiritul de cucerire, de dominaţie atil de intens de ctt­ va timp la poporul englez. VOI face însă o singură critică D-luI Berard este părtinitor pînă la evidenţă în aprecierile sale privitoare la politica imperialistă a Anglieî, Acest defect mic­ şorează valoarea volurnulut. Ajung acuma la o operă capitală, pot zice o capo-d'operă in feliul seu. Dl Emile BOHtmy, membru al Institutulur, savan­ tu! profesor de drept constituţional şi director al şcoalel de stiintt politice din Paris, este unul din FrancejiI care cunosc mal bine Anglia, instituţiile, moravurile şi gindirea engleză. Sunt puţinI în regatul MareI Britanit, în stare să scrie ultima carle a Il-lut Boutmy: Eseai âun» pS!Jcholo[tie du peuple An[llrtis au 19-me siecle". Inspirtndu-să de metoda amicului seu Hyp. Taine, VI Boutmy studiază diferitele manifest.ăeI politice, soeiale, economie, 1) D1' Kuyper este aruma jJreşedinte a rOllsiliuluf de miniţ;l.ri la Haga. [208] 208 Mihail GI'. Holban morale Şi religioase ale poporulut englez. De acum inainte nime­ nu va mal putea vorbi sau scrie despre Anglia contimporană, fără a cunoaşte insemnata lucrare a d-lut Boutmy. Intrînd În Subiect-şi vă rog a mă ierta dac'am prea desvoltat ceea ce am numit nişte nole bihliografice-o declaraţie prealabilă din parte-rut este necesară. Cu toate că tratez o chestie de actualitate, fiind aslfeliu pe un tărîm arzător=-tmpre­ ună cu afacerea Dreyfus nimic n'a pasionat mal adînc opinia publică în lumea intreagă ca războiul auglo-hoer !-şi conside­ rînd evenernentele din punctul de videre al istoriet, nu vof re­ lata de cît fapte necontestate şi vot lăsa de o parte 01'1 ce comentarii şi cuvinte sau expresit violente, de oare-ce dorinţa mea este să fiu ctt se poate de imparţial. Cu privire la violenta cuvintelor şi a comentariilor exa­ gerate, perrniteţi-mt să vă relatez o împrejurare personală, Am Iual parte, toamna trecută, la congresul păce; de la Paris. In comisiunea care s'a ocupat de afacerile internaţionale s'a discutat şi chestia Transvaalulut: MembriI englejI al con­ gresului ne-au presenlat un memoriu (favorabil Boerilor) des­ linat guvernulu! englez. Acest memoriu, sau apel, era conceput În tennern violeuţr, pasionau, şi cuvintele «crimă, asasinat, a­ tentat» erau numeroase. Am propus comisiunet suprimarea a­ cestor cuvinte, fiind că, după mine, violenta trebue înlăturată chiar cînd cine-va are dreptate; părerea mea a fost admisă şi mernoriulut i s'a dat o formă mal' moderată. Şi cu această ocazie, tngăduiţi-mt o observaţie: Dacă e vorba de «crimă," de «atenlate», sunt multe fapte în istoria modernă şi contimporană care ar put,ea ti astfeliu calificate! Dar daloria istoriculur, ocupindu-se chiar ide evenimentele ziler este \ de a le expune Iără părtinire, fără viot�L1ţă şi fără pasiune. Sar- cina este grea, Însă nu o cred cu neputinţă de a fi realizată. Mă simt obligat, vorbind despre conflictul anglo-boer să aduc tributul meu ee admiraţie şi omagiile mele ele respect C,}­ lră una din cele mai ilustre suverane ale veaculur trecut: M. [209] Transvaalul Anglia si conferinta de la Haga 209 S. Regina Victoria şi împărăteasă a Indiilor, decedată la 22 la­ nuarie trecut în etate de 81 de anr. Puţinr su veram au fost iubitt şi demni de iubire ca M. S Regina Victoria, modelul tuturor vir­ tuţilor şi puţin) au avut o influenţă atit de covîrşitoare asupra destinelor ţărei lor, ca această femee! Domnia de 61 anl-vcea mal lungă a vre-unul rege englez, atît de însemnată prin desvoltarea civilzatiel în toate ramurile în imperiul britanic, s'a sfîrşit în mod melancolic şi pot : zice tragic! Regina Angliet-vcea mal constituţională dintre monar­ hit constitulionalI-se ştie din sorginte sigură-era contra răz­ boiulut cu Transvaalul. Neputindu-se opune vointei parlamen­ tulut �i opinieî publice, M. S. s'a supus, însă CU inima zdrobită a suferit atît de adinc de nenorocirile inevitabile ale războiului, a vărsat aşa de multe lacrimi cu văduvile şi mamele celor ră­ maşi pe cîmpul de luptă, că, slăşiată de durere, mal ales cînd a văzut că războiul durează nu lunt, ci aur de zile, a murit! Ultimele sale cuvinta ali fost: «Oh ! de s'ar închea pacea» ! Să vedem acuma care este pozitia geografică a Transvaa­ lulut, Situată la Sud-Estul continentuluI african. Republica bo­ eră să mărgineşte la Nord cu Matabeleland, la Vest CU Besua­ noland (amîndouă colonii engleze) la sud cu statul liber Orange şi la Est cu colonia portugheză de Laurenzo-Marquez. Intinderea terilorulul eăle de 308,560 kil, patratr, cu o po­ poratie de 691,2;-)2 locuilort : �88.7f)0 de rasă albă şi 40�,502 rasă neagră (Cafri], după recenzimîntul din 1898. Să stabilim o mică comparaţie: Regatul Maret Britanit şi Irlandet are o în­ linderede 314,339. kil. patratt (cu vre-o 5700 kil patrati superi­ oară Hepublicet sud-africane) însă populaţia este de: 37,880,76!� lo­ cuitort, prin urmare de 5'> de 01'1 superioară celei a Transvaa­ lulut, NolaV că numal populaţia oraşulul Londra este de 4.433,018 locuitort, de vre o 6 şi Ji 01'1 mal mare de cit a 'I'ransvaalut. Intinderea imperiului britanic cu coloniile este de 28,119,f)00 kil, patratt cu o popnlaţie de 388,000,000. Avem de-o parle un [210] 210 Misail Gr, Holban , I! ! j II I ' pitic--Republica sud-africană şi de altă parte un adevărat co­ los-imperiul britanic! Din punctul de vedere al geografier fizice, Transvaalul este o [ară muntoasă, cu multe riun, din care Vaalul la Sud, sepa­ rînd-o de Republica Orange, Centrul este străbătut de diferite şirun , Pribegi! poruiră cu carăle cu bol, unil spre Natal şi rîul O l'a np-e , unde cuHetief şi Pretorius se stabilită, alţii sub comanda Iar Potgieter inaintară spre Nord avînd a lupta cu Cafrit ; el ajung la riul Vaal şi acolo organizază, după erincene îucăerări cu indigeniI, republica Transvaalulur, pe cind ceilalţ! fraţI de rătăcire tutemeează republ.ca Orange.Tnsă \ Englejit, conform vechiului lor principiu: nemo exuere poiest pairian» (nime nu poate părăsi patria), considerind pe Boerl că supuşI răsvrătiţî, îI ul'măresc pănă în Natal, unde H înving la DUl'ban (podul Natalulul) in 1842 şi şapte anI mal Iirziu în sta­ LuI Orange. După aceste vicLorir, Anglia anexează amîndouă ţările învinse, cu toale protestăl'ile populaţieI boel'e, ca\'e continuă să lupte pentru independenţă, In sfil'şit, guvernul englez, obo- [213] Transvaalul, Anglia şi conlerinla de la Haga 2J3 sit de al.îl.ea conflicte şi netuţelegerr, recunoaşte prin conventia de la Şand River din lan1l31'iel852 independenta «Boerilor e­ migrnlt dincolo de Vaal", adecă a Transvaalulut şi în 18;)4 ip­ dependenţa statului liber Orange. Nalalul rămîne colonie en­ gleză. Noua fază a acestor două repuhlicr fu tntrislată prin ri­ valit[I�( între dînsele, care ajunseră pănă la războiul civil. De abia pe la 1860-61 lucrurile se potolita. Din aceste luple neno­ rocite, republicile eşiră ruinale, dar un nou şi strălucit viilor economic era Inaintea 101'. In 18G7 se descoperi ruinele de diamant de la Kimberley , lîngă graniţa stalulul Orange : alunct avenlurierit din lumea in­ treagă năvăliră în Africa de Sud, pentru a se imbogăti. In 1871 un Englez, Burkley, reuşeşte a se face stăpîn pe minele de dia­ mant, el este protejat de guvernul sefi şi ca resu'Iat vedem conflicte noue cu Orange şi cu Transvaalul. Renumitul istor-ic Froude, Insărcinat cu o misiune de paciflcare în Africa de Sud, nu obtine nict un rezultat. Conferinţa de la Londra din 1876 nu are iarăşt nici un rezultat bun şi în acelaşi an, Transvaalul fu silit să cedeze Angliei pen­ tru suma de 90,000 Iunzt sterlingt (� milioane 250,000 lel] Ieri­ toriul diamanlelor, care producea anual 100 de milioane de lel, Un an mal tîrziu, la 12 Aprilie 1877, Anglia anexă Trans­ vaalul intreg. Revoltele şi luptele reincep, sub conducerea lul Kruger, actualul preşedinte al Republicer, Pretorius şi Joubert. In acelasi an, o deputalie Iu trimisă la Londra, pentru a cere să li se dee Boerilor independenţa. Toiul în zadar! Alunct luptele reincep şi ţin cî�I.va am. La Februarie 1881 Englejit sunt trlllll învin?f la Majuba HiI\. Marele Gladslone, de curînd venit la Pl!­ tere,ÎIEheie pacea Cll Boerii şi prin conven�ia de la Pretol'ia din August. 1881, recunoaşte independenţa Transvaa lulul sub snze· raniiatea AnglieI. Boel'ÎI în,;;;) erat'! nemulţllmi�l din cauza suze­ ranilăţel pe care nu "roiall să o admită; el trimet iar:1şl la Londra o depulaţie, penll'll a cU'e modificarea conven�ieI de la Preloria. După lungi negocierI, gllvel"l1ul M. S. l1eginei Vidol'ia consimte a renunţa la suzel'anitate şi priit Con venţia de la. l�on 2 [214] 214 Mihail G/'. Holban lira din 27 Februarie 1884, recunoaşte independenţa cr.mplecl ă a republicer Sud-Africane, Anglia mărginindu-se a avea dreptul de ceto asupra tratatelor incheiale de Transvanl eu Puterile stră­ ine, afară de statul Orange. Ast-fel erau relatiile intre Anglia şi Transvaaal cind, pe la 1886, se descoperiră faimoasele mine de aur de la vVit1Vater Raad şi de la Iohannesburq. MiI de străini, în mare parte En­ glejt, fură atraşt de perspectiva de a se îmbogăţi UŞOl' şi re­ pede. Oraşul Iohannesburg iea o desvolt are extraordinară şi popo­ ralin se urcă În pulin timp la J 00,000 oameni, 10ţI strainr, En­ gl�.il, numiţi Uillanderr. 1) Aceştia fiind că plăteau darile cătră stat, doriau sa albă drepturt politice egale cu ale Boerilor, mal 11165 dreptul de a vota. Pentru sustinerea pretenţiilor' 101', Uit­ Iauderit inflintază ligt, iscălesc peliţiunt cătră guvernul beer şi cel englez. Mişcarea iea proportit marr, fiind susţinută de corn­ paniile de exploatate ale minel OI', în special de chariered Oom­ pany, căreia guvernul britanic in 1889 îI acordă un fel de mo­ llOPOI. Reprezentantul cu renume universal al acestei socielătt esle celebrul Cecii Rhodes 2) numit "Napoleonul Capului», om inteligent, întreprinzător, dar fără retinere. Guvernul de la Pre­ toria a făcut concesiuut Uitlanderilor, dar n'a putut ceda tu­ luror pretentiilor exagerate, susţinute chiar de guvernul englez. Aceşlr străini, veztnd că nu'şt ajung scopul, au plănuit un a­ devăral complot in contra ţărcl care le da ospitalitate. VI'r.lt să vorbesc despre înclll'siunea--ra'id--a doctorulut Jameson, administratorul companiei Cl.tar'lered_ Pe la finele luneI Decem­ brie 1895, el pregiHeşte, înţeles fiiud cu Ceri! Rhodes, o expedi­ ţie cu scopul de a merge la P retol';a. Lq 1 Ianuarie 189G, du­ pă o luplă de 24 oare. BoeJ'ir resping pe \�)ăvălitorl, făcînd pl'i­ sonier pe doctorul Jameson, Acest aet de viei-ţare al dreptuluI gin­ ţilo/' a indign at lumea intreagă. M. S, ImparalulWilhelm al GermanieI a '!'imis o telegral1l�\ de i'elicitar'e pl'eşedinleIuI KrUger. 1) ]11 dia Iedul bocI' cuvlntlll UiUalJdcr îns:llllnă ,.străin". 2) Mort la 26 Martie J902. [215] l j ţi Transvaalul, Anglia şi coulcrinta de la Haga Dup't acest incident, războiul Între Anglia şi Transvaa l era inevitabil şi 11 li 111 al o chestie de timp. De aluncr, Boerir văzin­ du-se nUL de ameninţaţi in independenţa 101', încep a se pre­ găti pentru lupta care era s'o inl.reprindă vre-o iT!:'I ani mal Lirziu, Nereuşil a indrăzneler năvăliri a lut Jameson, 1111 desen­ rajă pe Uillanden în atingerea scopulm lor', şi cu tenacitatea ('a­ racter istică Anglo-Saxonulur, conlinuară a se plinge guvernnlur englez şi a se agita. Negocierile începură Intre amîndouă slulele. In acest scop el-nul Cliamberlain, ministrul colouiilor, însărci­ nează pe sit' Alfred Miine!' '), guvernatorul Capului să tralcz e cu preşedintele Kruger, Afară de drepturile politice, reclamale de Anglia pentru supuşir 3[11, marele punct de contestatie era interpretarea dată de-o parte şi alta, articolului 4 al lralatulu t de la Londra din 4 Februarie j 884. Acest articol se referă la dreptul de velo al guvernulut britanic în privinţa tratatelor ce al' Incheia Transvaalul cu puterile străine. Il-nul Chamberlain in­ terpreta acest drept ca un fel de proleciorai, de sueeraniiaie, acordată AnglieI asupra Republicer Sud-Africane, ceea ee toc­ maf era contestat la Pretoria. Ne este imposibil a intra în a­ mănuntele negocierilor diplomatice care au avut loc la Bloem­ [onlain, mal ales că n'au izbutit din cauza pretentiilor exage­ rate ale lUI sir Alfred Milner' în favoarea Ultlanderilor. Il-nul Kruger făcu următoarea propunere: 1°. Ca Anglia să nu se mal amestece in afacerile interioare ale Republicel; 9!0 să nu mal fie vorba de suzeranitale ; 3° sit se admită un arbilragiu. Preşcdin­ lele Kruger în acelasi timp luă angajamentul de a modifica le­ gea electorală, acordind Uil landerilor dreptul de vot, după o re­ şedinţă de dncl allI, cu efect I'eh'oadiv {9!l AugusL 18\1\1). Prin notele sale din \1 şi 9!2 Septembl'c, minislt'ul colonii­ lor, D-nul Chambel'lain, răspinge cele IreI punde şi negociările încetează, cu loat[\ dorinţa guvernuluI englez de a le Pl'elungi, ca să nibt1 timp S[l expedieze trupe în Africa de Sud. Hă;:boiul era inevitabil. Anglia eoncenlrează rezervele şi convoacă ]l<\r- *) Acuma Lot'u Milncr. 1 [216] . I 1 ,1 '1 i Mihail GI', Holban lamenlul, pentru n-I ccre credit!'. Pe de altă parte, secretarul de slut al afacerilor slreine al Trnnsvan lulur, remite la 9 Oclorn­ brie un Ullimoiuni, agentulur diplomatic al AnglieI la Pretoria. La 2� ale aceleiaşr lunI, starea de I'ăzboiu era declarată şi no­ lificată de Transvaa l Puterilor străine. Am văzut cauzele imediale ale aceslut conflct. Să vidern acuma şi pe cele mai depărtate. dai' lot al il de importanta. Ele sint de ((011.1 fdurI: politice şi economice, Le vor resuma in puţine cuviule, Din notorietate publică, se şlie că visul unor oarnent de slat englejr ') esle de a Infiinta Uu Imperiu Sud-African, In care al' intra Colonin Capulur, Nalalul, cele-J·alte colonit en­ gleze, precum şi amîndouă republicile Transvaal şi Orangs. Sunt asemenea mull] oament cu vază în Anglia al căror dorinţă al' fi să se slabilease{\ o cale fe l'a UI de la Cap la Cairo. Se ştie că Egipetul numur de nume e un sfat suveran, sub suzeranitatea Turciei; in realitate Englejir sunt aco!o cu totul stăpîni, şi o privire aruncata pe har La Africe], ne arală că cele două re­ publici sînt singura piedică la îndeplinirea acestui proiect gran­ dios, Pe urmă, descoperirea minelor de au!', exploatate de corn­ pauir engleze, capilalurile puse de Engleji in aceste exploat{Il'1 sunt motive puternice, pentru a explica ceea ce se petrece în sud III Afl'iceI de vre-o dOI anl. 111 fine, găsim lmpeliaUmnul-ade('::'t acele năzuinlr de mă­ rire, de Inlinderj teritoriale, de dominaţie şi de putere. Con­ ceput de Lord Beaconsfield cînd dUp[l întoal'cerea sa ele la COIl­ gresul de la Berlin în 1878, a pl'odamat pe M. S. H.egin:.' Vie­ tOl'ia Imptll'ateasi:i a lndiilol'. lrnpcl'ialisllIlIl sub fOi'ma cueeri­ Loal'e de atuncI, a pătruns in toate p.HIlI'i1e sociale engleze, \ ast-fel eă guvel'l1l1l mal'ehizului SulisblllY\ n'a avut ·de cît să Ul'- meze curelllul populat' care a aprobat politica sa fată de T!'ansvaal. \ S{l venim acum la l'ăzboilt. N li intră în planul acesteI confel'inţI de a desf'[\şura înaintea D-voaslră, isloria luptelor în 1) Ca D-lllll ChamberJaill, Ceci! Hbotlec; şi a!V "Tmperialişl.l". t I [217] Transvaalul, Anglia şi conferinţa de la Haga 217 tre Euglejt şi Boen. Insă trebue să caracterizăm în trăsături gene­ rale diferitele faze prin care a lrecul, în decur-sul său acest J'�IZ­ boiu unic în feliul seu, De o parte vezr Imperiul Britanic cu o armată de 200-250,000 oament: de alta Republica Sud-Alricană cu vre-o 3f),000 oamenr, bine armatr, perfect organizatt avind artilerie modernă. Mica armată boeră a făcut minunr : dacă n'a învins, este pentru că a avut un astfel de formidabil adversar. Insă a fost în stare să opuie o resistentă ali] de cumplită, în cît prin vitejia sa, a provocat pănă şi admiraţia inamiculur ! Am văzut că declaraţia războiulul este din 22 Octombrie. Imediat statul Orange, executind traclatul de alianţă ca Trans­ vaalul, incheiel în lS!)7, uneşte forţele sale armate cu ale Bo­ erilor. La inceputul ostilităţilor, Anglia nu avea in Colonia Ca­ puluI <şi Natal de cit vre-o 20,000 oament, BoeriI profită de [l­ ceastă inferioritate relativă a armatet inamice, pentru a lua o­ fensiva, prin invasiuuea în acelaşt timp a Capulul şi a Nalalulut Generalul Cronje împresoară oraşele JJ1afekin[J (18 Octornbre] şi l(im�e1'lpy unele se afla Il-nul Cecil Hhodes. La Est, generalul Joubert, după ce învinge la Glencoe pe generalul Syrnons, ase­ diază orasul Laâismitn (23 Oclombre). Generalul Lord Me­ thuen ') venind în ajutorul asediatilor de la Kimberley, este bătut de Generalul Cronje, Inlălu la Bclinoni (23 Noembrie) şi a doua oară la MO[J[jersfontain, unele Generalul Wauhope este omorit (12 Deccmbre), Cite-va zile mal înainte, generalul Gatacre asemenea este invins, Iăsind GUO prisonierl în mînile Boerilor. El merg din izbîndă în izbândă, care culminează cu lupla de cind zile de la Spion Kopje (23 lan. 1900), în llrnJa căreia generalul Buller bale În retragere ele la rîul Tttgela, pel'­ zînd vre-o 2;>00, oamenI. In Londra şi'n lot reg;1lul, jalea, spaima şi surprinderea sînt indescriplibile. La începutul războiulUI, Englejii erall con­ vinşl eă vor face cr{lciunul-Christmas-cum spun el, la Pre­ toria! Am:lrăciunea şi decepţia 10l' nu se poate asemăna de eil 1) Lord Melhllen a fost iarilşl învins de curind (7 Martie 1902) grav ră­ nit şi f;1cLlt prisollier dat' lih0r. lat, ea prinzrndu-t gîtul cu dorul 01 nebun: «O! asa-mă acuma şi visul meu să-ţi spun ..... O da, eu eram zina eu erai nI nou pe frunte; un curcubeu spre tine facut-am uşor punte. si-am început prin nourt să mFI. cobor din cer.... Cuprinde-mă în braţe, ca'n 7. mit să nu per» ! (1901) \ [227] I I I I 1 I R 1 R 1 A Varsă corul peste ape a lUI lacrirnt mart de foc. Neputînd ca să 10 stîngă, le rotesc o noaptc'n loc. Tre­ murind de frică valul, de-a albastrulut fiorl, le intoar­ nă'n faptul ziler, ca să nu le afle'n ZOl'I cerul, ce-1 stă­ pin pe toate de la stele păn' la flort. Marea sinul el şi-l umflă; stelele ridică sus şi le-a­ rată încet drumul căti-'a nopţilor apus. Razele se lup­ tă'n unde cu al valurilor joc; dar din orizon apare soarele 'mbrăcat În foc, punînd într'o scurtă clipă toa­ te lumile la loc. Iar pămîntul în măsură, mvtrtiudu-se pe fus, se închină cu grăbire soarelui ce-apare sus. In spre stele el priveşte, cum În cirdurt pleacă toate, ca să ducă feeria l'a lut dragă jumătate, Să-I desfete în răcoare chi­ pul el in sin de noapte. [228] 228 RirÎa Omul trist î�l sfarmă gîndul cu ştiinţa care cere. Cerul î�l păstrează taina nepătruuselor mistere, rătăcind prin a lut farmec slaba gjndnllli părere; căot in faţ1t cu'nfinitul not suntem atît de miel, c'am rămas pe multă veme tot stăplnitort pe ghicI. 1900 \ J 1 � 1 [229] DOCHIA A fost, se zice-odată.v+c'aşa ne spune rindul v nn mare împărat ce, iuchinghindu-şt şeana pe-un cal iute ca vîntul, în lume a plecat. A zis s:1,-1 ducă şotmul, precum îl duce gîndul, spre-un term de el visat. Şi înşirat-a drumul, din zile făcînd an, cu firea-r mult vitează. Prin sinurt de pădure, pe margine de lan mereu înaintează, cînd de-odată vede cum calu-t năz­ drăvan s'opreşto .. , şi nechează, Atuncr gîllcle,?te iute: nu-l vremea cătră S3I',1! La ce ski rnurgu'n loc? Se saltă-uşor în aer, ţiuind pi­ cioru'n scară; se prinde de mijloc; iar ochiul lUI de vul­ tur întinderea măsoară ... Işt simte-a lUI noroc. CăCI Ung-un briu de apă ce ţal'a'n lung brăzdează în şovăirt de-argint, se'nalţa o pădure cu vîrful înspre-amea­ ză; iar poalele-t s'alint în aUl'U1 din vale belşugul ce vî­ nează în al holdelor gint. *) *) Formă veche românească În loc de gintă [230] *) Vîlnic termin de origină latinii, eoresplltlzel.or CI1 cat,.int(�, de origi­ nă slavă sali maghiară. Şi ochit lut de-odatn În ţinte chiar' rămin, privind la draga zina. El simte intr'o clipă pe snfletu-r stapin izvo­ rul de lumina �i vede cu pripiro cum dorul cel hain de inirna-: s'aniua. Mar mindru Între toate e chipul unel fete cu ocht 1'e1'­ mecătorr, ni mijloc ele albina uşor încins cu bete sub sinu-t jilin de florr. Marama cea subţire u'ascunde el el plete ce rupte pal' din zorr. Dor-hin 230 P{t�eşte în pre dînsa, plectudu-şt capu'n jos şi-r zice cu iubire: «Uşor m'ar scos din minte cu chipul tău frumos; voe�tI Să'ţl fiti eu mire I?Hal iute vin' cu mine, copila 'ncÎntătoal'e, căc! te-a�te:lptâ DOina, ca n1Î11I, mult fericită, să-şl pună Inc'o floare pe sinu-l mindru, Roma ». J ;11' vilnicul *) În faldur) pe şolduri leneş curge, uşor de-i sapă boiul. Bogata-I tinereţă ce rncă nu amurg-o cu drag' �1-al'ată toiul. Pe nnde ea coboară, în urmă-î co­ drul muge �j plînge trist cimpoiul. Dar iată că s'ande un cal care aleargă, pămîntul sub copite parind că vra să-I spargă. Un rege de 0- data stă'n fata lUI rrraian. Din bl'Ml el iute-şî zmu]ge cumplitul buzdugan. El parc 'nalt �i mindru cu podul , lUI sume], Privind eu ocht în pară viteazul cttlttreţ, îI zice eu urgie, CăCI el cu văzu-t supso, ca ochiI de la \ zina voinioul nu-�I mal rupse: «De unde eştr străine 7 �tiLlt-aI unde viI?- Pe Decebal din nume să poate să nu-l h b li I' J ·,1 li I� 1. il [231] Riria 231 ştiI � Priveşte, am în mînă acest toiag străbun; pe f:el cu glndurt rele eu ştiu ca să-I răpun, - Dacă-mi cunoştt gîndireal atuncl Traian îi ZICe, de sigur aZI din două un cap trebut să pice. Se iean la luptă dreaptă voinioit amindot; se luptă păn' la moarte cu rîvnă de erol... Norocul stă pe par­ tea viteazulut Roman .... Pe Decebal il culcă ..... Şil'epul nazdravan anume arătase popasul lUI Traian. 1902 (Dochia a fost l'ept'Ollllse din Famili«, din Oradia Mure, la care revistă Hlria a trtmis-o tntăl. Pentru frumuseta l'l neasămănată, () tmpartăşim ce­ tltorilor Arhivet). [232] \ STEFAN POPESCU NICOI�AOS GYSIS 1) (Nole de un scolar al său) Cind m'am despărţit de el eram foarte mişcat; l-am urat sănătate şi cind pentru a treia oară i-am intins mîna, par-că am simţit ochil umezl ! Era oare un presentiment că n'am să-I mal văd, sau grija primuluI mEU pas In lume? Nicf acum nu-rnl dau bine samă; dar in cel 7 anl cît i-arn fost şcolar la Munchen, lnvăţasem să-I cunosc şi să am pentru el mal mult de cit dragostea ce o are copilul pentru părinte: o adoraţie. E o complexitate de sentimente ale căror origină trebue că­ utată nu numal în respectul şi iubirea ce natural simte un sco­ lar pentru profesorul său, ci în firea extraordinară de distinsă ce avea «bătrînul nostru», cum îl numeam nOI şi mal pre sus de toate in convingerea ce o unpărtaşiam cu toţit, că aveam fericirea să fim în zilnic contact cu unul din cel mal mar] ar­ tişn al vremilor noastre. Gysis împreună cu colegil sar, Defregger şi Leibl şi de o dală cu el, a început prin a face genre SI că a avut aceleaşi succese ca el, toată lumea o ştie. Dar sufletul luf deborda de 1) Profesor de pictură la Academia din Miinehen, născut în insula Thy­ nos In Grecia, la 184·2; mort In J901 la Miinehen. [233] Stefan Popescu 233 poezie, irnrna lUI doria o altă lume mal aleasă de cît cea în care nevoit era să trăească. El nu se putea mulţumi cu repre­ zentarea vieţet reale, căcr era prea liric şi prea poet, pentru a nu căuta un mijloc de întrupare a propriilor sale sentimente. Nu Genrul CI altul era genul SăLI şi tot deauna îl părea rău că nu s'a regăsit mal de vreme. "Acum abia ştiil ce vreau. De a­ cum în colo aş vrea să mal irăesc o viaţă, să (ii;" tînăr şi să lucrez»-spunea el foarte dese 01'1 -�Oine şiiea de Meneel acum 20 de de ani? A avut norocul să trăiască mult, să fie sănăioe şi să 'poală lucra fii . Genul în care Gysis este desăvîrşit e alegoria. Cuvîntul "alegorie" ca mal toate cuvintele, cînd vrei să le dai o aplicare individuală, nu exprimă exact intenţia, căci alegorii le lUI Gysis sind atît de departe de cele obicrnuite, în cît mal cu drept cu­ vint le-al numi reverit, viziuni,... orI cu ce nume al dori, nu­ maI cu cele obicinuite nu. Cuvintele «bucăţi din inimă rupte» s'ar putea perfect aplica operilor lUI şi le-ar concretiza minu­ nat; căcl e un extraordinar exemplu de simţire intensă si de concentrare personală. Numar cine l'a cunoscut bine, poate pri­ cepe cit de intime sunt toate tablourile lUI. cită înrudire su­ fletească între el şi arta lul. Dar un exemplu cred că va ilus­ tra foarte clar atit arta cît şi caracterul lut, E diploma pentru jocurile olimpice ce de sigur o cunoaşte toată lumea in Grecia 1). Priviţi figura care timid înnaintează cu ramura 'de laur. Priviţi-o îndelung: în ea e tot caracterul lUI Gysis, toată fru­ museţa artei lut, întregul lUI sentiment cristalizat, Priviţi-o bine, căci foarte greu vă veţl putea explica de unde vine acel suflu de simpatie, acea viaţă sufletească internă extrem de delicată ce se degajează din toatăă intimitatea acestel figurr, E oare timiditatea gestulut, mişcarea reţinută, delicateţa cu care intin­ de ramura de laur, sau frumuseţa şi armonia compoziţiei care 1) Articolul acesta a fost. scris pentru o revistă din Atena: îl oferim ci­ l:itorilor noştri Înainte de a apărea în greceşte, [234] ne predispune la reverie? De unde simpatia aceasta intimă pen­ tru o figură care cu toate acestea ne aminteşte clasicismul, cu care sîntem prea iobicrnuiţt ? Este că această figură, ca întreagă artă a lul Gysis, În afară de frumuseţa şi armonia decorativă a compoziţiet, ne arată, prin distincţia şi timiditatea mişcăret, prin toată înfăţişarea el, un suflet de o rară delicateţă. Acest suflet e lnsuşl sirnţire a a-tistulut. Şi nol sufletul acesta îl admirărn În opera de artă, sufletul creator care a născut atitea capo-d'opere măreţe In toate timpurile. Dar operile lUI Gysis In afară de partea lor expresivă, in afară de sentimentul intens şi distinsa viaţă lăuntrică exprimată prin ele, mal au o altă mare, foarte mare calitate care le dis- .' tinge cu totul de ale contimporanilor lUI. E desăvir şltul senti­ ment de armonie şi frumuseţă decorativă, e gustul fin, subtil care pune pecete pe tot ce esă din mina lut. «Apoleosa Baoa­ riet», ultima lUI mare lucrare, capo-d'opera lUI şi, cu toate că i-am fost şcolar şi părerea mea ar putea trece drept părtini­ toare=-totuşî trebue s'o spun, căcr din toată convingerea o cred, este una dintre primele zece opere făcute în Germania actuală. Nu o descriu, căci descrierile nu pot da nict pe departe o idee exactă de ceea ce o pictură În adevăr este, cu atit mal mult cînd e vorba de un aşa tablou; dar mă mărginesc a spu­ ne, că în nici una din operile lUI nu este atit de complect ca în acesta. Fondul de argint din care se desfăşoară nourt trans­ parenţt, . dă tabloulut o extraordinară frumuseţă decorativă, căcl tablou I se detaşeză în siluete pe fond deschis. - «In inlu: neric , chiar, tabloul mei. va face acelaşi eţeci»- spunea Gysis cu ctteva zile inainte ele a-l isprăvi. Şi l� adevăr este aşa; căcl e destul ca numar o răză palidă ele lumină să străbată in ca­ mera unde va fi tabloul: argintul nourilo� va luci, siluetele se vor desfăşura in toată măreţia şi frumuseţa lor. Atunci ta­ bloul lţi pare un vis duios, ideal, înfăţişarea unet poveşt!,·-oh! şi e atit de frumoasă şi atit de măreaţă această poveste! Este povestea unet vieţi intregt In căutarea frumosulul, în exprima­ rea sentimentelor lut de delicateţa, de frumuseţă şi de armonie 1 1 I f, '.! , , I 1 I f li 234 Nicolaos Gysis r [235] �35 Patru ani a muncit bătrînul la acest tablou, căci de şi era un tablou comandat, nu o comandă curn se obiclnueşte a avut in­ tenţia să Iacă : cI sufletul lut, intregul şi distinsul săii suflet l-a pus in acel tablou. AţI citit probabil o fantasie a lut Eclgar POf', unde CLI cit pictorul înaintează în executarea portetulur, cu atit iubita lul se stinge, sufletul el trece în portretul ce-l zugr ă: veşte pasionatul său amant. Este exactă povestea acestut tablou, cu deosebire că Gysis i�l descriea propriul suflet, şi sufletul lUI a fost cel care s'a intrupat complect şi a murit in oper a-I nemuritoare. Era in ziua expunerei tabloulul la Glaspalast. Ştiam că Gysis n'avusese bant să-i facă o ramă convenabilă şi-! făcuse un cadru de ornamente pictate pe pînză. Surprins, văd in ex­ poziţie tabloul cu o prea frumoasă ramă, aşezat în cel mal bun loc al sălef de onoare, pe un soclu de pluş ruginiti, cu 4 lă­ măT--- cavalerr de onoare, do! la dreapta, dOI la stînga. De şi tabloul îl văzusem În atelierul lUI de nenumărate ort, totuşf a­ colo, la expoziţie, în harne de sărbătoare, mi-a făcut o impre­ sie aşa de extraordinară ca nu m'am putut opri să DU mă sul Ia el. să-I mulţumesc din toată inima că ne-a dat ocazie să ve­ dem aşa lucru măreţ. Oh ! Ce scenă! Să vez t un om cu bar­ ba albă pllngănd cu hohot! Şi omul acela să fie acel pe care-I iubeşti mal mult ca pe părinţit tăt ! .... -«Da, toată lumea mă. felicită. acum. Se tin lanţ după. mine să. le da1'i autogmfe! Nu pol deschide uşa, fără să găfle\'ic unul care rere dreptul de reproducere! }i.Jr mi l-ed/' pus în Ta­ mă ! Mă felicită toţi, tort, .. dar puţină răbdare şi tu să vezL» Da am văzut cu toţii! Tabloul pentru care unanimitatea colegilor lUI atuncî îl felicitati, tabloul care e o onoare pentru MUnchen şi pentru Germania întreagă, e fost refuzat de a fi trimis la expoziţia din 1900 la Paris, pe motivul că e.... prea mare! Şi cine nu a văzut această adorabilă secţie gannană a expoziţiel din Paris! Aceasta, alăturată altor suferinţe morale de acelaşt gen şi din acelaşt izvor, este cauza morţet prea timpuri! - 58 de ant-> [236] 236 Nicolaos Gysis ,f" Rue Bardinet, Paris. a pictorulut Gysis; căct nu cunosc un alt exemplu unde fizicul să fi fost atît de puternic influenţat de dispoziţia morală. O su­ ferinţă morală neînsemnată îl zdrobia fiziceşte: o lovitură ca cea din urmă l'a virit in mormînt! * '" * Inconjurat de o tăcere intenţionată, in mijlocul unet lumi brutal materialiste, Nicolaos Gysis,--o măreaţă figură de sfînt,­ îşI urmează senin şi modest drumul săii, pănă cind răutatea oa­ menilor îl doboară. Cu 10 zile înaintea morţeI, intr'o scrisoare, unde numai iscălit ura e de el, imf spune că acum se simte mal bine, că spe­ ră să părăsască patul, alei zice el,- It vocea artei îmi sună la urechi şi mă chiamă mai tare de cum chema Crist pe Lazar din groapă»! Sermanul! A fost altă voce care l-a chemat mal tare încă ! ... April 1902. \ [237] i I ; N. BO�NIEF'·PARASCHIVESCU DIN" VRE�1U1�I Domniţa Staucn şi l\lihaiu Pătrunde luminînd faulaslic Prin geamurr colorate, luna Ţestnd păreţilor covoare, Urmînd cărarea vrernet-ntr'una : lat' candelt licăresc ÎIl zare Şi-o linişte de moarte pare. Icoanele stau ţinluile Credinţe 'u uer risipesc : Cu aur sunt tnveslrntntale Privirile ţi le-obosesc, Cu pietre multe neslimale In diadernă inşira te. Domuila Slanca stă 'n genuuchj 'Nainlea blîudulut Isus Rugîndu-se cu glasu-t stins; «Cind la răzhoiu Mihnit; s'a dus Mărirea, gindul mi-a aprins Duşmanul că va fi invins. [238] 238 Din vrernu rf Acum în suflet simt pustiu Şi negre glndurr mă cuprind Iar lacrirnr cad din ochi-mt pltnşr, In noplî tnlregt aci veghind. O ! Doamneat milă de-s tnvinşr, OrI milă să nu cadă prinşr. Miharu e mtudru şi'ndrăzne] El teamă de duşman nu are; Năvală da cu-oşlenit lut Pe calul seri vornic şi mare; Că sufletul ial Dornnulut Şi trupul al pămlnlulut». Abia sfîrşi cuvîntul săă ... Că lropot mare se-auzia Tacerea nopţer risipind, Venind pe drum se apropia ... ... Do1 călăreţi în porti bătînd, Dornniler veste aducînd. «Domnila mea abia 'ndrăznesc Tot veste rea ca să-Il t rimel, Trufaşul vis văd m'a răpus In lumea asta, a fi semeţ, Să al dorinlr, eştt ca şi dus ... Mărirea e la Cel de S�s. Văzul cum vulturul zbui'a In lung şi-n lat rotind mereu Prin mîndre plaiul'{ romăneşlt. Şi tremurau sub pasul meu Acele locurr strămoşeştr, Ctn ta le-n doine bătrlneşu, [239] N. Bosniet-Paraschivescu Pe creasta munţilor Carpaţi Văzul lucind o mîndră stea; De dor alunct ful chinuit So pun podoabă-n fruntea ta ; Dar fraţil met 111-3(1 părăsit Duşmanii mii au răsărit. j�l mi-au cerut să vă trimit Ostatec tu şi fiul 1111::(1 .... VoI însă fiţi incredintaţt, Că de-o vrea bunul Dumnezeu Cu-oşlenit meI cel tncercalt ; Biruitor o să m'aflaţf. Şi dacii acum al meu noroc Pieri vedereI mele stins; Şi dacă sceptrul ce-am purtat Victorios, a fost învins; Duşmanilor cuvint am dat Să mergeţl Doamnă in Banal». [240] Ne-am văzut O! nu mal fug de tine Că toată patima 'de-odinioară Par'c'ar vroi să nască a doua O:1I'ă •••• O! Vino mal aproape lingă mine. Mă lasă să-ţI sărut ca altă dată Ohrajit arşt de a dragostei văpae. lmt simt gîndirea ai.lta de greoaie ! ... Mi-e inima atît de-udurerală ! ... Cu ochit, 'abis sclnteelor priveşte Cum mă topesc în ruga mea ferbinte Trecutul tot mal mult mă ispiteşte/, .. Figura ta mereu mă urmăreşte !. .. Hedă-mt aoeleaşt clipe dulcl şi sflute Cînd al iubit, uitare nu mal este! \ [241] Rătăcit .- Răsar atitea rele-u cale-ml l.; Necredinciosul gind Iuati-mt Şi-n schimb a tol ce ştiu acuma, o clipa de credinta dali-ml, Ce mult m-am rălăcit l. .. Imi pare, copilul visător ce-asculta Din alte lumi că se-ntrupează .. , de-atunct-ll scursă vreme multă Eram neştiutor de lume, un suflet plin de Dumnezeu. Bunica mă punea la rugă; eram convins de gindul meu, Inseninat, .. , plin de speranţă ... , priveam atunct In viitor Dat' peste clipele acelea îşI duse răil mîna }O\', MI-au risipit In vint credinţa, pustiu In suflet mi-au lăsat A vectnieiel cade neagră In faţă s'o citesc mi-au dal. ... [242] MYDON Mit de glasurl monotone se tngtnă în cîmpie; De prin iarbă de pe Iacurl miile de voci învie, Umplînd noaptea răcoroasă cu-al 101' cîntec visător Care stelelor le spune al cîmpieI dulce dor, Licuricil în tufişun îşI aprind de rînd lumina Grierf monoton! în iarbă ţil'îe mereu într'una; O divină armonie se Înalţă din cîmpie Ca un COl' de rugăciune, ca o voce ce îmbie Lumea 'ntreagă la repaos, la odihnă cuvenită, Dupa-o zi de muncă aspră şi de viaţă chinuită. E un strigăt al naturel, o suflare ce dă viaţă Ctmpulut in noaptea-adîncă şi la cerurt se înaltă. Nu e gratu care să spuna inima-atuuct ce simte Nu e cît de'ncăpătoare şi de inţeleaptă minte Să cuprindă-a strtmt în cercu-l, să închege în cuvinte A simţirilor năvală, roiu-aducerilor aminte, \ Se topesc dulce In suflet miI de \�o['urI neînţelese MiI simlirt necunoscnte, miI de gtndurt mintea ţes<-; Hămll mut ÎII ascultare ca'ntr'untemplu sfint boltit Unde e o profanare ULl cuvînt tare rostit. [243] " ..... Societatea ZOI'ile infiinţată pe prlncipiile sociel.ăţet uuiveresitare 1'0- mine, constituită la Universitatea din Iaşi sub rectoratul d-lut A. D. Xeno­ pol. a Iutreprius 11 stu-Iia starea ţăranilor în deosebite regiunf ale tăI'eL spre a se şli odată cum stă această importantă clasă li societăţet noastre. Incepem cu publicarea anchetelor agricole făcute parte de stn-lenlt, parte de lnvătă lurf şi de preoţr, La timp vom publica cugetări!e ce ni le sngerează coustntările făcute. 1 Comuna nogdă .. e�tI de A, V. Comuna si administraţia ei Comuna e aşezată în partea de N, E. a judeţulur, la de­ părlare de 4·0 k, m. de oraşul Btrlad. Pămlntul el e deluros slrăbălut de la N. Ia S. de valea BudeI. Comuna e alcătuită din două cătune: Bogdăneştiî şi Folleşlil eu reşedinţa In Bogdăueştl. Poporaţiunea comuneI e de !�6;) locuitorr in hogdăneştt şi 190 Iocuilorr în Folteşli ; dintre aceştia 80 sunt mal marl de 60 anl, iar 93 sunt mal miel de ;) ant. Natalitatea şi mortalitatea pe uilimiî tret anI e de 78 născuţi şi 89 de morţi. Străiul sunt: Un Ovreiu stabilit prin Februar a. C.; are treI copil. Speciile de vile, care se culti vă în comună, sunt: bol, vad, OI, capre, cal şi poret şi anume: 140 bol, 160 vad, 270 01, 20 capre, 47 cal şi 160 porcr, Păsert sunt: găint, gtşte şi raţe ŞI se cresc mal ales găint, din care se şi vind. [244] 244 Anchete Rurale Pe mlinderea comuner se găsesc două moşit : una de 200 fălct şi alta de 100 f'ălcl, apartintnd locuitorilor comunei şi care se muncesc de el. Pămîntul arabil nefiind suficient pentru 10- �uitOI'J, parte din el mal ieau In arendă de la arendaşul [rornln] al moşier Unţeştl-pl'oprietale a spitalului Sf. Spiridon din Iaşl­ şi de la miciI proprietar! G, Grigorescu (90 fălci] si Victor Bejan (80fălcI) din com. Vlădeşti. Starea morală şi materială a Invăţătorulut, primarulul şi notarulul e: Invălătorul e venit in comună la una Apri! 1895; are o purtare exemplară tu socielale, căullnd a-şt face datoria de adevărat luminalor al poporulul. Faţă cu şcoala de aseme­ nea are o purtare demnă şi corectă, tndeplinindu-şt cu zel şi devotament misiunea ce-l este incredinlată. Datorită acesteI pur­ Iărt, se bucură de cea mal multă autoritate faţă de sătenl. Lo­ cueşte în nişte căsuţe cumpărate de veciu ; alte proprielăţt nu are In comună, E bun gospodar. Primarir fiind ignoranll şi nota­ riI puşcăriaşt, nu a putut mal nici odată sta bine CIl eL-Pri­ rnarir, carr sau perinda! de cind anI incoace, sunt dintre sătenl şi de şi aleşt dintre oameniI cel mai cinstiţr, totuşr in scurt timp deveniau nesuferiţr, căet fiind oarnenî cu foarte puţină carte, jucau cum le cîntau notarit. Allfeliu sunt bunI gospodari pentru el; cu case bune şi pămînt pană Ia zece fălcI. Notarit, cart s'311 perindat la comună în timp de cind ani, sint Î1� nu­ mar de şasă. Dintre aceştia dOI numaI au fost oamonr cinstiţf, dar şederea lor in comună a fost numar de 2 -3 lunl, toţI cet­ l'allt au fost clientt al penitenciarelor. Actualul a fost de tl'd orl condamnat pentru falşurt în ade publice : om inarmat cu toate viţiile, conslitue o adevărată plagă pentru comună. Co­ muna e apoI lipsilft de preot. In comucă sunt patru comercianţI: treI Romin! şi un 0- vl'eiu. Hominil fac comertiul cu băblut'1 spirtoase, iar Ovreiul cu mărunţuşUI"L Băulmile ce se înh�dllc în comun.), sunt: vi­ lIul şi rachiul. Cantitatea 101' variază \după anT; clud nu se tace, vinul, se consumă mal mult I'achitt, iat' cînd se f<1('.e, se consu­ mă mal mult vin. In termen mijlodu se vinde ca la 2000 litI"i rachiu şi 6000 lilri vin anual. Legea repausuluI dominical aicI există numar pe hirtie; cir('iumile star, deschise Duminica şi [245] Anchete Rurale 245 serbătortle, de dimineaţă şi pănă în sară, şi aceasta pentru că primarul şi notarul au interes a se consuma cît mal mult. In­ dusti-iaşt sunt: uncroitor, patru eismarr, cinct lemnan şi dOI fabricantt de rachiu în căldăn : toţI Romint. Femeile mal toate, In timpul ieruet, se îndeletnicesc cu ţesutul pînzei a(1 putut plăti din causa anilor răt (1899 şi 1900). Tocmelile agricole ati fost făcute în banI şi muncă. Starea fizică şi morală a locuiiorilor Locuitori! în general sunt. oamenl voinici, sănătoşt, veselI şi muncitorr : sunt trel orbr, dOI din cauza bătrîneţelor şi unul din cauză de boală; sunt trel şchiopr, unul din naştere, unul din boală şi altul din cădere; şapte neputincioşi din cauza hă­ Irtnetelor. Boalele cele mal răsptndile printe locuitort sunt: riia, disenteria, frigurile şi pelagra. Cuuzu e necurăţenia, munca 0- bositoare, hrana rea şi ahuzul băuturilor spirtoase. Pentru a se vinde-a de orl-ce boale, alt Inceput a lăsa ee-o parLe babele, alergînd la mediCi şi. spitale. Hrana locuitorilor în zilele deposl e: fasole, val'zi:'t, boh, l11azere şi cartofI cu măm{digă făcută din pOl'umb; în zilele de dulce: carne de porc şi paserl, brînzfl de vacI şi al, elc. Hrana copiilor nu diferă intru nimic de a părinţilor 101'. [250] Podul e : barbatii în timpul ieruel port haine de lînă fă­ eule de femeile lor, iar în timpul veret haine de tirg; femeile in deosebt port haine făcute din materii de tirg. Costumul na­ ţional IlU se mal poartă aslă-zi şi aceasta datorită în mare parte Ovreilor, care Introduşr în comună, au căutat a vinde le­ pădăturile oraşulur: nu mar puţin au contribuit la aceasta şi Învăţătorul şi notarul : locuitorul nu i-a văzut nicf odată im­ hl'[LCaţr în costum naţional. nicr pe el şi cu atit mar vîrtos pe fe­ meile lor. Şi apot în multe n'o fi imitind săteanul Ile învătă­ tOL' şi notai', dar tind e vorba de pod cau' ă a-I urma în totul. Bunul care se observă la locuitorit acestei comunt şi care din nenorocire nu se vede pe multe ]OL:Ur1, e că sunt oarnent religioşt, huut creştinr, Duminica şi serhătoarea=-clud e slujbi1-­ biserica e plina de lume. Acest bun îl posedă încă de mult; nu alt fost nict odată deposedah de el. Ceea ce a contribuit în Iimpit din urmă pentru mentinerea acestui bun, a fost predi­ cile rostite de tuvăţător mal după. fie-care slujbă ; cele mal multe alcătuite de el într'un limbaj popular şi care erau gustate cu multă plăcere de sătenr, Preotul se bucură ele cea mal mare stimă, Din nenorocire e un an de ciud au rămas fără preot. ACt adresat multe cerert pe la şefit bisericei, cerind preot. Se inte­ resează mull de biserică, iar veniturile se cheltuesc cu multă sfiuteuie. Sunt ciucî locuitort, care traiesc necuuunatt şi aceştia sunt oameni priminiţt [ambit aii mal fost căsătoritl legitim); despărţit) nu sunt. In general sunt ?aLnenI moralî : du'ţI nu se joac[l. Şcoala e pe a douu linie şi ae8�sta din cauza lipseI de mijloace. N'aCt eu ee eumpal'a copiilor cele trebuitoare; în timpul iemel sunt tlesbl'�lcaţI, ial' vara îl înll'ebuinţeazCt la lllUI1L:a eim­ puIul salt sraCt aeasă şi Îogrijesc de fl',til cel mal micI. ştiu carle j�6 locuitori; se eiteşte revista Albina, ziarul Paloda şi din biblioteca pentl'll totI: operele luI Ctl'eangă, Anton Pann, etc. Sunt 15 a\eoolicI: 9 alI puţilJ pămînt, doI DOI, o casă şi vie, iar 6 nu alI de eît casă; doI alt avnt stare şi alt perdut-o, ceI-l'alţI îşI luerează puţinnl pămînt ce alI. Au t� copil: 7 vin la şeoal�t, uuul singue invaţă mal lrinişol1, 6 tîmpiţI şi apleeaţI spre rele. Şapte din el alt fost condamnaţI pentru ful"lurl şi ba- �50 Anchete Rurale [251] Anchete Hurale 151 tăl. Bautura şi-o procură de la cărciurnă pe ham şi datorie. Sunt două familiI unde femeile sunt alcooliceviar harbatit nu. Traiul le e r:1U; copiiI desl.răbălalt şi idiotr ; numărul copiilor e de patru, Alcoolicil în timpul iernet îşI fac viata mat mult prin cărciurne şi nn; adesea eu femeile lor. Dorinţele şi părerile locuitorilor Imbunălătirile cele mal urgente cerute de Iocuilort sunt: Drumurile in stare bună şi pentru aceasta, a se Iare prestaţia numai în raza comune). Dările le găsesc apăsătoare şi În de­ osebi Ionciarul. Părerile învătălorulut asupra tmbuuălătirilor CA s'ar putea face sunt: Comuna fiind săracă şi cu lotul lipsiln de venit, CI se uni cu altele megieşe, ast-fel cum a fost iuainl e de 1877; a se face local de şcoală şi aceasta prin o contribuţie aplica lă locuitorilor comuner : opoziţie nu al' fi din partea 10", căct tot ce văd, că se face în ochi) lor şi pentru er, le place, Singura teamă care vor avea, e ca să nu li se mă n luce ba nil de cel tnsărcinaţî cu urnirea lucrăret, Pentru aceasta va necesita formarea unul comitet alcătuit din preot, tnvălător şi tret locu­ itori fruntaşt aleşi de popor. Drumnrile să fie ţinute în stare bună şi pentru aceasta, prestatia să se Iacă numar în raza comunei. Pe ltngă şcoală, să se înfiinţeze un atelier de dulghe­ de, Sălenit să aibă dreptul a se consfătui în una din salele 10- calulm de şcoală; invăţătorul să ţină conferinte economice şi chiar politice, arătind drepturile şi datoriile ce ali în statul 1'0- min. Să se ir.flinteze o casă de economie; să se alunge Evreil din comună ... şi să se respecte legea repausului duminical. Alcooul cunoscut sub singurul nume de rachiu, sălenit îl cred tulăritor pentru oameniI muncilort şi că nu poate să adu­ că rău, de cît cind se bea în cantităţt mari. Vinul îl cred ne­ perieulos chiar dacă se bea În ('anlit[tţî mal marI. Hachilll se falşilică, prin vitriol, tutun şi pipel' roş; În caz cînd statul al' lua pe sama lur vinderea l'aehiu]uÎ, nu al' fi mulţumiţ!. Păl'erea În­ Vi:'lţMoruJuI cu privire la alcoolism este că Alcoolul e vl!tăm[ltOL'. băut chiar in cantităţr micI. Predicile ţinute În contra alcoolismuluI unite cu exemple dan rezultate pune: se găsesc locuitor!? care [252] 252 Anchete Rurale în urma predicilor ţinute şi a exemplulut dat de învăţător, nu beau rachiu, iar altir, şi aceştia sunt cei mal mullt de şi îl bea CI, o fac în cantil ătt mici. în urma uneI muncI obositoare şi înainte de mincare. Monopolul alcoolulut e o necesitate imperios cerută, pentru a reda populaţiunet rurale vlaga străbună. Necununatir, beţivii, cel care nu merg la biserică şi cel 0- studiu pentru fapte grave sunt priviţi rău de cei.l-alţI săteni şi numai notarului (condamnat) n'au ee se face, de'! mal dan pu­ ţin respect şi aceasta pentru că ati interese pe la primărie, Credinţele sătenilor despre preot, învăţător, pr! rn a 1', PI'O­ prietar şi subprefect sunt: Preotul e om învăţat şi chiar dacă are ceva greşeh, el vecinic se roagă lut Ii-zen şi este rertat : nu tot astfeliu se întîmplă cu cel mirean. Nu e permis a VOI'­ bi despre preot; acel care vorbeşte cîştigă pacat. Preotul este cel mal respectat, Invătătorul e şi el om învăţat, că de ce doară tnvată pe alţiI, poate mal Invatat de cît preotul; e res­ pectat de lume. Primarul e numar alesul lor; în colo e omul d-lul subprefect, sau revizor comunal; mănîncă cît poate şi de unde poate şi dă răşfertun d-lut subprefect, pentru a fi men­ ţinut. Termenul de patru an], pe care f) ales, il cred prea mare, Proprietarul sali arendaşul sunt oamem care se folosesc de mun­ ca 101', în schimbul unel plăţI mizerabile. Subprefectu 1 e tot ve­ chiul zapciu, ocrotitorul primarilor abuzivt şi rău voilorul 101'. Cartea e de folos şi cărlurarit sunt respectau. Sătenit nu an alte ideî de patrie" naţionalitate, ţară, origi­ nă, stăpînirea sub care trăim şi fraţiI noştri de prin alte ţărI de cit acele dobindite în şcoală şi din sfaturile preotului şi ale în­ vătătorului. Vorbesc şi pomenesc cu respect pe Sef�1I1 cel Mare şi Alexandru Cuza, Cred. că Alex. Cuza al' fi facut mult bine pentru el, dacă al' fi avut o domnie ma\ îndelungată. ------- \ II starea POI�ol'aţiul1el comunei năIă'bă�le�O: de Grigore N. Teodoru t: Satul Bălăhăneştl din Jud. Tutova este situat parte pe deal, iar partea cea mal mare a satului e aşezată între două [253] Anchete rurale 253 şirurî de deal urî în direcţia N. S; prin mijlocul satulut trece pîrăul Frumoasa, după numele moşier de unde izvorăşte. Din sat şi păna la oraşul Bedad, ce e situat la N. de corn. Bălăhă­ neşh, e o distanţă pe 16 krn. Două păduri încunjoară satul, la S. V. pădurea statului (sau pădurea de la mănăstirea Adam) Şl spre apus proprietatea d-lut Dobrovict, a d-lut M. 1 vanciu şi a d-lut Suţu. 2. In com, se află 500 de loc. contribuabilt ; iar poporatia to­ tală numără 1565 suflete, impărţindu-se în modul următor; pănă la 7 anl=l54 bal'haţr+162 fem: de la 7-14 anI=131 bar. + 138 fem de la 14" la 21 ani 178 ,,+180 " 21-40 ,,=160 " +190 " 40-70 )) 190 ,,+160 " Copiii mai miel de 5 ant 115 barbaţl+J30 femel. iar bătrîn! mal mart de 60 anI=f)O barbalj +40 femel. Natalitatea pe ultimii trer anl e de 150 barba ţi şi femel; mortalitatea 120 barbati şi femei. 3. In corn. se află un iVl'eu cu Evreica sa şi trei copil: total cinct, ce s'au stabilit de 6 aur, pe la 1896. La Inceput a ţinut prăvălie în sat, dar acuma se ocupă cu moara de foc ce e aşezată la 500 de metri de sat, pe marginea şoselet judeţene ce duce la oraşul Bărlad. 4. Vite se află în număr de 2094, Împărţite în modul ur­ mător': bOl=340; vad=320: 01=1370; mascmÎ=94 ; toate sunt ale sătenilor, de oare ce e răzăşie. 5. Comuna se agricultează de cătră locuitorit el ce sunt răzeşi toţi. 6, Sunt două hiserict : una Si'. Neculat şi a doua SfinţiI Voe­ VOZ), filială. Sunt dor preott Th. Balaban paroh şi Const. Vtr­ golicI supranumerar, arnbit cu o stare materială mijlocie şi care se bucură de o bună reputaţie în societate. Scoala mixta e frequenlală anual de 160 - J80 copil cu doI ruvătatorr titulari definitivl : Gh, 1. P. Balaban diriginte şi C. I. Antonescu al II-lea tnvălător, cel 1-iO eu o stare materială mijlocie; cel al Il-lea cu o stare materială bună, ambii cu o purtare exemplară în societate si scoală. Preotii si tnvătătorii iSI fac datoria în .. II .... � conştiinţă. Primarul comune] e acelaşi de mai bine de 30 de aot; om în vrîst.a ...... Notaml e după placul pl'imarulul ca şi consilieriI comunall. PredicI se 'ţin in biseric� numaI de d. Gh· I. P. Balaban învăţător şi de subsemnatul cind mă aflu În co- [254] 254 Anchete rurale mună, ToţI In afan) de funcţiunea [01' se ocupa şi cu agricultu­ l'a; sunt buni gospodarr : politică nu se prea face : Iunctiouari) sunt controlntt de şefiir 101', cu săteni] se poartă bine; preotir şi înviiţrtl,ol'iI se bucură mal mult de simpatia salenilor ce şi-au cîştig-al-o prin purtarea 101', 7, Suul cinti cîrciurnarI in comună, care vind bărlur) spir­ toase şi rnărunluşurr, şi se ocupa şi cu agricultura. In apropiere de sal la 500 de metri se află o moară de ahurt ce e proprietatea unul Evreu numit Mat'cu Zarafu ţii a cărui relaţiunr eLI săteni! sunt bune, Casa de economie s'a Infiintat la 28 Aprilie 1902; societate de lectură nu e: scoala e în reparaţie. 8. Bisericile sunt zidite de cetălern şi întreţinute lot de el, sub supravegherea preoţilor şi a epilropilor : starea 101' e relativ bună; locuinţele preotilor sunt bune, tot bune şi ale invătăto­ rilor. Locuitorit se adună la primărie pentru a se sf'ălu i asupra buclucurilor răzaşeşu, 0, Drumurile şi podurile ctt se poate de rele; planlaliunt nu sunt; gunoaele sunt transportate parte pe rtpr, parte pe dru­ I11Ul'I unde s'au făcut scursurt de ploI. Unii sălenl ali început a gunoi ogoarele. iO. Budgetul comuuel e de 3000--5000 lei pe an; el ar putea S::1 se ridice la 12000 lel ; dai' nu e căutat cu tragere de inimă. \ enilurile sunt de la circiume, ohorul comunal, bilele de identitate, şi zecimt comunale, şi se intrebuiuţază la lefile Iunc­ ţionarilor cornunalt şi spesele de cancelarie ale comunet şi altele. Sunt cinci etrciunn in comună întreţinute de Romînl localI. Consumaliunea anuală e următoarea: vin 3000 decalitri anual; rachiu pănă la 3000 de litri: vinul se produce ill viile locuitorilor, iar rachiu! se aduce de la velnilă. Conţrabandă nu se face, Bi­ serica şi scoala n'au p�llllint arabil ; lo�ul'! păt'.lsite nu se gă­ sese; locuitoriI ce aU. pămînt sunt în număr de 370 si se îm- I • pad în fruntaşI ce a(1 pănă la 60 de f'ct[d; mijlocaş! cE; alI p,,1n1:1 Ia 20 de fălcI şi codaşiT ce al' pănă la 4· fălcI; restul Il'an pămînt. 11. Chiria anuală pe faleea de pămînt a ajuns la 50 de leI, pămînt e de ajuns şi imaşul e foarte mare şi prea destul pen­ tru vitele locuitorilor, LocuitoriI care ati vite ma!'1 de la 3 în sus sunt 801 mijlocaşil care an pănă la 3 vite marI sunt 100 [255] Anchete rurale 255 r 1 f şi palmasit n'aă de loc şi sunt la număr 320. Vite mici au toţI locuitorir, la credit 1IH locuitort au zălogit vitele lot' pentru su­ ma de 13140 ler : numar ','1"0 100 locuitorr n'au datorit de loc. Majoritatea caselor sunt invălite cu tablă şi alt pănă la 3 in­ căperl; sunt construite din lemn şi valatucr : fie-care casă are 4-6 ferestre, Bordee uu sunt de loc. Gospodariile sunt bune. Plugurile sunt de fel'. Budgetul uliul fruntaş se ridică la 2000 leI pe an şi variază după anotimp, Al unul mijlocaş e de 300- 600 let anual şi al unul palmaş pănă la 160 Iel. Cheltuesc, cam a III-a parte din venit pentru dăn şi tot ce le trebue pentru muncă şi gospodărie, iar restul îl economisesc. Unii cumpără pămînt, alţiI pălării, umbrele, rechit şi sulemenele pentru fetele şi nevestele lor. Origina venitului e din vinzarea cereal el 01', vi­ lelor şi paserilor. La aceste venilurj contribue mult femeea. In­ dustria casnică se practică de toate femeele din sat; se culti­ vă zarzavaturr, plante texlile, gîndacI de matasă. 12. Vitele şi productele se vînd la oraşul Bărlad cu pre­ tul următor : perechea de bo1=150-300 leT, vaca cu viţel 60- JOO; calul=70-J 50; cereale, grîu=61eI hectolitru; porumb =b-> 7 lei; săcal'a=5; orzul=d, oVăsul=3. Prelul zileI de muncă va­ riază vara în 1-2 Iet cu palma; iarna 0,50--1 leu. Falcea de a­ ratură variază Între 16-20 leI; falcea de prăşit 30-40; de secere 12-SW, de cosit 16 --20. Cu carul ziua se plăteşte pănă la 4 lei, Negutitori ambulanlt viu În comună cu gaz, sare, pe­ şte etc. Lucrători străint nu vin. lama puţin) locuitorî o petrec tn CÎrciumă; cărţile se joacă : locuitor! datorI tU birul sunt 13J; tOţi sud s;'inătoşl şi volnicl; boalele tele mal respîndite sunt lifosul şi frigurile; hrana Joc. în zile de post: bob fasole, car­ t.ofl, mazere; În zile de dulce paserI şi (�arne de porc. Imbră­ c[lllliulea e cea subţire şi delicată de la oraş; carle ştiu 80% ; alcoolicl puţinI: de dările ce le plătesc uu zic nimic; loc. necu- 1I111laţl sunt puţinI şi aceia despreţuiţT. Eî vorhesc cu mult dor de patrie şi respecUi stăpînirea de astăzI. [256] I ' I I PETHU V. GRIGuHIU LUI CABOL e�l HABI Regele Poporului Romîn 10 MaiU 1902 De veacurt se tot spune şi se va spune încă Istoria că scrie pe-al ţăI'eI piept de stîncă, Izblnzile măreţe a sfinţilor străbunî, Biruitori în lupte, la suflet mart şi bunl ! VitejI ce dorm, dorm tainic prin mănăstirl uitate! Prin schiturI, prin mine, biserict miel la sate, DOI'm linistiţI sub ţerna unul pămînt al lor !.. .. Dorm ... vecinic viî in mintea acestur ibun popor! De veacuri se tot spune că fapte triumfale Ascunse zac sub noaptea unul trecut de jale, Şi că Voevozl războinicr şi că Domniţe blinde, Hrăneau de ţară focul unei iubir�\ plaptude ! S'au spus mereu de veacuri că Ştefan Sfint şi Mure, Au cucerit atîta putere şi splendoare, Atîta slavă, cinste, prin falnica'. bravură .... In cit lui l!U se'nchină nict laude, nicI ură ! ... Că dragostea't de ţară şi mintea'} înţeleaptă, Prin CronicI ruginite. in cumpăna lor dreaptă [257] Poesit 257 I T 1 J I Au fost drămăluite cu ochiul aspru, rece! Că pe MihallI Viteazul in vecI nu'} mal întrece; Că Radu Negru, Mircea stan chipurl marr de aur, Ce port pe frunte încă întreg eternul laur ..... S'aU scris, s'au spus că fala lor este ne'ntrecută l ! Şi de la ler rămas-a Istoria tot mută, Inchisă'n paginI ude de lacrimt şi de ghiaţă, Păn'ce ... «apan Tu, Sire, şi-t dar o nouă viaţă!... O flacăra, solie din cer, din fulger ruptă! Deschizr din nou bătrîna istorie-ntreruplă ! Din pagini de mult moarte, faci pagint ce vorbesc! Spargi vălul şi spargt lanţul cu sceptru 'mpărătese ! AzI un pătrar de secol trecut-a de-atunci ! ... Pare Că ierî a fost şi încă noI te vedem călare Ca Ştefan, mindru 'o fruntea ostaşilor tar, Sire ! Ca Domnit man din vremurl pierdute 'o strălucire !. ... Au fost ca iert, ne pare, acele zile sfinte, Cînd Tu, duceai oştirea trufaş, tot înainte, Privind cu drag la dînsa, apoI la Dumnezeu Ce-ţI însufla credinţa că-I brav poporul Tău ! ... Prin Ho!'I, copacI şi iarba de pe clmpii bulgare, Echou, din fundul ieruel, duios trimit la soare Oftărt, copiil ţă,'eI morţi pentru ea, erot, Făcînd azr şi mal sfîntă serbarea pentru nol ! El azr, de sus văd, poate, cum Tu împarţi drapele Ostaşilor mal tinerI, împodobite 'n stele; Şi plîng ... privind la cele menite a fi păstrate .... De gloanţe străbătute şi 'n sînge botezate! De sus văd a lor Mamă cu capul alb, părlaşă Cu Tine şi cu Ţara la vremea cea vrăjmaşă Şi glorioasă ! .. , Mama cu farmec sfint in graiă, Făcea să treacă dulce al morţet prag, spre raiu l.. Şi ingeriî din harpe, prin stele, 101' le spune Că are din el suflet, şi mintea') o minune! Iar jos spun toţI poeţii ca'r singura Regină [258] 258 Poesit AI cărer nume veclnic rimează cu, .. lumină !.., Ca MagiT, un luceafăr, avînd drept călăuză, De lînă!', cu dOI' sacru şi cu suris pe buză, Pămîntul, mamă, tată, lăsînd în părăsire, Pe-a Dunăre) verzt malurr, la nOI, venit-ai Sire !... ROlrîniI doresc, Sire ! S'ajungt �i VI'Pll10a'n care! Pe Carol, c01 mic aslă-zt, 8:1-1 vezt pe Tron tot... l1W1'C!» \ J [259] DARI DE SAMA Raport general asupra participărei Iiomăniei la ex­ poziiia unioersală .u« Paris 1900 de. Dimitrie C, Ollănescu comisar general, Bucureşlr, 1901 un val. în 4,0 de 4,49 de pagini. cu multe ilustratit Este una din lucrările cele mal de samă ce alt apărut a­ supra stăret noastre economice. Intemeială pe date statistice din cele mal adevărate ce s'au putut obţinea în ţara noastră, pre­ tuLindenI ne dă lărnurirt asupra întinderii culturilor agricole, prorlucţiet fabrieilor, ale miuelor şi carierilor (ca modele de studiu conştiincios complect, putem cita capitolul asupra petro­ leulur, acel asupra săre) şi acel asupra alcoolulul). Autorul are părert sănătoase asupra Insă mnătătel relative a deosebitelor ra­ murI de producţie la nOI în ţa ră , Asupra induslriel metalurgice spune bună-oară, că "ea este subordonată în ţara noastră a­ vlnlulul agriculluret şi celalle ramurt productive, Irnbunătătind productia agricolă, mijloacele de manipulare şi de transport a produselor el, sporind industria agricolă şi cea extralivă, cretnd o industrie texlilă altt de bine potrivită cu calităţile şi dispo­ ziţiuuile populaţiuner de prin rnahalalele ornşulut=-ţarn va fi făcut Lot ce industna metalurgica poate aştepta de la dînsa", (p, 353), O mare învăţătură reiesă din studiul d-lut Ollănescu, a· nume că mal toate alelierile industriale în Rornăula sunt PA minele străinilor, şi că Hominil alăturea numără. numal o mică [260] bă!'I de samâ minoritate. Se vede dect documentat şi dovedit, prin date ,,1- proape cornplecte, acest mare neajuns al vieţei noastre econo­ mice; anume îndepărtarea Romtnilor de la îndeletnicirile pro­ ductive si băuoase ale industriei si eomertulur, O ohservalie . .'" . care se tufătoşază în chip firesc este că expoziţia alrăgind tol ce producerea rorntnă cuprinde mal perfect, ea nu poate fi privi tJI ca o oglindă credincioasă a siărel reale a ţăl'eI, şi dacă preşe­ dintele republicet franceze a fost atît de lovii prin frumuseţa boabelor de porumb expuse, că şi-a umplut buzunarul cu ele, a­ ceasta nu tnsamnă că Romănia intreaga produce porumb de a­ ceastă calitate, ci numar atita, că dacă ar cultiva porumbul, cum l'a cultivat acel expus, ar putea produce aşa o eminenta cali­ tate. Expoziţiile În deobşle nu oglindesc starea reală a lucru­ rilor, ci numar incordarea supremă a puterilor, gradul pană un­ de s'ar putea înalţa producţia, cînd poporul al' aplica toate puterile la a el desvoltare, Domnul Ollănescu însă nu se teme să indice, pe icI pe co­ lea defectele organizărei noastre economice, de şi rolul său îI impunea, cum se înţelege de la sine, să nu stăruiască prea mult asupra defectelor organizăreî noastre economice. Aşa d-sa arată, cum porumbul cultivat de ţăran e un aliment inferior şi vătămător si că constitue din nenorocire si astăzt baza alimen- . , tărel ţaranulul (p, 221); că media recoltet grîului pe hectar în Romănia este cu mult inferioara mediei recoltei in ţările occi­ dentale, din cauza inferiorităţei sislernulut de cultură (pag, 2î2). Aiurea d. Ollăuescu constată că e lUCnI surprinzător că aproape toată cinepa ce se intrebuintază la fabricarea frînghiet în Ro­ mînia, se aduce din străinătate (pag. 222); de asemenea că boit ţaranilor sunt hrănilt foarte prost, iar iarna nu sunt apara tI de întemperiI". (p. 243). \ O lucrare de amănuntirnr, de cilfre, de aprecieri speciale făcute asupra fie-căret ramurt din producţie ca acea eu care ne ocupăm, nu poate fi analizată cu deamăruntul. Ne mulţămim dect a o recomanda cetitorilor, ca una din scrierile cele mal de valoare ce a apărut în timpurile din urmă i [261] , Dărî de samă 261 asupra economiet ţăl'ei noastre, lucrare ce va rămtnea pururea ca o călăuză neaparat trebuitoare celuî ce va voi să se indeletni- cească cu tntrebărt economice. A. L'arne rouruaine par Jules Brun, Bucaresi 1902, un volum de lua: de 280 de pagini. Conţine un şir de 219 sonete in limba franceză, De la Pe­ trarca nu ştim ca să se fi alcătuit asupra unuia şi aceluiaşl su­ biect un număr' atit de mare de sonete. Laura luI Petrarca este însă reprezentată în Jules Brun prin sufletul poporulut 1'0- mîn, clnlal in manifestările sale cele mal deosebite: AmintirI istorice precum, Col umna 1 uI Traian, Tropaeul, Cetatea N eam­ ţuluI, Decebal, Descălecarea, Alexandru cel Bun, Vlad Ţepeş, Ioan Voda cel Cumplit; une OI" Irattud subiecte mal amănunte precum . Cavaleria moldovenească, LuI Lăpuşneauu j-e sete, Stanca vorbeşte, Cele şapte Turnurf. Hroiot e ucis, Soţ sau Că, lugăr. Pe lîngă acestea sunt desemnate portrete de principese : Maria Oltean ca, Maria din Mangop, Doamna Kiajna, Slanca, Tu­ dosia, sau de boerl: Balaciu Cap Negru, Banul Ud rea, Miron Costin: de asemenea portrete de scriitort] Şincai, Văcărescu, A­ lexandri, Eminescu, In alte cărţi, dl Jules Brun descrie obiceiul'! vechl : Slarostele de calict, Divanul, Caraghiosul: sau credintt şi superstiţii precum : Fratit de cruce, Spălarea oaselor, Şarpele de casă, Paparuda, Aiurea iarăşt hog tţiile ţăI'ilot, romine : Griul, M.\­ tasa, Porumbul, Soarea soarelui. ln sfîrşit tntipărirt ce l'au lovit mal mult: Plutele, Pomana, Bătăuşul, Sania, Inmorminlurea, Pă­ ziloarea de lebede, Vechiul cimitir. Culegerea se deschide pr in sonelul A Tous les Roumains şi se închide eu sonetul final Aua: armes de la Rouman'ie, Sonetele d·luI .Jules Bt'un sunt toate alcătuite după reglllele sh'icle ale acestuI feliu de poezie, in două grupe de 4 versuri eon­ ţinînd aceleaşI rime, şi dOI1�\ de şesp, I'Îmincl I cu 2, 3 cu r, �i 4 cu 1\ şi nk�\il'I aceaslfl sll'ideţ.l !lU este Înfrîlltă, Ull respecl al fOl'meI eal'e ll'ebuia să îngn�lle mult aleăluil't�a bueăţilol'; mal fi [262] 262 DăI'I de sa mă ales că subiectele, adese orI puţin poeti ee prin ele lnsuşr, trebu­ iau înălţate în sfera frumosului. Pentru a găsi rimele, are o des­ Ioinicie deosebită. In un sonet tntrebuinlază cuvîntul cam obso­ Jet anienes de la arnoena (plăcut), pentru a complecla rima h.u­ maines. Alte cuvinte rart precurn : arroi, iarasque, maleooie, meche], Auster (vînt de la sud) se intilnesc în sunetele d-lul Ju­ les Brun, încit se vede că d-sa a trebuit să răscoliască lim­ ba franceză pănă în temeliile el, pentru a aduna numeroasele rime şi a se invirti în ele cu libertate şi izbîndă, De aceea, ceea ce loveşte chiar de la început, este muzica necontenit schimbătoare a versurilor, ale căror rime se repetă numar foarte l'a 1', Technica versulut este de asemenea foarte lndămănatică. .Mal nicăirt nu se simt siluirl, ci totul curge în chip firesc, lucru nu prea lesne de realizat in forma cea atit de îngustă a sonetulut, Ca concepţie, sonelele din Brun sunt tot deauna plastice, de o putere de reproducere foarte mare şi lăs Ind întipărirea subiec­ lulul tratat. In cîte-va trăsături, autorul face să iasă imagina din condeiu, Incorporează in cîte-va cuvinte fericit alese, şi carac­ terislice, situaţiunt, portrete, impresiunr, în un cuvint gindirt pu­ ternice şi sugestive care'[r Iasă o adtncă inlipărire în minte şi emoţiune în inimă, Prin această operă d. Jules Brun a făcut un mare serviciu cauzei romine, de oare ce a destăinuit, în o formă atrăgătoare, traiul sufletulut romîn pentru acel ee. nu'I Cu!)OSC, şi ea va con­ tribui de sigur a atrage asupra noastră ochiI străinilor, spre a pă­ trunde mal bine ceea ce este ascuns de văzut tuturor', Heproducem cîte-va sonete. \ L;ţ GOLOl'(l'(� ŢR��;ţl'(� \ 'I'ribulaire des Turcs, sous tes Grecs, hospodars, Au loinlain Orient d'ou la lumiere ernane, Hornme, qui done os-tu, -- cal' ta langue est rornane.>- I Toi, proche des Hongroi5 et df-'3 peu:ples des Tzars? [263] DăI'} de samă -- InLerroge, elranger, la Viile des Cesars: Desceuds au vieux forum interdit au profane ; Decouvre-toi devant la Colunne Trajane, Encor deboul parrni Lant de resles epars, Ma genealogie est: inscrite ;'l cel: arhre , Ton mi! la suivra mieux aux spirales du marhre Qu'au parchernin polii d'un obscur chroniqueur. C'est le livre elernel, le livre d'une race : Ils sont le\ lous les deux, 18 vaincu, le vainqueur, Mon areul Ie Homain, mon autre areul le Dace, Ruine, ou des chasseurs vaillanls onl comhattu A peine un contre mille, oi] Stefan que j'ecoute Me parle de sa mere el du soir de deroute, Quand son crcur se rou vrit ă la măle vertu ; Heponds, (J Ciladelle, tJ nid d'aig!e abatlu ! Le ternps impie el l'eau qui filtre gouUe il goulte Seuls out-ils descelle les blocs, rornpn ta vonle > - Non, je subis un pire outrage l > me dis-tu. Quoi! ce'st vrai ? Lon rernpart il la couleur de lav« Fut pille pat' le Juif, comme uue vile epave? Il bâtit son ghelto de ces l'estes SUel'l:s r .. o Neamlz! - voyageur', pas m(�me al'cht':ologl1e, �re m'iudigne �l sa voit' les piliel's eneasll'es Aux de,'isoir'es mlll's de quelque synagogue! 26B [264] 264 Dan de samă Sept ans apres la sepultnre , Fouillnnt !lUX ais pourris du cercueil, la harpie Prend, pom' le recurer, un crăne aux tons crayeux, Avee deux sornbres trous qui remplacent les yeux, El ce rictus, du rire effroyable copie. La fernme, poursuivant cette besogne impie Lave les tibias et polit de son mieux Les vertebres moisis : elle a l'air tout joyeux El chantonne, devanl son haquet accroupie. Elle va disposer, bien racle, bien propret, Chaque debris humain dans un etroit coffret, Qui meublera la crypte ... Horrihle Iavandiere, C'est profanation que lessiver ces os! Tu fais mentir l'Eglise, en forcanl cette biere : Aux MOl'ls elle a promis un eternel repos. Roucar, anut 1897. Clair rui-seau, frais ruisseau, que j'aime et donl j'ecoule, Sans m'en l' ssr-r jarnai-. le chant insoucieux, 1)';lbwd -nlr« It'''; l'lW"; In va", "ap"i"i \IX, SOli, 1, s arbres !'PIl' h;lItl�u" loi \Ielll S'IIII1>', \'"U Pili" la ruuusse v. -r dil Li b-rge pl'la vi-loub­ L. lib,'llnle y IJl'elld ,";011 eSSO,. g,'ar1eux. El t OII oude "ill'idp il le r fiI'! des cipux. Alol's qlle le" sapin..; s'ecal'!ent (It· ta I'out [265] Dărt de samă Mais pourquoi te hăter vers le declin fatal? Il va devenir l'eau fangeuse, ton cristal, L'eau noire charriant les lepres d'une viIle! Telle la vie: elle est Iimpide aux premiers jours ; Elle se precipite, - et devient trouble el vile, El Ioujours plus souillee, en poursuivant son cours, A, V, o lucrare asupla lui Conta 265 E un semn caracteristical desvoltărer noastre culturale faptul că asupra celut dintăiu cugetător romin, Conta al căruia seri, erI sunt numai în limba franceză, excelent editate, să se pr»­ zinte în Leipzig ca lucrare de doctorat, singura lucrare critică­ biografică, s .risâ natural in limba germană 1), Autorul aceslet scriert a făcut insa desigur o mare operă rornănească, cact mulţumită lur s'a atras atenţia publiculut filo­ sofic german asupra filosofulur ['Omill,'al'e pe vremea concep­ ţieI şi oublicăret scrier-ilor lUI, atras ... se privirile lume! critice­ filosofice franceze şi belgiene. Datorită aceste! Iucrărt îşI are neamul rornănesc deschis capitolul în istoria filosofiet universale, prin Introducerea a el­ torva rtndurr asupra lut Conta In ultima ediţie a pretutindenr cunoscutului, «Grundrifs der Geschichle der Philosophiesv-=Ueberweg­ Heinze 1), Orr-ce cercetare modernă a activitătet omeneşlt şi a pro­ duselor psichice izvorite din ea, întrebuinţează metoda critică. In general Însă această metodă e aplicată pentru stabilirea unui fapt pe cale istorică 01'1 filologică, şi apoi pentru a deter- 1) Ueber das Leben und die Philo8ophie Conta, Inaugural-Diserta­ tion von 1. A. Radulescll·Po!!oneanu. LpÎpzig 1902. (Asllpl'a vioţei şi filosofieI luI Conta, Disel'l.aţie inaugul'aIă). 1) B't·d. Uebenveg Grundl'iss. der Geschichte der- Philosophie, herausg. von Hein7,e. Berlin 1902, voI. 4, pag. 590, [266] 266 Dări de sumă mina oaloarea Iaplulut stabilit. Cea dintăiu procedare poate fi numilă : interpretare critică, ca o procedar e prealabilă celeI de a doua, ce poate fi numită: critică-filosofică. D. Rădulescu înainte de a discuta valoarea filosofieI lUI Conta, stabileşte în mod istoric-biografic personalitatea filoso­ lulur; "r.