[1] ARHIVA ORGANUL SOCIETATII STIINTIFICE SI LITERARE , , , , DIN IAŞI Anul XI. -�- .. =·�_··-c-=--._-_-==·_=== Ianuarie si Fevruarie 1900. , A.D.XENOPOL No.1 si 2. , o calatorie la Dorna în Bucovina (1888). Călătoriile &u cîştigat mult în repeziciune şi îndărnă­ narc prin întroducerea drumurilor de fer; au pierdut însă în interes. Astă-zf zbort peste ţărI ca un meteor, fără nicî o atingere cu ele, fără a dobîndi despre natura lor nicr o idee lămurită, fără a face. cunoştinţă cu ele­ mentul omenesc ce le locueşte. Muntir, rîurile, orasele trec sub ochiI călătorulur cu' iuţeala lulgeruIul. Ceea' ce al văzut Într-o zi este atît de variat, încît se amestecă în mintcTn o masă confusă, neputînd a�ege nimic din nămolul de intipărirt ce [i-au obosit privirea. Fără În­ doială că, pentru acel ce vrea să cunoască o ţară, călă­ toria eu locomotiva nu este mijlocul cel mal nimerit, şi că el trebue să recurgă tot la sistemul cel Învechit �i primitiv. de călătorie, cu trăsura, călare, san chiar pe jos, pentru a veni în strînsă atingere cu pămîntul şi popo­ rul pe care vrea să-I studieze. Călătoria ce am Întreprins Ia Duma în Bucovina, mi-a procurat iarăşt prilejul de a merge a lene prin o [2] ........... fltn_· .. 2 A. D. Xenopol frumoasă ţară, locuită de Romînt, de a gusta în tot far­ mecul lor frumuseţile naturer, de a mă opri unde şi cît îmi plăcea, de a vorbi cu oamenii, a-I întreba asupra vieţet şi a indeletnicirilor lor, şi a dobîndi ast-feliă o i­ magine vie şi luminoasă atît a naturet încunjurătoare cît şi a fiinţelor pe care le adăposteşte la sinul el. 1 Pînă. la Dorna Dorind să scurtez pe cît se putea călătoria cu dru­ mul de fer, aleseiu spre a merge la Dorna, calea prin Fă1ticenL De la Dolhasca pînă la capitala judeţulut Su­ ceava se întinde 'o sosea foarte bine întreţinută, lucru vrednic de Însemnat' în ţara noastră, unde 'căile de co­ municaţie nu prea sunt bine îngrijite. Regiunea prin care treci, între aceste două puncte, aparţine acelei a dea­ lurilor Hornăniet ; pămîntul este presurat de colnice, pe­ tieI de păduri şi VăI mal late, care iau chipul unor şesurr, Semănături gatn de a primi secerea se întindeau aurite sub soare, amestecate cu lanuri verzt de păpuşor. Fînul în parte cosit, era strîns în căpiţr, adunate şi ele pe a­ locurea în stogurile cele mari. Pe aiurea, încă necopt, SA pleca la suflarea vintulur, undoind în lumina soarelut neregulatele sale vîrfurI. Satele se zăreau rari în cale, cu aspectul sărăcăcios, cu casele miel, avînd nişte găurI în loc de fereştr, adese-ori fără garduri în jurul lor, în­ conjurate, în loc de livezr, numai de spint şi de mărăcinr. Cîte un car greoill, cu roatele numai în ciolane, neavind în el nici un dram de fer, tras cu greutate de o păreche de bOI, ducea în el pe ţăran culcat pe piept, care în­ drepta dobitoacele sale prin înclemnările cunoscute, de care ele ascultau cu o mare exactitate. La o întorsătură, se zăriră aJl\;ind în depărtare, casele Fălticenilor, în fundul unei VăI; dar de acolo mal mer­ serăm încă o oră şi jumătate pînă să ajungem în acest oraş. In sfîrşit puscrăm piciorul În locul ce altă dată. era centrul cel mal comercial al Moldovei. Se făceau pregă­ tirî pentru iarmarocul de 20 Iulie, ce se apropia. Pe fie-ce an, acest iarmaroc e mal puţin cercetat şi ia un [3] o călătorie la' Dorna în Bucovina 3 caracter tot mal localnic, pierzînd din însămnătatea pe care o avea altă dată. pentru tara întreagă. Cauza a­ cesteI împrejurăn, stă în Înriuri�ea adusă de drumurile de fer asupra negoţului ţăreî noastre. Inainte, iarrnaroa­ cele şi cu deosebire acel de la graniţă, al Fălticenilor, era locul de îulîlnire al neguţătorilor străin], cu totr acel ce aveau trebuinţă de fa bricatele lumet apusene. Concu­ renţa fiind mare, preţurile erau mici, de unde provinea eftinătatea relativă a obiectelor cumpărate la iarmaroc. Pămîntenii aduceau apor, spre vînzare, vite şi alte pro­ ducte ale ţărer, din preţul cărora Îşi cumpărau cele tre­ buincioase. Ast-feliu se explică .cum de la acest mare bîlciu se făceau adese-ori afaceri de milioane. Acum Însă uşurătatea transportului duce mărfurile chiar la locul d esfacerer. Nu mal sunt de nevoie aceste întîlnirt extra­ ordinare ale vinzătorilor cu cumpărătoriî, cînd ei pot fi puşi în atingere, în ori-ce loc, uniî cu altir. Timpul iar­ maroacelor a trecut, şi ele cată să se restrîngă pe fie-ce zi, mal păstrînd doară numar o însămnătate localnică. Există şi astăzt iarmaroace, Însă de acele ce corespund nouelor mijloace de comunicaţie, care pun cu grăbire în legătură punctele cele mal îndepărtate ale pămîutulut. Acestea sunt locuri de întîlnire, nu ale neguţătorilor unei tărt cu musterii unet alteia, ci acel al producătorilor În- , , semnaţt din întreaga omenire cu cumpărătorii veniţi din toate părţile pămiutulur. E:r:poz*ile unioersale sunt iar­ maroacele veaculut nostru, acele ale drumurilor de fer şi ale vapoarelor. CăcI să nu se creadă că aceste expozitij au numai un scop teoretic, documentarea propăşirei re­ alizate de munca omenească. Ţinta lor de căpiteuie este desfacerea productelor expuse, şi cifra afacerilor înche­ iate la o expoziţie universală, se urcă adese-orI la mal multe sute de milioane. Eşind din.Fălticeru, urct un deal, de pe culmea că­ ruia se vede îndărăpt oraşul, Într-o poziţie îndestul de fru­ moasă' eîştigînd cu atît mal mult cu cît te îndepărtezi de el; un caracter c?mun tuturor oraşelor din Romănia. Indepărtarea şterge aspectul urîcios al caselor, -neregula cu care ele sunt presărate, mal curînd de cît aşezate, pe mărginile stradelor, murdăriile de tot soiul ce umplu mar ales mahalalele ; ea lasă să se prevadă, prin ceaţa ce se [4] 4 A. D. Xenopol întinde în cîmpul ochiulut, numai liniile generale ale a­ şezăreî omeneştr, care Indată ce este întocmită în o na­ tură frumoasă, împrumută de la dînsa farmecul ce o acopere. Indată ce al urcat dealul, te îndrepţI cătră apuEI, lăsînd cătră sud calea Romanulur, şi intri pe valea rîului Moldova, pe care îl vezt curgînd la o îndepărtare de mal multe chilometre pe sub dealurile ce-i mărginesc valea din partea dreaptă. Din dosul acestor dealurr, se des­ fac, cu cît înaintezt, trepte de munţt, din ce în ce mai na1tr, si care fac să treacă prin nuante nesimtite vcrdcle , , , , de smaragd al cîrnpulur, în albastrul auriu al tăriei. ToţI aceşti munţi sunt dorninaţî de piscul Hăleucei care pare a pluti în văzduh ca o uriaşă corabie răsturnată. Pe partea stîngă a rîulul, pe unde merge şoseaua, se lăţeşte un şes întins care, din cînd în cînd, se înalţă cîte puţin, formînd ca niste văi deschise între două d imburr, în- , , dreptate perpendicular cătră valea Moldovei, şi prin care par a se fi devărsat şiroaile sale în timpurile geolog-ice, cînd modestul rîu de astăzî umplea întreaga vale cu' apele sale. De pe şosea se văd în depărtare, pe malurile Moldovei, satele Baia şi Basca. După cîte-va ore de mers ajungI la Cornul-Lumcei, unde treci graniţa, şi apucI de aici pe şoşeaua cornunală pînă la Gura-HomoreI, unde dai în cea imperială care leagă Bucovina cu Ardealul. Calea cornunală era de abea croită, în parte încă nepietruită, în cît era foarte greu de străbătut, mal ales că în noaptea dinainte căzuse o îmbelşugată ploaie. Mă miram cum. se face ca în Austria, care este renumită pentru bunele sale drumurl, să se găsească unul în aşa de ră stare. Cercetînd pe mal mulţi oamenf, afiăiu că îngrijirea pentru facerea şoselei fusese lăsată de Stat în sarcina comunelor romăneştt care se întind de alungul el. Aceste comune însă, după obieeiul romînesc, lasă-mă să te las, neîngrijise de facerea drumuluI, în cît Statul se hotari să facă şoseaua el, pe socoteala comunelor. Chiar cel întî;u sat romiuesc Băişeşii; precum şi toate celelalte ce le întîlni! în cale: BrăegtilJ Berchi��e§ti'iJ Capul- Coclrulut pînă la Gura-Homorel mă lovi l'a prin aspectul lor bogat şi înfloritor. Oasele încăpătoare, cele [5] o călătorie 1" Dorna în Bucovina 5 maf multe eu patru odăr, unele chiar cu şase; ferestrele lor marr, cu patru sau şase geam.url, întroducînd înăun­ tru o lumină înbelşugată ; fie-care casă încunj urată de . un gard sănătos, care închidea o curte plină de ham­ bare, grajdiuri, şurt şi ipoiete ; din dosul casei mal pre­ tutindene o livadă salt o grădină. Ţăranit ce-i întîlneam erati bine inbrăcaţr, cu cămaşa curată, cu sucmanul ne­ peticit, cu opinct sau cizme în' picioare; femeile numai cît umblau indeobştie desculţ, nu din cauză de lipsă, ci după cît am aflat, din obiceiii, poate chiar din cochc­ terie, fiind că picioarele lor, de şi muncite, sunt mict şi frumos formate. Pretutindene, unde vedeam plugurl, erau de cele de fer; carăle sătenilor, cu şine la roate, eu o­ siile de fer, usoare si îndămănatiee. Tot Romîni erau , , de o parte şi de alta a graniţer ; dar spre ruşinea mea făceam în mine asămănarea cîtă deosebire între el, din­ colo şi dincoace de hotar! De la Capul-Codrului înainte, valea Moldover începe a-şI schimba caracterul; ea se Îngustează mult din ceea ce era mai înainte, iar şesul din stînga se preface trep­ tat în nişte culmi din ce în ce mal rîdicate pînă cînd, de ambele sale laturr, ea apare mărginită de două lan­ turI de dealurI. Pe cînd Însă inăltimele din dreapta rî- , , ulur, ce vin mai departe de şosea, capătă prin însuşi a lor îndepărtare o formă mal nehotărîtă şi mal aburie, acelea din partea stîngă aproape de ochiul călătorulur, desemnează pe eer nişte crestăturr cu Iinit precise, pe care privirea se odihneşte ca pe nişte forme architec­ tonice. Intre acestea înoptase, şi luna care stătuse palidă şi ştearsă, cît timp soarele privise la ea, se aprinse tot mai viu, cu cît razele lut se stîngeau după d ealurî, şi în cu­ rînd ea umplu toată valea cu b1înda ei lumină. Stelele de asemenea izvorau pe tărie; iar pe pămînt, prin pă­ durile aşternute pe coastele dealurilor, răsărea din fruuziş cîte o lumină roşietică, aprinsă de ciobanii de pe la stîne sau de ţăranit ce coseau fînul prin poiene -- semn că obositul muncitor se retrăgea la odihnă În jurul fla­ căreI pîlpîitoare, pregătindu-şt mîncarea de sară. Din marginea rîulut se întindeau, pînă în şosea, lan uri înguste de grÎll copt şi auriu, despărţite între ele prin alte să- [6] 6 A. D. Xenopol mănăturt ce erati încă verzr. La aburirea vîutulur spi­ cele se plecati în valurI regulate care, sub lumina înşă­ lătoare a luner, luati aspectul unor valuri de apă. La apropierea unul lan, mă aşteptam să trec peste o punte, şi cu toate că la fie-care dată recunosteam înşă­ larea, recădeam necontenit în ea. Ajuns la Gura-Homorei, sat ce-şi ia numele de la revărsarea HomoreI în Moldova, petrecut aici noaptea, şi a doua zi, ceva după răsăritul soarelui, mă îndreptat cătră Cîmpu-Lung. Dealurile ce întovărăşesc cursul Mol­ dovel, ianxlin ce în ce mal mult caracterul de munţr ; ele ati mal toate o formă rotundă, sămănînd cu nişte ceaune uriaşe răsturnate, acoperite cu pădurt. După ce trecI prin Vama, sat mare romînesc, şi Eisenau, colonie germană, ajungi la Cîmpu-lung, orăşel îndestul de mare, aşăzat Într-un amfiteatru de munţt de formă rotund­ lungăreaţă ; pare că munţir s-ar ţine de mînă, şi te al aştepta numai de cît să-i vezI învîrtind o horă uriaşă, în jurul aşezăreI pe care o închid. De la Cimpu-Lung înainte părăseşti valea.Moldovei şi intri pe aceea a PutneI - tot ce [lOate fi mal deplin ca frumusete blîndă si dulce. Rîusorul şerpuitor si iute , , " , sare cînd în dreapta cînd în stînga, pe la baza dealu- rilor printre care el curge, silind şoseaua de a-l trece pe podurI în nenumărate rîndurl. Une-orî, lăsînd cîte un crac lăturalnic, ambele braţe ale rîulul înconjoară o in­ sulă de verdeaţă, ducînd în ascunsul crenguşulut un­ dele lor vit şi zburdalnice, care numar se aud şoptind vesel în umbră. Varietatea nespusă de forme a dealuri­ lor, schimbarea alternativă de pădure şi goliciune, pîra­ ele ce se reped din vîrful înălţimilor, ca nişte şiroaie, şi cobor repedea clină din cascade în cascade, jocul de umbră şi de lumină produs de razele soarelui în o lume atît de bogată, toate acestea încintă- privirea, dar ame­ ţesc mintea. Intr-un 10':, cam la jumătate de cale Între Cimpu-Lung şi satul Valea-Puinei. frumuseţea blîndă de pînă aicî iea un caracter măreţ şi impunător. StîncI u­ riaşe cobor cătră rîu picioarele lor despoiate, pe cînd creştetul lor adesea-ori se încunună cu un tufiş de brad. Pe alocurea, ele strălucesc, albind ca văruite, prin verdele Închis al pădurei ce le căptuşeşte. Văzute de departe, [7] o călătorie la Dorna în Bucovina '7 ele seamănă a fi ruinele unor castele feudale asemenea celor ce împodobesc malurile RinuluI. Bolovant uriaşi rupţt din matca stîncet şi rostogoliţi pînă şi-au găsit veci­ nic�l lor echilibru, au eşit în unele părţr în cursul rîu­ lut şi l-au silit să încunjoare piedica. Cine ar putea spune de cît amar de ani apele furioase ale rîulul, stingherit în mersul său, lovesc în nepăsătoarea stîncă, sau de cînd şoptesc limpezile valuri cîntecul lor cel trist şi monoton în umbra pădurei ce. le acopere. După vre-o trei ore de acest drum fermecător, a­ jungI la poalele' Mestecănişulu:t) munte înalt peste care trece şoseaua imperială, făcînd pe el 13 cotituri pentru a alina suişul. Cu cît te urcl, cu atîta privirea se întinde mal departe peste valea străbătută, şi ceea ce ochiul gus­ tase mal înainte bucată cu bucată acuma îl cuprinde în întregul său, închegînd frumuseţile parţiale într-un tot încintător. Cotitura suită se vede de pe a doua ca un drum paralel, al căruia capete, fiind ascunse de încovăi­ turile muntelui, îl crezl că duce în altă parte, şi, privind la el de deasupra lUI, nu-ţi vine a crede că este acelaşi drum pe care-I urcaseşt cu un moment mal îl;lainte. A­ proape de vîrf se văd deodată şapte şosele cari brăz­ dează poalele muntelur, toate bine desemnate, cu coloarea lor galbenă năsipoasă, pe coasta lut cea verde. Acest deal face parte din lanţul ce deosebeşte basinul Moldo­ vei de acel al BistriţeI. Cum ai ajuns în vîrful lui şi ai' început a da la vale, se închide privirea îndărăpt pe va­ lea PutneI, şi se deschide înainte asupra celei a Biştriţef, pe care şoseaua începe a o întovărăşi, de la Iacobeni pînă la Vatm- Dornei. - Această vale întrecea în farmec tot ce văzuserăm pînă atunci. Ea întruneşte frumuseţile ce împodobesc va­ lea Putnei cu acele ce desfaţă pe acea a Moldovei : în­ gustă şi accidentată" ca şi cea dintiirî ; străbătută de o apă mare, ca şi cea de a doua. Iacobenit este un sat mare romînesc, adaus în tim­ purile din urmă cu o colonie germană, aşazată �icl pen­ tru exploatarea minelor de fer ce se află în apropiere. Intreprinzătorul exploatărcr, Carol Mantz, s-a ruinat pc sine fii pe altii cu această afacere nechibzuită. El înce­ puse 'trebile ;_�u totu] pe marele, zidiudu-şt un palat ce . [8] A. D. Xenopol este astăzt prefăcut În otel, şi trăia ca un principe. Drumul de la Iacobent la Vatra DomeI este aster­ nut la jumătatea coastei dealuluI ce însoteste cursul Bis­ triţer pe stînga, încît de pe această Înălţi�e tot-deauna vederea cuprinde o Întindere În destul de mare a bala­ urului cu solz! auri! ce se Încovăeste în toate părţile pentru a eşi din ingustimile munţilor. Soarele apunea si arunca peste valurile rîulul umbra arborilor ce se În­ şi rau pe malul opus. Repedele unde treceaă, cînd scli­ pitoare În lumina roşietică a soarelui, cînd întunecate În umbra verzie-neagră a arborilor. Coasta dealuluî elin susul şoselei este adese-ort dreaptă aproape perpendicu­ Iară, alcătuită din stînct suprapuse, căptuşite cu brazî, care acoper aşa de bine sălbaticul tărîm ce-r hrăneşte, În cît se par un părete de verdeaţă retezat de foarfe­ cele unul grădinai·. Numai pe alocurea, unele este cîte o stirbitură în garnitura pămîntului, se poate vedea ce �îpI şi ponoare prăpăstioase se ascund după verdele frunzis, Cînd după o oră de preumblare În această natură strălucită" intri deodată În V atra- Dorner, nu poţr îm pe­ deca un simţimînt de nemulţumire ce te cuprinde la ve­ derea el. Valea se lărgeşte deodată, fiind aier vărsătura rîuluî Dorna în Bistriţa; muntii ce o înconjoară sunt desgoliţr, lipsiţr de arborr, ba pe alocurea, din causa rî­ pilor, chiar fără verdeaţă, încît cea întîia inti părire ce ţi-o lasă Vatra-Domei este Cu mult mal pe jos de cum te aşteptat. Această desilusiune trebuie pusă în mare parte pe socoteala, contrastuluî cu ncspusele frumuseţr prin care ie duce fără Încetare calea pînă acolo. II Vatra. Dornet \ Vatra-Domei, salt cum i-au Întors Ncmţit numele Dorna- Vatm, este un sat de munte, prin urmare foarte Întins, cale ele vre-o două ore pe jos de la un capăt la altul) Însă ingust, aşezat în două, trei rindurî de case, pînă la temelia muntilor ele a lungul cărora se întinde. Locuinţele sunt foarte reşcliiratc, (le-care gm;podărie fiind [9] o călătorie la DOrLl1't în Bucovina 9 încunjurată de un Întins loc de fineţe, bogăţia muntelur. Satul se lunzeste În valea Dornei, afluentul Bistriter, si '-'" , anume în sus, pînă la Podul- Alunului, unde Începe o altă comună, D01'na- Candrenii, iar în jos pînă la vărsarea Negre't în Bistriţa, de unde înainte începe satul Gura-Ne­ .cjl'et. 'Din acest sat dar în Dorna- Rominească dincoace de gTaniţă; iar pe Neagra în sus de Sarul-Dornei în BUC04 vina. Din Căndrem daî în Pilugan't �i de aier în Poiana­ StaJnpe'i. Toate aceste sate se tin de la olaltă, fără ca , , nimic să te facă a recunoaşte capătul unuia şi începutul celuilalt. Este una şi aoeiaşt aşăzare omenească, Întinsă În ingustimile munţilor, care ati primit deosebite numirr şi s-au grupat În j urul mal multor centre administrative. Inima tuturor acestor asăzări a fost în vechime Vatra- , Doruer, care era oare cum vatra satulul întins, pc care se ramifică astăzt numele de Dorria. In mijlocul satului Vatra-Dorneî se află băile şi o­ răşelul, locuit în mare parte de elemente străine, pe cînd satul ce-l încunjură este alcătuit numai din poporaţie romîncască. Numărul locuitorilor din Vatra-Dorneî este de vre-o 4000 ele suflete, din care �,600 de ortodox] şi 200 de grecl-uniţr, mal toţi Romînr ; vre-o 600 de catolicî, 100 de luteranr, cel mar lllulţi Germant, 500 de Evrei, 7 Arment �i [) Mahornetanr. Acesti de pe urmă sunt rămăsita vechi­ lor exploatatorI de cllcrestele al ţărilor romine, �are altă dată umpleau munţir, stăpîui pc poporul pe care îl su­ puneau la cele mal ingrozitoare chinurt ; astăzr, paornict cetăţeni al unet lumr pe care nu o mal recunosc, şi în care numaî fesul cel roş, pe care nu-l leapădă nici-odată, i mal arată ca un neam deosebit de restul locuitorilor. Pe ripa dreaptă a Dorner, aproape de revărsarca el în Bistriţa, se află bogatele izvoare de apă feruginoasă care, după analizele facute, întrec cu mult puterea anp1, de Franzensbad şi se apropie, prin pronn"c: - fer ce contin, de acele de la Schwa asimilabile' d� cît aceste din urmă bele îususirt a celor mal renumite ropene. D'eşi întocmirea băi lor este orilsoJ ul este departe de a înf�Hos<1 to. , , , ce se întIlnese în h:\ile tărilor civiliz \TizitatoriJor cn;,>şt.e pe fi�. ce an �i în [10] mărul de 3,000 peste tot sezonul. Marea majoritate a lor sunt Evrer care) după cum este cunoscut, umplu toate băile austriaec, apărînd în ele În un număr mult mal mare dc cît celelalte nationalitătt din acest Stat, în- , , cît, dacă te al lua după proporţia Evreilor reprezintaţl la băf,aI putea încheia că fiiI lUI Israil alcătuesc par­ tea cea mal însămnată a poporaţiet austriace. De şi lu­ crul nu este aşa, numărul cel mare al Evreilor la băile austriace, provine din deosebita Îngrijire pe care această rasă o pune pentru păstrarea sănătăţei sale. De cîte orf nu am întîlnit Evrei sărmanî care venise la băr, cerşi­ torindu-şt şi acolo zilnica lor existenţă, în speranţă cii vor mal putea prelungi mizerabila lor viaţă 1 EvreiI însă care vin arct la Dorna sunt de acel din Galiţia, CBI mal înapoieţt de pe tot pămîntul. Portul lor e acel primitiv care a început a dispărea de la cel din Romănia : laibere Iungr, papucr tîrîiţI în picioare, căciula cea blănită pusă deasupra iarmuncululur, pe care nu-l scot nicî-odată, nici chiar înaintea împăratulur, O păreche de peisăh (percium) lungI şi spiraliformt le Încadrează fi­ gura. Simbătă ÎI vezt cu un fel tie şal alb pus în spate, la cel bogaţ.I cusut pe margine cu fir de argint, cu C01'­ nul legat În frunte, cu ti�alah (un fel de ţărţamurr) a­ tîrnate la brîu, şi purtînd la subţioară, învălite în un şervet, cărţile lor de închinare. El merg ast-feliu pe stradă în cîrdun numeroase, dondănind din gură nişte rugă­ ciunt, la care Însă mintea lor nu prea pare a lua O activă parte, de oare-ce sc întrerup adese-ori pentru a Întreba cîte parăs (bam, parale) s-a vîndut oca de poamă, sau cîţI rendlăh (rotungeI, adică galbenI rotunzr, de la fund nemţeşte-rotund), costă o păreche de bal, urmînd apoi, după ce au primit răspunsul, a murmura înainte rugăciunea lor. ImI aduc aminte că era, între alp: Evret mal de samă, şi un rabin de la Sadagura,\ considerat de el ca personagiu sfînt. Acesta venea în fie-care zi la baie, În o veche caretă trasă de două mărţoagc, �i. precedat de dOI cavaleri care deschideau calea înaintea trăsurei, ga­ lopînd pe nişte rable lungr şi uscate, cu laiberile lor umflate de vînt ca niste baloane si cu perciunit săltînd , , în sus la fie-care aruncătură a caluluf- un spectacol din 10 A. D. Xonopol 1 • 1 r f I [11] o călătorie la Dorna in Bucovina 11 cele mal comice ce mi-a fost dat a vedea vre-odată, dar care pe toţI Evreii îi umplea de uimire, în cît exclamau aărutîndu-şl vîrful degetelor: aII ar! vi grois! vi şen 1 (ah! cît de mare, cît de frumos 1). Ş-apoI, să se zică că comioul, că arta este ceva absolut, cu aceiaşi valoare es­ tetică pentru toate popoarele! Ceea ce face însă societatea Evreilor nesuferită, şi dect cam neplăcută petrecerea în Dorna, este mirosul particular pe care el îl răspîndesc, şi care provine din îndelungata, ba chiar seculara lor nutrire cu usturoiu, către care se adaogă murdăria proverbiala a îmbrăcă­ mintel lor. Băile, grădina, apele, trebuind a fi întrebu­ inţate în comun) cura, orl cit de folositoare ar fi ea, în­ făţoşează, fără îndoială, o neplăcere îndestul de mare na­ turelor înzestrate cu simţirr mal delicate. Din fericire, respectarea cu sfinţenie din partea E­ vreilor a regulelor în privinţa mîncăret, îl ţine îndepăr­ taţi de otelurile unde ospătează populaţia creştină. La preumblărr sau excursiunr eştI sigur iarăşi a nu-i întîlni, căci Evreul nu iubeşte natura frumoasă. Nimic nu te loveste mal curios de cît prezenta a- , , cestet rase, care 111 starea în care se prezintă în Dorna, î�I bate joc de toate regulile frumosulur, în mijlocul în­ cîntătoare! naturi ce te înconjoară aier din toate părţile. Lîngă cele mal frumoase tablouri cîmpeneştt, cele mal straniî exemplare ale rasei umane. Un prieten al meu făcu glumă a pune să se fotografieze în mijlocul unet cîrn­ penit încîntătoare, cîte-va din cele mal straşnice tipurr de EvreI ce mi-a fost dat să văd. Pare că ar fi nişte monstri antidiluvianr, pripăşiţi într-un raiu pămîntesc. Dar să lăsăm această rasă prea interesantă, a căreia descriere ne ar duce prea departe, şi să ne Întoarcem către partea stătătoare a poporaţiunei Dorner, compusă cum am spus, în orăşel, şi din străini de deosebite neamuri, în sat, aproape exclusiv din' RomînL Homîuit alcătuesc împreună cu străinii loculut o singură comunitate politică. De şi străinit înfăţoşază oare cum inteligenţa comuner, şi numărul lor se urcă la a­ proape o treime din întreaga poporaţie, totuşi pînă a­ cuma Rominir au păstrat puterea politică. In consiliul comunal el au o însămnată majoritate şi . primarul co- [12] 12 A. D. X"llopol munet este un Roruin Ion Diak care fu reales pentru a treia oară, În răstimp de9 anî, în fruntea comuneI.·· EI nu ştie carte, fiind om din vremile vecht ; Însă prin in­ teligenţa lur şi spiritul său practic, ar bate pe mulţî ştiu­ tarI de carte. Toate socotelile comuneI le ştie pe de rost, umblă în toate părţile ca să vadă prin sine însuşf ne­ voile satului, nu deschide punga comunei, de cît pentru trebuinti simţite, şi s-a jurat să nu facă cît va fi el pri­ mar nicl o datorie, căct cum ÎmI spunea el în limbagiul său pitoresc: "omul eu datorit, e ca sacul cel spart; torni în el şi nu-l mal umpli". Acest om firii carte pre­ ţueşte învăţătura, �i mi se jăluia a.dese-ort despre cite grcutăţI întîmpina În conducerea comuner, din cauza neştiin tet sale. "Omul cu carte are patru ocht", ÎJuI spune el la un ospăţ dat de dînsul, pentru realegere a sa de primar. Acest ţăran ne cult, tinu o cuvîntare pentru a căret ideI sănătoase şi frumos exprimate, I-ar putea in­ vidia multi oratorr. El închinâ un pahar spre propăşirea învăţăturer, sfirsind cu următoarele memorabile cuvinte: "In vremea mea era veacul întunericulut, acuma e acel al lumineî. Pare că a fi rostit D-zeu de a doua oară cuvîntul "să fie lumină." şi sc facu lumină ('. Ş-apoI moş­ neagul, necătîud la cel 70 de am pe care îl purta pe spetele sale, se prinse în un ele b1'î'u, pc care îl con­ duse cu un foc şi un avint, care mal: că dădea de ru­ sine l)e tinerit ce se tineau de el. La acest dant national , , , , luară parte aproape toţI invitaţiI şi mat cu samă meni­ brit consiliuluI nou ales. Intre acestia erau mal multr Germani si dor Evrcr, căct si ,dînsiÎ au în Austria drep- , , , turile politice. Frămîntau şi aceste neamuri străine pă- mîntul, alăturea cu Rornînir, şi anume după lin joc şi o muzică romînească l De şi se îrnbrăţisau şi se înfrăţian între pahare, pe ascuns elementele străine căutau să ră­ pească dc la Romîni conducerea politică a COmUllC1. Dar si accstia la rîndul lor au ddbindit constiinta intere- , , , , selor lor, şi nu vreau în ruptul capului să Iese puterea din mîni. ::� 1 I { I , .1 I J [13] o călătorie la Dona în Bucovina III Imprejurilllele Dornet 13 Cum am RPUS-O mal sus, aşăzarea DorneI pierde în­ tru cît-va, cînd te afli în mijlocul er. Ea cîştigă iarăşt Îndată GC te rîc1ieI pc muuţii re o înconjură. Ast-fcliii trecînd podul BistriţeI, te poţI urca pe înălţimea cea mal mică din apropierea er, pe dealul l.{ir/ş,teX, care co-' boară prăpăstios în apa Bistriţer ce-r udâ poalele într-o albie aşa de regulată, ca şi cum ar fi fost săpată de mînă omenească. De pe dinsul Re văd ambele rîur'î,Bistriţa şi Dorna cum curg către olaltă şi se unesc împreună. Din valea Bistriţet se vede numai o mică parte, orizontul fiind închis de naltit muntI ce se rîdică cătră Iuoobent. Din potrivă, valea 'DorneI 'Re vede la o întindere îndestul de mare, cursul el fiind drept şi fără cotitur'î. De am­ bele părţi ale Dorner, se rîdică două şiruri de munţr. Cel de pc dreapta este mal nalt şi acoperit cu fineţe pînă aproape de vîrf' unde Încep pădurile. Acel din stînga, pe lîngi'L care rîul este mal rîpos, Înfăţişînd ponoare, iruqe 1 şi stînci rostogoli te, acoperit de iarbă numai pe creştetul să1:i, şi cu totul desgolit de păduri în partea ce vine deasupra oraşulut. Dorna curgînd pe sub poalele lantulur rîpos, lăsâ în partea el dreaptă un şes îndestul de întins, care se suie trăgănat pînă la vîrful munţilor ce îl mărginesc. Cînd te sut pe unul din aceste dealurr, se desfăşură o privire din ce în ce mal frumoasă. Na­ tura incepe a predomni asupra aşezăreî orneneştr care în curînd nu mal apare de cît ca un cuib ascuns în poalele munţilor. Apele Dorner şi ale BistriţeI şerpuesc cu sclipitoarele lor valurt În văile ad încr, şi On:�o1'1.(,l, mun­ tele cel mal nalt din jurul Dorner, se desfăşură pe ori­ zont In toată maiestatea lur ; pădurile de brazt se aştern ca o manta neagră pe iarba verde a imaşurilor ; rîpile şi ponoaele care stricau armonia tabloului, dispar în sî­ nul bogăţiei nespuse de forme ce se înalţă din toate 1. Iruqă vra să zică săpăturile lăsate de şivoiurile de ape pe coastele dealurilor. Să, nu vină. oare de la latinesc irriqo-are'i [14] 14 A. D. Xenopol părţile. E�tl faţă cu imensitatea munţilor; o tăcere din ce în ce mal mare te învăluie şi se coboară în suflet, ca o linişte adîncă; de abia mal şopteşte urecher odihnite slabul murmur ce-l mal trimite orăşelul, la această înde­ părtare. E�tl singur faţă în faţă cu veşnicul tot; deslipit de răteaua înjositoare a zilnicilor interese, în stare a în­ telege si a admira măretia naturei, rămîi mut fată cu '" , nesfirşitul ce te zdrobeşte. Una din cele mal frumoase preumblări ce poţI face nu departe de Dorna, este acea pe drumul de pe lîngă casa răposatulut preot Cazacovict, ce vine aproape de podul ce trece Dorna, spre a merge la Căndrenî. Acest drum merge pe coasta rîpoasă a dealurilor, din stînga rîulur, aproape pe la jumătatea înălţimet lor, şi slujeşte numai pentru aducerea finulut ce se face pe coaste. De pe el se vede necontenit Dorna, şerpuin d la o mare adîn­ cime, adese-orI aproape verticală, sub picioare. Şoptirea rîulul este întreruptă din cînd în cînd de strigătele plu­ taşilor, pe care îl vezI coborînd iute pe repedele curs al aper, cîntînd adese-ori cîte un cîntec monoton ce a­ junge la auz ca un eeho îndepărtat. De ceea parte a rîulur, se întinde cîmpia care, departe de a înfăţişa o­ chiulut un verde monoton, îl desfătează prin nuanţele cele mal deosebite. Cele mal închise provin din umbra aruncată de naltele piscurr, umbră ce pare a izvori cu cît soarele se. coboară spre asfinţit din văile şi pădurile unde se ţinuse ascunsă. Apot vin pădurile de brazi de un verde închis, care lovite de razele soarelui, iau o co­ loare albă în părţile lnminate, care contrastează cu atît mal puternic cu cea închisă rămasă în umbră, La poa­ lele pădurilor se întinde imaşul, verde ca smaragdul, în­ trerupt în toate părţile de fineţe, în care fînul cel copt are o coloare verde-galbănă, mal deschisă cît stă finul în picioare, mai închisă cînd a fost.cosit. Apoi timpul deo­ sebit al coasei, pentru fie-care tăpşan, îl dă iarăşI o co­ loare deosebită, din causa ierbet verza care otăveşte din nou la rădăcina fînuluI tăiet, Minunat efect fac mal a­ les arborii singuratect ce stropesc din loc în loc verdde covor al cîmpie], cu coloarea lor închisă şi posomorîtă, în mijlocul veseliei ce se aşterne sub el. Cînd aceşti arbori sunt apropiett de malurile gîrler, [15] l , o călătorie la Dorna în Bucovina 15 � I , atuncî se produce un joc de umbre din cele mar fru­ moase. 'I'remurătoarea umbră a copaculur, mişcat de vînt, • se oglindeşte în valul, el însuşi tremurător) ce curge la picioarele sale. La toate aceste să se adauge efectul lu­ minet cereştr, cînd splendidă şi strălucitoare în un ceriii albastru si nesfirsit, cînd umbrită de un nor ce se în- , , tinde pe toată natură ca o perdea întunecată. Une-ort în lumina strălucitoare, care inundă toată cîmpenia, a­ pare cîte o Întinsă pată neagră, care aleargă pe pămînt cu o mare repeziciune, imaginea înmiit de mare a nou­ raşului ce trece pe sub soare. Dar ce poate descrie pana omenească din aceste nespuse frumuseţr, şi mal ales cît de slabă trebue să rămînă gîndirea, cînd vrea să repro­ ducă ceea ce simtestI [ , , Pentru ce-l în lume mare, graiul omului e nuc. Pentru ce-i în suflet mare, graiul SăLI este nimic! Două din cele mal încîntătoare preumblărt ce le-am făcut vre-odată, fură una cu pluta la GIl1'a Colbu7ul şi alta cu trăsura la Hoituri. In ziua de 18 Iulie, fiind timpul frumos) ceea ce din nenorocire este cam rar în munte, plecarăm, o so­ cietate îndestul de numeroasă, cu plutele, ca să. vizităm Cheile, locul cel mal periculos al plutirei pe Bistriţa şi cel mal măret din măretul curs al acestut sivoiu de " ,�. munte. De dimineaţă o piclă deasă acoperea pămîntul în cit mal nu se vedea om cu om la o mică îndepăr­ tare. Pină 83. ne pregătim de plecare, soarele sorbi, prin razele sa'c, vălul gros al negurel ce lnvălea pămîntul. Subţiind aburiî, priu căldura sa, il înălţa tot mal sus, şi În curind pătura întunecoasă a ceţer se rezolvi in nişte norf subţiri şi albr, aruncaţi sus pe albastru] cerului. Ceea ce cu un moment mal înainte acoperea pămîntul, acuma abea se mal cunoştea În intinderele văzduhulur. Soa­ rele învingător strălucea cu o mare putere şi încălzea aerul cam rece ce curge dimineaţa prin aceste văi, chiar In lunile cele mal calde. Cătră opt ore plecarăm, deo­ camdată în tră.surf, pînă la Gura-Negrer, unde ne aştepta pluta. Calea pînă la schele urma partea stingă a Dornci şi apot a Bistriţer, de la vărsarea celcl diutîiu în ea, co- [16] 16 A. D. Xenopol tigiud picioarele dealului Miriştea şi a altora ce urmează după el, toate ripoase şi acoperite, pe creştetul lor, cu pădun de brazr. Drumul merge chiar pe marginea rîu­ urilor, În cît la unele cotiturt zăream umbrele noastre fugînd pe valuri ; privirea, cu totul mărginită din partea stîngă, se întindea pe dreapta peste apele Dornei şi ale Bistriţei pînă la Dealul Negru care mărgineşte cursul lor cătră sud, deal acoperit de iarbă verde strălucitoare în partea lUI inferioară, şi încununat pe crestele sale cu tufari de brazi, care păreau ca nişte cununI negre aşăzate pe capul verde al culmelor. Din dosul lui se ridica mal şters, mal aburos, muntele Călimanul, pe al căruia pisc se Întîlnesc astăzt hotarele a trei ţărt, pe care natura le an unit prin legătura unuia şi aceluiaşi popor: Bucovina, Ardealul şi Rorntnia, dar pe care formaţiunile istorice le ţin despărţite în trc) corpuri deosebite. Ajuuşt la Gura-Negrel, văzurăm deodată desfăcin­ du-se spre stînga o parte din cursul Bistriţe), care stră­ bătea prin o vale largă şi măreaţă, mărginită de ambele sale părtI cu munti înaltI, cad păreau a se întinde la o mare îndepărtare î'nainte� noastră în jUful muntelur Ba­ răul, deasupra căruia se vedeau albind ca două coarne uriase Pieirile Doamnet. Pe malul drept al Bistritei se ridică, În Moldova, nişte miei dîmburl de forme foarte curioase, ce păreau ca nişte întărituri de cetate, admi- ""rabil asezate Între un mic ses ce le desparte de apă, si , , , niste munti inalti ce formează ca un fund al tabloulur. , , , Aceste dirnburt se numesc Biicele 2 Urtoae; din care se scurge, ceva mal la vale, părîul -Urtoaei. Pc malul sting, în Bucovina, se ridică În dreptul lor Bărnărelui, acoperit cu o pădure de brazr, El î�I trage, ca şi Birnarul din Moldova, numele, de la bîrnele ce se scot din brazir săl. Mal la vale de Bitcele TIrtoacr, începe a se înalţa ma­ sivul cel mare al Pietrosului, a�tcq�ut din trei trepte u­ riaşe. Cea din faţă de lîngă rîu, este un d îmb acoperit cu păşune �i poartă, ca �i satul ce se intinde în poalele sale şi pîrîul ce se scurge din el, numele de Basca. Deasupra lUI se înalţă dintr-o vale un al doilea cat de iuuntr acoperitr În mare parte cu păduri, numit Slo- 2. Hitcă î.tlsamnă vîrf rotund li unul munte sau dea]. [17] o călătorie la Dorna în Bucovina 17 pii�ul; iar al treilea rînd cel mal îndepărtat închide ca un cadru vaporos incîntătoarele forme ce le coprinde În bratele sale si Înaltă mult mal sus de cît ele, plesuva , ), , sa tidvă, pînă în noriî ce-l brăzdează cu fulgerile şi to­ ren tele lor. Cît ţine lungul lanţ al Pietrosulut pe dreapta rîulul, se înalţă pe stînga lu; mal multe dimburr marr, purtînd numele de Bîtce, din causa formei lor de 1ll0ŞO­ roaie rotunde. Una din ele se numeste Bitca Vâ?'c'îrie'f, , din causă că conţine cariere de var; alta poartă numele de Bîtca Dranca şi altele-al căror nume nu le-am pu­ tut afla, din causă că sivoiul BistriteI devenind cam re- , , pede, plutaşii erau ocupaţt cu cîrmuirea plutet şi nu aveati timpul a răspunde la întrebările mele. Adese-ori valurile prin care treceam erau aşa de repezt, Qă stropit lor te udau chiar pînă la mijlocul pluter, După ce se sfîrseste Pietrosul, începe lantul Osoiu­ llIZ, numit ast-feliii de 'la părîul cu acelaşî nume, ce se scurge din el. Acest munte se înalţă mult mal apropiat de albia rîului şi coboară pînă în apele sale un părete de verdeaţă cătrănit, Fără să simţim, cîmpenia se schim­ base cu totul. In locul unei văr largI şi unul tablou cu liniile vaste, spaţiul coprins de ochi se restrîngea necon­ tenit. Inainte rîul părea că se închide la fie-ce cotitură în amfiteatrul de munti în care intra, si apol deodată, , , după un dîmb, vedeai că orizontul s-a închis din dărît si că întrasesi cu pluta în alt amfiteatru. Munţiî, din ce " , în ce mal mult acoperiţt de brazi şi coborînd aproape vertical păreţiî lor În undă, reflectau în oglinda el co­ loarea lor adînc verzue şi-I dedean o faţă aproape nea­ gră. Cursul BistriţeI devenea din ce în ce mal măreţ şi mai sălbatec; şivoaele numite §'ipote În limba plutaşilor se îndesesc, şi pluta începe a merge cu o repeziciune care te pune în grijă, cînd vezt patul rîulul împresurat de stînd de care în fie-ce moment, ea poate să se sfă­ rîme. Dar ochiul şi mînele plutaşilor sunt neobosite. Cu o dibăcie minunată fac el să alunece greoiul pod plu­ titor printre ascuţişul stîncelor şi numar din cînd În cînd îl auz] troncănind, cînd se atinge cu fundul său de pie­ trele ascunse în apa rîului - sunet sinistru şi pare că de r[lfi prevestitor. Osoiul se sfîrşeşte prin un dimb înalt. numit Boqol- 3 [18] 18 A. D. Xenopol nicul; din care curge un pann care, ajuns aproape de Bistriţa, dispare sub pămînt şi intră în matca acesteia sub nivelul el. După Osoiu încep munţii numiţi Sunăiorii probabil din causa unul echo pe care însă nu l-am putut ade­ veri, de şi toţI cîţI eram pe plută strigam pe mama pă­ durei să ne respundă şi făceam o gălăgie ne mal pome­ nită. Un părîu cu acelaşî nume cade vuetor, din cas­ cadă în cascadă, de pe vîrful muntelui şi se rtsipeşteJn Bistrita. După Sunătorii încep Zâgărenit, cu p ărîul de acelaşt nume, la picioarele căruia se aşterne satul Mocreşii; care se întinde pe ambele malurî ale Bistriţe). Ceva mal de­ parte dai de satul Câlineştit, aşezat numar pe partea Bu­ covinet în faţa muntelui cu acelaşt nume, pe cînd pe partea Moldovei urmează înainte lanţul Zăgărenilor. Cu cît ne apropiam de strîmtoarea de la Chei, cu atîta clina B rîulul devenea mal repede şi cursul a per mal pornit, munţiî se apropiau tot mal mult de patul Bis­ triţet pînă-l restrîng cu totul între dOI păreţt prăpăstioşt. Partea lor de jos e goală lăsînd să apară stînca neagră ce pare că e arsă; iar arborit se văd înfipţl cu rădăci­ nele lor pe vîrful acestor imenşf bolovanr, sus deasupra capetelor plutitorilor. Te mirf unde-şî pot împlînta grea­ sele trunchiun rădăciuele lor, pentru a găsi hrana şi un sprijin în contra vîntulut. Une-ort tidva goală şi salba­ tecă a uneî stincî pleşuve se înalţă, ca un turn părăsit, peste culmea chiar a brazilor. Soarele nu se mal vcdca ; o răcoare pătrunzătoare te străbate, şi deodată auzt un vuet sălbatec şi îngrozitor, care- ţI Îngheaţă sîngele în vine. Ajunsesem la Col�ul Acl'e�. Acest nume contine un întcles deosebit al cuvîntu- , , luî acru, anume altul de cît protivnicul notiuneî de dulce. Insemnează anume gre/li cumplit" sptiimîllhitol',iuontic cu acel al cuvintuluî latiuese acei'. \ După o repede cotitură, intri deodată, Într-un imens salon de o rotunzime matematică, cu păreţir de stind drepte, înalte şi crestate, caro taie formele lor pe albas- 3. Cu cît mal frumos şi mal rornincsc o acest cuvînt de eît îngrozitorul panta, care s-a introdus în limba inginereas 'il. ApOI acest, cuvint e tot ce ponte fi maî latin de la inclino-are. 1 [19] o călătorie la Dorna în Bucovina 19 irul cerului. Din crăpăturile lor se înalţă brazt care par a fi plantaţt în mal multe caturl, unul pe creştetul celui­ lalt. Prin mijlocul acestuî încunjur, de un stil măreţ şi aspru, se repede Bistriţa, cu o furie nespusă cătră un dîm b-ce vine drept în faţă. După ce izbeşte-n el, şivoiul apucă prin jurul dîmbuluI, pentru a duce mai departe apele rîulul. Dibăcia plutaşilor stă în aceia de a se feri de curentul cel drept şi de a cîrmui pluta pe acel ce încunjură dîmbul, Pluta noastră, fiind mare şi Încărcată, era grefi de minuit. Chiar in cursul călătoriei pînă aier, bătrînul plutaş ce sta la cîrma de dinainte, numit Toa­ der Buşilă, care de 43 de anl îşI făcea viaţa pe apă, Iml spuse că pluta noastră era ca un car prea greu pentru nişte 'cal slabî, care la vale poate să te dee peste cap. Cînd întrarăm in repeziş, ambii plutaşt îşI încordată pu­ terile, îndemnîndu-se cu glasul, spre a putea abate pluta. de la curentul cel drept. Toate silinţele lor fură zadar­ nice. De şi muşchit braţelor Iar se umflau, parcă ar fi vrut să plesnească, masa greoae a catargurilor pe care veneam, nu se supuse aplecăret cîrmelor; pluta fu ră­ pită cu o putere uriaşă cătră dimb şi zbura cătră el cu o repeziciune ameţitoare, acoperită de valurile spumoase În mijlocul unul vuet asurzitor. Ciocnirea nu putea fi Înlăturată. Plutaşul dinainte plecă cîrma peste plută. Il întrebă]: "Ei?" -Cum o vrea D-zeti, fu răspunsul său. Peste un moment o puternică zguduire şi o părîitură a părţei posterioare, care rupse chingile ce o legau de cea . anterioară insemnâ momentul care ar fi putut să ne fie fatal; căcr apa Bistriţer este în acest loc adîncă, şi păre­ ţit de stînd drepte nu dan nici un mijloc de scăpare. Pluta însă fiind bine legată şi lovitura făcîndu-se într-o direcţie perpendicular ă, ea nu se desfăcu, În cît seăparăm numai cu frica. După mult necaz, plutaşit izbutiră a da cu Încetul pluta în curentul încunjurător dîmbulur, care ne transportă într-un alt salon, de aceeaşi formă ca �i cel dintîiu, însă ceva mar îngust. Acesta era de un ca­ racter mal blind, cuprins Între dîrnbul în jurul căruia venisem care era acoperit pe această parte cu o padurice de mesteacăni cu coaja albă şi frunzişul gălbuiu, ce con­ trasta minunat cu coloarea aproape neagră a păretelui înconj urător, Păriul Calau 1 care vine, din cascade în cas- [20] 20 A. D. Xenopol cade din lăuntrul munţilor aducea, cu un zgomot aproape mal mare de cît al Bistriţet, slabul săi"! tribut de apă rezinet muntilor. Prin o deschidere a pă durer, razele <:) , soareluî pătrundeau În acest raiu pămîntesc, îucălzindu-I şi luminindu-l În mijlocul întunereculut şi răcoarel în­ cunjurătoare. Eram la Gura Colbultt't, ţinta excursiuuef noastre. In tot timpul călătorieî, răpit de frumuseţea covîr­ şitoare a naturel, uitasem cu totul de fiinţele în mijlocul cărora mă aflam. Nicî nu-mî venise sit comunic altora impresiunile mele. Aspectul frumuseţei te face împărtăşi tor, acel al su­ blimulur te amuţeşte. AjunşI la Gura Colbulur, ne coborîrăm de pe plut.e pe un tăpşan de iarbă aşternută ca un covor, pc mar­ ginea părîuluî, Cîtr-va din noi apucarăm prin pădure peste munţi înainte, pe cursul B�striţel în jos, pentru a avea o privire din înălţime peste partea mal din năuntru a Cheilor. Ne îndreptarăm pe o potecă îngustă şi rîpoasă numită Horqeaia, care după ce urcă un dimb pietros, co­ boară repede cătră Bistriţa şi apoi apucă peste pietrele de pe marginea rîulur pînă la un loc numit Coiful, unde este iarăşt un repeziş în feliul aceluia de la Colţu] A­ crer, Aier era mal înainte, în mijlocul Bistriţer, o piatră enormă care nenorocea pe mulţl plutaşt ; acum însă a fost sfărîmată prin dinamită, în cît călătoria cu plutele prin Chei, "nu mal este aşa de periculoasă, cu toate că nici acuma nu este cu totul lipsită de primejdie. După vre-o oră de mersul cel mal obositor În care ne friu­ geam picioarele pe ascuţişurile pietrelor, ne Uram pe brînci, ne agăţam cu mînele de stîuct şi arborr, pentru a nu ne perde cumpătul şi a cădea in apa adîncă ce curgea sub picioarele noastre furioasă şi vuetoare, ajun­ serăm la o cărare săpată în o �tîncă uriaşă şi oare poartă numele de Stînca tăieiă, care ne scoase sub mass a unui bloc uriaş de piatră lucie ca marmora. De aici a.puca­ răm pe un drum mai lărguţ şi îndemănatic numit că­ rarea peste Hoşi; înapoi la Gura Colbulur, In acest timp se pregătise de marele nostru stol- [21] o călătorie la Dorna in Bucovina 21 nic Emilian Berariu din Vatra Dornct " o friptură tăl­ hărească care mi se păru mai gustoasă de cît toate mîncările. După prînz, fie-care din nOI îst alese cîte un colţ, de unde să guste mal plăcut neeastft splendidă na­ tură: care pe o stîncă Înaltă la piciorul unui brad, care pe o piatră la, aruncarea Colbulut în Bistriţa, care pe tăpşanul de iarbă, întins a lene şi cu ochii spre văzduh. Eli mă luar pe o cărare ce urca in direcţiunea opusă JIorgeateJ şi mă oprit în pădure, la picioarele unul brnd de unde mi se întătosâ o priveliste l)e care mintea nu o , , , putea crede, de �i ochiul o vedea. Era cursul Bistriţei, Colţul Acrer, Valea Colbulut şi toate acele minunt prin carr trecusem cu cîte-va ore mal înainte, văzute acuma prin perdeaua de verdeaţă a pădure! ce se întindea în­ tre mi ne şi ele, dînd acelor locuri un aspect va poros şi nehotărît. Pare că aş fi revazut în vis, cele ce cu un mo­ ment mal înainte văzusem în realitatea lor. Mă asezăt la piciorul bradulut, cu cotul răzămat de un trUl�eh;il răsturnat şi privind cătră înclntătorul tablou, mă apucă un fel ele piroteală, Mi se păru că mă furişa soninul, cind auzit un şuer îndelungat, scos de marele nostru stol nic, semnul convenit al plccărct noastre Pe la Fi ore pler-ară m înapot spre Dorna. pe jos, nefiind alt drum de cît o Îngustă cărare pentru pedeştri sau cai de munte, pe care Însă nu ni-l putusem procura, caii locuitorilor fiind la munte. După o încîntătoare preumblare, În ac­ rul dulce şi parfumat al muntclut, timp de mai bine de trei ore, ajunserăm la Rîşca, unde ne· aşteptau trăsurile care ne înapoiară în Dorna. IV Gospodăria. muntelui GospoElăria Vetre] Dornel şi a tuturor satelor ce se ţin de ea, este acea a muntelur. Cultura grînelor este aproape cu neputinţa, dincausa marei înălţimt la care se află locul deasupra mărcl, aproape 1000 de metri. 3. Aflu cu durere că acest eminent învăţător şi Romîn, a murit în urma unei răcelt. El era în floarea vîrstei, de o statură şi sănătate erculeană, [22] 22 A. D. Xcnopol Numar orzul şt secara se fac în unit aui, cînd căldurile sunt mal marI. Pe alocnrea se văd si plantatii de car- , , tofe. Toată exploatarea pămîntului constă în imaşuri şi fîneţurî, care sunt de o hog'ătie si frumusetă nespusă. , '" Ele se întind pe coastele şi pînă în piscurile munţilor, În pajiştl înverzite de iarbă mirositoare, presurată cu fiori de munte, înaltă pînă la brîu �i une-ori aşa de deasă, de împedecă mersul. Ţăranii hrănesc din ea numeroase cirdurr de vite, nu vînd nicr-o dută iarba sau finul lor, ci îl desfac, prefacut în carne vie. Indată ce s-au desprimăvărat, ei pleacă cu vitele lor spre munte, pentru a le păşuna. Locurile cele păşu­ nate întîiu le lasă să otăvească, şi cînd anul este bun, adese-ori le cosesc cătră toamnă. Acele de prin VăI sau de lîngă aşezările lor în sat, unde iarba este mat deasă, le apără de vite prin o îngrăditură, şi adunînd fînul de pe ele, îl păstrează pentru iarnă, pe cînd iarba de pe munte o pasc cu turmele lor În decursul verei. Numărul vitelor este însemnat în raport cu cel al poporaţieI In Vatra Dorner, comuna. cea mal săracă în animale sunt, la 750 de familiî de ţăran), peste 5000 de vite cornute, vre-o 800 de cUI şi aproape 9000 de 01. In (landrenî şi Poiana Stampeî, care Împreună nu numără de cît 400 de famil I, sunt peste 8000 de vite cornute; se înţelege că numărul animalelor ce le are fie-care locnitor, vari­ ază după starea lui de bogăţie, Aproape fie care familie are cel puţin o vacă şi 10-15 or. Multe au cîte doi boi şi un cal. Majoritatea însă mal mult de atîta, Între 4 şi 10 bOI, şi 10 pînă la 30 de 01, şi aşa mai departe pînă la fruntaşii satelor, precum· Vasile NichitlC§ din Vatra Dornet sau Pintilie Vleju din Candrenl, carl au de la 150 pînă la 200 capete vite albe r;;i mal bine de 1000 de 01, o avere întreagă. Oile sunt proporţional cu vitele cor­ nute, în număr mic, din causa multelor mlaştini care le umple de g;\lbează S-ar părea. curioz cum să se atle mlăştint în munte. Lucrul se ex'plică., din nenumăratele izvoare, care udă pămîntul în toate părţile. Vara, poporaţia rornînească este mai toată strămu­ tată la munte, lîngă turmele şi cirezile sale. Satele sunt aproape deşerte de locuitori, afară de Duminică şi săr­ bătorr, cînd vin de-şI văd de cîte o treabă in sat, oră- [23] o călătorie la Dorna în Bucovina şel, safi la primărie. De pe piscurile mai inalte se văd în Vă1, adăpostite după o creastă de pămînt sau o limbă de pădure, o pînză întreagă de stîne sau de �irezl. Ti­ lincele resună din toate părţile, �i sunetul lor amestecat cu �ugetul vitelor sau zbieratul oilor şi cu strigătul oa­ menilor, care se poartă În toate părţile, dau muntelui o . viaţă neobicrnuită în acele regiun'i' înalte, unde în de­ obste domneste linistaa si tăcerea. Toamna, vitele se co- , , , , bor treptat, de pe înălţimr, în vaile cele mal adăpostite, unde unele cîrdun petrec chiar lunga iarnă, În preajma stogurilor de fin din care se hrănesc. Acest- anotimp, de şi rece şi îndelungat, este însă lipsit de elementul si'lll cel mal supărător, vînturile şi viscole care bîntue cîmpul. De şi muntele este mult mal puţin productiv de cît cîmpul, şi decî ne-am putea aştepta ca viaţa aici să !;ie mal grea şi oamenit mat săraci, lucrul stă tocmai din potrivă, si tăranir din munte sunt în deobste bogatr. Carnea fiind hrana cea mar scumpă, se înţ�lege uş�r cum se face ca muntenil care o produc, să întreacă în bogăţie pe producătorii de grîne al şosuluî, Vitele avînd preţ bun în Austria şi Germania, mal ales de la închi­ derea graniteior roniîno, tăranii crescătorI de vite găsesc " . o bogată resplătiro a un ef munci, relativ lesnicioasă in preţul urcat al vitelor lor. Vaca S8 vinde de la 100-150 1101'in1, iar boul de la 150-200, adică preţul unei vite, variază Între 200 si 500 leI. De aceia adese-ori întîluestl ţăranI cad au în (:himirul lor 3 -4000 de fiorint în bal;], afară de gospodăriile lor Întemeiate şi ele numeroa;ele lor cirdurt de animale. Pe lingă, creşterea vitelor, locuitorii muntelul Re mal îudelctniceso cu lucrarea chcrestelef. OeI mal săract din el lucrează iarna la tăietul şi pregătitul arborilor. Tn primăvară, cînd apele vin mari, se Întocmesc plutele de qalioane, adică catargurile cele marf , adcse- or î pî: uă la 40 de metri lunzime si asa de bO'l'oase, că nu se lJot <:) , , lega mai mult de trei în o plută. După, aceea pleacă catarqurile, apot catarqelele şi mal tlrzju, cînd apa scadc, !)'rinzile si scîndurile tăiate de numeroase ferestrac. Tot Iocuitorit mal s[traC1 fac pe pluta�il, carI duc plutele a­ dese-or] pînă, la Piatra. Crl care ati bOl, cară, lemnul de la păd urc la rHI. Coborîrea arborilor la vale cu boiI, [24] 24 A. D. Xenopol este adese-ort periculoasă acestora. Arborele răpit de repeziciunea văeî În care coboară, se" prăvăle peste ani­ male �i le frînge picioarele. Locuitorii cel mal coprinşt aii el singuri pădurt în proprietate-unii din el pînă la 500 de fălct - şi fac comerţul cherestelcî, posedînd şi ferestrăe, De si bogatI, tăranit duc aicî tot traiul lor modest , " şi cumpătat. Mobilarea în casele lor El simplă. Numaî la dţI-va din fruntaşit cei marf al satulul- oament de f)O,OOO de let avere - am văzut oglinzI mal mari în pă­ retl. De obiceiu mobilele sunt de lemn alb, rare ort lustruite, în jurul odăiei se întinde un şir de laviţe aco­ perite cu scorturl fără salteler şi care lavite slujesc si de , ,,' paturi. E destul de curioz că nu se prea întîlnesc perne, fiind acestea înlocuite cu haine îndoite puse sub cap. Mîncarea lor este în primul loc mămălijra, ned es­ părţită de suflarea .romlnească, pregătită din făină cum­ părată in Moldova. Ca udătură, întrebuinţează mal ales lăptării de tot felul: brînză, lapte dulce, acru, unt, smîn­ tînă etc. Ca mincare mat de lux ah balmeşul, un fel de mămăligă pregătită în smîntănă, în loc de apă. Mal mă­ nîncă apoî şi carne, arare ort de vită, mal des de mas­ cur sau cîrlan. Adese-ori taie păsări, cu deosebire raţe şi gîşte, care de alt-felin duc viaţa cea mal fericită în sînul apelor ce le întălnesc În toate părţile. Hrana este Prin urmare, în dcobste, bună si întăritoare. , , Drept băutură, intrebuintează mal ales vinul, de si , , acesta e de o calitate proastă şi cam scump, fiind im­ portat în Bucovina, unde nu creşte via, din cauza înăl­ ţimci locurilor. Afară de vin, se mal bea mied, pregătit din miere, precum_ şi burcul; apa. minerala. feruginoasă plina. cu acid carhonic, care izvoreşte pretutindenea În mu nţit DomeI. Ast-fcliu se află afară de Vatra- Dornet în Căudrenr, lîngă Poiana-Negrir:\ la Şarul-DorneI �i în alte locuri. Hachiul este foarte 'puţin că utut si se bea , , numaî spre a aţîţa pofta de mîncare. Iudestularea în hrană" băutura lntăritoare a burcu­ tului pe care o Întrebuintează toti locuitorir, si aerul cel viu al muntelui, săturat �u mires'me de brad, 'fdc de tra­ iul oamenilor estc În deobste lung. Am întîlnit mal multI b[ttrîn'î, băruatl si femel d� lJeste 90 dc anI. Lucru c'e , , [25] o călătorie la Dorna în Bucovina 25 poate părea destul de nefiresc, este că o poporaţie aşa de sănătoasă procreează puţin! copil. Har se văd mal mult ele tret copil la casa RomînuluL In această privinţă samănă Dorneuit cu Sasit: nu că ar în trebuinta mijloace , , , măiestrite pentru a împedeca înmulţirea odraslelor. Vina de căpitenie a slaber lor reproducerI, stă în însurarea de tot tîrzie a tinerilor, după vrîsta de 30 de anl, cînd puterile le sunt istovite printr-o viaţă coruptă căreia mo­ ravurile muntenil ar nu opun o stavilă îndestulătoare. Am spus mal sus că, una din ocupaţi unele produc­ tive la care se dedă poporaţia Dornei, este lucrarea ehe­ resteleî. De vre-o cttt-va anî, anume de cînd societatea Goetz a luat în exploatate munţii din Bucovina, ea a deschis cu capitaluri marl exploatarea pădurilor, pînă acolo unde nu ajunsese nici-odată maf Tnainte. Pentru a UŞ Ira transportul din locurile cele mar retrase şi mal neumblate, ati construit niste uluce de lemn ce se co­ bor din vîrful munţilor pî�ă în vale, pe care brazit tă­ ieţr alunecă în jos. RomîniI numesc aceste uluce jiZipU1''t, nume corupt din gennallicul Schlepp�. Tot în acest scop, numita societate a mal facut, aproape, deobîrşiile rîurilor Dorna si Bistrita, niste iezăturf în' care se adună alm în- , " . tr-o mare cîtime, şi apor i se dă drumul deodată, în cît umflă apa riulut şi îl face plutitor chiar înlăuntru mun­ ţilor. Plutele ce stati gata înşirate perÎl1, luate de apele umflate cu acest meşteşug, se ca bol' la vale pînă cînd ajung acolo unde Bistriţa unindu-se cu Dorna, apa de­ vine îndestul de mare pentru a transporta plutele, chiar şi în timpul secetei. Aceste iazuri se află, pe cursul Dor­ ner, sub muntele Piatra-Dornei, nu departe de izvoarele riulur, iar pe Bistriţa lîngă satul Cîrl'ibaba Ele se numesc în gum ţăranilor luiiiuri, cuvînt ce pare a veni de la g'ermanicul Ilalie, de şi numele lor german întrebuinţat în localitate este acel de Klause. Slobozirea apelor din haiturl fiind, după ce mi se spunea, ceva foarte inte­ resant de văzut, mă hotărîiu să, fac pînă acolo drumul tot prin munte şi pădure, mal ales că puteam să mal descopăr cîte ceva din viaţa muntelur, cea atlt de bo­ gată şi de variată. (Va urma). 4 [26] A. VOJEN El şi el U nul i-a spus: viaţa-l un VIS, A mortet crudă ironie; Iar tot ce vezl îi praf - nimic, CăcI toate-ti par, fără să fie. Un altul: lumea suntem nof, In minte toate-şi au izvorul, Aşa că universu-ntreg E gindul, care îşI iea zborul. Şi altul: Domnul a desprins Intregul existent din haos, Sorţind ca totul, ce-a trăit, Să intre-n veşnicul repaos. El însă le-a răspuns rîzînd; Multe s-au spus şi 1'3-01' mar spune; Dar lucrurile sunt cum sunt , Şi-nchipuirele-s nebune l... [27] Poesii Veşnioa lupti ... Te naştf soldat în lupta vieţe'i Şi n-o sfirşeştî pînă ce mod, De-aceia luptă! .... Ştiu isteţil Că, dacă nu te SU1-- coborî. La toţi, tu iea aminte bine; CitI sernenî al, atîţ'i vrăjmaşi Cu ochi vicleni ţintiţl spre tine; Te luptă dar; să nu te laşf L. Invins ImI pare ca-i un vis urit Intreaga viaţă fără tine; Mă iartă-am suferit atît, Că singur plîng şi rîd de mine ... Nu mai sunt eu din alte dăţi Şi soarta nu-mî mai pot alege; Un dor mai am: să mi-te-arăţi, Să am capriciul tăU drept lege! 27 [28] 28 A. Vojen Sonet (Li I i ecit), E primăvară - sărbătoare : MulţimI de liliecî în floare Işl pleacă creanga visătoare In preajma blindolor izvoare, Dă-n vad, ; ceru-I plin de SOfL1'O ; Dulcea pobalolor ninsoare Se scutură, pălită ; moare In preajma blindelor izvoare. Gîndirea, ta luminătoare Se-ntunecă de vorbe - moare: Un liliac pălit de soare. Iubirea ta neperitoare Ingrămădită-n versuri -- moare: Un liliac pălit de soare l. .. [29] VESPASIAN EHBICEANU ŞCOALA POSITIVISTO-ANTROPOLOGICA PENALA Crisa actuală a dreptuluI penal Dreptul penal actual trece printr-o adevărată criză. Principiile care alcătuesc pia tra fundamentală a acestei ştiinţî, şi care pînă eri erau socotite drept adevăruri ne­ discutate, drept concepţiile cele mal înalte şi mal uma­ nitare ale spiritulut modern, sunt azl criticate cu aprin­ dere şi ameninţate a fi răsturnate din însăşi temelia 101'. Filosofia pozitivistă si teoriile evolutioniste darviniene au , , zguduit adînc şi discreditat morala spiritualistă, dînd în acelaş timp lovitura de moarte legislaţiunilor penale in vigoare, întemeiate pe aceeaşi bază comună. Acelaş spi­ rit ştiinţific care a facut din istoria universală o ramură a ştiinţelor naturale, din morală şi estetică un apendice al fiziologiei şi higienet, din roman un curs de psiholo­ gie, tinde actualminte a reconstitui teoriile vechl juridice «supra criminalităţel ';li penalităţer, reducînd dreptul pe­ nal la rangul de ştiinţă aplicată şi subordonată zoologiei şi psihiatrieî. Criza de care astăzl sufere ştiinţa penală este dato­ rită deci prozreselor realizate de filosofia pozitivistă, care o cu drept cuvînt se poate zice, că a inaugurat o adevă- rată epocă de descompunere şi transformare intelectuală, [30] 30 Vespasian Erbiceanu morală şi socială. Polemica ştiinţifică înverşunată ce agită şi divizează spiritele penaliştilor contimporant, antagonismul bizar ce domneşte in doctrina şi jurisprudenţa dreptului penal, reformele radicale şi hazardate ce se propun, denotă că această ştiinţă trece printr-un proces de complectă des­ agregare, şi că chestiunea în sine, avînd o importanţă so­ cială de căpitenie, merită cea mal serioasă şi mal profundă atenţiune. In adevăr cine a crezut că va veni vremea să se sustină că în materie penală, nesiguranţa şi indoiala judecătorului nu trebuesc interpretate în favoarea inculpatului (in dubio pro reo) ; că deliquentul, de şi nu poate fi declarat răspunzător de faptele sale, totuşl nu merită' compătimire şi indulgenţă; că crima este un produs necesar al organismului ; că poate exista criminalitate fără crimă, precum şi aceasta fără eri­ minalitate, etc. "Afară din justiţia penală mila şi îndu­ rarea J zice un fruntaş campion al şcoalei pozitivisto-an­ tropologice penale. Judecătorul trebue să fie fără cruţare; trebue să taie, să cauteriseze cangrena socială, intocmaî ca şi chirurgul, pentru că ar fi el insuşî un criminal, dacă ar îngădui în societate drojdiile şi lepădăturile el. Senti­ mentele de milă şi îndurare pentru omul slab �i decăzut erau bune cu o sută de am în urmă, pe vremea lut Bec­ earia, cînd trebuea s-o rupem cu barbarismul ne raţional al Veaculut de Mijloc. Astăzi insii mij loacele de prote­ guire socială trebuesc aplicate, fără umbră macar de seri­ timentalism. Higiena socială trebue observată fără drama­ tizm şi fără a se ţinea samă de vre-o consideraţiune es­ tetică 111). Insăşl problemele dreptulut penal urmează să fie modificate în totul. Şcoala veche penală considera delictul ca un produs al voinţei libere a omulul. Astăzt Însă li­ berul arbitru nu se mal admite; el e o rătăcire, o erezie} provenită din pricină) că nOI nu ne dăm bine samă de motivele carî impulsionează voinţa noastră. Neexistînd li­ berul arbitru, evident că nu mal, poate avea raţiune nict responsabilitatea şi culpa morală, după care instanţele noastre judecătoreşti determină şi apreciază pedeapsa ce aplică inculpatului, Sistemul şcoaleî penale clasice} de a nu 1. Ferdlnanda Pu.glia, La Scuola Positiva, 1896, vezl No. din Dechembrie p. 18. [31] Şcoala positivisto-antropologlcă penală 31 f pedepsi indivizii demenţî, trebue părăsit, pentru că aceştia sunt tot atit de periculoşl ca şi criminalii normali psihi­ ceşte. Alcătuirea tribunalelor, instrucţia şi procedura pe­ nală de asemenea trehuesc transformate. AzI nu mal sunt buni de jndecătorl persoane luate din întîmplare, cazuiştt de­ prinşi a considera infracţiunea numal din punctul de vedere formal, ca o violare a legel, ca o vătămare adusă bunu­ rilor sociale, iar nu ca un fenomen al vieţel psihico-or­ ganice. De rigoare se cere ca magistratul să fie antropolog, psiholog şi psihiatru profund, pentru ca studiind statica şi dinamica suhiectulut, conformaţia lUI organică, să-I poată clasa cu preciziune în cutare sau cutare categorie de de­ liquenţl, pentru a şti apot la ce regim de corecţiune tre­ bue să-I supue. Imblinzind sistemul nostru de pedepse, ne-am slăbit, ne-am anihilat pe nOI înşine. Arma de că­ pitenie în lupta contra crirninalităţel trebue să fie exiir­ parea şi eliminarea elementelor an I isociale, şi dacă, din pricina stăreî nervoase a societăţet noastre, streangul şi săcurea calăulul nu funcţionează încă cum ar trebui, S3 impune însă adoptarea alt'or echivalente, de şi poate mal costisitoare, dar tot atît de eficace. Iată ideile care străba t incetul cu încetul rutina sta­ bilită de aproape un secol în domeniul dreptulul penal. Şi lucru mal curioz e faptul) că focarul acestor idel este Italia, ţară de care, acum 80 de anî în urmă, diploma­ tul Metternich vorbea ca despre un simplu termen geo­ grafic. Reforma codulut penal, inaugurată la finele veacului trecut prin celebra operă a lUI Beccaria "Dei delitii e delia pena" (1764), a purces de asemenea din Italia. Tot italienilor le apartine meritul de a fi initiatorii nouel mis­ cărî ştiinţifice a�ti becariene, pornite d� şcoala nouă p�­ nală (positivisto-antropologică), - şcoală ce-l dreptul cu principii mult mal radicale, dar in schimb mal conforme caracterulur pozitiv al stiintet moderne si spiritulut rizid , , , fU al veacului în care trăim. De altmintrelea se explică uşor, pentru ce în Italia mal curind de cît 01'1 unde s-a simtit necesitatea uner re­ forme radicale a Jegislaţiilor penale' in vigoare, dacă ţinem samă de faptul că poporul italian, cu .toate că se bucură de un guvernămîut coustituţioual, cu institnţiunt liberale [32] 32 Vespasian Erbiceanu şi democratice, totuşi în straturile sale de jos, mişuna încă moravurl medievale, apucături şi instincte criminale, din care cauză în această ţară criminalitatea a luat proporţii in adevăr ameninţătoare 2). Acolo şi aZI încă mal e cu putinţă injghebarea cu înlesnire a bandelor de hoţl în ge­ nul maffiel siciliene şi camorrel neapolitane. De mirat e cu toate aceste pentru ce teoriile scoaler italiene au căpătat adepţf, aii prins rădăcini in afară de Italia. 80cotim că ele socrii răspîndit în Europa, tocmat pentru că în ea domneşte veacul de fer, triumfă forţa mi­ litară, şi mal ales pentru că reformele) propuse de această şcoală, satisfac pe deplin necesităţile de ordine şi disciplină ale societăţeî moderne. Răcirea şi înăsprirea moravurilor şi raporturilor indi­ viduale din epoca noastră, pe care cu toţii o constatăm, la rindul el nu e altă ceva de cît un reflex a schim bărel concepţiet personale de orientare filosofică, semnalată de o bucată de vreme încoace. Filosofia sftrsituluî veaculut al X VIII-lea şi începutului celul prezent, tie ea teistă sari ateistă, era totuşi pătrunsă de un adinc spirit umanitar, de sentimentul de iubire a aproapeluî, de compatimire pentru cel căzut şi obijduit. Lumea părea în ochit acelor fllosoft ca un intreg armonie, egal şi solidar din toale punctele de vedere. Acestei concepţii, se contrapune azi natura fizică, cu legile ei fatale şi neindurate, lumea organică ca o corn­ plexitatede forţe in luptă, triumful celuf mal tare asupra celuî mal slab, sau aşi zisa selccţiune naturală, ca singu­ rul mijloc necesar şi inevitabil al progresulul, "u'ăspîn­ direa darvinismuluf }n epoca contimporană, zice filosoful penal Tarde, a adus cu sine o adevărată reinviere a ve­ chiulul paganism. Teoria sclecţ unei naturale, cuprinzînd în sine o justificare ştiinţifică a faimosulut principiu mi­ litarist "la force prime le droit", a trebuit S�l contribue mult la desvoltarea înfricoşată a mititarismuluî din zilele noastre, şi a pus o stavilă puternică curentulut protivnic pedepset cu moarte, care în timpul din urmă luase pro­ porţii respectabile" :1). 2. Garofalo, Uriminoloqia, pag. 238. 3. G. 'rarde, Eturles penales el sociale», Paris-Lyon 1892, p. 31. [33] Şcoala positivisto-antl'opologică penală Originea şcoalaI positivisto-antro�ologice penale şi lucrările ştiinţifice anterioare care au pregătit-o. 33 Întemeerea şco aler positivisto-antropologice penale cu drept cuvînt se atribue lUI Cesar Lombroso, medic de pro­ fesie, născut în 1836, fost director al institutulul de alie­ naţî din Pezaro, iar astăzl profesor de psihiatrie şi mede­ cina legală 1:1 Universitatea din 'I'urin. Lombroso, precum vedem, nu-l nicî jurisconsult, nicî sociolog; îndeletnicirea lUI principală este psihiatria şi ştiinţele naturale, în do­ meniul cărora ş-a mărginit intreaga lUI activitatea. Spiritul său de naturalist de la capul loculul a fost preocupat de o idee fundamentală in urmărirea şi demon­ strarea căreia a consacrat o muncă pasionată de aproape jumătate de veac, o imaginaţie bogată şi un talent de in­ vestigare şi generalizare extra-ordinar şi adese-orî poate exagerat. Ideea aceasta este, că. în neamul omenesc există o deosebită specie de indivizr, caracterizată prin anumite particularităţi tipice, formînd specia omulut criminal. Pentru desvoItarea şi documentarea aceste) teze, a dat la lumină, începînd încă din 1871, celebra sa operă: "L' Uomo delinquenie in rapporio ali' antropoloqia, qiurispru­ tlenza ed alle diseipline carcerarie", apărută. mal Intîiu in "Alti del Istituto Lombardo=, şi care, după multe şi în­ sămnate modificări, a ajuns actualminte la a cincea edi­ ţinne. Această operă monumentala, care a provocat atita zgomot în lumea savantă din Europa şi America, este cu drept cuvînt socotită ca piatra fundamentală pe care s-a clădit întregul edificiu al şcoalet positivisto-antropologice italiene. In ea, savantul autor se încearcă să aplice desco­ perirele şi metoadele ştiinţelor exacte în domeniul drep­ tulul penal cu o fermitate, erudiţie şi putere de argn­ mentare cum arare-ori s-a văzut. Calea deschisă de dînsul a fost urmată apol de o întreagă. pleiadă de antropologr, juriştl şi medict, care in lucrarile lor îmbrăţoşază in totul sau în parte vederile şi teoriile lomhrosienr-. In Italia şcoala nouă e destul de răspiudită şi �·a că­ pătat adepţi în primul Joc printre medici �i naturaliştl, din care cităm pe: Morsell», lVI({1'}'o, 'I'amburiui, Yirgilio, 5 [34] 34 Vespasian Erbiceanu Tamassia, Biamchi, Filippi, Bonomi, Mosso, Sepllli, Romiti şi Amadei .. Dintre profesori! universitari care împărtăşesc �i susţin teoriile positiviste penale, cunoaştem cincl: En­ rico Ferri, in Pisa, Berenini, în Parma, Schiatarella, în Palermo, Raoa şi Ferdinando Puqlia, în Pavia. Pe lîngă aceştia, mai sunt Incă tret ţ.rofesorî privat; de sociologie criminală: Riccardi, in Moden.i. Zuccarelli, în Neapole şi Serqi, în Roma. ApoI mal sunt mnuistraţî şi avocaţi ca: baronul Rafaelo Garoţolo, Porto, Bal'zilai, Lestinglâ, Pio­ retii, Ven.ezian şi Seiti. Printre corifeu scoalet italiene al doilea loc de onoare, după Lombroso, îl ocupă profesorul E. Ferri, autorul cele­ brulut tratat "Sociologia criminale" şi procurorul tribu­ nalului din Neapole, Baţaelo Garoţalo, a cărut operă de căpitenie este J) Criminologiai(1). In scrierile lor, aceştf sa­ vanţt caută mai ales a desbraca teoriile lombrosiene de caracterul lor pur naturalist şi a le da o formă mal ju­ ridică, mal practică, complecttndu-le şi Imbogăţindu-le cu date noue şi cercetărl imprumutate din domeniul sociolo­ giei şi jurisprudenţet. Tot odată ei angajază polemica în­ verşunată cu savanţii şcoalel clasice asupra chestiunet li­ berului arbitru, responzabilităţel morale etc.v). In afară de Italia, şcoala positi visto-antropologică pe� nală, după mărturisirile însuşi ale lUI Lombroso, este pu­ ţin răspîndită şi numără abea cîţi-va discipoll 3). Aşa in Franţa sunt Lebon, Bournei şi A. GautJâc. Lombroso consideră şi pe D-rul Laureni ca adept al idei­ lor sale; dar acesta aparţine mal degrabă scoalei sociologice penale. In Anglia este Havelock Ell-is (The crim-inal1890). In Spania - Talladriez, redactorul principal al Jurnalului "Revista ele antropologia criminalii şi autorul monografiet » Raporturile crimi flalită ţel cu etn ografia il J publicată în 1. Afară de Sociologii! criminale-,. Ferri mal are mca urmă­ toarele scrieri însămnate: Tla Hcuola pos.tiva
  • 1< Oare această înşelate nu-I un bine mult mal mare ? .... De cît zilele de rele, trist al mortel întăles - mult mai mult noroc i-a noapte instelată, mingăiată de al viselor eres. [54] 'rH. AVR. AGULETTI Limba Heteenilor 1) După Tiele, "identitatea Iim bel este semnul de cea mal înaltă valoare în determinarea originelor" 2). Aşa şi este într-a­ devăr, CăCI "înrudirea limbelor indică în general o înrudire mal mult sau mal puţin a raselor" 3), de şi pe nedrept Halevy zice că "chestia raseI Il-are nimic de a face cu cea a limbet" 4). Aşa dară limba unul popor fiind un criteriu pentru cerce­ tarea raseî sale, cată să studiem în comparaţie cu alte limbi şi pe aceea a Heteenilor, spre a vedea ce resultate căpătăm asupra raseî acestora. II .'1: * Dintru început trebue să mărturisim, că,de şi "ceea ce ne­ ar conduce la oonclusiunt mal sigur ar fi studiul idiomuluî în care sînt scrise textele ce se pot atrih�i Heteenilor" 5), totuşl în gene­ ral vorbind "această limbă e necunoscută+''] sau cel mult "nu se cunosc pînă acum de cît nume proprn:"]. 1. Vezi Arhiva, No. 5-6, Mal-Iunie 1897, No. 5-6, Mal--Iullie .1898, şi No. 1-2, Ianusrie=-Februarie 1899. 2. G. P. Tiele, ap. cit. 265. . 3. Edw. Tylor, Civilis. prim. tr. fr, I, 55-56. 4. Ha{6IJY, Rev. juiv., apud Lantsheere. 5. Perrot, Hist. de l' Art, IV, 778. 6. Menant, SyI. het. 24. 7. Perrot, op. cit. ido cf. Lrnormant, Journ. d. Sav. 1883, 409; Lantsheere, op. cit. 90. [55] Limba Heteenilor 55 Ba încă chiar aceste nume' proprii n-au ajuns la nof în ca­ ractere heteene, încă nedescifrabile, ci numsl "în transcripţiunile date de Evreî, EgiptenI şi Asirienî" 8). Şi tocmaî din această pri­ cină au urmat încurcăturr, şi savantif ce s-au străduit a studia limba heteană nu s-au putut înţelege. Căutînd să se afle familia la care trebue rataşată această limbă, s-au făptuit cele mal marI neexactitătl şi indrăsnelî. :1: * '1: Chiar din 1866 egiptologul frances Chabas arăta, zice Le­ normant, "cu excelente argumente imposibilitatea de a se raporta la Cananeenî, Khetai, la care toate numele de oament şi locurl dovedesc întrebuinţarea unul idiom cu totul diferit de acela al familiei semibice/"]. Şi părerea lui Chahas, din chiar felul rap or­ tăreî el, se vede a fi îmbrăţişată şi de Lenorrnant. Pe de altă parte şi renumitul Brugsch, mort mal acum cită, va vreme, citind aceste nume heteene, aflate în inscripţiunile hi­ eroglife, crede că "aceste nume nu au pecete semitică sau că cel puţin această pecetă nu e curată 1110). Cu alte cuvinte,e greu a distinge caracterul linguistic al acestor cuvinte proprii. Brugsch se tndoeşte, el nu afirmă, cum crede Lantsheere, cînd zice că "Brugsch pe de altă parte arăta imposibilitatea de a rataşa idi­ omul acelor cuvinte la familia sernitică" "}, Dar în această chestiune, dacă din partea lUI Brugsch n-a­ vem afirmărt hotărîte, în schimb profesorul oxfordian, Sayce , este cu mult mai deciziv. In memoriul său din Iulie 1880, s,e zice "nu­ mele proprii hitite conservate de monumentele egiptene şi asiriene arată că Ilitiţir nu vorbeau o limbă semitică 11'''). Ba Încă. părerea aşa de decisivă a lui Sayce o întinde şi asupra numelor proprii din monumentele asiriene. Relativ la această din urmă părere, Leriormant iarăşi se a­ lătură, "S-a putut constata", zice el, că. toate numele de persoane 8. Perrot, ido 9. Lenormani J. d. Sav. 1883,401, cf. Lantsheere, op. cit. 52. 10. Bruosch, apud Perrot, op. cit. 778, nat, 1, cf. Maspero, Rev. critique, 9 Febr. 1880, 108. 11. Lantsheere, op. cit. 52. 12. Sai/ee, Trans. B. Arch. apud !�ntsheere, op. cit .. 54. [56] şi de locuri ale Hatu-ilor procurate de inscriptiunile cuneiforme ofereau întocmai acelaşi caracter ca acelea descoperite în inscrip­ ţiunile hieroglifice"'"). Aşa dară, continuă dinsul, "lucrările cele mai recente ale lui Brugsch şi Sayce, au sfîrşit prin a demonstra imposibilitatea de a considera pe Khetai ca fiind de limbă semi­ tică"'t). Heteenil dar, după Lenormant, ca şi după cei amintiţi vorbeau "o limbă diferită de idiomele semitice'?'], In cercul acestora-şt opiniunî se mişcă şi Menant. Vorbind despre numele heteene în monumentala-I operă asupra glipticei orientale, le consideră "cu totul străine formelor semitice" 16). Aşa dar şi după acest orientalist, "limba heteană nu aparţine familiei celor semitice" "). Heteologul şi filologul englez Sayce, î�i susţine şi mai în­ coace părerile sale, referitoare la această chestiune şi expuse în citatul memoriu din 1880. In noua lucrare asupra Heteenilor, ce � am utilisat-o şi în articoleJ� precedente, afirmă că "numele pro­ prii ale acestora, conservata pe monumentele egiptene şi asiriene, probează că ei nu se alăturează la familia semitică" '") ; deci însăşî aceste nume nu-s de origină semitică, Putem pune în legătură cu cele aduse mai sus şi o relaţie a lUI Perrot. In grandioasa-I operă asupra al·tel antice, cînd po_ meneşte de numele proprii heteene culese de savanţi şi aflate la finele memoriuluî lUI Sayce, dînsul adaogă că "savanţii semnalează un mare număr din acestea care pal' a nu se explica prin voca­ bularul semitic" "'). Ori şi cum această notiţă a lui Perrot e foarte moderată, pentru datele în discuţie şi de aceea mal ştiinţifică. El crede că numai cîte-va "par" a nu se putea alătura la vocabula­ rul semitic. 56 Th. Avr. Aguletti . I I 1 '1: * ,,,. 13. Lenormant, Journ. d. Sav., 1883, 401. L4. Id. cf. şi p. 409. 15. Lenormant; Orig. d. I'Hist. 287, apud Lantsheere. 16. Menant, Glyp. Orient. 103. 17. Id. Elem. sylb, hit., 12, 24. W. Saţ/ce, Les Heteens, tr. fr. 14·8. 19. Perrot, op. cit. [57] Limba Heteenilor 57 Din cele ce preced ar urma, că limba heteenă nu e de ori­ gină semitică, şi ast-feliă nicl Heteeniî, după cele stabilite la În- . ceputul capitolului, nu-s Semiţl, Vom. cerceta dacă prima deduc­ ţie e adevărată. Ori şi cum, dacă limba Heteenilor nu e sernitică, cărel fa­ milii de limbt aparţine? Fi-va arică ? De această nici vorbă n-a fost din partea vre­ unuia din cel amintiţi. Aceştia s-au mărginit întru a dovedi că nu e semitieă, de oare-ce aveau pentru acesta oare-care aparente probe. A demonstra însă de este ori nu arieă, acest lucru nu l-aii făcut, de oare-ce vedeau clar că pomenitele nume proprii nu aparţin "familieI limbelor arice", cum ziceau Lenormant şi Menant. Dar dacă nu aparţine la nici una din aceste două mari familit de limbI, e înteresant totuşi a afla în definitiv, ce fel de limbă era heteana. Chestiunea e foarte grea, mal ales că inscriptiunile heteene, care ne ar da: cheia problemei, nu pot glăsui. Din pricina acea­ sta s-a dat naştere la o mulţime nenumărată de păreri, care de care mal ciudate, cum zice chiar Lantsheere: unele vagi -- ne­ desluşite, altele propuse numai ca ipoteze, iar altele numai simple afirrnatiunî. Inţelegem marea dificultate ce ne rntimpină în materie de filologie, cînd, ca în cazul de faţă, nu se cunosc nici macar ele­ mentele Iirnbeî Heteenilor, şi cînd, referitor Ia scriitorul acestor rîndurt, nu se are uzul vre-unel Iimbl orientale, intru studiarea chestiunei. 'I'otuşi vom expune tot ceea-ce s-a zis în această privinţă, mai serios, curăţind părerile una prin alta şi arătînd ce se poate spune, în starea actuală a chestiunel, sigur şi preciz. -x· :;.. * Primele inscripţiunt heteene aii inspirat pe Hyde Clarke, ca să apropie limba heteană de hymiaritica veche, Mai tîrziu a­ celaşl autor, Într-o nouă lucrare, o punea în legătură cu p�ru viana, pe cînd Dumbar căuta să o explice cu njutorul calcleuuef. Dacă ar fi apoî să expunem cronologiceşte părerile, ar tre­ bui să începem cu Sayee. [58] Th. Avr. Aguletti In memoriul sau din 1880, cel publicat în "Trans. of Soc . . jBibl. Arch.", savantul englez îşI exprima ast-feliă părerea. sa: "Pe cît e cu putinţă de a se trage vre-o concluzie din numele propriî, limba Hsteenilor aparţine aceleaşî familii ca şi Iimbele vorbite de Patienî, Cilicienî, poporul din Kue, din Sarnalla, din Gangum şi din Cornagena, de Moschienf, Tibariessienr, Proto-ar­ menieni şi de celelalte triburI care ocupau ţările situate intre marea Caspică şi Halys, de o parte, şi Mesopotamia de altă parte" 20). A şa dară limba h.ct iană, după acest autor, aparţine acelet familii de Iimbl care "s-a numit, pe drept cuvint, alarodiană" 21) şi în­ tr-una din dialectele căref f.uniliî probabil sunt concepute şi "in­ scripţiunilo încă nedescifrate ale regilor proto-armenienî din Mini sau din Van" şi al căreia representant.principal azi e "limba geor­ giană" 22). De această părere este şi Hommel, care "leagă, de o parte alarodiana de sumiro-acadiană şi asta de ramura turco-tatară � familieI altaice" 28). Părerea de mai sus şi-o susţine Sayce şi mai tîrziu. Ast-. feliă, în noua sa lucrare nsupl'a Heteenilor, după ce zice, că "se regăseşte această limbii heteană şi spre est de Capadocia, dacă este a ne increde in numele proprii raportate de inscriptiunile asiriene", adaogă numai de cît: "nume cu formă specială hete­ ană se găsesc pînă la frontierele vechiului regat de Ararat, şi se poate ca însăşi limba din Ararat, vanica, să apartină aceleiaşî familir" 24). Reese lămurit credinţa Iul Sayce, că limba heteană face parte din familia turanică, ci� e o limUă turanică. Dar şi Lenormant, chiar după prima apropiere intre hete­ ana şi familia turanică făcută de Sayce in 1880, cu trel ani mal tirziu, e adus cam cătră acelaşi lucru. In citatul articol din "J our­ ual des Savants", acest orientalist scriea : "Aceluiaşi idiom he­ tean aparţin şi numele propriî de oame�li şi de locurr, nu numai cele din ţările Quoue, Samalln, Patin, Gangum, Laqe, Kumuh­ ce se pot considera ca subdiviziunî ale ţiW'ei Heteenilor, în îuţe- \ 20. Sa,llce, apud Lantsb, el'r, op. cit. &5. 21. Idem. 22. Idem. 23. Lantsheere, op. cit. 65. 24. Saycp, .Le8 Hetee1l8, tr. fr. 148-149. ,1 , 1 I I I [59] Limba Heteenilor 59 lesul cel mal larg - dar chiar şi cele din ţările Hilakku (Cilicia) şi Milid" �5). Drept însă că Lenormant nu boteza cu nici un nume această familie de limbi, mărginindu-se a o numi "familie de l irnhl incă nehotărîtă 1/26). Cam acslăşt feliă de credinţă, în ceea ce priveşte legătura intre Iimbn heteană şi familia turanică, stilpîne:te şi pG Menant. In. cele mal recente ale sale lucrărt, nu hezită do a zice: "Pute'rn cro?e pe bună dreptate că, Heteenil vorbeau o limbă sau un dia­ lect analog cu acel al popoarelor care ocupau aceloaşt regiunI.. .. 8pre exemplu în Armenia, Capadocia şi ţara Mitanni" 27). Indată apoi adaogă : "interpretarea. inscriptiunilor vamce e deja destul de înaintată pentru ca �ă putem înţelege natura acestui idiom şi a-l lega de cel al Heteenilor" 28). A şa dar şi după Menant limba heteană e turanică, In 1887, luna 1\1 ai, apărea la Londra "AHaic Hieroglyphs and Hittite Inscriptions" de Maiorul Conder .. In această lucrare, . de care am luat cunoştinţă din memoriul amintit al lui Lan ts­ heeie, se vorbeşte şi de limba Hetecnilor, pe lîngi'l, o pretinsă descifrare a scrisoarei hetecne. Pentru Couder, p:lre iL fi lucru si­ gur, că limba heteană este turanică, rămînînd după dînsul "de .a hotărî dacă această limbă este adevărat acadiană sau dacă se apropie mal mult de dialectul zis proto-medic, aliat cu acadiana"- Şi singur Conder găseşte răspunsul : "Limba heteană este Iirnbn mamă, din care cele două dialecte în chestiune au eşit". Şi apot continuă a crede Oonder: Ils-a admis chiar de savanti Incercatr, că Lenormant a avut cuvînt de a stabili o conexiune între proto­ medica, acadiana şi limbelo ugro-altaice, ele o parte, şi între fi­ nica, turca şi maghiara, de altă parte"2�). Acest rezultat al cercetărilor :oule îl couiploctcază Coudor şi in 1888, înl r-un memori li publicat în "Quat. S. P. S. F." Aci susţine că: "studiul gramaticeî acadiane, medice, susioue, ctrusco, ungare şi haşte, vocabularele acestor Iimbî, unite cu finica, mand- 25. Lenormani, J. d. S. 401-402, 1883. 26. Id. ef. Menant, Glyp. orient. 103. 27. Menant, Syl. het. 27. \ 28. Idem 29. 