[1] ARHIV A ORGANUL SOCIETATII STIINTIFICE SI LITERARE , " , DIN IAŞI Anul X. Ianuarie şi Fevruarie 1899./ No. 1 şi 2 A.D.XENOPOL Principiile fundamentale ale istoriei CAP. VI. Puterile ajutătoare evoluţiune'i (urmare) Imitaţiunea. - O altă putere, cu ajutorul căreia se miscă evolutiunea, si anume evolutiunea mintală , ., , a omulur, adecă istoria lur, este imitaţiunea. Această putere să, regăseşte îucolţită, în remnul vieţer ma­ teriale. Fie-care specie, fie-care varietate de ani­ male are ruoravurr, d estoinicit, plecărî, asemănă­ toare care se vădesc prin miscărt de acelasI felin. Dacă o parte din aceste mişcărt se trage di'n con­ stitutia fizică a indivizilor, cealaltă este datorită imi- , tatiuner, sleită adesa ori în viata neconstiută a. in- ,. " stinctulur, In domeniul spirituluî, această plecare tinde a se lăti cu atît mal mult, cu cît viata necon- , , stiută este înlocuită cu viata constiută, înstinctul prin , , , inteligenţă, voinţa automatică prin voinţa spontană. Iată pentru ce, la fiinţele cele mal apropiete de nea­ mul omenesc, la patrumanr, nor găsim această ten­ dinta la imitatiune mult mal rostită decît la cele- , , lalte animale ; ia se sileşte a imita mal ales acţiu- ,""" [2] A. D. Xenopol nele omeneştI. Cu cît un animal va fi mar sus pus În scara fiiintelor , cu atîta el va arăta o plecare mal mare pentru imitatiunea spontană. Luarea aminte a d-lur Gustave le Bon că "imita,ţiunea pe cale de mo­ lipsire este o facultate cu care oameniI sînt În de­ obstie Înzestrat], Într-un !.trael tot atît de mult ca si , 'u , marele maimuţr antropoide, pe care ştiinţa le dă drept străbunr" l�, cu toată ironia pe care o' răsuflă, nu este de loc potrivită. Nu oamenii samănă, mat­ muţilor prin predispunerea la imitat, ci din protivă, cei a ce apropie, prin partea intelectuală, mal mult pe patrumant de bimanr, este tocmar Însuşirea lor de a imita. D-l Tarde dă imitaţiunet un rol precumpenitor în desvoltarea societăţilor. El face elin ia puterea de căpitenie, s-ar putea zice chiar puterea unică a is­ toriel. Nu e vorbă, el recunoaşte, alăturea cu dînsa, existenţa uneI altei puteri, acea a invenţiunei ; dară fiind că acţiunea acestel putert nu poate ii prevă­ zută, , d-l Tarde este plecat a o respinge din sfera stiinteI sociale, În acea a filozofiei sociale. El nu ar vroi 'să păstreze pentru ştiinţa socială. decît studiul legilor imitaţiuner, de-oare-ce imitaţiunea nu este decît o repeţire de fapte asemănătoare, şi "ştiinţ,a are nevoie, spre a exista, de asetnăo ărt şi repeţirr : căci ea trăeste din număr si măsurii. Ca orr ce altă , , ştiinţă, si acea socială trebue să să ludeletnicească, du pi d � 1 Tarde, 11 umaî cît cu faptele asemănătoare, multiple, cu Îngrijire ascunse de istorici (11), pe cînd faptele noue şi neasernănătoare, faptele istorice pro­ priu zise alcătuesc domeniul păstrat filozofiei soci­ ale" IG. De şi d-I Tarde recunoaşte pe 'faţă, că faptele istorice propriu zise aparţin dorneniuluţ de nepre­ văzut al in ventiuner, cu toate aceste el defineste is­ toria, drept "c'unoştinţa soartet imitatiuuilor " ;7. 18- 15. Lois psychologiqlfes tiu developpeJlleitt (Ies peuPles, p. 133. 16 Les lois' rle l'i1ltitati(m, Paris, 11)9°, p. '58, Cornp. P: 5 �î 14. 17. L. c , p. '57· [3] Puterile ajutătoare evoluţiune'1 taria ar exclude ded din sînul et faptele istorice în ade­ varatul înţeles al cuvîntului[. Din protivă, d-l Durkheim este dispus a Înlătura aproape cu totul rolul imitaţiunei din mersul socie­ tătilor omenestI. El sustine că actiunele sociale, a- , , , , decă faptele care interesază istoria, sînt rezultatul un er constrîngerI. Aceste fapte con stauin chipurI de a lucra, de a gîndi �i de a simţi, exterioare indivi­ duluî, şi care sînt Înzestrate cu o putere de con­ strîngere care face de ele i se impun. Plecînd de la această concepţiune, d-I Durkheim tăgădueştc în­ rîurirea pe care d-l T'arde o atribue imiratiuuer, În geneza faptelor colective, şi se întreabă "dacă cu­ vîntul imitaţiune este acel potrivit pentru. (L însemna o propagare datorită unei înrîuriri constrîngătoare" 18. Vom incepe prin a cerceta caracterul imitaţiunor, pentru a stabili apoI partea de adevăr ce trebue re­ cunoscută acestor două susţinerr contraaicătoare, 1- mitatiunea, în adevaratul înteles al cuvintuhn, este , , "reproducerea neprecugetată a unui act săvîrşit d� un altul" 19, şi din acest punct de vedere Buffon. zi­ cea cu drept cuvînt, despre animale, că "talentlll de 'imitaţiune, departe de a presupune gîndire la ele, dovedeşte din protivă că animalele sînt cu to­ tul lipsite de dînsa" 20. Dacă imitaţiunea ar fi măr­ ginită la această formă animală, ea nu ar juca nicl un rol În societătile omeneşti, unde 01'1 ce imita­ ţiune, chiar acea care pare mal puţin raţională, are în tot-deauna cuvîntul el de a fi. Imitatiunea, luată în întelesul el cel mal obstesc, adecă reproducerea a ceia 'ce fac alţi), este de d.ouă felurr ; conştiută şi neconştiută, voluntară şi obligato­ rie. Omul imitează În chip conştiut ceia ce fac aseme­ nil săr, pentru a-st cruta osteneala de a se hotărî , , singur la îndeplinirea unul act, sau pentrucă el vede 18. Les n)gl�s de la miLltorie s�cio!ogiljtte, Paris, 1895, p. 8. 19. Le duc d'H arcourt, QUelqUfS Ytjlextoll.c sur les lois socialrs, Pari, 1886, p, 221. 20, Nature des animau»- [4] că actul îndeplinit de asemenii SăI le-a fost spre bine, a Îmbunătăţit traiul lor, i-a ferit de o nenorocire. Omul imitează decI prin instinct de conservaţiune. pentru a îndepărta răul şi a dobîndi fericirea. Chiar acel ce se sinucid prin imitaţiune, nu urmăresc altă tintă decît de a fi mîntuit! de a lor suferintă. , , , Imitaţiunea ueconşitută este din protivă impusă, individului prin obiceiurile, deprinderile, aşezemin­ tele, în sinul cărora i se trezeşte viata, şi ale căror regule trebue să le respecte, fiind menit a trăi În societatea asemenilor săi; decI prin insinct de con­ servaţiune sociala. Este cu toate aceste o clasă numeroasă de acte imitative care incep prin a fi cu totul voluntare, pentru a deveni mal tîrziu obligatorir şi necon­ ştiute. A�a stă lucrul, cu obiceiul ele a face darurt de anul nou. Acest obiceiu a trebuit să plece de la ini­ tiativa unui individ, si această actiune, cu totul vo- , ,., Iuntară la origine, a fost imitată de bună voie, şi de loc în urma unet constrîngerI sociale. Cu tim­ pul, acest o bieei tI îutinzîndu -se în societătr, si do- , , bîndind o autoritate tot mal puternică, prin a lui repeţire, luă un caracter obligatoriu, ast-felitl că as­ tăzt este privit ca O Îndatorire morală de a face da­ rurr oare căror persoane de anul norl. Moda ridi­ colă a turn urei la femel, fu introdusă pentru întîia oară de cătră o excentrică ; era deci o acţiune cu totul voluntară. Jjja găsi alte femel, de acelaşi carac­ ter, care o imitară. Molipsirea se întinse elin ce in ce asupra femeilor înţelepte. Intrebuinţarea ajunse aşa de obstească, că era ridicul de a nu se face ridiculă. Obiceiul studenţilor germanI ele a purta ochelarr, spre a-şI da aerul mal învăţat. a trebuit să se În­ troducă prin treptele următoare, din care cele din­ tîiti nu sunt de loc obligatoriI. Mal întîiu purtară ochelarI cel scurtr la vedere, care Într-adevăr aveau nevoie să, o facă.' Acest neaj uns putuse însă să le provină din rîvna lor. pentru studi it. Ochelariî se a­ natară decI ca semnul din afară a sîrguinter. In toate 4., A D. Xenopol l f i [5] Puterile ajutătoare evoluţiunet 5 aceste cazurt, şi Într-o nesfîrşire de altele, imitatiu­ nea a trecut prin treapta voluntară, pentru a deveni mal tîrziu obligatorie. Este acelaşi mers, ca şi acel urmat de actiunile individuale, dintre care un mare număr devin' instinctive pri;' a lor repetire : vorbi­ tul, scrisul, mersul. danţul, cîntarea din deosebite instrumente, etc, sati mal bine încă, această tran sformare a unor actiunt sociale voluntare în actiuni ., , sociale obligatoriI, samănă cu instinctele animalelor care la Început, constau şi ele din acte voluntare ce deveniră neconştiute, prin a lor necontenită repe­ tire, si prin transmiterea lor pe calea eredităteI. , , , Dacă însă aceste acte constitue o imitatiun e pe cît timp ele sînt voluntare, nu urmează ele a păs­ tra acelaşi caracter şi cînd devin obligatorit � O atare deosebire ne pare cu atît mal nein drep­ tăţită, cu cît este peste putinţă a să hotărî clipa În care actul trece de la constiut la neconştiut, în , . , care el devine din voluntar, obligatoriti, D-I 'I'arde ne pare decI a avea dreptate în protiva d-luî Durk­ heim, cînd întînde termenul de imitatiune ia re- , producerea "silită sari de bună voie, după alegere sau neconştiută, a acţiunilor omeneşti" 2\ şi nu pu­ tem împărtăşi Ind oială d-lut Dicrkhein: care se în­ treaba, "dacă cuvintul imitaţiune este Într-adevăr acel mal potri vit pentru a Însemna o propagare da­ torită unei înrîurirt contringătoare " 22; căct dacă este să se privească ca imitative actele nevoluntare eşite din acte voluntare, pentru ce nu s-ar denumi cu acelaşi termin, actele ele la început nevoluntare, a­ decă actele care au devenit ast-feliri în vremile noas­ tre, dar care ali trebuit şi ele să aibă o origine vo­ luntară şi conştiută ? D-l Fouillee ie aminte cu mare dreptate "C�t legătura socială este un amestec de acte voluntare siuevoluntare« 2\ ast-feliu că deose- , 21. Lois tie limila/ion, p. 3 22. Les regles (ie la IJuil/lOde sociologi!}ue, P: 8. 23. Le ?Jloztvemenl poslOtivisle ei fa conception sociologique dll montle, Paris, 1896, p. 243· [6] 6 A. D. Xenopol birea absolută între i mitatiunea voluntară si cea 0- , , bligatorie devine grea 1;'i din acest punct de ve dere. Dar să. cercerăm acuma o alta întrebare mal în semnată. Care din aceste două soiuri de imitatiunl, cea voluntară sau cea' obligatorie, constitue puterea istorică? Trebue într-adevăr luat aminte, că imitatiunea ca putere obştească socială intervine în faptele sociale, fără deosebire dacă sînt succesive sau coexistente. ţii anume în îrnbele el forme, conştiută şi neconştiută Ast-feliu imiratiunea a Întemeiat obiceiul de a se da darurI la a�lul nou, fapt de natură coexistentă, care nu are prin el însuşt nici un caracter istoric. Tot aşa e cu cele-laIte ohiceiurt consfinţite prin timp, precum numeroasele prescrieri ale codului po­ liteter, obiceiurile ce se practică la naşteri, la nunţi la întnormîntărr, etc., etc, care nu constitue prin ele însăsi decit niste acte coexistente, de-oare-ce ele , , contribue numai la întretinerea uneI stărr oare-care , a societăter, iar nu la a et dezvoltare. Sînt si imi- , , tatiunf cu totul spontane care nu pot sluji a con­ stitui evenemente istorice; spr� pildă, velocepedia ce nu va putea nicIodată lua un caracter obliga­ torin, şi care cu toate acestea constitue, în vremile noastre, unul din cîmpurile cele mal Întinse ale i­ mitatiuner voluntare. 'roate aceste fapte pe care imitaţiunea le preface din fapte individuale în fapte sociale, nu alcătuiesc decît fenomene coexistente care nu alI nicIo va­ loare pentru dezvcltarea o meniret. Pentru ca imita­ tiunea să devină () putere istorică trebue ca acţiu­ nea el să fie pusă în lucrare aSUpll'a unor fapte succe­ sive, trebue ca ea să iee parte lli1 desvoltarea socie­ tăţilor, si nu numai la întretinerea lor intr-o clică , 1 , { dată. Imitaţiunea însă în acest caz, trebue să între- duci elemente noue in mersul evenimentelor. După limbagiul d-Iut Tarde, ca trebue să se aplice la in­ venţiunr. Din acest punct do vedere, velocepcdia poate [7] Puterile ajutătoare evolutiuneî 7 fi privită. ca un element istoric, daca este luată ca una din treptele locomoţiunet mecanice; dar În sine, ea nu constitue decît o grupă de imitaţiuut de ca­ racter coexitent. TocmaI aicî ne despărţim cu totul de doctrina d-lut Tarde. Acest sociolog de frunte nu vede, În ori-ce act de imitaţiune, decît o repetire a aceluiasr fapt, şi d-sa voieşte să constitue ist�ria pe repeţi­ rea acestor asemănări. Acest lucru îl tăgăduim din toate puterile. Imitariunea nu conduce la repetire, decit în cazul cînd ea' lucrează asupra unor �Icmente asemănă­ toare; cînd aceste din urmă sînt deosebite, produc­ tui imitatiunet este şi el deosebit. Lucrul să întîm­ pUt de cîte orI imitatiunea, În loc de a interveni În­ tre fenomene coexistente, se petrece între fenomene succesive. Sîntem fericiţI de a aduce, În sprijinul feliulur nostru de a vedea, mărturia unul. spirit deo­ sebit, pe care d-I Tardc îl socoate cu drept cuvînt ca de mare vază, acea a lut Cournot care zice că. "fenomenele istorice care se repetă, nu o fac decît cu schimbări care arată, prin sensul lor statornic, că este, în afară de cauzele de reproducere şi de repe­ ţire, o cauză de propăşire neîncetată" 24. Este adevarat că fie-care act imitat, chiar pentru fapte coexistente, este mal mult sau mar puţin deo­ sebit de modelul comun; ast-feliu o pălărie de fe­ meie care va da moda, se va deosebi prin culoarea, prin garnitura, prin b:)găţia sa, în fie-care exemplar; cultura verrnilor de mătasă se va deosebi la fie­ care individ care se va deda unet ast-felii; de înd e­ letnicirI, prin întinderea el, întocmirea şi prin Îngri­ jirea ce-i va da-o; îmbunătăţirea unur plug va ii i­ mitată Într-un chip deosebit, dupa feliul cu lturet la care va fi întrebuintat. Pretutindenea Însă aceste deo- . ' sebirr pot fi nebăgate în samă, spre a se lua în pri- 24· Trail! dti I'mcllll)nemmt des ,:dfes jiJllclallltlltales Paris, 1861, II. p . 334. [8] 8 A. D. Xenopol vire nnmar miezul lucrului. Tot asemănarea Între deosebitele pălării va constitui moda; asemănarea Între felurile de cultură sau de îmbunătătire va fi lucrul de căpitenie. Ca rezultat se va avea decî o repeţire a aceleiaşî. forme, �i se va putea extrage o no­ ţiune obştească: o pălărie Pompadour, Derectoire, o cultură italienească a vermilor de matasă, un plug Hansomes, etc. Se va putea vorbi de cutare modă, de cutare cultură, de cutare îmbunătăţire industrială, ca de unul ,si acelaş; fapt, şi aceste fapte vor putea fi reproduse prin notiunt obstestt si comune. Cu , '" totul alt-felin stau lucrurile cu rezultatele irnitatiu- net, cînd ea este aplicată la forme care urmează una alteia în cursul timpului. După cum o zice iarăşr prea bine Cournot; ,,în acest caz, nu este vorba de deosebiri de feliul acelora care fac ca nicI un lucru să nu se asemene În totul cu un altul, Între exem­ plarele aceluiaşi tip, ca să nu fie două frunze în to­ tul asemănătoare, două fete în totul asemănătoare, două sunete de voace, do�ă chipuri în totul asemă­ nătoare. Este vorba de deosebiri comparabile în va­ loarea lor caracteristică, pentru fenomenele ce sînt de studiat, acelora care despărţesc un tip de un al­ tu], în zoologic sau în botanică" 25, şi se ştie că ast­ felin de deosebiri Între tipurr, sînt productul dez­ voltărei În timp. Imitatiunea în succesiune nu mai conduce la repeţirea aceluiaşt model, ci din protivă la ceva ce se deosebeşte intr-un chip caracteristic. Elementul deosebi tor capătă însemnătate, pe cînd asemănarea cade pe al doilea plan. Ast-feliu scoalele picturet italiene nu constitue decît un şir de imita­ ţiunr : Ratael a imitat pe Perqgino şi a fost imitat la rîndul siJ.iî de cătră Coregio\ si Titian. In trage­ dia franceză, Corneille �j Hacine ah imitat pe cel vechî, si all fost imitatr de cătră Thomas Corneille, Pra­ don, Crebillon. 'In sfera politică. Frantia a imitat 25· Ibidem, II, P: 323. [9] Puterile ajutătoare evoluşiunet 9 I I 1, din Anglia sistemul constitutional, si a fost ea însust imjtatii' de Germania, Italia', Rom�nia, etc. Revolu'­ tia din 1848, în de osebitele ţărl ale EuropeI, Il-a fost decît o imitatiune a miscăret ce izbucni în acelasi an la Paris; dar El-ar putea oare susţinea că aceast:ii revolutiune nu era, în celelalte ţărr, decît o repetire , " a ceea ce se petrecuse în Frantia, cînd este cunoscut că ea luît un caracter deosebit, la deosebitele po­ poare unde ea se arătă ? In toate aceste cazurr, şi in toate acele care le samănă, se poarte oare vorbi de imitaiiune asemanătoare, pe cale de simplă re­ peţire ? Imitatiunea, cind ea lucrează asupra unor fapte succesive care prin aceasta însăşi trebue să fie deo­ sebite, nu mal poate da naştere la simple repeţirr de acţiunr asemănătoare, Aier stă, precum am luat-o aminte 111.a1 sus, partea slaba a doctrinei d-Iuî 'I'arde, care nu vede, În istorie, "cunoştinţ,a soartei imitaţiu­ nelor", decît repeţirt neîncetate ale acelorast fapte si ale acelorast întîrnplărr, si care 'Ira să con�titue sti­ inţa istoriei, 'adecă a propaşiret, pe oectnica repeiire a' a­ celoraş: fenomene! Această rătăcire a d-lui Tard e pro- . vine tot din amestecul, de atîtea ort Însemnat de nor, Între faptele coexistente şi acele succesive. Indoit este decr rolul pe care imitatiunea îl joacă în viata societătilor Ca agent al coexistenteî, ea d,1 naster� unor fo'rme obstesti obiective: o l�odă, un. , , , obiceiu, aplicarea unei invenţiuni, îmbrăţoşarea unet apucături, întrebuinţarea uner limbr. Ca agent al dez­ voltărer, imitaţiunea produce forme asemănătoare, dar pururea noue ale existenţei, În care partea nea­ semănătoare constitue elementul de căpitenie. A­ ceastă functiune a irnitatiunet contribue a da naş­ tere seriilvr' istorice, pe �are le vom cerceta mal la vale. Imitatiunea, re cît timp intervine între elemente succesive neasemănătoare, rămîne în tot-deauna con­ ştiută şi voluntară. Ea poate să se coboare la ne­ � [10] iO A. D. Xenopol conştiintă, cînd dezvoltarea se opreşte cînd un 0- , , , ' biceiu care pînă atuncr a fost pe cale de a se Înfi- ripa, s-a fixat: cînd o artă ce a evoluat, a ajuns într-o formă stătătoare; cînd un aşezărnînt ce a cres­ cut încetul cu încetul, a dobîndit un caracter de­ săvîrsit; rînd un graiu s-a osificat în nişte texte moarte, şi-a pierdut domnia asupra spiritelor celor vir ; cînd, cum o zice Cournot, "istoria se reducc la o foae oficială ce si u j eşte a înregistra regulamentele, enumerările statistice, venirea la domnie a capilor statulnr, şi numirea dregătorilor, şi încetează decI de a fi o istorie În întelesul ce se dă de obiceiu a­ ccstur cu vîn t. Istoria, in acest caz, absor bin du -se în ştiinţ,a economiei sociale, ar sfirşi în feliul unul fluviu, a căruia ape S' Împrăştie, pentru folosu l ruul­ ţimeI, În mii de canale de irigaţiurn, dupa ce a pier­ dut ceia ce constituia a luI unitate şi împunătoarea luI măreţ;e" 2H Seria faptelor succesive, care a eşit la forma stă­ tătoare, a fost produetul imitaţiuuet conştiute. Pu­ terea ce intervine de acum înainte, pentru a între­ ţ-inea numar cît starea la care dezvoltarea a eşit, poate să. nu mal fie deît imitatiuriea neconstiută. De cîte orI un element nou se �a întroduce în ia­ eul vietel succesive, imitatiuriea se va întoarce" la , , forma constiută, pentru a recădea în necoustiintă, dc îndată 'ee forma se va fi fixat. " Dacă uuiraţiu nea spontană nu s-ar întîlni la om, facultatea sa de el propăşi ar fi simţitor atinsă. I­ mita ţiunea., departe de a fi numai rez altutul constrin­ gere}, devine din prof.ivă, prin puterea lucrurilor, vo­ luntară şi conşti�tj, .de îndată ce ea se ap�iel la t�p­ tele noue, la direcţiunele proaspete, create de un­ prejur;),!'! Salt de spiritele înalte. Ast- felin pe vremea cînd trăia în Italia marele 26 Ti-aill rie IJelll.'llaÎl/.elltt'l1! rle.\' -/rl/e,l' .!Ollr!rl1'I-I'ulalt'.I', I l, P: 341. Comp, P . .341 şi .345 [11] Puterile ajutătoare evolutiunct 11 scul ptor Nicola Pisano (1207 -1280), arta bizantină prcdomnea încă în toată puterea el, şi punea în lu­ crare o constrîngere, silind pe pictort şi pe sculpto­ rit în relief, a se lua, prin o imitaţiune neconştiută, după model urile ţaperie, urîte, şi uscate ale acestei arte. Geniul însă al Iut Pisano, luînd insufleţire de pe modelele antichităţer, deschise cel întăiu drumul stră­ luciter epoce aHenastereL De si singur, el se încu nientă , ,"- să întroducă o înnoire atît de îndrăzneată Într-un sistem consfinţit prin veacun, şi care st;în�ea arta ea Într-un cleşte ; totuşî el gf:\si imitatort, spre a merge mal departe pe calea apucată de el, şi care deschidea un răz.hoiu pe faţă artei pşedornnitoare. Cel d-intăin : Guido da Siena, Ducia da Buonin­ segna, Cimabue şi Giotto, avură Încă de luptat în protiva sistemulur predomnitor ; însă el izbutiră a da artei o nouă direcţie, izvor neîncetat de imita­ ti unt orig;inale, voluntare şi conştiute, care dădură naştere un ul şir de opere, cu toatele deosebite în tre ele. Dacă arta italiană a HenaştereI nu ajunse la, o repetire a aceloraşi forme, dacă ea nu să slei În­ tr-o imitaţiune neconştiută, aceasta se întimplâ din pricină că, principiul pe care ea se întemeia, frumo­ sul; era Înzestrat cu o viaţă, prea puternică, ca să poată înceta în va lut dezvoltare, şi ast-felitt arta pic­ turei se transformă necontenit, prin mijlocirea imi­ taţiunei constitute, Înflorind în chip deosebit în di­ versile ţări ale Europei. Alte exemple ne vor arata alternative de im itatiuue constiută, întovărăsită de propăşire, şi de imitaţiune necoiiştiută, semn' de o­ prire în dezvoltare. Aşa în timpul forinăreî sale, re­ gimul feodal nu este d0�ît un şir neîntrerupt de i­ mitatium succesive si lit�tSelll{tn:\toare. După ce a­ i Ul1g� la desă vîrsita '1 ur în tcmeiere, cătră veacul al �,(I(lea, el se s'leie�te şi alcătucşte o stare pe loc a societ<-\ţel, în care elementele feodalităţeI se reîn­ noesc necontenit prin imitatiullca necoJlstlulă. Din sinul acesteI strtr1 sociale, s� arlll1c?\, în c�rînd alt!) [12] 12 A. D. Xenopel Putere, acea a regalităţei care si ea dă nastere UDeI , , , imitatiunr constiute a formelor sale de exisren tă. A- , , . " ceste din urmă, ajungînd şi ele la stăpînirea desă­ vîrşită, trec la rîndul lor În neconstiinta, si se repetă f' l' b ' , , ără sc um ăr) mai văzute, in cursul unui timp, in care un nou sir de imitatiunt constiute acel al eri­ ticet stăreî soci�]e şi politice a epocer, cO�lduce la re­ volutia veaoulut trecut. , . S-ar putea formula prînei piile o h;:;teştI următoare "" .. ... , 111 prrvIrea imitatiunet : I) Imitaţiumea 'inpiedecă propasirea; cînd ea De a­ plică la formele existente. Ea o faoorizaea, cînd se a­ plică la ide: noue. II) Imitaţiunea nu da naştere UJW1' succesiunt istorice, decit cînd ea se aplica asupra unor elemente succesive care, de şi se imuează, nu se mat asamănc't decît în parte. III) Imitaţiunea conşiiuia devine neconştiuta, cînd dez­ voltarea se opreşte, şi faptele devin coexistente. Elementul individual în istorie. Rolul oame­ nilor mar î. - Intervenirea personalităţet în desvol­ tarea istorier, întroduce În Înlănţuirea faptelor o pu­ tere nouă, străină dezvoltăref însăşr, Nu mai dau singure evenementele ce preced naştere acelor ce ur­ mează, ci trebue ţinut samă şi de acţiunea perso­ nală a oare-căror indi vidualitătl care vine să se a­ daogă cătră cauzele obşteştr date de faptele trecute, si această actiune personală este cu. atîta mat în- , , sămnătoare, cu cît individualitatea se apropie de gemu. Această înrîurire a elementulur personal asupra desvoltărei istorice nu înfătoşază ceva care ar tre­ bui să ne pună În mirare. Omul a ajung a pune stăpînire chiar pe mersul naturer, spre pildă: în plăsmuirea raselor măestrite, producte ale selccţiun er unor Iiintî de acel as feliti : 'î11 acea, a corpurilor noue , " prin mijlocirea oorubiuaţiunilor chimice j în scliim- [13] Puterile ajutătoare evolutiuneî 13 barea climer, prin despădurirea sau împădurirea oare căror regiuni : În deschiderea de căr preste piedici ce mal Înainte se credeati de ncstrăbătut. Este prea firesc lucru deci de a resimti aceasta a lui î]}rî�rire şi în domeniul faptelor orueneştr, � unde el însuşi este agentul producător. Geniul nu este decît rostirea supremă a înrîuri­ reI individuale; şi ea se vădeşte pe toate treptele, cu o putere proporţională cătră puterea individua­ lităţ,iL" Chestiunea geniuluI reprezintă dccr, pentru nor, rolul elementului individual în istorie. rol nc­ sfîrşit, predomnitor, de oare ce intervine ca putere îndreptătoare în curentele istorier, căreia el procură în acelaş timp cel mal bogat izvor de fapte. Cele mal multe fapte istorice, mal ales acele ale vietet conştiute, Încep 'Într-adevăr prin a fi individuale, pentru a deveni mai tîrz:i'l obşteştr ; ele fac să treacă energia individuală în massele din care se alcătueşte omenirea. Studiind chipul de lucrare a geniiJor, vom cunoaşte, în teliul et, pe acea a tuturor individua­ lităţilor. Teoria omului mare în istorie a fost adese 01'1 combătută. Ne vom îndeletnici mal întăi cu arg'u­ meritele aduse în această privire de vestitul filosof en­ glez Herbert Spencer. După el, geniul nu ar fi decît productul societăter ce i-a dat naştere. "In acelaş grad, zice el, ca şi intreaga generaţie din care el nu face decît o micii"'pal'te, în acelasz Q'ntd ea Ki mul- -O" '�'V' ţimea artelor şi a aplicărer 101', gcniul nu este decît o rezultantă a unul agregat uriaş' de puteri care alt lucrat pînă "atunci împreună in timp de veacurr. NicI Newton nu s-ar fi putut naşte din o familie Ho­ tentotii. nict, Milton în sinul Audamaşilor, nicI A­ ristot nu ar 11 putut preveni din un tată �i o mamă cu un unghiu al feţiI de 50 de grade, şi nu este cel mai mic sorţ de a se vedea aparîud un Heethowen din un trib de Canibah, a căruîa corurr, în fata u­ nui ospă] do carne omenească, samănă cu un 'gro- [14] A. D. Xenopol liăit ritmic. Dacă o persoană s-ar mrnuna de pute­ rea unul grăunte de fulminat care face să «e slo­ boadă tunul, aruncă boamba si cufundă corabia a­ tinsă ; dacă această persoană �-ar intinde asupra În­ susirilor miri unate ale fulminatulur fără a tinea samă de' Încărcătura de pulbere, de bo�m bă d� tun şi de închegarea urieşă de luorărr, priu care toate aceste lucrurr, împreună cu fulminatul, Hll fost produse, am găsi interpretarea el destul de puţin firească. Cam tot ast-fel este însă Ri acea a fenomenelor sociale, în care se stărueşte asupra însămnătătet schimbări­ lor aduse de marele om, ne tinînd sam ă de întinsa jngrămădire de putert ascul1�e, pe care el le cles­ lăntuieste, si de 11 umărul nesfîrsit de f3 pte 3,11 tori- , , , , oare cărora este datorită această putere şi marele om el Însusl,m. , Cele mal multe din aceste băgărI de sa mă sînt foarte nimerite. Omul cel mare este fără îndoială un product al poporulut şi al tirnpulut săii. Dar nu este el decît atîta? Dacă ar li. aşa, nu s-ar înţ,ălege pentru ce t,oţT oamenii uneI opoce nu ar fi geniI; pentru ce bună oară, tot! EnglejiI de pe vremile lut Newton nu d escoperiră 1e;.61e gTavita,tiuneI, si pentru vot.! ,Ge�l11�ni� contimpuram cu B�e.�h�v�e� nu compuneau simfonii eroice. Gemul este fara m­ doială productul epocer sale; dar mai este încă ceva: productul unu1: accident în grneza lut indiouiuala, în zămislirea JUl, fie în sperruatozoarul tatălui, fie în oul rnamet, si acest accident care este si el o cauză nu-l luai leagă cătră mediul, nict cfttră. timpul unde şi cînd el a văzut lumina zileL Accidentul poate chiar lucra în puterea legeI atavismului, după mal multe generat,i'i, aşa ca pricina 'care a adus la viaţă cutare sau cutare individ u aliteac particulară, este mediul generator care i-n dnt nastere, iar mediul vc- . , o 27. H. Spencer, [1I(r{l(!udioll" !as('i�"cesociale, Paris, 1891, p. 3/. MOll' 2:eolle, Problema, p. 135. Camp. Macaulay, Mi!ltlHg�S, 1, p. 186. [15] Puterile ajutătoare evoluşiuneî 15 nerator al unul organism să compune din toţI stră­ bunii săI, precum o ie aminte cu drept cuvint d-I de Lanessan 2�. Geniul şi prin urmare, mutati» mu­ tandis, orr ce personalitate, este productul a doI fac­ torI: condiţiile obşteştr ale mediului în care s-a năs­ cut şi particularităţile complexiunei fiziologice �i psi­ hice care nu au nimic a face cu elementele olx.;testf ce-l încunj ura. ' , Acţiunea pe care geniul o pune în lucrare a­ supra epoceI sale, va fi deosebita, după cum va pre­ elomni unul sau celalalt elin cele două elemente ale personalităţer, in întregul fiinţeI lui, Daca partea obştească este precumpanitoare, omul de geniu va rezuma în el epoca po care o reprezintă; dacă elin protivă elementul individual este mal ele samă, el se va sili a întipări timpuluI în care trăeşte, pecetea individualităţet sale, cei a ce este tot-deauna cu pu­ tinţă, Întru cît cum spune d-I Lacomie, "organizarea socială, dă geniuluI putinţa ele a face să pătrundă în fapte o parte elin activitatea sa indi viduală" 29, Este de netăgăduit că geniul nu ar putea face ni­ mic, fără elementele ele care dispune, şi că Newton, bună-oara, nu ar fi descoperit legile gravitaţiune'î fără lucrările înaintaailor săi; că Beethowen ar ii fost tot utî't de peste putinţă, fără Bach, Haydn, Mo­ zart care îl precedase; dar tot aşa este de adevărat că toate acerte elemente exterioare nu se pot COIle centra lJpro a da naştere genialul, fără o complexiune mintală parf.iculară, care să le răsfringă În chipul Să11 deosebit. Comparaţia făcută, de Spencer cu ful­ minalul este foarte bună, Fulminatul prin el insuş n li ar ii produs decît o mică explozie; dar fără a­ cest a.gent, pulbere, boambă şi tun ar fi stat mute, şi corabia ar fi put trece falnic înaintea gureI des­ chise a tunulur, fără a se pune în primejdia de a 28. LI, Trnrisformisure, Paris, 1883, p. 28 I. 29 L'lds!"ire c(!)7,dclf,.,fe colltJlte scienee , p, 251) [16] fi cufundată; �i cînd Lazarus, cu prilejul aceleiaşr cornparaţiî adaoză, că : "nu scînteia prin ea Însăşi ci feliu1 pulberet aduce explozia, căct dacă scînteia ar fi căzut pe o stofă de lină, ea nu ar fi produs decît o mică pată de arsură, şi că decl atîrnă de la carac­ terul unui popor, daca la atingerea unei scînteI i­ deale ce pleacă din creerul unuia singur, acest po­ por face explozie sali nu", opunem la aceste cu­ vinte acel aş argument. Fără scînteia aducătoare�de viaţă a personalităter genialc, pulberea nu se deo- sebeşte Întru nimic de o gramadă de stofa de lină. Pentru ca explozia să, se producă, trebuie numar decît ca ambele elemente să conlucreze. Iată deeI adevăratul caracter si adevarata însărn­ n ătate a geniulul şi, în deobştie, a elementuluI in­ dividual în istorie. Acest element este productul e­ poeei sale, dar În acelaş timp este şi acel al unor cauze Întîmplătoare alipi te de individualitate. Ac­ ţiunea, sa se pune în lucrare asupra uner stări a so­ cietăţei ; dav personalitatea este aceea care hotăraşte chipul cum ea se îndrumează, facînd adese orf să izbîndească o ideie, acolo unde silintr anterioare nu izbutise la nimic, sau să impuna societăţer chipul său de a vedea sau feliul sări de a lucra : ba chiar, în u­ nele îinprej urărr să se improti vească �urentulul evol u­ tiuneî. Winter ie cu cuvînt aminte, cu prilejul unur e­ xemplu recent: "S-a d.esbătut mult asupra chestiu­ net, dacă unitatea Gennanier, adusă la îndeplinire în zilele noastre, a fost rezultatul ideer liberale şi naţionale care lucra cu adîncimele poporului german, sau acel al geniulUI prjncipeh�r de Bismark. Ambele părţi. ali şi Jl-a�l drel;tate în ayela� timp. P�incipel� de Bismark, pnn el ll1SUŞ, nu :1r fi putut nici odată îndeplini unirea, dacă această idee nu :fi fost coaptă prin istoria poporului german; dacă ea nu i-ar :fi pregătit tărîmul pe care el să poată, lucra. Dar ideea naţională nu s-ar f realizat, cel putin nu acuma, 16 A. D. Xenopol I , . I [17] II -' Puterile ajutatoare evolubiunet 17 dacii ea nu ar fi găRit în principele de Bismark un conducător inteligent. Puterile istorice si actiunea genială a Oll1UlUI- all trebuit si't-�J deie mîna, spre a îndeplini măreţul fapt al unităţcr germane" 80. Luarea aminte a lui Lazaru», adusă mai sus, con­ duce de la sine la teoria d-Iu; Bourdeasc asupra ro­ lulur oamenilor marr, După acest autor, "soarta po­ poarelor si acea a omenirei, civilizatia care le lumi­ nează mu' ar fi produsul activitatei 'inteligenţi lor a­ lese, dar acel al muncel masselor necunoscute. Vic­ toriile nu sunt cîştigate de ,;illgurl generaliI, ci de armatele lor; prosperitatea publica nu este opera re­ gilor, ci acea a tuturor cet iţenilor ; descoperirile in­ dustriale salI stiintifice nu sînt decît rezultatul u- , ' nor sforţări de veacurr, concentrate într-un individ care rapeste toata onoarea; poetit si literatiI nu fac decît dati' forma unor concepţit 'de 'îlllprul�lut, în o limbă pe care nu el ari p lăzrnuit-o ; înterneietorir de religiuni şi oamenii politicr nu fac decît sintetizază ideile ce au curs în vremurile lor, si 31,a mal de- , , parte. Omenirea ar putea merge prea bine şi fără aceste individualitătt insemnătoare. Ele nu fac de­ cît grăbesc întru cît,-va desvoltarea care s-ar înde­ plini si dela sine, si firit al lor ConCUl'3. Ca si cu­ coşul 'cel harnic, adeştI mari prevestitor! de ideI an putut aduce veste Il zorilor viitoare; nu el Însa ari făcut ca soarele sa răsară, Cînd lucrurile aii ajuns în puntul unde izbînda este aproape, de puţină În­ semnătate este, dacă ea se îndeplineşte cîte-va clipe mal înainte, prin inainte-apucăturile geniulul, sali cîte­ va clipe mal tîrziu prin o portunitătile hunulut simţ, Gloria nu este decît o chestiune de iutime. Ca si pe un ipodrom, unde alergătorii n,prin�T,' luptă pe' În­ trecutele, acela dobîndeşte preţul care, depăşind cu un cap pe riva.lit SăI, atinge întăi ţinta" �1. 30, Cesrllicht" 1tml Polilik in Syud's Zedsd"'if!, voI. 103, P: 177, 31, Louis Hourdeau, (,'I,,:,'loil"e el (<",' llistoriel/,", Paris ,888, Cap, u!!en\ii istoric! şi anume P: 101 �i 102. [18] 18 A. b. Xenopoi Să luăm Intăr aminte, că d-l Bourdeau în a­ naliza sa, lasă la o parte pe geniile artistice propriii zise, �i nu trece în revistă, În capitolul său asupra celebrităţilor artei, decît pe acele ale literaturer, fără a atinge prin nicr un cuvînt celelalte arte, precum sculptura, pictura, arhitectura şi muzica. Este invi­ derat, că în aceste de pe urmă arte, de �i se află şi elemente obşteştt, precum desăvîrsirea mijloacelor , ' ,. de lucru,' operile sunt tot-deauna d atorite persona- lităţer artiştilor, �i sunt prin urmare proeluctul indi­ vid ualităteî oinenestr. De aceea si d-I Boureleau caută să umple această lipsă din demonstratia d-sale, prin o luare aminte adaosă mal tîrziu, si care de astă , dată pare a se Întinde la toate artele. El zice că: "alara decît în ceea ce priveşte producerea estetică, în care autorul aplica pe un fond comun semnul idealului său particular, toate cîştigurile pe care credem a le datora unor personaje vestite, ar :fi putut fi obţi­ nută, cu o mică întîrziere, prin alţi agenţr, al că­ ror număr ar :fi răsoumparat inferioritatea" 32. NoI credem că această pecete a g'eniulul, pe care d-I Bourdeau e nevoit să o recunoască pentru pro­ ducerile estetice, se regăseşte În toate operele oame­ nilor însemnatr. Aşa Luther intipări Reformer un caracter particular, făcînd să intervină, În chestiu­ nea religioasă, elementul interesului individual al principil ar, prin secularizarea averilor bisericeştt.Re­ forma ar f putut fi opera unul altul personaj, dacă Luther nu ar ii apărut ; dar, în acest caz, mişcarea ar fi fost o alta; ea s-ar fi colorat după ideile per­ sonalităţet care ar ii provocat-o. Dacă Alexandru cel Mare nu ar fi intervenit, cu caracterul său particu­ lar, În mersul evcnernentelor tin)\pulul său, Macedo­ nia �i cu Grecia DU ar fi întreprins cucerirea Per­ sier, Alexandria nu ar fi fost întenreictă. si strălucita cultură stiintifică a acestuî oras nu S�;l' fi arătat. , , - � 32 . .1(./'/"111 P: 99. [19] Puterile ajutătoare cvoluţiuneî 19 Dacă, în locul IUÎ Napoleon, un caracter deosebit s-ar fi inaltat din sinul Revolutier franceze, este de netăgăduit 'că cursul el ar fi fo�t cu totul schimbat. In toate aceste cazurr, nor nu prea vedem cum, fără arătarea acestor mart individua.litătr, evenementele , cărora ele an dat naştere s-ar fi putut Îndeplini, chiar ceva mal tîrziu, prin oportunităţile bunuluI simţ; cum de bunul simţ ar fi împins pe Macedoneni la cucerirea Asiel, pe Franceji la acea a Europer, sau pe Arabi, fără Mahomet, la întinderea uriaşei lor împărăţii. A se tăgădui, în asemenea lmprejurărt, lnrîurirea hotărîtoare a individualitătilor istorice a, supra mersului desvoltărei, este a se 'tăgădui lumina zileI. Nu numal producerile estetice poartă întipări­ rea geniilor ce le au plăsmuit; aceeaşi întipărire se regăseste adese ori În actele politice, ideile religi- , , oase, miscările morale, formarea aeezămintelor. Iată , , , pentru ce trebue dată. luare aminte, nu numai masse­ lor, ci şi personalităţilor care pun în lucrare asupra vieter societatilor o înrîurire atît de covîrsitoare, , -, , Să cercetăm acuma ce se întîmplă cu descope- ririle ştiinţifice sau practice. Aier lucrurile se petrec Într-un chip ceva deosebit. -Adevărul ne putînd fi decît unul şi acelaş, elementul personal nu poate să-I mal intipărească o pecete individuală. Persona­ litatea mare sau mică nu-l poate descoperi decit aşa cum este, fără a-l da o coloare particulară, nict a-I imprima o direcţie specială. Rolul oamenilor mart În ştiintă este decI altul decît acel al artistilor, al întemeitorilor de religiunl, al organizatorilor' politici. Aceste două categorii de geniI nu trebue să fie �L­ mestecate, cum o face d-I Bourdeau. Cind Leonardo da Vinei zugravi Sfînta-Cină, sau Mozart compuse pe al său Don Giovallni, CÎnd Mahornet COllcepu Cora­ nul, şi Petru cel Mare noua întocmire a Rusier, sati 'Wilhelm Cuceritorul pe acea a Angliei - toate aceste plăsmuirr, întemeiete pe elementele obşteşti, pe carc Cl le-alt întrebuinţat ! spre a le da naştere, [20] 20 A. D. Xsnopol poartă pecetea neştearsă a proprieI lor personali��t,I· Dacă această din urmă ar ti fost alta, plazlllumle lor ar fi avut alt caracter. Dar cînd Arhimed desco­ peri principiul plutire}, salt Kepler legile revoluţiu­ net corpurilor cereşn, sau cînd Le Verrier descoperi prin calcul existenţa planetei Neptun, aceşti mart învăţaţi nu întipăriră adevărurilor stabilite de el pece­ tea individualităter lor. OrI cine ar il făcut aceste descoperirr, nu 'ar fi putut sa le deie alt caracter; căc; !�tiinta nu este o plasmuire a minţet omeneşti, ca religia, osezamintele politice, operile artistice i ea este râs­ /rîngaea realiiaţet în acest spirit, ra�/rî'lgerea ratiunet lucrurilor în raţiunea, omenească. Ştiinţq, posedă decI o existentă obiectivă', ea exista în puterile si în legile , , u naturei : iar spiritul nu poate face alt ceva, decît să iee cunostintă de dînsa. Pentru oamenii de ştiinţă, , , , , principiile d-lui Bourdeau pot sa fie potrivite, cel puţin în oare- care măsură. Aier e vorba de adeva­ rul aplicat la supunerea uaturer, prin formele eco­ nomice (adevărul practic), �i prin formele ştiinţifice (adevărul teoretic). Arlevarul În acest înţeles ne pu­ tînd fi decît unul, urmează că mal curînd sau mal tîrziu, el trebue să se arate în mintea omenească. Este decr exact de a spune, ca daca Newton Il-ar fi descoperit principiul gmvitaţiuneI universale, a cest principiu ar fi fost adus la lumina prin cerce­ tăr ile unor învătatt de talie mal mică, Este de a­ semene adevarat' că teoria si aplicaţiile .electricităteî " , sunt opera unet gram[lzI de fizicianT,şi ca silinţele ce aii împins atît dc departe această ramură a şti­ intelor naturet sunt. atît de împrăştiate, că adese orI ,. , numele acelora care ati. realizat vre-o descoperire se pierd în massa cercetătorilor. Oa'menii cel mari a5 stiintei nu fac altă-ceva decît !,.!·f·ăbesc desvoltarea , , � idtef adevărulur, cu toate efI această iuţire posedă o Însemnătate m ult mal mare de cum vra sa i-o re­ cunoasca d-I Bourdeau, căel coordonîncl adevi'\.ru­ riIe, împ· ingo adesea orî stiinta la 1)as1 uriesI. " , , [21] Puterile ajutătoare evoluţiune'i 21 Alt-felii! stati lucrurile eu al doilea element al e­ voluţiunei, împărţirea foloaselor dobîudite asupra na­ turer-s-binele. Aier, formulele pot să se schimbe de a totului tot, şi individualităţile pot gă,si deslegărr foarte deosebite, în deosehitele ramurl ale acti vităţei orneneneşti, care alt de scop, mal apropiat sati mal îndepărtat, această dreaptă împărţire (forme reli­ gioase, morale, politice, sociale, juridice ale existen­ ţer). In aceste de pe urmă, formaţiunile istorice poartă în tot- deauna pecetea individualităter ce le-a Împins la lumina zileI. Formele estetice, literatura �i artele, împărtăşesc, sub acest raport, acelas cara eter : si productiile lor , , , poartă Însemnarea geniu Iur. Am putea rezuma, in formulele următoare, acţiu­ nea pe care individualitatea o pune în lucrare asu­ pra rn ersulur desvoltă reî : 1) OrI, ce personalitate omeneasca intipareste pe miş­ carea pe care o proooacă pecetea îndividualitaţe'l sale. A­ ceastă întipărire este cu atîta mat adîncă, cu cît perso­ nalitatea este ma'i puternică, 2) Acţiunea peniulul, cînd rezuma tendinţele unet e­ poce, grăbej9ttj eooluiiunca ; cînd lucrează în sens protiv­ nic. o întîrzie. 3) Geniile ,�t'iinţifice ml fac decît grăbesc descoperirea adeoarului. Ştiinţa nu poate avea semnatura indivi­ duală. Ne mal rămîne de făcut cîte-va băgărt de sa mă. Puterea individualităter, fie acea desfăşurată de o fiinţa fizică, fie acea desfăşurată de un popor, O par­ tidă, o sectă o scoală, se poate descompune În o gramadă de putert ce o alcătuesc. Individul este o complexitate de cugetărt, simti­ minte şi voinţr. 'roate aceste elemente pot impinge individualitatea cătră acţiune, si constitui d.ecr tot atîtea puterI speciale c�re împrumută de la corn­ plexiunea organică particulara, a individuluI energia şi conţinutul lor. Napoleon fu Împins prin ambiţie [22] 22 A. D. Xenopol a nu se mal oprI III cuceririle lUI; Henric al Vllf-Iea, prin amor, a schimba religia ţitrei sale; Carol al XII-lea, prin gust.ul săli de bătălil, cătră ruina ce puse un capăt carierei lut; Law, prin eroarea în care se afla asupra naturei credituluI, la catastrofa financiară care coplesi Frantia, si asa mal: departe " dar si po- ., '" , poarele, sectele, partidele sunt în stare de a fi deter- minate, În l}cţiullile lor, prin nişte simţiminte. Ura, răsbunarea au împins adesea 01'1 pe popoare a se intre-ucide; simpatia pentru alte grupe omeneşti a făcut pe unele din ele să -tăptuiască grele erorI, pre­ cum bună oară, simpatia Homînilor - pent.ru F'ran ţia care se vădi în 1870, prin silniciî îndreptate contra agentuluI prusian din Bucureşti, faptă neprecuge­ tată, pe care Romania o plăti foarte scump. Trebuie făcută o deosebire Între rasă, ca element statornic al desvoltărei, şi îmboldirea momentauă care poate determina acţiunea unul grup omenesc, ca in­ dividualitate etnică. Plecările raselor nu se schimbă ; ele rămîn pururea aceleaşi ; dar pe acest fond vecinic statornic, se mişcă valurile schimbătoare ale plecă­ rilor trecătoare, care pot Împinge pe marele indivi­ d.ualitatr a da nastere unor fapte istorice. , , Intimplarea (hazardul). - Intîmplarea nu este, la dreptul vorbind, o putere firească, pentru că ea nu alcătuieşte o energie a existenţer, Intimplarea nu este decît o împreunare care are de efect că două fapte se Întîlnesc Într-un chip neaşteptat. Această întîlnire putînd Însă avea drept urmare, pe de o parte producerea de fapte noue, pe de alta schimba­ rea direcţiunei păzită de un şir de evenemente, ur­ mează ele aici cii Întîmplarea produce efecte iden­ tice cu acele produse ele putert," �i din acest punct de vedere, trebuie luată şi dînsa îg băg-are de sa mă, cînd e vorba de a se cerceta agenţii care tac să e­ volueze neamul omenesc. S-ar putea vorbi de întîmplare, chiar În interve- [23] Puterile ajutătoare evoluţiune'i 23 nirea elementului personal, căct şi acolo este o în­ tîlnire neaşteptată a două fapte; fenomenul obştesc si amestecarea actiuner individuale. 'I'otust credem că, �ste bine a se p'ăstra terminul de întîmplare (ha­ zard), spre a însemna o întîlnire încă mal neaştep­ tată între fapte, atît fizice cît şi psihice, care inter­ vine în curentul istoriei spre a-I înrîuri mersul. Cînd Bain defineşte întîmplarea, ca "o coincidenţă fortuită care nu implică nicr o legătură de la cauză la efect" 33, nu trebue să credem că logicianul en­ glez să vreie a zice că faptul atribuit întlmplărer nu ar fi În el însuşi efectul nicr unet cauze, ei nu­ mal atîta că legătura cauzală lipseşte Între faptul a­ dus de în tim plare şi acele asupra cărora 1 ucrează. Precum v spune Wimâelbanâ : "hazardul se produce de cîte ori două fapte se întîlnesc în timp, salt in spaţiu, fără ca ele să fie legate împreună prin rela­ tiunea de cauză si de efect", sail cum se rosteste Sclwpenlwutr "cÎl;d două fapte urmează unul după altul, fără ca unul să derive din celalalt" 34. Faptele datorite întîmplăret sunt şi ele productul unor cauze cu desăvîrşire raţionale, şi care adese ori explică cu d.eplinătate cum de ele s-au produs. Ceea ce este cu totul neprevăzut şi de neprevăzut, este interveni­ rea unui fapt, Într-un moment dat, în mersul eve­ nementelor. Cind se zice bună-oară că întîmplarea, făcu să moară Împăratul Frederie Barbăroşă în cru­ ciata sa din Răsărit, trebue raportată această În­ tîmplare numar la întîlnirea acestei morţt neaştcp­ tate cu expediţia lut. Moartea însăşt este pe de altă parte pe deplin explicabilă. Imparatul, înfierbîntat, Iuţi, fără a-şt da samă, o baie în apele Selefulur, �i fu rîpit de o lovitură de dambla. Această moarte care în succesiunea faptelor istorice este o Împre­ jurare absolut contingentă, şi care nu se poate a- 33, Logiq/u, I, p. 128, 34. Wiudelband, Die Ieio-,' VOIII ZII/a!!, Berlin, 187°, P: 22. Schopenhauer, Cdtique !le la p!d!osophit Kanli&1ltli' Irad. Canlacuzene, Ducarest, 1889, ,Q ri,21. [24] 24 A. D. Xenopol tribui decît imtîmplăret, a fost. adusă cu toate aceste prin o cauză uşor de stabilit Intimplarea decurge din izvoarele cele mal deo­ sebite, şi este greu de a le enumera pe toate. Vom însira numai cazurile de eăpitenie. 1) Accidentele fireştJ, adecă faptele naturet fizice care intervin În curentul i-ito rie). Asa fură: uscă.ciu­ nea de care suferi Moldova, În timpul expediţiel lur Petru cel Mare contra Turcilor, pricina de căpite­ nie a pierdercr taru lu: de la Stănileştr. Iarna cea grea din 1812, cauza ruinei expediţiel lUI Napoleon din Rusia; ciuma care pustii Anglia în 1350 şi pro­ vocâ marea .re voluţie a tărauilor; furtuna ce nimici luarea armată trimisă de Filip al H-lea contra An­ gliel; vîntul care acoperi cu năsip oştirea lur Cambise în expediţia luI contra oazeI lUI Arnmen ; furtuna ce pricinui înfrîngerea Dacilor la 'I'apae, în timpul ecler d-intăr expediţit a lur Traian, etc. etc. 2) Descoperirile ştiinţifice şi industriale, din care cea mal mare parte sunt d.ătorite tntimplărer. Aşa Pliniu cel Bătrîn ne spune că arama numită de Corint, un soiu de aliaj metalic, luâ naştere în ar­ derea care urmă după luarea acestut oras, si că sticla , , fu descoperită de cătră nişte neguţitorI de silitră co- borîţI pe coastele Fenicier, şi care" voind să-şi pre­ gătească masa, inalţară ceaunele lor pe nişte dăra­ burr de silitră, din marfa Ce o duceau. Aceasta si­ litră expusă acţiuner focului, Împreună cu năsipul împrăştiat pe pămînt, el văzură scurgînd u-se nişte rîuleţe străvezi) ale unul licvid necunoscut, şi aceasta fu origina sticler" 85. Galvanismul fu descoperit de fiei­ eul ce i-a dat numele, prin o curată întîmplare: Galva­ ni atirnase coapse de broaşte, prin 'nişte cîrlige, de ara­ mă de o gratie de fier, şi el observă contragerr de cîte 01'1 vîntul apropia coapsele de drugiI de fier. Papin 35· iHslo'-;a "a/ltra!;s, XXVI, 3 � 65, [25] I'utcrilc ajutătoare evolutiuncî 20 descoperi puterea aburu lut văzînd cum fierbe o oală, cu apa acoperită eu un capac, etc. etc. :3) Lovitura produsă, prin întîlnirea întîmplătoare a mal multor lucrări individuale; istoria e plină de fapte care nu sunt datorite decît împrejurărer, că oare care personalitătr ati venit în atingere Într-un eve­ ncment cu urmări istorice. Ast-fel Napoleon al Il l-Iea si Bismark explică deslăntuirea răsboiului franco­ g'erman, cu urmările sale măreţe pentru ambele ţărI; În Franţia întemeierea republicer, izbînda desăvîrşită a democraţieI şi regenerarea spiritului public; În Ger­ mania constituirea unitătii nationale. Dacă aceste două personaje cu tendintele lor, cu caracterul lor şi cu interesele lor respective, nu s-ar :fi Întîlnit pe scena istorier, răsboiul nu ar :fi isbucnit în momen­ tul acela. MOlll:1J'hia spaniolă fu creată prin întîlni­ rea întîmplătoare a Izabelil şi a lui Ferdinaud pe tr onuri!e Castilieî şi a Al'agonulul.' Impărătia cea u­ riasă a lUI Carol al V-lea fu urmarea relatiilor în­ tîruplătoarc de familie. Ajungerea lur Car�l Martel la majordomatul rega,tulul franc, în momentul cînd Arabil atacan Frantia, mîntui creatinătatea de stă- , , pînirea mahornetană. Stăruinţa în timp de mal bine de tret veacurt a dinastiet capetiene in Franţia este una din cauzele cele mal puternice de stabilire a autoritătei monarhice în această ţară, si asa mal de- , , , , parte. 4�) Accidentele ce se întîmplă personalităţil or în­ semnate care conduc soarta oruenirer. A�a, moar­ tea. lUI Gustav Adolf la Ltltzen, răpeşte Svedici ro­ lul precumpănitor ce era chemată a juca în aface­ rile Germaniei; lipsa de copil a lut Carol al II-Ien aduce răsboiul de succesiune a Spanier ; naşterea u­ n ur fiil din a doua căsătorie a lui Ludovic cel Bun provoacă luptele civile Între urmaşit. Iut Oarol cel Mare. Nasterea lut Frideric al II-lea În sudul1talier, un de pl'edOHmea cultura arabă, şi creşterea pe care el o primi în asemenea mediu, ad.usc cearta cu pa� 4 [26] A. D. Xeriopol palitatea şi însemnatele evcnemcnte ce rezultară de acolo pentru istorie, Toate aceste fapte sunt ad.use prin cauze cu to­ tul raţionale; dar ele stati în afară de nexul cauzal al istoriei însăşi. Ele sunt, în raport cu această din urmă, cu desăvîrşire întîmplătoare, neaşteptate, şi nu pot fi prevăzute nici într-un chip. Intimplarea joacă, deci un 1'01 Însemnat în istorie. Ea dă nastere unor fapte noue, si determină în directia el curente neas- , , , teptate. De şi ea nu este o putere propriu zisă, ac­ tiunea el samănă mult cu acea a individualitătei care şi ea posedă un caracter contingent. ' Această Însemnătate a roluluI pe care intimpla­ rea e chemată a-l juca în dcsvoltarea soartei orne­ neştl a fost şi ea tăgăduită. D-l H'innebe'1'g spre pildă, spune că "ruptura lanţulut cauzalităţii universale, ultimul postulat a 01'1 ce gîndire ştiinţifică, prin jo­ cul întimplărer, conduce neapărat la atomizmul şi misticismul intelectual." SG. Pc de altă parte d-I BoU?'­ deau susţiue că "În un sistem cîrmuit de legi, nu este loc pentru accidentele întîmplătoare, căcl dacă ele ar introduce discorclanta lor. ele ar face în curind din trÎl�sul un haos. Rînd�iala lume] protestează con­ tra suveranitătir sau chiar contra împărtăşiret întim- , , plărei. Ştiinţa deposedează puţin cîte puţin norocul de toate faptele a cărora cauze ea le descopere; îl zmulge bucată cu bucată imperiul, şi supune capri­ ciile aparente legilor calculului" 37. D-l Bourdeau pare a crede, că dacă pînă acuma se dăduse un rol întim­ plărel, aceasta se facuse numar fiind că nu se cunos­ cuse cauzele unor fapte; dar că propăşirea ştiinter dîndu ne nutinta a le cunoaste, intervenirea acestuI �, , deus ex machina ar deveni din ye mai puţ-in trebui­ toare, Nor am arătat ÎIlS{t că faptele care decurg din întîmplare au cauze tot atît de bine stabilite ca şi 36. Die PI/ilusoPischen Gr1tnd/agen da Gesc!tiddswi.,·semc!'''JI in S)lUt!, 17i.\'lorisdu Zeitsd/n'P, vol. 63, p- 46. 