ăcl prin cunoaşterea mal de aproape a vieţet intime a unul filosof, se dobîndeşte o oare-care cunoştinţă a desvoltăret ideilor sale". Cu multă măiestrie ne descrie copilăria şi anil de şcoală ,,'1 lui Conta. «Tatul lUI Conta era pre ol de sat; el ne e descris ea un om de lin caracter indepennlde şi mindru ... De la dinsul a moş­ tenit filosoful mintea clară, inclinarea de a filosofa şi neatirua­ rea caracterului. «Mama Iul era o natură distinsă; de la dînsa a primit Conta bunătatea şi amabilitatea inimer, o oare-care melancolie, precum modestia şi sensibilitatea». Copilăria ŞI-o petrece Conta in Carpaţr, în satul Ghindă­ oant, unde e şi născut în 1846. Şcoala primară o face în ttrgu­ şorul Neamţ �i după 4� am urmează la Liceul din Iaşr, ca intern' Exlus din internat şi lemtndu-se de tatăl său, rămîne iarna în Iaşt , unde În lipsă mare se îmbolnă veşte de tifos, suferinţă ce-I slăbeşte organismul şi-l prerlispune pentru boala de piept de mal tărziu. Insănătoşat, se angajază intr'o trupă de teatru, D. Rădu­ lescu profită de imprejurarea asemănătoare din viaţa lUI Emi­ nescu şi face o admirabilă comparaţieuntre poetul, profund cu­ gelător. al căruia salim iulăia conţine Intr'o nespus de frumoasă limbă, o metafizică, şi între filosoful care consideră metafizica ca o «poezie aştiinţet» şi care are ca cea \linlfliu producere a ti­ nereler, o poezie filosofică, La 1864 se întoarce în Iaşt şi devine cel mal bun şcolar. De abia În vristă de 22 de aur, îşI expune Intr'o asociaţie stu­ dentască vederile Iul proprit filosofice, pe care opt ani mal tîrziu le tratează În «teoria ondulaţiei universale", I ". I t [267] Dăn de sarnă 267 Trimes de o societate filantropică in Anl werpen (Belgia) pentru studiul cornerciuluj, iea diploma in 1871. Societatea aflînd că bur sierul el face şi dreptul, iI retrage bursa. Incordarea Iucrulut şi marele nevol îl lmbolnăvesc de piept, aşa că e nevoit să petreacă iarna În Pisa, In 1872 intors în Bruxelles, ÎşI dă doctoratul in drept, După un an primeşte prin concurs profesura de drept civil la universitatea din Iaşr, O personalitate, fie ea cît de puternică şi de spontană, nu e o fiinţă abslraclă : studiul el implică cu necesitate acel al con­ diţiune lor particulare ce mal mult orf maT puţin ati influentat-o. Forma cea mal individuală a islorieî, biografia, trebue să ţie decI sarnă de principiul stabilit de Smidt în logica lur, a dependenţei individulur de lmprejurăril e sociale şi de cele psi­ chice tncunjurătoare, D, Rădulescu, Cll multă fineţă de observare critică, ne des­ crie toţt factorit hotărltort ce an determinat felul aolivităţer Iut Conta, ln Belgia, a căret viaţă intelectuală e produsul culturet germane, franceze şi engleze, făcu Conta cunoştinţă cu poziti­ vismul lUI Cornle, lnvăţă englezeşte şi se adînci în studiul lUI Spencer, Darwin, Tylor, Buckle, Bain şi Maudsley. Curios e însă faptul, că tocmaI filosofia malerialistă gel" mană, Moleschot şi Buchuer, pe care 81 neştiind germana nu a putut să'I cetească în original, l'a influenţat mal mult. Pe lîngă studiile filosofice, se ocupă Conta şi cu problemele sociale şi deveni un entusiasl membru al «Internaţionalet». Venit În Iaşt, deveni indată membru societăţet «Junimea». Intr'o formă Iapidară, earacterizază d, Rădulescu foarte sub­ stanţial activitatea şi principiile acestei societăţt, căreia România modernă îI datoreşte renaşterea sa, Conta îşT petrecu viata lut intelectuală cu membrii acestel soeielăţL La 22 Aprilie 1882, de abea in vrîstă de 36 de anT, muri În BucureştI. Din puţinul ce s'a scris aSlJpl'a luI şi din scl'Îerile şi dis­ cUl'surile lUI, ni se înfăţişază Conta ca «un spirit doritor de şti­ inţa, liber, şi care sincer cercetează adevărul», [268] «El era un caracter' desinteresat şi independent, accesibil pentru prietenie, de mare valoare pentru prieLinI, credincios şi devotat». «Cu figura lul binevoitoare, cu vorba caldă şi naturală cîş- tiga sim patia tuturor>'. «Sincer în vederile lul, cu mare consideraţie pentru con­ vingerile altora, era In tot-deauna dispus a crede, ca în defini­ tiv vederile contrare se pot impaca>. După această introducere biografică d. Rădulescu, cu toată obiectivitatea ştiinţifică, determină valoarea filosofiet luI Conta. Omul, după profunda deosebire kantiană, e cetăţeanul a două lumi fundamental deosebite: al unel luml empirice mărginite in timp şi spaţiu şi în acelaşt timp al unei lumi ideale fără margint Şi eterne. Discuţia valoarei filosofice a lui Conta implică aşa dat' a­ cea a valoarei el speciale pentru tilosofia românească şi în ace­ laşl timp discuţia valoaret el pentru filosofia universală a omeni­ rei în general, Cetitorul lucrărel d-lut Rădulescu poate consta­ ta cu mare satisfacere considerarea acestor două criteril de ju­ decată a valoareI unel opere omeneşte Este Conta pentru epoca filosofiei în care a trăit, ort pen­ tru istoria filosofiel în general, o figura originală, sau numat un eclectic diletant? Şi dacă e în adevăr ginditor independent, ca- 1'e-1 sunt cugetări le filosofice caracteristice şi care-I valoarea lor? Se ştie că după epoca absolut fllosofică a dialecticet şi logiceI autocrate a lUI Hegel, urmează prin o ciudată ironie şi naturala reacţie, o epocă absolut nefilosofică. Cercetarea ştiinţifică se re­ voltă împotriva jugulut filosofieI care, prin simple deductit a­ priorice concludea cele mai esenţiale udevărurt ştiinţifice, Do­ rinţa după fapte inlocui exagerarea rationamentulut logic. Literatura filosofică a acestul timp se caracterizază prin sludit filosofice ale trecutului filosofiei 01'1 prin simple cercetărt asupra istoriel ei. Aceste imprejurărl ale timpului explică îndeajuns succesul .' , J i 268 Dărt de samă [269] Dărt de samă 269 popularizăret rezultalelor ştiin lelor naturale sub o formă naivă filosofică malerialistă, Conta, de şi foarte influenţat' de materia­ lismul german, nu e materialist consequent, căct el dă un loc metafizicet în sistemul ştiin [elor. «La ort-ce stadiu de desvoltare a individulut ort a ome­ «nirel, cunoştinţa omeneasca formează un sistem, pe care îl pu­ «tem compara cu vîrful uliul arbore orl al uneI piramide. «Melafiziea e stiinta care tinde a tntruni cunostintele ome- .. '" . . eneştt într'un singur mănunchiu şi sub forma unel singuri idet «uni versale, «Această însuşire sintetică, e o necesitate psichică a omu­ «Iuf, pe ori-ce treaptă de desvoltare s'ar' afla: fie-care popor ca «şi fie-care om îşI are metafizica sa, Metafizica e însă numar în «parte ştiinţă: ea e mal mult înrudită cu ada. <,Ar'ta şi metafizica au comun, că amîndouă crează o altă «lume, după ideale: cea dintăiu .crează lumea Irumuscler ideale, «cea din urmă lumea adevăruluî ideal. Amîndouă tind la o rea­ «litate superioară şi voesc să o realizeze prin iluzil, Iluzia e (un element esenţial ort-căret opere de artă, Opera de artă tre­ «bue să trezască in spirit tabloul viu a ceva ce nu se găseşte «În lumea reală şi pe care totuşi mal mult 0['1 mal puţin con­ «ştient, sufletul omenesc il doreşte. «Dintre toale artele, metafizica e mal apropiată de poezie. «Ea se serveşte ca şi poezia din iluziile intelectuale: Metafizica e poezia ştiinţei. Această concepţie a metafiziceI are, după cum d, Rădule­ scu observă, o surprinzătoare asemănare cu acea a nemurito­ rulut autor a «Istorie! materialismulut» FI', A. Lange, pe care insă Conta nu-l cunoştea, că,eI nu şliea germana, şi Lange încă nu era tradus pe vremea cînd scriea Conta «Teoria fatalizrnulur». O altă concepţie a lUI Conta, de mare valoare pentru epoca în care trăeşte, e acea asupra psichologiet. Conta de şi positivist, care admite clasifieaţia ştiinţelor a lUI Cornle, recunoaşte drep­ tul psichologieI, ca ştiinţă neaUrnală, nu ca un capitol al bio- [270] 270 D�Hl de sarnă logieî. In «Teoria fatajis mulut se Incearca chiar să concilieze psi­ chologia empirică cu cea spirituală. Asupra acestui al doilea punct, atît de caracteristic vede­ rilor filosoflcale ale Iur Conta, de sigur că S, Rădulescu va re­ veni mal pe larg În ediţia rorninească a luerărer d-sale, a căret cadru, ca lucrare de doctoral, i-a impus numar să '1 schileze. Făcînd abstracţie de cercul vederilor filosofice ale lut Conta, de cele două legI ce ctrmuesc crlmpeiul Iut de sistem filosofic: legea asimilaţiel şi legea ondulaţiei universale ca şi de cele 6 princlpii ale lumiI: materie, vid, mişcare, necesitate, spaţiu şi timp, concepţia lut asupra metafizicet şi asupra psichologieI îl asigură cu buna. samă, în istoria filosofieI timpuluI lut, un loc demn, cel puţin un loc egal celur ocupat de Carl Vogt, Mo18- sehot ort Buchner, Dlntre personalităţile filosofice ale acestut timp, Conta sigur că se apropie mal mult de Heiurich Czolbe care susţinînd lutăiu vederile malerialisrnulut vulgar, ajunge a­ poI 3 afirma Insuflelirea naluret. Dacă însă Conta, pe lîngă luminile orbitoare ale genii­ lor filosofice ale omenireI, e scinteia neobservată, ca şi mal toate ilustraţiile filosofice ale timpulut lUI, pentru not Homînit e lucea­ ărul fermecător, ca unul cu care se începe istoria filosofieI la not. Această însemnătate a lut Conta, pentru neamul lur, e tratată de d. Radulescu cu un nepărtinitor spirit critic şi cu o caldă eloquenţă. Activitatea Iul Conta din punctul de videre naţional e po­ litică, social-pedagogica şi filosofică. NumaI studiul complect al acestor activităţt poate da ideia adevărată a valoaret activitătei lUI Conta pentru RominI. . , Ceea ce caracterizază această activitate a lut Conta e me- Ioda, De unde în cele dintăI scrieri filosofice e dogmatic, În cele \ dinlăh1 acte politice e cl'itic. Faptul acesta explică spiritul cri- tic al ultimelor luT lucrărI filosofice. Conta, membl'u «InternaţionaleI» din Belgia, a ['ecunoscut venind In ţal'a, că spre a Iuc/'a mal bine pentm omenÎl'e trebue să lucreze pentru patria propl'ie, şi că cu cît e cineva mal puţin [271] Dărl de sarnă cosmopolit cu atîta ajută maT mult progresulut omeniret. EI era pătruns de necesitatea idealelor: pricepea însă că ele nu. se pot realiza de cît cu încetul prin o lungă evoluţie», Activitatea politică a lut Conta ne-o descrie D, Rădulescu, arălmdu-ne rolul lut în războiul de la 77, mal ales după pacea încheiată, prin care ni se lua Basarabia, care era pentru Conta partea cea mal simpatică a ţăI'ef, unde ca copil petrecuse de multe 01'1 vacanţa cea mare-eşi rolul lut hotărîtor în mişcarea provocată de Evreî pentru schimbarea art. 7 din constituţie. Asupra aceslel din urmă probleme politice şi sociale, d. Rădulescu accentuează rnleleapta activitate a lui Conta care prin discursurile ţinute în cameră, cu prilejul discuţiei "chestiei evreeştl- a spus tol ce un Homln patriot şi luminat poate spune. Discursurile rostite în cameră determină pe 1011 Brăteanu a-l încredinţa ministerul instrucliunei publice. Din acest mo­ meni, începe activitatea lul social-pedagogică, prin intocmirea unul proiect de lege de reorganizare a invăţărntntulul «care po­ sedă pentru istoria culturală a ţărcI noastre o înaltă înse mnă­ tate teoretică şi care cuprinde în esenţă reformele aduse mal tîrziu de al ţiI», «In acest proect de lege, se observă pretutindent con­ vingerea, că O['{ ce ţară trebue să-şi întemeeze cultura pe pute­ rile el propril; că statul trebue să deştepte energia naţională unde e adormita, să o Inlărească unde e slăbită şi să o cheme unde lipseşte complect; apoI convingerea, ca o ţară trebue să'şt organizeze şcoala după gradul de anumita desvoltare culturală şi după particularele trehuinţl ale poporulut seu. Activitatea filosofică a luI Conta e una din cele mal curi­ oase, EI nu a făcut nict-odată sludil serioase filosofice universi­ tare, nicr n'a profesat ne-odată filosofia academică, ba manu­ scrisele lut le ascundea cu Ingrijire şi cu sfiiciune, cind venea vre-un prietin la dînsul, întocmaI «ca un copil prins la gava­ nosul cu dulceaţă», după expresiunea d-Iut Tetzcanu. Conta fu dintre acel adevăratl filosofi care ca şi poeţit şe naşc. [272] 272 Dărl de sama .Incercarea de a arăta însemnătatea scrierilor lur filosofice pentru Homtm=-inceputul şi pănă acuma singurul cuprins al istoriet filosofieI la nor-i-ar fi banală. Este nevoe numar de accentuat ce pot deveni: aceste seri­ erI pentru nOI: pregătirea şi introducerea In filosofie în general. Puternica individualitate filosofică a lut Conta este una din gloriile reale ale veaculuI, şi după cum poeziile lut Emi­ nescu, poveştile lUI Creangă, criticele luI Maiorescu sunt şi Vot' rămînea lucrări clasice, modele de studiat şi izvoare de învă­ ţăminte, tot asemenea scrierile filosofice ale lUI Conta trebue să fie şi să devină, dacă nu sunt, un focar educator pentru pre­ găti rea filosofică a publiculuI nostru cult 1), Scrierile lUI Conta însă ca unele care nu'şt au forma Jor definitivă, scrise numar În patru ant, in mijlocul agitaţieI poli­ tice ci cînd era ros de boală, sunt de cele mal multe 01'1 nepri­ cepule 01'1 falş înţelese: recomandarea 101' în ediţia rominească în care se găsesc ar fi in tol deauna un pericol. Pentru aceasta nor, cetitorii admirabilel lucrăn a d-lut Ră­ dulescu, avem dreptul să aşteptăm o bună editare critică a seri­ erilor filosofice ale lut Conta şi să considerăm chiar ca o da­ torie din parte-r faptul de a-I face scrierile accesibile tuturor complectînd--prin notiţe --ceea-ce Conta axiomatic afirmă, co­ rectînd ceea-ce greşit susţinea. Prin aceasta, excelentul biograf al lut Conta al' da cetito­ rulul scrierilor lul Conta, tot ce un filosof poate da: posibilita­ tea şi impulsul să gindească. Cunoştinţa filosofică, mal mult ca orl şi ce altă cunoştinţă omenească, nu are o valoare în sine, ci numar una relativă, în raport cu gîndirea, , Omul trebue sit dobindească cuno�tinţa fiolosofică numar 1) Catalogul Iibrarier franceze "Alcan--Pads" face pe 01'1 cine atent asu­ pra unei Iucrărt a lur Conta Insemnată printr-o steluţa, care e recomandată de ministerul iustructiunet publice franceze biblioteeelor şi prernielor şcola­ re, Există oare o astfeliti de recomandare pentru acea lucrare şi din par­ tea vre-unui minister romln de instructiune pubIicâ ? (Ne mirăm că se mi­ ră d. Gusti de aşa ceva A. D. X.) I J [273] Dărt de samă 273 pentru a'şt mări şi exercita facultatea de a gîndi, altfeliu ră­ mîne cunoştinţa filosofică moartă. O bună ediţie critică a scrierilor filosofice ale lut Conta ar avea de sigur o mare putere educătoare . ar invăţa cetitorul să gtndească în mod filosofic. In felul acesta am fi îndoit recunoscătorl d-lul Hădulescu ' pe lîngă că a dat istoriet filosofice în general un filosof, făcînd cunoscută valoarea istorică a filosofuluI romin pentr·u epoca a­ tît de nefilosofică in care a trăit, ne-ar reda şi nouă Romînilor pe cel dintăiu cugetator naţional, făcîndu-ne cunoscut nu nu­ mat biografia acestut mare barbat modest şi valoarea activită­ ţel lul, dar insuşt sistemul lut de gindire, aşa cum e şi cum ar fi trebuit să fie. Dimitrie Gusti Leipzig Biblioteca populară a Administ1'ati'unei Domeniului Coroanei. Este cunoscut că domeniul coroanet sub neasămanata con­ ducere a d-lui Ioan Kalenderu a devenit o adevărată şcoală pentru îmbunătăţirea sistemurilor de cultură în [ara noastră. Mal'� parte din venitul moşiilor ce alcătuesc acest domeniu este afectat la sporirea producţiei lor. la tnzăstrarea 101' cu aşăzăminte culturale, precum şcoale, biserict, pepiniere, lăptărir şi altele; pretutindeni se fac tncercan de inobilare a raselor animalelor' noastre, se sădesc plantaţit, se inaugurează cultun noue, se fac l'xpp"jen�e cu adaptar- a la nevoile şi puterile noastre a metoa­ delor de cultură practicate în străinătate, Pe lîngă această activitate practică a căret rezultate se văd în fie-ce zi. prin imilarea 101' de cătră satele incunjurătoare • O, Kalenderu a mal luat măsura de a deştepta interesul culti- valorilor pentru asemenea tmbunătătirt, prin manuale miel, tot atit. de clare pe cit şi de coneize asupra deosebitelor sisteme a­ gricole. Prnă acum s'au tipărit o tnlreagă bibliotecă compusă [274] din 23 de broşurr care, tipărindu-so în un mare număr' de exemplare, a costat pînă acum suma tnsămnătoars de 45,000 de JeT. Pentru a avea o idee de bogăţia învăţătul'ilol' conţinute în aceste manuale reproducem titlurile 101' : 1. Moştenirea tronulur Rominiel, cu un portret al A. S. H. PrincipeluI Ferdinand al Rotntniej, moştenitorut presurnptiv al Coroanei, 1890. 2, NoţiunI asupra vermilor de mătase (lTeşter'ea şi boalele lor) de Marius Gal/ard, tradusă prin Ingiijirea d-Iul Ion Kalin­ deru 1889. 3. Exeursiunj forestiers pe Domeniile Coroaner MălinI, Sa­ basa, Bicaz, de G. Stătescu, 1889. 4. Infiinţarea albinaritulur pe Domeniile Coroaner. Edit, La 1891, a II-a 1899. 5. Exposiţia internaţională şi congresul agricol şi si! vie di n Viena 1890, de d-ui: Gr. Crişan, A. Oneanu şî A. Oandale, t8�) 1. 6. Confecţionarea pălăriilor de paie cu mîna liberă şi cu maşina, de Dimitrie Popescu, Ediţia a IH-2, 1901. 7. Raport asupra exeursiuneT si! vice În Bucovina,�:de Flo­ rian Daoideseu; 1894. 8. Cultura Albinelor, de Marin Petrescu, Ed. Ia 1894., Ed. II-a 1899. 9. Notium lip, Economia vitelor, Partea I·[I, "de V. S. Bre­ eeanu 1897. 10. NoţiunI de Ecotomia vitelor', �al'tea n·a, de V. S. Bre­ zeanu 1898. 11. NoţiunI populare asupra grădinelor de legume, de Ion Păsăreanu, 1895. \" 12. Rolul invetatorulu: in formaţiunaa generaţiunilor noue � Discurs - de Ion Kalinderu 1896, 13. Cultura arborilor roditori, de Dimitrie G. Ionescu, 1899. 14. Raport asupra expoziţiuner jubiliaro din Viena, adresat d-lut Admini;;;I:,'alol' al Domeniulur Coroaner, de Florian !Javi­ descu şi Oliutpi u Boiu, l' 11 l! 274 Dărt de sa mă [275] Dărf de samă 275 15, Indrumărt date Agenţilor DomeniuluI CoroaneI, de cătră Ion Kalinderu, 1890, 16, Cultura lucerner, de Corneliu Roman 1900, 17, Cultura plantelor de nutreţ, de Dim. G. Ionescu, 1900. 18, Cultura sfeclel, de Dr. N, O. Popooici-Lupa, 1900. 19, Scrisort cătră plugarr, de Constantin. Sanda, 1901. 20, Poveţe despre hrana ţel'anilor, de Dr. 1. Felix, 1901. 21. Cultura cinepet şi a inulul, de V, S, Moga, 1901. 22. Ingrasarea Ctrnpurilor, de Dr. N O. Popooici-Lupa, 1901. 23, Poveţe despre Grădinele de legume, de V. M. Kogâl- niceanu, 1902, A. Resiurnarea lWt Vasile Lupu de Ioan Tanoviceanu membru corespondent al Academiei Rorntne. Analele Academiei Rorntne II, tom XXIX, Extract, Bucureşti 1901, o broşură în 40 de 28 de paginr, Un studiu foarte bine făcut asupra stirşitulul domnieI lUI Vasile Lupu, D, Tanoviceanu arată intr'Insul că Vasile Lupu este intemeetorul epocet fanariote, că era un partizan aprins al Grecilor, că răscoala lul Gh. Stefan reprezinta ridicarea p.rrtizeî naţionale contra unul domn care o tuşelase cind venise la tron, chip ca protivnic al Grecilor. Se ştie că mal înainte Vasile Lupu era privit ca unul din domnii 1I0Ştl'i cel mal mart, ca un apostol al romănismuluj: că Introdusese limba ro mînă In biserică. Ce] întăI care a indrăz­ nit să distrugă această legendă este d. Xenopol care in voI. IV al Istoriei Romrnilor caraclerizază pe Vasile Lupu intocmal cum îl caracterizază d. Tanoviceanu, IUCI'U pe care d. Tanoviceanu it tnsarnnă intr'o notă, deosebindu-se prin aceasta de alţI isto­ rid mal tinerI care se fac totdeauna a ignora lucrările preda­ cesoriloi SPI'fJ a (ace pe lume să creadă că totul e plecat de la el. M· [276] 276 DărI de Mina Romănîa şi jările vecine. Charia istorică pentru uzul şcoalelor primare şi secundare de G. S. Ioneanuşi M. Nicolescu institnturt din Ploeşh 1901. E o Incercare nouă În literatura noastră didactică. Pănă acuma începuse în manualele de islorie să se introducă cite o hartă care să uşureze fixarea în memorie a noţiunilor de spa­ ţiu din istorie; dar o hartă sistematică care să slujască la în­ văţarea istoriei patrieI nu se alcătuise încă. Cel dOI invăţătorr din Ploeştr au făcut dect o operă folositoare. Dar ca toate Înce­ puturile, şi lucrarea d-Ior Ioneanu şi Nicolescu tnfătoşază lipsurt şi greşeli. Ca lipsă însemnată, notăm acea a drumurilor apucate do diferiţit barbari ce au inundat Dacia. O aşa hartă a fost schiţată de mine în Istoria Romtnilor pentru şcoalele secundare. Ca greşeli, notăm întăl, numele a o mulţime de localităţi: dace sau romane, date ca şi cînd al' fi existind astăzr, aşa A­ cidava, Alburnum, Amuiria, Arcidava, Buridaoa, Callaiis, Ca­ put-Bubau; Castra-noua, Castra Traiana, Sarmisogethuza elco Toate aceste Iocalitaţr sunt trecute în repertoriul alfabe­ tic, ca si clnd al' exista astăzt cu numele lor vechiu in lările 1'0- . . mîne, cînd cele mal multe s'au pierdut. Era mal hine ca să le- I ge numirile vechr de acele actuale, acolo unde lucrul se putea face, D. e. in loc de a S� spune: "Ainutria cetate veche în a- \ propiere de gura Motrulur, pe vechiul drum roman", ceea ee al' avea aerul de a indica, că astăzt se văd ruinele aceleI vechi cetăţr, pe care vecini! o numesc şi aslăzl Amutria. lucru pe de­ plin neexnl, era mar hine şi adevarat a ne spune că cuvintul Motru riu nfluenl al Jiulur, numit ÎII vechime Muhiumsan Mu· [277] Dărt de samă 277 tria ŞI pe care se afla un castel dac ce purta numele de ad Mu­ triam pe Tabula peutingheriană. Apor unele identificărt sunt pănă aslăzt incă nerleplin sta­ bilite şi trebuia ca să se indice aceasta. In repertoriu se pune numele riuluI Ordesus (i\rgeş), ca şi cînd aşa s'ar numi acel rtu astăzi şi se spune că izvorăşte din munţiI Făgăraşului şi se varsă in Dunăre. ldenliflcarea luT Ordesus cu Argeşul este însă lndoelnică. Trebuia decl zis: "Arges I'Î(l . " In vechime pare a se fi numit Ordesus." In deobşte autorit pun numele dace sali romane ale localităţilor vechi ca şi cum al' fi existind aslăzr, ceea ce dă o idee greşită despre geografia istorică a ţărilor romine. Sint apoI mal multe indicati! greşite, bună oară, podul de peatră al lui Traian între 'I'ierna şi Egela, pe la Drubetis." Indicaţie absolut neexaclă, de oare ce 'l'ierna vine cu lolul in alta părle dectt Egeta şi Druhetis: iar podul de peatră al lut Apolodor a fost aşternut intre Egeta şi Drubetis, dat' nu avea ce căuta pe la Tierna. ApoI după ce autori! spun că Drubetis esle Turnu Severin şi decI pal' a admite că podul din 105 În al doilea răsboiu cu Dacir s'ar fi făcut pe ai el, unde i se găsesc şi resturile, sub cuvîntul Tierna spun că între această cetate ca­ tre aslăzt este Orşova şi Egeta, s'a făcut podul lut Traian in a doua lut expediţie. ApoI Orşova şi Turnu Severin sunt locali­ lăţI deosebite şi podul CII a putul fi aşternut în două locurt la Orşova şi la Turnu Severin. In care din două, nu se lărnu­ reşLe din repertoriu. Pe hartă podul lut Traian este insemnal însă corect, uurnat a Turl1u Severin. Am mal putea, la un studiu amăuunţit, face poate încă multe obsel'vaţiI. Ne rwlrginim inSel de (1 cam dată, sperind ca cele a­ duse VOI' indl'Uma pe sÎrguito['il autorI s�\ �.:e revadă bine 11Iel'a­ rea in a doua el ediţie. Ştim ce grea este o asemenea intreprindere, şi de a�e· ea incmajăm pe aui ori să stările În ea ŞI se răule necontenit s'o îmbunătăţească. A. D. Xcuol,ol 6 [278] DOO·UMEN'll FJJ 1. Un acrostih a Vorn. A. Beldiman In una din şedinţele «Arhivel> , D. E. Gtrleanu-Ilîmi'gar) a prezintat un manuscript a lut Alexandru Beldiman, ce cuprin­ de traducerea "Tragediei lut Sapor": Manuscriptul poartă data de: 1801 Mal"t 23, Iaşr, Biblio­ teca Academie! posedă un manuscript al acestei traduceri, de sigur o prescriere a Iur Beldiman. Dacă nu ne înşelăm însă, nu poartă nicI data, nier locul unde e făcută. Pentru a arăta modestia ce caracteriza pe neobositul A­ lexandru Beldiman, publicăm acrostihul ce arată numele său Aleco Beldeman (sic) şi care se găseşte la sfîrşitul traducerei (pagina 124). Căiră Ceiiiori, A mea proasta tălmăcire, cetitoriule iubite Nu-l făcută să-ţi arăte nicr vrednicie, nicI minte, La ceia ce nu ajung, nict odată mă silesc , Cerca re macar a face, nu m'apuc, nu ispitesc. \ . Eu aceasta am făcut, numar pentru o zăbavă, Iar nu că am pus în gind, să'�1 'arăt vre-o ispravă CăcI slăbăciunea'uu cunosc, cum şi a rninleî putert Nu'tt Iăgăduesc Să'ţI dau, lucru vrednic de vederl, O zăbavă loarte mică, c'o plăcere măsurată, Tot socotesc că'1 avea, din osteneala mea toată. [279] Documente 279 Bine fie primită, putina mea ostineală, Şi trect mă rog cu vederea, mică sau mare greşală, Este lesni a huli, credernă ort care poati, Pricină ca să găsască, prin propus sau cu dreptati, La aceasta eu nu stau, nimică cu'n potrivire. Nicr zic că n'or fi greşelt, Intru a mea tălmăcire. DaI' credernă c'a huli, îI dat celul de uimică, Carili ea fi hulit, uu'I pasă nier are frică. Eu cît mi-au fost prin putinţă, datoria me-am făcut, Nu cred că vOI fi de hulă, la ceia ce n'am putut. M'am silit în ett şi firea, au vrut de mi-au ajutat, Dacă n'am putut mal mult, aralămt că's vinovat. Acum cu toale aceste, cum a fi să le primeştt De nu-ţl place, lecuite este ca să nu citeştr. Numele de vret să'I ştir, ş'a familieI ce am, Acrostihi da iţI spune, că'I Aleco Beldernan. Aleea Beldiman din ultimul vers emsuşr iscalitura luI Beldernau, Din domnia lul Cuza- Vod�'l Corespondenţă intre C, A. Rosseiti ş'i An, Panu 1. Duminica Ev reinscă :11 Mal 18(j4·, Al dreptate, onorabile frate, să m'acuzl de tăcerea mea, dar nu şi căct nu ţi-am scris că ou trebue să le plimbi pe la Stambul; a'V zice că eu rred că nu le poţI duce, al' fi fost să nu te cunosc şi să nu te respect, precum te cunosc şi te resp ect, Mi s'a spus că ţi s'a fost scris şi eu am respuns că IJU sunt şi nu voiu fi de această 0PlIllUOj şi că sunt sigu r că nu veT mer­ ge. Nil ţi-am scris, pentru că ştieam că ştirile ce sunt In [280] 280 Documente foile noastre ţi se comunică; nu ţi·am scris inert, căct de cînd al plecat osebirea de opiniunt a fost necontenită aci, şi mă te­ mearucă, scriindu-ţr, să ţI amărască şi mal mult inima şi poa­ te c'o să plecI indulă. Acuma că loţI albit, albaştrit, roşit au plecat, îţI voiu scrie cel puţin două buletinurI pe săptămînă, despre cele ce nu vor fi tn Homtnul şi Monitor, Carada ţi·a raportat toată nemernicia boierilor : ţi·a spus cum Cuza a pus samsart, le-a făgă duit că el le va da pu­ terea, dar ca să nu dea mal mult de cinct pogoane, fiind că nici el Cuza nu poate primi a se da mal mult. Am arătat chiar' in ziar atuncr cum Cuza chiamă la mese şi la consiliabule pe A­ saehi, Plai ano, Moruzzi etc. elc., şi cum astfeliu i-a făcut de s-a oprit la 5 pogoane ş'a dat renumitul vot de blam de la 13 A· prilie ; ş'at văzul cum noI am făcut tot ce puteam face, adică am dat un proiect al minorităţel ş'am respins moţiunea tie la 13 Aprilie. Cu toate acestea fiind că lumea, moştenire mişei lor s'a dat, poporul a fost cu guvernul; căr'1 a crezut că-I dă proprietatea şi votul universal ; şi pe lîngă toate acestea ura contra drep­ leI a fost şi este atit de mare, Incit lol'l erau fericiţ! de lovirea de stat, fiind c'a dat ziceau el, în cap boier-ilor, De n'ar fi preces coaliţiunea, Cuza n'ar fi izbutit în lovirea lut de slal : însă acum pierdurăm şi nor din puterea noastră şi nu mar are cine să-I ţie pept; Insă regret, că ceia ce i-a dat puterea a fost. ma contra boierilor şi nemernicia 101' de'a ne lua, din ziua d'inlăiu HI'lUa din mînă, precum le-am fost zis atunci ne­ contenit, socotind legea rurală pe pogoanele legiuite şi arătînd atuuci greşelele, neeciinţo infarnia şi \.uina ţăl'eI ce conţine proiectul rural al lut Cogăluiceanu. Dacă o votau aceea şi o le­ ge electorală, România era scapată : n'au înţeles acum. Cu toate acestea dacă �e înţelegea, plebicistul (3ic) nu iz· butea ; chial' aşa mal toale volul'ile din SucUI'eştI sunt minci­ noase; au pus toale slugile din bil,turI, I NemţI, UngmI, s'all sub-scris copil din şcoale etc. ete, toţI ŢiganiI şi chiar pe hucă- I r I i I J f(" [281] Documente 9!81 ta rul meu; pe toţl oarneniî cari veneau cu marfă la Iărg de-a­ fară şi pe unit din aceştia i-au luat d'a subscris cîte în două şi tret despărtir) şi pe aceiaşi oameni. Sătenii cel mal multi ati fost SUU:3CI'işl fără chiar să ştie el, şi tuturor li s'a zis să sub­ scrie de VOI' sau nu pămînt. Iată plebicistul ! Adaugă că poliţia a mers din casă în ca­ să cu registrul şi dacă se cerea de nu, atunct pleca; şi ctnd cineva mergea la despărţire şi cerea pe cel de nu, i se zicea: Adă biletul de coutributiune. Toate aceste autentice. La 3 MaiU li s'a zis boierilor să dea 30,000 galbeni şi ne insărcinăm să vie toate registrele, chiar din sai e, cu nu. N'au dat şi nu VOl' da, căci n'au deprindere de a da. Şi de atunct, după cele mal rnart stăruinţe, n'an putut face o casă pentru chel­ tueh nici de 4-5 miI de galbenf; n'au dat de cît 3, 4 'Iute de galbeni şi aciea numar pe hărtie, nicî cum îţI spune penlru pre­ sa străină că să se propage Hornănia, Autonomia şi Indepen­ denţa noastră (sic), Nu este nimic de sperat, Tot ce cred eu acum este, că de vom scapa de invaziune ŞI va domni acest regim, nu VOI' trece treI lunt, şi lumea se va trezi şi atunet deşteptarea va fi eficace, căci va fi suferit fie-care; va fi deşteptare. In armată numai este mare nemultămire, este oiaţă.. Monitorul anunţă că face un batalion de Zuavt, adică Ro­ mtni tmbracaţî turceşte, cu numele Sultanul1l.t . Intelegt cum el fiind suzeran, aceasta loveşte autonomia. Am trimes adresa Ca­ rada, Voix Roumanie, unde este un decret prin care Cuza spu­ ne curat că puterile l'a susţinut "merne au milieu des derniers evenements" . Aceasta trebue esploalată, eăcl a compromis pe Franci a denuntind'o astfeliu. Citiţi regulat Buciurnul, căcî aflaţt multe. Pe cit vel mal avea parale, stat acolo. IţI vot scrie două bule­ tine pe săptămînă. Cuza vine JoI sau Vineri. Te iubim, te Irn­ brăţişăm . . [282] Bueureştî, 6,-18 Iunlu, Sunt silit să-ţI scriu, căcI amicul meu Levy m'a ameninţat că tntr'alt-feliu Imi va seri de două ort pe săptămînă cite o e­ pistolă; şi ce epistolă! ImI face propagandă, cum ar' face Al. Golescu lur Dim. Ghika. Şi Levy cînd zice un ce, numar decît face ce zice; dar' face indoit. mal mult din ceea ce a promis, Il îmbrăţişăm şi soacră-mea asemene, Am primit epistola-ţi de la 10 Iunie şi voI răspunde la tot ce ea cuprinde. Dar mal îna­ inte îţI voI spune că din două punturr m'a mirat epistola t.a. Unul care îmI sput ideI ce ştir că trebue să fie şi ale mele şi ştirI �i apreţuirt ce ştit bine că trebue să le cunosc şi el], căci şi elI citesc foile streine, Spre exemplu discursul lUI Gladslone şi impresiunea ce a făcut în Englitera, noua partidă etc. etc. Crezt oare că pentru că am fost în coaliţiune nu mal urmez spi­ ritul public şi nu ştiu ce se face în lume ? Al doilea punt este, că pe de o parte crezt că eu dac;"! nu mar ştiă ce se face pe acolo, iar pe de alta mă întrehl despre lucrun ce numar unul străin i-a!' fi permis să intrebe. Aveţl să va pronuntaţi la a­ Iegerr, avelt şanse, nu se cuvine a face un manifest? Ce gre­ şală a fost din partea majorităţet?» etc. etc. Dar nu-ţi mal cu­ noştt ţara, Domnule ex Oat·macam. Nu mal ştit că suntem ca­ JicI, că boierit nu dau nict ° para, că sunt uemernict şi că la loc de tocmală revoluliunea de la 2 Mal este toată În favoarea lor? Ce au voit boierii tot deauna ? Sa nu fie nict un Ieliu de liber­ late, Voinţa li s'a implinit. Să fie jalurl. Voinţa împlinită, Sa fie eentralizarea cea mal mare. Voinţa implinită, etc. etc, elco Tot ce au voit el, aceia s'a şi făcut. ,DecI boeril alt triumfal în toate ideile lor', si viitorul democratic ce le prorniţr durnneta . \ . este spaima 101'. Mal bine, striga în anticamera, cu două zile \ înainte de Iatmosul vot de la 23-25 Arri1, DlITI. Ghika, mal bi- ne dictatura lut Pisofski decît a lUI Brăteanu şi Rossetti; şi Dumitru Ghika avea dreptate. C[l Pisofski o să-I dea o oligat·· hie şi Brăteanu şi Panll o să-I indoape eu idemocratie şi libertate. Dumneata, stimabile frate, al să fac� acolo ceia ce al zis: II Documente 282 L li I ti l' I . I : i " I 1 I I [283] Documente 283 să luminezt opinia publică şi să reinozr firele ce sau rupt. de la intrarea noastră în ţară. AI să facI din nou pe Francejt să iubească Romania, să crează că ca este, şi că este mare şi a­ vută, dai' că i-a lipsit educaţiunea politică şi că împrejurările au fost contra noastră. Dacă Francia, dacă Parisul s'a lucrat la 2 Decernb. pe suoenire, pe ură contra camerWt şi pe promi-iunr, de ce să dăm eu petre în poporul romin c'a lucrat pe promisi­ unI de vot universal, de proprietate, de ir. vingerea boierismu­ lut ? Cu toale acestea află că poporul rorntn la 21 Maiu a dat un spectacol neauzit: crede că cînd îţi scri'iJ, nu-ţt spun de cît ceia ce este pozitiv, ce poţr jura că aşa este. El bine cu toată poliţia, vinul, măncarea şi biciul, domnul n'a fosi Înconjurat de cit de Ţigani, de cei care cară cărămidă la zidarr, şi aceasta de la Belu pănă la Palal; nict un Romtn din popor în jurul lut. In piaţa Teatrulur erau sute -ie oameni de io ue condiţiunele ; mal nicr unul nu şi-a scos măcar pălăria; ast-teliu că el tnsuşl văzînd Ţigauit ce'l incunjurau şi lumea ce'I privea fără macar :1-1 saluta, s'a ruşinat şi a dat pintent calului şi a fugit. Au­ tenlic. In 100 subscriert 70 sunt mincinoase, şi 30 de frică, u­ nele, şi prin deplină neştiinţă celelalte, Pozitiv astă-zi să se dee libertate şi să se ceară vot, nu va găsi 1000 d't în toată ţaI'a DaI' ce vrat se facem, n'avem lescaie, şi boieri! nu dau. Incă în zilele d'intăiă, lumea convinsă de ma contra boierilor, apla­ uda, dar foarte pasivă. In urmă au inceput a se lumina; peste J O zile de la 2 Mai11 se putea face ceva chiar acuma am putea, dar ne are temut şi ne temem să nu provocăm o invaziune; căci acum o să ni se zică că s'a votat şi că el ştiu că a fost împins' de Francia. Dumneata ştit că la Dec, 63 şi lan. 64, am fost şi nOI împinşt de reprezentantele francez să-I resturnăm, şi ştit că tocmai de aceea n'at voit, n'am voit. Pe cît timp dar ne vom leme de invaziune, nu vom" cuteza a provoca. Nu ştiu ce va fi mine, dar ştiu că de la 20 MaW, (stil veehiu) am pu­ tut (nor] se facem pozna; putem chiar azI şi n'am voit. III armată este cea mal deplină nemulţumire, dar deplină; însă pănă ce opiniunea publică În afară nu se va lumina, nu [284] 284 Documente cutezămv Eu sunt singur; taţI s'au dus şi ferb în zama mea. Bine făceai de-nu trimetea! hîrtie, căct vezi că [l'am. Mă în' trehî ce vom tace la alegert ? Inlăiu că IlU va fi cameră pănă la Decembre; al doilea citeşte legea electorală şi explică-o in­ lr'o broşură; votul este o minciună: Alegerea in 2 grade şi vo­ lui pe faţă. Alegătorr direcţt IlU sunt de cît cel care plătesc !�8 leI conlrib. şi vor fi aleşt spre a fi alegător! direcţi. Ast-feliu săteni! au toată majoritatea; capitala nu va putea da de cît 60. 70 cel mult votanţr; ş'apot ce să facă camera ? N'are iniţiativă, n'are pe miniştrii în cameră, (lot ca în Francia] şi nicl nu poate să refuze bugetul, căct în Statut se zice, că va putea merge cu cel din urmă buget votat; decr cel d'inlăiu va fi decretat. De­ cretele sunt legI? de aicl poate merge legale 20 de ant cu un buget. Senatori! chiar n'au nicl ea cel din Francia inamovibili­ tatea. Explică aceasta; arată apot de aci plebicistul nu s'a vo­ lat ca acolo, ci s'a iscălit in registre nume pe hîrtie albă ; po­ liţia fi mers din casă în casă; şi ţi-am spus că chiar a�a nume­ le suhscrise în mare parte sunt mincinoase. ManifestmI nu se mal pot face de clt de nol, stinga, şi nu putem face, căcî pentru broşuri este cenzura ? Ziarele le închi­ de şi opreşte impărţirea, cum a oprit mal multe numere din Ro­ mlnul, LUI Grenier şi celor ea dinsul să le arăţi, că Camera în ziua de 2 MaÎll a dechiarat şi a votat propunerea care zice: pogoanele legiuite. Aceasta a trecut, vezr, pănă acum, ne băgat in samă, şi este foarte însemnat. Acel act, a apărut in Homî­ nul. ApOI ceea ce al" face mare bine, ar ti a se explica proec­ tul connm1sl al lut Cogălniccauu despre legea rurală. EI este in tocmat cu acel al Ţarulut explicat in \f.evue des deucc Mondes. Toale aceste defecte sunt explicate în articolul Brăteanulut din Bomînul şi in parte chiar de mine în \Homînul de la 1 şi 3 MaiCI. Caruda poate face (lin toţI aceşti articli o dare de sarnă care va lumina pe Francejt In chestia proprietaţer la nor, atit in dt'ept cît �i despre ceea ce a făcut guvernul, şi poate do­ vedi că Camera s'a opus nu de a da, ci ide a nu face COI11U- [285] Documente nism, căcl ea a voit a constitui proprietatea la nor pe bazele care esle şi în Europa, Aceste trebue bine esplicale , apor poţI să al'ăţl că ce ne-a oprit şi ce ne opreşte d'a nu face, esle frica invaziuneI. Astă-zt chiar poporul al' face, dai' ne temem; Cuza nu s'a temut căct este Cuza; nol ne temem şi numai aceasta nea ţinut şi ne ţine şi în mare parte, este adevărat. Arată ca pănă acuma n'a făcut nimic, căct cere sanclio­ narea Sullanulut spre a putea fi suveran al Romtnilor : o spu­ ne singur : - «O nouă recunoastere a autonomier». Cred că Ioa­ lă lumea este în contra, dar ne temem de invaziune, mal cu samă fiind că se crede că este susţinut de Francia. Peste lrel zile îţI trimit o nouă epistolă şi 150 galb. dai' val! nu ştiu de vom mal putea găsi şi alţI bant. Imbrăţişăn de la totI al mei. Cuza, zice Monitorul, va ple­ ca Ium din Stambul; aei nu se ştie nimic, şi lumea speră că va mal veni opiniunea se deşteaptă (sic}; llli şliCt ce va fi In viitor, mal cu samă dacă presa franceză va fi tot cu el. III. 21 Iuniu (3 Iuliu) De mult, cum vezt, iubite frate nu ti-am scris; cauza este că lot aşteptăm să se facă ceva, să intre şi partidele şi �uver­ nul pe o cale, OL'1 care va fi, ca să am ce-ţi spune; nimic însă. Totul stă pe loc. Acuma iaca l'a portul ee am să-ţt fac: Pănă acum nict o lege decretată, nicl o reformă făcută, nimic in to lui, şi prin urmare adăugtnd şi tăcerea silita a ziarelor, îţi poţI inchipui ce CUI'S trebue să fi luat jafurile şi companiile de ex­ ploatare, de brigandagiu. Cum vezr. după Bominui, nu ştim păn acum nict ee modiflcărt s'au făcut la Stambul, nici ce s'a ales În chestiunea averilor mănăslireştr. Tot ce ştim este că acum treI zile ministerul era să se modifice toarte : N. Creţulescu in­ tra ca preşedinte al Cabinetulur, ministru al justiţiei şi al eul- [286] 286 Documente telor : numaI Cogalniceanu şi Steege rernaneau. Ce s'a întîmplat. apot n'am putul afla- dar credem că Bolintiueauu, Orbescu şi-au retras demisiunile, precum vezt în Romşnu; de mîne că tnsăşt Dimbovita o spune, Bolintiueanu zice c'o rămas, fiind că dom­ nul s'a hotarit să nu schimbe nimic în stat, să nu ţie sarnă de ce a iscălit la Stambul nicI ÎrJ privinta Siatulur, nicl în privinţa mănăstirii OI'_ AşI dori 'Să ţie a:;;a, dar nu cred. Se face consiliul de stat. şi Bozianu este preşedinte, însă cu autorizare a fi şi profesor, in contra legeI care zice că să fie înlocuit printr'un agrege, Se crede că prin consiliu are să modifice Salulul. Bu­ getele se fac foarte grase, şi se fac regimente noul şi jandar­ măria. Iţl trimit un arliclu din Dimbovita, ziar' ce-l scrie tnsuşt ministrul cultelor. Cred că acest articlu îţI va folosi foarte, căct spune curat că domnul cu precuqeuire a paralizat t0L de la în' ceput ca s'ajungă aci; "de aier sislerna de basculă; să corn­ promită pe toţî oameniI ele, elc .. şi vet vedea că atacă Con­ venliunea chiar în partea el cea bună, zicînd că Iihertatea şi e­ galitatea ce ea contine sunt ideI revoluţionare." Articlul, cum veI vedea: este minunat şi poate folosi. Ştirea inundatiunet este mare În toată ţara. Iniţiativa luată de Rominul la 12 lunii'! într'un supliment, spre a face apel la ajutor pentru inundalr, ia infuriat, căcl el nu făcuseră nimic. Aii voit chiar' să mă avertizeze, zicîn,d Col era stat in slat. Dom­ nul n'a dat dat nernic, TocmaI În ziua în care a eşit Rorntnul cu 3'Z,OOO leI al lUI Şlirbeiu, a spus şi Monitnrul că domnul a dat 300 galb. Această lovire l-a înfuriat asemene şi se silesc s'o cirpească. Acloriî au dat o representare, anunttnd că banit se vor da la comitelul nostru, (căct aci se fură după obiceru), Ministru cum vel vedea în Homînul, a luat cîteva loje, ş'apol a opl'il baniI şi a cemt oficial de la actorI să·l dea şi pe eeilalţT banI tot luI, sţt-l împartă el. Actorii au refuzat. '/ ezI dat' că niel ca­ l'ilalea publică n'o lasţ\ Iibet'ă, !?i aceasta, eînd el n'a ştiut să iee iniţiativa; cînd pănă azI n'a dat nici io para" şi cînd ştiI [287] Documente �87 cum se speculă baniI ce intră în mînele oficiale, Iţl alătur, ca să dai dovezt de speculă a unor asemenea banl, monitorul, ca­ re publică azt o listă de subscriere pentru inundaţii de an, din Moldova. Iţl alătur tol monitorul ca să vezt o nouă jăfuire. A­ CUlT. adună banr ca să dee domnulut eal şi cal. ŞtiI jafurile, irn­ puueri'e ce se fac în asemene SUbS(�I'ierI; nu ţi le mal descriu, îţI atrag numat atenţiunea asupra acestut jaf ce se face cu subscrie!"] silite pentru LUlJllI'{ şi acum pentru cal, medalie, sa­ bie şi tot ce pofteşh : darurl numar să fie şi jafurl. Pe copiil din şcoală, 18, 19 Hul, îI ia şi-I pune în functiunt : a făcut un mare număr de secretan la toate rnănăstirile. Pe un june slu­ dent l'a făcut hibleotecar in locul lut Laurean : iacă dovadă monitorul. Chestiunea teatrulut cred că poate face efect acolo; adică să nu iee nicI o iniţiativă pentru inundalt, nicl pănă aZI să nu le dea o para şi se ni se iea şi banit noştri. Pe PolonI îl goneşte mereu, cîte 2, 3, 5, ca să nu se ba­ ge de samă : nu-I mal lasă să stee de cît în Bucureşlj ; ef le spun că aci n'au ce mînca, că trebue să muncească; îl goneşte si-I trece în Bulgaria. Lumea începe a se desamăgi văzînd atîta inacliune, vă­ zind că aleargă la străini şi că jafurile cresc. Toţt ceilalţt au plecat, sunt singur, Mitică Ghika s'a Intors, dar' nu face nimic. Vă rmbraţişezt, 'fi-am trimes prin Hallegraiu 3!lOO francr, nu mal avem lescaie. N'aI putea ishuti cu foile d'acolo să facă o subscriere in favoarea Iuundaţilor şi s'o transmită la comitetul nostru ? IV. Bucureşti Iuliu 16 1864. Am primit, Inbite şi stimabile frate, cele două din urmă epis­ tole ce mi-al trimis din Londou, elin care cea de pe urmă era de la 3 Iulie, şi cealaltă, prin care tmt anunciat că ·pleacă Ca­ rada. De la epistola No, 3 pl"ill cal'e ţi-am anunţal că ţi-am fost trimis apt'oape 6 miI francI, pl'in polită pe numele Iu! Hal­ legrain, uu ţi-am mal scris. S'alluucia aci zi cu zi, că va vorbi [288] 288 Documente monitorul, că se va schimba ministerul, ş'aştepam ca să pot să'ţI sput ce s'a facut. Crez că primesc Romînul, căct în el, cu toată ordonanţa, potI găsi multe, s'inţălege aşa mal mulle care se ţie locul unel corespondenţe. Aci îţI vOI vorbi numar despre cele ce nu se vorbesc în ziar. VeI găsi asemene modifi­ cările publicate de monitor ale Slatululut şi legeI electorale şi veI vedea, sau al văzut că în adevăr sunt foarte miel şi mal mult aparente de cît reale, Legea electorală a despărţit oraşele de sale, dat' în aparenţă numai. Alegerea a rămas în două grade şi să zice, că la 50 alegălort se va numi un delegat; decr, Bu­ cureştit vot' da 120 delegaţi sau alegătort direclr. AI văzut însă că legea zice, că unde VOI' fi mal puţin de 100 alegător! rli­ recţt, pănă la îndeplinire No, de 100, VOI' veni cel din judeţ, Ast-feliu, dacă Bucureşlir dau 120, este Învederat că mal toate cele-Ialte oraşe vor da 20, 30 şi prin urmare majoritatea vo­ tanţilor va veni din judeţ, şi ast-Ieliu expresiunea oraşelor ce voiau la Stambul s'o libereze, se anulează prin fapt. Nu uita apoI că delegaţiI s'aleg prin vot pe faţă; nu (uita că administratia este a tot putinte asupra intereselor, asupra averit oamenilor; judecător! sunt numiţt şi scoşl după voie, şi vei demonstra pănă la evidenţă că camera este o deridere, este o manta ipocrită ca s'acopere infamiile ; voim mal bine infarnia pe faţă. Cu dreapta n'am rupt cu ceartă, dar' am rupt În fală : nu nu sunt în stare să inţaleagă şi să facă nicl un sacrificiu. EI'a învederat şi li s'a demonstrat că n'atî de cît să adune 30,000 galbinr şi faceam ca voturile minciunoase din toate satele cu da, să fie adevărate cu nu, N'au voit: Şi s'a demonstrat că trebuia acea sumă pentru propagandă din afară şi dinăuntru şi \ tara în două lunt esle liberă si autonomă; nu sunt În stare � . \ să dea banr: ee] mal hogah dau 50, Napol. cel mult 200 gal. Ce să mal facă dat, eu el, \li ce poţI face cînd nu sunt parale spre a circula înăuntru şi afară ? Apropos de plebicist ! Nu uita să le arătl Ul1 ee evident. La nOI nu sunt nict chiar şi şosele şi cind plouă, ştiI cît se lungesc distanţele; nu uita că la 2--14 MlaI erau plol neconte- [289] \ Documente nite, drumurile nepracl.icabile ; nu uita că sătenit nu erau în sate, ci la muncă departata adesea. Decr, la 2 Mal s'a publicat ple­ bicislul şi la 14 s'a închis votarea, adică subscrie rea de da, sau ba, în registru şi in alb. Registru nu cuprindea nimic de cit hîrtia albă. Cum dat' a putul merge plebicistul în toale sa­ lele în curs de 8 zile, şi să aibă şi timp să citească toţI plehi­ cislul şi să subscrie? VezI că este peste putinţă; şi d'aceia nict n'au subscris cel mai mulţi, ci au fost subscrişi de sub­ prelecţr, şi chim' celor care au fost puşt a subscrie, registrul fiind în alb, li s'a zis: «este pentru moşie, cine vra moşie, da, cine nu vrea, ba» şi au văzut ordinul ministeruluI de la 2 Mailt să aresteze şi să dea sub judicală pe ort-cine va face PI'O­ pagandă ; decr, a zice ba, a zice un cuvînt, propagandă, afacere criminală, conspiraliune etc, etc. Ţi-am spus că pe toţI PoloniI i-a găsit şi't goneşte. AI văzut chiar in R01nînu! că a arestat pe un Maghiar Frighiaş sub inculpare de complot, şi c'au urn­ blat să mă aresteze şi pe mine; al văzut că m'a şi chemat pro­ cororul şi ce am răspuns. Ascultă, Frighias a fost colonel în armata lut Garibaldi, a fost chiar la Aspromonte, şi Garibaldi i-a dat basmaua care i-a servit la îutăiul pansament. El era p'aci spre lucrarea cllor trele comitate unite: Maghiar, Polon, Italian. Intăleg că nu făcea şi nu putea face o lucrare în ceia ce priveşte ţările noastre : dovadă că cel care zic complot. con­ tra stalulut romln şi n'au arestat un singur Homln. Frighiaş avea la el nu numai o mulţime de corespondenţr italiene, ma­ ghiare şi polo ne, dar planul de lucrare şi de atac şi la Cadri­ later, şi'n U ngaria şi'n Galicia, şi în Polonia, tot, tot În sfîrşit, Guvernul a luat toale hirtiile şi le-a comunicat Austrieî, Aceasta este de mare gravitate şi ţi-o asicur, Cu această ocaziune a a­ restat şi alţI MaghiarI şi mal cu sa mă PolonI; pe cel mal mulţI însa îl găsesc mereu cu acest pretecst, A arestat chiar pe Ha­ rel din Moldova. Polonii în scurt sunt găsiţi şi persecutah ca in Galicia. Acum, al lnţăles, profiL jafurile ca nicI odală. Nu uita afaeerea Sutzu, două fapte. posiLive. [290] 290 Documele Librecht a voit să cumpere un loc ca să-şl facă casă. A­ ce] loc era a unul om sarac care n'a vea de cît locul acela c" o căsuţă de pe care lua vr-o HiO galbenI chirie, S'a dus la el un trimis şi i-a zis: vindeţt casa, in lret zile, saracu, şi cu preţ de 400 galb? De nu vet vinde-o in treI zile ţi se va dărîma, sub­ cuvînt că cade şi periculează pe trecatorr, Peste tret zile l'a che­ mat poliţia şi l'a prevenit că'I dărîmă casa, DaI' nu cade, ni­ mic; dat' n'o pot da cu eu 400 galb, şi omul a fost silit a lua 400 galh. A trimis la Calduraşanr pe procuror sub cuvînt că slareţul are hant publici furaţt. Acolo procurorul a pus la tOI'­ tură pe un băiat ascultător' al slareţulul ; l'a spinzurat cu ca­ pul in jos ca sa spue unde starelul a ascuns baniI ele. etc. Dat' au făcut mal mult, i-a bagat pe canalul urmator un lemn sau o andrea, am uitat, şi băiatul este greu bolnav. Aceasta a publi­ cat-o chiar Buciumul şi guvernul s'a făcut că trimete 1) an­ chetă; vot să zic c-a trimis cu ordin să nege. Dar iaca faptul oficial adeverit. VezI în Rominul, după Tribuna spusa oficiarilor Calargi şi Dadu Filipescu, precum şi ale prefeclulut Sturza din IaşI: vezt chiar respunsurile 101' şi .replica lUI Ionescu. Este cea mal mare infamie; vezt că Catargiu scrie şi publică: «că rnililarul este sfint şi civilul nu poate cuteza nidl a ridica ochit asupra uniformet». Public acele SCriS01'{ si ele sunt de ajuns, Calea politică pe care mergt este' cea mal bună. Nu uita că Englejilor trebue să le vorbeşti comereiic, mine, pădurr, căI ferate, petrol, canalizările riunilor, chiar in Bucureşll nivelarea uliţelor, pavarea, luminarea şi aducerea apel în casă şi ('mţI, debuşeul cel; mal mare al industriet ŞI cornerciulut englez. Dunărea la dispoziţiunea comerciulut şi \ndustrie'f al naţiuneI celer Iibet'e, singurul interes mal'e al Rominilor şi material şi momI. Ct\a mal ţnaI'e Ca li fo l'Il ia , o Americă în Enropa pentru induslria şi (,olllel'ciul englez. Toată lumea a inţeles·o, o cerc. NOI ea deputaţI ne-am muncit ca să deschidem această cale. Ca membl'i la sfat indată ce am îlleeput s:\ p/'opag:lm a da in- [291] Documente 29l dată oraşul acesta in intreprindert pe 95 am, ne-a casat ele. etc, Acuma, tntălegi, ştir, şi nu fac de cît a-ţi aduce aminte. Indată ce într'un memoriu nu va fi cifre multe, EnglejiI nu-l citesc, nu-l înţeleg, şi apoI este şi adevărat: bogăţiile sunt mart şi noI Aşa dar, iaca proprietatea desfi­ inţată prin decret ceea ce aduce Insamnată pagubă a unul mare număr de acţionan şi deplina mea ruină care perz aci toată a­ verea ce mal aveam şi care e in acţiuni. Să reclamăm la TribunalurI? Dar unde sunt tribunalurt care pot cuteza a da o sentinţă contra guvernuluI. Spune aceasta în public şi pe cît veI putea mal mult, să se răspîndească şi să se defineze.. Eu frate nu mar am ce minca ad literam. Aşa dar sunt silit să mă mut cu totul la Brăteanu, ca cel puţin să'mt dea el două odăI, de mîncare şi lemne. D'aceia nicI nu-ţr voiu mal putea scrie, căct d'acolo nu pot şti mal nimic. NicI tu nu crez că veI mal putea sta, căct numaI crez să ţi se mal trimită banI. Te îmbrăţişez, frate, cu căldura durerei ş'acelei mal de­ pline iubire şi stimă. 7 [294] I I II 1. .,. NOTITI Circulara d·lu/î Ioan Kalinderu cuiministratorul. domeniului coroanei relativ la subscrierea pentru bustul lui Ion Creangă Domnule Agent, Primind de la comitetul ce s'a format în Iaşi pentru rtrlicarea unul monument lUI Ion Creanga, mal multe liste de subscripţie, VlI trimit şi Dvvs aei alăturat : N 0. o cu rugarea a da sprijinul Dvs. acestei fru- moase iniţiative, tuscriindu-vă cu cît veţi crede de cuviinţă şi întervenind pe lîngă inteligenţa şi locuitorii fruntaşi de pe acel Domeniu. ca să con­ tribue, fie şi numar eu cî�i-va baut, la perpetuarea memorieI neinl recutu­ lUI nostru seriitor popular. Am primit să distrihut aceste liste, prin excepţie, fiind ('<1 e vorba de fermecătorul povestitor popular şi fiind-că e frumoasă fapta celor care sau gindit a reaminti, prin ridicarea unui monument generaţiunel prezente şi celor viitoare, pe marele prosatoro--Pentru inăl ţarea acestut monument se cade să coulribue tot Homiuul şi mal ales populaţia rurala, ţăI'aniI, ale căror simţiminte ni le-a redat attt de bine. Cunoaştett fărtl indoială "Po­ veştile" şi "Amintirile" lut Creangă, care prin dragostea fi\rtl marginI ce avea pentru ţăran, a ştiut să pătrundă în adincul sutlef.ulnt lut. să prindă icoana ţăranului sfătos şi glumeţ şi să ne-o descrie în dulcea şi frumoasa limbă populară. Prin aceste scrierr ne învaţă a cunoaşte pe ţăran, ne m­ deamnă a'l iubi, şi mal presus de toate ne d'il dovada vie că limba ro mă­ nească e destoinică a exprima cele mal înalţe gtudurt şi mal adînci sen­ timente. Ast-fel fiind, nu mă Indoesc, că veţi Îmbrăţişa şi Il-vs. cu .loată căl­ dura, această iniţiativă particulară, pentru izbutirea căreia fac cele mal bune u răr]. ' Banii ce veţI aduna împreună cu listele A,i-I veţI înainta cît I�al cu­ rînd posibil. Administrator, Ion lialindern ,. * * Revista Arta fi Literatura �'omînă No. 4--5 din Aprilie şi Mal 1902 conţine ca În totdeauna un bogat şi interesant material literar şi poetic, între altele; discursul de recepţie al d-Iur dr. G. Istrati în Academie, asupra persoualitătet lut Ioan _Ghiea, actele III ş1i IV din Cinit lUI Hara- I arnh Lecca. Reproducem întregul sumar: I [295] Notiţe 295 1) Ion Ghlea, discurs ne recepţie de dr. C. I. Istrati.-2) Doctorul Constantin Istrati, notiţă de A.-3) NegurI, poesie inedită de N. Beldi­ ceanu.-4) IndreptărI, roman (urmare) de Duiliu Zamfirescu.-5) Statele mari de A. Costin.-6) Moş Gheban, nuvelă de I. D. Manolache.-7) Cînii, piesă in 4 acte, [act. III şi IV de Haralamb G. Lecca.--8) Maiul, poezie de Al. Davila-9). O execuţie capitală, schiţă de C. I. N. Nottara.-10. Noapte caldă, Soarele, versuri de Demetrius.-ll) Cronica: Poezii de de Sf. O. Iosif, de D. C. Olănescu.-Fragmente de G. G. Burghele de I.-­ Teatrul Naţional de Etha.--Cărţl şi reviste străine de D. Spineanu. Conferinţa â-tus Delaoranceo. în [olosul bg,�t�tht-t lut' Ioan C'·ean[jă. Ace-istă couferintă făcută de un literat şi orator fruntaş în folosul unul fond pentru rtdicarea unul bust nemuritorului Creangă, chestiune ce nu are absolut nici o legatură cu politica a devenit ohiectul unor atacuri aduse perso­ nal d-Iut Delavrancea care are fericirea de a fi şi om politic. Critica CE: i s'a făcut nu a avut absolut nier un caracter ştiinţific şi a fost numar hîr­ felă politicii. E ruşinos ca în ţara noastră, toate, p1111ă şi sfînta închipuire a Doinii şi amintirile mort-ilol' să devină ptilej de Iucriminan politice! Ase­ menea purtare a ziare lor noastre o găsim cu totul stranie ŞI nctutaleasa Am duri ca fie-care sfera de activitate să ne delimitată, să se critice in chip literar CÎl1l1 omul politic face literatură şi in chip politic cînd literatul face politică, dar a se tăvăli pa tartmul politic un literat tare face literatură, numar pe temeiul că e şi om politic este o rătăcire şi un non sens. couferen ţa, tare a pus un paralelism între epoca de glol'ia străbună şi caracterul voini­ ce se al Doiuiî primitive şi epoca de decădere care a prefăcut'o in cintec de jale a fost hine susţinută şi expusă în chip interesant şi el! acea caldura c ouvingătoare particulară d-l ut Deja vrancea, S'ar putea aduce confertnţer următoarea critică serioasă: trebuia înce­ put prin a determina dacă numele de doină s'a dat de popor poezieI sau muzicet CÎntate pe fluer fără cuvinte şi apor dacă terminul a fost sl.ră mu­ tat de la muzică la poezie sau de la poezie la muzică. De această Intre­ bare se leagă şi hotărîrea chestiunet dacă caracterul do inel s'a putut pre­ face în decursul timpurilor; căcl doina cintata din fluer nu s'a :schirnbat ci a fost totdeauna tristă. Dar asemene critic) se pot aduce ort-căret păreri asupra uneI ches­ tiunt grele şi controversată, Nu este lnsă de trebuinta să insulte pe cine-va pentru că a susţinut după cum a crezut el că e adevărat. Conferinţa d-Iui Delavl'ancea care a ţinut suh farmecul cuvinlu luI o saI!! plină timp de doul oare. a fost o tapUl şi frumoasă, şi bunii 1 Tipografia "Dacia" P. Iliescu & D. GI·OSSU. [298] 298 A. D, Xeuopol poet şi Riria. In sfîrşit răspunsurile acestei din OI mă, pe care nu putuse să le scrie tot Eminescu, erau la înălţimea ideilor luI. Toale aceste terneiurr vorbeau în favoarea autorieI Hiriet; dar cum se putea ea o pană ce nu scrisese nici odată, să Irămlnte gtndurile şi limba cu ulita măestrie, şi aceasta pană era încă ţinută de o femee, pe cînd cugetările, femeeşu prin eleganţa I'OS­ tiret lor, erau adevărate cugetărr de barbat adinc gtudilor, cu fond şi greutate. Lumea nu ştia ce să creadă, cu toate că de sigur' cea mal mare tnaltare ce se putea aduce Ririet era Io cmal părerea, că poem a el era aşa de frumoasă, în cît nu se credea că ea să fi putul esi de cît din mintea Iul Eminescu. Numărul 3--4 al Arhioe: aduse Încă alle două poeme de Hiria : lnspi­ rarea şi poetul sărac şi nerntrecuta bucală La mormînt. Şi a­ ceste fură atribuite tot lut Eminescu. Ba o doamnă, prin o seri­ soare anonimă adresată Evenimentului, crezu că a dat la iveală meşteşugul Ririer de aşt însuşi lucrările nemuritorulut poet, fă­ cînd insemnata descoperire, că Biria ascundea versurile în forma prozei şi, pentru a dovedi lucrul, numita doamnă puse proza Hiriei In versuri pe coloane. crezînd că prin această simplă o­ peraţie de zetuire, dovedia Imprumutul din Eminescu. Nu e vorbă, era cam greu iarăşt de admis, ca Eminescu să-şI li scris el singur o odă la mormîntul Jur. Apor de unde al' ti ştiut. el, că tocmaî era să i se indeplinească dorinţa. de a i se pune la capul mormtnlulur un teiu care însă nu era nici Într'un an să se prindă şi era să fie schimbat mal în fie-care toamnă? Ambele poeme rămîneau însă la înălţimea Ultime'! raze, dacă nu chiar o Intreceau. Erau în ambele cugelărt de o boga­ tie si o adîncime nelntrecută si o frumusela de rostirt nea se- mănată. .• Numărul 5-6 al Arhioe; mal adaose încă alte 4 noeme: Stavilă, şi Avint (Batrlnul şi Ttnărul) Vedeme, Dochia şi ia stele, una din cele mal frumoase conceptiuur ce a eşit vre-o dată din pana poeziei. Şi aceste tol din Eminescu să fie? Inţelege orr-cine, cit de ridicula devenia o presupunere măntinulă aşa la infinit, faţă cu producel'! tot nOUfl şi din ce în ce mal mult e­ mancipate de spiritul lul Eminf�scu, clim e Vedenia sau Dochia. In Vedenie cine nll simte pulsul ioimel de femeie, în gin­ găşia lncbipuireT şi gl'::lţia neaselllănată � descriel'fI, şi în Do­ chia de asemenea ZlJgl'ăvirea feteI se veve de departe că e e­ şiLă din o "onrepţie femeiască. ApoI s'a 'publicat poeziile poş:­ tume ale luI Eminescu, Afal'ă de Vl"O cî'ţe-va mal fl'Umoase, sunt tncercăl'I neispl'ăvite şi cărora poetul l1U le dăduse ultimul colorit şi de aceea llIeI DU le publicase, pe cind poemele Ririel sunt atit de de�ăvîrşite ca formă şi ca fond, Trebuia părăsită ideea că Rida imprumulase inspil'aţiile el din Eminescu şi a­ cest zvon începu să aţipească. Ce s�i zi cem de altă părere ce a apăl'�t pe ltof!ă presl1pu­ nerea că lucrările Ririef al' fi ale luI Eminescu? Fiind că eu sunt [299] Un nou poet de frunte 2!:l9 acela care am desccperil neasămănalul la lent al maret scriitoare şi am incurajat'o aşî da la lumina neintrecutele creatiunt, pu­ blicindu-le chiar mal mult fără voia el, apot s-a ivit părerea ab­ surdă că eu aş fi autorul 10l'!! Ce e drept, mare onoare mi se face, cînd tel ce vinlură asemenea părerl Iară rost, mă pun pe mine istoricul pozitiv, de odată pe o treaptă egală cu Eminescu în poezie Il (Dacă nu sunt de Eminescu sunt de mine), Nu ştieam că a veam şi acest talent. Mărturisesc incă că, dacă aş fi fost in stare să scriu o singură poemă ca acele ale Hiriet, aş fi lasat istoria la o parte şi m'aş fi dedat. poszier. Ot'J cît ar fi cine-va de allruisl, e greu de crezut ca să pună asemenea ueînlreeule bucătt pe numele altuia, pentru a crea acestuia o celebritate de împrumut. ' ApoI cum m'ar fi lăsat inima să aştept atila timp cu poe­ mele mele şi să nu le 'dau la lumină, de cît după ce avusesem onoarea de a retnoi cunoştinţa aproape uitată a Ririel? Cil ca să se fi deşteptat în mine muza poetică atll de tîrziu, e iarăşt lucru cam anevoie de primit, pentru 01'1 ce om cu minte; În cit dacă părerea diutăt, că Hiria irnprumutase scrierile luI Emines­ cu avea pentru dînsa scuza, că erau prea frumoase, spre ale crede eşite din o pană pănă acum necunoscută, această de a doua păr-re, că eu aşt fi autorul lor ei'le, curat vorbind, ridi­ culă şi face de ris pe acel ce o împărtăşesc, Lumea va trebui să se deprindă cu ideea că doamna Co­ ralia Gatoschi este în adevăr autoarea poemelor atit de minu­ nate si atit de admirate. Am avut si eu un rol foarte mare în dar:ea 101' la lumină. acela de a fi cunoscut neintrecuta 101' va­ loare şi de a fi stăruit cu cea mal mare energie ca să se dea publicităler, Apoi admiraţia neimpărtilă ce o am pentru geniul Hiriet a incurajat'o şi o iucurajază la producerr tot noue, de oa­ re ce succesul obtinut i-a dovedit că nu mă inselasem, cînd îl prezisesem un vi itor strălucit. Dar la atîta şi la 'nimic mat mult se mărgineşte rolul meu în Cl"eati\lnile Ririer. Pentru a închide însă gura btrfltorilor şi a invidioşilor, din­ tre care femeile al' trebui din potriva să fie mlndre că o fiinţă eşilă din rindurile 101' le-a inaltat aşa de sus, adăogirn că Hi­ I'ia n'a început aruma a �inea condeiul în mînă şi eă a scris În tot deauna din tinel'etă; ctl al'e maT multe caele yoluminoase de cI'eaţiunI din c:ele mal frumoase, din deosebite epOL:e ale vi­ eţer el; dacă pănă acuma nu a pubUcat nimic, este că nu găsise pe nimene care s:1 o indemne în de ajuns a o facI-'. Ca să dovedim JUf:rul vom Insera de acuma înainte, pe lîngă lucrările el mal noue, şi din acele mal vechi. Pentru a începe, publicăm în numarul aL:esta al Arhivel 3 bucăţI din care Vedenie Il este scrisă ;:lcuma, 1902; Vrăjitoarea d n po­ trivă datează tocmaI dic 1886 adecă il fost sCl'siă sunt acum 16 anI şi a fo"t citilă de Rida la multe persoane pe cal'e le-alI cunoseut şi din CAre acele ee trăesc pot afirma lucrul. Heposa­ tul V. A, Urechie, îo(:înt.at de frullluseta aceste! p0eme, indemnase [300] 300 A, D, Xeuopol, pe Riria să o publice: dar slăruintele lut neputînd fi continue, el nefiind in Iasi, îndemnul lui rămase neascultat. A treia bucată Mamei este o poezioară scrisă de Rida în 1880 ctnd avea vrtsta de 11--1 � am. Orr-cine va citi-o, va vedea, prin neperfecliunile fireştr la o minte de copil, că geniul poetic rtrabătea cu putere prin Inlăia inspiralie eşilă din bogata el tnchipuire. Mal adău­ gim o a pa! l'a poezie: Cisla păserilor, de o nota absolut deose­ bită de cele cu care Huia a deprins pe cetitort pănă acuma, şi a căreia înţeles nu are nevoie de a fi explicat, aceasta din 1902, Ort cit năcaz ar trebui să resimlă cunoscuta invidie ro­ mănească si 01'1 cum si-ar manifesta răutatea el, rămîne un lu­ cru neindoelnic : In Rii'ia salutam unul din cele mal mar'} talen­ te poetice ale neamului rornănesc. Drama Ji,lvira pe care o scrie acuma şi din care cetirea celor dinlăr două aele, în aula Universitătet, a lăsat o intipărire atit de covărşiloare asupra celor ce au auzit'o, va dovedi şi mal bi­ ne părerea noastră, cînd versurile el atit de frumoase şi pline de alîla dulceaţă pe une locuri şi de atîta energie pe altele, VOI' răsuna pe scenă, din minunatele personagil închegate de bogata el imaginaţie, \ \ \ I I [301] RIRIA VI�DENIljJ In haină lungă, albă, pe piept uşor desprinsă, se legăna pe-o pînză de dot castan! încinsă; iar minele el albe pe cap ţinea cuprinsă.... Aşa cam cu încetul simtirea i s'aseunde în lumea 'n care numat gîndirea mal pătrunde; CăCI doat' venise vremea ce prinde 'ricet a rumpe uşor tot cîte una din suflet pietre scumpe .... Şi mîndra 'ndrăgostită, cu ochr apuşt în gîndurI, Î�l re­ chema spre sine mult trist a vieţet rindurl.v. De un timp îl părea dînsul, cel aşteptat cu drag, că se roteşte 'n juru-l, se cam inourcă'n prag, şi-aceste triste semne punea ea pe şirag, pe cînd în tarnict visurt videa crude vedenit ce-o rechernau cuminte spre-a inimet smerenit, In faţa 'I'rcbizundet s' întinde Neagra Mare .... Pe val s'aviut'o barcă prin luminiş de zare şi el parc-o aş­ teaptă, privind în depărtare ; ... iar ea curînd pricepe că barca-î pentru dînsul şi, cuprinzludu-t gîtul, o podi de- 1) A se vedea numărul 5 -o al Archiv6i. [302] 302 Rida şte plînsul... «Vra) să te duel departe, o mult iubitul meu; N II vezl că-n astă eli pă îmi sună ceasul rău � 're duei în lungă cale cuprinsă de-noercărr �i-n urmă, imI laşt dorul, dor gl'ell Iăr'aştcptan. De ce nu pot acuma din dor aript să prind, nemarginitul spaţin în zboru-nu să-I cuprind, şi-aflind ca porumbiţa un ţerm în vecl senin, Să-ţI pot adu­ ce grabnic crenguta de maslin �»... EI lnsă-I zice parcă cu Iariml ce-l înnec : «Spre malul ce m 'aşteaptă singur trebui Sti plec» L .. Intoarce iute capul mult trist privind departe; eăel nu vra ca să vadă durerea ce-l desparte de-acea spre care ochii deprins a fost să-I poarte ... S'aruncă iu­ te'n barca ce fuge greu gonită .... Pe dînsa însă ma­ rea o trage în ispită, să se arunce 'n sinu-l de doru-l istovită. Ea face o mişcare ... şi ochii so desprind; dar l'a nădejdet foourt din noii iarăşt s'aprind, cînd vede '1] loc de valun c'a luz braţe-o cuprind .. , şi el iubite vorbe îl spune eu drag zis, de bucurie lacrimt vărsind pe raul vis .... iar luna ce răsare aşteaptă ca s'o cheme dOI Iericiţt în lume încă pe multă vreme. 1902 \ \ [303] r 1 1 -1r I (1886) Sprijinind cu mîna fruntea, visătoare 81'1 stateam Şi gtndirea-ml călătoare în spre dînsul aţinteam ; Căcr nurnat pe ea în lume sunt stăpînă şi am drept S'o trimit ca să'rnt aducă dulcea veste ce aştept .... Dară ce 1 Aud de-odată cine-va la UŞ�t bate Si incet Eleonora în odaea mea strebate " Şi-mI şopteşte cu sfială, părînd a se ruşina, C'ar voi ceva să'mt spuie, dacă nu rn'aş supara .... 'I'e cunosc pe ocht şireato ; vrar se'mr SpUI un lucru mare; Să 'ţi cel' voe de la mama să te Iese la primblare, Nu! 'rnî respunse ; -- o vrăjitoare, dosbrăcată, val de ca, Stă la poartă şi me roagă s'o aduc eu la mata. Ci-că ştie să gicească ce a fost şi ce va fi Pentru o mică mulţumită, ce ÎI da de vet voi .... Nu cred ceea ce spun ele; nu'r nici una năzdrăvancă Zi-t să plece de aicea minciunoasa de 'figancă ... , Asta nu-l ca celel'alte; să ve spun zeu nu'ndrăznesc ; Am cercat eu înainte în gheocu-I să'mt ghicesc; Şi mi-a spus chiar, duduiţă, mi-a spus aşa multe drepte 'I'ot ce-a fost mal înainte, tot ce poate să m'aştspt«, ... Daca aşa'r, atuncea spune-i ca să intre mal curind ; Dar iea sama de închide toate uşele pe rînd. [304] 304 Rida * * * Iată intră 'ncet o babă cu catrinţa învechită. A ef faţă o arată cam de vreme 'mbătrinită. Ea se pleacă cu incetul. tot zi rînd : Măria ta. Cînd ajunge linga mine ea începe-a cuvînta: Sarut mîna cueoniţa ; vine baba sa-ţr ghicească Din gheoc să scoata vorbe şi'u oglindă să cetiască ; Dar sa 'mt dai o vechi tură şi un bănişor de-argint De ţi-oI spune tainiol dormi ce În glndu-ţl se alint., .. Scoate baba 'ncet oglinda dintr'un sac de g'ît .lecat � � Şi desnoadă din ştergaru'i gheocelul fermecat; Se aşază ea greceşte pe covoru-ntins şi moale Şi cu'ncetul mă priveşte de la creştet păn' în poale ... Ia să mi te pun la pruba vrăjitoarea mea ghibace POţI să'rnl sput acuma mie dragul meu iubit ce face � Răscoloşte în cenuşa din trecutul ars de vreme Şi gheocul şi oglinda înspre tine să mi-I cheme, Să rne laşI să ved in vraja-ţ; în ce stă al men noroc Şi în cartea vieţet mele de e scris În vre un loc � Să'mt arunci un sorţ mal dulce descintat în buruene Ce în faptul dimineţei adunat-al prin poene .... Cade baba greu pe gindurI; 01'1 11u ştie ort i-e teamă . 01'1 că darul de ghicire printr'un farmec spre ea chiamă. Drept în ocht apoi priveşte şi din buze 'ncet desclntă Par' că vrea ca ea să'mt fure gînddI care mă frămînta Ş'ingttimat începe-a spune: mare dor. te prăpădeşte ; Ca un verme rădăcina sufletelul ţi-I munceşte; Că ţi-l drag maică, drag tare; după el sufletu'ţî bate; D'apot, ce folos măicuţă, că de el n'at să ai parte, • I Că vorbe de cunume cu o roşcovană-a pus Şi Crt gîndul de Ia tine de mult, mamă, i s'a dus, [305] V răjitoarea 305 Dar să nu te Iaşr pe jele că'n oglindă mi s'arată Oă 'nainte zile bune, zile bune te-aşteaptă Să nu'tr put amal' la suflet! Ce-a trecut, trecut doar este; Cind ţi-e dat a stîrpi reul lnainte ': prinzt de veste, Dar de vret s'asoulţ; pe baba ce ghicind a 'mbătrlnit Să la�l matcă la o parte dulce dorul de iubit .... Să te dat tu după vreme, iar nu vremea după tine .... De vet ti cum eştI acuma nu ţi-a merge ţie bine. Iar cînd trece Zburătorul de mînă cn Făt-frumos, Lung să nu priveştt Ia dinsul ci să ţir privirea 'n jos; OătI cînd oohiu't de jaratec drept în ochiul ten priveşte lea cu dinsu'u lungă cale fericirea ce-o găseşte .... Ş'apol umbli tot nemernic, la Apus. Ia Răsărit, Dar ce fură Zburătorul cu greu poate fi găsit. Doar am fost şi eli o dată tînără cu gInduri multe Şi eu ştiu că tinereţa cu gl'eu cată să asculte .... Să-ţ! dau ţîră de năvalnic şi o ţiră cap de cuc; Giuruita dă-rut acuma .... vme noaptea .... să rne duc ... * * * S'a dus baba cu gheocul, cu oglinda şi catrinţa Şi-a lăsat în al meu suflet desperarea şi căinţa. Am jurat în ceasul cela că în viaţă cît VOI fi Nu VOI mal privi la nime, nicI pe nime n'ot iubi ... Dar la ce îţI foloseşte prea tîrziu de a jura � OăCI nict vraja babel mele nu mă poate deslega .... Eu jurasem înainte că îl voia iubi cu dor .... Ou această hotărîre eu simt astăzi c'am să mor! (Scrisă la 1886, În versurr aşazute În coloane, precum scriea Rida pe atuncr], [306] MAMI�I MELE1) (1880) MăIcuta mea iubită, mătcuţa mea mult dulce Sunt năcajită tare şi-un vine-a mă tot duce Să cer la Dumnedeu, la 'naltul creator, Să-{ cer eu aripioare uşoare, mult uşoare, Să pot zbura la tine şi s'alin al meu dor, Ş'apol lîngă colege din non să mă cobor; Să 'nvă] en multă carte, să ştiu şi eu ceva, Cînd aş fi ostenită, la tine aş zbura Să capăt iar putere la sinul tău duios Şi tu să-mi zicr, măicuţă, că-s puiul tătl frumos, Dar aşa sunt departe de tine, mult departe Şi tot gindind la tine inima-ruj vecinic bate CăCI eu me simt dorită de al tău sărutat Şi-aş vra să-mt aflu capul de tine legănat. In visurile mele văd chipul tăn \, ceresc \ Spuindu-mt totdeauna: puicuţă 'ee iubesc, SUIJ colea lingă mine şi cintă-mf draga mea Ciută-mr dulot cinturî ca şi inima ta. Scrisă de Riria la vrîsta de 11 ani. Reproducem poezia aşa cum a fost scrisă, din un caet pe care Hiria ni l'a Iucredinţat' şi În care se află din deosebite epoce ale prime! tinereţe multe aIte creatiunr. Arhiva va repro­ duce cite-va din ele in nurnerile viitoare, pe lîngă creaţiunilc mar noue. [307] Riria MăIcuţă mult iubita ce inima-mt doreşte A mea gîndire vectnie spre tine asfinţeşte; Si cînd în zorii zileI din SOmnU-l111 mă trezesc e A mele gîndurI pururt spre tine rătăcesc. Primeşte-a mea măicuţă o dulce sărutare Oe nu poate hîrtia să ţi-o trimită drept Fiind atît de dulce şi attta de mare Nu poate fi cuprinsă de cît În al men pept. (laşi 1880). 307 [308] Oisla păserilor Un sfat mare se încinse între paserr, buna oara aşa stind ele 'n hodina, cînd amiaza da'n spre sara. Vrabia pliscu-şt deschide, pupaza hangul îl ţine, ŞI mut iata, din huceagurI şi-o ciocanatoare vine. "Auzit-aţI sorioare, lighioaea cenuşie, zice vrabia cu ciuda, cum tot glasul şi-l mingtc ? Ea numar cu toane ctnta, iar noI ciripim mereu. De nu am mal forfeca-o, ea ne-ar crede proaste zau! Şi neroada ciocirlie, cu capu'n­ vtrtit în ghem, cum şi rnierla cea fudula pare ca într'u­ na gem. D'apol cucul cel nemernic ; ctnt'a bine cînt'a rau. De ar veni vremea cireşeI să-I rnuţasca Dumnezeu"! Iar ciocanătoarea 'ncepe! factndu-şt pliscul curat: "Nu e glasul lor drept, soro ; de unde-va I-a 'rn­ prumutat: Alt-felin ar ctnta ca mine, dtnd din plisc pre­ cum dau eu. Nimic nu ieau de Ia nime: una ştiu şi-o spun mereu. Ca să-ţl umfli 'ntr'una guşa, zau te Iaer numai de rîs; cîntecul ce-au cÎnta� altii, n'o fi soro greu de zis. It Iar pupaza poşta merge, zburInd spre privighitoa­ re. Prefactndu-se îI spune: "ŞtiI ce zic de tine oare? S'au pus colo jos Ia cisla şi te tot vorbesc de rau. Ce n'ar dai ele pe-o vraja ca [309] Ril'ill, 309 Să-ţi sece cintul tău? Colo pe 'nverzita creangă, pu­ tintica ea la pene, vezi tu vrabia cea proasta, cislueşte Iara lene. Cu ciocanatoarea bleagă ma! venit-a şi-un sti­ gleţ. EI cu toţii la birfala şi oca ră sunt isteţt, Dar privighitoarea mindra, zburind tot mal sus se urcă; căci cobirile deşarte glasu-! gingaş nu-l încurca. Ba 'mprotiva celor vrute, un dor mare o apucă, ves­ tea tainelor paduret mult departe s'o tot duca. Blrfitoarele 'ntristate că ea ştie şi nu-r pasă, să cufunda ugilite tn pădurea cea urnbroasă. Vrabia mal rau deprinsă zboară iute spre gunoae ; In scursurr de pe la case, în loc de-ape, pliscu-şt moae, pan' ce vine vlnătorul, el al gloanţelor zaraf ; pe gunoae culcă les­ ne două-zeci pentr'un pilaf! Şi cam multe zău la numar sunt, în lumea vorbi­ toare, ce de-a paserilor boala sufăr far' de vindecare. D'apot pupeze ce multe-s! Cum de-nu-l vre un cireş, ca pe cuc sa le muţască ! ... Ar fi sigur urieş. (1902) [310] \ \ \ \ [311] EMILGAR IOAN CREANGA Ioan Creangă a dispărut din mijlocul nostru sunt acum lrer-spre-zece aur, aproape. De alunct şi plnă asta-zr, pe mormîn­ tul în care dinsul se odihneşte, nil s'a pus măcar' o cruce, sem­ nul credinler lur, a prietenilor şi admiratorilor ce a avut, a ţă­ ref spre cinstea căreia a lrăil l Cu greu poţI găsi, În cimitirul Eternitatea din Iaşr, mormîntul luI Ioan Creangă, deşi spre iro­ nie e pus la clasa La : o singură tablilă nu-ti arată, că acolo se odihneşte poveslitorul cu al căruia nume ne fălim. Pe mormtnl n creşte iarbă şi florI sălbatice. Privindu-le m'am dat cu gindul, că poate soarta a hotărît, ca acel care şi-a petrecut copilăria in cîmpurile luflorite dinprejurul Humuleşli- 101', să se bucure şi după moarte de aceleaşl florr, crescute din voia pămrntulut, nu dintru acea a oamenilor ! Găsesc ca o datorie a reaminti de acest mare povestitor al nostru, mal cu seamă acuma, cînd un comitet compus din citi-va admiratorI a-I luI, s'au hotărît a lupta pentru ridicarea u­ nur bust. Cu drept cuvînt zic a lupta, căcî cu greu se strînge în ţara noastră clle-va parale pentru statuia sau bustul unul om, care n'a făcut altă-ceva de ctt a scris, nelăslnd decI de pe urma luI nicl un folos rnalerial ! S'au lnpărţit liste de subscrip­ ţie în toată ţara, deşi credem, laşul singur ar fi trebuit să îm­ plinească suma trebuitoare. MultI din acest oraş şi din ţal'ă au primit cu multă bucurie să contribuie cu ceva; mullt însă au ŞI tăcut! [312] 312 Emilgar Heaminlesc aceste toale, mal înainte chiar' de a vorbi des­ pre Ioan Creangă, căct găsesc în cele de mal sus scrise o notă cararterislică pentru [ară, şi mal cu sarnă pentru oraşul În care au trăit MihaI Eminescu, Conta, Creanga ! * * -l(. In satul Humuleştir, din judeţul Neamlulur, sat mare şi ve­ sel, vechiu, răzăşesc, Intemeiat În toată puterea cuvintulul mal nainte vreme, s'a născut Ioan Creangă in ziua de 1 Mat'Ue, a­ nul 1837, Părinţi! lUI, RomînT, au fost după cum ne spune el in­ suşi Intr'o auto-biografie: *) «Ştefan a luI Petrea Ciubotariul din Humuleşn şi soţiea sa Smnranda, născută David Creangă din satul Pipirig, judeţul Neamlulul.» Tol în Humuleşlt a luat Ioan Creangă cefe dinlă! lnvătă­ turr, de la dascalul Vasile a Vasilcăi, «un holLel frumos, sdravan şi voinic», lnceptnd prin «cruce-. .. julă, după moda veche», in­ tr'o şcoală ce nu sămăna de loc eu dascalul, ci era mal mult o chilie, ridicată de sătent, prin «osirdia părinlelur Ioan HUlIJll­ lescu, care avea o mînă de tnvăţătură, un car de minte şi multă bunătate de inimă, Dumnezeu să-I ierle !» Şi dacă avea unspre­ zece ani Ionică a lut Ştefan a Petrer, aşa-I zicea pe atuncI prin sat şi la şcoală lut Ioan Creangă, cînd a Inceput a tnvăţa şi el! Dat' ca toate Inceputurile şi inceputul Iul Ionică la invătă­ tură a fost cam greu. Nu prea avea .tragere de inimă, iar cum era cu frica în sin de «Sfintul Nicolal» din cuiu, biciul cel pos­ naş al şcoaler, rntr o bună dimineaţă 'o şterge frumos acasă, de unde cu multă bătaie de cap din partea părinlelut Ioan şi a ta­ Iălur seu, e înduplecat să meargă iar la tnvătătură, De cum s'a intors Ionică a lul Şte\an a Petret la şcoală, se pune pe Invatat, începe a «se da la Sf"is, a face cadelnita la biserică, ba chiar a ţine isonul-. Dascalul Vasile şi Părintele Ioan încep a-I Indrăgi şi ar fi mers lucl'urHe cu bine mal de­ parte, dacă nu se întîmpla un ]ucrtJ ce ni S'at' părea astă-zI .) Publicată de d Grig. I. Alexandrescu, iti frumoasa biografie ce d-sa 11 f�cut la începutul volumuluI care cuprinde, Pove§tile lur I. Creangă. [313] Ioan Creangă 313 cam posnaş. Vedett, că pe atunci tinerii nu se prea trăgeau la oaste, şi stăpînirea incbipuia fel de lucrurt pentru a pune mîna pe catane nouă; aşa stăteau lucrurile se vede pe vremea ceea, de chemi'! vornicul tocmar In acel timp pe Ilăcăi] din Humuleşlr la o clacă de dres drumul, pe care se zicea că avea să lrecă Mă­ ria Sa Vodă, Vodă n'a trecut pe acolo nicl cu gindul, dar cînd flăcăi! s'au adunat, numai ce aruncă vornicul şi cu oameuil luI un arcan, de prind chiar pe dascalul Vasile a Vasilcăt, ce se a­ fla şi el printre clăcaşt. Şi aşa pe semne a rămas Ionică a luI Şle­ fan a Pel rel fără dascal, şcoala fără b{leţi si Humuleşlit fără şcoală! Nu-l vorbă, peste un an s'u deschis şcoala iarăşr, dat' acum era un dascal ce prea ridica băeţiI el era tocmai cum trebuia să rămlie: «Nică-a lut Ştefan a Petret»: dar vszr, mamă-sa tşr pu­ sese nădejdea tntr'Insul şi nu se lăsa cu una cu două, ha nu se lăsa chiar de loc, căcl după multă ciorovăială, isI înduplecă bar­ batul să Iese pe Ionică in sarna bunicu-seu, David Creangă, din Pipirig, care-I luă pe cheltuiala luI de-I puse in şcoală la Broş­ tenl, tII judeţul SlII�eava, aşezindu-Iln gazdă Ia una Iriollca «care avea două capre pline de rlie�, Şi vOl'ba povestilol'UluI: s'a pl'ins cartea de dinsul 01'1 nu, d�l' rîia şliLt di s'a pl'ins, Nu·J vorbă i-a mulţumit şi el IrinucăJ, pl'flvălindu·I intr'o zi o stincă din deal tocmaI peste casfl, daramlnd'o, ba omol'ind şi una din caprele cu pricina, iar f'l văzind aşa minunăţie s'o cam mal dus pe icI in­ colo, şi trecind prin multe pflsurI ajunge la bunică-sa unde se leclAeşte de riie, apoI în spre Simbata Paştelol' vine ncasă, unde mereu dădea să se intoarcă 01'1 de cite orI vedea, că lol Iingă «pricbiciul vetreI tel humuit, de care se ţinuse copăcel cînd În­ cepuse a merge», tI e1'a mal bine, lat, penlt'u a arăta că deşi fu­ gise, nu umblase el degeaba printr"atîtea şcoli, fll ziua de Paşti «îl trage la biserică un "Ingerul a strigat", de J'ămîn Leţl cu 2 [314] 314 Emilgar gurile căsca le la dinsul». Acest lucru face pe mama lul ase pune din nou pe capul bărbală-seu, şi a nu se da . pănă nu-şi trimite iarăş! băetul in şcoala Domninscă din Tirgui Ne arnlu­ Jur, ce se deschisese aluncl sub Ghica Vodă, In şcoala aceasta intră sub numele de Ştefănescu Ioan. Dar-aşa-I fusese dat de la Dumnezeu, sprinlară să-I fie copilăria, căcr Ştefănescu Ioan mintind o sftntă de bătaie de la Părintele Isaia Duhu, aCAI că­ ruia mal lIr'zid îl hărăzeşle aşa de frumoase paginr, o şterge şi de aier, şi ca şi 'n cele-lalte rlndurt ajunge iar in Humuleşlr, lîngă mumă-sa, care ca ort-ce mamă, il ierta veşnic de pozneJe ce dinsul le făcea într'una: căct după cum ne spune chiar din­ sul mal tirziu: , copilul Îşf duce Inainte jocurile, şi nict .Ioan Ştefănescu nu era prea bălrln în acea vreme, pentru a se gindi la alt-ceva de ctt la asta, OHl' n'a rămas Ioan Ştefănescu în druru cu cartea : ÎşI In­ duplecă din nou păriulir de-l trimit In spre Ioamnă la Catihelul din Fălticenr, după ce dă tată-seu 2 merţe de orz şi 2 de ovăs «cuI se cuvine» de I-au primit, AicI a găsit el pe Gillitn,cel care «se certa şi prin somn cu uriaşul Goliat» ; pe mustăcio sul Da vidică de la Fărcaşa, cel care ; pe Oşlobanul, cel «cu ciubolele dintr'o vacă şi cu tal­ pele din alta,» care ridica făl',l mullă vorbă un car' cu lemne în braţf', şi căruia băeţil il strigati: «Uascale, Tl'as(�ale, be-he-1H�! dracul .să te ie !