[1]
ARHIVA
ORGANUL SOCIETATII STIINTIFICE SI LITERARE
, , , ,
DIN IAŞI
Anul XI.
-�- .. =·�_··-c-=--._-_-==·_===
Ianuarie si Fevruarie 1900.
,
A.D.XENOPOL
No.1 si 2.
,
o calatorie la Dorna în Bucovina
(1888).
Călătoriile &u cîştigat mult în repeziciune şi îndărnă
narc prin întroducerea drumurilor de fer; au pierdut
însă în interes. Astă-zf zbort peste ţărI ca un meteor,
fără nicî o atingere cu ele, fără a dobîndi despre natura
lor nicr o idee lămurită, fără a face. cunoştinţă cu ele
mentul omenesc ce le locueşte. Muntir, rîurile, orasele
trec sub ochiI călătorulur cu' iuţeala lulgeruIul. Ceea' ce
al văzut Într-o zi este atît de variat, încît se amestecă
în mintcTn o masă confusă, neputînd a�ege nimic din
nămolul de intipărirt ce [i-au obosit privirea. Fără În
doială că, pentru acel ce vrea să cunoască o ţară, călă
toria eu locomotiva nu este mijlocul cel mal nimerit, şi
că el trebue să recurgă tot la sistemul cel Învechit �i
primitiv. de călătorie, cu trăsura, călare, san chiar pe jos,
pentru a veni în strînsă atingere cu pămîntul şi popo
rul pe care vrea să-I studieze.
Călătoria ce am Întreprins Ia Duma în Bucovina,
mi-a procurat iarăşt prilejul de a merge a lene prin o
[2]
........... fltn_· ..
2
A. D. Xenopol
frumoasă ţară, locuită de Romînt, de a gusta în tot far
mecul lor frumuseţile naturer, de a mă opri unde şi cît
îmi plăcea, de a vorbi cu oamenii, a-I întreba asupra
vieţet şi a indeletnicirilor lor, şi a dobîndi ast-feliă o i
magine vie şi luminoasă atît a naturet încunjurătoare cît
şi a fiinţelor pe care le adăposteşte la sinul el.
1
Pînă. la Dorna
Dorind să scurtez pe cît se putea călătoria cu dru
mul de fer, aleseiu spre a merge la Dorna, calea prin
Fă1ticenL De la Dolhasca pînă la capitala judeţulut Su
ceava se întinde 'o sosea foarte bine întreţinută, lucru
vrednic de Însemnat' în ţara noastră, unde 'căile de co
municaţie nu prea sunt bine îngrijite. Regiunea prin
care treci, între aceste două puncte, aparţine acelei a dea
lurilor Hornăniet ; pămîntul este presurat de colnice, pe
tieI de păduri şi VăI mal late, care iau chipul unor şesurr,
Semănături gatn de a primi secerea se întindeau aurite
sub soare, amestecate cu lanuri verzt de păpuşor. Fînul
în parte cosit, era strîns în căpiţr, adunate şi ele pe a
locurea în stogurile cele mari. Pe aiurea, încă necopt, SA
pleca la suflarea vintulur, undoind în lumina soarelut
neregulatele sale vîrfurI. Satele se zăreau rari în cale, cu
aspectul sărăcăcios, cu casele miel, avînd nişte găurI în
loc de fereştr, adese-ori fără garduri în jurul lor, în
conjurate, în loc de livezr, numai de spint şi de mărăcinr.
Cîte un car greoill, cu roatele numai în ciolane, neavind
în el nici un dram de fer, tras cu greutate de o păreche
de bOI, ducea în el pe ţăran culcat pe piept, care în
drepta dobitoacele sale prin înclemnările cunoscute, de
care ele ascultau cu o mare exactitate.
La o întorsătură, se zăriră aJl\;ind în depărtare, casele
Fălticenilor, în fundul unei VăI; dar de acolo mal mer
serăm încă o oră şi jumătate pînă să ajungem în acest
oraş. In sfîrşit puscrăm piciorul În locul ce altă dată. era
centrul cel mal comercial al Moldovei. Se făceau pregă
tirî pentru iarmarocul de 20 Iulie, ce se apropia. Pe
fie-ce an, acest iarmaroc e mal puţin cercetat şi ia un
[3]
o călătorie la' Dorna în Bucovina
3
caracter tot mal localnic, pierzînd din însămnătatea pe
care o avea altă dată. pentru tara întreagă. Cauza a
cesteI împrejurăn, stă în Înriuri�ea adusă de drumurile
de fer asupra negoţului ţăreî noastre. Inainte, iarrnaroa
cele şi cu deosebire acel de la graniţă, al Fălticenilor,
era locul de îulîlnire al neguţătorilor străin], cu totr acel
ce aveau trebuinţă de fa bricatele lumet apusene. Concu
renţa fiind mare, preţurile erau mici, de unde provinea
eftinătatea relativă a obiectelor cumpărate la iarmaroc.
Pămîntenii aduceau apor, spre vînzare, vite şi alte pro
ducte ale ţărer, din preţul cărora Îşi cumpărau cele tre
buincioase. Ast-feliu se explică .cum de la acest mare
bîlciu se făceau adese-ori afaceri de milioane. Acum Însă
uşurătatea transportului duce mărfurile chiar la locul
d esfacerer. Nu mal sunt de nevoie aceste întîlnirt extra
ordinare ale vinzătorilor cu cumpărătoriî, cînd ei pot fi
puşi în atingere, în ori-ce loc, uniî cu altir. Timpul iar
maroacelor a trecut, şi ele cată să se restrîngă pe fie-ce
zi, mal păstrînd doară numar o însămnătate localnică.
Există şi astăzt iarmaroace, Însă de acele ce corespund
nouelor mijloace de comunicaţie, care pun cu grăbire în
legătură punctele cele mal îndepărtate ale pămîutulut.
Acestea sunt locuri de întîlnire, nu ale neguţătorilor unei
tărt cu musterii unet alteia, ci acel al producătorilor În-
, ,
semnaţt din întreaga omenire cu cumpărătorii veniţi din
toate părţile pămiutulur. E:r:poz*ile unioersale sunt iar
maroacele veaculut nostru, acele ale drumurilor de fer
şi ale vapoarelor. CăcI să nu se creadă că aceste expozitij
au numai un scop teoretic, documentarea propăşirei re
alizate de munca omenească. Ţinta lor de căpiteuie este
desfacerea productelor expuse, şi cifra afacerilor înche
iate la o expoziţie universală, se urcă adese-orI la mal
multe sute de milioane.
Eşind din.Fălticeru, urct un deal, de pe culmea că
ruia se vede îndărăpt oraşul, Într-o poziţie îndestul de fru
moasă' eîştigînd cu atît mal mult cu cît te îndepărtezi
de el; un caracter c?mun tuturor oraşelor din Romănia.
Indepărtarea şterge aspectul urîcios al caselor, -neregula
cu care ele sunt presărate, mal curînd de cît aşezate, pe
mărginile stradelor, murdăriile de tot soiul ce umplu mar
ales mahalalele ; ea lasă să se prevadă, prin ceaţa ce se
[4]
4
A. D. Xenopol
întinde în cîmpul ochiulut, numai liniile generale ale a
şezăreî omeneştr, care Indată ce este întocmită în o na
tură frumoasă, împrumută de la dînsa farmecul ce o
acopere.
Indată ce al urcat dealul, te îndrepţI cătră apuEI,
lăsînd cătră sud calea Romanulur, şi intri pe valea rîului
Moldova, pe care îl vezt curgînd la o îndepărtare de mal
multe chilometre pe sub dealurile ce-i mărginesc valea
din partea dreaptă. Din dosul acestor dealurr, se des
fac, cu cît înaintezt, trepte de munţt, din ce în ce mai
na1tr, si care fac să treacă prin nuante nesimtite vcrdcle
, , , ,
de smaragd al cîrnpulur, în albastrul auriu al tăriei. ToţI
aceşti munţi sunt dorninaţî de piscul Hăleucei care pare
a pluti în văzduh ca o uriaşă corabie răsturnată. Pe
partea stîngă a rîulul, pe unde merge şoseaua, se lăţeşte
un şes întins care, din cînd în cînd, se înalţă cîte puţin,
formînd ca niste văi deschise între două d imburr, în-
, ,
dreptate perpendicular cătră valea Moldovei, şi prin care
par a se fi devărsat şiroaile sale în timpurile geolog-ice,
cînd modestul rîu de astăzî umplea întreaga vale cu'
apele sale. De pe şosea se văd în depărtare, pe malurile
Moldovei, satele Baia şi Basca.
După cîte-va ore de mers ajungI la Cornul-Lumcei,
unde treci graniţa, şi apucI de aici pe şoşeaua cornunală
pînă la Gura-HomoreI, unde dai în cea imperială care
leagă Bucovina cu Ardealul.
Calea cornunală era de abea croită, în parte încă
nepietruită, în cît era foarte greu de străbătut, mal ales
că în noaptea dinainte căzuse o îmbelşugată ploaie. Mă
miram cum. se face ca în Austria, care este renumită
pentru bunele sale drumurl, să se găsească unul în aşa
de ră stare. Cercetînd pe mal mulţi oamenf, afiăiu că
îngrijirea pentru facerea şoselei fusese lăsată de Stat în
sarcina comunelor romăneştt care se întind de alungul
el. Aceste comune însă, după obieeiul romînesc, lasă-mă
să te las, neîngrijise de facerea drumuluI, în cît Statul
se hotari să facă şoseaua el, pe socoteala comunelor.
Chiar cel întî;u sat romiuesc Băişeşii; precum şi
toate celelalte ce le întîlni! în cale: BrăegtilJ Berchi��e§ti'iJ
Capul- Coclrulut pînă la Gura-Homorel mă lovi l'a prin
aspectul lor bogat şi înfloritor. Oasele încăpătoare, cele
[5]
o călătorie 1" Dorna în Bucovina
5
maf multe eu patru odăr, unele chiar cu şase; ferestrele
lor marr, cu patru sau şase geam.url, întroducînd înăun
tru o lumină înbelşugată ; fie-care casă încunj urată de .
un gard sănătos, care închidea o curte plină de ham
bare, grajdiuri, şurt şi ipoiete ; din dosul casei mal pre
tutindene o livadă salt o grădină. Ţăranit ce-i întîlneam
erati bine inbrăcaţr, cu cămaşa curată, cu sucmanul ne
peticit, cu opinct sau cizme în' picioare; femeile numai
cît umblau indeobştie desculţ, nu din cauză de lipsă,
ci după cît am aflat, din obiceiii, poate chiar din cochc
terie, fiind că picioarele lor, de şi muncite, sunt mict şi
frumos formate. Pretutindene, unde vedeam plugurl, erau
de cele de fer; carăle sătenilor, cu şine la roate, eu o
siile de fer, usoare si îndămănatiee. Tot Romîni erau
, ,
de o parte şi de alta a graniţer ; dar spre ruşinea mea
făceam în mine asămănarea cîtă deosebire între el, din
colo şi dincoace de hotar!
De la Capul-Codrului înainte, valea Moldover începe
a-şI schimba caracterul; ea se Îngustează mult din ceea
ce era mai înainte, iar şesul din stînga se preface trep
tat în nişte culmi din ce în ce mal rîdicate pînă cînd,
de ambele sale laturr, ea apare mărginită de două lan
turI de dealurI. Pe cînd Însă inăltimele din dreapta rî-
, ,
ulur, ce vin mai departe de şosea, capătă prin însuşi a
lor îndepărtare o formă mal nehotărîtă şi mal aburie,
acelea din partea stîngă aproape de ochiul călătorulur,
desemnează pe eer nişte crestăturr cu Iinit precise, pe
care privirea se odihneşte ca pe nişte forme architec
tonice.
Intre acestea înoptase, şi luna care stătuse palidă şi
ştearsă, cît timp soarele privise la ea, se aprinse tot mai
viu, cu cît razele lut se stîngeau după d ealurî, şi în cu
rînd ea umplu toată valea cu b1înda ei lumină. Stelele
de asemenea izvorau pe tărie; iar pe pămînt, prin pă
durile aşternute pe coastele dealurilor, răsărea din fruuziş
cîte o lumină roşietică, aprinsă de ciobanii de pe la
stîne sau de ţăranit ce coseau fînul prin poiene -- semn
că obositul muncitor se retrăgea la odihnă În jurul fla
căreI pîlpîitoare, pregătindu-şt mîncarea de sară. Din
marginea rîulut se întindeau, pînă în şosea, lan uri înguste
de grÎll copt şi auriu, despărţite între ele prin alte să-
[6]
6
A. D. Xenopol
mănăturt ce erati încă verzr. La aburirea vîutulur spi
cele se plecati în valurI regulate care, sub lumina înşă
lătoare a luner, luati aspectul unor valuri de apă. La
apropierea unul lan, mă aşteptam să trec peste o
punte, şi cu toate că la fie-care dată recunosteam înşă
larea, recădeam necontenit în ea.
Ajuns la Gura-Homorei, sat ce-şi ia numele de la
revărsarea HomoreI în Moldova, petrecut aici noaptea,
şi a doua zi, ceva după răsăritul soarelui, mă îndreptat
cătră Cîmpu-Lung. Dealurile ce întovărăşesc cursul Mol
dovel, ianxlin ce în ce mal mult caracterul de munţr ;
ele ati mal toate o formă rotundă, sămănînd cu nişte
ceaune uriaşe răsturnate, acoperite cu pădurt. După ce
trecI prin Vama, sat mare romînesc, şi Eisenau, colonie
germană, ajungi la Cîmpu-lung, orăşel îndestul de mare,
aşăzat Într-un amfiteatru de munţt de formă rotund
lungăreaţă ; pare că munţir s-ar ţine de mînă, şi te al
aştepta numai de cît să-i vezI învîrtind o horă uriaşă,
în jurul aşezăreI pe care o închid.
De la Cimpu-Lung înainte părăseşti valea.Moldovei
şi intri pe aceea a PutneI - tot ce [lOate fi mal deplin
ca frumusete blîndă si dulce. Rîusorul şerpuitor si iute
, , " ,
sare cînd în dreapta cînd în stînga, pe la baza dealu-
rilor printre care el curge, silind şoseaua de a-l trece pe
podurI în nenumărate rîndurl. Une-orî, lăsînd cîte un
crac lăturalnic, ambele braţe ale rîulul înconjoară o in
sulă de verdeaţă, ducînd în ascunsul crenguşulut un
dele lor vit şi zburdalnice, care numar se aud şoptind
vesel în umbră. Varietatea nespusă de forme a dealuri
lor, schimbarea alternativă de pădure şi goliciune, pîra
ele ce se reped din vîrful înălţimilor, ca nişte şiroaie, şi
cobor repedea clină din cascade în cascade, jocul de
umbră şi de lumină produs de razele soarelui în o lume
atît de bogată, toate acestea încintă- privirea, dar ame
ţesc mintea. Intr-un 10':, cam la jumătate de cale Între
Cimpu-Lung şi satul Valea-Puinei. frumuseţea blîndă de
pînă aicî iea un caracter măreţ şi impunător. StîncI u
riaşe cobor cătră rîu picioarele lor despoiate, pe cînd
creştetul lor adesea-ori se încunună cu un tufiş de brad.
Pe alocurea, ele strălucesc, albind ca văruite, prin verdele
Închis al pădurei ce le căptuşeşte. Văzute de departe,
[7]
o călătorie la Dorna în Bucovina
'7
ele seamănă a fi ruinele unor castele feudale asemenea
celor ce împodobesc malurile RinuluI. Bolovant uriaşi
rupţt din matca stîncet şi rostogoliţi pînă şi-au găsit veci
nic�l lor echilibru, au eşit în unele părţr în cursul rîu
lut şi l-au silit să încunjoare piedica. Cine ar putea spune
de cît amar de ani apele furioase ale rîulul, stingherit
în mersul său, lovesc în nepăsătoarea stîncă, sau de cînd
şoptesc limpezile valuri cîntecul lor cel trist şi monoton
în umbra pădurei ce. le acopere.
După vre-o trei ore de acest drum fermecător, a
jungI la poalele' Mestecănişulu:t) munte înalt peste care
trece şoseaua imperială, făcînd pe el 13 cotituri pentru
a alina suişul. Cu cît te urcl, cu atîta privirea se întinde
mal departe peste valea străbătută, şi ceea ce ochiul gus
tase mal înainte bucată cu bucată acuma îl cuprinde în
întregul său, închegînd frumuseţile parţiale într-un tot
încintător. Cotitura suită se vede de pe a doua ca un
drum paralel, al căruia capete, fiind ascunse de încovăi
turile muntelui, îl crezl că duce în altă parte, şi, privind
la el de deasupra lUI, nu-ţi vine a crede că este acelaşi
drum pe care-I urcaseşt cu un moment mal îl;lainte. A
proape de vîrf se văd deodată şapte şosele cari brăz
dează poalele muntelur, toate bine desemnate, cu coloarea
lor galbenă năsipoasă, pe coasta lut cea verde. Acest
deal face parte din lanţul ce deosebeşte basinul Moldo
vei de acel al BistriţeI. Cum ai ajuns în vîrful lui şi ai'
început a da la vale, se închide privirea îndărăpt pe va
lea PutneI, şi se deschide înainte asupra celei a Biştriţef,
pe care şoseaua începe a o întovărăşi, de la Iacobeni pînă
la Vatm- Dornei. -
Această vale întrecea în farmec tot ce văzuserăm
pînă atunci. Ea întruneşte frumuseţile ce împodobesc va
lea Putnei cu acele ce desfaţă pe acea a Moldovei : în
gustă şi accidentată" ca şi cea dintiirî ; străbătută de o
apă mare, ca şi cea de a doua.
Iacobenit este un sat mare romînesc, adaus în tim
purile din urmă cu o colonie germană, aşazată �icl pen
tru exploatarea minelor de fer ce se află în apropiere.
Intreprinzătorul exploatărcr, Carol Mantz, s-a ruinat pc
sine fii pe altii cu această afacere nechibzuită. El înce
puse 'trebile ;_�u totu] pe marele, zidiudu-şt un palat ce .
[8]
A. D. Xenopol
este astăzt prefăcut În otel, şi trăia ca un principe.
Drumul de la Iacobent la Vatra DomeI este aster
nut la jumătatea coastei dealuluI ce însoteste cursul Bis
triţer pe stînga, încît de pe această Înălţi�e tot-deauna
vederea cuprinde o Întindere În destul de mare a bala
urului cu solz! auri! ce se Încovăeste în toate părţile
pentru a eşi din ingustimile munţilor. Soarele apunea
si arunca peste valurile rîulul umbra arborilor ce se În
şi rau pe malul opus. Repedele unde treceaă, cînd scli
pitoare În lumina roşietică a soarelui, cînd întunecate
În umbra verzie-neagră a arborilor. Coasta dealuluî elin
susul şoselei este adese-ort dreaptă aproape perpendicu
Iară, alcătuită din stînct suprapuse, căptuşite cu brazî,
care acoper aşa de bine sălbaticul tărîm ce-r hrăneşte,
În cît se par un părete de verdeaţă retezat de foarfe
cele unul grădinai·. Numai pe alocurea, unele este cîte o
stirbitură în garnitura pămîntului, se poate vedea ce
�îpI şi ponoare prăpăstioase se ascund după verdele
frunzis,
Cînd după o oră de preumblare În această natură
strălucită" intri deodată În V atra- Dorner, nu poţr îm pe
deca un simţimînt de nemulţumire ce te cuprinde la ve
derea el. Valea se lărgeşte deodată, fiind aier vărsătura
rîuluî Dorna în Bistriţa; muntii ce o înconjoară sunt
desgoliţr, lipsiţr de arborr, ba pe alocurea, din causa rî
pilor, chiar fără verdeaţă, încît cea întîia inti părire ce
ţi-o lasă Vatra-Domei este Cu mult mal pe jos de cum te
aşteptat. Această desilusiune trebuie pusă în mare parte
pe socoteala, contrastuluî cu ncspusele frumuseţr prin
care ie duce fără Încetare calea pînă acolo.
II
Vatra. Dornet
\
Vatra-Domei, salt cum i-au Întors Ncmţit numele
Dorna- Vatm, este un sat de munte, prin urmare foarte
Întins, cale ele vre-o două ore pe jos de la un capăt la
altul) Însă ingust, aşezat în două, trei rindurî de case,
pînă la temelia muntilor ele a lungul cărora se întinde.
Locuinţele sunt foarte reşcliiratc, (le-care gm;podărie fiind
[9]
o călătorie la DOrLl1't în Bucovina
9
încunjurată de un Întins loc de fineţe, bogăţia muntelur.
Satul se lunzeste În valea Dornei, afluentul Bistriter, si
'-'" ,
anume în sus, pînă la Podul- Alunului, unde Începe o altă
comună, D01'na- Candrenii, iar în jos pînă la vărsarea
Negre't în Bistriţa, de unde înainte începe satul Gura-Ne
.cjl'et. 'Din acest sat dar în Dorna- Rominească dincoace de
gTaniţă; iar pe Neagra în sus de Sarul-Dornei în BUC04
vina. Din Căndrem daî în Pilugan't �i de aier în Poiana
StaJnpe'i. Toate aceste sate se tin de la olaltă, fără ca
, ,
nimic să te facă a recunoaşte capătul unuia şi începutul
celuilalt. Este una şi aoeiaşt aşăzare omenească, Întinsă
În ingustimile munţilor, care ati primit deosebite numirr
şi s-au grupat În j urul mal multor centre administrative.
Inima tuturor acestor asăzări a fost în vechime Vatra-
,
Doruer, care era oare cum vatra satulul întins, pc care
se ramifică astăzt numele de Dorria.
In mijlocul satului Vatra-Dorneî se află băile şi o
răşelul, locuit în mare parte de elemente străine, pe cînd
satul ce-l încunjură este alcătuit numai din poporaţie
romîncască. Numărul locuitorilor din Vatra-Dorneî este de
vre-o 4000 ele suflete, din care �,600 de ortodox] şi 200 de
grecl-uniţr, mal toţi Romînr ; vre-o 600 de catolicî, 100 de
luteranr, cel mar lllulţi Germant, 500 de Evrei, 7 Arment �i
[) Mahornetanr. Acesti de pe urmă sunt rămăsita vechi
lor exploatatorI de cllcrestele al ţărilor romine, �are altă
dată umpleau munţir, stăpîui pc poporul pe care îl su
puneau la cele mal ingrozitoare chinurt ; astăzr, paornict
cetăţeni al unet lumr pe care nu o mal recunosc, şi în
care numaî fesul cel roş, pe care nu-l leapădă nici-odată,
i mal arată ca un neam deosebit de restul locuitorilor.
Pe ripa dreaptă a Dorner, aproape de revărsarca el
în Bistriţa, se află bogatele izvoare de apă feruginoasă
care, după analizele facute, întrec cu mult puterea anp1,
de Franzensbad şi se apropie, prin pronn"c: -
fer ce contin, de acele de la Schwa
asimilabile' d� cît aceste din urmă
bele îususirt a celor mal renumite
ropene. D'eşi întocmirea băi lor este
orilsoJ ul este departe de a înf�Hos<1 to.
, , ,
ce se întIlnese în h:\ile tărilor civiliz
\TizitatoriJor cn;,>şt.e pe fi�. ce an �i în
[10]
mărul de 3,000 peste tot sezonul. Marea majoritate a
lor sunt Evrer care) după cum este cunoscut, umplu
toate băile austriaec, apărînd în ele În un număr mult
mal mare dc cît celelalte nationalitătt din acest Stat, în-
, ,
cît, dacă te al lua după proporţia Evreilor reprezintaţl
la băf,aI putea încheia că fiiI lUI Israil alcătuesc par
tea cea mal însămnată a poporaţiet austriace. De şi lu
crul nu este aşa, numărul cel mare al Evreilor la băile
austriace, provine din deosebita Îngrijire pe care această
rasă o pune pentru păstrarea sănătăţei sale. De cîte orf
nu am întîlnit Evrei sărmanî care venise la băr, cerşi
torindu-şt şi acolo zilnica lor existenţă, în speranţă cii
vor mal putea prelungi mizerabila lor viaţă 1
EvreiI însă care vin arct la Dorna sunt de acel din
Galiţia, CBI mal înapoieţt de pe tot pămîntul. Portul lor
e acel primitiv care a început a dispărea de la cel din
Romănia : laibere Iungr, papucr tîrîiţI în picioare, căciula
cea blănită pusă deasupra iarmuncululur, pe care nu-l
scot nicî-odată, nici chiar înaintea împăratulur, O păreche
de peisăh (percium) lungI şi spiraliformt le Încadrează fi
gura. Simbătă ÎI vezt cu un fel tie şal alb pus în spate,
la cel bogaţ.I cusut pe margine cu fir de argint, cu C01'
nul legat În frunte, cu ti�alah (un fel de ţărţamurr) a
tîrnate la brîu, şi purtînd la subţioară, învălite în un
şervet, cărţile lor de închinare. El merg ast-feliu pe stradă
în cîrdun numeroase, dondănind din gură nişte rugă
ciunt, la care Însă mintea lor nu prea pare a lua O
activă parte, de oare-ce sc întrerup adese-ori pentru a
Întreba cîte parăs (bam, parale) s-a vîndut oca de poamă,
sau cîţI rendlăh (rotungeI, adică galbenI rotunzr, de la
fund nemţeşte-rotund), costă o păreche de bal, urmînd
apoi, după ce au primit răspunsul, a murmura înainte
rugăciunea lor.
ImI aduc aminte că era, între alp: Evret mal de
samă, şi un rabin de la Sadagura,\ considerat de el ca
personagiu sfînt. Acesta venea în fie-care zi la baie, În
o veche caretă trasă de două mărţoagc, �i. precedat de
dOI cavaleri care deschideau calea înaintea trăsurei, ga
lopînd pe nişte rable lungr şi uscate, cu laiberile lor
umflate de vînt ca niste baloane si cu perciunit săltînd
, ,
în sus la fie-care aruncătură a caluluf- un spectacol din
10
A. D. Xonopol
1
• 1
r
f
I
[11]
o călătorie la Dorna in Bucovina
11
cele mal comice ce mi-a fost dat a vedea vre-odată, dar
care pe toţI Evreii îi umplea de uimire, în cît exclamau
aărutîndu-şl vîrful degetelor: aII ar! vi grois! vi şen 1
(ah! cît de mare, cît de frumos 1). Ş-apoI, să se zică că
comioul, că arta este ceva absolut, cu aceiaşi valoare es
tetică pentru toate popoarele!
Ceea ce face însă societatea Evreilor nesuferită, şi
dect cam neplăcută petrecerea în Dorna, este mirosul
particular pe care el îl răspîndesc, şi care provine din
îndelungata, ba chiar seculara lor nutrire cu usturoiu,
către care se adaogă murdăria proverbiala a îmbrăcă
mintel lor. Băile, grădina, apele, trebuind a fi întrebu
inţate în comun) cura, orl cit de folositoare ar fi ea, în
făţoşează, fără îndoială, o neplăcere îndestul de mare na
turelor înzestrate cu simţirr mal delicate.
Din fericire, respectarea cu sfinţenie din partea E
vreilor a regulelor în privinţa mîncăret, îl ţine îndepăr
taţi de otelurile unde ospătează populaţia creştină. La
preumblărr sau excursiunr eştI sigur iarăşi a nu-i întîlni,
căci Evreul nu iubeşte natura frumoasă.
Nimic nu te loveste mal curios de cît prezenta a-
, ,
cestet rase, care 111 starea în care se prezintă în Dorna,
î�I bate joc de toate regulile frumosulur, în mijlocul în
cîntătoare! naturi ce te înconjoară aier din toate părţile.
Lîngă cele mal frumoase tablouri cîmpeneştt, cele mal
straniî exemplare ale rasei umane. Un prieten al meu făcu
glumă a pune să se fotografieze în mijlocul unet cîrn
penit încîntătoare, cîte-va din cele mal straşnice tipurr
de EvreI ce mi-a fost dat să văd. Pare că ar fi nişte
monstri antidiluvianr, pripăşiţi într-un raiu pămîntesc.
Dar să lăsăm această rasă prea interesantă, a căreia
descriere ne ar duce prea departe, şi să ne Întoarcem
către partea stătătoare a poporaţiunei Dorner, compusă
cum am spus, în orăşel, şi din străini de deosebite neamuri,
în sat, aproape exclusiv din' RomînL
Homîuit alcătuesc împreună cu străinii loculut o
singură comunitate politică. De şi străinit înfăţoşază oare
cum inteligenţa comuner, şi numărul lor se urcă la a
proape o treime din întreaga poporaţie, totuşi pînă a
cuma Rominir au păstrat puterea politică. In consiliul
comunal el au o însămnată majoritate şi . primarul co-
[12]
12
A. D. X"llopol
munet este un Roruin Ion Diak care fu reales pentru a
treia oară, În răstimp de9 anî, în fruntea comuneI.·· EI
nu ştie carte, fiind om din vremile vecht ; Însă prin in
teligenţa lur şi spiritul său practic, ar bate pe mulţî ştiu
tarI de carte. Toate socotelile comuneI le ştie pe de rost,
umblă în toate părţile ca să vadă prin sine însuşf ne
voile satului, nu deschide punga comunei, de cît pentru
trebuinti simţite, şi s-a jurat să nu facă cît va fi el pri
mar nicl o datorie, căct cum ÎmI spunea el în limbagiul
său pitoresc: "omul eu datorit, e ca sacul cel spart;
torni în el şi nu-l mal umpli". Acest om firii carte pre
ţueşte învăţătura, �i mi se jăluia a.dese-ort despre cite
grcutăţI întîmpina În conducerea comuner, din cauza
neştiin tet sale. "Omul cu carte are patru ocht", ÎJuI spune
el la un ospăţ dat de dînsul, pentru realegere a sa de
primar. Acest ţăran ne cult, tinu o cuvîntare pentru a
căret ideI sănătoase şi frumos exprimate, I-ar putea in
vidia multi oratorr. El închinâ un pahar spre propăşirea
învăţăturer, sfirsind cu următoarele memorabile cuvinte:
"In vremea mea era veacul întunericulut, acuma e acel
al lumineî. Pare că a fi rostit D-zeu de a doua oară
cuvîntul "să fie lumină." şi sc facu lumină ('. Ş-apoI moş
neagul, necătîud la cel 70 de am pe care îl purta pe
spetele sale, se prinse în un ele b1'î'u, pc care îl con
duse cu un foc şi un avint, care mal: că dădea de ru
sine l)e tinerit ce se tineau de el. La acest dant national
, , , ,
luară parte aproape toţI invitaţiI şi mat cu samă meni
brit consiliuluI nou ales. Intre acestia erau mal multr
Germani si dor Evrcr, căct si ,dînsiÎ au în Austria drep-
, , ,
turile politice. Frămîntau şi aceste neamuri străine pă-
mîntul, alăturea cu Rornînir, şi anume după lin joc şi o
muzică romînească l De şi se îrnbrăţisau şi se înfrăţian
între pahare, pe ascuns elementele străine căutau să ră
pească dc la Romîni conducerea politică a COmUllC1.
Dar si accstia la rîndul lor au ddbindit constiinta intere-
, , , ,
selor lor, şi nu vreau în ruptul capului să Iese puterea
din mîni.
::�
1
I
{
I
,
.1
I
J
[13]
o călătorie la Dona în Bucovina
III
Imprejurilllele Dornet
13
Cum am RPUS-O mal sus, aşăzarea DorneI pierde în
tru cît-va, cînd te afli în mijlocul er. Ea cîştigă iarăşt
Îndată GC te rîc1ieI pc muuţii re o înconjură. Ast-fcliii
trecînd podul BistriţeI, te poţI urca pe înălţimea cea
mal mică din apropierea er, pe dealul l.{ir/ş,teX, care co-'
boară prăpăstios în apa Bistriţer ce-r udâ poalele într-o
albie aşa de regulată, ca şi cum ar fi fost săpată de mînă
omenească. De pe dinsul Re văd ambele rîur'î,Bistriţa şi
Dorna cum curg către olaltă şi se unesc împreună. Din
valea Bistriţet se vede numai o mică parte, orizontul
fiind închis de naltit muntI ce se rîdică cătră Iuoobent.
Din potrivă, valea 'DorneI 'Re vede la o întindere îndestul
de mare, cursul el fiind drept şi fără cotitur'î. De am
bele părţi ale Dorner, se rîdică două şiruri de munţr. Cel
de pc dreapta este mal nalt şi acoperit cu fineţe pînă
aproape de vîrf' unde Încep pădurile. Acel din stînga,
pe lîngi'L care rîul este mal rîpos, Înfăţişînd ponoare,
iruqe 1 şi stînci rostogoli te, acoperit de iarbă numai pe
creştetul să1:i, şi cu totul desgolit de păduri în partea ce
vine deasupra oraşulut. Dorna curgînd pe sub poalele
lantulur rîpos, lăsâ în partea el dreaptă un şes îndestul
de întins, care se suie trăgănat pînă la vîrful munţilor
ce îl mărginesc. Cînd te sut pe unul din aceste dealurr,
se desfăşură o privire din ce în ce mal frumoasă. Na
tura incepe a predomni asupra aşezăreî orneneştr care
în curînd nu mal apare de cît ca un cuib ascuns în
poalele munţilor. Apele Dorner şi ale BistriţeI şerpuesc
cu sclipitoarele lor valurt În văile ad încr, şi On:�o1'1.(,l, mun
tele cel mal nalt din jurul Dorner, se desfăşură pe ori
zont In toată maiestatea lur ; pădurile de brazt se aştern
ca o manta neagră pe iarba verde a imaşurilor ; rîpile
şi ponoaele care stricau armonia tabloului, dispar în sî
nul bogăţiei nespuse de forme ce se înalţă din toate
1. Iruqă vra să zică săpăturile lăsate de şivoiurile de ape
pe coastele dealurilor. Să, nu vină. oare de la latinesc irriqo-are'i
[14]
14
A. D. Xenopol
părţile. E�tl faţă cu imensitatea munţilor; o tăcere din
ce în ce mal mare te învăluie şi se coboară în suflet, ca
o linişte adîncă; de abia mal şopteşte urecher odihnite
slabul murmur ce-l mal trimite orăşelul, la această înde
părtare. E�tl singur faţă în faţă cu veşnicul tot; deslipit
de răteaua înjositoare a zilnicilor interese, în stare a în
telege si a admira măretia naturei, rămîi mut fată cu
'" ,
nesfirşitul ce te zdrobeşte.
Una din cele mal frumoase preumblări ce poţI face
nu departe de Dorna, este acea pe drumul de pe lîngă
casa răposatulut preot Cazacovict, ce vine aproape de
podul ce trece Dorna, spre a merge la Căndrenî. Acest
drum merge pe coasta rîpoasă a dealurilor, din stînga
rîulur, aproape pe la jumătatea înălţimet lor, şi slujeşte
numai pentru aducerea finulut ce se face pe coaste. De pe
el se vede necontenit Dorna, şerpuin d la o mare adîn
cime, adese-orI aproape verticală, sub picioare. Şoptirea
rîulul este întreruptă din cînd în cînd de strigătele plu
taşilor, pe care îl vezI coborînd iute pe repedele curs
al aper, cîntînd adese-ori cîte un cîntec monoton ce a
junge la auz ca un eeho îndepărtat. De ceea parte a
rîulur, se întinde cîmpia care, departe de a înfăţişa o
chiulut un verde monoton, îl desfătează prin nuanţele
cele mal deosebite. Cele mal închise provin din umbra
aruncată de naltele piscurr, umbră ce pare a izvori cu
cît soarele se. coboară spre asfinţit din văile şi pădurile
unde se ţinuse ascunsă. Apot vin pădurile de brazi de
un verde închis, care lovite de razele soarelui, iau o co
loare albă în părţile lnminate, care contrastează cu atît
mal puternic cu cea închisă rămasă în umbră, La poa
lele pădurilor se întinde imaşul, verde ca smaragdul, în
trerupt în toate părţile de fineţe, în care fînul cel copt
are o coloare verde-galbănă, mal deschisă cît stă finul în
picioare, mai închisă cînd a fost.cosit. Apoi timpul deo
sebit al coasei, pentru fie-care tăpşan, îl dă iarăşI o co
loare deosebită, din causa ierbet verza care otăveşte din
nou la rădăcina fînuluI tăiet, Minunat efect fac mal a
les arborii singuratect ce stropesc din loc în loc verdde
covor al cîmpie], cu coloarea lor închisă şi posomorîtă,
în mijlocul veseliei ce se aşterne sub el.
Cînd aceşti arbori sunt apropiett de malurile gîrler,
[15]
l
,
o călătorie la Dorna în Bucovina
15
�
I
,
atuncî se produce un joc de umbre din cele mar fru
moase. 'I'remurătoarea umbră a copaculur, mişcat de vînt,
• se oglindeşte în valul, el însuşi tremurător) ce curge la
picioarele sale. La toate aceste să se adauge efectul lu
minet cereştr, cînd splendidă şi strălucitoare în un ceriii
albastru si nesfirsit, cînd umbrită de un nor ce se în-
, ,
tinde pe toată natură ca o perdea întunecată. Une-ort
în lumina strălucitoare, care inundă toată cîmpenia, a
pare cîte o Întinsă pată neagră, care aleargă pe pămînt
cu o mare repeziciune, imaginea înmiit de mare a nou
raşului ce trece pe sub soare. Dar ce poate descrie pana
omenească din aceste nespuse frumuseţr, şi mal ales cît
de slabă trebue să rămînă gîndirea, cînd vrea să repro
ducă ceea ce simtestI [
, ,
Pentru ce-l în lume mare, graiul omului e nuc.
Pentru ce-i în suflet mare, graiul SăLI este nimic!
Două din cele mal încîntătoare preumblărt ce le-am
făcut vre-odată, fură una cu pluta la GIl1'a Colbu7ul şi
alta cu trăsura la Hoituri.
In ziua de 18 Iulie, fiind timpul frumos) ceea ce
din nenorocire este cam rar în munte, plecarăm, o so
cietate îndestul de numeroasă, cu plutele, ca să. vizităm
Cheile, locul cel mal periculos al plutirei pe Bistriţa şi
cel mal măret din măretul curs al acestut sivoiu de
" ,�.
munte. De dimineaţă o piclă deasă acoperea pămîntul
în cit mal nu se vedea om cu om la o mică îndepăr
tare. Pină 83. ne pregătim de plecare, soarele sorbi, prin
razele sa'c, vălul gros al negurel ce lnvălea pămîntul.
Subţiind aburiî, priu căldura sa, il înălţa tot mal sus, şi
În curind pătura întunecoasă a ceţer se rezolvi in nişte
norf subţiri şi albr, aruncaţi sus pe albastru] cerului.
Ceea ce cu un moment mal înainte acoperea pămîntul,
acuma abea se mal cunoştea În intinderele văzduhulur. Soa
rele învingător strălucea cu o mare putere şi încălzea
aerul cam rece ce curge dimineaţa prin aceste văi, chiar
In lunile cele mal calde. Cătră opt ore plecarăm, deo
camdată în tră.surf, pînă la Gura-Negrer, unde ne aştepta
pluta. Calea pînă la schele urma partea stingă a Dornci
şi apot a Bistriţer, de la vărsarea celcl diutîiu în ea, co-
[16]
16
A. D. Xenopol
tigiud picioarele dealului Miriştea şi a altora ce urmează
după el, toate ripoase şi acoperite, pe creştetul lor, cu
pădun de brazr. Drumul merge chiar pe marginea rîu
urilor, În cît la unele cotiturt zăream umbrele noastre
fugînd pe valuri ; privirea, cu totul mărginită din partea
stîngă, se întindea pe dreapta peste apele Dornei şi ale
Bistriţei pînă la Dealul Negru care mărgineşte cursul lor
cătră sud, deal acoperit de iarbă verde strălucitoare în
partea lUI inferioară, şi încununat pe crestele sale cu
tufari de brazi, care păreau ca nişte cununI negre aşăzate
pe capul verde al culmelor. Din dosul lui se ridica mal
şters, mal aburos, muntele Călimanul, pe al căruia pisc
se Întîlnesc astăzt hotarele a trei ţărt, pe care natura le
an unit prin legătura unuia şi aceluiaşi popor: Bucovina,
Ardealul şi Rorntnia, dar pe care formaţiunile istorice le
ţin despărţite în trc) corpuri deosebite.
Ajuuşt la Gura-Negrel, văzurăm deodată desfăcin
du-se spre stînga o parte din cursul Bistriţe), care stră
bătea prin o vale largă şi măreaţă, mărginită de ambele
sale părtI cu munti înaltI, cad păreau a se întinde la o
mare îndepărtare î'nainte� noastră în jUful muntelur Ba
răul, deasupra căruia se vedeau albind ca două coarne
uriase Pieirile Doamnet. Pe malul drept al Bistritei se
ridică, În Moldova, nişte miei dîmburl de forme foarte
curioase, ce păreau ca nişte întărituri de cetate, admi-
""rabil asezate Între un mic ses ce le desparte de apă, si
, , ,
niste munti inalti ce formează ca un fund al tabloulur.
, , ,
Aceste dirnburt se numesc Biicele 2 Urtoae; din care se
scurge, ceva mal la vale, părîul -Urtoaei. Pc malul sting,
în Bucovina, se ridică În dreptul lor Bărnărelui, acoperit
cu o pădure de brazr, El î�I trage, ca şi Birnarul din
Moldova, numele, de la bîrnele ce se scot din brazir săl.
Mal la vale de Bitcele TIrtoacr, începe a se înalţa ma
sivul cel mare al Pietrosului, a�tcq�ut din trei trepte u
riaşe. Cea din faţă de lîngă rîu, este un d îmb acoperit
cu păşune �i poartă, ca �i satul ce se intinde în poalele
sale şi pîrîul ce se scurge din el, numele de Basca.
Deasupra lUI se înalţă dintr-o vale un al doilea cat
de iuuntr acoperitr În mare parte cu păduri, numit Slo-
2. Hitcă î.tlsamnă vîrf rotund li unul munte sau dea].
[17]
o călătorie la Dorna în Bucovina
17
pii�ul; iar al treilea rînd cel mal îndepărtat închide ca
un cadru vaporos incîntătoarele forme ce le coprinde În
bratele sale si Înaltă mult mal sus de cît ele, plesuva
, ), ,
sa tidvă, pînă în noriî ce-l brăzdează cu fulgerile şi to
ren tele lor. Cît ţine lungul lanţ al Pietrosulut pe dreapta
rîulul, se înalţă pe stînga lu; mal multe dimburr marr,
purtînd numele de Bîtce, din causa formei lor de 1ll0ŞO
roaie rotunde. Una din ele se numeste Bitca Vâ?'c'îrie'f,
,
din causă că conţine cariere de var; alta poartă numele
de Bîtca Dranca şi altele-al căror nume nu le-am pu
tut afla, din causă că sivoiul BistriteI devenind cam re-
, ,
pede, plutaşii erau ocupaţt cu cîrmuirea plutet şi nu
aveati timpul a răspunde la întrebările mele. Adese-ori
valurile prin care treceam erau aşa de repezt, Qă stropit
lor te udau chiar pînă la mijlocul pluter,
După ce se sfîrseste Pietrosul, începe lantul Osoiu
llIZ, numit ast-feliii de 'la părîul cu acelaşî nume, ce se
scurge din el. Acest munte se înalţă mult mal apropiat
de albia rîului şi coboară pînă în apele sale un părete
de verdeaţă cătrănit, Fără să simţim, cîmpenia se schim
base cu totul. In locul unei văr largI şi unul tablou cu
liniile vaste, spaţiul coprins de ochi se restrîngea necon
tenit. Inainte rîul părea că se închide la fie-ce cotitură
în amfiteatrul de munti în care intra, si apol deodată,
, ,
după un dîmb, vedeai că orizontul s-a închis din dărît
si că întrasesi cu pluta în alt amfiteatru. Munţiî, din ce
" ,
în ce mal mult acoperiţt de brazi şi coborînd aproape
vertical păreţiî lor În undă, reflectau în oglinda el co
loarea lor adînc verzue şi-I dedean o faţă aproape nea
gră. Cursul BistriţeI devenea din ce în ce mal măreţ şi
mai sălbatec; şivoaele numite §'ipote În limba plutaşilor
se îndesesc, şi pluta începe a merge cu o repeziciune
care te pune în grijă, cînd vezt patul rîulul împresurat
de stînd de care în fie-ce moment, ea poate să se sfă
rîme. Dar ochiul şi mînele plutaşilor sunt neobosite. Cu
o dibăcie minunată fac el să alunece greoiul pod plu
titor printre ascuţişul stîncelor şi numar din cînd În cînd
îl auz] troncănind, cînd se atinge cu fundul său de pie
trele ascunse în apa rîului - sunet sinistru şi pare că de
r[lfi prevestitor.
Osoiul se sfîrşeşte prin un dimb înalt. numit Boqol-
3
[18]
18
A. D. Xenopol
nicul; din care curge un pann care, ajuns aproape de
Bistriţa, dispare sub pămînt şi intră în matca acesteia
sub nivelul el.
După Osoiu încep munţii numiţi Sunăiorii probabil
din causa unul echo pe care însă nu l-am putut ade
veri, de şi toţI cîţI eram pe plută strigam pe mama pă
durei să ne respundă şi făceam o gălăgie ne mal pome
nită. Un părîu cu acelaşî nume cade vuetor, din cas
cadă în cascadă, de pe vîrful muntelui şi se rtsipeşteJn
Bistrita.
După Sunătorii încep Zâgărenit, cu p ărîul de acelaşt
nume, la picioarele căruia se aşterne satul Mocreşii; care
se întinde pe ambele malurî ale Bistriţe). Ceva mal de
parte dai de satul Câlineştit, aşezat numar pe partea Bu
covinet în faţa muntelui cu acelaşt nume, pe cînd pe
partea Moldovei urmează înainte lanţul Zăgărenilor.
Cu cît ne apropiam de strîmtoarea de la Chei, cu
atîta clina B rîulul devenea mal repede şi cursul a per mal
pornit, munţiî se apropiau tot mal mult de patul Bis
triţet pînă-l restrîng cu totul între dOI păreţt prăpăstioşt.
Partea lor de jos e goală lăsînd să apară stînca neagră
ce pare că e arsă; iar arborit se văd înfipţl cu rădăci
nele lor pe vîrful acestor imenşf bolovanr, sus deasupra
capetelor plutitorilor. Te mirf unde-şî pot împlînta grea
sele trunchiun rădăciuele lor, pentru a găsi hrana şi un
sprijin în contra vîntulut. Une-ort tidva goală şi salba
tecă a uneî stincî pleşuve se înalţă, ca un turn părăsit,
peste culmea chiar a brazilor. Soarele nu se mal vcdca ;
o răcoare pătrunzătoare te străbate, şi deodată auzt un
vuet sălbatec şi îngrozitor, care- ţI Îngheaţă sîngele în vine.
Ajunsesem la Col�ul Acl'e�.
Acest nume contine un întcles deosebit al cuvîntu-
, ,
luî acru, anume altul de cît protivnicul notiuneî de dulce.
Insemnează anume gre/li cumplit" sptiimîllhitol',iuontic cu
acel al cuvintuluî latiuese acei'. \
După o repede cotitură, intri deodată, Într-un imens
salon de o rotunzime matematică, cu păreţir de stind
drepte, înalte şi crestate, caro taie formele lor pe albas-
3. Cu cît mal frumos şi mal rornincsc o acest cuvînt de eît
îngrozitorul panta, care s-a introdus în limba inginereas 'il. ApOI
acest, cuvint e tot ce ponte fi maî latin de la inclino-are.
1
[19]
o călătorie la Dorna în Bucovina
19
irul cerului. Din crăpăturile lor se înalţă brazt care par
a fi plantaţt în mal multe caturl, unul pe creştetul celui
lalt. Prin mijlocul acestuî încunjur, de un stil măreţ şi
aspru, se repede Bistriţa, cu o furie nespusă cătră un
dîm b-ce vine drept în faţă. După ce izbeşte-n el, şivoiul
apucă prin jurul dîmbuluI, pentru a duce mai departe
apele rîulul. Dibăcia plutaşilor stă în aceia de a se feri
de curentul cel drept şi de a cîrmui pluta pe acel ce
încunjură dîmbul, Pluta noastră, fiind mare şi Încărcată,
era grefi de minuit. Chiar in cursul călătoriei pînă aier,
bătrînul plutaş ce sta la cîrma de dinainte, numit Toa
der Buşilă, care de 43 de anl îşI făcea viaţa pe apă, Iml
spuse că pluta noastră era ca un car prea greu pentru
nişte 'cal slabî, care la vale poate să te dee peste cap.
Cînd întrarăm in repeziş, ambii plutaşt îşI încordată pu
terile, îndemnîndu-se cu glasul, spre a putea abate pluta.
de la curentul cel drept. Toate silinţele lor fură zadar
nice. De şi muşchit braţelor Iar se umflau, parcă ar fi
vrut să plesnească, masa greoae a catargurilor pe care
veneam, nu se supuse aplecăret cîrmelor; pluta fu ră
pită cu o putere uriaşă cătră dimb şi zbura cătră el cu
o repeziciune ameţitoare, acoperită de valurile spumoase
În mijlocul unul vuet asurzitor. Ciocnirea nu putea fi
Înlăturată. Plutaşul dinainte plecă cîrma peste plută. Il
întrebă]: "Ei?" -Cum o vrea D-zeti, fu răspunsul său.
Peste un moment o puternică zguduire şi o părîitură a
părţei posterioare, care rupse chingile ce o legau de cea
. anterioară insemnâ momentul care ar fi putut să ne fie
fatal; căcr apa Bistriţer este în acest loc adîncă, şi păre
ţit de stînd drepte nu dan nici un mijloc de scăpare.
Pluta însă fiind bine legată şi lovitura făcîndu-se într-o
direcţie perpendicular ă, ea nu se desfăcu, În cît seăparăm
numai cu frica. După mult necaz, plutaşit izbutiră a da
cu Încetul pluta în curentul încunjurător dîmbulur, care
ne transportă într-un alt salon, de aceeaşi formă ca �i
cel dintîiu, însă ceva mar îngust. Acesta era de un ca
racter mal blind, cuprins Între dîrnbul în jurul căruia
venisem care era acoperit pe această parte cu o padurice
de mesteacăni cu coaja albă şi frunzişul gălbuiu, ce con
trasta minunat cu coloarea aproape neagră a păretelui
înconj urător, Păriul Calau 1 care vine, din cascade în cas-
[20]
20
A. D. Xenopol
cade din lăuntrul munţilor aducea, cu un zgomot aproape
mal mare de cît al Bistriţet, slabul săi"! tribut de apă
rezinet muntilor. Prin o deschidere a pă durer, razele
<:) ,
soareluî pătrundeau În acest raiu pămîntesc, îucălzindu-I
şi luminindu-l În mijlocul întunereculut şi răcoarel în
cunjurătoare. Eram la Gura Colbultt't, ţinta excursiuuef
noastre.
In tot timpul călătorieî, răpit de frumuseţea covîr
şitoare a naturel, uitasem cu totul de fiinţele în mijlocul
cărora mă aflam. Nicî nu-mî venise sit comunic altora
impresiunile mele.
Aspectul frumuseţei te face împărtăşi tor, acel al su
blimulur te amuţeşte.
AjunşI la Gura Colbulur, ne coborîrăm de pe plut.e
pe un tăpşan de iarbă aşternută ca un covor, pc mar
ginea părîuluî, Cîtr-va din noi apucarăm prin pădure
peste munţi înainte, pe cursul B�striţel în jos, pentru a
avea o privire din înălţime peste partea mal din năuntru
a Cheilor. Ne îndreptarăm pe o potecă îngustă şi rîpoasă
numită Horqeaia, care după ce urcă un dimb pietros, co
boară repede cătră Bistriţa şi apoi apucă peste pietrele
de pe marginea rîulur pînă la un loc numit Coiful, unde
este iarăşt un repeziş în feliul aceluia de la Colţu] A
crer, Aier era mal înainte, în mijlocul Bistriţer, o piatră
enormă care nenorocea pe mulţl plutaşt ; acum însă a
fost sfărîmată prin dinamită, în cît călătoria cu plutele
prin Chei, "nu mal este aşa de periculoasă, cu toate că
nici acuma nu este cu totul lipsită de primejdie. După
vre-o oră de mersul cel mal obositor În care ne friu
geam picioarele pe ascuţişurile pietrelor, ne Uram pe
brînci, ne agăţam cu mînele de stîuct şi arborr, pentru
a nu ne perde cumpătul şi a cădea in apa adîncă ce
curgea sub picioarele noastre furioasă şi vuetoare, ajun
serăm la o cărare săpată în o �tîncă uriaşă şi oare poartă
numele de Stînca tăieiă, care ne scoase sub mass a unui
bloc uriaş de piatră lucie ca marmora. De aici a.puca
răm pe un drum mai lărguţ şi îndemănatic numit că
rarea peste Hoşi; înapoi la Gura Colbulur,
In acest timp se pregătise de marele nostru stol-
[21]
o călătorie la Dorna in Bucovina
21
nic Emilian Berariu din Vatra Dornct " o friptură tăl
hărească care mi se păru mai gustoasă de cît toate
mîncările. După prînz, fie-care din nOI îst alese cîte un
colţ, de unde să guste mal plăcut neeastft splendidă na
tură: care pe o stîncă Înaltă la piciorul unui brad, care
pe o piatră la, aruncarea Colbulut în Bistriţa, care pe
tăpşanul de iarbă, întins a lene şi cu ochii spre văzduh.
Eli mă luar pe o cărare ce urca in direcţiunea opusă
JIorgeateJ şi mă oprit în pădure, la picioarele unul brnd
de unde mi se întătosâ o priveliste l)e care mintea nu o
, , ,
putea crede, de �i ochiul o vedea. Era cursul Bistriţei,
Colţul Acrer, Valea Colbulut şi toate acele minunt prin
carr trecusem cu cîte-va ore mal înainte, văzute acuma
prin perdeaua de verdeaţă a pădure! ce se întindea în
tre mi ne şi ele, dînd acelor locuri un aspect va poros şi
nehotărît. Pare că aş fi revazut în vis, cele ce cu un mo
ment mal înainte văzusem în realitatea lor. Mă asezăt
la piciorul bradulut, cu cotul răzămat de un trUl�eh;il
răsturnat şi privind cătră înclntătorul tablou, mă apucă
un fel ele piroteală, Mi se păru că mă furişa soninul,
cind auzit un şuer îndelungat, scos de marele nostru
stol nic, semnul convenit al plccărct noastre Pe la Fi ore
pler-ară m înapot spre Dorna. pe jos, nefiind alt drum de
cît o Îngustă cărare pentru pedeştri sau cai de munte,
pe care Însă nu ni-l putusem procura, caii locuitorilor
fiind la munte. După o încîntătoare preumblare, În ac
rul dulce şi parfumat al muntclut, timp de mai bine de
trei ore, ajunserăm la Rîşca, unde ne· aşteptau trăsurile
care ne înapoiară în Dorna.
IV
Gospodăria. muntelui
GospoElăria Vetre] Dornel şi a tuturor satelor ce se
ţin de ea, este acea a muntelur. Cultura grînelor este
aproape cu neputinţa, dincausa marei înălţimt la care
se află locul deasupra mărcl, aproape 1000 de metri.
3. Aflu cu durere că acest eminent învăţător şi Romîn, a
murit în urma unei răcelt. El era în floarea vîrstei, de o statură
şi sănătate erculeană,
[22]
22
A. D. Xcnopol
Numar orzul şt secara se fac în unit aui, cînd căldurile
sunt mal marI. Pe alocnrea se văd si plantatii de car-
, ,
tofe. Toată exploatarea pămîntului constă în imaşuri şi
fîneţurî, care sunt de o hog'ătie si frumusetă nespusă.
, '"
Ele se întind pe coastele şi pînă în piscurile munţilor,
În pajiştl înverzite de iarbă mirositoare, presurată cu fiori
de munte, înaltă pînă la brîu �i une-ori aşa de deasă,
de împedecă mersul. Ţăranii hrănesc din ea numeroase
cirdurr de vite, nu vînd nicr-o dută iarba sau finul lor,
ci îl desfac, prefacut în carne vie.
Indată ce s-au desprimăvărat, ei pleacă cu vitele
lor spre munte, pentru a le păşuna. Locurile cele păşu
nate întîiu le lasă să otăvească, şi cînd anul este bun,
adese-ori le cosesc cătră toamnă. Acele de prin VăI sau
de lîngă aşezările lor în sat, unde iarba este mat deasă,
le apără de vite prin o îngrăditură, şi adunînd fînul de
pe ele, îl păstrează pentru iarnă, pe cînd iarba de pe
munte o pasc cu turmele lor În decursul verei. Numărul
vitelor este însemnat în raport cu cel al poporaţieI In
Vatra Dorner, comuna. cea mal săracă în animale sunt,
la 750 de familiî de ţăran), peste 5000 de vite cornute,
vre-o 800 de cUI şi aproape 9000 de 01. In (landrenî şi
Poiana Stampeî, care Împreună nu numără de cît 400
de famil I, sunt peste 8000 de vite cornute; se înţelege
că numărul animalelor ce le are fie-care locnitor, vari
ază după starea lui de bogăţie, Aproape fie care familie
are cel puţin o vacă şi 10-15 or. Multe au cîte doi boi
şi un cal. Majoritatea însă mal mult de atîta, Între 4 şi
10 bOI, şi 10 pînă la 30 de 01, şi aşa mai departe pînă
la fruntaşii satelor, precum· Vasile NichitlC§ din Vatra
Dornet sau Pintilie Vleju din Candrenl, carl au de la 150
pînă la 200 capete vite albe r;;i mal bine de 1000 de 01,
o avere întreagă. Oile sunt proporţional cu vitele cor
nute, în număr mic, din causa multelor mlaştini care le
umple de g;\lbează S-ar părea. curioz cum să se atle
mlăştint în munte. Lucrul se ex'plică., din nenumăratele
izvoare, care udă pămîntul în toate părţile.
Vara, poporaţia rornînească este mai toată strămu
tată la munte, lîngă turmele şi cirezile sale. Satele sunt
aproape deşerte de locuitori, afară de Duminică şi săr
bătorr, cînd vin de-şI văd de cîte o treabă in sat, oră-
[23]
o călătorie la Dorna în Bucovina
şel, safi la primărie. De pe piscurile mai inalte se văd în
Vă1, adăpostite după o creastă de pămînt sau o limbă
de pădure, o pînză întreagă de stîne sau de �irezl. Ti
lincele resună din toate părţile, �i sunetul lor amestecat
cu �ugetul vitelor sau zbieratul oilor şi cu strigătul oa
menilor, care se poartă În toate părţile, dau muntelui o
. viaţă neobicrnuită în acele regiun'i' înalte, unde în de
obste domneste linistaa si tăcerea. Toamna, vitele se co-
, , , ,
bor treptat, de pe înălţimr, în vaile cele mal adăpostite,
unde unele cîrdun petrec chiar lunga iarnă, În preajma
stogurilor de fin din care se hrănesc. Acest- anotimp, de
şi rece şi îndelungat, este însă lipsit de elementul si'lll
cel mal supărător, vînturile şi viscole care bîntue cîmpul.
De şi muntele este mult mal puţin productiv de cît
cîmpul, şi decî ne-am putea aştepta ca viaţa aici să !;ie
mal grea şi oamenit mat săraci, lucrul stă tocmai din
potrivă, si tăranir din munte sunt în deobste bogatr.
Carnea fiind hrana cea mar scumpă, se înţ�lege uş�r
cum se face ca muntenil care o produc, să întreacă în
bogăţie pe producătorii de grîne al şosuluî, Vitele avînd
preţ bun în Austria şi Germania, mal ales de la închi
derea graniteior roniîno, tăranii crescătorI de vite găsesc
" .
o bogată resplătiro a un ef munci, relativ lesnicioasă in
preţul urcat al vitelor lor. Vaca S8 vinde de la 100-150
1101'in1, iar boul de la 150-200, adică preţul unei vite,
variază Între 200 si 500 leI. De aceia adese-ori întîluestl
ţăranI cad au în (:himirul lor 3 -4000 de fiorint în bal;],
afară de gospodăriile lor Întemeiate şi ele numeroa;ele
lor cirdurt de animale.
Pe lingă, creşterea vitelor, locuitorii muntelul Re mal
îudelctniceso cu lucrarea chcrestelef. OeI mal săract din
el lucrează iarna la tăietul şi pregătitul arborilor. Tn
primăvară, cînd apele vin mari, se Întocmesc plutele de
qalioane, adică catargurile cele marf , adcse- or î pî: uă la
40 de metri lunzime si asa de bO'l'oase, că nu se lJot
<:) , ,
lega mai mult de trei în o plută. După, aceea pleacă
catarqurile, apot catarqelele şi mal tlrzju, cînd apa scadc,
!)'rinzile si scîndurile tăiate de numeroase ferestrac. Tot
Iocuitorit mal s[traC1 fac pe pluta�il, carI duc plutele a
dese-or] pînă, la Piatra. Crl care ati bOl, cară, lemnul de
la păd urc la rHI. Coborîrea arborilor la vale cu boiI,
[24]
24
A. D. Xenopol
este adese-ort periculoasă acestora. Arborele răpit de
repeziciunea văeî În care coboară, se" prăvăle peste ani
male �i le frînge picioarele. Locuitorii cel mal coprinşt
aii el singuri pădurt în proprietate-unii din el pînă la
500 de fălct - şi fac comerţul cherestelcî, posedînd şi
ferestrăe,
De si bogatI, tăranit duc aicî tot traiul lor modest
, "
şi cumpătat. Mobilarea în casele lor El simplă. Numaî la
dţI-va din fruntaşit cei marf al satulul- oament de
f)O,OOO de let avere - am văzut oglinzI mal mari în pă
retl. De obiceiu mobilele sunt de lemn alb, rare ort
lustruite, în jurul odăiei se întinde un şir de laviţe aco
perite cu scorturl fără salteler şi care lavite slujesc si de
, ,,'
paturi. E destul de curioz că nu se prea întîlnesc perne,
fiind acestea înlocuite cu haine îndoite puse sub cap.
Mîncarea lor este în primul loc mămălijra, ned es
părţită de suflarea .romlnească, pregătită din făină cum
părată in Moldova. Ca udătură, întrebuinţează mal ales
lăptării de tot felul: brînză, lapte dulce, acru, unt, smîn
tînă etc. Ca mincare mat de lux ah balmeşul, un fel de
mămăligă pregătită în smîntănă, în loc de apă. Mal mă
nîncă apoî şi carne, arare ort de vită, mal des de mas
cur sau cîrlan. Adese-ori taie păsări, cu deosebire raţe
şi gîşte, care de alt-felin duc viaţa cea mal fericită în
sînul apelor ce le întălnesc În toate părţile. Hrana este
Prin urmare, în dcobste, bună si întăritoare.
, ,
Drept băutură, intrebuintează mal ales vinul, de si
, ,
acesta e de o calitate proastă şi cam scump, fiind im
portat în Bucovina, unde nu creşte via, din cauza înăl
ţimci locurilor. Afară de vin, se mal bea mied, pregătit
din miere, precum_ şi burcul; apa. minerala. feruginoasă
plina. cu acid carhonic, care izvoreşte pretutindenea În
mu nţit DomeI. Ast-fcliu se află afară de Vatra- Dornet
în Căudrenr, lîngă Poiana-Negrir:\ la Şarul-DorneI �i în
alte locuri. Hachiul este foarte 'puţin că utut si se bea
, ,
numaî spre a aţîţa pofta de mîncare.
Iudestularea în hrană" băutura lntăritoare a burcu
tului pe care o Întrebuintează toti locuitorir, si aerul cel
viu al muntelui, săturat �u mires'me de brad, 'fdc de tra
iul oamenilor estc În deobste lung. Am întîlnit mal multI
b[ttrîn'î, băruatl si femel d� lJeste 90 dc anI. Lucru c'e
, ,
[25]
o călătorie la Dorna în Bucovina
25
poate părea destul de nefiresc, este că o poporaţie aşa
de sănătoasă procreează puţin! copil. Har se văd mal mult
ele tret copil la casa RomînuluL In această privinţă
samănă Dorneuit cu Sasit: nu că ar în trebuinta mijloace
, , ,
măiestrite pentru a împedeca înmulţirea odraslelor. Vina
de căpitenie a slaber lor reproducerI, stă în însurarea
de tot tîrzie a tinerilor, după vrîsta de 30 de anl, cînd
puterile le sunt istovite printr-o viaţă coruptă căreia mo
ravurile muntenil ar nu opun o stavilă îndestulătoare.
Am spus mal sus că, una din ocupaţi unele produc
tive la care se dedă poporaţia Dornei, este lucrarea ehe
resteleî. De vre-o cttt-va anî, anume de cînd societatea
Goetz a luat în exploatate munţii din Bucovina, ea a
deschis cu capitaluri marl exploatarea pădurilor, pînă
acolo unde nu ajunsese nici-odată maf Tnainte. Pentru
a UŞ Ira transportul din locurile cele mar retrase şi mal
neumblate, ati construit niste uluce de lemn ce se co
bor din vîrful munţilor pî�ă în vale, pe care brazit tă
ieţr alunecă în jos. RomîniI numesc aceste uluce jiZipU1''t,
nume corupt din gennallicul Schlepp�. Tot în acest scop,
numita societate a mal facut, aproape, deobîrşiile rîurilor
Dorna si Bistrita, niste iezăturf în' care se adună alm în-
, " .
tr-o mare cîtime, şi apor i se dă drumul deodată, în cît
umflă apa riulut şi îl face plutitor chiar înlăuntru mun
ţilor. Plutele ce stati gata înşirate perÎl1, luate de apele
umflate cu acest meşteşug, se ca bol' la vale pînă cînd
ajung acolo unde Bistriţa unindu-se cu Dorna, apa de
vine îndestul de mare pentru a transporta plutele, chiar
şi în timpul secetei. Aceste iazuri se află, pe cursul Dor
ner, sub muntele Piatra-Dornei, nu departe de izvoarele
riulur, iar pe Bistriţa lîngă satul Cîrl'ibaba Ele se numesc
în gum ţăranilor luiiiuri, cuvînt ce pare a veni de la
g'ermanicul Ilalie, de şi numele lor german întrebuinţat
în localitate este acel de Klause. Slobozirea apelor din
haiturl fiind, după ce mi se spunea, ceva foarte inte
resant de văzut, mă hotărîiu să, fac pînă acolo drumul
tot prin munte şi pădure, mal ales că puteam să mal
descopăr cîte ceva din viaţa muntelur, cea atlt de bo
gată şi de variată.
(Va urma).
4
[26]
A. VOJEN
El şi el
U nul i-a spus: viaţa-l un VIS,
A mortet crudă ironie;
Iar tot ce vezl îi praf - nimic,
CăcI toate-ti par, fără să fie.
Un altul: lumea suntem nof,
In minte toate-şi au izvorul,
Aşa că universu-ntreg
E gindul, care îşI iea zborul.
Şi altul: Domnul a desprins
Intregul existent din haos,
Sorţind ca totul, ce-a trăit,
Să intre-n veşnicul repaos.
El însă le-a răspuns rîzînd;
Multe s-au spus şi 1'3-01' mar spune;
Dar lucrurile sunt cum sunt
,
Şi-nchipuirele-s nebune l...
[27]
Poesii
Veşnioa lupti ...
Te naştf soldat în lupta vieţe'i
Şi n-o sfirşeştî pînă ce mod,
De-aceia luptă! .... Ştiu isteţil
Că, dacă nu te SU1-- coborî.
La toţi, tu iea aminte bine;
CitI sernenî al, atîţ'i vrăjmaşi
Cu ochi vicleni ţintiţl spre tine;
Te luptă dar; să nu te laşf L.
Invins
ImI pare ca-i un vis urit
Intreaga viaţă fără tine;
Mă iartă-am suferit atît,
Că singur plîng şi rîd de mine ...
Nu mai sunt eu din alte dăţi
Şi soarta nu-mî mai pot alege;
Un dor mai am: să mi-te-arăţi,
Să am capriciul tăU drept lege!
27
[28]
28
A. Vojen
Sonet
(Li I i ecit),
E primăvară - sărbătoare :
MulţimI de liliecî în floare
Işl pleacă creanga visătoare
In preajma blindolor izvoare,
Dă-n vad, ; ceru-I plin de SOfL1'O ;
Dulcea pobalolor ninsoare
Se scutură, pălită ; moare
In preajma blindelor izvoare.
Gîndirea, ta luminătoare
Se-ntunecă de vorbe - moare:
Un liliac pălit de soare.
Iubirea ta neperitoare
Ingrămădită-n versuri -- moare:
Un liliac pălit de soare l. ..
[29]
VESPASIAN EHBICEANU
ŞCOALA POSITIVISTO-ANTROPOLOGICA PENALA
Crisa actuală a dreptuluI penal
Dreptul penal actual trece printr-o adevărată criză.
Principiile care alcătuesc pia tra fundamentală a acestei
ştiinţî, şi care pînă eri erau socotite drept adevăruri ne
discutate, drept concepţiile cele mal înalte şi mal uma
nitare ale spiritulut modern, sunt azl criticate cu aprin
dere şi ameninţate a fi răsturnate din însăşi temelia 101'.
Filosofia pozitivistă si teoriile evolutioniste darviniene au
, ,
zguduit adînc şi discreditat morala spiritualistă, dînd în
acelaş timp lovitura de moarte legislaţiunilor penale in
vigoare, întemeiate pe aceeaşi bază comună. Acelaş spi
rit ştiinţific care a facut din istoria universală o ramură
a ştiinţelor naturale, din morală şi estetică un apendice
al fiziologiei şi higienet, din roman un curs de psiholo
gie, tinde actualminte a reconstitui teoriile vechl juridice
«supra criminalităţel ';li penalităţer, reducînd dreptul pe
nal la rangul de ştiinţă aplicată şi subordonată zoologiei
şi psihiatrieî.
Criza de care astăzl sufere ştiinţa penală este dato
rită deci prozreselor realizate de filosofia pozitivistă, care
o
cu drept cuvînt se poate zice, că a inaugurat o adevă-
rată epocă de descompunere şi transformare intelectuală,
[30]
30
Vespasian Erbiceanu
morală şi socială. Polemica ştiinţifică înverşunată ce agită
şi divizează spiritele penaliştilor contimporant, antagonismul
bizar ce domneşte in doctrina şi jurisprudenţa dreptului
penal, reformele radicale şi hazardate ce se propun, denotă
că această ştiinţă trece printr-un proces de complectă des
agregare, şi că chestiunea în sine, avînd o importanţă so
cială de căpitenie, merită cea mal serioasă şi mal profundă
atenţiune.
In adevăr cine a crezut că va veni vremea să se sustină
că în materie penală, nesiguranţa şi indoiala judecătorului nu
trebuesc interpretate în favoarea inculpatului (in dubio pro
reo) ; că deliquentul, de şi nu poate fi declarat răspunzător
de faptele sale, totuşl nu merită' compătimire şi indulgenţă;
că crima este un produs necesar al organismului ; că poate
exista criminalitate fără crimă, precum şi aceasta fără eri
minalitate, etc. "Afară din justiţia penală mila şi îndu
rarea J zice un fruntaş campion al şcoalei pozitivisto-an
tropologice penale. Judecătorul trebue să fie fără cruţare;
trebue să taie, să cauteriseze cangrena socială, intocmaî ca
şi chirurgul, pentru că ar fi el insuşî un criminal, dacă
ar îngădui în societate drojdiile şi lepădăturile el. Senti
mentele de milă şi îndurare pentru omul slab �i decăzut
erau bune cu o sută de am în urmă, pe vremea lut Bec
earia, cînd trebuea s-o rupem cu barbarismul ne raţional
al Veaculut de Mijloc. Astăzi insii mij loacele de prote
guire socială trebuesc aplicate, fără umbră macar de seri
timentalism. Higiena socială trebue observată fără drama
tizm şi fără a se ţinea samă de vre-o consideraţiune es
tetică 111).
Insăşl problemele dreptulut penal urmează să fie
modificate în totul. Şcoala veche penală considera delictul
ca un produs al voinţei libere a omulul. Astăzt Însă li
berul arbitru nu se mal admite; el e o rătăcire, o erezie}
provenită din pricină) că nOI nu ne dăm bine samă de
motivele carî impulsionează voinţa noastră. Neexistînd li
berul arbitru, evident că nu mal, poate avea raţiune nict
responsabilitatea şi culpa morală, după care instanţele
noastre judecătoreşti determină şi apreciază pedeapsa ce
aplică inculpatului, Sistemul şcoaleî penale clasice} de a nu
1. Ferdlnanda Pu.glia, La Scuola Positiva, 1896, vezl No.
din Dechembrie p. 18.
[31]
Şcoala positivisto-antropologlcă penală
31
f
pedepsi indivizii demenţî, trebue părăsit, pentru că aceştia
sunt tot atit de periculoşl ca şi criminalii normali psihi
ceşte. Alcătuirea tribunalelor, instrucţia şi procedura pe
nală de asemenea trehuesc transformate. AzI nu mal sunt
buni de jndecătorl persoane luate din întîmplare, cazuiştt de
prinşi a considera infracţiunea numal din punctul de vedere
formal, ca o violare a legel, ca o vătămare adusă bunu
rilor sociale, iar nu ca un fenomen al vieţel psihico-or
ganice. De rigoare se cere ca magistratul să fie antropolog,
psiholog şi psihiatru profund, pentru ca studiind statica
şi dinamica suhiectulut, conformaţia lUI organică, să-I poată
clasa cu preciziune în cutare sau cutare categorie de de
liquenţl, pentru a şti apot la ce regim de corecţiune tre
bue să-I supue. Imblinzind sistemul nostru de pedepse,
ne-am slăbit, ne-am anihilat pe nOI înşine. Arma de că
pitenie în lupta contra crirninalităţel trebue să fie exiir
parea şi eliminarea elementelor an I isociale, şi dacă, din
pricina stăreî nervoase a societăţet noastre, streangul şi
săcurea calăulul nu funcţionează încă cum ar trebui, S3
impune însă adoptarea alt'or echivalente, de şi poate mal
costisitoare, dar tot atît de eficace.
Iată ideile care străba t incetul cu încetul rutina sta
bilită de aproape un secol în domeniul dreptulul penal.
Şi lucru mal curioz e faptul) că focarul acestor idel este
Italia, ţară de care, acum 80 de anî în urmă, diploma
tul Metternich vorbea ca despre un simplu termen geo
grafic.
Reforma codulut penal, inaugurată la finele veacului
trecut prin celebra operă a lUI Beccaria "Dei delitii e
delia pena" (1764), a purces de asemenea din Italia. Tot
italienilor le apartine meritul de a fi initiatorii nouel mis
cărî ştiinţifice a�ti becariene, pornite d� şcoala nouă p�
nală (positivisto-antropologică), - şcoală ce-l dreptul cu
principii mult mal radicale, dar in schimb mal conforme
caracterulur pozitiv al stiintet moderne si spiritulut rizid
, , , fU
al veacului în care trăim.
De altmintrelea se explică uşor, pentru ce în Italia
mal curind de cît 01'1 unde s-a simtit necesitatea uner re
forme radicale a Jegislaţiilor penale' in vigoare, dacă ţinem
samă de faptul că poporul italian, cu .toate că se bucură
de un guvernămîut coustituţioual, cu institnţiunt liberale
[32]
32
Vespasian Erbiceanu
şi democratice, totuşi în straturile sale de jos, mişuna încă
moravurl medievale, apucături şi instincte criminale, din
care cauză în această ţară criminalitatea a luat proporţii
in adevăr ameninţătoare 2). Acolo şi aZI încă mal e cu
putinţă injghebarea cu înlesnire a bandelor de hoţl în ge
nul maffiel siciliene şi camorrel neapolitane.
De mirat e cu toate aceste pentru ce teoriile scoaler
italiene au căpătat adepţf, aii prins rădăcini in afară de
Italia. 80cotim că ele socrii răspîndit în Europa, tocmat
pentru că în ea domneşte veacul de fer, triumfă forţa mi
litară, şi mal ales pentru că reformele) propuse de această
şcoală, satisfac pe deplin necesităţile de ordine şi disciplină
ale societăţeî moderne.
Răcirea şi înăsprirea moravurilor şi raporturilor indi
viduale din epoca noastră, pe care cu toţii o constatăm,
la rindul el nu e altă ceva de cît un reflex a schim bărel
concepţiet personale de orientare filosofică, semnalată de
o bucată de vreme încoace. Filosofia sftrsituluî veaculut
al X VIII-lea şi începutului celul prezent, tie ea teistă sari
ateistă, era totuşi pătrunsă de un adinc spirit umanitar,
de sentimentul de iubire a aproapeluî, de compatimire
pentru cel căzut şi obijduit. Lumea părea în ochit acelor
fllosoft ca un intreg armonie, egal şi solidar din toale
punctele de vedere.
Acestei concepţii, se contrapune azi natura fizică, cu
legile ei fatale şi neindurate, lumea organică ca o corn
plexitatede forţe in luptă, triumful celuf mal tare asupra
celuî mal slab, sau aşi zisa selccţiune naturală, ca singu
rul mijloc necesar şi inevitabil al progresulul, "u'ăspîn
direa darvinismuluf }n epoca contimporană, zice filosoful
penal Tarde, a adus cu sine o adevărată reinviere a ve
chiulul paganism. Teoria sclecţ unei naturale, cuprinzînd
în sine o justificare ştiinţifică a faimosulut principiu mi
litarist "la force prime le droit", a trebuit S�l contribue
mult la desvoltarea înfricoşată a mititarismuluî din zilele
noastre, şi a pus o stavilă puternică curentulut protivnic
pedepset cu moarte, care în timpul din urmă luase pro
porţii respectabile" :1).
2. Garofalo, Uriminoloqia, pag. 238.
3. G. 'rarde, Eturles penales el sociale», Paris-Lyon 1892, p. 31.
[33]
Şcoala positivisto-antl'opologică penală
Originea şcoalaI positivisto-antro�ologice penale şi lucrările ştiinţifice
anterioare care au pregătit-o.
33
Întemeerea şco aler positivisto-antropologice penale cu
drept cuvînt se atribue lUI Cesar Lombroso, medic de pro
fesie, născut în 1836, fost director al institutulul de alie
naţî din Pezaro, iar astăzl profesor de psihiatrie şi mede
cina legală 1:1 Universitatea din 'I'urin. Lombroso, precum
vedem, nu-l nicî jurisconsult, nicî sociolog; îndeletnicirea
lUI principală este psihiatria şi ştiinţele naturale, în do
meniul cărora ş-a mărginit intreaga lUI activitatea.
Spiritul său de naturalist de la capul loculul a fost
preocupat de o idee fundamentală in urmărirea şi demon
strarea căreia a consacrat o muncă pasionată de aproape
jumătate de veac, o imaginaţie bogată şi un talent de in
vestigare şi generalizare extra-ordinar şi adese-orî poate
exagerat. Ideea aceasta este, că. în neamul omenesc există
o deosebită specie de indivizr, caracterizată prin anumite
particularităţi tipice, formînd specia omulut criminal.
Pentru desvoItarea şi documentarea aceste) teze, a dat
la lumină, începînd încă din 1871, celebra sa operă:
"L' Uomo delinquenie in rapporio ali' antropoloqia, qiurispru
tlenza ed alle diseipline carcerarie", apărută. mal Intîiu in
"Alti del Istituto Lombardo=, şi care, după multe şi în
sămnate modificări, a ajuns actualminte la a cincea edi
ţinne. Această operă monumentala, care a provocat atita
zgomot în lumea savantă din Europa şi America, este cu
drept cuvînt socotită ca piatra fundamentală pe care s-a
clădit întregul edificiu al şcoalet positivisto-antropologice
italiene. In ea, savantul autor se încearcă să aplice desco
perirele şi metoadele ştiinţelor exacte în domeniul drep
tulul penal cu o fermitate, erudiţie şi putere de argn
mentare cum arare-ori s-a văzut. Calea deschisă de dînsul
a fost urmată apol de o întreagă. pleiadă de antropologr,
juriştl şi medict, care in lucrarile lor îmbrăţoşază in totul
sau în parte vederile şi teoriile lomhrosienr-.
In Italia şcoala nouă e destul de răspiudită şi �·a că
pătat adepţi în primul Joc printre medici �i naturaliştl,
din care cităm pe: Morsell», lVI({1'}'o, 'I'amburiui, Yirgilio,
5
[34]
34
Vespasian Erbiceanu
Tamassia, Biamchi, Filippi, Bonomi, Mosso, Sepllli, Romiti
şi Amadei .. Dintre profesori! universitari care împărtăşesc
�i susţin teoriile positiviste penale, cunoaştem cincl: En
rico Ferri, in Pisa, Berenini, în Parma, Schiatarella, în
Palermo, Raoa şi Ferdinando Puqlia, în Pavia. Pe lîngă
aceştia, mai sunt Incă tret ţ.rofesorî privat; de sociologie
criminală: Riccardi, in Moden.i. Zuccarelli, în Neapole şi
Serqi, în Roma. ApoI mal sunt mnuistraţî şi avocaţi ca:
baronul Rafaelo Garoţolo, Porto, Bal'zilai, Lestinglâ, Pio
retii, Ven.ezian şi Seiti.
Printre corifeu scoalet italiene al doilea loc de onoare,
după Lombroso, îl ocupă profesorul E. Ferri, autorul cele
brulut tratat "Sociologia criminale" şi procurorul tribu
nalului din Neapole, Baţaelo Garoţalo, a cărut operă de
căpitenie este J) Criminologiai(1). In scrierile lor, aceştf sa
vanţt caută mai ales a desbraca teoriile lombrosiene de
caracterul lor pur naturalist şi a le da o formă mal ju
ridică, mal practică, complecttndu-le şi Imbogăţindu-le cu
date noue şi cercetărl imprumutate din domeniul sociolo
giei şi jurisprudenţet. Tot odată ei angajază polemica în
verşunată cu savanţii şcoalel clasice asupra chestiunet li
berului arbitru, responzabilităţel morale etc.v).
In afară de Italia, şcoala positi visto-antropologică pe�
nală, după mărturisirile însuşi ale lUI Lombroso, este pu
ţin răspîndită şi numără abea cîţi-va discipoll 3).
Aşa in Franţa sunt Lebon, Bournei şi A. GautJâc.
Lombroso consideră şi pe D-rul Laureni ca adept al idei
lor sale; dar acesta aparţine mal degrabă scoalei sociologice
penale. In Anglia este Havelock Ell-is (The crim-inal1890).
In Spania - Talladriez, redactorul principal al Jurnalului
"Revista ele antropologia criminalii şi autorul monografiet
» Raporturile crimi flalită ţel cu etn ografia il J publicată în
1. Afară de Sociologii! criminale-,. Ferri mal are mca urmă
toarele scrieri însămnate: Tla Hcuola pos.tiva
1<
Oare această înşelate nu-I un bine mult mal mare ? ....
De cît zilele de rele, trist al mortel întăles - mult mai mult
noroc i-a noapte instelată, mingăiată de al viselor eres.
[54]
'rH. AVR. AGULETTI
Limba Heteenilor 1)
După Tiele, "identitatea Iim bel este semnul de cea mal
înaltă valoare în determinarea originelor" 2). Aşa şi este într-a
devăr, CăCI "înrudirea limbelor indică în general o înrudire mal
mult sau mal puţin a raselor" 3), de şi pe nedrept Halevy zice
că "chestia raseI Il-are nimic de a face cu cea a limbet" 4).
Aşa dară limba unul popor fiind un criteriu pentru cerce
tarea raseî sale, cată să studiem în comparaţie cu alte limbi şi
pe aceea a Heteenilor, spre a vedea ce resultate căpătăm asupra
raseî acestora.
II
.'1: *
Dintru început trebue să mărturisim, că,de şi "ceea ce ne
ar conduce la oonclusiunt mal sigur ar fi studiul idiomuluî în care
sînt scrise textele ce se pot atrih�i Heteenilor" 5), totuşl în gene
ral vorbind "această limbă e necunoscută+''] sau cel mult "nu se
cunosc pînă acum de cît nume proprn:"].
1. Vezi Arhiva, No. 5-6, Mal-Iunie 1897, No. 5-6,
Mal--Iullie .1898, şi No. 1-2, Ianusrie=-Februarie 1899.
2. G. P. Tiele, ap. cit. 265. .
3. Edw. Tylor, Civilis. prim. tr. fr, I, 55-56.
4. Ha{6IJY, Rev. juiv., apud Lantsheere.
5. Perrot, Hist. de l' Art, IV, 778.
6. Menant, SyI. het. 24.
7. Perrot, op. cit. ido cf. Lrnormant, Journ. d. Sav. 1883,
409; Lantsheere, op. cit. 90.
[55]
Limba Heteenilor
55
Ba încă chiar aceste nume' proprii n-au ajuns la nof în ca
ractere heteene, încă nedescifrabile, ci numsl "în transcripţiunile
date de Evreî, EgiptenI şi Asirienî" 8). Şi tocmaî din această pri
cină au urmat încurcăturr, şi savantif ce s-au străduit a studia
limba heteană nu s-au putut înţelege. Căutînd să se afle familia
la care trebue rataşată această limbă, s-au făptuit cele mal marI
neexactitătl şi indrăsnelî.
:1:
* '1:
Chiar din 1866 egiptologul frances Chabas arăta, zice Le
normant, "cu excelente argumente imposibilitatea de a se raporta
la Cananeenî, Khetai, la care toate numele de oament şi locurl
dovedesc întrebuinţarea unul idiom cu totul diferit de acela al
familiei semibice/"]. Şi părerea lui Chahas, din chiar felul rap or
tăreî el, se vede a fi îmbrăţişată şi de Lenorrnant.
Pe de altă parte şi renumitul Brugsch, mort mal acum cită,
va vreme, citind aceste nume heteene, aflate în inscripţiunile hi
eroglife, crede că "aceste nume nu au pecete semitică sau că cel
puţin această pecetă nu e curată 1110). Cu alte cuvinte,e greu a
distinge caracterul linguistic al acestor cuvinte proprii. Brugsch
se tndoeşte, el nu afirmă, cum crede Lantsheere, cînd zice că
"Brugsch pe de altă parte arăta imposibilitatea de a rataşa idi
omul acelor cuvinte la familia sernitică" "},
Dar în această chestiune, dacă din partea lUI Brugsch n-a
vem afirmărt hotărîte, în schimb profesorul oxfordian, Sayce , este
cu mult mai deciziv. In memoriul său din Iulie 1880, s,e zice "nu
mele proprii hitite conservate de monumentele egiptene şi asiriene
arată că Ilitiţir nu vorbeau o limbă semitică 11'''). Ba Încă. părerea
aşa de decisivă a lui Sayce o întinde şi asupra numelor proprii
din monumentele asiriene.
Relativ la această din urmă părere, Leriormant iarăşi se a
lătură, "S-a putut constata", zice el, că. toate numele de persoane
8. Perrot, ido
9. Lenormani J. d. Sav. 1883,401, cf. Lantsheere, op. cit. 52.
10. Bruosch, apud Perrot, op. cit. 778, nat, 1, cf. Maspero,
Rev. critique, 9 Febr. 1880, 108.
11. Lantsheere, op. cit. 52.
12. Sai/ee, Trans. B. Arch. apud !�ntsheere, op. cit .. 54.
[56]
şi de locuri ale Hatu-ilor procurate de inscriptiunile cuneiforme
ofereau întocmai acelaşi caracter ca acelea descoperite în inscrip
ţiunile hieroglifice"'"). Aşa dară, continuă dinsul, "lucrările cele
mai recente ale lui Brugsch şi Sayce, au sfîrşit prin a demonstra
imposibilitatea de a considera pe Khetai ca fiind de limbă semi
tică"'t). Heteenil dar, după Lenormant, ca şi după cei amintiţi
vorbeau "o limbă diferită de idiomele semitice'?'],
In cercul acestora-şt opiniunî se mişcă şi Menant. Vorbind
despre numele heteene în monumentala-I operă asupra glipticei
orientale, le consideră "cu totul străine formelor semitice" 16). Aşa
dar şi după acest orientalist, "limba heteană nu aparţine familiei
celor semitice" ").
Heteologul şi filologul englez Sayce, î�i susţine şi mai în
coace părerile sale, referitoare la această chestiune şi expuse în
citatul memoriu din 1880. In noua lucrare asupra Heteenilor, ce
� am utilisat-o şi în articoleJ� precedente, afirmă că "numele pro
prii ale acestora, conservata pe monumentele egiptene şi asiriene,
probează că ei nu se alăturează la familia semitică" '") ; deci însăşî
aceste nume nu-s de origină semitică,
Putem pune în legătură cu cele aduse mai sus şi o relaţie
a lUI Perrot. In grandioasa-I operă asupra al·tel antice, cînd po_
meneşte de numele proprii heteene culese de savanţi şi aflate la
finele memoriuluî lUI Sayce, dînsul adaogă că "savanţii semnalează
un mare număr din acestea care pal' a nu se explica prin voca
bularul semitic" "'). Ori şi cum această notiţă a lui Perrot e foarte
moderată, pentru datele în discuţie şi de aceea mal ştiinţifică. El
crede că numai cîte-va "par" a nu se putea alătura la vocabula
rul semitic.
56
Th. Avr. Aguletti
. I
I
1
'1:
* ,,,.
13. Lenormant, Journ. d. Sav., 1883, 401.
L4. Id. cf. şi p. 409.
15. Lenormant; Orig. d. I'Hist. 287, apud Lantsheere.
16. Menant, Glyp. Orient. 103.
17. Id. Elem. sylb, hit., 12, 24.
W. Saţ/ce, Les Heteens, tr. fr. 14·8.
19. Perrot, op. cit.
[57]
Limba Heteenilor
57
Din cele ce preced ar urma, că limba heteenă nu e de ori
gină semitică, şi ast-feliă nicl Heteeniî, după cele stabilite la În- .
ceputul capitolului, nu-s Semiţl, Vom. cerceta dacă prima deduc
ţie e adevărată.
Ori şi cum, dacă limba Heteenilor nu e sernitică, cărel fa
milii de limbt aparţine?
Fi-va arică ? De această nici vorbă n-a fost din partea vre
unuia din cel amintiţi. Aceştia s-au mărginit întru a dovedi că
nu e semitieă, de oare-ce aveau pentru acesta oare-care aparente
probe. A demonstra însă de este ori nu arieă, acest lucru nu
l-aii făcut, de oare-ce vedeau clar că pomenitele nume proprii nu
aparţin "familieI limbelor arice", cum ziceau Lenormant şi Menant.
Dar dacă nu aparţine la nici una din aceste două mari familit
de limbI, e înteresant totuşi a afla în definitiv, ce fel de limbă
era heteana.
Chestiunea e foarte grea, mal ales că inscriptiunile heteene,
care ne ar da: cheia problemei, nu pot glăsui. Din pricina acea
sta s-a dat naştere la o mulţime nenumărată de păreri, care de
care mal ciudate, cum zice chiar Lantsheere: unele vagi -- ne
desluşite, altele propuse numai ca ipoteze, iar altele numai simple
afirrnatiunî.
Inţelegem marea dificultate ce ne rntimpină în materie de
filologie, cînd, ca în cazul de faţă, nu se cunosc nici macar ele
mentele Iirnbeî Heteenilor, şi cînd, referitor Ia scriitorul acestor
rîndurt, nu se are uzul vre-unel Iimbl orientale, intru studiarea
chestiunei.
'I'otuşi vom expune tot ceea-ce s-a zis în această privinţă,
mai serios, curăţind părerile una prin alta şi arătînd ce se poate
spune, în starea actuală a chestiunel, sigur şi preciz.
-x·
:;.. *
Primele inscripţiunt heteene aii inspirat pe Hyde Clarke,
ca să apropie limba heteană de hymiaritica veche, Mai tîrziu a
celaşl autor, Într-o nouă lucrare, o punea în legătură cu p�ru viana,
pe cînd Dumbar căuta să o explice cu njutorul calcleuuef.
Dacă ar fi apoî să expunem cronologiceşte părerile, ar tre
bui să începem cu Sayee.
[58]
Th. Avr. Aguletti
In memoriul sau din 1880, cel publicat în "Trans. of Soc .
. jBibl. Arch.", savantul englez îşI exprima ast-feliă părerea. sa:
"Pe cît e cu putinţă de a se trage vre-o concluzie din numele
propriî, limba Hsteenilor aparţine aceleaşî familii ca şi Iimbele
vorbite de Patienî, Cilicienî, poporul din Kue, din Sarnalla, din
Gangum şi din Cornagena, de Moschienf, Tibariessienr, Proto-ar
menieni şi de celelalte triburI care ocupau ţările situate intre
marea Caspică şi Halys, de o parte, şi Mesopotamia de altă parte" 20).
A şa dară limba h.ct iană, după acest autor, aparţine acelet familii
de Iimbl care "s-a numit, pe drept cuvint, alarodiană" 21) şi în
tr-una din dialectele căref f.uniliî probabil sunt concepute şi "in
scripţiunilo încă nedescifrate ale regilor proto-armenienî din Mini
sau din Van" şi al căreia representant.principal azi e "limba geor
giană" 22).
De această părere este şi Hommel, care "leagă, de o parte
alarodiana de sumiro-acadiană şi asta de ramura turco-tatară �
familieI altaice" 28).
Părerea de mai sus şi-o susţine Sayce şi mai tîrziu. Ast-.
feliă, în noua sa lucrare nsupl'a Heteenilor, după ce zice, că "se
regăseşte această limbii heteană şi spre est de Capadocia, dacă
este a ne increde in numele proprii raportate de inscriptiunile
asiriene", adaogă numai de cît: "nume cu formă specială hete
ană se găsesc pînă la frontierele vechiului regat de Ararat, şi se
poate ca însăşi limba din Ararat, vanica, să apartină aceleiaşî
familir" 24). Reese lămurit credinţa Iul Sayce, că limba heteană face
parte din familia turanică, ci� e o limUă turanică.
Dar şi Lenormant, chiar după prima apropiere intre hete
ana şi familia turanică făcută de Sayce in 1880, cu trel ani mal
tirziu, e adus cam cătră acelaşi lucru. In citatul articol din "J our
ual des Savants", acest orientalist scriea : "Aceluiaşi idiom he
tean aparţin şi numele propriî de oame�li şi de locurr, nu numai
cele din ţările Quoue, Samalln, Patin, Gangum, Laqe, Kumuh
ce se pot considera ca subdiviziunî ale ţiW'ei Heteenilor, în îuţe-
\
20. Sa,llce, apud Lantsb, el'r, op. cit. &5.
21. Idem.
22. Idem.
23. Lantsheere, op. cit. 65.
24. Saycp, .Le8 Hetee1l8, tr. fr. 148-149.
,1
, 1
I
I
I
[59]
Limba Heteenilor
59
lesul cel mal larg - dar chiar şi cele din ţările Hilakku (Cilicia)
şi Milid" �5). Drept însă că Lenormant nu boteza cu nici un nume
această familie de limbi, mărginindu-se a o numi "familie de l irnhl
incă nehotărîtă 1/26).
Cam acslăşt feliă de credinţă, în ceea ce priveşte legătura
intre Iimbn heteană şi familia turanică, stilpîne:te şi pG Menant.
In. cele mal recente ale sale lucrărt, nu hezită do a zice: "Pute'rn
cro?e pe bună dreptate că, Heteenil vorbeau o limbă sau un dia
lect analog cu acel al popoarelor care ocupau aceloaşt regiunI.. ..
8pre exemplu în Armenia, Capadocia şi ţara Mitanni" 27). Indată
apoi adaogă : "interpretarea. inscriptiunilor vamce e deja destul
de înaintată pentru ca �ă putem înţelege natura acestui idiom
şi a-l lega de cel al Heteenilor" 28).
A şa dar şi după Menant limba heteană e turanică,
In 1887, luna 1\1 ai, apărea la Londra "AHaic Hieroglyphs
and Hittite Inscriptions" de Maiorul Conder .. In această lucrare,
. de care am luat cunoştinţă din memoriul amintit al lui Lan ts
heeie, se vorbeşte şi de limba Hetecnilor, pe lîngi'l, o pretinsă
descifrare a scrisoarei hetecne. Pentru Couder, p:lre iL fi lucru si
gur, că limba heteană este turanică, rămînînd după dînsul "de
.a hotărî dacă această limbă este adevărat acadiană sau dacă se
apropie mal mult de dialectul zis proto-medic, aliat cu acadiana"-
Şi singur Conder găseşte răspunsul : "Limba heteană este Iirnbn
mamă, din care cele două dialecte în chestiune au eşit". Şi apot
continuă a crede Oonder: Ils-a admis chiar de savanti Incercatr, că
Lenormant a avut cuvînt de a stabili o conexiune între proto
medica, acadiana şi limbelo ugro-altaice, ele o parte, şi între fi
nica, turca şi maghiara, de altă parte"2�).
Acest rezultat al cercetărilor :oule îl couiploctcază Coudor
şi in 1888, înl r-un memori li publicat în "Quat. S. P. S. F." Aci
susţine că: "studiul gramaticeî acadiane, medice, susioue, ctrusco,
ungare şi haşte, vocabularele acestor Iimbî, unite cu finica, mand-
25. Lenormani, J. d. S. 401-402, 1883.
26. Id. ef. Menant, Glyp. orient. 103.
27. Menant, Syl. het. 27. \
28. Idem 29.
29. Condr:r, apud I.Jantsheere, 69-70,
[60]
60
Th. A VI'. Aguletti
churica, laponica, cercheza, estonica, wotiaca .... au înlesnit ma
terialele .... limbeî heteene" 30).
Vra să zică şi Conder, exagerînd şi mal' mult lucru, soco
teşte limba heteană ca aparţinînd farnilicr limbelor turanice.
O conclusiune şi mal aventuroasă, din acest punct de ve
dere, scoate americanul Campbell, care in "Etruria Capta" pu
blicat în "P. of the Canadian Iust." din 1886, creează "familia
limbelor heteene", După dînsul se cuprinde în această familie
"celtiberiana, etrusca, lyciana, frigian-i, cypriata, heteana propriu
zică, asthsca, coroana, siberiana, indiana şi cea din munbuilders" 31).
Dacă am vroi să ne referim şi Ia propriile păreri ale lUI
Lantsheere, din care am luat atîtea informaţiunî, am afla cam a
celaşi lucru, in teza generală. Memoriul amintit Îmbrăţişează a
proape conclusiunile lui Sayce �2). Lantsheere merge chiar mai
departe: caută a dovedi Opinia ipotetică a oxfordianului autor.
Spre acest sftrşit se apucă să analizeze şi să compare cite-va
nume. Şi "concluziunea" zice el, a acestor comparaţi uni, pare a
fi aceste: limba Heteenilor era înrudită cu acea a popoarelor din
Gamgum, Patin, Milid, Tabal, Kumuh şi Cilicia"; ba încă "oare
care semne ne fac a crede că, limba Proto-armenilor făcea parte
din aeelaşî grup" 33). Urmează un şir de consideratiunî care l-aii
condus a susţine aceasta, încheînd că "punctele de comparaţiune
pentru a lămuri oare-care particularităţî ale limbei heteene sînt
de căutat în spre Armenia, pe de o parte, şi în spre Cipru pe
de alta" 31). �.
Fără a mal pomeni părerea lui BaII, că, limba heteană al' fi
arică - intru cît nici vorbă, nu mal încape în această direcţie;
nici altele mal mult sau mal puţin curioaze - şubrede din înce
put, lipsite chiar de o aparenţă sugestivă; ar fi potrivit să expu
nem pe acea a lui Halevy. Acesta crede că, limba heieană e S,
mitică. Şi fiind- că opinia lui Halevy, e tmbrătişată şi de noi, ră-,
mîne a se vedea din cele următoare. \
*** \
30. Idem 70.
31. Lantheere, op. cit. 78.
32. Lanisheere, op. cit. 91.
33. Idem 95, cf. Lenormant, J. d. S., t883, 402-403.
84. Idern 97.
[61]
Limba Heteenilor
61
Mlljoritatl'a cercetărilor - cu caracter mal ştiinţific - asupra
Iim bei heteene, a atribuit acesteia o origină turanică, şi implicit
bănuesc aceeaşi rasă pentru poporul ce ne preocupă.