37. L'ltisfoi"e 1'1 les lt':\'lorims, P: 341. [27] Puterile ajutătoare evolutiunet acele. ce explică fapte mal 'obşteştr. Această cauza­ litate nu explică însă decît faptul în el insuş, şi de loc necesitatea ca el să intervină într-un moment dat în jocul desvoltărer istorice. Ceea ce este neprevă­ zut şi va rămînea tot-deauna ast-teliu, cu toată pro­ păşirea pe care ştiinţele vor putea-o îndeplini, nu cste faptul însuşr, ci intervenirea Iuî la un moment dat. Această intervenire nu va putea fi supusă nicr­ odată nicr legilor, nicî calculelor. Este adevărat că partea înrîmplărcr, precum şi ro­ lul individualitătilor, merge slăbind, pe măsură, pe cît societăţile propăşesc, şi că înlănţuirea faptelor tinde a lua în 'Întregul omenirei caracterul unet succesiunl fatale. "Prin puterea regulătoare a marelur număr, întîmplarea, în loc de a fi lucrătorul liber, devine sluza credincioasă a ratiunei" 38. Actiunea oameni- \-' " lor mari devine si ea mal putin simţită, cu cît se , " înalţă cumpăna intelectuală a ornenirer. Aceasta din urmă pare a se îndruma cătră o stare finală, in care elementele contingente vor pierde înrturirea lor co­ vărşitoare care se va reintoarce la masse, precuIll stă­ teau lucrurile în vremurile cînd omenirea nu era încă eşită din deplina neştiinţă, şi nu este decît prea fi­ resc lucru ca să se întîmple ast-felin. Omenirea se Întoarce prin o altă cale cătră omogeneitatea primi­ tivă din care a eşit; dar pănă cînd această aştep­ tare se va îndeplini, desvoltarea ornenirer s-a făcut pănă acuma şi Re va mai face Încă mult timp de acu\n înainte, cu concursul individualitătilor si in- , , tervenirea întîmplărer. In adăstarea de ceea ce poate să advină, nu se pot lăsa la o parte aceste două elemente hotaritoare ale desvo1tărei istorice. Intîmplarea nefiind o putere a naturet, manifes­ tările sale nu pot fi supuse unor legI. Teoria D-lui Tarde. - Tuturor acestor putert ca- 36. G, Tarde, La /ogiljlle sociale; Paris, 1893, p. '70. [28] 28 A. D. Xenopol re, după n of , împing eveneinentele istorice a :ilO ma­ nifesta, urmînd oare-care regularitate, d-I Gauriel Tarde vra să substitue una singură care �i-ar avea izvorul în complexiunea logică a cugetuluI omenesc. Această nouă constituire a isteriei o întreprinde d - SeL, în scrierea asupra Loqice: sociale care, din acest pun t de vedere, merită să-I încuviintăm o luare aminte , mal arnăruntită, , D-I Tarde crede că logica nu poate să se măr­ ginească numar la formalismul abstract în care ca a fost oercuită pănă acum, ca logică deductivă (a­ cea a lur Aristot), sau iud uctivă (acea a lUI Bacon şi Mi11). "Studiul intinselor cîmpii obicinuite, unde se pune în lucrare logica vie şi reală, undc se fa­ brică În fie-care zi mir de silogisme, se impune în­ tr-un chip silit filosofilor. Totu�l cîte tratate de lo­ gică nicr nu par a se dumeri despre ceea ce se pe­ trece în sălile de audienţă sau În adunările legiui­ toare?" (p. 32). "Chestiunea Însemnată în actul COIl­ vingereI nu este după acest autor, formalismul co­ rect al raţionaruentulut, ci gradul de incredere pe care-I dăm acestut act al gîndireI. Cînd se discută un lucru, este pentru a Încredinţa. Prin urmare, a se trata logica, lăsînd la o parte încredinţarea (do­ vada) este a lua acestet stiinn temeiul el de a ii , , (r. 33). O judecată este decr adevărată, nu cînd este scoasă din alte judecăţi după oare care norme (se stie la ce concluzii false pot să ne conducă silo- , , gismele cele mal corecte), ci atuncr, cînd provoacă în nor maximul de Încredinţare în adevărul el. Am putea formula, în silogismul cel mal precis, unuî om ce ar fi lipsit de cunoştinţele trebuitoare, ad.evărn] învîrtire) păm întulul în jurul soarelur. lin ast-fcliu de ade V [il' silogistic nu ar avea pentru un ast-fcliu de individ nicIo valoare, Întrucît el nu ar putea ::;;\,-1 dee nicr o crcdintă. Acela care formulează o ju­ decată uni versa] a firmativă, 11 u are tot-deauna llcs­ prc ea plină şi întreagă convingere. Aceasta din urmă [29] atîrnă de o mulţime de împrejurări care singure pot I::if1, i-o procure. Aşa) bună oară, în adevărurile 00- ţ;inute pe calea inductiuner, că mamiferele nasc pui vii, sau că planetele se învîrt pe ele însăşi, se poate că spiritul se stea la gînduri spre a le primi, sau ca o o bservatie mal bine făcută să le răstoarne. Insem­ nătatea log;ică nu constă deci în formalismul ei, ci În acţiunea reală ce o pune în lucrare asupra con­ vingerei noastre. Dar d-I 'I'arde nu se multărneste numal cît a fi lărgit ast-felirî tărîmul logicei: El 'vra să-i dea încă o nouă întindere, aplicînd-o nu numai la id er, ci încă si la dorintî si la voirrtt ; el descompune toate , , , , acţiunile omeneşti în silogisme, şi face din jocul u­ riaş al pasiunilor, dorintilor, ambiţiilor, urilor, iubi­ rilor, temerilor şi pornirilor care conduc la acţiuni, o ţ�esătură ned escurcată de silogisme. In această nouă formă de judecăţi premisa majoră e dată de o do­ rinţă: Doresc să-mt pregătesc mîntuirea pe ceea lume. Minoara este reprezintată de o credinţă . .A posti poate conduce la aceasta. Concluzia va fi înfătosată prin o vointă : Voiu respecta posturile.. ' Totalitatea fenomenelor vieţei omeneşti, atit acele ale gîndireI cît şi acele ale actiuneî, sunt dccr pro­ duetul unor judecăţi silogistice : logice cînd e vorba de cred inţi, teleologice cînd e vorba de voinţr, Fiind însă că silogismele care iati nastere în min­ tea unut om, a un'ei clase, a unui popor, a unet secte, a unet scoale, se deosebesc cele mal adese ort de acele ce se nasc în mintea unor altora, urmează că jocul din afară al vieţeI va apărea ea o mare bătălie de rozultate'eilouistice. "Hă,shoae si aliante, ne rj " spune cl-l Tarde, certurt şI împăeărt, totul Împinge pe societăţt la marele îngrămădirr, adecă la alcă­ tuirea de sisteme măreţe, ale căror proporţir se .01[1,­ resc neîncetat si în care lObu·iea socială, se înminu- , c 1 I r L f Puterile ajutătoare evolutiuneî 29 [30] 30 A. D. Xcnopol nează de ea insăş; în pirarnide de siloQ'ismc mai έ nalte �i mai tarI decît un mormînt faraonic" (r. 73). Convingerea şi acţiunea făcîndu-se tot-deauna de la om la om, valorea acestor silogisme va fi mal curind socială decît individuală, 'roate zbuciumă­ rile societăţilor vor fi determinate prin acest pro­ cedeu al logicei sale care va căuta a Îlltroduce ar­ monia în locul deosebireI de vederr. OameniI vor căuta a face să predomnească pretutindene ceea ce ei cred adevărul; ei vor întrebuinţa chiar puterea (răsboiul şi tortura) pentru a izbuti. Toate aceste agitaţiunI, provocate prin trebuinta logică a unifi­ cărer contrasturilor, vor tinde, prin căr deosebite, a pune în întelezere tendintele divera ente ale so- , '--' , c, cietăter, şi "lumea socială se va îndruma cătră un termin îndepărtat, unde solidaritatea intereselor va ti absorbit mal toată disidenţa" (p. 23). Logica so· cială, după autor, este purtătoarea vieţet reale; ea împinge, Într-un chip tatal, neamul omenesc la ar­ monizarea tuturor gîndirilor, a tuturor voinţelor. "Ceea ce numesc logică socială, zice el, este îndrep­ tarea faptelor sociale care tinde eătră unanimitatea, fără nicIo disidenţă, a Împreună -Iucrăret membri­ lor uuei societătl". Intre aceste elemente logice, silogisme logice şi te­ leologice, există un echilibru nestatornic care le con­ duce din lupte în lupte, la o armonizare tot mal deplină către care tinde nu numai omenirea, ci natura întreagă în a el desvoltare. ,. Viaţa, cea mal înaltă şi cea de pe urmă producere a naturer, pare a nu fi decît realizarea acordului logic şi teleologic cel mal deplin, termenul de pe urmă al serier noastre". Aceasta trecere de la luptă '.Ia armonie, se înde­ plineşte prin zguduirl puternice, fiind că elementele asupra cărora lucrează tendinţa de armonizare a lo­ giceI se schimbă si se reinnoiesc fără. încetare, prin J�ouele invcntiunr .oare adue In lumină f;'\rft întreru- 11ere idet Ri dorintl no ue. ., Dacă nu ar fi decît de , , ' [31] Puterile ajutătoare evoluţiunel 31 echilibrat massele . :)2 Id. 66 cf. id. 77-- 78. 33. 8avce, op. cit, 121. Să cercetăm însă mal departe religiunea heteană şi raporturile ei cu' a celor-lalte popoare, pentru ca să fie mal temeinice cele de duse din materialul expus În paragrafele precedente. In memoriul d-lul Menant asupra silabarului hetean, să spune, că în nişte inscriptiunl heteene găsite la Bulgar-Maden şi la 'I'yana ne inttmpină nişte.nume proprii, ale căror pri mă parte să citeşte de sigur "Sandu" 29). Ast-fel, după acest savant, în determinarea sem­ nelor heteene, este de citat ,numele zeului Sandu" 30). Autorul memoriulut a mal văzut acest nume Sandu, in compoziţie cu al­ tele, şi pe pecett : fie pe peceţile găsite în palatul regelui Assur­ uazir-pal sub forma ,Sandu-Sarme" 31), fie pe altă pecetie, în care să pomeneşte de un rege hetean "Sandu-er". Din toate acestea, Me­ nant conclude că "numele divin Sandu nu este strein onomastice! heteene' 32), iar noi nu putem alta scoate decit că o altă divinitate heteană este Sandu, De alt-fel aserţiunea noastră să mal adevereşte şi prin alte relaţiuni. Ilustrul Sayce în opera sa, ce atît de mult am citat-o în tra­ ducerea franceză, ne dă o in formaţiune foarte edificătoare În a­ ceastă privinţă. Cind ne vorbeşte de faimosul templu de la Mabog şi de legendele asupra fondare! sale, ce ni le raportează Lucian, ne spune că acest templu 'era pus sub protecţia unul zeu, identi­ ficat de amintitul scriitor grec cu Zevs, "di vinitate, care era cunos­ cută in Cilicia şi in Lidia sub numele de Sandan, identificat cu Soarele" 33). Rezultă, nu să poate mal lămurit, că vestitul templu hetean de la Mabog, era sub scutul zeulul solar Sandan sau Sandu. [44] • "i: .'i: Şi mal gasim În Sayce o dovadă spre sprijinul părerei existenţ-I acestei divinităt! la Hetcenl, Către sfîrşitul opereI citate, să zice că "Numele de Sandu, fără determinativ divin, figilreazl ca lor­ mînd prima parte 11 numelor regale" 34), ceia ce vrea să zcă că dacă acest nume va fi preces de un semn determinati v divin el numeşte atuncI o divinitate. E deet clar lucru, că avem un Zel'! hetean Sandu . 44 'I'h Avr, Aguletti Dar oare, este proprie numar Heteenilor această divinitate '? Nu mar există ia şi la alt popor antic oriental? O primă eălăuzire Într-această direcţie ne poate da con­ cluzia lUI Menant, din citatul memoriu, că "Sandu este zeul pe care Asirienii îl numiau Sandan" 35), Şi cu adevărat aceasta. Maspero în lucrarea sa, cînd ne vorbeşte de zeiI asirienr, zice: "după aceasta a 2-a triadă, vin cinci zel ce să socoteau ca pro­ tectori al planetelor : Ninib (Saturn) ... " lămurind că "Ninib, desig­ nat adesea sub numele re Sandanu, nu este alt decît Hercule a-'­ sirian" 36). Savantul egiptolog confirmă şi completează aşa dară a­ sertiunea adusă din memoriul luI Menant, anume Col Sandu sun Sandan hetean este acelasi cu Sandan sau Sandanu asirian. Şi apol îusuşt 'I'iele, care zice : "Samdan asirian nu este de­ cît o citire nesigură a supranumelul Iul Nimb' mărturiseşte, că în­ tr-adevăr, să găseşte un Sandan sau Sarndan semitic în Asia Mică" 87), adecă la Heteeni. ReiesA dar, iarăşt lămurit, că Sandu hetean este semitic, mal ales după identificarea făcută cu un zeii semitic asirian;, Şi împrejurarea aceasta tra-lează origina comună a celor două popoare, 'A sirient fii Heten', origim sernitică a amindurora. ·Y: * Cercetnrile în sensul acesta tre�uesc împinse mal departe. In inseripţiunile heteene ni sa prezintă o expresiune ideogra- 3';" Id. 35. lVlenant SyI het. 66. 36. Masput"o, ap. cit. 14l. 37. l'ielt!, ap. cit. 253. [45] Religiunea Heteenilor 45 Iică a unei divinilăţl, care "nu poate avea decît o semnificaţie .. a­ ceia de Soare". ACEastă divinitate, după părerea cunoscutulut asi­ riolog Menant "ar fi Samos asirian" 38). Există încă la Heteen'i cu alte cuvinte o divinitate identică cu Samas asirian . .'1: Din nefericire nu cunoaştem incă numele hetean al aceste! di­ vinităţi, şi ne este peste putinţă decl a face aproprierI şi conclu­ ziunl mai întemeiate. Totuşl dacă ar fi pe presupunerI, de admis în unele înprejurărl, socotim a nu greşi mult, presupunînd, mai a­ les în urma asemănărilor constate intre z sitătil e heteene şi semitice anterioare, că şi în limba heteană, zeul Samas, ar fi avut cam tot acelaşi nume ca în asiriana. ' OrI şi cum, faptul positiv e, că s-a mai dovedit o divinitate heteană identică cu alta semitică, ceia ce invederează din nou 0- rigina semitică a Heteenilor, popor cu zel semitici. Nu ne mărginim însă numai aICI. In memoriul asupra oraşului Karkemish, Menant, discutînd e timologia acestur cu vînt hetean, crede a şti că "în numele Karke­ mish să găsesc cele două cuvinte: Kar şi Kemish". Apoi ni să ex­ plică fie- care din elementele compuitoare zicîndu-să că "Kemish este numele zeului Kamosh: 39). Dar oare zeul al cărui simbol să găseşte in numele de Kar­ kernish, figurează în panteonul hetean r- intrebarea ce şi-o pune însu-şi Menant, �i căreia să sileşte a-l da un răspuns afirmativ. Intr-adevăr dînsul probează, că expresia ideografică a zeului Ka­ mosh din numele oraşului Karkemish să găseşte şi în cortegiul di­ vin de la Yasili-Kaia. Dar aci era unul din templele însemnate ale Heteenilor, şi negreşit că artistul a reunit pe bazo-reliefurile luî, într-o ceremonie comună, principalele divinităţi ale panteonului hetean. Aşa dară după studiile prea cunoscutuluI orientalist citat "Ka- 38 lJ11enant, op. cit. 67. 39. Menomt, kark., 67. [46] 46 Th. A vr. A guletti n " " mosh era desigur o divinitate heteană" 4,U) Ba incit mal mult: "cînd Karkemish aj unse ia rînduI capitală, Karnosh deveni marea divinitate heteană" 41). .y.. * '/: Cine este acest zeu Kamosh ? Oe ştim despre el ? Şi este el un zeu exclusiv hetean ? In Biblie, cind să enumeră greşalele luI Solomon faţă de Dumnezeu, să zice, între altele, că un păcat mare ce apăsa în cumpăna fără-de-legilor r egelut evreu, era faptul, că dînsul "zidi un altar lui Kamosh (kemos), idolul Moabiti'or, pe muntele din faţa ierusalimuluI" 42). elia ce noi reţinem dintr-aceasta, e faptul că un zeu moabit, adecă semitic, să nurnia Kamosh. O confirmare a celor mal sus zise, găsim intr-un alt verset din Biblie. Aşa, cînd Iosias, justul rege al Ierusalimulut, să apucă să cureţe ţara. �i1 drie af..:ră ori-ce cult strein ce a putut supăra pe Iahveh, între altele "prolană �i altarele din faţa Ierusalimului, din dreapta muntelui Măslinilor, pe care Solomon, regele lUI Israel, le zidise ... lul Kamos (Kemos), idolul Moabiţilor ... " 48). Putem întări credinţa noastră, că zeul hetean Kamosh să găsia şi la alte popoare semitice, şi anume la Moabiţt, şi din următoa­ rele. Maspero, În a sa "btorie a Popoarelor vechî orientale", printre principalii zel semitic: din Siria socoteşte, în urma Iaprofundatelor cercetări, şi pe Khamas al Moabiţilor ' H). Recunoaşte dar, ilustrul savant, că Moabiţi! aveau un zeu, Kamosh, Aceasta o putem de­ duce indirect şi dintr-un alt pasaj din Maspero. Cind vorb eşte de rezbelul dintre Mesha, regele Moabiţilor, şi regiI Israelulur, ne spune că Mesha asediat în capitală-I şi desespertnd de oameni "re curse la mijlocul suprem, ce religia i oleria În atare caz: jertfi pe fiul său luI Khamos, arzindu-l pe zid în faţa lagăru'ur inamic" 45). O probă şi ma! palpabilă de semitiz nul acestul ZI:lU Karnosh, ne-o dă tot 4·0. Id. 69. 41. Id. 68, cf. Blenard, Syl. het. 67-69, apendice la tr. fr. Sayce, 181. ,1,2. r Bepi, xr, 7. 4:3. II 1tepi, XXIII, 13. 4-4. lVlaspero, ap. cit. 33�. 4:5. ld. 378. 1 1 [47] Religiunea Heteenilcr 47 Maspero, zicînd: .Jahveh este un zeu do tipul şi din familia lui Ka­ mosh şi a lui Melqarl" 4G). Adecă Zeul semitic evreiesc lahvehera din aceiaşi familie ea şi Kamosh hetean şi moabit. Şi nu numai atît. Menant, în ambele memorii citate, cît şi în apendicele făcut traducer-I franceze a operet lui Say(·p, spune foarte lămurit şi precis că "aeest zeu era foarte răspîndit pe coasta Siriei şi în Asia-Mică' 47). Iată încă o divinitate heteană, care să găseşte la toate po­ poarele semitice occidentale. Oeia ce, In consonanţă cu cele mar inainte expuse, ne arată semilicitatea şi a origine! Hcteenilor. * * Să probăm mai departe cele arătate in paragrafele precedente. In faimoasa posmă a IIJ·r Pentaur, preotul egiptean care cîntă luptele dintre Ramses şi Khitisar, găsim un pasaj, ce ne inte­ resează. După ce faraonul egiptean scapă prin vitejia sa din cursa întinsă de Heleeni şi rectştigă teren asupra inamicilor SăI, regele hetean este silit să dea înapoi. Atunci el face să inainteze nume­ roşi şefi dimpreună cu carele lor şi cu oamenii lor exersaţi în toale armele: prinţul de Arad, acela din Mysia, prinţul de IIion, acela din Lycia, acela din Dardania, prinţul din Gorgamish, ac-la din Qarqusha, acela din Chaluppa. Toţ.i aceştia erau aliaţii Hetee­ nilor, ei însişl HeteenL Forţele egiptene să aruncă asupra lor, în frunte cu Ramses. Inspăimintaţt, HeleniI strigă "Acesta, care esle printre nOI, nu e un om, ci este Sutku marele r�zboi[\ic, este Baal în persoană" �8). Vedem, de aci, că Heteenil aveau intre zei] lor; şi poate cel mat principal, pe Baal. Aceasta rezultă lămurit, de- oare-ce acest zeu, in pasajul citat, P. pus alături de Sutech hetean şi încă mai superior acestut, căcI mirarea acelor so! datt heteenl merge cres­ crud de la Sutech pînă la Baal. Nu ni să poate obiecta, că Baal nar fi zeu hetean, de oare-ce aliatiî hr tes nl, prr t unţă r.umele aeestul zeu, iar nu Heteenii inşişl ; CăCI nu ne putem lnchi- 46. Id. 394. 4'1. Menant, Karc, 68. cf. Me« SyI. het. 69, apend Sayce, 183. 48. ROl1ge, Uecueils de travaux, 1870, apend JJ.laspero op. cit, 231-23'J. [48] Th. A vr. A guletti pui ca toate acele populaţiunl citate, din restul Asiel Mic)', Kar­ ksmish şi Alep, să nu fî Io st SamiţT, dea ;ebiţl de I-I iteent, de de o altă orig.nă şi religie, mal ales cînd Karkemish, ştiut este că era capitală heteenă. Ac;este populaţiun'i toate nu erati decit heteene de origină, şi vasala suveranităteî lUI Khitisar din Kadesh. Aşa să 'ţ .• şi explică alianta de care am vorbit. Şi aşa fiind lucrul, poema lUI, .• Pentar dovedeşte, că toţI acel aliaţl, adecă acel prinu heteenl vasall lui Khitisar, au cunoscut şi au avut in panteonul lor religios pe Baal. l�f Ast-fel Heteenit au avut ca cel mal mare zeu al lor pe Baal. f Ni s-ar mal putea obiecta, spre a doborî sustinerea noastră, eli În poema citată, Baal a fost intercalat întîmplător, de cătră poe- tul egiptean. 8-ar putea crede decl, că pentru frumuseţea compu- nerei epice Pentaur, a întrodus pe Bdul, SJU că şi el, ca poeţii de mal tîrziu Grec! şi Homam, a fi botezat o divinitate streină, cu un nume familiar Iul. Niel una, nicl alta. Cum şi de ce era să V0l'- bească de Baal, cu prilejul unei lupte cu Heteenit P La ce sa fi introdus în poemă pe acest zeu, 'ii nu pe unul egiptean? Şi apot Baal nu exista Ia Egipteni. Şi nicî de la Asirieni nu putea să-I fi fost familiar acest nume, Întru cît pe vremea lUI Pentaur, încă nu să începuseră relaţiunile dintre Asiria şi Egipt, pentru ca să poată şti cu deamăruntul viata asiriană. Rămîne ca acest zeu să fi fost familiar lui Pentaur de la popoarele vecine din Siria. Dar aceste popoare nu eraii decît Hetenil. Aşa că Pentaur nu putea lua pe Baal decît din gura Heteenilor insi-şr, Ace'7lia aveai) decî pe Baal, zell principal, şi obiecţia ce s-ar fi putut Intimpina, cade. 'li .�. :;.� :;: Dur dovedind că Baal este zell hetean, la ce mar putem a­ junge? 'foţl cel ce s-ari ocupat chiar pe departe cu isloria veche o­ rientală) necum special.ştit, ştiu că Baal, este prea cunoscutul zeu semit, ce-l întîlnim la As.iro Babilonenî, ca ei la Serniti) occiden­ tall, Ia Rutennu. Pentru aceasta nu mal t ebue demonstraţie. Şi iată-ne tot în tema noaEtră : identitatea dintre Baal hetean �i 1hal semitic, invedereaz� şi identatea originei dintre Heteenr �i Semit}. :� -,,- * [49] lZeligiunea H{�teenilor După cum reiesă din studiile lUI Sayce şi Menant asupra hie­ ro;,:lifelor heteno,îo pauteonul hetean mal era o divinitate bărbă­ tească, Tarku. Această zeitate pare a fi necunoscută, pare a nu fi existat şi le alte popoare. Şi in acest caz. elementul de comparaţie Iipsind, n-am şti ce deducerî să facem. Totuşt, ori' cum ar fi lucrul, credem, că, cel puţin numele hetean de 'I'arku e un nume semitic. Şi în cazul acesta o divinitate cu nume semitic probează semiticitatea el rnsă �T, şi deci s-ar adăoga şi a ;est argument la atîtea probe aduse pentru demonstrarea ori­ gineI semilice a Heteenilor. Intr-adevăr, numele de Tarim, e nume semitic. Sayce ne spune că pe inscripţia de la Boghaz-Keni "să ci­ teşte numele de 'I'ar sau Tarim (rege) pentru numele zeuluî prin. cipal de aci" 4 n). In acest caz" 'I'ar ar' a vea semnifica tia de rege:' '-'0) Dar In limba sernitică rege să zice "sar", şi o apropriere intre "s,w fii "tar' ambele însemnînd rege, din punctul de vedere etimologic, S.l impune. Şi ast-fel Tarku putind fi pentru Sarku, ]('1 este un sufix ha­ tean, numele este de origină semitică, ceia ce, spuserăm m n sus) poate veni În sprijinul temeî noastre. �. * * Ptnă aci am dovedit ce divinităn bărbăt -şu aveiu Heteeniî, şi cu care altele put tl puse În legătură. Şi am văzut c l toate sint semiti :e sau identice cu ale Semitilor, ceea ce probează şi o ideu­ titate orI comunitate de origină între Serni ţI şi H eteenL Să vedem acum dacă putem scoate aeelasl lucru şi În ceea ce priveşte div initătile femenine ale Hsteenilor. In tractatul de pace heteo-egiptean, pe care l-am citat in cur­ sul acestut articol, găsim pomenită şi o zeitate fornenină a Hetee­ ni lor. Ast- fel versetul 39, după ce dă, cum am v ăzut, lista tuturor z silor Sutech, adaogă in lista zeii ortarer Kheta şi pe "Astat·ta din ţara 1(11-;ta" 51) Lucrul acesta l-aii constatat şi invătaţil ce i-am u­ tilisat. ·H). Sa.i;ce, op. cit. 121 50. Menant, Syl. het. 47. 51. B1"ugsch, apend Sayee, 29-30. ef. Rougl:, vers. 37-39. 7 [50] Th . .A vr. Aguletti In adevăr, Sayce vorbind de acest tractat, zice: "în text zeita supremă heteană e numită Antarata sau poate .Asterata" 02). Maspero, vorbind de religia heteană, mărturiseşte. în urma cercetărilor făcute, că "fie-ce oraş î�r a vea zeiţa sa, care purta nu­ mele generic de Astrite" 53). Mar j03, cu ocaziunea studiilor asupra divinităţilor femenine supreme, acelaşl savant zice că 'luna avea numele generic de Astarte, la care să adăoga cîte odată acela al oraşulul sau al ţăref a cărei patroană era" spre pildă "Astarte' a Khiţi.IOl'" 54). Să vede dar prea lămurit, că una din zeităţile principale ale Heteenilor să numia Astarate sau Astartea . . ::. ·z· Mal găsim oare şi aiurea divinitatea aceasta? Maspero în pasajul chiar acum citat, ne spune că această zeită , , la popoarele Oananeene avea pe lîngă numele-I generic �i altele a- dăogate, Ast-fel, cîte odată "Astarte avea numele zeul U! cu care era măritată, Ashtor a lut Kamosh", sau "acela al emblemelor, ce i să asignau, Ashtoreth Karnaim", sau "un supranume provincial: 'I'anit, Asherath, Anati" orl :,un epitet, care să aducă omagiu vre­ uneI oalităţl ale sale, Ashtoreth Naamah" 55). Din toate acestea să vede că Astarte heteană era comună tuturor popoarelor semitice ca­ naneene, Şi "Asherath avea templu său şi altarul sacrat Ia Sama­ ria" şi "fu adorată pe muntele Sion': 56), decl în insă-şl ţara ex­ clusiv semitică. Dar Astarte era mtrodusăsi in panteonul egiptean. Ea î�f "a vu templul său la Memfis" 57) cam ne arată egiptologul Maspero. Da chiar din religiaYemenulul şi Harranulul, făcea parte, de oare-ce "prlncipaliI zel. ale căror nume să cunosc sînt Siu, Sa­ mas ... Athtar" 5"). \ 52. Sayce, op. cit. 113, cf. J11el1ant, S'yl. het. fi9; Kark 68 Perrot, op. cit. 779. f)3. Maspero, op. cit. 18J. [)4. Id. 339, 35. 56. Id. 373, 481. 57. Id. 357. 58. Tiele, op. cit. 252. , i [51] Religiunea Hoteonilol' 51 Şi nu numar atît. Numele zeităţot Astarte şi rolul săti par "a fi adaptate la ale babilonencei Ishtar 59) Aceasta e adeverit 'ii prin spusele lui Tiele, cînd, vorbind de religia Ieniciană şi de zeii el, adaogă : "Ashtorcth nu e alta decît Isthar de la Asirieni" 60). In­ direct din spusele acestuiaşi autor, putem deduce încă identitatea dintre Astarte heteană şi Ishtar asiro-babiloneană, din următoarele: "zeiţa Ishtar şi-a schimbat şi sexul în trecerea sa din Asiria în A· rabia, şi era adorată sub numele de Athtor" 61). De altfel şi Sayce întăreşte aceasta, zicînd "zeiţa Istar era numită Astoreth în Canaan şi Athar la Arameent" G2). CU alte cuvinte Astarte, Astoreth sau Antarata, Athar, este tot una cu babilonica lsthar, zeitate în ade. văr asiro-babiloneană G3). Iată dară, că şi această zeiţ!\ heteană foarte importantă a· partine tuturor panteoanelor semitice, fie Asiro-Bahilonene, orî Ca­ naneene, Feniciene, Arabe, Evree şi Egiptene, etc. Şi sub acest raport decl să invederează comunitatea origine) intre Heteenl şi Sernitl, ceea ce, adaos la cele mal sus arătate, ne face o convingere din ce în ce mal fermă, în această privinţă. :i.' :j: Mai putem aduce argumente în sprijinul tezei noastre şi din cele următoare. Ştim că la Egipteni erau zel sol arI : Ra, Amon, "Aton, dis­ cul solar" sau "A ten" ce s·a comparat pe drept cuvînt cu semiti­ eul Adonai" 64), întrod us de faraonul cu singe hetean Ameno­ phis IV 65). Zei solar] să mal găsesc şi la A sirienl ŞI la toate cele -ialte popoare dintr-aceiaşi obîrşie. Cu drept cuvînt decI să zice, că "Semi\ii adorau soarele mal 59. Maspero, op. cit. 537. 60. Tiele. op. cit. 267. 61. Id. 253. 62. Sayce, op. cit, 113. 63. Cf. Tiele, op cit. 203-206. 64·. Lenornuini, Hist. 01'. 1. ;382. 65. Of, od. şi Sayce, 15. [52] ..... -r: . ;:. pre sus de cele-lalte divinităţi" 116) şi că "erau dall culturilor solare şi concepţiunilor astronomice" 67). Dar ceva la fel ne intîmpină şi la Heteenr, Ast-fel discul so­ lar de la Eglptenî 68) să întîlneşte şi la HeteenI. Aceasta să poate dovedi din aceia, că la toate cilindrele şi peceţile glipticet heteene­ cîmpul lor presintă adesea "simbolul zeulul suprem, discul tnari­ pat, aşa de răspîndit în Egipt, Asiria şi Chaldea" 6U), Aşa dară tOţi Cananeenir, Fenicienil, Edomitil şi toate po­ poarele semitice din Siria, aveau o religie analogă cu a Heteenilor, şi aceştia una analogă cu a Asirienilor, a Babilonenilor, şi a Egip­ ternlor, analogie religioasă care trădează analogia etnică . 'I'h. Avr. Agulotbi 52 Să trecem acum la cultul heiean. Ne 'poate servi pentru aceasta cu indestulare descrierea seri­ itorulur grec Lukian : "Asupra zeiteI Siriene". Aci ni să vorbeşte de templul hetean din Mabog, cu toate cele referitoare la aceasta, sub raportul cultulut religios, adecă despre ,.riturile observate în ceremonii, adunările solemne şi sacrificiile ce fă aduceau acolo: 70). Descrierea ce are să ne-o tacă ast-fel Lukian - cum crede Mieland, - sau anonimul autor al traotatulut despre "zeita siri­ ană '- cum crede Bsliin de Balla, - priveşte întregul cui t hetean de şi această descriere să face în suta a 2· a dură Christ. Templul ca şi riturile, descrise, sînt pur heteene 7l), de şi ca stat He­ teenil de mult încetaseră a mai figura. Păstrarea neatinsă, fie a templului, fie a tuturor riturilor, ce­ remoniilor şi saorificiilor acestuia, de fel heteene, dovedeşte că ele erau dacă nu identice, cel puţin, foarte asemenea cu ale popoarelor semitice încunjurătoare, şi mar ales cu ale poporului învingător pe acea vreme, cu ale Asirienilor. După ce ne descrie templul şi ne arată marele numiri de preoţi ce-l deservesc, autorul adaogă că' aceştia erau ajutatî în ser- ------ \ 66. lUaspero, op. cit. 138. 67. ld. 139. 68. Sayce, op cit. 69. Sayce, op. cit. apendic, 188-189. 70. Luldan, Tractatul "Asupra zeiţeI Siriene". 71. Of Sasjce, op: cit. [53] Iteligiunea Hetoenilor 53 viciul lor de nişte "cîntăreţr din flaut şi din fluer, de femel Cu­ rioase:;;i fanatice". In privinţa serbărilor şi ceremoniilor ce aveau loc aci, Lukian zice: "un mare număr de oament consacraţi încep ceremoniile, bătindu-şî bratele şi lovindu-si spatele, unit altora; în acest timp, mulţime de cîntăreţi pe lîngă ei, cîntă cu flautul, bat 'tobe le, intonează versuri inspirate şi cintece sacrate ; toţI î�i fac -: tntepăturr la mînl sau la gît". Un aşa cult şi aşa excese "reamintesc pe pontifil lui Baal, carI îşI sgiriaă trupul şi nu să opreau, l-Înă ce nu să umpleau de sînge" 72). Şi aşa să stabileşte legătura dorită intre cultul hetean fii cel semitic asiro-ba bilonean. Dar să mal cercetăm in descrierea ce ne preocupă, pentru a afla nouă probe. Vorbind de sacrificii, Lukian enumără animalele ce să obiş­ nuiesc ca victime, adăogind : porcul e singurul animal ipe care el îl socotesc ne-curat pe care nu 1 jertfesc şi nu-l mănîncă nici o­ dată". Dar acest Iucru să poate observa şi în cultul semitic. Ast­ fel este la EbreI73). Aşa că riturile heteene să asemănari cu cele semitice, ebraice. Ba incă găsim asemănare şi cu cultul semitic sîngeros al Ca­ birilor, de oare-ce Lukian relatează, că "asupra jertfelor să asvîrle chiar proprii lor copii". Asemănarea, pe clt cu iz voarele la lndrrnlnă putem vedea între cultul hetean şi cel general sem itic, este prea izbitoare ca să nu ne facă a stabili ceva la fel şi între originile Heteenilor de oparte, şi ale Semiţilor în general de alta. -li' .�. Acest articol invederează dară, că din punctul de vedere al religiunei şi cultului hetean, în urma celor stabilite la început, He­ teeniI nu pot fi decit. de origină semitică. 72. Sayce, op. cit. 114. 73. Id. 116. [54] r». N. LEON Botanica medicală a taranului r0111În , Hemnul vegetal procură un număr cu mult mal mare de preparate pentru vindecarea boalelor decît remnul ani­ mal; de aceia şi botanica medicală a poporului romîn este cu mult mal vastă decît zoologia'). Poporul romîn, din moşî şi strămoşi trăind ca păstori şî agricultor}, necontenit în contact cu natura şi vegetaţiunea, a ajuns să cunoas�ă plantele cu virtutt medicinale şi mijloacele de a le între­ buinţa. Predispozitiunea aceasta a poporulul nostru a fost recunoscută încă din anul 1783 de Iosif Beuko, în Magyar Konyvhaz, În care să exprimă, că a scris nomenclatura bo­ tanică şi în rornîneşte, pentru că Romînul cunoaşte prea bine plantele, întreeind pe alte naţiI întru folosirea lor spre binele său. In acest articol care este un capitol din volumul ce va apărea în curînd sub numele de "medicina ţdranulul romin", am adunat credinţele poporuluî despre plîntele de leac. Parte le-am cules direct din gura ba­ belor doftoroae, parte prin intermediul d-lor învătătorl, şi le dăm ast-fel precum urmează, după ordinea alfabetică a numelul popular: Aglica, Spirea filipendula. Să fierbe rădăcina şi zama să bea de femeile care alt soroc prea mult. (Bucureştî, baba Saf ta, vînzătoarea de buruent din piaţa mare; Curtea de 1. VeZI: Zoologia medicală a ţaranului romin. Arhiva So­ cietăţiI Ştiinţifice şi Literare, anul 1897, Iaşl. [55] Botanica medicală a ţaranulu'î romin 55 Argeş etc). In Curtea de Argeş să mal întrebuinţază floa­ rea în preparatiunea apel de obraz. Alamîe, Citrus, L. Zeama de lămăe cu sîneală să, bea pentru galbanare. Zeama de coajă feartă să bea pen­ 'ti'u durere de pîntece (Botoşanr]. Pentru coşurr, i să şterge pe obraz cu o cîrpă mueată în zeamă de lămăe. Alun, Corylus avellana , L. Apa neincepută în care să pune mugurt de alun, să descîntă şi să spală cu ea pen­ tru muşcătură de şarpe. Băţul de alun ce creşte într-un an. să bate cu el şarpele care suge o broască (poporul crede că şerpiî sug broaştele, "mal dihal decit ursu 1 pe vite") pînă ce o lasă de supt, scăpînd vie şi broasca şi şarpele. Ou acest băţ poporul crede că să pot alunga nou­ riî. Băţul de alun verde să înferbîntă în spuza de la foc şi să frige cu el padacei: de pe talpele picioarelor. Alune pisate să beau cu rachiu de drojdil cald amestecat cu unt­ de-lemn (Alex. Ivaneseu jud. Brăila). Anisonul, Foeniculum officinale. Să face ceai pentru copiiî de ţiţă care au tăeturi în pîntece. Ardeiu, Oapsicum anuum. Vin fiert cu ardeiu şi cu zahar pentru asudat (Preotul N. Sanciulescu, Vălcea) ; pisat şi amestecat cu rachiu, să pune la junghiii (Dolj) . Arţarul, Acel' platanoides, L. Plămădit cu rachiu de drojdn, să bea pentru diaree (SIănic, Prahova). Avrilmeasa, In T. Severin să dă femeilor care nu fac copil, (St. Basilescu inv. Prahova). Beşica porcuhu. sau răsuflătoarea pămîntulut. Să sparge. �i pravul din ea (sporit) să presură pe rănî. . Boboimic, Veronica heccabunga, L. Scăldători pentru umflăturf şi orbalt (Ciupercă, înv, J. Neamţ); pisat şi stro­ pit cu oţet, să leagă la cap pentru lovitură de dambla, Boston; dovleac, Cucurbita. Matele de dovleac prăjite cu untură de porc să înfăşoară la gît pentru gîlc1 (Enuţa, V racî Strîm beni); amestecate cu găinaţ de gîscă, să pun la triniitura ; fierte cu lapte, să oblojeşte gîtul de gilcl (Giur­ giu). CÎrc€l fiertf cu spinî de holeră să beau pentru ho­ leră (J. Neamţ). Udmele să întorc, dacă să pune pe bubă tatarca rasă pe răzătoare şi prăjită cu untură de porc, ori cu unt-de-lemn (Jud. Suceava). Boz în: Moldova, Bozie în Muntenia, Sambucus E­ bulus,L. Pentru umflăturt în pîntece, să fierb boabe de [56] 56 Dr. N. Leon boz în o ocă de apă, pînă scade pe sfert, şi să bea cîte trel păhăruţe pe zi. Rădăcină de boz, tătăneasă, pelinită, rădăcină de brusture, miere de stup cu ceară cu tot, Srt fierb Ia un loc; să pune apof făină de secară, piper negru, unt-de-lemn, tărîţe de gri ii , să face cataplasm şi să în­ făşură, pentru durere de mijloc (Giurgiu, Carnabat). Sit maf tntrebuiutază cînd omul este răcit si iată cum: sit iea o ciHdare' de apă feartă bine şi să sc�ldă bolnavul ră­ cit, sau îI abureşte pînă cînd începe să curgă năduşala de pe dînsul. In momentul cînd să face abureala, să aş­ terne pe un cerşaf fOI de boz, şi după ce s-a aburit, să culcă bolnavul pe fol de boz, şi S,1, acopere tot cu fOI, paste care să pune o Învălitoare groasă, şi atuncf bolnavul cade într-un somn frumos �i să inăduşeşte de nu mal ştie de dînsul. Cînd să deşteaptă intră într-un fel de răcoreală, să simte uşurat, şi de acelea înainte urmează a să face bine (1. Theodorescu înv. Broştenl jud. Ialo mita). Vitele muş­ eate de şerpe, să descîntă cu boz în apă neincepută, şi cu această apă, să spală Ia rană. Boz cu salamură pentru tă­ măduirea rănilor (V. Butnaru, Buhuşî). In fie-care pîlc de boz, sînt treî boji mal marî ; să apleacă aceştia Ia pămînt şi să pune cîte o peatră peste el; apoi să spune: "dacă mi-ţl scoate viermii de la cutare vită, vă dau drumul; dacă nu, nu". După trel zile, viermit fug din rană (spun Romî­ nil) ; pietrele să aruncă la o parte, şi să lasă bojil să Srl, rîdice (St. Parnfil, Botoş.), - Sau te .duclla boz Luni dimi- neaţă, după ce mal întăi facl acasă fi mătăniî şi iei 0- >1 leacă de mămăligă şi puţină sare, şi zicf : bună dimineaţă, bozule, ieri te cinstesc cu pîne şi cu sare şi cu 9 mătă- nil, iar tu să mă cinsteşti cu sănătatea vitel: să nu-l stea viermi! în rană, cît nu stati popi şi preutesele, primarii �i diregătorit în raiu ii. Pe urmă rupi vîrful bozulut celuia, sau îl pled şi-I pu; ti peatră pe vîrf şi dacă nu es vie r- mit, culegi boz şi-l fierbî cu stir:igie de cea tare de pe vîr- ful casei; pUI şi sare şi apă; iar' după ce Ră mal stimpără, oblojeştr la rană cu această zarnă (1. Teodorescu, Broş-. tenl, j. Suceava). Brincă, Salsicornia. Să fac soăldătorî pentru bolna­ viI de brîncă (SIănic, Pr., Turnu-Severin). Brnsture, Lappa. Scăldător'î cftlde Ia copil pentru du­ rere de mijloc (Zamfira Despa, Ilancea Pr.) Rădăcina plă- [57] Botanica medicală a ţaranului romin 57 mădita cu rachiu de drojdii, pentru vătămatură. In unele -reg-iunl (Buştenr) să oblojesc copii], după ce să scot din scăldătoare, cu frunze de brusture unse cu unt. - Sămînţa. să pisază bine, să, pune în rachiu de drojdir, salt în .apă neîncepută, şi să bea în mal multe rindurt, pentru boşo­ rogeală. Pentru trîntilurCt (din umblare desculţ, să fac be­ şicî pe tălpf) să iea rădăcină de brustur amar, să presură . cu sare şi să pune pe tălpî. După cîte-va zile, să zice că să vindecă (Ioan Theodorescu Catargas, j. Sucea va). Burete de nuc. Fiert în lapte dulce să înfăşoară la pîntece treî zile de a rîndul pentru rost (Botoşani), sall srt fierbe trei zile de a rîndul, şi în ceasul în care îl pune la, fiert, tot la acel ceas (a treia zi) să iea de la fo», şi Sll înfăşoră pîntecele pătimaşulur, să tine treî zile, ,;;i să 1'1- dică tot la acel aş ceas. Bolnavul în timpul acesta trebue să aibă răbdare mare, fiind că mirosul greii nu-l slăbeşte, ţintndu-să legat treî zile şi trel nopţt (Preotul Bogdan, j. Bacău). Buruiana de nege't, Euphorbia Esula L. Să rnpe şi cu partea unde eurge lapte, să ung negeil. Buruiană de jl>igU1''t, Ranunculus sceleratus. Să pisază, să mestecă eu sare, şi să leaga la încheetura mine], pen­ tru frigurI, unde să lasă vre-o două zile. L� locul unde a stat, să face o beşieă întocmaf ca de vezicătoare, care spărgîndu-să, frigurele să răsuflă; apol să pune unt, pînă să vindecă rana, (Făltieenî, Curtea de Argeş). Buruiana ţapulu». Să bea în rachiu pentru frigurI (D.. Basilescu, Prahova). Busuioc, Ocimum basilicum. Sămînţa să pune în ochi să mănînce carnea rea (Lupescu, Broştenf) ; Salt să fierbe cu alte buruiene, �i zeama să dă femeilor care nu vor să facă copil. - Femeia după ce naşte, pentru a sa cnrflţ,i de răutate, i să dă să, bea vin fert cu busuioc l'OŞ (Giur­ giu). In jud. Prahova să afumă cu busuioc pentru gutu­ narl. - Fetele la ţară ali obiceiul de a-şf împodobi părul şi sinul cu snopurt de busuioc; ele cred că această plantă, are o putere fermecătoare de a atrage inimile barbatilor. Un CÎntec popular zice: Floricea de busuioc Ce opreşte mîndra-n loc. 8 [58] ! Brad, Abies. Cioturile din scîndurile de brad arse şi pisate să beau cu apă pentru ,junghiu. Din răşină, său de vită, ceară, casă de paingăn şi cu făină de grîu ameste­ cate împreună şi pisate, să face un bleastur care să pune la coptură, ca să tragă toată răutatea (puroiu) care să strînge acolo. Să mai face rtreang (o legătură de pus la tăeturf şi stîlciturl) din răşină, untură de porc, ceară şi o bucată de funie, pisate toate la un loc eu muehea to­ porulut pe o peatră, şi să pune la tăetură şi stîlcitură, Ră­ şina plămădită cu rachiu de drojdii să bea cîte Q lingură dimineaţa, pentru spărietură (Alex Marinescu, Vlaşca). Brandusa, Crocut banaticus. Plămădită cu rachiu de drojdie. să bea pentru frigurl şi tusă. Cafea, caffea. Cu drojdie de cafea să ung copil, de bube dulcr. Calapăr Mold. Ualomtir Munt. Balsamits vulgaris. Pisat şi stors să pune de mal multe 01'1 pe zi la fistulă. Frunzele, pălite în foc cu groştior de pe lapte, sunt bune pentru bu be (Lup. Broş.); să m2.1 face Iăutoare, ca să crească părul (Mănăstirea Agafton, Botoşani). Calinele, Viburnum opulus L. Fierte în rachiu de drojdie cu zahar, să beau cald, pentru tusă măgărească. Catină de gardur1, Lycium barbarum L. Să face dul­ ceaţă de fructele el, pentru durere de piept; scăldătoare pentru spasme la copii (Mihailenr) .. Cătuşnica, Nepetacataria. Pentru rast, să iea o mînă de buruiană bine pisată, o mînă de ceapă bine tăietă şi treî ouă; să amestecă la un loc, să prăjesc în unt proas­ păt, unt-de-lemn sau untură de gîscă, să întind' pe o bu­ cată de pînză de in, să pun şi să ţin cît să poate suferi de cald la locul unde e durerea, schimhîndn-să la fie­ care două zile. Tot în timpul acesta să mal face ceat de cătusnie uscat. si să bea la fie-care două ceasurî cîte o , . , ceşcută (A. Pamfil, Bot.).Pentr� copil să fac scăldători. Ctmepa, Cannabis .sativa. J ulfă de sămînţă de cînepă feartă cu lapte să bea pentru a opri vîrsăturile, sau cînd cine-va este otrăvit. Pentru riie, să iea iarba mare, să co­ văşeşte cn sămînţă de cînepă (să fierbe cînepa şi să toarnă peste ea sămînţa de cîuepă pisată, apof să bat împreună vre-o 1/2 de ceas şi în urmă să pun la căldură vre-o 1 I . t L 't I � '� 1 I Dr. N. Leon 58 [59] Botanica medicală a ţaran;ulu'î romin 59 trel zile); să spală, rîiosul cu apă caldă şi apoi să unge cu covăsala. Cînd rîiosul e rănit, să unge eu o pană de gîscă; cînd nu, cu o petică (1. Teodorescu Catargas, j. Suceava). - Pentru junghiu să iea un fuior de cinepă, şi cel bolnav inpreună cu descintătoarea fac din el o aţă. In timpul cît să face aţa, baba povesteşte toată istoria cînepet (·um o samănă, o culege, o topeşte, o meliţă, o trttge în ragilă şi cum o toarce) îngrozînd junghiul că are să-I lege cu ea, apoi cu ata strînsă păpuşă, să descîntă în o coftă eu apă neîncepută, Cînd descîntecul e gata, bolnavul e stropit de treI 01'1 cu ata mueată în apă, in locul unde are junghiul; în urmă să spală bine cu apa descîntată , iar aţa o leagă la junghii'! purtînd-o treî 'iile. Aţa în urmă să leagă de un gard eal' apa să asvîrle pe o apă curgătoare. - Operaţia aceasta să chiamă legatul junghiulut (M. Lupescu, Şeză­ toarea anul r, pag. 81). Cîrmîz. Phytolaca decandra, Să pune cîte-va boabe în rachiu. să udă o bucată de postav roş şi să leagă la stomahul copiilor bolnavî decoriu (pojar); să mal bea în vin, pentru venin la inimă (P. Ionescu, Buzeu). Cartoţt, bara bule sau bandraburce, Tolanum tubero­ sum, Cu zeamă de cartofi fierţ] să oblojeste la reumatism; fierţf şi mestecaţl, să înfăşoară locurile cu durere de reu­ matism (Botoşani}, Felil crude să pun una lîngă alta pe o cîrpă şi' să leagă pe frunte, pentru durere de cap; rase pe răzătoare de crude, să înfăşură Ia locul fript. Castanica. Să fierbe bine şi zeama să bea si să spală cu ea pentru pîrleală (G. Goiculescn, Vîlcea). Casu-aoeu, Oucumis sativus L. Cu zeama de castraveţl, bătrînil să spală pe obraz pentru pîrleală (Botoş, Slănie, Prah. etc.) Cîrcel fierţ; cu vin alb ve chiu să beau pentru durere de pîntece (Lupescu, Broş.) Zeama de frunze pisate şi stoarse să pune în rănt la vite, cînd au viermi ; castra­ veţiî murati (a eri) prăjiţI cu unt de lemn să pun calzi la udrnă, ca să deie inapoî. Moarea să bea ca curăţenie, cîte nu pahar pe inima goală. Pentru păr la deget, să vîră degetul şi să ţine o noapte Într-un castravete murat. (Mihailenî, Stavrat) Ceapă, Allium caepa. Pentru tusă, să stoarce mustul din ceapă, să amestecă cu zahar candel, şi să bea cîte o linguriţă. Pentru buboae, ca să coacă, să scobeşte o ceapă, [60] 60 Dr. N. Leon să pune o bucată de său, să coace, apoî să leapădă coaja �i să pune la bubot. Pentru durere de pîntece, să tae o ceapă în două, să presură cu pipert, şi să leagă la buric. Ceapa roşie, rasă şi plămădită cu rachiu de drojdii şi unt­ de-lemn, să bea pentru scursură (Voi cu St. Prahova); . trei sau patru cepe mart coapte În spuză, un pumn şi jumatate de făină de grîii şi apă eălduţă să amestecă, să face cataplasm şi să, pune pe pîntece, pentru durerl Înve­ chite de stomah (A. Pan. Botoşani). Cînd te înpunge o albină sau o vespe, scoţt acul şi te frect cu ceapă. Fu­ mul de coajă de ceapă e bun pentru gutunarr (Lup. Broş­ tenl). Pentru durere de stomah la copil şi chiar la oa­ meni mar], să trage bolnavul cu unt-de-lemn, şi să leagă ceapă pisată la partea dureroasă. Ceapa prăjită cu sopon de casă să pune la gîlc'i (Preotul Bogdan, Bacău). Tot pentru giJc'i: bleastur de ceapă pisată cu sare, cu untură rîncedă şi cu iarbă de puşcă (Pr. Gh. Alexandrescu, Buzeu). Pen­ tru tusă, să păleşte pe piept de 7-.8 01'1 pe zi cu ceapă coaptă pusă pe său de oae (G. Gaiculescu, înv. Vîlcea). Cînd să desvîrteşte buricul, să trage bolnavul peste tot corpul, apoî să învîrteşte cu o ceapă (buricul), să încinge bolnavul cu un brîu la stomah ţinîndu-să ceapa deasupra buriouluî (Giurgiu). Foaea de ceapă coaptă să pune dea­ supra arsurilor. Pentru hernie, să iea o ocă de ceapă mică, şi după ce s-a scaldat bolnavnl, să pisază ceapa ca muj­ deiul, să întinde o petică, să presură cu sare şi chipert şi pe deasupra cu rachiu de spirt şi apoi tot aşa să fac treî legături: una să pune în vîrful capulut, alta la şele şi a treia la buricul bolnavului, (I. 'I'eodorescuiBroş. j. Su­ ceava). Chedicuţa, Lycopodium clavatum. Prajul galbăn să presură la opăriturile copiilor, Herghelegit întrebuinţază fiertura contra rîeî cailor. Chipen, Piper. Pisat, să presură pe o piele de epure stropită cu rom, şi să pune la juhghiu . . Cicoaie, Cichorium intybus. Floarea de cicoare plă­ mădită în vin să bea, pentru durere de cap şi friguri. Ceaiul de floare de cicoare, pentru frigurr. Dulceata de ră­ dăcină, pentru durere de piept; ceai de rădăcină; pentru durere de stomac (Mihailent). Olocită cu rachiu şi unt-de­ lemn, pentru vătămătură, [61] Botanica medicală a, ţaranuluI romm 61 Cimbriwr, Thymes serpyllnm. Ceai pentru oolică ; uscat şi pisat, să trage pe nas ca tabacuI, pentru a opri scurgerea stngelut pe nas. Cu zeama de eimbrişor fiert, cu­ les înainte Sinsient, să oblojeşte de cel perit. Cind degite sau scriniitoare, Potentilla erecta L. Lunî, pănă a nu răsări soarele, să sapă în cîmp treî rădăcinî, şi în locul lor să pune cîte o bucăţică de pîne; tot aşa să sapă Mercurî cinct rădăcinî şi Vineri şapte. In a doua săptămînă, să fierbe Duminică sara cele trel rădăcinl În­ tr-o ulcică cu vin alb, lipita cu aluat la gură, şi să bea Lunl în trei rîndurI: dimineaţă, la amează şi sara. Mvrţ1 sara sa fierb cele ci ncl, si să beau Mercurl tot de trei ort. Joi sara să fierb celeşapte, şi să beau Vinerî. Această operaţiune va începe, cînd luna este trecută de două sfer­ turl. In a doua lună iar după al doilea sfert, să începe după cum aratat mal sus cu şapte rădăcini, apot cu cincl şi În fine cu trel. Acest leac îl fac la ţară cînd alt o boală care nu ştitl ce este, dar să simt bolnavi. - Cu cincî de­ gete să mal face de dragoste (Lupescu, Broştcnî). Apă neincepută feartă cu radăcinl de cincî degete să bea, iar parte să toarnă în cap, pentru dureri de cap şi alte durert (Popa Bogdan, Bacău). Pentru vîntul cel rău, să pune buruiana la icoană, să bate tref mătănil, apoi să PUfle în o ulcică nouă, să fierb şi sa bea zeama (C. Ma­ darj ac, j ud. Vaslui]. Ciuboţica cuculut, Primula officinalis, L. Ceal de floare de Ciuboţica cuculut cu rădăcină de toporaşi de pădure să bea pentru 2.urere de piept, năduşală, oftigă, etc. Ciu­ boţica cucului pisată e bună contra frigurilor. Cu rădăcina, amestecată cu rădăcina de toporaşi de pădure, pisate, pră­ jite cu unt şi fierte în lapte dulce, să spală copil de roji'î. Cire!� amar, Cerasus vulgaris. Să fierb cireşele, şi să beau de femeile care alt mult la period, Ciuma/ac, vezt Laur. Cocos. Sub acest nume să vinde în piaţa mare din Bucureşti. Polygonatum vulgare. Să mănîncă rizomul crud, pentru durere de şăh şi vătămătură. Coada �oriceluluî, Achillea millefolium. Ceai de floare, pentru poftă de mîncare şi curăţirea sîngelu'i'. (jud. Neamţ). Să mal pune printre degetele de la picioare, pentru opă­ reală (jud. Bacău). Uscată şi pisată să presură pe rănr, [62] 62 Dr. N. Leon Ceai de floare, pentru tusă (P. Herescu, Găineşrr, j. Su­ ceava). Coarne, Cornus mas L. Zeama de coarne fierte să bea pentru diaree. Copiii cînd ţipă de să încîrligă la inimă, să ard nouă coarne, să pisază şi li să dă să le bea, cu apă, dacă-t copilul mic, dacă e mal mare, cu rachiu (G. Enută, SI. Prahova). Corobatecă, Oentaura cyanus. Să strînge cînd e Înflo­ rită, să fierbe în 6 cofe de apă şi 2 cofe de vin, şi să face feredeă, 4 salt 5 zile. Afară de aceasta, Ră iea ca opt dramurt de rădăcină de Fistinade, să fierb î • 150 dra­ murl de apă pănă scade 50 de dramurt. şi ceia ce rămîne să bea la fie care ceas cîte o lingură, pentru poală albii (A. Pamfil, But). Creştincascâ. Să face băI, pentru pişcătură, din foile el. (St. Basilescu, jud. Prahova). Lretişoare, Alchamilla vulgaris L. Să bea ceat, pen­ tru venin si SCurSUl'I la barbatî si femel (Anica Grigore . , , Stăichiţă, SI. Prahova). Crin, Lilium candidissimum. Din floarea de crin să. face apă de obraz. Să pune floarea pe o pînză subţire cu­ rată, deasupra gurei unet oale, iar deasupra pînze] să pune un capac cu jaratic, florile lasă din ele apa care să scurge prin pînză în oală. Oeaiulde floare de crin să bea pen­ tru curăţirea sîngeluJ ; foile de floare, unse cu miere sau cu scuipat, să pun la beşica C8, 66. 37. Plata, Republica. Cartea II; Aristotel, Etica Nicom., cartea 10, cap. 10; Montaigne, Essais, liv. 1, chap. 22 (de la COU8- tume; Baco, Advancement of learning, Book II, pag. 183-185. 38. Slwftesbu1'Y, Characteristics, II, p. 41-42, 84 1, p. 121. - St. MiU, Utilitarianism, London 1864, p. 59 squ ; Logica, IV, cadea IV, cap. II, § 3, 4. 39. VoI. II, pag. 28. 40. The origine of species, London 1875, 'chap. 1, "Effects of habit and of use and disuse of parts". - Cf. The descent of Man, Part. 1, ch. In, p. 72-73. 12 [90] 90 J. Găvănescu tărîm pe copiI la acţiunea voită de noi sau Ia repetarea ei? Şi a­ anume: cum putem nOI să-I conducem şi să-I rnlădiem, fără să-I ră­ pim acea veselie şi fericire copilărească, proprie virstel lul şi care nu se mai întoarce? Locke pune problema ast-fel: "Cine a găsit mijlocul, cum să păstreze spiritul copilulul vesei, activ şi liber, o­ prindu-l, în acelaş timp, dela unele lucrurr plăcute lui şi tmpin­ gîndu-l la alte lucruri ca nu-l atrag, acela, după părerea mea, a găsit secretul edueatiel" 4\. COt ilul nu vine pe lume ca o existeniia sine esseniia; ci ca ceva hotărît, cu o natură conformă tipuluî general al spatel ome­ neştI, cu anumite Iacultătt, porniri, dispoziţiî, carl să dezvoltă şi funcţionează după anumite legi. Pedagogul trebuie să cerceteze a­ cea natură, ca să poată lega de modul el de a fi şi de a funcţiona intervenţia 1 ul practică şi activitatea lUI dictată de scopul educatiel, Aceasta o îndeplineşte negreşit şi Loeke, dar în felul lui nesistema­ tic şi neglijent, � ceia-ce tocmai face necesară şi de dorit o prelu­ crare sistematică a eugetărilor lut. Natura a pus în nol înclinarea statornică a sufletului către fericire şi repulsiunea pentru mizerie. Acestea sint adevărate "prin­ cipiI de actiune", cart exercită o tnriurire constantă asupra activităţel -, noastre. Plăcerea şi neplăcerea, ,- in ultima .analiză însă "unea­ siness" �2) - ,sint acele fapte psihice pe can putem conta şi le pu­ tem utiliza, spre a conduce pe copil, asociind plăcerea de săvîrşire, neplăcerea de nesăvrrşlrea unel aetiunl ce voim să se facă; şi din contra, asociind neplăcerea de îndeplinirea, plăcerea de neînde­ plinirea acelei acţiunI ce nu voim să se facă. Locke nu vrea, însă să aplice plăceri şi duren fizice, corporale. EI le numeşte mijloace barbare şi potrivite numai pentru sclavI; şi găseşte, afară de aceasta, că bătaia, în loc st înlesnească scopul educaţiei, lucrează chiar în contra lUI, după cum se va vedea mal tirziu. Numai acele plăceri şi neplăcerl' voieşte Locke să se întrebuinţeze, cari rezultă din mo- --��--- \ 4,1. Tlwugt::; conc. educ , § 4,6. -l: Schleiermacher ZIce în "Aphorismen zur Pădagogik'! : "Das Kindsein rnuss das Mensch­ werdon nicht hindorrr, und das Menschwerden nicht das Kind­ sein". Berlin, 1849. p. 70 sq. şi p. 598 sq. 4:!. B'ssay. II, c. 21, §§ 29, 31, 33. - Explicarea acestui fapt psihic ibid., §§ 36, 37, 57. [91] · Pedagogia lul John Locke dul de a trata anumite pornirl fundamentale ale naturijorneneştî. Şi aceste pornirI fundamentale se pot reduce la următoarele: 1. Instinctul onorir, 2. Instinctul activitătil, 3. Instinctul imitatiunir, 4. Instinctul de a cunoaşte (curiositatea), 5. Instinctnl libertătit ; şi aceia ce s-ar putea numi: 6. Instinctul raţionalităţiI 43). Toate măsurile şi preceptele ce dă Locke cu privrre la con­ ducerea şi tratarea copiilor au de bază şi de punct de plecare a­ ceste instincte. Şi aci însă el urmează mal mult taetulm său prac­ tic decît unor principii dezvoltate şi aplicate consecuent. Instinctul, de care se .serveşte mal mult fii pe care îl întrebuin­ ţeazâ chiar spre a mişca şi perfecţiona pe cele-lalte, este instinctul onoriî, EI cere ca acesta să fie cultivat şi dezvoltat cu îngrijire. Să se înfiltreze In sufletul copiilor, din cea mal fragedă vîrstă, dragoste pentru bună reputaţie şi frică de ruşine; şi aceste sen­ timente să se întărească in cel mai inalt grad. Căcl atuncI aproba­ rea şi reprobarea vor fi de ajuns spre a călăuzi pe copii. După acest instinct, acela care ar merita aproape tot atîta îngrijire. ar fi instinctul numit de noî al rationalitătil. Acesta ar trebui, cît să poate mal mult, să devină instrumentul cel mare al intluintării copiilor. Dar tocmaI aceste două categorii de mijloace pedagogice au fost adesea şi mult combatute de unil. Karl von Raumer 44), bună-oară, vorbeşte aproape cu un sen­ timent de revoltă în contra prineipiuluî de a înriuri pe copil adre­ sîndu-ne instinctului de onoare. E pornit a-l numi mal de grabă "ambitie", amor propriu, "den schlimmsten aller Koder", şi-l consideră ca motivul cel mai necreştinesc şi mal opus naturei copilului; in sfîrşit îl declară ca mijloc care aduce aminte de jesuiţL Din nenorocire, însă, Karl V. Raumer uită un lucru: să ne arăte, anume, în ce constă vina acestui mijloc, şi să ne spună pentru ce un copil, a 4:3. l'hought GonG. educ., §§ 57, 119, 129, 152, 82, 118, 108, 103, 149, 151, 54, 81. 44. GesGhic1ite der Pddagogik, Stuttgart, 1843, Oap. Locke, p. 116. [92] L''Găvănescu cărui voinţă a fost deprins a cu acte virtuoase prin atracţia laudeI �i durerea reprobăril, n-ar păstra mal tărziu, cînd o fi mare, ace­ iaşl înclinare a vointet mai departe pentru virtute, chiar atuncI cînd mediul social încunjurător ar împărţi laudele şi desaprobările după alt erlteriă. Dar Locke tocmai pe puterea deprinderi! contează mal mult pentru succesul educaţiei, căci "deprinderile lucrează mal sta­ tornic si cu mal mare uşurinţă decît raţiunea, care, cînd avem mal multă nevoie de dînsa, rar e consultată cum trebuie şi încă şi mal rar ascultată" 4:'). J. J. Rousseau şi multi după dînsul se leagă de altă ideie. ,,1{'3i­ sonner avec les enfants etait la grande maxime de Looke ", zice Rous­ seau ; şi observă: "si les enfants entendaient raison, ils n'auraient pas besoin d'etre eleves". Şi spre a ridiculiza această pretinsă-ma­ ximă atribuită lui Locke, îşI închipuie un dialog Între un copil şi educatorul lui, in care insa, din întîmplare, copilul arată mal multă judecată decît educatoruJ, aşa că dialogul nu dovedeşte nimic în contra lul Locke, dar serveşte foarte bine ca ilustratie la aceia ce gîndia poate Kant cînd zicea că dacă omenirea nu Iaee progrese mal repezi În moravuri, o mare parte din cauze se datoreşte ne­ dibăcier daseălilor de morală. "Iată formula, zice Rousseau, la care se pot reduce mal toate lecţiile de morală ce se fac şi se pot face la copii. Educatorui Nu trebuie să facI asta? Copilul. Şi pentru ce nu trebuie Să fac asta? J., Educ, Fiind-că e 1':10. Copilul. Hg:t1! Ce este rău? Educ. Ce ţi se interzice. Copilul. Ce rău este să faci ce ţi se interzice ? Educ. Eşti pedepsit că nu te-ar supus. CoPilul. Voit1 face aşa ca să nu 'se afle, Educ. Vei fi spionat. \ Copilul. Mă voin ascunde. Educ. Vei 'fi întrebat. Copilul. Voît1 minţi. Educ, Nu trebuie să minţr. 45. Tlwllghts conc.reduo. § 110, 61. [93] Pedagogia lut John Locke Copilul. De ce nu trebuie să mintl? Educ. Fiind-că e rău. etc., etc. Iată cercul inevitabil. Chiar Locke de sigur s-ar fi încurcat în " el", adaugă Housseau.c--La întrebarea copilului: "De ce e rău să facl aşa?" bietul educator, însă, nu ştie să dea alt răspuns decît: "Fiind-că te pedepseşte !" Probabil, Loeke ar fi putut găsi un răspuns mal bun. Dar şi pentru alt cuvint nu dovedeşte dialogul 'acesta nimic în contra lUI Locke, Ş\ anume pentru cuvîntul simplu: că metoda şi maxima parodiată tntr-tnsul nu sînt ale luI[ Locke. "Cind vorbim de raţionare, nu înţeleg al ta decît acea potrivită cu capacitatea şi înţelegerea copilului, zice Locke, Nimeni nu se gîndeşte să raţie­ neze cu un copilaş de trei sau de şoapte ani, cum ar tace cu un om matur", "Raţiunile cari îi mişcă, trebuie să fie evidente şi u­ şoare pentru mintea lor, şi ast-fel încît - ca să zic aşa - să poată fi simţite şi pipăite. Oeva mal mult. I ntrebuintarea de cuvinte şi rati­ onamente în "raţionala tratare a copiilor" nicî măcar nu este reco­ mandată de Locke. "Cînd zic dar că el trebuie să fie trataţi ca fiinţe ra tionale, înţeleg să-I faceţr să simtă, prin bltnietea purtării voastre şi prin atitudinea ce luaţi chiar în corectarea lor, că cea-ce Iacetr e raţional lavoi, şi folositor şi necesar pentru ei; şi că nu din ca­ priţiu, pasiune sau fantazie le poroneiţt un lucru ort îi opriţi dela altul. Aceasta sînt el în stare să înţeleagă." 