�; pe văr'u·seu, Ioan Mog�r'ogAa, dimpreuuă cu cari face o mulţime de năzbuliI ca să-şI treacă din timp, pînă ce intr"o bună dimineaţă, prin postul cel M131'e, nu tocmaI mul't de la veni/'e, sosi vestea că se desfiinţează Catihet.ul şli tă pe cel mal tinerI CIre să-I tr'eae.ă la Socola, în IaşI, în toamna vi· itoare. Cu mare greu s'a dus Ioan Ştefănescu,: În loamnaanuJul [315] Ioan Creangă 315 1805 Ia Socola, căct cum spune el: ecum nu :,;e dă scos ursul din bîrlog, ţăranul de la munte strămutat la cimp şi pruncul dezlipit de la sinul mamej sale>, aşa nu se dădea el dus din Humuleşit ! Cit de frumos tndreptaleşte el greutatea eu care lăsa satul unde se născuse, şi de-care eu dreptul prevedea ca se des­ parte pentru lot-deauna : «Dragu-mt iera satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, În care se oglin­ deşte cu măhnire cetatea Neamlulut, de, atitea veacun l Dra­ gi-mi ierau tata şi mama, fraţiI �i surorile şi băietii satulul, to­ varăşil rnet din copilărie, cu cari! în zilele geroase de iarnă, mă desfălam pe ghiaţa, şi la săniuş : ia!' vara, in zilele frumoase de sărbălorr, cintind şi chiuind, culrierum durnbrăvile şi luncile umbroase, prundul cu ştioalnele, [atinile cu holdele, timpul cu florile şi mindrele dealurr, de după cart-nu zimbeau zorile, în zburdalnica vîrstă a tiueretet !» '] La urma urme! însă, pentru a «nu da cinstea pe ruşine şi pacea pe gtlceavă» se înduplecă de pleacă Inspre Socola, din­ preună cu prietenul seu Zaharia a lut Gillan, cu jalea in suflet, hurdu caţt lot drumul in căruţa luI Moş Luca .... ,' ..... @ Atîta ne istoriseşte Ioan Creangă din viaţa luT. Manuscrip­ Iul Amintirilor se sfîrşeşte aier, O fi scris el mal departe? De­ sigur că nu. Tot ce putem spune, e că aici s'a sfîrşit copilăria lut. De acum înainte, pe Ionică a lut Ştefan a Petret şi pe Ioan Ştef .. mescu îl vom cunoaşte sub numele de Ioan C reangă , nume cunoscut de LoţI în laşI, OI'aşul mult iubit de din,ul, în­ să tare uu i-a putul şterge nid odat{l aminlirea Humnleştilol', unde şi-a petrecut sillgUl'a pade frumoasă din viaţă, a Humu­ leştilol' «cu Ozana cea ft'umos CU('g�ltoal'e şi limpede ca cl'js­ talul, în care se oglinde.şte cu mlbnit'e C€latea NeamţuluI de atîtea veacurI» ! ...... In seminat'ul Soeolel, Creangă a stat de la J 855 toamna pănă la 18;19 vara 2). La Soeoia a f05l băiat silito!', dat' aştepta cu mare do!' vacanţiele să se mal ducă cîle puţin pe acasă. 1) AmintirI, p. It7, 2) Datele de aci înaintp, precnm şi Il cl'sul vietelluI T. Creangă, în cea maT mare parte,le-am Iliat din biografia fAcută de d.t.>rig. L Alexandrescu, cd mal atllori�at biograf al luI ]oHn Cl'e'lllgil, de oare-ce i-a fost nu bun amiu, [316] 316 Emilgar După ce sfirşi seminarul şi luă al estatul în 1859, se duse pentru un :l11 in Humuleşlr : apot se Intoarse iar În Iaşi unde se în­ sură În acelaş an, luînd pe fata preotului Grigoriu de la bise­ sericn Palru-zecl de Sfintt. Iată cum ne descrie dl. Grig. S. A­ lexandrescu, după tnsuşr arătările lUI Ioan Creangă pe dud e­ l'a în viaţă, chipul cum s'a Iacut această insurătoare 1). «Intr'o bună dimineaţă tntllnindu-se cu părinleie Ivanciu, pe care-I cunoştea mal de multă vreme, acesta iI zise : -- M<1l băete nu-I păcat de tinereţele tale, să umbli tt�a Ieleleu ? mal bine te-al Însura ş-a} Într'a în rindul oamenilor Creagă răspunde că nu are parale. Atunci părintele lvanciu om cu dare de mină scoate din pungă un pilae de zece parale şi-I pune CII galantonie ÎIl palma luI Creangă. Creangă se uită la piluc şi la popa Ivanciu, apot stupi pilacul, îl puse În pungă şi zise: - Noroc să dea Dumnezeu, părinte, de-acu mă insor. -- Hal cu mine in peţlt, zise părintele apunclnd de mină pe Creangă bucuros că are să facă o faptă bună, şi fără multă vorbă şi pleacă amindoi, după ce mal Inlăiri cinstesc în colţ la ,GrecI cîte-o garafă, două de vin>. Ioan Creangă avea pe-atunci vre-o 22 de anI şi pe semne după lutlmplarea asta s'a luat el de-a scris mal tirziu, C�I: «piuă la 20 de :tllf se lnsoară cine-va singur'; de la 20-25 il însoară alţii; de la 2r) -30 11 lnsoara o babă, iară de la 30 de anI înainte numar dracu-l vine de hac>"], , Creangă trăi cu soţia lut, Ileana, chiar în ograda hisericel ; Patru-zeci de SfintI, unde era diaconi. dar nu prea duceau casă bună, aceasta se vede din tnsuşt o Insemnare a lut : (CPilll'U anI la biserica Patru-zeeI de SfinţI, trăind ,lnl.L"o casă In I;ar'e mă "ăzbea ploaiea şi mă orbea fumul şi \femeia? De sărăcie nu m'am temut nicl-o-daU\, căcI lol-deauna \a fost j�U mine,:.8) cit şi din faptul eă m:.I tirziu o lasă, luind leu el şi ullieul copil ce-] aTea, actualul Căpitan C. Creanga. 1) Biografia lur I. Creallgil, p, 11. V. I. Scrierile IliI 1. Creangi\. 2) Povestea lnf Stau Pilţilul, Pag_ J 4,2_ I I 3) Publicală de d_ Grig. L Alexandrescu inj Biografia luI I. Creangă p. 12.1 [317] Ioan Creangă 317 De pe timpul acesta cred să fie fotografia') ce o alatu­ răm, şi care mal bine de cît toate ne arată pe Creangă în plină viaţă, nu depsrle de copilăria ce lăsase In urmă, cu surisul pe buze, cu acea privire pătrunzătoare şi deşteaptă, care nu-I vorbă şi mal tîrziu cu 10aU� boala ce-l doborise, i se mal putea citea în ocht. Inainte de a-şt pune toată munca pentru tnvălălura copi­ ilor, Ioan Creanga stă o bucală de vreme In tagma biseri­ ceasca, pentru care Il pregătise Seminarul de la Sorola. In 1859, dupa puţin timp de la insurăloarea lui, se făcu diacon şi sluji 4 anI la biserica Patru-zeci de SfinţI, unde după CUlTI am văzut stătea chiar' cu locuinţa, şi se ţine de popie pînă In anul 1871, III aceşti t 2 anf de zile, In afară de biserica Patru-zeci de Sflnţr, a mal fost la bisericile Sfl. Pantelimon, Harbot şi Galala. El slujia cu luare aminte şi dintre bătrtnit cart l-an auzit ctnltnd, spun că era un bun ctntăre], Cu toale aceste Creangă nu-şi iu­ bea deToc breasla. Două fapte din viaţa lut de diacon, ne va arata mal bine sila ce avea el, nu de biserică, dar de orindu­ elile preoţeşu. Intr'o li inspectind protopopul biserica Goliet"), il găseşte peEreangă in mijlocul curţer, tnhrăcat Intr-un halal, trnpuşclnd în eioarele de pe crucea hisericet, Protopopul şi ui­ mit şi spăriet de o atare faptă, îI face observaţir la care di­ aconul Creanga răspunde rizind: «că doar nu-l jidan să se tea­ mă de puşcă"]>. Ceealallă faptă e hotărtloare Intru a ne arăta dispreţul lut Creangă pentru rantie şi potcap. In 1871, În loc de potcap, Creangă purta o pălărie mare, ca a preoţilor din Bucovina, lucru ce tăcu pe preotii din Iaşi a-l plrt Mitropolitu­ lut Consistorul in faţa căruia Creanga nicI nu s'a dus, n luă darul pentru un oare-care timp, Creangă găseşte clipa toc- I] Această fotografie a fost găsită de către dl. Gh. Teo dorescu-Chiri­ leanu, la dl. Dr. A, Mendel, şi a fost reprodusă pentru intiia -nară În nu­ IlHIml eOl11el11Ol'n tiv, al l'Gvi'lleY Sf)zăto1lrea din Decemb,'e 1 "9H zece anl de la moartf);l1111I'elul povestitor. DL'Teodol'eSCll Chirilianu oferindl;-mI cu multă bună-voinţii clişen1. 11 dau din nou pnbliculul, pentru 11 fi mal UIlJlt cunoscut. 2) UniI cunoscuţI a lUI Creangil mi-a spus că aCia<;ta s'a întîmplat la biserica Barbol, unrle in ad\lvăr a şi slujit dînsul, ca diar:. Iar pentru a arăta cum luvaţă el pe copil, reproducem ctte­ va rtndurr scrie de Ull alt elev al lUI, M. Lupescu, publicate în almanachul luvăţătorilor, pe 1902: «Mf-aduc aminte-vera prin 1883, cînd şcoalele normale n'aveau şcolr de aplicaţie-ca odată copiii avem) lecţie nouă de cetit ePluguşorul». Nvmar ce-l văd pe Creangă că zice copiilor : -- M:u băelt, iacă eu am să fiti urător=-adecă să le arăte cum să celeste -si vor să sI I'Ît;atI frumos: hăl ... =-hăî.; Şi înee;)U sa' ure c'un glas 'de f]ăC�Q, mîndru şi frumos, de ti se părea că eşlr In sara spre se V�sile, la fereastra. Şi cind a zis: «Mînnţl flăcăt> ! un gl�s, o mtitură şi o bucurie ne­ I5PUS<'l ernn pe fetele ser, N'am să uit Hiel odată lecţia aceasta! »2). I I 1) Lumea Ilustrată, an. I. Reprodusă de Şeziil,?area p. 207. A. V, No. n. �) Almanachul Inveţătonlol'. lH02 p. 85. [321] Emilgar 3�1 Şi de aceia cînd vre-unul din foşlit lUI elevt itl vorbeşte de dinsul, cu lacrimele în ochl lţi vorbeşte, Ca institutor, Creanga sede dinpreună cu alţiI mal multe lucrări didactice 1), pe care mullr, dintre cer de astă-zt ali lnveţat. Ioan Creangă a fost În tot-deauna lingă cel din popor, IIn­ gă cel mal apăsalr de soartă; aşa intre cele cite-va mir de oamenr, cart în ziua de Duminică 3 Aprilie 1866, plecase în frunte eu Mitropolitul, mergind la Palal spre a-şl arăta dorin­ ţele Lorulenenlet Domneşlr, se afla şi dînsul. Cind soldaţir ce aştepta O pentru a-l opri Începu a lovi şi a trage focun in norod: mitropolitul, el insuşl rănit, căzu jos; atunci Ioan Creangă, dimpre­ ună cu un preot. il luă din mijlocul soldaţilor şi-l duse In S-ta Viner), de-I ascunse În pivnita crtşrnet Jut Slibi. Ioan Creangă a făcut şi politică; iată ce ne spune singur intr'o insămnare a sa :2) "De la 18ti6 pănă Ia 1872, am făcut şi ceva polilicale. In tnlrunirile de la primărie cine era mal guraliv de cîl mine, Bută, Damaschin şi Corduneauu ? Alegeam şi culegeam la deputaţi şi la membri cornunalr, tot ce era mal bun în fracţiune». El a făcut parte din Fracţiunea liberă şi independentă şi a fost unul din duşrnanil cel mal tnfocaţt a-I societăler Junimea, In sinul acester socielă ţI se afla după cum se ştie dl. Iacob Negruzzi, care într'una din salirele sale «Electoralele>, botezase pe Creangă, care pe aluncr era diacon, cu numele de Popa Smîntînă, alri­ buindu-i-se următoarea frază ea rostită de dinsul într'un dis­ curs : «In ţara asta n'ar fi rău dacă ar fi bine». SA spune că şi o altă chestiune personală l'ar fi tndepărtat de această socie­ late"], al cărut strălucit membru devine mal ttrziu. După anul 1874 vine acea perioadă din viaţa lut Creanga, in care dînsul începe a scrie şi a ne da acele minunate poves- 1) Metoda noua de scriere şi cetire pentru eL I primarii, Invaţătorul copiil"l'. Poviituitorul la cetil'e prin scriere, dur'l sislf'll1a foneUcă. Geografia judetuluI IaşI. Harta judeţuluI laş\. Regulile 1. l'omîne. de T. Maiorescu. (M, Lupescu Alman. lnvat. pe 1902). '!) Gl'ig, 1. Alexandl'es"n. Biog. p. 14. • 3) Ari. GOl'ove1. Şezăl.oal'ea p. 193. A, V. No, 12, [322] 322 Ioan Creangă li li UrI, podoaba Iiteraturer noastre. Duşman la început Junimeî, Creangă din dragoste pentru Iiteralură tit şi din vneţărmurilaj iubire ce avea pentru Eminescu, care era mal de de mult mem­ bru al acester s(L',ietl1ţr,inLI'ă şi dinsul in sinul Junirnel 1), De cum celi povestea�S'Jacra cu fret Nurori», toţI au lnţă­ les că au "de a face cu un mare talent, aşa că organul socie­ tăţef Junimea, Convnrbirt literare, publică timp de 10 anI 1876�- 1886, scrierile lur Creangă, Imprejurările aceste, apropierea şi prietenia eu oamenii cel mal de sarnă, tuteligenţele cele mar -strălucite ale Iaşului, nu-l schimbă întru nimic pe Creangă. El rămîne tot omul Cl1- viincios blind, bine voilor pentru cel miel, căutînd· în tol-dea­ una a-I îndatora, cum făcuse huuă-oară cu purtătorul de păpuşt Ioan Hăngan, căruia i se luase acest drept şi pentru care Creangă alerga pănă ce i-I capătă din nou, Ort-care ar fi fostcnnoseuţit lul stătea de vorbă Cu dtnşir, le ascultapăsurile şi-t povăţuia, Decorat in 1878 cu Bene Merenti clasa Il, iar in 1883 cu Coroana Rominief, în gradul de cavaler, el nu purtă nici odată aceste decoraţir, atit de bine meritate, I Creangă a fost membru onorar şi al societăter Academice Literare Romtniea Jună din Viena, iar pe' timpul cînd Vasile Conta era ministru, a facut parte din consiliul general de instrucţie. Cam de pe timpul inlrăreî lut în Junimea, trebue să fie şi aceasta a doua fotografie ee reproducem, fotografie ee nu ştim de a mal fosl dală de vre-o revistă 2). Partea cea mal duioasă din viaţa lut Creangă e priete rIa lUI Cll Mihail Eminescu, Creanga n face \cunoşlinţa pe la 1874" cînd poetul era revizor şcolar; de la Incep\!t se feagă Între aceştI doI matI oamenI (') strins;1 amicitie, ce nu-! !)i'i.r'ăseste de cît atuncI . \ . cind motll'tea răpeşte pe Mihail Eminescu, Mult s'au illbit aceşlI dOI oamenI şi niei nu putea fi alt-fel, cînd de la cea dintăi ve- , . 1) D-I Alexandl'escu spune că Creangă a fost Introdus in .Jnnimea de către d-}' Castan; dI. A. GoroveI, scrie Însă cum că Creaugă îl spusese r;l EinineSCl1 cu Bodllăre!'lcu îl dusese!n socfetatea: Jl.ljuimea_ 2) Fotografia e .făcută În atelierul d-lul Heck din Iaşl, care. IIvÎlld huna-V'oiuţă să caute, a g;lsit că e făcută pe timput războiulur din 1877. I "if I I �- -���-_.�.�._�_ .. -'�--=="�:;;;:-�=---=---'- c::::.��_ C:c-c __ .T�_�.=_�'_�-'� ���. �-_-�- .. - �.. ••• L [323] Ernilgar 323 dere s'au pătruns U11ul pe altul, s'au inţăles. OamenI simpli In apucălurr, iubilort de linişte, admiratort a-l romlnismulul prietint a-r celor asupi-ilr, el se asernănan în toate privinţele, Ioan Creangă a păstrat plnă la sfirsitul vieler lui, un adevărat cult pentru Eminescu, Ioan Creangă a fost printre puţiniî oa­ menI, care Încă trăind nefericitul Eminescu, ti considera drept un mare poei, drept cel mal mare al rominilor. IaU\. o tnsem­ nare găsită de dl. Teodorescu Chirileanu pe una din cărţile lut Creangă, ce o păstra ca amintire de la Eminescu: «Din cărfile subscrisului Ioan Creangă 1878, Dăruită mie de dl. Mihail Emi­ nescu eminentul seriilor şi ce! ma! mare poet al Bominiior . 1878)1). III boiâeuca din Tldill, În căsuţa cea mică «povtrnilă in spre cădere», CII odăiţa eJ cea hrentuiiă, au stat de multe 0/'1 împreună aceşti doI marî scriitort al noştri. Acolo Ioan Creangă 1). Şezilt, A. V. No. 12 p, 213. [324] II I 1) Al', GOl'ovef. Şezi1t. A,V, No. 12. p. J94, I 2) Tbeodoreseu Chil'iJeanll. ŞezăI. acelaş număr. p. 213, ! .,1 t i .� t t 1 Ioan Creangă 324 I a scris minunatele r POVi!ştr, nepreţuitele Amintid, iar M, Emi- nescu Doina 1), acea bJcată măiastnl, unică în felul el. Acolo au visat Impreună de vremurr nar bune pentru tam ce-l Iasa în a tit de rele! De mare jale se umplu sufletul lUI Creangă cînd Eminescu fu lovit de nebunia. De acu In colo In loc de a se mar Intilni cu dinsul in bojdeuca lut, se ducea de-l vedea Ia Mănăstirea Neamţulur, la spitalul de alieuuţr, unde podul era Inchis, In pri­ vinţa aceasta gasim o însemnare rămasă pe una din cărţile lUI: Z) «In 2 Fevruarie, dimineaţa, pe la vre-o 6]1 ceasurr, am văzul un curcubeu frumos in spre răsărit, privindu-I din corirloru] ar­ hondal'icuJuI de la Mănclstil'ea Neamtulur, cînd am fost cu V. G. Mortun să vedem pe M. Eminescu!.. .. 1887». Bolnav el tnsuşr de epilepsie, ce-l apucase cam de prin 1877, suferea greulăţile vieţei şi a boalet eu răbdare, pănă ce într'o zi, 31 Decembre 1889, şase lunt de Ia moartea lut Emi­ nescu, ne părăseşle şi el. CI'eangă işi lăsa bojdew:a, pentru a se aşaza «în cei trei coţt de pămînt, În care se Închee toată scofala pe lumea asta s! Moal'lea lut Creangă facu putin sgomot, căct el fugise in tot-deauna de acele IUCI'Ul'f ce i-ar fi putut a­ sigura seria discursUl'ilo!', rtdiearea monumeutelmţ A murit după cum şi trăise, ca 01'1 şi care ţ:lmn din HUInulcşlir Jur, Ia care de sigur s'a gîndit În tol-deauna! Ioan Creangă nu a scris mult., De la el ne-a rămas un volum de Pooeştt şi altul de Amintirt, Nu a scris Uluit, nu pentru că limpul i-ar fi lipsit, sau pentru că necazurile nu i-ar f \ dat ragaz să scrie. Creangă a trecut În t�t-deaulla pasurile vie- ţer, cu surîsul pe buze, ascunzÎndu-le vcşnif sub cîle vre-o glumă, Creangă nu a produs mal mult, pentru că dinsul a facut parte din rindul acelora cari nu scriu siliţr, ci numaI alune) cînd sufletu lor iI indearnnă; <'Ind ce au de spus e tr'ăit şi e I i I i [325] Ioan Creangă 325 trăit cu nespusă mulţumire, cum e la Creangă copilăria- descrisă în Amintiri, sau cind e auzit şi auzit CI] plăcere şi picepere cum su n t Pooeşille. Pe Creangă l-an mişeal in tot-deauna acele poveslirr năs­ eule din sînul ruaser populare, din care pl se trăgea deadrep­ Lul şi mal mult ca orrcine a fost in putinţă a le înţelege, ba mar mult intii, a le da iaraşt infrumusetate printr'o haină atît de rnăeshilă nun e acea a limbel în care dinsul le-a îmbrăcat. Să povestească iI plăcea lul Crcagă, ca OI'T cărut lrăitor la ţară. Asia il face a ne descrie Copilăria, o minunată poveste şi din­ sa, cact ea e timpul in care I egăna ţT pe aripile neştiinţeI ne­ am crezut de atitea 01'1 cind Feh-Frumoşt, cind balaurr, cînd imparaţt tnculectnd vre-un băţ, cum spune Creangă, pe care- J luam drept cine şlie ce cal năzdrăvan. Creangă a iubit mult trecutul şi numai urare 01'1 cînd scrie îşI aduce aminte Cel trăeşte cu mult după cele ce ne spune, lai' cind îşI aminteşte, aceasta pentru o clipă, două numar, căct Îndată apa povestire! II smulge iarăşi pentru a -1 duce cu dînsa, domol, li­ niştit. Iubim trecutul, nu după cum se zice pentru-că el cuprinde suferintt ce nu mal au fiinţă sau pentru că departarea ni-l a­ rată mal plăcut vederilor minţet ci pentru-că de dinsul se ţine Copilăria, această vreme de aur, singura par le din viaţă la care gîndim cu drag ca şi Creangă, singura ce ne atrage mereu cu dorul in urmă. «HaT mal bine despre copilărie să povestim, căct iea singură. este veselă şi nevinovată, Şi drept vorbind acosta-t adevărul» ne spline Creagă ; iar mal încolo după ce arată jo­ curile cele atit de fermecătoare ale copilăriet, adaogă: «Aşa e­ ram ieu la vrlsta cea fericită, �i aşa cred că ati fost toţi co­ piii, de cînd i lumea a3ta �i pămîntul; mi1cal' '3ă ziră cine ce-a zice.» Lingă PoveştI, Creangă a alipit Amintirile din copilăr'ie �i s'a oprit aicI, P,'ezentul nu-I intere3ază, lasă altora sarcina de a arMa cum a lriHt. dinsul, taran din HUl11uleştf. în mijlocul hoel'ilo(' de la tirg, Ioan Creangă ne-a lăsat saiel'i1e lU,I, fără a se gîndi la [326] 326 Emilgar viaţa lor, fără a'şr da sarnă că in ele, noI îl vom păstra ca pe cel mal mare scriitor' popular al nostru, Dorul de a povesti il duce în stnul societălel Junimea şi tot el îl face a scrie, Necăultnd ase impune nicr odată, în scrierile luI nu vom găsi nict un rînd care să ne arăle vointa .lul de a străluci, de a eşi În vederea tuturor; şi tocmai acest lucru e cea mal mare calitate a lut, ee numar la dinsul () putem găsi. Proza lUI esimplă, curgătoare, puternică de muJle 0/'1 nu­ mar prin faptul că expresiunile sunt tocmat acele care cores­ pund mar vbine vcelor ce dinsul vrea să spună. Creangă a fost cel mal mare cunoscător al limbeI noastre. Intre Arninlirr şi Poveştr, de netăgăduit e o deosebire. Cele dintăt sunt scrise cu mal mult foc, cuprind mal multă o­ riginalitate. Pricina e că sunt trăite. Amintirile sunt o rnlănţuire de Intîmplarfpelrecule În cel dinlăI ant al vieţeI luI Creangă. Inlrmplărt simple, de neobser­ vat ca interes înt ele lnsăşt, inltmplărr care descrise de către uuscriilor de a doua' mînă, nu ne-al' atrage, nier face a le tII'­ ma cu un interes atit de mare, cum le urmărim pentru chipul în Care Creangă ni le-a redal. Şcoala În care Creangă a învăţat, fugile lut cind dintr'un-loc, CÎnd din altul, sburdălniciele lul ca: luarea pe ascuns :;t unor cireşe, prinderea pupăzeI, joacele lUI cu milele sunt lucrurr care nu ne-al' impresiona dacă Creangă nu le-al' fi redat cu un farmec de nf(;"pu;;. Inlorsătura istorisiret, sftrşilul e! tot-deauna neprevazut de cătră celitor, glumele spuse cu atith seriosilate şi Incredere, puse atit de bine la locul 101', cuvintele şi expresiunile pitoreştI ale poporulur, in mijlocul căruia parcă, ne aflăm cînd citim pe , Creangă, ne umple sufletul de o multud�ire nemărginită. Scriitor .senzaţlonal, I:um ne spune �u netăgăduită dr'eplate dl. Iorga, In admil' de la pădurea din Du­ mesnicu, ni se umple parcă sufle tu de o adîncă duioşie, loc­ mal pentru prea marea seninătate cu care Creangă ştie a vor­ bi de vremile atit. de fericite prin care şi nor am trecut, şi pen­ tru care poate nu avem sufletul făcut a simţi la fel cu dinsul: «Aşa era mama în vremea copilărieî mele, plină de miounălir, pe cii. Imt aduc aminte; şi-ml aduc bine aminte: căc] bra­ ţeh'l el m'au leganat, cînd îl sugeam ţîţa cea dulce şi mă alin­ tam la sinu-l, gtngurind şi uttlndu-mă în ochiI el cu drag. Şi singe din singele el şi carne din carnea ei am tmprumuîat : şi a vorbi de la dinsa am învăţat .. Iar lnlălepeiuuea de ia Dum­ nezeu, cind vine vremea de a pricepe omul ce-I bine şi ce-r 1':1(1 2) Multe neasltrnpurt ne istoriseşte Creangă, ce se leg unul de altul, făr ă nicj o pregătire, aşa la voia Inllmplărel, după cum şi viaţa e croilă, Fie-care din istoriile lul ce intrupează a­ minl.irile, poate fi luată in parte avind un început ce se desi­ nează bine, un miez şi un sfîrşit tot-deauna atît de glumeţ pen­ tru a'ţ! putea smulge lin ris pornit din inimă şi a te inarma cu o nou:"! mulţumire pentru istorisirea celor ee urmează. A­ şa spre pildă, cind Creangă vrea să ne islorisiască, mersul prin sat cu pluguşorul în noaptea dinspre sfintul Vasile, după ce sfîrşeşte istorisirea anterioară printr'o zicătoare populară ha- 1) Amintit·} p. 33. 2) p. 35. 3 [330] 330 Emilgar zlie, incepe, pentru a intra în miezul istorisirei ce vine la rind, prin a ne spune că: «La Crăciun, cînd tăia tata porcul, şi-l plrlea şi-l oparea. şi-l Invălea iute cu paie, de-l Inăduşea> el făcea «un chef de mit de ler.» că doat' el avea să mînînce coada porculul friptă şi avea să iee beşica pentru a o umplea cu gra­ unţe s'o zurue după ce s'a usca, şi spunludu-ţl toale aceste pentru a face inceputul aşa pe nesimţite, de odată esclarnă : «Şi să nu-nu uIt cuvintul»; (de care în treacăt fie zis nicl nu era vorba) «Odată la un Sfintu Vasile» .... Şi-ţi duce aşa istori­ sirea a căreia miez e mersul cu uralul în care ts daţI afară de pe la toţi şi alungaţr, �isfîrşeşte spunînd cit se poate de serios că: «după ce ne arvonim nor şi pe la anul, cu jurămînt ca să umblăm tot împreună. ne-am despărţit unul de altul, răbegitt de frig şi hămesitt de foame, şi hal fie-care pe la casa eul ne ne are, că mal hine-I pare.» 1) De la această istorisire Creanga trece la alta: . 44. 2) p, 4:), 3) p, 416. [331] Ioan Creangă 3BI rată Humuleştir şi ne descrie împrejurimile lul, cele atit de fer­ mecătoare, nu se pune a ne vorbi mult despre măreţia locu­ riia!' şi ne descrie mal mult calităţile oamenilor ce le locuesc. Ne spune ast-fel despre: «Ceahlăeşlir, Topoliţa şi Ocea, care a­ lungă cioara cu perja În gură tocmai dincolo de hotar», despre mănăstirea Varateculul «unde şi-a petrecut viaţa Brtncoveanca cea bogată şi milostivă»: sau despre Filioara «hăţaşul căprioarelor cu sprincene, scăpate din mînăstil'e»,I) Numai cînd ne vorbeşte despre Cetatea Neamlulur, care se află pe un deal plin de U­ hărăl, adaugă nota lut personală; cea «fngrădită cu pustiu, a­ coperită cu fulger», 2) Ce'! dreptul nimeni nu a spus despre cetatea Neamlului În mal puţin, mal mult de cit Ioan Creangă, Du­ pă ce spune aceasta, Creangă trece repede la mersul natural al istorisirei lipsită de figun de stil, căcl zice el: «Asta nu mă priveşte pe mine, băiet din Humuleştt. Jeli am alb treabă de făcul : vreti să-mt dau samă despre satul no slru, despre co­ pilăria petrecută îu iel şi atila-t tot.» 3) Bine voitor pentru tOţI, cum a fost şi'n viaţă, Creangă e bine voilol', şi cu fiinţele din scrierile lut. Ironia luj o lndreptală mal mult asupra tnprejurărilor care silesc pe oamenI a fi cum sunt. Prosliet lut Trăsuea, atit de admirabil descrisă, Creangă îl opune oare-cum felul încurcat şi greu al cărter pe care impre­ jurările îl silesc să înveţe, iar' pe toţI ceilalti tovarăşi, ce şI frîngeau limba dondănind ca nebunit pe dinafară cele de prin c.lrţf, ţi-I face oare- cum simpatici adăogînd cum in mijlocul a­ ce5(01' silinţî peste puterile 10l' «of tau din greu, ştiind cîte ne­ voI îl aşteaptă acasă.» Amanuntimile prin care de multe ori, Creangă, trece in is: torisirea nnut fapt, dau trumuseţa scrierilor lut, Afară d« aeeasta e şi Locmal car'adel'istica poveslilot'uln( care caul;'\ mCl'ert a le încredinţa de spusele lUI, chiat' de acele care depăşese lumea 1) Amintil'l p, 72. 2) p. n 3) " p,73. [332] 332 Emilgar aevea, prin rît mal multe probe. In Creangă aceste amănuntirnl alterneaza de multe ort cu părţile schiţate în ctl.e-va cuviule numar, Iar cind e vorba la adică, Aminlirele nu sunt după cum am spus, de cit. nişte arnănuutimt, care daca ar perde din slă­ ruintă in unile din părţile lor, al' perde tol tarrnecul ce'l au. In Povrşti intilnim aceiaşt limbă neaoş rominească, ace­ leaşr calitau stilistice nepreţuile, ca şi'n AmintirI; • rine înţeles nu le putem compara cu ele în ceea ce priveşte originalitatea. Poveştile Irebuesc să rămle aşa cum tradiţia populară ni le dă, şi numar forma in care le lnbracă aparţine acelul ce le scrie. In poveştt însă, cum e de-o pildă Soacra cu trei Nurori, în care tipurile sunt luate din lumea aevea, iar acţiunea ţine mal mult de vremurile noastre de cît de legendă, Creangă alipeşte tipul intilnit cîndva În viaţă, de acţiune şi duce po­ vestea mal la îndămînă, bine înţeles fără a-I depăşi limitele în care dinsa il ţine Închis. Tipurile în acest caz sunt pipăite, schi­ ţale în scurt, după natură. Aşa îutăia noră era enu prea tînără naltă şi uscătivă, Însa robace şi supusă»; 1) a doua ca şi cea dinlăiu, «cu deosebire numar că aceasta era mal în vrlstă şi ce­ va încrucişată, dar foc de harnică;» 2) a treia era «o noră pe cuplioriu 3). Băetir babel erau «nalţi ca nişte brazr, şi tarr de virtute, dar slabl de minte.> 4) iar baba «rodea În nurori, cum roade cariu! în lemn». Actiunea ce le leagă e puternică, prea pulerniră in unele ptlrţî, nun e partea în care se descrie schin­ giuirea babel de călră nurorr, descriere ce ne depărtează prin ea insăşt de firul lJazliO de pănă arurn al povestirei. Creangă Însă • şi aci, ta şi'n Amintirt, ne împacă iară-şI printr'o glumă pusă la locul el. Aşa după ce ne arată cum\ nurorile trlnliră pe babă cu capul de pet'etI; o frăminta!'ă eli piri6arile şi'J mal st!'{lpunseră şi limba cu un ac, pt'esttrindu· i·o apoI cu �are şi piper, ne adaog[t apoI că «o aşezal'ă Intr-un aşternut curat, ca să-şI mal aducă I 1) V. Poveştl. Soacra eli treI NurorI. p_ 4,_ 2) p. 7. � p. & 4) p. 3- [333] Ioan Creangă 333 i J aminte de cind era mireasă». 1) Fără voie risul ne cuprinde şi nu ne lasă pănă la sfîrşit, cind Creangă, ca tot-deauna, aruncă o ironie ce se cam potriveşte cu multe din ziua de azt : «Baba muri chiar în acea zi şi nurorile desplel ite, o boceau de vuia salul,» iar femeile de prinprejur zicean la ingropare despre Soa­ cea cu tret Nurort : «ferice de dînsa c'a murit, că ştiu că are cine-o boci». 2) Cind de la tipurt ca aceste lrect la tipurile legendare ale po­ veste! lut llarap Alb, deosebirea e mare. Aci naturalul trebuind părăsit, Creangă îşI pune imaginaţia in joc, adăogtnd la tipurile neatinse în ceie ce priveşte tradiţia, cîte o notă personală pentru a le tuvedera mal bine. Iata cum descrie tipul lut Gerilă: In tăI ne dă tipul tradiţional aşa elim îl arală povestea, o dihanie de om care se plrpălea pe ltngă un Ioc de două-deci şi patru slin­ jinl de lemne şi tot alunct striga cît îl lua gura că moare de frig 3). Apoi pentru a ne fixa tipul şi mal hine în partea tur hu­ rnoristică, Creangă adaogă: «avea nişte urecbt clăpăuge şi ni­ şte huzoare grose şi dăhălăzale. Şi ctnd sufla cu dinsele, rea de deasupra se restrlngea in sus peste scăftrlia capulul, i 11' cea de desubt atirna în jos, de-I acoperea pictecele.> 4) LuI Ochilă îl pune În gură următoarele: «Deasupra capulut meu văd iearba cum creşte din pămînt, văd cum se rostogoleşte soarele după deal, luna şi stelele scufundare în marea, copacii cu virful in jos, vi· lele Cll picioarele în sus şi oameniI umblînd eu capul intre u­ mere.» 5) [ar' lUI Seiilă îl ţîşnia «apa pe nărt şi pe urechi, ea pe nişte lăptoace de mort>. 6) In legătură cu tipurile din Harap Alb, descrierile lucrate cu mal multă stăruinţă, sunt mat puternice, admirabile. De ti­ pul atît de maestru arătat al lUI Gerilă, se ţine poate cea mal 1) Poveştt p. 13. 2) p. 161. 3) "Jl. 209. 4,) "Tipurile cind îşI drL oslenealrt S[l le wgrăvească, în poveştJ mar ales, arată o imHginaţie uriaş de humorislici\; dovadă descrierea luI Gerilă ('are, cînd sllfHl in "huzoaiele lUI groase şi dClbă]flzale", lina i se dă peste (:ap pe cind eea·]·alli1 îl ajunge la pîntece". (N.lorga. Schiţe din L. R. r. c. p,81 5) Pove§tl p. 243. 6) p. 242. [334] 334 Emi1gar frumoasă descriere din Poveşl ; gerul tmprăştiel în natură de su­ flarea lUI: «vintul gemea ca un nebun, copacir din pădure se văl­ căraii, pietrele �ipau, vreascurile ţiueau şi chiar lemnele de pe Joc porneau de gel'. Ieară veveriţele, găvozdite una peste alta în scorburr de copaci, suflau în unghit şi plingeau în pumnr, hlăslă­ mmdu-şt ceasul in care s'au născut». 1) Frumoasă e şi călătoria lUI Făt-Frumos, prin inăltimea Iă­ rier, pe calul S2,U năsdrăvan l «Şi odată zboară calul cu Harap Alb pănă la nourr, apoI o iea de-a curmezişul pămtnlnlut, pe deasupra codrilor, peste virful munţilor', peste apa mărilor şi după aceea se Iasă încet, încet într'un ostrov mîndru din mij­ locul unel mărr, lîngă o căsuţă singuratică, pe care era crescut nişte muşchiu pletos de o podină de gros, moale ca mălasa şi verde ca bura te eul» . 2) Cîte odală, Creagă pentru a mal schimba mersul poveste! îşI dă şi el părerile lUI, sprijinite pe cite-va zicătorr, aceasta pentru a te lega mal mult de ceea ce ţi-a spus pănă acum, dar fără a'ţ[ da a înţelege ce are să se lnt imple, caulind Întot­ deauna a te surprinde: «Şi gindesc ieu, că din ci ud nespălatt cîţI merg cu Harap Alb, i-a veni iei vre-unul de hac : ş'a mal da imparatul Roş şi peste oamenr, llU tot peste butuci, ca pănă atuncl. Dar iear mă intorc şi zic : mal ştil cum vine vremea? Lumea asta e pe dos, toale merg cu capu'n jos; unul macină la moară; puţiu) suie, mulţi coboară. Ş'apol acel unul are a­ lunct ru mînă şi pînea �i cutitul şi taie ele unde vrea şi cît îl place, tu te uiţi şi n'ar ce-I face. Vorba ceea: cine poate, OH­ se roade; cine nu, nicl carne moale." Asa si Harap Alb si cu al săl ; poate 01' isbuli să ieie fala îl�Pă'l'al�lul Hoş, poate' nu ; dar acum de odată el se tot .duc Înainte si mal la urmă cum \ . le-a li norocul. Ce-un pas;" mie? Ieu sunl dator să spun poves- lea şi vă rog să ascultatr» 3). Şi ast-feliu făcîndu-te mal curios duce povestea înainte. ]) Poveşlr p. 24-0_ 2) p. 21:.1. ;3) j). 248, [335] Ioan Creangă 335 o dulce poezie împrăştie cîte 1) dată scrierea lut Creangă, poezie In proză, menită a da lin farmec deosebit; mal puternic încă de cit atunci cînd Creangă fără voie poate, alunecă de dă povestirei o formă mal techuică, versificlnd păl'ţi din ea, cum sunt cîte-va din Harap Alb. Intre Poveştt şi Aminlirt am putea pune povestea lui MOI} Nit:hifor Coţcariul, cel care avea numaI iepe albe, pentru-că ele îl slujiau noaplea la drum de tinare. In această povestire tipurile il sunt necunoscute lul Creangă, iar locurile in care acţiunea se petrece il sunt ştiute. DecI ea ţine şi de Amintirt şi de Poveşu. Acţiunea se reduce la o simplă călătorie, care făcută după cum am spus prin locurj atit de bine ştiute de că­ I,I'ă autor, îl dau prilejul a vorbi despre ele, legindu-Ie din cind În cînd cu vre-o întîmplare pusă În gura lui Moş Nichilor. A­ ceastă povestire, mal mult ca ort-care, ne arată prin simplici­ lalea subieclulut el, talentul de povestilor al lut Ioan Creangă. «Un alt scriitor, zice Dl Iorga, n-ar fi scos nimica dintr'o Iernă ea aceasta, de o simplicilale exlra ordinară». Creangă însă ne face a o urma cu un mare interes, cu o mare veselie. latre Moş Nichifor, glumetul, cărulaşul deprins cu drumul şi mal eu sarnă ClI iepele lut pe care le îndeamnă la mers prin fel-de-fel de strigăte şugubete şi Intre Maica, jidauca fricoasă şi prepuelnică, se încinge un dialog, miezul lucrăret, atît de natural, de bine I'e­ dat, că tol al vrea parcă să asculti pe Moş Nichifor istorisind la fie­ care cotitură a drurnulul, de hoţi, de lupt şi cite nu-l treceau prin cap şi pe Malca răspuuziudu-r cu gura pe jumătate şi cu frica 'n sin. Creangă a scris şi cîte-va istorisirr pe care dinsul le nu­ mea Anecdote. In una din nuecdotele sale ne vorbeşte şi des­ pre Popa Duhu; fostul lut profesor, care după ce-o murit, ue spune Creangă, nimeni nu l'au mal vazut «bădărlăiud pe uliţile Inşilor» şi ne arată sub o formă foarte bazlie «inceputul spiri­ tiştiJoI' În IaşI», Adînca inţălepeiune a popol'Ulu( nosh'll de la ţară, din si­ uul căruia Cl'eang[t venise şi pentru ('are arată o mare iubire, ne-o arată în .Ioan Roată. [336] 336 Emilgar Cu drag trebue să fi scris el aceste rtndurt şi cu drag a pus in gura Iul Moş Ioan Roată acele puţine cuvinte pline de adevăr, rare arăt o tnlreagă stare de lucrun, Pe obrazul ţaranu­ lut pune sărutarea Iul Vodă Cuza, ca o mlngtere, singura ce PIl­ lea şi Creangă trimite, acelora în mijlocul cărora trăise altă-dată! Unic în literatura noastră, Creangă îşI are locul sen de frunte, fiind singurul care a scris intr'o limbă ce într'adevăr e a noastră. Ioan Creangă va rămînea poate unic şi de acum îna­ inte, dat fiind împrejurările de aslă-zt, cînd toţ! se lnvăluiesc Intr'o cultură străină, tmpeslriţtndu-şî nu numar inspiraţiile, dar mal cu samă limba. Creangă nu a cunoscut alta, decr nicl o literatură străină şi cine ştie dacă tnsuşt nu a fugit de ele. A­ cest lucru ni la păstrat curat (';1 un cristal, pentru a ne putea lăsa de pe urma-I, acea comoară de pietre preţioase, care-s scri­ erile lut. Născut In judeţul Nearnţulur, în preajma vestite! Cetăţi a lul Ştefan ce! Mare, Ioan Creangă poate fi luat drept cel din urmă urmaş din vlăstarul Plăeşilor cari alt apărat-o, şi cari alt vorbit aceiaşt limbă plină de farmec şi de voinicie! III Asupra llfanuscriptelor lUI 1. Creangă Manuscriptele lur Ioan Creangă, sunt parte imprăştiete, parte pierdute eu desăvîrşire. Lucrul acesta opreşte În cerce- I tare, pe acel care al' vrea sa le studieze, Se ştie însă sigur că in afară de Poveştile tipărite în vo- I lumul J al scrierilor lui Creangă, au mal rămas de pe urma lur mal multe altele, pe care dînsul n'a putul a le �fîl'�i. Aşa, tocmai acum în aniI din urmă 's'a găsit o Poveste a lUI, nesfîrşită, Fât-Frumos fiul Epel, care s'a publicat in revista Convorbire I Literare. In afară de aceasta, e cu putinţă ca autorul poveştilor [337] Ioan Creangă 337 şi a Amintirilor, să fi scris măcar în parte din acea piesă de teatru cu subiect ţărănesc, despre care el vorbea adesea prie­ Ieuilor sef. 1) In cazul cînd s'a pierdut, ori-cine poate înţelege golul lăsat în literatura noastră, prin nimicirea pieset unul scrii­ ta!' cum a fost Ioan Creangă, singurul care al' fi putul a ne lăsa cea mal fidelă icoană a vieţeJ de ţară. Csea ce ne face a crede că În adevăr Creangă a scris lea­ tru,. e că s'a găsit o foaie, învederat dintr'un manuscript întreg odată, în care se află inceputul unet comedil : «Draqoste Chioa­ ră şi amor Ghebos>, Piesa aceasta deşi ou luată din viaţa [ărănească, poate fi o indrumare spre ceea-laltă, o încercare cătră un gen cu totul nou pentru Creangă, pănă atuncr. De alt-mintrelea el obişnuia a face tnsărnnărr, studit miel, observaţit, însă toate acestea nu­ mar aluncr cînd simţia nevoia de a le face, cind cele �e scria n erau cu totul cunoscute, şi în chip plăcut cunoscute. Aşa se face că şi această comedie, «se petrece într'o căsuţă din Tata­ raşr, pe malul Căcăiner, unde-I locul dragalaş, ... l> cu alte cuvinLe cam prin inprejurimea lur, In aceiaşi mahala. Tipurile, crlmpe­ iele din dialogurr, apucăturile cele atit de hazlit in naivitatea 101', l'au lovit şi pe Creangă în chip plăcut şi l'au îndemnat poate într'o clipă de cine ştie ce îndrumare sufletească,' S1:\ le descrie. Se mal găsesc tret fragmente din amintirea a IV-a, cu data: da�f 1888, Iunie 29», scrise În albumul regretatulut E­ duard Gruber. AI' fi de dorit ca acest album, în care mi se pare că a scris şi Eminescu cît şi alţI poeţr, să'şt găsească un loc de adăpostire în care să'l ştim ferit de soarta celor-lalte ma· nuscripte ale lut Creangă. 1) "Part:ă-I aud cum spunea Înainte de a muri, aşa uitiudu-se in sus şi cu o eăutătură insplrată : "Hd, dacă oiu 1lI1I1 1. r: ăi, am să fac eli şi ti piesă de teatru tărăneaseă ". L·alf� Întrebat de cite-va 01'1: "Ce faci Moş Creangă cu piesa cei a ?" "SUl1 o ledl'ă măr bilete, cu Irenchea flenchea trei Ier părechea nu :se faee treabă în lumea 1IStll", Tllspuudea el dus pe gindul'I. (G. I. Alexan­ ures.;u. Şezătoarea No. 12 A. V. p, 187). [338] 338 Manuscriplele Poveştilor şi ale Amintirilor' sunt pierdute mal de-antregul, afară de cîte-va foI scăpate ca prin minune. DI, Gh. 'I'eodorescu-Chirileanu, care cu ocazia scoaterei numă­ ruluî comemorativ al revistei Şăzătoarea, la împlinirea a 10 ani de la moartea lut Creanga, Il vrut să facă un studiu asupra ma­ nuscriptelor marelul povestilor, a umblat tot laşul şi s'a iute­ r esat chiar şi în alte oraşe unde credea să găsească vre-o ur­ mă din ele, ŞI cu toale acestea nu a isbutil să afle mal nimic. E insemnat a se şti cum se păstrează aserninea lucrurt la pul In ţară, Să povestesc dect odiseea manuscriptelor lut Creangă. In eercetarea ce întreprinse dl Chirileanu, :!le adresă mal lnlăt la Il-nit A. O. :XenopCll şi Grig. I. Alexandrescu, car] în adevăr neâvtnd nicl un tiiilnusCrÎpt de a lUI Creangă; nu pulură a'l da hiel un sprijin, Cînd sia tipărit volumul, toate rnanuscriplele gă- 5Î\e alune! s'au dat In paslrarea lUI Gruher pentru a fi studio ute j murind însă dinsul, dona Gruher vlndu biblioteca soţului Mu; O�lIlI 01'. A. Mendel. In acea biblioteca se afla şi ma­ nuscriplele lut Creangă. OI. Mendel tnpovoral cu o ast-fel de sarcină, aruncă cea mal mare parte din rnanuscripte la gunoin dind însă o rămăşită (<> 1) O-luI profesor Gh, Scobal, din Ia?J. Aceste hu-lit, OI Meudel le dă fără nici o plată, «afară de o poveste pornografică de Creangă, Iulitulală «Ionică cel Prost», pe care i-a dat-o numai cu împI'lltllul.».2) Tul la domnul Mendel se a­ f1;\ şi albu1nttl luI Grubcl', deSI}re care am \OI'bit. Iată de ce am avul drr.plate cînd dOl'iam albumuluI Il soarW mal feri- \ cită, de !.:il «sarcina dc hîrtiI» cum \� numit dl Menoel mallllS- eriptele luI Creangă, E o sarcină ill\ adcval' să păslrezI nişte hirUl scrise într'o limbă (�a['e nu e a la, pentru o litei'alun\ ce nu-tI aparţine; daI' în cazul acesta \,el mal bun lucru nu e să le aruncI la gUl10iu ci S:1 le daT alluia în păstrare, DI. Swbai, care după cum am spus, s'a bucurat de buna I i , ! ţ/' rJ I " " " " " " " 1) Gh, Teodol'escu·Chirileanll_ Şezătonrea A,' V_ Nu. U. p, 210' 2) [339] vOInţa d-Iut MendeI. a refuzat pentru motive- ... care nu se În­ înţeleg, a da manuscriptele să fie văzute de călră dl Chirileanu. In 01'1- ce caz manuscriplele lur Creanga şi a orI cărul seriilor mare, chiar cind se află In sarna unet singure persoane, npnr: ţine tuturor acelor, cari cu dragă inimă ar voi să le studieze, MaT cu sarnă cînd, după spusa d-lur Mendel, În samn dlul Sco­ bal se afti «o mulţime de tnsămnărt, brulioane de file poveşti· 101' cu mici �tei;sahm, F'i�rISOl'r ş. a.> 1) Copia celor trer Fragmente din AmintirI, precum şi auto­ graful prefeter de la volum, �e mar rămăsesi din iul huplare d-Iul Mendel, ali fost depuse de cătră dl Chirileann la Biblioteca cen­ trală din Ia�I, DI Chirileanu, află în Urma ca şi d-l Silveslrn, student uni' versilar, posedă cite-Va rnanuscripte de ale iti! Creaugă. Lu­ crul era adevărat; Dlu) le cumpărase cu chilogmmul de la un jidan. Din nenorocire parte din ele fusese înlrelJ'tintale la în· oălirea mărţet l t O!. Silvestru avea nanuscriptele la ţară, şi nnprumulă d-lul Chirileanu numar o foaie din Aminlirt, reprodusă în revista Sezătoarea. Iată ee avea la ţară, DI. Silveslru : 1) Poveslea nesfîrşită "F,H�FrUlllOs fiul Epel", d831H'e care am vorbit, 2) Foaia din comedia ,,[)l'�.gostl� chioară şi nrnoriu Ghebos". 3) Fragmente din poveştile : Ilarap Alb, Ivan Turhincă­ Capra cu trel ezr, cit şi ceva din Amintir). AI' fi fost tare bine daeti D·nul Silveslr'u al' fi ual D-Iui Chiri!eanu tot ce avea aluneca, cu pr'eţul chiar al unul dl'um la ţarii, c[td iah'i ee se Întimpl�i: Ducîndu-se odată DI. Xenopol să eumpel'e ceva intr'o băcănie din stI', Goliel din IaşI, băcanuI tI învăleşle IllcrUl'ile cerute în nişte hirti! a cărOl' scrisoare era mult cunosculă O·lul XenopoI. D-sa cel'e hît'tiile şi vede cu lll::!l'e mil'al'e, munuscl'iptele luI Ioan CI'eangă.! Inlreabă pe băcan daeă mat are asl·fel de hîrtiI şi dinsul il mal dă cîte-va, ..iI descreşlerei poporaţie't roniineştt, în aceeaşi proporţie în care se înmulţesc evreit, prin oraşele ţare]. Am aratat că faptul a­ cesta Însemnează nimicirea clase'{ de '?'.VJ,ijloc naţionale, cu con­ secinţa politică extrem de gravă a inlocuirei noastre în condu­ cerea destinclor poporului rornin, şi am cerut . să se reorganizeze nvăfămî niul proţesional ; să se alcătuiască asociaţiant coopera­ live de consum şi de producţie; să se alipească, pe lîngă şcoa­ lele noastre de meserit, aieliere de practică, in care viitoril meştert asociaţI sub ocrotirea scoalel, î�l VOI' putea agouisi cu­ noştinţele practice necesare şi strînge un mic capital, cu care se vor putea stabili mal tirziu ; să se înfiinţeze breslele ; în­ tr'un cuvînt să se prott[Juiască, pe toate căile, intreprinderile 1) A. C. Cuza. Mesoriaşul romin. Cu o prefaţă. Iaşt, 1893. [348] :348 A. C. Cuza industriale ale romtnilor, in concurenţă cu streinir, cart ne în­ năduşă şi ameninţa să devină st,1p'înU noştri politici, după ce ne vor fi cucerit cu totul ecouomiceşte. De atunct şi pănă astazr, faptele au venit să confirme pe deplin prevederile noastre: poporaţia creştinii din oraşe conti­ nuă să deecrească, pe cînd jidaniI se înmulţesc cu toate sgo­ motele de emigrare, şi aceasta nu numaI in Moldova, ci în toate oraşele ţăceI; viaţa politica a popornlul romin e în plină decă­ dere în lăuntru, mărginindu-se a se învîrti in jU1'U1 budgetulut, În lipsa unei clase de rnij10c puternică, de comercian tI şi indus­ triast romtnr, care i-ar da viată, nefiind siliţI a servi numar am- . . hiţlunilor deşerte ale unor politician! de meserie. In schimb, ca ·0 consecinţă fatal:'> a scăderei noastre, în mijlocul naliuner 1'0- mîne se agilă interesele elementelor streine neasimiJabile, �al'e cer «drepturt» şi fac gălăgie, aşteptînd interventium din afară. • Şi nimic nu poate fi mal dureros şi mal umilitor de cît suferinţele noastre, ca ee se oglindesc în scăderea constantă şi progresivă a elementuluI rominesc de prin oraşe, ce se produce -de ant de zile. Aşa, de pildă, iată care a fost mişcarea popo­ raţiel oraşului: Iaşi, comparînd pe RomînI şi Evret, de Ia 1893 pănă ]a 1901: Oraşul laşi 19.373 8850 Total i 8648.1 11.000 R o:r::cl.Înl \ Evrei I Nascutt r- MorţI I MortI I Născutt 1893 895 1237 I 880 1578 1894 897 1233 I 923 1547 1890 913 835 1015 1676 1896 902 1424 1190 1626 1897 950 1253 9�4 1720 1898 1041 1303 II 1016 1 ()28 1899 1037 1184 87�\ 1637 1900 1102 1225 1086 1297 1901 861 1306 II 934 1264 , Se vede dar că deşi EvreiI sînt mal numeroşi şi se nasc mal mulţr, el se prezintă cu mal puttne decese de cit Ro- [349] pe. A. C. Cuza 349 , . nrlnit ; pe cînd din contra, deşi se nasc mal putim Romtnr, nu­ merul deceselor lor întrece pe al Evreilor, aşa că in aceşti nouă ant de zile, Evreii au avut, in orasul Iaşt, un spor de 5123 ...... . . suflete, pe cînd Rominil au avut, în acelaş timp, o scădere de 2352 suflete. Nu rămîne îndoială că fenomenul acesta de descreştere a elemenlulur rorntnesc, in ţară la dînsul, IşI găseşte explicaţiu­ nea în legea economică naturală, în virtutea căreea popuraţia umană e determinată în tot momentul de cantitatea' m�iloace­ lor de existenta pe care şi le poate procura. 1) Comerţul şi iu­ duslria afltndu-se astă-ZI în mînile Evreilor, care au cuprins a­ proape toale mijloacele de existenţă disponibile prin ar-este ra­ murt de activitate, Rorntnilor nu le-a mal rămas. în oraşe, de cît funcţiunile rău plătite, care nu pot hrăni pe toată lumea şi ale căror număr este limitat, ba a şi scăzut, In ultimul timp, pe urma crizei. De aceea, pe cînd evreU continuă a se înmulti pentru. că li11'/.ita desvoltărei lor este elastică, afacerile comer« dale şi industriale fiind capabile de sporire progresivă, in oare­ ea re limite, Români; continuă a scădea, de oare-ce numărul functiunilor publice este mal riguros determinat. Şi nimic nu ne invederează fatalitatea acestei legI economice ca tocmaI cifrele mişeăret poporaţieI, pe care le cităm mal sus. In anul 1901, du­ pă reducerile făcute în budgetul statului şi pe Unl111 crizet ge­ nerale, vedem că naşierite Rorntnilor din oraşul Iaşi, se coboară de odată la cifra cea mal scăzută, pe care au atins'o vre-o dată de 861 suflete. pe cind decesele 101' se ridică la una din cifrele cele mal marf, eu care se prezintă în cursul ultimilor nouă aur, de 1306 suflete, In acelaşt timp, evreil continuă a se înmulţi, ceea ce dovedeşte că criza pentru dînşii a fost cu mult mal puţin du­ reroasă. putind trăi măcar din rezervele făcute In anil anteriort. Acesta fiind adevărul, rostit în limba exactă a cifrelor, de ani de zile, în faţa peiret constatate el poporulut nostru, era m În drept să credem ea spiritele barbatilor politici conducălor t al partidelor noastre, stăpîne pe destinele ţă.rei, se vor alarma grudiudu-se la mijloacele cele mar nimerite pentru ca Romînif 1) A, C. Ctlza. Despre Poporn ţie. Ta�l 1899. Pag. 274,. [350] >.1'111 !!!II! I t I I li Naţionalizarea Meseriilor să-şi recblcerească pozitiunile perdute în comerţ şi industrie, singurul mijloc pentru a preintimpina scăderea loc constantă la oraşe şi a scapa de catastrofa naJională, care ne ameninţa. Dar aşteptările noastre au fost inşelate. O sumă de fapte stau dovada de indiferenţa absolută a conducătorilor noştri şi de lipsa de8ăvîrşilă de direcţie, în această materie, de un interes vital pentru nor HomîniI; ba mal mult inca: putem chiar vorbi de o direcţiune de a dreptul protiv­ nică intereselor noastre naţionale, bitle înţelese. Penlru a nu pomeni de cît de rmnura meseriilor, cu care ne indelelnicim aice, vom cita numaI cite-va exemple, care vor' confirma acest dure­ ros adevăr, doveditor al inconşuenţe; noastre fenomenale. In scrierea citată, luasem ca pildă de rea organizare a În­ văţăminlului nostru profesional, Şcoala comunală de meserit din Iaşi, arăltnd ca ea nu corespundea scopulut şi certnd să fie reorqanizoiă, Şi dacă undeva se cerea o încordare serioasă în această privinţă, apol de sigur că ea se impunea la Iaşr, unde putem zice că nu mal avem o clasă de rneseriaşi romtm şi un­ de poporaţia romtneasca e în plină descreştere, după cum s'a dovedit. Care nu a fost mirarea noastră văzînd, intr'o bună zi, că consiliul comunal al acestuI oraş, prin votul seu din 28 A­ prilie 1894, a des/Un/at această şcoală, după două-zecr şi patru de am de existenţă şi după ce se cheltuise suma de 1.258.250 ler cu intr'e�ilJel'ea el. Este drept că şcoala aceasta, ast-fel precum era organi­ zată, nu a produs şi nil putea să producă rezultate '), De la 8 Februarie 1870, de cind a fost înfiinţată şi pănă la 18�)4, ea a dat 197 ahsol venţI şi anume: 66 ciubotarr , 64 croilort ; 5J li­ nicltigiI; 9 Iemnari şi 7 pictori decoratorr , din aceştia numai 95 s'au rinut de meserie, 55 ca maiştr] libert şi 40 ca maistri funcţionar), restul fie că nu se şti-e ce au devenit, fie că ali intrat în alte funcţiunt. Dacă Impărţim.dar cheltueJele de 1.258,250 leI, cu 95, vedem că fie-caro mester iesit din şcoala de mesei-it a costat pe comună suma de peste 13,000 ler, ceea ce nu e toc­ mat ieftin. Şi încă trebue să ţinem samă că cu toale sacrifici- 1) Dosarul Absolventilor Scoalelor de Meserir din judetul Iaşt t-To, 24,7 din 1899. [351] A. C. Cuza 351 ile, �oI DU avem în Iaşt de cît un singur atelier de croitorie, unul singur de tinichigerie, nict unul da stolerie şi de pictură decorativă, infiinţate de meştert rorntm ieşiti din şcoala de me­ serit a comunei. Cu toate aceste, 01'1 cine va conveni că mijlo­ cul cel mal bun pentru a avea meştert rominl în viitor nu era de a desfiinţa şcoala, ci de a o reorqaniea, aşa că votul de desfiinţare al consiliului comunal e încă o dovadă de inconşti­ enţa publică, Insemnind renunţarea pur şi simplu la ideea na­ ţionalizăl'eI meseriilor în această parte de ţara, unde ar trebui mal ales să se impună, O altă dovadă a Iipset de directie în această materie e faptul straniu că, pretutindem în ţară, autorităţile înlătură în moâ sistematic pe Romînz de la. munca productivă. Pe cind statul cheltueşte sume însemnate de hant pentru a crea o ela­ să de meştert pămlnteul, toate lucrările judetelor, ale comune­ lor, ale şcoalelor, căzărmilor etc, sînt date la evreI, sau în ge­ nere la slreinl, prin mecanismul atît de productiv de profiturr lăl uralnice, al licitaţiei. Ast-fel asistăm de multa vreme la spec­ tacolul curios că deşi avem, în Iaşt de pildă, o şcoală superi­ oară de arte şi meserit, în care elevii şi absol veutit se pling de lipsă de lucru, meşterit streinl nu pot să dovedească cu lu­ crările publice, ce li se incredin ţează, Cît despre cele private, nici nu mal vorbim. Că in asemene conditiuni ·poporaţia romineasca trebue să scadă necontenit, din lipsă. de m�jloace de existenţă, pe cînd e­ vreii se înmulţesc şi cuprind ol'aşeleţărel, nu trebue să ne prindă mirarea. Scaderea elemenlulut rominesc e în raport di­ rect cu nepăsarea a celora cad sint chematt să-I reprezinta in­ Ier esele. Două fapte mal recente s'ar putea zice, cu toate aceste' că dovedesc o schimbare în bine, în această privinţă, o îngri­ jire mal mare de soarta meseriaşilor roinlnr ; aceste ar fi: or­ ganisurea învăţămîntului profesional şi legea meseriilor, Regretăm a nu putea fi în totul de această părere op­ lirnislă. In ce priveşte legea meseriilor, vom observa, mal înlăiu, că ea nu se datoreşte prevederei noastre politice, ci agitaţiuneI [352] 35� Naţionalizarea Meseriilor meseriaşilor : ca pănă astăzr încă ea nu există de cît pe hîrtie şi că nu ştim in ce spirit ea va fi aplicată, pănă în sfîrşit. Cit pentru învăţăntîntul profesional, el a fost organi­ zat In adevăr şi funcţionează, dar in aşa condiţiunr, după cum vom vedea, in rit putem zice că statul nu face de cit sa repete, pe o scara întinsă, experienţa de tristă memorie a comunei Iaşr, a cărei şcoală de meserit a produs muzicanţr, acrobaţr, aspi­ rantt la funcţiunt şi proletan, dar meşteri capabili nu, Aşa se intimpla că ne-am mărginit să reproducem programele scoale­ ]01' industriale streine, producînd lucrători de fabrică, în cazul cel mal bun, pe cind agricultura noastră, de pildă, nu se poate folosi macar cu un singur ferar mecanic, în stare să conducă o maşină agricolă la eşirea luI din scoalele superioare de arie şi m eserit ale statulut. Dar pentru a se vedea' încă şi mal bine cam în ce mod înţelegem nor invăţămmtul profesioual şi ce produc scoalele noastre de meserir, vom mal cita un singur exemplu, după cer­ cetarea proprie, făcută în calitate de membru al uneI cornisi­ unt pentru reorganizarea Scoalei de Meserit judeţene din comuna Buciumt, judeţul Iaşr, Această scoală e situată Ia şoseaua Iaşr-Vaslur şi în cen­ trul vinicol al podgoriilor Buciumt-Socola- Vişan. E interesant, prin urmare, de a cerceta ce a produs acest aşăzămint indus­ trial, In timpul cînd mişcarea economică a regiunet in care este aşăzat e cu deosebire activă, Vom arăta dar, prin cîteva cifre, activitatea atelierulut de hutnărie a scoale! judeţene de me­ serii din Buciumt, In cursul lunei Sepiemorie 1899: Atelierul de buinărie Făcute din nou Reparate \. I S'a incasat 2. balercl 1. ciubăr de blide 1. cofă 1, cotită 1. fedeles 5. diferite 1. putină 2, cofe 4. balercl cerc. 1. diferit Cu material cu tol: 70 leI 25 h. [353] - A. C. Cuza 353 Şi sA nu se creada ca in celelalte lum productivitatea a­ ceslut atelier principal, al unel scoale de meserii situata În ini­ ma unor podgorii importante, a fost cu mult mal mure ; urmă­ toarele cifre "OI' arăta ce s'a produs în cîte-va luni, ale anu­ ,luI 1899 cu material cu tot, în această sectiuae a scoale) : Incasarile alelieruluf de buinărie Luna I LeI I BanI Aprilie 1 90 Mal 187 50 Iunie 19 20 Iulie 18 20 Augusl 186 45 Octomvrie 84 75 Să se noteze că în timpul acesta podgoreuit cheltuesc mit de le1 pe fie-care an pe cari-I ctştigă hutnarit evrel, de oare ce buinart romînz nu există; că prin urmare atelierul de bulnărie din Buciumt 31' putea să realiseze profilurl însemnate, dacă şi-ar da osteneala să lucreze stăruind să-şt atragă clientela. Dar se vede ca meşterii din acest atelier, plătiţi cu salo« fix, fac lol ce le stă prin putinţă pentru a o îndepărta. Aceste exemple sînt suficiente pentru a ne dovedi că în asemenea conditiuni, nu poate fi vorba de cit de o parodie de învăţăm,înt profesional, dat' nu de Invatarea efectivă a meşte­ şugurilor in scoalele de meserii, pentru care se Iac atitea sa· crificit. Şi atunct se naşte iarăşt întrebarea: de unde să înveţe rtnnsnul meseriile, cînd scoalele noastre de meserit sînt astfel organizate şi cînd e ştiut că meşteril sirein; ref1Ază în mod sis­ emotie de a primi ucenici romîni în atelierele lor? Ne aflăm dat' in faţa unei probleme din cele mal anevo­ ioase, care reclamă toata ingrijirea noastră, cerînd o grabnică soluţiune. lată pentru ce, după atîta timp de la publicarea stu­ diulut despre Meserioşul romin, am crezut de datoria noastră de a ne folosi de prilejul ce ni se oferea pentru a atrage încă odată atenţiunea tuturor Romtnilor bine cugetătort asupra în­ semuăiălet deosebite a problemei rneseriilor. [354] 354 Naţionalizarea Meseriilor In anul acesta, domnu) Ministru al instructiuneî publice şi al cultelor făcîndu-ne distinsa onoare de a ne delega sa asis­ tăm la examenele Scoale! de ade şi Meseril din Iaşt, la care luasem parte şi in anul trecut, ca delegat al dornnulut Minis­ tru al domeniilor, ne grăbim să publicăm observaţiunile noastre cu privire le reorganizarea aeelet şcoale şi a invătărnlnlulul profesional în genere, precum şi un alt mie studiu despre in­ văţarea meseriilor în armată, ca mijloc practic şi puţin cosli­ sitor, pentru raspindirea cunoştintet meşteşugurilor printre rornlnl. Şi credem că e timpul ca bar batlr noştri politict să'şt dea samă că naţionalizarea meseriilor a ajuns a fi o adevărată pro­ blema de exisienţă pentru poporul rornln. Căct in virtutea legei po­ poraţiet, ce se aplică cu fatalitate ca ort-care lege a naturer, orl-cine va înţelege că numar două soluţiuni sînt aslă-zl cu putintă : Sau noI Romînii vom parveni să recucerim poziţiunile pier­ dute în comerţ şi industrie, reconstituind clasa de mijloc na­ ţională, pentru ca ea să absoarbă excedenlele satelor şi sa ali­ menteze clasele noastre dirigente=-şl atunct vom trăi ea na­ iune de sine stătătoare, inlemeind o cultură proprie romi nească, in pămînturile noastre de baştină. Sau Jidanii venetict VOI' urma să acapareze comertul şi industria, cucerind oraşele noastre, din care noI vom pieri din IiPS{l de mijloace de existenţă, şi atunet el VOI' alcătui clas« de mijloc sireină, In care excedentele satelor noastre nu se V8:' mal pu­ tea ridica şi din care se va alege o clasă dirigentă eoreească, slăptnă pe soarta ţăI',lnime! noastre, redusă in stare de iIoţie. Şi aceasta nu este numar o' chimeră, ci chiar scopul măr­ turisit pe care-I urmăresc evreu f�ţ<1 cu nof. DaI' fiind cunoscut din istorie că popoarele nu îndură multa vreme asemene situaţi unI umilitoare şi incă mal puţin eă po­ pOl'ul eV�'eu al' avea însuşit'iJ:� ,cel'�,te p!ntru a juca rolul, d,e stăpînI, faţă cu Cll1eva, orI-care al' fi JluzlJle IUf în al:eas{ă pl'lvlIlţă, apoI e sigul' ca nicI popol'Ul 1'01111n nu va şuIeri stăplnil'ea jidanilor, Şi atuncl o reactiune violentă ar put.ea să in!.t'el'upă mo­ mentan Iilliştita şi pacIlJica dezvoltal'e a neamuluI nostru Îlt pă­ mlntmile luI, adică in fara r01nînească, in care numai el are dreptul să existe, ca naţiune cu aspiraţiI propril. [355] Naţionalizarea Meseriiior 355 II \ Se vede dar cît de ameninţătoare şi de grava este pro- ;:lblema naţionalizare! meseriilor. Fie ca ea să atragă alenţiunea acelora caci, rînd pe rînd, deţin puterea şi să-I convingă că ea nu se va putea deslega de­ cit prin unirea tuturor în aplicarea constantă a aceloraşi mă­ sun şi în voirea energică a aceleeast pclitict economice naţi­ onale, in curs de anI de zile. Un lucru însă nu ar trebui sa se uite: că timpul este fac­ torul cel mal preţios În deslegarea problemelor sociale şi că .pierderea lut însemnează, cîte-odată, peirea popoarelor. [356] A, C, CUZA Reorganizarea ScoaleI de Arte şi MeseriI din IaşI In dor am conseculivr, în anul trecut şi în anul present, ain avut prilejul să asistăm la examenele Scoalel de Arte si Mese­ rit din Iaşr, în calitate de delegat al ministeruluI. 'Prin a­ dresa de numire din anul acesta dl rninistru al instrucţiuneI pu­ blice şi al cultelor făctndu-ne distinsa onoare a cere părerea noastră asupra "îmbunătăţirilor şi directiunej ce trebue să se dea aceler scoale", am supus apreciereI d-sale binevoitoare ur mălorul studiu, care credem că se referă la reorganizarea în­ vătămlul uluj profesional în genere şi la naţionalizarea, meseri­ ilor, aşa că merită poate o publicitate mal întinsă, 1. Obscrvatiunt critice '" După experienţa noastră ca delegat pentru a asista la e­ xamenele ŞcoaleI de Ade �i Meserij din Iaşr, şi din cercetăn an­ terioare, am ajuns la convingerea că lipsa de rezultate pozitive mal numeroase, de care ne putem', plinge în ce priveşt« a­ ceaslă scoală, se datoreşte următoarelor cincr cauze principala şi anume: 1) Speeializărsj meseriilor, nepo\rivihl cu starea noastră economică, ' 2) Pregătirei insuficiente a elevilDI\, 3) Pierderet timpulur şi irosiret puterilor de muncă 4) Despărtiret alelierelor scoaleI de atelierele de aplicaţie 5) ExternăreI elevilor de la aplicaţie. [357] Naţionalizarea Meseri'iloi' 157 Fie-care 'dîo aceste cind cauze merită a fi 'ţfi'tvită in deo, 'sebt, pentru a ne da samă de toată intinderea răului şi a a­ precia mal bine valoarea mijloacelor de Indreptare ce propunem. 