Dar, ce motive temeinice, îl conduc la atari conclusiuni?
Care sînt pricinile de-I fac pe aceşti savanţi să Inrudească limba
heteană, şi deci pe Heteeni însuşi, cu cea a Tatarilor, Mongo
lilor, Turcilor, Hunilor şi Maghiaro-Finilor?
Pricina fundamentală nu e de cit lipsa de izvoare pentru
studiul Iimbeî heteene şi greşita interpretare a puţinelor ce există.
In adevăr, resturi de limbă heteană s-au conservat la ve
cinii Heteenilor, În hieroglife şi cuneiforme. Aceste resturl nu
consistă de cît în cîte-va nume proprii het ee ne, de persoane şi
de locuri. Numai această onomasbică a format obiectul studiului
Iimbel heteene,�i în deosebi, cel ce s-au ocupat cu aceasta, s-au
oprit de preferinţă "Ia numele de persoane, pentru că, mai bine
de cît cele de Iocurî, permit să se studieze limba unui popor, mai
ales cînd acel popor a năvălit un teritoriu ocupat înaintea lUI de
o rasă diferită" 80). Ba încăI ceea ce i-a făcut să se mărginească
. aci, e �i faptul că "numele de locuri persistă" în general, în mij
locul schimbărilor etnice", pe ctnd "numele de persoane poar tă
din protivă, un semn naţional greu de nerecunoscut" 36). Ast-feliu
vorbesc savantiî amintiţi cu intentiunoa de a preveni totul.
Aşa dară, după ce că avem puţine urme de limba Hetse
nilor, acea neînsemnată onomastică păstrată în hieroglife şi cu
neiforme, apoi se mai propune a mărgini studiul, relativ la a
ceastă chestiune, numar asupra numelor de persoane.
Dar de ce să, se facă aceasta.
Sînt oare valabile cele invocate în acest sens? Numele u
net persoane, individual luat, poartă el un caracter mal naţio
nal, de cît numele unui sat, rîu, munte, oraş, numit ast-feliii de
o colectivitate? Şi de ce să punem atîta credinţă pe numele de
persoane în determinarea caracterului unel Iimbî ? Nu e oare de
admis, că aceste nume se pot schimba, că un individ poate lua
un nume de altă origină ? Şi întru ce angajază aceasta chiar ca
racterul unei limbî ?
Pe de altă parte, de ce să credem numai de cît, că numele
35. Lanisheere, 90.
36. Idem 91.
[62]
62
Th.Avr. Aguletti
de locurî de pe teritoriul unul popor au fost date de un alt po
por precedent? Care, în definitiv, e crit- riul în măsura, de a
susţine, că un nume. de persoană şi nu unul de loc, determină
caracterul unul idiom vorbit de poporul din care face parte acea
persoană ?
Negreşit ceea ce se aduce este un argument, pe care doar
buna-voinţa îl poate primi. Amintiţilor cercetător! însă le-a ser
vit. Cînd Halevy a dovedit, după ultima stare aştiinţelfilolo
gice, etimologiile semitice a o mulţime de nume de locuri, s-a
răspuns: "Cea mal mare parte de numele de locuri sînt semitice,
numele de persoane nu, pentru că Heteenit vorbeau un idiom ne
semitic într-o ţară locuită înaintea lor de S8�iţi" 37).
Dar aceasta nu se poate susţine.
Şi apol distinsul semitolog Halevy a dovedit pînă la eVI
dontă, prin cercetări filologice, că şi multe nume de persoane; pe
care se pune mal mult preţ, pe nedrept insă, sînt tot semitice
Ba Însuşi Lantsheere, în memoriul său din care imprumutăm toate
acestea, adevereşte, că numitul semitolog, in luerarea-I prezentată
Academiei de Inscripşiunt şi Frumoase-Litere cum şi SocietăţeI asia
tico .- şi pe care a publicat-o în "Revue des Etudes juives", 1887
el probat "caracterul semitic al Iimbei Heteenilor", căcf "cele IIml
multe din interpretaţiunile savantulut autor, sînt foarte reuşite" B�).
Cum rămîne Însă, în acest caz, cu susţinerea caracterului
.turanic al limbeI heteene ? Argumentul de buna-voinţă amintit
serveşte numai pentru o parte a chestiunet, dar pentru aceasta
ultimă? Oare recunosc aceî savanti autor) greşala?
Da şi nu.
Pentru dinşiî recunoaşterea .reuşiteî interpretărilor semitice
ale numelor. propriI het ee ne, nu va să zică recunoaşterea carac
terulut semitic .al Iim'beI heteene. Cercetătorii de care e vorba î.�I
\
11l\ şi în această privinţă, cuvintele'\lor, în aparenţă îrite.meiate.
Ast-feliu aceştia recunosc, că mal multe nume proprit hete
ene. păstrate în Biblie sînt semitice, �e cînd cele din alte izvoare
nu. Şi aceasta probează, continuă a crede aceştia, că ele nu-s cu
rat heteene, căci sali aparţin Heteenilor Semiţl de la .llebron, sau
37. Lantsheere, 88.
38. l dem 86.
[63]
Limba Heteenilor
63
l
sînt ebraizante. Şi cu chipul acesta se presupune că totul e ex
plicat.
Dar în studiile anterioare, nol am arătat, că nu poate şi nicl
nu e;xist� un alt popor deosebit de origină,şi doar avind ace
laşi nume cu Heteenil ce ne preocupă, că e unul şi acelaşl, şi că
dacă o ramură e dovedită semitică, şi cealaltă ramură a acestui
popor, întregul neam dar, e semitic. Există un singur popor he
tean dar, şi dacă acele nume proprii heteene semitice se atribue
de savantă fracţiuneI din Sud, e de a se înţelege pentru toţI'
Heteenit.
Cît pentru chestiunea ebraizărel, lucrul nu e tocmaI ştiinţi
fic întru a fi susţinut. Dacă ar fi aşa, ce ne opreşte pe nOI să IIU
socotim ca fără valoare pentru cercetarea întreprinsă şi numele
proprii păstrate În hieroglife şi cuneiforrne, putînd ficgiptenizate
ort asirienizate? OrI faptul că cercetările filologice dovedesc În
parte o neasăminare între caracterul acelor nume proprii şi Iim
bele egipteană şi, asiriană ? Şi dacă s-ar fi găsit vre-o asămănare ,
ce ne împedecă, de a crede, că acel sa vanţî, spre a scăpa apa
r,enta lor teorie, n-ar fi invocat egiptenizarea ori asirienizarea?
Dar unde ne-am mal putea, opri cu ast-feliă de presupu
nert ? Ar trebui, de ne-am pune din acest punct de vedere, ca
orf şi ce relaţiune, de orf-ce natură, ce ne vine 'despre Heteenî
din izvoarele ebraice, egiptene şi asiriene, să nu fie "Iuată în sarnă
în cercetările de făcut asupra acestuî popor, sub cuvînt că poate
fi ebraizată, egipteniaată ori asirienizată, etc.
Şi ne pare că nu se poate susţine acest lucru, riefiind ad
misibil din nicl un punct de vedere. N eînsernnatele urme de limbă
heteană, nume de JOCUrl ori persoane, fie din izvoare ebraice, ori
egiptene, ori asiriene, poartă în majorititos lor un caracter se mi
t ic ; limba întreagă e decî semitică, Vom dovedi în cele următoare
ace .sta.
*
* *
Dacă s-ar contesta orrgina sernitică a numelor de locuri, ne
am încerca să probăm acea origină. Dar fiind-că e admisă, ne
mărginim a ne mulţumi eu cele ce mal sus am zis, relativ la a
cest punct. Semitismul acestuf fel de onoruas tică, constitue un
[64]
64
Th. A VI'. Aguletti
argument întru sustinerea tezef propuse: limba heteană e o limbă
semitică.
Cată însă a vedea cum stă chestiunea cu numele de persoane.
Savanţii pomeniţi, analisînd numele proprii de persoane, le
explică prin comparaţia cu cele ale ţărilor învecinate au). Dar, cum
prea bine zicea chiar Lenormant, ar trebui "lasate la o parte a
finităţile exterioare încă destul de obscure şi vagi" 40) şi să nu
Se înece numele într-adevăr heteene Într-un val de nume ce a
parţin altor popoare şi altor regiuni geografice" 41). Ori şi cum
care. e rezultatul acestor nepotri vite apropieri?
Oare-care nume de persoane heteene se găsesc şi la diferite
nelnsemnate popoare încunjurătoare, . care nu făceau parte din
neamul hetean şi care se apropiau prin origină de familie tura
nică. Acest fapt a fost considerat drept un puternic argument,
pentru a se conchide că şi limba heteană trebue să fie turanică,
Argument slab din toate punctele de vedere. Şi apoi nu se poate
admite că acele nume vor fi fost împrumutate de Heteeni acelor
popoare, şi că deci nu poate fi legătură Între ele şi origina po
poarelor de care e vorba? Şi lucrul cam aşa stă: toate numele
heteene studiate sînt de o dată anterioară similarelor de la po
poarele încunjurătoare, .ceea ce ar dovedi o influenţă a Heteenilor
asupra ziselor popoare. Deci nu se poate susţine origina lor tu
ranică, bazaţi numar pe faptul că ele se găsesc şi la popoare
turanice, de oare-ce acestea le vor fi împrumutat de la Hoteenf.
In origină decî acele nume sînt heteene.
NU-i vorbă, chiar aşa fiind, măcar că ipoteza noastră poate
fi admisă, totuşi, s-a contestat semiticitatea acelor nume, şi din
pricina, că aspectul lor exterior nu e tocmai semitic.Consbttăm
insă, că, nicî acest chip de sustinere, nu e mal fericit. In adevăr,
Lucrul acesta poate proveni din faptul că Egiptenii şi Asirienii,
care ne-au transmis prin ale lor izvoare numele în chestiune, le
\
p.ronunţau . gr�ş.it: tran.s�riind�-le 1� :e1, �l�mba hetea�lă. fiind o va-
rietate a familiei semitice, ŞI apoI msaşl faptul, ca limba ce ne
\
39. Cf. Lenormant, J. d. S. 402-103. Lantsheerr, op. cit.
92-95.
40. Lenormant, J. d. S., 1883, 40:3.
41. Ha/eo?/, apud Lantsheere 1:)4.
[65]
Limba Heteenilor
65
preocupă era o varietate dialectală semitieă, explică de ce. restu
rile de aşa limbă n-aii tocmai un aspect obişnuit pur semitic. Ba
încă e de admis, că această neasemănare externă a numelor he
teene, să fi provenit şi din acea, că acestea vor fi suferit oare-care
influenţe nesern.tice, cu atît mai mult că "triburile Heteenilor
vorbeau diferite dialecte, deosebite probabil unele de altele" 42).
Nimic dar nu ne poate face a crede, că neasămănarea externă a
ziselor nume cu de cele semitice, dovedeşte numai de cît, că nu-s
nicî măcar de vre-o varietate dialectală, ci că-s curat turanice.
Nu se poate susţine aceasta ştiintificeşte.
Şi apoî întru cît de la aceasta sîntem în drept a deduce
pentru întreaga limbă heteană?
Irnbrătişătoriî teoriei turanice a Iim bel heteene, cred a-şf
putea răzăma concluziunile lor pe observarea, pe aceste neînsem
nate resturi de limbă heteană, a două particularităţi fonetice pro
prii familiei turanice, Acestea ar fi: 1. "Lipsa de deosebire între
guturale, lucru cu totul opus geniului limbelor semitice" 43), ceea
ce ar fi ocazionat o pronunţare la fel a guturalelor şi o dificultate
pentru vecinif Semiţi în a le pronunţa şi transcrie ; şi 2. "Puţina
sonoritate a nasalel n înainte de guturale saii : dentale" 44" ceea
ce o face să dispară în scriere,
Nici aceste intămpinărt nu ni se par hotărîtoare.
Pe ce ne putem baza, spre a admite prima particularitate ? Pe
faptul că în transorierî, unul şi acelaşi nume are in un loc gutu
rala Q, în altul G, şi în altul K? Şi de aici să conchidem că,
aceste guturale aveau aceeaşi pronunţie? Dar nu e mal natural
a admite greşeli în transcrieri, pe care nu e drept a ne baza în
deducerl fonetice? Şi nu-s destule exemple, din acest din urmă
caz? Oare nume, ştiute semitiee, sînt ele transcrise la fel, fie în
hieroglife, fie în cuneiforme, fie în Biblie? Cuvinte egiptene, de
pildă, sînt la fel scrise în tot acest şir de izvoare? Şi dacă
lucrul stă aşa, de ce să nu presupunem, că zisele particularităţi,
fie relative la guturale orf la nasa la n, îşI aii origina în neexac
titatea transcriereI?
Socotim, că mal cu temeiii, aşa lucru se poate susţine.
420 Sayce, Heteens, 148.
43. Lantsheere, op. cit. 95.
44. Idem 96.
9
[66]
Th: A VI'. Aguletti
Sayce, în deosebî, are alte cîte-va observatiunf filologice'
In memoriul său din 1880, se susţine, că "nominativul şi gene
tivul hetean par a se fi terminat in 8, ca nominativul şi gene
tivul Proto-arrnenienilor" �5). Pentru a proba aceasta compară
numele hetean Pîsiris cu vanicul Argistis, iar pe ambele cu Am
baris din Cilicia. Lucrul nu e rezolvat: cîte nume curat semit.ice
n-au terminaţia în s 1
La rîndul său şi Menantpune în legătură fonetică heteana
şi vanica. Şi aceasta din cauza tendinteî acestor două idiome "de
î\ confunda într-o aceeaşf expresiuns sunetele forte şi cele slabe
a�e unul acelaşl organ" �6). Dar acesta nu-l de cît un argument
.de bună-voinţă. Cît despre raporturile de dicţionar, aeelaşî Menant
şi in acelaşt loc, zice că ele "se reduc Ia cite-va vagi asămănărî
de expresiunîv t"], ceea ce de sigur nu poate motiva o apropiere
de origină între citatele două limbt.
Ca şi 8ayce, şi Menant Întră în chestiunea raporturilor de
gramatică între heteana şi vanica. "Cazurile oblice", zice dinsul,
"par a fi caracterizate prin vocala teme], acuzati vul prin termi,
narca me sau re, prima persoană It verbului pare ... etc." '18), nu
mal continuăm a reproduce, căcr, se înţelege de sine, că fiind
pure "părerI", ipoteze, nu pot să aibă trăinicia întru a decide. Mai
tirziu doar, vorba Iul Menant, se vor descoperi alte forme şi de
zinenţe, care "vor sfirşi de a demonstra asămanarea sau neusă
mănarea raporturilor ce există Între limba heteană şi cea vanică".
Menant crede a-şi mal intemeea părerea sa, părerea tura
niştilor, şi pe faptul, că "poziţinnea sufixelor şi flexiunilor nomi
nnle 01'1 verbale, care sînt, putem zice, materialiceşte indicate,nu
permite de a face să intre idiomul saii dialectele zise heteene, în
familia arică ori semitică, ale căror caractere sînt foarte net dr
terminate" 1:!). Nici acesta ou -poato li socotit ca temeinic punct
de plecare. Lucrul poate fi numai o �\m plă părere: fie că n Il cu
noaştem deplin limba hetcană, fie că. 'cu vintele elin studiul căror
\
45. 'I'rans. S. D. Al'. apud Lauteheere, 55.
46. Menani, 8yl. het. 87.
4·7. Iden.,
48. Idem ..
49. Idem 24.
[67]
Limba Heteenilor
67
s-aii tras aceste conclusiunj sînt de o mare varietate dialectală,
fie că aceleaşî cuvinte pot avea vre-o infl uentă nesem itică.
Mai este însă ceva, care a determinat pe savanţi. să con
teste serniticitatsa limbei heteene.
Amenophis al IV-lea, fiul lui Amenophis al In-lea şi al re
ginei 'I'aya, hetcană, din cauza prea mareI adorărî a disculuI solar
hetean, creease o capitală, nouă pe malul răsăritean al Nilulur,
spre nord de Assint. AZI toate dărămăturile rămase din faimoasa
capitală a lUI Amenophis, unde se adora zeul A ten, se numesc
Tell-el-Amarna. In mijlocul acestor ruine, s-a găsit o numeroasă
colecţie de table de argilă, foarte asămănătoar e cu cele ce S-ClU
descoperit şi se descopăr încă prin ruinele asiro-babilonenc. A
ceste tăb�iţe nu-s alt ceva de cît scrisort şi depeşt trimise luf
Arnonophis al III-lea şi al IV-lea, de cătră şefii şi guvernatoriî
Palestinet; Sitiei, Mesopotamiei şi Babiloniei şi aduse din arhivele
'I'ebei în această din urmă capitală. "Ele sînt acoperite cu iu
scriptiunt în caractere cuneiforme şi concepute în idiomul asiro
babiloncan" 50). Două din aceste tăblite, deşi scrise tot cu cun ei
fOfllle,şi purcegind, una de la regele din Mităni şi alta de la
cel din Arsapi "sint redigiate în idiome necunoscute, foarte di
ferite de asiriana" 5').
Cum se pot explica toate aceste?
Delattre şi Lantsheere văd în asiriana acelor tăblite, limba,
nationala a acelor ţinuturI. Cit priveşte Iimba din Mitâni, "ea
nu era numai asiriană , ci se pare cii în acel ţinut se vorbeau
două limbl, una poate de popor şi alta de o dinastie cuceritoare",
in care predomină SemiţiI Ruteni�L A pot "o rasă diferită, Ee
tcen il incep să se arate în aceeaşi regiune". lată dar, după aceşti
autori cauza pentru ce tablele din Siria se scrieaii în asiriana,
iar alte cîte-va În idiome străine.
La rindul său şi Menant se întreabă dacă nu cumva "scrie
rea cuneiformă nu ascunde, în OffiiEIO Mhl 11.\ E 3 A HA P 'A B o E K o ţ.,. rotIIOA'\P1.
;EM,\l1 MOI\(\ABCKNI. 3HAMEtlHWfO '1I1NI1M I1cdiM Ui\lUHM I\I1C'rOM II
B'l.d'M K'I'O UAH'/,. 0'1;:>11'1' 11,\11 EI',) O'IC.\hIWI1'f '1'1'8'111. \\Iffil: 'rOTii
HCTl1tll�hl HAum Cl\8rhl. H.\I1V1n- G H M A U T Y H C Y 1\ Y II II '" 1\ o 111
XOPffiECKYI\ 11 111 E tP A H '1' Y Il C Y 1\ Y H I\\lAH X o P ffi E C K S 1\ C.\SffiHI\
flAM npABo Il BtpUO. 'l"RM Mhl BH \1 A'RBUIH npABYlo U B'kpuylO (1\8il\"
EOIO AO IlAC. ffiMOBAI\U ECMI1 UX \\1CO!>Il�IO flAw8 M111\0C'I'ho Il Ai\pOBAI\II
ECMH HM'b II oy Hawill ;EMlIH EAH" CEI\O Il" (iorAi\Ht 11i\IIM,;\ X o fi ffi !Î"
LJl i K 410ffiX HH \\1 ... nr.hw nptA Hi\MII Il Il np'kA Ui\WHMI1 !>O�Phl [11 no HXl
•• A0!>polo BOI\IO 11 IIpoAM HM'b \\1T csosrc 0YPUKi\ EAHO CE,\O Hi\ EorAi\ut
Ui\lIMn- II T 8 H C E LJlI1 H -; i\ n r ; li i\ T '1' o B 'b CE B H LIJ E fi II C A H O.
AA EC'f HMh oyrHK. 11 cz !>'bC'RM AoxoAoM [IIM'A Pi\BHOJ Il A'kTEM IIX
p.\BHO H 0YH8 II '1i\'roM HX'b H ,flpMYH8'Ii\TOM HX. 11 flPn-418P'kTOM I1X
II B'bCEM8 "X IlEflOp8WEHUO UIIKOl\l1ffiE Ili\ BtKI1. i\ XOTi\p 1\ T'kM CEI\OM
110 C'fJ\pi\M8 xonp8. KSAi\ H; BtKi\ \\1ffiI1BMH. i\ Ui\ '1'0 EC']' Btpi\ Ui\lIJE'
ro "OcnOABA BH!lJE !HiCi\/maro 111II\E3i\HAPA BOEBOAh'. Il B'RPi\ !>o�P Ui\UJI1X.
WRPA fli\Ui\ !>Pi\EBIl\Ii\ ABOPUHKi\. B'kpi\ ;fli\Ui\ Mi\HOHI\i\. B'kpi\ fli\HA C'I'AH
'1I0,\i\ II B'kpi\ Ili\UA WkTPi\ flP'bI\AM!>A. C'Rpi\ nAfli\ CJi\fI'b flhIHTE'1 B'kPA IIAHi\
l{O;MI1 UJMIAPOBI1'IA. B'RPi\ ni\UA l{",C'I'I1 CJPhl U UlA. Btfli\ fI.\UA I{OC'I'E
AAUORI1'I�. B'RPA fli\Hi\ UlAI-lAf>A Xp'bJ\OCBKoro II . B. n. 'ri\AOpA BACKOBI1'Ii\.
B'RPA II nAUi\ [TAAOPi\ MOUKH. B. n. XOAl\o R(J'R4E!>I1'Ii\. B. fi. f'bO\IPI1'Ii\]
B. Il. PAAYM 1lI,ICKA II R. Il. r'o,;\Hi\ ['IAWUIII\/\ ] .... IIlipcă fiind rupt 1/ •••
J\ 110 tlAUJEM ffiHBOT1"' •• II ... HEflop8wu.\ Ui\lJ1Ero AMHi'i\ 1\ MH ... oy·rBp'bAI1I\ li
oyKp·knHI\ .... IlpABO H B'kpuo CI\811\&8. AIIA EO.\UJEE � Kp'lmoCTl\ TOMi);
B'bCEMS BhllllEllHCAUUOM8 BEI\·tiI\H ECMH HAWEMS Il ".MS 1Mi'lX A 1\11\ 8 xwro
.o.ETS II .... nHCi\·'·11 Il tli\IJJ8 f1E.'Ii\'r IIPHKtCHTI1 KCEM8 MIc'r8 Hi\lIJEM8:.
nuc. 1\81\11 oI(. GO"IAEA. I"""'TO. ,l'mţjd
101ilE EL
[86]
86
Documente
Traducere
Cu mila lut Dumnez li Noi Alexandru Voevod, Domn 1.:ll'ii
Moldovet, înşliinţar(� facem cu această a noastră carte tuturor, cui
vor vedea-o sau o vor audi ci.tindu-li-so ; iat.ă că aceste adevărate
slugt ale noastre, anume Sima Tunsulu şi Bii/o:� Horjăscul şi Str
[an Tunsulu �i Ioan Horjescul, ali slujit nouă eu drept.ate �i cre
dinţă, pentru cari nOI văzînd dreapta şi credincioasa slujbă eMr:l
nOI, ne-am milostivit din deosebita noastra milă şi le am dat lor
în ţara noastră un sat pe Bogdana anume Horjăşit, care le-a ....... ,
.......... inaintea noastră şi înaintea boerilor noştri" .. de bună voe şi
le-ttu vîndut lor din al său urie un sat pe Bogdana anume Tuc
sest; drept 83 z,'o(r acela tot scris mai sus (?) să fie lor urie :;Ii
cu toate veniturile, lor deplin şi copiilor lor deplin şi nepotilor
lor şi strănepoţilor lor şi restrănepoţiJor lor şi la tot neamul lor
neruşuit nicî odinioară în veci. Iar hotarul acelui sat pe vechiul
hotar pe unde din vechl a umblat. Iar la aceasta este credinţa
domniei noastre mai sus scrise Al, xandru Voeood şi credinţa bo
erilor noştri er, p. Braecict dvornie. cr. p. lY1fwoil. cr. p. Stanciul.
el'. p. Petru parc. cr. p. Oană Pîntece. cr. p. Ooema Şandrooict.
cr. p. Coste Oriş. CI'. p. Coste Donooict, cr. p. ŞaJidru de la Hăr
(eit1, cr. p. Tador Vascooici , cr. p. Tador Moc«. cr. p, Hodco
C1'e.ţf3t"ici. CI'. p. Găuric'l, cr. p. Iiaâul Piscu, cr. p. Goia.n pa
harnic .... 'iar după viaţa noastră .... să nu strice dania noastră, ci
s'o intăreasoă şi s'o imputernicească .... eu dreaptă şi credincioasă
slujbă, far spre mal mare tărie a tut.uror celor scrise m u sus am
poruncit credincio=ulut nr stru pan Mihail log. să. scrie şi pecetea
noastră s'o atîrne la această carte a noastră.
Scris-a Luca în Sucoa va la anul fi9fi t (1403) 1 u:lie 12.
NO'l'A. Pe�etea ruptă, 'pergamentul e gros, dar foarte ros la încJ:eeluri
�i chiar ros de �o"recl. Origin�lul fiind foarte şters pre�iut.ii greut�ţl la cetira;
apoI pasajul sublini'lt. "Tnnse�tl drept 83 zlOţi" e scris de altă m",,;, �i cu altă
cornealii, şi faţă cu pachetul de acte al Bogdanel prezintii () îudoial,\, daeii nu
l:umva vre· un interes ulterior, a molivat scrierea acelUI rînd; orig-:rHt'01 ue a
fost comunicat de P,r. 1. Antonovicl, din ,Biirlwl, c�"" stu"iaz)'( act,I, Bog·hlld.
2). 6977 Octumbrie 25 (11(;'.9)
i\!\1"":>CTIIO Ei071\1EIO MI>.I G'I'E IHI; IN'�"')i\(\ rO(rJ0Ai\P'b ;EMI\II j\J\O'\�i\l;
CIOII. !)H;\MHllITO 'I!IIIIIM IIC(;\,\,\ ,\"('/'J\�' 1I,\ilJHM !>'/'cE.v\ flTO IIMIEM
oy;pu'l' II MI Ero '1'1'0'/11 8CWIllltT /{Oi\llll\E Tora II I{OM8 I,HAIIT IIO'I'fJEGIt ;f1;\.
Wil;E npillAWlllL\ np'''A IIi\MH /1 IIP'''A 8el/Mfi 1h\lIIIIM/1 1,01;\ [1l,1 BEMIKIIMII II
Mar. O.A 11 M h 1. II IlII1Wi\i\ AllllllpllCIiM II BAII"I. CI\ol\' IIi\Ulh E'1'[l1l1>.1 i!i\llh
'f'OAAEp'b ?;E 1\1 Ljl i\ i\'l,C'l, 1'fJlI CRO!IMII. CEC'I'PAMI/. ('/';\11010 /1 MAflEllOIO fi MI\
p81l1KOIO II 1I0'l'OKMllhllC'" WI�I>.I II 8cII nOCllohllo fiX AO"pOiI BOI\lI TA \\'C'I'A
;\oCI1 \\'111>.1 l'fJATS CEaEM8 IIAH8 T a A A E fJ $ ; l\ II ljJ A r. 11. EA'�O CEAO N,\-
[87]
Documente
87
flM'R CEl\8 ; l, fI. L)J EA E lJl fI II l'A E E ('r (1' o A OM H (\ HOI'AAWk. (\EI'O
8C11M 'l'fiEX CEeTf!(\M. ('i'Mlhl, II M'\PEHhl. H ML\p8IUI�H. 1-1101>0 HMEhli\O
EANO CE,\O NL\'''''k L11 E fi K 'Z, �I E lJl H II 11(\ l�OrA(\wk. flNO MI,I BilA tBLlll1
MEil;i\Y HX A0t;POIt I;('MI II TOI�MEI1;. 11,\ '1'0 ,\ Mhi 'j't\I{OI1; EeM"1 AMI1.11
1I.l'I\lP2i,�I1MI HM 8(I1M 11(\1'18 TOl\/VpS ţBHl)J.\l\S CE/'O-CEl\O ?;BmJlEl\ELJlIl rAE
. sc:r ere I\OM. 11,\ /:';o f',,\).11'1> . L\ ere CECTP(\M LIIOl>hl IIM til,I,\O CfM IlIEpE.\
IiEtI"11 tI(\ EOI'A(\I:·['. IjlOI\L\1 IIM, \\I'I'N.\C li I>HM SpIII{ C2i R2iCi\\M /\OXOi\OM
IIHlOp81IJWO III1KOMII1'EIIII. S'IEM tll lI'''K''1 iiM H Ai\\TEMI1X. fi 811S '1 (\'1'0 ""\
IIX· II np'E8I!S'I(\TOM ,IIX II nfl'\II!Sp'k'I'OM fiX II R7> 1: CE",\SIIi\EMENH fiX
KTO lil\l\ IIMmMiiEHjB [1!;l>Ep'!;.'r]. L\ XO'J'(\fih 'I'i\\i\>\' CEMI\>\ LjIOEL\1 ne ('1',\
POMS fiX xo'r(\filo EL\I"O 110 I\SAhl 1-1; I)'RI{(\ WII\lIRMfI. (\ lle\ '1'0 ECT [{EMUI,\
J\\(\f!T8fifl(\ C,\M I'OCI 10AG(\MI,' IHIWIHICI\NN(\f'O Mhl GTErpMI EOEBOI\'\ fi E2i;
AIOr;l\E1lI,1 ClII\ ",\E3�HM,"\ ... I)o/;\fill II,\N G'I'I\U'ISI\ np'Z,K?;J\C\E 111�'kl\orp,'\ACI{II
II CNZ HO rJMI'Z, Mhlp;". IIMI?; l�M.Hl{sl\ II Clli> EI'O n(\N" ASM(\ CT(\POC'f11
X0'l'IIfICl{ilrO II MI I'O';\H IIP7>I{(\MI> l{EMENCI{(\J'O II II n(\NI, HC,\j{'\AEOfll'HII{,
II n,\l1 [;I>'b'(Jo] np'Z,I\ZMR "'kr,orp"ACKL\1 nAN" 2'1.\1\8,\ IIP2iKL\Mi> NEMEq
mi,!. II n(\lll,,,. npZI{2i,\(\I; l{fli\'II-ICI{(\rO II ... lliHt7> q)ETE rOTI{?, .. II 'IOl{hlf!l\flE II
11(\11" '" [101'(\ j JlOCTEANfll{,\ il II"N" HEI'Plli\O '1I\U1NUI{" n,\N lISII(\ C'I'OI\-
IIUI{,\. Ih\lI'Z, Hi\\1' I{OMI:C". UIIHb.I:1A"CI1'l' \\"1' Ni\UII1X /"Oi\\I)1\1 MO'\AMlChIX'
I)EAlII,hIX 11 Mi\J\b.iX. i\ 11(\ i>8,\LUEU II I{rJ'EnoCT 'I'oM8 8ZCEM8 RUUlEIIl IC(\ II ,
110,\\8 I\E'\'k"lI ECMIlI IIi\LLlEM8 B'l,PNOM8 ni\H8 'l'OM2i I\WrO,O,ETS [nuca] '1'11 II
11,\1118 IIPI(\'I' IIfilldWi'l'l1 lIu llE'h\'I'1l 80i\\P" 111\UIHX npllLl"HII'I'II I{(EM8
11"llJEMS ,\11('1'8,
Pergament ros 'Şi rupt în 6 bucătl ; comunicat tot de Pr. I.
Anlonovici din Bărlad ; Uricul a avut 6 peceţi; se păstrează bor
tele toate triunghiulare, iar şnurul de la 4 peceu e mie şi ros: .2
cu şnur roş, şi 2 cu albastru.
Tra.ducere
Cu mila luI D-zeti Noi Ştefan Voevod, Domn ţării Moldover,
înstiintare facem cu această carte a noastră tuturor cui vor căuta
pe' dinsa, orI vor auzi-o cetindu-li-se, cui va fi de treuuintă să §tie;
iată că au venit înaintea noastră şi înaintea tuturor boerilor noştri
a mari şi a tineri (micl) :;;i de nime silitl sluga noastră cred in
'cioasă pan Toaderu Zvî§falâ şi cu treI surort ale sale cu Stana:;;i
Irlaretu: :;;i Ma'f'll§Ga şi s'au învoit toţi la un loc şi de istov de
bună voia lor şi au lăsat frateluI lor pan Toader Zv/;;;taIă, un sat
anume satul ZvişteleştI, wulc îl este casa, pe Bogdana, iar celor
trei suror1 ale sale, Stane! şi Marener �i lVhr\Ă�căi să le fie un
[88]
88
Documente
sat anume Şerb(ir,eşt't pe Bogdana. Deci noi văzînd între ei de
bună voe toemală pentru aceasta, şi nOI aşijderca le-am dat şi le-am
întărit lor tuturor, panulul 'I'oaderu Zviştală pe acel sat Zvişteleştr,
unde 'îl, este casa, pe Bogdana, iar surori lor sale să le fie satul
Şerbaneştl pe Bogdana, ca să le fie lor de la noI urie cu toate veniturile
neruşuit nici o dănăoară în veci, lor şi copiilor lor şi nepotilor
lor şi strănepoţilor lor şi preastrăuepotilor lor şi la tot neamul lor ,
care li se va alege mai de aproape. Iar hotarul acelor sate să fie
pe vechiul lor hotar pe unde din veci a umblat. Şi la aceasta este
marea mărturie a însăşi Domniei meale mai sus scrise N oi Ştefan
Voevod şi a prea iubitulul fiu Alexandeu..... boert pan Stanciul
parcalab Belgradulul şi fiul său p. Mtrza, p. Vlaicul şi fiul său p.
Duma starosto de Hotm, p. Goian parc, Chiliei şi p. Isac vorn. şi
p. Sbiarea parc. Cetătet Albe, p. Albul parc. Neamţului şi .p, ......
parc. Chiliei.. .. pan Fete Gotcă .... p. Oiocărlie, şi pan ... Iuga pos
telnir,pan Negrilă paharnic, p. Luca stolnic, pan Neag comis şi
au fost şi alţii din boerit noştri moldoveneşti a mari şi a mici.
Iar s 're mai mare tărie a tuturor celor ce s'a scris mai SUR am
poruncit credinciosulul nostru pan. 'roma logolăt să scrie şi pe
cetea noastră s' o atirne şi peceti le boerilor nostri să le ailrne la a
ceastă calle a noastră.
A scris Steţeo in Iaşt, la anul 6977 OIJt. 25 (1468).
ons. 1 'OCI meniul e scris de �tet(o, unul din cel mai răI caligrafi ai
tirnp u l uI. t:-Ht�o tril rutean, dovadă rutenismele sale din text, cum �i stilul său
propriu în formulxrul oficial III actului. Steţco a întovărăşit )le Ştefan cel i\bre
în multe ora�e în cer 20 anr cit, Il fost diac,
Oh. Ghibinescu
\
[89]
NOTIŢE
Morala militară
Acum dOI aUI s-aii îmbogăţit programele de învăţămînt ale
şcoalelor militare inferioare şi superioare, cu cîte-va chestiuni de
morală militară.
Insămnătatea noilor cunoştinţă, ;le impune singură mintel,
de aceia argumentele ce s-ar aduce în sprijinul introducereî lor
in programele şcolare, vor părea slabe; de alt-feliă acelaş lucru
s-a intîmplat, de cîte ori s-a încercat a demonstra teoretic, un
adevăr luminos pe care inteligenţa şi l-a apropiat singură prin
tr-un feliii de instinct propriu.
'I'otuşî, nu e poate de prisos a stabili importanţa moralet
militare, sprijinind-o pe un examen de fapte.
Ştiinţa modernă, îndreptîndu-şI cercetările asupra societăteî
omeneşti, s-a convins că societatea, statul, e şi el un organism
dotat cu traiti propriii, în consecinţă că viaţa şi activitatea sa, e
regulată de 'legi, că el naşte, creşte şi moare în respectul a
cestora.
Mai mult chiar, s-a văzut că, o sumă de indivizî, legaţi prin
interese comune, trăind aproape în aceleaşi condiţiuni, alcătuesc
un organism distinct a căruî evolutiunî sunt şi ele dictate de legi
fixe; diferitele instituţiun'î, diferitele societătl sunt dar organisme
mici însă complecte, datate cu o existenţă proprie, decî şi cu legi
specifice, rămînînd supuse şi con semnelor generale, care să exercită
asupra statului din care fac parte.
12
[90]
90
N otiţ1
Dintre toate instituţiunile creeate de nevoile timpului în
statul modern, cea mai remarcabilă, e fără îndoială institutiunea
armată, dreptul săii de rntăietate, sprijinindu-se de o potrivă, pe
numărul mare de indivizi ce-o alcătuese, ca şi pe condiţiunele ex
cepţionale de traiu ce li se impune.
Armata fiind fiinţă socială distinctă" bine afirmată; îşi are
activitatea sa dirijată de legi proprii.
Rînd pe rînd ştiinţa a enunţat legile după care societatea
intreagă sau unele din organismele sale de căpitenie evoluiază,
născind ast-feliu ştiinţele sociale şi morale, obiectul moralei fiind
tocmai însumarea legelor şi preceptelor care instruesc conduita in
dividului în societate. Odată stabilit definitiv obiectul moralei in
semnătatea el rămîne demonstrată. Pină acum armata nu şi-a gru
pat încă într-un condice moral legile, ce impune conduitei celor ce-o
alcătuesc, această sarcină revine oficerulut, căci cunoaşterea legi
lor unul organism social, se sprijină pe o cunoaştere amănunţită
a structureî intime a acelui organism. Judecînd ast-feliu m-am
crezut în drept a e:x.pune cîte-va observaţiuni asupra programului
care prevede studiul moralei militare.
Plecînd de la principiul necontestat că: morala militară, e
un ambranşament a moralei generale, fiind o specializare a acestuI
e logic ca studiul său, să se sprijine pe cunoştinţele generice do
bindite din' studiul rnoraleî generale.
Ori programul de care am amintit, pune morala militară
printre cunoştinţele ce urmează a fi dobindite cu primul an de
studiu al şcoalelor militare inferioare, pe cînd morala generală nu
se predă de cît în ultimul an, după, ce s-au cîştigat cunoştinţele
elementare de psihologie şi logică, pe care se sprijină etica.
Acest fapt constitue o violare ,,',principiului fundamental şi
universalmente admis, anume; cunoştinţe trebue predate cu or
dine progresive şi pornind de la simplu la compus, adecă .urmind
tocmai evoluţiunea naturală a desvoltăI\�I facultăţilor mintale.
Ce S-ar zice oare de un program, care ar stabili ca algebra
şi descripti va să se predea cu anii întîiii df invătămtnt iar aritme
tica şi geometria plană, în cel din urmă?
Analogia e perfectă. I
E absolut necesar dar, ca studiul moralei militare să fie a
mînat, începindu-se predarea ştiinţelor pregătitoare iutelegerei
[91]
Notiţi
91
sale, . adecă a filosofiei; de îndată ce minţele elevilor vor fi des
tul de robuste pentru a asimila abstractiunele r-de care aceasta
ştiinţă nu se poate despărţi.
Procedind ast-feliu, elevii vor putea înţelege şi mai uşor, şi
mal complect preceptele morale, şi se va încunjura tot-odată pri
mejdia creată de programul actual, care expune morala militară,
un element atît de necesar educaţiunei ostăşeşti la desgustulin
drituit ce inspiră tuturor un lucru pe care nu-l înţelegi şi pe
care eşti nevoit să-I repetî papagaliceşte, fiind-că ţi se cere să-I
ştii.
o schimbare a programului de învăţămînt in senzul indi
cat, e deci absolut necesară.
Snb-Loeot. A. Vojen.
Istoria natională în Istoria universală
o
Raport adresat D-lui Ministru al Instructiuner publice
de G. 1. Ionescu-Gion, Inspector general al Invăţămintulut se
cundar, Bucureşti 1900.
Dl. Ionescu-Gion deplînge modul cum se predă şi se învaţă
Istoria în Liceile noastre, supuntndu-se pe cît se poate mal mult
Istoria universală, în legătura sa Istoria naţională. După mai
multe exemple, d-sa încheie:
"Aceste exemple şi altele multe arată, D-Ie Ministru, că
Istoria universală poate servi, în decursul celor 3 ani de studii
Iiceale, a împrospăta continuu, desvoltindu-le, cunoştinţele ce e
levii au despre Istoria patriei din clasa a IV-a primară si din
clasa a patra gimnazială. l
In limitele ce ni sunt permise de natura Istoriei noastre
naţionale, am ajunge şi noi la aceeaşi ţintă ca şi istoricit şi pro
fesorit francejî şi germani: am vorbi elevilor cît mai des de fap
tele cele mari ale strămoşilor şi le-am înlesni privirea deplină a
unor tabele din Istoria uni versală, şi anume a acelora în care ei
ar vedea pe Romtnî mergind, alăturea cu cele mai mari popoare
europene, spre cinstea neamului şi spre marele bine al omeniret.
Ast-felni s-ar putea face Istoria naţională în şi prin Istoria
universală" .
[92]
\)2
Kotiţi
Dl. Vaschide publică în Reoue Blanche din Paris un studiu
asupra mişcăreI intelectuale din Romănia.
Studiul ar fi bun dacă dl. Vaschide ar fi îngrijit măcar în
tru cit-va corectura numelor romăneştî, aproape toate schimonosite
intr-un chip îngrozitor. Aşa Gheorghe Lazăr este dat ca Shearghe
Lafar. Muntenia e scrisă Muntevia. C. Negruzzi devine C. Ne
gruffi, iar pentru fiul său se găseşte mal armonios a-l numi Ne
grulzi; N. Gane devine N. Sane; Duiliu Zamfirescu, Dusliu Tam
firescu; Convorbirele literare sună Convobici literari, şi se laudă
foarte mult minunata novelă Busciana. Cine o fi VoItrutfa, asta
numai dl, Vaschide sau zatarul francez poate ştie. Madamo Poni
credem că desemnează pe d-ra Matilda Poni. Cincinat Panelescu,
Raul Staori, Gh. dia Moldova, Flimon, N olt ora, Sherea Dobro
geanu, Dumlrescu, Haralonel Lecea, Bengesca, Dalespa, Polipu
Meciuneşti, Petrini Salalgi, Pamfirescu, Teobari, Grigoresco, A
mon, Antactrino!! Lukian, Algrar Scorzescu, Aursl Condrec,
Credem că dI. Vaschide cînd a înşirat numele romăneştî, a
făcut-o spre a le face cunoscut EuropeI. Frumoasă cunoştinţă!
Ne mirăm însă, cum de n-a fost pocit şi numele autorului în
ambrosiana, Articolul, credem, că i-ar fi plăcut tot atît de puţin
precum va plăcea nenorociţilor autori, poeţi, pibtori, actorl etc.,
sacrificatî de d-luî pe altarul zeţăriei.
x.
D-nul D. G. Boroianu profesor la seminarul Veniamin din
Iaşi, a publicat un manual de Drept bisericesc în două volumurt,
IaşI 1899; cel I-iu cuprinde canoanele ce sunt explicărt ; cel al
II-lea expune organizarea bisericef romine. Lucrarea este merito
rie şi dă o icoană deplină a tuturor normelor diriguitoare ale bi
sericeî ortodoxe rornine.
\
D-nul D. Maxim preşedintele 'Xrib. Secţia a II-a Iaşt, a scos
la lumină o importantă broşură d� Drept internaţional, privitor
la Comisiunile t'ogatori't, despre care "Arhiva" se va ocupa mai
pe larg intr-un număr viitor.
[ASI -- TIP. H. GOLONEH. ST!Z. PRiMAIZ[EI Nu. 17.
[93]
ARHIVA
ORGANUL SOCIETATII STIINTIFICE SI LITERARE
, " ,
DIN IAŞI
-
Anul XI.
Martie şi Aprilie 1900.
A.D.XENOPOL
No.3 si 4.
,
o călătorie la Dorna în Bucovina
(Urmare).
v
EXCul'siunea la Haituri
Plecarăm din Dorna cu trăsurile cătră Căndrenr,
unde gustarăm din minunatul burcut ce iesă dintr-o
stîncă şi se scurge prin un jghiab 1 Într-un avuz. Ne
oprirăm puţin la preotul din Căndrenf, Iliuţă, de la casa
căruia, aşăzată lîngă biserică, se vede cea mai frumoasă
cîmpenie. Dîmbul pe care sunt clădire casele şi biserica
este înconjurat, ca un arc regulat de cerc, de rîul Dorna
care pare a-l încinge cu un "braţ desmierdător" , Peste
rid se întinde o cîmpie colorată cu cele mat bogate nu
anţe ale verdelui; ea este dominată de două dîmburt
mal apropiate, acoperite cu o rarişte de brazr, şi totul
-�----�--
l.Ulucul de lemn prin ca re curge apa dintr-un izvor.
[94]
94
A. D. Xenopol
este încununat, ca fund ele tablou, de niste munti înaltt
, , ,
acoperiţi cu păduri de brazi secularr, Din coloarea aces
tora care se preface pe nesimţite, din verdele Închis şi
aproape negru, Într-un albastru suriri care odihneşte pri
virea, treci pe' nesimţite la vînătul orizonuluI. Din Căn
drenr plecarăm mai departe, prin Pilugan'î, cătră Poiana
Stampe]. Pe cît orizonul este restrîns din Dorna pînă În
Căndrenr, cum ajungi la Podul-Alunulur, el se desface
de odată Într-o panoramă din cele mal măreţe. In stînga,
se înalţă Ouşorul la mai mult de 1000 de metre, de
formă conică regulată, ca aceea a unui 011, acoperit cu
brădet pe poalele IUJ, iar corpul şi vîrful lUI aşternut cu
o iarbă deasă, pe care de jos se văd mişcindu-se nişte
puncte albe, vitele ce pasc pe eL In dreapta, se Întind
dincolo de dîmburt forme curioase de munţr, unul as
cuţit ca o suliţă care şi poartă numele de ASClt�itul ; altit
în formă de turnuri, şi dindărătul tuturor, sămănînd mai
mult a nor} de cît a munte, Piatra Dornei, ţinta călăto-
I riet noastre, prezentînd două ghebur} curmate prin o
imensă prisloapă 2,
Cînd ajunserăm în Piluganr, vizitarăm biserica ridi
cată de Pintilie Vleju din Căndrenr. Din turnul clopot
niţer privirea este impunătoare. Ochiul cuprinde de o
dată un orizon imens, mărginit În stînga de Ouşorul
care, văzut din depărtare, desvoltă toată măreţia propor
ţiilor sale, învălite Într-o ceaţă strevăzie. Din faţă, cir
duri de munţi, aruncaţi unul peste altul, În mijlocul
cărora Piatra Domei se coboară şi ea din cerul vaporos
pe pămînt, Între fraţii să), pierde' maiestoasa ei înălţime
si aproape nu se mal deosebeste' de ceilaltr muntr ; iar
, " ,
departe în spre dreapta, alţI munţt puternicr par a arunca
pînă în ceruri goalele lor titve, asemenea cupolelor u
uel imense catedrale. E Jlli1gu1'a de 1� hotarul Ardealului;
Stînişoara ce pare a fumega din dO�,ul el.
Bisericuta zidită de Vleju în această poaitie înciu-
, \'
tătoare este un monument îndestul de măreţ, Între mo-
destele case presurate în cale pînă la ea. Construcţia
el a costat pe acest locuitor aproape 2000 de galbenI.
1) 2. Prisloapă sau prislop se numeşte currnătur .. 1 pe spatele
unul munte, în forma unor tarniţe.
'1
f
[95]
o călătorie la Domn în Bucovina
95
După vre-o două oare de cale ajunserăm la Poiana.
StampeI, unde trebuea să petrecem noaptea. Inainte de
culcare, făcurăm o preumbJare înainte pe şoseaua care
ducea spre Măgura, şi pe care era să o părăsim a doua
zi, pentru a apuca spre Haiturr, pe un drum lateral. Era
o lună ca ziua, învălind în blînda el lumină fermecăto
rul tablou ce se desfăşurase sub ochiI noştri, la lumina
scînteietoare a soarelui. Şoseaua apuca cătră o vale, unde
intra într-o pădure de brazt înalţI şi deşî ca un perete,
care pădure se întindea la oare-care îndepărtare de şo
Rea, lăsînd pînă la dînsa un tăpşan de iarbă. Cătră fun
elul acestei văi, d escoperirăm un echo foarte frumos.
Unul din noi strigă cu o puternică voace de bas: Lupu,
�i după cîte-va secunde glasul pădurei reproduse, în li
niştea deplină a serer, aceste două silabe cu un ton a
dînc, trist şi melancolic care părea că 'jesă din mărun
taile pămîntului. Fără de voie tresărirăm ca cuprinşi ele
o tainică groază, cînd de odată auzirărn pare că şoptite
de vîrfurile brazilor, ca lina adiere a unul vînt, iarăşt
cele două silabe, reproduse cu un ton dulce, desmierdă
tor şi pare că şagaJnic. Traserăm un pistol. Efectul fu
extra-ordinar. După ce-i răspunse din fundul pădurei un
bubuit ca al unur tun, incepu o părîitură straşnică a
tuturor munţilor, în care păreau că se rup pădurr întregI
sub un orcan îngrozitor; apoi urrnâ o clocotire din ce
în ce mal Întunecată, ca şi cînd o mare sau un fluviu
puternic ar fi repezit valurile sale în văile din ce în ce
mal îndepărtate. Zgomotul se părea une-ort că se pierde,
şi numai cît îl auzeai umflindu-se în altă parte, şi abea
după trecerea unei ÎntregI minute, el se stinse, şi pădurea
intrâ iarăşi în liniştea el obicinuită.
A doua zi dimineaţa, ceva după răsăritul soarelur,
apucarăm cătră HaiturI. Inainte de a coborî valea ce
duce în pădurea prin care eram să mergem pînă acolo,
văzurăm încă odată tabloul cel frumos al muntilor sub
,
un aspect cu totul notî. Soarele străbătuse prin vălul
gros de ceaţă ce-l acoperise lumina, rupînd u-l in mal
multe Iocurr, şi frămîntindu-l în toate părţile, pentru a-l
alunga de pe pămînt. Ceaţa ÎşI strîngea necontenit man
tia el forfecată, trăgînd-o cînd într-o parte, cînd în alta,
descoperind unele puncte ale tabloului �i învălind pe
[96]
96
A. D. Xenopol
altele, încît dădea ochiulut necontenit surpriudert, noue.
Pe dealurile îndepărtate, pîcla oprindu-se puţin, lua de
departe aspectul unor straturi de zăpadă, care acopereau
pămîntul, atîrna În fulgI de pe arb ort, umplea văile, se
desprindea de pe înălţimt, Încît aveai În mijlocul verei
privirea inşălătoare a ierner.
Prin pădure, calea merge necontenit pe malul rîulul
Dorna care, fiind pe aier mal aproape de obîrşie, curge
mult mal repede şi mal viu. Drumul prin pădure nu
era de loc monoton; din protivă tablourile se schimbau
la fie-ce pas. Cetit urile munţilor făceau de treceam ne
contenit din amfiteatre în amfiteatre, cînd înguste, încît
riscurile munţilor păreau că se ating, cînd largI şi spa
ţioase, dînd o deplină intrare bogatelor raze ale soareluI.
Une-ori mergeam pe lîngă un părete înalt de brazt supra
pUŞI care acopereau cu totul muntele pe care erau înfipţt.
Alte orI vedeam, pe o culme, o pădure tînără de mo
lizi şi de jnapîni 3 peste care se înălţau, rari presuraţI,
nişte brazr uriaşî, părinţir copiilor ce se grămădeau la
picioarele lor. Une-orî treceam printre doI păreţi de bră
dişor) tineri, care impiedecau cu totul privirile, fiind deşt
ca o perie. Se luptau între dînşiî cît-va timp, crescînd
pe întrecutele, pînă ce acel mal puternici, eşind învin
gători în lupta pentru viaţă, îuăduşeau pe tovarăşit lor,
îr uscaă, şi ÎI făceau să putrezească, îngrăşînd pămîntul
la picioarele lor. Şi aici ca în lumea întreagă vedeam
reproducîndu-se legea fatală a naturei, care cere ca cel
micI şi slabr să slujească de hrană ceior tart şi puter
nici. Ieşind din aleea cea îngustă, se deschide de odată
o privelişte întinsă. peste o coastă, de munte care pro
ducea Însă, în loc de veselie, o impresie întristătoare.
Era o pădure căzută, sub securea, omeneasca. Leşurile
arborilor morti si deszolitr de ramurile lor erau trîntite
" '-',
in toate părţile, unii întinşi lîngă ceilalţt, alţiI căzuţI
peste fraţii lor, cărora părea că le dăduse ultima îrnbră
tisare. Aşa trebue să zacă mortii pe �n cîmp de războiu.
�aI înainte lăuntrul ���tel�i 'era feri\ de asem�nea pus
tnrt, Cu progresul civilizaţier, securea destrugătoare se
. 3. Un soiii de conifer circit şi neregulat.
[97]
o călătorie la Dorna În Bucovina
97
urcă tot mal sus cătră inima lor, şi acuma brazii bătrîni
de sute de am aud cu îngrozire sinistrul el sunet, cum
aruncă din viată în moarte pe fratit cu care ali trăit a-
, ,
tîta timp împreună.
Dar nu numai omul este duşmanul pădure], Altul,
mal puternic, mal cumplit de cît dînsul, este vîntul. E
fectele sale în pădurile de brazt, ale căror rădăcim nu
sunt pătrunzătoare, ci se lăţesc împrej ur, este îngrozitor.
O pădure, băntuită de furtună, înfăţoşază o încurcătură
ne mal pomenită: copaci bătrînt răsturnaţt în cale, unit
din el întorşi cu rădăcinele În sus, trunchiuri groase
rupte în două, ca o vărguţă, prin puterea căderei; copaci
tinerr străbătind prin trunchiurile putrezita a celor că
zutr, si totul învălit în o retea nedescurcată de plante
agitătoare, de frunzele cele l�te ale ferizelor si de mus-
CJ , u, ,
chiuI cel moale si verde', toate acestea ÎtI fac efectul ca
, ,
şi cînd vîntul ar fi amestecat pădurea cu pămîntul. O \
asemenea pădure vrăvuită se numeşte câzătură)' cînd că
zătura este mal vechie şi este acoperită de huceag, spim
si tufis, iea numele de smidă. Priu smide mal ales se
, ,
găseşte zmeură, cînd atunci locul unde ea se află, se nu-
meşte zmeuriş. '
Şi natura lucrează deci la propria el distrugere.
Alt-felin, unde ar mal rămînea, loc pentru atîtea vieţr,
dacă moartea nu ar veni să le mal rărească. 'I'otuşt
este o deosebire între destrugerea făcută de natură şi
acea provenită din mînă de om. Natura îndreaptă ea
singură ceea ce a stricat. Trunchiurile răsturnate putre
zesc şi hrănesc cu corpul lor nouele odrasle. Pe unde
omul a tăiat, pădurea dispare, şi cu timpul pînza verde
a fînatulut acopere rădăcinele rămase din arborii căzuti.
, ,
Locul unde a fost o pădure ce s-a tăiet se numeşte în j
popor schelbe, probabil cuvînt înrudit cu chelbe, chelbos,
adecă lipsit de părul pămîn tulur, copacir,
După vre-o patru oare de călătorie prin pădure, a
junserăm la Haiturr, Un iaz întins, ca de vre-o dor chilo
metrit patraţr, iezit în o parte îngustă a văiet Domei şi a
dînc de vre-o 30 de metri, întinde la soare suprafaţa
lUI sclipitoare. El era cu desăvîrşire plin şi devărsa peste
iezătură. Cum aj unserăm, se dădu ordinul de deschidere a
opustulur, Acesta era prins În un şurub de fer, care se
[98]
98
A. D. Xenopol
rîdicâ în sus) învîrtit prin un drug ee era purtat de dor
oameni. Cu cît se înălţa opustul �i se lărgea deschide
rea) cu atîta apa tîşnea mal voluminoasă, sub enorma
presiune căreia era supusă. Canalul de scurgere era plin
de o spumă albă care se înălţa une-ort pînă la not, sub
forma unul abur umed. Vuetul era asurzitor, ca acela
al unet mari cascade. Puternica iezătură se cutremura.
Repejunea cu care apa ţîşnea din opust era aşa de mare,
că mal mulţi bolovani greI erau d uşt plutind la supra
faţă, cale de 15 metri) pînă îl aruncă În bulhoana, săpată
de apă, la capătul canalulul. Apa este lăsată treptat din
iaz, pentru a nu se umfla de odată �i a nu apuca pe
plutaşr ncpregătiţrvScurgerea el totală ţine vre-o opt oare,
în care timp riuleţul devine spumos şi umflat, capabil
de a purta plutele pe dînsul.
Iutorcîudu-mă la Poiana-Stamper, mă hotăriiu, îna
inte de a mă înturna acasă, a vedea şi muntele Măgura)
hotarul între Bucovina şi Ardeal) de pe care mi se spu
sese că priveliştea este din cele mal măreţe. După puţin
timp ajunserăm la piciorul muntelui, peste piscul căruia
trece şoseaua. Cu cit ne urcam) cu atîta se desfăceau
munţit încunjurătorr, unul după altul, şi orizonul se
Iărgea necontenit. De odată după o cotitură se arătară
la privirile noastre toţI munţit Bucovinei spre nord; pu
ţin după aceea la o altă cotitură apărură acel al Ardea
lului care se Întindeau spre 'sud. Mal rămăseseră numar
apusul �l răsăritul închişî privirilor noastre prin dimbu
rile dealului. După, ce mal urcarăm cît-va timp, Înce
pură a se desface înriiu culmele cătră răsărit, şi apoi
iarăşi cu Încetul acele cătră apus, Încît cînd ajunserăm
pe culme) întreg orizonul se îutindea ca o roată imensă
a căreia centru eram nor. Munţii se întindeau sub ochii
noştri, ca valurile Încremenite ale uner furioase mărr, cu
atît mar apropiati unul de altul, cu cit erau mal depăr
taţJ el de 110L Pe marginea extremă a cercului, se apleca
b�lta cerească" ca u� (�om �em�1\ginit, În centrul căruia
statea, pare că neclintit, strălucitorul soare.
Pe vîrful muntelui era o ciuhă, cum numesc Buco
vinenii punctele trigonometrice înălţate pe riscurile mun
ţilor lor; tot acolo erau dor stilpl care Însemnau hotarul
Bucovinei de Ardeal.
t
1
f
[99]
o călătorie la Dorna în Bucovina
99
Cînd mă întorceam spre casă, o ploaie repede ne
cuprinse şi, pînă să ajungem în Pilugani, tot cerul era
acoperit de nourr, Regiunea întreagă părea muiată în
apă. Ploile căzute pe pădurile încălzite de razele soare
IU1, se prefăceau imediat în aburr, care se înălţau fu
megînd peste arborI şi hrăneau, cu puteri noue, norii
desfundaţr. Aceştia turnau iarăşt apa cu cofa, şi ploaia
hrănită de cer şi de pămînt, părea că nu are sa se mal
sfirşască, şi că un nou potop trebue să înghită această
frumoasă natură.
VI
Cîte-va. observaţii
Cît am stat în Dorna, am fost fată la o multime de
, ,
petrecerI ţărăneşti. Lucrul ce părea extra-ordinar, dar
care este un fapt neîndoelnic, este că în tot timpul de
mal bine de o lună cît am petrecut acolo, nu am văzut
nici ten sin aur iăro»: beat) si cu atît mal putin vre-o fe-
.'1::>, ,
mee. Cu toate aceste, cele mai multe petrecert care se
întîmplă aier Duminica şi sărbătorile, se fac la cărciume,
unde se încinge danţul între cel tinert, pe cînd cel mal
stătutr se asază la masă în jurul paharului. Se bea si la
, , ,
Dorna, dar cu cumpătare şi nu cu abuz; cel mult se
ameţeşte unul sa.u altul, devine cu chef; dar nici-odată
n-ani avut priveliştea desgustătoare de a vedea pe om
coborît mai pe jos de animal. Nu am văzut nicr un Ro
mîn oborît de betie, căzînd prin şanţurr, cum ÎI întil
neştI Duminicele prin satele noastre. "Dacă nu se ÎmQ
bată cam enir pe acolo, cum pot să petreacă?" mă În
treba un ţăran de la nOI, căruia îl povesteam impresiu
nile mele din Vatra DorneL
Iată cum petrec el: vin Duminica (oăci în zilele
de lucru nicr vorbă nu poate fi de petrecere) din munţr,
unde stau toată săptămîna, în orăşelul Dorna, şi după
ce şi aicl îşI caută de trebr, la preot, la primărie sari pe
la dughenl, se opresc grupurI, grupurI, pe stradă În toate
partile si stau de vorbă glumind, sau spunîndu-şi ves
tile 'ce le-aii aflat pe unde au fost. Unit se pun p� băl;
cilo ce se află dinaintea magaziilor, alţii intră, în ele pen-
[100]
100
A. D. Xenopol
tru a tîrgui cele de trebuinţă la vre-o nuntă sau vre-un
botez ce s-a brodit în timpul săptămîner.
Duminica se sfîrşeşte, şi a doua zi răsăritul soarelut
trebue să le lumineze drumul înapoi spre munte.
La ospăţul pe care-l dete primarul; pentru a-şt
serba reaIegerea lur, stăturăm pîna la două din noapte,
si cu toate că era vin Îndestul, nicî un tăran nu esi a
meţit, Veselia era Însă foarte mare. Se' j ucară dif�rite
danturl, însotite de chiuiturr caracteristice, cele mal multe
glUl�eţe şi pline haz. In ele se deosebea mal ales un
fruntaş din Dorna, Ioan Nacu Odochianu, om ce are peste
140 de vite şi o Întindere mare de pădure şi de fineţe.
Printre danţurr, lăutarit întonară o doină; pe versul că
reia, jalnic şi trăgănat, hazliul poet potrivea nişte strofe
comice, care contrastau de minune cu melancolia cînte
culur. Pe întorsătura finală el întocmi versurile următoare:
CăCI zăii banit de pe muncă,
Unde pot el să-mî ajungă ?
Iar din cel de pe hoţie
Beau şi-mî mal rămîn şi mie?
Un rîs general izbucni în sală) şi însuşi poetul nu
şi-l putu stăpîni, cînd ultimul vers se termină.
Am spus că la cărciumele din Dorna se află puţin
rachiu, care nu prea este Întrebat de locuitorL Adese-ort
crăşmarii nicr nu mal ţin rachiu prin oărciumele lor. ImI.
aduc aminte că Într-o zi, am trecut graniţa în Romănia
şi am dat, în Dorna romănească, peste o cărciumă, unde
cerînd puţin vin, Evreul ce o 'ţinea ÎmI răspunse că nu
are, ci numaî rachiu ; căcî vinul nu se întreabă. Ca do
vadă vie a spuselor Evreului, văzul ciţî-va ţărani cu
femeele lor în ultimul grad de beţie, turn ind Încă În el
băutura otrăvitoare. AtuncI mi-am adus aminte că pe
hotarele vechei Atice, mindrir Atenieni pusese un stîlp,
pe faţa căruia ce venea spre patria lor) el scrisese cu
vintele: »aicl este Atica şi nu Pelo ponezul (( . Tot aşa
ar putea scrie Bucovinenii pe hotarul ce ne desparte de
el: "aicI este Bucovina şi nu Romănia''.
Am observat îndeobste, în satele din Bucovina, că
, I
starea lor de prosperitate este în .tot-deauna legată de
[101]
o călătorie la Dorna în Bucovina
iOl
a
lipsa beţieî. La nor s-a discutat mult asupra întrebărei
dacâ betia elite cauza sărăciei, sau sân'lcia cauea Leiiet. Se
crede �hiar a se fi descoperit o explicare fiziologică a
acestui viciu ; anume hrana săteanulut sarac fiind neîn
destulătoare, el ar fi nevoit să suplinească lipsurile el,
prin introducerea alcoolulut. Această explicare este pa
tronată mal ales de medicii noştri, şi nOI înşine am ad
mis-o în Studiile economice, pe. cînd nu vizitasem încă
Bucovina. Acuma am revenit cu totul de la acea părere,
şi sunt convins că moralul joacă un rol mult mal în
semnat în lătirea sau restrîngerea aoestet patimr. Intr-a
de văr) dacă beţia ar fi o urmare a uneI nevor fiziologice,
atuucl ea ar trebui să se întîlnească la totl acel ce nu
se hrănesc cu alimente puternice. Cu toate aceste este
cunoscut că sunt multi tărani săraci chiar în Bucovina,
care nu pun rachiu î� gură, şi care cu toate aceste nu
sunt mal Iipsiţr de putere decît acel ce-l întrebuintază.
Apor clasa săracă a Evreilor nu se hrăneşte mai bine
decît acea săracă a poporului nostru; cu toate aceste
betia Între Evrei este o rară exceptie. In sfirsit călugării,
, "
care postesc mal toată viaţa lor, hrănindu-se d ect în mo-
dul cel mal neigienic, sunt în cele mal multe cazuri să
nătoşr, muncitori si trăese foarte mult, desi nu întrebu-
" ,
intază băuturr alcoolice. La aceste excepţiunI ar trebui
să se gîndească acel ce vor să facă din beţie urmarea
unei legI fiziologice, care ca lege naturală nu poate su
fer: nici o singură excepţie.
După informaţiunt pozitive culese În Bucovina, am
aflat că mal multe sate, adîncite în patima beţiei, alt fost
vindecate pe deplin, prin spornica lucrare a preoţilor
care adese-ori pun pe ţăram să jure în biserică, că nu
vor mai bea. Ast-feliii cităm satul Liten; lîngă Suceava,
scăpat de beţie prin preotul Berariu ; de asemenea Ho
rodnicul de jos) din care ţăraniI alungară cu puterea pe
un Evreii ce vroia să deschidă o cărciumă, lucru ce ar
fi în Homănia mal mult decît o minune. Cînd poporul
din un asemenea sat vrea să bea, i�I aduce o balercă
cu vin în casa unul Romîn, la care se adună acer ce vor
să iea parte, şi beau cît le trebue, Cînd crauvcufundn.te
în patima beţiet, aceste sate erau sărace �i păcătoase, cu
aspectul murdar şi mizerabil. Astrlzl, ele Înfloresc şi a-
2
I
I
[102]
102
A. D. Xenopol
jung tot mal mult a se apropia de starea acelora în care
beţia este străină. Iată deci dovadă evidentă) âî nu sărticia
este cauza be�ieY) de oare-ce vedem că nişte sate sărace,
sub influenta unut exemplu moral, s-au lăsat de betie si
, , ,
se Îmbogăţesc. Chestiunea este atît de interesantă, încît
ar trebui să se rînduească din partea statulu! nostru o
anchetă care să o studieze la fata loculut,
Lucru îndestul de extra-ordinar, poporaţia cea mal
Putin supusă din toată Bucovina vitiulut betier este toc-
, , ,
mal cea rornănească, pe cînd cea mal bîntuită de dînsul
este acea ruteană, care este îndeobşte şi mult mal săracă
decît cea remînă. Să nu se creadă că numar tăraniî ro
mîni de la munte în Bucovina, sunt bog-atI si dUmlJătatl.
'-' , , ,
Am văzut mal sus starea înfloritoare a satelor ce se în-
tind de la graniţa ro mînă pînă la Cîmpul-Lung. In ţi
nutul Rădăuţulur, tăranir stau de minune; mulţr din ei
ali mal mult de 5000 de fiorini avere, SI citr-va Întrec În
bogăţia lor pe fruntaşii din Dorna, ' ,
Cauza acestei stărt mal bune a tăranului romîn din
,
Bucovina, stă în atmosfera morală, care îl înconjură şi
care este determinată prin trei elemente: preotul, şcoala
şi leqile ocrotitoare. Să le examinăm pe rînd.
Preotul în Bucovina nu este numar un servitor al
religieI, căct dacă ar fi numar atît, este probabil, că nu
ar avea o înrîurire atît de mare asupra sătenilor ; căci
şi în Bucovina ca pretutindeni, Homînul nu este bigot.
M-am informat că posturile ar fi ţinute mal mult de fe
mei şi prea puţin de bărbaţr. Apoi chiar Duminica la
biserică, nu am văzut o grămădcalft aşa de mare de po
por. Cu toate aceste, slujba bisericească este făcută aşa
ca să poată interesa mal mult pe popor. La biserica din
Dorna am auzit, într-o Duminecă, o frumoasă cuvîntare
tinută de protoereul Balmus si un cor de tărani î�llocuia
, "\'
cîntarea dascali�o:. la strană. Preot'�l este În�inte d: toate
centrul de lumma al comuneI, omul superior prm cul
tura lUI care ajută săteanulur, p�in sfaturr, la nevoile
sale; persoana cu moralitate exemplară, care slujeşte de
model turmet ce este chemat a păstori. AceştI preoţi din
Bucovina sunt, în satele rom ineştr, toţI doctori în teologie
de la Universitatea din Cernăun, Fie-care absolvent al
Facultăţer este numit preot În 'o comună din cele mal
[103]
o călătorie la Dorna în Bucovina
103
micr, şi după ce şi-ati făcut Încercarea, sunt înaintaţt în
comunele cele mai marr, Dintre aceştia, se aleg cu tim
pul cel mal destoinici care sunt înălţaţr la rangul de
protoerei. Această înălţare se face, luîndu-se în privire
capacitatea combinată cu vechimea. Este de observat că
îndeo bşte, toţI funcţionarir în Bucovina, precum în toată
Austria, capătă înaintărt numar după acest sistem. Imi
aduc aminte că pe cînd eram în Dorna, se întîmplâ să
moară preşedintele Tribunalului local, şi eri crezînd că
şi pe acolo cu ceva stăruinţă poate dobîndi cine-va un
post, felicitaiu pe membrul Tribunalului de viitoarea sa
înaintare. El ,rÎse si-mt spuse că, la vîrsta lut (era de
vre-o 35 ani), nu ajunge cine-va preşedinte; că mai sunt
vre-o 18, mal bătrim decît el, care-şi aşteaptă rîndul. Pen
tru a reveni la preot, mal observ că poziţia materială a
lut este din cele mal bune. Pe lîngă că are tot-deauna
o locuinţă foarte indemănatică, el �1aI primeşte aproape
la 1000 de fiorim leafă pe an (ceea ce face cam la 200
de ler pe lună). Leafa însă alcătueşte partea cea mal
neînsemnată a venitului său, Poporenii săî fiind bogaţr..
preotul incasază de la el sume însemnate pentru fie
care slujbă religioasă. De îngropăminte ieau adese-ori 40,
60 şi pînă la 120 de lei, după puterea ţăranilor care
bine-înteles dau din bună voia lor asemenea sume, fiind
că au de unde. In deobşte ţăranul bucovinean, deşi nu
bigot, iubeşte mult a dărui preotului şi bisericei. Cu a
ceasta el se crede că şi-a îndeplinit datoria lui de creştin,
şi că popa e obligat să se roage pentru el care nu prea
are timp să o facă. De aceea mulţi ţărani lasă la moar
tea lor o parte din pămînt bisericei, de productul că
ruia, fînul, se foloseşte tot preotul. Poziţia acestuia fiind
din cele mal bune, se înţelege cum ele tinerii cel mal
distinşî se grăbesc a îrnbrăţoşa cariera preoţească, Încît
în Bucovina, tot ce e mal bun, mal distins, devine preot.
La nOI cum stau lucrurile în această privinţă, ne vine
greu a o spune, pentru respectul ce) şi aşa, suntem da
tort să arătăm servitorilor religieI.
Preotul fiind învăţat, moral şi bogat, înţelegem în
rîuri rea lUI atît de puternică în comună. Fie-care ţăran
se întreabă, la fie-ce faptă, a lUI, ce va zice preotul, şi o
dojană a acestuia face mal mult decît o pedeapsă a ju-
[104]
104
A. D. Xenopol
decătoriet. Preotul însă, deşi om cu o cultură În totul
deosebită de acea a ţăranulur, a rămas tot în sînul po
porulur ; iea parte la toate petrecerile şi durerile sale,
aducînd o măsură în cele dintiiu şi o mîngîiere în cele
de al doilea. Casa lur, deşi mobilată după sistemul a
pusan, deşi auzr adese-ori resunînd din ea un piano,
este condusă în chip patriarhal. Fiica preotului, ştie să
execute un vals sau o fantazie pe clavir ; dar se duce
şi cu servitoarea în tîrg, cumpără cele necesare, ordonă
de bucate şi îngrijeşte Îndeobşte de toată gospodăria,
chiar la vîrsta unde fetele noastre se joacă încă cu pă
puşele. Cînd sunt mal multe fete la un părinte, ele con
duc gospodăria cu săptămîna. Cultura minţer le este
dată de guvernante ţinute în casele preoţilor ; dar ele
fiind deprinse nu numar cu o cultură de salon, ci cu
una serioasă şi muncitoare, devin în deobşte nu dame
strălucite, ci bune şi oneste gospodine.
Fără a critica sau a lăuda această sistemă, deose
bită după moravurile ţăret în care se află, constatăm
. numai că clasa cultă în Bucovina este reprezentată în
primul loc prin preoţime, şi că această clasă nu s-a în
străinat de corpul poporuluI, cum s-a întîmplat cu clasa
cultă de la nor, care nu mal are nici moravurile, nicI
apucăturile, nict limba, nict portul, într-un cuvînt nimic
aproape comun eu masa poporulut. Preotul rom În din
Bucovina este coborîrea culiurei in straturile ele jos ale so
cietăkel, sub figura vie a unet persoane, 'cea mal sacră,
mal ascultată şi mai respectată.
Acel care combat religia la nor, ar trebui să meargă
în Bucovina pentru a vedea efectele salutare ale influ
enţer preotului asupra poporulur ;bine-înţ,eJes vorbim
de preotul adevărat, instruit, inteligent si moral, nu de
negaţi unea tuturor acestor calităţi, ît1lb'răC�Ltă, În haine
lungL Dar dacă preoţii la uot sunt departe de a cores
punde delicateI lor menirr, vina este, în primul loc, a
tristeI lor poziţiI materiale de pînă \t,cum. Heligia şi pre
otul, servitorul el, ar trebui nu cornbătuţr şi despreţuiţY,
cum fac la nor unir vîntură-tară ei ar trebui rîdicată
,
ştiinţa şi moralitatea, lor, începînd prin a le îmbunătăţi
starea materială. Ştim că în Bucovina se găsesc mar
multe neaj unsurt preoţilor. Este Însă ştiut că nici -odată
[105]
o călătorie la Dorna în Bucovina
105
I
t
1
nu eştI mulţumit cu ceea ce ar, şi apol şi preoţir nu sunt
decît oamenr. Ar trebui însă să cunoască Bucovinenir
starea preoţilor din Romănia, spre a preţui, după dreapta
lor valoare) pe acel din ţ,ara lor.
Să cercetăm starea şcolilor. Acele romăneşn nu sunt
vechi în Bucovina. Sunt abea 30 de a nî, ele erau necu
noscute, pe cînd acuma nu există comună, romănească
fără şcoală poporană, In deosebire de şcoalele din Ro
mănia, copiii tăranilor sunt tinut7 Set »isiteze şcoala iarna
*i oara, Încît �e jertfeşte, p�ntr� interesul culturei, acel
material al locuitorilor, de a-şi avea vara copiii lor la
îndămînă, spre a-i ajuta la lucrările cîmpului. Această
dispoziţie supăra se întîiu pe tăranif roinînr, şi el căutai]
să fugă de şcoală. Guvernul Însă stărui în exacta Înde
plinire a acestei obligaţiunI, şi cu Încetul ţăranul se de
prinse el însuşr a preţui bine-facerile învăţăturet, ast-feliu
că astă- zI scoalele romănestI sunt foarte vizitate.
, ,.
Am văzut mal sus părerea primarulut din Dorna
asupra bunătăţilor aduse de învăţătură" şi să nu uităm
că acea apretuire esea dintr-o minte nestiutoare.
" ,
Fiind casele foarte răşchirate, copiii din fundul sa-
tulur au adese-ori de făcut o lungă cale, spre a ajunge
la şcoală. Iarna sunt pUŞI într-un car sau o sanie şi a
duşr la şcoală, sub paza unul om în vîrstă. Este lucru
îndestul de însemnat că copiiî şi anume fetele de la ca
pătul satului Vatra-Dorner, din spre Căndrenr, care sunt
mult mal aproape de şcoala din Căndreni decît de cea
din Dorna, vin cu toate aceste la aceasta din urmă, din
pricină că este mal bine organizată. In şcoala romă
nească se învaţă toate materiile în limba rornînă., şi pe
lîngă aceste si limba germană. MultI tărani care alt tre-
., , ,
cut prin şcoală, cunosc această limbă îndestul de bine,
pentru a se sluji cu ea, şi toţI fără excepţie ies din
şcoală cu cunoştinţă de carte, de oare-ce dînşit nu uită
vara cele ce învaţă iarna. La şcoala superioară primară
din Vatra-Dorner există o mică bibliotecă, care bine-în
ţeles este mal bogată în cărţt germane pentru folosul
ţăranilor decît în cărţr rornăneştt. Totuşr acele puţine
cărţf rornăneştr ce se află în ea, sunt adese-orI Împru
mutate de copil, pentru a le citi.
Nu mal puţină înrîurire bine-făcătoare asupra mo-
[106]
106
A. D. Xenopol
raiului tăranulur, aii şi legile care caută să-I ferească de
exploatarea din partea elementelor străine ce trăesc în
sate alăturea cu el. Dintre aceste) în primul loc ar fi cir
ciumarit EvreI care, în Bucovina ca şi la nor, se dedau
la acest negoţ. In Bucovina) unde Evreiî au drepturile
politice, nu 'se poate Împedeca aşăzarea Evreilor prin
sate. Lucrarea lor ce ar putea fi dăunătoare: este Însă
impedecată prin legile relative la cîrciume. Se ştie în
tr-adevăr că înrîurirea pierzătoare a Evreilor asupra
poporaţiei rurale din Romănia, provine mal ales de la
rolul cîrciumarului în sate. Pentru a cîştiga cît mal mult)
el are interes' a favoriza beţia, la care lo cuitorit noştri
se dedau cu atît mal uşor, cu cît ei nu sunt reţinuţt
prin nici o putere contrară. Cu cît sărăcesc, eu atit se
dedau mal mult acestei patimi degrădătoare, şi cu atît
mai mult se îmbogăţeşte Evreul. Guvernul austriac a
căutat să impedice această speculă, prin legI severe în con
tra beţiei. Insă să nu se creadă că guvernul loveşte nu
mai în cel ce bea, ci mal ales caută sii pună un lrîiî
celul ce-i elă ele băut, cîrciumaruluî, Aşa legea pedepseşte
cu închisoarea de la 4 zile pînă la 3 lunr, în caz de re
cidivă întreită, pe tot omul găsit beat pe stradă. Acel
individ ce a suferit maximul pcdepser, este aţişat în co
mună, şi nici un circiumar nu mai are voe să-i dea nici
un singur pahar de băutură, sub pedeapsă de amendă,
şi la caz de recidivă" închisoare. Pe lîngă aceasta) cîr
ciumarul nu poate da ţăranului băutură pe datorie, sub
pedeapsă de a nu putea reclama; el nu poate cumpăra
în timp de iarnă producte de la Iocuitorr, pe un preţ
mai mic decît cel curent; nu are voe să iea de la ţăran
mai mult decît procentul legal, pentru împrumuturi de
bani. Ceea-ce este Însă important, este că aceste legI se
aplică : că nu sunt scrise numai pe hîrtie. La nor a voit
să se iea o măsură mat radicală contra elementului e
vreesc, aceea de a împedeca chiar aşezarea luI în sate.
Ce folos, dacă aplicarea acestei leg\I nu se face cu stric
teţă şi în mod stat�rni?! Chiar. dac� izgonirea Evreilor e
ordonată de autorităţile supenoare; încă sunt lăsaţI de
cel mar mici a ţinea cîrciumi, fie ei înşir, fie prin persoane
interpuse, şi găsesc mii de alte mijloace de a încunjura
legea, cînd nu o lovesc în faţă. Credem noi oare că vom
[107]
o călătorie la Dorna în Bucovina
107
putea vreo-dată să închidem cu desăvîrşire satele noastre
elementului evreesc? NoI nu sperăm aceasta, şi de aceea,
pe lîngă legea relativă la oprirea aşezărei Evreilor în sate,
credem că ar fi bine să se adaugă nişte dispoziţiI pri-
.vitoaţe la impedecarea exploatărei ţăranului de cătră
cîreiumarr, 01'1 de ce nationalitate ar fi el. Bine-înteles
, ,
că legile noastre în această privinţă ar trebui să fie mult
mal amărunţite şi mal aspre; căcr pe cînd În Bucovina
ele tind a apăra pe locuitorr contra unet jăfuiri posibile,
la noi trebue desrădăeinat un abuz ce străluceste în toată
floarea lui. Nu inţălegem argumentul că acea�tă exploa
tare a patimer beţiei, să nu poată fi înfrinată prin legi.
'I'ot aşa B-ar putea spune de toate celelalte abatcrr, şi nu
am mal avea nevoe de legiurI penale.
VII
De la Dorna la Suceava
Muntele pe lîngă tot farmecul care îl înconjoară,
are şi o parte foarte neplăcută: ploile cele dese care
cînd se încing, par că nu ar voi să se mal istovească.
ApOI adese-ori ele cad, pentru a zice ast-feliu, din se
nin, încît nu poţt fi sigur, decît foarte arare-orr, pe o zi
întreagă de vreme frumoasă. In timpul petrecereI mele
la Dorna, avul prilejul a primi adese-ort de aceste băI
luate pe îmbrăcatele, De cîte 01'1 plecam de acasă cu
un soare frumos, neavînd nict măcar grija de a lua cu
mine o umbrelă, şi mă întorceam udat pînă la oase, după
cîte-va oare de preumblare prin înconjurimr. De la ex
cursiunea făcută la Haiturr, cînd furăm botezată cu ploaia
cea atît de îmbelşugată, soarele nu se mal văzu răsărind
deasupra Dorner,
O perdea nestrăbătută de norr, ceaţă şi apă, îi a
coperea strălucitoarea faţă. Din el se revarsa de dimi
neaţă pînă în seară o ploaie bogată, care în răstimpuri
numai se domolea cîte puţin, pentru a începe iar cu o
nouă furie. Orizonul se închidea tot mal tare, sub ne
gurile care învăleau munţir, şi în curînd abea se mal
zărea numar baza celor mal apropiati. Dorna si Bistrita
, , ,
creşteau mereu, umplînd patul lor in toată lărgimea lur,
[108]
i08
A. D. Xenopol
fără a putea să se reverse .. fiind restrînsă matca lor între
dealurile ce le însoţesc cursul. Orăşelul se nămolise cu
totul prin scursorile de apa care se coborau, din dealu
rile imprejmuitoare, pc stradele cele nepăvăluite şi pre
văzute numar cu niste trotuare de scindurr. Locul cel
atît de mîndru cu cite-va zile în urmă, devenise o mo
cirlă noroioasă, cu neputinţă de străbătut.· Era timpul
de a fugi din el, şi toţ; vizitatorir plecau pe întrecutele,
Eram hotărît a mă întoarce cu pluta, pe cursul Bis
triţeI pînă la Piatra, şi de aceea aşteptăt încă cîte-va zile,
sperînd în îndurarea cerească. Dar norir se tot adunau,
în loc de a se desface, şi une-ort, cind soarele izbutea a
răzbate prin el, pentru a furişa cîte o rază de căldură
pe natura înecată, atunci pădurile fumegau cu o nouă
putere, trimiţînd cătră el valuri groase şi închise de ne
guri care, desfuudîndu-şr coastele, lăsau să cadă din ele
puhoae de ploaie, decît care mal mart nu cred să fi fost
nicî pe vremile potopului. Se încinse o luptă cumplită
Între nort şi soare, între apă şi' for, şi era zadarnic a
aştepta rezultatul el, mai ales că apropierea toamnei slă
bise puterea soarelur şi făcea cam neprobabilă o izbîndă
pe partea lui.
Mîhnit în adînc şi considerînd câlătoria aproape ca
zădărnicită, mă hotărîin să plec iarăşt pe unde venisem.
Dar pentru a varia măcar Întru cît-va călătoria, apucă!
calea prin Suceava. Pînă la Gura-HomoreI, revazut toată
acea frumoasă natură, care mă încîntase atît de mult la
venire, deşi acum era lipsită de farmecul strălucitor al
soareluL 'I'otuşj şi acuma văzută prin perdeaua de ploaie
şi acoperită in parte cu mantiele zdrenţuite ale neguri
lor şi norilor, nu Înceta de a avea frumuseţile el; căer
aceasta este darul frumoaser naturi, de a rămînea atare
în toate timpurile şi în toate împrejurările.
De la Gura-HomoreI, intra] p\� o cale ce-mi era ne
cunoscută, acea Sp::'3 Suceava. H.eg·iunea este mal plană,
orizonul mal Întins. Pe alocurea i\\împia se întindea cît
coprindea ochiul, acoperită adese-o�l cu porumb, plantă
ce nu văzusem în partea muntelut. Adese-ori străbăteam
prin păduri care, deşi marr şi umbroase, erati departe dc
a avea caracterul măret fii impunător al celor de la
, .
ll1 unte.
r 1\
I
� I '
!
f
I
I
1
[109]
o călătorle la boma in Bucovina
i09
A doua zi seara ajunserăm în vechea capitală a
Moldovei, Suceava. Oraşul e mic, aşezat pe ultimele ra
mificărr ale Carpaţilor, care se pierd În şesul Siretulur.
.Suceava este aşternută pe mal multe dîmburr, care ÎŞI
. scaldă picioarele în rîul cu acelaşt nume şi, de cea parte
de case, se întinde un şes nemărginit, închis de orizon.
Interesul acestei localităţr stă în zidirile vechr, parte păs
trate încă, parte În ruină, ce se întîlnesc aici. Dintre
bisericele vechr cităm acea a Sfîntului Dumitru, zidită,
de Ştefan cel Mare, care conţine între altele şi portretul
întemeitorulur el, reprezentat cum s-a constatat şi Ia bi
serica Sft. Nicolae din IaSI si aiurea încă în timpurile
, ,
din urmă, blond, cu musteaţă, barbă prea puţină, încît
se vede că era spîn si smead Ia fată. La această bise
rică se află un aer dăruit de Mihail' sin Da vid, neguţi tor
bucureştean, în 3 Noembrie 1764. Altă biserică foarte
veche este acuma părăsită şi întrebuinţată ca magazie,
Încît nicI n-am putut pătrunde în ea. Acoperemîntul el
spart prin mai multe locurr, lasă să pătrundă apa în
zidurr, si cu toată extraordinara soliditate a bisericilor
vechr, este probabil că nu va putea sta mult timp în
picioare, faţă cu neîngrijirea în care e lăsată. Şi cu toate
aceste în Germania şi Austria ştim că ruinele sunt În
treţinute spre a înfrumuseţa locurile şi a păstra în min
tea poporuluî amintirea timpului trecut. Oare pentru ce
sunt lăsate în părăsire monumentele şi ruinele romăneştt ?
Pentru a stînge în poporul romîn amintirea neamului
şi origineI sale? Aceasta putea să fie mal înainte, pe
timpul pe cînd germani zarea era maxima politice} ur
mată de guvernul austriac fată cu nationalitătile impe
riulur. De cînd însă această politică a' fost părăsită, de
cînd guvernul central a găsit chiar în Homîm un ele
ment întăritor contra preponderenter slavismulut în Bu
covina, bine şi înţelept este oare de a lucra pentru stin
gerea conştiinţet romăneştr pe calea istorică? Credem că
în această privire este încuibat numar un spirit de ru
tină, moştenit din epoca anterioară în aceasta de faţă,
în care el nu mal are motivul de a fi. Ne aşteptăm deci
în curînd, ca guvernul să iea măsurr pentru a se scăpa
de peire şi vechile monumente romăueştl.
Ruina cea mal Însemnată a Sucever, este acea a ce"
3
[110]
110
A. D. Xenopol
tăţuier, aşezată pe un deal, despărţit de acel pe care se
întinde oraşul prin o rîpă adîncă, încît pentru a te urca
pe, el trebue să fael nu incunjur îndestul de îndepărtat.
De pe acest deal se dorninează sesul Sueevei si' al Sire
tului, pînă se pierde din vede;e în negurosul orizon.
De cîte-ort nu a privit RomîniI de aier spre acel şes ră
săritean, din care atîtea nenorociri a venit peste el! Stînd
aicI pe o fărămătura dcslipită, ca un bloc uriaş, din uri
asul zid, priveam spre văzduhul neguros; pare că ve
deam izvorînd necontenit din fintăna nesecată a acestui
orizon fără fund, roi urî de popoare care se repezeau
ca nişte lupt flămînzr pe frumoasele ţărI locuite de Ro
inînI. Şi acuma chiar negurile îndcpărtărei luase în for
mele lor fantastică chipul unor armate care inaintau cu
pasul greoin iarăşi spre a noastră moşie. V uetul vag şi
indefinit al vîntului ce sporea necontenit, părea a aduce
tot mal aproape acele vedenii ameninţătoare. O piatră
Însă desfăcută din scobitura în care stăteam, mă trezi
iarăsr la realitatea lucrurilor.
,
Inceput a explora ruinele, Însă lucrul nu era de loc
uşor. RecunoscuI în curînd că numai un studiă amă
runţit şi nişte săpăturt ar putea determina forma precisă
a cetăţuier.
In cele mai multe P ărţ'f, mal ales în acele ce pri
vesc spre şes, zidurile sunt dărîmate pînă în faţa pămin
tulul şi dărămăturile lor pe de o parte, pe de alta iarba
ce le acopere, fac cu neputinţă recunoaşterea liniei zi
dului. Totuşi în această parte atit de ruinată, se văd
rămăşiţele paraclisuluî de pe mal multe figurt de sfinţi,
ai căror urmă se deosebeşte îndt\. în colori pe o surpă
tură ceva mal adăpostită. Partea ce vine spre deal este
mult mal bine conservată. Se află aier încă în picioare
o bună parte din zidurile cetătet construite dintr-un a
mcstee de piatră şi cărămidă prinse\. Într-un ciment atît
de consistent, încît par a fi devenif o singură bucată.
Zidul arc o înălţime de aproape 8, metri, grosime de 2
la bază şi de unul la vîrf, încunjurat de un şanţ lat de
vre-o 10 metri şi mal tot atît de adînc. In partea cea
mal întreagă a zid.ulut, spre -apuR, se vede locul unde
era poarta. care dădea în sant si peste care conducea
probahil un pod mişcător. p'e llt mijlocul şanţulur se află
<'
[111]
o călătorie la Dorna în Bucovina
111
o cărare rîdicată, lată numai cît ar călca un om, care
slujea pentru comunicarea obicinuită. Intăriturile cetă
ţuiei fac un efect impunător şi se arată ca nişte 1 ucrărt
puternice pentru acele timpuri în care atacul era mult
mal slab decît astăzr. Inţelegem cînd le vedem, cum de
o cetăţuie atît de mică, comparativ cu enormele întări
turt din zilele noastre, putea să reţină lunt întregt armate
duşmane înaintea ei şi să scape de atîtea-om neluată de ele.
Din ceea parte [1, Sucevet, din partea opusă cetătuier,
spre nord, se află o mănăstire �i dînsa întărită, numită,
Zasnca. Această biserică este astăzi armenească ::;i această
împrejurare pare a lăsa neexplicată întăriturile 'eL Leto
pisiţele noastre conţin Însă cheia acestei ghicitorI, anume:
mănăstirea aceasta armenească pare a fi existat mal de
mult timp în Suceava) poate de la prima aşezare a Ar
menilor în Meldova. Pomenirea el se întîlneşte însă
pentru prima, oară la domnia lUI Constantin Cantemir
Voevod (1685---16!H) despre câre ne spune Neculcea, că
întorcîndu-se craiul Sobieski de prin Moldova de mij
loc, unde fusese pînă la Iaşi, înapoi în Polonia, spre a
nu-l apuca iarna în ţară străină, a lăsat oaste în ceta
tea Ncamtulur si în Suceava, în 1iu/'năstil'ca armenească
, ,
şi în mănăstire în Agapia şi În Secul şi în Cimpu-Lung
şi în Hangu (Letopiseţele, ediţia Cogălniceanu Iaşi, 1853,
II, p. 264). Cauza pentru care Sobieski nu a lăsat oastea
lUI în cetăţuia Sucevei, ci în mănăstirea armenească ne-o
arată Neeulaî Mustea, care ne spune că atuncr cînd s a
întors Sobieski din Moldova cătră Polonia, s-a dus la
Neamt si l-a luat În tăria sa, si de acolo s-a dus la Su-
, , ,
ceava ; iar fiind cetatea Suceoet stricată, pus-a de a [ăcu:
-1cmt la biserica armenească, punînd întrînsa o sumă de
oaste Să-I fie de pază şi fiind vremea cam despre iarnă,
s-a dus craiul la ţara lUI (Letopiseţele idem IIT, p. 27).
Acest loc explică întăriturile mănăstirel armeneştt de lîngă
Suceava.
Suceava ar merita a fi studiată mal cu deamărun
tul. Suntem convinşi că în vechia capitală a MoldoveI
se ascund încă multe secrete ale istorieI tărer,
Dar timpul grăbea şi mă împingea fără de voie să
mă despart de aceste interesante lucrun şi să caut ia
răşt, În viaţa reflexivă, compensarea frumuseţelor ce le
gustasem în această neuitată vacantă,
, ,
[112]
CLAR.A
In visuri doar .....
Cînd tmî las capul pe mină,
Scăp-al gînduluI şirag,
Şi mă cred din noii stăpînă,
Ţie veşnic mie drag.
Atuncl cîte sunt prin lună,
Cite-n stele şi-n poveştt,
Trec prin mintea mea nebună,
Socotind că mă iubeşti.
Dar tresar ..... cînd de pe mînă
Capu-mt lunecă spre piept,
Şi din visul de regină, .
Tristă roabă mă deştept.
.\
[113]
Nepăsa.re
1
Ce-mf pasă mie de dureri
MînI mi-or părea străine,
De rîZI, de plîngi de ce-a fost ert
Aceiaşi vreme vine!....
Ce-rul pasă mie de noroc 1. ...
Speranta-I nebunie.
Mă lasă rece-al soartel joc,
.Neroada-I loterie !. ...
Ce-mi pasă mie că ceilalţi,
Nu cred, nu simt ca mine:
"De te cobori, de te Inaltr,
"S-alege praf de tine! " ....
Ce-mî pasă mie ce mi-I scris,
De rîd, de pling, ştiu bine:
Că viaţa nu-I decît un vis,
Un vis - ce-o clipă ţine 1.. ..
[114]
II
Ce-ţi pasă, dacă-a pete-n soare,
Cînd tu nu te cunoşti pe tine,
Cînd totul naşte, totul moare,
Făr-a fi vrut-o, - de la sine.
Ce-ţI pasă, dacă-n veşnicie
Se stîng, s-a prind multimî de stele,
Cînd trecî prin viaţa ta pustie,
Străin şi pribegind ca ele.
Zădarnic caţl să prinzi misterul
De-apururt nepătruns al firer,
Nu cucereşte nime cerul!.. ..
f
,
. I
Indreaptă-tt gîndul inspre tine:
E tristă soarta omenirer,
Dar scapî cUfÎn? - căci moartea
\
.: ,
vine .....
1
1
tIt-
t
[115]
Poezii
115
1
I
1
III
Ursuză-I vremea .... schimbătoare,
Se zbucium frunzele-n văltoare,
Se-ndrumă cirdurl de cocoare
Spre ţările scăldate-n soare.
Departe-a - ce ]epasă oare
Că-n urma lor se st.inge, - 111 iare
Bogata codrulut splendoare
Şi pling duioasele izvoare ? ....
Ca stolurile de cocoare
A mele ginduri călătoare
Se-nehum spre tine - al vieteî soare.
Străin îţi sunt, ce-ţi pasă oare
Că sufletu-ml se stînge - moare,
Cînd viaţa ta - c-o sărbătoare l.».
[116]
VESP ASIAN ERBIOEANU
ŞCOALA POSITIVISTO-ANTROPOlOGICA PENALA
[Urmare],
Dreptul penal şi antropologia criminală
1
Antropologia cuprinde in sine intreaga istorie natu
ra lă a omulul : anatomia, fiziologia şi psihiatria. Impreună
cu botanica şi zoologia, ea formează aşa numita bioloqie
qenerală, care se ocupă. cu studiul' vieţet organice in ge
nere, natura anorganică alcătuind obiectul de cercetare al
altor ştiinţi, ca geologia şi mineralogia.
Antropologia criminală, fiind o ramură a antropolo
giel generale, ÎŞI datoreşte fără îndoială originea el pro
greselor enorme realizate de ştiinţele, i�aturale in epoea
noastră, cum şi metoadelor experimentale care au dat re
zultate atît de strălucite în toate ramurile biologiet. Stu
diul vieţel psihice a omuluî in legătură cu firea lui orga
nică şi cu condiţiuni le mediulut în care el trăeşte, -studiu
bazat pe experienţă şi observaţiune, -- a trebuit neaparat
să provoace interesul de a se examina şi cunoaşte de a·
proape natura intimă a criminalulul, conformaţiunea şi
[117]
Şcoala positivisto-anbropologică penală
117
funcţiunile sale fiziologice, aşternind cu chipul acesta calea
uneî îudeletnicirr speciale cu orizonturi noue, neexplorate
încă pînă atunct.
Antropologia criminală purcede de la principiul em
piric, mal mult sau mal puţin documentat, că intre con
formaţia psihică şi cea fiziologică a omulul există un ra
port atit de statornic şi intens, încît absolut toate caracte
rile §i particula1'ită�ile psihice ale unut individ, se exprim
ş,i se restrîng în afară prin anumite conţormaiiuni §i ano
malii organice. Bazată pe acest principiul), pe care-I con
sideră drept axiomă, şcoala antropologică penală caută
tocmaî ca, după particularităţile şi anomaliile organice ale
firei criminalulul, să descopere caracterele sale sufleteştt
şi să determine procesele lăuntrice ale vieţel sale psiho ..
fizice, care ar putea conduce la explicarea 'fenomenului
criminalităţeî. Evident că această tendinţă a antropologiel
criminale, nu e altă ceva decît consecinţa directă a des
voltărei actuale a fiziologieî şi psihiatriel, - care, după cum
se ştie, proced la determinarea fenomenelor psihice, la
constatarea maladii lor mentale, orientindu-se după simp
tomele şi caracterele organice ale individuluî 2).
Pentru a ajunge la această ţintă, şcoala antropologică
penală întrebuinţază în cercetările şi observaţiile sale ace
leaşi metoade inductive experimentale, aceleaşl procedeurI
şi criteril pozitive, pe care le aplică şi ştiinţele exacte, din
care cauză ea se mal numeşte şi şcoală pozitivistă (scuola
positiva).
Metoada istorică şi cea comparată, întrebuinţate atit
de mult de şcoala sociologică penală şi chiar de cea spi
ritualistă clasică, sunt părăsite cu desăvîrşire de şcoala
nouă, macar că pînă la un punct şi aceste metoade ar pu
tea fi caracterizate cu denumirea de pozitive, întrucît atît.
una cit cealaltă se bazază numar pe fapte reale şi certe,
In adevăr metoada istorică nu e altă ceva decît expunerea
analitică a fazelor prin care au evoluat ideile şi instituţiu-:
1. A se vedea critica acestuf principiu, făcută de ilustrul
savant Wundi in opera sa L' eS]J r it et le cer'veau p. 18; vezî asemenea
şi Tarde, Traoau» rccenis sur la psychologie criminelle, - Reoue
philosophigue, Decembre 1887.