46 DecI nu discuţii liIosofice, nu lantun lungi de raţionamente, cum îşI .,închipuie Rousseau ; ci numai ordini şi interzicert raţio­ nale, exprimate clar şi raţional, adică fără patimă şi fără toane, iată ce înţelege Locke prin o tratare raţională a copiilor. Temeiu­ rile raţionale sînt, ca să zicem aşa, mai mult simţite, decît dezvoltate în mod teoretic şi înţelese filosoficeşte. Ne-apărat, putinţa unet ast-fel de influenţe presupune autori, taica educoiorului deja stabilită. Aceasta este de altmintert condiţia capitală pentru aplicarea efectivă a tuturor mijloacelor cerute de conducerea pedagogică a copiilor. 6 Oei a-ce întemeiază, la început, autoritatea asupracopilulut, 46. Thouqhi«, conc. educ., § 81, 77. [94] 94 1. Găvănescu este frica; dar ceia ce o întăreşte mal tîrziu asupra tînărulul, este iubirea şi stima reciprocă. Loeke pune cu drept cuvînt mare greu­ tate pe diferinţa de procedare în stabilirea autorităţii asupra dife­ ritelor virste. Dacă se nesocoteşte' această recomandare, sprijinită pe legile naturet omeneşti, se perde ort-ce speranţă într-o înriurire curat edueătoare. Dacă se răstoarnă, s. e. raportul cum se rntimplă une-on, şi ne încercăm a influinta şi conduce pe cel relativ des­ voltaţI prin frică şi prin ton poruncitor, iar pe copiii miel să-I cîş­ tigăm prin condescendenţe îngăduitoare şi prin respectarea dorinţe­ lor şi voinţelor lor, atunct nu ajungem la ţintă, ci facem din cel dintîi nişte .rebelr, iar din cei-lai ţi nişte răsfatau. Autoritatea însă - şi acesta: este un alt punct asupra căruia Loeke pune mare greutate - trebuie întemeiată de timpuriu. E­ ducatorul trebuie să supună dela inceput voinţa copilulul, şi prin toate mijloacele, fâra a excepta bătaia; !şi asta aşa de timpuriu, în­ cît copilul să nu-şi dea seamă cum şi cînd a pătruns in sufletul lUI respectul şi sfieala ce simte fără voie în faţa edueatorului, ba încă nict să nu-şl poată închipui că a inceput vre- o dată sau dacă s-a născut odată cu el. AtuncI supunerea la autoritatea edu­ catoruluI i se va' părea ceva sacru, iŞi-i va fi tot aşa de greu a-I resista, ca şi unul principiu al naturel luI" 47}, Şi ast-fel va fi des­ tui o privire, un semn, o vorbă spre a conduce pe copil cum voim. Această autoritate însă va trebui, negreşit, Să fie întărită şi exercitată în direcţia scopului educaţiei, Intrebuinţindu-o spre a combate cu hotărîre şi dela început pornirile rele ale copilului şi spre a reprima acele acte, cart, dacă s-ar tngădui.săse r�pete, ar da naştere unor deprinderi rele, O-aci urmează că educatia trebuie să înceapă de timpttr'iu. De aceia Loeke se revoltă în contra ne­ glijenterşi nepăsării acelora cari aii datoria de a îngriji de educa­ catia copiilor. Aceştia amînă adesea tncepetea educaţiei pînă la o epocă la care influenţa lor nu mal poate fi urmată de un rezultat corespunzător cu munca, de oare-ce educabilitatea individuluî s-a redus mult prin adoptarea altor obiceiuri streine de scopul nostru, ba chiar opuse lui. Nu este indiferent, nicI pentru corp nici pentru intelect şi voinţă, cînd se incepe cu educaţia lor. Cu cît mai tir- 47. Thoughts, eonc, educ., § 100. Conf. � 39-41. [95] 7 • ziu cu atît e mai mic efectul; cu cît mal de vreme - în marginile posibilului - cu atît e mal mare. . , I Pedagogia lUI John Locke 95 j t Este în ştiinţa educatiei o problemă mal fundamentală decit toate, hotărîtoare pentru intreaga formaţie şi consolidare a unui sistem pedagogic. Niel-unanu întluinţează mal mult decît dinsa soluţia tuturor celorlalte chestiI; dar în acelaş timp nici-una nu e mal grea şi nu împarte mal mult pe pedagog! in părert deosebite. Aceasta este problema scopului educatiei. Experienţa şi observaţia, cart puteau întru cît-va să ne dea ajutor in chestiunile tratate pînă acum, ne lasă aci aproape cu totul fără spijin. Difioultăţile problemei, însă, nu ne indreptătesc de fel s-o lăsăm de o parte şi să înlocuim deslegarea cu ignorarea el. Cad în o mare greşală metodologică, după părerea noastră, aceia cari scot cu totul din pedagogie chestia scopul ul educaţieI, o dau pe seama altor ştiinţe, etica sau teologia, ca s-o cerceteze, şi cer dela pe­ dagogie numai stabilirea mijloacelor de educaţie. Căci, mal intîJ : de unde este a priori sigur şi de sine înţeles că va trebui să se găsească numal-decit şi gata formulat în acele discipline scopul pro­ priu al educaţiel ? Deosebit de aceasta, e destul o observa tie logică spre a invedera eroarea acelora ce vor S3 reducă ,pedagogia numai la căutarea mijloacelor. Mijloc este o . noţiune relativă, care presupune pe aceia de scop, după cum noţiunea de fin presupune pe aceia de tată, noţiu­ nea de nepot pe aceia de unchiă, A numi ceva 1nijloc este a-l gîndi şi a-I pune în relaţie conştientă cu alt-ceva. care a fost luat ca scop. Cind mărgineşti dar, cu Bain şi Helvetius bună-oară, misiu­ nea �liinţifică a pedagogului în sarcina de a găsi cele mal bune, mal uşoare şi mal potrivite mijloace şi metode de educaţie - ceia ce�,negre�it se şi aşteaptă dela dinsul -- însă mai adaogl expres că asta este singura lui sarcină, şi că niet nu trebuie să se in­ grijească de scopul ocupatier sale, săvîrşeşti prin aceasta, ceia­ ce în logică să numeşte ncontradictio in !�adjecto'(. Mijloc fără scop nu se poate concepe. Natural, lăsăm de-o parte aci neatinsă chestiunea: dacă, şi întru cît, e posibil în genere să se determine un scop al edueatiet [96] 96 1. Găvănescu universal admisibil, Dar avem dreptul să întrebăm pe ori-ce cu­ getător În materie de pedagogie, şi în cazul de faţă pe Iohn Locke : care este după dinsul acel scop al edueaţier, pentru realizarea că­ ruia porneşte în căutarea şi culegerea mijloacelor? Dacă mijloacele propuse sînt capabile sa atingă ţinta fixată, şi dacă, mai departe, scopul însuşi merită să fie realizat, - sint alte eestiunl pe cari criticul le poate supune unei cercetărt deosebite. Răspunsul lUI Locke la întrebarea: Care e scopul educaţiei? pare şovăitor şi nesigur, dacă ne uităm la diversele formulărl schim­ bătoare ale lut. Ca să prindem însă părerea şi înlănţuirea cugetă­ torilor lUI în această privinţă, trebuie să ne aducem aminte de mijlocul ce însu-şi ni-l recomandă spre a ne feri de amăgirile şi pericolele stilulul înflorit, retoric. "Ca să obţinem aceasta, reme­ diul cel mal' sigur şi mai efectiv este de a fixa în minte clar şi distinct ideile cestiunei desbrăcate de cuvinte şi a le păstra ast-fel in minte, în tot decursul argumentării, neglijtnd vorbele şi obser­ vind cum se leagă şi se despart între ele 48). Asupra cuvintelor lUI Juvenal : mens stina 'in corp ore sano, cari s-au dat adesea curat şi simplu ca scopul final al educaţiei­ după .John Locke, nu ne vom opri mult. Locke- zice numai atît: ,,0 minte sănătoasă Într-un corp sănătos este o scurtă, dar com­ pleotă, descriere a unei stări fericite în această lume" 49) Ce raport are însă această descriere cu scopul edueatiel ? Asta rămtne deo­ camdată nehotărît şi trebuie de cercetat. Asemenea ar fi să se facă din ceva secundar o chestie prin­ cipală, dacă s-ar spune că idealul educaţiei, după Locke, este ca­ valerul - după cum vom arăta mal: departe. Vom culege mal întîi acele pasaje din Locke, unde se exprimă mal: făţiş cu privire la întrebarea noastră, şi vom căuta apoi să stabilim relatiunile dintre ele, Asi-fel, Locke vorbeşte într-un pasaj d� "acea creştere a tineri­ mii ... care e cea mal lesnicioasă .şi mal scurtă cale spre a produce oa­ meni oirtuoşi, [oloedori şi capabili în proţcsiunele lor deosebite" :;0) 48. Conduc; of Underslanding, § 42. 49. 'I'houghtş conc. Bduc,,§ 1. 50. Thoughts: în scrisoarea către "EdWttl'd Clarke of Ohiply". [97] Pedagogia lui John Locke 97 Apol, în aeelaş sens, vorbeşte mai departe de oameni "înţelepţi buni,virtuoşi şi ingenio§I[", ca ideal ce ar trebui să avem înaintea noastră, cînd educăm copiii 51). In sfirşit, şi mal explicit Locke zice câ tot ce trebuie să lase, fiuluî săă ca moştenire un tată onorabil, ,care să interesează din suflet de creşterea copiilor SăI, "se cuprinde în aceste patru lucrun : virtute, înţelepciune, bnnă crc§tere:;;i în­ vătătură" 02). . . Ce raport există întra aceste idei exprimate prin diferiţiI ter­ meni de mal sus? Pune Locke prin dînsele numai un singur scop sau ma: multe? Dacă numai unul, care este acela? Iată ce vom cerceta acum. De alt-fel ehtar Locke ne dă ocazia de a întreprinde această cercetare prin o observaţie. "Nu vreau să mă preocup de .ideia dacă unele din aceste nume, se întrebuinţează poate pentru acelaş lucru, sau dacă se cuprind unele in altele." In dezvoltările ulte­ rioare ale cugetării sale, Locke ne tnlosneşte singur calea cătră această operaţie de simplificare, aşa de necesară şi importantă pentru precisiunea ştiinţifică a sistemului. Primul şi cel mal sigur pas în această direcţie îl facem con­ statind .positia cu totul subordonată şi dependentă ce ocupă în sistemul lUI Locke cuno§tinţele, pe cart le consideră "ca partea cea mai puţin importantă" a educaţiei 53). Cunoştinţele nu stau alături şi pe aceiaşi linie cu celelalte trei părţ] şi cu egale drepturt de a fi luate în băgare de seamă, ci numaî "în al doil ea rînd, ca ser­ vind doar calităţI mai mari". .Aceasta rezultă din întreaga atitu­ dine pedagogică a lUI Locke. Cum stă lucrul, în astă privinţă, cu celelalte trel părţi: Vir­ tutea, înţelepciunea sau prudenţa şi creşterea. In ce priveşte prudenţa, nu poate fi pusă şi privită după Locke, drept [vorbind, cao ţintă proprie a educaţiei, ţintă la care să SE' tindă direct. Imposibilitatea reiese din natura acesteî calităţi şi din îm­ prejurările şi condiţiile, în cart dînsa se poate dezvolta. Căcl ce însemnează prudentă sau înţelepciune? "Inteleg prin înţelepciune, în accepţia populară, îngrijirea chibzuită şi prevăzătoare a treburilor 51. lbid., § 52. - 52. lbid., § 134. - 53. Ibid., § 147. 13 [98] 98 1. Găvăneseu în lume. Acesta e productul uneI bune dispoziţii naturale, al in­ cordărit mintale precum şi al experienţeî, deci afară din raza de atingere' a copiilor", şi "nu se poate cere dela ignoranta şi inad­ vertenţa copilăriei sali dela ardoarea necumpănită şi imprudentă a tinereţil" 54). Numar indirect se poate contribui la stabilirea tntelepciuniî, încercîndu-ne a pune temelia unei dezvoltări ulterioare a el. Din felul acestei indirecte intemeieri se vede însă lămurit la care din cele două părţI rămase gîndeşte Loeke că ar fi să se subordoneze prudenta. Pentru acest scop, trebuie, după Locke: 1) să ferim co­ pii de viclenie, "parodia prudentel", de şiretenie, această "inteli­ genţă defectuoasă", şi de falsitate, în genere; 2) "sl1-1 deprindem cu adevărul şi sinceritatea, cu supunerea la raţiune, ':li, pe cît po­ sibil, cu ref/ecţiunea asupra propriilor acţiunI". Deci, a feri pe copil de anumite vi ţiI şi a-I deprinde cu anu­ mite virtuţi, iată ce însemnează a-I prepăti .pentnu înţelepciune sau prudentă. Prin aceasta, se reduce pru, �nţa la virtute, cel puţin intru cît cade în cercul de influenţă al educaţieI. Mai rămîne să stabilim şi raportul dintre celelalte două părţI ale scopulul ce au mal rămas: creştere şi virtute. Ce însemnează cre§tere? In ce constă, după Loeke, adevarata creştere şi politeţă ? Ea coprinde, "mai întîi o disposiţie a spiritu­ luI de a nu ofensa pe alţiI; şi, al doilea, cel mai acceptabil şi mal plăcut mod de a exprima această disposiţie". Dar observă mal departe. "Partea care residă mai adinc decît manifestarea, este a­ cea bună voinlă generală şi consideraţie pentru ort-ce om, care ne face să avem grijă de a nu arata nimănul, în purtarea noastră, des­ preţ, lipsă de respect sau neglijentă". Acestei părţi, pe care Locke o numeşte une-ori şi politeţa interioară" sau politete inimer, îl dă precăderea înaintea politeter exterioare a purtării. Politeta exteri­ oară, care variează după timpuri, ţărI, st�rl sociale, se poate învăţa u­ şor din contactul cu lumea, prin imitaţie ŞI exerciţiu, ca limbajul, şi a­ nume se învaţă mal uşor-ba are şi o valqare-tocmai şi numar cînd cea internă, politota inimel, există deja. "Deprinde pe copii să fie modeşti şi buni, dacă poţI, invată-I să iubească şi să respecte 03- 54. tus. § 140. [99] Pedagogie lUI John Lockc 99 menit; şi vor găsi, înaintînd în vîrstă, modul de a-şi exprima a­ ceasta pentru fie-care, dnpă cum trebuie". Decl şi buna creştere să bazează pe virtute şi decurge din ea. A pregăti pe copii pentru "politeţă" însemnează a-I face bunI şi virtuoşt, Une-ori Locke identifică .chiar verbal adevărata bună-creş­ tere cu virtutea; ba une orI o numeşte chiar "această primă şi cea mai atrăgătoare din virtuţile sociale" 55). Cauza e că dînsul pune mare greutate pe oglindirea liberă, adevărată şi graţioasă a virtutii. Dacă în adevăr iubim pe sernenil noştri, :şi-i stimăm, de ce nu i-am lăsa să bage de seamă că-i iubim şi-I stimăm? Dar nicăieri n-a susţinut Locke, ceia-ce îl impută Herbart 56), că politeţa ex­ ternă a purtării ar ave vre-un preţ, fără sentimentul intern cores punzător. Faţă cu o apreţiare aşa de uşoară, de sumară şi ne­ dreaptă nu rămîne decit să i se respunză lUI Herbart cu propriile lui vorbe adresate lul Locke : "Hier mussf man verstummen !" Din contra, Locke numeşte o ast-fel de purtare afectatie, şi spune cu­ rat: "N aturile necioplite şi primitive, lăsate în voia lor, sînt de preferit acelor gratiositătt artificiale şi acelor modalitătl studiate de a fi manierat". Acest punct de vedere din urmă îl va dezvolta Rousseau, făcînd din el punctul central al pedagogier sale filosofice. Ceia ce recunoaşte Locke ca "cea dintîi şi cea mal amabilă din toate virtuţile sociale", este prin urmare, ceia-ce numeşte cîte-odată gratie, "gracefulness". Putem încheia această cercetare cu următorul citat, care dă un răspuns complect şi resumativ la întrebarea noastră. "Virtutea deci, direct virtutea este partea grea şi preţioasă la care trebuie să ţintească educaţia ... Toate cele-lalte consideraţii trebuie să fie date de-o parte şi puse la urmă, faţă cu aceasta. Ea este bunul solid şi substanţial, despre care educatorii nu trebuie numar să ci­ tească şi să vorbească; dar munca şi arta educaţiei întreagă tre­ buie să pătrunză spiritele tinerilor cu dînsa şi să le hrănească, şi să nu se oprească pînă ce tinerii nu vor prinde un adevărat gust pen­ tru dînsa şi nu-şl vor pune puterea, gloria şi fericirea în dînsa" 57) 55. 'l'houghts cone. Educ., § 143. 56. Allgemeine Pddagogik aus dern Zwecke cler Erziehung abgeleitet, (Vorrede, pag, 4--5), 57, Ibid., § 70. [100] 100 1. Găvănesou 8 Dar ce este în st�r§it virtutea? Locke ne asigură �S) că toate ideile complexe sînt resolubile în cele din urmă în ideile simple din cari sînt compuse. CarI sint dar ideile simple din carî s-a format ideia compusă Yit·tute? Vorba virtute să întrebuinţază după Locke, in două înţelesuri deosebite. 1) popular, "pentru acele acţiuni cari, conform opiniei dife­ rite a di verselor ţâri, sînt considerate ea lăuda bile. 2) filosofic, pentru acele acţiuni cari prin ele înşile şi după natura lor sînt bune, sau cari stau în acord cu voinţa lur D.zeu, cu legea divină, adică, în alţi termeni, cu adevăratul şi singurul fundament şi criteriu al moralitătir. Adesea virtutea populară, hotărîtă de opinie, coincide cu vir­ tutea adevărată,: ideală, căci se laudă în fond numai ce este sau se crede folositor; şi nimic nu e, în fond, mal folositor ca înde­ plinirea voinţei lui D-zeu. Dar, pe de altă parte, fiind-că aste două legt, legea divină şi a opiniei, constituesc două măsuri deosebite, este şi imaginabil şi posibil, ca ceia ce corespunde uneia din ele să nu cadă de acord, cu ceialaltă, Dacă dar o acţiune e lăudabilă după criteriul opiniei, mal ră­ mîne să întrebăm dacă acel criteriu tnsuşî este just. Dar acesta numat atunci poate să fie just, cînd corespunde legei divine. Ce este însă legea divină însă§'t? Care este voinţa lui- Deeu şi după ce se cunoaşte? Căcl a spune numaI că aceia este bun şi drept ce corespunde voiqţei lUI Ii-zeu, fără a spune după ce să recunoaşte în genere că ceva este voit de D-zen, însemnează a pune o regulă morală, \ care, cum observă însuşî Locke, "poatf\ fi foarte sigură şi adevă- rată, dar de puţin folos în vieata omulut ; eăcl se reduce doar la atit, că lut D-zen îl place să se îndeplinească poruncele lul, ceia­ ce omul o să crează, negreşit, că e adevărat, fără să poată afla ce porunceşte Il-zeu, şi ast-fel să rămînă, ca şi înaInte, tot fără o regulă sali fără principiu al acţiunilor sale". 58. Essay, II, c, 22, 28. [101] Pedagogie lui John Loeke 101 Conservarea �i binele genulur omenesc, iată după Loeke voinţa lui Il-zeă :;9) şi tot-odată legea supremă a naturer, care ni se re­ velează prin ratiune şi deci se poate numi şi legea raţiunii 60). A­ cesta este marele principiu suprem, după care trebuie să se Indrep­ teze şi religia, politica şi morala noastră 61). In acelaş sens se exprimă el încă în una din cele mal dintîi scrieri ale lut, publicată însă tîrziu, abia după moartea lui: "După cum virtutea, in obligaţia el, este voinţa lui D zeu, descoperită prin raţiune - ceia-ce ii şi dă forţa de lege - ast·fel· in cuprinsul el nu e alt-ceva decit să taci bine ţie sau altora, iar contrariul el, vitiul, nu e decît fapta rea" 102). Dacă întrebăm acum mai departe pe Loeke : Ce este bun §i rău il Ne spune: "Lucrurile sînt bune orI rele numar în raport cu plăcerea sau durerea. Numim bun ce este capabil să cauzeze orI să sporească plăcerea sau să sează durerea; cu alte cuvinte să ne procure sau să ne conserve un bun oare- care sau departarea de vre-un rău. Şi, din contra, numim rău ce este capabil să ne pro­ ducă ori să sporească un răii sau să diminueze o plăcere: cu alte cuvinte să ne producă un răii orI să ne priveze de un bine" 83). Dacă am voi să-I întrebăm mal departe: Ce este plăcerea §i durerea? vom obţine acest ultim răspuns: "Acestea, ca celelalte ideî simple, nu pot fi descrise nier definite. Calea ele a le cunoaşte, ca şi pentru datele simple ale simţurilor, este numai experienţa di­ rectă". Deci, mal departe nu putem întreba. A fi dect virtuos, a urma voinţeI divine, însemnează ast-fel a contribui la conservarea şi binele omenirii. A educa pe cine-va pentru virtute Însemnează a-l face capa" -'-�---�---�- 59. Essay, II, 28, § 11, - Of. Treatise on Geoernmeni ch. 11, § 135; ch. 1, § 4, 5 ; ch. 16, § 182, 183, 60. Essay, IV, 19, § 4. - "Letters on Toleraiion:', third. letter, ch. TI. 61. On educ, § 116; Essay, I, 3, § 6. 62. Editată pentru prima oară de Lord l(ing, "the Iife of Locke". (p. 292-293). Se găseşte şi în Fox Bourne, the life of John Locke, voI. I, p. 162-163. 63. Essay, II, 20, § 2. [102] 102 1. Găvănescu bil de această mrsiune, formîndu-I ast-fel fiinta lui simţitoare, vo­ luntară şi ginditoare ca să poată îndeplini această înaltă ţintă a destinuluî moral. Shaftesburg ridică în contra lut John Loeks obiecţia că ar fi, ca şi Hobbes, nominalist În morală, că face să atîrne dreptul şi nedreptu 1 de hotărîrile şi capritiile unei fiinţr atot- puternice, nu de natura chiar a lucrurilor. O greşală aşa de mare nu numaI că ar ridica moraleI ori-ce bază ştiintifloă, dar ar răpi şi Pedagogie! un punct de plecare sigur. Dar obiecţia ni se pare nejustificată. Loeke cunoaşte foarte bine deosebirea dintre conceptia nomi­ nalistă şi realistă a moralei, deşi nu îutrebuinţează tocmal aceşti termeni pentru designarea lor. "Acela care pune, cu Archelaus, ca principiu că dreptul !ii nedrepiut, onestul §i neonesiul sînt definite numar de lege, iar nu prin natură, va avea altă măsură pentru rectitudinea şi defectuositatea morală decît aceia cari susţin că sîn­ tem supuşî la obligaţii antecedente orl-eărel organizaţii sociale" G'). ŞI ca dovadă că direcţia fundamentală a cugetării sale nu stă in acord cu prima concepţie, voiă aduce ideia ce-şt face el despre natura morală a lui D-zeu sau despre raportul dintre It-zeu şi noţiunea dreptăţir. "Dacă s-ar cuveni unor creaturi aşa de măr­ ginite, ca noi, să ne dăm părerea despre ce poate fi înţelepciunea şi bunătatea infinită, crez că ne este permis a zice că îusuşr D-zeu nu poate alege ceia ce nu /J bine; libertatea a-tot-puterniciet luI nu-l impedică de a fi determinat de ceia-ce este cel mat: mare bine". Locke afirmă astfel supremaţia §i autonomia legilor morale faţă de ori ce voinţă din univers. Intelesul convingerilor lut morale fundamentale nu este oglindit just, prin urmare, în formula; ceva e drept [ind-ca aşa voieşte D-zeu (5) ; eăcl filosoful nostru mărtu­ riseşte singur că el nu recunoaşte vOinţf lUI D-zeu decît după dreptatea el, şi că această dreptate, la rîndul', ei, stă în tendinţa că­ tre conservarea şi bună starea întregului gen omenesc. Adevărata formulare a cugetării adînci a lUI Locke este, din contra, în definitiv aceasta; "Ceva e drept, fiind-că ajută la con- -�_ .. �-- 64. Essay, IV) 12, § 4. 65. Essay, II, 21, � 49. [103] Pedagogie lui John Locke 103 servarea �i bună-starea genului omenesc". Dar, de oare-ce avea nevoie şi de o sancţiune, şi nu ştia s-o caute şi s-o găsească aici pe pămînt şi anume chiar în om, de aceia a introdus şi pa d-zeă în raţionamentul 'SAu moral, zicînd: Il-zeu nu poate să aleagă şi să voiaseă decît ce e drept; el are în miinile sale pedepse şi recom­ pense eterne; deol trebuie să ne supunem voinţei lui. Tocmai aici stă, incontestabil, partea slabă, neştiinţifică, a mo­ ralei lui Locke; căcI orl-ce argument, care aruncă îndoială asupra unel ast-fel de fiinte transmundane şi r răsbunătoare, slăbeşte în a­ cel aş timp şi' efectul şi importanţa acesteI sanctiunt. Pe de altă parte, tocmai această concepţie, după care virtutea este, drept vorbind, numaî un mijloc spre a dobîndi favoarea lui'D-zeî1 şi propria noastră fericire eternă, apără pe Locke în contra obi­ Pocţiei ce i s-ar putea aduce că jertfeşte individ ul în interesul tota­ lităţil şi că perde din vedere fericirea lui, cind il consideră numar ca mijloc pentru conservarea şi buna stare a totalităţii, nu ca scop în el însuşl. Dar această apărare al' fi in fond tot aşa de deşartă ca şi obiecţia care-I dă ocazie. Cine admite cu Aristotel !şi Locke că activitatea, ca atare, procură omulul o mulţumire specifică, o plăcere pozitivă şi că obiceiul are in sine un farmec particular, a­ cela va inţelege numai-decît că individul, trăindu-şl vocatia şi eul­ tivind virtutea şi contribuind astfel la binele omeniriI, simte şi el tnsuşl o fericire - că, în sfirşit, omul poate găsi fericirea vieţii În activitatea sa productivă şi in deprinderile lUI virtuoase. 9 Primele condiţj,t eMntiale ale virtuţi:;:, la realizarea cărora tre­ buie să ne gîndim dela început, sînt, după Locke : 1) Iubire şi respect pentru Il-zeu 66) ; 2} Facultatea sau "puterea de a ne interzice satistacerea propriilor noastre dorinţe, cind nu le autoriza raţiunea" j ,,�i de a urma numar cei a-ce raţiunea arată ca bine, chiar cînd poftele ne imping spre altă cale" 67). 3) Puterea de a înţelege voinţa lUI D-zeu, adică de a vedea şi recunoaşte adevărul liS). 66. Tit. conc. Educ" § 136. 67. Ibid., § 38. 68. E�lay, I, 3, § 1. - Conduc; of underst, § 1. [104] 104 1. Găvănescu Toate aceste condiţiî esenţiale, pentru cart vom căuta numir. potrivite în sensul lUI Locke, sînt indispensabile pentru realisarea scopulur, Lipsa uneia singure din aceste condiţii face pe celelalte ne­ folositoare, şi fie-care îşi are rolul şi importanţa sa. Căci, dacă i­ nima noastră n-ar simţi iubire şi veneraţie pentru lege şi legiuitor, am asculta de poruncile lor? Şi dacă am avea, să zicem, . dorinţa şi intenţia să urmăm poruncile unui legiuitor iubit şi venerat, dar ar lipsi voinţei noastre putinta d-a lucra conform ratiunel, n-am ră­ mînea departe de "rumul către virtute? Şi, în fine, presupunînd că simţim şi iubire şi respect pentru legiuitor şi că avem şi puterea de. a urma ratiuner, la ce ne-ar folosi toate acestea, dacă raţiunea n-ar poseda deprinderea -. de altminteri accesibilă naturei noastre în genere - de a vedea şi recunoaşte adevărata cale cătră virtute? S-ar putea numi prima condiţie religiositate sau pietate: A doua, pe care Locke o numeşte une-on tăt'ie de spirit, se identifică de sigur cu aceia ce înţelege prin libertatea voinţe?:, căcf "ideia lihertăţiî este ideia unei putere, a agentulut de a face sau opri o acţiune, conform cu hotărîrea minţit' 69). "NOI a­ vem, zice el, puterea de a suspenda impulsia unei dorinţe oare­ care. Asta mi se pare isvorul libertăţii în genere; în asta mi se pare că stă ceia-ce să chiamă (impropriu, după părerea mea) ooinţ« liberă" 70), Pentru a !reia condiţie n-ar fi nepotrivit termenul de "spirit sănătos", după lămurirea dată (implicit în Thouqts conc. educ.;' §� 1) , acestor cuvinte adică un spirit care procedează înţelept şi duce la calea cea dreaptă, Dar libertalea intelectulu?: ar fi, parcă, termenul techni« pe care I-ar preferi aci Looke'; şi în adevăr il şi intrebuin­ ţează adesea spre a ((esigna acea stare ideală la care trebuie pre­ gătit spiritul, ca să-şt poată îndeplini funcţiunea sa proprie : de a nu căuta şi reeunoaşte decît adevărul şi nuuraî adevărul. Această stare o recomandă ca scopul specific al educati�i intelecutale. "Tinta ei (a educatiei] cu privire Ia cunoştintl, nu este, crez. de a perfecţiona pe elev în toate ştiinţele sau în una din ele, ci de a da minţit lui acea libertate, acea dispoziţie şi acele deprinderi cari îl pot face 69. Essay, 1, 3, § 1 ; cf. IV, 20, § 3. - Conduci of und. § 1. 70. tu«, T, 21 § 27 ; sq, - M. [105] Pedagogia lUI .John Locke 105 in stare să atingă adevărul în direcţia în care s-ar aplica. sau de (are ar avea nevoie pe viitor. în cursul vieţii". Şi. ne spune. ,,rn aceste două lucrurî, şi anume: 1) o egală nepărtinire pentru orl-ce adevăr, - vreau să zic a primi adevărul din dragostea lui numai ca adevăr, iar nu din dragostea lui pentru alte motive, înainte de a-l cunoaşte ca adevăr, - �i 2) in examinarea principiilur noastre' ca să nu primim pe nicî unul ca atare, nicî să zidim pe dinsele pînă nu ne convingem, ca fiinţe raţionale, de soliditatea, adevărul şi siguranţa lor, constă acea libertate a intelectului care e nece sară uriel fiinţe raţionale �i fără care nu este, drept vorbind, un intelect" 7J). lneă o observaţie: Locke vorbeşte intr-un pasaj, pe care l-am citat şi de căutarea mijloacelor pentru "a forma oameni virtuoşt, folositor! şi destoinici pentru meseria lor". Găsim în pedagogia lUI mljloace pentru torrnarea o unenilor virtuoşî, şi, dect folositor1, în acest înţeles general; dar nimic sau aproape nimic despre cultivarea oamenilor "destoinici în cariera lor'. Numai de o sin.gură carieră vorbeşte Locke, anume de cariera nobilulur. Şi numai pentru educaţia către această carieră dă el mijloace mat speciale. Vom găsi la el sfaturi relative la cultivarea voinţei pentru bine şi a intelectului pentru cunoaşterea adevărului; dar nicl un sistem de mijloace cu privire la pregătirea omului pentru diferitele ocu­ paţii de cari societatea, În mijlocul căreia trăieşte, are nevoie pen­ tru conservarea �i buna el stare. E aceasta o lacună în sistemul lUI? Credem CiI, dacă e o la­ cună, e de aşa Iei că a folosit filosofului. Ei să datoreşte, în parte, că opera lUI Locke are şi azi pentru ştiinţă un interes mai mult decît numar istoric, şi că şi azi e folositoare şi instructivă. Căcr, pe cînd inclinatia din obiceiă a voinţeI către bine şi a inteligenţei că­ Ire adevăr sînt, pentru conservarea şi binele unor, societăţI indis­ pensabile şi universal necesare, şi deel alcătuiesc pentru educatie partea esenţială şi constantă a scopulut el, nu e lot aşa şi con­ ţinutul hotărît al celei-lalte cerinţe, adică ai pregătirei pentru ca­ rieră; acesta atîrnă de starea socială, de organizarea fie-cărel so­ cietăţI în parte, şi e condiţionată de felul şi gradul divisiunil 71, Conâuo! of Undrstanding, § 12, 41: [106] 106 I. GrL vănescu muncel, de numărul şi directia trebuinţelor unei societăţi date, decr se schimbă deja o epocă la alta şi dela un popor la altul; for­ mează partea variabilă a scopuluî educaţiei. Ceia-ce a rămas relativ fără valoare din opera lui Locke, aparţine tocmat acestei părţi din urmă a preocupărilor pedagogice. Ce fo­ losesc azi, în genere, s. e. acele paragrafe, carI dau lămurirl despre chipul cum trebuie crescut un cavaler? In OII-ce caz. însă, trebuie să se facă deosebire între aceste două părţi ale scopului educatiei. Numar fiind-că s-a trecut această deosebire cu vederea, au căzut unii în greşala de a crede că Locke, de oare-ce se ocupă mai de aproape numai cu o singură carieră, pune această carieră ca scop al edueaţiel În genere. Au crezut că, de oare-ce s-a exprimat mai special asupra mijloacelor de cultivare a cavalsrulut, Locke pune cavalerul ca ideal al educaţiei omeneşti în genere. (Sfirşltul în numărul viitor) [107] I il ): .� , , [ ' D. G. IAMANDI l Xenopol în .Jstoria Ro mînilor", au a­ vut cea mai mare influenta asupra dezvoltării poporulut romin. A­ semene este cert că romanizarea., locuitorilor Slavl, în Romănia de astăzt, s-aii făcut treptat şi complect, de abia în urma descăli­ cărit voivozilor Radu Negru şi Bogdan Dragoş în Valahia şi Moldova. Isvoare suficiente pentru dovedirea acestor ipotese, intr-a­ devăr, n-avem, dar din împrejurările arătate, mal cu seamă de is­ toriografii rominl, (între-care dlXenopol, este cel mai bun şi cel mai nepărtinitor), se poate judeca despre adevărul celor spuse mai sus. Ored că prin cele menţionate mai sus, dau dovada cea ma bună, că: Valahi! mora vi şi Hutulit sint urmaşii păstorilor emigra ţi din Dacia, cari n-au fost slavi, dar în contact cu Slavii s-au .. slavisat şi şi-au apropiat acel dialect, care a domnit acolo unde s-au aşe­ zat, păstrîndu-şt însă deosebirile naţionale, dintre cart unele sint foarte bine descrise în opui d-luî Burada : ,,0 călătorie Ia Ro- [126] 126 DărI de samă minii din Moravia", şi earl, asămăntndu-se foarte mult cu ale-rno­ canilor din CarpaţT, dau o dovadă şi mal eloquentă, despre coe­ ziunea unora cu alţi]. U"Jtima chestiune de-spre care îmi mal rămîne să vorbesc, este cea despre denumirea lor de "ValahI". Cu siguranţă nu se poate afirma, că şi-au primit-o de la veciniI NemţI, precum spune Mi­ klosici, sauJ'de la vecini! Slavi, precumpretinde dr. Pastrnek, căc) nu se dovedeşte prin nimic, fiind-că numele "valah", nu arată vre-o derivaţie etimologică nicî din limba germană nici din cea slavă. Dar precum n-au dat vecinii numele nicl Oroaţilor din Moravia, cari sosind mal tîrziu decit Valahil, şi-au păstrat multe croatisme şi chiar forme gramaticale croate în conservatiunea lor populară, tot aşa se poate spune, că nici Valahilor, ca�i fI înşişi se numesc aşa, nu le-a dat alţiI numele, ci şi I-au adus din ţara de unde au eşit; dar fiind-că atunci majoritatea lor se ocupa nu­ mai cu creşterea vitelor şi mal cu seamă a oilor, numele de "valah", a trecut asupra tuturor ciobanilor din ţinuturile morave şi slovace. De unde alt-fel s-ar putea lua identitatea numelut, cu Valahir ro­ mini? - In ori-ce caz România vestică de astă-zl, sau cel puţin partea ei nordică, s-a numit în timpurile veeht Valahia, de oare­ ce nu există nicl o cauză, pentru ca această denumire să se inventeze tocmai după descăleearea lui Radu Negru, eăcî şi în documentele cele vechi, se vorbeşte despre "Valahia" şi "Ugro Vluhia", Acest nume s-a introdus şi la Sîrbi şi Bulgari, sub nume de Vlah (plural Vlasi) pe care nume Cehil îl dau Italienilor; Slaviî pe semne au vrut să desemneze pe oamenii cu păr lung (vlasie-păr) precum îl poartă şi astă-zl mocaniî şi ţăranii ro mînI. Ca concluzie amintesc, că cu această mică scriere n-am avut altă intenţiune, decît să arurc un sîmbure, ca să se prindă în mod ştiinţific, lăsînd ca altI literaţi, mal competenţi decît mine, să decidă care este drumul cel drept, prin care, s-ar putea ajunge la deslegarea complectă a acesteI controverse istorice. \ \ G. Nether. j f \ [127] Dări de sarnă Chestiulli literare şi pedagogice de M. Straja nu, editura Samiica, Oraiova. 127 Cartea despre care ne propunem a face această dare de samă, cuprinde o serie de 9 studiI literare şi anume, despre: Principiul artet, Realismul şi idealismul în litera­ tura contemporană, Estetica scoale?' parnasiane, Caracteris­ tica poeziei timpulut nostru, Poezia primitivă (Rig- Veda) , Basmele, Ce este poezia? care este influenţa e1, morala şi misiunea ei în zilele noa.�t1'e? ,,[spriwile lu; Pacala" de T. Dulfu, Despre Dante. La acestea se adaug două diserta­ tiunr pedagogice: Despre educaţiunea de sine înstt;�>r, i�i Im­ portania elemeniulut moral şi estetic �n educaiiune. In anarchia de ideI ce domneste astă-zi în literatură, anarhia arătată În prefaţa cărţii,' aceste studii ne sunt foarte bine venite. Vom arăta cuprinsul lor, pe cît se poate, cu însăşt vorbele autorolur. La întrebarea, car« sunt principiiZe artei, autorul re­ zumă studiul său ast-fel : Intăiu : Arta este o imitatiune a naturei. Prin urmare ea s-ar abate de la misiune� şi legea el fundamentală, dacă ne-ar representa oamenii şi lucrurile alt-fel de cum sunt În realitate, sau dacă ar reproduce numai ' partea cea bună si frumoasă a naturei si a vietiI. , " A doua: A1,ta imitează în adevăr natura, însă o imi- teaza aşa, cum o vede artistul în Inmina qeniulu: său, într-un mod mat deplin şi mat adevărat decît o cunoaştem nor. Prin urmare operele de artă au o mare valoare atît pen­ tru cultura minţit cît şi a iniinei. Ele sunt mal instruc­ tive decît ştiinţele şi, prin efectul lor estetic, prin acea activitate armonică şi plăcută în care pun sufletul nos­ tru, ele ne înaltă în sfera de cugetare si de simtire a, o­ muluj de geniu: ne dati un nou mod de vede�'e a lu- crurilor, şi ne înfrumusetează si inobilează viata. . " , A treia: Nu trebue a uita, că opera de arta este nu- ma>t un mi;'loc pentru a deştepta în mintea noastra imagi­ nea cea mai adeoarata a realităţii care produce apoi în nOI fericita armonie, de care vorbirăm. Prin urmare ni , în arte trebue ţinută în samă acea regulă genera}{t, pe care natura o urmează în toate lucrările sale: a produce [128] 128 DărI de samă cel mai[ mare efect cu celemai puţine mijloace posibile. Deci artistul nu exprimă decît elementele cele mal esenţiale şi mal proprii a deştepta icoana întregulur fenomen, ob'­ servind dreapta relatiune a părţilor lUI si a relatiunilor , , , , ce are cu alte fenomene. Ort-ce Încărcare de ideY"peste acestea, precum şi lipsa elementelor caracteristice şi lipsa proporţiunilor, este în contra artei şi a bunuluI gust. A­ legerea şi combinarea părţilor esenţiale care constituesc un întreg, fie un fenomen al naturer, fie un om, o scenă din viaţă, sali un fapt istoric, se consideră ca o lege ge-­ rală a tuturor artelor frumoase. In această alegere şi combinare a împrejurărilor şi însuşirilor caracteristice, şi în frumuseţa ce o primesc ele, cînd sunt privite prin Prisma tantazieî artistulut, stă, idealizarea vietit si a lu- , , crurilor în artă.' Iiealismal în literatu,ra contemporană e considerat, cu" drept cuvint, ca o revoluţiune literară, ca şi altă dată romantismul, ca o mişcare furtunoasă Însă trecătoare, destinată a curăti atmosfera Iiteraturer de miasmele ce o infectează. Dil� această luptă În contra unul fals op­ timism şi idealism, În contra unor formule estetice În­ vechite care n-au cuvîntul de a fi, urmează două mari defecte ale realismului. Ele oonsistă, unul în unilaterala alegere a subiectelor, numar din partea cea rea şi coruptă a omuluI si societătit omenesti, care la multi imitatorI degenerează Într-o 's('andaloa�ă pornografie;' alt defect. consistă în exagerarea formei şi în teudiţa de a face din literatură mal mult o ştiintă, decît o artă. Ca o frumoa­ să însuşire a curentul�I re;list, se relevează pasionata iu­ bire de adevar şi metodul scienţific în căutarea lU1, pen­ tru a-l expune în opera literară, şi prin aceasta reînnoi­ rea vechei aliante Între poezie si stiinta .. , " , Estetica scoale?' parnasiame o formează visul ca fond. şi. perfecţiunea versurilor ('?' form�. Xisu1, U,l1 ideal afară din această lume de rele R1 suferinţă, este fondul este­ ticer parnasiane. Pe cînd' adevă,rul stiintific si folosul practic predomină spiritele de azt , pe' cînd 1ite�atura es­ tetică şi-a luat misiunea de a z:ugrăvi realitatea în co­ lorile cele mal adevărate, Parnasul el, ridicat un templu . imaginaţiunir, pe care Goethe o nurnia "Zeiţa sa", şi C80re este izvorul acelul ideal de frumuseţă şi de fericire [129] Dăn de samă 129 pe care poetul le doreşte, însă nu le poate afla În lu­ mea actuală; iar mijlocul pentru aceasta este muzica fer­ mecătoare a versurilor. Caracteristica poeziei timJJulut nostru, afară de cultul idealulur si al frumusctet de formă, care distinge curentul numit în '.Franţa "par�asian", sunt: spontaneitatea şi e· manciparea de sub influenţa modelelor şi regulelor ela­ sicismuluI, cîştigată prin revoluţiunea literară a roman­ tismul ut din prima jumatate a veacului; mal departe, iu­ birea de adevăr şi reîntoarcerea de la cultul rornantis­ mulur, pentru creaţiunile fără fond real ale fantaziet, la realitatea naturei şi a vieţii, cultul pentru ideile şi sim­ ţimintele de umanitate şi, ca rezultat al acestora, al idei- 101' naţionale şi sociale, de dreptate şi libertate, în rela­ ţiunele politice şi sociale ale popoarelor. Iar faţă cu na­ tura, poezia modernă se distinge prin un simţimînt a­ dînc de simpatie, care nu se găseşte în anticitate, decît în literatura indiană, şi prin un fel de nostalgie cosmică, prin un simtimint de regret �i duioşie pentru frumoasele �i sublimele idealuri de altă dată, dispărute astă-zt iua­ intea stiintei. , , In "Poezia primitiva" ni se arată naivitatea şi a­ dînca originalitate şi seriozitate a acesteî poeziI, care era 1 pentru poporul Arilor, străbunul popoarelor iudo-euro­ pene de astă-zr, în aeelaşi timp, religiunea ştiinţa şi În­ treaga lui înţelepciune. Din poezia şi religiunea naturală dela început, care sta în diviniza rea. şi ad oraţiunea fe­ nomenelor naturer, s-ari născut cu timpul religiunile ul­ terioare, cu miturile, dogmele şi cultul lor, la inceput simple �i naive, ca �j viata popoarelor ce le profesau, apol tot mal desvoltate si mal mărete. Din traditiunile reli - , , , gioase, din miturI, s-a născut mal tîrzitl filosofia, care conţinea în sine germenii ştiinţelor moderne; s-a năs­ cut literatura cultă în feluritele el ramuri, şi, alăturea cu acestea, a continuat a se d.esvolta poezia popo­ rană, prin viul graiu. Pentru aceea imnele vedice, În care se' cuprinde poezia şi religiunea primitivă a Arilor, sunt cheia pentru explicarea miturilor, a superstiţiilor, a misterelor religioase, sunt cheia pentru inţălegerea părţit miraculoase din poezia culta şi cea p oporană, şi mai a- 17 [130] 130 Dări de samă les pentru înţălegerea basmelor, colindelor şi descîntece­ lor, care sunt cele mal veclu tradiţiuni poporane. Frumos ne arată autorul aceasta în articolul înti­ tulat Basmele. După ce expune deosebitele teorii despre originea miturilor clasice şi a basmelor, autorul ilustrează părerea derivăret lor din tradiţiunile religiuneî naturale şi firea lor alegorică, prin analisa basm ului : Omul de pia­ tra, în care joaca un frumos rol personificarea vîntulut de primăvară. In acest articol era bine, ca autorul să a­ răte deosebirea Între Adalbert Kuhn şi Max Miiller, a căror teorie despre mituri e cea mal acreditată astăzr, şi ale căror idet par a se complecta reciproc, Nu mal puţin Însemnate pentru teoria literară sunt stu­ diile întitulate : Ce este poezia � care este influenţa e1: morală l<;i misiunea e� în zilele noastre, şi Un exemplu de prelucra­ rea poeziei poporane sau isprăvile lul, Păcală de P. Duifu, şi Despre Dante. In cel d'intăitl, ni se arată inţălesul cît se poate de lămurit şi preciz al poezier şi influenţa el a­ supra limber, a ştiinţei, a religiuniI şi a întregi! vieţi o­ meneşti. In celelalte două disertaţiunr, pe lîngă o eru­ dită desvoltare a subiectuluI lor, găsim, Într-una, inte­ resanta deosebire ce o face autorul Între cele două puncte de vedere, din care se adună. literatura poporană: unul literar, cum se vede în frumoasa colecţiune de Poezij po­ porane a Iuî V. Alexandri; �i altul folkoristic sau ttiinţi­ fie, cum e În colectiunea d-lur G. D. Teodorescu şi în celealalalte colecţiunL In disertaţiunea despre Dante ni să relevează înţelesul expansiv al alegorieL "Alegoriile -- zice autorul - ca si proverbele,ca si fabulele si alte figurI metaforice, se pot aplica la o mulţime de �azuri în viaţă, care al! ceva asămănare sau altă legătură cu în­ ţălesul propriu al cuvintelor întrebuinţate în alegorie. Şi tot-deauna cea mal bună explicare este aceea care, fiind mal potrivita cu natura lucrurilor, este cea mal generală, acea care cuprinde mal mult În sjne·;. In cele două disertaţiuni pedagogice de la urmă autorul expune, după sistema filosofică a lur Schopen­ hauer, două mari idei : lnsăruuătatea simtimintelor al- , truiste pentru liniştea şi mulţamirea sufletească a omu­ lUI ca individ, şi pentru binele general; şi Întăi etatea 0- , riginară a părţiI morale în natura omenească, faţă cu [131] DărI de samă 131 partea intelectuală, şi prin urmare întăietatea ce trebue să se dea şi în educaţiune, sau trebuinta de a pune în primul pl�� cult�ra morală a inin;�1 si .caract�er�luI, cum fac El1gleJIÎ, faţa cu desvoltareaj inteligenţeî ŞI cultura stiintifică. care azr primează la nor ca si în restul Eu- " , ' , ropei. Afară de ideile de că pitenie, indicate pănă aCI, a­ ceastă scriere conţine multe alte cugetărr, spuse în trea­ căt, Însă foarte instructive, cum d. e. cugetarea despre natura ţi originea ideilor __ de spaţiu, de,�timp şi cauzali­ tate, de la pag, 14, care pare a fi răspunsul cel mal just al acestei cestium, Am:stăruit asupra",cuprinsulul acester cărtr, casă ară­ tăm însămnătatea ideilor ce contine, si trebuinta răspîn- " , dire! lor pentru tînăra noastră literatură, Limba, în care sunt scrise, e curată, uşoară şi corectă; stilul, limpede, natural si atrăgător, adeseort de o adevărată frumusetă. , , Aceasta o recunoaşte şi raportul general despre lucrările intrate la concursurile Academiet din sesiunea 1898. Re­ cenzentul cărţit însă găsia cuprinsul el de o mal mică importantă decît celele-lalte lucrări, cu care concura. Si , , care, erati, rogu-te, acele lucrărr de un cuprins mai im­ portant? Un roman de o valoare equivocă, căruia, de şi recomandat, nu i s-a putut da premiul, şi cîte-va ma­ nuale didactice, care nicî nu-si aveati locul aci. Credem , ., .... că publicul cititor, de şi foarte restrîns la not, ştie a a- precia mal bine. NoI recomandăm cu tot adinsul, mal a­ les tinerimet studioase, ideile coprinse în această scriere. z. [132] \ DO(rUMENTE o scrisoare a lui Le Quien către Neculat Mavrocordat Sunt cunoscute legăturile dintre cel mal cult Domn fanariot, Neculal Mavrocordat, si unir învătatt al Euro­ peI civilizate. E mal puţin cun'oscut faptul' c'ă Forlosia, custodele BiblioteceI imperiale din Viena, în secolul tre­ cut (1723-58), a tradus în latineşte 7fC(i(' M(X [}1)l'(O lJ'[WlJ, principala operă a lut Mavrocordat, şi că, acest ms. de 162 de paginI se află în Biblioteca Marciană din Vene­ ţia supt signatura (cota) el. IV, 6711). Cu totul ignorată, pe cît ştiu, era scrisoarea de complimente pe care vestitul predicator Mihail Le Quien, autorul lut "Oriens christianus" (1661-733), o adresâ Domnului Ţărer-Homăneştr la 1724. O păstrează, în co­ pie, lUS. it. XI, 54 al Bibliotecei Marciane. 1 s-a adaus de un contemporan, titlul: Leuera del Padre Lequien a Gio. Niccolo Maurocordato in occasione che questo principe gl' avea mandaio in reqalo il suo libro "de Oţţiciie', m(i/' }((X [h)xov'[w u, riccpiaia da un esemplare del libro medesimo, posseduio dal signor Niccolo Franceschc, ove in fine ella si legge manoscriua. Iată scrisoarea: Lettre du Reoerend Pere Lequien de l' Ordre des [reres Prescheurs. Monseigneur, Il estoit de mon devoir, aiant eu avis par une lettre de Mon­ sieur Fonseca du preeieux present dont Vostre Altesse Serenissime daiguoit m'honnorer et qu'il m'envoioit par un vaisseau de Mar- 1. Valentinelli, Bibliotheca mamt3f�1'ipt()t'um S. Marci Venetia- rum, Ooaices mi. latini, II, p. 113. ' [133] Documente 1:;3 seille, de ne point differer de me donner honneur de vous ecrire pour vous marquer ma tres humble reeonnoissance. Mais Dieu, qui dispose de nos momens d'uue maniere souvent contraire it nos desseins, m'a fait suspendre mal gre moi de m'en acquitter alers. par une maladie facheuse, qu'il lui apiu m'envoier et dont je n'ai este delivre que par une autre, beaucoup plus longue, qui lui a succede . Je ne fais que commencer a memieux porter et, le livre de Vostre Altesse Serenissime m'aiant este rendu tout re­ cemment, profitant des premiers rayons d'une meilleure sante, j'en ai III une bonne parlie, avec toute la satisfaction que l'on peut s'ima­ giner. Je ai este ravi que dans l'impatience 01.1 j'estois de temoigner il, Vostre Altesse Serenissime les justes remercimens que je lui dois­ je puisse en meme temps par la lecture que j'en ai faite, lui mar', quer l'estirne partieuliere que tout le monde doit faire d'un si ex cellent ouvrage. Je le dirai dane sans flatterie (car ce n'a jamai" este mon caractere) que les eloges que le poete grec et le traduc­ teur latin lui ont donnes sont encore beaucoup au-dessous de l'idee qu'en a[uJront tous les gens d'esprit, qui le liront. Le chois de la matiere, qui est des plus interessantes pour toute sorte de per­ sonnes, I'ordre, l'erudition la plus exquise et la plus judicieuse, la solidito des raisonnemens, l'elevation et la noblesse des pensees, avec la politesse et l'elegance du style, qui ne differe en rien de celle que nous louons dans les anciens ecrivains grecs, seront il, jamais l'objet de l'admiration de tous les lecteurs. Ils conviendront qu'il ne cede en rien �t ceux des grans hornmes de l'Antiquite, qui ont eerit sur le meme sujet. Ou lui a donc rendu justice en le tradui­ sant dans la langue COllJmUne de l'Europe, quoiq ue la version soit de beaucoup inferieure aux beautes de l'origioal. Et il y a !ieu d'es­ perer que, la belle edition de Lei psik le faisant connoistre dans les differentes provinces de l'Occident, il y deviendra commun par es diverses traductiollS que l'on en fera dans toutes les langues, pour l'utilite du public. On y reconnoistra et l'on avouera que la Gre· cie (sic), toute inculte qu'on se la figure aujoul'd'hui par les malheurs des temps, est encore il, present et sera toujours la mere de[sJ plus beaux esprits de I'Univers. Si le present est des plus considerables pour une personne de mon estat par ce qu'i! contient, il m'est in­ finiment precieux que ce soit Vostre A Itesse Serenissime elle·meme qui m'en ait vou\u gratifier. Oomme il m'est glorieux de l'avoir reyu d'un aussi grand prince ! J'en conserverai toujours dans mon CalUl' la plus tendre ff'!connoissance et ne laisserai esehapper aucune occasion d'en donner des preuves au dehors, aussi bien que du tres profond respect, avec lequel j'aurai toute ma vie l'honneur de me dire De V o�tre Altesse Serenissime, Monseigneur, vostre tres-humble, tres-obeissant et tres-oblige serviteur F. Miclt. Lequien, de l' Ot'dre «es F,.cres Presrheut's. A Paris, ce 13 Novembre 172/:. [134] 134 Documente Se ştie că opera lut Mavrocordat a, apărut la Lipsea cu traducere latină. Cît despre Fonseea, se cunosc multe despre dînsul. Evreu portughez, Daniel de Fonseca, creştinat, deveni medicul ambasadei franceze din Constantinopol la 1702. După şepte-spre-zece am de servicii, aceasta-l cedâ lut Ne­ cular Mavrocordat, păstrindu-r titlul şi protecţia Franciei. Domnul Tarer-Romănestr îl lntrebuintâ pentru negociatir , , , , secrete cu străinătatea şi pentru intrigr la Constantino­ pol. Poate că ajunse cu timpul medie al Sultanulut ; în 1726 încă, i se plătia o pensie de Franceji 2). N. Iorga. 2. Cf. Hurmuzaki, Doc., ve, p.279, No. CLXXXV i Supl P, p. 444, p. 459, No. DCLXXIII i Fragmente, IV, pp. 225, 230. [135] NOTIŢI In încercările critice de literatura franceză de Xenoţ'on Gheor­ qhiu. găsim următoarea greşită definiţie a poeziei; Poezia este arta de a exprima în versuri toate oarieiătile t,.umos'uluZ Autorul opune decî, după un sistem de tot învechit poezia prozel, pe cînd opozi­ tu! prozet nu este poezia ci versul. Căci se poate scrie, ba chiar se scriu nenumărate bucăţi de înaltă poezie, În proză. Aşa toate ro­ manele, ce sunt ele decît lucrărI poetice scrise în forma exterioară numită proză? După teoria autorului, ar urma ca o bucată de ver­ suri, tradusă în proză, încetează a mal fi poezie, de oare- ce înce­ tează de a mal exprima în versurz toale varietătile frumosulut, Aşa Iliada lui Omer sau dramele lul Shakespeare, traduse în proză, ar înceta de a mai fi poezie, Cum am spus-o, nu să opune proza poeeiet ci oersulus, şi se poate foarte bine scrie poezie în proză , pre­ cum §i în verS1�rr, Este cu atîta mai neînţăleasă încurcala auto­ rului că d-sa singur vorbeşte mal j03, în introducerea estetică a lucrărel, despre frumuseţa mişcătoare a dramelor, şi cum de nu şi-a adu il aminte că sunt doar multe, enorm de multe drame, scrise în proză şi nu în versuri! Opozitul poeziei este ştiinţa, cugetarea abstractă, iar nu proza; şi se poate scrie şi ştiinţa În versuri precum se făcea lucrul cu grametica în Veacul de mijloc, L1 Geti ne spune Herodot; că se puneau legile, decl cugetări abstracte, în versuri, şi Herodot nu spune că se puneau legile în poezie, ci în oersurt, ceea ce este cu totul deosebit; CăCI o cugetare abstractă nu se poate nici odată pune in poezie; în versun tot-deauna. A· ceastă confuzie, nu e vorbă, este foarte adese ori făcută. Bună oară întreabă neştiutori! : Cum e scrisă cut are dramă? In proză sau în poezie? O dramă scrisă în poezie! apoi drama tnsăşî e o poezie, chiar cînd e scrisă in proză! Prin urmare, ca fond, cugetarea omenească poate fi do două feliurI: Şiinta compusă din gindirl abstracte, Poezia compusă din un şir de tablourI interne. Forma pe care o pot imbraca aceste două Ieliurl de cugetare este iarăşl duplă : [136] LASI - TIP. 1-1. GOLDNER STR. PRIMARTRl No. 17. Literatura §i arta romîna, revbta pu�ă sub direcţia eminen­ tu\ui poet şi literat, d·1 Oiântscu, conţine i'n numărul său pe Ia­ nuarie anul curent, ca tot.deauna) o bogată materie, mai mult. de caracter literar. Dintre articlllele cuprinse în acel număr, însămnăm în primul loc acel al d,lui OIăneseu asupra Societăţez filar'monice, apolo Descriere a Sucevez de G. O. Saaba şi poezia Neant de I. N. Roman. IlustraţiunI interesante, mal ales monumente din Su­ ceava. Proza adecă graiu 1 continuu; Versul adecă graiul ritmat sau rimat. A�este spre a îndrepta definiţia greşită a d-lul Xenofon Gheor­ ghiu că : Poezia ar fi arta de a exprima În iersurş toate varie­ tătile frumosu lut. Miii notăm în treacăt o contrazicere flagrantă, la ctte-va rtndurl de indepartare, a aceluiaşi autor. La p. [) d-sa spune: "Tn timpurile moderne ca şi în timpurile omerice, femeia a cîştigat egalitatea faţă cu barbatul". La p. 6 însă adaugă. Religiunea creştină pune pe fe­ meia egală barbatului. Amorul o pune mal presus: ceia ce o injosia in antichitate, o ridică în timpl.trile. moderne, Pe semne ca Omer nu trăia în antichitate! ! 'fh. Rossetti.· i::;crt�b 1. Paul. Tărallulr,o,1 Gh. GbibălleSCll.' 