1) Specializarea nepotrivită a mesertilor După actuala organizare a scoalet, lucrarea, [erulus se des­ parte în 6 specialităţl ; Luruălorie, forjă, cazangerie, ajusta], 1:,1- cătuşerie şi instrumente fine; iar lucrarea, letrnn'Uhtf, cuprinde patru specialităţI: dulgherie, hmplărie, rotărie şi modelărie. Se vede că şi la organizarea acesler rarnurr a tnvăţămin­ luJUI s'a luat tu consideraţie mal mult prog1'amele secolelor si­ milare sireine, de (;Îl imprejurările reale din ţară de la nor. Tarile streine, ca tărt de industrie m.are" cu o diviziune foarte înaintată a muncel industriale, au nevoe, în adevăr, de un mare număr de meştert cazangii, forjer ont, ajustort, lăcătuş lucrător) de instrumente fine, specializatt, pentru a deservi fa­ brice le lor numeroase, Aice, putem zice, că. sorţiI de a găsi de lucru şi de a fi bine platit sint în raport direct cu speciali­ zarea Iucrătoruluf. Ţara noastră, din contra, ca ţară agricolă, cu industrie născindă, unde diviziunea muncel industriale e lncă rudimentară, are cu totul alte trebuinţI. Eu cere meşter1. praetiet capabili să exerciteze meseriile la oraşe, cuprinse astăzf in în cea mal mare parte de slreinr, şi să servească aşjriculiureî' noastre. Pen­ tru aceasta se cere ca meşterit noştri să cunoască meseria lor pe cît se poate ma'r compleet, urmind a se specializa, În pl'adici1, după trebuinţă. La nor, prin urmare, sorţiI de a se putea hrăni cu meseria sînt în raport invers cu special iza rea lucru tom lut. Iată faptul, de cea mal mare importantă, care s'a trecut cu vederea la organizarea scoalet, după model urt streine. Ea produce o mulţime de lucrători de fabriCi, specialişti, dar nu pe acel meşteri practicr, de cari ţara are nevoe şi aceasta ne explică pentru ce absovenţlt scoaler, chiar din atelierele de apli­ catie, nu găsesc de lucru, iar cînd părăsesc scoala el sînt siliţi! să alerge la fune�iunl, pentru a nu muri de foame bătlnd la u· [358] A, t; CUZâ şele stabilimentelor noastre industriale prea puţine, Şi acest ne­ ajuns, care compromite existenţa atllor tinerI, se va resimţi In­ că şi mal mult In viitor, de oare-ce pănă acuma o bună parte a absolventilor lşI găsea adăpost în serviciul căilor ferate şi prin unele ateliere ale slalulul, unde locurile disponibile au a­ juns a se lmputina, In mod simţitor, dacă nu a lipsi cu totul. Şi alune! se naşte Intrebarea; ce VOl' face atîţia specialişti mo­ delort, eazangerr, ajusiorl, lucrălorl de instrumente fine etc" pe cari îi va produce şcoala pe fie-care an ? Un fapt insă cu deosebire dăunător şi aproape de necrezut, e că pe cînd şcoala produce, şase feluri de speeialişu. in lucrarea fierulur, după programele şcoalelor din ţările industr-iale, ea nu a scos până acuma mărar', un singur fierar mecanic, capabil la terminarea studiilor, să conducă şi să întreţină In bună stare o maşină agricolă, după necesităţile ţăreI noastre, a cărer isvor principal de Inavuţire este agricultura. Ast-fel, din cauza specializărel meseriilor nepotrivita cu faza de dezvoltare economică în care ne găsim, propăşirea noastră industriala se opreşte de aut de zile de obstacolul urmă loaret nelnchipuite contrazicert : pe cînd absolventi! şcoalelor de me­ serit nu găsesc de lucru din cauză că au tnvăţat «prea bine» meseria )01', ca specialiştt, proprietaru noştri nu găsesc rneştert practict capabili să le conducă o maşină agricolă şi sunt siliţI a se servi de toţI cărpacit vitioşt, carI strică maşinele, cauzind pagube necalculale avuţieI ţărer; în acelaş timp, industria în­ treagă din oraţ;e se află în cea mal mare parte in minele stre­ inilor In Iaşt, de pildă, cu toate că şcoala de arte şi meserit a fost infimtată tneă din anul 18�O, nu avem astăzt nicI IW atelier a unul meşter fierar t'OIlJÎn ieşit din această şcoală; şi acelaşt lucru se poate spune despre industriile �otărief, ttmplăriet, dul­ gheder, tinichigerier, cari sunt aproape �u totul exet'citate de sl.reinl, sau de maişlri ieşiţl de (lr'in ateliet'ele particulare. Şcoa­ la nu a produs, în cazul cel mal bun, de cit funcţionari in­ dustriali. [359] A, C. Cuza \ 2), Pregătirea insuficientă a elevilor. Rezultatele acestea, triste, se daloresc de sigur, pe Ungă specializăreî defeduoase a meseriilor, şi pregătiret insuficiente a viitorilor meseriaşi. Atit cursurile teoretice, cît şi acele practice se predau fără o prea mare Ingrijire a aplicatiune'l lor, din care cauză ahsolvenţiî nu sunt în stare să se folosească de tnvălăturile ce le primesc 10 şcoală, Ast-fel, în ce priveşte studiile teoretice, am avut prilejul să constatăm că elevit claset a IV-a după pa­ Iru am de studiu al aritmeticer, tn genere sunt foarte neinde­ mănalecI în executarea celor mal elementare calcule, necum să ştie a socoti cu tnlesnire un devis mal complicat; de şi învaţă destulă geometrie, el ou ştiu să găsească suprafaţa unul trapez; de şi urmează cursun de desen ornamental şi industrial, el nu sunt in stare StI execute cite-odata ornamentele cele mal uşoare, Cît pentru pregătirea 101' technică, va fi de ajuns să obser­ văm că elevi) claset a IV-a de la lăcătuşerie nu au avut prile­ jul să lucreze măcar un singur grilaj în lot cursul anulut : că acel de la tinichigerie nu au măsurat şi nu Ştii! să măsoare un acoperemtnt : că nu au boit, că nu ştiu cum se face boeaua şi nu pot socoti cît costă metrul patrat de boit acoperemintele; că acel de la dulgherie, nu au construit un acoperemtnt de casă; nu au făcut o scară de construcţie ; nu au lucrat un grilaj de Ierna, IIU au Încheiat o duşamea de odae, în curs de patru ani de studiu+-pentru a vedea cit de necornplecte sunt cunoştinţele cu care iesit din atelierele şcoaler, In lipsa acestor lucrărt curente, elevi: îşI trec vremea cu executarea unor lucrăn de migăleală şi de lux, pe care nict nu VOI' avea prilejul să le execute mal lîrziO, precum sunt ){lcătI Werlheim, lăzi de fier în miniatură, scăunaşe lustruite la dul­ gherie ele. pe care meşterul e bine să le cunoască, dar cu care nu se poate hrăni dacă nu posedă elementele meseriet sale. Dar o lacună tncă şi mal gravă In pregătirea elevilor, a­ supra căreea am atras atenţiunea încă din anul trecut, este nesocotirea conditiunilor economice în exec.1,tt'iunea lucrărilor, mră de C , el migălesc la obiecte de învăţătură. in loc de a executa Z.ucrări practice, folosindu-se de Intreaga 10l' putere de muncă. Ast-fel pierdere« timpulur, cu care se ohicinuesc în şcoală, devine deprindere or­ ganică, de care nu se pot desbara tmal ttrziu. In ce priveşte sporirea timpulut de munca, după propu­ nerea noastră din 811Ul trecut, s-a introdus o însemnată tmbu­ nătătire dispunlndu-se ca, in lunile dr vară, elevii să lucreze excluziv în ateliere, de la 6 oare dimineaţa la 6 oare sara, iar cursurile teoretice sa se predea nurnaj in lunile de iarnă. Dar nu e de ajuns ca carele de lucru să fie mal numeroase ; se cere mal intăiu de toate ca timpul .'iă fie mal bine întrebuinţat, ca elevi) să se deprindă a lucra mai intensiv, In privinţa a­ ceasta e încă totul de făcut, după cum vor dovedi următoarele exemple: [361] / Naţionalizarea Meseriilor Elevul de la dulgherie, Dnmilriu Petru, din CI. a IV-a, a lucrat de la 21 Ianuarie pănă in Iulie, 96 de zile; la un dulap: Valoarea materialulut 45 let 630 oare de lucru 126 « Total 171 « Valoarea ohiectulut 120« Pagub�leI 7 ler 36 « --- 43 « 20 « 23 ler mal erialulut de lucru Tolal obiectulul Pagubă Valoarea Să se noteze că in calculele noastre nor nu socotim de cît 20 de banl oara, sau 2 let ,ziua de muncă a unei calţe, precum trebue să considerăm pe absolveulul de patru clase, ceea ce echivalează cu preţul zilei de lucru a muncitorilor ne­ caliticatt şi că, în valoarea materialului, nOI nu punem de cît valoarea materiilor prime şi DU ţinem samă de uzarea uneltelor. Elevul de la dulgherie, Platon Gheorghie, din CI. IV-a a ' lucrat de la 13 Mal la 6 Iunie, [ără întrerupere, cîte 9 oare pe zi, Ia o depănăloare : Val Darea 180 oare Elevul de la timplărie, Neculau Vasile, din CI. IV-a, a lu­ crat de la 20 Oclomvrie pănă la 22 Decemvrie o masă de tel de comandă: Valoarea materialulur 18 IeI 225 oare de lucru 45 « ------- Tolal 63« Valoarea obiectulai 40 « Pagubă 23 leI Elevul de la lăcătuşerie, Mariuciu Nicolar, din CI. a IV-a, a lucrat o plilă de tablă avînd şi ajutor : Valoarea materialului 3� leI 230 oare de lucru 46 « --- Total 78 « Valoarea obieclulut 60« Pagubă 18 leI [362] 362 A, C, Cuza Elevul atelierulur de ajusta], Cihan Constantin, din CI. a IV-a, a lucrat de la 1 Mal pănă la 10 Iulie O minghine: Valoarea ohiectulut 80 Iet Valoarea materialulut 35 « Resplata muncel 45 « In două lunl de zile, lucrînd cîte 9 oare pe zi, a cîştigat 45 Ier, căci În afară de minghine nu a prea ştiut să spună ce a făcut. Elevii de la ajustaj, Buzdugan Grigore şi Bulat Constau­ tin din CI. a IV-a, aii lucrat în tovărăşie, avind şi ajutor de la alţI elevr, de la 1 Mal la 10 Iulie, vre-o 28 de zile efective la un slrug de fel" restul timpului nu 3U putut stabili ce au făcut. Elevul de la tinichigerie, Alexandrescu N ecular, di n CI. a IV-a, În cursul anulur a lucrat două maşini de cafe, în valoare de 14 leI amindoue ; a mal lucrat încă vre-o şapte zile pentru comandă; a făcut un lavoar pentru examen inceput la 15 Iunie şi terminat la 10 Iulie, iar restul timpulut DU se prea ştie ce a făcut, Iipsindu-t caelul de lucru, Acel trei elevI al atelieruluî de instrumente fine, s'au pre­ zentat la examen cu cite-va obiecte ca: un satir, o chee fran­ ceză şi altele încă vre-o doue trei, iar În cursul anului activi­ tatea 101' nu e prea bine lămurită. Faţă cu timpul intrebuinţat s'ar putea cere ca cel puţin lucrările să fie bine executate, Dar şi în această privinţă ele lasă mult de dorit, in unele ateliere, Aşa, de pildă, cele mal multe din lucrările atelierelor de roiărie şi tinichigerie sînt cu totul insuficiente, şi această rezultă şi din aprecierile- comisiu­ net ele examen din cursul anulul compusă din marştrir scoalet : D, Ionescu, maistru timpla!'; Th. Prutescu, maistru atelierulul de instrumente fine ; G, V, Botez, secretarul scoalel, sub pre- \ şidenlia ei-lUI, Ingin�l: Paul FJorinesc�, ş!ful a�el�el':-lor" Iată ce spune această comtsiune despre aielierut: de iinichiqerie. «Lucrările prezentate de elevi nu nr s'au părut corespun­ «zetoure Iimpulul ' întrebuinţat şi nici lucrate cu toată atentiu­ «nea şi gustul de care e nevoe la a '.est fel de Jur-rărI», Şi mal nefavorabile sînt încă aprecierile comisiuneJ, în ce pri veşle atelierul de rotărie; [363] «Lucrările prezinta te de elevi sînt aşa de rău executate şi «în aşa fel distribuite în cît nu ne-am putut forma alta convin­ «glJl'e de cît că elevii nu pot rnvaţa aproape nimic În acest «atelier». Aceste cîte-va exemple sînt suficiente pentru a ne arăta cît timp se pierde astăzr în atelierele scoale! şi aceasta rezultă şi din contul comenzilor executate în scoală. De la 1 Aprilie, 1901 pănă la 1 Aprilie 1902, atelierul de timplărie a produs în total obiecte în valoare de 556 IeI. În care intră 15 pupilre în valoare de 450 ler, făcute 'penlru scoală rămănind 156 leI pentru cornandele streine. Atelierul de dalghe­ rie a produs 2043 lel, în care intră mobilierul şcoalet cu 16�)6 let, rămîn 347 ler pentru alte comande. Atelierul de lăcătuşerie a făcut lucrăr) de comandă de 209 lei; acel de tinichigerie de 240 IeI, În tot cursul anulut. Ce a produs atelierul de ins'ru menle fine, în anul trecut şi in anul acesta, nu am putut afla nefiind trecut în isvodul comenzilor ce ni s'a prezintat, La această pierdere de timp ş: irosire de putert de muncă a eleoilor, trebue să mal adăugim şi pe a maişirilor, datorită organizăret actuale. a scoalet, MaT intăiu, tr-ebue să, observăm că 'maiştrii nu lucrează, ci se rnărginesc a supraoeqheo. pe elevi, susţinînd că nu e cu PUUl1ţ;l să facă şi una şi alta în acelaşi timp. In al doilea rind, pe cînd maiştrit de la atelierele de a­ plicaţie lucrează in aleliere de la 6 oare dimineaţa pănă la 12, şi de la JY2 la G oare sara, 'Ylwiştrii şco alei, În lunile de iarnă, nu vin la ateliere de cît de la 7 X; la 1 J},{, CÎ1Jd elevii se pre­ gătesc de masă şi de la IX; la 3)/, cînd elevii pleacă să as­ culte cursurile teoretice, Astfel, în curs de şase Iunr, el aii pe fie-care zi cite 4 oare timp absolut liber' La aceasta trebue sa mal adaogirn vre-o trei săptămîni vacante de crăciun ; doue Lună vacanţe de vara şi altă lună, luna Aprilie intreaqă, in care cad vacanţele de Paştt şi zilele de pregatire a elevilor pentru examenele teoretice de sfîrşit de an, în care timp atelierele IlU functionează. După cercetările no.islre, am putut constata că maiştrit sl:oa­ let nu au lucrat nimic in tol timpul acesta, macar de curiosi- " r ! I I I N a ţionalimzea Meseriilor 363 [364] A. C. Cuza tale sau de îndemn pentru eleviI 101'. Şi ast-fel, concluzia urmi­ toare la care ajungem e că, in afară de unele exceptiunr lău­ dabile, nwiştrii scoalei nu lucrează nimic în tot cursul anului, ci se marginesc, în cazul cel mal bun, a privi cum lucrează eleviL In situaţiunea cu deosebire gTca prin care trece ţara, şi în momentul cînd statul crede că e bine sa se folosească pănă şi de munca ostaşilor apărătort al ţăre!, întrebăm : oare e ad­ misibil ca tocmaI acel chemau să reprezinta munca producătoa­ re a avuţiei naţionale, să nu lucreze nimic? Şi oare ne permit mijloacele noastre de a plăti salarii de sute de Iet pe lună, fă­ ră alt profit de cît un simulacru de instruire şi de suprave­ ghere a CUOI" va ucenici ? Dat, uşor se poate în�elege că faptul acesta e dăunător nu numar din punctul de vedere material, reprezentind o risipă co­ losală de puterr de muncă, ci în grad cu mult mat mare din punctul de vedere moral şi educativ. Lucrînd în asemenea con­ diţiunr şi avînd asemenea exemple, l.inerit meseriaşt se derno­ ralizează şi puterea 101' de muncă slăbeşte în loc de a se întări prin exerciţiu. Şi e firesc ca idealul lor să sflrşască prin ati, nu munca producătoare, ci [uncţia de maistru. plătit cu 270 de IeI pe IUn<\, avînd patru luni depline de vacanţă. şi fără altă 0- bligaţie, îl] zilele de lucru, de cît a prioi cum lucrează alţit, 4) Despărţirea ntelterelor scoale! de atelierele de aplleaţle DUpă organizarea actuală, cu două rindurt de ateliere, e­ levii învaţă. meseriile în aleUeJ'ile scoalel timp de patru anr de zile, petrecind apoI doi am, ea extern', în atelierele de aplicaţie. Deosebirea Între elevii din şcoală şi' ace" de la aplicaţie e că acel d'intăl urmează si cursurl teoretice \i execută mal mult lucrăr; de scoală, după cum am văzut,1ără a ţine samă de condiţiunile economice ale execuţiuuei lor, pe cînd elevi! de la a plica ţie nu urmează cursurt teoretice şi fac lucrări practice, de comandă. Instiluţiuuea atelierelor ele aplicaţie, propusă de sub-sem- [365] I Naţionalizarea Meseriilor 365 natul incă din anul 1890, a fost primul pas ce s'a făcut În di­ rectiunea practică a orgauizărel şco aleI de ade şi meseril şi pe care trebue să căutăm a o desăvîrşi, inlăturtnd inconvenien­ tele ce rezulta din organizatiunea dublă a unor servici! similare. Mal intăiu, din faptul că există doue ateliere, eu dcue ma­ gazir, trebue să fie şi două admiuistratit deosebite, personalul celor două aleliere ale aceleeaşt meserii fiind silit a se înde­ letnici cu doue servicii de acelaşi fel şi a pierde astfel un timp îndoit. In al doilea rind, tot din cauza acestei despărtirt nefireştr, maiştrit de la atelierele scoalet am văzut că rărnin fără ocupa­ ţie, o mare parte din timp, pe CÎnd atelierele de aplicaţie, din lipsă de mijloace suficiente pentru a intreţine un personal în­ doit, rămîn fără supraveghere. Astfel, şase aleliere de aplicaţie sunt astăzt lipsite de 'fnaiştri şi anume; rolăria, modelăriu, forja, lăcătuşeria, cazangeria şi turnătoria. In sfîrşit, pe cînd elevit din atelierele şcoaler îşI pierd vre­ mea ne avind de lucru, în lipsă de fondurt suficiente pentru ma­ terial, elevlt de la aplicaţie une-orr nu pol dovedi cu lucrul, fiind siliţI a apela la lucrătort din afară. Aşa de pilda, în cursul anulul 1901-1902,' s-a plătit ca salarii elevilor de la aplicaţie 32,368 IeI, şi in acelaşt timp lucrătorilor streinl de aceste ale­ liere 31,337 lei, din care o parte numai au luat atelierele şcoa­ Ier, iar vre-o 20,000 lw'l s-a1k plătit lucrătorilor slreini de şco ilă şi care al' fi putut sa rămînă în beneficiul et. Dar paguba cea mal mare ea re rezultă din despărţirea a­ telieretor şcoaler de atelierele de aplicaţie e că viitori! meseri­ aşt, lucrind timp de patru am de zile în atelierele şcoaleI, în eonuiţiunile arăt.a!e mal SiJ3, ajung a pierde cu tutuI noţiunea realităţeI. Sub conducerea maiştl'ilol' «profesori», şi exeeutînd lucrărI de «şcoală», ei ajung a se considel'a ca «eleVI», întocmaI ca eleviI de prin gimnasiI şi lieee, in loc de a şti că sunt «uce­ nicI», lucrîud de·avalma cu maiştriI 101', la obiecta utile şi a­ vînd chiar de la inceput contaelul binefăcător' al viete:r, practice, cu încordal'ea neîncetată a puterilor, în vederea l'ealizăreî scopu­ luI pozitiv al agonisit'ei pîneI de toate zilele, prin muncă pro· ductivă. [366] 366 A. C. Cuza 5). Externarea elevilor de Ia aplicaţie. In organizarea actuală a şcoalel, după terminarea celor patru anr, în cursul cărora urmează, ca interni, şi cursurt teo­ retice, elevit sunt obligaţi să lucreze, ca eedernş, încă dot anl în atelierele de aplicaţie, după care numaI li se eliberează di­ ploma de absolvire. Astăzt dar, după patru anI de internat riguros elevii, din cari cel mal multt streint de localitate, sunt lăsalt cu totul li­ berr, la vîrsta de 17 sau 18 anr. Precum UŞO!' ne putem închipui, sistemul acesta a dat în practică cele mal rele rszultate. Lăsatt de-odată fără priveghere, cel mal mullî elevt cad victime ale inexperientet lor, compro­ miţind in scurtă vreme sănătatea 101' fizcă şi morală, fie tiin cauza ademenirilor de lot felul la care sunl expuşt, fie din cauza relelor condiţiunt igienice în care sunt siliţi să trăiască, crştigtnd la inceput prea puţin. pentru a se întreţine cum al' trebui. Ast­ fel, o sumă de tinerr s-au nenorocit din cauza acesteI dispozi­ ţiunI cu totul greşite, care trebue lnlălurată cît mat curînd. II. Propunert practice Aceste fiind cauzele principale care zădărnicesc rezultatele ce suntem in drept a aştepta de la şcoala noastră de arte şi mesei-it, mal înainte de a propune măsurile de îndreptare, pe care le credem nimerite, trebue să ne dăm samă de principiile generale, dp. care trebue să ne călăuzirn în această materie. Faptul lnsă, pe care trebue să-lavem în vedere chiar de la început e că, după şase zeci de a-ni de experienţă, s-a do­ vedit, credem in de-ajuns, că «şcoala» 1111 e în stare să corcs­ punda menirei pentru care a fost infiidţală: de Ci crea o clasă de meşteri pămînteni capabili să reziste', concurenţe; sireinilor, cari aii cucerit oraşele din această pal't� de ţara mat ales. Şi cauzele incapacitătet sale le-am V[lZUt ea re sunt; ele sunt orga­ nice şi nu VOI' dispărea desigur de căl odată eu prefacerea or­ ganismulut el. O schi11'tbare de direcţie se impune dar, şi ea trebue să se inspire, credem, de la următoarele principii: I I I t [367] / Naţionalizarea Meseriilor 367 Mal tnlăiu, ideea sterilă de «şcoală>, cu «profesort» de lu­ cru şi «elevl», care ne ameţeşte de atîta vreme, trebue pără­ sită: nouă ne trebue «ateliere», cu practici, cu «calfe» şi «ucenict», capabili să muncească şi să producă. Trebue dar să căutăm pe cît cu putinţă să ne apropiem de atelierele par­ ticulare în ce priveşte munca, cu deosehire că, în şcoală, uce­ nicii VOI' face şi unele studit teoretice în legatură strinsă cu meseria 101', menite dar să-I facă nu mal ştiutort de carte, ci lucrători mal ghibacl şi mal conştienţf, AI doilea principiu de care trebue să ne conducem, şi care pentru nOI e baza insăşl şi chezăşia tnvălăret meseriilor, e că şcoala de meserir, după natura el, trebue să fie şi un institut imediat productiv. Pretindem dar, în primul rînd, că şcoala de meserit trebue să se întreţină ea însăş't, dacă nu să dea chiar un profit slalulul, din productul muncel bine administrate a uce­ nicilor, a calfelor şi a maiştrilor el. Susţinem chiar că aceasta al' fi Cea mal hună dovadă a utilitătel el ca şcoală industrială Nu trebue să uităm, În adever, că între şcoalele de î nvă­ tăturI teoretice şi şcoala-atelier de meseriI, există deosebirea fun­ damentală că aceasta din urmă are menirea de a pregăti Line­ rimea pentru producţiunea directă şi că ea dispune de o sumă de puteri de muncă, pe care nu le poate cultiva de cît punîn­ du-le în lucrare. Aşa fiind, nu înţelegem pentru ce nu s-ar pu­ tea uni învăţarea meserie], cu produc grea unor obiecte utile, aşa precum le cere consumaţia curentă, pentru care tocmat vii­ torii meştert se pregătesc. Dat' oare în atelierele particulare de unde continuă a ieşi meşteri practici, capabilt a se hrăni cu me­ seria, pe cînd şcoala noastră nu produce de cit ţuncţionar; in­ dustt'iaU. meseriile nu se învaţă în modul acesta, adică execu­ tînd lucrări practice P. Una din cauzele principale ale nesuccesulut nostru de pănă astăzi, în domeniul industrial e, după părerea noastră, învăţarea numai teoretică a meseriilor, a cărer urmare esle degenerarea puterilor de muncă. In contra acestei boale primejdioase alt remediu mal bun nu poate fi de cît munca aplicată la produ­ cerea unor obiecte de trebuinţă, pentru comande sau pentru vîn­ zare? avînd de scop realiearea unui profit, sub presiunea nevoei [368] 3.68 1 A, C. Cuza de a exista. Prin aceasta vom ajunge nu numar să. facem eco­ nomii budgetare însemnate, scăztnd cel puţin chelluelele de în­ treţin T� ale şcoalelor de meserir, dar putem fi sigun că vom scoate meşteri practici, în stare să se întreţină din munca lor şi vom contribui, in mod direct, la sporirea avutiet naţionale, Oare nu este, in adevăr, uimitor de a vedea că atelierele şcoalet de arte şi rneserit se mărginese a produce beneficii ri­ dicole de ctte.va sute de ler, pe cînd nOI importăm, în acelaşt timp, obiecte de lemn, de fierărie, de cărutărie, pentru zecimI de milioane şi pe cînd strei nit nă vălesc, din toale părţile, pen­ tru a se hrăni, din produclul meserieî lor, pe pămîntul tăreI? Dacă aruncăm () repede privire asupra comertulur nostru exterior, în ce priveşte numat acele categorit de obiecte pe care le. produce şi şcoala noastră de arte şi meserii, vedem că ţal'a noastră a importqt de pildă : Caieqori; de mărfuri .1897 I 1_18:� __ 1899 I ==--� Lemne şi iudustriî derivate 5.737.464': Ieî 5.368,079 lei 4.244,.891 le] I Metale şi, fahricaţiunî metalice 174870,980 " 91.769.i:!08 " 176366.291 " Căruţărie 1.687,022 " 2.800.686 .. 4-.853.858 " Fără îndoială că 'cea mal mare parte din aceste valort sunt reprezintate prin materit prime şi obiecte de fabrică, pe care not nu le putem produce; dar oare din atîtea zecimt de milioane şi din sumile însemnate pe CaI'C le câştigă meşterit streint în t,a,'ă la nof, să nu fie cu putinţă ca măcar cîte-va ze­ cimi de mii de Iei să rămînă în profitul nostru prin munca a­ celor 18;') de elevt cu 12 maistri al şcnalel de rneseriî din Iaşi, pe care-o întreţine statul cheltuind 138.695 lel, pe fie-care an '? Dacă nu e cu putinţă, aluncl trebue să z�ct'rn că şcoala este inutilă; căci dacă ea nu e capabilă să se \jntl'eţină din munca el pl'ooucliva, cu toate miloaceT e de care dispune, alund e si­ gul' că meşteriI I pe cal'Î -1 produce VM' fiiueă şi mal puţi n În stare să reziste concl1l'enţeI streine, Şi să ,nu ni se obiecteze că prin faptul că am sili-o să prQa,1�că ,s-ar schimba menirea:1"scoaleI\ care al' deveni o ude- [369] ,/ Naţionalizarea Meseriilor 369 I vărată «fabrică», Ea tot scoală industrială va ramine, urmînd un program de studii anumit, cu deosebire ca Invatarea mese­ riilor, continuind a se face tot. atit de sistematic, se va pune legătură şi cu trebuintele practice, in adevărate aieliere, capa­ bile să producă ceva, cum se învaţă şi in atelierele particulare. Asemene, să nu ni se opună exemplul scoalelor similare slr eiue, după care am copiat organizatiunea scoale) noastre, căci scci�­ lele de meserit din streinatate au cu totul altă deslinaţiune : ele sunt şcoli de perfecţionare, in cari meşteri! vin să se desă­ vîrşească În specialitatea 101', salt scou de pregătire, pe cînd scoala noastră e chemată să producă deodată meşteri pra -tict potri viţl lm­ prejurărilor În care trăim. Pe aceştia însă nof nu putem să-I pro­ ducem mal bine de ctt silindu-I să se adapteze de timpuriu aces­ tOI' tmprejurărr, prin exercitarea, pe cît cu putinta încă din şcoa­ lă, a meseriet aşa precum vor fi chemati a o exercita mal târziu. De altmintrelea, să nu uităm că aceasta a fost chiar in­ tenţiuuea legiuitoru!ui, in momentul de a înfiillţa acest aşăză-' mint, după cum se poate vedea din: prmţipiile organice ale seoa­ tel de arte şi meşfeşuguri din laş], publicate in "Mamtalul ad­ ministrativ al Principatului Moldovei", VoI. II Pag. 344: ,,8, Epitropiea, zice Iegiuilorul, va Inslmbrie pe maistri "şi va cumpăra, în anul înti'iHl, materialurlle trebuitoare pentru "înVăţătura ucenicilor, precum lemn, fer, curăle etc" va da "lemn de foc şi Iuminărt, «9, ln anul al doilea va plăti numar maiştrilor şi va da "Iemn de foc, iar materialul şi alte chelluele va fi datoare di­ "I'ecţia prin maişlrif şi uceuicil a scoale din a 10[' lucru. ,,10, In anul al 3-lea şi al4-lea DU se va da alta de cît "localul şi lemnul de foc, iar leafa marşlrilor, cumpărarea ma­ "tel'ialulul şi alte cheltuell vor eşi din lucrul rnlrebuinţatilor. "lI. Lucrul anulus. al 5-lea ş'i al celor viitorI, va h'ebui "Să producă folos acestp-î şcolf. pentru despăgubirea cheltuelelol' "ce se VOI' face întl'uaşeZal'ed acesteI şcoale," Vrea să zică, dup[l inlenţiunea ditorilol' scoaieI, ea t['ebll�a si"! fie un stabiliment tie invaţălul'! technice menit a se Î!1lt!eVne "elin lucrul intrebuinţaţilol''' şi nicJ ele cum <.1 "şcoală", ca 01'1 carc alta, ţinută eu cbeltueala statulUI, f�\f'ă să pt'oducă nimic' [370] 370 A, C, Cuza după cum a devenit; aşa ceva nu putea să intre în mintea să­ nătoasă, nesofisticată de semi-cullură, a oamenilor practid de la 1840, Intru cit ne priveşte, susţinem cu tărie că părăsirea acestor principit a fost printre cauzele cele d'intaru, cari au împedecat pro păşi rea tnvăţămtntulut techuic, în această parte de Iară, şi că, dlJ.pă şase-zeci de an'l de experienţă păgubitoare, e timpul as­ tazr să revenim la aplicarea lor, Aceste fiind principiile getlerale, pe care nu trebue să le pierdem din vedere, l'a mîne să arătăm care ar fi măsurile prac­ tice, prin care s'ar putea ajunge la realizareu indoitulur scop ce ne propunem: de a crea o clasă de meşteri pămînteni, ro­ mîni, capabili să Cl11:8t'PHscă piaţa industrială internă, stăpînită aslă-zr de streinr, şi de a face ca şcoala de arte şi meseriI din Iaşt să nu mal fie o povoară inutilă pentru budgetul statului. Aceste măsuri mal principale al' fi, după părerea noastră, ur­ mătoarele: 1, COlllbhl31'ea îllvăţăt'e'l Illeseriilol' în vedCl'ea necesităţilor ţăI'�'l noasfee, în faza de desvollare economi­ că în care se găseşte, ca ţară agricolă, cu slabe inceputurr in­ dustriale, Aice trebue să avem în vedere lntreitele interese : ale agriculturei, care ne cere meşterl lemnari şi' ferart cu cunoş­ linţI solide, capabilt să intreţină şi să conducă maşim agricole etc.; ale oraşelor, cuprinse astăzi de streim şi care se desnaţio­ nalizează pe fie-care zi ; şi ale [abricelor şi aielierelor puţine ce le avem, care au nevoe de unit specialişti mal ales în lu­ crarea ferulut, Credem că, pentru a da sati.'�facVune deopotrivă tuturor acestor interese, si nu numar fabricelor noastre, cu interese re" . , lativ mal putin importante, acele şase specialităţi ale meseriet ferului trebue să se reducă prin cornbinatiune la trei, pen­ tru care şcoala va elibera diplome şi anume: I. Turnătoria,-II, Forjă+căruiărie - lăcătuşerie; şi Ill. Ajuslaj --Cazangerie- Conducere de maşini agricole, Atelierul de il1stuum�nte fine, îl consicJerf)lll ca o anexă a a,justaJulu''l, • I 1 [371] Naţionalizarea Meseriilor 371 pentru perfectionarea 1.11101' elevî eu aptiludint deosebite în a­ ceastă specialitate puţin desvollată la not în ţară. Acele patru speoiaUtăţi ale meseriei lemnulu� cerem a fi reduse Ia doue şi anume: 1. Dulgherie- Rotărie- Modelărie ; ŞI II, Dulgherie--Tîmplărie-Sculptură în lemn, După propunerea noastră din anul trecut, considerăm şi arci dulgheria ca meserie pregătitoare a lucrăret lernnulul, pe care trebue să o cunoasca puţin şi tîmplari! şi ro tarit. De fapt ele în practică se şi confundă, tîmplarit executînd lucrărl de dulgherie şi vice-versa, Se vede dai' că deşi reducem numărul speclalilătilor, pen­ tru care şcoala va elibera diplome, nOI compledăni învăţarea meseriilor prin doue speciaUtăţi noue, de cea mai mare impor­ tanţă, ee nu se predau astăzt ,1\ şcnală : sculptura în lemn, de nea păra la trebuia lă MI-căt'UI ttmplar, şi conducerea de maşini agricole, despre care nu putem îndeajuns să ne mirăm că nu a fost introdusă pană acuma în această şcoală de meserit a ţăI'eI noastre, a cărei izvor principal de înavuţire este tocmai agri­ cultura, Timpul, de altmintrelea îndestulător de patru aur, pentru învăţarea meseriilor astfel combinate, nor îl cîştigăm prin su­ primarea vacanlelor inutile şi prin lucrare mal inlensivă în ateliere. Meşterit astfel pl'egi1tiţf, cunoscînd meseria în mod pe cît cu putinţă mal complecl, se vor putea specializa ori cind, după trebuinţă; dar în acelaşr timp sorţiI 101' de a găsi de lucru se vor h.trei. Meşterit aiusiori =caeanqerc=conductor; de maşini aqricole, de pildă, vor pulea sa lucreze tie la ajusta], sau numar la cazangerie, în vre-un atelier sau stabiliment industrial, sau îşI VOI' găsi ocupaţie la moşir, ca couductort de maşini price­ putr, de cari avem atîta nevoe. Mesterit du,lgheri- roiari=mo­ delort, se VOI' putea Intrebuinta fie ca dulgheri, fie ca rotan în vre un atelier de trasun, fie ca modelol'l la v!'e-o tumătol'ie, A scoale îns{t, după clHn se face astăZI, numaI modelo!'), sau numaI eazangel'l, de pildă, e a-I osîndi să nu pvată exista, de oare-ee locurI de modelOl'I şi de cazangel'I sînt Jlrea puţine, Aceqstă cOlnbinare a meseriilor mal pl'eziulă încă �i fo- [372] 372 A, C. Cuza losnl că nuîmpiedieă, ci înlesneşte specializarea fireasca a meseriaşilor. Căci învăţînd mal multe meseriî înrudite şi legate împreună unii din elevl, cu aptiiudeni speciale tntr'o ramură nu­ mat, îşi VOt' urma aplieările lot' flreşh aşa că specializrrea se va Indeplini de, la sine şi va fi cu atît mal temeinică. Dar in ace­ IŞşI timp, ,((1 .vor deveni şi meşleri practici, cunoscînd meseria în toată Întinderea el după trebuinţele ţăI'el noastre, , 2. ţ,'ontoph'ea ateJiereiol' �{'oalel (!II atelierele de aplicaţie. Elevi! din şcoală să lucreze în acelaşi atelier cu eleviI de la aplicaţie, cu deosebirea că el VOI' urma şi CUl'SUl'j teoretice şi că va trebui să li se dea şi o Ingrijire didactică technică deo­ sebită. Prin aceasta nu numat că se simplifică administraţia şcoaler economistndu-se timpul şi materialul, dar elevii, lucrind mal intensiv, se VOI' considera chiar de la început ca «ucenict» muncitort, şi, mai ,tril ea emeşterr», şi nu vor pierde contactul cu lumea reală a muncel productive. �,' 3" {;o.ml))ecftl-I'ea ÎllvăţăI'el meseI'iHor cu IlInele spedaJităţl precum e oăpeiioria, tapiteria de trăsurt elco E nadrnisibil ca într'o scoală de meseril sistematică să nu S8 in­ veţe .văpsiloria elementară şi 111.tI fină, aşa de necesară şi tun­ plarilor, şi ratarilor, şi cărutaşilor şi Iinichegiilor. Astă-zi de pildă, după ce o trăsură a fost terminată din lemn la rotărie şi legală în atelierul de cărutărie, ea trebue să fie trimeasă afară din şcoală pentru a fi văpsilă, imhrăcată, etc. de meşterit streinl, căct romlnr, în această branşă, nu există. Dupa noua organizare, propusă de nor, ca şcoală -atelier menită sa producă obiecte de comandă si de vînzare, si în in- e • teresul răsptndiret meseriilor printre ron�nl, e nevoe de în ve- ţal'ea pe cit mar cornplectă a rneseriilor 'asociate, \ 4. Inf·el'lUu'c:a elevilol' de In apJica�i e, Prin această măsură, reţintndu-se costul întreţinereI de J leu 20 baII! pe zi defieical'e elev .. �illl pl'odudul mu[]ceI 101', s·al' realisa, pentru şeoaJă, un venit de vre·o 10,000. pănă la 1;).000 de le! pe an şi ,ar cre§te mal I'epeqe, şi eeo[]omiile eleviloH, de care se vor folosi la ieşirea lor din �coală i folosul cel mal mare va fi însă [373] Naţionalizal'ea Meseriilor conservarea sănătătel fizice şi morale a viitorilor meseriaşr, la o vîrstă in care sint mal ales expuşt să cadă victime ale inex­ perienteî lor, o. Asimilal'ea mai§t&'iloJ' §eoalei eu mai§t1'iI de la aplicaţie. în ce priveşte munca: El să fie obligatt a intra i'n ateliere ia 6 oare dimineaţa şi a le păris] la 6 oare sara lu­ crînd de-acaima cu 8levil şi dînd samă de lucrările ce vor fi executat, Afirmaţiunea că nu pot, În acelaşt timp, să suprave­ gheze atelierele şi să şI l�creze este uetntemeiată, după 'cum o dovedeşte experienta atelierelor particulare, în care ucenicit Invală meseria privind cum maiştrii lucrează şi lucrînd în unire cu dtnşit, şi nu după sistemul practicat în şcoală, care nu prea dă rezultate, că maiştrii privesc cum ucenicil lucrează. De alt­ minlrelea, după contopirea atelierelor, aplicarea acestet măsurl nu va intîmpina nicI o greutate, de oare-ce în fie-care atelier VOt' lucra mal mulţî rnalştri şi s'ar mal putea face astfel ca fie-că­ rUI elev de la aplicaţie să se dea şi cîte un elev din scoală ca "ucenic", de ajutor şi spre instruirea lul. Munea rnaiştrilor va fi însă o pildă şi un îndemn pentru viitori! meşteri ; o do­ vadă a destoiniciet proprii şi un cîştig pentru economia ţarer. 6, Scbimba.·e�, 1l16(lulu. de plată a salal'iilol' ee se dUll o!: .. a'i�tl·i 101'. Inconverrientele actuale se datoresc în mare" parte faptului că matştrit sunt plătiţl cu salar tix, aşa că nict nu se interesează de ce se produce sau nu se produce în ate­ lierele 101'. Pentru a-I indemna la muncă, ar trebui ca salaru! fix să se reducă, complinindu-se prin o taniiemă din produciul munce't atelierelor, 7. Reducerea til ... _u)uI ele vaetanţe. Vacanţele ele­ vilor şi ale marştrilor scoale] să fie aceleaşI cu ale elevilol' şi maişlriiol' de la aplicaţie. De altmintrelea, reducerea vaca.nţelor e consecinţa firească a schimbăreI pt'incipiului de organizare din "scoală li in "atelier/!, chemat sa-şI producă cel puţin pro­ pua luI intreţinere, s. 'J'l'imitel'ea elevilol' claseI a I11�a ,1 a IT-a să facă l)J'�lcHd� in. �ull'Sul verei pe la moşiile particulare [374] 12. PubliCtH'ea .. _.el mid bil.lioteel tie �N'i(,J'1 e­ Jemental'e t:ecb .. i(�e, a IHlOl' «manuale» pe spet:iaIiIăţi, pen­ tru a servi la instl'llil'ea (,Jevilol' şi a meşterilor dup}l ieşirea 101' din şwală, cînd sînt ameninţaţI să uite aceea ce au invăţat. 10. l'inerea eOlitabiIHăţe'l Jum·ă.'i)or l>cnh'lJ tie­ .. are ateliel' În deosebi, nu după cum se obictnueşle acum de a se însemna comandele pentru toate atelierele în aceeaşi condică, ceea ce nu ne permite de a ne da sarnă imediat de ce produce fie-care, 9. Til_ărh'ea IIIIUI eaet de hlCi'" tii., în care eleviI să însemneze zi eu zi lucrările ce VOI' fi săvîrşit sub controlul maişlrilor şi al şefulut atelierelor; aceste caete să fie semnate de maiştri la sfirsitul fie-cărei săptămtnt şi de şeful alelierelor la sfîrşitul fie-căret lunt. EleviI VOt' face un devis, pen tru fie­ care lucrare. .A. c, Cuza 314 la fermele model, pe domeniile eoroanet, la căile ferate, prin fabrict etc., pentru a se obictnui cu munca tocmaj în timpul VHeJ, ctnd VOI' avea mal mult de lucru mal Urzit!. Pentru a ca­ racteriza sistemul greşit de pănă aruma, bazat pe ideea de "şeoaJă", vom observa că se obictnueşte a se trimete "eleviI" şi in vilegiatlA:ră. Aşa, chiar' în vara trecută, cinci eleot, şi încă din cel voinici, au fost trimeşr în Sanaioriul de la Predeal, Este evident că eşind din scoală, cu asemenea deprinderr, vii­ torir meseriaşi, în loc să se dea la muncă, nu vor visa de cît petrecert şi sauatorit gratuite, aşa că statul contribue el tnsuşr la crearea uneI clase de meşterr nevolnicr, cu ea re nu va şti ce să facă OIaI tirziu, n. I"cl·e()i .. ţa,·e�1 eOlld.u�el·el ntcHel'(�lor �ef .. lul JOI', illginer, care se fie scutit de orf ce allă însărcinare. Şe­ ful atelierelor va primi comandele, le va distribui holortnd tim­ pul gălirer fiecăret piese, pentru a eviţa neînţelegerile dintre maişll'i şi întîr'zierea lucr'ărilor: el va Ir�bui dar să S8 îngri­ jască în totul de partea tedlllid'l şi econ�mică a producţiunel, directol'ul avînd adminisb'aţiunea genel'al[t şi supel'ioară. 1 I I , f I I [375] Naţionalizarea Meserlilol' 375 13, (jllllll)s.-a.-ea unei garnihll-I ('o'mplecte (le ma­ �illi sgl'hlole, eu care viitoriI meşteri ajuslorI - cazangert-> conduclort de maşini agricole VOI' face exerciţii Invă ţînd cum se manipulează, se demontează, se curăţă, se repară etc, A­ ceste maşint se vot' cumpara de ocazie, pe cit mal ieftin, şi se vor repara În scoală, din ecouornir. In cursul veret, trimeşr sub conducerea maiştrilor, elevil vor lucra un timp oare care la mo­ şit şi vot' putea aduce astfel şi un beneficiu scoalet şi lot, înşile din munca lor, 14. Infih.ţarea UIIII. ,�naznr al §tloale'l ele IDese­ I-n'" deocamdată, dacă nu e altfel cu putinţă, macar in aşa numitul "Muzeu" al şcoalet, situat la stradă, care stă deşert, şi mar tirziu în centrul oraşului. In acest bazat' se VOt' expune o­ biectele lucrate în şcoală, spre vinzare, cu însemnarea pretulul. In fie-care septămtnă, clle unul sau dOI elevi' de la aplicaţie VOt' face aice, cu rindul, serviciul de viuzătorl şi de păstratort al o­ biectelor expuse. 15. Illfiinţarea UliUl" Depozit de lemne de trebu­ inţă/', pentru necesităţile şcoalet şi pentru vinzare, Scoala e si­ lită astăzi să cumpere materialul lemnos de care are nevoe, deşi posedă o inslalaţiune sistematică pentru tăierea lemnulut, care stă de geaba in cea mal mare parte de timp, şi deşi sta­ tul posedă păduri destule. Ceea ce însă e şi mal dăunător, e că în comert lemn bun nu se prea găseşte, sau e foarte scump. Credem dat' că s'ar realiza însemnate foloase dacă s'ar admite ca scoala s:'l-şl aleagă pe fie-care an o cantitate anumită de ar­ bort de diferite esenţe: stejar', frasin, ulm, paltin, leiu, nuc, ele. din pădur-ile stalulur, tnsemnlndu-se preţul, pe care ea nu al' fi ţinută să-I plătească de ctt treptat şi mal tirziU. Lemnul acesta s'ar tăia în scoală punîndu-se la uscare şi s'ar vinde, sau s'ar întrebuinţa cu profil. 16, Oblig:area autol-ităţilOio locale de a t'xecuta I uel'ă"Ue 101' 111 attlliere1e s('oalei de IlIe�e .. iI, unde ele vor fi executate şi in mal bune condiţiunI, şi mal ieftin şi un­ de profitul rămîne în folosul statulut. Precedarea de pănă acu- [376] iL C. Cuza m3; ca statul să facă sacrlflcif onorme pentru a crea o clasă de meşiert pămînteni, şi ca in acelaşt ţimp el să dea toate lu- ' crările Ju,I Ia meşteri sireint, lăsînd pe meseriaşi! noştri să moara de foame, este ruinătoare şi ne va duce în scurtă vreme la pe­ ire sigură, prin istovirea clasei de mijloc romrneşn. In faţa a­ cestei primejdii, să se pună încă odată în vederea auturităţilor. cu obligaţi unea de a-I aplica, următorul articol din legea asupra inoăţăminiulu; profesional, din 31 Martie J 89a: «Ari. 63, Autorităţile din ţară VOI' putea face, fără licita­ «ţie, în atelierele scoalelor superioare de meserir, comande de «lucrări care să intre În specialitatea acestor atelierr-». ]7. (;ollstitui�'ţa, UII,CI "Cou!i,şhuai !)erJID,anc .. te de I).atl·o,n.ar� Il, sco:aJe'i �i a, abs�"vellţior ei", din care va face parte prefectul, primarul, directorul scoale! şi şeful atelie­ relor, revizorit scolari şi cine s'ar mal crede, cu scopul de a sprijini Intreprinderile scoaleI şi de a se interesa de soarta ab­ solventilor, lăsaţr astăzi fără nicIo protectiune. Aceste ar fi, după părerea noastră, măsurile principale prin care s'ar putea realiza, în scurtă vreme, Indoilul scop pe care-I urmărim: de a crea o clasă eli>, meşteri păminient, capabili să reziste coneurentet slreiue. şi de a face ca Scoala de arte şi rneseril din Iaşi sa fie un insidu! industrial pruductiv, nu nu­ mat o povoară sterilă pentru budget. Credem cu toată taria că idealul acesta nu este o chimeră, pentru că avem convingerea, întemeiată şi pe experienţa noas­ tră din anul acesta la scoala de meserit din Iaşr, că rominu! este înzestrat cu aptitudini iech.nice depsebile. Să-I dăm numai o mai bună direcţiune şi să-l supunem la o disciplină ma'/' se­ veră şi el ÎŞI va cuceri, şi in domeniul, industrial, situaţiunea pe care trebue să o ocupe, dacă nu voim \ca "naţiunea romină" să ajungă ati numai o expresiune elnoJogică, cu conţinut e­ terogen. [377] G. TUTOVEANU INVINS ConvoiurI de corbi Invălue zarea; Sub streşint de cer Se leagănă marea. Pe ţerm stau pescarI Privind în spre largurt Cum ptere 'n amurg Un stol de catargurt. Un vuet adinc Vesteşte furtuna; In codru'i de nort Se-ntunecă luna .... Uittndu-mă-tnvins, La ea, cum se-'nelină; Pe-a gludulul rug 'MI-aprinde lumină; Că palidu't nimb A-minte 'mI aduse De-un chip indrăgit In vremuri apuse, DI 'I'uloveanu va colabora de acuma înainle cu frumoasele d-sale producţiunt la revista noastră. 6 [378] ... ED, GRUBER SONET Frurnoasă-t noaptea şi senina, Departe sun'un glas de corn, Spre tine gindul mi-I mtorn, Pe munţr pluteşte luna plina. RAchita peste ape-şt plinge, De vint bătută, frunza-i rară. Prea Le-am iubit din calc-afară ... Clipind în zorI o stea se stinge. Suspină vtntu'nstrăinăret Prin crengile plecate-n cale. Cuprinsa-t iuima-mr de jale. Departe sun'un glas de corn, Spre tine nu mă mal tntorn, RămîI in negura uilărel ! Poeziile mult regretatulul Edudrd Grube�' găsindu-se printr'o fericită intimplare, se vor scoale mal tîrziu Într'un voIU"?l, Publicăm una, luată fă­ ră a alege. [379] '\ 1 l .. DARI DE RAMA Psychologie ei hisloire, comunicaţie făcută Academiei de ştiinţt morale şi politice din Paris de d. A. D. Xenopol. Savantul profesor' universitar', în acest. discurs pronun­ ţat înaintea Academie! din Paris, stabileşte conexiunea din­ tre psichologie şi istorie, Incepe iotă! eu o consideraţie şti­ intlfica asupra psichologieI propriu zi se şi asupra obiectuluî el, spiritul omenesc, a căruia acţiunt se reproduc neconte­ nit în mecanismul lor. Acţiunea legilor psichologice asupra materiet dă naştere fenomenelor intelectuale, care sau sunt su­ puse rfpetiţieI sau se transformă în timp, Acestea din urmă dau naştere isloriel. Pe cînd psichologia se ocupă eu formele cugelăret ale căror repeliliune constantă e condiţionată de tirea spiritulur msuşr, istoria studiază fenomenele intelectuale care se schimbă în timp, Insă punctul de contact intre cele doua ştiinţi constă în faptul, că materia vecinic nouă, pe care des­ vollarea o procură spiritului, e influenţată în totdeauna în acelaşt chip de forţele intelectuale. Fenomenele istorice nu sunt legiferate; fenomenele psicholcgice sunt supuse unor legI anumite, In consideraţiunile sale ştiintiflce, D, Xenopol insistă asupra legilor psichologice, asupra progresulut, asupra rolulut pe care legile psi-hologice il joacă in istorie, Apor stabileşte. relaţiuneă între psicbologie şi istorie, din punctul de videre al co mplexitătet mintale particulare fie-căret iudividualilătr ome­ neşti, lnălţtndu-se pănă la cornplexiunea mintală a popoarelor', Toate acestea le-am analizat d-ja în opera d-IuI Xenopol : Prin [380] 380 Dărt de samă cipiile (unda/mentale ale istoriei, unde am văzut un sistem în­ treg de vidert noul asupra ştiinlet Îll general şi asupra istoriei în particular. Stilul lucrăret e foarte ela!', expunerea dusă cu multă logică; ideile sinlezate admirabil, ca în tot ce scrie de alt-fel D. Xenopoi,--pană neobosită de mal bine de 40*) de am. (Din Revista Arta şi Literatura romînă)- Congresul învătămîntuf-u'î superior, Paris 1900. - Troi­ sieme congres international de l' Enseiqnemeni superieur, Paris 1902 un voI. de S0I de pag. 1 In desbaterile asupra extensiunel universitare d. A. D. Xenopol rectorul şi reprezentantul universităţel din Iaşi a spus următoarele : «O-sa crede că nu trebue să se considere ea extensiune universitară, formele deosebite ale tnvătănuntulut poporan care poate să se îndrepte cătră straturile mai culte ale societăter, sau se îndeplinească lipsurile tnvătămtntulut dat stralurilor in­ ferioare. Extensiunea universitară trebue să Imprăşlie cunoştin­ ţele şi ideile profesate în universităţi. Iert s'a spus că trebue deprinse massele cu cercetarea adevărulut şi se propune astăzt de a face să pătrundă în ele spiritul ştiintifiie. Aceasta este o concepţie prea restrînsă. Propăşirea omeuiret nu se îndepline­ şte numai pe tărîmul adevărului teoretic şi practic, ci lncă şi pe acele ale frumosului si binelut. Ea se face tot-deauna prin ideI':şi iea tot-deauna naştere în eIiIă,\ in spiritele superioare. Extensiunea universitară trebue să iacă a se cobort în masse principiile civilizaţiet noastre, pentru k da evoluţiei omeni­ rei o bază mal largă. In loc de a căuta să mulţumiască nu­ maI nevoile poporulut, ea trebue din contra să deştepte în el nevoI noue şi superioare, la care el uicr odată nu se gîndise; I ea trebue să pună în atingere ceea ce este mal înalt îL ome- *). Nu 40 ci 30, Nota Redacţleî. 1 [381] Dărt de samă 381 nire cu elementele mal puţin desvoltate; să se siliască a rtdica pe aceste din urmă, pe cit se poate, în regiunile superioare unde se elaboreaza propăşirea. Nu este de ajuns, pentru aceasta, se facă a pătrunde în ele spiritul ştiinţific. Trebue luminată inteligenţa masselor cu flacăra intreget civilizaţii», (Volumul citat, p. 135). Il In secţiunea organizăret tnvătămtntulut superior, lot d. Xe­ nopol a făcut următoarea propunere asupra Necoiet învăţămîn­ ·tulu� teoriei istorie! in universităft. «Una din nevoile cele mal urgente, cînd e vorba de refor­ mele ce sunt de indeplinit în tnvălărnlnlul universitar al isto­ riei, este fără tăgadă introducerea de CUl'SUl'! asupra teoriet is­ torier, Nu înţelegem prin acest termin, nict reflexiile filosofice ee poate să le suggereze contemplarea trecutului, uicl metodolo­ gia istorică, adică mijloacele ce sunt de luat spre a ajunge a se expune adevărul asupra faptelor ce nu mal sunt, ci un studiu asupra caracterulut acestei discipline şi a princibiilor pe care ea se întemeiază, Istoria a fost pănă acum de multe ori Ialş înţeleasă. 1 s'a tăgăduit caracterul ştiinţific şi s'a Uns a i-l introduce, făcînd-o să primească principiile de investigare întrebuinţate în ştiinţele numite naturale. Alţii au vrut s'o sprijine pe statistică şi au împins paradoxul pănă a vroi să iee drept legi ale istoriei pre­ tinsele legi ale slatisticet. Sociologii au intervenit şi el în des­ batere şi au cerul pentru el cinstea de a constitui istoria-ştiin­ ţă, pretinzind că istoria cum a fost tratată pănă in zilele noastre nu al' fi de cit istorie literară, menită spre a face să petreacă, iară nu spre a aduce tnvătătnrt, Nenumăratele scriert istorice nu ar putea sluji de cît ca material, in mare parte el insus nefolositor, pentru studiul, din care sociologit trebue să extragă istoria-ştiinţă. Această disciplină s'ar spriiini pe legt tot atît de fixe ca şi acele ce ocîrmuesc lumea noastră planetară, deşi nu sunt cunoscute într'un chip lot atit de preciz, In sftrşit istoricil [382] 382 Dări de sarnă de profesie privesc cu un dispreţ destul de putin ascuns, toate aceşte pretenţit de a se transforma disciplina lor; EI cred că ceea ce el fac este bine făcut; că nu este nevoie teoria, spre a face să propăşască ştiinţa, şi că această din urmă înaintează prin ea Insăşr, fără ajutorul logicei. Inţelege orf- cine cit de mult aceste idet teoretice asupra caracterulut istoriei şi asupra ţinte! urmărite, pot Inrturi lucră­ riie istoricilor : cacr sali el se Iasă 'a fi rapiţr prin teoriile ce vreau să transforme istoria, şi dacă aceste teoriI nu sunt cele adevărate, ele imping istoria in căt r ălăcite : sau se ţin în re- .. zervă în privirea ort cărei ider teoretice şi refuză a modifica feliul lor de a expune, cu toate observaţiile, foarte drepte irJ sine, care le sunt adresate, In un caz ca şi In celalalt, propă­ şirea ştiinţet este impiedecată, şi dacă ea cu toate aceste îna­ intează, o mare cîtime de putere este cheltuită cu pagubă. O desbatere adincită asupra caraclerulut, asupra mijloce- 101' şi a scopulut istorieI ne pare deci neapărată. Dai' ne 01' în­ timpina poate, pentru ce istoria singură area nevoe de o teorie, in afară ele ştiinţa el lnsăşt ? Nu se studiază nicl teoria fiziceî, nicl acea a chimier, nict acea a flziologier, nict acea a psihologier, ca disciplină deosebită; nu se ocupă de cit cu stu­ diul fenomenelor care alcăluesc obiectul investigărilor a aces­ tor deosebite discipline. Pentru ce istoria ar face ea excepţie şi al' fi trebuitor a se studia teoria el, in afară de faptele care o constitue '? Istoria a fost foarte mult timp şi aproape pănă În zilele noastre o conceptie mal mult practică de cît ştiinţifică, şi nici nu avea măcar' de scop descoperirea adevărulut, caracter esen- I ţial al 01'1 cărei ştiinţi. Se proceda la a \eI expunere, fără nict un principiu tndreptător şi dacă adevărul îşI făcea calea prin el lnsuşr, se lnllmpla lucrul mal mult pe \nevrulele. Istoria să­ măna in această privire cu agricultura, cu arhitectura şi cu mu­ zica. Şi aceste discipline fură, timp îndelungat, tratate fără ca să-şl fi dat samă de principiile pe care ele se întemeiază. In zilele noast!'e1 cu toate aceste, există o tem'ie a agl'icullUl'eI1 Q [383] Dăn tie samă 383 r teorie a arhitecturet şi o teorie a muzicer, Este dect firesc lu­ cru ca, trecînd timpul, o teorie a istorier să iee şi ea locul prin­ tre cunoştinţele omeneştt, Istoria insă fiind o disciplină foarte complicată, era greu de aşt da samă de acea nevoie, şi iată pentru ce teoria el a aşteptat atîta timp spre a fi formulată, In zilelele noastre ea a inceput abia a fi scbiţată, şi naşterea el nu se putea produce fără sftrşiert, fără abaterr tnsemnate in­ tre cugelările care vreau sa-I dea fiinţă. Se poate însă privi chestiunea din un punct de vedere mal adînc, Istoria nu este o ştiinţă particulară, de feliul fizicet, ehi­ miel, biologie! sau psicologiei, şi fără nict un cuvint o privesc astfeliu toate clasificările ştiinţelor, Ea este un mod de con­ cepere a lumer, modul succesiv In faţa modulul repeţirel care alcătueşte domeniul ştiinţelor de Iegl, Iată pentru ce toate cu­ noştinţele omeneştI pot fi tratate istoriceşte, Aşa există nu nu­ mal o istorie a omeniret, ci tncă şi una a desvoltăret formelor animale, de la moneră pănă la om, o istorie a pămtutulur, geo­ logia, o istorie chiar a sisternulut solar (această din urmă ipo­ tetică bine lnţeles). Istoria spiritulut omenesc poate atinge toate creaţiunile lut : istoria politică, istoria civilizaţieI, istoria drep­ lulut, a religiei, a artelor, a literaturet etc. In afară de aceste istoril care privesc prefacerea lucrurilor tnsuşr, sunt încă altele privitoare la obiecte de cunoştinţi ca­ re rămîn statornice şi nu se schimbă, Istoria lor se mărgineşte a expune schimbările intervenite în cunoştinţele noastre asupra acestor obiecte. Aşa este istoria ştiinţelor, acea a astronomiet a fizieer, a chimiel, a biologiet, a psichologieI şi în deobşte isto­ "ia filosofier. Este in sfîrşit istoria disciplinelor care se ocupă cu fenomenele care ele tnsăşt se transformă, precum istoria teo­ riilor geologice .acea a teoriilor transformiste. şi istoria isto­ riografier. 1) 1) De exemplu: Wegele Geschichte der deutschen Historiogmphie Leip­ zig j 885. Robert Flint, I-Tistoire de la philosophie de l'histoire en France si HistQire de la phUosophie de l'h'istofre en Allemagne, Paris, 1878. • [384] 384 Dan de samă Istoria joacă decr, In gindirea omenească, un rol mult mal însemnat de cit acel ce i s'a atribuit pănă acuma. Este 1) dis­ ciplină care se poate întinde la toale concepţiile; căct toate pot fi privite din punctul de vedere al desvoltăret sau din acel al ideilor pe care fenomeoele le deşteaptă în mintea noastră. Există o adrncă deosebire Intre aceste două ramurt ale cunoş­ tintet orneneştr, ale Cal'OI' Impreunare alcătueşle clasa ştiinţelor succesiuner sau ştiinţele istorice şi clasa ştiinţelor fenomenelor statornice care se repetă totdeauna, fără schimbare insamnată şi care sunt desemnate de cît va timp prin terminul de ştiinţt de legt. Aceste din urmă pro -ură spiritulut percepţie obşleseuluf, adese 01'1 sub formă de legI, pe cînd concepţiile istorice nu-I dau de cit laturea individuală a fenomenelor, în relaţiile 101' de succesiune, Istoria este decI ştiinţa individualulur, a lucru­ rilor acelora care s'au intimplat numar o singură dată in de­ cursul veacurilor ci care nu se vor mal reproduce nicl cind. Nouă ni se pare că nu se pot aplica la ştiinţa individua­ lulul, metoadele întrebuinţate in acea a obştesculut. Logica insă, cum a fost constituită pănă astăzi, de cătră Aristot (deducţi­ une) şi de cătră Bacon şi MiU (inducţiune], nu tratează de cit despre metoadele în care concl uzi unea este trasă sau din ob­ ştesc la particular (deducţiune) sau din particular la obştesc (inductiune]. Nici un loc nu este păstrat pentru o concluziune tot attt de însemnată care alcălueşte miezul raţionamentulut succesiv şi deci esenţa istoriet, eondueiunea de la particular la particular. In această privire logicafrebue să mal adaogă încă un capitol, pe linga cele două care o constitue pănă acuma. Această nouă plăzmuire poate ,sa aderneniască pe cele mal frumoase spirite şi teoria istorief cuprinde tocmat partea aceasta a chestiunet. \ Pănă ar-uma teoria istoriet a fost tratată de cătră deose­ bite spirite, Intr'un chip mal mult sau mal puţin neattrnat de lnvălămtntul universitar. Ni se pare evident, ca dacă s'ar crea c U1'S un universitare, menite în deosebt acestui gen de specula­ ţaţiunl1 materia ar fi răscolită mult mal adinc şi adevărul nu [385] Dărt de samă ar' Jntirzia a ţişni plin şi roditor, precum el o face pretutindene unde spiritul se aplică eu statornicie la a lut descoperire.» (p. fl08-511). Studii Greco-Romşne de N. G. Dossios doctor In litere fascicula II-a (inscripţir greceştI în Iaşn şi III (manuscripte greceşti din bi­ blioteca din Iaşt). Fascicula I care cuprindea enumerarea dascalilor grect din Moldova şi care purta titlul prea pompos de «clasicismul în prin­ cipatele romine» a apărut mar înainte. FascicuJa II şi III pe care le analizăm aier sunt lucrărt de valoare ca material istoric de amărunţimt. Sunt redate inscripţiile in limba originală şi tra­ ducerile lor. După autor, aceste iuscripţii care ar fi fost alcă­ tuite de profesorit şi ernditit grecr de la curţile domnilor fana­ rioţI, al' avea pentru Greci şi un interes lirnbisl.ic şi poetic, unele din ele fiind frumos stilizate. Pentru noI RomlniJ, interesul a­ cestor inscriplit nu poate fi de cit de a fixa oare-care date Într'un chip nelndoelnic precum şi alte ştiinlr. Aşa aflăm că Snllana doamna lut Mihail Racovită domnul Moldovet era Greacă, + 1753. că sotia lUI Const. Negri, Eufrosina Mavrogheni, era Greacă din Bi­ zanţ. Soţia luI Grigorie Ghica celuI dintăi, fiul lut Gheorghe Ghi­ ca, era de asemenea Greacă. Peste tot sunt culese 43 de inscrip­ ţiunL Fasc. III cuprinde analiza mauuscriptelor greceşti din bibli­ oteca uuiversitătet, care sunt imparţite şi cercetate de autor în 4 capitole: m. cu conţinut filosofiic, rn, cu continut bisericesc, m. cu conţinut juridic şi m. I:U conţinut variat. Recomandăm studiul d-lut Dosios care infaţoşază un netă­ găduit interes şi din care cercetătorit trecutulul nostru pot spi­ cui ŞUI'! de care poate au nevoie. B. [386] DOOUMENTE Din domnia lut Cuza-Vodă Scrisoarea domnulut dif/, 9 Sept. 1861 căiră agenţii săt din străinătate în cauza 'u,niret Buearest le 9 Sept. 1861. Copie Monsieu». J'apprends de diverses sources que le Gouvernement impe­ rial de la Sublime Porte el les Puissances Garantes semblent etre partieulierement preocupes de la revision de la loi eleclo­ rale, dont je signalais les inconvenients dans mon memoire du mois du Iuin 1860. Deja j'avais ete Irappe de l'importance que S. A. le Ministl'e des Affaires Etrangeres de la Sublime Porte, dans sa depeche circulaire du mois d'a\il de cetle annee, dou­ nait a cette question, et je crains aujourd'hui qu'elle n'ait attire trop exclusivement l'aUention des grands Cabinets, surtout s'il est vrai, suivant quelques inforrnations, qu'ils aient eu l'idee de procedee �l la revision de la loi electorale, avant d'accorder I'Union aux Principanles-Unies. Il est important que vous con­ naissiez sans retard, ma pensee sur ce point. Quand j'ai appele l'examen des Puissances signataires du [387] Documente 387 traite de Paris et de la Convention SUl' Ies difficultes de toutes sortes que renconlrait mon gouvernernenl dans l'application du sysleme instiluo pat' l'acte du 19 Aout, j'ai du faire un tableau sincere et complet de la situation generale. J'ai enumere les conflits naissants chaque jour, forcement, tant des conditions de l'organisation politique et administrative qui maintenaient la se­ paration des deux Principaules qlle des conditions conlraires qui tendaient a les unifier, J'ai rnontre le pouvoir execulif par­ fois impuissanl devanl les empietemects des assernblees, le pou­ voir legislatif sortant trop souvenl de ses altributions el perdant eu lultes sleriles des moruents precieux, J'ai constate entin 1 'im­ possibilite de poursuivre plus longtemps, avec fruit POUI' le pays, la tăche a laquelle je me suis patiemrnent el loyalement con· sacre pendant deux annees. Mais je n'ai jamais eu la pensee de donner il Ia revision des stipulations electorales annoxees ă la Convention la rneme importauce CJlI'a I'Union ; moins eucore ai-je pu songer il su­ bOl'donnet' I'Union it une reiot'me de la Joi electorale. Voyons dans quelles conditions une nouvelle loi eledot'ale pourrait etre voh�e par 'nos Assemblees. Ou bien le projet de loi qui serait aeeepte pat' mon gouvel'llement semit l'objet el'une discussion simultanee il BGcar'est el a Jassi; ou bien, en vue ele rUnion, mais avant I'Union, l'emal'qc1ez-Ie, il serait soumîs aux cbambt'es de Valachie eL de Moldavie t'cunies il cet effet. Dans le premieI' I:as, celui Oll les deux a",sernblees elaborel'aient. se­ parement la loi, il semit el'abord impossiblB d'indiquer le tt I'me des dehats que soulevel'ait la discussioll d'un nouveau sysleme electoral. A l'appui de ceUe affirmation il suffit de t'appele!' ce qu'ont pr'oduiL les sessions parlemenlaires depuis eleux annees, Et, si mcme Il ctaH permis d'assigncr one oate it la fin des lL'avaux aceomplis sepal'ement pal' chClqne assemblee, cem­ meni et eu eomhien de temps al'l'ivel'ait·ou �l concilier les dis­ pf)sitions, c't eoup SUl' tr€s divergentes, qui aUt'aienl ele votees les unes �t BuearesL eL Ies autres il Iassi? Plus d'un exemple m'autodse a declarAt' ct:l al;ord it peu pres it't'ealisable. [388] 388 Documente Dans le second ras, celui des assemblees de Moldavie el de Valachie reunies, la discussion de la loi serait plus complete el l'entente finale vraisemblablemenl plus facile; mais je dois me dernander, en premier lieu, comment les chambres pour­ raient etre reunies ? La proclarnation de l'Uuion ne doil elle pas en effet, preceder necessairernent la convocation des chambres reunies ? Si le premier rnoyen est irnpraticable, le second est done inad m issible. En presence de ceUe situation, j'ai ele amene a examiner si la reforme de la loi electorale est aussi urgente, que ·11-' gou­ vernemenl Imperial de la Sublime Porte el les Puissance Ga­ ranles semblent le penser et que j'ai pu le croire moi-merne, it l'epoque des luttes parlementaires el eleclorales, heureusernent apaisees aujourdhui, et si je ne suis pas aulorise it retarder l'etude d'une queslion ăla quelle je n'ai jamais enlendu donner d'ail'eurs qu'une irnportance secondaire relativernent el l'Uniou. Depuis quelque temps j'ai pu rernarquer une certaine a­ melioration dans l'etat des esprits. Un seul mot, une seule pen­ see agitent chaque jour davanlage les Roumains, el peuveut fa­ ci\ement devenir une arme dangereuse dans les mains d'un parti: e'est I'Union qui sera suivie de la fusion de l'assemblee de Moldavie avec celle de la Valal'hie. 01', j'ai l'espoil' fonde que }'element Moldave contl'ibuera it cQnstiluer avel' divel'ses frac­ tions de la cbambl'e de Bucarest, un parti liberal modere, au­ tour duquel'liendront se gl'Ollpel' Ies ami de ]'ordl'e, du pro­ gres et de mon gOllvernement. C'est une expel'ience it fair'e:.ie I)'hesiterai pas a la lenter, des que I'Union prol'lamee aura donne satisfaciion aux legWmes aspiration;; �.u pay� el fait dispamilre toute agilalion nationale. J'hesilel'3i d\aulanl moins que ceHe derniet'e epreuve pet'meUt'a de difl'el'er la confedion d'une nou­ velle loi electorale, deli Vrel'H la Sublime Porle el les Puissances garanles de pt'eoccupalions sel'ieuses, el facililel'a, sans doute la prompte solution des questions seumises il lelll's delibemtions. En consequence je vous invite, Monsieur, it declarer au [389] Documente 389 gouvernement Irnp. de la Sublime Porte el aux representants des Puissance Garantes que je considere comme superflu, pou r le moment, lout changemenl it la loi electorale; que je suis re­ solu a convoquer :e\ Bucaresl les deux ;·ssemblees de Moldavie el de Valachie, elues d'apres les stipulations electorales anne­ xees it la Convention du 19 Aoeut, et que j'attendrai le resultat de cette epreuve, POUl' aprecier si les modifications que j'avais reclamees dans mOI1 memoire, reslent aussi urgentes apres qu'a­ vant l'Ullion. Je me borne it dernander que le gouvernernent Imp, de la Sublime Porte el les Puissances Garantes maintiennenl la revision electorale par les pouvoirs eonstitues, POUI' le cas ou l'experience que je veux faire ne repondrait pas favorablement it mon attente, Ce qui est vraiment urgent, ce que les Roumains attendent avec une indicible impatience, ce que la cour Suzeraine elle meme a juge indispensable it leur prosperite, c'est l'Union. L'au­ utoriie et le prestige du chef de l':EJal s'usent dans de conti­ nuels ernbarras ; les interets du pays restent eu souffrance: la tranquillite publique peul ete il tout momelll compromise. J'ai mis mes soins it maintenir les espl'its dans une attilude calme et l'esel'vce, dignes nes puissantes sympalhies qui nous sont acquises ; je me suis sans cesse effol'ce de contenit' les agita­ tions, de dissiper les doules; mais, il faut bien le dire, sans y avoir reussi. Eu reconnaissant avec moi que «'une f(lis 1& dou­ «bIe election reconnue et admise, le mecanisme de l'adminis­ «h'aUon, tel qu'i! a ele elabli par la Convention, ne pOlll'ra plus «fondionnm' d'une maniel'e satisfaisante, el qu'il faudra cher­ «chel' it l'adaplel' aux cil'constances pl'esenles», le gouvemf'ment de Sa Majeste Impeeriale le Sultan, a donne une nouvelle pl'euve des sentiments de bieuveillance dont la cour Suzel'aine est a­ nimee envers les Principaules-Unies; mais aussi il a donne aux aspil'alions des Roumains la garantie d'un succes qni se fait malheureusement atlendre. Vous ne sauriez trop insiste!', MODSielll', sur cette siiua- [390] Documente 390 tion ; elle est pleine de dangers, et je crains d'etre impuissant ă. les conjurer au dela du terme fixe pal' la Convenlion, pour la convocation des chambres. Une nouvelle difficulte va surgir naturellement d'un vote tres prochain de la commission cen­ trale, qui ne manquera pas d'adherer aux resolutions prises par lec assemblees de Molda vie et de Valachie, dans le but de reu­ nil' les deux chambres, POUI' la discu=sion de la loi rurale. J'ose esperer que le gouvernement Imperial de la Sublime Porte el les Puissances Garautes voudront cornpleter le plus tot possible leur oeuvre, donner aux voeux unanimes et coustants des Prin­ cipautes-Unies, la legitime satisfaction que j'ai reclarnee POUI' elles, et fournir, pat' une prompte decision. ali chef de l'Etat le rnoyen de travailler enfin avec etflcacite it la rnise en pra­ tique des grands principes proclames dans le Traile de Paris et dans la Convenlion. Ce moyen, le seul moyen est, avant tout, l'Union, NOTITI * * * Cu prilejul căli!toriel la Paris, pentru a face comllnicarea la Institu- tul de Franţa, d. A. D. Xenopol a fileut 11ll nou serviciu tăI'eI şi poporuluI romin în următoarea împrejurare. D·sa a primit lin prosped al uneI istoriI universale, redaclatit de·o societate de Invaţaţf engleji, de la 1450 încoace, rlin eal'(, vol,"nul [ se va ocupa cu Renaşterea. In introducerea la acest volum, publicati! În pl'ospec· �u,s, se spune că se va da un larg loc ItalieI, iar ţarile acele care nu au Jllcat un rol In Renaştere, vor fi. comparativ, trecute t:U vederea. Intre capitolele VOIUlllUlul întiiitI va fi unul intitulat Cu,ce1'll'ea oto­ mană, care va fi redactat de d. 1. B. Bury, profesor la Universitatea din Volumul 1 din Domnia lui. Vodă Cuea de A. D. XenopoJ este tipă­ rit. EI cuprinde 500 de paginI. Materh este îrnpărtită in Xl capitole mer­ gînd pană la legea rurală din Ul64 inclusiv impreuuă cu insămnatul ca­ pitol asujlra Istoricl,f,lu,l chestief ru,I'ale cu care se incheie volumul. Prefaţa nu egte Incă tipărită şi portretul domnitoruluI cure lrebue Srl Împodobiască primul volum, nu a sosit Îllf'ă. Volumul al II·lea care ajnng(j pftnă la 11 Fehruarie 1866, este sub presă şi t.iparul merge repede. El va "uprinde tot 500 jlagin! din care jtlmfl' tale va fi restul textuluI, iar cealaltă jumătate va cuprinde \'1"0 80 de documente Înf!dite rlin eple mal interesante, Eîxf.rase din bogata coJeeţie a prineipeseI Elena Cuza. Colectia a fost la îndl).mîna autoruluI cÎl1d a scris domnia luI Cnza Vodă. Ambele volumurl vor \fi pnse de odată in vînzare în luna Octombrie. ' \ [391] Notiţe Dublin, eu care d. Xenopol stă în legătură de la apariţia scrieret sale Hisioire des Roumains de la Dacie trajane. asupra căreia profesorul eno glez a tăcut. în 1896 () foarte favorabilă dare de sama în Historical Ma­ gazine din Londra. D. Xenopol a scris d-Iui Bury, atrăgtndu-I atenţia asupra rolului însemnat, de şi indirect, ce RomîniI l'au avut în desvoltarea Renaştere) occidentale, de oare-ce el au susţinut cu preţul celor mal grele jer-tfe, nă­ pustirea puhoiulut turcesc, care dacă n'ar fi fost stavilit la noi în ţal'ă şi nil şi-ar fi tocit puterile In luptele cu popoarele orientale şi mal ales CII RomlniI, s'ar fi revarsat cu toată a lut violenţă asupra cuibuluI, In care s'a dezvoltat Henaşterea.i--probă nimicirea puterei Veneţter=-şi inflorirea cea mare intelectuală a Europet al' fi fost tmpiedecată. D. Xenopol roagă pe d. Bury să citească lncă odată capitolul 2 din volumul 1 din Hisioire des Roumains intitulat Lutte contre les Twrcs, spre a se cenvinge despre aceste hnprejurărt şi să-I răspundă ce gîndeşte asupra er, Vom ţinea pe cetitori în curent. .. * * Doamna Hortunsa Paquier nascuta maior Lupaşeu, colaboratoare la mai multe ziare franceze şi-a pus ca ţintă a activităţet sale literare In lim­ ba franceză, răsplndl rea in traduceri a operilor celor mal însemnaţI ale scriitorilor romi III. In revista La Cheoauchee, Revue Iitteraire des femmes No. 44 din 15 Iulie 1902, domnia el publică un loc din Romania pitorească a luI Vlăhuţă şi anume La Novacf. In Le lJIIOlwelnent socialiste No. 99 din 5 5 Iulie 1\lO2 lot. dona Paqiuer publică traducerea minunatei poeziI a lui Gh. Cojbuc. Noi twem pamînt, In La Revue Libre din 1 Iulie 1902 pubIi că Nemîngî'iaţ'î de Vlăhuta. Poeziile sunt traduse in versuri libere. In La Re­ V1{e d'Europe No. 7 anul VIII publică E1"oilor nutriir; de VIăhllţă. In No. 4, al Revisteî La Benaissance latine dona Paquier traduce Făclia de Paşu. de Caragiale. In numărul ultim al Reoue d'Burope, dona Paqiuer a tradus articolul d-lut G"iSti asupra filosofuluI V. Conta care a apărut în uu mllrul precedent al Arhive!. Ne bucurăm de această silintă a iubitel uoao.Lre compatrioatede a răspîndi cunoştinţa IiteraLul'eI romiÎ.neştl în străinătate. * * * In numărul revist.eI franceze La Renaissance latine, No. 4. din 15 August 1902 a apilrut un articol de d. A. D. Xenopol intitulat Roma'ins et Bongrois în care autorul expune primejdia ce va izvorî pentru Ungaria şi Bomiinia din desfacerea monarchiei Hahsburgice şi cum siugura 101' scilpare de cotropit'ea slavă este numaI în a lor alianţă care însă este cn neputinţă de realizaL, cît timp va ţinea sist.emul politic actual al statuluI Maghiar ('are t.inde la uciderea naţionalităţilor de alt neam din Ungaria şi mal ales la acea a naţionahtrlţ�l romîne. "Arhiva" va reproduce însemnatul articol În traducere în un număr Tiitor_ * .. .. Un alt articol toL de d. A. D. Xe/lopol de cu lotul un alt caracter, anume asupra teoriei istorieI, a api\rut in limba fl'anceză In Revue de Syn­ these historique a d-luI H{mri Ben N. 4, (lllie şi August 1902. El al'e drept titlu Ştiinţele nat'tlr(ţle §i istoria şi conţine lin studiu amărunţit asupra scriereI vestituiui logician german IIeinrich Ricked profesor la Universitatea din Friburg in Brisgall: Die Grenzsn der natul'rvissenschajllchen 13egritfs· bildung, eine logische Einleit'ttng în die historische Wissenschafl. Acesta e al doilea articol. Cel d'intăI a fl1st insel'al de d. Xepopol In La Htivue philosophique a d-luI Th. Ribot şi reprodus la Arhiva În anul trecut 1901, * * * Aii apărut de sub presli şi se află de vInzare la autorul ]01', M. N. Pacu, profesor şi advocat in Galaţi, şi la principalele librăriI din tarll. nrmătoarele ('ilrţr didactice:' • [392] 392 Notiţe 1). Invăţătura Evanghelieă sau "Explicarea textelor cu conţinut moral din cele 4- EvangheliJ", ediţia a III· a (1902) pentru clasa n'a secun­ dară de ambele-sexe şi clasa V a a şcoalelor secondare de fete gr. 1. 2). Mora.la Creştina, prima ediţie (1901), pentru clasa IV secundara de Meţ{ şi de fete. Cuprinzînd chestiunile din programa analitică în vigoare, ambele manuale sunt aprobate de Sf. Sinod şi de Ministerul Cultelor şi Instruc­ ţi uneI. Ele sunt dintre cele mal bine redactate şi ca fond şi ca forma,-­ Pot servi şi pentru m I-ce cleric şi creştin iubitor de lectură pioasă.i--Le recomandăm cu tot dinadinsul cetitorilor noştri. Pe ltnga aceasta reproducem părerea eminentulut profesor de teo­ logie din Bucureşti d. C. Erbiceanu, consemnată In raportul seu la Aca­ demie. "Lecţiunile din cartea de Morala Creştină a d-Iur Moise N. Pacu slnt foarte bine concepute şi suficient tratate, ceea ce probează 1'11 auto­ rul este pe depliu stăpîn pe acest sfudin, avînd o pregătire specială. Limba in care fşI expune autorul studiul său este d'aseminea precizii şi hine in­ ţeleasă: apoI şi terminologia este bine alcătuită, Opiniunea mea este că lucrarea d-l ul Moise N. Pacu este meritorie şi Academia trehue să Incura­ jeze pe scriitorit pe valoare al cărţilor didactice, recunosetudu-Ie ostene­ lele, mal ales cind autorul şi-ar dezvolta unele părţI, căcI atunci ar fi posibil ca lucrarea sa să poată fi cetită şi în familiI ca o carte de educa­ ţiune ereştină", ERATĂ In rlndul al 4-lea de jos pag. 328 să se citească vederilor lHf In loc de verilor lul \ \ \ Iaşl.-Tip .• Dacia" P. Iliescu & D. Grossu-------- [393] ARHIVA ORGANUL SOCIETAŢII ŞTIINŢIFICE ŞI LITERARE DIN IAŞI Anul XIII. Septembrie şi Octombrie 1902. No, 9 şi 10, R 1 H 1 A ELVIRA Tragedie {în 5 acte *) ACTUL II. Un salon de ţ�U'ă frumos Intocmil, un pian, mese cu diferite reviste şi ziare. La ridicarea cortinet.vpe o canapea, în faţa scener, Ii-na Dinu stă !nmijlocul mal multor oaspeţr, Lucia frumos îmbrăcată, stă pe un fotoliu călînd pe fut-iş cu ochiI spre Alexandru. Neeulut Dinu vorbeşte cu Dimopol încet, în faţa unul tnhloti pe care-I examinează. Alexandru eu Elena se urlă l11b"O revistă, vorbind încet. SCENA 1 D-NA DINU, NECULAI DINU, LUCIA, ELENA, ALEXANDRU, COS­ TIC A DIMOPOL (ceva mal l irz lrt] ELVIRA, (!VIar multI oaspeţi dornnr şi doamne). o DAMA STRAfNA Domnişoara EI vira lol aşa fuge de lume? MARJA DINU Tot. E dusă la cimitir, Elena a invitat-o să meargă cu ea la gară, intru Intimpinarea /verişoruluţ lor şi a d-lul Dimopol. Ea a dorit mal bine să-şl facă vizita obicmuită la mormîntul mame) el. Merge de obiceiu ÎI\ toate Duminicile, Se duce sara; dar aZI a vrut să meargă ziua, *) Puhlicăm actul al 1[·J6:1 spre a d;l o idee de nelntrecula frumusetii a acestei măesl.ro creatiunt. Lucrarea îul.l'eagă a apărut ÎIl Ull volum la Bu- cureşti, 1902, ' [394] \ ALEXANDRU\ \ Rirla LUCIA Curioase guslurt l D-na Tudor e lnmormtntată aci? MARIA DINU Da, a murit aci, imediat dupa naşterea ElvireI. Pe atunci aceasta moşie era proprietatea ]01'; dai' în urma morţet tatălut el, care se intîmplâ aproape Îndată după moartea soţier sale, am luat'o not, ca să nu S9 tnstreineze bunurile familieI. LUCIA Ce bunI aţI fost! Ce caracter nobil aţI dovedit prin luarea ElvireI în casă, traltnd'o ca pe copilul d-v.] De şi 'mi pare cam curios caracterul el. Nu corespunde de loc cu Elena, cu vioaea şi drăguta Elena. Eu fiind-că gîndesc foarte puţin, nu-ml plac fiinţele care stau într'una pe gindurI, care vecmic tăcute, pal' a face planurr de ură contra întregeI o menirr. ALEXANDRU (Care ascultă fără să aIbă aerul). Nu În tot- deauna tiriie tăcute sunt perverse. Tăcerea e a­ desea-ort leagănul simţirilor adincI, şi, îmi inchipul că acel orfaut din frageda vlrstă, OI" de cite multe bunurI ar fi incun­ juraţt, au În tot-deauna mal mult prilejul de a aduna simţirile de dt de a le manifesta. LUCIA (Ironic). Văd, d-I meu, că al profunde simţiminte, Nu ţi le cunoş­ team de cît pe cele aparente şi vesele. De aceea rămîn sur­ prinsă că le dai în iveală, luînd apărarea persoanelor ce abia cunoştt, Nu apăr persoanele, ci ideile mel�, cu toate că aşt avea dreptul s'o fac; căci Elvira mi-e rudă, şi pe lîngă tnrudire, e una din cele mal gingaşe amintiri ale copilărie! mele, şi ştiţI că a­ mintirile acestei vîrste au adese-orI o mare Inriurire asupra În­ treget vieţl., , (Ginditol') Ce rudă sund cu Elvira, mătuşică? I [395] Elvira 395 NECUl.Al DfNU EŞtI văr al doilea ca şi cu Elena. Mama el şi tatăl tău îmI erau verI primar! (că tind spre fereastră], Iată O văd venind, şi tu veI găsi Irtr'insa, pe lîngă giugăşia ce cunoşti, o nouă simţire desvoltată cu vlrsla, simtirea a tot ce e frumos şi măreţ. (tnduioşat) Blîndeţa caracterulut el mt-a făcut-o scumpă ca o a doua fiică. ELENA Tată, şli! că şi eu iubesc pe Elvira : dat' nu voin să zict că-ţI este fiică. (Luîndul de gît) A ta fiică sunt eu şi numar eu. LUCL\ Bravo l Aşa-s fetele de inimă. Nu VOI' afecţiunl impărtă­ şi te. VOI' totul sau nimic. (Uşa se deschide şi intră Elvira," purtînd o haină simplă, dar de gust. Sa lută pe t.oţI cel de fală; apoi, stăplniudu-şr emotiuneu prin tr' o uşoară schimbare a fcter, păşeşte spre Alexandru). ELVIHA FiI hine-venit, Al-xandre : ce mult te-al lăsat doritl ALEXANDHU De ştiam că sunt dorit, nu aşteptam să termin studiile spre a veni. (Făcînd un semn lUI Dirnopol]. Da-rm voie, dragă veri­ şoară să-It spun numele aeestut prieten, Dimopol, tovarăşul de studiI şi de gtndun a celor patru ant petrecutl daparte de ţară şi de cămin. EL VIHA (Intinzind mîuu Ju) Dimopol, cu nu zunbot uşor), Fir bine venit, Domnule. Prietenii prietenilor noştri sunt prietenij noştri: aşa se zice şi aşa trebue să fie. (Apor se îndreaptă spre cercul slrăinelor şi prinde, a vorbi cu ele. Alexandru o urmăreşte cu ochit, Lucia observînd uceasl.a se pline sLavilă între eL Vizitele încep a se strecura. Elvira le conduce aproape pe toate CII amabilitate. După aceea iea loc lîngă masa din mijloc. Dirnopol păşeşte spre ea şi iea loc pe un scaun, lăslnd unul liber tntre el. Domnul şi doamna Dinu ies cu musaflrir şi nu se mal intorc). DIMOPOL Ir-şoară, aş dori să ŞUI) de e Irumoasă preumhlarea la cunilir? [396] 396 Riria ELVIRA Tot ce place omulut îi pare frumos, Simţirile insă fiind in­ dividuale, aceleaşr lucrurl pot să nu placă la toţI. DIMOPOL Eu cred că lucrurile într'adevăr frumoase nu numar că sunt menite să placă, dar şi să tmpodobiască totul. ELVIRA Această părere nu se poate însă potrivi cu o preumblare la cimitir, care nu are farmec de cît pentru acel ee caută acolo umbra flinţelor iubite. DIMOPOL Eu cred Insă că în ort-ce loc, unde s'ar putea întîlni o d-şoară ca Il-voastră, trebue să fie frumos. De cum aţI intrat in această cameră, aţI impodobit-o cum împodobeşte soarele ziua. EL VIRA Asemănarea ce o faceh e prea măgulitoare pentru mine; not facem doat' adesea umbră pe pămînt, pe cînd soarele are menirea să slrăluciască veclnic. ALEXANDHU (Care nu pierde nimic din cele ce se vorbesc, cu toate că Lucia şi CII Elena îl întreţin de o parte, se desface din compania lor cu ehibzuiuţă şi vine de iea loc pe scaunul rămas liber Intre Dimopol şi Elvira). Fiind-că e vorba de soare, hal' să facem eclipsă, Văd, dra­ gă Dimopol, că al mare aplicare cătră poezie. Imparte-o cel pu­ ţin la toţI de o potrivă şi spune şi doamnet şi domnişoareI (Araltnd pe Elena şi pe Lueia) din ce c�nstelaţie fac parte .... A­ propie-te de stele; căet soarele e pre� arzător; are raze puter­ nice ce pătrund adinc în pămînt, chemînd la viaţă plante de acele ce păreau dispărule din sinul său. I DIMOPOL Al dreptate, m'ar eclipsat eu totul (Ridicîndu-se; ŞI mi se pare că eram eu pămîntul între lună �i soare. I [397] Elvira ALEXANDRU 397 Luna şi soarele sunt meniţl a sta vectnic departe unul de altul, în cît noI, care nu avem puterea astrelor, să rărnănem mal bine pe pămînt, unde putem găsi asemănărt mal apropiate de noI. DIMOPOL AtuncI fii mal bine vîntul care vine din depărtare, În mtn­ dra primăvară, ca să încline narile frumoase. (Pleacă spre grupul format de Elena şi Luciu, aproape de uşa care dă în grădină. Vorbeşte cu ele glu mind). ALEXANDHU (Gînditor, după o pauză) Te simţi singură 'n lume, iubită verişoară, de'n cirni tire ullate îţl cauţt mtngierea ? ELVIHA Nu sunt de tot străină, A mele bune rude mi-au Ingrijit de viaţă şi grelele-t nevoI. Dar cînd mă duc acolo, simţirea-mt înţelege plăcerea înmulţită a celor ce doresc, In liniştea mă­ reaţă a gropilor uttate îmI glăsueşte mie toi firul de pămlnt, Mănunchile de iarbă şi florile frumoase înclină UŞOI' capul, pă­ rind că mă'nteleg. , ,. De viaţa 101' cea scurtă eu sufletul mi-l leg, ALEXANDHU Ce dulce e natura şi mult plină de farmec pentru acel ce 'n semenI simţirt nu pot afla? EI lasă a 101' suflet să eate 'n al el sin, un antidot puternic l'amarul lor venin. Privind, am zis a­ desea eu bolter tnstelale : O cerule! In ţinte nenumărat de mul­ te te-a fixat Providenta de-asupra tuturor. Răspunsurile tale rămasa'u în vecI mute şi intărta'vor gîudul în falnicul său zbor, Ti s'a cerut misterul plutirei Iără margint : s'a definit măsura l'a astrelor rotin : se crede-a noastră minte stăpînă pe 'nfini­ turr, iar ţintele-ţr de aur rîd vec'fnic în sclipirr.; De-or fi oamenI acolo cu gIndurI şi simţire : de-or fi SOl'I ce lumină miel globurt de pamînt, în vasta ta orbită, nemărginit de mare, al despăr-ţit prin spaţiuri cuvintul de cuvrnt.; Dar ce ştim de Ia astre? A pie, trelor ciocnire ce ca şi-al noştri semeni se sfarmă. între el, şi .. apor, rostogolite prin păture de aer, Imbogăţind ţărîna reintra 'n sinul el, [398] Rida EL VIRA (Incet) Val! ce gîndirI frumoase şi pline de 'năllare ! cînd tu al fraţr pe lume 'n ele afli-alinare ? ALEXANDRU Nu toţI cel ce natura ali pus de tot aproape visează ace­ Ieaşl lucrurr, cănd pleacă-a 101' pleoape, Adese-ort se 'ntimplă O! mult protivnic chiar, ca mult dorind fratia s'o cauţî în zadar. Iubirea să existe, trebue-aşa de multe; de- o parte şi de alta trebue-atîtea zmulte, că sub aeeeaşi grindă rămîn necunoscute . fiinţI ce dintr'un cuget şi'un suflet is făcute. ELVIRA Ca line el să simtă, ca tine să iubească acel ce la o laltă meniţl sunt să trăiască, ar fi o desJegare in viaţa omenească. Dar sunt eterne vise, amăgitoare, grele; sunt flori mult rătă­ cite in sterpele vălcele, a tale gînd urr, Sande, cp samănă cu-a mele. ALEXA�DRU Există aceste grndurr şi cred 'poate-ar trăi, credinţele ba­ nale de nu le-ar otrăvi. punind prin prejudicit pp toate-aceeaşi firmă, de pare-această viaţă slăbită şi infirmă. L{JCIA (Mult emoţionută din cele ce putuse trage cu urechea, se scoală şi se duce spre Alexandru şi Elvira, Slăplnindu-şi emoţiunea], AţI lunecat, se vede, spre gîndurI luminoase, de aţi uitat aproape pe cel ce sunt în casă. ALEXANDRU Nu prea frumoase. In momentele din urmă făceam reflec­ ţiI asupra deşărtăciunel lumeI şi spu�eam chiar că puţine suflete mal găsestt nepustiite de banalităţile \yieţeI care caută mereu a seca puterile rodnice din inimile tinere chiar. LUCIA Nu chiar ... Să mă ierte' d-şoara ... dar găsesc astăzr pe cel tinen şi mal eu samă pe cele tinere mal rele şi mal prefăcute I [399] Elvira 399 de cît cel mal în vîrstă. Aceşti din urmă mal au o stavilă: dar să te ferească Dumnezeu să tntineşu in viaţă vr'o Mam'selte Nitouch» cu ochI smeriţi de mironosilă şi cu suflet pătimaş de diavol! ALEXANDRU Din fericire cred că mal putem afla şi tiinţI de acele ce nu le poate atinge nimic, mindra hatnă a sufletelor lor, şi spu­ neam tocmai verişoaret mele cită fericire simte o inimă cind îşI află pe lume perechea mult dorită. LUCIA Şi această căutare este o nefericire : căci ne înşelăm vecl­ nic căutînd sufletul pereche, şi de aceea (ironic) unii zboară ca fluturii din floare in floare. ALEXANDRU Pănă ce găseşte floarea pe a căreia sin doreşte să rărme pău'ce moare. LUCIA (ClI amară ironie) Aş dori să ştiu, dacă in avîntul d-Iale, căutător de suflete pereche, al Inttlnit floarea dorită ? (Zibind) Cată bine să nu te 0- trăveştr, cerclnd prea multe şi să nu te pierzi inainte de a-ţI ajunge sublimul ideal. ALEXANDRU Sper că nu voin disparea păn'ce nu voiu atinge această ţintă şi socot că d-voastră, ca femee, trebue să aveţl credinţă mult măgulitoare pentru sexul d-voastră, că se mal pot înlilni asemenea idealul ce sunt menite a împodobi viaţa. .. şi sunt sigur că chiar soţul d-voastră a părăsit cu regret pămîntul a­ cesta. LUCIA Nu prea vorbi de lumea cea-laltă, ca nu cum-va d-şoara Tudor să-şi iea din 00(' zborul cătră cimitirile tainice, [400] 400 Rida ELVIRA Cunosc, d-nă, prea puţin lumea; dar din ctte văd şi din cîte pot să judec, imi vine adesa dorul de a merge spre ele şi a nu ma mal inturna. LUClA Chim' şi acuma, cînd verişorul iea curat un glas din altă lume, spre aţl vorbi de cele sulleteşt ? , ., Mă duc să-nu schimb haina, căcI simt că-ruf e cam frig. (Privind cu lnţeles spre Alexandru) Un curent cam rece cutrieră sala întreagă (Lucia ese). ELENA (C�ILră Elvlru) Mă duc să arăt grădina dlut Dimopol: veniţt şi val (Es a­ mtudoi). SCENA II-a. ELVIRA, ALEXANDRU. (Elvira s'aşază pe scaun şi cade pe gînduri ALEXANDRU Pare că le-au nemulţămit glumele d-net Stavri. ELVlIi.A De mulle-orr cele ce aud şi văd, cum am zis adinioară, mă rnăhnesc fără de temeiu: dar mă măhnesc. ALEXANDRp. Te Intrislezl prea lesne aşa peste măsură. Cîte de aceste 'n lume nu al să tnttlneşu l Invidia şi, ura sunt josnice simtirr. E trist de a o spune şi cu regret rostesc, pătrund cu uşurinţă în suflet fcmeesc. " \ ELVIRA I Mal trist e pentru mine de cît pentru ou-care. Orfa nă eu pe lume, aşa singură sînt,� că zic, cum am mal spus-o, fac um­ I bră pe pămînt. I I� [401] Elvil'a l\LEXANDIW. 