29. Condr:r, apud I.Jantsheere, 69-70, [60] 60 Th. A VI'. Aguletti churica, laponica, cercheza, estonica, wotiaca .... au înlesnit ma­ terialele .... limbeî heteene" 30). Vra să zică şi Conder, exagerînd şi mal' mult lucru, soco­ teşte limba heteană ca aparţinînd farnilicr limbelor turanice. O conclusiune şi mal aventuroasă, din acest punct de ve­ dere, scoate americanul Campbell, care in "Etruria Capta" pu­ blicat în "P. of the Canadian Iust." din 1886, creează "familia limbelor heteene", După dînsul se cuprinde în această familie "celtiberiana, etrusca, lyciana, frigian-i, cypriata, heteana propriu zică, asthsca, coroana, siberiana, indiana şi cea din munbuilders" 31). Dacă am vroi să ne referim şi Ia propriile păreri ale lUI Lantsheere, din care am luat atîtea informaţiunî, am afla cam a­ celaşi lucru, in teza generală. Memoriul amintit Îmbrăţişează a­ proape conclusiunile lui Sayce �2). Lantsheere merge chiar mai departe: caută a dovedi Opinia ipotetică a oxfordianului autor. Spre acest sftrşit se apucă să analizeze şi să compare cite-va nume. Şi "concluziunea" zice el, a acestor comparaţi uni, pare a fi aceste: limba Heteenilor era înrudită cu acea a popoarelor din Gamgum, Patin, Milid, Tabal, Kumuh şi Cilicia"; ba încă "oare­ care semne ne fac a crede că, limba Proto-armenilor făcea parte din aeelaşî grup" 33). Urmează un şir de consideratiunî care l-aii condus a susţine aceasta, încheînd că "punctele de comparaţiune pentru a lămuri oare-care particularităţî ale limbei heteene sînt de căutat în spre Armenia, pe de o parte, şi în spre Cipru pe de alta" 31). �. Fără a mal pomeni părerea lui BaII, că, limba heteană al' fi arică - intru cît nici vorbă, nu mal încape în această direcţie; nici altele mal mult sau mal puţin curioaze - şubrede din înce­ put, lipsite chiar de o aparenţă sugestivă; ar fi potrivit să expu­ nem pe acea a lui Halevy. Acesta crede că, limba heieană e S,­ mitică. Şi fiind- că opinia lui Halevy, e tmbrătişată şi de noi, ră-, mîne a se vedea din cele următoare. \ *** \ 30. Idem 70. 31. Lantheere, op. cit. 78. 32. Lanisheere, op. cit. 91. 33. Idem 95, cf. Lenormant, J. d. S., t883, 402-403. 84. Idern 97. [61] Limba Heteenilor 61 Mlljoritatl'a cercetărilor - cu caracter mal ştiinţific - asupra Iim bei heteene, a atribuit acesteia o origină turanică, şi implicit bănuesc aceeaşi rasă pentru poporul ce ne preocupă. Dar, ce motive temeinice, îl conduc la atari conclusiuni? Care sînt pricinile de-I fac pe aceşti savanţi să Inrudească limba heteană, şi deci pe Heteeni însuşi, cu cea a Tatarilor, Mongo­ lilor, Turcilor, Hunilor şi Maghiaro-Finilor? Pricina fundamentală nu e de cit lipsa de izvoare pentru studiul Iimbeî heteene şi greşita interpretare a puţinelor ce există. In adevăr, resturi de limbă heteană s-au conservat la ve­ cinii Heteenilor, În hieroglife şi cuneiforme. Aceste resturl nu consistă de cît în cîte-va nume proprii het ee ne, de persoane şi de locuri. Numai această onomasbică a format obiectul studiului Iimbel heteene,�i în deosebi, cel ce s-au ocupat cu aceasta, s-au oprit de preferinţă "Ia numele de persoane, pentru că, mai bine de cît cele de Iocurî, permit să se studieze limba unui popor, mai ales cînd acel popor a năvălit un teritoriu ocupat înaintea lUI de o rasă diferită" 80). Ba încăI ceea ce i-a făcut să se mărginească . aci, e �i faptul că "numele de locuri persistă" în general, în mij­ locul schimbărilor etnice", pe ctnd "numele de persoane poar tă din protivă, un semn naţional greu de nerecunoscut" 36). Ast-feliu vorbesc savantiî amintiţi cu intentiunoa de a preveni totul. Aşa dară, după ce că avem puţine urme de limba Hetse­ nilor, acea neînsemnată onomastică păstrată în hieroglife şi cu­ neiforme, apoi se mai propune a mărgini studiul, relativ la a­ ceastă chestiune, numar asupra numelor de persoane. Dar de ce să, se facă aceasta. Sînt oare valabile cele invocate în acest sens? Numele u­ net persoane, individual luat, poartă el un caracter mal naţio­ nal, de cît numele unui sat, rîu, munte, oraş, numit ast-feliii de o colectivitate? Şi de ce să punem atîta credinţă pe numele de persoane în determinarea caracterului unel Iimbî ? Nu e oare de admis, că aceste nume se pot schimba, că un individ poate lua un nume de altă origină ? Şi întru ce angajază aceasta chiar ca­ racterul unei limbî ? Pe de altă parte, de ce să credem numai de cît, că numele 35. Lanisheere, 90. 36. Idem 91. [62] 62 Th.Avr. Aguletti de locurî de pe teritoriul unul popor au fost date de un alt po­ por precedent? Care, în definitiv, e crit- riul în măsura, de a susţine, că un nume. de persoană şi nu unul de loc, determină caracterul unul idiom vorbit de poporul din care face parte acea persoană ? Negreşit ceea ce se aduce este un argument, pe care doar buna-voinţa îl poate primi. Amintiţilor cercetător! însă le-a ser­ vit. Cînd Halevy a dovedit, după ultima stare aştiinţelfilolo­ gice, etimologiile semitice a o mulţime de nume de locuri, s-a răspuns: "Cea mal mare parte de numele de locuri sînt semitice, numele de persoane nu, pentru că Heteenit vorbeau un idiom ne­ semitic într-o ţară locuită înaintea lor de S8�iţi" 37). Dar aceasta nu se poate susţine. Şi apol distinsul semitolog Halevy a dovedit pînă la eVI­ dontă, prin cercetări filologice, că şi multe nume de persoane; pe care se pune mal mult preţ, pe nedrept insă, sînt tot semitice Ba Însuşi Lantsheere, în memoriul său din care imprumutăm toate acestea, adevereşte, că numitul semitolog, in luerarea-I prezentată Academiei de Inscripşiunt şi Frumoase-Litere cum şi SocietăţeI asia­ tico .- şi pe care a publicat-o în "Revue des Etudes juives", 1887 ­ el probat "caracterul semitic al Iimbei Heteenilor", căcf "cele IIml multe din interpretaţiunile savantulut autor, sînt foarte reuşite" B�). Cum rămîne Însă, în acest caz, cu susţinerea caracterului .turanic al limbeI heteene ? Argumentul de buna-voinţă amintit serveşte numai pentru o parte a chestiunet, dar pentru aceasta ultimă? Oare recunosc aceî savanti autor) greşala? Da şi nu. Pentru dinşiî recunoaşterea .reuşiteî interpretărilor semitice ale numelor. propriI het ee ne, nu va să zică recunoaşterea carac­ terulut semitic .al Iim'beI heteene. Cercetătorii de care e vorba î.�I \ 11l\ şi în această privinţă, cuvintele'\lor, în aparenţă îrite.meiate. Ast-feliu aceştia recunosc, că mal multe nume proprit hete­ ene. păstrate în Biblie sînt semitice, �e cînd cele din alte izvoare nu. Şi aceasta probează, continuă a crede aceştia, că ele nu-s cu­ rat heteene, căci sali aparţin Heteenilor Semiţl de la .llebron, sau 37. Lantsheere, 88. 38. l dem 86. [63] Limba Heteenilor 63 l sînt ebraizante. Şi cu chipul acesta se presupune că totul e ex­ plicat. Dar în studiile anterioare, nol am arătat, că nu poate şi nicl nu e;xist� un alt popor deosebit de origină,şi doar avind ace­ laşi nume cu Heteenil ce ne preocupă, că e unul şi acelaşl, şi că dacă o ramură e dovedită semitică, şi cealaltă ramură a acestui popor, întregul neam dar, e semitic. Există un singur popor he­ tean dar, şi dacă acele nume proprii heteene semitice se atribue de savantă fracţiuneI din Sud, e de a se înţelege pentru toţI' Heteenit. Cît pentru chestiunea ebraizărel, lucrul nu e tocmaI ştiinţi­ fic întru a fi susţinut. Dacă ar fi aşa, ce ne opreşte pe nOI să IIU socotim ca fără valoare pentru cercetarea întreprinsă şi numele proprii păstrate În hieroglife şi cuneiforrne, putînd ficgiptenizate ort asirienizate? OrI faptul că cercetările filologice dovedesc În parte o neasăminare între caracterul acelor nume proprii şi Iim­ bele egipteană şi, asiriană ? Şi dacă s-ar fi găsit vre-o asămănare , ce ne împedecă, de a crede, că acel sa vanţî, spre a scăpa apa­ r,enta lor teorie, n-ar fi invocat egiptenizarea ori asirienizarea? Dar unde ne-am mal putea, opri cu ast-feliă de presupu­ nert ? Ar trebui, de ne-am pune din acest punct de vedere, ca orf şi ce relaţiune, de orf-ce natură, ce ne vine 'despre Heteenî din izvoarele ebraice, egiptene şi asiriene, să nu fie "Iuată în sarnă în cercetările de făcut asupra acestuî popor, sub cuvînt că poate fi ebraizată, egipteniaată ori asirienizată, etc. Şi ne pare că nu se poate susţine acest lucru, riefiind ad­ misibil din nicl un punct de vedere. N eînsernnatele urme de limbă heteană, nume de JOCUrl ori persoane, fie din izvoare ebraice, ori egiptene, ori asiriene, poartă în majorititos lor un caracter se mi­ t ic ; limba întreagă e decî semitică, Vom dovedi în cele următoare ace .sta. * * * Dacă s-ar contesta orrgina sernitică a numelor de locuri, ne am încerca să probăm acea origină. Dar fiind-că e admisă, ne mărginim a ne mulţumi eu cele ce mal sus am zis, relativ la a­ cest punct. Semitismul acestuf fel de onoruas tică, constitue un [64] 64 Th. A VI'. Aguletti argument întru sustinerea tezef propuse: limba heteană e o limbă semitică. Cată însă a vedea cum stă chestiunea cu numele de persoane. Savanţii pomeniţi, analisînd numele proprii de persoane, le explică prin comparaţia cu cele ale ţărilor învecinate au). Dar, cum prea bine zicea chiar Lenormant, ar trebui "lasate la o parte a­ finităţile exterioare încă destul de obscure şi vagi" 40) şi să nu Se înece numele într-adevăr heteene Într-un val de nume ce a­ parţin altor popoare şi altor regiuni geografice" 41). Ori şi cum care. e rezultatul acestor nepotri vite apropieri? Oare-care nume de persoane heteene se găsesc şi la diferite nelnsemnate popoare încunjurătoare, . care nu făceau parte din neamul hetean şi care se apropiau prin origină de familie tura­ nică. Acest fapt a fost considerat drept un puternic argument, pentru a se conchide că şi limba heteană trebue să fie turanică, Argument slab din toate punctele de vedere. Şi apoi nu se poate admite că acele nume vor fi fost împrumutate de Heteeni acelor popoare, şi că deci nu poate fi legătură Între ele şi origina po­ poarelor de care e vorba? Şi lucrul cam aşa stă: toate numele heteene studiate sînt de o dată anterioară similarelor de la po­ poarele încunjurătoare, .ceea ce ar dovedi o influenţă a Heteenilor asupra ziselor popoare. Deci nu se poate susţine origina lor tu­ ranică, bazaţi numar pe faptul că ele se găsesc şi la popoare turanice, de oare-ce acestea le vor fi împrumutat de la Hoteenf. In origină decî acele nume sînt heteene. NU-i vorbă, chiar aşa fiind, măcar că ipoteza noastră poate fi admisă, totuşi, s-a contestat semiticitatea acelor nume, şi din pricina, că aspectul lor exterior nu e tocmai semitic.Consbttăm insă, că, nicî acest chip de sustinere, nu e mal fericit. In adevăr, Lucrul acesta poate proveni din faptul că Egiptenii şi Asirienii, care ne-au transmis prin ale lor izvoare numele în chestiune, le \ p.ronunţau . gr�ş.it: tran.s�riind�-le 1� :e1, �l�mba hetea�lă. fiind o va- rietate a familiei semitice, ŞI apoI msaşl faptul, ca limba ce ne \ 39. Cf. Lenormant, J. d. S. 402-103. Lantsheerr, op. cit. 92-95. 40. Lenormant, J. d. S., 1883, 40:3. 41. Ha/eo?/, apud Lantsheere 1:)4. [65] Limba Heteenilor 65 preocupă era o varietate dialectală semitieă, explică de ce. restu­ rile de aşa limbă n-aii tocmai un aspect obişnuit pur semitic. Ba încă e de admis, că această neasemănare externă a numelor he­ teene, să fi provenit şi din acea, că acestea vor fi suferit oare-care influenţe nesern.tice, cu atît mai mult că "triburile Heteenilor vorbeau diferite dialecte, deosebite probabil unele de altele" 42). Nimic dar nu ne poate face a crede, că neasămănarea externă a ziselor nume cu de cele semitice, dovedeşte numai de cît, că nu-s nicî măcar de vre-o varietate dialectală, ci că-s curat turanice. Nu se poate susţine aceasta ştiintificeşte. Şi apoî întru cît de la aceasta sîntem în drept a deduce pentru întreaga limbă heteană? Irnbrătişătoriî teoriei turanice a Iim bel heteene, cred a-şf putea răzăma concluziunile lor pe observarea, pe aceste neînsem­ nate resturi de limbă heteană, a două particularităţi fonetice pro­ prii familiei turanice, Acestea ar fi: 1. "Lipsa de deosebire între guturale, lucru cu totul opus geniului limbelor semitice" 43), ceea ce ar fi ocazionat o pronunţare la fel a guturalelor şi o dificultate pentru vecinif Semiţi în a le pronunţa şi transcrie ; şi 2. "Puţina sonoritate a nasalel n înainte de guturale saii : dentale" 44" ceea ce o face să dispară în scriere, Nici aceste intămpinărt nu ni se par hotărîtoare. Pe ce ne putem baza, spre a admite prima particularitate ? Pe faptul că în transorierî, unul şi acelaşi nume are in un loc gutu­ rala Q, în altul G, şi în altul K? Şi de aici să conchidem că, aceste guturale aveau aceeaşi pronunţie? Dar nu e mal natural a admite greşeli în transcrieri, pe care nu e drept a ne baza în deducerl fonetice? Şi nu-s destule exemple, din acest din urmă caz? Oare nume, ştiute semitiee, sînt ele transcrise la fel, fie în hieroglife, fie în cuneiforme, fie în Biblie? Cuvinte egiptene, de pildă, sînt la fel scrise în tot acest şir de izvoare? Şi dacă lucrul stă aşa, de ce să nu presupunem, că zisele particularităţi, fie relative la guturale orf la nasa la n, îşI aii origina în neexac­ titatea transcriereI? Socotim, că mal cu temeiii, aşa lucru se poate susţine. 420 Sayce, Heteens, 148. 43. Lantsheere, op. cit. 95. 44. Idem 96. 9 [66] Th: A VI'. Aguletti Sayce, în deosebî, are alte cîte-va observatiunf filologice' In memoriul său din 1880, se susţine, că "nominativul şi gene­ tivul hetean par a se fi terminat in 8, ca nominativul şi gene­ tivul Proto-arrnenienilor" �5). Pentru a proba aceasta compară numele hetean Pîsiris cu vanicul Argistis, iar pe ambele cu Am­ baris din Cilicia. Lucrul nu e rezolvat: cîte nume curat semit.ice n-au terminaţia în s 1 La rîndul său şi Menantpune în legătură fonetică heteana şi vanica. Şi aceasta din cauza tendinteî acestor două idiome "de î\ confunda într-o aceeaşf expresiuns sunetele forte şi cele slabe a�e unul acelaşl organ" �6). Dar acesta nu-l de cît un argument .de bună-voinţă. Cît despre raporturile de dicţionar, aeelaşî Menant şi in acelaşt loc, zice că ele "se reduc Ia cite-va vagi asămănărî de expresiunîv t"], ceea ce de sigur nu poate motiva o apropiere de origină între citatele două limbt. Ca şi 8ayce, şi Menant Întră în chestiunea raporturilor de gramatică între heteana şi vanica. "Cazurile oblice", zice dinsul, "par a fi caracterizate prin vocala teme], acuzati vul prin termi, narca me sau re, prima persoană It verbului pare ... etc." '18), nu mal continuăm a reproduce, căcr, se înţelege de sine, că fiind pure "părerI", ipoteze, nu pot să aibă trăinicia întru a decide. Mai tirziu doar, vorba Iul Menant, se vor descoperi alte forme şi de­ zinenţe, care "vor sfirşi de a demonstra asămanarea sau neusă­ mănarea raporturilor ce există Între limba heteană şi cea vanică". Menant crede a-şi mal intemeea părerea sa, părerea tura­ niştilor, şi pe faptul, că "poziţinnea sufixelor şi flexiunilor nomi­ nnle 01'1 verbale, care sînt, putem zice, materialiceşte indicate,nu permite de a face să intre idiomul saii dialectele zise heteene, în familia arică ori semitică, ale căror caractere sînt foarte net dr­ terminate" 1:!). Nici acesta ou -poato li socotit ca temeinic punct de plecare. Lucrul poate fi numai o �\m plă părere: fie că n Il cu­ noaştem deplin limba hetcană, fie că. 'cu vintele elin studiul căror \ 45. 'I'rans. S. D. Al'. apud Lauteheere, 55. 46. Menani, 8yl. het. 87. 4·7. Iden., 48. Idem .. 49. Idem 24. [67] Limba Heteenilor 67 s-aii tras aceste conclusiunj sînt de o mare varietate dialectală, fie că aceleaşî cuvinte pot avea vre-o infl uentă nesem itică. Mai este însă ceva, care a determinat pe savanţi. să con­ teste serniticitatsa limbei heteene. Amenophis al IV-lea, fiul lui Amenophis al In-lea şi al re­ ginei 'I'aya, hetcană, din cauza prea mareI adorărî a disculuI solar hetean, creease o capitală, nouă pe malul răsăritean al Nilulur, spre nord de Assint. AZI toate dărămăturile rămase din faimoasa capitală a lUI Amenophis, unde se adora zeul A ten, se numesc Tell-el-Amarna. In mijlocul acestor ruine, s-a găsit o numeroasă colecţie de table de argilă, foarte asămănătoar e cu cele ce S-ClU descoperit şi se descopăr încă prin ruinele asiro-babilonenc. A­ ceste tăb�iţe nu-s alt ceva de cît scrisort şi depeşt trimise luf Arnonophis al III-lea şi al IV-lea, de cătră şefii şi guvernatoriî Palestinet; Sitiei, Mesopotamiei şi Babiloniei şi aduse din arhivele 'I'ebei în această din urmă capitală. "Ele sînt acoperite cu iu­ scriptiunt în caractere cuneiforme şi concepute în idiomul asiro­ babiloncan" 50). Două din aceste tăblite, deşi scrise tot cu cun ei­ fOfllle,şi purcegind, una de la regele din Mităni şi alta de la cel din Arsapi "sint redigiate în idiome necunoscute, foarte di­ ferite de asiriana" 5'). Cum se pot explica toate aceste? Delattre şi Lantsheere văd în asiriana acelor tăblite, limba, nationala a acelor ţinuturI. Cit priveşte Iimba din Mitâni, "ea nu era numai asiriană , ci se pare cii în acel ţinut se vorbeau două limbl, una poate de popor şi alta de o dinastie cuceritoare", in care predomină SemiţiI Ruteni�L A pot "o rasă diferită, Ee­ tcen il incep să se arate în aceeaşi regiune". lată dar, după aceşti autori cauza pentru ce tablele din Siria se scrieaii în asiriana, iar alte cîte-va În idiome străine. La rindul său şi Menant se întreabă dacă nu cumva "scrie­ rea cuneiformă nu ascunde, în OffiiEIO Mhl 11.\ E 3 A HA P 'A B o E K o ţ.,. rotIIOA'\P1. ;EM,\l1 MOI\(\ABCKNI. 3HAMEtlHWfO '1I1NI1M I1cdiM Ui\lUHM I\I1C'rOM II B'l.d'M K'I'O UAH'/,. 0'1;:>11'1' 11,\11 EI',) O'IC.\hIWI1'f '1'1'8'111. \\Iffil: 'rOTii HCTl1tll�hl HAum Cl\8rhl. H.\I1V1n- G H M A U T Y H C Y 1\ Y II II '" 1\ o 111 XOPffiECKYI\ 11 111 E tP A H '1' Y Il C Y 1\ Y H I\\lAH X o P ffi E C K S 1\ C.\SffiHI\ flAM npABo Il BtpUO. 'l"RM Mhl BH \1 A'RBUIH npABYlo U B'kpuylO (1\8il\" EOIO AO IlAC. ffiMOBAI\U ECMI1 UX \\1CO!>Il�IO flAw8 M111\0C'I'ho Il Ai\pOBAI\II ECMH HM'b II oy Hawill ;EMlIH EAH" CEI\O Il" (iorAi\Ht 11i\IIM,;\ X o fi ffi !Î" LJl i K 410ffiX HH \\1 ... nr.hw nptA Hi\MII Il Il np'kA Ui\WHMI1 !>O�Phl [11 no HXl •• A0!>polo BOI\IO 11 IIpoAM HM'b \\1T csosrc 0YPUKi\ EAHO CE,\O Hi\ EorAi\ut Ui\lIMn- II T 8 H C E LJlI1 H -; i\ n r ; li i\ T '1' o B 'b CE B H LIJ E fi II C A H O. AA EC'f HMh oyrHK. 11 cz !>'bC'RM AoxoAoM [IIM'A Pi\BHOJ Il A'kTEM IIX p.\BHO H 0YH8 II '1i\'roM HX'b H ,flpMYH8'Ii\TOM HX. 11 flPn-418P'kTOM I1X II B'bCEM8 "X IlEflOp8WEHUO UIIKOl\l1ffiE Ili\ BtKI1. i\ XOTi\p 1\ T'kM CEI\OM 110 C'fJ\pi\M8 xonp8. KSAi\ H; BtKi\ \\1ffiI1BMH. i\ Ui\ '1'0 EC']' Btpi\ Ui\lIJE' ro "OcnOABA BH!lJE !HiCi\/maro 111II\E3i\HAPA BOEBOAh'. Il B'RPi\ !>o�P Ui\UJI1X. WRPA fli\Ui\ !>Pi\EBIl\Ii\ ABOPUHKi\. B'kpi\ ;fli\Ui\ Mi\HOHI\i\. B'kpi\ fli\HA C'I'AH­ '1I0,\i\ II B'kpi\ Ili\UA WkTPi\ flP'bI\AM!>A. C'Rpi\ nAfli\ CJi\fI'b flhIHTE'1 B'kPA IIAHi\ l{O;MI1 UJMIAPOBI1'IA. B'RPi\ ni\UA l{",C'I'I1 CJPhl U UlA. Btfli\ fI.\UA I{OC'I'E AAUORI1'I�. B'RPA fli\Hi\ UlAI-lAf>A Xp'bJ\OCBKoro II . B. n. 'ri\AOpA BACKOBI1'Ii\. B'RPA II nAUi\ [TAAOPi\ MOUKH. B. n. XOAl\o R(J'R4E!>I1'Ii\. B. fi. f'bO\IPI1'Ii\] B. Il. PAAYM 1lI,ICKA II R. Il. r'o,;\Hi\ ['IAWUIII\/\ ] .... IIlipcă fiind rupt 1/ ••• J\ 110 tlAUJEM ffiHBOT1"' •• II ... HEflop8wu.\ Ui\lJ1Ero AMHi'i\ 1\ MH ... oy·rBp'bAI1I\ li oyKp·knHI\ .... IlpABO H B'kpuo CI\811\&8. AIIA EO.\UJEE � Kp'lmoCTl\ TOMi); B'bCEMS BhllllEllHCAUUOM8 BEI\·tiI\H ECMH HAWEMS Il ".MS 1Mi'lX A 1\11\ 8 xwro­ .o.ETS II .... nHCi\·'·11 Il tli\IJJ8 f1E.'Ii\'r IIPHKtCHTI1 KCEM8 MIc'r8 Hi\lIJEM8:. nuc. 1\81\11 oI(. GO"IAEA. I"""'TO. ,l'mţjd 101ilE EL [86] 86 Documente Traducere Cu mila lut Dumnez li Noi Alexandru Voevod, Domn 1.:ll'ii Moldovet, înşliinţar(� facem cu această a noastră carte tuturor, cui vor vedea-o sau o vor audi ci.tindu-li-so ; iat.ă că aceste adevărate slugt ale noastre, anume Sima Tunsulu şi Bii/o:� Horjăscul şi Str­ [an Tunsulu �i Ioan Horjescul, ali slujit nouă eu drept.ate �i cre­ dinţă, pentru cari nOI văzînd dreapta şi credincioasa slujbă eMr:l nOI, ne-am milostivit din deosebita noastra milă şi le am dat lor în ţara noastră un sat pe Bogdana anume Horjăşit, care le-a ....... , .......... inaintea noastră şi înaintea boerilor noştri" .. de bună voe şi le-ttu vîndut lor din al său urie un sat pe Bogdana anume Tuc­ sest; drept 83 z,'o(r acela tot scris mai sus (?) să fie lor urie :;Ii cu toate veniturile, lor deplin şi copiilor lor deplin şi nepotilor lor şi strănepoţilor lor şi restrănepoţiJor lor şi la tot neamul lor neruşuit nicî odinioară în veci. Iar hotarul acelui sat pe vechiul hotar pe unde din vechl a umblat. Iar la aceasta este credinţa domniei noastre mai sus scrise Al, xandru Voeood şi credinţa bo­ erilor noştri er, p. Braecict dvornie. cr. p. lY1fwoil. cr. p. Stanciul. el'. p. Petru parc. cr. p. Oană Pîntece. cr. p. Ooema Şandrooict. cr. p. Coste Oriş. CI'. p. Coste Donooict, cr. p. ŞaJidru de la Hăr­ (eit1, cr. p. Tador Vascooici , cr. p. Tador Moc«. cr. p, Hodco C1'e.ţf3t"ici. CI'. p. Găuric'l, cr. p. Iiaâul Piscu, cr. p. Goia.n pa­ harnic .... 'iar după viaţa noastră .... să nu strice dania noastră, ci s'o intăreasoă şi s'o imputernicească .... eu dreaptă şi credincioasă slujbă, far spre mal mare tărie a tut.uror celor scrise m u sus am poruncit credincio=ulut nr stru pan Mihail log. să. scrie şi pecetea noastră s'o atîrne la această carte a noastră. Scris-a Luca în Sucoa va la anul fi9fi t (1403) 1 u:lie 12. NO'l'A. Pe�etea ruptă, 'pergamentul e gros, dar foarte ros la încJ:eeluri �i chiar ros de �o"recl. Origin�lul fiind foarte şters pre�iut.ii greut�ţl la cetira; apoI pasajul sublini'lt. "Tnnse�tl drept 83 zlOţi" e scris de altă m",,;, �i cu altă cornealii, şi faţă cu pachetul de acte al Bogdanel prezintii () îudoial,\, daeii nu l:umva vre· un interes ulterior, a molivat scrierea acelUI rînd; orig-:rHt'01 ue a fost comunicat de P,r. 1. Antonovicl, din ,Biirlwl, c�"" stu"iaz)'( act,I, Bog·hlld. 2). 6977 Octumbrie 25 (11(;'.9) i\!\1"":>CTIIO Ei071\1EIO MI>.I G'I'E IHI; IN'�"')i\(\ rO(rJ0Ai\P'b ;EMI\II j\J\O'\�i\l;­ CIOII. !)H;\MHllITO 'I!IIIIIM IIC(;\,\,\ ,\"('/'J\�' 1I,\ilJHM !>'/'cE.v\ flTO IIMIEM oy;pu'l' II MI Ero '1'1'0'/11 8CWIllltT /{Oi\llll\E Tora II I{OM8 I,HAIIT IIO'I'fJEGIt ;f1;\. Wil;E npillAWlllL\ np'''A IIi\MH /1 IIP'''A 8el/Mfi 1h\lIIIIM/1 1,01;\ [1l,1 BEMIKIIMII II Mar. O.A 11 M h 1. II IlII1Wi\i\ AllllllpllCIiM II BAII"I. CI\ol\' IIi\Ulh E'1'[l1l1>.1 i!i\llh 'f'OAAEp'b ?;E 1\1 Ljl i\ i\'l,C'l, 1'fJlI CRO!IMII. CEC'I'PAMI/. ('/';\11010 /1 MAflEllOIO fi MI\­ p81l1KOIO II 1I0'l'OKMllhllC'" WI�I>.I II 8cII nOCllohllo fiX AO"pOiI BOI\lI TA \\'C'I'A­ ;\oCI1 \\'111>.1 l'fJATS CEaEM8 IIAH8 T a A A E fJ $ ; l\ II ljJ A r. 11. EA'�O CEAO N,\- [87] Documente 87 flM'R CEl\8 ; l, fI. L)J EA E lJl fI II l'A E E ('r (1' o A OM H (\ HOI'AAWk. (\EI'O 8C11M 'l'fiEX CEeTf!(\M. ('i'Mlhl, II M'\PEHhl. H ML\p8IUI�H. 1-1101>0 HMEhli\O EANO CE,\O NL\'''''k L11 E fi K 'Z, �I E lJl H II 11(\ l�OrA(\wk. flNO MI,I BilA tBLlll1 MEil;i\Y HX A0t;POIt I;('MI II TOI�MEI1;. 11,\ '1'0 ,\ Mhi 'j't\I{OI1; EeM"1 AMI1.11 1I.l'I\lP2i,�I1MI HM 8(I1M 11(\1'18 TOl\/VpS ţBHl)J.\l\S CE/'O-CEl\O ?;BmJlEl\ELJlIl rAE . sc:r ere I\OM. 11,\ /:';o f',,\).11'1> . L\ ere CECTP(\M LIIOl>hl IIM til,I,\O CfM IlIEpE.\­ IiEtI"11 tI(\ EOI'A(\I:·['. IjlOI\L\1 IIM, \\I'I'N.\C li I>HM SpIII{ C2i R2iCi\\M /\OXOi\OM IIHlOp81IJWO III1KOMII1'EIIII. S'IEM tll lI'''K''1 iiM H Ai\\TEMI1X. fi 811S '1 (\'1'0 ""\ IIX· II np'E8I!S'I(\TOM ,IIX II nfl'\II!Sp'k'I'OM fiX II R7> 1: CE",\SIIi\EMENH fiX KTO lil\l\ IIMmMiiEHjB [1!;l>Ep'!;.'r]. L\ XO'J'(\fih 'I'i\\i\>\' CEMI\>\ LjIOEL\1 ne ('1',\­ POMS fiX xo'r(\filo EL\I"O 110 I\SAhl 1-1; I)'RI{(\ WII\lIRMfI. (\ lle\ '1'0 ECT [{EMUI,\ J\\(\f!T8fifl(\ C,\M I'OCI 10AG(\MI,' IHIWIHICI\NN(\f'O Mhl GTErpMI EOEBOI\'\ fi E2i;­ AIOr;l\E1lI,1 ClII\ ",\E3�HM,"\ ... I)o/;\fill II,\N G'I'I\U'ISI\ np'Z,K?;J\C\E 111�'kl\orp,'\ACI{II II CNZ HO rJMI'Z, Mhlp;". IIMI?; l�M.Hl{sl\ II Clli> EI'O n(\N" ASM(\ CT(\POC'f11 X0'l'IIfICl{ilrO II MI I'O';\H IIP7>I{(\MI> l{EMENCI{(\J'O II II n(\NI, HC,\j{'\AEOfll'HII{, II n,\l1 [;I>'b'(Jo] np'Z,I\ZMR "'kr,orp"ACKL\1 nAN" 2'1.\1\8,\ IIP2iKL\Mi> NEMEq­ mi,!. II n(\lll,,,. npZI{2i,\(\I; l{fli\'II-ICI{(\rO II ... lliHt7> q)ETE rOTI{?, .. II 'IOl{hlf!l\flE II 11(\11" '" [101'(\ j JlOCTEANfll{,\ il II"N" HEI'Plli\O '1I\U1NUI{" n,\N lISII(\ C'I'OI\- IIUI{,\. Ih\lI'Z, Hi\\1' I{OMI:C". UIIHb.I:1A"CI1'l' \\"1' Ni\UII1X /"Oi\\I)1\1 MO'\AMlChIX' I)EAlII,hIX 11 Mi\J\b.iX. i\ 11(\ i>8,\LUEU II I{rJ'EnoCT 'I'oM8 8ZCEM8 RUUlEIIl IC(\ II , 110,\\8 I\E'\'k"lI ECMIlI IIi\LLlEM8 B'l,PNOM8 ni\H8 'l'OM2i I\WrO,O,ETS [nuca] '1'11 II 11,\1118 IIPI(\'I' IIfilldWi'l'l1 lIu llE'h\'I'1l 80i\\P" 111\UIHX npllLl"HII'I'II I{(EM8 11"llJEMS ,\11('1'8, Pergament ros 'Şi rupt în 6 bucătl ; comunicat tot de Pr. I. Anlonovici din Bărlad ; Uricul a avut 6 peceţi; se păstrează bor­ tele toate triunghiulare, iar şnurul de la 4 peceu e mie şi ros: .2 cu şnur roş, şi 2 cu albastru. Tra.ducere Cu mila luI D-zeti Noi Ştefan Voevod, Domn ţării Moldover, înstiintare facem cu această carte a noastră tuturor cui vor căuta pe' dinsa, orI vor auzi-o cetindu-li-se, cui va fi de treuuintă să §tie; iată că au venit înaintea noastră şi înaintea tuturor boerilor noştri a mari şi a tineri (micl) :;;i de nime silitl sluga noastră cred in­ 'cioasă pan Toaderu Zvî§falâ şi cu treI surort ale sale cu Stana:;;i Irlaretu: :;;i Ma'f'll§Ga şi s'au învoit toţi la un loc şi de istov de bună voia lor şi au lăsat frateluI lor pan Toader Zv/;;;taIă, un sat anume satul ZvişteleştI, wulc îl este casa, pe Bogdana, iar celor trei suror1 ale sale, Stane! şi Marener �i lVhr\Ă�căi să le fie un [88] 88 Documente sat anume Şerb(ir,eşt't pe Bogdana. Deci noi văzînd între ei de bună voe toemală pentru aceasta, şi nOI aşijderca le-am dat şi le-am întărit lor tuturor, panulul 'I'oaderu Zviştală pe acel sat Zvişteleştr, unde 'îl, este casa, pe Bogdana, iar surori lor sale să le fie satul Şerbaneştl pe Bogdana, ca să le fie lor de la noI urie cu toate veniturile neruşuit nici o dănăoară în veci, lor şi copiilor lor şi nepotilor lor şi strănepoţilor lor şi preastrăuepotilor lor şi la tot neamul lor , care li se va alege mai de aproape. Iar hotarul acelor sate să fie pe vechiul lor hotar pe unde din veci a umblat. Şi la aceasta este marea mărturie a însăşi Domniei meale mai sus scrise N oi Ştefan Voevod şi a prea iubitulul fiu Alexandeu..... boert pan Stanciul parcalab Belgradulul şi fiul său p. Mtrza, p. Vlaicul şi fiul său p. Duma starosto de Hotm, p. Goian parc, Chiliei şi p. Isac vorn. şi p. Sbiarea parc. Cetătet Albe, p. Albul parc. Neamţului şi .p, ...... parc. Chiliei.. .. pan Fete Gotcă .... p. Oiocărlie, şi pan ... Iuga pos­ telnir,pan Negrilă paharnic, p. Luca stolnic, pan Neag comis şi au fost şi alţii din boerit noştri moldoveneşti a mari şi a mici. Iar s 're mai mare tărie a tuturor celor ce s'a scris mai SUR am poruncit credinciosulul nostru pan. 'roma logolăt să scrie şi pe­ cetea noastră s' o atirne şi peceti le boerilor nostri să le ailrne la a­ ceastă calle a noastră. A scris Steţeo in Iaşt, la anul 6977 OIJt. 25 (1468). ons. 1 'OCI meniul e scris de �tet(o, unul din cel mai răI caligrafi ai tirnp u l uI. t:-Ht�o tril rutean, dovadă rutenismele sale din text, cum �i stilul său propriu în formulxrul oficial III actului. Steţco a întovărăşit )le Ştefan cel i\bre în multe ora�e în cer 20 anr cit, Il fost diac, Oh. Ghibinescu \ [89] NOTIŢE Morala militară Acum dOI aUI s-aii îmbogăţit programele de învăţămînt ale şcoalelor militare inferioare şi superioare, cu cîte-va chestiuni de morală militară. Insămnătatea noilor cunoştinţă, ;le impune singură mintel, de aceia argumentele ce s-ar aduce în sprijinul introducereî lor in programele şcolare, vor părea slabe; de alt-feliă acelaş lucru s-a intîmplat, de cîte ori s-a încercat a demonstra teoretic, un adevăr luminos pe care inteligenţa şi l-a apropiat singură prin­ tr-un feliii de instinct propriu. 'I'otuşî, nu e poate de prisos a stabili importanţa moralet militare, sprijinind-o pe un examen de fapte. Ştiinţa modernă, îndreptîndu-şI cercetările asupra societăteî omeneşti, s-a convins că societatea, statul, e şi el un organism dotat cu traiti propriii, în consecinţă că viaţa şi activitatea sa, e regulată de 'legi, că el naşte, creşte şi moare în respectul a­ cestora. Mai mult chiar, s-a văzut că, o sumă de indivizî, legaţi prin interese comune, trăind aproape în aceleaşi condiţiuni, alcătuesc un organism distinct a căruî evolutiunî sunt şi ele dictate de legi fixe; diferitele instituţiun'î, diferitele societătl sunt dar organisme mici însă complecte, datate cu o existenţă proprie, decî şi cu legi specifice, rămînînd supuse şi con semnelor generale, care să exercită asupra statului din care fac parte. 12 [90] 90 N otiţ1 Dintre toate instituţiunile creeate de nevoile timpului în statul modern, cea mai remarcabilă, e fără îndoială institutiunea armată, dreptul săii de rntăietate, sprijinindu-se de o potrivă, pe numărul mare de indivizi ce-o alcătuese, ca şi pe condiţiunele ex­ cepţionale de traiu ce li se impune. Armata fiind fiinţă socială distinctă" bine afirmată; îşi are activitatea sa dirijată de legi proprii. Rînd pe rînd ştiinţa a enunţat legile după care societatea intreagă sau unele din organismele sale de căpitenie evoluiază, născind ast-feliu ştiinţele sociale şi morale, obiectul moralei fiind tocmai însumarea legelor şi preceptelor care instruesc conduita in­ dividului în societate. Odată stabilit definitiv obiectul moralei in­ semnătatea el rămîne demonstrată. Pină acum armata nu şi-a gru­ pat încă într-un condice moral legile, ce impune conduitei celor ce-o alcătuesc, această sarcină revine oficerulut, căci cunoaşterea legi­ lor unul organism social, se sprijină pe o cunoaştere amănunţită a structureî intime a acelui organism. Judecînd ast-feliu m-am crezut în drept a e:x.pune cîte-va observaţiuni asupra programului care prevede studiul moralei militare. Plecînd de la principiul necontestat că: morala militară, e un ambranşament a moralei generale, fiind o specializare a acestuI e logic ca studiul său, să se sprijine pe cunoştinţele generice do­ bindite din' studiul rnoraleî generale. Ori programul de care am amintit, pune morala militară printre cunoştinţele ce urmează a fi dobindite cu primul an de studiu al şcoalelor militare inferioare, pe cînd morala generală nu se predă de cît în ultimul an, după, ce s-au cîştigat cunoştinţele elementare de psihologie şi logică, pe care se sprijină etica. Acest fapt constitue o violare ,,',principiului fundamental şi universalmente admis, anume; cunoştinţe trebue predate cu or­ dine progresive şi pornind de la simplu la compus, adecă .urmind tocmai evoluţiunea naturală a desvoltăI\�I facultăţilor mintale. Ce S-ar zice oare de un program, care ar stabili ca algebra şi descripti va să se predea cu anii întîiii df invătămtnt iar aritme­ tica şi geometria plană, în cel din urmă? Analogia e perfectă. I E absolut necesar dar, ca studiul moralei militare să fie a­ mînat, începindu-se predarea ştiinţelor pregătitoare iutelegerei [91] Notiţi 91 sale, . adecă a filosofiei; de îndată ce minţele elevilor vor fi des­ tul de robuste pentru a asimila abstractiunele r-de care aceasta ştiinţă nu se poate despărţi. Procedind ast-feliu, elevii vor putea înţelege şi mai uşor, şi mal complect preceptele morale, şi se va încunjura tot-odată pri­ mejdia creată de programul actual, care expune morala militară, un element atît de necesar educaţiunei ostăşeşti la desgustulin­ drituit ce inspiră tuturor un lucru pe care nu-l înţelegi şi pe care eşti nevoit să-I repetî papagaliceşte, fiind-că ţi se cere să-I ştii. o schimbare a programului de învăţămînt in senzul indi­ cat, e deci absolut necesară. Snb-Loeot. A. Vojen. Istoria natională în Istoria universală o Raport adresat D-lui Ministru al Instructiuner publice de G. 1. Ionescu-Gion, Inspector general al Invăţămintulut se­ cundar, Bucureşti 1900. Dl. Ionescu-Gion deplînge modul cum se predă şi se învaţă Istoria în Liceile noastre, supuntndu-se pe cît se poate mal mult Istoria universală, în legătura sa Istoria naţională. După mai multe exemple, d-sa încheie: "Aceste exemple şi altele multe arată, D-Ie Ministru, că Istoria universală poate servi, în decursul celor 3 ani de studii Iiceale, a împrospăta continuu, desvoltindu-le, cunoştinţele ce e­ levii au despre Istoria patriei din clasa a IV-a primară si din clasa a patra gimnazială. l In limitele ce ni sunt permise de natura Istoriei noastre naţionale, am ajunge şi noi la aceeaşi ţintă ca şi istoricit şi pro­ fesorit francejî şi germani: am vorbi elevilor cît mai des de fap­ tele cele mari ale strămoşilor şi le-am înlesni privirea deplină a unor tabele din Istoria uni versală, şi anume a acelora în care ei ar vedea pe Romtnî mergind, alăturea cu cele mai mari popoare europene, spre cinstea neamului şi spre marele bine al omeniret. Ast-felni s-ar putea face Istoria naţională în şi prin Istoria universală" . [92] \)2 Kotiţi Dl. Vaschide publică în Reoue Blanche din Paris un studiu asupra mişcăreI intelectuale din Romănia. Studiul ar fi bun dacă dl. Vaschide ar fi îngrijit măcar în­ tru cit-va corectura numelor romăneştî, aproape toate schimonosite intr-un chip îngrozitor. Aşa Gheorghe Lazăr este dat ca Shearghe Lafar. Muntenia e scrisă Muntevia. C. Negruzzi devine C. Ne­ gruffi, iar pentru fiul său se găseşte mal armonios a-l numi Ne­ grulzi; N. Gane devine N. Sane; Duiliu Zamfirescu, Dusliu Tam­ firescu; Convorbirele literare sună Convobici literari, şi se laudă foarte mult minunata novelă Busciana. Cine o fi VoItrutfa, asta numai dl, Vaschide sau zatarul francez poate ştie. Madamo Poni credem că desemnează pe d-ra Matilda Poni. Cincinat Panelescu, Raul Staori, Gh. dia Moldova, Flimon, N olt ora, Sherea Dobro­ geanu, Dumlrescu, Haralonel Lecea, Bengesca, Dalespa, Polipu Meciuneşti, Petrini Salalgi, Pamfirescu, Teobari, Grigoresco, A­ mon, Antactrino!! Lukian, Algrar Scorzescu, Aursl Condrec, Credem că dI. Vaschide cînd a înşirat numele romăneştî, a făcut-o spre a le face cunoscut EuropeI. Frumoasă cunoştinţă! Ne mirăm însă, cum de n-a fost pocit şi numele autorului în ambrosiana, Articolul, credem, că i-ar fi plăcut tot atît de puţin precum va plăcea nenorociţilor autori, poeţi, pibtori, actorl etc., sacrificatî de d-luî pe altarul zeţăriei. x. D-nul D. G. Boroianu profesor la seminarul Veniamin din Iaşi, a publicat un manual de Drept bisericesc în două volumurt, IaşI 1899; cel I-iu cuprinde canoanele ce sunt explicărt ; cel al II-lea expune organizarea bisericef romine. Lucrarea este merito­ rie şi dă o icoană deplină a tuturor normelor diriguitoare ale bi­ sericeî ortodoxe rornine. \ D-nul D. Maxim preşedintele 'Xrib. Secţia a II-a Iaşt, a scos la lumină o importantă broşură d� Drept internaţional, privitor la Comisiunile t'ogatori't, despre care "Arhiva" se va ocupa mai pe larg intr-un număr viitor. [ASI -- TIP. H. GOLONEH. ST!Z. PRiMAIZ[EI Nu. 17. [93] ARHIVA ORGANUL SOCIETATII STIINTIFICE SI LITERARE , " , DIN IAŞI - Anul XI. Martie şi Aprilie 1900. A.D.XENOPOL No.3 si 4. , o călătorie la Dorna în Bucovina (Urmare). v EXCul'siunea la Haituri Plecarăm din Dorna cu trăsurile cătră Căndrenr, unde gustarăm din minunatul burcut ce iesă dintr-o stîncă şi se scurge prin un jghiab 1 Într-un avuz. Ne oprirăm puţin la preotul din Căndrenf, Iliuţă, de la casa căruia, aşăzată lîngă biserică, se vede cea mai frumoasă cîmpenie. Dîmbul pe care sunt clădire casele şi biserica este înconjurat, ca un arc regulat de cerc, de rîul Dorna care pare a-l încinge cu un "braţ desmierdător" , Peste rid se întinde o cîmpie colorată cu cele mat bogate nu­ anţe ale verdelui; ea este dominată de două dîmburt mal apropiate, acoperite cu o rarişte de brazr, şi totul -�----�-- l.Ulucul de lemn prin ca re curge apa dintr-un izvor. [94] 94 A. D. Xenopol este încununat, ca fund ele tablou, de niste munti înaltt , , , acoperiţi cu păduri de brazi secularr, Din coloarea aces­ tora care se preface pe nesimţite, din verdele Închis şi aproape negru, Într-un albastru suriri care odihneşte pri­ virea, treci pe' nesimţite la vînătul orizonuluI. Din Căn­ drenr plecarăm mai departe, prin Pilugan'î, cătră Poiana­ Stampe]. Pe cît orizonul este restrîns din Dorna pînă În Căndrenr, cum ajungi la Podul-Alunulur, el se desface de odată Într-o panoramă din cele mal măreţe. In stînga, se înalţă Ouşorul la mai mult de 1000 de metre, de formă conică regulată, ca aceea a unui 011, acoperit cu brădet pe poalele IUJ, iar corpul şi vîrful lUI aşternut cu o iarbă deasă, pe care de jos se văd mişcindu-se nişte puncte albe, vitele ce pasc pe eL In dreapta, se Întind dincolo de dîmburt forme curioase de munţr, unul as­ cuţit ca o suliţă care şi poartă numele de ASClt�itul ; altit în formă de turnuri, şi dindărătul tuturor, sămănînd mai mult a nor} de cît a munte, Piatra Dornei, ţinta călăto- I riet noastre, prezentînd două ghebur} curmate prin o imensă prisloapă 2, Cînd ajunserăm în Piluganr, vizitarăm biserica ridi­ cată de Pintilie Vleju din Căndrenr. Din turnul clopot­ niţer privirea este impunătoare. Ochiul cuprinde de o­ dată un orizon imens, mărginit În stînga de Ouşorul care, văzut din depărtare, desvoltă toată măreţia propor­ ţiilor sale, învălite Într-o ceaţă strevăzie. Din faţă, cir­ duri de munţi, aruncaţi unul peste altul, În mijlocul cărora Piatra Domei se coboară şi ea din cerul vaporos pe pămînt, Între fraţii să), pierde' maiestoasa ei înălţime si aproape nu se mal deosebeste' de ceilaltr muntr ; iar , " , departe în spre dreapta, alţI munţt puternicr par a arunca pînă în ceruri goalele lor titve, asemenea cupolelor u­ uel imense catedrale. E Jlli1gu1'a de 1� hotarul Ardealului; Stînişoara ce pare a fumega din dO�,ul el. Bisericuta zidită de Vleju în această poaitie înciu- , \' tătoare este un monument îndestul de măreţ, Între mo- destele case presurate în cale pînă la ea. Construcţia el a costat pe acest locuitor aproape 2000 de galbenI. 1) 2. Prisloapă sau prislop se numeşte currnătur .. 1 pe spatele unul munte, în forma unor tarniţe. '1 f [95] o călătorie la Domn în Bucovina 95 După vre-o două oare de cale ajunserăm la Poiana. StampeI, unde trebuea să petrecem noaptea. Inainte de culcare, făcurăm o preumbJare înainte pe şoseaua care ducea spre Măgura, şi pe care era să o părăsim a doua zi, pentru a apuca spre Haiturr, pe un drum lateral. Era o lună ca ziua, învălind în blînda el lumină fermecăto­ rul tablou ce se desfăşurase sub ochiI noştri, la lumina scînteietoare a soarelui. Şoseaua apuca cătră o vale, unde intra într-o pădure de brazt înalţI şi deşî ca un perete, care pădure se întindea la oare-care îndepărtare de şo­ Rea, lăsînd pînă la dînsa un tăpşan de iarbă. Cătră fun­ elul acestei văi, d escoperirăm un echo foarte frumos. Unul din noi strigă cu o puternică voace de bas: Lupu, �i după cîte-va secunde glasul pădurei reproduse, în li­ niştea deplină a serer, aceste două silabe cu un ton a­ dînc, trist şi melancolic care părea că 'jesă din mărun­ taile pămîntului. Fără de voie tresărirăm ca cuprinşi ele o tainică groază, cînd de odată auzirărn pare că şoptite de vîrfurile brazilor, ca lina adiere a unul vînt, iarăşt cele două silabe, reproduse cu un ton dulce, desmierdă­ tor şi pare că şagaJnic. Traserăm un pistol. Efectul fu extra-ordinar. După ce-i răspunse din fundul pădurei un bubuit ca al unur tun, incepu o părîitură straşnică a tuturor munţilor, în care păreau că se rup pădurr întregI sub un orcan îngrozitor; apoi urrnâ o clocotire din ce în ce mal Întunecată, ca şi cînd o mare sau un fluviu puternic ar fi repezit valurile sale în văile din ce în ce mal îndepărtate. Zgomotul se părea une-ort că se pierde, şi numai cît îl auzeai umflindu-se în altă parte, şi abea după trecerea unei ÎntregI minute, el se stinse, şi pădurea intrâ iarăşi în liniştea el obicinuită. A doua zi dimineaţa, ceva după răsăritul soarelur, apucarăm cătră HaiturI. Inainte de a coborî valea ce duce în pădurea prin care eram să mergem pînă acolo, văzurăm încă odată tabloul cel frumos al muntilor sub , un aspect cu totul notî. Soarele străbătuse prin vălul gros de ceaţă ce-l acoperise lumina, rupînd u-l in mal multe Iocurr, şi frămîntindu-l în toate părţile, pentru a-l alunga de pe pămînt. Ceaţa ÎşI strîngea necontenit man­ tia el forfecată, trăgînd-o cînd într-o parte, cînd în alta, descoperind unele puncte ale tabloului �i învălind pe [96] 96 A. D. Xenopol altele, încît dădea ochiulut necontenit surpriudert, noue. Pe dealurile îndepărtate, pîcla oprindu-se puţin, lua de departe aspectul unor straturi de zăpadă, care acopereau pămîntul, atîrna În fulgI de pe arb ort, umplea văile, se desprindea de pe înălţimt, Încît aveai În mijlocul verei privirea inşălătoare a ierner. Prin pădure, calea merge necontenit pe malul rîulul Dorna care, fiind pe aier mal aproape de obîrşie, curge mult mal repede şi mal viu. Drumul prin pădure nu era de loc monoton; din protivă tablourile se schimbau la fie-ce pas. Cetit urile munţilor făceau de treceam ne­ contenit din amfiteatre în amfiteatre, cînd înguste, încît riscurile munţilor păreau că se ating, cînd largI şi spa­ ţioase, dînd o deplină intrare bogatelor raze ale soareluI. Une-ori mergeam pe lîngă un părete înalt de brazt supra­ pUŞI care acopereau cu totul muntele pe care erau înfipţt. Alte orI vedeam, pe o culme, o pădure tînără de mo­ lizi şi de jnapîni 3 peste care se înălţau, rari presuraţI, nişte brazr uriaşî, părinţir copiilor ce se grămădeau la picioarele lor. Une-orî treceam printre doI păreţi de bră­ dişor) tineri, care impiedecau cu totul privirile, fiind deşt ca o perie. Se luptau între dînşiî cît-va timp, crescînd pe întrecutele, pînă ce acel mal puternici, eşind învin­ gători în lupta pentru viaţă, îuăduşeau pe tovarăşit lor, îr uscaă, şi ÎI făceau să putrezească, îngrăşînd pămîntul la picioarele lor. Şi aici ca în lumea întreagă vedeam reproducîndu-se legea fatală a naturei, care cere ca cel micI şi slabr să slujească de hrană ceior tart şi puter­ nici. Ieşind din aleea cea îngustă, se deschide de odată o privelişte întinsă. peste o coastă, de munte care pro­ ducea Însă, în loc de veselie, o impresie întristătoare. Era o pădure căzută, sub securea, omeneasca. Leşurile arborilor morti si deszolitr de ramurile lor erau trîntite " '-', in toate părţile, unii întinşi lîngă ceilalţt, alţiI căzuţI peste fraţii lor, cărora părea că le dăduse ultima îrnbră­ tisare. Aşa trebue să zacă mortii pe �n cîmp de războiu. �aI înainte lăuntrul ���tel�i 'era feri\ de asem�nea pus­ tnrt, Cu progresul civilizaţier, securea destrugătoare se . 3. Un soiii de conifer circit şi neregulat. [97] o călătorie la Dorna În Bucovina 97 urcă tot mal sus cătră inima lor, şi acuma brazii bătrîni de sute de am aud cu îngrozire sinistrul el sunet, cum aruncă din viată în moarte pe fratit cu care ali trăit a- , , tîta timp împreună. Dar nu numai omul este duşmanul pădure], Altul, mal puternic, mal cumplit de cît dînsul, este vîntul. E­ fectele sale în pădurile de brazt, ale căror rădăcim nu sunt pătrunzătoare, ci se lăţesc împrej ur, este îngrozitor. O pădure, băntuită de furtună, înfăţoşază o încurcătură ne mal pomenită: copaci bătrînt răsturnaţt în cale, unit din el întorşi cu rădăcinele În sus, trunchiuri groase rupte în două, ca o vărguţă, prin puterea căderei; copaci tinerr străbătind prin trunchiurile putrezita a celor că­ zutr, si totul învălit în o retea nedescurcată de plante agitătoare, de frunzele cele l�te ale ferizelor si de mus- CJ , u, , chiuI cel moale si verde', toate acestea ÎtI fac efectul ca , , şi cînd vîntul ar fi amestecat pădurea cu pămîntul. O \ asemenea pădure vrăvuită se numeşte câzătură)' cînd că­ zătura este mal vechie şi este acoperită de huceag, spim si tufis, iea numele de smidă. Priu smide mal ales se , , găseşte zmeură, cînd atunci locul unde ea se află, se nu- meşte zmeuriş. ' Şi natura lucrează deci la propria el distrugere. Alt-felin, unde ar mal rămînea, loc pentru atîtea vieţr, dacă moartea nu ar veni să le mal rărească. 'I'otuşt este o deosebire între destrugerea făcută de natură şi acea provenită din mînă de om. Natura îndreaptă ea singură ceea ce a stricat. Trunchiurile răsturnate putre­ zesc şi hrănesc cu corpul lor nouele odrasle. Pe unde omul a tăiat, pădurea dispare, şi cu timpul pînza verde a fînatulut acopere rădăcinele rămase din arborii căzuti. , , Locul unde a fost o pădure ce s-a tăiet se numeşte în j popor schelbe, probabil cuvînt înrudit cu chelbe, chelbos, adecă lipsit de părul pămîn tulur, copacir, După vre-o patru oare de călătorie prin pădure, a­ junserăm la Haiturr, Un iaz întins, ca de vre-o dor chilo­ metrit patraţr, iezit în o parte îngustă a văiet Domei şi a­ dînc de vre-o 30 de metri, întinde la soare suprafaţa lUI sclipitoare. El era cu desăvîrşire plin şi devărsa peste iezătură. Cum aj unserăm, se dădu ordinul de deschidere a opustulur, Acesta era prins În un şurub de fer, care se [98] 98 A. D. Xenopol rîdicâ în sus) învîrtit prin un drug ee era purtat de dor oameni. Cu cît se înălţa opustul �i se lărgea deschide­ rea) cu atîta apa tîşnea mal voluminoasă, sub enorma presiune căreia era supusă. Canalul de scurgere era plin de o spumă albă care se înălţa une-ort pînă la not, sub forma unul abur umed. Vuetul era asurzitor, ca acela al unet mari cascade. Puternica iezătură se cutremura. Repejunea cu care apa ţîşnea din opust era aşa de mare, că mal mulţi bolovani greI erau d uşt plutind la supra­ faţă, cale de 15 metri) pînă îl aruncă În bulhoana, săpată de apă, la capătul canalulul. Apa este lăsată treptat din iaz, pentru a nu se umfla de odată �i a nu apuca pe plutaşr ncpregătiţrvScurgerea el totală ţine vre-o opt oare, în care timp riuleţul devine spumos şi umflat, capabil de a purta plutele pe dînsul. Iutorcîudu-mă la Poiana-Stamper, mă hotăriiu, îna­ inte de a mă înturna acasă, a vedea şi muntele Măgura) hotarul între Bucovina şi Ardeal) de pe care mi se spu­ sese că priveliştea este din cele mal măreţe. După puţin timp ajunserăm la piciorul muntelui, peste piscul căruia trece şoseaua. Cu cit ne urcam) cu atîta se desfăceau munţit încunjurătorr, unul după altul, şi orizonul se Iărgea necontenit. De odată după o cotitură se arătară la privirile noastre toţI munţit Bucovinei spre nord; pu­ ţin după aceea la o altă cotitură apărură acel al Ardea­ lului care se Întindeau spre 'sud. Mal rămăseseră numar apusul �l răsăritul închişî privirilor noastre prin dimbu­ rile dealului. După, ce mal urcarăm cît-va timp, Înce­ pură a se desface înriiu culmele cătră răsărit, şi apoi iarăşi cu Încetul acele cătră apus, Încît cînd ajunserăm pe culme) întreg orizonul se îutindea ca o roată imensă a căreia centru eram nor. Munţii se întindeau sub ochii noştri, ca valurile Încremenite ale uner furioase mărr, cu atît mar apropiati unul de altul, cu cit erau mal depăr­ taţJ el de 110L Pe marginea extremă a cercului, se apleca b�lta cerească" ca u� (�om �em�1\ginit, În centrul căruia statea, pare că neclintit, strălucitorul soare. Pe vîrful muntelui era o ciuhă, cum numesc Buco­ vinenii punctele trigonometrice înălţate pe riscurile mun­ ţilor lor; tot acolo erau dor stilpl care Însemnau hotarul Bucovinei de Ardeal. t 1 f [99] o călătorie la Dorna în Bucovina 99 Cînd mă întorceam spre casă, o ploaie repede ne cuprinse şi, pînă să ajungem în Pilugani, tot cerul era acoperit de nourr, Regiunea întreagă părea muiată în apă. Ploile căzute pe pădurile încălzite de razele soare­ IU1, se prefăceau imediat în aburr, care se înălţau fu­ megînd peste arborI şi hrăneau, cu puteri noue, norii desfundaţr. Aceştia turnau iarăşt apa cu cofa, şi ploaia hrănită de cer şi de pămînt, părea că nu are sa se mal sfirşască, şi că un nou potop trebue să înghită această frumoasă natură. VI Cîte-va. observaţii Cît am stat în Dorna, am fost fată la o multime de , , petrecerI ţărăneşti. Lucrul ce părea extra-ordinar, dar care este un fapt neîndoelnic, este că în tot timpul de mal bine de o lună cît am petrecut acolo, nu am văzut nici ten sin aur iăro»: beat) si cu atît mal putin vre-o fe- .'1::>, , mee. Cu toate aceste, cele mai multe petrecert care se întîmplă aier Duminica şi sărbătorile, se fac la cărciume, unde se încinge danţul între cel tinert, pe cînd cel mal stătutr se asază la masă în jurul paharului. Se bea si la , , , Dorna, dar cu cumpătare şi nu cu abuz; cel mult se ameţeşte unul sa.u altul, devine cu chef; dar nici-odată n-ani avut priveliştea desgustătoare de a vedea pe om coborît mai pe jos de animal. Nu am văzut nicr un Ro­ mîn oborît de betie, căzînd prin şanţurr, cum ÎI întil­ neştI Duminicele prin satele noastre. "Dacă nu se ÎmQ bată cam enir pe acolo, cum pot să petreacă?" mă În­ treba un ţăran de la nOI, căruia îl povesteam impresiu­ nile mele din Vatra DorneL Iată cum petrec el: vin Duminica (oăci în zilele de lucru nicr vorbă nu poate fi de petrecere) din munţr, unde stau toată săptămîna, în orăşelul Dorna, şi după ce şi aicl îşI caută de trebr, la preot, la primărie sari pe la dughenl, se opresc grupurI, grupurI, pe stradă În toate partile si stau de vorbă glumind, sau spunîndu-şi ves­ tile 'ce le-aii aflat pe unde au fost. Unit se pun p� băl;­ cilo ce se află dinaintea magaziilor, alţii intră, în ele pen- [100] 100 A. D. Xenopol tru a tîrgui cele de trebuinţă la vre-o nuntă sau vre-un botez ce s-a brodit în timpul săptămîner. Duminica se sfîrşeşte, şi a doua zi răsăritul soarelut trebue să le lumineze drumul înapoi spre munte. La ospăţul pe care-l dete primarul; pentru a-şt serba reaIegerea lur, stăturăm pîna la două din noapte, si cu toate că era vin Îndestul, nicî un tăran nu esi a­ meţit, Veselia era Însă foarte mare. Se' j ucară dif�rite danturl, însotite de chiuiturr caracteristice, cele mal multe glUl�eţe şi pline haz. In ele se deosebea mal ales un fruntaş din Dorna, Ioan Nacu Odochianu, om ce are peste 140 de vite şi o Întindere mare de pădure şi de fineţe. Printre danţurr, lăutarit întonară o doină; pe versul că­ reia, jalnic şi trăgănat, hazliul poet potrivea nişte strofe comice, care contrastau de minune cu melancolia cînte­ culur. Pe întorsătura finală el întocmi versurile următoare: CăCI zăii banit de pe muncă, Unde pot el să-mî ajungă ? Iar din cel de pe hoţie Beau şi-mî mal rămîn şi mie? Un rîs general izbucni în sală) şi însuşi poetul nu şi-l putu stăpîni, cînd ultimul vers se termină. Am spus că la cărciumele din Dorna se află puţin rachiu, care nu prea este Întrebat de locuitorL Adese-ort crăşmarii nicr nu mal ţin rachiu prin oărciumele lor. ImI. aduc aminte că Într-o zi, am trecut graniţa în Romănia şi am dat, în Dorna romănească, peste o cărciumă, unde cerînd puţin vin, Evreul ce o 'ţinea ÎmI răspunse că nu are, ci numaî rachiu ; căcî vinul nu se întreabă. Ca do­ vadă vie a spuselor Evreului, văzul ciţî-va ţărani cu femeele lor în ultimul grad de beţie, turn ind Încă În el băutura otrăvitoare. AtuncI mi-am adus aminte că pe hotarele vechei Atice, mindrir Atenieni pusese un stîlp, pe faţa căruia ce venea spre patria lor) el scrisese cu­ vintele: »aicl este Atica şi nu Pelo ponezul (( . Tot aşa ar putea scrie Bucovinenii pe hotarul ce ne desparte de el: "aicI este Bucovina şi nu Romănia''. Am observat îndeobste, în satele din Bucovina, că , I starea lor de prosperitate este în .tot-deauna legată de [101] o călătorie la Dorna în Bucovina iOl a lipsa beţieî. La nor s-a discutat mult asupra întrebărei dacâ betia elite cauza sărăciei, sau sân'lcia cauea Leiiet. Se crede �hiar a se fi descoperit o explicare fiziologică a acestui viciu ; anume hrana săteanulut sarac fiind neîn­ destulătoare, el ar fi nevoit să suplinească lipsurile el, prin introducerea alcoolulut. Această explicare este pa­ tronată mal ales de medicii noştri, şi nOI înşine am ad­ mis-o în Studiile economice, pe. cînd nu vizitasem încă Bucovina. Acuma am revenit cu totul de la acea părere, şi sunt convins că moralul joacă un rol mult mal în­ semnat în lătirea sau restrîngerea aoestet patimr. Intr-a­ de văr) dacă beţia ar fi o urmare a uneI nevor fiziologice, atuucl ea ar trebui să se întîlnească la totl acel ce nu se hrănesc cu alimente puternice. Cu toate aceste este cunoscut că sunt multi tărani săraci chiar în Bucovina, care nu pun rachiu î� gură, şi care cu toate aceste nu sunt mal Iipsiţr de putere decît acel ce-l întrebuintază. Apor clasa săracă a Evreilor nu se hrăneşte mai bine decît acea săracă a poporului nostru; cu toate aceste betia Între Evrei este o rară exceptie. In sfirsit călugării, , " care postesc mal toată viaţa lor, hrănindu-se d ect în mo- dul cel mal neigienic, sunt în cele mal multe cazuri să­ nătoşr, muncitori si trăese foarte mult, desi nu întrebu- " , intază băuturr alcoolice. La aceste excepţiunI ar trebui să se gîndească acel ce vor să facă din beţie urmarea unei legI fiziologice, care ca lege naturală nu poate su­ fer: nici o singură excepţie. După informaţiunt pozitive culese În Bucovina, am aflat că mal multe sate, adîncite în patima beţiei, alt fost vindecate pe deplin, prin spornica lucrare a preoţilor care adese-ori pun pe ţăram să jure în biserică, că nu vor mai bea. Ast-feliii cităm satul Liten; lîngă Suceava, scăpat de beţie prin preotul Berariu ; de asemenea Ho­ rodnicul de jos) din care ţăraniI alungară cu puterea pe un Evreii ce vroia să deschidă o cărciumă, lucru ce ar fi în Homănia mal mult decît o minune. Cînd poporul din un asemenea sat vrea să bea, i�I aduce o balercă cu vin în casa unul Romîn, la care se adună acer ce vor să iea parte, şi beau cît le trebue, Cînd crauvcufundn.te în patima beţiet, aceste sate erau sărace �i păcătoase, cu aspectul murdar şi mizerabil. Astrlzl, ele Înfloresc şi a- 2 I I [102] 102 A. D. Xenopol jung tot mal mult a se apropia de starea acelora în care beţia este străină. Iată deci dovadă evidentă) âî nu sărticia este cauza be�ieY) de oare-ce vedem că nişte sate sărace, sub influenta unut exemplu moral, s-au lăsat de betie si , , , se Îmbogăţesc. Chestiunea este atît de interesantă, încît ar trebui să se rînduească din partea statulu! nostru o anchetă care să o studieze la fata loculut, Lucru îndestul de extra-ordinar, poporaţia cea mal Putin supusă din toată Bucovina vitiulut betier este toc- , , , mal cea rornănească, pe cînd cea mal bîntuită de dînsul este acea ruteană, care este îndeobşte şi mult mal săracă decît cea remînă. Să nu se creadă că numar tăraniî ro­ mîni de la munte în Bucovina, sunt bog-atI si dUmlJătatl. '-' , , , Am văzut mal sus starea înfloritoare a satelor ce se în- tind de la graniţa ro mînă pînă la Cîmpul-Lung. In ţi­ nutul Rădăuţulur, tăranir stau de minune; mulţr din ei ali mal mult de 5000 de fiorini avere, SI citr-va Întrec În bogăţia lor pe fruntaşii din Dorna, ' , Cauza acestei stărt mal bune a tăranului romîn din , Bucovina, stă în atmosfera morală, care îl înconjură şi care este determinată prin trei elemente: preotul, şcoala şi leqile ocrotitoare. Să le examinăm pe rînd. Preotul în Bucovina nu este numar un servitor al religieI, căct dacă ar fi numar atît, este probabil, că nu ar avea o înrîurire atît de mare asupra sătenilor ; căci şi în Bucovina ca pretutindeni, Homînul nu este bigot. M-am informat că posturile ar fi ţinute mal mult de fe­ mei şi prea puţin de bărbaţr. Apoi chiar Duminica la biserică, nu am văzut o grămădcalft aşa de mare de po­ por. Cu toate aceste, slujba bisericească este făcută aşa ca să poată interesa mal mult pe popor. La biserica din Dorna am auzit, într-o Duminecă, o frumoasă cuvîntare tinută de protoereul Balmus si un cor de tărani î�llocuia , "\' cîntarea dascali�o:. la strană. Preot'�l este În�inte d: toate centrul de lumma al comuneI, omul superior prm cul­ tura lUI care ajută săteanulur, p�in sfaturr, la nevoile sale; persoana cu moralitate exemplară, care slujeşte de model turmet ce este chemat a păstori. AceştI preoţi din Bucovina sunt, în satele rom ineştr, toţI doctori în teologie de la Universitatea din Cernăun, Fie-care absolvent al Facultăţer este numit preot În 'o comună din cele mal [103] o călătorie la Dorna în Bucovina 103 micr, şi după ce şi-ati făcut Încercarea, sunt înaintaţt în comunele cele mai marr, Dintre aceştia, se aleg cu tim­ pul cel mal destoinici care sunt înălţaţr la rangul de protoerei. Această înălţare se face, luîndu-se în privire capacitatea combinată cu vechimea. Este de observat că îndeo bşte, toţI funcţionarir în Bucovina, precum în toată Austria, capătă înaintărt numar după acest sistem. Imi aduc aminte că pe cînd eram în Dorna, se întîmplâ să moară preşedintele Tribunalului local, şi eri crezînd că şi pe acolo cu ceva stăruinţă poate dobîndi cine-va un post, felicitaiu pe membrul Tribunalului de viitoarea sa înaintare. El ,rÎse si-mt spuse că, la vîrsta lut (era de vre-o 35 ani), nu ajunge cine-va preşedinte; că mai sunt vre-o 18, mal bătrim decît el, care-şi aşteaptă rîndul. Pen­ tru a reveni la preot, mal observ că poziţia materială a lut este din cele mal bune. Pe lîngă că are tot-deauna o locuinţă foarte indemănatică, el �1aI primeşte aproape la 1000 de fiorim leafă pe an (ceea ce face cam la 200 de ler pe lună). Leafa însă alcătueşte partea cea mal neînsemnată a venitului său, Poporenii săî fiind bogaţr.. preotul incasază de la el sume însemnate pentru fie­ care slujbă religioasă. De îngropăminte ieau adese-ori 40, 60 şi pînă la 120 de lei, după puterea ţăranilor care bine-înteles dau din bună voia lor asemenea sume, fiind­ că au de unde. In deobşte ţăranul bucovinean, deşi nu bigot, iubeşte mult a dărui preotului şi bisericei. Cu a­ ceasta el se crede că şi-a îndeplinit datoria lui de creştin, şi că popa e obligat să se roage pentru el care nu prea are timp să o facă. De aceea mulţi ţărani lasă la moar­ tea lor o parte din pămînt bisericei, de productul că­ ruia, fînul, se foloseşte tot preotul. Poziţia acestuia fiind din cele mal bune, se înţelege cum ele tinerii cel mal distinşî se grăbesc a îrnbrăţoşa cariera preoţească, Încît în Bucovina, tot ce e mal bun, mal distins, devine preot. La nOI cum stau lucrurile în această privinţă, ne vine greu a o spune, pentru respectul ce) şi aşa, suntem da­ tort să arătăm servitorilor religieI. Preotul fiind învăţat, moral şi bogat, înţelegem în­ rîuri rea lUI atît de puternică în comună. Fie-care ţăran se întreabă, la fie-ce faptă, a lUI, ce va zice preotul, şi o dojană a acestuia face mal mult decît o pedeapsă a ju- [104] 104 A. D. Xenopol decătoriet. Preotul însă, deşi om cu o cultură În totul deosebită de acea a ţăranulur, a rămas tot în sînul po­ porulur ; iea parte la toate petrecerile şi durerile sale, aducînd o măsură în cele dintiiu şi o mîngîiere în cele de al doilea. Casa lur, deşi mobilată după sistemul a­ pusan, deşi auzr adese-ori resunînd din ea un piano, este condusă în chip patriarhal. Fiica preotului, ştie să execute un vals sau o fantazie pe clavir ; dar se duce şi cu servitoarea în tîrg, cumpără cele necesare, ordonă de bucate şi îngrijeşte Îndeobşte de toată gospodăria, chiar la vîrsta unde fetele noastre se joacă încă cu pă­ puşele. Cînd sunt mal multe fete la un părinte, ele con­ duc gospodăria cu săptămîna. Cultura minţer le este dată de guvernante ţinute în casele preoţilor ; dar ele fiind deprinse nu numar cu o cultură de salon, ci cu una serioasă şi muncitoare, devin în deobşte nu dame strălucite, ci bune şi oneste gospodine. Fără a critica sau a lăuda această sistemă, deose­ bită după moravurile ţăret în care se află, constatăm . numai că clasa cultă în Bucovina este reprezentată în primul loc prin preoţime, şi că această clasă nu s-a în­ străinat de corpul poporuluI, cum s-a întîmplat cu clasa cultă de la nor, care nu mal are nici moravurile, nicI apucăturile, nict limba, nict portul, într-un cuvînt nimic aproape comun eu masa poporulut. Preotul rom În din Bucovina este coborîrea culiurei in straturile ele jos ale so­ cietăkel, sub figura vie a unet persoane, 'cea mal sacră, mal ascultată şi mai respectată. Acel care combat religia la nor, ar trebui să meargă în Bucovina pentru a vedea efectele salutare ale influ­ enţer preotului asupra poporulur ;bine-înţ,eJes vorbim de preotul adevărat, instruit, inteligent si moral, nu de negaţi unea tuturor acestor calităţi, ît1lb'răC�Ltă, În haine lungL Dar dacă preoţii la uot sunt departe de a cores­ punde delicateI lor menirr, vina este, în primul loc, a tristeI lor poziţiI materiale de pînă \t,cum. Heligia şi pre­ otul, servitorul el, ar trebui nu cornbătuţr şi despreţuiţY, cum fac la nor unir vîntură-tară ei ar trebui rîdicată , ştiinţa şi moralitatea, lor, începînd prin a le îmbunătăţi starea materială. Ştim că în Bucovina se găsesc mar multe neaj unsurt preoţilor. Este Însă ştiut că nici -odată [105] o călătorie la Dorna în Bucovina 105 I t 1 nu eştI mulţumit cu ceea ce ar, şi apol şi preoţir nu sunt decît oamenr. Ar trebui însă să cunoască Bucovinenir starea preoţilor din Romănia, spre a preţui, după dreapta lor valoare) pe acel din ţ,ara lor. Să cercetăm starea şcolilor. Acele romăneşn nu sunt vechi în Bucovina. Sunt abea 30 de a nî, ele erau necu­ noscute, pe cînd acuma nu există comună, romănească fără şcoală poporană, In deosebire de şcoalele din Ro­ mănia, copiii tăranilor sunt tinut7 Set »isiteze şcoala iarna *i oara, Încît �e jertfeşte, p�ntr� interesul culturei, acel material al locuitorilor, de a-şi avea vara copiii lor la îndămînă, spre a-i ajuta la lucrările cîmpului. Această dispoziţie supăra se întîiu pe tăranif roinînr, şi el căutai] să fugă de şcoală. Guvernul Însă stărui în exacta Înde­ plinire a acestei obligaţiunI, şi cu Încetul ţăranul se de­ prinse el însuşr a preţui bine-facerile învăţăturet, ast-feliu că astă- zI scoalele romănestI sunt foarte vizitate. , ,. Am văzut mal sus părerea primarulut din Dorna asupra bunătăţilor aduse de învăţătură" şi să nu uităm că acea apretuire esea dintr-o minte nestiutoare. " , Fiind casele foarte răşchirate, copiii din fundul sa- tulur au adese-ori de făcut o lungă cale, spre a ajunge la şcoală. Iarna sunt pUŞI într-un car sau o sanie şi a­ duşr la şcoală, sub paza unul om în vîrstă. Este lucru îndestul de însemnat că copiiî şi anume fetele de la ca­ pătul satului Vatra-Dorner, din spre Căndrenr, care sunt mult mal aproape de şcoala din Căndreni decît de cea din Dorna, vin cu toate aceste la aceasta din urmă, din pricină că este mal bine organizată. In şcoala romă­ nească se învaţă toate materiile în limba rornînă., şi pe lîngă aceste si limba germană. MultI tărani care alt tre- ., , , cut prin şcoală, cunosc această limbă îndestul de bine, pentru a se sluji cu ea, şi toţI fără excepţie ies din şcoală cu cunoştinţă de carte, de oare-ce dînşit nu uită vara cele ce învaţă iarna. La şcoala superioară primară din Vatra-Dorner există o mică bibliotecă, care bine-în­ ţeles este mal bogată în cărţt germane pentru folosul ţăranilor decît în cărţr rornăneştt. Totuşr acele puţine cărţf rornăneştr ce se află în ea, sunt adese-orI Împru­ mutate de copil, pentru a le citi. Nu mal puţină înrîurire bine-făcătoare asupra mo- [106] 106 A. D. Xenopol raiului tăranulur, aii şi legile care caută să-I ferească de exploatarea din partea elementelor străine ce trăesc în sate alăturea cu el. Dintre aceste) în primul loc ar fi cir­ ciumarit EvreI care, în Bucovina ca şi la nor, se dedau la acest negoţ. In Bucovina) unde Evreiî au drepturile politice, nu 'se poate Împedeca aşăzarea Evreilor prin sate. Lucrarea lor ce ar putea fi dăunătoare: este Însă impedecată prin legile relative la cîrciume. Se ştie în­ tr-adevăr că înrîurirea pierzătoare a Evreilor asupra poporaţiei rurale din Romănia, provine mal ales de la rolul cîrciumarului în sate. Pentru a cîştiga cît mal mult) el are interes' a favoriza beţia, la care lo cuitorit noştri se dedau cu atît mal uşor, cu cît ei nu sunt reţinuţt prin nici o putere contrară. Cu cît sărăcesc, eu atit se dedau mal mult acestei patimi degrădătoare, şi cu atît mai mult se îmbogăţeşte Evreul. Guvernul austriac a căutat să impedice această speculă, prin legI severe în con­ tra beţiei. Insă să nu se creadă că guvernul loveşte nu­ mai în cel ce bea, ci mal ales caută sii pună un lrîiî celul ce-i elă ele băut, cîrciumaruluî, Aşa legea pedepseşte cu închisoarea de la 4 zile pînă la 3 lunr, în caz de re­ cidivă întreită, pe tot omul găsit beat pe stradă. Acel individ ce a suferit maximul pcdepser, este aţişat în co­ mună, şi nici un circiumar nu mai are voe să-i dea nici un singur pahar de băutură, sub pedeapsă de amendă, şi la caz de recidivă" închisoare. Pe lîngă aceasta) cîr­ ciumarul nu poate da ţăranului băutură pe datorie, sub pedeapsă de a nu putea reclama; el nu poate cumpăra în timp de iarnă producte de la Iocuitorr, pe un preţ mai mic decît cel curent; nu are voe să iea de la ţăran mai mult decît procentul legal, pentru împrumuturi de bani. Ceea-ce este Însă important, este că aceste legI se aplică : că nu sunt scrise numai pe hîrtie. La nor a voit să se iea o măsură mat radicală contra elementului e­ vreesc, aceea de a împedeca chiar aşezarea luI în sate. Ce folos, dacă aplicarea acestei leg\I nu se face cu stric­ teţă şi în mod stat�rni?! Chiar. dac� izgonirea Evreilor e ordonată de autorităţile supenoare; încă sunt lăsaţI de cel mar mici a ţinea cîrciumi, fie ei înşir, fie prin persoane interpuse, şi găsesc mii de alte mijloace de a încunjura legea, cînd nu o lovesc în faţă. Credem noi oare că vom [107] o călătorie la Dorna în Bucovina 107 putea vreo-dată să închidem cu desăvîrşire satele noastre elementului evreesc? NoI nu sperăm aceasta, şi de aceea, pe lîngă legea relativă la oprirea aşezărei Evreilor în sate, credem că ar fi bine să se adaugă nişte dispoziţiI pri- .vitoaţe la impedecarea exploatărei ţăranului de cătră cîreiumarr, 01'1 de ce nationalitate ar fi el. Bine-înteles , , că legile noastre în această privinţă ar trebui să fie mult mal amărunţite şi mal aspre; căcr pe cînd În Bucovina ele tind a apăra pe locuitorr contra unet jăfuiri posibile, la noi trebue desrădăeinat un abuz ce străluceste în toată floarea lui. Nu inţălegem argumentul că acea�tă exploa­ tare a patimer beţiei, să nu poată fi înfrinată prin legi. 'I'ot aşa B-ar putea spune de toate celelalte abatcrr, şi nu am mal avea nevoe de legiurI penale. VII De la Dorna la Suceava Muntele pe lîngă tot farmecul care îl înconjoară, are şi o parte foarte neplăcută: ploile cele dese care cînd se încing, par că nu ar voi să se mal istovească. ApOI adese-ori ele cad, pentru a zice ast-feliu, din se­ nin, încît nu poţt fi sigur, decît foarte arare-orr, pe o zi întreagă de vreme frumoasă. In timpul petrecereI mele la Dorna, avul prilejul a primi adese-ort de aceste băI luate pe îmbrăcatele, De cîte 01'1 plecam de acasă cu un soare frumos, neavînd nict măcar grija de a lua cu mine o umbrelă, şi mă întorceam udat pînă la oase, după cîte-va oare de preumblare prin înconjurimr. De la ex­ cursiunea făcută la Haiturr, cînd furăm botezată cu ploaia cea atît de îmbelşugată, soarele nu se mal văzu răsărind deasupra Dorner, O perdea nestrăbătută de norr, ceaţă şi apă, îi a­ coperea strălucitoarea faţă. Din el se revarsa de dimi­ neaţă pînă în seară o ploaie bogată, care în răstimpuri numai se domolea cîte puţin, pentru a începe iar cu o nouă furie. Orizonul se închidea tot mal tare, sub ne­ gurile care învăleau munţir, şi în curînd abea se mal zărea numar baza celor mal apropiati. Dorna si Bistrita , , , creşteau mereu, umplînd patul lor in toată lărgimea lur, [108] i08 A. D. Xenopol fără a putea să se reverse .. fiind restrînsă matca lor între dealurile ce le însoţesc cursul. Orăşelul se nămolise cu totul prin scursorile de apa care se coborau, din dealu­ rile imprejmuitoare, pc stradele cele nepăvăluite şi pre­ văzute numar cu niste trotuare de scindurr. Locul cel atît de mîndru cu cite-va zile în urmă, devenise o mo­ cirlă noroioasă, cu neputinţă de străbătut.· Era timpul de a fugi din el, şi toţ; vizitatorir plecau pe întrecutele, Eram hotărît a mă întoarce cu pluta, pe cursul Bis­ triţeI pînă la Piatra, şi de aceea aşteptăt încă cîte-va zile, sperînd în îndurarea cerească. Dar norir se tot adunau, în loc de a se desface, şi une-ort, cind soarele izbutea a răzbate prin el, pentru a furişa cîte o rază de căldură pe natura înecată, atunci pădurile fumegau cu o nouă putere, trimiţînd cătră el valuri groase şi închise de ne­ guri care, desfuudîndu-şr coastele, lăsau să cadă din ele puhoae de ploaie, decît care mal mart nu cred să fi fost nicî pe vremile potopului. Se încinse o luptă cumplită Între nort şi soare, între apă şi' for, şi era zadarnic a aştepta rezultatul el, mai ales că apropierea toamnei slă­ bise puterea soarelur şi făcea cam neprobabilă o izbîndă pe partea lui. Mîhnit în adînc şi considerînd câlătoria aproape ca zădărnicită, mă hotărîin să plec iarăşt pe unde venisem. Dar pentru a varia măcar Întru cît-va călătoria, apucă! calea prin Suceava. Pînă la Gura-HomoreI, revazut toată acea frumoasă natură, care mă încîntase atît de mult la venire, deşi acum era lipsită de farmecul strălucitor al soareluL 'I'otuşj şi acuma văzută prin perdeaua de ploaie şi acoperită in parte cu mantiele zdrenţuite ale neguri­ lor şi norilor, nu Înceta de a avea frumuseţile el; căer aceasta este darul frumoaser naturi, de a rămînea atare în toate timpurile şi în toate împrejurările. De la Gura-HomoreI, intra] p\� o cale ce-mi era ne­ cunoscută, acea Sp::'3 Suceava. H.eg·iunea este mal plană, orizonul mal Întins. Pe alocurea i\\împia se întindea cît coprindea ochiul, acoperită adese-o�l cu porumb, plantă ce nu văzusem în partea muntelut. Adese-ori străbăteam prin păduri care, deşi marr şi umbroase, erati departe dc a avea caracterul măret fii impunător al celor de la , . ll1 unte. r 1\ I � I ' ! f I I 1 [109] o călătorle la boma in Bucovina i09 A doua zi seara ajunserăm în vechea capitală a Moldovei, Suceava. Oraşul e mic, aşezat pe ultimele ra­ mificărr ale Carpaţilor, care se pierd În şesul Siretulur. .Suceava este aşternută pe mal multe dîmburr, care ÎŞI . scaldă picioarele în rîul cu acelaşt nume şi, de cea parte de case, se întinde un şes nemărginit, închis de orizon. Interesul acestei localităţr stă în zidirile vechr, parte păs­ trate încă, parte În ruină, ce se întîlnesc aici. Dintre bisericele vechr cităm acea a Sfîntului Dumitru, zidită, de Ştefan cel Mare, care conţine între altele şi portretul întemeitorulur el, reprezentat cum s-a constatat şi Ia bi­ serica Sft. Nicolae din IaSI si aiurea încă în timpurile , , din urmă, blond, cu musteaţă, barbă prea puţină, încît se vede că era spîn si smead Ia fată. La această bise­ rică se află un aer dăruit de Mihail' sin Da vid, neguţi tor bucureştean, în 3 Noembrie 1764. Altă biserică foarte veche este acuma părăsită şi întrebuinţată ca magazie, Încît nicI n-am putut pătrunde în ea. Acoperemîntul el spart prin mai multe locurr, lasă să pătrundă apa în zidurr, si cu toată extraordinara soliditate a bisericilor vechr, este probabil că nu va putea sta mult timp în picioare, faţă cu neîngrijirea în care e lăsată. Şi cu toate aceste în Germania şi Austria ştim că ruinele sunt În­ treţinute spre a înfrumuseţa locurile şi a păstra în min­ tea poporuluî amintirea timpului trecut. Oare pentru ce sunt lăsate în părăsire monumentele şi ruinele romăneştt ? Pentru a stînge în poporul romîn amintirea neamului şi origineI sale? Aceasta putea să fie mal înainte, pe timpul pe cînd germani zarea era maxima politice} ur­ mată de guvernul austriac fată cu nationalitătile impe­ riulur. De cînd însă această politică a' fost părăsită, de cînd guvernul central a găsit chiar în Homîm un ele­ ment întăritor contra preponderenter slavismulut în Bu­ covina, bine şi înţelept este oare de a lucra pentru stin­ gerea conştiinţet romăneştr pe calea istorică? Credem că în această privire este încuibat numar un spirit de ru­ tină, moştenit din epoca anterioară în aceasta de faţă, în care el nu mal are motivul de a fi. Ne aşteptăm deci în curînd, ca guvernul să iea măsurr pentru a se scăpa de peire şi vechile monumente romăueştl. Ruina cea mal Însemnată a Sucever, este acea a ce" 3 [110] 110 A. D. Xenopol tăţuier, aşezată pe un deal, despărţit de acel pe care se întinde oraşul prin o rîpă adîncă, încît pentru a te urca pe, el trebue să fael nu incunjur îndestul de îndepărtat. De pe acest deal se dorninează sesul Sueevei si' al Sire­ tului, pînă se pierde din vede;e în negurosul orizon. De cîte-ort nu a privit RomîniI de aier spre acel şes ră­ săritean, din care atîtea nenorociri a venit peste el! Stînd aicI pe o fărămătura dcslipită, ca un bloc uriaş, din uri­ asul zid, priveam spre văzduhul neguros; pare că ve­ deam izvorînd necontenit din fintăna nesecată a acestui orizon fără fund, roi urî de popoare care se repezeau ca nişte lupt flămînzr pe frumoasele ţărI locuite de Ro­ inînI. Şi acuma chiar negurile îndcpărtărei luase în for­ mele lor fantastică chipul unor armate care inaintau cu pasul greoin iarăşi spre a noastră moşie. V uetul vag şi indefinit al vîntului ce sporea necontenit, părea a aduce tot mal aproape acele vedenii ameninţătoare. O piatră Însă desfăcută din scobitura în care stăteam, mă trezi iarăsr la realitatea lucrurilor. , Inceput a explora ruinele, Însă lucrul nu era de loc uşor. RecunoscuI în curînd că numai un studiă amă­ runţit şi nişte săpăturt ar putea determina forma precisă a cetăţuier. In cele mai multe P ărţ'f, mal ales în acele ce pri­ vesc spre şes, zidurile sunt dărîmate pînă în faţa pămin­ tulul şi dărămăturile lor pe de o parte, pe de alta iarba ce le acopere, fac cu neputinţă recunoaşterea liniei zi­ dului. Totuşi în această parte atit de ruinată, se văd rămăşiţele paraclisuluî de pe mal multe figurt de sfinţi, ai căror urmă se deosebeşte îndt\. în colori pe o surpă­ tură ceva mal adăpostită. Partea ce vine spre deal este mult mal bine conservată. Se află aier încă în picioare o bună parte din zidurile cetătet construite dintr-un a­ mcstee de piatră şi cărămidă prinse\. Într-un ciment atît de consistent, încît par a fi devenif o singură bucată. Zidul arc o înălţime de aproape 8, metri, grosime de 2 la bază şi de unul la vîrf, încunjurat de un şanţ lat de vre-o 10 metri şi mal tot atît de adînc. In partea cea mal întreagă a zid.ulut, spre -apuR, se vede locul unde era poarta. care dădea în sant si peste care conducea probahil un pod mişcător. p'e llt mijlocul şanţulur se află <' [111] o călătorie la Dorna în Bucovina 111 o cărare rîdicată, lată numai cît ar călca un om, care slujea pentru comunicarea obicinuită. Intăriturile cetă­ ţuiei fac un efect impunător şi se arată ca nişte 1 ucrărt puternice pentru acele timpuri în care atacul era mult mal slab decît astăzr. Inţelegem cînd le vedem, cum de o cetăţuie atît de mică, comparativ cu enormele întări­ turt din zilele noastre, putea să reţină lunt întregt armate duşmane înaintea ei şi să scape de atîtea-om neluată de ele. Din ceea parte [1, Sucevet, din partea opusă cetătuier, spre nord, se află o mănăstire �i dînsa întărită, numită, Zasnca. Această biserică este astăzi armenească ::;i această împrejurare pare a lăsa neexplicată întăriturile 'eL Leto­ pisiţele noastre conţin Însă cheia acestei ghicitorI, anume: mănăstirea aceasta armenească pare a fi existat mal de mult timp în Suceava) poate de la prima aşezare a Ar­ menilor în Meldova. Pomenirea el se întîlneşte însă pentru prima, oară la domnia lUI Constantin Cantemir Voevod (1685---16!H) despre câre ne spune Neculcea, că întorcîndu-se craiul Sobieski de prin Moldova de mij­ loc, unde fusese pînă la Iaşi, înapoi în Polonia, spre a nu-l apuca iarna în ţară străină, a lăsat oaste în ceta­ tea Ncamtulur si în Suceava, în 1iu/'năstil'ca armenească , , şi în mănăstire în Agapia şi În Secul şi în Cimpu-Lung şi în Hangu (Letopiseţele, ediţia Cogălniceanu Iaşi, 1853, II, p. 264). Cauza pentru care Sobieski nu a lăsat oastea lUI în cetăţuia Sucevei, ci în mănăstirea armenească ne-o arată Neeulaî Mustea, care ne spune că atuncr cînd s a întors Sobieski din Moldova cătră Polonia, s-a dus la Neamt si l-a luat În tăria sa, si de acolo s-a dus la Su- , , , ceava ; iar fiind cetatea Suceoet stricată, pus-a de a [ăcu: -1cmt la biserica armenească, punînd întrînsa o sumă de oaste Să-I fie de pază şi fiind vremea cam despre iarnă, s-a dus craiul la ţara lUI (Letopiseţele idem IIT, p. 27). Acest loc explică întăriturile mănăstirel armeneştt de lîngă Suceava. Suceava ar merita a fi studiată mal cu deamărun­ tul. Suntem convinşi că în vechia capitală a MoldoveI se ascund încă multe secrete ale istorieI tărer, Dar timpul grăbea şi mă împingea fără de voie să mă despart de aceste interesante lucrun şi să caut ia­ răşt, În viaţa reflexivă, compensarea frumuseţelor ce le gustasem în această neuitată vacantă, , , [112] CLAR.A In visuri doar ..... Cînd tmî las capul pe mină, Scăp-al gînduluI şirag, Şi mă cred din noii stăpînă, Ţie veşnic mie drag. Atuncl cîte sunt prin lună, Cite-n stele şi-n poveştt, Trec prin mintea mea nebună, Socotind că mă iubeşti. Dar tresar ..... cînd de pe mînă Capu-mt lunecă spre piept, Şi din visul de regină, . Tristă roabă mă deştept. .\ [113] Nepăsa.re 1 Ce-mf pasă mie de dureri MînI mi-or părea străine, De rîZI, de plîngi de ce-a fost ert Aceiaşi vreme vine!.... Ce-rul pasă mie de noroc 1. ... Speranta-I nebunie. Mă lasă rece-al soartel joc, .Neroada-I loterie !. ... Ce-mi pasă mie că ceilalţi, Nu cred, nu simt ca mine: "De te cobori, de te Inaltr, "S-alege praf de tine! " .... Ce-mî pasă mie ce mi-I scris, De rîd, de pling, ştiu bine: Că viaţa nu-I decît un vis, Un vis - ce-o clipă ţine 1.. .. [114] II Ce-ţi pasă, dacă-a pete-n soare, Cînd tu nu te cunoşti pe tine, Cînd totul naşte, totul moare, Făr-a fi vrut-o, - de la sine. Ce-ţI pasă, dacă-n veşnicie Se stîng, s-a prind multimî de stele, Cînd trecî prin viaţa ta pustie, Străin şi pribegind ca ele. Zădarnic caţl să prinzi misterul De-apururt nepătruns al firer, Nu cucereşte nime cerul!.. .. f , . I Indreaptă-tt gîndul inspre tine: E tristă soarta omenirer, Dar scapî cUfÎn? - căci moartea \ .: , vine ..... 1 1 tIt- t [115] Poezii 115 1 I 1 III Ursuză-I vremea .... schimbătoare, Se zbucium frunzele-n văltoare, Se-ndrumă cirdurl de cocoare Spre ţările scăldate-n soare. Departe-a - ce ]epasă oare Că-n urma lor se st.inge, - 111 iare Bogata codrulut splendoare Şi pling duioasele izvoare ? .... Ca stolurile de cocoare A mele ginduri călătoare Se-nehum spre tine - al vieteî soare. Străin îţi sunt, ce-ţi pasă oare Că sufletu-ml se stînge - moare, Cînd viaţa ta - c-o sărbătoare l.». [116] VESP ASIAN ERBIOEANU ŞCOALA POSITIVISTO-ANTROPOlOGICA PENALA [Urmare], Dreptul penal şi antropologia criminală 1 Antropologia cuprinde in sine intreaga istorie natu­ ra lă a omulul : anatomia, fiziologia şi psihiatria. Impreună cu botanica şi zoologia, ea formează aşa numita bioloqie qenerală, care se ocupă. cu studiul' vieţet organice in ge­ nere, natura anorganică alcătuind obiectul de cercetare al altor ştiinţi, ca geologia şi mineralogia. Antropologia criminală, fiind o ramură a antropolo­ giel generale, ÎŞI datoreşte fără îndoială originea el pro­ greselor enorme realizate de ştiinţele, i�aturale in epoea noastră, cum şi metoadelor experimentale care au dat re­ zultate atît de strălucite în toate ramurile biologiet. Stu­ diul vieţel psihice a omuluî in legătură cu firea lui orga­ nică şi cu condiţiuni le mediulut în care el trăeşte, -studiu bazat pe experienţă şi observaţiune, -- a trebuit neaparat să provoace interesul de a se examina şi cunoaşte de a· proape natura intimă a criminalulul, conformaţiunea şi [117] Şcoala positivisto-anbropologică penală 117 funcţiunile sale fiziologice, aşternind cu chipul acesta calea uneî îudeletnicirr speciale cu orizonturi noue, neexplorate încă pînă atunct. Antropologia criminală purcede de la principiul em­ piric, mal mult sau mal puţin documentat, că intre con­ formaţia psihică şi cea fiziologică a omulul există un ra­ port atit de statornic şi intens, încît absolut toate caracte­ rile §i particula1'ită�ile psihice ale unut individ, se exprim ş,i se restrîng în afară prin anumite conţormaiiuni §i ano­ malii organice. Bazată pe acest principiul), pe care-I con­ sideră drept axiomă, şcoala antropologică penală caută tocmaî ca, după particularităţile şi anomaliile organice ale firei criminalulul, să descopere caracterele sale sufleteştt şi să determine procesele lăuntrice ale vieţel sale psiho .. fizice, care ar putea conduce la explicarea 'fenomenului criminalităţeî. Evident că această tendinţă a antropologiel criminale, nu e altă ceva decît consecinţa directă a des­ voltărei actuale a fiziologieî şi psihiatriel, - care, după cum se ştie, proced la determinarea fenomenelor psihice, la constatarea maladii lor mentale, orientindu-se după simp­ tomele şi caracterele organice ale individuluî 2). Pentru a ajunge la această ţintă, şcoala antropologică penală întrebuinţază în cercetările şi observaţiile sale ace­ leaşi metoade inductive experimentale, aceleaşl procedeurI şi criteril pozitive, pe care le aplică şi ştiinţele exacte, din care cauză ea se mal numeşte şi şcoală pozitivistă (scuola positiva). Metoada istorică şi cea comparată, întrebuinţate atit de mult de şcoala sociologică penală şi chiar de cea spi­ ritualistă clasică, sunt părăsite cu desăvîrşire de şcoala nouă, macar că pînă la un punct şi aceste metoade ar pu­ tea fi caracterizate cu denumirea de pozitive, întrucît atît. una cit cealaltă se bazază numar pe fapte reale şi certe, In adevăr metoada istorică nu e altă ceva decît expunerea analitică a fazelor prin care au evoluat ideile şi instituţiu-: 1. A se vedea critica acestuf principiu, făcută de ilustrul savant Wundi in opera sa L' eS]J r it et le cer'veau p. 18; vezî asemenea şi Tarde, Traoau» rccenis sur la psychologie criminelle, - Reoue philosophigue, Decembre 1887. 2. Vezi Ribot, Maladifs de la memoire p. 39; cum şi F. p. 115. 41. Dr. Hegel', Uaracteres cranioloqiquee ' Bruxelles, 1891, pag. 84. . 42. Actes, pag. 73, 251, 256. 