1 ',sioară",' . Alex.andfllJi. Man un Le Qqien' 1. :.G�v�'nescu. Pt;dal 1. BarbH�is. qde) alJ I.Laur :SilJgurătat€ 'ABO�A Directe -,;, ,fI" Pentru abOllan�eJ �1 ori-ee corespo�deriţ! Scrisoarea D-)!1i,C.' Arhivei{O. P. -'Din prelegerile D.: Str�tiles(;tI ) (i 1 i 1. H�isov de'la Coasta: I .. tru fi. şti dările \ Oorn. de B. J \' L'armee roumaine, ,Bernar(l'. , \.. Scopul'viei,il "omulu Notiţl 136 A eşit un foarte bun Atlas manual pentru elevii claselor se­ cundare, lucrat de domnul G. T. Buzoianu profesor din Botoşanî. Cuprinde o parte teoretică şi rubrice statistice şi o parte cartogra­ fieă, toate [ările Europei, hărţile generale ale celorlal e continente şi cosmografia. Preţul nu este mare: numar 4.75. mar ales dacă luăm în privire că hărţile ari fost executate la Viena şi sunt foarte clare si In tălese . Cîte-va erori în partea statistică) Nu lntălegem pentru ce d-I Buzoianu pune rasa 'uralo-altaică (TurCI, Maghiari, Finir) în rasa a Jb3, cu atît mai mult că, la Iimbl, d-sa e nevoit să pună limbel e turcă, fineză şi maghiară între cele aglutinate, pe cînd toate limbile popoarelor de rasă albă sunt flexionare.v-Portul Copenhagel este data ca vînd o frecventare de 25,000 năvl: mar mare ca al Loudrer, cu 18,000; dar tonajul este numai de 3,000,000 pe cînd acel al Londrer e de 14',000,000. E de sigur O eroare de tipar; dar asemene erorJ în tabele statistice corump totul. Tot erorI de tipar ne par a fi şi următoarele: Calcuta numar 079 de corăbii pe an! ! ! iar Singapur 12,000!! La notele comerciale, Frantia este aratata cu 1,235 de vapoare, 14,.301 corăbir de pînză şi 894;000 de tone în­ carcare ; iarGermauia cu 1,126 de vapoare, numa; 2,554 de corăbii şi 1,500,000 de tone; evident o eroare de tipar la cifra corăbiilor, şi aşa încă cîte-va. [137] ARHIVA ORGANUL SOCIETATII STIINT[�'ICE SI LITERARE , " , Anul X: DIN IAŞI � . Martie şi Aprilie 1899. === TH. ROSSETTI No. 3 şi 4 Scrisoare din Muntele Athos (eătră fratele său Dim. Rossebti) Iubite frate, Intors acasă după o călătorie de aproape o lună de zile, cel intăin gînd al meu este la VOl iubiţilor şi sper că aceste rînduri vă vor găsi pe amîndoi voiosr si sănăto sr. Nor, de Ia Constantinopole, am plecat Î� Vinerea p�­ timilor seara cu drumul de fier, si am ajuns a doua zi seara la Salonic unde nepotul AI�cu si cu Catrina ne as- , , teptan la gară .. Am tras În ga7.dă la ieî, la Consulat, şi am stat pănă JoI seara În Salonic. să ne odihnim de os­ teneala vizitărir Constantinopolulur, şi mal ales a dru­ muluI de 24 oare pînă. la Salonic, făcut în condiţiuni nu tocmai plăcute, cu un bummel-zuq turcesc. In acest. timp, am vizitat cîte-va.cdjamit, singurul lucru de văzut. în Salonic; ne-am plimbat pe cheiu şi am tirguit diverse vechituri turcestr. , Vineri seara lăsînd pe Profita la Alecu să ne aş-. tepte în tovărăşie cu Catrina, m'am Îmbarcat cu Alecu şi un pastor protestant Neamţ; (un cunoscut al lUI Alecu) pe un vapor rusesc foarte bun, dar care avea inconve- [138] 38 Th. Rossetti nientul de a transporta, pe lîngă excelentele noastre, şi cîteva sute de 01, şi am plecat la 10 oare noaptea spre muntele Athos. Pentru ca să PO\,1 mal bine urma itinerariul nostru pe acest munte feeric, pe care Grecit l'au botezat "grădina Maicet Domnulut", îţI anexez pe lîngă aceste rînduri o schiţă, indicînd intinerariul pe mare şi pe uscat. Penin­ sula muntelut Athos am copiat-o destul de exact, în con­ turile generale, după harta statulut major austriac; cele­ lalte două limbî de pămînt le-am indicat numai În mod aproximativ, ne prezentînd vre-un interes. Muntele Athos propriu zis e o piramidă abruptă de marmură, ridicîndu-se din mare drept în sus pînă la o înălţime de 1900 de metri (Hagion oros), şi situată în ca­ pătul peninsulet ; în spre continent el se continuă prin o creastă de munte, cu coastele abrupte, şi tăiate de văî şi văgăunI care se scoboară într-o parte şi în alta pînă la mare. Clina despre golful Hagion Oros (spre apus) e mult mal repede decît partea opusă, unde văile sunt puţin mal trăgănate, si această fată a sfîntulut munte , , , pare, văzută de pe mare, mar cu totul inaccesibilă. Stînci măreţe de calcar, cu totul sau mal cu totul desbrăcate dc vegebţ.iune, poartă numar ict colea cîte o mănăstire sari o săhăstrie, cele dintăI aducînd cu cetăţile baronilor feodali, atît prin situaţiuuea lor pe stinct abrupte, cît şi prin modul lor ele construcţiuue care le face să samene mal mult cu cctătr răsboinice, decît cu locase dumneze­ eştI. Pe partea despre răsărit a muntelur, pădurr întinse de brazI şi ca-taur împodobesc văile şi văgăunele, şi o multime de izvoare vit răspîndesc răcoreală si viată, Stîn­ cile 'chiar care sunt desbrăcate de pădurr (distruse în multe locurI prin foc şi incuria oamenilor), sînt in păr­ tile mal joase acoperite de o v�\�etaţiune luxuriantă de arbuşti de tot feliul, care la mijlocul lUI April erati în floare. Nimic nu poate da o idei'f despre varietatea şi bogatia acestef vegetatiunr, şi despre farmecul eolorilor variate care încîntă o ehiu], faţă cu verdeaţa pădurilor şi albastru] închis al m.ăreţ pe care o vezt mat de pre­ tutindenea. Iar În depărtare se ridică d.in valurt contu­ rurile insulelor 'I'haso, Mitilene, Imbro şi Samotrake care formează cu munţit lor albăstriţt prin depărtare, ca uu [139] Scrisoare din Muntele Athos 139 colier de juvaerurt preţioase Liniştea cea mal 'adînc{t domneşte pretutindeni; nicăirI nu se aude alt glas decît acel a mii de păsări (multe privighitori Între altele), san din cînd în cînd talancele unet turme de capre sau ber­ beci, sau din departare sunetul grav al clopotelor vre-unei nionastirt, E în adevăr un loc unic, ca făcut într'adins pentru meditaţiune şi repaos. In spre uscat la punctul însemnat pe alătura ta schiţă cu lit. R, muntele se pierde în cîmpie şi aei se văd încă unnele canaluluI săpat de Xerxes reg.le Persiei, pentru a trece cu flota sa, fără a încunjura capul muntelui A­ thos, în tot-deauna rău văzut, din cauza furtunilor ce'l bîntuie adese ori. Alecu telegrafia se cu cîte va eile înainte Ia mănăs­ tirea noastră (Schitul Prodrom), să ne trimeată barca mănăstirei la Dafne (tit K.), punct unde se opreşte va� porul. Graţie acestei precauţiunr, am fost. primiţi la so­ sirea noastră de 4 călugărt zdraveut de la mănăstire care venise să ne iee, După o scurtă şedere la Dafne, îmbăr­ cîndu-ne în luntrea rnănăstirer, am pornit pe mare de a lungul coaster, sfintit părinţi trăzind voiniceste din vîsle , 'u . , iar nor privind îneintaţt panorama feerică ce se desfă- şura Încet sub ochiî noştri. Ast-fel văzurăm de pe mare mănăstirea Simopetru situată ca un cuib de vulturi pe o stîncă abruptă, şi În aparenţă neaccesibilă (1it. M.) şi mănăstirea Xeropotamo (lit. L.), situată pe malul mărei, dar tot zidi tă în forma de castel. IJa mănăstirea Grigo­ riu ne o prirăm ca o oară, pentru a lăsa timp vislaşilor să ne odihnească, şi pentru a vizita mănăstirea care de altmintrelea, afară de poziţiuuea ier foarte pitorească, nu prexintă mult interes. Reluîud apot iar vislele, trecurărn pe dinaintea mănăstirilor Dionisiu, sf. Ana �i sf. Pavlu , situate cea întăi pe mal, cele-lalte două pe coastele rnun­ tclut care devin din ce în ce mai abrupte şi mal sălba­ tice (lit. 0, P şi Q). Intre sf. Ana şi Pavlu se află să­ mănate pe stiucr, o mulţime de săhăstrit, une1e în peş­ tert care sunt aşa de grell de. atins, încît samănă cu cui­ huri de rîndunele lipite de stinct. La unele din ele nu POţI ajunge, decît ajutîndu-te cu o frînghie lungă care spînzură, de la gura chilieI sau a peşterel, pînă la poteca cea mal apropiată. 'fiindu-se cu mînele de acea frînghie [140] 140 Th. Roseetti săhastrul se caţiră pe stînci, drept în sus, ca pe un părete. .Mona hit care locuesc în aceste săhă:,;triI nu al"! locurt de cultură; ier se întreţin cu fabricarea a mict lucrurr de lemn sau piatră, metanir, crucl ; iar alţir sunt zugravt de icoane. Produsul ind ustriet lor îl dau la mănăstirea de care depind, care le vinde în folosul ieI, şi le dă. în schimb hrana �i îmbrăcămintea, foarte mizerabilă şi una �i alta. Aceştl săhastri sunt mal ales RuşT, celelalte naţiuni alegîndu-şt chiar cînd se fac săliastri locurI mal puţin fioroase, �i unde pot cultiva cîte un petcc de pămînt, cu ale cărui producte Re hrănesc. De la una din sălrăstriele aceste spînzură de asupra măret un ]Janer, în care cel ce trec cu barca pun cîte o pîne sau alt-ceva de ale mlncaret, iar săhastrul cu o combinaţiune ingenioasă de frînghiI trage apoî panerul pînă la el. Trecînd, depuserărn şi nOI o pîne, din proviziile ce le adusese luntraşit pentru nor, în paneriul săhastrulut.sunintindu-ue ele cuvintele scripturei, "în dar al luat, în dar să ' dai". Din dreptul monastiret Pavlu (lit, Q.) şi pînă la schitul Prodromu (Jit. B.), adecă în tot capătul sud al muntelut, malul devine cu totul nea­ cesibil ; stînca se coboară drept în mare, şi pe o Întin­ dere de 2 oare şi mal bine, nu daI peste nict un loc, unde să poţJ aborda macar cu luntrea cea mar mică. Stînca, scobită hojma de valurI care pe timp de furtună _ trebue să fie îngrozitoare, şi care, chiar cînd am trecut noi, pe o linişte complectă În atmosferă, eran destul de mart, pentru a ne îngreuia mersul înainte cu visla, atîrnă ca o coamă de zid asupra apel, şi nu permite nicăirea să calcî pe dînsa sau s{t adăposteşti barca fragilă care te poartă de-asupra abizului. Puterile vtslaşilor, osteniţi prin cîte-va ceasuri de o lucrare continuă, începeau a slăbi; vîntul pe care speram a-I găsi în aceste meleagurI �i care ne-ar fi permis a înainta mal repede cu ajuta­ riul pînzei, nu se ridica, si asd stăturăm putin Între niste " . -, , stînci căzute din munte în mare, spre a se răsufla sfin- ţiI. părinţt, a imbuca cîte ceva şi a recapata pute­ tere şi curaj . Purtaţi în sus şi în jos, culcaţr cînd în dreapta ctnd în stînga de valurr, înghiţirăm cîte-va oue rtlscoapte, o bucată de pîncşi puţin vin. AJecu şi mai ales pas­ torul protestant nu 'se simteau t(1)croal îndămînă si acest '1 , • • [141] Scrisoare din Muntele Atho� 141 din urmă schimba fete care arătau că se pregătea să plătească zeului Neptun tributul pe care i-l datoresc cel mat multt muritorî. Efi si de astă dată mă tinuiu bine , , , mişcarea valurilor ne produciudu-mr nici o supărare. După ce călugăriI noştri se mal odihniseră, reluară iar vîslele, şi ridicîndu-se puţin după aceia un vînt uşor, puserăm pînza, şi după vre-o oară, ajunserăm pe la 6 oare seara la schelea schitulut Prodtomu (arsanaoa cum se zice la Athos acestor debarcadere), Arsana schitulut nostru e mestereste scobită în parte În stîncă, si are un fel de tunel 'făcut cu dinamita care servă la adăpostirca luntrilor pe timp de furtună. Jos la schele ne aştepta parintele Gedeon Ploeş­ tcanul, egumenul mănăstirer noastre, cu alt] cîtt-va că­ lug'ări si cu 6 cati-r, mulart cum îI numesc aicea, si ,. , dUIJă ce luarăm cîte o dulceată si o cafea, si asistarăm , , , la scoaterea din mare a vre-o 7 languste enorme prinse pentru masa noastră, îucălecarăm pe catirr care în mai puţin de jumătate oară, ne suiră la mănăstirea situată pe coasta la poalele muntelui Athos, În o poziţiune foarte frumoasă, şi cu o privire încîntătoare pe mare şi pe văile pline de verdeaţa ce se coboară de pe munte în spre mare. La poarta mănăstirei descălecarăm , şi furăm În­ timpinaţr de preoţi cu sfintele icoane şi evanghelia, �i conduşr în cîntece şi în sunetul clopotelor la biserică, unde se făcu o mică rugăciune. l\hrturisesc că auzind în limba noastră cîntecele obicinuite din copilărie, În a­ cest colţ depărtat al lumei, fui adînc mişcat, şi că mă năbuşiră lacrimele. Sunetul clopotelor, cîntecele sacre Îmi reamintiră cu tărie copilăria fericită, timpul rievino­ văţier, al liniste] sufleteştr, si chipurile celor iubin si dis- , , " , , păruţl pentru vecie. După o mica rugăciune furăm cond.uşt în arhoudaric, un mare salon foarte simplu, dar curat mobilat şi ţinut, unde găsi'Hi portretele multor cunoscuţi, intre altele şi a­ cel al nepotului Iorgu, rătăcit nu ştiu cum pe ai cea. Pu­ ţin după aceea şezurăm la masă (bucate exclusiv de post, dar pe�tl şi languste hune) şi după puţină. YOrb1 şi o şedere pc balcon în ad mirarea vederei, ne culcarăm O­ dăile schitulur destinate străinilor sunt foarte curate si ati paturi de fier foarte bune. A doua zi, sculaţi de vreme [142] 142 Th. Rossotti asistarăm la sf. liturghie, şi apot părintele arhimandritul ne arătâ amănunţit toată mănăstirea �i toată gospopăria sa. Această gospodărie e vrednică de laudă şi toată mo­ nastirea e curată si bine tinuta. , , Lunl dimineata insotitr de părintele arhimandritul, de , , , un călugăr bătrîn din Moldova şi de un diacon, porni­ răm cu opt catirr, spre a colinda mănăstirile cele mal în­ semnate. Drumul foarte rău merge tot la vale şi la deal, cu suişurt şi coborişurr, unde numar piciorul catirulut se poate ţine, prin păduri şi peste muscelur) înflorite de toată frumuseţea, După 3 oare de o călătorie obositoare poposirăm la schivnieul Sava, un călugăr romîn bătrîn care locueşte, cu alţI dOI călugăr], într-o căsuţă pe un deal deasupra, măret cu o privelişte încîntătoare. Aci de­ junarăm şi încălecînd iară, furăm în alte trei oare la mănăstirea grecească Iviron (Iit. D.). Uitasem Să-ţI spun, că Duminică pe la toacă, am niers tot călărt la mănăstirea Lavra (lit. A), depărtată o oară de la Prodromu. Această monastire grecească e CCl.1 nULI veche din muntele A thos şi se zice că ar fi fost fundată de Sf. Athanasie, acum mal bine de 1000 de am. In curtea bisericei stau 2 ehi paroşt urieşl, despre care merge vorba că ar fi plantaţi de Sf. Athanasie. Mănăstirea Lavra e foarte bogată în manuscripte vechr, din care unele foarte frumoase, ornate cu miniaturt şi de o caligrafie admi­ rabilă. Aci ca şi la Iviron, se păstrează şi multe odoare sfinte, foarte vechî, foarte frumos lucrate şi scumpe: cutii de aur cu moaşte, împodobite cu pietre scumpe, chivote, potire, EvangheliI scump .legate, şi altele de ase­ menea; Aere meşteşugit lucrate acopăr sfînta masă. Fie­ care mănăstire are cîte una sau mal multe icoane fă­ cătoare de minunr avînd fie-care legenda el. OălugăriI atît de la I..Ja vra cît şi de la 1 viron, de şi ne-au primit cuviincios, ba chiar cu oareşt-care _ o­ norurI, erau foarte recl şi era vădit că în însuşirea noas­ tră de Romîni nu eram tocmai bine venitt. Unul din a­ ceşti egumeni se scuză că nu ne poate primi mal bine, fiind-că mănăstirea, de la seeularizarea moşiilor de la nor, ar fi săracă. La aceasta Îî respunseî că asa se si cuvine , , să fie tagmacălugărească, trebuind după canoane să fie săracă. Răspunsul nu păru să placă Grecului care schim- bâ îndată vorba. : [143] Scrisoare din Muntele Athos 143 Fiind că părinţii de la Iviron nu făceau nici un semn că ar vroi să ne găzduiască, luarăm, dupa vizitarea bise­ ricer, o cafea si o dulceaţă, si cu toate că eram cam o­ bosiţI plecarăm iarăşr căl�rI ia Karyes (lir, ,iS), Drumul de la Iviron pănă la Karves trece, în prima jumătate, prin o vale şi pe o coastă de deal care se prezinta ca vegetaţiu­ ne şi ca privelişte în adevăr încîntătoare; partea din ur­ ma merge la deal şi la vale pe nişte stînct goale şi lu­ necoase, despre care mă miel' şi acum cum le-ati putut trece bieţii catîri. După alte 3 oare de călărie obosi­ toare, ajunsem la Karyes la asfinţitul soarelui, unde ne găzduirăm la mitocul măuăstiret noastre, o Căsuţă pă­ cătoasă dar curătică. Fiind că nu mal eram supuşi re- , , gulei monacale, tritneseiu la un han turcesc, şi pusei să ne frigă un sfert de miel, pe care îl mtncarăm eli. Alecu, şi pastorul protestant cu o nespusă plăcere. A­ ceasta a fost singura carne ce am mîncat-o in 8 zile pe muntele Athos. Părintit căluzărr. de si la o masă cu nor, , L' , se mărginiră În peştI şi languste; dar nu ştill dacă miro- sul friptureI noastre nu le-a sugerat ideI puţin canonice. După o noapte petrecută, binişor, ne duserăm MarţI dimineaţa să Lcem vizita uner delegaţium compuse dc mal mulţî călugărt din diferitele mănăstirr ale S-tuluI Munte care rezidează permanent în Karyes şi adminis­ trează interesele comune ale tuturor mănăstirilor, şi a.pot Kaimakamului turc care reprezinta În muntele Athos au­ toritatea sultanuluI. Acest funcţionar împărătesc e un Turc foarte haaliu si saaalnic care amesteca frantuzasca , 'u , şi turceasca în modul cel mal caraghios. După aceste vi- zite oficiale, ne d userăm să vizităm o mare biserică, ru­ sească ce se clădeşte acum la mănăstirea numită. Sarai, toată. În marmoră. şi foarte îngrijită. Egumenul mănăs­ tiret se arătâ foarte amabil şi ne făcu o primire cor­ dială. După ce mal cumpărarăm cîte-va lucruri prin tîr­ guşor, într-o dugheană administrată de un călugăr tînăr grec, care pentru a vinde scump şi a face "l'article" În trece 3 jidanî, ne intoarserăm la mitoc, unde primirărn vizita căluzărilor si a Kaimakamulur. Gratie tuturor a- tJ, , cestor vizite şi contra-vizite, înghiţ,iserăm de la 9 pînă. la 12 sese ci u lcctun, sese pahare de coniac si sese cafele , " , , turccştr, �i schimbaserăm nu mai ştifi cîte fraze politi- [144] 144 Th. Rosutti coase, o lucrare meritorie pentru nişte stomahuri goale. După ce dejunarăm de bine de rău,' ne suirăm iar pe catîrii noştri care, În două oare, ne duseră la Vatopedi (lit, F), lăsînd la dreapta noastră mănăstirea Pandocra­ tor (lit. E). La Vatopedi, mănăstire foarte bogată �i bine în­ zăstrată de domnit noştri din trecut, Grecii ne făcură () pri­ mire foarte prietenească şi fură de o atentiune delicată în privinţa noastră, care ne făcu cea mal plăcută impresie, du­ pă primirea rece şi cerem onioasă din celelalte mănăstirt gre­ cesti. Mal multt din călubO'ării de aicl vorbean romîneste, u- " , nul din ier chiar foarte bine, si toti făceau impresiunea unor oarneru deprinşi a trăi bine şi în largul lor, mar mult un fel ele boert decît de căl ugărY. Du pă ce vizi tarăm biserica şi mă­ năstirea, una din cele mal pitoresc zidite, într-o poziţie foarte frumoasă pe malul mărel, apreciarăm şi talentele culinare ale bucătariulur, care între altele ne gătise nişte bo b cu anghinare, foarte gustos. După masă mat con­ vorbirăm cîtăva vreme cu acesti călugări amabih, si ne , , eulcarăm în nişte odăr, luxos mobilate pentru o mănăs tire, avînd un salon la mijloc, pus la excluziva noastră dispoziţiune. A doua zi dimineaţă, furăm surpriust, prin prezentarea de cătră un frate a unut lighean şi a unul ibric, cu care puturăm precede la abluţiunele matinale. In celelalte mănăstirt aceste instrumente de curăţenie sînt necunoscute. In coridorul care trece pe lîngă odăile arhondariculur, se află aşezat în zid urt mic basin de marmoră, cu un robinet de apă deasupra, şi cu o bucată de sopon turcesc pe margine. Un prosop e spinzurat de un cut alăturea (la cele mat elegante îţI mal pun şi un prosop în odaie), şi la acest basin Î?I fac tot.] pe rînd toaleta, coram popula. După dulceaţa şi cafeaua mati­ nală.. plecarăm în sunetul clopotelor şi Îl1wţiţI de prois­ toşir mănăstirer, pînă la poartă, în spre Zografu (lit. H), mănăstire bulgărească situată pe ceelaltă poală a mun­ telul aproape ca o mică oară de malle. In tret oare fă­ cute in parte numar calare, căci ne săturasem de catirt �i iet săracii de nor, şi în partea finală pe jos, aj unserăm la ZogTafu, unde GreciI de la Vatopedi vestiseră sosirea noastră. Aieea furăm primiţi cu toată pompa, ca şi la mănăstirea noastră: preoţiI cu evanghelia, dopotele su­ nînd, o mică rug'[-\,ciune, la care se pomeniră numele noastre, etc. [145] , : Scrisoare din Muntele A thos Mănăstirea Zografu prezintă pentru noI Moldoveni], un interes deosebit, căci ea a fost rofund ată, după ruina­ rea ei, de Stefan cel mare �i bogat Înzestrată de el. Aici se păstrează în arhon daric, la un 10L� de onoare, u n steag dăruit de acest Domnitor. Acest steag (mic mi se, pare a fi mal. curînd o prapură) e de catifea, de o co­ loare închisă, �j pe el e cusut O matasă sf. Gheorghe. O inscripţie slavonească în litere de aur, înconjoară tot steazul , care se zicc că ar fi fost cusut d e doamna lu) � Stefan Vodă, şi care e foarte bine conservat" numai cu- lorile mătăset sînt şterse de timp. In biserică. se păs trează o icoană de argint, despre care se zice că marele Domnitor o purta Ia oblînc, cînd mergea la rezboiii , precum şi diferite alte odajdit vecht şi pretioase. După dejun, pornirăm iar, însoţitJ de toţr proisto­ şil, în sunetul clopotelor, şi după ee ne 1 narăm în mod foarte cordial ziua bună de la acestî omcnost c[dug[trT, ne coborîrăm într-un ceas pe jos (�atîril Îl 'trimc3esem înapor}, pe o văgă uuă de stînci foarte romantică, Ia ar­ sanaoa mănăstire)', de unde luntrea călugărilor bulgart condusă de patru vîslast robuştr, ne duse într-o oară la mănăstirea rusască (Iit. 'I,) nUl�lită obicinuit Husikon şa)'\ sft. Pantelimon. Kavasul mănăstiret Z,ografu, un Ar năut chipes, cu un arsenal întreg la brîu, mar slobozi la ple� care vre-o cîte-va pu�tl în onoarea noastră, dc d etunătura cărora răsunară toate văile. La Rusi se schimbară lucrurile. Pe cîtul 1�1 toate celelalte mănăstirt greceştI, chiar şi la cele mar puţin bine­ voitoare, fuseserăm primiţi cu deferintă, şi îndată COIl­ elu�l ele un călugăr ele vază în arhond aric, dac�\ nu d o egumen direct în biserică, aicI Ia început nimenea nu p[trea că ne dă vre o atentiune. De abia g':\siritlll un că.­ lugăr care lle conduse În' salonul cel l11a7-e al anllOnda­ riculllJ, unde ne lăsâ cît·va timp singuri. Dupi\ vre-O zece minute, se arătară în fine doI c[t!ug:1rI, cărora le-am re­ mis o scrisoare pe care o luase Alecu de hL consulul ru­ sesc din Salon1c, c{ttre Egumen. Acesta, fiind bolnav, nu putu &ă ne primească, dar ne trimise pe un c�tlugăr brl.­ t.rîn locotiitoriu al luI şi pe un Kneaz rus, cu numele Con­ stantin ,.vyazimoki, iar ca, edugăr părintcle Cypriall, un perfect gentleman care a trăit mult în lume, � vl'lzut 2 [146] 146 'I'h. Rossetti multe ţăr!, şi pare a fi trecut prin multe valurI ale vieţet pînă a nu se fi refugiat în limanul călugărier EI ne făcură o primire politicoasă, dar la început cam rece şi rezerva­ tă. Cyprian vorbind perfect frantuzeşte, era usor a con vorbi cu el, şi fie-că din conversaţia' cu �lor, a băgat de seamă că nu eram oamenI de rînd, fie că În interval părintele staret, cetind scrisoarea consululur, il va fi trimis instruc­ ţiuni pentru o primire mar cordială, Încetul cu încetul oţetul de la început se prefăcu În miere, şi manierile atît ale locoţiitoriulur cgumenulur cît şi ale Kneazulut călugăr deveniră tot mal afabile. Conversaţia cu părintele Cy­ prian era din cele mal interesante, căc] cu toată evlavia exterioară, se simţia iîn cuvintele lut, un fel de ironie as­ cunsă foarte hazlie în privirea vieţiI monacale. Acest că­ lugăr interesant mi-a făcut impresiunea unul om care nu a găsit sub rasa oălugărească, liniştea sufletească şi mîngăierea pe care o va fi căutat. Ori cum, el e lina din figurile cele mal stranit re-am Întîlnit in viaţa mea. Foarte caracteristică era nepăsarea şi ne băgarea de seamă aristocratică ce o arată fată de ceilalti călugări, fie ru- , , seştr, fie tovarăsii nostri romant. Pecînd, pentru nor, era , " plin de atenţiuni, pe călugărr, şi chiar pe egumenul nos- tru, se făcea că nicl nu-r vede. Părintele Gedeon, care e departe de a fi simplu, era cam supărat şi pare că a avut o tălmăcire cu vre-unul din călugării ruşi, pe care Îl cu­ noştea mar bine, căcr a doua zi la plecare părintele Cy­ prian a fost. nevoit, cu toată Knezia sa să-I sărute mîna ca unul mal mare în rang, şi locoţiitorul egumenulul l-a sărutat, ca pe un frate În Hristos. După vizitarea bisericeî, şezurăm la masă, şi după, schimbarea politeţelor obicinuite, ne culcarăm în nişte paturI foarte curate, dar ale căror mindiro puţin elastice 11e rearnintiră toată noaptea că sîntem la mănăstire A doua zi, .J 01 la 7 oare, furăm poftitr la s-ta Li­ turghie care se sluji pe mare, cu CÎntece frumoase �i cu nesfîrşite "gospodi Po milu ", din care un ul mi se păru n Re raporta şi la noi păcătoşii. La sfîrşitul liturghief, nOI asistarărn la împărtăşirea a vre-o 50 de schivnicr, venitr din munte, care se împărtăşesc de 2 ort pe săptămînă, şi a căror figurI selbatice �i d.obitoceştr formau contrastul cel mal nostim cu fizura subtire Ri fină, si cu manierile a· '-' " I ' [147] Scrisoare din Muntele Athos 147 ristocratice ale ciceronelui nostru. Mizeria în care trăesc aceştr schivnicr, hrana proastă ce le-o dă mănăstirea, (pîne neagră �i grea ca plumbul, usturoiu �i ceapă cru­ dă şi oţet de pus în apă de trei ori pe săptămînă, iar în celelalte zile, cîte odată, peşte şi puţin vin, sau o le­ g,umă te artă în apă), mă umplură de mirare şi intrebaiu pe Kneazul nostru, cum se pot decide oamenir de bună voie la o aşa viaţă. El îmt explică lucrul prin lipsa gro­ zavă ce o sufăr ţăranii în Rusia, prin grija de a scăpa de recrutare, şi prin clima dulce de la muntele Athos, poate şi prin evl?,vie. adăogi el cu un suris cam ironic. După liturghie, văzurăm toată mănăstirea în amănun­ timc . ea samănă cu o cazarmă sau cu un falanster co­ munard, fie-care exercitînd o meserie oare-care. după ce mal vizitarăm un diacon bătrîn cîne se ocupa cu oare­ care talent cu pictura, �i mult cu grădinaria, şi care ne oferi o cească de ceaiu în frumoasa lut zrădinită si un , '-' " buchet de trandafir) foarte frumoşi, ne luarărn ziua bună de la acest călugăr, singurul om din . mănăstire ca­ re mi-a facut impresia de a fi fericit, şi de la cei-lalţt ::dinţI părinţi care la plecare ne mal dăruită mal multe mici lucruri lucrate în mănastire, si ne duserăm cu barca . '. mănăstirei la Dafne, unde seara, la nouă oare, ne suirăm pe vaporul turcesc care adoua zi ne depuse la Salonic. La plecare, părintele Cyprian, puse să sune clopotul cel mare a mănăstirel, adus cu multă greutate de la Mos­ cova (dOI oameni Îl pot de abia pune în mişcare limba). In privirea acestui clopot se zice că 'I'urcij, miraţi de mă­ rimea lUI, întrebau, că ce nevoe au Ruşii de un clopot aşa de mare: fiind că Dumnezeul nostru e ram surd, ar fi răspuns aceştia. Al tău fraie iubiior Th. Rossetti [148] i I :.=:- ;� Legenda A. mănăst. Lavra B. Prodromu C. Sava Pusnicu D. măn. Iviron .K măn. Pandocratol' ]<'. măn. Vatopedi G. Kal'yes I-I. măn. Zog'l'afu 1. măn.�Husjkon K. Dafne L. măn. XOl'opotamo .'VI. măn. Simo-petro N. măn. Grig-orill O. măn. Dionielu P. măn. Si'. Anna Q. măn.:Sf. Pavlu K rămăşiţele canaluluI lUI Xerxes S. Săhăstl'ie- [149] 1. PAUL Ţăranul romîn şi ungur din Ardeal Studiu psichologic poporal ') Principiul unităţii naţionale introdus În morala popoarelor' In "timp abia de o sută de ani, a schimbat harta Europei ; popoare asupritoare ali fost tnfrinate şi cele asuprite jail devenit stăpîne pe soarta lor. Simţul naţional ca un curent magic a trecut prin văl­ măşagul tulbure de popoare invrăjbite, şi în trecerea sa a arun­ cat pe unul la dreapta, pe altul la stinga,limpezind fata Europe! şi readucînd duhul păcii roditoare, Popoarele cu putere de viaţă au profitat la timp de acest curent şi numai _cele stoarse de puteri prin vitregimea timpurilor aii rămas încă in vechea mizerie, în vecha desmembrare, şi mal gem încă sub tirania înăsprită şi ra­ finată prin cultura secolului al 19-1ea. Popoare cărora nici cultura acestui secol nu le-a putut infiltra putere de viaţă au rămas încă stăpînite, iar Europa cultă din cauză de convenienţe internaţionale, vede şi tace. - Şi poate e şi just să fie aşa Popoarele nu pot trăi ca oerşitoriî din mila altora; fie-care popor are soarta, pe care singur ş' o cror şte şi pe care ° merită. Din vina noastră sau a îrnprejurărilor, nOI RomîniI sîntem astă zi poporul cel mal nenorocit din Europa, nOI avem cei mai mulţi şi cei mal aprigI stăpinr, politiceşte şi ca cultură sîntem des- 1. Conferinţă .tinută la 2H Martie 1898 în aula Universită­ ţiI din IaşI. [150] 150 r. Paui binatr, Adevărat că de un timp Incoace sim tul un (ionai, a început să ne electrizeze şi penal, să ne deschidă inima pentru fraţii ln­ străinatt şi asupritt. In presă, în adunări şi în parlament se ridică glasuri ameninţătoare pentru tiranil fraţilor noştri şi tineri mea noastră a început a aduna în sufletul său focul sfint al iubiriî de. neam, entuziasmul şi simţul de jertfă, pe care aZI mîne, îl va cere naţiunea de la ea. Pentru ca să putem însă iubi cu adevărat pe fraţii noştri şi pentru ca să putem să ne măsurăm cu asuţ ri­ torii lor, trebue să-i cunoaştem bine şi pe uniî şi pe aItiLlată ce m'a îndemnat să schitez în cîte-va trăsăturl generale caracterul na­ ţional al tăranulut rornin şi ungur din Ardeal, aşa cum îl cunosc din propria-mi experienţă. Mai puţin voiii atinge caracterul clasei culte, fiind- că acest caracter e nehotărît şi schimbător şi afară de aceasta cînd lupta se dă pe viaţă şi pe moarte, ca între Horninil şi Ungu­ rit din Ardeal, atuncI e vorba de masele mari ale poporului, de ţărănime, nu de clasa cultă, care vine şi trece. Prin caracterul unui om Intelegem feliul lUI particular de a răspunde prin fapte la impresiile lumii din afară, potrivit cu ideile şi sentimentele sale şi mai ales potri vit cu constituţia sa fizică. Şi fIind că constituţia fizică, ideile şi sentimentele sînt deosebite de la om la om, de aceea şi caracterele omeneşti sint de o varietate in­ finită, cîţi oameni, atîtea caractere. Intre calităţile fizice, Între i­ deile şi sentimentele unui om, însă sînt unele cari îi sint caracte­ ristice lUI ca individ, prin cari se deosebeşte de tOţI ceialaltî ; a­ cestea determină caracterul său individual; pe altele le are comune cu membrii familiei sale şi acestea constituesc caracterul familiar. Calita ţile fizice şi s�fletoşt'i, comune într! o pătură socială, dau ca­ racterul de castă, cele comune unul popor întreg formează carac­ terul naţional, prin care se deosebeşte popor de popor, precum un individ Se deosebeşte de un altul. In fine sînt calităţile comune tuturor oamenilor, şi acestea eonstituesc caracterul speciei om, prin care el se deosebeste de cele-lalte specii de animale. De la carac- , \ ' terul de om pînă la cel individual, sînt o mulţime de trepte de individua lizare mai subtirî, sau mai groase, după timpul în care s'au format"; sînt atîtea caractere deosebite, cari toate după vechi­ mea lor, formează o pătură mai adîncă sau mai superficială, mar solidă sau mal efemeră din caracterul omului. Aceste pături în ca­ racterul omenesc s'ar putea asămăna cu straturile geologice din [151] Ţăranul romin şi ungur din Ardeal 151. scoarta pămintuluî. Păturile cele mal vechI sînt cele mal adînci, cele mai solide şi mal statornice, ele suportă pe cele-lalte, ele rămîn ne­ mişcate şi numai în ca suri exlremecînd centrul e sbuciumat şi cind păturile superioare ioan devenit incomode, numal atunci se umflă pătura adîncă de granit, asvîrle în văzduh pe toate cele-Ialte, iese deasupra şi se întinde peste ele. In casurl normale însă păturile adînci stau impasihile. lăsînd pe cele superficiale să se mute din Joc in loc, să se sbuciume, să. se schimbe pînă ce invechidu-se, se statornicesc �i ele. Precum timpul depune straturl peste straturi pe pămînt, tot ast-fel aşază el şi păturile in caracterul omenesc. Fiind-că schimbarea e cu atît mai activă, lupta cu atit mal intensivă cu cît pătura e mai superficială, pentru aceia viaţa, lupta pentru existenţă, se întîmplă în deosebl în aceste pături. In prima linie omul îşi consumă viaţa pentru asigurarea intereselor sale in­ dividuale, apol a celor familiare, de clasă, naţional, om, şi aşa mai departe. Lupta nu se dă în straturile superficiale în deo­ sebl decit pentru aceea, fiind-că ele sunt mai puţin asigurate, nu fiind-că ar fi mai importante. Pe cum dintre straturile pămintulut cea mai adîncă şi mal solidă, e cea mal importantă pentru exis­ tenţa pămintulul, în forma în care este, tot ast-feliu in caracterul omenesc mal important este caracterul de om, apoi de naţiune,�i aşa mai departe, după vechimea, adîncimea şi statornicia sa . Jig­ nirile în păturile superficiale sunt de scurtă durată şi revoltă mal puţin, pe cînd în păturile mai adincl, ele produc revoluţii şi efecte incalculabile. Iată pentru ce caracterul naţional al unui popor şi calităţile caracteristice naţionale în sufletul ori cărut individ sunt am de ho­ tărîtoare în viata ca individ şi ca natiune. Iată pentru ce între principiile morale şi politice cart hotărăsc constituirea statelor şi raporturile internaţionale, principiul naţional are cea mal mare im­ portanţă-după cel urr anitar, Constatînd acestea despre importanţa caracterului naţional, să vedem acum in ce consistă el, cari sunt elementele ce-l compun. Aceste elemente ale caracterulut naţional sînt: Constituţia fisică, calităţile trupeşti caracteristice poporului; apol cultura sa inteler­ tuală, morală, estetică, religioasă �i vederile sale eoonomicevtrecute toate în moravuri, în obiceiuri şi tradiţie, moştenite din generaţie în generaţie la poporul intreg. Să vedem acum În toate aceste privinu cari sint trăsătucile [152] 15� 1. Paul caracteristice ale tăranulul romln şi cari ale ungurulul, pentru a putea aprecia just şi pe unul şi re altul. Hominil din Transilvania şi cel de sub poalele munţilor dinspre Ungaria, de şi destul de deosebiţi după provinciI şi loealită (i ca tip fizic, au Insă caractere comune, după cart îndată se cunoaşte ti­ pul ruminesc. Intr'adevăr la MoţiI din munţi predomincază tipul blond; feţisoara Jui-spuma laptelur, mustăcioara luT-spicul grtulul, ochii albaştri şi pletele galbene; pe M ureş şi în genera l la şesun predominează tipul brun, pletele negre şi cr-te, ochii npgri sau castaniî. La munţI statura e înaltă, picioarele subtirl şi elastice, iar pieptul lat şi eşit, pe cînd la ş-surl, în cîmpia 'I'ransilvaniei, în Bi­ haria şi Maramureş, se văd straturl mai mici, dar chiar şi acolo tipul înalt e predominant. [11 deosebi se disting prin o construcţie trupească puternică Moţil, Oltenir, Năsăudenir, Bănătenit �i cei din valea Hatcgulul, cart dau cel mal mare contingent in armată. Eomînil ardelenr în general sînt ciolănoşt, bine clădiţi, dar mai rar graşi; numai Mărginenit din sudul Transilvanir r, de la Sibiu şi Braşov sînt mal încălaţl, din cauza ocupaţie! lor cu ocritul. Cel mai piperniciţi Hominî sint cer de pe văile Crişurilor, de la Hoe­ din la Oradia mare, şi de Ia Beiuş, din cauza rel el stări economice. Ceia ce r.aracterizează însă în deosebi pe Romtn faţă de Ungur, e statura înaltă, fruntea lată şi deschisă, ochiul mare şi Intelept, sprîncenele groase, Iata văratieă, blîndeţă în fizionomie şi mişcărî, Romînul i(i priveşte drept în faţă cînd iH vor beşte, e dămol la vorbă, nu înalţă glasul şi în general nu e prea guraliv. Cînd merge pe drum, pasul lUI e rar şi măsurat, calcă pe talpa întreagă cu a­ sezămint, legănîndu-se !li dreapta şi la stînga; are mers cu legă­ nare, cum zicea Alexindri. Hornlnul nu prea iese din pasul lui o­ bişnuit, nu'l vezi nicl mergind agale, dar nicl prea grăbit. Un Ro­ mîn de frunte merge pe mijlocul drumului, nu se treacă de garduri ca calicit, pri vrşte drept inaintea sa, nu întoarce capul la dreapta şi la stinga, nic! nu se întoarce la fieştecare pas� să privească în urmă ca ştrulubaticii, si dacă i se înlimplă să-I ia vtntul pălăria şi să i-o ducă înainte pe drum, nu aleargă după ea, ci zimbeşte cu haz, şi o Iasă să se oprească ea. De nimic nu are Romînul atîta sfială ca de ridicol. Din toaLă înfiiţişarea :fizică a Romînulul, din expresia fe\il şi din mişciirI, vezI temperamentul melancolic satl flegmatic, pe omul cumpănit şi liniştit, care nu-şI iese ICU ulla cu doui\ din [153] Ţăranul romîn şi ungur din Ardeal 153 sărite. Liniştea Romînulul care e semnul forţeI sale, Unguri) prin prisma caracterulut lor o iaii drept trîndăvie şi o d espreţuesc, fiind că n'o înţeleg. Tipul unguresc e diametral opus celui romlnesc. Ungurul e mal mult scurt de statură, ciolanul nu prea- dezvoltat, coşul piep­ tului mal strimt, voinic, cînd e, mai mult pr-in carne decit prin schelet, culorul feţei nehotărît, un fel de impestriţare între blond şi brun, foarte adese-ort pistruiă sau roş spălăcit; fruntea dusă în­ dărăt şi părul de cele mal multe 01'1 castaniu sau blond, îl creşte pînă aproape de rădăcina nasului, sprincenele rari şi miel, şi de multe ori din cauză că se confundă cu eulorul roş al fetieI, dispar cu totul. Sprincene stufoase şi mal ales îmbinate nu se văd la Unguri. Genele rari şi scurte îţI fac impresia că ar fi pirlite, încît nu pot tăinui în de ajuns expresia sălbatecă a ochiulur, Ochit miel, aii lumina îngustă, iar albul ochilor e străbătut de vinişoare roşi], injectate de singe. Contrastul între partea colorată şi cea albă a ochiului e a­ proape disparent, fiind-că ochiîi negru sari albastru intensi v nu există la Unguri, iar albul ochiului bate în cenuşiu. UmeriI obrazulut sînt foarte dezvoltaţi, gura largă şi mal rar elegant tăiată, buzele roşit, maxilarul inferior eşit la cele două fălci, bărbia îngustă şi procrni­ nentă. Faţa întreagă a tipului unguresc nicIodata nu e ov.ilă , ci mal mult în 4 muchi, nicî odată lungă, ci tot-deauna scurtă, în cit capul mare e o rari tate la el. Espresia fetiI în general e cruntă, bărbia eşită îi dă înfăţişarea energiei, iar fruntea dusă şi îngustă nu trădează prea multă inteligenţă; din cauza micirnit capului bru­ talitatea expresiei din faţă nu atît e inspăimintătoare cit de ridiculă, ca tot ce e disproportionat. Capul de Ungur te vi fă În dract cu expresia, dar te linişteşte cu dimensiunile lut. Capul mic obişnuit e sprijinit pe un git scurt, dinapoI foarte păros, în cît Ungurul mal fercheş, se rade nu numar pe barbă ci şi pe ceafă. In colo corpul e destul de proporţionat, în deosebl picioarele sînt foarte sprintene din care cauză flăcău Unguri sînt meşteri la dant, la săritură şi în deosebi la fugă. Un flăcău Ungur cînd se ia la trtntsală cu un Homîn, îl dovedeşte la hărtuială, fiind-că e mal sprinten, dar cind l'a cuprinde Hominul la luptă dreaptă peste mijloc, îl aduce sub el şi îl lasă frumuşel jos ca să nu se strice. La ciomag de asemenea e mai meşter Romînul, fiind-că dă mai îndesat şi ajunge mal departe. La muncă Horninul e dăinol dar răbduriu, pe cînd Ungurul e nă- 3 [154] 1. Paul valnie, însă curînd o lasă mal moale. -- Mersul ungurulul e ţanţoş, calcă mal mult în degete şi la fie-care pas se saltă; pe drum merge repede, însă mal rar în linie dreaptă, iar capul îl întoarce în toate parţi le ca păsările, par că s'ar păzi de· frunză şi de iarbă. Pentru ţăranul romin, mers unguresc sau mers ţigănesc e tot una, şi cînd vede pe un romîn mal ţanţoş, obişnuit îi zice: "Bin'e bre, ţigan, ungur, ori codobatură eşti, de n'a) umblet crestinesc 1" Cînd sta) de vorbă cu ungurulel îţi priveşte şi mal drept in faţă decît Rominul, > e foarte guraliv, vorbeşte zgomotos şi întins, nu se deseuragează dacă nu-l prea asculţi, ort îi arunct cîte o ze­ flemea ; povesteşte luerurl de nimic, mal adese orî despre sine, par'că pune ţara la cale - nu alta şi e convins că te intere­ sează. Din pricina aceasta Ungurul se crede om bun deschis şi sincer, şi pe Romîn, care e mai tăcut şi mal chibzuit la vorbă, îl socoteşte şiret şi cam hain, marjales din pricina zeflemelor, cu cari îl taie vorba din cînd in cînd. Romînul în schimb îl crede pe Ungur nesărat, naiv, moară pustie, care macină vînt. Chiar Ungu­ rul cult e vestit pentru sămînţa sa de vorbă. Călătorind de la Predeal la Pesta în tren, de 01' fi dOI Ungurt în cupea numai vorba lor o auzl, numar el vorbesc-tare, şi ceasurr intregI e în stare cel mal tare dintre ef să nu tacă din gură, Ce vorbesc, asta e altă socoteală. obicInuit palavre. In clasa cultă Ungureasca, în deosebi pentru cu­ coane cea mal elementară regulă de conduită e să nu tacă din gură un minut: deja la 13 anl fetelor le merge gura ca meliţa. Iln­ gurit nu ştiă asculta, el ştiă să vorbească, încît dintr-o societate ungurească f�I cu capul tehuiu. Dacă În conversaţie, chiar asupra unor lucrurl de nimic, contrariezl pe Ungur, atuncI devine brutal, te insultă �i de aceia bătăile între ei nu stnt tocmai rari. Ou Ro­ mînii nu se bat din pricina aceasta, fiind-că Hominul de'! ascultă, de nu'! ascultă, tace din gură, rîde în sine orl se gindeşte în altă parte, şi cînd e prea plictisit îşI ia căciula şi pleacă. La discuţie obişnuit Rominul lasă după Ungur, nu-l'. contrariază, fiind-că prin­ cipiul Romînului e "vorba multă sărăcia\ omului"; ascultă, judecă şi tace şi face cum ştie el. Pentru aceia Ungurul se crede mai . deştept, şi cind Romînullehemetisit îi spune un cuvînt mal de a drep­ tul) cu care îI tae din unghir, atunci î�r iese din fire, înjură cum numar el ştie şi ameninţă. Hominul îl imblrnzeşte iarăşî cu o glumă orî cu o vorbă bună, dacă nu-I treabă mare, iar dacă nu-I şagă [155] Ţăranul romîn şi ungur din Ardeal 155 atunet pune mîna pe par şi pacea e făcută; vorba ceea "Ou ungu­ rul nu poţi vorbi cuvint înţelept fără ciomag". Risul Ungurulul e sgomotos, a Rominului pe sub musteată, Ungurul cînd face o glumă rîde singur mai întăi şi risul lui e su­ gestiv ca rîsul de copil, Hominul cind glumeşte nu ride. 1 n gene ral ungurul nu prea e glumeţ, zeflemeaua lut e ocară sari în cel mal bun caz o necuviinţă sau înjurătură, de aceia nici nu prea, intelege el gluma. Romînul din potrivă cu gluma Îşi indulceşte ne­ cazul vieţii, e zeflemist şi nu a rare orl sarcastic. La Întristare Romînul nu e expansiv, sufere în tăcere, nu Iă­ crămează, nu se tingueşte, dar se usucă pe picioare, durerea lui cu cît e mal adîncă cu atît e mai discretă. Pentru aceia s'a abu­ zat atîta de durerea RomînuluI: discreţiunea lUI a fost socotită drept abrutizare. Ungurul din contra plînge, înjură şi ţipă, cînd e necă­ jit; el nu poate suporta o prea mare încărcare nervoasă; cea mai mică presiune de sentiment, la el tace explozie. Temperamentul ex­ pansiv, ţipetele şi ameninţările lui au speriat lumea, care nu'! cu­ noştea şi a făcut-o se creadă că Ungurii sînt un popor conştin de drepturile lor, şi că nu pot fi jigniţI fără primejdie. Acestei trăsă­ lurl de caracter datoresc Ungurii poziţia lor privilegiată în Austr-ia. Au ţipat şi s'au svîrcolit a tita , pînă ce Nemţii şi Impă­ ratul A ustriel i-a auzit. Cine cere nu piere, vorba Romtnulut ; iar lumea' mare îl crede un popor de viaţă, fiind-că aşa se vede, că după tipete se judecă în lumea aceasta puterea de viaţă. Romînul insă preferă să rabde mal îndelungat, decît să sehelăluiască. Tîn­ guirea gazetelor ro mîne din Transilvania e o apucătură de înţe­ lepciune a celor cultr, imitată după Ungurt, ţăranul însă tace şi înghite. Tăcerea aceasta însă e cu adevărat primejdioasă şi Un­ gurii deştepţi o Ştill bine. Ei judecăţipeteJe gazetelor romtneştr după propriul lor temperament şi numai cînd un ţăran strigă: "Să trăiască Ratiu" sau cîntă doina lui Horia, atunci se alarmează, Temniţa o socotesc Ungurii de ajuns pentru a potoli durerea Ro­ mtnulut necăjit, şi nu înţeleg că temniţă ca inima răbdătoare a Ro­ min ulut - n-aă el. Ungurul se mînie repede, şi pentru puţin lucru sare la bătaie Iiără a se gîndi la sfîrşit, fără să-şi măsoare puterile; pentru a­ ceia istoria lor e plină de inarmărt şi dezarmărt, de lupte şi căderr, de măriri şi ruşint naţionale. [156] 156 1. Paul Romînu l nu se mime cu una cu două, el adună mult şi ţine minie; Eominul nu se bate, dar cînd se bate ucide. Sute de ani a răbdat Hcminul iobăgia, muncind săptămîna întreagă în ogorul boerulur ungur, mînat cu biciul dina por, sute de ani a îngrăşat pe Ungur cu sudoarea feţeI sale şi l'a apărat cu slngel e S1U; dar şi cînd i-a ajuns la os, i-a dat D·zeu un Horia sau un Iancu, cart au învăţat pe Unguroaiee, să'şr sperie copiii cu vorba , .Tacî că vin Motil". Ungurii nu Iasă pe Rorntnr să ridice monumente şi se serbeze memoria lul Horia şi Iancu, fiind că le sîn! încă în:memorie figurile acestor erol, n'au uitat incă cum la 4·8 din miile de Un­ guri, cari intraă în muntt pentru a supune pe Horninl, eşiaii numar cu zecile cînd era la numărătoare. Ungurnl cînd se înfurie, se inroşeşte ca un pipăruş copt, tre­ mură şi gestieulează, scrîşneşte din din!,r şi înjură de stinge tocu 'n vatră, şi dacă n'o fi cine să'I sloboadă oleacă de sînge, dă chiorîş peste om. Homtnul cînd nu mal poate răbda, cînd '1 seon din fire, se ingălbineşte ca ceara, încremeneşte pfl loc, pufăeşte ca buhaiul pe nas, ort zimbeşte cu amărăciune; atunci să-I fereştî din drum, dacă nu ti-al urît zilele. Moţul de pildă dacă daI cu vorba in el, dacă îl sgindăreştl, îţI zice: "Lasă-mă 'n pace omule, că am Copii, orl părintr, şi dacă nu conteneştr a-l indtrji, atuncI oftează odată adînc, îţI aruncă, cea mal mare vorbă, pe care o ştie el: "Urle smeii 'n coşul tMI procletule" şi apoi ciolane să al şi vieţI în tine dacă ţi le- ai urît. Iată pentru ce tn acelaşt articol de jurnal unguresc, adese orl vezl că numesc pe Romin şi tîmpit, şi fiară, şi abrutizat şi barbar în aeelaş timp, fiind-că răbdarea înţeleaptă el o cred timpenie, iar hotărîrea bărbătească o socotesc barbarie. U ngu­ rul nu prea e psiholog; el esplică cu inima nu cu mintea. Caracteristică e la ţăranul ,Romîn şi Ungur simpatia pentru animalele domestice. U ngurul sărac trebue să aibă numai decit un porc sati o capră, iar dacă e bogat atunci cal. Proverbiile şi poe­ sia p:Jporală ungurească sînt pline de comparaţii scoase din viaţa calulut ; din simpatia pentru cal se vede numar decît originea lUI proaspătă din deşerturile Asiel, viaţa de nomad şi caracterul spren ţar şi ţanţoş de capră sari de cal. Romînul sărac sau bogat ţine la oi şi la bot, în cart iubeşte blîndeţa şi răbdarea pe Ungă folosul ce-I aduc. Simpatia lui pentru aceste animale domoale e o dovadă despre viaţa lUI de mult statornicită, şi despre caracterul lul aşezat [157] Ţăranul romîn şi ungur din Ardeal 157 şi blînd. - Ungurul iubeşte şesul şi malurile apelor, unde viaţa cere mal puţină osteneală şi munca mal puţine greutătt, pe unde 'calul poate să 'I ducă In galop, trezirid în el iluzia goanei hoar­ delor aziatieo înspre comorile din Europa. In regiunea munţilor pe tot întinsul Ardealului şi al Ungariei nu există picior de Ungur, a­ fară de SăC11I, carl ocupă munti! din spre Moldova ai Transilva­ niei; dar chiar aceştia sătul de foame se coboară an de an de la munţt şi se statornicesc prin şesurile mănoase ale Bucovinei şi Moi­ dovst, nu se Iasă a fi colonisatî de patrioţii Unguri printre Ho mi­ nii din MunţI, cu tot patriotismul 10". Chiar în regiunea dealurilor U ngurul tinj eşte. Iată cum se exprimă cel mai mare poet popular al Ungurilor Petofi : "Frumoasă e pusta, ca o carte deschisă pe care o citeştî din­ tr'o privire, nu ca ţara muntoasă, ale căret fOI trebue să le în­ vîrteşti pentru a le ceti". Din contra RomîniI locuesc mal mult. regiunea dealurilor şi a munţilor. unde iau apucat potolirea emigratiei barbarilor. Şi OIi cît de anevoioasă e viaţa în munţi, Romînul n'o părăseşte, fiind-că s'a legat de suflet; pe Hornin îl stăpineşte mai mult frumosul şi deprinderea, pe Ungur mai mult folosul, fiind-că obiceiuri învechite nu prea are, iar frumosul la el e identic cu utilul. Hominul deprins din vechi a-şi agonisi prin muncă cruntă traiul vieţii, e cumpătat, frugal'jpeste măsură şi sobru. LUI nu i-au dat stăpîuirile după vremi nimic pe nemuncite, prădalnle n'a fost de feliul lut, încît nu i-a rămas decît curnpănea'a pentru a o pu­ tea duce de aZI pe mîne; ba Bute de anr a muncit pentru stăpî­ nul U ngur si numar pe apuca te mal vedea şi de nevoile sale. A­ ceastă luptă grea pentru existentăl'a ot-lit, încît de la 48 încoace de cînd iobăgia a sters-o spălînd-o cu Singele sau, cu toate asu­ pririle politice şi economice di n parlea guvernelor ungureşu, Ho­ mînul progresează văzînd cu ochii econorniceşte, cuprinde pămînt, cumpără moşii boereşti, a întemeiat vre-o 56 băncl şi mai multe societăţi de cumpătare, trăeşte mal bine şi se întăreşte pe locurile, ce le ocupă şi mal presus de toate s-a deşteptat într'insul dorul libertăţii, demnitatea de om; se revoltă şi geme în sufletul său la ori ce lovitură, ce'I aplică stăpînirea Ungurească prin legI şi or­ donanţe ministeriale Jignirile necurmate, întemniţările şi pedepsele în banI pentru crima de a-şl iubi neamul, ali deşteptat în el sen� [158] 158 1. Paul timentul unităţii naţionale şi dorul de o răfuială definitivă. 'I'oate aceste progrese le datoreşte Ungurilor mal mult decît şcoalei sau fraţilor săi, fiind-că acţiunea Ungurilor au provocat reactiunea lui. U ngurul din potrivă de cum a năvălit în Europa, a trăit din pradă s'a înfruptat de traiul bun, fără multă muncă. Tot evul me­ diu a dus-o într' an războia, facind jafuri în ţara lor şi În ţerile vecine, lupttndu se între ei cînd n'aveau cu cine, pînă ce le-au pus Tureiî călcîiul pe gît. Oind au simţit că dă duhul dintrînşil, s'au dat robi împăraţilor A ustrier, care i-an scăpat de Turci şi i-au luat sub aripă, cum se ia copilul de suflet. U ngurul înse, ca co­ pilul de suflet, îndată a început a da din coate şi a goni pe co­ piit adevăraţI de la masa Austriei, s'au repezit ca corbit hăme­ siţl după tavorurl şi privilegii, şi la 48 sub cuvint de dor de li­ bertate voiau să tacă uz din abuz, un drept asupra popoarelor băş­ tinaşe ale Transilvaniei, voiau unirea Transilvaniei cu Ungaria, vo­ iau să înghită pe Romînî pentru a-şi hultui singe de Roman 1 in vinele de Asiat, voiau o pradă mal de seamă. Pentru această ţintă nobilă sub conducerea vestitulut Cosuth au făcut revoluţie, au pro­ litat de slăbăciunea Impăratulu! A ustriet, pentru a face o Ung irie mare din Oarpatt la Adriatica, pentru a-şi a�ezl prada in cuib lnsă de astă dată socoteala era făcută fără birtaş ; după ce aii curăţit Transilvania de armata austriacă, s'au isbit de Romtnr, au dat faţă cu MoţiI lui Iancu. Cel mai de seamă cornandantl ai lut 00- suth, Vasvari, Kemeny şi alţii au fost trimeşl în mal multe rînduri cu mii de revoluţionari Unguri, înpotriva lUI Iancu la Abrud, dar vorba ceia, "mulţI au venit, putin) s-au întors. In fine cu ajutor rusesc UnguriI au fost dezarmaţI la Siria şi şefii revoluţionarilor al1 tişnit prin toate ţerile Europei şi chiar prin America schelălăind şi ţipînd, iar ţăranul Ungur s'a astimpărat frumuşel, zictndu-şî "de, şi aşa se potrivi" vorba tiganulul. -- A urmat apoi absolutismul nemţesc pănă la 1860, apoI lîrguelile pentru a statornici o drep­ tate în Austria pînă la 66, cînd Austria, e invinsă în Italia şi Bo- l .. hetiiia. Ungurul erou de felul lUI, după 16 anl de post ŞI rugăciune simţind slăbiciunea împăratului, ameninţă eu tradarea, cu revoluţia �i dobîndeşte unirea Transilvaniei cu Ungaria, aşa tără par, fără nimic. Se face dualismul, şi Ungurii reincep a se hrăni din muncă străină; popoare tntregl li s'au aruncat în gură ca să le pască cum vor şti el mal bine. Sînt 33 de ani de atunci, UnguriI au trăit lume albă, dar nici carne nu s'a prins pe el, niel mintea nu le-a [159] Ţăranul romin şi ungur din Ardeal 159 venit la cap. In furia lor de a-şl mări şi nobilita neamul, au por­ nit vînătoarea de suflete, sistemul de desnaţionalizare al popoare­ lor. Insă în loc de a desnationalizâ pe popoarele băştinaşe au reuşit să le învrăjbească şi să le trezească la viaţă. Numai pe E­ vreI i-au putut înghiţi pînă acuma, dar şi pe aceştia aşa pe nemes­ tecate; fiind-că moşiile boereştt, industria, presa şi comerciul li s'a dus în mina Evreilor cu capitala Pesta cu tot, iar de desnaţiona­ !izat, nu sînt Ungurii poporul, care să poată desnaţionaliza un po­ por tenace, cu traditiî vechr şi încercat eu.n e poporul evreesc ; alte popoare mal ceva decît Ungurii, Francezii d. e. n'au reuşit să-i asimileze, nu cum-va aii să reuşască el ? Prin şcoala ungureasca susţinută din sudoarea popoarelor nernaghiare şi prin privilegiul de a fi singurii stăpîni al Ungarier, clasa cultă ungureasca a reuşit în 20 de ani să soarbă din ţeră­ uimea ungurească, tot ce a fost capabil de a învăţa cîte-va buchi să'I facă funcţionarr, incepind de la miniştriI pînă li cel din urmă servitor de birou �i macagin la tren; au impănat toată întinderea Ungariei cu proletari intelectualI, cu oameni cu casa 'n spate, in­ depărtind cu gelozie tot ce e nemaghiar de la acest ta vor. Ast-fel partea mai de seamă din ţărănimea ungureasca s'a dat la meseria de consumator. Restul, care cu toate brîncile ce i s'a dat spre Iunc­ ţiI, din oroare pentru carle a rămas la plug, priveşte cu jin d la fraţii boeriţt ca prin farmec, i se aţîţă pofta de mîncare, dorul de huzureală fără muncă, se dă la lux şi la lenea tradiţională. Vorba ceia, ursul care a gustat odată carnea de oaie, nu mai umblă după furnici şi 'buruenl. Iată pentru ce, tocmat atunci cînd Unguri! se temeau de revolutil romîneştl, s'au trezit de odată cu revolutiî Un­ gureşu de tărant în toate colţurile Ungarier, Et numesc această miş­ care, socializrn, pentru a se lăuda în lume căI;in 'pas cu secolul, adevărul e însă că s'a trezit şi În prostimea ungureasca pofta de a trăi ca boeriI de la Pesta, viaţă de parazit. Idealul socialismulut e munca pentru toţi,.a Ungurilor-boNI şi ţăranl'-huzureala pentru toti, munca o pot face şi celelalte popoare, de ce alta sint tolerate în ţeara ungurească. lată talpa ţării ungureşn, această tărită gron­ ţuroasă ce n'a putut trece prin sîta rară a functionarismulut ungu­ resc, un popor sărac lipit, leneş, fără aptitudini pen tru aprod uce, dar iubitor de chef şi huzureală şi setos de pradă prin traditie. Iată principiile morale ale raset, înrădăcinate în ţărănime, trecute în clasa cultă şi aplicate în relaţiile sociale, în legile şi viaţa de stat [160] 160 I. Paul a Ungariel, Parazitizmul �i setea de pradă, acestea sînt virtuţile morale ale acestui popor, cu care a invrednicit D-zell pe fraţii noş­ tri să-şi ducă zilele. Să vedem acum partea estetică din caracterul tăranuluî Ro­ mln şi Ungur, partea care face farmecul vieţii �i superioritatea et­ nică a unul popor; estetica poporală este cel mal tare mijloc de asimilare, mijlocul care ademeneşte pe nesimţite şi tace plăcută chiar moartea naţională. In prima linie este portul naţional, care farmecă ochiul şi ştiut este că inspre inimă drumul ochiuluî e cel mai scurt. Portul tăranuluî Romîn se caracterizează prin o simplitate clasică, semnul maturităţiî estetice, prin decenţă, semnul senzibi­ lil�ţiI morale, prin igienă, semnul duhuiul practic şi prin simpli­ tate, semnul spiritulul economic. Căciula voinicească pe cap pînă la jumătatea frunţi!, Oili odată pe ceafă, sau pălăria lată în bor­ duri, care prin umbra sa accentuiază seriozitatea caracteristică din faţa teranulur romin, cămaşa aibă pînă aproape de genunchi, iţ'\rI de aba albă mal mult largt decit strimţI, costum menit anume pen­ tru curăţenie, comod, simplu 'ii pitoresc in acelaşi timp. Peste mij­ loc brio sau chimir, un pieptar alb cusui cu tlort, strîns pe trup şi pe deasupra sumanul larg, care îi dă Ro mlnulut tnfătişarea antică şi în picioare opinca tradiţională. Se Inţelege că după provincir 'ii sale sînt unele vartiaiunl, dar caracterul general al costumulul băr­ bătesc acesta este. Costumul femeesc de asemenea e cît se poate de simplu însă tonul fundamental tntr'insul e graţia. O camasa aibă cu poale largi, albe ca omătul, mtnecî largI cusute la umăr, pe mijloc şi la fo lort cu florI roşit la fete şi negre la neveste, sorţul negru şi catrinţa bătută cu fir şi cu tlorî, la gît salbă, brîu peste mijloc şi pe cap un testemel cu flort, legat cu graţie la c-afă. Femeile poartă cizme, şi nurnat la munţi în zile (!e lucru Incaltă şi opincJ. Intreg cos­ tumul bărbătesc �i femeesc e făcut în casă, ţăsut :;;i cusut de femel, afară de căciula şi pălăria bărbatului, t�steme:ul din cap, salba şi cizmele femeeşH.