401 Tu al putea pe lume să nu mal fir străină, de-al crede, Elviro dragă, ca inima-Il se 'ncliuă spre omul ce ferice la su­ Iletu-ţt se 'nchină. El va afla În . tine cornorl nepreţuite, simtir! ce-acum în lume cam rar sunt rătaclle şi care din potrivă sunt aspru prigonite de patimile rele ce sufletul înşală, dtud lesne fericirea prin sarbăda spoială ce, dispărînd prea lesne. durerea dă 'n iveală. ELI cred că-ml va fi viaţa mult dulce '11 lupte grele cînd fi-va luminată de ochil dragei mele. UniţI Într'o credinţă să-şt facă fericirea ne-aşteptînd noroc de la al soartet straniu şi nestatornic joc. Fugind de 'nşălăciunea dorulut chinuit, cind vor închide ochi! să-şl spuie : ne-am iubit şi datoria vieţet cu drag o am plătit. (Elvira îI priveşt.e cu drug, slînd uemlşcală. Alexan­ dru face o pauză) .... Dat' ce gindeşti, Elviro, de Intristarea-adincă aşa fără de veste le-a prefăcut în stîncă? Ol'I nu prieepî tu, dragă, de cine tU vorbesc, şi cu} aşt vrea a spune cuvîntul te iubesc. Şi cine al' putea oare clădi mindrul cămin de dulce în­ frătire şi de iubire plin? (1\1aI cu putere). .. Răspunde, dragă fată, voescI a mea să fir şi scumpul dat' de viaţă în sufletu-ţt să 'n­ viI? (EI vira Il priveşte lung cu adinca iubire). O! gura ta cea mută nimic nu rul-a ascuns; am căpătat prin ochi-Il doritul meu răs­ puns. [Plectudu-se spre ea) Să ne iubim, Elviro ; unitt să fim nOI doI. Prinzind aript la suflet să trecem prin nevot, cum trece rindunica spre ţărmul tnflorit, cînd şueră Austrul de toamnă înăsprit. , .. Ca şi dinsa pluteşh intre-Apus şi Răsărit ... Nu mă pricepi pe mine? s'aud voiu al tău glas, ca să rămîn statornic în acest drag popas! ELVJHA ElI văd acum Apusul atîta de departe; acest Răsărit uun­ dru de dinsul mă desparte ... Aşa frumos imI pare şi-aşa slră­ lucitor că teamă mi-I năprasnic să nu se işte-un nor şi deasa­ atmosferă s'oprească-al nostru zbor. ALEXANDHU Dar frica sltnjiueşte puterea sufletească şi lnjosirl ÎI! inimI ea face să se nască. Te rog, fără de teamă grăbeşte zisul tău, [402] �02 Rida căcl aşteptarea face să sune ceasul răii, şi oara care vine nu ştim ce poate-ascunde, cînd indoiala'n minte incepe a pătrunde. ELVIRA Eu prind a le pricepe şi-aş vrea mereu s'ascult al glasu­ lUI tăU sunet ce-mI place-atît de mult şi care din eresu-rnt aşa de greu m'a zmult, Dar eu cred, Alexandra, că fericirea 'n lu­ me s'asarnănă adesea cu-a fluxurilor spume, ce vacînic irosite, copil fără de mume, nu ştiu nict picatura din care s'au făcut şi pier uşor cu unda din care s-au născut , _, La cine să cer oare să-rut dea mie putere cele ce's cu putinţă să cred că nu-s , părere? ALEXANDRU De ce al crede oare a nu fi eu putinţă să ieau aşa de mînă mult draga ta fiihţă, s'o duc în spre altarul ee samănă credinţă .. spre-a oamenilor lege făcută de condeiu, iubita-mt de la dlnşit cu dorul meu s'o ceiu, Nu poate azt pe lume ca să-mt mal pue stavilI a zeilor putere şi-a oamenilor pravilf l (Lucia intră incet, privind din dosul uner perdele, Alexandru Intinde ruinele spre Elvira}, O! vino in spre mine şi sprijinite 'n umăr, ca Iericirea-mt scumpă pe inimă s'o număr l (Apropiindu-se mal tare i-atinge ta­ lia ; ea se fereşte, se Ineurcă în rochie, aplecindu-se spre el, care vrea s'o cuprindă). O! vezI tu verişoară, să nu-It acopert ochit: şi haIna ta it! zice de mine să te-apropii., O! fii cum imI eştt dragă, a mea pentru vecie; doI fericitl de-odată să fim la cununie! ELVIRA Ce vis, şi cît de mindru şi În' ce scurtă vreme din ale vieţet margint venit-a să mă cheme 1 Mal e1'I eram săracă şi mică pe pămînt, şi-attla de bogată şi mare a�ăZI sînt, cînd spre Inal­ ta-I culme mă sue dorul sftnt l (Lucia intră). \ SCENA III-a ELVIRA, ALEXANDRU, LU(:IA LUCIA (Aparte furioasă], Viperă, te voin strivi sub picioarele mele; iar tu miţelule teme-te de răzbunarea mea, (Elvira văzînd pe Lucia [păşeşte spre ea). I [403] Elvira 403 LUCIA Elena şi cu d-l Dimopol sunt în grădină şi te aşteaptă, M'au însărcinat să te trimet spre el. ELVIRA Mă duc. La revedere (Aruncă o privire duioasă spre Alexandru. şi ese spre grădină). SCENA IV-a ALEXANDRU, LUCIA ALEXANDRU (Prevăzind furtuna). Nu mergem În grădină ? E umbră cătră sară. Trebul să fie, sigur, nespus chiar de frumos, LUCIA (Furioasă). CaţI umbra Iătnuilă aproape de 'nlunerec, atît de priitoare celor rndrăgostitr. Dar pentru-adtnca jale ne'nchipuil de mare şi cele ce-am a·ţI spune, este frumos ş'aicr, ALEXANDRU. Zeu nu vă pricep, Doamnă, şi-rut pat' neînţelese cuvintele ce spuneţt, cu sufletul măhnit, LUCIA. Acum mă numeşli doamnă şi nu 'nţelegI nimic! DaI' mi-s mult pricepute. şi-am înţeles prea bine cuvintele ce-aicea mă despărţiau de tine. Mil dor şi Imt ard ochil de ceea ce-am pri­ vit; de cele auzite urechia mi-a surzit, Când îţI spuneam ade­ sea că sufletul mă doare, cind rece-erai cu mine şi-aşa nepăsă­ tor, tu ÎmI spuneaI atuncea: aşa e a mea fire; şi cum ştii tu Lucie, eu nu ştiu a iubi. Şi-acestei blînde molii ce-abea des­ chide gura, tu i-ar jurat iubire, i-ar spus dulcele vorbe ce eu din graiu-ţt mîndru nici cînd n'am auzit. Doriat să fie dinsa a ta pentru vecie să-I zicI cintul iubiret ce eu te-am învăţat. Cind vot însă păşive-ti cu drag spre cununie, pe-a mea inimă sigur uila-ver c'ar calcat. [Apropiindu-se de el) Uitat-ar, Alexandre, cu ca­ pul pe-al HUj umăr', cu minele pe git, cum îţl spuneam eu ţie [404] 404 Riria grozava mea iubire şi doru-nn nesfîrşit? Ţi le spuneam atuncea cu focul tinereţei ce farmec dă iubire! şi-aprinde dorul vie ţel şi-acest vis ... visul dulce al anilor mer tinerI voeştt fără de milă acuma să'I zdrobeştt ? Nu-ţi este oare frică, chinuri mgroziloa­ re, de al o conştiinţă, că al să pătimeştr ? Şi crezt că n'am pu­ tere să le fărlrn pe tine şi pe ort-ce fiinţă ce-ar sta în faţa mea? (Apropiindu-se de el vrea să'I cuprindă gîtul), Al meu eşti ... Alexan­ dre , ,. Al meu pănă Ia moarte ... Mă mal iubeşt tu. spune-rut sau poate m'at iubit? . Deschide însă gura, vorbeşte ; să te­ ascult .. , ŞtiI tu! ştii Alexandra cît te-am iubit de mult!! (Pauză, Alexandru îl desprhide mînile cu mişcări neconştiute, rămînînd tot Încremenit in timpul pauzel),. LucrA (Cu desnădejde) Ce crezr, că nu am suflet, sau tu nu a! simţire în trupu-ţl de pămtnt.. .. De eştt un mizerabil, blăstemul să te-ajungă; să te zdrobiaseă-acuma : şi să te văd cu ochit cum cu a mortet ghiară te lupţI fără a învir:ge; să văd curgînd şiroae uetreh­ nicul tău sînge, lasind inima-Il rece .... ElI aş uita a plinge; căcl ea s'ar reintoarce la starea el de lut şi n'ar mal spune altor aceea ce-am perdut. ... O nu! Te rog, iertare, nu pot ca să le blastăm! O nu, iiubilul meu! De nu te iubeam tare aier-aş fi azI eu ? .. , Mi-a fost măritat trupul, iar nu sufletul 1118ll ! ! .. , De-aceea 'n prima dată CÎnd eu te-am întîlnit, simtit-am de-al tău suflet c'al meu s-a pironil.i.. Videam că tu eştr rece şi-a­ desea gînditor'; dar am crezut iubirea cu 'ncetul să preso!' pe sufletu-ţt de ghiaţă, făclndu-l simţitor .... (cu mare putere şi scutu­ rîndul), El sta. în nesimţire ... O! suflete, pricepe, cu a trădărel­ otravă el vra să te adăpe.... (Cu duioşie) Vorbeşte Alexandre ... Zi-rnt un cuvint de dor.i.. Cu-această rpîl1giere mă Iasă-apoi să mot·.... \ ALEXANDHU. , \ O nu! O nu! Luciu, nu pot ca să te' bucur! Iubirea asta. nouă nu pot ca s'o mal scutur .... Ce-a fosl e veştejire ... Ce es­ te-l floare 'Il mugur. [405] Elvira 405 LUCJA (Cade in genunchr, privindn-I ca nebună, cu mînile tncrueişate]. Alexandre l. .. Alexandre ! .. , ALEXANDRU, Lucio, ce umilinţă! LUCIA (Ridicîndu-se furioasă] E umilinţă oare să-mi a păr fericirea, şi nu e mjosire cînd falşt şi mincinoşr, vor vă tieîţI genunehir la trer, patru fiinţe, spu­ nlndu-le prin lacrirnr nedemna-vă iubire, zicînd cu duioşie al do­ rurilor cîntec ce-l ştiţI pe dinafară ca nişte papagalI; dar în al vostru suflet, corupt din zorit vieţel, el nu a lăsat urme, căcl n'a pătruns în el. ALEXANDRU (Inciudat). Ce vret tu de Ia mine şi ce ţi-am jurat oare? M'aI întîlnit în urmă cu vre-o cîţI-va anl şi m-at chemat spre tine; mi-al spus a ta iubire, dar' n'ar cerut. în sehirnbu-t a inimer unire; căcI ţi-aş fi spus atuncea: Nu·J sufletul Ia mine, o tînără copi­ îă în stăpînire '1 ţine,.. Vino-It, Lucio, 'n fire ş'ascultă-mă cu­ minte şi nu-ţt ameţi gîndul cu amarele cuvinte ce sufletul jig­ neşte, viaţa otră vind-o, LUClA (Cu putere şi desperare). ImI spui aşa de lesne că tu nu m'aI iubit, făptură vorbi­ toare! Ce glas te-a ispitit? Fără să al în tine măcar un dram de milă, Ia pieptul tău, neroade, ca să mă. strtugr cu silă. " O ast-fel de simţire se vinde 'n colţ de piaţă şi nu înh'''o fiinţă cu sufletul în viaţă ! l ! ALEXANDRU. De teatru-a aste vorbe i mă tulbură amal'; nu mal le zice acuma ; ţi-am spus că-s în zadar', LUCIA O! Nu te 'nmărrnureşte a lor zădărnicie l .. , (Cu năcaz şi ironie). Din ale tale spuse, văd că ruşinea 'nvie, s'aprind'acea [406] 406 scînteie în sufletul tău slut, de Providenţă pusă in mîna cea de lut, cînd din Eden s'alunge nevrednicul a vrut. ALEXADRU. La ultima 'ntilnire ce-avurăm la Paris, în urma uneI certe, să ne uităm am zis, Crezut-am c'o femee care mîndria-şi ţine asupra celor spuse nicI cind nu mal revine .. , Ca să le uiţI pe toate, te rog încă odata, reamintirea sterge fatală blăslămată . Plăcere dacă-ţi face .... aruncă-m! ort-ce pată. Eştt ttnără . frumoasă .... şi nu-I a noastră vină că alt-fel rînduit-a puterea cea divină .. ,. Te rog, îţI cer iertare ... priveşte'n altă parte; căct de a mea Elviră legatu-s păn'Ia moarte. , .. Ştill bine că in viaţă găsi-vet mult uşor, aşa cum eştt făcută cu suflet arză­ tor, un om ca să-ţI închina chiar viaţa lul inlreagă şi intre rntn­ dre multe mal mîndră să te-aleagă. LUCIA (A parte) Mişelule! .. , (Tare cu ironie) Ţine-l) aceste sfaturI ce-mt dai cu atîta voie! ... De dulcele lor balsam se poate s'at ne­ voie! ... (Cu hotărîre). IţI jur eu cu putere în acest ceas solemn, că oarbă m'ol supune l'al inimeI Îndemn. Puterile iubiret ce-ţr dasem am s'adun şi cu a 101' tărie amar am să-mt răzbun. (Se văd venind prin fund cel din grădină, Lucia îşl aşază iute părul şi întorctndu-se spre Alexandru, îl face un semn de amenintare. Intră Elena Dimopol, şi Elviral. SCENA V. ELENA, DIMOPOL, LUCIA, :ELVIHA, ALEXANDRU. \ ELENA (Venind spre �cia) Ce frumoasă rochie al, Lucio, şi ce\ bine te mal prinde! Haide iute, să te vadă tata cît eştl de frumoasă. DIMOPOL E drept, roade drept, aveţr o haInă minunată .... Pare că aud sunind? [407] Elvira ELENA 407 E clopotul meseI; ne crede in fundul paduret şi ne chiamă. Hardem, (Es eli toţiI, Elena şi Lueia rămîn în urmă după Elvira), LUCIA (Cătră Elena În prag). M'aţI deochiat şi m'a apucat o mare durere de cap. Cere te rog, iertare părinţilor tar că nu pot veni la masă. (Lucia in­ tră în stinga. Servilorul Grigure care se vedea prin fundul sceneI, trece în faţii). SCENA VI. GR1GORE (Apol] LEONORA ŞI MINA. GRTGORE. Leonoro, vin iute să-tr spun ceva (Leonora intră) ŞW tu ce mal'} Iucrurl se petrec sub acoperemîntul caset boerilor noştri ? Venetici! ăştia de la Paris sunt un fel de nehunr. Se puneau în genunchr, se apucau de picioare, se blestemau ş'apot se iertati: curat nebunl. LEONORA Domnule Grigore, Oare Parisul cela n'o fi vrun balamuc? GRTGORE. Elel soro! c'aşa trebue să fie. Ia să ne păzim zilele, (Face cruce) LEONORA Ba mal bine m'oI duce eu la lelea SuItănica cea ghibace să le descînte de cel rău, să nu ne ti adus pe dracu în casă. (Intra Mina Imbrăeală cu şorţ şi boneta, foarte afectată, ţinînd în minii o hirtie de afumat, aprinsă). GRIGORE Ce facI, madamo? Doamne fereşte, doar n'a murit nimenI, ca să tamăiezt, (Mina il priveşte cu dispret. Grigore intoretudu-se spre Leonora). O fi vr'o vrajă. MINA (Scoale o scrisoare din sin şi citeşte). Of! ce plictisală e Ia ţară l Ce mult aş nea să plec iar [408] 408 Riria în oraş, Proşlit ăştia nu ştiu. nimic din ale ttrgulur ; nicr ştiu să deosebiască o ma damă de o cameristă. GRIGORE (Catră Mina). Ce zicr ? Chiar drept că nu-ţr place ţara noastră ? AI drep­ tale, nOI avem busuioc, iar nu miresme ce strică nasul omuluî, MINA. Tact mojicule, mei nu stil măcar să vorbeştt cu o domni­ şoară cameristă ca mine. GRIGORE. Bree, " s'a supărat macmusela răă ] O fi şi asta de Ia Pa­ ris, Mal ştiI de unde o fi puzderia asta de lăcuste căzute pe ca­ pul nostru (Merg-înfl spre ea). Macmuselo, cum te chiamă? MINA (Fudulă). Cameristă, necioplitule, GRlGORE, Mojic, ,., (Mîrîe ceva tulre dinţI). Aic) e casa stăpînilor meI şi eu, Grigore Huţan, îI slujesc cu credinţă şi nu-l afum cu tă­ mie de vit. (Cătră Leonora lulnd'o de mînă), Iaca vine şi stăpînă-sa, păcatele noastre ! Haide iute Leonoro, să nu ne prindă amîn­ două ( Grigore !;li Leonnra fug. Intră Luciu. Mina îl nşază poalele rochiel. Ea îl face semn să plece. Camerista ese}, SCENA VJJ; LUCIA (,,>ing-urit). ],UCIA. \ Ce să fac? Ce să fac, Doamne � Să-l url sau să-mt răzbun? O da, trebue, trebue răzbunare; darwoiu ca răzbunarea să-mt serviască mie, ImI voiu răzbuna cu toată puterea sufletulut cu care l'am iubit. (O pauză, În timpul căreia Lucia CIIU[.1'1 speriulă Imprejur). Credeam că sunt singură; dar cine-va tmt vorbeşte, spunîn­ du-rut cu putere că nu e vinovat; căcl eu am mers spre dînsul şi nu el m'a chemat. Lăsat-a sigur gtndu-t cu mine ea să luple [409] Elvim 409 cînd el fără de milă sub glasu-r m'a sfărrnat. " Aş vrea să fiu stăpînă pe-o armă-omortloare, să-i ieau inima 'n mînă şi în bu­ căţt s'o taiu, sau cu un fier fel binte să o străpung de-odată şi eu netndurală riztnd să o privesc, ştiind că laşitatea mtr'tnsa nimicesc; .. , iar cel nelegiuite ce-nu fură fericirea, cu unghiile mele să-I sap groapa de vie; s'adun eu cu piciorul pe trupul el [ărtna: să-nu ceară indurare, mereu s'o tol cufund .. " (Speriată) Dar cine-rnt spune oare: Nict ea nu-I vinovată, că ce-ml făcu sărmana de voiu s'o pedepsesc? Nu cunoştea iubirea ce sufle­ tu-rnr doboară şi f[,I'A să voiască doar ră ul l'a tăcut. ..• Eu cred această casă de sigur fermecată; căct spirite ascunse mereu mă necăjesc. Ele şoptesc aproape.... cu totul Ilngă mine, cerln­ du-un tudurare . ,. dar eu na le zăresc (Punîndu-se jos, îşI sprijine fruntea cu mIna; apnl se scoala iute). O ! nu e fermecare l E vocea conştiinter ce-mi sună-adinc în suflet şi-nu dă acum poveţe cu glasu-I iscusit. (Bătîndu-se în piept). Ilar pieI acum în mine ţi-al împlinit tu slujba, În inima 'ncercată cind al adus mus li' ăI'I.. .. Acel ce suferinţa attt de greu apasă în ale tale mreje pe suflet nu-l mai Iasă .... Ce să mai fac cu tine. (Punindu-şt ruinele cu vi­ olenţă pe piept). Aci să-ţi sap rnoruunt, cind draga-mi fericire a zis ultim cuvînt. ... In cel cercat de chinuri şi 'n toiu de des­ perare, simlirea, conştiinţa şi datoria moare! (Cortina cade). 2 [410] i I r • I ALEXANDRU G. MAVROCORDATO TJn Ex-Iesuit Despre Catolicismul Roman. Un fapt de o însemnătate netăgătultă s'a petrecut in Ger mania din nord in anit diu urmă; el avu drept urmare publi­ caţiunea unet cărţi de o însemnătate capitală, care prin erudi­ ţiunea vastă ce o dovedeşte autorul el, prin expresiunea lămu­ rită şi fără nici o sfieală a sentimentelor cari au dictat'o, prin părerile bine întemeiate şi vehementa polemică cu care el ata­ ca ultramontanismul, poate fi considerată ca manifestul cel mal zdrobitor al spiritulul modern în potriva apriget apăsărt şi a oh­ scurantismulut sistematic ce constiluesc insuşirile fireşte, mani­ festate prin veacun de urgie, al Papismnlui roman. Imprejurările chiar eoncomitante a celor petrecute cît şi cartea Insăşl erau menite a atrage cu deosebire atenţi unea pu­ bliculut german atit de cult, a da acelut fapt şi acelei publi­ cărl un resunet neobicrnuit, ba a-I atribui în ochit unora �ca­ raclerul unul adevarat scandal. Căct autorul aparţinea uneI fa­ miliI aristocratice din Weslfalia, partea GermanieI a căreia no­ bilime e vestită pentru ardoarea sentimentelor sate ullramon­ tane şi din care se recrulează din timpul principelui Bismarck o parte a fracţiunet centrulut, atît de\înverşunaUt în luptele po­ litice ale Reichstagulur. Numai acel ce cunosc fanatismul acelor pă­ turI sociale îşI pot da samă de ardoarea simţimentelor catolice ce a decis pe comitele Pavel de Hoensbroech ca la vrîsta de 26 de anI, după ce săvîrşise studiile sale juridice şi devenise referen­ dar prusian, să părăsască cariera sa în care probahil eminen­ tul barbat s'ar fi distins uşor, spre a deveni Jesuit, Cunoştin­ ţele vaste ce le-a dobîndit, măestria sai in mlnuirea condei uluI făcu din el în puţin timp unIII din publiciştit cu vază ce apa­ rau prin condeiul interesele şi ideile ordinulul lut Loyola. Ce des- [411] Un Ex-Jesuit 411 gust a trebuit să resimlă el fată cu resultatele institutiunei si efectele educaţiuner jesuilice. ce ură trebueşte să'l fi răshit in potriva ţinteI urmărită de confratit sei, ca el, conteWestfalian prin naştere, Iesuit prin alegere, să fi avut bărbăţia de a se le­ pada de demonul jesuitisrnului viclean şi al propagandei ob­ scurantiste prin o abjuraţiune solemnă, după 13 anl intregI con­ sacrati trup şi suflet acelei cauze ! l Cine stie cu ee mijloace se luptă ultramontanit, că nn e­ xistă nicl o învinuire, nicI o acuzaliune, nicr o insinuare per­ fidă şi ponegritoare ce el n'ar intrebuinta-o, nicl o calomnie cît de josnică care n'ar arunca-o în contra inimicilor 101', îŞI poate lesne inchipui la ce s'a văzut, expus nefericitul ex-Iesuil l Vă­ zindu-se dat pradă unor asemenea uneltiri, el nu s'a dat rămas; pe de o parte dădu seamă intr'o broşură publicată l) de cauzele ce l'au împins sufleteşte a depune veştmintea ordinulul, iar pe de alta Intr'o carte, azI celebră, a arătat ce a fost în trecutul istoric Papismul roman, ce este el incă azr şi, după acest ta­ blou tnfiorălor desfasurat CII un imens ar-senal de eruditiune aşa numită, sacră», el întreabă pe cetilorul urmil, dacă se poate atribui acestei inslituţiunI perverse, pătate de singe şi de co­ rupţiune milenara, caracterul de dumnezei re la care ea cutează a pretinde?! AşI dori să atrag ateuţiunea lectorilor, «Arhiver» asupJ'� operei de căpitenie de care e vorba şi această dorinţă se spn­ jine pe două considerente, unul de un caracter general, altul special şi care nu a lipsit de o vadita actualitate. Motivul ge­ neral este importanţa de tot însemnată a chestiune! în litigiu, Este o privire foarte regretabilă, scrie autorul în precuvietarea sa, 2) că «într'un timp cînd gigantul ultramoutan apasă piciorul său strivitor pe toate cîmpurile a politiceI şi alecultureI ­ chiar singele ce curge puhoiu la China este şi a sa operă-, pe ctnd el cu a sa asa numită stiinta violentează adevărul si mo­ lipseşte întregul cimp intelectual,' ca tocmat în astfel de, vreme lipseşte mal cu desăvîrşire in potriva sa o repunere închegată, socotită si socotiudă». Si aceasta o regreta cu atît mal mult tu cit în ochii IUI'«Papismul nu e nimic mal puţin de cît o instituţiune divină; eă, cum nicI o altă putere lumească, el a inlrodus il.\ cel mal intins saneLuaL' al omenireI, în religiune, maledicţiunea şi pe­ irea, orOl'url singeroase şi necinstirea», AceiaşI lucru l'a spus CII cuvinte mal blînde Maca ulay: » Nu este şi Il' a fost nicI odată pe acest pămînt o oper;' a dibăciel politice omeneştI care 3.1' mel'ila atit cercetarea noastră ca biserica catolic::1 romana. Si întt'an loc al acelllia�,Essay: «Experienţele de 1200 anI plinI de 1) Mein Austrilt. uns dem Iesllit.enol'den von Graf Paul vun 1-Ioel1s­ broeeh S-te Allflage Berlin, Walther 1896. 2) Das Papistthntn in seiner sazial-:-·lwllnrelle!l Wil'ksamkeit \�on Graf von Hoel1sbroech voI. 1, Leipzig Bl'eilkopf, u, Harlel 1900, VoI II. 4-te Auf lage 1902. [412] 412 Alexandru G. Mavrocordato fapte, geniul şi pacienla indeletnicirel a 40 de generatiunt de oa­ menI de stat au adus această politică (a biserieet romane) la aşa grad de perfecţiune in cît din toate uneltele chibzuite cu scopul de a apăsa şi a înşela spiritul uman, ea ocupă primul loc». 1) Putem dar zice că un object de o asemenea importanţă merită 01'1 cind a fixa cugetarea 01'1 căruia om cult, din orr-ce ţar'ă sau confesiune ar ti el, , Venim la al doilea motiv ce ne-a pus vrlnd nevrînd con­ deiul În mină. De am scrie cu cîteva decenii in urmă, am trata chestiunea dintr'un punct de videre curat de ştiinţa trecutulut, de filosofia istoriel, ce de alrninlrelea nu ne priveşte direct, Căci această tara rornlnească a trăit si s'a desvoltat sub scutul unilătet de credinţă religioase a bisericeI sale ortodoxe, fără a fi fost vre odată expusă rnrturiret ultramontanismulur apusean. AcesteI mult fericite lmpn-jurărt ea datoreşte faptul ca luptele lăuntrice religioase i-au remas necunoscute; că prea sfinta in­ qui-iţiuue n'a avut chipul de a acoperi cu lucirea fla .... ărilor de Auto-da-te rnănoasele sale clmpit ; că cruciate nimicitoare ca ale Albigansilor şi ale Valdensilor n'au necinstit cronicile sale; că o noapte a Sfintului Bartolomeu n'au palat paginile trecululut său. LUCI'll'ilH s'au cam schimbat de un timp încoace: o puterni­ nică activi late catolică s'au îr::cuibat in [ară: membrii inter­ naţionaletnegre se bucură de onorurt deosebite din partea a­ uloritătilor administrative : un episcop eterodox in partibus se intitulează cu numele capilalet Hornăniet, un altul s'a aşezat la Iaşt : în fine creşterea fiicelor rornînce e încredinţată clerulut apusean, chiar in momentul cînd în Frantia catolică se iea drep­ tul congregaţiunilor de a mal invenina sufletul generaţiunilor viitoare cu mult dubioasa lor morală! Iar din fereslele odait mele de studiu, unde scriu aceste rîndurI, pot privi ziinic la clădirea noulur seminal' catolic ce şade tupilat intr'un colţ al Copoulul ca un şarpe ameninţător ce se pregăteşte a muşca prin adep­ ţiI săt urbea luI Lăpuşneanu ! ! E vreme decl, aşa o cred, ca să ne dăm samă de trecutul oaspeţilor cărora am gasit de cuviinţa a deschide pOI'ţile ţăreI ee le-a fost închise cu ZăVOI' pănă în secolul ll'ecul. PO. II. Destul despre acea broşură, de altmintrelea neînsemnată; căci ne grăbim a ajunge la opera sa capitală. VoI. 1, tratează despre Inquisiţiune, superslitiune, drăcie şi strigoismu ; cel al doilea despre morala ultrarnonlană, Ne vom mărgini in a­ cest studiu a intretine pe lector de voI. l; căcî materia e vastă şi n'am dori să depăşim limitele ce ni le impune spaţiul m:1I'­ ginit al Arhivet, De ne va fi dat a trezi oare care interes, prin lucraraa de faţa, nu vom lipsi de a referi în viitor şi despre volumui al doilea al acestei opere de samă. Arare-orr, trebue s'o mărturisesc, iJ curte a avut darul de a mă interesa, de a mă Înfiora in aces', grad, cu toale că au- 1) L. C., p. 16. Chiar privilegiul al:ît de sCLImp I.ineriIor de a-�r alege intre condiscipuliI lor pe acel CII care să pelread\ în oarele recreaţiunel, e interzis Ilovicilor: în fie-eare săptămînă li se prescrie CII cine şi numaI Cli cine el vor sta Ia petrecut În acel tilllP: cu cine' vor eşi împreună la pre­ umblare, etc. 2) L. C., p, 31. [415] Un Ex-Jesuit. 415 torul declară el insuşt în precuvtntarea sa, că el «cu tot dina­ dinsul s'a lepădat de ort ce popoabă a stilulut. Faptele vor vorbi căci cartea mea e o culegere de materiale ; ca atare şi din causa lungimel el, nu va pătrunde in popor, Mo­ netizarea celor oferite de mine o las altora,' însă trebueşte sa fie monetizate,l) TotUŞI interesul eetilorulut uimit se menţine necurmat; căci el asista la o tragedie ne mal pomenită, săvîrşită de o putere oarbă, nemiloasă, îngîmfată de succes, bată de sîn­ gele respîndit timp de mulţI seco h in şi!'. In această grozuică tragedie fără samăn, victima e omenirea, ea!' ealăul pa pismuI. Autorul nu aruncă sistematic nici o învinuire (şi d-zeu numaI ştie de sînt grozave învinuirile luî !) fără a aduce probe, şi PI'O­ bele sînt tot deauna testimonit netăgăduite, lesne coutrolabile, chiar a adversarilor pe care îI combate cu atîta înverşunare. Bogăţia citatiunitor, cunoştinţele întinse despre materia tratată sunt uimitoare. Opera sa e, ce e drept, o operă de polemică crincena, neîmpăcată. Poate că mal puţină animositate al' con­ vinge mal pe deplin pe cititorul nepărtinitor 2). Insă această operă, precum ea se tnfătoşază e zdrobitoare pentru Papit ro­ manI şi agenţiI 101', Inquisitorii imputernicitt de sediul apostolle a stîrpi din lume reaua sămînţa. lată punctul de plecare al autorulut. 3) A combate teo­ ria catolică a papisrnului cu argumente dogmatice, e zadamică în­ cercare 01'1 ctt le vet arăta, vel da peste întîmpinarea că aceste sunt argumente lumeşti, pe cînd autorialea bisericei e divină; căct necatoJiciI nu'şi dau samă de puterea şi importanţa cuvintelor; autoritatea divină. Prin urmare de geaba ver arata că Petru a fost n'a fost vre-odată la Roma; că cuvintele: «tu estt Pe­ lru.» şi "paşte meit mei" n'a putut fi zise de Hristos în vide­ rea Papilor. 4) El 'ţI VOI' respunde: aşa pretinde doctrina bi­ sericer, prin urmare aşa e l 1) 1. c, Vorrede X P. 594. el repetă această declaraţiune: .. Es komt mir nichl auf blendende Darstellung, sondern aui' Klarheit und Wucht der Be­ wcisfuhrung an. Schrit.t Inr Sihritl will ieh den Schuldbeweis gegen dus Papt­ IhlJm fUhren. Ausilucht uud Enlrinnen sol1on unmiiglich gemacht werden. Es kann Ilicht aushleiben, dass bei diesem Vel'fabren fn'iher Gesag-les wie­ derholţwil'd. Jeder Hammersehlag wodmeh das Geflige der Balken eines Gerlistes festel' in einander getrieben wird, ist ehen auch eine Wiederholullg." 2) Autorul îşI dă samă de aceasta, şi întimpină mmătoarele VOl'wart vn VII, "Se zice de multe ori, ca scrierea istorică nu trebue să fie polemîcă­ �j l'artea lIlea e istorie, .. ,. Nu sunt de părerea aceasta. Şi istoricul, mal a­ les el Il nn servitor al verităţel, un luptător pentru adevăr. Cînd găseşte el acel adev�r Întunecat cu defigural'I şi minciunl, el are de dat: cu sabia cuvîntuln! " NicăirJ( nu se m'inte atît şi fişa de sistemat'ic ca în §tiin{a ttltra montana," şi mal ales in istoria bisericeI şi a Papilol', şi nicăil'i nu sunt llliul',illnile şi defigurările mal pernicioase de cît aice; căel ele ali deve­ nit. parte inlegranli:'t a reli�:duneJ catolice' NumaI cu tăiusul culitulul cu o polemkă Înh";ldevii r Ulcioare, pot şi lrebuesc aceste părţI date al'al:ă din împrejlll'imea unde unde nu au loc, din religiunea catolică". 3) S. VoI. 1 Einleitg, p. j - j 2. 4,) Este evident, ad1iog�Ill)' nOl, <'a încl'edel'pa ce o arată acele cuvinte per�or:neJ(. luI Peţ�·tl, nu pot f� întinse la pretinşi! lu] succsorI; el nu pu­ teau lllsplra, nefnnd lnl:ă, acelaşI încredere. [416] 4J6 Alexandru G. Mavrocordato Alt-felin insă stă lucrul daca recurgem Ia istorie, căct cu­ noscutul euvinl : Magistra veritatis historia este unul din cele mal adinct şi mal puternice din tntreaga comoară de adevăr' a rnţelepciuuel omeneştJ. "Ce e divin, urmează neaparat că trehueşte să albă o viaţă divină. Dacă se va adeveri, că din istoria lul Hristos s'ar' arăta că el a comis erorl intelectuale grosolane, sau că a păcătuit moral­ minte, evident ca dumnezeirea sa, ,H'l cum de altmintrelea al Înţelege-o, ar fi nimicită. Papă, aş� o cred catolicir, este, pur­ tălorul papismulut, locoţiitorul luI Hristos, continuatorul opere! sale. Dacă însă istoria ar dovedi că Papismul ca atare (nu unul sau altul din Papt în viaţa lor privată, 1) s'au dedat veacuri în­ tt'egI celor mal grele erort Intelectuale, avînd cele ma! pomi­ cioase urrnărr pentru cultura şi civilizaţi unea umană, şi au sprijinit aceste 81'01'1 cu toată greutatea imenseI lor autoritătt=-evidcnt că, Papismul ca iustituţiune divină, e condemnat. Viua lumină a is­ toriet ar' fi învins misteriosul întunerec al dogmeI. Pretentiunea puţin întemeiată ar' zăcea bucălt la pămînt. Asupra credinter, celet lan ca stinca, însă oarbă, triumfează simţul omenesc cel simplu şi drept, cu cuvîntul cel naiv cam şi acela se trage de Ia Hristos: De Ia roada 101' îI veţ! cunoaşte: căcî un copac bun nu poate da roada rea.» 2) La această argumentate pe care autorul o desvoltă şi mal In larg nu e nimica de Intimpinat de cîl numat : "foade drept, însă dovedesce» Şi aceasta a făculo el cu prisosinţă; intreaga sa carle nu e altă ceva de cît acea dovadă impunatoare, de cît această probaţiune atit de bine întemeiată în cît 01'1 ce replică se pare imposibilă. Hechisilorul e vehement. însă zdrobitor : minciunele vădite, trunchiările de texturr comise de asa numita «stiinta ultrarnontana» el le 311 desvăluit fără cI'uhu,e. Cartea . , , !l Acestur pi-ine ipin s'a aratat credincios autorul in tnlreagn sa carte Odată tusa (p. 494 în notă) se scuză că se abate din el, ca să ne dee o do­ vadă, că n'a existat nicr un neam domnitor creştin care să ne arăle atît] oamenI vicioşT, adese ol'l adeval'aţî monstri, ca lungul şir a )ocoţiilol'ilol' lUI Hl"ist.os. Prin acea abatere se va reprezenta la ce petrecerI se dildea un locotiilor al lUI Hristos, pe cînd cu ştirea şi vrerea sa, sutimJ de creştinI erau' bucăţiiţiţI pa băncile torture!, arşI pe rugi. Ioan Burchard von Slras­ SbUl'P fU ceremoniarnl papal 23 anI W�8;J--506), Din nefel"Îcire el, fiind prin oficiul seu în zilnic ('ontacl cu stăplnul seu, nota In fie-care zi cele ce vă­ zuse. Acest dial'ium s'a conservat in manuscriP\� şi Thuasne l'a publica!. în treI voI. în quarlo (Paris 1883-5). La anul 150 Burcbard descrie o orgie petreC'ulă la Papa la l-a Noemvrie, la care asis ati cardinali'i, fiul natural Cesar �i fiica natural:l a Papal, mult frumoasa LU,\Tfeţie. Hegret că e impo­ sibil sit traduc aice acaa scenă de o obscenitale flcandaloasă ne mal Încbi­ puită. Cît despre Papa Alexandru VI (Borgia) şi odrasla sa naturală, sunt cunoscute b:lnuelele întemeeate ce le relatează cOlltemp0l"allii despl'e ra­ porturile sale Cll ÎnsăşI numita sa fiică. Este asemenea ;;,;tillt ('(1 numitul Cesar a omorît lîngă Tibt'u pe fl"atele Sătl, duca de Gandia, din ("ausa riva­ JităţeI ce se stlrnise intre el prin amol'ul ce inspirase amhilor fraţI lllull frumoasa lor sorit Lucreţia, ?) 1, c, Introducere p. 6, [417] Un Ex-Jesuil 417 sa, deşi nne 01'\ apropiată de tonul pamfletulur, desi el se vede silit cu regret. a se arunca în noroiul pornografic ce' distinge lite­ ratura inchisitoriala, e demnă totuşt să figureze în biblioteca O['J cărul amic al verilăţe! şi al umauilătet, cad ea a infipt stigrna­ iul infaruiet pe acel pretinşt propagătort al creştinismulut ce au falsificat şi defigurat pănă la contrariul opus acel strigăt de iubire şi confrătire ce au resunat limpede, blind şi puternic �a nici odată în datinele ornenirel, acum 200 de anr, pe malurile Iaculur Genesarelh ! III. Cel d'iulăt objecl asupra căruia autorul ţinte�te cercetările 'sale este Inquisiţiunea. Despre aceaată grozavă instiluţiune ce il înecat în sînge analele occidentului multe veacurt În şir, lsr dau ostenelă au­ torit ultrarnontam a dovedi că ea n'a fost ilicI odată hinecu­ vinlală de Papi ei a fost o autoritate uatională, urmărind ţinte interne a diferitelor state europene, precum stlrpirea Ma­ urilor şi a Jidanilor in Spania, a Arbigenzilor sau Valdenzilor în Frantia şi ţările învecinate, a Stedingilor 1) în Germania din nord elco In contra acestei asertiunr, evident menite a pune sediul apostolic la adăpostul răspunderei pentru ororile sevărşite sistematic cu o sălbătăcie de fiare, autorul dovedeşte că n'a e­ xistat nict odată o atare despărţire; că instituliunea inchisiloria­ lă, n'a fost nict naţională nicl episcopală [adică intocmita de e­ piscopiî diferitelor ţăI·! apusene) nicr monaeală (adecă organi­ sală de cătră clerict regulart : Domenicaru, Franciscanu, Iesui­ ţir etc.) ci din potrivă, că istoriceşte vorbind: n'a existat de cît o singură inquisiţiune, acea papală; că, locoţiitorul lui Hris­ tos a stat secoli întregi in capul unui sielem de omor şi jaf care mai 1n1�lt de cît orl ce războiu a intins pesle cele mai in­ florit/de popoare moarte, pustiire ,' spre a 3) căSăpi mii şi răsmiI de creştinf. Această leză zdro- 1) pp, 105. unu. 2) pp. 17, 18. 3) pp, 22. urmă!. [418] 1). Pănă la ce grad de fetişism copil.trese ha grotesc au ajuns ser+ilo­ riI ultrarnontant În zilele noastre, poate vedea cititorul din următoarele ci­ taţiunr. Hoenshroech p. ii9f; în notă Cardinalul arhiepiscop de nordeuux Donnet. nnmeşte pe Papa intr'o epislolă pastorală din anu] 18G6: "L'illcilr­ nalio!l vivante de ]'aul.ori.te du Cbrist (Fripdrich Geschichte des Vatican. Concils 1 499). Veiullol mult CUllOS(�lItU] publicist scrie: "Papa a tost făcut prin Hristos absolut stăpîn al conşLiinţelor şi a sceptrelnr ; el e rf'gele re­ gilor, decretele lUI sunt divine, nescbimbate, etel'lle. In afară de decl'elelo PapeI nu e nimic bUII". Şi el exdam;I în exta:-zul săCi al'zrttor.- ,,-Te le cl'ois, je t'adol'e! Illusion lihera/e pp. 36-38. Civi1t:J\ cattolica organul central [{o­ man al Jesllitiior cutează a scrie: "quando egl,i medita e Din cbe pada in Il1i� Fuber, un cutolic ingloz foarte influent se, pxprimi1 precum urllleaz[t: "Papa e a treia prezenţă visihilă a lUI Hri�l.os" Editorul catolic LetaiJlepu­ blică un labloll ce l'eprezintfl pe Pap<\ stînd pe' un aHal' înconjurat de lu­ minărI ce ard, cu suhscripţia: "Adorrllu pe Hristos în sacramentul sfînt. Pa­ pa e pl'ezenta simtihilă a lUI Hristos înlre nof; �a stapinul sau cel dl1ml1'�­ ze::;c şi el e rege. preotul şi oştean. Iar Pin IX declară el ÎnsuşI într'v 0- cazinne solemnă: "Sînt calea, adevărul si viata. Observ-ateur cdholique 185& p. :357. ' • 2) V. Canon 6. Coneilulul de Nicea (Sub il1ljiaralul ConsLantin 325) ef. Hichtel') Kirche1l1'echL § 14, ediL a 6-a, ]J. :30. ' Alexandru G. Mavrocordato hiloare pentru pretentiunele Papismulur Ia dumnezeire 1), auto­ rul o susţine prin aşa de tngrămădite şi de manifeste dovezt, prin o cercetare atît de bogată in citatiunl de bule, breve, decretale ernanate de la Insişi Papn : de norniuaţiunt şi declaraţiuur ale iuquizitorilor : de rndreptăţin rşi de poroncr adresate acestora, la intrebarea 101', ca unora ce nil erau alta de ctt numai agenţr, mandatarr, tnsărcinaţr al sediului apostoIic-în cît nu­ maI manifesta vroinlă de a admite cu 01'1 ce preţ contrariul al' putea să se sustragă acestei proba ţi unt peremptorie şi irefu­ tabile. Cine doreşte să fie pe deplin convins despre acea ches­ tiune capitală; precum şi de ceea laltă, că intreaga literatură eclesiastică inquisitorială care fixează principiile, procedura de urmat, pedepsele de pronunţat a acester nefaste institutiunt au fost inspirate, aprobate şi desvcltate numar şi numai de Roma papistasă, că prin urmare toată respunderea acestut regim, ce­ luI mal odios ce a pătat analele istorier, cade asupra succese­ rilor luI Petru, de oare-ce inquizitorit n'au fost de cît instru­ mentele vroiuler lot', lăudate şi sprijinite din răsputere de a­ cea putere centrală=-acela trebueşte neaparat să studieze În­ treaga carte a fostului lesuit. Numai o observaţiune aş dori să adaog care confirmă pe deplin dovezele aduse de autor cu o a­ bundentă in adevăr' uimitoare. Inceputurile puterei episcopulur Remet alI fost foarte mo­ deste. Chiar în al 4-lea secol nu'l găsim pomenit în ade au­ tentice de cît numai l'a Mitropolitul RomeI care, prin însem­ nătatea urbel Cesarilor avea acelaş rang ca şi MitropoliţiI A­ lexandrier şi Antiohiel. 2) Imprejurari fericite i-au dat în cur­ sul secoliior o poziţiune din ce în ce mal cu vază. Chiar întîm­ plarea că Roma n'a fost nicIodată cucerită într'un mod sta­ tornic de noianul popoarelor nordice ce se năpusti se asupra lu- 418 ,1 i : I II [419] Un Ex-Jesuit 419 met antice făcu ca episcopul roman =ă apară poporelor învinsă oare-om ca şeful 101' firesc. 1) ApOI, pe de o parte slăbirea Im­ per iulut răsărilean, disparitiunea acestui rival din Ilali., după izbinzele lut Belisariu şi Natses, înfrîngerea Lombarzilor ariam prin Pipin, donatiuuea făcută de el «sediulut apostolic». devo­ tamentul Francilor pentru acel scaun episcopal, in fine mult di­ bacea incoronare a Regelut Caro] ca imparat de catră Leon III, 2) a dat Papet un prestigiu cu totul excepţional. Cmd o putere este efectivă, cînd dînsa a ajuns prin forţa lucrurilor a fi recu­ noscută, ea găseşte cu uşurinţa mijloace spre a'şr crea titlul seu de legilimate ÎI) trecutul travestit ad usum delphini. Nict o­ dată însă în întreaga isloriea acea intocmire n'a fost alcătuită cu mal deplin succes. Pe de o parte legenda mal mult sau .mat putin dovedită despre Apostolul Petru ea lntăiul episcop roman 8) apoi aplicarea ziselor lut Hristos: tu eşti Pştru şi pe această peatră voI zidi casa mea şi: paşte oile mele prelinşilor succe­ sorI acelui apostol dădură pe deplin o bază dogmatică preten­ tiunilor din ce în ce crescînde a Papilor. Cît despre partea fOI'­ mală dreplulut de Primat a acelui scaun asupra tuturor celor lalle scaune episcopala ea fu iudrumată eu o ishtndă neaşteptată prin aşa numitele decrete pseudoisidoriane, o colcctiune de ca­ noane şi decretale apărute în Germania la începutul sec. IX ce pretindea a fi fost făcută de St, Isidor din Sevila. Ia dovedea prin ade că. supremaţia universală Papilor era pe deplin recu­ noscută de la primii timpi al stabilirei creştinisruuluî. Şi aceas­ ta isbuti perfect, deşi acea falsificare vădită e una din cele mal celebre prin indrăsneala el din toată istoria literară. De la se­ cdlul al rx însă rînd ea apăru pănă la al XV-lea cind reforma­ torit germani dovediră acea falsificare, acea colecţiune contri­ bui puternic la atingerea ţinte'f ce ea şi-o propunea, acea de a da un substrat juridic năzuinţelor romane. Ast-Ieliu deveni ea ]a finitul veaculuI al IX-lea primatul papal s<\ fie pe deplin recunoscut în întregul apus 4). Tocmai �iÎn acel timpă un mare Patriarh Conslantînopolilean, Fotiu con­ timpuran luI Nicolae I scutura pentru totdeauna jugul apăsător bizuinţelol' papistaşe. şi pricinui prin aceasta prima mare divi- 1) Gllizot. Hisl. de la c!vilisatioll on France II p. 30S... "Il en arriva que sans prelfl(\diLatiou, sans lravail, par la seule verlu d'llne silualion ll­ nilJtlp., Rorne se lrauva, mOI·alernel1t, du l1loins, ,\ la tele de la popnlation diss('minee dans les nOllveaux E. tate d'occident. 2) Se vede ctl acea încrrOllare din anUl 800 ce stabilea puterea Pape] de a crea Împaral), atît de deeisivi:i. pentru toată desvol!:area uHerioartl a is­ torieI evulUI lTIedili, a fost o surprindere neaşleplaUlpelllrll Hegele frallc. <1) Chi;!1' din timpii Valclensilo\" faptul fII contpstaL. După măcelărirea lor Savanti! rpformatiuneI reîlloiră atacul- In secolul lre<:ul marele Învnl:at 12;ermail Baul" f'on'dalorul şco[t>i istoricei de Tubrngen a ;11'fltal: de tot j;U­ tina propahilil:ate sliinţifică a acelei legende atît de fericit exploatate. Ba­ Ul' Paulus p. 212 urrn. 4) "C'esl du regne de NîcoJas r qua dale vraimenl. la souperainete de la Papaule. Guizot 1. aut. cit. II, jl. 231. [420] 420 Alexandru G. Mavrocordato siunc in biserica creştinească, Această desbinare nu opri însă ca puterea papală. să crească tot. mereu înainte în veacul xr ,) şi XII şi la inceputul secolulut XflI subt Iuocenţiu Ill inriuri­ rea sa ajunge zeuitul seu: Roma devenise a tot putinte în a­ pusul crestinesc. Şi tocmai în aceaslă epocă apar primele ince­ puturr nefaste Instituliunet inquisitoriale ; ea înfloreşte şi se în­ tăreşte sub scutul puterei papale pe cîtă vreme aceasta se men­ ţine de nu neatinsă, însă. tot precumpanitoare, şi de abia dis· pare în secolul al 18-lea cînd sub loviturile repetile a puterei civile din ce î,. ce mal întărite, a reforma ţi unei, a opiniuneI publice în fine trezite prin ştiinţă şi literatura' lumească, acea putere spirituală strivitoare fu definitiv sleită şi in vecr înfrun­ tată. Cu uimire îşr poate pune intrebarea cugetătorul, luînd cu­ noştinţă de acel regim apăsător si ucigător: unde am ti ajuns ce ar fi devenit cultura europeană, dacă aceă stare s'ar fi per­ petuat, dacă. gladilll secular' Întărit şi spiritul modern tmbărhă­ tăţit n'ar fi pus stavila oarbei sale asuprirt ? Am stabilit prin urmare două fapte importante. 1) Că in quisiliunea a fost a instituţiune esclusiv papală. Il) Că ea a lu­ at naştere în timpul ornnipotenţer bisericet romane, a înflorit şi s'a menţinut sub scutul acesteia şi n'a perit de cît atuncea cînd această putere fu sleită. Să vidern acum: CF. ţintă a urmat Inquisiţiunen ? ce prin­ pir Je justiţie şi procedură criminală aii proclamat păzitorii a tot putintt al religiuneî iubirei si a tnfratirer ? Pănă la citirea cărţe) lUI Hoensbroech am fost pe deplin convins că cea mal lugubră travestire a justilieî distributive a fost tribunalele din vremea terorer în Franţa 2) Nu ştiu însă dacă după ce am citit'o n'am schimbat părerea; căcl în primul loc acel judecator! improvizaţt erau nişte ignorantt vicioşi şi 01'­ biţI de pasiunea resbunărer 3) care, pănă la un punct, se poate esplica prin abaterile regimulut resturnat. AI doilea acel sistem revolutionar chiar prin vehementa sa nechibzuită, prin grăbirea sa febrilă, prin nimicirea nebuue ască ce o afişa 4) nu putea du- 1) Guizot crede că Grigorie VIl prin exugerutiunea pretentiunelor sale şi modul cum le exprima: tomba dans l'ereur cornmune des revolutionaires de tenter plus qn'Hs ne peuvent executer, de ne pas prelldre It' possible pOllr limite de Jelll·s efforLs .... it tont prelldrep compromit peut Clre 1llus qu il n'avanc;a la cuuse qu'll v(,ulait servi ... HişL gene!'. de Ia civilisation en Europe p, 296. \ 2) Cu drept cuvint sede 'faene despre ju(letălol'iJ din acel timp .,Evi­ semment le simulacre de jugement n'est qu'lIne parade; on l'emploie com­ me moyon decent pour extenniller les gens qlli\ n'onl pas les opillions re­ quises. Les origines de la Franca contemporaine, la RevolnLion III 391. 3) Quant a moi, disait le juge VilIate, je ne sllis jamais embal'l'as�es je sllis touj01ll's conhainee ; eu �·evolllti()n tons ceux qui faITaissent devant le tribunal doivent etre condamnes. 4) Callot fost odinioară ador de duzină, unnl din praLagoniştl acum aceleI drame de sînge şi lacrimI pretindea: que la tl'anspiration politique doH MI'e asşez abondanLe pom ne s·an·eLer qu apr�s Ia destruction de; 12 a. 15 mollions de F/'al}(;ais. Taine l. c. p. 294. [421] Un Ex-Jesuit 421 l'a mult timp; el era un vifor, o cumpănă, un ciclon atot pus­ tietor, însă repede trecător prin însăşi firea sa. Pe cînd pro­ motorit inquisiţiunel sint Papit şi însărcinaţit lor, cel dintăi po­ lenf aţi .de multe 01'1 eminenlt prin talentele 101', uneort adevă­ raţi Măcern. iar mandaturii lor sint şi el investiti c\1 un caracter sacru. din rîndul cărora aCI esit si oamenI de stat si scriitorI invăţaţI. Apor acest regim nu 's'infăţoşază sub chip de o erup­ ţiune vulcauică, de o t�l'ie elementară însă efemeră, ci din po­ hivă e alcătuit CII sînge rece, el nu apare ca o explosiune de resvrălire socială înverşunată În timpurt lurburate, ci În vre­ murI pacinice ca un lot malul' intocmit, domneşte secol! tntregt, nu frămîntă o ţară ci toală Europa apuseană, convins fiind că va strivi-o în veci sub călcăiul său cel fără de milă! El în fine îŞI dă aerul de a împrumuta de la ştiinţa juridică metoda sa rigoroasă de a proceda spre a nimici ort-ct simţiminl de corn­ pătimire, spre a distruge familia, neamul, cîmpie întregI invălu­ ind obrazul cel nemilos, hidoasa pocitură ce o infăţişază în fapt subt mantia adevărului apostolle şi a caritătet creştineştr, Da! acest sistem de justiţie criminală scris in limba. latină 1) pe care a Inconjurat'o tocmat în asemenea materie cu, o slavă neperitoare scrierile tur Papinian Paul şi Ulpian, calcă în pi­ cioare ort-ce principiu sănătos şi uman de justiţie distributivă. Oficiul prea sfinteI (sanclissimae) inquisiţiunI are drept ţin­ tă sttrpirea ereticilor şi această menire e evident cea mal no­ bilă în ochii scriitorilor eatolici căci Manghini Intr'o carte a­ părulă la 1693 arată spita nobilă a neamului antic inquisilori­ al 2) «Inquistor a fost tnsuşt el Dumnezeul cind a izgouit.din raiă pe Adam şi Eva, asemenea au fost inquisitor Patriarhul Iacob, Abimelech cînd a distrus Sihamul, Saul, David, Iosua, Iehu, Iu­ da Macabeu : Ioan Botezătorul, însuşi el Iisus Hristos, Apos­ tolul Petru cînd condemna W' Anania la moarte impreu-iă cu femeea sa, Sf. Dominicu, Petru Arbues, Sixtu V. Or-ce abatere 4 din doctrina recunoscută de biserica apusană era considerată ca eresia. Cît de riguros se înţelegea acea abatere se va vedea din­ tr'un simplu exemplu, fără a fi npvoe a pl'elungi explicaţiunea La 7 Maiu 13 itI fură arşI inainlea inquisitorulul Marsilie1. car8 era franţiscan patru fraţI al vieţel sarace, fiind că·· sustinuse cum că regula SfintuluI Franciscu (de Assisi) e de pus pe a­ aceeaşI treaptă cu Evanghelia 3). In Spania se vede că şi această concepţiune a părul prea 1) Dans ce latin facileel barbare inf:onnu de la Rome des Cesar mais que la Rome des Papes a pnpularise dans le monde entier Ferd. Fab .. e l' Abbe Tigl'ane p. 121. 2) Pratica dell offi"io d(ella Sacra Inquisizione s, sacro Al'senale, Auto­ rul era el însuşl inquisitol' papal. Cal'tea (Romae 1693) e imprimala in ti­ pografia camerel aposlolice şi închinată Papel Inocentifi XIII Hoensbroech I. 21, 64, 65. . 3) Arhiva p, litel"al. si istoria eclesiasdică mediuluI evu, edit. de Denifle şi Ebrle 1886 p. iMi. • • [422] 422 Alexandru G. Mavrocordato îngustă CăCI, pe cînd din timpul lUI Carol V la acel al lul Fi­ lip III, ceea ce face un secol, venitul clerului a crescut de la 2 la 8 milioane de ducate pe an, orr-cine se împotrivea la con­ tinuarea acelei creşterl era considerat ca eretic. 1) Fiind dată această întinderea atributiunilor inquisitiunel, ca­ re e acel ce n'ar fi putut fi condamnat, administl'Înduse chiar justiţia crimi nală cu drepta te şi nepărtinire? Să auzim acum, pe ce principii se razăma justiţia criminală, fiind vorba de re­ presiunea acestei crime, cele mal oribile, aşa se afirmă, dintre toate. Prin intreaga legislaţiune canonică apusană, fie În breve, bule şi decrete ale Papilor, fie în comentariile teologilor şi inqui­ sitorilor, trece ca un fir al Ariadnel această gtudire . de oare-ce crima erezie! este cea mal cumplita ce poate fi, apoI şi proce­ dura de urmat şi pedeapsa de aplicat trehuesc neaparat să se deosehiască de orl-ce altă procedură sau osîndă criminală. Pen­ tru a putea dat' face ta bula rasa şi legifera de iznoa vă în atare materie -prin poronca Papilor Inocentin IV ([241-54) Alexandru IV (1254-61) Urban IV (1261--64), orl-care prescrip­ tiune a legilor civile ce al' constitui o piedică tnquizitorilor pa­ palt e abolită, Acum sa videm ce simtimente nutriau acel judecător! in­ quizitorialt în favoarea cărora se abolia jussu Papae 01'1 ce piedică a legii OI' laice? Pedeapsa decretată în potriva ereticilor e moartea prin foc, cu deosebire că dacă el se arată plinI de pocăinţă, trehuesc zu­ grumati şi apor cadavru! 101' ars, Cind însă nu se vede că se căesc-se ard de vir, EI bine! nicI acest fel de executare, cel mal oribil din toate, DU se pare suficient lUI Carena, oficial al Inquisi­ tiunei romane si confident al sftntulul Carol Bororneu : Carena scrie: 2) «Fiind că erezia e cea mar mare din toate crimele, nu e de mirat dacă a fost hotărît prin cele mal sfinte legI [sanctis­ simae leges) ca ea să fie pedepsită CII moartea prin foc, Daca ar exista o pedeapsă şi mal cruntă de cît moartea prin fO'�, ea ar trebui intrebuinţată în potriva ereliculuî, C:1 el şi urma luI să fie slirpită din memoria oamenilor, "Foc şi s:lbie, <;c!'ie el într'un alt lOt: al traclatului său, duc mal repede la ţintă a} \ 1) Cazul de faţ;l e topic de tot; ciie! fral;ir�,ăCăluise prin prea mare zel pentru sfîntul fondator al Frunciscanilor, şi inquizilol'ul ce judecil aparţine aceluI ordin_ Totuş zisa lor fiind neconfonnă opi�iunel pl'iimite de biserică, ce pnnea eVângelia mar pe sus, furâ coudemuaţl şi al'şl. v. Arhiva peul/'ulitel'a­ tură şi istorie eclesiastica a mediuluI evit, ediţIe de Demfle şi Ehrle 1886. p_146_ 2) Sempcr, Monarchia Expagnola, II. 16_ Cfr, BuclFle, Gesclliehle der Civili­ . salion in Engl. .(tl'ad. germană pp_ 22 Ul'măt.) 3) Carena, Traclatns de officiis SS_ Inquisiţionis, LlIgdulli /669, T). 3,,7 Cit pentru Iesllitul Petru Santa (Notae in epistolas Petl'i Molinao, Anvel:s, 16:34, el explică ledorulul uImit că moartea prin foc n'are drept ccluză cruzimea, ci are numar lor, cu nădejdea că prin ea înrăutăţirea ereticilor va eşi afară prin copt, (spe excoquendae haereticorum pertinacjae)! ! ! [423] Un Ex-Jesuit 423 decît învăţătura religioasă." Alt exemplu: Care e acea fiinţă atît de nesimţitoare, în cît să nu compătimiască soartet unul nevinovat condamnat? Să auzim ce ne spune alt corifeu teolo­ gic, Pegna 1): dacă cineva a fost rămas prin marlort falşi, să'şt iee osînda cu seninătate, ba încă să se bucure că a tras moar­ tea pentru adevăr.> Cu alte cuvinte, adevărul bisericesc e aşa sus pus, în cît sfinţeşte chiar o osîndire greşită. Să ne bucurăm decl de acea înlîmplare. Care din noi nu e surprins de mila pentru copii inocenţI al unul mare criminal? Inocenţiu III (unul din cel mart Papt) simte altfel. El decretează: Exeredarea co­ piilor ereticilor care au rămas catolici nu lrebueşte oprită, sub pretext de milă [praetextu miserationis), de oare ce prin ju­ decata dumnezeească de multe 01'1 copiit se văd osindih pentru părintit, 2) "Aceasta lege ce evident se inspira de ideea păcatu­ lut ereditar şi a răspunderei colective pentru o fapta individuală, admitea însă o singură exceptiune : numal acel copil-horribile dictu !-păstra dreptul său la moştenirea părintească care denun­ ţase pe al său părinte inquiziţiunel, 3) Acest indemn odios la delaţiunea copiilor e culmea turpitudiner, extrernul inlamieI ! Care om chiar incult ar Învinovăţi casele unde a locuit un cri­ minal? Inocentiu IV cugeta şi hotărăşte altfel: 01'\ ce casă unde s'a găsit un eretic sau o eretică trebueşle dărărnală din temelie, afară numat dacă proprietarul ei al' fi pricinuit desco­ perirea lor. Asemenea trebuesc. dărămate toale clădirile înveci­ nate aparţinînd aceluiaşi proprietar 4). Vestitul teolog Pegna comentînd bula papală, adaoga că un obiceiu de lăudat cere ca pămîntul pe care au fost clădile casele sa fie sămănat cu 4ţare sub maledictium şi tncintărt (cum dirorum prolatioue et împrecatione verborurn] 5). ea să devie nerodnic. lai' pe el sa se puie o piatra pe care să fie inscris cu litere mari numele Pi'O­ proprielarulut, pricina dărărnăret, numele Papel şi al Impăratului domnitor. ti) 1) Vestit teolog papal; el a editat şi comentat cartea lut Eyrnerik Do­ minican, inquisitor al Aragoniei intitulată: Duectorium inqulsitorum. Car­ tea e închinată Pupet Gregoriu Xlll (1572-85) şi a apărut la Horna 1585. V. Honsbroek p, 42. 2) C. [() X de haereticis V, 7. Aceasta decretată a celUI mal mare cano­ nist între Papi se pan:) mult dreaptă altul canonisl foarte ve�tit Pavel Ghe­ ral"llis {"o!1silierul vicarulul general roman; el scrie (De haeret trad. illus­ triulll Juriscol1sullorllm. Tom. 1L p. 25. Veneliae 1584·). "Copil chiar cînd nu ştiu nimica despre crima parintelui lor nu pol moşteni nicI cu un pitae ci "debel1t semper in miseria el., egestate sOI·deseel·e." Nimic llll le poate rămînea de cit nuda viata ce le e lasata prin ?nila (! şi aceasta e ])1 ea mult) ef trebllesc la saţ! în lume întro aşa stare în cit viaţa să le fie drept chin şi moartea drept mîngîere" Hoensbroek pp. 54·, 55. 3) Hoensbroek p. 54-. 4) Bulla: Cum in constit.u!.ionibus. 5) Formula întrebuinţată în atare oeasiune ne 11 fost pastratrl; ea nu Iasă nimîc de dorit; sic fiat locus sordium el ceda! in locum sterquilinii et fetoris. Hoensbroek p. 133. 6) Hoensbl'oek p. 48. [424] 424 Alexandru G. Mavroeordalo Aş putea multiplica exemplele, însă aceste mi se par dA ajuns, spre a putea videa lectorul spiritul aprig te insuflela a­ lit legislalorir rit şi judecătorir inquizitiuner. După ce ne-am dat samă dA oamenr, să vedem şi opera lor. . Spre a constata săvărşirea crimet erezie! in sensul lat cum l'am aratat mal sus, inquiziţiunea se sprijinea pe trei mijloace de instrucţiune a cauzelor : 1) Tortura, 2) Martor), 3) Intero­ gatoriu. Despre tortura, cel mal crud şi mal ilogic mijloc de a stabili adevărul, de oare-ce mal ales prin modul neurnan şi săl­ batic prin 'care se proceda, ea constitue o pată neştearsă în a­ nalele ornenirer, s'a constatat de istorici că ea a fost introdusă d'Intăt în practica justitiel criminale sacre şi apot a molipsit şi legislaţiunea civilă, De oare-ce însă acest fapt a fost tăgăduit de seriiloriî ultramontani, mult rtvnaşi de a spala biserica apu­ seană de acea lină şi de a arunca vina legislaţiunei laice, care ea al' fi infeslat obiceiurile sflntulut oficiu, se impune neeesi­ tatea de a stabili aceasta intrun mod cert. Să auzim dar pe autorul nostru, cu drept cuvînt indignat de cutezanta autorilor adverşi. "Chiar de ar fi adevărat, scrie el, că tribunalele laice ar fi slujit de exemplu celor eclesiastice, totuşi am putea în­ treba cu drept cuvînt: Nu e oare misiunea papismulut şi a bi­ sericel sale, ca el să urce omenirea inăsprită la o treaptă mal malta de cultură ? De stati locotlitorit lUI Hristos tot în cruzi­ mea epocet 101', de urmează chiar acelel cruzirm ca unul mo­ dei, atuncl divinitatea papismulut ar fi Încetat cu desăvîrşire". Este însă pe deasupra un neadevăr de a incarca tribuna­ lele laice cu greaua sarcină a invinuirel torturer, cu scopul de a descarca papismul şi biserica, Nu biserica a învăţat cruzimea de la tribunalele laice, ci din potriva ele au învăţat-o de la biserică. Asupra acestui punct sunt de aceiaş părere toţI cerce­ tălorit serioşi. Autorul citeaza Între alţi pe Hiezler ') un savant german foarte cunoscut şi pe Tanon preşedintele Curte: de Ca­ saţiune franceze. 2) Molinier obsernl foade bine 3) "biserica stătu la indoială oal'e-cal'e timp în privinţa rivalilor sM intre două sist�me: cel a blajinătăţeI şi cel a\cl'l1nleI puterI. Evanghelia îI sfătuia cel d'înlăii1: cel al doilea nu'l putea împrumuta de rît. de la cel mal I'ăl împal'aţ1 romanI, pe carI tocmaI îi sligmali­ sase Apolege�iI creştinI: toluşi ea, alese al doilea sistem, de care ar fi trebuit s'o depăI�teze amin�irea martil'ilor el: astfeliu fu cl'eată inquiziţiunea. Cînd ea dispăI'lI, papismul el'a victorios, însă patat; el era despoiat de o parte a celeI maî mare pute- reI �ale, reputaţiuneJ sale morale". \ 1) Die J-Iexellpt'ozesse in Baiel'll, St.lll:lgâl't 1896. Cfr. Rambaud I-lis, loire de la dvilisafjou fraw;aise 1, 40:>, 6 şi nota I. 2) Hist. des Lriblluallx de l'il1C[llisitiou eu Frallce, Paris, 1863, Preface IL 3) L'inqllisitioll dans le midi de la Frilnce ali 13·me '"t au a·me siecle, Paris, 1880, p. 462. I [425] Un Ex-Jesuit 425 De altmintrelea în ochit scriitorilor sft. Oficiu, acest mij­ loc de procedură criminală, departe de a avea un ce revoltă­ tor, e cel mal legitim; ba cel mal bine cuvtntat spre a afla a­ devărul şi a apăra interesele bisericeşu. Carena pe care l'am citat mal sus ne o spune fără de sfieala : "Sprijinit pe exem­ plul chiar al lut Durnnezen, care fu cel d'inlăiu inquizitor in raiu, Papa Inoeenţiu III a introdus inquizitiunea. Ca ereticil se fia supuşr torturat spre dobindirea adevărului e unanim admis ; si de oare ce erezia este o crima ee s'ascunde in interiorul o­ mulut, intrebuinlarea torturer în tribunalele inquiziţiunet e cu deosebi ee prielnică. In procedura inquiziliunet romane, se obiei­ nueşte a tortura şi pe acei ee au vorbit vorbe eretice, însă tă­ gaduesc de a fi făcut aceasta într-o inteu ţiuue eretică ; căct des­ pre cugetarea intimă DU poate capata biserica siguranţa decît DU­ mal prin tortură". 1) Astfelin ne mărluriseste simţirile sale con­ fidenlul intim al Sf. Carol Boromeo! 2) Aceleaşt simţimente le nutreşte Anloniu Diana consullor inquizitiuner din Sicilia. 3) "Din ce le tret mijloace, scrie el, ce stau la dispoziţia inquizito­ rulur, spre a scoate adevărul la iveala şi anume curăţirea, abju­ tarea şi tortura, tortura e cel mai apropiat". Şi Diana îndeamnă pe judecătorul inquizitorial de a fi sprinten in întrebuinţarea torturei: ad torturarn judex debet esse promptior, 4) Un alt au­ tor eclesiastic scrie, că "a nu Intrebuinta tortura se numeşte a ţinea cu dracul şi a despretui pe Dumnezeu." i) Iar Menghini im�izito!' Dominican ne afirmă, că "tortut'a nu e cîtuş depu­ tin contrară blîndeţei şi blajinităţet bisericeşti, cind indiciile pentru vina acuzatului sunt lămurite şi fără contrazicere. 6). Aslfeliu fiind tortura unanim recunoscută ca atit de folo­ sitoare, ba chiar iudespensabilă pentru urmărirea per fas et nefas a aceleI groaznice crime, de ce oare s'ar mărgini aplicarea. el nu­ maI la persoana acuzată? Eymel'ick şi Pegna cunoscu�iI noştri, păşesc înainte pe calea larg deschisă; el admit fără de ruşine, "că mquisilorul poate, spre a descopel'i adevărul, supune şi pe martorii la t.ortură". Insă ceea ce trece orI-ce închipuire: numele persoaneler ce att depus in contra sa sub povoam uneI aseme­ nea constrîngerI, nu trebuesc comunicate acuzatuluI! Bonifaciu VIII învoise acea notifical'e, "unele 01'1 prin excepţiune". Piu al IV, a abolit chial' aceasta, holăl'ind prin Brevea: cum sicut d. a. 1561, cum că, "de al' insista acuzatul a j se comunica spre 1) Hoenshroek p. 57. 2) O staluă eolosală de bronz acestnl sfînt. al căruia mormînt în splendidnl Dom (le la Milano eslI' objedu] venel'aţiunel eredinciosilol') îm- podobeşte malllrile feet'ice lnculuf Ma!!giore la AI'�na. • ::1) Resolllliones morales (sic!) Ed. Lug(l. 1667, V. 477. 4) lIoensbnwk pp. 59, 6U. 5) Hopn�bt'oek p. illo. 6) Saeru ArsenaJe. Pl'eellrn am spus mal sus, aeeastll carle e, dedi­ rală papel Inoeellţia XlV şi poarta; .imp/'imalur" a ma!!;ist.rulul sacri p:,llat.ii Ferrari; prin urmare poate fi eonsiderată ea autentie,'l, HClensbroek p. ,M. 3 [426] 426 Alexandru G, Mavrocordalo mal buna apărare, numele martorilor, precum de altmintrelea e dreptul său, nu trebueşte ascultat. De voeşte să apeleze în contra acestet respiugert, apelul se va respinge ca uşuratic şi se va păşi înainte fără sfieală "întl'epid Il, 1) Aceste au fost prînei­ piele cu care succesori! lui Petru au impodobit lumea apusană ! De şi dupa cele expuse nu ne putem evident aştepta la multă blîndeţă în măuuirea celuI mal oribil mijloc de proba­ ţiune, totuş n'am putea imagina cruzimea sălbatică a descrie­ relor autentice ce le posedăm despre aplicarea lut. 'I'orturarea se deosebia după diferitele provincii; în Bretagne se incălziau picioarele la un cazan ce ardea; la Houen, se strtngiau degetele prin o maşină de fer; la Autun se învîrtea împrejmui pulpelor pele şi apoi se turna pe ea apă şi untdelemn clocotit, pă'Ilă ce ferbea carnea şi cădeaă oasele; la Paris-dar destul! 2) MulţI din leclorir meI trebue să ţie minte tnspăimtntatoarea des­ criere ce o tace Alfred de Vigny în cun osculul săli roman: Cinq Mars, despre torturarea lui Urbain Grandicr la Loudun, în timpul lui Richelieu 3); dar, de oare-ce poetii sunt cam supuşt bănuelel de a fi porniţi spre exagerare. să revenim la autorul nostru, care dupa obiceiul său transcrie chiar procesele verbale în­ cheiele despre operaţiunea torlurăref : "La 31 Octombre 1724 fu torturală strigoaica Anneke Fursteuers la Koesleld lîngă Miinster. Protocolul incheiat de judele instructor de, Gregorovius, face cunoscut cum că: Acuzata Iu dusă la camera de tortură, desbracată, legată şi întrebată asupra punctelor de acuzare, şi sau pus şuruburile degetelor (Daumenschrauben] şi de oare-ce striga, îl s'a astupat gura, '1) Cu toale că şuruburile s'au strins timp de 50 minute, ea n'a mărturisit, ci tol: striga mereu: «Sunt nevino­ vată! Doamne Isus, iea parte la al meu chin, şi vino'mt intru ajutor» ! Apoi îl s'au aplicat, "cibolele spaniole"; Insă le au răb­ dat un re8limp de 30 'minute, de şi s'au strîns straşnic, şi n'a mărturisit. Fiind dar că dr. Gregorovius se îngriji ca ea nu cumva să nu fi fost Iăcula nesimţitoare prin "beneficium tacituruita­ tis" 5), poronci calăulul Matet Schneider a o goli şi a cerceta 1) Hoenshroek]). GO, Eymel'ik inquizitorul adaogă: "De a numi mar­ turiI acuzatuluI ar fi o vinii de moart\) (culpa mortalis) ca ceva contrar a­ Ut dispoziţiunelol' papale cît şi obiceuluI sfinLuluI Ollriu" Director. inqui- sit. p. 701. \ 2) Cf. Rambaud Hist. de la civil. fran\,;. 1, p. 4a6. 1$) Cinq Mars; ('apit. Le proces, le supp1lice. 4) Nid l11îngî�l .. a atît de mare în suferinţă de a striga. nu se con­ ceda! Carena p. 31,8 ne dă o cauză �Jîntă l1entl'll aceaslrl,di�poziţ!un,�: .Limba Il se va lega cu două lemne (hngua cum duobus hglllS alllgata) ca sO nu poală priciuui supărare, prin vorhele luI, eelol' ce vor fi împre- jnrulluI". , 5) Cind un acuzat se arăta din ('alea afară inimos la suferinţă, u· ceasla imprejurare llU era considerală :ca o probă a inocenţeI ce lnU\rea vroinţa. \'Î ca UHa a imunitl1ţel pentru durei'ea ce dracul o dărui<;e adep­ ţilo)' lu1 prin Ull talisman: prin urmare se canlă I tol trupul spre a se da de acel semn drăce<,, Aş putea purcede tot înainte, căct opera despre care e vorba e mult bogată în descrieri autentice; însă ajunge: «Sunt lacrimae rerum et menlem mortalern tangunt». Venim la principiile stabilite prin teoria inquizitorială pen­ tru teslimoniu. Este manifest că testimoniul, chiar prin natura sa, nu poate constitui o dovadă evidenta în sensul strict al cuvintulut, nu poate da judecătorulut, chiar' cînd el e însulleţil de cea mal per­ fectă imparţialitate, dibacie şi pl'lldenţă, o absolută certitudine, De aceea orI care legislator serios va îngrădi acest mijloc pro- 1) Ce însamnă aceasta, vidern dintr'un alt caz luat. tot din ade a­ utentice, unde se spune efl la iie-eare Iovil:llrfl se cunoşteau pe trup urme de sÎuge, iar capra (instrument de torl.urCl) pe care era Înt.ins acusalul era văpsitfl de sînge "de oar'e ce b'ic'iul intrelJ1.tinţat era ('U colt'ur![ nscnţite Iji mttiat în apa sfinţită!!" Hoellsbroek, p. 518. 2) Hoensbroek dupfi acte 5�o, 21. :3) I-!oensbrot'k, 140. Ledorlll poate citi institutiunt. In Bula Immensa dei de la 22 Ianuarie 1588 Sixtu V hotărăşle : "Este intenţiunea noastră că în sfînta inquiziţiune a ţărilor Spaniei care a fost instituită prin deplina putere �,scaunuluI Papal şi prin' care vedem că zilnic rodesc bogate săntinfl pe ogorul domnului (ex quo uberes in agroDommi fructus in ' dies prodire conspicirnus) nimic să nu fie schimbat fără ştirea noastră şi a succesorilor noştri. Pe cind succesorul lut Petru 3) trimhiţa lume) catolice aceste laude, InquiziţiuneaeraIn vigoare de 110 anr 4). Prin urmare succe­ sorul apostolilur se făcea prin bula sa complice luI Torquemada (1483) şi a tuturor cruzimelor săvîrşite pănă atunci tocmai de inquiziţiunea spaniolă. Drept respuns la acest panegiric roman autorul nostru dă cifre, şi nu afirmă nimic fără dovezt zdro­ bitoare. Am pomenit ma] sus inscripţiunea de pe Palatul din Se­ villa. Ea e din anul 1524: iată-o ! «Aice Incepu sf. inquiziţiune in vremea pontificalului luI Sixtu IV şi a domniei lui Ferdinand şi Isabela. Pănă la anul t524 au abjurat mal mult de 20,000 eretict groznica lor crimă, mal mult de 1000 ereticI incăpăti­ naţr fură datt flacărilor, annuentibus et faventibus Pa pis Iuo­ cenţio VIII Alexandro VI, Pio III, Iulio II, Leone X, Hadriano VI et Clementio VII». Din aceştt PapI astfel de falnic glorifica ţI, am pomenit mal sus pe mult venerabilul Alexandru VI (Borgia) iar val de el l Iuliu II, (Rovere) e protectorul lUI Michel Angelo, Leon X fiul lul Lorenzo Medici il Magnifico e unul din erou re­ naşterei italiane, şi Clernenţiu VII iar din ilustra casă a Mece­ naţilor florentint l In 33 an], numai într'un singur cerc 1000 de arşt, exclamă Spittler cu utmire ! 5) CăcI in acel aş timp funcţi0nau tol in �pa­ nia ase'menea tribunale la COI'�ova, Safn, Toledo, ValadoJid, Ca­ lahorra, Murcia, Cuenca, Saragossa, S\ntiago, Madrid, Valencia. 1) 1. c. pp. 61 UrID. '\ 2), Sixtll V. (Felice FeneUi supranumit Montalto 1585-90 care din pl1zitor de pot'el, prin cunoşlinţele şi talentele sale, deveni PaprL; este u­ nul din, cel vestiţr episeopl t'Omanl. 3)' Creata de Sixtu IV la cererCfl lur Ferdinand şi a Isabelel la 1478 pontru Castilia şi Aragon. 4) Geseh. der span. Inquisition, HallllOVet· 1788 s. L. IV. Hoen�bt'oek, 137, 8. 5) 1. c. i, 2'29. iJl" f r i [435] Un Ex-Jesuit 4:35 După Llorenle 1) victimile inquisitiunet spaniole numar 'pănă la J499 (adică Jn 2l de anr) fură: 10,000 arşr. 94,4QO pedepsiţl cu confiscarea averei şi 6860 arşr în effigie (de oare ce 'mor,ţI, cu desgropare etc.) După socoteala autorulut nostru păuă .Iaanul 1802 cînd înceta acest măcelărit, periră numai in Spania 341,0,21 victime ale inchizitiunet 2). Faţă cu rezultatul iuvestigaţiuneţ sale, cu această cifră zdrobitoare exclamă autorul nostru.: "Lasă să se împreune toate flacărele rugilor aprinşi în acel 4PO anI, lasă să curgă împreună tot sîngele creştinesc : o mare' de foc şi de sînge s'ar înfăţişa. Şi dTn acea mare s'ar tnalta, mat groznice de cît urlarea viforulut celut mal aprig deslănţuit, ţipetele tortura­ tilor, ultime suflărt ale murihunzilor. bocetulvăduvelor şiale or­ fanilor». Şi e vorba numai de o ţară, pe cind inquisiţiunea a martirizat toate ţăI'ÎI� apusene (autorul face aceiaşi lucrare pen­ tru fie-care). Şi e vorba numai de cel condemnaţr şi executaţt în forma legală: apot mal vin cel, uimiciţt cu hurta : Albigenzr la sudul Franlieî, ValdenzI în Savoia si Dauphine, Sledinghert in nordul GermanieI, MoriseI în Spania. La ce cifre de 'victime' s'ar ajunge, la ce sumă de suferintt, la ce peire şi putiere, ad majorem Dei gloriam ! 1! ' Şi sit nu ni se intimpine cum că vorbim de lucruri răsu­ flate, că ce a fost nu mal e; că, PapiI din secolele trecute, Tor­ quemada, Conrad, von Marburg şi al lor sunt pentru veejnicie astrueaţi. Aşa al' trebui să fie, însă nu e aşa. Iatăce ne zic scriitorir 101' contimporam. Civilta Catolica, organul central .al Iezuiţilor, redactat de somităţile miliţiet lut Loyola scrie la 1853 (1,555) despre inquiziţiune . «un sublime spettacolo delIa perfezi­ one sociale» ! In Dizionario ecleeiasiico siorico (103 volumi 1845 -78) scrie Moroni (voI. 36 p. 46) că inquiziţiunea,romană a fost dolcissima e paterna (! !) Mal mlilt! Un om al ştiinţeI cunoscut în Germania, pl'CfeS01' acum cîte-va deceniI la Viena şi apoI la Innsbl'Uck, PhilIips, cutează a scrie: că pe nedl'ept se acuză in­ quiziţiunea de a fi fost rigul'Oasă,' ea din potdvă s'a arătat prea blîndă 3). Şi mal mult: în anul 1865 Piu IX făcu sfint pe in­ quisitol'lll Arbues cal'e fusese înainte vreme beatificat de bise­ rica romană. Acest sfînt este un altei' ego al luI Toma Tor­ quemada care, fiind mare inquizitor al SpanieI,' 1l numi inqui­ zito!' la Saragossa. Acolo "sfintul" de azI se purta astfel, în cît un nobil Spaniol, Ioan de Labadia, fratele uneI victime ce el o condemnase şi peri pe rug În flacărI, jura rpzbunareşi'l impuri­ se cu pumnalul in noaptea de 16 Ianuarie 1484. Da! pănă în vre­ mile noastre Homa sanctifiazâ ucenicii lui Torquemada! Cu â­ cpa ocaziune Civilta catolica, organul central al armateI luI I­ sus, el'a beată de fericire şi scriea următoarele: ;De alunecă pe! povîmişul mijloacelot, ce i se .arata prielnice, Un capitol anUl�e al autol'uluI nostru dovedeste, Pl'in acte, participarea PapeI la asasinal'ea plănuită a, ,'egiu'eI Elisabeta 3), la măcelăritul nopţeI\sfintuluI Bartolomeu 'It 1, 1) Civilta CaUolica 6, ii, 227. Hoensbroek pp. 629, 30 n, J. !) "Nul nu vom merge la Canossa" exclami!. mal'ele eancelal' Ger­ man in Reich'llag la adt'esa duşmanilor ser înverşunaţI din Centrul ca­ tolic, făclnd aluzie la acea scenă de acum aproape utla mie de anI. 3) Regina EnglitereI ce Întrunea Însuşit'ile de protestantă dibace şi puternică era objelltul 11l:eI· ne!mpăeate a scriitorilor apusenl. EI, mal ales [437] Un Ex-Jesuit. cea mal neleală, vicleană şi greţoasă masacrare din întreaga istorie. Lumea modernă Însă respinge acele bizuinţr; ea pre­ tinde a pasi înainte pe calea culturală, prin propria sa evol uţi­ une, caet 'cum scrie Buckle : «OrI ce va fi fost cazul pentru vremele anLerioare, in timpurile moderne insă, aceasta e sigur, propăşirea naţiunelor atirnă de principiI cărora clerul, ca clasă, s'a opus pururea». 1) (Va urma) Atragem luarea aminte a cetitorilor asupra maret lnsamnătăţt a acestei rnăestre analize a vestitului Ex­ Jesuit şi aratam parerea noastra de rau, ca dimensiu­ nile revistei noastre nu ne au învoit a publica articolul întreg al colaboratorulut nostru d. Al, Mavrocordat tot atît de erudit ca şi infocat pentru' adevar 'şi rnora­ litate, cu atît mal mult ca partea a doua ce se va pub­ lica In numarul viitor, conţine apreciarea propagander catolice în Romania, ca o încoronare a cugetarilor : Te­ produse şi tmpartaşite de el. după nimicirea "Armater", n'o chemau de cît Iezabel făcînd aluzluue la 'ne·' , gina păgina a Judeei: Daniele, Historia de FlilirlO ;'J'el'Î!ero �t.