7 [142] 142 Vespasiaa Erbiceanu III Revenind asupra observaţiunilor noastre cu privire la încercarea penaliştilor nol de a reconstitui dreptul penal, conchidem următoarele: Teoriile vecht juridice despre liberul arbitru şi res­ ponzabilitatea morală ale şcoalel clasice căzînd, împreună cu metafizica şi morala transcedentaJă, in locul lor apare o ştiinţă penală nouă, cu caracter eminamente pozitiv, şi care s-ar părea că impune cu atît mal mult, cu cît se razlmă pe ultimele date şi descoperiri ale antropologie}, biologier, ethnologieî, psihiatrieî, sociologiel şi statisticeî moderne. Aci totul urmează după nişte norme şi legl sta­ tornic stabilite, totul e măsurat şi calculat cu compasul craniometric, totul e observat şi controlat cu instrumente de preciziune antropometrice şi dinamometrice, cu aparate electrice şi fotografice, il! fine totul rezultă din calcule matematice, tabele statistice, cartograme, diagrame etc. Teoriile biologice darviniene sunt luate drept bază de ope­ raţiune pentru studiile antropologice criminale şi pentru cercetările germenilor naturali al delictuluI. Se observa , climatul, fenomenele meteorologice, aerul ambiant şi pre­ siunile atmosferice ale localităţei, - se consnltă termome­ trul şi calendarul, - se examinează cu deamăruntul con­ stituţia fizică a criminalnluî, capacitatea şi circomferinţa craniană, aspectul Irunţel şi lungimea braţelor, - se ţine samă de cutare sau cutare aderenţi anatomict, de greu­ tatea encefaluluî, de calitatea materiei cerebrale, de par­ ticularităţile organice) -- se consideră ierarhia intelectuală a raselor, -- se cercetează atavismul regresiv şi chiar pre­ uman, influenţa eredităţel, a ternperamentuluî, a instinc­ telor şi aplecărilor naturale, - cu un cuvint se ţine soco­ teală şi se analizază cele mal mici, şi mal variate cauze lăuntrice şi externe, care ar putea contribui la explicarea criminalităţeî şi ar lnriuri creşterea sau descresterea el. Ştiinţa penală este ast-feliu complectamente transfor­ mată. Cu drept cuvînt, ni se par justificate observaţiunile unor penaliştî modern) că dreptul penal, aşa cum îl inţe­ lege şi reconstitue şcoala positivisto-antropologică, nu mal samănă a fi o disciplină juridică, o ştiinţă socială, ci de [143] Şcoala positivisto-antropologică penale 143 vine un feliu de apendice al fiziologieî şi psihiatriel, cu caracter excluziv tehnic şi experimental. Dreptul penal reconstituit în chipul arătat mal sus, conrespunde chiar nnei ramurt speciale a ştiinţelor naturale numită terato­ logia, adecă studiul monstruozităţilor morale, pe care so­ cietatea, pentru siguranţa sa, trebue să se incerce a le vindeca, iar cind aceasta va fi cu neputinţă, să caute a le elimina şi extirpa definitiv din sînul el 45). In capitolele următoare ale lucrărel noastre, vom a­ vea ocaziune a arăta mal pe larg criticele justificate şi protestările vil ce a stăruit în literatura penală, această tendinţă a şcoalet positivisto-antropologice, de a aservi şi ingloba dreptul penal în domeniul ştiinţelor naturale 44). De astă dată ne marginim a expune numaî cite­ va aprecieri în această chestiune ale ilustrului profesor din Bolonia, Luigi Lucchini: "Şcoala antropologică penală, zice el, a exagerat mult aplicaţiunea metoadeî pozitive la studiul delictelor şi a perlepselor. Această exagerare se ma­ nifesta in două chipuri diferite. In primul loc, savanţii şcoaleî nouă au luat ca bază pentru studiile şi cercetările lor, teze şi postulate împrumutate de Ia ştiinţt, mal mult sau mal puţin naturale, ca de pildă antropologie, psihia­ tria, psihologia, sociologia etc. Aceste teze şi postulate Insă, nu sunt tot-deauna întemeiate pe fapte, ast-feliu că exactitatea şi siguranţa lor, e departe încă de a fi demon­ strată. In al doilea loc, el aii dat o întindere atît de vastă cercetărilor asupra crimiualităţeî, încît au depăşit cu mult limitele proprit ale dreptulut penal, transformînd această ştiinţă într-un felin de enciclopedie, al căret caracter şti­ inţific e in opoziţie directă cu tendinţa de specializare şi 43. L. Lucchini, Filosofia del Liriiio e delia politica sulle b ,­ si dell' euolueione cosmica, Verone, 1892, pag. 82 şi urrn. 41-. Dintre penaliştit care atacă cu mal multă vehemenţă şi abilitate aplicarea metoadelor experimentale în dreptul penal, cităm în primul loc pe ilustrul profesor italian L • .tigi Lucchini în opera sa: 1 Semplicisti - antropologi, psicologi e sociologi - del diriiio penale, care s-a tradus în franţuzeşte sub titlul: Le droit penal el les nouoetles theories (1892); vezî asemenea Frassati, Lo sperimentalismo nel diriito penale, Torino 1892; E. Carneoale, Cri­ tica penale (studio di filosofia giuridica), Torino 1892; A. Desjar­ dins, La meihode experimentale appliquee au droit criminel en Italie, Paris 1892, [144] 144 Vespasian Erbiceanu desintegrare, ce guvernează desvoltarea serioasă şi eficace a ştiinţeî omeneşti. Infeodînd dreptul penal în antropologie, şcoala italiană se pare cu drept cuvînt că l-a împins în acelaş abis, în care psihologia era Să-ŞI piardă capul îngloblndu-se în fi­ ziologie. .Brown -Sequart, celebrul succesor a lUI Claude Bernard, zicea despre această faimoasă fiziologie cerebrală, că "în ea totul treLue revazut", şi Guicciardi a vea drep­ tate ctnd făcea atîta caz de ohservaţiunile lUI Stuart Mill, că "orI-cît de imperfectă ar fi psihologia, tot e cu mult mal avansată decit partea conrespunzătoare a fizlologieî''. Teorema sufletulul susţinută de spiritualismul şcolastic, este condamnată poate pentru tot-dea una ; dar nu mal puţin condamnată şi chiar ridicolă este doctrina secreţiu­ nel gîndireI din creer, acceptată de materialismul empiric modern. Actualminte psihologia aspiră a se degaja de fi­ ziologie, după cum şi aceasta a scapat de fizică şi chimie. Ştiinţele trebue să Intreţie tot-deauna raporturi reciproce, dar nu trebue să se confunde şi să se aservească unele pe altele, căcl aceasta ar Intirzia şi compromite desvoltarea lor. Aceluş lucru se poate spune şi despre raporturile drep­ tulul penal cu antropologia şi cu celelalte ştiinţî fizice, morale şi sociale: el trebue fără îndoială ză împrumute de la ele oare-care Iucrurî propril şi folositoare cercetări­ lor sale, dar în acelaş timp trebue tot-deauna să evite a ti aservit şi inglobat de aceste ştiinţî, care aii caractere şi metoade absolut distincte. Cea ce Stuart MiU şi Claude Bernard zicea de fiziologie, cu atît mal vîrtos se poate a­ plica antropologie], pe care comparînd-o cu dreptul penal, lesne se poate constata cît e de inferioară acestuia" 4 5). In tot cazul socotim, că metoadele experimentale sunt proprii numai ştiinţelor naturale, şi nu pot aduce rezultate serioase şi eficace, aplicmdu-le în domeniul uneî ştiinţl cu caracter pur sociologic, cum e de pildă dreptul penal, unde cercetătorul cele mal de multe orî, are a studia fapte şi fenomene, prea puţin accesibile experimentelor şi analizelor tehnice. Tendinţa şcoaleî positivisto-antropologice, de a înte­ meia dreptul penal pe ast-feliu de metoade, prezintă multă 45� L. Lucohini, opera citată, pag. 17, 18. [145] Şcoala positivisto-antropologică penală 145 (Va urma). analogie cu încercarea celebrulu) istoric englez Buckle, de a deplasa istoria universală a omenirei de pe bazele el sociologice naturale) şi a o reconstitui pe un fundament pur naturalist şi artificial 46). Sistemul lUI Buckle, orl-cit de ingenios a părut în acea vreme, şi orr-ctt el alarmat lumea ştiinţifică, aZI însă e părăsit cu desăvîrşire şi nu mal poate avea decît doar o importanţă istorică. Din cele expuse pînă aci am văzut, că antropologia criminală nu-şt mărgineşte investigaţiunile sale numar pe cimpul ingust al dreptului penal, considerat ca disciplină juridică. Teoriile sale sunt de natură mal mult biologică şi sociologică, explicînd cu ajutorul anatomiei, psihiatriel şi statistice! originea şi insămnătatea criminalităţet, in rin­ dul celorlalte fenomene ale vieţel sociale, şi fiind-că, după afirrnaţiunea penaliştilor acestet şcoule, criminalitatea con­ stitue in organismul social ceea ce e boala în trupul o­ menesc, de aceea şi teoriile el samănă a fi un feliu de curs de patologie şi terapeutică socială. Tema de predilecţie a penaliştilor acestel şcoale este, că el, cu deosebire de şcola spiritualistă, studiază nu infracţiunea considerată in abstracte, ci personalitatea vie a deliquentulul. Avind ca punct de plecare principiul corelaţiunel in­ time, dintre firea psihică şi cea organică a omuluî, şcoala nouă penală susţine, că ort-ce ma .ifestare a voinţel ome­ neştl, este consecinţa unul prealabil J?roces sufletesc, deter­ minat şi acesta de activitatea organelor psiho-fizice. După cum psihiatria actuală presupune, că ori-ce boală mentală, ori-ce maladie psihică are o bază fiziolo­ gică, şi derivă din o stare patologică a organelor ce alcă­ tuesc sediul funcţiunilor sufleteşti, tot aşa şi şcoala antro­ pologioă penală afirmă, că ori-ce act antisocial, orl-ce infracţiune, are ca pricină o anumită stare subiectivă a organelor gindireî, senzibilităţel şi voinţei individului. La rîndul el energia şi activitatea corpulul nostru, tie ea cerebrală sau musculară, este determinată de inriurirea eredităţel şi a altor agenţî, care transmit din generaţie în generaţie anumite aptitudirn şi trăsăturl caracteristice ti­ pice, 01'1 de acţiunea mediulul social şi cosmic, în sinul căruia omul a crescut şi s-a desvolta t. 46. A se vedea lucrarea noastră: "Raporturile dintre istorie �i �tiintele naturale", Iaşi 1894. [146] D. G. IAMANDI DanţuI morţilor Baladă (Trad. din Goethe). Din turn păzitorul la miezul de noapte Priveşte mormintele-o straturi formate; A Iunet lumină frumos luminează, Ca ziua putea-u cimitir să se vază. Se mişcă întiiii un mormînt ş-apol altul: Şi esă femeia şi esă bărbatul In lungi, tîriite cărneşe. Se scoală şi-udată vroesc să petreacă, Deci iată ciolanele-a horă că joacă, Bătrîni ca şi tineri, săraci şi bogatt ; Dar toţi de cămeşe sînt tmpedecatî. Şi cum nu se-ncape aice ruşine Le-azvirle pe ele îndată ori-cine Alăturea peste morminte. Şi dau din picioare se clatin� toate Fac felurl de feluri de schime ciudate; Se face un zgomot, trăsnesc şi plesnesc, Par chiar lemnişoare ce-o tact se lovesc. Şi mare haz face de sus păzitorul Ast-feliă îi şopteşte lui ispititorul: Hei! du-te li-nşfacă o zdreanţă. I [147] Poezii Cum zice-n locaşul cel tainic s-apucă Prin uşele sfinte pe şin să se ducă. A luneî lumină tot clar străluceşte In hora ce-uice grozav se-nvirteşte. Dar iată in fino că-ncep să dispară Şi toţI în cămeşe se tîrie iară In bortele de sub pămint. Dar unul rămîne, cumplit 86 munceşte Şi printre morminte umblînd bîjbteşte, . Dar cinstea nu-I e de tovarăşi patată, Pe sus deci se duce, cămeşa şi-o cată. A turnului uşe-l azvirl cînd el bat", Căci are noroc păzitorul că toate Au cruci de metal strălucite. Il trebue cămeşa, odihnă nu are, Ş-acnm nu e vremea să atea-n cugetare. Cu minele goticul zid apucînd, Pe micele turnurI s-acată urcind. Ca şi un paingin ce-i lung in picioare S-apropie ast-feliă de turnu cel mare, Şi vai! păzitoru-l perdut 1 E galbin ca ceara şi tremură iată, Cu drag lui cămeşa i-ar da-o îndată, Dar vede o cango de fer că se-ntinde Şi-I gata sărmanul - de chică il prinde I Se turbură, trece lumina de lună, Puternic un ceas atunci clopotul sună, Cu zgomot se sfarmă scheletul. 147 [148] DĂRI DE 8AMĂ Familiile boereştt romîne Istoric �I: qenealoqie, dupiJ izoottre autentice, de Octaoe-Georqe» Leeea) B�tcu)'e,�t't 1899) ln07. in 8° de ,.600 pagin�. Am salutat cu plăcere această carte, a cărei apariţiune o aşteptam cu o vie nerăbdare. Incă de anul trecut, căzmdu-ml în mînă broşura Y a-l-il encore des Bassaraba? aflasem despre în­ deletnicirele d-Iul Octave-Georges Lecca; şi de atunci încă ştiam că d-sa proiectează să dee la lumină o lucrare complectă asupra genealogiel familiilor nobile romîne. Cartea a apărut În sfîrşit, şi trebue să recunoaştem că ea se prezintă bine, sub forma unul e­ legant volum de peste 600 pagini în 8°. Hirtia şi tiparul nu lasă absolut nimic de dorit, şi din acest punct de vedere, carle a d-Iut Lecca va satisface desigur pe bibliofilul cel mal exigent. "Familiile boereştî romine" a fost primită de întreaga presă cu o deosebită bună-voinţă şi cu elogiurf unanime. Critica i-a fost bine-voitoare, multumindu-se a hără�i operef şi autoruluî e­ pitotele cele mal măgulitoare. Pretutindeni cartea a fost găsită o operă. serioasă, documentată, demn fruct al unef munci stărui, toare şi fără preget. In acest unanim concert laudativ, voiii arunca o notă dis­ cordantă. Nu pentru a tulbura liniştea d-lul Leeca ; dar pentru [149] Dărl de samă 149 a examina, în mod serios, lucrarea pe care d-sa o prezintă ca un fel de Carte de aur a uobleteî romine. Critica mea va fi cu atît mal uşoară, cu cît mă voi ii ocupa numai de noblete moldovenească, nefiind competinte pentru aceia a ţăreI romăneştf. Dar nief pentru nobleta moldovenească critica mea nu va fi complectă, pentru că lucrarea d-lut Lecca nu se pretează cu uşurinţă la critică. Nedocumentată, fără indicatiunî de izvoare, cu genealogii le croite nu ştim de unde, cartea d-Iut Lecca apare ca un ce necri­ ticabil, ca o operă nesăbuită, care ar trebui să poarte ea motto vorbele; "Crede şi nu cerceta"- ca şi sfînta scriptură. CăCI este multă asămănare între genealogiile date :de d-nu Lecca, şi între genealogiile fiilor lUI Noe din sfinta scriptură. Ca şi sfinta scriptură, d-nu Lecca se mulţumeşte de a spune; "Gheorghe a făcut pe Ion; Ion a facut pe Vasile; Vasile a fă­ cut pe Ion", fără de a spune ce anume îl îndritueşte să susţină aceasta; iar, dacă intămplător o face, atuncî sau se dovedeşte că filiaţiunea indicată de d-sa e imposibilă, sau că documentele pe care d-sa se sprijină n-aii fiinţă. Mărginindu-mi subiectul, mă voiii mulţumi a cerceta scrierea . d-lut Lecca, din următoarele puncte de vedere; 1). Voiu cerceta dacă scrierea corespunde titluluî ales, a­ decă dacă "Familiile boereştf romîne" conţin într-adevăr enume­ rarea majoritătoî - dacă nu .totalitatea - familiilor boereşti mol­ dovene. 2). Dacă autorul cunoaşte izvoarele. 3). Dacă genealogiile sunt exacte, şi pe cît posibil complocte- Ordinea adoptată de d-nu Lecca în descrierea familiilor bo­ ereştf este cea alfabetică, însă după o prealabilă împărţire a a­ cestor familii în mal multe categoriI şi anume înbiiii : 1. Următoarele farniliî: Abaza� Arbore, Asan, 1- Balica, Bslş, [Başota, Beldiman, Bogdan, [Buhuş, Callimaki, Cantacuzino, +Can­ temir, 1Cirjă, Carp, Catargi, +Ooaur, [Cerchez, Conachi, Costin, Cuza, Dabija, Donici, Flondor (Bucovina), Mogăldea-Forescu, Ghyka, 8 [150] J50 Dări de samă Goian (Bucovina), Greceanu, [Habăşescu, Hasdeu, Hrisoverghi, Hurrnuzachi (Bucovina), J uraşcu, J ora, Keşcu (Basarabia), Kogăl­ niceanu, Kostachi, Krupenski, Leca, Lupu, Miclescu, Moţoc,-I Mo­ vilă, Negri, Negruţi, Pallady, Prăjescu, Racoviţa, Rosetti, Sbiera (Bucovina), Şendrea, Septelici, Sion, Stărcea (Bucovina), Stroici, Sturza, Tăut, -1 Tornşa, Ureche şi Vărnav ; adecă 59 de familit dintre care 10 stinse. Acestea sunt in spiritul d-Iul Lecca familii de rangul intiiii. II. Familiile: Arapu, Aslan, Brăescu, Burghele, [Boii, Canano, Cazimir, +Ciogolsa, +Colceag, Drăguţescu, Duca, Gane, Gherghely, Huru, Neculcea, Pisosky, Răşcanu, Razu, Scorţescu, Ilrsachi, a­ decă 20 de familii mult mal puţin importante, de oare-ce autorul nu le consacră decit cîte-va rinduri; dintre aceste 3 sunt stinse. III. "Alte fainilii boereştt mal sunt"... aci urmează urmă­ toarele nume, care n-aîi meritat decît o simplă enumeraţiune: Baroţi, Busuioc din vornicul Bucioc (? !), Holbau, Istrati, Iamandi, Cărstea, Morţun, Negură, Vidraşcu - 9 in totul. IV. "Familii de origină străină": Hrisoscoleu, Lambrino, Mana, Mavrocordat, Mavrojeni, Millo, Moruzi, Rallet, Sntzu ­ iarăşi 9. V. Tot străine, dar de o mal mică, importanţă: Arghyro­ pulo, Paleologu, Ventura, Dacă recapitulăm, ajungem la un total general de una sută. Adică numar una sută de familii bocreştf , să fi existat În Mol­ dova - de la descălicare şi pînă in ziua de astă,zI? Numai una sută, socotind şi familiile domnitoare, şi acele de origină străină, familiile fanariote şi acele de origină, polonă ? E greu de admis. Dacă pe un teritoriă de 94.136 kilometri patraţl - atît cît cuprindea Moldova odinioară, socotind Bucovina şi Basarabia-­ dacă pe un teritoriu atît d� intins nu ar fi existat, in decurs do şase secole decît una sută de familiî boereşt1 - ceea ce ar face \ o familie boerească la 940 de kilometri patraţ'î -- atunci un boer ar fi trebuit să fie o rara avis, un obiect de mare lux. Şi nu trebue să uităm că el-nu Lecca a enumerat toate fa­ miliile, tnceptnd de la eele nud insemnnt», cărora le consacră mal multe paginr, şi pînă la acele care nu alI meritat decit o simplă menţiune. [151] DărI de samă 151 Dvsa se justifică chiar zicind (pag, 21): " .... vedem intr-o carte ca a lut Sion, "Arhondologia Moldovei" trecute tot foliul de nU11,e, peste 750 ne pare, din care vre-o 90 numai pot fi con­ siderate boereşbf l iar 'Ceilalţi sunt dintre negustori şi oameni de rind" . Justificarea d-lut Lecca e preţioasă; ea conţine implicita mărturisire, că Arhondologia lut Sion i-a servit de oriteriu pentru determinarea familiilor boereştl din Moldova. Şi tobuş'î au fost isboricî ca Andreas Wolf şi alţii, care alI pretins ciî în Moldova se numărau pînă. la 800 de famil il hoero�tl! Suntem însă siliţI a ne înclina dinaintea afirmatiunei autorului, care arată intr-o bogată bibliografie publicată la pag. 5-8, că a consultat nu numai toate izvoarele publicate, dar încă colectiu­ nile de documen te ale Academiei, ale Arhi vei statului etc.� fără de a găsi alte farnilif demne de a fi macar menţionate. Să-rnî permită însă autorul, de a-l înşira aicl o altii. sută de nume de familit "de negustori şi oameni de rînd", străvechi fa­ ruilit nobil", in care boeriile s-au succedat timp de secole, cu toate că el-nu Lecca le-a refuzat un brevet de nobletă de caro n-aii cîtuşi de puţin necesitate. Aşa de pildă: Andrieş, Albu, Albotă, Avraam, Andoca, Boian, Bosie, Buz­ dugan, Burchi, Băisan, Bontăş, Bantaş, Buhăescu, Bucium (Bucin), Bucioc (Băcioc], Buznea, Baltag, Boldescu, Botăş, 13ogza, Bărnov [Bărnovski), Bădilită, Bălan, Bărbol, 13otescu, Burnar, Botul, Crămca Caraiman, Cocea, Ciolpan, Chicoş, Oujbă, Codreanu (Dediu i, 00- roi, Costandachi, Calmutki, Ciucă, Ciudin, Ciornei, Corlat (Corlătescul, Ciocărlan, Contăş, Cucuranu, Ciomărtan, Cozma, Oiolan, Ciocărlie, Danu, Darie, Drăghicl, Docan, Dubău, Drţtgă­ şescu, Dimachi, Dinga, Dancu, Dociul, Enachi, Feştilă, Fotea, Furtună., 801'ov91, Gâţă, Ghenghea, GoIăe, Grumazii, Goia, Grama, (:heuca, Gălcă, Hohulea, Hudicl, Hermeziu, Hăncu, Hasnaş, He­ rescu (baron de), Hadămbu, Hrizea, Isăceseu, Izmană, Jurgea, Lazu, Luca, Lan�, Misihrtnescu, Miereuţă'J Murgocl, Mandrea, Moga, Maxut, Macri (care ?), Murguleţ, Mateiaş, MalaI, Nă­ c1ăbaico, Năvrăpăscu, Neagoe, Nacul, Onofrel,_ Pleşca, Ponicl, Popăscu (care ?), Pelipovski, Pancu, Pitic, Pilat, Pelin, Raneti, Rizu, Roşea, Rusul, Ramac1an, Rugină, Ramadi, Solomon, Şoldan, Şiarpe, Stratulat, Silion, Străjescu, Stamati, Scărlet, Stefan, Scîn-' [152] 152 Dărt de samă teie, Săcuian, Talpan, Tuduri, Trotuşan, Talabă (Tr.lăbăscu), Talpă" 'I'ureatcă, Ţicău, Ţică, Vei sa, Vrabie, Veveriţă, Vartic, Vârtolomeiă, U drea, Zmucilă, Zota (care?) şi eîţi alţii! Iată familiile pe care le-ar fi găsit d-nu Lecca, dacă, în lo­ cul cărteî lui Sion, s-ar fi îndeletnicit cu studiul documentelor proprietăţilor fonciare rurale - adevărata sursă pentru studiul ge­ nealogiilor familiilor boereştî romîne. A trece cu vederea numele unor "negustori" ca Alb otă, Bu­ cioc, Oiolpan, Dubău, Ghenghea, Golia, Gheuca etc. etc., cînd ai menţionat cu o deosebită grijă numele boerilor Busuioc, Baroţi şi Leca, este a da dovadă despre o neiertată uşurinţă, sau despre o ignoranţă fenomenală. Căci dacă d-nu Lecca s-ar fi mulţumit, de a răsfoi numai unele din cărţile pe care d-sa pretinde a le fi consultat, ar fi tre­ buit să ne surprins de frequenta cu care, numele acestor boerf se repetă mai la fie-care pagină. Am deci motive prea puternice pentru a crede că d-nu Lecca, contrar afirmaţiunilor sale, n-a con­ sultat serios izvoarele indicate. Şi în atari condiţiuni nu-f era permis atoruluî, de a alege un titlu atît de pompos ca acela adoptat de el-sa; şi cred că mult mai nimerit şi mai just ar fi fost, dacă s-ar fi mărginit a lua un titlu mai puţin general şi mai modest, ca de exemplu: Despre cîte-va familir boereşu în loc de: Familiile boereştt romîne. �. * * Ceea ce surprinde mal întiiii în studiul d-lut Lecca, este 0- rigina străveche şi ilustră pe care o atribue, fără justificatie, mai tuturor familiilor descrise ; în această privinţă autorul îmi pare a fi fost direct influenţat de publicaţiuneaanterioară Liore d' or de la Noblesse Phanarioie. Deja intr'o precedentă broşură publicată mal anul trecut şi intitulată Ya-t-il encore des Bassaraba, el. Lecca dăduse un catalog al "principalelor" (după D-sa) familii; toate îşI perdeau origina în negurele evul ulul mediu, dacă nu descin­ deau direct din vre-un mare demnitar roman, cum de exemplu: familia Lecca. Dar să luăm cîte-va exemple concrete: Ast-feliii familia Asan se trage din Asan, conducătorul Vlaho- [153] Dărf de samă 153 Bulgarilor din 1190; Bălăceann din cneazu Bălăcean saii BalacIco care trăia în 1280; Balş direct din Pons, sire de Baux în 990 ; Beldiman dintr-un boer menţionat "într-un hrisov scris pe hirtie groasă cenuşie ii anterior anuluI 1413 (!!?!); Berindey din enea­ zul Berindey antagonistul lUI Stefan cel Mare 1467; Callimah-Căl­ maşu poate din ilustrul Callimachus Experiens; Cantemir poate din 'I'imur-Lenk 1401; Carp de pe ţărmurile rnăref Baltice, în se, colul al XVI-lea; Cerkez sunt Circazieni; Costin de la 1392; Cuza din cavaleri) Cuzi, în secolul al XIII-lea; Dabija din Sam­ son Dabija anterior a. 1250; Oesianu poate din Plautio Caesiano ; Lecca din Publius Porcius Laecca, în 192 3. ehr.; Miclescu. 1438; Moghilă din familia luî Mutius Scaevola, 507 a. chr.; Nf'gruţi din boeriî N eaniu; Obedeanu din cavalerit italient Obedino, secolul al XIII-lea; Olăneecu 1230; Oteielişasu: din contele Otto de Lisch, 1250; Rosetti din Italia, 1310; Şendrea 1395; Sturz« din italienii Stroza, a. 1400; Tăut secolul al XIII-lea; Ureche din regiI un­ gar! Corvin, care şi el descind din ginta romană Valeria etc.; Vă­ căreecu 1160, etc. etc., căci aş putea să multiplic exemplele. Departe însă de a ne da referinţele pe care se întemeiază pentru a susţine ast-feliu de origine fanteziste, d-nu Lecca se măr­ gineşte pur şi simplu a consemna spusele altora. Nu doar că au­ torul pare convins de realitatea acestor origine; dar Îngrijirea cU care el notează toate aceste. fabule, fără de a le supune ce­ lUI mal mic control sau celeî mal uşoare criticî, ne dovedeşte slăbăciunea ce o are pentru asemenea aser tiuuî, pe care adevărul istoric le exclude. E drept că asemenea bazrne nu suportă o cri­ tică serioasă. Şi involuntar cînd ceteso începuturile şi peripeţiile pretinşilor descendenţI ale lui Publius Porcius I.aecca, îmI rea­ mintesc clasica genealogie pe care şi-o alcătuise Despot-Voda. Celebrul aventurier îşI tipărise pe la 1558 în Braşov arborele său genealogic, prin care dovedea că se coboară printr-un filiatiune neîntreruptă de 21 generaţiuni din Eraclide Tleptolern, şi că se inrudea cu regiI Epiruluî, împăraţii ByzanţuluI, Despotil SerbieI, ŢariI RusieI şi Domnit Moldovei. După 341 de ani, d-nu Lecca îşI tipăreşte "Familiile boe­ reştî romîne" poate numai pentru a dovedi, că d-sa descinde din Publius Porcius Lecca l [154] 154 DărI de samă In abarf conditiuni, orl-ciue poate Sft-ŞI potrivească o origină eit de ilusl ră, oă cercetăm acuui, dacă genealogiile date de el-nu Lecca, sunt exacte şi complecte, Să luăm spre exemplu genealogia fa­ mi liei pri ne iare Cu za : "După cum araUi numele, spune el-nu Lcccu, ongwa !' mis că domnul punea în hrisoave "credinţa" fiuluI sel) ck iwJat�, ce acesta era născut, fără de a mal aştepta o majoritate legală sau excepţională; căcl Matei W. W. născăndu-se pe la 1725, nu putea fi în 1754 chestiune de vre-o majoritate pentru fiii Bel. Deducem prin urmare că Neculat Beizadea s-a nascut prin Oc­ tcmbre-i-Noembre 1754. Avut-a Gheorghe, Grigore şi Neculal posteritate? Iată o chestiune importantă dar ne tranşată a istoriel Ghykuleştilor. VI. Despre Grigore Alexandru al III-lea Ghyka, fiul lUI A­ lexandru Drcgomanul, el-nu Lecca spune (p. 240) că: "este trun­ chiul branşelor Ghyka din Moldova" şi că (p. 21·4): "de la dînsul se despart, prin fiii săî, ramurile familiei Ghyka din Moldova, numite Comăneştl, DelenI, Brigadier etc .... Din căsătoria sa cu Elena (?-am arătat mai sus, fapt în deobşte cunoscut, că se nu- 10 [166] DărI de samă mea Ecaterina) Rizo-Rangabe, ti avut dot fii şi două fete: Ale­ xandru, Dumitru, Elena şi Ecaterina", adaugind însă la p. 246 un alt fiu, Gheorghe -j- fără posteritate. Grigore-Alexandru W. W. a avut mal mulţi copii, dintre care irnf sunt cunoscuţi 8: VII. a) Dumitru, cel mal mare. Paharnicul C. Sion, în Ar­ hondologia Moldovei, Iaşt 1892, p. 61 spune: "Ghyka. Două neamurI, cel d-intîiii . arnăut, coborâtoriu din Beizadea Dimitrache Ghyka, fiul lUI Grigorie-Vodă pe care I-au tăiet turcii, pentru că au dat Bucovina N erntilor. Sunt nişte săracî, trăesc cu miloste­ nia". Livre d'or îl enumerează, p. 46, spunînd însă că n-a avut posteritate. De asemenea figurează în nişte hrisoave emanate de h părintele său, ca de exemplu hrisovul din Aprilie 177 ) (Uricar XVII, 73); hrisov din Iulie 1777 şi din 1765 Noembrie şi 9 Iunie 1766 (citate de d-nu Tanoviceanu, "Arhiva", No. 5-6 1898), ci­ tat în tot-deauna întîiul din fiiI lut Grigorie- Vodă. Iar Postelnicul Manolachi Drăghicî (op. cit. p. 41-45) spune: "Acest sfîrşit a­ vînd (Grigore] Ghyka .... "au rămas două Beizadele săracl, Dimi­ trie şi Scarlat ce s-au ţinut mal mult cu milostenie de pe la bo­ eri, şi au trăit în M'lldov'i cu numele său. Aceasta din cauză, că, nu se ştiea cine ocupa pe atunc\ scaunul Munteniei; ceea ce era cu atît mai firesc, cu cît nici îm păcatul Austriei, - mal a­ propiat de Muntenia, - nu ştiea nici măcar la începutul anului 159-1:, un an aproape după ce MihaI se urcase în scaun, că acest domu stătea în fruntea Munteniei. In 3 Martie 1594 găsim anume că scrisoarea, scrisă de împăratul domnului Munteniei, poartă pe ea adresa: lui StC/LIn Bogdan gospodarul �loldovel, Valahieî (Doc .. [183] Dări de sarnă 183 Hurmuzaki, III, p. 184). Impăratul credea decî că tot Stefan Bogdan ocupa tronul, deşi acesta fusese înlocuit de Alexandru al III-lea, şi acest din urmă de Mihd Viteazul; şi ca să nu se creadă că era o greşală de adresă S311 de condeiii, aducem instruc­ ţiile din 7 Martie 1594 date de împăratul ambasadoruluj însăr­ cinat cu ducerea scrisorilor, în care se spune că "Egregio Iohanni in terras Moldaviae, Valahiae proficiscenti, non solum ipsum hospodarem si ve Aronem, si ve Stephasncm Boydanum etc. Vbid. p. 186). Prin urmare nicî împăratul, nicî papa nu ştieaii, la Martie l694, că Mihai Viteazul ocupa scaunul Munteniei. Tot aşa de puţini sigur], ca de persoana domnitorului Munteniei, er aii puterile interesate în lupta contra Turcilor, despre scopurile domnului Munteniei (Stefan Bogdan ?) . Papa Clement, în instrucţiile date solului său, Alexandru Comuleus, îl spune că "în Valahia nu s-ar şti cum stau lucrurile; că cu puţine luni înainte se afla în închisorile din Camenita, unul ce pretindea acel stat, şi care se dădea drept catolic. Ori-cum însă ar r, nu ne pat'e înttLept a se drstăinui acestor gir/ti, un secret de o aga de mare însămnătate, dacă nit SI'. va dobîndi vre-o ltotărîtâ cunoştiniâ a scopurilor lor" (lbid. Il l, 2, p. ::\8). Alte instructit spun mai lămurit, că "col Valacco non diedi animo a don Alessandro Comuleo d'abboccarsi, giudi­ candolo troppo unito et interessato col 'I'urco" (Ibid. 1 l I, 2, p. 395\. Atît de neîncrezător! erau imperiali! în Mihai Viteazul, chiar după ce afla că el ocupă tronul Munteniei, încît cînd solul impe­ rial Marini !{;Jguseus tntil neşte in Ardeal solit, pe care Mihai ii trimisese aict Spi'P It cere ca il să [ie primit în alianţa anii-oto­ ma>1fJ, după cum ne spune aceasta Anonimul romanesc (Mag. ist. IV, p. 277), că Hadu Buzeseu fusese trimis de Mihaî în 'I'ransil­ vania "spre a cere (�:iutOI' contra Turcilor" - abia atunci se hotă­ I'e�te Haguseus să. treacă munţii spre a vizita pe domnul mun­ tean ; dar nict atnncea n-o făcu, din cauz� că "descoperind în urmă eite-va tră.c1ăxl, n-a mai mers în Valahia" (Haportul lUI Raguseus e.. Impăratul, din 15H4 lbid. III, p. 203). Cum se poate pretinde oare, dup� aceste dovezl, c� "Mihai Viteazul ascultase de îndemnul la ră�coală care i venise din Ar­ deal", cînd întliii nici se ştiea tii. el domneşte în Mnnteni;" apoi faţ{L cu teama ce se manifestase cătl'ă, domnul acelei ţări? Aveastă idee era o p�l'ere greşită a lui Biîlcescu, care spun8 că "solul pa­ pei la ţarul Moscovei, Corneliu Dl'econa fu trimis şi in Moldova şi A rdeal pentru a r{,scula pe principii lor în contra Turcilor; iar Le i\<1ihai îi spuse să nu se ducă, din pricina poziţiei "ale cri­ tice şi Jiind-că, erati şi sigurI pe i.ntenţiile Iu'i (lQlO1'ia lui[ Nfiho/t, p. 37). Şi el-nul Iorga care a "dunat două volume noue de documente in mare parLe asupra lui Miha'i, l'eeditel'lza, părerea neîntemeiată ;şi lUI BălCESCU, istoriculuI-poet, cum îl califiră d-nul forga?! Tot această imprejurare, anume cererea lUI Mihai de a fi primi.t iar alianţi1 anti-otorrwnă, explit:ă �i impunerea tratatului lu,jositor de vaealitate din partea domnului ArdealuluI, impunc-r8 [184] 184 Diîrl de sarnă ce ar fi absolut de neinţeles, în cazul cînd Sigismund Batori ar fi cerut luî Mihai, să intre în alianta anti-otomană ; căcf nu se poate impune o umilire omului de la care cerI o îndatorire. Mie îmi pare că dovedirea acesteî imprejurărr care înalţă de două ori pe atîta pe Mihai Viteazul şi care trebuia pusă în lumină, spre cinstea erouluî muntean, este mal presus de orf-ce îndoială, şi este regretabil ca un învăţat care vra să ducă mal departe istoriogra­ fia românească de cum am putut-o duce eu, să rămînă indărăpt, necunoscind nici documentele care alcătuesc obicînuita lui inde­ letnicire! Oare să repet şi eu complimentul ce mi l-a făcut în L'etat intellectuei, că d-nul Iorga ignora acele documente? Dar oare pentru ce un tînăr să, nu fie mal modest în aprecierile sale asupra celor mal în vrîsta? Modestia şede bine mal ales la două clase de oament : la fete mari şi la învăţaţi[. 01'1 în care din aceste două ipoteze s-ar afla d-nul Iorga, modestia nu i-ar strica. A doua intrebare pe care voim s-o atingem, va întări încă cele spuse pînă aici. La P: 56 d-nu Iorga povestind trecerea Ar­ dealuluI de cătră Sigismund Batori, unpăratuluj, spune: "Cît despre MihaI, el nu putea primi o veste mai plăcută decît a re­ tragereI lUI Batori. El pricepu un lucru din schimbarea săvîrşită: că în locul unul domn mic în Ardeal, va veni un rege mare; că în locul unuf parvenit trufaş, va avea drept vecin pe scobo­ rttorul uneia din cele mal vechi familii de suveran) din Europa; că în locul stăpinuluî apropiat, va avea pe acel tot-deauna mai suportabil de departe. Apoi cînd Sigismund se-ntoarse inupoî, d-oul Iorga zice: "Oît despre MihaI, întoarcerea lUI Sigismund insămna întoarcerea timpurilor de umilire Bi nesiguranţă. Ardealul trebuia redat unpăratuluî, a fost desigur î�tîiul gîod �! lui Mihai" (p. 61). Absolut fals, lntîiu ca concepţie de relaţii omeneşti şi ca treabă de bun simţ; apoi ca întemeiere documentală. MihaI ar fi trebuit să nu-şi intăleagă de loc interesele, preferînd pe Rudolf ca stăpîn al 'I'ransilvanieî, în locul lui Batori.Acesta era un principe mic, al căruî suzeranitate, deşi În aparenţă foarte straşnică, în re­ alitate nu avea nicî un efect. Din protivă suzeranitatea împăra­ tului putea deveni reală şi asupritoare, şi să. înlocuiască la nord pe acea de care, după eroice opintirt, scăpase de la sud - a Turcilor. MihaI ar fi trebuit să fie nebun sau idiot, să prefere suzeranitatea lui Rudolf, acelei a Iuf Sigisrnund. Să, videm decI dacă documen­ tele ne pot dovedi că Mihai a avut bunul simţ al stăpinitoruluî întălept, sau dacă, a fost destul de orbit, pentru a justifica apre­ eiările d-Iut Iorga? Oum aude de tratările între împăratul şi Ba­ tori pentru cesiunea Transilvanier, Mihal Vodă caută a se împăca cu 'I'urcil, şi se încep o serie de tratărî foarte caracteristice, fă­ cute prin mijlocirea arnbasadoruluî englez şi a patriarhului Me­ letie Pigas. Aceste tratărl se petrec În răstimpul dintre Decemvrie 1597 şi Mal 1598, tocmaI pe cînd se cernea cesiunea Transilva­ niei (vezI o serie de documente privitoare la cercarea lUI MihaI de a se împăca cu Turcii în Dac. HUr'1nuzaki, III, p. 518-523), Neizbutînd însă MihaI Vodă a păstra faţă cu 'l'urci[ poziţia. [185] Dări de samă 185 dobîndită prin victoriile sale, el se hotăreşte a primi suzeranitatea impăratuluî. Ne pare evident că încercarea lUI Mihar Vodă de a se împăca cu Turcit, era privită de el ca un mijloc de a scăpa de Nemti, pe care tocmai voia să-i aibă prietenI, însă de departe, şi nu la spatele sale, în 'I'ransilvania. D-nul Iorga scrie că Mihai prefera pe împăratul, ca suzeran, lui Sigismund Batori, pentru că "prefera stăpînului mai apropiat pe acel tot-deauna mai suporta­ bil de departe". Ne mirăm cum de u-a văzut d-nul Iorga că îm­ păratul, devenind stăpînul Transilvaniei, devenia de la sine şi stc'ipîn apropiat de .Mihaz, dar stăpîn mult mal puternic decît Ba­ tori, Această scăpare de vedere arată o slăbăciune in raţionament, în pătrunderea istoriel ; căci istoria mai cere încă şi alte însuşiri decît informaţii îndestulătoare. Toate însă cele spuse pînă aicî sunt numai o inferenţă din alte fapte; decî o ipoteză. Există însă şi o decadă directă, că MihaI Viteazul prefera să vadă în 'I'ran­ silvania pe Sigismund Batori, decît pe Rudolf al Il-lea; că deci prefera suzeranitatea mal mult nominală a celui dintiiu celei reale a celui de al doilea. Această împrejurare răstoarnă numai decit afirmarea d-Iut Iorga, că "Ardealul trebuia redat lmpăratulut, a fost desigur întîiul gînd al luî Mihaî", Anume se poate dovedi cu înlesnire, că Mihar Viteazul din contra stărueşte la impăratul pentru a-l împăca cu Batori, pentru ca acesta să rămînă iarăşt stăpînul 'I'ransilvanieî. Şi pentru a face acest pas care putea să supere pe împăratul, Mihai începe prin a redeschide lupta contra Turcilor, bătindu-î în mal multe rînduri şi obligînd, prin aceste izbinzr, pe Saturgi-Mohamed paşa să despresoare Oradia Mare; a­ ceste încă în Septemorie Ji Noemorie 15.98 itu«; III, p. 526" şi III, 2, p. 298-300). A pof după ce au crezut că au intrat în inima împăratuluî, îl scrie în 12 Noemurie 1598 următoarea scrisoare ca­ racteristică, pe care n-a înţeles-o d-nul Iorga (căct un om înzăstrat cu o aşa ele fericită memorie, e peste putinţă s-o fi uitat) şi arată cît de neîntemeiată pe documente este afirmarea el-sale, că Mihai doria să redee Transilvania nnpăratuluî. Neîntemeiat pe docu­ mente pentru tot-deauna bine şi Îndestulător informatul d-nul Iorga pare ceva de necrezut. Şi cu toate aceste "quandoque dor­ rnitat bonus Homerus 1 Iată scrisoarea: "Ştiu că Maiestăte! V oastre Vă este cunoscut, că Sigismund Batori regele Transilvaniei s-a întors iarăşt în ţara sa; nu ştiu însă ce înţelegere au avut mai înainte cu M. V şi în ce relaţii se află acum cu Ea. Despre aceea sunt încredinţat că indată ce a sosit in ţară, toate staturile au înclinat spre el, l·au primit din nou, l-aii imbrătoşat, l-aii pus principe şi i-au arătat multă fide­ litate şi acum i se supun ca principelui lor şi nici într-un chip nu vor să se lepede de dinsul. Ba chiar şi hoieril şi toate statu­ rile din ţara mea, fiind-că au fost tot-deauna uniţi şi inteleşî în­ tru toate cu Ardealul, prea sunt străin) de ideea rumperei legă­ turilor, şi niel nu cred că, deslipită de Ardeal, Muntenia ar mai putea să rămînă sigură sub protecţia creştinătăţel. De oare-ce a- [186] 186 Dărî de samă bit iuaf înainte cît şi acum ţara mea se află sub protecţia Ardea­ lulut, această schimbare nu puţin mă pune pe gînduri, mai ales cînd văd şi supăra�ea ce M. V. aveţI în privinţa Ardealului, şi mă gîndesc la datoria mea cătră M. V. Văd tot odată ce mare stri­ căciune ar urma pentru creştinătate, dacă gratioasa şi păriuteasca ingrijire a M. V. s-ar schimba În mînie. Şi acuma asediarea Ora­ dief şi groznica pustiere a frumosului ţinut din jurul el, s-a urmat numai din mvrăjbires celor două părtr, după cum ni-aii asigurat un Turc notabil, prieten al meu, care invrăjbire dacă se va răs­ pîndi mal departe şi dacă M. V, veţI război Ardealul şi veţI în­ drepta arma creştină contra sîngelui creştin, gîndiţI-vă serios M. V. ce mare stricăciune ar urma pentru nOI şi slaba noastră ţară. Mă ertat) M. V. vă rog cu supunere, ţineţI în videre strtmtorărilo unul servitor aşa de credincios, şi cred că cu ajutorul lUI Dum­ nezeu regele Ardealului cu nOI dimpreună nu puţin am servit M. V. şi întregcî creştinătătr". După această călduroasă pledoarie în favoarea luî Sigismund, Mihaiu aminteşte împăratului izbînzile ce le aii repurtat principele ArdealuluI Împreună cu dînsul în contra Turcilor, şi sfîrşeşte rugînd pe Impăratul "să, iea sub protecţia de mal inainte pe regele Ardelean dimpreună cu ţara lut, pentru că războind M. V. această ţară, socotesc că este peste putinţă ca ţara mea să poată rămînea scutită, de marf primejdiî, .Mă rog cu supunere de iertare, că a trebuit să vă scriu asemene lucruri; dar am scris din voinţa mea de bine cătră M. V. şi cătră crestinătate" 2. Această misivă este alcătuită cu multă ghibăcie diplomatic: •. Fundamentul el fiind adevărat, plecarea Transilvaniet cătră Batori mal mult decît cătră stăpînirea germană 3, şi acest adevăr fiind fără îndoială cunoscut împăratuluî, scrisoarea lUI MihaI Viteazul avea nespusul folos de a lovi pe împăratul tocmaî unde îl du-· rea. ApOI legăturile dintre Muntenia şi Ardeal erau arătate în­ tr-adins mult mai strînse şi mal simpatice de cum se aflau în a­ devăr, apăsindu-se cu meşteşug asupra faptuluî că boierî, de a căror voinţă domnul muntean trebuia să ţină samă, ar dori măn: ţinerea legăturilor cu acea ţară. Aceasta insămnu în cuvinte mal limpezi că, la caz de atac al Transilvaniei din partea impăratuluf MihaI s-ar putea vedea silit, prin boierimea IUJ, a lua partea lui Sigismund, şi ameninţarea orf cît de acoperită era ea, nu putea lip�i de a nu avea efect, acuma cind împăratul învăţase a cu­ noaşte cit preţuia braţul lUI Mihai în cumpăna războiului. Nu mal puţin subţire este şi amintirea în treacăt despre Turcul prietenul lui Miha) Viteazul, care i-ar fi explicat 'pricinele pustiereî ţinutu­ lUI Oradiet Mari. .M ihat vroia să arate lmpăratnlnî că avea prie­ teni şi între 'I' urei, care bine intăles LI nevoie puteau să se în­ mulţească. Cum stau atuncî lucrurile cu cele două afirmărI foarte e­ xacte ale d-luî Iorga? 2. Mihaiu Vodd c. impăratul, 12 Noemvrie 1598, Ibid., Uf, )1, 312. 3. Raport despre întoavcerea lui Sigi.,mUlld Batoţi 1n Ardeal, 31 August 1598, 'lid., III, 2, p. 291. I ; , \ f} I '� [187] Dăn ele samă 187 Este întîiu absolut ueexact că MihaI Vodă să fi fost irnbiet la lupta cu 'I'urcit, de cătră voevodul Ardealuluî, îmbiere care dacă ar fi existat, ar fi micşurat mult valoarea eroului muutean. Este tot aşa de neexact că Mihai ar fi preferat suzeranitatea marelui împărat al Germanie], acelef a micului principe transilvă­ nean, ceea ce dacă ar fi făcut, s-ar fi arătat ca. un om cu mintea slabă, dacă, nu chiar neiutreagă. Ne mal pune în adîncă, mirare apoi părerea ci-lui Iorga de la p. 76: "Piedecile ce se opuneaii acestui lucru eraii întreite: opunerea ascunsă a Germanilor, setea de răzbunare a Turcilor, a­ liaţi ai PolonieI, vecînict rîvnitort la stăpînirea ţărilor noastre şi ajutaţi de Moldoveni, şi In fine ura pe care o purta boierimea ar­ deleană "UnguriI", domnulut barbar venit din alte ţări, dintre despretuitit RominI. Pentru (1 naviga siqur între aceste treX stîne; ameninţătoare, trebuia o exceoiională 'inteligentii politică - pe care J1filwt °Vodă n-a avut-o". L , • . Ca să ne poată spnne el-nul Iorga, că Mih81 Vodă n-a ştiut cum că cirmuisese barca destinelor sale, ar trebui să ne fi arătat el-sa cum ar fi trebuit să o eonducă ; căcf nu fe poate judeca că, un om a greşit, decît atunci cînd arăţi singur care al' fi fost calea cea dreaptă; de altfeliii, dacă nu al această cale în minte, unde o criteriul pentru recunoaşterea greşelel? De ce nu ne spune d-nul Iorga cum ar fi făcut d-sa, dacă, al' fi stat un moment ca Mihai Viteazul cu spada -- nu cu condeiul în mină - călare pe cele tref fiice ale Daciel-mume? Şi dacă ne ar fi spus-o, am întreb" mai departe: cum ar dovedi d-sa, că poveţile pe care d-sa le ar fi dat nenorocitului erou, ar fi fost cele adevărate? Pentru acea­ sta ar trebui să facă o experienţă! Dar experienţa nefiind cu pu­ tinţă în istorie, asemene judecăţi sunt tot atît de pretenţioase pe cît şi de rău gust. Este o rămăşiţă. a vechiului sistem care a­ tribuie ist ori culuî rolul destul de ridicul de judecător al veacuri­ lor. Mai bine s-ar fi silit d-nul ! orga, cum am făcut-o eu, cel cu informaţia neîndestulătoare, să înrăler7gă pentru ce a căzut MihaI Viteazul iar nu să-i dee lecţii - şi aceste numai negative - de purtare. Ne pare foarte curioz de-a întîlni o asemene concep­ ţic învechită a istorier, la un om care pretinde a fi înarmat cu ultimele metoade de analiză ale acestei ştiinţi! Şi acuma cum stă d-nul Iorga faţă cu afirmările d-sale, că In­ văţămîntul meu ar ti fost numai amuzant, iar nu ştiinţific; că aş ignora mul te lucruri şi că informaţiile mele ar fi neîndestulătoare? *' * * Sunt două soiurî de memoriî : cea inteligentă sau indirectă, şi cea mecanică sau directă. O-nul Iorga este înzăstrat cu o me­ morie directă prodigioasă, uimitoare. Asemene dar firesc este foarte bun, cu condiţie ca inteligenţa ce o posedă să ne destul de puternică, pentru a o stăpîni, şi a nu fi stăpinit de ea; căci la din contra, este mviderat, că memoria sfîrşeşte cu timpul, cînd a adunat prea mult, a înăbuşi inteligenţa cu celelalte facultăţi: [188] 188 Dărî de samă puterea de combinaţie, judecata şi raţionamentul. Care din cele două puterl sufleteşti: ce-şi dispută întîietatea în conştiinţa psico­ logică a d-lut Iorga, va repurta izbînda? Eu cred că, cu toate semnele de slăbăciune de cugetare notate în acest articol, tot fa­ cultătile superioare vor rămînea învingătoare, şi că d-nul Iorga va ţinea strălucitele făgăduinţi pe care le dădea la răsăritul zorilor sale mintale. AlţiI cred că nu. Vom vedea; căci e încă tînăr. A­ cuma însă asistăm la o interesantă luptă pentru traiă, în adîncul sufletulul d-Iuî Iorga, care va face din d-sa sau un om genial, sau un simplu erudit. A. D. Xenopol NOTIŢE D-nttl Vînează (Mr. Chasse) D-nul Vînează (de Georges Feydeau) e o piesă decadentă din cele mai decoltate ale sceneî franceze, piesă în care nu se face nimic mal puţin decît că actorii şi actritele se desbracă pe scenă şi se culcă. O atare comedie a fost reprezentată, pe scena teatru­ lUI nostru ca mijloc de moralizare a poporuluî, şi lucru mai mo­ ral încă este că a fost tradusă de o foarte nostimă doamnă din societatea iaşană, O felicităm l De alt-felin meritoasa traducătoare merită elogiile noastre pentru multa osteneală "şi-a dat, atît cu alegerea şi prelucrarea subiectului, cît şi cu min c.tioasa indicare a puneret în scenă. In această privinţă ne amintim de următoarea înştiinţare apărută de 4 ori în "Evenimentul": "Reprezentarea piesei, D-nul Vînează, s-a amînat pentru data de ..... harnica traducătoare găsind că rolurile nu sunt îndeajuns de studiate". Acum un detaliu de traducere : saigner a blanc a fost, \ tradus prin: i-a luat sînge; gibier empaquete şi gibier empate .... (joc de cuvinte) a fost redat printr-un minunat joc de cuvinte romă­ nesc : vînat cu pene şi fără pene .... Actorii s-aii achitat în chip foarte meritoriu de rolurile lor. IASI - TIP. H. GOLDNER, STR. PRIMARTEl No. 17. [189] ARHIV A ORGANUL SOCIETĂTII ŞTIINTIFICE ŞI LITERARE DIN IAŞI Anul XI. Mai si Iunie 1900. , A.D.XENOPOL No.5 si 6. , AmintirI de eălătorte De cum începe a adia vîntul de primăvară, un dor nesfirşit se aprinde în sufletul meu, dor straniu şi nein­ ţeles, care pare la inceput a nu avea o ţintă hotărîtă. Pieptul mi se umflă şi resuflu din adinc, de cîte 01')' mă aflu în sinul frumoasel naturi. Oohil mi se pierd în văz­ duhul azuriu; în curînd mă prind a urmări noriî călători ce plutesc pe bolta cerească, şi cind văd cîte un clrd de cocort sau de răndunele cum .vin de la orizon şi ridică tot mal sus zborullor, cu cît se apropie, atuncî pare că aş voi să am şi eu aripî, să mă ieau după acele fericite vietăţt care pot stretăia imensitatea numai cu propriile lor puteri. Păserile lml lămuresc însă năzuinţa; înţeleg dorul care mă munceşte. Este dorul de ducă, dorul de a mă pierde şi eu în lumt necunoscute, străine de a mea. Călătoriile care au devenit în vremurile noastre atit de obicinuite, mulţămită lnlesnirilor de strămutare, aduc [190] 190 A. D. Xenopol fără lndoială o mare schimbare in monotonia vieţel de toate zilele. Nu este numal curiozitatea care împinge pe om la călătorie, ci altă îmboldire mal înaltă, deşi mal a­ scunsă, de care el poate nu-şl dă samă aşa de uşor. Este dorinţa de a părăsi pentru cît-va timp traiul de toate zi­ lele, de a se zrnulge din roatele fărămătoare ale vieţel practice; a uita, odată cu căutarea mijloacelor de existenţă, şi această existenţă însăşI; a scăpa de grija proprieî per­ soane; într-un cuvînt este dorinţa de a se uita pe sine şi de a se cufunda în marele tot, din care nu suntem decît o parte desfăcută. De aceea ori-ce călătorie întreprinsă în acest scop, întăreşte puterile, reinvie mintea, dă iarăşî zbor închipui­ rel, reinoeşte intr-un cuvint toată fiinţa noastră. Şi dacă vre-odată acest mijloc de relmprospătare a sucurilor vieţeî a fost trebuincios, apol fără îndoială că în veacul nostru, acel în care lucrarea pentru susţinerea e­ xistenţei a devenit atît de grea, atît de încordată. De cum învie primăvara, cirdurl tot mal dese de oa­ menl părăsesc oraşele şi se afund in sînul naturel. Codrir, dumbrăvile, munţiî şi văile se umplu de el. Drumurile de fer, vapoarele, diligenţele şi căruţele nu mal încap de numărul lor; cu toţit se duc însetaţi, he­ mesiţl după un colţ liniştit, unde să poată gusta, fie şi numaI o clipă, fericirea de a trăi. Căcl, orî-ce ar zice pesimiştii asupra valoarel vieţeI, este un ce netăgăduit: toată natura) atît acea de sine miş­ cătoare, cît şi acea mal puţin vie a vegetalelor, voieşte să trăiască, şi un mare filosof a văzut chiar în această ten­ dinţă aprigă, cumplită după viaţă, una din cheile inţele­ sulul acesteî lumî. Dacă in vălmăşagul vieţel de toate zi­ lele, omenirea caută mijloacele de a o susţinea, nicăierl iubirea pentru traiu nu se manifestează mal puternic de­ cît ln dorul după călătorit, in dorul acela de a se bucura fără nicl o turburare de dragul existenţel. Această tendinţă obştească ome�lească, îşI face vint şi prin sufletul meu, de cîte orî adie vintul de primăvară; de ctte orl văd cirdurile de păsărt călătoare stretăind văzdu­ hul cu puternicile lor aripl. Vrau să mă pierd în luml necunoscute, străine de a m�'a. [191] Amintirf de călătorie 1 Prin Tirol 191 Anul acesta, (1892) a:,""ih dp la Viena calea ce merge drept spre Salzburg "in ·�nl-'.": '1. Toată regiunea tăiată de calea ferată, este de o nespu-« frumuseţe, împrejurare par­ ticulară tuturor liniilor mal insămnate din imperiul aus­ triac, care cu toatele parcurg locuri incintatoare. Trecînd peste Salzburg, pe care-l vizitasem intr-o călătorie de mal inainte, mă opril la un sătisor mic şi aproape necunoscut călătorilor rominl, anume St. Iohann in Pongau, în apro­ pierea căruia se află una din cele mal impunătoare mi­ nunl ale natureî, anume Guşterul de la Lichtenstein (Lich­ tensteinklamm) prin care trece părtul Ache. Acest guşter este in felul celui de la Ragatz din Sviţera, însă mult mal măreţ şi mal impunător. Volumul apel ce-l străbate este mal mare, şi în momentul vizitel mele era lncă sporit prin plol îmbelşugate ce căzuse cu cîte-va zile mal înainte. Stîncile ce s-au desfăcut desigur sub o acţiune vulcanică, spre a deschide drum puhoiulul, se împreună deasupra ca­ puluî la o înălţime care une-orl atinge proporţii ameţitoare. Văgăuna formată prin această scobire prodnce un ecou, de o mie de ort repetat, al vuetului valurilor care se prăbu­ şesc din cascade în cascade, trecînd cu repeziciunea ful­ geruluî pe sub podurile ce tremură, zguduite de ele. Cu cit inaintez! mal tnăuntrul guşteruluî, lumina slăbeşte, şi se adaogă, pe lîngă vuetul cel infernal, şi grozăviile intunere­ culut. re abia mal vezî unde pUI piciorul, şi eu toate că podul pe care calcî este de o nelndoelnică tărie, totuşt un feliă de groază. îţi reţine parcă pasul pe loc. Puţini în­ drăznesc a face pînă la capatul el această preumblare, şi cu toate acestea, cu cît mergi inainte, cu atîta priveliştea devine mai măreaţă, intipărirea ce o lasă mal sublima şi neştearsă, Ajungl la un pod aruncat deadreptul curmeziş peste un loc, unde apa face deodată o săritură de 10 me­ tri. De pe toţi păreţit curg şiroae care se prăbuşesc in fu­ rioasa cascadă, şi te fac să iel fără. voie o deplină duşă de apă rece. Cum al trecut puntea, dai de un tunel îngust şi jos, prin care trebue sa te pleci pentru a putea trece şi [192] 192 A. D. Xenopol care are lungimea îndestul de însemnată de 30 de metri. Minunată este această văgăună mică cuprinsă în pîntecele văgăunel celel marl. In sînul tuneluluî e o 1ntunecime de­ plină şi cînd te încumeţl a-ţt băga capul in el, fără să vrel, îţI revine in minte inscripţia pusă de Dante pe poarta In­ fernulnî : ))Lăsaţl orî-ce speranţă vOI ce intraţi". Cu toate acestea, o slabă rază tot licăreşte, de lumină şi de speranţă, trimisă de deschiderea cealaltă a tunelului. Cu cît te a­ propil de ea, te loveşte in faţă ca o bură de ploaie, şi un vuet asurzitor îţl copleşeşte creieril. Cind pUI piciorul a­ fară din tunel, deodată fără voie facl un pas îndărăt. Un munte de apă pare că. vra să ţi se prăbuşască peste cap. Apa face aici o săritură uriaşă de 50 de metri. Intrucit tocmal deasupra cascadel stîncile se mal desprind şi lasă să pătrundă albastrul cerulul şi razele din soare, ţi se pare că puternicul sul de apă se revarsă chiar din cer in acea prăbuşitură, prin vranele lul, deschise ca In vremile poto­ puluî. Cind eşl din cumplitul guşter, crezător sau ateu, îţI fael din deprindere o cruce, că al scăpat iarăşt teafăr. la luminile zilel. Cu totul altă intipărire îţI lasă drăgălaşul lac de Zell, aşezat la cîte-va ore depărtare de St. Iohann! Blînd şi dulce, îşI leagînă molatecele lUI unde, sub poalele unor dealuri acoperite cu iarbă şi arbori. E aşa de mic că-I facl înconjurul in trei sferturi de oară, pe un vaporaş şi el in miniatură, pe cind tncunjurul laculut de Geneva se face în 11 oare! Nimic măreţ, nimic impunător, nimic sălbatic; însă aşa de frumos, aşa de inctntător l Pentru a mă bucura de toată frumuseţea lUI, mă ur­ căl pe un dtmb de pe coastele lUI, de pe care puteam privi de sus pe a lUI suprafaţa. Soarele se coborea după dealurl, şi umbra lor se lăţia tot mal mult pe icoana la­ culul. Numal prin ştirbătura unul. colnic se mal furişa o rază pe valurile lul, Şi cum se jucau valurile cu dînsa! O făcea să scapere în toate părţile, răsfrîngîndo cind unul cînd altul, după cum treceau crestele lor prin zarea el cea arzătoare; cînd o dungă lungă de lumină ca un fulger fără tunet, cînd o ploae de stele sau apot ca nişte licurici se păreau că fug pe suprafata apel, fie-care cu cîte o stea în frunte. Tot mal slab însă sălta jocul de luminl, [193] Amintirf de călătorie 193 cu cît se micşora raza ce le dădea fiin ţă, Fulgerul deve­ nia tot mal scurt, stelele mal puţine, licurici! mal rarî. Deodată fulgerul se rupse în două, apot în trel, se prefăcu el însuşi în stele, - înlocuind pe acele ce dispăruse : apot acestea se stinseră la rîndul JOI' una după alta. Din cînd în cînd un val ce se înălţa mal tare, mal prindea cîte o fărărnătură de rază pe sclipitoare-r frunte. Răstimpurile În care se aprindeau luminele deveneau tot mal rarl ; înce­ peam să aştept, dacă jocul se va mal reproduce. Une ort . cînd răstimpul era mare îmr spuneam: S-a sfirşit ; cind deodată un val mal puternic mă dădea de greş. Veni însă timpul cînd acela pe care-I crezuiu fu intr-adevăr şi cel de pe urmă! Jocul de lumint se stinsese pe oglinda apel: umbra devenise stăpînă neîmpărţită pe suprafaţa laculul. Lumina dispăruse În sînul întunerecul ur, cum dis­ pare viaţa În sînul mormîntului; deosebire era numar că pe cînd jocul de raze era să reînceapă a doua zi, viaţa sfîrşită nu mal renaşte, saii cel puţin nu în aceiaşi formă în care a trăit. II In Sviţera Mă grăbeam însă a părăsi frumuseţile 'I'irolulul, spre a mă desfăta la acele fără seamăn ale Sviţeret măreţe, şi de aceea mă oprit la Landeck. Aveam de gînd să intru în ţara munţilor, prin partea el cea mal impunătoare. prin Inalta vale a Engadinuluf, în care se poate ajunge numai cu trăsura, între altele şi din orăşelul Landeck Ajuns aicl, umblam să tocmesc o trăsură, cînd ÎmI căzu in măinl un ziar, în care se spunea că in Engadin căzuse o zăpa­ dă de jumătate df' metru (era pe la 5 Iulie), şi că acolo sus (la 1800 de metri, înalţimea Ceahlăulul), ar umbla să­ niile. Fiind-că nu aveam de loc gustul de a face iarăşl cunoştinţă cu zăpada, de care abia scăpasern în ţara mea am părăsi proiectul de a vizita Engadinul şi m-am indrep­ tat prin tunelul Vorarlbergulul către partea mal joasă a Sviţereî. Cind trecusem de Buchs şi ajunsesem 1n Irumo- [194] A. D. Xenopol sul amfiteatru de munţî de la Hagatz, nişte nourî groşt a­ copereau văzduhul şi un trăsnet uriaş repetat de zgomo­ tosul răsunet al stîncilor, părea că vra a-ml spune să mă opresc şi de la acea cale, căcl dacă in Engadin era să În­ tîlnesc ninsoarea J In părţile pe unde înaintam, era să dau peste potop. De abia apucăl încă unele urme din razele solare pe malurile minunatulut lac de Wallen, pe care şerpueşte ca­ lea ferată tn tot lungul lul. Admiram păretele cel înalt de stincî care închide patul său din spre nord, şi care se tn-' nalţă goale şi prăspăstioase pînă la mal bine de 1000 de metri. Tot lacul are o privelişte măreaţă şi sălbatecă; un­ dele lul nu sunt stretăiete nici de carena unul vapor, nict de vtslele luntrelor; niel o pasăre nu se vede zburind pe­ ste valurile sale, şi nici o locuinţă omenească nu se oglin­ deşte in ele. Nu ştiu de ce, dar ţi se stringe inima, cind vezf o natură aşa de impunătoare, lipsită de formele vie­ ţel. Pare c-al avea înainte-ţl un frumos mormînt! Curind însă priveliştea se schimbă cu totul, cind du­ pă ce al coti git lacul de Wallen, Incepi a zbura pe ripa sudică a celul de Zurich. Pretutindent mărginit de colnict putin} înalţî, plint de verdeaţă, iarbă şi cringurî, în care se adă postesc numeroase sate şi locuinţl singuratice, stretă­ iat in toate părţile de caice şi de luntri, printre care din cînd tn cînd apare fumul unul vapor, lacul de Zurich este tot atît de viu şi de plin de mişcare, pe cit de mort şi lipsit de ea este acel de Wallen; după mal bine de o oră de desfăşurare a lUI, pe parcursul căieî ferate, ajungt la oraşul ce i-a dat numele. AicI mă aştepta o ploae şviţeriană, bogată şi îmbel­ şugată, ea şi cind lacul intreg, urcat a-odată în norl, s-ar fi desfundat, prin un ciur uriaş, asupra pămîntulul. Ne avind nicl o speranţă ca să mal înceteze, ba din contra cătră seară luind un. caracter de tot ameninţător, mă hotărăiii să plec din acest oraş, \Iară a vedea nimic din cele ce conţine nicl din minunatele sale înconjurimî, şi mă indreptaiu către Lucerna, unde trebuia sa aj llng trecind lacul de Zug, şi apol urcînd de la Arth peste muntele Righi, spre a coborî la Vitznau pe lacul celor Patru Cantoane. La Zug ploaia Incetase, dar nourl groşt încă umpleau atmosfera şi mal ales muntele Righi îŞI pusese o pălărie [195] Amintiri de (li'.�""t0:i:e 195 apăsată adînc peste urecht, probabil stire a nu se gutu­ nări de timpul cel umed. Pe cind Righi insii îşI pune pă­ lăria nutnal cînd plouă, vecinul SdU de dincolo de lac, Pilatus, o poartă mal în tot-d-a-una, chiar şi pe timpul cel mal frumos, pază igieni.:' care face desnădăjduirea tu­ riştilor ce voesc a se urca f'c, el. Cu toate că mă aşteptam a lH1 vedea nimic din splen­ didele tablourî ce le înfăţişează suirea şi coborîrea vesti­ tulul munte, ajuns fiind pînă la piciorul lUI, nu mal pu­ team da lndărlt şi mă hotărliu să-rnî urmez cu statornicie calea înainte. Vagonul cel impins de locomotiva cu roţile dinţate sosise, şi mă urcal pe el împreună cu vre o alţi 30 de nenorociţt tovarăşi de călătorie. La Arth se vindea un ziar ln format urieş care conţinea amărunţiml asupra ti­ rulul federal, serbare mare în ţara lul Guillanme Tell. Cu toţil cumpărarăm cîte una din aceste foî. Ce bine am fi făcut să fi cumpărat mal multe! De pe la 300 metri de urcare, simţirăm o răceală destul de rostită fik'�ldn-se în atmosferă. Vedeai pe fie­ care mişcindu-se, ca ,;i cînd nu s'ar fi aşezat bine pe lo­ cul lUI, cînd se suise in vagon. Pe la 500, uniî începură a se încheia la haine, alţif a aprinde cite o ţigară; mal sus damele îşi înodară cîte o batistă la gît, exemplu urmat în curînd şi de domnl, cu toată lipsa de estetică pentru el a uneî asemenea împodobirl. La o mie de metri, înce­ pură unii a suera, alţit a cînta, alţii a bate din picioare şi a rosti printre dinţi cuvinte nu prea clare, dar care de sigur nu erau accente de minunate pentru frumuseţea natureî, din care nu se vedea nimic. Cînd trecurăm de 1400 de metri, frigul era de tot simţitor; pare că aveaî un sloiu de ghiaţă între umeri, cu toate că dădusem în jos toate perdelele vagonului şi ne lnchisesem în el ca in­ tr-o cuşcă neagră. De odată veni umil călător o idee ge­ nială. El desfăcu ziarul cel mare, cumpărat la Arth, şi îndoindu-I în formă de şal, îşI acoperi cu el umerii şi gîtul. Intr-un moment tot vagonul se prefăcu într-o fabrică de şalurt care ne feriră a nu îngheţa ele. tot pînă ce ajunse­ răm pe culme. AiCI era o temperatură de 2 grade. Cu neputinţă de stat. Ne hotărirăm deci cu toţiî a apuca după 10 minute pe cel d-întăiu vagon coboritor, spre a părăsi înălţimile încîntătoare de rect ale munteluî. [196] 196 A. D. Xenopol Totuşî el ne păstra o surprindere. Pe cind tocmai a­ junsesem la punctul de unde se poate gusta cea mai fru­ moasă privelişte asupra lacului celor Patru Cantoane, ca prin o minune se desfăcură noril, şi o puternică rază de soare pătrunse toată adîncimea de sub nor, aprinzmdu-se caldă şi sclipitoare în cristalinele lul unde. Prin spărtura cea mare făcută in norl, de odată apăru înaintea privirilor noastre înminunate măreaţa icoană a frumosuluî lac, cos­ tişa cea prăpăstioasă a muntelut, pădurile sale seculare 0- glindite in verzi le valurl, întregul acel lanţ neintrerupt de frumuseţi ce se resfiră pe malul regelul lacuri lor svi­ ţerene, Din pepturile tuturor izbucniră strigăte de bucu­ rie şi de tnrninunare. Dar numai cîte-va minute ţinu această privelişte incîntătoare; negurile iar se prinseră lanţ, şi bu­ cată cu bucată tntunecară frumosul tablou, pînă ce iar se întinseră ca o pînză nestrăbătută intre el şi privirile noastre . . In tot timpul cît ţinuse suişul şi coborişul muntelui, un Englez stătuse intr-un colţ al vagonului, privind prin ochelaril lUI ţintă pe paginile unul Baedeker ce ţinea în mînă. El fu cam necăjit cînd călătorii din partea lu! dă­ duse drumul perdelelor, şi căută încă un colt de lumină spre a citi mal departe. Nicl chiar in timpul' cît se des­ făşurase vederea laculut prin ruptura neguri1or, el nu se despărţise de iubitul său călăuz. Intrînd cu el în vorbă îl observat glumind că foarte bine făcea el de citia 1n carte descrierea naturei pe care norii o rîpeau privirilor noastre. El im) respunse, cu mare sînge rece, că tot-da-una ar face ast-fel ; chiar şi cind soarele strălucea in toată puterea lUI; -- nu am nevoe de natură, cînd am pe Baedeker cu mine. Citesc minunatele lUI descrierr şi închipuirea mea le vede de sigur mult mal frumoase de cum sunt în rea­ litate. - Atuncl pentru ce mal călătoriţi îl tntrebaiu eu �­ Pentru că acasă nu am timp de a mă ocupa cu aseme­ nea treabă, fu englezescul săii răspuns. Rămîne de cercetat dacă engle�ul nu avea dreptate. In OII-ce caz el nu este EXpUS a suferi desincintarea unel călători) prin frumoasa natură, cînd puterile duşmane sim­ ţulul estetic şterg de pe ea farmecul ce o acopere. Ajunseiu în Lucerna, pe o ploae ce cădea şiroae. Des­ nădăjduit şi neputînd intreprinde nicr o prel1mb1are,)uăl [197] Amintirl de călătorie 197 şi eu pe Baedeker în mini şi citit cu gust cîte aş fi putut vedea, dacă soarele s-ar fi milostivit a-şl arăta faţa. Mal tntăiu sui rea pe înălţimea Guts 'h de lîngă Lucerna, de unde privirea imbrăţoşează partea cea mal blîndă a lacu­ IUl, acea care vine către oraş; apoi acea pe Burgenstock, pe ambele cu un drum de fer funicular, pe care te sUI a­ proape drept în sus prin un vagon tras de o funie de o­ ţel. De pe Burgcnstock, care are îuălţimea însemnată de 800 de metri, privirile se întind asupra părţei centrale a lacnlut şi se vede mal ales crucea pc care o alcătuesc ce:e patru braţe ale sale. E de observat că de pe nicl o altă înăl­ ţime, nici chiar de pe acea a munţilor Righi (1800 metri) nu se poate vedea de odată toată iutinderea lacului celor Patru Cantoane, din pricina forrnel lUI celet cu totul ne­ regulate care ascunde cracurile sale, îndoite şi răsuci te, după piscurt indestul de inalte. Numar Pilatus, de la 2200 de metri, îl desvălue in întregul lul. Mal trebuia să gust ne­ spusa frumuseţă a şoselei Axenulul care cotigeşte pe ma­ lul laculut, săpată în stincile ce-l mărginesc, la înălţimea de aproape 100 de metri, şi dealungul căreia, pe o-cale ele mal bine de două 0:11'e, se vede necontenit de la acea înălţime, oglinda laculuî intinsa sub picioare. In el se răs­ frîng, cu vîrfurile întoarse, pădurile de brazi cu munţii ce le port, casele oraşelor şi turnurile bisericilor ce se in­ nalţă pe malurile sale, Se văd pe adîncimea ccrulut al­ bastru, răsfriut în verdele închis al undelor, 'pe acea nouă imensitate ce pare a mări Incă nesfirşitul universulut, icoa­ na întreagă a lumel încunjurătoare, resfrlntă de o oglindă măreaţă ca şi dînsa, icoană idealizată în reproducerea el, prin tremurul undelor care parc a da viaţă chiar şi cor­ purilor neînsufleţite. Toate aceste frumuseţt al' fi trebuit să le văd, Acum insă făceam şi eii ca Englezul; le citeam în Baedeker. Plecăl la Intcrlaken, unde sunt adunate de natură cu o nespusă dărnicie toate frumuseţile, toate tnctntările: dar nici aict nu putem vedea absolut nimic, de cît negurt dese, de tăiat cu cuţitul, prin care cu greu. puteaî vedea vîrful propriulul nas, dar inert acel al rnuuţilor. Trebuia să părăsesc ,Sviţera, în care cînd ploile se incuibă, nu este nicr un motiv pentru care ele ar mal înceta; căcl munţii 2 [198] 198 A. D. Xenopol udaţl de ape, de indată ce sunt atinşi de razele soarelul o aburesc îndărăpt, hrănind iarăşl nouril cu o nouă pro­ vizie do umezeală, şi jocul se poate reproduce in dndce in­ ţinitum, dacă vre-un vînt, îndurător de nenorociţii călă­ torl, nu pune un capăt acestut schimb de politeţe între cer şi pămînt. Ajuns la Berna, oraşul .urşi lor, mă hotăril cel puţin a-ml desfăta urechile, dacă ochii trebuiau să fie atit de lnţărcaţl. Un mare concert pe orgă era să fie dat, in ca­ tedrala oraşulul, de unul din cel mal mart organiştî al Eu­ roper, de Carol Hess Intre alte LUC'ăţJ, în care, ca de 0- hiceiu in muzica modernă, se întilneşte mal multă ştiinţă ele cît inspiraţie, organistul execută şi marşul funebru din o sonată a lUI Beethowen. Cine Il-a auzit această compu­ nere uriaşă executată pe orgă, nu poate să-ŞI facă idee pînăla ce adincirnr muzica ajunge să răscolească sufletul omenesc. DcJ la cele d-intăiu tacte grave şi sărbătoreşti ale marşului, mintea îţi este cu totul 1'(1 pită ; nu mal glndeştî nimic, şi eştl transportat într-o lume cu totul alta, acea a harmoniilor cereşlf. Este adevărat că muzica opreşte lucrarea intelectuală; dl in timpul cît ea îţi cuprinde au­ zul, mintea nu mal gîndeşte; dar în locul gînduluI îşI face drum o altă formă de concepţie a lumel, mult mal adîncă, mal intensivă; formă ce tinde li pătrunde lucrul in sine şi nu numar aparenţele manifestărer, şi ele aceea este cu neputinţă de dat prin noţiunt. Absorbirea cea deplină a conştiinţel noastre de o frumoasă bucată muzicală nu se poate atribui numai UlWI paralizărl a puterilor intelec­ tuale, de oare-ce nirt odată nu le simtim aş1. de puter­ nic incordate ca la ascultarea unei Dserncnea.Alare pier­ dere a noastră deplină, în frumosul artistic, se explică nu­ mal din faplul,că prin muzică se pătrunde mal adinc şi mal el-a dreptul în însuşl fiinţa Iucrurilor, în măduva acestei lumî. Această întrebare a fost pUS(1 în lumină de Schopenhauer. '\ Cea-laltă bucală era o composiţie a lnsuşl executantulut Furtuna, minunat Juri ată şi calculată pe un mure efect, la care, dacă nu mă înşel, orgnnistui se ajuta şi de durulturl de tobe şi de ţimbale, pent: u a imita bubuitul tnnetulul. III alcă­ tuirea el lnsă, am ob.ervat mal multe neajunsurt însem­ nate. Apropierea furtunot nu este Indestul de continuă şi i j i [199] AmintirI de călătorie 199 răstimpurile Între glasurile rvijelief, adese-orl prea marl. Pare că uit), la auzul melodiei vesele, că ceva cumplit are să izbucnească. De odată furtuna se des'ănţueşte -tn toată furia el; tunetele şi trăsnetele se urmează unele după al­ tele, şi apoI de odată ea încetează, fără acea trăgănată slă­ .hire a bubuitului, pe care tunetele trebue să-o trimită din depărtare. Cu cît mat bine este caracterizată furtuna in Simfonia Pastorală il lUI Beethowen sau în «Oceanub lUI Rubinstein! Atarf petrecert sufleteşti, cu neputinţă de gustrt In România, mă despăgubiră pînă la un punt de pierderea călătoriei mele prin ţara frumuseţilor natureî, Chiar dacă, într o călătorie lungă şi obositoare, ar fi fost singura des­ fătare estetică, încă sufletul, insetat după frumosul a devă­ rat, ar trebui să fie mulţumit. Numar în atarI momente te simţt intr-adevăr om! III Lacul de Geneva Lacul de Leman sau de Geneva, este unul din cele mal frumoase ale Sviţerel, printre cele multe frumoase ce numără această ţară. Fie-care însă din ele are un caracter deosebit în tiparul Irumuseţilor lut. Lacul de Constanţa fiind foarte lat, cînd te afli la mijloc, mal că pierzl din vedere ţărmurile lut şi te crezi pe ocean; lacul de Wallen este sălbatec şi pustiu, acele de Zurich şi de Zug dulci şi drăgălaşe, lacul celor Patru Cantoane impunător şi măreţ, prin munţii care-I Incunjură şi se oglindesc în apele sale. Pe lîngă această caracteristică obştească, fie-care lac are partea lui particulară, forma lUI deosebită ca apă şi ca ţărmurr, înclt pe fie-care din ele, îl rCCllnoştI îndată după ce I-aI văzut. Lacul de Geneva este mal îutîiii foarte mare, măsu­ riud 86 de chilometri in lungimea lul cea mal mare de la Geneva la Villeneuve, şi 14 in cea mal întinsă a lUI lă­ ţime, de la Lausana la Morges In partea, lUI dinspre Ge­ neva malurile sunt mal joase şi el fiind mal îngust, pre­ surat în toate părţile de oraşele, sate şi vile, are asemănare cu lacul de Zurich. De la Lausana înainte, cătră fund, ma- [200] 200 A. D. Xenopol lnrile lUI devin tot mal nalte : însă munţu ce-l mărglnesc sunt despărţiţt prin o oglindă liquidă mult mat-Iată decît acea ce se intinde între malurile laculut celor Patru Can­ toane. Privileştea lUI devine, prin această împrejurare, de tot măreaţă şi impunătoare. Aleseiii ca aşezare pe malurile lUI, băile de la Evian care au căpătat în timpurile din urmă un renume ce spo­ reşte, pe fie-ce an, numărul vizitatorilor. Dintre multele proumblărr pe uscat, ce se pot face pe malul sudic al lacuhu, din Evian, voiu aminti numar pe acea la castanul cel uriaş, un arbore de proporţil cu totul extraordinare, anume 14 metri de jur împrejur. Cra­ cii pe care îl formează au el inşit o grosime de 5 sau 6 metri, şi intrec pe arborii cel mal groŞI din pădurile noa­ stre; coroana lul este însă zdrobită, parte prin desele trăs­ nite ce l-aii fulgerat, parte prin putrejune, şi întregul lUI masiv se mal susţine numai prin scoarţa lUI, tot lemnul fiind putregăit, şi intregul său trunchiu potrocolit de SCOl'­ burl. După grosimea lUI fenomenală, asemănată cu a lţl ar­ borî groşî şi el ce se aflau in lrnprejurimea lUI şi care fiind tăieţl s-a calculat veacul lor după numărul straturi­ lor din trunchiu, uriaşul castan trebue să aibă o vristă de cel puţin 800 de anl : dar şi el se apropie de sfîrşit, ca toate lucrurile tn această lume, şi una din generaţiile vi­ itoare va mal cunoaşte numai locul, în care el altă dată îşI îmfibgea puternicele rădăcini. Cele mal ademenitoare din preumb'ărl sunt fără în­ doială acele pe oglinda apel, în barcă cînd sunt mal a­ propiate, pe vapoare pentru locurile mal depărtate. Aproape de Evian, se află vila principesel Bră co­ vanu, al cărul bărbat, principele Gheorghe Brăncovanu, fu răpit, nu de mult, dintre cel vii. Principele se aşezase de mult lîngă Evian-les-Bains, şi deveni în curînd unul din patroni! oraşulul, construind întrr altele, din bani] lul, un chei'! şi un far. .Oraşul îl ridică un monument cu bustul lUI, punînd sub el inscripţia: ,j Principalul Brăncovanu, orăşeni) recunoscători". Şi astăzl încă princi pesa prezirlează sărbătorile nautice ce se dau, in fie-care an, la 'I'honon lîngă Evian. Pe vila el fllfăe steagul românesc. Vuporaşul [201] Amintirt de călătorie 201 el poartă numele de "Homănia") şi culorile naţionale 1'0- măneştl im podobesc pălăriile copilaşilor el. Ne întrebăm însă, pentru ce oare aceste amintin ale foastel sale patrii, cind s-a înstrăinat de dinsa şi cn cor­ pul şi cu sufletul; cînd averea toată scoasă din ţară o cheltueşte în locurl străine; cînd bine-facerile le răspîndeşte la un popor străin: cînd oasele lor chiar se vor odihni pe pămîntul străinătăţel � Dacă nu este ironie" este numat o zadarnică paradă. După ce făcui într-o zi Incunjurul lacululeuperior, admirind din depărtare frumuseţea munţilor care-I închid, mal ales ale celor şepte înalte piscuri ale Dinteluî de Miază-zi (Dent du Midi), în alte rtndurî, mă opri! la ne-care din staţiile sale cele mal vestite. precum la Bouveret, Ville­ neuve, Chillon, Montreux, Territet şi altele încă. La Bouveret se aruncă Rhonul în lacul ce nu este decît adunarea apelor sale, în adincitura ce l-ati format. Te minunezl, cînd te gîndeşti cum a putut o vînă atît de îngustă să dee naştere la atît amar de apă; sa cal­ culat că dacă lacul s-ar deşerta, ar trebui Rhonulut 10 ani pentru a-I umplea din nou albia. Apele fluviulut sunt albil şi tae, cu dunga lor, albastrul închis al undelor la­ cuiul. Dar de unde provine tocmaî această coloare, albastru de safir, a apelor laculut de Geneva, CÎnd acea a tuturor celorlalte lacuri, nu numal din Elveţia, dar chiar şi din nordul Italiei, Iacurile ele Coma, ele Guarda şi Magiore este verde, în lumina smaragduluî ? Care să ne pricina acestei deosebiri? O explicate a fenomenului nu s-a putut da încă, deşi a fost încercată de mal mult'! fizici. U nil au presupus că pricina coloraţie) albastre a apelor Lrmanu­ lUI ar proveni elin materiile minerale, mal ales iodul, con­ ţinute in ele. Cred că o asemenea explicate nu este ra­ ţională, întrucît apa din lac, luată intr-un vas, pierde al­ băstrimea el şi devine necoloră, ca toate apele. A pol albas­ ti ul undelor se schimbă odată cu limpezimea ntrnosferel. El are puterea cea mal mare numai sub razele soar eluî, iar cind cerul se acopere de norî, se Inchide şi el şi dă în suriii. Pe alocurea unele fundul e mal puţin adinc, pe un timp schimbător coloarea apelor iea chiar caracterul verziu ce-l aii toate celelalte lacuri. Dacă însă ipoteza prezenţel [202] 209 A. D. Xenopol iodulul trebue inlăturată, şi coloraţia albastră atribuită nUDI:1I nnor fenomene fizice de resfringere a razelor solare şi nu unora chimice, atunci care să fie pricina adevărată a deosebirel el de acea a tuturor celorlalte lacurl euro­ pene? In alt rind mă duseiu la Territet care, împreună cu Montreux şi alte localităţl mal miel, sunt nişte staţiuni de petrecut iarna, cu clima dulce şi ferită de vinturile nor­ dulul. De la Territet, un drum de fer funicular se urcă la o înălţime de aproape 600 de metri, aproape perpendicu­ Iară deasupra Iaculul, la satul Glion, şi unde se aim un mi­ nunat otel, înconjurat de un parc încintător, plantat a­ proape tot CII plante tropicale; aleele sunt toate mărginire cu garduri de lămll pitic]; magnoliî cel cu florile marl, cactuşil, aloeşil şi palmieri! răsar pe lntrecutele din stra­ turl mari de florl, imbătătoare prin mirosul lor. De pe înălţimea prăpăstioasă care se coboară deadreptul in lac, privirile îmbrăţoşază toată albia Iul superioară, cea încon­ jurată tccrnal de munţl înalţi care răsfrîng cu toţil, in­ depărtaţi sau apropiaţi, în sînul lui crestele 101' răsturnate. O pînză diafană se întinde deasupra oglinzei apel, care pare a tremura sub căldura razelor solare şi, prin mărunta el oscilare, se prevede jos, departe în fund, miş 'arca mai rostită a nestatornice! unde. Crestăturile munţilor oglin­ dite în valuri, sub îndoitul joc al aerului şi apei, par a se mişca şi ele În adinciml nemărginite, şi insufieţesc natura răsfrîntă, cu mişcarea care lipseşte acelel aievea. Nimic mal frumos decit să petrecî după amiaza întreagă, pe te­ rasa de la Glion, adăpostit la umbra unor brazt secular! ele arşiţa dogoritoare a soarelui, şi să observi treptata schimbare a coloraţie) Intregulu) tablou : cer, nourl, muntt şi apă, pînă ce noaptea le cufundă pe toate in nedeose­ bita el nmbrire. Cit timp soarele este în toată puterea lui, deasupra sus pe orizon, umbrele sunt scurte, şi lumina lUI puternică umple aproape toate Văile, toate scobiturile. Intregul pămînt pare îuvălit într-o \mantie de aur, aşter­ nută ca o g',wl străvezie peste albastra hlumidă a laculuî, De cum în�epe a se apleca a�tr111 zileI spre asfinţit, um­ brele încep a se lungi, ele umplu întiill văile mal joase, pentru a izvorî apoI din ele tot mal sus, cătră văHe supe­ rioare. Oind soarele s-a coborit dUp�t un pisc mal înalt, [203] Amintirf de călătorie 203 care-l ascunde privirilor noastre, vezl razele lUI străbătind cu putere de ambele lut laturI şi atingînd ca nişte săgett rotocoalele de lumină; in care ele se opresc. Cu cit soarele se coboară şi lumina incepe a se stinge pe firmament, cu atita acesta iea o coloare albăstrie, care bate tot mal in sut') pe cît e mal indepărtată. Intretăiată lntîiu de vircile galbene ale razelor solare, după ce toate aceste s-au stins, lumina se întroloacă tot mat mult într-un vinăt din ce in ce m.u dulce care pare a se tot ingroşa, ascunzînd treptat ochiu­ lUI amănunţimele lumeî tncunjurâtoare. Curînd după a­ ceia, prin văzduhul înegrit, mal zăreşti numai departe, de­ oparte, umbra mal neagră a munţilor mart, şi în fund, dedesubt, la o adincime ce pare nemăsurată, vezl sclipind încă din cînd in cind cîte un val mal nebun.itoo care, in goana lUI pe suprafaţa laculur, a putut tura pentru o clipă lucirea unei stele. De la Tcrritet poţi merge şi pe uscat cu un tramvaiii mişcat cu electricitate la castelul Chillon. Stranie intipărire îţi lasă acest noii sistem de mişcare, care se face fără în­ trebuinţarea nicî unet puterr aparente. Cu trăsura vezr caii care trag, cu barca visla care lmp': ge, cu vaporul şi locomotiva, aburul care arată putere ascunsă în pînte­ cele lor. Maşina electrică nu lasă prin nimic să se vadă geneza puterei. Veziefectul producindu-se oare-cum fără cauză, şi rămil pent�h un moment uimit, chiar cind şti'i şi îţI dal samă de lucru. Castelul Chilion este aşezat pe o stiucă ce răsare din lacul de Geneva la cîţIva metri de mal, de care este legată prin un pod. Zidit pc la 1328, el slujea de reşedinţă du­ cilor de Savoia. Este ridicat în felul castelelor medievale, avînd în caturile superioare camere de locuit, în acel de jos temniţt şi Închisori pentru oamenii urgisiţr de stăpt­ nire. Se văd in acest cat de jos odăiţe, unde prinşit stă­ teau, ferecat! cu Ianturî de fer, de uriasil stilpI al boltei. O cam�ril înf;�ţişnz�l un pat săpat in stincă, Cl'l o parte mal rîdicatrl, pentru aşezat capul; aicl odihneau eel osîndip, cea de pe urmă a lor noaptc, dllp�t care erau spînzuraţI în o cameră de alr\lurea şi apol corpmile lor, îngreuiate cu IanţurJ, spre a nu ma'i aptlrea la suprafaFI, erall aruncate, pe o deschidere, în lac. AstăZI deschiderea ::leeea e3te ziditrt. 1n1['-0 aWI pal le [204] 204 A. D. Xsnopol . se află uitătoarele (oubliettes), in care se coborau alţi osîn­ diţi, spunlndu-Ii-se că pe acolo vor eşi din închisoare, şi după cite-va trepte, călcau pe un pod falş, de pe care că­ deau asupra unor cuţite pentru a face apoi, rupţi şi sfi­ şiaţI, un salt in apa ce trebuia să pună un capăt suferin­ ţelor lor. Aşa se trata omenirea in vremurile de demult. Castelul ChilIon a căpătat renumele său de Ia lordul Byron, care prin vestita sa poemă Prizonierul din Chillon Cîntă suferinţele de 6 ant ale primulul apărător al refor­ mel religioase din oraşele sviţeriene, Bonnivard. Prins de ducele Filip de Savoia după stăruinţele e­ piscopului Genevel, Ioan, el fu aruncat in închisoarea cas­ telulur, unde petrecu, legat cu lanţul de un stîlp, timpul uriaş de şese am. Se arată lncă în stinca, frămîntată de el, urmele picioarelor lui. Cînd tocmai i se pregătea sfîr­ şitul fatal, cetăţeni) din Geneva şi unii din Berna asediară castelul, îl luară CU puterea şi liberară pe prins din ghia­ rele călăilor. Intr-o seară afltudu-mă la Lausana şi prins fiind în o discuţie infocată cu mal mulţl cunoscuţi, scăpăt ultimul vapor ce mergea Ia Evian. Nevoind să las pc al mei In­ grijiţl, mă hotărîl să trec peste lac În barcă. Pină să aflu luntraşiî, înoptase. Trecerea peste lac trebuia s�ţină aproape de două oare, ceea ce nu este de mirat, de oare-ce cu toate că lu­ asem doi luutraşi, barca nu Înainta la fiecare lovitură de vlslă decit cu 4., metri şi îndepărtarea fiind de 1.2,000 de metri, trebuia 3000 ele uruncăturl spre a parcurge Inde­ părtarea dintre Lausaua şi Evian. Oind puser piciorul În barcă, 1 una se rîdica de el II pă orizon, în chis ci inspre par­ tea el, de lungimea Iaculur. O dungă de lumină din ce în ce mal puternică, se aşternea sclipitoare de la ţărm pînă aproape de barcă. Pe lac, la acea oară tirzie, nicl un vas nu se mal întîlnea. Barca mea stretăia singură undele diafane, ce păreau a fi de cristal negru topit. Imprejurul meu o linişte de­ plină ; se auzea numar bătaia cadenţară a vîslelor şi sfi­ rîitul valuluI, fupt Ia fie-care opinlire a barcel. Noaptea a­ coperise întreaga natura cu vrtlul el duh:e şi vaporos, şi luna ce se ridica tot m.aI sus pe orizon, presllra pe el, ca [205] Amintin de călătorie 20f> o pulbere de aur. Era in natura ce mă înconjura o mă­ reţie uimitoare; cind mă gindeam că de desubtul subţirel coaje ce mă ţinea pe lac, se cobori a o adincime de 300 de metri, că pretutindeni mă tncunjura la o mare în­ depărtare unda "perfidă", şi că nu eram decît o viaţă, atir­ nată de un fir de păr, asupra unul abiz, un fior tmi stră­ bătea prin creştet. Curind însă, acest simţimînt de teamă dispăru înaintea raţiunel, care-rol spunea că în puterea legilor fizice, eram mal sigur în barcă, de cît în o trăsură pe mal, şi mintea mea se lăsa îl) voia ochilor, zburind că­ tre ţărmurile îndepărtate ale lacului, ce păreau mal mult un joc de umbre încremenit, de cît forme aievea. Ohipu­ rrle fantastice ale dealurilor şi munţilor se desfăceau tot mal limpezi sub lumina lunel şi, cind mă aflam la mijlo­ cul lacului, păreau că se ţin de mînă gata a începe o horă uriaşă împrejurul pînzel licvide. Luna se urcase îndestul de sus, pe tăria cerurilor, ŞI vîntul căzînd cu lotul, pînza apel luase forma uneî oglinzl nemişcate. In ea se răsfringea astrul ceresc incunjurat mai în depărtare, de cortegiul lUI de stele. Imi aduse} atuncl a­ minte de o poezie făcută de Eminescu pe cînd era în Viena, actriţel Baudius, scrisă de el in limba germană şi pe care el 1m1-0 dăduse, împreună cu taina sufletulut lUI, dar pc care o mai posed numai in o traducere romlnă făcută de mine. Poezia, una din cele mat frumoase ce ali eşit din pana poetulut, nu a fost nict odată publicată pînă acuma. Pentru a gusta toată adîncimea frumuseţei el, ar trebui ca să resune pe un lac ca acel al Geuevei lncunjurat de tot farmecul unel nopţî liniştite, luminată de al «nopţilor mo­ narc». lat-o: J n pară fierbinte ard stelele sus Pe-albastru] întins al tăriei; Adînc îns-iu mare Lin tainic apare A lunei figură-argintie. A şa în al meu suflet, pe ceriul inalt, Ca stele, gîndirI multe, blînde; In taină profundă, Ca luna rotundă, Icoana el palid s-ascunde. 