- Vesti te sint pe urmă tăsăturlle şi cusăturile fe­ meii romi ne din Ardeal la feţele de perim, pe covoarele de pe pat şi pe feţele sau culmile cu cart e rmprejmuită pe sus ori ce casă ţerăneaseă. Gustul culorilor şi eleganţa arabescuri lor din cu­ săturl şi ţesăturI sint dovezI despre simţul estetic: rafinat al femeiI romine. In Ardeal cămeşile femee�ti nu sînt aşa de încărcate cu t ­ \ r 1 1 I [161] Ţăranul romîn şi ungur din Ardeal 161 'flori şi cusături ca la Rucăr de exemplu, sint mult mal simple, însă tocmai din cauza aceasta mai elegante. Din potrivă în costumul ţăranului Ungur, nimic nu e făcut în casă, totul e din tirg, de asemenea imbrăeămintea caser. Ungu­ roaica e meşteră mal mult În bucătărie decît la tăsut şi cusăturl. Ungurul poartă o pălăriută mică cu 'bordurlle incovoiate în sus, cămaşa scurtă, pantaloni strimtt de postav albastru, iar vara pan­ talonI largi de pînză albă pînă la genunchi, cisme cu creţe, un spenţer tot albastru sau o giletcă neagră şi o şubă lungă sau o blană de oaie fără minect pînă în pămînt. Pălăria poate să fie spart ă , dar Ungurul o poartă pe ceafă, spenterul poate fi soi os dar să 'fie încărcat de nasturi mari de alamă sau de argint de se poate, pantalonii pot fi jerpeliţt dar să fie cu găetane încolăcite în fel de flgurr, ciubotele seăleiate dar pintenil să nu le lipsească. Toată înfăţişarea Ungurulut e ţanţoşă; gustul estetic, decenta şi seriosita­ tea îi sînt de prisos. Costumul Unguroaicelor nu e ţărănesc, ele aii luat moda ma­ halalelor de la oraşe, poartă rechit umflate cit se poate şi scurte pentru ca să se vadă cisrnele roşiî din picioare. In culoarea ro­ chiilor predominează roşu şi albastru, cari bat mal mult la vedere. Costumul ca şi mişcările Unguroaicer, Romincelor li se par inde­ cente, cochete, provocătoare şi cam deşanţate şi de aceia nu le imitează. E interesant călchiar Tiganiî cart locuesc prin sate rOM mtneşti ca fierarî sa 1'1 Iăutarl dacă le dă mîna se îmbracă ungu­ reşte, Tiganul e ţantoş şi el. Tiganii nomazi totl ati port unguresc. Tiganii sint pînă astăzi singurul popor pe care l'au asimilat Un­ gurii prin � portului lor. Cei mulţi inainte! Rominul orr cît de prost, nu îndrăzneşte să imiteze portul unguresc, fiind-că gura satului l'ar face numai decit Tigan. U ngurul mal pre sus de toate ţine la musteată pe care o cul­ ti vă din copilăria lUI pină moare. Cind e flăcăă o unge cu săă şi îl ridică codita in sus, ca husar în armată o dă cu pomadă ca­ zonă, o lungeşte şi o ascute, ca gospodar o face băţ penlru a a· junge consilier sau primar În sat şi în fine la bătrîneţe o dă în­ spre urechi ca să impună tinerimii prin înţelepciunea sa. Homînul poartă musteata la oală, cumr se zice: s'o fi dat şi ea după romtn, fiind-că aşa e feliul lui, de cîte orI înghite o amărăciune sau o nă­ pastă, Romînul îşI prinde musteata între dinţi şi o muşcă, pe cînd 4 [162] 162 1. Paul Ungurul îndrăcit o suceşte şi o întinde. Să te Iereştl de Bomtn cînd îşI muşcă musteata şi de Ungur cînd o suceşte. Rominu! de la naştere pînă la moarte îşI duce viaţa intr'o poezie. EI are formule tradiţionale, poezii străvechi pentru ursito­ rile cart îi menesc viaţa la naştere, formule şi poeziI variate pen­ tru jocurile copilăreştl ; ca flăcăiî îşI cîntă în doine şi hore dorul şi veselia, În şăzătoare şi la horă are descîntece în cari îşI varsă focul sutletulul, satire în cart îşi stimpără necazul, cîntece bătrî­ neşti în cart î şi aduce aminle de v:rednicia strămoşilor, oraţii la nuntă, solomon il pentru a aduce vreme bună şi roadă în cîmp, descîntece de toate boalele, şi bocete prin care îşI jeleşte morur. La joc, la munca cimpulul, în codru ca păstor, în cazarmă ca sol­ dat, la chef şi la întristare Romînul are o bogăţie nesfîrşită de poezie, Poezia noastră poporală prin adtneimea sentimentelor, plas­ ticitatea şi originalitatea formelor, prin minunatele figuri poetice şi bogăţia el poate rivaliza cu cele mal de seamă poezii poporale din lume. Prin farmecul poezier sale a asimilat Romînul atHteR po­ poare, cu cari a trăit Il un loc, pe Slavl, RUşI şi chiar pe Unguri. Chiar ţăranul ungur, cînd l-a incolţit şi lUI simţul poetic în su­ flet, a trebuit să trăiască romineşte pentru a şi.} putea stimpăra. U ngurul are şi el poezia JUI poporală, însă primitivă ca va­ loare estetică şi foarte săracă; partea cea mal mare e ca şi por­ tul de origine de la mahala, sau de la lăutari} ţiganL Ar trebui un studiu anume pentru: a se putea dovedi aceasta. In genere Ungurii n'aă altă poezie, decit în genul erotic şi aceasta esau indeeentă, sau brutală sau de o rară platitudine; an şi In genul eroic mal pu. ' ţine, cari însă sînt de origine cultă, de la cazarmă. Pentru a da o ideie aproximativă de valoarea estetică a poeziel ungureşti iată în traducere fidelă cîte-va: Nu ştiu �oamne ce am greşit, Oă am perdut tot ce am iubit, \ Luleaua mi-a am prăpădit \ Amanta mi s'a dus servitoare. Atîta durere n'ar putea-o duce nict un cal. Sau o poezie scrisă în genul poporal de poetul PeWfi. 1 ubito, ochiI îţi sînt atît de negri Şi totuşi strălucesc Oa la lumina Iulgerulul 1 I I [163] Ifăranul romîn şi ungur din Ardeal 163 In noaptea întunecată Paloşul calăuluî. Saii alta: Merge ciobanul călare pe măgar in spre sat. Mare-i ciobanul, dar mal mare durerea lut, căcI amanta i-o duc it) groapă. In des­ nădăjduirea lUI ce putea face bietul om? la ciomagul şi Îi trage măgarului in cap. Mai adăugaţi ritmul hurducător unguresc şi limba lucrată din topor şi ideia e eomplectă. Cît de altfel i�i cîntă romînul dorul cînd zice: Dorule de unde viî ? De la tîrg de la Sibiu. Dar de mîndra ce mal ştiî '? Ştiu bine că-i sănătoasă, Şede în casă şi tot coasă ; Nu ştiu coasă ori descoasă Dară lacrămi stiti că varsă, De a făcut fîntînă 'n casă. 8au Dorul badeo de la tine Peste văi şi dealurI vine De nu '1 poate opri nime. Nici cioban cu fluerul Nici voinic cu cîntecul. Nice popa cu cartea Numai eu cu inima. Sau Ardă-mi-te focul minte Dacă n'ai fost mai 'nainte Acum eşti, nu· mi trebueştî De-al mai fi pe cîtă eştl. Unde mai punem codrii de aramă, de argint şi diamant, pa­ laturile de cristal, la cart numai belciugul din poartă [ace soare in lumea toată, smeii, balaurii, feţii frumoşi, sburătorit, Ileana Cosin­ zeana cu părul de aur, zinele din cîmpul cu florile, vestiţi) sfarmă peatră şi strîmbă lemne, barbă cot. Picală şi cu Ttndală de prin po­ veştile pe cari le spune la şezăton cîte un moşneag dus cu privirea în lumea de pe ceea lume, iar flăcăiî şi fetele oprindu-şi răsufla­ rea ascultă pierdutl. Ungurul n'are sezătoare, el petrece la crîşmă serile lungi de iarnă, iar vara doarme după gireada de paie rupt de osteneală. [164] 164 1. Paul Romlnul are proverbil Inţelepte şi anecdote pline de spirit, cu carI ia la vale pe Tigan, pe Sas, pe Sirb. pe Ungur şi chiar pe sine Insuşl, fiind-că Rominul îşI vede şi cusururile proprii. Ungurul cind vrea să zeflemisească, insultă sau înjură, şi dacă îi spul o anec­ dotă îţi respunde că e minciună. Cu muzica lor poporală Unguriî au devenit celebri în Europa. Şi cu toate acestea nu se ştie, ce e al lor şi ce e al Tiganilor lău­ tarl, din ritmul săltăret, caracteristic cîntecului unguresc. Melodiile sunt furate de la frunză şi de Ia iarbă, de la toate popoarele Un­ garieI şi în mare parte de la Romtnr. Compozitoriî, carI le-ati po­ pularizat în Europa au fost străinr, ca Liszt care era German. A­ fară de aceia ele au devenit celebre mal mult prin ritmul lor exo­ tic, decît prin valoarea muzicală. De alt- fel ritmul cîntecului ungu­ resc e strulubatic şi săltăreţ ca şi caracterul naţional. Ungurul nu cîntă decît la chef. Rorninul cîntă în sezătoare, cîntă la munca cimpulur, la drum şi ca cioban pe cele dealuri. Doina luf e dulce şi duioasă ca şi el şi numai compositori priceputi ne-au lipsit pînă acuma, pentru a se face celebre în lumea largă. Ţăranul rornln în joc e cumpătat, parcă numar şugueşte cu jocul, ţine la mişcărî elegante mai ales cînd joacă cu fetele, iar cînd flăcăi! joacă singun, atunct jocul e voinicesc ; nurnaî după ce fetele au plecat stoluri stoluri de la horă spre casă, cînd rămîn flă· căii singuri, atunci ctţi-va caraghioşt poruncesc lăutarulut să le tragă una ţigănească de ris, şi atunci. joacă un ciardaş unguresc. Ciardaşul însă nu-l ştiu decît caraghioşit satului, cari prin armată de atîta se ţin, adună la năzdrăvănii pentru a face haz cu ele în sat. Singurul joc unguresc e ciardaşul, care nu se poate descrie, trebue văzut. MişcărI iutl şi tremurate, învîrtit uri şi săriturI ameţi­ toare, gesturi destrăbălate, lovituri cu palma în tur-tei) ciobotelor, sdrtngăneli din pintenl, frămîntăturt epileptice, o tropaială şi o sghi­ huială, parcă necuratul a dat intrtnşil nu alla. Femeile se întrec cu ftăeăit în mişcărl deşantate şi indecenta. Hora romtnească se face obişnui t sub nişte salcii pletoase lîngă gîrla ce trece prin sat, fetele stau la umbra salcii lor, flăcăi) în soare, copiii se hărjonesc de pe lăturî orr stau şi privesc la horă de pe gardurile din prejur, iar mai la o parte sub un gard cu stre­ şină stau bătrînii şi spun la snoave orI pun la cale trebile satuluî, Tot. satul e la horă, copiiî şi tinerii sub ochii părinţilor. Cînd e spre [165] Ţăranul romîn şi ungur din Ardeal 165 I I I înserate, toată lumea pleacă spre casă, fetele înainte şi flăcăii cîn­ tind în urma lor. Hora rorninească n'are nici un ha? fără descîntece. După tac­ tul muzicei flăcăii recitează poezii, la carl an cioplit toată săptă­ mîna la cîmp trăgînd cu sapa ori cu .coasa : ast-fel Jşl fac el de­ claraţiile, se ciupesc unii pe alţi], orl iau la vale pe fetele Iăloase sau boite. De multe ori pe cite-o fată prea aibă sau prea roşie o dau pe faţă cu funingine de ciaun, o duc la gîrlă şi o spală fru­ muşel, apoi îl descîntă aşa. Rumenele şi boia Fac pe mîndra frumuşea, Dar ştie-o naiba cum le-a pus, Că pe nas nu i-au ajuns. In sale le Unguretşî ciardaşul se face la crîşmă sau cel mult în lata crişmel, se joacă pe 'nfundate, numai din cînd in cînd se aude cîte un chiot sau un răcnet din gura unui flăcău mai in­ drăzneţ; între jocuri flăcăit mai dau pe la teşghea, încît seara se întorc pe 2 cărări, iar fetele se sbenghiuesc in timpul acesta pe afară. Mai rar ciardaş unguresc se sparge fără bătae şi fără de capete sparte. In sate cu populaţie mixtă jocurile ca şi biserica sint separate, flăcăii unguri mal dau.pe la hora romînească, Romlnil Însă nict odată la a lor .. Căsătorii mixte nu se întîmplă nici odată. Se zice că la chef fie-care om îşi dă în petec, "in vino veritas". Şi întru adevăr Romînul la chef e sfătos, dă la povete, ori îi vin în minte toate amărăciunile şi cîntă doina de j ale de se topeşte i·· nima În el. Mal rar Hominul e buclucaş la beţie. Ungurul cînd e cu chef, îşi razămă capul în cotul mînii drepte pe masă, cu stînga se apucă de pălăriuta din ceafă şi plinge şi răcneşte; iar dacă Tiganii îi trag un ciardaş papricat , deodată din plîns dă în joc turbat, şi dacă nu'I ajunge casa, sare pe masa şi o duce acolo înainte. Cind crişmarul vrea să'I oprească, îI traga cu sticla în cap, se duce la Ti­ ganl, îi îmbrăţişează şi î'l sărută, le lipeşte ultimul florin de hărtie în frunle şi joacă mai departe, pînă ce il scot pirgarit din crîşmă ori cade obosit sub masă. Prin urmare nicI prin portul, nict prin poezia, nicI prin Ieliul lor de a pelrece nu vor reuşi Ungurii vre-odată a desnationaliza pe Hominl ; dar nici Hominil pe Unguri, fiind-că frumosul trebue [166] 166 1, Paul simţit pentru a fi ademenit de el, iar Ilngurulul se vede că't lip­ sesc dispoziţiile naturale pentru aceasta, celulele din criert. Prin religiune s'au încercat principii Transilvaniel în secolul al 17-1ea să desnationalizeze pe Horninl ademenindu-i la calvinism; n'au reuşit nici-o dată, fiind că şi religiunea se bazează pe un simţ tol atît de adinc ca şi cel estetic, pe simţul religios care după a­ tîtea veacuri s'a înrădăcinat adînc in sufletul şi moravurile Roml­ nuluî, De şi între credinţele Hominuluî sînt multe superstiţil păgine, cart din cauza Iarmeculul lor poetic n'au dispărut încă, cu toate acestea Romînul e bun creştin, ortodox şi în credinţe şi în for­ mele religioase. Biserica în Duminecî şi sărbătort e plină, copiii de micî sînt crescuţi în frica lUI d-zeă, preotul e respectat şi mora­ litatea proverbiala a tăranulut romin din Ardeal se datoreşte in prima linie religiozităţit sale. Romtnul şi-a asimilat deja religiunea creştină, a potrivit-o cu caracterul său, încît nicl nu se poate în­ chipui un Ramin necreştin. E interesant cum în poveştile şi snoa­ vele sale a romanizat pînă şi pe O-zen? Christos şi S·tul Petru. El călătoresc p� pămînt ca nişte Hominl drumeu, ajutind pe cel nevoieşr, vindecînd pe cel bolnavi, răsplătind pe cel: dreptt şi pi­ călind pe cîte un fudul sau rău mal dihat decît vestitul Pieală din povesti, şi cînd Stul Petru îşi ia nas, îl mal ptcăleşte D-zeu şi pe el, dindu-l pe mîna cîte unui Romin buelucaş, să-I ferchezu­ ească şi să-I dea la brasdă. De alt-fel şi UnguriI iŞi-au asimilat figurile mitice creştine după caracterul lor. Iată în traducere fidelă o poezie poporală ungu­ rească: Pe .Alfold (pusta Ungariei) este-o crîşmă izolată, Acolo bea bătrînul Dumnezeii de necaz, IngeriI îi trag la ureche cintecul favorit, Isus Hristos stă alăturt şi bale din pinten! Iar Sotul Petrea jupeşte vulpea î,ntr-un colţ. Parcă e o bandă de hOII de cal, cart s-au abătut pe la crisma . \ din cîmp şi tac chef unguresc. La Unguri de alt-fel creştinismul n'a străbătut decit în scoarţa de deasupra, de unde arşiţa semi­ doctieî moderne a început deja să '1 scoată; dovadă că în foarte multe sate pentru a scăpa de cheltuelt cu popa şi cu dascălil, ta­ ranit unguri s'au declarat în mase fără confesiune, în urma le­ gilor bisericeşti liberale din anul trecut. [167] Ţăranul romîn şi ungur din Ardeal 167 Rominul socoteşte pe Ungur păgîn şi spurcat, fiind-că nu se închină romîneşte şi nu ţine posturile şi dacă-î vine la casă îl 02- pătează cu ce i-a dat Ii-zeă, dar vasele din cari a mîncat le a­ runcă şi cind a plecat, de-J intrea1ă un Romin din sat pe cine a avut la casă, îi respunde că n'a fost nimenea decit ia un Ungur, care a venit şi s'a dus.-Oînd Romînul de mare nevoe, dă pe la casa Ungurulur, mînîncă din traistă pe prispa case], nicl el n'ar primi să fie ospătat, dar şi U ngurul e aristocrat, cind e la dat, el nu e democrat, decit cînd primeşte. 'I'ot aşa e Ungurul şi în po­ litică şi natural că morali zarea unul ast-fel de demo-aristocrat nu se poate face alt-fel decît dîndu-I peste labe. I-a şi cam dat Ro­ minul aşa pe la soroace, şi i-a mal da de n'or intra zilele în sac, doar l'a increştina de la o vreme. La drum, orI în tirg de se întîlneşte Rominul cu un Ungur, îi zice "jupine" şi îl întreabă de sănătate, Ungurul îl zice "bade" şi îI mal zice şi "moI". Pe Romin atun�î îl scormoleşte la inimă, dar îşI zice în sine: "degeaba, nu e Ungurul ca omul, să ştie ce se cuvine şi ce nu. De unde nu-î, nicI D-zell nu ia". u Iasă În plaja lui D· ze u şi pleacă. Dacă mal rar dă de un Ungur mal de­ licat, atunct îşi zice: "Uite ce Ungur romîneţ, de treabă ca un Ro­ min, ce o mai fi şi asta". Eticheta RomînuluI ţăran e mult mai se­ veră decît cea boerească. Cînd e vorba de cinstea cuvenită, Ro­ minul e foarte aspru faţă de sine şi 191 face mustrare pentru o vorbă nerumegată. E aspru şi faţă de alt Ramin, dar îngăduitor, peste măsură de îngăduitor faţă de străini şi mai cu seamă fată de Ungur. Ungurul, deştept cum e el, ia această îngăduinţă drept u­ milire şi nu Intelege adincul dispret adunat din moş] strămost în zicala românească "de treabă ca un Romtn !" In viaţa familiară Romînul e autoritar, ţine la nevastă şi copil ca la ochii din cap, are însă principiul "că pe copil să-I iu­ beştf, dar el să n'o ştie". Tatăl creşte pe copii mai mult cu ze­ flemeaua şi cu porunca scurtă, dar mama îl mal bate ca să se prindă carne pe el. Hominul are zicala, că cine nu sepocăeşte de vorbă, nu se pocăeşte nici de băţ". După ce băeţii se fac flă­ căi, tatăl e scurt la vorbă cu ei, mai rar le spune şi cîte un cu­ vînt bun, dragostea şi-o arată numai prin aceia că le încredinţează trebt serioase ale gospodăriel. Romtnul nu se sperie de copil cît de multi "fiind-că eopiu sint averea Rominulul''. Numai cînd îi pleacă [168] 168 I. Paul feciorul în armată, Of'] 1 se mărită o fală, podoaba casel, atuncl oftează din adinc ÎŞI şterge ochi! cu mineca cămr şii, dar îşi line firea şi ocărăşte pe nevastă, că se boceşte ca după mort. Cînd s'a hotărît Romînul să-şl însoare un fecior sau să-�I mărite o fată, ve­ nind de la biserică nu'şl dă jos suma nul de sărbătoare, se aşază după masă, trimete pe nevastă să'I aducă feciorul sau fata [şi cînd el întră, ÎŞI ia eăciula de pe masă, o pune pe cap şi'i zice serios: "Ei băete, cred că ţi-a sosit vremea să nu mai b11;1 cele şăzătorl, am gindit că ar fi bine să te insorl, ce zicI şi tu? - De taică, cum îi zice [şi d-ta" îi respunde feciorul lnvlrtind c iciula în mînă. Mi­ reasa se [ştie de mai 'nainte, fiind-că mama e poştă între tată şi copii. Cu nevasta Romrnul de asemenea e autoritar, la drum şi la biserică el merge înainte cu bărbaţil, şi nevasta în urmă cu fe­ meile. La masă bărbatul cu feciori! sta li pe laiţe, iar nevasta cu fetele stau in picioare, mal făcîndu-şi treabă pe la foc. Romînca vorbind despre barbat cu un străin îi zice "O-luI", faţă de bărbat e respectuoasă cind e în lume, în intimitate însă îl stăpîneşte cu binişorul, şi daca e necăjit pe cine-va îl potoleşte cu mult bun simţ. La nevoie Romînca; cunosctndu-şi farmecul mal dă şi cu la­ crămile şi bărbatul na mai avînd încotro, se dă rob. Cuvîntul unguresc pentru bărbat e "stăpîne" cu toate acestea în cele mal multe cazuri femeia stăpîneşte şi dacă bărbatul face gură, atunel Unguroaica, îl înjură de sfinţi 'ii cărţi bisericeşti, iese în uşa casei, pune mînile în şold şi îl ocărăşte In gura mare ca să audă satul. Bătaia n'o face să tacă, ci mal mult îi ascute limba. La nevoie, cînd Romînca îşi rmbllnzeşte bărbatul cu lacrămi, Un­ guroaica ia cleştele, ori vătrarul de la foc şi îi trage în cap, sau îl opăreşte cu apă fiartă şi pînă il pune bine în frîu niel moartă nu Re lasă. Romînca supărată pe o vecină, nu'i mai calcă în casă, şi pe drum o ocoleşte; Unguroaica o spală cu înjurături şi ocărî peste gard, pînă o vîră în casă. Ţine să o audă" satul, fiind-că seimpune prin aceasta; ori îi stllceşte cînel e, găinele, porcii sau copiir, cind le-a intra piciorul în ograda er, Pe urmă se judecă la primărie, �i bărbatul plăteşte cheltuiala, ca soţ credincios ce e. Rominca se teme de gura satului ca de foc, Unguroaica o provoacă. Gura satului la Romînl sint vorbele şi veştile, cari merg din gură în gură pănă cutrieră tot satul, satirele de la horă şi strigarea peste sat de la lăsatul săculuî, cind după ce întunecă bine, flăcăiI se [169] Ţăranul romîn şi ungur din Ardeal urcă pe dOJlr� dealuri elin preajma satului şi strigă uniî cătra alti] în auzul satulur întreg. In aceste strigăte spun ca de pe carte toate păcatele nevestelor şi ale fetelor de peste an, incit cine a fost stri­ gată odată peste sat tmbătrtneşts Iată mare, iar de'I nevastă şi-a găsit beleaua, tot satul se fereşte de ea, ca de popă tuns, Gura satului e mar neindurată decît gazetele, şi de cele mal multe ort mai dreaptă. De aceia zice Hominul : "Să te ferească Dvzeă de gura satulut'. Nic(�biserica, nicI justiţia n'a contrib uit atît la curăţenia moravurilor romineşU ca gura satulur, Şi Ungurii vor fi avînd gura satului, poate mal ceva decît a F\omînilor, dar la el e lucru de laudă poate ceea ce pentru Bomin e ruşinos, şi lucru de ocară, ce Romînul cinsteşte! Şi această deo­ Se bire de vederr, va fi o cauză bine cuvtntata pentru adînca în­ străinare a acestor două neamurî. Ele îşi sunt străine nu fiind-că nu se cunosc, ci fiind-că prea se cunosc. Atit în 'I'ransilvania cît':şi în Romînia s'au făcut legt peste IrgI şi codice penale o mulţime,' fără ca acestea să se iuterr.eeze pe morala socială, pe moravurile ţăranului, încît ţăranul prin legile de care e stăpînit e scos dintr·'ale lui şi cu totul desorientat, el ştie una din moşt ştrămoşt şi legile îl spun alta. NicI un juris­ consult .nu şi-a luat osteneala să facă un studiu temeinic asupra moravurilor juridice al: ţăranului, pentru ca legislaţia statului să poată precede treptat şi ast fel legile să poată fi întru adevăr mo­ r alizătoaro. O justiţie care nu iese din moravurile poporulur, stă in vazduh, nici nu împedecă de la crime nicr :nu moralizează, ci mai vîrtos invrăjbeşte. Şi întru adevăr moravurile juridice ale ţă­ ranului nostru multora li se vor părea curioase şi primitive. Iată cîte-va exemple .' Taranul nimic nu respectează mal mult decît munca cruntă, munca de ţăran, numai munca cu plugul şi cu sapa sfinţeşte pro­ prietatea; munca cu condeiul, cu gura sau cu biciul în urma mun­ citorilor el o socoteşte jucărie, un l"el de şmecheri!', care se învaţă din carte şi se soarbe din haina albastră. De aceia un Ilăcăă voinic îşi face un merit în tot satul, dacă în puterea nopţii va da vitele în iarba boei easeă, sau chiar a unui ţăran inafchiabur, că­ ruia îi muncesc slugile; e mare ruşine însă dacă p, prins, fiind-că îi iese buhul, că e nătărăji. Poate să ştie tot satul, că Romînul a adus un car două de lemne din pădurea statului, fiind- că lemnele " [170] 1'70 I. Paul le dă Il-zeu, fără" muncă'; dar iarăşI(8ă nu fie prins,.. nu fiind-că i-ar fi ruşine de:�sat, dar', îşl' ma'('pierdetvremea de geaba prin puşcărie. Pentru copii chiar e o vitejie să fure fructe din grădi­ nile altora, că doar nu proprietarul a suflat in ele, ca să crească şi să se coacă ; dacă e prins, mănîncă ferchezuială şi tace din gură: prostia se plăteşte. Dacă un-vecin lupav, îl taie cu plugul o brazdă din pămînt pe care a udat-o el anl de zile cu sudorile sale, saiFî'i coseşte o fâşie de iarbă dintr-un elin de loc moştenit din părintl, atunel il chiamă la faţa locului, îi arată semnele şi dacă şi acum îl năpăs­ tueşte, atunci face moarte de om, se dă singur pe mîna justiţieI şi zace ani de zile la ocnă, fără altă părere de rău, decit că e nă­ păstuit şi de oamenr şi de legî. Satul pe un ast-fel de ucigaş îl compătimeşte li îl ajută copiil, Cînd se întoarce in saţ, lumea îl cinsteşte ca şi mar 'nainte şi nu se sfieşte a vorbi cu el, ca de o nenorocire de crima c("a comis. Poate că n'arîajunge Romînul la una ca aceasta, dacă legile i-ar ocroti pămîntul cu atîta putere, cită dragoste 'are el pentru dinsul. Legile însă pentru o brasdă de loc nu fac mare haz, şi boeriî, cari aplică legile şi mal puţin .. Tot moarte de om face, cînd va !prinde pe cine-va că'I în­ carcă o cJae de griu sau un car de fîn din cîmp, fiind-că acelea sînt muncite de el şi afară de aceia averea din cîmp nu e ca cea din sat să CI poţi păzi, în cîmp o păzeşte D-zel] ; şi cine n'are frică nict de O-zeu, nu-t păcat să'I dai cu parul în cap ca la fiară . Jus­ tiţia fireşte să înfioară de un ucigaş pentru o pagubă de cîţi-va Irancî, îl crede criminal născut sau prin obicein : nu'şî aduce a­ minte că ţăranul cînd pierde din două care de fîn unul, are o pa­ gubă mai mare decît cer ce din două milioane pierde unul, fiind-că el l'a agonisit cu muncă grea în arşiţa soarelui, nu la umbră în culoarele bursel, aşa dintr'un condeiu. Pagubele şi cîştigurile nu se judecă după valoarea lor în numerar, ci după valoarea lor de sen­ timent, de durere sau bucurie. Iar legile nu ştiu' evalua senti­ mentul ţăranului, fiind-că legislatorii n'au unitatea de măsură pen­ ru aceasta, nici nu văd adtncimile ide măsurat. Şi cu toate aces­ tea de geaba se silesc legile a moraliza pe ţăran cu unităţi de mă­ sură străine lut, fiind -că sentimentul e ca marea adîncă, iar le­ gile vlnturl uşoare care de abia tncrsţesc suprafaţa apel. Se întîmplă că în crîşmă un buclucaş loveşte pe un Romîn, [171] Ţăranul ramin ŞI ungur din Ardeal 171 vorba trece ca vîntul prin sat, sar cel 4 fecior! al Romînului, smulg proptele de la gardurî, năvălesc în crîşmă şi fără vorbă culcă la pămînt pe cel ce a culezat să lovească pe tatăl lor. "Pătru în con­ tra unuia, mişelie! îşI zice judecătorul, pentru o palmă un omor". Aşa o fi întru adevăr, la cei deprinşi cu legile ca valerismulut şi ernancipatt de dragostea pentru părintl, Romînul insă, după D-zell are pe tatăl său şi un fir de păr clătit din capul lut, îl duce la păcat. Un shurdalnie întors din armată şăgalnic ca un tluture, ciu­ peşte la horă pe mîndra unul flăcăă mai nătîng. A cesta nici una, nicl două, pune mîua pe un bolohan din malul gtrlei şi îi trage cu el în numele tatălui. Dacă l'a iertat D-zeu dinlr'alîta, bine, dacă nu, îi pune genunchele pe piept şi nu arare ori se întîmplă ca a­ vînd dol trei tlăcăt în spinare, să-I strîngă de gît. pînă nu se mai sbate. Pentru o glumă nevinovată, atîta sălbătăcie, iarăşi e rsvol­ tător pentru judecătorul cavaler de moda nouă, pentru flăcăul 1'0- min însă Lumea-t largă fete-a multe Şi mal mari şi mai mărunte, Lîngă mîndra toate-s slute. Şi aşa mai departe, s'ar putea înmulţi exemplele cu sutele pentru a se vedea, cît de mult se deosebeşte morala ţăranului 1'0- min, de a altui popor, sau de morala din carte. Noroc, că mo­ ravurile teranulul sînt adînc înrădăcinate în sufletul lut, şi de aceia fiind înfrînat de ele, crimele sînt rari de tot. Ungurul are şi el morala sa socială, însă cu rădăcini mai puţin adînci, fiind-că traiul lUI a fost schimbător; în scurtă vreme el a premenit sute de moravuri străine, pentru a ajunge ca să nu mai frigă carnea sub şaua calului cum făcea odată, ci la foc, pen­ tru a ajunge din popor nomad, stăpîn peste un popor de viţă la­ tină în mijlocul Europiî, Cit despre proprietate, ţine şi Ungurul la ea, msă la el proprietatea o sfinteste jaful, nu munca. Oa popor nomad a jefuit cu suliţa şi ca popor european cu legi liberale. Pre­ cum Romînul face moarte de om cînd i se ia o bucată de pămînt, ast-fel Ungurul o face, cînd nu-I se dă de bună voe ; Romînul se revoltă cînd i se calcă un drept şi Ungurul cînd IlU poate călca pe al altuia. Pentru aceia Ungurul se crede pe sine erou, fiind-că ştie să ia, iar pe Romîn hain, fiind-că nu dă. Pe moravurile şi [172] 17::! . 1. Paul limba românească insă eroul lor se chiamă tîlhar, iar hainul om de treabă. De, s int vederi şi vederi? D-zeă ştie care o fi avînd dreptate. Starea lucrurilor însă parcă îi-dă dreptate Ungurulur. Un­ guriI eul ţI sint mal înţelepţi în facerea legilor decit Rominit, la ei legile de stat sint eşite din firea poporului, criteriul moral al le­ gilor Ungariei e jaful, ca şi la ţărănimea lor. Legile lor sînt flOJi na­ turale pe cari le a dat firea şi istoria lor. De acum se vor vedea fructele; parcă li se apropie şi lor toamna, de n'or fi minţind si acum semnele vremilor. Pentru învăţătura din şcoală ţăranul romîn are puţină tragere de inimă şi puţin, respect, nu fiind-că n'ar putea să înveţe, eăcî slavă Domnului se distinge chiar prin şcolile ungureşu şi nemţeşU. Dar ştie din experienţă, că'I aduce mai mult rău decît bine. Dacă Romînul mal cu stare î�I dă băietul la şcoală, pierde mîna dreaptă la gospodărie, îl cară ant de zile pe la cele şcoli cu desa­ gir în spinare pe vreme bunăjşi pe vreme rea, de mîncare şi haine de prirneneală. La sfirşit îI iese băiatul un învăţător sau cel mult popă în sat şi trăieşte-mat necăjit decît un gospodar de frunte; cartea şi patrafirul puţin îi aduce, iar plugăria nu'I mai prieşte, Funcţionar ştie Rominul că n'are sa'I ajungă băietul.Sfiind-eă pen­ tru aceasta i se cere să se lepede de neamul său. Şi decît lepădat de neam, ma: bine mori sa'I ştie. Dacă băiatul i-se cu mal puţină carte, dacă ajunge un semidoct şi trăeşte în sat, atunci e şi mal răii. Semidoctul işI leapădă portul strămoşesc pentru nişte sdrenţe, nu mal vorbeşte drept româneşte, îşI pierde credinţa în O-zeu, nu mal ţine sfintele posturi, se leapădă de obiceiurile strămoşeşU, e rău gospodar, leneş şi pătimaş, ajunge un calic şi trăeşte şmechs­ rind pe unit şi pe alţil:cu scrisorI şi cu strlmbătătl, Inclt pentru el Ît vjunge tol neamul de ocară şi de blestem în sat. Invătătur 1 din şcoala din sat de asemenea puţin îi foloseşte. OeI mult, dacă îi ajunge băietul să cinte la strană-s-mal are Hominul o leacă de mingăere, încolo cu scrisoarea şi cetirea puţină treabă face. Scri-, soarea nu-t foloseşte fiind-că, toate hirtiile de la tribunale şi chiar de la notarul din sat sînt ungureşti, şi tr-bue să 1 plătească nota­ ruluI ea să i le citească. De cetire n'are folos, fiind-că n'are ce ceti. Literatură are fi mal frumoasă decît cea de prin cărţi, iar alte cărţI de folos practic, pentru el nu sînt, Şi întru adevăr nouă Homtnilor ne lipseşte cu totul o literatură pentru popor, fără de care [173] 173 'Ţăranul romin şi ungur din Ardeal toată cheltuiala statulut pcntt'UlŞcoala rurală e zădarnică. Romtnu! învaţă cartea din SCGdl! numai ca să aibă ce uita. ApoI în şcoala sătească din Ardeal copii! işf pierd He:TI, a mai mult cu limba un­ gurească, toată ziua îşI stilcesc fălcile ca să Invete cum se zice cîne, bou şi măgar pe ungureşte şi la sfîrşit ajung cu învăţătura limbii ungureştl pî:1l'\ la genunchiul broaştel, vorba cea. Iată pentru ce şcoala e o năpastă pe ţăranul rornin. La Un­ gLlrI altă socoteală. Ungurul, semidoct de-o eşi, n'are ce obiceiuri să piardă ca să se înstrăineze de părinţii săi; hrăpar-u şi ştruluba­ tic! sînt şi cei netuvăţs p: şi afară de aceia U ngurul care ştie două buchl ajunge notar în sat sau în altă parte între RomînL Ungurul mai are şi profit practic din cart!', fiind-că toate actele .publice sînt în limba lui şi În carte mal dă şi de o leacă de literatură, pe care el în sat n'o are. Dacă vra să înveţe mal departe statul ii dă tot ajutorul şi azi mîne se trezeşte deputat. Scoala susţinută în Ardeal din sudoarea.Romtnuluî, aduce lo­ oaEe Ungurulul, iar Hominulut nu numai nu-l lolosoşte, dar chiar îi strică. Pe Romînul analfabet nu '1 mai desnaţionalizează Ungurii cît. vor trăi ei, dar pe cel semidoct dacă nu'l desnationalizează, in­ calte îl demoralizează, şi acesta e deja un profit pe ntru Unguri. UnguriI au făcut şi din armata lor teritorială, din honvezime, unde instrucţia e ungureaseă, un mijloc de cultură pentru [ăranul ungur şi de desnationalisare pentru Homtni. Şi întru adevăr Un­ gurul se întoarce din armată, dacă nu cu altă cultură, cel putin cu mustaţa cătrănită, ou-cărare în păr pe ceafă, ras pe după gît şi cu pintenl la ciobote, încît vîră în draci tot satul. Rominul se întoarce cum a plecat, că de 1 pun păcatele să vie mai ţanţos îl ia tot satul la vale. Dacă vine cu haine albastre şi merge la horă, îndată îl întreabă un Ilăcăă din sat : ,Dar bine bre, naiba te-a pus s:"\ te faci boer? dar dacă ţi s-or rupe raihuziî ceia în genunchi, cu ce-o să ţi I petecească măta ? Trebue să eernească pînză, că neam de neamul tău n'a. purtat strae boereştî ca să. fi rernns vre-un pe­ tec prin cele lăzt, "ApOI Hornînul tocmai fiind că 'i zdlemisi, su­ poartă ori-ce, numai zeflemeaua ba. Ungurii terntndu-şt pielea, sînt cuprinşi de furia desnaliona­ tionalisăril; el nu au o institutie de stat sau socială, «are să nu vizeze aici. Nu cruţă nici jertfe, nicî osteneală pentru acest scop. Nereu­ sita nu-l descuragiaza, fiind-că Ungurul'e copil, el tot ce doreiilte [174] 174 I. Paul nădăjdueşte, resistenţa îl îndirjeşte şi mal mult, Se bucură de un tigan şi de orî ce lighioae cînd îşI rnaghlarizează numele, il îmbră­ ţişează şi îl ajută ca pe un frate. Din toate popoarele Ungariei mai ciupesc ei cîte un nemernic, cîte un şiret, numar dintre RominI nu-I ehip şi asta îi face să turbeze şi să alerge la răzbunare. Romînul nu se maghiarizează, el îşI simte superioritatea el­ nică în toale privinţele şi ţine Să nu se facă din cal măgar. Tot din mîndrie naţională Romînul nici nu primeşte pe un străin în neamul său. Dacă serominiaează, un Sas sau Ungur, nu'l iartă nici după 10 generaţii, îl poreeleşte şi îl huidueşte, pentru că el simte că nu e mic lucru a fi Romin, şi nu ort cUI i se cuvine să fie. Şi aier e o deosebire între caracterele Ungurulul şi ale Hominu­ lUI ca de la cer la pămînt, care îl înstrăinează unul de a Itul şi îi înduşmăneşte, Ungurul cult caută să desnaţionalizeze popoare in­ tregl, din egoism orb naţional şi din naivitate, şi în timpul acesta Ungurul ţăran se desnationalizează din cauza infenorităţil sale et­ nice; Romînul cult ţipă în lumea largă, că Unguri) desnationali­ zează pe. ţăranul romtn ; iar ţăranul romin rîde şi nu se îngrijeşte, cum rîde uriaşul cînd îl ameninţă un becisnic. Desnati­ onalizarea unut popor, nu se poate face decît tot prin popor, niet odată prin cel culn ; iar din două popoare nici odată nu e desna­ ţionalizat decît cel inferior etniceşte şi ca număr. NOI Romînii şi ca număr şi ca cultură poporală le sîntem superior), prin urmare primejdie să ne înghită nu e. Incercările brutale ale Ungurilor de a desnaţior-aliza pe Ro­ mtnt sînt însă primejdioase într'atît, că li împiedecă in dezvoltarea lor, îl jignesc în cele mal vitale interese, economice şi culturale, le revoltă cel e mal adinci sentimente şi îi ţine în loc pe calea pro­ gresulut, faoindu-I să':;;i mistue puterile în .sec, Pe urmă o primej­ die şi mal mare decît aceasta e, că'I înstrăinează de traţit .lor din R onînia prin aceia că aii strecurat în dialectul romînese de peste munţi cîte-va vorbe şi în apucăturele lor Cît�- va maniere ungureştl, cart îl tac nesimpaticI Romanilor de aici. Prin aceasta sentimentul unitati! nationale, simpatia între tran e mult scăzută acum tocmaI cînd împrejurările mai mult o cer. Intru adevăr cînd justitia, administraţia şi şcoala de sus pînă jos sînt ungureştt, prin forţa lucrurilor Rorntnir de peste muntl tre­ bue să primească în lim,ba lor vorbe ungureştl, după cum în seeoli [175] Ţăranul romin şi ungur din Ardeal 175 trecuţi au primit şi cel din principate vorbe şi, termini tehnicî slavoneştî şi turceştl, şi după cum astăzt primesc pe cel francezr. Acesle vorbe însă sint ca frunza pe apă, un vînt favorabil să bată, şi le-a dus pe toate. Din împrejurarea că Romînii au primit de la UngurI cilt-va termini tehnicI, nu urmează însă că limba e ameninţată, limba mal puţin decît toale, fiind-că în nimic nu se deosebeşte Rominul de Ungur şi în nimicnu'I este atît de superior ca în limbă. Limba romină e o limbă arieă, neolatină în dicţionar şi con­ strucţie, analitică prin natura el, c Iară şi concisă, colorată cu mir de vorbe figurate, cu mii de idiotisme pline de putere şi plastic e şi înţeleaptă prin mulţimea proverbiilor şi maximelor cristalizate în ea din timpi inmemoriall. Limba ungureasca ca evoluţie abia e eşită din găoace, e o limbă aglutinativă, în care pentru a ex­ prima nuanţe de caz, de număr, mod, timp, persoană etc., trebue să se adaoge tot atîtea vorbe la cuvîntul principal, să se taca cuvinte chilomelrice, în cari lipseşte ori ce unitate, ort ce organi­ zare. Părţile cuvintului compus sînt ca inelele din verrniî primitivi. fie- care un vierme de sine, lipiţi aşa meh�nic numaî. Ceia ce Ro­ mtnul exprimă printr'un sufix de un sunet, U ngurul exprimă prin 7 cuvinte agăţate unul de altul. Apoi fiind-că şi Ungurul are es­ tetica sa în construcţia limbil, de aceia el şi-a fâcut cuvinte cu rol de sufixe. tot în cite două exemplare, unul cu vocală deschisă şi altul cu vocală închisă încît tot-deauna lipeşte de cuvîntul precedent pe cel cu vocala potrivită. 1 n felul acesta în cuvinte de 10 silabe obişnuit se repetă de 10 ori aceiaşi vocală sau în cel mai bun caz vocale înru­ dite. De aiel rezultă o monotonie un monocord muzical care pe Ungur îl extasiază, iar unul European îi toropeşte timpanul urechii. Frasa ungureasca e lungă şi ordinea vorbelor tot-deauna in luptă cu lo­ gica şi bunul simţ, încît pînă ce s'a isprăvit n'al înţeles nimic; îţI cere o pacientă de înger ca să'I aş@pţi sfîrşitul. Accentul e nă­ valnic ca şi întreagă firea Ungurulul. Cuvîntul poate să fie de un chilornetru, accentul însă e pe silaba inuiu şi fiind- că trebue să scutească atîtea silabe sub sine, tot-deauna e tare şi înalt, încît silabele accentuate din cuvintele unei frase au aerul unor ţipete de oamenl cari se înneaeă, ceia ce dă frazei ungureştt o caracteristică brut.alitate. Tot ast-fel accentul frazei e pe cuvîntul de la început, care din cauza aceasta trebue să ţipe cu o îndoită forţă. Astfel [176] 176 1. Paul cuvintul şi fraza ungurească ca în general caracterul Ungurulut e năvalnic la început şi pe urmă o Iasă mal moale. Sintetizmul a­ cesta in limbă, lungimea şi confuzia cuvintulut şi a fraseI influen­ ţează �i gîndirea şi vorbirea. De aceia Ungurul gîndeşte încet şi vorbeşte lat şi deşirat, încît îţi. face impresia uneI hara bale ho­ dorogito care înaintează Incet şi hurducat prin bolovan), cînd im­ piedecîndu-se, cînd urcînd o piatră, cînd căzînd într'o groapă, de i SE desciocălează toate balamalele. El bine e omenesc lucru, e natural, ca Ungurul cu o ast-fel de limbă să asimileze pe Hominul sprinten_ ca o rîndunică şi în gîndirea şi În vorbirea sa? Poate, Cînd a face plopu pere, Şi răchita vişinele! �j un lucru cunoscut în Transilvania, că ţăranul rornîn nu învaţă ungureşte, pe cînd ţăranii ungur] toţi ştiu rom ineşte, stilcit ce e drept, dar aceasta nu din vina nirnărur, ci din causă că gura Ungurulul călcată odată de limba lui, nu e chip să se mat adapteze pentru o limbă europeană. Ungurul şi Sasul cînd se întîlnesr, vor­ besc româneşte între el şi chiar cînd Ungurul vorbeşte cu un alt Ungur, dacă voeşte să facă s pirit, citează cite un proverb romi­ nesc, fiind-că în limba lui nu prea are. De alt-fel cum ar şi învăţa Rominul din Ardeal o altă limbă . ' , cînd la orr ce iarmaroc te-al duce n'ai să vezi decît Romrnt în haine albe şi numai ici colea cîte un Ungur sau Sas mohorit, cum sînt caprele între oi. Romînii locuesc în mase. mari şi unde se în­ vecinează cu cite un sat două ungureştl, n'au nici o relaţie cu ei, trăesc ca mtta cu cînele; pe la tîrguri cine vra să'. vindă Ro­ minulut sau să cumpere de la el, trebue să- i vorbească romaneste. De aceia cînd popa citeşte ţăranilor din gazete, că Ungurii aii să ne ia limba, ţătaoif se ghipntesc, rîd între el şi întreabă: "Ce- o H mal fi �i asta, părinte? Dar limba cum au să ne-o iee, doar nu-s ielele, cart fură graiul oamenilor, cînd adorm în cîmp"? Din toate acestea vedem adînca deos�bjre între caracterul ro­ mănesc şi cel unguresc, vedem că în constituţia fizică în poesie. în morala socială, în religie, în istorie, în limbă, în aspiratii şi în tot ce'] face pe un popor să fie ceia ce este, aceste două popoare î,�1 sînt protivnice .-' şi nu numar nu se vor asimila vre-odată u­ nul pe altul, U ngurul fiind-că nu poate şi Romînul fiind-că nu [177] Ţăranul romin şi ungur din Ardeal 177 ţine isă-şl pîngărească sîngele; dar din--;'imprejurărl istorice, psi­ h.Jogice şi politice sînt atît de învrăjbite încît niei chiar o pace durabilă nu se va putea: statornici vre-o dală. între ele. Bunul simţ elementar,;înţelepciunea 'de viaţă trebue să povătuiască şi pe Ungun şi mal mult pe�nol Romîniî, cajsăne pregătim sistematic pentru o răfuială definitivă, :ca să se ştie odată ce e al lor şi ce e al nostru. Altă scăpare din această stare nesuferită şi fără pildă în Europa, nu e de nădăjduit. Dacă cel ce trimite tot bi­ neleşi tot răul, dacă Dszeă, ne-a înzestrat cu vecinătatea acestuî popor, ca să ne pedepsim viaţa cu el, inealte să'l punem la lanţ, ca să nu mal deaJa nol şi să ne putem vedea În pace de drumul nostru. Romînul aşa crede, că Dvzeă, care dă grindina, foametea şi ciuma, el ne-a trimis şi pe Ungur pe cap. Iată o anecdotă ţără­ nească, în care Bomrnul povesteşte cum a creat Il-zeă pe Ungur, în care -îl caracterizează mal bine, de cum s' <1 r putea caracteriza în 10 cărţî savante. Zice că D-zeu cu Sotul Petre, călătoreau odată pe pămînt cum e treaba" lor, şi cum mergeau aşa la drum S-tulPetru n'are ce lucra, începe să'l cihăiasca peD-zeă "şi să'I roage: "Doamne multe lighioî al mal făcut pe.lumea .aceasta, fă şi un Ungur Doamne. - Tact Petre, nu te amesteca unde nu'ţl fierbe oala, tare eşt] prost bre, tu nu ştii ce ceri de la mine, de-oi face un Ungur ne găsim beleaua cu el, ş'apol din ce să'! şi fac, doar nu sînt la mine acasă, vezt că sîntem la drum. Doamne, din ce nu poţi tu face, de-I vra, doar lumea asta intreaga al făcut-o din nimic. Fă doamne un Ungur din ce I;i·o cădea înainte, atîta hatir iţI cer şi eu. TocmaI trecuse un Romin pe drum, ducînd un sac de făină de la moară pe o mărtoagă de cal ce avea. D-zeii dînd în drum de urmele calului dă cu piciorul şi strigă: "Sus talpoş I AtuncI eşi ca din pămînt un Ungur ţanţoş cu pinteni la eălciie şi cu mus­ tata cît colo, sare înaintea călătorilor şi restinduse la' ei le zice: ,:Daţi paşaportul!' - El Petre, Ungur ţi-a trebuit? De a­ cum să'I al partea şi să-I porţi portul. la§! 21 Martie 1898. , [178] GH. GHIBĂNESCU EXPLICAREA ZICEREI "A TRAGE PE SFOARĂ" "In trecutele zile-aşa-ş'i începe C. Negruţi Scrisoa­ rea a XIV-a - un june, căruia nict cum geniul nu't lip­ seşte, plin de ider nouă mal mult bune decît greşite, ÎmI ceti o compunere a sa, care n'ar fi rea, dacă autorulur nu i-ar fi fost drag a se face cunoscut prin originalitate mal mult decît prin simplitate, întrebuinţînd zicerl culese din vechir scriitorr, pe care voeşte cu de-a sila a le re­ învia, dînd unora înţelesul, ce poate al'î. avut întăiu ; În sfîrsit fabricînd de la sine zicerl şi vrute si nevrute-. ' Şi după ce continuă pe tema aceasta discuţia asupra limber, zice: "De pildă acest fraz: "L'ame qui aime avec tendresse est inspiri3e par l'esprit de la religion et de la oertu» eu l'aş traduce aşa: "inima cţ),� iubeşte cu tandreţe e in­ suflată de spiritul religieI şi al: virtuţer". Dumrieta ne­ greşit că ast-fel: ,;sufletul ce iubeşte cu dragoste e în­ suflat de duhul legiI şi al fapteI bune". )) Acum un oare­ cine, care ar pricepe zicerile, fără a şti şi Înţelesul ce le-aţI dat d-voastră, vrînd a retraduce din cuvînt în cuvînt traducţia d-tale În franţuzeşte, �,r trebui să zică: "Le sau/fie qui aime avec amour est inspire par l' odeur de la loi et de la bonne action". Pe acel oare-cine l'am cunoscut eu. Era tînărul si berbantul Nicu, telegrafist, elev clasa III -a. Cu crimpe­ iul de carte, care a învăţat-o în gimnasiul Alexandru cel Bun, el se credea frunte între colegr, Avea si pentru ce. , , 1 , I r I I '1 j ; [179] Explicarea zicerei "a trage pe sfoară" 179 Băet fercheş, purta totdeauna haină tăiată după ulti­ mul jurnal, înmănuşat şi înjobenat, vărgută subţirică ; ce'r păsa lui, că hainele şi le făcea pe datorie! Putea el să plătească cite 15 leî pe lună la Nadler, căci casă şi masă avea la mamae-sa. Nicu putea să fi ajuna departe, dacă urma toată şcoala. Dar simţind că profesorii îl nedreptăţesc, s'apus pe lene, şi Nineacă-sa l'a luat de la şcoală şi l'a dat - la telezrafie. � Cu cît în vătase la scoală din Fizică, cu cît îl al utase , , J priceperea - Că01 nu era din acel, care să nu'l tae ca- pul - el ajunse leit telegrafist. Avea însă un păcat. Era uşuratic. Cu te mirt ce îl în­ şelat Multe năstărîm be îl mal făcuse colegir, şi cu greu se da la brazdă, să nu-t mal creadă pe cuvînt. Din cauza pîcîlelilor dese, ce mîncase de la al lut, el obiş­ nuia în cele din urmă vorba: las, las, că nu ma mac trag� pe sfoara! Şi cum practica vorbit franţuzeşti o avea de acasă, iar duhul nu-r lipsea, el repeta tot-deauna, tradu­ cîndu-se în franţuzeşte : ,.voulez-vous me tirer sur la ficetle", Hazul nu era mic şi toţI colegiI Începuse a uni în vorba lor: Nicu şi "tire'r sur la ţicelle": * * * De unde pînă unde pîcîlelile, ce le mînca Nicu, să se fi botezat trageri{, pe sfoara ? Avem aici a face cu sfoară, aţă de Braşov, cum credea Nicu, de traducea prin tirer sur la ficelle ? Să fie oare aict un răsunet al Braşo veni­ lor, carI venind în ţară cu bra$ovenit, îşI lăudau marfa, ca orI-ce ţigan ciocanul, înşălînd pe muşterit cu braşoaoe de ale lor? Iată ce Nicu nu ştia să răspundă. El ştia că, sfoară e la ficelle, şi decI cînd traq: pe cine-va pe sfoara, el de si stia că asta însamnă tromper, duper, dar în tendinta , , , luI de a face spirit-- vorbind ca junele lut C. Negruţi - traducea cu: "tiret' sur la jicelle". OrI cît am crede dar că Braşovenii, care veneau cu braşovenir, ar fi înşelat pe cumpărătort, cărora le vindeau mărunţuşurt de bogaserie, ca: şaiac, tulpane, testemele, [180] ciubote, cergI, aba, aţă şi sfoară, totuşl braşoaoele lor u'au putut naşte vorba tragere pe sfoara. Oontactul comercial cu Brasovul ne-a adus brasoa­ vele, iar nict de cum tragerile pe sioară. Vor fi fost el me­ hengln braşovenii noştri cu braşoavele lor, nu-t vorbă: dar nu mal puţin Ii se Înfunda şi lor, cînd era vorba sa treacă prin vrama Trotuşulur şi mal ales a Bacău lui, unde �t gasiau bacilul cu vameşit cel fără suflet şi fără D-zeu, căcr vămuiau toate de-a fira părulur. Dacă vorba ar fi venit dinspre Braşov, şi-ar fi gasit bacăul la vamă şi nu s-ar fi răspîndit În ţară, în�alînd pe toţi. Probabil dar că vorba a venit dinspre răsărit, căci de acolo venea mal ades zarva şi neliniştea, căcr acolo era slut la Prut. MunţiI tot-deauna alI fost o pavăză pentru neamul nos­ tru, căci duşmanii nu puteau să'î atace de năprasnă pe ia spate. Grij� lor le-a fost de-apururI dinspre răsărit, CăCI de acolo venea vinzoleala, care i-a frămîntat si tulburat , de la plămădeala lor în state pînă mal ert alaltăerf. Dacă mal din vechi hoardele barbare dintr'acolo au venit, Romînul ţine minte mai -bine pe TatarI, chiar de pe cînd el erau jidovi la lege, şi groaza de ei a fost cu atît mai mare cu cît era mal veche şi înrădăcinată. Ce-s alt-ceva Jidova, Jidovit, Jidovinile, pe care poporul nostru le a­ mestecă cu Urie�i't, decît răsunetul îndepărtat al acestor năvăliri fără veste, care aduceau foc şi jale pe biata ţară. Iar mal apot cînd tara s'a întemeiat si s'a Întins , , supt Roman şi Juga, din munţi pînă la marea cea mare, Tatari! au devenit vecini cu nor, iar parte din el supuşI chiar, mal ales cel din Bugeacul tătăresc, care veneau, cu iepe le lor la cî�le. Oronicarir ne amintesc dese năvălirr tătă­ reştl, cart au pîrjolit ţara în lung şi'n lat. Aceste nă vălirt n'au)ncetatdecît. în jumătatea I-a, veaculur al XVIII-lea, �înd Grigore Ghica î� lA729 i-a pt�s la d�re de hac, pla­ tind adetiul pentru pammt, de unde a ŞI ramas vorba azI: i-a venit de hac, ca un răsunet al schimbării lucruri­ lor, că de unde 'I'ătarii erau deprinşt numai a lua şi robi, acum trebuiau să plătească uşur; uium şi hac, mal ales cel cuprinşi în cele 82 ceasurt în htng şi 2 ceasurt în lat în Bugeag şi codrii Kigheciului. 180 Gh. Ghibănescu [181] Explicarea ziceref "a trage pe sfoară" 181 De la 1241 - prima mare năvălire tătărască -- pînă la 1729 - data supunerit Tatarilor la dare de hac, croită încă de pe vremea lUI Hulil paşa - a fost destul răs­ timp ca tara să îndure tot. felul de rele de la dinsir. , ' 500 de ani năvălirile tătăreştt au fost spaima Romînu- lui, căci nu de florile mărului se zice celut spăriet şi gră­ bit, "ho! doar nu dau Turcii nid Tatarit"; Si avea de ce să se teamă Romînul! Care din nor, cetind nă vala Tatarilor în Moldova şi ernarea lor aici, aşa cum ne-o descrie în limba lUI simplă şi frumoasă. cro­ nicarul I. Neculcea, n'a rămas mişcat pînă în adînc de răstriştea şi asprimea vremurilor. Lăsa sărmanul Romîn şi plugul în arătură şi hol­ dele nesecerate; iar în ea şi averea multă puţină cît o avea, şi o ascundea în grop>t, însemnate anume unde vin, ca să nu se înşăle, şi să dea în ele ca un prost, oăct numar nătîngul e prost de da în g1'Opt, şi cum zic, cu nepusu 'n masa apuca calea codrului, unde se bejenea cu căţel şi cu purcel. Şi care era semnul prevestitor al acestor năvăliri 1 Ce mijloace născocise Romînul nostru, blestemat de Dum­ nezeu să îndure atîtea rele, ca să prevină toiul năvălirilor � Oamenit au folosit deosebite mijloace după vremurr, AzI cînd avem telegraful, trenul, ştirile ne ajung răpede, de sîrg, la urechea noastră. AzI omul a ţinut să învingă natura, făcînd să dispară distanţele. In trecut nu era asa. Se foloseau bătrînii nostri de , , lipcant, olacart, care îusărcinaţr să ducă ştafetele mînau' cait pînă ce crăpau, taman vorba ceia: "curat cal de 0- lac; mîna de alac". Dar olăcare: ni-t adusese 'I'urcir, căci el au practicat mai de mult sistemul ulachieilor în graba înarmării lor, cum ne spune Calcocondilas la resboiul din 1462. OrI cît de ager să fi fost olacarul, el putea fi prins, şi cu toată sprintineala lut ou putea fi într'o zi de la marginea ţăriI în capitală, în stolita să dea de ştire. Tara putea fi prinsă, fie-care pe la casele sale, cu toată starea, neavînd cînd şi cum sa se traga cu bejenitul. Era o practică veche, care o găsim în deasă între­ buinţare la Gah, CelţI, Germani şi chiar la Hotentoţr ; era aşa zisă telegrafie cu foc. Şi Romînit au cunoscut �i [182] 182 Gh. Ghibănescu practicat acest sistem. De la hotare la pînă. stoliţă erau alese anume locurI inalte, pe culmele dealurilor, de unde ve­ derea se întindea în zările depărtate. In acele locuri rî­ dicate, se puneau străjl ca acel Burcel, Ursan, Dan, sau alţi voinici plăeşI. Poruncă era ca la cel tntăiu semn de navală din­ spre Nistru să se dea de veste aprinzînd focurl. Căpiţe de fîn erau anume făcute şi unse cu păcură, ca să ardă mal bine. Fumul ce se înalţa în văzduh, era un semn prevestitor pentru celelalte străji din alte posturr ; în­ dată aprindeau şi ele focuri, In mal puţin de o zi toate dealurile erau acoperite cu fum gros, ce se împînzeau pe văr ca o sfoara, cum adesea ni-e dat a vedea negurile şi fumurile umblînd prin aer; iar cel din ţară ştieau că aceasta e semn de răzrnerită, căct aă intrat dusmanii în tară, , " Lumea se vestea prin sfoara data în ţară, de unde a rămas şi vorba: a dat sfoară în ţară, cu înţelesul de a vestit. Iar norodul cel amărît văzînd că s'a dat sfoara în ţara se bejenea la, codru, SlU în vorba românească se trăgea la pădure. Sfoara în tară era semnul si după acest semn, sau , , ca din vechi pe acest semn, pe sfoara, se trăgea la loc tare, la codri. Uniţi-vă în Închipuire şi bucinele, ce răsunau prin VăI şi pe dealurl şi veţî avea priveliştea complectă a stăriî generale a tărit în vreme de răsmerită. , , Pînă să ajungă duşmanul, vestea se dăduse cu sfoara în ţară, care acum împînzise văzduhul şi se legăna dusă de vînturi pentru a se uni în curînd cu vaetele şi plîn­ setele celor schingiuitI si robitI ! " , Cîte sate nu s'au surpat ! Cite vetre strămoşeşti nu s'au risipit, din pricina acestor bejeniri silite, ajungînd azI �ili�te.! Cum putere�ar fi P':ltut b_\e�u� R?mîn s� stea î� izbeliştea furtunei năprasnicilor năvălitori 1 Ar fi fost sa se dea ro b de voe la Tatarr l Amară ii era poate viaţa! Dar în robie era si mal crudă si mal amară! , , Tras la codru, îndura cît îndura restriştea, şi cînd simţea.că lifta spurcată s'a dus, s'a îndepărtat, el scotea capul la luminiş şi tiptil-tiptil apuca drumul tariner. .. Mal cerca, ici, mal cerca dincolo. Totul era pîrjol si sa- " , [183] Explicarea zicereY "a trage pe sfoară" 183 tele ruinate şi arse. NicI tu urmă de loc, şi cîţ] În ne­ dumerirea lor n'or fi dat pe alăturea cu drumul, dînd ca proştii în gropile, ce-or fi fost făcute pe-alăturr cu dru­ mul. Intors în sat îşI dregea bordeiul dărămat şi ars, si-si întemeia din nou gospodărioara lut. CîtI însă nu , , ' si-au mutat vetrele spre loc tare, ca să le fie scăparea �1ai!lesne! CîţI nu şi, au întemeiat sate prin curăturr, ca aşa să le fie codrul mal vecin, CăCI nu degeaba s'a zis: "codru-i frate cu Romînul!" Cîţi Însă n'au pribegit de-a pururI peste hotar, ducînd piciorul şi graiul romănesc pînă la Kerson şi prin Bulgaria şi Serbia! Aşa erau vremurile! şi bietul om sta sub vremurr , nu vremurile sub om, cum si zice mult 'Încercatul cro- , , nicar Miron Costin! De cîte 01'] însă bejenirea nu s'o fi făcut În zadar? Vedeau er tăranit că s'a dat sfoară În ţară, dar dusma- , " nit spornici şi darnici de pradă grasă năvăleau spre sto- Iiţă şi tîrgurr, unde se găsiati mai mulţi de cei cu ceafa grasă şi cu punga groasă, şi ast-fel scuteau satele; în asemenea cazuri bieţit săteni se alegeau numai cu spai­ ma şi cu fuga. Văzînd dată sfoara 'n tară si stiiudu-i-se rostul, el , " se luau dupa sfoara, adică vechin pe sfoara, şi se tră- geau pe sfoară spre pădure. Cind însă năvălirea nu se În­ tîmpla, ţăranul se vedea în�elat şi probabil că lucrul s'a repetat cam des, nesiguranţa şi teama fiind mal mare în trecut, căci s'a unit efectul cu causa şi printr'o asociare normală de idei s'a luat causa drept efect, sau semnul rez­ mereţit - sfoara - drept efectul real-în?elaciunea. Intrebuintarea lui lCJe În întelesul din vorba aceasta , , e des în graiu: "cînele se ia pe urma epurelul(,; "sa nu-l crezt pe cuvînt" "toata poserea pe limba el(, piere". DecI în întelesul vechiu cronicăresc se zicea: tara s' a tras la pădure: În bejenie; motivul traqeri; era' sfoara dată În ţară. A se trage pe sfoară ar fi însemnat atuuet a se retrage după semnalul întrebuinţat pe acele vremi ca prevestitor al bejenirel. Tragerea făcîndu-se de multe ort de geaba, ţăranir aii început a lega în mintea lor ideia de 'înşelăciune, la această tragere numai pe sfoară". [184] 184 Gh. Ghibănescu Din cele zise, reiese că în mintea noastră ni-am aso­ ciat stărl reale din trecutul vieţir noastre de popor, stări cart s'au oglindit în grai u, CăCI vorbele spun luoruri şi stări reale. Şi cum concretul şi realul a precedat ab­ stractul, interpretarea dată acestet vorbe istorice cores­ punde sistemet, Si non e vero e ben trovato ! [185] J. \1 j j ALEXANDRU G. MAVHOCOHDATO Cu ocaziunea sensern lut Le Quien D. N. Iorga care prin conferinţa ţinută la Bucureşti acum un an, despre Cultura romtnă sub Fanariott a dovedit într'un mod strălucit că adevăratul om de ştiinţă nu se sfieşte a "distruge le· gendele" falşe, fie ele cit de răspîndite prin un şovinism orb şi rătă­ cit '), a publicat în numarul din Ianuarie, şi Februarie a. c. alArhivet o scrisoare a vestitulut Dominican Le Quien autorul operiî Orientis Christiani' cătră Domnitorul Munteniei Neculal Mavrocordat "cel mal cult din Domnit Fanariotr" precum îl numeşte cu drept cu­ vint D. larga. Această scrisoare pe care o menţionase distinsul istoric în acea conferinţă ca inedită, şi urmînd să apară în vol, XI al docu­ mentelor Hurmuzaki 2), a descoperit-o Domnia sa în Biblioteca Mar­ ciana din Veneţia. In ea celebrul Dorninican ,mul,umeşte Prin tu­ lui pentru trimeterea operii sale, ,,lÂ()}cOY/cc Atena 1856, lI, No. 86 in n. p. 46. 