� I O"fezIiHi3I,- 1'0 Iezabel Reyna de Ingliterra, heretiea, calvinista ele. i) 1. e, p. 51. [438] RIRIA 1. Din raze viI ŞI negre umbre lumina-şt trage-a el pu­ ere şi varsă farrnecu-tdeplin În jurul oarbet noastre sfere. Din raze vit şi negre umbre noroou-şr ţese-a lUI lu­ mină 'şi varsă farmecu-Ideplin pe viaţa noastră ce'n­ senină. II. Dramner Ana Conta Chernba ch Din adlncimt răsare vremea şi'n infinituri se cufundă. Nepriceput îl tot ce vine; ce piere-i rază dusă'n undă. \ Şi gîndu-ne din slabă fire a�are nou, şi vechiu-l iar. De vrei intr'tnsul sprijinite, caţl t\aza'n unde în zadar. Nepricepută ni-t şi voia; stăpîn! pe ea o clipă stăm. Ziua meren tot schimbă rîndul; ce-am cîntat iert not mlnt uităm, [439] Poesii III. 439 Se lasă ceaţa tot mal deasă, acoperind dealurl şi văt ; tmbrobodită doarme luna in stratu-l rumăn de văpar. Iar stelele indrăgostite de a senin ulut păvază ascund solipiri nedumerite ca cenuşiul să nu-l vază. Aşa s'ascund a noastre gînduri cînd ceţl pe cerul vieţer cad; nedumoriţt cătam albastrul prin' grijile ce nu au vad. (1902) [440] La Magdalena lui Caarin i ;j�) Pe pinza iscălită de mîna InI Canini stă Magc1a 'ngonunchiată, privind în spre Isus. De nirne nu-l ză­ reşte, dar oehiu-t prins de dînsul îl vede'n sin de stele şi'n soarele de sus. Şi cîte nu Sp11l1 oare a el mint încleştate şi lacri­ mile 'care obrazul el au supt; căct ele-au lăsat urme ce nime nu va şterge pe faţa-t inoreţită şi-n inima-t ce-aii rupt. A el aure plete ce'n valuri cădeau mîndre, acuma curg în voe lipsite de'ngrijirI; căcr ea nu mal doreşte ni­ mic din ale lume]; îl pare traiul sarbăd şi plin de inăsprirl, Val! cîtă rătăcire un singur dor nu'nfrlnge !.. Cînd el avu putere ca din robirl s'o scoată; s'o facă-a crede vecInic în taina ce ridică un suflet dintre patimt catra simţirea 'naltă. Pe-aripile iubiret şi-a ridicat păcatul; ea cere desle­ gare în rain ca să pătrundă; iar patima-r înfrîntă şi în­ dumnezeită în ochiI de icoană icredinţa o cufundă. \ O da! iubirea-t marea ce turbură adîncul; credinţa insă-t vadul cu netedul nisip, Marea zdrobeşte-adesa pe cel ce vor s'o treacă, ia-t va-lul ocroteşte pe toţI fir' de risip . .. ) Tablou din Pinacoteca din Milnich. I I I 1 J 1 ! 1 1 u :1 J [441] R.IRIA ULTIMII TRANDAFIRI Maestrului Mi-al adus, maestre, asta-zi un buchet de tranda­ firI ce tir ziu mal înflorise în a timpului potirr, şi adu­ ctndu-r mi-al zis: uite! florile cele din urmă ce'nflorit­ au sa-ţr închin farmecele ce se curmă. Şi din viaţa-ţi care merge cu încetul spre-asfinţit Inchinat-ai înspre mine gîndul tau neobosit, şi de mi­ na-ţt cu putere ţine'n mîna mea condeiul, lîngă uria­ şa-ţt pană al voit să Iaşr crîmpeiul. Cact din prima tinereţă tu muncit-al cu sudoare că în scrisa Romanie: sa-ţr pul sufletul în floare. Stema ţarer arăttnd:o, neasărnănate matstre, al dat lumelca sa vadă c'arn stat vecinic pe pilastre; şi de vremea tnflorirei a sosit aşa în clipa şi acuma îŞI ri­ dică cu vîrtute-a eI aripa, e ca Dacii şi Romanii, pe ctnd el ne-au procreat, le era chiar în putere singele nea­ mestecat, şi acuma sunătorull) de-ar putea fi chibzuit, ar putea sa vadă lumea din ce inimi ne-am hrănit. Iar flort mindre ca acele ce măreţ a-l adunat, dee domnul sa'nfloriasca de la Marea în Banat. Şi ant rnulţt de acu'nainte în a vremurilor potirr faca să'rnl aduct tu mie Inspre toamnă trandafirt. 1), Swnătorui, hanul, starea economică. 4, [442] ANorrIM.PURTLE Zeul mîndrelor icoane, In dorinţa frumuseţer, a legat mina de mîna patru zine, tncingtnd sinul vieţer, Şi de-atunct în jurul lumeI într'una se 'nvlrtesc. Uita veacurile apuse, prin lumine veacurI noue cînd urzesc. Fie-care'n feliu-r mîndru, urme lasa cînd ea trece; de la verdea primavara, cu mtm pline, păn'la iarna alba rece. Li s'a dat scurta menire cînd în hora le-a incins. Ne schimbindu-se frumosul, el prin sine n'a voit sa fie "nvins 1). Şi-anii noştri tot în patru impărţit-a ceriu'n har; dar a vieter anotimpurt, mîndre zine, cînd se duc nu mal apar. \ 1). Frumosul nu există de cit. în varietate ; acel aş frumos oboseşte. [443] A. C. CUZA OSTAŞI .... Oslaşr, vitejI din vremurt legendare, Al ţl'�rel falnicI purtători de steag, Cînd Regele vă chiamă la hotare VOI viaţa voastră l-o jertfiţl cudrag. De-ar îndrăzni să se atingă mîne, Vrăjmaşit lut de mîndrul tricolor De freamătul armelor romlne S'a!' umili nesocotinta lor. Doar vot a'ţI frînt a noastre grele lanţuri Si nu vă este teamă de dusmanI, VoI ce'ali căzut cu miile prin şanturt La Plevna fioroasă din BalcanI. Să vină dar cu vor să se măsoare! I-aţI pune poate iarăşt la arat., .. Sau din vrăjmaşe tunurI lucitoare AţI făuri coroană de'mparat. Răsune dară tobe şi fanfare, Increzalorr, noI vă privim cu drag: Trăiască Regele Carol cel Mare Cu-at jăret falnict purtător] de steag! [444] PETRU V. GRIGORIU IN VREMURI VECHI .... (Strofe dedicate d-lut Leon L. Ghyka� care a facut sa. se ridice un bust lur Eminescu, în padurea moşier sale Dumbravem, locul de naştere a marelui poet rorntn.) In vremuri vechr, Rorntnul, în inirna't duioasa, Avea iubirea ţeret şi grele griji, pe-atuncr.. .. Dar casa'i era casa, şi masa'r era masa! Calca, cu pasul mîndru şi faţa lUI voioasa, Pamintul. cîntînd doine pe dealuri, vair şi lunci! În vrernurr vechr, odata, boerir marr, fruntaşit Bogaţt erau, şi darnicI şi vorba lor cu rost!.. În ţara sta belşugul şi la hotar ostaşir.. .. Moldova avealnca. Suceava, al�oI Iaşir, Şi'n sinul lor virtutea un vrednic adapost! \ În vremurI vechi trer bune ideii hrănia poporul: Economia, Munca şi Jertfa!. .. Se frîngea . A inimilor calde în ele tot amorul!.. Boerul făcea jertfa, a vea spre bine dorul; Săteanul făcea munca şi cel din tîrg, strîngea 1.. I 1 1 ( [445] Poezie 445 În vrernurr vechr castelun ascunse'n munţi, frumoase, Se ridicau cu turnurI trufaşe pan' Ia non l. Pe Ia moşir, palate 1. La tîrg, deschise case Primiau pe mic şi mare Ia mese marr, manoase, Ş'in gazda boereasca opriau pe călatort ! ' În vrernurr vechr, bc'ltrînil,-spun cronicele ude, Reci, cu rugina.s=pacea, aveau în al lor vtraiu l Aveau tot casa plina de-amicr, parinti şi rude, După cadert, izbînda; dupa ragaz, şi trude; Sus, pe pareţr icoane şi'n gura sincer graiu ]. în vrernun vechi, Rominul, avea drept la viaţă! Drept cucerit prin munca, prin naştere, iubind ! .. Pe lume, firul vieţei lUI, strîns, unit in ciata Era cu vremea veche, cu ţerna!. Moartea'n faţă El o privia cu zimbet şi nu plîngea, murind!. În vremuri vechr, boerir, aveau Ia Curţr, caleasca Şi butcă, caii Ia grajdiuri, gherghir şi paraclis! Aveau stări marr, ca hojma, tovarăşi sa hrănească, Prieteni bunr al caser şi pe copiit sa creasca In sfintele tradiţii. cu sufletul deschis! În vremurI vechi. poeţii, cîntau mal rar, dar bine; Aveau pe lira sunet curat, nu greu, sttlcit I Scotiau din psalmi, din pietre, din gcopI şi din ruine Trecutul ţărer, care, smulgia din piept suspine, Şi viitorul, care părea mal stralucit !... . În vremurI vechi sirnţirea de Cruce şi Moşie, Aveau în neamul nostru, de veacuri, rădacint l. Să. lnaltau lor falnic altar de pioşie 1... Aceste lucrurt sfinte azt par o ghiduşie, Şi eştI de rîs, cînd incă, azr, la ceva te 'nchint 1. .. [446] " '. ' 446 P. V. Grigoriu Iaşt, 12 Iulie 1902. În vremurt vecht, tot neamul întreg, din ţara 'ntreaga, Era cura! la suflet, uoinic şi ferici! 1 .. Acesta'! scopul vieţet ce de pamînt ne leaga! AZI ce vedem? .. Minciuna pahala cum sa 'ncheaga Şi stînge urma unul trecut măreţ, muncit!.. În vremuri vechr, rorntnit în intru şi 'n afară, Temuţi, tari şi năprasnicii, erau, la ier staptru l, AzI par'ca sU"ntem singurI, pribcgr, orfani,· in ţara! Napastuiţr, dam Iurnet prilej azt de ocara !.. Nu ştim de iet i nimica; nu vrem sa ştim de miru ! Din vrernurr vechr, ramas-au azi inca o vlastare, Odrasla de neam vrednic, aprins de ideal, Ce-a pus, s'arate lurner pe-a codrilor carare, Sculptat, cu arta, chipul, poetulur cel mare, Necunoscut in viaţa şi mort la un .... spital I, Din vremurI vechr, din noaptea trecutuluI cel falnic. Tu, ce prin vis şi cinturt, din el, .at fost echou, AparI şi vezr, poete, al tarer pămînt jalnic 1. Si cum cintar trecutul, pltngr viitoru'r tanuc, tacI versu-ţt vechi şi dulce, etern rarntne nou I. Din vremuri vechi, poete, din sfert te scoala, vină l. Cact ctntereţi ca tine în lume n'au parecht l. Mal c1nte jalea ţarer de aZI, mintea'ţ! divină! .. A por cu drag, din suflet, un vers duios închina AceluI suflet tinar, rămas .... din! vremuri vecht l. \ \ [447] CA LISTRA T HOGAŞ AMINTIRI DIN O CALATORIE *) (Urmare). -- Cine ştie ? .. Cugetam efi ... Dar o smuncitura răpede şi Înainte a calulut meu, fu rît pe ce sa ma rastoarne pe spele, şi-mi întrerupse firul cugetărilor. Tovarăşul meu îl arsese puternic cu varga peste şele ... - Ce te-apuca scumpul meu? zise] ram otartt şi reluîndu-mt echilibrul aproape perdut; n-ar mincat cum­ va tainul de orz al epeI tale, de-It vine sa sburzl? Sau n-ar destula sare ca sa pUI pe glumele tale? - NiCI UDa nicI alta, batrtnule sectator al lut Brarna. - Atunct, încă o data, ee te-apuca, vlastar neis­ pravit al lut Tanit ? - Fara alte lamurirt, trebuia sa lntălegt domnul m8U ca, pentru moment, nu am de loc fantazia de a mă vîrî în pelea murdara a vre-unut Fachir oare-care, nict de a cadea în extaz înaintea buriculut persoanei mele. De altrnintrele, te rog să crezt, ca şi eu am fan­ tazir subţirI: şi mie-mi place sa privesc pe aceasta ba­ trtna cocheta, poreclita natura, clnd se scoală sornno­ roasa dimineaţa şi se culca obosita sara ... - Eştr o secatura. *) VezI No. precedent al Arhiveţ, [448] 4�8 Calistrat Hogaş - Dar, continuă el neturburat, atît şi nume mal mult; şi te asigur ca de va fi sa răsară vre odata, sub nasul meu văduv, un şfichin de musteata 01'1 cît de nevoeş, el bine, afla ca-rnr voiu rasuci mîndru şi cu Înţeles a­ cest şfichin de musteata inaintea tuturor marafeturilor, pe care şi le ingadue aceasta luxoasa, şi bătrînă eu­ chetă faţa de zevzecir el adoratorr. ... - EştI, o mas .... - Auzr, urmă el cu o indignare cresctndă şi fara a mă lasa sa termin coloratul meu calificativ: auzt ? sa-rm tntepineasca mie' luminile ochilor, ca lovile de pa­ ralizie, numar fiind ca sfîntul soare, ca şi cum s'ar Îneca, se cufunda pe reia lume şi se uita chiorăş cu ochit lUI lrnbujoratt la lumea aceasta !... Sa mi se lungaisca mie trasaturile artistice ale fetei mele pana la monotonia sacra dar neghioabă a uneI estetice admiraliuur, numai fiind că sclipsesc la soare petrele drumulur şi burue­ nele crmpulut l Sa mi se îmbete mie auzul de simfouit Dumnezeeştr, numai fiind ea, sub suflarea vintulur, se hîţlnă şi scîrţie un mesteacan, care încă nu s'a ridicat la treapta malta a uner oişlt de trasura ! sa-mi lunece mie gindul pe firul cronologie al vieţer mele şi să ma perd In cugetarr dureroase asupra nimicnicie) lucrurilor omeneşti, numar fiind ca Neagra şi nu Murga curge la vale şi nu la deal! Sa mi se topeasca, sa mi se vapo­ reze mie sufletul şi sa simţ nodurr In gît, uumai fiind ca imensitata sla sub o bolta de aer' sec în floarea fruu­ zel de varza, şi nu .... - O Golie! Golie! ce geniu al perdut l, .. - Foarte bine .... Nu veI tagadui, totuşi, ('�, de cînd a rasarit pe pămîntul bunulut D·zeC1 acel soia de visă­ tort cu picioare lungt, cu capul cît o stamhoala, cu lmrbe sptrlichete, cu obrajit suptr, cu pleoape suptirr lipite pe albuşurt de ocht holbau, măsurînd c� compasul lung, cugetator şi inspirat al picioarelor locurile retrase şi singural.ice.... \ - Dar bine, nernernicule, il intrerupser eu, nu in­ ţelegI ca aeesta e chipul tan leit? - Nulla regula sine exceptione şi te rog sa nu mil întrerupT. Nu veI tagadui-zic,--f�a d� alUllC) univer· sul ş'a stramutat de pe temeliile sale eterne,... Asta-ZI [449] Amintirt din o călătorie 449 nu se mal pescuesc margăritarele în adîncimile îrn­ prejmuitoare ale veche! Toprabana ... O nu! Ort-ce fe­ mee care se rînjeşte la line, e o mină nesecată de aceste preţioase nirnicurr L. Ferrnecatele gradim ale Armider sau strămutat, cu toate huruenele lor, pe gura şi pe 0- brajir strănepoa lelor Enet, iar Parosul ru toate albele sale cariere de marmoră pe sinul duducilor şi al cuvoanelor .... E atît de uşor să devii astazr Fidias sau Lysippos ! ... Ce­ rurile cu tot azurul şi adincimea lor imensa sunt prea strîmte pentru posedaţit de mal sus .... Voesc, d. e. saşt destinda el membrele amorţile ale gtndului lor prin o tumbă sentimentala şi sa se rostogoliască cu gaidele 'n sus in adtucinn fara hotare? Voesc el, cu o îndemnare de gimnasticI ideali, să luuece pe o rază de lu­ mină şi sa se apuce cu amîndouă mînile de tortile nemurirat? Voesc el sa dea sufletului lor o hae termala într'o bobita liquida de diamant cald? El bine, toate a­ ceste sunt Iucrurt de fot efl ine şi uşoare, care se găsesc fără nicr o greutate într'o păreche de ochi ceaclrt sau incru­ cişatr., .. Şi daca nu m'aş teme că jignesc. auzul prea clasic al urechilor d-tale .... -- Pentru asta-zr, îl rntrerupsein eu, al devenit de o 1':1I'ă obraznicie şi, de cum-va ţi-al pus în gînd, sa des­ fad înaintea mea hocceaua la cu maruntuşurr, afla că încep a simţi o gidil.tura pe la vîrful degetelor şi ea eştr, prin urmare, în primejdie de a schimba vechile tale urechi cu altele HOUe, pe care ţi le voi II aduce eu, pe socoteala mea, din ţara ungureasca. - Cum? adica ? ... --- Adica sa fa ei" bine şi să ctrneşti eapa la drum, ea, uite, te\ duce peste cîmpI... Eapa tovarăşului meu, lasata în voe, daduse, în ade­ văr, alăturea eu drumul şi paşte a mergînd. - Cale buna, harle Gheorghe, auziram nOI pe A­ xinia stl'îgînd catl a Ull H.omÎn, care tocmaI trecea pe lînga noI, mînînd boiI din ('arul deşert. - Mulţumim (!-tale, jupineasa Axinie; da încotro? - Ia păna'n şal' cu Mnealor; da lelea Cal.rina o rămas atasa? - Apo! n'am lllai luat'o, răspunse el, ee ma dUt În iarmaroc sa ma'nehipuiu de n,işte roate .... A, ho! I i I [450] 450 Calistrat Hogaş A, ho !... şi opri boir. Da orI ne-a primi sa mînem la mneaeI în Ia- sară? D'apor v'a primi ca doar sîntem oamenI... Foarte mulţumim, hade Gheorghe, zisei eu; cînd ne-om Intoarce, o se dăm iar pe la dota, cred că te-om găsi acasă. - Poftitt, cînd îţI vrea şi noroc bun, zise el îndem­ nau boit şi plecînd. - Foarte mulţumim şi drum bun, răspunsei, des­ partiudu-ne. Pe înoplate, ajunserăm în Păltiniş. Casele rar să­ manate pe amîndouă lalurele drumului, începuseră a dormita în mijlocul ograzilor largt împrejmuite cu gar­ durt de razlogr în zig-zag; iar pe ltnga focurile aprinse mal de o parte şi ale caror flacărt de lumină roşietică jucau capriţios în întunericul trnprejmuitor, stăteau cer de casa, pregatind cina de sara. Aninat de o cujhă înaltă, atîrna, nemişcat deasupra foculur, ceaunul negru într'o bae de flacart : un cîne cu urechile ascutite si is­ teţe, conscient de locul ce 1 ocupă în familie, �tăl�a şi el culcat în apropiere, cu botul pe labele de dinainte şi cu ochit ţiută la foc; uu copil, cu un băţ lung, mal mult de joacă, scormolia de departe jaratecul şi o puzderie de sctntet se ridica, toplndu-se în văzduhul înalt şi în­ tunecos ... - Jupineasa Catrina, jupineasa Catriua l auziram de o dată pe Axinia strigînd. Cînd înlorseI capul, o zari: prin întuneric, acatală de un gard de răzlogr şi suita pe el ea de pe o scară. - Jupineasa Catrina, jupineasa Cntrina : şi eu pum­ nul el mic batea repede într'un rnzlog, care răsuna Inel- duşit ; jupineasa Catrinaăaă !... '; - Da cine mă striga? auzira}u nOI un glas ele fe­ mee întrebînd, din lutuneric, fără a\ se apropia. - Eu jupineasa Catriuă, Axinia din gura Borcer. Duc pe dOI boert pan'n şal' ş'am inoptat aier, neam în­ tilnit în drum cu badea Gheorghe, s'o zis să venim să mînem în rasara la neata. . - D'apot v'iţ1 duce neavoastra] jupiueasa Axinie [451] Aminlin din o călătorie 451 în altă parte, ca eu n'am unde sa va culc, răspunse ea scurt, înţepat, şi mînios. - Nu te supara, jupineasă Catrină, zisein eu, ca uu'r nime de vină; la, badea Gheorghe o crezut (�'O să-ţI fie urît singurică în rasara ; pacat ca nu ne tprimeştt ; cind al şti ce oamenI de treaba sîntem ! ... Drept raspuns auzirăm o uşă trtntindu-se. - EI; sftrleaza draculur, al pus-o de mămăligă cu badea Gheorghe şi cu lelea Catrina ta? Unde dracu mînem nor în iasara ? Da las c'orn gasi nor .... - Da, adica, de ce nu ne-o fi primit, fa Axinio? - Da mînca-o-ar jertnir ; par'ca, crezt neata, că doarme singura, cînd nu i-I omu acasa? Şi nu cercetat lucrurile mal departe, de oare-ce în munte nu e nici femee, care sa nu-şr gaseasca om în loc .... Cirnirarn ca il şi tnloarserăm într'o ograda, care, de o camdata, părea pustie; Înaintînd insa puţin, zărirăm, la o mica departare, un masiv de umhră ; era o casa. O lumina slabit ţişnia din 10(', în loc prin paretir el şi, da ea acea lumină al' fi fost mal puternica, al fi crezul ca arde casa pe dinauntru. Un CÎne se tusnrcină sa ves­ leasca pe cel din easa despre sosirea noastră. Uşa se deschise largă şi un flacau voinic se arata. în ca­ drul el luminat. - Buna vremea, voinicule, ziseiu eu apropindu-me ; bucuroşi la oaspeti? - Mulţumim d-voastră, bucuroşr, poftim, răspunse ele alungind cînele. Descalecararn. Eu şi -Iovarăşul meu tutrararn lnlăuulru : Axinia re­ mase la cal. Pe o vatră mare plină cu jaratic, sub un horn pri­ mitiv rezemat pe un pop de stejar, un flacauan cu pep­ tul gol şi puternic, eu faţa rumena şi plina. de sudoare, parlia o mamaliga fenomenală. Un capat de lumînare de sau, înfipt într'un poponeţ de lut şi cu mucul mal înalt de cît flacara, mijia pe o masa asemenea unul trunchin de casăpie ; de jur împrejur, pe lînga paretr, goale, un­ suroase şi aşezate pe picioare de lemn batute în pa- [452] 452 Calistrat Hogaş mînt, se tnlindeau nişte laviţt înguste; bîrnele de brad, din care erau durntt paretit fără fereşti, îşI arăta CI , pe alocurea, goliciunea lor rotundă şi afumata de sub o li­ pitura coşcovi ta de lut galhan spoit odată cu var. In cotlonul dintre horn şi parelele d.espre uşa, un teanc scoroji! de pet mitoase de oae, stătea tnghernuit şi um­ plea casa de un miros patrunzator de stînă. Nu ştiu daca Castor şi Polux, sau Nissus şi Eurial vor fi fost croitt şi el pe nişte linit aşa de alletice, dupa cum erau croiti flacauanir noştri; nu ştiu de vor fi avut şi el ca şi ace­ ştia nişte ca 111(' ŞI aşa de unsuroase şi de impermeabile, nişte plete aşa de lungt şi imbibate de grăsime, nişte chimirurt asa de late si de înflorite cu bumbi de alamă gnlbana şi da(�a vor n' avul şi el ca şi aceştia nişte în­ fatişart aşa de vesele, de deschise şi de pline de viaţa; mi'nchipuiu tusa, ca, tot în Paltinis trebue să fi cautat antichitatea şi sa fi gasit tipurile clasice ale divinilor fir al Ledet sau cel puţin tipurile pamtnteştr ale fiilor lut Hyrlace şi Ophele ; şi daca mal pui la socoteală ea nici hloudele vlaslare ale lut Apolon, nict nefericiţiI to­ varaşr a lut Ascaniu nu ştiau sa facă mamaliga, apoi trebue sa convi i, Cil e cîte o lala, mII bine În Paltinis de cît pe Olimp, iar sub razele foculut de sub un horn, mar bine de cît sub săgeţile omorîtoare ale Hutulilor lut Turnus, Şi din tiparul ferbinte al ceaunulut se răs­ turna pe masa rustică din mijlocul caser, o mămăligă mal rotunda de cît obraji! rumeni şi grăsulit al unei hetere şi mal calda de cît sarutarile unet amorezate. Unul din ftaca: scoase de sub lavilă nişte ceapa, u­ cise pe masă, cu un petroin, nişte sare, aduse llLl ştiu de unde o scară de lemn plina cu hrtnza, şi, poflindu-ne şi pe nOI, tucepuram îl mînca; fara multe marafelurt, facu­ ram cinstea cuvenita cine! frugale a flacailor ; iar AXl­ nia, tulrtnd eu tarnitile şi poclazile de �a eal, locmaI la timp, pulu şi ea să nu ramîe de Că['llţfl.�Cina fu scurl:1. Greul Insă începea de aicI înainte: erau\ unele probleme de cal:1lorie, foarte îneurcate, pe care însa, tovarăşul mPLt le dezlega eu o illţală şi o îndemănare fără SHm:ln; aşa d. e. fu de ajuns ca somnul Să-I raeă ('hip pe la gene, spre a-l vedea numaT de cît. aşezînd, Îl) lung, tamiţ:l pe una din laviţl, potl'ivindu-şl în seobitulra el plina, cu [453] Amintirr din o călătorie 453 o pernă vîrtoasă, capul său mic şi ţuguet, tntinzindu-şr ca o rîmă fir ul subţire şi lung al persoanei sale pe la­ viţa prea la ta pentru el, acoperindu-se pănă peste nas cu una din poclăzr, şi adormind în mal scurt timp de cît s'ar scrie. Tovarăşul meu era o alcătuire fericita în puterea cuvtntulut. Axinia umflă şi ea o poclada şi o pernă fara sa zică nimic, eşi din casă şi se făcu nevazuta. Cît despre mine care, In materie de somn, sunt mal prost de cît Argus cel cu o suta de OChI, chibzuiam un loc pentru acest soiu de moarte vremelnică. Şi eram în tot dreptul meu să fac aceasta, de oare-ce, în totdeauna, am lnţăles că cine-va sa fie mincat iar nici odată baut de viu; şi fiind că singura regulă fără escepţie sunt plos­ niţile în casele de munte, apor silit eram să rntrebuin­ ţez toată priceperea mea strategică în rezboiul înverşu­ nat de noapte, ce eram încredinţat ca-nu vor declara micit dar crîncenit duşrnanr, ale caror cartiere generale trebuiau să fi furnicat pe sub toate coşcoviturile lutulur de pe păreti şi prin toate crăpăturile afumate ale bîrne­ lor de brad . . - Mal flăcăilor, zisei adresindu-mă băetanilor, o leacă de fîn nu s-ar putea gasi pe la vot ? - Ba s'a găsi, răspunse cel care se parea mal mare d'intre dinşir. - Apoi va'ş ruga sa'mt aduceţi aşa, cît otu putea aşterne să ma culc. Fara altă vorbă, eşi din casă unul din el şi, pesl.e cîte-va minute, se Întoarse cu coşcogea sarcina de fîn, desfacui fînul, pe una din lnvitr, în o patura groasa, pu­ sei şi eu o tarniţa drept capataiu, ma lungiI pe mirosi­ torul meu aşternut, mă tnvalit cu pcclada rernasa, în­ chiset ochiI şi chemat somnul. In mintea mea, fînul în care ma tnmormlntasem, trebuia se formeze în calea ploşnitilor Ull codru nestrabatut şi mi se părea c,) vad, chiar, cu cîtă greutate o ploşniţă lata şi prutiroasă că­ uta să biruească stavila neînvinsa a unul fir de iarbă uscata, spre a putea străbate pănă la mine; ce tnnlţimt ameţitoare, pentru dinsa, trebuia se urce, ce prapăstit fara fund trebuia să seoboare. A înfrunta alîte pedicr, a cheltui atîta trudă pentru o problematica picatura din sîngele meu, lmt părea lucru peste putinţa. 1 I ! [454] 454 Calistrat Hogaş - De sigur, cugetam eu, ploşniţile sunt spiritele cele mar practice, din cîte am cunoscut vre-o data �i vor pune, prin urmare, în cumpana cheltucala şi cîştigul şi, decr, ma vor lasa În pace; cu atît mal mult, cu cît au la tndarntna şi fără aparare, pe tovarăşul meu şi pe cel dOI flăcăuant rumenI şi graşr.. .. Cel dor hăetarn se şi lungisera, în adevăr, eu fata'n sus şi cu pepturile desfacuta pe locurile de pe la viţr rămase slobode. In toate calculele mele strategice sca­ pasem, însa, din vedere lucrul de căpilenie, adică acela ca, în materie de războia, plosniţile preţuesc, dacă nu mal mult, dar cel puţin atît ctt un Cesar sau un Moltke ... Stinsesem lumînarea de mult şi somnul eu ametiloarele lUI mtngtefr cauta să amortasca şi să închege cursul din ce în ce mar încet al gîndurilor mele. Eram pe pune­ tul de a paşi în adînca linişte a somnulur, dar ma opri un moment sgomotul îndesat şi r aguşil ce-I făceau nişte picaturt parca de ploae, care al' fi cazul rar şi de sus pe poclada, cu tare care eram învalit. Poate ca a­ fară. ploua în adevar, şi de prin acoperemîntul spart picura în lăuntru ... se poate .... în tot cazul scoser mîna de' sub tuvălitoare şi, pipăind, că ulat să. ma încredinţez... nici urma de udeală : şi totuşi picaturile nu încetau de a ca­ dea peste mine din ce în ce mal des .... poate ca vechi­ mea luna şi noaptea la desfiinţarea cosmagcr, în care ne adapostiseram, şi lutul din coşcovilurt cadea peste mine în mici farnnăturr. ... se poate ... în tot cazul sco­ sef mîna de sub învalitoare şi cautat sa mă încredin­ ţez .... nicIo urmă zgremţuroasă de .aşa ceva ... şi loluşt mirele Iartmaturr nu încetau de a cadea peste mine din ce în ce mal des. O heldie mal iudrăzneata din finul. pe ca!'e mă culcas�m, � m.a . înţepa; parca, \ la .cea�ă; mtorset mma, mă scărpinat ŞI impresia rnţepaturir disparu: n-n­ pucai, însa, bine sa-mr aşez mîna la locul ti sub lnvali­ toare, şi pişcaturr simtit sub genunchr şi pe la subtiort. .. aproape simullaneu, alte muşcaturt mă .arsera în spele, pe pept, dupa ureche şi pe pîntece ... şi al' fi trebuit să am tot aUte unghiI cîte şi Bl'ial'eu, spre a·mI putea a· para parţile atacate. Ca culme simţit p;e lungul nasuluI şi pe curmezişul frunţiI mele, urma gidilitoare il unul mers uşor �i grabit. .. [455] Amintiri din o călătorie 455 o călătorie pe nasul meu? Iată, în adevăr, ceva cu totul original, cugetat en. Şi fiind ca nu evocasem prin uict un mijloc spiri­ tist, fie sufletele adorrnltilor purici al lUI Ramzes, fie um­ brele anticelor Chichirih ale Berbecelui de la Calchida, nu mă dumeriam de o cam dată, care sa fi fost natura fiintilor silfice, ce lunecau atît de ideal pe caile fără de urma ale fruntir şi nasulut meu. Toluşr ideia de ploşnitr mi se ivi în minte .... sărit ars, şi aprinsei capatul de lu- . mînare ... Priveliştea ce se tnfatişa ochilor rner îm: deş­ tepta în suflet şi groaza şi admiraţia: întreg păretele din preajma culcuşulut meu dispăruse sub negre şi nes­ fîrşite Iegiunr de ploşnitr late şi pinticoase, care în pas de voe, urcau la deal drumul spre plafond; şi de oare ce ploşniţile trebue să fie mal vechi de clt omenirea, rni'uchipuiu ca arta şi înţelepciunea lor rezboinică tre­ bue sa fi slujit de noima rnaestritelor alcatuiri ale ar­ metelor orneneştr. In adevăr, aproape de plafond, CîţIva din ploşniţoit cel mal iscusiti eran trirnişr în recunoaş­ tere, şi pipăind drumul, deschideau marşa ueguroascr ar­ mate; în frunte şi pe fluucurile legiunilor se tinenu alţI ploşniţoi graşt negri şi ptnticoşr, care pareau ea se bucură de înalte grade ierarhice; iar duiumul arrnater, în lungI tăcute şi negre şirurt, urca la deal încet şi cu pas uniform; rezervele, care să tineu la urma, erau al­ catuite din tineretul blond şi roşietic al naţiunel, inşiruit şi el dupa vîrsta, aşa in cît, la coada urdiei, furnica iute şi neaslunparat o sumedenie de ploşnitt micI dt gama­ lia holdulur, prin a carol' pele subţire transpira sîngele tnca 1'0ş şi nemisluit, pe care-I supseseră eu o zi mat înainte. Ajunse pe platond şi în dreptul poclazir mele, ploşniţile, cu iscusinţa celor mal desăvîrşitt inginert, pa­ reau ca calculează perpendiculara şi, eu o precisiune ma­ tematica, dtndu-şt drumul de sus, cadeau drept peste in­ valisul meu: numar atunci lmr putui da sama de pica­ turile îndesate, ce cazu seră din pod asupra mea; numar atunct groaza f;lcu lor admiraţi uneI, penlru iscusinţa cu care aceşti micr, negri şi crîncen1 duşmanI de noapte stiuse sa Iese drumul anevois al cll]cuşuluI meC1 de fîn pentru drumul strategie al bagdadiel; numaI atunc1 în fine zimbiI şi ertal ploşniţilor cele cîte-va picaturI, pe [456] 456 Calistrat Hogaş care cu atîta şireclic le furase din sîngele meu ... OI'­ cum, umflai tarniţa şi pocl ada şi eşit afară.... iar visă toarea noptir regina, care, în drumul san etern, plutea pe seninul � adînc al cerurilor, avu, de asta dală, prile­ jul sa mă privească, din tuăltirnt, În haina, pe care ni­ meut no poate lua omului din spele; iar ctuele de gaz­ da, drept pe picioarele de dinainte, se uita la mine cînd cu un ochiu cînd cu altul, nepultndu-şr da sarna pentru ce-rut vtuturarn eu hulendrele În aer.... Şi sub stapini­ rea unei nemărginite corupatimirt, dadeam dreptate, în gîndul meu, staptniloruluî tuturor Rusiilor, dud îşI SCU­ tura şi el bulendrele cîte odata şi umple departata Si­ berie cu ploşuitile nihilisle, carel pişca aşa de des; în tot cazul eu făceam acelaşi lucru cu ploşnilile mele; şi daca nu le exilam, scuturindu-mt hainele, Iulro anu­ mită Siberie, le expalriam cel puţin spre ţ,ll'ile celor pa­ tru vtnturr, uelasind se (luca cu ele de ctl dorul nestins dupa coşcovilurile de lut, iar ca amintire,' cîte-va pică­ tun din sîngele meu .... Ma imbrăcăt ; şi de nu mi-eli' fi fost gîndul plin de ploşnitr, cine ştie? m-aş fi apucat, poate, sa fac marturisiri de dragoste reginei blonde a noptilor, de oare ce prea galiş şi prea trist se uita la mine din Inalta trnparăţie a umbrelor. Gasi 1 însa mal nimerit sa plăuuesc un loc, unde să-un pot salaşlui, pen­ tru ce mal reminea din noapte, zvtnlurata mea persoană. - MăI Tarcuş sau Griveiu ziser, adreslndu-ma ctnelm ; fiind ca tu eştl singura fiinţa din univers, care cuuoşlt nefericirile mele din noaptea aceasta, fa bine, te rog, şi mi-arată drumul spre vre-o căpiţa de Un 031'e care; de vreuie te tu, hoţule, trebue sa ţit un registru ÎII regula de toale culcuşurile calduroase din ograda stii ptuilor tar. Şi blind îl netezit pe cap; ': iar el scheuntnd U�OI', dadu repede din coada şi se păr�a ca se sileşte sa pri­ ceapa înţelesul vorbelor mele; dar fiiud că uic. Griveiu nu invatase rorntneasca în cine ştie ce tnaltă instituţie de cultură, şi uici eu nu eram prea destoinic în limba pe care cînii o vorbesc cu coada şi cu urechile, cununi di­ alogul cu Griveiu, şi ma îlH]replaiCl spre UII masiv ro­ tund de nmbra, care părea a fi o :capiţa de fin. N II ma înşelasem. Fara sa mal stati pe gîndurI, dc1dui bl'Încl ca­ pitil ş-o resluf'llaI. -, [457] Amintirt din o călătorie 4;)7 -- Ha! boala, auzit strigtnd. de sub fînul rastur­ nat, un glas subţire şi spariet. �i într' o clipă, Axinia răsări perpendicular în mij­ locul vrafulut de fîn. - Ptiu! uciga-te crucea; da aier al' fost, sfidează dracului. - Da neata al fost? zise ea scuturiudu-şr de pe cap şi de pe umere finul, ce se acatase de ea; am ehi­ tit ca-r v'o boala de jita, - Bine, Bine, şopîrlă nebotezata : şi acum fiind ca nu-s nicr boală riie! jita să împărţim căpi ta'n doue şi să dormim. - Da ghine, nealu nu te-al culcat inuntru ? ._. De 'nuntru în nuntru m'am culcat eu ; dar m'am rezgindit; şi, în loc: să dorm cu ploşniţile, ma! bine dorm în fin alăturea cu tine. Nu mintuisern de regulat noul meu culcuş şi cînd mă uitat, Axinia şi disparuse sub o patura groasă de fîn. - Fa Axinio, zisei eu culcrudu-rua şi trăgînd finul peste mine, să nu cum-va sa horaeştt. că te zvîrl din fîn de nu te zăreşti, Şi fînul de peste Axinia tresări uşor sub mişcarea de echilibru, ce cauta ca să-ş! dea pentru dormit. - Da ce? al şi adormit, diavol împeliţat? Nici o mişcare, nict un raspuns .... Nu rasarise încă soarele, cînd Intrai În casă şi a­ prinset luminarea. Tovarăşul meu şi cel dot tlăcauant dorrniau iucă dU�T, tăra a se li urnit din cum îl lăsasem de cu sară. Nu ştiu ce se va fi fost petrecut sub poclada to­ varăşului meu : III schimb, însă, pe peplurile desfăcule ale celor dor flaC<1U:1111 şi pe feţele lor aburile de somn, mit de ploşnitt negre şi eu pîntecele satul, ca nişte in­ cuviutatr egumenI, stateau ne mişcatc şi mistuiau în tihnă cina 101' de canibah ; ctnd lumina le atinse pleoapele lor obosite, poate, de somn, începură a se urni încet şi greoiu şi a se îndruma, într'o nesfîrşită procesiune neagră, că­ tre tainuitele lor chilii de sub coşcovilurile Iutulut de pe paretr. - HeI, scumpul meu, ziset apucînd pe tovarăşul meu de un picior şi tragtndu-l jos; ia deşteaptă-le din 5 [458] 458 Calistrat Hogaş somnul tău de vecI, caci trimhita înviereI a doua a su­ nat de mult. Se sculâ pe jumătate, se frecâ la ocht şi, cînd văzu luminarea. - D'apoi că doar n'o fi eşit bunica din groapă, să horhăesc eu noaptea pe coclaurr, zise el, trtntindu-se mînios Inapoi şi căutînd a se tnvăli cu poclada, spre a se pune din nou pe somn. - Te înşelr, continuat eu cu răceală şi zmuncindu-t poclada de pe el; bunică-ta a înviat de mult şi a şi fost hotarita de a tot puternicul să treacă cu ceata ca­ prelor în focul nestins al Ghehcner: ramine numar că tu să scuturt de pe nobila ta pele negura de ploşniţr, în care, ca întru un nimb, al stat toată noapte înfăşurat şi să te tnfătişezt înaintea celut ce cîntăreşte totul, spre a se vedea, dacă a mal rămas un dram, macar, din sîn­ gele său şi pentru negrir tăunt din fundul 'I'arlărulut. - Mă rog, în ce limbă vorbeştr d-Ia aşa de dimi­ neatn ? Mă întreba el scultndu-se într'un cot, cascind şi scarpinîndu-se îndesat şi iute cu dreapta pe dosul urnă­ rului sltng. -- In limba pe care Moise a vorbit- o Jidovilor cu prilejul raner a treia, şi te asigur ca Menefta a fost mal simţitor de cît tine, cacr, sub cea Inlăt pişcatura a ce­ leI tntar ploşnitt răsarite sub cuvîntul puternic al Pro­ fetului ehreu, a sărit ars, şi a lasat sloboda poporulut ales, calea lungă a pribegiei, cu învoiala insă. ca să tran­ spoarte pe pelea lut şi să inece În marea cea mal a­ propiată, negura de ploşnitr miraculoase, tare aveau de gînd să bee de viu pe întreg poporul lut Ramses; Ji­ dovir plecata şi, cînd Marea se desfăcu sub paşit lor în doue zidurt de apă tncrerneuila, el începură a-şr scutura halaturile, coltunit şi perciunit : ploşnitile cazura, Jidovit trecuta la malul celalat, apa veni la \ loc, iar tovarăşii lor de drum, venitt pană acolo pe pe�e de jidov şi cu pîntecele ţifoae de sînge hetecroclit, rămaseră la fund; apor, sub atingerea caustica a apelor de Mare, plesni pîntecele lor Sătul, sîngele curse şi Marea se înroşi .... iata, scumpul meu, singura teorie adevărată asupra colo­ rulut roş al bibliceI MarI; dar pănă ce veI supune acea­ stă teorie, spre verificare, bătrînuluI tălu preceptor, pa- [459] I J 1 t AmintirI din o călătorie larnarul de la sf. Ioan, fă bine şi te scoală de bună voe, ea să plecam, spre a nu fi nevoit sa te umfllu de u­ rechr. Cum? aşa noaptea? Noaptea. Şi pe frig? Pe frig. Nu înţeleg de loc graba aceasta. Cine e născut ca să asculte, n'are nevoe sa înlă­ leaga. De a llmintreh, daca numar de cît vrar sa rernn, poţl remînea; eu plec eu Axinia şi eu amtndot cai], şi te las în Paltiniş spre a medita în linişte asupra chipu­ lut cum al putea sa-tr readuc! la starea de mal înainte nasul tau heşicat de ploşnitr. Şi nasul lovarăşului meu era, în adevăr, îngrozitor; o noapte intreaga ploşniţile facuse sabat pe el şi îl la­ sasera în o stare de pltns : mare de felul lut, se mal mărise iucă prin umflăturile albe, pe care pişcaturile ve­ ninoase ale ploşnitilor le ridicase pe fondul lut de re­ gula roş, - Cum beşical de ploşnitt P întreba el, pipaindu­ ŞI nasul. - Cum, necum, n'am gust sa'nn cheltuesc imagi­ naţia pentru treanţa ta de nas, spre a vîrî în strîmta ta de pricepere, forma fantastică, eu care l-a daruit ploş­ niţile; peste puţin ver sosi la Neagra, te vei oglindi in apa ca strămoşul tău Ni1rCÎs, cea mat mare secătură a vechirner, şi daca. admirtndu-te, nu Le ve! schimba ca şi el tocmai în Ciboticu Cucului te vet schimba, cel pu­ ţin, înt r'o opinca de porc nerlubită. - Bine, zise el scultndu-se de pe pal, cind nu sînt de faţă, cineva nul poate şi bate, şi ctud nu simt, chiar ploşnitile mă pot mlnca : totuşi, ele cum-va ploşniţile se vor fi atins de nasul meu, le Iagaduesc, la Intoarcere, o jertfă de pucioasa pe o tipsie cu jaratic, spre ale în­ vata en sa mal profoueze, de alta dată, lucruri sacro­ sancte şi inviolabile. - Prietene, zise el adresiudu-se la unul din hă e­ tanir, care se sculaseră. ia uite-te la nasul meu şi spu­ ne-mr cumu-l? Cum sa hie, cucoane, ia nas. [460] Calistrat Hogaş - Nas J ştiu eu ca-r nas, dar cumu-r bre? roş, verde, negru, alb, mare, mie, strîmb, umflat? Cum să hie; cucoane? Ia o ţi cam mare. Numar mare? Ş' o ţî cam roş NumaI roş? S'o tl cam umflat . . N uma! umflat? Şi e'o ţî de beşict albe pe dînsu. - Bine, mă, da ştiţ: vor cine mi-a făcut rrue he­ şicele de pe nas? - Da de unde, pacatele, să ştim noI cucoane; om şli dacă ui-t spune. - Ploşniţile voastre, bre; şi ar trebui să vă pun sa-rm plătitî nasul, orI să mi-I faceţI la loc, cum era. - ApOI da, cucoane, ştim nOI ctt o hi de scump un nas de boer? că l-am plăti, zise flăcăul cel mal mare zimbind cu tntales şi scărpinlndu-se în creştetul capulur : cît de făcut la loc, l-a face Cel de Sus ea ştie multe. Cind eşi ram afară, Axinia înşeuase cait şi ne aş­ tepta. Scosei se dau ceva haetanului celui mal mare pentru gazduire. - Mulţămim neavoastra, nu vă supăratt, zise el ne primind banit ; mergeti sanatoşr, şi mar poftitt cînd îţI trece tnapor. (Sftrsitul în numărul viitor) ------, \ \ y,\' I J '� t t 'j ! , t [461] STATE DRAGOMIR Programul ClaseI de ăeelanaţie de la Conservator Cunoscînd scopul pe care-I urmăreşte o instituţiune ne pu­ tem da samă de mijloacele pentru a'l atinge. Ce urmăreşte cla­ sa de declamaţiune de la conservator? Respunsul ar fi foarte UŞOI' de dat, dacă ne-am lua după părerea generală: să forme' ze artişti dramaticr. Intelesul ce se dă acestui cuvînt insă nici tnlr'un caz nu se poate realiza după treI anI de studiu CîţI se predau aZI la clasa de decla nICI ţie, şi mal' cu sa mă cu ce şi cum se predă. De aceea respunsul categoric şi adevărat nu poate fi acesta. Mal Inlăl vom căuta a ru -punde, în cîte-va cuvinte, ace­ Iora ce susţin părerea că această instituţiune are menirea de a scoate artiştt, în înţelesul ca absolventi! acestei clase să poată susţinea, de la tnlăiul an, rolurr prime pe scenă, Această pre­ tenţie nu s'a putut realiza nict odată, nu nu numai la nor, dar şi în alte părtt. Rai' numal s'a ivit, ict-colea cîte-o excepţie. Se va respunde însă că. absolvenţit conservatorulut din Paris, chiar ,lin <111111 intăr, debutează cu un rol prim, fie la Comedie fie la Odeon, Lucrul e adevărat; aceasta însă, li se întîmplă numar o singură dată, la intrare, c'un ['01 studiat cît timp au fost in �t;o:\I;'i, şi apot, tret s'au patru aur, joacă rolurr mict pînă se formează. In conservator au căpătat cunoştinţele necesare, tncepin d de la citire, dicliune şi pînă la Interpretare, ea apol1 rulintndu [462] 462 State Dragomir se, un timp, să. poată. deveni artiştr dramatict, în înţelesul cel drept al cuvintulur, Ceea ce nu se poate cere absolventilor conservatoarelor străine, nu se poate cere de la al noştri, cu atit mal mult, cu cît aceştia din urmă nu se bucură de avantajele cursurilor ce­ lor d'intăt precum şi de meloda lericită a profesorilor de la a­ cele şcoli speciale, De alt-fel, urmînd această cale, s'ar putea cere ca absol­ venţiI facultăţilor noastre, imediat ce părăsesc băncile univer­ sităţiI, să fie advocaţt, magistraţi şi profesori bunI, de odată. Se ştie In să că muncesc mult tncă pînă să ajunga a se măsura cu cel rutinaţi deja. Răspunsul acum ni s'a uşurat, Clasa de declamaţie de la Conservator are menirea de a scoale elevt, care cu dispoziţiu­ nile lor fireştî, ajutatt de cunoştinţele căpătate în şcoală, să poată deveni artiştr, Dacă ne vom lămuri a supra cunoştinţelor ce tre­ bue se poseadă cine-va ca -să poată purta denumirea aceasta, vom şti ce trebue să se predea la clasa de declarnatie şi mal cu samă cum trebue să se predea. Mal intăt să lămurim pri­ ma chestiune. Artistul dramatic este un interpret. E foarte mare deosebirea între a interpreta un rol şi a-l ţinea sau a-l juca, A interpreta, din punct de vedere teatral, tuseamna a i­ mita aşa de bine în gest, mişcare, expresie, dictiune persona­ giul descris de un autor în cît să pară că personalitatea artis­ tulut se perde in acea a tipuluI ce caută a reprezenta. Pen­ tru aceasta iusă i se cere să aibă puterea de a se substitui în gindirea, simtirea şi acţiunea aceluI personaj. Cine are darul de a trăi viaţa altuia şi a o manifesta prin propria lut perso­ nalitate în cit această din urmă să pară că nu mal există, acela se zice că are talent dramatic, Darul acesta de a imita \ oamenit nU-I de ajuns dentru ca cine-va\ să poală fi artist dra- matic; această dispoziliune naturală insă trebue ajutată, ordo­ nulă, pentru ca, cu vremea, ace) ce o p6.seMt să poată evoca din textul unul autor un personagiu pe care să-I poată anaiiza şi compune, Pentru aceasta însă i se cer o sumă de cunoştintt, pe care nu le poate căpăta În chip melodic şi sistematic de cît in şcoală, Aci slă şi unul din argumentele principale in spri- I [463] Programul clasei de declamaţiune de la Conservator 463 j inul necesilătet unet clase de declama ţie pe lîngă Conserva toarele noastre. Acum să vedem cari sunt greutăţile peste cart dă un ar­ tisl dramatic în cariera sa, pentru că de aci să putem scoate cunoştinţele de cari are nevoe a se inarma, ca să le poată infrunta Va avea de intimpinat greutăţile interpretărer uneI piese isto­ rice sau ale unei piese psichologice. Ori-cît de mare dar de a imita oamenil, va avea cine-va, nici-odată nu va putea analiza, compune, prin urmare nu va putea interpreta un personagiu istoric, dacă nu va avea cunoş­ tinţele necesare după cnm iarăşt cu greu se va, incerca a in­ lerpreta U'1 rol din repertoriul Shakesperian sau Ibsenian da­ că nu va avea cunoştinţt de psichologie. De altfel această din urmă ştiin tă este arma cea mal puternică a artistului dramatic. De ea trebne să se servească în analiza caracterelor şi stărilor sufleteşti, iar de istorie în evocarea UUUI personagiu istoric. Aşa dar pe linga citire, din care se formează dic[iun8a clară şi rscpresrcă şi care trebue să fie baza, studiului la ciasade­ âeclomaţie, elevul trebue să capete noţiunt de istorie universală. Intre conditiunile de admitere la conservator însă se cere ca e­ levul să aibă un certificat de absolvire a patru clase secundare. Se presupune dar că elevul trebue a poseadă aceste noţiuni cu toate acestea profesorul va stărui necontenit asupra 101' a­ dăugînd pe lingă cunoştinţele generale şi cele speciale cu pri­ vire la costum şi port. De neapărată trebuiută încă, pe lîngă a­ cestea este ca elevuluI sa-: se predea noţium de istoria artor şi literaluret dramatice atit la străini cît şi la romtnî. Inarmat cu aceste cunoştintt şi cu o muncă stăruitoare adăugite unor dispozitiunt naturale fericite, cine-va poate ajunge a interpreta în chip artistic, personagiile ce va avea de intrupat pe scenă. Utilizînd aceste cunoşl.intt, timp de trei sau patru aur, in in­ terpretal ea un or roluri secundare, va putea, după arest timp, să iulerprelez e şi rolun prime. ALIan după ce am stabilit cunoştinţele de care are nevoe arl.istul dramatic (şi pe care trebue să le capete încă de pe băn­ cile Conservatorulut), să vedem cam în ce ordine trebue . se ele căpalate. [464] 464 State Dragomir Metodul de C31'e trebue să se servească profesorul În predarea acestor cunoştinţt e cel inductiv-euristic: trebue să plece de la cunoscut la necunoscut, de la particular la general. Am spus mal sus, că baza studiului trebue sa fie citirea expresivă, fără care nil se poate forma dicţiunea care-I mijlocul principal pentru exprimarea gindurilor şi simţimentelor. Intr'a­ devăr, din tot ce ştie mal mult elevul cind intră in conserva­ tor este citirea. EI citeşte, însă nu ştie a citi. Tot anul l-in e­ levul va trebui să fie pus a exercita citirea tare. Profesorul va cauta să aleagă bucăţile din literatura rominească cele mal a­ propiate cunoştinţilor, priceperit precum şi dtspoziţiunilor ele­ vulut. Intreaga luI atenţie, timp de jumătate de an, va trebui să fie în special îndreptat asupra prouunţiet corecte şi clare a cuvintelor, avînd în vedere principiul uniformităţit în pronunţie a limbel romîneştt pe scenă. Prin uniformitatea în pronunţie în­ ţelegem alungarea cu desă. vtrşire a munienismelor şi moldove­ nismelor şi în apropierea cît se poate mal mult de limba lite­ rară gramaticală. De altfel acest exercitiu al citi ei! tare trebue continuat în toţr anii, pănă la absolvirea Conservatorulut. Alte cunoştinlt mal apropiate priceperii elevului de anul Liu sînt cele privitoare la istoria arteI şi literaturi! dramatice rorntne, Se naşte întrebarea cum va proceda profesorul în pre­ darea acestor cunoştinţt ? Va face el singur un istoric al art.el �i literaturii dramatice rorntne, ţinîndu-le cîte un curs, cum se preda isteria în liceele noastre de pildă ? Aceasta o poate face profesorul numar rînd elevul va avea nevoe de oare-cart amă­ nunte pe cart nu le poate găsi el singur, cum ar fi, de pildă, originile teatrulut la rorntnt. Şi încă şi în privinta aceasta le poate recomanda scrierea d-lui Olănescu [Ascanio). «Istoria teatn!luf, la romîni». In colo, va îndatora pe elevt. ca pentru fie-care zi I de clasa să citească. cite-o operă de teajru autor rorntn bine cunos�ut, al căret înţă.Jes S.ă-I spună tare. trofesol'ul va înce­ pe prm a recomanda elevilor autorul, apoi opera, de preferat Alexandri, şi din operile sale chiar începuturile şi va sfîrşi eu operile de căpetenie: Fîntina Blanduz�ei, Despot- Vodă şi Ovidiu. [465] Programul claseI de declamaţiune de la Conservator 465 II In expunerea orală a subiectulut pieselor, profesorul va face necouteuit observaţit asupra felulul cum pronunţă elevul cuvintele precum şi a chipuluI cum construeşte frazele, Tol aşa va proceda cu ceilallt autort romîm : Millo, Hasdeu, Carageali, Olănescu, Urechiă, Polizu-Micşuneştî, Lecca, Găvănescu, Nădejde etc. etc. Odată cu expunerea orală a subiectuluI elevul va fi Îndatorat a şti şi biografia autorului respectiv. Rezultatele acestui procedeu sînt foarte bine-făcăloare. Mal intăt elevul se deprinde a munci şi acasă, citind tare ne­ contenit; i se începe formarea memoriet judicioase; i se im­ podobeşte inteligenţa cu noţiunr folositoare carierit pe care s'a hotărtt a o îmbrăţişa şi în al doilea 10::, la sfîrşitul anului, se _trezeşte pe nesimţite cu o sumă de cunoştinlt sigure cu care se poate mîndri şi pe cari le poate utiliza. Dacă Intr'o jumă­ tate de an, profesorul a izbutit să upiformizeze pronunţia ele­ vilor, apot poate trece la exercitiile citiri) expre sive, care este cu mult mal grea şi pe care elevul trebue s'o continue în toţt auit şi chiar în toată viaţa sa artistică. A citi expresiv înseamnă a reda prin inflectiunile voci! toale intenţiile autorulur, Pentru aceasta tnsă, se cere să se pătrundă întălesul şi starea sufle­ tească ce se ascunde In dosul trazet ce se rosteşte. Aci profe­ sorul va da lămuririle necesare despre tonul general în care tre­ bue să fie citită o bucată, Dintre toţI autorii noştri însă, acel de cari trebue să se servească mal mult sînt Vlăhulă şi DeJa­ vrencea. Şi unul şi altul, prin punctualia pe care o întrebuin­ ţează în scrierile lor, fie in proză, fle în versurr, pare că-ţi dau intonaţia ce se cuvint: ea să li se poată scoate intenţiile la iveală. Aceasta provine din faptul că Vlăhută e un cititor ad­ mirabil şi celalalt unul din cel mal mart oratort pe cari i-au avut Hominif. ALI păstrat, in scris, punrluaţia expresivă din VOl'­ bire. Le va citi două sau iret, bucătt fie din Vlăhuţa, fiu din De­ lavrancea, atrăgtndu-Ie atenţia asupra deosehirert tonului gene­ ral cu care ci leş te d iferitele bucăţi, explicindu-Ie că el tl'ebue să val'ieze după cuprinsul idt�ilor şi sentimentelor ce le pune in scenă :;tulorul. Tot în cursul citiriI acestia le va arăla ce in� [466] 466 State Dragornir seamnă cuvîntul de valoare dintr'o frază şi chipul cum poate fi scos la iveală, prin intonaţie. fie mal tare, fie mal încet. ApoI va pune pe elevI să incerce şi dmşit a citi aceleaşt bucatr făcmdu-Ie observaţi unile cuvenite cu privire la ton !?i la 'pronunţia corectă. In celealalte lecţiunI de citire le va atrage atenţia asupra celor trel mijloace de la care, în ma re parte depinde citirea expresivă: tinuta, vocalizarea şi respirarea. Va face exerciţit, d'impreună cu elevii, asupra vocalizărir, silabi­ sirit cu care se poate ajunge la alungarea viciilor din pro­ nunţie, In privinţa ţinuiet şi a respiraţ1.unil acelaş lucru, Va arăta cum de la cea d'intăt depinde o parte din atenţia publieulut şi de la cea de a doua intonaţia justă a cuvintelor şi frazelor con­ Iorm intenţiilor şi stărilor sufleteşti respective. In paralel cu citirea, care trebue exercitată in fir-care 031'�, în anul 1 in, pe lînga noţiunile de istoria arter şi literaturir dra­ matice rornine, profesorul va hotari ca în una din cele patru zile de clasă, elevit să fie indatoraţt a reveni asupra istoriei 1'0- mînilor. Le va fixa să o recitească din istoria cea mică de Xe­ nopol, Împărţind materia pe numărul carelor din timpul anulur, Profesorul va insista, în expunerea orală ce va fi îndatorat e­ levul a face, asupra pronunţiet şi construcliet frazelor precum şi asupra Imbrăcămintet şi portulut, ajutîndu-se în această de fotografir, făcînd asemănările şi deosebirile in diferitele timpurr, precum şi de garderoba teatrului national pe care o au la in­ dămînă. Tot cu această ocaziune va insista asupra caracleris­ ticei sufleteştt a Scililor, Agatirşilor, Getilor, Dacilor, a popo­ rulut rominesc de la 513 a. C!Jr, pănă în timpurile noastre precum şi asupra caracterulut fie-carul domn rornln, de care poate să aibă nevoie in cariera sa artistică. Rezumind cunoştinţile apropiate l�deeperij elevilor de a­ nul l-iu, ele trebuesc ordonate după cum \ urmează : Exercitii de citire aoindu-ee în vecl�re principiul unifor­ mizării în pronunţie; exerciţii de citire expresivă din bucâţ'ile de literatură românească apropiate cunoştintilor şi dispoeiiiu­ nilor elevilor. Expunerea orală a biografiei autorUor dr-amati(/l rom'înt- precum, şi a subiectului scrierilor 1pr, Expunerea, orală [467] Programul claset de Declamatiune de la Conservator 467 a isioriet romsnilor cu insistenţă asupra istorie/[ costumului şi portulu: precum şi asupra coroeierieucei sulleteştia poporului şi a domnilor. Acum trecem la anul al II-lea care trebue să fie o conti­ nuare a căpălărit logice a cunoştintilor. Am zis, putin mal sus, că citirea expresivă trebue să con­ tinue în toţ! anil, Se va începe cu dînsa şi se VOI' repeta apli­ caţiunile cu privire la respiratie şi vocalizare, adăugindu-se pe ltngă aceasta exerciţiile cu privire la ţinută. In anul acesta se vor începe chestittnile de psihologie cu exemple şi aplicaţiun1 din citire, Ele se vor face în chipul ur­ matol': profesorul va scoate la lecţiI patru sau cincî elevt că­ rom le va da să citească un act dintr'o piesă din literatura 1'0, minească al căreî subiect îl cunosc eleviL Le va Încredinţa cite un rol care să se potrivească cu firea şi dispoziţiunile fie-căruia. Să ne închipuim că ai' fi «Noaptea Furtunoasă» de Carageali. le timpul ci ti ril profesorul va lua cite- va exemple spre a arăl a ce-r o stare sufletească. Apoi va pune pe elevr să caute şi el exemple şi să le explice, Le va arăta în urmă că fie care moment al vieţeI noastre nu-I de cit o stare sufletească, de oare-ce în fie-care moment putem găsi cele lrel păI'ţr ale sufletului prezente, inte­ ligenţa, simiirea şi ooinţa; şi după cum una din ele predomină, acea stare poartă denumirea de stare intelectualii, emoţională sau volitiva. Totalitatea acestor fenomene cad inlăntuese viaţa noastră din leagan pănă la mormînt, conslitueşte cei a ce nu­ mim suflet şi ştiinţa care se ocupă cu observarea, descrierea şi clasificarea acestor fenomene sutleteşu poartă denumirea de psi­ hologie. Sau, ce are de făcut actorul de cît să manifeste ex­ presiv acest suflet omenesc? Această ştiinţă, prin urmare, este ea sau nu folositoare artistulut dramatic? Ca s.1-1 poală interesa mat mult va lua cîte-va exemple cari se vor putea aplica imediat 101'. Va intreba pe unul, de pildă, ce crede că se petrece În momentul acela În mintea u­ nul alt coleg al său? .. In urma unel observaţil[ pe care o va face elevul va spune că se petrece cutare sau cutare ideie, Pro­ fesorul îl va întreba de unde ştie aceesta ? Elevul va răspunde, I I , ' I [468] 468 State Dragomir natural, eăa observat la dinsul cutare mişcare, fie în gest, fie in expresia fizionomiet. Şi continuind cu întrebările profesorul i-ar spune: «Iar cum conchizi că s'a petrecut tocmai ceia ce spui» ?,. Elevul ar răspunde: «fiind-că l-a observat mal dese-orr făcînd aşa". «Dar dota, cum al face, dacă ţi s'ar întîmpla să se petreacă în mintea d-tale aeelaşi lucru ce s'a petrecut în min­ tea lut» ? ... 4 Cam tot aşa» ar răspunde elevul. «Vez) dar, c'at observat şi asupra d-lale acest lucru» ? ... ar conchide profesorul După ce va mal lua şi alte exemple cu alţI elevI din clasă, le va spune că ceia ce s'a făcut acum e psihologie. Şi artistul dramatic nu face de cît observă necontenit fe­ luI de a se manifesta al diferitilor oamenI pe cad apoi cu da­ rul natural ce-l are de e-t imita, caută să-I reprezinta, evoctn­ du-le tipul din lucrările autorilor drarnaticr, unde sînt redaţI prin vorbe rămintnd pe seama actorulut să-I tntrupeze în carne şi oase. Psihologia uşurează foarte mult observaţiile pe care le face actorul, căci dînsa a sintetizat sistematic observaţiile generale a chipulut cum gîndesc, simt şi cum se manifestă oameniI. Oare nu face acel aş lucru şi actorul ? .. atit numar că pe lîngă aces­ tea actorului îl incumba sarcina de a manifesta expresi v ceia ce gindesc şi simt oameniI. In urma acestei digresiunt, reve­ nindIa piesa ce le-a dat'o spre a citi, va întreba pe elevI dacă el cunosc sali nu aceste tipurr pe cari le pune Carageali în scenă'? .. , 'Nu li s'a întîmplat ca unul din el să fi văzut vrun lip ca C-na Veta, de pildă?... un lip de studinte în drept şi publicist ca Hică Venlureanu, sau vrun Chiriac oare-care ? .. , Răspunsul, fără doat' şi poate, va fi afirmativ. VOi' începe a citi căutînd ea fie-care din eI Mi redea into natiile ce se cuvin rolurilor, Acest fel de citin vor continua paralel cu lectiunile de psihologie pănă la memorie. Cînd >01' ajunge la acest capi­ tol din psihologie se vor începe a face, Şl încercările de merno, rizare, Pănă in anul al Il-lea şi pănă la\a:�east;l parte a psi­ hologieI să se evite învăţarea pe din afal'ă\ fiind-că trebue să. li se dea elevilor un mijloc sigur de a putea reţinea aceia ef� învaţă. Ne vine greu s'o mărturisim, insă, 1 ucrul e aşa, siul foarte multl actol'I�i încă în teatrele noastre subvenţionate, cal'Î alI jucat şi joadt in multe piese l�lră st\ ştie subiectul piesei din care pricină nkl odată nu pot întra în un::;amblu, [469] Programul claset de declamaţiune de la Conservator 469 Aceasta e pricina pentru care nu ştiu rolurile şi nici VOt' putea să le ştie vr'ndală cît timp vor fi străin! de lumea în­ care se Invtrtesc, Acest obicel e eontractal sau de pe băncile Conservatorulut, sau dacă n'a făcut conservatorul, in teatru, unde regizorul, adese-ori se ocupă de tot iar nici de cum de fie­ care actor în parte, Contractal pe băncile couservatorului, căct se cunoscjnulte exemple atit de la Bucureşti cît şi de la Iaşt unde profesorul pune drept studiu în Conservator o scenă izo­ lată dintr'o piesă, fără să dea atenţie faplulut dacă elevul cu­ noaşte sau nu subiectul pieseI. De aci se poate lesne închipui dacă ceea ce învaţă poate fi bine spus sau în legătură în ceea ce priveşte stările sufleteşti, cu restul pieseI. Ni se pare cu de­ săvîrşire condamnabil sistemul invătăret în Conservator a sce­ nelor izolate, Nu-t se poate forma elevulut nict memoria ju­ dicioasă şi nict puterea de judecată ,de care are aşa de mare mare nevoe, Elevul, conform acestui sistem, este redus numai la o simplă maşină, Imitează tutocmat pe profesorul său, însă ceia ce porneşte din convingere la profesor, la elev porneşte din ideia fixă de-a-şi inmită profesorul şi de aceia e rău tot ce face, o frază, de pildă, care-I concluzia uneI premise dintr'o scenă anterioară sau dintr'un act anterior, spusă de profesor a­ re un Înţeles, spusă de elev, e sarbădă. Greşala cea mare con­ stă in mijlocul ce-l intrebuinţază profesorul. Relele ee decurg din lipsa unul sistem de a învăţa sunt foare multe, De aceea profesorul după ce le va pune înaintea ochilor ideia că acel cari tnvală numar cuvinte cu vremea îşI tocesc memoria şi nu mal sunt în stare a învăţa, iar cel cari se mar­ ginesc a învăţa numaI rolul, fără să-şt dea sarnă de importanţa ee o joacă in aeei tot armonie ce să numeşte piesă, nu-s în stare nicî odată să devie artişti, va lua mal multe exemple, spre a le arata cum trebue să înveţe, Va pune pe un elev să citească tare o poezie, de pildă: "Rugămintea din urmă II sau â'rei doamne şi toţi trei> de G, Coşbuc, pe acelaş elev îl va pune să citească o bucată mult mal grea, de pildă: «Melancolie» de Eminescu, După aceasta il va pune să-I spună înţelesul din "Trei doamne şi toţi trd" lntăl şi apoI din "Melancoliell, Re- [470] 470 State Dragomir zultatul, după cum lesne se poate prevedea va fi că elevul va expune cu uşurinţă subiectul celel d'inlăt, iar al celer de a doua nici nu-l va urni din loc, sau chiar dacă se va incerca expune­ rea va fi fără nicr o legatură logică pe cîtă vreme in expunerea înţelesuluI celer d'inlăt ideile se leagă fiind că. a înţeleso. Il va întreba pe elev pe care din aceste două. poezii ar pulea s'o in­ veţe mal lesne pe dinafară ? Respunsul va fi că pe cea d'iulăt. Aci profesorul va atrage atenţi unea elevului asupra rolulut impor­ tant ce-l joacă asociatiunea stărilor de conştiinţă în raport cu bo­ găţia sau sărăcia organulur intelectual aperceptiv atunct cînd e gata a apercepe idet noI. Dacă. dinsele găsesc un element In conştiinţă asămăuător J01' să asimilează sau se leagă şi din con­ tra, cînd nu-şr pot găsi un simil în conştiinţă. Ca exemplu pro fesorul poate cita cazul cu elevul care nu a fost în stare să spună înlelesul din «Melancolie» de Eminescu, însă a expus cu uşurinţă inţelesul din «Trei doamne şi toti trei» de G. Coşbuc. In naraţiunea rnţelesului din «Trei doamne şi tot'/; trei" va continua profesorul. elevul fără să ştie s'a servit de asociatiu­ stărilor de conştiintă : că CI ideie a atras după sine o alta, ca­ re la rîndul el stă in legătură cu un sentiment sau o voliţiune ş. a. m. d. Aci stă uşurinţa cu care elevul a expus Intelesul poeziei ce a citit. In jurul a două sau trer idet principale care stau într'o mare legătură să grupează toate cele-alte ideI mal secundare. Ceia ce a făcut elevul acum fără să-şi dea sauiă, să caute a face cu conştiinţă cu ort-ce bucată pe care va voi s'o reţină: să fixeze în minte ideile principale precum şi legătura 101' logică, Exerciţiile asupra mernorizăret în chipul acesJ.a tre­ bue conlinuate În toată viaţa artistică. Concluzia este că numar ceea ce se inţelege se poat.e Invăla mal uşor, se poate relinen mal mult şi se poate spune rr at bine. Cel mal bun sistem de a relinea pe dinafară � bucată oare care l�te['ară dar, e că mal înainte să se inţeleagă şi să se stabilească în miuLe Inlănlurea logică a ideilor şi simţimintelor că apoI crlvinlele în care sunt îmbrăcate revin mult 31aI uşor. Noţiunea procedează în tot-dea- una cuvîntul. . De acum inainte se VOI' incepe sistematic, pe lîugă citirea expresivă, exerciţiile de memorizare. Pentl'll :aceasta. se va PI'O- I [471] \ I ' \ � I J I I j�":. (" . . '� Programul clasel de declamatiune de la Conservator 471 ceda În chipul urmălor : profesorul va recomanda elevilor ca fie-care din el Să�şi iea cîte-o poezie, care le place şi pe care o înţeleg din autorit noştri cel mal cunoscutt şi s'o înveţe pe din­ afară cum s'a arătat, repel.îndu-se aplicaţiunile şi exerciţiile cart s'au făcut la citire că: fimtla, vocalizarea, respirarea, fraza­ rea. Nu se va permite elevulut încă de a lua monoloage, ele trebuind a veni in urmă, căct pot fi considerate ca scene sim­ ple şi avînd un tot ca înţeles. Trecînd mal departe la celelalte chestium de psihologie pro fesorul va insistsa asupra imaginaţi uner, fantazier, iluziuuir, ha­ lucinaţiunit şi nebunieI facînd aplicaţiuni imediate în citire şi re­ citare, Acestea sint toate noţiunile de psihologie pe care trebue să le invete elevul în anul al II-lea, rămînînd ca psihologia 'sen timentelor şi voinţa să fie tratate în anul al lIl-le şi al IV-lea. Ca manual de conducere profesorul va recomanda elevilor' car­ tea Il-lut Gă vănescu: «Elemente de psihologie». Alăturat cu aplicatiuuile psihologice În citire şi recitare, în anul acesta, elevii vot' repeţi, În chipul arătat la anul Liu, istoria veche şi medie cu insistenţă asupra Inceputurilor arler şi literaturet drarnetice la Grect şi Rnmanr, Elevi. vor' fi tnda­ toraţI ca pe lîngă biografia autorilor Aeschil, Sofocle, Euripide Aristotan, Plaul, Terenlius să. citească operele lor şi să expună subiectele. Profesorul îl va ajuta în ceia ce priveşte portul şi costumele, servindu-se de fotografiI şi de garderoba teutrulur. Rezumînd conştiiuţele ce trebue să capete elevul în anul al II-lea ele S8 pot ordona după cum urmează : «Citire exprisă. ApUcaţiun't psiho!ogice pînă la sentimente «în citire şi reciiare. Memorieare, Apiicaţiuns, Poezii, monoloaqe, «Expunerea orala a biografiei autorilor Grec; şi Bomemi şi a «subiectelor pieselor lor. Bepeţirea istorie: vechi şi medie cu no· «ţiuni despre costum şi port. Caracteristic'/' suţleieşt; asupra po­ « poarelor, regilor şi împăra ţUor». In anul al III-lea se va incepe eu citirea şi recilarea de poeziI şi monoloage ca repetire a celor elin anul precedent, după rare vor urma piese într'un act din aulorl, fie romtnt, fie străină numar apropiate cunoştinţilor elevilor'. Sînt de preferat autorii [472] 472 State Dragomir rornlul cari au descris viaţa noastră modernă cum e Carageali, Alexaudri, Olănescu, Găvănescu, Lecca, Ursachi, fiind-că elevij VOt' avea de a face cu oameni pe cari i-au văzut, i-au observat cu obiceiuri şi moravun pe cari le cunosc. Cum va trebui să proceadă profesorul? Să se pună în locul fie-cărui personagiu din piesă şi apot să pună pe elev să-I irnile sau va trebui să Iese libertate elevului să-şt pună in execuţie concepţia ce şi-a făcut o despre rol ? ... E de preferat, şi e mult mat folositor e­ levuluI, ultimul sistem cu îndatorirea că profesorul să-I ajute expliclndu-t greutăţile peste care va da. In paralel cu aceste ex­ plicatium se vor aplica treptat şi în unire cu eleviî anulut al IV-lea (annl de asamblu), toate chestiunile din psihologie relative la sentimente şi voinţă, insistînd asupra expresiei emoţiunilor, asu­ pra libertăţii şi determinismulut precum şi asupra caracterelor. Şi la anul altreilea cind elevir fac clasa de ansamblu şi compoziţie cu cel din anul al Iv-lea profesorul va insista mult asupra expreslet emotiunilor cari consistă în gest, mişcare şi expresia fizionomieI. După ce va face un istoric asupra aceste! chestiunl care şi asta-zi e încă îndestul de controversată :;,e va opri asupra principiilor generale. Gestul, de pildă, e o formă a mişcării, a poziţiuniIpe care iea sau o dăm corpului pentru a manifesta gîndirea şi sirntirea noastră. El a existat totdeauna, însă condiţionat de împrejurările în cari s'a aflat omul; în tim­ purile vecht cînd era barbar gestul era dezordonat şi aspru con­ form mediulut şi slărit de cultură în care se află şi s'a indulcit cu cît el a înaintat în civilizaţie. Cu cît ne ducem cu mintea in timpurile vechi cu atit ve­ dem ca el era mal abundent. Popoarele, cari din cauza climet .. posed o imaginatie mal vie se servesc şi de gesturI mal multe, Această ubservaţie se potriveşte �i timpurilor antice ca şi celor moderne. Priviti pe un englez gesticultnd si în acelas timp priviţt pe un italian ca şi pe un grec. Aceştt 'din urmă a­ buzează, cel d'intăt e chiar zgîrcit. 10 antichitate: profeţii la Evret, ca să arăle pericolul la care era expus poporul lor stră­ băteau oraşul cu lanţurt atîrnale de gît. In cele mal multe tem­ ple păgine oracolele se dedeau si prin gesturi cari deveneau • I foarte expresive pentru imaginatia aprinsă a Orientalilor. • ! [473] Programul clase î de declamaţiune de la Conservator 473 Va face un istoric al rolulut gestulut, mişcării şi expresiei fizionomieI la Grect şi Hornanî. In timpurile evului mediu dîn­ sul era in floare datorită organizaţi unit sociale de aluncr . f'eo­ dalismul. Intreaga activitate a acestor timpurt se reducea la războaie, cultura era în umbră cu desăvîrşire, fierul era lotul şi puterea fizică foarte bine reprezentată prin cavaleri cart dis­ preţuiau munca intelectuală, In timpurile moderne gestul s'a moderat datorita cullurel care-a luat un zbor aşa de mare, IV Gestul, mişcarea şi expreşia fizionomiei care stau într'o strtnsă legătură, sunt de o foarte mare importanţă în arta dra­ rnatică. Ele se modifică de la caracter la caracter. Profesorul va arăta că nu într'acelaş fel îşî exprimă sentimentele de care e cuprins un emoţional, un intelectual sau un volitiv, că fie-care sentimeut: iubirea, ura, gelozia etc.; allfel se manifestă la u­ nul şi allfel la altul. In tol deauna expresia fizonomier, gestul şi mişcarea tre­ hue să fie în concordanţă �cu starea sufletească corespondenta şi in tot deauna precedează cu puţin expresia verbală: cuvin lui după cum noţiunea precedează pe acesta, că adica toate ideile sentimentele, tendinţele, mal lntăt se manifestă în expresia fi­ guret : ochr, sprincene. gură, muşchir feţei, gest, mişcare şi du­ pă aceia prin celalalt limbaj de care dispune crnul : vorba. De aceea trebue îndrumat elevul ca nu unrt să spună ex­ presia figurii, gestul şi miscarea şi alta cu/.:Întul. Acestea 11'e­ buesc predate in concordanţă de acelaşt profesor. Profesorul însărcinat cu dicţiunea trebue S[I şlie a preda şi rnimt"ca. E u aberaliune a se sustine conlrarul. Cu aceasta ocaziuue profesorul va arăta teoriile lui Ioh. Muller, Ch. BeII, Darwin: Oken, Harles, Baumgaertner, Gratiolet Manlegazza, Pidr-rit, Lange, Engel (mimica pentru aelorl). Şi nicI odală nu v<� uita a aminti elevilor s,11 eea mal bun:) lecţie ce s'a dat vre odată actorilol' de călI'ă Shakespeare pt'in gura lUI Hamlet în acesle paragrafe: «Te rog să zici cuvintele acestea aşa cum ţi le-am spus eu, cu'n Ion natural şi uşor' de inţeles Dar dacă al de gind să le declaml cu emfază, cum fac mulţi 6 [474] 474 State Dragomir actorI, atuncI o să-rnr pară rău că n'am scris cuvintele acestea pentru guravre-unut strigătul' public». Aceasta pentru dicţiune. Intru cit priveşte mişcarea şi gestul. ascultati-l : «Nu da astfel cu mânele în toate părţile fără nici un motiv. Toate mişcările să fie cumpătate, căct În torentul, în furtuna şi ca să zic mal bine În uraganul Ipasiunir chiar trebue sit se gîndesscă cine­ va la oare-care moderatiune şi linişte ca să prepare explo­ si unea. Nu trebue însă nici să fie rece, în tot cazul inteli­ genta s[t-ţY servească de conducător. Proporţionează acţiunea cu cuvîntarea şi cuvîntarea cu acţiunea, fiind atent să nu ieşt din natural, pentru că cine se'ndepărtează de la această regulă se tndepărtează de la scopul uneI reprezentaţiunt dramatiace, scop care de la sorgintea lut şi pănă azi a fost de-a tnfatiş natnret o oglindă deschisă, a arăta virtuţei adevăratele el fo- f> loase, ridicolulut o imagine exactă şi fle-cărut secol forma, cu­ loarea şi urmele ce le Iasă. etc, etc. Am zis, puţin mat sus şi reiese şi din lecţia pe care Shakespeare o dă actorilor, . că intre expresia din gest, mişcare, fizionomie, şi cuvînt trebue să fie o concordanţă. Nu una să spună cuvîntul şi alta expresia. Fe- lul de a se manifesta diferă de la caracter la caracter. Aci pro­ fesorul va explica cele trei teoriI cu privire la voinţă: fatalis- mul, liberul arbiru şi determinismul, de care trebue sa se ser­ vească în diferenţierea caracterelor din punct de vedere psiho­ logic: emoţioualt, intelectualI şi volitivt cu subdiviziunile lor. (Se va recomanda elevilor interesanta carte. Este omul liber ? de Georges Renard, apărută în rorntneşte în editura Socec). Nu ezislă om care să nu aibă un caracter, din punct de vedere psi­ hologic, că el expresia usuală "n'are caracter" implică lipsa ca­ racterului moral, iar DU al celuI psihologic. Aceste chestiunr re­ lalive la expresia emoţiilor şi caractere se vot' relua şi în tot cursul anulut al IV-lea, anul de ansambfu şi compoziţie. Cu chipul acesta se indrutnează elerul în spre analiză şi compunere. Cînd va face punerea în scenă a pieset pe care a ale­ s'o va face cunoscut elevilor cele două siterne. Cel d'intăt care are în vedere numaI ansamblul de cele mal multe orI sacrifictnd a­ devărul şi lUI tura in lrinsecă a personagiilor î!1 vederea maxinwlu� de eret scenic si în care persoanele se mişcă, 'se lnerucisează si trec .. ..... ... fără nicI un motiv sufletesc ŞI al doilea care UI'măreşte paralel cu [475] Programul clasei de declarnaţiune de la Conservator 475 efectul artistic şi caracterizarea adevărată avindu-se in vedere, în privinta miscărit în scenă, starea sufletească a fiecărut personagiă. Intru cît priveşte istoria şi istoria artet şi lileraturel dra­ matice se va proceda tntocmar ca şi la anul l-tăni şi al II-lea. EleviI vor repeţi istoria modernă, expuntnd-o oral inaintea pro­ fesorulut cu insistentă asupra popoarelor, regilor, împăraţilor, oamenilor insemnaţt. In ce priveşte istoria artei şi literaturet dramatice se va face biografiile autorilor .insemnatt şi a operilor lor începînd din veacul al XV-lea şi pînă la începutul veaculut al XIX-lea. � Elevif VOI' fi indatoruţt a citi operele şi a expune subiectele; caracteriztnd din punct de vedere psihologic personagiile, ana­ lizînd stările sufleteştr, Rezumind cunostintele ce trebue să le capete un elev din anul al III-lea ele se pot ordona 'după cum urmează: Citirea expresivă, Monoloage, Drame, Comedit într-un act d'in autorii străini şi romîni, cu preţerinţă t·omîni. Aplicaţiu­ nea psihologie� sentimentelor şi vointei. Caracterele, Punerea în scenă, Cele două sisteme. Expunerea orală a biografiei autorilor şi operilor lor, începînd din veacul al X F-lea şi pînă la înce­ putul veacului al XIX�lea cu insistentă asupra lui Corneille, Ra­ cine, Shakespeare, Moliere. Schiller etc. In anul al IV-lea elevul va analiza şi compune sub privighe rea profesorului un rol dintr'o piesă re şi-o va alege singur Va distribui rolurile secundare camarazilor saI precum şi celor din anul al III-lea. EI va face loate explieaţiuuile necesare pre­ cum şi punerea in scenă. Va analiza sufleteşte fie-care 1'01 din piesă, caraclerizin­ du-l după Împărţirea mare psihologică: intelectual, emoţional volitiv. Va căuta a explica felul de a se manifesta al acestora servin du-se de expresia emoţiilor, ţinind in samă că la punerea în scenă să aplice caracterul şi starea sufleteescă a fie-cărut. personaj în vederea etectulur, iar' nu să-I aibă în vedem numar pe acesla. Să presupunem că elevul şi-ar fi ales. de pildă, drept rol de studiu: Don Carlos de Schiller. După ce va face citirea piesei apot va face naraţiunea isloriei timpuluI în care se pe­ trece acţiunea şi se va servi de Iotografit pentru a arăta im- [476] Sta le Dragomir brăcămintea şi portul timpulut. ApoI va proceda la distribuirea şi la punerea Îll scenă, fixată pe text, pe care va aplica-o ime­ diat. Odată (;U intrarea. fie-cărui personaj îI va face caracteris­ tica, după împărţirea mare psihologică : Dan Carlos, de pildă, un emoţional, Marchizul Posa, un intelectual de geniu, etc., elc .. Figura luI Filip al Il-lea trebue să fie evocală după cele ce să ştie asupra lui din scriert şi documente, Elevul nu va neglija nimic din cele ce sunt necesare explicaliet pentru a se putea interpreta just textul şi personagiile autorului. La sflrşitul lecfiunit profesorul va face observaţiile sale. Aşa SI:) va proceda cu fie-care elev din anul acesta, cărora li se va mal da încă din cînd în cînd insăr'einarea de a face citire cu cei din anul Lin. VOl' fi obligati ca Impreuna cu cel din anul al III-lea să fnquenteze regulat spectacolele teatrulut naţional precum şi de a indeplini cite un rol secundar in piesele in care se va simţi nevoe. Din istorie şi din istoria arl.at şi literalurel dramaticase­ colul al XIX-lea. Peste aceasta profesorul îl va lndatora ca de două ort în timpul anului fie care din el să ţie cite-o conferinţă asupra biografiier şi operilor unui autor care le va plăcea. Re­ zumind cunoştinţele ce trebue să le asimileze un elev din anul de compoziţie, ele sunt: Citire expresivă, Aplicaţiunt psiholoqice în fnscenarea pie selor. Punerea în scenă, Compoziţiunea şi caracterizarea roluri­ lor. lsioria eoniimpurană. Istoria a tet şt liieraiuret dramatice conlimpurane, Conţerinţi. Acum se naşte întreb .rea dacă un singur profesor poate să aplice programul acesta avînd numar 6 oare pe săptămînă, deşi profesorul de declarnatie de la Conservator e remunerat cu acelaşi salar ca şi un profesor de Iliceu care pentru aceiaşi sumă predă 12 oare? \ Dacă posedă el insuşt aceste cunoştinţr îl poate preda, insă tnlr'un număr mal mare de oare, de cit predă actualminte, Pe llngă acestea i se mat cel' profesorulut două lucruri care nu-s man cînd le are, intă! dragoste de p�'ogresul teatrulut şi al doilea să ştie a-şt enlusiasma elevii şi � le inspira dragoste de muncă. [477] DARI DE S.AMA Psychologie �t h.isioire eommunicatlon faite il l'A, cademie des scieuces morales et poliliques par A. D. Xenopol, correspondanl de l'Insitut, Pa ris, 1901. Dacă cercetăm de aproate toate domeniile ce constiluesc obiectul tuturor şliinţelelor, găsim că unele discipline studlasă nişte fapte care se repetă neconteni t, dîndu-se aceleaşr elemente constitutive ale fenomenelor; altele studiază nişte fapte care nu se repetă nici cînd, fiind că ţesătura ce le alcătueşte e într'o P�I" manenlă schimbare. Aşa, ştiinţele fizice, chimice.] psihice, so­ ciologice, se ocupă de verificarea unor principjt generale prin faptele concrete, independent de timpul sau locul unde /le pe­ trec: presiunea lichidelor, combinaţiile corpurilor, legile generale ale cugelăret, imulţirea poporaţlet în legătură cu fertilitatea pă­ mîntuluI, vor fi aceleaşr, identice acum ca şi în trecut, la noI ca şi în 01'1 care colţ din lume, In opoziţie cu ştiinţele enu­ măral.e, ştiinţele istorice, ca geologia, paleontologia, teoria des­ cendenlet, istoria, nu caută de loc stabilirea de legI generale, ci obiectul lor îl alcătueşte tocmn! d-esel:ierea amănunţită a fap­ telor individuale: Geologia cercetează diferitele faze ale scoar­ ţel terestre: paleontologia şi teoria descendente! generaţiile de plante şi animale, ce s'au succedat: istoria, expunerea trecutului dispărut pentru tot-deauna. Avem dar doua categoril de feno­ mene: 1) Coexistente, ale căror caracteristică e repeţirea lor ee [478] 78 Dăn de samă duce la stabilirea de legr. 2) Succesive, fenomenele individuale ce nu pot fi generalizate din cauza reinoiret vecrnice a materialulut lor, şi dect nu pot fi formulate în legt. Acest punct cîştigat în ştiinţă, datorită preocupărilor şi expunereI făcute de d-nul Xe­ nopol, e menit să aducă o revolutie a concepţiunet ştiinţelor de pip-ă acum, atit în clasificare, cit şi în obiectul 101', Confundarea neîntreruptă a fenomenelor coexistente CII cele succesive o gă­ sim la tOţI gtnditorit şi filosofiit care s'au incercat să sisterna­ tiseze cunoştinţele omeneşti: A, Cornle, Ampere, H. Spencer. 