3 [206] 206 A. D. Xenopol Din originalul pe care l-am pierdut, îmî aduc aminte numar de cele 4 versun finale: Wie Sterne vieI Gedanken mild, Im tiefen Grund, Wie Mondenrund, lhr theures,bleiches Bild. De odată cînd trecusem de jumătatea laculul, simţiî că barca se leagănă in curmeziş, şi unul din Iuntraşt îmI arătă gonind, nu departe de, nol, altă barcă mare şi Încăr­ cată. »80no i contrabandieri" tmt spuse el surizlnd. Aple­ ctndu-mă in partea arătată, deosebi! şase oamem care vis­ leau cu o furie ne mal pomenită, făcînd aproape să salte pe va] greoiul lor vas. El duceau marfă de contrabandă de pe malul sviţeran pe acel francez. De sigur că el nu se ocupau de frumuseţea tabloulul, şi că suirea tot mal înaltă a Iunet pe orizon care-I făcea tot mal înclntător, li se părea foarte urîtă, de oare-ce il expunea a fi descope­ riţr, Pentru el frumos nu exista; nu putea să existe, de oare-ce numai interesul le umplea gîndul. Dar chiar lun­ traşir mei, oament foarte cinstiţi, stăteau oare mal sus pe scara estetică? Şi cînd le curgea şiroaele de sudoare pe frunte, aveau el ragazul a se entuziasma de frumuseţa prin care treceau ? Trebue atîtea condiţiuni pentru a gus­ ta frumosul, încît uu este de mirare dacă percepţia lUI rămîne păstrată nurnal atitor de puţinr. Imensa majoritate a omenirel este osindită a trece prin această splendidă lu­ me, atinsă numar de ascuţişurile 81, şi nu legănată de dul­ cele val al tncmtăret. Intr-o zi mă duseiu la Geneva, la acel mărgăritar mare care incheie şiragul acelora ce înconjoară lacul, oraş care pare menit mal ales pentru căutarea odihnei şi în care cu toate acestea se munceşte atît de mult. Intre alte lucrurt interesante, vizităiii şi Grădina Engleză, aşezată pe marginea lacului, în care grădină seaflă o miniatură a reliefu­ lUI masivulul intreg al MunteluI Alb (MontBlanc). Urmăril pe el toate căile ce conduc în deosebite le sale părţî, şi tot ce citisem în conducătort lml apărea in o realitate mică şi uşoară de Imbrăţoşut, Văzut drumul pe care trebuia să-I apucî, spre a face urcarea pe piscul săii ; de asemenea acela care conduce la marile St. Bernard, nu mal puţin şi calea mal lungă, de 6 zile, pe care se poate înconjura [207] Amintiri de călătorie 207 întregul masiv, una din 'cele mal frumoase şi mal uşoare de întreprins din Intregi! AlpI. Păzitoarea care intrase in camera reliefulul tmt atrase luarea aminte asupra formel pisculuî muntelui Alb, şi mă întrebă cu ce se asamlnă, Privind mal cu băgare de seamă, VăZUl că piscul înfăţcşa­ ză două tăeturî, din care una, prin adincime, el pare a forma săpătura unul ochiu iar cealaltă chipul, unul nas. Dea­ supra celel dintăiu, se întinde o formă ·lată ca o frunte mare, acoperită de o pălărie. Cu cit priveam mal mult chi­ pul de om ce se desfăcea de pe relief, cu atîta Il găseam o asemănare mal mare cu o figură, pe care nu mio PU­ team reaminti. Nu găsiţr că este chipul lUI Napoleon cel Mare, mă întrebă femeea? şi intr-adevăr că aşa era. Fi­ gura lUI Napoleon, cea frumoasă şi plină de energie se de- . semna pe creasta munteluî in miniatură ce-l aveam ina­ intea mea. Mă gîndeam că poate geograful ce săpase acel relief, şi al căruia nume l-am uitat, accentuase el acele linii care aduceau asemănarea. Care nu fu însă mirarea mea cind putul adeveri, că însuşt muntele aevea înfăţoşa acelaş chip, în uriaşele sale linif Plecasem din Geneva către E­ vian pe la patru ore după amiază şi pină să ajungem la Morges Înserase de-abinele. Luna era să se scoale mal tirziu şi o întunecime indestul de adin că acoperise lacul. Numar văz­ duhul în partea lUI superioară era încă muiat in o zare luminoasă, ultimul reflex al razelor solare ce se urcau tot mal sus, spre regiunea eteree din care ele se coborise. De odată prin deschiderea a doi munţî ce mărgineau la­ eul din spre -miaza-zi, văzui In depărtare ca o grămadă mare de zapadă roşiatică. Era muntele Alb ce ardea încă în para asfinţituluî, celul stim de mult pentru restul pă­ mintulul, Incintat de măreaţa privelişte ce aveam înaintea mea, mă uitam ţintă la impunătorul munte, cind de o­ dată figura lUI Napoleon se desfacu din liniile sale, mal clară, mal asemănătoare încă de cum era reprodusă de minia­ tura din Grădina Engleză. Stranie întimplare! Cel mal mare om al veacului să fie închipuit de cel mal inalt munte al continentuluî. Părea că doarme somnul de vecl, pe pos­ tamentul celui mal uriaş mormînt! [208] A. VO,TEN Al vrut... dar ... Ai vrut să depăşeştt fiinţa Şi-n cartea vremei să citeşti; Ai vrut, dar n-af găsit putinţă, De-a fi mai mult, de cît ce eştl., .. Din înălţimea uimitoare La care gîndul te-a urcat, Te-al prăbuşit, căzut din soare, Şi-n indoelr te-al cufundat Să prinzl ce sufletul teii cere, OrI cît al fi, nu VeI putea; In juru-tl toate sunt mistere, Şi-n veci de vecl - vor rămînea .... [209] Poezii Sonet Inchipueşte-tt o clipită, C-al fi stăpîn pe-ntreagă firea, Şi că dorinţa ta vrăjită, Ţ-ar schimba-ri fapt închipuirea. Un secol, două, mai mult poate, Al fl-ncintat de-a ta putere, Şi din neant cu drag al scoate, Tot, tot, ce-un gînd nebun - ţoar cere. Dar după veacuri lungl trăite Cum singur tu le-al vrut pe toate, Vin veacuri iar .... neisprăvite. Cu ce-al umplea nemărginirea ? .. Ou ce? ? ... In treabă-te, - socoate .. . . . . Doar moartea.... Moariea-t mîntuirea! 209 [210] 210 A. Vojen Iubind .... o tntimplare de-o clipită, Eraf să fiî în veşnicie, Iubind - tu schimbi a ta ursită, Eternă viaţa-ţI faci să fie. Străin de bine şi de răii, Căcî toate, toate, ţi-s tot una, Iubind - tu intinereştl mereu, UiţI chiar, că n-aî fost tot-deauna. In loc să al stăpîn norocul Şi gîndul morţeî mingăere, Iubind - tu al găsit mijlocul De-a fi, ş-a nu simţi durere. Apurun marele nimic, In fel de forme-o să să-nchege, Iubind - orf cit al fi de mic Tu eştI al veşnicieî rege. \ [211] Poezit Strofă. Destul că efjt''t/ fiind ori cum Te-o-npooora aceiaş soartă / Ce suntem noi, îs toate,' scrum Căc>i oieiile-s CI, martei ·poartă. " " 211 [212] SAMSON BODNARESCU IDEI despre sculptură faţă. cu pictura Cine a trecut peste hotarul iubitel noastre patriî, în ţara ca­ tolică învecinată, şi a călătorit mal îngăduitor decit cu grăbitul tren, a avut din cînd în cînd întîlnire în cale sau cu Sf. Ion Nepomuc sau cu Sf. Maria - chipuri cioplite, ridicate pe la res­ pintiî şi hotare întru ocrotirea credincioşilor. Impresiunile primite, neapărat că au fost de două soiuri: în prima linie religioase, morale; în a doua, estetice. Cele dintîiii avindu-şl locul lor pe amvon, aice ne sunt de o deosebită importanţă cele estetice. Ori şi cine a avut ocaziunea să vadă asemenea chipuri, n-are decît să-şt aducă aminte de mişcările şi pornirile su­ fleteştl C8 le-a simţit apoI, cînd a trecut din ţ{�rile catolice de la nord în fericita Italie, tot catolicăv xlar cu alte intrupărî ale sfin­ ţilor credinţei sale, decît cu cele ale unui preot sculptat în lemn sau peatră şi deşteptat la o viaţă neînsu:fleţită prin colori şi zdrenţe de ornamentică preotască, De sub presiunea unul năduh tulbure ce-ţI zugrumă plăcerea estetică, te gă�eştl deodată îucunjurat de o­ biecte de artă, ce deşteaptă fericirea �eatîrnatlt, bucuria nevino­ vată şi neprihănită, desinterasată a sufletulul liber şi zeuitat de nevoile lumit, Aceiaşl sfinţi şi aceleaşî sfinte, nezugrăvite �i neimbra­ eate, produc efectul frumosulut şi limpezirea sufletulut, îmblînzind păcatele cărnii'. Naşte dar întrebarea, care e farmecul inherent aces- [213] lde'i despre sculptură faţă cu pictura 213 tor chipurf, farmec ademenitor ce goneşte urîtul crud din sufletul spectatorului? Răspunsul este, că îndeplinesc conditiunile în care se intrupează frumosul în materia compactă. Creaţiunea a supus universul la ascultarea unor legl vecini­ ce, de la care nu se abate nimic din existenţa acestef lumi. Fru­ mosulfntrupnt, prin mijlocirea omului în materia compactă, este numai pentru aceea frumos, că este expresiunea acelor legI, repro­ duse prin focariul purgatoriu al conştiintet omeneşn (şi adaptate el). Materia compactă brută, adecă .netrecută pe sub dalta nicI pe sub penalul omulu'î,nu poate şi nicl nu există altfeliu decît ca expresiune în cele tret dimensiunî, care constituesc ideia spa­ ţiulul, anume: în lungime, lăţime şi năltime sau adincime. Se constitueşte decî fiinţa ei Într-un cuprins. Raportul acestor treî dimensiunî, definite Într-un corp compact, dă naştere legei simetriei; iar puterea inh er entă corpurilor, care le împinge unele eătră al­ tele, dă naştere legol atracţiune'i sau gravităteî. Indată ce omul nu va ţinea samă de aceste legI, la întruparea frumosuluî în materia compactă, el nu va da naştere la opere de adă, ci cel mult la nişte meşteşugirt născute din deductiunt logice, numar for­ mal poate, nu şi material, sau numaî material, nu şi formal a­ devărate. Casele Parisuluî nou zidit te impresionează plăcut şi Iirrişti­ tor-c-deci frumos; casele de pe Ringul din Viena şi cele din stradele mal frequontate ale Berlinulut îţI produc îngrijire prin bănueala, că se pot surpa peste trecător. In natură ştiut este, că stîncele, ce atîr­ nă în coastele munţilor, d, e. acele pe sub care duce drumul de la Tîrgul Ocnet cătră Slăuicul Moldoveî, stau de veacuri în tărie ne­ clintită, şi o putere peste aşteptările noastre doară că le-ar pute stîr­ ni din somnul, în care le-a adormit natura, muma lor. Cu toată con­ vingerea noastră despre siguranţa ce-o avem de nsclintirea lor, to­ tuşi sunt mulţi călători ce întorc din cale, şi în ruptul capuluî nu-I poţi face să treacă drumul înainte pe sub ele. Li-l teamă, că se pot nărui. Şi care este cauza, ce produce în sufletul lor temerea deslăntuirit lor din conexuI, ce le ţine? De sigur, că disarmonia, în care se prezintă viderei, faţă cu legea gravităţeL Aceasta cere, ca vîrful perpendiculare'! duse prin centrul de gravitate al corpului,' să cadă în ,centrul,' saii cel puţin în baza cuprinsă de corp. Cu cît căderea capătuluî perpendicularel dusă cătră bază, va cădea mal la centrul 4 [214] 214 Samson Bodnărescu el, cu atîta corpul ne prezintă mal mare siguranţă în stabili­ tatea sa: cu cît deviază acest capăt de centrul baze)', cu atita creşte nesiguranta stabilită ţel', şi provoacă temerea deslănţuiriI şi dislocăriî corpulul, spre a se supune nestrămutateî Iegt, de care ascultă şi este sbăpănit cu ncodihnă, pînă ce şI-aa găsit culcuşul cerut de poronc.! legeI neertătoaro. Pe ringul VieneI, Ercherele atîrnate de părtţiI caselor, produc pentru ochiii o linie îmbulbu­ cată, în afară de perpendicularitatea Iiniel păreţi lor, şi dau prin a­ ceasta naştere unef deplasărî aparente a legeI gra\'ităţel;' ceea ce ne produce aceiaşi idee a nesiguranteî stabilităter, ca şi stînca din calea Slăniculuî. La Berlin mal toţi păreţiI de la partere sunt din geamurI de sticlă; stllpit de fier, ce ţin masele etajelor de sus, legaţi prin o materie ce prezintă cea mal slabă idee de re­ zistenţă, adică prin sticlă, dai:'! naştere îngrijireî, să nu se disloace masele. Şi orf-ce produce efectul nesigurantel În spectator, şi de­ şteaptă tulburări în suflet, contra legilor' naturel, nu poale înde­ plini condiţiunile frumosuluî. Ce-l cu casele din Parisul noii zidit, de ne ating sufletul cu aşa netăgăduită plăcere estetică? Prin feliul construcţiilor, prezintă în traject.unea lor o linie curbă, eătră bază aparent mai larg deschisă şi îngustîndu-se cătră creştet - ca să zic aşa - o '/2 elipsa resturn ată, Ghibăcia arhitectonică se des­ tăinueşte în faptul, ca cerdacele duse în lungimea caselor descresc în lăţimea sau lărgimea lor, din etaj in etaj, şi ochiul primeşte prin această linie impresia şi siguranţa legeI gravitătel, apărindu-î masa ca sprijinită de o bază suficientă. Ast-feliă stă masa greoae, în natură şi în arhitectură - faţă de legea gravităţei-de unde rezultă legea sigurantef, prin stabilitatea lucrurilor. De oare-ce şi operele sculpturel sunt întrupărl În materie compactă, apoi ele nu se pot abate de la ea. De aceea mersul d. e. în statuă nu e cu putinţă de realizat, întru cît ln mers se"" izvodeşte o perpetuă cădere, stăpînită in viaţă de supunerea, ca sprijin corpului, a unuia din picioare, \fapt ce se întîmplă în timp, element nereprezentabil prin materia \neinsufleţită. Tot această lege este jignită şi în operele, ce înfăţişează pe crucificatul Isus. Isus crucificat, fie sculptat, fie pictat, loveşte din această pricină simţul nostru estetic (nu fiind că ar deştepta în nof durerea ce o sufere). Dar do ce şi Isusul pictat? Este şi el supus [215] ldel despre sculptură faţă cu pictura 215 Iegei gn.vitător, cînd pictura nu ne prezintă o întrupare în materie compactă? Deşi Iipssşte aier materia compactă, totuşi şi pictura se realizează în principiu în condiţiile materiet, adecă in spaţiu. De­ săvîrşirea în trupăr et nu este nici în pictură cu putinţă, decît în cele trei dimensinnj, Deosebirea, ce există însă, între chipurile sculptate şi cele pictate saii zugrăvite este, că chipurile eşite de sub dalta sculptorului se extind r ealmintc în toate cele trei di­ mensiuni, pe cînd chipurile izvodite de penel se realizează numai în reproducerea reală a două dimensiunI-lungime şi lăţime, decl pe un plan, şi fiind lipsite de grosime (adecă: adincime, înălţime) factică, sunt imateriale. Cum primesc ele însă înfăţişarea de chi­ puri materiale? Oare este mijlocul materializării nematerialitătef, ca să zic a�a? Este realizarea dimensiunii a treia prin inteligenţa omu­ lui potrivit cu legile opbicet. Un orb ne va pute da prin pipăit toate noţiunile despre o statuă= numaî coloritul ei va reminea o taină pentru el. A.celaş orb nu ne va pute da însă nict o lămu­ rire despre chipurile vre uneî fotografii, sau ale vre unui tablou. In privinţa perceptiuneî dccr, ambele aceste arte, sculptura şi pictura, se transmit sufletulut prin vedere, ca intrupărt în spaţiu. 'I'otuşt se deosebesc între ele, prin faptul, că chipurile sculptate pot fi percepute şi fără simţul vederei, numai prin acel al tactu­ lUI, pe cînd cele ale pictureî nu există pentru tact, ci numai pentru vedere. Lumina est") izvorul legilor optice, - ochiul este organul perceptiv al inteligenţei'. Materia compactă există însă în în trupareu ei în forme, şi fără lumină. Proportiunea dimensi­ unilor închise în suprafetele materii nu au de-a face nU11lC cu lumina, adecă existenta chipurilor sculpturcî nu depinde pentru inteligenţa omuluî neaparat de lumină. Contrariul se întîmplă cu chipurile picturei. Existenţa lor pentru inteligenţa omului este condiţionată de lumină şi de ochiti. Legile, ce nasc din reciprocitatea acestora, sunt legi, ce nu privesc materialitatea lumet, ci chipul sau modul sub care se prezintă ele ca existente în spaţiu. Aşa: dcpărtările lor unele de altele faţă de izvorul luminet - fapt ce dh �n�tere legilor perspective']; raportul 1 ăr tilor atinse de. lumină faţă cu cele n-: atinse, - fapt, din car" se deduc legile clar - ob­ scurulul ; afecţiunea ce o deşteaptă prin lumină asupra ochiului, de unde îşi iea naştere legea colorilor : toate aceste împrejurări sunt lipsite de realitate i sunt numai proprietăţi ale materiei [216] 216 Samson Bodnăroscu reale; şi aşternute sistematic pe un plan, prin penelul omulul, ele dau naştere chipurilor intrupate în materialitatea proprietăţilor materiei. Deosebirea aceasta a mijloacelor, în care se realizează sculptura şi pictura, ne va lămuri întru cît încalcă saii poate în­ călca una în sfera alteia, ca perceptium ale văz uluf, Fie-ce materie compactă reprezintă un conex de proprietăţi. După lămuririle de mai sus, se pot clasifica faţă cu omul, în a­ cele ce se percep prin simţul tactuluî, şi acele ce au nevoe şi de lumină" şi se percep prin simţul văzulul, Văzul începe Însă a fi lucrător numai în urma afecţiunilor luminef, In lumină, corpurile compacte sunt sau opace sau strevezil. Intrebarea ce naşte, este: care din ele pot servi în sculptură? De ar fi omul înzestrat numal cu tactul, ar trăi în întunerec ca şi în lumină, fiindu-l indiferentă străveziroa materiei. In acest caz sculptura ar putea întrebuinţa toate soiurile de corpurf. Iară odată ce lucrează ochiul şi lumina, lucrul acesta nu mal este indiferent. Fiind corpul drăvrz'u, ma­ terialitatea sa afectează ochiul numaî ca o urzire nedsfinită în spaţiul luminat, şi fermele ce-l determină Re pierd în deslănţuirea produsă de razele ce trec, fără de păsare, prin fiinţa materieî. Lipsa de opacitate dă naştere idseî infinitului. Ce se va întîmpla, cînd se va boi statua de steclă cu una din colorile inherente uneî materiî opace ? Se va incătuşa în polita boeleI străvezietatea stecleI; razele Iuminer, în loc "ă o străbată" se vor opri şi vor co­ munica formele corpulut în fiinţa lor precisă. Existenţa sticlef, este indiferentă de îndată ce prin boiea a .fost făcută opacă, şi nil mal preocupă înteresul estetic. Cine nu ştie, că statuele de metal . sunt boştere în interiorul lor? Aceste împrejurări dovedesc ne­ resturnabil, că opaeitatea materiei este, pentru vederea el, una din condiţiile sine qua non, precum pentru tact compactitatea el. E­ xistenţa sculpturet decî.attrnă de la opacitatca corpurilor sau a ma­ tcriel, în care se în trupează şi statua ne va atinge şi inrăuri atuncî mai plăcut şi mai limpede, cînd" lumina resfrintă de opa­ citate va putea comunica ochiuluI figur�, in formele el, refieet.in­ du-le in efectul clar-obscurulul prin ea însă-şi ca corp. Adevă,rul acesta este aşa de netăgăduit, că n'at decît să te duci noaptea într'un muzeu, cu lampa, şi izvorul de luminii afectînd statuelo mal puternic numaf într'o parte, efectul este tulburător, chiar în fa,ţa celor mal rerfecte 0rere de arta. Amîndouă aceste proprie. [217] IdeI despre sculptură faţă cu pictura 217 I tăţi se împacă cu� legile spatiuluî, ale căruî expresie ştiinţifică sunt cele trei dimensiuni. Dar lucrurile fiinţază �l 111 timp, idee ce apare pe o singură linie. Conştiut, timpul se găseşte to'-deauna în prezent; de la a­ cesta a urmat pe aceea-şi linie -şirul faptelor, unele după altele ca întîmplate, trecute mdăi ăptul existenţeI noastre ce nu se mal poate reîntoarce cătră ele în realitate, ci numai ca amintirf ; tot de la acest prezent, se mişcă viaţa cătră viitor şi atinge factic întîmplările, spre care e dus. NOI ne mişcăm pe linia timpuluî. Această mişcare, născută din moartea necontenită a mo­ mentuluî prezent, produce o tot aşa de necontenită schimbare în lumea însufletită, în lumea, în care din duhul invi-tuitor s-a în­ trupat conştiinţa inteligentă. "Artistule! al dat forma omuluî, cu dalta ta ascultătoare de poroncele duhuluî frumuseţeI ce te inspiră .. Pututu-i-al tu da însă şi duhul rnsufletirel ? Chiar Fidias de al fi fost, adoratorul cre atiunef sale, tu tot. nu al fi putut-o face; şi bine al făcut, ce al făcut, că de te încercaI să facî învieţuirea, nu făceaI decît o păpuşă. Materiei compacte opare, suficiente crea­ ţiuneI tale ca op al seulpturet, i-ai mai fi atirnat şi colorI şi păr şi haine, şi de erai Ungur îi puneaî şi pintenI, şi apol, arti­ stule, tu ştiI mal bine de cît mine, pe cine şi în ce sens îl mul­ ţumesc păpuşele Copilul neştiutor încă al legilor Iumet, închi­ pueşte viaţă şi unde nu-f ; îşI face armăsar prieten din băţul ne­ însufleţit; se dă drept mama păpuşet plăzrnuite dintr'o cîrpă, Lumea, ce-l incunjură pe copil este vie, apoi şi trebuinţele fiin­ ţelor reale le aplică copilul la chipurile insufletite de el. Păpuşa trebue îmbrăcată, că i e frig; ea trebue să mănînce, că. i e foame. şi trebue să aibă obraji rument, ca semn de sănătate. (Jurînd însă începe copilul a înţelege, că nu se petrece şi cu păpuşa schim­ barea ce se întîmplă cu el, şi interesul pentru ea îl părăseşte. Liberă de trebuintt, statua intrupează frumosul în formele vecinice rezultate din legile vecînice, Pentru ea nu există nici tre­ cut, nicl viitor. Momentul, in care s-au sleit în materie Jormele el, rămîne vecinic acelaş. Incercarea a o duce pe linia vieteî, a tim­ puluî, e devia re de la legile în virtutea cărora există. 'I'ot aşa şi chipurile pictate. Nu există nici pentru ele, decît un anume mo­ ment, o singură clipă prinsă şi pironită din curgerea neadormită a [218] 218 Samson Bodnărescu timpului. In privinţa apropierei cătră viaţa reală, figura pictată, dobîndeşte putere din însufleţirea imitativă, Fiind co rpiî picturef figuraţ'i - nu reali - fantazia inte­ ligentă apropie prin colori ficţiunea de realitate. Fiind corpiî sculptureî realt, rolul fantazieî nu arc loc, şi deci colorarea statuel slăbeşte efectul formeI lor. Statua colorată e asemenea unul cadavru imbalsamat. Pe cel din urmă l-am văzut pe linia timpului, pînă ce l-a părăsit însufleţi rea. Acum il vedem oprit în descompunerea lui naturală, şi această eontrazicere produce nemulţu­ mire. Contrazicerea însufleţire], prin coloare, a materieI neînsufle­ ţite, produce aceea-şf nemulţumire în sens invers. Chipurile pic­ tate dobîndesc, prin perspectivă şi colorî, putinţa de deşteptare a fantazief ca să le percepem pe linia timpului în raport cătră trecut şi viitor; exprimă deci năzuintf şi rcgrete, într-un cuvînt: lumea sufletească. Maica Domnului cu Isus mort în braţe este în pictură un op de artă. In sculptură însă contrazicerea între moarte şi viaţă nepubindu-se realiza decît în forme, fie şi zugrăvi te, eslabă, şi grupa e o creaţiune greşită. Sisifus cu piatra, pictat, suind pe un munte, se poate Intrupa, punîndu-ni-se virful muntelui sau calea la deal ca ţel al năzuinteî spre viitor. N eputindu-se înfăţi­ şa în sculptură muntele şi calea, cisifus cu stînca în spate deşteaptă în nOI ideia legei gravităţir şi nemultumeste, lipsindu-ne de Închi­ puirea unul timp al desfacere! sale de greutatea ce-l apasă. Tot aşa Isus ducînd crucea, şi ingerul pictat sau sculptat în zbor. Ce va fi cu grupa de statue? Ce cu grupa în panoptic şi ce cu grupa in pictură? Să asămăluirn d. e. Cina cea de taină a lui L. da Vinei cu zacusca lUI Bismarc din panopticul din Berlin şi să punem între aceste, grupa Niob'isilor şi cea a pioşilor vizitatorf a mormtntuluî Archiduceseî Cristina din biserica Augustinilor din Viena, de Canova. Opul din urmă arată netăgăduit motivarea mişcă­ ret, sleite pe linia timpulnf, în reprezentarea piramidei mormîntale ca ţintă factică - realizată. Pentru cine nu cunoaşte mitologia greacă Îns11, grupa Niobizilor nu satisf�.ce în privinţa momentului realizăret el pe linia timpuluî ; lipseşte, motivul real al acţiuneI {·xpresp. Contrazicerea, ce există Intre lipsa de activare proprie a materiei neînsufleţite şi a activăref prin sine a materiei Însufle­ ţite, deşteaptă displăcerea estetică, în contemplarea prînzuluI lui Bismarc din panoptic, Prin coloare se încearcă însufleţirea, şi ne- [219] ldel: despre sculptură faţă cu pictura 219 , i � f 1 I putinţa realizăreî el, caricaturează materia pusă în contrazicere. A­ ceiaşî. insuficienţă am simţi-o şi atunci, cînd ni s-ar prezenta zu­ grăvite staiuele din grupa lui Canova. Cu alte cuvinte: Ideea nepubinteî de a desvolba acţiunea pe linia timpului, se măreşte prin imitarea vie ţer, prin colori. Pe materia inertă aplicăm haina co­ loareî mobile fără a-i putea însufla mobilitate, şi chiar realizînd-o ca în păpuşele lut Edison - e numai o mobilitate automată, ne­ conştiută, rezultată din legile fizice, de care ascultă materia ne­ însufleţită. In faţa tablourilor de pictură, te trezeştI, cum observă poetul Heine, că umbli călcînd în vîrful degetelor. Aşa este: mo­ mentul intrupărcî lor pe linia timpulut, faţă de trecut şi viitor, e aşa de puternic în pictură, încît te ternî să nu trezeşti, sau mal bine zis, să nu stîrneştI lumea ce te incungiură, din situaţia în care !'t plăzmuit-o penelul genial; cact în pictură mijloacele intru­ păret au putinţa să exprime situatiî ce ating sufletul nostru pu­ ternic, şi ni-l groază, că mişciudu-se pe linia timpului, momentul viitor ne-ar distrug- iluzia prezentă, cea ma! însemnată ce a putut Insufle ti penelul geniuluî, Stările sufleteştî momen te ale situa­ ţilor stăpănite de spaţiu, în improtivirea curgătorului timp, rădică pictura din sfera scul pturel, şi penelul purtat de geniu nu va găsi înt! uparea pornirilor sale frumoase nici cînd în zugrăvirea unei statue, fie ea şi cea a Sf. Ion Nepornuc ori chiar a MaiceI Domnuluî. [220] N. BOSNIEF P ARASCHIVESCU Te-al stins! Te- ai stîns! O simt prea bine 1... Simţirea mi se-ncheagă Oăcl văd şi ştiu ursita, ce soarta 'iml desleagă. Să plîng, nu, nu se poate; la ce mi-ar folosi? Ca să-rnf asculte plînsul, pe nimenI n-01 găsi. Ear lutul ce se stinge, mal fericit e încă Decît viaţa în care durerea mă aruncă; Nepăsator la toate, căct totul ne înşală O viaţă acum se stinge şi alta la iveală Urmează aceeaşi cale, străbate aeeeaşf undă Deşi -n eli pita-î scurtă ar vrea ca s-o pătrundă. Ou gindul la durere, cu inima-rnpietrită Hemin acuma singur, cu viaţa-mi pustiită, De-atîta chin şi jale. Nu mai mă mişcă-acum Nici viaţa ce se pierde pe- al veclnicief drum Nicl moartea ce ne curmă în dulcele repaos Durerile plăcerei şi ne aruncă-n haos. \ [221] Poezii SteleI In calea mea stingheră In vise ar răsărit Luceafăr în tre stele Cu părul aurit, Ca lăcrămî de lumină Plecate din etern Aşa sclnteetoriî Tăi ochl, pe-ai mei s-aştern. Ca marmora de /Vlbă Intinzt braţele mOI; Pustiul vieţel mele Trăit e de-amindoî, Dar cind să aflu rostul Intregei noastre vieţr 'I'e ipierzf în strălucirea Albastrei diminetî, Zadarnic. Zadarnic frămintăm clipirea Pe care fruntea o-ntrupează Tot ce-am creat, va stînge vremea Cu mîna el cea nemiloasă. Şi-or trece-n haosul uităreî Zi după zi, pin-n-e rămîne Decît lumina vecînicieî De-asupra timpului ce"apune. 221 [222] 222 N. Bosnief. Paraschivescu ea mormîntul lUI $mines�u PlîngeţI vOI visurl deşarte ; Iar gîndirea-mt rătăcită S-o lăsaţI să treacă-n calea Vectnicier mult dorită. Căd acolo-I alinarea . Şi dispar fără de urmă Sufletele pline de jale; Iar durerea lor, se curmă Printr-un dulce somn, de-apururî Ce ne lasă reci la toate; Şi nict mintea nu-l pricepe Nici să-I ştie, nu se poate. \ .' . [223] Poezii LUNEI Priveştl-n calea vecînicieî O candelă pe un mormînt De-a pururi veghe neadormită A suferintei pe pămînt. In rătăcirea ta, pustiul Te mîngîie ne-încetat; Cu-o rază luată de la soare Tu fruntea ţi-al încoronat. Şi te cobori în fund de ape Pătrunsă de un adînc mister Regină-a nopţilor senine Şi-a lumilor de stele-n cer. Hămăî în depărtare-albastră In noapte să vegheZI mereii Cind moartea-flacăra peireI­ Va stinge tot în drumul său. 'i! .. 223 .j I [224] TH. 1. IONESCU Cum putem găsi fericirea in viaţă. Resumatul conferinţe; {inule în seara de 16 Decembrie 1899 la Aiheneul din Bucureşti, N u este uşor de a respunde la această chestiune, care e una din cele mal grele, la care omenirea s-a gîndit şi se va gîndi. Dar această chestiune este tot odată una din cele mal interesante) căcî ce poate interesa mal mult pe om) decît cum ar putea găsi fericirea in viaţa sa � Fericireae ca şi Fata Morqana, care se vede din de­ părtare, ne atrage spre ea şi cu cît ne apropiem, cu atît ea se îndepărtează mal mult. Toţl oamenii caută fericirea, dar puţinî o pot găsi, căcî cel mal mulţl o caută departe de el şi aleargă mult, crezînd că, ast-Ieliu vor putea-o găsi; dar se înşală amar t Fericirea nu e departe de nOI, e foarte aproape de nor, dar puţin! o putem videa şi găsi. De aceea cu multă dreptate zice Chamfol'l: le bon­ heur n' est pas chose Clisee) il est dificile de le irouoer en nous) iinpossible de le trouuer aille'tlJ's\ (fericirea nu este un lucru uşor, este greii de a o găsi ln nOI, imposibil de a o găsi aiurea). Pentru a şti, cum se poate găsi foricirea, nu trebue să ţinem seamă de opiniunile mulţime], căci în ce pri­ veşte chestiunile umane, nu mulţimea are opiniile cele mal juste; din contrn , ea are ideile cele mal greşite, căcî se [225] Cum putem găsi fericirea in viaţă 225 iea după curent. Dacă un om, ce i se pare el superior. socoate ceva ca bun, admite şi mulţimea, fie acel lucru bun, fie reu; ceea ce un popor admite ca bun, un altul crede că e reu, de exemplu: la popoarele creştine nu e permis şi nu e moral ca un barbat să aibă mal multe femel; la Turcl însă e permis şi moral. Videm dar, că mulţimea nu ne poate da respuns la chestiunile însemnate, ce interesează pe om; prin urmare, nici la chestiunea fericirel nu ne va putea respunde. Res­ pun sul ni-l va da numar spiritul nostru, şi dacă-I vom întreba pe el, atuncî cînd vom avea timpul liber, cînd vom fi scăpaţt de robia pasiunilor, cînd vom fi cu mintea Iim­ pede,� el ne va mărturisi cu siguranţă adevărul, şi con­ ştiinţa ne va tortura, dacă am urmat pe un drum falş, şi ne va spune: 1'e(l am făcut, că am dorit lucruri zadar­ nice, că am spus lucrurr neadevărate şi că am făcut lu­ crud nedrepte, şi ne va mal arăta, că mal toate lucrurile pe care lumea le adrniră, pe care le rîvneşte, de care se laudă unii cătră alţii, sunt frumoase şi strălucitoare numal in aparenţă; înlăuntru însă sunt vrednice de dispreţ. Stră­ lucirile şi fala lumeî sunt ca decorurile unul teatru, nu există ceva în realitate; fiinţa lucrului în sine lipseşte. De exemplu: la O serbare se află muzică, ornamente, lux; dar aceste sunt nurnat semnul bucuriel, bucuria nu e în tot-deauna acolo) căcî ea vine nechemată. Bă vedem aluncea, ce este bun în realitate, nu numal in aparenţă, ce e statornic şi ncschimbător, ce e frumos în interiorul SeLI nevăzut de mulţime; să căutăm prin ur­ mare binele adevărat. Vom afla binele adevărat, cind ne vom pune în acord cu raţiunea, care ne va spune să nu ne îndepărtăm de natură, căc! altfeliu nu vom găsi binele in sine. Insă aceasta nu o poate face decît acela, care po­ sedă o judecată solidă şi drenplă ; numal acela care e În­ ţelept. Prin urmare vom dobîndi binele adevărat, atuncl cînd vom avea o minte sănătoasă, care ne Îndeamnă, ca să ne acomodăm cu împrejurările oferite de natură sau de so­ cietate, să ne folosim de darurile soarteî iar nu să fim sluga lor, să ne îngrijim de cele ce ne trebue, pentru a putea trăi, însă fără să fim· neliniştiţi şi cu frică, să nu avem prea mare admiraţie pentru lucrurile materiale. Vom [226] Th. r. Ionescu avea binele adevărat, cînd vom avea tăria de suflet ne­ învinsă de nicîo povoară a vieţel, de niclo primejdie sau nenorocire. Cînd vom avea tăria de suflet, cînd ne vom stăpîni pe nOI, vom scăpa de stăpînirea lucrurilor şi a oa­ menilor. Curajul este o virtute foarte preţioasă şi o con­ diţie neapărată pentru a fi fericiţr, CăCI viaţa este o luptă, totul se face cu greutate; decl trebue să avem curaj, ca să izbutim. Este un laş, un imbecil, acela care se ascunde, care tremura de frică la cea mal mică furtună. Trebue din contra să avem in minte vorbele inţeleptulul Roman: tu ne cede malis, sed contra audeniior ito (tu nu da Indă­ răpt faţă cu nenorocirele, dar din contra mergt mal cu îndrăzneală in faţa lor). Mar mult tncă, să avem atita cu­ raj, încît să putem zice: Si [ractus illabatur orbis, impa­ »idusn ferient ruinae. (Dacă lumea sfărîmată s-ar prăbuşi, ruinele el mă vor lovi, fără să mă sperie). Pe lîngă tăria sufletească să fim umani, să fim hunr, blinzI, să ne îngrijim de cel din jurul nostru; cea mal mare plăcere a noastră să fie dispreţul plăcerilor seneuale �'i josnice. Vom dobindi binele adevărat, cînd sufletul nostru va fi liber de frică şi de pofte, cind vom avea speranţă, cînd vom considera cinstea ca cel mal mare bine şi inţa­ mia ca cel mal mare reu. Lucrurile materiale sunt indi­ ferente pentru omul mţelept, deşi unele din ele sunt pre­ ferabile, căcî pot întra în plan ul uneî vieţi conduse de ra­ ţiune; la fericire însă nu contrihue mult. Bunurile morale sunt preferabile bunurilor materiale, plăcerilor sensuale şi josnice, CăCI aceste din urma cauzază şi durerl. Cel ce e dedat plăcerilor josnice se află în o mare robie, căcl ele sunt nişte adevăraţt tiranl. Plăcerile intelectuale şi morale însă sunt cele mal nobile şi care contribuesc la fericirea omulul. Cînd cine-va are un spirit desvoltat, O inteligenţă superioară, are cel mal scump dar din lume; căcl în el, universul (lumea) se oglindeşte mal bine decît 01'1 unde şi are in sine un izvor de plăcert măî mart decît toate cele­ lalte; prin urmare el este cel mal\ fericit. El are nevoe numar de timpul liber (otium), spre\a se bucura de avu­ ţiile sale interne, a le desvolta. Toate cele-lalte plăcerr pro­ 'vin din pofte şi aceste cauzază şi durerl ; căcl chiar dacă ele au fost satisfăcute, totuşi aduc de multe 01'1 şi decep­ ţiunfamare. Omul însă, care are facultăţile intelectuale [227] Cum putem găsi fericirea tn viaţă 227 desvoltate, are pe lîngă viaţa personală şi o m:ată' inielec­ tuală, care pentru el e viaţa principală; cea personală e un mijloc pentru cea intelectuală. Pentru cel care sunt săracî la minte, care n-au o viaţă intelectuală, timpul liber li este o greutate, fŞi atunci ei sa dedau la plăcerî, la lux, chiar la corupţie, pentru a scăpa de uritul, care îl chinueşte. Precum vedem viaţa' inte­ lectuală scapă pe om de societăţile rele, de cheltuelile za­ darnice, de perderî, Aristotel zice: că fericirea e timpul liber, bine înţeles pentru cel care au spiritul desvoltat şi culti vat. Nimenî nu poate fi fericit pe deplin, dacă nu e să­ nătos, prin urmare sănătatea preţueşte mal mult decit toate bunurile materiale şi decît poziţiile inalte, Încît se poate spune, că un cerşi tor sănătos e mai fericit decît un 'mi­ lionar sau un monarch bolnav. Cel care are un corp sănătos, un caracter liniştit şi vesel, o minte pătrunzătoare şi raţională, o voinţă cumpă­ tată şi pe linga toate acestea o conştiinţă curată, are bu­ nurt care nu pot fi înlocuite nici prin avere, nicî prin ran­ gurt inalte. Nimeni nu poate să-r rlpească acestebunurl şi cu dinsele rămîne şi atunci cînd se află singur, pe cînd averile �i cele-lalte bunuri pot fi luate de alţii. De aceia dar nOI trebue să avem înainte de toate, grija de a ne păstra sănătatea şi a ne desvolta facu1tăţile sufleteştr, iar să nu ne îngrijim numaî de a stringe averî ; deşi asta nu însamnă, ca să nu ne agonisim cele necesare pentru traiă. Nimeni n!l poate trăi numar cu aerul! Totuşl oamenit în general se ingrijesc mai mult, ca să facă averi, şi ceea ce e superior acestor preocupări, cel mal mulţi nicl nu sunt in starea să priceapă. Din această cauză, el neavind plăcerf intelectuale şi morale şi fiind cuprinşi de urît, CăCI spiritul cere să fie ocupat cu ceva ca şi corpul, el înlo­ cuesc plăcerile intelectuale prin cele sensuale şi josnice, Care li cer şi timp şi banl mal mulţi; ba unii îşI risipesc chiar averile asa cii st(1'âcia 'intelectuala aduce dUjJă sine si " . b sărăcia materială: Prin urmare dacă voim să fim fericiţi, atuncl trebue să nu avem pretenţii mar), în ce priveşte averile şi rau­ gurile. NoI trebue să ne mărginim, ca să ne satisfacem trebuinţele neapărate 01'1 cărui om, care sunt hrana g'i îrn- [228] 228 Th. r. Ionescu brăcărhinted. Pentru satisfacerea lor msă, natura nu cere multe mijloace ci mult mal riistrînse, incît omul, cu hăr­ nicie şi chibzuinţă le poate căpăta. Dar în timpul in care trăim, nOI ne-am deprins a ne crea cerinţt zadarnice, căci nu ne conducem după raţiune, ci ne luăm după mulţime şi ast-feliti ne creăm plăcert zadarnice) josnice, ba chiar nesănătoase. Aşa de ex. ne-am deprins să credem că vom fi mal sănătoşt, cind vom ave multe feluri de bucate de­ licioase la masă şi ne facem o plăcere, ca bucatele să fie cit mal alese şi mal scumpe; facem cheltuelî mar! spre a avea la masă un peşte rar, sau păserl scumpe ca făsant, etc. Dar e mult. mal higienic a mînca cît mal puţine fe­ lurt de bucate, deşi simple, dar substanţiale şi curat pre­ parate. A căuta deci să ne punem plăcerea noastră În mul­ ţimea şi scumpetea felurilor de bucate, este a căuta o plă­ cere josnică. Tot aşa este şi cu îmbrăcămintea; nu ne tre­ bue multe mijloace, spre a avea o îmbrăcăminte bună, curată şi acomodată timpului. Ne-am deprins însă, ca îm­ brăcămintea să fie cît mal luxoasă, şi ţinem ca o mindrie a avea cît mal multe rlndurl de haine, pe caresă le schim­ băm des. Uităm, că scopul hainelor e a ne apăra de in­ temperiileatmosferice, iar nu a ne împodobi, căct, cel care e urît din natură, tot urit va fi, orî cît de scnmpe haine va îmbrăca, şi apof mult mal bine şede cut-va cu nişte haine sim ple şi curate, bine .lucrate, decît cu haine încărcate cu fel de fel de nimicuri şi fără nici un gust estetic. Omul se simte nefericit, cînd doreşte multe lu­ crud, pe care nu tot-deauna le poate avea. Cel care va dori haine multe şi scumpe şi mîncări alese şi variate, se va simţi nefericit. Cel care însă va avea destulă jude­ cată pentru a-şî zice: hainele preţioase şi variate îmi sunt de prisos, şi mîncări multe nu-rnl trebue, CăCI, nici bine nu-mi fac, şi nict nu-rnr pun plăcerea în mîncare, de oare­ ce asta este o plăcere josnică, un .om cu o ast-feliu de ju­ decată va fi prea fericit, şi nu va \i n vidia pe cel cu hai­ ne scumpe şi cu mesele bogate. Cel care doreşte să facă averf mari, va fi nefericit, CăCI dorinţa acesta agitindu-l continuu, nicl odată nu o va putea satisface pe deplin, de oare-ce averile sunt ca apa din malle: cu cît o bel, cu atit îţi este mal sete. Pentru satisfacerea trebuintelor ne­ aparate, am arătat, că nu e nevoie de multe" mijloace, I -t [229] Cum putem găsi fericirea în viată 229 deci averea modestă ne ajunge; pe aceasta trebue să ne silim să o avem, căci a nu ne îngriji de loc, spre a avea cu ce trăi,. este a fi nesocoti��, a fi expuşl a cerşi de la alţii, sau a fura. Prin urmare din cele spuse urmează, că nu trebue să credem) că vom găsi fericirea in bunurile materiale) în plăcerile senzuale, ci in virtute, în plăcerile intelectuale şi morale. Virtutea ne va scăpa de rele şi în locul lor ne va oferi multe bnnurî : avînd o judecată dreaptă, nOI ne vom aştepta la ori-ce întîmplare şi de aceia nu vom face nici un lucru forţaţr, căci ştim că ort-ce lucru se poate In­ tîmpla; vom şti atunci ee e bine şi ce e rău, vom' fi li­ ben în adevăr, căci am spus că cea mal grea şi mal crudă sclăvie e aceia a pasiunilor, a plăcerilor senzuale şi a averilor, de care virtutea ne scapă; nu vom fi opriţi de a face vr-un lucru, căcl noi vom voi numaî lucruri bune şi care se pot realiza. Virtutea singură e deajuns spre a ne face fericiţi, căcr cel carp. şi-a adunat toate a­ verile in el, ce trebuinţă mal poate avea '1 Inţeleptul grec Bias, cînd patria sa a fost cuprinsă de duşman! şi cînd toţl luau ce putea ii) el fiind intrebat de ce nu iea şi el ceva, a spus: toate ale mele le port cu mine (omnia mea mecum porio). Acela care n-a ajuns să poseadă deplin virtutea, care mi e deplin virtuos, dar îşI dă toate silinţele ca să fie, merită indulgenţă şi tot-odată consideraţia noastră, căc'( el s-a rîdicat mal mult decît alţii. Răutăcio§i!t f:nsă atacă pe oamenii cei ma� viriuoşi : aii fost ast-feliu atacate geniile cele mai mari ale ome­ nireî, atît în anticitate cit şi în timpurile moderne. Li se spunea din partea răutăcioşilor, că vorbesc în un felin şi trăesc in alt-felin. Dar acel oament superiori spuneau nu­ mar, cum trebue să trăiască omul înţălept şi el nu erau vinovaţr, dacă împrejurările îl tmpedecau $1 trăiască toc­ maî aşa precum el cugetau. El se sileaii să atingă cît mai mult idealul de viaţă, pe care-I susţineau şi dacă nu pu­ teau ajunge acel ideal, cauza erati împrejurări' străine de el. Hăutăcioşiî aii atacat şi atacă pe omul tnţelept care posedă avere şi zic: pentru ce cutare se pretinde înţelept, om virtuos şi totuşr petrece avînd avuţii mari? De ce, spune el că trebue despreţuite averile şi totuşi el le are � De ce, spune că nu trebue să ţinem mult la viaţă şi to- 6 [230] 230 Th. 1. Ionescu tUŞI el trăeşte? De ce, spune el, că sănătatea spiritulul e mal principală ca a corpuluî, şi totuşi el se îngrijeşte de sănătatea corpului său, ba se îngrijeşte atît de mult, încît ajunge pînă la adînci bătrîneţe şi încă plin de putere � Dar înţeleptul, omul virtuos, nu spune că averea trebuie despreţuită, ci că nu trebuie să căutăm să facem avere cu orf-ce preţ: el spune, că nu trebue să fim în­ tristaţî, dacă n-avem avere, şi că e mal bine sărac şi o­ nest, decît a vut şi necinstit, viţios, lipsit de sentimente umane. Inteleptul nu refuză darurile, pe care i le face soarta. Intr-adevăr cUI îi va încredinţa soarta avuţiile mai bine, decît aceluia care le va da inapoî, cînd va fi nevoie, fără să se plîngă? Inţeleptul nu iubeşte avuţiile, dar le preferă sărăciei, căci el nu se crede nevrednic de darurile soartei. El primeşte averile in casă, iar nu în suflet ca oameniî de rînd şi nici nu le risipeşte în vint, ci le păs­ trează pentru ca, cu ajutorul lor sit poată exercita mal bine virtutea, să facă cît mal mult bine, celor care-I me­ rită. A vînd avere, omul înţelept poate exercita mal multe virtuţî, ca: dărnicia, mărinimia, cumpătarea etc. Dacă el va fi slab la trup, nu se va simţi nefericit, totuşl ar prefera să fie mal voinic; el va suporta boala, totuşi va prefera sănătatea şi se va sili s-o capete: tot asemene va suferi sărăcia; dar va prefera avuţiile. Căci sunt lucrurl de care putem fi lipsiţi, fără să perdem cu totul binele; totuşi ele adaugă ceva la veselia noastră. Intre aceste lucruri sunt avuţiile, care înveselesc pe omul Inţălept tntocmat ca o zi bună, ca un loc unde iarna bate soarele. Fie cineva cît de inţălept, totuşi va trebui să recu­ noască, că avuţiile nu trebuesc despreţuite cu totul. Dar e mare deosebire între oamenii de rind, şi între cel pe care-î putem numi Inţălepţi: pentru oamenii de rînd a­ vuţiile sunt idealul lor, scopul vi'��et lor, şi dacă le ar perde, s-ar crede şi el perduţi. Inţeleptnl însă' consideră avuţiile ca ceva, care poate contribui la bunul traiti, dar nu sunt indispensabile pentru el, şi dacă le-ar perde, le. ar perde pe ele numaî, nu şi pe sine însuşî. Pentru înţelept bogăţiile sunt ale lUI, pentru oamenii de rind este cu to­ tul contrar: el sunt al bogăţiilor. Nu se poate dar interzice averea filosofilor, el nu pot [231] Cum putem găsi fericirea în viaţă 231 fi condamnati la sărăcie. Inteleptul poate avea bogăţil, dar ele nu vor fi rlpite de la nimeni, nu vor fi fost cî�­ tigate prin nedreptate, origina lor va fi tot aşa de curată ca şi sfîrşitul lor; pentru aceste averi nimene nu va sus­ pina, afară de răutăcioşl. El va putea să le mărească chiar, căct nimene nu va putea zice, că se află în ele vre-un , lucru din ale sale. Inţeleptul nu se va mindri, nicl nu se va ruşina de averea dobîndită prin onestitate. Va putea chiar să se mîndrească, cînd va fi în stare ca, chemind pe toţi cetăţeni în casa sa, să poată zice: sii iea ţie-care ce va cunoaşte cii e al sii'il. Dacă nu s-ar găsi nimene, să poată reclama un lucru ca al său, atuncea inţăleptul va fi pe drept bogat. El nu va primi aşa dar in casa sa nict un ban pe nedrept, însă nu va refuza darurile soartei şi fructul virtuţei sale. Inţeleptul nu va ascunde averile sale, căc] asta o face un om cu sentimente josnice şi mărginite, nicl nu le va risipi, căci numaî un nebun ar face asta. Putea-va el să zică, că avuţiile sunt inutile, sali că nu ştie ce să facă cu ele � Desigur că nu. Precum un om care ar putea merge pe picioare, totuşi preferă să se suie în trăsură, mal cu samă cind are de făcut un drum lung, tot aşa şi înţeleptul: dacă va fi posibil să fie avut cu dreptate şi cu cinste, va fi. Ce va face înţeleptul cu avu­ ţiile, oare le va dărui � Da, le va dărui; dar nu la toţr, nict fără o alegere. El va dărui numar celor bunt s,iii celora, pe care i-ar putea face bunî prin darurile sale; va dărui celor care merită, celor vrednict, ştiind că trebue să dea socoteală de darurile date ca şi de cele primite. N-ar încuraja oare la lene, pe un om sănătos, care ar pu­ tea munci şi fi folositor societăţer, dacă el i-ar dărui bant şi tot ce-l trebue pentru traiu, fără ca acela să munceasca � Inţăleptul va avea punga gata de ajutor, însă nu spartă, elin care (;5' multe daruri, dar' nu cad. Cel care ureşte însă virtutea şi pe cel care o practică, face Intocmat ca ani­ malele de noapte, care fug de lumina zile]; căct chiar primele raze ale soarelul le ameţesc, şi se ascund în vi­ zuinele lor, unde nu pătrunde lumina. In zadar îşI chi­ nuesc limba lor injurind pe cel bunt şi căscind gura să muşte, mal degrabă îşi frîng dinţii, decit îl vîră 1n car­ nea celula, pe care vor să-I muşte. Omul tare de caracter nil va da atenţie la răutatea aceasta plină de venin, )li nu [232] 232 Th. I. Ionescu va fi împiedecat ca să urmeze virtutea. Cum nu se va aştepta omul virtuos să fie atacat de aceia, care n-au cru­ ţat şi nu cruţă pe oamenit cel mal marr şi care n-aă ?1'έ mica sfţnt) decît stomacul lor? Pentru aceştr oameni ar fi o plăcere, ca nimene să nu fie bun, căci virtutea altora este ca o desaprobare a viţiilor lor. El fac comparaţie în­ tre curăţenia celor virtuoşi şi între murdăria lor, şi nu se văd cît de mult pierd prin această comparaţie. Căcî dacă cum zic el, cel ce caută virtutea sunt avarî, stricaţl, ce sunt el, cărora le inspiră ură, chiar numele de virtute? El sunt destul de spiritualt, spre a insulta pe alţil, dar n-au ochii atît de bunî spre a vedea, în ce vespar de pa­ tirnt se află el. Omul virtuos merită stimă, chiar cînd n-a ajuns la perfecţie, CăCI deşi nu face tol ce vorbeşte, totuşt ce face, el concepe cu mintea onestă. Silinţele folositoare trebuesc lăudate, chiar cînd n-au putut avea efect imediat. Cel care s-a Silit pe un munte, ce e de vină, dacă n-a putut să se suie pînă în vîrful lUI? Oare n-a avut el intenţia să se suie � Oare n·a folosit el din astă urcare, căpătînd aer, făcînd mişcare? Trebue să avem stimă pentru aceîa, care încearcă lucruri mar]', chiar dacă nu izbutesc. Oare Nansen, dacă n-a putut ajunge pînă la polul nord, nu merită el consideraţie foarte multă? Oare n-a inavuţit el ştiinţa prin descoperirile ce le-a Iăcut � Dacă nu vom a­ vea idealurt, cum se va face progresul?' Din toate cele ce am spus rezultă dar că: putem găsi fericirea în viaţa noastră, cînd prin ajutorul raţiunel, rî­ dicindu-ne deasupra mulţimeî, nu dorim lucrurî pe care nu trebue să le dorim, nicl nu ne temem de lucrurî, de care nu trebue să ne temem. S-a'r zice însă, că atuncea am sămăna cu pietrele, căcl şi ele, n-au nicI dorinţă, nicl frică; dar nu ne putem asămăna cu ele, căc) ele n-au conştiinţă de fericirea lor. Se pot pune din contra alăturea cu pietrele, aceia care' sunt nesimţitort la lucrurile nobile şi morale, şi care nu se deosebesc d't animale; CăCI dacă animalele n-au raţiune, el au o raţiune perversă şi care e sorgintea răului. \ Acela va fi fericit, care va fi în stare să zică: "eu voiu sta faţă de moarte cu acelaş curaj, cu care vorbesc de ea; îrnl voiu face datoria, ort-cit de grea vau ea i pe [233] Cum putem găsi fericirea în viaţă 233 avuţii nu voiu pune mare preţ" nu mă voiu întrista, cind nu le voiu avea, nicî nu VOilL fi mîndru, cînd le voiu a­ vea. Cînd soarta mi-ar lua avuţiile, nu mă voiu prea su­ păra; mă voiu ingriji totuşl ca S3. am cele necesare; voiu trăi aşa, ca şi cum aş şti, că m-am născut şi pentru al­ ţil ; ceea ce voiu avea nicr nu voiu păstra numal pentru mine in mod egoist, nicl nu voiu împrăştia cu rlsipă j voiu crede, că numai asupra acelor lucrurt am dreptul de proprietate, pe care le am cîştigat cu meritul meu ; bine­ facerile ce le voiu primi, nu le voiu aprecia nicl după număr, nicl după greutate; nu voiu lucra pentru opinia lumeî, ci pentru conştiinţa mea, ea îmi va fi consilierul meii ; ceea ce VOil1 face cînd voiu fi singur, voiu crede, că fac in faţa poporulul; pentru mine scopul măncăreî şi a băuturel va fi îndestnlarea cerinţelor naturale şi nimica mal mult. Aşa dar eu voiu fi bun pentru amici, leal cu duşmanii, voiu răspunde la rugăciunile oneste, voiu şti că Dumnezeu este în jurul meu şi deasupra mea, şi că el e cenzorul faptelor mele. Cind Dumnezeu imi va cere să plec din viaţă, voiu pleca putînd să mărturisesc: că am a­ vut conştiinţa curată, că am iubit binele, că Il-am rlpit libertatea nimăruia, hucurindu mă de a mea". Intr-un cuvînt vom căsi fericirea ·în viaţă, cînd vom .., , avea o judecată sănătoasă şi limpede, o conştiinţă curată, o tărie de caracter nelu vinsă, cînd ne vom face datoria, ştiind că prima datorie e acea cătră patrie. [234] GH. GHIBANESCU INTREBUINŢAREA PARTICIPIULUI PREZENT (gerundiul) o chestiune importantă in gramatica romlnească e întrebu­ inţarea participiulul prezent. 1) Dinsul se iea în propoziţie ca determinare adverbială a predicatulut : La dealul barbat Pe drumul sapat Merge Mulind Merge chiuind Mihu copilaş .... rv. Alexandri, "Mihu Copilul"). 2) Se lea ca cornplinire atributivă a unul substantiv Am văzut pe tata întrÎnd în casă. L-am auzit răcnirui. Omul păiimind multe se înţelepteşte 3) Formează predicatul unef propozitiunî zisă de participiu, in care găsim toate elementele uriel propoziţiunf. "Dar lipsit de floarea şi cea mal mare parte a cavalerie} sale, 'mica rărnă1i1ă fiind stoarsă de obosală, ce 0:11'0 putea face marele erou al Moldover ?" [Hsjdeu "Ion Vodă cel Cumplit"). Aic'( "mica rămă§ită [ind stoarsă de obosală", e o propoziţie I I q o I [235] Intrebuintarea parbicipiuluţ prezent. (gerundiul) 235 întreagă, CăCI subiectul e "mica rămăşiţă", predicatul" fiind stoarsă", "de obosală" compliment nedrept (cauza). Toate propozitiunile participi ale sunt faţă cu principala nişte' subordonate circumstantiale. 4) Intră în alcătuirea modulul presumpti» şi oblic. Existenţa acestor două moduri e de curînd recunoscută. Gra­ maticile de cursul secundar nu le recunosc, de căt în parte; Iar în gramaticile cursului primar au fost întroduse de cînd cu a­ probarea cărţilor în 1894. , In presumpiio, parti ci piul prezent se construeşte cu viitorul 1 de la verbul a fi, luat în forma populară, Iar în oblic, part. pre_ zent se construeşte cu prezentul condiţional ului de la verbul a fi. I oii] fi aş fi îi fi al fi o fi "'(:l ar fi ,E om fi S 11111 fi îţi fi aţi fi 01' fi ar fi Exemple: Cumătrul acum o fi ridicind. dealul din pădure ;­ Nu întru, cii o fi stînd la masă.- O ti dormind boerul, nu ştiu bine. In toate exemplele aduse, se arată din partea vorhitorulul o n(sigurantă, o îndoială asupra faptulul, pe care îl spune, îndoială provenită din neştiinta lucruluî. Cînd zic: "cumătrul acum o fi rtdicind dealul din pădure", nu ştiu sigur dacă chiar rldică saii nu; bănuesc însă după cu­ noştinţa ce am de timpul de cînd a plecat, de distanţa de aici pănă la dealul din pădure, că probabil sue dealul în momentul vorbeî. Dar cu ochii mei nu-l văd, căcî s-a putut întîmpla să se rupă un cuiii la căruţă sau alt-ceva, şi cumătrul ori să fi suit dealul în momentul, cînd vorbesc, ori să nu fi ajuns inci'! la el. Formele dar: o fi suind o fi rtdicind o fi stînd o fi dormind o fi avînd o fi suit o fi rrdicat o fi stat o fi dormit o fi avut spun, una prezentul în lucrare, dat supt formă de îndoială de presupunere dar; că fapta se petrece în momentul vorbirei; [236] 236 Gh. Ghibănescu alta că fapta bănuită e anterioară momentului vorbirei, dcel trecută. Tot aşa cind zicem: cred că o fi stînd la masă, vorbitorul dă ca nesigur obiectul credinţei sale, şederea la masă, dar în­ doiala o dă ca It luî, nu ca provenind de Ia alti). Cind însă prezint o îndoială, o bănuială asupra unul fapt ca provenind de la altcineva, limba îmi dă altă formă spre a exprima gîndirea mea: "Lumea zice că moş Niculcea ar fi avînd banî, dar mie nu-mi vine să cred", ))Sluga zice că boeriî ar fi stînd Ia masă, numaf ca să mă ţie afară ii. Forma aceasta de mod se numeşte modul oblic. Nvam greşi, dacă în loc de-a înmulţi numărul modurilor per­ sonale cu două modurf nouă, am lua în gramatică aceste două forme şi am zice că : Viitorul anterior [popular] construit cu participiul prezent [sau trecut] arată o bănuială, o îndoială dată de eorbitor. Condiţionalul perfect construit cu part, prezent [sau trecut] arată o bănuială, o îndoială dată de altir. 5) Această părere o îndreptăţim cu alt fapt de limbă ce vine des în cronicari, şi pe care limba de aZI l-a perdut, adică că partioipiul prezent se construia şi cu perfectul compus, for­ mînd un al doilea perfect anterior (mai mult ca perfectul], cu înţeles schimbat. Iată exemple culese din cronicarî : "Dece pesearit l-aii dus la casa unul boiarin Unguresc, ca­ rele att fost avînd prieteşug mare cu Petru Vodă". "iară cînd a venit aice în ţară, la domnia lUI Ilieş Vodă, numaI de-abia s-au fost cunoscînd nasul că-i tăiat". vGheorghe Stefan Vodă, cînd eri. logofăt mare, ait fosi §e­ zînd o dată în divan cu toiagul în gur��' .. (1. Neculce ,,0 sam ă de euvintsv.] I I i � I e deosebire şi de formă şi de înţeles. Intre au fost ajungind ş! au fost avînd ŞI . arI fost cunoscînd ş! au fost şezind Şl a fost ajuns a fost avut a fost cunoscut a fost stat •• I I I [237] lntrebuinţarea participiuluf prezent (gerundiul) 237 Cînd zicem: tt-am fost lăsat vorba pe Ion, numesc o acţiu­ ne anterioară altei lucrărt trecute; am putea zice îţI lăsasem vorbă pe Ion. Cînd însă zicem: "l-at1 fost ajungînd un popă, nu numal arăt că fapta e mal mult ca trecută, dar mi-o închipuiu ca continuă şi în curs de e­ xecutare. Sau cînd zicem: "carele au fost avînd prieteşug mare cu Petru Vodă", arăt că fapta continuă şi se repetă şi în momentul altei fapte, ante­ rioare vorbei mele. Perfectul anterior compus, construit cu part. present arată o continuare de acţiune anterioară momentului săvărşiret altei acţiunI. .Pare a avea multă înrudire cu imperfectul, căcl şi el a­ rată o acţiune anterioară momentului vorbirel, dar continuă ori repeţîtă. S-ar putea numai un timp [requentatio. Azi limba nu mai cunoaşte această formă de timp. Cătă forţă de stil nu dă ea frazeI! Ce imagini vizuale puternice nu ne rede­ şbeaptă ea nouă I 6) Participiul prezent se construeşte şi cu prezentul conjunc_ tivulut de la verbul a fi: să hie,� ca în exemplul următor luat din Miron Costin. "Inţeles-am din boerfibătrăn) cum să hie vrînd Vasile Vodă in Suceava, atuncî să-şi despartă fata de Domnul sau 'Ragivil". (Editura Socec pag. 47). Forma să hi viind, să hi dormind, să !zi vrînd, otc., arată tot o îndoială, o nesiguranţă în hotărirea de luat, şi pe cît ştim se aude chiar aZI foarte des în graiul viu al poporului. Nu e dar o formă arhaică, ca a fost avînd. In rezumat, am văzut că part. prezent întră în alcătuirea a 4 forme verbale a) Presumpiioul oîu fi avind îl fi avînd o fi avind om fi avind îţi fi avind or fi avind b) ObUcul aş fi avind ai fi avind ar fi avind am fi avînd aţi fi avînd ar fi avind c) Frequentaii» -.. (arhaic) am fost avînd al fost avînd a fost avînd am fost avînd aţi fost avînd au fost avînd d) Dubitativ (ca hotărîre) să fi (hiă) avind să fi (hii] avînd s!\ fi (hie) a vind să fi (him] avind să fi (hitr) avind să fi (hie) avind 7 [238] D. CĂDERE Iniţiativa particulară tn cultivarea poporuluI *). Onorat auditor, Vă mărturisesc că simt o vie mulţumire, văzînd cu cită bunăvoinţă v-aţr grăbit a contribui cu obolul D-v. la opera de binefacere. Mulţumirea mi-I îndoit de mare, ştiind ce slabă e iniţiativa particulară la nor în atare chestiunl, Cu aceasta nu voesc a, zice, că societatea e Ii p­ sită. de sentimente caritabile, dar lipsesc iniţiatorit: îndată ce aceştia-apar, toţr se grăbesc, să-I urmeze. Exemplul cel mal fericit îl am înainte-ruf ! Şi cu atît se simte mal mult nevoea acestor iniţi­ atort, cu cît se ştie, că o ţară nu J)Oate progresa numai prin elementele conducătoare; acelbrce guvernează nu le stă în putinţă, de a satisface toate trebuinţele unul popor; el nu snnt decît acel care unesc şi îndrumează eătră calea progresului toţI factorit, toate forţele pe care un popor le poate desfăşura în desvoltarea sa. De aceea "), Conferinţa ţinută la serbarea de la Ştcfăncştl pentru in- fiintarea cantinei şcolare (1899). . . [239] Iniţiativa particulară în cultivarea poporului 239 nouă tuturor, ni se impune datoria de a pune umărul şi cu puteri unite să ajutăm la închegarea operei mă­ reţe a consoiidaret noamulut rominesc, luminîndu-l, de­ şteptînd şi întărind în el conştiinţa naţională, şi să con­ tribuim la îmbunătăţirea stărel lUI materiale! Aceiaşi ţintă o urmăresc conducătorii noştri, aşa că rolul nostru e mult uşurat; căcI ne vom mărgini numai a seconda pe aceştia în opera Jor. Sunt atîtea instituţiunr, pentru a căror bună stare şi înflorire, Statul pune toate silinţele; îngrijeşte de Biserică, menită să întărească cre­ dinţa oamenilor în Cel a Tot Puternic; de Şcoală, me­ nită să lumineze şi să formeze caracterele copiilor noştri; apot Armata, Administraţia, Justiţia, menite să apere a­ vu�uJ, viaţa şi cin�tea cetăteni!o:; î� �firşit a:tîte.a a:lte insti­ tuţu. E de datoria noastra sa învăţăm a iubi ŞI respec­ ta legile şi instituţiile ţăret, a ajuta de bună voe, orI de cîte ort va cere trebuinta, pe reprezentanţir lor, în Înde­ plinirea greleî sarcini ce li se impune. Statul îngrijeşte asemenea de a ridica cît mar multe aşezăminte publice ca: biserict, şcolr, spitale; apot aşezăminte menite să procure mulţămire minţet şi sufletulul, precum biblio­ tect, teatre, statul, ş. a. La toate acestea, noi trebue să, contribuim bucuros cu prisosul avutului nostru, dacă mal avem un pic de dragoste pentru Ţara noastră. Aş fi nedrept, să afirm, că în toate îmbunătăţirile publice, iniţiativa particulară s fost slabă la nor, Insă, socot că voi ii avea deplină dreptate să afirm, că pentru lumina­ rea semenilor noştri, rar găsim o mină de ajutor în­ tinsă dezinteresat conducătorilor ţărer, care încearcă sin­ gurI această grea sarcină. CăcI dacă comparăm ceia ce s-a făcut la nOI, cu activitatea pe acest teren în alte ţărr, apoi cu durere în suflet vom constata, că am rămas în urmă nu a sta­ telor cu civilizaţie bătrînă şi mal bogată ca a noastră, dar în urma unor state mai sărace cu mult, cum e Da­ nemarca, de pildă. Aproape în toate ţările Europene, ac­ tivitatea Statulut pentru cultivarea maselor se întîlneşte la fie-care pas cu activitatea particulară, pornită tot în acest scop. Sunt ţărt, precum Anglia, Danemarca, Sue­ do-Norvegia, unde n-aşi putea mărturisi cu siguranţă, [240] 240 D. Cădere care din aceste două curente au contribuit mal mult la luminarea poporului. , Biblioteci populare pline de cărţI folositoare se gă­ sesc nu numar prin oraşe, dar şi prin sate; şcolile de adulţl sunt numeroase şi destul de frequentate; confe­ rinţr instructive şi predicl pline de învăţături morale se ţin destul de des, pînă în cele mal restrînse centre de activitate omenească; chiar cursuri cornplecte universi­ tare şi foarte cercetate de doritorii de a cunoaşte tot ce mintea şi simţirea omenească a produs mal înalt ca gîn­ dire, mal bogat ca formă, mal puternic ca sentiment. ProfesorI universitarr, studenţi, preoţt, învăţătorr, advocatI, în sfirsit toti lucrătorit cu mintea, ca niste a- , " , d evăraţr apostoli, avînd înainte-le ca Îndemn un ideal atît de frumos: "Luminarea §i inăl�area morală, §i cultu­ rală a semenilor tăt", străbat cu hotărire ncînfrîntă sa­ tele şi oraşele, şi cu graiul cald şi ademenitor propovă­ duesc în masele poporulur, iubirea de aproapele, dra­ gosteade muncă, ascultare de legile şi autorităţile ţă­ rer, respect de bunul altuia, înfrînarea viţiilor ce rui­ uează sănătatea şi Înjosesc demnitatea de om; întăresc în el credinţa străbună şi le deşteaptă dorul de a ceti şi de a se cultiva. EI sunt acel ce întăresc puterea de rezistenţă a naţiunilor; toţI îl ascultă cu drag, şi roa­ dele cele bune ale stăruitoaref munct nu întîrzie a se arăta. In Suedo-Norvegia, alcoolismul, ruinătoarea plagă, ce stăpînea tot atît de puternic populaţia ca şi la noi, a ajuns a fi încetul CU încetul redus; nu va trece mult, şi un popor întreg va fi mîntuit de o nenorocire sigu­ ră. Acelaş exemplu îl avem în Bucovina, graţie uneî stă­ ruitoare propagande din partea unor preotl de inimă. In Danemarca, numărul celor ce, nu ştiu carte, e abia 11 %, pe cînd la nOI o de 83%; căcr Danemarca are biblioteci populare, şcoli de adulţr, Universităţl popu­ l�re. Acela.ş lucrase. ob.servă în Â�g]ia, Belgia, Germa­ llIa, Franţia, Statele-UnIte,etc .. " .... \ ' ..... Si după o aşa de fericită escursiune, întorctndu­ mă, să vedem ce s-a făcut la nor pe acest cîmp larg de activitate pentru filantropi, trebue să mărturisim, că ne simţim vinovaţi de o neiertată greşală pentru indiferenta [241] Iniţiativa particulară în cultivarea poporuluî 241 condamnabilă ce ne stăpîneşte faţă de poporul romă­ nesc.-Unde -ne sunt conferenţiarii pcpularr? unde ne sunt predicatorir? Avem noi biblioteci populare, orI şcoli de adulţi? Căcr, e constatat prin o experienţă îndelun­ gată, că pătura conducătoare, fie din munca intelectu­ ală adesa desproportionată cu puterile fizice, fie din di­ ferite alte cauze, mal curînd sau mal tîrzin degenerează şi mulţi dintre urmaşi) lor devin neapţt de a mal con­ duce destinele unei tărt. De aceea se simte nevoea, ca această pătură să fie necontenit improspătată şi întăritărprin elemente de un fizic şi intelect viguros, recrutate din masele poporului, prin o alegere naturală. Nof suntem dator], să favori­ zăm această recrutare, oferind putinţa la cît mal mulţî fir de-al poporulul, să se poată lumina, uşurîudu-Ie stră­ baterea căilor lungt şi întortochiate ale culturet ; ast-fel alegerea va fi mal norocoasă, cînd o facem din o masă mal mare, Si cum vroiţl să se obţie elemente viguroase dacă vom lăsa ca ruina fizică si decăderea morală să se întindă ca paingenea cea rea, sub formă de alcoolism, mizerie şi atîtea boh molipsitoare şi omorîtoare, în ma­ sa poporului, În acest rezervor de regenerare a claselor dirigente? In sfîrşit, iată o idee, care pare că vine să arăte oamenilor de inimă, unul dintre mijloacele de a con­ tribui la rădicarea poporului nevoeş; aceasta e fericita iniţiativă a Ministerulut Cultelor şi Instrucţiunet Publice, e ideea întemeere'i de Cantine şcolare. A vorbi de nece­ sitatea acestet instituţii, ar fi să spunem oamenilor, că pentru a trăi, trebue să respire şi să se nutrească! Nu e numar uşurarea soarteI celor nevoieşi, care stînd de­ parte de localul şcoaler, au de îndurat lipsa, asprimea gerulul şi nesiguranta drumurilor, bintuite iarna de lupî fioroşt ; nu e numai asigurarea, că se vor obţinea rezul­ tate mal simtitoare în cultivarea elementelor săteşti; dar , , e mal presus de toate încrederea ce vom sădi în sufle­ le oamenilor faţă de reprezentanţii cultureî şi mal: ales la sate. Cu toată buna-voinţa îşI va da nevoeşul, copi­ lul la şcoală, cînd ştie că acolo se găseşte un pat de o­ dihnă şi făină, brînză, fasole, etc., o ingrijire omenească fără să-I coaste ceva. [242] 242 D. Cădere Eu, poate-s prea optimist, Însă văd în această por­ nire un Început de activitate spornică, începutul unet ere de luptă pentru stîrpirea relelor de care sufere po­ porul nostru. Iată, pentru ce nu găsesc destule cuvinte să mul­ ţămesc publicului binevoitor, de-a ajuta cu obolul său o operă de caritate pornită din iniţiativa unor oamenI de inimă şi buni romlnt, cum am găsit în comitetul local, care a organizat atît de minunat această serbare! FiţI sigurI, că fapta D-v. va avea un puternic răsunet În su­ fletul tuturor acelor ce-şl iubesc neamul şi ţara! NOI studenţii ieşent, după lăudabila iniţiativă a d-lut Rector A. D. Xenopol �i cu preţiosul D-v. ajutor, am luat hotărîrea să ne îndrumăm activitatea extra-universi­ tară pe calea poporanism ulut şi a naţionalismulur cel mal larg, şi să oferim modestulnostru ajutor, acelor care luptă pentru cultivarea şi rîdicarea stărer morale şi materiale a poporului. Şi acum să petrecem cu toţit, să petrecem cu îndoită mulţămire: intăiu, că serbarea e minunat organizată, a­ pOI mulţămiţi de gîndul că petrece cind chiar, putem con­ tribui la uşurarea nevoilor semenilor noştri. \ [243] N. BOSNIEF P ARASQHIVESCU IMPRESII 1 In cimitir Treceam incet, oprind ti-ne la fie-care mormînt, să ci­ tim inscripţiile săpate pe crucl. In mijlocul naturel tăcute, eram pătrunşr de respectul locaşului veciniciei, care se reflecta pe feţele noastre in­ tr-o tristeţă adlncăc-=Nu vorbeam : ni se părea că vorba ar fi turburat somnul de vecl al celor duşl.> Simţiam o lume de gtndurt, care asedia conştiinţa, ca să străbată fioros de trist mintea; să ne spună cum materia inertă se stin­ ge în consumarea el, şi cum iluziile vieţel viitoare se în­ grădesc în cele cinci scîndurl care te acopăr. Cită viaţă stinsă, fără să fie putinţă de a se mal in­ toarce in raiul pămîntesc! Găsisem multe nume cunoscute ale unor oamenr, pe care i-am văzut, i-am auzit şi care acum impoporaii acest oraş vecmic tăcut. Aci nu mal e durere; pe nOI lnsă ne doare. Invidia, ura, dispar inaintea leget fatale, moartea. In groapa rece şi umedă, nu ne mal sbuciumă nimic; fericirea visată în viaţă al perdut-o, cn timpul care ţi-a furat viaţa. NiCI ra­ zele soarelui nu te mal tncălzesc; nict plutitoarea lună nu [244] 244 N. Bosnief Paraschivescu te mal farmecă ; totul e stîns. - In zadar stelele sclipesc, şi luna se furişează printre rarnurî : nu-s nicl ochl care să vadă, nicî minte care să priceapă. Viaţa nu există de cît în nOI şi dispare cu noî. Cu toate astea sunt fericiţi cel ce nu ştiu şi nu cunosc, că dincolo de astă lume nil mal e nimic. Cît eram de fericit) cînd copil ascultam povestea lu­ mei viitoare! Şi credeam! Ce nerozie! dar cu cîtă bucurie! Religia e salvatoarea sufletelor; dar dacă nu o al? In­ cotro să-ţr duel paşii tăn Cine să-ţl dea siguranţa pe ca­ re ţi-a furat-o ştiinţa � Suntem prea increzătorf, cînd so­ cotim că e mulţămitor lucru, să dăm sufletuluî formula rece şi respingătoare a Iegeî naturet, evoluţia In faţa unel cruci de piatră, se opri Gheorghe cu faţa palidă, cu ochi! udaţl de lacrimr şi lngeuunchie inaintea morrnintuluî. Se uita atît de trist, că-mi părea că se stînge şi el aci. Alăturea ascultam in adîncă tăcere rugăciunea lUI: "Te-al dus tată şi cu tine fericirea mea de vecî ; su­ "fletul meu te chiamă să mal revil odată in viaţa! să "mă asculţi, destăinuindu - ţi suferin ţele" .. Se uita lung, par' că ar fi aşteptat ceva! dar nicî un respuns ! Un plîns inăbuşit eşi din pieptul lUI) zbuciu­ mat de durere .... După cîte-va momente se ridică în sus. Plccarăm, după ce am luat cîte o floare de pe mormînt .... Soarele atuncea trimitea ultimele raze care inroşeau cerul. Privirile mele se pierdeau de-alungul cimitirulul, la crucile care se rîdicau, să privească palidele raze ale apu­ sulul ce se stingea. Departe doar într-un tufiş, o buhă, cintăreaţa loca­ şulul sfint, turbura liniştea, anunţînd oara odihner. IcL .. colea .... cite o candelă licărea, pierz�1du-şl lumina, în lu­ mina argintie a luneî care se ridicase - ea îns(\şl candelă uriasă=- tn vechiul cimitir. \ , . [245] Impresit II Speranţa 245 Colo, în eternul nemărginit, pluteşte de veacurî, în calea nemurirel, o stea mal lucitoare, sclipind inlăcrămată, sub povara timpuluî care o mînă. o privesc din odaia mea tăcută, în fie-care sară, cind cerul e senin, şi sub farmecul el adorm adeseon, Odată in vis mi s-a părut că ea s-a coborit din înalt, lntrupîndu-se, ca o marmură sculptată, in o copilă cu ochir marI care ardeau în flacări albastre, şi cu un păr scăldat în razele de lună. Me privea galeş. -"EIi sunt speranţa, vino mal aproape, colea lîngă " mine; te mingte sub farmecul priviret mele. Eli cirmuesc "lumea, de la cel din urmă muritor pănă la împărat. Şi val! "dacă, un moment măcar, am lipsit cuiva. "Dacă soarta nemiloasă v-a dat ast-feliu de viaţă, ca sub "povara desiluziei să ve zdrobiţr sufletul, eu ve reculeg şi "ve arăt un nou fel de a trăi, pentru realizarea căruia "luptaţi. Care dintre vor nu s-a simţit fericit sub farrne­ "cuI puterel mele? Fără mine viaţa nu e nimic, de şi pe "mine cine me poate ajunge?" - Să viu, da! gtndirea-mi te-aduce vecmic în minte, şi atunci par'că sunt altul care cuget; viaţa mi se pare o poveste, iar viitorul o realitate. Ce fericit sunt, că pot trăi o clipă iarăşi, sub puterea farmeculut teu 1 Cum aşl vrea, ca gîndirei mele să-I dai mal mult razăm; să uit cu totul durerea vieţet 1 Rupe-mi o floare din cununa care iţl in­ coronează fruntea şi dă mi-o. Cînd ved seninul cerului al­ bastru pe care il porţi sub fruntea ta aurită, nu aşi vroi să me mal despart; dar trebue s-o fac cu toatea astea, căcl tu eşti nemuritoare şi eu sunt muritor. Cînd m-arn deşteptat, in cuprinsul odăî era pustiu, 8 [246] 246 N. Bosnief Paraschivescu \ I I Iar privirile mele rătăceau in Intunerec Sficios mă uitam prin geam în depărtare, acolo de unde pornea raza trernu­ rătoare a stelet care pătrundea continuu taina sufletuluI meu. Şi o vedearn veghind ca o păzitoare asupra privi. rilor mele. Speranţă, stea! amîndouă atît de frumoase, de tncîntătoare ! dar ammdoue atît de departe şi de înşe­ lătoare ! \ , \ b I I i� I , [247] DĂRI DE SAMĂ (7ASTA DIVA, piesa în 4 acte, de Harolamb O. Leca. Nu e fără nict un merit lucrarea dramatică a d-lut Leca. Il vom schiţa subiectul prin urmare, ca cetitorul singur să găsască cusururile. In două cuvinte: piesa arată o nenorocire urmată din inşălarea întiel dragoste. Şi tocmat faptul că autorul cu orr-ce preţ, a vrut să ne aducă un ast-Ieliu de exem­ plu, l-a făcut să nu ne dea o lucrare artistică mal de­ săvirşită ; cetitorul simte, din întreaga lucrare, teza ce şl-a propus scriitorul dramatic. Dar să arătăm cuprinsul. OinaJ o fată săracă şi orfană, s-a logodit cu Dinu, un student în medicină, tînăr cu stare. 'I'inerii se iubesc cu pasiune, cum e si de inteles la vrîsta lor si la În- " , tăia dragoste. Dinu cade Însă în cursa Întinsă de Lelia, o mătu­ şă a GineI, văduvă din principiu, şi tocmaî cînd, înţele­ gînd prăpastia în care singur căzuse şi de care vroia să-şt ferească logodnica, vroia acum să scape de Lelia şi o mustra de imoralitatea el, e surprins de Gina. De aci nenorocirea Ginet. Dar ce fel de nenorocire � Credett c-a , înebunit, s-a omorît, orI altă ceva, care să ne facă să simţim o durere de compătimire sufletească ? Nu; s-a că- [248] 248 Dărî de seamă sătorit, a devenit adulteră ; se divorţează; devine săracă şi nu poate cîştiga cu ce trăi, nict chiar ca amantă aZI a unuia, mîne a altuia, ci se face servitoare într-o fa­ milie, unde Dinu o întîlneşte după opt am. Dinu, care o mal iubeşte, ÎI propune a se căsători şi a întemeia pe viitor o fericită familie; Gina refuză, preferind a sta ca servitoare umilită, şi piesa se încheie aci. Să desvoltăm acţiunea piesir act cu act pentru ca cetitorul Să-ŞI dea mal bine samă de cele ce spunem. La rîdicarea cortinet în actul întăr, vedem pe tine­ riI logodiţI cîntînd "Casta-Divall la piano. Dinu trebuia să plece la Bucureştl. E bine re dată scena Între Dinu şi Gina. Tinerii se iubesc fără mărgini, şi la o aşa dragoste gura nu poate spune vorbe multe; abea cîte un cuvînt, două; inima şi ochit spun totul. Dăm rîndurile de mai jos, din care se va putea Înţelege puterea dragosteI. Dinu. A cUI eşti? Gina A ta. (Lipindu-şt capul de sînul lUI Dinu). Dinu. O să-ţi fie dor de mine? Gina. Nici n-aî plecat şi pling ..... dar ţie? Dinu. Te iubesc. Gina. Şi n-af să mă uiţi? Dinu. Poate murind. Gina. Şi al să-ml scriî? "', Dinu. In fie-care sară. Gina. Şi are Să-ţI fie gindul numar la mine? Dinu. Numai la tine. (O sărută). TineriI sunt tulburaţi în destăinuirile inimir, căcr a­ par În odae moşul, mătuşa, etc. Dinu şi Gina se retrag Într-un salonaş, unde se văd convorbind tainic. Oara plecării trenulur se apropiase. Plecau din GalaţI la Bu­ cureştt : Leiia, mătuşa Giner, cu fiul el F'ănică candidat la bacalaureat, şi Dinu. Totul pr�gătit pentru plecarea la gara. Gina refuză a merge pînă la gară. \ Dinu. Ce al? Te doare capul mal răiî, de nu poţI merge? Gina. Asta n-ar fi nimic ..... dar.... simt că nu m-aşl putea stăpîni ........ Şi vreau să nu ştie nimenl., ..... ce am În inimă. [249] Dărf de samă 249 In fine, datorită meşteşugulnt autorulur, actul întăt se isprăveşte cît se poate de bine. CăCI pe cind toţt pă­ răsiseră odaia, fie pentru a merge la gară, fie pentru a zice ultimul adio la scara trăsurir, şi numai Gina rămă­ sese în casă, apare Dinu grăbit şi fără veste: Dinu. Gina? (Pe şoptite. Gina tresare). A mea eştl ? Gina. Eşti al meu. Dinu. N-aT să mă uiţi? Gina. Să nu mă uiţi. (Se sărută şi pleacă. Gina izbucneşte în plins). Actul al doilea. Trei luni trecuse de la despăsţirea logodnicilor. In acest timp Lelia, care-şi pusesc gînd rău pe Dinu _. şi drept vorbind nu înţălegem de ce, CăCI ea era mătuşa Gine; -- învîrteşte lucrurile aşa fel, că Dinu se mută în gazdă la dînsa în Bucureştl. In casă la dînsa i-a fost lesne Leliet să prindă în mreje pe un tînăr logodit numai, fie el chiar şi un om bun cum e Dinu. Dinu Î�r uită de cursuri, şi în Iunie e respins de la examen. La începutul actulut al doilea, vedem pe Dm« trist, posomorît, neputîndu-l inveseli nimenea, nict chiar Gina. Gina. (Lîngă Dinu.) EştI supărat pe mine? Dinu. Nu, dragă. Gina. Nu mă mal iubeşti? Dinu. O!.. ... Gina. Atunct de ce mă ocoleştl ? Cind suntem cu toţii, te ascunzf într-un colţ şi stai trist. Cînd rămînem sin­ guri, nu-mi zici nicî un cu vînt. Dinu. (fără a respunde). Să cad eu la examenl ... AhI .... Gina. Si-n loc să te apropii de mine, s�t mă laşî să te min­ gîi, să-ţi ajut să uiţî, - din zi în zi te depărtez; ..... Ce al? Dinu. Nu ţi-am spus? Gina. Dar înainte ele examen, că nu-rnl scrieat decit odată pe săptămînă, ce aveaî ? Dinu. (Incurcat, privind în jos.) Aveam de lucru .... Invătam ... Giua. Nu te uita-u jos ...... Să te cred? [250] 250 Dări de samă Dinti. uu« Dinu. Lelia Lelia. Dinu. Lelia. Dinu, (nervos.) Dac-am început do pe acum să ne îndoim unul de altul. Gin« şi verile el se pregătesc să meargă pIna Ia Iz­ vor; credea să meargă şi Dinu, care se pregătea chiar a Însoţi pe Gina. Dar vipera de Lelia îl şopteşte: "să nu te ducr'' şi Dinu, spre mirarea Gine'i, revine şi respunde Ia rugămintele el: Dinte. Vrel să mă împedecr de a lucra 1 Dacă vrel.,; bine .... In fine Gina Împreună cu verile el pleacă. Dinu remîne în cameră. Dupa mal multe scene, petrecute În­ tre alte personagiI, şi în care Dinu avusese prilejul să spue că pleacă la Paris, ca să studieze acolo medecina, rămîne singur o clipă, În care Îşi face reHecţiI asupra soartei sale. Sfîrşitul monologului sună ast-feliu, de unde se vede caracterul lut Dinu, lJinu. . un vinovat Între donă femei; disprotuin­ du-se pe sine insuşî, �i neindrtzniud nici să ceară ertaro celei care-I iubeşte, nicl să înfrunte pe cea criminală. apare pe neaşteptate şi începe: Adevărat că pleci? [Tresare şi Întoarce capul.] Credeam că ...... C�Î; e Gina. Nu e aşa? [nicl un respuns.) Cine te-a hotărît să pled? Nimenî, Atuneî, ce te-a hotărît să pleci? (După ce vede că nirnene nu-I poate auzi.] Dum­ neata! Te urăsc, Le/ia. Ah 1.. ... De ciud ? Pină acum o săpUî.llJină mă adoraî. Llinu, Pentru că pînă acum o săptămână eram un nebun, pentru că eşti fâră inimă, pentru că te-ai folosit de nepriceperea mea, ... al făcut din mine un ininciunos ... Lelia il apucă În braţe işi-I sărută, \cînd tocmat a­ I?arve Giua ,?are r�ll1îne c::" lovită de trăs�?et; s� retrage fara a fi văzută, Jar cortma cade. Nu prIcepem cum în loc de a se trăda imediat prin vre-un ţipet celor pe care i văzuse, ea are puterea de a se duce nesimţită, E de admis � . [251] bilri de samă 251 . f� �l S ir- grăbită Actul al treilea are loc a doua zi dimineaţă. Gina, după cele ce văzuse, petrecuse toată noaptea În plîns. rroţt al caset, a doua zi, erau ÎngrijiţI şi neliniştiţi, căcî nu ştiau ce avea Gina. Nimenea lIU bănuia de durerea care o mistuia. Toti, cum era si firesc, întreabă l)e Dinu, , , că poate el a supărat-o cu ceva; însă Dinu respunde Proţirei Zoescu: Dinti. Nimic. NicI n-am vorbit cu ea de erf, Am bătut de două orf în uşă: şi asară şi odinioară.s=dar nu mi-a deschis. Profira. Ia cearcă. Dacă nu-i mingtia-o tu; că nof., .... ApOI în scena ce urmează: Dinu. Giuo !. ... De ce fugt de mine? De ce nu-ml vorbeşti? ....... Ce al? Ce ţi-am făcut? Gina. M-ai omorît! 1\1 ă încredeam în tine, şi tu mintaî ! Ţi-am ascultat cuvintele de dragoste, şi tu mintar! ImI juraî sta­ tornicie, şi min ţal! AI răsădit în inima mea cel mal dulce şi în acelaş timp cel mal veninos simtimint : iubirea; m-ai îndemnat să fac din tine sprijinul .meă ; m-at lăsat să mă rîdic pe aripele vi­ surilor mele, pînă la cele mal frumoase tnăl ţiml ale nădejde! în viitor, -- de ce? Ca să mă, perz'i 1..... Nu ştiam ce e bănuiala: tu mi-ai arătat-o ! Nu cunoşteam fătărnicia : în tine am văzut-o! Desgustul încă nu-l simţi sem nici odată : îl simt acum prin tine! M-aI izbit de cea dintăi decepţie a vietet, - şi cel ce provoacă prima decepţie, e criminal! Dinu, Care ? .... De ce 7 ..... Cînd 7 ..... Gina. Care ? .. ". Minciuna! De ce? Pentru că m-aî înşălat! Cînd? Erl !. .... Nu bănuiam nimic. Şi am plecat; şi m-am întors fără gînd ascuns; şi v-am văzut.. .. ! Te-am văzut în braţele el; am auzit-o zmulgîndu-tl făgăduiala plecărif; cincî minute întregI, am :fost martoră la fericirea voastră, fericire stoarsă din dispera­ rea mea. Şi-am rămas mută de groază! M-am închis în odaie. Toată noaptea am plinsţ-c-iar durerea de eri, s-a prefăcut în ho­ tărîrea de azf, Scena e bine condusă, plină de emoţiune şeşte, cînd apar Lelia şi Pl·ofim. La întrebarea a. acesteia "ce este ?": Gina respunde linistit: Gina. Nimic, nimic. Nu te speria. Vorbeam cu amantul mă­ tll�ii mele. [252] Dărf de samâ Cortina cade. Acest act al III-lea este cel mal bun al piesel, este foarte bine condus, plin de scene intere­ sante; în el se vede talentul dramatic al autoruluî. Trecem la actul al patrulea, care are loc, tot în Bu­ eureştr, după opt anl. Dinu plecase la Paris, sfirşise stu­ diile şi rămăsese doctor acolo, căcl îl plăcea: "mal bine al optzecelea la Paris, decît al doilea în Bucureştr", Se repezise acum în Bucureşti numai ca să vîndă averea lăsată de mamă-sa, cu gînd să plece înapol imediat. A doua zi Însă face o vizită lUI Fănică Răducanu. fiul Le­ liei, avocat şi căsătorit. Minunat de bine lunecă convor­ birea asupra personajului Ginei, Evident, că cel întăiu lucru, de care poţi întreba pe un prietin, după o lipsă de opt am, este dacă e însurat; şi mal ales cînd Dinu 11 vede pe Fănică căsătorit şi cu copil, era natural ca şi el să fie întrebat. Şi încă un alt fapt împingea pe Fănică să întrebe. In adevăr: Fănică. Singur al venit? Dinu. Dar nu înţăleg de ce m-aî întrebat: "singur"? Iar Fănică apucîudu-r degetul pe care văzuse me- lul, în care timp Dinu se posomorăşte. Fănică. Cum o cheamă ? E frumoasă? De cîţI anf este? Dinu. Avea 20 anl, Era frumoasă. O chema.... Gina. Eănică. Inelul el ? Dinu, De ce mi-aţi adus aminte ? ..... Mi-aţi dărămat Într-un minut, ce am clădit în 8 anl. Veriga Gine'i aduce după sine trezirea trecutuluI. Şi trezirea se face cu o putere şi mal mare, cînd Dinu află de soarta Gine; din gura lut Fănică şi a soţiei a­ cestuia, cînd adică află că a ajuns în serviciu la dînşil, dnpă o viaţă de destrăbălare. Nu 'înţălegem pentru ce Gina să ajungă servitoare tocmat îh casa fiuluI mătuşet şale. Nu putea găsi aiurea? \ In Dinu se naşte dorinţa de a vedea pe Gina. Fiind sara, toti al casel plecaseră fiind învitatI aiurea. Gina, , , ,p singură la piano cîntînd" Casta-Diva"; aude sunînd clo­ poţelul şi mal apot faţă în faţă cu Dinu. Gina. Unde mă găseşti? [253] bărl de samă 253 Dinu.Mă mulţumesc că te-am găsit. Gina. Opt ani 1 ..... Dinu. Nu m-at uitat de tot? Gina. Cînd al sunat, mă gîndeam la tine. Şi cînd lmî aduc aminte cum ne-am despărţit 1 Dinu. Dar atunci ? ..... De mult .... după ce ...... Gina. După ce al plecat? Am căzut, de unde mă înălţaseşl; .. ca să întind mîna unul om, pe care nu numaf că nu-l iubi am, dar mi-era oroare să-I privesc. M-am măritat 1 .... Ce n-am găsit în căsnicie, am cătat în adulter : de prisos I Am minţit, am inşălat: de prisos 1 Copilul pe care-l aşteptam ca o mîngîere, ca un to­ varăş, ca O scăpare, l-am născut: de prisos 1.. ... Eram perdută I Dinu. Apof ? Gina. M-a gonit-mai săracă decît mă luase şi mal de plîns decît sunt azî. Dinu. In sfîrşit? Gina. In sfîrşit, Într-o sară de iarnă, doborîtă de frig şi foame-după ce mă cohorisem pînă la ultima treaptă a vietiî ce­ leI din urmă dintre femel - neavînd puterea să-ml zugrum zi­ lele şi să sfîrşesc, am venit şi am bătut la uşa fiuluî aceleia, care îmi dase prima lovitură. Nici atunci nu m-a cruţat soarta L. .. Şi mal departe urmează: Gina, Ei! Dac-aş fi fost crescută alt-fel, dac-aş fi ştiut de atuncî ce este viaţa, - aş fi iertat. Şi cine ştie unde am fi azil.... Dinu, Ascultă: m-ai izgonit, - m-am întors. Te - credeam a altuia, - eşti liberă. V real să scapi de aice ?.... Vreai să mergI cu mine? Aice începe d-l. Leca a da deznodămîntul cu de­ săvîrşire nepotrivit. Ce aţf fi voit să facă Gina? Am fi dorit ort-ce, afară de refuzul propunerii lUI Dinu, Ea re­ fuză întăi, spunînd că nu i-ar putea fi decît ce a fost altora: amantă. Cînd Dinu ÎI spune că o vrea soţie, şi atunci refuză cu stăruinţă. Şi nu ştiu zău de ar fi cu putinţă, faţă cu o propunere de felul celeia a lut Dina să se dea respuns ca acesta: Gina. Şi eu mal bine rămîn aice umilită, calcată in picioare, decît să-ţi iau şi ultima iluzie, pe care al putea-o păstra despre [254] 2b4 Dare de samă cuvinte Iubirea să-tr fiu \ mine. Vreau, cînd vel mai rosti vre odată aceste două "Casta-Diva", să te gîndeştI la mine cu părere de rău. nu-mt ingădue să-ţl fiu prietină ; trecutul mă impedică soră; cele ce ţi-am spus im) iau dreptul să-t] fiu soţie. Dinu Însă Îl repetă că "nu vrea să ştie nimic de trecut, că o iubeşte, că e bucuros că acum a regăsit-o pentru ca să realizeze fericirea visată; Gitta Însă îl fi­ losofează, însistînd în refuzul el neadmisibiI. Doar nu­ mai pentru că dorinţa autorului a fost să arăte nenoro­ cirea, ca urmare a înşălărel primeî dragoste. Dănruice frazeologia Ginil, pentru a se vedea oi IlS­ tificarea finală - căcI mal sus spusese că vrea ca Dina să-şt amintească cu părere de rău despre dînsa - a re­ fuzului el îndărătnic. Dinu încheese cu "spre a realiza [ericirea visată II. Cina. Fericirea n-o poţI nicî face, - dar încă reface. Şi a­ pOI, nu mal' am putere să încep o viaţă nouă. Sufleteşte vorbind am îmbătrînit. Am ajuns la acel somn final, din care nu mă mai pot deştepta. In inima mea, în zadar cauţi simţimintele pe care le aprinseşt odinioară; le găseştI arse, stinse, - (dar atunci de ce spusese lUI Dinu la începutul acestei intrevederî că se gîndea tocmal' la dînsul, şi de ce cînta «Casta-Diiav Tţ şi-n cenuşa lor nu mal pott citi cît de viu fusese odată focul. Ou cît mă apro­ piî de sfîrşit, dacă mi-arunc ochit înapot să mal văd pe unde am trecut, - patimile, simţimintele, durerile, bucuriile, toate îmi apar micşorare, aproape şterse, perdute-n zare. Mii cuprinde o nepă­ sare fără samăn. Şi nepăsarea e cea mal dulce mîngîiere: e sim­ ţimîntul care ne adoarme fiinţa, pentru, a ne uşura sfîrşitul.. ....... Şi s-a sfîrşit. In fine Din»: înţelegînd că nu, e de chip de Îndu- plecat, se pregăteşte să plece, zicîndu-i : Dinu, Vra să zică) mă la�I să plec! \ Gina. Du-te, Dinu, N-o să-ţ'î fie dor de mine? Cina. Să nu-tl fie dor de rnme, Dinu. Şi n-o să mă uiţi ? Gina, Uită-mă. Iar cortina cade încheind piesa. [255] Dărf de samă 255 Am spus mal sus că din lnsăşt expunerea subiec­ tului va eşi critica. Ori cine vede ce silit e sfîrşitul, ce simţiminte nefireştt el dă pe faţă. Se vede că e un des­ nodămînt croit ad-hoc pentru o piesă ce nu-l are în sine. Cu toate aceste nu se poate tăgădui talentul drama­ matic al d-lul H. Leca, şi piesa ort cît ar fi de nefireşti unele situaţiunr, a interesat publicul, cea mal bună do_o vadă că are merite. Sfătuim pe d. Leca ca să studieze mal bine subiec­ tele şi să nu uite principiul esenţial al artet dramatice că personajele şi situaţi unile din o piesă de şi nu tre­ buie numar decît să fie reale, se cere numar decît ca ele să fie verisimile, Valeriu Hulubeiu. A a:părutîn Reuue Entyclopedique No. din 24 �M�artie 1900) următoarea dare de samă, asupra principi- 1:/01' [undameniale ale 'istoriei) editia ţranceză, a d-ltt'î A. D. Xenopol. Darea de sa mă etnsotîtă de portretul auiorulut. Istoria e o titiinţă. Cunoaşterea trecutuluf poate a se înte­ meia pe principii care Îl conferă un- caracter ştiinţific. Aceste principii, D-I Xenopol îşI propune a le determina şi a le pre. ciza în chipul acela, ca metodele întrebuinţate pentru investiga­ ţi unea istorică, să fie provocate nu de instinct, dar de reflexiune asupra nature'i intime a fenomenelor. S-a contestat caracterul ştiinţific al istoriof, A coasta a pro­ venit de acolo, că nu s-a ştiut 8�U nu s-a, cunoscut distincţiunea capitală a faptelor coexistente şi a faptelor succesive. Cele dintăi sunt acele care se repetă, în mod continuu, fără schimbărl apre­ ciabile, nicî în ele înşele nicî în modul lor de producere. Fap­ tele succesive din contra, desvăluesc pentru fie-care ordin parti­ cular de fenomene, schimbări continue în cursul timpului. "Ele nu se asarnănă nicf odată în mod complect, �i diferenţa care le [256] 256 Dări de samă distinge va fi în tot-deauna elementul lor caracteristic". Istoria, care are de obiect aceste fenomene succesive, nu va fi o ştiinţă particulară ca fiziologia, care stabileşte Iegt indepen­ dente de elementul timpuluî, dar ea va constitui un mod de con­ eepţiune a Iumel, modul succesiv, opus modului permanent. Propo­ zitiunile sale de şi nu sunt universale, nu vor fi mal puţin ştiinţi­ fice, numai să fie probate. E decî o greşală distrugătoare a căuta să se aplice la istorie pur şi simplu principiile de investigaţiune uzi tate în ştiin­ ţele naturale. Diferenţa în obiect trebue să atragă după sine di­ ferenţa în metodă. Istoria va cunoaşte mai bine faptele generale de cît faptele particulare; aceasta provine de acolo, că cele din­ tăi nu sunt de cit rezultatele celor de al doilea, şi, "un rezul­ tat poate fi constatat, măcar că nu se cunoaşte ceia ce l-a pro­ dus". Aceste fapte nu pot fi cunoscute de cît într-un mod indi­ rect pentru că ele-s trecute; de aici (urmează) o dificultate care nu fiinţază pentru cele-lalte ştiinţi; dar aceste fapte fiind succe­ sive, explicarea lor cauzală e superioară acelei a faptelor coexis­ tente. Astfeliu, avantajele şi inconvenientele ştiinţelor de ordine deosebite se compensează, şi nu s-ar putea afirma superioritatea incontestabilă a unora asupra celor-lalte, căci ele au aceeaşî ţintă: aflarea adevărului şi explicarea lUI cauzală, Caracterul ştiinţific al istoriei fiind ast-fel stabilit, DI. Xo­ nopol caută principiile fundamentale, care îl servesc de bază. El le studiază in ordinea următoare: 1. Factorii constan1''t az istorie; sunt după D-sa mediul şi rasa. Aceste influenţe a mediului şi a rasei se combină, şi ele ne­ fiind aceleaşi pentru fie-care popor, nu dau nicî odată naştere unor verităţl universale, de unde vin greşelele pretinselor legI natu­ rale formulate de Buckle, Herder etc. 2. Forţele istorice, care determină desvoltarea diferitelor gru­ pări, din care se compune umanitatea: ele n-ar putea fi reduse la o singură serie de cauze. - "Viaţa e co\nplicată; desvoltaroa el e încă şi mai mult; explicarea la nu poate avea acelaşi ca­ racter", 3. Materialul istorie?', sunt faptele istorice, pe . care DI. Xe­ nopol le defineşte "fapte sociale, adică faptele generale, l'au în le- . .. , [257] I Dări de samă 257 gătură cu cele generale, care pot fi înlănţuite în succesiune şi care, prin urmare, trebuesc să aibă consequenţf intelectuale". 