2. Vezi Ribot, Maladifs de la memoire p. 39; cum şi F. p. 115.
41. Dr. Hegel', Uaracteres cranioloqiquee ' Bruxelles, 1891,
pag. 84. .
42. Actes, pag. 73, 251, 256.
7
[142]
142
Vespasiaa Erbiceanu
III
Revenind asupra observaţiunilor noastre cu privire la
încercarea penaliştilor nol de a reconstitui dreptul penal,
conchidem următoarele:
Teoriile vecht juridice despre liberul arbitru şi res
ponzabilitatea morală ale şcoalel clasice căzînd, împreună
cu metafizica şi morala transcedentaJă, in locul lor apare
o ştiinţă penală nouă, cu caracter eminamente pozitiv, şi
care s-ar părea că impune cu atît mal mult, cu cît se
razlmă pe ultimele date şi descoperiri ale antropologie},
biologier, ethnologieî, psihiatrieî, sociologiel şi statisticeî
moderne. Aci totul urmează după nişte norme şi legl sta
tornic stabilite, totul e măsurat şi calculat cu compasul
craniometric, totul e observat şi controlat cu instrumente
de preciziune antropometrice şi dinamometrice, cu aparate
electrice şi fotografice, il! fine totul rezultă din calcule
matematice, tabele statistice, cartograme, diagrame etc.
Teoriile biologice darviniene sunt luate drept bază de ope
raţiune pentru studiile antropologice criminale şi pentru
cercetările germenilor naturali al delictuluI. Se observa
, climatul, fenomenele meteorologice, aerul ambiant şi pre
siunile atmosferice ale localităţei, - se consnltă termome
trul şi calendarul, - se examinează cu deamăruntul con
stituţia fizică a criminalnluî, capacitatea şi circomferinţa
craniană, aspectul Irunţel şi lungimea braţelor, - se ţine
samă de cutare sau cutare aderenţi anatomict, de greu
tatea encefaluluî, de calitatea materiei cerebrale, de par
ticularităţile organice) -- se consideră ierarhia intelectuală
a raselor, -- se cercetează atavismul regresiv şi chiar pre
uman, influenţa eredităţel, a ternperamentuluî, a instinc
telor şi aplecărilor naturale, - cu un cuvint se ţine soco
teală şi se analizază cele mal mici, şi mal variate cauze
lăuntrice şi externe, care ar putea contribui la explicarea
criminalităţeî şi ar lnriuri creşterea sau descresterea el.
Ştiinţa penală este ast-feliu complectamente transfor
mată. Cu drept cuvînt, ni se par justificate observaţiunile
unor penaliştî modern) că dreptul penal, aşa cum îl inţe
lege şi reconstitue şcoala positivisto-antropologică, nu mal
samănă a fi o disciplină juridică, o ştiinţă socială, ci de
[143]
Şcoala positivisto-antropologică penale
143
vine un feliu de apendice al fiziologieî şi psihiatriel, cu
caracter excluziv tehnic şi experimental. Dreptul penal
reconstituit în chipul arătat mal sus, conrespunde chiar
nnei ramurt speciale a ştiinţelor naturale numită terato
logia, adecă studiul monstruozităţilor morale, pe care so
cietatea, pentru siguranţa sa, trebue să se incerce a le
vindeca, iar cind aceasta va fi cu neputinţă, să caute a
le elimina şi extirpa definitiv din sînul el 45).
In capitolele următoare ale lucrărel noastre, vom a
vea ocaziune a arăta mal pe larg criticele justificate şi
protestările vil ce a stăruit în literatura penală, această
tendinţă a şcoalet positivisto-antropologice, de a aservi şi
ingloba dreptul penal în domeniul ştiinţelor naturale 44).
De astă dată ne marginim a expune numaî cite
va aprecieri în această chestiune ale ilustrului profesor din
Bolonia, Luigi Lucchini: "Şcoala antropologică penală,
zice el, a exagerat mult aplicaţiunea metoadeî pozitive la
studiul delictelor şi a perlepselor. Această exagerare se ma
nifesta in două chipuri diferite. In primul loc, savanţii
şcoaleî nouă au luat ca bază pentru studiile şi cercetările
lor, teze şi postulate împrumutate de Ia ştiinţt, mal mult
sau mal puţin naturale, ca de pildă antropologie, psihia
tria, psihologia, sociologia etc. Aceste teze şi postulate
Insă, nu sunt tot-deauna întemeiate pe fapte, ast-feliu că
exactitatea şi siguranţa lor, e departe încă de a fi demon
strată. In al doilea loc, el aii dat o întindere atît de vastă
cercetărilor asupra crimiualităţeî, încît au depăşit cu mult
limitele proprit ale dreptulut penal, transformînd această
ştiinţă într-un felin de enciclopedie, al căret caracter şti
inţific e in opoziţie directă cu tendinţa de specializare şi
43. L. Lucchini, Filosofia del Liriiio e delia politica sulle b ,
si dell' euolueione cosmica, Verone, 1892, pag. 82 şi urrn.
41-. Dintre penaliştit care atacă cu mal multă vehemenţă
şi abilitate aplicarea metoadelor experimentale în dreptul penal,
cităm în primul loc pe ilustrul profesor italian L • .tigi Lucchini în
opera sa: 1 Semplicisti - antropologi, psicologi e sociologi - del
diriiio penale, care s-a tradus în franţuzeşte sub titlul: Le droit
penal el les nouoetles theories (1892); vezî asemenea Frassati, Lo
sperimentalismo nel diriito penale, Torino 1892; E. Carneoale, Cri
tica penale (studio di filosofia giuridica), Torino 1892; A. Desjar
dins, La meihode experimentale appliquee au droit criminel en Italie,
Paris 1892,
[144]
144
Vespasian Erbiceanu
desintegrare, ce guvernează desvoltarea serioasă şi eficace
a ştiinţeî omeneşti.
Infeodînd dreptul penal în antropologie, şcoala italiană
se pare cu drept cuvînt că l-a împins în acelaş abis, în
care psihologia era Să-ŞI piardă capul îngloblndu-se în fi
ziologie. .Brown -Sequart, celebrul succesor a lUI Claude
Bernard, zicea despre această faimoasă fiziologie cerebrală,
că "în ea totul treLue revazut", şi Guicciardi a vea drep
tate ctnd făcea atîta caz de ohservaţiunile lUI Stuart Mill,
că "orI-cît de imperfectă ar fi psihologia, tot e cu mult
mal avansată decit partea conrespunzătoare a fizlologieî''.
Teorema sufletulul susţinută de spiritualismul şcolastic,
este condamnată poate pentru tot-dea una ; dar nu mal
puţin condamnată şi chiar ridicolă este doctrina secreţiu
nel gîndireI din creer, acceptată de materialismul empiric
modern. Actualminte psihologia aspiră a se degaja de fi
ziologie, după cum şi aceasta a scapat de fizică şi chimie.
Ştiinţele trebue să Intreţie tot-deauna raporturi reciproce,
dar nu trebue să se confunde şi să se aservească unele pe
altele, căcl aceasta ar Intirzia şi compromite desvoltarea
lor. Aceluş lucru se poate spune şi despre raporturile drep
tulul penal cu antropologia şi cu celelalte ştiinţî fizice,
morale şi sociale: el trebue fără îndoială ză împrumute
de la ele oare-care Iucrurî propril şi folositoare cercetări
lor sale, dar în acelaş timp trebue tot-deauna să evite a
ti aservit şi inglobat de aceste ştiinţî, care aii caractere şi
metoade absolut distincte. Cea ce Stuart MiU şi Claude
Bernard zicea de fiziologie, cu atît mal vîrtos se poate a
plica antropologie], pe care comparînd-o cu dreptul penal,
lesne se poate constata cît e de inferioară acestuia" 4 5).
In tot cazul socotim, că metoadele experimentale sunt
proprii numai ştiinţelor naturale, şi nu pot aduce rezultate
serioase şi eficace, aplicmdu-le în domeniul uneî ştiinţl cu
caracter pur sociologic, cum e de pildă dreptul penal, unde
cercetătorul cele mal de multe orî, are a studia fapte şi
fenomene, prea puţin accesibile experimentelor şi analizelor
tehnice.
Tendinţa şcoaleî positivisto-antropologice, de a înte
meia dreptul penal pe ast-feliu de metoade, prezintă multă
45� L. Lucohini, opera citată, pag. 17, 18.
[145]
Şcoala positivisto-antropologică penală
145
(Va urma).
analogie cu încercarea celebrulu) istoric englez Buckle, de
a deplasa istoria universală a omenirei de pe bazele el
sociologice naturale) şi a o reconstitui pe un fundament
pur naturalist şi artificial 46). Sistemul lUI Buckle, orl-cit
de ingenios a părut în acea vreme, şi orr-ctt el alarmat
lumea ştiinţifică, aZI însă e părăsit cu desăvîrşire şi nu
mal poate avea decît doar o importanţă istorică.
Din cele expuse pînă aci am văzut, că antropologia
criminală nu-şt mărgineşte investigaţiunile sale numar pe
cimpul ingust al dreptului penal, considerat ca disciplină
juridică. Teoriile sale sunt de natură mal mult biologică
şi sociologică, explicînd cu ajutorul anatomiei, psihiatriel
şi statistice! originea şi insămnătatea criminalităţet, in rin
dul celorlalte fenomene ale vieţel sociale, şi fiind-că, după
afirrnaţiunea penaliştilor acestet şcoule, criminalitatea con
stitue in organismul social ceea ce e boala în trupul o
menesc, de aceea şi teoriile el samănă a fi un feliu de
curs de patologie şi terapeutică socială.
Tema de predilecţie a penaliştilor acestel şcoale este, că
el, cu deosebire de şcola spiritualistă, studiază nu infracţiunea
considerată in abstracte, ci personalitatea vie a deliquentulul.
Avind ca punct de plecare principiul corelaţiunel in
time, dintre firea psihică şi cea organică a omuluî, şcoala
nouă penală susţine, că ort-ce ma .ifestare a voinţel ome
neştl, este consecinţa unul prealabil J?roces sufletesc, deter
minat şi acesta de activitatea organelor psiho-fizice.
După cum psihiatria actuală presupune, că ori-ce
boală mentală, ori-ce maladie psihică are o bază fiziolo
gică, şi derivă din o stare patologică a organelor ce alcă
tuesc sediul funcţiunilor sufleteşti, tot aşa şi şcoala antro
pologioă penală afirmă, că ori-ce act antisocial, orl-ce
infracţiune, are ca pricină o anumită stare subiectivă a
organelor gindireî, senzibilităţel şi voinţei individului.
La rîndul el energia şi activitatea corpulul nostru, tie
ea cerebrală sau musculară, este determinată de inriurirea
eredităţel şi a altor agenţî, care transmit din generaţie în
generaţie anumite aptitudirn şi trăsăturl caracteristice ti
pice, 01'1 de acţiunea mediulul social şi cosmic, în sinul
căruia omul a crescut şi s-a desvolta t.
46. A se vedea lucrarea noastră: "Raporturile dintre istorie
�i �tiintele naturale", Iaşi 1894.
[146]
D. G. IAMANDI
DanţuI morţilor
Baladă
(Trad. din Goethe).
Din turn păzitorul la miezul de noapte
Priveşte mormintele-o straturi formate;
A Iunet lumină frumos luminează,
Ca ziua putea-u cimitir să se vază.
Se mişcă întiiii un mormînt ş-apol altul:
Şi esă femeia şi esă bărbatul
In lungi, tîriite cărneşe.
Se scoală şi-udată vroesc să petreacă,
Deci iată ciolanele-a horă că joacă,
Bătrîni ca şi tineri, săraci şi bogatt ;
Dar toţi de cămeşe sînt tmpedecatî.
Şi cum nu se-ncape aice ruşine
Le-azvirle pe ele îndată ori-cine
Alăturea peste morminte.
Şi dau din picioare se clatin� toate
Fac felurl de feluri de schime ciudate;
Se face un zgomot, trăsnesc şi plesnesc,
Par chiar lemnişoare ce-o tact se lovesc.
Şi mare haz face de sus păzitorul
Ast-feliă îi şopteşte lui ispititorul:
Hei! du-te li-nşfacă o zdreanţă. I
[147]
Poezii
Cum zice-n locaşul cel tainic s-apucă
Prin uşele sfinte pe şin să se ducă.
A luneî lumină tot clar străluceşte
In hora ce-uice grozav se-nvirteşte.
Dar iată in fino că-ncep să dispară
Şi toţI în cămeşe se tîrie iară
In bortele de sub pămint.
Dar unul rămîne, cumplit 86 munceşte
Şi printre morminte umblînd bîjbteşte,
. Dar cinstea nu-I e de tovarăşi patată,
Pe sus deci se duce, cămeşa şi-o cată.
A turnului uşe-l azvirl cînd el bat",
Căci are noroc păzitorul că toate
Au cruci de metal strălucite.
Il trebue cămeşa, odihnă nu are,
Ş-acnm nu e vremea să atea-n cugetare.
Cu minele goticul zid apucînd,
Pe micele turnurI s-acată urcind.
Ca şi un paingin ce-i lung in picioare
S-apropie ast-feliă de turnu cel mare,
Şi vai! păzitoru-l perdut 1
E galbin ca ceara şi tremură iată,
Cu drag lui cămeşa i-ar da-o îndată,
Dar vede o cango de fer că se-ntinde
Şi-I gata sărmanul - de chică il prinde I
Se turbură, trece lumina de lună,
Puternic un ceas atunci clopotul sună,
Cu zgomot se sfarmă scheletul.
147
[148]
DĂRI DE 8AMĂ
Familiile boereştt romîne
Istoric �I: qenealoqie, dupiJ izoottre autentice,
de Octaoe-Georqe» Leeea) B�tcu)'e,�t't 1899) ln07. in 8°
de ,.600 pagin�.
Am salutat cu plăcere această carte, a cărei apariţiune o
aşteptam cu o vie nerăbdare. Incă de anul trecut, căzmdu-ml în
mînă broşura Y a-l-il encore des Bassaraba? aflasem despre în
deletnicirele d-Iul Octave-Georges Lecca; şi de atunci încă ştiam
că d-sa proiectează să dee la lumină o lucrare complectă asupra
genealogiel familiilor nobile romîne. Cartea a apărut În sfîrşit, şi
trebue să recunoaştem că ea se prezintă bine, sub forma unul e
legant volum de peste 600 pagini în 8°. Hirtia şi tiparul nu lasă
absolut nimic de dorit, şi din acest punct de vedere, carle a d-Iut
Lecca va satisface desigur pe bibliofilul cel mal exigent.
"Familiile boereştî romine" a fost primită de întreaga presă
cu o deosebită bună-voinţă şi cu elogiurf unanime. Critica i-a
fost bine-voitoare, multumindu-se a hără�i operef şi autoruluî e
pitotele cele mal măgulitoare. Pretutindeni cartea a fost găsită o
operă. serioasă, documentată, demn fruct al unef munci stărui,
toare şi fără preget.
In acest unanim concert laudativ, voiii arunca o notă dis
cordantă. Nu pentru a tulbura liniştea d-lul Leeca ; dar pentru
[149]
Dărl de samă
149
a examina, în mod serios, lucrarea pe care d-sa o prezintă ca un
fel de Carte de aur a uobleteî romine.
Critica mea va fi cu atît mal uşoară, cu cît mă voi ii ocupa
numai de noblete moldovenească, nefiind competinte pentru aceia
a ţăreI romăneştf.
Dar nief pentru nobleta moldovenească critica mea nu va
fi complectă, pentru că lucrarea d-lut Lecca nu se pretează cu
uşurinţă la critică.
Nedocumentată, fără indicatiunî de izvoare, cu genealogii le
croite nu ştim de unde, cartea d-Iut Lecca apare ca un ce necri
ticabil, ca o operă nesăbuită, care ar trebui să poarte ea motto
vorbele; "Crede şi nu cerceta"- ca şi sfînta scriptură. CăCI este
multă asămănare între genealogiile date :de d-nu Lecca, şi între
genealogiile fiilor lUI Noe din sfinta scriptură.
Ca şi sfinta scriptură, d-nu Lecca se mulţumeşte de a spune;
"Gheorghe a făcut pe Ion; Ion a facut pe Vasile; Vasile a fă
cut pe Ion", fără de a spune ce anume îl îndritueşte să susţină
aceasta; iar, dacă intămplător o face, atuncî sau se dovedeşte că
filiaţiunea indicată de d-sa e imposibilă, sau că documentele pe
care d-sa se sprijină n-aii fiinţă.
Mărginindu-mi subiectul, mă voiii mulţumi a cerceta scrierea
. d-lut Lecca, din următoarele puncte de vedere;
1). Voiu cerceta dacă scrierea corespunde titluluî ales, a
decă dacă "Familiile boereştf romîne" conţin într-adevăr enume
rarea majoritătoî - dacă nu .totalitatea - familiilor boereşti mol
dovene.
2). Dacă autorul cunoaşte izvoarele.
3). Dacă genealogiile sunt exacte, şi pe cît posibil complocte-
Ordinea adoptată de d-nu Lecca în descrierea familiilor bo
ereştf este cea alfabetică, însă după o prealabilă împărţire a a
cestor familii în mal multe categoriI şi anume înbiiii :
1. Următoarele farniliî: Abaza� Arbore, Asan, 1- Balica, Bslş,
[Başota, Beldiman, Bogdan, [Buhuş, Callimaki, Cantacuzino, +Can
temir, 1Cirjă, Carp, Catargi, +Ooaur, [Cerchez, Conachi, Costin,
Cuza, Dabija, Donici, Flondor (Bucovina), Mogăldea-Forescu, Ghyka,
8
[150]
J50
Dări de samă
Goian (Bucovina), Greceanu, [Habăşescu, Hasdeu, Hrisoverghi,
Hurrnuzachi (Bucovina), J uraşcu, J ora, Keşcu (Basarabia), Kogăl
niceanu, Kostachi, Krupenski, Leca, Lupu, Miclescu, Moţoc,-I Mo
vilă, Negri, Negruţi, Pallady, Prăjescu, Racoviţa, Rosetti, Sbiera
(Bucovina), Şendrea, Septelici, Sion, Stărcea (Bucovina), Stroici,
Sturza, Tăut, -1 Tornşa, Ureche şi Vărnav ; adecă 59 de familit
dintre care 10 stinse. Acestea sunt in spiritul d-Iul Lecca familii
de rangul intiiii.
II. Familiile: Arapu, Aslan, Brăescu, Burghele, [Boii, Canano,
Cazimir, +Ciogolsa, +Colceag, Drăguţescu, Duca, Gane, Gherghely,
Huru, Neculcea, Pisosky, Răşcanu, Razu, Scorţescu, Ilrsachi, a
decă 20 de familii mult mal puţin importante, de oare-ce autorul
nu le consacră decit cîte-va rinduri; dintre aceste 3 sunt stinse.
III. "Alte fainilii boereştt mal sunt"... aci urmează urmă
toarele nume, care n-aîi meritat decît o simplă enumeraţiune:
Baroţi, Busuioc din vornicul Bucioc (? !), Holbau, Istrati, Iamandi,
Cărstea, Morţun, Negură, Vidraşcu - 9 in totul.
IV. "Familii de origină străină": Hrisoscoleu, Lambrino,
Mana, Mavrocordat, Mavrojeni, Millo, Moruzi, Rallet, Sntzu
iarăşi 9.
V. Tot străine, dar de o mal mică, importanţă: Arghyro
pulo, Paleologu, Ventura,
Dacă recapitulăm, ajungem la un total general de una sută.
Adică numar una sută de familii bocreştf , să fi existat În Mol
dova - de la descălicare şi pînă in ziua de astă,zI? Numai una
sută, socotind şi familiile domnitoare, şi acele de origină străină,
familiile fanariote şi acele de origină, polonă ?
E greu de admis.
Dacă pe un teritoriă de 94.136 kilometri patraţl - atît cît
cuprindea Moldova odinioară, socotind Bucovina şi Basarabia-
dacă pe un teritoriu atît d� intins nu ar fi existat, in decurs do
şase secole decît una sută de familiî boereşt1 - ceea ce ar face
\
o familie boerească la 940 de kilometri patraţ'î -- atunci un boer
ar fi trebuit să fie o rara avis, un obiect de mare lux.
Şi nu trebue să uităm că el-nu Lecca a enumerat toate fa
miliile, tnceptnd de la eele nud insemnnt», cărora le consacră mal
multe paginr, şi pînă la acele care nu alI meritat decit o simplă
menţiune.
[151]
DărI de samă
151
Dvsa se justifică chiar zicind (pag, 21): " .... vedem intr-o
carte ca a lut Sion, "Arhondologia Moldovei" trecute tot foliul
de nU11,e, peste 750 ne pare, din care vre-o 90 numai pot fi con
siderate boereşbf l iar 'Ceilalţi sunt dintre negustori şi oameni de
rind" .
Justificarea d-lut Lecca e preţioasă; ea conţine implicita
mărturisire, că Arhondologia lut Sion i-a servit de oriteriu pentru
determinarea familiilor boereştl din Moldova.
Şi tobuş'î au fost isboricî ca Andreas Wolf şi alţii, care alI
pretins ciî în Moldova se numărau pînă. la 800 de famil il hoero�tl!
Suntem însă siliţI a ne înclina dinaintea afirmatiunei autorului,
care arată intr-o bogată bibliografie publicată la pag. 5-8, că a
consultat nu numai toate izvoarele publicate, dar încă colectiu
nile de documen te ale Academiei, ale Arhi vei statului etc.� fără
de a găsi alte farnilif demne de a fi macar menţionate.
Să-rnî permită însă autorul, de a-l înşira aicl o altii. sută de
nume de familit "de negustori şi oameni de rînd", străvechi fa
ruilit nobil", in care boeriile s-au succedat timp de secole, cu
toate că el-nu Lecca le-a refuzat un brevet de nobletă de caro
n-aii cîtuşi de puţin necesitate. Aşa de pildă:
Andrieş, Albu, Albotă, Avraam, Andoca, Boian, Bosie, Buz
dugan, Burchi, Băisan, Bontăş, Bantaş, Buhăescu, Bucium (Bucin),
Bucioc (Băcioc], Buznea, Baltag, Boldescu, Botăş, 13ogza, Bărnov
[Bărnovski), Bădilită, Bălan, Bărbol, 13otescu, Burnar, Botul, Crămca
Caraiman, Cocea, Ciolpan, Chicoş, Oujbă, Codreanu (Dediu i, 00-
roi, Costandachi, Calmutki, Ciucă, Ciudin, Ciornei, Corlat
(Corlătescul, Ciocărlan, Contăş, Cucuranu, Ciomărtan, Cozma,
Oiolan, Ciocărlie, Danu, Darie, Drăghicl, Docan, Dubău, Drţtgă
şescu, Dimachi, Dinga, Dancu, Dociul, Enachi, Feştilă, Fotea,
Furtună., 801'ov91, Gâţă, Ghenghea, GoIăe, Grumazii, Goia, Grama,
(:heuca, Gălcă, Hohulea, Hudicl, Hermeziu, Hăncu, Hasnaş, He
rescu (baron de), Hadămbu, Hrizea, Isăceseu, Izmană, Jurgea,
Lazu, Luca, Lan�, Misihrtnescu, Miereuţă'J Murgocl, Mandrea,
Moga, Maxut, Macri (care ?), Murguleţ, Mateiaş, MalaI, Nă
c1ăbaico, Năvrăpăscu, Neagoe, Nacul, Onofrel,_ Pleşca, Ponicl,
Popăscu (care ?), Pelipovski, Pancu, Pitic, Pilat, Pelin, Raneti,
Rizu, Roşea, Rusul, Ramac1an, Rugină, Ramadi, Solomon, Şoldan,
Şiarpe, Stratulat, Silion, Străjescu, Stamati, Scărlet, Stefan, Scîn-'
[152]
152
Dărt de samă
teie, Săcuian, Talpan, Tuduri, Trotuşan, Talabă (Tr.lăbăscu),
Talpă" 'I'ureatcă, Ţicău, Ţică, Vei sa, Vrabie, Veveriţă, Vartic,
Vârtolomeiă, U drea, Zmucilă, Zota (care?) şi eîţi alţii!
Iată familiile pe care le-ar fi găsit d-nu Lecca, dacă, în lo
cul cărteî lui Sion, s-ar fi îndeletnicit cu studiul documentelor
proprietăţilor fonciare rurale - adevărata sursă pentru studiul ge
nealogiilor familiilor boereştî romîne.
A trece cu vederea numele unor "negustori" ca Alb otă, Bu
cioc, Oiolpan, Dubău, Ghenghea, Golia, Gheuca etc. etc., cînd ai
menţionat cu o deosebită grijă numele boerilor Busuioc, Baroţi şi
Leca, este a da dovadă despre o neiertată uşurinţă, sau despre o
ignoranţă fenomenală.
Căci dacă d-nu Lecca s-ar fi mulţumit, de a răsfoi numai
unele din cărţile pe care d-sa pretinde a le fi consultat, ar fi tre
buit să ne surprins de frequenta cu care, numele acestor boerf
se repetă mai la fie-care pagină. Am deci motive prea puternice
pentru a crede că d-nu Lecca, contrar afirmaţiunilor sale, n-a con
sultat serios izvoarele indicate.
Şi în atari condiţiuni nu-f era permis atoruluî, de a alege
un titlu atît de pompos ca acela adoptat de el-sa; şi cred că mult
mai nimerit şi mai just ar fi fost, dacă s-ar fi mărginit a lua un
titlu mai puţin general şi mai modest, ca de exemplu: Despre
cîte-va familir boereşu în loc de: Familiile boereştt romîne.
�.
* *
Ceea ce surprinde mal întiiii în studiul d-lut Lecca, este 0-
rigina străveche şi ilustră pe care o atribue, fără justificatie, mai
tuturor familiilor descrise ; în această privinţă autorul îmi pare a
fi fost direct influenţat de publicaţiuneaanterioară Liore d' or de
la Noblesse Phanarioie. Deja intr'o precedentă broşură publicată
mal anul trecut şi intitulată Ya-t-il encore des Bassaraba, el. Lecca
dăduse un catalog al "principalelor" (după D-sa) familii; toate
îşI perdeau origina în negurele evul ulul mediu, dacă nu descin
deau direct din vre-un mare demnitar roman, cum de exemplu:
familia Lecca.
Dar să luăm cîte-va exemple concrete:
Ast-feliii familia Asan se trage din Asan, conducătorul Vlaho-
[153]
Dărf de samă
153
Bulgarilor din 1190; Bălăceann din cneazu Bălăcean saii BalacIco
care trăia în 1280; Balş direct din Pons, sire de Baux în 990 ;
Beldiman dintr-un boer menţionat "într-un hrisov scris pe hirtie
groasă cenuşie ii anterior anuluI 1413 (!!?!); Berindey din enea
zul Berindey antagonistul lUI Stefan cel Mare 1467; Callimah-Căl
maşu poate din ilustrul Callimachus Experiens; Cantemir poate
din 'I'imur-Lenk 1401; Carp de pe ţărmurile rnăref Baltice, în se,
colul al XVI-lea; Cerkez sunt Circazieni; Costin de la 1392;
Cuza din cavaleri) Cuzi, în secolul al XIII-lea; Dabija din Sam
son Dabija anterior a. 1250; Oesianu poate din Plautio Caesiano ;
Lecca din Publius Porcius Laecca, în 192 3. ehr.; Miclescu. 1438;
Moghilă din familia luî Mutius Scaevola, 507 a. chr.; Nf'gruţi din
boeriî N eaniu; Obedeanu din cavalerit italient Obedino, secolul
al XIII-lea; Olăneecu 1230; Oteielişasu: din contele Otto de Lisch,
1250; Rosetti din Italia, 1310; Şendrea 1395; Sturz« din italienii
Stroza, a. 1400; Tăut secolul al XIII-lea; Ureche din regiI un
gar! Corvin, care şi el descind din ginta romană Valeria etc.; Vă
căreecu 1160, etc. etc., căci aş putea să multiplic exemplele.
Departe însă de a ne da referinţele pe care se întemeiază
pentru a susţine ast-feliu de origine fanteziste, d-nu Lecca se măr
gineşte pur şi simplu a consemna spusele altora. Nu doar că au
torul pare convins de realitatea acestor origine; dar Îngrijirea
cU care el notează toate aceste. fabule, fără de a le supune ce
lUI mal mic control sau celeî mal uşoare criticî, ne dovedeşte
slăbăciunea ce o are pentru asemenea aser tiuuî, pe care adevărul
istoric le exclude. E drept că asemenea bazrne nu suportă o cri
tică serioasă. Şi involuntar cînd ceteso începuturile şi peripeţiile
pretinşilor descendenţI ale lui Publius Porcius I.aecca, îmI rea
mintesc clasica genealogie pe care şi-o alcătuise Despot-Voda.
Celebrul aventurier îşI tipărise pe la 1558 în Braşov arborele său
genealogic, prin care dovedea că se coboară printr-un filiatiune
neîntreruptă de 21 generaţiuni din Eraclide Tleptolern, şi că se
inrudea cu regiI Epiruluî, împăraţii ByzanţuluI, Despotil SerbieI,
ŢariI RusieI şi Domnit Moldovei.
După 341 de ani, d-nu Lecca îşI tipăreşte "Familiile boe
reştî romîne" poate numai pentru a dovedi, că d-sa descinde din
Publius Porcius Lecca l
[154]
154
DărI de samă
In abarf conditiuni, orl-ciue poate Sft-ŞI potrivească o origină
eit de ilusl ră,
oă cercetăm acuui, dacă genealogiile date de el-nu Lecca,
sunt exacte şi complecte, Să luăm spre exemplu genealogia fa
mi liei pri ne iare Cu za :
"După cum araUi numele, spune el-nu Lcccu, ongwa !'
mis că domnul punea în hrisoave "credinţa" fiuluI sel) ck iwJat�,
ce acesta era născut, fără de a mal aştepta o majoritate legală
sau excepţională; căcl Matei W. W. născăndu-se pe la 1725, nu
putea fi în 1754 chestiune de vre-o majoritate pentru fiii Bel.
Deducem prin urmare că Neculat Beizadea s-a nascut prin Oc
tcmbre-i-Noembre 1754.
Avut-a Gheorghe, Grigore şi Neculal posteritate? Iată o
chestiune importantă dar ne tranşată a istoriel Ghykuleştilor.
VI. Despre Grigore Alexandru al III-lea Ghyka, fiul lUI A
lexandru Drcgomanul, el-nu Lecca spune (p. 240) că: "este trun
chiul branşelor Ghyka din Moldova" şi că (p. 21·4): "de la dînsul
se despart, prin fiii săî, ramurile familiei Ghyka din Moldova,
numite Comăneştl, DelenI, Brigadier etc .... Din căsătoria sa cu
Elena (?-am arătat mai sus, fapt în deobşte cunoscut, că se nu-
10
[166]
DărI de samă
mea Ecaterina) Rizo-Rangabe, ti avut dot fii şi două fete: Ale
xandru, Dumitru, Elena şi Ecaterina", adaugind însă la p. 246
un alt fiu, Gheorghe -j- fără posteritate. Grigore-Alexandru W. W.
a avut mal mulţi copii, dintre care irnf sunt cunoscuţi 8:
VII. a) Dumitru, cel mal mare. Paharnicul C. Sion, în Ar
hondologia Moldovei, Iaşt 1892, p. 61 spune: "Ghyka. Două
neamurI, cel d-intîiii . arnăut, coborâtoriu din Beizadea Dimitrache
Ghyka, fiul lUI Grigorie-Vodă pe care I-au tăiet turcii, pentru că
au dat Bucovina N erntilor. Sunt nişte săracî, trăesc cu miloste
nia". Livre d'or îl enumerează, p. 46, spunînd însă că n-a avut
posteritate. De asemenea figurează în nişte hrisoave emanate de
h părintele său, ca de exemplu hrisovul din Aprilie 177 ) (Uricar
XVII, 73); hrisov din Iulie 1777 şi din 1765 Noembrie şi 9 Iunie
1766 (citate de d-nu Tanoviceanu, "Arhiva", No. 5-6 1898), ci
tat în tot-deauna întîiul din fiiI lut Grigorie- Vodă. Iar Postelnicul
Manolachi Drăghicî (op. cit. p. 41-45) spune: "Acest sfîrşit a
vînd (Grigore] Ghyka .... "au rămas două Beizadele săracl, Dimi
trie şi Scarlat ce s-au ţinut mal mult cu milostenie de pe la bo
eri, şi au trăit în M'lldov'i cu numele său. Aceasta din
cauză, că, nu se ştiea cine ocupa pe atunc\ scaunul Munteniei; ceea
ce era cu atît mai firesc, cu cît nici îm păcatul Austriei, - mal a
propiat de Muntenia, - nu ştiea nici măcar la începutul anului 159-1:,
un an aproape după ce MihaI se urcase în scaun, că acest domu
stătea în fruntea Munteniei. In 3 Martie 1594 găsim anume că
scrisoarea, scrisă de împăratul domnului Munteniei, poartă pe ea
adresa: lui StC/LIn Bogdan gospodarul �loldovel, Valahieî (Doc ..
[183]
Dări de sarnă
183
Hurmuzaki, III, p. 184). Impăratul credea decî că tot Stefan
Bogdan ocupa tronul, deşi acesta fusese înlocuit de Alexandru
al III-lea, şi acest din urmă de Mihd Viteazul; şi ca să nu se
creadă că era o greşală de adresă S311 de condeiii, aducem instruc
ţiile din 7 Martie 1594 date de împăratul ambasadoruluj însăr
cinat cu ducerea scrisorilor, în care se spune că "Egregio Iohanni
in terras Moldaviae, Valahiae proficiscenti, non solum ipsum
hospodarem si ve Aronem, si ve Stephasncm Boydanum etc. Vbid.
p. 186). Prin urmare nicî împăratul, nicî papa nu ştieaii, la Martie
l694, că Mihai Viteazul ocupa scaunul Munteniei.
Tot aşa de puţini sigur], ca de persoana domnitorului Munteniei,
er aii puterile interesate în lupta contra Turcilor, despre scopurile
domnului Munteniei (Stefan Bogdan ?) . Papa Clement, în instrucţiile
date solului său, Alexandru Comuleus, îl spune că "în Valahia nu
s-ar şti cum stau lucrurile; că cu puţine luni înainte se afla în
închisorile din Camenita, unul ce pretindea acel stat, şi care se
dădea drept catolic. Ori-cum însă ar r, nu ne pat'e înttLept a se
drstăinui acestor gir/ti, un secret de o aga de mare însămnătate, dacă
nit SI'. va dobîndi vre-o ltotărîtâ cunoştiniâ a scopurilor lor" (lbid.
Il l, 2, p. ::\8). Alte instructit spun mai lămurit, că "col Valacco
non diedi animo a don Alessandro Comuleo d'abboccarsi, giudi
candolo troppo unito et interessato col 'I'urco" (Ibid. 1 l I, 2, p.
395\. Atît de neîncrezător! erau imperiali! în Mihai Viteazul, chiar
după ce afla că el ocupă tronul Munteniei, încît cînd solul impe
rial Marini !{;Jguseus tntil neşte in Ardeal solit, pe care Mihai ii
trimisese aict Spi'P It cere ca il să [ie primit în alianţa anii-oto
ma>1fJ, după cum ne spune aceasta Anonimul romanesc (Mag. ist.
IV, p. 277), că Hadu Buzeseu fusese trimis de Mihaî în 'I'ransil
vania "spre a cere (�:iutOI' contra Turcilor" - abia atunci se hotă
I'e�te Haguseus să. treacă munţii spre a vizita pe domnul mun
tean ; dar nict atnncea n-o făcu, din cauz� că "descoperind în urmă
eite-va tră.c1ăxl, n-a mai mers în Valahia" (Haportul lUI Raguseus
e.. Impăratul, din 15H4 lbid. III, p. 203).
Cum se poate pretinde oare, dup� aceste dovezl, c� "Mihai
Viteazul ascultase de îndemnul la ră�coală care i venise din Ar
deal", cînd întliii nici se ştiea tii. el domneşte în Mnnteni;" apoi
faţ{L cu teama ce se manifestase cătl'ă, domnul acelei ţări? Aveastă
idee era o p�l'ere greşită a lui Biîlcescu, care spun8 că "solul pa
pei la ţarul Moscovei, Corneliu Dl'econa fu trimis şi in Moldova
şi A rdeal pentru a r{,scula pe principii lor în contra Turcilor;
iar Le i\<1ihai îi spuse să nu se ducă, din pricina poziţiei "ale cri
tice şi Jiind-că, erati şi sigurI pe i.ntenţiile Iu'i (lQlO1'ia lui[ Nfiho/t, p.
37). Şi el-nul Iorga care a "dunat două volume noue de documente
in mare parLe asupra lui Miha'i, l'eeditel'lza, părerea neîntemeiată
;şi lUI BălCESCU, istoriculuI-poet, cum îl califiră d-nul forga?!
Tot această imprejurare, anume cererea lUI Mihai de a fi
primi.t iar alianţi1 anti-otorrwnă, explit:ă �i impunerea tratatului
lu,jositor de vaealitate din partea domnului ArdealuluI, impunc-r8
[184]
184
Diîrl de sarnă
ce ar fi absolut de neinţeles, în cazul cînd Sigismund Batori ar
fi cerut luî Mihai, să intre în alianta anti-otomană ; căcf nu se
poate impune o umilire omului de la care cerI o îndatorire. Mie
îmi pare că dovedirea acesteî imprejurărr care înalţă de două ori
pe atîta pe Mihai Viteazul şi care trebuia pusă în lumină, spre
cinstea erouluî muntean, este mal presus de orf-ce îndoială, şi este
regretabil ca un învăţat care vra să ducă mal departe istoriogra
fia românească de cum am putut-o duce eu, să rămînă indărăpt,
necunoscind nici documentele care alcătuesc obicînuita lui inde
letnicire! Oare să repet şi eu complimentul ce mi l-a făcut în
L'etat intellectuei, că d-nul Iorga ignora acele documente? Dar
oare pentru ce un tînăr să, nu fie mal modest în aprecierile sale
asupra celor mal în vrîsta? Modestia şede bine mal ales la două
clase de oament : la fete mari şi la învăţaţi[. 01'1 în care din aceste
două ipoteze s-ar afla d-nul Iorga, modestia nu i-ar strica.
A doua intrebare pe care voim s-o atingem, va întări încă
cele spuse pînă aici. La P: 56 d-nu Iorga povestind trecerea Ar
dealuluI de cătră Sigismund Batori, unpăratuluj, spune: "Cît
despre MihaI, el nu putea primi o veste mai plăcută decît a re
tragereI lUI Batori. El pricepu un lucru din schimbarea săvîrşită:
că în locul unul domn mic în Ardeal, va veni un rege mare;
că în locul unuf parvenit trufaş, va avea drept vecin pe scobo
rttorul uneia din cele mal vechi familii de suveran) din Europa;
că în locul stăpinuluî apropiat, va avea pe acel tot-deauna mai
suportabil de departe. Apoi cînd Sigismund se-ntoarse inupoî, d-oul
Iorga zice: "Oît despre MihaI, întoarcerea lUI Sigismund insămna
întoarcerea timpurilor de umilire Bi nesiguranţă. Ardealul trebuia
redat unpăratuluî, a fost desigur î�tîiul gîod �! lui Mihai" (p. 61).
Absolut fals, lntîiu ca concepţie de relaţii omeneşti şi ca
treabă de bun simţ; apoi ca întemeiere documentală. MihaI ar fi
trebuit să nu-şi intăleagă de loc interesele, preferînd pe Rudolf ca
stăpîn al 'I'ransilvanieî, în locul lui Batori.Acesta era un principe
mic, al căruî suzeranitate, deşi În aparenţă foarte straşnică, în re
alitate nu avea nicî un efect. Din protivă suzeranitatea împăra
tului putea deveni reală şi asupritoare, şi să. înlocuiască la nord
pe acea de care, după eroice opintirt, scăpase de la sud - a Turcilor.
MihaI ar fi trebuit să fie nebun sau idiot, să prefere suzeranitatea
lui Rudolf, acelei a Iuf Sigisrnund. Să, videm decI dacă documen
tele ne pot dovedi că Mihai a avut bunul simţ al stăpinitoruluî
întălept, sau dacă, a fost destul de orbit, pentru a justifica apre
eiările d-Iut Iorga? Oum aude de tratările între împăratul şi Ba
tori pentru cesiunea Transilvanier, Mihal Vodă caută a se împăca
cu 'I'urcil, şi se încep o serie de tratărî foarte caracteristice, fă
cute prin mijlocirea arnbasadoruluî englez şi a patriarhului Me
letie Pigas. Aceste tratărl se petrec În răstimpul dintre Decemvrie
1597 şi Mal 1598, tocmaI pe cînd se cernea cesiunea Transilva
niei (vezI o serie de documente privitoare la cercarea lUI MihaI
de a se împăca cu Turcii în Dac. HUr'1nuzaki, III, p. 518-523),
Neizbutînd însă MihaI Vodă a păstra faţă cu 'l'urci[ poziţia.
[185]
Dări de samă
185
dobîndită prin victoriile sale, el se hotăreşte a primi suzeranitatea
impăratuluî. Ne pare evident că încercarea lUI Mihar Vodă de a
se împăca cu Turcit, era privită de el ca un mijloc de a scăpa
de Nemti, pe care tocmai voia să-i aibă prietenI, însă de departe,
şi nu la spatele sale, în 'I'ransilvania. D-nul Iorga scrie că Mihai
prefera pe împăratul, ca suzeran, lui Sigismund Batori, pentru că
"prefera stăpînului mai apropiat pe acel tot-deauna mai suporta
bil de departe". Ne mirăm cum de u-a văzut d-nul Iorga că îm
păratul, devenind stăpînul Transilvaniei, devenia de la sine şi
stc'ipîn apropiat de .Mihaz, dar stăpîn mult mal puternic decît Ba
tori, Această scăpare de vedere arată o slăbăciune in raţionament,
în pătrunderea istoriel ; căci istoria mai cere încă şi alte însuşiri
decît informaţii îndestulătoare. Toate însă cele spuse pînă aicî
sunt numai o inferenţă din alte fapte; decî o ipoteză. Există
însă şi o decadă directă, că MihaI Viteazul prefera să vadă în 'I'ran
silvania pe Sigismund Batori, decît pe Rudolf al Il-lea; că deci
prefera suzeranitatea mal mult nominală a celui dintiiu celei reale
a celui de al doilea. Această împrejurare răstoarnă numai decit
afirmarea d-Iut Iorga, că "Ardealul trebuia redat lmpăratulut, a
fost desigur întîiul gînd al luî Mihaî", Anume se poate dovedi
cu înlesnire, că Mihar Viteazul din contra stărueşte la impăratul
pentru a-l împăca cu Batori, pentru ca acesta să rămînă iarăşt
stăpînul 'I'ransilvanieî. Şi pentru a face acest pas care putea să
supere pe împăratul, Mihai începe prin a redeschide lupta contra
Turcilor, bătindu-î în mal multe rînduri şi obligînd, prin aceste
izbinzr, pe Saturgi-Mohamed paşa să despresoare Oradia Mare; a
ceste încă în Septemorie Ji Noemorie 15.98 itu«; III, p. 526" şi III,
2, p. 298-300). A pof după ce au crezut că au intrat în inima
împăratuluî, îl scrie în 12 Noemurie 1598 următoarea scrisoare ca
racteristică, pe care n-a înţeles-o d-nul Iorga (căct un om înzăstrat
cu o aşa ele fericită memorie, e peste putinţă s-o fi uitat) şi arată
cît de neîntemeiată pe documente este afirmarea el-sale, că Mihai
doria să redee Transilvania nnpăratuluî. Neîntemeiat pe docu
mente pentru tot-deauna bine şi Îndestulător informatul d-nul
Iorga pare ceva de necrezut. Şi cu toate aceste "quandoque dor
rnitat bonus Homerus 1
Iată scrisoarea:
"Ştiu că Maiestăte! V oastre Vă este cunoscut, că Sigismund
Batori regele Transilvaniei s-a întors iarăşt în ţara sa; nu ştiu
însă ce înţelegere au avut mai înainte cu M. V şi în ce relaţii
se află acum cu Ea. Despre aceea sunt încredinţat că indată ce
a sosit in ţară, toate staturile au înclinat spre el, l·au primit din
nou, l-aii imbrătoşat, l-aii pus principe şi i-au arătat multă fide
litate şi acum i se supun ca principelui lor şi nici într-un chip
nu vor să se lepede de dinsul. Ba chiar şi hoieril şi toate statu
rile din ţara mea, fiind-că au fost tot-deauna uniţi şi inteleşî în
tru toate cu Ardealul, prea sunt străin) de ideea rumperei legă
turilor, şi niel nu cred că, deslipită de Ardeal, Muntenia ar mai
putea să rămînă sigură sub protecţia creştinătăţel. De oare-ce a-
[186]
186
Dărî de samă
bit iuaf înainte cît şi acum ţara mea se află sub protecţia Ardea
lulut, această schimbare nu puţin mă pune pe gînduri, mai ales
cînd văd şi supăra�ea ce M. V. aveţI în privinţa Ardealului, şi
mă gîndesc la datoria mea cătră M. V. Văd tot odată ce mare stri
căciune ar urma pentru creştinătate, dacă gratioasa şi păriuteasca
ingrijire a M. V. s-ar schimba În mînie. Şi acuma asediarea Ora
dief şi groznica pustiere a frumosului ţinut din jurul el, s-a urmat
numai din mvrăjbires celor două părtr, după cum ni-aii asigurat
un Turc notabil, prieten al meu, care invrăjbire dacă se va răs
pîndi mal departe şi dacă M. V, veţI război Ardealul şi veţI în
drepta arma creştină contra sîngelui creştin, gîndiţI-vă serios M.
V. ce mare stricăciune ar urma pentru nOI şi slaba noastră ţară.
Mă ertat) M. V. vă rog cu supunere, ţineţI în videre strtmtorărilo
unul servitor aşa de credincios, şi cred că cu ajutorul lUI Dum
nezeu regele Ardealului cu nOI dimpreună nu puţin am servit M.
V. şi întregcî creştinătătr". După această călduroasă pledoarie în
favoarea luî Sigismund, Mihaiu aminteşte împăratului izbînzile ce
le aii repurtat principele ArdealuluI Împreună cu dînsul în contra
Turcilor, şi sfîrşeşte rugînd pe Impăratul "să, iea sub protecţia de
mal inainte pe regele Ardelean dimpreună cu ţara lut, pentru că
războind M. V. această ţară, socotesc că este peste putinţă ca
ţara mea să poată rămînea scutită, de marf primejdiî, .Mă rog cu
supunere de iertare, că a trebuit să vă scriu asemene lucruri; dar
am scris din voinţa mea de bine cătră M. V. şi cătră crestinătate" 2.
Această misivă este alcătuită cu multă ghibăcie diplomatic: •.
Fundamentul el fiind adevărat, plecarea Transilvaniet cătră Batori
mal mult decît cătră stăpînirea germană 3, şi acest adevăr fiind
fără îndoială cunoscut împăratuluî, scrisoarea lUI MihaI Viteazul
avea nespusul folos de a lovi pe împăratul tocmaî unde îl du-·
rea. ApOI legăturile dintre Muntenia şi Ardeal erau arătate în
tr-adins mult mai strînse şi mal simpatice de cum se aflau în a
devăr, apăsindu-se cu meşteşug asupra faptuluî că boierî, de a
căror voinţă domnul muntean trebuia să ţină samă, ar dori măn:
ţinerea legăturilor cu acea ţară. Aceasta insămnu în cuvinte mal
limpezi că, la caz de atac al Transilvaniei din partea impăratuluf
MihaI s-ar putea vedea silit, prin boierimea IUJ, a lua partea lui
Sigismund, şi ameninţarea orf cît de acoperită era ea, nu putea
lip�i de a nu avea efect, acuma cind împăratul învăţase a cu
noaşte cit preţuia braţul lUI Mihai în cumpăna războiului. Nu mal
puţin subţire este şi amintirea în treacăt despre Turcul prietenul
lui Miha) Viteazul, care i-ar fi explicat 'pricinele pustiereî ţinutu
lUI Oradiet Mari. .M ihat vroia să arate lmpăratnlnî că avea prie
teni şi între 'I' urei, care bine intăles LI nevoie puteau să se în
mulţească.
Cum stau atuncî lucrurile cu cele două afirmărI foarte e
xacte ale d-luî Iorga?
2. Mihaiu Vodd c. impăratul, 12 Noemvrie 1598, Ibid., Uf, )1, 312.
3. Raport despre întoavcerea lui Sigi.,mUlld Batoţi 1n Ardeal, 31 August 1598,
'lid., III, 2, p. 291.
I
;
,
\
f}
I
'�
[187]
Dăn ele samă
187
Este întîiu absolut ueexact că MihaI Vodă să fi fost irnbiet
la lupta cu 'I'urcit, de cătră voevodul Ardealuluî, îmbiere care
dacă ar fi existat, ar fi micşurat mult valoarea eroului muutean.
Este tot aşa de neexact că Mihai ar fi preferat suzeranitatea
marelui împărat al Germanie], acelef a micului principe transilvă
nean, ceea ce dacă ar fi făcut, s-ar fi arătat ca. un om cu mintea
slabă, dacă, nu chiar neiutreagă.
Ne mal pune în adîncă, mirare apoi părerea ci-lui Iorga de
la p. 76: "Piedecile ce se opuneaii acestui lucru eraii întreite:
opunerea ascunsă a Germanilor, setea de răzbunare a Turcilor, a
liaţi ai PolonieI, vecînict rîvnitort la stăpînirea ţărilor noastre şi
ajutaţi de Moldoveni, şi In fine ura pe care o purta boierimea ar
deleană "UnguriI", domnulut barbar venit din alte ţări, dintre
despretuitit RominI. Pentru (1 naviga siqur între aceste treX stîne;
ameninţătoare, trebuia o exceoiională 'inteligentii politică - pe care
J1filwt °Vodă n-a avut-o". L , • .
Ca să ne poată spnne el-nul Iorga, că Mih81 Vodă n-a ştiut
cum că cirmuisese barca destinelor sale, ar trebui să ne fi arătat el-sa
cum ar fi trebuit să o eonducă ; căcf nu fe poate judeca că, un om
a greşit, decît atunci cînd arăţi singur care al' fi fost calea cea
dreaptă; de altfeliii, dacă nu al această cale în minte, unde o
criteriul pentru recunoaşterea greşelel? De ce nu ne spune d-nul
Iorga cum ar fi făcut d-sa, dacă, al' fi stat un moment ca Mihai
Viteazul cu spada -- nu cu condeiul în mină - călare pe cele
tref fiice ale Daciel-mume? Şi dacă ne ar fi spus-o, am întreb"
mai departe: cum ar dovedi d-sa, că poveţile pe care d-sa le ar
fi dat nenorocitului erou, ar fi fost cele adevărate? Pentru acea
sta ar trebui să facă o experienţă! Dar experienţa nefiind cu pu
tinţă în istorie, asemene judecăţi sunt tot atît de pretenţioase pe
cît şi de rău gust. Este o rămăşiţă. a vechiului sistem care a
tribuie ist ori culuî rolul destul de ridicul de judecător al veacuri
lor. Mai bine s-ar fi silit d-nul ! orga, cum am făcut-o eu, cel cu
informaţia neîndestulătoare, să înrăler7gă pentru ce a căzut MihaI
Viteazul iar nu să-i dee lecţii - şi aceste numai negative - de
purtare. Ne pare foarte curioz de-a întîlni o asemene concep
ţic învechită a istorier, la un om care pretinde a fi înarmat cu
ultimele metoade de analiză ale acestei ştiinţi!
Şi acuma cum stă d-nul Iorga faţă cu afirmările d-sale, că In
văţămîntul meu ar ti fost numai amuzant, iar nu ştiinţific; că aş
ignora mul te lucruri şi că informaţiile mele ar fi neîndestulătoare?
*'
* *
Sunt două soiurî de memoriî : cea inteligentă sau indirectă,
şi cea mecanică sau directă. O-nul Iorga este înzăstrat cu o me
morie directă prodigioasă, uimitoare. Asemene dar firesc este
foarte bun, cu condiţie ca inteligenţa ce o posedă să ne destul
de puternică, pentru a o stăpîni, şi a nu fi stăpinit de ea; căci la
din contra, este mviderat, că memoria sfîrşeşte cu timpul, cînd a
adunat prea mult, a înăbuşi inteligenţa cu celelalte facultăţi:
[188]
188
Dărî de samă
puterea de combinaţie, judecata şi raţionamentul. Care din cele
două puterl sufleteşti: ce-şi dispută întîietatea în conştiinţa psico
logică a d-lut Iorga, va repurta izbînda? Eu cred că, cu toate
semnele de slăbăciune de cugetare notate în acest articol, tot fa
cultătile superioare vor rămînea învingătoare, şi că d-nul Iorga va
ţinea strălucitele făgăduinţi pe care le dădea la răsăritul zorilor
sale mintale. AlţiI cred că nu. Vom vedea; căci e încă tînăr. A
cuma însă asistăm la o interesantă luptă pentru traiă, în adîncul
sufletulul d-Iuî Iorga, care va face din d-sa sau un om genial,
sau un simplu erudit.
A. D. Xenopol
NOTIŢE
D-nttl Vînează (Mr. Chasse)
D-nul Vînează (de Georges Feydeau) e o piesă decadentă din
cele mai decoltate ale sceneî franceze, piesă în care nu se face
nimic mal puţin decît că actorii şi actritele se desbracă pe scenă
şi se culcă. O atare comedie a fost reprezentată, pe scena teatru
lUI nostru ca mijloc de moralizare a poporuluî, şi lucru mai mo
ral încă este că a fost tradusă de o foarte nostimă doamnă din
societatea iaşană, O felicităm l De alt-felin meritoasa traducătoare
merită elogiile noastre pentru multa osteneală "şi-a dat, atît cu
alegerea şi prelucrarea subiectului, cît şi cu min c.tioasa indicare
a puneret în scenă.
In această privinţă ne amintim de următoarea înştiinţare
apărută de 4 ori în "Evenimentul":
"Reprezentarea piesei, D-nul Vînează, s-a amînat pentru data
de ..... harnica traducătoare găsind că rolurile nu sunt îndeajuns de
studiate". Acum un detaliu de traducere : saigner a blanc a fost,
\
tradus prin: i-a luat sînge; gibier empaquete şi gibier empate .... (joc
de cuvinte) a fost redat printr-un minunat joc de cuvinte romă
nesc : vînat cu pene şi fără pene .... Actorii s-aii achitat în chip
foarte meritoriu de rolurile lor.
IASI - TIP. H. GOLDNER, STR. PRIMARTEl No. 17.
[189]
ARHIV A
ORGANUL SOCIETĂTII ŞTIINTIFICE ŞI LITERARE
DIN IAŞI
Anul XI.
Mai si Iunie 1900.
,
A.D.XENOPOL
No.5 si 6.
,
AmintirI de eălătorte
De cum începe a adia vîntul de primăvară, un dor
nesfirşit se aprinde în sufletul meu, dor straniu şi nein
ţeles, care pare la inceput a nu avea o ţintă hotărîtă.
Pieptul mi se umflă şi resuflu din adinc, de cîte 01')' mă
aflu în sinul frumoasel naturi. Oohil mi se pierd în văz
duhul azuriu; în curînd mă prind a urmări noriî călători
ce plutesc pe bolta cerească, şi cind văd cîte un clrd de
cocort sau de răndunele cum .vin de la orizon şi ridică
tot mal sus zborullor, cu cît se apropie, atuncî pare că
aş voi să am şi eu aripî, să mă ieau după acele fericite
vietăţt care pot stretăia imensitatea numai cu propriile lor
puteri. Păserile lml lămuresc însă năzuinţa; înţeleg dorul
care mă munceşte. Este dorul de ducă, dorul de a mă
pierde şi eu în lumt necunoscute, străine de a mea.
Călătoriile care au devenit în vremurile noastre atit
de obicinuite, mulţămită lnlesnirilor de strămutare, aduc
[190]
190
A. D. Xenopol
fără lndoială o mare schimbare in monotonia vieţel de
toate zilele. Nu este numal curiozitatea care împinge pe
om la călătorie, ci altă îmboldire mal înaltă, deşi mal a
scunsă, de care el poate nu-şl dă samă aşa de uşor. Este
dorinţa de a părăsi pentru cît-va timp traiul de toate zi
lele, de a se zrnulge din roatele fărămătoare ale vieţel
practice; a uita, odată cu căutarea mijloacelor de existenţă,
şi această existenţă însăşI; a scăpa de grija proprieî per
soane; într-un cuvînt este dorinţa de a se uita pe sine şi
de a se cufunda în marele tot, din care nu suntem decît
o parte desfăcută.
De aceea ori-ce călătorie întreprinsă în acest scop,
întăreşte puterile, reinvie mintea, dă iarăşî zbor închipui
rel, reinoeşte intr-un cuvint toată fiinţa noastră.
Şi dacă vre-odată acest mijloc de relmprospătare a
sucurilor vieţeî a fost trebuincios, apol fără îndoială că în
veacul nostru, acel în care lucrarea pentru susţinerea e
xistenţei a devenit atît de grea, atît de încordată.
De cum învie primăvara, cirdurl tot mal dese de oa
menl părăsesc oraşele şi se afund in sînul naturel. Codrir,
dumbrăvile, munţiî şi văile se umplu de el.
Drumurile de fer, vapoarele, diligenţele şi căruţele nu
mal încap de numărul lor; cu toţit se duc însetaţi, he
mesiţl după un colţ liniştit, unde să poată gusta, fie şi
numaI o clipă, fericirea de a trăi.
Căcl, orî-ce ar zice pesimiştii asupra valoarel vieţeI,
este un ce netăgăduit: toată natura) atît acea de sine miş
cătoare, cît şi acea mal puţin vie a vegetalelor, voieşte să
trăiască, şi un mare filosof a văzut chiar în această ten
dinţă aprigă, cumplită după viaţă, una din cheile inţele
sulul acesteî lumî. Dacă in vălmăşagul vieţel de toate zi
lele, omenirea caută mijloacele de a o susţinea, nicăierl
iubirea pentru traiu nu se manifestează mal puternic de
cît ln dorul după călătorit, in dorul acela de a se bucura
fără nicl o turburare de dragul existenţel.
Această tendinţă obştească ome�lească, îşI face vint şi
prin sufletul meu, de cîte orî adie vintul de primăvară; de
ctte orl văd cirdurile de păsărt călătoare stretăind văzdu
hul cu puternicile lor aripl. Vrau să mă pierd în luml
necunoscute, străine de a m�'a.
[191]
Amintirf de călătorie
1
Prin Tirol
191
Anul acesta, (1892) a:,""ih dp la Viena calea ce merge
drept spre Salzburg "in ·�nl-'.": '1. Toată regiunea tăiată de
calea ferată, este de o nespu-« frumuseţe, împrejurare par
ticulară tuturor liniilor mal insămnate din imperiul aus
triac, care cu toatele parcurg locuri incintatoare. Trecînd
peste Salzburg, pe care-l vizitasem intr-o călătorie de mal
inainte, mă opril la un sătisor mic şi aproape necunoscut
călătorilor rominl, anume St. Iohann in Pongau, în apro
pierea căruia se află una din cele mal impunătoare mi
nunl ale natureî, anume Guşterul de la Lichtenstein (Lich
tensteinklamm) prin care trece părtul Ache. Acest guşter
este in felul celui de la Ragatz din Sviţera, însă mult mal
măreţ şi mal impunător. Volumul apel ce-l străbate este
mal mare, şi în momentul vizitel mele era lncă sporit prin
plol îmbelşugate ce căzuse cu cîte-va zile mal înainte.
Stîncile ce s-au desfăcut desigur sub o acţiune vulcanică,
spre a deschide drum puhoiulul, se împreună deasupra ca
puluî la o înălţime care une-orl atinge proporţii ameţitoare.
Văgăuna formată prin această scobire prodnce un ecou, de
o mie de ort repetat, al vuetului valurilor care se prăbu
şesc din cascade în cascade, trecînd cu repeziciunea ful
geruluî pe sub podurile ce tremură, zguduite de ele. Cu
cit inaintez! mal tnăuntrul guşteruluî, lumina slăbeşte, şi se
adaogă, pe lîngă vuetul cel infernal, şi grozăviile intunere
culut. re abia mal vezî unde pUI piciorul, şi eu toate că
podul pe care calcî este de o nelndoelnică tărie, totuşt un
feliă de groază. îţi reţine parcă pasul pe loc. Puţini în
drăznesc a face pînă la capatul el această preumblare, şi
cu toate acestea, cu cît mergi inainte, cu atîta priveliştea
devine mai măreaţă, intipărirea ce o lasă mal sublima şi
neştearsă, Ajungl la un pod aruncat deadreptul curmeziş
peste un loc, unde apa face deodată o săritură de 10 me
tri. De pe toţi păreţit curg şiroae care se prăbuşesc in fu
rioasa cascadă, şi te fac să iel fără. voie o deplină duşă de
apă rece. Cum al trecut puntea, dai de un tunel îngust şi
jos, prin care trebue sa te pleci pentru a putea trece şi
[192]
192
A. D. Xenopol
care are lungimea îndestul de însemnată de 30 de metri.
Minunată este această văgăună mică cuprinsă în pîntecele
văgăunel celel marl. In sînul tuneluluî e o 1ntunecime de
plină şi cînd te încumeţl a-ţt băga capul in el, fără să vrel,
îţI revine in minte inscripţia pusă de Dante pe poarta In
fernulnî : ))Lăsaţl orî-ce speranţă vOI ce intraţi". Cu toate
acestea, o slabă rază tot licăreşte, de lumină şi de speranţă,
trimisă de deschiderea cealaltă a tunelului. Cu cît te a
propil de ea, te loveşte in faţă ca o bură de ploaie, şi un
vuet asurzitor îţl copleşeşte creieril. Cind pUI piciorul a
fară din tunel, deodată fără voie facl un pas îndărăt. Un
munte de apă pare că. vra să ţi se prăbuşască peste cap.
Apa face aici o săritură uriaşă de 50 de metri. Intrucit
tocmal deasupra cascadel stîncile se mal desprind şi lasă
să pătrundă albastrul cerulul şi razele din soare, ţi se pare
că puternicul sul de apă se revarsă chiar din cer in acea
prăbuşitură, prin vranele lul, deschise ca In vremile poto
puluî.
Cind eşl din cumplitul guşter, crezător sau ateu, îţI
fael din deprindere o cruce, că al scăpat iarăşt teafăr. la
luminile zilel.
Cu totul altă intipărire îţI lasă drăgălaşul lac de Zell,
aşezat la cîte-va ore depărtare de St. Iohann! Blînd şi
dulce, îşI leagînă molatecele lUI unde, sub poalele unor
dealuri acoperite cu iarbă şi arbori. E aşa de mic că-I
facl înconjurul in trei sferturi de oară, pe un vaporaş şi el
in miniatură, pe cind tncunjurul laculut de Geneva se face în
11 oare! Nimic măreţ, nimic impunător, nimic sălbatic;
însă aşa de frumos, aşa de inctntător l
Pentru a mă bucura de toată frumuseţea lUI, mă ur
căl pe un dtmb de pe coastele lUI, de pe care puteam
privi de sus pe a lUI suprafaţa. Soarele se coborea după
dealurl, şi umbra lor se lăţia tot mal mult pe icoana la
culul. Numal prin ştirbătura unul. colnic se mal furişa o
rază pe valurile lul, Şi cum se jucau valurile cu dînsa!
O făcea să scapere în toate părţile, răsfrîngîndo cind
unul cînd altul, după cum treceau crestele lor prin zarea
el cea arzătoare; cînd o dungă lungă de lumină ca un
fulger fără tunet, cînd o ploae de stele sau apot ca nişte
licurici se păreau că fug pe suprafata apel, fie-care cu cîte
o stea în frunte. Tot mal slab însă sălta jocul de luminl,
[193]
Amintirf de călătorie
193
cu cît se micşora raza ce le dădea fiin ţă, Fulgerul deve
nia tot mal scurt, stelele mal puţine, licurici! mal rarî.
Deodată fulgerul se rupse în două, apot în trel, se prefăcu
el însuşi în stele, - înlocuind pe acele ce dispăruse : apot
acestea se stinseră la rîndul JOI' una după alta. Din cînd
în cînd un val ce se înălţa mal tare, mal prindea cîte o
fărărnătură de rază pe sclipitoare-r frunte. Răstimpurile În
care se aprindeau luminele deveneau tot mal rarl ; înce
peam să aştept, dacă jocul se va mal reproduce. Une ort
. cînd răstimpul era mare îmr spuneam: S-a sfirşit ; cind
deodată un val mal puternic mă dădea de greş. Veni însă
timpul cînd acela pe care-I crezuiu fu intr-adevăr şi cel
de pe urmă!
Jocul de lumint se stinsese pe oglinda apel: umbra
devenise stăpînă neîmpărţită pe suprafaţa laculul.
Lumina dispăruse În sînul întunerecul ur, cum dis
pare viaţa În sînul mormîntului; deosebire era numar că
pe cînd jocul de raze era să reînceapă a doua zi, viaţa
sfîrşită nu mal renaşte, saii cel puţin nu în aceiaşi formă
în care a trăit.
II
In Sviţera
Mă grăbeam însă a părăsi frumuseţile 'I'irolulul, spre
a mă desfăta la acele fără seamăn ale Sviţeret măreţe, şi
de aceea mă oprit la Landeck. Aveam de gînd să intru
în ţara munţilor, prin partea el cea mal impunătoare. prin
Inalta vale a Engadinuluf, în care se poate ajunge numai
cu trăsura, între altele şi din orăşelul Landeck Ajuns
aicl, umblam să tocmesc o trăsură, cînd ÎmI căzu in măinl
un ziar, în care se spunea că in Engadin căzuse o zăpa
dă de jumătate df' metru (era pe la 5 Iulie), şi că acolo
sus (la 1800 de metri, înalţimea Ceahlăulul), ar umbla să
niile. Fiind-că nu aveam de loc gustul de a face iarăşl
cunoştinţă cu zăpada, de care abia scăpasern în ţara mea
am părăsi proiectul de a vizita Engadinul şi m-am indrep
tat prin tunelul Vorarlbergulul către partea mal joasă a
Sviţereî. Cind trecusem de Buchs şi ajunsesem 1n Irumo-
[194]
A. D. Xenopol
sul amfiteatru de munţî de la Hagatz, nişte nourî groşt a
copereau văzduhul şi un trăsnet uriaş repetat de zgomo
tosul răsunet al stîncilor, părea că vra a-ml spune să mă
opresc şi de la acea cale, căcl dacă in Engadin era să În
tîlnesc ninsoarea J In părţile pe unde înaintam, era să dau
peste potop.
De abia apucăl încă unele urme din razele solare pe
malurile minunatulut lac de Wallen, pe care şerpueşte ca
lea ferată tn tot lungul lul. Admiram păretele cel înalt de
stincî care închide patul său din spre nord, şi care se tn-'
nalţă goale şi prăspăstioase pînă la mal bine de 1000 de
metri. Tot lacul are o privelişte măreaţă şi sălbatecă; un
dele lul nu sunt stretăiete nici de carena unul vapor, nict
de vtslele luntrelor; niel o pasăre nu se vede zburind pe
ste valurile sale, şi nici o locuinţă omenească nu se oglin
deşte in ele. Nu ştiu de ce, dar ţi se stringe inima, cind
vezf o natură aşa de impunătoare, lipsită de formele vie
ţel. Pare c-al avea înainte-ţl un frumos mormînt!
Curind însă priveliştea se schimbă cu totul, cind du
pă ce al coti git lacul de Wallen, Incepi a zbura pe ripa
sudică a celul de Zurich. Pretutindent mărginit de colnict
putin} înalţî, plint de verdeaţă, iarbă şi cringurî, în care se
adă postesc numeroase sate şi locuinţl singuratice, stretă
iat in toate părţile de caice şi de luntri, printre care din cînd
tn cînd apare fumul unul vapor, lacul de Zurich este tot
atît de viu şi de plin de mişcare, pe cit de mort şi lipsit
de ea este acel de Wallen; după mal bine de o oră de
desfăşurare a lUI, pe parcursul căieî ferate, ajungt la oraşul
ce i-a dat numele.
AicI mă aştepta o ploae şviţeriană, bogată şi îmbel
şugată, ea şi cind lacul intreg, urcat a-odată în norl, s-ar fi
desfundat, prin un ciur uriaş, asupra pămîntulul.
Ne avind nicl o speranţă ca să mal înceteze, ba din
contra cătră seară luind un. caracter de tot ameninţător,
mă hotărăiii să plec din acest oraş, \Iară a vedea nimic din
cele ce conţine nicl din minunatele sale înconjurimî, şi mă
indreptaiu către Lucerna, unde trebuia sa aj llng trecind
lacul de Zug, şi apol urcînd de la Arth peste muntele Righi,
spre a coborî la Vitznau pe lacul celor Patru Cantoane.
La Zug ploaia Incetase, dar nourl groşt încă umpleau
atmosfera şi mal ales muntele Righi îŞI pusese o pălărie
[195]
Amintiri de (li'.�""t0:i:e
195
apăsată adînc peste urecht, probabil stire a nu se gutu
nări de timpul cel umed. Pe cind Righi insii îşI pune pă
lăria nutnal cînd plouă, vecinul SdU de dincolo de lac,
Pilatus, o poartă mal în tot-d-a-una, chiar şi pe timpul
cel mal frumos, pază igieni.:' care face desnădăjduirea tu
riştilor ce voesc a se urca f'c, el.
Cu toate că mă aşteptam a lH1 vedea nimic din splen
didele tablourî ce le înfăţişează suirea şi coborîrea vesti
tulul munte, ajuns fiind pînă la piciorul lUI, nu mal pu
team da lndărlt şi mă hotărliu să-rnî urmez cu statornicie
calea înainte. Vagonul cel impins de locomotiva cu roţile
dinţate sosise, şi mă urcal pe el împreună cu vre o alţi 30
de nenorociţt tovarăşi de călătorie. La Arth se vindea un
ziar ln format urieş care conţinea amărunţiml asupra ti
rulul federal, serbare mare în ţara lul Guillanme Tell. Cu
toţil cumpărarăm cîte una din aceste foî. Ce bine am fi
făcut să fi cumpărat mal multe!
De pe la 300 metri de urcare, simţirăm o răceală
destul de rostită fik'�ldn-se în atmosferă. Vedeai pe fie
care mişcindu-se, ca ,;i cînd nu s'ar fi aşezat bine pe lo
cul lUI, cînd se suise in vagon. Pe la 500, uniî începură
a se încheia la haine, alţif a aprinde cite o ţigară; mal
sus damele îşi înodară cîte o batistă la gît, exemplu urmat
în curînd şi de domnl, cu toată lipsa de estetică pentru
el a uneî asemenea împodobirl. La o mie de metri, înce
pură unii a suera, alţit a cînta, alţii a bate din picioare
şi a rosti printre dinţi cuvinte nu prea clare, dar care de
sigur nu erau accente de minunate pentru frumuseţea
natureî, din care nu se vedea nimic. Cînd trecurăm de
1400 de metri, frigul era de tot simţitor; pare că aveaî
un sloiu de ghiaţă între umeri, cu toate că dădusem în
jos toate perdelele vagonului şi ne lnchisesem în el ca in
tr-o cuşcă neagră. De odată veni umil călător o idee ge
nială. El desfăcu ziarul cel mare, cumpărat la Arth, şi
îndoindu-I în formă de şal, îşI acoperi cu el umerii şi gîtul.
Intr-un moment tot vagonul se prefăcu într-o fabrică de
şalurt care ne feriră a nu îngheţa ele. tot pînă ce ajunse
răm pe culme. AiCI era o temperatură de 2 grade. Cu
neputinţă de stat. Ne hotărirăm deci cu toţiî a apuca după
10 minute pe cel d-întăiu vagon coboritor, spre a părăsi
înălţimile încîntătoare de rect ale munteluî.
[196]
196
A. D. Xenopol
Totuşî el ne păstra o surprindere. Pe cind tocmai a
junsesem la punctul de unde se poate gusta cea mai fru
moasă privelişte asupra lacului celor Patru Cantoane, ca
prin o minune se desfăcură noril, şi o puternică rază de
soare pătrunse toată adîncimea de sub nor, aprinzmdu-se
caldă şi sclipitoare în cristalinele lul unde. Prin spărtura
cea mare făcută in norl, de odată apăru înaintea privirilor
noastre înminunate măreaţa icoană a frumosuluî lac, cos
tişa cea prăpăstioasă a muntelut, pădurile sale seculare 0-
glindite in verzi le valurl, întregul acel lanţ neintrerupt
de frumuseţi ce se resfiră pe malul regelul lacuri lor svi
ţerene, Din pepturile tuturor izbucniră strigăte de bucu
rie şi de tnrninunare. Dar numai cîte-va minute ţinu această
privelişte incîntătoare; negurile iar se prinseră lanţ, şi bu
cată cu bucată tntunecară frumosul tablou, pînă ce iar se
întinseră ca o pînză nestrăbătută intre el şi privirile
noastre .
. In tot timpul cît ţinuse suişul şi coborişul muntelui,
un Englez stătuse intr-un colţ al vagonului, privind prin
ochelaril lUI ţintă pe paginile unul Baedeker ce ţinea în
mînă. El fu cam necăjit cînd călătorii din partea lu! dă
duse drumul perdelelor, şi căută încă un colt de lumină
spre a citi mal departe. Nicl chiar in timpul' cît se des
făşurase vederea laculut prin ruptura neguri1or, el nu se
despărţise de iubitul său călăuz. Intrînd cu el în vorbă îl
observat glumind că foarte bine făcea el de citia 1n carte
descrierea naturei pe care norii o rîpeau privirilor noastre.
El im) respunse, cu mare sînge rece, că tot-da-una ar face
ast-fel ; chiar şi cind soarele strălucea in toată puterea
lUI; -- nu am nevoe de natură, cînd am pe Baedeker cu
mine. Citesc minunatele lUI descrierr şi închipuirea mea
le vede de sigur mult mal frumoase de cum sunt în rea
litate. - Atuncl pentru ce mal călătoriţi îl tntrebaiu eu �
Pentru că acasă nu am timp de a mă ocupa cu aseme
nea treabă, fu englezescul săii răspuns.
Rămîne de cercetat dacă engle�ul nu avea dreptate.
In OII-ce caz el nu este EXpUS a suferi desincintarea unel
călători) prin frumoasa natură, cînd puterile duşmane sim
ţulul estetic şterg de pe ea farmecul ce o acopere.
Ajunseiu în Lucerna, pe o ploae ce cădea şiroae. Des
nădăjduit şi neputînd intreprinde nicr o prel1mb1are,)uăl
[197]
Amintirl de călătorie
197
şi eu pe Baedeker în mini şi citit cu gust cîte aş fi putut
vedea, dacă soarele s-ar fi milostivit a-şl arăta faţa. Mal
tntăiu sui rea pe înălţimea Guts 'h de lîngă Lucerna, de
unde privirea imbrăţoşează partea cea mal blîndă a lacu
IUl, acea care vine către oraş; apoi acea pe Burgenstock,
pe ambele cu un drum de fer funicular, pe care te sUI a
proape drept în sus prin un vagon tras de o funie de o
ţel. De pe Burgcnstock, care are îuălţimea însemnată de
800 de metri, privirile se întind asupra părţei centrale a
lacnlut şi se vede mal ales crucea pc care o alcătuesc ce:e
patru braţe ale sale. E de observat că de pe nicl o altă înăl
ţime, nici chiar de pe acea a munţilor Righi (1800 metri)
nu se poate vedea de odată toată iutinderea lacului celor
Patru Cantoane, din pricina forrnel lUI celet cu totul ne
regulate care ascunde cracurile sale, îndoite şi răsuci te,
după piscurt indestul de inalte. Numar Pilatus, de la 2200
de metri, îl desvălue in întregul lul. Mal trebuia să gust ne
spusa frumuseţă a şoselei Axenulul care cotigeşte pe ma
lul laculut, săpată în stincile ce-l mărginesc, la înălţimea
de aproape 100 de metri, şi dealungul căreia, pe o-cale
ele mal bine de două 0:11'e, se vede necontenit de la acea
înălţime, oglinda laculuî intinsa sub picioare. In el se răs
frîng, cu vîrfurile întoarse, pădurile de brazi cu munţii
ce le port, casele oraşelor şi turnurile bisericilor ce se in
nalţă pe malurile sale, Se văd pe adîncimea ccrulut al
bastru, răsfriut în verdele închis al undelor, 'pe acea nouă
imensitate ce pare a mări Incă nesfirşitul universulut, icoa
na întreagă a lumel încunjurătoare, resfrlntă de o oglindă
măreaţă ca şi dînsa, icoană idealizată în reproducerea el,
prin tremurul undelor care parc a da viaţă chiar şi cor
purilor neînsufleţite.
Toate aceste frumuseţt al' fi trebuit să le văd, Acum
insă făceam şi eii ca Englezul; le citeam în Baedeker.
Plecăl la Intcrlaken, unde sunt adunate de natură cu
o nespusă dărnicie toate frumuseţile, toate tnctntările: dar
nici aict nu putem vedea absolut nimic, de cît negurt
dese, de tăiat cu cuţitul, prin care cu greu. puteaî vedea
vîrful propriulul nas, dar inert acel al rnuuţilor. Trebuia
să părăsesc ,Sviţera, în care cînd ploile se incuibă, nu este
nicr un motiv pentru care ele ar mal înceta; căcl munţii
2
[198]
198
A. D. Xenopol
udaţl de ape, de indată ce sunt atinşi de razele soarelul
o aburesc îndărăpt, hrănind iarăşl nouril cu o nouă pro
vizie do umezeală, şi jocul se poate reproduce in dndce in
ţinitum, dacă vre-un vînt, îndurător de nenorociţii călă
torl, nu pune un capăt acestut schimb de politeţe între
cer şi pămînt.
Ajuns la Berna, oraşul .urşi lor, mă hotăril cel puţin
a-ml desfăta urechile, dacă ochii trebuiau să fie atit de
lnţărcaţl. Un mare concert pe orgă era să fie dat, in ca
tedrala oraşulul, de unul din cel mal mart organiştî al Eu
roper, de Carol Hess Intre alte LUC'ăţJ, în care, ca de 0-
hiceiu in muzica modernă, se întilneşte mal multă ştiinţă
ele cît inspiraţie, organistul execută şi marşul funebru din
o sonată a lUI Beethowen. Cine Il-a auzit această compu
nere uriaşă executată pe orgă, nu poate să-ŞI facă idee
pînăla ce adincirnr muzica ajunge să răscolească sufletul
omenesc. DcJ la cele d-intăiu tacte grave şi sărbătoreşti ale
marşului, mintea îţi este cu totul 1'(1 pită ; nu mal glndeştî
nimic, şi eştl transportat într-o lume cu totul alta, acea
a harmoniilor cereşlf. Este adevărat că muzica opreşte
lucrarea intelectuală; dl in timpul cît ea îţi cuprinde au
zul, mintea nu mal gîndeşte; dar în locul gînduluI îşI face
drum o altă formă de concepţie a lumel, mult mal adîncă,
mal intensivă; formă ce tinde li pătrunde lucrul in sine
şi nu numar aparenţele manifestărer, şi ele aceea este cu
neputinţă de dat prin noţiunt. Absorbirea cea deplină a
conştiinţel noastre de o frumoasă bucată muzicală nu se
poate atribui numai UlWI paralizărl a puterilor intelec
tuale, de oare-ce nirt odată nu le simtim aş1. de puter
nic incordate ca la ascultarea unei Dserncnea.Alare pier
dere a noastră deplină, în frumosul artistic, se explică nu
mal din faplul,că prin muzică se pătrunde mal adinc
şi mal el-a dreptul în însuşl fiinţa Iucrurilor, în măduva
acestei lumî. Această întrebare a fost pUS(1 în lumină de
Schopenhauer. '\
Cea-laltă bucală era o composiţie a lnsuşl executantulut
Furtuna, minunat Juri ată şi calculată pe un mure efect, la
care, dacă nu mă înşel, orgnnistui se ajuta şi de durulturl de
tobe şi de ţimbale, pent: u a imita bubuitul tnnetulul. III alcă
tuirea el lnsă, am ob.ervat mal multe neajunsurt însem
nate. Apropierea furtunot nu este Indestul de continuă şi
i
j
i
[199]
AmintirI de călătorie
199
răstimpurile Între glasurile rvijelief, adese-orl prea marl.
Pare că uit), la auzul melodiei vesele, că ceva cumplit are
să izbucnească. De odată furtuna se des'ănţueşte -tn toată
furia el; tunetele şi trăsnetele se urmează unele după al
tele, şi apoI de odată ea încetează, fără acea trăgănată slă
.hire a bubuitului, pe care tunetele trebue să-o trimită
din depărtare. Cu cît mat bine este caracterizată furtuna
in Simfonia Pastorală il lUI Beethowen sau în «Oceanub
lUI Rubinstein!
Atarf petrecert sufleteşti, cu neputinţă de gustrt In
România, mă despăgubiră pînă la un punt de pierderea
călătoriei mele prin ţara frumuseţilor natureî, Chiar dacă,
într o călătorie lungă şi obositoare, ar fi fost singura des
fătare estetică, încă sufletul, insetat după frumosul a devă
rat, ar trebui să fie mulţumit. Numar în atarI momente
te simţt intr-adevăr om!
III
Lacul de Geneva
Lacul de Leman sau de Geneva, este unul din cele
mal frumoase ale Sviţerel, printre cele multe frumoase ce
numără această ţară. Fie-care însă din ele are un caracter
deosebit în tiparul Irumuseţilor lut. Lacul de Constanţa
fiind foarte lat, cînd te afli la mijloc, mal că pierzl din
vedere ţărmurile lut şi te crezi pe ocean; lacul de Wallen
este sălbatec şi pustiu, acele de Zurich şi de Zug dulci şi
drăgălaşe, lacul celor Patru Cantoane impunător şi măreţ,
prin munţii care-I Incunjură şi se oglindesc în apele sale.
Pe lîngă această caracteristică obştească, fie-care lac are
partea lui particulară, forma lUI deosebită ca apă şi ca
ţărmurr, înclt pe fie-care din ele, îl rCCllnoştI îndată după
ce I-aI văzut.
Lacul de Geneva este mal îutîiii foarte mare, măsu
riud 86 de chilometri in lungimea lul cea mal mare de
la Geneva la Villeneuve, şi 14 in cea mal întinsă a lUI lă
ţime, de la Lausana la Morges In partea, lUI dinspre Ge
neva malurile sunt mal joase şi el fiind mal îngust, pre
surat în toate părţile de oraşele, sate şi vile, are asemănare
cu lacul de Zurich. De la Lausana înainte, cătră fund, ma-
[200]
200
A. D. Xenopol
lnrile lUI devin tot mal nalte : însă munţu ce-l mărglnesc
sunt despărţiţt prin o oglindă liquidă mult mat-Iată decît
acea ce se intinde între malurile laculut celor Patru Can
toane. Privileştea lUI devine, prin această împrejurare, de
tot măreaţă şi impunătoare.
Aleseiii ca aşezare pe malurile lUI, băile de la Evian
care au căpătat în timpurile din urmă un renume ce spo
reşte, pe fie-ce an, numărul vizitatorilor.
Dintre multele proumblărr pe uscat, ce se pot face
pe malul sudic al lacuhu, din Evian, voiu aminti numar
pe acea la castanul cel uriaş, un arbore de proporţil cu
totul extraordinare, anume 14 metri de jur împrejur. Cra
cii pe care îl formează au el inşit o grosime de 5 sau 6
metri, şi intrec pe arborii cel mal groŞI din pădurile noa
stre; coroana lul este însă zdrobită, parte prin desele trăs
nite ce l-aii fulgerat, parte prin putrejune, şi întregul lUI
masiv se mal susţine numai prin scoarţa lUI, tot lemnul
fiind putregăit, şi intregul său trunchiu potrocolit de SCOl'
burl. După grosimea lUI fenomenală, asemănată cu a lţl ar
borî groşî şi el ce se aflau in lrnprejurimea lUI şi care
fiind tăieţl s-a calculat veacul lor după numărul straturi
lor din trunchiu, uriaşul castan trebue să aibă o vristă de
cel puţin 800 de anl : dar şi el se apropie de sfîrşit, ca
toate lucrurile tn această lume, şi una din generaţiile vi
itoare va mal cunoaşte numai locul, în care el altă dată
îşI îmfibgea puternicele rădăcini.
Cele mal ademenitoare din preumb'ărl sunt fără în
doială acele pe oglinda apel, în barcă cînd sunt mal a
propiate, pe vapoare pentru locurile mal depărtate.
Aproape de Evian, se află vila principesel Bră co
vanu, al cărul bărbat, principele Gheorghe Brăncovanu,
fu răpit, nu de mult, dintre cel vii. Principele se aşezase
de mult lîngă Evian-les-Bains, şi deveni în curînd unul din
patroni! oraşulul, construind întrr altele, din bani] lul, un
chei'! şi un far. .Oraşul îl ridică un monument cu bustul
lUI, punînd sub el inscripţia: ,j Principalul Brăncovanu,
orăşeni) recunoscători". Şi astăzl încă princi pesa prezirlează
sărbătorile nautice ce se dau, in fie-care an, la 'I'honon
lîngă Evian. Pe vila el fllfăe steagul românesc. Vuporaşul
[201]
Amintirt de călătorie
201
el poartă numele de "Homănia") şi culorile naţionale 1'0-
măneştl im podobesc pălăriile copilaşilor el.
Ne întrebăm însă, pentru ce oare aceste amintin ale
foastel sale patrii, cind s-a înstrăinat de dinsa şi cn cor
pul şi cu sufletul; cînd averea toată scoasă din ţară o
cheltueşte în locurl străine; cînd bine-facerile le răspîndeşte
la un popor străin: cînd oasele lor chiar se vor odihni pe
pămîntul străinătăţel � Dacă nu este ironie" este numat o
zadarnică paradă.
După ce făcui într-o zi Incunjurul lacululeuperior,
admirind din depărtare frumuseţea munţilor care-I închid,
mal ales ale celor şepte înalte piscuri ale Dinteluî de Miază-zi
(Dent du Midi), în alte rtndurî, mă opri! la ne-care din
staţiile sale cele mal vestite. precum la Bouveret, Ville
neuve, Chillon, Montreux, Territet şi altele încă.
La Bouveret se aruncă Rhonul în lacul ce nu este
decît adunarea apelor sale, în adincitura ce l-ati format.
Te minunezl, cînd te gîndeşti cum a putut o vînă atît
de îngustă să dee naştere la atît amar de apă; sa cal
culat că dacă lacul s-ar deşerta, ar trebui Rhonulut 10
ani pentru a-I umplea din nou albia. Apele fluviulut sunt
albil şi tae, cu dunga lor, albastrul închis al undelor la
cuiul.
Dar de unde provine tocmaî această coloare, albastru
de safir, a apelor laculut de Geneva, CÎnd acea a tuturor
celorlalte lacuri, nu numal din Elveţia, dar chiar şi din
nordul Italiei, Iacurile ele Coma, ele Guarda şi Magiore
este verde, în lumina smaragduluî ? Care să ne pricina
acestei deosebiri? O explicate a fenomenului nu s-a putut
da încă, deşi a fost încercată de mal mult'! fizici. U nil au
presupus că pricina coloraţie) albastre a apelor Lrmanu
lUI ar proveni elin materiile minerale, mal ales iodul, con
ţinute in ele. Cred că o asemenea explicate nu este ra
ţională, întrucît apa din lac, luată intr-un vas, pierde al
băstrimea el şi devine necoloră, ca toate apele. A pol albas
ti ul undelor se schimbă odată cu limpezimea ntrnosferel.
El are puterea cea mal mare numai sub razele soar eluî,
iar cind cerul se acopere de norî, se Inchide şi el şi dă în
suriii. Pe alocurea unele fundul e mal puţin adinc, pe un
timp schimbător coloarea apelor iea chiar caracterul verziu
ce-l aii toate celelalte lacuri. Dacă însă ipoteza prezenţel
[202]
209
A. D. Xenopol
iodulul trebue inlăturată, şi coloraţia albastră atribuită
nUDI:1I nnor fenomene fizice de resfringere a razelor solare
şi nu unora chimice, atunci care să fie pricina adevărată
a deosebirel el de acea a tuturor celorlalte lacurl euro
pene?
In alt rind mă duseiu la Territet care, împreună cu
Montreux şi alte localităţl mal miel, sunt nişte staţiuni de
petrecut iarna, cu clima dulce şi ferită de vinturile nor
dulul. De la Territet, un drum de fer funicular se urcă la
o înălţime de aproape 600 de metri, aproape perpendicu
Iară deasupra Iaculul, la satul Glion, şi unde se aim un mi
nunat otel, înconjurat de un parc încintător, plantat a
proape tot CII plante tropicale; aleele sunt toate mărginire
cu garduri de lămll pitic]; magnoliî cel cu florile marl,
cactuşil, aloeşil şi palmieri! răsar pe lntrecutele din stra
turl mari de florl, imbătătoare prin mirosul lor. De pe
înălţimea prăpăstioasă care se coboară deadreptul in lac,
privirile îmbrăţoşază toată albia Iul superioară, cea încon
jurată tccrnal de munţl înalţi care răsfrîng cu toţil, in
depărtaţi sau apropiaţi, în sînul lui crestele 101' răsturnate.
O pînză diafană se întinde deasupra oglinzei apel, care
pare a tremura sub căldura razelor solare şi, prin mărunta
el oscilare, se prevede jos, departe în fund, miş 'arca mai
rostită a nestatornice! unde. Crestăturile munţilor oglin
dite în valuri, sub îndoitul joc al aerului şi apei, par a se
mişca şi ele În adinciml nemărginite, şi insufieţesc natura
răsfrîntă, cu mişcarea care lipseşte acelel aievea. Nimic
mal frumos decit să petrecî după amiaza întreagă, pe te
rasa de la Glion, adăpostit la umbra unor brazt secular!
ele arşiţa dogoritoare a soarelui, şi să observi treptata
schimbare a coloraţie) Intregulu) tablou : cer, nourl, muntt
şi apă, pînă ce noaptea le cufundă pe toate in nedeose
bita el nmbrire. Cit timp soarele este în toată puterea lui,
deasupra sus pe orizon, umbrele sunt scurte, şi lumina
lUI puternică umple aproape toate Văile, toate scobiturile.
Intregul pămînt pare îuvălit într-o \mantie de aur, aşter
nută ca o g',wl străvezie peste albastra hlumidă a laculuî,
De cum în�epe a se apleca a�tr111 zileI spre asfinţit, um
brele încep a se lungi, ele umplu întiill văile mal joase,
pentru a izvorî apoI din ele tot mal sus, cătră văHe supe
rioare. Oind soarele s-a coborit dUp�t un pisc mal înalt,
[203]
Amintirf de călătorie
203
care-l ascunde privirilor noastre, vezl razele lUI străbătind
cu putere de ambele lut laturI şi atingînd ca nişte săgett
rotocoalele de lumină; in care ele se opresc. Cu cit soarele
se coboară şi lumina incepe a se stinge pe firmament, cu
atita acesta iea o coloare albăstrie, care bate tot mal in sut') pe
cît e mal indepărtată. Intretăiată lntîiu de vircile galbene
ale razelor solare, după ce toate aceste s-au stins, lumina
se întroloacă tot mat mult într-un vinăt din ce in ce m.u
dulce care pare a se tot ingroşa, ascunzînd treptat ochiu
lUI amănunţimele lumeî tncunjurâtoare. Curînd după a
ceia, prin văzduhul înegrit, mal zăreşti numai departe, de
oparte, umbra mal neagră a munţilor mart, şi în fund,
dedesubt, la o adincime ce pare nemăsurată, vezl sclipind
încă din cînd in cind cîte un val mal nebun.itoo care, in
goana lUI pe suprafaţa laculur, a putut tura pentru o clipă
lucirea unei stele.
De la Tcrritet poţi merge şi pe uscat cu un tramvaiii
mişcat cu electricitate la castelul Chillon. Stranie intipărire
îţi lasă acest noii sistem de mişcare, care se face fără în
trebuinţarea nicî unet puterr aparente. Cu trăsura vezr
caii care trag, cu barca visla care lmp': ge, cu vaporul şi
locomotiva, aburul care arată putere ascunsă în pînte
cele lor. Maşina electrică nu lasă prin nimic să se vadă
geneza puterei. Veziefectul producindu-se oare-cum fără
cauză, şi rămil pent�h un moment uimit, chiar cind şti'i
şi îţI dal samă de lucru.
Castelul Chilion este aşezat pe o stiucă ce răsare din
lacul de Geneva la cîţIva metri de mal, de care este legată
prin un pod. Zidit pc la 1328, el slujea de reşedinţă du
cilor de Savoia. Este ridicat în felul castelelor medievale,
avînd în caturile superioare camere de locuit, în acel de
jos temniţt şi Închisori pentru oamenii urgisiţr de stăpt
nire. Se văd in acest cat de jos odăiţe, unde prinşit stă
teau, ferecat! cu Ianturî de fer, de uriasil stilpI al boltei.
O cam�ril înf;�ţişnz�l un pat săpat in stincă, Cl'l o
parte mal rîdicatrl, pentru aşezat capul; aicl odihneau eel
osîndip, cea de pe urmă a lor noaptc, dllp�t care erau
spînzuraţI în o cameră de alr\lurea şi apol corpmile lor,
îngreuiate cu IanţurJ, spre a nu ma'i aptlrea la suprafaFI,
erall aruncate, pe o deschidere, în lac.
AstăZI deschiderea ::leeea e3te ziditrt. 1n1['-0 aWI pal le
[204]
204
A. D. Xsnopol .
se află uitătoarele (oubliettes), in care se coborau alţi osîn
diţi, spunlndu-Ii-se că pe acolo vor eşi din închisoare, şi
după cite-va trepte, călcau pe un pod falş, de pe care că
deau asupra unor cuţite pentru a face apoi, rupţi şi sfi
şiaţI, un salt in apa ce trebuia să pună un capăt suferin
ţelor lor.
Aşa se trata omenirea in vremurile de demult.
Castelul ChilIon a căpătat renumele său de Ia lordul
Byron, care prin vestita sa poemă Prizonierul din Chillon
Cîntă suferinţele de 6 ant ale primulul apărător al refor
mel religioase din oraşele sviţeriene, Bonnivard.
Prins de ducele Filip de Savoia după stăruinţele e
piscopului Genevel, Ioan, el fu aruncat in închisoarea cas
telulur, unde petrecu, legat cu lanţul de un stîlp, timpul
uriaş de şese am. Se arată lncă în stinca, frămîntată de
el, urmele picioarelor lui. Cînd tocmai i se pregătea sfîr
şitul fatal, cetăţeni) din Geneva şi unii din Berna asediară
castelul, îl luară CU puterea şi liberară pe prins din ghia
rele călăilor.
Intr-o seară afltudu-mă la Lausana şi prins fiind în
o discuţie infocată cu mal mulţl cunoscuţi, scăpăt ultimul
vapor ce mergea Ia Evian. Nevoind să las pc al mei In
grijiţl, mă hotărîl să trec peste lac În barcă. Pină să aflu
luntraşiî, înoptase.
Trecerea peste lac trebuia s�ţină aproape de două
oare, ceea ce nu este de mirat, de oare-ce cu toate că lu
asem doi luutraşi, barca nu Înainta la fiecare lovitură de
vlslă decit cu 4., metri şi îndepărtarea fiind de 1.2,000 de
metri, trebuia 3000 ele uruncăturl spre a parcurge Inde
părtarea dintre Lausaua şi Evian. Oind puser piciorul În
barcă, 1 una se rîdica de el II pă orizon, în chis ci inspre par
tea el, de lungimea Iaculur. O dungă de lumină din ce
în ce mal puternică, se aşternea sclipitoare de la ţărm
pînă aproape de barcă. Pe lac, la acea oară tirzie, nicl un
vas nu se mal întîlnea.
Barca mea stretăia singură undele diafane, ce păreau
a fi de cristal negru topit. Imprejurul meu o linişte de
plină ; se auzea numar bătaia cadenţară a vîslelor şi sfi
rîitul valuluI, fupt Ia fie-care opinlire a barcel. Noaptea a
coperise întreaga natura cu vrtlul el duh:e şi vaporos, şi
luna ce se ridica tot m.aI sus pe orizon, presllra pe el, ca
[205]
Amintin de călătorie
20f>
o pulbere de aur. Era in natura ce mă înconjura o mă
reţie uimitoare; cind mă gindeam că de desubtul subţirel
coaje ce mă ţinea pe lac, se cobori a o adincime de 300
de metri, că pretutindeni mă tncunjura la o mare în
depărtare unda "perfidă", şi că nu eram decît o viaţă, atir
nată de un fir de păr, asupra unul abiz, un fior tmi stră
bătea prin creştet. Curind însă, acest simţimînt de teamă
dispăru înaintea raţiunel, care-rol spunea că în puterea
legilor fizice, eram mal sigur în barcă, de cît în o trăsură
pe mal, şi mintea mea se lăsa îl) voia ochilor, zburind că
tre ţărmurile îndepărtate ale lacului, ce păreau mal mult
un joc de umbre încremenit, de cît forme aievea. Ohipu
rrle fantastice ale dealurilor şi munţilor se desfăceau tot
mal limpezi sub lumina lunel şi, cind mă aflam la mijlo
cul lacului, păreau că se ţin de mînă gata a începe o horă
uriaşă împrejurul pînzel licvide.
Luna se urcase îndestul de sus, pe tăria cerurilor, ŞI
vîntul căzînd cu lotul, pînza apel luase forma uneî oglinzl
nemişcate. In ea se răsfringea astrul ceresc incunjurat mai
în depărtare, de cortegiul lUI de stele. Imi aduse} atuncl a
minte de o poezie făcută de Eminescu pe cînd era în Viena,
actriţel Baudius, scrisă de el in limba germană şi pe care
el 1m1-0 dăduse, împreună cu taina sufletulut lUI, dar pc
care o mai posed numai in o traducere romlnă făcută de
mine. Poezia, una din cele mat frumoase ce ali eşit din
pana poetulut, nu a fost nict odată publicată pînă acuma.
Pentru a gusta toată adîncimea frumuseţei el, ar trebui ca
să resune pe un lac ca acel al Geuevei lncunjurat de tot
farmecul unel nopţî liniştite, luminată de al «nopţilor mo
narc». lat-o:
J n pară fierbinte ard stelele sus
Pe-albastru] întins al tăriei;
Adînc îns-iu mare
Lin tainic apare
A lunei figură-argintie.
A şa în al meu suflet, pe ceriul inalt,
Ca stele, gîndirI multe, blînde;
In taină profundă,
Ca luna rotundă,
Icoana el palid s-ascunde.
3
[206]
206
A. D. Xenopol
Din originalul pe care l-am pierdut, îmî aduc aminte
numar de cele 4 versun finale:
Wie Sterne vieI Gedanken mild,
Im tiefen Grund,
Wie Mondenrund,
lhr theures,bleiches Bild.
De odată cînd trecusem de jumătatea laculul, simţiî
că barca se leagănă in curmeziş, şi unul din Iuntraşt îmI
arătă gonind, nu departe de, nol, altă barcă mare şi Încăr
cată. »80no i contrabandieri" tmt spuse el surizlnd. Aple
ctndu-mă in partea arătată, deosebi! şase oamem care vis
leau cu o furie ne mal pomenită, făcînd aproape să salte
pe va] greoiul lor vas. El duceau marfă de contrabandă
de pe malul sviţeran pe acel francez. De sigur că el nu
se ocupau de frumuseţea tabloulul, şi că suirea tot mal
înaltă a Iunet pe orizon care-I făcea tot mal înclntător, li
se părea foarte urîtă, de oare-ce il expunea a fi descope
riţr, Pentru el frumos nu exista; nu putea să existe, de
oare-ce numai interesul le umplea gîndul. Dar chiar lun
traşir mei, oament foarte cinstiţi, stăteau oare mal sus pe
scara estetică? Şi cînd le curgea şiroaele de sudoare pe
frunte, aveau el ragazul a se entuziasma de frumuseţa
prin care treceau ? Trebue atîtea condiţiuni pentru a gus
ta frumosul, încît uu este de mirare dacă percepţia lUI
rămîne păstrată nurnal atitor de puţinr. Imensa majoritate
a omenirel este osindită a trece prin această splendidă lu
me, atinsă numar de ascuţişurile 81, şi nu legănată de dul
cele val al tncmtăret.