17 l(CC(}/ }(n,'I/izriJ'lWI' P/(lÂOr; Kurzgefasste Moral, Das ist cin Buch von tugendlicher Auffuhrung geschrieben von dem ge­ wessten preiswClrdigst regierenden Walachischen FiIrsten:llld IIerrn Herrn lohann Nikolaus Alcxander Maurocordato de Scar­ lat. j\' ach clem Griechischen verteutschet durch lohann Halthasar Bernharc1 D. iuu 1'. P. bei cler Nurnberg, Universit.tt Altclorff Onolzbach zu finden bei RLinnagel und Keul, 17;::9. [190] 190 Alexandru G. Mavrocordato de�te cu prisosinţă cît de puţine progrese a făcut proza literară ger­ mană din timpul vestitel traduceri a BiblieI de Luter şi pînă chiar În ajunul strălucite! sale desvoltărI prin Lessing şi pleiada geniuri­ lor din epoca Weimarulul. O scurta notiţă bibliografică după Dimi­ trie Procopie din Macedonia (1721), laudă intinsele cunoştintî ale au­ toruluî, numeroasele limbI europene şi aziatice ce le posedă, vor­ bind anume latineşte ca şi cînd ar fi concetăteanul şi contimpuranulluI Cicero şi rîvna ce o arată spre a contribui din răsputeri Iapropă­ şirea tinerimei studioase. Apot într'o preeuvintare mal adaogă "E chiar de ajuns dacă zic că această, priincioasă carte aZI tradusă în limba germană se trage din condeiul unul mare Print care şi el se nurnera cu drept cuvint în fruntea personajelor în vă \a te şi i­ lustre". ApoI apreciază în lung însi1şlropera Domnitorulut. E de no­ tat că acest testimoniu atît de măgulitor nu poate fi atribuit uneI indemănărî sau răsplateî princiara, de oare-ce cartea apare nouă anl după încetarea din viaţă a lui Neculat Vodă (1730) şi dove­ deşte cu evidenţă că reputaţia ce o căpătase în Occident pe ca­ lea literară a lăsat urme şi după moartea sa. Fiul săii Constantin a moştenit acea nobilă ardoare de a în­ treţine un comers literar cu bărbaţi distinşl din apus, a căreia pildă strălucită îi o dăduse vestitul său părinte. Aceasta ne-o m'ărturi­ seşte o imprejurare prea curioasă ce e puţin cunoscută. In anul 1743 se publică la Paris o ediţiune aleasă a operelor lui Virgiliu cu traducerea franceză în presă, comentarie şi dizertatiunt în patru volume cu gravuri făcute de Cochin, cel mai vestit gravor parisian din timpul s�u '0). Splendida editiune virgiliană e împodobită cu por­ tretul autorului er, abatelut Pierre Francois Guillaume Guyot des Fontaincs 1\1), sub care ceLim aceste versuri elegiace ; Dum te Phoebus amat, scribeutem Maevius odit, El Iepidis salibus moeret inepta cohors, 18. Oharles Nicolas Cochin născut 1688 la Paris, + 1764: le plus celebre burin dei' Europe, Jce despre el. autorul. în pre­ faţa XI. Cea mai cunoscută operă a sa e colectiunea picturelor lnvalizilor la care a lucrat zece anî întregt. 19. Gravat de un alt artist celebru al aceluî timp: Gheorghio Friederic Schmidt născ. 1712 la Berlin, t acolo 177'6 ca gravor al regelUI PrusieI. El trăi mult timp la Paris, şi deşi protestant a fost admis la Academia regal�, de pictudt prin o eseepţio f.l.cută }n favoarea sa. [191] Cu oeaziunea sorisoril lUI Le Quien 191 şi are, pentru timpul în care a apărut o însemnătate recunoscută. In fruntea publicatiunet vedem portretul Domnitorului Munteniei, sub el citim exametrul: Hegificos fastus Musarum vincit amore. O epistolă dedicatorie a abatelul închina lUI Constantin Ma" vrocordato această carte 20). O ediţiune de mare lux a lUI Virgiliu, tipărită la Paris acum 160 anr, ilustrată de cel mal mare artist al acelui timp şi închinată Domnului Muntean, aceasta n'ar părea o poveste? Totust e o realitate şi ne credem datort a comunica celitorilor Arhivei această curioasă închinare in estenso: A son, Altesse Serenissime Constantin Mauro-Cordato Despote 2'). des deux Valachies et de Moldavie Monseigneur, L'amour singulier de votre Altesse, pour les Lettres, son genie, son erudition, son gout, l'estime qu'elle Iait des bons Ecri­ vains Francois, le soin qu'elle prend de se procure)' Gt grands fr'ais t01lS leurs ouoraqes, enfin son inclination partieuliere pour la France, conforme a celle de la Sublime Porte, m'ont engage iL lui deman­ der la permission de metlre son iIlustre nom it la tele de ma tra­ duction des osuvres de Virgile. La Lettre qu'elle m'a fait la grâce de m'ecrire �t ce sujet, en me donnant une haute idee de sa poli­ tesse et de ses lurnieres, m'a fait connaître que les qualites de son cosur etaient encore au dessus de celles de son esprit. Lorsque je considere, Monseigneur, les lois adrnirables que vous avez faites pour le bonheur de vos peuples 22). et la sagesso avec laquelle vous .les gouvernez, je ne suis point etonne de la protection particuliere, que vous aecordez aux talens, el de votre z13le pour faire Iieurir les Lettres dans les pays soumis u votre 20. Les Oeuvres de Virgile traduites en Francais le texte vis-ă-vis la traduction, ornees de figures en taille douce. avec des remarques par M. l' Abbe Fontaines) Paris chez Quillau MDOCXLIII avec approbations et privilege du l={oi. 21. Prince oouverail1. 22. Elles sout ilUpl'imees dans le Mel'cure de Juillet 17�,1. [192] 192 Alexandru G. Mavrocordato autorite. Vous etes persuade, Monseigneur, que le savoir et le ge­ nie sont ce qui illustre le plus une nation, et ce qui contribue prin­ cipalement it la rendre florissante; que les Lettres forment les hommes, qu'elles perfectionnent la raison et les moeurs, et qu'elles apprennent egalement it commander et it obeir ; que l'esprit cul­ tive tait nattre les Arts, ou en hâte le progres, et consoquemment celui du commerce, et atti re imperceptiblement chez une nation polie, savante, et industrieuse les richesses des nations etrangeres. C'est donc en suivant non seulement votre gout particulier, Mon­ seigneur, mais encore les conseils d'une solide politique, ignoree de tous ceux qui ne pensent point, et qui distinguent mal it propos les services rendus ă l'Etat de ceux qu'on rend aux Sciences et aux Arts, que vous vous efforcez de les faire gouter it vos sujets, et que votre exemple et vos reeompenses les encouragent ;1, les eul­ tiver. Precieux rejeton de Bogdan et de Dragus, Princes de Va­ lachie et de Moldavie dans le milieu du quatorzierne siecle, dont la glorieuse posterite a toujours rogi ces grandes provinces sans ancune interruption, vou -; vous etes principalement propose, Mon­ seigneur, de marcher sur les nobles traces du Serenissime Prince Alexandre vetre Aîeul, si celebre dans toute l'Europe par son a­ mour pour les sciences, et par sa hvute sagesse, dont il nOU3 reste un eternel monument dans son excellen t livre des Offices. La reconnaissanee m'a encore engage, Monseigneur, a vous rendre cet hommage, Avant que j'eusse eu l'honneur d'etre pre­ venu par un des vos Secretaires d'Elat, q ui m'ecrivit la Lettre la plus obligeante, vous me [aisiez dejd, celui de lire mes ecriis : vous auiez donne ordre de les rechercher el de vous les envoyer, el chaque semaine vous [aisiez taroerser des pays immenses t', ma ţ euille perio­ dique, consacree a l'enlretien du goCd, et �l l'eloge des bons ��crits. De3 lor5 je for�ai la resolution de �e glorifie.r de ces fa.ve�lrs a ux yeux de ma N atlOn par un remerClment pubhc, et d' offflr ti Votra Altesse celui de tous mes ouvrages 4ui m'a le plus coftle d'appli­ cation, et que je crois le plus dig ne de vous elre presente. Dans un pays, 011 tant de langues ont cours, oir la lan.9ue Franpise rl',c;ardee comme une lan,c;ue savctJde, est preferee I( tOlltes le" lan.'lues modernl's, est cultimfe par les Nobles, ainsi que le La­ tin et le Grec litteral, oi-1 I'on etudie les grands modeles de I'an- ,1 1 [193] Cu ocaziunea scrisoriî lUI Le Quien 193 tiquit«, ou enfin, grâce ;'[ Vetre Altesse, toutes les belles eonnais­ sances et tous les talents, sont en honneur : quelle gloire pour moi si mon travail est estime j usque dans une region si eloignee, et s'il a le bonheur de plaire a un PfUNO:m, digne ds regner sur toute la rcpublique des Lettres . .le serai toujours avec le plus in­ violable attachement, la plus parfaite reconnaissance et le plus pro­ fond respect. Monseigneur De Votre Altesse Le tres-hurnble et tres-obeissant serviteur P. Guyot des Fon­ taines. Des Fontainas era unul din acel abhes "b:aux esprits et hommes de Iettres', precum ai'! avut mulţi Franţa în secolul trecut. De şi nu un corifeu al mişcărei literare era însă departe de afi un barbat neînsemnat. Afară de mai multe publicaţii literare, între care aceasta era cea de căpitenie, el a fost în capul mai multor scrierI periodice pe atunce pretuite: Journal des Savants, Nou­ velliste du Parnasse, Observations sur les ccrits modernes, Jugements sur les ouvrages nouveaux. Om blînd în vieaţă privată, el era plin de harţag ca publicist, şi această însuşire l-a adus În conflict cu mal mulţi, Între care Voltaire, pu lin îndurător de felul său, pe care îl atacase cu ocaziunea reprezentatiuuel "MorţiI lUI Cezar" (reprezentat pentru prima oară la 1732 publicat deabea la 1752), o palidă imitaţiune a marolu] dramatic englez. Acest conflict a degene­ rat în a inspira o duşmănie ale căreia urme numeroase se găsesc în operele celebruluî enciclopedist 23). 01'1 cum ar fi, abatele a jucat în mişcarea literară a timpului Săli un rol destul de important pentru ca un alt abate, De la Porte, să publice despre dinsul o carte în 4, volume: L' Esprit de l' Abb« Desfonlaines (Paris 1757, in 12°). Din epistola dedicatorie se vede că Domnitorul aducea ne­ contenit cărt! din Franţa, că era abonat [a publicatiile periodice, în fine că urmărea pas cu pas acea mişcare a gindirii ce era me­ nită a izbuti de abia după cîţi-va anî la enciclopedie, şi indirect pe la finele veaculul la Revoluţia franceză; că. prin aceste legăturr 23. V. Voltaire Oeuvr. Compl, (Basle 1788) �'om. 56. Lettre CLIX �L l'abbe Desfontaines p, 3G9 şi L CCXXV au marquis d'Argens p. !l44, şi Pamfletul, Le preservatif v. 4·7 pp. 504, ss. L},), acest pamflet a respuns abatele prin altul: La Voltairornanie. S [194] 194, Alexandru G. Mavrocordato literare parvenise ca Mercure de France, cea mal răspîndită şi mai importantă foae din acea vreme, să publice legile promuJgate de el. Invătatul abate văzînd, cum se esprimă, că Domnul .Jaisait tra­ verser a sa feuille periodique des pays immenses" judeca după dînsul şi despre (ara lui şi era convins că în ea limba franceză era mai răspîndită decît orI care alta: ceia ce nu credem că a fost toc­ mai casul în acea vreme. Acum să videm cine Ha acel doctor Fonseca despre care vorbeşte epistola lui le Quien ? Pentru prima oară intilnisem numele fău în epistolar 24). Acolo scrie Sutu că a anunţat doctorulul, că Patriarhul i-a de­ semnat un loc în raiă şi că el l'a sfatuit să se mingie cu aceasta de măhnirea sa pentru o afacere ce l'a lovit in inimă; însă Fon­ seca nu s'a prea dat mulţămit neştiind dacă Pilatul ar fi in raiu sau în iad) dacă prin urmare îl va putea găsi, căci are un dor ne­ spus de el. Prin aceste vedem că în anul 1728, medicul dăduse peste o mare scîrbă; că însă ştiea să-şl tragă pacatul cu veselie, fiindu-t dat un caracter glumeţ. De atuncl tot cătam să dau de ceva despre Asclepiad în lecturile mele, cînd am şi găsit următoarele amănunte într'o publi­ caţiune contimporană 25). "Pe cînd Silva se ilustrase ast-fel, un alt medic evreu, doc­ torul Fonseca, se făcu de asemenea vestit Ia Paris. El era, ca şi din­ sul, dintr'o familie portugheză care produsese mal mulţi medicI distinşi, şi Voltaire făcu elogiul său ca şi pe acel al lut Silva, a­ firmind că: este un barbat savant şi deştept, vrednic Ia afaceri ş i poate singurul filosof al neamului său 2G). Născut in Portugalia, inchiziţia pusese să se arză pe buni­ cul şi pe unchiul lut, tatăl său scăpase din mîinele el, numar prin fugă. In acel moment el luase pe tînărul nostru Fonseca, in vîrstă de 8 anI, şi puse să'I boteze, fără săşl dea samă de ceia ce face. El spusese multă vreme liturgh� în patria sa, unde era preot, şi practica judaism numai în taină. Inchiziţia prinztnd ceva de veste 24. Epistolaria Grec, epist. 190 p.237. Dracu Duţu c. Hri­ sant 16, Noembrie 1728. 25. E. Schwarzfeld Holul Medicilor EvreI în principatele unite. Anuarul Israelit 1897. pp, 179, iso. 26. Hist. de Charl es XII, Chap, TU p. 87. [195] Cu ocaziunea scrisorii lUI Le (�uien 195 despre acest fapt, trimese ca să pue mîna pe dînsul; dar din fe­ ricire nu găsiră decît pe fratele său. In adevăr aflînd că sf. O­ ficiu era în casa lui, el eşi din oraş şi scăpă prin fugă în Franţa, şi de aci la Constantinopole, unde se întoarse în public la judaism şi deveni medicul marelui S11'1 an (A chmed mi. Fiind sub protec­ ţia FrancieI, el aduse mulLe servicii tuturor Francejilor din Con­ stantinopole. Abatele Servin vorbeşte ade-ea de doctorul nostru în opera lui 27), şi în scrisorile sale manuscrise păstrate În biblioteca din Paris 28), ca de un barbat cu care se legase într'un mod intim, a căruia prietenie îi era foarte necesară şi care prin relaţiile sale intime cu principalii demnitari ai Porţe'i facilita succesul cercetă­ rilor sale. Marchizul d' Argens 29), pe care l'au văzut .toarte adese orl şi cunoscut la Oonstantinopole, întră în detaliele cele mal mă­ runte asupra doctorului Fonseca şi tot aşa şi Motraye 3U), de la care am împrumutat detaliile de mai sus. Intors În Franţa el stabili intime legături cu contesa de Cay­ lus, cu Voltaire si alte persoane distinse. Profesia sa ii procura În­ trarea în casele celor mai rnarl, iar talentul lui cunoştinţa bărba­ ţilor de merit. Fonseca muri la Paris într'o vîrstă foarte înaintată" al), Din autorii citaţi ca izvoare in această mult dramatică isto­ risire a furtunoasei vieţi a luI Fonseea.Voltaire (nu se poate să nu dat de el cind te apropii de secolul trecut l) scrie: "U o de ceux qui seconderent plus adroitement ses desseins (lut Carol X Il) fut le medeein Fonseca portugais, juit, otabli a Constantinopole, homme sacan: ei delie capable d 'affaires et le seul philosophe peut -etre de sa nation ; sa profession lui procurait des entrees it la Parte Ot­ tomane et souvent la confiance des vizirs. .Ie I'ai fort connu �L Paris" eet. S2). In cit priveşte pe La Motraye el spune numat : " ... du mcdecin juif Fonseca, le meme qui a dit la messe en Porlugal et 27. p. 335. 28. Nr. 3029, a mss. franceze. 29. Mernoires edit. de Londres 1735 in 12". 30. Voyages La Hage 1727. T. J, p. 4-11. . 31: Carmo ly op. cit. p. 198, 9. O coincidenţă stranie o gă­ sun şi în faptul că căderea luI Nicolae Ma vrocordat (sic l] cores­ punde eu plecarea lUI Fonseca din Constantinopola (1730) ceia ce dovedeşte că el era cel mal puternic sprijin al Printuluî Mun­ tean. 82. T-Iist. de Oharles XII Livre V. Oevr, compl. vol. 23 p. 197. [196] 196 Alexandru G. Mavrocordato qui etait alors sous la protectiou de Franca". Detaliele ce le-a putut culege de la călătorul francez atit de cunoscut nu sînt tocmai bo­ gate. Rămîne prin urmare ca singur document al pateticeî poves­ tirl, Memoriele lui d' Argens, cunoscutul curtean a lui Frideric cel Mare, amic şi corespondent lui Voltaire, carele într'adevăr a pe­ trecut tinereţa sa la Tarigrad 33). Din nefericire nu posedăm acea , carte, încît trebue să ne bazăm pe asertiunea D-lui Schwarzfeld şi aceasta o regretăm, de oare-ce constatăm că studiul său e scris cu vădită tendinţă de a-i face cît de interesanţi :;;i de 3 mări pe cît se poate rolul jucat în afaceri le răsăritene de medicii din naţia sa. Această afirmare vom dovedi-o uşor chiar prin citarea ultimei note a pasaj ulut citat mai sus tn estenso. In acea notă cu­ tează să sustie DI. Schwarzfeld că tocmai Prinţul fanariot cel mai influent lîngă Divan, care era însărcinat să ţie pe puternicii Im­ părătiet în curentul afacerilor apusene 34) ; care a stat neclintit pe scaunul Munteniei 12 ani în şir, n'a datorit acea slavă decît influ­ enţi! unui doctor evreu! Şi această mult posnaşă teză o dovedeşte mult invăţatul istoric prin o inducţiune prea ingenioasă: strania coincidenţă a căderei Pri oţuluI Ma vrocordat cu plecarea Asclepiad u­ ut la Franţa! Dar oare ignora D1. Sehwarzfeld, sau se preface că nu ştie că se poate argumenta precum îI convine, că Neculai­ Vodă n'a căeui din tronul Munteniei ci a murit Domn fiind, Ia Bu­ cureşti (3 Septembrie 1730). Prin urmare coincidenta descoperită ClI atîta dibăcie nu dovedeşte alta decît numai că după încetarea din vieaţă a puternicului său patron, medicul părăseşte Turcia. A­ ceasta se esplică foarte bine cînd 'videm că indată după numirea JuI Neculat Vodă, Fonseca cere voea de la 35) ambasada franceză 33. Thiebault, Mes souvenirs, Paris 1827, V, p. 317 ss. 34. Hurrnuzaki Documente Supl. I, 1, p. 44;) de Bonrlac c. afacerele străine 10 Maili 1719 : Comme c'est un hommo savant et verse dans les affaires etrangeres, il lui est permis d'envoyer des agents en Pologne, en Moscovie, merne en AUemagne, alin de pouvoir Gtre instruit par lui des ult'uires de la UhretientC. Ve:!.l o pildă a acţiunii sale diplomatice şi serviciilor aduse Por ţel în Xenopol Istoria V p. 56. ;30. Ineu viinţirea demisiol lUI Fonseca după 17 ant de ser­ viciu spre a putea intra în slujba DomnitoruluI din 20 Martie 1719; iar scrisoarea ambasadorului anunţînd încetarea din viaţă a lui Ioan Mavrocordato şi numirea în locul lUI a frateluI său �2 Martie. Aceste douii documente urmează chiar ullul altuiit. Hur­ l11uzaki Doc. SupI. I, 1, DOLnr şi Y, pp. 444, 5. [197] Ou o cazi unea scrisoril lUI Le Quien 197 să primească slujba lîngă el, că stă în serviciul Printulur 12 anr în­ tregi şi în fine părăseşte Orientul îndată după încetarea din viaţă acelut sub a cărui.umbră a trăit. Lăsînd decI conjecturele la o parte constatăm că Daniel Fon- / seca, israelit portugez a venit la Oonstantinopole pe la începutul veaculuI. Fiind convertit la creştinism el a intrat în serviciul Am­ basadeî franceze unde a stat 17 anr, apoi a trecut în acel a Prin­ ţului Mavrocordato. Că slujba sa lîngă el n'a fost de natura medi­ cală ci politică se arată chiar prin faptul că Domnitorul de la sui­ rea sa pe tron pînă la încetarea din viaţă n-a părăsit de feliă Mun­ tenia, pe cînd doctorul n'a venit la Bucureşti, cel puţin nu într-un mod statornic. Că el a'fost:lun om foarte învăţat şi iscusit cit se Poate, ştiind a se amesteca cu succes în afaceri de stat, aceasta se arată nu numar din pasaj ul lui Voltaire citat mai sus, ci chiar din invectivele ce i le aruncă Contele Vermont, reprezentantu 1 Austriei lîngă poartă 3/1). Şi ura sa În contra primejdiosulut agent politic era bine Întemeiată; căci Fonseca păstrase slujba şi protecţiunea franceză, şi chiar o pensie, şi după eşirea din serviciul ambasadei 37), era cu totul devotat politicii franceze şi în atare privire în per­ fectă unire cu stăpînul său, precum videm , din raportul marchizului de Bonnac ambasadorul Frantei pentru afacerile străine din 10 Maill 1719: "Le Prince qui pendant sa prison ohez les Allemands a contracte une haine personnelle contre eux, m'a fait savoir (evi­ dent prin agentul său politic Fouseca) qu'il n'oublierait rien pour fortifier les bons sentiments 011 est la Porte pour la Franee, et ve- 36. Hurmuzaki Ducum. VJ. No.OL:XXXV, p.279. Virmont c. Consiliul 8, Noemvrie 1719 "."und bedienet er sich [Nicola Cordato) in seinen Oonsiliis ei nes portugiesichen Iuden, soge­ nannten de Fonsega, so vorhin schon ein christlicher Mdrich gewesen, nun einen Medicum aliqiebet usui .�ohr raţţinirter tind in­ triganter mana ist ioelchcr sonsten in�(nwzijsischer Protection; aucli selir inirant urut oerirauhei mit hiesiqer Ji'ranzusischer Boisehaft erstehei, dass icli diesem aucli neiel, das Leste zuiraue. 37. Hurrnuzaki documente Sup!. I. 1, 1. ant cit p. 444:: "nous dcclarons par les pr6sentes qlle sans prejudice de la qua- 1it6 qlle nous lui avons permis de prendre de lVIedlcin de lVI. le I'rince de Valaquie, non:; lui r;ot1SerVOI1S ce/le de me,zecin de l'am­ vassade de sa M·je:;.'â l'res-Ohnitienul: I( Con:-;tantinople, ct, de plus, llOUS le tenons di" ll1fLintenant absent comme present sous la puissante protection de S. NI. est". Despre pensia de 2000 franci Pi:J an ce o lua chiar şapte anI în urmă vezI ibid. p. 4,5!1. [198] HJ8 Alexandru G. Mavrocordato ritablement il m'a donne plusieurs marqucs, pcndant sont sejou» (7 Constantinople, de la sincerite de ses sentiments a cet egard" şi marchizul adaogă aceste cuvinte mult caracteristice pentru relatiele puţin sincere între Franţa şi imperiu "et je crois pouvoir absolu­ menI compter sur lui, si la defiance venant ă se ruCler dans les engagements que nous avons pris avec l'Empereur, ou par d'au­ tres raisons, l'interet du Roi demandait de porier les Turcs c( une nouuelle guerre aoec l' Auiriche:' 3S). Cît de primejdios se arăta am­ basadorulut Austriac devotamentul pentru Franţa a Prinţulul Mun­ tean şi agentulut său mult dibaciă, videnî chiar din asprimea ocă­ rilor ce le conţine la adresa lor raportul său mal sus citat. Ca Daniel Fonseca să fi ajuns medic al Sultanului, despre aceasta se indoeşte DJ. Iorga zicînd: "poate", şi cu drept cuvint, căci numai Hurmuzaki în Fragmente 3!)) ne o afirma şi doctorul F. Schwarzfeld citat mal sus. Insă însuşirea de agent politic a PrinţuluI Muntean pînă la plecarea sa din Ţarigrad, şi pastrarea, precum am văzut, postuluI de medic al Ambasadei francese, ni se păru incompatibiJe cu acea demnitate de înaltă încredere. De oare-ce am menţionat mal sus pe călătorul francez La Motraye, nu mă pot opri de a comunica cititorilor Arhivel o pos­ naşă istorisire ce o găsesc la el, petrecută cain in timpul despre care scriă şi într'adevăr mult caracteristică. La 1 Dechemvrie 1699, intrară în portul Constantinopolet două bastimsnte de rezbel franceze aducînd pe noul ambasador a lUI Ludovic al X 1 V-lea marchizul de Feriol eare succeda lut de Chateauneuf El comandase în Ungaria un corp francez venit în ajutorul lui Tokăly si păstrase, aşa se vede, obiceiuri milităreşu, La 14, Feriol Jnsoţit de predecesorul său, sînt primiţi de Vizir, iar la 26 e ziua destinată pentru audienţa la Padişah. Cu mare des­ Iaşurare de pompă el se [duce la palat. Pe cînd însă (după ce 38. Hurrnuzaki Documente Supl. I, \ 1. p. 440. La începutul acestui raport Bonnac mai scrie: ,,J'ai forme une liaison tres-etroite avec Nicolae Mavrocordato Prince de Valaquie". Raporturile in­ time a lUI N eculat -Vodă cu ambasada franceză datează incă de la 1710, CInd des Alleurs, cu care era foarte împrietenit suc­ codase lui Feriol, cel mal Înverşunat inaruio al Mavrocordaţilor, V. studiul nostru despre acel timp al vieţii sale publicat în Ar­ hiva anul V, (1894) p. G78 şi n. Ij 1. 39. IV) 225. [199] Cu ocazrunea scrisorii: lUI Le quien 199 s'a întins o masă splendidă şi el a imbracat Caftanul ce-l tri­ mesese Sultanul, aducînd şi el frumoase prezente ale Regelur], era să fie introdus la succesorul ProfetuluL Turcii observată cu uimire nespusă că rezbelnicul diplomat poartă o spadă atît de lungă încît ea rădică Caftanul în sus. Ceauşbaşiul (şeful aprozilor) pofteşte pe marele Dragoman 40), se arăte Francezulul ca aşa lucru nu se poate, însă Feriol impotrivindu-se şi punind mina pe sabie, Şeful Enice­ rilor văzînd că toată elocuenta Dragomanulut e zadarnică, arată împosibilitatea chiar pentru dînsul de a se prezenta înarmat înain­ tea Sultanului. "VoI sînteţi supuşii lUI, eu însă reprezint un mare Prinţ şi nu mă voiii da supus, eselama Feriol". Atunci Turcii pre­ făcîndu-se că îi intră în ,voea îi dau doi capigibaşl ce'] sprijinea mereu punînd mînile la subsuoara Ambasadorului cu scrisoarea Regeluî său în mîna stîngă, spre a putea întîmpina ori-ce cu cea dreaptă. De-odată unul din capigiî de sîrg pune mîna pe spadă vroind s'o smulgă din teacă. Viteazul diplomat dă cu pumnu, 10- veşte cu genunchiul şi lntorcindu se cătră Dragoman îi zice: Sîn­ tem duşmani sat) prietenl ? Prieteni, ii respunde Mavrocordato, însă nu veţi intra înarmat la Sultan. Atunce nu voi ii intra de feHu. Zice şi se întoarce la Ambasada regală. Zece ani trecură cînd în primăvara 1709, ambasadorul re­ venind dintr'o petrecere ce o dăduse la Belgrad lîngă Constantino­ pol de odată se supără în potriva unui membru al Ambasadei, il loveşte cu biciul şi întors acasă se află în aşa stare încît se iveşte necesitatea de a '1 lega. Cînd apot cancelarul francez merge de it, nuntă vizirulur fatala demenţă a şeluluî său: Nebun e el de mult; aceasta s'a văzut chiar la prima sa venire pe la nOI, U răspunde Turcul. Am relatat cele de mal sus ca foarte caracteristice pentru modul de a proceda, a 'I'ureilor chiar cătră Ambasadorul csluî mar vestit suveran de atunce, a Regeluî-Sore. E denotat că acea scenă comică a avut loc chiar în anul iscălire) Tractatuluî de pace de 40. Neculai Mavrocordato, viitorul Domn, deabea numit la acel post însemnat, foarte tînăr după întoarcerea părinteluî său de la Carlovitz unde iscălise 'I'ractatul şi numirea lUI la demni­ tatea de Exaporit. Correspondance du Marquis de Feriol Anvers 1780, p. 65, � lanv. 1700. "Le grand vizir m'envoya le fils de Maurocordato qui fait les fonctions de premier drogrnan de la Porte a la place de SOI1 pere q ui a 6te fait Conseiller d'Etat". [200] 200 Alexandru G. Mavrocordato la Carlovitz, atît de umilitor pentru puterea Osmanliilor. Şi apoi mai viu şovinii noştri şi sfăşie pe Domnit din Fanar, cum că n'ar fi ţinut de fel la demnitatea lor şi n'ar fi ştiut să apare drepturile Ţăreî faţă cu stăpiniî lor, Turcit. Cînd însă chiar un reprezentant al FranţieI se vedea silit a înghiţi atît de amare hapurI şi a sta pe loc, ce li mal era prin putinţa lor să facă faţă:cu puterea sdro­ hitoare unor AziaţI îngîmfaţi cari, fără a cunoaşte evident pe Ju­ venal, gindeau tocmal ca acea muiere capricioasă despre care vor­ beşte marele poet satiric, cum că numat cel cu gărgăuni în cap pot crede că un rob e un om, "şi la ori-ce întîmpinare răspun­ deau : n'am de ce sta mult la vorbă: aşa voiă, aşa fac. O demens, ita servus homo est? Hoc volo, sic jubeo.îsit pro ratione voiuntas 4'). Şi acum să căutăm ca din faptele şi datele ce le am stabilit în cursul acestei cercetări cu cît am putut cu mai multă preciziune, să tragem unele consecinu nu tocmaI fără valoare în privirea evo­ luţiuniI culturale a Ţărilor surorî : La 1722, se traduce în latineşte şi se editează la Lipsea o o­ peră literară a Domnitorului Munteniei, apărută cu trei am în urmă la Bucure§ft; fapt însemnat ce se întîmplă la ştirea mea pentru prima oară. La 1724, unul din autorii fruntaşi al bisericei apusene primeşte acea carte :ce ii se triimete de un agent politic al Prin­ ţului şi adresează epistola acum descoperită şi publicată de DI. Iorga, TraducătorulIoperel, Bergler, e chemat de autor la Bucu­ reştl, îşI petrece vieaţa, ataşat la: serviciul Printulul, Acolo �i moare învăţatul German. Acest eveniment literar n'a dispărut fără a lasa urme, căci 9 ani după Încetarea din vieaţă a autorulur, .iar 17 după editiunea latină, apare o traducere germană a operit, iar 25 anî în­ tregi după moartea lUI Neculat Mavrocordatc, un alt invatat ger­ man publică o dizertaţiune latină despre studiele literare ale eminen­ tulut barbat, la Iena 42). Prin urmare N �culal- Vodă parvenise ca să devie cunoscut el Insuşl şi tara pe care 'domnea mai cu deosebire la Germanii tnvaţatr, natia cultă ceiLimai învecinată. Fiul său ţin- 41. Satira sesta vo. 223. 42. Commentatio de Iitterarum studiis Ioammi Nicolai Mau­ rocordati Principis Valachiae. Ienae MDOCLV carte azI foarte rarit, retipărită în Genealogie des Maurocordato, Paris 1886, pp. 61-43. [201] Cu ocaziunea scrisorit lUI Le Quien 201 teste oehirile sale pentru aeelaş scop' spre Franţa, a' căreia influenţă culturală asupra ţărilor romtneşn 'era menită a "deveni atit de pre­ cumpănitoaro. Căci vremurile se' 'schimbase. Germania pe atunce Iincezea ia stagnaţiune literară. A urora falnic lucitoare a deştep­ tăriî sale, ee era să fie una din marile epoce culturale ale ome­ nirei, nu răsărise încă; pe cînd mişcarea spiritelor în Franta în­ cepea tecmat la epoca sa a lua acel avint contagios, acel caracter de propagandă literară ce a fost semnul deosebi tor alliteraturiJ fran­ ceze în secolul lut Voltaire. Evident că pentru un cunoscător epoca cea mare a iulloririt literare in acea ţară a fost secolul al 17-1ea. Insă autoriI clasiot ai aceleî epocI n'au urmărit decit o [intă excluziv estetica, n-aă avut decît un caracter pur literar şi de distinsa so­ ciabilitate Publicul Ia care gîndeau, pentru care serieau era numar acel al saloanelor elegante! al spiritelor alese. Chiar certele literare vestite din acea epocă, nu puteau avea răsunet decit pentru un cerc de! persoane relativ restrins, Oa să dai atenţiunea ce o merită solitarilor de la Port Royal des Champs; ca să guşti cearta intre iezuiil şi jansenişit ce a dat loc celebrulur scris polemic al lui Pascal; ca să te pasionezt pentru 'gîlceava intervenită intre Fene­ Ion şi Bossuet asupra quietismulut şi a stărel celor bine-cuvîntau, ce a mişcat atît de adînc cercurile literare anl întregi, încît o chemau scurt ,,1' Affaire" (ce deosebite lucruri poate desemna în diferite::timpur'f acelaş cuvînt.' extazele mistice ale Doamnei Gu .. yon şi "procesul lu(:, Dreyfus ! !) \ trebueşte ca într'adevăr să fie un spirit cult în toată puterea cuvtntulut, şi aceste nici într'o e­ pocă nu se ivesc în prea mare număr. Pe cind din potrivă curen­ tul literar al secolului 18-lea avea un caracter social, ştia s ă şi dee aerul unei propagande umanitare, pretindea să aibă un auditoriu cît de numeros, un public internaţional, o lume nemărginită, şi ce f, drept, parveni ca dituziunea cugetării franceze să pasioneze apu­ sul intreg mai mult decît în orî-ce altă epocă a evoluţiunii salt>, Se vede că unele raze ale acelui focar, ce era să izbutească la o exploziune vulcanică atotnimieitoare, pătrunsese pînă la tărmuriLe cisdunărene atît de departata. Domnitorul cult urmărind începuturile acelel mişcări ce frămînta veacul, se pune in contact cu lumea li­ terară franceză, are un secretar francez ce corespunde cu literaţir din acea ţară, cumpără cărtî, \e abonat la reviste, şi unul din a· cel literatorr, deşi nu un'fruntaş al acelei mişcări, însă nu netnsem- 9 [202] 202 Alexandru G. Mavrocordato nat de tot şi pe care un Voltaire nu-l judecase nedemn de a in­ tra cu el într'o ceartă a eondeiulul, închina (lucru fără precedent şi fără urmare) Domnitorului muntean opera sa de căpitenie, o splendidă ediţiune a poetulul, de nu cel mar mare, dar cel mal vestit al secolulul augesteu, chiar acel pe care era să-I numească învăţătorul şi călăuzul săli geniul poetic cel ma) puternic poate tiin timpii modern) 43). Tot astfeliu isbuteşte ca "Mercure de Franee" cel mar însemnat organ de publicitate de atunci, să. vorbească de ţara Muntenească şi să publice legile promulgate de el. Cine nu vede în aceste fapte un plan croit spre a face cu­ noscută această ţară Occidentulut pe calea literară? Cit de nime­ rit şi de puternic poate deveni acest mijloc, aceasta a dovedit- o mai tirziii în acelaş secol Caterina IL Ce jertfe n'a făcut, ce os­ teneală nu şi- a dat împărăteasa spre a aduce la Petersburg pe Di­ derot, spre a fi în legătură strînsă cu Enciclopedişti! prin Grimm, spre a atrage lîngă ea pe marele Euler? Cit n'a contribuit acea pleiadă a panegiriştilor la slăvirea sa şi Ia răspîndirea cunostintit ţă­ riI sale! Evident că nu se putea pretinde aşa ceva de Ia nişte Domni neavînd nici putere, nici neatîrnare, nici statornicie. Insă : ii licet magnis componere parva, gîndul a fost acelaş, şi de nu li era dată putinta de a chema lîngă el un Eu'er se mulţărneaă cu Bergler şi în lipsa unul Diderot cu Desfontaines. Totul e că au căutat a îndruma o conexiune între ţările fruntaşe ale culturii a­ pusene şi aceia puţin cunoscută pe atunci peste care domneau, şi că acea îndrumare le-a reuşit în limitele efemerel lor puteri 44). 43. Cu cită pietate il vorbeşte marele Florentin în inchi- puita lor intilnire : ce versurf ! O degl'altri poeti ono re e lume, Vagliami il lungo studio e'l grand amore Che m'ha fatto cercar il tuo volume 'fu sei 10 mio maestro e'l miii> autore: Tu sei 8010 colei da cui io tol�i Lo bello stilc che m'ha fatto onore. Dante Inferno Canto I. 44. Această ardoare a Mavrocordaţilor pentru cultura literară e unanim recunoscută şi lăudată ca foarte rodnică pentru desvol­ tarea civilizatorie a ţărilor romî neştl de tOţI istoricit germani mo­ dernf : Gervinus Geschichte des l\J-ten J ahrhunderts V p. 80: .,Alexander Mavrokordatos (-r 1709) und sein Sohn und Enkel .. haben das erste Licht in die dicko Finsterniss der Donaufflrsten­ thumer getragen". Mendelssohn Bartholdy Gesch. Griechenlands, [203] Cu ocazrunea scrisoriî lUI Le Quieu 203 Şi cînd mă gindesc că asemenea barbati ali fost aratau În cărţi pedagogice tinerimit decenii întregI, ba chiar pînă azl, ca nişte venetici Ilăminzf ca senăpusteaă asupra ţărilor surorl spre a le despoia l ! Că anume Neculat Mavrocordato, ca cel dintăiu urcat pe tron, e denumit tiran şiIlagelul lul Dumnezeu! ! Fatal destin! Au­ tarii modernI grecr tnsutletitt de acelaş şovinism orb, iI mustră că n-au vroit să grecizeze Ramîoia 45), pe cind acel rominl ii acusă că n-ar fi avut altă ţintă decît de a o greciza l l A trebuit ca să'nalte glasul cîţI va învăţaţI străin! de a autoritate necontestată �i)omînI de o valoare recunoscută ca Erbiceanu, Xenopol, Iorga, sprijiniu de încă cîţI-va în limita puterii lor, ca să înceteze sau cel puţin să fie oare cum înăbuşită acea impie cacofonie! Şi această degra­ dare sistematică, această difamare tără�milă şi cruţare se face in numele unul pretins patriotiz m ; prin ea se umple de veninul pa­ timil, de ura unei părţl al trecutulut istoric, inimile plăpîude ale ti­ nerimii, tocmai în epoca cînd ţearaîotăr-indu se şi păşind cu paşt repezI spre un viitor de lumină, spiritul critic şi nepărtinitor al cer­ cetărilor istorice trebuea sădit şi crescut din răsputerr, acel Se irit de echitate şi' de imparţialitate!:enini1 ce constitue un, privilegiu preţios a popoarelor cu conşLiinţadeplină a tăriei şi neattrnarit lor, CăCI patriotismul nu constă de loc în a huli, împreună cu acei ce au demeritat de patria romtnă, şi pe acei ce au căutat s-o indrumeze spre un viitor cultural superior, S-Q înainteze pe ca­ lea luminoaseî propăşirl, ci din potrivă: în a căpăta conştiinţa din ce în ce mai întărită a virtutilor înnăscute şi priincioase bineluI 1, p. 25, "Es geht ein denkender Zug durch diese Familie. Man kann die Maurokordatos Mii.nner der Feder uennen" etc, Cfr. p e , 6. Hertzberg Gesch. Griechenl. III, 198. "Nikolaus und Konstantin Maiirokordatos, beides hochgebildete Mănner, gaben in der That den ersten Anstoss zur Civilisirung dieser Provin zen" (Moldaii und Walachei). 45. Intr'o carte grecească de curind tipărită: Adamantiu Cora'ls rrriest 3 voI. ,U:i8�, de 'l'herianos, autorul ocăre�te pe Fa­ narioţl că n-au gîndIt lllC} odată şi nici decum să grecizeze po­ pulaţiunea indigen!'l �i mal ales pe Constantin Mavrocordato fi .. ind că a publicat o gramatică, Evanghelia şi cărţi ecleziastice în limba vlahică şi a lloruncit ca Evanghelia să se citească în limba indigenă 1a toate bisericile. Ce să mai zică cine va la asemonea aberaţiunl? Insă şi ele se comit In numele aşa numituluI patri­ otizm! J, p.59." [204] 204 Alexandru G. Mavl'ocol'dato obştesc; în a le preface prin incordarea tuturor facultăţilor, de oare-ce "doctrina vim promovet insitam" după frumoasa zisă a lUI Horaţiu ; în a asculta, după bine simtita expresiune a d-Iul Iorga "de glasul pietăţi) faţă CU acel care nu pot să răspundă şi să con­ trazică, faţă cu morţi!" 4G); şi în fine, tiind mai ales vorba de nea­ mul romînesc ce a avut darul de a păstra prin veacun o persis­ tenţă etnică atît de vioae : in a păstra CU pietate datinele, in a slăvi cu iubire amintirile strămoşeşti, căci, ca să sfîrşesc CU versurile tuetntătorulur Epicureu care prevestesc.. aşa se vede, teoria mo­ dernă a atavismului: Fortes creantur Jortibus et bonis, Est in juvencis, est in equis patrum Virtus, neque imbellem Ieroces Progenerant aquilae columbam 47). \ \ 4·6. Conferinţa sus cit. pp. 3, 4. 47. Horaţiă Oarm. [V, 4 vs. 2�. sqq. [205] 1. GĂV ĂNESCU P A[{TEA II. _ Desvoltă.rl şi aplicaţii 1. Religiozitatea Prima condiţie fundamentală a virtuţii, reliqiozitaiea sau pie­ tatea, se produce prin o influenţă educaţională asupra sentimen­ tuluî, Se dă iubirii, veneraţie! un obiect hotărît, care, după Locke, trebuie să fie transcendent :-D-zei"L Ca mijloc pentru aceasta, propune: Să se vorbească foarte de timpuriu (very early) copiilor de Dvzeu, "ca de o fiinţă supremă independentă, autorul şi făcătorul tuturor lucrurilor, de la care primim tot binele, care ne iubeşte", să li se spună că D-zeă vede şi aude tol, şi că face bine în toate chipurile acelora care îl iubesc şi ascultă de el. Dar nu­ mat atît să li se spună, şi asta ocazional, la început, pînă va sosi timpul de a li, se ceti Biblia. Locke interzice ori-ce esplicărî şi cercetări mal departe des­ pre fiinţa lUI D-zeu care este incomprehensibilă - din teama "să nu se încarce capul copiilor cu noţium Ialşe ori să se încurce cu noţiuni neinteligibile despre el". Prin urmare, Locke interzice, drept vorbind, cea mal mare part.e din aceia ce se numeşte învăţămînt religios regulat. Numai o rugăciune seara şi dimineata - scurtă, simplă, potrivită cu price­ perea lor - ajunge perfect pentru acest scop, după părerea lui. De alt-fel, întreaga lui atitudine intelectuală vorbeşte, prin toată filosofia lui practică, in contra unui învăţămînt religios ofi­ cial, dogmatic, prescris şi patronat de Stat. Doctrina formulată aşa [206] 206 I. Găvănescu de precis f?i pregnant de Spinoza, şi introdusă mal tîrziu în peda­ gie de Schleiermaeher, despre separarea bisericii de stat, o găsim reprezintată şi apărată cu convingere şi în scrierii e politice ale 1 ur John Locke '), După-cum conştiinţa oamenilor maturi trebuie lăsată cu totul liberă, neinfluintată de nimic, nici de recompense nici de ameninţări, tot aşa şi individul încă minor şi fără:experienţă, nu trebuie încurcat înainte de vreme şi oare-cum angajat fără voia luI cu nici-o dogmă de sectă religioasă. Şi n'are dreptul la aceasta nu numar statul, dar nimeni, absolut nimenr. De-şi Locke se exprimă une-orl ast-fel că parcă ar lăsa e­ ducaţia religioasă cu totul pe seama Iamiliet 2), din alte pasagil rezultă însă că nici familiei nu-l dă un drept absolut la aceasta. ,Nimeni, zice el, nu se nasle membru al unei biserici 3), ci devine 'şi anume prin propria lui alegere liberă, - ceea-ce presupune pu­ terea de a judeca, aplicarea raţiuniI şi o convingere cîştigată prin el lnsuşî' '. Ca să fie,� cine-va tndreptătit a recomanda credinţa sa altora, ba încă s-o impuie, trebuie să fie în stare să demonstreze perfect că din toate credinţele existente şi posibile a lui este cea absolut adevărată - o sarcină infinită şi imposibilă. Numai despre un cult am putea spune sigur şi hotărît că in ori-ce caz, place lui D-ZE ii: acesta ar fi cultul care constă În o vieată virtuoasă, în acte morale 4). NumaI la acesta deci avem dreptul să pregătim pe oameni din copilărie. Dacă Locke, totuşt, pe lîngă partea practică a educaţiei reli­ gioase, care in definitiv se reduce la educaţie morală, mai cere şi oparte generala teoretică; dacă presupune teizmul ca o bază abso­ ll1t necesară, şi doreşte să se întrebuinţeze toate mijloacele spre a evita mai tirziu naşterea eventuală a unei alte convi ngerl, asta stă pe de-oparte, ee e drept, În acord cu metafizica lui, cu. teologia şi religia lui naiuralâ ; precum şi cu principiul lut despre incompati­ bilitatea ateizmulul cu esisten \a statului, .,', pe de altă. parte, însă, stă in evidentă contrazicere eu cerinta luî \mintită mai SUl>: de a se lăsa nemărginită libertate omului în alegerea credinţă religioase 1. Letters on Toleraiion first letter. 2. On Tolera/ion, third letter, ch. II. 3. lbid., first letter. ,j .. lbid., third letter. [207] Pedagogia lUI John Locke 207 precum şi în formarea vederilor lut metaflzice cu ajutorul numaI şi numai al puterii lui de judecată şi de gîndire. II. Libertatea ?i cultura voinţe� 1. Intărirea. N eatirnarea de plăcere şi durere, de trebuinţe si porniri. 2. Educaţia morală în sens restrîns, cultura virtuţilor speciale. 1. A întări pe copil, a- r deprinde săaupcarte durerea şi să se abţină dela plăceri (sustinere el ahstinere), iată, după Locke, mij­ locul cel mal efectiv spre a-I emancipa de puterea impresiilor mo­ mentane şi a le da libertatea. "Trebuie să fie oţeliţI în contra tu-. turor suferinţilor trupeşti �j să nu aibă altă senzibilitate decît a­ ceia care se produce din o delicată pudoare şi dintr-un viii senti­ ment al reputatier" 5). Cum se poate realiza aceasta? Mai inttiii pe cale negativă, eomhătindu-ss slăbiciunea contrară, dacă există sau cînd se iveşte. Să nu le dăm voie copiilor să se plîngă de durerile lor fizice, on cît ar fi de mari, şi încă' mai pu­ ţin să lăsăm pe alţii a-I compătimi pentru asta, căci asta îl face şi mai susceptihill. Din contra, să rîdem de plînsetele lor, sau, cel pu ţin, să le îndreptăm activitatea în altă parte. AI doilea, in mod pozitiv şi direct, obişnuindu-l metodic cu răbdarea durerii şi cu renunţarea la satisfacerea dorinţelor. Cind copilul se găseşte în bună dispoziţie şi veselie, şi e cu totul con­ vins de bunăvoinţa şi iu' irea noastră, atuncî să-I administrăm in­ tenţionat dureri, ca un medicament întăritor. "Marele meşteşug, în astă privinţă e a începe:cu ce e mal puţin dureros şi a purcede prin grade nesimţite", şi să mergem cît de departe, întrebuinţînd cînd lauda, cînd ruşinarea.j'prnă ce exerciţiul va da copilulul mal multă siguranţă �i in fine dep Ii na destoinicia a tăriel: care trebuie recunos­ cută cu marl laude. "Olt de mult poate educaţia să impace pe co­ piî cu durerea şi suferinţa, ne arată îndestul exemplul Spartel"; "şi vedem şi nor la copil, în fie-care zi, cînd se joacă între dinşil". Cum poate să recomande această educatie spartană prin ad­ ministrarea durerii, tocmai Locke, cara r. spinge pedepsele corpo­ rale ca fiind barbare ? ];\ acestea Locke respunde: ,.N'aş vrea să 5. 'l'h. on educ. § ns , ef, § 115. [208] 208 1. Găvănescu fie bătun copiii pentru greşelele lor, ca să nu creadă că durerea tru­ pească e cea mal mare pedeapsă; şi vreau să li se facă durere une orl, cînd se poartă bine, din aceiaşi cauză, ca să se deprindă a o privi nu ca cel mal mare rău". Toate dorinţele, observă Locke mal departe, se nasc din tre­ buinte, cari se împart în naturale şi închipuite ("Wants of nature und wants of Iancy"). Trebuinţele naturale: foamea, setea, frigul, somnul, odihna şi reconfortarea unul organ obosit de muncă, etc. - quies humana sibi doleai natura negatis (Horaţiu)- sînt pentru nor vestitori! ce ne spun că ne aflăm în apropierea unei nenorociri, al cărel înain­ taşi sînt ele, De aceia nu trebuie să le neglijăm cu desăvîrşire, Totuşi, cu cît se vor întări copiii mal mult şi în astă privinţă, prin o înţeleaptă conducere, cu atît mar bine pentru el. In ce priveşte, însă, trebuinţele închipuite sali artificiale, pof­ tele contractate, cari se esprimă în determinarea unui anumit fel şi mod de satisfacere a trebuinţelor naturale, acestea trebuie să fie suprimate dela început cu desăvîrşire. "Idealul pentru copil este să nu-şi pună fericirea de-loc în ast-fel de lucrurî şi să nu-şi re­ guleze mulţumirile după fantazie, ci să fie indiferenţi la tot ce este de felul acesta În natură. Şi părintit-edueatorr trebuie să tintească mar ales la acest lucru" G). Deci, trebuie să nu li se dea deloc co­ piilor voia de a cere ast-fel de lucrun.: Oprindu-I de a-şî esprima "- dorinţa, se deprind cu timpul să-şi potolească şi săşl reprime poftele. Pe lîngă aceste trebuinn, isvorile mai mult din stările corpu­ l UI, mal sînt altele, cari se nasc din porniri tot aşa de timpuril, şi cari asemenea trebuiesc disciplinate din vreme şi bupuse ratiunii. Intre acestea Locke pune pornirea cătră dominatie şi eătră avere. "Copiii vor ca ceilalţi să le respecte dorinţele", >,numaI ca să-şt facă voinţa". "Vor să aibă proprietate,", .Juerurt cari să fie ale \ lor". Aceste înclinatiî, ca motive de acti�e, dacă nu sint raţiona- lizate, răpesc individulul libertatea; căcl ' adevărata autonomie şi demnitate a omului stă tocmaI în putinţa \de a � lucra după pres­ criptiile ratiunii. Deci omul trebuie să fie întărit şi in contra pu­ terii acestor înclinaţii. NumaI cind va fi inarmat în contra perico­ lelor, ispitelor şi ameninţărilor de tot felul, va poseda adevărata 6. tu«, § 106, 107. [209] Pedagogia lUI John Locke 209 tărie spirit,uctW. "Tăria, zice Locke, stă în liniştea stăpînirii de sine şi în îndeplinirea datoriel, ort-ce rele salt pericole ar sta în cale". Această primă condiţie fundamentală a virtuţi], în genere, face posibilă şi produce apofo virtute specială sau alta, după eatego­ 'ria de plăceri şi neplăcerr, de ispite şi pericol e, în contra cărora este esercitată şi funcţionează. Ast fel, întărirea În contra poftelor şi dorinţelor fizice duce la cunipătare ; întărirea în contra relelor şi pericolelor esterioare, la vitEjie sau curaj; aceia în contra por­ nirilor de stăpînire şi tmbogătire, la drepiaie şi bunăvointâ. 2 Afară de această pregătire generală pentru virtute, Locke pro­ pune artet educaţiei şi alte mijloace, spre a împlînta şi cultiva în sufletul copiilor unele din virtutile particulare mal însemnate. Dar nu găsim în Locke o enumerare complectă şi o clasificare a vir: tu [Hor şi a mijloacelor :necesare pentru ,"producerea lor. "Nu am intentia, zice el singur, să vorbesc despre' toate virtuţile şi vi­ \iile, şi cum se obţine fie-care virtute în parte �i asemenea cum Ee vindecă fie-care viţiu particular; am menţionat numai cîte-va din greşelele cele mal obişnuite şi mijloacele de întrebuinţat pentru in­ dreptarea lor" 7). Se pot deosebi treî felurl de metode, recomandate ş! aplicate de Locke pentru educaţia morali(in:sens restrins: 1) metoda curat pedagogică, care se ocupă cu căutarea şi a­ plicarea mij loacelor specifice, destinate şi proprii p intru producerea directăja unor anumite virtun ; 2) o metodă (care s-ar putea numi hi,qienică) ce se ocupă cu înlăturarea a tot ce poate deranja, contrazice sau chiar nimici influinta noastră edueativă ; şi in fine . 3) o metodă (carp, s-ar putea numi' pct!ologicâ sau terapeutică) întrebuinţată pentru depărtarea şi lecuirea greşelor şi viţiilor con­ trare virtuţii ce vrem să desvoltăm. Negreşit, in teoria educaţiei ca atare, şi în practica pedago­ gică ce- 1 corespunde, nu-şi găseşte loc) drept vorbind, decît cea din­ tri, metoda positivă şi directă, cel mult şi a doua, cea negativă. A treia metodă î�i află tndreptătirea+numat întru cît se constata 7. uu; § 139. 10 [210] 210 1. Găvănescu sau se .presupune neglijarea, tnurziarea sau aplicarea nepricepută şi insuficientă a celor două dela început. I,o -ke, cu privirea şi spiritul lu! practic de medic, ne pune însă înnainte, pentru tratarea fie cărul caz particular, o îndoită re­ retă : una pentru înlăturarea şi vindecarea răulut eventual existent, alta pentru arătarea chipului cum să pregătim şi să cultivăm binele dorit, aşa ca să crească şi să înflorească în natura omulur.. Cruzimea şi iubirea. de oament. - Se observă că a­ desea copiil, cind au la indămină un biet animal, sînt Inclinaţl a-l maltrata, şi incă asta cu un fel de plăcere. Să fie oare această plăcere un fel de instinct al cruzimiI - ceia ce se numeşte în limba germană Schadenţreude i 01'1 se naşte din altă cauză, bună­ oară din satisfacerea instinctulul activitătil ? Locke nu cercetează mal de aproape chestia; dar, după toate semnele, admite În mod tacit ipoteza din urmă. Atunci nu avem a face aei cu însăş! cruzimea, �i sarcina noastră nu stă atunel în depărtarea, ci în evitarea el. De aceia ne ajunge ce recomandă Locke: "CopiiI trebuie să fie dela început, crescuţt în oroarea pentru chinuirea orî-cărer fiinţ'i vieţuitoare, şi să nu fie învăţat' a vătăma ori distruge or I ce decît cînd e vorba de a scăpa sau folosi la ceva mai nobil". Deci trebuie să se deştepte în e'î simpatia, trebuie să li se atraga aten­ ţia asupra durerii ce pricinuiesc fără să ştie, poate, şi prin asta, să fie pregătit] a simţi suferinţa altuia împreună cu el. Cind însă copilul arată în adevăr cruzime - " un natural cru­ elty", cum o numeşte Locke - atunci el zice: "Nu pot să mă con­ ving că aceasta ar fi alt-ceva decit o dispoziţie străină :�i contrac­ tată, o deprindere împrumutată din obiceiuri şi conversaţie". Copiil ar fi văzînd cum cer mari bat şi fac haz de asta, ba chiar sînt În­ demnau de dtnşil să facă şi ei tot aşa şi sînt lăudaţi dacă lac; aud cum faptele marilor cuceritor], al acestor "marI măcelari al ome­ nirii", sint slăvite şi divinizate ; şi mo\1ul cum li se predă istoria, le tnfiltră convingerea că '"masacrul ar fi afacerea cea mal lăuda­ bilă a omeniri) .'�i cea mal eroică virtute". Dacă se depărtează toate aceste cauze, se impedică şi naşte­ rea cruzimii. Dar ca să deşteptăm poziti v simpatia, bunăvoinţa, şi ca s-o nutrim şi întărim, Locke propune mijloacele următoare: [211] Pedagogia lUI John Locke 211 a) Să încredinţăm copiilor animalele ce le plac, cu condiţia de a le îngriji bine şi de a vedea să nu le lipsească nimic, nici să sufere de ceva. .. b) Să deprindem pe copil cu politeţa în vorbire şi purtare 'faţă cu aceia cari, În vr-o privinţă, le sînt inferiorI. Politeţa ocupă un loc însemnat în consideraţiile lUI Locke Despre această "virtute, cea mai înaltă şi mai drăgălaşă din toate virtutile sociale", am vorbit în legătură cu altă ordine de ider, Acivoesc să amintesc numai observaţiile pe cari le tace Locke cu privire la pornirile contrare politeţii, porniri cart, prin urmare trebuiesc combătute şi desrădăcinate dela început. Acestea sînt, după el 8): 1. acea grosolănie naturală, care n'are nicî-o atenţie pentru pornirile, dispozitiile şi stările sufleteşti ale celorlalţi oameni; 2. dispreţul sau lipsa de respectul cuvenit altuia; 3. cicala, pofta de ceartă şi de gîlceavă; 4. gustul bufiriî şi de a descoperi defectele altora în fata stră­ inilor, precum şi batjocura, contrazicerea necu viincioasă, �i mai ales, 5. lipsa de maniere, "adică o pornire de a întrerupe pe alţii şi a-i opri prin contradicţii". "Nu poate fi o nedelicatetă mai mare decît să opreşu pe unul din cursul vorbirii". Bunăvoinţa pregăteşte inima nu numai pentru politetă, dar ŞI pentru Dreptate. "A deprinde (pe copil) din vreme să iubească pe alţiI şi să fie bunt pentru dînşiî, e a pune de timpuriu temelia unul suflet o­ nest, căci toate nedreptăţile isvorăsc în genere din prea m area iu­ bire pentru noi înşine şi prea mică pentru alţit" r,). Dar mijlocul mai special de a feri pe copil de nedre plate este, după Loeke, a- 1 deprinde cu dărnicia şi generozitatea; căcf,-de oare ce nedreptatea stă, după el, în răpirea şi însuşirea unui bun străin.v-acela, căruia îi place să dea, nu va fi nicî-odată în stare să comită o nedreptate. Noţiunea dreptătiî e concepută, negreşit, prea îngust. Dintre cele trei raporturi fundamenta'e, cuprinse de ordinar in noţiunea 8. Ibid., § 143, 145. 9 'lb:d ,f.:. 139 . �., ';j - . [212] Veracitatea. Greutatea ce pune Locke pe această virtute reiese din tonul revoltat, aspru, pasionat ce ia cind vorbeşte de minciună. Copilul nu vine deloc cu o predispoziţie înnăscu!ă pen­ tru acest vi tiu. Ca si cruzimea, minciuna"se tnvată mal mult din . , , , mediu, din contactul cu oamenii mincinoşi. "Dar e o calitate aşa de rea, şi muma atitor rele ce se nasc din ea şi îşI găsesc azil la ea, incît copilul trebuie crescut în cea mar mare groază irnaginabilă pentru dînsa". Cînd acest viţiu, minciuna, se arată pentru intlia dată, trebuie intimpinat cu mirare, ca ceva, monstruos. Dacă se repetă, atuuot să se intimpine cu expresia neîmbl�[)zilă a nemulţumirii, cu sem­ nul cel mal dar al nep'ăceril, considerînd-o şi taxind-o în mod es­ pres ca o mare vină. Iar de se repetă şi după asta, atuncl să urmeze , bătaia; căci repetarea după prevenire înseamnă incr7,'j'Jălînal'l! si in- ." " căpătiuarsa merită tot-deauna, şi numai dînsa singura, bătaia!']. dreptăţiî: honesie oidere, neminem laedere, suum cuique iribuere, Lock..: c i şi David Hume, nu cunoaşte decît pe cel din urmă 10), şiîncii fc'\ril. să cuprindă îri' acel suum, pe-Iingă posesiunea materială) �i pe toate celelalte lucruri ce sînt în ,legătură cu dînsa, toate aştep­ tările îndreptăţite. Dar afară do asta, chipul cum voeşte Locke să pregătească virtutea dreptătiî prin dărnicie, mi se pare greşit, căcî ne depăr­ tează de scop, inloc să ne apropie de dînsul, şi stă în contrazicere cu alte sfaturi pe cari Lor ke îusuşî le dă adesea şi cu insistenţă. , ,Aceasta (dărnicia) trebuie să fie încurajată prin recomandăn şi şi laude, a vînd mereu grija ca dînsul (copilul) să nu piardă nimic din pricina Iiberalităţit. Să fie răsplătit, ba încă cu· dobîndă, în toate minutele lui de generozitate'"; "şi să simtă el, din experienţă, că cel mai darnic profită tot-deauna mal mult, avînd şi stimă şi laudă lJe deasupra:', Cu metoda asta, e foarte indoios, dacă se va înplînta în su­ flet o bunăvoinţă dezinteresată, sau poate tocmat pornirea con­ trară, aceea a cămătarulur, care nu daruieşte nicl-odata, ci numai îm­ prumută ,,1li încă cu dobîndă", şi nu-şi vede decît de interesul lUI propriu. I. Găvănescu 212 1O.1,,"'ssa!J, IV, 3, § 18. Cf. iu«, IV, 3, § 9. _ rt: on educ.; § 110. 