4. Seriile istorice, rezultat al ar,ţiunel forţelor asupra mate­ rialulut istoriel, Opera se termină prin consideratiunl interesante asupra metodei istoriei. Această chestiune a metode], pretutindenI .i.nportantă, e aicl încă şi mal mult, Că,CI e vorba de a reconstitui faptele, înainte de a incerca de a se discerne cauzele lor. NiCI in­ ductiunea, nicf deductiunea, care izbutesc pentru faptele coexis­ tente, nu pot fi lntrebuintate in istorie. Această reuneste În a­ dever unele cu altele fapte individuale; înlănţuirea lor se face de asemenea într'un mod individual; nu se produc de căt odată în cursul timpului. Operaţiunea intelectuală prin care istoricul va descoperi necunoscutul individual, prin mijlocul cunoscutuluI tot individual, va fi 'inferenţa. Această inferenţă va putea fi: fie sui­ toare, fie laterală, fie descendeniă, după cum faptul căutat va fi anterior, simultan sau posterior faptulut cunoscut. Analisa noastră sumară nu poate da ideea profunziunef ve­ derilor filosofice, ştiinteî minuţioase, criticel subti!eşi pătrunză­ toare, pe care le dovedeşte opera D-lui Xenopol. 8-ar dori totuşi mal puţină bogăţie, mal multă preciziune în plan, şi claritate în expunere. Dar cartea de şi une orI pare a te rătăci, tot-deauna te face să glndeştl. * '* ."/: Domnul A. D. Xenopol a fost numit după propunerea co­ misiuneî administrative membru de onoare a Societăţef de arheo­ logie din Bruxela. * .l(' .y, Reproducem după revista Polybiblion următoarea apreciare asupra scrierei D-lui A. De Bertha privitoare la chestiunea 1'0- mănească din Transilvania: "Chestiunea maghiaro-romînească nu-l mal puţin învăluită în negură nicf mal puţin iritantă de cît chestiunea macedoneană şi aspiraţiunile contradictorii ale popoarelor rivale provoc, dintr-o parte şi din altă, publicarea de opere, în care sunt expuse pretentiunile competitorilor. In această literatură a luat un loc important Istoria Rominilor, de D-l Xenopol, a căref o ediţiune franceză, scurtată în două volume, a apărut în librăria Leroux, [258] 258 DărI de samă sunt acum cîţi-va an) (Polybiblion t. LXXVI p. 517-518). Un­ guriî opun lucrărilor D-Iul Xenopol pe acele ale D-rului Iancso, cele mal considerabile prin materialul şi prin întinderea cer ce­ tărilor ; dar, cum o asemenea operă, e puţin accesibilă medief ceti­ torilor, cum înţelegerea el, spune D-I Berbha, presupune o mulţi­ me de notiunf cu care Ungurii sunt familiarizaţi, dar care sunt puţin întels se în afară de ţara lor", D-l. Bertha ne dă astă-zr, nu o traducere, dar un fel de prescurtare sintetică, adaptată cunoş­ tinţelor mărginite ale publicului European. Cu toate silinţele pe care le fac savanţii pentru a compli­ ca discutiunca, ea apare totuşf îndestul de clară. Tot Vestul Un­ gariel e locuit de o populaţiune romănească, identică sub rapor­ turile etnografice, limbi sti ce şi religioare, cu acea a regatuluI Ho­ mâniel, Aceşti Hominl, trataţI ca nişte parias de către UngurI, aspir a se reuni politiceşte cu fraţii lor emaneipatî ; iar Ungurii găsesc tare deplasate aceste veleitătl de independenţă. In fond, nof vedem reproducîndu-se acolo, sub o formă nouă, vechea chestiune a naţionalităţilor: Ungurii au fost îndelung timp, oprimatt de guvernămîntul centralist din Viena, după ce ne-a înduioşat asupra soartet lor, au cucerit autonomia; el se fo­ losesc, abuzlnd chiar, şi întorc cum le convine lor nefericita ma­ şină constituţională austro-ungară, Romînil şi Slavii din Sud, au fost pUŞI, prin compromisul de la 1868, în aceiaşî situaţiune faţă de Unguri, ca aceea pe care o aveau aceştia, mai înainte cu jumătate de secol, faţă de Ger­ manI; Unguriî se arată acum tot aşa de netoleranţl', lot aşa de tirant, tot aşa de exclusiviştf ca altă dată, Germanii; se spune chiar că-I întrec; şi el, care proclamau atuncî, că revolta e cel mal sfînt drept al popoarelor oprimate, nu găsesc destulă indig­ nare, pentru a vesteji revendicările, modeste pentru moment, ale nefe�i�itelor p.o�oare, ale căror soartă s-�\ unit cu a lor printr-un capncIU a politiceî. .. Aceasta-l teza pe care D-I Bertha caută'si'L o sustie ; sub aparen­ ţele exterioare ale unet opere de pură ştiinţi"L, nu se va găsi în realitate, decît şicane perfide şi insinuatiunî atingătoare, care n-aii nimic comun cu munca imparţială a istorief, La suprafaţă se vede numar aparatul ştiinţific ţ în fond nu-l decit un pamflet. [259] bărî de samă '* * * 259 Asupra aceleaşi cărţi în care chestiunea rominească este de­ naturată într-un mod ingrozitor şi care nu e decît ţesătura de neadevăruri îmbrăcate intr-o aparenţă de ştiinţă, D·l. A. D. Xe­ nopol a făcut o comunicare la Academia, în care a dat pe faţă toate uneltirile întrebuinţate de autori pentru a scoate pe Un­ gurI victime şi pe RomînI agresorl, în luptele naţionale de peste muntt, Comunicarea d-lul A. D. Xenopol a făcut cel mal bun e­ fect In Bucureşti. D-sa a tradus-o în frantuzeşte şi o va tipări şi la Paris, spre a o împărţi la toate somităţile Europene, ce se vor întîlni la expoziţie. Tot odată cerindu-i-se din partea Directorului revistet Germane "Deutsche Litteratur Ztitungli din Berlin, o dare de samă asupra cărtet Il-lut Bertha, D-I. Xenopol s-a folosit de prilej, spre a trimete un extract din critica d-sale revistet ger­ mane *). Era neaparat a se da pe faţă toate mijloacele neperraise întrebuinţate de autorul Ungur, spre a arunca pulbere în ochif publiculut nespecialist. In numărul de vacanţio, Archiva va pu­ blica comunicarea făcută la academie. I � I I *) Prelucrarea germană a şi apărut în revista din Berlin No. j 20 din 12 Mai a. c. Comunicarea făcută academiei va fi repro- ..,. dusă în Arhiva, fasciculul pe vacanţie. [260] DOCUMENTE AmintirI (lin Viata �i DOlllnia lUI Alexan(lm Ioan I. Cuza ) , de V. A. FORESCU Alexandru Ioan I. Cuza era fiul luî I. Cuza, romin din familiile vechî ale MoldoveI. Cucoana Soltana, muma sa, era Greacă, năs­ cută Cozadini; abia vorbea romineşte. Făcînd studiile in străinătate, el s-a intors, şi era unul din cel mal buni tinert din ţară, şi fra­ tele său Dimitrie era încă cu mult superior lui; ocupînd posturI în magistratură în mal multe rînduri, cînd revolutiunea de la 1848 începuse a se urzi, Cuza a fost unul din cel care au luat parte activă la ea. Intre tinerii revoluţionarI de la 1848, şi între acel ce s-au găsit de cătră prinţul Dimitrie Sturdza şi prinţul Grigo­ rie Sturdza, în sara de 29 Martie 1848, la Alecu Mavrocordat la Copoii, se afla şi Alexandru Cuza 1). Sub domnia lui V pela Grigorie Ghica, el a fost părcalab (prefect) în mai multe rîndurI la Galaţi; Bupă retragerea lui Vodă Ghica, la anul 1856, a venit caimacan �isternieul Todirită Balş, (proprietarul moşiei Hălăuceştiî) i dar Cuza, n-a vrut să ocupe nicl 1) Lista de toţi aceî tinerî şi bătrînf eomplicatt în mişcarea de la 1848, se găseşte la mine, remasă printre hirtiile lUI A. Ba" şota, surgunit la moşia Şoldăneştf. [261] Documente M1 o funcţiune, căci era un mare partizan al unirei principatelor Moldova şi Valahia. După săvîrşirea din viaţă a lUI Todirită Balş, a venit cal­ macam, prinţul Emanoil Vogoride, ginerile IUl N. Conachi, mare proprietar, bogataş, avînd mal multe moşiî, mal cu samă fru­ moasa moşie Ţigăneştit de lîngă Tecuci. Prietin cu caimacanul V ogoride, Alexandru Cuza, s-a ho­ tăr it să intre în armată, şi, după cum se făceau inaintările pe a" tund, nu trecu mult timp şi Cuza ajunse colonel, vice hatman, aşa că) pe cînd a fost ales domn, el făcea parte din oştirea moldovenească, Alexandru Cuza avea mult duh, dar era şi rtză­ tor; afacerile serioase nu eraii pe placul lUI; lucrul îl era urît. Era mare curtezan; femeile frumoase îl ameţeau, deşi avea o femee frumoasă, bine crescută şi de familie mare din ţară. La Galaţi avea casapărinţască, şi deosebit avea mai _multe case la Dunărea. In una din zile, aflindu-mă la Galatz, ca să plec la Pesta cu vaporul Seceny, am auzit vorbindu-se, că Alex. Cuza într-o sară, la lansquenet pierduse 8000 galbeni şi că neavînd bani ca să achite datoria, a doua zi, pentru acea sumă, a vîndut, pe un preţ foarte jos, casa cea mare de la port, unde astă-ZI e bursa Galaţulul. Peste vre-o cîte-va zile însă, el a cîştigat şi mal mult decît suma ce pierduse, şi atunci cumpărătorul casei a vrut s-o înapoească ; nu zise el, odată vîndută, norocul e al d-tale, căci casa valorează mal mult decît ceea ce al dat pe ea. Soţia lui era dona Elena, născută Rossetti Solescu proprietarul moşiei Soleştii din ţinutul Vasluî; ea avea o soră Zoe, care s-a măritat cu aga Iordachi Lambrino, şi doi fraţi Dimitrie şi Todirită. Alex. Cuza mergea des la Banca, moşia lui Lambrino, o oară de Birlad ; acolo adeseori se aduna multă lume; căcî pe atuncea, casa luî Iordaki Lambrino se chiema, la Birlad, casa luî Avram. La Banca, întîlnea adeseorf pe C. C. Catinca Fedeasca, pe C. C. Elena fiica sa, poreclită de Cuza, Vasilca, pe Scarlat Lambrino cu soţia sa Smaranda, născută Romalo, şi pe Neculai Lambrino poreclit Soposolău. Cuza era foarte sincer, era prietin cînd arăta el prieteşug ; dar şi cine nu-l plăcea, se simţea îndată, CăCI faţarnic nu era. 10 [262] Documente Alt-feliti era cu acel pentru care el avea simpatie, şi alt-feliă pen­ tru eeilaltî. In timpul alegerilor generale la Divanul Adhoc, Cuza a fost ales deputat la Galaţi cu mare majoritate; căcî din cauza cinsteî lut, a caracteruluî săii franc şi leal, a bună.tătef lUI, era foarte iubit în ţinuturile Covurluî, Tecuci, Tutova ,şi Fălciu, unde lumea îl cunoştea mal bine; înainte de a se convoca camera MoldoveI, el s-a unit cu partrdul naţional, respinglnd atît par­ tidul fostulut Domnitor Mihail Sturdza, cît şi pe acel a fiulul său Beizade Grigorie Sturdza ; convocîndu-se divanul în mare majo­ ritate, afară de 6 DeputaţI în care făcea parte şi Episcopul de Roman, Hermeziu, s-a pronunţat pentru acele patru puncte: 1. Unirea principatelor sub numele de Romănia, 2. Autonomia ţlrilor. 3. Un domn străin din familiile domnitoare din I�uropa. 4. Un guvern constituţional şi reprezentativ. Convenţia de la Paris, a hotărît, ca Moldova şi Muntenia să poarte numele de Principatele-Unite; fie-care ţară să aleagă domnul sau pe viaţă, fără însă ca fiii lor să fie moştenitorit tro­ nurilor; să fie o singură curte de casaţie, şi la Focşant Comisi­ unea Centrală care să pregătească legI pentru amîndouă camerele. In virtutea acestei Conventiunî, par tidele În ţ>tră au început a SG pregăti pentru fi avea pe tronul Moldovei, domnul ales de critră deputaţii partidulul. Aşa, partizanil lui Mihail Sturdza, în frunte cu Logofătul Ştefan Catargiu, fost nnul din cei t rel cai­ macanl după convenţie, şi Hatmanul Todiraş Balş şi alţiI au tri­ mis la Paris pe Logofătul Petrachi Eosseti Bălănescu, intovără­ şit de Mihăiţă Mihalaki, ca să invite pe fostul domn Mihail Sturd­ za să vie în ţară, să se pregătească pentru a fi ales; partizanii lUI Beizade Grigorie Sturdza, in frunte cu vornicul Constantin Hurmuzaki, cu postelnicul Grigorie Balş, cu hatmanul Alecu As­ lan, şi alţiI căutau a-I face majoritate în �!lmer[i, ca să poată fi ales - domn; iar partidul naţional, în frunte\ cu Lascar Catargiu, Vasile Sturdza, Auastasie Panu, Vasile Alexaudri, Costaki Ne­ gri, Petraki Mavroieui, Manolachi Costachi Epureanu, vroeaii să fie ales domn unul dintre el, orf Care ar căpăta majoritatea de­ putaţilor, iar după angajnmcntul luat la vOrI.licul Dimitrie Halet, [263] Documente 263 la Cabinetulde Istorie Naturală, minoritatea trebue să se unească cu majoritatea) la vot. Aşa grupurile din camera Moldovei erau impărtite în trei; Vodă Sturdza avea 16 deputaţi hotărîţi pentru el, Beizadea Gri· , gorie avea iarăşi 16 deputatr, iar partidul naţional avea foarte uniţi �i decişl 32 deputatr, între care face parte şi colonelul Cuza; ei jurase între e'î, a nu se deslipi, ŞI a nu ţinea la unul din gru· purile cele două citate mai sus. Mihail Sturdza sosise în IaŞI, împreună cu Doamna Sma­ randa, soţia sa, fiica printulul Vogoride, şi fură găzduiti la D-na Maria Roznovanu, născută Ghika, iar Beizade Grigorie sta in casa părintească, strada Lozonski, şi acolo primea partizanii SăI, care căutau a zmulge voturi atit de acele din partidul tatălui său cît �i din partidul naţional. ' Oamenii devotatî lUI V odă Mihai Sturdza căutau şi prin co­ rupţie a aduna voturi pentru el; :l�a el s-au încercat a atrage din partidul lui Beizade Grigorie pe doi deputaţI grigoriani, şi dacă el al' fi dobîndit numărul trebuitor de deputaţi, atunci acei corupţi s-ar fi folosit. Iată o copie de pe o chitanţă care un fra­ te a unul deputat grigorian dăduse pentru suma de 1600 gal­ beni ce i se promisese: «1600, una mie şase sute galbent am pri­ mit în al meu depozit, pînă se va alege domn înălţimea sa Mi­ hal Sturdza, stăpînitor ţru'el; atuncea sunt dator a da aceştî bani persoanelor cu care al'l pus ramaşag, d-Iuî aga Ionită Botez; iară dacă nu se va alege, sunt dator a-i înapoi, şi să primească d-l aga patru sute galbeni ele la acele persoane, şi spre ştiinţă am dat această adeverinţă. 1858, Decembrie 30. Văzănd insă deputaţii naţionali, ce voeaii a alege un (domn dintre ei, iar nici cum pe Mihail Sturdza sau pe fiul seii, că nu se iea o hotărire ; că amindof, tat1.1 şi fiul, lucrează pentru a mări numărul deputaţilor, prin feluri de mijloace, s-aii hotărît a se a­ duna la vornicul Dimitrie Halet, care sta în casele foasto a lui Costaki Greccanu Oreţu, din strada Golia, unde este şi acum Ca­ binetul de Istorie Naturală, şi unde în antret este un schelet a unul elefant mare. Pe atuncf se vorbea în Iaşî, că de la Elefant are să iasă domnul, [264] 264 Documente Cu cincf zile înainte de 5 Ianuarie, aC5'l32 se adunase iarăşI la Elefant ca să se înţeleagă între ei despre alegerea unui domn. Candidaţii la domnie erau: Lascar Catargi, Costaki Negri, Pe­ traki Mavroieui şi Vasile Alexandri ; despre colonelul Cuza nicî nu era vorba; nimenea încă nu se gîndea la candidatura lut, Unii deputatî sprijineau pe Catargiu, şi erati cei mal mulţi la număr ; alţii voiau a avea pe Alexandri; Petrachi Mavroieni avea cind amiel care îl propusese, iar Negri avea pentru el opt deputatr, între care erau şi Vasile Sturdza şi Manolachi Kostaki 1). La a 3-a zi, văzîndu-se că nu' se pot înţelege asupra persoanei ce trebueaii să aleagă, V ornicul Costaki RoUa, la ora 1 după miezul noptaî, închiind uşa cu cheia,. a strigat cu glas puternic: "Nimene nu va eşi de-aci, înainte de a ne hotări În astă sară şi a subscrie actul între noi; în partidele opuse se lucrează, se fac sacrificiurt, se întrebuinţează bani, se fac promisiunr, şi nOI aice nu ne putem încă înţelege; aşa dar propun un balotagiii : candidaţii cei mai cu puţine voturl, să se pue în balotagiă cu a­ cei ce au adunat mal multe pănă ce vom a vea o majoritate, ŞI minoritatea să se supue cu orf ce preţ majorităţoî". Propunerea lUI Rolla, partizanul IUl Alexandri, a fost pri­ mită cu entuziasm; dar atuncî numaî, deputatul de Dorohoiu Panaite Casimir a propus pe colonelul Cuza, sprijinit de alţI patru deputaţi din partea Moldovei de sus; propunerea la domnie a lui Colonel Cuza l-a surprins şi pe el, şi cum şedea cu faţa la gura sobei, pe un jilţ mare, sculindu-se la auzul numele lUI, a zis: "Domnilor, aice este de lucrat serios; candidatura mea nu poate fi agreată, căci eu sunt puţin cunoscut în ţara de sus". Balotagiul a urmat: voturile lUI Petrachi Mavroeni ail tre­ cut la Negri; în urmă voturile lui Negri au trecut la Alexandri ; ale lui Alexandri la Cuza, şi in urmă 14 voburt ale lui Catargiu aii trecut iar la Cuza; căci Catargiu, înai��e de a se pune în balo­ tagiu candidatura lui, declarase că va "'?ta cu toţI amicii lUI pentru colonelul Cuza. \ La ora 3 actul se subsorisese de 31 deputaţi naţionali, că 1. Pot enumăra numele deputaţilor sprijinitorii candida­ tului lor, [265] Documente 265 la 5 Ianuarie vor vota pentru colonelul Cuza, ca domn al tărej Moldovet. Mihail Kogalniceanu, fiind bolnav, nu luase, în acea sară, parte la consfătuirea deputaţilor, la acea memorabilă şi pa· triotică întrunire. Colonelul Cuza nici avea ca venit suma de 6000 de galben], ce se cerea de la un candidat la domnie, după convenţia din Paris; dar pentru ca să poată fi ales, îndată s-au făcut preţeluirea avereî, şi suma de 6000 galben'î era alcătuită atU de pe venitul moşiei, cît şi al caselor d in Galaţi. La oara 31/2 după ce s-a subscris actul de acei Si de deputaţi preseubî, ca alesul lor la 5 Ianuarie va fi colonelul Cuza, Leon Ghika şi Iancu Paladi s-au dus la M. Kogălniceanu, 1-36 trezit din somn, ca să-I spue cine va fi ales domn în Moldova: "Cucoane Mihalaki, nici prin minte nu are să-ţi treacă pen­ tru cine s-aii hotărît deput�ţir naţionali să voteze la 5 Ianuarie". "Ori pentru cine iscălesc, zice Kogălniceanu, afară de cit pentru Negri şi Aloxandri nu; căcl nu voesc ca ţaril să fie dată pe măna lui Docan, să fio Do'a.n· puternicul zilei; şi atunci spuindu-i-so că colonelul Cuza a întrunit toate voturile ; e:\ Lascar Catargiu a renunţat la candidatura sa şi din contra a îndemnat pe prietenii lui a vota pentru Cuza, imediat a subscris şi el actul, şi a găsit alegerea foarte nernerită, foru te 1l\l!l(1, pentru ţară. Colonelul Cuza eşind pe 1\1 o ara patru din noapte de la Elefant, s-a dus la soţia S3, care era gi'izduită la dona Catin ca 8toianovicl, Jltr colonelul Cuza era la Hotel Hilaire, foasta casă din strada Mare a lui Ion Noculcea Mutul. 'I'rczindu-o din somn o întreabă : "Eleno, nu ai visat că ai să f1'i doamnă 1" şi aluncl colo­ nelul a povestit soţiei sale, tot ce It urmat în acea noapte de la 1 la 3 oare, în 3 Ianuarie, la Elefant. A doua zi 4 Ianuarie fi-a ştiut în tot oraşul şi mal în toate oraşele principale, despre hotărirca acelor 32 deputaţi naţionali aşa că partidele slurdziste pierduse cu totul nădejdea de a putea reuşI. Nici într-un fel deputatii grigorianl nu au voit să treacă la Mihail Sturza, şi nici Mihail Sturza nu a cedat fiului seu acele 16 voturt de care dispunea; dacă acele doue grupuri s-ar fi unit [266] 266 Documente s-ar fi putut ca dOI din depubatit nationalî să treacă la Sturdza, saii pentru interes, sau pentru a ocupa posturl înalte. Norocul cel mare al partidulut naţional a fost că grupurile sturdziste nu s-au putut înţelege, din cauză că nicl tatăl, nict fiul, nu voeaii a ceda candidatura la domnie. In ziua de 5 Ianuarie, conform cu convenţia din Paris, de­ putaţii s-au adunat la Mitropolie, unde s-a făcut Te-deum; după săvîrşirea rugăciunilor, deputatiî s-au dus la cameră; strada de la Mitropolie pănă la palat era tixită de lume; pe piaţa palatulut era aşezată oştirea Moldovef cită s-a putut aduna, că după alege­ rea de do-rm, ea trebue să jure credinţa domnulut ales. La oara 2 după amează-zi a început votarea, şi numărul de 32 deputaţi nationalf de la Elefant se suise la 48, căc! dintre deputaţii mihailent şi grigorienI au dat voturile lor pentru co­ lonelul Cuza. ' Atuncea Mihail Kogălniceanu a ţinut acel frumos discurs, care a stors Iacrimî, în care a comparat pe Alexandru Cuza cu Alexandru Voevod cel Bun. După votare, Vodă Cuza a luat friile guvernuluf, şi oştirea a jurat credinţă, lUI Alexandru Ion I, cel intă) domn ales în ţară de cătră ţară. Măria sa a ţinut o frumoasă cuvintare oşti roî, şi i-a spus ca fă­ cînd parte din ea, va avea o deosebită dragostepentru oşteanul romin. Puterile streine au fost indată înştiintate, aseminca şi ca­ mera deputaţilor din Bucureşti; nu trecu mult şi Iaşul era plin de lume străină, din toate oraşele şi orăşelele din ţară, ca să vadi,t pe domnul ţărei. Bucuria era la culme, entusiasmul era mare, şi lumea se lua după Vodă, îndată ce îl intiluia pe străzl. Indată ce s-au ştiut în BucureştI despre alegerea lui colonel Cuza ca domn în Moldova, fruntaşilor deputati din Bucureşti le-a venit din nou ideea uniret, şi deputaţi]: Beizade Dimitrie Ghika, \ Vasile Boerescu, Alexandru Golescu, fraţl{ Stefan şi N eculal Go- Iescu, Scarlat Fălcoianu, Teodor Brăteanu,' Dimitrie şi Ion Bră­ teanu, Costachi A. Hosel il s-au pus în mişcare şi aii început a lucra ca la 24 lan uarie s{t aleagă şi el domn pe Vodă Cuza şi combăteau alegerea foştilor domni Barbu ŞtirbeI şi Alex. Ghika. Atit în societate cît şi în popor, ideea despre unirea Muntenilor cu Moldovenii luase a�a avint, în cît pe străZI, prin cafenele, [267] Documente birturt, crişme, nu se vorbea decît de unire, de alegerea luî Vodă Cuza Moldoveanul şi ca domn pentru ţara Muntenească. In ziua de 24 Ianuarie, cu mare majoritate, Vodă Cuza fu ales domn şi în Bucureşti, şi a treia zi deputaţii din partea ca­ mereî : Alexandru Florescu, C. A. Rosetti, Petru Opreau şi încă . dOI deputaţi ale căror nume le-am uitat, aii sosit in IaŞI, ca să depue frînile guvernuluî în mînile domnitorului lor. C. A. Rosetti a telegrafiat amicilor SeJ: "Le choix est exeellent ; le prince est sublime", vorbind de Vodă Cuza. Cînd telegrama din Bucureşti a anunţat :că Vodă Cuza e ales şi în Muntenia, telegramă remisă lUI Vodă Cuza de căpitanul Costaki Silion, adiotant, entuziasmul în IaşI a fost ne mal văzut, nemai pomenit; hora unirei se juca iarna prin zapada, în faţa hotelului Petru Bacalu, astă-al Hotel Traian; din toate ţinutu-, rile din Moldova şi Valahia, din toate tîrgurile mari' şi miel, mii şi mii de telegrame soseau; urările nu se mal currnaii intre deputatii moldovent şi muntenI; MitropoliţiI, Episcopir, VLădicii făceau rugăciuni prin Biserict ca să mulţumească lUI Dumnezeu, că dorinţa lor, unirea Principatelor are să fie un fapt implinit. Atuncea toţI separatiştiî, în cap cu şeful lor postelnicul şi cavaler N eculal Istrati au văzut că cauza lor e pierdută; ei au văzut în această îndoită alegere că unirea principatelor se va face pe urmă; mai ales că consuliî franeezt : Place în Iaşî şi Beclard în Bucureşti susţineau cu multă căldură pe deputaţiI u­ uioniştl, se presupunea acum că Napoleon III imparatul France­ zilor, va sprijini cătră puteri definitiva unire a principatelor sub numele de Principatele-Unite. Secretarul cornisiuneî europene, ce a plecat la Constanti­ nopole, ca să comunice ambasadorilor dorinţa ţărilor că voesc u­ nire, era Mr. Le Sourd, şi Istrati atuncea a zis: "Mons:eur le Sourd va retourner aussi muet de Constantinople"; căei Istrati nădăj­ duia ca ambasadoril Austriel şi Rusiei nu vor consimţi nict odată la îndoita alegere a lUI Vodă Cuza. Vodă Cuza a format în Moldova un minister sub preşe­ dentia lui V. Sturza, iar Ia Bucureşti sub preşedinţia lui I. G. Filipescu. La începutul lUI Februarie, Vodă Cuza, cu adiotantit lul, Colc. nel Kostachi Roseti, Colonel Iorgu Roznovanu) intovărăşit de Dimi- [268] 268 Documente trie A. Sturza, ca secretar intim al Iuf; Anastasie Panu, M. Kogăl­ niceanu, N. Docan, N. Pisoski, Dr. Alecu Grecianu, Alecu Jora, Alex. Beldiman, Iorgu Philipeseu, Iorgu Catargiu, C. Silion, V. Forescu, a plecat la Bucureşti şi a ajuns la Băneasa p� la oara două, pe un timp de toată frumuseţii, cald şi senin. De la poştă, de la Seftica, sute de călăreţi întovărăşeau pe domnitor; sute de trăsurf se găseau la Băneasa şi Şosea. La întîiul rond, miniştril, biuroul camerei, şi mulţ'î proprie­ tar), functionart, negustori, etc. aşteptau pe Măria sa; un cal de călărie cu şea frumoasă a lUI Beizadea Scarlat Ghika, şi o caretă mare cu patru cai erau pl'egiHiţl. Măria sa cohorindu-se din cupeu, s-a suit în caretă, avînd la stinga pe primul-ministru, iar dinainte pe prefectul judetulul şi pe Dimitrie A. Sturdza secretarul : a . plecat la pas spre Mitropolie, unde a depus jurămîntul în faţa tuturor autorităţilor din Bucureştl. Toate străzile erau împodo­ bite cu flort, covoare; mii de persoane sl.ăteaii prin balcoane şi fe­ reşti ca să vadă trecînd cortegiul princiar, să vază pe domnito­ rul ţiirii care aducea cu el unirea principatelor. Cine n-a văzut în aceea zi Bucureştii, nu-şi poate închipui măreaţa primire ce s-a făcut lUI Voda Cuza. Nu se poate compara entuziasmul din aceea zi cu tot ce s-a vazut de atunce in coace. La Laşt se tri­ mise lU1 Vodă Cuza şi cite un oficier din toate regimentele. A­ şa d-l, colonel Ioan Ghica reprezinta statul major şi era adio­ tantul lui Vodă ; căpitanul Grigorie Borănescujiofanteria ; locote­ nentul Vladimir Chira, Iancierij, şi sub-locotenentul Efrem Gher­ marii, cndctit. Vodă Cuza a ajuns în Bucureşl,] eu o durere de măsea a­ tît de violontă, încît nu putea vorbi; parcursul de la Băneasa la Mitropolie, timpul cib a durat Tedeumul şi rugăciunile, primirea la Palat a mitropolitulut Nifon, a episcopilor, a vlădicilor, a mi­ niştrilor, a deputaţilor, a functionarilor mart, a curţilor, tribuna­ lelor i-a părut un an. Durerea' nU-1 co�tenea,. şi numar pe la ? oare sara, s-a putut pune Vodă in pat,' obosit de durere, obosit de drumul de 36 oare din hşi la Bucunestl, obosit de ceremonia ce trebuia să i se facă ca domn. A doua zi, ne mal putînd su­ feri durerea, a adus un dentist Ca să-I scoată acea măsea; însă dsntistul neavînd noroc, a rupt, trăgînd măseaua, aşa că durerea se adaose şi i-se umflă obrazul. [269] Documente 269 In acea zi Vodă trebuia să primească vizita foştilor cal­ macaml, Ioan Manu, 1. Filipescu şi Em, Băleanu ; însă din cauza boale]', a refuzat să primească pe tOţI acei ce veniseră. Refuzul lUI Voda Cuză, de a se duce la balul dat de dona Catinca Vlădocanu, numaf în onoarea Mărie! Sale, a indispus foarte mult boierimea bucureşteană şi nemulţumiri se isease acum în societate. "Cu durere a intrat în Bucureşn, ziceau uniî, cu mai mare durere are să se ducă de unde avenit." Puţine persoane din boerimea bucureşteană, au rămas ata­ şate domnului ; acele numat ce Vodă cunoştea din străinătate şi din Iaşi. CeluI mal mare om de Stat din tară, luî Barbu Catargiu, Vodă Cuza nu i-a plăcut; el tot-dauna spunea, că nu a fost făcut să fie domn, căcî îl lipsea şi seriosi tate a şi nepărtinirea; prea iubea pe unii, prea ura pe alţi!; numaf cînd Barbu Catargiu fu însăr­ cinat de-a forma ministerul, numaf atuncea a pus piciorul în palat. Barbu Catargiu voia să facă legea pentru împroprietărirea locuitorilor; legea era făcută şi sigur era că marea majoritate a cameref o va vota, căcî el era iubit de deputaţi, talentul lUI ora­ toric, francheţa lUI, caracterul luî cinstit, leal şi serios intrase în inima mareî rnajor'itătl a camereI. LEgea însă, cum era pregătită de Catargiu, nu plăcea lui V odă Cuza, şi nici vroea ca ea să treacă prin cameră. Vodă Cuza vroea să facă o lege, ca toată popularitatea să fie pentru el; de piedicî, căuta felurI de pricini, întrebuinţa camari la luî ca să fac!'. ca Barbu Catargiu să se retragă din minister; dar avînd o imensă majoritate, Catargiu nu părăsea puterea. NicI luî Vodă Cuza, nici liberalilor din camera nu plăcea legea lUI Catargiu ; s-a zis atuncea că Barbu Catargiu a fost a­ sasinat chiar de cătră prefectul de poliţie D. Bibescu, om devotat lui Cuza şi foarte intim prietin cu căpiteniile liberale. Se ştie că, atît tronul cît şi liberali! vroeaii cu orf-ce preţ să dispară acest mare barbat, care aju 'se a a vea o mare influentă atît în Va­ Iahia cît şi în Moldova, Acest nepilduit orator, acest om drept, cinstit, capabil, inteligent, nu plăcea celor ce aveau o ură înver­ şunată contra lui. Eşind de la cameră) Barbu Catargiu alăturea cu şeful po­ liţiei Neculal Bibescu, în o droşcă cu poclitul r ădicat, îndată ce a l1 [270] 270 Documente eşit de sub clopornita Mitropoliei a fost impuşcat la ceafă eu un pistol cu doue ţevI; arnindoue gloanţele au sfirmat osul spinăret de la ceafă, aşa că moartea a fost instantanee. După trăsura lui Barbu Catargiu, vinea îndată trăsura vor­ nicului Dimitrie Corne şi a vorniculuf Alecu Forescu, care amîndoi se duceau acasă la Catargiu, fiind poftiţI la masă ; aceştl.� doi de­ putatl nu au văzut pe nimene cobortndu-so din trăsura lui Ca­ targiu, nicI nu au văzut pe nimenea fugind în spre grădina Mi­ tropoliei; cercetărf s-au făcut îndată, însă ucigaşul nu s-a putut afla şi nici s-a aflat. Lumea spunea că ucigaşul a fost însuşf pre­ fectul de poliţie. In tot Bucureştii imediat s-n, vestit această mare nenorocire, nenorocire pentru familia Iuî, nenorocire pentru partidul conser­ vator şi pentru ţară. Legea lUI Catargiu cam ast-feliă ialoătuită era: 1) Locuitorii fără deosebire cu sau fără vite, trebue să aibă căte două şi jumătate fălcI. 2) Acel locuitor! ce voiai a avea 5 fălcl de casă, puteau să se învoiască cu proprietariul moşiei, plătindu-I, în timp de 25 anl, ca şi acele doue şi jumătate fălcl date de Stat. 3) Locuitorii nu puteau pretinde din moşia bosrească decît a 4-a parte din ea, loc de arat, imaş şi fănaţ. 4) Locuitorii ce nu puteau avea mai mult decît a 4-a parte din moşia boerească, puteau cumpara şi a se strămuta pe moşiile bisericeşti, însă nu şi pe moşiile mănăstireştl greceştr, ca să nu se dee loc la procese. 5) Preţurile de plată erau tmpărşite în trei categoriî : pă­ mînturile de clasa 1, de a doua şi a treia; Iocuitorit de munte nu erau să plătească tot acel preţ ca Iocuitoriî "din ţinuturile: Roman, Neamtz, Suceava, Bacău, Vaslui, etc. 6) Preţurile pămînturilor erau fixate la 24, galben], la 16 galb. ş� 8 galb. falcea, condiţiunI avantag�ase locuitorilor după localităţi şi după pozitia lor. \ Lui Vodă Cuza, •. :i liberalilor, legea lui Catargiu nu le plăcea; nu voeaă ca această lege să vie de la boerf şi de la Barbu Catargiu. După moartea lui Catargiu, Mihail Kogălniceanu fu chiemat să Iee preşidentia ministerului, şi el formase un minister ca el să fie totul, cei-l-alţf miniştrii să nu aibă nici un cuvînt, nicIo pre- [271] Documente 271 tenţie. Sub ministerul lUI Kogălniceanu s-a făcut secularisarea ·a­ verilor mănăstireştl şi a acelor greceştî şi a acelor pămînteşti, Sub ministerul lui s-au împămîntenit locuitori]; el a făcut lovitura de Stat la 2 Mal 1864. ToţI funcţionarif, chear acel din magistratură, care nu au subscris actul de la 2 Mal, că bine s-a făcut lovitura de Stat, au fost depărtaţi, şi din ziua de 2 Mal o formidală opoziţie s-a făcut; toţi vechiî lui prieteni l-aă părăsit, chear din liberali s-au unit cu boerit din Bucureştr, ca să evite palatul. Vodă Cuza nu re­ măsese decît cu favoriţii lui, cu acei ce se foloseau de sprijinul şi fa vorurile domneştf, Nu trecu mu1tşi camera dăduse un vot, să nu se plătească de contribuabili dările cătră Stat; deşi acea cameră se alesese după legea electorală făcută de Cuza, totuşi o mare majoritate nu era în favoarea guvernului; la senat regretatul Costaforu făcea o opoziţie crîncenă, şi chiar Vl'(-O căte-va amendamente, propuse de el la respunsul mesagiului trecură ; în cameră Vasilache Boe, rescu cu 'I'el, Dimitrie Brătianu, se luptaii ; dar totuşt nu putură răsturna pe Kogălniceanu. S-a întîmplat ca vre-o cătî-va marf proprietară neplătind dă­ rile, au fost sechestraţl şi averea sechestrată văndută ; la Vaslui un boer bătrăn, Drăgichî, s-a opus cu arme la punerea sechestruluî şi acesta fu dat judecătel. Tribunalul de Vaslui îl condamnâ; dar viind la Curte� de apel, aparat de Panu, de C. Hurmuzachi, Di­ mitru A. Sturdza, deveniţi înfocaţi opozanţi ai lui Cuza, el a fost achitat cu majoritatea de patru contra , membri; cei patru membri au fost pe rînd înlocuiţi. In una din zile, vlădica Melhisedec, episcop de Buzeu ce era foarte bun prieten cu Vodă Cuza mergînd să-I vadă, Vodă îl tntreabă, să-i spue drept ce se zice în ţară despre el şi guvernul IUJ, şi dacă opositia e mare şi puternică. Apoi respunde vlădica, dacă voeştf Măriă ta să ştii tot adevărul, trebue fă viol spun; aşa e, nemulţumirile sunt mari, oposiţia e mare şi a început a se mişca, şi guvernul Măriei tale e slab, nu poate să lupte cu ma­ jorităţile formate în cameră şi senat. Aşa e, respunse Măria sa, văd că şi mie nu-mi merge prea bine, căcî au început a slăbi . nu se mal s ..... ca înainte. [272] 272 Documente Vlădica mfuriindu-se a plecat îndată, jurănd că în vecî să nu mal calce piciorul în palat. Vodă Cuza schimba foarte des ministeriile, s-au văzut nu­ nistere cari nu aii ţinut 6 săptămănt, el căuta să epuizeze, să ni­ micească tot ce era cu influenţă în ţară, incepănd chiar a lovi în oameni ce l-aii rădicat pe tronul Principatelor-U :te. Vodă Cuza nu avea lux la palat, masa In .' U era mal bună decît multe mese la case bune; echipagiile lui E ",li foarte simple; avea pasiunea cailor de călărie, însă încăleca Ptt;i';' era reu călăreţ; rare-ori mergea la teatru, şi numai la operă şi cînd era vre-o cin­ tăreată care îi plăcea lui; el iubea femeile, cheltuea mult cu e�e ; a făcut economii, pănă ce a putut cumpara moşia Hugiuoasa din ţinutul Sucevet de la clironomiî Logăfătulul Costachi Sturdza; în­ dată a făcut multe reparatiunî la palat, a făcut multe atenanse, a făcut o grădini". foarte frumoasă şi toate clădirile trebuitoare gospodărie), Doi oameni căpătsră încrederea lUI; Fechter fostul grădinar la Oepleniţa lUI Mihalachi Paşcanu şi Paraschiv, fost vatav de ogradă, tot la Mihalachi Cantaouzin Paşcanu. Măria sa doamna Elena nu fusese în Bucureşti decît trei ani după alegerea de domn a soţului el. Măria sa doamna sta în Iaşi, în casele d-net Ecaterina N. Ghika Comăneştî şi în fie-care Lunt da foarte frumoase soarele. Măria sa doamna vara sta la Hugil1oasa. Vodă însăpleca la băi în străinătate spre a-şt îndrepta sănătatea. In anul 1863 Vodă Cuza � Măria sa doamna, prin tribu­ nalul de Suceava au adoptat dof băeţ! şi anume: Alexandru şi Dimitrie. , Pe cînd era la băile de la Ems, o .icercare de revoluţiune s-a făcut în Bucureşti, însă guvernul sub preşedonţia lUI Neculal Creţulescu, fiind ministrul de resboiu generalul Ion Florescu au înăduşit uşor revoluţia, şi revolutionarir, înc�iş'î în hanul lUI Manuc.: au eşit pe din dos, numai după două IO,\itUrI de tun în zidul hanului. ' Pe la 15 August, Voda Cuza se-ntoarce în ţară prin Galiţia; la 6 August 1865, oraşul Fălticenî arzînd în mare parte, căcî 400 Iocuintî au fost prada focului, rniî de oamenl rămăsese fără adă­ post, şi multl ovref rămăsese CU totul săracl ; Voda Cuza, inştiiu­ ţat încă la Lernberg despre acest mare incendiăv întraso în )\ară, [273] Documente 273 avrut să ocolească oraşul, să- nu vază pe acel nenorociţi locui­ tort, şi aşa prefectul său Nicu Cantacuzino, eşind la NimercenI, graniţa MoldoveI şi a Bucovinef, a dus pe Vodă prin drumurf laterale; dar populaţiunea oraşuluî aflînd despre aceasta, o mul- , ţime de locuitori fruntaşI ovreî şi creştini, în frunte cu vornicul Alecu Forescu, cu aga Alecu Botez şi cu vornicul Iorgu Hazu au ţinut calea luî Vodă, şi 'a hanul de la Spătăreştl, pe unde tre­ buia să treacă Vodă, cu LoţI s-au pus înainte, aşa, că ajungînd trăsura domnească acolo, a trebuit să se oprească, şi făgăduind că guvernul va da un ajutor, scoase chiar din pungă 300 de galbenî, ca să fie împărţiţI 'de odată la acel lipsiţi cu totul. Pe lîngă Vodă Cuza, era cumnatul său Iordachi Lambrino şi maiorul Neculaî Pisoschi, adiotantul săii. Din zi în zi opoziţia sporea; nicî unul din fruntaşiî ţăriî nu mal voiau a primi să facă parte din guvern, şi cu chipul acesta minisberiile nu duraă decît foarte scurt timp. In iarna de la 1865 la 1856, se găseau lipite afişe pe palatul domnesc: casă de închiriet. Cind Vodă Cuza eşia la plimbare, puţină lume îl saluta.'; trecătorii nu se uitau spre el. La balu­ rile ce da, boierimea nu lua parte, ci numai nişte funeţionart şi militarf. Măria sa doamna sta în apartamentul din curte; puţine da­ me din societate o vizita, deşi era iubită, din cauza inimel sale bună şi milostivă. După stăruinţa Marief sale, s-a făcut Institu­ tul care poartă numele de Azilul Elena Doamna. In toamna anulul 1865, începuse a se complota pentru de­ tronarea lui Vodă Cuza; fruntaşiî ţăreI, atît din Bucureştî, din IaşI cît şi de prin provincii, erau juratt că vor lucra pentru res­ turnarea lui. Nici-odată, dintre cel ce cunoşteau scopul nu vor­ beau tref faţă unul de altul, ci numaf cîte două persoane se in­ ţelegeau. La Cernăuţi se tipărea un jurnal "Clopotul'" No. 1 a În­ trat în ţară prin Mihăilent ; N o. 2 prin Fălticenî, adus de cătră un evreii, Hausvater; No. 3 iarăşî s-a adus pe la graniţa Cornu­ lunceî ; No. 4 a fost prins la graniţa de la Burdujenl în parte, iar parte se trimese în Bucureşti la adresa d-Iuf Iancu Cauta­ cuzin Paşeanu Zizin. [274] 274 Docume'nte La 1 Ianuar, balul de la Curte nu a reuşit, Afară de mili­ tari: cu damele lor şi de functionarf, nu a luat parte la bal mal nimene. S-a observat că nici negustorimea cea mare n-a fost. In sara de 6 Fevruarie, pe timpul unui alt bal Vodă Cuza era să fie luat din palat şi dus la C. Ciocîrlan, unde i-se pregătise şederea cît al' fi lăsat în ţară; însă neluindu-se toate măsurile, şi neizbutindu-se scopul, cornplotaşiî se vorbită ca rîdicarea să se facă în altă zi şi cu orî-ce preţ. S-a hotărît sara de 11 Fevruarie, chiar cu riscul vietet lor. Colonelul Haralamb, comandantul regimentului de artilerie a pregătit trupa sa; tunurile trebuiau să treacă pe podul Mogo­ şoaet pînă în faţa teatruluI; roţile tunurilor erau invălite pînă şi copitele cailor erati tnfăşnrute ca să nu se facă vuet pe cal­ darîm; colonelul Mitică Creţulescu cu un fregiment de infanteria trebuia să se găsească iarăşi în faţa teatrului; colonelul Căli­ nescu cu regimentul luî, în strada Sf. Ionică şi în strada Aca­ demieî, iar majorul Dimitrie Lecca, comandantul vinătorilor, şi care era de pază în acea noapte la palat, dăduse ordin santinele­ lor şi ofiţerilor de gardă să Iese să treacă în palat pe orf cine se va prezinta. NegustoriI acel ce făceau parte din complot erau de cu sară înştiinţaţi, ca să fie pregătiţi la ori-ce întîmplare; iar căpiteniile complotului se găseau adunate la Beizade Ion Ghika, ginerile doamnei Profira Blaremberg, în odăile lui N eculaî Blarem­ berg, unul din cel mai activI revoluţionari. Un domn Orăşanu, găslndu-se din intimplare în prăvălia luf Staicovicl, cam vis-a-vis de palat, a auzit vorbindu-se despre rădicarea în noaptea aceea a lui Vod� Cuza; eşind de acolo, el s-a dus drept la palat, ca să spue ceea fie auzise; însă Vodă Cuza era dus să facă partida sa de Wist la dona M. O. Orăşanu merse acolo; Vodă Cuza juc� cărţi cu numita doamnă şi cu d. Dimitrie Sakelaridis. Arăttndu-i ţe auzise, nu numai că nu a pus temeiă pe vorba lui, ci din contra l-a dat afară, ordo- nînd să-I deie 10 napoleoni. \ Pe la 12 oare noaptea, domnitorul s-a intors la Palat, şi indată a chiemat pe generalul Zefcari şi pe prefectul de poliţie Alecu Beldiman şi le-a spus ceea ce venise să-I spue Orăşanu, Amîndoi aceştî oamenI de credinţă a� plecat în inspecţie [275] I l Documente 275 prin oraş, cel intăî ca comandant de piaţă, cel al doilea ca pre­ fect de poliţie. După o ora de alergare prin străzile principale, amindol s-au întors la palat, asigurănd pe Măria sa că totul e in linişte, şi ca să doarme în pace, că tot ce i-a spus acel Orăşanu nu a fost decît minciuni. Amindoi iau respunderea asupra lor. La ora 21/2 tunurile începuse a Întra pe Podul Mogoşoael, pe la bariera Băneasa. Precum am zis roţile tunurilor erau învă­ lite, copitele cailor aseminea, regimentele erau sosite. La ora trei d-nit căpitan Lipoeanu, căpitan Costescu şi căpitan Pilat (astă-zî general de divizie) au intrat in Palat, trecînd pe lăngă uşa co, loneluluî Pisoski; suindu-se sus, el au întrat întel în odaia unde dormea Neculal L. . .. Mergînd la odaia de dormit a domnuluî, el au găsit uşa închisă; dar, zăvoarile nefiind trase, ci lăsate des, chise de cătră Ştefan, camardinerul lUI Vodă, acei treî căpitan î au intrat în odae. Indată s-a aprins un chibrit şi Vodă Cuza a sărit din pat. - Poporul şi armata voesc ca Măria ta să abdice, fiind ne­ mulţumire mare în toată ţară; iată şi actul de abdicare pe care Măria ta trebue să-I subscriî. - Cine mal sunt din comandanţii regimentelor, zise Vodă Cuza? Coloneliî Haralamb şi Cretzulescu sunt şi el amestecaţi? - Da, respunse căpitanul Pilat, şi plecînd spatele lUI, Vodă Cuza a subscris actul de abdicare; nu l-a lăsat să-I subsscrie pe masă, căcl erau doue pistoale. După ce s-a imbracat, coborln du-se pe scările din faţa pa­ latulul, s-a suit în cU}Jeaua lut Beizadea Ioan Ghika, şi în loc de vezetiă era C. Ciocărlan, la care fu şi dus Vodă Cuza. Vodă Cuza în cele de pe urmă avea puţină lume ataşată luf. Vărul seu Neculut Docan, colonelul N. Pisoski şi vre-o dOI prie­ tenf din şcoală rămăsese numaf pe lingă el. El mal avea pe Li­ brecht care fusese adus în ţară de vornicul Iorgu Razu,lca servitor :11 lUI şi luat din Ostonda unde era oberkellner la Otel. Librecht, după ce Bazu l-a recomandat lUI Vodă Cuza, a întrat mal intăl la telegraf în Galaţi; după un scurt timp, el a devenit acolo şeful poştei şi al telegrafulul. Nu trecu mult şi Vodă Cuza îl transferă in Bucureştl ; acolo se însura cu d-şoara Malaxa, şi puţin după aceea a fost numit director general al telegrafulut şi poştet. [276] 276 Documente Sluga lUI Razu, era acum om mare, intimul intimilor lUI Vodă Cuza. In strada Dionisie, el a zidit un palat, a făcut o grădină admirabilă; avea echipagiurl splendide; colonel, adiotant dom­ nesc, după 5 ani de slujbă, el dispunea de-o avere însemnată, şi era un mister, cum acest individ, în aşa scurtă vreme, a ajuns adiotant domnesc, a zidit un palat şi avea bani la băncl. Casa lui Librecht astă-ZI aparţine fostului mareşal al curţel regale, lorgu Filipescu, După 10 zile de şedere la Ciocirlan, Vodă Cuza părăsise ţara pe la Braşov; el se opri mai întei la Viena, unde cumpără o vilă la Dobling ; mai tăraiă cumpără o altă vilă şi la Florenţa în Italia, unde se aşezâ. Doamna Cuza a venit la Ruginoasa, unde sta iarna cu copiii adoptetl. Boala de astmă agravîndu-se, Cuza a venit la Heidelberg, ca să J:>e caute cu un profesor de acolo; el voea să moară la moşia sa Ruginoasa, lăngă soţia sa, Iăngă copiii lUI, şi să aibă pe lăngă el putinii prietenî ce îl mal remăsese. Pentru aceasta ceruse şi voe guvernulul ro măn de a se în­ toarce în ţară; însă 10:m Brătianu i-a refusat cererea, trimeţînd la Lemberg unde se găsea Vodă Cuza pe prefectul de Suceava Grigorie Cozadini, să-I spue, că în consiliul do miniştrii s-a hotărit a împiedeca întrarea lUI în ţară. Atunci Vodă Cuza s-a întors la Heidelberg şi nu trecu mult timp, că acolo s-a săvărşit din viaţă. Rămăşiţele lui au fost aduse la Ruginoasa, unde îl s-au făcut o îngropare cu mare pompă. Generalul Floroscu era rln, duit din partea guvernului să facă ono.rurilemilitare; un regi­ ment de artilerie, unul de cavalerie, unul de infanterie au fost la înmormîntare. Preşedintelul TribunaluluI de Suceava (Vasile A. Forescu) s-a încredinţat testamentul lui Vodă cuz� .. care testament după trei zile dela inmormintare s-a deschis în fa�a M{trie'i sale doamnet , şi a amicilor şi rudelor sale. Fiind eopii minorr, s-a înfiinţat un consiliu de familie, care au luat toate dispoziţiile, conform cu voinţa MărieI sale. Testamentul prevedea ca nicf o ruclăa lUI, nieî de pe soţie nici de pe el să nu facă parte în consiliul, de familie; iar exe" [277] Documcn: e 277 cutorit testamentului erau Mitropolitul Calinic Miclescu ŞI Efrern Ghermani. Vodă Cuza a avut un secretar intim, Francezul Balligot el i-a fost recomendat de Iancu Alexandri, agentul ţăre'ila Paris. ACE:st domn făcea corespondenţele secrete ale lu'i Vodă Cuza, şi după moartea lUI, Măria sa. doamna i-a Încredinţat luI educatiunoa, creşterea şi învăţătura tinerilor CUZ:l; el primea pentru aceasta, suma de 36 de miî de lei pe an. Unul din băeţr începuse a-şi pierde sănătatea; el se simţea atacat, şi în una din zile în odaia tatălut seu de lîngă salonul cel mare, el s-a împuşcat. Acesta era prinţul Dimitrie, al doilea fiu. Prinţul Alexandru, care un moment a crezut că are partid în ţară-fiind-că jurnalul «Adevărul>, a reposatulul A'ecu Bel­ diman era contra dinastie! Prirrtuluî Carol, şi susţinea candidatura sa la domnie-s-a însurat, luind de s.,ţie pe Princcsa Maria Moruzi, fiica lui Beizade Alecu Moruzi Pecheanu şi. a Prinţese! Adela, născută Sturdz'1. Nu mult timp după căsătorie, Prinţul Alexandru suferind de inimă, în un voiaj ce a făcut în Portugalia şi în Ispania, . s-a să vărşit din viaţă la .Madrid, şi prin testament a lasat toat ă a­ verea lUI, Ruginoasa, Bărboşit şi Hocsnit, soţiei sale; rămăşiţele lUI fură aduse la Bugino asa şi depuse în mormîntul lingă ale Latălul seu Vodă Cuza şi ale fratelui seu Prinţul Dimitrie. Doamna Cuza după pierderea fiilor ei adoptatt, s-a retras mal Întel în Iaşi lăugă fratele ei Dimitrie Roseti, şi pe lăngă nepotul ei colonelul Alexandru Lambrino, in urmă şi-a zidit o casă in oraşul Piatra, unde stă şi astă-zi. Vodă Cuza trăgea bine cu pistolul. Intr-o zi) la Banca, eraii intinse cămeşi de pe' o funie la uscat; Vodi Cuza la al 4-lea împuşcătură a parvenit să rupă cu plumbul funia, şi toată lingeria a picat în noroi, căcf plouase în acea zi, Vodă Cuza la, Slănic li sbricat o farfurioară cu plumbul-de la un pistol de odae, farfu­ rioara ţinut,'i de cătră d-şoara Lola Paladi ; tot la Slănic, după al 3-lca i m pu�{(d;uriî, a spart o carte, asul do cupă, 12 [278] 278 Documente 3). Uric elin '7026 (1518), (ihen, 28. MHi\OC'r'ilo fiO/l'1EIO Ml,1 G'rElj)t.U "OEROAt.. rOCllOAWl1 ;EMi\H MoI'.' AARCKOH. 3uAMEuwro 'IHUHM 11CCHM i\HCTOM UMUHM R7>diM K'rO 11t. NEM R7>�fJHT HI\II 'IWf7>IJlll El'0 0YCI\lllIJl1'r. WII\E npiI11\01l1.\ np.\\A HMMI H np.\\A 1It.IUHMH MO'\At.RCKIIMII II EOIt.pE Ci\Srt. IIMII II II C '1' \\1 P 7>. II CEC'rpt. EfO 'r 8 A Opt. A tTH C '1' " Il II II II II fll\EME1l1l411 HX R" P R 1\ P t. II t.11811JKI\ cEC'rpH'IU'IEIlE ; R 'b. Ip A 1'. 'Z,. no I1X AOEPNI EO.\lI. HIlKIIM IIEr10Ii8/1'AEIII1 MIHflPllCI1i\ORMII1 II P"\;A'ki\IICi� \1 npOlI\E COl\011 mOII np"B811 \\1'1'1111118 \\11' CROII X IlpARl\rO 8Pl1Kl\II IICf1PRI11\i'E LJN \\IHH IIM.\I\II \\1'1' A 'RA" rOCIDAB\M"1 CI'O­ flO'IHRUJt.ro G'rE41t.11,\ EOEllOAl EAIIO CEI\O tll\llM'k Ifl E fi 1\ t. II E LJI II 11,\ fi o r A A II 'k Nl\ 'rpII 'll\Cnl I! At.C'I'AI\OC.\\ cI\83 'k lI"UJEM8 NIIC'1'Op8 II CECTpll ere TOAOPII EANl\ 'It.C'I' CEI\O \\IT WEPEt.IIEl)JII 11.\ fiorAMlt t. nl\E­ MEIIIIL(II "X Rt.PEt.F" A.wrMOC.\\ Eli 'IACT CEI\O Ap8rM 'IM'r \\1'1' LUEpl>t.IIELJHI t. ""K Ilt\F.MENIII\H [1 t.118llJKH 1\,\C'I'I\i\OCh\ Eli TPET810 'II\C'1' CEI\O \\1'1' llJEP­ EANELpH. IINO M"I RIWkRllJII IIX i\'lEpOII Ev,\IIOI1 fll\;1\ i'I\EIllE. t. ML,I 'rl\KOII\­ j\EfJE II \\IT II,\( AAI\II Il 1l0TEp7>AfIAII ECMhl C1\8(l'k IIAllJEM8 HI1CTOp8 11 CEC'1'pl1 ere II T8AOPt. II fI,\E.V\EIIHI\i\,\\ I1X f�l\PEAPH II 11H8llJKII 'rOE Rl,ILUEIHI­ CWllvE CE,I\O tL\HME U1 efll>A I IElJl 11 111\ fior Ai\Il'k Kt\KO AAEC'1' IIM \\IT Hi\C 8plil{ li coz. Roz.CEM AOXOi\OM IIM 11 AkrEM IIX II 8H8'IA'I'0M HX II IIfrkSH8'IATOM "X [[ II flp'kLjl8P.\\'l'OM "X' It EueM8 POAS "X I{TO C.\\ IIM ItjEepeT H.\I1I>­ ,\I1/1\HllI MIIKl.iI\At. C7> CEOIIMII 'Il\CTII tlEIlop8UJEilO HIIKO,\II/1\E 11" R 'l'I{L,I. 11 XOTt.p" '1'OM8 CEi\S tll\IILVI'R lIJ'kPEl\I1ELjlll I1A fiorA""I'k A" Ee'1' I[ \\1'1' oywX CTOPON 110 c'rl\poM8 XOTl\p8 no K81\,' II; g'kl{t. \\'/I'flRMfI. t. 11i\ '1'0 Ee'!' IdiPt. Nt.WEro romoAEt. RhIlUEfII1ct.NHt.ro MI,I C'rE,pt.llt. ROEROAH II R'RPi\ IIp'kR7>;i\IO''''EI1I1AI'O Mb.1 fipt.'I't. flETpt.. ti E'kpl\ EOti\p 1'llIlilllX II E. fi. IICl\I{A R. n. f1E'l'Pi\ AROPHI1K.\ R. n. LUAHI\P" R. Il. HErpili\i\ E. Il. [1{O;Mi\] [1, n. Rl\CKA R. fi. rpUI1I{OBH'IA U n.\l1t. T MAE8 np7>I11M 11E,�'EL\CK"IX' 13. Il. IlETpl1l{l\ 11 lli\llA TOJAEpA llt.pKt.MI>H IloBorpt.I\CKoM8. IL Il. llSl{1I l\pl>8pE 1l0p'l'AVk C8'It.RCKORA. R. n. Xpt.l1t. II CllI\Tl\p'k. LL II. j;f �Mi'i1 BIIC'l'EfJiIl1Ct..E. Il. Ilhp­ fIE 1l0C'I'EI\HI1Kt.. E. :11, C""81,,,'It. '1t.UJHUI{t.. B. f\. G'I'p7>'1H C'I'OI\IIIIK8. E. n l{i\L(Ei\'kwk KOMIICt.. 11 R'kpA E7>CII\X 1301\11\po131,\11 MOI\A_\ECI0,\,l;:· PHI18 /l\8fh\118 'l'oTp8LUi\IIS 1\01'OC!'ET8 III1Ct.TII II tlAW8 IlE'It.T npIIE'kcl1'1'I1 I\CEM8 "lIc'I'8 NAUJEM8. llHCl\i\ WAHLţA 8 X8CWX· [279] Documente Traducere 279 Cu mila lUI D-zeu NOI Stefan Voevod , Domn ţării Moldovit, înştiinţare facem cu această carte a Dornnieî noastre tuturor cui vor căuta pe dinsa sau o vor a-rzi cetindu-i-se ; lată au venit înaintea noastră şi înaintea boerilor noştri ai Moldovei', sluga noastră Nistoru şi sora lui Tudora, copil Stane; şi rudele lor Var­ roara şi Auusca, nepoate de soră luf Sră§/alc'f, de bu nă voea lor, ele nime siliţi, nici asupritt şi alt împărţit între sine a lor dreaptă ocină din a lor drept urie din privilegiile ce le-a avut de la bu­ nul domniet mele sfint răposatul Stefan Voevod, un sat anume ,?erualU'ştl pe Baqâana, din trei părţi s-aii cu venit slugiI noastre lui Nistor şi surorii sale 'I'udore î o parte de sat din Şorbăneşti] ele pe Bogdana, iar rudet sale,. Var varei i s-a cuvenit ca parte altă parte din sat din Şel'băneştii şi în fine celeilalte rude Anu§că'î i s-a cuvenit a treia parte din sat din Şerbăneştr. Deci nOI văzînd a lor de bună voe împărtală, şi nof aşijderea şi de la noî i-am dat şi i-arn întărit slugii noastre lui Nis­ tor, şi surorii sale Tudoret şi rudelor sale Varvarel şi Anuşcăt acel de mal sus scris sat anume ŞerbăneJlr pe Bogdana, ca să-I fie lUI şi de la noi urie şi cu toate veniturile lUI şi copiilor lui şi nepoţilor lUI şi strănepoţilor lui şi răstrănepoţilor lUI şi la tot neamul lui ce i se va alege mai de aproape dar fie-care cu p 11 tca sa neruşuit nicf o dănăoară în vecî. Iar hotarul aceluI sat anume �erbăneştI pe l3�gdana SEL fie din toate părţile după ve­ chiul hotar pe unde din vechf aii umblat. Şi la aceasta este cre­ dinţa domniei noastre mal sus scrise NoI Stefan Voevod şi cre­ dinţa p,·w iubitului nostru frate Petru şi credinţa boiarilor noştri CI'. p. Isac, CI'. p Petru dvornic, cr. p. Şandru, cr. p. Negril ă, CI'. (Cozma) p. el'. p. Vnsca, cr. p. Grincovi cl şi p. T11111bă parcalabt de Hotin, cr p. Coste şi p. Coridre parcalabî de Neamţ, (1'. p. Pc­ tricu şi p. Toader parcalabt de Novograd, cr. p. Luca Arbure portar Sucevel, cr. p. Hrană spatar, el'. p. Eremiia visternic, el'. p. Şarpe postelnic, CI'. p. Sacuian paharnic, el'. p. Stăl'ce stolnic, el'. p. Caţelean comis, şi credinţa tuturor boerilor Moldoveneşti a mari şi a mici ...... am poroncit credinciosulul nostru boer jupăn [280] 280 Documente Totruşanu logofătul a scrie şi a atirna pecetea noastră la această carte a noastră, A scris Oantă în Huşt la anul 7026 (1518) luna Ghonar 28 zile. Obs. Pergamentul rupt, n-are mCI şnur nict pecete; e lipit pe alt pergament pentru a 1'(3 putea păstra. Ne-a fost încredinţat de POIr. 1. Antonovicr, profesor de religie in Bedad. Eal răzeşilor din Bogdana, cu a cărui istoric se ocupă Sf. sa. 4). Ude elin 7054. Mar!. 23 (1546'). -,- Mlli\OC'fIIIO 1>0I1\1EI0 Mbl nETp� EOEIWACI r0C1loA,1p� ;EM,III 1\1101'1' AL\ECKOII. 311.\MEtiIITO '1IH1IIM IICCHM .\IICTO,� HClUJHM E�Ch\M wro IIC1HEM E�;:)HT Hl\H 'I'fS'IH SC.\HWIIT. \VIRE n{ii'HAoWCI n{i'kA HClMI1 111I rlf!'kA IIC1WHWI1 MOi\AAECKb.IMII 1>Oi\tPI1· HClUJI1 c.\oyrH C '1' CI 11 '1 S ,\ II EflCI'!'ÎI" ErO i\ CI ; \\1 fi 11 r CI E Il li i\ II CECTPCI I1X 11 i\ K CI A'k'r11 1 \\1 11 CI T o Y 11- c"s 1\ CI. 11 IRCli\OEC\i\11 HClM REMIKOIO IRf\i\OEOIO II C� EEMII,SIO MCI(!'I'opiEIO. C:6 \\IKOi\IIIMI1 HX MEIRIIl\WH MH {iEKS'IH l\IRE n(lIlRI1.\iE L)lO IIML\i\ wrsu IIX IWH 1'Sllc8i\ ;CI K8nEIRIIOE wr pOAl1'rE.\'R rOCll0AEClMH GTEcpl\H� [IOE­ E\iAI1 tlCI HX CEi\O IIC1 '1'811CE II LJII1 LjJO EII.lh K8nl1.\ wr iu IIX IWH8 'l'bllCOYi\h 0'1' lIi\rCl ;A 'I'PH CTCI;MTH 'I'ATL'PCKI1X. CI '1' CI A II X n P 11 Eli i\ 1 E 1\ ; r S 1\ 11 1'1 A. K o i\ II. II; ro p H.\ E CEC E .\ O. 11110 Ml\1 EBA 'kEUJl1 HX IlEMlKOIO IRC\i\O � EOIO C1> IlEi\IIKOIO MClf!TOPlEIO LJJO HAM MA P T o p u c A .\ 11 C� \\II\Oi\HI1MII IIX MEIRiIl\IIJI1MI1. A MI1 '1\\KOIR II \\IT Hl\C ECMIl AAI\II II nOTEp1>AHMl Ci\!-\I'IIM HAUJI1M G'f'.\Il'18i\8 H EflA'rill\M 1/ ere .\CI;wp8 II rl\EfH1i\S 11 CEC'I'P' I1X Ni\KI1 'I'0E EIIWEIIHC/HIHOE CEi\O IIClHME T8HCEljJIII ljJO 11t\ hOrAI\HCI. I\I\KO AA HT II \\1'1' II.\C 8pHK1> II Cb E�CEM AOXOAO"\ IIX II A'k­ 'fEM HX fi 8118'II\'I'OM HX II II np'kSIIS'ICI'I'OM IIX 11 IIpl\LjJsp'kTOiV\ "X II E1>CEMS pOA8 I1X K'I'O W. fI.� II;EEpE'I' H.\111'i\l1i1\UII1 tlEllOP!-\WElIH0 1I111,OMliEE �I,\ WEKI1. (\ X0'l'(\P 'I'oM8 EIIUJEPE'IEHUO,\\8 CEM, IIMI,\o\'L, II 'I'8f1CELpOM A" EC'I' WT 8C11X C'I'0POIl ne CT.\POM8 "OT<.\p8 110 \8AA 11>; E'kKI\ \\'ilUILIMII. A ALJJE"I1C.\\ 1I;"MIAb'l' IItrill IIpmll.\i"�1 \\' T '1' � r o G '1' E ti) A H 8 fi ° E­ E o A" P E K o '" 1 Il .\" K 8 c '1' '[, II " '1'111 IIf>lillllt.'i1l ImrAt (�" I1E 11 ,\\lIET ... EAHL\. >;AK\\'N np'"A IIAumMfI npHIHI.\iIM\!1. " II" 'ro ECT EEfI" IIAUJEro roc nOARl\ EhiLIJEmlCClUlloM8 rrETpA EOEEOAI\ II ll'kf!L' np'k'L\'[,;,\lOt;flEHUhIX WOEII II rocnoAIl.'.MH j'flitAWi' 11 GTE l'i\HA li I{OCTAlITlllii' Il d\f)L' EC'I"/1 IIArIlIIX. L\. [281] Documente 281 II. XSpS AEOpi1HI<". B. II [XAM:j"J�. n. ])O/l'IH H III\HI\ G'rSp:j1\ "P�I HEnOp8Wfli\ HI\U!Ero AMUi'1\ \1 nO'I'llpl'>7t\AElli·i\. i\i\Hlm HMI> S'I'BPl'>AfI,\ fi Sl npM�i\i\ \VTHlflli\. i\ HI\ EO,\lllEE "p-l\flOC'1' li nO'l'R(!2\7t\AEIr'JE 'fOM8 [l2\CEM8 llhIWEfIl!C;unIOM8. BEi\'kMI ECiI\hl H,\WEM8 ll'kpllOM8 II 111\118 i\\i\T il(\ I li 8 i\ol'Orpn8 mlCI\'!'11 H HMU8 \lE'II\'!' npl1ldwlTl1 KCEM8 �I1CT8 Ul\lJJEM8. MHXl'>Hi\2\ EOPPi\ mlCi\i\ 8 IlI\C,\811. Bi\TO. ",;IIA· MC41\ Mi\P'!' Kr \\111>. Traducere Cu mila lUI Dumnezeu NOI Petru Voevod, Domn ţăriI Mol­ dovet ; înştiinţare facem cu această carte a n02 stră tuturor CUI vor căuta pe dinsa S;lU o vor auzi cctindu-se ; iată că au venit înaintea noastră şi Înaintea boerilor noştri moldoveneştr, slugile noastre Stanctul şi fraţiI luî Lazăr şi Gaeril, şi sora lor, copiii luI Ion Tunsul, şi s-au tînguit nouă CU mare jalobă, CU mare măr­ turie de la megieş iI lor de prin prej ur, zicînd cum că dresele şi privelegiile, ce le-a avut tatăl lor Ion Tunsul de curnpăratură de la părintele domnieî mele, de la Stefan Voevod pe satul lor 'I'unseştî, pe care l-a fost cumpărat tatăl lor de la IIga (?) ci. 300 zloţi tătărăştf ; dar că actle dircse Te-a pierdut, cînd a ars tot satul. Deci nOI văzînd a lor mare jalobă cu mare mărturie, că ni-a măr­ turisit nouă cu megieşii lor de prin prejur, şi noi aşijderea de la nor, le-am dat şi le-am întărit slugilor noastre lUI Standul şi fra­ ţilor săt Lazăr şi Gavril şi surorii lor Ilea acel de mal sus scris sat TUn8f'§ti'i ce-s pe Bogdan 1, ca să-I fie şi de la nOI urie şi cu toate veniturile, lor şi copiilor lor şi nepoţilor lor şi strănepotilor lor şi răstrănepoţilor lor şi la tot neamul lor, care li se va alege [282] 282 Documente mal de aproape noruşuit nici odinioară în veci. Iar hotarul acelui sat de mai sus scris anume 'I'unşeştî să fie dinspre toate părtile după vechiul hotar, pe unde din vecî a umblat. lai' dacă s-ar afla niscai-va direase de la acel Stefan Voeeod, poreclit Lăcustă, acele direase să nu aibă nici-odată vre o lege înaintea privilegiilor noa ire, Şi la aceasta este credinţa Domniei noastre maî sus scrise Petru Voevod şi credinţa prea iubiţilor fii al Domnict mele Iliaş şi Stefan şi Constantin şi credinţa boerilor noştri CI'. p. Huru vor­ nic, CI'. p. Hamza, CI'. p. Borcea şi p. Sturzea parcalabf de Hotin, el'. p. Huru şi p. Miron, parcalabî de Neamţ, 0'. p. Şandru şi p. 'I'ămpa parcalabf de Novograd (Roman), CI'. p. Varticovicî portar do Suceava, CI'. p. Iuriia Spatar, cr. p. Moghila Visternic, cr. P. Hrăbor postelnic, cr. p. I'etraşco ceaşnic, el'. p. Neagul stoluic. el'. p. Plaxa comis, şi credinţa tuturor bocrilor noştri Moldoveneşti a mari şi a mcî, Iar după viaţa noastră, cine va fi Domn ţăriI noastre a Moldovei, din copiiî noştri sau din neamul nostru, saii pe orl-care I-ar alege Il-zeu să fie în ţara noastră a Moldoveî, acela nict într-un fel să nu strice dania şi întăritura noastră ce le-am întărit şi imputerit, pentru că noi le-am dat şi le-am întărit ca să le fie lor dreaptă ocină, Iar spre mai mare tărie şi Impute" rire a celor scrise mai sus, am poroncit credinciosuluf nostru boer pan Mateia:� logofăt să scrie şi pecetea noastra s-o atîrne la a­ ceastă carte a noastră. Mihailă BOlTa a scris. In Vaslul la anul 7054 luna Marb 23 zIe. Obs. Pecetea e ruptă, se păstrează numaî şnurul de ma­ tasă froise. Pergamentul e lung de 0'34. Scrierea e ştearsă pe alocurea pergamentul ros aşa că abia s-a putut întregi; prin re­ petarea stilululut oficial. Comunicat de Pr. I. Antonovicr, Cuvinte ToyuC8l\, CTt\N'18i\, T8UCElJllH, lIt\K8C'I'Z\, Mt\f!TOPHCMH. Frasa "iar dacă s-ar afla niscai-va .privilegit de la acel Stefan Voevod, poreclit Lacusta" arată răutate �i vrăjmăşie politică între Petru Rareş şi Lăcustă Vodă. \ - Gh. Ghibă.nescu [283] Not.iţe NOTIŢE Ştim cu toţi]', că la anul 1884 Octombrie în 21, se unpli­ nua 100 de anf de la moartea marelui 01'OU şi martir Horia, caro ş-a perdut viaţa intr-un mod aşa de tragic, pentru cauza romă­ nilor din Transilvania. Acea zi a fost sărbătorită peste tot locul, unde a bătut o . inimă de romăn, La noi în IaşI a avut loc în salonul hotelului Traian, un banchet cu 150 de tacimurf', la care aii luat parte mai mulţi cetăţeni de aier, precum şi mai tOţI Romăn.il transilvănent, care se aflau pe atunci în Iaşi, intre care eram Şl eu. 'roată lu­ mea care a luat parte la acel banchet a primit căte o cocardă cu t reî-colorul romăn, în mijlocul căreia erau tipărite pe un buton alb C. L. H., ceea ce însemnează "Centenilrullul Horia", iar im­ prejurul acestor iniţiale era tipărită următoarea legendă: ,,21 Octombre 1784-1884 - Iaşi". Erau ceasurile opt, cînd ne-am aşezat cu toţii la masă. După ce ne-am pus stomahul în reguă şi după ce gusbrăm din necta­ rurile podgorii lor noastre, se incepură toasturile la rînd, fie-care după cum era Înscris. Cu acea ocasiune am cunosc-ut pe cU. A. A. Bădărău, care ridicase un toast În sănătatea Romănilor din 'I'ransil vania, şi car e toast se termina cam ast-fel: "Beau în s ănătatea românilor din 'I'ransilvania, ale căror dorinţf incă nu sunt realizate", cuvîntare care fu acoperită cu aplauze frenetice. Am întrebat pe dl. pro­ fesor Rom. Ionaşcu, pe atuncl st.ident in litere, că cine este acest domn, care a vorbit acum, el mi-a răspuns : Ăsta-I .Al. Bădărău, caro acum a venit de la Paris, unde a studiat dreptul. Venindu-mt �i mie rîndul, am cîntat următorul cîntec: Vrăbiută de pe deal Zboară de grab' in Ardeal Şi viind apoi ne spune Ori veşti rele orf veşti bune Şi ne spune de mai sunt Fraţi de ai noştri pe acel pămînt, etc. După ce am isprăvit cîntecul, decedatul profesor Stefan E­ milian, a venit la mine şi mi-a strîns măn a, zicăndu-ml : "Da bine mai căntl frăţioare". Acum era pe la sfârşitul banchetuluî, şi mesenilor li se cam suise nectarul la cap; de-o dată văd pe cine-va că se suie în pi­ cioare pe masă. Era mult regretatul Ion Creangă, care 'incepuse [284] N, tiţI să strige în gura mare, cu aerul lUI obicinnit comic, cam ast-fel : "D-apol bine Domnilor, S-;1 băut în sănătatea cutăruia ..... şi cu- tăruia Să-mi daţi voie să vă amintesc, că, numaI în sănătatea aceluia care a făcut poosia "De la Nistru pân' la 'risa, tot Ro­ mănul plinsu-mi-s-a etc.", nu s-a băut. "Beai'! decî în sănătatea lui Mihai Eminescu". Ei bine, ca şi cum un curent electric ar fi tre­ cut prin vinele fie-căruia, cu toţiI la o laltă, am început să stri­ găm : 'I'răiască Eminescu! Eminescu .... Eminescu să vorbiască ! Eminescu .... Nernuritorul poet pare că nici nu auz 'a, nici nu vedea ce se petrece în jurul lUI, atit era de iudifirent la entu­ ziasmul conmesenilor lui. Numai din cind în cînd zimbea căte puţin, incretindu-şt fruntea cea lată, dar fără să vorbească un cuvint; era trist, melancolic. După ce ne scularăm cu toţii de la masă pentru a ne duce pc) acasă, văzul un grup de domni pe terasa hotelului; mă apropiat de acel grup şi văd la mijloc pe Cl'eangă, care spunea de Eminescu, că nu-l pare de loc sănătos, şi că încă atit de abătut ca astă seară nici o-dată nu l-a văzut. Din aceea zi, Eminescu al nostru, se preurnbla foarte dES po strada Lăpuşneanu, apucînd în Păcurarr, pănă la capulasfal­ tulur, la rcspintea unde coboară, din str. Păcurart, str. Cismcaua Păcurart, şi unde se afla o bară de lemn care exista pănă mal daună-zi. Acolo se aşeza el, cu coatele pe ea, şi privea ceasuri intre,gl la tabloul care i-se desfăşura inaintea ochilor, cuprinzînd dealu­ rile Galuta, Cetăţuia şi Repeden, pierz indu-se în zarea albastră, Intr-una din zile, trecînd eu pe acolo, îl găsesc stănd ră­ zărnat cu coatele po bară, privind spre Galatu; îl întreba} ce face acolo? El îmi r ăspuuse : Ce se fac, admir natura; uite d-le Radu, spune-mi cine ar fi în stare să-mi pile pe hărtie tabloul acesta care ni se presintă înaintea ochilor. Doamne! exclamă el, ce 'po­ ziţie frumoasă are Iaşul I De aş avea eu bani, aş pune să se facă un pod de aici pănă pe dealul GalateI. Inchipui-ţi cînd acest pod ar exista, să stat în mijlocul lUI, ce privelişte frumoasă al a­ avea. Cred în lumea întreagă nu s-ar mai găsi părech a l l ! Şi avea dreptate, căci aşa şi este. După aceia fără să mai zică un cuvint, îmi întoarse spatele şi porni de-a lungul stradel Păcurar! spre oraş, mergînd nUl11aI po litngă zidurile caselor, nebăgănd în seamă pe nimeni, note­ zrndu-şr părul cel lung, din cind in cina. Gh. Popa Radul \ 1 AşI-'rrp. H. GOLDNER, S'rR. P!RIMARlL�I No. 17. [285] ARHIVA, ORGANUL SOCIETATII STIINTIFICE S-I LITERARE , , , , DIN IAŞI Anul XI. Iulie s, i August 1900. No.7 si 8. C�===�==�========�====== ' A.D.XENOPOL c Amintiri de călătorie Prin Austria, Sviţera şi Nordul Italiei 1 Semmeringul. De la Viena apucăî, pe la gara de sud, pe frumosul drum cătră Sernmering. După ce mergi, calc de mal bine de o 01'i1, prin o cîmpie deschisă, In care orăşclele şi satele par a S8 ţine de mînă, şi pe suprafaţa căreia lanurile În­ verzite se preschimbă cu fabrict de tot soiul ce tnegresc ori­ zonul cu noriî lor de fum, ajungi la Glognitz, unde calea ferată începe a urca. Aicl trenul se opreşte ceva mal mult, spre a schimba maşina, înlocuind pe cea obicnruită, prin o puternică locomotivă de munte, de o greutate aproape îndoită de a celor ordinare care, prin apăsarea el mal mare asupra şinelor, să facă cu putinţă urcarea clinel. De aier pănă la Murzzuschlag, trenul urmează un drum cu totul accidentat, croit prin stînd şi prăpăstil, peste care, Înainte de a fi el construit, al fi putut crede că nu- [286] 286 A. D. Xenopol mal vulturiî şi şoimu îşI pot duce sborul; dar pe care spornica activitate a omulul a aşternut o măreaţă punte ce leagă acuma, fără nict o greutate, ambele laturi ale mun­ telul. Tunelurile urmează după tuneluri, şi intervalurile dintre ele sunt legate prin viaducurr, din care unele se înalţă din adîncimt atît de marî, în cît a trebuit ca ele să fie construite pe doue s311 chiar pe treî rînduri de bolţt suprapuse. Unul din tunelurl, mal lung de cît cele-lalte, înfăţişează un deosebit interes, prin deschizăturile co le are asupra văel, şî care fac să pătrundă, de-odată cu lumina, în întunerecul prin care trecl, încăntăto irele priveliştî ale frumoaseî rclmpenii, încadrate pare că de negrelo bolţl, ca nişte feerice tablourl. De la un timp, bolţile se schimbă în nişte arcade, despărţite una de alta numai prin un puter­ nic pilastru, aşa că, in repeziciunea mişcărel ce te duce, lumina şi umbra, tablourile şi păretele alternind in chip re­ gulat, îţi fac efectul unei puterr magice ce ar chiema ne­ contenit incintătoarea vedenie, spre a-o cufunda Iarăşt în nimicul din care pare că izvoreşte. In tot timpul urc ii ref, ochiul nu se poate sătura de frumuseţa naturei înconjurătoare. Cu cit trenul înaintează in munte,cu attta se deschid perspective din ce in ce mal măreţe, amfiteatre de munţî inalţl, coronaţl unul Cll un castel locuit, precum este acel al principelui de Lichienstein, altul cu o ruină a Veaculut de Mijloc, precum acea de la Klamm. Valea remăne tot mal jos, zărindu-se în ea, din ce in ce mat departe, orăşelele şi satele ce se ascund ochiulut, la numeroasele cotiturf. La fie-ce moment tabloul se schimbă, devenind cind dulce şi blind, cînd măreţ şi impunător. Mi­ nunat se desface mal ales, adînc irl fundul văel, şoseaua ce leagă intre ele deosebitele aşez'irI omeneşti pe care valea le a dă posteşte. , Cu cît urct mal mult, cu ntita te coprinde răcoreala muntelul. nu aer mal dulce, mal fin iţî umple plăminil. Te apropii de puntul culminant car� este staţiunea Sern­ meringuluî, unde ajungt după eşireaidin un scurt tunel. Pe locul ceva mal larg de cît acel al �cJor lalte stutiurn de pe această cale, se află ridicat un monument inginerulul ce a construit-o, cavalerul de Ghega. Acest drum de fer este cea întăi îndrăsneaţă incercare de-a străbate, cu loco­ motiva, neurnblatele regiuul ale muntilor. De atuncr, cîte , I � i : I .3 ! � I t . ..} I [287] Amintiri de călătorie 287 drumurî de fel' de acest feliii nu s-au construit, care au lăsat cu totul lndărăt creaţiunea lui Ghega, prin greutăţile tech­ nice ale executărel l VOiL1 avea prilejul, În aceste arnintirr, a mal vorbi despre alte doue drumuri de fer,., unic-e în felul lor, acel al Vorarlbergulut şi acel al muntelul St. Gotthard. De la staţia Sernmeringulur, urcI vre-o jumătate de oară, pănă la vestitul otel ce a fost ridicat pe punctul cel mal înalt al muntelul, şi care adună astă-ZI în el, pentru timpul verer, o sumă de persoane doritoare de-a petrece acest anotimp, la răcoare. Numeroasele camere ale otelulur sunt toate reţinute de mal înainte, în cît în lunile lut Iu­ lie şi August nu se găseşte nicî-o Iatâ vre-una liberă .. Mal toţi vizitatoriî sunt Evrer din Viena, bogataşi cart nu se tem de preţurile urcate ale vieţet pe Semmering. De pe esplanada ce se intinde inaintea otelului, ve­ derea este intr-adevăr minunată, şi priveliştea poate fi gus­ tată cu atîta mal bine, cu cît nimic din cele trebuincioase vieţet nu-ţl lipseşte pe Semmering. Masa şi băuturile sunt foarte bune, şi aceste nevol ale vieţeI materiale nu sunt de despreţuit intr-un loc, unde aerul cel ascuţit al mun­ telul face asupra stomahulut efectul celul m u puternic stimulent. OrI ce sar zice, frumosul este o trebuinţă de lux a omenirel, şi el nu poate fi gustat in toită deplinătatea IUl, pănă cind nevoile inferioare ale vicţei nu au fost potolite; şi de aceea desfătarea la frumosul naturel creşte În pro­ porţia indămnărilor ce o mijlocesc. Priveliştea cea frumoasă exista acolo şi înainte de spargerea drumului de fer, şi înainte de zidirea otelulul. Ciţl insă erai:'! aceia ce se des­ fatau la vederea el! Şi apor chiar acel ce puteau ajunge CU greoiul picior pe aceste luminate piscurl, aveau el tot răgazul şi toată liniştea trupească şi sufletească trebuitoare spre a gusta, în deplină mulţămire, frumuseţa naturet ? De aceea să nu se spună că industria omuluî, că drum mile de fer al1 alungat poezia muntelui. Şi oare, ce tablou mal poetic se poate, de cît acela ce-l dă neagra locomotivă, tîrînd după ea corpul de balaur al trenului, prin cotiturile ascunse ale unu! munte, mal înainte pustiu şi neumblat ; şi ce sunet a încîntat vre-o dată mal .mult urechea, de cît ecoul, re­ percutat de zeciml de 01'1, al şueratulul maşiner l [288] 288 A. D. Xenopol II Drumul de fer al Vorarlbergului. Neputînd găsi nicl un adăpost pentru noapte pe Sem­ mering, petrecut noaptea la M urzzuschlag, localitate fari:\şI renumită în Viena, ca loc de petrecere pentru vară, dar care este lipsită de toată indămănarea ce de obiceiii se în­ tîlneşte în asemenea locurr. Otelurt proaste, toate de a treia mănă, şi o mincare desgustătoare, atît. prin pregătire cît şi prin modul cum este servită, iată ce aşteaptă pe ne­ fericitul călător ce se opreşte în Murzzuschlag. De aceea a doua zi, des-de-dimineaţă) me grăbi; a părăsi oraşul, în­ dreptindu-mă către Innsbruck, unde ajunsă), după o căle­ torie de şepte oare cu trenul expres. Tot percursul între Sem­ mering şi Innsbruck este din cele mal interesante, prin na­ tura pe care o srăbate. Calea ferată merge fără încetare prin văr, trecînd din ?ceea a unul riuşor în aceea a unul altuia, pănă la Worgl, unde dă 1n bogata vale a Innulur, unul din puternicele afluente ale Dunărel. Aceste văr sunt toate mărginire. de ambele laturI, cu dealuri inalte, cele mai multe păduroase saii coperi te cu frumoase şi bogate fineţe, în cît tot timpul parî a trece printr-o adevărată grădină. Nici nu stil cînd ajungl în capitala 'I'irolulul, stînd tot timpul cu capul la fereastră şi admirînd frumuseţa tablourilor ce se desfăşoară înaintea ocbilor, ca o lungă, ne­ sllrşită, panoramă. Inainte de a ajunge la Zell-am-See, o plăcută surprindereadaogă încă la încîntarea de care eşfi cuprins. De-o dată după o întorsătură, daî cu ochil de un frumos lac, acel de ZeII, închis Intre dealuri înalte, care oglindesc, in adîncimea lUI, vîrfurile lor răsturnate, Tocmaî cînd ajunsesem pe marginile lUI, soarele se apleca spre asfinţite, aruncind puternica umbră .a dealurilor peste va­ lurile sale. Insii repejunea mersului \ abia te lasă să guşti frumuseţa unul tablou, şi in curînd. el trece în cîmpul amintireî; şi nici aceasta nu este liberă, fiind necontenit în­ tunecată prin alte vedenit ce-ţî zboară pe dinaintea ochiulm. Trebue să treacă cit-va timp, să te opreşti pe loc, să ţi-se în­ timple CJ mie, a fi ţintuit, vre-o trel septemănî de ploaie continuă, în mult de Dumnezeu adăpatele băi de la Ischl, [289] Amintirî de călătorie 289 pentru ca mintea sa reimprospăteze cu putere şi vioiciune intipăririle primite; pentru ca întregul lanţ al tabloul ul să se reproducă viu şi frumos înaintea gîndirei odihnite. La Innsbruck me opri! pentru o zi. Oraşul este prea plăcut, aşezat la b1Z;"\ unor munţl in:tlţI şi udat de fru­ mosul curs al Innului. Poziţia cea frumoasă a oraşulur şi aerul cel viu a]! muutelut ce-l Insufleţeşte, fac din el un loc de petrecere vara. De şi numără numal 20,000 de locuitor I, posedă nişte otel urf splendide prin luxul şi întreţinerea lor, rare sunt tot-deauna pline în timpul vereî, Insbruckul este însă interesant, nu numal prin tncăntăt: arca 1111 aşăzare. El mal are şi colecţiunî vrednice de a fi văzute, între altele muzeul oraşului, care conţine antichităţl din Tirol ; ga­ leria de tablouri care cuprinde mai multe pinze de maestri vestiţi, precum Rembrandt, Tintoretto, Rubens şi Tenier şi, ceea ce poate părea mal neaşteptat) cîte-va din cîmpeniile cele mal frumoase ale marelui peisagist francez Claude Lorrain. Lucrul cel m1I interesant de văzut in Innsbruck, este mormîntul impăratulul Maximilian 1 (mort în 1495), aşăzat în mijlocul bisericei Franciscanilor. El constă din un sarcofaj de marmoră, împodobit cu 24 de frumoase baso­ reliefurr, şi este mcunjurat de 28 de statul colosale, în bronz, reprezentind deosebite personagu, bărbaţl şi junl, de la curtea lUI, imbrăcatl în costumul timpului, lucrate toate cu multă măestrie. Te apucă un soiu de groază respec­ toasă, cînd te vezi în mijlocul aceler societă ţi îm pietrite a trecutului. De la Innsbruck inainte, începe vestitul drum de fer al Vorarlbergulur, una din constructiunile cele mal uriase 'tl , , ale timpurilor noastre. El străbate maiestoasa vale a In­ nulul, vestită prin Ingrărnădirea frumuseţilor naturale, măr­ ginită de ambele el părţî de munţI înalţ], din care cel din fund poartă gheţuri vecmice pe goale le lor titve. Formele cele mal fantastice desfătează privirea, şi pretutinedene cas­ cadele spumeginde dau via ţă pănă şi coastelor celor de piatră moartă, lipsite de vegetaţie. Din cind in cînd se deschide căte o vale laterală, lăsînd să se întrevadă, în a­ dincimele el. piscurt uriaşe, coperite cu mărf intregr de ghiaţă scînteietoare la Inmina soareluî. Ele ne fac a intre­ vedea, ce trebue să fie intinsele masivurt ale Elveţier, a că­ reia poartă o deschid cu măreţie. [290] 290 A. D. Xcnopol După ce drumul de fer a lungit această vale, pănă la Landeck, incepe a urca, pregătindu-se ast-feliu a trece ultimul şi cel mal greu pas al său, muntele Arlbergului pe care, neputînbu-I urca, îl sparge prin un tunel colosal, al treilea din lume prin lungimea lUI, după acele ce străbat muntii Cenis si St. Gotthard. De cum lnceoe calea a se " t urca pe deal, minunile făcute, pentru a aduce la îndeplinire această urcare, mar că te fac a uita frumuseţele naturet prin care trecl. Aproape totalitatea drumulut este aşăzată pe Iucrărt uriaşe Mal nicăer î trenul nu Iunecă pe pămiut firesc, şi toată calea lUI este prodnctul sirguinţel omeneştl. Iţl vine pare că a zice, că concepţiunea drumului nu a fost grea, şi că ori-care inginer ar fi putut o efectua, de oare ce, unde calea lntilneşte un munte, îl sparg8 prin un tunel; unde dă de o prăpastie) o trece pe un pod; unde lntîl­ nesce o adîncime, o umple cu un viaduct; aşa că întregul drum între Landeek şi tunelul cel mare este numar o suc­ cesiune aproape neîntreruptă de tunelurt, viaducurl şi po­ dur), din care nu stil a cărora constructiune s-o admin , , mal mult. Calea ferată urmează in tot parcursul acesta, de a­ proape 60 de kilometri, ripa dreaptă a' Iunulm, urcînd ne­ contenit pe coasta muntelul, pe care pare acăţată, şi lă­ sînd tot mal jos cursul Innuluî şi valea in care el curge. Natura devine din ce în ce mal măreaţă, cu cît te apropii de Arlberg i de Ia o vreme lampele se aprind în vagoane, şi de odată lumina zileî dispare. Al ajuns în tunelul cel mare, şi te afunzi în măruntaele părnintuluî pentru timpul de VI' o 20 de minute. Acest tunel are o lungime de 10.270 de metri, cale deci de o oră şi jumătate pănă la dane cu trăsura. El este construit în linie dreaptă, în cît, de la un capăt al lUI, vezî deschizătura cea- laltă. Enorma îndepărtare face însă, să apară lumina, ce pătrunde prin bolta cea mare a turrelului, croit pentru 2 rtnduri de sine, ca o stea de a doua mărime, Lucru care abia ne poate da o idee despre lungimea tunelului, este că, după 10 minute de mersul iute al trenului expres, fun­ dul lur este încă atît de departe, in cît steaua nu s-a mărit de loc. Abia după aceea, ea începe a deveni mal mare şi creşte apoî tot mal repede, spre a ajunge, cînd te apropii de ea, proporţiile bolţet. Această stea mi- [291] Aminbirî de călătorie 291 I I '1 I i t nunată pare, văzută de la capătul de dincoace al tuneluluî, nu mal puţin îndepărtată ca acele de pe firmament, şi cînd soarele străluceşte pe orizon, înşălarea optică este aşa de deplină, în cît ţi se pare intr'adever a vedea sc1ipind, in noaptea întunecoasă, un astru luminos. După eşi rea din tunel calea ferată apucă cobcrişul el, nu mal puţin Interesant de cit suişul, pănă ajunge la Fridkirch, de unde o ramură laterală duce la staţia Buchs, la hotarul Elveţier, III Ragatz, l?feffers, Via- Maia. La Buchs mă oprit ceva mal lung, timpul cit trebuia pentru o mal mult formalnică cercetare a bagajelor, la vama elveţiană, După aceea apucăt catră Raqate, una din Mile cele mal noue şi mai la modă ale Elveţier. Luîndu­ me după Baedeker, vestitul călăuz al celor mal mulţi că­ lători, am tras la hotelul cel mal bun din aceste băl, la Quellenhoff, unde însă, după trel zile, am vezut că sunt des­ poiat cam peste măsură, luîndu-mi-se 16 lel pe zi numal pentru odae. Ast-feliu făcul cunostinţă cu renumita efti­ nătate elveţiană. Si nu remăne îndoială, că ElvetieniI , , ar fi vrednict de ris, cladi nu ar despoia pe cît le stă prin putinţă pe călătorit care aleargă cu droaia, cerînd, rugîndu se să fie despoiaţî. Dacă el nu ar şti să se folo­ sească de asemenea Irnprejurărl, ar merita să fie luaţl drept proştî şi nepricepuţi, Dar această ştiinţă nu le lipseşte de loc. si cine îSl inchipue că poate călători în Elvetia cu te mirI' ce, va ii aspru pedepsit pentru zadarnica l�l'i închi­ puire. Să se mal adaugă imprejurarea, că locuitoril acester ţărt aLI fost stricaţi prin Englejil cel cu punga groasă, şi acuma el sunt deprinşi a vedea tot Englejl în toţI vizita­ toril munţilor 101'. Orl-cît de scum P ar veni călătoria în EI veţia, fie că merită. Tare e aşa de frumoasă, aşa de încîntătoare, în cît banil cheltuiţi sunt rcsplătiţl cu prisosinţă. Aceasta iarăşl o experimeutăt, cum pusei piciorul pe pămîntul clasic al frumuseţelor natureî. Chiar la Hagatz este de văzut ceva ce rar işr tntllncşte părechea În lume; anume, gilurile [292] 292 A. D. Xenopol Taminel, (ce se află lîngă băile de la Pfeffers), pîrău nă­ prasnic ce se aruncă în Inn. Această văgăună, despre care nicIo pană în lume nu va fi în stare a-I descrie groză­ viile, se află la o jumătate de oară de Ragatz, în munţil ce dominează baia din spre sud. Drumul ce duce intr-acolo, aşternut pe la baza unor stlncl şi mărginit în partea cea­ laltă, prin cursul de şi voiu al Taminel, străbate o vale din ce în ce m3I îngustă, in care stincile goale se înalţă drept În sus perpendicular, pănă la 400-500 de metri, şi în care lumina soareluî nu poate străbate de cît 2-3 oare pe zi, atuncr cînd astrul se află in zenit. Ele se mal îndepărtează însă puţin, pe locul unde a fost construită, in timpulVea­ culul de Mijloc o mănăstire (care acuma este prefăcută intr-un stabiliment de MI), pentru a se apropia apoţ din nou şi mal tare şi a forma ingrozitorul guşter, pe unde, spumegătoare şi sălbatecă, rostogoleşte Tamina urlătoarele el valurr, Să-ŞI inchipue cine-va nişte păreţl de stîncă uriaşă, înalţi pe alocurea pănă la 100 de metri, prăvăliţi unul către altul, şi sprijinindu-se parcă mutual, spre a nu cădea pe capul îndrăzneţulul călător ce se avintă în pîntecele lor. In jos, la o adincime de . Ceva mal jos însă d-l de Bertha uită cele ce a' spus, şi arată că : -Ia maniere energiquo dont Michel se servit poul' reprimer les revolutions des paysans roumains, lui valut une certaine sympathie chez les Magyal's> (p. 208 şi 210). Care din două e adevărat? .Mihaiii încUl'nja pe Homîn'î pen­ tru a răpune pe UngurI, saii apăra pe aceştia de atacul celor dintîii'l? Acuma, după ce am expus destule fapte, din care reesă de (1) IIisfoil'e des Roumaim, I. 7 [334] 334 A. D. Xenopol ce fel erau relaţiunile Romînilor cu Unguriî pma la sfîrşitul veaculuî al XVII-lea, să vedem cum se potriveşte, cu aceste constatări, încheierea d-luî de Bertha? • En terminant cette rapide esquisse de la premiere periode des relations entre Magyars et Roumains, compatriotes ou voisins, on ne peut que regretter ces relations (sic), it cause de la cor­ dialite qui Ies a caracterisees. S'ils eurent quelques difficultes it regler entre eux les armes a la main, ils vivaient ordinairement en bonne intelligence, et la tutelle que la Hongrie et la 'I'ran. sylvanie ont exercee sur les voyvodies roumaines et sur leurs propres habitants s'explique aisement par leul' ancienuete et leur civilisation relative, en face d'un Etat et d'un peuple en forma­ tion. Dans ce cas-Ia, ne pas abuser de sa SUpi3rioriie et la mettre mâme au service du plus faible est une reelle et rare vertu. Les Magyars l'eurent, et les Roumains Ieur en furent plus d'une fois reconnaissants- (p. 251). D-I d8 Bertha putea scrie asemenea cu­ vinte îndulcitoare, pentru că a ascuns din expunerea d-sale toate grozăviile care caracterisau adevăratele relatiunt dintre Unguri şi Romîn'i: revolutiunile şi dările de foc, ştreanguri le, ţepile, furcile şi marea de sînge omenesc ce au despărţit tot-deauna de aceste popoare. Dar chiar pentru scopul urmărit de d-l de Dertha, de a împăca pe Hominî cu a lor maghiarisare, nu era permis să s e dea un aşa desghin istoriei, adecă adevărulul, .x, * * A treia şi ultima parte a scrierei d-lut de Bertha poartă titlul: Rominis în slujba reacţiunet; parte in care autorul trebuia sa ajungă culmea în denaturarea, schirnonosirc a şi răstălmăcirea adevăruluj, interesul său de � apăra cauza ungurească devenind cu atit mai ascuţit, cu cît ne apropiem de timpurile în care trăim. Capitolele dintăi din această a treia parte tractează despre unirea Bisericef romîne cu cea catolică şi despre revoluţiunea lui Horia din 1784. \ Ideia fundamentală dezvoltată de d-'l de Bertha eRte c{t . \ ambele aceste mişcări romîneşti tindeau a lovi in constituţion::- lismul TransilvanieI. A�a autorul incheie capitolul shU asupra Unirez cu cuvintele următoare: «Tels furent les resultats des ef­ forts tentes pendant qllalre-vingt-dix ans par les hommes d'Etat [335] Romlnil şi Maghiari! înaintea istoriei 335 autrichiens, en v ue de l'unification de la monarchie sur la base du catholicisme, et telle etait I'attitude des Roumains en face de leul' tentative. Il n'en est pas moins vrai qu'il se forma un cou­ rant «xtraconetibutioneel derriere les Magyars, entre Vienne et les eglises unies et non unie s, qui ne cesse plus de menacer les Hongrois depuis et dont on devait fatalement se servil' tot ou tard, quand il s'agit de les combattre, en leul' qualite de gar­ diens fideles du constitutionalisme- (p.30:3\. Tot aşa şi cu revoluţiunea lui Horia, d-I de Bertha o con­ sideră "comme l'effet de I'atl.itude anti-constitutiorinelle de -Io­ seph II sur I'imagination des Roumains. Dans lcur ignorancc, les Houmains cro) aieut que Ies actes du phi!osophe imperial n'a­ vaient pour mobile que la haine contre la noblesse magy,l.r2, objet de la leur egalement, et que cet te communaute de senti­ mcnts leul' procurerait tot au tard la roalisation de leur voeux, ou plus exactement I'assouvissement de leul' appetits" (p, 3UI). Ne întrebăm cum de poate fi vorba de ură între Unguri şi Ro­ mîni, În mintea d-luf de Bertha, cînd d-sa cu cîte-va pagine mai sus găsia între aceste două popoare rel atiunî cordiale? Se vede deci că autorul sau nu crede, sau nu ştie cele ce spune. "Or, c.J que l'on peut reprocher a l'Empereur a juste titl'e c\ st d'avoir voulu transporter ces reves humanitaires dans un milieu, ou les hommes n'y etaient preparea ni par l'instruction ni par 1'6duca­ tion, oit ses speculations philosophiquE.s ne pouvaicnt elre que mal comprisE's. De ce cote-la, il lui reviel't incontestablement une part de responsabilite dans les atrocites comm;scs par les insurgea roumains, si sa bonne foi ne peut e(1'e mise en dout.