Intr-o zi mă duseiu la Geneva, la acel mărgăritar
mare care incheie şiragul acelora ce înconjoară lacul, oraş
care pare menit mal ales pentru căutarea odihnei şi în
care cu toate acestea se munceşte atît de mult. Intre alte
lucrurt interesante, vizităiii şi Grădina Engleză, aşezată pe
marginea lacului, în care grădină seaflă o miniatură a reliefu
lUI masivulul intreg al MunteluI Alb (MontBlanc). Urmăril
pe el toate căile ce conduc în deosebite le sale părţî, şi tot
ce citisem în conducătort lml apărea in o realitate mică
şi uşoară de Imbrăţoşut, Văzut drumul pe care trebuia
să-I apucî, spre a face urcarea pe piscul săii ; de asemenea
acela care conduce la marile St. Bernard, nu mal puţin
şi calea mal lungă, de 6 zile, pe care se poate înconjura
[207]
Amintiri de călătorie
207
întregul masiv, una din 'cele mal frumoase şi mal uşoare
de întreprins din Intregi! AlpI. Păzitoarea care intrase in
camera reliefulul tmt atrase luarea aminte asupra formel
pisculuî muntelui Alb, şi mă întrebă cu ce se asamlnă,
Privind mal cu băgare de seamă, VăZUl că piscul înfăţcşa
ză două tăeturî, din care una, prin adincime, el pare a forma
săpătura unul ochiu iar cealaltă chipul, unul nas. Dea
supra celel dintăiu, se întinde o formă ·lată ca o frunte
mare, acoperită de o pălărie. Cu cit priveam mal mult chi
pul de om ce se desfăcea de pe relief, cu atîta Il găseam
o asemănare mal mare cu o figură, pe care nu mio PU
team reaminti. Nu găsiţr că este chipul lUI Napoleon cel
Mare, mă întrebă femeea? şi intr-adevăr că aşa era. Fi
gura lUI Napoleon, cea frumoasă şi plină de energie se de-
. semna pe creasta munteluî in miniatură ce-l aveam ina
intea mea. Mă gîndeam că poate geograful ce săpase acel
relief, şi al căruia nume l-am uitat, accentuase el acele linii
care aduceau asemănarea. Care nu fu însă mirarea mea
cind putul adeveri, că însuşt muntele aevea înfăţoşa acelaş
chip, în uriaşele sale linif Plecasem din Geneva către E
vian pe la patru ore după amiază şi pină să ajungem la Morges
Înserase de-abinele. Luna era să se scoale mal tirziu şi o
întunecime indestul de adin că acoperise lacul. Numar văz
duhul în partea lUI superioară era încă muiat in o zare
luminoasă, ultimul reflex al razelor solare ce se urcau tot
mal sus, spre regiunea eteree din care ele se coborise.
De odată prin deschiderea a doi munţî ce mărgineau la
eul din spre -miaza-zi, văzui In depărtare ca o grămadă
mare de zapadă roşiatică. Era muntele Alb ce ardea încă
în para asfinţituluî, celul stim de mult pentru restul pă
mintulul, Incintat de măreaţa privelişte ce aveam înaintea
mea, mă uitam ţintă la impunătorul munte, cind de o
dată figura lUI Napoleon se desfacu din liniile sale, mal
clară, mal asemănătoare încă de cum era reprodusă de minia
tura din Grădina Engleză. Stranie întimplare! Cel mal mare
om al veacului să fie închipuit de cel mal inalt munte al
continentuluî. Părea că doarme somnul de vecl, pe pos
tamentul celui mal uriaş mormînt!
[208]
A. VO,TEN
Al vrut... dar ...
Ai vrut să depăşeştt fiinţa
Şi-n cartea vremei să citeşti;
Ai vrut, dar n-af găsit putinţă,
De-a fi mai mult, de cît ce eştl., ..
Din înălţimea uimitoare
La care gîndul te-a urcat,
Te-al prăbuşit, căzut din soare,
Şi-n indoelr te-al cufundat
Să prinzl ce sufletul teii cere,
OrI cît al fi, nu VeI putea;
In juru-tl toate sunt mistere,
Şi-n veci de vecl - vor rămînea ....
[209]
Poezii
Sonet
Inchipueşte-tt o clipită,
C-al fi stăpîn pe-ntreagă firea,
Şi că dorinţa ta vrăjită,
Ţ-ar schimba-ri fapt închipuirea.
Un secol, două, mai mult poate,
Al fl-ncintat de-a ta putere,
Şi din neant cu drag al scoate,
Tot, tot, ce-un gînd nebun - ţoar cere.
Dar după veacuri lungl trăite
Cum singur tu le-al vrut pe toate,
Vin veacuri iar .... neisprăvite.
Cu ce-al umplea nemărginirea ? ..
Ou ce? ? ... In treabă-te, - socoate ..
. . . . Doar moartea.... Moariea-t mîntuirea!
209
[210]
210
A. Vojen
Iubind ....
o tntimplare de-o clipită,
Eraf să fiî în veşnicie,
Iubind - tu schimbi a ta ursită,
Eternă viaţa-ţI faci să fie.
Străin de bine şi de răii,
Căcî toate, toate, ţi-s tot una,
Iubind - tu intinereştl mereu,
UiţI chiar, că n-aî fost tot-deauna.
In loc să al stăpîn norocul
Şi gîndul morţeî mingăere,
Iubind - tu al găsit mijlocul
De-a fi, ş-a nu simţi durere.
Apurun marele nimic,
In fel de forme-o să să-nchege,
Iubind - orf cit al fi de mic
Tu eştI al veşnicieî rege.
\
[211]
Poezit
Strofă.
Destul că efjt''t/ fiind ori cum
Te-o-npooora aceiaş soartă /
Ce suntem noi, îs toate,' scrum
Căc>i oieiile-s CI, martei ·poartă.
" "
211
[212]
SAMSON BODNARESCU
IDEI
despre sculptură faţă. cu pictura
Cine a trecut peste hotarul iubitel noastre patriî, în ţara ca
tolică învecinată, şi a călătorit mal îngăduitor decit cu grăbitul
tren, a avut din cînd în cînd întîlnire în cale sau cu Sf. Ion
Nepomuc sau cu Sf. Maria - chipuri cioplite, ridicate pe la res
pintiî şi hotare întru ocrotirea credincioşilor. Impresiunile primite,
neapărat că au fost de două soiuri: în prima linie religioase,
morale; în a doua, estetice. Cele dintîiii avindu-şl locul lor pe
amvon, aice ne sunt de o deosebită importanţă cele estetice.
Ori şi cine a avut ocaziunea să vadă asemenea chipuri,
n-are decît să-şt aducă aminte de mişcările şi pornirile su
fleteştl C8 le-a simţit apoI, cînd a trecut din ţ{�rile catolice de la
nord în fericita Italie, tot catolicăv xlar cu alte intrupărî ale sfin
ţilor credinţei sale, decît cu cele ale unui preot sculptat în lemn
sau peatră şi deşteptat la o viaţă neînsu:fleţită prin colori şi zdrenţe
de ornamentică preotască, De sub presiunea unul năduh tulbure
ce-ţI zugrumă plăcerea estetică, te gă�eştl deodată îucunjurat de o
biecte de artă, ce deşteaptă fericirea �eatîrnatlt, bucuria nevino
vată şi neprihănită, desinterasată a sufletulul liber şi zeuitat de
nevoile lumit, Aceiaşl sfinţi şi aceleaşî sfinte, nezugrăvite �i neimbra
eate, produc efectul frumosulut şi limpezirea sufletulut, îmblînzind
păcatele cărnii'. Naşte dar întrebarea, care e farmecul inherent aces-
[213]
lde'i despre sculptură faţă cu pictura
213
tor chipurf, farmec ademenitor ce goneşte urîtul crud din sufletul
spectatorului? Răspunsul este, că îndeplinesc conditiunile în care
se intrupează frumosul în materia compactă.
Creaţiunea a supus universul la ascultarea unor legl vecini
ce, de la care nu se abate nimic din existenţa acestef lumi. Fru
mosulfntrupnt, prin mijlocirea omului în materia compactă, este
numai pentru aceea frumos, că este expresiunea acelor legI, repro
duse prin focariul purgatoriu al conştiintet omeneşn (şi adaptate
el). Materia compactă brută, adecă .netrecută pe sub dalta nicI
pe sub penalul omulu'î,nu poate şi nicl nu există altfeliu decît
ca expresiune în cele tret dimensiunî, care constituesc ideia spa
ţiulul, anume: în lungime, lăţime şi năltime sau adincime. Se
constitueşte decî fiinţa ei Într-un cuprins. Raportul acestor treî
dimensiunî, definite Într-un corp compact, dă naştere legei simetriei;
iar puterea inh er entă corpurilor, care le împinge unele eătră al
tele, dă naştere legol atracţiune'i sau gravităteî. Indată ce omul
nu va ţinea samă de aceste legI, la întruparea frumosuluî în
materia compactă, el nu va da naştere la opere de adă, ci cel
mult la nişte meşteşugirt născute din deductiunt logice, numar for
mal poate, nu şi material, sau numaî material, nu şi formal a
devărate.
Casele Parisuluî nou zidit te impresionează plăcut şi Iirrişti
tor-c-deci frumos; casele de pe Ringul din Viena şi cele din stradele
mal frequontate ale Berlinulut îţI produc îngrijire prin bănueala, că
se pot surpa peste trecător. In natură ştiut este, că stîncele, ce atîr
nă în coastele munţilor, d, e. acele pe sub care duce drumul de la
Tîrgul Ocnet cătră Slăuicul Moldoveî, stau de veacuri în tărie ne
clintită, şi o putere peste aşteptările noastre doară că le-ar pute stîr
ni din somnul, în care le-a adormit natura, muma lor. Cu toată con
vingerea noastră despre siguranţa ce-o avem de nsclintirea lor, to
tuşi sunt mulţi călători ce întorc din cale, şi în ruptul capuluî nu-I poţi
face să treacă drumul înainte pe sub ele. Li-l teamă, că se pot nărui.
Şi care este cauza, ce produce în sufletul lor temerea deslăntuirit
lor din conexuI, ce le ţine? De sigur, că disarmonia, în care se
prezintă viderei, faţă cu legea gravităţeL Aceasta cere, ca vîrful
perpendiculare'! duse prin centrul de gravitate al corpului,' să cadă
în ,centrul,' saii cel puţin în baza cuprinsă de corp. Cu cît căderea
capătuluî perpendicularel dusă cătră bază, va cădea mal la centrul
4
[214]
214
Samson Bodnărescu
el, cu atîta corpul ne prezintă mal mare siguranţă în stabili
tatea sa: cu cît deviază acest capăt de centrul baze)', cu atita
creşte nesiguranta stabilită ţel', şi provoacă temerea deslănţuiriI şi
dislocăriî corpulul, spre a se supune nestrămutateî Iegt, de care
ascultă şi este sbăpănit cu ncodihnă, pînă ce şI-aa găsit culcuşul
cerut de poronc.! legeI neertătoaro. Pe ringul VieneI, Ercherele
atîrnate de părtţiI caselor, produc pentru ochiii o linie îmbulbu
cată, în afară de perpendicularitatea Iiniel păreţi lor, şi dau prin a
ceasta naştere unef deplasărî aparente a legeI gra\'ităţel;' ceea ce
ne produce aceiaşi idee a nesiguranteî stabilităter, ca şi stînca din
calea Slăniculuî. La Berlin mal toţi păreţiI de la partere sunt
din geamurI de sticlă; stllpit de fier, ce ţin masele etajelor de
sus, legaţi prin o materie ce prezintă cea mal slabă idee de re
zistenţă, adică prin sticlă, dai:'! naştere îngrijireî, să nu se disloace
masele. Şi orf-ce produce efectul nesigurantel În spectator, şi de
şteaptă tulburări în suflet, contra legilor' naturel, nu poale înde
plini condiţiunile frumosuluî. Ce-l cu casele din Parisul noii zidit,
de ne ating sufletul cu aşa netăgăduită plăcere estetică? Prin
feliul construcţiilor, prezintă în traject.unea lor o linie curbă, eătră
bază aparent mai larg deschisă şi îngustîndu-se cătră creştet - ca
să zic aşa - o '/2 elipsa resturn ată, Ghibăcia arhitectonică se des
tăinueşte în faptul, ca cerdacele duse în lungimea caselor descresc
în lăţimea sau lărgimea lor, din etaj in etaj, şi ochiul primeşte
prin această linie impresia şi siguranţa legeI gravitătel, apărindu-î
masa ca sprijinită de o bază suficientă. Ast-feliă stă masa greoae,
în natură şi în arhitectură - faţă de legea gravităţei-de unde
rezultă legea sigurantef, prin stabilitatea lucrurilor.
De oare-ce şi operele sculpturel sunt întrupărl În materie
compactă, apoi ele nu se pot abate de la ea. De aceea mersul
d. e. în statuă nu e cu putinţă de realizat, întru cît ln mers se""
izvodeşte o perpetuă cădere, stăpînită in viaţă de supunerea, ca
sprijin corpului, a unuia din picioare, \fapt ce se întîmplă în timp,
element nereprezentabil prin materia \neinsufleţită. Tot această
lege este jignită şi în operele, ce înfăţişează pe crucificatul
Isus. Isus crucificat, fie sculptat, fie pictat, loveşte din această
pricină simţul nostru estetic (nu fiind că ar deştepta în nof
durerea ce o sufere). Dar do ce şi Isusul pictat? Este şi el supus
[215]
ldel despre sculptură faţă cu pictura
215
Iegei gn.vitător, cînd pictura nu ne prezintă o întrupare în materie
compactă? Deşi Iipssşte aier materia compactă, totuşi şi pictura se
realizează în principiu în condiţiile materiet, adecă in spaţiu. De
săvîrşirea în trupăr et nu este nici în pictură cu putinţă, decît în
cele trei dimensinnj, Deosebirea, ce există însă, între chipurile
sculptate şi cele pictate saii zugrăvite este, că chipurile eşite de
sub dalta sculptorului se extind r ealmintc în toate cele trei di
mensiuni, pe cînd chipurile izvodite de penel se realizează numai
în reproducerea reală a două dimensiunI-lungime şi lăţime, decl
pe un plan, şi fiind lipsite de grosime (adecă: adincime, înălţime)
factică, sunt imateriale. Cum primesc ele însă înfăţişarea de chi
puri materiale? Oare este mijlocul materializării nematerialitătef, ca
să zic a�a? Este realizarea dimensiunii a treia prin inteligenţa omu
lui potrivit cu legile opbicet. Un orb ne va pute da prin pipăit
toate noţiunile despre o statuă= numaî coloritul ei va reminea o
taină pentru el. A.celaş orb nu ne va pute da însă nict o lămu
rire despre chipurile vre uneî fotografii, sau ale vre unui tablou.
In privinţa perceptiuneî dccr, ambele aceste arte, sculptura şi
pictura, se transmit sufletulut prin vedere, ca intrupărt în spaţiu.
'I'otuşt se deosebesc între ele, prin faptul, că chipurile sculptate
pot fi percepute şi fără simţul vederei, numai prin acel al tactu
lUI, pe cînd cele ale pictureî nu există pentru tact, ci numai
pentru vedere. Lumina est") izvorul legilor optice, - ochiul este
organul perceptiv al inteligenţei'. Materia compactă există însă
în în trupareu ei în forme, şi fără lumină. Proportiunea dimensi
unilor închise în suprafetele materii nu au de-a face nU11lC cu
lumina, adecă existenta chipurilor sculpturcî nu depinde pentru
inteligenţa omuluî neaparat de lumină. Contrariul se întîmplă
cu chipurile picturei. Existenţa lor pentru inteligenţa omului este
condiţionată de lumină şi de ochiti. Legile, ce nasc din reciprocitatea
acestora, sunt legi, ce nu privesc materialitatea lumet, ci chipul
sau modul sub care se prezintă ele ca existente în spaţiu. Aşa:
dcpărtările lor unele de altele faţă de izvorul luminet - fapt ce
dh �n�tere legilor perspective']; raportul 1 ăr tilor atinse de. lumină
faţă cu cele n-: atinse, - fapt, din car" se deduc legile clar - ob
scurulul ; afecţiunea ce o deşteaptă prin lumină asupra ochiului,
de unde îşi iea naştere legea colorilor : toate aceste împrejurări
sunt lipsite de realitate i sunt numai proprietăţi ale materiei
[216]
216
Samson Bodnăroscu
reale; şi aşternute sistematic pe un plan, prin penelul omulul,
ele dau naştere chipurilor intrupate în materialitatea proprietăţilor
materiei. Deosebirea aceasta a mijloacelor, în care se realizează
sculptura şi pictura, ne va lămuri întru cît încalcă saii poate în
călca una în sfera alteia, ca perceptium ale văz uluf,
Fie-ce materie compactă reprezintă un conex de proprietăţi.
După lămuririle de mai sus, se pot clasifica faţă cu omul, în a
cele ce se percep prin simţul tactuluî, şi acele ce au nevoe şi de
lumină" şi se percep prin simţul văzulul, Văzul începe Însă a fi
lucrător numai în urma afecţiunilor luminef, In lumină, corpurile
compacte sunt sau opace sau strevezil. Intrebarea ce naşte, este:
care din ele pot servi în sculptură? De ar fi omul înzestrat numal
cu tactul, ar trăi în întunerec ca şi în lumină, fiindu-l indiferentă
străveziroa materiei. In acest caz sculptura ar putea întrebuinţa toate
soiurile de corpurf. Iară odată ce lucrează ochiul şi lumina,
lucrul acesta nu mal este indiferent. Fiind corpul drăvrz'u, ma
terialitatea sa afectează ochiul numaî ca o urzire nedsfinită în
spaţiul luminat, şi fermele ce-l determină Re pierd în deslănţuirea
produsă de razele ce trec, fără de păsare, prin fiinţa materieî.
Lipsa de opacitate dă naştere idseî infinitului. Ce se va întîmpla,
cînd se va boi statua de steclă cu una din colorile inherente
uneî materiî opace ? Se va incătuşa în polita boeleI străvezietatea
stecleI; razele Iuminer, în loc "ă o străbată" se vor opri şi vor co
munica formele corpulut în fiinţa lor precisă. Existenţa sticlef,
este indiferentă de îndată ce prin boiea a .fost făcută opacă, şi nil
mal preocupă înteresul estetic. Cine nu ştie, că statuele de metal
. sunt boştere în interiorul lor? Aceste împrejurări dovedesc ne
resturnabil, că opaeitatea materiei este, pentru vederea el, una din
condiţiile sine qua non, precum pentru tact compactitatea el. E
xistenţa sculpturet decî.attrnă de la opacitatca corpurilor sau a ma
tcriel, în care se în trupează şi statua ne va atinge şi inrăuri
atuncî mai plăcut şi mai limpede, cînd" lumina resfrintă de opa
citate va putea comunica ochiuluI figur�, in formele el, refieet.in
du-le in efectul clar-obscurulul prin ea însă-şi ca corp. Adevă,rul
acesta este aşa de netăgăduit, că n'at decît să te duci noaptea
într'un muzeu, cu lampa, şi izvorul de luminii afectînd statuelo
mal puternic numaf într'o parte, efectul este tulburător, chiar în
fa,ţa celor mal rerfecte 0rere de arta. Amîndouă aceste proprie.
[217]
IdeI despre sculptură faţă cu pictura
217
I
tăţi se împacă cu� legile spatiuluî, ale căruî expresie ştiinţifică
sunt cele trei dimensiuni.
Dar lucrurile fiinţază �l 111 timp, idee ce apare pe o singură
linie. Conştiut, timpul se găseşte to'-deauna în prezent; de la a
cesta a urmat pe aceea-şi linie -şirul faptelor, unele după altele
ca întîmplate, trecute mdăi ăptul existenţeI noastre ce nu se
mal poate reîntoarce cătră ele în realitate, ci numai ca amintirf ;
tot de la acest prezent, se mişcă viaţa cătră viitor şi atinge
factic întîmplările, spre care e dus. NOI ne mişcăm pe linia
timpuluî. Această mişcare, născută din moartea necontenită a mo
mentuluî prezent, produce o tot aşa de necontenită schimbare în
lumea însufletită, în lumea, în care din duhul invi-tuitor s-a în
trupat conştiinţa inteligentă. "Artistule! al dat forma omuluî, cu
dalta ta ascultătoare de poroncele duhuluî frumuseţeI ce te inspiră ..
Pututu-i-al tu da însă şi duhul rnsufletirel ? Chiar Fidias de al fi
fost, adoratorul cre atiunef sale, tu tot. nu al fi putut-o face; şi
bine al făcut, ce al făcut, că de te încercaI să facî învieţuirea, nu
făceaI decît o păpuşă. Materiei compacte opare, suficiente crea
ţiuneI tale ca op al seulpturet, i-ai mai fi atirnat şi colorI şi
păr şi haine, şi de erai Ungur îi puneaî şi pintenI, şi apol, arti
stule, tu ştiI mal bine de cît mine, pe cine şi în ce sens îl mul
ţumesc păpuşele Copilul neştiutor încă al legilor Iumet, închi
pueşte viaţă şi unde nu-f ; îşI face armăsar prieten din băţul ne
însufleţit; se dă drept mama păpuşet plăzrnuite dintr'o cîrpă,
Lumea, ce-l incunjură pe copil este vie, apoi şi trebuinţele fiin
ţelor reale le aplică copilul la chipurile insufletite de el. Păpuşa
trebue îmbrăcată, că i e frig; ea trebue să mănînce, că. i e foame.
şi trebue să aibă obraji rument, ca semn de sănătate. (Jurînd însă
începe copilul a înţelege, că nu se petrece şi cu păpuşa schim
barea ce se întîmplă cu el, şi interesul pentru ea îl părăseşte.
Liberă de trebuintt, statua intrupează frumosul în formele
vecinice rezultate din legile vecînice, Pentru ea nu există nici tre
cut, nicl viitor. Momentul, in care s-au sleit în materie Jormele el,
rămîne vecinic acelaş. Incercarea a o duce pe linia vieteî, a tim
puluî, e devia re de la legile în virtutea cărora există. 'I'ot aşa şi
chipurile pictate. Nu există nici pentru ele, decît un anume mo
ment, o singură clipă prinsă şi pironită din curgerea neadormită a
[218]
218
Samson Bodnărescu
timpului. In privinţa apropierei cătră viaţa reală, figura pictată,
dobîndeşte putere din însufleţirea imitativă,
Fiind co rpiî picturef figuraţ'i - nu reali - fantazia inte
ligentă apropie prin colori ficţiunea de realitate. Fiind corpiî
sculptureî realt, rolul fantazieî nu arc loc, şi deci colorarea
statuel slăbeşte efectul formeI lor. Statua colorată e asemenea
unul cadavru imbalsamat. Pe cel din urmă l-am văzut pe linia
timpului, pînă ce l-a părăsit însufleţi rea. Acum il vedem oprit în
descompunerea lui naturală, şi această eontrazicere produce nemulţu
mire. Contrazicerea însufleţire], prin coloare, a materieI neînsufle
ţite, produce aceea-şf nemulţumire în sens invers. Chipurile pic
tate dobîndesc, prin perspectivă şi colorî, putinţa de deşteptare
a fantazief ca să le percepem pe linia timpului în raport cătră trecut
şi viitor; exprimă deci năzuintf şi rcgrete, într-un cuvînt: lumea
sufletească. Maica Domnului cu Isus mort în braţe este în pictură
un op de artă. In sculptură însă contrazicerea între moarte şi
viaţă nepubindu-se realiza decît în forme, fie şi zugrăvi te, eslabă,
şi grupa e o creaţiune greşită. Sisifus cu piatra, pictat, suind pe
un munte, se poate Intrupa, punîndu-ni-se virful muntelui sau
calea la deal ca ţel al năzuinteî spre viitor. N eputindu-se înfăţi
şa în sculptură muntele şi calea, cisifus cu stînca în spate deşteaptă
în nOI ideia legei gravităţir şi nemultumeste, lipsindu-ne de Închi
puirea unul timp al desfacere! sale de greutatea ce-l apasă. Tot aşa
Isus ducînd crucea, şi ingerul pictat sau sculptat în zbor.
Ce va fi cu grupa de statue? Ce cu grupa în panoptic şi
ce cu grupa in pictură? Să asămăluirn d. e. Cina cea de taină a
lui L. da Vinei cu zacusca lUI Bismarc din panopticul din Berlin
şi să punem între aceste, grupa Niob'isilor şi cea a pioşilor vizitatorf
a mormtntuluî Archiduceseî Cristina din biserica Augustinilor din
Viena, de Canova. Opul din urmă arată netăgăduit motivarea mişcă
ret, sleite pe linia timpulnf, în reprezentarea piramidei mormîntale
ca ţintă factică - realizată. Pentru cine nu cunoaşte mitologia
greacă Îns11, grupa Niobizilor nu satisf�.ce în privinţa momentului
realizăret el pe linia timpuluî ; lipseşte, motivul real al acţiuneI
{·xpresp. Contrazicerea, ce există Intre lipsa de activare proprie a
materiei neînsufleţite şi a activăref prin sine a materiei Însufle
ţite, deşteaptă displăcerea estetică, în contemplarea prînzuluI lui
Bismarc din panoptic, Prin coloare se încearcă însufleţirea, şi ne-
[219]
ldel: despre sculptură faţă cu pictura
219
, i
� f
1
I
putinţa realizăreî el, caricaturează materia pusă în contrazicere. A
ceiaşî. insuficienţă am simţi-o şi atunci, cînd ni s-ar prezenta zu
grăvite staiuele din grupa lui Canova. Cu alte cuvinte: Ideea
nepubinteî de a desvolba acţiunea pe linia timpului, se măreşte
prin imitarea vie ţer, prin colori. Pe materia inertă aplicăm haina co
loareî mobile fără a-i putea însufla mobilitate, şi chiar realizînd-o
ca în păpuşele lut Edison - e numai o mobilitate automată, ne
conştiută, rezultată din legile fizice, de care ascultă materia ne
însufleţită. In faţa tablourilor de pictură, te trezeştI, cum observă
poetul Heine, că umbli călcînd în vîrful degetelor. Aşa este: mo
mentul intrupărcî lor pe linia timpulut, faţă de trecut şi viitor,
e aşa de puternic în pictură, încît te ternî să nu trezeşti, sau mal
bine zis, să nu stîrneştI lumea ce te incungiură, din situaţia în
care !'t plăzmuit-o penelul genial; cact în pictură mijloacele intru
păret au putinţa să exprime situatiî ce ating sufletul nostru pu
ternic, şi ni-l groază, că mişciudu-se pe linia timpului, momentul
viitor ne-ar distrug- iluzia prezentă, cea ma! însemnată ce a putut
Insufle ti penelul geniuluî, Stările sufleteştî momen te ale situa
ţilor stăpănite de spaţiu, în improtivirea curgătorului timp, rădică
pictura din sfera scul pturel, şi penelul purtat de geniu nu va
găsi înt! uparea pornirilor sale frumoase nici cînd în zugrăvirea
unei statue, fie ea şi cea a Sf. Ion Nepornuc ori chiar a MaiceI
Domnuluî.
[220]
N. BOSNIEF P ARASCHIVESCU
Te-al stins!
Te- ai stîns! O simt prea bine 1... Simţirea mi se-ncheagă
Oăcl văd şi ştiu ursita, ce soarta 'iml desleagă.
Să plîng, nu, nu se poate; la ce mi-ar folosi?
Ca să-rnf asculte plînsul, pe nimenI n-01 găsi.
Ear lutul ce se stinge, mal fericit e încă
Decît viaţa în care durerea mă aruncă;
Nepăsator la toate, căct totul ne înşală
O viaţă acum se stinge şi alta la iveală
Urmează aceeaşi cale, străbate aeeeaşf undă
Deşi -n eli pita-î scurtă ar vrea ca s-o pătrundă.
Ou gindul la durere, cu inima-rnpietrită
Hemin acuma singur, cu viaţa-mi pustiită,
De-atîta chin şi jale. Nu mai mă mişcă-acum
Nici viaţa ce se pierde pe- al veclnicief drum
Nicl moartea ce ne curmă în dulcele repaos
Durerile plăcerei şi ne aruncă-n haos.
\
[221]
Poezii
SteleI
In calea mea stingheră
In vise ar răsărit
Luceafăr în tre stele
Cu părul aurit,
Ca lăcrămî de lumină
Plecate din etern
Aşa sclnteetoriî
Tăi ochl, pe-ai mei s-aştern.
Ca marmora de /Vlbă
Intinzt braţele mOI;
Pustiul vieţel mele
Trăit e de-amindoî,
Dar cind să aflu rostul
Intregei noastre vieţr
'I'e ipierzf în strălucirea
Albastrei diminetî,
Zadarnic.
Zadarnic frămintăm clipirea
Pe care fruntea o-ntrupează
Tot ce-am creat, va stînge vremea
Cu mîna el cea nemiloasă.
Şi-or trece-n haosul uităreî
Zi după zi, pin-n-e rămîne
Decît lumina vecînicieî
De-asupra timpului ce"apune.
221
[222]
222
N. Bosnief. Paraschivescu
ea mormîntul
lUI $mines�u
PlîngeţI vOI visurl deşarte ;
Iar gîndirea-mt rătăcită
S-o lăsaţI să treacă-n calea
Vectnicier mult dorită.
Căd acolo-I alinarea .
Şi dispar fără de urmă
Sufletele pline de jale;
Iar durerea lor, se curmă
Printr-un dulce somn, de-apururî
Ce ne lasă reci la toate;
Şi nict mintea nu-l pricepe
Nici să-I ştie, nu se poate.
\
.' .
[223]
Poezii
LUNEI
Priveştl-n calea vecînicieî
O candelă pe un mormînt
De-a pururi veghe neadormită
A suferintei pe pămînt.
In rătăcirea ta, pustiul
Te mîngîie ne-încetat;
Cu-o rază luată de la soare
Tu fruntea ţi-al încoronat.
Şi te cobori în fund de ape
Pătrunsă de un adînc mister
Regină-a nopţilor senine
Şi-a lumilor de stele-n cer.
Hămăî în depărtare-albastră
In noapte să vegheZI mereii
Cind moartea-flacăra peireI
Va stinge tot în drumul său.
'i! ..
223
.j I
[224]
TH. 1. IONESCU
Cum putem găsi fericirea in viaţă.
Resumatul conferinţe; {inule în seara de 16 Decembrie
1899 la Aiheneul din Bucureşti,
N u este uşor de a respunde la această chestiune, care
e una din cele mal grele, la care omenirea s-a gîndit şi
se va gîndi. Dar această chestiune este tot odată una din
cele mal interesante) căcî ce poate interesa mal mult pe
om) decît cum ar putea găsi fericirea in viaţa sa �
Fericireae ca şi Fata Morqana, care se vede din de
părtare, ne atrage spre ea şi cu cît ne apropiem, cu atît
ea se îndepărtează mal mult. Toţl oamenii caută fericirea,
dar puţinî o pot găsi, căcî cel mal mulţl o caută departe
de el şi aleargă mult, crezînd că, ast-Ieliu vor putea-o găsi;
dar se înşală amar t Fericirea nu e departe de nOI, e foarte
aproape de nor, dar puţin! o putem videa şi găsi.
De aceea cu multă dreptate zice Chamfol'l: le bon
heur n' est pas chose Clisee) il est dificile de le irouoer en
nous) iinpossible de le trouuer aille'tlJ's\ (fericirea nu este un
lucru uşor, este greii de a o găsi ln nOI, imposibil de a
o găsi aiurea).
Pentru a şti, cum se poate găsi foricirea, nu trebue
să ţinem seamă de opiniunile mulţime], căci în ce pri
veşte chestiunile umane, nu mulţimea are opiniile cele mal
juste; din contrn , ea are ideile cele mal greşite, căcî se
[225]
Cum putem găsi fericirea in viaţă
225
iea după curent. Dacă un om, ce i se pare el superior.
socoate ceva ca bun, admite şi mulţimea, fie acel lucru
bun, fie reu; ceea ce un popor admite ca bun, un altul
crede că e reu, de exemplu: la popoarele creştine nu e
permis şi nu e moral ca un barbat să aibă mal multe
femel; la Turcl însă e permis şi moral.
Videm dar, că mulţimea nu ne poate da respuns la
chestiunile însemnate, ce interesează pe om; prin urmare,
nici la chestiunea fericirel nu ne va putea respunde. Res
pun sul ni-l va da numar spiritul nostru, şi dacă-I vom
întreba pe el, atuncî cînd vom avea timpul liber, cînd vom
fi scăpaţt de robia pasiunilor, cînd vom fi cu mintea Iim
pede,� el ne va mărturisi cu siguranţă adevărul, şi con
ştiinţa ne va tortura, dacă am urmat pe un drum falş,
şi ne va spune: 1'e(l am făcut, că am dorit lucruri zadar
nice, că am spus lucrurr neadevărate şi că am făcut lu
crud nedrepte, şi ne va mal arăta, că mal toate lucrurile
pe care lumea le adrniră, pe care le rîvneşte, de care se
laudă unii cătră alţii, sunt frumoase şi strălucitoare numal
in aparenţă; înlăuntru însă sunt vrednice de dispreţ. Stră
lucirile şi fala lumeî sunt ca decorurile unul teatru, nu
există ceva în realitate; fiinţa lucrului în sine lipseşte. De
exemplu: la O serbare se află muzică, ornamente, lux;
dar aceste sunt nurnat semnul bucuriel, bucuria nu e în
tot-deauna acolo) căcî ea vine nechemată.
Bă vedem aluncea, ce este bun în realitate, nu numal
in aparenţă, ce e statornic şi ncschimbător, ce e frumos
în interiorul SeLI nevăzut de mulţime; să căutăm prin ur
mare binele adevărat. Vom afla binele adevărat, cind ne
vom pune în acord cu raţiunea, care ne va spune să nu
ne îndepărtăm de natură, căc! altfeliu nu vom găsi binele
in sine. Insă aceasta nu o poate face decît acela, care po
sedă o judecată solidă şi drenplă ; numal acela care e În
ţelept.
Prin urmare vom dobîndi binele adevărat, atuncl cînd
vom avea o minte sănătoasă, care ne Îndeamnă, ca să ne
acomodăm cu împrejurările oferite de natură sau de so
cietate, să ne folosim de darurile soarteî iar nu să fim
sluga lor, să ne îngrijim de cele ce ne trebue, pentru a
putea trăi, însă fără să fim· neliniştiţi şi cu frică, să nu
avem prea mare admiraţie pentru lucrurile materiale. Vom
[226]
Th. r. Ionescu
avea binele adevărat, cînd vom avea tăria de suflet ne
învinsă de nicîo povoară a vieţel, de niclo primejdie sau
nenorocire. Cînd vom avea tăria de suflet, cînd ne vom
stăpîni pe nOI, vom scăpa de stăpînirea lucrurilor şi a oa
menilor. Curajul este o virtute foarte preţioasă şi o con
diţie neapărată pentru a fi fericiţr, CăCI viaţa este o luptă,
totul se face cu greutate; decl trebue să avem curaj, ca
să izbutim. Este un laş, un imbecil, acela care se ascunde,
care tremura de frică la cea mal mică furtună. Trebue
din contra să avem in minte vorbele inţeleptulul Roman:
tu ne cede malis, sed contra audeniior ito (tu nu da Indă
răpt faţă cu nenorocirele, dar din contra mergt mal cu
îndrăzneală in faţa lor). Mar mult tncă, să avem atita cu
raj, încît să putem zice: Si [ractus illabatur orbis, impa
»idusn ferient ruinae. (Dacă lumea sfărîmată s-ar prăbuşi,
ruinele el mă vor lovi, fără să mă sperie).
Pe lîngă tăria sufletească să fim umani, să fim hunr,
blinzI, să ne îngrijim de cel din jurul nostru; cea mal
mare plăcere a noastră să fie dispreţul plăcerilor seneuale
�'i josnice. Vom dobindi binele adevărat, cînd sufletul nostru
va fi liber de frică şi de pofte, cind vom avea speranţă,
cînd vom considera cinstea ca cel mal mare bine şi inţa
mia ca cel mal mare reu. Lucrurile materiale sunt indi
ferente pentru omul mţelept, deşi unele din ele sunt pre
ferabile, căcî pot întra în plan ul uneî vieţi conduse de ra
ţiune; la fericire însă nu contrihue mult. Bunurile morale
sunt preferabile bunurilor materiale, plăcerilor sensuale şi
josnice, CăCI aceste din urma cauzază şi durerl. Cel ce e
dedat plăcerilor josnice se află în o mare robie, căcl ele
sunt nişte adevăraţt tiranl. Plăcerile intelectuale şi morale
însă sunt cele mal nobile şi care contribuesc la fericirea
omulul. Cînd cine-va are un spirit desvoltat, O inteligenţă
superioară, are cel mal scump dar din lume; căcl în el,
universul (lumea) se oglindeşte mal bine decît 01'1 unde şi
are in sine un izvor de plăcert măî mart decît toate cele
lalte; prin urmare el este cel mal\ fericit. El are nevoe
numar de timpul liber (otium), spre\a se bucura de avu
ţiile sale interne, a le desvolta. Toate cele-lalte plăcerr pro
'vin din pofte şi aceste cauzază şi durerl ; căcl chiar dacă
ele au fost satisfăcute, totuşi aduc de multe 01'1 şi decep
ţiunfamare. Omul însă, care are facultăţile intelectuale
[227]
Cum putem găsi fericirea tn viaţă
227
desvoltate, are pe lîngă viaţa personală şi o m:ată' inielec
tuală, care pentru el e viaţa principală; cea personală e
un mijloc pentru cea intelectuală.
Pentru cel care sunt săracî la minte, care n-au o viaţă
intelectuală, timpul liber li este o greutate, fŞi atunci ei sa
dedau la plăcerî, la lux, chiar la corupţie, pentru a scăpa
de uritul, care îl chinueşte. Precum vedem viaţa' inte
lectuală scapă pe om de societăţile rele, de cheltuelile za
darnice, de perderî, Aristotel zice: că fericirea e timpul
liber, bine înţeles pentru cel care au spiritul desvoltat şi
culti vat.
Nimenî nu poate fi fericit pe deplin, dacă nu e să
nătos, prin urmare sănătatea preţueşte mal mult decit toate
bunurile materiale şi decît poziţiile inalte, Încît se poate
spune, că un cerşi tor sănătos e mai fericit decît un 'mi
lionar sau un monarch bolnav.
Cel care are un corp sănătos, un caracter liniştit şi
vesel, o minte pătrunzătoare şi raţională, o voinţă cumpă
tată şi pe linga toate acestea o conştiinţă curată, are bu
nurt care nu pot fi înlocuite nici prin avere, nicî prin ran
gurt inalte. Nimeni nu poate să-r rlpească acestebunurl
şi cu dinsele rămîne şi atunci cînd se află singur, pe cînd
averile �i cele-lalte bunuri pot fi luate de alţii. De aceia
dar nOI trebue să avem înainte de toate, grija de a ne
păstra sănătatea şi a ne desvolta facu1tăţile sufleteştr, iar
să nu ne îngrijim numaî de a stringe averî ; deşi asta nu
însamnă, ca să nu ne agonisim cele necesare pentru traiă.
Nimeni n!l poate trăi numar cu aerul! Totuşl oamenit în
general se ingrijesc mai mult, ca să facă averi, şi ceea
ce e superior acestor preocupări, cel mal mulţi nicl nu
sunt in starea să priceapă. Din această cauză, el neavind
plăcerf intelectuale şi morale şi fiind cuprinşi de urît, CăCI
spiritul cere să fie ocupat cu ceva ca şi corpul, el înlo
cuesc plăcerile intelectuale prin cele sensuale şi josnice,
Care li cer şi timp şi banl mal mulţi; ba unii îşI risipesc
chiar averile asa cii st(1'âcia 'intelectuala aduce dUjJă sine si
" . b
sărăcia materială:
Prin urmare dacă voim să fim fericiţi, atuncl trebue
să nu avem pretenţii mar), în ce priveşte averile şi rau
gurile. NoI trebue să ne mărginim, ca să ne satisfacem
trebuinţele neapărate 01'1 cărui om, care sunt hrana g'i îrn-
[228]
228
Th. r. Ionescu
brăcărhinted. Pentru satisfacerea lor msă, natura nu cere
multe mijloace ci mult mal riistrînse, incît omul, cu hăr
nicie şi chibzuinţă le poate căpăta. Dar în timpul in care
trăim, nOI ne-am deprins a ne crea cerinţt zadarnice, căci
nu ne conducem după raţiune, ci ne luăm după mulţime
şi ast-feliti ne creăm plăcert zadarnice) josnice, ba chiar
nesănătoase. Aşa de ex. ne-am deprins să credem că vom
fi mal sănătoşt, cind vom ave multe feluri de bucate de
licioase la masă şi ne facem o plăcere, ca bucatele să fie
cit mal alese şi mal scumpe; facem cheltuelî mar! spre a
avea la masă un peşte rar, sau păserl scumpe ca făsant,
etc. Dar e mult. mal higienic a mînca cît mal puţine fe
lurt de bucate, deşi simple, dar substanţiale şi curat pre
parate. A căuta deci să ne punem plăcerea noastră În mul
ţimea şi scumpetea felurilor de bucate, este a căuta o plă
cere josnică. Tot aşa este şi cu îmbrăcămintea; nu ne tre
bue multe mijloace, spre a avea o îmbrăcăminte bună,
curată şi acomodată timpului. Ne-am deprins însă, ca îm
brăcămintea să fie cît mal luxoasă, şi ţinem ca o mindrie
a avea cît mal multe rlndurl de haine, pe caresă le schim
băm des. Uităm, că scopul hainelor e a ne apăra de in
temperiileatmosferice, iar nu a ne împodobi, căct, cel
care e urît din natură, tot urit va fi, orî cît de scnmpe
haine va îmbrăca, şi apof mult mal bine şede cut-va cu
nişte haine sim ple şi curate, bine .lucrate, decît cu haine
încărcate cu fel de fel de nimicuri şi fără nici un gust
estetic. Omul se simte nefericit, cînd doreşte multe lu
crud, pe care nu tot-deauna le poate avea. Cel care va
dori haine multe şi scumpe şi mîncări alese şi variate,
se va simţi nefericit. Cel care însă va avea destulă jude
cată pentru a-şî zice: hainele preţioase şi variate îmi sunt
de prisos, şi mîncări multe nu-rnl trebue, CăCI, nici bine
nu-mi fac, şi nict nu-rnr pun plăcerea în mîncare, de oare
ce asta este o plăcere josnică, un .om cu o ast-feliu de ju
decată va fi prea fericit, şi nu va \i n vidia pe cel cu hai
ne scumpe şi cu mesele bogate. Cel care doreşte să facă
averf mari, va fi nefericit, CăCI dorinţa acesta agitindu-l
continuu, nicl odată nu o va putea satisface pe deplin, de
oare-ce averile sunt ca apa din malle: cu cît o bel, cu
atit îţi este mal sete. Pentru satisfacerea trebuintelor ne
aparate, am arătat, că nu e nevoie de multe" mijloace,
I
-t
[229]
Cum putem găsi fericirea în viată
229
deci averea modestă ne ajunge; pe aceasta trebue să ne
silim să o avem, căci a nu ne îngriji de loc, spre a avea
cu ce trăi,. este a fi nesocoti��, a fi expuşl a cerşi de la
alţii, sau a fura.
Prin urmare din cele spuse urmează, că nu trebue
să credem) că vom găsi fericirea in bunurile materiale) în
plăcerile senzuale, ci in virtute, în plăcerile intelectuale şi
morale. Virtutea ne va scăpa de rele şi în locul lor ne va
oferi multe bnnurî : avînd o judecată dreaptă, nOI ne vom
aştepta la ori-ce întîmplare şi de aceia nu vom face nici
un lucru forţaţr, căci ştim că ort-ce lucru se poate In
tîmpla; vom şti atunci ee e bine şi ce e rău, vom' fi li
ben în adevăr, căci am spus că cea mal grea şi mal
crudă sclăvie e aceia a pasiunilor, a plăcerilor senzuale
şi a averilor, de care virtutea ne scapă; nu vom fi opriţi
de a face vr-un lucru, căcl noi vom voi numaî lucruri
bune şi care se pot realiza. Virtutea singură e deajuns
spre a ne face fericiţi, căcr cel carp. şi-a adunat toate a
verile in el, ce trebuinţă mal poate avea '1
Inţeleptul grec Bias, cînd patria sa a fost cuprinsă
de duşman! şi cînd toţl luau ce putea ii) el fiind intrebat
de ce nu iea şi el ceva, a spus: toate ale mele le port cu
mine (omnia mea mecum porio). Acela care n-a ajuns să
poseadă deplin virtutea, care mi e deplin virtuos, dar îşI
dă toate silinţele ca să fie, merită indulgenţă şi tot-odată
consideraţia noastră, căc'( el s-a rîdicat mal mult decît
alţii. Răutăcio§i!t f:nsă atacă pe oamenii cei ma� viriuoşi :
aii fost ast-feliu atacate geniile cele mai mari ale ome
nireî, atît în anticitate cit şi în timpurile moderne. Li se
spunea din partea răutăcioşilor, că vorbesc în un felin şi
trăesc in alt-felin. Dar acel oament superiori spuneau nu
mar, cum trebue să trăiască omul înţălept şi el nu erau
vinovaţr, dacă împrejurările îl tmpedecau $1 trăiască toc
maî aşa precum el cugetau. El se sileaii să atingă cît mai
mult idealul de viaţă, pe care-I susţineau şi dacă nu pu
teau ajunge acel ideal, cauza erati împrejurări' străine de
el. Hăutăcioşiî aii atacat şi atacă pe omul tnţelept care
posedă avere şi zic: pentru ce cutare se pretinde înţelept,
om virtuos şi totuşr petrece avînd avuţii mari? De ce,
spune el că trebue despreţuite averile şi totuşi el le are �
De ce, spune că nu trebue să ţinem mult la viaţă şi to-
6
[230]
230
Th. 1. Ionescu
tUŞI el trăeşte? De ce, spune el, că sănătatea spiritulul e
mal principală ca a corpuluî, şi totuşi el se îngrijeşte de
sănătatea corpului său, ba se îngrijeşte atît de mult, încît
ajunge pînă la adînci bătrîneţe şi încă plin de putere �
Dar înţeleptul, omul virtuos, nu spune că averea
trebuie despreţuită, ci că nu trebuie să căutăm să facem
avere cu orf-ce preţ: el spune, că nu trebue să fim în
tristaţî, dacă n-avem avere, şi că e mal bine sărac şi o
nest, decît a vut şi necinstit, viţios, lipsit de sentimente
umane. Inteleptul nu refuză darurile, pe care i le face
soarta. Intr-adevăr cUI îi va încredinţa soarta avuţiile mai
bine, decît aceluia care le va da inapoî, cînd va fi nevoie,
fără să se plîngă? Inţeleptul nu iubeşte avuţiile, dar le
preferă sărăciei, căci el nu se crede nevrednic de darurile
soartei. El primeşte averile in casă, iar nu în suflet ca
oameniî de rînd şi nici nu le risipeşte în vint, ci le păs
trează pentru ca, cu ajutorul lor sit poată exercita mal
bine virtutea, să facă cît mal mult bine, celor care-I me
rită. A vînd avere, omul înţelept poate exercita mal multe
virtuţî, ca: dărnicia, mărinimia, cumpătarea etc.
Dacă el va fi slab la trup, nu se va simţi nefericit,
totuşl ar prefera să fie mal voinic; el va suporta boala,
totuşi va prefera sănătatea şi se va sili s-o capete: tot
asemene va suferi sărăcia; dar va prefera avuţiile. Căci
sunt lucrurl de care putem fi lipsiţi, fără să perdem cu
totul binele; totuşi ele adaugă ceva la veselia noastră.
Intre aceste lucruri sunt avuţiile, care înveselesc pe omul
Inţălept tntocmat ca o zi bună, ca un loc unde iarna bate
soarele.
Fie cineva cît de inţălept, totuşi va trebui să recu
noască, că avuţiile nu trebuesc despreţuite cu totul. Dar
e mare deosebire între oamenii de rind, şi între cel pe
care-î putem numi Inţălepţi: pentru oamenii de rînd a
vuţiile sunt idealul lor, scopul vi'��et lor, şi dacă le ar
perde, s-ar crede şi el perduţi. Inţeleptnl însă' consideră
avuţiile ca ceva, care poate contribui la bunul traiti, dar
nu sunt indispensabile pentru el, şi dacă le-ar perde, le. ar
perde pe ele numaî, nu şi pe sine însuşî. Pentru înţelept
bogăţiile sunt ale lUI, pentru oamenii de rind este cu to
tul contrar: el sunt al bogăţiilor.
Nu se poate dar interzice averea filosofilor, el nu pot
[231]
Cum putem găsi fericirea în viaţă
231
fi condamnati la sărăcie. Inteleptul poate avea bogăţil,
dar ele nu vor fi rlpite de la nimeni, nu vor fi fost cî�
tigate prin nedreptate, origina lor va fi tot aşa de curată
ca şi sfîrşitul lor; pentru aceste averi nimene nu va sus
pina, afară de răutăcioşl. El va putea să le mărească
chiar, căct nimene nu va putea zice, că se află în ele vre-un
, lucru din ale sale. Inţeleptul nu se va mindri, nicl nu
se va ruşina de averea dobîndită prin onestitate. Va putea
chiar să se mîndrească, cînd va fi în stare ca, chemind
pe toţi cetăţeni în casa sa, să poată zice: sii iea ţie-care
ce va cunoaşte cii e al sii'il. Dacă nu s-ar găsi nimene, să
poată reclama un lucru ca al său, atuncea inţăleptul va
fi pe drept bogat. El nu va primi aşa dar in casa sa nict
un ban pe nedrept, însă nu va refuza darurile soartei şi
fructul virtuţei sale. Inţeleptul nu va ascunde averile sale,
căc] asta o face un om cu sentimente josnice şi mărginite,
nicl nu le va risipi, căci numaî un nebun ar face asta.
Putea-va el să zică, că avuţiile sunt inutile, sali că nu
ştie ce să facă cu ele � Desigur că nu. Precum un om
care ar putea merge pe picioare, totuşi preferă să se suie
în trăsură, mal cu samă cind are de făcut un drum lung,
tot aşa şi înţeleptul: dacă va fi posibil să fie avut cu
dreptate şi cu cinste, va fi. Ce va face înţeleptul cu avu
ţiile, oare le va dărui � Da, le va dărui; dar nu la toţr,
nict fără o alegere. El va dărui numar celor bunt s,iii
celora, pe care i-ar putea face bunî prin darurile sale;
va dărui celor care merită, celor vrednict, ştiind că trebue
să dea socoteală de darurile date ca şi de cele primite.
N-ar încuraja oare la lene, pe un om sănătos, care ar pu
tea munci şi fi folositor societăţer, dacă el i-ar dărui bant
şi tot ce-l trebue pentru traiu, fără ca acela să munceasca �
Inţăleptul va avea punga gata de ajutor, însă nu spartă,
elin care (;5' multe daruri, dar' nu cad. Cel care ureşte însă
virtutea şi pe cel care o practică, face Intocmat ca ani
malele de noapte, care fug de lumina zile]; căct chiar
primele raze ale soarelul le ameţesc, şi se ascund în vi
zuinele lor, unde nu pătrunde lumina. In zadar îşI chi
nuesc limba lor injurind pe cel bunt şi căscind gura să
muşte, mal degrabă îşi frîng dinţii, decit îl vîră 1n car
nea celula, pe care vor să-I muşte. Omul tare de caracter
nil va da atenţie la răutatea aceasta plină de venin, )li nu
[232]
232
Th. I. Ionescu
va fi împiedecat ca să urmeze virtutea. Cum nu se va
aştepta omul virtuos să fie atacat de aceia, care n-au cru
ţat şi nu cruţă pe oamenit cel mal marr şi care n-aă ?1'Î
mica sfţnt) decît stomacul lor? Pentru aceştr oameni ar fi
o plăcere, ca nimene să nu fie bun, căci virtutea altora
este ca o desaprobare a viţiilor lor. El fac comparaţie în
tre curăţenia celor virtuoşi şi între murdăria lor, şi nu se
văd cît de mult pierd prin această comparaţie. Căcî dacă
cum zic el, cel ce caută virtutea sunt avarî, stricaţl, ce
sunt el, cărora le inspiră ură, chiar numele de virtute?
El sunt destul de spiritualt, spre a insulta pe alţil, dar
n-au ochii atît de bunî spre a vedea, în ce vespar de pa
tirnt se află el.
Omul virtuos merită stimă, chiar cînd n-a ajuns la
perfecţie, CăCI deşi nu face tol ce vorbeşte, totuşt ce face,
el concepe cu mintea onestă. Silinţele folositoare trebuesc
lăudate, chiar cînd n-au putut avea efect imediat. Cel
care s-a Silit pe un munte, ce e de vină, dacă n-a putut
să se suie pînă în vîrful lUI? Oare n-a avut el intenţia
să se suie � Oare n·a folosit el din astă urcare, căpătînd
aer, făcînd mişcare? Trebue să avem stimă pentru aceîa,
care încearcă lucruri mar]', chiar dacă nu izbutesc. Oare
Nansen, dacă n-a putut ajunge pînă la polul nord, nu
merită el consideraţie foarte multă? Oare n-a inavuţit el
ştiinţa prin descoperirile ce le-a Iăcut � Dacă nu vom a
vea idealurt, cum se va face progresul?'
Din toate cele ce am spus rezultă dar că: putem găsi
fericirea în viaţa noastră, cînd prin ajutorul raţiunel, rî
dicindu-ne deasupra mulţimeî, nu dorim lucrurî pe care
nu trebue să le dorim, nicl nu ne temem de lucrurî, de
care nu trebue să ne temem. S-a'r zice însă, că atuncea
am sămăna cu pietrele, căcl şi ele, n-au nicI dorinţă, nicl
frică; dar nu ne putem asămăna cu ele, căc) ele n-au
conştiinţă de fericirea lor. Se pot pune din contra alăturea
cu pietrele, aceia care' sunt nesimţitort la lucrurile nobile
şi morale, şi care nu se deosebesc d't animale; CăCI dacă
animalele n-au raţiune, el au o raţiune perversă şi care
e sorgintea răului. \
Acela va fi fericit, care va fi în stare să zică: "eu
voiu sta faţă de moarte cu acelaş curaj, cu care vorbesc
de ea; îrnl voiu face datoria, ort-cit de grea vau ea i pe
[233]
Cum putem găsi fericirea în viaţă
233
avuţii nu voiu pune mare preţ" nu mă voiu întrista, cind
nu le voiu avea, nicî nu VOilL fi mîndru, cînd le voiu a
vea. Cînd soarta mi-ar lua avuţiile, nu mă voiu prea su
păra; mă voiu ingriji totuşl ca S3. am cele necesare; voiu
trăi aşa, ca şi cum aş şti, că m-am născut şi pentru al
ţil ; ceea ce voiu avea nicr nu voiu păstra numal pentru
mine in mod egoist, nicl nu voiu împrăştia cu rlsipă j
voiu crede, că numai asupra acelor lucrurt am dreptul de
proprietate, pe care le am cîştigat cu meritul meu ; bine
facerile ce le voiu primi, nu le voiu aprecia nicl după
număr, nicl după greutate; nu voiu lucra pentru opinia
lumeî, ci pentru conştiinţa mea, ea îmi va fi consilierul
meii ; ceea ce VOil1 face cînd voiu fi singur, voiu crede,
că fac in faţa poporulul; pentru mine scopul măncăreî şi
a băuturel va fi îndestnlarea cerinţelor naturale şi nimica
mal mult. Aşa dar eu voiu fi bun pentru amici, leal cu
duşmanii, voiu răspunde la rugăciunile oneste, voiu şti că
Dumnezeu este în jurul meu şi deasupra mea, şi că el e
cenzorul faptelor mele. Cind Dumnezeu imi va cere să
plec din viaţă, voiu pleca putînd să mărturisesc: că am a
vut conştiinţa curată, că am iubit binele, că Il-am rlpit
libertatea nimăruia, hucurindu mă de a mea".
Intr-un cuvînt vom căsi fericirea ·în viaţă, cînd vom
.., ,
avea o judecată sănătoasă şi limpede, o conştiinţă curată,
o tărie de caracter nelu vinsă, cînd ne vom face datoria,
ştiind că prima datorie e acea cătră patrie.
[234]
GH. GHIBANESCU
INTREBUINŢAREA PARTICIPIULUI PREZENT (gerundiul)
o chestiune importantă in gramatica romlnească e întrebu
inţarea participiulul prezent.
1) Dinsul se iea în propoziţie ca determinare adverbială a
predicatulut :
La dealul barbat
Pe drumul sapat
Merge Mulind
Merge chiuind
Mihu copilaş ....
rv. Alexandri, "Mihu Copilul").
2) Se lea ca cornplinire atributivă a unul substantiv
Am văzut pe tata întrÎnd în casă.
L-am auzit răcnirui.
Omul păiimind multe se înţelepteşte
3) Formează predicatul unef propozitiunî zisă de participiu,
in care găsim toate elementele uriel propoziţiunf.
"Dar lipsit de floarea şi cea mal mare parte a cavalerie}
sale, 'mica rărnă1i1ă fiind stoarsă de obosală, ce 0:11'0 putea face
marele erou al Moldover ?"
[Hsjdeu "Ion Vodă cel Cumplit").
Aic'( "mica rămă§ită [ind stoarsă de obosală", e o propoziţie
I
I
q
o
I
[235]
Intrebuintarea parbicipiuluţ prezent. (gerundiul) 235
întreagă, CăCI subiectul e "mica rămăşiţă", predicatul" fiind stoarsă",
"de obosală" compliment nedrept (cauza).
Toate propozitiunile participi ale sunt faţă cu principala nişte'
subordonate circumstantiale.
4) Intră în alcătuirea modulul presumpti» şi oblic.
Existenţa acestor două moduri e de curînd recunoscută. Gra
maticile de cursul secundar nu le recunosc, de căt în parte; Iar
în gramaticile cursului primar au fost întroduse de cînd cu a
probarea cărţilor în 1894.
, In presumpiio, parti ci piul prezent se construeşte cu viitorul
1 de la verbul a fi, luat în forma populară, Iar în oblic, part. pre_
zent se construeşte cu prezentul condiţional ului de la verbul a fi.
I
oii] fi aş fi
îi fi al fi
o fi "'(:l ar fi
,E
om fi S 11111 fi
îţi fi aţi fi
01' fi ar fi
Exemple: Cumătrul acum o fi ridicind. dealul din pădure ;
Nu întru, cii o fi stînd la masă.- O ti dormind boerul, nu ştiu
bine.
In toate exemplele aduse, se arată din partea vorhitorulul o
n(sigurantă, o îndoială asupra faptulul, pe care îl spune, îndoială
provenită din neştiinta lucruluî.
Cînd zic: "cumătrul acum o fi rtdicind dealul din pădure",
nu ştiu sigur dacă chiar rldică saii nu; bănuesc însă după cu
noştinţa ce am de timpul de cînd a plecat, de distanţa de aici
pănă la dealul din pădure, că probabil sue dealul în momentul
vorbeî. Dar cu ochii mei nu-l văd, căcî s-a putut întîmpla să se
rupă un cuiii la căruţă sau alt-ceva, şi cumătrul ori să fi suit dealul
în momentul, cînd vorbesc, ori să nu fi ajuns inci'! la el.
Formele dar:
o fi suind
o fi rtdicind
o fi stînd
o fi dormind
o fi avînd
o fi suit
o fi rrdicat
o fi stat
o fi dormit
o fi avut
spun, una prezentul în lucrare, dat supt formă de îndoială
de presupunere dar; că fapta se petrece în momentul vorbirei;
[236]
236
Gh. Ghibănescu
alta că fapta bănuită e anterioară momentului vorbirei, dcel
trecută.
Tot aşa cind zicem: cred că o fi stînd la masă, vorbitorul
dă ca nesigur obiectul credinţei sale, şederea la masă, dar în
doiala o dă ca It luî, nu ca provenind de Ia alti).
Cind însă prezint o îndoială, o bănuială asupra unul fapt
ca provenind de la altcineva, limba îmi dă altă formă spre a
exprima gîndirea mea: "Lumea zice că moş Niculcea ar fi avînd
banî, dar mie nu-mi vine să cred",
))Sluga zice că boeriî ar fi stînd Ia masă, numaf ca să mă
ţie afară ii.
Forma aceasta de mod se numeşte modul oblic.
Nvam greşi, dacă în loc de-a înmulţi numărul modurilor per
sonale cu două modurf nouă, am lua în gramatică aceste două
forme şi am zice că :
Viitorul anterior [popular] construit cu participiul prezent
[sau trecut] arată o bănuială, o îndoială dată de eorbitor.
Condiţionalul perfect construit cu part, prezent [sau trecut]
arată o bănuială, o îndoială dată de altir.
5) Această părere o îndreptăţim cu alt fapt de limbă ce
vine des în cronicari, şi pe care limba de aZI l-a perdut, adică
că partioipiul prezent se construia şi cu perfectul compus, for
mînd un al doilea perfect anterior (mai mult ca perfectul], cu
înţeles schimbat.
Iată exemple culese din cronicarî :
"Dece pesearit l-aii dus la casa unul boiarin Unguresc, ca
rele att fost avînd prieteşug mare cu Petru Vodă".
"iară cînd a venit aice în ţară, la domnia lUI Ilieş Vodă,
numaI de-abia s-au fost cunoscînd nasul că-i tăiat".
vGheorghe Stefan Vodă, cînd eri. logofăt mare, ait fosi §e
zînd o dată în divan cu toiagul în gur��' ..
(1. Neculce ,,0 sam ă de euvintsv.]
I
I
i
�
I
e deosebire şi de formă şi de înţeles.
Intre
au fost ajungind ş!
au fost avînd ŞI
. arI fost cunoscînd ş!
au fost şezind Şl
a fost ajuns
a fost avut
a fost cunoscut
a fost stat
••
I
I
I
[237]
lntrebuinţarea participiuluf prezent (gerundiul) 237
Cînd zicem: tt-am fost lăsat vorba pe Ion, numesc o acţiu
ne anterioară altei lucrărt trecute; am putea zice îţI lăsasem vorbă
pe Ion.
Cînd însă zicem:
"l-at1 fost ajungînd un popă, nu numal arăt că fapta e mal
mult ca trecută, dar mi-o închipuiu ca continuă şi în curs de e
xecutare.
Sau cînd zicem:
"carele au fost avînd prieteşug mare cu Petru Vodă", arăt
că fapta continuă şi se repetă şi în momentul altei fapte, ante
rioare vorbei mele.
Perfectul anterior compus, construit cu part. present arată
o continuare de acţiune anterioară momentului săvărşiret altei
acţiunI. .Pare a avea multă înrudire cu imperfectul, căcl şi el a
rată o acţiune anterioară momentului vorbirel, dar continuă ori
repeţîtă. S-ar putea numai un timp [requentatio.
Azi limba nu mai cunoaşte această formă de timp. Cătă forţă
de stil nu dă ea frazeI! Ce imagini vizuale puternice nu ne rede
şbeaptă ea nouă I
6) Participiul prezent se construeşte şi cu prezentul conjunc_
tivulut de la verbul a fi: să hie,� ca în exemplul următor luat din
Miron Costin.
"Inţeles-am din boerfibătrăn) cum să hie vrînd Vasile Vodă
in Suceava, atuncî să-şi despartă fata de Domnul sau 'Ragivil".
(Editura Socec pag. 47).
Forma să hi viind, să hi dormind, să !zi vrînd, otc., arată
tot o îndoială, o nesiguranţă în hotărirea de luat, şi pe cît ştim
se aude chiar aZI foarte des în graiul viu al poporului. Nu e dar
o formă arhaică, ca a fost avînd.
In rezumat, am văzut că part. prezent întră în alcătuirea
a 4 forme verbale
a) Presumpiioul
oîu fi avind
îl fi avînd
o fi avind
om fi avind
îţi fi avind
or fi avind
b) ObUcul
aş fi avind
ai fi avind
ar fi avind
am fi avînd
aţi fi avînd
ar fi avind
c) Frequentaii»
-.. (arhaic)
am fost avînd
al fost avînd
a fost avînd
am fost avînd
aţi fost avînd
au fost avînd
d) Dubitativ
(ca hotărîre)
să fi (hiă) avind
să fi (hii] avînd
s!\ fi (hie) a vind
să fi (him] avind
să fi (hitr) avind
să fi (hie) avind
7
[238]
D. CĂDERE
Iniţiativa particulară tn cultivarea poporuluI *).
Onorat auditor,
Vă mărturisesc că simt o vie mulţumire, văzînd cu
cită bunăvoinţă v-aţr grăbit a contribui cu obolul D-v.
la opera de binefacere. Mulţumirea mi-I îndoit de mare,
ştiind ce slabă e iniţiativa particulară la nor în atare
chestiunl, Cu aceasta nu voesc a, zice, că societatea e Ii p
sită. de sentimente caritabile, dar lipsesc iniţiatorit: îndată
ce aceştia-apar, toţr se grăbesc, să-I urmeze. Exemplul
cel mal fericit îl am înainte-ruf !
Şi cu atît se simte mal mult nevoea acestor iniţi
atort, cu cît se ştie, că o ţară nu J)Oate progresa numai
prin elementele conducătoare; acelbrce guvernează nu
le stă în putinţă, de a satisface toate trebuinţele unul
popor; el nu snnt decît acel care unesc şi îndrumează
eătră calea progresului toţI factorit, toate forţele pe care
un popor le poate desfăşura în desvoltarea sa. De aceea
"), Conferinţa ţinută la serbarea de la Ştcfăncştl pentru in-
fiintarea cantinei şcolare (1899). . .
[239]
Iniţiativa particulară în cultivarea poporului 239
nouă tuturor, ni se impune datoria de a pune umărul
şi cu puteri unite să ajutăm la închegarea operei mă
reţe a consoiidaret noamulut rominesc, luminîndu-l, de
şteptînd şi întărind în el conştiinţa naţională, şi să con
tribuim la îmbunătăţirea stărel lUI materiale!
Aceiaşi ţintă o urmăresc conducătorii noştri, aşa că
rolul nostru e mult uşurat; căcI ne vom mărgini numai
a seconda pe aceştia în opera Jor. Sunt atîtea instituţiunr,
pentru a căror bună stare şi înflorire, Statul pune toate
silinţele; îngrijeşte de Biserică, menită să întărească cre
dinţa oamenilor în Cel a Tot Puternic; de Şcoală, me
nită să lumineze şi să formeze caracterele copiilor noştri;
apot Armata, Administraţia, Justiţia, menite să apere a
vu�uJ, viaţa şi cin�tea cetăteni!o:; î� �firşit a:tîte.a a:lte insti
tuţu. E de datoria noastra sa învăţăm a iubi ŞI respec
ta legile şi instituţiile ţăret, a ajuta de bună voe, orI de
cîte ort va cere trebuinta, pe reprezentanţir lor, în Înde
plinirea greleî sarcini ce li se impune. Statul îngrijeşte
asemenea de a ridica cît mar multe aşezăminte publice
ca: biserict, şcolr, spitale; apot aşezăminte menite să
procure mulţămire minţet şi sufletulul, precum biblio
tect, teatre, statul, ş. a. La toate acestea, noi trebue să,
contribuim bucuros cu prisosul avutului nostru, dacă
mal avem un pic de dragoste pentru Ţara noastră. Aş
fi nedrept, să afirm, că în toate îmbunătăţirile publice,
iniţiativa particulară s fost slabă la nor, Insă, socot că
voi ii avea deplină dreptate să afirm, că pentru lumina
rea semenilor noştri, rar găsim o mină de ajutor în
tinsă dezinteresat conducătorilor ţărer, care încearcă sin
gurI această grea sarcină.
CăcI dacă comparăm ceia ce s-a făcut la nOI, cu
activitatea pe acest teren în alte ţărr, apoi cu durere
în suflet vom constata, că am rămas în urmă nu a sta
telor cu civilizaţie bătrînă şi mal bogată ca a noastră,
dar în urma unor state mai sărace cu mult, cum e Da
nemarca, de pildă. Aproape în toate ţările Europene, ac
tivitatea Statulut pentru cultivarea maselor se întîlneşte
la fie-care pas cu activitatea particulară, pornită tot în
acest scop. Sunt ţărt, precum Anglia, Danemarca, Sue
do-Norvegia, unde n-aşi putea mărturisi cu siguranţă,
[240]
240
D. Cădere
care din aceste două curente au contribuit mal mult la
luminarea poporului. ,
Biblioteci populare pline de cărţI folositoare se gă
sesc nu numar prin oraşe, dar şi prin sate; şcolile de
adulţl sunt numeroase şi destul de frequentate; confe
rinţr instructive şi predicl pline de învăţături morale se
ţin destul de des, pînă în cele mal restrînse centre de
activitate omenească; chiar cursuri cornplecte universi
tare şi foarte cercetate de doritorii de a cunoaşte tot ce
mintea şi simţirea omenească a produs mal înalt ca gîn
dire, mal bogat ca formă, mal puternic ca sentiment.
ProfesorI universitarr, studenţi, preoţt, învăţătorr,
advocatI, în sfirsit toti lucrătorit cu mintea, ca niste a-
, " ,
d evăraţr apostoli, avînd înainte-le ca Îndemn un ideal
atît de frumos: "Luminarea §i inăl�area morală, §i cultu
rală a semenilor tăt", străbat cu hotărire ncînfrîntă sa
tele şi oraşele, şi cu graiul cald şi ademenitor propovă
duesc în masele poporulur, iubirea de aproapele, dra
gosteade muncă, ascultare de legile şi autorităţile ţă
rer, respect de bunul altuia, înfrînarea viţiilor ce rui
uează sănătatea şi Înjosesc demnitatea de om; întăresc
în el credinţa străbună şi le deşteaptă dorul de a ceti
şi de a se cultiva. EI sunt acel ce întăresc puterea de
rezistenţă a naţiunilor; toţI îl ascultă cu drag, şi roa
dele cele bune ale stăruitoaref munct nu întîrzie a se
arăta.
In Suedo-Norvegia, alcoolismul, ruinătoarea plagă,
ce stăpînea tot atît de puternic populaţia ca şi la noi,
a ajuns a fi încetul CU încetul redus; nu va trece mult,
şi un popor întreg va fi mîntuit de o nenorocire sigu
ră. Acelaş exemplu îl avem în Bucovina, graţie uneî stă
ruitoare propagande din partea unor preotl de inimă.
In Danemarca, numărul celor ce, nu ştiu carte, e abia
11 %, pe cînd la nOI o de 83%; căcr Danemarca are
biblioteci populare, şcoli de adulţr, Universităţl popu
l�re. Acela.ş lucrase. ob.servă în Â�g]ia, Belgia, Germa
llIa, Franţia, Statele-UnIte,etc .. " .... \ '
..... Si după o aşa de fericită escursiune, întorctndu
mă, să vedem ce s-a făcut la nor pe acest cîmp larg de
activitate pentru filantropi, trebue să mărturisim, că ne
simţim vinovaţi de o neiertată greşală pentru indiferenta
[241]
Iniţiativa particulară în cultivarea poporuluî 241
condamnabilă ce ne stăpîneşte faţă de poporul romă
nesc.-Unde -ne sunt conferenţiarii pcpularr? unde ne
sunt predicatorir? Avem noi biblioteci populare, orI şcoli
de adulţi? Căcr, e constatat prin o experienţă îndelun
gată, că pătura conducătoare, fie din munca intelectu
ală adesa desproportionată cu puterile fizice, fie din di
ferite alte cauze, mal curînd sau mal tîrzin degenerează
şi mulţi dintre urmaşi) lor devin neapţt de a mal con
duce destinele unei tărt.
De aceea se simte nevoea, ca această pătură să fie
necontenit improspătată şi întăritărprin elemente de un
fizic şi intelect viguros, recrutate din masele poporului,
prin o alegere naturală. Nof suntem dator], să favori
zăm această recrutare, oferind putinţa la cît mal mulţî
fir de-al poporulul, să se poată lumina, uşurîudu-Ie stră
baterea căilor lungt şi întortochiate ale culturet ; ast-fel
alegerea va fi mal norocoasă, cînd o facem din o masă
mal mare, Si cum vroiţl să se obţie elemente viguroase
dacă vom lăsa ca ruina fizică si decăderea morală să
se întindă ca paingenea cea rea, sub formă de alcoolism,
mizerie şi atîtea boh molipsitoare şi omorîtoare, în ma
sa poporului, În acest rezervor de regenerare a claselor
dirigente?
In sfîrşit, iată o idee, care pare că vine să arăte
oamenilor de inimă, unul dintre mijloacele de a con
tribui la rădicarea poporului nevoeş; aceasta e fericita
iniţiativă a Ministerulut Cultelor şi Instrucţiunet Publice,
e ideea întemeere'i de Cantine şcolare. A vorbi de nece
sitatea acestet instituţii, ar fi să spunem oamenilor, că
pentru a trăi, trebue să respire şi să se nutrească! Nu
e numar uşurarea soarteI celor nevoieşi, care stînd de
parte de localul şcoaler, au de îndurat lipsa, asprimea
gerulul şi nesiguranta drumurilor, bintuite iarna de lupî
fioroşt ; nu e numai asigurarea, că se vor obţinea rezul
tate mal simtitoare în cultivarea elementelor săteşti; dar
, ,
e mal presus de toate încrederea ce vom sădi în sufle
le oamenilor faţă de reprezentanţii cultureî şi mal: ales
la sate. Cu toată buna-voinţa îşI va da nevoeşul, copi
lul la şcoală, cînd ştie că acolo se găseşte un pat de o
dihnă şi făină, brînză, fasole, etc., o ingrijire omenească
fără să-I coaste ceva.
[242]
242
D. Cădere
Eu, poate-s prea optimist, Însă văd în această por
nire un Început de activitate spornică, începutul unet
ere de luptă pentru stîrpirea relelor de care sufere po
porul nostru.
Iată, pentru ce nu găsesc destule cuvinte să mul
ţămesc publicului binevoitor, de-a ajuta cu obolul său o
operă de caritate pornită din iniţiativa unor oamenI de
inimă şi buni romlnt, cum am găsit în comitetul local,
care a organizat atît de minunat această serbare! FiţI
sigurI, că fapta D-v. va avea un puternic răsunet În su
fletul tuturor acelor ce-şl iubesc neamul şi ţara!
NOI studenţii ieşent, după lăudabila iniţiativă a d-lut
Rector A. D. Xenopol �i cu preţiosul D-v. ajutor, am
luat hotărîrea să ne îndrumăm activitatea extra-universi
tară pe calea poporanism ulut şi a naţionalismulur cel
mal larg, şi să oferim modestulnostru ajutor, acelor
care luptă pentru cultivarea şi rîdicarea stărer morale şi
materiale a poporului.
Şi acum să petrecem cu toţit, să petrecem cu îndoită
mulţămire: intăiu, că serbarea e minunat organizată, a
pOI mulţămiţi de gîndul că petrece cind chiar, putem con
tribui la uşurarea nevoilor semenilor noştri.
\
[243]
N. BOSNIEF P ARASQHIVESCU
IMPRESII
1
In cimitir
Treceam incet, oprind ti-ne la fie-care mormînt, să ci
tim inscripţiile săpate pe crucl.
In mijlocul naturel tăcute, eram pătrunşr de respectul
locaşului veciniciei, care se reflecta pe feţele noastre in
tr-o tristeţă adlncăc-=Nu vorbeam : ni se părea că vorba
ar fi turburat somnul de vecl al celor duşl.> Simţiam o
lume de gtndurt, care asedia conştiinţa, ca să străbată fioros
de trist mintea; să ne spună cum materia inertă se stin
ge în consumarea el, şi cum iluziile vieţel viitoare se în
grădesc în cele cinci scîndurl care te acopăr.
Cită viaţă stinsă, fără să fie putinţă de a se mal in
toarce in raiul pămîntesc!
Găsisem multe nume cunoscute ale unor oamenr, pe
care i-am văzut, i-am auzit şi care acum impoporaii acest
oraş vecmic tăcut.
Aci nu mal e durere; pe nOI lnsă ne doare. Invidia,
ura, dispar inaintea leget fatale, moartea. In groapa rece
şi umedă, nu ne mal sbuciumă nimic; fericirea visată în
viaţă al perdut-o, cn timpul care ţi-a furat viaţa. NiCI ra
zele soarelui nu te mal tncălzesc; nict plutitoarea lună nu
[244]
244
N. Bosnief Paraschivescu
te mal farmecă ; totul e stîns. - In zadar stelele sclipesc,
şi luna se furişează printre rarnurî : nu-s nicl ochl care
să vadă, nicî minte care să priceapă. Viaţa nu există de
cît în nOI şi dispare cu noî. Cu toate astea sunt fericiţi
cel ce nu ştiu şi nu cunosc, că dincolo de astă lume nil
mal e nimic.
Cît eram de fericit) cînd copil ascultam povestea lu
mei viitoare! Şi credeam! Ce nerozie! dar cu cîtă bucurie!
Religia e salvatoarea sufletelor; dar dacă nu o al? In
cotro să-ţr duel paşii tăn Cine să-ţl dea siguranţa pe ca
re ţi-a furat-o ştiinţa � Suntem prea increzătorf, cînd so
cotim că e mulţămitor lucru, să dăm sufletuluî formula
rece şi respingătoare a Iegeî naturet, evoluţia
In faţa unel cruci de piatră, se opri Gheorghe cu faţa
palidă, cu ochi! udaţl de lacrimr şi lngeuunchie inaintea
morrnintuluî.
Se uita atît de trist, că-mi părea că se stînge şi el
aci. Alăturea ascultam in adîncă tăcere rugăciunea lUI:
"Te-al dus tată şi cu tine fericirea mea de vecî ; su
"fletul meu te chiamă să mal revil odată in viaţa! să
"mă asculţi, destăinuindu - ţi suferin ţele" ..
Se uita lung, par' că ar fi aşteptat ceva! dar nicî un
respuns ! Un plîns inăbuşit eşi din pieptul lUI) zbuciu
mat de durere .... După cîte-va momente se ridică în sus.
Plccarăm, după ce am luat cîte o floare de pe mormînt ....
Soarele atuncea trimitea ultimele raze care inroşeau
cerul. Privirile mele se pierdeau de-alungul cimitirulul, la
crucile care se rîdicau, să privească palidele raze ale apu
sulul ce se stingea.
Departe doar într-un tufiş, o buhă, cintăreaţa loca
şulul sfint, turbura liniştea, anunţînd oara odihner. IcL ..
colea .... cite o candelă licărea, pierz�1du-şl lumina, în lu
mina argintie a luneî care se ridicase - ea îns(\şl candelă
uriasă=- tn vechiul cimitir. \
, .
[245]
Impresit
II
Speranţa
245
Colo, în eternul nemărginit, pluteşte de veacurî, în calea
nemurirel, o stea mal lucitoare, sclipind inlăcrămată, sub
povara timpuluî care o mînă.
o privesc din odaia mea tăcută, în fie-care sară, cind
cerul e senin, şi sub farmecul el adorm adeseon, Odată
in vis mi s-a părut că ea s-a coborit din înalt, lntrupîndu-se,
ca o marmură sculptată, in o copilă cu ochir marI care
ardeau în flacări albastre, şi cu un păr scăldat în razele
de lună.
Me privea galeş.
-"EIi sunt speranţa, vino mal aproape, colea lîngă
" mine; te mingte sub farmecul priviret mele. Eli cirmuesc
"lumea, de la cel din urmă muritor pănă la împărat. Şi val!
"dacă, un moment măcar, am lipsit cuiva.
"Dacă soarta nemiloasă v-a dat ast-feliu de viaţă, ca sub
"povara desiluziei să ve zdrobiţr sufletul, eu ve reculeg şi
"ve arăt un nou fel de a trăi, pentru realizarea căruia
"luptaţi. Care dintre vor nu s-a simţit fericit sub farrne
"cuI puterel mele? Fără mine viaţa nu e nimic, de şi pe
"mine cine me poate ajunge?"
- Să viu, da! gtndirea-mi te-aduce vecmic în minte,
şi atunci par'că sunt altul care cuget; viaţa mi se pare o
poveste, iar viitorul o realitate. Ce fericit sunt, că pot trăi
o clipă iarăşi, sub puterea farmeculut teu 1 Cum aşl vrea,
ca gîndirei mele să-I dai mal mult razăm; să uit cu totul
durerea vieţet 1 Rupe-mi o floare din cununa care iţl in
coronează fruntea şi dă mi-o. Cînd ved seninul cerului al
bastru pe care il porţi sub fruntea ta aurită, nu aşi vroi să
me mal despart; dar trebue s-o fac cu toatea astea, căcl
tu eşti nemuritoare şi eu sunt muritor.
Cînd m-arn deşteptat, in cuprinsul odăî era pustiu,
8
[246]
246
N. Bosnief Paraschivescu
\
I
I
Iar privirile mele rătăceau in Intunerec Sficios mă uitam
prin geam în depărtare, acolo de unde pornea raza trernu
rătoare a stelet care pătrundea continuu taina sufletuluI
meu. Şi o vedearn veghind ca o păzitoare asupra privi.
rilor mele. Speranţă, stea! amîndouă atît de frumoase,
de tncîntătoare ! dar ammdoue atît de departe şi de înşe
lătoare !
\
,
\
b
I
I
i�
I
,
[247]
DĂRI DE SAMĂ
(7ASTA DIVA, piesa în 4 acte, de Harolamb O. Leca.
Nu e fără nict un merit lucrarea dramatică a d-lut
Leca. Il vom schiţa subiectul prin urmare, ca cetitorul
singur să găsască cusururile.
In două cuvinte: piesa arată o nenorocire urmată
din inşălarea întiel dragoste. Şi tocmat faptul că autorul
cu orr-ce preţ, a vrut să ne aducă un ast-Ieliu de exem
plu, l-a făcut să nu ne dea o lucrare artistică mal de
săvirşită ; cetitorul simte, din întreaga lucrare, teza ce şl-a
propus scriitorul dramatic. Dar să arătăm cuprinsul.
OinaJ o fată săracă şi orfană, s-a logodit cu Dinu,
un student în medicină, tînăr cu stare. 'I'inerii se iubesc
cu pasiune, cum e si de inteles la vrîsta lor si la În-
" ,
tăia dragoste.
Dinu cade Însă în cursa Întinsă de Lelia, o mătu
şă a GineI, văduvă din principiu, şi tocmaî cînd, înţele
gînd prăpastia în care singur căzuse şi de care vroia
să-şt ferească logodnica, vroia acum să scape de Lelia şi
o mustra de imoralitatea el, e surprins de Gina. De aci
nenorocirea Ginet. Dar ce fel de nenorocire � Credett c-a
,
înebunit, s-a omorît, orI altă ceva, care să ne facă să
simţim o durere de compătimire sufletească ? Nu; s-a că-
[248]
248
Dărî de seamă
sătorit, a devenit adulteră ; se divorţează; devine săracă
şi nu poate cîştiga cu ce trăi, nict chiar ca amantă aZI
a unuia, mîne a altuia, ci se face servitoare într-o fa
milie, unde Dinu o întîlneşte după opt am. Dinu, care
o mal iubeşte, ÎI propune a se căsători şi a întemeia pe
viitor o fericită familie; Gina refuză, preferind a sta ca
servitoare umilită, şi piesa se încheie aci.
Să desvoltăm acţiunea piesir act cu act pentru ca
cetitorul Să-ŞI dea mal bine samă de cele ce spunem.
La rîdicarea cortinet în actul întăr, vedem pe tine
riI logodiţI cîntînd "Casta-Divall la piano. Dinu trebuia
să plece la Bucureştl. E bine re dată scena Între Dinu şi
Gina. Tinerii se iubesc fără mărgini, şi la o aşa dragoste
gura nu poate spune vorbe multe; abea cîte un cuvînt,
două; inima şi ochit spun totul. Dăm rîndurile de mai
jos, din care se va putea Înţelege puterea dragosteI.
Dinu. A cUI eşti?
Gina A ta. (Lipindu-şt capul de sînul lUI Dinu).
Dinu. O să-ţi fie dor de mine?
Gina. Nici n-aî plecat şi pling ..... dar ţie?
Dinu. Te iubesc.
Gina. Şi n-af să mă uiţi?
Dinu. Poate murind.
Gina. Şi al să-ml scriî?
"', Dinu. In fie-care sară.
Gina. Şi are Să-ţI fie gindul numar la mine?
Dinu. Numai la tine. (O sărută).
TineriI sunt tulburaţi în destăinuirile inimir, căcr a
par În odae moşul, mătuşa, etc. Dinu şi Gina se retrag
Într-un salonaş, unde se văd convorbind tainic. Oara
plecării trenulur se apropiase. Plecau din GalaţI la Bu
cureştt : Leiia, mătuşa Giner, cu fiul el F'ănică candidat
la bacalaureat, şi Dinu. Totul pr�gătit pentru plecarea
la gara. Gina refuză a merge pînă la gară.
\
Dinu. Ce al? Te doare capul mal răiî, de nu poţI merge?
Gina. Asta n-ar fi nimic ..... dar.... simt că nu m-aşl putea
stăpîni ........ Şi vreau să nu ştie nimenl., ..... ce am În
inimă.
[249]
Dărf de samă
249
In fine, datorită meşteşugulnt autorulur, actul întăt
se isprăveşte cît se poate de bine. CăCI pe cind toţt pă
răsiseră odaia, fie pentru a merge la gară, fie pentru a
zice ultimul adio la scara trăsurir, şi numai Gina rămă
sese în casă, apare Dinu grăbit şi fără veste:
Dinu. Gina? (Pe şoptite. Gina tresare). A mea eştl ?
Gina. Eşti al meu.
Dinu. N-aT să mă uiţi?
Gina. Să nu mă uiţi. (Se sărută şi pleacă. Gina izbucneşte
în plins).
Actul al doilea. Trei luni trecuse de la despăsţirea
logodnicilor. In acest timp Lelia, care-şi pusesc gînd rău
pe Dinu _. şi drept vorbind nu înţălegem de ce, CăCI
ea era mătuşa Gine; -- învîrteşte lucrurile aşa fel, că
Dinu se mută în gazdă la dînsa în Bucureştl. In casă
la dînsa i-a fost lesne Leliet să prindă în mreje pe un
tînăr logodit numai, fie el chiar şi un om bun cum e
Dinu.
Dinu Î�r uită de cursuri, şi în Iunie e respins de la
examen. La începutul actulut al doilea, vedem pe Dm«
trist, posomorît, neputîndu-l inveseli nimenea, nict chiar
Gina.
Gina. (Lîngă Dinu.) EştI supărat pe mine?
Dinu. Nu, dragă.
Gina. Nu mă mal iubeşti?
Dinu. O!.. ...
Gina. Atunct de ce mă ocoleştl ? Cind suntem cu toţii, te
ascunzf într-un colţ şi stai trist. Cînd rămînem sin
guri, nu-mi zici nicî un cu vînt.
Dinu. (fără a respunde). Să cad eu la examenl ... AhI ....
Gina. Si-n loc să te apropii de mine, s�t mă laşî să te min
gîi, să-ţi ajut să uiţî, - din zi în zi te depărtez; .....
Ce al?
Dinu. Nu ţi-am spus?
Gina. Dar înainte ele examen, că nu-rnl scrieat decit odată
pe săptămînă, ce aveaî ?
Dinu. (Incurcat, privind în jos.) Aveam de lucru .... Invătam ...
Giua. Nu te uita-u jos ...... Să te cred?
[250]
250
Dări de samă
Dinti.
uu«
Dinu.
Lelia
Lelia.
Dinu.
Lelia.
Dinu, (nervos.) Dac-am început do pe acum să ne îndoim
unul de altul.
Gin« şi verile el se pregătesc să meargă pIna Ia Iz
vor; credea să meargă şi Dinu, care se pregătea chiar a
Însoţi pe Gina. Dar vipera de Lelia îl şopteşte: "să nu te
ducr'' şi Dinu, spre mirarea Gine'i, revine şi respunde Ia
rugămintele el:
Dinte. Vrel să mă împedecr de a lucra 1 Dacă vrel.,;
bine .... In fine Gina Împreună cu verile el pleacă. Dinu
remîne în cameră. Dupa mal multe scene, petrecute În
tre alte personagiI, şi în care Dinu avusese prilejul să
spue că pleacă la Paris, ca să studieze acolo medecina,
rămîne singur o clipă, În care Îşi face reHecţiI asupra
soartei sale. Sfîrşitul monologului sună ast-feliu, de unde
se vede caracterul lut Dinu,
lJinu.
. un vinovat Între donă femei; disprotuin
du-se pe sine insuşî, �i neindrtzniud nici să ceară
ertaro celei care-I iubeşte, nicl să înfrunte pe cea
criminală.
apare pe neaşteptate şi începe:
Adevărat că pleci?
[Tresare şi Întoarce capul.] Credeam că ......
C�Î; e Gina. Nu e aşa? [nicl un respuns.) Cine te-a
hotărît să pled?
Nimenî,
Atuneî, ce te-a hotărît să pleci?
(După ce vede că nirnene nu-I poate auzi.] Dum
neata! Te urăsc,
Le/ia. Ah 1.. ... De ciud ? Pină acum o săpUî.llJină mă adoraî.
Llinu, Pentru că pînă acum o săptămână eram un nebun,
pentru că eşti fâră inimă, pentru că te-ai folosit de
nepriceperea mea, ... al făcut din mine un ininciunos ...
Lelia il apucă În braţe işi-I sărută, \cînd tocmat a
I?arve Giua ,?are r�ll1îne c::" lovită de trăs�?et; s� retrage
fara a fi văzută, Jar cortma cade. Nu prIcepem cum în
loc de a se trăda imediat prin vre-un ţipet celor pe care
i văzuse, ea are puterea de a se duce nesimţită, E de
admis � .
[251]
bilri de samă
251
. f�
�l S ir-
grăbită
Actul al treilea are loc a doua zi dimineaţă. Gina,
după cele ce văzuse, petrecuse toată noaptea În plîns.
rroţt al caset, a doua zi, erau ÎngrijiţI şi neliniştiţi, căcî
nu ştiau ce avea Gina. Nimenea lIU bănuia de durerea
care o mistuia. Toti, cum era si firesc, întreabă l)e Dinu,
, ,
că poate el a supărat-o cu ceva; însă Dinu respunde
Proţirei Zoescu:
Dinti. Nimic. NicI n-am vorbit cu ea de erf, Am bătut de
două orf în uşă: şi asară şi odinioară.s=dar nu mi-a
deschis.
Profira. Ia cearcă. Dacă nu-i mingtia-o tu; că nof., ....
ApOI în scena ce urmează:
Dinu. Giuo !. ... De ce fugt de mine? De ce nu-ml vorbeşti?
....... Ce al? Ce ţi-am făcut?
Gina. M-ai omorît! 1\1 ă încredeam în tine, şi tu mintaî !
Ţi-am ascultat cuvintele de dragoste, şi tu mintar! ImI juraî sta
tornicie, şi min ţal! AI răsădit în inima mea cel mal dulce şi în
acelaş timp cel mal veninos simtimint : iubirea; m-ai îndemnat să
fac din tine sprijinul .meă ; m-at lăsat să mă rîdic pe aripele vi
surilor mele, pînă la cele mal frumoase tnăl ţiml ale nădejde! în
viitor, -- de ce? Ca să mă, perz'i 1..... Nu ştiam ce e bănuiala:
tu mi-ai arătat-o ! Nu cunoşteam fătărnicia : în tine am văzut-o!
Desgustul încă nu-l simţi sem nici odată : îl simt acum prin tine!
M-aI izbit de cea dintăi decepţie a vietet, - şi cel ce provoacă
prima decepţie, e criminal!
Dinu, Care ? .... De ce 7 ..... Cînd 7 .....
Gina. Care ? .. ". Minciuna! De ce? Pentru că m-aî înşălat!
Cînd? Erl !. .... Nu bănuiam nimic. Şi am plecat; şi m-am întors
fără gînd ascuns; şi v-am văzut.. .. ! Te-am văzut în braţele el;
am auzit-o zmulgîndu-tl făgăduiala plecărif; cincî minute întregI,
am :fost martoră la fericirea voastră, fericire stoarsă din dispera
rea mea. Şi-am rămas mută de groază! M-am închis în odaie.
Toată noaptea am plinsţ-c-iar durerea de eri, s-a prefăcut în ho
tărîrea de azf,
Scena e bine condusă, plină de emoţiune
şeşte, cînd apar Lelia şi Pl·ofim. La întrebarea
a. acesteia "ce este ?": Gina respunde linistit:
Gina. Nimic, nimic. Nu te speria. Vorbeam cu amantul mă
tll�ii mele.
[252]
Dărf de samâ
Cortina cade. Acest act al III-lea este cel mal bun
al piesel, este foarte bine condus, plin de scene intere
sante; în el se vede talentul dramatic al autoruluî.
Trecem la actul al patrulea, care are loc, tot în Bu
eureştr, după opt anl. Dinu plecase la Paris, sfirşise stu
diile şi rămăsese doctor acolo, căcl îl plăcea: "mal bine
al optzecelea la Paris, decît al doilea în Bucureştr", Se
repezise acum în Bucureşti numai ca să vîndă averea
lăsată de mamă-sa, cu gînd să plece înapol imediat. A
doua zi Însă face o vizită lUI Fănică Răducanu. fiul Le
liei, avocat şi căsătorit. Minunat de bine lunecă convor
birea asupra personajului Ginei, Evident, că cel întăiu
lucru, de care poţi întreba pe un prietin, după o lipsă
de opt am, este dacă e însurat; şi mal ales cînd Dinu
11 vede pe Fănică căsătorit şi cu copil, era natural ca
şi el să fie întrebat. Şi încă un alt fapt împingea pe
Fănică să întrebe. In adevăr:
Fănică. Singur al venit?
Dinu. Dar nu înţăleg de ce m-aî întrebat: "singur"?
Iar Fănică apucîudu-r degetul pe care văzuse me-
lul, în care timp Dinu se posomorăşte.
Fănică. Cum o cheamă ? E frumoasă? De cîţI anf este?
Dinu. Avea 20 anl, Era frumoasă. O chema.... Gina.
Eănică. Inelul el ?
Dinu, De ce mi-aţi adus aminte ? ..... Mi-aţi dărămat Într-un
minut, ce am clădit în 8 anl.
Veriga Gine'i aduce după sine trezirea trecutuluI.
Şi trezirea se face cu o putere şi mal mare, cînd Dinu
află de soarta Gine; din gura lut Fănică şi a soţiei a
cestuia, cînd adică află că a ajuns în serviciu la dînşil,
dnpă o viaţă de destrăbălare. Nu 'înţălegem pentru ce
Gina să ajungă servitoare tocmat îh casa fiuluI mătuşet
şale. Nu putea găsi aiurea? \
In Dinu se naşte dorinţa de a vedea pe Gina. Fiind
sara, toti al casel plecaseră fiind învitatI aiurea. Gina,
, , ,p
singură la piano cîntînd" Casta-Diva"; aude sunînd clo
poţelul şi mal apot faţă în faţă cu Dinu.
Gina. Unde mă găseşti?
[253]
bărl de samă
253
Dinu.Mă mulţumesc că te-am găsit.
Gina. Opt ani 1 .....
Dinu. Nu m-at uitat de tot?
Gina. Cînd al sunat, mă gîndeam la tine. Şi cînd lmî aduc
aminte cum ne-am despărţit 1
Dinu. Dar atunci ? ..... De mult .... după ce ......
Gina. După ce al plecat? Am căzut, de unde mă înălţaseşl; ..
ca să întind mîna unul om, pe care nu numaf că nu-l iubi am,
dar mi-era oroare să-I privesc. M-am măritat 1 .... Ce n-am găsit în
căsnicie, am cătat în adulter : de prisos I Am minţit, am inşălat:
de prisos 1 Copilul pe care-l aşteptam ca o mîngîere, ca un to
varăş, ca O scăpare, l-am născut: de prisos 1.. ... Eram perdută I
Dinu. Apof ?
Gina. M-a gonit-mai săracă decît mă luase şi mal de plîns
decît sunt azî.
Dinu. In sfîrşit?
Gina. In sfîrşit, Într-o sară de iarnă, doborîtă de frig şi
foame-după ce mă cohorisem pînă la ultima treaptă a vietiî ce
leI din urmă dintre femel - neavînd puterea să-ml zugrum zi
lele şi să sfîrşesc, am venit şi am bătut la uşa fiuluî aceleia, care
îmi dase prima lovitură. Nici atunci nu m-a cruţat soarta L. ..
Şi mal departe urmează:
Gina, Ei! Dac-aş fi fost crescută alt-fel, dac-aş fi ştiut de
atuncî ce este viaţa, - aş fi iertat. Şi cine ştie unde am fi azil....
Dinu, Ascultă: m-ai izgonit, - m-am întors. Te - credeam a
altuia, - eşti liberă. V real să scapi de aice ?.... Vreai să mergI
cu mine?
Aice începe d-l. Leca a da deznodămîntul cu de
săvîrşire nepotrivit. Ce aţf fi voit să facă Gina? Am fi
dorit ort-ce, afară de refuzul propunerii lUI Dinu, Ea re
fuză întăi, spunînd că nu i-ar putea fi decît ce a fost
altora: amantă. Cînd Dinu ÎI spune că o vrea soţie, şi
atunci refuză cu stăruinţă. Şi nu ştiu zău de ar fi cu
putinţă, faţă cu o propunere de felul celeia a lut Dina
să se dea respuns ca acesta:
Gina. Şi eu mal bine rămîn aice umilită, calcată in picioare,
decît să-ţi iau şi ultima iluzie, pe care al putea-o păstra despre
[254]
2b4
Dare de samă
cuvinte
Iubirea
să-tr fiu
\
mine. Vreau, cînd vel mai rosti vre odată aceste două
"Casta-Diva", să te gîndeştI la mine cu părere de rău.
nu-mt ingădue să-ţl fiu prietină ; trecutul mă impedică
soră; cele ce ţi-am spus im) iau dreptul să-t] fiu soţie.
Dinu Însă Îl repetă că "nu vrea să ştie nimic de
trecut, că o iubeşte, că e bucuros că acum a regăsit-o
pentru ca să realizeze fericirea visată; Gitta Însă îl fi
losofează, însistînd în refuzul el neadmisibiI. Doar nu
mai pentru că dorinţa autorului a fost să arăte nenoro
cirea, ca urmare a înşălărel primeî dragoste.
Dănruice frazeologia Ginil, pentru a se vedea oi IlS
tificarea finală - căcI mal sus spusese că vrea ca Dina
să-şt amintească cu părere de rău despre dînsa - a re
fuzului el îndărătnic. Dinu încheese cu "spre a realiza
[ericirea visată II.