11. Th. on educ. §§ 84, 78, 83, 1.12. [213] Pedagogia lUI John Locke 213 Dar afară de aceasta, trebuie să se provoace �i să se des­ volte şi direct iubirea adevărului, şi s-o facem o calitate neclin­ tită a caracterulul prin exerciţiu continuu, Cînd dar copilul spune odată adevărul, trebuie să-I lăudăm în mod espres pentru asta, şi cînd mărturisirea adevărului stă în deslăinuirea vre-unei greşell, să-I iertam greşala, ort-ctt ar fi de mare. "Să-I facem a înţelege că mal degrabă se uită două-zect de greşeli, decît incercarea de· a nesocoti adevărul, acoperind una singură din ele cu o scuză". In. Libertatea şi cultura intelectulut După cum voinţa merita să �fie numită nelibera, cind nu era îndreptată către bine, şi din contra, liberă cînd era eman­ cipată de toate piedicele cari se opuneau funcţiunii el celei mal înalte - realizarea binelui -, tot aşa şi inlelectul se poate consi­ dera ca neliber, cînd în calea tendintiî luî către adevăr stau pie­ dici, şi liber, cînd poate îndeplini cum se cade această înaltă func­ ţiune a lul. "OameniI cunosc valoarea libertătil lor corporale, zice Locke, şi de aceia nu rabdă bucuros lanţurile pe dinşit. Să al' mintea captivă e, de singur, un ce şi mal mare, şi merită cea mal mare grijă şi osteneală din partea noastră, ca să păzim libertatea părţii celel mal bune din nor J 3). Cauzele cele mal obişnuite de eroare, carI, prin urmare, tre­ buiesc înlăturate din vreme de educaţie, sînt, după Locke, urmă­ toarele: 1. Lipsa în genere de notiuni relative la întinsul dorneniii al ştiinţiI şi cunoscibilului ; - ignoranta şi unilateralitatea 14). 2. Lipsa de claritate ,?i determinare a noţiunilor posedate. ­ Superficialitatea 1['). 3. Lipsa de pătrundere (sagacitas) sau de exerciţiu în găsirea şi legarea noţiunilor intermediare, spre a ajunge la adevăruri mal depărtate 10). 4·. Negligenţa S3.1\ graba de a trage concluzii din fapte 17). 12. tu«, § 139. 13. Conduci of' Uderstandillg, §§ 14, 45. 14·. Essay, IX, 17, § 9. -' Conducl of und., § 3, 19. 15. tua., § 10. - Conduci of und. §§ 3, 5. 9, 28, 29. 16. Essay, IX, 17, § 11, 4. -'- Conduct §§ g, 12, 16. 17. lbid., IV, 20, § 6. [214] 214 1. Găvăncscu 5. Prejuditiile sau falşele criterii ale adevărului 18). De aci urmează că sarcina educatiei cu privire la intelect este: 1. Comunicarea de cunoştinre în genere, - cultura generatâ. 2. Lâmurirea §i preciearea noţiunilor prin metode potrivite acestui scop. 3. î 4,. f Desooltarea şi disciplinarea judecc'itif. 5. Deprinderea inteli,qentif cu sin,qurul criterii/' al adeoăruluî, A. Programul. B. Succesiunea diferitelor obiecte de ştudiu. A. Ce trebuie sa se înveţe � Locke cere să se dea spiritului o orientare generală asupra "globulUi ideal" -- intelectual world1D) - un fel de busolă sau de roza vînturilor, care să-I servească de călăuză pe oceanul cunos­ tinţelor adunate de esperienţa genulul omenesc, Decl o cultură mul­ tilaterală şi generală. Looke împarte globul intelectual în trei regiunI sau clase de idei: 1. Idei despre natura lucrurilor materiale şi spirituale; 2. Despre actiunile noastre; 3. Despre semnele şi mijloacele. ce se intrebuintează, spre a CÎştiga şi comunica aceste două feluri de cunoştinţe. Ştiinţa, care se raportează la prima clasă de idel, se cheamă teoretică sau speculativă ((ţ'I}Ut}O)), aceia, care se raportează la a doua clasă, se cheamă practică sau morală (7r:QIXWClx1); şi el treia: simbolică (UYj(IWJ7:1Xl)), coprinzînd retorica şi logica. Oe avem, prin urmare, de dat elevului, fie ca cunoştinţe, fie ca dexteritătt, s'ar putea reduce la aceste 'trei categorii. Programul de studiu al lui Locke cuprinde şi tratează dintre ele pe urmă­ toarele: Geoqrafia, cronoloqiu; astronomic. filosofia nauiri: sau fizica la sens larg, adică ştiinţa despre corpuri şi "spirite"; - 18. Essrty, IV, 17, § 11 ; IV, 20, § 7, 8. -- Conduci of Und. §S 12, 15, 24. 19. Essay, IV, 21, §§ 5, 21. 1. [215] Mor'ala, dreptul civil, legile ţării[ istoria, teologia si religia; Limbele, retorica, loqica, stilistica; Scrierea, cetirea, ştenografia, muzica, scrima, innotatul, călii­ ria, grădinăria, agr'ic71lttwa. Pedagogia lUI John Locke 21b \ 1 ,1 Numat din simpla enumerare a acestor obiecte de studiu nu ne putem însă face o ideie determinată de spiritul care trebuie, după Locke, să domnească în tot invăţămîntul. Ca să ajungem aci, si:i căutăm a restabili, pe ltngă acest program ca/itat'iv, şi pe cel cantitativ, adică să cercetăm: în ce proporţie �i în ce raporturi de măsură voieşte Locke să se dea fie-care din aceste obiecte de stu­ diu? Căruia dintre ele sau cărer categorii de studiu dă el precădere pe care din ele pune el centrul de greutate al învăţămîntului? In legătură cu această chestie : după ce principiii hotărăşte el scara valorilor relative a obiectelor de studiu? Şi, in stirşit, în ce ordine crede el că trebuie să se dea aceste cunoştinţe? Visata noastră e scurtă, puterile noastre nu-s fără margun. "Şi de aceia, zice Locke, cred că timpul şi munca acordată propă­ şiri) serioase trebuie să fie întrebuinţate la lucrurile cele mal fo­ lositoare şi cu urmări mai tnsemnatevw). Ceea-ce trebuie să se ştie, maî Intîl de toate, clasa de cunoş­ tinţe cea mai principală este, după Locke, aceia de care avem ne-apărată nevoie, spre a ne asigura fericirea eternă, anume: Teo­ logia sau religia naturală,' şi morala. 1'eolo.r;ia" "conţinînd cunoştinţa despre Ir-eei: şi creaturile lui, datoria noastră către el şi cătră oamenii noştri şi o vedere despre starea noastră prezentă şi viitoare" rezumează ort-ce cunoş­ tinţă îndreptată călre adevăratul el scop, adică slăvi rea şi venera­ rea creatorului şi fericirea omenirii. Acesta e studiul nobil, care e datoria fie-cărui om 21). Şi moralitatea este �tiinta fi ocupat/ia de că­ piienie a omenirei în genere, precum diferitele arte (tehnica), re­ feritoare la părţi deosebite din natură, sînt chemarea şi talentu I privat al oamenilor luaţi individual, pentru folosul obştesc al vie­ ţii omeneşn şi pentru trebuinţele lor proptit în astă lume". 20. On educ., §§ 197, 198,94., 21. Conduci of tmterst., § 23. 22, .EsSCt!I, IV, 12, § 1. , H. [216] 216 1. Găvănescu Natura tnsăşl ne-a destinat pentru această misiune, de oare­ ce ne-a înzestrat pentru aceste ocupaţi! cu facultăţi în o proporţie mar bogată decît pentru celelalte ocupatil. După raportul etern dintre sufletul nemuritor al omului :;;i t)-zeu, ce raport vin? imediat în scara valorilor? Negreşit acela, dintre om şi om s�u dintre om şi societate. De aceia Locke, foarte con­ sequent cu principiul lUI, pune, imediat după inteleciune şi virtute, cunoştinţele sociale sau inierhumane şi cere ca ideile referitoare la acest domeniu să aibă precădere, să fie tratate şi lămurite mar mult decît toate celelalte cari alcătuiesc "globul intelectual". El cere, în astă privinţă, pentru învăţămînt: 1. Studiarea cărţilor, ca de officiis a lur Ciceron, în intenţia de a se aprofunda principiile şi preceptele virtuţii şi a se da ast­ fel vieţiI reguli de acţiune 23). 2. Instrucţiuni despre dreptul natural al omuluî, despre ori­ ginea şi fundamentele societăţi], afacerile şi relaţiile: naţiunilor civilisate în genere. 3. Cunoştinţa legilor ţăl'ji respective, o privire în constituţia şi administraţia ei. 4. Istoria,.şi anume mal ales în legătură cu aceste legl ; alt­ fel declară că istoria e nefolositoare, şi bună numal să ascundă ignoranţa sub mantaua uneî erudiţii goale 21), 5. Limba maternă, a cărer importanţă de altminteri e de o potrivă cu a celor mai sus şi întrece pe a celor următoare. 6. Limbl străine. Cad şi cîte se va vedea îndată. După cunoştinţele relative la raporturile sociale, ar urma, ne­ greşit, în scara valorilor, acelea de car; avem nevoie în cariera noastră specială. Şi, în cele din urmă, din toate celelalte cîte eevq, adică o privire generală asupra "globuluI intelectual", şi anume in grad diferit de desvoltare şi precisiune; după cazul particular. A­ supra acestul punct hotărăşte caracterul special şi trebuinţele a­ numite ale vocaţiunil particulare. 23. On educ., § 185. 24. Th, on educ. § 187. - Fax Bourne, op. cit. voI. I, pag. 360-----'362, sau Lord Xing op. cit. p. 91--94., lucrarea Iur Loclce ,,1Es8a.1J on study". [217] Podagogia lUI John Locke 217 Locke pune, aşa -dar, în Pedagogia sa punctul de greutate al studiilor în aşa zisele ştiinţI noologice şi anume în cele morale şi sociale. Dacă totuşl vrea cine-va să-I numere între pedagogiI rea­ liştr, trebuie să se facă atunci observaţia foarte importantă. că rea- , liemul lui Ţlu se raportează la ştiinţele naturale şi la matematică. Şi dacă, pe de altă parte, voieşte cine-va să-I numere între par­ tizaniî culturit formale şi clasice, de oare-ce el vorbeşte aşa de des de formarea inimii, minţii, vointil şi se manifestă pe faţă în contra indopărit cu multe ounoştintf speciale, I;li aiel tre­ buie să se facă o notiţă esplicătoare, arătîndu-se că clasicizmul lu; nu este estetic şi antic, şi moral ci social 25). Importanţa) pe care Locke o pune pe cunoştinţa legilor pa­ trieî, de şi poate formulată suficient pentru timpul său, are nevoie de o nouă formulare mal largă. Ele sînt necesare nu numar "de la judecătorl pînă la oamenI de stat", ci petru toţi eetăţenir. Căel un cetăţean, adică un membru conştient al uneI societăţi omeneşti stabilite pe legt, al unul stat - care să nu aibă o ideie corespun­ zătoare despre legile dominante ale aceleI societăţi, despre dreptu­ rile şi datoriile lut, e o absurditate. In ce priveşte chestia, cîte şi ce Zimbit străine sînt de învăţat, răspunsul, în' sensul lui Locke, e următorul: atitea şi acele limbi străine, cîte şi carl sînt necesare pentru cariera particulară, la care e destinat copilul. In cazul lut special, recomandă limba franceză şi latină; respinge însă limba greacă 26) Dar, plecind dela acelaş principiu, respinge şi latineasca pentru aceia cart se destină nu pro­ fesiunilor înalte, adică eirmuitoare, ci negoţului, industriel, agricul­ turii; şi pe de altă parte, cere şi greceasca, pentru aceia cari vor să se dea la cariere învăţate. Ast-fel dar, chestia nu se poate tranşa in abstracte, şi de o potrivă de valabil pentru toţI indivizii, toate timpurile şi popoarele. Tot aşa stă lucrul şi cu celelalte obiecte, cart nu aparţin eul­ turir generale, teologice şi moral-sociale. Valoarea lor educaţională nu e judecată de Locke in absiracio, ci din punctul de vedere spe­ cial al cazuluî Săli, adică întru cît ele [iar sau nu necesare şi fo­ lositoare la educaţia unui nobil. Dacă i se ia apr-ţiarea lui ca pri- 25. On educ, § 9J. - Conduci of unterei. § 19. 26. o« educ., §§ :162. 1.64" 195. 11 [218] 218 I. Găvănescu vind insusl obiectul în sine şi ca atare, atuncl se comite greşala în cart �11 căzut de alt-fel mal multl, de a crede că Locke respinge educaţia estetică şi o despreţuieşte, arătindu-se vrăjmaş al arte1. Ca să respingă educaţia estetică, în cazul lui, Locke punea următoarea dilemă: OrI are omul ("nobil") talent pentru artă, orI n-are Dacă nu are, e un chin zadarnic să-I sileştl fără succes a învăţa nişte lucrurI de cari se poate scuti fără pagubă pentru cariera sa, şi car], dacă sînt practicate fără dibăcie, produce mm mult ne­ mulţumire decit plăcere. Iar de are talent, e imprudent a-I indrepta în o direcţie, ce îl depărtează de vocaţia pentru care e destinat. In raţionamentul acesta vedem,' ce e drept, o greşală; dar din el nu resultă dispreţul ce se impută lul Locke că ar fi a vînd pentru artă. Oăct, în chestia educaţieI estetice trebue să se deose­ bească dou1 părtl : 1) pregătirea copilului de a înţelege şi simţi frumosul în opere de artă; 2) pregătirea luI de a produce, de a crea lnsuşl ast-fel de opere de artă. Locke se esprimă numai in contra acestei din urmă, nu în contra primei forme de educaţie es­ tetică 27), cu toate că, de altminten, el nu se ocupă mar de aproape nict de această parte a educaţier, de formarea gustului. Educaţia estetică de profesiune, pentru carieră productivă, era � respinsă aşa de absolut de Locke dintr-un motiv special: pentru că prin ea omul nobil � cavalerul -- pe care el are .. sarcina ho- tărîtă de a-l creşte ca atare, ar fi deranjat şi împedecat în misiu- nea Iur, în destinaţia lUI anumită, de om de rang în societate. Acest ultim argument Lorke îl adoptează dela mediul social din aceste timpurl. El scria, în primul rînd, pentru timpul său, şi cine îşI aruncă o privire cît de repede asupra positiel şi situaţiet morale a artiştilor din secolul al 16-lea şi 17-lea, cine consideră treapta socială inferioară a lor, acela va învinovăţi tot aşa de pu­ ţin pe Locke el îndeamnă să se combată energic talentul artistic din copil, cum s-ar învinovăţi aZI un pedagog, care nu ar prea indeamna să încurajăm şi să desvoltăm, bunăoară, 'talentul de clown al unui copil 28). 27. On cduc., § 174. 28. VezI, II. Taine, "Histoire de la Iitteraturo anglaise (3.me edit., Paris 1873): "Presque tous sant des bohemes, nes dans le peuple, inabruits pourtant, et le plus souvent e leves d'OxforL ou de Cambridge, m ais pauvres, de sorte que lcur eclucatÎon fait [219] Fedagogia lul Johl1' Locke 219 Greşala, însă, ce găsim în acea dilemă, este alta, şi stă anume în presupunerea neîntemeiată, nejustificabilă şi nedreaptă că voca­ "ţia fle-carut om e determinată mai dinainte prin condiţiile de naş­ tere. "Eo cred, zice Locke, că fiul unui prinţ, unul nobil şi al unui .simplu gentilom, trebuiesc să aibă feluri diferite de creştere' 2D). Du. pă cum copilul urmează tatălui în stăpînirea averiî, tot aşa îl iea locul oare-cum în ordinea socială; şi din acest punct de vedere ar fi trebuind şi mijloacele de educaţie să se caute, să se aplice şi să se judece.' Pe cît concluzia este, însă, de justă, pe atît supozitia este de arbitrară. Netemeinicia el a fost de altminteri dovedită încă. de Pla­ ton, care a arătat, că singurul punct de plecare solid In alegerea şi det:�r.m.i.nar:a .v�caţieJ stă, pe de o parte !n dispo�itiile,. p()rni�ile 1.!. dsstoiniciile individuale, pe de altă parte in consideratii relative fu folosul social 30). 13. Ordinea. şi metoda diferitelor obiecte de studiî; I. Dexterităţi şi Iimbl După-ce copilul a Învăţat să vorbească, e timpul să tnv-te a ceti. Aceasta trebuie să se facă jucindu-se, prin jucări! făcute anume pentru acest scop, precum euburl, pătrate, cu . litertJ lipite pe fie- care lature. Şi dacă isbutim a-l· face să citească În acest mod atrăgător, trebuie să i se pună în mină o' carte amuzantă, fo­ lositoare şi decentă, pe cît se poate cu ilustraţit de animal i şiTu­ crurt. Toate aceste îl vor îndemna să citească. Biblia, istoriaevan­ gheJi:ştilor şi apostolilor, nu sint potrivite, zice Locke, pentru cărtt contraste avec Ieur etat ... Ils vivent COl11me ilspeuvent, font des dettes, ecrivent pour gagner leur pain, montant sur le .theatre .. , et la vie q u'ils minent, vie de comediens et d' artistes, impre­ voyante, excessive, egarec,'it travers les debauchcs et les violen­ ces,parmi les femmes de mauvaise vie. au contact des jeun es galanta parmi les provocations de la misere. de l'imaginatiori -et de la licence, les monent ordin air ement �t I'cpuisement, a I'in di gence et ;"la mort. On jouit d'eux et on les neglige ou on les m6prise ; tel, pour une allusion politique, est mis en prison et manque de perd re les oreilles; les gl'ands. les gens d'administrl't­ tion le, rudoient comme des valets." etc." 30, Republica, cartea III. - Şi Schleiermacher porneşte din Most punct de plocare. [220] 220 1. Găvănescu de lectură. NumaI cîte-va părţi din sfinta scriptură, precum e. e istoria lui Iosif şi a fraţilor lut, David şi Goliat, David şi Ionatan, etc, ar fi proprii pentru asta al). După ce copilul a învăţat să citească bine, e timpul, după el, să se înveţe scrierea; şi aci, primul lucru ce trebuie să i se a­ răte, e cum se ţine condeiul, braţul, capul, hîrtia. Cînd copilul poate să scrie bine ';ii repede, i se poate perfec­ ţiona mal departe rr îna prin exerciţiu de desemn, nu doar spre a face din el un pictor, ci numai ca să poată schiţa pe hirtie, în mod tolerabil, un obiect oare-care văzut - esceptind figurile. Dacă însă copilul n'are dispoziţiI pentru această dexteritate, atunci e mai bine, zice Loeke, "să-l lăsăm in pace" 32). După scriere ar putea urma şi stenoqraţiu, Danlul nu se poate învăţa îndestul de timpuriu, îndată-ce vrîsta şi puterea permit aceasta. Dintre limbile străine mal lnlăf cele moderne, vir, apoi cele antice, moarte 33), (ari şi clte, vezl mal sus. Din acelaş principiu re­ zultă şi metoda tnvăţăriî şi predăriI limbilor in genere. Aceasta a­ tîrnă de scopul pentru care se învaţă limbile. In această privinţă Locke împarte oameniI în . treI categoriI: 1. OamenI cari învaţă limbile fără intenţia de a le utiliza alt­ tel decît în relaţiile obişnuite din societate şi pentru comunicarea gîndirilor în viaţa de toate zilele. - "Şi pentru acest scop, calea primitivă de a învăţa o limbă prin conversaţie, nu numar că servă îndestul de bine, dar e de preferit, ca cea mai espeditivă , mal po. trivilă şi naturală. DeCI, pentru acest uz al limbajulul se poate zice oăgramatica nu este necesară". 2. "Sint alţii, carI îşi îndeplinesc cea mal mare parte din tre­ hurile lor pe lume prin cuvînt şi prin condeiu", Şi aceştia trebuie să fie pregătiţI, Iăeutl destoinic) aşr exprima gindirlle lor mal cu Inlesnire şi cu un efect �ai puternic\asupra spiritulut altora. "Şi pentru acest scop qramaiica este necesară: dar numar gramatica propriei lor limbt, şi anume numar pentru aceia carI vor să-şI dea sica 31. On educ , §§ 148-154, 156, 158-101. 32. Ibid. § loL - In aceiaşi categorie intră fireşte şi poesia, 30. tu«, § 196. ŞI mit- [221] Pedagogia lUI John Locke 221 osteneala de a-şi cultiva limbajul şi aşi perfecţiona stilul. Prin a­ ceasta se atinge ast-fel şi chestia retoriciI şi a stilisticii. 3. "M'Ii esfe un al treilea fel de oamenI cari se îndeletnicesc cu două sau trei limbI străine moart!', î�l fac din ele preocupatia studiuluI lor şi un punct de onoare din dihacea lor întrebuinţare", Aceştia, dar numai aceştia, ar trebui, după Locke, să înveţe cu îngrijire gramatica limbii latineşti şi greceşti. Oeilalţi cari învaţă aceste lirnbî numai ca să le înţeleagă; ca să poat i citi în ele ,?i să sa facă înţeleşl, izbutesc la aceasta mai uşor şi mal sigur după me- .. toda primeî categorii, prin convorbire şi uz 34); sau, cînd aceasta nu e posibil, în orrce caz prin lectură 35). Obiectui convorbirii şi al lecturii, atît în limbile moderne cît şi chiar în cele moarte, tre­ buie să !ie luat alternativ din o ştiinţă sali tn alta, comunicînd eunoştinţî despre tot felul de lucrurI cari aparţin percepţiunii sen­ sibile, ca atracţiune escitantă pentru spirit 86). La început Locke 'povăţueşte să se scrie traducerea vorbă cu vorbă dedesubtul rîndu­ lUI conrespunzător latinesc. Şi fiind-că metoda prin lectură e ceva mal imperfectă decît acea prin vorbire, ea va avea nevoe de cîte-va, deşi puţine, eunoştintt gramaticale preliminare, precum învăţarea pe derost a conjugărit verbelor şi a declinăriî substantivelor şi pro , numelor 37). Aceasta este însă şi ultima concesie pe care Locke o face în aceasl.i privinţă gramaticii, de oare ce principiul şi regula este că "limbile se învaţă prin rutină, deprindere şi memorie". Ohiar aceia cari se destină studiului critic al unel limbr, ar trebui să înceapă mai întăI pe această cale simplă, uşoară, naturală, şi numar după ce posedă limba în mod oare-cum mecanic să treacă la gramatica el, şi anume aceasta ca introducere la retorică il8). "Unde retorica nu c necesară, gramatica se poate dispensa": El respinge cu totul obiceiul de a se face compozitiî latineşll de cătră toţi care învaţă latineşte. Dacă n'avem intenţiunea de a 34. După cum povesteşte Montaigne (Essais Liv. 1, chap, XXV. cătră sfîrşit) că a învăţat latineşte. 35. On educ., §§ 163, 165, 167. 36. iu«. § 166, 169. 37. Asham; in Anglia inainte de Locke, şi în Franţa Du­ marsais, după Locke (în Methode raisonnee pour apprendre la langue latine 1782) propune aceiaşi metodă .. 38. Ibid.,§ 168. [222] Se imputa adesea lur Locke că n'ar fi avind nicIo ideie de 3�, tu«, § 17'2. 40. Oum este bunăoară profunda maximă amintită de el: omnia oincd amor sau non licei in Lello vis pcccare. face din elevi seriitort şi oratorI latinr, compoziţiile latineşti nu au nici un scop: Dacă se crede că prin aceasta el devin mal dibaci în mănuirea limbii materne, aceasta e o greşală, căci spiritul limbi­ lor vechI nu se asarnănă deloc cu acel al limbilor moderne, aşa încît a fi perfect în acelea însemnează a înainta foarte puţin în fucilitatea de a scrie într'un stil englizesc curat" 8\1). Adevărata cale către tinta din urmă, anume către mănuirea şi stăpînirea limbir ma­ terne scrise, sînt mai degrabă compoziţiile făcute în această limbă. Locke recomandă prin urmare cu insistentă exerciţiI st9istice, bine înţeles pentru elevii din a doua categorie. Trebue să se înceapă' cu stilul narativ, şi apor să se treacă la cel epistolar, asupra căruia trebuie să se insiste mal mult din cauza marei lut importante pen tru relatiî �i viaţă. In aceasta trebuie să ne luăm după modelele celebre ale acelora cart s-au distins prin perfecţiunea stiluluI. Aceste cornpozitiî dati, ce e drept, o înlesnire şi destoinicie în stil, anuma tn exprimarea scrisă a gindirilor, dar numar în aceasta. A�a că nu dă şi dibăcia de a se esprima oral în mod clar" fru­ mos, elegant şi convingător. Pentru acest scop trebuie să se or­ ganizeze alte exerciţii conrespunzătoare, f.'ccrciţi1: de vorbire. Locke critică, prin urmare, metoda după care elevii sunt orientau în ei loquentă prin. faptul că li se pune în mină un manual de retorică, pe care au să-I în, e:e pe dinafară, "ca şi cum numirile figurilor, care ati infrumusetat discursurile acelora ce pricepeau arta vorbirit ar constitui adevărata artă şi dibăcie de a ,yorbi bine. Aceasta, ca şi celelalte lucruri de practică, se'nvată nu prin puţine orI multe regulî date, ci prin e;;r;crciţiit şi aplicaţie, supunindu-ne regulilor bune, 83,11 mal bine modelelor, pănă ce se cîştigă drprindert şi in lesnirea de a le face bine". Modul cum se deprind tinerii a vorb­ din improoisoţie Este :,)8:1 se pună tinerilor ehestil raţionale şi u­ tile potrivite cu vrîsta şi capacitatea lor, şi relative la subiecte nu cu totul necunoscute lor, nicl afară din experienta lor 4()),�i asupra acestora el trebue să vorbească extempM'/.-\ sali ciupi 'o scurtă medi­ talie, fără a nota nimic", 1. Gâvănescu 222 [223] Pedagog ia lUI John Locke 223 puterea formală a studiulul limbilor făcut prin gramatică, şi că de aceia ar fi recomandind el numai metoda descrisă mai sus, o me­ todă mal mult mecanică. Pentru ca obiecţiunea însă să aibă temeiă trebuie să se dovedească mar lnlăiă : 1) că, deşi admitind că, sco­ pul învăţării limbilor în genere e cel indicat de Locke, totuşî me­ toda întrebuinţată de dînsul nu duce la scop; 2) sau că scopul în­ suşl este alttfl, s. e, formarea judeeăţil, şi că acest al doilea scop prin nimic alt ceva nu s� poate atinge -mai bine şi mal uşor decît numaî prin metoda gramaticală a învăţării limbilor. Incă o obiecţie ar mal fi posibilă în contra metodei prop use . de Lorke : anume că în organizarea actuală a tuvăţămintulut pu­ blic n'ar fi poate aplicabilă. Insă organizările şcolilor şi metodele tnvătămîntuluî sint numai mijloace pentru un scop, nu sînt scopul însuşi. Cînd o metoadă de învăţămînt, care singură poate realiza un scop didactic recunoscut ca preţios, DU se poate adapta la o organizare existentă, atunel această organizatie împiedică realizarea acelut scop recunoscut ca preţios în educaţie, şi decî valoarea el ca mijloc scade. Prin urmare nici această obiecţie n-are o valoare necondiţionată. Paralel cu dexteritătile enumerate pînă aci merge mînă în mînă în suşireă cunostintelor reale. 2. Cuuoştinţlle reale 1.. O orientare in spaţiu şi în timp asupra uuiversulut: geografia JI, cronoloqia ; apol astronomic şi cunoaşterea planetelor pe baza sistemulul Kopernican, Ca mij loace auxiliare pentru aceasta: hărtt şi globul. 2. Alternînd cu geografia şi astronomia, ştiinţele lor auxiliare: a ritmetica şi geometria. 3. Istoria (mar mult cea externă). 4. Un sistem de morală practică cum se găseşte in De Oţ': ficiis a lut Cicero şi in "De ofticio liominis ei cicis" de Puţţenâorţ" Relativ la aceasta găsim sub titlul,' "Despre modul de ainvăta fi losofia morală" urmăloarele observatii în scrierile filozofice mai de la început ale IUl Locke : "întăiu, prin poveţe, legt, precepte ... "al doilea, prin proverbe şi maxime ... [224] I. Găvănescu "al treilea, prin parabole, exemple, etc." �'). Mar cu seamă ar trebui să se propună elevulut cazuri concrete de morală şi să i se ceară plrerea asupra lor, căci prin aceasta "el va tntelege mat bine bazele şi Iimitele convenienţel şi ale j us­ tiţieI, şi vor a vea o impresie mal vie şi mal puternică despre ceia ce trebuie să facă" 42), 5. Dreptul natural, după cum se găseşte În "De jure belli el pacis" a lut Groiius, şi în "De jure naturali et gentium" a Iuî Pufţendorf, 6. Elemente despre constitutia şi administratia patriei[ şi apot dinno!1 istoria în legătură cu acestea. 7., Filosofia naturală, adică "culloştinl;tl despre principiile, pro­ prietăţile şi acţiunile lucrurilor, după cum sint în ele însă-le' 43) Aceasta se va lăsa la sltrşit, ca incheere a studiutul, că I nu este o ştiinţă propriu zisă şi se Învaţă nu doar ca să avem o cunoştinţă sigură despre natura În sine a lucrurilor şi a lumer, ci ca să cîş­ tigăm o ideie despre diferitele ipoteze mal importante, pe carI spi­ ritul omenesc le a făcut pentru înţelegerea lor, şi dintre carI Locke mărturiseşte că simte înclinare către ipoteza "corpusculară' 1, cei a ce de altminterI a arătat îndeajuns în Essay. Filosofia naturii se împarte, însă după Locke, în. două: "una ooprinetnd spiritul cu natura şi calităţile lUI, şi a doua, corpurile". Şi el afirmă că ştiinţa despre spirit trebuie să hibă precădere a­ supra studiulut materiei şi al corpurilor. De oare ce această afir­ maţie poate să dea uşor naştere la netntelegerr, după cum a �i dat, provocind diseuţil şi controverse, vom considera-o mal de a­ proape. Argumentele, pe care. ÎŞI sprijină Locke afirmaţia sînt: a) că spiritul se ocupă cu materia volens nolens, şi aproape neintrerupt, prin impresiile sensibile. Prin urmare ideile relative la dînsa nu vor lipsi nicl-odată, ba încă mulţimea l� va fi aşa de mare, în . \ 41. Fax Bourne-Tlie Life of J. Lobke, voI. I, p. 71 - cf. on educ. § 82, 42. On educ., § 9R - Tot aşa recomandă Kant în Melaphysik der Sitten, "Etische Methodenlehre". . 43. Asupra tuturor acestor puncte să se vază mal ales On educ., � 178-1.90. [225] Pedagogia lUI .John Locke 225 ett vor ocupa cu totul spiritul, pe cînd celelalte, ideile, ca să zicem aşa, mal puţin materiale, mal abstracte şi cugetările vor fi aruncate prin aceasta în planul din urmă, aşa că ajungem să credem în cele din urmă Cii în rerum - natura; niclnu există alt-fel de lu­ cruri decît materiale. De aceia 'trebuie să, se vorbească cu in­ sistentă şi despre lucrurile ne-materiale. ba încă să se înceapă cu ele. Trebue să se facă aceasta. 2), Al doilea, fiind-că noţiunile clare despre natură, Iunctiu­ nile şi proprietăţile spiritelor, ,vor fi o bună prepara ţie pentru stu, diul corpurilor" ba încă pentru că fără dînsele fenomenele mate­ teriel rămîn ne-Intelese : ,,8. e. citeztnumat cazul comun al ,qra1)i­ tatiuni,t, care crez, zice Locke, că e imposibil de explicat prin vre-o acţiune naturală a materieî, sau prin ori-ce altă lege a mişcărit, ci numai prin voinţa pozitivă a unel fiinţe superioare care le-a dispus est-fel". Oe înţelege Locke prin spirite? Judecind după primul argu­ ment, intelege probabil Psiehologia," după al doilea Teologia. Teo­ logia însă in acest înţeles < ar trebui �să preceadă chiar Psichologia, după Locke, căcl şi cele mar simple fenomene şi legi psichice ar rebui reduse la voinţa lui Il-zeă spre a fi esplicate. Se gîndeşte dar aci numar la Teologie curat şi simplu? O nedumerire SE' naşte mal întăiă din faptul că Teologia, după dînsul, este o şliinţ:l sigură, de­ monstrativă. Decf ca atare nu poate să facă parte din filosofia naturi! care nu este de loc ştiinţă. Dar deosebit de asta găsim la el în aeeiaşt legătură de idel şi următorul pasaj, "De oare-ce des­ coperirile cele mal clare şi mar largt ce avem despre spirite. afară de D-zeu şi de sufletele noastre, ne vin din cer prin revelaţie, crez că informaţia ce trehuie să aibă tinerii despre dinsele trebuie să fie luată tot din revelaţie. Pentruacest scop conchid că ar fi hine dacă s-ur face pentru copil o bună )storie a bibliet spre a fi ul,tl"". vii sigur la această din urmăînsemnare se gîndea Rousseau cînd zicea: "Locke,veut qu'on commence'[par l'etude des esprits et qu' on passe _ ,\ celle _des corps. CeUe l1uJthode est celle de la S1I­ pet'stition, des prejuges, de I'erreur" 44). In contra acestui pericol însă Loeke luase cu prevedere toata 44. Emite - Liv. IV, [226] 45. On educ., §§ 137, 171. H. \ Să ne întrebăm acum: Cum se Jl�t deştepta �i înl,Yd i,lei clare şi determinate .. O regulă, care în această privinţă s-ar putea estinde cam de­ parte este, zice L0Cb:J : "ca copiit pot să tnvaţe ce cade sub sim- 1. Găvănescu precauţiunile. El interzice In mod espres a se vorbi copiilor des­ pre alte spirite decît numai despre Dzeu �5). Numai tinerilor tre­ buie să li se dea o ideie despre dinsele, şi anume în scopul uneî pregătiri şi desvoltărI filosofice. Cu ce folos, însă, nu se poate vedea. Noţiunea (sp!icâJ'iX, concepută greşit, duce pe Locke la ast­ fel de. afirmărl. Fără îndoială faptele fizice, ca gravitaţia, psichice ca memoria, par neinteligibile şi neesplicabile fiind-că nu sînt .re­ ductibile la alte fenomene şi legt mal generale f;1i mal cunoscute. Dar tocmai din această cauză ele pot fi privite ca fapte ultime, ca 'datele cele mal sigure ale experientir, la cart se pot reduce toale celelalte fenomene. Reqressus esplicăriî nu poate fi impins la infi­ nit, ceva ultim trebuie să ex'ste.şi este o Intrebare dacă facem un pas mal departe în esplicarea natural cînd identificăm acest ultim cu voinţa lUI Dvzeă, în loc să rămînem curat şi simplu la ulli­ mele fapte mal generale ale esperienţiL Intr-un singur caz poate fi justiflcată :succesiunea metodo'ogică preconizată aci de Locke : anume cînd prin "doctrina despre spi­ rite", se înţelege numar stiinta despre propriul nostru spirit, cu­ noştinta critică despre legile psichologice, şi despre legile gtndirir în genere. Dar Loeke pare că nu s a gîndit. la aceasta în legătură cu ideile espuse, deşi de a'tminterl el este întemeietorul teoriei canoştintir, de oare-ce a cerut cu clară hotărîre ca, mal inainte· de a ne încerca să des!egăm problemele naturii şi a metafizicii, lisă cercetăm mal intăiii facultăţile noastre". El a fost cel dintăiu care pe baza metoadet sale psiehologice critice a încercat "să stu­ dieze siguranţa primitivă şi întinderea cunoştintii omeneşti, precum şi temeiurile şi gradele credintet, părerir, aprobăruv ; dect prin întreaga direcţie a spiritul ni SăLI era cît se poate de aproape de con­ cepţia cea justă, pe care totuşt n'a văzut o �i n'a formulat-o, 226 [227] Pedsgogia luî John Locke 227 ţurile Jar, în special ce atinge vederea, întru-cit numai memoria lor este exercitată" ; apot alta: "să se înceapă cu ce este clar l;IÎ sim­ plu, �i să-I învăţăm deodată cit se poate de�pu\in". sit cercetăm insă mai de-aproape, ce tntelege Locke prin i­ deY clare �i determinate? Cum se nasc ele şi cum se nasc con­ trarele lor ? "Ideile noastre simple sînt clare, zice el, cînd sînt a­ semenea cu obiectele insăşl de la care sint luate". "Ideile com­ plexe ... sînt clare cind ideile ce intră în compozitia lor sînt clare, şi cînd numărul �i ordinea acestor ideI simple, cari sint compo­ uentele celor complexe este determinat şi sigur". Cauzele tntunecirnir sînt: " .... 0 foarte slabă �i trecătoare im­ presie făcută de obiecte sau o slăbiciune de memorie, care nu el în stare să le relină aşa cum le-a primit" "'). O ideie determinată (dis/inc') este "aceia pe care mintea o percepe ca diferită de toale celelalte" ; şi mYlocuZ de it obţine ast­ fel de idel este "u aduna şi uni într-o singură idee complexă, cît se poate de precis, to it e acele idei componente prin care dinsa se deosebeşte de celelalte; şi acestei idei complexe formată ast-Iel dintr-un număr determinat de idei simple aşezate intr-o ordine a­ numită, s� i se aplice în mod statornic acel aş nume 47). Cari sint acum mijloacele de a obţine ideî clare? Aceasta a. tirnă: 1) de starea şi organizarea internă a organulut receptiv; 2) de puterea memorier ; şi 3) de vivacitatea impresiilor, Prima con­ diţie nu stă în puterea educa \ieI ; celelalte două, da. Asupra Me­ morieI găsim în Locke observatil instructive, Spiritul poate prezenta în această privinţă două Ielun de Iacune : 1) sau că perde ideile cîştigate, 2) sau că nu poate să le recheme în conştiintă cînd e nevoe de ele. In amîndouă privinţi le spiritul trebuie să fie exercitat, Rela­ tiv la aceasta Lock � deschide o discuţie foarte interesantă pentru pedagogie 4.8). "Auz că se spune, zice el, că copiii trebuie să fie puşi a invăta lucrurt pe din afară, spre a-şI exercita şi dezvolta me­ moria". Aceasta se bazază pe o lalşă psichologie; căci, ceia ce se numeşte în genere putere de memorie, "se datoreşte unot consti- 4G. Essay, li, 2\), § 2 şi 3. ·1,7. tu«, § 4 şi 12. 48. On educ., § 17lJ; cf. 1!,'s&ay, 11, 10, §§ 5, 81 9, [228] I. Găvănescu 228 Darşi vioiciunea itnpresidor tntăreşte ideile; şiaceasta se în­ tîmplă cînd,�spiritul este voluntar 01'1 involuntar atent asupra aees- tor Impresii. La copil, această fiinţă care trăieşte mal mult În pre- � zent, trebue să contăm numar pe. ateuţiaInvoluntară. "De aceia mare dibăcie a Invăţătorulut este de a atrage şi a sustine atenţia şeolarulur". AQ.easta poate să se obţină sau prin ad­ ministrarea de durere, S3.([ prin deşteptarea plăcerit. Cea dintăiă procedare, teroristică, de a înviora atentia copiilor prin mustrărt Ş pedepse, e criticată aspru de Locke, "Ştiu, e o metodă obişnuită la educatorl de a se incerca să, atragă atentia şcolarilor şi a le "1· fixa spiritul asupra lucruluî prin reprirnande şi penalitătr, cînd îi surprinde cît de puţin distrau. Dar acest tratament e sigur că pro- duce efectul cu totul contrar. "Este tot aşa de imposibil de a im­ prima.tntr-un suflet ce tremură anumite dispoziti) frumoase şi re" gulateca şi a desemna pe o hîrtie \:are se mişcă" 50). Din contra "arta de căpitenie" este de a săvîrşi', tot ce au de făcut sub formă de sport şi de joc 51). . 49. On educ., § 176. 50. Olt educ., § 167. - O�altiî urmare mal este ura în con tra cărţilor şi a studiulul în genere (ibid, § 169). 01. ue, § 63. t uţil fericite, iar nu uriel desvoltăn cîştigate prin exerciţiu". De si gur repeţirea, precum şi atenţiunea, aii de efect că ceia ce se re· petă, se păstrează mai mult în suflet; dar prin aceasta nu se mă­ reşte o facultate generală de păstrare în virtutea căreia spiritul să fie în stare mai tîrzia a;)ă5tra şi alte lucrurI cu totul deosebite de ace lea care au' fost retinute în virtutea repeţireI şi a unei per" cepti) atentive, şi încă să, fie păstrate chiar in cazul cind n-ar fi repetate în destul de des, nicI observate cu atentiune. De aci urmează că numar acele lucrurl trebuiesc utilizate pentru exerci­ tarea memorier, cad prin ele însă-le sînt demne de păstrat. Locke recomandă pentru aceasta mal cu sa mă regulî de purtare corectă, date În formă de proverbe, precepte morale, precum: "ce vrett să vă facă vouă alţii, aceia facen şi voI lor", etc. Şi acesta ar trebui copiiî să �Je aibă 'mereuin minte, CăCI prin aceasta ei in" vată să le reflecteze, şi "să-şi tndrepteze adesea gîndul asupra fi­ inţelor interne ti, "deprindere intelectuală decit care nu se poate alta mal bună" 4\1). [229] Podagogia lUI John Locks 229 I Aceasta este gîndirea centrală a metodologiei lUI Locke. "MI-am inchipuit tot-deauna, zice el, că învăţătura ar putea să se transforme in joc şi recreatilj'pentru copil şi că el ar putea să fie aduşi să do­ rească a fi instruiţi dacă li s-ar pune înainte aceasta ca un lucru de onoare, încredere, clist1'acIie şi plăcere sau ca o răsplată pentru vr-o altă acţiune bună, şi dacă n-ar fi nicr odată certaţt sau pe­ depsiu cînd o negligează" 52). Cu alte cuvinte se va obţine acest rezultat dacă ştim să utilizăm şi să satisfacem instinctul onoarel, al Iiberlăti] şiIal activi tătil, ceia ce se realizează şi prin faptul că pu­ nem pe copil în situaţie să simtă "că, prin ceia ce a învăţat, el poate ceva ce nu putea înainte, ceva ce-l dă oare-care putere şi o superioritate reală asupra altora care nu �tiu acel lucru", �i prin aceia Că-I dăm ocazia de a căuta şi găsi singur adevărul, in loc de a-l primi gata într-un discurs al nostru precum şi ocazia de a învăţa şi el pe alţiI cei a ce ştie deja. Dar instinctul, ce avem aici cu deosebire ocazia de a-l uti iza, este instinctul de a cunoaşte. Acesta se arată de timpuriu, şi poate decr să fie culti val, desvoltat �i perfectionat, �i anume prin o continuă �i justă satisfacere 53). La întrebarea: Ce este aceasta '? Oopi: a-aşteaptă de regulă nimic altă ceva decît numele lucrului A doua intrebare sună de ordinar: pentru ce este asta? Şi atuncl ar trebui să li se lămurească imediat, clar. şi adevărat scopul şi folosul lucrulut. Mar bine să le spunem, că este un lucru a căru cunoştinţă nu-r priveşte de loc, decît să ne achităm e-o minciună Dar putem şi trebuie să le excitărn şi în mod artificial curiozitatea şi pofta de a cunoaşte, punîndu-le in drum şi subt ochi, cu meş­ teşug, acele lucrurt asupra cărora am dori să-I instruim. In utilizarea şi satisfacerea acestor porniri şi instincte natu­ rale ale copilulur, studiul nu va părea şi nu se va simţi nici-odată ca o muncă şi ca o sarcină, şi ca o distracţie, plăcere, răsplată, în sfîrşit ca un joc. Şi în adevăr, dacă cercetăm pentru ce şi cînd iubesc copiii jocul, vom găsi că-I iubesc atunci cînd satisface unul sau mai multe din instinctele naturale. Şi dacă cercetăm pentru ce şi cînd copiiî urăsc studiul, vom găsi că-I urăsc atunct cînd el contrazice 52. iu«, § 48. 58. tu«, §§ 108, 118, 120. [230] 230 1. Găvănescu unul saă mal multe din acele instinete, Locke propune următo­ rul ingenios experiment: să se pună . jocul in relele conditiî ale studiului !şi se va vedea că jocul va fi urit ;'1); şi să se pună studiul în condiţiile favorabile ale jocului, 7i se va vedea că jocul devine iubit. Acest experiment il întîlnim adesea la Loeke, mal: ales cind e vorba de a vindeca pe copii de aversiunea cîştigată în contra stu­ diulut prin metoada teroristică. Cind toate celelalte mijloace precum, povele, ruşinărl, etc., rămln fără efect asupra unul copil, să se observe ce ocupaţie il place lUI mar mult, şi aceia să i se dea ca sarcină, "şi să-I punem să se joace cît se poate mal multe ceasurt in fie-care zi, nu ca o pedeapsă pentru că se joacă, ci ca �i cum aceasta ar fi ocupaţia potrivită cu el"; dar să-I observăm ca sa-şt tndepltnească strict a­ ceastă datorie, "pînă ce se va sătura de tot �i va voi, cu ort-ce J)rc\,· să schimbe şi să se tntoarcă pentru cite- va ceasurt la cartea lui". Prin aceasta i se va împlînta o aversiune pentru aceia ce n-ar trebui să facă şi apoi "se va aplica de la el însuşi cu plăcere asu­ pra acelor luerun ce dorim să facă, mal ales dacă i 'se propun ca recompense, pentru că şi· a îndeplinit datoria în acel joc care i s·a comandat. Privitor la joc insuşi, Într-un mers normal de lucruri, în nici un pedagog nu găsim un apărător mai călduros al lUI decît Locke, care vorbeşte tot-deauna cu mare simpatie-şi iubire de vrîsta co­ pilăriei şi de fericirea ei specială. "Aş dori să Ii se facă (copiilor) viata cît se poate de plăcută şi fericită, lăstndu-r să se bucure per­ fect de tot ce-r poate desfăta inocent".' "Să li se lase libertatea cu­ venită vieţel lor ... nu trebue să fie tmpedecatt de a li eopiî; de a se juca, ci de a face răCl5.'». Ba incă."această dispoziţie către joc, pe care natura a dat-o cu înţelepciune vrlstei şi temperamentului lor, ar trebui mal degrabă incurajată. Becreatia este, zice Locke, tot aşa de necesară ca şi munca şi hrana�, De oare-ce însă nu e· . xistă nlct o recreaţie fără veselie, care atîrn� mal mult de imagi­ naţie, ar trebui să li se permită copiilor nu numar să se distreze 54. uu., §§ 124, 128, 129. 55. lbid., §� ()3, 69. [231] · Pedagogic lUI .Tohu' Locke 231 în felul lor, cum vor el, - presupunînd negreşit că se face aceasta în mod nevinovat şi fără pericol pentru sănătatea lor. Căci un punct ce trebue să se aibă necontenit în vedere în această privinţă este: toate jocurile şi recreaţiile copiilor să fie ast- fel alcătuite, ca să contribuiască la obiceiuri bune şi folositoare, "căci alt, fel vor da naştere la obiceiuri rele". A�a s. e, umblarea eu jucăriile, pe care Loeke voeşte să li se permită în mare canti­ tate copiilor, dar cari trebue să fie făcute însă chiar de copil, poate să dea copiilor, după împrejurărî, sau deprinderI bune, pre­ cum "deprinderea de a se îngriji de ce le trebuie lor, de mode­ ratia in dorinţe, silinţă, iniţiativă, inventie, bună gospodărie", san apucăturl rele, precum, mîndrie, vanitate, lăcomie, nemulţumire continuă, îndrăzneală, nerngrijire, risipă, şi aşa mal departe. Jocul, afară de asta, mal are avantajul că dă edueatorulul o­ cazia să cunoască adevărata natură proprie a copilului, tempera­ mentul, caracterulşi=pornlrile lul, L11 obiecţia că, În organizarea actuală a instituţiunilor de e­ ducaţie şi instrucţie, nu se poatejda studiul în modul cum cere Locke, şi că deci proectul lui Locke este himeric, repetăm răspun­ sul pe care l-am dat mal sus la o obiecţie de aeelaş {el. III. A avea idei multe, clare şi determinate e necesar, dar nu suficient. Ele formează numai materialul ştiinţil, nu ştiinţa .însăşl. Ştiinţa apare numai după ce spiritul a stabilit raporturi între idei, şi din acestea a tras concluzii şi regulI generale relati v la natura lu­ crurilor şi la acţiunile noastre. Aceste relatu însă nu pot fi stabi­ lite tot-deauna direct ca în cazul eunoştintir intuitive, ci adesea e necesar să recurgem la una sau mal multe ideî intermediare, spre a ajunge Ia acest rezultat. In această operaţie intră în acţiune o facultate a spiritulul, care de ordinar e desemnată cu numele de ratiune, judecată, şi al căriî rezultat de regulă se cunoaşte sub numele de cunoştinţă de­ monstrată în opunere cu cea .intuitivă, şi mal special se numeşte sau cunoştinţă raţională sau probabilitate, după cum ideile mijlo­ citoare au între ele si cu ideile' ce sînt de unit,' un raport sigur , saă numar probabil, raport care, în primul caz, se stabileşte prin [232] 232 r. Găvăneseu raţiune în sensul restrîns (demonstratie), in al doilea, prin credinţă şi părert, Locke găseşte in rationare - reasoninq - luată în sensul cel mal larg, patru grade saa trepte. )ntilii1 şi tn cel mai înalt grad este descoperirea şi găsirea dovezilor; al doilea dispunerea lor re­ gulată şi metodică, şi aşezarea lor într-o ordine clară şi potrivită, aşa încît să devină; clară. şi uşor de perceput conexiunea şi pute­ rea lor; al treilea, este' perceperea conexiunilor; şi al patrulea, tragerea unel juste concluzit". Toate aceste funcţium ale ratiunil trebuesc exerci tate în parte, şi anume de regulă prin ocuparea cu scrierile acelor, oament, care sînt cunoscuţi ca bum rationatorr şi cu acele ştiinţi carl, În tratarea şi deslegarea problemelor lor, cer mar multă ratiune. Ca atari, Locke recomandă matematica, morala, teologia !j(l). ş: morala este ca matematica o ştiinţă demonstrativă, după Loeke, şi la ea spiritul formează mal intăiă " l!7XTVJ((X ideale, interne, de oare-ce el comtemplînd propriile lUI idel, stabileşte între ele relatiile ce se găsesc În mod natural, şi în conformitate cu acestea judecă apoI raporturile lucrurilor :şi feno.nenelor din afară, le cla­ sifică, le pretueşte, �i ast- fel descoperă adevăruri universale, ne­ eontrazrse de experienţă 57). Fie-care propoziţie morală poate şi tre­ buie să fie demonstrată, adecă . dedusă din alte adevărurl funda­ mentale. Aceste adevăruri fundamentale, aceste principil sau regult şi legi joacă În morală aeelaş rol, pe care-I au în matematică axio­ mele fi8). Din nenorocire Locke şi-a adus la îndeplinire un ast-fel da sistem ştiinţific de morală. Decr nu putem estrage eoneluzlt prac­ tice mal determinate pentru pedagogia lUI cu privire la chestiunea de faţă. Şi a utiliza aicl rezultatele la cari au ajuns Paley şi Aus­ tin, care ati adoptat �I desvoltat concepţia morală a lui Locke, ne-ar departa de obiectul propriii al ace��el serien. . 'l'eol�gia asemenea este, dllp� CocJn:\ o ştiinţtl ,rationa�ă. E� xistenţa lul Il-zeu se poate dovedi ca�o teoremă matematică, �l siguranţa acester cunoştinţe este tol aşa de puternicii. ca şi cea ma- 56. Conduci of' und. §§ 6, 7� [)7. Essay Il, 28, § 1G; m, 11, §§ �7, 17; IV, 12, § 8. 68. iu« , II, 28, § 4,-15. Cf. IV, 3 § 18. [233] Pcdagogia lUI j ohn Locke 233 tematică (9). de poate rămînea adevarat din aceasta, a arătat deja Kant şi Hume. Din punct de vedere pedagogic am vorbit despre această chestie mar sus. Ocuparea cu aceste trei ştiinţi raţionale cultivă însă numai a� cel fel de raţiune, pe care o numim ratiune în sensul restrîns al cu­ vtntulur, şi care se manifestă În demonstraţia cea mal strictă. Aier e destul un singur şir de gîndirI, care leagă într' o formă concluzivă ideile depărtate ce sînt de pus în relaţie unele cu altele. Spiritul trebuie însă să se exercite şi în demonstraţii de prab ibildate în care nu e suficient un ast-fel de şir de judecătl, spre a determina con­ cluzia, ci trebuie mal multe şirurt să fie oare-cum cumpănite unele cu altele ca să poată mintea să se îndrepteze cu credinţa după re­ zultatul total, "Acesta este un fel de a judeca cu care mintea tre­ buie să se deprindă, şi se găseşte ocazia spre a pune în lucru un ast-fel de mod de gîndire, fie faţă de lucrurile însăşt, fie faţă de gindirile altora exprimate în propoziţii (judecată şi asentiment). Oa­ zul din urmă se întîmplă cînd cetim. Locke insistă asupra reco­ mandării de a întări pe tinerii tncepătorl cu o "cheie sigură" faţă cu cărţile. "Cred, zice el, că pot spune cu siguranţă, că în nicIo chestie nu are inteligenţa nevoie de o călăuzire mal îngrijită şi mal temeinică, decît în uzul cărţilor" GO). A înţelege un autor, a vedea adevărul sau probabilitatea unel scrieri nu însemnează numar a inţelege şi a pricepe ce se afirmă sau se neagă în fie-care propo­ ziţie deosebită, ci a întrevedea şi urmări întregul mers al deduc­ ţiunilor, a observa tăria şi claritatea legăturiI dintre ele, şi a cer­ ceta mereu temeiul pe' care ele se sprijină. "Spiritul va trebui să fie pironit prin reguli severe de această operaţie care la început nu este de fel uşoară; uzul şi exerciţiul o va face lesnicioasă". Tinerii cetitori vor trebui sa fie luminaţI asupra folosulut acestei facultăţi. Căcl în toată conducerea inteligenţi! nu-l nimic mal im­ portant decît să se ştie cînd şi unde şi întru-cît trebuie să dăm aprobarea noastră, şi poate nici nu este ceva mal greu decît a­ ceasta, zice Locke. "Oe va trebui dar să facă în acest caz un no­ vice şistrictcercetător ? Răspund, să facă UZ de ochi! lUI" 61), R- 59. Essay, IV, 10, § 1. 60. Con duct of Und. § 24 cf. § 20. 61. iu«. § 33, 13 [234] 2B4 r. Găvănescu decă să aplice regulele cunoscute după cari se l hotărăsc diferitele grade de probabilitate. Temeiurile probabilitătil însă, sînt de două felurl : "înt/fiii, conformitatea unuî lucru cu propria noastră cunoştinţă, observare şi experienţă". Al doilea, mărturisirea altora, conform observăm şi experientir lor. In mărturia altora e de considerat: 1) numărul mărturiilor, 2) integritatea, 3) inteligenţa, 4) scopul autorului, cînd este o mărturie scoasă din o carte, 5) consistenţa părţilor �i cir­ cumstanţelor mărturieî, 6) mărturiile contrare" (;Z). Dela logic(î nu aşteaptă Locke mal mult folos pentru dezvol­ tarea cugetării decit aşteaptă dela retorică. pentru formarea unui bun orator; şi el supune silogistiea unel critice aprofundate, în care se încearcă a dovedi, că silogismul, 1) nu e de loc în stare să ne dea cel mal mic ajutor, în operaţia cea mal importantă a raţiunii, adecă în căutarea şi descoperirea de notiunt intermediare, şi 2) că chiar în alte operaţii intelectuale în care constă gloria lUI anume într-o astfel de aranjate a noţiunilor, încît raportul dintre ele să se poată vedea mai lămurit şi concluzia să se poată trage mai just şi mal repede, valoarea lUI este foarte indoioasă, ba chiar negativă, de oare-ce silogismul nu aşază ideile intr-o ordine mai simplă �i naturală, ci din contra într-o ordine mai complicată şi nenaturală 68). Aceasta este însă o cercetare care aparţine mal mult logicei. In ce priveşte importanţa şi folosul acestor ştiinţI pentru tnvăţă­ mint, cred că nu s-ar putea împăca anevoe cele două partide >. partida exerciţiulur şi aceia a regulei � dacă s-ar recunoaşte că fie-care din ele coprinde -o parte din adevăr şi că amîndouă unite -- regula şi exerciţiul, exerciţiul �i regula - ar produce în această privinţă rezultatul cel mai bun pentru formarea spiritului. IV. \ Oamenii nu găsesc adevărul \nsă':;;i cad În greşală nu numai din lipsă de idei, sau din cauza mtunecimi! sati nedeterminărit Ior, sau din lipsa de exercitiu şi de gîndire justă, "ci fiind-că nu se ser­ vesc de dînsa" 6t), fie din negligenţă şi indiferenţă, care opresc de 62. Essa!} IV, 15 § 4, ef. ibid. 16. tîi3. tus: IV, 17, §§ 4, [1, 6, 7. 04. Essay c. IV, 20, § 6. ( L , [235] Pedagogia lUI J ohn Locke 235 a trage coneluzil din date insuficiente G5). In amîndouă cazurile gre�ala stă, drept vorbind, în voinţă, care nicî nu mişcă inteleetul la lucru, nicI nu-I ţine asupra lui indestul."}. Locke indicînd .ast-fel cauzele acestei greşeli, iulesneşte. şi mijlocul de a-� găsi chipul de combatere. Oea mal mare parte din cauze se poate înlătura printr-o tratare timpurie şi corespunză­ toare atît a voinţei cît şi a intelectulur, printr-o educaţie morală mal îngrijită şi printr- o instrucţiune multilaterală care trece peste marginele inguste ale cercului profesional, şi care se predă nu după metoda terorislică, ci după metoda blîndă şi ratională. Despre a­ ceasta am vorbit deja desvoltat mal sus. Acestea se referă, ca mij­ loc de combatere, la unele din cauzele mal principale care se opune eugetăriî, precum: pasiunile, cantonarea într-o preocupare specială repulsiunea pentru cărţt, studiu, reflexiune, Mal rămîne să se spună ceva şi asupra combateriî, leneI sau negligenţil de gîndire, pentru ca să trecem apol la combaterea pre­ juditiilor, prin deprinderea inteligenţi) cu adevăratul criteriu al 3,­ devărulul. Se găseşte, observă Locke, la copil clte odată o indiferenţă remarcabilă, o nea ten tie şi o lipsă de înclinare pentru on-ce su­ biect de studiu, şi un fel de trîndăvie la lucru. Aceasta ar fi după dînsul una dintre cele mal răle calităţi şi dintre cele mal greu de tratat cînd este naturală, fiind-că implică o nepăsare faţă cu vii­ torul, şi lipsa acelor două marI impulsiuni cătră acţiune: prevede­ rea şi ,dorinţa 67). Intrebarea. este, prin urmare, dacă n-am putea cumva să redeşteptăm aceste două mobil url. Va trebui decî să cer­ cetăm dacă nu se găseşte ceva, pentru care copilul se interesează. Dacă descoperim vre-o pornire oare-care în sufletul lui trebue s-o cultivăm şi s-o dezvoltăm, ca ast-fel, cu ajutorul el, să-I insulletim , să-I punem în mişcare, să-I irnboldim la lucru. V. Faleele criterir ale adevăntlut, cari duc pe oameni foarte des in greşală şi care, prin urmare, trebuiesc înlăturate de timpuriu 65. Conduct of Und., § 13. 66. EssCt!J 1 V, 13, § 1. (i7. On educ. §§ 1213-126, [236] 236" 1 Gavăneseu prin educatie, sînt după Looke, următoarele: 1) propozilif nesigure luate ca principii 68). Acestea sunt de ordinar propoziţiî, pe carI din copilărie le-am introdus .oare-cum odată cu laptele în fiinţa noastră, care. prin urmare sînt considerate ca ceva sfint, nediscu­ tab il, principii ale adevăruluî, Sintem in stare să respingem chiar mărturia simţurilor, cînd ele ne arată ceva contrar unor astfel de regule primite. De aceia trebuie mal Intăiti să fim foarte prevă­ zătort in alegerea principiilor de primit sau comunicat; şi apol trebuie să insistăm mereu asupra necesităţii de a proba şi cerceta temeinicia principiilor 69). Aeeiaşt prevedere şi faţă de ipoteze. Nicî o ipoteză anume, alt-fel intelectul se fasonează ca intr-un calapod după ideile ipotezeI primite, �i nu mal are privirea liberă pentru adevărata natură şi mersul obiectiv al lucrurilor. 