·; on doit supposcr aussi que Horia et Kloska furent les victimes convilincues des ses cocquettelies philantropiqucs" (p. 337). Do aceea şi d-l de Bertha aprobă pe Iosif n, cînd, la sfîrşit, el se leapădă de ideile cefe reformătoare şi revi ne iilr la respectarea constituţiunel Tr:msilvanieI: "J ospph II retracta il l'approche de sa fin toutes les mesures arbitrail'es, au moyen desquelles il iI­ vait r6gne a ['e'/contre des dispositions les 1)1118 (,:l'plirife� de la con­ ."titufioH lnllgrois, l' Emperellr aba':doJt, a d'un seul COU.ll ses idres 1 s plus cheres au sujet de ['(lffranchissemellt des scris" (p. 339). Ce vrea să spună d-I de Bertha prin aceste vorbe, iată un punct însemnat al desbaterel dintre Homînl şi Unguri, căci ne [336] 336 A. D. Xenopol va destăinui cugetarile ascunse pe care şi astăzf Încă le hrănesc aceşti din urmă în privirea celor dintîiii. Este invederat că d-l de Bertha dojeneşte pe Rominî, pe cît şi pe Impăratul, fiind-că voiau să atace constitutiunea Tran­ silvanieî, că deci ambele elemente se grudiaă a da o lovitură 1"[­ ac{ionară acestei constitutiunî. (Amintim că, titlul părtet a treia este: Romtni; în slujba rearliund). Piuă acum ne-am oprit cu deadinsul de a caracteriza va­ loarea judecăţilor d-Iuî de Bertha asupra tuturor faptelor ce le întîlneşte în cale, judecăţi care devin plictisitoare prin amestecul neîncetat al personalităteî istoricului în faptele raportate de el. Noi suntem anume de părere că istoricul trebue să judece cît se poate mal puţin şi să se mărgine ască la expunerea adeoâratâ a împrejurărilor şi la descoperirea nexului lor caus-il. Dacă am avea a face cu o lucrare istorică, ar fi de ajuns a desaproba modul de tractare al d-lul de Bertha. Dar cînd autorul găseşte de cu­ viinţă a lovi in Eominî în fie-care moment, a-I arăta ca nedrepţi în pretenţiunile lor, Iacomi şi răpitori in apucăturile lor, neştiu­ torî �u mintea şi barbarî cu cugetul, pe cînd Ungurii sunt rnfă­ ţoşaţi ca reprezentanţii civilizaţiunel apusene aici la hotarele Hă­ săritulul, apoi şi nof suntem împinşî, fără de voia noastră, a mă­ sura lucrurile cu măsura morală, la lumina progresului şi a ci­ vilizaţiuneI, şi să vedem dacă d-l de Bertha, care sprijină con­ stituţiunea 'I'ransilvaniel, poate fi privit tocmai ca un reprezen­ tant el ideilor inalte pe caro pare că voeşte să le imbrătişezo. Şi într-adevăr, ce însamnă onre terminul de constituţiune, aplicat Ia întocmirea de atunci a 'I'ransilvanieî ? Dacă am alipi de acest cuvînt înţelesul lui actual, in semnînd domnia legilor în­ tocmite pe principiile egalităteî şi a Iiberbătet, am comite cea mal mare greşală. Constitutiunea 'I'ransilvanier, a căreia încălcare trezeşte părerea de rău a d-luî do Bertha, era tocmat tăgăduirca \ cea mai deplină a acesteî forme de viaţă\ a statuluj. Lnsuşl d-l de Bertha ne spune, în cuvintele reprodusa mal sus, că con sti­ tutiun ia Tr ansilv.mieî consta in dreptul de \şerbire a c3101' trei natiuni domnitoare asupra poporului romin. Unde dusese această constituţiune, am văzut-o mai sus: la asuprirea cea mal neome­ noasă din partea popoarelor privilegiate asupm Romînilor su- [337] Eomlnil şi Maghiarit înaintea istorieî 337 puşi, la exploatarea cea mal lacomă şi mal răpitoare a muncel unul popor Întreg în folosul uriel minoritătî îrnbuibate, la apă­ sarea cea mal nedreaptă a celor slabi din partea celor tari şi în sfîrşit la o ură şi o înverşunare din cele mart intre clasa zugru­ mată şi zugrumătort, Iată ce era constituţiunea Transilvaniei, pe care o apără d-l de Bertha şi care are simpatiile d-sale. Este cunoscut Însă că propăşirea se realisază in tref direc­ ţiuni: în aceea a adevăruluî, prin descoperirea legilor care ocir­ muesc universul şi prin care ajungem pe de o parte la stăpîni­ rea intelectuală a lumef (ştiinţa), pe de alta la stăpînirea el ma­ terială (industria), în aceea a frumosulul, prin care creăm izvoa­ re nouă de dezvoltare sufletească, şi în aceea a binelul, prin care se realizează tot mal mult împărtăşirea tuturor oamenilor la bu­ curările procurato de cele-lalte două izvoare de propăşire. Din­ tre toate căile pe care propăşirea tocmai se avintă, realizarea bi­ nelui este fără îndoială cea mai de samă, de oare ce ea îndepli­ neşte mai desăvîrşit idealul omenesc. A susţinea decî o intoc­ mire de stat care este tocmai tăgăduirea coluî mai insemnat fac­ tor al propăşirei şi a arăta părert de răii pentru răsturnarea eî, este it dovedi un cuget inapoiat şi o minte nedeschisă la lumi­ nile civilizaţiuneL Să notăm în treacăt' o erezie a d-Iuî de Bertha. Ea se ra- . poartă la starea Olteniei sub Germani, in răstimpul dntre 1718 şi 1739. D-I de Dertha, voind să explice cauzele emigrăreî Mun­ tenilor cătră Transilvania de pe timpul Fanariotilor, spune că "cette predilection de l'emigration pour la Hongrie avait une raison particuliere, Elle etait motivee par le bonheur dont les Roumains de la Petite Valachie jouirent pendant vingt ans sous la domination autrichicnno, c'est-a-dirs depuis la paix de Passa­ rowitz 1718 jusqu'au tl'aite de Belgrade" (p.307). Tot ce poate fi mal neexact! Documentele austriace din acel timp ne arată tocmai adinca nemulţumire a poporaţiunei din Oltenia cu ocir­ muirea germană şi emigrarea aproape totală a poporului din ju­ deţele anexate cătră Muntenia cea rămasă sub oblăduirea veche rorninească. Cauzele acestei nemulţumiri nu le putem spune aici; dar ele aii fost consemnate de nOI (1) şi ne mirăm cum de d niî (1) Iii$/oire des Iloumains, II. [338] 338 A. D. Xenopol Jaucso-Bertha se apucă de scris istorie, cînd sunt aşa de puţin inforrnatî asupra faptelor pe care le ating. ApoI este cu desăvîr­ şire neexact că emigrarea în vremea Fanarioţilor s-ar fi îndrep­ tat cătră Ungaria, unde Romlnil ştiau ce soartă îî aşteaptă, de a fi prinşî cu arcanul de naţiunile domnitoare. Emigrarea Romîni­ lor din Muntenia se îndreaptă cătră Bulgaria şi Serbia, iar a ce­ lor din Moldova cătră Rusia. Nicî un document nu arată o emi­ grare a Romînilor din principate cătră Ungaria. Revenind după această observatiune lăturalnică, iar la firul expunerei d-Iul de Bertha, constatăm că d-sa, părăsind de la 1848 înainte imputarea de anti-constituiionalism a Romînilor, începe de acolo a-I mustra pentru anii-liberalismul lor, pentru că devin a­ Jia ţiI ocîrmuirei v ieneze şi ai Ţuruluî rusesc, organele reactiuneî făţişe şi vădi te, În lupta contra U ngnrilor, care ar fi sprijinit nobila cauză a libertăteî. Revoluţiunea din 1848 a Romtnilor nu fu decît "l'alliance longtemps pr eparee de la r caction et du rou­ manisme " (p. 407) şi aiurea, unde simţimîntul copleşeşte pe d-l de Bertha, el dă Romînilor o lecţiune ma! rostită; "A ujourd'hui les Roumains voudraient imposer leul' loi , ne leur en deplaise, tout simplement en raison des services qu'ils ont rendu, non pas h la liber te, a la civilisation ou au progres, rnais a la reaction le plus sotte et le plus odieuse, qu'ils ont secourue sciemment ou inconsciemment, avec un zele digne d'un meilleur sort" (p. 264). Oare pentru ce poporul romînesc, în întregimea lut, el care tocmai avea nevoie de libertate şi de egalitate, pentru a eşi din mizerabila lui stare, se aruncă mal curînd pe partea reacţiona­ rismulul austriac decit pe acea a liberalismului maghiar? D-l de Bertha ştie numai să Învinuiască pe Horninî pentru că s-au aliat cu reacţiunea; dar nu arată cauza care i-a impins la această pur­ tare. 8-0 arătăm noi. Principiile proclamate de Ungurâ la 1b48 au fost intr-ade­ văr liberale, insă numar pentru et, flJ.ţ� cu Austriacit, iar nu §i fa,(â cu na,(ionalitâli'e lIelflaghiare din U"waria. Faţă cu acestea, predomina, în rîndurile Maghiarilor, pol\itica cea mai nedreaptă şi mal absolută. Aşa unirea TransilvanieI cu Ungaria s-a votat de dieta aleasă după sistemul vechiu, în care eraii reprezentate numai naţiunile domnitoare, iar Romîniî, majoritatea proporţiu­ nei, de loc. Intrebăm, dacă acest sistem qe a se impune o legei [339] Rominii şi Maghiari! înaintea istoriei 339 de minoritate, majoritătef locuitorilor, era o măsură liberală? Un­ guri] apoi vobară o lege de presă foarte liberală pentru dînşii; în acelaşi timp însă această lege edicta cauţiun'i foarte marî pen­ tru presa nemaghiară şi pedepse foarte aspre pentru toate seri­ erile ce ar fi îndreptate contra unităţeI perfecte a statuluî ma­ ghiar, Ne întrebăm iar, unde este egalitatea înaintea legeI, prin­ cipiul nedespărtit de orf-ce tendinţă liberală? Dar aceste două măsurf urmăriaii un scop dat pe faţă de oameni politici maghiari al timpuluf : Szechsnyi, Wesselenyi, Kossuth, anume maghiari­ zarea poporatiunilor de altă rassă şi cu deosebire acea a Romi­ nilor (1), Intre alte legi votate de dieta din 1848, amintim pe acea a azilelor de copii, care urmăria maghiarizarea copiilor din C01\ mal fragedă a lor vîrstă. Răpirea bunului celuî mai scump al unul popor, limba şi firea lut naţională, iată ţinta Maghiarilor încă din 1848, şi cu toate acestea d-I de Bertha , cum făcea şi Szechenyi altă dată, nu Re poate opri a mărturisi «qu'il est im­ possible qu'une nation puisse occuper une place honorable dans le conseil dos peuples, sans avoir a sa disposition une langue cultivee> (p, 365). Cu ce drept însă Ungurii vreau să rîpească altor popoare ceea ce privesc pentru el ca un bun nepreţuit? �i dacă o fac aceasta, se mal poate susţinea, cu d-I de Bertha, că Ungurii s-ar deosebi «par leur superiorite morale et intellectuelle, la droiture des prin ci pes et la fidelite a la foi juree v ? (P. 190). Ne întrebăm cum poate cine-va să scrie asemenea lucruri, cînd fie-care fapt, din o mie de anf de istorie, desminte pe acel ce le susţine? Prin urmare, dacă cOl1stit'A[ionalismul 111/I,qhiar tindea a dis­ tru,qe Vi'lta materială a poporulll'l: romîn, liberalismul magMrtr î;?! . lmnea ca ţintă disiruqerea viele'l: sale morale şi intelectuale. ]1; insemnătoare împrejurarea că d-I de Bertha nu arată nicI neîrnpărtăşirea Homînilor la votarea unirei, nici legea de presă, nici aceea asupra azilelor de copii. D-l de Bertha are însă grijă de a reproduce proiectul de lege votat în 21 iulie 1849, atunci cind, revolutiunea ungur ească fiind aproape de a fi zdro­ bită, Ungurii căutai:'! să impace pe Romtnt, spre a-I atrage în partea lor. Iată cuprinsul acesteI Iegî, interesantă din punctul de t) ASllpra aee'lnT punct a se ve IB:!. �rl.ieollii pn blicut ,le n,,11n ne"",� de r: "0- gl'al,hie a ti'Lln maghy!r, 1896. [340] 340 A. D. Xenopol vedere al tacticef Ungurilor, tîrîtoare cînd puterea le e slabă, mîndră şi respingătoare cînd e mare şi răstită : • Les dispositions qui s'y rapportent aux Rouniains, ne spune d-l de Bertha, sont Il s suivantes: on n'emploiera plus le nom de Valaques, en vou­ lant designer les Roumaius ; il est permis aux deparbements, ou les Roumains sont en majorite, de se servil' du roumain dans I'administration et dans les ecoles, ainsi que elevant Ies tribu­ naux ; il est loisible aux Roumains de petitionner dans leul' langue maternelle ; au ministere du cultes il y aura une section speci­ ale avec d..s employes roumains speciaux, pour les affaires ele l' cglise orlhodoxe ; on traitera leurs eglises et leurs et.:oles de la mâme maniere que celles des autres religions; on installera it 1'U niversite de Pesth une faculte theologique orthodoxe ; dans les communes, ce seront les Roumains qui commanderont la garde nationale; dans les administrations gouvernamentales, on admettra les Roumains au meme titre que les Magyars; les re­ voltes roumains, en deposant les arrnes, seront arnnisties, it con­ dition de preter serment it I'independance hongroise. VoM dans les derniers jours de J'uillet ce projet de loi sorubra, avcc beau­ coup d'autres, quelques semaines apres, dans le terrible naufrage de la cause hongroise, loui en demonirant la bonne volonte des hommes d' Elat magyars» (p. 437). Ne mirăm mult de lipsa de bun simţ a d-lul de Bertha, cum nu vede d-sa că un astfel iii de proiect de lege, votat în momentul cînd Ungurii erau cu cuţitul la git şi despre care procct nu s-a mai pomenit d-atuncl, arată tocmai lipsa desăvîrşită de bună-voinţă din partea oamenilor de stat ai Ungaricl ? Dacă această bună-voinţă există, pentru ce un astfeliu de proiect nu a mai revenit pe tapet, de cînd U ngurir au redevenit stăpînii situaţiunel? Căci Romlnir s-ar mulţămi cu aplicarea cinstită a legei din 21 Iulie 1848. Istoria compro;nisului austro-ungar este întocmită iarăşI de d-l de Btl'tha aşa, ca să arăte pe Un�uri, politica şi năzuinţeJe lor, În chipul cel mai favorabil. Aici <'1,-1 de Bertha devine sen­ timental, Intonează accente lirice, tot aş,a de răU gust pe cît şi \ ele neadevărate. D-sa spune că întoarcerea Curţei ele Austria cătdt Ungaria fu datorită interveni rei personale îl, tinerei şi frumoasei soţii a Impăl'atulul Francisc-Iosif, Elisabeta de Bavaria: «L'ame­ lioration de la situation de la Hongrie devint une c01'titude, le I I 1 ·1 f � 1 • I i , i­ trul ales de d. Protopopescu, con'stitue) în adevăr ljccl mal elocuent răspuns" nu pentru d-nir Tanovieeanu şi Suţu, cum zice d-sa 28), ci pentru î�SUŞI c\. Protopopescu. Satisfacţ.ia de a vedea publicat\'1. în "Arhiva" O a­ preciare a lucrăreI sale; în aparenţa, măgulitoar8., a de­ terminat pe ad'versarul mctl ca să reprodueă recensiunca 27. MEi întreb încă o-dată ce valoare poate avea apreciarea studiulUI meu emis{t de d. de la Gra:::seric, chiar condiţiona1, pe temeiul uneI critice pe care a înţclcs-o a�a de ril"u. 28. AccaşI pag. şi notă. [363] d-Iur do la, Grasserio f�\rft flft-şI deie saniă că, în reali­ tate, teoria sa, e cond erunată de autorul francez, şi că concl uziilo acestuia ar fi fost cu totul altele, dacă ar fi pătruns adevăratul fel înţeles. Terminînd declar că, pentru mine, dezbaterile sunt Închise. Am aV11t cuvîntul fie-care cîte de două orr ; ju­ dece cetitorul imparţial. M. Suţu ------- Fantaziile UI'alo�altaice ale DomnulUI lazăl' Şăineanu Resfoind numărul din 15 Mal al Convorbirelor Li­ terare, am dat do un articol intitulat iJlfiueil�a orientală aSllpra Zimbet :'!,Î culturei rtnnîue ; este de notat că această scriere se anuntă ca introductia unor lucrări maf întin- , , se, care va purta acelaşr titlu. Articolul debuteaz;\ cu un fel de clasificare al idi­ omelor uralo-altaiec si cu asternerea unor rezule filo- " u logice stabilite dc finezul Costren ; iar lectorul este pre- vestit că acele regule 01' a-ajute ea, în datoriile ce ati contractat Romînir Ri de la neamul 'Turanic, să se determine partea realiz�Ut de la fie-care grup în parte. Un f01 de tabloti de ordinea creditorilor. Impresia mea cea dintiitt este, că de oare-ce Iim­ belc sanscrite �i ironice sunt lăsate la o parte, în arti­ colul în chestie, 01 ar fi putut fi intitulat mal exact şi mal cu frauclieţă : ill(flll'iltrt ce aiÎ arni limbelc urale-al­ laice !;fi neamul iuranic. asupra nccnuului romînesc .şi limba sa 7 aiină . Să ne ţinem mal cu samă de partea filologică a acestei lucrări: «Elementul tătăresc, spune autorul în stocul turcisruelor Romane (acea.stă expresie îmt reamin­ teste firma vestită : la Inglesul H.omî:n) se referă la tra­ iul În sURI al tătarilor Crimlem si Nozai, care în timp de , , '-.-- aprnape două secole au vcnit în cont.inuă, atingere cu Moldovenii. Ve aceea voruele tătare figureazrt parte ca [364] 3M Dăr'l Cle samă termini tecnicI În lito pisiţe, parte ele (sic) aîi persistat pînă azI În grupul moldovenesc, lipsind in cel munte­ nesc si in idio mcle Kdcanice, afară cînd acestia au a- doptat, forma paralelă osmanlie». ' In prima categorie de tătărisme, autorul ne arată că se găseşte În cronicarii noştri o serie de substantive şi adjective tătăreştt curate, precum: mirzoc, asoul şerimi, bunciuc, ciombur, duium, hon etc., şi face mare caz din asta, pînă Într-atît, că uită sau nu vede că. aceste ter­ mene sunt Întrebuintate de cît numai cînd e vorba de tatarr ; ce mai simplu, mal firesc lucru de a menţine vorbele proprie pentru a exprima nişte raporturi care sunt streine! Tot aşa se exprim Francezir despre veciniI lor Arabii algerieni, menţinînd cuvintele rozeia, gum, spahi, cadi ; aşa menţionează şi Americanii cuvintele care descriu lucrurile si moravurile Pielor-Roşe, precum Ma­ niiu, tomhaoac, vig�anl, slJav, calumei, etc.; şi nimărui nu i-a venit să dea o mal mare Însemnătate unul fenomen Lapolinian. Dar această expunere era neaparată ca tran­ siţie pentru a ajunge la afirmarea că în dialectul Mol­ dovenesc (nu ştiam că 1101 Moldovenii avem un dialect) există o serie de vorbe tătărestt care se-ntreb uiutează în , , mod zilnic, cu care ne-am înavutit limba si care sunt , , rezultatul contactului nostru îndelungat cu acest grup turanic i (amestecul de sînge se subînţelege negreşit!) şi În sprijinul acestei teze citează cu vintele următoare: ar­ can, cobuz, capcană, haraba, sahaidac, bahmet badie ('?) total şapte plus un etc, care şi el subînţ.elege mult. Moldovan de viu" si cu pretentie ele a cunoaşte mol­ dovenismurile, am rămas foarte n�dumerit fată cu unele din aceste substantive exotice, pretinse populare, şi mi-a trebuit să mă dau la investigărr metodice pentru a afla ce este sahaidac şi bahmet, de nu admite desminţirea ce dau autorului, propun un juriu de Moldoveni ca să se pronunţe în ultima instanţă. \ Dacă procedăm prin eliminare, găsim cuvintele co­ buz, arcan, capcană şi haraba care riat fi. considerate ca expuneri usuale curente şi care sunt în adevăr moldo­ venismurt i dar lucru ciudat! tocmai aceste cuvinte intru în .categoria euvintelor teenice de care a vorbit autorul, în categoria întîia şi a fost firesc lucru să le zicem pe �, I I .. [365] bărl de sar'nă numele lor, toate aceste pentru a le deosebi de altfelin de unelte analoage ce existau la Homam cu numele lor de laţ, căruţa şi cursă; cuvîntul cobuz, un fluer de os, s-a impus ca şi cuvintele trombon şi contra-bas, care sunt adoptate de popoarele cele mal diverse fără vr-o influ­ enţă etnică :filologică saii culturală să :fie În joc şi să merite de a fi notată. O simte asta si D-I L. Şăineanu, , , autorul scriere], recunoaşte şi el că cu atîta nu se poate scrie un volum eu un titlu atît de bombastic, de acea s-avîuta mai departe; trece la Muntenl şi îşi propune. să tartarizeze două importante denumiri orogra:fice; ce glorie pentru d-sa să demonstreze că Baraganul e un cuvînt tătăresc ! şi să împlînte drapelul, pardon, bunciu­ cuI tătăresc, pe cel mal înalt pisc al Carpaţilor pe Bu­ cegi, demonstrînd că e un cuvînt nogaic, sau giagataic. Domnu Lazăr Şăineanu ne spune că acest nume de Baragall pentru d-sa e enigmatic; şi prin urmare tot ce c enigmatic trebue să :fie tătărese ! ApOI este şi o ana­ logie cu cuvîntul buraqan care în giagataic şi �n mon­ gol, vra să zică vîrtej, furtună şi de oare-ce Baraganul are monopolul viscolulut şi a furtunelor a trebuit să se numească asa pe tătăreste. AstăzI, 'nime nu se' mal călăuzeşte după asonante, după analogie pentru a stabili :filiaţiunea cuvintelor, căcl cu aşa sistem am ajunge departe i B-ar putea dove­ di că si cuvîntul francez ouraaan e tătărese scotind nu- , .1 , mal pe b de la buraqanul d-sale. Mal dintii II d-I Şăineanu în calitatea sa de filolog patentat era dator să cunoască scrierea mea din Convor­ birî, Cioriolum în care ar :fi putut afla că formaţiunea denumirilor orogra:fice este supusă la regule invariabile: denumirile geografice sunt descriptive sau comemorative; cele descriptive sunt toate: l-in romîueştt, 2-1ea slavoneştt traduse de pe romîneşte, 3·1ea inductibile enigmatice cum zice d-sa �i se găsesc că au un înţeles descriptiv, cu a­ jutorul limbelor sanscrite si ironice! asa sunt cuvintele , , plopeniî, care pe slavoneşte se traduce topolog (top01= plop) şi Şarul DorneI cuvînt ireductibil dar nicI de cum tătăresc, căci şar vra să zică vîrf în 11111be1e ironice. Din denumirile comemorative avem Teleorman poate Cumanic, Medjidie care se referă la un fapt recent (1855) 11 [366] Halta Saligny si mal recent si denumire ea Glavă-cioc .; , , Cotusca, Crasnaleoca care se referă la niste imigri"'trI do Bulgart şi de Rutent după cum rezultă di'n canl�terul fi­ lologic al acelor cuvinte. Pentru cuvîntul baragan nu există nicr un preee"' dent istoric care si'\, autorizc pe d. �;\ineanu să declare acest nume ca introdus de tatarr, căcr exista ab antiquo ; legile fonet.ice protestează şi ele în contra red ucerei cu­ vlntulur baragan la acel de buragan : şi necesarminte trebue să recurgem la origincle ariane : Bhr care se mal scrie B/;râ sat! Bâr este radicalul cuvîntului a purta (bere bara). Go �i oo care devin 'În terminaţie gzr şi ou sunt echivalenta cuvintelor romîneştl hgită şi vită; 1hr-f-- gu, bhr + VlI sunt în sanscrit de­ numiri de podişuri, de loeurt înalte dar eu inteles ele sustinătoare, de' n utri toare de vite, eflcl în tăriie calde, " ., locurile de păşune sunt totdauna în părţ:i1e muntoase; eu asa înteles de locurî alpestre s-au dat dcn umirile de , , Bercgu şi Bcrevu la posiţil muntoase de la noi din Car­ paţI-; la Germani Bhr+gu s-a specializat cu desăvîr­ şi re ; a remas cu înţelesul numar de altitudine şi a de­ venit Berg, la cuvintele Beregu �i Bercvu cu înţeles de păşune alpestru, dîndu-se o formă arljccti vală an, B1tr+ g+an a devenit Baraqan ; cred că teoria aceasta pre­ zintă o consistentă filolobO'ieă,. , , Dar ÎmI va obiecta d. Ş�tineallu, cuvîntul Baragan exista din Crimea, din Persia; ceea ce este exact, �i mă va întreba ce semnificare poate avea aceasta : -- Îi vobi respunde: cuvîntul Baragan în Crimca a putul fi. adus Orl din Persia ori din Dacia, căcI ciobaniI din CarpaţI pînă mal în secolul al XVIII-lea purtat'! "itele lor prin toată stepa. Cuvîntul Bamgan a putut fi îmill'Umutat de la Per�l şi s�a putut forma şi-n mod paralel. S;t daii un exem­ plu de formaţiune paralelă a unor nume identice, din aeeleasi rădCt,cînI si cu deosebire fOll'«tie5. c'uvîntul Cioban există în tot orientul, elin Persia pînft în Carpaţi; fOflnaiiunea luI e elin Oiu= pccus, oie, vită micrt şi lJan=capcondudttor; de unde avem bon şi banat; noi Întrebuinţ.am cuvîntul Cioban din vremurile cele mal străvcchT. dar avem Ni o fOl'matiune a noastră , , , 366 Dărr de Rll1�L I � I I [367] Dări de samă 367 proprie ban-ţciu e« baciu : numele ciobanulur şef Ia stînă si probă că baciu e o formatie din ban-j-ciii e că for , ' ma Bauciu a existat si ca si persistă sub forma de nu . , , me propriU la Muntenr din Ardeal şi de la noI: Banciu Băncilă. Dar ceea ce nu-t pot ierta, frateluI în Hristos, d. Săinoanu, este tentativa sa de a tartariza În frumosul nostru Bueegiu, pe baza uuet simple analogiI Între cu­ vîntul acesta �,;i Bugeagu tătăr esc din Basarabia! Toate legile urografice precedent expuse sunt vio­ late, legile fonetice] �i a gmmuticei sunt de asemenea ultragiate ; asemănările vagt de asonan ţe nu pot duce departe, putem gri si eu un a�a sistem raport Între tar­ tar �i tîrtan, cU atît mal mult că mulţi jidant sunt de origina Kazară, cu toate aceste tirtan vine de la Un­ teriltan (supus) �i nu are nimic comun nici cu tartan= pled învălitoare, nicî cu vestitul Tartariu. Cu toate a­ ceste un domn care se numia tot Săineanu, n-a ezitat a atribui cea mal mare antichitate' în ţara jidanilur nu­ măr pe baza uneî analogii dintre cuvintele jidan şi ji­ devină t teorie care a avut mare succes în toată lumea savantă ovrească. Tot asa si cu tărtărornania d-sale care va, il de ::;igur apreciată 'şi gustată mult de savanţir de la Buda-Pesta. Dar să revenim la cuvîntul Buceqiu, el are forma adjectivală, se zice Bueegiu, munţii Bucegr la plural �i cînd ,se zice Bucegea, se subînţelege cuvîn­ tul îunălţimei la care se referă; e dar un cuvint cali­ ficati v-v-nu e nicr slavon, nict latin, îl putem căuta în limbele ariane primitive, în sanscrit avem raclicalu {rukka pentru ta]>_ ("u vînt care la GermanI a făcut bode si Ia Fra,lICezl (J;mc, furma (JIf!.:!.'a Tn zene! a devenit uut;ii şi in mar multe dialecte irol1iane uuL:::: şi (meci. Dupa regu­ lcle, că denumirile primordiale reductibile la sam,eril; şi la dialcdele ironice trebue să fie descri}Jtive si din viata , , pi\storală, eu presum că cuvîntul Bueegiu este egal cu caprărie salt păşune de capre şi că tot de Ia radicalul ironian Buz s-a format numele şi a întregeI regiune Buzeu,-de altmintrelea e ::;ingum regiune din CarpatiI noştri care pînă astăzI a adăpostit capra neagră (cha­ mois) pe masivurile sale. Tot d. Şăineanu tureise muntele Camiman fiind dq- [368] 386 Dărf de samă pă d-sa format din Kara-Ima1,l=popă negru, adevărul e că Carei in dialectele ironice vra să zică munte şi man este un augmentativ. Carai-l-rnan ee munte mare-e-; dar să dovedesc: avem Caraman denumire de munte în Franţa (Seine et Oise) şi fiind că în patria lui 'rar­ tariu nu s-au găsit încă tartarornonr, Caraman e consi­ derat ca nume de origină celtică ; a dat loc denumirei uneî familie istorice les Caraman-Chi1Jzay - Caramania in Asia minoară, este acea regiune care a fost ocupată de Celţî, care au perzistat pînă la invazia Arabilor şi a Turcilor, şi vra să zică Muntenia mare. Dvnu L. Şăineanu, ar vrea să turcească si cuvîntul , , Caracal, noroc că este anterior Osmanliilor j de aceea vrea să-I cumanizeze-. Kara-e negru, Kale=cetate, dar atuncr, după legile fonetice, ar trebui să se pronunţe Caracale ca Ada kale Sukumkale, şi apor o altă pa­ coste, cuvîntul Kale nu are cum să fie cumanic, este arian si n-au avut cumanit de unde să-I iee. Proba că , cuvîntul cale e sanscrit san ironic, e că-I găsim la po­ poare ironice şi împrumutat de la el şi de cătră limbe semite ; în combinaţie cu malta formează cuvintele mah +cale=fortereţe În dialectele copte şi abisinien, mah­ kale la Evrei antict (nn la cel moderm), era un orăşel, patria lul Samson; denumirea este evident din orogra­ fia Filistenilor, popor de origină ariană şi vecinî cu tri­ bul lui Dan, afară dacă nu sustine d. Săineanu că Sam­ son era Tătar-Maha+ cale a l�aI dat loc la formatiunea , mahala, uzitată la Persiam, la popoarele din Asia mi­ noară şi adoptată �i de no: şi de Turc; întocmar ca cu­ vîntul cioban mal sus mentionat. Ce este dar cuvîntul Caracal? ei bine! Il-nu Săi­ neanu să facă ca şi mine; să se abţie, să zică nu Ştill ; e aşa de uşor de ce nu face o tragedie în cinct ade, spunea un critic unut dramaturg! " 'I'urcismurile d-Iut Săincanu, de si mal recente tre­ buesc de asemene reviz�ite cu îngrW're; cuvîntul Pha­ nar nu e un turcism, e un grecism, şi e denumirea ne­ cesară al aceleI mahalale din Constantinopol, Il-are a face cu cuvintele fanar şi felinar care amîndouă provin din latinitatea populară [anale, după toate legile fonetice ro­ mine, Duşman 11Q. e turcesc, C COJ1-1UIl Grecilor �i Ro- [369] Dări de samă 369 mînilor ca şi cuvintele drum şi [rică i se găseşte în orl ce lexicon grecesc. De şi se gnseşte in Codex Curuani­ cus, e probilitatea că el l-an luat de la nor, salt să. facă bine să-mr arăte radicalul turanic după principiul alle­ qando probandum est."---jJfaltita lapiuc« vine din latineşte; Greci} ati luat cuvîutrsl de la Romani din Machcdouia., Moldovenii I-au luat de la Greci sub forma marola, ra­ calu est cuvintul latin anuirtis, Habar, În limba schipetară vra să z ică cunoştinţă, el a trecut din dialectul macedo-romtn si de acolo s-a introdus în limba remînă-c-e tot aşa pentru o sumă de turcisme care de altmintrele se şterg din limbă dimpre­ ună cu amintirea raporturilor care ali dispărut. Concluzia! Ar fi. multe de spus-cercetările care nu sunt duse Într-o direcţie constantă. nu pot avea consis tanţă, Observaţiile, pentru ea să. dee un concept priin­ cios, presupun un ideal preexistent în jurul cărui se a­ dună. Cînd idealul e slab sau lipseşte, conceptele sunt slabe :şi ele, sau devin paradoxale. Fratele În Hristos d-nu Lazăr Săineanu a devenit creştin, e mult! Remîne ca sa-si �omanizeze si ideile , " cum si-a crestinit cugetul, si atunci se va lepăda de " , tartarizare cum s-a lepădat si de Satana, si teoriile sale vor deveni si mal exacte si maf priincioase, căcr este , , corelatiune între ce e uun, ce c bine si ce e adeoărai ) , , AI. Brăescu de la Scurta In general criticile noastre, sunt încărcate de părert rătăci le ; aproape niel una din ele nu prezintă limpezime, Iineţă şi mal cu samă judecată nepărtinitoare. Cele de n131 multe ori într-însele, nu-s decît vederi înguste, sau pretentiunt absolut personale. Criticul no­ slru cere autorului să-I satisfacă gustul lUI propriu. A vînd atitia critici îşI poate cineva închipui, cît de greu e, ca Într-o lucrare în care ţi-al propus să studiezi un anume sentimen l, să aleătueştl părţi, care să vie la socoteala fie-căruia din ei. Unii zeifică iubirea, alţii ertarea, o parte ura, restul răzbuna­ rea. Intrupează deci o fiinţă, care să iubească urînd, să ierte răz- [370] 370 Dărf de samă buntndu-se ; şi cu toale acestea, aşa ar trebui croit un lip, ca ce­ tit de fie-care critic în parte, să-I satisfacă fie-căruia dorinta pe deplin. Mar tou, lăsînd la O parte menirea arter, o incătuşează în formule "pcn;onale", nedtndu-t drept la puterea de expansiune ce ea cerc. Arta nu poate fi roabă, de cit. (:(:'1 mult talentulut. Viata el se manifestă printr-o deslăntuiro de forme vesnic nouă, giHile în haina desăvirşilel frumusel] :;;i a liberlăţel neiărmurile ; a-l pune sta­ vilă, a o condensa sub greutatea unei aceleiaşl inspiraţi] este a-o o­ morî distrugindu-I caracterul esenţial, acel «ce', netrăit Încă elemen­ tul vital. La n01, a e�i din felul de ca (i> sau «(1, vedea" al criti­ culul nostru, «e a reu fi» arlisl ; a scrie in alară de genul ce lUI îî place, e a nu scrie, aşa că foarte des, se proclamă lipsa de artişti din lipsa de critic), J n adevăr, aceştia din UI'm�, năzuiud mereii cătră aceiaşi lucire de frumos, isvorită din aceJa9 talent istovit de a se repeta îndeobşte, nu-st dau samă că dacă in"p�pa\iunea nu se reinoeşte, moare cu o vrernelnică �i bolna vă licărire, ascultînd sentinta fata­ lă, care ordonă cii tot ce nu se preschimbă S1 piară. Focul deapu­ rurt acelaş, rămînînd nestins, e astă-zr subiect de basme, căcl ştiut e că însil�! soriî se stîng ca să rc-nvie tinert, Critici! noştri se ocupă de n.odul cum al' fi trebuit s!irşită sali iucepută lucrarea, fără să-şl dea samă, că menirea unul critic nu e de a discuta subiectul lucrărer, ci modul cum autorul .ţi-a invălit ideile pc el, modul cum a fus! tratat. Criticul în artă nu e un căutător de teză, după cum în istorie, nu-I e permis a nu fi un inchisitor al timpului, adică a faptelor ce se desvălue în el. Menirea JUI, o În a -ne spune, dadi aulorul a ren�il să ne re­ deie ceea ce el �T-a propus a ne reda; subieclul poale fi absurd pentru diuSlll. Asta nu-l prive�le; destul. cit acest. ilbsllI'd e bine· condus de la început pînă la sUr�il, adică bine studiat, bine pre­ zenlat privirilor :şi minţe! noastre ;in care caz lucrarea e bună, �i pe linga talent, probeallă un ce rar: o,\iginalitatea. Uriginalitatea în ochiI tuturor, are pu\in din absurdul ce ne face pentru momentul, a o condamna. Ea � tocmaI nota care dă armonia, insă numaI uneI urechI muzicale; pentru orI-care aHa însă, e o disonanţă. Criticul trebue să iasă din orI-ce nuanţă fal�ă a părereI luI, rămînînd imparţial, şi judecînd lucrarea din punctul de vedere ar­ tistic/ avînd tot-deauna în minte, intenţia creatoruluI. [371] D:'î,rl de aamă 371 Fie-care din noi vedem alt-Ieliii, unui critic însă i se cere a vedea ca toţ1. N umal a�a el cîştigă dreptul a-şi arunca părerile pe h'rlie, aUngînd subtilitatea unul artist, căcl a-I atinge lucrarea, e n-I atinge -intimul- sufletuluî său. Numar atunel pop a-\, da pr.­ rerea asupra uriel lucrăr) artistice; cînd, lăsrndu-t) personalitatea la la o parte, te adaptez! intim Iic-cănn subiect, te indentifieî cu fie-ce personaj, lClei cauză comună, cu ori-care tip. In orr-ce lucrare însă, subiectul e proprietatea autorului, şi numar forma ce-l îmbracă e terenul, în care criticul are dreptul a-st exercita activitatea. Cind mal zilele trecute am cetit în numărul trecut al revis­ tei darea de sa mă asupra piese! Casta-Diva, datorită d-lul Hara­ Iamb Lccca, am rămas mirat de unde pretentir, ce criticul le are f:d,ă de această piesă. Imediat mi-am închipuit că D -Iur, e unul. din­ tre acel, ce văd numal într-un acelaş lel, că D-Iur e deprins cu aceleaşt leşinurl, cu aceleaşi (ipel!", cu aceleaşi acţiunr ajunse am de banale astă-zI. Sunt piese, care le vezl pentru întîinşl dată, şi cu toate acestea ghiceşti dinainte gr.stul'ile şi acţi unile pe care per­ sonajele din ea le vor face; de sfii �;it nict nu vorbesc, Il ştii de la primul act: moartea sali împăcarea eroilor. Aceasta, pentru-cii toale sunt brodate pe acel aş! temă sali ca să fir mal prozaic, (esute cu aceleaşt fire netoarse. Cînd vine unul care să tragă o limită acestui reI de a produce, îl certăm 0:'1 ne-a scos din vechiul cintec! Puterea obişnuinter e cea mai mare rivală a artet, care în fie-ea re clipă trebue să fie alta. In­ tocmal după cum un peisaj, o figură, orr-ce alt ceva, lŞi prefac ca­ racterul cind sun! scăldate în lumint dilerite ; toi ast-feliii arta Î71 re înoieşte întipăcirele sub lnrăurirea diferitelor idei - raze a soa­ relui din lumea intelect uale -- care lucrează tot. diferit asupra a­ celuiaşi fond. Criticul se miră mult cum în aclul al H-Iea al Rcpslei drame, eroioa el C:ina, priozîndu-,:l logodnicul în brat,ele mălui/ci salr,. nu leşin1i, sau nu dă mi\car un ţipet. Oare DU e absurd a ne tace o asemenea intrebare? Oare criticul n-a auzit de dureri mute, de du­ reri ce-ţi împe(resc sufletul, ce-\l îneacă cuvintele în valul unuI regret zdrobitor? N·a auzit de fiin\i ce stau martore la cele mal marI nenoroci/'l, fără puterea de a scoale o singură vorbă? Leşi­ nul fiinţe] aci eînJocuit prin pal'alezia voin\eI, care nf; dă măsu­ ra uneI adevărate lovituri. [372] - 372 Dărl de samă După D-lui nu e de admis ca Cina faţă la o asemenea scenă să nu scoală un ţipet, care să trezaseă pe cutare burghez din galerie. A leşina, a ţipa, insamnă «a fi real" după O-lui; însă dacă ar trebui să .. Ţ dau dreptate, cu alte cuvinte, dacă aşl înţelege rea­ litatea ca Ir-lu), aşi imputa D-Iul Leca; că n-a pus pe Gina să sară la bătae, sau mal ştiu eu, să provoace la duel rivala sa, cînd desigur efectul n-ar fi lipsit. , Gina e însăşl fiinţa pentru care durerile mari, durerile ade­ vărate sunt tăcute, Sufletul f'l le cuprinde, le păstrează ca singura probă a Iericirel trecute. Durerile În tot-deauna ne amintesc feri .. eirea şi tocmai pentru aceasta Gina se jertfeşte, tneadrlndn-şt dure­ rea prezentului in rama trecutuluî atît de drag. In actul al III lea, cu alte cuvinte, tocmat acolo unde criti­ cul găseşte partea cea mal bine reuşită a piesei, Cina încetează de a mai fi fiinţa al căreia suflet iartă, trăind din trecut, prin faptul că, în faţa celor două femei, din care unu e însăşl amanta logod­ niculuî său, ea exclamă fraza următoare: . Soşeaua era plîntată de ambele el părţi, cu nişte puternici arborr de teiii, aşezaţi la o egală îndepărtare unii de alţi], şi al căror coroane aproape a­ tingindu-se, tăiau în spre partea lacului, nişte bolţi sime­ trice, prin care se. prevedea priveliştea lut. Bolţile cuprinse între arborr alcătuiau nişte adevărate privazuri, care, ţăr­ murind nesftrşitul măcar pe laturt, adincea iucă frumuseţa lncunjurată. In mărginirea din care resărea impunătoarea natură, ea părea mal vie. mal frumoasă, mal strălucitoare. Ingustarea era răscumpărată prin tăria tntipărirel, Par-că vedeam tablouri uriaşe, atirnate de cuie nevăzute, pe ne­ sfîrşitul tăriei. III. In o zi plecaiu spre Fluelen, staţie din capătul opus al laculut, cu scopul de a rămînea acolo peste noapte. Cu mine se sui pe vapor, un englez bogat cu care făcusem cunoştinţă la Sweizerhof, cel mal mare şi mal vestit otel din Lucerna. După el mergea un groorn purtind pe braţ o încărcătură, de cale nu-mt dădul sa mă ce putea să fie. Pe vapor adica un vint cam răcoare. Cum puse piciorul pe vas, Englezul .grăi cîte-va cuvinte cătră sluga lul. Acesta scoase un termometru din buzunar şi îl răspunse ceva. VăZUl pe Englez căutînd în buzunar un portofel şi după ce îl răsfoi, spuse grabnic cătră sluga lUI alte vorbe, pe care nu le auziiu bine, dar pe care chiar dacă le-aşî fi auzit, poate nu le-aşl fi inţăles. Văzul pe groom punind încărcătura pe o bancă şi căutînd cu răpejune in ea. In acest răstimp Englezul se desbrăcase de haina lur de deasupra. Sluga desfacu un morman de paltoane, blănt şi pardesiurt şi căuta cu mare grăbire, dar nu găsiu, repetînd mal multe qoddammurt noapărate. Englezul meu î ncepu de-odată a strănuta, şi în­ torcindu-se cătră mine, îmi spnse eli arnărăciune : "To:lte mijloacele le intrebuintez spre a menţinea în jurul meu o temperatură statornică şi a nu răci, şi mă vezl că am că­ pătat iarăşi un afurisit de gu(uraiu !" i Cum ajunseiu la Fluelen, me hotărtiu ca să fac pe jos o preumblare pe şoseaua Axenulu), care se întinde po malul [397] AmintlrI de călătorie 397 lacului mapoî spre Brunnen. Cum ieşî pe ea din Fluelen, incepe a urca; trece peste un pod, pe sub care curge un şivoiu de munte ce dă in lac, zhurlud tnspumat peste un tunel, S�IP::lt pe sub fundul lui! Drumul pe aier, apropiin­ du-se mereu de lac, Începe a fi apărat dinspre el, cu nişte bîrne, mal' apol cu stilpi de piatră, care de la un timp se prefac intr-un meterez neintrerupt, clina ripeî dinspre lac devenind din ce În ce mal înaltă şi mal prăpăstioasă. De la o vreme ajungl la un colţ ce esă asupra laculur, ca un balcon uriaş. Drumul e tăiet, aier în pîntecele stincel, a că­ reia cap pare a se pierde în nour), Iar picioarele se a­ fundă adînc dedesupt în lac. Cind te tntorcr spre păret: .. \le de piatră, te apucă groaza, văzînd acele turnurl uriaşe ce se ridică sus, tot mal sus, şi care numar, prin tăria mate­ rialulul lor, se mat ţin în picioare, căcî după legile greu­ tăţel, ar trebui să se prăbuşască peste tndrăzneţul călător, ce se incumătă să se apropie de ele, şi să-I Îngroape sub dă­ rămăturile lor. Apleci capul pe spate, pănă ce te apucă a­ meţala, şi nu parvil a vedea crestele stincilor. Trupul gol al pietrei iesă pretutindene la iveală, lipsit de cămaşa de iarbă, cu atît mal mult de haina, mal acoperitoare încă, a arborilor. Unde şi unde vr-un biet brad rătăcit şi-a găsit locul să crească pe un colţ mal răsări t, din cremenea cea moartă. Cum al intors spetele de la această privelişte în­ grozitoare şi te uiţr spre lac, te cupinde .« lncîntare fără de samăn. Adînc sub locul pe care stal, se aşterne ca o oglindă, apa cea mîndră e , Munţi) se prevăd în fundul el, colorindu-I pînza cu cele mal bogate răsfrîngert, Liniştea el atît de deplină se coboară şi în suflet; par-că o mînă iubită te-ar desmierda pe frunte. De .. o parte frumosul, in în toată a lul strălucire, de alta sublimul ca impunătoarea lUI măreţie. Şi ţI stă pe deplin în voie să trec] de la o sim­ tire la alta; să aducl în suflet sau tremurul sau in CÎntarea. N-aI decit a-ţt strămuta ochit, cind pe munte, cînd pe apă. La colţul lntorsăturel, cade stînca aşa de drept in lac, încît a trebuit ca şoseaua s-o spargă prin un tunel, spre a-şl urma calea. Tunelul infăţoşază spre lac, marl deschi­ zăturî în formă de uriase bolti care prind iarăşî, ca si în " " arcurile dintre ter, frumuseţa nehotărită a naturet în priva- zul unor măreţe tablourl. Stătut acolo pină în sară. Arun­ cam pietre în lac şi măsuram timpul ce trecea între. ve- � [398] A. D. Xenopoi derea roţilor de valuri, provenite din atingerea apel, şi su­ netul ce-mi lovea urechea. Il găsliă în mijlociu egal cu 5 secunde. ImI aduseiu aminte de formula matematică, pen­ tru calculul tnălţimelor din căderea corpurilor, care este S == � t2, adecă spaţiul este egal cu repejunea mijlocie, înmulţită cu pătratul timpuluî, şi aduclndu-rnl aminte că, repegiunea În prima secundă, este apronpe 10 m., şi a­ plicînd-o, afl;vl1 că stam de-asupra laculur, la înălţimea de 12f) de metri. Oare de cît de SllS pri veaii la mine virfurile stîncilor? Iată lucru ce de sigur niminea nu I-ar putea măsura, prin metoada intrebninţată de mine; căci picior de om părnîntean nu cred să fi atins sau să atingă vre-o dată feciorelnioele lor tnălţiml. Puntul în care stam deasupra apel imî părea Cll atîta mal inalt, cu cît: adăugeam în gînd la a lUI îndepărtare, a­ dincimea cea insămnată a apelor, care în acest loc întrece 300 de metri. Şi cu toate aceste hăul infricoşat era acoperit şi tăinnit de un tnvăliş atît de rermecător ! Afundurile erau ascunse sub valul cel moale al apelor, colţurile stincelor dispăreau sub perdeaua ce le acoperea. Vedeam o oglindă lucie ce, ca un ochiu plin de magnet, te fermeca şi te a­ trăgea spre el; auziam numat tactul liniştit al valurilor ce se frtngeau de mal şi ca o voace dulce străbătea în sus, monotonul lor cînt, îmbiindu-mă par-că îndată să cobor in răcoroasele lor adtncimj. Păl'e�111 că îngtnă draga cîntare a zinel apelor' lUI Goethe: Ah r wtisstest du wie wohlig's ist Dem Fischloin auf dem Grund Du stiegst herein sa wie du bist Und wurdest erst gesund. Ah! de ai şti tu ce desfătat Stă peştele pe prund, \ Te al cobori aşa cum eşti Spre sănătate-n fund. Şi într-adevăr, ce ar trebui pentru a pune un capăt şi frumuseţilor, dar şi zhuciumulul acesteî vieţl ? Un salt peste meterezul apărător, Cite-va secunde te-al Invirti prin. [399] AmintirI de călătorie aer; apol o clăpocire in apa ce s-ar deschide, spre a te primi; ciţl-va stropi aruncaţl în sus şi recăzuţl înapol. Peste cite-va minute şi cercurile trezite pe suprafaţa la­ culul s-ar stinge cu încetul; valurile, o clipă stingherite in legănatul lor, ar reîntra în el, şi totul ar fi zis! ţ;i lucru curioz, cind te uill mal mult timp spre adîncime In lac, îţl vine par-că aceasta poftă îngrozitoare, şi cu toale că te reţine tremurul fricoasel cărnl, mintea par-că te impinge a face pasul cel fatal. De unde să provină oare această a­ tragere a ahizulul, fenomen atît de cunoscut, dar atit de puţin explicat? Este o îndepărtată urmare a legeI gra vi­ taţiuner, A sta sus, nu este o aşăzare firească pentru cor­ purile grele. Ele trebuie să tindă tot mal mult spre păr­ ţile joase, spre a se apropia de centrul pămintuluî. Ma­ teria neconştintă se supune orbeşte acestei legi nelnduple­ ca te ; in sufletul conştient, ea trebue să se prefacă în o tendinţă intelectuală, care nu poate fi altă ceva de cît vroinţa de-a executa ceea ce corpurile brute îndeplinesc fără de vroinţă, şi dacă raţiunea nu ar veni să reţină pc om: el ar trebui chiar să ascultă de acea fatală lege. lnoptase şi tot nu mă puteam deslipi de farmecul ce mă cuprinsese. O pînză tot mal groasă de umbre se aş­ temea pe toată natura. Lacul părea că dispăruse spre a lăsa în locu-I o groapă cumplită, o prăpastie in a căreia neagră văgăună se stingeau silinţele vederei. De-odată zăriI sub mine o stea, apol alta, şi alta, constelaţiunl intregr, apol calea robilor; ba o stea chiar tăia o dungă pe cerul sub­ pămintean ce se întinsese la picioarele mele. Lacul refleta, in limpedea lUI oglindă, spaţiurile fără fund, şi eu nemer­ nicul, firul de năsip, stăteam cuprins între două nesfir­ şiturt ! De-odată nişte sunete armonioase părură a-rnl atinge auzul. Ce să fie? Erau aşa de dulcl şi păreau că vin de la o aşa de mare îndepărtare! Par-că se suiau de pe lac spre mine, şi iarăşl pare că se coboriau din înălţimele văz­ duhului. Un moment avul iluziunea că era armonia sfe­ relor, răsunetul noatelor adîncI şi a acoardelor ce răsar din invărtirea milioanelor de corpurl cereşti ce umplu spa­ pul nemărginit! In curlnd lusă mă convinseiu că acele sunete aveau o origină pămîntească. Un punt luminos a­ părea pe lac din spre Brunnen. Mergea iute, apropiindu-se !II [400] 400 A. D. Xenopol şi crescînd mereu în proporţiunl. Era ultimul vapor ce venea din Lucerna spre Fluelen şi care a prinsese fanarele lurm întunerecul nopţeL Pe el se afla o bandă de muzicanţl ră­ tăcitort ce desfătau pe călători, cu bucăţile cintate de el Lucru curios, mi se păru că bucata ce o executau, tocmat cînd treceau pe sub înaltul balcon, unde eu mă aflam, avea un caracter romanesc, şi Cll toate aceasta, era un vals. Cunoscui îndată insă, că era Gangurul lUI Schelety, care se cîntă la Viena şi în Austria, şi fusese învăţat şi de muzicanţiî de pe vapor. , Cu cît vaporul se apropia, cu atîta se făcea în jurul lUI o sfera mar mare de lumină. Văzut lntăî prin cap, el arăta tot mal mult coasta pe care se înşirat! fanarele lUI colorate deosebit: gaIbăn, roş, albastru, verde. Cu cît înainta mal spre mi ne, cu a tîta se desfăcea cîte o l ungă diră . de lumină corăspunzătoare, în valurile peste care trecea. Cind fu drept în faţă, se coboriau din el pînă la adîucimt -ce păreau nesfirşite f{lşii de lumină colorată, pe care neagra lUI cutie părea - că lunecă inaripată. Muzica atunct lovind in plin urechile şi ochit fermecaţt de încmtătoarea prive­ Iiştl, stăteam pe deplin sub imperiul frumosului, ce mă cuprindea pe ambele căî. pe care el poate străbate cătră suflet, prin vcz şi auz. Eram subjugat de puterea înttpă­ ririlor simţurilor. De gîndit nici vorbă nu era; tot ce era abstract în mine dispăruse, �i mă prefăcusem par-că în o maşină foto şi fono grafică ce răsfrîngea în ea vedeniile şi înregistra sunetele, cu deosebire numal că era o maşină vie, care pricepea şi simţia ca frumos mtipăririle din afară. Cînd mă întorceam, fur ajuns din urmă de o companie întreagă de velocipediştl ce cobori aL! dina şoselei, ducin­ du-şi de căpestre caii lor de fre. Al draculul Hornînt l îmi ziseiu ; nict muntele nu scapă de .el. Şi apoî pare că nu văzusem într-o zi un velocipedist pe apă. Pe apă? Cum se poate. Prea bine. Era calare pe un velocipcd, care în loc de a mişca roata cu cauciuc, Invirtea o roată cu lopeţt ce, bătînd in 'apă ca acele a le unul vapor, făcea să. îna­ inteze barca cu o mare repegiune. Se Inţelege că ea mal mică aplecare a lUI în o parte SClCI în alta, putea să răs­ toarne călăria, făcindu-I pe el cal şi pe luntre călăreţ, nu spre mal marea lut mulţămire; dar naiba de om se ţinea [401] Amintirl de călătorie 401 ţapln, ca şi cînd ar fi înghiţit o frigare şi . zbura pe lac ca un. tricoliciu. IV. A doua zi, după ce trecut încă-odată tunelul muntelur St. GoLthard, şi luăl dejunul la Airolo, mă opri! spre a lua prinzul la Goschenen şi ajungînd la Fluelen inapoî, mă urcăi pe cel de pe urmă vapor, care trebuia să mă pună noaptea în Lucerna. Puţin timp după plecare, soarele se cobori după munţii ce veniau pe dreapta. Umbre din ce în ce mal lung] se aşterneau pe apă, pănă ce treceau din colo de ea, şi se urcau pe clina malulul opus, ca nişte balaur) mincătorî de lumină. De şi vaporul nostru mergea în umbră, sus în văzduh, se vedea că soarele era încă deasupra orizonulul, căcî. razele lUI strălucitoare il umpleau încă. Căldura lUI se simţea că pătrundea încă din inălţiml cătră nOI, prin pătura interpuselor umbre Piscurile de pe malul din partea răsăritului tnotau încă, pănă la jumătate, în roşietica lUI lumină care părea că lupta cu valul necontenit crescător al umbrelor ce se urcau din adincile văl. Ca o apă neagră, ele păreai) de-odată că se înalţă şi acopăr un colnic clu­ sorit, ştergînd de pe a lUI frunte strălucirea ce-l tnvălea : şi acolo unde umbra pusese piciorul, nu mal da îndărăpt. Urmăriam cu interes această luptă Între lumină şi întunerec, luptă ce trebuia să se sfirşască prin izbînda celui din urmă, pentru ca a doua zi dimineaţă să fie la rindul lUI răpus, alungat şi silit să ascundă prin peşterî şi văgăunl. 'I're­ cusem colţul de la Brunnen, cînd şi pricurile cele mal în­ depărtate şi înhobotaii în negru. Soarele asfinţise nu numaI pentru lac, ci şi pentru toată lumea din acele regiuni. Numai in văzduh, sus, cătră bolta învineţită, se mal vedea un stol de raze aurit pierzindu-se cătra înălţimele cereşt). Erau să dispară şi ele, aprinziud par-că pe cer mulţimea stelelor ce izvoriau tot mal numeroase din noianul nesftrşit. Inoptase. Vaporul îşi urma calea cu repejune, bătînd apa cu roţile sale, cum bate paserea aerul cu aripele. el. Cu cît se stinsese lumina, cu atîta părea cit se strîng mal Ia o laltă călătorit depe vapor, Se formal) tot Wnpurl; cunoscuţi [402] 402 A, D. Xenopol intre el sau necunoscuţi tnchegaă convorbiri, schimbu-l de idel. Eu stăteam la partea dinainte a corăbiei, singur, dus pe gtndurl. Auziam în liniştea nopţeî sforăitul maşineî, lo­ virea repede a lopeţilor de la roţt şi c1ocotirea apel tii ia tă de ele, Iml părea că mă duc cătră altă lume; că in curind vaporul o să se prăbuşască iu o văgăună fără fund, cit acea ce-mi apăruse do pe soşeaua Axenulut în sara de mal inainte. Nu ştiu pentru ce, dar acest mers iute şi sfo­ răitor al vaporulur, pe unda inegrită de funinginele nopţel, avea ceva infiorător. Omul însă cu toate se deprinde şi dela o vreme scăpăiu de aceste cugetărt apăsătoare şi lă­ sam să-mi rătăcească ochii prin întunerecul ce mă lncun­ jura. De şi noaptea ela adîncă, totuşî era prevăzie, şi prin zarea el, se răsfira întreaga natură înconjurătoare. Dar ce privelişte stranie oferea ea ochilor ce sorbiau cu lăcomie slăbite' licăriri ale stlnsel lumini ? Bogăţia formelor dispă­ ruse, umflăturile şi coloraţia deosebită a sţincelor, aspectul şi văpselele vegetaţiel, deosebirea între aproape şi departe­ totul se ştersese, pentru il lăsa numar liniamentele rnărgi­ nitoare ale rîdicăturilor pămlntuluî pe zarea mal prevăzie a ceriurilor. Figura malurilor părea desemnată cu cărhunl pe o lungă pînză, ce se întindea de ambele părţi ale la­ culnî. Aspectul ce-l avea dispăruse odată cu bogăţia şi co­ loarea care-I dădea viaţa. Rămînea numal scheletul formelor architectonice, fără nicî o pohoabă invietoare. Toate dealu­ rile, toţt munţii, chiar şi in depărtare colţoratul Pilatus pierduse proporţiile lor; erau cu toţit mal micr, mal ne­ însernnaţi ; pare-că treceam prin o decoraţie maestrită, tăietă din carton negru, ali pită pe un fund mal deschis. De-odată mi se păru că crestăturele desemnate de malurt pe vineţala pinzet văzduhulul se intunecaii tot mal tare şi că fundul pe care ele răsăriau, devenia mai limpede, mal străveziu. Incepură să se zărească pe firmament jărbil de raze, ce izvorau din un centru nevăzut încă, dar care umpleau tot cu mal mare vioiciune bolta cerească. Inţe­ lesăiu că luna trebuia S�I răsară, si dk.-odată la un colt , "( , mal puţin inalt al malulul) care lăsa să se deschidă o a­ dîncă perspecti vă asupra lumel munţilor\ VăZUl în prisloapl a două piscurI coperite cu ghiaţă, o lumină scÎnteitoare ce părea a-şI trage focul pe de-desubt. Puţin timp după aceea o geană ca de flacări apăru în fundul prisloapef, care geană [403] A mintirl de călătorle 403 se tot man, rotunzindu-se, pănă de-odată ea sări din lu­ mea cea-I-aHă, de unde venia, pe orizonul acestui pămînt. Luna răsărise, umplînd întregul firnament cu blinda el lumină. Ea se inălţâ destul de repede asnpra munţilor din care se desfăcuse, mulţumită par-că de a se fi desprins din coaja pămintulut. Se rîdică tot mal sus, legănată de propria sa cumpenire, uşoară ca un glob de foc, ce ar zbura cătră nefirşit. De cum apăru astrul nopţe), lot aspectul naturei se schimbă ca prin minune. Malurile prin­ tre care trecusem pînă atunci ca printre nişte decoraţii zugrăvi te întunecat, luară iarăşl formele lor depline, aeve, de dimburî, colnicl şi munţl, coperiţi cu verdeaţă; coloraţia stincelor plîntate cu pădurt se desemnâ din nou ochiulut, obosit pănă atuncl de umbra cea adîncă; natura reluă iar formele sale depline, cuprinse de trel dimensiunl, în locul uneI creslăturI de umbre mal negre pe umbra mal clară a ceriulut ; ea rectştigă iar trupul său firesc, ce apăsa a­ supra unel temelil şi nu mal părea numaî nişte jocuri ale fantaziel, croite în văzduh. Toate aceste forme însă, de şi aevea, greoae şi pline, luau, sub lumina dulce şi misterioasă a lunet, un aspect fantastic; ele păreau mai mult visate decît văzute, şi În visul cel treaz sub imperiul căruia te aflat, ţi se părea că o lume din altă timpurl se strămutase în ale noastre. Mă apropiam de partea laculut unde puternici le metereze ale Burgenstockulur şi înaintează în el. Cîmpeniile închipuite din vremile geologice păreau că se intrupează înaintea ochilor. Animalele uriaşe ce irnpoporau pe atuncr pămîntul, le vedeam tngrămădite în jurul frumosuluî lac. Malurile lUI, capricios tngheboşete, luau sub pînza de lumină, pe jumătate stră­ vezie, aspectul unor mamuţi, mastodonţl sau vierl urieşl ce venise din lumea munţilor să-ŞI ude labele in undele adlncl şi se umple vastul lor pîntece eu apa răcoritoare. Parcă-t aşteptam, la apropierea vaporulul, să-şl ridice în aer uriaşele lor trompe, şi dind nişte ţi pete lnfiorătoare, s o rupă de fugă înapoî spre creştele munţilor, făcînd să se cu­ tremure pămîntul sub tropotul copitelor ]01'. Dar cu cit mă apropiam de formele lncăntătoare, irnbrobodirea lor fantastică dispărea, pentru a redeveni ceea ce era într­ devăr, blocuri uriaşe de piatră fixe şi nestrămutate, plîntate tn adîncimea laculut. Apoi vaporul se îndepărta de ele i [404] 404 A. D. Xenopol iar le invălea lumina visătoarel luml ; iar se inliobotau de negura nopţeî, şi aspectul lor fantastic copleşia iarăşi mintea îrimărmurită de atîta frumuseţă, de atîta încîntare. Cind mă apropiam de Lucerna, un vuet şi o mişcare neobiclnuită îmî lovi auzul. Se dădea o sărbătoare nau­ tică. Lacul era cutrierat în toate partile de o multime de hărcl şi de vapoare pline de lumini de 'deosebite colo�l; ma­ lurile lui, încovăete în formă de potcoavă, de la un capăt la altul, păreau o pînza bătută de fanare, lămpi, lampioane şi focun bengalice. Toate otelurile, aşezate pe munţl, de pe Gutsch, Burgenstock, Stanserhorn, Righi şi Pilatus aprin­ sese cite un soare electric ce luminati din depărtare ca nişte mari lucefurî cohorîţl pe pămînt. Pe Stansehorn al căruia drum de fier funicular trebuia să fie deschis chiar zilele acelea, intreaga cale. de sus pînă jos, era iluminată, şi tremurul flacărilor se părea corpul unur lung balaur ce se zbătea pe coastamuntelur, Lacul răsfrîngînd în sinul lUI, aceste lumini de deosebite colon putere şi apropiere, părea a aprinde sub marea de apă, o alta de foc. Şi aşa treceau zilele una după alta; simţeam repedea lor curgere; tot mal prăpăstioasă, cu cît se apropia timpul cînd trebuia să/părăsesc acest izvor vecînic de nesfîrşite emo­ ţiunl. De- şi vremea părea că se opreşte cît timp stăteam sub farmecul lor, ea pleca şi mal repede Ia goană, după aceea, de indată ce.mintea mea relucăpea sub imperiul cu­ getărel, Frumosul are doar acest efect minunat asnpra su­ fletului, de-a face sa dispară concepţia timpulut cu care e tmbinată curgerea şi sfîrşitul, şi a face să apară lucrurile în formele lor vecînicl şi neperitoare. Cugetarea raţională din potrivă îţI readuce aminte lumea aevea ce nu stă nict un moment pe loc, ci se schimbă şi se preface necontenit, îm­ brăcînd să fie la moment o formă, spre a face din ea să învie altele. Dar frumosul este numai o Inşălare şi un vis. In curînd realitatea se insărcinează s, te deştepte din el. [405] Directiunea. 3 A. VOJEN D-luI G. D, Xanopol De unde-va Spre nu ştif unde Mînă; ceva· A vieteî unde. Şi îndărăt Şi înainte ' Nu ţi s-arăt Decît morminte. Sfirşeştî şi-ncept :Făr;â o cere şi-atit pricept Că totul piere. Să fir ce-ar fos·t· Din. noii te chiamă Al morţei rQst.� O tristă vamă. Căci viata-i mic Punt de-ntălnire Intre nimic Şi nesfirşire 1). 1) Atrag'ilm luare aminte a cstltoruluî asupra aceste! minunate poezii, în care cugetările cele mal grele sunt înghezuite În o formă de vers atit do îngustă. E o adevărata capo-d'operă atît ca formă, cit şi ca fond. [406] 406 A i.+' . v 0JeD $tiinfa , ' Ştiinţ.a-! şir de ipoteze Ce mintea cearcă să creeze A noastre simţuri nasc himere Pe care le numim mistere, Ce este, n-are scop., nici taină: Făpturele-s a vremei haină. Nimic nu e cum ni se pare Intregul e ceva-a mişcare. Vacia n-are domn nict cîrmă Noi o-rnbrăcăm în legi ca-n sîrmă. J)ar jocul forţelor eterne In haos lumile aşterne. \ f J I ··'1 1 -1 [407] Poezii JRîngăere Vremea mă duce înainte Dorul mă chiamă-napol Cu glas duios de clipe sfinte. Ce nebunie pe-amtndoî ! Cînd de trecut mi-aduc aminte Nu pot să cred c-am fost tot 1).01. Dar toate-a de prisos de-acuma: Viaţa-i un val, iubirea spuma. Uitarea-somnul conştiinţei Va pune capăt suferinţei. 407 " II [408] TH. A VR. AGULET'I'I Moravurile Heteenilor *) (artistice, politice, sociale). Ca manifestaţiunI ale tipului psihic 'sau ale sufletuluî, cum s-ar zice, negreşit că' pot fi socotite şi celece nOI numim mora­ vurl: fie că acestea privesc arta, fie că privesc'viaţa politică orj socială a unur popor. Ca atare, cercetătorul etnic trebuIe vrînd nevrînd să ţie samă de 'ele în determinarea origine) unul popor şi mai ales acel cercetător care e încredinţat de faptul, că viaţa psihică a unet natiunj, subfoato ale el feţe, nu se poate impru­ rtI'uta de Ia o altă naţiune, ci cel mult ttgor influenta, dacă fon­ dul etnic permite aşa (eva, Să vedem dar, ce rasă ne destăinuIesc moravurile artistice, politice şi sociale ale Heteenilor. * * .lI: In privinţa artei heteene avem de Ia savanţiI, citaţI în ar­ ticolele precedente, diferite mărturisiri - unele mal vagI, altele mal hotărîtoare - care indirect conduc tot, Ia conclusiunele trase de nOI pînă acum, adecă Ia invederarea car\acterulul semitic al neamului hetean. . Mal intăiii de toate avem mărturisirea a-luI Sayce, clară şi =], VezI Arhioa; No. 5-6, Mai-Iunie 1897; No. 1--2, Ianu­ arie�Februarie 1899 şi No 1-2, Ianuarie-Februarie 1900. [409] Moravurile Heteenilor 409 preCIza, că «arta heteană e strîns unită cu religia» ']. Numar a­ tît să ştim, şi tot ar fi de ajuns ca să cunoaştem rasa ce destăi­ nueşte arta heteană, de vreme ce am demonstrat, că religiunea Heteenilor ne vorbeşte fără dor şi poate de rasa semitică, Nu-I vorbă şi renumitul profesor de la Oxford şi toţI cei-laltî înveţaţI admit posibilă teoria uneî influenti puternice, a uneI quasi-lmprumutărf, şi în domeniul artei. S-ar părea decî că cele ce am zis imediat mal sus, nu s-ar putea susţine. De o cam dată, pentru o sistematică procedare, să arătăm ce cred fie-care din principalii savanţi, referitor la această chestiune. In rcnumita-I operă asupra glipticel' orientale, Menant zice - vroind să ne arăte că scrierea heteană era proprie acestuf po­ por - că "contrar scriere], desvoltarea artistică a avut loc la HeteenI sub o influenţă străină" 2)_ Se vede că autorul nu vrea să determine mai de aproape această a sa influenţă. Ceva mat preciz, deşi într-o sferă mal restrînsă, este Menaut, cînd vor­ beşte de gravurile în piatră ale Heteenilor. In . aceste incrusta­ ţiunl "stilul arteI este împrumutat" zice el, dela diverse popoare, în mijjocul cărora Heteeniî au trăit: Asirienii, Caldoenit, Egip· teniI" 3). La rîndul seu, Lenormant, în articolul "Les inscriptions hittiques", spune acelaşi lucru, afirmiudu-ne că "arta heteană, în genere destul de grosieră, procede direct din influenţa artei caldeo­ babylonene a celor mal vechi epoca" 4). Recunoaşte totuşi, şi e bine această recunoaştere, că "arta heteană are o fisionomie a­ parte, originalitatea sa proprie" 5). Renumitul archeolog francez Perrot, publicind în "Revue archeologique" scrisoarea profesoruluI Socolowski asupra monu­ mentuluî de la Yflatun în Licaonia-monument recunoscut ca he­ tean, după cercetările ulterioare-o precede de-o observare pro­ prie a sa, în care zice că "printre acele monumente primitive ale Asiel-Miel,' care par inspirate de modelele şi tradiţiunile plastice! 1. Saqce, Les. Het., 124. 2. Menasu, Glypt. or. 111. 3. Idem 122' 4,. Lenorm. Journ. d. S. 413. Of. Gazette arch, 125. 5_ Idem. [410] orientale .... este şi cel de la Yflatun" fi). Din acestea se vede des, tul de lămurit că Perrot socoate întreaga artă heteană ca inspirată din plastica orientală". Să reţinem această oxpresiune. Ea e mai potrivită împrejurărilor de cît cea întrebuinţată de suaţinătoriî in­ fluenţei "asiro-babilonene". Este un termen mai general şi prin­ tr-aceasta poate mai propriii. De altmintrelea aşa ceva general ne dăduse ilustrul archeolog şi mal de înainte, cînd, vorbind de diverse bazo-reliefurl de prin Asia-Mică - recunoscute azi ca artă heteană - zisese că-s de un "stil asiatic" 7). Acesta-şi savant, cînd acum 40 anî, făcuse o călătorie în Asia-Mică şi-şî publicase notele archeologice luate cu acea oca­ ziune, zicea, vorbind de ruinele dela Boghaz-Keuî : "Aceste cu­ rioaze monumente ne reamintesc între toate palatele de la Korsabad, Nimrud, Kujundgik" 8). Apoî după ce arată resultatul grabnicilor săpăturt pentru desgroparea palatului de aci, ne spune că de am bele părţi ale portet stau în picioare doi mart sfinxî de granit care "prin ansamblul formelor lor şi prin detaliile ornamenta­ ţi uneI lor, fac să ne găndim numaî de cît la Egipt" .... , pe cînd "grupa animalelor luptătoare care decorau lungul vestibul, bazo­ reliefurile tăiate, ca şi toate cele-l-alte sculpturi ... ne transporta la Ninive" 9)'. Perrot era de părere, că aci era vorba. de o influenţă asiro-egipteană. Pentru clarificare să urmărim cercetarea. In al seu epilog-concluziune a "ExploraţiuneI archeologice prin Asia Mică", cetit înaintea Institutului Franţei şi publicat în "RoVlle areheologique", Perrot mărturiseşte în partea a 2-a a acesteî concluzii, că "arta Asiel Miel este originală, prin materialele ce· întrebuinţează de preferinţă, prin oare care dispoaitium, prin cu­ tare ori cutare simboale, prin cutare ori cutare detaliu de cestiune", dară că "ne rămîne a căuta dacă e născută prin ea însă-şî, sau . dacă ne invederează o influenţă streină 10)". Să ne luăm după eruditularcheolo& şi să vedem ce rezul- tate ne dă într-această privinţă. \ 6. Revue arch., 1885, p. 257. 7. Id., 1866, p. 437. 8. Perrot, Souvenir d'un vag. eno As. Miu. 420. 9. Id., p. 421-422. 10. Rev. arch., 1873, p. 37f. au i li. i , , 410 Th. A vr. Aguletti [411] Moravurile 1teteen�lor 41i Urmărindu-l pas cu pas, de-ocamdată aflăm că forma mor­ mintelor găsite prin Asia-Mică "de la Fenicia le-au imprumutat cei mal vechI Iocuitorî al Asieî-Mict", neuitînd a reaminti demon­ strarea lui Renan că "mormîntul fenician purcede de la cel egip_ tean, şi punînd drept închieere, că mormintele Asief-Micî-c-adecă ale Heteenilor-erau "o ingenioasă combinaţiune architecturală, c�re din depărtatul Egipt a trecut pînă în Frigia 11)". Tot în ra­ mura architectonicăfiind, Perrot ne mai spune, că monumentul de la J3oghaz-KeuYprin toale a13 sale � ne face să ne gîndim la palatele din Ninive 12)". Peste cîte-va rinduri numar, reintăresce această observaţie pentru ruinele de la Euyuk, care "ne reprc7 sintă ca ° reducţie provincială a enormelor palate din Ninive". Da pentru că, la Euyuk sunt nişte sfinxî, în loc de taurI aripaţi şi mitraţt, Perrot, crede, că făptuitorul acestui palat a fost de sigur "un artist format în tradiţiunile asiriene, care şi-a apropriat un motiv egiptean şi l-a tratat ast-feliu, ca să nu fie de cit o va­ riantă a formei convenţionale şi scumpe Ninivitilor 1)". In scurt decî, în ceea ce priveşte arhitectura heteană, marele archeolog conchide că "planul palatelor capadociene ne reaminteşte marile edificit de pe ţermiI Tigrului" 14). Acelaşi lucru resultă din spusele lui Perrot şi cu privire la sculptura heteană. In cele din urmă conclude, acest savant, că "orI-ce parte a artei s-ar considera, architectura, planurile şi ornamentaţiunea sau sculptura, procedeurile sau convenţiunile, raportul între monu­ mentele Asiei·MicI şi acele ale AsirieI este frapant, incontestabil", aşa că pînă la ivirea geniului grec, n-afost pentru A§.ia-Mică "alt centru de civili sa ţie, de cît marile capitale din valea Tigrulut şi Eufrateluî" 15). Fără amal întra în amărunte particulare; să trecem a vedea, cam ce ne spune- în linii gerferale bine înţeles -şi Sayce. De-ocamdată l-am văzut, mal .sus, afirmînd că arta Hetee- 11. Idem p. 374. 12. Idem p. 375. 13. Idem. 14. Idem p. 378. 15. Idem. [412] 412 Th. A vr. Agulett] nilor este în strînsa legătură cu religia lor. Din aceasta am putea deduce, religia fiind semitică şi neîmprumutînd acest caracter al el de nicăirl, că şi arta lor e semitică, fără a deveni ast-feliă prin vre-o împrumutare oare-care. Aşa că Heteeniî ar fi semiţl', judecînd şi după ale lor manifestări artistice. Dar Sayce dîndu-ne cu de-amăruntul caracterele arteI he­ teene, să-I urmărim în această parte. "Arta heteană era modificarea artei babiloniene" l�), zice dinsul, neîntirziînd a adăoga spre întărire, că "arta heteană era cu totul babiloniană în ce priveşte origina sa", sau că "concep­ ţiunea generală a fost scoasă din arta babiloniană", sau în fine intors că "elementele arteî babiloniene se regăsesc în arta he­ toană" 17). Să nu negligem însă de-a raporta, că insuşf Sayce a­ dăoga, pri vitor la aceste elemente originare din Babilon, că "s-au modificat profund în mîinele artiştilor heteenî" 18). In scurt, relativ la această influenţă asiriano- babilonsană, Sayce spune clar, că "a fost o vreme cînd HeteeniI au fost cu totul imbibatî de civilisatiunea, religia şi arta Caldeil şi poate chiar înainte de stabilirea lor în Siria" 19). Iar mal jos, după ce observă "o influenţă trecătoare a Egiptului", adaogă "la o" dată posterioară influenţa babiloniană a fost absorbită de cea a A­ sirieî" 2 0). Din cele ce mal sus am adus, se vede, că mal toţi învăţaţii socotesc arta heteană, ca fiind de origină asiro-babiloniană, modi­ ficată întru cît-va de artiştiI heteenL Primul studiu referitor la origina Heetenilor a învederat de-ajuns, credem, ce părerî avem asupra împrumuturilor şi in­ fluenţelor de soiul acesta. Iri acelaşi sens am revenit şi cînd am vorbit de religia Hoteenilor. Aiclîri�ă suntem aduşr, prin natura faptelor, să repetăm că manifestările spiritulul sau psihiculut unui popor nu se pot împrumuta de la alt popor, de cît, dacă însuşi 16. Sayce, op. cit. 125. 17. Idem, 125-126. 18. Idem. 19. Idem 127. 20. Idem. [413] Moravurile Heteenilor 4i3 I ,1 ,j ] Î I I psihicul poporului în chestiune, s-a apropiat de al "împrumută­ toruluî" prin încrucişerf. De aci, drept corolar, se înţelege, că dacă oare-care manifestărî psihice se aseamănă, ele ne destăinussc un fond psihic comun. Ast-feliu stă lucrul cu arta heteană, Negreşit, Heteenit fiind de un fond psihic semit, şi anume din ramura nordică, Iiniarnen­ tele generale ale manifestărilor artistice, vor fi comune cu ale fondului psihic din care fac parte. Aşa se explică comunitatea trăsurilor generale ale religiet, ale adei şi în genere, aproape ale întregei civilisaţiunt heteene cu ale celei asiro-babiloniene şi cu ale celei celor-l-alţi semiţi nordicI. Pe de altă, parte, deosebirile, ce se observă, cînd cercetătorul întră mai în amăruntimf, provin, cum am mai spus-o, din deosebirea etnică proprie acestui popor faţă de fraţiI lui semitf, unită cu deosebirea decursă din legea geografică. De aceea se şi zice, că "arta heteană s-a modificat în mînele Heteenilor, fiind la origine asiro-babiloniauă'"; de oare-ce Heteeniî erau în cît-va şi în psihic deosebiţi de Asiro-BabilonienI şi de oare-ce împrejurările geografice, au accentuat şi mal mult această diferenţiare. Nu se poate susţine deci, că un popor de-o altă rasă poate împrumuta o întreagă civilisatie, şi în cazul de faţă, arta, de la un alt popor. De alt-fel, de această părere este şi distinsul nostru archeo­ log şi profesor Odobescu, cînd într-o conferentă ţinută la Ateneul Romăn, în 17 Dec. 1872, sub titlul "Artele în Romănia în pe­ riodul preistoric", zicea: "Este un fapt netăgăduit, că fie-care seminţie omenească,­ am putea zice chiar, fie-care ramură a seminţiilor, fie-care popor, are în geniul seu un mod special de-a concepe şi de-a produce frumosul plastic .... Există dar o caracteristică a popoarelor, sub raportul artistic. Aceea bine explorată, bine studiată" bine expli­ cată, poate fi cel mai puternic auxiliar al ştiinţelor etnografice, precum chiar şi al istorier"2l). Ast-feliu fiind lucrul, cînd vom constata asemănare de civi­ lizaţie, bine Înţeles în linil generale, vom şti că avem de-a face 21. Odobeecu, Scrieri literare, II, ed. 1887, p. 254,255. 40 [414] 4i4 'I'h . .A vr. Aguletti cu popoare de aeeeaşf rasă, de acelaşî fond etnic, psihic, cu po· poare de aceeaşi origină. Negreşit, pot fi influenţe decurse din legea geografică, dar am stabilit mal înainte, că nu ele determină caracterul general al civilizaţiunoi unui popor. Cel mult ele se pot observa în amănunte, dar nicf decum nu pot constitui trăsurile principale şi caracteris­ tice ale uneî civilizatiunt, ale uuef m anifestărf psihice, cu alte vorbe. Aceasta se vede bine În civilizaţia vanică şi medo-persică, unde, deşi legea geografică a adus cu sine influenţe străine, n-a izbutit însă a-I imprima întregul caracter străin, Şi prin aceasta , ceea ce susţinem capătă o mal mare Întărire, căci Urastienit şi Mcdo-Perşii, pe de-oparte au fost în mal des în contact CU Asiro­ Babilonioniî, şi pe de altii. parte erau de altă rasă, Intreaga lor civilizaţie, cu toate acele miel influenţi, n-a căpătat o pecetie a­ siro-babiloniană, de oare-ce fondul etnie, s-a opus. Stabilind că : a) Arta hetceană se aseamănă în liniî generale, după spu· sele savanţilor citaţI cu cea asiro-babiloniană - influenta de la Egiptienî, fiind trecătoare; că, b) Arta heteană, în considerntiuut mal speciale, se diferen­ ţiază, mult de cea asiro-babiloniană; (';1, c) Civilizaţia unui popor în total sau în parte, este o ma­ nifestare de psihic; că, d) Comuna manifestare heteană şi asiro-babiloniană nu poate purcede, de cît dintr-un comun tip psihic saLt etnic; că, e) Nu se poate admite influenta unei rase asupra alteia, fără ca insăşî fondurile lor psihice, s{t nu se asemene; deducem spre încheierea acestel părţi, că Tipul psihic asiro-babilonian, fiind semit, tot semit va fi şi tipul general psihic al Heteenilor, de oare-ce comune sunt ma­ nifestările artistice ale acestor două ti purf, Aşa dar, moravurile artistice heteene, ne destăinuesc şi ele origina sernitică a Heteenilor. Asupra moravurilor politice saii asuprâ vieţei politice a He­ teenilor, avem de spus mai acelaşî lucru. Nu ne vom întinde aşa de mult, de oare-ce izvoarele, care ne-au servit �ouă, incă n-aă tratat mai pe larg viaţa politică hetcană --- lipeindu-ne datele de trebu­ inţ[i-şi nol, in consecinţă, nu prea avem do unele s[t scoatem concluziunile necesare teoriel noastre. Dar şi din mult puţinul, [415] Moravurile Heteenilor 415 ce avem, se poate inveders clnr, ceea ee am sustinut şi pina acum. Ast-feliu, Lenormant, in cunoscutul articol din "Journal des Savants", ne dă o icoană a vieteî politice heteene, spunindu-ne că Heteeniî constituiau, cum se vede din izvoarele egiptene, "un imperiu foarte bine organizat, cu o administraţiune regulată şi o cancelarie desvoltaIăii22). Apor pentru a ne da informatiunt mal amănunţite, continuă intru a ne arăta, că "un rege guvernează naţiunea", că acest rf'ge "are sub el şeff de districte", şi "ca vasali are alţI regl ca cel din Qadi, Kilbu, Qadesh" şi că în fine "aceştI vasali se supun poruncilor sale" 23). Tot acest orientalist adaogă : "In deoseb răsboiul fusese ma­ rele obiectiv al Khotailor", pentru că "armata lor era numeroasă şi perfect disciplinată" 2!). Mal jos aflăm, că această armată aşa de bine organizată "se compunea din două elemente distincte: trupele naţionale şi auxiliarii sau mercenariî streinî" 25). Din aceste relaţiunI, scoase din excelentul articol citat, pen­ tru un bun cunoscător al istoriet sernitice, adevăratul caracter al vie ţel politice heteene ar· apărea numaI de cît semitic. Il vom invedera ca atare şi mal mult după ce vom vedea ce zice intr-fi­ ceastă privinţă şi sa vantul cu teoria turană, profesorul Sayce. Acesta vorbind de intinsul imperiu hetean, de formidabila lUI do mi naţiune, adaogă: "Cu toate acestea, cînd vorbim de un imperiu hetean trebue să lămurim bine, ceea ce vroim să înţe­ legem prin acest cuvint", Explicările, care urmează sunt destul do lămurite pentru a se vedea cît pledează ele fără voia lor, in favoarea teoriei de semiticitate a rasei heteene. "Nu era, zice Sayce, un imperiu ca cel al RomeI .... nu era cu atit 'maî mult un impe­ riu ca cel al Perşilor" 26) - ceea ce e foarte afirmativ şi tot de-o­ dată foarte adevărat. Dar atuncI, cum era imperiul hetean '? Lămuririle trebuin­ cioase nu întirzie de-a ni le da savantul englez. Ni se arată mal intiiii, cum eraii imperiile asiriene şi egip­ tene în deosebire de cele romane şi persane. Primele aveau "un 22. Lenorm., Journ, de. Savants, loc. cit. p. 413. 23. Idem. 24. Idem. 25. Idem. 26. Sal/ce) op. cit. 79. [416] caracter cu totul diferit", de -oare-ce imperiul roman ort persan se bazaii ipe "o nouă idee, care nu fusese nici-odată pînă aci reali­ sa tă" 27). Ast-feliii statul asirian şi cel egiptean, departe de a se bizui pe un guvernămrnt central, cu aceleaşi legI şi autoritate, care să unească toate provinciile imperiuluî, din contra "se re­ zemaii pe forţa militant şi personală a monarhuluI". Aşa fiind, "atit timp cit regii Asiriei şi EgiptuluI puteau conduce armatele lor in ţeri le depărtate, puterea lor se întindea asupra acestora"2S); dar pe cît de grabnic le supuseră, tot pe atît de uşor, ele se răs­ culaii şi "moartea cuceritoruluj, aducea aproape tot-d'a-una răs­ coala generală". Cu alte vorbe decî, "imperiul asirian şi egiptean nu existau de cît, atit, cît cuceritorul putea să se facă, respectat şi cît luptele pentru libertate puteau fi înăbuşits" 2:)). In ast-feliă de chip, ne zugrăvoşte Sayce, caracterul impe­ riuluî asiriian şi egiptean, în oposiţie cu cel roman şi persan, "în care provinciile supuse erau unite printr-un guvernămînt central, supunîndu-so aceloraşî leg'î şi aceleiaşI autorităţi" 30). A vom de-o parte concepţia arică a vieteî de stat, de alUt concepţie se­ mitică a aceleiaşi vieţi. Acum să ne întrebăm; cărei din acesteia concepţiunI de viaţă politică, se poate atribui cea heteană? Să ne spună tot Sayce. După ce ne lămureşte în de-ajuns viaţa politică asiriană şi egipteană, invederîndu-ne caracterul şi concepţia acestor imperit dînsul adaogă imediat; "U il imperiu de acest fel, intemeiară He­ teenit în Asia-Mică" 3). Vra să zică, concepţia heteană a vieţeI de stat, era întru-totul asămănătoare cu cea asiriană şi egipteană. Şi era asămănătoare şi cu cea feniciană şi cu cea ebraică. In adevăr, un stat evreii a existat numai în condiţiunile arătate mai sus. Tot aşa a fost şi cu imperiul fenician. U il monarh slab­ în concepţia semitică a statulut : egiptean, asiro-babilonian, hetean, ebraic, fenician - aducea disoluţiunea între�ei dorninatiunî, între- gulul imperiu. \ 11111 il ; 416 Th. Avr. Aguletti 27. Idem. 28. Idem 80. 29. Idem. 30. Idem 79. in. Idem 80. [417] Moravurile Heteenilor Aşa dar, toate popoarele semitice concep viaţa politică în aoelaşî chip, au nişte comune moravurI politice. Şi de oare-ce a­ ceastă concepţie o găsim perfect identică şi la Heteanf, o dovadă mai mult că psihiceşte erau şi ei identict cu ceilalţi Semiţ" erau Semiţt, Asupra întimpinăreî de impruruuturf de influente, nu mai insistăm, căcl am stabilit mal dinainte, cum trebue sii. primim atad intlmpinărî. Moravurile politice hetcene, ca şi cele artistice, aduc dar şi ele un contigent însemnat spre susţinerea teoriei noastre că: He­ teeniî sunt Seruitl. * * * Să vorbim ceva ŞI despre moravurile sociale ale acestuî popor. Din acest punct de vedere vom avea ŞI mal puţin de zis, dată fiind odată lipsa de informatiunî asupra-I, Izvoarele de care nOI ne servim, toţi scriitorit cercetaţi pină acum, au cules şi ele foarte puţine relatiunî intr-aceasta privinţă, neputindu-se avea încă deplină cunoştiintă de viaţa socială heteană, Ori-cît de neîndestu­ lătoare Însă vor fi relatările ce vom aduce, totuşi confirmă şi ele teoria noastră de pînă acum. In excelentul articul al lui Lenormant, se zice: "KhetaiL. ... sunt un popor industrial şi comercial" 32), deducere din studiul monumentelor egiptene şi întărită şi MRI mult de Sayce. Acesta vorbind de oraşul Karkhemish şi de importanţa a­ cestuia, zice: "Heteenil ocupati o poziţiune excepţională .... în ceea ce priveşte comerţul şi industria" 33). Iar într-un aliniat mai jos: "Karkemish fu, de fapt centrul tranzituluî Asiel-Occidentale", a­ dăogind, că regiI asirienl, căutau să supuie acest oraş şi pe He­ teenî pentru "a lua succesiunea comertulul şi a bogăţiei, ce năvă­ Iese la printiî neguţitorI al oraşului hetean" 3'[). O relaţie analoagă scoatem şi din memoriul d-lul Menant, spuntndu-ne că "Karkcmish era centrul unul mare comerţ" 3�). 