Cina. Fericirea n-o poţI nicî face, - dar încă reface. Şi a
pOI, nu mal' am putere să încep o viaţă nouă. Sufleteşte vorbind
am îmbătrînit. Am ajuns la acel somn final, din care nu mă mai
pot deştepta. In inima mea, în zadar cauţi simţimintele pe care
le aprinseşt odinioară; le găseştI arse, stinse, - (dar atunci de
ce spusese lUI Dinu la începutul acestei intrevederî că se gîndea
tocmal' la dînsul, şi de ce cînta «Casta-Diiav Tţ şi-n cenuşa lor
nu mal pott citi cît de viu fusese odată focul. Ou cît mă apro
piî de sfîrşit, dacă mi-arunc ochit înapot să mal văd pe unde am
trecut, - patimile, simţimintele, durerile, bucuriile, toate îmi apar
micşorare, aproape şterse, perdute-n zare. Mii cuprinde o nepă
sare fără samăn. Şi nepăsarea e cea mal dulce mîngîiere: e sim
ţimîntul care ne adoarme fiinţa, pentru, a ne uşura sfîrşitul.. .......
Şi s-a sfîrşit.
In fine Din»: înţelegînd că nu, e de chip de Îndu-
plecat, se pregăteşte să plece, zicîndu-i :
Dinu, Vra să zică) mă la�I să plec! \
Gina. Du-te,
Dinu, N-o să-ţ'î fie dor de mine?
Cina. Să nu-tl fie dor de rnme,
Dinu. Şi n-o să mă uiţi ?
Gina, Uită-mă.
Iar cortina cade încheind piesa.
[255]
Dărf de samă
255
Am spus mal sus că din lnsăşt expunerea subiec
tului va eşi critica. Ori cine vede ce silit e sfîrşitul, ce
simţiminte nefireştt el dă pe faţă. Se vede că e un des
nodămînt croit ad-hoc pentru o piesă ce nu-l are în sine.
Cu toate aceste nu se poate tăgădui talentul drama
matic al d-lul H. Leca, şi piesa ort cît ar fi de nefireşti
unele situaţiunr, a interesat publicul, cea mal bună do_o
vadă că are merite.
Sfătuim pe d. Leca ca să studieze mal bine subiec
tele şi să nu uite principiul esenţial al artet dramatice
că personajele şi situaţi unile din o piesă de şi nu tre
buie numar decît să fie reale, se cere numar decît ca ele
să fie verisimile,
Valeriu Hulubeiu.
A a:părutîn Reuue Entyclopedique No. din 24
�M�artie 1900) următoarea dare de samă, asupra principi-
1:/01' [undameniale ale 'istoriei) editia ţranceză, a d-ltt'î
A. D. Xenopol. Darea de sa mă etnsotîtă
de portretul auiorulut.
Istoria e o titiinţă. Cunoaşterea trecutuluf poate a se înte
meia pe principii care Îl conferă un- caracter ştiinţific. Aceste
principii, D-I Xenopol îşI propune a le determina şi a le pre.
ciza în chipul acela, ca metodele întrebuinţate pentru investiga
ţi unea istorică, să fie provocate nu de instinct, dar de reflexiune
asupra nature'i intime a fenomenelor.
S-a contestat caracterul ştiinţific al istoriof, A coasta a pro
venit de acolo, că nu s-a ştiut 8�U nu s-a, cunoscut distincţiunea
capitală a faptelor coexistente şi a faptelor succesive. Cele dintăi
sunt acele care se repetă, în mod continuu, fără schimbărl apre
ciabile, nicî în ele înşele nicî în modul lor de producere. Fap
tele succesive din contra, desvăluesc pentru fie-care ordin parti
cular de fenomene, schimbări continue în cursul timpului. "Ele
nu se asarnănă nicf odată în mod complect, �i diferenţa care le
[256]
256
Dări de samă
distinge va fi în tot-deauna elementul lor caracteristic".
Istoria, care are de obiect aceste fenomene succesive, nu va
fi o ştiinţă particulară ca fiziologia, care stabileşte Iegt indepen
dente de elementul timpuluî, dar ea va constitui un mod de con
eepţiune a Iumel, modul succesiv, opus modului permanent. Propo
zitiunile sale de şi nu sunt universale, nu vor fi mal puţin ştiinţi
fice, numai să fie probate.
E decî o greşală distrugătoare a căuta să se aplice la
istorie pur şi simplu principiile de investigaţiune uzi tate în ştiin
ţele naturale. Diferenţa în obiect trebue să atragă după sine di
ferenţa în metodă. Istoria va cunoaşte mai bine faptele generale
de cît faptele particulare; aceasta provine de acolo, că cele din
tăi nu sunt de cit rezultatele celor de al doilea, şi, "un rezul
tat poate fi constatat, măcar că nu se cunoaşte ceia ce l-a pro
dus". Aceste fapte nu pot fi cunoscute de cît într-un mod indi
rect pentru că ele-s trecute; de aici (urmează) o dificultate care
nu fiinţază pentru cele-lalte ştiinţi; dar aceste fapte fiind succe
sive, explicarea lor cauzală e superioară acelei a faptelor coexis
tente. Astfeliu, avantajele şi inconvenientele ştiinţelor de ordine
deosebite se compensează, şi nu s-ar putea afirma superioritatea
incontestabilă a unora asupra celor-lalte, căci ele au aceeaşî ţintă:
aflarea adevărului şi explicarea lUI cauzală,
Caracterul ştiinţific al istoriei fiind ast-fel stabilit, DI. Xo
nopol caută principiile fundamentale, care îl servesc de bază. El
le studiază in ordinea următoare:
1. Factorii constan1''t az istorie; sunt după D-sa mediul şi
rasa. Aceste influenţe a mediului şi a rasei se combină, şi ele ne
fiind aceleaşi pentru fie-care popor, nu dau nicî odată naştere unor
verităţl universale, de unde vin greşelele pretinselor legI natu
rale formulate de Buckle, Herder etc.
2. Forţele istorice, care determină desvoltarea diferitelor gru
pări, din care se compune umanitatea: ele n-ar putea fi reduse
la o singură serie de cauze. - "Viaţa e co\nplicată; desvoltaroa
el e încă şi mai mult; explicarea la nu poate avea acelaşi ca
racter",
3. Materialul istorie?', sunt faptele istorice, pe . care DI. Xe
nopol le defineşte "fapte sociale, adică faptele generale, l'au în le-
. .. ,
[257]
I
Dări de samă
257
gătură cu cele generale, care pot fi înlănţuite în succesiune şi care,
prin urmare, trebuesc să aibă consequenţf intelectuale".
4. Seriile istorice, rezultat al ar,ţiunel forţelor asupra mate
rialulut istoriel, Opera se termină prin consideratiunl interesante
asupra metodei istoriei. Această chestiune a metode], pretutindenI
.i.nportantă, e aicl încă şi mal mult, Că,CI e vorba de a reconstitui
faptele, înainte de a incerca de a se discerne cauzele lor. NiCI in
ductiunea, nicf deductiunea, care izbutesc pentru faptele coexis
tente, nu pot fi lntrebuintate in istorie. Această reuneste În a
dever unele cu altele fapte individuale; înlănţuirea lor se face
de asemenea într'un mod individual; nu se produc de căt odată
în cursul timpului. Operaţiunea intelectuală prin care istoricul va
descoperi necunoscutul individual, prin mijlocul cunoscutuluI tot
individual, va fi 'inferenţa. Această inferenţă va putea fi: fie sui
toare, fie laterală, fie descendeniă, după cum faptul căutat va fi
anterior, simultan sau posterior faptulut cunoscut.
Analisa noastră sumară nu poate da ideea profunziunef ve
derilor filosofice, ştiinteî minuţioase, criticel subti!eşi pătrunză
toare, pe care le dovedeşte opera D-lui Xenopol. 8-ar dori totuşi
mal puţină bogăţie, mal multă preciziune în plan, şi claritate în
expunere. Dar cartea de şi une orI pare a te rătăci, tot-deauna te
face să glndeştl.
* '*
."/:
Domnul A. D. Xenopol a fost numit după propunerea co
misiuneî administrative membru de onoare a Societăţef de arheo
logie din Bruxela.
* .l('
.y,
Reproducem după revista Polybiblion următoarea apreciare
asupra scrierei D-lui A. De Bertha privitoare la chestiunea 1'0-
mănească din Transilvania:
"Chestiunea maghiaro-romînească nu-l mal puţin învăluită
în negură nicf mal puţin iritantă de cît chestiunea macedoneană
şi aspiraţiunile contradictorii ale popoarelor rivale provoc, dintr-o
parte şi din altă, publicarea de opere, în care sunt expuse
pretentiunile competitorilor. In această literatură a luat un loc
important Istoria Rominilor, de D-l Xenopol, a căref o ediţiune
franceză, scurtată în două volume, a apărut în librăria Leroux,
[258]
258
DărI de samă
sunt acum cîţi-va an) (Polybiblion t. LXXVI p. 517-518). Un
guriî opun lucrărilor D-Iul Xenopol pe acele ale D-rului Iancso,
cele mal considerabile prin materialul şi prin întinderea cer ce
tărilor ; dar, cum o asemenea operă, e puţin accesibilă medief ceti
torilor, cum înţelegerea el, spune D-I Berbha, presupune o mulţi
me de notiunf cu care Ungurii sunt familiarizaţi, dar care sunt
puţin întels se în afară de ţara lor", D-l. Bertha ne dă astă-zr, nu
o traducere, dar un fel de prescurtare sintetică, adaptată cunoş
tinţelor mărginite ale publicului European.
Cu toate silinţele pe care le fac savanţii pentru a compli
ca discutiunca, ea apare totuşf îndestul de clară. Tot Vestul Un
gariel e locuit de o populaţiune romănească, identică sub rapor
turile etnografice, limbi sti ce şi religioare, cu acea a regatuluI Ho
mâniel, Aceşti Hominl, trataţI ca nişte parias de către UngurI,
aspir a se reuni politiceşte cu fraţii lor emaneipatî ; iar Ungurii
găsesc tare deplasate aceste veleitătl de independenţă.
In fond, nof vedem reproducîndu-se acolo, sub o formă nouă,
vechea chestiune a naţionalităţilor: Ungurii au fost îndelung
timp, oprimatt de guvernămîntul centralist din Viena, după ce
ne-a înduioşat asupra soartet lor, au cucerit autonomia; el se fo
losesc, abuzlnd chiar, şi întorc cum le convine lor nefericita ma
şină constituţională austro-ungară,
Romînil şi Slavii din Sud, au fost pUŞI, prin compromisul
de la 1868, în aceiaşî situaţiune faţă de Unguri, ca aceea pe care
o aveau aceştia, mai înainte cu jumătate de secol, faţă de Ger
manI; Unguriî se arată acum tot aşa de netoleranţl', lot aşa de
tirant, tot aşa de exclusiviştf ca altă dată, Germanii; se spune
chiar că-I întrec; şi el, care proclamau atuncî, că revolta e cel
mal sfînt drept al popoarelor oprimate, nu găsesc destulă indig
nare, pentru a vesteji revendicările, modeste pentru moment, ale
nefe�i�itelor p.o�oare, ale căror soartă s-�\ unit cu a lor printr-un
capncIU a politiceî. ..
Aceasta-l teza pe care D-I Bertha caută'si'L o sustie ; sub aparen
ţele exterioare ale unet opere de pură ştiinţi"L, nu se va găsi în
realitate, decît şicane perfide şi insinuatiunî atingătoare, care n-aii
nimic comun cu munca imparţială a istorief, La suprafaţă se vede
numar aparatul ştiinţific ţ în fond nu-l decit un pamflet.
[259]
bărî de samă
'* *
*
259
Asupra aceleaşi cărţi în care chestiunea rominească este de
naturată într-un mod ingrozitor şi care nu e decît ţesătura de
neadevăruri îmbrăcate intr-o aparenţă de ştiinţă, D·l. A. D. Xe
nopol a făcut o comunicare la Academia, în care a dat pe faţă
toate uneltirile întrebuinţate de autori pentru a scoate pe Un
gurI victime şi pe RomînI agresorl, în luptele naţionale de peste
muntt, Comunicarea d-lul A. D. Xenopol a făcut cel mal bun e
fect In Bucureşti. D-sa a tradus-o în frantuzeşte şi o va tipări şi
la Paris, spre a o împărţi la toate somităţile Europene, ce se vor
întîlni la expoziţie. Tot odată cerindu-i-se din partea Directorului
revistet Germane "Deutsche Litteratur Ztitungli din Berlin, o dare
de samă asupra cărtet Il-lut Bertha, D-I. Xenopol s-a folosit de
prilej, spre a trimete un extract din critica d-sale revistet ger
mane *).
Era neaparat a se da pe faţă toate mijloacele neperraise
întrebuinţate de autorul Ungur, spre a arunca pulbere în ochif
publiculut nespecialist. In numărul de vacanţio, Archiva va pu
blica comunicarea făcută la academie.
I
�
I
I *) Prelucrarea germană a şi apărut în revista din Berlin No.
j 20 din 12 Mai a. c. Comunicarea făcută academiei va fi repro-
..,. dusă în Arhiva, fasciculul pe vacanţie.
[260]
DOCUMENTE
AmintirI (lin Viata �i DOlllnia lUI Alexan(lm Ioan I. Cuza
) ,
de
V. A. FORESCU
Alexandru Ioan I. Cuza era fiul luî I. Cuza, romin din familiile
vechî ale MoldoveI. Cucoana Soltana, muma sa, era Greacă, năs
cută Cozadini; abia vorbea romineşte. Făcînd studiile in străinătate,
el s-a intors, şi era unul din cel mal buni tinert din ţară, şi fra
tele său Dimitrie era încă cu mult superior lui; ocupînd posturI
în magistratură în mal multe rînduri, cînd revolutiunea de la 1848
începuse a se urzi, Cuza a fost unul din cel care au luat parte
activă la ea. Intre tinerii revoluţionarI de la 1848, şi între acel
ce s-au găsit de cătră prinţul Dimitrie Sturdza şi prinţul Grigo
rie Sturdza, în sara de 29 Martie 1848, la Alecu Mavrocordat la
Copoii, se afla şi Alexandru Cuza 1).
Sub domnia lui V pela Grigorie Ghica, el a fost părcalab
(prefect) în mai multe rîndurI la Galaţi; Bupă retragerea lui Vodă
Ghica, la anul 1856, a venit caimacan �isternieul Todirită Balş,
(proprietarul moşiei Hălăuceştiî) i dar Cuza, n-a vrut să ocupe nicl
1) Lista de toţi aceî tinerî şi bătrînf eomplicatt în mişcarea
de la 1848, se găseşte la mine, remasă printre hirtiile lUI A. Ba"
şota, surgunit la moşia Şoldăneştf.
[261]
Documente
M1
o funcţiune, căci era un mare partizan al unirei principatelor
Moldova şi Valahia.
După săvîrşirea din viaţă a lUI Todirită Balş, a venit cal
macam, prinţul Emanoil Vogoride, ginerile IUl N. Conachi, mare
proprietar, bogataş, avînd mal multe moşiî, mal cu samă fru
moasa moşie Ţigăneştit de lîngă Tecuci.
Prietin cu caimacanul V ogoride, Alexandru Cuza, s-a ho
tăr it să intre în armată, şi, după cum se făceau inaintările pe a"
tund, nu trecu mult timp şi Cuza ajunse colonel, vice hatman,
aşa că) pe cînd a fost ales domn, el făcea parte din oştirea
moldovenească, Alexandru Cuza avea mult duh, dar era şi rtză
tor; afacerile serioase nu eraii pe placul lUI; lucrul îl era urît.
Era mare curtezan; femeile frumoase îl ameţeau, deşi avea o
femee frumoasă, bine crescută şi de familie mare din ţară.
La Galaţi avea casapărinţască, şi deosebit avea mai _multe
case la Dunărea.
In una din zile, aflindu-mă la Galatz, ca să plec la Pesta
cu vaporul Seceny, am auzit vorbindu-se, că Alex. Cuza într-o
sară, la lansquenet pierduse 8000 galbeni şi că neavînd bani ca
să achite datoria, a doua zi, pentru acea sumă, a vîndut, pe un
preţ foarte jos, casa cea mare de la port, unde astă-ZI e bursa
Galaţulul. Peste vre-o cîte-va zile însă, el a cîştigat şi mal mult
decît suma ce pierduse, şi atunci cumpărătorul casei a vrut s-o
înapoească ; nu zise el, odată vîndută, norocul e al d-tale, căci
casa valorează mal mult decît ceea ce al dat pe ea. Soţia lui era
dona Elena, născută Rossetti Solescu proprietarul moşiei Soleştii
din ţinutul Vasluî; ea avea o soră Zoe, care s-a măritat cu aga
Iordachi Lambrino, şi doi fraţi Dimitrie şi Todirită.
Alex. Cuza mergea des la Banca, moşia lui Lambrino, o oară
de Birlad ; acolo adeseori se aduna multă lume; căcî pe atuncea,
casa luî Iordaki Lambrino se chiema, la Birlad, casa luî Avram.
La Banca, întîlnea adeseorf pe C. C. Catinca Fedeasca, pe C. C.
Elena fiica sa, poreclită de Cuza, Vasilca, pe Scarlat Lambrino
cu soţia sa Smaranda, născută Romalo, şi pe Neculai Lambrino
poreclit Soposolău.
Cuza era foarte sincer, era prietin cînd arăta el prieteşug ;
dar şi cine nu-l plăcea, se simţea îndată, CăCI faţarnic nu era.
10
[262]
Documente
Alt-feliti era cu acel pentru care el avea simpatie, şi alt-feliă pen
tru eeilaltî.
In timpul alegerilor generale la Divanul Adhoc, Cuza a
fost ales deputat la Galaţi cu mare majoritate; căcî din cauza
cinsteî lut, a caracteruluî săii franc şi leal, a bună.tătef lUI, era
foarte iubit în ţinuturile Covurluî, Tecuci, Tutova ,şi Fălciu, unde
lumea îl cunoştea mal bine; înainte de a se convoca camera
MoldoveI, el s-a unit cu partrdul naţional, respinglnd atît par
tidul fostulut Domnitor Mihail Sturdza, cît şi pe acel a fiulul său
Beizade Grigorie Sturdza ; convocîndu-se divanul în mare majo
ritate, afară de 6 DeputaţI în care făcea parte şi Episcopul de
Roman, Hermeziu, s-a pronunţat pentru acele patru puncte:
1. Unirea principatelor sub numele de Romănia,
2. Autonomia ţlrilor.
3. Un domn străin din familiile domnitoare din I�uropa.
4. Un guvern constituţional şi reprezentativ.
Convenţia de la Paris, a hotărît, ca Moldova şi Muntenia
să poarte numele de Principatele-Unite; fie-care ţară să aleagă
domnul sau pe viaţă, fără însă ca fiii lor să fie moştenitorit tro
nurilor; să fie o singură curte de casaţie, şi la Focşant Comisi
unea Centrală care să pregătească legI pentru amîndouă camerele.
In virtutea acestei Conventiunî, par tidele În ţ>tră au început
a SG pregăti pentru fi avea pe tronul Moldovei, domnul ales de
critră deputaţii partidulul. Aşa, partizanil lui Mihail Sturdza, în
frunte cu Logofătul Ştefan Catargiu, fost nnul din cei t rel cai
macanl după convenţie, şi Hatmanul Todiraş Balş şi alţiI au tri
mis la Paris pe Logofătul Petrachi Eosseti Bălănescu, intovără
şit de Mihăiţă Mihalaki, ca să invite pe fostul domn Mihail Sturd
za să vie în ţară, să se pregătească pentru a fi ales; partizanii
lUI Beizade Grigorie Sturdza, in frunte cu vornicul Constantin
Hurmuzaki, cu postelnicul Grigorie Balş, cu hatmanul Alecu As
lan, şi alţiI căutau a-I face majoritate în �!lmer[i, ca să poată fi
ales - domn; iar partidul naţional, în frunte\ cu Lascar Catargiu,
Vasile Sturdza, Auastasie Panu, Vasile Alexaudri, Costaki Ne
gri, Petraki Mavroieui, Manolachi Costachi Epureanu, vroeaii să
fie ales domn unul dintre el, orf Care ar căpăta majoritatea de
putaţilor, iar după angajnmcntul luat la vOrI.licul Dimitrie Halet,
[263]
Documente
263
la Cabinetulde Istorie Naturală, minoritatea trebue să se unească
cu majoritatea) la vot.
Aşa grupurile din camera Moldovei erau impărtite în trei;
Vodă Sturdza avea 16 deputaţi hotărîţi pentru el, Beizadea Gri·
, gorie avea iarăşi 16 deputatr, iar partidul naţional avea foarte
uniţi �i decişl 32 deputatr, între care face parte şi colonelul Cuza;
ei jurase între e'î, a nu se deslipi, ŞI a nu ţinea la unul din gru·
purile cele două citate mai sus.
Mihail Sturdza sosise în IaŞI, împreună cu Doamna Sma
randa, soţia sa, fiica printulul Vogoride, şi fură găzduiti la D-na
Maria Roznovanu, născută Ghika, iar Beizade Grigorie sta in casa
părintească, strada Lozonski, şi acolo primea partizanii SăI, care
căutau a zmulge voturi atit de acele din partidul tatălui său cît
�i din partidul naţional. '
Oamenii devotatî lUI V odă Mihai Sturdza căutau şi prin co
rupţie a aduna voturi pentru el; :l�a el s-au încercat a atrage
din partidul lui Beizade Grigorie pe doi deputaţI grigoriani, şi
dacă el al' fi dobîndit numărul trebuitor de deputaţi, atunci acei
corupţi s-ar fi folosit. Iată o copie de pe o chitanţă care un fra
te a unul deputat grigorian dăduse pentru suma de 1600 gal
beni ce i se promisese: «1600, una mie şase sute galbent am pri
mit în al meu depozit, pînă se va alege domn înălţimea sa Mi
hal Sturdza, stăpînitor ţru'el; atuncea sunt dator a da aceştî bani
persoanelor cu care al'l pus ramaşag, d-Iuî aga Ionită Botez;
iară dacă nu se va alege, sunt dator a-i înapoi, şi să primească
d-l aga patru sute galbeni ele la acele persoane, şi spre ştiinţă
am dat această adeverinţă. 1858, Decembrie 30.
Văzănd insă deputaţii naţionali, ce voeaii a alege un (domn
dintre ei, iar nici cum pe Mihail Sturdza sau pe fiul seii, că nu
se iea o hotărire ; că amindof, tat1.1 şi fiul, lucrează pentru a mări
numărul deputaţilor, prin feluri de mijloace, s-aii hotărît a se a
duna la vornicul Dimitrie Halet, care sta în casele foasto a lui
Costaki Greccanu Oreţu, din strada Golia, unde este şi acum Ca
binetul de Istorie Naturală, şi unde în antret este un schelet a unul
elefant mare. Pe atuncf se vorbea în Iaşî, că de la Elefant are
să iasă domnul,
[264]
264
Documente
Cu cincf zile înainte de 5 Ianuarie, aC5'l32 se adunase iarăşI
la Elefant ca să se înţeleagă între ei despre alegerea unui domn.
Candidaţii la domnie erau: Lascar Catargi, Costaki Negri, Pe
traki Mavroieui şi Vasile Alexandri ; despre colonelul Cuza nicî
nu era vorba; nimenea încă nu se gîndea la candidatura lut,
Unii deputatî sprijineau pe Catargiu, şi erati cei mal mulţi
la număr ; alţii voiau a avea pe Alexandri; Petrachi Mavroieni
avea cind amiel care îl propusese, iar Negri avea pentru el opt
deputatr, între care erau şi Vasile Sturdza şi Manolachi Kostaki 1).
La a 3-a zi, văzîndu-se că nu' se pot înţelege asupra persoanei
ce trebueaii să aleagă, V ornicul Costaki RoUa, la ora 1 după
miezul noptaî, închiind uşa cu cheia,. a strigat cu glas puternic:
"Nimene nu va eşi de-aci, înainte de a ne hotări În astă
sară şi a subscrie actul între noi; în partidele opuse se lucrează,
se fac sacrificiurt, se întrebuinţează bani, se fac promisiunr, şi nOI
aice nu ne putem încă înţelege; aşa dar propun un balotagiii :
candidaţii cei mai cu puţine voturl, să se pue în balotagiă cu a
cei ce au adunat mal multe pănă ce vom a vea o majoritate, ŞI
minoritatea să se supue cu orf ce preţ majorităţoî".
Propunerea lUI Rolla, partizanul IUl Alexandri, a fost pri
mită cu entuziasm; dar atuncî numaî, deputatul de Dorohoiu
Panaite Casimir a propus pe colonelul Cuza, sprijinit de alţI patru
deputaţi din partea Moldovei de sus; propunerea la domnie a
lui Colonel Cuza l-a surprins şi pe el, şi cum şedea cu faţa la
gura sobei, pe un jilţ mare, sculindu-se la auzul numele lUI, a zis:
"Domnilor, aice este de lucrat serios; candidatura mea nu poate
fi agreată, căci eu sunt puţin cunoscut în ţara de sus".
Balotagiul a urmat: voturile lUI Petrachi Mavroeni ail tre
cut la Negri; în urmă voturile lui Negri au trecut la Alexandri ;
ale lui Alexandri la Cuza, şi in urmă 14 voburt ale lui Catargiu
aii trecut iar la Cuza; căci Catargiu, înai��e de a se pune în balo
tagiu candidatura lui, declarase că va "'?ta cu toţI amicii lUI
pentru colonelul Cuza. \
La ora 3 actul se subsorisese de 31 deputaţi naţionali, că
1. Pot enumăra numele deputaţilor sprijinitorii candida
tului lor,
[265]
Documente
265
la 5 Ianuarie vor vota pentru colonelul Cuza, ca domn al tărej
Moldovet. Mihail Kogalniceanu, fiind bolnav, nu luase, în acea
sară, parte la consfătuirea deputaţilor, la acea memorabilă şi pa·
triotică întrunire.
Colonelul Cuza nici avea ca venit suma de 6000 de galben],
ce se cerea de la un candidat la domnie, după convenţia din
Paris; dar pentru ca să poată fi ales, îndată s-au făcut preţeluirea
avereî, şi suma de 6000 galben'î era alcătuită atU de pe venitul
moşiei, cît şi al caselor d in Galaţi.
La oara 31/2 după ce s-a subscris actul de acei Si de deputaţi
preseubî, ca alesul lor la 5 Ianuarie va fi colonelul Cuza, Leon
Ghika şi Iancu Paladi s-au dus la M. Kogălniceanu, 1-36 trezit din
somn, ca să-I spue cine va fi ales domn în Moldova:
"Cucoane Mihalaki, nici prin minte nu are să-ţi treacă pen
tru cine s-aii hotărît deput�ţir naţionali să voteze la 5 Ianuarie".
"Ori pentru cine iscălesc, zice Kogălniceanu, afară de cit
pentru Negri şi Aloxandri nu; căcl nu voesc ca ţaril să fie dată
pe măna lui Docan, să fio Do'a.n· puternicul zilei; şi atunci
spuindu-i-so că colonelul Cuza a întrunit toate voturile ; e:\ Lascar
Catargiu a renunţat la candidatura sa şi din contra a îndemnat
pe prietenii lui a vota pentru Cuza, imediat a subscris şi el actul,
şi a găsit alegerea foarte nernerită, foru te 1l\l!l(1, pentru ţară.
Colonelul Cuza eşind pe 1\1 o ara patru din noapte de la Elefant,
s-a dus la soţia S3, care era gi'izduită la dona Catin ca 8toianovicl,
Jltr colonelul Cuza era la Hotel Hilaire, foasta casă din strada
Mare a lui Ion Noculcea Mutul.
'I'rczindu-o din somn o întreabă :
"Eleno, nu ai visat că ai să f1'i doamnă 1" şi aluncl colo
nelul a povestit soţiei sale, tot ce It urmat în acea noapte de la 1
la 3 oare, în 3 Ianuarie, la Elefant.
A doua zi 4 Ianuarie fi-a ştiut în tot oraşul şi mal în toate
oraşele principale, despre hotărirca acelor 32 deputaţi naţionali
aşa că partidele slurdziste pierduse cu totul nădejdea de a putea
reuşI.
Nici într-un fel deputatii grigorianl nu au voit să treacă la
Mihail Sturza, şi nici Mihail Sturza nu a cedat fiului seu acele
16 voturt de care dispunea; dacă acele doue grupuri s-ar fi unit
[266]
266
Documente
s-ar fi putut ca dOI din depubatit nationalî să treacă la Sturdza,
saii pentru interes, sau pentru a ocupa posturl înalte. Norocul cel
mare al partidulut naţional a fost că grupurile sturdziste nu s-au
putut înţelege, din cauză că nicl tatăl, nict fiul, nu voeaii a ceda
candidatura la domnie.
In ziua de 5 Ianuarie, conform cu convenţia din Paris, de
putaţii s-au adunat la Mitropolie, unde s-a făcut Te-deum; după
săvîrşirea rugăciunilor, deputatiî s-au dus la cameră; strada de la
Mitropolie pănă la palat era tixită de lume; pe piaţa palatulut
era aşezată oştirea Moldovef cită s-a putut aduna, că după alege
rea de do-rm, ea trebue să jure credinţa domnulut ales.
La oara 2 după amează-zi a început votarea, şi numărul de
32 deputaţi nationalf de la Elefant se suise la 48, căc! dintre
deputaţii mihailent şi grigorienI au dat voturile lor pentru co
lonelul Cuza. '
Atuncea Mihail Kogălniceanu a ţinut acel frumos discurs,
care a stors Iacrimî, în care a comparat pe Alexandru Cuza cu
Alexandru Voevod cel Bun.
După votare, Vodă Cuza a luat friile guvernuluf, şi oştirea
a jurat credinţă, lUI Alexandru Ion I, cel intă) domn ales în ţară
de cătră ţară.
Măria sa a ţinut o frumoasă cuvintare oşti roî, şi i-a spus ca fă
cînd parte din ea, va avea o deosebită dragostepentru oşteanul romin.
Puterile streine au fost indată înştiintate, aseminca şi ca
mera deputaţilor din Bucureşti; nu trecu mult şi Iaşul era plin
de lume străină, din toate oraşele şi orăşelele din ţară, ca să vadi,t
pe domnul ţărei. Bucuria era la culme, entusiasmul era mare, şi
lumea se lua după Vodă, îndată ce îl intiluia pe străzl.
Indată ce s-au ştiut în BucureştI despre alegerea lui colonel
Cuza ca domn în Moldova, fruntaşilor deputati din Bucureşti le-a
venit din nou ideea uniret, şi deputaţi]: Beizade Dimitrie Ghika,
\
Vasile Boerescu, Alexandru Golescu, fraţl{ Stefan şi N eculal Go-
Iescu, Scarlat Fălcoianu, Teodor Brăteanu,' Dimitrie şi Ion Bră
teanu, Costachi A. Hosel il s-au pus în mişcare şi aii început a
lucra ca la 24 lan uarie s{t aleagă şi el domn pe Vodă Cuza şi
combăteau alegerea foştilor domni Barbu ŞtirbeI şi Alex. Ghika.
Atit în societate cît şi în popor, ideea despre unirea Muntenilor
cu Moldovenii luase a�a avint, în cît pe străZI, prin cafenele,
[267]
Documente
birturt, crişme, nu se vorbea decît de unire, de alegerea luî Vodă
Cuza Moldoveanul şi ca domn pentru ţara Muntenească.
In ziua de 24 Ianuarie, cu mare majoritate, Vodă Cuza fu
ales domn şi în Bucureşti, şi a treia zi deputaţii din partea ca
mereî : Alexandru Florescu, C. A. Rosetti, Petru Opreau şi încă
. dOI deputaţi ale căror nume le-am uitat, aii sosit in IaŞI, ca să
depue frînile guvernuluî în mînile domnitorului lor. C. A. Rosetti
a telegrafiat amicilor SeJ: "Le choix est exeellent ; le prince est
sublime", vorbind de Vodă Cuza.
Cînd telegrama din Bucureşti a anunţat :că Vodă Cuza e ales
şi în Muntenia, telegramă remisă lUI Vodă Cuza de căpitanul
Costaki Silion, adiotant, entuziasmul în IaşI a fost ne mal văzut,
nemai pomenit; hora unirei se juca iarna prin zapada, în faţa
hotelului Petru Bacalu, astă-al Hotel Traian; din toate ţinutu-,
rile din Moldova şi Valahia, din toate tîrgurile mari' şi miel,
mii şi mii de telegrame soseau; urările nu se mal currnaii intre
deputatii moldovent şi muntenI; MitropoliţiI, Episcopir, VLădicii
făceau rugăciuni prin Biserict ca să mulţumească lUI Dumnezeu,
că dorinţa lor, unirea Principatelor are să fie un fapt implinit.
Atuncea toţI separatiştiî, în cap cu şeful lor postelnicul şi
cavaler N eculal Istrati au văzut că cauza lor e pierdută; ei au
văzut în această îndoită alegere că unirea principatelor se va
face pe urmă; mai ales că consuliî franeezt : Place în Iaşî şi
Beclard în Bucureşti susţineau cu multă căldură pe deputaţiI u
uioniştl, se presupunea acum că Napoleon III imparatul France
zilor, va sprijini cătră puteri definitiva unire a principatelor sub
numele de Principatele-Unite.
Secretarul cornisiuneî europene, ce a plecat la Constanti
nopole, ca să comunice ambasadorilor dorinţa ţărilor că voesc u
nire, era Mr. Le Sourd, şi Istrati atuncea a zis: "Mons:eur le Sourd
va retourner aussi muet de Constantinople"; căei Istrati nădăj
duia ca ambasadoril Austriel şi Rusiei nu vor consimţi nict odată
la îndoita alegere a lUI Vodă Cuza.
Vodă Cuza a format în Moldova un minister sub preşe
dentia lui V. Sturza, iar Ia Bucureşti sub preşedinţia lui I. G.
Filipescu.
La începutul lUI Februarie, Vodă Cuza, cu adiotantit lul, Colc.
nel Kostachi Roseti, Colonel Iorgu Roznovanu) intovărăşit de Dimi-
[268]
268
Documente
trie A. Sturza, ca secretar intim al Iuf; Anastasie Panu, M. Kogăl
niceanu, N. Docan, N. Pisoski, Dr. Alecu Grecianu, Alecu Jora,
Alex. Beldiman, Iorgu Philipeseu, Iorgu Catargiu, C. Silion, V.
Forescu, a plecat la Bucureşti şi a ajuns la Băneasa p� la oara
două, pe un timp de toată frumuseţii, cald şi senin.
De la poştă, de la Seftica, sute de călăreţi întovărăşeau pe
domnitor; sute de trăsurf se găseau la Băneasa şi Şosea.
La întîiul rond, miniştril, biuroul camerei, şi mulţ'î proprie
tar), functionart, negustori, etc. aşteptau pe Măria sa; un cal de
călărie cu şea frumoasă a lUI Beizadea Scarlat Ghika, şi o caretă
mare cu patru cai erau pl'egiHiţl. Măria sa cohorindu-se din cupeu,
s-a suit în caretă, avînd la stinga pe primul-ministru, iar dinainte
pe prefectul judetulul şi pe Dimitrie A. Sturdza secretarul : a
. plecat la pas spre Mitropolie, unde a depus jurămîntul în faţa
tuturor autorităţilor din Bucureştl. Toate străzile erau împodo
bite cu flort, covoare; mii de persoane sl.ăteaii prin balcoane şi fe
reşti ca să vadă trecînd cortegiul princiar, să vază pe domnito
rul ţiirii care aducea cu el unirea principatelor. Cine n-a văzut
în aceea zi Bucureştii, nu-şi poate închipui măreaţa primire ce
s-a făcut lUI Voda Cuza. Nu se poate compara entuziasmul din
aceea zi cu tot ce s-a vazut de atunce in coace. La Laşt se tri
mise lU1 Vodă Cuza şi cite un oficier din toate regimentele. A
şa d-l, colonel Ioan Ghica reprezinta statul major şi era adio
tantul lui Vodă ; căpitanul Grigorie Borănescujiofanteria ; locote
nentul Vladimir Chira, Iancierij, şi sub-locotenentul Efrem Gher
marii, cndctit.
Vodă Cuza a ajuns în Bucureşl,] eu o durere de măsea a
tît de violontă, încît nu putea vorbi; parcursul de la Băneasa la
Mitropolie, timpul cib a durat Tedeumul şi rugăciunile, primirea la
Palat a mitropolitulut Nifon, a episcopilor, a vlădicilor, a mi
niştrilor, a deputaţilor, a functionarilor mart, a curţilor, tribuna
lelor i-a părut un an. Durerea' nU-1 co�tenea,. şi numar pe la ?
oare sara, s-a putut pune Vodă in pat,' obosit de durere, obosit
de drumul de 36 oare din hşi la Bucunestl, obosit de ceremonia
ce trebuia să i se facă ca domn. A doua zi, ne mal putînd su
feri durerea, a adus un dentist Ca să-I scoată acea măsea; însă
dsntistul neavînd noroc, a rupt, trăgînd măseaua, aşa că durerea
se adaose şi i-se umflă obrazul.
[269]
Documente
269
In acea zi Vodă trebuia să primească vizita foştilor cal
macaml, Ioan Manu, 1. Filipescu şi Em, Băleanu ; însă din cauza
boale]', a refuzat să primească pe tOţI acei ce veniseră.
Refuzul lUI Voda Cuză, de a se duce la balul dat de dona
Catinca Vlădocanu, numaf în onoarea Mărie! Sale, a indispus
foarte mult boierimea bucureşteană şi nemulţumiri se isease acum
în societate. "Cu durere a intrat în Bucureşn, ziceau uniî, cu mai
mare durere are să se ducă de unde avenit."
Puţine persoane din boerimea bucureşteană, au rămas ata
şate domnului ; acele numat ce Vodă cunoştea din străinătate şi
din Iaşi.
CeluI mal mare om de Stat din tară, luî Barbu Catargiu,
Vodă Cuza nu i-a plăcut; el tot-dauna spunea, că nu a fost făcut
să fie domn, căcî îl lipsea şi seriosi tate a şi nepărtinirea; prea iubea
pe unii, prea ura pe alţi!; numaf cînd Barbu Catargiu fu însăr
cinat de-a forma ministerul, numaf atuncea a pus piciorul în palat.
Barbu Catargiu voia să facă legea pentru împroprietărirea
locuitorilor; legea era făcută şi sigur era că marea majoritate a
cameref o va vota, căcî el era iubit de deputaţi, talentul lUI ora
toric, francheţa lUI, caracterul luî cinstit, leal şi serios intrase
în inima mareî rnajor'itătl a camereI.
LEgea însă, cum era pregătită de Catargiu, nu plăcea lui
V odă Cuza, şi nici vroea ca ea să treacă prin cameră. Vodă Cuza
vroea să facă o lege, ca toată popularitatea să fie pentru el; de
piedicî, căuta felurI de pricini, întrebuinţa camari la luî ca să fac!'.
ca Barbu Catargiu să se retragă din minister; dar avînd o imensă
majoritate, Catargiu nu părăsea puterea.
NicI luî Vodă Cuza, nici liberalilor din camera nu plăcea
legea lUI Catargiu ; s-a zis atuncea că Barbu Catargiu a fost a
sasinat chiar de cătră prefectul de poliţie D. Bibescu, om devotat
lui Cuza şi foarte intim prietin cu căpiteniile liberale. Se ştie că,
atît tronul cît şi liberali! vroeaii cu orf-ce preţ să dispară acest
mare barbat, care aju 'se a a vea o mare influentă atît în Va
Iahia cît şi în Moldova, Acest nepilduit orator, acest om drept,
cinstit, capabil, inteligent, nu plăcea celor ce aveau o ură înver
şunată contra lui.
Eşind de la cameră) Barbu Catargiu alăturea cu şeful po
liţiei Neculal Bibescu, în o droşcă cu poclitul r ădicat, îndată ce a
l1
[270]
270
Documente
eşit de sub clopornita Mitropoliei a fost impuşcat la ceafă eu un
pistol cu doue ţevI; arnindoue gloanţele au sfirmat osul spinăret
de la ceafă, aşa că moartea a fost instantanee.
După trăsura lui Barbu Catargiu, vinea îndată trăsura vor
nicului Dimitrie Corne şi a vorniculuf Alecu Forescu, care amîndoi
se duceau acasă la Catargiu, fiind poftiţI la masă ; aceştl.� doi de
putatl nu au văzut pe nimene cobortndu-so din trăsura lui Ca
targiu, nicI nu au văzut pe nimenea fugind în spre grădina Mi
tropoliei; cercetărf s-au făcut îndată, însă ucigaşul nu s-a putut
afla şi nici s-a aflat. Lumea spunea că ucigaşul a fost însuşf pre
fectul de poliţie.
In tot Bucureştii imediat s-n, vestit această mare nenorocire,
nenorocire pentru familia Iuî, nenorocire pentru partidul conser
vator şi pentru ţară.
Legea lUI Catargiu cam ast-feliă ialoătuită era:
1) Locuitorii fără deosebire cu sau fără vite, trebue să aibă
căte două şi jumătate fălcI.
2) Acel locuitor! ce voiai a avea 5 fălcl de casă, puteau
să se învoiască cu proprietariul moşiei, plătindu-I, în timp de
25 anl, ca şi acele doue şi jumătate fălcl date de Stat.
3) Locuitorii nu puteau pretinde din moşia bosrească decît
a 4-a parte din ea, loc de arat, imaş şi fănaţ.
4) Locuitorii ce nu puteau avea mai mult decît a 4-a parte
din moşia boerească, puteau cumpara şi a se strămuta pe moşiile
bisericeşti, însă nu şi pe moşiile mănăstireştl greceştr, ca să nu
se dee loc la procese.
5) Preţurile de plată erau tmpărşite în trei categoriî : pă
mînturile de clasa 1, de a doua şi a treia; Iocuitorit de munte
nu erau să plătească tot acel preţ ca Iocuitoriî "din ţinuturile:
Roman, Neamtz, Suceava, Bacău, Vaslui, etc.
6) Preţurile pămînturilor erau fixate la 24, galben], la 16
galb. ş� 8 galb. falcea, condiţiunI avantag�ase locuitorilor după
localităţi şi după pozitia lor. \
Lui Vodă Cuza, •. :i liberalilor, legea lui Catargiu nu le plăcea;
nu voeaă ca această lege să vie de la boerf şi de la Barbu Catargiu.
După moartea lui Catargiu, Mihail Kogălniceanu fu chiemat
să Iee preşidentia ministerului, şi el formase un minister ca el să
fie totul, cei-l-alţf miniştrii să nu aibă nici un cuvînt, nicIo pre-
[271]
Documente
271
tenţie. Sub ministerul lUI Kogălniceanu s-a făcut secularisarea ·a
verilor mănăstireştl şi a acelor greceştî şi a acelor pămînteşti,
Sub ministerul lui s-au împămîntenit locuitori]; el a făcut lovitura
de Stat la 2 Mal 1864.
ToţI funcţionarif, chear acel din magistratură, care nu au
subscris actul de la 2 Mal, că bine s-a făcut lovitura de Stat, au
fost depărtaţi, şi din ziua de 2 Mal o formidală opoziţie s-a făcut;
toţi vechiî lui prieteni l-aă părăsit, chear din liberali s-au unit
cu boerit din Bucureştr, ca să evite palatul. Vodă Cuza nu re
măsese decît cu favoriţii lui, cu acei ce se foloseau de sprijinul
şi fa vorurile domneştf,
Nu trecu mu1tşi camera dăduse un vot, să nu se plătească
de contribuabili dările cătră Stat; deşi acea cameră se alesese
după legea electorală făcută de Cuza, totuşi o mare majoritate nu
era în favoarea guvernului; la senat regretatul Costaforu făcea
o opoziţie crîncenă, şi chiar Vl'(-O căte-va amendamente, propuse
de el la respunsul mesagiului trecură ; în cameră Vasilache Boe,
rescu cu 'I'el, Dimitrie Brătianu, se luptaii ; dar totuşt nu putură
răsturna pe Kogălniceanu.
S-a întîmplat ca vre-o cătî-va marf proprietară neplătind dă
rile, au fost sechestraţl şi averea sechestrată văndută ; la Vaslui
un boer bătrăn, Drăgichî, s-a opus cu arme la punerea sechestruluî
şi acesta fu dat judecătel. Tribunalul de Vaslui îl condamnâ; dar
viind la Curte� de apel, aparat de Panu, de C. Hurmuzachi, Di
mitru A. Sturdza, deveniţi înfocaţi opozanţi ai lui Cuza, el a fost
achitat cu majoritatea de patru contra , membri; cei patru
membri au fost pe rînd înlocuiţi.
In una din zile, vlădica Melhisedec, episcop de Buzeu ce era
foarte bun prieten cu Vodă Cuza mergînd să-I vadă, Vodă îl
tntreabă, să-i spue drept ce se zice în ţară despre el şi guvernul
IUJ, şi dacă opositia e mare şi puternică. Apoi respunde vlădica,
dacă voeştf Măriă ta să ştii tot adevărul, trebue fă viol spun; aşa
e, nemulţumirile sunt mari, oposiţia e mare şi a început a se
mişca, şi guvernul Măriei tale e slab, nu poate să lupte cu ma
jorităţile formate în cameră şi senat. Aşa e, respunse Măria sa,
văd că şi mie nu-mi merge prea bine, căcî au început a slăbi .
nu se mal s ..... ca înainte.
[272]
272
Documente
Vlădica mfuriindu-se a plecat îndată, jurănd că în vecî să
nu mal calce piciorul în palat.
Vodă Cuza schimba foarte des ministeriile, s-au văzut nu
nistere cari nu aii ţinut 6 săptămănt, el căuta să epuizeze, să ni
micească tot ce era cu influenţă în ţară, incepănd chiar a lovi în
oameni ce l-aii rădicat pe tronul Principatelor-U :te.
Vodă Cuza nu avea lux la palat, masa In .' U era mal bună
decît multe mese la case bune; echipagiile lui E ",li foarte simple;
avea pasiunea cailor de călărie, însă încăleca Ptt;i';' era reu călăreţ;
rare-ori mergea la teatru, şi numai la operă şi cînd era vre-o cin
tăreată care îi plăcea lui; el iubea femeile, cheltuea mult cu e�e ;
a făcut economii, pănă ce a putut cumpara moşia Hugiuoasa din
ţinutul Sucevet de la clironomiî Logăfătulul Costachi Sturdza; în
dată a făcut multe reparatiunî la palat, a făcut multe atenanse,
a făcut o grădini". foarte frumoasă şi toate clădirile trebuitoare
gospodărie), Doi oameni căpătsră încrederea lUI; Fechter fostul
grădinar la Oepleniţa lUI Mihalachi Paşcanu şi Paraschiv, fost
vatav de ogradă, tot la Mihalachi Cantaouzin Paşcanu.
Măria sa doamna Elena nu fusese în Bucureşti decît trei ani
după alegerea de domn a soţului el. Măria sa doamna sta în
Iaşi, în casele d-net Ecaterina N. Ghika Comăneştî şi în fie-care
Lunt da foarte frumoase soarele. Măria sa doamna vara sta la
Hugil1oasa. Vodă însăpleca la băi în străinătate spre a-şt îndrepta
sănătatea.
In anul 1863 Vodă Cuza � Măria sa doamna, prin tribu
nalul de Suceava au adoptat dof băeţ! şi anume: Alexandru şi
Dimitrie. ,
Pe cînd era la băile de la Ems, o .icercare de revoluţiune
s-a făcut în Bucureşti, însă guvernul sub preşedonţia lUI Neculal
Creţulescu, fiind ministrul de resboiu generalul Ion Florescu au
înăduşit uşor revoluţia, şi revolutionarir, înc�iş'î în hanul lUI Manuc.:
au eşit pe din dos, numai după două IO,\itUrI de tun în zidul
hanului. '
Pe la 15 August, Voda Cuza se-ntoarce în ţară prin Galiţia;
la 6 August 1865, oraşul Fălticenî arzînd în mare parte, căcî 400
Iocuintî au fost prada focului, rniî de oamenl rămăsese fără adă
post, şi multl ovref rămăsese CU totul săracl ; Voda Cuza, inştiiu
ţat încă la Lernberg despre acest mare incendiăv întraso în )\ară,
[273]
Documente
273
avrut să ocolească oraşul, să- nu vază pe acel nenorociţi locui
tort, şi aşa prefectul său Nicu Cantacuzino, eşind la NimercenI,
graniţa MoldoveI şi a Bucovinef, a dus pe Vodă prin drumurf
laterale; dar populaţiunea oraşuluî aflînd despre aceasta, o mul-
, ţime de locuitori fruntaşI ovreî şi creştini, în frunte cu vornicul
Alecu Forescu, cu aga Alecu Botez şi cu vornicul Iorgu Hazu au
ţinut calea luî Vodă, şi 'a hanul de la Spătăreştl, pe unde tre
buia să treacă Vodă, cu LoţI s-au pus înainte, aşa, că ajungînd
trăsura domnească acolo, a trebuit să se oprească, şi făgăduind
că guvernul va da un ajutor, scoase chiar din pungă 300 de galbenî,
ca să fie împărţiţI 'de odată la acel lipsiţi cu totul. Pe lîngă Vodă
Cuza, era cumnatul său Iordachi Lambrino şi maiorul Neculaî
Pisoschi, adiotantul săii.
Din zi în zi opoziţia sporea; nicî unul din fruntaşiî ţăriî nu
mal voiau a primi să facă parte din guvern, şi cu chipul acesta
minisberiile nu duraă decît foarte scurt timp.
In iarna de la 1865 la 1856, se găseau lipite afişe pe palatul
domnesc: casă de închiriet. Cind Vodă Cuza eşia la plimbare,
puţină lume îl saluta.'; trecătorii nu se uitau spre el. La balu
rile ce da, boierimea nu lua parte, ci numai nişte funeţionart şi
militarf.
Măria sa doamna sta în apartamentul din curte; puţine da
me din societate o vizita, deşi era iubită, din cauza inimel sale
bună şi milostivă. După stăruinţa Marief sale, s-a făcut Institu
tul care poartă numele de Azilul Elena Doamna.
In toamna anulul 1865, începuse a se complota pentru de
tronarea lui Vodă Cuza; fruntaşiî ţăreI, atît din Bucureştî, din
IaşI cît şi de prin provincii, erau juratt că vor lucra pentru res
turnarea lui. Nici-odată, dintre cel ce cunoşteau scopul nu vor
beau tref faţă unul de altul, ci numaf cîte două persoane se in
ţelegeau.
La Cernăuţi se tipărea un jurnal "Clopotul'" No. 1 a În
trat în ţară prin Mihăilent ; N o. 2 prin Fălticenî, adus de cătră
un evreii, Hausvater; No. 3 iarăşî s-a adus pe la graniţa Cornu
lunceî ; No. 4 a fost prins la graniţa de la Burdujenl în parte,
iar parte se trimese în Bucureşti la adresa d-Iuf Iancu Cauta
cuzin Paşeanu Zizin.
[274]
274
Docume'nte
La 1 Ianuar, balul de la Curte nu a reuşit, Afară de mili
tari: cu damele lor şi de functionarf, nu a luat parte la bal mal
nimene. S-a observat că nici negustorimea cea mare n-a fost.
In sara de 6 Fevruarie, pe timpul unui alt bal Vodă Cuza
era să fie luat din palat şi dus la C. Ciocîrlan, unde i-se pregătise
şederea cît al' fi lăsat în ţară; însă neluindu-se toate măsurile, şi
neizbutindu-se scopul, cornplotaşiî se vorbită ca rîdicarea să se
facă în altă zi şi cu orî-ce preţ.
S-a hotărît sara de 11 Fevruarie, chiar cu riscul vietet
lor. Colonelul Haralamb, comandantul regimentului de artilerie
a pregătit trupa sa; tunurile trebuiau să treacă pe podul Mogo
şoaet pînă în faţa teatruluI; roţile tunurilor erau invălite pînă
şi copitele cailor erati tnfăşnrute ca să nu se facă vuet pe cal
darîm; colonelul Mitică Creţulescu cu un fregiment de infanteria
trebuia să se găsească iarăşi în faţa teatrului; colonelul Căli
nescu cu regimentul luî, în strada Sf. Ionică şi în strada Aca
demieî, iar majorul Dimitrie Lecca, comandantul vinătorilor, şi
care era de pază în acea noapte la palat, dăduse ordin santinele
lor şi ofiţerilor de gardă să Iese să treacă în palat pe orf cine se
va prezinta. NegustoriI acel ce făceau parte din complot erau de
cu sară înştiinţaţi, ca să fie pregătiţi la ori-ce întîmplare; iar
căpiteniile complotului se găseau adunate la Beizade Ion Ghika,
ginerile doamnei Profira Blaremberg, în odăile lui N eculaî Blarem
berg, unul din cel mai activI revoluţionari.
Un domn Orăşanu, găslndu-se din intimplare în prăvălia
luf Staicovicl, cam vis-a-vis de palat, a auzit vorbindu-se despre
rădicarea în noaptea aceea a lui Vod� Cuza; eşind de acolo, el
s-a dus drept la palat, ca să spue ceea fie auzise; însă Vodă Cuza
era dus să facă partida sa de Wist la dona M. O.
Orăşanu merse acolo; Vodă Cuza juc� cărţi cu numita doamnă
şi cu d. Dimitrie Sakelaridis. Arăttndu-i ţe auzise, nu numai că
nu a pus temeiă pe vorba lui, ci din contra l-a dat afară, ordo-
nînd să-I deie 10 napoleoni. \
Pe la 12 oare noaptea, domnitorul s-a intors la Palat, şi
indată a chiemat pe generalul Zefcari şi pe prefectul de poliţie
Alecu Beldiman şi le-a spus ceea ce venise să-I spue Orăşanu,
Amîndoi aceştî oamenI de credinţă a� plecat în inspecţie
[275]
I
l
Documente
275
prin oraş, cel intăî ca comandant de piaţă, cel al doilea ca pre
fect de poliţie.
După o ora de alergare prin străzile principale, amindol
s-au întors la palat, asigurănd pe Măria sa că totul e in linişte,
şi ca să doarme în pace, că tot ce i-a spus acel Orăşanu nu a fost
decît minciuni. Amindoi iau respunderea asupra lor.
La ora 21/2 tunurile începuse a Întra pe Podul Mogoşoael,
pe la bariera Băneasa. Precum am zis roţile tunurilor erau învă
lite, copitele cailor aseminea, regimentele erau sosite. La ora trei
d-nit căpitan Lipoeanu, căpitan Costescu şi căpitan Pilat (astă-zî
general de divizie) au intrat in Palat, trecînd pe lăngă uşa co,
loneluluî Pisoski; suindu-se sus, el au întrat întel în odaia unde
dormea Neculal L. . .. Mergînd la odaia de dormit a domnuluî,
el au găsit uşa închisă; dar, zăvoarile nefiind trase, ci lăsate des,
chise de cătră Ştefan, camardinerul lUI Vodă, acei treî căpitan î
au intrat în odae.
Indată s-a aprins un chibrit şi Vodă Cuza a sărit din pat.
- Poporul şi armata voesc ca Măria ta să abdice, fiind ne
mulţumire mare în toată ţară; iată şi actul de abdicare pe care
Măria ta trebue să-I subscriî.
- Cine mal sunt din comandanţii regimentelor, zise Vodă
Cuza? Coloneliî Haralamb şi Cretzulescu sunt şi el amestecaţi?
- Da, respunse căpitanul Pilat, şi plecînd spatele lUI, Vodă
Cuza a subscris actul de abdicare; nu l-a lăsat să-I subsscrie pe
masă, căcl erau doue pistoale.
După ce s-a imbracat, coborln du-se pe scările din faţa pa
latulul, s-a suit în cU}Jeaua lut Beizadea Ioan Ghika, şi în loc de
vezetiă era C. Ciocărlan, la care fu şi dus Vodă Cuza.
Vodă Cuza în cele de pe urmă avea puţină lume ataşată luf.
Vărul seu Neculut Docan, colonelul N. Pisoski şi vre-o dOI prie
tenf din şcoală rămăsese numaf pe lingă el. El mal avea pe Li
brecht care fusese adus în ţară de vornicul Iorgu Razu,lca servitor
:11 lUI şi luat din Ostonda unde era oberkellner la Otel. Librecht,
după ce Bazu l-a recomandat lUI Vodă Cuza, a întrat mal intăl
la telegraf în Galaţi; după un scurt timp, el a devenit acolo
şeful poştei şi al telegrafulul. Nu trecu mult şi Vodă Cuza îl
transferă in Bucureştl ; acolo se însura cu d-şoara Malaxa, şi puţin
după aceea a fost numit director general al telegrafulut şi poştet.
[276]
276
Documente
Sluga lUI Razu, era acum om mare, intimul intimilor lUI Vodă
Cuza. In strada Dionisie, el a zidit un palat, a făcut o grădină
admirabilă; avea echipagiurl splendide; colonel, adiotant dom
nesc, după 5 ani de slujbă, el dispunea de-o avere însemnată,
şi era un mister, cum acest individ, în aşa scurtă vreme, a ajuns
adiotant domnesc, a zidit un palat şi avea bani la băncl.
Casa lui Librecht astă-ZI aparţine fostului mareşal al curţel
regale, lorgu Filipescu,
După 10 zile de şedere la Ciocirlan, Vodă Cuza părăsise ţara
pe la Braşov; el se opri mai întei la Viena, unde cumpără o
vilă la Dobling ; mai tăraiă cumpără o altă vilă şi la Florenţa
în Italia, unde se aşezâ. Doamna Cuza a venit la Ruginoasa,
unde sta iarna cu copiii adoptetl.
Boala de astmă agravîndu-se, Cuza a venit la Heidelberg, ca
să J:>e caute cu un profesor de acolo; el voea să moară la moşia
sa Ruginoasa, lăngă soţia sa, Iăngă copiii lUI, şi să aibă pe lăngă
el putinii prietenî ce îl mal remăsese.
Pentru aceasta ceruse şi voe guvernulul ro măn de a se în
toarce în ţară; însă 10:m Brătianu i-a refusat cererea, trimeţînd
la Lemberg unde se găsea Vodă Cuza pe prefectul de Suceava
Grigorie Cozadini, să-I spue, că în consiliul do miniştrii s-a hotărit
a împiedeca întrarea lUI în ţară.
Atunci Vodă Cuza s-a întors la Heidelberg şi nu trecu mult
timp, că acolo s-a săvărşit din viaţă.
Rămăşiţele lui au fost aduse la Ruginoasa, unde îl s-au
făcut o îngropare cu mare pompă. Generalul Floroscu era rln,
duit din partea guvernului să facă ono.rurilemilitare; un regi
ment de artilerie, unul de cavalerie, unul de infanterie au fost la
înmormîntare.
Preşedintelul TribunaluluI de Suceava (Vasile A. Forescu)
s-a încredinţat testamentul lui Vodă cuz� .. care testament după
trei zile dela inmormintare s-a deschis în fa�a M{trie'i sale doamnet
,
şi a amicilor şi rudelor sale. Fiind eopii minorr, s-a înfiinţat un
consiliu de familie, care au luat toate dispoziţiile, conform cu
voinţa MărieI sale.
Testamentul prevedea ca nicf o ruclăa lUI, nieî de pe soţie
nici de pe el să nu facă parte în consiliul, de familie; iar exe"
[277]
Documcn: e
277
cutorit testamentului erau Mitropolitul Calinic Miclescu ŞI Efrern
Ghermani.
Vodă Cuza a avut un secretar intim, Francezul Balligot
el i-a fost recomendat de Iancu Alexandri, agentul ţăre'ila Paris.
ACE:st domn făcea corespondenţele secrete ale lu'i Vodă Cuza, şi
după moartea lUI, Măria sa. doamna i-a Încredinţat luI educatiunoa,
creşterea şi învăţătura tinerilor CUZ:l; el primea pentru aceasta,
suma de 36 de miî de lei pe an. Unul din băeţr începuse a-şi
pierde sănătatea; el se simţea atacat, şi în una din zile în odaia
tatălut seu de lîngă salonul cel mare, el s-a împuşcat. Acesta era
prinţul Dimitrie, al doilea fiu.
Prinţul Alexandru, care un moment a crezut că are partid
în ţară-fiind-că jurnalul «Adevărul>, a reposatulul A'ecu Bel
diman era contra dinastie! Prirrtuluî Carol, şi susţinea candidatura
sa la domnie-s-a însurat, luind de s.,ţie pe Princcsa Maria Moruzi,
fiica lui Beizade Alecu Moruzi Pecheanu şi. a Prinţese! Adela,
născută Sturdz'1.
Nu mult timp după căsătorie, Prinţul Alexandru suferind
de inimă, în un voiaj ce a făcut în Portugalia şi în Ispania, . s-a
să vărşit din viaţă la .Madrid, şi prin testament a lasat toat ă a
verea lUI, Ruginoasa, Bărboşit şi Hocsnit, soţiei sale; rămăşiţele
lUI fură aduse la Bugino asa şi depuse în mormîntul lingă ale
Latălul seu Vodă Cuza şi ale fratelui seu Prinţul Dimitrie.
Doamna Cuza după pierderea fiilor ei adoptatt, s-a retras
mal Întel în Iaşi lăugă fratele ei Dimitrie Roseti, şi pe lăngă
nepotul ei colonelul Alexandru Lambrino, in urmă şi-a zidit o casă
in oraşul Piatra, unde stă şi astă-zi.
Vodă Cuza trăgea bine cu pistolul. Intr-o zi) la Banca,
eraii intinse cămeşi de pe' o funie la uscat; Vodi Cuza la al 4-lea
împuşcătură a parvenit să rupă cu plumbul funia, şi toată lingeria
a picat în noroi, căcf plouase în acea zi, Vodă Cuza la, Slănic li
sbricat o farfurioară cu plumbul-de la un pistol de odae, farfu
rioara ţinut,'i de cătră d-şoara Lola Paladi ; tot la Slănic, după
al 3-lca i m pu�{(d;uriî, a spart o carte, asul do cupă,
12
[278]
278
Documente
3). Uric elin '7026 (1518), (ihen, 28.
MHi\OC'r'ilo fiO/l'1EIO Ml,1 G'rElj)t.U "OEROAt.. rOCllOAWl1 ;EMi\H MoI'.'
AARCKOH. 3uAMEuwro 'IHUHM 11CCHM i\HCTOM UMUHM R7>diM K'rO 11t. NEM
R7>�fJHT HI\II 'IWf7>IJlll El'0 0YCI\lllIJl1'r. WII\E npiI11\01l1.\ np.\\A HMMI H np.\\A
1It.IUHMH MO'\At.RCKIIMII II EOIt.pE Ci\Srt. IIMII II II C '1' \\1 P 7>. II CEC'rpt. EfO
'r 8 A Opt. A tTH C '1' " Il II II II II fll\EME1l1l411 HX R" P R 1\ P t. II t.11811JKI\
cEC'rpH'IU'IEIlE ; R 'b. Ip A 1'. 'Z,. no I1X AOEPNI EO.\lI. HIlKIIM IIEr10Ii8/1'AEIII1
MIHflPllCI1i\ORMII1 II P"\;A'ki\IICi� \1 npOlI\E COl\011 mOII np"B811 \\1'1'1111118 \\11' CROII X
IlpARl\rO 8Pl1Kl\II IICf1PRI11\i'E LJN \\IHH IIM.\I\II \\1'1' A 'RA" rOCIDAB\M"1 CI'O
flO'IHRUJt.ro G'rE41t.11,\ EOEllOAl EAIIO CEI\O tll\llM'k Ifl E fi 1\ t. II E LJI II 11,\
fi o r A A II 'k Nl\ 'rpII 'll\Cnl I! At.C'I'AI\OC.\\ cI\83 'k lI"UJEM8 NIIC'1'Op8 II
CECTpll ere TOAOPII EANl\ 'It.C'I' CEI\O \\IT WEPEt.IIEl)JII 11.\ fiorAMlt t. nl\E
MEIIIIL(II "X Rt.PEt.F" A.wrMOC.\\ Eli 'IACT CEI\O Ap8rM 'IM'r \\1'1' LUEpl>t.IIELJHI
t. ""K Ilt\F.MENIII\H [1 t.118llJKH 1\,\C'I'I\i\OCh\ Eli TPET810 'II\C'1' CEI\O \\1'1' llJEP
EANELpH. IINO M"I RIWkRllJII IIX i\'lEpOII Ev,\IIOI1 fll\;1\ i'I\EIllE. t. ML,I 'rl\KOII\
j\EfJE II \\IT II,\( AAI\II Il 1l0TEp7>AfIAII ECMhl C1\8(l'k IIAllJEM8 HI1CTOp8 11
CEC'1'pl1 ere II T8AOPt. II fI,\E.V\EIIHI\i\,\\ I1X f�l\PEAPH II 11H8llJKII 'rOE Rl,ILUEIHI
CWllvE CE,I\O tL\HME U1 efll>A I IElJl 11 111\ fior Ai\Il'k Kt\KO AAEC'1' IIM \\IT Hi\C 8plil{
li coz. Roz.CEM AOXOi\OM IIM 11 AkrEM IIX II 8H8'IA'I'0M HX II IIfrkSH8'IATOM
"X [[ II flp'kLjl8P.\\'l'OM "X' It EueM8 POAS "X I{TO C.\\ IIM ItjEepeT H.\I1I>
,\I1/1\HllI MIIKl.iI\At. C7> CEOIIMII 'Il\CTII tlEIlop8UJEilO HIIKO,\II/1\E 11" R 'l'I{L,I.
11 XOTt.p" '1'OM8 CEi\S tll\IILVI'R lIJ'kPEl\I1ELjlll I1A fiorA""I'k A" Ee'1' I[ \\1'1' oywX
CTOPON 110 c'rl\poM8 XOTl\p8 no K81\,' II; g'kl{t. \\'/I'flRMfI. t. 11i\ '1'0 Ee'!'
IdiPt. Nt.WEro romoAEt. RhIlUEfII1ct.NHt.ro MI,I C'rE,pt.llt. ROEROAH II R'RPi\
IIp'kR7>;i\IO''''EI1I1AI'O Mb.1 fipt.'I't. flETpt.. ti E'kpl\ EOti\p 1'llIlilllX II E. fi. IICl\I{A
R. n. f1E'l'Pi\ AROPHI1K.\ R. n. LUAHI\P" R. Il. HErpili\i\ E. Il. [1{O;Mi\] [1,
n. Rl\CKA R. fi. rpUI1I{OBH'IA U n.\l1t. T MAE8 np7>I11M 11E,�'EL\CK"IX' 13. Il. IlETpl1l{l\ 11
lli\llA TOJAEpA llt.pKt.MI>H IloBorpt.I\CKoM8. IL Il. llSl{1I l\pl>8pE 1l0p'l'AVk
C8'It.RCKORA. R. n. Xpt.l1t. II CllI\Tl\p'k. LL II. j;f �Mi'i1 BIIC'l'EfJiIl1Ct..E. Il. Ilhp
fIE 1l0C'I'EI\HI1Kt.. E. :11, C""81,,,'It. '1t.UJHUI{t.. B. f\. G'I'p7>'1H C'I'OI\IIIIK8. E. n
l{i\L(Ei\'kwk KOMIICt.. 11 R'kpA E7>CII\X 1301\11\po131,\11 MOI\A_\ECI0,\,l;:·
PHI18 /l\8fh\118 'l'oTp8LUi\IIS 1\01'OC!'ET8 III1Ct.TII II tlAW8 IlE'It.T npIIE'kcl1'1'I1
I\CEM8 "lIc'I'8 NAUJEM8.
llHCl\i\ WAHLţA 8 X8CWX·
[279]
Documente
Traducere
279
Cu mila lUI D-zeu NOI Stefan Voevod , Domn ţării Moldovit,
înştiinţare facem cu această carte a Dornnieî noastre tuturor cui
vor căuta pe dinsa sau o vor a-rzi cetindu-i-se ; lată au venit
înaintea noastră şi înaintea boerilor noştri ai Moldovei', sluga
noastră Nistoru şi sora lui Tudora, copil Stane; şi rudele lor Var
roara şi Auusca, nepoate de soră luf Sră§/alc'f, de bu nă voea lor,
ele nime siliţi, nici asupritt şi alt împărţit între sine a lor dreaptă
ocină din a lor drept urie din privilegiile ce le-a avut de la bu
nul domniet mele sfint răposatul Stefan Voevod, un sat anume
,?erualU'ştl pe Baqâana, din trei părţi s-aii cu venit slugiI noastre
lui Nistor şi surorii sale 'I'udore î o parte de sat din Şorbăneşti]
ele pe Bogdana, iar rudet sale,. Var varei i s-a cuvenit ca parte
altă parte din sat din Şel'băneştii şi în fine celeilalte rude
Anu§că'î i s-a cuvenit a treia parte din sat din Şerbăneştr.
Deci nOI văzînd a lor de bună voe împărtală, şi nof aşijderea
şi de la noî i-am dat şi i-arn întărit slugii noastre lui Nis
tor, şi surorii sale Tudoret şi rudelor sale Varvarel şi Anuşcăt
acel de mal sus scris sat anume ŞerbăneJlr pe Bogdana, ca să-I
fie lUI şi de la noi urie şi cu toate veniturile lUI şi copiilor lui
şi nepoţilor lUI şi strănepoţilor lui şi răstrănepoţilor lUI şi la tot
neamul lui ce i se va alege mai de aproape dar fie-care cu
p 11 tca sa neruşuit nicf o dănăoară în vecî. Iar hotarul aceluI sat
anume �erbăneştI pe l3�gdana SEL fie din toate părţile după ve
chiul hotar pe unde din vechf aii umblat. Şi la aceasta este cre
dinţa domniei noastre mal sus scrise NoI Stefan Voevod şi cre
dinţa p,·w iubitului nostru frate Petru şi credinţa boiarilor noştri
CI'. p. Isac, CI'. p Petru dvornic, cr. p. Şandru, cr. p. Negril ă, CI'.
(Cozma) p. el'. p. Vnsca, cr. p. Grincovi cl şi p. T11111bă parcalabt
de Hotin, cr p. Coste şi p. Coridre parcalabî de Neamţ, (1'. p. Pc
tricu şi p. Toader parcalabt de Novograd, cr. p. Luca Arbure
portar Sucevel, cr. p. Hrană spatar, el'. p. Eremiia visternic, el'.
p. Şarpe postelnic, CI'. p. Sacuian paharnic, el'. p. Stăl'ce stolnic,
el'. p. Caţelean comis, şi credinţa tuturor boerilor Moldoveneşti a
mari şi a mici ...... am poroncit credinciosulul nostru boer jupăn
[280]
280
Documente
Totruşanu logofătul a scrie şi a atirna pecetea noastră la această
carte a noastră,
A scris Oantă în Huşt la anul 7026 (1518) luna Ghonar
28 zile.
Obs. Pergamentul rupt, n-are mCI şnur nict pecete; e lipit
pe alt pergament pentru a 1'(3 putea păstra. Ne-a fost încredinţat
de POIr. 1. Antonovicr, profesor de religie in Bedad. Eal răzeşilor
din Bogdana, cu a cărui istoric se ocupă Sf. sa.
4). Ude elin 7054. Mar!. 23 (1546').
-,- Mlli\OC'fIIIO 1>0I1\1EI0 Mbl nETp� EOEIWACI r0C1loA,1p� ;EM,III 1\1101'1'
AL\ECKOII. 311.\MEtiIITO '1IH1IIM IICCHM .\IICTO,� HClUJHM E�Ch\M wro IIC1HEM
E�;:)HT Hl\H 'I'fS'IH SC.\HWIIT. \VIRE n{ii'HAoWCI n{i'kA HClMI1 111I rlf!'kA
IIC1WHWI1 MOi\AAECKb.IMII 1>Oi\tPI1· HClUJI1 c.\oyrH C '1' CI 11 '1 S ,\ II EflCI'!'ÎI"
ErO i\ CI ; \\1 fi 11 r CI E Il li i\ II CECTPCI I1X 11 i\ K CI A'k'r11 1 \\1 11 CI T o Y 11-
c"s 1\ CI. 11 IRCli\OEC\i\11 HClM REMIKOIO IRf\i\OEOIO II C� EEMII,SIO MCI(!'I'opiEIO. C:6
\\IKOi\IIIMI1 HX MEIRIIl\WH MH {iEKS'IH l\IRE n(lIlRI1.\iE L)lO IIML\i\ wrsu IIX
IWH 1'Sllc8i\ ;CI K8nEIRIIOE wr pOAl1'rE.\'R rOCll0AEClMH GTEcpl\H� [IOE
E\iAI1 tlCI HX CEi\O IIC1 '1'811CE II LJII1 LjJO EII.lh K8nl1.\ wr iu IIX IWH8 'l'bllCOYi\h
0'1' lIi\rCl ;A 'I'PH CTCI;MTH 'I'ATL'PCKI1X. CI '1' CI A II X n P 11 Eli i\ 1 E
1\ ; r S 1\ 11 1'1 A. K o i\ II. II; ro p H.\ E CEC E .\ O. 11110 Ml\1 EBA 'kEUJl1
HX IlEMlKOIO IRC\i\O � EOIO C1> IlEi\IIKOIO MClf!TOPlEIO LJJO HAM MA P T o p u c A .\ 11
C� \\II\Oi\HI1MII IIX MEIRiIl\IIJI1MI1. A MI1 '1\\KOIR II \\IT Hl\C ECMIl AAI\II II
nOTEp1>AHMl Ci\!-\I'IIM HAUJI1M G'f'.\Il'18i\8 H EflA'rill\M 1/ ere .\CI;wp8 II rl\EfH1i\S
11 CEC'I'P' I1X Ni\KI1 'I'0E EIIWEIIHC/HIHOE CEi\O IIClHME T8HCEljJIII ljJO 11t\
hOrAI\HCI. I\I\KO AA HT II \\1'1' II.\C 8pHK1> II Cb E�CEM AOXOAO"\ IIX II A'k
'fEM HX fi 8118'II\'I'OM HX II II np'kSIIS'ICI'I'OM IIX 11 IIpl\LjJsp'kTOiV\ "X II
E1>CEMS pOA8 I1X K'I'O W. fI.� II;EEpE'I' H.\111'i\l1i1\UII1 tlEllOP!-\WElIH0 1I111,OMliEE
�I,\ WEKI1. (\ X0'l'(\P 'I'oM8 EIIUJEPE'IEHUO,\\8 CEM, IIMI,\o\'L, II 'I'8f1CELpOM A"
EC'I' WT 8C11X C'I'0POIl ne CT.\POM8 "OT<.\p8 110 \8AA 11>; E'kKI\ \\'ilUILIMII.
A ALJJE"I1C.\\ 1I;"MIAb'l' IItrill IIpmll.\i"�1 \\' T '1' � r o G '1' E ti) A H 8 fi ° E
E o A" P E K o '" 1 Il .\" K 8 c '1' '[, II " '1'111 IIf>lillllt.'i1l ImrAt (�" I1E 11 ,\\lIET ...
EAHL\. >;AK\\'N np'"A IIAumMfI npHIHI.\iIM\!1. " II" 'ro ECT EEfI" IIAUJEro roc
nOARl\ EhiLIJEmlCClUlloM8 rrETpA EOEEOAI\ II ll'kf!L' np'k'L\'[,;,\lOt;flEHUhIX WOEII II
rocnoAIl.'.MH j'flitAWi' 11 GTE l'i\HA li I{OCTAlITlllii' Il d\f)L' EC'I"/1 IIArIlIIX. L\.
[281]
Documente
281
II. XSpS AEOpi1HI<". B. II [XAM:j"J�. n. ])O/l'IH H III\HI\ G'rSp:j1\ "P�I HEnOp8Wfli\ HI\U!Ero AMUi'1\ \1 nO'I'llpl'>7t\AElli·i\.
i\i\Hlm HMI> S'I'BPl'>AfI,\ fi Sl npM�i\i\ \VTHlflli\. i\ HI\ EO,\lllEE "p-l\flOC'1' li nO'l'R(!2\7t\AEIr'JE
'fOM8 [l2\CEM8 llhIWEfIl!C;unIOM8. BEi\'kMI ECiI\hl H,\WEM8 ll'kpllOM8 II 111\118
i\\i\T il(\ I li 8 i\ol'Orpn8 mlCI\'!'11 H HMU8 \lE'II\'!' npl1ldwlTl1 KCEM8 �I1CT8
Ul\lJJEM8. MHXl'>Hi\2\ EOPPi\ mlCi\i\ 8 IlI\C,\811.
Bi\TO. ",;IIA· MC41\ Mi\P'!' Kr \\111>.
Traducere
Cu mila lUI Dumnezeu NOI Petru Voevod, Domn ţăriI Mol
dovet ; înştiinţare facem cu această carte a n02 stră tuturor CUI
vor căuta pe dinsa S;lU o vor auzi cctindu-se ; iată că au venit
înaintea noastră şi Înaintea boerilor noştri moldoveneştr, slugile
noastre Stanctul şi fraţiI luî Lazăr şi Gaeril, şi sora lor, copiii
luI Ion Tunsul, şi s-au tînguit nouă CU mare jalobă, CU mare măr
turie de la megieş iI lor de prin prej ur, zicînd cum că dresele şi
privelegiile, ce le-a avut tatăl lor Ion Tunsul de curnpăratură de
la părintele domnieî mele, de la Stefan Voevod pe satul lor
'I'unseştî, pe care l-a fost cumpărat tatăl lor de la IIga (?) ci. 300
zloţi tătărăştf ; dar că actle dircse Te-a pierdut, cînd a ars tot satul.
Deci nOI văzînd a lor mare jalobă cu mare mărturie, că ni-a măr
turisit nouă cu megieşii lor de prin prejur, şi noi aşijderea de la
nor, le-am dat şi le-am întărit slugilor noastre lUI Standul şi fra
ţilor săt Lazăr şi Gavril şi surorii lor Ilea acel de mal sus scris
sat TUn8f'§ti'i ce-s pe Bogdan 1, ca să-I fie şi de la nOI urie şi cu
toate veniturile, lor şi copiilor lor şi nepoţilor lor şi strănepotilor
lor şi răstrănepoţilor lor şi la tot neamul lor, care li se va alege
[282]
282
Documente
mal de aproape noruşuit nici odinioară în veci. Iar hotarul acelui
sat de mai sus scris anume 'I'unşeştî să fie dinspre toate părtile
după vechiul hotar, pe unde din vecî a umblat. lai' dacă s-ar afla
niscai-va direase de la acel Stefan Voeeod, poreclit Lăcustă, acele
direase să nu aibă nici-odată vre o lege înaintea privilegiilor noa ire,
Şi la aceasta este credinţa Domniei noastre maî sus scrise Petru
Voevod şi credinţa prea iubiţilor fii al Domnict mele Iliaş şi
Stefan şi Constantin şi credinţa boerilor noştri CI'. p. Huru vor
nic, CI'. p. Hamza, CI'. p. Borcea şi p. Sturzea parcalabf de Hotin,
el'. p. Huru şi p. Miron, parcalabî de Neamţ, 0'. p. Şandru şi p.
'I'ămpa parcalabf de Novograd (Roman), CI'. p. Varticovicî portar
do Suceava, CI'. p. Iuriia Spatar, cr. p. Moghila Visternic, cr. P.
Hrăbor postelnic, cr. p. I'etraşco ceaşnic, el'. p. Neagul stoluic.
el'. p. Plaxa comis, şi credinţa tuturor bocrilor noştri Moldoveneşti
a mari şi a mcî, Iar după viaţa noastră, cine va fi Domn ţăriI
noastre a Moldovei, din copiiî noştri sau din neamul nostru, saii
pe orl-care I-ar alege Il-zeu să fie în ţara noastră a Moldoveî,
acela nict într-un fel să nu strice dania şi întăritura noastră ce
le-am întărit şi imputerit, pentru că noi le-am dat şi le-am întărit
ca să le fie lor dreaptă ocină, Iar spre mai mare tărie şi Impute"
rire a celor scrise mai sus, am poroncit credinciosuluf nostru boer
pan Mateia:� logofăt să scrie şi pecetea noastra s-o atîrne la a
ceastă carte a noastră.
Mihailă BOlTa a scris. In Vaslul la anul 7054 luna Marb
23 zIe.
Obs. Pecetea e ruptă, se păstrează numaî şnurul de ma
tasă froise. Pergamentul e lung de 0'34. Scrierea e ştearsă pe
alocurea pergamentul ros aşa că abia s-a putut întregi; prin re
petarea stilululut oficial. Comunicat de Pr. I. Antonovicr,
Cuvinte ToyuC8l\, CTt\N'18i\, T8UCElJllH, lIt\K8C'I'Z\, Mt\f!TOPHCMH.
Frasa "iar dacă s-ar afla niscai-va .privilegit de la acel Stefan
Voevod, poreclit Lacusta" arată răutate �i vrăjmăşie politică între
Petru Rareş şi Lăcustă Vodă. \
- Gh. Ghibă.nescu
[283]
Not.iţe
NOTIŢE
Ştim cu toţi]', că la anul 1884 Octombrie în 21, se unpli
nua 100 de anf de la moartea marelui 01'OU şi martir Horia, caro
ş-a perdut viaţa intr-un mod aşa de tragic, pentru cauza romă
nilor din Transilvania.
Acea zi a fost sărbătorită peste tot locul, unde a bătut o
. inimă de romăn, La noi în IaşI a avut loc în salonul hotelului
Traian, un banchet cu 150 de tacimurf', la care aii luat parte mai
mulţi cetăţeni de aier, precum şi mai tOţI Romăn.il transilvănent,
care se aflau pe atunci în Iaşi, intre care eram Şl eu. 'roată lu
mea care a luat parte la acel banchet a primit căte o cocardă cu
t reî-colorul romăn, în mijlocul căreia erau tipărite pe un buton
alb C. L. H., ceea ce însemnează "Centenilrullul Horia", iar im
prejurul acestor iniţiale era tipărită următoarea legendă: ,,21
Octombre 1784-1884 - Iaşi".
Erau ceasurile opt, cînd ne-am aşezat cu toţii la masă. După
ce ne-am pus stomahul în reguă şi după ce gusbrăm din necta
rurile podgorii lor noastre, se incepură toasturile la rînd, fie-care
după cum era Înscris.
Cu acea ocasiune am cunosc-ut pe cU. A. A. Bădărău, care
ridicase un toast În sănătatea Romănilor din 'I'ransil vania, şi car e
toast se termina cam ast-fel: "Beau în s ănătatea românilor din
'I'ransilvania, ale căror dorinţf incă nu sunt realizate", cuvîntare
care fu acoperită cu aplauze frenetice. Am întrebat pe dl. pro
fesor Rom. Ionaşcu, pe atuncl st.ident in litere, că cine este acest
domn, care a vorbit acum, el mi-a răspuns : Ăsta-I .Al. Bădărău,
caro acum a venit de la Paris, unde a studiat dreptul. Venindu-mt
�i mie rîndul, am cîntat următorul cîntec:
Vrăbiută de pe deal
Zboară de grab' in Ardeal
Şi viind apoi ne spune
Ori veşti rele orf veşti bune
Şi ne spune de mai sunt
Fraţi de ai noştri pe acel pămînt, etc.
După ce am isprăvit cîntecul, decedatul profesor Stefan E
milian, a venit la mine şi mi-a strîns măn a, zicăndu-ml : "Da bine
mai căntl frăţioare".
Acum era pe la sfârşitul banchetuluî, şi mesenilor li se cam
suise nectarul la cap; de-o dată văd pe cine-va că se suie în pi
cioare pe masă. Era mult regretatul Ion Creangă, care 'incepuse
[284]
N, tiţI
să strige în gura mare, cu aerul lUI obicinnit comic, cam ast-fel :
"D-apol bine Domnilor, S-;1 băut în sănătatea cutăruia ..... şi cu-
tăruia Să-mi daţi voie să vă amintesc, că, numaI în sănătatea
aceluia care a făcut poosia "De la Nistru pân' la 'risa, tot Ro
mănul plinsu-mi-s-a etc.", nu s-a băut. "Beai'! decî în sănătatea lui
Mihai Eminescu". Ei bine, ca şi cum un curent electric ar fi tre
cut prin vinele fie-căruia, cu toţiI la o laltă, am început să stri
găm : 'I'răiască Eminescu! Eminescu .... Eminescu să vorbiască !
Eminescu .... Nernuritorul poet pare că nici nu auz 'a, nici nu
vedea ce se petrece în jurul lUI, atit era de iudifirent la entu
ziasmul conmesenilor lui. Numai din cind în cînd zimbea căte
puţin, incretindu-şt fruntea cea lată, dar fără să vorbească un
cuvint; era trist, melancolic. După ce ne scularăm cu toţii de
la masă pentru a ne duce pc) acasă, văzul un grup de domni pe
terasa hotelului; mă apropiat de acel grup şi văd la mijloc pe
Cl'eangă, care spunea de Eminescu, că nu-l pare de loc sănătos,
şi că încă atit de abătut ca astă seară nici o-dată nu l-a văzut.
Din aceea zi, Eminescu al nostru, se preurnbla foarte dES po
strada Lăpuşneanu, apucînd în Păcurarr, pănă la capulasfal
tulur, la rcspintea unde coboară, din str. Păcurart, str. Cismcaua
Păcurart, şi unde se afla o bară de lemn care exista pănă mal
daună-zi. Acolo se aşeza el, cu coatele pe ea, şi privea ceasuri intre,gl
la tabloul care i-se desfăşura inaintea ochilor, cuprinzînd dealu
rile Galuta, Cetăţuia şi Repeden, pierz indu-se în zarea albastră,
Intr-una din zile, trecînd eu pe acolo, îl găsesc stănd ră
zărnat cu coatele po bară, privind spre Galatu; îl întreba} ce face
acolo? El îmi r ăspuuse : Ce se fac, admir natura; uite d-le Radu,
spune-mi cine ar fi în stare să-mi pile pe hărtie tabloul acesta
care ni se presintă înaintea ochilor. Doamne! exclamă el, ce 'po
ziţie frumoasă are Iaşul I De aş avea eu bani, aş pune să se
facă un pod de aici pănă pe dealul GalateI. Inchipui-ţi cînd acest
pod ar exista, să stat în mijlocul lUI, ce privelişte frumoasă al a
avea. Cred în lumea întreagă nu s-ar mai găsi părech a l l ! Şi
avea dreptate, căci aşa şi este.
După aceia fără să mai zică un cuvint, îmi întoarse spatele
şi porni de-a lungul stradel Păcurar! spre oraş, mergînd nUl11aI
po litngă zidurile caselor, nebăgănd în seamă pe nimeni, note
zrndu-şr părul cel lung, din cind in cina.
Gh. Popa Radul
\
1 AşI-'rrp. H. GOLDNER, S'rR. P!RIMARlL�I No. 17.
[285]
ARHIVA,
ORGANUL SOCIETATII STIINTIFICE S-I LITERARE
, , , ,
DIN IAŞI
Anul XI.
Iulie s, i August 1900. No.7 si 8.
C�===�==�========�====== '
A.D.XENOPOL
c Amintiri de călătorie
Prin Austria, Sviţera şi Nordul Italiei
1
Semmeringul.
De la Viena apucăî, pe la gara de sud, pe frumosul
drum cătră Sernmering. După ce mergi, calc de mal bine
de o 01'i1, prin o cîmpie deschisă, In care orăşclele şi satele
par a S8 ţine de mînă, şi pe suprafaţa căreia lanurile În
verzite se preschimbă cu fabrict de tot soiul ce tnegresc ori
zonul cu noriî lor de fum, ajungi la Glognitz, unde calea
ferată începe a urca. Aicl trenul se opreşte ceva mal mult,
spre a schimba maşina, înlocuind pe cea obicnruită, prin
o puternică locomotivă de munte, de o greutate aproape
îndoită de a celor ordinare care, prin apăsarea el mal mare
asupra şinelor, să facă cu putinţă urcarea clinel.
De aier pănă la Murzzuschlag, trenul urmează un
drum cu totul accidentat, croit prin stînd şi prăpăstil, peste
care, Înainte de a fi el construit, al fi putut crede că nu-
[286]
286
A. D. Xenopol
mal vulturiî şi şoimu îşI pot duce sborul; dar pe care
spornica activitate a omulul a aşternut o măreaţă punte
ce leagă acuma, fără nict o greutate, ambele laturi ale mun
telul. Tunelurile urmează după tuneluri, şi intervalurile
dintre ele sunt legate prin viaducurr, din care unele se
înalţă din adîncimt atît de marî, în cît a trebuit ca ele
să fie construite pe doue s311 chiar pe treî rînduri de bolţt
suprapuse. Unul din tunelurl, mal lung de cît cele-lalte,
înfăţişează un deosebit interes, prin deschizăturile co le are
asupra văel, şî care fac să pătrundă, de-odată cu lumina,
în întunerecul prin care trecl, încăntăto irele priveliştî ale
frumoaseî rclmpenii, încadrate pare că de negrelo bolţl, ca
nişte feerice tablourl. De la un timp, bolţile se schimbă în
nişte arcade, despărţite una de alta numai prin un puter
nic pilastru, aşa că, in repeziciunea mişcărel ce te duce,
lumina şi umbra, tablourile şi păretele alternind in chip re
gulat, îţi fac efectul unei puterr magice ce ar chiema ne
contenit incintătoarea vedenie, spre a-o cufunda Iarăşt în
nimicul din care pare că izvoreşte.
In tot timpul urc ii ref, ochiul nu se poate sătura de
frumuseţa naturei înconjurătoare. Cu cit trenul înaintează
in munte,cu attta se deschid perspective din ce in ce mal
măreţe, amfiteatre de munţî inalţl, coronaţl unul Cll un
castel locuit, precum este acel al principelui de Lichienstein,
altul cu o ruină a Veaculut de Mijloc, precum acea de la
Klamm. Valea remăne tot mal jos, zărindu-se în ea, din ce
in ce mat departe, orăşelele şi satele ce se ascund ochiulut, la
numeroasele cotiturf. La fie-ce moment tabloul se schimbă,
devenind cind dulce şi blind, cînd măreţ şi impunător. Mi
nunat se desface mal ales, adînc irl fundul văel, şoseaua ce
leagă intre ele deosebitele aşez'irI omeneşti pe care valea le
a dă posteşte. ,
Cu cît urct mal mult, cu ntita te coprinde răcoreala
muntelul. nu aer mal dulce, mal fin iţî umple plăminil.
Te apropii de puntul culminant car� este staţiunea Sern
meringuluî, unde ajungt după eşireaidin un scurt tunel.
Pe locul ceva mal larg de cît acel al �cJor lalte stutiurn de
pe această cale, se află ridicat un monument inginerulul
ce a construit-o, cavalerul de Ghega. Acest drum de fer
este cea întăi îndrăsneaţă incercare de-a străbate, cu loco
motiva, neurnblatele regiuul ale muntilor. De atuncr, cîte
, I
�
i
: I .3
!
�
I
t
. ..}
I
[287]
Amintiri de călătorie
287
drumurî de fel' de acest feliii nu s-au construit, care au lăsat
cu totul lndărăt creaţiunea lui Ghega, prin greutăţile tech
nice ale executărel l VOiL1 avea prilejul, În aceste arnintirr,
a mal vorbi despre alte doue drumuri de fer,., unic-e în
felul lor, acel al Vorarlbergulut şi acel al muntelul St.
Gotthard.
De la staţia Sernmeringulur, urcI vre-o jumătate de
oară, pănă la vestitul otel ce a fost ridicat pe punctul cel
mal înalt al muntelul, şi care adună astă-ZI în el, pentru
timpul verer, o sumă de persoane doritoare de-a petrece
acest anotimp, la răcoare. Numeroasele camere ale otelulur
sunt toate reţinute de mal înainte, în cît în lunile lut Iu
lie şi August nu se găseşte nicî-o Iatâ vre-una liberă ..
Mal toţi vizitatoriî sunt Evrer din Viena, bogataşi
cart nu se tem de preţurile urcate ale vieţet pe Semmering.
De pe esplanada ce se intinde inaintea otelului, ve
derea este intr-adevăr minunată, şi priveliştea poate fi gus
tată cu atîta mal bine, cu cît nimic din cele trebuincioase
vieţet nu-ţl lipseşte pe Semmering. Masa şi băuturile sunt
foarte bune, şi aceste nevol ale vieţeI materiale nu sunt
de despreţuit intr-un loc, unde aerul cel ascuţit al mun
telul face asupra stomahulut efectul celul m u puternic
stimulent. OrI ce sar zice, frumosul este o trebuinţă de lux
a omenirel, şi el nu poate fi gustat in toită deplinătatea IUl,
pănă cind nevoile inferioare ale vicţei nu au fost potolite;
şi de aceea desfătarea la frumosul naturel creşte În pro
porţia indămnărilor ce o mijlocesc. Priveliştea cea frumoasă
exista acolo şi înainte de spargerea drumului de fer, şi
înainte de zidirea otelulul. Ciţl insă erai:'! aceia ce se des
fatau la vederea el! Şi apor chiar acel ce puteau ajunge
CU greoiul picior pe aceste luminate piscurl, aveau el tot
răgazul şi toată liniştea trupească şi sufletească trebuitoare
spre a gusta, în deplină mulţămire, frumuseţa naturet ? De
aceea să nu se spună că industria omuluî, că drum mile de
fer al1 alungat poezia muntelui. Şi oare, ce tablou mal poetic
se poate, de cît acela ce-l dă neagra locomotivă, tîrînd după
ea corpul de balaur al trenului, prin cotiturile ascunse ale
unu! munte, mal înainte pustiu şi neumblat ; şi ce sunet
a încîntat vre-o dată mal .mult urechea, de cît ecoul, re
percutat de zeciml de 01'1, al şueratulul maşiner l
[288]
288
A. D. Xenopol
II
Drumul de fer al Vorarlbergului.
Neputînd găsi nicl un adăpost pentru noapte pe Sem
mering, petrecut noaptea la M urzzuschlag, localitate fari:\şI
renumită în Viena, ca loc de petrecere pentru vară, dar
care este lipsită de toată indămănarea ce de obiceiii se în
tîlneşte în asemenea locurr. Otelurt proaste, toate de a
treia mănă, şi o mincare desgustătoare, atît. prin pregătire
cît şi prin modul cum este servită, iată ce aşteaptă pe ne
fericitul călător ce se opreşte în Murzzuschlag. De aceea
a doua zi, des-de-dimineaţă) me grăbi; a părăsi oraşul, în
dreptindu-mă către Innsbruck, unde ajunsă), după o căle
torie de şepte oare cu trenul expres. Tot percursul între Sem
mering şi Innsbruck este din cele mal interesante, prin na
tura pe care o srăbate. Calea ferată merge fără încetare
prin văr, trecînd din ?ceea a unul riuşor în aceea a unul
altuia, pănă la Worgl, unde dă 1n bogata vale a Innulur,
unul din puternicele afluente ale Dunărel. Aceste văr sunt
toate mărginire. de ambele laturI, cu dealuri inalte, cele
mai multe păduroase saii coperi te cu frumoase şi bogate
fineţe, în cît tot timpul parî a trece printr-o adevărată
grădină. Nici nu stil cînd ajungl în capitala 'I'irolulul, stînd
tot timpul cu capul la fereastră şi admirînd frumuseţa
tablourilor ce se desfăşoară înaintea ocbilor, ca o lungă, ne
sllrşită, panoramă. Inainte de a ajunge la Zell-am-See, o
plăcută surprindereadaogă încă la încîntarea de care eşfi
cuprins. De-o dată după o întorsătură, daî cu ochil de un
frumos lac, acel de ZeII, închis Intre dealuri înalte, care
oglindesc, in adîncimea lUI, vîrfurile lor răsturnate, Tocmaî
cînd ajunsesem pe marginile lUI, soarele se apleca spre
asfinţite, aruncind puternica umbră .a dealurilor peste va
lurile sale. Insii repejunea mersului \ abia te lasă să guşti
frumuseţa unul tablou, şi in curînd. el trece în cîmpul
amintireî; şi nici aceasta nu este liberă, fiind necontenit în
tunecată prin alte vedenit ce-ţî zboară pe dinaintea ochiulm.
Trebue să treacă cit-va timp, să te opreşti pe loc, să ţi-se în
timple CJ mie, a fi ţintuit, vre-o trel septemănî de ploaie
continuă, în mult de Dumnezeu adăpatele băi de la Ischl,
[289]
Amintirî de călătorie
289
pentru ca mintea sa reimprospăteze cu putere şi vioiciune
intipăririle primite; pentru ca întregul lanţ al tabloul ul să
se reproducă viu şi frumos înaintea gîndirei odihnite.
La Innsbruck me opri! pentru o zi. Oraşul este prea
plăcut, aşezat la b1Z;"\ unor munţl in:tlţI şi udat de fru
mosul curs al Innului. Poziţia cea frumoasă a oraşulur şi
aerul cel viu a]! muutelut ce-l Insufleţeşte, fac din el un loc
de petrecere vara. De şi numără numal 20,000 de locuitor I,
posedă nişte otel urf splendide prin luxul şi întreţinerea lor,
rare sunt tot-deauna pline în timpul vereî, Insbruckul este
însă interesant, nu numal prin tncăntăt: arca 1111 aşăzare.
El mal are şi colecţiunî vrednice de a fi văzute, între altele
muzeul oraşului, care conţine antichităţl din Tirol ; ga
leria de tablouri care cuprinde mai multe pinze de maestri
vestiţi, precum Rembrandt, Tintoretto, Rubens şi Tenier
şi, ceea ce poate părea mal neaşteptat) cîte-va din cîmpeniile
cele mal frumoase ale marelui peisagist francez Claude
Lorrain. Lucrul cel m1I interesant de văzut in Innsbruck,
este mormîntul impăratulul Maximilian 1 (mort în 1495),
aşăzat în mijlocul bisericei Franciscanilor. El constă din
un sarcofaj de marmoră, împodobit cu 24 de frumoase baso
reliefurr, şi este mcunjurat de 28 de statul colosale, în
bronz, reprezentind deosebite personagu, bărbaţl şi junl, de
la curtea lUI, imbrăcatl în costumul timpului, lucrate
toate cu multă măestrie. Te apucă un soiu de groază respec
toasă, cînd te vezi în mijlocul aceler societă ţi îm pietrite a
trecutului.
De la Innsbruck inainte, începe vestitul drum de fer
al Vorarlbergulur, una din constructiunile cele mal uriase
'tl , ,
ale timpurilor noastre. El străbate maiestoasa vale a In
nulul, vestită prin Ingrărnădirea frumuseţilor naturale, măr
ginită de ambele el părţî de munţI înalţ], din care cel din
fund poartă gheţuri vecmice pe goale le lor titve. Formele
cele mal fantastice desfătează privirea, şi pretutinedene cas
cadele spumeginde dau via ţă pănă şi coastelor celor de
piatră moartă, lipsite de vegetaţie. Din cind in cînd se
deschide căte o vale laterală, lăsînd să se întrevadă, în a
dincimele el. piscurt uriaşe, coperite cu mărf intregr de
ghiaţă scînteietoare la Inmina soareluî. Ele ne fac a intre
vedea, ce trebue să fie intinsele masivurt ale Elveţier, a că
reia poartă o deschid cu măreţie.
[290]
290
A. D. Xcnopol
După ce drumul de fer a lungit această vale, pănă la
Landeck, incepe a urca, pregătindu-se ast-feliu a trece
ultimul şi cel mal greu pas al său, muntele Arlbergului pe
care, neputînbu-I urca, îl sparge prin un tunel colosal, al
treilea din lume prin lungimea lUI, după acele ce străbat
muntii Cenis si St. Gotthard. De cum lnceoe calea a se
" t
urca pe deal, minunile făcute, pentru a aduce la îndeplinire
această urcare, mar că te fac a uita frumuseţele naturet
prin care trecl. Aproape totalitatea drumulut este aşăzată
pe Iucrărt uriaşe Mal nicăer î trenul nu Iunecă pe pămiut
firesc, şi toată calea lUI este prodnctul sirguinţel omeneştl.
Iţl vine pare că a zice, că concepţiunea drumului nu a fost
grea, şi că ori-care inginer ar fi putut o efectua, de oare
ce, unde calea lntilneşte un munte, îl sparg8 prin un tunel;
unde dă de o prăpastie) o trece pe un pod; unde lntîl
nesce o adîncime, o umple cu un viaduct; aşa că întregul
drum între Landeek şi tunelul cel mare este numar o suc
cesiune aproape neîntreruptă de tunelurt, viaducurl şi po
dur), din care nu stil a cărora constructiune s-o admin
, ,
mal mult.