1) Toţi greşesc, arată d-l Xenopol, in "Revue· de Syntese histori­ que" No.3 din Iunie 1901., Paris 2); căcI ieau ca punct de ple­ care ceva individual şi subiectiv, pe cînd o clasificare a ştiin­ ţifka reclamă o bază obiectivă, bine rostită şi comună tuturor fenomenelor. Toate au ca obiect ceva care se petrece in spa­ ţiu şi timp: unele fenomene se repetă în timp dînd naştere fe- - nomenelor de coexistenţa; altele urmează rind pe rind, deose­ bite unele de altele şi alcătuesc fenomenele de succesiune. Istoriei i se contesta dreptul de ştiinţă, pentru că, zice d. Xenopol 3), se formuleaza definiţia cunoştinţei ştiinţifice după elementele tnfăţoşate numar de o parte a cunoşlinlelor omeneştI, ştiinţele aşa numite naturale (mai exact, ştiinţele fenom.coexis­ tente), şi apot se lăgădueşle istoriei caracterul ştiinţific, pentru că nu intră în prea restrînsă definiţie ce sa găsit cu cale a se da termenulut de ştiinţă". Cînd generalitatea nu mal e adevărata şi deciziva carac­ teristică a ştiinţeI, după noua clasificare, ci ort ce adevăr, dacă e dovedit, capătă caracterul ştiinţeI,. atunct, zice d. Xenopol, .1) «istoria spiritului omenesc va fi o ştiinţă, dacă va putea dovedi existenţa adevărurilor generale sau c,biar singulare (lin care se alcătueşle". Dect istoria aşa conceput� ou mal este o artă, un joc capricios al minţeI şi Imaginatiei omeneşu, ci o reconstitui­ re cît se poate de reală şi obiectivă a \faptelot, petrecute. Seri­ erea el e cu mult mal grea de cît a ştiinţelor coexistentet, căcl istoricul are de reconstituit un lrecut dispărut şi în urmă să se 1) Asupra clasificăreî lor a se vedea "Ledwes sur la philosophie des scieuces" pag, 40-67. I 2) "Principiile fundamentale ale istoriet" pag. 41, iaşl. 3) Op. cit. pag. 51. I [479] Dan desamă 279 � {) pogoare În mintea celor ce au făurit faptele, spre a stabili în- lănţuirea cauzală a evenernentelor. Fenomenele minlet şi inimet omeueşh care alcătuesc o­ biectul şilintelor spirituale, prezintă 2 feţe, adecă pot fi privite din două puncte de vedere: 1) O parte ce se repetă necontenit­ Sufletul 01'1 cărut om e ctrmuit de aceleact legt psihice; legile cugetăret, simţirer, voinţet se fac la toţi în acelaş fel. 2) A doua parte: aceste legt generale se aplică la o complexitate organică deosebită, specifică, individuală şi de aceea şi rezultatul 101' e Iut individual. Să lămurim prin cite-va exemple aceste formule abstracte : Toate revoluţiile de care pomeneşte istoria sunt ma­ nifestarea unor fenomene psihice; cauza care le-a produs şi care s'a repetat la fie-care din ele e nemulţumirea şi revolta spiri­ tulut în potriva unor forme dominante existente, Aceasta e le­ gea generală psichologică : De cite ort o formă nemulţumeşle starea sufletească a unul indiviei Salt societaţr, acel individ sau societate se ridică cu indignare şi caută salvarea intr'o agilare desperata, A doua pat-le, individuală, in revoluţit e că fie -care din ele e deosebită după loc, timp, imprejnrărt ; fie-care poartă pece­ tea şi culoarea poporului ce a produs-o. Popoarele ca şi indi­ vizii fiind foarte diferitt unit de alţiI, atit fiziceşte cit şi iute­ lectual, evident că şi rezultatul manifestarilor vieţel lot' va fi tot aşa de diferit; aceste manifestări, în exemplul luat, COOCl'e- .......... tizale in revoluţii VOI' fi în totul particulare, diferite şi nu se vor repeta identic nict ctnd. Legile generale ale sufletului, care se repetă necontenit al­ căiuesc obiectul psichologiet : fenomenele intelectuale care se schim­ bă în timp, căc't şi minţile ce le produc se schimbă, alcăiuesc o­ biectul istoriei; Deci deosebirea esenţială dintre aceste două discipline e urrnăloarea : a) Una studiază fenomenele de coexistenţa, b) alta fenomenele de succesiune ale aceleaşt plăsmuiri mintale. "Tant qu'il n'y a que repetitiou, il ne saurait y avoir d'histoire";"] zice cu dreptul istoricul nostru în conferinta sa. i) Xenopol."Psychologie et Histoire" pag. 7, Paris. [480] 480 Dări de samă Toate faptele ce alcăluesc obiectul istorier. fiind produsul minleî, sunt prelucrate il! acel aş fel de forţele intelectuale. dar " materia care le urzeşte fiind vecinic nouă, produsele lor sunt in- dividuale. Aceste produse ale istoriel, diferite unele de altele, care însă se inlănluesc în timp, dau naştere la aşa numite serii is­ torice; ele sunt corespondente legilor generale din sciintelefeno­ menelor coexistente. In .legălură cu acestea, găsim ') că «legile de coexistenţă lu­ crează tot-deauna asupra areluiaşt fel de fapte; acele de des­ vollare (adică a şt, ten. succesive, între care se numără şi is­ toria] din potrivă, asupra unor fapte necontenit altele. In cele dinlăt, puterea se intrupează în impr ejurărl care au un caracter universal; în cele ne al doilea, ea se intrupează în. imprejurărt necontenit schimbătoare». Aşa, tendinţa lin Carol cel Mare de a restaura Imperiul Roman constilue o sede istorică mare, al­ c�tuilă din alte serit mal miel: organizarea administrativă, mă­ surile politice, înfiinţarea de şcoh etc., care toate sunt unite in acelaş scop, care toate duc la realizarea ţinteI marelui monarh. NumaI e nevoe de a arăta că legile gtndirei la Carol cel Mare sunl aceleaşt, ea la toţr oameuiI; materia însă ce ele alt plăzrnuit fiind specifică, combinaţiile mintale ale aceloraşi operatii uni­ versale au fost deosebite şi unice. ':ULn vedem, toate faptele istorice au aplicarea fenomenelor de repetitie ale şt. psiholo­ gice, întru cît sunt fapte omeneştl; dar esenţialul lot' nu e a­ ceasla repetire, ci tocmaI acele elemente particulare, individu­ ale, ce iutretes legile generale. De aeei a şi explicarea lot' nu e dală prin legile universale care sunt aplicabile deopotrivă tu­ luror faptelor istorice, cum am văzut În exemplul cu revolutiile, \ . ci prin circumstanţele istorice diferite, c�t'e însoţesc desvoltarea popoarelor'. . Progresul realisal de omenire poate fi \explicat pe baza unul singur principiu, aşa A. Corn te, în Cap. despre dinamica socială atribue mersul omenire) căfră progres, pe -lingă inflluenta corn­ biuală a principalelor condiţiuni naturale, relative pe de o parte I 1) Xenopol "Priue. fund. ale istoriet" op. cit, pag. 339. [481] Dan de samă '481 r la organismul uman, pe de alta la mediul unde se va desvolta : şi unet puterI secundare, unet stărt subiective psihice: plieti­ seala: urîtul: "Parmi ces puissances secondaires mais continueş, qui concourent a determiner la vilesse naturelle du developpe­ ment humain, ou peut d'abord signaler, d'apres Georges Leroy, l'influence permanente de l'ennui etc." Filosoful englez H. Spen­ cer 1) formulează un principiu mecanic universal: "ol'l-ce miş­ care se face în direcţia celel mal miel resistente", susceptibil a exţIica nu numar desvollările culturale orneneştr. dar, şi ol'J-1'e mişcare universală, D. Xenopol 2) stabileşte un principiu apli­ cabil numar societăţilor umane; «Le desir de Lravailler le mo­ ins possible et de gagner le plus». Orr-clt de ingenios ar fi UD ast-fel de prlncipiu=-din punct de vedere istoric nu prezintă nict o valoare, de oare ce el explică deopotrivă toate civilizaţiile şi desvollările : e un principiu de repetiţie, ce nu poate da ultima soluţie a faptelor individuale şi succesive ale istoriet. Adevăra­ ta explicate istorică �e dală prin fa clo l'il slatornicI: inriurirea combinată a rasei şi a mediulul, la care se adaoga tmprejură­ l'iI�tori'ce, Concluzia ce ni, se impune din cercetările făcute, e urmă­ toarea: Leque psihologice nu explică întru nimic faptele istorice întru cît toate sunt alcătuite după absolut aceleaşi opera/il. Rolul legilor e acela al ul1u,1 fir, pe care se înşiră boa,bele 'Vec�­ nio sohimbătoare ale faptelor istorice, Al doilea obiect psihologic e explicarea complexităţet min­ tale a individulnî sau socielăţer, portretul psihologie al carac­ terulut 101'. Nu ne vom aştepta, ca psihologia sa ne dee ultima . raţiune a fondulut sufletesc, căcI atart explicărt ramin mistere în toale şiinţele ; caracterul explieărilor psilwlogice va fi relativ şi se va mulţumi a ne înfaţoşa modul de a gindi, cimţi �i voi a individuluI sau societăţel, ce se studiază; pe baza acestor con­ statăl'}, va căuta să·şI dtie samă de nexul cauzal dintre subiect şi faptă; prin aceasta va da posibilitatea istoriruluI 5ă intrevadă. dil'ectiullea (;e o vor lua faptele in viitol', şi numaI atit, căcI re- 1) A. "Comle. COUI'S de philosophie posilivl''' lom, IV pag. 449. 2) H. Spcncel' Pl'emlel's prindpes" partea a II-a pag-. 202-22!J, 3) Xellopol "Psyhologie el Histoil'e- op. cit. pag. 26, [482] 482 Dărt de samă actiunea diferită ce o va determina în fondul originar circum­ stanţele externe, rămîne neexplicahilă, O individualitate ca şi o mulţime considerata ca un tot, este o eombinare de dispoziţii mintale, ale căror cauză rămine neexplicahilă, Deosebirea fizică ccucretă e baza şi semnul deo­ sebirilor sufleteştt interne �i imperceptibiJe; apariţia ei se face o singură dată şi reproducerea aceleiaşt personalităţi exact cu acelaşt caracter nu se intimplă nict cum, Odată au venit in lu­ me Ull Cesar, un MihaI Viteazul, un Napoleon etc; 01'1 ce alt geniu sau talenl ce va veni, va des. hide alte orizonlurt, va strabate altă cale de cit eei ce "u apus. Individualitatea joacă în isto­ rie un rol cu atît mal important, cu cit ocupă din punt de vi­ dere social o traplă mal inaltă, cu cît e mal superior con tim­ puranilor sat. Intipărirea şi pecetea personalităţet el se găsesc in toate actele ce le produce, politice, religioase, culturale etc. "Aşa Luther. zice d. Xenopol 1) întipări ReformeI un caracter particula!', făcînd să intervină în chestia religioasă elementul inleresulut individual al Principilor, prin seculanzarea averilor. Reforma ar fi putut fi opera unul alt personaj, dacă Luther n'ar fi apărul ; dar în acest caz, mişcarea al' fi fost alta; ea s'ar fi colorat după ideile personalitălet care ar fi provocat-o». Ca şi individul, o rasă, un popor e o con topire de elemente fiziologice particulare, destinate să reacţioneze diferit de alte rase sau popoare, chiar in absolut aceleaşt tmprejurărr externe. Poporul englez, comerciant şi practic, va amesteca acest ele­ ment în toale actele sale istorice. Evenementele istorice ale po­ porulul francez, prezintă o faţă mal desintel'esată, pornită din­ tr'un caracter mal umanitar, in conformitate cu fondul său su­ fletesc etc. I Caracterul individulut, ca şi al ll\ulţimeI, de şi in ultima analiză inreductibil şi neexplicabil, trebue să fie studiat de is­ toric, ca faptele produse să apară mal \ clare, legătura cauzală mal dreaptă şi reală, aşa încît faptul istoric să decurgă ca o fatalitate a posteriori a condiţiilor psihologice, Caracferul 01'1 cărul individ, ca şi al ori-cărut pOpOI', pre­ zintă două elemente constitutive: 1) Un element inăscut, con- i) Xenopol, Prin. fund, op, cit. pag, 203, [483] Dări de samă 483 stituit prinfnsuşirt anatomice, fiziologice şi psihice particulare , care fac fondul organic şi constant; al raser, şi 2) elementul căpătat, ce se nasce din reactiunea fondului organic cu eve­ nimentele externe. Imprejurarile istorice se adaogă, şi se lm­ preună pe fondul prim şi tnăscut al rase'; din reactiunea re­ ciprocă a 101' iesă caracterul istoric. DecI explicarea compleolă . a caraclerulur trebue dată prin ambele elemente, iar nu cum caută s'o facă Gustave Le Bon ') in «Lois psychologiques de l'e volution des peuples» Ed. IV Paris. � Par exemple, zice d. Xe­ nopol, 2) le caractere du peuple anglais, francais ou espagnol, n'est pas seulernent le produit de la race. Sa formation est due eu pal'lie�i aux circonstances qui ont . entoure la vie de ces peuples, Le caractere reltgieux du peuple espagnol est du fi sa lutte contre les Maures ; l'arnour de la gloire des Francais, it leurs lriomphes tanl de tois repetes : le caractere pratique des An­ glais it leur occupution seculaire avec le cornmerce». Istoria va căuta să stabilească două feţe ale ort-cărut eve­ nimenl: 1) Cum s'a intimplat 2) De ce a trebuit să se intimple aşa. Chestia tntăi e de pură istorie, bazată pe documente, mo­ numente ele. Nu tot aşa stă lucrul cu chestia a doua. Ca să pricepem inlăuluirea cauzală dintre subiect şi fapta lut, ca să ne dăm sa mă de ce faptele şi evenementele urmează direcţiunea dată, de ce nu e cu putinţă, dupa nof, să urmeze alta; de ce se rezolvă cutare evenem-nt in rutare rezultat şi nu altul, atunci ni se impune cunoscinţa psihologică a complicaţiunet mintale şi individuale şi sociale, unde s'a petrecut faptele. Istoricul trebue să privească evenimentele şi dia punct de vedere psihologic, ca sciinla lut S:1 fie cornplectă şi intăleasă. După cum fiziologia nu poate progresa fără cunoştinţa anatomică, tol aşa şi tstoria fără psihologie. «L'hislorien doit absolument elre aussi Ull p"ycholo­ gue, sans quoi la def de la pluparl des faits. de I'hi:5toil'e lui echappera. Veut·on par exemple, comprendrecomment il se fait qne, malgl'e les echees l'eilel'e3 des· Anglais au commecement de la guel'l'e sud-africaine,. le ministere qui l'avait provoquee ne fut pas reu verse, alol's qu'en Italie l'e(�hec d' Adoua amena la L Asupra înconsequellţe!or acest.or !uerărl vezI Revue critique No. 22 din 1896 articol d·luI Xenopol; comp. cu "Princ. fond ale istorieI" pag. 101-108. ' 2. Xenopol "Psyh. el. Hist." op. cit. pag. 17, [484] 1. Xenopol. Pysh. et Histoire pag. 2l-22. 2) Pag. 388. I 3) Sub iedul unul composiţiI la cursul de islol'ie generală de la Uni. versitatea din)a�qStudent în anul 1 de specializare. (Nota dil'ecţiunel Arhiver). chute du ministere Crispi ? L'explicatiou ne peut elre Lrouvec ailleurs que dans le caractere fondamental de ces peuples> 1). Ca să înţel'egem ueactivitatea, neopunerea Domnilorulut Cuza CÎnd est surprins de complotiştrIn camera sa, cu toate că avea două revolvere încărcate, explicarea trebue căutată in starea pslhologică « situatiel Domnulut. Mare'le istoric german T. Mommsen se in cearcă a explica neluerarea lut Anibal, după isbînda de la Cannae prin motive externe, obiective, scoase din situaţia generalulut cartaginez în Italia. D, Xenopol arată în Princ. fund. ale isloriet că această explicate e insuficientă; căcl se lasă la o parte elementul cel mal important, situaţia psiehologică personală a lut Anihal, care dă adavărata soluţie. ,,'Aşa, dice d. Xenopol, firele cele mal vlr­ loase, cele mal inimoase, slăbesc une-ort in momentul suprem. Incordarea minţeI lor se destinde tocmaI alunct, cînd cea de pe urmă opintire le al' încununa opera" 2). Din cele văzute urmează următoarele : Fie-cal e evenement istoric conţine aplicarea legilor psiho­ logice, care se repeta cu aceeaş regularitate şi strict.eţă la orI­ ce cugetare omenească normală. Dar obiectul istoriei constînd nu din aceste legI, ci din plăsmui rea rnintet (individuale), ee se se schimbă vecinic, faptele ce o alcătuesc dau naştere la In­ lănţuirr cauzale, numite serit istorice. Hepetirea lor nu se face nicl odată, ci fie-care din ele poartă pecetea loculut, timpulm şi a minţet ce-a produs-o. Intervenţia psihologică c necesară în istorie, spre lămuri­ rea cauzală dinll'e fapte, căcI ea ne înfăţoşază faţa psichologică a everieme[Jtei�t', fă.cîndu-ne să pl'icepe;n cauza 101' şi să stabi­ lim tnlănţuit'ea 'eauzală reală. Părel'ile de faţă, susţinute de d. X�nopol, nu-s sugel'ate de moment şi ocazional, ci ele decUl'g cri, necesitate dinll"unîn­ 'lreg sistem de vederI noue pe acest tăt'îrri, cuprinse în Prin­ \ cipiile fundamdnt<1le 8), operă care desehide o epocă nouă în concepţia şi scrierea islorieI. t 484 Dăl'1 da sam ă [485] '!i • .�iO � <) )� 1 .� I \ I r)OOUM�JNT.E Scrisoarea lui P. R08setli Bălănescu din 10 Aprilie 1865 călră domr.ilor. Monseigneur, Je m'empresse d'envoyer il. Vetre Altesse le memoire SUf les Capitulations el la J uridiction. consulaire dans leş Principautes, Nous avons travaille tous ces jours derniers, . Monsieur B. Boeresco el moi, mais le principal merite re­ vienl a Mr. Boeresco. Je . n'ai fait que I'aider aulant q.qe j'ai pu. Je regretle seulement qu'il se soit reserve 11;\ re­ daction definitive; clIe cIocbe un peu, eomme, francais. La conclusion, ainsi que VotreAltesse pourra le voi!', est un peu raide, mais la delicalesse m'a emperhe de trop m'e­ Iendre avec mes remarques etde reclamer trop de chan .. gernents. Du resl.e ce travail ne peut elt;e definitif qQe lorsque Votre Altesse nous le rendra.avec les observations qu'Elle ama jugees. convenables. Comme oeuvre de fond ce Iravail me sernble assez complet, ayant surtoul. egard au peu de temps dont nous avons dispose. LOI·ş.qQe la der­ niere main sera mise a ce mernoire, ce seraTe premier­ travail qui aura ele fait sur cette maW:ll'e. L'opinion de Monsieur Boel'esco el la mienne aussi !':eJ'aienl, sauf avis contt'ait'e de Voh'e Altesse, de donner a ce memoire toute la pubJicile possible; de l'envoyel' a tous les journaux, aux minislres de tous les pays, el a loutes les personnes in­ fluentes dans la politique du jour. Je crois qu� les ambas- [486] 486 Documente sadeurs, auxquels il paraitrait que serait reservee la solu­ tion de cette queslion, seront tres etonnes d'y lrouver lant d'arguments irrecusables contre l'aplication des Capitula­ tions dans les Prinr-ipaules. J'ai allendu de finir ce tra­ vail, pour demander un conge a Vetre Allesse. J'a i eu l'honneur de vous faire cette demande aujourd'hui merne pal' telegraphe. Je ne serai absent que fort peu de jours, le temps de regler quelques affaires privees, J'ai recu, de Constanlinople, copie de deux pieces assez inleressanles. Les Patriarches, par deux noles adressees a S. Alt. Aali Pacha, proteslen! contre le passage du Livre Jaune, dans lequel I'Empereur Napoleon parle de la se­ eularisation de nos biens de main-morte comme d'un fait admis en principe, non seulemeut par la France, mais aussi par presque toules les Puissances. Ils declarent ne plus vouloir se presenler a la commission. Pal' la seconde note, ils demandent que la Porte nous fasse restituer entre leurs mains les revenus de 6� et de 63. Vetre Altesse doit deja posseder ces notes, je les apporterai moi-rnerne it Volre AI­ tesse, lorsque j'aurai l'honneur de vous presenter mes respects it Hujinosa. En fait de politique inlerieure, je ne sais vraimenl que dire a Votre Altesse. Du resle, Monseigueur, je sens que la confiance dont Vetre Altesse a bien voulu m'honorer pendanl quelque temps est de beaucoup diminuee, Je n'en aecuse que moi-meme, Monseigneur, et je n'ose meme pas reclamer volre indulgence. Mais il al'l'ive, dans la vie des hommes meme les plus sceptiqlles el les plus calmes, des cireonstances qui les forcent a faire c\ qu'ils n'auraienl jamais CI'U pouvoir faire et. solivent m�me de commetlre ces actions eOl1damnables. Je sais que Volre Altesse a plus d'un re'proche a me faire el comme service et autremenl. Tout ce que je puis diee a Votre Altesse; e'esl que quel- [487] 487 / Documente Bucarost 10 AniI 1865. les que soient les dispositions de Votr'e Altesse li mon e­ gard ou quelles qu'elles puissent deveni,', pour moi, Mon­ seigneur, j'aurai toujours pom' la personne de Votre Altesse le meme devouemsnt el la mems respectueuse amitia que je vous ai vouees, C'est desormais ma religion, je ne sau­ rais jarnais ni tromper ni changer. Je ne me permels pas de vous doiiner mon opinion sur les affaires presant es, qutlque grave que U1e paraisse Ja situation; mais si Vetre Altesse me demande mon opinion, je vous la dirai avec franchi5e et Joyaula, au risque meme de deplaire it Volre Altesse. J'ai bien I'honneur, MonseigneUJ', d'etre de Votre Allesse le tres humble et tres soumis set'viteur Balanescu. l,t, , ! ! ! \ " [489] ARHIVA ORGANUL SOCIETAŢEI ŞTIINŢIFICE ŞI LITERARE DIN IAŞI -- Anul XIll. ======-==�-=---= Noembrie şi Decembrie 1902. No'. 11 şi 12. R 1 R 1 A RINUIJ §I DO]llJL Pc maluri ce's cioplite de-a Rinului curent, se'nalţa cu mîndrie frumosul monument.... E monumentul văet ce-atît de-adese ort s'a înroşit de sînge 'n aprinsele-t vulvort. Ridică fruntea-t mîndră ducînd-o catre cer, cînd cel mal tari al lurnet atît de lesne pier. El tot pri­ veşte pactnic, din turnul cel de sus, pe Rinul cel gi­ gantic ce maret e supus; cact mintea aceluia ce nu fu Dumnezeu, în neatîrnare puse pe-acest nou Pro­ meteu care desfide totul, cu toate ca-i legat de temelit de piatra al lut trunchiu 'nvargat. CîţI nu l-au privit oare, cîţkn'au lasat o rază din ochiul lor aprinsă ce-acum îl lumineaza! Căci el în întunerec, precum şi în lumina, pastreaza mlndru'n juru-i o aură divină. Ah! unde sunteţi oare, o voi inimi sleite; unde sunteţt, fiinţe ce-aţi fost dumnezeite de elorul ţarer voastre sau de-a stiinţel nimb? . .. Din marea voastra truda ce v'a ramas în schimb? Şi voua tot o piatra ciuntita, sau întreaga, ce unii o admira iar alţii o reneaga ... Dar cîţI se glndesc oare ca VOI, poate 'n hîrtie, a-ţl pus la vieţe noue o nouă temelie; cu picături qe sînge din veacul ce-aţi cioplit, an pus pecetea muncel cu foc neobosit, şi-att [490] 490 Riria îndrumat din veacuri apuse 'n necredinţt un soare de lu­ mina spre nopţt de neştiinţt? .. Aceste gtndun sure a existentei noastre schimba mintea în taina cu zonele albastre, cînd se aude-un zgomot uşor de clocotire; iar Rinul prinde a zice, cam scos din a sa fire: "Te 'nalţa ochii minţeI spre gtndul lur de Nille 1) ce ţi-a croit marirea o! şubrede copile! Dar s'a muncit la tine o viaţa de lungI secolt şi munca-a mir de oa­ menî acum tu vad ca SPE:colJ! In oarba ta trufie, cu turnurt ascuţite, vreat ca sa spargt pavaza a cripter lm- bolti te, ducînd privirea lumeI spre- a stelelor salaş ! . Crezr oare cursu-rnt mîndru ca 'n urmă potî să-l Iaşl ? . cînd el oglinda cerul cu soare şi cu stele, din fund sorbind răcoarea şi trimiţînd spre ele, cînd sunt aprinse tare de-a soarelut arsură, sau vin ele spre mine, uitînd orr-ce masura, şi se desfata 'n stnu-mr, aşa 'nrhegînd de-odata, în lumea mea de valuri o lume instelata l. , . ! Iar de se perde'n marea al meu cap de balaur, e ca dînsa mi-t murna, iar nisipu-i de aur sub gura-rnt for­ foteşte în mit şi mii de feţe, de gerul cel mal mare nu poate sa-I lngheţe ... Dar clocotesc de ura şi-aprinsă răsvrătire, cînd mi se rupe pinza în mir şi mir de fire şi cade cu putere spre adtncurr. de pierzare _ .. Ea se roteşte-o clipa, luindu-şt iar carare, prin dealuri nalte, frînte si-urnbrite de pădurr, prin .care stau castele, ce-o . , mînă, grea de uri, a spulberat 'odata, lasînd numai ruine ... Bătrtne sunt şi ele, dar �ot nu sunt ca mine! Caci eu uitat-am veacul de cînd aci trăesc, pe ctnd cu şepte sute vad că-alţii se mîndresc. Sunt fiul ternet negre şi-a rntner ce-a facut tot ce în lumea mare-I va- I 1) Gerhard de Nille, arhitectul vestitulm: Dom din Colonia, al căruia piatră de temelie fII pusă în 14, August J254. D�muI se isprăvi de zidit In 18,1,4, după 600 de anI!! [491] Rinul şi Domul 491 zut şi nevazut. .. Şi-acea mina,-o sctntee de-ar vrea ca sa-ti trirnată, sau sa-şi mişte-o secunda puterea-t ne­ luptata, ar fi de-ajuns in terna-al tau trunchiu sa pre­ faca şi şepte vecI de muncă în clipe sa-I desfaca. -- Te-al invrajbit, bătrtne, ca simplu traitor, de l�u­ deIe care rmr curg din mintt izvor. Tu te faleşn cu apa-ti ce'n cursu-t grandios saluta cu mIndrie __ . dar tot privind de jos. Mă'nfricoşezt tu oare cu-arneninţart grozave; dar albia-ţi intinsa putea-v'ar sa se salve, ctnd sfera cu putere s'ar clatina ea oare? N'ar improşca din stnu-ţt fecundele izvoare, şi le-ar implini locul cu inimi sfarărnate din edificit scumpe de dînsa rezernate ? SaC! chiar aprinsul soare, daca s'ar supara, nu ţi-al' sorbi el apa, lăsînd albia ta, o luncă de schelete, a celor vietaţt ce-ascund acum în sinu-ţr nenumărate vieţt ? _ De un gigant ca tine desfide creatorul, un uriaş ca mine des­ pinteca chiar norul, şi focu-r plin de toane de-ar vrea a rnă'nfrunta, sageata mea din creştet îl poate strecura ... Aşa ma crede norul minune pe pamint, sau vrind cerul sa fie mal mare şi mal sfînt, m'a coborit de-odata, aşa cum mă gasesc, ca de- a Iapturer minte mereu sa po­ vestesc; Să spun şi toţi sa ştie, ca sunt facut de om şi c'a rodit în mine a chibzuinţet pom... Eu mIndru sunt de mine şi mă incinta chiar o ura ne'rnpacata 'ce muge în zadar, cerctnd sa-şr umfle Sînul, la mine ca s'ajungă, doar ar putea vre-odată a face vre-o dunga între a mea tulpină şi scărrnănatu-t mal, Iaclndu-mt un giulgl mindru din spumele-t de opal... Dar eu privesc acuma spre cer ca tot-deauna, scăl­ dtndu rnă'n răcoare cu stelele şi luna ... Eu fac o pata nea­ gra pe netedul cristal şi-o rama de oglinda din spume de opal, [492] ALEXANDRU G.MAVROCORDATO Un Ex-Iesuit Despre Catolicismul Roman. III. A doua parte a opereI lut Hoensbroek e intitulată: Pa­ pismui şi superstiţiunea (pp. 202-374). In ea autorul îşI propune a dovedi, că Pa pismui roman, de la începuturile desvoltăret sale şi pănă la timpii noştri, a fost promotorul unet superstiliunt oarbe, menite a întuneca şi a împedeca or ce Inaintare culturală. Ce ne spune Biblia despre Hristos, adaogă el, e o imagine lim­ pede şi neumbrită de sănătate intelectuală şi religioasă. DeCI locotiitoriî sat nu pot fi de cît negreşiţit infailibilI, continuator! şi păzitori al doctrinet sale. Superslilia e credinţă, însă falşă ; ea duce la desbiuarea de Dumnezeu, la peire. Doctrina bise­ ricească cu credinţa şi morala sunt domeniul exclusiv al locotii­ torilor lut Hristos : el nu pot greşi în atare privire nici în teorie nict in praclică : ex ore tuo te judico. Hal să deschidem volu­ minoasa istorie a superstiţiunet : vom 'găsi că cele mal groaznica foI ale el sunt scrise tocmai de aceşti �ocoţiitorI 1). Acesta e acelaş punct de videre polemic ce l'am analizat şi mal sus la Inceput. NOI am enunţa, din punct de vedere pur teoretic şi fără temere de a fi contrazişr, ca un axiom al evo­ luţiunei istorice, că pe cît creşte cultura unul anumit mediu, social, politic, nnţlcnal=-cu attta şi eo ipso decreşte superstiţiu­ nea; că prin urmare o instituţiune socială care din răsputeri nutreşte şi resptudeşte superstiţia, care din tol adinsul şi prin 1) 1. e, p. 202-G. [493] Un Ex-Jesuit 493 sistem tinde a menţinea, spre a domina spiritele 1), întunericul in­ telectual. nu e menită a conduce omenirea pe calea propăşirei ; că ea devine, de sine, duşmana netmpacată a ştiinler, a căreia ţintă e tocmaI împrăştierea acelui tntuneric , omoară pe Gior­ dan o BI'UDo, inchide pe Galilea, şi că prin urmare, ea nu poate fi decît odioasă orI căruia amic al uneI acţiunt civiIiza torie din ce in ce crescinde. EI bine! autorul dovedeşte cu prisosinţă, că Biserica ro­ mană a fost pururea şi este chiar prornotoarea şi propagatoarea uneI superstiţiunt grosolane şi copilăreştt, şi cu o adevarată uimire luăm cunoştinţă de probele convingătoare ce el le aduce în susţinerea tezeI sale. Spre a convinge de aceasta pe cititor, fără a depăşi limitele ce ne sunt prescrise, prin lungin exagerate, vom spicui numar în acest noian unele spice mal nalte .. De se VOI' ivi unele ee sunt chiar de necrezut, să nu se uite, o repet, că el nu afirmă nimic, fără a cita sorgintea; ca el dă relaţiI nu­ mai din faptele şi scrierile adversarilor pe care îl combate. In bula Supe» v.incula, Papa Ioan XXII (1316-35) hotăreşle să fie confiscaţt şi osindiţt la toate pedepsele ereticilor (ştim ce iusemnează aceasta) cel ce fac portrete, inele, sleclute, în care inchid pe dracul. Unit fac portretul uneI persoane cu ceară, şi apor îI scot ochii, spre a omorî prin aceasta acea persoană astfel imitată. Duşmanii Papel chiar au pregătit otrava desti­ nată lui; tnsă neavind prilejul de a i-o da, au recurs la acel mijloc drăcesc. Cînd apor se constată, că episcopul de Lahors a orbit in aşa mod un chip ceresc (să ni se ierte acest joc de cu­ vinte) mult îngrijituJ de viaţa Papă îl aduce la Avignon [căct aceasta se petrece în vremurile schizmet papale) şi '1 condeamnă la degradare şi moarte prin foc. Un secol Intreg trece şi alt Papă, Eugeniu IV, găseşte de cuviinţă, în 1437 2), a împrospăta dispoziliunile luminate ale procatohulur său, Toma de Aquiuo e luceafărul scolasticel sacre romane. El e supranumit doctor angelicus, princeps theologorum, doctor universalis. Summa Theologiae scrisă de acest bar bat ilustru, e pentru teologi acea ee sunt, pentru laici! în filosofie, operile lul Aristotele sau Kritik der reinen Vernunft a lUI Kant. Aquino > fu chiar sfinţit la 1323 de acel Papă cam fricos, Ioan XXII. Papa actual, atit de cintat de lumea apuseană, se exprimă in encic­ lica sa Aeierni pairis, de la 4 August 1879, astfel despre Sfintul Tuma ; «Ca soarele a umplut el universul cu lucirea doctrinet sale. Ea se deosebeşte dintre toate, în afară numar de cărţile canonice, Se poate zice chiar, că el ar fi asistat la conciliile de Lyon, Viena, Flol'enţa şi Vatican, şi eă combatea el'orile Grecilol' ------- 1) Reizler I. c. p, 297) dt.ează pe marele K.ant cal'e zice: �clericil ţin pururea şi eu rigoare pe laid în necurmata yrÎslă de minor]", 2) pp, 212-14, [494] 494 Alexandru G. Mavrocordato ereticilor şi ale raţionaliştilor, cu o tărie neinvinsă 1). Sun tem siliţI a traduce în nolă pasajul acestut luceafăr sfint, privitor la obiceiurile amoroase aledracilcr, spre a nu împodobi textul nostru cundoarele stilulur ce-l cultiva cu predilecţiune literatura teologică a Apusului 2). Şi marea autoritate a doctcrului angelie aduse teoria sa la mare slavă, "In această. vreme (13-lea veac) (scrie Hinschius într'un pasaj foarte frumos ce regretăm de a nu-l putea reda în extenso), din cele două părerl cpiscopul de Jfreva, ne afirmăcurn că sămînţa fural:ă de dracul de la nn barba! spre a· tare scop e rece şi nu produce nici o plăcere, ceea ceaI' J1 mărlll!'isit (cine ştie sub ce torturI?) strigoa\ca Meysenheill. Tradalus de eonfessionihlls maleficarum el sagarutll p. 198. 5) Hoensbl'Oel{ după acte, pp. 517-521. [495] Un Ex-Jesuit 495 Das eben ist der Fluch der bosen That, dass sie forlzeugend immer Bose» muss gebăreu. Prostiile Papet Ioan XXII şi a doctorulut angelicus nero­ ziI au condus la .arderea nevrîsnicilor nevinovaţt, pretinşt fiI al draculuI! Vom fi siliţi mal la vale a reveni la literatura drăcească. Trecem la altfel de superstiţium, I La Vendome se afla o lacrimă !te Hristos a vărsat'o la moartea lui Lazăr. Călugărit au publicat o carte care ne istori­ seşte cum de la Magdalena ce a cules'o tntăr, ea a ajuns la Coustantinopole şi apot de acolo, după multe peripetit la Vendome, unde era objectul cele} mal adtnct veneraţiunt 1). Cit pentru partea corpului lut Hristos tăet prin circonciziune punem in notă. pasajul luI Suarez cel mal mare teolog al Iesuitilor, cru­ ttnd asLfel stilul textuluI nostru 2). Riezler observe cu drept cuvînt: «cine vroeşte a'şt da sama de smintirea crierelor călugărilor, nu trebueşte să uite că pînea zilnică a spiritulur lor era literatura vieţeI sfinţilor, plină de po­ vestirele cele mal neroade despre minunI şi dract a). Iată unele din exemplele ce foesc în autorul nostru. Un copil înghiţise pe dracul în lapte; el a stat într'însul 20 de anI 4). Un teolog fran­ ţiscan ne afirmă in Manuale exorcitarum : «La 31 August 1648 mi s'a adus la Venetia o fată de 14 anl în care intrase dracul într'un măr. L'am izgonit de acolo; lnsă la eşire a umplut gura feleI de fum de pucioasă 6). O carte de pietate mult citită şi foarle reputala, este Exerciţiul perfecţiunel creştine a lur Rodriguez: Extragem din analiza ce o face autorul, următorul fapt pios. Un călugăr ce combătea foamea ce'l resbise, vede că din co- I) Thiers, Histo ire des superstitions I. 99, Cartea călugărilor e apro­ bată de superiorii 101'. 2) Suarez ne spune, că preputiul lUI Hristos a fost adorat la Roma în biserica Sf. Ioan de la Lateran. (cea mal vestită din toate). El a fost pAstrat CII mal'e pietate de prea fericită fecioară Maria, In să, se intreba marele Suarez, oare elim după moade are Hri5;tos un )),'epuţiu? Nu s'U\' părea, căel a fost tuiat cu ocazia eircllmciziulleI ŞI e veIJerat în cli/'edte, locurt (se vede dl s'a şi multiplicat). TotuşI el afirmă, că. există pe trup aCf'a parte. şi aceasta nu e contrar venemţiuuel atribuite aceleI moaşte căel acea parle a putut fi reîntegratu trupuluI dintr'o altă substanţă a cor· pliluI. "Oare prepuţiul lUI Hristos, întreabă mal deperte Sual'ez, se află acum in ostin consfinţită, E de intimpinat că, cînd a instituit sacl"amentul altaruluI nu mal avea prepuţiU, de oare·ce fusese cinconcis. Insă Suarez, admite t.otU!?! aJirm,tiva, adecă că cl'edincioşiI gustă!?i din preplltiu pl'in euchal'istie, cliel el aparţine perfecţiuneI corpuluI omenesc. O()el'a omnia PaI"is 1877(! !) pp. 19. 817, 818. Cît despre buricul luI Hristos, el fu yenerat la Chalons. I-Ioen�broek, pp, 249-250. il) Hexenpl'ezesse in Baie\'l1, p, 57, 4) Dialogi mil'a("ulorum, V.26, 5) 1. l'. p, il7. Car'sarius von Heisterbach al căruia cărtI de pietat.e erau mlllt citi le, scde: "Dracul avea li face cu o femee timp de şapte anI, venind la ea în pat pe cind bdrb.d.ul seu dormea, Bemard de Clairvaux o scapă în fine de acest amant din ceea lume, Dialogus miraclllorllm, III. 7. [496] 496 Alexandru G. Mavrocordalo ciugul ce conţinea pînea eşi a fum: acel fum eră dracul ce-l ispitise. Am pomenit mal sus admca ştiinţă a lut Suarez. Savantit ullramontant din vremea noastră sunt demnI succesort al lut. Dr. Bautz, profesor la Academia de la Munster, a scris două cărţt : Infernul şi Purgatoriul ce sunt investite cu autorizatiunea ordi­ nariatulut episcopal din Maioz. In Infernul său el spune: ladul ou se află departe de nOI, căct sub 001, ogegele lut aburează veninos inaintea ochilor noştri [vulcanit) undele gigantice ale vecmicet luI, şi din adîncul sub noI fac de se cutremură pa­ mtutul. In genere doctrina teologilor este, precum observă Su­ arez, că exista trei Jocurt subterane care primesc sufletele după moarte: sinul lUI Avram acum deşert (sinus Abrahae nunc vacuus); purgatoriul, locul pentru copil morţi cu pacatul ere­ ditar (limbus puerorum) şi iadul. In ce priveşte magia cea drăcească sau neagră, ea este de deosebit cu ingrijire de cea alba sau naturală, Nof înţelegem prin ea sacrilega ţintă a unul om de a atinge prin un pact verbal sau tacit cu satan, la efecte ce depăşesc tăria omenească. Că atare lucruri se petrec nu se poate tăgădui fără a greşi în credinţă. Că dracul UneOI') apare într'un trup adevărat organizat, punîndu-se in posesiunea unul cadavru uman e admis de teologie. Nu e permis draculurde a intipări chipul unul trup omenesc perfect corpulut ce el şi-l fău­ reşte : el e nevoit a-I da in parte o formă bestială sau una ră­ sucită şi pocită, şi pe cînd bunul înger îşI formează trupul din materii nobile şi eterne, dracul e nevoit, spre atare scop, a re­ curge la materii necurate şi mîrşave. Satan a apărut chiar' sub , cele mal deosebite chipurr ce le poţr cugeta ca: Jup, urs, buhaf, ied, capră, vulpe, motan, cîne, şoarec, pa sere, cucoş, cucuveică, balaur, paingăn, muscă; sub chip omenesc cind el apare e ca arap, taran, popă. marinar 1) magărar, femee îmbrobodilă. Un att berechet ştiinţific este Gorres, unul din protagoniştit cauzet catolice, fost nu tocmai demult profesor de istorie la Munchen si al cărut nume a rămas atît de vestit, în cît cea mal principală' asociaţiune ultrarr ontană a Gei'maniel de Sud poartă numele seu: G6!'I'es- Verein. Acest campion al buneI cauze a scris patru volume intitulate: Die christliche Mystik. Din lunga analiză ce o dă autorul acesteI haotic€ superstiţiunJ, tradlJ(� numaI atît: «Conlractul cu draeul e acel contract pe care jUl'isconslll\if îl numesc nenumit: do ut des; facio ul f�cias. Spre a încheia a· cest contract, nu e nevoe ca amîndouă păl'ţile să poală sta fa�ă în faţă, vizibile una alteia; această aface�e poate fi negociată, şi prin scris» 2). La curlea lUI Maximilian 1 al BavarieI, unul din suveranir cel mal fanaticI al timpuri1l)r moderne, avea postul de pre­ dicalor ai wrţeI un Iezuit Ieremia Drexel, al cănlia pl'edicaţiunl 1) Die HOlle, Mainz, 1882(!!) l'P' 22. 142, t45, 14(\. 2) 1. c. III 460. Hoensbroek, p. 232, [497] Un Ex-Jesuit 497 ne au fost pastrate 1. Una -din ele se sfirşeşte ast-fel: "Aiee adjur cu glas tare şi priu poruncă dumnezeească pe domnI, principt, regI: nu lasatt pe vrăjitoriI in viaţa l Slărpiţi-r prin cuţit şi prin foc. Să fie nimicit acest neam pervers, ca să nu se mal Inlinză, ceea ce din nenorocire vedem acum. .Să ardă aceslt dusmani al luI Dumnezeu, ca domnia dracului s:1 nu SUI'­ prindă această lume) etc, etc."], Jezuitul KIII'ler', profesor actual la universitatea de la Innshruck, ne spune cu mindrie efi acele predicaţiunt erau răspîndite in 170'700 de exemplare 3). Şi nu e de mirat, de.oare ce această literatură trnpie care apărea sub forma de bule, breve, decretata, enciclice pastorala, vieţi d� sfinu, cărţ: de pietate, cărţI de ştiinţă, cînd predicaţiunea era impusă de Roma, sprijinită de suveranit laicl, respindilă prin clerul atot putinte de la cel mat insemnat arhiepiscop, unele ort şi.suveran totodată, pănă la cel de pe urmă caputin, lăudată de .regulant şi neregularli, şi nutrea mintea şi simtirea unor popoare pe atunct încă puţin desvoltale; cind otrava zilnică a tnlelepciunet şi a su­ fletulut, absorbilă veacurI tntregt, aduse iuăsprirea gîndireI umane, cu terorizarea imaginaţiunel alaptate pururea cu asemenea nă­ Iucirr, cu inchipuirt înspăimîntătoare incunjurate ue Intunericul mistic din tol adinsul întreţinut! Insă pornirea uurcniret spre lu­ mină, avîntul seu lnnăscut cătra o cultură superioară e, aşa se vede, atot puternic, de oare-ce prin aceştt non de superstiţie şi de restrişte a putut străbate, limpede, lin şi lucitor soarele dreptătei şi �al ,adev[u'ulu! ! IV. Venim la partea a III-a a operet lut Hoensbroek: PapsUhum und Hexenwahn. Aice autol'lIl ne desfăsul'ă în toale amănuntele el, pline de o Ol'o:lre cumplită, o adevarată tragedie, o ·lugubt'ă dl'amă mişcăloal'e şi revoltătoare totodată. AI nevoe de toată încordal'ea, nervilor' ca să poţI citi partea aceasta de la o laltâ (pp. 374-587). In aceast.ă dramă sfişielore, prot.agoniştiI sunt e­ piscopii romani şi însărcinaţiI 101'; el"Oul tragic, biata omeni,'e 4); 1) Hoen',;broek, pp. 470--471. 2) Asemenea barbaţl luminaţI au Impins pe acel elector al Bavariel de a publicat. acel Lalldgebot de la 1611, prin care pedepseşte cu pedepse draconiee 52 felnrI de magI., strige şi aco]iţI al draculuI. Hoensbl'oek, p. 275. 3) Nomenclatol' litterarius, Inllspruck IS92 (! ?), 1 372. 4) Ce frlllnob se exprima Hiezler 1. c. p. 1 "Wer Hexell prozesse stlldiel·t, glaubt �ich unl.er ein Gf'schlecht vel'sdzt, das alle edlen mellschlichen Anlagen; Vernunft und Gereehtigkeit, Seham, "Vohlwallen und llitgefUhl erslickt hat, tim darul' alle telltlisehen in sich gl·osszuziehn .... Al)s dem Heiliglbum der Beligion, grinsl dem Beschauer, sin Meduzenhaupt entgegen und bemml das Blut in den Adern. Unler cbrisllichen Vt'i1kern, im Schoos­ se einer tausend 111hre alten Cllltlll', i'it. o"r lustizmord zur sl.ehenden EiIl­ richlllug erhoben. HunderUullsenoe von Unschuldigen werden nach aU5- gesllchten Marlel"lJ, in derben und ullncllnbaren 5eelenqualen anr ditl grau­ samste Weise hingerichtel. Diese Thal.sacbe isI. so lIugeheuerlich, dass aUc alldel'll Verirl'Ul1gcn des Mellschengeschlcchtes danellen zuriickl.reten". [498] 498 Alexandru G. Mavrocordalo iar timpul acţiuner, veacurJ Inlregt, Ca motto la arest capitul magistral al opereI sale, autorul ar fi putut pune versurile cu­ noscute ale lut Ovidiu, cind el ajunge la amorul incestuos a Mirre) cu al el părinte: Dira canam; procul hine natae, procul esto parentes; căct şi aice asistăm la un incest nepomenit: uniunea silită areli­ giunel amorulut şi a frăţiet cu cele mal aprigt pornirr ale unul fa­ natismu orb si a tot nimicitor! Cind citeam în Gothe, Walpurgisnacht din Faust sau în Shakespeare, scenele strigoaicelor care au avut darul de a trezi tnMacbeth acea ispită criminală, imi închipuiam că aceste fiinte eran nişte nălucirI nevinovate ale irnaginăţiunet populare, nişte tuchipuirt superstiţioase ale naţiunilor tn faşă '], Cînd apoI iarăşi citeam, nu în poezie ei în istorie, că nenorocita Galigai soţia Mareşalului d'Ancre (Concini), fu condenmală ca slrigoaică şi arsă la Paris "I'n place de Greve» la 1617, îmI Inchipuiam că a­ ceaslă executare săvîrşită în urma unet răscoale, avea toat.ein­ suşirele uneI răzbunări pripite, izvorîtă ea adeseort din frămîn­ tarea desbinărilor politice, din delirul deslănţuit' al turburărilor lăuntrice, EI bine! se înşală amar' eine cugetă ast-fel I Nimicirea slrigoilor, mal bine zis a strigoaicelor "] a fost una din atribu- i) Aceinşl nepăsare În privinţa aceslet chestiunt şi a însămnătăte] el istorice, o rel'roşeazil Wăchter confimpuranilor set, Vestitul juriscousult scrie: "Man ist in unserer Zeit versucht vu Iăcheln. wenn von Hexeu uud Zauberern die Rede ist, Manche glauben kaum, dass Hexen und Zauberer dus Thema einer ernsten wissenschafl.lichen Untersuchung sein konnen. Aber dies Thema war ein furchtbar ernstes fUr· unsere Vor ell.eru. Es war in Deutschland ein unendlkh wichtiges fiii' Ehl'e und Lebensgliick von Tausenden; es war ein Thema das lange Zeit difl Redlichsten, Besten, Auf­ gekllirteslen fiiI' si('h und ditl ihrigen ziltern machle; os bildot einen wich, I.igen. nichl. immer genllg heach!.eten Punld der innel'en Geschichle unsel'os Volkes, Vnd 50 isI. es wahl'lich noch eine Aufgabe del' Wi"sensel1fd't dieses Thema nllher zn ergl'iinden, Beitl'fige zOr deulschen Geschichte. Tiibingen, 1845 § 83; Cfl' Hambaud. Hirt d, 1. civil. J. 51 L 2) Au!.oriI eclesiastic1 apusenI sun!. ÎnsllfbţiţI de o \Jl'ă, de un dis, pI'eţ neitnpăcClt pen!.ru femee, IaUi cum se exprim:l inquizitoriI dominicianl Insl.itol'ij şi SpI'enget' despre sexul fl'umo�.Ef intreba: "De ce oal'e ar!.a cea neagt'i\ e maT răspîndită între femel de cit. între barhaţi? Acest. obiect e foarl.epotrivit pentru a predica la femel. Ce e altă fomeea de cît nimici, reil' pdpteşugulnl, o pedeapsă de care nu exisbl scapare, un niCi nece,.;ar. o ispită fireascil, u peire de dorit, u pl'imejdie '�a'\nidl, o vatamare farmecit, toare (delectabile l!elrimentnm), un rău firesc v[tpsil eu o culoare fl'lul1oasă (malurrI naturae bonn colare depictum), De e pacat de a o depăda. e un chin de a o pastra, Cît priveşte minlea el, se pare că femeile aparţin uneT alte spetiT de cit barbaţiI: pricina act'sleia e firească; femeia e mal mult pomită spl'e cele ale dirneT; aceasta reosă din multe fapte de de,;frinaro", MaJIeus MalE'fical'um pp, 40:- 47, Am putea adăqga şi alte cilaţilluL Cu tot dispreţul afişat iu pol.riva el, d�rul catolic posedă o adevărată măestrie pen­ tru a minlli femeiltl şi a sprijini prin influen ta 101' Inriurirea sa, V, Mi, chelel., Le prctre, la femme et la familie, Poalo că cauza e, precum se ex­ prima ,JesuitnJ Laymanll (TheoJugia moralis, Moilachi, 1625) ,,<:ii lemeia e maT uşor de înşălat", VoI. II pp. 514, ' [499] Un -Ex-Jesuit 499 ţiile de căpetenie al groasnicel iuquiziliunr. O literatură întreagă, cea mal greţoasă si neomenoasă re a apărut vr'o dală în toata istoria literară, s'a' ocupat excluziv de această crimă Tnehipuilă, Legislaţiunea civilă, tmholdilă de Papt şi urmînd pilda legisla­ ţiunel emanata de la sediul apostolicya rivalizat CI1 biserica in prescriptiunt draconice : tirguşoareşi sale au fost golite mar ales de femel. Nu este colţ din toată Europa catolică ee să nu fi fost luminat prin sinistra sciuleere a rugilor aprinşj, Protes­ tanţit chiar, dupa desbinarea lor din comunitatea catolică ce sin­ gura dă fericirea (alleinselig machende), au păstrat înainte acea prigonire atit de inradăciuată in crezania popoarelor-prin adi­ vitatea necurmată a clerului timp de veacurt tntregt.' Această parte a operer, o conşiderăm ca rea mal impor­ tantă, Autorul a săcătuil , CII o pană măeastră spl'ijill'itn de o e­ rudiţiune intinsă, acest object inspăimtntator, şi condeiulsau muiet în ură şi dispreţ în potriva acestor prigonitor! fără cuget şi mustrare, a înfipt pe sarhădă 101' frunte un stigmat de vecinic-ă infamie, Am dori să Intretinem mal' pe lung pe cetitort despre a­ cest vehement rechizitoriu; însă o imprejurare neaşlcptată, fiind vorba de citarea autorilor protivnic! invesliţl de un caracter sacru, ne sileşte ca să prescurtăm cît de mult cele prtvitoare la stărpirea strigoaicelor. Chiar autorul nostru s'a simţit-oare-cum strtmtorat prin acelaş scrupul, pe care însă el l'a nesocotit. Ială cum se exprimă el, cerind erlare de la lectoril set 1). «Am o vorbă de scuză de zis, pentru cele ce vot comunica din literatura strigoaicelor. Chim' cele pomenile de Gregoriu IX in bula sa, sunt atit de zmintile, sucite, ba încă vulgar obscene, încît ar trebui ele ascunse departe de lumina ziler, Insă Pa pilor cu ale 101' relativ scurte expoziliunl, au urmat nenumăraţi teologt care an desvoltat prin cele mal largt explicăn motivul condu­ cător (Leitmotiv) al Papilol', şi prin aceştI savanţr dumnezeeştr cI'eştinI, s'a adunat o necurăţenie de nescris şi cal'e nu se poate judeca de cît pt'in videl'ea o�hilor, Ceea ce a capatat «Imprimatw'» de la superioriI ordinilor, episcopiI, ba chial' de la însuşI PapiI (MagistJ'i sacl'i palatii), e întJ"alitde POI'Il(JgTafic ca p:tţine alte în toală ,1itet'aiul'a eea mirşavă, A trebuit să-mI înving repui­ ziunea de a expune acea POI'c<\rie IlnuI cerc intin;;; ; insă trebuia să fie aceasta; eăcf e vnrba de expunerea istol'ică şi de respîn­ direa adevăl'llllll; e vorba de fapte ce au lasat ul'me adinef, de fapte de cultUl'ă socială ce ati dUl'al vea,cUl'1 intJ'egl». Cit despI'e noI, set'iiud pentru o pllblieaţie atît de cuviincioasă ca Arhiva noastră, n'am judeca!: că near fi ertat a depăşi acea linie de pudoal'e ce e ţinută s'o păstreze o pană ('al'e se t'especlă; însă prin acea"la, ciunlim vrind nevrînd ima�inea ce am fi dOl'it s'o tl'e­ zim vioae în spiritul celiloruluI al aceleI greţoase şi, pl'f,cum s;June cu drept cu vînt au torlll, ad�vl'I'a t pol'llografiee ec(oziunl1iteral'c! il p. 378, [500] 500 , ' Alexandru G. Mavrocordato Incepem cu PapiI : -După ce Gregoriu IX publică, la 1233, bula sa destul de scandaloasă : yox in Roma care şi ea adat naştere unet tntregt Iiteraturr sacre În potri va acelor ce se dedau dracului 1), vine după 200 de anI succesorul seu, Inocenţiu VIII, să perfucă opera predecesorulut seu prin bula: Summis desideranies ce o tra­ ducem în .parte ad litteram . «Cu o silinţă arzătoare, precum O cere grija cea mal uallă păstorală, dorim ca credinţa catolică să crească, iar răutatea ere­ tică să fie sttrpită. DecI poroncim cu dragă inimă de iznoavă ceea ce aduce dorinta noastră la tinta cerută. Nu fără nernăr­ ginită durere a ajuns de curînd la' cunoştinţa noastră, cum cii în unele părţt ale Germaniei (Papa le înşiră anume) prea multe persoane de amindoua sexurile, uitind de iertarea JOI' şi rătăcite din credinţa catolică, se păcăluesc cu dracl bărbăteşti şi Ie­ meeştr (incubîet succubr), şi prin farrnecile, cînturile şi desctn­ turile lor şi' alte superstitium oribile şi desordine de fărmăcălorr, strieă şi nimicesc facerile muierilor, Ialatul vilelor, roada pămtn­ tulur, poama şi fructele, ba şi oarnenr, femel, dobitoacele do­ mestice' şi' altele, viile, grădinile de zarzavaturr, fineţele, păşu­ nele, grîul şi alte, roade; asemenea el torturează oarnenit, mu­ ierile, dobitoacele trăgătoare şi casnice cu durert grozave lăun­ friţe şi exterioare, tmpedecă oamenit de a procrea şi femeile de a face copil, şi barbatir de a'şt indeplini datoria conjugală cătră femee şi femeile cătră barbaţr . " Şi toate aceste se fap­ ·tues,c;de şi fiiI no�tri iubiţI, Emic Instilor'is pentl'U mal sus nu- mit�le părţl ale GermanieI şi Iacob Spr'engel' pentl'll unele hlize dle Rinul�I, amîndoI membri al ordinuluI predicanţilor (Dominicanl) şi profesorI de teologie, sunt numiţi ca inquiziLoI'1 pl'inepistole apostolice,» ApoI Inocenţiu Întinde şi mal mult atribuţiile şi jurjşdicţiunea aeestor profesol'I dominicanl; pOl'onceşte episw­ puIul de Strasbul'g ca ci să nu fie împedecaţI de Ilimenea şi ameninţa pe suverauil secular'I cu cele mal gr'cle . oSJnzT bise­ riceştr. de se vor împotrivi sallltareI 101' auLorităţI Bula e data la5 Dechemvl'ie la Roma, in Sf. Petru, în anul întrupareI lui Hl'is­ los 1484 ial' pl'imul al PonifiealuluI, nosLI'll ! DominicaniI avind sc['isoal'ea În miml (evident ca răspuns la Unguit'ilelor), se pun fATă Îulirziere pe treaba. Se vede că episcopul din SLrasbUl'g şi bieţiI SLlvel'anl laid, am(�ninţaţT, au sprijinit pe Domioicanil noşLI'i din ră�'.puterI. Căd 29 de ani după promulgarea buleI, găsim tocmaI în ac\ll episcopat un mflcehlrit atît de perfect organizat indt într'un IJ1sl-imp de �O anI {l505 --1535) piei', ad majorem dei glol'iam, JOOO de. s!l'Igoaiee ! ') zic cineI miI in cîţi-va ani, într'un singur episcopat! ! ! In cit priveşte morlul eum adminisţrau aceslI profeso!'1 de 1) Hoensbroek, pp, 210 'ul·m. 2) Stober, Die Hexenprozesse im Elsa�s, sprijiuil pe Theiler, Noliee Stil' les pl'ocedures cl'iminelles dans l'Eveche de SITllsshoul'g, p. 77. I j \ I { I �' 1 [501] 'Un Ex-Jesuit � 'teologt atot putinţr justiţia criminală ce ·lieraîncreâinţată.:�Fiir iubiţt» ar Papet cum îi numeşte, ne au lasat un testimoniu în­ grozitor ; căcI îmboldiţT prin acel îndernnver au publicat cartea lor: Malleus maleficarum, doI am numar după bula papală 1). Hoensbroek o numeşte cea mal teribilă carte, în cît pri veşte conţinutul şi efectele, din întreaga literatură universală» şi o a­ nalizază in toate amănuntele el 2). Această publicaţie apăruîm­ podohită eu o triplă glorie : căcI pe fruntea el figura : bula PapeI, documentul regal a lut Maximtlian 1 (1486) şi. ineuviin­ ţarea facultăţeI teologice din Colonia (1486). Ediţiunile urmau mereu una după alta; ea deveni evanghelia inquizitorilor, de o autoritate absolut necontestată pentru procesele diabolice, secolt tnlregr. ' Citind azI cineva această operă blastămată, nu ştie .zău· de ce să se. mire mal mult: de superstilia absurdă sau de cruzi­ mea ne mal pomenită a acestor inimi perverse, a acestor criert deşerţr! Extragem unele: A 4-a intrebare : Care dracl săvtrşesc funcţiunea de incubt şi sucubî? Catolicum est asserere. (e ca­ tolic de a afirma) că numaI draciI cel inferiorl comil fapte des­ frtnate. Cel mal sus pus dintre el toţI se chiamă Asmodeu"]. A 5-a întrebare: De unde provine inmultirea faptelor de artă neagră? Cea mal apropiată pricină nu e dracul, ci reaua vro­ inlă a omulut inrlurit de stele; căcl de n'ar avea stelele tnrtu­ rire asupra omulut, astrologit n'ar putea gîei viitorul, n-. alt­ mintrelea ele a11 inriurire şi asupra dracilor, decI şi asupra oa­ meuilor, A 7-a intrebare : Pot aduce artizanii cel negri pe .oa­ menI la mă sau la dragoste? Da! cacr am cunoscut o muere bătrînă care a silit pe trei abatt la dragostea cea necurată eu ea ş'apor i-a omorît. (e imposibil de a traduce înainte frumu­ seţele ce urmează). A 10·a intrebare : Pol slrigoaicele schimba oamenI în dobitoace? Da! câcI o fată holll'ă a fost prefăcută prin atare mijloc într'o iapă; ea fu desfal'macată iarăşI de Sf. MacariO. A 11-a intl'ebare : Moaşele ce ali arta cea neagră pot oal·e ucide copil În pintecele mamelor 101', a Pl'icinui aborturl şi il jel'tfi pl'ul1ciî draculuI? Un inquizitol' papal din Como ne a povestit că, in cercul său, strigoaicele a11 mÎnc,lt un copil in in­ tîlnirea JO/' nodumH, Penlru aceasta (ideo) el a făcut de m'J., fost arse 41 de strigoaice (sic!) Ele se dedau prin un pact anumit dmculuI şi îI jerUesc copiiI Jor pl'opriI (pp. 25-27\. In Partea III-a: Despre modul cum sunt duse str'igoaicele din loc în loc, cetim: «Unul din nof eare scde aceasta a văzut ade�eorI cum fermecătoriI sunt duşI sub chip de cal, de dl'3cul, prin văzduh. Un preot din Landshut a istol'isit Ul'miltoarele: el a fosl odată cu alţI mulţI la o petrecere cu bere. Cînd unul, spl'ea lua bereproaspă�ă, 1) Intregul titlu al eărţel e: Malleus malefical"lUll Maleficas el eoruin haeresin framea contel·ens. Gerrnanîr o numesc: Hexenhammer. 2) pp. 381-421- 3) Malleus, Ed. Lugdunj 1669. p.27. [502] Alexandru. G. Mavrocordato vroi să iasă pe uşă, se lăsase pe deasupra uşet o negură deasă. Spăriet els'intoarse înapoI. Atuncea zise preotul: De al' fi chiar dracul în persoana, eu vor aduce bere, E-şi şi, inaintea ochilor tuturor, el fu răpit prin văzduh, Cauza teologică pentru care stri­ goaicele 011101' aţîţa copil este, precum ne o tălmăcesc Dominicanir, următoarea : Dracul ştie că copil cel nebotezaţr nu intră în raiu. Domnia însă a luI Dumnezeu, după inceperea căreia dracul va fi oslndit la chin si mal mare, va avea loc cind un număr anumit de oamenl va ti admis în cel', Insă aceasta e amînat prin orno­ rirea copiilor nebotezatr, ect». Cine e legitimul judecător al slrigoaicelor ? AdevăraţiI ju­ decălori al lot' sunt inquizitorir papa IL Urmează cele cunoscute nouă despre însuşirile marturilor : «chiar soţit sunt admişt ca martorr pentru că testimoniul 101' e atil de preţios>. ApoI adaogă : «E de observat că strigoaicele la început tăgăduesc, de unde naşte mat mare bănuealăde cat dacă ar răspunde: da! Anizaţil nu pot lua apărător după bunul lor plac: el va fi de­ semnat de judecător şi acesta ÎI va aminti că nu are voe, prin apărare, să' se facă sprijinitorul erezier, căcr prin aceasta al' fi ex­ comunicat.' Despre torturare e evident ca Domiuicauit: se corn­ plac a scrie multe. Extragem numaI puţine spre caracterizare: c De mărturiseşte acuzata la tortură, trebueşte mulată la alt loc, ca să nu samene că ar fi mărturisit din pricina durerilor. In ziua a doua şi a treia lorturarea poate fi continuată, însă nu reinoită. Judecătorii să bage sama ca nu cumva să fie atinşi de acuzafă,mai ales la mtni; ei să caute a purta învăliţi împre­ jurul gîtului sare şi buruene sfintite, ca mijloc de tămăduire în contra .ţ'ermeca tu lu l. Părul strigoaicelor va fi tuns pe in­ tregul trup; căcI ele ascund adese orI mijloacele 101' de far­ mecat ... (suntem siliţl a sia pe loc cu traducerea) 1). Inquizitorul din Como ne-a zis că a incenuşat 41 slrigoaice după ee le-a ras lot trupul (evident pentru că mîncase copilul precum am văzut). E foarte prielnic de a încunjul'a gitul strigoaieel cu o panglică pe care să fie !nscrise ��le. 7 vorbe ale luI HI'jshlS pe cruce, avînd panglica lungime cU a fost Hristos de nali. Acu­ zalul poate să se pocăiască cit de mult, totuşI e de pi'edat bra­ ţuluI Secular, spre a fi executat ele». AutoriI acesteI cărţI, cea mal ră'spîndilă in atal'e matel'ie, el'au oamenI de incredel'e, «fiI iubi�l» �I PapeI; el corespundeau pe deplinintenţiunilol' succesomlul luI Petru. Hotăl'Îl�ile 101', o sup"n el inşiI, el'au fără apel posibil. \Am crezut bine ca să dam ledor'uluI acest specimen in suc<:Încto al uneI căr�I irlquizi­ tOI'iale; ani' putea continua, căcI automl nostm citează o biblio­ tecă intreagă. E de prisos: ab uno disce omlles, Aşa de luminaţI " erau judecătol'iI ce cl'edeau că e menil'ea lor de a preda flacărilol' mir şi I'ăsmiI de fiinţI omeneştI, e.ind se�oli în şi/'. 1) efi'. Diana, Hesolutiones mOl'ales, p, �98. [503] 1 1 Un Ex-Jesuit Aleg acum spre exemplu dintre altele nenumărate, o torlu­ rare săvîrşită la Bamberg în anul 1628, Autorul nostru ne dă rostirea procesului verbal respectiv ce l-a copiat din actele au­ tentice 1). E vorba da primarele BamberguluI Ioan lunius, pro­ babil un om bogat, al căruia avere va fi fost confiscată spre in­ treţinerea sanctissimae inquisitionis). EI fu denunţat, după .ac­ tul oficial păstrat pănă azt, de şase marturI, ca fermecător. Prin urmare Vinert la 30 Iunie n fură aplicate şuruburilo degetelor (Daumenschrauben); insă al declară că nicj odată n'a tăgăduit pe mtntuitorul seu. Atuncr i se pun şuruburile picioarelor (Bein­ schrauben] : toluş! el lăgădueşte. ApOT e desbrăcat şi cercetat cu de-amănuntul de n'are pe trupul seu vr'un semn drăcesc. Intr'adevăr se şi găseşte unul sub formă de trifoiu şi impun­ gtndu-se un ac acolo nu simte el nimic, nicI nu curge sînge. La 5 Iulie .i se reaplică tortura şi in fine el mărturiseşte următoa­ reJe: că stînd la gtndurr pe ogorul seu, veni o fată ce '1 pro­ voca Intr'atit, în cît petrecu cu ea. ApoI de odată fata se pre­ făcu inlr'un ţap ce salta şi răgea : 8). Pe cînd însă bietul cro­ nicar jeleşte ţara' sa atit de încercată, Iezuilul Ellerrtz rapor­ tează cu mîndrie superiorii OI' set, tol de-la Trier, însă la .1607 că el singur alnsoţit cel putin 200 de strigoaice la fOC4}�' Se . vede dar că pustierea cea cumplită a urmat.tot înainte la Trier, de la 1588 cind suspina cronicarulypănă la 1{}07 cînd tresare de fericire Iezuitul, : Ca să poată judeca leclorit noştri elim simt chiar autoriI ul­ tramontanI contimpuran'f despre făptuitorii acestor atrocitătt, vom observa că, Cardinalul Steinhuber, Iesuit din zilele noastre foarte influent, laudă În cartea sa pe episcopul de Barnberg Georg II Fuchs von Dornheim, ca un om; «adinc evlavios, predicator erni­ nent.vcare n'avea altă ambiţiune de cît propăşirea slavel 111! Dumnezeu şi restabilirea disciplinet creştineştt în ţara sa> 5). Aceste sunt numaI unele din luadele la adresa lut Fuchs. Insa din cal'lea luI Bambet'g rer.emală pe ade oficiale, 6) aflam ca acel prelat «rivnaş singur pentru slava luI Dumnezeu a predat foculuI, în timp de 5 anI (1625-30), din singurul oraş Bamberg ce număra pe atuncI 10,000 locuitorI, 600 de sll'igoeice_ Se vede chim' că eroul CardinaluluileZllit a lăsat urme adincI in lIlult fericitul episcopat al săU; c,ăcI un veac dupii domnia Inl, succesorul seu episcopul Fome[' zidi o casă pentru strigoaiee, unde ele se Dulriau cu peşte mUI'at, sare şi piper, fără a li se da niti'//tc de băut, şi el'3l1 fel'eduit� in apa clocotită, amesteca�t[l \ 1) Knof, Historia provînciae soci'�talis Jesu superioris, Monachi 174,b.165, . 2) Kl'eisarchiv Munchen, Cdx. malluser 214. f. 84, Ledol'ul ş'aduee a­ duce aminte cit judedi.l:orir laicI, ca simpli calăl, Ii'aii într'adevăr uid o vină, 3) Gesta Trevirorum, III, pp. 53 urm, . 4) LiUel'ae 3Ul1ualts Societatis Jusu ad aUl1um 1607. Dune.c, 1608 p, 681. 5) GeschicthQ des ColI�)gium Germallicum. Fre,blll'g (ullivel'silate Cd­ tolică, V. I. p. 252 ul'm. 1892 . . 6) Kriminalvel'fahrcu bei Hexcnpro;zessell im cehemaligen Bistum 'Bamberg, wlihl'end der Iahl'e 1624-1630. 'Ans aktenmil'lsigen Urknnden, Nurnberg, 1838. [505] Un Ex-Jesuit .605 CII var, sare, piper şi alte materit, împreună cu alte torturI ne mal pomenite, în cît ele mureau In chin, Ce a fost confiscat de"" la aceste închise (urmează numele 101') se urcă la 500,000 florint J). Şi aceste monstruozităţt al, urmat mult timp înainte; căci ultima executare capitală de aşa natură, în Germania, a avut loc la Kemplen în 1775, Intr'un capitol anume intitulat «Hexenwahn und Kalholische Kirche» autorul citează unele pasaje ale unul scriitor german conriuipuran de mare valoare 2), din care ne oprim cu fală la următoarele cuvinle : «In tările slave C{:J se 'nchină hi­ sericei bizantine, domneşte superstiţia veche păgtnă a pOpOI'U lUI, cel puţin atit ctt şi la popoarele germane şi romane, Totuşr ele nu au procese de strigot ce learn putea asărnălui cît de puţin cu cele apusene, Causa e că inchipuireabisericeaseă .a ,slrigoi­ lor s'a ivit după ce biserica răsâriieană se desbinase de Roma şi că inquizitorii pctpali n'aveait. ce căuta în intind�rea ef, Prin urmare a lipsit aice acea autoritate spirituală care a făurit, din nălucirele :popol'ane, o credinţa religioasă şi a facut-prin aceasta ca ele să devie primejdioase pentru binele obştesc», 'Luăm notă cu mindrie de. acest omagiu măgulitor a distinsului savant la adresa bisericefuoastre răsăritene, Ceea ce el.spune de.ţările slave se poate întinde cu drept cuvint la nof; nictuna din ţăl'ile or­ todoxe n'au fost molipsită de aceste revoltătoare atl'OcităţJ.ln cît priveşte in special ţam românească, nu .numatcă nict odată n'a zidit inchisort pentru strigoaice s , nict nu s'au �onfiscatJ.e clerul seu a verI eretice; dat' chiar a fost cruţată de luple reli­ gioase intestine, Nicr unul din suvernnit săt cel mal nelrebnicr n'au fost asasinaţi de fanaticr ca Havaillac sau Clemimi3). Uni· tatea cl'edinţel sale ortodoxe a păstrat o fecioal'ă de asemenea făptuit'l, în tor cursul evoluţiunef sale etnice,' , Resfoind de curînd pagi,llţ:lle istorieI Miţl'Opolieî' Mold9veI şi SureveI a luI Er,biceanu (a:iTI cam acest, pacat de 'mI place să mă adîncesc in taitwle trecutuluI!) dădUI peste mmătoarele documente: . La 1820 Consulul impet·ial austriac Raab, prjn adresa ofi­ cială călI:i:\ domnitol·ul MihaI Sutu, �el'e voia de a se slabili în ţăI·ile moldovene un episcop apuseanesc cu numele de ep'iscopul BacăuluT. Domnul convoacă adunal'ea boel'ilor, spre a i se su­ pune cererea, Adunat·ea întrunindu-se, aminteşte Domnitol'lllul că «cu patm anI în urmă, cererea numireI unul episcop etel'odox se făcuse tot de guvet'lllli austriac; că însă Domnitol'Ul de aluncI, Sc.lrlat. Calimab, adl'esiudu-se DivanuluI îrnp[II'ătesc şi arătînd că 1) Leitschuh, Beilrage ZllL' Gesrhichte des Hexenwesens in Franken, Bamberg, 1883 p. 44, Amănuntele de mai sus le ieu autorul dintr'un act din anul 163:l ce-'] citează în exlenso. 2) Hiezler, Die Hexenprozesse in Baiern, Stuttgart, 1896, pp, 9, 28, 47�55. 3) Jacques Clement asasinlll lUI Enric In, dominican, fu împins la aceustă erim[l de însuşI priornl 'H'dinulllT, BOllrgoing şi de dueesa de Mont· pensiel', din ea5a fanatică a prinţilor d� Lorena (Guise): . . 2 [506] 506 Alexandru G. Mavrocordato ea este in potriva obiceiurilor pămtntulm moldovenesc, a obţi­ nut respingerea el ; tot asi-fel se hotărască Domnitorul ca şi procatohul seu». Această rezoluţiune e unanim admisă, iar in fruntea iscăliturelor figuresză numele arhipăstorulur de atuncr, fala hisericel Moldovei, acea a Mitropolitulut Veniamin ']. Aceste s'au petrecut în anii 1816 şi 1820, pe cînd domneau acel Fa­ narioţt, atit de hulitt de unil, pe cînd ţara nu era neattrnată, pe cînd consuliî străini erau atît de influentt, EI au ştiut totuşt să depărteze episcopii eterodocşi din sinul ţăreI lor, de oare-ce stabilirea lor era necunoscută în trecutul el. Colaboratorul nostru la Arhiva, d. Alexandru Cuza spunea, în discursul ce l'a ţinut în aula Universităţet cu ocasiunea în­ ceperet cursulut "eu de Economie politică, numerosulut seu au­ ditoriu, că oraşele din ţam au ajuns să fie cloaca maximă ce a· dună toate necurăţeniile etnice. Mult mă tem ca unul din acele oraşe, tocmai Iaşii noştri, să nu fie ales spre a servi de refugiu tuturor pedagogilor papistaşt, izgonih chiar din ţările catolice. Seminarul se zideşte; el va conţine neaparat o bibliotecă impu­ nătoare menită a împodobi mintea, a forma inima tineritulut studios. In ea vor obţine un loc de onoare : Toma de Aquino, Eymerik, Pegna, Diana, Institoris, Sprenger, luceterit despre care am tntreţiuut pe cititori! noştri. ApOI cet modernI demnI de acea pleiadă luminată: PhiJlips, Gorres, Veuillot, Sleinhuber pănă la acel Cardinal Hergenrother hibliotecarul papal, care în 3 vo­ lume de sute de paginI a batjocorit tocmaI pe acel Photiu ce ne-a scapat de apăsarea romană 2), şi pe şismalicit lUI fir. In capela seminarului va fi probabil adorală imaginea recenlulul sfint, Arbues, colaboratorul lut Torquemada: iar în vestibulul de primire, portretul acelui episcop, Bamberger, atît de rivnas pen­ tru credinţă, lăudat de Cardinalul-Jesuit, care însă a parvenit a arde în oraşul său, am constatat aceasta, 600 de strigoaice în 5 ani. Şi noI îl vom lăsa să crească tinerit în acea atmosferă intelectuală,spre a mtngăia pe «sfintitpărinţt», că nu le mal e dală voia de a călăuzi tinerii francezt spre adevărul ultramontan ! Şi aice mi se impune o observaţiune : Nu ştiu zeu! de greşesc, tnsă mi se pare că de cind se desfăşoară o aeţillnp. ca­ tolică în ţară, chestia iZl'aelită a luat un caracter mal acut, o formă OaI'G-cum îm\sprită. Nu doal'ă că aş dol'i s'o ating ai ee ; însă aş vrea să i se păstreze punelul \de videl'e exclusiv econo­ mic şi naţional; căcI nimenea in ţaI'ă�, niel din anU, ni�l din filosemiţI, n'a gîndit vI'e-o dată a amesteca în atare privire sen­ timente de fanatism confesional. E o fa�ă a legeI noastre reli­ gioase, că a însel'is purUl'ea pe drapelul seu, acel slăvit cuvînt: tolel'anţa.lnsă, ultramontanismul de un tilnp încoace, nu priveşle tocmaI cu ochI dulcr pe Israeliţi. Am văzul mal sus ce găsia ) Erhi<-eanl1 1. c. p. 88-94. V, şi viaţa Mllrol)olitlllLlI Veni amin ihii lTl LXX. I 2) PhOtillS, P:tlrial'ch von COllslantilloqo), 3 vol., Regensbul'g, IR6!). [507] Un Ex-Jesuit 507 de cuviinţă atunct în potriva lor, Oivilta catolica, cu ocaziunea sfinţi reI lut Arbues, Cît a odrăslit acea sămînţă a organulut Jesui­ ţilor s'a arătat orI cărut om nepărtinitor, prin atitudinea Inver­ şunală a partidulut ultramontan în afacerea Dreyfus. Să lăsăm aceste animosităţi nedemne, discipolilor luI Loyala. Nu pentru că au răstignit pe mîntuitorul JidaniI de acum 2000 de anr, sunl mullt, la noI, adversari! 101', ci numat şi numar fiind că cred cum că el constituesc o primejdie ameninţătoare în desvol­ tarea economică si etnică a neamului lor. Cît pentrn nor am crezut că e bine şi chiar meritoriu de a atrage atenliunea cititoriI OI' Arhivei asupra trecutulnl cam rău zugrăvit a acelor ce ne vizitează de un timp încoace cu prea mare asiduitale ; am dori să amintim acestor oaspeţt ce de alt­ mintrelea nu ne cruţă de fel în scrierile ce publică, un vers al lul Racine; Seigneur, je ne merite Ni cel exces d'honneur, ni tant d'indignite. Căcl, cu toata dorinţa ce am avea-o de a ne putea închipui, că el s'ar fi schimbat cu vremea; că au contenit, spre onoarea neamului omenesc, de a fi ceea ce au fost veacurt tntregt, totuşr ne vine a crede că despre Roma Papilor se adevereşte zicătoa­ rea poporană: lupul păru'şt schimbă, dar naravul ba. Cel ce este in curentul literaturet lor contimporane, nu poate nutri nicl o îndoială despre acest adevăr. lată o ultimi. pildă: Cititorul s'a putut eonving� pe deplin de nespusa crimă, ce a faptuit o biserică romană asupra orneniret, instituind, im­ plinind şi sprijinind iuquiziţiunea sa. Iată însă ce cutează a scrie un profesor actual la seminarul catolic din Eichslăedt, tocmaI acel oraş unde s'au petrecut atrocitălile mal sus pomenite. Tra­ ducem ad litlerurn din textul german al cărţet în chestiune, apro­ bată de episcopul respectiv'). «Deşi s'a ivit într'un mod sporadic părerea cum că bise­ rica al' putea pedepsi cu moartea, sau cere de la stat execuţiu­ nea, lotuşr s'a menţinut pururea in doctrină şi practică, ca hi­ serica să nu impue sali să ceară de la Slat osînda la ciuntire sau la moarte. «Evclesia nOI1 silit sauguinern». Acest axiom se iveşte în spiritul luI Hl'istos ce e un spil'il de blajinitate». Au­ loml vel'idic purcede mal la vale: «E un fapt că biserica n'a cerut Iliel pl'icinuit legile ce au decl'etat moartea în potriva eretieilol'. Unde hisel'ica a indemnat CÎl'luuirile, pl'În poronca di­ rectă de a impune pedepse lumeştT, DU era nici odată chestia de ciunlil'e. (Ce sfml1fare!) De a găUI'i limba, lăsa ca UI'mă un beleşug trecăLol'; prin a�easta nu vroeşte alta, de cit de a pe­ depsi înlt,'ul1 mod simţilol' acel organ ce a păcătuit, făI'ă însă de n-I ciunti: perderea de singe e minim[t»(!!!) Credeţi-ma, repl'e- 1) Hellweek; Die Kil'ehlichen Sll'afgeselze, Mainz 189!1. Mit hischi)­ flichel' Appl'ohatîon. S S. XXIII-XXIX. [508] 50K Alexandru G. Mavrocordato zentanţit autorisaţr de azt al cauzei ultramontane, sunt demnt de acel predecesort pe care el tnsuşr H ridică în bolta cerului: Inocenţin III, Ioan XXII, Gregoriu IX, Inocenţin VIII, Toma de Aqutno, Instiloris şi tutti quanti, Acelaş fanatism, aceiaşi ne­ transigere, acelaş organismu militant, acelaş non possumus papal, acelaşi falşifleare a trecutulut istoric ca şi cu decretalele pseudo­ isidoriane, aceeaşi mă pentru adevărata ştiinţă ce ar emancipa omenirea de sub jugul 101' cel năprasnic, aceeaşi repulziune în­ verşunată pentru desvoltarea laică a statulu! modern 1), însufle­ ţeşte scrierile lor pănă în ziua de azr l Da! avea dreptate Mi­ tropolitul Veniamin şi boerif, de a respinge cererea de la 1820, ca una, precum el se rosteşte, «ce este împotriva obiceiurilorpă­ mlntulut şi neprimită de pravoslavnicit locuitorI de- aice, şi ce e si un lucru si pricinuilor, si între cele din lăuntru si intre cele de afară, de' multe felurI de zăticnin> 2). • AI' trebui să iee intr'o adîncă luare aminte aceste cuvinte a neuitatulut ierarh cel ce călăuzesc destinele ţărer, căror cu drept cuvtnt am putea adresa acel îndemn scurt şi plin de in­ crederea SenatuluI Roman în vremuri de grea cumpănă: Caveant consules ne detrimenti capiat respuhlica. \ \ \ 1) �N ous ne sornmes pas faits pour nous courher devant Ies Iaîques, mais les laîques sont faits pom' tornber il nos genoux" zice I' Abhe Tigrane amiculut seu în romanul lUI Fahre, care nu e de cît un studiu. făcut cu vi­ goare, asupra umbiţiuuet clerieale. L' Ahbe 'I'igrane p, 136. 