32. Len. op. cit. 409. 33. 8a!!fccJ op. cit. 153. 34. Idem 154. 35. Menant, Karkemish, 2, n .n [418] * * * Th. A VI'. Agulotti 418 36. Soşjce, 155. Din p\:ţinole aduse mnt sus rccsă că Heteenit ati fost un popor foarte industrial şi comercial; ba încă spre a ne servi de însă-şi vorbele lUI Sayce, el aii fost "unul din cele mHI mar) po­ poare comerciale ale lume! vechi" 3G). Dar un adinc cunoscător al istoriei ztse orientale, ştie de sigur, că negustorit marî al lumet aii fost şi Evreii şi Fenicienii­ mal ales aceşti din urmă, care trăiau numai prin şi pentru comerţ­ şi el n-aii de-a face nimic cu GreciI, mult mal inferiorî în această pri vintă, Şi acum, cinenu ştie că Evreii şi FenicieniI erau Semitf ? Prin urmare rasa semitică avend prin excelenţă darul natural de speculă comercială, şi Heteeniî posedind şi el acest dar, reesă ne îndoios că şi 01 erau Sernitt. Negreşit, cum tot-d'a-una am spus-oi a influenţat la acele popoare semitice în sensul acesta şi, legea geografică, dar in raport mic faţă cu cea etnică. Orî-cum ar fi in sfîrşit lucrul, un popor aşa de comercial ca Heteenit, nu putea fi în nicî-un caz turanic. Am fi absolut ne­ cunoscători de apucăturile neamului turanic, spre a-l atribui o fire neguţitorească. Ş-apoI să nu uităm un lucru. OrI cit al' crede cine-va, că poziţia geografică face pe un popor, iar nu rasa, co­ morcial, mec1itind mal mult) ar renunţa la această credinţă. In­ tr-adevăr, aZI locurile pe unde Evreii, Fenicienit şi Heteeniî şi-aii desfăşurat comerţul lor, există încă în aceiaşt stare. Ceea ce nu mai există însă, este vechea splendoare comercială. De ce minu­ nata positiune geografică nu mal produce şi aZI comercianţi abili ca Semiţil de odinioară. Explicarea stă tocmai in chestia de rasă : sunt locurile, dar nu mal sunt oamenii. Şi moravurile sociale, puţine cite le cunoaştem, ne destăi­ nuesc încă-odată origma sernitică a Heteenilor. Din cele ce cuprinde articolul de faţ'ă, se vede nu se poate mai lămurit, că aceea ce numim moravurf \artistice, politice şi so­ ciale la Heteeni, presintă un tip comun cu 'ţ1le tuturor popoarelor semitice. De aci conclusia noastră e că după cum tipul fizic, I 1, J li [419] Moravurile Heteeni101' 419 după cum religia, după cum limba Hetoenilor ne-aii dssbăinuit o­ rigina lor semitică, acelaşi lucru face şi restul vif;ţei psihice he­ teene: moravurile. Intregul tip psihic şi fizic }etean fiind semitic, neîndoios, ca concluzie generală, trebue admis că heteeniî sunt de origină se­ mită, şi cu atit mai puţin turanică. [420] GIORDANO Biruri Bir pe scrierf n-att pus încă .... Pentru ce, n-am înţeles-o, Eu sînt om cu prevedere: Epigrama mi-am ales-o. Oratoruiui Favo Cusururt două are Favo Şi nici-o-dată n-o să placă: Intăiii nu ştie să vorbească, Şi-apoi nu ştie ca să tacă. \ [421] La nebuni Un ospiciu am vizitat, Doctorul bătea pe unul, Eu întreb atunci, mirat: Din el care e nebunul? LUI V. Cînd vezi un 0111 bogat că trece De ce-l salutf cU-ilşa sfială Tu de slăveştf atîta banul, Salută "Banca N aţională", Cîntăreţel Mim! Cind daf elan suaveî vocI Cuţite par-că ne implîntl, Aş stărui din răsputcrr, Să-ţi dee-o bursă .... să nu cinţ.L 421 [422] bOCAN ,,'F R A T E" N otita de hţă -- fără de-a căuta să explice fenomenul- nu are de cît scopul de-a semnala o dificultate care întimpinată în practică, în cetirea vre-unul document vechiii, este de natură a îngreuia considerabil cercetările genealogice şi chiar îL conduce la concluziunf greşite. Această dificultate consistă într-o între­ buinţare curioasă, şi neaşteptată a. cuvmtuluî frate. Frate este în limba romină califica.tivul dat la două sau mal multe persoane, ce au ambii autorî imediaţf--tatăI şi mama­ comun], şi prin extensiune chiar acelora ce aii numaî un autor comun, fie tatăl fie mama. In acest din urmă caz, se întrebuin­ ţează pentru mal multă precisiune locutiunca [rcde vitreg în locul vechelor cuvinte " fi astru , hiastru'' saii "vitreg", astă.zf eşite din uz 1), �i pe cari unit cronicari le rntrebuintau indistinct 2). In baza acestora, am conchide fireşte că de cite-orf două persoane purtînd acelaş nume ele familie,' sunt iutimpinate în vre­ un document cu calificarea de "fraţi", aceste persoane trebue \ numai de cît să aib,'( acclaş tată şi mamă (�'(drr:s ,qel'lJ/uni) sau cel puţin acel aş tată (f'mlrpg t01lNlnguillPt) jşi de cite-orf două \ 1. Letop'isetele t(�J'er MuldrJllPl de M. Kogălniceanu, Bucureştt, 1872, 3 v. în 8°: N. (!()stiu U, 38; I. Necnlte II, 23l, 241; N. Muste ILI, 58, 59, 60, etc. 2. Ibidem) �N. Muste, IlI, 58, 60. [423] Frate 423 persoane purtînd nume de familie deosebite sunt de-asemine nu­ mite "fraţi", ele trobuesc necesarminte să aibă aceiaşi" mamă ŞI taţ1 deosebiţi, fiind într-acest caz fraţI utcrinî (ţraires uteriui), Raţionînd numai ast-felin, ne-am expune să cădem în orort şi să croim genealogit puţin exacte, căcl vom aduce exemple din cad reesă că vorba ţrcdc a fost une-ori întrebuinţată în documente în locul cuvintelor cuinua; şi ocr. Ca figură retorică, o asemenea întrebuinţare se explică foarte bine. Intr-adevăr, căsătoria confundind printr-o ficţiune pe bărbat şi femeie într-o singură fiinţă - un trup cu două suflete saii cum se exprimă. pravila : "Incă se mal kiam insurarea, cînd că să "împreun: şi să facă amiudof oună trupă, după curnă au zis "Domnulă Nostru Isus Hristos" 3) - făcea tot prin ficţiune, ca ru­ dele unuia S�L devină în acelaş grad şi rudele celuilalt soţ: ast­ felii:'! părinţii unuia er aii considerată şi de cel-l-alt ca nişte adevăraţi părinţi, dovadă expresiunile (atii socru) mamă soacră, uzitate şi astă-zr ; la rîndul lor socrul şi soacra considerau pe ginere ca pe un adevărat fiu, după cum arată de pildă următorul zapis de im­ părtcală de pe la 1770-80: "Vasile Buhăescul biv vel pah: A� I1diverez cu această scrisoare a mea, să se ştie că avînd eu danie "de la măriia sa Ioan vod, o bucată di locu din locul dornnescu, ',la margine tărgulut Iaşit dispre copou care sit începe din sfîrşi­ "tul caselor în sus o sută eli stinjănî în lungul Ioouluî şi o sută "stinjăn în curmeziş, după cum arată ispisocul cel domnesc de "danie locului, din care locu, pi giumătat am dat fiiuluî nostru "lui Ştefan şi nunorit noastre Ileaniî, Iar pe giumătat di locu ci "alI mal rămas despre apus l-am dăruit fiilll'ltX nostru ginerulut "Sandul Miclesculişătr. şi fiei} noastre Măriuţii, pentru care să le "fie lor moşie stătătoare orl casă 01'1 ci vor vre să-I facă să-I stă­ "pănească ca dreaptă moşie lor şi alţl dinfiilnoştri s:'L nu s-amos­ "toce, ş-am iscălit, Vasile Buhăeseul biv vel pah. adivorezu. Şte­ "fan Buhăescul biv veI comis adiverez. Marie păharniceasa adi· "verezu" 4). Acest document, interesant şi pentru vechea topo- 3. Indrcptarea legiX .... In 1'2rgo/}i�lc 7160. (Pravila lUI Mate.l Basarab)j ed. 1652. p. 171. . . 4. Din documentele de proprietate ale d-Iul V. Bogza P8U- tru un loc din IaşI.· . [424] 424 Decan �I'afie a Inşilor 5), Iasă deja să se întrevadă dificultăţile la care poate da naştere interpretarea aceste) lntrebuinţărt licenţioase a cuvîntului fiu. Pe de-a parte Buhăescu numeşte pe Micloscu fiu, pe de alta dă a înţelege că mal are şi alţI fir. Admitind că s-ar găsi un do­ cument de ]a aceşti fir, şi între aceştia s-ar găsi uniî cu nume de familie deosebite: nu arn şti într-acest caz, dacă aceşti fii aii fost în realitate g inerf saii copil vitregL Cele spuse pînă acum relativ la raporturile dintre socrif şi gineri se aplică intocmaî şi Ia raporturile dintre cumnatt, căsăto­ ria făcînd ca fraţii unuia să fie consideraţi ca nişte adevăratl fraţI şi de cătră cel-l-alt soţ, cum spre exemplu arată următorul zapis din 1671: "VafliJe Cantacuzino biv paharnic. Fac ştire cu această ,,€crisoare a mea tuturor cUI se cade a auzi, cum am socotit şi de "a noastră' bună-voe am dat satul Preuteştii ce este la ţin. Niam­ "ţului, pe apa Moldoviî cu tot locul şi vinitul şi cu toţI vecinii "ce se vor afla drepţI vecini den acesta sat. Acest sat l-am dat "frateluI: şi cumuati.Iuî meu Vasile Kostaki vel vornic, şi surorii "mele Catriniî., .. " etc. 7180. Mai 26). Cît pentru veri explicatiu­ nea este încă mai uşoară : el au, ca şi fraţii, autori comuni fiind fil de fl'aţ'i, [ratres patl'ueli, cum le zicea Cicero, pe cind Ovidiu îl numea încă mal simplu: fratree. Acestea fiind date, rărnăne să spunem cîte-va cuvinte des­ pre oalorea relatioă pe care o poate avea o indicaţiune docu­ mentală. In materie de acte vechi, o primă distincşiune firească şi 5. Din studiul documentelor acelut loc, reesă că pe la 1760 punctul extrem al oraşului era "cimitirul bisericei 40 de llfucenic't (40 de Sfinti], după care, spre deal, era loc domnesc, nelocuit. Locul dat lUI Buhăescu avea atît de puţină' valoare, încît Maria Miclescu n-a stăpănit nici-udată porţiunea ce i-o dăduse tatăl el; din această cauză locul fu împresurat de bogatul veI Vornic 101'­ dachi Kantacuzino-Deleanu şi alipit la ograda caselor sale; 'iar după moartea acestuia trecu dimpreună cu casa în s'tăpinirea gineruluî seii hatmanul-logofăt Costachi Ghyka. Locul �e întindea Între biserică şi casa Kantacuaino-Ghyka aflătoare pe terenul Univer­ sităţeI nor, "peste drumul Botoşanilor", şi făcea parte din ma­ halaua Muntenimea de sus. 6. Y. A. Urechla. Miron Costin, opere complecte. Bucureştî 1880-8S, 2 Y. În 8°. If, 5:'31-;)2, [425] Frate 425 importantă este de făcut între actele private emanate de la par­ ticularf, şi între actele publice cmanate din cancelarie domnească, şi uşor se poate înţelege pentru ce o indicatiune genealogică luată dintr-un act public : urie, hrisov salt ispisoc, are altă tărie şi tre, , bue in regulă generală să fie mai exactă de cît o indicatiune luată din unele acte private precum: o însemnare FaU scrisoare parti­ culară. Actele publice oraii mai to t-da-una titlurl confirmative de proprietate, iar partea Salt părţile ce le solicitau aveau în tot­ d'a-una tot interesul de-a da indicaţiunile cele mai exacte mal ales în cea ce privea genealogia, pentru a-şl îngrădi cit mai valabil şi mai trainic drepturile lor şi pentru a evita apot procese ne­ sfirşi to ; Într-un act public ori-cine caută să fie cif mal precis. Intr-o hîrtie privată un astfeliu de risc un există: stilul propriu al fie-căruia se desfăşura neîngrădit şi nu e rar să întîlnim în scrisorî vechi două persoane scriindu-şt ca şi astă-zf ))al D-tale frate" sau "ca un frate", "mai mic ficiorul D-tale" sali "ca un fecior al D-tale". Dar distinctiunea între actele publice şi cele private nu o­ feră nicî dinsa un criteriu sigur pen tru apreciarea acestel valori relative a indicaţiunilor documentale : ast-feliii sunt acte cari, deşi eruan.atc din cancolaria domnească, pot conţine da te eronate, d. ox.: actele publice obţinute pe terneiii de acte falşe ; chiar actele sin­ cere, exacte în cea ce privea pe părţi, dar inexacte în cea ce privea pe tetţii şi genealogiile acestora. Pe de altă parte, dacă unele indicatiunl din hărtiile private nu tre buesc primite de cît sub beneficiu de inventar-cum ar fi indicaţi unile referitoare la epoce mal îndepărtate, memoria omulut fiind supusă erorilor - apof alte acte private merită incredere: ast-feliii zapisele de vînzare, schimb, împărţeală ete. Cu o deosebil ă atentiune trebuesc exami­ nate unele acte de mărturiî, dintre· carl multe erau făcute cu rea credinţă şi în vederea unor SCOPUrl ilicite. Dificultatea prin urmare se va prezinta mal ales cînd, fie într-un ispisoc saii hrisov domnesc, [ie în vre-o mărturie solemnă saîi într-o carte de judecată vom intllni doi sali mai mulţi boert cu nume diferite şi nurnitî /,m{(,. Dar într-acest caz, trebueşte încă ţinut seamă de obiceiul comun tuturor popoarelor de-a întrebuinţa ca titulaturl calificativele de înrudire, obiceiii odinioară în mare cinste la noi. Cuvintele fatii) frate, veI' al' fost ast-feliu mult întrebuinţate [426] 426 Docan în acest Sens. Capetele încoronate obicfuuiau şi obicfnuesc şi astă-zr a se intitula frate În corespondenţele lor ; de la Începutul sec. al XVI-le regiI Franciel dădeau titlu de oeI' principilor din casa regală, curdinalilor, archiepiscopilor, la duct, mareşalt al armatei, mart ofieirrj al coroaner, unor principi străin) etc. In Italia cava­ leri1 orrlinuluf suprem al Auouciadet se numesc oert de către rege; in Spania uni] gmnzt se bucură şi el de dreptul la acest titlu; .. în fine exemplele s-ar putea înmulţi foarte mult. La noi e cunoscută întrebuinţarea cuvintelor de pr'trinte şi maică ca titluri revorentioaso ('ăLră feţele bisericeşbt, iar in tim­ puri, domnit ţiirel numeau pe mitropolitt şi episcopî "al noştri ru­ g�ttorl" fii "părinţI" �), iar pe călugă,rJ "fraţi". Ast-feliii se cetoşte Într-un urie cu data de 4· Februarie 7130 (1052), emanat de la Stefanită Vodă fiul lui Bogdan incruoişatul r j, au schimbat "acel mai sus scris sat, anume Petinca pe Başeu cu rugătorul "nostrll ca Ioanichie egumenul şi cu toţi li'aii'{ din mănăstirea "noast,re de la Mol davita. Iar rugătorul nostru Ioanichie egumenul ,,�i cu toţI fraJi'î din Moldavita au dat .... iar toate hărtiele încă _ ,,'e-aL1 dat in miincle rugătoruluî nostru Ioanichie egumen şi tu­ "turor li'u{iior de la Moldavita, dinaintea noastră şi dinaintea boe­ "rilol' noştri .... etc." 8). Vorbele "frate" şi "vere" se intrebuin­ ţează., fAră a trage vre-o consoqueută, în conversatiunea curentă. Se cunoaşte de asemenea (J'((lia particulară ce resulta din înfră­ ţiroa de singe (ţrate de cruce), obiceiu străvechiă ce există la mal multe popoare."}, remas astă-ZI la teran, dar care pare a fi fost alU'\, dată în onoare chiar Ia boerr, după cum se arată de croni­ carul N eculcea: "Scos-al1 atunce şi po Velicico din hătrnănie şi ,,l-all pus vornic mare de ţeara de sus �i hatman al1 pus pe gi­ "nere-3iî.i:î Bogdan. Duel Iordache vornicul aii şi legat {dilie eu "Bogdan hatmanul, vă:dnd că este ginere lUI Cantemir Vodă, .... " (pe la 1685-03, sub Cantomir cel bătrin) 10). P{lrintole Melchisedek a semnalat cel dintiii\. incti, o între- -----�- \ 7. Ui'Îcrti', XVHI, p. 58, hrisov de la Stefan cel mare din 6698 Mart 15 (1490). \ 8. Ibidem, p. 90-97. 9. Şâineanu. Incercare· asupra Semasioiogiel limbe'i romîno, BucureştI, 1887, 8° mare, 57-58. 10. N eculce;L în Letopiseţe, II, 235. .. [427] buintare curioasă a cu vintelor p/îl'inte şi ţicior, în înţeles de fiu, usitate ca tibulaturl în corespondenţe oficiale: e vorba de marele vornic al ţerei de jos, care adresîndu-se agenţilor sub-alterni îl titluia de [eciorii seT, pe cînd acesteia îl numiau părintele lor. In acest sens el citează o carte emanatii de la vel vornicul Nicoară. "Nicoal'ii Velikil Dvornic dolnet zemli. Pişem PÎ110/llJ1i1 naşim Ili iad­ "nicom ot Brălad i deşugubinari Fălciiskoe volost [Nicoară veI "vornic al ţerei de jos. Scriem ficiorilor noştri uriadnicilor ele la "Bădad şi c1eşugubinarilor de la ţinutul Falciului]. Dacii veţI "vedea cartea noastră .... etc." (pe la 1617) II). Aceşti agenţi se iutitulaii el însuşi de [cciort al vorniculut : "Adecă cu Pavalaşco .,jicÎort Ghenghiî Voruiculut, s:;riii şi mărturisesc cu zapis ci), "am găsit o moarte de U1I1 pe apa Bărladulul .... etc." 714,4 (1636) U), iar pe vorniciî cei mari 1î numeau piirin.(il: lor, după cum rezultă din următoarea mărturie: "Cătră părintele nostru bun şi pre după "Christos din cel' cu nădejde, Dunmealui Ureche 13) VeI V oruic IJde ţara de jos. Eată dăm ştire Dumitale ca părinielu; nostru, ca "au venit Calina femeia lui Gavril Hosea eu cinstita scrisoare Du­ "mitale, scriind la feciorul Dumitale lsak dregătorul şi la 1101 "toţl.. .. etc.: [ss ] Mal mic [eciorul Dumitale Isak dregă torul şi 'jCU toţI orăşeniî din Bedad, dăm ştire" 14). Tot părintele Melchi­ sedek arată că uriadnicit şi desugubinaril aveati şi eî agenţî sub­ ordonati lor pe cart îl trimeteau pe la sate pentru gloabe şi pe cad' îi intitulaii tot de feciori 15). După cum funcţionarii mari şi miel obicfnu iail În raportu" rile lor o titulatură compusă din calificative de înrudire cari în alte condiţiuni ar lăsa să se presupună o legătură. do slnge7 tot ast.-feliti şi boerii se serveau între dînşiI de at.arl termene si se t.itluiai'l, fie în a.ctele solemne, fie în acte private7 de fraţi. De exemplu: 7140 Mal 26 (16:32) Măl'ful'ie de vÎn.::ari' de pi1mÎnt. "IaUi 11. l�p/.�cuJi1il MClch/sedeli'. Cronica Ruşilor. BucureştT, 1869 în RO p. 52 şi Al. Pa:padopol-Oali.macll) Notiţă istoric;, despre Bă.rlad. Bărlad 1889 în 8°, p. 58. 12. Al. Papadopol-C((lhnah) op. cit. 50 �i 1)1. 13. Grigore Ureche cronicarul. 14. Al. Prrpadopol-Ca!i1Jlah, op. cit. 52-�53. 15. 1'YIelchi8edek) op. cit., 52, [428] 428 bocan 16. 17. 18. Bucureşti' , 1<.1. "nOI Ionaşco Ganciul veI logofăt i Lupul veI vornic ţere] de jos "i Ionaşco Kujbea vel vornic ţerel de sus i Joraşco Başotă hat­ II man i părcălab Sucevet i (urmează alţI 10 boer'î).... scriem şi "facem ştiut cum aii venit 'inaintea noastră Platon pitar şi au "văndut dreapta o eină strămoşească .... ţrateiu: şi prietenului nostru "Dumitraşco Şoldan vel stolnic .... ; Ionaşco Creţu de la Şuşmă­ "neştl.. .. a vîndut a patra parte elin Şuşmăneşti.... tot [raielu; şi "prietenuluI nostru Durnitraşco Şoldan- .... ; şi s-au sculat [ratele "şi prietenul nostru D" Şolclan VeI Stolnic şi au plătit deplin acei v • v 1 v t" le) "maI sus SCrlŞl nam .... e c. . 714,7. Februar 4. (1639). Miîdul"Îe dl� ruizare dr pâ'll1Î/nt. "Iată "noi Gavrilaş vel logofăt i 'I'oader Petriceico veI vornic ţere! de '!Il "sus i (urmează alţi 22 bosrr) scriem şirnărturlsim .... cum ali venit "înain tea noastră Petrea şi cu fratc-ssti Stefan.... şi au vîndu t "a lor dreaptă ocină ..... [raielu: nostru D-sale Dumitraşco Şoldan "mareluI vornic al ţereI de jos drept 45 talerf, şi s-au sculat [re­ "tele nostru .... etc." li), 7157. August 16 (1649), Mâl'turÎe, "Seu bomi Varlaam Ar_ "hiepiscpă i Mitropolit Suceavski i Gavril hatrnan, i Toma vel "dvornic i (urmează alţi 15 boerr] scriem şi mărturisim .... cum .. "scrisaii Dvluî [ratde nostru giupil.nul Iordaki marele visternic .. "D-lul vistornicu] s-aii sculat şi ali dat D-sale [rcaeiu; nostru giu­ "pănuluI Todiraşco logofătul cel mare 120 ughi .... etc. 13). 7211 :Mal 22 (1703) Mărturie. "Seu bomi Neculai Donicl veI ,,logof,, Iordachi Hoset veI vornic (urmează alţi 23 boerl) facem "ştire cu acoasUL marturie .... (că) scriind Măria sa Vodiî o carte "la D·luI lratele nostru Savin vel ban .... ete." 1D). 7262 August 22 (1754). Cw'/:p de judeccdlf.. "Iordachi Kanta­ "cuzino ce ali fost 10gofe'tt mare şi Manolachi Kostake veI vornic ,,(urmează 2 boerl) înştiinţiî.m cu această, carte a noastriî. prec�m nşi-ai\ cer şut judecatii fi'atele nostru D-Iui Radul Ftalwviţă veI 10- "gof'ăt .... pentru satul Căl'slil,niei1.. .. pre eare sat niall ar{Ltat /1"((. \ Uricar, XVI p. 12-15. \ Ibidem, p. 27-29. C. Ji)l'bicerlu,u. Istoria Mitl'opolie'l Moidaviei şi a Sucevei, 1888 in 4°, p. 1-2, Urical' XVI, 44-47. [429] Frate "lele nostru ispisocu ... am hotărlt să-Şi stăpănească li'utell' n ost ru t 1 - t t ""0) sa U In reg .... e c. - . 7192 Noembre 28. (1683). Scrisoarea boerllor Ilie J[o{oc §i Saoin Smucilă ditr/î clucerul Cantemir §( alfr UJCi'r: "Ai noştri cin­ "stiţi fJ'CtJ'[ d umr.calcr Cantemir 'fi alţI boerr carit dumne voastră "sunteţI străinatî din ocînî.. .. etc." 21). Ne oprim căcl am putea înmulţi c�taţiunile la infinit, docu­ mente de aceste aflîn du-se cu prisosinţă. Din exemplele aduse reesă cu evidentă, că ia atarI impre­ jurărf nu poate exista nici o îndoială asupra adevăratuluî înţeles ce trebueşte dat cuvintuluf "frate". Cind de pildă Mitropolitul Varlaarn, Gavril hatmanul, vor ncu] 'I'ouia şi alţI cincî-spre-zece boerI numesc într-acel aş act pe vister nicul Iordachi 22) "fratele nostru", este vederat că visterriicul Iordachi nu era de-odată neam şi cu mitropolitul, şi cu toţi aceştI boeri; cuvintul [rate, între­ buinţat numai ca titulatură nu implică de cit idc ia unei simili­ tudini de condiţiune socială, şi nici de cum acea a uneI Iegăturt sau alianţe de sînge. In să interpretarea, lesnicioasă la ast-feliă de acte, devine în­ finit mal grea atunci cînd, fie în vre-o scrisoare rie mal ales in vre-un zapis intălnim numai dOI boeri dindu-şl cu tot dinadinsul titlul ele frate. Cind ast-feliu de exemplu boerul Lupu Prăjescul2:1) se adresează intr-o scrisoare visterniculul Dimitrie Buhuş, zicin­ du-t : "Dumneata [rate cumetre viste.irnice Buhuş", şi sfîrşeşte iscălind: "brat vş mIt Lupul Prăj- scul" 21); sau cînd hatmanul Ciauru dă următorul zapis: "Adiverezu eu Vasilie hatmanul, "scriu şi mărturisescu cu acest zapiz al meu cum de bună voia "mea, am vîndut a mia dria ptă otcină şi moşie, sat întreg Pope­ "nil.. .. dumisale [ratelu; nostru Dabijet vornicu[uI cel mare .... " 25), aiunci cercetătorul se opreşte nedulllerit ne�tiind ce sens f:'ă. a­ tribue cuvîntuluI frate, fii îutrcbî':d'l-se eladi însemnen�l î:l rea- 20. Idem, XI, 307--10. 21. "Arhiva", anul VIII (1897) No. 11 -12 p. 71 G. 2�. Kantacuzino. 23. Fiul visterniculuI Nicoar{t Prăjescul. 24. Scrisoare din 20 August (fftră an); originalul in docu­ mentele moşieI Dădeşti din arhiva Sf. SI,iri.don elin Ia�L�In rea­ litate D. Buhu,? şi L. Prăjescu er,l(1 veri pl'lmari. 25. Uricar XI, 209, zapis din 7166 V'ebr. 16 (1608). 6 [430] 30 Decan litate [oarte vitreg sau dacă nu e de cît un simplu termen de po­ Iitetă. Vom vedea că dificultate devine încă mai mare cît doi boerf sunt numiţi fraţi într-un act public, po cînd cercetările ge­ nealogice le atribue un alt grad de înrudire, In fine Încă un punct înteresant de cercetat este acela de-a se şti dacă cuvîntul [rate ca titulatură putea fi întrebuinţat in­ distinct de toţi boerir unii faţă de a1ţil, sau dacă se cerea deja pentru a se putea usa do dînsul o similitudine saii egalitate !< • între ranguri, avere, vrîsta etc ; cu alte cuvinte, dacă nu se puteati întitula fraţi de <:ÎL bOI-it,;] din aceleaşi clase. Ast-feliii mi­ tropolitul şi alţi 17 boerf marf, numeau [rate pe Ior dachi Kan­ tacuzino, cînd acesta era deja vel visternic, ginere al veI verni­ culuî Coste Bucicc şi al ve] logofătulul Gavrilaş Mateiaş şi pro­ prietarul uneî averl marî ; se naşte întrebarea, dacă I-ar fi numit tot frate atunci, cînd <:,1 nu ocupa încă de cît boeriî inferioare, sau cînd nu era de cît simplu jupăn? Nu insistăm asupra ches­ tiune), multumindu-ne numai de a-o exp:1l1e. Sfirsind cu aceste prelimiuarit, să revenim le. fapt. * Intiiul document, care ne-a atras atenţiunea a fost actul de 1nc!tinâcillne a 1nănâsti1'e'i Bi11'lJoiu : 1) 7177 Martie 12 (1669). "Cu mila lui Dumnezeii, Nor Ioan "Duca W. W., Domn ţerOl MoldoveI. Facem ştire cu acest hrisov "al nostru, tuturor cariî pre dînsul vor căuta saii cetindu-se îl "vor auzi, că alt venit Înaintea noastră şi înaintea tuturor boe­ "rilor noştri a Moldovei, a marf şi mici, credincioşii noştri�i cin­ "sti ţi boerî Grigorie Hăbăşescu marele vornic al ţerel de sus şi "soţia sa Bafta, fiica lUI Mafteii:i fostul marele biv vel vistiarnic, "şi (rafit Set Alexandi u şi Kiriacu Sturza biv veI jitniciariii şi "Ilie Sturza biv vel stolnicu şi Toderaşc $turza biv veI spă.tariu "şi Andrieş biv vel şătrariu şi jupineasa �ui Marinuţa fiica vis­ "terniculul Sturza, de a lor bună voo, d� nimone siliţI, niCI a­ "supriţ'f, şi S-:1l"t dat şi S-;'lt lnehinat. cu biserica lor, unde este "hramul sfinţilor Verchovnid Apostoli Petru şi Pavel, ce este "în tărgul Iaşii, zi{Jită şi făcută do ră,posatul BrLrboiu biv veI [431] Frate 431 vornicu, fratele moşuluî 10l' Hatmanul Sturza .... :. etc." 2'), Documentul e foarte explicit) prea explicit chiar, în cît la prima vedere nu pare a dovedi nimic i cetiudu-l însă cu luare aminte, rezultă că Grigore Hăbăşescu, fraţiI Sturza şi şătrarul Andrioş erati fi·rtft, cu toate că, tot documentul explică că în rea­ litate erau fiii şi ginerii lUI Maftel Sturza biv veI visternic, cum pe de altă parte.se arată şi în genealogia oficială a familiet Sturza, tipări tă în IaşI 27). După această genealogie visternieul Matei Sturz(28), a avut 7 copii şi anume: 1)Vasilea sterpă; 2} Aleauu­ dra căsătorită CU Preda Pallady ; li) Jl1ăl'iculrt căs, cu Andrei ser­ dar; 4) Kiriac paharnic; 5) Ilie stolnic ; 6) Toderaşco spatar şi 7) Saf ta căs, cu Gr. Hăbăşescu. Această descendenţă alcătuită pe baza unei anaforale din Iulie 1766 şi mal ales pe temeiul diplo­ mel lui Apafi 2U), nu este complectă, de oare-ce lipsesc încă: 8) Alexandru dat în documentul de mal sus, şi 9) Maria, soţia lUI Grigore 1 Ghyka W.W., asupra căreia numai există discuţie 30). Comisiunea însărcinată cu facerea genealogieî nu cunoscuse acest document, de oare-ce nu avusese curiositatea de-a cerceta măcar actele bisericeI Sturzeşti din Iaşi r In cazul de faţă hipoteza unef frăţiI vitrege între Gr. Hăbăşescu, fraţii Sturza şi şătrarul Andrieş este absolut imposibilă; admitind Însă că aceşti boerf s-ar fi prins de înainte (m!/t de cruce, ne întrebăm dacă această înrudire sui generis lăsată neterrnurit la buna voie a fie-căruia ar fi putut avea efecte mal puternice de cît înrudirea legală ce-l unia, pentru a îndreptăţi pe domn să-i numească fraţI, cînd nu araii de cît cumnaţî '? Iată în ort-ce caz un exemplu cind fmte=cumnat. ---�---- 26. Melchisedek, episcopul Romanului: Notiţe istorice şi ar­ cheologice adunate de pe la 48 mănăstirr .... Bucureşti, 1885 în 8°, p. 262-5; Uricar X, 143-46. 27. Gencalo,r;h't [amilie; Sturz« seau Turzo cu Arborui Spiter şi Cit stema et.. .. IaŞI, Institutul AlbineI, 18::1:2 în fol. de 12 pp. şi o planşă (alcătuită de o cornisiune compusă din Dim. Sturza logof., Ion Neculce vorn., Al. Sturza vist, K. Sturz,î vom., şi aga Gh. Asaki). 28. Pe la 1652-58. 29. V. diploma lui M. Agapi din 1679, prin care se oon­ feră demnitatea princiară familieI Sturza, în Arhiva StatulUI, dos. 1216, op. 201, fila 58 seqq. 30. Tanovicea'n1,t în "Arhivail, II, 2, p. 81--82; ,Arhiv:.iI Xl, 3-4, p. 158-9� [432] 432 Decan 2) 7t45 Aprilie 12 (1637). Zapi.z de danie. "Adecă eă Du­ "mitraşco Şoldan dvornicul cel mare de ţara de sus, şi cu jupă, "uens," mea faftn, mărturisim cu cest zap.s al nostru, cum am "dat Iii am dăruit partea noastră de ocină din siliştea Dădeştilor "ce insle pre Sîrca din a opta parle de sat jumătate, [ratelu; "nostru Dumitru Buhuş visternic, ca să-i fie dumisale dreaptă ocină "şi dure do LI 1101. ... " 31). Din textul acestui document s-ar intel. ge ca Buhuş şi Şoldan en1"(\ fr. Această frază te sileşte a te g'îndi imediat la un manual de gimnastică a d-lul Negrutzi. Expresil ca: «oblic, orizontal, semicerc, cerc, cilindric, elipsoidal»; etc., se grlsesc aproape mal la tie-care pagină, arătînd u- ţi cii trebue s:\ fii bun geometru, pentru ca sti înţelegî sludiile psicho-socioloqice ale d-lut Vulcan. Apol limba în care e scris romanul abundează în neologisme proprii D-sale ca: « brianiin, abandon, sucombat, culminant» etc., ca şi cînd d. Vulcan a crezut că prin aceste cuvinte pompoase ar da o mal mare strălucire lucrărel sale. Unele din ele lipsesc chiar de-a fi pusă la locul lor, ceea ce ne arată, că autorul nu le-a înţeles pe deplin. Dar nota caracteristică a autoruluî Fecioarei, e în a­ ceia de a ne sili, să vedem ca şi D-lul lucrun prea banale pentru a fi de un interes artistic. Ne spune d. ex. că «uşa se invidia in pţăn1», (sic) ca şi cum s-ar il putut învîrti şi- n al t-ceva ; cum că « becurile se aprinse deja pe stn'J.z't ş,i prin gn'iclinele publice, de olnenit serviciului municipal». Ca şi cind cetitorii D-Iui ar il convinş, că în capitală, fie­ care cetăţean îşI arc in primirea sa un' Ielinar, cu obligaţie de a -1 fi prinde. \ La scena între Lia si Virginia ne arată că «bucăiilc de rahat erau roze şi de ;nii.l'imea cutie; în lun,f;ime». D�că d-sa crede dl asernenea parliculal'itilţI pot S�\ întereseze pe eclilor, se iuşalCl gloza v. " [455] 455 � I I I J OI .A­ ( Cind scena ar fi fost COnd118ă cu artă, puţin ar fi in­ teresat pe cetitort dacă în locul rahatulul, (care in orî-ce caz nu putea să fie mal mare ca cutia), ar fi fost şoco­ lată sau bomboane ruseştî. Dar vedeţt : pentru ca Lia să poata triumfa cu pornograficul el simbol, nu putea a se folosi de cît de-a bucată de rahat. .)(- :..:. :;: Insă ee e mal curioz, e eri autorul Fecioarer mal fa­ gădueşte apariţia unul non roman întitulat « \lizerabilil noştriî», care va fi tradus şi-n limba germană. (Lucrul a­ cesta nea făcut să izbucnim intru-n rîs homeric). Nu mal incape vorbă că e liber să facă aceasta, cu toate că ar trebui să se gindească la prestigiul literatureî noastre, dacii nu la acel al persoanei Il-sale. Intre aceia ce D-Iuî gîndeşte să facă şi ceia ce produce, e o diferenţă ca Intre cer şi pămînt, cu alte cuvinte ca între talent şi D sa. Domnul V ulcan ar trebui dat în judecata curţel cu jurî, pentru a fi pus la locul seu şi pentru a se opri Ia timp şi cu drept cuvînt scrierl de categoria Fecioaret. Scriitori ca dl Vulcan, trebuesc tnfrinaţl prin ori-ce mijloace, de a da la iveală lucrărr atît de dăunătoare, scoase nu din iubire de artă, ci numai dintr-o înteresare josnică. Emilgar. [456] DOCUMENTE Un interesant manuscript palon oechiic, în care se vorbeşte mult despre ţările noastre, a fost descoperit de curînd în Berlin, de compatriotul nostru d. prof. Em. Grigorovitza, ce-şî face actu­ almente studiile superioare de filologie germană acolo, şi ne sem­ nalează descoperirea sa, precum urmează: Secţia de manuscripte de la Biblioteca regală din Berlin are marele privilegiu că de cîte ort se întîmplă, ca unul din profesorii universitari din localitate sart sa­ vanţit germanI recunoscuţt, ar avea nevoea să consulte vr-un manuscript original din archive şi biblioteci străine, să întervină imediat pe cale oficială şi diplomatică la statul respectiv şi se ceară transmiterea originalului în chestiune la Berlin, unde se păstrează apor sub supra­ veghierea custozilor, pentru ca specialistul înteresat să se poată folosi în toată tichna de izvorul ştiinţific dorit. Precum obtinusem încă de la venirea mea Ia studir în Berlin, precioasa autorizatie de-a lucra În sectia de manuscripte a bibliotecei sus menţionate, am avut 'ocazie să văd într-o zi o colecţie de rnanuscripte înteresante po­ Ione, sosite de la vestita bibliotecă a' universităţet iage­ lonice din Cracovia. Profesorul de li mbt slave, cunoscutul savant, d. Dr. Briickner, care-şi procurase aceste tesaure spre consultare, a avut extrema amabjlitate a-mt arăta pretioasa colecţie şi mie. Spre nespusa 'mea uimire, am dat de un dosar de memorir, scrise pe la anul 1641, de polonul arian Zigmund Lubiemicki, Între care şi un jurnal de 37 de file. in care se descrie zilnic şi cu multe amănunte călătoria uner misiuni diplomatice a regelui [457] Documente 457 palon Sigismund, ce a traversat, În calea el de la Cra­ covia spre Stambul, ţările noastre, tocmal În timpul, cînd se iresboiau domnul Moldovei, Vasile Lupu, cu domnul Muntenier, Matein Basarab. Misiunea în chestiune, din care scriitorul jurnalului făcea insuşt parte in calitate de. voluntar aspirant la serviciul de diplomaţie, avea de scop încheierea unul tractat de pace şi alianţă cu sultanul de 1)8 atunci, si, precum situatia ambelor tărî romăuestt era . , , , , controversată În ce priveşte relaţiunile diplomatice hete­ rogene ale fie-căreia din ţărI faţă de regatul palon, im- presiunea ce rezultă din primirea călătorilor în Mol­ dova adversară si Valachia amică, dă notitelor scriito­ rulut aceluî jurnal un deosebit caracter, Îl1tu esant în toată privinţă. Avînd fericirea a cunoaşte binişor limba polonă, am copiat cu îngrijire cele 37 de feţe ale manuscrip­ tului, care se ocupă în special cu călătoria prin ţara noastră, adică de la atingerea hotarului moldovenesc, sa­ tul Tabăra (lîngă Cirniceani) şi pînă la Îmbarcarea că­ lătorilor pe Dunărea, de unde ait apucat apor drumul spre Silistria, Am dat cea mal mare atenţie d eseurcărer textului manuscriptuluî, care pe lingă că pare a fi fost redactat în grabă şi Într-o limbă originala prin formele el căutate, mai este Încă şi impestriţată cu multe lati­ nisme şi cuprinde, În şirul expunerilor, une-ori incohe­ rentt ciudate. Revizuind În urmă încă-odată textul, am hot�rît ca la prima ocazie să traduc cuprinsul pe romă­ neşte, de oare-ce, am ajuns la convingerea că este bine că aceste înteresante relatiunî asuI)ra tărilor si oamenilor , " noştri, Într-o epocă atît de împortantă, să fie scoase la iveală, şi am hotărît publicarea lor precum o dau aci, a­ daogînd şi cîte-va reflexiunt referitoare la unele din părţile mal de samă ce prezintă raportul zilnic al scrii­ torulut polon. De-o camdată anexez următorul REZUMAT' Titlul pe care-I poartă jurnalul manuscript referitor la călătoria misiune! diplomatice În chestiune este: D1:a­ riusz dr'ogi tureckiei. Misiunea trimisă de regele polon [458] 458 Documente Sigismzmd se compunea din mal multe persoane, Între care cele mal remarcabile: capul delegaţiuner, cămăra­ şul Wojciech. Miaskowski, sfetnicir Kossouxki şi Ciscnieki, tălmaciul Romaszkieioicz, secretarul Krakouislei, un con­ fesor catolic şi alţit, în numărul căror se afla asemenea şi'practicantul voluntar de diplomaţie, Zigmunt Lubjemiec1ci. Acesta era un nobil polon, dintr-o familie vestită pentru năzuinţt literare proprii şi mecenare, avînd un deosebit renume prin faptul, că se ţinea de credinţa sectară a Arianilor, Din familia lut demult Însă nu mal există nict un descendent. Jurnalul scris de Lubiemiecki este împărţit pe date exacte zilnice şi cuprinde notiţt scrise cînd mal pe larg, cînd mal pe scurt, precum erau şi peri peţiile vo­ iagiuluI misiune! numite. Plecarea s-a făcut din Lemberg şi poartă data de 15 Februarie; sosirea la hotarul Mol­ dover iare data de 3 Martie 1840, ajungerea la malul Dunăreî, sau cu alte cuvinte trecerea din ţările r omăneştt în imperiul turcesc propriii zis, data de 1 April. Inceputul călătoriei prin teritoriul Moldovei, îl sem­ nalează scriitorul jurnalulul, dînd mal întîiri o copie e­ xactă de pe Înteresantul salv-conduct, ce se pare că a parvenit şefulut misiunet polone înainte de-a calca pă­ mîntul (quasi inamic) al principatuluI moldovenesc. El zice: «Copia ipsa tego Hospodora Wloskiego listu-tenor talis s : ceea ce va să zică pe rornăneşte că «Copia tnsii§'t a respeciioei scrisori de recomandaiie, date de acest domn moldooan, glăsue§te ast-ţ'eliă» : Wielmozne mesei pani podkomorzi] lioounlci, mo] ioieloc mosci panie y przyjaeielu /-adecă: Mult puternicul, Gra­ ciosul Meu Domn Subcămăraş ... o.' spunînd, că în urma scrisorit primite de la stăpînul şefului .misiuner, prin care-I se dă ştire de trecerea delegaţilor respectivî prin Moldova spre Constantinopole, se bucură de a-l vedea pe numiţit traversînd tara sa fii se simte dator, a-I Încunostiinta , , , , înainte de toate că de şi aoulissime i-\fL aşteptat să so­ sească, totuşr, trebue să li comunice despre schimbarea ce s-a petrecut rerum oicissitudo În doninia înaltei PorţI otomane, imparatul sultanul, Murad, la care delegaţiunea aceasta avea să se ducă, săvlrşin du-se (suum eliem tran­ segit) şi în locul seu suindu-se pe tron inruditulluI, noul î It Il 1 1 f} [459] Documente 459 sultan Ibrahim» ..... Urmează apoI, odată cu aceste, obser­ vaţiunî semnificative, obiclnuitele urări de bună călătorie, zicînd că hătmaniî coroanei au şi primit ordinele cu­ venite pentru ca călătoria misiunet luminatulut vecin re­ gal să fie ocrotita de slujbaşit ţeriI, etc. etc., semnat la Iaşr, cu data de 26 Fevruarie, 1640 de adeveratul amic şi servitor Vasili Voevod §i hospodar al �ărilor moldovene§tZ tliter. Hospodar Ziem Moldawskich). Apor se succed re­ laţiunile zilnice. Începînd cu data de 3 Martie, adică ple- . carea delegaţilor din localitatea Siepanoioiec (probabil Ste­ făneşn) unde li esă Întru întîmpinare un părcălab mo l­ d ovan cu cîte-va zecimi de Cazaci şi urează şefulut misiunii în numele [ărer bun venit. In 4 Martie, misiunea face popas la satul Tabăra şi soseşte spre noptare la localitatea Cirniceaut. Aci se po­ meneşte de o luptă. ce ar fi avut loc înainte, Între prin­ cipele palon Korecki, cu hetmanul seu Zolkiewski şi între Moldovenr, descriindu-se triunghiul strategic de la '['u­ tora, în care se Întări se d înşii (nu departe de malul Pru­ tulur, lîngă. satul Ţuţora), cu movilele şi resturile de ma­ terial de apărare, ee se g:lsiali, pe cît se pare îm prăş­ tiate şi în acel moment încă la locul descris. Scriitorul jurnalului nu omite a observa aci, cum răceala primirei în Moldova începea să se resimte în sînul misiunet prin faptul, că la Cirniceanî nu li s-a trimis ele cătră domnul moldovean niuiene Întru intimpinare, de si pînă la resedinta tărel nu era de cît depărtare de treî , " , mile, etc. etc. In ziua de 5 Martie, spre sară, misiunea ajunge la IaSI, întimpinată fiind de însusr fratele lui Vodă, cance- , , larul setl, toţI spătariî, cu şese steagurI de Cazacf, oştire pedestră. şi muzică militară; hospodarul Însuşi însă,--pre­ cum spune Lubicmiecki cu oare-care sarcaem.v--n-a găsit de cuviinţă, să iasă Înaintea, sosiţilor, pentru a nu da, cum se auzise (Iiter. [crunt, sic creilere [as est), prea mare atenţie trimişilor, etc. etc. Se desvoltă apor din asta un prea interesant conflict, cu detailurl intime din ambele părţr, pe care polonul cu jurnalul le expune cu colo ritul omulUI Înteresat în cauză, comună. Se dail afară de asta, si amă,nunte curioaze asupra viet.eI de la curtea lui Vasild Lupu, asupra Iaşuluf, ca oraş d� rcşcdinţă" ett'. etc [460] 460 Documente La 12 Martie misiunea pleacă de- la IaşI şi petrece noaptea în satul Scînteia, la care loc se descrie în jur­ nal traversarea drumului pînă la Vaslur, cu amănunte de tot hazlil, dar si naive. Ruinele foastelor curti domnesti din acest tîrg î'l motivează pe scriitor a pretinde că �i­ teazul devastator nu a fost altul de cît principele polon Korceki. La 14 Martie misiunea soseşte în localitatea Culiea, undc tîllgulrele asupra reler îngrijirI a călătorilor şi cailor lor sc înăspresc, în cît notita finală spune: s Onmia pro­ prio ore niusielismi (trebuirăm). nobis et faruulis procu­ rare». In 15 Martie aii sosit uu miţir la. Berlad, în 16 la 'I'ecucr, Jar în ziua de 17 la Focşanl, unde descrierea călătoriei începe a lua o formă nouă şi Întră în detailurl elogioase de toată mîna, prin faptul că misiunea este pe cale a eşi din Moldova neprietenoasă, trecînd hotarul spre mult aşteptată ţ,ară amică al dornnulur simpaticet Va­ Iachit. Semnele de primire excelentă cordiala, se arată chiar de la traversarea adînculuI rîu Siret, cu ajutorul, hravilor şi, -- se exprimă jurnalul-neîntrecuţilor inno­ tătort şi falnici Multant (aşa numesc adică PoloniI pe Muntenr, pe cînd Moldovenilor li spun Vlocl). Asemenea primirea şi Îllgrijirea călătorilor în toate locurile de oprire este amintită cu multe elogit şi vorbe măgulitoare. Totuşt se pomeneste si de suita moldovenească, care a însorit , , , pe poloni pînă la hotar, unde îşi iea în fine în mod deo­ sebit de ceremonios remas bun de la seful misiunei. , In ziua ele 18 Martie, delegaţiunea soseşte la Rîml1ic (în manuscript se vede numele adevărat al acestui tîrg, • adică «Rybnib, boqa! în peşt'f). Aci şeful misiunet pri­ uieşte de la domnul Valachiei un alt salv-conduct cu cuprins extrem de simpatic şi nesfîrşite asigurări de dra­ goste şi prietenie, etc. etc., avînd semnătura: Matheusz Baszaraba lVoeloocla, hospodar ziem M1(ltanskich, care era apoi repeţită :'ii cu slove turcesti, jos �\ sfirsitul scrisorer. . , '. , , Iuholnăvindu-ae şeful delegaţiei \ojcieh Mjaskowski, misiunea se opreşte doue zile in Himnic, de care prilej profită scriitorul jurnalului pentru a nara diferite lucruri Înleresante, Între care şi întîmplarea unui cutremur de pămînt. La 20 Martie sosesc apoi la Buzeu. Ohservaţiu­ uHe asupra localittq,ilor percurse, mal ales bogăţia ţereI [461] Documente 4iu in vînat, buna impresie a locuitorilor, alaiul militar de care erau însotitt călători], si diferite întîmplări sunt În­ şirate în jurna').' La 23 Ma;tie ajung în tîrguşorul Gher- ghita si de acolo continuă drumul sl)l'e Bucurestr, De , , l aci încep apot descrierI foarte detailate şi expunerl sim- patice relativ la primire. In Bucureştr, trimisul polon îşi face corespondenţă spre stăpînul sell, raportîndu-i despre toate şi la 29 Martie, pleacă misiunea întreagă mal de­ parte, însoţită de un alaiu splendid şi soseşte sara in satul Miezireştf. Intr-o localitate, pe care scriitorul o nu­ meşte «Pabeci» (�!), se îmbarcă în sfîrşit misiunea, trimi­ ţînd mal înainte pe dor din membri) delegaţieI la Silistria, ca să ceară de la pa şa guverr:;ator al nouluI sultan, în modul obicinuit, ospitalitate �l dreptul treceret spre Con­ stantinopole. Em. Grigorovitza Berlin, 18 Mal, 1900. o calatorie de la Bucuresti Ia Iasi , , Scrisoarea lui Albel't Chevaliel' către Baligot de Beyne din 1864 .Iassy, 10/22 Mars 186J. Mon Chel' Monsieur Baligot, Combien de fois, depuis 15 jours, vous etes vous domande : Pourquoi le Capitaine ne m'ecrit-il pas? Pourquoi ce silence? L'air de la Moldavie I'aurait-il transforme au point de le, rendre negligent ou oublieux ? .... Non rien de cela, heureusemont pour moi; je vais commencer mon bavardage de voy ageur, et, avec votre indulgence ordinaire, j'espore que lorsque vous m'aurez lu, que vous m'absoudrez. Nous avons mis neuf jours paUl' arriver li J assy! Parbis, le mercredi 12/24 Fevrier, il. 1 heure, le general Mano et son neveu 10 [462] Documente montes dans un Drouzka; le capitaine Cantilli, Grechiano (un pa­ rent du general), Alexandre Mano, compagnon de route de votre serviteur montos dans une formidable diligence mue par la force de 8 bons chevaux, fireut la route : de Bukarest it Ploesti, assez rapidement pour y arriver vers les 6 heures du soir. N otre convoi s'arrâta dans la cour de la maison Cantilli oii une splendide hos­ pitalite nous attendait. Le lendemain matin, nous nous mîmes de bonne heure en . route. Les freres Cantilli avaierit eu, la vsille, I'extreme obligeauee de nous prevenir que nous aurious de nombreuses tribulations a essuyer, une fois sortis de Ploesti. Notre vieille gabarre qui pen­ dant la premiere journee de route, s'etait assez bien comportee, nous donnait cependant d'assez vives inquietudes ; sa pesanteur doublee par la hauteur de sa construction provoquait un roulis incessant it .donner des maux de coeur it de plus vieux loups de mer que nous. Nous allions avoir, it franchir d'apres le tableau qui nous en avait 8te fait it Ploesti, des ri vieres et des torrents sans ponts; des terres impossibles, les chaussees etant impracti­ cables sur la plus grande par tie de leul' etendue, puis des ponts aussi impossibles ; mais il n'y avait pas a hesitcr, il faller aller en avant; notre brave general formait l'avant-garde, le corp d'ar­ mee devait donc forcement le suivre; c'est ce que nous fimes. A notre sortie de Ploesti, la premiere difficulte. que nous rencontrâmes sur la route, fut le passage a gue d'une petite ri­ viere au fond vaseux, appelee Ialomiţa; heureusement pour HOUS la fonte des neiges ne l'av<1it pas encore gouflee, et, au moyen d'un mouvemelit en forme de S fait sur son fond moelleux, notre vieux bfLtiment, m11 par la vapeur de 12 chevaux, s'en retira d'une maniere assez honorable et pas inquietante. En sortant de ce . pas difficile, nous nous ela.n9âmes 'sur la route, mais, eUe etait si mauvaise, que ce ne fflt qu'a la tombee de la nuit, que notl'e convoi put faire son entree dans la cour de l'Archeveche de Buzau, 011 nous devioI1s passer la nuit\ Nous n'avoHs pu etre presentes �� S. E. qu'apres son souper et qu'apres le llotre, qui par malheureusement quoique avec une c'ertaine profusion, ne nous invita nullement it lui faire honneur, quoiqu'il y eut autour de la table six ventl'es affames. Potage, viandes et legumes a­ vaien tune piteuse lnine eL exhalaient une odeur atroce de cal'eme [463] orthodoxe ;il Y avait bien sur Ia table un petit cochon de lait, cuit au faur, et dant Ia surface doree, nous invitait it lui faire honneur; mais au moment ou je m'en emparais paul' le decoupor, je m'appercus qu'il avait le derriere tont grignoto, comme si, un autre rat, eut conyu la meme pensee de la fable du bon L�\ Fontaine, en percant cette entree, pour se retirer du monde ; per­ sonne n'en voulut manger; puis pour couronner ce magnifique diner, un vin detestahle, un vrai vin de purgatoire! Et dire que nous etions dans la maison du bon Dieu !.... Helas oui, nous y etions dans la maison du Bon Dieu, et cette pensee nous rarnen a 11 des idees religieuses; nous nous resignâmes, mais non pas sans envoyer, du plus profond de notre coeur, cuisine et cellier de l' Ar­ cheveche, it tous les diables passes, presents et it venir! En com­ pensation, paul' notre dessert, il HOUS fut permis de HOUS pre­ senter 11 S. E. qui nous a acceuilli tres-gracieusement et que nous aurions trouvee encore bien plus gracieuse si elle nous avait fait servil' une meilleure table; (t' hospitalite CantaU nou» avcvit entierement gatesJ la veille). S. E. est un assez beau personnage, tres affable, qui m'a fait I'effet d'avoir de I'erudition, porte pour le progres et parlant tres-agreablement le franeais ; nous ne vîmes pres de lui, qu'un certain monsieurr qu'on m'a dit etre le Prefet et qui m'a paru etre greffe sur avocat. Le lendemain matin, an nous a servi un assez bon cafe: puis nous avans ete prendre r:onge de S. E. qui a daigner nous presenter sa main it baiser en echange d'un autre sur le front, que chacun reyu ainsi que votre sel'viteur, qui, Ia veille avait bien trouve moyen de se soustraire au baise-main; mais cette fois il lui fut impoEsib 'e de le faire sans s'exposer it etre tant soit peu ridicule aux yeux du pretre et du general. C' est cependaut la premiere (ois ele ?net l)ie, q1le .ie m"incline sur' la mctin d'un priJtre) et dire que je n' en sui.': pas mort. Qttelle Proviclence 1 .... Le tcmps qui .. depuis deux jours ebait reste eouvert, suait l'eau assez a,bondamment ou moment 011 nous remontaâmes, le general it bord de son leger yaeht et nous 4 �t bord de notre for­ midable vaisseau. Notre eoeur se sena un peu, quand nous ftlmes eu route et hors de la ville. On nous avait falt un recit peu ras­ surant sur le passage h gue du redoutable Buzau; aussi notre brave gen6ral avait-il QU lapaternelle prevoyance d'augmenter la t b "-. '1 Documente 463 [464] 464 Documente force motrice de notre bâtiment, en lui donnant un supplement de 4: chevaux, ce qui formait un attelage de 16 chevaux, develop­ pant une queue presque rivale de celle d'une cornete quelconque, sauf qu'ici, c'etait la queue qui entrainait le corps. Enfin nous approchămes de cette terrible riviere ; son aspect etait vrairnent sinistre; sa Iargeur moyenne u'avait pas moins d'un kilornetre avec ses rivages marecageux et parsernes de trous et de flaques d'eau. La legere voiture de notre general passa assez heureuse­ ment sur ce sol perfide et ateignit le bord principal de la riviere, Notre machine dut cherch ar et prcndr e un terrain plus solide; it notre tour, nous arrivâmes aussi sur le bord principal de cette ri­ viere mais ce ne fut qu'apres avoir failli verser plus de dix fois, surtout dans un endroit ou nous fftmes obliges de passer dans un pli de termin n'ayant pas ruoins de 2tn de profondeur et rempli d'eau a la moitie. Notre impossible machine se fiant sur l'habilete des postillons et la bonne volonte des betes, plongea hardiment dedans. Deux forrnidables occilations nous envoyerent brutale­ ment de tribord a babord et de babord a tribord; l'eau etait entre dans nofre voiture eL nas jourber. Des marins de cette locali te qui [465] Documente 465 se trouvaient sur la rive opposee, appercevant notre detresse, detach0rent un petit batelet el vinrent au nombre d'une derni­ douzaine, a notre secours. Arrives it nous, ils Iormerent parc1eux, au moyen de leurs bras et de leul' mains une chaise it por­ teur et noul> transporterent dans le batelet et enfin de l' autre cote de la riviere. La tout le termin du rivage etait plus ferme, plus sablonueux et plus caillouteux, Enfin apr es 3/k dheures de mortelles angoises, nous nous retrouvions tous reunis, DOUS folicitant d'avoir echappe si providentiellement a toutes les embuches ten­ dues par cet infernal Buzau. N ous avions bien franchi la riviere, mais pour etre venus chercher ce gue possible, il avait falIu nous detourner considorablement de notre route, et pour la rejoindre, il nous fallait traverser des terres impossibles sur une eteridue de 4 it 5,000 mstres environ et dans lesq uelles, les aubes de notre bâtiment plougeaiont li une profondsur de 60 li 60 cts, Notre at­ telage do 16 chevaux ne pouvant vaincre cette granc1e difficulte, il fut rernplace par celui de 12 bosufs qui donnsrent h notre marche un air de gl'avite tout-a-fait solennelle; 11entres sur la voie que noua devions parcoU!'il', nos 16 chevaux l'emplac01'ent nos bonnes betes; notre machine prit une allure assez allegre et it 3 heures et demie, nous entrions dans Focşani, Oll nous devions coucher; mais dans Focşani meme, nos aventures devaient se pl'olongel'. Notre generalnous avait precede depuis longtemps dans cette vilIe et en avait profite pour faîre visite li quelques amis; en arrivant nous ne pi}mes savoir it q uel h6tel il t\taif descendu, mais dans l'esperance de rencontrer sur notre passage une iudi­ cation, nous poursuivlmes notre route sur la grande rue, escortes par un double claquement des fouets de nos postillons, ce qui fit mettre passahlement de monde aux fenetres et SUl' les portes; c'etait presque une entree triomphale. Dej�L nous avions fait de nombreux detours, lorsque nous f1îmes rejoints par un gendarmo qui vint de nous donner avis de nous l'endro tt l'hotel de l'Eul'ope, oll 10 general allait noua rejoindre. Cela 6tait faeiLe h entendre, mais bieu plus difllcile il executer. Il s'agissait de faire une contre­ marche et de l'executer avec notre gros hâtiment et avec 16 che_ vaux dans une rue qui n'avait que 8m de Jargeur; c'etait un probleme h resouc1re. Grâce a notre haute intelligence, il fut resalu aussit6t; il s'agissait tout simplement de decouvrir une [466] 466 Documente habitation possedant une cour assez vaste pour que notre equipage pnt faire une conversion, afin de pouvoir retourner sur nos pas. A quelques centaines de pas nous trouvâmes ce que nous pouvions desirer. Notre entree fut mirobolante, mais elle se fit avec un tel tapage, q u' elle jeta la terreur dans cette habitation. Oies, poules, canards, dindons et pigeons, s' enfuirent en poussant des cris d'alarrne ; les habitants eux-ruemes etaient pleins d'effroi et je ne sais pas si le flot de boue qui noua suivait, ne recula pas, epou­ vante, Deja notre conversion touchait a, sa fin, lorsque tout-ă-eoup , il se fit un brusq ne temps d'arrât ; betes et machine se refusa- ient energiquement a, faire un pas de plus. Nous ne pouvions pas non plus descendre, le sol de la • cour etait cou verb littera­ lement d'une boue moelleuse d'une epaisseur de 30 centimetres que dissirnulait une jolie couche de neige. La dame de ce do­ maine qui nous avait vu passer devant eIle eut pitie de notre position tout soit peu ridicule ; elle nous envoya des confitures pal' un de ses domestiques, en nous faisant demander qui nous etions, je m'empressai de le faire au nom de ces .4 mous" quetaires de nouvel!e espece ; puis eIle nous envoya du cafe, qui motiva de ma part un second billet dans lequel j'avais tourne un assez galant remercimont. Cependant tous cas actes de p'Olitesse 1'8cipl'oque ne nous sortaient pas de notre fausse, position. Nous etions encore a combiner une sortie honorable, lorsque nous vimes entror dans la COul', notre general et son nevau, qui, etant a 100 lieues de se do uter que l'equipage enroule sur lui meme, qu'il al'percevait au loin, renfermait son etat major, n'y prit pas garde, descendit de voiture, entra dans la maison et demanda aux maîtres de' ceant, s'il n'etait pas venu des officiers; ils lui re­ pondirent que non, mais qu'ils supposaient que· ceux qu'il chel'­ chait devaient etre les officiers qui se trouyaient renfermes dans une grande voiture et qui auraient du venir presenter leurs ex­ excuses pour avoir viole leul' territoire auss� brutalement 01.1 du moins faire acte de courtuoisie. Le gellli}ral �urpris accourut sur le perron; nous decouvrit, eclata de rir0 et nqu.s demanda ce que nous faisions la. Notre explication burlesque \donna lieu a, tout le monde de rire it nos depens. Cel'endant, grâce it l'arl'ivee de notre general, nous pCtmes nous retirer assez honorablernent de ce bourbier. Il rentrt:l, dans l'intel'ieur de la maison suivi CIp, tout la [467] Documente 461 monde; la drouzka dans lequel il etait arrive etait au bas du perron. , Alexandre, moi et Grechiano, nous nous precipitârnes hors du notre malencontreuse voi ture ; monter dans la drouzka et nous sauver a toute bride a l'hotel fut execute aussi rappidement que la pensce, Notre general ne tarda pas a venir nous rejoindre , riant encore de notre aventure, Notre bâtiment rentra deux heures apres nous, atelle de 8 boeufs. Son entree dans la cour fut majestueuse.; nous avions eu bien tort de n'y etre pas restes, Nous avions pense dans la matiuee ne pas nous arroter a Focşani, afin d'arriver plus tot il Roman; mais il etait trop tard pour nous mettre en rau te ; le ternps etait menacant de neige et nous avions un peu d'appâtit. Le general, son neveu et Cantilli, all erent dine chez Mr Cartagiu, pere du lieutenant; Alexandre n'etait pas tres bien portant, et resta a I'hotel avec nous; il prit un the et Grechiano et moi nous prîmes un espece de potage qui ne valait pas grand chose, ainsi que des pommes de terre et un morceau de viande servie sous le titre pompeux de bifftek; le vin etait assez potable. Bref, il n'y avait de bien dans cet hotel qu'une magnifique salle de bal, dans laquelle, la nuit precedente c'etait donne une soiree dansante suivie d'un pique-nique, par les gros legumes des environs, mâles et mâlesses. Le lendemain a 5 heures du matin, nous etions en route, moins notre general et son neveu. Nous "deviolls l'attendre it la maison de campagne de Mr. Catargiu, 011 il devait nous rejoin­ dre, avec lui dans son coupe de voyage. Nous, nous etiOll'lmOnt6 dans le drouzka du general; la diligence et nas ordonnances suivaient. Malgre l' abondante neige qUl etait tombee pendant la nuit et ceUe q ui tombait encore, nous ani vâmes de bonne heure a Maraşeşti. Le general ne vint nous rejoindre que 5 heures_ plus tard ; notre presentation faite a Mr. Catargiu, on ne tarda pas i1. nous faire passer dans la salle a m.\\uger OiI on uous servit un fort joIi et bon diner. Le cafe pris, malgre les vives instances do Mr. Ca­ targiu, pour nous faire rester jusqu'au lendemain, nous prîl11e8 conge de lui et montâmes dans nos voitures respectives. Nous nous etions, de beaucoup, detournes de la route pour nous an'eter ?t la maison de campagne Catargiu, aussi nous fal­ lut-il, pour aller la retrourer, traverser une assez gl'ande eten- [468] Documente due de terres labour a bles. Dieu sait, combien de traits-cordes, se se sont casses I combien de fois notre monument s'arreta, combien d'occilations mirent notre courage a l'epreuve 1 Et cependant no­ tre general, tout en conservant encore une bonne opinion de notre machine roulante, avait du devoir surcharger son Ieger drouzka, de Cantilli et de Grechiano, et au moment de nous pret eder, il nous laissa un Dorobanz, en cas d'un evenement ; cette sage precaution fut fort. heureuse pour nous par la suite. La neige et le vent n'avaient cesse pendant toute la journee ; la nuit etait cornpletement venue lorsque nous nous trouvions encore au 2/3 de la peste, 011 probablement nous ne serions pas restea, si un autre malheur ne fut point arrive Nous etions en vue d'un village que quelques lumieres DOUS signalaient; mais pour y arriver, il nOL1� fallait descendre dans un bas fond dans lequel on n'arrivait qu'un passant une espece de defile, ouvert dans un pli de terrain. Il se trouva que ce passage quoi­ que peu long, etait tres rapide et eompletement defonce, A cet aspect DOUS n'y virnes pas un grand dan ger, mais nous flairions un embetement positif. Notre malhenreuse deligence avait la veille eprouve un accident a son train de devanb, et la 011 nous nous trouvions il allait �t avoir il subir une rude epreuvc. Nous avions franchi presque les 3/4 de ce coupe-gorge, Iorsque tout­ a-coup, un sinistre craquement viaent justifier nos cl'aintes; le train de devant venait de se briser completement; la voiture etait en­ foncee dans 60 centim. d'une boue genereusement epaisse; le soldat qui etait reste avec nous et qui avait vouln rester place sur le siege de l'imperial, alIa, lui, son fusiI et sa houpelante, piquer une tete dans une boue plus liquide que celle Oll nous Eitions enterres; il en fut quitte, heureus0ment, pour une lege re emo­ tion �I ce que je puis supposer, et h un debarbouiUage general au moyen de la neige qui se trouvait il sa portEle. Alexandre envoya le Dorobanz au village que nous aperc6vions, afin d'y decouvrir une voi ture quelconque pour ne pas etr�. obJiges de passer aussi agreablement une nuit d'hiver. Son absel(lce fut longlle; il pa­ r;lit qu'il ay.lit du chercher longtemps; enfin apres dellx mor­ telles heures d'attente, lJOUS entendimes au loin, des Hue 1 Hue ! se rapprochant progressivement de l'endroit olt nous avions e­ choue puis bient6t, nO:lS vimes poindre la fete de notre doro- [469] DOCU111ente 469 ban, puis sa bete, puis enfin un curouza et des boeufs. La navire de sauvetage ayant pu accoster notre vieille gabarre, on nous aida a nous transborder et nous 8tant· snveloppes le mieux que nous pumos de toutes nos capotes et fourruros, nous reprlmes notre route avec un attelage de 8 chevaux. Un affreux chasse­ neige vient nous assaillir eu pleine-figure pour augmenter les dan, gers que nous avions encore a courir, Entin apres une heure et demie de souffrances et d'impatience, nous arrivâmos enfin a la Poste de Coupou et en trâmes dans la COUl' de l'auberge ou notre ge­ neral s'etait arr ete. Nous et le carouza ne formions plus qu'un morceau de neige roulant. C'est so us ce linceul qu'on nous retira avec peine. Grâce il de bonnes chambres chuudes que notre bon general nous avait fait preparer, notre resurrection se fit promp­ temenb, et nous pumes alors lui expliquer les mo+ifs d'un retard aussi prolonge (4 heures 1/4), q ne l' avait plougo dans de tres vi· ves inquietudes. Mais toutes nos penibles emotions disparurent aus­ sitot a la vue du bon super auquel nous fimes tous honneur. Vers la fin de notre repas, notre bâtiment etait rentre au port, il fut livre au charron pour qu'il le mette en etat do rouier avec secUl'ite jusqu'a Roman; puis chacun aHa goli.ter d'un repos qui lui etait bien necessaire. Notre voiture ne se trouva reparee le lendomain, quo vers 10 heures. Aussit6t apres notre dejeuner, c' est-it-dire, vers 11 heures, nous nous remîmes en route. Notre general voulant ab­ solument arriver le lendemain a Roman, avait decide que nous voyagerions toute la journee et toute la nuit; mais le mau­ vais etat de la route ne nous permettait pas d'avancer plus ra­ pidement, quoique nous eussio11S, un attelage de 16 cheveaux; mais quels chevaux! Il faisait Pl'EJsque nuit lorsque nous arri­ vftrnes �l l' entree d'un pont d'une longueur eleaesperante, dont la. hauteul' et le genre ele sa construction nous donnerent un model fl'isson. Nous etionlil si vivement impressionnos, que personne parmi nous ne songea dans le moment it deseendre de voi ture: el; lorsque cette pensee nos vint, il etait trop tard, notre locomotive se tl'ouvait deja engagee sur le pont. Je vous prie de c1'oi1'e, mOIl chel' Monsieur Baligot, que nous avons passo un tel'rible moment, Cat' sentir craquer it chaque tour ele roues de notl'e lourde machine, le tablier, compose de poutrelles non cOllsolidees, d'un pont sus· 11 [470] pendu a plus de 12 metres audessus d'un interminable gouffre au fond rempli d'une eau somble et glacoe, il y avait la, une si­ tuation a troubler le courage a de plus intrepides que nous. Grâce a une mysterieuse proteetion, notre traversee s'effectua avec bon­ heur, Pas une poutrelle ne se rompit ; rien ne se brisa dans no'' tre miserablo machine et pas un cheval de notre equipage de 16 bâtes, ne broncha ; sans quoi, nout aurions ete precipites, en­ gloutis et f.. ... sans misericorde acuune, Sauves de cet affreux dan­ ger, nous continuâmes notre mute; mais nos coeurs resterent longtemps encore oppresses, Dans la nuit et vers le matin, a 4 kilometros et demi environ d'une des postes franchies, les cor des d' attelage etaient en si mauvais etat, quoique le tirage ne fut pas trop penible, que d�s 20 pas en 20 pas, elles se rompaient, et nos chevaux n'y ayant plus confîance se refuserent obstinement It alI el' plus loin. Dieu sait, combien de jurons sortirent de nos bouches profanes? Eufin un de nos postillons se detacha pour rotourner it la paste et y pendre un .renfort de chevaux. Il mit plus de deux heures pour revenir, et lorsque nous atteignîmes la poste suivante, nousco nsbatâmes que nous avions mis 6 heures paUl' la parcourir. Nouvelles inquietudes de 'notre general, qui forma aussitot un conseil, dans lequel il fut resolu, a I'unanimite, que notre malencontreuse machine ayant perdu toute notre con­ fiance, eUe serait abandonnee it Roman; qu' Alexandre, Grechiano - et moi, monterions dans un droutzka, loue a cet effet et que nos ordonnances marcheraient seules en accompagnant la voiture qui devait transporter tous nos bagages. Et bien nous prit de cette sage n3solution, car au grand jamais, nous n'aurions pu faire les 3 mauvaises postes qui existent entre Roman et Jassy, stlrtout celles de. Tirgu-Formos a :Iassy. Dans la matinee noue eumes encore it passer un long pont et a solidite douteuse; mais il faisait jour et son aspect etait loin d' etre aussi sinistre que celui du pont de la Mort, franchi la veille. Enfin Roman se decouvrit it nous,'\gracieusement assis SUl' son c6teau; en avant de son faubourg, nous rencontl'[imes un pont, dont les abords doivent etre assez inq�letants 101'sque le� eaux sont hautes; nous le traversâmes sans trop de difficultes et ll, 3 heures du jour, nous descendiolls �I, l'hâtel de Paris, sains et l3aufs. Nous y trouv;Îmes des purents de notre general qui nous 470 Documente I I fi [471] Documente 471 attendaient pour nous conduire dans sa famille, OÎ1 nous devions .dîner et ou il nous avait precede depuis longtemps. Chacun s'em­ pressa da faire un peu de toilette et nous partîmes en coupe, J'y ai rencontre une aimable personne dans M-me Mano et una belle demoiselle a marier, en M-e11e Nathalie sa fillo, qui adoro son pere, commo son pere la fille, et dans l'institutrice des nieces du general, M-elle Aspasie, une francaise, un peu maigre, mais tres aimable et surtout une artiste de premier ordre sur le piano. Au moment de quittor cette hospitaliere maison, oii nous venions de passer une soiree tres agrcable, M-me Mano et M-elle Mano, nous iuviterent au diner et it la soiree dansante du len­ demain qu'elles donnnaient en l'honneur de notre excellent gene­ ral. Cette soiree fut vraiment charmante; le nombre des dames invitees ne depassait pas le chiffre de 18, toutes aimables, grâei­ euses, la plupart jolies, surtout une petite brune, tres piquante que j'aurais bienvoulu connaitre plus longtemps. Les hommes etaieut en nombre, parmi lesquels se trouvaient de bons et infatiguables dan­ seurs. e' est M-e11e Mano qui a ete la reine de cette delicieuse soiree et Alexandre Mano, le danseur galant, le danseur infati· guable, qui plus tard eut a souffrir de douloureuses palpitations de coeur. A trois heures du matin, on servit un splendide souper et a 6 heures et demie nous etions rentres a l'h6tel, apres avoir pris un conge definitif de ces dames. Deux heures de repos nous suffirent pour etre en etat de nous remettre en route. Nos nou­ veaux preparatifs de depart termines, et apres avoir absorbe une large et bonne tasse de cafe au lait, precedee d'un bifftek sup­ portable, nous partimes pour aUer coucher a Tirgu-Fl'umos, et le lel1demain il 2 heures et demie, neuf jours apl'es notre de­ port de Bukarest, nous faisons notre entree dans Jassy, dont je n'ai pu voir de la hauteur en avant son faubourg, le Pano­ roma, atendu que toute la ville etait voile par un brouillard as­ sez epais. Ce fut pendant le parcours de ces 4 dernieres postes de notre voyage, excepte celle de Mircesti �l Tirgu-Formos, que nous eumes lieu de nous applaudir d'avoir laisse notre vieux bâtiment a Roman; car il etait certain, comme nous avons ete a meme de le constater, que cette fois, nous n' eussions pu echappe a une catastrophe quelconque. [472] 472 Documente Malgr« que toute la n ature fut plongce dans son sommeil d'hiver, j'ai pu cependant, mon chel' Monsieur Baligot, me rendre corupte que tout le p:q.il que je venais de parcourir devait etre adrnirable, quand il se trouvait completernent en possession de toute sa vogetation ; que la fertilite ele ses plaines immenses ainsi que celle des collines et des c6teaux devait etre prodigieuse. Si ces belles contrees 8e trouvaient entre des rnains habile set intelli­ gentes et qu'elles fussent administrees par des hommes eclaires, devoues et surtout honnetes, peu de pays sauraient etre plus riches q u' elles. Mais malheureusement tout cela manque, pas mâme une honne voie de cornmunication, pas meme la grande voie qui les traverses d'un bout a I'autre, Ainsi sur 27 postes qui separent Bukarest de Jassy, je n'en ai reellement rencontre que 2 bonnes, une avant d'arriver �t Ploesci et l'autre avant d'arri­ vel' a Tirgu-Formos; puis une petite partie de chaussee faite par les troupes Autrichienes pendant leul' occupation. Des ponts impossibles auxquels il y aurait peu de chose 11 faire, c'est-a-dil'e peu de depense, pour qu'ilsne fu ssent pas l'effI'oi des voyageurs; Des guerets qu'on pourrait consolider, ou pour mieux dire, rendre stables, un moyen de pieux enfonces de distance en distance, maintenant un passage a fond pierreux, sans pour cela gener le cours el' eau; des villes dont les rues principales sont presque infranchissables pendant la l11auvaise saison qui se transforment alors en des veritables rivieres de boues, d'une profondeur de 50 il, 60 centimetres; telles sont Buzau, Himuic, Focşani, Bacau) un peu Roman, mais principalement Tirgu-Fol'l110s, sur toute l'eten­ due de sa grande artere qui est tres longue. J'en vois que tous les administrateus de ces villes doivent etre bien incapables et bien coupables. Focşani, par exemple, est admil'ablement situee au milieu de la vaste eL riche plaille qui l'entoure; cette viIle, pendant la bolle saisoll, doit etre le point central d'un grand commel'ce. J'ai remal'que aussi, qu'en raisoll den sa positio� topographique, c'e�t !iL que devrait-etre la capitale des deux provinces, et en faire une \ immeuse place de guerre. Il n'y a pas une butte de terre qui commande cet emplacement, avec une bonne et simple ceinture de fortification comme celles de Paris, avec de larges et profonds fosses, alimelltes par les eaux de Ia riviere de Ia Putna, et Vro- [473] tegee, sur les points les plus accessibles par quelques bons ou­ vrages il cornes, cette capitale deviondrait rapidement un centre commercial tres important et comme place de guerre, uno puis­ sante .et redoutable position stratcgique qui imposerait aux ap­ petits feroces de ces deux oiseaux de proie, appelcs 'Husse et Autrichien, Roman, au besoin par sa position elev ee, pourrait devenir, au l1loyen de quelque bons travaux de defense, une bonne tete de pont, couvrant la capitale, ainsi que 'I'ecuciu, si­ tue sur la rive droite du Soret. Il n'y a rien �l, faire il -Iassy, domine par tout par les hauteurs ; les redoutes qu'on pourrait y etablir ne serviraient absolument a rien, pas meme pOUl' couvrir momentanernent Roman et la capitale. :1 j ;: Documente 473 1 I le Directeur du Directeur Alb. Chevalier [474] I i I !i i NOTIŢE Profesorul Paul Barth de la Universitatea din Leipzig, a­ nunţă prin următoarele cuvinte în Litterarischer Centralblcdt fitI' Deutschlamd; apariţiunea lucrăreî d-lut Xenopol: Lei; Ptincipes [ondamentau» de l' histoire ; Principiile pe care cartea de faţă voeşte să le dea, sunt de 3 soiurt. Intiiu vrea să dovedească caracterul ştintific al istoriei; al doile, fiind-că elementul de căpitenie trebue să ocupe centrul ex­ puneror, caută să arăte unde trebue căutat elementul de căpite­ nie al schimbărilor istorice, problemă care duce numar decit la luminarea critică a tuturor părerilor unilaterala asupra istoriet , , al treilea, dă la sfîrşit un scurt capitol asupra metodelor cerce- tareI istorieî. Această împărţire in treî reiesă de fapt, de şi nu se arată în orînduirea exterioară a materiei. Cel mal mare spaţiu îl ocupă a doua din cele treî teme, cu toate că autorul nu a cău­ tat să istovească materia, Xenopol vrea să considere viaţa statuluf , dar nu izolată de cele-l-alte tărimurf ale vie ţel cu care stă în re­ ciprocă înriurire, ca elemen tul de căpitenie al istorief, Ţintele pe care Xenopol le pune istoriet sunt: 1) reproduire les [aits ; 2) ex­ pliquer les [ait«, en exposani leul' enchainement caueal ; 3) rechercher dans cet enchainement les series historiques qui le consiitueni et pal' leur moyen enserrer le deoeleppement dans ses lineaments g(mA!raux. Cum so poate inşala, în cît trele' directiunile (p, 305-323) este demonstrat prin bune exemple. Tot ce autorul spune este minu­ nat şi bine cumpănit, d. e, ceea ce el aduce din faptele istorie) contra vuetoarei teoriî a materialismulut is'�oric. Xenopol este de profesiune istoric, dar nu fără cultură filoşofică, Literatura mal nouă a temel lUI este, de şi nu deplin, toVuŞl cu mare bogăţie întrebuinţată. Cartea luî merită să fie luată în serioasă conside­ raţiune de istorici şi de filosofi. P. �' [475] Notiţ'i 475 Revista din Paris Bulletin criiique (No. 20, 15 Iulie 1900), spune asupra scrierei d-Iui A. D. Xenopol: La principes [onda­ meniau» de l'hi.s.Nire : Toate faptele ce se produc pot şi trebuie să fie orînduite în două tabere: unele sunt asămănătoare şi pot să se repete (că­ derea unul pietre); aceste sunt faptele coexistente; cele-I-alte sunt tot-d'a-una şi neaparat neasămănătoare între ele (moartea lUI Napoleon); aceste sunt faptele succesive. Istoria nu este o ştiinţă particulară; este un mod de concepţie a lumef, modul succeeio com- o cepui în opozitie Cit modul coexistent. Ştiinţa universală se împarte decî în doue ramurf : 1) Ştiinţele teoretice care studiază fenome­ nele coexistente asupra cărora timpul nu pune în lucrare nicl o înrîurire (fizica, chimia, astronomia, biologia, fiziologia; -- psicho- -logia, logica, dreptul, economia politică ..... ); 2) Ştiinţele istorice care au de obiect fenomenele succesive, supuse înriuriret trans­ formătoare a timpulul (geologia, paleontologia .... , istoria politică, religioasă .... ). Istoria ast-feliii concepută (ştiinţele istorice), este o ştiinţă, căcî gtiin,ţa se defineşte prin ideea dooeeet şi istoria dove­ deşte şi trebue să dovedească; ea este şi trebue să fie ştiinţifică şi nu patriotică salt estetică (cap. I-III). După ce a definit ast­ feliii adevărata natură a istorief, d. Xenopol studiază condiţiile el nemutabile (mediul, rasa, cap. IV) ; apof puterile îndreptătoare ') evoluţia} mediul intelectual, expansiunea, lupta pentru traiti, reac­ ţiunea, imitatiunea, individualităţile, întîmplarea ( cap. V-VIII) ; în sfîrşit faptele constitutive (faptele istorice şi seriile, cap, IX-XI). Cartea d-Iuî Xenopol atinge multe idei, suggerează multe 1. După d. Xenopol (p. 197) iată legile care regulează lu­ crarea puterilor istorice: 1) propăşirea spiritulut omenesc, este statornică şi nemărginită; nu este însă neîntreruptă ; ea este o­ pera elitei şi se coboară cu încetul în gramadă.i-=Exiată tot-d'a-una o corespondenţă între faptele intelectuale şi starea obştească a spiritelor.c-s.Expaneiuuea este cu atîta mal puternică cu cit ss în­ tinde mal mult în spaţiu şi mal ales în timp; ea procede ca şi evoluţia prin valurI propăşitoare şi înapoitoare.-Lupta pentru traiii aduce dispariţia elementului învins şi, une-ori, naşterea. unul nou product inteledual.-Heacţiunea este în proporţiunea înversă cu acţiunea. -Imitaţiunea împiedică propăşirea, cind ea se aplică la formele în fiinţă; ea o favoreşte, cînd se aplică ideilor noue.­ Imitatiunea dă naştere unor succesiuni istorice numai atuncea cînd se aplică la elemente succesive, deCI neasămănătoare etc. etc [476] 476 N otiţ'f cugetărr, provoacă şi unele critice. Nu vom nota de cît esenţialul. D. Xenopol recurge tot-d'a-una la istorie, pentru-a dovedi ideile ce le pune înainte. El'Udiţia lUI este foarte întinsă, şi pare foarte sigură 2). Păstrez totuşi oare-care îndoelf asupn. exactităteî oare­ căror fapte pe care le citează; cunoştinţele noastre despre trecut nu sunt de a�a feliu în cît se poate clădi pe ele cu atîta siguranţă; mulţimea cunoştinţelor d. Xenopol me sparie şi me nelinişteşte puţin 3). Mal mult încă decît metoda lui de cercetare, metoada lUI de expunere dă loc 1 a critică. Expunerea logică a tezelor d-luî Xe­ nopol este pretutindenea întemeiată de expunerea sau răspingerea ideilor unul cutăruia: Rerder saiiMougcolle bună-oară (p. 347). Cartea d-lut Xenopol ar fi cîştigat mult, cred eu, mal ales în cla­ ritate, dacă toate aceste confirmărf sau răspinger'i ar fi fost arun­ cate în nişte note. D. Xenopol apot, în jocul puterilor pe care ni 10 descrie, nu se lasă el a fi înşelat prin cuvinte? Este la el o mitologie întreagă a evolutluneî "}, a imitatiuneî, a expansiunei (p. 100, 13?, 250). D. Xenopol vede fără îndoială, sub ele idei clare şi lămurite; me tom ca acel ce-l vor ceti să nu aibă tot­ era-una aceeaşî fericire. Aceste rezerve făcute, sunt in tot largul meu spre a spune tot binele pe care-l merită cartea d-luî Xenopol. Intinderea cer­ cetărilor, seriozitatea cugetăret, îl dau o insămnătate deosebită. Este cea dintîia încercare, cînd se face o silintă atît de conştiin­ cioasă pentru a pune în rînduială ideile ascunse pe care se ra­ zîrnă lucrarea istoricului şi a le face să treacă din lumea intune- 2. D. Xcnopol este el însuşi istoric. Este cunoscută a lUI Jlistoil'P des Rounuiins de la Dacie Trajane depuis les orÎgines jusqu' (}. l'uuion. dic J?l'incipautes 1859, a Iuî Houmain« au MO!Jen-Age; etc. 3. D. Xenopol vorbeşte în două rmdurî de Henri Taine (p. 310---311) ; nu este invederat: de cît o scăpare de . vedere. D. Xe­ nopol scrie (p. 150); revoluţia din 18i8în deosebitele ţărI ale Europei n-a fost de cit o imitaliune a mişcăret ce a izbucnit în 30- cclaş an la Paris. Cu neputinţă de a se înşăla mar deplin. D. Xenopol n-are despre istoria creştinismuluî, de cît o cunoştinţă foarte super­ ficială; el samănă a reduce creştinismul la ascetism. Nu voit} critica toate criticelo el-lui Xenopol (maî ales p. 308).\ D. Xenopol nu uită oare cite-odată, că sunt unele cauze precize ale unor fapte necu­ noscute di n pricina lipse] textelor? 4. D. Xenopol pare a uita că evoluţiunea, nu are valoare de cît elin punctul dc vedere filosofic: ipoteza 11e dă putinţa de a ne unifica ideile; dar din punctul de videre ştiinţific, ea este [477] Notiţ'l 477 i t t , I � t I coasă a Inconştientuluî în sfera ideilor lămurite. Cite neintelegert şi cîte confuzii ale căror izvoare se ascund în nişte notiunî ne-ana­ lizate, crezîndu-le inviderate prin ele înşile! Este a face operă meritorie de a încerca să se aducă puţină rînduială în acest haos. Ideia stăpînit oare a cărţeI) nu merită mal puţine laude, decît silinţa ce i-a dat naştere. Istoria reală nu este produetul legilor; "legile il de care vorbeşte d. Xenopol nu ocirmuesc desvoltarea reală a vieţel' sau a spirituluî : "Or'î-Je încercare. de a formula . legi reale de desvoltare, legi care să reproducă modul de mani­ festare al fenomenelor succesive saii legI care să le explice, nu va eşi la nicî un capăt (p. 198). In ştiinţele faptelor coexistente, legea este generalizarea unul singur fenomen, reprodus sub dife­ rite aspecte. Elementele adunate pentru a-I da naştere sunt ele­ mente asămănătoare. Adevărul ştiinţific există prin singura lege, trasă din fenomene asăruănă.toare, care reprezintă clasa întreagă. Cu totul alt-felin stau lucrurile cu fenomenele succesive. Cuno­ ştinţa uneî ideî generale, care exprimă o serie de fapte succesive nu are nicî o valoare, fără acea a faptelor însuşî care i-au slujit de bază (p. 19H); pretinsele legI: sociologice în care a vrut să se închidă istoria, sunt absolut zadarnice (c. VIII). Este o sferă a individualului radical deosebită de sfera universalulut (p. 336) 5). Cartea d-luî Xenopol, nu este o metodologie a istoriei (p. 342), este o contribuţie meritorie la organizarea unul metodologieI obşteşti. Albert Dufourcq pănă acuma neîndestulătoare şi contrazisă de doue fapte; îndoi­ tul «hiatua» care desparte materia ne trăitoare de materia trăitoare şi materia uegmditoare de materia ginditoare. 5. Cum că concepem «influenţa reciprocă a universaluluî şi a indiv.dualuluî-, Cu toate silinţele d-luf Xenopol, mă tem că che­ stiunea va rernănea încă mult timp întunecată. 12 [478] 478 NotiţI TPYA1I Beecapaficnoă ry6eHp(jlwtl YqeHOH APXHBHOM I\O�IMHCiH Mult poate iniţiativa privată, dacă iniţiatori! sunt de bună credinţă, pentru serviciile binelui public. In faţa mea stă cartea intitulată "lucrările comisiunet Ar­ hi vară din Besarabia", tomul I, Kişinău 1900. Cartea e tipărită în 4° şi cuprinde 438 paginî, cu harta o· raşulut Kişinău din timpul exilului poetuluI rus Puşchin in capi­ tala BesarabieI, şi cu potretul pootul uî. Inainte de-a analisa cuprinsul acestef cărţI, cred că e bine să dau o mică desluşire despre această "Comisie Arhivară", Sunt 15 ani împlinitî de cînd răposatul Imparat Alexandru al III-lea a aprobat propunerea consiliului de Miniştri, de-a înfiinţa "Comisiunile Arhivare" în toate guberniile, şi de-ocamdată, sub formă de incercărf, s-a instituit asemenea comisiunî în guberniile : Twer, Tambov, Riazan şi Ore1. Scopul acestor comisiunt, era: "înfiinţarea museelor locale, "studierea arhivelor şi descrierea antichitătilor aceleI localităţi, des­ "voltarea activităţiI arheologice şi arheografice locale". Ideia şi iniţiativa infiinţăreî acestor comisiunt se datoreşte senatoruluI Academic Nicolae VasilievicI Calaciov, născut la 1821 şi mort la 1885. Primele comisiunî arhivate, al1 dat rezultatele dorite, aşa că azI mal în toate guberniile ruse, se găsesc asemenea comisiunî şi musee. Remăsese în urmă Besarabia, şi cu toate că Directorul şcoaleî reale din Kişinău, consilierul de stat Codreanu, aii atras de mal multe-ori atentiunea Guvernatorului BesarabieI că D-sa e gata să-ŞI depue serviciile sale în scop de-a cerceta istoria, do­ cumentele, antichitătile locale, etc., dar Gubernatorul a tot înlă­ turat înfiiinţarea unei asemenea cornisiî arhivare, sub cuvînt: sau că lipsesc persoane ee ar putea forma o asemene comisiune (!). sau din lipsa de fondurî (1). ·A trebuit ea Inspectorul general al şcoalelor, din circomscriptia OdeseI! d. Chrisant Solschit să pro­ pue oficial GubernatoruluI Besarabieî, că e timpul ca şi în Kişinău să se înfiinţeze o comisiune arhivară. Propunerea aceasta s-a făcut în Noemvrie 1897, iar la 23 August 1898,'.a avut loc inaugurarea ,�Comisiunei Arhivare" în oraşul Kişinău, i.p presenţa Archiepis­ copuluî, Guvernatorului, 3, tuturor autorităţilor civile, clericale şi a unul numeros public. \ De la data inaugurăriî şi pînă la finele anului 1899, comi­ si unea prin Directorul seii d. I. N. Halippa, a dat la lumină pri­ mul tom al lucrărilor Comisiunei Arhivare, care cuprinde lucrări privitoare emenamente pe Besarabia şi prin urmare şi pe Moldova. Iată ordinea materiilor cuprinse în acest volum. [479] Notitî 479 1°. .Ideia comisiunilor Arhivare şi înfiinţarea unef asemenea comisiunt în Kişinău, Studiu făcut de Directorul ComisiuneI I. Halippct. . 2°. Ierarchit bisericeî răsărituluî, caril ş-aii găsit asil în ju­ risdictia Eparchiet Kişinăulul în timpul revoluţiei greceştl 1821-28. Acest material a fost luat din arhiva spiritualuluî consistoriii al Kişinăuluf, In fruntea descriereI acesteî părţI, este tipărit în ro­ măneşte cu litere chirilice apelul făcut în tfolosul grecilor fugiţI de iataganul turcesc şi care s-a refugiat cu deosebire în Besarabia, Acest apel e semnat de Kneazul Alexandru Golitzin. Apot ur­ mează despre: Veniamin Kostaki, Mitropolit MoldoveI; Grigorie Mitropolit Irinopoliet, fost igumen la Monastirea Golia din Iaşf ; Innocenţis, Mitropolit Irinopolieî, fost epitrop monastirilor închi­ nate din Moldova; Nectarie al Sardieî, fost igumen monastireî sf. Spiridon din. Iaşî ; Neofit episcop DalmaţieI; Constandie episcop al Buzeuluî ; Filotei mitropolit N eapoler; şi alţI ierarchî, de toţi 15. Lucrarea e făcută de Directorul comisiei I. N. Holippa. 3°. Amintiri despre ocupatiunile arheologice, de A. Crilow. 4,0. Fîntîna zînelor, de I. N. Halippa. ;)0. Geamiile turceşti din Besarabia, transformate în biserici, între aniî 1808-13. De I. N. Halippa. 