Calea ferată urmează in tot parcursul acesta, de a
proape 60 de kilometri, ripa dreaptă a' Iunulm, urcînd ne
contenit pe coasta muntelul, pe care pare acăţată, şi lă
sînd tot mal jos cursul Innuluî şi valea in care el curge.
Natura devine din ce în ce mal măreaţă, cu cît te apropii
de Arlberg i de Ia o vreme lampele se aprind în vagoane, şi
de odată lumina zileî dispare. Al ajuns în tunelul cel mare,
şi te afunzi în măruntaele părnintuluî pentru timpul de
VI' o 20 de minute.
Acest tunel are o lungime de 10.270 de metri, cale
deci de o oră şi jumătate pănă la dane cu trăsura. El este
construit în linie dreaptă, în cît, de la un capăt al lUI, vezî
deschizătura cea- laltă.
Enorma îndepărtare face însă, să apară lumina, ce
pătrunde prin bolta cea mare a turrelului, croit pentru 2
rtnduri de sine, ca o stea de a doua mărime, Lucru care
abia ne poate da o idee despre lungimea tunelului, este că,
după 10 minute de mersul iute al trenului expres, fun
dul lur este încă atît de departe, in cît steaua nu s-a
mărit de loc. Abia după aceea, ea începe a deveni
mal mare şi creşte apoî tot mal repede, spre a ajunge,
cînd te apropii de ea, proporţiile bolţet. Această stea mi-
[291]
Aminbirî de călătorie
291
I
I
'1
I
i
t
nunată pare, văzută de la capătul de dincoace al tuneluluî,
nu mal puţin îndepărtată ca acele de pe firmament, şi
cînd soarele străluceşte pe orizon, înşălarea optică este aşa
de deplină, în cît ţi se pare intr'adever a vedea sc1ipind, in
noaptea întunecoasă, un astru luminos.
După eşi rea din tunel calea ferată apucă cobcrişul el,
nu mal puţin Interesant de cit suişul, pănă ajunge la
Fridkirch, de unde o ramură laterală duce la staţia Buchs,
la hotarul Elveţier,
III
Ragatz, l?feffers, Via- Maia.
La Buchs mă oprit ceva mal lung, timpul cit trebuia
pentru o mal mult formalnică cercetare a bagajelor, la
vama elveţiană, După aceea apucăt catră Raqate, una din
Mile cele mal noue şi mai la modă ale Elveţier. Luîndu
me după Baedeker, vestitul călăuz al celor mal mulţi că
lători, am tras la hotelul cel mal bun din aceste băl, la
Quellenhoff, unde însă, după trel zile, am vezut că sunt des
poiat cam peste măsură, luîndu-mi-se 16 lel pe zi numal
pentru odae. Ast-feliu făcul cunostinţă cu renumita efti
nătate elveţiană. Si nu remăne îndoială, că ElvetieniI
, ,
ar fi vrednict de ris, cladi nu ar despoia pe cît le stă
prin putinţă pe călătorit care aleargă cu droaia, cerînd,
rugîndu se să fie despoiaţî. Dacă el nu ar şti să se folo
sească de asemenea Irnprejurărl, ar merita să fie luaţl drept
proştî şi nepricepuţi, Dar această ştiinţă nu le lipseşte de
loc. si cine îSl inchipue că poate călători în Elvetia cu te
mirI' ce, va ii aspru pedepsit pentru zadarnica l�l'i închi
puire. Să se mal adaugă imprejurarea, că locuitoril acester
ţărt aLI fost stricaţi prin Englejil cel cu punga groasă, şi
acuma el sunt deprinşi a vedea tot Englejl în toţI vizita
toril munţilor 101'.
Orl-cît de scum P ar veni călătoria în EI veţia, fie că
merită. Tare e aşa de frumoasă, aşa de încîntătoare, în cît
banil cheltuiţi sunt rcsplătiţl cu prisosinţă. Aceasta iarăşl
o experimeutăt, cum pusei piciorul pe pămîntul clasic al
frumuseţelor natureî. Chiar la Hagatz este de văzut ceva
ce rar işr tntllncşte părechea În lume; anume, gilurile
[292]
292
A. D. Xenopol
Taminel, (ce se află lîngă băile de la Pfeffers), pîrău nă
prasnic ce se aruncă în Inn. Această văgăună, despre care
nicIo pană în lume nu va fi în stare a-I descrie groză
viile, se află la o jumătate de oară de Ragatz, în munţil ce
dominează baia din spre sud. Drumul ce duce intr-acolo,
aşternut pe la baza unor stlncl şi mărginit în partea cea
laltă, prin cursul de şi voiu al Taminel, străbate o vale din
ce în ce m3I îngustă, in care stincile goale se înalţă drept
În sus perpendicular, pănă la 400-500 de metri, şi în care
lumina soareluî nu poate străbate de cît 2-3 oare pe zi,
atuncr cînd astrul se află in zenit. Ele se mal îndepărtează
însă puţin, pe locul unde a fost construită, in timpulVea
culul de Mijloc o mănăstire (care acuma este prefăcută
intr-un stabiliment de MI), pentru a se apropia apoţ din
nou şi mal tare şi a forma ingrozitorul guşter, pe unde,
spumegătoare şi sălbatecă, rostogoleşte Tamina urlătoarele
el valurr,
Să-ŞI inchipue cine-va nişte păreţl de stîncă uriaşă, înalţi
pe alocurea pănă la 100 de metri, prăvăliţi unul către altul,
şi sprijinindu-se parcă mutual, spre a nu cădea pe capul
îndrăzneţulul călător ce se avintă în pîntecele lor. In jos,
la o adincime de . Ceva mal jos însă d-l de
Bertha uită cele ce a' spus, şi arată că : -Ia maniere energiquo
dont Michel se servit poul' reprimer les revolutions des paysans
roumains, lui valut une certaine sympathie chez les Magyal's>
(p. 208 şi 210).
Care din două e adevărat? .Mihaiii încUl'nja pe Homîn'î pen
tru a răpune pe UngurI, saii apăra pe aceştia de atacul celor
dintîii'l?
Acuma, după ce am expus destule fapte, din care reesă de
(1) IIisfoil'e des Roumaim, I.
7
[334]
334
A. D. Xenopol
ce fel erau relaţiunile Romînilor cu Unguriî pma la sfîrşitul
veaculuî al XVII-lea, să vedem cum se potriveşte, cu aceste
constatări, încheierea d-luî de Bertha?
• En terminant cette rapide esquisse de la premiere periode
des relations entre Magyars et Roumains, compatriotes ou voisins,
on ne peut que regretter ces relations (sic), it cause de la cor
dialite qui Ies a caracterisees. S'ils eurent quelques difficultes it
regler entre eux les armes a la main, ils vivaient ordinairement
en bonne intelligence, et la tutelle que la Hongrie et la 'I'ran.
sylvanie ont exercee sur les voyvodies roumaines et sur leurs
propres habitants s'explique aisement par leul' ancienuete et leur
civilisation relative, en face d'un Etat et d'un peuple en forma
tion. Dans ce cas-Ia, ne pas abuser de sa SUpi3rioriie et la mettre
mâme au service du plus faible est une reelle et rare vertu. Les
Magyars l'eurent, et les Roumains Ieur en furent plus d'une fois
reconnaissants- (p. 251). D-I d8 Bertha putea scrie asemenea cu
vinte îndulcitoare, pentru că a ascuns din expunerea d-sale toate
grozăviile care caracterisau adevăratele relatiunt dintre Unguri şi
Romîn'i: revolutiunile şi dările de foc, ştreanguri le, ţepile, furcile
şi marea de sînge omenesc ce au despărţit tot-deauna de aceste
popoare. Dar chiar pentru scopul urmărit de d-l de Dertha, de
a împăca pe Hominî cu a lor maghiarisare, nu era permis să s e
dea un aşa desghin istoriei, adecă adevărulul,
.x,
* *
A treia şi ultima parte a scrierei d-lut de Bertha poartă
titlul: Rominis în slujba reacţiunet; parte in care autorul trebuia
sa ajungă culmea în denaturarea, schirnonosirc a şi răstălmăcirea
adevăruluj, interesul său de � apăra cauza ungurească devenind
cu atit mai ascuţit, cu cît ne apropiem de timpurile în care
trăim.
Capitolele dintăi din această a treia parte tractează despre
unirea Bisericef romîne cu cea catolică şi despre revoluţiunea lui
Horia din 1784. \
Ideia fundamentală dezvoltată de d-'l de Bertha eRte c{t
. \
ambele aceste mişcări romîneşti tindeau a lovi in constituţion::-
lismul TransilvanieI. A�a autorul incheie capitolul shU asupra
Unirez cu cuvintele următoare: «Tels furent les resultats des ef
forts tentes pendant qllalre-vingt-dix ans par les hommes d'Etat
[335]
Romlnil şi Maghiari! înaintea istoriei
335
autrichiens, en v ue de l'unification de la monarchie sur la base
du catholicisme, et telle etait I'attitude des Roumains en face de
leul' tentative. Il n'en est pas moins vrai qu'il se forma un cou
rant «xtraconetibutioneel derriere les Magyars, entre Vienne et
les eglises unies et non unie s, qui ne cesse plus de menacer
les Hongrois depuis et dont on devait fatalement se servil' tot
ou tard, quand il s'agit de les combattre, en leul' qualite de gar
diens fideles du constitutionalisme- (p.30:3\.
Tot aşa şi cu revoluţiunea lui Horia, d-I de Bertha o con
sideră "comme l'effet de I'atl.itude anti-constitutiorinelle de -Io
seph II sur I'imagination des Roumains. Dans lcur ignorancc,
les Houmains cro) aieut que Ies actes du phi!osophe imperial n'a
vaient pour mobile que la haine contre la noblesse magy,l.r2,
objet de la leur egalement, et que cet te communaute de senti
mcnts leul' procurerait tot au tard la roalisation de leur voeux,
ou plus exactement I'assouvissement de leul' appetits" (p, 3UI).
Ne întrebăm cum de poate fi vorba de ură între Unguri şi Ro
mîni, În mintea d-luf de Bertha, cînd d-sa cu cîte-va pagine mai
sus găsia între aceste două popoare rel atiunî cordiale? Se vede
deci că autorul sau nu crede, sau nu ştie cele ce spune. "Or, c.J
que l'on peut reprocher a l'Empereur a juste titl'e c\ st d'avoir
voulu transporter ces reves humanitaires dans un milieu, ou les
hommes n'y etaient preparea ni par l'instruction ni par 1'6duca
tion, oit ses speculations philosophiquE.s ne pouvaicnt elre que
mal comprisE's. De ce cote-la, il lui reviel't incontestablement
une part de responsabilite dans les atrocites comm;scs par les
insurgea roumains, si sa bonne foi ne peut e(1'e mise en dout.·;
on doit supposcr aussi que Horia et Kloska furent les victimes
convilincues des ses cocquettelies philantropiqucs" (p. 337). Do
aceea şi d-l de Bertha aprobă pe Iosif n, cînd, la sfîrşit, el se
leapădă de ideile cefe reformătoare şi revi ne iilr la respectarea
constituţiunel Tr:msilvanieI: "J ospph II retracta il l'approche de
sa fin toutes les mesures arbitrail'es, au moyen desquelles il iI
vait r6gne a ['e'/contre des dispositions les 1)1118 (,:l'plirife� de la con
."titufioH lnllgrois, l' Emperellr aba':doJt, a d'un seul COU.ll ses idres
1 s plus cheres au sujet de ['(lffranchissemellt des scris" (p. 339).
Ce vrea să spună d-I de Bertha prin aceste vorbe, iată un
punct însemnat al desbaterel dintre Homînl şi Unguri, căci ne
[336]
336
A. D. Xenopol
va destăinui cugetarile ascunse pe care şi astăzf Încă le hrănesc
aceşti din urmă în privirea celor dintîiii.
Este invederat că d-l de Bertha dojeneşte pe Rominî, pe
cît şi pe Impăratul, fiind-că voiau să atace constitutiunea Tran
silvanieî, că deci ambele elemente se grudiaă a da o lovitură 1"[
ac{ionară acestei constitutiunî. (Amintim că, titlul părtet a treia
este: Romtni; în slujba rearliund).
Piuă acum ne-am oprit cu deadinsul de a caracteriza va
loarea judecăţilor d-Iuî de Bertha asupra tuturor faptelor ce le
întîlneşte în cale, judecăţi care devin plictisitoare prin amestecul
neîncetat al personalităteî istoricului în faptele raportate de el.
Noi suntem anume de părere că istoricul trebue să judece cît se
poate mal puţin şi să se mărgine ască la expunerea adeoâratâ a
împrejurărilor şi la descoperirea nexului lor caus-il. Dacă am avea
a face cu o lucrare istorică, ar fi de ajuns a desaproba modul
de tractare al d-lul de Bertha. Dar cînd autorul găseşte de cu
viinţă a lovi in Eominî în fie-care moment, a-I arăta ca nedrepţi
în pretenţiunile lor, Iacomi şi răpitori in apucăturile lor, neştiu
torî �u mintea şi barbarî cu cugetul, pe cînd Ungurii sunt rnfă
ţoşaţi ca reprezentanţii civilizaţiunel apusene aici la hotarele Hă
săritulul, apoi şi nof suntem împinşî, fără de voia noastră, a mă
sura lucrurile cu măsura morală, la lumina progresului şi a ci
vilizaţiuneI, şi să vedem dacă d-l de Bertha, care sprijină con
stituţiunea 'I'ransilvaniel, poate fi privit tocmai ca un reprezen
tant el ideilor inalte pe caro pare că voeşte să le imbrătişezo.
Şi într-adevăr, ce însamnă onre terminul de constituţiune,
aplicat Ia întocmirea de atunci a 'I'ransilvanieî ? Dacă am alipi
de acest cuvînt înţelesul lui actual, in semnînd domnia legilor în
tocmite pe principiile egalităteî şi a Iiberbătet, am comite cea
mal mare greşală. Constitutiunea 'I'ransilvanier, a căreia încălcare
trezeşte părerea de rău a d-luî do Bertha, era tocmat tăgăduirca
\
cea mai deplină a acesteî forme de viaţă\ a statuluj. Lnsuşl d-l
de Bertha ne spune, în cuvintele reprodusa mal sus, că con sti
tutiun ia Tr ansilv.mieî consta in dreptul de \şerbire a c3101' trei
natiuni domnitoare asupra poporului romin. Unde dusese această
constituţiune, am văzut-o mai sus: la asuprirea cea mal neome
noasă din partea popoarelor privilegiate asupm Romînilor su-
[337]
Eomlnil şi Maghiarit înaintea istorieî
337
puşi, la exploatarea cea mal lacomă şi mal răpitoare a muncel
unul popor Întreg în folosul uriel minoritătî îrnbuibate, la apă
sarea cea mal nedreaptă a celor slabi din partea celor tari şi în
sfîrşit la o ură şi o înverşunare din cele mart intre clasa zugru
mată şi zugrumătort, Iată ce era constituţiunea Transilvaniei, pe
care o apără d-l de Bertha şi care are simpatiile d-sale.
Este cunoscut Însă că propăşirea se realisază in tref direc
ţiuni: în aceea a adevăruluî, prin descoperirea legilor care ocir
muesc universul şi prin care ajungem pe de o parte la stăpîni
rea intelectuală a lumef (ştiinţa), pe de alta la stăpînirea el ma
terială (industria), în aceea a frumosulul, prin care creăm izvoa
re nouă de dezvoltare sufletească, şi în aceea a binelul, prin care
se realizează tot mal mult împărtăşirea tuturor oamenilor la bu
curările procurato de cele-lalte două izvoare de propăşire. Din
tre toate căile pe care propăşirea tocmai se avintă, realizarea bi
nelui este fără îndoială cea mai de samă, de oare ce ea îndepli
neşte mai desăvîrşit idealul omenesc. A susţinea decî o intoc
mire de stat care este tocmai tăgăduirea coluî mai insemnat fac
tor al propăşirei şi a arăta părert de răii pentru răsturnarea eî,
este it dovedi un cuget inapoiat şi o minte nedeschisă la lumi
nile civilizaţiuneL
Să notăm în treacăt' o erezie a d-Iuî de Bertha. Ea se ra-
. poartă la starea Olteniei sub Germani, in răstimpul dntre 1718
şi 1739. D-I de Dertha, voind să explice cauzele emigrăreî Mun
tenilor cătră Transilvania de pe timpul Fanariotilor, spune că
"cette predilection de l'emigration pour la Hongrie avait une
raison particuliere, Elle etait motivee par le bonheur dont les
Roumains de la Petite Valachie jouirent pendant vingt ans sous
la domination autrichicnno, c'est-a-dirs depuis la paix de Passa
rowitz 1718 jusqu'au tl'aite de Belgrade" (p.307). Tot ce poate
fi mal neexact! Documentele austriace din acel timp ne arată
tocmai adinca nemulţumire a poporaţiunei din Oltenia cu ocir
muirea germană şi emigrarea aproape totală a poporului din ju
deţele anexate cătră Muntenia cea rămasă sub oblăduirea veche
rorninească. Cauzele acestei nemulţumiri nu le putem spune aici;
dar ele aii fost consemnate de nOI (1) şi ne mirăm cum de d niî
(1) Iii$/oire des Iloumains, II.
[338]
338
A. D. Xenopol
Jaucso-Bertha se apucă de scris istorie, cînd sunt aşa de puţin
inforrnatî asupra faptelor pe care le ating. ApoI este cu desăvîr
şire neexact că emigrarea în vremea Fanarioţilor s-ar fi îndrep
tat cătră Ungaria, unde Romlnil ştiau ce soartă îî aşteaptă, de a
fi prinşî cu arcanul de naţiunile domnitoare. Emigrarea Romîni
lor din Muntenia se îndreaptă cătră Bulgaria şi Serbia, iar a ce
lor din Moldova cătră Rusia. Nicî un document nu arată o emi
grare a Romînilor din principate cătră Ungaria.
Revenind după această observatiune lăturalnică, iar la firul
expunerei d-Iul de Bertha, constatăm că d-sa, părăsind de la 1848
înainte imputarea de anti-constituiionalism a Romînilor, începe de
acolo a-I mustra pentru anii-liberalismul lor, pentru că devin a
Jia ţiI ocîrmuirei v ieneze şi ai Ţuruluî rusesc, organele reactiuneî
făţişe şi vădi te, În lupta contra U ngnrilor, care ar fi sprijinit
nobila cauză a libertăteî. Revoluţiunea din 1848 a Romtnilor nu
fu decît "l'alliance longtemps pr eparee de la r caction et du rou
manisme " (p. 407) şi aiurea, unde simţimîntul copleşeşte pe d-l
de Bertha, el dă Romînilor o lecţiune ma! rostită; "A ujourd'hui
les Roumains voudraient imposer leul' loi , ne leur en deplaise,
tout simplement en raison des services qu'ils ont rendu, non pas
h la liber te, a la civilisation ou au progres, rnais a la reaction le
plus sotte et le plus odieuse, qu'ils ont secourue sciemment ou
inconsciemment, avec un zele digne d'un meilleur sort" (p. 264).
Oare pentru ce poporul romînesc, în întregimea lut, el care
tocmai avea nevoie de libertate şi de egalitate, pentru a eşi din
mizerabila lui stare, se aruncă mal curînd pe partea reacţiona
rismulul austriac decit pe acea a liberalismului maghiar? D-l de
Bertha ştie numai să Învinuiască pe Horninî pentru că s-au aliat
cu reacţiunea; dar nu arată cauza care i-a impins la această pur
tare. 8-0 arătăm noi.
Principiile proclamate de Ungurâ la 1b48 au fost intr-ade
văr liberale, insă numar pentru et, flJ.ţ� cu Austriacit, iar nu §i
fa,(â cu na,(ionalitâli'e lIelflaghiare din U"waria. Faţă cu acestea,
predomina, în rîndurile Maghiarilor, pol\itica cea mai nedreaptă
şi mal absolută. Aşa unirea TransilvanieI cu Ungaria s-a votat
de dieta aleasă după sistemul vechiu, în care eraii reprezentate
numai naţiunile domnitoare, iar Romîniî, majoritatea proporţiu
nei, de loc. Intrebăm, dacă acest sistem qe a se impune o legei
[339]
Rominii şi Maghiari! înaintea istoriei
339
de minoritate, majoritătef locuitorilor, era o măsură liberală? Un
guri] apoi vobară o lege de presă foarte liberală pentru dînşii;
în acelaşi timp însă această lege edicta cauţiun'i foarte marî pen
tru presa nemaghiară şi pedepse foarte aspre pentru toate seri
erile ce ar fi îndreptate contra unităţeI perfecte a statuluî ma
ghiar, Ne întrebăm iar, unde este egalitatea înaintea legeI, prin
cipiul nedespărtit de orf-ce tendinţă liberală? Dar aceste două
măsurf urmăriaii un scop dat pe faţă de oameni politici maghiari
al timpuluf : Szechsnyi, Wesselenyi, Kossuth, anume maghiari
zarea poporatiunilor de altă rassă şi cu deosebire acea a Romi
nilor (1), Intre alte legi votate de dieta din 1848, amintim pe
acea a azilelor de copii, care urmăria maghiarizarea copiilor din
C01\ mal fragedă a lor vîrstă. Răpirea bunului celuî mai scump
al unul popor, limba şi firea lut naţională, iată ţinta Maghiarilor
încă din 1848, şi cu toate acestea d-I de Bertha , cum făcea şi
Szechenyi altă dată, nu Re poate opri a mărturisi «qu'il est im
possible qu'une nation puisse occuper une place honorable dans
le conseil dos peuples, sans avoir a sa disposition une langue
cultivee> (p, 365). Cu ce drept însă Ungurii vreau să rîpească
altor popoare ceea ce privesc pentru el ca un bun nepreţuit? �i
dacă o fac aceasta, se mal poate susţinea, cu d-I de Bertha, că
Ungurii s-ar deosebi «par leur superiorite morale et intellectuelle,
la droiture des prin ci pes et la fidelite a la foi juree v ? (P. 190).
Ne întrebăm cum poate cine-va să scrie asemenea lucruri, cînd
fie-care fapt, din o mie de anf de istorie, desminte pe acel ce le
susţine?
Prin urmare, dacă cOl1stit'A[ionalismul 111/I,qhiar tindea a dis
tru,qe Vi'lta materială a poporulll'l: romîn, liberalismul magMrtr î;?!
. lmnea ca ţintă disiruqerea viele'l: sale morale şi intelectuale.
]1; insemnătoare împrejurarea că d-I de Bertha nu arată
nicI neîrnpărtăşirea Homînilor la votarea unirei, nici legea de
presă, nici aceea asupra azilelor de copii. D-l de Bertha are însă
grijă de a reproduce proiectul de lege votat în 21 iulie 1849,
atunci cind, revolutiunea ungur ească fiind aproape de a fi zdro
bită, Ungurii căutai:'! să impace pe Romtnt, spre a-I atrage în
partea lor. Iată cuprinsul acesteI Iegî, interesantă din punctul de
t) ASllpra aee'lnT punct a se ve IB:!. �rl.ieollii pn blicut ,le n,,11n ne"",� de r: "0-
gl'al,hie a ti'Lln maghy!r, 1896.
[340]
340
A. D. Xenopol
vedere al tacticef Ungurilor, tîrîtoare cînd puterea le e slabă,
mîndră şi respingătoare cînd e mare şi răstită : • Les dispositions
qui s'y rapportent aux Rouniains, ne spune d-l de Bertha, sont
Il s suivantes: on n'emploiera plus le nom de Valaques, en vou
lant designer les Roumaius ; il est permis aux deparbements, ou
les Roumains sont en majorite, de se servil' du roumain dans
I'administration et dans les ecoles, ainsi que elevant Ies tribu
naux ; il est loisible aux Roumains de petitionner dans leul' langue
maternelle ; au ministere du cultes il y aura une section speci
ale avec d..s employes roumains speciaux, pour les affaires ele
l' cglise orlhodoxe ; on traitera leurs eglises et leurs et.:oles de la
mâme maniere que celles des autres religions; on installera it
1'U niversite de Pesth une faculte theologique orthodoxe ; dans
les communes, ce seront les Roumains qui commanderont la
garde nationale; dans les administrations gouvernamentales, on
admettra les Roumains au meme titre que les Magyars; les re
voltes roumains, en deposant les arrnes, seront arnnisties, it con
dition de preter serment it I'independance hongroise. VoM dans
les derniers jours de J'uillet ce projet de loi sorubra, avcc beau
coup d'autres, quelques semaines apres, dans le terrible naufrage
de la cause hongroise, loui en demonirant la bonne volonte des
hommes d' Elat magyars» (p. 437). Ne mirăm mult de lipsa de
bun simţ a d-lul de Bertha, cum nu vede d-sa că un astfel iii de
proiect de lege, votat în momentul cînd Ungurii erau cu cuţitul
la git şi despre care procct nu s-a mai pomenit d-atuncl, arată
tocmai lipsa desăvîrşită de bună-voinţă din partea oamenilor de
stat ai Ungaricl ? Dacă această bună-voinţă există, pentru ce un
astfeliu de proiect nu a mai revenit pe tapet, de cînd U ngurir
au redevenit stăpînii situaţiunel? Căci Romlnir s-ar mulţămi cu
aplicarea cinstită a legei din 21 Iulie 1848.
Istoria compro;nisului austro-ungar este întocmită iarăşI de
d-l de Btl'tha aşa, ca să arăte pe Un�uri, politica şi năzuinţeJe
lor, În chipul cel mai favorabil. Aici <'1,-1 de Bertha devine sen
timental, Intonează accente lirice, tot aş,a de răU gust pe cît şi
\
ele neadevărate. D-sa spune că întoarcerea Curţei ele Austria cătdt
Ungaria fu datorită interveni rei personale îl, tinerei şi frumoasei
soţii a Impăl'atulul Francisc-Iosif, Elisabeta de Bavaria: «L'ame
lioration de la situation de la Hongrie devint une c01'titude, le
I
I
1
·1
f
� 1 •
I
i
,
i
trul ales de d. Protopopescu, con'stitue) în adevăr ljccl
mal elocuent răspuns" nu pentru d-nir Tanovieeanu şi
Suţu, cum zice d-sa 28), ci pentru î�SUŞI c\. Protopopescu.
Satisfacţ.ia de a vedea publicat\'1. în "Arhiva" O a
preciare a lucrăreI sale; în aparenţa, măgulitoar8., a de
terminat pe ad'versarul mctl ca să reprodueă recensiunca
27. MEi întreb încă o-dată ce valoare poate avea apreciarea
studiulUI meu emis{t de d. de la Gra:::seric, chiar condiţiona1, pe
temeiul uneI critice pe care a înţclcs-o a�a de ril"u.
28. AccaşI pag. şi notă.
[363]
d-Iur do la, Grasserio f�\rft flft-şI deie saniă că, în reali
tate, teoria sa, e cond erunată de autorul francez, şi că
concl uziilo acestuia ar fi fost cu totul altele, dacă ar fi
pătruns adevăratul fel înţeles.
Terminînd declar că, pentru mine, dezbaterile sunt
Închise. Am aV11t cuvîntul fie-care cîte de două orr ; ju
dece cetitorul imparţial.
M. Suţu
-------
Fantaziile UI'alo�altaice ale DomnulUI lazăl' Şăineanu
Resfoind numărul din 15 Mal al Convorbirelor Li
terare, am dat do un articol intitulat iJlfiueil�a orientală
aSllpra Zimbet :'!,Î culturei rtnnîue ; este de notat că această
scriere se anuntă ca introductia unor lucrări maf întin-
, ,
se, care va purta acelaşr titlu.
Articolul debuteaz;\ cu un fel de clasificare al idi
omelor uralo-altaiec si cu asternerea unor rezule filo-
" u
logice stabilite dc finezul Costren ; iar lectorul este pre-
vestit că acele regule 01' a-ajute ea, în datoriile ce
ati contractat Romînir Ri de la neamul 'Turanic, să se
determine partea realiz�Ut de la fie-care grup în parte.
Un f01 de tabloti de ordinea creditorilor.
Impresia mea cea dintiitt este, că de oare-ce Iim
belc sanscrite �i ironice sunt lăsate la o parte, în arti
colul în chestie, 01 ar fi putut fi intitulat mal exact şi
mal cu frauclieţă : ill(flll'iltrt ce aiÎ arni limbelc urale-al
laice !;fi neamul iuranic. asupra nccnuului romînesc .şi limba
sa 7 aiină .
Să ne ţinem mal cu samă de partea filologică a
acestei lucrări: «Elementul tătăresc, spune autorul în
stocul turcisruelor Romane (acea.stă expresie îmt reamin
teste firma vestită : la Inglesul H.omî:n) se referă la tra
iul În sURI al tătarilor Crimlem si Nozai, care în timp de
, , '-.--
aprnape două secole au vcnit în cont.inuă, atingere cu
Moldovenii. Ve aceea voruele tătare figureazrt parte ca
[364]
3M
Dăr'l Cle samă
termini tecnicI În lito pisiţe, parte ele (sic) aîi persistat
pînă azI În grupul moldovenesc, lipsind in cel munte
nesc si in idio mcle Kdcanice, afară cînd acestia au a-
doptat, forma paralelă osmanlie». '
In prima categorie de tătărisme, autorul ne arată
că se găseşte În cronicarii noştri o serie de substantive
şi adjective tătăreştt curate, precum: mirzoc, asoul şerimi,
bunciuc, ciombur, duium, hon etc., şi face mare caz din
asta, pînă Într-atît, că uită sau nu vede că. aceste ter
mene sunt Întrebuintate de cît numai cînd e vorba de
tatarr ; ce mai simplu, mal firesc lucru de a menţine
vorbele proprie pentru a exprima nişte raporturi care
sunt streine! Tot aşa se exprim Francezir despre veciniI
lor Arabii algerieni, menţinînd cuvintele rozeia, gum,
spahi, cadi ; aşa menţionează şi Americanii cuvintele care
descriu lucrurile si moravurile Pielor-Roşe, precum Ma
niiu, tomhaoac, vig�anl, slJav, calumei, etc.; şi nimărui nu
i-a venit să dea o mal mare Însemnătate unul fenomen
Lapolinian. Dar această expunere era neaparată ca tran
siţie pentru a ajunge la afirmarea că în dialectul Mol
dovenesc (nu ştiam că 1101 Moldovenii avem un dialect)
există o serie de vorbe tătărestt care se-ntreb uiutează în
, ,
mod zilnic, cu care ne-am înavutit limba si care sunt
, ,
rezultatul contactului nostru îndelungat cu acest grup
turanic i (amestecul de sînge se subînţelege negreşit!) şi
În sprijinul acestei teze citează cu vintele următoare: ar
can, cobuz, capcană, haraba, sahaidac, bahmet badie ('?)
total şapte plus un etc, care şi el subînţ.elege mult.
Moldovan de viu" si cu pretentie ele a cunoaşte mol
dovenismurile, am rămas foarte n�dumerit fată cu unele
din aceste substantive exotice, pretinse populare, şi mi-a
trebuit să mă dau la investigărr metodice pentru a afla
ce este sahaidac şi bahmet, de nu admite desminţirea
ce dau autorului, propun un juriu de Moldoveni ca să
se pronunţe în ultima instanţă. \
Dacă procedăm prin eliminare, găsim cuvintele co
buz, arcan, capcană şi haraba care riat fi. considerate ca
expuneri usuale curente şi care sunt în adevăr moldo
venismurt i dar lucru ciudat! tocmai aceste cuvinte intru
în .categoria euvintelor teenice de care a vorbit autorul,
în categoria întîia şi a fost firesc lucru să le zicem pe
�,
I
I
..
[365]
bărl de sar'nă
numele lor, toate aceste pentru a le deosebi de altfelin de
unelte analoage ce existau la Homam cu numele lor de
laţ, căruţa şi cursă; cuvîntul cobuz, un fluer de os, s-a
impus ca şi cuvintele trombon şi contra-bas, care sunt
adoptate de popoarele cele mal diverse fără vr-o influ
enţă etnică :filologică saii culturală să :fie În joc şi să
merite de a fi notată. O simte asta si D-I L. Şăineanu,
, ,
autorul scriere], recunoaşte şi el că cu atîta nu se poate
scrie un volum eu un titlu atît de bombastic, de acea
s-avîuta mai departe; trece la Muntenl şi îşi propune.
să tartarizeze două importante denumiri orogra:fice; ce
glorie pentru d-sa să demonstreze că Baraganul e un
cuvînt tătăresc ! şi să împlînte drapelul, pardon, bunciu
cuI tătăresc, pe cel mal înalt pisc al Carpaţilor pe Bu
cegi, demonstrînd că e un cuvînt nogaic, sau giagataic.
Domnu Lazăr Şăineanu ne spune că acest nume de
Baragall pentru d-sa e enigmatic; şi prin urmare tot ce
c enigmatic trebue să :fie tătărese ! ApOI este şi o ana
logie cu cuvîntul buraqan care în giagataic şi �n mon
gol, vra să zică vîrtej, furtună şi de oare-ce Baraganul
are monopolul viscolulut şi a furtunelor a trebuit să se
numească asa pe tătăreste.
AstăzI, 'nime nu se' mal călăuzeşte după asonante,
după analogie pentru a stabili :filiaţiunea cuvintelor,
căcl cu aşa sistem am ajunge departe i B-ar putea dove
di că si cuvîntul francez ouraaan e tătărese scotind nu-
, .1 ,
mal pe b de la buraqanul d-sale.
Mal dintii II d-I Şăineanu în calitatea sa de filolog
patentat era dator să cunoască scrierea mea din Convor
birî, Cioriolum în care ar :fi putut afla că formaţiunea
denumirilor orogra:fice este supusă la regule invariabile:
denumirile geografice sunt descriptive sau comemorative;
cele descriptive sunt toate: l-in romîueştt, 2-1ea slavoneştt
traduse de pe romîneşte, 3·1ea inductibile enigmatice cum
zice d-sa �i se găsesc că au un înţeles descriptiv, cu a
jutorul limbelor sanscrite si ironice! asa sunt cuvintele
, ,
plopeniî, care pe slavoneşte se traduce topolog (top01=
plop) şi Şarul DorneI cuvînt ireductibil dar nicI de cum
tătăresc, căci şar vra să zică vîrf în 11111be1e ironice.
Din denumirile comemorative avem Teleorman poate
Cumanic, Medjidie care se referă la un fapt recent (1855)
11
[366]
Halta Saligny si mal recent si denumire ea Glavă-cioc
.; , ,
Cotusca, Crasnaleoca care se referă la niste imigri"'trI do
Bulgart şi de Rutent după cum rezultă di'n canl�terul fi
lologic al acelor cuvinte.
Pentru cuvîntul baragan nu există nicr un preee"'
dent istoric care si'\, autorizc pe d. �;\ineanu să declare
acest nume ca introdus de tatarr, căcr exista ab antiquo ;
legile fonet.ice protestează şi ele în contra red ucerei cu
vlntulur baragan la acel de buragan : şi necesarminte
trebue să recurgem la origincle ariane :
Bhr care se mal scrie B/;râ sat! Bâr este radicalul
cuvîntului a purta (bere bara). Go �i oo care devin 'În
terminaţie gzr şi ou sunt echivalenta cuvintelor romîneştl
hgită şi vită; 1hr-f-- gu, bhr + VlI sunt în sanscrit de
numiri de podişuri, de loeurt înalte dar eu inteles ele
sustinătoare, de' n utri toare de vite, eflcl în tăriie calde,
" .,
locurile de păşune sunt totdauna în părţ:i1e muntoase;
eu asa înteles de locurî alpestre s-au dat dcn umirile de
, ,
Bercgu şi Bcrevu la posiţil muntoase de la noi din Car
paţI-; la Germani Bhr+gu s-a specializat cu desăvîr
şi re ; a remas cu înţelesul numar de altitudine şi a de
venit Berg, la cuvintele Beregu �i Bercvu cu înţeles de
păşune alpestru, dîndu-se o formă arljccti vală an, B1tr+
g+an a devenit Baraqan ; cred că teoria aceasta pre
zintă o consistentă filolobO'ieă,.
, ,
Dar ÎmI va obiecta d. Ş�tineallu, cuvîntul Baragan
exista din Crimea, din Persia; ceea ce este exact, �i mă
va întreba ce semnificare poate avea aceasta : -- Îi vobi
respunde: cuvîntul Baragan în Crimca a putul fi. adus
Orl din Persia ori din Dacia, căcI ciobaniI din CarpaţI
pînă mal în secolul al XVIII-lea purtat'! "itele lor prin
toată stepa.
Cuvîntul Bamgan a putut fi îmill'Umutat de la Per�l
şi s�a putut forma şi-n mod paralel. S;t daii un exem
plu de formaţiune paralelă a unor nume identice, din
aeeleasi rădCt,cînI si cu deosebire fOll'«tie5.
c'uvîntul Cioban există în tot orientul, elin Persia
pînft în Carpaţi; fOflnaiiunea luI e elin Oiu= pccus, oie,
vită micrt şi lJan=capcondudttor; de unde avem bon şi
banat; noi Întrebuinţ.am cuvîntul Cioban din vremurile
cele mal străvcchT. dar avem Ni o fOl'matiune a noastră
, , ,
366
Dărr de Rll1�L
I
�
I
I
[367]
Dări de samă
367
proprie ban-ţciu e« baciu : numele ciobanulur şef Ia stînă
si probă că baciu e o formatie din ban-j-ciii e că for
, '
ma Bauciu a existat si ca si persistă sub forma de nu
. , ,
me propriU la Muntenr din Ardeal şi de la noI: Banciu
Băncilă.
Dar ceea ce nu-t pot ierta, frateluI în Hristos, d.
Săinoanu, este tentativa sa de a tartariza În frumosul
nostru Bueegiu, pe baza uuet simple analogiI Între cu
vîntul acesta �,;i Bugeagu tătăr esc din Basarabia!
Toate legile urografice precedent expuse sunt vio
late, legile fonetice] �i a gmmuticei sunt de asemenea
ultragiate ; asemănările vagt de asonan ţe nu pot duce
departe, putem gri si eu un a�a sistem raport Între tar
tar �i tîrtan, cU atît mal mult că mulţi jidant sunt de
origina Kazară, cu toate aceste tirtan vine de la Un
teriltan (supus) �i nu are nimic comun nici cu tartan=
pled învălitoare, nicî cu vestitul Tartariu. Cu toate a
ceste un domn care se numia tot Săineanu, n-a ezitat
a atribui cea mal mare antichitate' în ţara jidanilur nu
măr pe baza uneî analogii dintre cuvintele jidan şi ji
devină t teorie care a avut mare succes în toată lumea
savantă ovrească. Tot asa si cu tărtărornania d-sale care
va, il de ::;igur apreciată 'şi gustată mult de savanţir de
la Buda-Pesta. Dar să revenim la cuvîntul Buceqiu, el
are forma adjectivală, se zice Bueegiu, munţii Bucegr
la plural �i cînd ,se zice Bucegea, se subînţelege cuvîn
tul îunălţimei la care se referă; e dar un cuvint cali
ficati v-v-nu e nicr slavon, nict latin, îl putem căuta în
limbele ariane primitive, în sanscrit avem raclicalu {rukka
pentru ta]>_ ("u vînt care la GermanI a făcut bode si Ia
Fra,lICezl (J;mc, furma (JIf!.:!.'a Tn zene! a devenit uut;ii şi
in mar multe dialecte irol1iane uuL:::: şi (meci. Dupa regu
lcle, că denumirile primordiale reductibile la sam,eril; şi
la dialcdele ironice trebue să fie descri}Jtive si din viata
, ,
pi\storală, eu presum că cuvîntul Bueegiu este egal cu
caprărie salt păşune de capre şi că tot de Ia radicalul
ironian Buz s-a format numele şi a întregeI regiune
Buzeu,-de altmintrelea e ::;ingum regiune din CarpatiI
noştri care pînă astăzI a adăpostit capra neagră (cha
mois) pe masivurile sale.
Tot d. Şăineanu tureise muntele Camiman fiind dq-
[368]
386
Dărf de samă
pă d-sa format din Kara-Ima1,l=popă negru, adevărul
e că Carei in dialectele ironice vra să zică munte şi
man este un augmentativ. Carai-l-rnan ee munte mare-e-;
dar să dovedesc: avem Caraman denumire de munte
în Franţa (Seine et Oise) şi fiind că în patria lui 'rar
tariu nu s-au găsit încă tartarornonr, Caraman e consi
derat ca nume de origină celtică ; a dat loc denumirei
uneî familie istorice les Caraman-Chi1Jzay - Caramania
in Asia minoară, este acea regiune care a fost ocupată
de Celţî, care au perzistat pînă la invazia Arabilor şi a
Turcilor, şi vra să zică Muntenia mare.
Dvnu L. Şăineanu, ar vrea să turcească si cuvîntul
, ,
Caracal, noroc că este anterior Osmanliilor j de aceea
vrea să-I cumanizeze-. Kara-e negru, Kale=cetate, dar
atuncr, după legile fonetice, ar trebui să se pronunţe
Caracale ca Ada kale Sukumkale, şi apor o altă pa
coste, cuvîntul Kale nu are cum să fie cumanic, este
arian si n-au avut cumanit de unde să-I iee. Proba că
,
cuvîntul cale e sanscrit san ironic, e că-I găsim la po
poare ironice şi împrumutat de la el şi de cătră limbe
semite ; în combinaţie cu malta formează cuvintele mah
+cale=fortereţe În dialectele copte şi abisinien, mah
kale la Evrei antict (nn la cel moderm), era un orăşel,
patria lul Samson; denumirea este evident din orogra
fia Filistenilor, popor de origină ariană şi vecinî cu tri
bul lui Dan, afară dacă nu sustine d. Săineanu că Sam
son era Tătar-Maha+ cale a l�aI dat loc la formatiunea
,
mahala, uzitată la Persiam, la popoarele din Asia mi
noară şi adoptată �i de no: şi de Turc; întocmar ca cu
vîntul cioban mal sus mentionat.
Ce este dar cuvîntul Caracal? ei bine! Il-nu Săi
neanu să facă ca şi mine; să se abţie, să zică nu Ştill ;
e aşa de uşor de ce nu face o tragedie în cinct ade,
spunea un critic unut dramaturg! "
'I'urcismurile d-Iut Săincanu, de si mal recente tre
buesc de asemene reviz�ite cu îngrW're; cuvîntul Pha
nar nu e un turcism, e un grecism, şi e denumirea ne
cesară al aceleI mahalale din Constantinopol, Il-are a face
cu cuvintele fanar şi felinar care amîndouă provin din
latinitatea populară [anale, după toate legile fonetice ro
mine, Duşman 11Q. e turcesc, C COJ1-1UIl Grecilor �i Ro-
[369]
Dări de samă
369
mînilor ca şi cuvintele drum şi [rică i se găseşte în orl
ce lexicon grecesc. De şi se gnseşte in Codex Curuani
cus, e probilitatea că el l-an luat de la nor, salt să. facă
bine să-mr arăte radicalul turanic după principiul alle
qando probandum est."---jJfaltita lapiuc« vine din latineşte;
Greci} ati luat cuvîutrsl de la Romani din Machcdouia.,
Moldovenii I-au luat de la Greci sub forma marola, ra
calu est cuvintul latin anuirtis,
Habar, În limba schipetară vra să z ică cunoştinţă,
el a trecut din dialectul macedo-romtn si de acolo s-a
introdus în limba remînă-c-e tot aşa pentru o sumă de
turcisme care de altmintrele se şterg din limbă dimpre
ună cu amintirea raporturilor care ali dispărut.
Concluzia! Ar fi. multe de spus-cercetările care nu
sunt duse Într-o direcţie constantă. nu pot avea consis
tanţă, Observaţiile, pentru ea să. dee un concept priin
cios, presupun un ideal preexistent în jurul cărui se a
dună. Cînd idealul e slab sau lipseşte, conceptele sunt
slabe :şi ele, sau devin paradoxale.
Fratele În Hristos d-nu Lazăr Săineanu a devenit
creştin, e mult! Remîne ca sa-si �omanizeze si ideile
, "
cum si-a crestinit cugetul, si atunci se va lepăda de
" ,
tartarizare cum s-a lepădat si de Satana, si teoriile sale
vor deveni si mal exacte si maf priincioase, căcr este
, ,
corelatiune între ce e uun, ce c bine si ce e adeoărai )
, ,
AI. Brăescu de la Scurta
In general criticile noastre, sunt încărcate de părert rătăci le ;
aproape niel una din ele nu prezintă limpezime, Iineţă şi mal cu
samă judecată nepărtinitoare. Cele de n131 multe ori într-însele, nu-s
decît vederi înguste, sau pretentiunt absolut personale. Criticul no
slru cere autorului să-I satisfacă gustul lUI propriu. A vînd atitia
critici îşI poate cineva închipui, cît de greu e, ca Într-o lucrare
în care ţi-al propus să studiezi un anume sentimen l, să aleătueştl
părţi, care să vie la socoteala fie-căruia din ei.
Unii zeifică iubirea, alţii ertarea, o parte ura, restul răzbuna
rea. Intrupează deci o fiinţă, care să iubească urînd, să ierte răz-
[370]
370
Dărf de samă
buntndu-se ; şi cu toale acestea, aşa ar trebui croit un lip, ca ce
tit de fie-care critic în parte, să-I satisfacă fie-căruia dorinta pe
deplin. Mar tou, lăsînd la O parte menirea arter, o incătuşează în
formule "pcn;onale", nedtndu-t drept la puterea de expansiune ce
ea cerc. Arta nu poate fi roabă, de cit. (:(:'1 mult talentulut. Viata
el se manifestă printr-o deslăntuiro de forme vesnic nouă, giHile în
haina desăvirşilel frumusel] :;;i a liberlăţel neiărmurile ; a-l pune sta
vilă, a o condensa sub greutatea unei aceleiaşl inspiraţi] este a-o o
morî distrugindu-I caracterul esenţial, acel «ce', netrăit Încă elemen
tul vital. La n01, a e�i din felul de ca (i> sau «(1, vedea" al criti
culul nostru, «e a reu fi» arlisl ; a scrie in alară de genul ce lUI îî
place, e a nu scrie, aşa că foarte des, se proclamă lipsa de artişti
din lipsa de critic),
J n adevăr, aceştia din UI'm�, năzuiud mereii cătră aceiaşi
lucire de frumos, isvorită din aceJa9 talent istovit de a se repeta
îndeobşte, nu-st dau samă că dacă in"p�pa\iunea nu se reinoeşte,
moare cu o vrernelnică �i bolna vă licărire, ascultînd sentinta fata
lă, care ordonă cii tot ce nu se preschimbă S1 piară. Focul deapu
rurt acelaş, rămînînd nestins, e astă-zr subiect de basme, căcl ştiut
e că însil�! soriî se stîng ca să rc-nvie tinert,
Critici! noştri se ocupă de n.odul cum al' fi trebuit s!irşită
sali iucepută lucrarea, fără să-şl dea samă, că menirea unul critic
nu e de a discuta subiectul lucrărer, ci modul cum autorul .ţi-a
invălit ideile pc el, modul cum a fus! tratat. Criticul în artă nu e
un căutător de teză, după cum în istorie, nu-I e permis a nu fi
un inchisitor al timpului, adică a faptelor ce se desvălue în el.
Menirea JUI, o În a -ne spune, dadi aulorul a ren�il să ne re
deie ceea ce el �T-a propus a ne reda; subieclul poale fi absurd
pentru diuSlll. Asta nu-l prive�le; destul. cit acest. ilbsllI'd e bine·
condus de la început pînă la sUr�il, adică bine studiat, bine pre
zenlat privirilor :şi minţe! noastre ;in care caz lucrarea e bună,
�i pe linga talent, probeallă un ce rar: o,\iginalitatea.
Uriginalitatea în ochiI tuturor, are pu\in din absurdul ce ne
face pentru momentul, a o condamna. Ea � tocmaI nota care dă
armonia, insă numaI uneI urechI muzicale; pentru orI-care aHa
însă, e o disonanţă.
Criticul trebue să iasă din orI-ce nuanţă fal�ă a părereI luI,
rămînînd imparţial, şi judecînd lucrarea din punctul de vedere ar
tistic/ avînd tot-deauna în minte, intenţia creatoruluI.
[371]
D:'î,rl de aamă
371
Fie-care din noi vedem alt-Ieliii, unui critic însă i se cere a
vedea ca toţ1. N umal a�a el cîştigă dreptul a-şi arunca părerile pe
h'rlie, aUngînd subtilitatea unul artist, căcl a-I atinge lucrarea, e
n-I atinge -intimul- sufletuluî său. Numar atunel pop a-\, da pr.
rerea asupra uriel lucrăr) artistice; cînd, lăsrndu-t) personalitatea
la la o parte, te adaptez! intim Iic-cănn subiect, te indentifieî cu
fie-ce personaj, lClei cauză comună, cu ori-care tip.
In orr-ce lucrare însă, subiectul e proprietatea autorului, şi
numar forma ce-l îmbracă e terenul, în care criticul are dreptul
a-st exercita activitatea.
Cind mal zilele trecute am cetit în numărul trecut al revis
tei darea de sa mă asupra piese! Casta-Diva, datorită d-lul Hara
Iamb Lccca, am rămas mirat de unde pretentir, ce criticul le are
f:d,ă de această piesă. Imediat mi-am închipuit că D -Iur, e unul. din
tre acel, ce văd numal într-un acelaş lel, că D-Iur e deprins cu
aceleaşt leşinurl, cu aceleaşi (ipel!", cu aceleaşi acţiunr ajunse am
de banale astă-zI. Sunt piese, care le vezl pentru întîinşl dată, şi
cu toate acestea ghiceşti dinainte gr.stul'ile şi acţi unile pe care per
sonajele din ea le vor face; de sfii �;it nict nu vorbesc, Il ştii de
la primul act: moartea sali împăcarea eroilor.
Aceasta, pentru-cii toale sunt brodate pe acel aş! temă sali
ca să fir mal prozaic, (esute cu aceleaşt fire netoarse. Cînd vine
unul care să tragă o limită acestui reI de a produce, îl certăm
0:'1 ne-a scos din vechiul cintec! Puterea obişnuinter e cea mai
mare rivală a artet, care în fie-ea re clipă trebue să fie alta. In
tocmal după cum un peisaj, o figură, orr-ce alt ceva, lŞi prefac ca
racterul cind sun! scăldate în lumint dilerite ; toi ast-feliii arta Î71
re înoieşte întipăcirele sub lnrăurirea diferitelor idei - raze a soa
relui din lumea intelect uale -- care lucrează tot. diferit asupra a
celuiaşi fond.
Criticul se miră mult cum în aclul al H-Iea al Rcpslei drame,
eroioa el C:ina, priozîndu-,:l logodnicul în brat,ele mălui/ci salr,. nu
leşin1i, sau nu dă mi\car un ţipet. Oare DU e absurd a ne tace o
asemenea intrebare? Oare criticul n-a auzit de dureri mute, de du
reri ce-ţi împe(resc sufletul, ce-\l îneacă cuvintele în valul unuI
regret zdrobitor? N·a auzit de fiin\i ce stau martore la cele mal
marI nenoroci/'l, fără puterea de a scoale o singură vorbă? Leşi
nul fiinţe] aci eînJocuit prin pal'alezia voin\eI, care nf; dă măsu
ra uneI adevărate lovituri.
[372]
-
372
Dărl de samă
După D-lui nu e de admis ca Cina faţă la o asemenea scenă să
nu scoală un ţipet, care să trezaseă pe cutare burghez din galerie.
A leşina, a ţipa, insamnă «a fi real" după O-lui; însă dacă
ar trebui să .. Ţ dau dreptate, cu alte cuvinte, dacă aşl înţelege rea
litatea ca Ir-lu), aşi imputa D-Iul Leca; că n-a pus pe Gina să
sară la bătae, sau mal ştiu eu, să provoace la duel rivala sa, cînd
desigur efectul n-ar fi lipsit. ,
Gina e însăşl fiinţa pentru care durerile mari, durerile ade
vărate sunt tăcute, Sufletul f'l le cuprinde, le păstrează ca singura
probă a Iericirel trecute. Durerile În tot-deauna ne amintesc feri ..
eirea şi tocmai pentru aceasta Gina se jertfeşte, tneadrlndn-şt dure
rea prezentului in rama trecutuluî atît de drag.
In actul al III lea, cu alte cuvinte, tocmat acolo unde criti
cul găseşte partea cea mal bine reuşită a piesei, Cina încetează de
a mai fi fiinţa al căreia suflet iartă, trăind din trecut, prin faptul
că, în faţa celor două femei, din care unu e însăşl amanta logod
niculuî său, ea exclamă fraza următoare: . Soşeaua era plîntată de ambele el
părţi, cu nişte puternici arborr de teiii, aşezaţi la o egală
îndepărtare unii de alţi], şi al căror coroane aproape a
tingindu-se, tăiau în spre partea lacului, nişte bolţi sime
trice, prin care se. prevedea priveliştea lut. Bolţile cuprinse
între arborr alcătuiau nişte adevărate privazuri, care, ţăr
murind nesftrşitul măcar pe laturt, adincea iucă frumuseţa
lncunjurată. In mărginirea din care resărea impunătoarea
natură, ea părea mal vie. mal frumoasă, mal strălucitoare.
Ingustarea era răscumpărată prin tăria tntipărirel, Par-că
vedeam tablouri uriaşe, atirnate de cuie nevăzute, pe ne
sfîrşitul tăriei.
III.
In o zi plecaiu spre Fluelen, staţie din capătul opus
al laculut, cu scopul de a rămînea acolo peste noapte. Cu
mine se sui pe vapor, un englez bogat cu care făcusem
cunoştinţă la Sweizerhof, cel mal mare şi mal vestit otel
din Lucerna. După el mergea un groorn purtind pe braţ o
încărcătură, de cale nu-mt dădul sa mă ce putea să fie.
Pe vapor adica un vint cam răcoare. Cum puse piciorul
pe vas, Englezul .grăi cîte-va cuvinte cătră sluga lul. Acesta
scoase un termometru din buzunar şi îl răspunse ceva.
VăZUl pe Englez căutînd în buzunar un portofel şi după
ce îl răsfoi, spuse grabnic cătră sluga lUI alte vorbe, pe care
nu le auziiu bine, dar pe care chiar dacă le-aşî fi auzit, poate
nu le-aşl fi inţăles. Văzul pe groom punind încărcătura pe o
bancă şi căutînd cu răpejune in ea. In acest răstimp Englezul
se desbrăcase de haina lur de deasupra. Sluga desfacu un
morman de paltoane, blănt şi pardesiurt şi căuta cu mare
grăbire, dar nu găsiu, repetînd mal multe qoddammurt
noapărate. Englezul meu î ncepu de-odată a strănuta, şi în
torcindu-se cătră mine, îmi spnse eli arnărăciune : "To:lte
mijloacele le intrebuintez spre a menţinea în jurul meu o
temperatură statornică şi a nu răci, şi mă vezl că am că
pătat iarăşi un afurisit de gu(uraiu !" i
Cum ajunseiu la Fluelen, me hotărtiu ca să fac pe jos
o preumblare pe şoseaua Axenulu), care se întinde po malul
[397]
AmintlrI de călătorie
397
lacului mapoî spre Brunnen. Cum ieşî pe ea din Fluelen,
incepe a urca; trece peste un pod, pe sub care curge un
şivoiu de munte ce dă in lac, zhurlud tnspumat peste un
tunel, S�IP::lt pe sub fundul lui! Drumul pe aier, apropiin
du-se mereu de lac, Începe a fi apărat dinspre el, cu nişte
bîrne, mal' apol cu stilpi de piatră, care de la un timp se
prefac intr-un meterez neintrerupt, clina ripeî dinspre lac
devenind din ce În ce mal înaltă şi mal prăpăstioasă. De
la o vreme ajungl la un colţ ce esă asupra laculur, ca un
balcon uriaş. Drumul e tăiet, aier în pîntecele stincel, a că
reia cap pare a se pierde în nour), Iar picioarele se a
fundă adînc dedesupt în lac. Cind te tntorcr spre păret: .. \le
de piatră, te apucă groaza, văzînd acele turnurl uriaşe ce
se ridică sus, tot mal sus, şi care numar, prin tăria mate
rialulul lor, se mat ţin în picioare, căcî după legile greu
tăţel, ar trebui să se prăbuşască peste tndrăzneţul călător,
ce se incumătă să se apropie de ele, şi să-I Îngroape sub dă
rămăturile lor. Apleci capul pe spate, pănă ce te apucă a
meţala, şi nu parvil a vedea crestele stincilor. Trupul gol
al pietrei iesă pretutindene la iveală, lipsit de cămaşa de
iarbă, cu atît mal mult de haina, mal acoperitoare încă, a
arborilor. Unde şi unde vr-un biet brad rătăcit şi-a găsit
locul să crească pe un colţ mal răsări t, din cremenea cea
moartă. Cum al intors spetele de la această privelişte în
grozitoare şi te uiţr spre lac, te cupinde .« lncîntare fără
de samăn. Adînc sub locul pe care stal, se aşterne ca o
oglindă, apa cea mîndră e , Munţi) se prevăd în fundul el,
colorindu-I pînza cu cele mal bogate răsfrîngert, Liniştea
el atît de deplină se coboară şi în suflet; par-că o mînă
iubită te-ar desmierda pe frunte. De .. o parte frumosul, in
în toată a lul strălucire, de alta sublimul ca impunătoarea
lUI măreţie. Şi ţI stă pe deplin în voie să trec] de la o sim
tire la alta; să aducl în suflet sau tremurul sau in CÎntarea.
N-aI decit a-ţt strămuta ochit, cind pe munte, cînd pe apă.
La colţul lntorsăturel, cade stînca aşa de drept in lac,
încît a trebuit ca şoseaua s-o spargă prin un tunel, spre
a-şl urma calea. Tunelul infăţoşază spre lac, marl deschi
zăturî în formă de uriase bolti care prind iarăşî, ca si în
" "
arcurile dintre ter, frumuseţa nehotărită a naturet în priva-
zul unor măreţe tablourl. Stătut acolo pină în sară. Arun
cam pietre în lac şi măsuram timpul ce trecea între. ve-
�
[398]
A. D. Xenopoi
derea roţilor de valuri, provenite din atingerea apel, şi su
netul ce-mi lovea urechea. Il găsliă în mijlociu egal cu 5
secunde. ImI aduseiu aminte de formula matematică, pen
tru calculul tnălţimelor din căderea corpurilor, care este
S == � t2, adecă spaţiul este egal cu repejunea mijlocie,
înmulţită cu pătratul timpuluî, şi aduclndu-rnl aminte că,
repegiunea În prima secundă, este apronpe 10 m., şi a
plicînd-o, afl;vl1 că stam de-asupra laculur, la înălţimea de
12f) de metri. Oare de cît de SllS pri veaii la mine virfurile
stîncilor? Iată lucru ce de sigur niminea nu I-ar putea
măsura, prin metoada intrebninţată de mine; căci picior
de om părnîntean nu cred să fi atins sau să atingă vre-o
dată feciorelnioele lor tnălţiml.
Puntul în care stam deasupra apel imî părea Cll atîta
mal inalt, cu cît: adăugeam în gînd la a lUI îndepărtare, a
dincimea cea insămnată a apelor, care în acest loc întrece
300 de metri. Şi cu toate aceste hăul infricoşat era acoperit
şi tăinnit de un tnvăliş atît de rermecător ! Afundurile erau
ascunse sub valul cel moale al apelor, colţurile stincelor
dispăreau sub perdeaua ce le acoperea. Vedeam o oglindă
lucie ce, ca un ochiu plin de magnet, te fermeca şi te a
trăgea spre el; auziam numat tactul liniştit al valurilor ce
se frtngeau de mal şi ca o voace dulce străbătea în sus,
monotonul lor cînt, îmbiindu-mă par-că îndată să cobor in
răcoroasele lor adtncimj. Păl'e�111 că îngtnă draga cîntare a
zinel apelor' lUI Goethe:
Ah r wtisstest du wie wohlig's ist
Dem Fischloin auf dem Grund
Du stiegst herein sa wie du bist
Und wurdest erst gesund.
Ah! de ai şti tu ce desfătat
Stă peştele pe prund, \
Te al cobori aşa cum eşti
Spre sănătate-n fund.
Şi într-adevăr, ce ar trebui pentru a pune un capăt
şi frumuseţilor, dar şi zhuciumulul acesteî vieţl ? Un salt
peste meterezul apărător, Cite-va secunde te-al Invirti prin.
[399]
AmintirI de călătorie
aer; apol o clăpocire in apa ce s-ar deschide, spre a te
primi; ciţl-va stropi aruncaţl în sus şi recăzuţl înapol.
Peste cite-va minute şi cercurile trezite pe suprafaţa la
culul s-ar stinge cu încetul; valurile, o clipă stingherite in
legănatul lor, ar reîntra în el, şi totul ar fi zis! ţ;i lucru
curioz, cind te uill mal mult timp spre adîncime In lac,
îţl vine par-că aceasta poftă îngrozitoare, şi cu toale că te
reţine tremurul fricoasel cărnl, mintea par-că te impinge a
face pasul cel fatal. De unde să provină oare această a
tragere a ahizulul, fenomen atît de cunoscut, dar atit de
puţin explicat? Este o îndepărtată urmare a legeI gra vi
taţiuner, A sta sus, nu este o aşăzare firească pentru cor
purile grele. Ele trebuie să tindă tot mal mult spre păr
ţile joase, spre a se apropia de centrul pămintuluî. Ma
teria neconştintă se supune orbeşte acestei legi nelnduple
ca te ; in sufletul conştient, ea trebue să se prefacă în o
tendinţă intelectuală, care nu poate fi altă ceva de cît vroinţa
de-a executa ceea ce corpurile brute îndeplinesc fără de
vroinţă, şi dacă raţiunea nu ar veni să reţină pc om: el
ar trebui chiar să ascultă de acea fatală lege.
lnoptase şi tot nu mă puteam deslipi de farmecul ce
mă cuprinsese. O pînză tot mal groasă de umbre se aş
temea pe toată natura. Lacul părea că dispăruse spre a lăsa
în locu-I o groapă cumplită, o prăpastie in a căreia neagră
văgăună se stingeau silinţele vederei. De-odată zăriI sub
mine o stea, apol alta, şi alta, constelaţiunl intregr, apol
calea robilor; ba o stea chiar tăia o dungă pe cerul sub
pămintean ce se întinsese la picioarele mele. Lacul refleta,
in limpedea lUI oglindă, spaţiurile fără fund, şi eu nemer
nicul, firul de năsip, stăteam cuprins între două nesfir
şiturt !
De-odată nişte sunete armonioase părură a-rnl atinge
auzul. Ce să fie? Erau aşa de dulcl şi păreau că vin de
la o aşa de mare îndepărtare! Par-că se suiau de pe lac
spre mine, şi iarăşl pare că se coboriau din înălţimele văz
duhului. Un moment avul iluziunea că era armonia sfe
relor, răsunetul noatelor adîncI şi a acoardelor ce răsar
din invărtirea milioanelor de corpurl cereşti ce umplu spa
pul nemărginit! In curlnd lusă mă convinseiu că acele
sunete aveau o origină pămîntească. Un punt luminos a
părea pe lac din spre Brunnen. Mergea iute, apropiindu-se
!II
[400]
400
A. D. Xenopol
şi crescînd mereu în proporţiunl. Era ultimul vapor ce venea
din Lucerna spre Fluelen şi care a prinsese fanarele lurm
întunerecul nopţeL Pe el se afla o bandă de muzicanţl ră
tăcitort ce desfătau pe călători, cu bucăţile cintate de el
Lucru curios, mi se păru că bucata ce o executau, tocmat
cînd treceau pe sub înaltul balcon, unde eu mă aflam,
avea un caracter romanesc, şi Cll toate aceasta, era un
vals. Cunoscui îndată insă, că era Gangurul lUI Schelety,
care se cîntă la Viena şi în Austria, şi fusese învăţat şi de
muzicanţiî de pe vapor. ,
Cu cît vaporul se apropia, cu atîta se făcea în jurul
lUI o sfera mar mare de lumină. Văzut lntăî prin cap, el
arăta tot mal mult coasta pe care se înşirat! fanarele lUI
colorate deosebit: gaIbăn, roş, albastru, verde. Cu cît înainta
mal spre mi ne, cu a tîta se desfăcea cîte o l ungă diră . de
lumină corăspunzătoare, în valurile peste care trecea. Cind
fu drept în faţă, se coboriau din el pînă la adîucimt -ce
păreau nesfirşite f{lşii de lumină colorată, pe care neagra
lUI cutie părea - că lunecă inaripată. Muzica atunct lovind
in plin urechile şi ochit fermecaţt de încmtătoarea prive
Iiştl, stăteam pe deplin sub imperiul frumosului, ce mă
cuprindea pe ambele căî. pe care el poate străbate cătră
suflet, prin vcz şi auz. Eram subjugat de puterea înttpă
ririlor simţurilor. De gîndit nici vorbă nu era; tot ce era
abstract în mine dispăruse, �i mă prefăcusem par-că în o
maşină foto şi fono grafică ce răsfrîngea în ea vedeniile şi
înregistra sunetele, cu deosebire numal că era o maşină
vie, care pricepea şi simţia ca frumos mtipăririle din
afară.
Cînd mă întorceam, fur ajuns din urmă de o companie
întreagă de velocipediştl ce cobori aL! dina şoselei, ducin
du-şi de căpestre caii lor de fre. Al draculul Hornînt l
îmi ziseiu ; nict muntele nu scapă de .el. Şi apoî pare că
nu văzusem într-o zi un velocipedist pe apă. Pe apă? Cum
se poate. Prea bine. Era calare pe un velocipcd, care în
loc de a mişca roata cu cauciuc, Invirtea o roată cu lopeţt
ce, bătînd in 'apă ca acele a le unul vapor, făcea să. îna
inteze barca cu o mare repegiune. Se Inţelege că ea mal
mică aplecare a lUI în o parte SClCI în alta, putea să răs
toarne călăria, făcindu-I pe el cal şi pe luntre călăreţ, nu
spre mal marea lut mulţămire; dar naiba de om se ţinea
[401]
Amintirl de călătorie
401
ţapln, ca şi cînd ar fi înghiţit o frigare şi . zbura pe lac
ca un. tricoliciu.
IV.
A doua zi, după ce trecut încă-odată tunelul muntelur
St. GoLthard, şi luăl dejunul la Airolo, mă opri! spre a lua
prinzul la Goschenen şi ajungînd la Fluelen inapoî, mă
urcăi pe cel de pe urmă vapor, care trebuia să mă pună
noaptea în Lucerna.
Puţin timp după plecare, soarele se cobori după munţii
ce veniau pe dreapta. Umbre din ce în ce mal lung] se
aşterneau pe apă, pănă ce treceau din colo de ea, şi se
urcau pe clina malulul opus, ca nişte balaur) mincătorî
de lumină. De şi vaporul nostru mergea în umbră, sus
în văzduh, se vedea că soarele era încă deasupra orizonulul,
căcî. razele lUI strălucitoare il umpleau încă. Căldura lUI
se simţea că pătrundea încă din inălţiml cătră nOI, prin
pătura interpuselor umbre Piscurile de pe malul din partea
răsăritului tnotau încă, pănă la jumătate, în roşietica lUI
lumină care părea că lupta cu valul necontenit crescător
al umbrelor ce se urcau din adincile văl. Ca o apă neagră,
ele păreai) de-odată că se înalţă şi acopăr un colnic clu
sorit, ştergînd de pe a lUI frunte strălucirea ce-l tnvălea :
şi acolo unde umbra pusese piciorul, nu mal da îndărăpt.
Urmăriam cu interes această luptă Între lumină şi întunerec,
luptă ce trebuia să se sfirşască prin izbînda celui din urmă,
pentru ca a doua zi dimineaţă să fie la rindul lUI răpus,
alungat şi silit să ascundă prin peşterî şi văgăunl. 'I're
cusem colţul de la Brunnen, cînd şi pricurile cele mal în
depărtate şi înhobotaii în negru. Soarele asfinţise nu numaI
pentru lac, ci şi pentru toată lumea din acele regiuni.
Numai in văzduh, sus, cătră bolta învineţită, se mal vedea
un stol de raze aurit pierzindu-se cătra înălţimele cereşt).
Erau să dispară şi ele, aprinziud par-că pe cer mulţimea
stelelor ce izvoriau tot mal numeroase din noianul nesftrşit.
Inoptase.
Vaporul îşi urma calea cu repejune, bătînd apa cu
roţile sale, cum bate paserea aerul cu aripele. el. Cu cît
se stinsese lumina, cu atîta părea cit se strîng mal Ia o laltă
călătorit depe vapor, Se formal) tot Wnpurl; cunoscuţi
[402]
402
A, D. Xenopol
intre el sau necunoscuţi tnchegaă convorbiri, schimbu-l de
idel. Eu stăteam la partea dinainte a corăbiei, singur, dus
pe gtndurl. Auziam în liniştea nopţeî sforăitul maşineî, lo
virea repede a lopeţilor de la roţt şi c1ocotirea apel tii ia tă
de ele, Iml părea că mă duc cătră altă lume; că in curind
vaporul o să se prăbuşască iu o văgăună fără fund, cit
acea ce-mi apăruse do pe soşeaua Axenulut în sara de
mal inainte. Nu ştiu pentru ce, dar acest mers iute şi sfo
răitor al vaporulur, pe unda inegrită de funinginele nopţel,
avea ceva infiorător. Omul însă cu toate se deprinde şi
dela o vreme scăpăiu de aceste cugetărt apăsătoare şi lă
sam să-mi rătăcească ochii prin întunerecul ce mă lncun
jura. De şi noaptea ela adîncă, totuşî era prevăzie, şi prin
zarea el, se răsfira întreaga natură înconjurătoare. Dar ce
privelişte stranie oferea ea ochilor ce sorbiau cu lăcomie
slăbite' licăriri ale stlnsel lumini ? Bogăţia formelor dispă
ruse, umflăturile şi coloraţia deosebită a sţincelor, aspectul
şi văpselele vegetaţiel, deosebirea între aproape şi departe
totul se ştersese, pentru il lăsa numar liniamentele rnărgi
nitoare ale rîdicăturilor pămlntuluî pe zarea mal prevăzie
a ceriurilor. Figura malurilor părea desemnată cu cărhunl
pe o lungă pînză, ce se întindea de ambele părţi ale la
culnî. Aspectul ce-l avea dispăruse odată cu bogăţia şi co
loarea care-I dădea viaţa. Rămînea numal scheletul formelor
architectonice, fără nicî o pohoabă invietoare. Toate dealu
rile, toţt munţii, chiar şi in depărtare colţoratul Pilatus
pierduse proporţiile lor; erau cu toţit mal micr, mal ne
însernnaţi ; pare-că treceam prin o decoraţie maestrită, tăietă
din carton negru, ali pită pe un fund mal deschis.
De-odată mi se păru că crestăturele desemnate de malurt
pe vineţala pinzet văzduhulul se intunecaii tot mal tare şi
că fundul pe care ele răsăriau, devenia mai limpede, mal
străveziu. Incepură să se zărească pe firmament jărbil de
raze, ce izvorau din un centru nevăzut încă, dar care
umpleau tot cu mal mare vioiciune bolta cerească. Inţe
lesăiu că luna trebuia S�I răsară, si dk.-odată la un colt
, "( ,
mal puţin inalt al malulul) care lăsa să se deschidă o a
dîncă perspecti vă asupra lumel munţilor\ VăZUl în prisloapl
a două piscurI coperite cu ghiaţă, o lumină scÎnteitoare ce
părea a-şI trage focul pe de-desubt. Puţin timp după aceea
o geană ca de flacări apăru în fundul prisloapef, care geană
[403]
A mintirl de călătorle
403
se tot man, rotunzindu-se, pănă de-odată ea sări din lu
mea cea-I-aHă, de unde venia, pe orizonul acestui pămînt.
Luna răsărise, umplînd întregul firnament cu blinda el
lumină. Ea se inălţâ destul de repede asnpra munţilor din
care se desfăcuse, mulţumită par-că de a se fi desprins
din coaja pămintulut. Se rîdică tot mal sus, legănată de
propria sa cumpenire, uşoară ca un glob de foc, ce ar
zbura cătră nefirşit. De cum apăru astrul nopţe), lot
aspectul naturei se schimbă ca prin minune. Malurile prin
tre care trecusem pînă atunci ca printre nişte decoraţii
zugrăvi te întunecat, luară iarăşl formele lor depline, aeve,
de dimburî, colnicl şi munţl, coperiţi cu verdeaţă; coloraţia
stincelor plîntate cu pădurt se desemnâ din nou ochiulut,
obosit pănă atuncl de umbra cea adîncă; natura reluă iar
formele sale depline, cuprinse de trel dimensiunl, în locul
uneI creslăturI de umbre mal negre pe umbra mal clară
a ceriulut ; ea rectştigă iar trupul său firesc, ce apăsa a
supra unel temelil şi nu mal părea numaî nişte jocuri ale
fantaziel, croite în văzduh.
Toate aceste forme însă, de şi aevea, greoae şi pline,
luau, sub lumina dulce şi misterioasă a lunet, un aspect
fantastic; ele păreau mai mult visate decît văzute, şi În
visul cel treaz sub imperiul căruia te aflat, ţi se părea că
o lume din altă timpurl se strămutase în ale noastre. Mă
apropiam de partea laculut unde puternici le metereze ale
Burgenstockulur şi înaintează în el. Cîmpeniile închipuite din
vremile geologice păreau că se intrupează înaintea ochilor.
Animalele uriaşe ce irnpoporau pe atuncr pămîntul, le vedeam
tngrămădite în jurul frumosuluî lac. Malurile lUI, capricios
tngheboşete, luau sub pînza de lumină, pe jumătate stră
vezie, aspectul unor mamuţi, mastodonţl sau vierl urieşl
ce venise din lumea munţilor să-ŞI ude labele in undele
adlncl şi se umple vastul lor pîntece eu apa răcoritoare.
Parcă-t aşteptam, la apropierea vaporulul, să-şl ridice în aer
uriaşele lor trompe, şi dind nişte ţi pete lnfiorătoare, s o
rupă de fugă înapoî spre creştele munţilor, făcînd să se cu
tremure pămîntul sub tropotul copitelor ]01'. Dar cu cit
mă apropiam de formele lncăntătoare, irnbrobodirea lor
fantastică dispărea, pentru a redeveni ceea ce era într
devăr, blocuri uriaşe de piatră fixe şi nestrămutate, plîntate
tn adîncimea laculut. Apoi vaporul se îndepărta de ele i
[404]
404
A. D. Xenopol
iar le invălea lumina visătoarel luml ; iar se inliobotau de
negura nopţeî, şi aspectul lor fantastic copleşia iarăşi mintea
îrimărmurită de atîta frumuseţă, de atîta încîntare.
Cind mă apropiam de Lucerna, un vuet şi o mişcare
neobiclnuită îmî lovi auzul. Se dădea o sărbătoare nau
tică. Lacul era cutrierat în toate partile de o multime de
hărcl şi de vapoare pline de lumini de 'deosebite colo�l; ma
lurile lui, încovăete în formă de potcoavă, de la un capăt la
altul, păreau o pînza bătută de fanare, lămpi, lampioane şi
focun bengalice. Toate otelurile, aşezate pe munţl, de pe
Gutsch, Burgenstock, Stanserhorn, Righi şi Pilatus aprin
sese cite un soare electric ce luminati din depărtare ca
nişte mari lucefurî cohorîţl pe pămînt. Pe Stansehorn al
căruia drum de fier funicular trebuia să fie deschis chiar
zilele acelea, intreaga cale. de sus pînă jos, era iluminată,
şi tremurul flacărilor se părea corpul unur lung balaur ce
se zbătea pe coastamuntelur, Lacul răsfrîngînd în sinul
lUI, aceste lumini de deosebite colon putere şi apropiere,
părea a aprinde sub marea de apă, o alta de foc.
Şi aşa treceau zilele una după alta; simţeam repedea lor
curgere; tot mal prăpăstioasă, cu cît se apropia timpul cînd
trebuia să/părăsesc acest izvor vecînic de nesfîrşite emo
ţiunl. De- şi vremea părea că se opreşte cît timp stăteam
sub farmecul lor, ea pleca şi mal repede Ia goană, după
aceea, de indată ce.mintea mea relucăpea sub imperiul cu
getărel, Frumosul are doar acest efect minunat asnpra su
fletului, de-a face sa dispară concepţia timpulut cu care e
tmbinată curgerea şi sfîrşitul, şi a face să apară lucrurile
în formele lor vecînicl şi neperitoare. Cugetarea raţională din
potrivă îţI readuce aminte lumea aevea ce nu stă nict un
moment pe loc, ci se schimbă şi se preface necontenit, îm
brăcînd să fie la moment o formă, spre a face din ea să
învie altele. Dar frumosul este numai o Inşălare şi un vis.
In curînd realitatea se insărcinează s, te deştepte din el.
[405]
Directiunea.
3
A. VOJEN
D-luI G. D, Xanopol
De unde-va
Spre nu ştif unde
Mînă; ceva·
A vieteî unde.
Şi îndărăt
Şi înainte '
Nu ţi s-arăt
Decît morminte.
Sfirşeştî şi-ncept
:Făr;â o cere
şi-atit pricept
Că totul piere.
Să fir ce-ar fos·t·
Din. noii te chiamă
Al morţei rQst.�
O tristă vamă.
Căci viata-i mic
Punt de-ntălnire
Intre nimic
Şi nesfirşire 1).
1) Atrag'ilm luare aminte a cstltoruluî asupra aceste! minunate poezii, în
care cugetările cele mal grele sunt înghezuite În o formă de vers atit do îngustă.
E o adevărata capo-d'operă atît ca formă, cit şi ca fond.
[406]
406
A i.+'
. v 0JeD
$tiinfa
, '
Ştiinţ.a-! şir de ipoteze
Ce mintea cearcă să creeze
A noastre simţuri nasc himere
Pe care le numim mistere,
Ce este, n-are scop., nici taină:
Făpturele-s a vremei haină.
Nimic nu e cum ni se pare
Intregul e ceva-a mişcare.
Vacia n-are domn nict cîrmă
Noi o-rnbrăcăm în legi ca-n sîrmă.
J)ar jocul forţelor eterne
In haos lumile aşterne.
\
f
J
I
··'1
1
-1
[407]
Poezii
JRîngăere
Vremea mă duce înainte
Dorul mă chiamă-napol
Cu glas duios de clipe sfinte.
Ce nebunie pe-amtndoî !
Cînd de trecut mi-aduc aminte
Nu pot să cred c-am fost tot 1).01.
Dar toate-a de prisos de-acuma:
Viaţa-i un val, iubirea spuma.
Uitarea-somnul conştiinţei
Va pune capăt suferinţei.
407
" II
[408]
TH. A VR. AGULET'I'I
Moravurile Heteenilor *)
(artistice, politice, sociale).
Ca manifestaţiunI ale tipului psihic 'sau ale sufletuluî, cum
s-ar zice, negreşit că' pot fi socotite şi celece nOI numim mora
vurl: fie că acestea privesc arta, fie că privesc'viaţa politică orj
socială a unur popor. Ca atare, cercetătorul etnic trebuIe vrînd
nevrînd să ţie samă de 'ele în determinarea origine) unul popor
şi mai ales acel cercetător care e încredinţat de faptul, că viaţa
psihică a unet natiunj, subfoato ale el feţe, nu se poate impru
rtI'uta de Ia o altă naţiune, ci cel mult ttgor influenta, dacă fon
dul etnic permite aşa (eva,
Să vedem dar, ce rasă ne destăinuIesc moravurile artistice,
politice şi sociale ale Heteenilor.
*
* .lI:
In privinţa artei heteene avem de Ia savanţiI, citaţI în ar
ticolele precedente, diferite mărturisiri - unele mal vagI, altele
mal hotărîtoare - care indirect conduc tot, Ia conclusiunele trase
de nOI pînă acum, adecă Ia invederarea car\acterulul semitic al
neamului hetean. .
Mal intăiii de toate avem mărturisirea a-luI Sayce, clară şi
=], VezI Arhioa; No. 5-6, Mai-Iunie 1897; No. 1--2, Ianu
arie�Februarie 1899 şi No 1-2, Ianuarie-Februarie 1900.
[409]
Moravurile Heteenilor
409
preCIza, că «arta heteană e strîns unită cu religia» ']. Numar a
tît să ştim, şi tot ar fi de ajuns ca să cunoaştem rasa ce destăi
nueşte arta heteană, de vreme ce am demonstrat, că religiunea
Heteenilor ne vorbeşte fără dor şi poate de rasa semitică,
Nu-I vorbă şi renumitul profesor de la Oxford şi toţI cei-laltî
înveţaţI admit posibilă teoria uneî influenti puternice, a uneI
quasi-lmprumutărf, şi în domeniul artei. S-ar părea decî că cele
ce am zis imediat mal sus, nu s-ar putea susţine. De o cam dată,
pentru o sistematică procedare, să arătăm ce cred fie-care din
principalii savanţi, referitor la această chestiune.
In rcnumita-I operă asupra glipticel' orientale, Menant zice
- vroind să ne arăte că scrierea heteană era proprie acestuf po
por - că "contrar scriere], desvoltarea artistică a avut loc la
HeteenI sub o influenţă străină" 2)_ Se vede că autorul nu vrea
să determine mai de aproape această a sa influenţă. Ceva mat
preciz, deşi într-o sferă mal restrînsă, este Menaut, cînd vor
beşte de gravurile în piatră ale Heteenilor. In . aceste incrusta
ţiunl "stilul arteI este împrumutat" zice el, dela diverse popoare,
în mijjocul cărora Heteeniî au trăit: Asirienii, Caldoenit, Egip·
teniI" 3).
La rîndul seu, Lenormant, în articolul "Les inscriptions
hittiques", spune acelaşi lucru, afirmiudu-ne că "arta heteană, în
genere destul de grosieră, procede direct din influenţa artei caldeo
babylonene a celor mal vechi epoca" 4). Recunoaşte totuşi, şi e
bine această recunoaştere, că "arta heteană are o fisionomie a
parte, originalitatea sa proprie" 5).
Renumitul archeolog francez Perrot, publicind în "Revue
archeologique" scrisoarea profesoruluI Socolowski asupra monu
mentuluî de la Yflatun în Licaonia-monument recunoscut ca he
tean, după cercetările ulterioare-o precede de-o observare pro
prie a sa, în care zice că "printre acele monumente primitive ale
Asiel-Miel,' care par inspirate de modelele şi tradiţiunile plastice!
1. Saqce, Les. Het., 124.
2. Menasu, Glypt. or. 111.
3. Idem 122'
4,. Lenorm. Journ. d. S. 413. Of. Gazette arch, 125.
5_ Idem.
[410]
orientale .... este şi cel de la Yflatun" fi). Din acestea se vede des,
tul de lămurit că Perrot socoate întreaga artă heteană ca inspirată
din plastica orientală". Să reţinem această oxpresiune. Ea e mai
potrivită împrejurărilor de cît cea întrebuinţată de suaţinătoriî in
fluenţei "asiro-babilonene". Este un termen mai general şi prin
tr-aceasta poate mai propriii. De altmintrelea aşa ceva general
ne dăduse ilustrul archeolog şi mal de înainte, cînd, vorbind de
diverse bazo-reliefurl de prin Asia-Mică - recunoscute azi ca artă
heteană - zisese că-s de un "stil asiatic" 7).
Acesta-şi savant, cînd acum 40 anî, făcuse o călătorie în
Asia-Mică şi-şî publicase notele archeologice luate cu acea oca
ziune, zicea, vorbind de ruinele dela Boghaz-Keuî : "Aceste cu
rioaze monumente ne reamintesc între toate palatele de la Korsabad,
Nimrud, Kujundgik" 8). Apoî după ce arată resultatul grabnicilor
săpăturt pentru desgroparea palatului de aci, ne spune că de
am bele părţi ale portet stau în picioare doi mart sfinxî de granit
care "prin ansamblul formelor lor şi prin detaliile ornamenta
ţi uneI lor, fac să ne găndim numaî de cît la Egipt" .... , pe cînd
"grupa animalelor luptătoare care decorau lungul vestibul, bazo
reliefurile tăiate, ca şi toate cele-l-alte sculpturi ... ne transporta
la Ninive" 9)'. Perrot era de părere, că aci era vorba. de o influenţă
asiro-egipteană.
Pentru clarificare să urmărim cercetarea.
In al seu epilog-concluziune a "ExploraţiuneI archeologice
prin Asia Mică", cetit înaintea Institutului Franţei şi publicat în
"RoVlle areheologique", Perrot mărturiseşte în partea a 2-a a acesteî
concluzii, că "arta Asiel Miel este originală, prin materialele ce·
întrebuinţează de preferinţă, prin oare care dispoaitium, prin cu
tare ori cutare simboale, prin cutare ori cutare detaliu de cestiune",
dară că "ne rămîne a căuta dacă e născută prin ea însă-şî, sau
. dacă ne invederează o influenţă streină 10)".
Să ne luăm după eruditularcheolo& şi să vedem ce rezul-
tate ne dă într-această privinţă. \
6. Revue arch., 1885, p. 257.
7. Id., 1866, p. 437.
8. Perrot, Souvenir d'un vag. eno As. Miu. 420.
9. Id., p. 421-422.
10. Rev. arch., 1873, p. 37f.
au
i
li.
i
, ,
410
Th. A vr. Aguletti
[411]
Moravurile 1teteen�lor
41i
Urmărindu-l pas cu pas, de-ocamdată aflăm că forma mor
mintelor găsite prin Asia-Mică "de la Fenicia le-au imprumutat
cei mal vechI Iocuitorî al Asieî-Mict", neuitînd a reaminti demon
strarea lui Renan că "mormîntul fenician purcede de la cel egip_
tean, şi punînd drept închieere, că mormintele Asief-Micî-c-adecă
ale Heteenilor-erau "o ingenioasă combinaţiune architecturală,
c�re din depărtatul Egipt a trecut pînă în Frigia 11)". Tot în ra
mura architectonicăfiind, Perrot ne mai spune, că monumentul
de la J3oghaz-KeuYprin toale a13 sale � ne face să ne gîndim la
palatele din Ninive 12)". Peste cîte-va rinduri numar, reintăresce
această observaţie pentru ruinele de la Euyuk, care "ne reprc7
sintă ca ° reducţie provincială a enormelor palate din Ninive".
Da pentru că, la Euyuk sunt nişte sfinxî, în loc de taurI aripaţi
şi mitraţt, Perrot, crede, că făptuitorul acestui palat a fost de
sigur "un artist format în tradiţiunile asiriene, care şi-a apropriat
un motiv egiptean şi l-a tratat ast-feliu, ca să nu fie de cit o va
riantă a formei convenţionale şi scumpe Ninivitilor 1)". In scurt
decî, în ceea ce priveşte arhitectura heteană, marele archeolog
conchide că "planul palatelor capadociene ne reaminteşte marile
edificit de pe ţermiI Tigrului" 14).
Acelaşi lucru resultă din spusele lui Perrot şi cu privire la
sculptura heteană.
In cele din urmă conclude, acest savant, că "orI-ce parte a
artei s-ar considera, architectura, planurile şi ornamentaţiunea sau
sculptura, procedeurile sau convenţiunile, raportul între monu
mentele Asiei·MicI şi acele ale AsirieI este frapant, incontestabil",
aşa că pînă la ivirea geniului grec, n-afost pentru A§.ia-Mică "alt
centru de civili sa ţie, de cît marile capitale din valea Tigrulut şi
Eufrateluî" 15).
Fără amal întra în amărunte particulare; să trecem a vedea,
cam ce ne spune- în linii gerferale bine înţeles -şi Sayce.
De-ocamdată l-am văzut, mal .sus, afirmînd că arta Hetee-
11. Idem p. 374.
12. Idem p. 375.
13. Idem.
14. Idem p. 378.
15. Idem.
[412]
412
Th. A vr. Agulett]
nilor este în strînsa legătură cu religia lor. Din aceasta am putea
deduce, religia fiind semitică şi neîmprumutînd acest caracter al
el de nicăirl, că şi arta lor e semitică, fără a deveni ast-feliă
prin vre-o împrumutare oare-care. Aşa că Heteeniî ar fi semiţl',
judecînd şi după ale lor manifestări artistice.
Dar Sayce dîndu-ne cu de-amăruntul caracterele arteI he
teene, să-I urmărim în această parte.
"Arta heteană era modificarea artei babiloniene" l�), zice
dinsul, neîntirziînd a adăoga spre întărire, că "arta heteană era
cu totul babiloniană în ce priveşte origina sa", sau că "concep
ţiunea generală a fost scoasă din arta babiloniană", sau în fine
intors că "elementele arteî babiloniene se regăsesc în arta he
toană" 17). Să nu negligem însă de-a raporta, că insuşf Sayce a
dăoga, pri vitor la aceste elemente originare din Babilon, că "s-au
modificat profund în mîinele artiştilor heteenî" 18).
In scurt, relativ la această influenţă asiriano- babilonsană,
Sayce spune clar, că "a fost o vreme cînd HeteeniI au fost cu
totul imbibatî de civilisatiunea, religia şi arta Caldeil şi poate
chiar înainte de stabilirea lor în Siria" 19). Iar mal jos, după ce
observă "o influenţă trecătoare a Egiptului", adaogă "la o" dată
posterioară influenţa babiloniană a fost absorbită de cea a A
sirieî" 2 0).
Din cele ce mal sus am adus, se vede, că mal toţi învăţaţii
socotesc arta heteană, ca fiind de origină asiro-babiloniană, modi
ficată întru cît-va de artiştiI heteenL
Primul studiu referitor la origina Heetenilor a învederat
de-ajuns, credem, ce părerî avem asupra împrumuturilor şi in
fluenţelor de soiul acesta. Iri acelaşi sens am revenit şi cînd am
vorbit de religia Hoteenilor. Aiclîri�ă suntem aduşr, prin natura
faptelor, să repetăm că manifestările spiritulul sau psihiculut unui
popor nu se pot împrumuta de la alt popor, de cît, dacă însuşi
16. Sayce, op. cit. 125.
17. Idem, 125-126.
18. Idem.
19. Idem 127.
20. Idem.
[413]
Moravurile Heteenilor
4i3
I
,1
,j
]
Î
I
I
psihicul poporului în chestiune, s-a apropiat de al "împrumută
toruluî" prin încrucişerf. De aci, drept corolar, se înţelege, că dacă
oare-care manifestărî psihice se aseamănă, ele ne destăinussc un
fond psihic comun.
Ast-feliu stă lucrul cu arta heteană, Negreşit, Heteenit fiind
de un fond psihic semit, şi anume din ramura nordică, Iiniarnen
tele generale ale manifestărilor artistice, vor fi comune cu ale
fondului psihic din care fac parte. Aşa se explică comunitatea
trăsurilor generale ale religiet, ale adei şi în genere, aproape ale
întregei civilisaţiunt heteene cu ale celei asiro-babiloniene şi cu
ale celei celor-l-alţi semiţi nordicI. Pe de altă, parte, deosebirile,
ce se observă, cînd cercetătorul întră mai în amăruntimf, provin,
cum am mai spus-o, din deosebirea etnică proprie acestui popor
faţă de fraţiI lui semitf, unită cu deosebirea decursă din legea
geografică. De aceea se şi zice, că "arta heteană s-a modificat în
mînele Heteenilor, fiind la origine asiro-babiloniauă'"; de oare-ce
Heteeniî erau în cît-va şi în psihic deosebiţi de Asiro-BabilonienI
şi de oare-ce împrejurările geografice, au accentuat şi mal mult
această diferenţiare.
Nu se poate susţine deci, că un popor de-o altă rasă poate
împrumuta o întreagă civilisatie, şi în cazul de faţă, arta, de la
un alt popor.
De alt-fel, de această părere este şi distinsul nostru archeo
log şi profesor Odobescu, cînd într-o conferentă ţinută la Ateneul
Romăn, în 17 Dec. 1872, sub titlul "Artele în Romănia în pe
riodul preistoric", zicea:
"Este un fapt netăgăduit, că fie-care seminţie omenească,
am putea zice chiar, fie-care ramură a seminţiilor, fie-care popor,
are în geniul seu un mod special de-a concepe şi de-a produce
frumosul plastic .... Există dar o caracteristică a popoarelor, sub
raportul artistic. Aceea bine explorată, bine studiată" bine expli
cată, poate fi cel mai puternic auxiliar al ştiinţelor etnografice,
precum chiar şi al istorier"2l).
Ast-feliu fiind lucrul, cînd vom constata asemănare de civi
lizaţie, bine Înţeles în linil generale, vom şti că avem de-a face
21. Odobeecu, Scrieri literare, II, ed. 1887, p. 254,255.
40
[414]
4i4
'I'h . .A vr. Aguletti
cu popoare de aeeeaşf rasă, de acelaşî fond etnic, psihic, cu po·
poare de aceeaşi origină.
Negreşit, pot fi influenţe decurse din legea geografică, dar
am stabilit mal înainte, că nu ele determină caracterul general al
civilizaţiunoi unui popor. Cel mult ele se pot observa în amănunte,
dar nicf decum nu pot constitui trăsurile principale şi caracteris
tice ale uneî civilizatiunt, ale uuef m anifestărf psihice, cu alte vorbe.
Aceasta se vede bine În civilizaţia vanică şi medo-persică,
unde, deşi legea geografică a adus cu sine influenţe străine, n-a
izbutit însă a-I imprima întregul caracter străin, Şi prin aceasta
,
ceea ce susţinem capătă o mal mare Întărire, căci Urastienit şi
Mcdo-Perşii, pe de-oparte au fost în mal des în contact CU Asiro
Babilonioniî, şi pe de altii. parte erau de altă rasă, Intreaga lor
civilizaţie, cu toate acele miel influenţi, n-a căpătat o pecetie a
siro-babiloniană, de oare-ce fondul etnie, s-a opus.
Stabilind că :
a) Arta hetceană se aseamănă în liniî generale, după spu·
sele savanţilor citaţI cu cea asiro-babiloniană - influenta de la
Egiptienî, fiind trecătoare; că,
b) Arta heteană, în considerntiuut mal speciale, se diferen
ţiază, mult de cea asiro-babiloniană; (';1,
c) Civilizaţia unui popor în total sau în parte, este o ma
nifestare de psihic; că,
d) Comuna manifestare heteană şi asiro-babiloniană nu
poate purcede, de cît dintr-un comun tip psihic saLt etnic; că,
e) Nu se poate admite influenta unei rase asupra alteia,
fără ca insăşî fondurile lor psihice, s{t nu se asemene;
deducem spre încheierea acestel părţi, că
Tipul psihic asiro-babilonian, fiind semit, tot semit va fi şi
tipul general psihic al Heteenilor, de oare-ce comune sunt ma
nifestările artistice ale acestor două ti purf, Aşa dar, moravurile
artistice heteene, ne destăinuesc şi ele origina sernitică a Heteenilor.
Asupra moravurilor politice saii asuprâ vieţei politice a He
teenilor, avem de spus mai acelaşî lucru. Nu ne vom întinde aşa
de mult, de oare-ce izvoarele, care ne-au servit �ouă, incă n-aă tratat
mai pe larg viaţa politică hetcană --- lipeindu-ne datele de trebu
inţ[i-şi nol, in consecinţă, nu prea avem do unele s[t scoatem
concluziunile necesare teoriel noastre. Dar şi din mult puţinul,
[415]
Moravurile Heteenilor
415
ce avem, se poate inveders clnr, ceea ee am sustinut şi pina acum.
Ast-feliu, Lenormant, in cunoscutul articol din "Journal des
Savants", ne dă o icoană a vieteî politice heteene, spunindu-ne
că Heteeniî constituiau, cum se vede din izvoarele egiptene, "un
imperiu foarte bine organizat, cu o administraţiune regulată şi o
cancelarie desvoltaIăii22). Apor pentru a ne da informatiunt mal
amănunţite, continuă intru a ne arăta, că "un rege guvernează
naţiunea", că acest rf'ge "are sub el şeff de districte", şi "ca
vasali are alţI regl ca cel din Qadi, Kilbu, Qadesh" şi că în fine
"aceştI vasali se supun poruncilor sale" 23).
Tot acest orientalist adaogă : "In deoseb răsboiul fusese ma
rele obiectiv al Khotailor", pentru că "armata lor era numeroasă
şi perfect disciplinată" 2!). Mal jos aflăm, că această armată aşa
de bine organizată "se compunea din două elemente distincte:
trupele naţionale şi auxiliarii sau mercenariî streinî" 25).
Din aceste relaţiunI, scoase din excelentul articol citat, pen
tru un bun cunoscător al istoriet sernitice, adevăratul caracter al
vie ţel politice heteene ar· apărea numaI de cît semitic. Il vom
invedera ca atare şi mal mult după ce vom vedea ce zice intr-fi
ceastă privinţă şi sa vantul cu teoria turană, profesorul Sayce.
Acesta vorbind de intinsul imperiu hetean, de formidabila
lUI do mi naţiune, adaogă: "Cu toate acestea, cînd vorbim de un
imperiu hetean trebue să lămurim bine, ceea ce vroim să înţe
legem prin acest cuvint", Explicările, care urmează sunt destul
do lămurite pentru a se vedea cît pledează ele fără voia lor, in
favoarea teoriei de semiticitate a rasei heteene. "Nu era, zice Sayce,
un imperiu ca cel al RomeI .... nu era cu atit 'maî mult un impe
riu ca cel al Perşilor" 26) - ceea ce e foarte afirmativ şi tot de-o
dată foarte adevărat.
Dar atuncI, cum era imperiul hetean '? Lămuririle trebuin
cioase nu întirzie de-a ni le da savantul englez.
Ni se arată mal intiiii, cum eraii imperiile asiriene şi egip
tene în deosebire de cele romane şi persane. Primele aveau "un
22. Lenorm., Journ, de. Savants, loc. cit. p. 413.
23. Idem.
24. Idem.
25. Idem.
26. Sal/ce) op. cit. 79.
[416]
caracter cu totul diferit", de -oare-ce imperiul roman ort persan se
bazaii ipe "o nouă idee, care nu fusese nici-odată pînă aci reali
sa tă" 27). Ast-feliii statul asirian şi cel egiptean, departe de a se
bizui pe un guvernămrnt central, cu aceleaşi legI şi autoritate,
care să unească toate provinciile imperiuluî, din contra "se re
zemaii pe forţa militant şi personală a monarhuluI". Aşa fiind,
"atit timp cit regii Asiriei şi EgiptuluI puteau conduce armatele
lor in ţeri le depărtate, puterea lor se întindea asupra acestora"2S);
dar pe cît de grabnic le supuseră, tot pe atît de uşor, ele se răs
culaii şi "moartea cuceritoruluj, aducea aproape tot-d'a-una răs
coala generală". Cu alte vorbe decî, "imperiul asirian şi egiptean
nu existau de cît, atit, cît cuceritorul putea să se facă, respectat
şi cît luptele pentru libertate puteau fi înăbuşits" 2:)).
In ast-feliă de chip, ne zugrăvoşte Sayce, caracterul impe
riuluî asiriian şi egiptean, în oposiţie cu cel roman şi persan,
"în care provinciile supuse erau unite printr-un guvernămînt
central, supunîndu-so aceloraşî leg'î şi aceleiaşI autorităţi" 30). A vom
de-o parte concepţia arică a vieteî de stat, de alUt concepţie se
mitică a aceleiaşi vieţi.
Acum să ne întrebăm; cărei din acesteia concepţiunI de
viaţă politică, se poate atribui cea heteană? Să ne spună tot
Sayce.