2) Adunarea Moldovei cătră Domnitorul Miha] Suţu. Erbiceanu 1. a. c, p. 93. - [509] ; -------1} RIRIA 1 N T M A ,.,TrC'co dorul p�s-to' hl.iml �i le culcă În' mormint- EMILGAR. E cam greu, ce simţi în viaţa, s'ocroLeştI in scurte rtudurr: să adunt in grahnirr clipe chiar nemă rginirea 'n gtudurt, c;teJ s'inchide-adesea iute inima in cuib de scîn(furl..... Dar rămîn, cînd totul trece, ale el sfinte hăl ă! ee s'au SCUI'S, pe-o cale tristă, de la dinsii, prin condeIli. Oare inimilor care răsări-vor din ce-am fost le-o fi tia 1 să mal deschidă la ce-am zis vr'un adăpost ; saii s'o stinge amin­ tirea şi s'o frînge firu'n două ce menit era să ducă glndurr vecht În inimI noua .? Oare nu proza amară, vana luptă tie măr'irt, va 1111031'ce iar progresul spre mtălle poruirt ? ClIcI videm sfînta iubire, singura simtire care desprindea mîndru bipedul de-a lut mică-usetuă­ nare, cum se stinge 'ncet din inimi şi in loc se hulluesc simtiri josnice, greoaie care toiul rnistuese, Daţi o inimă nestinsă ce mar zace 'Il vre un piept, şi din greaua-I agonie eu grăbire s'o deştept : s'o desleg din miil·�i· nirea care viata-t cercueşte şi s'o'nh-eh în raza vnie) dacă dinsa mai trăeşte? Nu ştim de-om alia ragazurt În simtirea gre(, LOl"iL�. Nu răsar florI de grădină în clmpia ueplivită : dar se scurm Ilort şi 11111- gurt, rădăcina chiar se sapă de la pltnta cea IIIIT m lndră, clnd nimica n'o adapă, Ce am fost, ne-o spune rindul de pe fiu. ne-o spune gindul prin simţirile jertfito! iegrite ; ce vo'ril' ti E cam gren, ce simţI III vi It:l, s'ocl"oleşU 111 scurte rtndurr ; să adunt în grabnirt clipe chiar nemăl"giniI'e'I'1l gindurI.·căd s'lnehide adesea iute inima în cuib de sdndurl.., Dar nImiII, cind totul trece, ale el sfinte biltiH ce s'aii scurs, pe-o ca!.! tl"isl#i. de la dinsa, prin cnntleiiL (Din "Cantwn-Sylvct"). [510] I I I I AM STAT .... Maestrulut Am stat în umbră-o vreme lungă Şi după doru-mr stam mereu; Acum, cîntînd, vraI ca s'ajungă In ort ce gînd numele meu. Dar al uitat cepoate ura In sufletele celor miel Care nu ştiu ce e măsura Intre cel mari şi 'ntre piticI. , \ [511] CA LISTRA T HOGAŞ " AMINTIRI DIN O CALATORIE *) (Sfîrşit). Plecaram. Dimineaţa era răce şi o patura groasă de rOIl:1 ar­ gintie aroperia împrejurimele verzr. O linişte şi o tacere solemna stapînia întreaga fire. Neguri albe se rîdican spre vazduhuri din vaile depărtate şI adlnct , iar sub ra­ ceala aerulut, respiraţia vie şi calduroasa a apelor �e­ grei aburi a ernalic, tragrnd o brazda sura de cea iş­ caloare între cele doua malurt de prund multicolr. v ile el. Tovarăşul meu mergea zgrihulit şi cu gulerul de la venghercă ridicat spre urecht : Axiuia, sprintena ca o ţarca, şi împrospătată de răcoarea diminetit. de ahia atingea pamintul cu pasu-l marunt şi usor. Cît despre mine, potrivit felului meu, şi adăpostit sub mantaua mea bine-cuvtntata, dadusem trtn slobod ochilor şi gtu­ dulur, spre a rataci In sînul irnenset nemărginin aurite de razele curate ale unul soare virgin. Şi nu ştiu pentru ce o întristare neîntăleasă şi fara hotare cuprinse su­ fletul meu .... Eram, fără tudoială, aproape de tinta cala­ torie} mele şi, pentru cea Tupilata 'n spinl şi tristă să se stîngă fără soare? NU'J păcat? Cind numai una scurtă, singura viaţă, Are omul şi vremelnic în senin, mereu în ciaţa, Să se piarda 'o gol pe lume ca 'n ocean vicleana undă, Păn're vezt apoI, sărmanul, amărît cum îşI înfundă Lutu 1, tot. în patru scîndurt, sub doI metri de pămînt, Rece, mut etern, devine colb şi pulbere de vînt!? N u'r r:imic etern pe lume şi chiar lumea nu'I eternă! Ochiul treaz şi mintea vie sau cu capul mort pe pernă, E acelaş vis de veacurr. tot vedeuii, tot minciunt l Temelia e din iască, viaţa din arnărăciunî ! Imparatit şi saracit în colibă sau la curte, Din lăcutul ghem al vieţct trag aceleaşl fire scurte l.. Sus, urîtul, frica morţei, grija de prea mult noroc, Jos. nicI pîne, Iacrimt, boala L. ToţI fierb, sufăr la UD loc! .. Omenirea clocoteşle intr'o singură căldare! Se uit toate, trec de-aval ma ceasurI dulct şi lunt amare! Toţi şi toate 'o �f;tă lume, cît de mar) şi cît de miel, Toţr şi toate 'Ii \.� morţet cad nernernict şi pitici! .. 'I'oate's aurite !J:'e, falnice nimicurI toate! Vorbesc numar (,; secundă ochiulut, însă nu poate Zgudui şi idealul sut1etuluI meu rănit Din mal'} patirnt de iubire şi de ură Inăsprit l Numai dragoslea rămîne, lasă brazde mult adinci! Barcă oţelită 'o valurt şi 'n ciocnirt mereu de stincr ! Dragostea statomicita l Idealul de-o fiinţă, Cind o clipă preţueşte cît un veac de suferinţă ! .. , Val! acelaş corp înghite şi acopere pămîntul! De la om rămîne numai fapta bună şi cuvîntul Scris din minte l., Bogăţie, nume, rangurt, sunt prostit, Seci şi 'ngălbenite frunze spulberate in pustit L, [538] STATE DRAGOMIR HAMLET (Interpretare artistică). A interpreta, din punct de vedere teatral, inseamnă a imita aşa de bine în gest, mişcare, expresie. dictiune, personagiul de­ scris de un autor, În cît să pară că personalitatea artistului se pierde în aceia a tipului ce caută a reprezenta. Am spus să pară, fiind-că noI suntem de părerea, de altfel dovedită prin observaţiile psihologice, că nu artistul care-şt pierde eul lui in acel al personagiulul ce intrupează este artistul cel mal con­ ştient, dar acela care Îşi stăpîneşte şi ctrmueşle eu ajutorul eului său persouagiul ce l'a evocat Laert ca să răzbune moartea tatălui şi-a surorii sale, a căret pricină directă o pune pe seama lul Hamlet, caute să se răzbune după cum se şi vede din scena duelulul. Claudius, cînd işt pune în minte să iee tronul tratelui său, execută' imediat planul ce l'a pus la cale, omo[·indu·l. Iar cînd o altă piedieă i se pune în calea planurilor sale: pl'inţul,caută să-] nimicească; întăI îl tl'i­ mite în Englitera sub forma nneI misiuni diplomatice, ş'apoI, ! [549] Hamlet 549 acest plan nereuşindu-I, îI propune un asalt de arme cu Laert, cu care ocaziune socotea să-şt liniştească situati unea şi să-şt a­ sigure poziţiunea, care ar fi fost vecmic periclitată prin prezenţa negurosuluI principe. Forlinbras merge din victorie în victorie, şi sunetul paşilor săt războinicr s'aud pană la curtea din Elsinor, Socotim că e absolută nepotrivire între faptele acestora din urmă şi între vorbele şi gindurile lut Hamlet. Aceştia vorbesc puţin, în schimb lucrează, iar Hamlet din potrivă. După iuţe­ lesul ce-l dăm caracterelor active, sfera acestei noţiunt cuprinde pe Forlinbras, Claudius, Laert şi exclude pe prinţul Danemarcil, * * * Acum ne rămîne să vedem prin ce se caracterizează erno- ţionaliIşi inteleetuallt şi dacă nu cum-va Hamlet face parte din vre-una din aceste categorir. Emoţionalit îşi pierd energia lor sufletească în contempla­ rea pasivă a sentimentelor lor de durere sau plăcere; se plîng vecinic sau tresaltă de bucurie; se complac în închipuirea feri­ cirilor viitoare aşteptate din întreprinderi ce au de gînd a să­ vîrşi, dar pe cari nu le vor începe poate de loc ; se tem. şi vor­ besc cuiremurindu-se de apropierea unor evenimente, pentru în­ tîmplarea şi evitarea cărora însa nu fac mai nici o mişcare. Intelectualii analizează într'una şt caută a în/elege, a-şt explica. întîmplările prin cari trec. Timpul şi energia consumată în reflecţii e pierdută însă pentru acţiune. Pănă să-şi dea seama de rauza unui eveni­ ment de felul cum îi impresionează, de urmarile urmărdor e­ şite din faptele cerute imperios de împrejurărf, oportunitatea şi eficacitatea actului dispare 1). Să urmărim felul său de a fi, de la inceputul pieseI şi pănă la ultimele cuvinle : «restul e o tacere eternă». Hamlet ni se preziută In următoarea situaţie: sint două lum de cind iubitul său tată a fost omorit de către fratele său pentru a-I lua tronul şi soţia. E cu indignarea în suflet în con­ tra măritişulut aşa de grăbit al mamei sale, abia după două Iuru de la moartea talălut său cu unchiul său, care se asea- 1) I. Găvănescu : Elem. de psihologie. [550] 550 State Dragornir mână cu defunctul rega, după cum "nu se poate asemăna un satir cu Hţjperion" şi e trist şi vecinic cu imaginea tatalut său în minte, în cît o poate exterioriza pănă la halucinare : Hamiei. Tatăl meu L. Pare-că-I văd r ... Horaţiu. Unde signore? 'Hamlet. Ou ochii spiritului meu Horaţiu. (Tabl. al lI-lea se. a tu-o: Aşa e deprins cu speculatiunea ideilor în cît de la primele cuvinte ce i le adresează regeluI, ca răspuns intrebărit sale că ce doreşte, ni se arată aceasta: Regele. Dar tu Hamlet, ruda şi fiul nostru ? Hamlet. Ceva mai mult de cît o rudă, ceva mal puţin de cît un fiu. (Tabl. al Il-lea se. I-a). ApOI: Regina. De ce pari aşa trist ? ... Hamlet. Par Doamnă ? ... nu, nu, par, sînt. Şi nici culoarea neagră a acestei mantale, iubita, mea mamă, aceste haine de intristare, cari se poartă din obicei{(, ca semn de un dolii;" solemn, aceste suspine violente ce ies din­ tr'o reepiraţiune întreruptă, nu, nici aceste valuri de lacrimi ce-mi curg din ochi. Toate acestea pot fi păreri 1 .. omul le poate juca şi preţaee ort-cinâ ... dar am, colea ... colea în sufletul 'I1'WU, aceia ce e mat mult de cît părere; Restul nu e de cît podoaba şi masca ipocriziet". ţ Aceasta ne arată că priuţul danez nu şi-a irosit timpul la Universitatea din Witlemberg petrecind �,i florelind, dar citind şi re­ flectind. Dac'am străbate intreaga piesă, am vedea de cîtă bogăţie de cunoştinţt, de ce imaginaţie aprinsă, de ce intuiţie genială, de cîtă putere de simţire, analiză a l�cl'Urilol" oamenilor si a lul insuşt dispune prinţul Danernarciet. De nicăiret mat bine de cit din monoloage şi .diu discuţiile pe cart le are cu Horaţiu nu reiese fondul 11\1 adevărat sufletesc, fiind-că aci ne e dat in in­ timitatea gindurilor şi simtirilor sale. Iil tabloul al II-lea, după ce regele, regina şi curtea părăsesc scena, Hamlet îşI face el singur analiza sufletulut sau: I [551] Hamlet 551 " O! de ce grămada aceasta de pămînt este atît de tare în cit nu se poate muia prin durere, topi şi preface în iorenie de lacrimi 1 ... Sai;'" de ce părintele ceresc a condamnat sinucide­ rea !... O! D-ne ! ... Il-zeule cit îmi par de obositoare şi zadar­ nice tob te plăcerile acestei lums l.: O! Doamne 1.. cît o dispre­ ţuee: şi cît sînt de sătul de [armecele ei ! ... Pentru mine lumea nu e de cît un cîmp necultivat, care produce numai fructe a­ mare şi selbatice! ... Să ajungă lucrurile aci ! ... Abia două luni de cînd e mort. Nu t nici chiar două luni î1nplinite!... Un rege desăvîrşit care pe lîngă acesta era ceia ce e Hyperion pe lîngă un satir! Iubea atît de 'mult pe mama 1nea !... nu lasă măcar vîntul să apropie de ea cu o suflare mai oioleniă, Cer şi pă­ mînt ! ... trebuia oare să-mi aduc aminte? Cum, pasiunea ei pt>.ntru iubitul meu tată părea că creşte din ce în ce mai mult, şi cu toate aceste într'o lună ! ... ntt pot să mă gîndesc !... O! slăbiciune !... numele tău este femeie. Inainte chiar de a se roade încălţămintea cu care a urmat corpul sărman ului meu taiă.: ea... tocmai ea 1 .. , O! D-ne ... o fiinţă brută, lipsită de idei şi de judecată, ar fi ţinttt ma; mult timp doliul !... Să se mărite ea cu unchiul meu, cu 'fratele iaiălut meu, dar care nu samănă cu dînsul, cum eu nu samăn Ctt Hercul; O lună a­ bia!... Inainte chiar de-a dispare roşaţa ochilor produsă de perfidele ei lacrimi!.. Se mărită ? J .. O! criminală grăb'ire 1. .. să zboare cu aşa uşurinţă îlltr'un pat incest!... Această faptă nu e nict bună, nici nu se poate întoarce vre-odată la bine !_ .• /1 Inceputul acestuI monolog: «o! de ce grămada ... etc.; şi pănă la "să ajungă lucrurile aci" ... ni s'ar părea, la prima lec­ tură, că sunt numai concluziile gîndurilor care-I chinuesc de două lunI şi cad sunt expuse, de alt-fel, după dinsele. Ar urma decr cum că firea lut Hamlet, înainte de drama sîngeroasă pe­ trecută la curtea din Elsmor, era alta, ceia ce, de alt- fel, ar reeşi şi din text: Hamlet: Dar spune-mi adevărat, Horaţiu, ce cauză te aduce de la Wittemberg Pl.; Inainte de a ne despărţi de aci, ne deprindeam cu băutura. (Tabloul al Il-lea şi al ·lll-lea). Oare să fi influenţat asupra primei lut nalun, aşa de mull, inllmplarea criminală de la Elsinor, în cît să-I fi modificat pănă [552] 552 State Dragomir şi felul de a gîndi şi a simţi, şi să fi făcut din veselul Hamlet de odinioară pe negurosul cugetator de-acum ? .. S'ar putea ad­ mite acesta ? .. Sunt oamem al (";"U'OI' fire ni se pare că se schimbă cu totul, datorită unor îrnprejurărt cari înflueuţează puternic a­ supra sufletului 101' ; însă trebue ca dinsele să găsească şi un teren pr-ielnic. Intocmai aşa se întîmplă şi cu Hamlet. Nu este de crezut cum că numar jignirea până la crimă a seutimentului său aşa de puternic : iubirea tatălut său, să-I fi modificat atît de adinc sufletul, în ctl să-I ducă pănă la pesimismul: "Pentru mine lumea nu � de cît un cîmp necultivat care produce nu­ mai fructe amare şi sălbalece" şi "O! D-ne cît o âispreţuesc şi cît îm� pare de obositoare şi zădarnice toate plăcerile acesiet lumi", dacă n'ar fi şi prăpastia dintre lumea mintU sale geniale şi lumea reală pe care nenorocirile vieţi) îl fac s'o trăiască şi pe care aşa de bine a cristalizat-o în fraza: "Danemarca e o , închisoare pentru spiritul meu, închisoare unde se găsesc fiere, pivniţi" (Actul al uue«. al IV-lea ş'i al V-lea). Sau acea minte mare care se mal desvoltase inca In stu­ diile filosofice pe cari le făcuse la Wittemherg, nu-l rezultatul absolut numar a modificărilor produse de cauzele externe, dar şi de acele interne. Nu fie-care om pus inlr'aceleaşr împrejurărl ca acele prin care trece Hamlet, ăr fi produs aceleaşt efecte; decI şi fondul sulletulut său, adecă dispoziţiile înnăscute, fireşti, joacă un mare rol în explicarea acestui suflet care ne-apare aşa de complex. Ni se pare că acţiunea în chip Ialal se repetă. Ceia ce se Intimplase cu Hamlet, defunctul rege, se repetă, cu mict modificărr cu tinărul. Hamlet, tatăl, care, dupa Insăşl descriplia pe care-o fac cellalţl curtent era un om in accepţia largă a cu­ vinlulut, cade victima intrigilor şi infamiilor curţit tot pentru că nu se potrivea ca suflet mediulut de \la Elsinor, după cum şi Hamlet, fiul, cade în luptă CIl acelaşi 'mediu. Unul moare otră­ vit ca săi se iee tronul, si acest din dl'mă moare tot otrăvit ca să nu iee tronul. Din cuvintele umbreI reiesă pănă la un punct şi explicarea fondului sufletesc al printulut. Aceiaşi tînguire la tatăl pe care-o auzim la fiul; aceiaşt revoltă În contra eri mer ce se savtrşise : acelaşr strigăt s'aude de sub pămint din lumea cealaltă: răzbunare, care rămîne cu acelaş rezultat ca şi cel [553] Hamlet asămănătol' din lumea aceasta a prinţulur, După cum se vede, era de ajuns o lovitură mult mal puţin severă a soartet de cît cea care-l lovise, pentru ea reactiunea să fi fost, dacă nu aceiaşi, dar cam intr'acea direcţiune tndreptată. Hamlet aşa dar, vine pe lume cu dispoziti! intelectuale mart, cu o simţire nu mal mică, cari calităţI şi le-a mal accentuat, datorită studiilor ce le făcuse. Prima calitate, îndoită cu influenţa educaţiei intelectuale filosofice ne-a dat pe reflexivul Hamlei ; iar simţirea lu1 cea mare, prin nenorocirile ce soarta a arunc-al asupră-I, ne-a redat pe emoţionalul Hamlet. Filosofia baconiană, care nu se mal o­ cupă cu explicarea fenomenelor transcendentale, dar cu acele ce se pot cunoaşte şi cerceta, a avut o enormă influenţă asupra spiritului lut Hamlet, aşa cum ni-l redat de Shakespeare, Aşa dai' pe lîngă nenorocirile ce-l lovesc şi cari-I pregătesc pentru cugelările sale nebuloase, mal avem încă drept pricini şi fondul său sufletesc moştenit, precum şi educaţia sa filosofica, Exclu­ dem dar ideia că o singură cauză explică pesimismul său, * * * Trecînd mal departe cu cercetarea aceslut suflet, vedem răsărind absolut aceiaşi conduită: sentimentul predominant, iu­ birea nemăsurată a tatălu) său, dublat de ordinul umbrei de al răzbuna moartea, pe care inltrzie de a-l executa din pricina irosirit forţelor necesari], în gtndun cari aşa se leagă în mintea-t de altele ce 'nttlneşle în cale, în cît il îndepărtează de la ceia ce şi-a propus ca ţintă. In actul al III-lea, după convorbirea cu umbra, care i-a tntârit convingerea presimţimîntulut SHl: Hamlet. O! sufletul meu ! ... Presimlimintele mele erau dai' adevărate ! ... adevărate ! .. , Unchiul meu ! ... (Tabloul al 1 V-lea). Hamlet ne-apare mal preocupat şi mal trist lnoă de cit la inceput. Ceia ce-l descoperise umbra îl adusese Intr'o stare, în cît, după tnsăşi mărturisirea regelut enict ca interior, nict ca exterior» nu mal seamănă cu Hamlet de altă dată, Nu se mal tngrijia de loc; vecinic ginditor, citind sau reflectînd amal' asu­ pra nenorocirilor soartei sale, cu ordinul şi jurămîntul făcut că are să răzbune moartea talălut său. Toate ironiile, persiflările, purtarea sa stranie, pf;! care el singur o iea poate drept o pt'e- [554] 554 State Dragomir Iăcătorie, dar despre care repetăm că-I o iluzie a personalităţir, sunt ecourile fidele ale maret revolte ce-o resimţia în contra "" celor petrecute. . Aşa dar era adevărat L. Presimţirea adlneulut conştiinţit sale era un adevăr: unchiul său omorîse pe tatăl său ca să-I iea tronul şi soţia. Hotărît să-I răzbune căcf : "Să-mi aduc aminte de tine ? .. o!... da ... da o •• şi din de­ pozitul memoriei mele voi şterge toate maccimile din cărţf.o. toate impresiunile trecutului, pe cari tinereţea şi observaţiunea /' le întipăriseră în ea " le voii#, şterge toate, ca să nu-mi mai a- dur, aminte de cît de ordinul tău, de grozavul tău ordin: răz­ bunarea 1 ... O! femeie fatală 1 ... o! scelerai linquşiior şi blestemat scelerat 1. .. etc ... etc ... (Tabloul al IV-lea)". Cu toate aceste nu face nimic. Mal mult încă, începe a se îndoi despre cele ce-I spusese umbra şi in loc să lucreze ime­ diat, fiind-că această dovadă nu era în de ajuns, el reflectează : "Se poate ca fantoma ce-tţm văzut să fie un spiritin{ernal şi' ca demonul să poată lua forma unei fiinţe iubite. Ştiu eu .... poate că el să abuzewe de slăbiciunea ce are asupra imagina­ ţiunilor ca a mea şi să mă conducă la crimă fără voia-mi .... Imi trebuesc motive mai puternice". (Actul al Ill-lea). Aşa dar prima hotărîre de răzbunare e zdruncinală din pricina lipsel motivelor mal puternice căcî umbra poate fi şi un product al imaginatiet sale aprinse .... Ială-l prin urmare pierdut iarăşt în reflecţiI. Piesa de teatru care se va juc�, In care intercalase şi el cîte-va versuri şi care-avea o asărnănare cu cele ce se petrecuse Ia Elsinor, va fi dovada cea mal puternică, fiind-că : "Am auzit vorbindu-se că oamenii criminaH stîhd la teatru au fost aşa de mişcaţi de arta scenei, în cît la 1n�ment chiar şi-aă mărtu­ risit crima, căc'Z crima deşi nu are lin,bă, odată şi odată tot trebue să se tradeze şi să oorbiască", ( Actul al.Llllea SI.;(3na finală)", După această hotărîre, in loc să se, gindească la acest mij­ loc de răzbunare a morţil talălul său, indignat de cele ce zărea în chip clar că se petrece îl) mintea oamenilor, de conştiinţa criminală a curtenilor, de spionagiul la care era supus, de in­ famiile celor de la putere, se gîndeşte mal degrabă să-şt pună [555] Hamlet 555 capăt vieti) şi consecvent cu firea sa refllexivă, incepe a-şi cîntări în minte motivele contra şi pro morie sua. De la lina a trecut la alta, Ial.ă cum bogatul său organ intelectual a trage in şi r una după alta idet cari fac să întunece ideia princlpală, * * * Singurele fiinţI in cari avea Incredere sărmanul său suflet, erau Horatiu şi Ofelia. Aceasta din urmă însă, pe care-o iubea aşa de mult în cît: "Duioşia a patru-zeci de mii de frati nu se poate moeuru cu nemărginitul amor al lui. Hamlet pentru Oţelia" iI întinează adînc inima cind o surprinde şi pe ea cu o minciună vicleană : Hamlet; (după ce zăreşte ascuns pe Polonius), Unde e tatăl tău? Oţelia. Acasă monsegnore! Hamiei. Aluncl inchideţi-I bine-acolo, ca să nu joace rolul de nebun într'altă parte ele cit la el acasă ! .. , Acum îşI pierde increderea şi 'n Ofelia... şi acum incep irouiile amare cari-I dureau tol atit de mult pe el, cum o în­ durerau pe ea, Reflecţiile amare ce şi le făcea în minte despre purtarea acestei fiinţl: "viziune a uneZ zile încîntătoare" .. ,îl întristează pănă la lacrimt : �Haide,., du-le la mănăstire.; Am auzit iar că-ţi spoeşti (a/a .. , Dumneeeă ti-a dat un obraz şi tu 'îli faci un altul" ... Mat nu-l spune: "De ce mă minti şi tu ? .. Pentru ce atîta fălăruicie şi din parte-lt cind eu imI ard sufletul în para dragostet celet mal marI şi mai sincere ? .. , Astfel lovit din toale părţile, torturat şi chinuit pănă şi de fatărnicia OfelieI în care-şi pusese o parte din increderea vieţiI lUT, chipul purtării sale nu se schimbă nict de-acum inainte, Continuă a reflecta şi a reflecta amal' asupra caracterulut josnic al oamenilor în mijlocul cărora îl aruncase soarta, Ast-fel in scena de la teatru unde urma să se facă dovada evidentă a celor ce se petrecuse şi de care vorbise şi umbra, conform premisei «că oarnenil criminali stind la teatru şi-au dat pe faţă faptele», în aşteptarea momenlulul cînd se anunţă ve­ nirea curţiI, găseşte timp să dea acea admirabilă lecţie acto­ rilor, despre cari, de alt-fel, are-o părere defavorabilă: «Mal bine al primi, să ar după moarte, un epitaf răutăcios la căpălăiu, de [556] 556 State Dragornir cît să intri tn gura lor pe cit timp eştI In viaţă», să pierde În fie-care minut ca şi 'n scena cu actori! (actul al III-lea) în re­ flecţiunt amare, urmind de altfel caracterulut aşa de bine păs­ trat de autor. Zeflerniseşte cu nuanţe de ameninţărt pe rege : Regele. Cum se mal află iubitul nostru Hamlet? .. Hamlet. Mă hrănesc cu aerul şi cu speranţele. Nu-ţt poţf hrăni tol astfel clapon iI d-tale ? ... (3 pol lUI Polonius) Hamlet. Am auzit c'aI jucat şi O-ta, odată, pe scenă, cînd erat la Universitate!. .. Polonius. Da, şi aveam reputaţie de' un bun actor. Hamlet. Şi ce ro] al jucat? .. Polonius. Pe Cesar. Mă omora Brutus. Hamlet. Ce brut a fosl Brutus să omoare un asemenea viţel! etc. etc. * * Oare toate aceste părerr. pe cari sub forma aceasta le ex­ pune în plină curte, nu-s întocmaI aceleaşI pe cari le are despre dlnşiI atunct cind îl găsim reflectînd cu el tnsuşt : «Ce supărătorî mal sunt şi bătrtnii aceştia nebunt ?» Nu mal are putere să for­ ţeze nota, ca să mal prefacă pe nebunul, după cum iI spune lUI Horatiu : "Trebue să-mi reiau rolul", căcI numar prezenţa curţir, obiectul resentimentelor sale îl fac să-şi iasă din fire şi să uite a mal ţinea în samă purtarea ce trebue s'o aibă. Nerăbdarea ce are de-a i se face dovada, dispretul adînc ce-l are pentru toţI viclenil şi şpionit ourţit, ma neţărmurită în contra regeluI, il pun intr'o stare de surescitare cari fac să-I zbucniască intreaga revoltă. Pentru a atribui lut Hamlet o asemenea putere de stă­ pînire, al' trebui să-I presupunem o putere de acţiune imediată a tuturor hotărîri lor ce le iea. Al' treb�i ca, de îndată ce i se face dovada, după scena de la teatru, s�-l vedem Iuindu-şr spada şi străpungtnd pe rege; în loc de-aceasta lnsă : "Ast-fel merge lumea unchiule, pe cînd unU dorm, cil{ii oeqheaeă. Astfel 'merge , I lumea" -Regele pleacă liniştit sub această ameninţare. Chiar a- tunet cînd sufletu-l e în cea mal mare furtună, purtarea nu i se schimbă, de cît numat atuncI cînd emoţiunea îl copleşeşte vasla-I minte dedată a reflecta în 01'1 si care moment. Dacă într'adevăr , I să preface nebun pentru a-şr răzbuna pe tatăl său, de ce nu-l [557] Hamlet 557 omoară acum pe rege, mal cu seamă că toţI curtenii fiind în­ credinţaţI că nu-t în toate minţile, ar fi avut o mal mică răs­ pundere. Aceasta o ştiea el, Incă un argument deci în sprijinul afirmaţiunit noastre că şi el chiar se înşală pe dînsul, cînd crede că se preface. De-altmintrelea, despre aceasta am mal vorbit. Trecem mal departe să vedem, dacă acest chip constant pin 'acum de-a se pierde în reflecţiunt şi analize sufleteştt . asupra In! şi asupra celor dimprejur, e tot acelaş şi' de acum inainte. Imediat după scena de la teatru,' curtenii Guildenstern şi Rosencrantz, trimişr de regina, au următoarea conversaţie cu Hamlet: Guild. Principe, permiteţi-rut să vă spun un cuvint? Hamlet. O istoric întreagă dacă vret, Guild. Regele ... Hamlet. 1 s'a Intimplat ceva? Guild; Nu ... dar e singur in apartamentul său şi e foarte turburat. Hamlet. 1 s'a urcat vinul la cap? Guild. Nu segnore ... ci mînia. De altă parte Regina care s'a întristat foarte mult ne trimite la voI. Hamlet. Bine-att venit. Roeeneranie. Şi iată ce-a zis: că conduita voastră o umple de surprindere şi de mirare. Hamlet. O! minunat fiu care poate minuna astfel pe mama lUT, Şi .ri'a mal spus nimic alt-ceva? Rosencranie. Signore, mă iubea-It odinioară ?1!.. Hamlet. Şi te iubesc şi acum ... ţi-o .jur. Rosencronie. Signore ?. Care e cauza ce turbură aălfel spi­ ritul vostru? Dacă ascundeţi supărările de amicii voştri, e Q o probă că nu vreţI singur să Vă faceţI bine. Hamlet. N'am noroc! Iiosencranie. Cum se poate 'r .. VOI care veţl urma la tronul Danemarcit ? Hamlet. Da, dat' pănă cînd creşte iarba .... (trece un muzi� cani (',U un flaut) El flautist, vino 'ncoa, (iea flautul). Pentru ce vă învîrtiţi astfet împrejurul meu, ca şi cum a-ţi voi să-ml fn" ţindeţt o curşq,? [558] 558 State Dragomir \ Guiidensiern: A ! signore ! Dacă am prea multă îndrăzneală făcindu-mt datoria, asta e numar din iubirea ce vă păstrez. Hamlet. Nu te 'nteleg bine ... (U dă flautul) Te rog cîntă puţin cu flautul acesta, Guild. Nu pot signore. Hamlet. Te rog. Guild. Vă jur că nu pot să cînt. Hamlet. Te conjur. Guild. Nu ştiu nict cum se ţine în mînă. Hamlet. Cu toate astea, e tot aşa de uşor ca şi minciuna. Iată, pur degetele de-asupra acestor găurr, sufli pe-aceasta şi al să vezt ce melodie al să scoţI... priveşte ... astfel... Gullâ. Dar nu pot scoate nict o armonie, nu cunosc ada aceasta. Hamlet, Ei bine! Vezi ce fiinţă de nimic ar vrea să [ac; din mine ?. Ai vrea sa cînţi fU mine, cum îli place, să cunoşti secretele inimei mele; ai voi să tnă sondeet ca pe-un instrument, şi iată pe-acest instrument nu-l poţi face să vorbească. Ce fel? .. Orezi că e mal uşor să cînţi cu mine de cît cu lemnul acesui? Haida de!. .. PoţI să vezt în mine ort-ce instrument veI vrea, poţf să mă tntorct în toate parţi le, nu ve! auzi nimic de la mine. (cătră Polonius) D-nul fie tu tine! Polonius. Signore, regina doreşte să-tl vorbească tndata, Hamlet. Vezr colo norul acela care seamănă cuo cămilă? Polonius. Intr'adevăr seamănă; are tocmat forma de cămilă. Hamlet. Mie·m'1 pare că, samănă cu un corb. Polonius. Da, aşa e. E negru. ca un corb. Hamlet. Sau şi mal bine cu d, balenă. Polonius. Curat balenă. Hamlet. Mă duc la mama mea {aparte) Or să mă 'nebu- \ nească cu de8ăvîrşire oamenii aceştiq... (lui Polonius) Mă duc indată .: Polonius. Merg să i-o spun. Iată întru cît priveşte puterea sa de a gîei ce se petrece în mintea oamenilor, -şi cum se Inspăirrilntă în adîncul spiritulul său «OI' să mă 'nebunească eu desăvîrşire oamenir aceştia» de falşitatea şi prefăcătoria de caracter a �lediulul în care trăia. [559] Hamlet 559 Acum iată cum să analizează pe el singur, imediat ce Po­ lonius să duce cu rezultatul la regina: Hamlet. «Indată e uşor de zis. (către curtens) Lăsaţi-mă singur, vă rog. Iată timpul cel mal devotat noptit, ctndse comit negrele crime. Iată oara cînd mormintele se deschid şi cînd in , Iernul suflă venin asupra lumiI. Mă duc la mama mea... O! inimă, nu-tt perde bunătatea ta naturală, nu lăsa să intre in sinul meu hotărît inima lUI Neron. Să fiu crud, dat' nu denaturat. In cuvintele mele să fie pumnale, dar nicl unul in minti. Limba mea să tune hotărîrea sufletului meu, însă [ără ca voinţa mea să o execu te». - (esă), Spune singur c'are să facă numar ceia ce-l în stare: să vorbească, să-şI sature dorul de răzbunare numar cu arma cea mal ci vilizată. EI se cunoştea perfect de bine. Ştiea că trebue să se răzbune ali fel, şi '11 acelaş timp ştie a că nu poate. Această tărăgănare în acţiune se observă, de-acum înainte in tot decursul pieser, afară numar de momentele, unde emoţiu­ nea îl copleseste Inteligenţa. Aşa, de pildă, în scena cu mama moment, pe care deja l'am mal analizat încă odată, puţin mal sus. Citez textul, fiind-că ne vine în ajutorul concluziunit asupra ca ractei-isl icer sale: Hamlet. Et bine, mamă, ce mai este? Regina. Hamlet, al insultat grav pe tatăl tău! Hamlet. Mamă, al insultat grav pe tatăl meu! Regina. Haide'mi răspunzi ca un nesocotit! Hamlel, Hnide'mr vorbeşti ca o criminală! Regina. Ce 'nsemnează Hamlet? Hamlet. Ce 'nsemnează mamă? Regina. Al uitat cine sunt? Hamlet. Nu! pe toţI D-zeiI că nu! eşl) regina măritată cu fratele bărbatulut Il-tale şi tot de odată mama mea ... n'a� ma� fi fost. Regina. Dacă e astfel voiu chema pe cineva care va putea să-ţi vorbească. Hamlet. Haide ... haide! sezî colea si riu te veî misca de- . . . aei, nu vei eşi de-aci pănă cînd mal lntăl nu-ţi voiu pune îna- intea ochilor o oglindă prin care să-ţI poţI străvedea intref!u� Ctqînr, al su(letuJ, tău mi�erabil, [560] 560 State Dragomir Regina. Ce vret să [acs ? Vre?: să 1nă asasineei P .. ajulor l. ajutor ! ... Polonius. (după tapiserie) Ajutor ... ajutor! Hamlet. Ce este? .. Un şoarece? .. (loveşte cu spada în ia­ piserie) E mort ... e mort... mă prind ca a murit !.. Regina. Oh 1.. ce al făcul ? , Hamlet. Nu ştiu nimic ... E regele ?. (Tabloul al X-lea scena a Ha). Cînd emoţiunea i-a copleşit raţiunea, a săvîrşit un fapt, a dat cu spada în tapiserie, de din dosul căreia, s'aude un zgomot, un strigăt de ajutor pe care-I iea drept a regelui. Aces] mani­ fest e constant firiI sale, în toate împrejurările. Acelaş lucru se petrece in scena duelului. In ceia ce priveşte observaţia pe care-am făcut-o asupra felulut său de a fi din PUDCt de vedere intelectual ea rămîne, de-asemenea aceiasi, ca pănă acuma, reflectează şi continuă a re­ flecta asupra chipulul cum îl impresionează lucrurile, oameniI şi natura. După ce sca pă din cursa pe care i-o întinde regele, care-I trimite în Englitera numar să poată scăpa de acel ce-r amintia vecinic, prin prezenţa IUf, crima îngrozitoare ce Săvîrşise, pur­ tarea sa rămîne aceiaşi. Rătăceşte prin euloarile palatului sau chiar In afară de palat, în tovărăşia similulut său sufletesc, 110- raţiu, căruia il tncredinţează toate impresiile, toate secretele, toale ascunsurile sufletului său. Din conversaţiile pe cari le 'are cu acest camarad al său de scoală, ne reiese încă si mal bine firea sa intelectuală, fire . .. '\ care de altfel rămîne aceiaşt : analislă şi reflexi vă. In scena de la mormînt de pildă: Groparul (cîntă) . .\, şi că fără cununie, viaţă b�nă nu se poate .... Hamlet. Ce fel 7 .. nenorocitul acesta n'are ni01-0 conştiintă de ce face ? .. Cîntă pe cînd sapă o groapă. (groparul arun� ă un craniu). I Horaţiu. Ce vreţt ? Obiceiul l'a familiarizat cu meseria lut şi l'a făaut nepăsător l [561] Hamlet 561 Hamlet. E adevărat! .. Mîna care lucrează puţin are pipăilul mal delicat Groparul. (cîntă) . Unde nu mal ştiu eu singur. de-am mal fost printre cel vit. Hamlet. Craniul acesta a avut odată o limbă cu care putea să cinte. Cum îşI bale joc de el necioplitul acesta. Tot aşa s'ar. purta şi cu craniul lur Cain care-a comis înlăiul omor. Acesta al' putea să fie capul vre-unu! ministru, şi grosolannl acesta il aruncă cu alila obrăznicie; poate că a fost al unul om, cara'n orgoliul săli se credea capabil să 'nşele şi pe Dumnezeu. Nu e oare cu putinţă? etc. etc. apot, despre Yorik, nebunul regelut : Groparul .. . . uite. alt craniu ... Hamlet. Al cui e? Groparul. O! al celut mal ciudat om! gbir('�le! .. Hamlet. Ştiu eu ... Groparul. Mare blestemat era în viaţă. Intr'o zi mi-a tur­ ual în cap o sticlă de vin de Rin. Craniul acesta pc care-I vezi aci, este al lui Yorik, nebunul regelut. Hamlet. Craniul acesta ? .. Groparni: Chiar aşa. Hamlet. Să-I văd. (îl ea). Sărrnane Yorik ' L'am cunoscut Horatiu, era un om glumeţ peste măsură .... de ctle-ort nu m'a purtat În braţele lUI şi acum ce ingrozitor e la vedere! Aei au fost buzele lut pe carI le-am sărutat de a­ tîtea 01'1. Sărmane Yoric l, Uode sînt acum cuvintele tale dră­ gălaşe ? .. Unde sint nebuniile, ctnlecile tale, prezenţa ta de spi­ rit a căreia veselie făcea să rîdă tu hohote pe toţI mesenit. Nu mal poţI acum nict să rtzt de mita figură ee al; nu mal al uiot obraz, nicl gură. Du-te acum de te aşează, Ia tualeta vre-unei cohete; spune-t că în zadar îŞI spoeşle faţa de un deget gro­ sime, fiind-că trebue odată să ajunga la această transformare graţioasă. Spune-i-o şi fă-o să rîdă. Horatiu, spune-mt, te rog, un lucru. Horaţiu. Ce signore? Hamlet. Crezi tu că Alexandru cel Mare a avut tot figura aceasta sub pămlnt ? [562] State Dragomir Horaţin. o cred signore. Hamlet. Cum? şi mirosul ăsta de cadavru ... O! o!... Horaţiu, Acolaş printe. Hamlet, La cîte urnilirt nil ne scoboară moartea Horaliu. Imaginaţia nu poate' să urrnăriască cenuşa augustă a lUI Ale­ xaudru pănă la aceia de a o găsi servind de astupăloare la un buloiu ? Horaţiu. Ar fi să irnpingeţr prea departe cugetarile noa­ stre lugubra ..... Hamlet. Nu, nu, nict de cum..., AI putea, fără să ,exage­ rezl nimic să conduct aci pe Alexandru cel Mare. Putem zice: Alexandru muri, Alexandru fu Ingropat, Ale­ xandru se făcu din nou lărtnă, ţăt'ina e pămînt, din pămînt se face humă şi pentru ce această humă formată în parte din ţă­ rîna lul Alexandru, nu s'ar putea găsi astupmd un butoiu care curge, (s'aude un marş funebru} .... etc. etc ... Tot aşa în scena finală, numită în termem teatralr scena duelulut. Autorul pănă la ultimele cuvinte ce i le pune în gură i-a păstrat caracterul, care cuprinde toate calităţile şi defectele . ernoţionalilor şi intelectualilor. Hamlet, deci după cum i-am ca­ racterizat mal sus, face P:1I'to din sfera notiunir acestuI fel de caractere. Din cele ce es din text e un om cu o inteligenţă va­ stă şi În raport direct cu dînsa cu o simţire nu mal miră, pus într'un mediu de intrigantr, viclenl şi calornniatorr, care-I fac să-I cadă pe cap o sumă de nenorociri. Hamlet. Horaţiu primeşte vieata Incă pentru cît-va timp pentru a povesti tuturor nenorocirile mele. (scena finală). Din pricina prea maret desvollărj a acestor două facullă tI nu are voinţă, în înţelesul psihologic al cuvintulut. Cu alle cu­ vinte, Hamlet e un tip emoţional reflexiv pe punctul de a-şI perde cumpătul sufletesc. \ Shaskespeare nu-l desminle un ',minut acest chip de a fi al sufletulul eroulur său. \ Aceasta întru cît priveşte sunetul. * * * Acum se vedem Întru cît priveşte fizicul şi felul Să11 de a se manifesta prin vorbă, �est, mişcare' şi expresie. Shakespeare, [563] 'Hamlet . 5(j3 nu lasă nume intunecat; el ne reda cele mal miel amănunţiunt, Vom vedea imediat. Mal tntăt o să căutăm a-'i determina fizionomia. E o a­ xioma aproape, observaţia generică a influenţi! climet asupra ti­ purilor. In spre Nord abundă blonzit, şi cum Hamlet e danez, n'ar mal trebui să stăm la îndoială, de a ni-l inchipui par'că, in întregime, dacă ţinem seamă de ee spune el tnsuşr, în pri­ vinţa sa, din punct de vedere a configuraţiei generale fizice, fă­ cind o comparaţie: "Să se mărite ea, cu unchiul meu, cu fra­ tele tatălui 1neu, dar care nu seamănă cu dînsul, cum eu nu samăn cu Hercui", Vorbeşte foarte frumos, căci lot Shakes­ peare ne spune despre dinsul: Polonius. Signore l. Aceasta, in adevăr, va să zică a' de­ clama bine, accent, adevăr, glas, nimic nu lipseşte. (Scena C li actorit). Geslul H ie cumpatat căcl : «Nu da astfel cu mînile în toale părţile; toate mişcările să fie cumpătate». (Lecţie către actori). Privirea care-I oglinda gîndurilor, e în genel al melaucolică, tristă conform slărit sufleteşu predominante . . Aceste cuno ştintt scoase din text sint de ajuns, pentru ca o imaginaţie artistică să poată evoca sufleteşte şi fiziceşte, pe Hamlet, aşa cum ni-l redă Shakespeare. Cînd e ,vol'ba de interpelarea sa artistică, Shakespeare nu lasă nimic întunecat, mal cu seamă el tnsuşr, fiind actor, ştiea ce făcuse cînd a Încredinţat inlrepretarea acestui rol lUI Bur­ badge, primul inlerpet al tuturor eroilor din piesele sale de că­ pitenie: Hamlet, Mach-tu, Othello, Romeo etc. elco Dacă al' fi fost compatibil eu firea unui actor care joacă la teatru aşa nu­ miţit troisierne role, cu vocea aspră, cu gestul incordat, cu pri­ virea vicleană, cad le ajung cu vremea o il doua natură, trupa din care făcea parte şi Burbadge şi Shakespeare, trebuia sit po­ seadă în sinul el un asemenea actor. Ca concluzie putem spune că nu-l adevărată aserţiuuea a­ celora cad sustin ca Hamlet n'are un caracter hotărît si că se . . poate interpreta într'o mulţime de felurr, Shakespeare, după e\lITI reiesă din text, din contra ni l'a analizat aşa de bine în [564] cele mal miel amănunţimr sufleteştr şi trupeşti în cît nu mal rămîne nici o indoială în privinţa aceasta, nict asupra chipulur cum se manifestă. Pentru aceasta însă, se cere oare-care pă­ trundere şi mal multă atenţie in judecarea sa. In chip super­ ficial, dintr'o citire sau de la un spectacol numar, natural că nu o să ne putem da seamă In chip sigur despre acest om, care, prin organizaţia sa' sufletească e fundamental deosebit de a.cel în. sinul cărora l'a aruncat soarta. �i i 564 State Dragomir ! I \ \ \ [565] DARI DE SAMA Elvira, tragedie in 5 acte de Riria Bucureşti, Gobl, ttn vol. de 117 pag. De curînd o operă nouă, de o netăgăduită valoare, a îm­ bogăţit literatura noastră dramatică. Devenită de odată ce­ lebră, D-na Corali a Gatoski, care se ascunde sub ,pseudonimul Rtria, după numeroasele-t producţiunI poetice publicate in re­ vista Arhiva, a dat la iveală tragedia «El vira» confirmiudu-şl astfel definitiv talentul dramatic, ce reiesă din toate scrierile sale, talent incurajat şi dat la lumină de Dl. Xenopol-vcare prin aceasta şi-a cîştigat încă un titlu la recunoştinta ţăriI. Să facem înlăî cunoştinţă cu cuprinsul dramet, şi să arătăm tot odată modul de a se rosti al autoarel, cum se deosebeşte de al tuturor celorlalţt autorI drama tieI rominI. Din această cauză, intenţionat, voin introduce cît mal multe citaţiunt în expunerea cuprinsuluî tragediet. 1. Eroina piesel, Elvira Tudor, rămasă de copilă, orfană de părinlt, e crescută de unchiul ."M, proprietarul NeculaI Dinu-în casa căruia se petrece acţiunea. Două mart suferintt apasă greu sufletul Elviret : aceia de a fi lipsită de mingăierele mamei sale, pe care n'o poate uita niol un moment, şi aceia totaşa de grea de a fi departe de acel ce intrupează pentru ea idealul de om şi hărbăt-vde vărul el Alexandru Valerian, care acum de trfl [566] 566 Uărt de samă am nu s'a mal întors de la Paris, unde-şi face studiile academice Dar nimene alta de cît JJ1ărio ara , o copilă de suflet, sora de lapte a ElvireI, nu cunoaşte această taină a inimet sale. Ea tră­ eşte închisă în sine, luptrndu-se �11 simţirea şi cu gîndurile, pre­ ferind ca «mal curind să piară ort-ce glas al simtire], de clt să afle dînsul că zac în grea robire-r, în umbra ne 'ncălzilă de raza fericirel>, Şi la gîndul că el poate să revie «un Don Juan frizat, cu inima pustie, cu suflelu 'nghetat», la gindul că el nu-şr va mal aminti «copilâriarlragă, în care făceau planun pentru o viaţă "ntreagă> nu se poate opri de a găsi lipsit de mîngăere un traiu în care «ciopleşte mereu simţirea cu a gtndulut părere» şi "schilodeşle iubirea, schimbînd-o în durere". Dar durerea nu se preface la ea în desnădejdţ) şi revoltă, ci, mărginindu-se a constata, cu resignare fiO'talistă, cum «calea vid\iI menil ă-I pen­ tru unit să fie în dnren s=-se devotează cu totul unchiulut său, căruia îl oferă iubirea. filială de care pare a fi lipsit din partea fiiceI sale Elena. Din această cauză, Neculat Dinu (o consideră ca pe fiica sa şi, în momentele cînd Elena îşI dă pe faţă firea el capritioasă şi îndărătnică, el nu se poate opri de a-şi arăta părerea de rău că cerul nu i-a dat la bătrîneţă un înger ca Elvira, care să-I mingăe ultimii ant. Elena este însă copilul răsfăţat al mamei el, Maria Dinu, şi este foarte iubită de Elvira, care ri vneşte doar nu­ mat . Şi cind Elvira gă­ seşte că «ar fi o 'deslegare în viaţa omenească» dacă ar simţi si iubi ca dînsul «acel ce la olaltă menitJ sînt să trăiascăv-e el . . nu întîrzie a-I împărtăşi dragostea sa, precum şi gîndul de a o face' părtaşa vieţit sale. Asta însă nu-l de loc pe placul Luciet, toasta amantă a lut Alexandru, pe cind era la Paris. Ea caută prilejul de a se afla singură cu Alexandru, spre a-l aminti unele Iucrun cart UU-) mal dau dreptul să facă asemenea pas. Să se cetească în numărul precedent al Arhive! (9 -10) admirabila scenă, de o energie şi o putere ueasărnănată, ce se petrece la sfirsitul actulut, între Lucia şi Alexandru; căcl pen­ lru neasemanataet frumuseţă, ar trebui s'o reproducem întreagă. Lucia, rămăntnd singură, frămîntă în mintea-t chipul cum să-şt răzbune. Şi dacă glasul conştiintet îl arată că Elvira e ne­ vinovată şi că va face o faptă rea pedepsind-o, ea are puterea de a tnăbuşi acest glas: «Dat' pier acum în mine; ţi-al împlinit tu slujba, în inima 'ncercată cind al adus mustrărr.i..; Acel ce suferinta atît de greu apasă în ale tale mreje pe suflet nu-l mar lasă .... » Uşor Îi este Luciet să 'ntoarcă privirile Elener de la Di­ mopol spre Alexandru, cel «cu ocht bisericoşl> , şi s'o facă a crede În iubirea acestuia pentru dinsa. Şi pentru ca Elvira să nu-l fie o piedică, în indeplinirea planulut său : şi pentru că răz- [568] 568 Uărl de samă bunarea-i să fie mal grozavă-vea face Iocmar din Elvira instru­ mentul răzbunărit, arătînd- acesteia, că Elena se simte atrasă spre Alexandru şi că părinţi! el de mult nutresc speranta de a-I însoţi. Cu clar-vederea aproape instinctivă re o alt fiinţele mes­ chine cînd VOI' să se slujască de un suflet nobil, pentru înde­ plinirea scopurilor 101', Lucia nu greşi se, prevazind că Elvira se va jertfi mal degrabă de cît să făptuiască un act de nerecu­ noştinţă. In lupta suflelească dintre iubirea pentru Alexandru şi ceea ce ea numia datoria, aceasta din urmă invinge: «Plăti-voiu datoria, căct trebur s'o plătesc..., Ce scump însă mă costă !. ... O! dragt a mele visurr, prefaceţi-vă 'n dejmă, căci vOI suntett moneda cu care-am să răscumpăr aceia ce am primit. Dat' vOI lăsaţt săracă viaţa-nu chinuită, ce-o clipă deşteptase din negrul intuneric o fragedă iubire. Din somn trezise dînsa puterile sim­ ţirei ce-atlt de adînc dormiaă.i... Spre tine plec aZI fruntea ..... Prin magica-tr lumină, zărit măcar o clipă lucind în neagra noapte nespusele vedenii a celor ce iubesc. Cind ele acum se sting; cind singură-aruncat-am a renuntărit umbră pe dragt razele lot', fără de stinjinire eu astăzt pot să mor; căcI gîndul nefiinţei e singurul meu dor l> Dar renuntind la Alexandru, Elvira nu vrea să-I ştie pe a­ cesta nefericit. De aceia caută a insufla EleneI o iubire CUI'aU't pentru iubitu-I jertfit, Indemnind-o să «desrădăciueze Ierburile ne­ folositoare şi să samene pe acele ce pot să sădiască fericirea>, căct «leşărtăeiunea este şi n;-va o povară ce'nctntă o minulă simţirea 'n rătăcire, dat' dînsa nu trăeşte mal mu\tca valul care se urcă la 'nălţime spre- a se zdrobi mal greu>. \ «O lume de t�t �O�ă �e :n\ăţişează ţie. Se sfarmă aZI gă­ oacea şi crisalida 'nvie; prinzînd \Cl1 aripl dorurt de abia inchi­ puile, zbura-va spre a simţiri! poenu mindre 'nflorite>. * * * Indată ce Elvira rămîne singură, şi-şt judecă fapta măreaţă ce a savtrşit, dînd EleneI ,(pe dragul sell iubib> şi tot odat:1 «a sufleluluI chee să afle 'n adincimea-! a dragosteI sdntee spl'e· a-I face fericit», nu se poate opd I de a striga; "Primeşte o! [569] Dărt de samă Doamne, jertfa celuI. ma.I. mare dar ce-o inimă-omeneascd a pus pe-al tău a,ltar fII ACum de-abea vede Lucia că a devenit realitate, prin mij­ locirea Elviret, iubirea trecătoare ce incercase a insufla Elenet pentru Alexandru. Ne mal putind răbda, şi nădăjduind poate n mal îndrepta lucrurile în folosul Săli, se dă pe faţă: "Lucia- Să-I U11ntu1 de iubirea ce al vărsat în gtndu-i, că­ rarea 'o spre Elena deschis-am pentru el; căcl de era nevoie iubirea- ţI blăstămată, apot ştiam oă-Elena-t un trup ne 'nsufleţit pe care cu 'nlesnire puteam s'o fac a crede că nu sunt adevă­ !'UrI aceea ce socoale, şi-astfel, zmuls de la tine şi despărţit de dînsa, cu braţele întinse pe mine mă găsia .. " şi tu te facI, satano acum invatatoare de dragoste visata in creru-ţi zmintit ? Elvira. O lasă-mă a crede, spre cinstea omenirir, că tu nu eştt femee, ci numar întruparea răulul pe pămînt . Lueio ..... Tu nu şW ce-I iubirea acea adevărată aşa cum o ştiu eu ... Tu visătoare mare, in gindul t.ăU de fată, de chipul luI cel mîndru te-al fost tndrăgostit. Dar m'am gtndit că viata mal are pentru tine vr'o dulce deslegate în mart tainele et., .. Mie nu-rnt mal luceşte un viilor senin; lipsit de-a lur iubire avea-voi o. numar chin .... Elvira (înduioşată). De ce cu-aceste vorbe pline de desnă­ dejde, n'ar venit inainte spre a-nu cuvînta deschis ceia ce-ml spui acuma; căcl poate prinsă .'0 mila, eu ce n'aşleptam roze să calce paşit met, ţi-aş fi jertfit iubirea ce, s'aripa in mine, cind ea trăise-ati la in sullelu-ţt aprins ? .. Dar cum se poate oare astă simţire mare care ridică omul spre cel ce l'a creat, să sa. mene în line puterea tnşălărit şi-aşa multe urgil ? ... , .... . . . . . . . . . . . Destul să-ţl fie o viaţă ce-arsecerat In floare. De atîta răutate inima nu le doare? Distruge 'o tine ura ce­ amar a răsărit, ca să nu pling! prea iute mal mulţt cum n'ar dorit. ... Elena nu mal este copila ce credeal, Sitntirea-� din Aprilie azl a trecut in Malll * * It Cu această scenă se mrntue al treilea act al tragedieI. Actul al patrulea se petrece In cimitir, unde se duce Elvira sa-şI 6 [570] 570 Dări de sa mă reverse la mormîntul mamei el, durerea ce o iuăbuşeşle : «L'am dăruit chiar aslăzr pe mult iubitul rneu.; dar cut să dau ('u oare părerile de rău ? Şi onre e cu cale şi oare se cuvine aceea ce-am facul, pentru o datorie să-nu calc sufletul meu? ..... CÎnd pot fi fericită să suf .. tr dor şi jale P» Duţ.ă Ull moment Însă îşi revine În fire şi exclamă cu putere : ,,41" fi o mişelie ca 81-m'l reiaii cuvîntul şi nu /lŞ 1wI1 fi demnă ca să mal calc pămîntul! fii Indată însă după ce pare a se fi întărit in suferirea soarl.et ne­ miloase, e din nou supusă uriel grele ispile. Alexandi u cani fusese surprins de lipsa Elviret, precum şi de planurile de că­ sătorie ale Elenei pe tare le aflase, caută pe Elvira şi o găseşte noaptea în cimitir. Acum trebuie să facă ea o ultimă sfortare , ' şi să caute a convinge pe Alexandru, că datoria o sileşte să facă loc EleneI. Ea recurge la toate mijloacele spre a convinge pe Alexandru, Acesta îf răspunde că nu pricepe o astfel de da­ torie şi-r propune să, plete trnureună în lume, sau să moară cu dinsul. Etoira se hotărăşte la un mijloc desperat. «(Frtngtndu-şt mtnele face cill-va paşt inapoi, arătînd o grozavă sforţare su­ fletească ; luind apolo figură rece se intoarce spre el). Nu! nu! Alexandra ort-ctt al incerca, voinţa mea din urmă n'o pot tn­ dupleca, (Hal' tremurînd şi cu o voce zdrobită), .. Şi uite! Ale­ xandre ... vezt lu, .. aşa e ornul.; şi poate azI cu mine săşl faca voia Domnul; căct trebue să-ţI' spun ţie". că nu te ma� iubesc .. "că eu iubesc pe allul.. .. uitasem sa-It rostesc " , Alexandru care nu înţelese jocul Elvirit si :-;e mira de slă­ ruintele el de a se îndepărta de el «(Hetragtndu-se de ea îngro­ zit". după o lungă pauză), Prea multe vorbe goale tu al meşte­ şugit! Ca să încpp' cu-aceasta tu a,l fi trvhuil : iar mie imi vine­ acuma ca ZI'U. să rld de mine, cu ;ţJc'bipuil'j mărete eă �Hn păşit spr'e l.illfl, şi azi ('U 'nlreg Ilespreţul ţi uiCl fal'e·o Illîndră haina, ca ';Ilth·lul tău rwgru .:ă nu mal .:tpa\ 'n taină. O da! lu al drep­ talp! E!,"lIa c'pa Il' b'lIl:'l va fi poatp-o .. "oţit' mal dt-'1I111ă şi mal bllnă. cip C'ÎI .i ipfvrilă ('p, IUlll�'a 'lIgl,,'lIlIlIi'hiaZă cu vorbI" c� din iadul'l de .:iglll' că vlIIl'ază; ia!' IIIHl'pa el lubÎl'e nu trece nieI dc.-amiflză!.,. La I'pvpdpl'e! .:iglll' I-'U �falll·ţl alll ;;;'UI'IIIPZ, iar I�alpa ta .. Ipa"" III'" bllll,) ţi () CII'PZ; ea,,] ţi-am viiZIII "rpdinţa ! [571] 0,'\1'1 de samă 571 Eloira Q Doamne, tind menit-al ca să mă laşt in lume lipsită de ortce cîrmă şi Iăr' de ajutor, la ce al pus in mine un suflet arzător P? Val tolul mă loveşte, val lotul mă apasă, scutire nu-mr fu dală măcar pvnlru despreţ» !! Scena se termină cu pierderea cunoşlinţeî din partea Elvirit. * * * De acum desnodăminlul se apropie cu paşl repezt, El se întîmplă locmar in ziua nuuţer lut Alexandru cu Elena. Pe cînd cetlalţt se pregatesc ca să Insoliască pe Elena la cununie, Elvira apare' palidă şi descompusă, avind in frunte o viţă de păr alb, In această stare o găseşte Elena care vine să-I mulţumească pentru fericirea el prezentă ce în realitate ElvireI se datoreşte, Rămîne însă foarte surprinsă tind o vede aşa fără viaţă. Elvirn Işl adună atunci toate puterile spre a-I spune ruga din urmă : «Cind stind lîngă-Alexandru în trecătoare oră, veI aminti vre-odată d'aceea ce ţI fu soră, de-l ver vedea pe dînsul căltnd �pre tine rău. să-I desvăleştt o taină a sufletulnt meu; să-I spul că a mele gtndurt nu fură ipocrite, căcr ipocritullt'age foloase nescutile şi nu-şt închina viaţa fiinlolor iubite>, • , , .. , Elena a inţeles deodată sacrificiul facut de Elvira, eCe are dînsa Doamne, pacrcă ar vrea să moară!... O asta ar fi nele­ giuire amară .. , Nobleţa sufletească impune datorie [cu putere); dar asta nu se poate şi nict n'are să fie h Şi 'n adevăr nu stă o clipă la îndoială ca să strice o însoţire întemeiată pe aşa ne­ ligiuire şi să readucă lucrurile la starea de mal inainte, scoţînd din deget inelul lu) Alexandru spre n·1 pune în degetul ElvireI. Dat' e1'3 prea tîrziu. Dacă s'a holărit Elvira să-şt descarce sufletul inainte de săvîrşirea cununier, cauza e că simlia acum agonia apropiindu-se, In zădar au scos- o la aei'; în zădar îl a­ rută Elena că Alexandru e llngă dînsa şi că va fi deacum al el, al Elviret pentru totdeauna; In zădar se roagă lul Dumne­ zeu să-I redea viaţa, ecăct pare că s'ar stinge chiar razele din soare cind ea al' dispărea l», Zadarnice sint toate, căd Elvira nu-şI revine în simţirI de cît un moment, pentm a pune mIna EleneI tu a luI Alexandl'u, spllnÎndu-Ie: <>:iubind nu mă uitnţh şi pentru a adormi apoI de somnul cel vecInic. Inlt"aceiaşI clipă, luI Alexandru care asistase mut de du- [572] 572 Dărt de samă rere şi' căinţă la această scenă, j se opresc deodată bătăil� ini­ mal şi cade mort lîngă patul Elvieil. Lucia, care venise să lee parte la 'nunta Elviret, văzînd cele două morţi provocate de dînsa, zmulge un revolver din o panoplie şi-şt face singură samă. Acesta e desnodămtntul tragediet : desnodămînt firesc, spune d. Xenopol, în prefaţa operer. căcI cele treI mOt'ţI sunt a­ duse prin desfăşurarea imprejurărilor. «Acest desnodămint con­ ţine însă şi o înaltă învăţătură morală, este tnălţător de suflet şi posedă dect o mare valoare oou�ativă. Nu e vorba, Elvira moare. nevinovată; dat' fără această jertfă a uneI individualităţt în luptă cu puterile sufleteştr, nu ar exista dramă nict tragedie. Moartea .Elvireî este înălţătoare, prin faptul că ea dispare, pen­ tru a-asculta de principiul datoriei. Ourăţirea aristotelică a pa­ siunilormoaslre stă tocmaI în faptul, ca jertfirea iudividului se face în tnteresuluuet concepţiunf obşteştr.» eMoarfea celor trel victime, mal zice d. Xenopol se vedeţnecesarâ, fatală, pentru a des­ cărca iţele tmpleticite ale falalitătilor lumeşti; dar jalea ce aceastăfutreită moarte lasă în suflet, este răcoritoare şi mulţu­ meşte simţul estetic.» II Un punct care ar putea fi supus discuţiei e schimbarea ce se 'ntimplă in firea Elenel In decursul pieser, Egoistă pănă la nedreptate" indărătnică, necruţătoare şi nemiloasă, Elena devine cum am, văzut, îugăduitoare, blîndă şi la urmă, capabilă chiar de cea, mar mare jertfă, numar pentru ca să Îndeplinească un un act dedreptale. Aceasta se datoreşte, cum arată d. Xeno­ pol, la două cauze: iubirea născînră pentru Alexandru şi su­ gestiunea din partea Elvireî, o natură cu totul superioară, toc­ mat pe motivul-cel atot puternic a� iubiret. DI. Xenopol chiar citează un exemplu clasic de schimbare de cara cler :ac!:jlgl Marie! Magdalena, schimbată din curtezană în sfîntă prin puterea sugestivă a persoanet şi a spuselor lut Hristos, Dar înainte de a numi schimbarea în purtarea Elenet o schimbare de camcter, tl'ebue să luărn aminte un lucl'U. Carac­ terul omuluI nu: se poate cunoaşte qeplin de cît în momentele [573] Dărt de samă 573 hotărîtoare din viaţă, cînd el se află la o respintile de drum, avînd de ales între două căi deosebite, opuse chiar: calea inte­ resulut strîmt egoist şi calea daloriet către ceTlalţl. Dllp:i drumul pe care-I apucă omul în asemenea momente din viaţa, vom cu­ noaşle adevăratul său caracter. Mal înainte nu vom face ele cît inducti), după diferitele manitestărt şi apucătunnetnsemuătoare ale fiinţet ce judecăm-vinducţit care pot fi juste', dar care cele mal de multe orr se dovedesc a fi pripite, unilaterale, greşite în totul. Asa cred eu că trebuesc interpretate vorbele lUI Scho­ penhauer care spune, în privinţa caracterulut omenesc, că el este empiric, că nu se poate cunoaşte adică de cit din. expe­ rienţă. Din experienţă, da; dar nu din ort-care, ci din o expe­ rienţă hotărîtoare, care califică pe om pentru totdeauna, In ase­ menea moment, mal ales, dacă împrejurările din afară sunt 'Prielnice, apucăturile rele pot să dispară lăsînd să vadă earac Ierul bun, sufletul curat şi nobil al persoane! cu care avem a face. In două momente de acestea am văzut peEleua: Intăiu cind Elvira îI sugestionează dragostea curată pentru Alexandru -lucru nu tocmai greu de obţinut neavînd de doborit o pornire serioază pentru un altul-şi apoi o vedem tocmat la sfirşit, cînd făcuse acum o bună parte de drum in direcţia iubirii de oament. De aceia nict nu ne surprinde că se despoaie pe sine pentru Elvira aproape fără luptă sufletească. Din aceste două momente avem dreptul a determina definitiv caracterul Elenei. Toate manifestările el anterioare putînd fi datorite numat unet greşite creşterr, nu ne indreptăţiau de cit a face inducţii care, cum am zis pot fi greşite, şi, în cazul de faţă, s'au dovedit a fi greşite, Aş putea conchide decl că în realitate în decursul piesei nu se vede o schimbare de caracter, ci asistăm numar la ridicarea perdelei ce acoperea caracterul real al Elenei, dîndu­ i-se acestuia împrejurările prielnice pentru a se desvălui. Cu aceasta autoarea a dovedit cit pătrude adinc in sufletul omenesc şi că vede, cum nu se poate mai bine, evoluţiile la care poate fi supus un suflet dat, luîndu-se tn sa mă organizaţia nativă şi împrejurările externe. [574] 574 Dărt de sarnă MaT rămîne de adaos cîte-va vorbe despre forma de rare se slujeşte autoarea pentru a exprima stările sufleteştr. Acest lucru l'a arătat DI. Xenopol in Preţaţt: şi se poate controla, din cilaliile tăcute mal sus, înainte chiar de a se ceti opera în Înb'egime--celire de altfel indispensabilă pentru orr-cine vrea să-şt facă o idee exactă de deosebita valoare ia aceslet drame, «Ceia-ce loveşte mal lnlăiă mintea, zice d. Xenopol, este bogăţia cea foarte mare de idel. Convorbirea, mal ales tnlre per­ sonagiile de căpilenie, este un lanţ aproape notntrerupt de cu­ getărî frumoase şi adrnct. Chiar lucrurile mal simple sunt Irn. brăcale în gîndirI alese, Aceste cugel ărr apor sunt redate, în cele mal multe cazurt, prin o limbă plină de icoane, adevărata limbă a poezieI, în deosebire de mulle lucrărt dramatice In care se pun in versun cugetări de toate zilele, în rît numut fJ1m3 e vers, iar continutul idet comune. In convorbirile obict­ nuite, ba chiar in acele mal înalte, însă care aling mal mult sfera Intelepciuner, fie cît acea a simlimtnlulur, autoarea între­ buinţează proza, Unde simţimîntul incepe a predomni, graiul .Lrere la versul ritmat. pentru a deveni rlmat, cînd simţimîntul isbucneşte mal ('U putere», DJ, Xeuopol mal arală apoI că Rida e absolut originală in tratarea versulut. Autoarea, În adevăr', înlătură monolonia alexandrinulur francez (imitat de poeţiI noştri drarnaticr], lungind sau scurtind versul, după cerinţa gtndirit de roslit. Prin aceasta să dă versulul o elasticitate care-I pune in stare a fi tncă pălor pentru idel, fără a fi nevoit să le ciunlească pentru trebuinţele versului şi ale rimel. Chiar forma exterioară a scrierit, adaoge DI. Xenopol, proza care ascunde versul eu ritmul şi rima lui, este şi ea calculată tot pentru a evita cîntarea versulut ; ecăct dacă este melodie In vers (rima) şi armonie (ritm), aceste dou,) elemente nu sunt ca In muzică, elemente alcătuitoare cbiar ale frumosuluI, ci numaI elemenle ajut�\toal'p, suflelul luI 1;1 poezie rămănind pUl'Ure:;\ ideea», \_ Acestea fiind calităţile tragedieI Eluira,nu pot sfil"�i a­ ceastă privil'e asupra pieseI de cît cu euyinlele cu care am tncepul : literatura noastră dramatică s'a imbogă�it cu o operă de nepl'e­ ţuită valoal'e, Pom Ma, 24 Ocfomb"ie 190�. Alexandru Valeriu. [575] DOOUMr�NrI'E De la Alexandru, Voevod 1617. Cu IlliLI lUI Dumnezeu IorAtoxandru Voevod şi domn a toată -ţara RonH1neaS('i:l, fiul marelui şi prea bunulut răposalu­ lui Ioi Ilinşi Voevod. Dat-am Domnia-Mea această tporuncă a Domnier-Me!e lUI Ion fecior! lut Izvoran şi Andronic din Căineşlr şi cu feciori! 101' ctlt Dumvezeu le va da, ca să fie în pace şi slobod de acum înainte de rurnănie, de căh e Slanciu paharni­ cul Iecioru lul Theorlosie logofătul din Cuda. şi de către feciorii Il,I şi de f'iilre toale rudeniile lut, Pentru-că acest rumân au fo-I de mat inainte vreme juC:eţ eu moşie, pănă în zilele lui Alexan­ dru [eciorul Radulut Voevod, lai' cînd au fost aluncea in zilele lUI Alexandru Voevod feciorul Radulut Voevod, iar Ion fiind cu Izvoran şi cu Andronic, el au fost venit la Slanciu paharnicul de s'au vtudut de a lut bună voe cu toată moşia lur, să fie el rurnăn şi lot au fost el rurnân pănă .acum in zilele Domnier, Mele, Iară cind au fost acum în zilele Dornnicl Mele; iar' Izvo­ ran şi eu frate-sau Andronic Ieceorl lui Ion din Căineştr, el au fost veni! de sa'u rescumpărat de rumăuie, cu toată moşia lor, de la Standul paharnicul şi de la feciori! lUI, drept 45 de zloţi ea să fie iar judelt cu moşia 10/', cum au fost de mal înainte vreme. Şi am văzul Domnia-Mea şi zapisul lut Standul pahar­ nicul făcut la mîna lut Izvoran şi a frătint-seu, lut Andronic, feciorii lut Ion, cum s'a răscumpărat de rurnăuie de către Stau­ ciu paharnicul şi de către feciorii drept acel baut cari mal SUs s'a zis, Nimenea treabă să nu aibă cu el sau cu feciorii )01', ci să fie in pace şi slobozr de acum inainte de rumănte, de către [576] 576 Documente Stanciul paharnicul şi de către feciorii lul şi de către toate ru­ deniile lut, Şi de se va ivi vre-o carte sau zapise, altele cînd-va de rumănie se nu se crează şi să fie mincinoase. Şi la tocmeala lor, cînd i-au fost ertat Stanciul paharnicul de a lut bună voe pe Izvoran şi pe frate-său Andronic ca să se rescurnpere de I'U­ mănie, fost-au atunct mulţi boerl şi oarcenr bunI, [mărlurir, a­ nume Nae Postelnieul şi TanasePaharnicol din Bărbăteşti şi Jupăn Isaru Cupeţu. După aceia şj blestem au pus Demnia-Mea, care om se va ispiti a face in alt chip, de va strica şi va călca acest aşezamtnt, 01'1 din feciorit sau din nepoţii IUl, sau din ru­ dele luf,-iar acest om blestemat şi anaflima de 358 de sfintii părinţi de la Nichea şi se albă parte cu Iuda şi cu afurisitul Aria şi cu alţI necredincioşi Jidovr, care au strigat asupra sin­ gelui Domnului Dumnezeu şi mîntuitorul nostru Isus Christos şi au zis, ia-l, ia-l, răstigneşte-l pe el,-singele lut asupra lor şi asupra Ieciorilor lor. Drept aceasta am dat şi Domnia-Mea lut Izvoran şi frăţinl-săti Andronic, feciorii luI Ion şi C:J Ieciorit lor cîţI Dumnezeu le va dărui, ca să fie în pace şi slobozr de ru­ mănie, de catre Stanciu paharnicul şi de către feciorii lut şi de către nepoţit luI şi de către toate rudeniile lut, Iată dar şi mar­ turit am pus Domnia-Mea. Jupăn Papa vel dvoruic şi Jupăn Hrize vel logofăt şi jupăn Dumitraşco veI vislier şi Jupăn Gor­ gan vei spatar şi Jupăn Dumitrache vel stolnic şi Jupăn Ra­ mandi vei comis şi Jupăn Diamandi veI paharnic şi JupănCan­ dela vel postelnic şi ispravnic şi Jupăn Hrize vel logofăt. Şi am scris cu Stau nepolul lul Stan logofătul cel bătrln din Se­ beşl, in scaunul celăţel ce se chiamă Bucmeştl, In luna lui Oc­ tombrie 1, zile, şi de Ia Adam pănă. la cmgerea anilor vă­ leat 7125 ([617). (55) Iv,,\ Alexandru Voevod. (Si sCl'i5u-l-am şi d�til-I-am dupii sloveneşte, eu Dio­ nisie Edisiarhul de l,a sfinta Mitropolie, la atlul180.t). \ ()ss). Dionisie Eclesiarhul. (Corn. de d. Virgilii1 Antonescu din Constanţa). Documentul este' de o mare importanţii din două punde de vedere: 1) Fiind cii vorheşte de Alexandl'lI Voevod fiul lUI Radu Voevod. Inainte de anul 1617 a fost incii 3 voevozI cu numelel Alexcttld1'/l,' a) Alexaudl'll III Bogdan fiul luf Bogdan şi nepotul lut Alex.1 Lăpuşneanu, numit de Turclla [577] Documente 577 domnia Munteniei In 1592 şi care este predecesorul lut Mihal Viteazul (Ist, Romînilor din Dacia traiană j III p, 42); L) Alexandru II fratele lUI Pe­ tru Schi opul şi fiul lut Mircea Ciobanul şi al KiajneI (Idem III, p, 12) şi Alexandru 1 Basarab fiul lin Tugomier Basarab (Bassarab filius Thocomr-ry}; Eeier vnr, 3 p, 623 anno 1332, Comp. Isi; Romînilor citata, II, p, 73), Acest 4Iexanilru Basarab este însă dat, în un document reprodus numat In extras de cronica luî Radu Greceanu ca Alexandru Voevod Bassarab recim'uZ Ne­ gl'uluY Vodă Basarab (Revista Homluă, 186'l, p, 24- Isi. Rom" Ihihem). A­ cest Negru Vodă nu poate fi, după dată, altul, de cit Radu Negru, mult contesta­ tul descălecător al Munteniei. Documentul reprodus in text spune însă, eli acel Alexandru Voevod, singurul dintre acel cu numele Alexandru ce nu este fiul altul cuiva al' fi fiul lUI Radu Vodc'i, El confirmă dect parerea că acest Alexandru Voevod este Alexandru Bassarab fiul lut Rtuiu. Negru, Si acest document va trebui luat in consideraţie in chestiunea lUI Radu Negru, 2) Documentul mal este tnsămnat şi prin data veche la care urcă aşe· zămintul Humăniet, spunind in el. că Ioan flciorul lul Jzvoran au fost ve­ nit pe vremele lut Alexandru Voevod fiul luf Radn Voevod de s'au vindut rumin lUI Standul paharnicul, Acest fapt al' urca tnstrăiuarcu libertăţet u­ nul sătean tocma pe la începutul secolulut al XlV.lea, Imprejurare pănă acum neconstata de nicăirr, de oare ce pănă acum cea Illal veche amin­ tirI a rumăniet era din 1572, (vezt domnia lut Cuza Vo(lcl de subsemna­ tul, 1, p, 416). E de regretat că ni s'a păstrat. numar traducerea -pn':! tnsemnatulut document, reprodus tn text, traducerea de altfel vrednică de credinţă a Iuf Dionisie Eclisiarhnl, A, D. Xenopol, [578] NOTI1'J Un articol din Liberalul Publicăm ca document arl icolul apărut ÎII Liberalul din 9 Deceruvrie a. c. pentru a păstra posterilăţu UII exemplu de modul cum se judecă di., punct de vedere politic operile de cea mal înaltă valoare poetică şi dramatică ce s'au produs În ultimele tirnpurr. Cine va cel.i poeziile Ririet şi drama el blvira îşf va face o tristă idee despre cel ce au putut scrie asemenea apreţuirr. Scurt raspuns DI. Alex. O, Xenopol se plînge conh-a noastră; se plinge că-I persecutam şi că in «micimea noastră de suflel » înlindem persecutia pănă şi asupra «neasăruănater poele> Rida. Rugăm pe DI. Alex. O, Xenopol �ă creadă ca nu ne-am încercat un singur moment să amestecăm pe noastră poeta În actele şi acţiunele dsale, pentru ca să putem duce o «persecutiune» comună contr-a amindurora. Daca n'am vorbit nimic despre piesa «El vira» a «nease- nlănateh pocle Rida este pentru bunul cuvînt că: pentru res­ elul literaturet noastre, şi mal cu ,samă pentru a nu distruge întru nimica faima «neasernănater p�ele», am crezut de cuviinţă că este mal bine să tăcem. .. Judecata publiculul mare este cc\ntra O lUI A, D. Xenopol şi o conştiincioasă-c-ceteşte nepătimaşă=-critică literară este tot contra Il-In) A, O. Xenopol, Preferăm mal hine să rămînem mult pănă ce din pana «neasernănater noastre poete» va eşi o allă lucrare literară care să arunce vălul uităret asupra piese! «�Ivil'a�, şi să ne readucă [579] Noliţl 579 In minte numnl lucrărt ne literatură uşoară ca cele din trecut. D. Xvnopol nu poate merge pănă a ne impune opiniunea şi �ustu,;i1e li-sale. Esle liber D. Xenopol să scrie in jurul Ride! lot ce va crede ti-sa, osle liber chiar S,l treacă p-sle Elena Doamna pen­ tru a'r dedica «istoria lu\ Cuza- Vodă» Hirie) (? !); dar nu ne va putea împedeca sit continuăm tăecrea noastră şi să considerăm această ulliuiă lunare, cu dedicaţie cu tot, «l'a o ultimă rază» din viaţa isloriculut şi proleclorulut femee! rorntne, Alex. D. Xenopol, * * * A apărut un volum de versurt dulorit Ii-lur O. N. Bour, prim redactor al ziarului GalaţiI. scriitor tluăt', dat' care lasă a se îutrevedca un real talent. Titlul votumulul este: Cuvinte elin inimă". * * * Ce,1 111 al veche g-ografie rornlnea-că e a lui Amfllohie Ro­ tiniul, tipărită în Iaşi, la 1795, August 22. Iată titlul complecl : De obşte Glieoqraţie pe limbet Moldo­ veneasca, scoasă de [lC G heoţţroţie lui Buţieră, după orinduiala care acuniii mal pre armă sou aşazalU în Academie de la Pariei. AculIHt iniâ; iipărilă: In eilele pre Luniinaiului, şi pre InălţutHlui Domnului nostru Alexandru Ioan Calhnohu Vodâ. Cu blogoslovenlea, şi cu toiiă cheltuiala Preosţinţitulut Mitro­ polit a toata Moldavia, Kirio Kiru Iacooa şi Intru a Preo­ sfinţ'id ss!« Topografie în Sfinta Mitropolie, în laşi. lt�!u 1795, A ugusl 22. SaO tipărit de Ierodiacono Gherasimă şi de Pavel Petrovu tii .ogrn Il. Cuvintul ditr:'\ ccl.ilort e iscălit de «Smerilulu între arhieret Arnfiluhie Huliniulu». Dinrl husiloriu, şi purtăloriu de grije Tipo­ grafier fiilldll Ieroll1onahulu Kil'll Inokente duhovniru şi eclisial'hll sfinteI Mitropolil. Diaeonll Theodor(l şi 10anO aşilz:'\tol'I slovilol" Exemplarul consultat face parte din bibliolel:a SeminaruluI Veniamin, No. 1994. Găsese urm:'\loarele insemn:'\t'I pe tal'laJele cărţi!: 1). Constantin Nemţanu, eu CII cu eli cu ehi ehi dIi ... 2). Să srl stii li't al:caslă Ghiografii este a preulullll Ioanu [580] 580 NotiţI ot Brăeştli şcine sar tnlănpla ca să o fure să fii supt hlăstămul cislii era dacă aducio să fii ertat de toţt sfenţii şde oamini. amin. Şi am scris eu Ion Jet 18100 (sic) luna fevroarie 25. Cu zisa omului lui Dmneziu fără nici o pricină. 3). Ionichie iromonah : Ioanu Profira. Şam dat Dorotei monah bogoslov muntnanul această Deo­ grafie (sic) părintelut Vasile din Buda. 4). Să să ştie de când au venit Moscalir în ţara Moldovii a trie rîndu la anul mal gios iscălit 1807. 5). Explicărr de diferiţi termen) geograficr, Ecfator, preste linia Soarelut. Munţi mari, Crapascului, Ceahlău, Taur. Est- -răsăritul. Ovest--apusuJ. Sud-amează-zi. N01;d-miaz�i noapte. Est sud--între răsărit şi amiază zi. Est nord-Între răsărit şi miază noapte. Polu artic-miază noapte, Polu antarticu�amiază zi. Kolful�cot· de mare printre părnlnt. Băile-coturI de apă dat' de o parte ar� gură mică de spre mare. Strîndorl----'-s::m boazurt=-Iocul ce curge apă dintr'o mare într'alta. Lacuri---':'apă ce n'are curgere intr'o parte. Mările: îngheţată, medilerană sau mare albă, Atlanticu, Baltică, Ochianul, Mare Neagră or'lPontics(in). - Gh. Ghibăn eseu • Pe verso coperte! Buletinului societiiţiZ de ştiinfl din Bu­ 'cureşti No. 1-2, pe anul 1902, se vede publicat anunciul că, eu începere de la .1 vIanua�iev 1900r� aP.ăl'ea la 1 şi l� a fie-cărei Iunt Noua reoisiă romsna sub direc[w 'â-lu; C. Iiădulescu-Mo- iru revista ce. a a�ăI;ut �.i a şi II\�rit, făI'� . ca. să dispară de pe coperta Buletinulut de ştiinţl auunciul aparitiunier. Adecă pEntru ce nu s'a ingl'iji şi copertile morţilor' ca să nu indice că fiinrl în viaţă publicaţiI ce ait reposat. * .it *1 [581] Notiţl 581 A apărut In Paris în editura Arrnand Colin un însemnat studiu geografic asupra un el părţt din Romtnia, foasta Muntenie, (Valahia) sub titlul La Valachie. essai de monographis geogra­ phique par Emmanuel de Martonne charge de cours de geographie it l'universite de Hermes, un volum mare-In 8 d, XV şi 387 de pag, eu multe ilustraţit şi harţ1. Autorul a petrecut maT mult timp în Romania şi este in deplină cunoştinţă a ţi\l'ir descrise şi a tuturor publicaţiunilor atît romine cit şi străine privitoare la geografia Muutenier, Arhiva va publica o dare de samă asupra lucrăret in un număr viitor. • * * o teză de licenţă tu drept care iesă din cadrul acel o­ bicinuit ce reproduc numar lucrurI tratate şi 1':'Isll'alate de o mie de 01'1, este acea a d-lut Gr.G. Chebap ji-upra Regimuluf, legei rurale clin 1864 [Buc. 190�), In care d-sa 80 îndeletniceşte cu o chestie economică din cele mal Îll:"[1I11l1n!p, regimul pro­ prietătit mict tu România. Adevărurile la rat'l) ajunge studiul d-sale sunt dureroase; dar cine din conducătorir noştri se uită la asemenea lucrurt. Alte cheslinnt mal grave îl preocupă, * * Congresul viitor al studenţilor se va ţinea la Piatra- Neamţ. După cît ştim se va pune in el desbaterea chestiuuet ridicărit culturet ţar'anulu1 prin iutervenirea studenţimet. Felicităm pe studenti pentru aceste frumoase ideI. *' '" * Domnişoara Elena Văcărescu a Înserat o dare de sarnă asupra dramet Vlaiou Vodă a d-Iul Daviţa ln Le Reoue de la Renaissamoe latine, *' *' li Domnul D. Onciul profesor de istoria Romînilor la Uni­ versitatea din Bucureşti, în un articol înserat În Enciolopedia romînă, redactată de d. Corneliu Diaconovict in Sibiu, apărut şi a parte în o broşură In Bucureştî (Socec 190�) şi intitulat Romînit în Dacia lraiană pănă la întemeerea principatelor, susţine teoria stăruinţir popol'Ulul daco-roman În nordul DunăreI [582] 582 NoUţI· admiţind numar, pentru explicarea asemănărit maT murt a limber daco-rounnă cu acea macedo-romină de rît cu surorile celelalte latine, şi pentru explicarea bisericet latine creştine la 110- miniI din Dacia o emigrare a elementuluI macedo-romtn la cel daco-rorntn la nordul Dunărit. D_ Onciul se întîlneşte în susţinerile lui cu rezultatul la care ajunsese d. Xenopol În voI. 1 al Istorier Romînilor publicat în 1888. EliATA La pag. 508 rîndul final, să se citească: ne quid detrimenti. La articolul D. C. Hogaş «Aminlirf din o călătorie» s'a omis, din eroare, o pagină care tocmar alcătuia sflrşitul Iucrării.