6°. Oraşul Kişinău, pe cînd a trăit în el poetul Puşchin (1821-1823), şi planul oraşului din timpul acela, de I. N. Halippa. Aci între altele se descriu instituţiunile timpulul aceluia; casele boereştî, modul lor de petrecere, etc, Sunt de asemenea reproduse şi cîte-va documente din se­ colul XVI-XVIII, privitoare la măsurătoarea diferitelor moşii ale Kişinăuluî, efectuate în 1818. Documentele sunt reproduse in limba timpului aceluia. A­ şa este Cartea Domnului Moldovei Petru W. de la 25 Aprilie 7084 (1576) cu traducerea făcută în moldoveneşte la anul 1739. Iată cum începe acest document tradus in moldoveneşte : "Precum au venit înaintea Domnieî mele şi înaintea alornoştri "boeri, vasutca fata maricăî", etc ... Suret di pe ispisocul de la "Petru voevod pc satul pe kişinăii : din letul ,t3n-A :" Un alt document al luî Radul W, din 29 Noemvrie 7125 (1617) cu traducerea din 25 April 1729. Un document a lut Vasile W. din 4 August 7149 (1641). In total s'au reprodus XXI de documente It diferiţilor Domni în diferite cestiunî, Aceste documente au fost colectate şi sistematizate de d. Halippa. Urmează apoi 11 documente scoase din colecţia documen­ telor vechî ale familieI Il-nef Z. F. Donicî, născută Carp-Ruso. Iar spre sfîrşitul lucrăril, sunt publicate dările de seamă, despre diferitele instituţiun'î contimporlne, şi specialminte, des­ pre activitatea diferitelor comisiun'î, ce au fost instituite în dife- [480] 480 Notiţl rite timpurf, în ce priveşte regularea archivelor, ceia ce a ŞI pre­ gătit actuala societate sali institutiunea archivară. Inainte d'a încheia prezenta dare de sarnă despre această lucrare, foarte importantă pentru neamul romînesc, cred, că e bine să reproduc adresa acesteî comisiunt archivare Besarabiene, ce poartă data de 7 August 1900, No. 535, spre a se vedea cum stă cunoştinţa limbeî moldoveneşti în zilele noastre în Besarabia. Reproduc exact cu ortografia acel el adrese: Domniei-sale D-lul Profesor Gavriil Muzicesco Honoraie D-Ze Profesor! Comisiunea Besarabiană archivară, unul singur institut, de­ dicat studiilor despre epoacele de mult trecute ale Besarabieî, în primul an al existenţe'î sale (e fondată la 1898, A ugust în 23) au pus baza ediţiunei acestor studiî, sub nume de "LucrărI a Comi­ siuneî", a cărora primul volum a apărut la 25 Ianuarie 1900. Cu stimă prezentindu-vă acest volum) comis iunea vă roagă să-I veniţi în ajutor cu cel felii] de susţinere (in formă de sacrificiu de cărţi, manuscripte etc.), care va fi mal lesne. Credem, că. ca un fost basarabian, Dvvoastre nu ni-ţi lasa fără atentiune acest sîn cer rugămin t. Cu stimă cătră persoana D-voastre remânu Di: ector al' afacerilor comisier Ion Nicolal Halippa Dacă toată societatea cultă a Moldovenilor din Besarabia ştiu tot aşa de bine a cugeta şi a scrie romineşte, ca d. Halippa, cestiun ea romtnismuluî e salvată in Besarabia, căci de poporul de la ţară nu trebue să ne îngrijim, el îşI păstrează limba în casă; ca cel maf scump odor. Ţaranii Basarabient nici pînă aZI, de la 1812, n-aii învăţat ruseşte, ci din contra, a silit dese-orf pe preotul rus, să înveţe moldoveneşte, înlesnindu-l şi cu cărţi bisericeşti a­ duse din Moldova. Acum însă, cînd ni:se presintă ocasiunea aşa de favorabilă de-a înlesni învaţarea-în mod indirect-a limbei romirie, prin formarea biblioteceî societăteî basarabiene Archiva, cred că ser­ viciul cel mal real îl putem face, trimitiad donatiunt de cărţI cu conţinut istoric şi literar, la adresa aceste� instituţiunl, căci alt­ feliii cam greu vor resbate cărţile noastre in Besarabia, unde toţI romini� vor �vea ocasiune să se adape din\ izvorul bine-făcător al cunoştinţeî limbet moderne. . G. Muzicescu IASI TIP. H. GOLDNER STI{ADA PRIMARlEI No. 17 [481] ARHIVA ORGANUL> SOCIETĂTII STIINTIFICE SI LITERARE , , , , DIN IAŞI Anul XI. Noembrie si Decembrie 1900. No.11 si 12. , , A.D>XENOPOL AmintirI de călătorie o suil'e pe Pilatus Pilatus este un munte, aşezat aproape de Lucerna, pe malul Lacului celor patru Cantoane. E mal înalt de cît Righi cu V1'-O 400 de metri, mult mal drept însă şi mal rîpos decit el. De cît-va timp s-a făcut pe Pilatus un drum de fier cu roţi dintate, spre urcare în virful lUI; aicî se află un otel încăpător şi prea bine întocmit, unde poţI sta peste noapte şi chiar petrece mal mult timp, da­ că te prinde gustul a privi la nourl şi pe partea lor de deasupra. Drumul de fier care te urcă pînă in vîrful munte­ lUI, este mult mai repede decît acel de pe Righi; clina lu: ajunge adese ort plecarea maximală de 48%, mal pe jumătate apropierea de verticală, construcţie de o Îndrăz­ neală ne mal pomenită. Calea este tăiată mal toată in sttncă, şi adese orf nu este mai largă. decît a fost de ne­ voie pentru aşezarea şinelor, cuprinsă 'fiind Intre un pă­ rete urieş de piatră şi prăpăstiî înfricoşate, cu adtncimt ce [482] A. D. Xenopol trec une-orl peste 1000 de metri. Vagonul, fiind mal lat decît osiile roţilor îmbucate in şine, cînt te afli în el, nici nu vezl pămîntul ce te susţine, ci prin fereştile vagonului privirea se cufundă de odată în noianul prăpastie]'. Tot timpul al întipărirea că străbaţî o punte, aşezată la o a­ meţitoare înălţime deasupra VăP-I peste c!lre trecl, şi vrînd nevrind, trebue să· ţI pierzt liniştea sufletească, Ou toate aceste, nicl un pericol real nu te ameninţă, căcl mal în­ tăt roţile cu dinţl se îmbucă orizontal în scripetele de o­ ţel, şi nu vertical, aşa că fac cu neputinţă o eşire a va­ gonuluî din şine ; apol la cea mal mică scrintire a ma­ şinel, nişte popritorI puternici stavilesc vagonul pe loc. In­ crederea deplină a călătorilor în siguranţa că el şi că face de asemenea suişurl pe roţi dinţate, se răspîndesc pretutinde­ ne, atît în Sviţera cît şi pe aiurea. De la 1.871, cînd s-a deschis pentru prima oară un drum de fier cu dinţi pe Righi, şi pînă astă-ii, nu s-a întîmplat nicî aicl, nicr ni­ căirl aiurea vre-un accident. Ba numai odată s-a întîm­ plat aşa ceva, cu ultimul tren ce coboria de pe Righi în Octombrie 1883, şi care ducea spre vale mal multe o­ biecte de la otelurile de pe culme, ce trebuiau închise în timpul iernel, Vagonul fiind prea încarcat, peste greutatea regulamentară, se rupseră frînele, şi vagonul cu locomo­ tiva apucară la vale cu o răpejune furtunoasă, se dădu­ ră peste cap, sărind din şine în prăpastie, unde se zdro­ biră in mil de hucătfde ascuţişurile stîncilor. Masinistul avu timpul să sară. 'NumaI un' bucătar sărmanul (';e adu­ cea pojijia casnică de la otelurl, îşI pierdu viaţa în acea­ stă nenorocire. Suişul pe Pilatus ţine mal mult de o oară, urcarea ne făcîndu-se decît cîte un metru pe secundă, şi tot aşa şi cobortşul. Puţin timp după ce al părăsit staţiunea Stan­ stadt, aşezată pe marginea laculul,pierzl din vedere pînza de apă, Intrind în lăuntrul muntelui, pe unde singur a fost cu putinţă a se tăia calea. Har numat şi pe a pucatele se mal zăreşte cite puţin umeda cîmpip\ peste care te inalţ], şi în tot timpul suişului nu vezl aproape decît stinci u­ riaşe, prăpăstit ameţitoare, pădurt seculare STii trec] prin tunelurf-i-şepte în totul, din care unul in destul de Jung. In deobşte, drumul îţI face o întipărire cam apăsătoare) fiind că al înainte numuî grozăyia muntelui, fără ca ea [483] A mintirl de călătorie 483 să fie intovărăşită, ca în calea de pe Righi, de desfăşu­ rarea unel priveliştt încîntătoare pe faţa laoului şi pe clm­ penia mal îndepărtată. Acolo sufletul ţi-e impărţit Între teama instinctivă a urcărei în aparenţă primejdioasă, şi tncintările aduse prin intipăririle frumosulul, Pe Pilatus .drurnul părînd mult mal primejdios, simţimîntul conser- vărel individuale este mal adinc răscolit; el ar jigni pro­ babil chiar intipărirr frumoase, dacă ele s-ar arăta ochiu­ .lUI îngrijit; acesta neavînd lnainteI decit partea lnfio­ rătoare a muntelur, fără al său farmec liniştitor, nu se naşte în suflet o luptă intre frumos şi frică, ci întipări­ rea grozavulllI adăugindu-so cătră acest din urmă simţi­ mînt, toropeşte mintea şi o nemulţămeşte. Cind al ajuns sus, răsufli cu putere şi, dacă eştî credincios, îţI facî o cruce ascunsă, că al scăpat teafăr. Suişul pe Pilatus nu are nimic fermecător, şi după ce îţI mulţămeşte curiozi­ tatea, nu doreşti să-I reincepî. Otelul este întors cu faţa spre valea închisă prin ca­ re al urcat, aşa că vederea din el .este ţărmurită de nişte stincl urieşe şi goale şi de nişte prăpăstil ce par fără fund. Aceiaşi întipărire întristătoare 3 pasă asu pra sufletulul, şi după ce te afli în siguranţă la ferestrile camerei. Numai din dosul otelulul se află o terasă, de pe care se deschide un, orizon nemărginit şi de unde ochiul poate să se afunde deodată şi aproape vertical în jos spre baza munteluî, la o adincime cam de 1500 de metri. U ne ori un nour mal le­ neş se tirîe trăganat pe sub ochl, înterpunîtidn-se între el şi valea adîncă, şi apol încet, încet, trăgindu-şî man­ tia zdrcnţuită de vînt, descopere cînd iCI, cînd colea, cîte o parte a tabloulut ascuns de el. Drumurile ce şer­ puesc la baza muntelui prin verdele cimpiel, par nişte fi­ re de aţă şi, dacă trec pe ele cară, cal S3(1 oamenl, aceş­ tia samănă a fi numai nişte punte mişcătoare. Privind în jos de pe ameţitoare Înălţime, mi am pus o intrebare. Pentru ce oare lucrurile văzute de sus în jos, de la înălţimt, par mal miel decit privite la aceiaşi dis­ tanţă în plan orizontal � Acesta este un sirnţimtnt obştesc, şi nu se va întîlni un om care, urcat la o Înălţime chiar nu prea mare, bună-oară un turn, să nu să mire de cit de miel îl par lucrurile de sub el. Chestiunea nu poate fi explicată numal pe calea fi- [484] 484 A. D. Xenopol zica a optice], prin' aceea că unghiul vizual sub care se văd obiectele s-ar rnicşura, cînd privim la ele În direcţi­ unea de sus în jos; căcr aceasta poate să se întîmple nu­ mar pentru obiectele ce stau vertical faţă cu pămîntul, mi pentru acele ce aii o întindere paralelă, orizontală, şi pen­ tru care privirea de SlIS nu micşorează unghiul vizual. Se lnţălege bună oară, ca un copac văzut din înălţime să ne pară mal mic, decit văzut de pe planul pe care el se află, întru cit îl videm tot mal mult prin creştetul său; dar nu înţălegem pentru ce am vedea mal mic un car, o grindă, un om culcat, şi aşa mal departe. Credem că explicarea acestui fenomen trebuie cău­ tată şi În partea psichologică, şi nu numar în cea flzi­ că a întipăririlor. Ochiul nostru este deprins a măsu-· l'a proporţiile obiectelor de la distanţe orizontale, şi cind e adus a o face pe linie verticală, este strămutat pe un cîmp pe care nu e deprins. Dar nu numar atîta: omul e tnvăţat să trăiască pe pieptul pămlntulur, şi ori-ce depă­ şire a nivelului obicmuit este intovărăşită de o lntipărire de nelinişte, chiar in cazul cînd înălţimea nu s-ar putea im­ bina cu tea ma pentru conservarea individuală. Din a­ ceastă cauză se explică ameţala de care sunt cuprinşt a­ cel nedeprinşi cu urcarea înălţimilor, chiar ale celor mal si­ gure. OrI ce înălţime, pusă sub un om, îl scoate din si­ guranţa sa personala şi-I inspiră teama, fie ea cît de ne­ raţională, că ar putea cădea. Distanţa de sus in jos inspi­ ră omulut frică. Acest simţimlnt are însă de efect mări­ rea cauzel ce-l produce � în cazul nostru, distanţa pare mult mal mare decit este În realitate, şi, ca o urmare, o­ biectele văzute la acea distanţă se par mal micf. In curînd însă, cugetarea mea fu răpită cătră un alt curs de idel ce se raportau mal mult la o interesantă În­ trebare estetică, anume la efectul pe care-I are înălţimea, de unde stal, asupra frumosulut natural. Este de netăgăduit că o înălţime 'moderată sporeşte farmecul unel cimpenil, şi nu este anevbie să ne dăm sa­ mă pentru ce: Mal tntăr, orî-ce înălţ�re din regiunea unde se desfăşură viaţa omenească, te subtrage de la a el lnrlurire, te pune în faţa naturel ca o oglindă ce ră s­ frînge numaî razele frumosulul, fără a se împărtăşi oa­ re cum la viaţa pămîntului, şi-ţi dă acea linişte şi acea [485] Ami ntirl de călă tarie 485 seninătate sufletească ce te fac mal în stare a gusta inti­ păririle estetice. Aceasta pe partea subiectul ut. Pe acea a obiectulur, cîmpenia privită de la o înălţi­ me oare-care, se desface Într-o mal mare întindere; păr­ ţile deosebite din acăror Introlocare frumosul se alcătu­ cşte, se gru pează mal deplin spre o totală inti părire, şi cele mal depărtate ieau rolul de cadru pentru cele mal apropiate, un privaz el insuş frumos. Cîmpenia văzută de sus ie aspectul unul tablou zugrăvit, mai mult decit acel al uneî vedenir aevea. Se adaugă cătră frumosul neasă­ mănat al naturel şi acel farmec al frumosulut artistic care are puterea de a prinde cerul, luna, stelele, marea şi chiar infinitul în privazul Ingust din părete. Cu cît dect mal puternic, mal impunător, trebue să ne atingă lnsuş natura, cu proporţiile el cele vaste şi măreţe, cind ea însăşî este prefăcută in un imens tablou înaintea 0- c hilor noştri? Lucrul se schimbă cu totul ele pe Inălţirnele cele man, precum de pe Highi, mal mult încă de pe Pilatus. La­ cul celor patru Cantoane, regele celor sviţerene, cea mal frumoasă îmbinare cu putinţă de munte şi apă, ne apa­ re de pe urieşa statură a IUl Pilatus ca o baltă lăţită, in mijlocul unor moşinoaie şi încunjurată de un tufăriş de ierburl apatice. Forma lUI cea atit de frămîntată şi care incinta ochiul prin ueaşteptatele schimbărt de Intipărirt, văzută din o singură ochire şi desbrăcată de privazul cel frumos al, munţilor ce o încunjură, iea aspectul urîcios al unel cracatiţe desmădulate. Oraşul Lucerna - şi toate în­ cunjurimile, atît de încîntătoare cind trecr prin ele, se prind in monotona uniformitate a unul şes ce nu mal infăţo­ şază mal nicl o variaţie în formele sale. Frumosul s-a şters cu totul de marea îndepărtare şi, din regele lacuri­ lor sviţerene, a rămas numai o caricatură. Pricina pentru care frumosul trebue să dispară la o îndepărtare mal mare, este iarăşl uşor de găsit. Intipări­ rea frumosulul provine mal ales din bogăţia formelor şi din contrastul armonios între tonurt şi colori, într- un cu­ vînt din nesfirşita varietate a naturer. Aceste elemente a­ le frumosulut nu pot fi însă percepute, dacă îndepărtarea din care sunt pri vite, întrece o margine oare-care. Pe cînd aceste cugetări se resfiran în gîndul meu, [486] 486 A. D. Xenopol auziam necontenit pe lîngă mine înminunărî asupra fru­ museţei tabloulul ce se desfăşura la picioarele noastre. Căruia simţimînt răspundeau oare aceste exclamaţiurn, şi cine avea dreptate, eu sali mulţimea � Cred că acel ce admirati priveliştea, amestecati două simţiminte cu totul deosebite, dar care pentru minţile nedeprinse cu caracte­ rizarea mal fină şi mal precisă a cutrernurilor sufleteştl, pot uşor fi luate unul drept celalalt. Cugetele mal pe de a întregul nu vor deosebi decît simţimintele cu totul pro­ tivnice; bună oară nu vor amesteca nicl odată ura cu iu­ birea; dar invidia sau dorinţa de răzbunare va fi uşor lu­ ată drept ură, şi de aceia cu atita mal uşor vor ameste­ teca ele simţimintele mal .nepersonale, de îndată ce vor infăţoşa afinitătî si asămănărl, Simtimîntul frumosulul , " , era amestecat de acel ce se inminunau de [rumuseta tabloulul, cu alt simţimint analog, dar cu toate aceste cu totul deosebit, acel al sublimulur. Căcr cine poate tăgădui, cu toată dispariţia formelor încîntătoare ale Laculuî ce­ lor patru Cantoane, că privirea de pe Righi sa it de pe Pilatus nu produce cea mal puternică întipărire asupra sufletuluî, şi pentru a putea judeca în toată întinderea ei această covîrşitoare întipărire, vOI încerca să schiţcz un răsărit de soare văzut de pe Esei, o stîncă uriaşă ce se inalţă încă cu 300 de metri peste locul unde este aşezat otelul de pe Pilatus. Noaptea Începea a-şi retrage mantia el de umbre, de peste cercul intins al orizonuluî şi Într-o parte a lUI, spre răsărit, ţesătura intunericulut era parcă spartă de un sul de raze necontenit crescător. De sub cupola imensă, răză­ mată de marginea părnlntulul, izvorau tot mal departe, cu cît lumina Inainta, clrdurl nesfîrşite de munţr, grămădiţt unul peste altul, care păreau că înaintează spre răsărit, indeslndu-se tot mal mult spre porţile luminel. Uniî din el apăreau, din umbra ce-I acoperea inoă, îmbro­ bodiţr cu o mara mă de zăpadă ce albea chiar din Întu­ nerec; alţii, lipsiţl de atare podoabă, stăteau mal negri şi mal posomorlţl lîngă fraţil lor. O grupă \ de nourl, cu for­ mele fantastice ale unor zmet din poveşn,\ stăteau de stra­ jă la poarta raiului, pe care era să iasă, din adîncimile în care era cufundat, strălucitorul soare. Pînza de lumi­ nă se ţesea tot mal bătută pe tăria ceriurilor, invălind, [487] Amiutir) de călătorie 487 in albeaţa el străvezie, pînza umbrită a nopţeî. De odată colţul unul nour sus aşăzat se colorâ cu o vie roşaţă, Era prima săgeată aruncată de arcaşul zilel, prevestitoare a­ propietel sale sosirl. Curînd gurile bălaurilor nouroşr se acoperiră cu carrnin şi cu ocru, ca şi cînd ar fi lăsat din corpul lor cel plin, să le curgă sîngele cu care se hrănise ; apol trupul lor întreg începu a arde, ca în o văpae din ce în ce mal fierbinte. Pe partea opusă a ceriulut, departe, mult departe, la mărginile Apusulut, începură unul cîte unul munţii a se colora, mal intăl în galbăn; apol se aprindea pe fruntea fie căruia din cel înhobotaţl cu năframe de ghiaţă : cîte o stea strălucitoare ca un diamant ce şi I-ar fi pus în frunte, spre a saluta pe astrul zileî. De şi mult mal lnde­ părtaţt decît nOI - mal departe . cel puţin pentru nOI, căct pentru soare ce deosebire era � - el îl văzuseră mal întăî, CăCI erau mal tnalţi decit piscul pe care stăteam, şi-l salutau cu o sclnteire, in solemna lor muţire .. Făşit marl de lumină începură a a prinde intregul răsărit şi cu­ rînd după aceia izbucni clocotirea unei mărj de foc ce părea că vra să se reverse peste orizon. Peste cîte-va mo­ mente globul de aur topit îşI arată muchea în prisloapa unul munte; apol se desfăcu repede de pămîntul ce voia să-I reţină, şi se înălţă in ceri urî, strălucitor şi mîndru. Soarele răsărise ; lumina se revărsase pe pămînt. Asemenea întipărirl nu aparţin domeniulul frumosu­ lut. Insoţite de o teamă, de un cutremur al întreget noa­ stre fiinţl, ele trezesc in nOI, prin contrastul Între măre­ ţia firet �i nimicnicia noastră, conştiinţa personalităţet ca­ re tocmal dispare în contemplarea frumosulut. De şi a­ ceastă trezire se face într-un chip întunecat şi de care nu ne putem da bine ScUD(t, ea nu există mal puţin puterni­ că şi vie; omul se simte zdrobit faţă cu măreţia privi­ li�tel ce se desfăşură inainte, şi prin instinct el simte cu­ trcmurîndu-sein el legătura adîncă care-I uneşte cu to­ tul ce-l încunjură, Pe cînd frumosul te face să uiţt per­ sonalitatea, să te cutunzl desăvîrşit in a lUI conternplare, uitînd chiar că mal trăestr, sublimul încordează pînă la gradul cel mal extrem simţimîntul existenţei personale, nu insă ca existenţa egoistă, în practica aceste) lumi, ci ca un element tr.msccndental în sînul naturel insăşî, 0- [488] 488 . A. D. Xenopol mul răsfrîngînd neinţăleasa natură, se răsfrlnge asupra propriel sale nelnţălese făpturl ; el se simte ca făcînd par­ te din totul acel imens pe care în zadar se frămîntă cu mintea ca să-I pătrundă. Se cutremură "fiinţa lul inaintea necunoscntulut : dar în loc de a se cutremura de groază se cutremură de farmec. Acest simţimînt al suhlimulul ne cuprinde şi atuncr, cînd cerul înflăcărat, brăzdat de mil de fulgere, străbătut de trăsnete ale căror sunet se repercutează de lnmiitul ecou al nourilor, revarsă un potop de apă pe pămîntul înnecat; sau cînd privim pe faţa liniştită a oceanulut fără mar­ ginl, acărut valurt mOI şi cadenţate vin să mîngîie năsi­ pul de pe mal; sau cînd de pe stînca înaltă ce-l domină videm acelaşelement înfuriat de biciuirea vlntulul, izbind cu uriaşa lui putere stavilele ce-I pun hotar. In linişte ca şi în furie, natura infăţoşază adese 01'1 privelişti ce trec peste marginile frumosulul şi, îmbinînd încîntarea sufletu­ lUI cu teama de necunoscut, prefac acest simţimînt în a- cel mal adînc al sublimului. . Cînd mă coborarn de pe Pila tus, văzul o floare de măze­ riche ce creştea pe marginea drumulul. . Intinztnd mîna din vagon, o culeseiu. Uscată, ea lml va aminti pentru tot­ deauna momentele petrecute pe Pilatus. De ce este oare viaţa omuluî atît de scurtă, cind sunt atîtea lucruri fru­ moase de văzut pe pămînt! In vâ.ile Inalte. Părăsind Lucerna, am vrut înainte de a mă despărţi de Sviţera, să dau un ocol prin regiunea el cea mai înaltă, spre a îndeplini o lipsă ce 'ştirbise tot-deauna ta­ bloul zugrăvit in mintea mea de Intipăririle acestei nea­ sărnănate ţărl. Planul călătoriei ce-mî propusesem să fac, era următorul: să ies intăî cu trenul la Airolo, de ceea p�rte a ';1unt�luI St. Gothard, şi d,e �\folo, luînd o trăsuri" sa trec ma po: peste acel munte pinăTa Hospenthal, apol să mă abat la Furca şi să vizitez ghetarul Ronuluî ; să revin la Hospenthal şi de acolo prin Andermatt la Go­ scheuen, Ia întrarea tunelulut celut mare. De aicl apoî era să schimb trăsnra in r;'îşl' pe balaurul înaripat, ce no duce [489] Ărnintirf de călătorie 489 peste pămînt cu repegiunea fulgerulut, spre a mă întoar­ ce în ţară Trecuî pentru a patra oară, pe calea cea admirabilă ce urcă din Fluelen cătră tunel, şi o revăzur poate cu mal mare interes, decît în dăţile anterioare, căci cunos­ cind-o, aşteptam la fie-ce pas să reapară inaintea ochilor rnel minunile neasemănate ale acestut drum. AicI găsim prilejul a face cîte-va observaţii asupra repetărsr impre­ siunilor. Se spune adese 01'1, că reproducerea unel intipă­ rirt ce a fost primita odată de suflet, produce mal puţin efect decît atuncî, cînd pentru prima oară îl atinge. Se rosteşte ca de obiceiu intr-un chip prea obştesc, un ade­ văr relativ şi aplicabil numai în oare care împrejurărj. Cind impresiunea primită nu are vre-o însemnătate deo­ sebltă, este inviderat că reproducerea eî este percepută cu mal puţină plăcere decît intăia oară. Aşa vedem o o­ peretă sau o comedie de intrigi sau o farsă comună; este inviderat că nu vom ţinea mult a asista la o a doua re­ prezentaţie, chiar după ce un timp mal indelungat ar des­ părţi pe cea de a doua de cea d'intăi. Ea a aţîţat numai curiozitatea noastră şi, odată aceasta mulţumită, nimic nu ne mal atrage spte a o videa din nou. CLl cît însă valoarea estetică a intipăriref e mal mare, cu atîta se va toci mal puţin simţul nostru pentru ea, şi de cîte 01'1 seva înfăţoşa prilejul de a reimprospăta în cuget icoanele ce ea le deşteaptă, îl vom îmbrăţoşa cu plăcere. Cine poate spune, că de şi a văzut pe Hamlet, pe Misantropul, ati auzit o simfonie de Buthoeren, uver­ tura din Tannhauser, sau a cetit o poezie de Eminescu, n-ar vroi să le mai audă, să le mal vadă, să le mal ci­ tească încă oda tii şi j ncă odată, şi de 10 01'1 şi de 100 de ori � Pentru ce? Pentru că aici nu mal e în joc numai multărnirea curiozitătcî noastre, dorinta de a cunoaste ceva necunoscut, ci acea 'a unul simţirntnt mult mal' adînc, mal vast şi mar puternic, simţimtntul Irumosuluî care nu arc nimic a face cu acel al curiozităţel. Bucurarea sufletului nostru cînd vine în atingere cu el, nu provine numar din aceia că, videm ceva ce pînă ntunci nu cunoscusem, inctt memoria să poate inlocui ae­ tualitatea Intipărirel. Ea ÎŞI are pricina in rnulţumirsa sim­ ţurilor noastre, în plăcerec nemijlocită, deşteptată în su- 2 [490] 490 A. D. Xenopol flet prin intipăririle văzuluî şi ale auzulul, saii prin trezi­ rea icoanelor lnchipuirel, şi aceste efecte nu pot fi nicl o­ dată înlocuite prin facultatea mal mult sau mal puţin ab­ stractă a mernoriel ; ba din potrivă, memoria aicî în loc de a mulţămi mintea, o aţîţă şi o zădărestc, şi palidele figurî ce le putem revoca cu ajutorul el din fundul con­ ştiinţe], se grăbesc a-şl împrospăta şi a-şî reinvia puterea la atingerea cu pricina lor zemislitoare. Ajuns la Airolo de ceia parte de tunel după ce în­ sărase, petrecut noaptea acolo. La cină mi se servi o bu­ telcă de minunat vin italian Asti moscato spumante, ce împroaşcă ca şi şampania şi aduce cu ea la gust. Dimi­ neaţă, Ia 6 oare, plecarărn cătră regiunile înalte. Trăsura ce trebuia să mă ducă era trasă de un cal de munte mic, dar vînjos; carucierul era un Italian inteligent şi vorbă­ reţ care în tot lungul drumulnl îmi atrase luarea amin­ te asupra mal multor lucruri interesante, pe care de alt­ feliii le-aş fi putut trece cu vederea. De şi eram în August şi soarele strălucea in toată puterea lUI pe un ceriu limpede ca cristalul, totuşl aerul era indestul de rece. Vintul ce aluneca pe coastele ghe­ tarilor, în jos catră vale, aducea pe aripele Iul răceala pe- ste care sufla. Apucarăm spre munte, care înalţă deasu­ pra tunelulut puternicile sale straturl de stîncii. Suişul e­ ra lin şi trăgănat, incovăindu-se drumul în toate părţile, spre a nu depăşi dina hotărîtă de 6% pe care o păstrea­ ză în tot cursul suişului pe cit şi a coborişului pe cea­ laltă parte a muntelul. Airolo aşezat la 1100 de metri, este încă incunjurat de păduri puternice de hrazl; dar mal sus, pe la 1700 de metri, vegetaţia incepe a se micşura, apot a dispărea în for­ mele el mal înalte; numai ierburl şi flori singuratico mal împodobesc pe icl pe colea sălbateca stîncă. Mă opream, din cînd în cînd, pentru a culege cite un exemplar mal frumos, mal interesant} din plin tele �lpestre. Unele din ele erau de o delicateţă de structura uimitoare, şi te minu­ nau cum putea natura să se întirzie\ a lucra aşa de bo­ gate Increstăturf în frunze sau a aşterne atîta delicateţă de colorit pe petale, acolo unde traiul verei este aş:1 de scurt şi moartea ieruel atît de lungă ! Natura devine din ce în ce de o sălbălă -ie mal irnpunătoare , nicl un vuct [491] Amintirî de călătorie 491 datorit vieţel. afară de calcatul greoiu şi suflarea puter­ nică a calului şi din cînd în cînd cîte o pocnitură a bi­ ciuluî şi o încurajare din partea cărucerulul. Cît despre mine eram aşa de tăcut, că auziam parecă în lăuntrul meu cum furca vietel torcea firul el din caerul mortel. Toate sunetele ce atingeau urechea nu provineau decît' de la puterile mecanice ce se deslănţuiaii neoprite �i libere in această lume supra-pămîntească. Vîntul vljia peste mu­ chile stîncilor, tăindu-se ca un şuer de ascuţişurile lor; pare că era o coasă ce ftsia în ierburile uscate. Ce glas sinistru! Oe departe era el de a produce dulcea melanco­ lie ce le cuprinde cînd il aUZI foşnind prin frunzarul pă­ durilor I Aco'o este plin de armonie, aducător de gîn­ durî, trezitor de simţiri; aice pe recele tnălţimi, pe go­ lătatea creştetelor descoperite ale munţilor, el uscă parecă totul, şi naturii şi gindire şi simţire. Din cînd in cînd cîte o detunătură, repercutată de ecourile însutite, as­ cunse în văgăunele văilor adînc], dădea o notă mal gra­ vă in sălbatecul concert. Erau hucăţt de stîncă ce se ru­ peau din inălţiml şi se prăbuşau în prăpăstit, ridicind in căderea lor lungî coloane de fum, datorite prafulut dislo­ cat de ele. Păreau nişte ghiulele slobozite cătră iad de gi� ganţiî ce-l părăsise. Sălbatec-a natura prin care trecr, coboară în suflet o adîncă triste ţii. Munţii ce închid priveliştea din toate păr­ ţlle, par a fi impietrirea unor forme monstruoase, ce au stăpînit cînd-va aceste locurl neumblate. Unul pare un u­ rieş aşternut cu faţa in sus, de a lungul crcstelor pe care stă culcat, căscind un ochiu al bit cătră spaţiurile nesfir­ şite : altul samănă cu un vultur ce ar fi fost prins de stincă in momentul cind deschidea aripele, spre a se înălţa în văzduh ; lin al treilea, cu un urs puternic, a căruia la­ be ar fi lipite de pămîntul învîrtoşat pe ele. Mal departe se înalţă, pe creştetul unul pisc, o cetate măreaţă întărită prin puternice bastioane, cu fereşti şi uŞI marl boltite în stinca vie; pare că aşteptaî să iasă pe acele deschizăturl largI, popoare întregi de Iiinţl fantastice, din alte lumt, care să se prindă la jocurl şi danţnrl pe tăpşanele goale ale muuţilor, Să-ŞI răcorească drăceasca lor fire în recele ape ce se scurg din gheţ,are, să trezască apOI prin atin­ gerea lor farmecată fiinţele împietrite din stincile munţi- [492] 492 A. D. Xenopol lor şi cu toţii să înceapă o horă uriaşă, călcînd şi sfără­ mînd blocurile de piatră, sub puternic-ele lor copite. Cite nu-ţl trec prin minte la vederea formelor capricioasa ee , le îmbracă goalele piscurt Ia fie-ce pas! Şi cu toate a­ cestea, nicl o aşteptare nu se îndeplineşte; formele în­ mărmurite rămîn astfeliu, lipsite de viaţă, şi numaî mintea trezindu-se cu milioane de ani înapol, impoporează aceste pustietăţi cu fiinţi dispărute acum, ce s-au desfătat oda­ tă pe scoarţa pămîntească. Ajunserăm Ia un loc (2200 de metri) unde poposirăm spre a odihni calul. Pe partea din stînga se desfăcea un mare tăpşan aşternut cu un muşchiu verde şi des. In fun­ dul tăpşanulul se ridica o stîncă mare ce părea căzu­ tii acolo din un pisc înalt ce o domina pe din dărăpt. Ca­ rucierul lml spuse să mă cobor, ca să-rnî arăte ceva. Il urmaiii. Calcam pe covorul de muşchiu, ca pe o saltea din cele mal mOI; -unde şi unde cîte o mică floare de munte, tăia monotonia frumosului verde. AjunşI la picioa­ rele stincer, călăuzul meu irnl arătă o inscripţie să pată în ea şi care începuse a se şferge. Descifrăl urrnătoarele : «1806 VIII Suvarovii victoriis». Pe aice decl cu vr o 90 de anl în urmă, vestitul gene­ ral rus trecuse Alpif. Şi cînd te gîndeşti, că pe atuncl nu se aşternea minunata şosea ce şerpueşte astă-zl pe coastele lor; că natura era încă in toată a el sălbătăcio ; că Suvaroff trebuise să. urce cu puterea braţelor soldaţi­ lor SăI tunurile sale peste crestele munţilor, rămlî înmăr­ murit înaintea uneî Indrăznell atit de supraurnane. De a­ ceea şi ce rnrI sunt generaliî care au Îndrăznit sti-ŞI con­ ducă oştirile prin aceste neumblate .văgăuni ! Anoibal, Na­ poleon cel Mare, Suvaroff, iată singurele nume pe care istoria le pomeneşte. Intreagă aceasta vale a Ticinulnî este presurată cu întăriturî pe care confederatia le-a ridicat în protiva Ha­ lieî, Ce părătoase îţi par lucrările omeneşu, forturile şi bastioanele ridicate de el faţă cu acele ridicate de natură şi ce uşor este de a întări o poziţie aş� de tare prin ea insăşî ? Poposirărn la ospiţiu, unde prlnziiu şi mă mal încăl­ ztiu puţin şi apor plecarăm spre vale. După ce cobortiu o bună parte din muntele 81. Go- [493] Amintirf de călătorie 493 r J tard, ajunseiu la Hospenthal, de unde însă, În loc de-a urma mal departe cătră Andermatt şi Găschenen, apucăiu Iar la deal în direcţia munteluî Furca, al căruia pisc domină ghet·arul Ronuluî, una din minunile ŞviţereL Calea strabate iar prin un şir de cotiturt pe marginea munţilor şi se urcă incet dar statornic către regiunile superioare. După vr-o doue oare de mers, ajunseiu la. Realp, mic sat de munţl, aşezat în mijlocul unul tnpşan de un verde inchis şi dulce. Pină să adăpe calul, apucăiu pe jos înainte, nu pe sosea, ci deadreptul prin iarba deasă şi mirositoare, pre­ surată cu flort de munte din cele mal rari şi mal iute­ resante, In capătul tapşanulnt, unde se prăbuşea de-odată o vale adîncă şi ripoasă de stinrI prăpăstuite, pe marginea căreia şărpuia mal departe şoseaua, se rîdica un pisc în formă de con drept şi ascuţit, de pe care viderea ee adînceşte piuă in fundul văeî aşternute la poalele lut. De sus se vedea, in adînca îndepărtare, un rîu format din apa gbeţarilor; dar valurile IL1I nu se zăreati mişcindu-sc ; pa­ reau îngheţate, lucru pe care eral plecat a-l crede şi din pricina recelei temperaturei. Cascadele ce se repeziaii de pe coasta opusă a largeî, şi adlncel vll, păreau şi ele încre­ menite; vuetul făcut de undele lor nu se auzia, încît miş­ carea a pei nu mal era percepute nicl prin văz, nicl pri II auz. Numar la o privire mal aţiutită vedea) din cînd în cînd cîte o umflare a unul val mal puternic şi ţi se părea ca întreagă dungă de un alb cam suriu se mişcă asemene unul balaur "cu capul lUI în vale, cu coada între stlncl". Cu cît urcam, cu atîta iar se sălbătăcia natura şi mă apuca Iar acea tristeţă şi teamă ascunsă) de care eram aprins pe creştetul St. Gotarduluî. Vintul sufla din ce în ce mal vijelios; cerul se cam înourase şi mă aşteptam, de şi era în August, să Iiii surprins de vre-un viscol cu ză­ padă. Din cînd în cînd tntilniam cîte un turist cu băţul Jung de munte în mlnî, cu pălăria trnpodobită cu pene la ceafă. Faţa tuturora era ingrozitoare. Nasurile roşt şi um­ flate, obrazul beşicat, ochil ascunşî după nişte marI sticle verzI le dădea un aspect uricios şi r�tspingător. In aşlI stare îl adusese recele vînt al gheţarilor, care are proprietatea de a ataca epiderma, ca o materie corozivă. Şi cu toate acestea, îl vedeaI coborînd clinele pl'ăpăstioase, sărind peste crăpă­ tur'î, dîndu-şI drumul pe povîrnişele răpezl ale prăpăstiilor) [494] 494 A. D, Xenopol de te «uprindea groaza pentru primejdia vie ţer lor. Unul din el stătea pe un pisc înalt deasupra şoseleî, cn mantia Iluturată de vînt, răz ămat pe băţul SăL1, în contra puterel orcanuluî deslănţuit. Părea că era zeul muntelui ce chema la el vînturile şi furtuna, Admiram pe aceştt oarnenl ce-şt expun chiar viaţa , nurnal pentru plăcerea de-a domina na­ tura.de-a pune piciorul lor acolo unde nict căprioarele nu îndrăznesc a-l pune pe al lor; numar pentru plăcerea de a-şl măsura puterea lor mărginită, cu acea a natur-el cea mure şi nesfîrşită. După vre o alte patru oare de suiş trăgănat, ajunseiu la otelul de la Furca, un mic otel de munte, destul de mdernănatic pentru locul unde e zidit, cu multe camere, Însă miel şi joase, pentru a încăpea cît de mnlte în pro­ porţiile lUI restrînse. Cerul să-rnl Iiarbe doue oue proaspete: mi se răspunse că nu sosise transportul CLI ouele, şi « la nol la munte ştiţi găinile nu trăesc şi apol, chiar dacă al' trăi, nu s-ar oua, din cauza frigulul. Cerul un hiftek. Mi se răs­ punse: "la nOI la munte nu se află tot-d'auna muşchin". Ccarşaful era cam tntrelininţat; cerul un altul mal curat: "Ia nol la munte nu se pot spala rufele aşa de des". La fie­ care observaţie sau cererî, mă aşteptam cu vecinicul refren "la nOI la munte.".," şi renunţăl de-a mal arăta vre-o pretenţie, hotărindu-rnă a mă mulţumi cu ce mi se va da. Şi Intr-adevăr, cînd te gindeşu că otelul este aşezat la vre- o 3000 de metri şi într-un loc aşa de depărtat de orl-ce a­ şezare omenească, trebue să fii rnullămitor, că nu eştl ne­ voit să staî afară, să dorm! în văgăuna vre unel stlncl şi să mănîncl bureţi şi ciuperci. Noaptea mi se păru că otelul Intreg trebuia să zboare din loc, sub puternica suflare a vlntu­ lul. In vis mi se păru că se tdesprinsese de pe stînca pe care e aşezat, şi că se ridica în chipul .. unul balon înaripat peste munţl şi peste V�tI. Vedeam sub mine spectacolul cel m Il măreţ. Mi se părea că plutearn, la o mare înălţime, peste lumea "minunată ce o văzusem la răsăritul soarelul de pe muntele Pilatus, O mare intrea� de rnunţt, cu va­ lurile încremenite in formă de piscurf; se a;iterneau sub mine. Văî de adlncirnt incomensurabile \ se afuudau intre prăpăstioasele lor lnălţimî. Vedeam sub mine Iacurl ca nişte ochiurr de apă, riurf ca dungt de matasă şi inălţimea tot creştea mereu; mă urcam mal sus, tot mar sus; tre- \ [495] Amintir) de călătorie 495 ceam de nourl, care; cînd imî acopereau, cînd imi desco­ pereau tnctntătorul tablou) dar şi înfiorătoarea prăpastie. De-odată arca ce ne transporta se lovi de ceva, poate de-o planetă sau de vre-o stea, şi incepurăm a cădea cn o re­ pojune din ce în ce Iute, mal ameţitoare. Mergeam lntiiii ca vîntul, apol ca glonţul, în sfîrşit ca gindul. O straşnică ciocnire, şi mă treztiu drept în picioare, în mij locul ca­ merei. Oblonul de la fereastra se desprinsese şi, izbit de vint, spărsese geamul şi tmprăştiase fărămăturile pînă pe patul unde dormeam. Mă gindiil\ de şi trezit în chip nă­ prasnir, la fenomenul psichologic, nicl astă-zt încă pe deplin explicat, al legătureî Inapoi cu un lanţ intreg de gindurI armonice, al celul adus tncă în viaţa neconştinţă a somnuluî, prin o puternică zguduire din afară. Emoţiunea fusese uşa de mare, că nu mal putul adormi; apol era chiar ziua mare. Erau 6 oare. Avînd. de gind a vedea gheţarul Ronulur şi a mă intoarce tot în a­ cea zi pînă la Goschenen, ni-am sculat. Găsit pe căruţa­ şul moă inhămlnd calul. Puţin timp după aceea, urcam iarăşl în pas între o cotitură de care îndată ce trecut, se desfăşura înaintea ochilor mel partea de deasupra a gheţa­ rulul, din care Ronul îşI iea obîrşia. De la cotitură, apuca­ răm la vale spre a ne apropia de un punt pe unde pu­ teaî să te coborl chiar pe gheţar. Acesta pare a fi o mare ce a inghcţat în clipa celeî mal straşnice a el tnfurierî, atît e de coltorată, de ruptă şi de frămîntată a lUI supra­ fa ţă, Un Italian scobise în pîntecele unul urieş dărab de ghiaţă, o peştere măestrită, de care ne apropiarărn pc o cărare stretăietă de o mulţime de plrăiaşe provenite din topirea stratulut de deasupra al gheţar ulul, atins ne 1'3Z0- le soarelul. Miile de scurgeri se întrunesc toate h c .pă­ tul lul de jos in una singură, care iea numele de HOI1, şi e menită a duce in caldul azur al Mediteranel, unda rece desprinsă din virfurile munţilor. Poate se va În lre fn ei ne va) că vara înţelege ca gheţarul să deie naştere u nul rîll prin topirea luî ; dar iarna, cind apa se solidifică , cum mal poate ea curge şi hrăni matca luI? Răspuusu 1 Sl�l în o minunată chibzuite a naturer. Se ştie anume, că [lpa are cea mal mare densitate la 4° deasupra pun tulUI el de in­ gheţare şi că gheaţa se dilatează ŞI este mal l1şo:lr�t decîL apa. De aiCI urmeaz�i, că apa, mal cal(J;"t decît ghi;,�a, d;tl' [496] 496 A. D. Xenopol mal grea decît ea, cade la fund, iar ghiaţa, mal rece dar mal uşoară, se urcă la suprafaşă. ApOI ghiaţa fiind rău conducatoare de căldură, alcătueşte ca o haină pentru apa de desubt, nelăsăndu-o să i se coboare temperatura şi sti îngheţe şi ea. De aceea, rîurile şi în deobşte apele mal întinse, în care răceala nu poate pătrunde şi prin coastă, îngheaţă numal la suprafaţă, iar în lăuntrul lor ramin tot licvide. Dacă natura n -ar fi făcut excepţie cu singură apa, la regula că toate corpurile se contrag la frig, viaţa întreagă a planetei noastre ar fi fost periclitată; apa ar fi îngheţat in Întregimea el iarna, rîurile n-ar mal fi curs, elementul licvid s ar fi împuţinat pe pămint ; peştit Il-ar mal fi putut trăi în fundul apelor, toate fiinţele ar fi fost lipsite de elementul neapărat al apel şi existenţa animalelor şi a vegetalelor ar fi fost pusă în cumpănă. Ce minunată prevedere a naturel, de a Iufrlnge ea însăşl le­ gile el-contl'agerea la frig-pentru a face cu putinţă în­ treţinerea vieţet. Cînd ne mal amintim de celalalt mare fenomen tot aşa de minunat al arrnoniel Între nutrirea plintelor care iughit acidul carbonicşi dati din ele oxigenul şi respiraţia animalelor care înghit oxigenul şi leapădă acidul carho­ Ilie, ne vine foarte greu de a primi teoria o irbet desvol­ ttlrl a puterilor naturel, şi nu putem face altfeliu decit a ad­ mite o finalitate în lume, o creaţiune făcută de o mare in­ teligenţă care toate le a făcut în chip inţălept spre a se ajuta şi menţinea viaţa pe pămînt. După o jumătate de oară de coborire a şoselel pe lîn,�ă gheţar de care te apropil prin partea lUI mijlo�'ie,la o co­ titură se desfăcea de odată dintre munţi marea lUI făp­ tură, Era un strat de ghiaţă gros de VI" o 30 de metri deasupra părnlntulul, pe o lăţime de aproape un chilorne­ tru şi o lungime de vr-o 5. Obîrşia lul se ascundea în prisloapa adîncă formată de munţit Gatterstock şi Furca, Şl de acolo se coboria ca o Iimbi urieşă către valea care se prelungea departe sub nor, lăsînd să \;e scurgă din vîrful el un ptrlu ce nu efa altceva decit fluviul Ron: copil aier, barbat la Geneva, bătrin Iîng:'i Mnrsilia) "Stăteam şi mă gîndeam cît timp trebuie oare v.rluluî ce se desfăcea din ghiaţa, pentru a ajunge la marea cătră care pleca cu gră­ bire şi p�lre că CU plăcere, POd te că-latrăgea căldura Me- [497]  mintirî de călătorie 497 diteraneî, peste care trece aşa de des fierbintele vînt al pustiuluî, Ştiea el doară că unda lUI va fi prinsă acolo de suflarea însătată a deşertului, spre a zbura iar cătră ce­ riul cel inalt, spre a colinde iar văzduhul şi a se duce să cadă ci ne ştie unde, şi a pol iar să se piardă în si­ nul mamei comune a tuturor rîurilor-marea--. Dar u­ nele picăturl sunt nefericite. Prinse de gheţart şi duse prin tiriirea lor' in unele părţt umbrito, nicIodată atinse de privirile soareluî, ele încremenesc acolo pe vecie şi nu mal revăd nicl oceanul cel vecinic mişcat, nici urcă lna­ pOI treptele văzdnhulu l. Este nedreptate pănă şi in natura neînsufleti ta! Gheţarul are un aspect frămîntat, compus din blo­ cun adese-orl urieşe de ghiaţtt, rupte, sfărărnate, intoarse şi răsucite in formele cele mal stranii, sub urieşa greu­ tate ce-l coboară necontenit mal jos cătră vale, unde căl­ dura maî mare îl topeşte şi-l preface în apă. Arătarea lul nu este albă, strălucitoare, ci necurăţită adese-orl de lut orî de pămînt, rupt de el din frecarea lUI de muchi­ le stincitor. De vegetaţia mare nici vorba; ierburi însă de o nespusă frumuseţă cresc prin crăpăturile stîncilor ce-l mărginesc ; ades piciorul lor e udat de apa cea rece care le dă insă viaţa, in loc de a 10 omorî. .Mă coboriiu, spre a vizita grota artificială de ghiaţă a Italianului, ce a găsit acest mijloc, spre a scoate ceva banî de la călătoril ce vin pînă acolo. După o ultimă ­ poate chiar in deplinul înţăles al cuvintuluî, căc! cine ştie dacă vol mal revedea acele locuri - zic după o ul­ timă privire asupra măreţei privileştl a gheţarulul, mă. ur­ cii! tnapoî în trăsură şi, dup i ce ne lntoarserăm iarăşi la otelul Furca, apucarăm spre vale. In mal puţin de 3 oare ajunserăm la Andermatt. Nu mă aşteptam ca cele ce eram să văd aici, să în­ treacă în sălbătăcie măreaţă, şi în măreţie sălbatecă uriasa natura prin care trecusem; dar în Sviţera te poţi aştep­ ta în fie-ce moment la surprinderi noue. Cetisem anume în Baedeker--e-Insă nu ca Englezul, cînd treceam chiar prin acele minunr, ci inainte de a incepe călătoria, măsură ce ar trebui îndeplinită de tot acel ce nu vra săpiardă tim­ pul sau Set scape nevăzută o mulţime du lucrurt interesante --cetisem zic, sfatul, cii trebue făcută pe jos călătoria de la 3 [498] 49� A. D. Xenopol Andermatt la Goschenen prin vestita vale a rîulul Reuss ce hrăneşte lacul celor Patru Cantoane, Intrînd în el pe la Fluelen. Valea aceasta e de o măreţie nemaipomenită. In­ gustată din ce în ce mal tare, intre dOI păreţi urie ŞI de o stîncă neagra şi posomorîtă, în care soarele nu se vede de cît o oară sau două pe zi, ea pare a stringe in braţele el vina de apă ce se zbate şi ţîşneşte furioasă, vroind să iasă din lumea întunecată cătră soare şi lumină. Un vint puternic stîrnit de curentul vijelios al apel, te împinge dindărăt cînd coborî a el clină, sau te opreşte pe loc cînd vrar să o urei. La un loc trebue să trecr o punte pentru că dru­ mul se strămută pe ceea parte a rîulul. "Mina la pălărie" Imi strigâ carucierul care vinea după mine cu calul în pas; dar era prea tirziu: pălăria mea zburase şi, după ce se legănase cît-va timp în văzduh, ca şi cum i-ar fi pă­ rut rău a părăsi titva ce o umbrise atîta timp, îşI luă ca fulgerul zborul, către fundul adinc al vaei în care fier­ bea clocotitoarea apă. "Der Hutschelm" adecă furul de pălării îşI pusese industria lUI în lucrare asupra unul ne­ vinovat călător ce-i incăpnse în capcană. Pănă la Gosche­ nen trebui să merg cu capul gol; nu e vorba că mer­ geam la umbră, ceea ce însă nu împiedeca pe turişti! mal experienţr ce ma întîlneau în cale şi care toţî sa II îşI ţineau pălăriile cu mîna sau le prinsese cu o panglică, să mă salute cu haz şi să rîdă de mine. ,;i Ajuns la Goschenen, vizitaiu pănă la sosirea trenu­ luî mal multe prăvălii cu colecţiî de pietre de munte, ca­ re de care mal frumoase şi mal stranir prin formele lor. Una mal ales nu-mî va eşi nicf odată din minte. Era un adevărat castel medieval cu turnurt şi hastioano, alcătuit de natură din o stlncâ de bazalt neagră şi strălucitoare. Intel'laken , Unul din cele mal vestite centre\ de petrecere ale Svi­ ţerer este Interlaken. Pentru a /1 * * "Prin lume umblu eu pribeag Purtînd în suflet chipul drag Ce-ri visul unei nopţî de vară, Mi-a luminat pustiul vietet Cu raza dulce-a dimineţei Sau cu luceafărul de sară. "Fără de preget rătăcesc Uitînd castelul strămoşesc Străin de toţI şi toate cele, Căci unde mîndră ea apare, Nu unde soarele răsare, E răsăritul vietel mele. 503 [504] 504 A. Vojen "Ca sufletul îndurerat Al morbului neîngropat Ca un strigoiii dintr-o poveste, Cotind în lung şi-n larg pămîntul Eli caut precum mi-am dat cuvîntul Pe cine-atît de dragă-mi este. "Dac-aş trăi noian de vieţl Cum astriî sunt etern drumetî Aş fi şi eu în vecî cătînd-o, Iar draga-mi de n-ar fi în lume S-ar duce clipele-mI ca spume Şi aş muri, în vect plîngînd-o". - Mal si al fărmecător truver; Frumoase sunt cît stele-n cer. Toate ascultînd romanţa asta S-or indrăgi nebun de tine; Dar nime te-a iubi ca mine - Deschisă-n larg i-acum fereasta. "Nu eştI mireasa mea din 'vis Decl lasă-mă, să plec; mi- i scris Să nu iubesc decît odaI ă", Porneşte. - O floare îl aruncă, O floare veştedă de luncă Ca inima-i însingerată, [505] Poezil $fînjînet De-naltî ce sunt 'I'remură-n vint Sttnjiner, Plint de lene Ca lungi gene De femei. Din petala Cad a jale Stropî de plîns;' Flori şi stele Simt şi ele Dor nestins. Dragă floare In coloare De-ametist, Tu mi-al redat Inlăcramat Ochiu-î trist. 505 4 [506] 506 A. Vojen Ştiu acar ae mult .. c mires�l sufl�fulul 1l1�U" N-aşl mai fi vrut să te-întîlnesc în cale Să-mî luminezI din nou pustiul vie ţel Cu ochf mart - povestitori de jale; NicI n-aş fi vrut ca vraja frumuseţeI Din toate tu, şi toate ale tale S'aprindă iar văpaia tinereţef. Ştiu doar de mult, că dragostea-i otravă, Prăpastie în care cazt, din slavă. o ştiu de mult, şi totuşl n-am putere Să fug cum vraii ; căcî cugetul o cere. \ [507] Poezit 507 Gl muri, a dormi, poate a vise .... (Shakespeare) �ui $mllgar Mi-e silă de ziua de az Şi groază de ziua de mîne; Sătul sunt de-atîta nacaz Doct moartea e tot ce-rul rămîne. Dar eterna, grea dilemă Ce-ascunde adinc taina morţiI, StăI! zice-n clipa supremă Cînd vra'i să aruncl jugul sortif. Somnul de apururf e poate Luminat de gîndurI de visuri, Pe care o forţă le scoate Din a trecutuluî abisurI. A vecîniciet povoară Simţită-fi vis din cînd în cînd Şi mal grozavă o să-ţI pară Ca viaţa ce trece plingind. "Nu te ucide"! Cît trăeştr, Plutind în neguri cu mistere, Al. drept să sperf. Etern cînd eşti Spaţiul, timpul, nădejdea piere. Dornic să mor, am priceput Că nicăirea nu-i scăpare; De-i nenoroc că te-al născut, Că simfC, e incă mult mal mare. [508] Dr. V. ROşCULE'rz DESf-�l�E MICROI-31 le sin­ diaeă : acest element există �i spiritul nn [ace al! ti,; cÎt ":/1-/ ml/­ state. Nu este spiritul care eoncepe indioi(lnuLltl; iudioid uulul este asemene 'impus de f-o)'J)udillm:le real i/;l1f,d. . .) J Dacă, dar, considerăm fenomenele, care csl.e dil'lJl'lJn�" C11,re ne izbeşte mal intiiii ? Este acea că unele din fenomene nu SUll t modificate prin îuterveniren timpului �i se repetă f�\I'ă schimburo în cursul lUI; pe cînd altele se modifică într-una, Iiin d Lot­ deauna deosebite de acea ce orali iorj, Culc LlivUi'î repdind\H:iC făd't întrerupere, constituesc în c1efi;liLiv pentru fie-cure fGnUlllCll, un singur şi acelaş tip, caro poate srl lie reprodu'l prinlr-o sin­ gură expresiune CI- gindire! - aceiaşI pentru Loate - printr·o loge. Din conlra, fet1Ol11eneie care se schimbă, In urma întervenil'el tim­ pulUI/ sunt toate distincte unele de altele; ele au o formiîincli- [534] 534 A. D. Xenopol viduală, care nu se lasa a fi Incătuşată în formula legilor. Ceea ce dă naştere istorici este intervenirea timpulur, ca element modifi­ c ator, Fără aceasta intervenite, istoria nu ar putea fi. Nu este, dar, CIl1wJtinla individualulut, prin el singur, care detel'Jnincazii cuno­ §tinla istoriei, dar acea a tmns{ormattuniloJ' pe care timpul le iin­ pline [euomenelor rcalitâlet Nu va putea exista couceptiune isto­ rică fărA întervenirea timpuluI. Această intervenţiune este ceea ce individualizează fenomenele; pentru că ele ne produclndu-se de cit odată în cursul timpurilor şi ne mal reprodueindu-se nicî o­ dată, este evident că nOI avem a face cu formatiunî unice, in­ dividuale. Individualul, dar, în concepţia istorică, este o conse­ cinţă a interventiunet modificătoare a timpuluî, Dar individualul poate încă proveni şi din alte izvoare. De exemplu în artă, el este produs de originalitatea artistulul ; în elementele geografice-cur­ surile de apă, oraşele - el este o consecinţă a constitutiunet lor particulare. Istoria nu se ocupă de loc de aceste diferite genurI de fenomene individuale; ea nu studia.zc7 de cît individualul pro­ dus prin transfol'ma{iunile timpulu't. De alt-feliă d. Rickert insuşf nu poate face alt-feliti de cît să părăsească principiul săii prea absolut şi să conceadă timpulut rolul ce i se cuvine in producerea istorieî. Nu voim să cităm din lucrarea sa de cît cite-va locurf, unde întervenirea timpului în istorie este admisă pe faţă sau implicit: "Materia ponderabilă, cînd s@ consideră masele de atomf drept condensaţiunt ale eterulut, comparate eteruluî însuşi, nu este de cît un procedeu istoric, care, in mod eventual, arc un început �i un sfîr�it} ca orl-ce lucru particular} despre care ar putea să existe o istorie (pag. 275). Intreaga realitate în' care trăim trebue să fie considerată ca un procedeu jistoric care se schimbă fâ1'(� încetare (pag. 276). Motive pe care le presupunem cunoscute, deşteaptă problema constante! speciilor, şi prin acesta un punct de osdere istoric se pune, met'{ a­ le.' în chestia oriqine; speciilor în biologie. Nu este de cît prea na­ tural ca cine-va să se gîndească la caracte�ul istoric al materiei Yil, şi de sigur, este prea comuu obiceiul as�ă-zl, de-a considera lumea vie ca un procedeu istoric care a trebuit să aiM un 'tn­ ceput §i probabil va avea ji un snl'�it (p. 281).. S-ar putea crede că reprezentaţiunI de voliţiune sau de sentimente n-ati e.cistat totdeauna şi că se �ine sam« de istoria lor. [pag, 286). Expu- [535] Ştiinţele naturale şi istoria nerea de cercetărf de această natură trebue să poseadă forma 'unei[ cercetăr; 'istorice) adică ea p01Jeste§te cea ce s-a întâmplat 'ln timpurile anterioare"; (pag. 277). In sfîrşi t să reproducem pasagiul cel mal caracteristic care arată in mod evident. că în gîndul d. R., timpul joacă un rol în istorie: ,,0 ştiinţă care nu se ocupă ,de ceea-ce este atîrnat de un timp oare-care, dar nimic de cît de ceea-ce are o valoare pentru orî-ce spaţitl şi pentru ori-ce timp, cu toată, inalta sa importanţă, nu va putea istovi necesitatea noastră de a şti. Pentru-că, în sfîrşit, noi voim a cunoaşte şi ceea ce se petrece în realitate, aicî sau acolo, acum sau atunci şi ceea ce s-a petrecut ma; înct'inle în lume; cum erai; lucrurile şi cum (li! devenit ceea-ce sunt? Un răspuns la ast-feliii de chestiunî nu poate fi dat de cît de-o ştiinţă cu desăvîrşire deosebită de cea-l-altă". (pag. 250). Dar, dacă d. R., admite timpul ca un element esenţial al istoriei, atunci punctul său de vedere logic, care consideră istoria ca cunoştinţa individualului, este zdruncinat. Pentru-că, ca procedeu de cunoştintt, spre luarea în posesiune a fenomenelor de ciH,ră spirit, în cele două singure forme de percepţiune pe care acest din urmă le poate întrebuinţa pentru a ajunge acolo, timpul este un element cu desăvîrşire indiferent; se poate fonrte bine per­ cepa individualul independent de timp, şi iată pentru ce şi d. R. ne zice, că ori-ce realitate, orî-ce formaţiune individuală aparţ.ine istorief, Dacă individualul constitue istoria, ce nevoe are aceasta de timp, pentru ea să existe) şi cum se explică atun cî rolul pe care d. R. acordă, cu toate acestea, acestui element în constituirea istorieî ? Dar nu este nimic mai convingător pentru existenta unul adevăr, de cît contrazicerea în care cad cele'maî puternice spirite, îndată ce trec alăturea cu el, şi aceasta contrazicere a erninen­ tuluî logician dovedeşte mai bine de cit orf-care alt. argument, temeinicia teorieI noastre. D. Rikert se mal înşală încă, credem, cînd îşi închipue că nicl timpul, nicî spaţiul nu sunt necesare la perceperea legilor generale. Ast-feliu el zice că noţiunile noastre generale (legile) trebue să fie formate ast-feliu ca ele să se poată aplica la ori-ce formaţiune a universului i ele, dar, trebue să fie independente de elementul s)JaJ-iulw{; asemene şi de acela al timpului. Conţinutul [536] A. b. Xenopol unef notiuni care trebue să servească a concepe totalitatea uni­ vcrsnlni, nu Lrebuc să conţină nimic care să se poată lega de timp (pag. fii). Legile, În adevăr, nu pot să existe dacă nu au o va­ loare eternă, adică dacă ele nu sunt independente de elementul timpului. In cec a ce priveste spaţiul, el nu poate să fie exclus din conceptia lor, pentru că orl-ce fenomen nu poate să aibă loc de cit jJe un spnţilI, şi aceasta chiar pentru fenomenele intelectuale care :'L1, ea sediu al lor, creerul omului. A face abstracţie de timp} este un lucru posibil, întru cît acest element nu este esenţial pen­ tru fenomenele care se repetă; dar a face abstracţiune de spaţiu} este cu totul imposibil, fio pentru fenomenele de repetiţiune fie pentru acele care se schimbă. Natura, în sensul larg al cuvmtuluî �i istoria daii naştere fenomenelor lor tot-deauna pe un spaţiu; pentru istorie, timpul joacă un rol transformator şi prin con­ secinţă esenţial; pentru natură, timpul nu dă de cît posibilitatea perceptiunet, Timpul este dar pentru istorie un .elernent de care nu se poate face abstracţie, pe ctnd pentru a formula legile na­ l.nralc, această abstractie se impune. Aceasta nu va să zică că timpul nu este un element tot aşa de necesar la producerea fe­ nomenelor naturale i dar acest clement ne exercitind nief o în. rîurire modificătoaro asupra fenomenelor care se repetă, se poate face ahRtracţie de el, cind e vorba de-a se formula legI. Ast-feliu in vărt.irca păm in tulul Împrejurul soarelut şi rotaţia sa Împrejurul axei sale arI nevoe de nişte intervale de timp pentru a se putea îndepliui; clar pentru a formula legile care domină. aceste două 111 işcă.rl alo planetd noastre, tim pul nu este nevoe de-a fi luat în considera tie. Din cele dou<\ mnrI forme sub ('.;11'e apar fenomenele un i­ vorsulur, spatiul nu va putea fi nicl odată. eliminat din spiritul nostru, pentru că ori-ce fenomen se îndeplineşte într-un spaţiu; spatiul es!e baza [Jl·inliil.urabiIă (le tot ce există; el este funda- menlul îniHlgnluJ univers, . 'I'impul joacă un rol ceva rna) puţin c-1I,pl'inzătol', El este un curs de npi!t care rostogoleşte valurile sele îri\ sînul spaţiului şi transportă toate fenomenele s:'\10, din care nu disolve în el de­ cît o parte d i 11 ele, acele care consti tue istoria. NOI admitem dar teoria d-luî R. caro distinge ştiinţele naturale (in sensul larg arătat mal sus, cuprinzînd şi ştiinţele spirituluf sau ale generalu- [537] Ştlntele naturale şi Istoria 537 I lUI şi ştiinţele istorice sau ale individualulul ; dar noi caracteri­ zăm alt-felii:'! aceste două modurl de concepţie ale uni versulul. Ştiinţele naturale sunt pentru nOI, acele care se ocupă de feno­ menele de repetitie care nu atîrnă de elementul timpulur şi devin prin aceasta vacînice şi prin urmare generale; ştiinţele istorice se ocupă de fenomenele care .'le tramsţorsnă sub actiunea timpulus şi care prin aceasta devin individuale. Rolul pe care timpul îl joacă în privinţa fenomenelor} le dă singur caracterul general sau individual. Este indiferent de exemplu, pentru conceptiunea legilor, dacă fenomenele sunt ge­ nerale sau individuale În ceea-ce priveşte spaţiul; este de ajuns ca ele să ne într-unul sau cela-lalt caz, vecinice. Inclinarea dife­ rită a axelor planetelor pe planul orbitelor lor- pentru pămînt de 23 grade, pentru Jupiter aproape verticală şi aproape orizon­ tală pentru Venus-sunt fenomene cu totul individuale în pri­ vinţa spatiuluf, pentru că nu se întîlnesc decît odată. Cu toate acestea, se vorbeşte şi cu drept cuvînt, de legea anotimpurilor pe fie-care din aceste planete, pentru că această înclinare fiind constantă, dă loc la o repetiţie vecinică de fenomene} repetiţie formulată printr-o lege. Afară de aceste două mari chestiuni relative, una la lipsa de temeinicie a impărtireî ştiinţelor în ştiir.ţi ale materiei (na­ turale în sensul îngust al cuvintului] şi în ştiinţi ale spiritulut, şi alta la înţălegerea istorie] ca una din cele două marI moduri de concepţie a lurn eî, D. R. a fost dus a atinge şi raportul din­ tre sociologie şi istorie. Autorul consideră sociologia ca o ştiinţă naturală lato sen' su, a căref obiect este cercetarea legilor care domină fenomenele sociale; deci o ştiinţă care caută să perceapă elementul general în fenomenele prezintate de societatea omenească. Sociologia nu va putea fi o ştiinţă a individualulul; ea nu va putea decisă fie confundată cu istoria. D. R. exprimă cu multă energie convingerea sa în această privinţă. El zice: "cu toate că societatea este Un element istoric de un grad superior, viaţa so­ cială care interesează istoria va putea fi cu atit mal puţin con­ fundată în noţiunea sociologiei, cu cît aceasta din urmă a devenit mai mult ştiinţă naturală, adecă cu cît noţiunile sale au căpătat o valoare mal generală. Trebue dar să facem o deosebire între 8 [538] 538 A. D. Xcriopol o expunere ştiinţifică 'l11ltul'ftlă şi o expuJ1O'e istorică a s()(·ieIăţel' orncncştr, tot ast-fuliu cum trebue si''t facc m. o deosebire între hi­ elogia ca ştiinţ;\ n atur ală şi biologie istorică. D:H;\ nOI nu putem obiecta nimic contra unei sociologii lratab\ ca şLj:nţii naturală, susţinem cu energie imposibilitntca ULOI istorit concepute în a­ celaş spirit, adică sociologia nu poate nicl adaUi. fil inlocuească istoria. Sociologi" dar, trebue combătută cu ce·;a de pe urmă e­ nergie, Indată ce î'i'l înalţă pretenţia de fi. fi singura �liinFt a vieteî sociale a omului ţi mal ales de a fi o ştiinţă istoric{t" (pa­ gina 294). Noi am susţinut acei aş idee din punl ul nostru de vedere deosebit de acel al 1). R Nor am admis asemene că pe cît timp nu este vorba decit de fuptc coexistente, adecă. de fapte de re .. petiţie, sociologia PO'1tO foarte bine formula legL Dar îndată ce e vorba de fu pte sociale succesive şi prin urmare individuale, le .. gile sociale sunt fal şe. Legile de succesiune formulate de sdciologl aii un ('(,ractor cu totul neobiclnuit: eL, S'.!Dt genel'dlidtl'l, de moduri de succeei­ une; serit de evenimente analongc, produsul nl)strne\itlil11or cu ... Iese de pc aceste 8'':'1'i1. 'l\.�orlci.jnul accstuî fel de a procedo al tiU'" ciologilor pentru a sl abili lcgile lor, D. Lamprccht, formulează principiul următor: ,,8e pot reduce seriile de fapte paralele, prin izolarea elementelor lor, la un conţinut identic şi considera acest conţinut ca esenţa acestor f"eril-absolut acel aş procedeu al gin­ direi ştiinţifice ca acela pe care ca îl aplică în ştiintclo natu­ rale" '). NOI am el iticat acest feliu de a vedea, observînd cit prin generalianrea seriilor, se �t8rge toenm'î caracterul lor istorie, par­ t.icular) individu:.tl pentru fie-care elin elOi �ii d't cu cit n.ceastit ge­ neralizare 8i'ite mal întins:l} cu atît m.aI puţin ca sflmănu, cu so­ riile de po care ca a fosL abArM·�iî .. Raţiunea pentru cnrc g.'nemlizflrt;a ajunge Fii. fornm!ew logi ((I11'0/fl'utl' asupra bptcior carc f�.C repe (.� c;'î, aeosLo ftipLe sllnt ((Sem!'l/e, sau mal bine zid pe �'înc1 seriile ii;(o!'ice fiind \ 1/!'ClSI('IIlilnr!fOf/),I', şi tocma] diFerenţet lor cunHi.itnind JOI' o., 8enţială, lepăd<1l'ea acestuI c)cmcnt do difcrenţiare) în Liplul ge- 1) "' r;f..) '''-ti /{,t!.t Jt1'!)FS/lidi/f', în »�iI8Ch }'�(r /hr 97, pngina 81. i 8UG- [539] Ştiinţele naturale şi istoria 539 1 1 neralizărcf, răpeşte seriilor o.iractcr-ul lor specific, şi legile obţi­ Dlltepe această cale nu mal sunt decit nişto t1rrlus roci». D. Lucicn Arrcat, in critica lucrărt ) mele) adm ite intr-un SCltS, justcta acest OI obso: Viitiull'i, şi recunoaşte că istoricul se g�seşt(J nevoit de-a localiza şi de-a individualizu acţiunile omc­ llc;Şl1 care sunt materia istoriei; dar el pretinde că eii exagerez Întindere:, acestei observutiunl ; că de este drept să condamnăm lncercările so ciologilor , cind 01 caută un fapt dominant în furie­ tiunilc căruia toate cdc·:n1tu trebue ;o;t vuriezc, silindu-se nst-fcliu de-a gfisi lin .fapt euro eJolnincnzi-!' toatr1 istoria, nu Este neruticnal de-a 118 sli h c1Cg"ji 8\'o]uţiunilc p1\.rţialo (lin :e;"riik scciologice ; 8�f1r putea �lnun1e tu o serie .istorită determinată să prezinte într-un relief mai rodii, un ni-poct (a1c-(;,rO palti .. ular de evo­ l utiun c, în ordinul illlule('Lunl, economic, juridic ace. Pentru-ce ar fi oprit sociclogulut tle-a marca ,In'btc Gvolnţiull!:;;i aceste mo­ monbo i n cursul istoricl ? Din adevi'irur'i de această n atură-> nu importă de loc cladi le numim fiipil: Satl Le.l1t-so( iologia este fă­ cută, în ultima analiză, Sedl trebue să fie făcută" i). D. Arront, pare it crede că Între sociologie şi ibtorie nu este vorha do clt de mal mult Sfl(\ de l1l111puţin.Nol nu credem că a­ c8bte conco.siutl'i satisfac pe sociologi. Pretonţia acestora este cu mult. mai maro. Sociologia voeşte s:\ 1ie ştiinţă şi în numele a­ C3f3tei ştiinţI) eomb:de prococ1eurile inLrebuinţate plnă acum de cătro istoriei) în sLahilirea adevilrullll asupra faptelor trecute. Ea pretinde ('il istoria trebue numaI de cît să ne bn,rtă pe legile deriVollrtreJ, pentru că. nu poate să pxisr.e ştiinţi\ fă.rrt legI, şi vo­ c�to ,Ur! materiale �l �li;nţl ale spiritului; dar în ftliinţe uaturalc, în care SUDt cuprin­ se acele ale spiritului care trato8z:t fenomenele ele repetiţio 1) �i în ştiinţe i-torico, în care se cuprind �i i:cde ale corpurilor mate­ riale; C.:11'e tJ-ateazii. despre faptele care se schimbă. 2) Primele sunt singure cnpabile il formula legI de produc­ ţiune ale fenomenelor; cele de al cluile nu pot inr ogish-a decît legi abstracte alo acţiune; forţelor naturale care; incorporato în fapte reale, dau naştere seriilor istorice, unite �i pnrticulare. 3) Sociologia; ca �liitJţă llatundiL �i ocuprudu-se do fapte so­ ciale de repeliţie, pante formula legile de productiune ale ,:e08- tor fapte. Pentru faptele schimbătoare, ea nu poate formula de cît legile ahstracto ale acţ\ull<:l forţelor istorice naturale, şi a lăsn istoriei expunerea seriilor istorica ale faptelor succesivi', schimbă­ toare şi individuale. IJ} 1u studiul faptelor istorice, individuale, nu s-ar p\lt ... n a­ plicn nicl metoda dcductivă nici aceea a inductiunoî. Jar o me­ toadă nouă care n-a fost in cii. expusă clar tI'� di.[.l'[\ logidî Şl ca,re trebue Eil complodc,;e acoa.stiî. ştiinţă, 1. N 01 irdr[}huint,�ln :lCO·t tOlTfi(·n în Jocul :H�;: 1n1' ,le /riWmCî1p. (Oe.-r:i's!C"/tf('1C:tl'O f'H-l g-N.sesc lU j''l'i1Iciphl(; (wlUiarm.udole :-;i (:'l'H �IU �tÎ1nit (1:� lei Mulodo'IJCt cu 40 de vecinl, 7204,; un" vecin anume Onofrem Morarul danie voruiculut Iordachi de la Dumitraşcu Drăguşcscu ; 350 lei Bricertnir cu vecinii de la Hrubna şi cu vecinii de la Bri· ceanii, 7202; 200 lel Jacotenit pe apa 'I'ecucea, 7206. Soroca: 150 leI Lencău1i't la părăul Năstăucii 7216; 3501el Cusancl1tţd 7167; 140 lei NC'ln1eni't, 7107; 300 leI1'ri/'ctnlir, 7124. Orheiu: Bude§td, cumpărături mai mult de la răzeşl i 800 leI SârcCtnit şi umblă în 5 bătrîni. , [561] Dorohoiu : 350 IeI sat întreg Sâoenit pe Băseu cu vecini; Miteanca, 7207; sat Durneştit şi iar Durneşti. Hârlâu : Storeşti: cu vecini; iOO lct Ple�ct*tit pe apa Mi­ hotinulul, 7234-; 200 lel 3 siliştr anume Chilovenil şi Cureuit şi Câcăcenir pe apa Miletinulul 7245; sat întreg Nooacii cu vecinii, 7177 ; sat întreg Dră,q:janul cu vecinî, sat pentru 18 pungi de la banl, leat 7198. Un ispisoc de la Grigorie Ghica V, V. şi o măr, turie de la boeriî coi mari precum s-au părib dumnealul vornicul Constantin Roset fiul reposatuluî vornicului Iordachi cu vecinii din sat de Dragşant şi i-au remas de la divan care şi izvo d de vecinf iaste anume cu' pecete gospcd, 72Q5; 130 lel sat întreg llr'ideni1 7234; 300 lei vechi sat intreg D?'C7,q§anir şi părţile din Cioran1pe Sihna, 7231; sat întreg Lieşti; cu vecini pe apa.Sihuef ; 275 lei un sat întreg Zugl'Ctvit pe Miletin ; N eculaf Costin vinde 5 vecini moldovenî, anume Ilie Curlat, să brat ego Pricep şi Cos­ stantin Paiul să brat ego Ion şi DumitraşcoŢibucanul din sat din Ţibllcan1 150 lt1 vechî, 7238. IasiI: 400 leî sat intreg Pasadnici: pe Jljia, 7198; sat Co­ săceani; tij pe Jljia; 400 lei sat întreg Pore§tit lăngă Iasii din sus, 7201; 100 lei sat intreg Sclieea peste Prut, 7216; toată par­ tea din sat din Simen: de l?e P1'Ut partea lui Iosip, 7179; toată partea lUI Trohin din Chi§iZre't, 7180. Cărligătura.: Heleşteu de la Ttrgnl-ll'llmos. Suceava: 500 lel sat intreg Cosmeşti: şi 11fil'ce�tit cu ve­ cinii şi un pod pe Siret, 7198. Teeueiul: 960 sl injinl la Poiană; 7214 Vad de moară pe apa Btrladuluî din hotarul tirguluî 'I'ccuciu, cu loc de sat, din 7200; 1300 stinjinî din BoslnceJlt şi Telige:�lt şi Fundul pe Berlad; 7214-; 800 leî Ilttlube§til cu o bucată de loc ce-I zic B01'ă§til pe Vilna, la VasluI; 3 bătrînî din satul Gherle§tir şi 3 bălţi de peşte la vatra satului despre câmp şi toată vatra satului cu pornett, cu vii pă­ răsite, şi peste Siret Între Sireţel pol baltă. Ruptura şi vii gata făcute, iar stinjint peste tot 1174, leat 7214; EdipoteniX pe Berhe. ciu, cu vecinI, cu loc de moară, de prisâci, cu li vezI de pomi, cu codru, cu poen1, cu delniţă de fin; 60 pămînturi şi 24 stinjinI]a Obîr:jia Bel'hecinlut, danie de la popa Histodor, 7215; 42 lt'1 stinjinl din ZâM,tCCtut pe Gerul; 20 paşI tij Zâhâican7:, 7177; partea luI II [562] bocumen te Tanasă Sugarul în ,(jura Geruluî, 7191 ; loc de prisacăde la Nf,qule!jU, 719 j.; vad de moară la CJI1/!)'(II'e:'jtt, 717;2, TutGva: sat CiÎIW:jtit, 7172, Putna: un vad de moară CLI , pămtnturl în girla Puinet din sus şi alt vad de moară ce se nume şte vadul lUI Soroccoă cu 3 păminturî, 7215; sat intreg Bel'eJti! cu casă, CU heleşteu, cu moară; sat Dobroteştii pe Siretu, 7200; 50 leî a treea parte din sat din GoddsesU, 7217 o, IonllsestiX si Drăcice-tii şi ji'c'îure."til din J008 " ". ,) ., de Domneşti; vad de moară de Vorticliiot în ţermurele Milco- vuluî despre munte, 7298; vad de moară dinaintea morii 45 leî ; grădi�ă la GtrbeJt't pe gărla Putneî ; toată partea din ROJ}u�ne§t't a popel lUI Durnitrasco, 7169; toată partea luî Timoteiu din Ro­ mc'ine§U; Mihc'iileJtiX 13 cumpărăturî ; .1l1icle§ti't 13 cumpărături; Torce§tir 16 cumpărăturî ; Bode�til 3 cumparăturt. Viile ce sunt de cumpărătură şi danie, 7!�Q_ Fev. M. UnIIi!: 648 leI fac b anit daţI pe toate viile de la Hu{fo lasaU: via la Şoroqar: drept 65 ughi, 7 L 71 ; 89 lei la Şo­ l'ogar!, 7171 ; vii la ŞOJ"ogad, 7 t 73; vit I� ŞorogaJ't. Sădău ; 70 leI vif din dealu ]}Itndru la. Cotnar, 7173; la tîrgul Hâ1'lăulux cu pomet, faţa despre Ocleni danie ot Ionaşco Ghergnina din S{dăl) 7177. Putna ; 200 leI pogoane vii ot OclobeJtl, 7201; 33 tij Odo­ be�t't, 7207; 27 tij OdolJe§tt, 7207; iij, OdobeJU danie, 720i; 120 tij Orlobe:itt, 72 t3; 5r) tij Odobe}t't, 7212; tij Odobeşi: danie, 7204 ; la Pogone§tr, 7213; la CiOiobeJU, 7275; 140 ot Odobe�a, 7214. Neamţul :'450 lei sat întreg Ci1limanil pe apa Cracâulul, 7205j sc1.t întreg Ro.znooul pe Bistriţa cu vecinI) 716S; 500 lei sat întreg Tibucani'( cu vBcinI, 72%; 500 leI Ne�'e§t'i,( cu vecinI 72050 Romanul: 40 lei pol sat Hdbă:;e§tif cu, vecinI, 722G; 500 leI pol sat tij J[ăMse�a; 500 101 pol sat Gt,ur,qe§tir cu vecin], cu casă) cu pi vniţă de pi;ttrii, 72 t 6; 80 leI pol sat GiuI'ge:�tit, 7218; satul întreg St!teea pe Siretll) cu biseri.�it de piatră care a fost tîrg domnesc dOlt de Constantin Cantomir Vodă pentru 5 pungi de ban'î ce luase de la vuruieul IOJdachi etco; bucală de loc din sat din Sohei la movila cea mare cum merge spre Răcătăii [563] Documente în dreptul Bucăuluj ; 35010i sat intreg Pitinceanii, hotărît 230 păminturt cîte do 30 paşl, 7206; 200 lei sat intreg Crt}'âule�tir: cu vatră de sat, hotărît 116 păminturî, 7206. VasluI: 80 lei toată partea din RJjle;�tt, 7244; 1/2 sat din Foc­ să�tI:, 7191; Ciol'tejtl şi PiIcanif, 7218; sat întreg Prive§til. 3 siliştI Di1nceJtif" Pa�caniX şi Glodeanit; 170 pămtnturf la Dănceştt, 118 părnînturt la Paşcant, 94 pămînturi la Glodeni; pămîntul de 20 paşi, 7216; 386 pămînturi în Seamăcuzani şi MO'ice§U din jos de Scîntee pe Rebricea, 7207 ; 74 pămînturi de la răzeşil din Rohote:�a, 7226; Siliştea Coma1wJt1J tij pe Rebricea : 2 bătrinf, 111 pămîn­ tur], 7218; 1 silişte din gura Teleajnei ca să chiamă Hoce�tit; 200 lei Hoceştit, Btogal, Habasenii, 7200, o silişte Oiocâl'le!jU pe apa Rebricei: 83 pămînturi în ţarină in partea din jos; 46 delniţi de fîn ales de o parte în partea Pocnit de sus, 7216; 2 bătr inf din Borâ�tt de pe Vilna ; 26 pămînturi parte de sus, 12 pămîn­ turi partea din jos, 7216; 280 de pămînturi şi o bucată de loc ce se chiamă locul Boabet din gura 'I'aleajnei cîte pămîntul, 20 paşi, 7216; 234 pămînturi la Hoceşti; şi 220 pămtnturî la JvIr7cre'jtr şi 30 păminturj la Courleşu, pămîntul cîte 20 paşi pe Rebricea, 7216 ; 1 sat întreg Hultul'eJtir, care s-au aflat 300 de pămtnturl fără vlad­ ni ce de finaţe nemăsurate, 7016; iar pentru vecinii de Hultu­ re şti este ispisocul luf MihaI Vodă şi mărturia mitropolituluî şi a boerilor celor marj, precum i-au dat de grumazi de la divan vor­ nicul Ior dachi, din 7112; 1 sat întreg Codâe§tir; 200 lei 1 sat întreg Negoe§til, 200 lei jumătate sat, jumătate danie şi cumpărătnrl şi au mai cumpărat vornicul Iordachi 34 păminturt pol de la fecio­ rit lu] Purcel 20 ughl, 7205; 1 sat întreg Mâlljejtir danie, şi aii mai cumpărat pe urmă Iordachi Vornicul 19± pămînturi pol cîte un leu pămîntul, 7206; 1 sat întreg 8avne�t'ir;, 7'207; 1 sat intreg Todi­ re:?ti't cu 322 talerî pe 322 pămînturi, 7170; Zlotâre:�til:, 394 de pămînturi din tot locul cu tot venitul, cumpărătura de la Arte­ nie Bontaş, cu toată seminţia lUI, 220 pămînturi şi de la Va­ silie Ardare cu seminţia lUI, 67 păminturl lt4 lei şi de la Ursul şi tOţI fraţiI lui, 83 păminturf, lei 55, şi de la Vasile . şi toţI fraţii şi rozăşi! lor 25 păminturf 25 lei şi un zlot care se fac peste tot 283 lei tot satul ZWUil'e;�W; 300 leî un sat in­ treg DllSâJlil: lângă Codăeştt ; a cincea parte din trei bătrîni din SÎrbotegtr, 7174; 4: lel partea din S(/'bote;;U a lui Ştefan Pluga- [564] 564 Documente ruj, 7185; par ir a lui Ior dachi PU(eJ din ţ artr a Toloeştilo» cît se va alege din Srrbotc§tY, 7194; toată partea lUI Ionaşcu, 7194; partea lUI Nichifor, 7194; toată partea ce se Va alege elin Buz­ cluganr, 7172; partea lu'i Ionoşc« cu frate seu Vasilie etc., 7172; partea Chirile: cumparata 20. galben], 7175; toată partea a po­ pef lui Axlntie cumpărătura 40 Iel, 7174; un sat întreg Ciopu! 7188; �/� sat .priptllle�tiX, 1 sat întreg Sole§tit 480 păminturf. 84 '/2 pămînturi din S()le:�ti7; 300 Ief sat întreg Scheea lângă Soleştt 203 pămînturi; 12 leI '/2 sat Bolde§t'i lângă Soleşti, 7214; 40 let 47 pămînturi din Moice:�tr, 7250; 8 sili ştI din fundul Orasner în jos de Fălciu, anume: Dolhe§ti't, Boineani'l:, Giurge§tit 87 pămln­ tur), StJ'oe§tir, 227 pămînturi; Pâ.nte�tit, 24 pămînturi, Ră:u­ canit, 80 pămînturi şi 30 pămînturi ot Bosie, Martine§til130 pă­ minturf, O/'ăsnăymi't, 7117; '112 pămînturi din Itltrn,,�t't, toată partea Anesef din sat din Pttrăeeni, 7144; toată partea din Ro­ manul în trei bi'î.trinl'. O carte a Ducăl Vodă, precum au venit sătenif de Sircanî şi au pârît pre nişte oameni de al lor din sat că s'au pus călăraşt, şi el' sintii veeinî ; şi de la divan i-au dat să-i iea de grumazt, 7179 ; o carte de la Ilieaş Vodă Alexandru dată lui Hacoviţă să-şi strîngă vecinii de Strcanî pUŞI anume în carte din 7175; 1000 leI Cripcovul pe apa Cripcovului şi satul Marcove1ul la Rotin cu vecinit, 1000 ught de aur, 7099; 1000 lel Ustia pe Nistru, 7175; toată partea lUI Mardarie ficiorul IIeanel din Mikucean'f danie LogofătuluI Racoviţă, scoţindu-l de la ştreangu pentru un furtişag de bol, 7178; Zanciotii, Lolooa cu tot veni­ tul şi cu seadnie in Nistru; 800 leî Văsci:iu1it pe Nistru, 2 bă­ trînI din sat din Rădeans : '/2 sat Leu:;anit cu vecinf ; 300 lei Teli?w§tit, 7206; Tohanul. Lăpuşna: '/2 sat Văsneanit şi pol sat Policeanir, 600 leI; 400 leI Oanceaj T/3 din sat:din Bi1.'I'liide�a drept 40 ughi, 7177 ; 1/2 sat Piet?'osul 40 leI, 7174; partea luI N eculal din MărinicI, danie lUI Raeoviţ,l Rat. răcI l-au scos de la ştreang că era să peae pen­ tru un flll'tişag, 7179; un bătrîn din sat din \ 'I'J'oene�a, 7174; un satPetF081t cu ispisoc do la Gligorie Vodă, 7145; toată par­ tea lui Grajdian din ]3l'ea!JltWnt, danie Logof. R�poviţă, 7178; 50 leI partea FuJgăI din bătrînul Onciului la Vetsicant, 7218; pe Co­ gtillliceanui cel mic, 7172. ;fălcjul: 8ti'i?/ile:�tir pe Prut; Maicanit lâl]gă Stănjl€�tl', W [565] Documente 565 pof satele Pi'Jde§tizJ Hory'e§tizJ Pati11e§tit pe Cr asna, 7205; 20 Iel părţI din jumătata de bătrîn din Creţana; 7189; ioo Iel bătr in întreg de la Stre§ne:�t't la Cărhana, 7176; toată partea din Dobo­ :�anz a lUI Damian, 7177; toată partea Uritei, 7198; 80 de pă­ minburf, pămîntul 1 pas din Ro§iort pe Crasna drept 80 talerl', 7138; 18 pămînturi' tij din RO'jiort, 7216; 14 păminturf pol din Crăsnâ�enl, 7214; 80 lei Verdc§ent de la codrulChigeaciuluf, 7179 ; toată partea din sat din �{('fne:�tx danie lui Hacovită, 7 Hl 1; loc de prisacă pe Tohan, 7194; partea lui Marcu cu femeea lUI Chi­ sanace se va alege din sat din Piscani pe valea Elauulul, 719\1; 20 leI partea din sat din Muntent a Albulul seu Costa ehi ot Căp­ seştl, 7216; 15 leI partea lui Gavrilaş sin Savin Boiau din sat din Berişant 15 le! şi o vacă, 7216; 70 pămînturi cîte 30 p�şl din sat din kfunlen't de la Oprea Pleş, 7216; 70 lei Bolosenu pe Prut; 192 păminturî câte 30 paşi 60 Ieî ; pămîntul din sat dn Dăni­ lc§t't pe Prut ce se chiamă acum Hănsarit, 7214; 15 lei toată partea din Strachlua lângă Hănsarf, 7218; 59 lei 13 bătrînI din satul din Scheişoara ce este pe Saruta, 7279; -t, sat Bălc'ine*tt po Bujor; 120 lei /jopr'irlenil, 7172; părninturf în frunte din apa l3ir­ Iad ului până într-un sat ce se chiamă Bosinceştil cu tot venitul cu silişte de sat" cu cîmpie, cu ţHină, cu săpătură în dumbravă, 7194; 24 leI 3 viî paragină cu pomăt din coa-la RuptureI. Nicăir'i nu ee poate vedea pe de-o parte uriaşele averi teritoriale posedate de unit boier!; pe de alta modul cum aceste averi au fost adunate, prin o tot atît do urieşă mîncătorie da moşii răzăşăştr. Pentru ce răzeşi] se despoiau de pămîn­ turile lor, cine ar mal putea o �ti în tie care caz anumit. Faptul general al eonsti­ tuirel proprietăţilor marl din înghiţirea celor miel, relesă însă În chip limpede şi netăgăduit, din ispisocul moşiilor vorniculur Iordache Ruset, [566] NOTIŢE La Heoue Bleti/chc (l5 Oct. 1900) public-ă, subsernnat de AI­ bel t Dreyfuss, UI mătoarea aprr tuir e asupra brcşuret d-luî Xeno­ pol, MagI/ars ci Iioumains deoan; l' hisioire. R\lcriminnţiunI istorice. D. de Bertha este un învăţat isto­ rIC ungur; D. Xenopol un învăţat profesor din Iaşl. Erudiţia lor aţîţă cearta între popoarele lor. El se pîrăsc, se dcsmint, se sapă. Nici odată nu vOI ajunge să cred că părerea ce trebue admisă asupra obtrşieî istorice a Romînilor şi aSllpra meritelor sau eri­ melor lut Mihaî Viteazul, să fie un element de justiţie în un. proces de acest feliii ; nicf că istoria să aibă virtutea de a da solutiunca antagonismulul de rasă saii de naţionalitate; ea le veci­ niceşte, în loc de a le sfîrşi. Cu naivitate scrie d. Xenopol: "Una din cele două părţI trebue să aibă dreptate"; dar aceasta nu este de loc dovedit; ele pot foarte bine să nu aibă dreptate nicî una nicl alta. Rominit din Transilvania compromit unitatea ungu­ rească. Maghiaril apll)'ă pe Romlniî din Transilvania, închid şeoa­ lele lor, pun la opreală pe scriitorii lor. RomîniI din Romtnia prigonesc pe EvreI, le pun călusul în gură, îi rod. JidaniI din Ungaria se aliază în chip brutal cu Ungurit. Dar Romtnit, Ma­ ghiariî, -Iidaniî au drepturl şi datorii egale, în ciuda istorie), pen­ tru că sunt oameni ; ar fi timp să se vadă iacest lucru! Suhsemnătura Albert Dreyfus şi finalul explică apretuirea. \ La Reoue hietorique din Paris în numărul el Nocmvrie-Do­ cemvrio 1900, publici, următoarea aprctuiro arărţeI dlui A. D. Xenopol, Les Principee [ondauientau» de i' histoil'e, apretiare sub­ semnat de Gabriel Monod celebrul profesor de la Ecole des Hautes Etudes. Lucrarea d-lut Xenopol asupra Principiilor fundamentale ole istoriei: (E. Leroux) rldică un uşa de mare număr de probleme şi r I I [567] 567 atinge un număr aşa de insămnat de chestiunî, că nu poate fi cuprinsă în o scurtă analiză; 'ar merita un lung studiu. Chiar im­ portantul articol a d-luî Lacombe în Revue de Synthese historique nu tratează aproape decît numai cîte-va puncte, asupra căror d, Lşcombe se află mal cu samă în deosebire de părert cu d. Xe­ nopol, Este adevărat că conceptiunea d-luî Lacombe asupra is­ t orier, considerată ca ştiinţă, este de adreptul OpUE'{t celei a d�lui Xenopol. D. Lacombe (ca şi d L. Bourdeau în cartea sal'histoint et k� historiene, dar cu mal puţină exagerare paradoxală) deosebeşte in istorie fnptele particulare sub forma lor intim plătoare pe care le numeşte eoenemenie, şi faptele care se reproduc şi se leagă cu . oare-care statornicie şi pe care le numeşte a§âzâminte. Cele depe urmă fapte sunt singure în stare de a fi constatate ştiinţificeşte . şi de a da loc la generalizări ştiinţifice; singure pot da naştere unor legi istorice. D. Xenopol din contra supune unei critict foarte vii sistemul d-lul Lacombe şi caută a demonstra neputin­ ţa de a deosebi evenimentele de aşăzăminte, aceste din urmă fiind mal la urmă alcătuite din evenemente. El critică, cu nu mal puţină vioiciune, pretinsele legî sociologice prin care a vrut să se / \ explice evoluţiunea religioasă sau acea politică; merge chiar pînă a pune în: îndoială legile statistice! judecătoreştl sau economice. Pentru dînsul nu există decît fapte legate între ele prin cauze, şi ceea ce alcătusşte ştiinţa istorică) este de a căuta în istorie nu legI de coexistenţă ci legi de succesiuue. Ceea co a făcut să aiu­ reze pe toţi acel ce au vorbit de ştiinţa istoriei, este că au admis şi în ea, ca mal în toate celelalte ştiinţi fenomene coexistente, pe cînd însuşirea ştiinţe) istorieî este de a sl aliili şirul fenomenelor succesi ve. Din acest punct de videre, istoria" care este studiul fe­ nomenelor succesive ale spiritulut, poate fi apropiată de geologie şi de paleontologie care sunt studiul fenomenelor succesive ale materiel. D. Xenopol esle adus prin această vi Jure generală a con­ sidera, ca obiect principal al istoriei) desvoltarea socială şi politică, adecă viaţa statulul, lucru pentru care d. Lacombe îl mustra, că ar recădea în greşala acelora. care văd inainte de toate, în istorie) evenementele politice şi nu ideile şi aşăzărnintele. D. Xe­ nopol a răspuns de mal înainte acesteî critice, dovedind că pen­ tru d-sa viaţa statuluî e condiţionată de toată evolutiunea idei- [568] Notl\I lor, de puterile scouonuce şi de evslutiune În deobştie ; dar el nu crede că se poate despărţi acest element pe care-I numeşte cultural, de studiul aşăzămintelor, evenementelor, nicî de acţiunea oamenilor marî care le au creat, dat la lumină sau modificat. Pun­ tul de videre al d-lut Xenopol îi permite să ţină samă de toate elementele istoriei, afară de faptele care se sub trag de la rapor­ turile de cauzalitate şi care apar ca întîmplătoare şi fără legătură, şi de aicl se vede cît de strîmtă şi de stearpă este concepţie ma­ terialistă a istorie! care pretinde a readuce toate faptele la nişte cauze curat economice; teorie ce nu a fost iscodită în adevăr decît pentru a îndreptăţi teoria socialistă a lupteî claselor şi a nece­ sităteî colectivismuluf. Pentru d. Xenopol, mobilele morale în­ dreaptă faptele materiale mult mal mult, de cum aceste din ur­ mă dau naştere ideilor morale. Dacă ne am coborl în analiza ve­ derilor d-lul Xenopol, ne am opri la o mulţime de punte amă­ runte care chiamă desbaterea; am vedea anume, că îndată ce d-lut vra să ajungă la nişte generaliaărl, sau dă o prea mare in­ sămnătate unor elemente de o valoare foarte contestabilă şi în ori ce caz cu neputinţă de definit, ca acel al raset, sau legile pe care le pune pentru evoluţiunra istorică, pentru cauzaţiune, pen­ tru succesiune, sunt de un caracter aşa de general, că ele ieaă a­ parenţa unor locurI comune, descoperindu-se cu greu utilitatea lor pentru înţelegerea isteriei, D. Xenopol prezintă o serie de observatii foarte ingenioase asupra falşelor explicărl date de istoricî despre unui şir de evenemente; dar explicările pe care le dă el, nu sunt decit acele ale unui om inteligent, învăţat şi. băgător de samă ; nu se vede relaţia necesară a lor cu teoria d-sale asupra istorieî, Ori cum ar fi însă, cartea sa este plină de băgăr! de sarnă şi de cu­ getări vrednice de luat în consideraţie; teoria sa fundamentala merită examenul cel mai serios şi recomandăm ClI tot dsadinsnl această carte tuturor spiritelor ce se interesează de chestiunile de si fi teză istorică şi de filosofie il istorieî. ' \ IASI TiP, H. GOLDNER. STRADA PRiMARIEI No. i7