După ce ne lămureşte în de-ajuns viaţa politică asiriană şi
egipteană, invederîndu-ne caracterul şi concepţia acestor imperit
dînsul adaogă imediat; "U il imperiu de acest fel, intemeiară He
teenit în Asia-Mică" 3). Vra să zică, concepţia heteană a vieţeI
de stat, era întru-totul asămănătoare cu cea asiriană şi egipteană.
Şi era asămănătoare şi cu cea feniciană şi cu cea ebraică.
In adevăr, un stat evreii a existat numai în condiţiunile arătate
mai sus. Tot aşa a fost şi cu imperiul fenician. U il monarh slab
în concepţia semitică a statulut : egiptean, asiro-babilonian, hetean,
ebraic, fenician - aducea disoluţiunea între�ei dorninatiunî, între-
gulul imperiu. \
11111
il
;
416
Th. Avr. Aguletti
27. Idem.
28. Idem 80.
29. Idem.
30. Idem 79.
in. Idem 80.
[417]
Moravurile Heteenilor
Aşa dar, toate popoarele semitice concep viaţa politică în
aoelaşî chip, au nişte comune moravurI politice. Şi de oare-ce a
ceastă concepţie o găsim perfect identică şi la Heteanf, o dovadă
mai mult că psihiceşte erau şi ei identict cu ceilalţi Semiţ" erau
Semiţt, Asupra întimpinăreî de impruruuturf de influente, nu mai
insistăm, căcl am stabilit mal dinainte, cum trebue sii. primim
atad intlmpinărî.
Moravurile politice hetcene, ca şi cele artistice, aduc dar şi
ele un contigent însemnat spre susţinerea teoriei noastre că: He
teeniî sunt Seruitl.
*
* *
Să vorbim ceva ŞI despre moravurile sociale ale acestuî
popor.
Din acest punct de vedere vom avea ŞI mal puţin de zis,
dată fiind odată lipsa de informatiunî asupra-I, Izvoarele de care
nOI ne servim, toţi scriitorit cercetaţi pină acum, au cules şi ele
foarte puţine relatiunî intr-aceasta privinţă, neputindu-se avea încă
deplină cunoştiintă de viaţa socială heteană, Ori-cît de neîndestu
lătoare Însă vor fi relatările ce vom aduce, totuşi confirmă şi ele
teoria noastră de pînă acum.
In excelentul articul al lui Lenormant, se zice: "KhetaiL. ...
sunt un popor industrial şi comercial" 32), deducere din studiul
monumentelor egiptene şi întărită şi MRI mult de Sayce.
Acesta vorbind de oraşul Karkhemish şi de importanţa a
cestuia, zice: "Heteenil ocupati o poziţiune excepţională .... în ceea
ce priveşte comerţul şi industria" 33). Iar într-un aliniat mai jos:
"Karkemish fu, de fapt centrul tranzituluî Asiel-Occidentale", a
dăogind, că regiI asirienl, căutau să supuie acest oraş şi pe He
teenî pentru "a lua succesiunea comertulul şi a bogăţiei, ce năvă
Iese la printiî neguţitorI al oraşului hetean" 3'[).
O relaţie analoagă scoatem şi din memoriul d-lul Menant,
spuntndu-ne că "Karkcmish era centrul unul mare comerţ" 3�).
32. Len. op. cit. 409.
33. 8a!!fccJ op. cit. 153.
34. Idem 154.
35. Menant, Karkemish, 2,
n
.n
[418]
*
* *
Th. A VI'. Agulotti
418
36. Soşjce, 155.
Din p\:ţinole aduse mnt sus rccsă că Heteenit ati fost un
popor foarte industrial şi comercial; ba încă spre a ne servi de
însă-şi vorbele lUI Sayce, el aii fost "unul din cele mHI mar) po
poare comerciale ale lume! vechi" 3G).
Dar un adinc cunoscător al istoriei ztse orientale, ştie de
sigur, că negustorit marî al lumet aii fost şi Evreii şi Fenicienii
mal ales aceşti din urmă, care trăiau numai prin şi pentru comerţ
şi el n-aii de-a face nimic cu GreciI, mult mal inferiorî în această
pri vintă, Şi acum, cinenu ştie că Evreii şi FenicieniI erau Semitf ?
Prin urmare rasa semitică avend prin excelenţă darul natural de
speculă comercială, şi Heteeniî posedind şi el acest dar, reesă ne
îndoios că şi 01 erau Sernitt. Negreşit, cum tot-d'a-una am spus-oi
a influenţat la acele popoare semitice în sensul acesta şi, legea
geografică, dar in raport mic faţă cu cea etnică.
Orî-cum ar fi in sfîrşit lucrul, un popor aşa de comercial
ca Heteenit, nu putea fi în nicî-un caz turanic. Am fi absolut ne
cunoscători de apucăturile neamului turanic, spre a-l atribui o
fire neguţitorească. Ş-apoI să nu uităm un lucru. OrI cit al' crede
cine-va, că poziţia geografică face pe un popor, iar nu rasa, co
morcial, mec1itind mal mult) ar renunţa la această credinţă. In
tr-adevăr, aZI locurile pe unde Evreii, Fenicienit şi Heteeniî şi-aii
desfăşurat comerţul lor, există încă în aceiaşt stare. Ceea ce nu
mai există însă, este vechea splendoare comercială. De ce minu
nata positiune geografică nu mal produce şi aZI comercianţi abili
ca Semiţil de odinioară. Explicarea stă tocmai in chestia de rasă :
sunt locurile, dar nu mal sunt oamenii.
Şi moravurile sociale, puţine cite le cunoaştem, ne destăi
nuesc încă-odată origma sernitică a Heteenilor.
Din cele ce cuprinde articolul de faţ'ă, se vede nu se poate
mai lămurit, că aceea ce numim moravurf \artistice, politice şi so
ciale la Heteeni, presintă un tip comun cu 'ţ1le tuturor popoarelor
semitice. De aci conclusia noastră e că după cum tipul fizic,
I
1,
J li
[419]
Moravurile Heteeni101'
419
după cum religia, după cum limba Hetoenilor ne-aii dssbăinuit o
rigina lor semitică, acelaşi lucru face şi restul vif;ţei psihice he
teene: moravurile.
Intregul tip psihic şi fizic }etean fiind semitic, neîndoios,
ca concluzie generală, trebue admis că heteeniî sunt de origină se
mită, şi cu atit mai puţin turanică.
[420]
GIORDANO
Biruri
Bir pe scrierf n-att pus încă ....
Pentru ce, n-am înţeles-o,
Eu sînt om cu prevedere:
Epigrama mi-am ales-o.
Oratoruiui Favo
Cusururt două are Favo
Şi nici-o-dată n-o să placă:
Intăiii nu ştie să vorbească,
Şi-apoi nu ştie ca să tacă.
\
[421]
La nebuni
Un ospiciu am vizitat,
Doctorul bătea pe unul,
Eu întreb atunci, mirat:
Din el care e nebunul?
LUI V.
Cînd vezi un 0111 bogat că trece
De ce-l salutf cU-ilşa sfială
Tu de slăveştf atîta banul,
Salută "Banca N aţională",
Cîntăreţel Mim!
Cind daf elan suaveî vocI
Cuţite par-că ne implîntl,
Aş stărui din răsputcrr,
Să-ţi dee-o bursă .... să nu cinţ.L
421
[422]
bOCAN
,,'F R A T E"
N otita de hţă -- fără de-a căuta să explice fenomenul- nu
are de cît scopul de-a semnala o dificultate care întimpinată în
practică, în cetirea vre-unul document vechiii, este de natură a
îngreuia considerabil cercetările genealogice şi chiar îL conduce
la concluziunf greşite. Această dificultate consistă într-o între
buinţare curioasă, şi neaşteptată a. cuvmtuluî frate.
Frate este în limba romină califica.tivul dat la două sau mal
multe persoane, ce au ambii autorî imediaţf--tatăI şi mama
comun], şi prin extensiune chiar acelora ce aii numaî un autor
comun, fie tatăl fie mama. In acest din urmă caz, se întrebuin
ţează pentru mal multă precisiune locutiunca [rcde vitreg în locul
vechelor cuvinte " fi astru , hiastru'' saii "vitreg", astă.zf eşite din
uz 1), �i pe cari unit cronicari le rntrebuintau indistinct 2).
In baza acestora, am conchide fireşte că de cite-orf două
persoane purtînd acelaş nume ele familie,' sunt iutimpinate în vre
un document cu calificarea de "fraţi", aceste persoane trebue
\
numai de cît să aib,'( acclaş tată şi mamă (�'(drr:s ,qel'lJ/uni) sau
cel puţin acel aş tată (f'mlrpg t01lNlnguillPt) jşi de cite-orf două
\
1. Letop'isetele t(�J'er MuldrJllPl de M. Kogălniceanu, Bucureştt,
1872, 3 v. în 8°: N. (!()stiu U, 38; I. Necnlte II, 23l, 241; N.
Muste ILI, 58, 59, 60, etc.
2. Ibidem) �N. Muste, IlI, 58, 60.
[423]
Frate
423
persoane purtînd nume de familie deosebite sunt de-asemine nu
mite "fraţi", ele trobuesc necesarminte să aibă aceiaşi" mamă ŞI
taţ1 deosebiţi, fiind într-acest caz fraţI utcrinî (ţraires uteriui),
Raţionînd numai ast-felin, ne-am expune să cădem în orort
şi să croim genealogit puţin exacte, căcl vom aduce exemple din
cad reesă că vorba ţrcdc a fost une-ori întrebuinţată în documente
în locul cuvintelor cuinua; şi ocr.
Ca figură retorică, o asemenea întrebuinţare se explică foarte
bine. Intr-adevăr, căsătoria confundind printr-o ficţiune pe bărbat
şi femeie într-o singură fiinţă - un trup cu două suflete saii cum
se exprimă. pravila : "Incă se mal kiam insurarea, cînd că să
"împreun: şi să facă amiudof oună trupă, după curnă au zis
"Domnulă Nostru Isus Hristos" 3) - făcea tot prin ficţiune, ca ru
dele unuia S�L devină în acelaş grad şi rudele celuilalt soţ: ast
felii:'! părinţii unuia er aii considerată şi de cel-l-alt ca nişte adevăraţi
părinţi, dovadă expresiunile (atii socru) mamă soacră, uzitate şi
astă-zr ; la rîndul lor socrul şi soacra considerau pe ginere ca pe
un adevărat fiu, după cum arată de pildă următorul zapis de im
părtcală de pe la 1770-80: "Vasile Buhăescul biv vel pah: A�
I1diverez cu această scrisoare a mea, să se ştie că avînd eu danie
"de la măriia sa Ioan vod, o bucată di locu din locul dornnescu,
',la margine tărgulut Iaşit dispre copou care sit începe din sfîrşi
"tul caselor în sus o sută eli stinjănî în lungul Ioouluî şi o sută
"stinjăn în curmeziş, după cum arată ispisocul cel domnesc de
"danie locului, din care locu, pi giumătat am dat fiiuluî nostru
"lui Ştefan şi nunorit noastre Ileaniî, Iar pe giumătat di locu ci
"alI mal rămas despre apus l-am dăruit fiilll'ltX nostru ginerulut
"Sandul Miclesculişătr. şi fiei} noastre Măriuţii, pentru care să le
"fie lor moşie stătătoare orl casă 01'1 ci vor vre să-I facă să-I stă
"pănească ca dreaptă moşie lor şi alţl dinfiilnoştri s:'L nu s-amos
"toce, ş-am iscălit, Vasile Buhăeseul biv vel pah. adivorezu. Şte
"fan Buhăescul biv veI comis adiverez. Marie păharniceasa adi·
"verezu" 4). Acest document, interesant şi pentru vechea topo-
3. Indrcptarea legiX .... In 1'2rgo/}i�lc 7160. (Pravila lUI Mate.l
Basarab)j ed. 1652. p. 171. . .
4. Din documentele de proprietate ale d-Iul V. Bogza P8U-
tru un loc din IaşI.· .
[424]
424
Decan
�I'afie a Inşilor 5), Iasă deja să se întrevadă dificultăţile la care
poate da naştere interpretarea aceste) lntrebuinţărt licenţioase a
cuvîntului fiu.
Pe de-a parte Buhăescu numeşte pe Micloscu fiu, pe de alta
dă a înţelege că mal are şi alţI fir. Admitind că s-ar găsi un do
cument de ]a aceşti fir, şi între aceştia s-ar găsi uniî cu nume de
familie deosebite: nu arn şti într-acest caz, dacă aceşti fii aii
fost în realitate g inerf saii copil vitregL
Cele spuse pînă acum relativ la raporturile dintre socrif şi
gineri se aplică intocmaî şi Ia raporturile dintre cumnatt, căsăto
ria făcînd ca fraţii unuia să fie consideraţi ca nişte adevăratl fraţI
şi de cătră cel-l-alt soţ, cum spre exemplu arată următorul zapis
din 1671: "VafliJe Cantacuzino biv paharnic. Fac ştire cu această
,,€crisoare a mea tuturor cUI se cade a auzi, cum am socotit şi de
"a noastră' bună-voe am dat satul Preuteştii ce este la ţin. Niam
"ţului, pe apa Moldoviî cu tot locul şi vinitul şi cu toţI vecinii
"ce se vor afla drepţI vecini den acesta sat. Acest sat l-am dat
"frateluI: şi cumuati.Iuî meu Vasile Kostaki vel vornic, şi surorii
"mele Catriniî., .. " etc. 7180. Mai 26). Cît pentru veri explicatiu
nea este încă mai uşoară : el au, ca şi fraţii, autori comuni fiind
fil de fl'aţ'i, [ratres patl'ueli, cum le zicea Cicero, pe cind Ovidiu
îl numea încă mal simplu: fratree.
Acestea fiind date, rărnăne să spunem cîte-va cuvinte des
pre oalorea relatioă pe care o poate avea o indicaţiune docu
mentală.
In materie de acte vechi, o primă distincşiune firească şi
5. Din studiul documentelor acelut loc, reesă că pe la 1760
punctul extrem al oraşului era "cimitirul bisericei 40 de llfucenic't
(40 de Sfinti], după care, spre deal, era loc domnesc, nelocuit.
Locul dat lUI Buhăescu avea atît de puţină' valoare, încît Maria
Miclescu n-a stăpănit nici-udată porţiunea ce i-o dăduse tatăl el;
din această cauză locul fu împresurat de bogatul veI Vornic 101'
dachi Kantacuzino-Deleanu şi alipit la ograda caselor sale; 'iar după
moartea acestuia trecu dimpreună cu casa în s'tăpinirea gineruluî
seii hatmanul-logofăt Costachi Ghyka. Locul �e întindea Între
biserică şi casa Kantacuaino-Ghyka aflătoare pe terenul Univer
sităţeI nor, "peste drumul Botoşanilor", şi făcea parte din ma
halaua Muntenimea de sus.
6. Y. A. Urechla. Miron Costin, opere complecte. Bucureştî
1880-8S, 2 Y. În 8°. If, 5:'31-;)2,
[425]
Frate
425
importantă este de făcut între actele private emanate de la par
ticularf, şi între actele publice cmanate din cancelarie domnească,
şi uşor se poate înţelege pentru ce o indicatiune genealogică luată
dintr-un act public : urie, hrisov salt ispisoc, are altă tărie şi tre, ,
bue in regulă generală să fie mai exactă de cît o indicatiune luată
din unele acte private precum: o însemnare FaU scrisoare parti
culară. Actele publice oraii mai to t-da-una titlurl confirmative
de proprietate, iar partea Salt părţile ce le solicitau aveau în tot
d'a-una tot interesul de-a da indicaţiunile cele mai exacte mal
ales în cea ce privea genealogia, pentru a-şl îngrădi cit mai valabil
şi mai trainic drepturile lor şi pentru a evita apot procese ne
sfirşi to ; Într-un act public ori-cine caută să fie cif mal precis.
Intr-o hîrtie privată un astfeliu de risc un există: stilul propriu
al fie-căruia se desfăşura neîngrădit şi nu e rar să întîlnim în
scrisorî vechi două persoane scriindu-şt ca şi astă-zf ))al D-tale
frate" sau "ca un frate", "mai mic ficiorul D-tale" sali "ca un
fecior al D-tale".
Dar distinctiunea între actele publice şi cele private nu o
feră nicî dinsa un criteriu sigur pen tru apreciarea acestel valori
relative a indicaţiunilor documentale : ast-feliii sunt acte cari, deşi
eruan.atc din cancolaria domnească, pot conţine da te eronate, d. ox.:
actele publice obţinute pe terneiii de acte falşe ; chiar actele sin
cere, exacte în cea ce privea pe părţi, dar inexacte în cea ce
privea pe tetţii şi genealogiile acestora. Pe de altă parte, dacă
unele indicatiunl din hărtiile private nu tre buesc primite de cît
sub beneficiu de inventar-cum ar fi indicaţi unile referitoare la
epoce mal îndepărtate, memoria omulut fiind supusă erorilor - apof
alte acte private merită incredere: ast-feliii zapisele de vînzare,
schimb, împărţeală ete. Cu o deosebil ă atentiune trebuesc exami
nate unele acte de mărturiî, dintre· carl multe erau făcute cu
rea credinţă şi în vederea unor SCOPUrl ilicite.
Dificultatea prin urmare se va prezinta mal ales cînd, fie
într-un ispisoc saii hrisov domnesc, [ie în vre-o mărturie solemnă
saîi într-o carte de judecată vom intllni doi sali mai mulţi boert
cu nume diferite şi nurnitî /,m{(,. Dar într-acest caz, trebueşte încă
ţinut seamă de obiceiul comun tuturor popoarelor de-a întrebuinţa
ca titulaturl calificativele de înrudire, obiceiii odinioară în mare
cinste la noi.
Cuvintele fatii) frate, veI' al' fost ast-feliu mult întrebuinţate
[426]
426
Docan
în acest Sens. Capetele încoronate obicfuuiau şi obicfnuesc şi astă-zr
a se intitula frate În corespondenţele lor ; de la Începutul sec.
al XVI-le regiI Franciel dădeau titlu de oeI' principilor din casa
regală, curdinalilor, archiepiscopilor, la duct, mareşalt al armatei,
mart ofieirrj al coroaner, unor principi străin) etc. In Italia cava
leri1 orrlinuluf suprem al Auouciadet se numesc oert de către rege;
in Spania uni] gmnzt se bucură şi el de dreptul la acest titlu;
.. în fine exemplele s-ar putea înmulţi foarte mult.
La noi e cunoscută întrebuinţarea cuvintelor de pr'trinte şi
maică ca titluri revorentioaso ('ăLră feţele bisericeşbt, iar in tim
puri, domnit ţiirel numeau pe mitropolitt şi episcopî "al noştri ru
g�ttorl" fii "părinţI" �), iar pe călugă,rJ "fraţi". Ast-feliii se cetoşte
Într-un urie cu data de 4· Februarie 7130 (1052), emanat de la
Stefanită Vodă fiul lui Bogdan incruoişatul r j, au schimbat
"acel mai sus scris sat, anume Petinca pe Başeu cu rugătorul
"nostrll ca Ioanichie egumenul şi cu toţi li'aii'{ din mănăstirea
"noast,re de la Mol davita. Iar rugătorul nostru Ioanichie egumenul
,,�i cu toţI fraJi'î din Moldavita au dat .... iar toate hărtiele încă
_ ,,'e-aL1 dat in miincle rugătoruluî nostru Ioanichie egumen şi tu
"turor li'u{iior de la Moldavita, dinaintea noastră şi dinaintea boe
"rilol' noştri .... etc." 8). Vorbele "frate" şi "vere" se intrebuin
ţează., fAră a trage vre-o consoqueută, în conversatiunea curentă.
Se cunoaşte de asemenea (J'((lia particulară ce resulta din înfră
ţiroa de singe (ţrate de cruce), obiceiu străvechiă ce există la mal
multe popoare."}, remas astă-ZI la teran, dar care pare a fi fost
alU'\, dată în onoare chiar Ia boerr, după cum se arată de croni
carul N eculcea: "Scos-al1 atunce şi po Velicico din hătrnănie şi
,,l-all pus vornic mare de ţeara de sus �i hatman al1 pus pe gi
"nere-3iî.i:î Bogdan. Duel Iordache vornicul aii şi legat {dilie eu
"Bogdan hatmanul, vă:dnd că este ginere lUI Cantemir Vodă, .... "
(pe la 1685-03, sub Cantomir cel bătrin) 10).
P{lrintole Melchisedek a semnalat cel dintiii\. incti, o între-
-----�- \
7. Ui'Îcrti', XVHI, p. 58, hrisov de la Stefan cel mare din
6698 Mart 15 (1490). \
8. Ibidem, p. 90-97.
9. Şâineanu. Incercare· asupra Semasioiogiel limbe'i romîno,
BucureştI, 1887, 8° mare, 57-58.
10. N eculce;L în Letopiseţe, II, 235.
..
[427]
buintare curioasă a cu vintelor p/îl'inte şi ţicior, în înţeles de fiu,
usitate ca tibulaturl în corespondenţe oficiale: e vorba de marele
vornic al ţerei de jos, care adresîndu-se agenţilor sub-alterni îl
titluia de [eciorii seT, pe cînd acesteia îl numiau părintele lor. In
acest sens el citează o carte emanatii de la vel vornicul Nicoară.
"Nicoal'ii Velikil Dvornic dolnet zemli. Pişem PÎ110/llJ1i1 naşim Ili iad
"nicom ot Brălad i deşugubinari Fălciiskoe volost [Nicoară veI
"vornic al ţerei de jos. Scriem ficiorilor noştri uriadnicilor ele la
"Bădad şi c1eşugubinarilor de la ţinutul Falciului]. Dacii veţI
"vedea cartea noastră .... etc." (pe la 1617) II). Aceşti agenţi se
iutitulaii el însuşi de [cciort al vorniculut : "Adecă cu Pavalaşco
.,jicÎort Ghenghiî Voruiculut, s:;riii şi mărturisesc cu zapis ci),
"am găsit o moarte de U1I1 pe apa Bărladulul .... etc." 714,4 (1636) U),
iar pe vorniciî cei mari 1î numeau piirin.(il: lor, după cum rezultă
din următoarea mărturie: "Cătră părintele nostru bun şi pre după
"Christos din cel' cu nădejde, Dunmealui Ureche 13) VeI V oruic
IJde ţara de jos. Eată dăm ştire Dumitale ca părinielu; nostru, ca
"au venit Calina femeia lui Gavril Hosea eu cinstita scrisoare Du
"mitale, scriind la feciorul Dumitale lsak dregătorul şi la 1101
"toţl.. .. etc.: [ss ] Mal mic [eciorul Dumitale Isak dregă torul şi
'jCU toţI orăşeniî din Bedad, dăm ştire" 14). Tot părintele Melchi
sedek arată că uriadnicit şi desugubinaril aveati şi eî agenţî sub
ordonati lor pe cart îl trimeteau pe la sate pentru gloabe şi pe
cad' îi intitulaii tot de feciori 15).
După cum funcţionarii mari şi miel obicfnu iail În raportu"
rile lor o titulatură compusă din calificative de înrudire cari în
alte condiţiuni ar lăsa să se presupună o legătură. do slnge7 tot
ast.-feliti şi boerii se serveau între dînşiI de at.arl termene si se
t.itluiai'l, fie în a.ctele solemne, fie în acte private7 de fraţi. De
exemplu:
7140 Mal 26 (16:32) Măl'ful'ie de vÎn.::ari' de pi1mÎnt. "IaUi
11. l�p/.�cuJi1il MClch/sedeli'. Cronica Ruşilor. BucureştT, 1869
în RO p. 52 şi Al. Pa:padopol-Oali.macll) Notiţă istoric;, despre
Bă.rlad. Bărlad 1889 în 8°, p. 58.
12. Al. Papadopol-C((lhnah) op. cit. 50 �i 1)1.
13. Grigore Ureche cronicarul.
14. Al. Prrpadopol-Ca!i1Jlah, op. cit. 52-�53.
15. 1'YIelchi8edek) op. cit., 52,
[428]
428
bocan
16.
17.
18.
Bucureşti' ,
1<.1.
"nOI Ionaşco Ganciul veI logofăt i Lupul veI vornic ţere] de jos
"i Ionaşco Kujbea vel vornic ţerel de sus i Joraşco Başotă hat
II man i părcălab Sucevet i (urmează alţI 10 boer'î).... scriem şi
"facem ştiut cum aii venit 'inaintea noastră Platon pitar şi au
"văndut dreapta o eină strămoşească .... ţrateiu: şi prietenului nostru
"Dumitraşco Şoldan vel stolnic .... ; Ionaşco Creţu de la Şuşmă
"neştl.. .. a vîndut a patra parte elin Şuşmăneşti.... tot [raielu; şi
"prietenuluI nostru Durnitraşco Şoldan- .... ; şi s-au sculat [ratele
"şi prietenul nostru D" Şolclan VeI Stolnic şi au plătit deplin acei
v • v 1 v t" le)
"maI sus SCrlŞl nam .... e c. .
714,7. Februar 4. (1639). Miîdul"Îe dl� ruizare dr pâ'll1Î/nt. "Iată
"noi Gavrilaş vel logofăt i 'I'oader Petriceico veI vornic ţere! de '!Il
"sus i (urmează alţi 22 bosrr) scriem şirnărturlsim .... cum ali venit
"înain tea noastră Petrea şi cu fratc-ssti Stefan.... şi au vîndu t
"a lor dreaptă ocină ..... [raielu: nostru D-sale Dumitraşco Şoldan
"mareluI vornic al ţereI de jos drept 45 talerf, şi s-au sculat [re
"tele nostru .... etc." li),
7157. August 16 (1649), Mâl'turÎe, "Seu bomi Varlaam Ar_
"hiepiscpă i Mitropolit Suceavski i Gavril hatrnan, i Toma vel
"dvornic i (urmează alţi 15 boerr] scriem şi mărturisim .... cum ..
"scrisaii Dvluî [ratde nostru giupil.nul Iordaki marele visternic ..
"D-lul vistornicu] s-aii sculat şi ali dat D-sale [rcaeiu; nostru giu
"pănuluI Todiraşco logofătul cel mare 120 ughi .... etc. 13).
7211 :Mal 22 (1703) Mărturie. "Seu bomi Neculai Donicl veI
,,logof,, Iordachi Hoset veI vornic (urmează alţi 23 boerl) facem
"ştire cu acoasUL marturie .... (că) scriind Măria sa Vodiî o carte
"la D·luI lratele nostru Savin vel ban .... ete." 1D).
7262 August 22 (1754). Cw'/:p de judeccdlf.. "Iordachi Kanta
"cuzino ce ali fost 10gofe'tt mare şi Manolachi Kostake veI vornic
,,(urmează 2 boerl) înştiinţiî.m cu această, carte a noastriî. prec�m
nşi-ai\ cer şut judecatii fi'atele nostru D-Iui Radul Ftalwviţă veI 10-
"gof'ăt .... pentru satul Căl'slil,niei1.. .. pre eare sat niall ar{Ltat /1"((.
\
Uricar, XVI p. 12-15. \
Ibidem, p. 27-29.
C. Ji)l'bicerlu,u. Istoria Mitl'opolie'l Moidaviei şi a Sucevei,
1888 in 4°, p. 1-2,
Urical' XVI, 44-47.
[429]
Frate
"lele nostru ispisocu ... am hotărlt să-Şi stăpănească li'utell' n ost ru
t 1 - t t ""0)
sa U In reg .... e c. - .
7192 Noembre 28. (1683). Scrisoarea boerllor Ilie J[o{oc §i
Saoin Smucilă ditr/î clucerul Cantemir §( alfr UJCi'r: "Ai noştri cin
"stiţi fJ'CtJ'[ d umr.calcr Cantemir 'fi alţI boerr carit dumne voastră
"sunteţI străinatî din ocînî.. .. etc." 21).
Ne oprim căcl am putea înmulţi c�taţiunile la infinit, docu
mente de aceste aflîn du-se cu prisosinţă.
Din exemplele aduse reesă cu evidentă, că ia atarI impre
jurărf nu poate exista nici o îndoială asupra adevăratuluî înţeles
ce trebueşte dat cuvintuluf "frate". Cind de pildă Mitropolitul
Varlaarn, Gavril hatmanul, vor ncu] 'I'ouia şi alţI cincî-spre-zece
boerI numesc într-acel aş act pe vister nicul Iordachi 22) "fratele
nostru", este vederat că visterriicul Iordachi nu era de-odată neam
şi cu mitropolitul, şi cu toţi aceştI boeri; cuvintul [rate, între
buinţat numai ca titulatură nu implică de cit idc ia unei simili
tudini de condiţiune socială, şi nici de cum acea a uneI Iegăturt
sau alianţe de sînge.
In să interpretarea, lesnicioasă la ast-feliă de acte, devine în
finit mal grea atunci cînd, fie în vre-o scrisoare rie mal ales in
vre-un zapis intălnim numai dOI boeri dindu-şl cu tot dinadinsul
titlul ele frate. Cind ast-feliu de exemplu boerul Lupu Prăjescul2:1)
se adresează intr-o scrisoare visterniculul Dimitrie Buhuş, zicin
du-t : "Dumneata [rate cumetre viste.irnice Buhuş", şi sfîrşeşte
iscălind: "brat vş mIt Lupul Prăj- scul" 21); sau cînd hatmanul
Ciauru dă următorul zapis: "Adiverezu eu Vasilie hatmanul,
"scriu şi mărturisescu cu acest zapiz al meu cum de bună voia
"mea, am vîndut a mia dria ptă otcină şi moşie, sat întreg Pope
"nil.. .. dumisale [ratelu; nostru Dabijet vornicu[uI cel mare .... " 25),
aiunci cercetătorul se opreşte nedulllerit ne�tiind ce sens f:'ă. a
tribue cuvîntuluI frate, fii îutrcbî':d'l-se eladi însemnen�l î:l rea-
20. Idem, XI, 307--10.
21. "Arhiva", anul VIII (1897) No. 11 -12 p. 71 G.
2�. Kantacuzino.
23. Fiul visterniculuI Nicoar{t Prăjescul.
24. Scrisoare din 20 August (fftră an); originalul in docu
mentele moşieI Dădeşti din arhiva Sf. SI,iri.don elin Ia�L�In rea
litate D. Buhu,? şi L. Prăjescu er,l(1 veri pl'lmari.
25. Uricar XI, 209, zapis din 7166 V'ebr. 16 (1608).
6
[430]
30
Decan
litate [oarte vitreg sau dacă nu e de cît un simplu termen de po
Iitetă. Vom vedea că dificultate devine încă mai mare cît doi
boerf sunt numiţi fraţi într-un act public, po cînd cercetările ge
nealogice le atribue un alt grad de înrudire,
In fine Încă un punct înteresant de cercetat este acela de-a
se şti dacă cuvîntul [rate ca titulatură putea fi întrebuinţat in
distinct de toţi boerir unii faţă de a1ţil, sau dacă se cerea deja
pentru a se putea usa do dînsul o similitudine saii egalitate
!< •
între ranguri, avere, vrîsta etc ; cu alte cuvinte, dacă nu se
puteati întitula fraţi de <:ÎL bOI-it,;] din aceleaşi clase. Ast-feliii mi
tropolitul şi alţi 17 boerf marf, numeau [rate pe Ior dachi Kan
tacuzino, cînd acesta era deja vel visternic, ginere al veI verni
culuî Coste Bucicc şi al ve] logofătulul Gavrilaş Mateiaş şi pro
prietarul uneî averl marî ; se naşte întrebarea, dacă I-ar fi numit
tot frate atunci, cînd <:,1 nu ocupa încă de cît boeriî inferioare,
sau cînd nu era de cît simplu jupăn? Nu insistăm asupra ches
tiune), multumindu-ne numai de a-o exp:1l1e.
Sfirsind cu aceste prelimiuarit, să revenim le. fapt.
*
Intiiul document, care ne-a atras atenţiunea a fost actul de
1nc!tinâcillne a 1nănâsti1'e'i Bi11'lJoiu :
1) 7177 Martie 12 (1669). "Cu mila lui Dumnezeii, Nor Ioan
"Duca W. W., Domn ţerOl MoldoveI. Facem ştire cu acest hrisov
"al nostru, tuturor cariî pre dînsul vor căuta saii cetindu-se îl
"vor auzi, că alt venit Înaintea noastră şi înaintea tuturor boe
"rilor noştri a Moldovei, a marf şi mici, credincioşii noştri�i cin
"sti ţi boerî Grigorie Hăbăşescu marele vornic al ţerel de sus şi
"soţia sa Bafta, fiica lUI Mafteii:i fostul marele biv vel vistiarnic,
"şi (rafit Set Alexandi u şi Kiriacu Sturza biv veI jitniciariii şi
"Ilie Sturza biv vel stolnicu şi Toderaşc $turza biv veI spă.tariu
"şi Andrieş biv vel şătrariu şi jupineasa �ui Marinuţa fiica vis
"terniculul Sturza, de a lor bună voo, d� nimone siliţI, niCI a
"supriţ'f, şi S-:1l"t dat şi S-;'lt lnehinat. cu biserica lor, unde este
"hramul sfinţilor Verchovnid Apostoli Petru şi Pavel, ce este
"în tărgul Iaşii, zi{Jită şi făcută do ră,posatul BrLrboiu biv veI
[431]
Frate
431
vornicu, fratele moşuluî 10l' Hatmanul Sturza .... :. etc." 2'),
Documentul e foarte explicit) prea explicit chiar, în cît la
prima vedere nu pare a dovedi nimic i cetiudu-l însă cu luare
aminte, rezultă că Grigore Hăbăşescu, fraţiI Sturza şi şătrarul
Andrioş erati fi·rtft, cu toate că, tot documentul explică că în rea
litate erau fiii şi ginerii lUI Maftel Sturza biv veI visternic, cum
pe de altă parte.se arată şi în genealogia oficială a familiet Sturza,
tipări tă în IaşI 27). După această genealogie visternieul Matei
Sturz(28), a avut 7 copii şi anume: 1)Vasilea sterpă; 2} Aleauu
dra căsătorită CU Preda Pallady ; li) Jl1ăl'iculrt căs, cu Andrei ser
dar; 4) Kiriac paharnic; 5) Ilie stolnic ; 6) Toderaşco spatar şi
7) Saf ta căs, cu Gr. Hăbăşescu. Această descendenţă alcătuită pe
baza unei anaforale din Iulie 1766 şi mal ales pe temeiul diplo
mel lui Apafi 2U), nu este complectă, de oare-ce lipsesc încă: 8)
Alexandru dat în documentul de mal sus, şi 9) Maria, soţia lUI
Grigore 1 Ghyka W.W., asupra căreia numai există discuţie 30).
Comisiunea însărcinată cu facerea genealogieî nu cunoscuse acest
document, de oare-ce nu avusese curiositatea de-a cerceta măcar
actele bisericeI Sturzeşti din Iaşi r In cazul de faţă hipoteza unef
frăţiI vitrege între Gr. Hăbăşescu, fraţii Sturza şi şătrarul Andrieş
este absolut imposibilă; admitind Însă că aceşti boerf s-ar fi prins
de înainte (m!/t de cruce, ne întrebăm dacă această înrudire sui
generis lăsată neterrnurit la buna voie a fie-căruia ar fi putut avea
efecte mal puternice de cît înrudirea legală ce-l unia, pentru a
îndreptăţi pe domn să-i numească fraţI, cînd nu araii de cît
cumnaţî '? Iată în ort-ce caz un exemplu cind fmte=cumnat.
---�----
26. Melchisedek, episcopul Romanului: Notiţe istorice şi ar
cheologice adunate de pe la 48 mănăstirr .... Bucureşti, 1885 în 8°,
p. 262-5; Uricar X, 143-46.
27. Gencalo,r;h't [amilie; Sturz« seau Turzo cu Arborui Spiter
şi Cit stema et.. .. IaŞI, Institutul AlbineI, 18::1:2 în fol. de 12 pp.
şi o planşă (alcătuită de o cornisiune compusă din Dim. Sturza
logof., Ion Neculce vorn., Al. Sturza vist, K. Sturz,î vom., şi
aga Gh. Asaki).
28. Pe la 1652-58.
29. V. diploma lui M. Agapi din 1679, prin care se oon
feră demnitatea princiară familieI Sturza, în Arhiva StatulUI, dos.
1216, op. 201, fila 58 seqq.
30. Tanovicea'n1,t în "Arhivail, II, 2, p. 81--82; ,Arhiv:.iI
Xl, 3-4, p. 158-9�
[432]
432
Decan
2) 7t45 Aprilie 12 (1637). Zapi.z de danie. "Adecă eă Du
"mitraşco Şoldan dvornicul cel mare de ţara de sus, şi cu jupă,
"uens," mea faftn, mărturisim cu cest zap.s al nostru, cum am
"dat Iii am dăruit partea noastră de ocină din siliştea Dădeştilor
"ce insle pre Sîrca din a opta parle de sat jumătate, [ratelu;
"nostru Dumitru Buhuş visternic, ca să-i fie dumisale dreaptă ocină
"şi dure do LI 1101. ... " 31).
Din textul acestui document s-ar intel. ge ca Buhuş şi Şoldan
en1"(\ fr. Această frază te sileşte
a te g'îndi imediat la un manual de gimnastică a d-lul
Negrutzi.
Expresil ca: «oblic, orizontal, semicerc, cerc, cilindric,
elipsoidal»; etc., se grlsesc aproape mal la tie-care pagină,
arătînd u- ţi cii trebue s:\ fii bun geometru, pentru ca sti
înţelegî sludiile psicho-socioloqice ale d-lut Vulcan. Apol
limba în care e scris romanul abundează în neologisme
proprii D-sale ca: « brianiin, abandon, sucombat, culminant»
etc., ca şi cînd d. Vulcan a crezut că prin aceste cuvinte
pompoase ar da o mal mare strălucire lucrărel sale. Unele
din ele lipsesc chiar de-a fi pusă la locul lor, ceea ce ne
arată, că autorul nu le-a înţeles pe deplin.
Dar nota caracteristică a autoruluî Fecioarei, e în a
ceia de a ne sili, să vedem ca şi D-lul lucrun prea banale
pentru a fi de un interes artistic. Ne spune d. ex. că «uşa
se invidia in pţăn1», (sic) ca şi cum s-ar il putut învîrti
şi- n al t-ceva ; cum că « becurile se aprinse deja pe stn'J.z't
ş,i prin gn'iclinele publice, de olnenit serviciului municipal».
Ca şi cind cetitorii D-Iui ar il convinş, că în capitală, fie
care cetăţean îşI arc in primirea sa un' Ielinar, cu obligaţie
de a -1 fi prinde. \
La scena între Lia si Virginia ne arată că «bucăiilc
de rahat erau roze şi de ;nii.l'imea cutie; în lun,f;ime». D�că
d-sa crede dl asernenea parliculal'itilţI pot S�\ întereseze
pe eclilor, se iuşalCl gloza v.
"
[455]
455
�
I
I
I
J
OI
.A
(
Cind scena ar fi fost COnd118ă cu artă, puţin ar fi in
teresat pe cetitort dacă în locul rahatulul, (care in orî-ce
caz nu putea să fie mal mare ca cutia), ar fi fost şoco
lată sau bomboane ruseştî. Dar vedeţt : pentru ca Lia să
poata triumfa cu pornograficul el simbol, nu putea a se
folosi de cît de-a bucată de rahat.
.)(-
:..:. :;:
Insă ee e mal curioz, e eri autorul Fecioarer mal fa
gădueşte apariţia unul non roman întitulat « \lizerabilil
noştriî», care va fi tradus şi-n limba germană. (Lucrul a
cesta nea făcut să izbucnim intru-n rîs homeric). Nu mal
incape vorbă că e liber să facă aceasta, cu toate că ar trebui
să se gindească la prestigiul literatureî noastre, dacii nu la
acel al persoanei Il-sale. Intre aceia ce D-Iuî gîndeşte să
facă şi ceia ce produce, e o diferenţă ca Intre cer şi pămînt,
cu alte cuvinte ca între talent şi D sa.
Domnul V ulcan ar trebui dat în judecata curţel cu
jurî, pentru a fi pus la locul seu şi pentru a se opri Ia
timp şi cu drept cuvînt scrierl de categoria Fecioaret.
Scriitori ca dl Vulcan, trebuesc tnfrinaţl prin ori-ce
mijloace, de a da la iveală lucrărr atît de dăunătoare, scoase
nu din iubire de artă, ci numai dintr-o înteresare josnică.
Emilgar.
[456]
DOCUMENTE
Un interesant manuscript palon oechiic, în care se vorbeşte
mult despre ţările noastre, a fost descoperit de curînd în Berlin,
de compatriotul nostru d. prof. Em. Grigorovitza, ce-şî face actu
almente studiile superioare de filologie germană acolo, şi ne sem
nalează descoperirea sa, precum urmează:
Secţia de manuscripte de la Biblioteca regală din
Berlin are marele privilegiu că de cîte ort se întîmplă,
ca unul din profesorii universitari din localitate sart sa
vanţit germanI recunoscuţt, ar avea nevoea să consulte
vr-un manuscript original din archive şi biblioteci străine,
să întervină imediat pe cale oficială şi diplomatică la
statul respectiv şi se ceară transmiterea originalului în
chestiune la Berlin, unde se păstrează apor sub supra
veghierea custozilor, pentru ca specialistul înteresat să se
poată folosi în toată tichna de izvorul ştiinţific dorit.
Precum obtinusem încă de la venirea mea Ia studir
în Berlin, precioasa autorizatie de-a lucra În sectia de
manuscripte a bibliotecei sus menţionate, am avut 'ocazie
să văd într-o zi o colecţie de rnanuscripte înteresante po
Ione, sosite de la vestita bibliotecă a' universităţet iage
lonice din Cracovia. Profesorul de li mbt slave, cunoscutul
savant, d. Dr. Briickner, care-şi procurase aceste tesaure
spre consultare, a avut extrema amabjlitate a-mt arăta
pretioasa colecţie şi mie. Spre nespusa 'mea uimire, am
dat de un dosar de memorir, scrise pe la anul 1641,
de polonul arian Zigmund Lubiemicki, Între care şi un
jurnal de 37 de file. in care se descrie zilnic şi cu multe
amănunte călătoria uner misiuni diplomatice a regelui
[457]
Documente
457
palon Sigismund, ce a traversat, În calea el de la Cra
covia spre Stambul, ţările noastre, tocmal În timpul, cînd
se iresboiau domnul Moldovei, Vasile Lupu, cu domnul
Muntenier, Matein Basarab. Misiunea în chestiune, din
care scriitorul jurnalului făcea insuşt parte in calitate de.
voluntar aspirant la serviciul de diplomaţie, avea de scop
încheierea unul tractat de pace şi alianţă cu sultanul de
1)8 atunci, si, precum situatia ambelor tărî romăuestt era
. , , , ,
controversată În ce priveşte relaţiunile diplomatice hete
rogene ale fie-căreia din ţărI faţă de regatul palon, im-
presiunea ce rezultă din primirea călătorilor în Mol
dova adversară si Valachia amică, dă notitelor scriito
rulut aceluî jurnal un deosebit caracter, Îl1tu esant în toată
privinţă.
Avînd fericirea a cunoaşte binişor limba polonă,
am copiat cu îngrijire cele 37 de feţe ale manuscrip
tului, care se ocupă în special cu călătoria prin ţara
noastră, adică de la atingerea hotarului moldovenesc, sa
tul Tabăra (lîngă Cirniceani) şi pînă la Îmbarcarea că
lătorilor pe Dunărea, de unde ait apucat apor drumul
spre Silistria, Am dat cea mal mare atenţie d eseurcărer
textului manuscriptuluî, care pe lingă că pare a fi fost
redactat în grabă şi Într-o limbă originala prin formele
el căutate, mai este Încă şi impestriţată cu multe lati
nisme şi cuprinde, În şirul expunerilor, une-ori incohe
rentt ciudate. Revizuind În urmă încă-odată textul, am
hot�rît ca la prima ocazie să traduc cuprinsul pe romă
neşte, de oare-ce, am ajuns la convingerea că este bine
că aceste înteresante relatiunî asuI)ra tărilor si oamenilor
, "
noştri, Într-o epocă atît de împortantă, să fie scoase la
iveală, şi am hotărît publicarea lor precum o dau aci, a
daogînd şi cîte-va reflexiunt referitoare la unele din
părţile mal de samă ce prezintă raportul zilnic al scrii
torulut polon.
De-o camdată anexez următorul
REZUMAT'
Titlul pe care-I poartă jurnalul manuscript referitor
la călătoria misiune! diplomatice În chestiune este: D1:a
riusz dr'ogi tureckiei. Misiunea trimisă de regele polon
[458]
458
Documente
Sigismzmd se compunea din mal multe persoane, Între
care cele mal remarcabile: capul delegaţiuner, cămăra
şul Wojciech. Miaskowski, sfetnicir Kossouxki şi Ciscnieki,
tălmaciul Romaszkieioicz, secretarul Krakouislei, un con
fesor catolic şi alţit, în numărul căror se afla asemenea
şi'practicantul voluntar de diplomaţie, Zigmunt Lubjemiec1ci.
Acesta era un nobil polon, dintr-o familie vestită pentru
năzuinţt literare proprii şi mecenare, avînd un deosebit
renume prin faptul, că se ţinea de credinţa sectară a
Arianilor, Din familia lut demult Însă nu mal există nict
un descendent.
Jurnalul scris de Lubiemiecki este împărţit pe
date exacte zilnice şi cuprinde notiţt scrise cînd mal pe
larg, cînd mal pe scurt, precum erau şi peri peţiile vo
iagiuluI misiune! numite. Plecarea s-a făcut din Lemberg
şi poartă data de 15 Februarie; sosirea la hotarul Mol
dover iare data de 3 Martie 1840, ajungerea la malul
Dunăreî, sau cu alte cuvinte trecerea din ţările r omăneştt
în imperiul turcesc propriii zis, data de 1 April.
Inceputul călătoriei prin teritoriul Moldovei, îl sem
nalează scriitorul jurnalulul, dînd mal întîiri o copie e
xactă de pe Înteresantul salv-conduct, ce se pare că a
parvenit şefulut misiunet polone înainte de-a calca pă
mîntul (quasi inamic) al principatuluI moldovenesc. El
zice: «Copia ipsa tego Hospodora Wloskiego listu-tenor
talis s : ceea ce va să zică pe rornăneşte că «Copia tnsii§'t
a respeciioei scrisori de recomandaiie, date de acest domn
moldooan, glăsue§te ast-ţ'eliă» :
Wielmozne mesei pani podkomorzi] lioounlci, mo] ioieloc
mosci panie y przyjaeielu /-adecă: Mult puternicul, Gra
ciosul Meu Domn Subcămăraş ... o.' spunînd, că în urma
scrisorit primite de la stăpînul şefului .misiuner, prin care-I
se dă ştire de trecerea delegaţilor respectivî prin Moldova
spre Constantinopole, se bucură de a-l vedea pe numiţit
traversînd tara sa fii se simte dator, a-I Încunostiinta
, , , ,
înainte de toate că de şi aoulissime i-\fL aşteptat să so
sească, totuşr, trebue să li comunice despre schimbarea
ce s-a petrecut rerum oicissitudo În doninia înaltei PorţI
otomane, imparatul sultanul, Murad, la care delegaţiunea
aceasta avea să se ducă, săvlrşin du-se (suum eliem tran
segit) şi în locul seu suindu-se pe tron inruditulluI, noul
î
It
Il
1
1
f}
[459]
Documente
459
sultan Ibrahim» ..... Urmează apoI, odată cu aceste, obser
vaţiunî semnificative, obiclnuitele urări de bună călătorie,
zicînd că hătmaniî coroanei au şi primit ordinele cu
venite pentru ca călătoria misiunet luminatulut vecin re
gal să fie ocrotita de slujbaşit ţeriI, etc. etc., semnat la
Iaşr, cu data de 26 Fevruarie, 1640 de adeveratul amic
şi servitor Vasili Voevod §i hospodar al �ărilor moldovene§tZ
tliter. Hospodar Ziem Moldawskich). Apor se succed re
laţiunile zilnice. Începînd cu data de 3 Martie, adică ple- .
carea delegaţilor din localitatea Siepanoioiec (probabil Ste
făneşn) unde li esă Întru întîmpinare un părcălab mo l
d ovan cu cîte-va zecimi de Cazaci şi urează şefulut
misiunii în numele [ărer bun venit.
In 4 Martie, misiunea face popas la satul Tabăra şi
soseşte spre noptare la localitatea Cirniceaut. Aci se po
meneşte de o luptă. ce ar fi avut loc înainte, Între prin
cipele palon Korecki, cu hetmanul seu Zolkiewski şi între
Moldovenr, descriindu-se triunghiul strategic de la '['u
tora, în care se Întări se d înşii (nu departe de malul Pru
tulur, lîngă. satul Ţuţora), cu movilele şi resturile de ma
terial de apărare, ee se g:lsiali, pe cît se pare îm prăş
tiate şi în acel moment încă la locul descris.
Scriitorul jurnalului nu omite a observa aci, cum
răceala primirei în Moldova începea să se resimte în sînul
misiunet prin faptul, că la Cirniceanî nu li s-a trimis ele
cătră domnul moldovean niuiene Întru intimpinare, de
si pînă la resedinta tărel nu era de cît depărtare de treî
, " ,
mile, etc. etc.
In ziua de 5 Martie, spre sară, misiunea ajunge la
IaSI, întimpinată fiind de însusr fratele lui Vodă, cance-
, ,
larul setl, toţI spătariî, cu şese steagurI de Cazacf, oştire
pedestră. şi muzică militară; hospodarul Însuşi însă,--pre
cum spune Lubicmiecki cu oare-care sarcaem.v--n-a găsit
de cuviinţă, să iasă Înaintea, sosiţilor, pentru a nu da,
cum se auzise (Iiter. [crunt, sic creilere [as est), prea mare
atenţie trimişilor, etc. etc. Se desvoltă apor din asta un
prea interesant conflict, cu detailurl intime din ambele
părţr, pe care polonul cu jurnalul le expune cu colo
ritul omulUI Înteresat în cauză, comună. Se dail afară de
asta, si amă,nunte curioaze asupra viet.eI de la curtea lui
Vasild Lupu, asupra Iaşuluf, ca oraş d� rcşcdinţă" ett'. etc
[460]
460
Documente
La 12 Martie misiunea pleacă de- la IaşI şi petrece
noaptea în satul Scînteia, la care loc se descrie în jur
nal traversarea drumului pînă la Vaslur, cu amănunte de
tot hazlil, dar si naive. Ruinele foastelor curti domnesti
din acest tîrg î'l motivează pe scriitor a pretinde că �i
teazul devastator nu a fost altul de cît principele polon
Korceki.
La 14 Martie misiunea soseşte în localitatea Culiea,
undc tîllgulrele asupra reler îngrijirI a călătorilor şi cailor
lor sc înăspresc, în cît notita finală spune: s Onmia pro
prio ore niusielismi (trebuirăm). nobis et faruulis procu
rare». In 15 Martie aii sosit uu miţir la. Berlad, în 16 la
'I'ecucr, Jar în ziua de 17 la Focşanl, unde descrierea
călătoriei începe a lua o formă nouă şi Întră în detailurl
elogioase de toată mîna, prin faptul că misiunea este pe
cale a eşi din Moldova neprietenoasă, trecînd hotarul spre
mult aşteptată ţ,ară amică al dornnulur simpaticet Va
Iachit. Semnele de primire excelentă cordiala, se arată
chiar de la traversarea adînculuI rîu Siret, cu ajutorul,
hravilor şi, -- se exprimă jurnalul-neîntrecuţilor inno
tătort şi falnici Multant (aşa numesc adică PoloniI pe
Muntenr, pe cînd Moldovenilor li spun Vlocl). Asemenea
primirea şi Îllgrijirea călătorilor în toate locurile de oprire
este amintită cu multe elogit şi vorbe măgulitoare. Totuşt
se pomeneste si de suita moldovenească, care a însorit
, , ,
pe poloni pînă la hotar, unde îşi iea în fine în mod deo
sebit de ceremonios remas bun de la seful misiunei.
,
In ziua ele 18 Martie, delegaţiunea soseşte la Rîml1ic
(în manuscript se vede numele adevărat al acestui tîrg,
• adică «Rybnib, boqa! în peşt'f). Aci şeful misiunet pri
uieşte de la domnul Valachiei un alt salv-conduct cu
cuprins extrem de simpatic şi nesfîrşite asigurări de dra
goste şi prietenie, etc. etc., avînd semnătura: Matheusz
Baszaraba lVoeloocla, hospodar ziem M1(ltanskich, care era
apoi repeţită :'ii cu slove turcesti, jos �\ sfirsitul scrisorer.
. , '. , ,
Iuholnăvindu-ae şeful delegaţiei \ojcieh Mjaskowski,
misiunea se opreşte doue zile in Himnic, de care prilej
profită scriitorul jurnalului pentru a nara diferite lucruri
Înleresante, Între care şi întîmplarea unui cutremur de
pămînt. La 20 Martie sosesc apoi la Buzeu. Ohservaţiu
uHe asupra localittq,ilor percurse, mal ales bogăţia ţereI
[461]
Documente
4iu
in vînat, buna impresie a locuitorilor, alaiul militar de
care erau însotitt călători], si diferite întîmplări sunt În
şirate în jurna').' La 23 Ma;tie ajung în tîrguşorul Gher-
ghita si de acolo continuă drumul sl)l'e Bucurestr, De
, , l
aci încep apot descrierI foarte detailate şi expunerl sim-
patice relativ la primire. In Bucureştr, trimisul polon îşi
face corespondenţă spre stăpînul sell, raportîndu-i despre
toate şi la 29 Martie, pleacă misiunea întreagă mal de
parte, însoţită de un alaiu splendid şi soseşte sara in
satul Miezireştf. Intr-o localitate, pe care scriitorul o nu
meşte «Pabeci» (�!), se îmbarcă în sfîrşit misiunea, trimi
ţînd mal înainte pe dor din membri) delegaţieI la Silistria,
ca să ceară de la pa şa guverr:;ator al nouluI sultan, în
modul obicinuit, ospitalitate �l dreptul treceret spre Con
stantinopole.
Em. Grigorovitza
Berlin, 18 Mal, 1900.
o calatorie de la Bucuresti Ia Iasi
, ,
Scrisoarea lui Albel't Chevaliel' către Baligot de Beyne din 1864
.Iassy, 10/22 Mars 186J.
Mon Chel' Monsieur Baligot,
Combien de fois, depuis 15 jours, vous etes vous domande :
Pourquoi le Capitaine ne m'ecrit-il pas? Pourquoi ce silence?
L'air de la Moldavie I'aurait-il transforme au point de le, rendre
negligent ou oublieux ? .... Non rien de cela, heureusemont pour
moi; je vais commencer mon bavardage de voy ageur, et, avec
votre indulgence ordinaire, j'espore que lorsque vous m'aurez lu,
que vous m'absoudrez.
Nous avons mis neuf jours paUl' arriver li J assy! Parbis, le
mercredi 12/24 Fevrier, il. 1 heure, le general Mano et son neveu
10
[462]
Documente
montes dans un Drouzka; le capitaine Cantilli, Grechiano (un pa
rent du general), Alexandre Mano, compagnon de route de votre
serviteur montos dans une formidable diligence mue par la force
de 8 bons chevaux, fireut la route : de Bukarest it Ploesti, assez
rapidement pour y arriver vers les 6 heures du soir. N otre convoi
s'arrâta dans la cour de la maison Cantilli oii une splendide hos
pitalite nous attendait.
Le lendemain matin, nous nous mîmes de bonne heure en
. route. Les freres Cantilli avaierit eu, la vsille, I'extreme obligeauee
de nous prevenir que nous aurious de nombreuses tribulations a
essuyer, une fois sortis de Ploesti. Notre vieille gabarre qui pen
dant la premiere journee de route, s'etait assez bien comportee,
nous donnait cependant d'assez vives inquietudes ; sa pesanteur
doublee par la hauteur de sa construction provoquait un roulis
incessant it .donner des maux de coeur it de plus vieux loups de
mer que nous. Nous allions avoir, it franchir d'apres le tableau
qui nous en avait 8te fait it Ploesti, des ri vieres et des torrents
sans ponts; des terres impossibles, les chaussees etant impracti
cables sur la plus grande par tie de leul' etendue, puis des ponts
aussi impossibles ; mais il n'y avait pas a hesitcr, il faller aller
en avant; notre brave general formait l'avant-garde, le corp d'ar
mee devait donc forcement le suivre; c'est ce que nous fimes.
A notre sortie de Ploesti, la premiere difficulte. que nous
rencontrâmes sur la route, fut le passage a gue d'une petite ri
viere au fond vaseux, appelee Ialomiţa; heureusement pour HOUS
la fonte des neiges ne l'av<1it pas encore gouflee, et, au moyen
d'un mouvemelit en forme de S fait sur son fond moelleux, notre
vieux bfLtiment, m11 par la vapeur de 12 chevaux, s'en retira
d'une maniere assez honorable et pas inquietante. En sortant de
ce . pas difficile, nous nous ela.n9âmes 'sur la route, mais, eUe
etait si mauvaise, que ce ne fflt qu'a la tombee de la nuit, que
notl'e convoi put faire son entree dans la cour de l'Archeveche
de Buzau, 011 nous devioI1s passer la nuit\ Nous n'avoHs pu etre
presentes �� S. E. qu'apres son souper et qu'apres le llotre, qui
par malheureusement quoique avec une c'ertaine profusion, ne
nous invita nullement it lui faire honneur, quoiqu'il y eut autour
de la table six ventl'es affames. Potage, viandes et legumes a
vaien tune piteuse lnine eL exhalaient une odeur atroce de cal'eme
[463]
orthodoxe ;il Y avait bien sur Ia table un petit cochon de lait,
cuit au faur, et dant Ia surface doree, nous invitait it lui faire
honneur; mais au moment ou je m'en emparais paul' le decoupor,
je m'appercus qu'il avait le derriere tont grignoto, comme si,
un autre rat, eut conyu la meme pensee de la fable du bon L�\
Fontaine, en percant cette entree, pour se retirer du monde ; per
sonne n'en voulut manger; puis pour couronner ce magnifique
diner, un vin detestahle, un vrai vin de purgatoire! Et dire que
nous etions dans la maison du bon Dieu !.... Helas oui, nous y
etions dans la maison du Bon Dieu, et cette pensee nous rarnen a
11 des idees religieuses; nous nous resignâmes, mais non pas sans
envoyer, du plus profond de notre coeur, cuisine et cellier de l' Ar
cheveche, it tous les diables passes, presents et it venir! En com
pensation, paul' notre dessert, il HOUS fut permis de HOUS pre
senter 11 S. E. qui nous a acceuilli tres-gracieusement et que nous
aurions trouvee encore bien plus gracieuse si elle nous avait
fait servil' une meilleure table; (t' hospitalite CantaU nou» avcvit
entierement gatesJ la veille). S. E. est un assez beau personnage, tres
affable, qui m'a fait I'effet d'avoir de I'erudition, porte pour le
progres et parlant tres-agreablement le franeais ; nous ne vîmes
pres de lui, qu'un certain monsieurr qu'on m'a dit etre le Prefet
et qui m'a paru etre greffe sur avocat. Le lendemain matin, an
nous a servi un assez bon cafe: puis nous avans ete prendre
r:onge de S. E. qui a daigner nous presenter sa main it baiser en
echange d'un autre sur le front, que chacun reyu ainsi que votre
sel'viteur, qui, Ia veille avait bien trouve moyen de se soustraire
au baise-main; mais cette fois il lui fut impoEsib 'e de le faire
sans s'exposer it etre tant soit peu ridicule aux yeux du pretre
et du general. C' est cependaut la premiere (ois ele ?net l)ie, q1le .ie
m"incline sur' la mctin d'un priJtre) et dire que je n' en sui.': pas mort.
Qttelle Proviclence 1 ....
Le tcmps qui .. depuis deux jours ebait reste eouvert, suait
l'eau assez a,bondamment ou moment 011 nous remontaâmes, le
general it bord de son leger yaeht et nous 4 �t bord de notre for
midable vaisseau. Notre eoeur se sena un peu, quand nous ftlmes
eu route et hors de la ville. On nous avait falt un recit peu ras
surant sur le passage h gue du redoutable Buzau; aussi notre
brave gen6ral avait-il QU lapaternelle prevoyance d'augmenter la
t
b
"-.
'1
Documente
463
[464]
464
Documente
force motrice de notre bâtiment, en lui donnant un supplement
de 4: chevaux, ce qui formait un attelage de 16 chevaux, develop
pant une queue presque rivale de celle d'une cornete quelconque,
sauf qu'ici, c'etait la queue qui entrainait le corps. Enfin nous
approchămes de cette terrible riviere ; son aspect etait vrairnent
sinistre; sa Iargeur moyenne u'avait pas moins d'un kilornetre
avec ses rivages marecageux et parsernes de trous et de flaques
d'eau. La legere voiture de notre general passa assez heureuse
ment sur ce sol perfide et ateignit le bord principal de la riviere,
Notre machine dut cherch ar et prcndr e un terrain plus solide; it
notre tour, nous arrivâmes aussi sur le bord principal de cette ri
viere mais ce ne fut qu'apres avoir failli verser plus de dix fois,
surtout dans un endroit ou nous fftmes obliges de passer dans un
pli de termin n'ayant pas ruoins de 2tn de profondeur et rempli
d'eau a la moitie. Notre impossible machine se fiant sur l'habilete
des postillons et la bonne volonte des betes, plongea hardiment
dedans. Deux forrnidables occilations nous envoyerent brutale
ment de tribord a babord et de babord a tribord; l'eau etait
entre dans nofre voiture eL nas jourber. Des marins de cette locali te qui
[465]
Documente
465
se trouvaient sur la rive opposee, appercevant notre detresse,
detach0rent un petit batelet el vinrent au nombre d'une derni
douzaine, a notre secours. Arrives it nous, ils Iormerent parc1eux,
au moyen de leurs bras et de leul' mains une chaise it por
teur et noul> transporterent dans le batelet et enfin de l' autre
cote de la riviere. La tout le termin du rivage etait plus ferme,
plus sablonueux et plus caillouteux, Enfin apr es 3/k dheures de
mortelles angoises, nous nous retrouvions tous reunis, DOUS folicitant
d'avoir echappe si providentiellement a toutes les embuches ten
dues par cet infernal Buzau. N ous avions bien franchi la riviere,
mais pour etre venus chercher ce gue possible, il avait falIu nous
detourner considorablement de notre route, et pour la rejoindre,
il nous fallait traverser des terres impossibles sur une eteridue de
4 it 5,000 mstres environ et dans lesq uelles, les aubes de notre
bâtiment plougeaiont li une profondsur de 60 li 60 cts, Notre at
telage do 16 chevaux ne pouvant vaincre cette granc1e difficulte,
il fut rernplace par celui de 12 bosufs qui donnsrent h notre
marche un air de gl'avite tout-a-fait solennelle; 11entres sur la
voie que noua devions parcoU!'il', nos 16 chevaux l'emplac01'ent
nos bonnes betes; notre machine prit une allure assez allegre et
it 3 heures et demie, nous entrions dans Focşani, Oll nous devions
coucher; mais dans Focşani meme, nos aventures devaient se
pl'olongel'. Notre generalnous avait precede depuis longtemps dans
cette vilIe et en avait profite pour faîre visite li quelques amis;
en arrivant nous ne pi}mes savoir it q uel h6tel il t\taif descendu,
mais dans l'esperance de rencontrer sur notre passage une iudi
cation, nous poursuivlmes notre route sur la grande rue, escortes
par un double claquement des fouets de nos postillons, ce qui fit
mettre passahlement de monde aux fenetres et SUl' les portes;
c'etait presque une entree triomphale. Dej�L nous avions fait de
nombreux detours, lorsque nous f1îmes rejoints par un gendarmo
qui vint de nous donner avis de nous l'endro tt l'hotel de l'Eul'ope,
oll 10 general allait noua rejoindre. Cela 6tait faeiLe h entendre,
mais bieu plus difllcile il executer. Il s'agissait de faire une contre
marche et de l'executer avec notre gros hâtiment et avec 16 che_
vaux dans une rue qui n'avait que 8m de Jargeur; c'etait un
probleme h resouc1re. Grâce a notre haute intelligence, il fut
resalu aussit6t; il s'agissait tout simplement de decouvrir une
[466]
466
Documente
habitation possedant une cour assez vaste pour que notre equipage
pnt faire une conversion, afin de pouvoir retourner sur nos pas.
A quelques centaines de pas nous trouvâmes ce que nous pouvions
desirer. Notre entree fut mirobolante, mais elle se fit avec un tel
tapage, q u' elle jeta la terreur dans cette habitation. Oies, poules,
canards, dindons et pigeons, s' enfuirent en poussant des cris
d'alarrne ; les habitants eux-ruemes etaient pleins d'effroi et je ne
sais pas si le flot de boue qui noua suivait, ne recula pas, epou
vante, Deja notre conversion touchait a, sa fin, lorsque tout-ă-eoup
,
il se fit un brusq ne temps d'arrât ; betes et machine se refusa-
ient energiquement a, faire un pas de plus. Nous ne pouvions
pas non plus descendre, le sol de la • cour etait cou verb littera
lement d'une boue moelleuse d'une epaisseur de 30 centimetres
que dissirnulait une jolie couche de neige. La dame de ce do
maine qui nous avait vu passer devant eIle eut pitie de notre
position tout soit peu ridicule ; elle nous envoya des confitures
pal' un de ses domestiques, en nous faisant demander qui
nous etions, je m'empressai de le faire au nom de ces .4 mous"
quetaires de nouvel!e espece ; puis eIle nous envoya du cafe, qui
motiva de ma part un second billet dans lequel j'avais tourne
un assez galant remercimont. Cependant tous cas actes de p'Olitesse
1'8cipl'oque ne nous sortaient pas de notre fausse, position. Nous
etions encore a combiner une sortie honorable, lorsque nous vimes
entror dans la COul', notre general et son nevau, qui, etant a 100
lieues de se do uter que l'equipage enroule sur lui meme, qu'il
al'percevait au loin, renfermait son etat major, n'y prit pas garde,
descendit de voiture, entra dans la maison et demanda aux
maîtres de' ceant, s'il n'etait pas venu des officiers; ils lui re
pondirent que non, mais qu'ils supposaient que· ceux qu'il chel'
chait devaient etre les officiers qui se trouyaient renfermes dans
une grande voiture et qui auraient du venir presenter leurs ex
excuses pour avoir viole leul' territoire auss� brutalement 01.1 du
moins faire acte de courtuoisie. Le gellli}ral �urpris accourut sur
le perron; nous decouvrit, eclata de rir0 et nqu.s demanda ce que
nous faisions la. Notre explication burlesque \donna lieu a, tout
le monde de rire it nos depens. Cel'endant, grâce it l'arl'ivee de
notre general, nous pCtmes nous retirer assez honorablernent de ce
bourbier. Il rentrt:l, dans l'intel'ieur de la maison suivi CIp, tout la
[467]
Documente
461
monde; la drouzka dans lequel il etait arrive etait au bas du perron.
,
Alexandre, moi et Grechiano, nous nous precipitârnes hors du notre
malencontreuse voi ture ; monter dans la drouzka et nous sauver
a toute bride a l'hotel fut execute aussi rappidement que la pensce,
Notre general ne tarda pas a venir nous rejoindre , riant encore
de notre aventure, Notre bâtiment rentra deux heures apres nous,
atelle de 8 boeufs. Son entree dans la cour fut majestueuse.; nous
avions eu bien tort de n'y etre pas restes,
Nous avions pense dans la matiuee ne pas nous arroter
a Focşani, afin d'arriver plus tot il Roman; mais il etait trop tard
pour nous mettre en rau te ; le ternps etait menacant de neige et
nous avions un peu d'appâtit. Le general, son neveu et Cantilli,
all erent dine chez Mr Cartagiu, pere du lieutenant; Alexandre
n'etait pas tres bien portant, et resta a I'hotel avec nous; il prit
un the et Grechiano et moi nous prîmes un espece de potage qui
ne valait pas grand chose, ainsi que des pommes de terre et un
morceau de viande servie sous le titre pompeux de bifftek; le vin
etait assez potable. Bref, il n'y avait de bien dans cet hotel qu'une
magnifique salle de bal, dans laquelle, la nuit precedente c'etait
donne une soiree dansante suivie d'un pique-nique, par les gros
legumes des environs, mâles et mâlesses.
Le lendemain a 5 heures du matin, nous etions en route,
moins notre general et son neveu. Nous "deviolls l'attendre it
la maison de campagne de Mr. Catargiu, 011 il devait nous rejoin
dre, avec lui dans son coupe de voyage. Nous, nous etiOll'lmOnt6
dans le drouzka du general; la diligence et nas ordonnances
suivaient. Malgre l' abondante neige qUl etait tombee pendant
la nuit et ceUe q ui tombait encore, nous ani vâmes de bonne
heure a Maraşeşti.
Le general ne vint nous rejoindre que 5 heures_ plus tard ;
notre presentation faite a Mr. Catargiu, on ne tarda pas i1. nous
faire passer dans la salle a m.\\uger OiI on uous servit un fort joIi
et bon diner. Le cafe pris, malgre les vives instances do Mr. Ca
targiu, pour nous faire rester jusqu'au lendemain, nous prîl11e8
conge de lui et montâmes dans nos voitures respectives.
Nous nous etions, de beaucoup, detournes de la route pour
nous an'eter ?t la maison de campagne Catargiu, aussi nous fal
lut-il, pour aller la retrourer, traverser une assez gl'ande eten-
[468]
Documente
due de terres labour a bles. Dieu sait, combien de traits-cordes, se
se sont casses I combien de fois notre monument s'arreta, combien
d'occilations mirent notre courage a l'epreuve 1 Et cependant no
tre general, tout en conservant encore une bonne opinion de
notre machine roulante, avait du devoir surcharger son Ieger
drouzka, de Cantilli et de Grechiano, et au moment de nous
pret eder, il nous laissa un Dorobanz, en cas d'un evenement ;
cette sage precaution fut fort. heureuse pour nous par la suite.
La neige et le vent n'avaient cesse pendant toute la journee ;
la nuit etait cornpletement venue lorsque nous nous trouvions
encore au 2/3 de la peste, 011 probablement nous ne serions
pas restea, si un autre malheur ne fut point arrive Nous etions
en vue d'un village que quelques lumieres DOUS signalaient;
mais pour y arriver, il nOL1� fallait descendre dans un bas
fond dans lequel on n'arrivait qu'un passant une espece de defile,
ouvert dans un pli de terrain. Il se trouva que ce passage quoi
que peu long, etait tres rapide et eompletement defonce, A cet
aspect DOUS n'y virnes pas un grand dan ger, mais nous flairions
un embetement positif. Notre malhenreuse deligence avait la
veille eprouve un accident a son train de devanb, et la 011 nous
nous trouvions il allait �t avoir il subir une rude epreuvc. Nous
avions franchi presque les 3/4 de ce coupe-gorge, Iorsque tout
a-coup, un sinistre craquement viaent justifier nos cl'aintes; le train
de devant venait de se briser completement; la voiture etait en
foncee dans 60 centim. d'une boue genereusement epaisse; le
soldat qui etait reste avec nous et qui avait vouln rester place
sur le siege de l'imperial, alIa, lui, son fusiI et sa houpelante,
piquer une tete dans une boue plus liquide que celle Oll nous Eitions
enterres; il en fut quitte, heureus0ment, pour une lege re emo
tion �I ce que je puis supposer, et h un debarbouiUage general au
moyen de la neige qui se trouvait il sa portEle. Alexandre envoya
le Dorobanz au village que nous aperc6vions, afin d'y decouvrir
une voi ture quelconque pour ne pas etr�. obJiges de passer aussi
agreablement une nuit d'hiver. Son absel(lce fut longlle; il pa
r;lit qu'il ay.lit du chercher longtemps; enfin apres dellx mor
telles heures d'attente, lJOUS entendimes au loin, des Hue 1 Hue !
se rapprochant progressivement de l'endroit olt nous avions e
choue puis bient6t, nO:lS vimes poindre la fete de notre doro-
[469]
DOCU111ente
469
ban, puis sa bete, puis enfin un curouza et des boeufs. La navire
de sauvetage ayant pu accoster notre vieille gabarre, on nous
aida a nous transborder et nous 8tant· snveloppes le mieux que
nous pumos de toutes nos capotes et fourruros, nous reprlmes
notre route avec un attelage de 8 chevaux. Un affreux chasse
neige vient nous assaillir eu pleine-figure pour augmenter les dan,
gers que nous avions encore a courir, Entin apres une heure et
demie de souffrances et d'impatience, nous arrivâmos enfin a la
Poste de Coupou et en trâmes dans la COUl' de l'auberge ou notre ge
neral s'etait arr ete. Nous et le carouza ne formions plus qu'un
morceau de neige roulant. C'est so us ce linceul qu'on nous retira
avec peine. Grâce il de bonnes chambres chuudes que notre bon
general nous avait fait preparer, notre resurrection se fit promp
temenb, et nous pumes alors lui expliquer les mo+ifs d'un retard
aussi prolonge (4 heures 1/4), q ne l' avait plougo dans de tres vi·
ves inquietudes. Mais toutes nos penibles emotions disparurent aus
sitot a la vue du bon super auquel nous fimes tous honneur.
Vers la fin de notre repas, notre bâtiment etait rentre au port,
il fut livre au charron pour qu'il le mette en etat do rouier avec
secUl'ite jusqu'a Roman; puis chacun aHa goli.ter d'un repos qui
lui etait bien necessaire.
Notre voiture ne se trouva reparee le lendomain, quo vers
10 heures. Aussit6t apres notre dejeuner, c' est-it-dire, vers 11
heures, nous nous remîmes en route. Notre general voulant ab
solument arriver le lendemain a Roman, avait decide que nous
voyagerions toute la journee et toute la nuit; mais le mau
vais etat de la route ne nous permettait pas d'avancer plus ra
pidement, quoique nous eussio11S, un attelage de 16 cheveaux;
mais quels chevaux! Il faisait Pl'EJsque nuit lorsque nous arri
vftrnes �l l' entree d'un pont d'une longueur eleaesperante, dont la.
hauteul' et le genre ele sa construction nous donnerent un model
fl'isson. Nous etionlil si vivement impressionnos, que personne parmi
nous ne songea dans le moment it deseendre de voi ture: el;
lorsque cette pensee nos vint, il etait trop tard, notre locomotive se
tl'ouvait deja engagee sur le pont. Je vous prie de c1'oi1'e, mOIl
chel' Monsieur Baligot, que nous avons passo un tel'rible moment,
Cat' sentir craquer it chaque tour ele roues de notl'e lourde machine,
le tablier, compose de poutrelles non cOllsolidees, d'un pont sus·
11
[470]
pendu a plus de 12 metres audessus d'un interminable gouffre
au fond rempli d'une eau somble et glacoe, il y avait la, une si
tuation a troubler le courage a de plus intrepides que nous. Grâce
a une mysterieuse proteetion, notre traversee s'effectua avec bon
heur, Pas une poutrelle ne se rompit ; rien ne se brisa dans no''
tre miserablo machine et pas un cheval de notre equipage de 16
bâtes, ne broncha ; sans quoi, nout aurions ete precipites, en
gloutis et f.. ... sans misericorde acuune, Sauves de cet affreux dan
ger, nous continuâmes notre mute; mais nos coeurs resterent
longtemps encore oppresses, Dans la nuit et vers le matin, a 4
kilometros et demi environ d'une des postes franchies, les cor des
d' attelage etaient en si mauvais etat, quoique le tirage ne fut pas
trop penible, que d�s 20 pas en 20 pas, elles se rompaient, et nos
chevaux n'y ayant plus confîance se refuserent obstinement It alI el'
plus loin. Dieu sait, combien de jurons sortirent de nos bouches
profanes? Eufin un de nos postillons se detacha pour rotourner
it la paste et y pendre un .renfort de chevaux. Il mit plus de
deux heures pour revenir, et lorsque nous atteignîmes la poste
suivante, nousco nsbatâmes que nous avions mis 6 heures paUl' la
parcourir. Nouvelles inquietudes de 'notre general, qui forma
aussitot un conseil, dans lequel il fut resolu, a I'unanimite, que
notre malencontreuse machine ayant perdu toute notre con
fiance, eUe serait abandonnee it Roman; qu' Alexandre, Grechiano
- et moi, monterions dans un droutzka, loue a cet effet et que nos
ordonnances marcheraient seules en accompagnant la voiture
qui devait transporter tous nos bagages. Et bien nous prit de
cette sage n3solution, car au grand jamais, nous n'aurions pu
faire les 3 mauvaises postes qui existent entre Roman et Jassy,
stlrtout celles de. Tirgu-Formos a :Iassy.
Dans la matinee noue eumes encore it passer un long pont
et a solidite douteuse; mais il faisait jour et son aspect etait
loin d' etre aussi sinistre que celui du pont de la Mort, franchi
la veille. Enfin Roman se decouvrit it nous,'\gracieusement assis
SUl' son c6teau; en avant de son faubourg, nous rencontl'[imes un
pont, dont les abords doivent etre assez inq�letants 101'sque le�
eaux sont hautes; nous le traversâmes sans trop de difficultes et
ll, 3 heures du jour, nous descendiolls �I, l'hâtel de Paris, sains et
l3aufs. Nous y trouv;Îmes des purents de notre general qui nous
470
Documente
I
I
fi
[471]
Documente
471
attendaient pour nous conduire dans sa famille, OÎ1 nous devions
.dîner et ou il nous avait precede depuis longtemps. Chacun s'em
pressa da faire un peu de toilette et nous partîmes en coupe,
J'y ai rencontre une aimable personne dans M-me Mano et una
belle demoiselle a marier, en M-e11e Nathalie sa fillo, qui adoro
son pere, commo son pere la fille, et dans l'institutrice des nieces
du general, M-elle Aspasie, une francaise, un peu maigre, mais
tres aimable et surtout une artiste de premier ordre sur le piano.
Au moment de quittor cette hospitaliere maison, oii nous
venions de passer une soiree tres agrcable, M-me Mano et M-elle
Mano, nous iuviterent au diner et it la soiree dansante du len
demain qu'elles donnnaient en l'honneur de notre excellent gene
ral. Cette soiree fut vraiment charmante; le nombre des dames
invitees ne depassait pas le chiffre de 18, toutes aimables, grâei
euses, la plupart jolies, surtout une petite brune, tres piquante que
j'aurais bienvoulu connaitre plus longtemps. Les hommes etaieut en
nombre, parmi lesquels se trouvaient de bons et infatiguables dan
seurs. e' est M-e11e Mano qui a ete la reine de cette delicieuse
soiree et Alexandre Mano, le danseur galant, le danseur infati·
guable, qui plus tard eut a souffrir de douloureuses palpitations
de coeur. A trois heures du matin, on servit un splendide souper
et a 6 heures et demie nous etions rentres a l'h6tel, apres avoir
pris un conge definitif de ces dames. Deux heures de repos nous
suffirent pour etre en etat de nous remettre en route. Nos nou
veaux preparatifs de depart termines, et apres avoir absorbe une
large et bonne tasse de cafe au lait, precedee d'un bifftek sup
portable, nous partimes pour aUer coucher a Tirgu-Fl'umos, et
le lel1demain il 2 heures et demie, neuf jours apl'es notre de
port de Bukarest, nous faisons notre entree dans Jassy, dont
je n'ai pu voir de la hauteur en avant son faubourg, le Pano
roma, atendu que toute la ville etait voile par un brouillard as
sez epais. Ce fut pendant le parcours de ces 4 dernieres postes de
notre voyage, excepte celle de Mircesti �l Tirgu-Formos, que nous
eumes lieu de nous applaudir d'avoir laisse notre vieux bâtiment
a Roman; car il etait certain, comme nous avons ete a meme de
le constater, que cette fois, nous n' eussions pu echappe a une
catastrophe quelconque.
[472]
472
Documente
Malgr« que toute la n ature fut plongce dans son sommeil
d'hiver, j'ai pu cependant, mon chel' Monsieur Baligot, me rendre
corupte que tout le p:q.il que je venais de parcourir devait etre
adrnirable, quand il se trouvait completernent en possession de
toute sa vogetation ; que la fertilite ele ses plaines immenses ainsi
que celle des collines et des c6teaux devait etre prodigieuse. Si
ces belles contrees 8e trouvaient entre des rnains habile set intelli
gentes et qu'elles fussent administrees par des hommes eclaires,
devoues et surtout honnetes, peu de pays sauraient etre plus
riches q u' elles. Mais malheureusement tout cela manque, pas
mâme une honne voie de cornmunication, pas meme la grande voie
qui les traverses d'un bout a I'autre, Ainsi sur 27 postes qui
separent Bukarest de Jassy, je n'en ai reellement rencontre que
2 bonnes, une avant d'arriver �t Ploesci et l'autre avant d'arri
vel' a Tirgu-Formos; puis une petite partie de chaussee faite
par les troupes Autrichienes pendant leul' occupation. Des ponts
impossibles auxquels il y aurait peu de chose 11 faire, c'est-a-dil'e
peu de depense, pour qu'ilsne fu ssent pas l'effI'oi des voyageurs;
Des guerets qu'on pourrait consolider, ou pour mieux dire, rendre
stables, un moyen de pieux enfonces de distance en distance,
maintenant un passage a fond pierreux, sans pour cela gener le
cours el' eau; des villes dont les rues principales sont presque
infranchissables pendant la l11auvaise saison qui se transforment
alors en des veritables rivieres de boues, d'une profondeur de 50
il, 60 centimetres; telles sont Buzau, Himuic, Focşani, Bacau) un
peu Roman, mais principalement Tirgu-Fol'l110s, sur toute l'eten
due de sa grande artere qui est tres longue. J'en vois que tous les
administrateus de ces villes doivent etre bien incapables et bien
coupables.
Focşani, par exemple, est admil'ablement situee au milieu
de la vaste eL riche plaille qui l'entoure; cette viIle, pendant la
bolle saisoll, doit etre le point central d'un grand commel'ce. J'ai
remal'que aussi, qu'en raisoll den sa positio� topographique, c'e�t
!iL que devrait-etre la capitale des deux provinces, et en faire une
\
immeuse place de guerre. Il n'y a pas une butte de terre qui
commande cet emplacement, avec une bonne et simple ceinture
de fortification comme celles de Paris, avec de larges et profonds
fosses, alimelltes par les eaux de Ia riviere de Ia Putna, et Vro-
[473]
tegee, sur les points les plus accessibles par quelques bons ou
vrages il cornes, cette capitale deviondrait rapidement un centre
commercial tres important et comme place de guerre, uno puis
sante .et redoutable position stratcgique qui imposerait aux ap
petits feroces de ces deux oiseaux de proie, appelcs 'Husse et
Autrichien, Roman, au besoin par sa position elev ee, pourrait
devenir, au l1loyen de quelque bons travaux de defense, une
bonne tete de pont, couvrant la capitale, ainsi que 'I'ecuciu, si
tue sur la rive droite du Soret. Il n'y a rien �l, faire il -Iassy,
domine par tout par les hauteurs ; les redoutes qu'on pourrait y
etablir ne serviraient absolument a rien, pas meme pOUl' couvrir
momentanernent Roman et la capitale.
:1
j
;:
Documente
473
1
I
le Directeur du Directeur
Alb. Chevalier
[474]
I
i
I
!i i
NOTIŢE
Profesorul Paul Barth de la Universitatea din Leipzig, a
nunţă prin următoarele cuvinte în Litterarischer Centralblcdt fitI'
Deutschlamd; apariţiunea lucrăreî d-lut Xenopol: Lei; Ptincipes
[ondamentau» de l' histoire ;
Principiile pe care cartea de faţă voeşte să le dea, sunt de 3
soiurt. Intiiu vrea să dovedească caracterul ştintific al istoriei; al
doile, fiind-că elementul de căpitenie trebue să ocupe centrul ex
puneror, caută să arăte unde trebue căutat elementul de căpite
nie al schimbărilor istorice, problemă care duce numar decit la
luminarea critică a tuturor părerilor unilaterala asupra istoriet ,
,
al treilea, dă la sfîrşit un scurt capitol asupra metodelor cerce-
tareI istorieî. Această împărţire in treî reiesă de fapt, de şi nu
se arată în orînduirea exterioară a materiei. Cel mal mare spaţiu
îl ocupă a doua din cele treî teme, cu toate că autorul nu a cău
tat să istovească materia, Xenopol vrea să considere viaţa statuluf ,
dar nu izolată de cele-l-alte tărimurf ale vie ţel cu care stă în re
ciprocă înriurire, ca elemen tul de căpitenie al istorief, Ţintele pe
care Xenopol le pune istoriet sunt: 1) reproduire les [aits ; 2) ex
pliquer les [ait«, en exposani leul' enchainement caueal ; 3) rechercher
dans cet enchainement les series historiques qui le consiitueni et pal'
leur moyen enserrer le deoeleppement dans ses lineaments g(mA!raux.
Cum so poate inşala, în cît trele' directiunile (p, 305-323) este
demonstrat prin bune exemple. Tot ce autorul spune este minu
nat şi bine cumpănit, d. e, ceea ce el aduce din faptele istorie)
contra vuetoarei teoriî a materialismulut is'�oric. Xenopol este de
profesiune istoric, dar nu fără cultură filoşofică, Literatura mal
nouă a temel lUI este, de şi nu deplin, toVuŞl cu mare bogăţie
întrebuinţată. Cartea luî merită să fie luată în serioasă conside
raţiune de istorici şi de filosofi.
P. �'
[475]
Notiţ'i
475
Revista din Paris Bulletin criiique (No. 20, 15 Iulie 1900),
spune asupra scrierei d-Iui A. D. Xenopol: La principes [onda
meniau» de l'hi.s.Nire :
Toate faptele ce se produc pot şi trebuie să fie orînduite
în două tabere: unele sunt asămănătoare şi pot să se repete (că
derea unul pietre); aceste sunt faptele coexistente; cele-I-alte
sunt tot-d'a-una şi neaparat neasămănătoare între ele (moartea lUI
Napoleon); aceste sunt faptele succesive. Istoria nu este o ştiinţă
particulară; este un mod de concepţie a lumef, modul succeeio com-
o cepui în opozitie Cit modul coexistent. Ştiinţa universală se împarte
decî în doue ramurf : 1) Ştiinţele teoretice care studiază fenome
nele coexistente asupra cărora timpul nu pune în lucrare nicl o
înrîurire (fizica, chimia, astronomia, biologia, fiziologia; -- psicho-
-logia, logica, dreptul, economia politică ..... ); 2) Ştiinţele istorice
care au de obiect fenomenele succesive, supuse înriuriret trans
formătoare a timpulul (geologia, paleontologia .... , istoria politică,
religioasă .... ). Istoria ast-feliii concepută (ştiinţele istorice), este o
ştiinţă, căcî gtiin,ţa se defineşte prin ideea dooeeet şi istoria dove
deşte şi trebue să dovedească; ea este şi trebue să fie ştiinţifică
şi nu patriotică salt estetică (cap. I-III). După ce a definit ast
feliii adevărata natură a istorief, d. Xenopol studiază condiţiile
el nemutabile (mediul, rasa, cap. IV) ; apof puterile îndreptătoare ')
evoluţia} mediul intelectual, expansiunea, lupta pentru traiti, reac
ţiunea, imitatiunea, individualităţile, întîmplarea ( cap. V-VIII) ;
în sfîrşit faptele constitutive (faptele istorice şi seriile, cap, IX-XI).
Cartea d-Iuî Xenopol atinge multe idei, suggerează multe
1. După d. Xenopol (p. 197) iată legile care regulează lu
crarea puterilor istorice: 1) propăşirea spiritulut omenesc, este
statornică şi nemărginită; nu este însă neîntreruptă ; ea este o
pera elitei şi se coboară cu încetul în gramadă.i-=Exiată tot-d'a-una
o corespondenţă între faptele intelectuale şi starea obştească a
spiritelor.c-s.Expaneiuuea este cu atîta mal puternică cu cit ss în
tinde mal mult în spaţiu şi mal ales în timp; ea procede ca şi
evoluţia prin valurI propăşitoare şi înapoitoare.-Lupta pentru traiii
aduce dispariţia elementului învins şi, une-ori, naşterea. unul nou
product inteledual.-Heacţiunea este în proporţiunea înversă cu
acţiunea. -Imitaţiunea împiedică propăşirea, cind ea se aplică la
formele în fiinţă; ea o favoreşte, cînd se aplică ideilor noue.
Imitatiunea dă naştere unor succesiuni istorice numai atuncea
cînd se aplică la elemente succesive, deCI neasămănătoare etc. etc
[476]
476
N otiţ'f
cugetărr, provoacă şi unele critice. Nu vom nota de cît esenţialul.
D. Xenopol recurge tot-d'a-una la istorie, pentru-a dovedi ideile
ce le pune înainte. El'Udiţia lUI este foarte întinsă, şi pare foarte
sigură 2). Păstrez totuşi oare-care îndoelf asupn. exactităteî oare
căror fapte pe care le citează; cunoştinţele noastre despre trecut
nu sunt de a�a feliu în cît se poate clădi pe ele cu atîta siguranţă;
mulţimea cunoştinţelor d. Xenopol me sparie şi me nelinişteşte
puţin 3). Mal mult încă decît metoda lui de cercetare, metoada lUI de
expunere dă loc 1 a critică. Expunerea logică a tezelor d-luî Xe
nopol este pretutindenea întemeiată de expunerea sau răspingerea
ideilor unul cutăruia: Rerder saiiMougcolle bună-oară (p. 347).
Cartea d-lut Xenopol ar fi cîştigat mult, cred eu, mal ales în cla
ritate, dacă toate aceste confirmărf sau răspinger'i ar fi fost arun
cate în nişte note. D. Xenopol apot, în jocul puterilor pe care ni
10 descrie, nu se lasă el a fi înşelat prin cuvinte? Este la el o
mitologie întreagă a evolutluneî "}, a imitatiuneî, a expansiunei
(p. 100, 13?, 250). D. Xenopol vede fără îndoială, sub ele idei
clare şi lămurite; me tom ca acel ce-l vor ceti să nu aibă tot
era-una aceeaşî fericire.
Aceste rezerve făcute, sunt in tot largul meu spre a spune
tot binele pe care-l merită cartea d-luî Xenopol. Intinderea cer
cetărilor, seriozitatea cugetăret, îl dau o insămnătate deosebită.
Este cea dintîia încercare, cînd se face o silintă atît de conştiin
cioasă pentru a pune în rînduială ideile ascunse pe care se ra
zîrnă lucrarea istoricului şi a le face să treacă din lumea intune-
2. D. Xcnopol este el însuşi istoric. Este cunoscută a lUI
Jlistoil'P des Rounuiins de la Dacie Trajane depuis les orÎgines jusqu'
(}. l'uuion. dic J?l'incipautes 1859, a Iuî Houmain« au MO!Jen-Age; etc.
3. D. Xenopol vorbeşte în două rmdurî de Henri Taine (p.
310---311) ; nu este invederat: de cît o scăpare de . vedere. D. Xe
nopol scrie (p. 150); revoluţia din 18i8în deosebitele ţărI ale
Europei n-a fost de cit o imitaliune a mişcăret ce a izbucnit în 30-
cclaş an la Paris. Cu neputinţă de a se înşăla mar deplin. D. Xenopol
n-are despre istoria creştinismuluî, de cît o cunoştinţă foarte super
ficială; el samănă a reduce creştinismul la ascetism. Nu voit} critica
toate criticelo el-lui Xenopol (maî ales p. 308).\ D. Xenopol nu uită
oare cite-odată, că sunt unele cauze precize ale unor fapte necu
noscute di n pricina lipse] textelor?
4. D. Xenopol pare a uita că evoluţiunea, nu are valoare
de cît elin punctul dc vedere filosofic: ipoteza 11e dă putinţa de
a ne unifica ideile; dar din punctul de videre ştiinţific, ea este
[477]
Notiţ'l
477
i
t t ,
I
�
t
I
coasă a Inconştientuluî în sfera ideilor lămurite. Cite neintelegert
şi cîte confuzii ale căror izvoare se ascund în nişte notiunî ne-ana
lizate, crezîndu-le inviderate prin ele înşile! Este a face operă
meritorie de a încerca să se aducă puţină rînduială în acest haos.
Ideia stăpînit oare a cărţeI) nu merită mal puţine laude, decît
silinţa ce i-a dat naştere. Istoria reală nu este produetul legilor;
"legile il de care vorbeşte d. Xenopol nu ocirmuesc desvoltarea
reală a vieţel' sau a spirituluî : "Or'î-Je încercare. de a formula
. legi reale de desvoltare, legi care să reproducă modul de mani
festare al fenomenelor succesive saii legI care să le explice, nu
va eşi la nicî un capăt (p. 198). In ştiinţele faptelor coexistente,
legea este generalizarea unul singur fenomen, reprodus sub dife
rite aspecte. Elementele adunate pentru a-I da naştere sunt ele
mente asămănătoare. Adevărul ştiinţific există prin singura lege,
trasă din fenomene asăruănă.toare, care reprezintă clasa întreagă.
Cu totul alt-felin stau lucrurile cu fenomenele succesive. Cuno
ştinţa uneî ideî generale, care exprimă o serie de fapte succesive
nu are nicî o valoare, fără acea a faptelor însuşî care i-au slujit
de bază (p. 19H); pretinsele legI: sociologice în care a vrut să se
închidă istoria, sunt absolut zadarnice (c. VIII). Este o sferă a
individualului radical deosebită de sfera universalulut (p. 336) 5).
Cartea d-luî Xenopol, nu este o metodologie a istoriei (p. 342),
este o contribuţie meritorie la organizarea unul metodologieI obşteşti.
Albert Dufourcq
pănă acuma neîndestulătoare şi contrazisă de doue fapte; îndoi
tul «hiatua» care desparte materia ne trăitoare de materia trăitoare
şi materia uegmditoare de materia ginditoare.
5. Cum că concepem «influenţa reciprocă a universaluluî şi
a indiv.dualuluî-, Cu toate silinţele d-luf Xenopol, mă tem că che
stiunea va rernănea încă mult timp întunecată.
12
[478]
478
NotiţI
TPYA1I
Beecapaficnoă ry6eHp(jlwtl
YqeHOH APXHBHOM I\O�IMHCiH
Mult poate iniţiativa privată, dacă iniţiatori! sunt de bună
credinţă, pentru serviciile binelui public.
In faţa mea stă cartea intitulată "lucrările comisiunet Ar
hi vară din Besarabia", tomul I, Kişinău 1900.
Cartea e tipărită în 4° şi cuprinde 438 paginî, cu harta o·
raşulut Kişinău din timpul exilului poetuluI rus Puşchin in capi
tala BesarabieI, şi cu potretul pootul uî.
Inainte de-a analisa cuprinsul acestef cărţI, cred că e bine
să dau o mică desluşire despre această "Comisie Arhivară",
Sunt 15 ani împlinitî de cînd răposatul Imparat Alexandru
al III-lea a aprobat propunerea consiliului de Miniştri, de-a înfiinţa
"Comisiunile Arhivare" în toate guberniile, şi de-ocamdată, sub
formă de incercărf, s-a instituit asemenea comisiunî în guberniile :
Twer, Tambov, Riazan şi Ore1.
Scopul acestor comisiunt, era: "înfiinţarea museelor locale,
"studierea arhivelor şi descrierea antichitătilor aceleI localităţi, des
"voltarea activităţiI arheologice şi arheografice locale".
Ideia şi iniţiativa infiinţăreî acestor comisiunt se datoreşte
senatoruluI Academic Nicolae VasilievicI Calaciov, născut la 1821
şi mort la 1885.
Primele comisiunî arhivate, al1 dat rezultatele dorite, aşa
că azI mal în toate guberniile ruse, se găsesc asemenea comisiunî
şi musee. Remăsese în urmă Besarabia, şi cu toate că Directorul
şcoaleî reale din Kişinău, consilierul de stat Codreanu, aii atras
de mal multe-ori atentiunea Guvernatorului BesarabieI că D-sa e
gata să-ŞI depue serviciile sale în scop de-a cerceta istoria, do
cumentele, antichitătile locale, etc., dar Gubernatorul a tot înlă
turat înfiiinţarea unei asemenea cornisiî arhivare, sub cuvînt: sau
că lipsesc persoane ee ar putea forma o asemene comisiune (!).
sau din lipsa de fondurî (1). ·A trebuit ea Inspectorul general al
şcoalelor, din circomscriptia OdeseI! d. Chrisant Solschit să pro
pue oficial GubernatoruluI Besarabieî, că e timpul ca şi în Kişinău
să se înfiinţeze o comisiune arhivară. Propunerea aceasta s-a făcut
în Noemvrie 1897, iar la 23 August 1898,'.a avut loc inaugurarea
,�Comisiunei Arhivare" în oraşul Kişinău, i.p presenţa Archiepis
copuluî, Guvernatorului, 3, tuturor autorităţilor civile, clericale şi
a unul numeros public. \
De la data inaugurăriî şi pînă la finele anului 1899, comi
si unea prin Directorul seii d. I. N. Halippa, a dat la lumină pri
mul tom al lucrărilor Comisiunei Arhivare, care cuprinde lucrări
privitoare emenamente pe Besarabia şi prin urmare şi pe Moldova.
Iată ordinea materiilor cuprinse în acest volum.
[479]
Notitî
479
1°. .Ideia comisiunilor Arhivare şi înfiinţarea unef asemenea
comisiunt în Kişinău, Studiu făcut de Directorul ComisiuneI I.
Halippct. .
2°. Ierarchit bisericeî răsărituluî, caril ş-aii găsit asil în ju
risdictia Eparchiet Kişinăulul în timpul revoluţiei greceştl 1821-28.
Acest material a fost luat din arhiva spiritualuluî consistoriii al
Kişinăuluf, In fruntea descriereI acesteî părţI, este tipărit în ro
măneşte cu litere chirilice apelul făcut în tfolosul grecilor fugiţI
de iataganul turcesc şi care s-a refugiat cu deosebire în Besarabia,
Acest apel e semnat de Kneazul Alexandru Golitzin. Apot ur
mează despre: Veniamin Kostaki, Mitropolit MoldoveI; Grigorie
Mitropolit Irinopoliet, fost igumen la Monastirea Golia din Iaşf ;
Innocenţis, Mitropolit Irinopolieî, fost epitrop monastirilor închi
nate din Moldova; Nectarie al Sardieî, fost igumen monastireî sf.
Spiridon din. Iaşî ; Neofit episcop DalmaţieI; Constandie episcop
al Buzeuluî ; Filotei mitropolit N eapoler; şi alţI ierarchî, de toţi 15.
Lucrarea e făcută de Directorul comisiei I. N. Holippa.
3°. Amintiri despre ocupatiunile arheologice, de A. Crilow.
4,0. Fîntîna zînelor, de I. N. Halippa.
;)0. Geamiile turceşti din Besarabia, transformate în biserici,
între aniî 1808-13. De I. N. Halippa.
6°. Oraşul Kişinău, pe cînd a trăit în el poetul Puşchin
(1821-1823), şi planul oraşului din timpul acela, de I. N.
Halippa.
Aci între altele se descriu instituţiunile timpulul aceluia;
casele boereştî, modul lor de petrecere, etc,
Sunt de asemenea reproduse şi cîte-va documente din se
colul XVI-XVIII, privitoare la măsurătoarea diferitelor moşii
ale Kişinăuluî, efectuate în 1818.
Documentele sunt reproduse in limba timpului aceluia. A
şa este Cartea Domnului Moldovei Petru W. de la 25 Aprilie
7084 (1576) cu traducerea făcută în moldoveneşte la anul 1739.
Iată cum începe acest document tradus in moldoveneşte :
"Precum au venit înaintea Domnieî mele şi înaintea alornoştri
"boeri, vasutca fata maricăî", etc ... Suret di pe ispisocul de la
"Petru voevod pc satul pe kişinăii : din letul ,t3n-A :"
Un alt document al luî Radul W, din 29 Noemvrie 7125
(1617) cu traducerea din 25 April 1729.
Un document a lut Vasile W. din 4 August 7149 (1641).
In total s'au reprodus XXI de documente It diferiţilor Domni
în diferite cestiunî,
Aceste documente au fost colectate şi sistematizate de d.
Halippa.
Urmează apoi 11 documente scoase din colecţia documen
telor vechî ale familieI Il-nef Z. F. Donicî, născută Carp-Ruso.
Iar spre sfîrşitul lucrăril, sunt publicate dările de seamă,
despre diferitele instituţiun'î contimporlne, şi specialminte, des
pre activitatea diferitelor comisiun'î, ce au fost instituite în dife-
[480]
480
Notiţl
rite timpurf, în ce priveşte regularea archivelor, ceia ce a ŞI pre
gătit actuala societate sali institutiunea archivară.
Inainte d'a încheia prezenta dare de sarnă despre această
lucrare, foarte importantă pentru neamul romînesc, cred, că e
bine să reproduc adresa acesteî comisiunt archivare Besarabiene,
ce poartă data de 7 August 1900, No. 535, spre a se vedea cum
stă cunoştinţa limbeî moldoveneşti în zilele noastre în Besarabia.
Reproduc exact cu ortografia acel el adrese:
Domniei-sale D-lul Profesor
Gavriil Muzicesco
Honoraie D-Ze Profesor!
Comisiunea Besarabiană archivară, unul singur institut, de
dicat studiilor despre epoacele de mult trecute ale Besarabieî, în
primul an al existenţe'î sale (e fondată la 1898, A ugust în 23) au
pus baza ediţiunei acestor studiî, sub nume de "LucrărI a Comi
siuneî", a cărora primul volum a apărut la 25 Ianuarie 1900.
Cu stimă prezentindu-vă acest volum) comis iunea vă roagă să-I
veniţi în ajutor cu cel felii] de susţinere (in formă de sacrificiu
de cărţi, manuscripte etc.), care va fi mal lesne. Credem, că. ca
un fost basarabian, Dvvoastre nu ni-ţi lasa fără atentiune acest
sîn cer rugămin t.
Cu stimă cătră persoana D-voastre remânu
Di: ector al' afacerilor comisier
Ion Nicolal Halippa
Dacă toată societatea cultă a Moldovenilor din Besarabia
ştiu tot aşa de bine a cugeta şi a scrie romineşte, ca d. Halippa,
cestiun ea romtnismuluî e salvată in Besarabia, căci de poporul
de la ţară nu trebue să ne îngrijim, el îşI păstrează limba în casă;
ca cel maf scump odor. Ţaranii Basarabient nici pînă aZI, de la
1812, n-aii învăţat ruseşte, ci din contra, a silit dese-orf pe preotul
rus, să înveţe moldoveneşte, înlesnindu-l şi cu cărţi bisericeşti a
duse din Moldova.
Acum însă, cînd ni:se presintă ocasiunea aşa de favorabilă
de-a înlesni învaţarea-în mod indirect-a limbei romirie, prin
formarea biblioteceî societăteî basarabiene Archiva, cred că ser
viciul cel mal real îl putem face, trimitiad donatiunt de cărţI cu
conţinut istoric şi literar, la adresa aceste� instituţiunl, căci alt
feliii cam greu vor resbate cărţile noastre in Besarabia, unde toţI
romini� vor �vea ocasiune să se adape din\ izvorul bine-făcător al
cunoştinţeî limbet moderne. .
G. Muzicescu
IASI TIP. H. GOLDNER STI{ADA PRIMARlEI No. 17
[481]
ARHIVA
ORGANUL> SOCIETĂTII STIINTIFICE SI LITERARE
, , , ,
DIN IAŞI
Anul XI. Noembrie si Decembrie 1900. No.11 si 12.
, ,
A.D>XENOPOL
AmintirI de călătorie
o suil'e pe Pilatus
Pilatus este un munte, aşezat aproape de Lucerna,
pe malul Lacului celor patru Cantoane. E mal înalt de
cît Righi cu V1'-O 400 de metri, mult mal drept însă şi
mal rîpos decit el. De cît-va timp s-a făcut pe Pilatus un
drum de fier cu roţi dintate, spre urcare în virful lUI;
aicî se află un otel încăpător şi prea bine întocmit, unde
poţI sta peste noapte şi chiar petrece mal mult timp, da
că te prinde gustul a privi la nourl şi pe partea lor de
deasupra.
Drumul de fier care te urcă pînă in vîrful munte
lUI, este mult mai repede decît acel de pe Righi; clina
lu: ajunge adese ort plecarea maximală de 48%, mal pe
jumătate apropierea de verticală, construcţie de o Îndrăz
neală ne mal pomenită. Calea este tăiată mal toată in
sttncă, şi adese orf nu este mai largă. decît a fost de ne
voie pentru aşezarea şinelor, cuprinsă 'fiind Intre un pă
rete urieş de piatră şi prăpăstiî înfricoşate, cu adtncimt ce
[482]
A. D. Xenopol
trec une-orl peste 1000 de metri. Vagonul, fiind mal lat
decît osiile roţilor îmbucate in şine, cînt te afli în el, nici
nu vezl pămîntul ce te susţine, ci prin fereştile vagonului
privirea se cufundă de odată în noianul prăpastie]'. Tot
timpul al întipărirea că străbaţî o punte, aşezată la o a
meţitoare înălţime deasupra VăP-I peste c!lre trecl, şi vrînd
nevrind, trebue să· ţI pierzt liniştea sufletească, Ou toate
aceste, nicl un pericol real nu te ameninţă, căcl mal în
tăt roţile cu dinţl se îmbucă orizontal în scripetele de o
ţel, şi nu vertical, aşa că fac cu neputinţă o eşire a va
gonuluî din şine ; apol la cea mal mică scrintire a ma
şinel, nişte popritorI puternici stavilesc vagonul pe loc. In
crederea deplină a călătorilor în siguranţa că el şi că face de
asemenea suişurl pe roţi dinţate, se răspîndesc pretutinde
ne, atît în Sviţera cît şi pe aiurea. De la 1.871, cînd s-a
deschis pentru prima oară un drum de fier cu dinţi pe
Righi, şi pînă astă-ii, nu s-a întîmplat nicî aicl, nicr ni
căirl aiurea vre-un accident. Ba numai odată s-a întîm
plat aşa ceva, cu ultimul tren ce coboria de pe Righi
în Octombrie 1883, şi care ducea spre vale mal multe o
biecte de la otelurile de pe culme, ce trebuiau închise în
timpul iernel, Vagonul fiind prea încarcat, peste greutatea
regulamentară, se rupseră frînele, şi vagonul cu locomo
tiva apucară la vale cu o răpejune furtunoasă, se dădu
ră peste cap, sărind din şine în prăpastie, unde se zdro
biră in mil de hucătfde ascuţişurile stîncilor. Masinistul
avu timpul să sară. 'NumaI un' bucătar sărmanul (';e adu
cea pojijia casnică de la otelurl, îşI pierdu viaţa în acea
stă nenorocire.
Suişul pe Pilatus ţine mal mult de o oară, urcarea
ne făcîndu-se decît cîte un metru pe secundă, şi tot aşa
şi cobortşul. Puţin timp după ce al părăsit staţiunea Stan
stadt, aşezată pe marginea laculul,pierzl din vedere pînza
de apă, Intrind în lăuntrul muntelui, pe unde singur a fost
cu putinţă a se tăia calea. Har numat şi pe a pucatele se
mal zăreşte cite puţin umeda cîmpip\ peste care te inalţ],
şi în tot timpul suişului nu vezl aproape decît stinci u
riaşe, prăpăstit ameţitoare, pădurt seculare STii trec] prin
tunelurf-i-şepte în totul, din care unul in destul de Jung.
In deobşte, drumul îţI face o întipărire cam apăsătoare)
fiind că al înainte numuî grozăyia muntelui, fără ca ea
[483]
A mintirl de călătorie
483
să fie intovărăşită, ca în calea de pe Righi, de desfăşu
rarea unel priveliştt încîntătoare pe faţa laoului şi pe clm
penia mal îndepărtată. Acolo sufletul ţi-e impărţit Între
teama instinctivă a urcărei în aparenţă primejdioasă, şi
tncintările aduse prin intipăririle frumosulul, Pe Pilatus
.drurnul părînd mult mal primejdios, simţimîntul conser-
vărel individuale este mal adinc răscolit; el ar jigni pro
babil chiar intipărirr frumoase, dacă ele s-ar arăta ochiu
.lUI îngrijit; acesta neavînd lnainteI decit partea lnfio
rătoare a muntelur, fără al său farmec liniştitor, nu se
naşte în suflet o luptă intre frumos şi frică, ci întipări
rea grozavulllI adăugindu-so cătră acest din urmă simţi
mînt, toropeşte mintea şi o nemulţămeşte. Cind al ajuns
sus, răsufli cu putere şi, dacă eştî credincios, îţI facî o
cruce ascunsă, că al scăpat teafăr. Suişul pe Pilatus nu
are nimic fermecător, şi după ce îţI mulţămeşte curiozi
tatea, nu doreşti să-I reincepî.
Otelul este întors cu faţa spre valea închisă prin ca
re al urcat, aşa că vederea din el .este ţărmurită de nişte
stincl urieşe şi goale şi de nişte prăpăstil ce par fără fund.
Aceiaşi întipărire întristătoare 3 pasă asu pra sufletulul, şi
după ce te afli în siguranţă la ferestrile camerei. Numai
din dosul otelulul se află o terasă, de pe care se deschide un,
orizon nemărginit şi de unde ochiul poate să se afunde
deodată şi aproape vertical în jos spre baza munteluî, la o
adincime cam de 1500 de metri. U ne ori un nour mal le
neş se tirîe trăganat pe sub ochl, înterpunîtidn-se între
el şi valea adîncă, şi apol încet, încet, trăgindu-şî man
tia zdrcnţuită de vînt, descopere cînd iCI, cînd colea,
cîte o parte a tabloulut ascuns de el. Drumurile ce şer
puesc la baza muntelui prin verdele cimpiel, par nişte fi
re de aţă şi, dacă trec pe ele cară, cal S3(1 oamenl, aceş
tia samănă a fi numai nişte punte mişcătoare.
Privind în jos de pe ameţitoare Înălţime, mi am pus
o intrebare. Pentru ce oare lucrurile văzute de sus în jos,
de la înălţimt, par mal miel decit privite la aceiaşi dis
tanţă în plan orizontal � Acesta este un sirnţimtnt obştesc,
şi nu se va întîlni un om care, urcat la o Înălţime chiar
nu prea mare, bună-oară un turn, să nu să mire de cit
de miel îl par lucrurile de sub el.
Chestiunea nu poate fi explicată numal pe calea fi-
[484]
484
A. D. Xenopol
zica a optice], prin' aceea că unghiul vizual sub care se
văd obiectele s-ar rnicşura, cînd privim la ele În direcţi
unea de sus în jos; căcr aceasta poate să se întîmple nu
mar pentru obiectele ce stau vertical faţă cu pămîntul, mi
pentru acele ce aii o întindere paralelă, orizontală, şi pen
tru care privirea de SlIS nu micşorează unghiul vizual.
Se lnţălege bună oară, ca un copac văzut din înălţime să
ne pară mal mic, decit văzut de pe planul pe care el se
află, întru cit îl videm tot mal mult prin creştetul său;
dar nu înţălegem pentru ce am vedea mal mic un car,
o grindă, un om culcat, şi aşa mal departe.
Credem că explicarea acestui fenomen trebuie cău
tată şi În partea psichologică, şi nu numar în cea flzi
că a întipăririlor. Ochiul nostru este deprins a măsu-·
l'a proporţiile obiectelor de la distanţe orizontale, şi cind
e adus a o face pe linie verticală, este strămutat pe un
cîmp pe care nu e deprins. Dar nu numar atîta: omul e
tnvăţat să trăiască pe pieptul pămlntulur, şi ori-ce depă
şire a nivelului obicmuit este intovărăşită de o lntipărire de
nelinişte, chiar in cazul cînd înălţimea nu s-ar putea im
bina cu tea ma pentru conservarea individuală. Din a
ceastă cauză se explică ameţala de care sunt cuprinşt a
cel nedeprinşi cu urcarea înălţimilor, chiar ale celor mal si
gure. OrI ce înălţime, pusă sub un om, îl scoate din si
guranţa sa personala şi-I inspiră teama, fie ea cît de ne
raţională, că ar putea cădea. Distanţa de sus in jos inspi
ră omulut frică. Acest simţimlnt are însă de efect mări
rea cauzel ce-l produce � în cazul nostru, distanţa pare
mult mal mare decit este În realitate, şi, ca o urmare, o
biectele văzute la acea distanţă se par mal micf.
In curînd însă, cugetarea mea fu răpită cătră un alt
curs de idel ce se raportau mal mult la o interesantă În
trebare estetică, anume la efectul pe care-I are înălţimea,
de unde stal, asupra frumosulut natural.
Este de netăgăduit că o înălţime 'moderată sporeşte
farmecul unel cimpenil, şi nu este anevbie să ne dăm sa
mă pentru ce: Mal tntăr, orî-ce înălţ�re din regiunea
unde se desfăşură viaţa omenească, te subtrage de la a
el lnrlurire, te pune în faţa naturel ca o oglindă ce ră s
frînge numaî razele frumosulul, fără a se împărtăşi oa
re cum la viaţa pămîntului, şi-ţi dă acea linişte şi acea
[485]
Ami ntirl de călă tarie
485
seninătate sufletească ce te fac mal în stare a gusta inti
păririle estetice. Aceasta pe partea subiectul ut.
Pe acea a obiectulur, cîmpenia privită de la o înălţi
me oare-care, se desface Într-o mal mare întindere; păr
ţile deosebite din acăror Introlocare frumosul se alcătu
cşte, se gru pează mal deplin spre o totală inti părire, şi
cele mal depărtate ieau rolul de cadru pentru cele mal
apropiate, un privaz el insuş frumos. Cîmpenia văzută de
sus ie aspectul unul tablou zugrăvit, mai mult decit acel
al uneî vedenir aevea. Se adaugă cătră frumosul neasă
mănat al naturel şi acel farmec al frumosulut artistic
care are puterea de a prinde cerul, luna, stelele, marea
şi chiar infinitul în privazul Ingust din părete. Cu cît
dect mal puternic, mal impunător, trebue să ne atingă
lnsuş natura, cu proporţiile el cele vaste şi măreţe, cind
ea însăşî este prefăcută in un imens tablou înaintea 0-
c hilor noştri?
Lucrul se schimbă cu totul ele pe Inălţirnele cele man,
precum de pe Highi, mal mult încă de pe Pilatus. La
cul celor patru Cantoane, regele celor sviţerene, cea mal
frumoasă îmbinare cu putinţă de munte şi apă, ne apa
re de pe urieşa statură a IUl Pilatus ca o baltă lăţită, in
mijlocul unor moşinoaie şi încunjurată de un tufăriş de
ierburl apatice. Forma lUI cea atit de frămîntată şi care
incinta ochiul prin ueaşteptatele schimbărt de Intipărirt,
văzută din o singură ochire şi desbrăcată de privazul cel
frumos al, munţilor ce o încunjură, iea aspectul urîcios al
unel cracatiţe desmădulate. Oraşul Lucerna - şi toate în
cunjurimile, atît de încîntătoare cind trecr prin ele, se prind
in monotona uniformitate a unul şes ce nu mal infăţo
şază mal nicl o variaţie în formele sale. Frumosul s-a
şters cu totul de marea îndepărtare şi, din regele lacuri
lor sviţerene, a rămas numai o caricatură.
Pricina pentru care frumosul trebue să dispară la o
îndepărtare mal mare, este iarăşl uşor de găsit. Intipări
rea frumosulul provine mal ales din bogăţia formelor şi
din contrastul armonios între tonurt şi colori, într- un cu
vînt din nesfirşita varietate a naturer. Aceste elemente a
le frumosulut nu pot fi însă percepute, dacă îndepărtarea
din care sunt pri vite, întrece o margine oare-care.
Pe cînd aceste cugetări se resfiran în gîndul meu,
[486]
486
A. D. Xenopol
auziam necontenit pe lîngă mine înminunărî asupra fru
museţei tabloulul ce se desfăşura la picioarele noastre.
Căruia simţimînt răspundeau oare aceste exclamaţiurn, şi
cine avea dreptate, eu sali mulţimea � Cred că acel ce
admirati priveliştea, amestecati două simţiminte cu totul
deosebite, dar care pentru minţile nedeprinse cu caracte
rizarea mal fină şi mal precisă a cutrernurilor sufleteştl,
pot uşor fi luate unul drept celalalt. Cugetele mal pe de
a întregul nu vor deosebi decît simţimintele cu totul pro
tivnice; bună oară nu vor amesteca nicl odată ura cu iu
birea; dar invidia sau dorinţa de răzbunare va fi uşor lu
ată drept ură, şi de aceia cu atita mal uşor vor ameste
teca ele simţimintele mal .nepersonale, de îndată ce vor
infăţoşa afinitătî si asămănărl, Simtimîntul frumosulul
, " ,
era amestecat de acel ce se inminunau de [rumuseta
tabloulul, cu alt simţimint analog, dar cu toate aceste cu
totul deosebit, acel al sublimulur. Căcr cine poate tăgădui,
cu toată dispariţia formelor încîntătoare ale Laculuî ce
lor patru Cantoane, că privirea de pe Righi sa it de pe
Pilatus nu produce cea mal puternică întipărire asupra
sufletuluî, şi pentru a putea judeca în toată întinderea ei
această covîrşitoare întipărire, vOI încerca să schiţcz un
răsărit de soare văzut de pe Esei, o stîncă uriaşă ce se
inalţă încă cu 300 de metri peste locul unde este aşezat
otelul de pe Pilatus.
Noaptea Începea a-şi retrage mantia el de umbre, de
peste cercul intins al orizonuluî şi Într-o parte a lUI, spre
răsărit, ţesătura intunericulut era parcă spartă de un sul
de raze necontenit crescător. De sub cupola imensă, răză
mată de marginea părnlntulul, izvorau tot mal departe, cu
cît lumina Inainta, clrdurl nesfîrşite de munţr, grămădiţt
unul peste altul, care păreau că înaintează spre răsărit,
indeslndu-se tot mal mult spre porţile luminel. Uniî
din el apăreau, din umbra ce-I acoperea inoă, îmbro
bodiţr cu o mara mă de zăpadă ce albea chiar din Întu
nerec; alţii, lipsiţl de atare podoabă, stăteau mal negri şi
mal posomorlţl lîngă fraţil lor. O grupă \ de nourl, cu for
mele fantastice ale unor zmet din poveşn,\ stăteau de stra
jă la poarta raiului, pe care era să iasă, din adîncimile
în care era cufundat, strălucitorul soare. Pînza de lumi
nă se ţesea tot mal bătută pe tăria ceriurilor, invălind,
[487]
Amiutir) de călătorie
487
in albeaţa el străvezie, pînza umbrită a nopţeî. De odată
colţul unul nour sus aşăzat se colorâ cu o vie roşaţă, Era
prima săgeată aruncată de arcaşul zilel, prevestitoare a
propietel sale sosirl. Curînd gurile bălaurilor nouroşr se
acoperiră cu carrnin şi cu ocru, ca şi cînd ar fi lăsat din
corpul lor cel plin, să le curgă sîngele cu care se hrănise ;
apol trupul lor întreg începu a arde, ca în o văpae din
ce în ce mal fierbinte.
Pe partea opusă a ceriulut, departe, mult departe, la
mărginile Apusulut, începură unul cîte unul munţii a se
colora, mal intăl în galbăn; apol se aprindea pe fruntea
fie căruia din cel înhobotaţl cu năframe de ghiaţă : cîte
o stea strălucitoare ca un diamant ce şi I-ar fi pus în
frunte, spre a saluta pe astrul zileî. De şi mult mal lnde
părtaţt decît nOI - mal departe . cel puţin pentru nOI,
căct pentru soare ce deosebire era � - el îl văzuseră mal
întăî, CăCI erau mal tnalţi decit piscul pe care stăteam,
şi-l salutau cu o sclnteire, in solemna lor muţire .. Făşit
marl de lumină începură a a prinde intregul răsărit şi cu
rînd după aceia izbucni clocotirea unei mărj de foc ce
părea că vra să se reverse peste orizon. Peste cîte-va mo
mente globul de aur topit îşI arată muchea în prisloapa
unul munte; apol se desfăcu repede de pămîntul ce voia
să-I reţină, şi se înălţă in ceri urî, strălucitor şi mîndru.
Soarele răsărise ; lumina se revărsase pe pămînt.
Asemenea întipărirl nu aparţin domeniulul frumosu
lut. Insoţite de o teamă, de un cutremur al întreget noa
stre fiinţl, ele trezesc in nOI, prin contrastul Între măre
ţia firet �i nimicnicia noastră, conştiinţa personalităţet ca
re tocmal dispare în contemplarea frumosulut. De şi a
ceastă trezire se face într-un chip întunecat şi de care nu
ne putem da bine ScUD(t, ea nu există mal puţin puterni
că şi vie; omul se simte zdrobit faţă cu măreţia privi
li�tel ce se desfăşură inainte, şi prin instinct el simte cu
trcmurîndu-sein el legătura adîncă care-I uneşte cu to
tul ce-l încunjură, Pe cînd frumosul te face să uiţt per
sonalitatea, să te cutunzl desăvîrşit in a lUI conternplare,
uitînd chiar că mal trăestr, sublimul încordează pînă la
gradul cel mal extrem simţimîntul existenţei personale,
nu insă ca existenţa egoistă, în practica aceste) lumi, ci
ca un element tr.msccndental în sînul naturel insăşî, 0-
[488]
488
. A. D. Xenopol
mul răsfrîngînd neinţăleasa natură, se răsfrlnge asupra
propriel sale nelnţălese făpturl ; el se simte ca făcînd par
te din totul acel imens pe care în zadar se frămîntă cu
mintea ca să-I pătrundă. Se cutremură "fiinţa lul inaintea
necunoscntulut : dar în loc de a se cutremura de groază
se cutremură de farmec.
Acest simţimînt al suhlimulul ne cuprinde şi atuncr,
cînd cerul înflăcărat, brăzdat de mil de fulgere, străbătut
de trăsnete ale căror sunet se repercutează de lnmiitul ecou
al nourilor, revarsă un potop de apă pe pămîntul înnecat;
sau cînd privim pe faţa liniştită a oceanulut fără mar
ginl, acărut valurt mOI şi cadenţate vin să mîngîie năsi
pul de pe mal; sau cînd de pe stînca înaltă ce-l domină
videm acelaşelement înfuriat de biciuirea vlntulul, izbind
cu uriaşa lui putere stavilele ce-I pun hotar. In linişte ca
şi în furie, natura infăţoşază adese 01'1 privelişti ce trec
peste marginile frumosulul şi, îmbinînd încîntarea sufletu
lUI cu teama de necunoscut, prefac acest simţimînt în a-
cel mal adînc al sublimului. .
Cînd mă coborarn de pe Pila tus, văzul o floare de măze
riche ce creştea pe marginea drumulul. . Intinztnd mîna din
vagon, o culeseiu. Uscată, ea lml va aminti pentru tot
deauna momentele petrecute pe Pilatus. De ce este oare
viaţa omuluî atît de scurtă, cind sunt atîtea lucruri fru
moase de văzut pe pămînt!
In vâ.ile Inalte.
Părăsind Lucerna, am vrut înainte de a mă despărţi
de Sviţera, să dau un ocol prin regiunea el cea mai
înaltă, spre a îndeplini o lipsă ce 'ştirbise tot-deauna ta
bloul zugrăvit in mintea mea de Intipăririle acestei nea
sărnănate ţărl. Planul călătoriei ce-mî propusesem să fac,
era următorul: să ies intăî cu trenul la Airolo, de ceea
p�rte a ';1unt�luI St. Gothard, şi d,e �\folo, luînd o trăsuri"
sa trec ma po: peste acel munte pinăTa Hospenthal, apol
să mă abat la Furca şi să vizitez ghetarul Ronuluî ; să
revin la Hospenthal şi de acolo prin Andermatt la Go
scheuen, Ia întrarea tunelulut celut mare. De aicl apoî era
să schimb trăsnra in r;'îşl' pe balaurul înaripat, ce no duce
[489]
Ărnintirf de călătorie
489
peste pămînt cu repegiunea fulgerulut, spre a mă întoar
ce în ţară
Trecuî pentru a patra oară, pe calea cea admirabilă
ce urcă din Fluelen cătră tunel, şi o revăzur poate cu
mal mare interes, decît în dăţile anterioare, căci cunos
cind-o, aşteptam la fie-ce pas să reapară inaintea ochilor
rnel minunile neasemănate ale acestut drum. AicI găsim
prilejul a face cîte-va observaţii asupra repetărsr impre
siunilor. Se spune adese 01'1, că reproducerea unel intipă
rirt ce a fost primita odată de suflet, produce mal puţin
efect decît atuncî, cînd pentru prima oară îl atinge. Se
rosteşte ca de obiceiu intr-un chip prea obştesc, un ade
văr relativ şi aplicabil numai în oare care împrejurărj.
Cind impresiunea primită nu are vre-o însemnătate deo
sebltă, este inviderat că reproducerea eî este percepută
cu mal puţină plăcere decît intăia oară. Aşa vedem o o
peretă sau o comedie de intrigi sau o farsă comună; este
inviderat că nu vom ţinea mult a asista la o a doua re
prezentaţie, chiar după ce un timp mal indelungat ar des
părţi pe cea de a doua de cea d'intăi. Ea a aţîţat numai
curiozitatea noastră şi, odată aceasta mulţumită, nimic nu
ne mal atrage spte a o videa din nou.
CLl cît însă valoarea estetică a intipăriref e mal mare,
cu atîta se va toci mal puţin simţul nostru pentru ea, şi
de cîte 01'1 seva înfăţoşa prilejul de a reimprospăta în
cuget icoanele ce ea le deşteaptă, îl vom îmbrăţoşa cu
plăcere. Cine poate spune, că de şi a văzut pe Hamlet,
pe Misantropul, ati auzit o simfonie de Buthoeren, uver
tura din Tannhauser, sau a cetit o poezie de Eminescu,
n-ar vroi să le mai audă, să le mal vadă, să le mal ci
tească încă oda tii şi j ncă odată, şi de 10 01'1 şi de 100 de
ori � Pentru ce? Pentru că aici nu mal e în joc numai
multărnirea curiozitătcî noastre, dorinta de a cunoaste ceva
necunoscut, ci acea 'a unul simţirntnt mult mal' adînc,
mal vast şi mar puternic, simţimtntul Irumosuluî care nu
arc nimic a face cu acel al curiozităţel.
Bucurarea sufletului nostru cînd vine în atingere cu
el, nu provine numar din aceia că, videm ceva ce pînă
ntunci nu cunoscusem, inctt memoria să poate inlocui ae
tualitatea Intipărirel. Ea ÎŞI are pricina in rnulţumirsa sim
ţurilor noastre, în plăcerec nemijlocită, deşteptată în su-
2
[490]
490
A. D. Xenopol
flet prin intipăririle văzuluî şi ale auzulul, saii prin trezi
rea icoanelor lnchipuirel, şi aceste efecte nu pot fi nicl o
dată înlocuite prin facultatea mal mult sau mal puţin ab
stractă a mernoriel ; ba din potrivă, memoria aicî în loc
de a mulţămi mintea, o aţîţă şi o zădărestc, şi palidele
figurî ce le putem revoca cu ajutorul el din fundul con
ştiinţe], se grăbesc a-şl împrospăta şi a-şî reinvia puterea
la atingerea cu pricina lor zemislitoare.
Ajuns la Airolo de ceia parte de tunel după ce în
sărase, petrecut noaptea acolo. La cină mi se servi o bu
telcă de minunat vin italian Asti moscato spumante, ce
împroaşcă ca şi şampania şi aduce cu ea la gust. Dimi
neaţă, Ia 6 oare, plecarărn cătră regiunile înalte. Trăsura ce
trebuia să mă ducă era trasă de un cal de munte mic,
dar vînjos; carucierul era un Italian inteligent şi vorbă
reţ care în tot lungul drumulnl îmi atrase luarea amin
te asupra mal multor lucruri interesante, pe care de alt
feliii le-aş fi putut trece cu vederea.
De şi eram în August şi soarele strălucea in toată
puterea lUI pe un ceriu limpede ca cristalul, totuşl aerul
era indestul de rece. Vintul ce aluneca pe coastele ghe
tarilor, în jos catră vale, aducea pe aripele Iul răceala pe-
ste care sufla. Apucarăm spre munte, care înalţă deasu
pra tunelulut puternicile sale straturl de stîncii. Suişul e
ra lin şi trăgănat, incovăindu-se drumul în toate părţile,
spre a nu depăşi dina hotărîtă de 6% pe care o păstrea
ză în tot cursul suişului pe cit şi a coborişului pe cea
laltă parte a muntelul.
Airolo aşezat la 1100 de metri, este încă incunjurat
de păduri puternice de hrazl; dar mal sus, pe la 1700 de
metri, vegetaţia incepe a se micşura, apot a dispărea în for
mele el mal înalte; numai ierburl şi flori singuratico mal
împodobesc pe icl pe colea sălbateca stîncă. Mă opream,
din cînd în cînd, pentru a culege cite un exemplar mal
frumos, mal interesant} din plin tele �lpestre. Unele din ele
erau de o delicateţă de structura uimitoare, şi te minu
nau cum putea natura să se întirzie\ a lucra aşa de bo
gate Increstăturf în frunze sau a aşterne atîta delicateţă
de colorit pe petale, acolo unde traiul verei este aş:1 de
scurt şi moartea ieruel atît de lungă ! Natura devine din
ce în ce de o sălbălă -ie mal irnpunătoare , nicl un vuct
[491]
Amintirî de călătorie
491
datorit vieţel. afară de calcatul greoiu şi suflarea puter
nică a calului şi din cînd în cînd cîte o pocnitură a bi
ciuluî şi o încurajare din partea cărucerulul. Cît despre
mine eram aşa de tăcut, că auziam parecă în lăuntrul
meu cum furca vietel torcea firul el din caerul mortel.
Toate sunetele ce atingeau urechea nu provineau decît' de
la puterile mecanice ce se deslănţuiaii neoprite �i libere
in această lume supra-pămîntească. Vîntul vljia peste mu
chile stîncilor, tăindu-se ca un şuer de ascuţişurile lor;
pare că era o coasă ce ftsia în ierburile uscate. Ce glas
sinistru! Oe departe era el de a produce dulcea melanco
lie ce le cuprinde cînd il aUZI foşnind prin frunzarul pă
durilor I Aco'o este plin de armonie, aducător de gîn
durî, trezitor de simţiri; aice pe recele tnălţimi, pe go
lătatea creştetelor descoperite ale munţilor, el uscă parecă
totul, şi naturii şi gindire şi simţire. Din cînd in cînd
cîte o detunătură, repercutată de ecourile însutite, as
cunse în văgăunele văilor adînc], dădea o notă mal gra
vă in sălbatecul concert. Erau hucăţt de stîncă ce se ru
peau din inălţiml şi se prăbuşau în prăpăstit, ridicind in
căderea lor lungî coloane de fum, datorite prafulut dislo
cat de ele. Păreau nişte ghiulele slobozite cătră iad de gi�
ganţiî ce-l părăsise.
Sălbatec-a natura prin care trecr, coboară în suflet o
adîncă triste ţii. Munţii ce închid priveliştea din toate păr
ţlle, par a fi impietrirea unor forme monstruoase, ce au
stăpînit cînd-va aceste locurl neumblate. Unul pare un u
rieş aşternut cu faţa in sus, de a lungul crcstelor pe care
stă culcat, căscind un ochiu al bit cătră spaţiurile nesfir
şite : altul samănă cu un vultur ce ar fi fost prins de stincă
in momentul cind deschidea aripele, spre a se înălţa în
văzduh ; lin al treilea, cu un urs puternic, a căruia la
be ar fi lipite de pămîntul învîrtoşat pe ele. Mal departe
se înalţă, pe creştetul unul pisc, o cetate măreaţă întărită
prin puternice bastioane, cu fereşti şi uŞI marl boltite în
stinca vie; pare că aşteptaî să iasă pe acele deschizăturl
largI, popoare întregi de Iiinţl fantastice, din alte lumt,
care să se prindă la jocurl şi danţnrl pe tăpşanele goale
ale muuţilor, Să-ŞI răcorească drăceasca lor fire în recele
ape ce se scurg din gheţ,are, să trezască apOI prin atin
gerea lor farmecată fiinţele împietrite din stincile munţi-
[492]
492
A. D. Xenopol
lor şi cu toţii să înceapă o horă uriaşă, călcînd şi sfără
mînd blocurile de piatră, sub puternic-ele lor copite. Cite
nu-ţl trec prin minte la vederea formelor capricioasa ee
, le îmbracă goalele piscurt Ia fie-ce pas! Şi cu toate a
cestea, nicl o aşteptare nu se îndeplineşte; formele în
mărmurite rămîn astfeliu, lipsite de viaţă, şi numaî mintea
trezindu-se cu milioane de ani înapol, impoporează aceste
pustietăţi cu fiinţi dispărute acum, ce s-au desfătat oda
tă pe scoarţa pămîntească.
Ajunserăm Ia un loc (2200 de metri) unde poposirăm
spre a odihni calul. Pe partea din stînga se desfăcea un
mare tăpşan aşternut cu un muşchiu verde şi des. In fun
dul tăpşanulul se ridica o stîncă mare ce părea căzu
tii acolo din un pisc înalt ce o domina pe din dărăpt. Ca
rucierul lml spuse să mă cobor, ca să-rnî arăte ceva. Il
urmaiii. Calcam pe covorul de muşchiu, ca pe o saltea
din cele mal mOI; -unde şi unde cîte o mică floare de
munte, tăia monotonia frumosului verde. AjunşI la picioa
rele stincer, călăuzul meu irnl arătă o inscripţie să pată în
ea şi care începuse a se şferge. Descifrăl urrnătoarele :
«1806 VIII Suvarovii victoriis».
Pe aice decl cu vr o 90 de anl în urmă, vestitul gene
ral rus trecuse Alpif. Şi cînd te gîndeşti, că pe atuncl
nu se aşternea minunata şosea ce şerpueşte astă-zl pe
coastele lor; că natura era încă in toată a el sălbătăcio ;
că Suvaroff trebuise să. urce cu puterea braţelor soldaţi
lor SăI tunurile sale peste crestele munţilor, rămlî înmăr
murit înaintea uneî Indrăznell atit de supraurnane. De a
ceea şi ce rnrI sunt generaliî care au Îndrăznit sti-ŞI con
ducă oştirile prin aceste neumblate .văgăuni ! Anoibal, Na
poleon cel Mare, Suvaroff, iată singurele nume pe care
istoria le pomeneşte.
Intreagă aceasta vale a Ticinulnî este presurată cu
întăriturî pe care confederatia le-a ridicat în protiva Ha
lieî, Ce părătoase îţi par lucrările omeneşu, forturile şi
bastioanele ridicate de el faţă cu acele ridicate de natură
şi ce uşor este de a întări o poziţie aş� de tare prin ea
insăşî ?
Poposirărn la ospiţiu, unde prlnziiu şi mă mal încăl
ztiu puţin şi apor plecarăm spre vale.
După ce cobortiu o bună parte din muntele 81. Go-
[493]
Amintirf de călătorie
493
r
J
tard, ajunseiu la Hospenthal, de unde însă, În loc de-a urma
mal departe cătră Andermatt şi Găschenen, apucăiu Iar
la deal în direcţia munteluî Furca, al căruia pisc domină
ghet·arul Ronuluî, una din minunile ŞviţereL Calea strabate
iar prin un şir de cotiturt pe marginea munţilor şi se
urcă incet dar statornic către regiunile superioare. După
vr-o doue oare de mers, ajunseiu la. Realp, mic sat de
munţl, aşezat în mijlocul unul tnpşan de un verde inchis
şi dulce. Pină să adăpe calul, apucăiu pe jos înainte, nu
pe sosea, ci deadreptul prin iarba deasă şi mirositoare, pre
surată cu flort de munte din cele mal rari şi mal iute
resante, In capătul tapşanulnt, unde se prăbuşea de-odată
o vale adîncă şi ripoasă de stinrI prăpăstuite, pe marginea
căreia şărpuia mal departe şoseaua, se rîdica un pisc în
formă de con drept şi ascuţit, de pe care viderea ee
adînceşte piuă in fundul văeî aşternute la poalele lut. De
sus se vedea, in adînca îndepărtare, un rîu format din apa
gbeţarilor; dar valurile IL1I nu se zăreati mişcindu-sc ; pa
reau îngheţate, lucru pe care eral plecat a-l crede şi din
pricina recelei temperaturei. Cascadele ce se repeziaii de pe
coasta opusă a largeî, şi adlncel vll, păreau şi ele încre
menite; vuetul făcut de undele lor nu se auzia, încît miş
carea a pei nu mal era percepute nicl prin văz, nicl pri II
auz. Numar la o privire mal aţiutită vedea) din cînd în
cînd cîte o umflare a unul val mal puternic şi ţi se părea
ca întreagă dungă de un alb cam suriu se mişcă asemene
unul balaur "cu capul lUI în vale, cu coada între stlncl".
Cu cît urcam, cu atîta iar se sălbătăcia natura şi
mă apuca Iar acea tristeţă şi teamă ascunsă) de care eram
aprins pe creştetul St. Gotarduluî. Vintul sufla din ce în
ce mal vijelios; cerul se cam înourase şi mă aşteptam, de
şi era în August, să Iiii surprins de vre-un viscol cu ză
padă. Din cînd în cînd tntilniam cîte un turist cu băţul
Jung de munte în mlnî, cu pălăria trnpodobită cu pene la
ceafă. Faţa tuturora era ingrozitoare. Nasurile roşt şi um
flate, obrazul beşicat, ochil ascunşî după nişte marI sticle
verzI le dădea un aspect uricios şi r�tspingător. In aşlI stare
îl adusese recele vînt al gheţarilor, care are proprietatea de
a ataca epiderma, ca o materie corozivă. Şi cu toate acestea,
îl vedeaI coborînd clinele pl'ăpăstioase, sărind peste crăpă
tur'î, dîndu-şI drumul pe povîrnişele răpezl ale prăpăstiilor)
[494]
494
A. D, Xenopol
de te «uprindea groaza pentru primejdia vie ţer lor. Unul
din el stătea pe un pisc înalt deasupra şoseleî, cn mantia
Iluturată de vînt, răz ămat pe băţul SăL1, în contra puterel
orcanuluî deslănţuit. Părea că era zeul muntelui ce chema
la el vînturile şi furtuna, Admiram pe aceştt oarnenl ce-şt
expun chiar viaţa , nurnal pentru plăcerea de-a domina na
tura.de-a pune piciorul lor acolo unde nict căprioarele nu
îndrăznesc a-l pune pe al lor; numar pentru plăcerea de
a-şl măsura puterea lor mărginită, cu acea a natur-el cea
mure şi nesfîrşită.
După vre o alte patru oare de suiş trăgănat, ajunseiu
la otelul de la Furca, un mic otel de munte, destul de
mdernănatic pentru locul unde e zidit, cu multe camere,
Însă miel şi joase, pentru a încăpea cît de mnlte în pro
porţiile lUI restrînse. Cerul să-rnl Iiarbe doue oue proaspete:
mi se răspunse că nu sosise transportul CLI ouele, şi « la nol
la munte ştiţi găinile nu trăesc şi apol, chiar dacă al' trăi,
nu s-ar oua, din cauza frigulul. Cerul un hiftek. Mi se răs
punse: "la nOI la munte nu se află tot-d'auna muşchin".
Ccarşaful era cam tntrelininţat; cerul un altul mal curat:
"Ia nol la munte nu se pot spala rufele aşa de des". La fie
care observaţie sau cererî, mă aşteptam cu vecinicul refren
"la nOI la munte.".," şi renunţăl de-a mal arăta vre-o
pretenţie, hotărindu-rnă a mă mulţumi cu ce mi se va da.
Şi Intr-adevăr, cînd te gindeşu că otelul este aşezat la vre- o
3000 de metri şi într-un loc aşa de depărtat de orl-ce a
şezare omenească, trebue să fii rnullămitor, că nu eştl ne
voit să staî afară, să dorm! în văgăuna vre unel stlncl şi
să mănîncl bureţi şi ciuperci. Noaptea mi se păru că otelul
Intreg trebuia să zboare din loc, sub puternica suflare a vlntu
lul. In vis mi se păru că se tdesprinsese de pe stînca pe care
e aşezat, şi că se ridica în chipul .. unul balon înaripat
peste munţl şi peste V�tI. Vedeam sub mine spectacolul cel
m Il măreţ. Mi se părea că plutearn, la o mare înălţime,
peste lumea "minunată ce o văzusem la răsăritul soarelul
de pe muntele Pilatus, O mare intrea� de rnunţt, cu va
lurile încremenite in formă de piscurf; se a;iterneau sub
mine. Văî de adlncirnt incomensurabile \ se afuudau intre
prăpăstioasele lor lnălţimî. Vedeam sub mine Iacurl ca
nişte ochiurr de apă, riurf ca dungt de matasă şi inălţimea
tot creştea mereu; mă urcam mal sus, tot mar sus; tre-
\
[495]
Amintir) de călătorie
495
ceam de nourl, care; cînd imî acopereau, cînd imi desco
pereau tnctntătorul tablou) dar şi înfiorătoarea prăpastie.
De-odată arca ce ne transporta se lovi de ceva, poate de-o
planetă sau de vre-o stea, şi incepurăm a cădea cn o re
pojune din ce în ce Iute, mal ameţitoare. Mergeam lntiiii
ca vîntul, apol ca glonţul, în sfîrşit ca gindul. O straşnică
ciocnire, şi mă treztiu drept în picioare, în mij locul ca
merei. Oblonul de la fereastra se desprinsese şi, izbit de
vint, spărsese geamul şi tmprăştiase fărămăturile pînă pe
patul unde dormeam. Mă gindiil\ de şi trezit în chip nă
prasnir, la fenomenul psichologic, nicl astă-zt încă pe deplin
explicat, al legătureî Inapoi cu un lanţ intreg de gindurI
armonice, al celul adus tncă în viaţa neconştinţă a somnuluî,
prin o puternică zguduire din afară.
Emoţiunea fusese uşa de mare, că nu mal putul
adormi; apol era chiar ziua mare. Erau 6 oare. Avînd. de
gind a vedea gheţarul Ronulur şi a mă intoarce tot în a
cea zi pînă la Goschenen, ni-am sculat. Găsit pe căruţa
şul moă inhămlnd calul. Puţin timp după aceea, urcam
iarăşl în pas între o cotitură de care îndată ce trecut, se
desfăşura înaintea ochilor mel partea de deasupra a gheţa
rulul, din care Ronul îşI iea obîrşia. De la cotitură, apuca
răm la vale spre a ne apropia de un punt pe unde pu
teaî să te coborl chiar pe gheţar. Acesta pare a fi o mare
ce a inghcţat în clipa celeî mal straşnice a el tnfurierî,
atît e de coltorată, de ruptă şi de frămîntată a lUI supra
fa ţă, Un Italian scobise în pîntecele unul urieş dărab de
ghiaţă, o peştere măestrită, de care ne apropiarărn pc o
cărare stretăietă de o mulţime de plrăiaşe provenite din
topirea stratulut de deasupra al gheţar ulul, atins ne 1'3Z0-
le soarelul. Miile de scurgeri se întrunesc toate h c .pă
tul lul de jos in una singură, care iea numele de HOI1, şi
e menită a duce in caldul azur al Mediteranel, unda rece
desprinsă din virfurile munţilor. Poate se va În lre fn ei ne
va) că vara înţelege ca gheţarul să deie naştere u nul rîll
prin topirea luî ; dar iarna, cind apa se solidifică , cum
mal poate ea curge şi hrăni matca luI? Răspuusu 1 Sl�l în
o minunată chibzuite a naturer. Se ştie anume, că [lpa are
cea mal mare densitate la 4° deasupra pun tulUI el de in
gheţare şi că gheaţa se dilatează ŞI este mal l1şo:lr�t decîL
apa. De aiCI urmeaz�i, că apa, mal cal(J;"t decît ghi;,�a, d;tl'
[496]
496
A. D. Xenopol
mal grea decît ea, cade la fund, iar ghiaţa, mal rece dar
mal uşoară, se urcă la suprafaşă. ApOI ghiaţa fiind rău
conducatoare de căldură, alcătueşte ca o haină pentru apa
de desubt, nelăsăndu-o să i se coboare temperatura şi sti
îngheţe şi ea. De aceea, rîurile şi în deobşte apele mal
întinse, în care răceala nu poate pătrunde şi prin
coastă, îngheaţă numal la suprafaţă, iar în lăuntrul lor
ramin tot licvide. Dacă natura n -ar fi făcut excepţie cu
singură apa, la regula că toate corpurile se contrag la frig,
viaţa întreagă a planetei noastre ar fi fost periclitată; apa
ar fi îngheţat in Întregimea el iarna, rîurile n-ar mal fi
curs, elementul licvid s ar fi împuţinat pe pămint ; peştit
Il-ar mal fi putut trăi în fundul apelor, toate fiinţele ar
fi fost lipsite de elementul neapărat al apel şi existenţa
animalelor şi a vegetalelor ar fi fost pusă în cumpănă. Ce
minunată prevedere a naturel, de a Iufrlnge ea însăşl le
gile el-contl'agerea la frig-pentru a face cu putinţă în
treţinerea vieţet.
Cînd ne mal amintim de celalalt mare fenomen tot
aşa de minunat al arrnoniel Între nutrirea plintelor care
iughit acidul carbonicşi dati din ele oxigenul şi respiraţia
animalelor care înghit oxigenul şi leapădă acidul carho
Ilie, ne vine foarte greu de a primi teoria o irbet desvol
ttlrl a puterilor naturel, şi nu putem face altfeliu decit a ad
mite o finalitate în lume, o creaţiune făcută de o mare in
teligenţă care toate le a făcut în chip inţălept spre a se
ajuta şi menţinea viaţa pe pămînt.
După o jumătate de oară de coborire a şoselel pe lîn,�ă
gheţar de care te apropil prin partea lUI mijlo�'ie,la o co
titură se desfăcea de odată dintre munţi marea lUI făp
tură, Era un strat de ghiaţă gros de VI" o 30 de metri
deasupra părnlntulul, pe o lăţime de aproape un chilorne
tru şi o lungime de vr-o 5. Obîrşia lul se ascundea în
prisloapa adîncă formată de munţit Gatterstock şi Furca,
Şl de acolo se coboria ca o Iimbi urieşă către valea care
se prelungea departe sub nor, lăsînd să \;e scurgă din vîrful
el un ptrlu ce nu efa altceva decit fluviul Ron: copil aier,
barbat la Geneva, bătrin Iîng:'i Mnrsilia) "Stăteam şi mă
gîndeam cît timp trebuie oare v.rluluî ce se desfăcea din
ghiaţa, pentru a ajunge la marea cătră care pleca cu gră
bire şi p�lre că CU plăcere, POd te că-latrăgea căldura Me-
[497]
 mintirî de călătorie
497
diteraneî, peste care trece aşa de des fierbintele vînt al
pustiuluî, Ştiea el doară că unda lUI va fi prinsă acolo
de suflarea însătată a deşertului, spre a zbura iar cătră ce
riul cel inalt, spre a colinde iar văzduhul şi a se duce
să cadă ci ne ştie unde, şi a pol iar să se piardă în si
nul mamei comune a tuturor rîurilor-marea--. Dar u
nele picăturl sunt nefericite. Prinse de gheţart şi duse prin
tiriirea lor' in unele părţt umbrito, nicIodată atinse de
privirile soareluî, ele încremenesc acolo pe vecie şi nu
mal revăd nicl oceanul cel vecinic mişcat, nici urcă lna
pOI treptele văzdnhulu l. Este nedreptate pănă şi in natura
neînsufleti ta!
Gheţarul are un aspect frămîntat, compus din blo
cun adese-orl urieşe de ghiaţtt, rupte, sfărărnate, intoarse
şi răsucite in formele cele mal stranii, sub urieşa greu
tate ce-l coboară necontenit mal jos cătră vale, unde căl
dura maî mare îl topeşte şi-l preface în apă. Arătarea
lul nu este albă, strălucitoare, ci necurăţită adese-orl de
lut orî de pămînt, rupt de el din frecarea lUI de muchi
le stincitor. De vegetaţia mare nici vorba; ierburi însă de
o nespusă frumuseţă cresc prin crăpăturile stîncilor ce-l
mărginesc ; ades piciorul lor e udat de apa cea rece care
le dă insă viaţa, in loc de a 10 omorî.
.Mă coboriiu, spre a vizita grota artificială de ghiaţă
a Italianului, ce a găsit acest mijloc, spre a scoate ceva
banî de la călătoril ce vin pînă acolo. După o ultimă
poate chiar in deplinul înţăles al cuvintuluî, căc! cine
ştie dacă vol mal revedea acele locuri - zic după o ul
timă privire asupra măreţei privileştl a gheţarulul, mă. ur
cii! tnapoî în trăsură şi, dup i ce ne lntoarserăm iarăşi la
otelul Furca, apucarăm spre vale. In mal puţin de 3 oare
ajunserăm la Andermatt.
Nu mă aşteptam ca cele ce eram să văd aici, să în
treacă în sălbătăcie măreaţă, şi în măreţie sălbatecă uriasa
natura prin care trecusem; dar în Sviţera te poţi aştep
ta în fie-ce moment la surprinderi noue. Cetisem anume
în Baedeker--e-Insă nu ca Englezul, cînd treceam chiar prin
acele minunr, ci inainte de a incepe călătoria, măsură ce
ar trebui îndeplinită de tot acel ce nu vra săpiardă tim
pul sau Set scape nevăzută o mulţime du lucrurt interesante
--cetisem zic, sfatul, cii trebue făcută pe jos călătoria de la
3
[498]
49�
A. D. Xenopol
Andermatt la Goschenen prin vestita vale a rîulul Reuss
ce hrăneşte lacul celor Patru Cantoane, Intrînd în el pe la
Fluelen. Valea aceasta e de o măreţie nemaipomenită. In
gustată din ce în ce mal tare, intre dOI păreţi urie ŞI de
o stîncă neagra şi posomorîtă, în care soarele nu se vede de
cît o oară sau două pe zi, ea pare a stringe in braţele el vina
de apă ce se zbate şi ţîşneşte furioasă, vroind să iasă din
lumea întunecată cătră soare şi lumină. Un vint puternic
stîrnit de curentul vijelios al apel, te împinge dindărăt cînd
coborî a el clină, sau te opreşte pe loc cînd vrar să o
urei. La un loc trebue să trecr o punte pentru că dru
mul se strămută pe ceea parte a rîulul. "Mina la pălărie"
Imi strigâ carucierul care vinea după mine cu calul în
pas; dar era prea tirziu: pălăria mea zburase şi, după ce
se legănase cît-va timp în văzduh, ca şi cum i-ar fi pă
rut rău a părăsi titva ce o umbrise atîta timp, îşI luă
ca fulgerul zborul, către fundul adinc al vaei în care fier
bea clocotitoarea apă. "Der Hutschelm" adecă furul de
pălării îşI pusese industria lUI în lucrare asupra unul ne
vinovat călător ce-i incăpnse în capcană. Pănă la Gosche
nen trebui să merg cu capul gol; nu e vorba că mer
geam la umbră, ceea ce însă nu împiedeca pe turişti!
mal experienţr ce ma întîlneau în cale şi care toţî sa II
îşI ţineau pălăriile cu mîna sau le prinsese cu o panglică,
să mă salute cu haz şi să rîdă de mine. ,;i
Ajuns la Goschenen, vizitaiu pănă la sosirea trenu
luî mal multe prăvălii cu colecţiî de pietre de munte, ca
re de care mal frumoase şi mal stranir prin formele lor.
Una mal ales nu-mî va eşi nicf odată din minte. Era un
adevărat castel medieval cu turnurt şi hastioano, alcătuit
de natură din o stlncâ de bazalt neagră şi strălucitoare.
Intel'laken
,
Unul din cele mal vestite centre\ de petrecere ale Svi
ţerer este Interlaken. Pentru a /1
* *
"Prin lume umblu eu pribeag
Purtînd în suflet chipul drag
Ce-ri visul unei nopţî de vară,
Mi-a luminat pustiul vietet
Cu raza dulce-a dimineţei
Sau cu luceafărul de sară.
"Fără de preget rătăcesc
Uitînd castelul strămoşesc
Străin de toţI şi toate cele,
Căci unde mîndră ea apare,
Nu unde soarele răsare,
E răsăritul vietel mele.
503
[504]
504
A. Vojen
"Ca sufletul îndurerat
Al morbului neîngropat
Ca un strigoiii dintr-o poveste,
Cotind în lung şi-n larg pămîntul
Eli caut precum mi-am dat cuvîntul
Pe cine-atît de dragă-mi este.
"Dac-aş trăi noian de vieţl
Cum astriî sunt etern drumetî
Aş fi şi eu în vecî cătînd-o,
Iar draga-mi de n-ar fi în lume
S-ar duce clipele-mI ca spume
Şi aş muri, în vect plîngînd-o".
- Mal si al fărmecător truver;
Frumoase sunt cît stele-n cer.
Toate ascultînd romanţa asta
S-or indrăgi nebun de tine;
Dar nime te-a iubi ca mine -
Deschisă-n larg i-acum fereasta.
"Nu eştI mireasa mea din 'vis
Decl lasă-mă, să plec; mi- i scris
Să nu iubesc decît odaI ă",
Porneşte. - O floare îl aruncă,
O floare veştedă de luncă
Ca inima-i însingerată,
[505]
Poezil
$fînjînet
De-naltî ce sunt
'I'remură-n vint
Sttnjiner,
Plint de lene
Ca lungi gene
De femei.
Din petala
Cad a jale
Stropî de plîns;'
Flori şi stele
Simt şi ele
Dor nestins.
Dragă floare
In coloare
De-ametist,
Tu mi-al redat
Inlăcramat
Ochiu-î trist.
505
4
[506]
506
A. Vojen
Ştiu acar ae mult ..
c mires�l sufl�fulul 1l1�U"
N-aşl mai fi vrut să te-întîlnesc în cale
Să-mî luminezI din nou pustiul vie ţel
Cu ochf mart - povestitori de jale;
NicI n-aş fi vrut ca vraja frumuseţeI
Din toate tu, şi toate ale tale
S'aprindă iar văpaia tinereţef.
Ştiu doar de mult, că dragostea-i otravă,
Prăpastie în care cazt, din slavă.
o ştiu de mult, şi totuşl n-am putere
Să fug cum vraii ; căcî cugetul o cere.
\
[507]
Poezit 507
Gl muri, a dormi, poate a vise ....
(Shakespeare)
�ui $mllgar
Mi-e silă de ziua de az
Şi groază de ziua de mîne;
Sătul sunt de-atîta nacaz
Doct moartea e tot ce-rul rămîne.
Dar eterna, grea dilemă
Ce-ascunde adinc taina morţiI,
StăI! zice-n clipa supremă
Cînd vra'i să aruncl jugul sortif.
Somnul de apururf e poate
Luminat de gîndurI de visuri,
Pe care o forţă le scoate
Din a trecutuluî abisurI.
A vecîniciet povoară
Simţită-fi vis din cînd în cînd
Şi mal grozavă o să-ţI pară
Ca viaţa ce trece plingind.
"Nu te ucide"! Cît trăeştr,
Plutind în neguri cu mistere,
Al. drept să sperf. Etern cînd eşti
Spaţiul, timpul, nădejdea piere.
Dornic să mor, am priceput
Că nicăirea nu-i scăpare;
De-i nenoroc că te-al născut,
Că simfC, e incă mult mal mare.
[508]
Dr. V. ROşCULE'rz
DESf-�l�E MICROI-31
le sin
diaeă : acest element există �i spiritul nn [ace al! ti,; cÎt ":/1-/ ml/
state. Nu este spiritul care eoncepe indioi(lnuLltl; iudioid uulul este
asemene 'impus de f-o)'J)udillm:le real i/;l1f,d.
. .) J
Dacă, dar, considerăm fenomenele, care csl.e dil'lJl'lJn�" C11,re
ne izbeşte mal intiiii ? Este acea că unele din fenomene nu SUll t
modificate prin îuterveniren timpului �i se repetă f�\I'ă schimburo
în cursul lUI; pe cînd altele se modifică într-una, Iiin d Lot
deauna deosebite de acea ce orali iorj, Culc LlivUi'î repdind\H:iC
făd't întrerupere, constituesc în c1efi;liLiv pentru fie-cure fGnUlllCll,
un singur şi acelaş tip, caro poate srl lie reprodu'l prinlr-o sin
gură expresiune CI- gindire! - aceiaşI pentru Loate - printr·o loge.
Din conlra, fet1Ol11eneie care se schimbă, In urma întervenil'el tim
pulUI/ sunt toate distincte unele de altele; ele au o formiîincli-
[534]
534
A. D. Xenopol
viduală, care nu se lasa a fi Incătuşată în formula legilor. Ceea ce
dă naştere istorici este intervenirea timpulur, ca element modifi
c ator, Fără aceasta intervenite, istoria nu ar putea fi. Nu este, dar,
CIl1wJtinla individualulut, prin el singur, care detel'Jnincazii cuno
§tinla istoriei, dar acea a tmns{ormattuniloJ' pe care timpul le iin
pline [euomenelor rcalitâlet Nu va putea exista couceptiune isto
rică fărA întervenirea timpuluI. Această intervenţiune este ceea
ce individualizează fenomenele; pentru că ele ne produclndu-se
de cit odată în cursul timpurilor şi ne mal reprodueindu-se nicî o
dată, este evident că nOI avem a face cu formatiunî unice, in
dividuale. Individualul, dar, în concepţia istorică, este o conse
cinţă a interventiunet modificătoare a timpuluî, Dar individualul
poate încă proveni şi din alte izvoare. De exemplu în artă, el este
produs de originalitatea artistulul ; în elementele geografice-cur
surile de apă, oraşele - el este o consecinţă a constitutiunet lor
particulare. Istoria nu se ocupă de loc de aceste diferite genurI
de fenomene individuale; ea nu studia.zc7 de cît individualul pro
dus prin transfol'ma{iunile timpulu't.
De alt-feliă d. Rickert insuşf nu poate face alt-feliti de cît
să părăsească principiul săii prea absolut şi să conceadă timpulut
rolul ce i se cuvine in producerea istorieî. Nu voim să cităm din
lucrarea sa de cît cite-va locurf, unde întervenirea timpului în
istorie este admisă pe faţă sau implicit: "Materia ponderabilă, cînd
s@ consideră masele de atomf drept condensaţiunt ale eterulut,
comparate eteruluî însuşi, nu este de cît un procedeu istoric,
care, in mod eventual, arc un început �i un sfîr�it} ca orl-ce lucru
particular} despre care ar putea să existe o istorie (pag. 275).
Intreaga realitate în' care trăim trebue să fie considerată ca un
procedeu jistoric care se schimbă fâ1'(� încetare (pag. 276). Motive
pe care le presupunem cunoscute, deşteaptă problema constante!
speciilor, şi prin acesta un punct de osdere istoric se pune, met'{ a
le.' în chestia oriqine; speciilor în biologie. Nu este de cît prea na
tural ca cine-va să se gîndească la caracte�ul istoric al materiei
Yil, şi de sigur, este prea comuu obiceiul as�ă-zl, de-a considera
lumea vie ca un procedeu istoric care a trebuit să aiM un 'tn
ceput §i probabil va avea ji un snl'�it (p. 281).. S-ar putea crede
că reprezentaţiunI de voliţiune sau de sentimente n-ati e.cistat
totdeauna şi că se �ine sam« de istoria lor. [pag, 286). Expu-
[535]
Ştiinţele naturale şi istoria
nerea de cercetărf de această natură trebue să poseadă forma
'unei[ cercetăr; 'istorice) adică ea p01Jeste§te cea ce s-a întâmplat 'ln
timpurile anterioare"; (pag. 277). In sfîrşi t să reproducem pasagiul
cel mal caracteristic care arată in mod evident. că în gîndul d.
R., timpul joacă un rol în istorie: ,,0 ştiinţă care nu se ocupă
,de ceea-ce este atîrnat de un timp oare-care, dar nimic de cît de
ceea-ce are o valoare pentru orî-ce spaţitl şi pentru ori-ce timp,
cu toată, inalta sa importanţă, nu va putea istovi necesitatea
noastră de a şti. Pentru-că, în sfîrşit, noi voim a cunoaşte şi ceea
ce se petrece în realitate, aicî sau acolo, acum sau atunci şi ceea
ce s-a petrecut ma; înct'inle în lume; cum erai; lucrurile şi cum (li!
devenit ceea-ce sunt? Un răspuns la ast-feliii de chestiunî nu poate
fi dat de cît de-o ştiinţă cu desăvîrşire deosebită de cea-l-altă".
(pag. 250).
Dar, dacă d. R., admite timpul ca un element esenţial al
istoriei, atunci punctul său de vedere logic, care consideră istoria
ca cunoştinţa individualului, este zdruncinat. Pentru-că, ca procedeu
de cunoştintt, spre luarea în posesiune a fenomenelor de ciH,ră
spirit, în cele două singure forme de percepţiune pe care acest
din urmă le poate întrebuinţa pentru a ajunge acolo, timpul este
un element cu desăvîrşire indiferent; se poate fonrte bine per
cepa individualul independent de timp, şi iată pentru ce şi d. R.
ne zice, că ori-ce realitate, orî-ce formaţiune individuală aparţ.ine
istorief, Dacă individualul constitue istoria, ce nevoe are aceasta
de timp, pentru ea să existe) şi cum se explică atun cî rolul pe
care d. R. acordă, cu toate acestea, acestui element în constituirea
istorieî ?
Dar nu este nimic mai convingător pentru existenta unul
adevăr, de cît contrazicerea în care cad cele'maî puternice spirite,
îndată ce trec alăturea cu el, şi aceasta contrazicere a erninen
tuluî logician dovedeşte mai bine de cit orf-care alt. argument,
temeinicia teorieI noastre.
D. Rikert se mal înşală încă, credem, cînd îşi închipue că
nicl timpul, nicî spaţiul nu sunt necesare la perceperea legilor
generale. Ast-feliu el zice că noţiunile noastre generale (legile)
trebue să fie formate ast-feliu ca ele să se poată aplica la ori-ce
formaţiune a universului i ele, dar, trebue să fie independente de
elementul s)JaJ-iulw{; asemene şi de acela al timpului. Conţinutul
[536]
A. b. Xenopol
unef notiuni care trebue să servească a concepe totalitatea uni
vcrsnlni, nu Lrebuc să conţină nimic care să se poată lega de timp
(pag. fii). Legile, În adevăr, nu pot să existe dacă nu au o va
loare eternă, adică dacă ele nu sunt independente de elementul
timpului. In cec a ce priveste spaţiul, el nu poate să fie exclus din
conceptia lor, pentru că orl-ce fenomen nu poate să aibă loc de
cit jJe un spnţilI, şi aceasta chiar pentru fenomenele intelectuale
care :'L1, ea sediu al lor, creerul omului. A face abstracţie de timp}
este un lucru posibil, întru cît acest element nu este esenţial pen
tru fenomenele care se repetă; dar a face abstracţiune de spaţiu}
este cu totul imposibil, fio pentru fenomenele de repetiţiune fie
pentru acele care se schimbă. Natura, în sensul larg al cuvmtuluî
�i istoria daii naştere fenomenelor lor tot-deauna pe un spaţiu;
pentru istorie, timpul joacă un rol transformator şi prin con
secinţă esenţial; pentru natură, timpul nu dă de cît posibilitatea
perceptiunet, Timpul este dar pentru istorie un .elernent de care
nu se poate face abstracţie, pe ctnd pentru a formula legile na
l.nralc, această abstractie se impune. Aceasta nu va să zică că
timpul nu este un element tot aşa de necesar la producerea fe
nomenelor naturale i dar acest clement ne exercitind nief o în.
rîurire modificătoaro asupra fenomenelor care se repetă, se poate
face ahRtracţie de el, cind e vorba de-a se formula legI. Ast-feliu
in vărt.irca păm in tulul Împrejurul soarelut şi rotaţia sa Împrejurul
axei sale arI nevoe de nişte intervale de timp pentru a se putea
îndepliui; clar pentru a formula legile care domină. aceste două
111 işcă.rl alo planetd noastre, tim pul nu este nevoe de-a fi luat în
considera tie.
Din cele dou<\ mnrI forme sub ('.;11'e apar fenomenele un i
vorsulur, spatiul nu va putea fi nicl odată. eliminat din spiritul
nostru, pentru că ori-ce fenomen se îndeplineşte într-un spaţiu;
spatiul es!e baza [Jl·inliil.urabiIă (le tot ce există; el este funda-
menlul îniHlgnluJ univers, .
'I'impul joacă un rol ceva rna) puţin c-1I,pl'inzătol', El este un
curs de npi!t care rostogoleşte valurile sele îri\ sînul spaţiului şi
transportă toate fenomenele s:'\10, din care nu disolve în el de
cît o parte d i 11 ele, acele care consti tue istoria. NOI admitem
dar teoria d-luî R. caro distinge ştiinţele naturale (in sensul larg
arătat mal sus, cuprinzînd şi ştiinţele spirituluf sau ale generalu-
[537]
Ştlntele naturale şi Istoria
537
I
lUI şi ştiinţele istorice sau ale individualulul ; dar noi caracteri
zăm alt-felii:'! aceste două modurl de concepţie ale uni versulul.
Ştiinţele naturale sunt pentru nOI, acele care se ocupă de feno
menele de repetitie care nu atîrnă de elementul timpulur şi devin
prin aceasta vacînice şi prin urmare generale; ştiinţele istorice
se ocupă de fenomenele care .'le tramsţorsnă sub actiunea timpulus
şi care prin aceasta devin individuale.
Rolul pe care timpul îl joacă în privinţa fenomenelor} le
dă singur caracterul general sau individual. Este indiferent de
exemplu, pentru conceptiunea legilor, dacă fenomenele sunt ge
nerale sau individuale În ceea-ce priveşte spaţiul; este de ajuns
ca ele să ne într-unul sau cela-lalt caz, vecinice. Inclinarea dife
rită a axelor planetelor pe planul orbitelor lor- pentru pămînt
de 23 grade, pentru Jupiter aproape verticală şi aproape orizon
tală pentru Venus-sunt fenomene cu totul individuale în pri
vinţa spatiuluf, pentru că nu se întîlnesc decît odată. Cu toate
acestea, se vorbeşte şi cu drept cuvînt, de legea anotimpurilor
pe fie-care din aceste planete, pentru că această înclinare fiind
constantă, dă loc la o repetiţie vecinică de fenomene} repetiţie
formulată printr-o lege.
Afară de aceste două mari chestiuni relative, una la lipsa
de temeinicie a impărtireî ştiinţelor în ştiir.ţi ale materiei (na
turale în sensul îngust al cuvintului] şi în ştiinţi ale spiritulut,
şi alta la înţălegerea istorie] ca una din cele două marI moduri
de concepţie a lurn eî, D. R. a fost dus a atinge şi raportul din
tre sociologie şi istorie.
Autorul consideră sociologia ca o ştiinţă naturală lato sen'
su, a căref obiect este cercetarea legilor care domină fenomenele
sociale; deci o ştiinţă care caută să perceapă elementul general
în fenomenele prezintate de societatea omenească.
Sociologia nu va putea fi o ştiinţă a individualulul; ea nu va
putea decisă fie confundată cu istoria. D. R. exprimă cu multă
energie convingerea sa în această privinţă. El zice: "cu toate că
societatea este Un element istoric de un grad superior, viaţa so
cială care interesează istoria va putea fi cu atit mal puţin con
fundată în noţiunea sociologiei, cu cît aceasta din urmă a devenit
mai mult ştiinţă naturală, adecă cu cît noţiunile sale au căpătat
o valoare mal generală. Trebue dar să facem o deosebire între
8
[538]
538
A. D. Xcriopol
o expunere ştiinţifică 'l11ltul'ftlă şi o expuJ1O'e istorică a s()(·ieIăţel'
orncncştr, tot ast-fuliu cum trebue si''t facc m. o deosebire între hi
elogia ca ştiinţ;\ n atur ală şi biologie istorică. D:H;\ nOI nu putem
obiecta nimic contra unei sociologii lratab\ ca şLj:nţii naturală,
susţinem cu energie imposibilitntca ULOI istorit concepute în a
celaş spirit, adică sociologia nu poate nicl adaUi. fil inlocuească
istoria. Sociologi" dar, trebue combătută cu ce·;a de pe urmă e
nergie, Indată ce î'i'l înalţă pretenţia de fi. fi singura �liinFt a
vieteî sociale a omului ţi mal ales de a fi o ştiinţă istoric{t" (pa
gina 294).
Noi am susţinut acei aş idee din punl ul nostru de vedere
deosebit de acel al 1). R Nor am admis asemene că pe cît timp
nu este vorba decit de fuptc coexistente, adecă. de fapte de re ..
petiţie, sociologia PO'1tO foarte bine formula legL Dar îndată ce
e vorba de fu pte sociale succesive şi prin urmare individuale, le ..
gile sociale sunt fal şe.
Legile de succesiune formulate de sdciologl aii un ('(,ractor
cu totul neobiclnuit: eL, S'.!Dt genel'dlidtl'l, de moduri de succeei
une; serit de evenimente analongc, produsul nl)strne\itlil11or cu ...
Iese de pc aceste 8'':'1'i1. 'l\.�orlci.jnul accstuî fel de a procedo al tiU'"
ciologilor pentru a sl abili lcgile lor, D. Lamprccht, formulează
principiul următor: ,,8e pot reduce seriile de fapte paralele, prin
izolarea elementelor lor, la un conţinut identic şi considera acest
conţinut ca esenţa acestor f"eril-absolut acel aş procedeu al gin
direi ştiinţifice ca acela pe care ca îl aplică în ştiintclo natu
rale" '). NOI am el iticat acest feliu de a vedea, observînd cit prin
generalianrea seriilor, se �t8rge toenm'î caracterul lor istorie, par
t.icular) individu:.tl pentru fie-care elin elOi �ii d't cu cit n.ceastit ge
neralizare 8i'ite mal întins:l} cu atît m.aI puţin ca sflmănu, cu so
riile de po care ca a fosL abArM·�iî ..
Raţiunea pentru cnrc g.'nemlizflrt;a ajunge Fii. fornm!ew logi
((I11'0/fl'utl' asupra bptcior carc f�.C repe (.� c;'î, aeosLo ftipLe sllnt
((Sem!'l/e, sau mal bine zid pe �'înc1 seriile ii;(o!'ice fiind
\
1/!'ClSI('IIlilnr!fOf/),I', şi tocma] diFerenţet lor cunHi.itnind JOI' o.,
8enţială, lepăd<1l'ea acestuI c)cmcnt do difcrenţiare) în Liplul ge-
1) "' r;f..) '''-ti /{,t!.t Jt1'!)FS/lidi/f', în »�iI8Ch }'�(r /hr
97, pngina 81.
i 8UG-
[539]
Ştiinţele naturale şi istoria
539
1
1
neralizărcf, răpeşte seriilor o.iractcr-ul lor specific, şi legile obţi
Dlltepe această cale nu mal sunt decit nişto t1rrlus roci».
D. Lucicn Arrcat, in critica lucrărt ) mele) adm ite intr-un
SCltS, justcta acest OI obso: Viitiull'i, şi recunoaşte că istoricul se
g�seşt(J nevoit de-a localiza şi de-a individualizu acţiunile omc
llc;Şl1 care sunt materia istoriei; dar el pretinde că eii exagerez
Întindere:, acestei observutiunl ; că de este drept să condamnăm
lncercările so ciologilor , cind 01 caută un fapt dominant în furie
tiunilc căruia toate cdc·:n1tu trebue ;o;t vuriezc, silindu-se nst-fcliu
de-a gfisi lin .fapt euro eJolnincnzi-!' toatr1 istoria, nu Este neruticnal
de-a 118 sli h c1Cg"ji 8\'o]uţiunilc p1\.rţialo (lin :e;"riik scciologice ;
8�f1r putea �lnun1e tu o serie .istorită determinată să prezinte
într-un relief mai rodii, un ni-poct (a1c-(;,rO palti .. ular de evo
l utiun c, în ordinul illlule('Lunl, economic, juridic ace. Pentru-ce ar
fi oprit sociclogulut tle-a marca ,In'btc Gvolnţiull!:;;i aceste mo
monbo i n cursul istoricl ? Din adevi'irur'i de această n atură-> nu
importă de loc cladi le numim fiipil: Satl Le.l1t-so( iologia este fă
cută, în ultima analiză, Sedl trebue să fie făcută" i).
D. Arront, pare it crede că Între sociologie şi ibtorie nu este
vorha do clt de mal mult Sfl(\ de l1l111puţin.Nol nu credem că a
c8bte conco.siutl'i satisfac pe sociologi. Pretonţia acestora este cu
mult. mai maro. Sociologia voeşte s:\ 1ie ştiinţă şi în numele a
C3f3tei ştiinţI) eomb:de prococ1eurile inLrebuinţate plnă acum de
cătro istoriei) în sLahilirea adevilrullll asupra faptelor trecute. Ea
pretinde ('il istoria trebue numaI de cît să ne bn,rtă pe legile
deriVollrtreJ, pentru că. nu poate să pxisr.e ştiinţi\ fă.rrt legI, şi vo
c�to ,Ur! materiale �l
�li;nţl ale spiritului; dar în ftliinţe uaturalc, în care SUDt cuprin
se acele ale spiritului care trato8z:t fenomenele ele repetiţio 1) �i
în ştiinţe i-torico, în care se cuprind �i i:cde ale corpurilor mate
riale; C.:11'e tJ-ateazii. despre faptele care se schimbă.
2) Primele sunt singure cnpabile il formula legI de produc
ţiune ale fenomenelor; cele de al cluile nu pot inr ogish-a decît
legi abstracte alo acţiune; forţelor naturale care; incorporato în
fapte reale, dau naştere seriilor istorice, unite �i pnrticulare.
3) Sociologia; ca �liitJţă llatundiL �i ocuprudu-se do fapte so
ciale de repeliţie, pante formula legile de productiune ale ,:e08-
tor fapte. Pentru faptele schimbătoare, ea nu poate formula de
cît legile ahstracto ale acţ\ull<:l forţelor istorice naturale, şi a lăsn
istoriei expunerea seriilor istorica ale faptelor succesivi', schimbă
toare şi individuale.
IJ} 1u studiul faptelor istorice, individuale, nu s-ar p\lt ... n a
plicn nicl metoda dcductivă nici aceea a inductiunoî. Jar o me
toadă nouă care n-a fost in cii. expusă clar tI'� di.[.l'[\ logidî Şl ca,re
trebue Eil complodc,;e acoa.stiî. ştiinţă,
1. N 01 irdr[}huint,�ln :lCO·t tOlTfi(·n în Jocul :H�;: 1n1' ,le /riWmCî1p. (Oe.-r:i's!C"/tf('1C:tl'O
f'H-l g-N.sesc lU j''l'i1Iciphl(; (wlUiarm.udole :-;i (:'l'H �IU �tÎ1nit (1:�
lei Mulodo'IJCt cu 40 de vecinl, 7204,; un" vecin anume Onofrem
Morarul danie voruiculut Iordachi de la Dumitraşcu Drăguşcscu ;
350 lei Bricertnir cu vecinii de la Hrubna şi cu vecinii de la Bri·
ceanii, 7202; 200 lel Jacotenit pe apa 'I'ecucea, 7206.
Soroca: 150 leI Lencău1i't la părăul Năstăucii 7216; 3501el
Cusancl1tţd 7167; 140 lei NC'ln1eni't, 7107; 300 leI1'ri/'ctnlir, 7124.
Orheiu: Bude§td, cumpărături mai mult de la răzeşl i
800 leI SârcCtnit şi umblă în 5 bătrîni.
,
[561]
Dorohoiu : 350 IeI sat întreg Sâoenit pe Băseu cu vecini;
Miteanca, 7207; sat Durneştit şi iar Durneşti.
Hârlâu : Storeşti: cu vecini; iOO lct Ple�ct*tit pe apa Mi
hotinulul, 7234-; 200 lel 3 siliştr anume Chilovenil şi Cureuit şi
Câcăcenir pe apa Miletinulul 7245; sat întreg Nooacii cu vecinii,
7177 ; sat întreg Dră,q:janul cu vecinî, sat pentru 18 pungi de
la banl, leat 7198. Un ispisoc de la Grigorie Ghica V, V. şi o măr,
turie de la boeriî coi mari precum s-au părib dumnealul vornicul
Constantin Roset fiul reposatuluî vornicului Iordachi cu vecinii
din sat de Dragşant şi i-au remas de la divan care şi izvo d de
vecinf iaste anume cu' pecete gospcd, 72Q5; 130 lel sat întreg
llr'ideni1 7234; 300 lei vechi sat intreg D?'C7,q§anir şi părţile din
Cioran1pe Sihna, 7231; sat întreg Lieşti; cu vecini pe apa.Sihuef ;
275 lei un sat întreg Zugl'Ctvit pe Miletin ; N eculaf Costin vinde
5 vecini moldovenî, anume Ilie Curlat, să brat ego Pricep şi Cos
stantin Paiul să brat ego Ion şi DumitraşcoŢibucanul din sat
din Ţibllcan1 150 lt1 vechî, 7238.
IasiI: 400 leî sat intreg Pasadnici: pe Jljia, 7198; sat Co
săceani; tij pe Jljia; 400 lei sat întreg Pore§tit lăngă Iasii din
sus, 7201; 100 lei sat intreg Sclieea peste Prut, 7216; toată par
tea din sat din Simen: de l?e P1'Ut partea lui Iosip, 7179; toată
partea lUI Trohin din Chi§iZre't, 7180.
Cărligătura.: Heleşteu de la Ttrgnl-ll'llmos.
Suceava: 500 lel sat intreg Cosmeşti: şi 11fil'ce�tit cu ve
cinii şi un pod pe Siret, 7198.
Teeueiul: 960 sl injinl la Poiană; 7214 Vad de moară pe
apa Btrladuluî din hotarul tirguluî 'I'ccuciu, cu loc de sat, din 7200;
1300 stinjinî din BoslnceJlt şi Telige:�lt şi Fundul pe Berlad; 7214-;
800 leî Ilttlube§til cu o bucată de loc ce-I zic B01'ă§til pe Vilna, la
VasluI; 3 bătrînî din satul Gherle§tir şi 3 bălţi de peşte la vatra
satului despre câmp şi toată vatra satului cu pornett, cu vii pă
răsite, şi peste Siret Între Sireţel pol baltă. Ruptura şi vii gata
făcute, iar stinjint peste tot 1174, leat 7214; EdipoteniX pe Berhe.
ciu, cu vecinI, cu loc de moară, de prisâci, cu li vezI de pomi, cu
codru, cu poen1, cu delniţă de fin; 60 pămînturi şi 24 stinjinI]a
Obîr:jia Bel'hecinlut, danie de la popa Histodor, 7215; 42 lt'1 stinjinl
din ZâM,tCCtut pe Gerul; 20 paşI tij Zâhâican7:, 7177; partea luI
II
[562]
bocumen te
Tanasă Sugarul în ,(jura Geruluî, 7191 ; loc de prisacăde la Nf,qule!jU,
719 j.; vad de moară la CJI1/!)'(II'e:'jtt, 717;2,
TutGva: sat CiÎIW:jtit, 7172,
Putna: un vad de moară CLI , pămtnturl în girla Puinet
din sus şi alt vad de moară ce se nume şte vadul lUI Soroccoă cu
3 păminturî, 7215; sat intreg Bel'eJti! cu casă, CU heleşteu, cu
moară; sat Dobroteştii pe Siretu, 7200; 50 leî a treea parte din
sat din GoddsesU, 7217 o, IonllsestiX si Drăcice-tii şi ji'c'îure."til din J008
" ". ,) .,
de Domneşti; vad de moară de Vorticliiot în ţermurele Milco-
vuluî despre munte, 7298; vad de moară dinaintea morii 45 leî ;
grădi�ă la GtrbeJt't pe gărla Putneî ; toată partea din ROJ}u�ne§t't
a popel lUI Durnitrasco, 7169; toată partea luî Timoteiu din Ro
mc'ine§U; Mihc'iileJtiX 13 cumpărăturî ; .1l1icle§ti't 13 cumpărături;
Torce§tir 16 cumpărăturî ; Bode�til 3 cumparăturt.
Viile ce sunt de cumpărătură şi danie, 7!�Q_ Fev. M.
UnIIi!: 648 leI fac b anit daţI pe toate viile de la Hu{fo
lasaU: via la Şoroqar: drept 65 ughi, 7 L 71 ; 89 lei la Şo
l'ogar!, 7171 ; vii la ŞOJ"ogad, 7 t 73; vit I� ŞorogaJ't.
Sădău ; 70 leI vif din dealu ]}Itndru la. Cotnar, 7173; la
tîrgul Hâ1'lăulux cu pomet, faţa despre Ocleni danie ot Ionaşco
Ghergnina din S{dăl) 7177.
Putna ; 200 leI pogoane vii ot OclobeJtl, 7201; 33 tij Odo
be�t't, 7207; 27 tij OdolJe§tt, 7207; iij, OdobeJU danie, 720i; 120
tij Orlobe:itt, 72 t3; 5r) tij Odobe}t't, 7212; tij Odobeşi: danie, 7204 ;
la Pogone§tr, 7213; la CiOiobeJU, 7275; 140 ot Odobe�a, 7214.
Neamţul :'450 lei sat întreg Ci1limanil pe apa Cracâulul,
7205j sc1.t întreg Ro.znooul pe Bistriţa cu vecinI) 716S; 500 lei sat
întreg Tibucani'( cu vBcinI, 72%; 500 leI Ne�'e§t'i,( cu vecinI 72050
Romanul: 40 lei pol sat Hdbă:;e§tif cu, vecinI, 722G; 500
leI pol sat tij J[ăMse�a; 500 101 pol sat Gt,ur,qe§tir cu vecin],
cu casă) cu pi vniţă de pi;ttrii, 72 t 6; 80 leI pol sat GiuI'ge:�tit,
7218; satul întreg St!teea pe Siretll) cu biseri.�it de piatră care a
fost tîrg domnesc dOlt de Constantin Cantomir Vodă pentru 5 pungi
de ban'î ce luase de la vuruieul IOJdachi etco; bucală de loc
din sat din Sohei la movila cea mare cum merge spre Răcătăii
[563]
Documente
în dreptul Bucăuluj ; 35010i sat intreg Pitinceanii, hotărît 230
păminturt cîte do 30 paşl, 7206; 200 lei sat intreg Crt}'âule�tir:
cu vatră de sat, hotărît 116 păminturî, 7206.
VasluI: 80 lei toată partea din RJjle;�tt, 7244; 1/2 sat din Foc
să�tI:, 7191; Ciol'tejtl şi PiIcanif, 7218; sat întreg Prive§til. 3 siliştI
Di1nceJtif" Pa�caniX şi Glodeanit; 170 pămtnturf la Dănceştt, 118
părnînturt la Paşcant, 94 pămînturi la Glodeni; pămîntul de 20
paşi, 7216; 386 pămînturi în Seamăcuzani şi MO'ice§U din jos de
Scîntee pe Rebricea, 7207 ; 74 pămînturi de la răzeşil din Rohote:�a,
7226; Siliştea Coma1wJt1J tij pe Rebricea : 2 bătrinf, 111 pămîn
tur], 7218; 1 silişte din gura Teleajnei ca să chiamă Hoce�tit;
200 lei Hoceştit, Btogal, Habasenii, 7200, o silişte Oiocâl'le!jU pe
apa Rebricei: 83 pămînturi în ţarină in partea din jos; 46 delniţi
de fîn ales de o parte în partea Pocnit de sus, 7216; 2 bătr inf
din Borâ�tt de pe Vilna ; 26 pămînturi parte de sus, 12 pămîn
turi partea din jos, 7216; 280 de pămînturi şi o bucată de loc ce
se chiamă locul Boabet din gura 'I'aleajnei cîte pămîntul, 20 paşi,
7216; 234 pămînturi la Hoceşti; şi 220 pămtnturî la JvIr7cre'jtr şi 30
păminturj la Courleşu, pămîntul cîte 20 paşi pe Rebricea, 7216 ;
1 sat întreg Hultul'eJtir, care s-au aflat 300 de pămtnturl fără vlad
ni ce de finaţe nemăsurate, 7016; iar pentru vecinii de Hultu
re şti este ispisocul luf MihaI Vodă şi mărturia mitropolituluî şi a
boerilor celor marj, precum i-au dat de grumazi de la divan vor
nicul Ior dachi, din 7112; 1 sat întreg Codâe§tir; 200 lei 1 sat întreg
Negoe§til, 200 lei jumătate sat, jumătate danie şi cumpărătnrl şi
au mai cumpărat vornicul Iordachi 34 păminturt pol de la fecio
rit lu] Purcel 20 ughl, 7205; 1 sat întreg Mâlljejtir danie, şi aii mai
cumpărat pe urmă Iordachi Vornicul 19± pămînturi pol cîte un
leu pămîntul, 7206; 1 sat întreg 8avne�t'ir;, 7'207; 1 sat intreg Todi
re:?ti't cu 322 talerî pe 322 pămînturi, 7170; Zlotâre:�til:, 394 de
pămînturi din tot locul cu tot venitul, cumpărătura de la Arte
nie Bontaş, cu toată seminţia lUI, 220 pămînturi şi de la Va
silie Ardare cu seminţia lUI, 67 păminturl lt4 lei şi de la Ursul
şi tOţI fraţiI lui, 83 păminturf, lei 55, şi de la Vasile .
şi toţI fraţii şi rozăşi! lor 25 păminturf 25 lei şi un zlot care se
fac peste tot 283 lei tot satul ZWUil'e;�W; 300 leî un sat in
treg DllSâJlil: lângă Codăeştt ; a cincea parte din trei bătrîni din
SÎrbotegtr, 7174; 4: lel partea din S(/'bote;;U a lui Ştefan Pluga-
[564]
564
Documente
ruj, 7185; par ir a lui Ior dachi PU(eJ din ţ artr a Toloeştilo» cît
se va alege din Srrbotc§tY, 7194; toată partea lUI Ionaşcu, 7194;
partea lUI Nichifor, 7194; toată partea ce se Va alege elin Buz
cluganr, 7172; partea lu'i Ionoşc« cu frate seu Vasilie etc., 7172;
partea Chirile: cumparata 20. galben], 7175; toată partea a po
pef lui Axlntie cumpărătura 40 Iel, 7174; un sat întreg Ciopu!
7188; �/� sat .priptllle�tiX, 1 sat întreg Sole§tit 480 păminturf. 84 '/2
pămînturi din S()le:�ti7; 300 Ief sat întreg Scheea lângă Soleştt
203 pămînturi; 12 leI '/2 sat Bolde§t'i lângă Soleşti, 7214; 40 let
47 pămînturi din Moice:�tr, 7250; 8 sili ştI din fundul Orasner în
jos de Fălciu, anume: Dolhe§ti't, Boineani'l:, Giurge§tit 87 pămln
tur), StJ'oe§tir, 227 pămînturi; Pâ.nte�tit, 24 pămînturi, Ră:u
canit, 80 pămînturi şi 30 pămînturi ot Bosie, Martine§til130 pă
minturf, O/'ăsnăymi't, 7117; '112 pămînturi din Itltrn,,�t't, toată
partea Anesef din sat din Pttrăeeni, 7144; toată partea din Ro
manul în trei bi'î.trinl'. O carte a Ducăl Vodă, precum au venit
sătenif de Sircanî şi au pârît pre nişte oameni de al lor din sat
că s'au pus călăraşt, şi el' sintii veeinî ; şi de la divan i-au dat
să-i iea de grumazt, 7179 ; o carte de la Ilieaş Vodă Alexandru
dată lui Hacoviţă să-şi strîngă vecinii de Strcanî pUŞI anume în
carte din 7175; 1000 leI Cripcovul pe apa Cripcovului şi satul
Marcove1ul la Rotin cu vecinit, 1000 ught de aur, 7099; 1000 lel
Ustia pe Nistru, 7175; toată partea lUI Mardarie ficiorul IIeanel
din Mikucean'f danie LogofătuluI Racoviţă, scoţindu-l de la ştreangu
pentru un furtişag de bol, 7178; Zanciotii, Lolooa cu tot veni
tul şi cu seadnie in Nistru; 800 leî Văsci:iu1it pe Nistru, 2 bă
trînI din sat din Rădeans : '/2 sat Leu:;anit cu vecinf ; 300 lei
Teli?w§tit, 7206; Tohanul.
Lăpuşna: '/2 sat Văsneanit şi pol sat Policeanir, 600 leI;
400 leI Oanceaj T/3 din sat:din Bi1.'I'liide�a drept 40 ughi, 7177 ; 1/2
sat Piet?'osul 40 leI, 7174; partea luI N eculal din MărinicI, danie
lUI Raeoviţ,l Rat. răcI l-au scos de la ştreang că era să peae pen
tru un flll'tişag, 7179; un bătrîn din sat din \ 'I'J'oene�a, 7174;
un satPetF081t cu ispisoc do la Gligorie Vodă, 7145; toată par
tea lui Grajdian din ]3l'ea!JltWnt, danie Logof. R�poviţă, 7178; 50
leI partea FuJgăI din bătrînul Onciului la Vetsicant, 7218; pe Co
gtillliceanui cel mic, 7172.
;fălcjul: 8ti'i?/ile:�tir pe Prut; Maicanit lâl]gă Stănjl€�tl', W
[565]
Documente
565
pof satele Pi'Jde§tizJ Hory'e§tizJ Pati11e§tit pe Cr asna, 7205; 20 Iel
părţI din jumătata de bătrîn din Creţana; 7189; ioo Iel bătr in
întreg de la Stre§ne:�t't la Cărhana, 7176; toată partea din Dobo
:�anz a lUI Damian, 7177; toată partea Uritei, 7198; 80 de pă
minburf, pămîntul 1 pas din Ro§iort pe Crasna drept 80 talerl',
7138; 18 pămînturi' tij din RO'jiort, 7216; 14 păminturf pol din
Crăsnâ�enl, 7214; 80 lei Verdc§ent de la codrulChigeaciuluf, 7179 ;
toată partea din sat din �{('fne:�tx danie lui Hacovită, 7 Hl 1; loc
de prisacă pe Tohan, 7194; partea lui Marcu cu femeea lUI Chi
sanace se va alege din sat din Piscani pe valea Elauulul, 719\1;
20 leI partea din sat din Muntent a Albulul seu Costa ehi ot Căp
seştl, 7216; 15 leI partea lui Gavrilaş sin Savin Boiau din sat
din Berişant 15 le! şi o vacă, 7216; 70 pămînturi cîte 30 p�şl din
sat din kfunlen't de la Oprea Pleş, 7216; 70 lei Bolosenu pe Prut;
192 păminturî câte 30 paşi 60 Ieî ; pămîntul din sat dn Dăni
lc§t't pe Prut ce se chiamă acum Hănsarit, 7214; 15 lei toată
partea din Strachlua lângă Hănsarf, 7218; 59 lei 13 bătrînI din
satul din Scheişoara ce este pe Saruta, 7279; -t, sat Bălc'ine*tt po
Bujor; 120 lei /jopr'irlenil, 7172; părninturf în frunte din apa l3ir
Iad ului până într-un sat ce se chiamă Bosinceştil cu tot venitul
cu silişte de sat" cu cîmpie, cu ţHină, cu săpătură în dumbravă,
7194; 24 leI 3 viî paragină cu pomăt din coa-la RuptureI.
Nicăir'i nu ee poate vedea pe de-o parte uriaşele averi teritoriale posedate
de unit boier!; pe de alta modul cum aceste averi au fost adunate, prin o tot atît
do urieşă mîncătorie da moşii răzăşăştr. Pentru ce răzeşi] se despoiau de pămîn
turile lor, cine ar mal putea o �ti în tie care caz anumit. Faptul general al eonsti
tuirel proprietăţilor marl din înghiţirea celor miel, relesă însă În chip limpede şi
netăgăduit, din ispisocul moşiilor vorniculur Iordache Ruset,
[566]
NOTIŢE
La Heoue Bleti/chc (l5 Oct. 1900) public-ă, subsernnat de AI
bel t Dreyfuss, UI mătoarea aprr tuir e asupra brcşuret d-luî Xeno
pol, MagI/ars ci Iioumains deoan; l' hisioire.
R\lcriminnţiunI istorice. D. de Bertha este un învăţat isto
rIC ungur; D. Xenopol un învăţat profesor din Iaşl. Erudiţia lor
aţîţă cearta între popoarele lor. El se pîrăsc, se dcsmint, se sapă.
Nici odată nu vOI ajunge să cred că părerea ce trebue admisă
asupra obtrşieî istorice a Romînilor şi aSllpra meritelor sau eri
melor lut Mihaî Viteazul, să fie un element de justiţie în un.
proces de acest feliii ; nicf că istoria să aibă virtutea de a da
solutiunca antagonismulul de rasă saii de naţionalitate; ea le veci
niceşte, în loc de a le sfîrşi. Cu naivitate scrie d. Xenopol: "Una
din cele două părţI trebue să aibă dreptate"; dar aceasta nu este
de loc dovedit; ele pot foarte bine să nu aibă dreptate nicî una
nicl alta. Rominit din Transilvania compromit unitatea ungu
rească. Maghiaril apll)'ă pe Romlniî din Transilvania, închid şeoa
lele lor, pun la opreală pe scriitorii lor. RomîniI din Romtnia
prigonesc pe EvreI, le pun călusul în gură, îi rod. JidaniI din
Ungaria se aliază în chip brutal cu Ungurit. Dar Romtnit, Ma
ghiariî, -Iidaniî au drepturl şi datorii egale, în ciuda istorie), pen
tru că sunt oameni ; ar fi timp să se vadă iacest lucru!
Suhsemnătura Albert Dreyfus şi finalul explică apretuirea.
\
La Reoue hietorique din Paris în numărul el Nocmvrie-Do
cemvrio 1900, publici, următoarea aprctuiro arărţeI dlui A. D.
Xenopol, Les Principee [ondauientau» de i' histoil'e, apretiare sub
semnat de Gabriel Monod celebrul profesor de la Ecole des Hautes
Etudes.
Lucrarea d-lut Xenopol asupra Principiilor fundamentale ole
istoriei: (E. Leroux) rldică un uşa de mare număr de probleme şi
r
I
I
[567]
567
atinge un număr aşa de insămnat de chestiunî, că nu poate fi
cuprinsă în o scurtă analiză; 'ar merita un lung studiu. Chiar im
portantul articol a d-luî Lacombe în Revue de Synthese historique
nu tratează aproape decît numai cîte-va puncte, asupra căror d,
Lşcombe se află mal cu samă în deosebire de părert cu d. Xe
nopol, Este adevărat că conceptiunea d-luî Lacombe asupra is
t orier, considerată ca ştiinţă, este de adreptul OpUE'{t celei a d�lui
Xenopol.
D. Lacombe (ca şi d L. Bourdeau în cartea sal'histoint et
k� historiene, dar cu mal puţină exagerare paradoxală) deosebeşte
in istorie fnptele particulare sub forma lor intim plătoare pe care
le numeşte eoenemenie, şi faptele care se reproduc şi se leagă cu
. oare-care statornicie şi pe care le numeşte a§âzâminte. Cele depe
urmă fapte sunt singure în stare de a fi constatate ştiinţificeşte
. şi de a da loc la generalizări ştiinţifice; singure pot da naştere
unor legi istorice. D. Xenopol din contra supune unei critict
foarte vii sistemul d-lul Lacombe şi caută a demonstra neputin
ţa de a deosebi evenimentele de aşăzăminte, aceste din urmă
fiind mal la urmă alcătuite din evenemente. El critică, cu nu mal
puţină vioiciune, pretinsele legî sociologice prin care a vrut să se
/ \
explice evoluţiunea religioasă sau acea politică; merge chiar pînă
a pune în: îndoială legile statistice! judecătoreştl sau economice.
Pentru dînsul nu există decît fapte legate între ele prin cauze,
şi ceea ce alcătusşte ştiinţa istorică) este de a căuta în istorie nu
legI de coexistenţă ci legi de succesiuue. Ceea co a făcut să aiu
reze pe toţi acel ce au vorbit de ştiinţa istoriei, este că au admis
şi în ea, ca mal în toate celelalte ştiinţi fenomene coexistente, pe
cînd însuşirea ştiinţe) istorieî este de a sl aliili şirul fenomenelor
succesi ve. Din acest punct de videre, istoria" care este studiul fe
nomenelor succesive ale spiritulut, poate fi apropiată de geologie
şi de paleontologie care sunt studiul fenomenelor succesive ale
materiel. D. Xenopol esle adus prin această vi Jure generală a con
sidera, ca obiect principal al istoriei) desvoltarea socială şi politică,
adecă viaţa statulul, lucru pentru care d. Lacombe îl mustra,
că ar recădea în greşala acelora. care văd inainte de toate, în
istorie) evenementele politice şi nu ideile şi aşăzărnintele. D. Xe
nopol a răspuns de mal înainte acesteî critice, dovedind că pen
tru d-sa viaţa statuluî e condiţionată de toată evolutiunea idei-
[568]
Notl\I
lor, de puterile scouonuce şi de evslutiune În deobştie ; dar el
nu crede că se poate despărţi acest element pe care-I numeşte
cultural, de studiul aşăzămintelor, evenementelor, nicî de acţiunea
oamenilor marî care le au creat, dat la lumină sau modificat. Pun
tul de videre al d-lut Xenopol îi permite să ţină samă de toate
elementele istoriei, afară de faptele care se sub trag de la rapor
turile de cauzalitate şi care apar ca întîmplătoare şi fără legătură,
şi de aicl se vede cît de strîmtă şi de stearpă este concepţie ma
terialistă a istorie! care pretinde a readuce toate faptele la nişte
cauze curat economice; teorie ce nu a fost iscodită în adevăr decît
pentru a îndreptăţi teoria socialistă a lupteî claselor şi a nece
sităteî colectivismuluf. Pentru d. Xenopol, mobilele morale în
dreaptă faptele materiale mult mal mult, de cum aceste din ur
mă dau naştere ideilor morale. Dacă ne am coborl în analiza ve
derilor d-lul Xenopol, ne am opri la o mulţime de punte amă
runte care chiamă desbaterea; am vedea anume, că îndată ce
d-lut vra să ajungă la nişte generaliaărl, sau dă o prea mare in
sămnătate unor elemente de o valoare foarte contestabilă şi în
ori ce caz cu neputinţă de definit, ca acel al raset, sau legile pe
care le pune pentru evoluţiunra istorică, pentru cauzaţiune, pen
tru succesiune, sunt de un caracter aşa de general, că ele ieaă a
parenţa unor locurI comune, descoperindu-se cu greu utilitatea lor
pentru înţelegerea isteriei, D. Xenopol prezintă o serie de observatii
foarte ingenioase asupra falşelor explicărl date de istoricî despre
unui şir de evenemente; dar explicările pe care le dă el, nu sunt
decit acele ale unui om inteligent, învăţat şi. băgător de samă ; nu
se vede relaţia necesară a lor cu teoria d-sale asupra istorieî, Ori
cum ar fi însă, cartea sa este plină de băgăr! de sarnă şi de cu
getări vrednice de luat în consideraţie; teoria sa fundamentala
merită examenul cel mai serios şi recomandăm ClI tot dsadinsnl
această carte tuturor spiritelor ce se interesează de chestiunile
de si fi teză istorică şi de filosofie il istorieî. '
\
IASI TiP, H. GOLDNER. STRADA PRiMARIEI No. i7