2) Pasiunr şi înclinaţiî dominante 7U), care se nasc din .iuhirea prea mare de nOI înşine, dintr-un egoism neraţional. Ast-fel respingem toate probabilităţile care se opun poftelor şi pasiunilor noastre, �i quod oolumus, facile creditnus. Sunt tot­ deauna, observă Locke, două drumuri deschise spre a ocoli şi cele mal evidente probabilităţi; a) se zice că, de oare-ce argumentele sint îmbrăcate in cuvinte, s-ar putea să se ascundă în elevr-o a­ măgire, deci: non pereuadebie, etiamei persuaseris ; sau b) se o­ biectează că nu se ştie încă toate cîte s-ar putea spune în contra 71). Autoritatea în sfîrşit este un alt izvor de .Jalşă" măsurare a adevărului, care ţine mal multt oameni în neştiinţă şi eroare decit toate cele de mal sus împreună". Aci se hotărăşte despre a­ devărul unei propoziţii, după cum vine dela o persoană anumită, de o vristă sau de o profesie anumită, aparţinînd unel ţărI sau u­ nul chip anumit, avînd cutan calităţi intelectuale sati morale, stînd fa\ă CII nol în cutare raport şi legăturii sau fiind sprijinită în pă­ rerea el de un număr oare-care de oameni, mare sau mic 72). Toate aceste eriteriî falşe ale ad�ăruluI duc la prejudiN, sub stăpînirea cărora omul judecă şi de�de) fără a mal cerceta şi fără a mal asculta părerile altora. 68. Essaş), IY, 20, § 8. 69. tu«, r, B § 27 cf. Conduct § 12. 70. Essay IV, �O § 12 cf. Conduct, § 15. 71. iu«, �� 13. 14. I [237] Pedagogia lUI John Loeke 237. Locke priveşteaceasta, ca ori-ce alt-fel de sclăviej, inteli­ gentil, de altminten, aprl?l1pe ca o boală mintală, căct şi nebunia se reduce după ,dinsul: la persistenta 'pasionatăşi încăp�ţinatâ în premise cu totul falşe 73). Trebuie, prin urmare; să se tnfiltre.tn sufletul copiilor dela început, iubirea de adevăr" de exactă descriere a raporturilor obiec­ tive dintre lucruri; trebuie să li se spună şi Să-I facem a sim ti "că este o datorie .. a avea spiritul tot-deauna dispus să primească adevărul ori-unde l-ar găsi, şi sub on-ce aparenţă frumoasă Salt ordinară, ciudată nouă, saa poate chiar neplăcută, ne-ar veni tna­ inte" 74). Trebuie să li se spună şi să-I facem a simţi că "este amăgire, închipuire, estravagantă, ori-ce altceva decît inteligenţă, dacă tre­ buie să . se primească şi să se mentie nişte păreri pe baza unel alte autorităţţ, decît pe aceia a evidentiî lor proprii, nu inehipuile, ci percepute" 75). Educ(�1ie în familie sau ed!,j,caIie în 1coalâ? Ne mal rămîne de cercetat încă o chestiune care va fi cea din urmă: unde tre­ bue să se facă educatia ? Unde şi de către cine trebuie să se rea� . lizeze condiţiile arătate pănă aici, pentru atingerea scopului edu­ caţiei? Locke este un partizan declarat al educaţieI în familie şi res­ pinge educaţia publică din şcoală, pe cuvinte cart nu se potrivesc numai pentru cazul particular al educaţiei unul om nobil sau de rang, ci pe argumente mal generale, deduse din chiar scopul edu­ caţiei. Vom, eulege dar avantajele şi dezavantajele ambelor sisteme de educaţie, aşa cum le găsim în Locke, le vom cîntări. apoi VOJll cerceta, concluzia lui. 1. Ca foloase el găseşte 76) : a) şcool« dă cunoaşterea oamenilor, îndrăzneală, tnerederea În sine, puterea de a sta pe propriile noastre picioare, siguranta şi 73. Essay II, § 13, cf. Oonduct, §§ 38, 45. 74,. Rssay IV, 19 § 1. - cf. Lord Kin{j 'l'he Li/o of'Loclce pag. 99--100' sau Fox Bourne op. cit. pg. 362-36B. . . 75. Conduct § 1 �� . . [238] 238 1. Găvănescu tăria; dă ştiinţa, şi are în mina el, spre a tmbărbăta Ia lucru şi a intre ţine progresul, marele instrument:' emulaiia. b) familia, casa dă oirlutea, ne'/Jiliovă§ia şi modestia. 2. Ca neajunsuri el găseşte: a) şcoala aduce cu sine viţiu, sălbătăeie, obrăznicie, rea-creş­ tere, înşelătorie} violenţă, poftă de ceartă, minciună. b) familia învaţă orgoliul, dă nestiinta şi stîngăcia în raport cu lumea. In ce priveşte valoarea loloaselor trebuie să spunem că virtutea, pe care o produce familia, e mai greu de dobindit decit cu­ noştinta lumet şi ştiinţa in genere, şi că in genere bunele calităţI, pe care le mijloceşte şcoala, au valoare numar ca mijloace In ser­ viciul virtuti). Pe de altă parte, dacă comparăm neajunsurile, 'găsim că stln­ găeia şi ne-cunoaşterea de lume, greşell imputate educatieî private I1U sînt consecinţele necesare ale creşterii acasă; şi chiar dacă ar fi, nu sînt rele incurabile; pe cînd viţiul este cel mar periculos răii din toate. Dacă aceste două premise sint stabilite, anume că; 1) ceia "ce dă şcoala are o valoare condiţionată şi ne-însemnată. pe cînd relele pe cart le dă, au o greutate excepţional de mare; şi 2) că, din contra, relele pe cari le dă familia sînt mici şi trecătoare, pe cînd binele ce-l aduce are o valoare absolută. - atunci de sigur e justă concluzia: cît se poate mai multă educaţie în familie (chiar toată), cit se poate mai puţină (chiar de loc) În şcoală, Dar pe cind aprecierea rezultatelor educaţiei din :şcoală-­ care totuşr trece cu vederea cite-va părţI luminoase ---. se bazează ort şi cum pe o stare de fapt a acestei instituţii, descrierea re­ zultatelor veducatiet din familie, presupune din contra o stare i­ deală. Să ne aducem aminte de o mărturisire proprie a lui Loeke' "mărturisesc, zice el, că de aiel ar urma ca înprejurul copiilor să \ nu fie decît oament destoinieî. Dacă în Vume se întîmplâ alt-fel n'am ce face" 77)., De sigur! Dar tocmai în realitate se \întimplă alt-fel, şi tre­ buie saă să comparăm cazurl ideale §i deoparte şi de aUa - care desigur vor părea deopotrivă de frumoase şi perfecte - saă tre­ buie să avem în vedere §i deoparte §i de alta stărI reale, spre a le 77. uu.; § 39. [239] judeca �i aprecia. Şi în ce priveşte meritul de fapt şi real al fa­ miliilor relativ la educaţie, a-ascultăm tot pe Locke însu-şt vorbind despre aceasta. "Dacă ne uităm, zice el în mod introductiv, la felul obişnuit de educaţie a copiilor, am avea dreptate să ne mirăm, .. că lUaI rămîn cîte-va urme de virtute". Copilul trebuie sa fie învăţat să lovească, trebuie să aibă toale lucrurile pe care le cere plingind şi care-I plac. Astfel părinţii făcindu-I de miel capriţioşl şi năzuroşr, conruf principiile naturet în copir, şi apoî se miră că mal ttrziă gustă amărăciune în apa al cărei izvor tot el l-aă otrăvit 7'8). 2). Acoperirea corpurilor noastre, care setace pentru pudoare şi pentru apărarea de intemperiî, capătă din cauza nebunieli şi oi­ tiulu:r părinţilor, o altă intrebuintare şi se recomandă copiilor pen­ tru alte scopuri. Devine obiect de vanitate şi de emulatie 7 il). 3. Minciuna şi subterfugiile şi scuzele şirete, care se deosebesc 'foarte putin de minciună, se pun de părintl în gura copiilor, şi sint învăţaţi a le debita, cînd aceasta foloseşte părinţilor. 4 Necumpătare în mincare şi băutură li se dă copiilor ca învăţătură pe toate căile denătre părin \1. "i\ mînca şi a bea se consideră aşa de mult ca cea mal însemnată afacere şi ca fericirea vieţii, încît se crede că se opresc copiii, cind nu iaă şi dtnşit parte la aceasta". Şi chiar- cînd copiii au fericirea de a fi ţinuţI departe de chefurile părinţilor şi îngrijiţi după o dietă simplă şi cuviin­ cioasă, totuşt anevoe pot fi scutiu de contagiunea care tnveninează sufletul. "Aş dori să mi se spună, zice în sllrşi] Locke, ce vitiu . nu aduc cu dînşii şi nu sădesc în sufletele copiilor părinţi) şi educa­ toril, de îndată ce copiii devin susceptibiii de a pri mi influinta lor" ? Aceasta este priveliştea edueaţier din Iamilie după tusuşl Loeke. Mal adăogăm că părerea, că părinţii vor îngriji de copiiI lor mal bine, fiind-că îl iubesc mal mult, nu e împărtăşită de John Locke, »Părinţii, pe care natura i-a inzestrat în mod intelept cu iubirea pentru copil, sînt foarte bine în stare de a-I răsfăţa. :l?edagogia lUI John Locke 239 i 78. iu«, § 35, 79, nu; § 37. [240] J. 'G'ăvănescu Ei ÎŞI iubesc' copiit, şi aceasta este datoria lor'; dat" adesea iubesc şi defectele lor 80). Şi, În sttrşit, chiar dacă părinţii ar fi înţelepţi, tot stă în calea edueaţiet din familie o mare pedică, pe care Locke nu ştie dacă şi cum se poate evita: oameni; de seroiciic, servitori]. Aceştia strică tot ce-o mai fi rămas din întîmplare nestricat de părintr. Dati e­ xemple rele, slăbesc autoritatea părinţilor, şi în genere a educato­ rulul din familie, înfiltră în sutletul copilului tot felul de ideI şi inchipuiri despre spirite, strigoî, stafii şi alte lucruri care sperie i­ maginaţia copilului, ete.81). De alt-fel Locke nu face din respingerea educatiel publice o dogmă absolută 82). Nu, ci el îşI păstrează această rezervă faţă cu dinsa "pînă cînd se va găsi o şcoală în care să fie posibil profesorului să ob­ serve caracterele copiilor şi să arate tot aşa de marl efecte şi pentru formarea virtuţilor şi 'cîştigarea unei bune creştert, ca şi pentru instruirea lor in studiul limbilor moarte" 83). Şi, negreşit, pînă atuncl şi critica lui are perfectă dreptate. Dar, dacă aceasta nu se poate găsi încă, de sigur cauza este: 1) prea marea mulţime de şcolart încredinţată profesorulut, şi 2) împrejurarea că eleviI nu stau numar sub' supravegherea şi Influ­ enţa profesorulul, Dar prin aceasta s-a şi indicat, în parte, direcţia în care trebue căutată o ameliorare a sistemulul de educaţie pu­ hlic.Şi pentru îndreptăţirea unei ast-fel de, reforme nu lipsesc de fel argumente în scrierile politice ale lUI Locke. Observăm, încheind studiul nostru asupra sistemului de pe­ dagogie a lui John Loeke, că am lăsat la o parte observatiile a� cestuiaprivitoare la tratarea şi exerciţiul corpului, de oare-ce ele ati de scop .' mai mult pCistrarea săn(f.lă{i't 84), pe cînd educatia cor­ puiul are, 8R) und.e se vorbeşte de ruine ca erou Într-o împrejurare petrecută pc timpul gtivernulu"f căimă­ cămiei VogorideR. Faptul menţionat du Istoria Romînilor este adevă­ rat, naraţiunea. Însă ignorează unele amănunte; cari sunt de oare-care interes pentru istorie �i car], după, credinţa mea, ar putea: să fie utili sate la o nouăediţie fi cărti). . Pe vremea cînd s-a petrecut scena de care ne ocu­ păm, d ouă tabere se luptau în ţară pentru chestia uni­ rii: de o parte unioniştii, formînd partidul cel mare, par­ tidul naţional, condus ele un comitet numit "comitet\ll uniritv ; de altă parte separatiştir, un partid compus mat mult din al ujbaşl aS ocărm uirir şi alte cîte .. va, person H­ lităţr în frunte eu Neculat Istrati. Etl mă gi\.seam, în timpul acela, director la Tribu­ nal. Preşedinte se numise, de curînd, Pangratc, un bă­ trîn aliat al politicii guvernulu'f. Iritr'una elin zile, Pangrate mă. chiamă. ei-ni: în­ credinteasa o hârtie cerîndu-mi - eu oare-care' ton de , [248] autoritate -- ca s-o iscălesc eă, apor amploiaţir şi în fine străinii cart ar mar veni cu interese pe la tribunal. Acea hârtie nu era alt-ceva decît o petiţie contra unirir, acoperită de mar multe semnături ale funcţiona­ rilor şi ale acelor ce urmau pe Necula'i Istrati. Indignat de chipul cum Pangrate a inţăles să-nu impună ca să iscălesc petiţia separatiştilor şi unionist în­ focat cun), eram, ca şi toţI tinerirde atuncr, am pus hărtia ln huzunar şi, cu cea ÎntăI ocazie, am expediat-o la comi­ tetul Unirir, unde a rămas sequestrată pînă. în ziua de azl Perderea hărtiet se răspîndi cu iuţala fulgerului şi făcu mare zgomot. Tot oraşul era în picioare.Unioniş­ tir, săltau veselr. Separatişti; ţipau şi cereau petiţia, scăr­ biţi că se înttmpla primejdie mare, eal" eu, in valmaşa­ gul acesta, am fost poftit la poliţie şi arestat, Nu treeură zece minute de la arestare - timp Îl1 care Poliţia mă cerceta şi mă ameninţa - cînd de odată intră ca o fortună, Costache Iorga, om din camari la lUI N, Istrate şi, cu o furie sălbatică, Începe a mă înjura cer­ tindu-mă că am Îndrăznit să escamotez un document în care ţara îşI esprima voinţa.! La respunsul meu că n-ani să daă seamă decît pen­ tru hărtiile de căderea Tribunalulut nu �i pentru cele politice; Iorga se înfurie şi rădică mîna să mă lovească, In momentul acesta se deschide uşa şi, ca UIl înger pro­ tector, se iveşte persoana lut Mihalache Cogălniceanu, Mare fu zăpăceala celor ce mă torturati cînd ati �lţ� sut pe Cogălniceanu. Imediat s-a facut gol în cameră, dispărînd; ca prin farmec, şi Iorga şÎ poliţai]'; Ce: ce Întîmplase? Cogălniceanu, luptătorul devotat şi ne-adormit, marele apostol 'al Unirir, prevăsînd ceia ce luă, aştepta în închisoare - c�cr atunet ca şi acuma se băteau prin aresturr, - alearg,� îndată la poliţie şi, aci dă peste Iorga gestieulînd cu turhateşi gata a mă lovi. A îtiţăles pericolul şi s-a instalat lîngă mine �i această tovărăşie de Închisoare m-a ocrotit tot timpul arestuluI. Pe cind acestea se petreceau la Poliţie, alţI membri din comitet stărursc şi obţin, prin mijlocir�a co��n�latuq luI francez - care se bucura de mare autOrItate ŞI mflu" [249] C. P. Constantiniu Din prelegerile D-Iui profesor Paulsen entă pe lîngă Cai macamul Vogorides -- eliberarea mea din închisoare. Sara am fost dus acasa întovărăsit de A nas1a-:ie Panu, care venise eu ordinul de eliberare' şi de 1\1. Cir1 o excepţiune. Nu se poate decî, cum . o face Rumel�n, "desnădăjdui de a se găsi legl pen­ tru domeniul spirituluî, unde libertatea, individuali­ tatea şi întîmplarea iau o parte atît de acti vă la pro­ ducerea faptelor", şi aceasta nicf chiar pentru do­ meniul succesiuneî intelectuale. D. 8immel are tot atît de puţină dreptate, cînd sustine "că nu este pen­ tru moment, nici o speranţă de a se descoperi legI sociologice fără exceptiunl" 25. Pentru sociologia sta­ tică acest principiu este inviderat neexact; dar el nu poate fi învocat nicî pentru sociologia dinamică, a­ decă pentru istorie. Trebuie numar ştiut unde aceste legI pot fi aflate. In capitolele anterioare, cînd am studiat puterile istorie'], am cercat să formulăm cîte-va legI prin care aceste puteri se pun în lucrare Le grupăm aict Îm­ preună. 1. Puterea evolnţ'iunit manifestează acţiunea el prin legile următoare în sfera desvoltărit intelectuale. 1) Propăşirea spiritului omenesc este statornică, şi nu este cu putinţă a-l Însemna un hotar. 2) Propăşirea, de şi statornică. nu este continuă; ea precede prin valurt care înaintează. apoî dau îndă- Legile de dasvoltare 289 1,1 �5· le diflfnnciat!oll sociale Extrait de la R1Vlle soelologiqlle, Paris, 1894, p J. [290] 290 A. D. Xenopol răpt, spre a înainta din nou, mal departe de cum o făcuse valurile precedente. 3) Evoluţiunea nu .suprapune numai formele Două peste cele vecht ; ea le hultuieşte pe ele. 4) Evoluţiunea formelor spiritului se face prin sus, şi de sus în jos. II. Puterea mediulu: intelectual da naştere urmatoa­ relor două legI: 1) Există în tot-deauna o corespondenţă între fap­ tele' intelectuale şi starea obştească a spiritulut ; lege ce are drept corolar pe următoarea: schimbarea me­ diulut intelectual atrage tot-deauna după ea o prefa­ cere a faptelor spiritulut ce el împresoară. 2) Adevărul singur nu este supus înrîuririt me­ diuluî ; el nu se schimbă cu acest din urmă. III. Puterea expanziuni't dă naştere legilor: 1) Expanziunea este cu atît mal puternică cu cît se întinde mal mult în spaţiu şi mal ales în timp. 2) Expansiunea procedează, ca şi evolutiunea, prin valurt propăşitoare sau de mers îndărăpt. Valurile ex­ panziunit ne concoardă în tot-deauna cu acele de a­ celas feliti ale evolutiunel. , , IV. Lupta pentru traia produce următoarele legi: 1) Ea are de urmare dispariţia elernentuluî învins, cînd nu poate fi asimilat cu elementul învingător. 2) Ea dă naştere la nouă producte intelectuale, cînd elementele Între care ea se petrece pot intra în com- binare. ' V. Reacţiunea contra aC,tiunit se formulează în le­ g.ea, că, reactiunea este în propo\,ţie inversă cu ac- ţ1Uoea. " VI. Puterea imitaţiunit produc�\ legile următoare: 1) Imitaţ.iunea împiedecă propăşirea, cînd ea se a­ plică la formele existente : ea o favorizază, cînd se aplică la ideile nouă. 2) Imitaţiunea nu dă naşta e unor succesiuru isto- [291] Legile de desvoltare 291 rice, decît atuncî cînd ea se aplică asupra unor ele­ �ilente succesive, prin urmare neasămănătoare. 3) Imitatiunea conştiută devine neconştiută, cînd desvoltarea se opreşte, şi faptele devin coexistente. VII. Puterea individualita,ti't se manifestează prin legile următoare: 1) 01'1 ce personalitate omenească inti păreşte pe mişcarea ce o îndrumează, pecetea individualităţiî sale. Această întipărire este cu atît mal puternică, cu cît persona1itea este mai insămnată. . 2) Acţiunea geniulUI, cînd ea rezumă tendinţa epo­ cel sale, grăbeşte evoluţiunea; cînd ea lucrează în sens protivnic, o Întîrzie. 3) Geniile ştiinţifice nu fac decît să grăbească des­ coperirea adevăruluI. Ştiinţa nu poate avea un ca­ racter individual. VIII. lntîrnplarea ne fiind o putere propriu zisă, de şi e generătoare de fapte istorice, nu poate da naş­ tere unor legI de desvoltare. Logile pe care-le-am formulat nu sunt singurile ce s-ar putea descoperi ; chiar formula ce-am dat-o poate să nu fie cea potrivită. Ceea ce nOI am ţinut a arata este tărîmul pe care trebue căutate aceste leg!. Acest tărîm nu este desvoltarea reală a vietiî şi a spiritu­ lUI ci numaî cît partea sa abstractă. Or'i ce încercare de a formula leg't reali; de desooltare, legt care să re­ produca modul de manifestare al fenomonelor succesive, sai:t să le explice, nu va eşi la nic>t un capăt. Acţiunea puterilor este decl singură în stare de a fi cuprinsă în legI. Faptele succesive din proti vă nu pot fi generalizate în conoepţiunf abstracte; ele păs­ trează tot-dea una caracterul lor concret chiar in ca­ zu] cînd desvoltarea este redată prin ideî mal obatestî. D. Doormann a emis una din cugetările cele �al' ar dîncî asupra istoriei, cînd a spus că '"nu se poate vorbi de legl, cînd e vorba de fapte succesive, pentru te­ meiul că o formu H't abstrn ctă a continutu lUI lor e cu neputinţă, şi că �nlCtnţuirea nn se la�L� a fi exprimata [292] 292 A. D. Xenopol decît în leqatura cu fenomenele concrete care o împing la lumină" 26. Iată pentru ce nu se poate întîmpina, că faptele succesive ar putea şi ele să fie generalizate, dar că potrivit cu a lor caracter, această operaţiune nu se face, pri vind dintr-o singură aruncătură de ochiti toate fenomenele singuratice, din care este să se extragă ideea generală. ci unul după altul şi pe calea adu­ năret. Aşa bunuoară, cînd se zice că în Franţia, dă­ răpănarea sistemului feodal conduse la stabilirea mo- . narhieî absolute, se adună, pentru a zice ast-feliii, loviturile succesive pe care evenimentele le dădură acestuî sistem, spre a face cu el să fie inlocuit cu pu­ terea monarhică: domniile lUI Carol al VI "lea, Carol al VII-lea, emanciparea comunelor, domnia lut Lu­ dovic al XI, răsboaele italiene, rivalitatea lut Fran­ cisc 1 cu Carol al V -Iea ete., dădură prin adunarea efectelor lor, ca rezultat totul întărirea puterii re­ geşt'l. O ast-feliu de argumentare este inşălătoare. In ştiinţele fapt-lor coexistente, legea este generalizarea unul siugur fenomen reprodus sub deosebite feţe. BJ­ lementele adunate, spre a o constitui, sunt elemente asamămătoare. Nu mal este de trebuinţă a se recurge la faptul singuratic pentru a stabili adevărul ştiin ţi­ fie. Acest din urmă există prin singură legea, găsită adese 01'1 şi trasă din cîte-va fenomene asămănătoare CMe reprezintă clasa întreagă .. Altfeliu stau lucrurile cu faptele succesi ve. Cunoaşterea un-I idei obşteştî care rezumă o serie de fapte succesive nu are nict o valoare, fără acea a faptelor însăşI care i-au slujit de bază. Generalitatea, în cazul succesiuneî nu este un siugur fapt exprimat întrun chip obştesc şi care re­ prezintă pe toate celelalte: ea nţt este decu reprodu­ cerea prescurtaiă a succesiunit în�ă$z. Deci, a poseda \ 26. Ueber Gesetz zmd Gesetzmăssigkeit, Beric1tt elrsGy1JtnasiulJZS Zlt Brieg, 1887, P: 28: "Von einemGesetz der auf einander foJgende Dinge, kann man aus dem Grunde nicht reden, weil keine abstrakte Formulirung mi5glich lst, sondern der Zusa mrnenhanj- sich nur ausspr eche» lăsst, in Ver­ bindung mit den concreten Erscheinungen die ihn erkennen lassen". [293] legile fenomenelor coexistente însamnă a poseda ştiinţa de care e vorba ; a nu poseda însă decît ideile obşteştf ale istoriei precum: Întărirea puterii regeştl, eman­ ciparea comunelor, predornnirea bisericit, slăbirea pu­ terii spirituluî de intoleranţă, îndulcirea dreptuluî pe­ nal etc. etc., fără cunoştinţa faptelor deosebite din care aceste generalităţi au fost abstrase, este a po­ seda numai o pseudo-ştiinţă, şi de loc desvoltarea reală a omenirii. In aceasta de pe urma ştiinţă, o. idee ob­ ştească trebuie în tot-deauna să aeştepte în no't seria în­ treagă a faptelor din care ea a fost scoasă. Punem decî Ca principiu fundamental privitor la legile istorice, că ele nu se pot întllni decît în sfera cu totul abstractă numas a lucra1:it puterilor succesiu­ nit, şi nict odată în manifestarea nic: în cauzaţiunea faptelor istorice însaş't. . Multr istoricî si mal ales sociologI împărtăşesc o părere diametral' opusă. Capitolul următor este 'menit la cercetarea specială a ideilor 101', în privirea acestei tntrebărl de căpitenie, Legile de desvoltare 293 i � I [294] Piţi{ pururea vesei; Apostolul Pavel. CALOMNIA CALOMNIOSA Ciupercă veninoasă A cărei origină bacterico- baecilară se dovedeşte. GENURILE ŞI SPECIILE EI descrise şi înzestrate cu nomenclatură latină: decî nu se poate ma. ştiinţifică. Istoricul, Topografia.., Cultura, Uzul acestet CiupercI CiUDATA MONOGRAFIE BOTANICA scrisă cu multă erudiţiune de Stefan Rn�cjol' - Roşiol' ll.icala.nre�t al Hccul ul germnu K. K. Coaaro-Orăesc din Cernăuţl , Fost profesor de şcolile secundare, Motto. Difficile est satyram nou scribere, Horatiu, PREFATA Adică un feliă de asigurare contra cetitorilor şi ceva lămîie pentru autor. In rezumat cea mal detrenbă pagină a unei cărţI .... , aprts laq-1jellele rlfluge. lC11 hab'mein Sach' a�f Nichts gestellt, Scliiller. Mi-am făcut lucrarea mea din nimica. \ \ Fără şapte nu sînt opt�, Amici] mel, numeroşi ca dinţii babel tecul popular mele din cin- \ se vor mira văzîndu-mă făcînd volta de pe terenul ştiinţelor sed, pe terenul ştiinţelor umoristice, şi - acu­ zindu-mă de puţină seriozitate, ba poate că-mi compromit chiar demnitatea profesiunei - se vor lepăda de mine ca de un profanator al castel şi-mi vor striga, [295] Calomnia Calomniosa Vade retro, apostata ! 295 Ştiinţa serioasă însă îşI are relaşurile sale ca teatrele. Sint momente perdute ce nu le poţi întrebuinţa almintre­ lea, - sînt momente triste ce cauţî să le'nsăninezî, - ai amici cărora le plac glumele tale, -> al .dusmanl cărora nu le plac de loc. Acest de pe urmă motiv rmt ales il singur chiar in stare a te face să-ţl cheltueşti şi cămeşa cu hârtie de tipar. Sînt în sfîrşit subiecte cari te uimesc prin frumuseţa lor. Contemporanil trivoll însă, şi dese 01'1 cu musca pe căciulă, nu-ţt permit să le tratez; almintrelea de cum a tratat Solo ne chestia salaminiană. Si fiind-că multi dintre amabilil mei cetitori, de alt­ fel o.iment foarte instruiţi, vor fi uitat această chestie, din simpla cauză că. - după cum zice Heine - nu sînt îna­ dins salariaţi pentru a o rumega an după an şi după a­ ceiaşi foaie, spre a o reda (adică preda) apoi elevilor din şcoli, vreau s-o spun eii tncodată �i s-o spun în adevarata el lumină istorică. Atenienii, de mult spirit ce aveau, ascultau mal lesne de nebuni. Pătind dearindul mal multe sclintelî cu insula Salamina, ripită de la dinşii de mica cetate Megara, rivala lor comercială, care - cu toată micimea teritoriu­ lul el - ştiu Să-I ingrozască, un cetăţan atenian, cine ştie ce maslinar voinicos dar fricos, propune concetăţeni­ lor săi legea: "Ori cine va mal îndrăzni să mal propuie războiu contra Salaminel, să fie omorît prin anticipatie". Minerva dormind, Atenienii primiră legea şi ast fel tre­ husoarele Megarienilor în Salamina tnfloriră încă mulţi ant, nu atîta prin vitejia lor - cît",a maslinariuluî. Solone, care cunoştea boala concetăţenilor SăI, de a asculta adică m1I lesne de nebuni, călători pe la cel mal renumiţt medicî de pe atunci, Să-I afle leac. Nuş-care Es­ culap îi şopti misterioasele cuvinte: .Jiomoia Homouns" , pe Iatineşte : "Similia similibus", şi pe romăneşte : Cuiii cu cuiu se scoate. Inţăleptul pricepu pe loc. Versuri ştiea a face din tinereţă, - cine n-a făcut? - Atenieni) nebuneau după versurt şi nebuni, - S010ne se prefăcu nebun. De frumuseţa versurilor şi de dragostea nebunulul, faimoasa lege e uitată, poporul armat, Salamina cucerită şi Solone ... numărat între cel 7 inţălepţl al antichităţii. (Atît pentru 1 [296] 296 Prefaţă inventiunea aceste) omeopatiî, cît şi mal cu sa mă pentru că i-a reuşit cura. Căcf fără reuşită, cea mal înaltă îri'ţă­ lepciune, cele mal nobile intenţiunl.. .. Vae ViCt1'S! Iată un avocat gratuit pentru cauza mea. Dacă 8010ne car: �:J. r.·':.:ltea cea mal de spirit ce a putut fi, - se pre­ făcu nebun şi fu numărat între cel 7 Inţălepţl al lumeî, ir.tre cîţi înţălepţr nu trebuie pus un om, care - între nOI - nu e decit vesel? "Căc'i este foarte nesigur lucru zice Sehopenhouer, dacă grijile sînt. În stare să îndrepte lucrurile; pe cînd veselia este un cîştig neindoios şi de a gata; să primim dar veselia cu braţele deschise, ori cînd se iveşte, căci nu vine nici odată la vreme nepolrivită" Dacă-mi respingeţi avocatul, sub şicană că e păgîn, Căci ... La chicane l Ce monstre odieux, Jamais pour l'equite n'eut d'oreilles, ni d'yeux, vă mal prezint altul, de tot creştin, mal creştin nicî nu se poate. E celebrul Erasmus") "Sanctae Teologiae mag­ nus magister, humasuirum rerum atque d'ivinarum doctissi­ mus doctor", adică "mare dascăl de Sfînta Teologie, prea învăţat doctor în ale lucrurilor omeneşti şi dumnezeieşti" ; '� 1. D6sire sau Desidcrius Gerkal'd Erasm, născut tnRotter­ dam la 1467, mort în Bâle, la 1536, îşI sftrşi studiile teologice la Paris. In 1498 trecii în Anglia, unde deveni prietenul multora din marit oameni al timpuluî, mai ales a lui Th. Morus. Duse o viaţă rătăcitoare ca profesor. şi dădu lectiî chiar fiului regelui Scoţiei Jacob III. Sbrăbătu Anglia, Franţa, Italia, Germania, fi· ind peste tot locul primit cu o deosebită considerat Ti'u nu­ mit apoi profesor de limbt şi rreologie la Cambridge unde Iacu epocă prin sistemul său; dar nu stebe mult nicî acqlo, căcf Carol Quin­ tul îl chemă la Bruxelles. Atuncî se dete el\ ardoare studiulut teologiet, şi aduse marf servicii bisericeî catolice contra Reformei. TotuşI fu bănuit de curtea pontificală din Roma şi fu silit să scrie o carte':; Retradările", La moartea lui a fost aproape apo· teozat Era un latinist perfect. A scris o colecţie de proverbe "Adagiileli; apot Apophtegmele; în fine celebra "Marias Enco­ mium, declamatio"; dedicată lUI Th, Morus şi scrisă în trecerea lui din Italia în Anglia; apoi însemnata sa "Corespondenţă" (opus epistolarum libri), care a făcut epocă c�, energie, vioiciune şi eru- ili�. ' [297] \1 11 I I 297 Calomnia Calomniosa 2, Morias encomium declamatio, ilustrat de Holbein, sec. XVI. 3. Oraţiune de laudă, 4. Cristof Martin vVieland, celebru poet şi polygraf ger- Ast-fel zice Erasmus şi nici e11 n-aş putea zice mai bine. Cu toate aceste !�icanori?; sînt greu de satisfăcut, Le mal prezint deci pe nemuritorul vVieland") cu Abderi­ til săî, , "Şicanorir, - videu cît de priceput începe! - şicanorit vor zice că această glumă desonorează gravitatea teologică şi că a­ ceastă satiră e foarte contrară moderaţiuniI creştine. Ei mă vor a­ cuza că voiă a desgropa antica comedie şi că voiă a muşca toată lumea cu un nou Lucian, Insă nu eu sintnăscocitorul acestut soiă de scriere. Homer a povestit lupta şoarecilor cu broaştele ; Vil'gil şi-a încercat talentul asupra ţînţariului şi Ovidiu asupra nucei ; Po­ l!Jcral a făcut panegiricula) caraghios al lui Buziris, tiranul E­ giptulut, - Socrul îl combate; Glauc me a lăudat nedreptatea; Sinesius a celebrat capetele pleşuve , Lucian - musca părăsită. Am vru t mai mult să desfătez decît să muşc". plus profesor Ia Universităţile din Bâle, Fribura Cambridge, etc. etc. Acest lung titlu vă face să rideţr, ştiu; acest rîs lnsă nu ie în stare să scadă nicl un dram din autoritatea advocatulul meu. Aceste titluri, pe cît sînt de lungi, pe a­ tita erau de rad şi de bine meritate; CăCI se obţineau prin zvon public, de la un colţ al Europei la celalalt şi intr-un timp cînd �1U se aflau nicî căi ferate, riie) gazete,' nicr pre­ mil academice; erau un fel de Vox clei exprimata prin Vox populi. care iesă in tot-deauna mai lungă decît trebue. - Cine vrea numar decît rîs, rîdă de titlurile moderne, unde un acefal obscur figurează ca membru a o duzină de societăţi şi mal obscure, înşirate toate în simetrie elegantă pe cărţile de vizită şi urma te de un lung "etc. etc. etc.". Aceste etcetere exprimă un teorem aritmetical foarte haz­ Jiu, că - adică- valoarea unul zero nu se schimbă, 01''( cîtî zero i-aî mal adăoga. , Erasmus decî avînd gust de a se mal distrage de la serioasele sale opere ştiinţifice şi polemi ce, printr-un o­ puscul intitulat "Elogiul 'IIebunie12), avu aceleaşi presim­ ţiri şi le preinttmpină act-felin : [298] Abdera O)) un orăşel dealmintrelea obscur din Tracia antică, de şi fusese patria filosofuluiProtagoras, deveni ce­ lebră pînă la proverbialitate prin tîmpeala şi stîngăcia lo­ cuitorilor şi a edililor săl. Apol precum norocul serveşte de preferinţă pe cel proşti, (a bon entendeur, saluti), se întîmplă că acest cuib de idioţl sti ajungă a fi patria \.:e­ lut mal eu minte şi celui mal vesel filosof al antichi­ tătit, căruia natura i-a fost mal prielnică si mal credin- , , cioasă decit altora, mal mult chiar decît o mamă; căci - ca de glumă --- ea jăfui în curs de veacuri mintea u­ nul oraş întreg,' - spre a i-o da în fine, cu dobîndă acu­ mulată acestui singur şi nepreţuit favorit, precum se în­ tîmplă şi aZI cu multe lucrurl de folos public, Abelera deci eleveni patria lUI Democrit 6) cunoscut sub numele ele "filosoful rîzăt01'''. AiCI pare că s-a sfîrşit gluma abderitică. De loc. No­ rocul se ţine scaiu ele cel ce se leagă. După mal bine de man s-a născut in satul Ober-Holzheim lîngă Biberach, în Wtir­ temberg, (Suabia), la 1733, şi a murit la Weimar la 1813. A scris între altele: Oberon, Musarion, Pooeşt; glumele, romane ca: Oglinda de aur, Agalh'Jn, etc., şi diferite critice în gazeta sa "M�ercur'ltl German", în care a polemizat mult cu adversarii săi; şi foarte multe traduceri încă. EL a Introdus in Germania "lunile literare". (Lundi litteraires ,. Oea mal însemnată însă e: ,,[1tor'ia Abderi iilor' scrisă la 1794:. Criticul săă. Seufert zice "i;'t în Abderiţi el­ a zugrăvit Biberach ul şi Manheim. " 5. Oraş situat aproape de marea, pe malul rîulul Mesta ce se varsă în Archipelag, în TUI eia de aZI, aproape în dreptul in­ sulef Tasos, puţin spre N. V. de: dînsa. 6. Democrii sau Dimocritos, s a născut în Abdera, colonie greacă în Tracia, pe la începutul sec. V, a. J. Ch. şi a murit la vrîsta de aproape 100 de anl. Fu iniţiat în ştiinţele Orientulut şi ale Egiptuluî, vizitâ Grecia Mare saii Italia, unde studiâ doc­ trinele lUI Pitagora şi a lUI Zenon din ELeu şi asistâ la Atena, la lecţiile lUI Socrat şi ale lut Ariflxagora. In călătoriile sale îşI perdu averea ce o moştenise de la\ părinţI. Sarac, se reintoarse în A bdera, unde se-nbogăti cetind în public lYJegas diâcosmos, marea lume etalară, cea mal de căpetenie a sa lucrare. A bderiţie­ nil eutuziasmaţt de atîta adincime, 11 dădură 500 talanţi, adică la �,500,OOO fr. şi l pusoră în capul guvemuluî. Alţii zic însă că după această ce tire, Abderiţiî I-ar fi luat de nebun şi I-ar fi dat pe mina lUI Hipocrat, faimosul medic grec, să·I lecuiască. In­ sămnătatea lUI fiLosofică ii doctrina atomică, ce exercită o mare in­ fluenţă asupra ştiin�il. Operele sale se numără la 72, din care, de la cele mal multe nu ne-a rămas decît titlurile. 298 Prefaţă [299] Calomnia Oalomniosa 2000 de ani, cînd din toată Abdera, cu broaştele şi ne­ roziile el private şi publice, nu se alesese decît pumnul de praf ce acoperea cărţile lui Dernocrit prin fundul bi­ bliotecilor, se naşte în blonda şi blinda Germanie, ca prin metempsicoză un Democrit cu ochi albaştri; cu buza etern surizindă şi cu cel mal fin condeiu ce se -văzuse, care re­ înviază Abdera, tăcînd-o de astă dată neperitoare pe vecie, prin cea mal delicioasă sa ti ră întitula ta "Abderiţit" ; căci făcmd din vechil Abderiţt oglinda mitocanilor SăI contem­ porani, zguduie la spargere diafragrnele Germaniet culte şi contribuie puternic la detronarea prostiei şi stîngăciei ce mal dominau arta, literatura şi societatea germană de pe atuncr, Ast-fel devine Abdera proverbială şi in Germa­ nia, trezindu-se de astă dată cu un monumentum acre pe­ rennius, monument mal trainic decît cel de metal. Voiu vorbi însă mal pe larg şi voiu da naţiuni! mele o ideie mal exactă despre această operă, cind o VOiL1 fi naturali­ zat. N-aştept decit deschiderea ofertelor ce mi s-au făcut şi sper că mi se vor face, din partea diferitelor localităţt romine din Regat şi de prin prejur, să văd cari din ele oferă cărţel ce va apărea cel mal demn titlu de a fi tre­ cută la nemurire. Căcî cum zice Heine: Chaque peuple a son golit, selon son estornac, Et chacun sa grandeur, plus ou mo.ns eminente ... Ea Souabe l' on euit de l'andouille excellente. L' Allemand n'esl pas Romain, et... il aime le tabae. Adică : Fie-care popor îşi are gustul său, după cum li le şi stomahul, şi fie-car îşi are mărirea lui, maî mult 01'1 mal puţin indepărtată.; In Suabia se gătesc nişte ad­ mirabili clrnaţl. Neamţul nu-I Roman şi-I place mult .. tu­ tunul, "Paisible Allemagne" scrisă în Franţuzeşte ele Haine. Ce descriere măiastră, ce putere de sugestie în aceste cîte-va vorbe! Parcă videm acum linistitele oraşe nemţeştr, cu cîte o berărie sub fiecare teiu şi cu cîte un teiu ia fie-care zece paşi, cu al r:5ăl paşnic! cetrtţenl, laţi in spate si ros'( la htii, năr blond sj ochi albastri, cum stau [i,ra , , -, r-', , [300] de surtuc, cu luleaua-n dinţi şi şapca pe ceafă, cu bar­ bele lor mart si halbele lor si mal mar), mîncînd, bînd, fu- , , mind, jucind popicl şi făcind filosofie "clară ca lumina eoa­ rebut, ca sa silească şi pe ce?: mat indarătnic'i sa priceapă adevăratul caracter al nouet filosofiit" 7). In Arcadia ferice' este codru de trăit. .. Şi-o Germania petroasă este bere de băut. . Trebuie să pomenesc, fiind c-a venit vorba de Heine 8), şi de "Get dot nobil: polonejt" al săi, Ezelinski şi Vaş7ap­ ski.: cart reprezintă cu atita majestate pe Polonl, că pareti vezl acum pe maril oameni CII ţăret, pe însuşi mîndrul, no­ bilul şi viteazul Sobieski, marele rege, fala ereştinătăţiî, mintuitorul Vienei! Dar oare, dacă trecem in Franţa, Tartarin a lUI Dan­ det 9), nu-I şi el aşa de frumos ca Vaşlapski '? NU-l oare el Francez curat, Francez la vorbă şi ]a port � Ne vous en deplaise, messieurs les Francais ! 300 Prefaţă ""1 '1 i ;1 J l d l '",,1 � " �! , I 7. Titlul uneI cărţI a filosofuluI Fichte. 8. Henric Heine s a născut la Diisseldorf la 12 Dec. 1799, oara 12 noaptea, şi a murit la Paris, în Febr. 1856. A invătat la Roma, Berlin şi Goettingen, şi a eşit Doctor în drept. A oublicat în 1822 PoeziI şi Intermezzo Liric, o minunată poemă. Dar mal ales Im- presiile sale de călătorie : Harzreise şi Reisebilder, din 1826, îl fă- tj cură succesul literar. A pOl faimosul Buch der Lieder, cartea cin- te celor, 'în care se găseau neperitoarele bucăţi: Regele Olar, Tam­ bur-majorul, Cel, dor grenarZirr, Oei dotrnobii: polonez; ş.a., îl pu- seră numai decît în fruntea literaţilor German) şi deveni şeful "Tineret Germanii", şcoală ipolitico-Iiterară ce urmărea stirpirea . feodalismuluî, Trecu apoi în Franţa la 1 Mai 1831, unde deveni francez şi la condeiii, căcî în simţire era de mult. Stătu tot timpul la Paris, unde s-a şi căsătorit. Iar iu 1835, Heine, de şi în Franţa, fu proscris după defaimările lUI Mentzel. A murit perdut de ne­ urastenie, paralizat şi orb. A mal scris: Incercărî asupra Istoriei literaturii moderne în Germania; Poezii, Atta Troll, scrisori ne­ numarate, şi altele multe. Poemul \Allemagne, Buch der Lieder, AUa 'I'roll, criticile nenumărate, Reisebilder şi scrisorile-I pline de spirit, îl pun în primul rînd între marit scriitori ar omcnireî. Ca- racteristica sa a fost satira. \ 9. A1rons Daudet romancier francez s a născut la 1840. A scris: Nababul, L'iapho, ,Tack, Fromont cel tinăr şi Risler cel bătrin, Re­ giI în exil, Numa Rumestan, şi mal ales Les trois 'rartarins: de Tarascon, sur les Alpes, et Port Tarascon. ApOI Nemuritoriul, Roza şi Nineta, etc. [301] Calomnia Calomniosa 30i / Si Tarascon resume Midi, Tartarin resume Tarascon Et Mid}. .. c'est la France. Nu pot să trec nicl peste veselul Gogol' 0), cu ilustrul şi năzdrăvanul să ti Cicikof, alias Tchitchikof din ale sale "Suflete moarte", cu întreaga galerie ce-l incunjoară ; 0- peră ce - contrar titluluî - ni înfăţoşază cele mal vii vieţuitoare din Rusia, atît de vil că chiar culegători) de li­ tere se stricau de rîs, zeţuind ueperitoarea operă, Ce era să li facă patria, neperitoare. Şi chiar ar fi pacat, zău, să las pe nemuritoriul Cervan­ tes 11), cel ce a făcut din toţi şi din nimica pe năhădăiosu 1 10. Neculu; Gugol.Jallow.;ki, romancier rus. S a născut la Wasiliowka, în guvern. Poltava, în 1808 şi a murit la Moscova, l u 1851. A scris Şezătorile în 1832, după care ţi fu numit profesor de Istorie la Institutul naţional. ApoI În 1814, OCUP!'I catedra do !std­ ria generală la Universitatea din Petersburg. Se retrase în străin«­ tate, călători mult, mal ales în I talia. La finele vieţeI a fost a­ tins de monoruanie religioasă 'şi muri părăsit de toţI. - 'I'arass­ Ilulba, Regele Gnomilor, Istoria unul nebun, Gospodăria de odini­ oară, Călean a., mal ales Sufletele moarte, teatrul : Oontrolornl, et». îl fac numele nemuritor între rnariî scriitori şi satirici al lumeL 11. Miguel d . Ceroanies Sauedra s-a născut la Alcala de Henares, în Castilia veche la 1647, şi a murit la Madri d In 161.1). Din fundul uneî temniţ'i întunecate, ni-a d<1t pe Don Qcl:jol0, zice Schopenhauer. Nobil săruc invată in Aleala, apoi in Sala­ manca şi îl videm concur ind cu o poezie, cu ocazia morţii rcgin ct lUI Filip al Il-lea, şi apot pleacă la Roma. Se luptă cu 'I'urcit Ia Lepante, unde îşi perdu mîna stingă. La intoarcere, fu făcut )Hi- 7.011"r, dus în Algeria şi apel răscumpărat. După mal multe func­ ţiI nlr�'t mare insămuăbate, în patria lui, a scris în 1605 faimoasa operă: El inqenioso Don: QU1)'ote de la Manc I, desteptul Donchi­ şot de la Mineca, - din care 4 ediţii fură isprăvite intr-un au. Apo; în Hi14 scrie: Viage al Parnasso - CăLătoria la Pal'llas. fnc'hiziţia căutlndu -1 nod în papură, cu ocazia uneI 110'1 ediţii a lUI Don Quijote, fu scăpat de arhiepiscopul Bernardo de Sando­ val y llojas. Ambasadorul franc;ez arătindu-şl cu astă ocazie mi· rill'o}t că Spania n a îmbogăţit pe un astfel de om, şi că nu-L 'intreţin pe socoteala statulUI, i se răspunde cu faimoasele vorbe: ': Dacă llevoia il face să scrie, deie Domnul ca să il-ajungă nicI odată bogat; căel prin operele sale, fiind sărac, el îmbogăţeşt.e lll- 1110,11 întreagă". Sfirşit de puter1 şi desamăgit cu totul. intrâ, în Congl'egaţia ceLUI al Lreiloa ordin al s"tului Francisc, şi muri puţin după a­ ceia ele o hidrol)isie. }fll 111mOl'mllltat h mănăstirea Mujas Trini- 6 [302] 302 Prefata şi clasicul hidalgo Don Quic1wtte sau Don Quijote de . la Mancha vrednicul urmaş şi reprezentant al acelor Ialnicî cavaleri, sans peur ni reproche, fără frică şi fără. pată" nobilî, mindri, plint de credinţă, de ignoranţă, şi de a pu­ cătun barbare; cari jăfuiau fără milă, se rugau cu căldură şi iubeau artele şi sîngele cu patimă; cari au purtat fal­ nic crucea, în vîrful săbiei lor, de la un colţ al Europel la celalalt, jăfuind pe păstorî, negustorî şi ţarant şi zidind a­ pOI biserici şi mănăstirt, pentru ca, reprezentanţi pe p'i­ mînt a acelut D-zeu drept şi bun în cinstea căruia se luptau, să li dea ertarea păcatelor şi onorurl ; cart au dus crucea şi dincolo de ocean, scăldind-o - cu imnuri de laudă Dom­ nulut - în sîngele popoarelor ce le asupreau: in tara că­ rora soarele nu apunea nici odată, şi al cărei soare a apus acum pentru vecie; unde înfloresc portocalil şi lămiiî, cas­ tanil si castanetele; dragile si mindrile Hod ale unul cer asa de senin şi soare aşa de dul�e, brunetele cu ochi negrl.: P:!.ll' bogat şi boiul gingaş, frumoase Între frumoase, creaturî pline de loc şi de simţire, cărora salbaticit Donchlsoţt li cintart serile serenade la lună, şi a doua ;,,; după cununie le Inchideau de multă dragoste în cuihurile lor de vulturi, din fundul pădurilor şi de pe virfurile stincilor; unde în curs de veacun au resunat falnic, în sunete de clopote şi de orgr, alăturt de strigătele de desperare şi de durere .ile chinuiţilor.jmnnrilo de laudă aduse creatorului pentru atîtea hine-fucerj, undetrăiesc taurir cel gl'OŞl şi popit şi mal groşl : unele s-a propoved uit ca uicăcrl aiurea iubirea :,i pietatea creştină şi a înflorit inquiziţln cu muncile el, ad mlJ,joreJn .glr­ riam Dei : unde Re I!';"leşle nşOI',ve(';8] şi !;\rrl multă grij;\, se cîntă si se [oacă mereet si se privesle cu interes si dl'ag la luptel� de t;llll'J şi la ruri�t Garei H�U ghibrlcia or�ululL; :tplaudindu-se cu frenezie înving;1tornl, c(tI'uia IIU şLill ce \ tarias. E.l lăs{t �lu'pă el multe scri�.rI, intr, �lte�e :. �os tJ'ctbajos ele Perslles y.8lglsmunda Nf'tzbutule lui Pel�811 ŞI Slglsmunel; Las Semanas cloI .iarcl�n ;. G?.la.tea;, Born?,r:cla ş. \ �on, Quijote apoI ,a. avut multe parodil ŞI ImitaţII: Acllclones a hlstorta ele Don QUl' jl)te; Ia Historia de Sancho-Panza, amîndou{t de Avellaneda, se zice; Sa.ncho Panz;i Alead de Blan(bnda, de Lessage, Historia ele Don Qllijote, de'Na.rd; L' Anti-DoJl Quijote do un anonim', ApOI s-au f",cut �i fOJ,rte ll1uli.e piw'le sf'·miolc şi franceze cu acest su­ biect, [303] Oalomni� Calomniosa 303 onorun sa-I mal dea, şi pentru care totuşl n-ar flavut des� tul dispreţ, dacă ar fi căzut in luptă, - culmea moralei şi a virtuţilor creştine ; cavaleri cum nu mal sint aZI din no­ rocire sau nenorocire, voinici, frumosi şi drepţt ; foarte e­ vlavioşt şi plinl de virtuţi creştine; gata să-şî deie viaţa pentru scumpa şi blinda lor biserică, singura adevărată şi mtntuitoare, şi gata să te injunghie dacă i-at contrazice saii dacă al arunca o privire mai aprinsă dulcineet lor; foarte darnicl, foarte lacomî şi foarte Ieneşl ; apărătort al femeei şi apărătorr al poporului, pe care-I despreţuieşte şi exploa­ tează cit ce poate, cu puterea ce li-o dă credinţa cea mare ce au În acel Dumnezeu, care a pus în vinele lor sînge nobil, vechi el şi sfînt, de-al nobililor lor strămoşt. Numai cine a cetit viaţa acestul eroii între eroî, poate să-şi facă o ideie mal complectă de farmecele InI, de interesanta sa figură, de ceia ce au fost şi sînt cavaleri] Spaniol mal a­ les, de ceia ce va să zică un Donchişot. Dar cum zice psalmistnl: "FericiţI ce} ce n-au văzut şi aii crezut"; ba­ led de cel ce nu l-aii cetit şi ma vor crede pe mine. Şi dacă atîtea ţărI mari şi bogate, îŞI au alo lor ati­ tea figurl demne şi strălucite, îşI au cum se zice negus­ toril şi faliţir lor, noI să nu avem faliţil noştri � Şi chiar dacă n-aş mal avea alte semne inbucurătoare despre fi­ inţa acestui Mesia ce va face nemuritor neamul românesc, singur acest considerent ar fi de ajuns să mă facă să aş­ tept cu răbdare eşirea lui la iveală; căcî el trăieşte, el se află cu nOI şi printre noi, el va apărea decl, ca să să pli­ nească scriptura. O mică esplicare. Adică vorba merge că-I mică. A­ vern şi nOI o celebritate abderitică. E ptcală, vesel ul şi dră­ guţul plctlicî, care ne-a făcut atîta să rîdem in copilăria noastră. Dar nu pe acesta îl pîndesc, îl caut eu. Acesta-i picala satelor, pîcală popular, ie chiar ţăranul nostru în picioare, farsor, glumeţ, meşter la tilcurl şi la vorbe eu ponturî, mal prost orI mal şiret, făcînd veşnic boroboaţe, mal late ori mal de spirit, -- dar simplu, vesel şi neprc­ lpopos, mal ales foarte deschis şi curat la inimă. Mal mult copiat, adnolat şi localiza/: după alte legende, ce umblă mal aceleaşI din gur�t-n gur�t şi din ţară-n ţar:l12). Ci pe pîcaIa 12. rrurcul Nastratin, neamţul Pfafer, Amis, Tilu Buhoglindă fusul Iwan, cel ce "de-� dat voie se suie pe divan", etc. etc. [304] 304 Prefaţă al tîrgurilor, pretenţiosul !"), răutăciosul, lacomul, mişelul, se­ riosul şi veşnicul săc la cap şi prost farsor al tîrgurilor noas­ tre, ce a umplut cu voluminoasa-r, nelnsemnata-I, nesufe­ rita-I şi impertinerita-l personalitate de prisos, diferitele ra­ murl ale vieţil noastre sociale, alungind ca ariciul meri­ tele şi talentele; pe picală politic, ziarist, hiuroorat, avo­ cat, profesor, legist, literat, artist, om de ştiinţă, snob, popă , meşteşugar, etc. etc., (''1 care ar trebui ca cel puţin să riZI cu hohot şi înaintea Căi uia totuşi trebuie să te pled cu umilinţă dacă nu umilit, căci val de cel sumeţî ; pe acest Stallf-palmă-barbă-cot ce-vrea să răstoarne munţii şi chinu­ ieşte o omenire din vîrful scăriI sociale unde s-a cucuiet, pe care-I simţim, îl pipăim, îl respirăm, îl ştim că-i cu nOI, ne-npedicăm de el la fie-care pas, şi totuşi nu-l vedem (::iau ne facem că nu-l vedem), par-c'ar fi acoperit cu scula ruăiastră. Acesta-i cel ce va să vie, pe acesta-I aştept, pe acesta voiu să-I prind sau să-I văd prins şi ferecat. Aii prezentul nu ni-l mare? N-o să-mi deie ce-o să-I cer? N-o să aflu între-al noştri vre un falnic juvaier? Eminescu, genialul şi nefericitul poet, care el avut atîta de îndurat de la dînsul, parcă se pare că l-a zărit ceva, �i în satirele I uise încearcă a prinde aceasta umbră ce i-a otravit veşnic viaţa. Neputînd să te ajungă, erezt c-ar vrea să te admire? Măgulit ie fie-care Că nal fost mal mult ca dînsul, şi prostaticele nări Şi le umflă ori .şi cine în savante adunări Cînd de tine se vorbeşte \ Ast-fel încăput pe mîna a ori-cărui, te \vor drege, Răle-or zice că sînt toate, cîte nu vor înţelege ... 13. Nemţii au esprcsia Philieier, adică un om fără trebuinţă in telectuale; iar Englejii în trobuintaza cuvîntul 'Snob, adică oamenî cari n-aii decît meritul avuţiei. ranguluî, influenţeI, puterii şi plă­ cert. ... sensuale şi deşarte, ca ; femeile, mîncărurile, băuturile, jo­ cul de cărţI, caiî, din cari nu izvorăşte decît urîtul. [305] Calomnia Calomniosa Oamenl vrednici ca să şadă în zidirea sfiutel G011r. Dar afară de aceasta, VOI' căia vieti!: tale <> Si'i-t g(�sască - pes' e multe răutăţ!:- §i mic; sC(t11(lale ; AS�t'a toate te «proprie de dîn§it. Nu lumina . Ce în lume-ar revărsat-o, ei păcatele şi vina, Ohost ala, slăbăciunea, toate rălele ce sînt Intr-un mod fatal legate de o mînă de pămînt, Toate micile miseri; unul suflet chinuit, l11ult mat mult it vor atraqe, de: îl tol ce al gindit. Scrisoarea I-a. NoI avem În veacul nostru acel soiă ciudat de barzi, Carl-ncoarcă prin poeme să devie cumularzr ; Inchiuind ale JoI' versuri la puternici, la cucoane, Sînt cintatî în cafenele şi fac sgomot în saloane. Iar cărările vieţii jiinel grele §'i înguste, E:ţ încearcă să le treacă prin protectie de fuste; Dedicînd broşuri la dame, ai căror barbaţl ei speră, C'ajungînd cum-va miniştri li-a deschide carieră. AZI cînd patimilor proprii, muritori! toti sînt robi, Gloria-t o închipuire ce o mie de neghiobi Idolulut lor închină, numind mare un pitic Ce-o beşică ie de spume, într-un secol de nimic. Scrisoarea II-a. Panglican în ale ţării, cari joacă ca pe Iunil, Mă:ştI cu toate de renume din comedia minciuniî. 'I'oţl pe buze au virtute, iar în el monedă calpă, Quintesenţă de mizerii de la creştet pănă-n talpa! Dintr-aceştia Iara noastră işi alege astăzl solii! 14). 305 l' ·1 14, Chesarulul ce ie al Chesarului şi deputaţilor ce ie al lor. [306] 306 Prefata In ctmoşr cu minicî large, şi pe fapete scufie. Ne lac legI �i ne pun biruri, ne vorbesc filosofie, PatrioţiI! ! Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locurl, Şi aplaudă frenetic sehime, ciutioe şi jocurt. t:liJuma asta-nveniuats, astă plebe, ăst gunoi, Să ajungă a fi stăpînă şi pe ţară �i pe nol ? ! ! 'l'ot ce-n tările v ecine ie zmintit şi stărpitură' [,), 'I'ot ce-I insămnat cu pata putrejunit de natură, 'rol ce ie perfid şi lacom, tot Fanarul, loţl ilo\il) To\i se scutură aleea şi formează patrioţii! '5) In cît lonlit şi Ilecariî, g,1găuţiI şi guşatil, I:IăILăiţI cu gura strîmbă sînt stăpiuiî astel naţiI '��) - Voi sînteţi urmaşii Homer '? nişte răi şi nişte Iamunl ! le ruşine omenirii să vă zică vouă oameni! La Paris, în lupanare de cinisme şi de lent:'. Cu femeile perdute şi-n orgiile obscene, Acolo v'au pus averea, tineretele, la stos. , , "- Ce a scos din voi Apusul, cînd nimic nu e de scos '? Ni-aţi venit apoi drept minte, o sticlută de pomadă, Cu monoelu-n ochi, drept armă betişor de promenadă, Vei::itejiţI fără de vreme, dar cu crieride copil; Drept ştiinţă avînd în minte vre-un vals din Bal mabiI. Şi în schimb cu averea toată, un papuc de curtezană, O ! 'l'e-admir progenitură de origine Romană ! \ \ . . . . . Vă miraţi cum de minciuna astă-zf\ nu vi se mai trece? 15. "Nu sint de despretuit falnicJle daruri ale zeilor; el singurI le dau şi muritoriî nu şi le pot lua după placul lor". Ho­ mer; şi iarăşî : Nemo est ab omni parte beatus, Cine are urechî de auzit - să audă! ! [307] I it'" Calomnia Calomniosa Gind vide11i că totI, aceia care vorbe mar}, aruncă, Numat banul îl rineazâ iri GΧligul fără muncă ... Da cîJlig1tl fărâ muncă, cală singura pornire, Virtutea- t o nerozie, qeniul o nefericire! Scrisoarea III-a. 307 Ce accent desperat la bietul poet: Geniul o nefericire. Da, o nefericire, dacă eştr silit sti te nvîrţî in mijlocul a­ acestor soiuri de picală. Căcî el îl pioala tîrgurilor noas­ fre, aşa-L? L-am gicit � Săc, pedant, cinic, stricat pănă-n măduva oaselor, plin de ură şi fiere În contra a tot ce nu-I el sau ca el, în fine un coquin mieerable, care după ex pre­ sia lUI Schopenhauer, e un predicat, pentru care se gă­ sesc in lume al dracului de multe subiecte. Dintre toate ocupaţiile sociale Tnsă, descrise aicl, tagma prolesorală şi cea advocăţească îs mal tarc bintuita de a­ cest baccil, zis prcală. Să-ml permiteţr să ne oprim două mi­ nute asupra tagmei advocăţeştl, căcl merită o deosebită a­ ten ţie. Advocatul este o insectă, frumoasă la vide re dar rău mirositoare şi foarte veniuoasă. Are ca nicl o alta 5 me­ tarnorfoze. Eşind din ouăle ce le-a clocit facultatea de drept, au cit-va timp o viaţă molatică şi f(m\ grijă, plinl de spe­ ranţele cîştigurilor viitoare sau a glorie1 oe le suride. Cum insă omul nu poate trăi numai cu cuvlntul lul Dumnezeu, necum cu speranţe, larva începe a se misca, a se tiri, a se căţăra du­ pă mincare, şi devine cu Încetul omidă. 'I'rihunalele, judecă­ toriile şi diferitele hirourî administrative gem de acrsle 0- mizl, mal mult stricătoare decît mincăcioase. Viata reală îl absoarbe, apol îs duşi de curentul el, aşezaţl pe cite un ei olan sau vre-o murdarie oare-care, omida se stahileş!e, se lipeşte şi Intră într-o nouă fază, aceia a fluturelut. In această stale is foarte activ]. Zboară în toate păl'ţile, bî­ ziind groaznic si scoLîndu-tl ochii, ca bună- oară cări:Jbl1�i i S�lra, , 26. Massmann, profesor universitar. Nu s-a remarcat prin ceva deosebit, decît că a publicat vechii autorî germani, poeţi şi istorici, traduclndu-I în limba curentă. Cu drept cuvînt se poate zice de toţi aceşbî citaţI de Hei­ ne, că aă meritat ironiile lui Heine, fiind maf mult ori mai puţin celebrităţi uzurpate, talente ordinare şi groaznicî preten- ţioşI. . 27. Schelling, Fred. Wilh. Josef, celebru filosof german, s a născut la Leonberg, în Wi.trtemberg, la 2\ Ianuarie 1775, şi a murit la băile din Ragatz. (Sviţera), la 185[�.· A studiat cu Hegel la .T�bing, a ascultat la Jena c�rsuri.1e, lui F�c.11te, a ur�l.1�t l� Lei pZlg, etc. nu numar filosofia ŞI religia, dar ŞI maternaticile ŞI ştiinţele naturale. A luat chiar doctoratul în medicină. La 23 am fu numit profesor la Jena şi era foarte ascultat, ,Schiller şi Goethe erau admiratori! Iuî. Fu apoî pe rînd profesor la Wăttzburg, la Miinich, Erlangen, Landshut, Berlin, etc. cu un succes din ce în [319] Calomnia Calomniosa 319 "Slavă Domnului! Herrnan a cistigat bătălia şi Romanii an fost alungaţi. Varus a fost învins cu legiunile lui şi noi am ra­ mas Germani. Da, nOI am ramas Germanl, vorbim nemţeşte ca o­ dinioară; un măgar se cheamă tot măgar şi nu asinus şi Şvabii sînt Şvabl. (Ein Esel ist ein Esel und nicht ein Asinus etc.) Rau­ mer îi o canalie Germană şi capătă decoraţia "AquiIa Prusiei", Freiligrath face versuri rimate şi nu a ajuns un Horaţiu", "Siavă Domnulur, Massman nu ştie nicî o vorbă latineşte şi Dina Birch Pfeifer 29) se mărgineşte a scrie drame ... " ,,0 Hermann! Tie-ţi datorim aceste binefacerI. Aşa dar, chiar pe drept t.i se ri.iică un monument la Detmold. Chiar şi eu am subscris ceva 30). Şi cînd te gîndeştt că sărmanul Heine a fost alungat, espulzat din ţara lUI, în urma stăruinţelor multor profesort universitari chiar r r 31) \ ce mar mare. Lecţiile şi cărţile lul atrăgeau asupră-I atenţia Eu­ ropei întregI. Bavaria îl făcu preşedintele Academiei de ştiinţI, conservator general al colectiilor publice, consilier intim al rege­ lui şi nobil. Academia de ştiinţi morale din Paris îl alese mem­ bru şi după invitarea regelui Prusiei se duse la Berlin, şi ocupă în 1841 catedra ocupată de Fichte, profesorul său şi de Hegel, rivalul său în filosofie. A scris foarte multe opere de filosofie, şi se pronumeră printre cei mai marl filosof'î ai veacului, alături cu Kant, Fichtc, etc. E unul din corifeiî filosofiei germane şi din ultimii apărătort al idealismuluî. 28. Oornelius, pictor german, o aurea mediocritas, care to­ tuşî a avut răsunet pe timpul lUI, răsunet ce a perit chiar Îna­ intea morţii Iul , Şi lut ca şi lui Neander. 29. Bircb Pfeifer, Homancieră, foarte pretenţioasă şi fan­ tas ti că în stil. 30. "Die Deutschen sind etwas ungliicklich mit ihren Mo­ numenten ! Bie setzen dem deutschen Hormann ein Denkmal, wenn alle Deutschen franzosisch sprechen, und sie setzen dern Beetho­ ven ein Denkmal, wenn er in Wien von Strauss und Lanner verdrăngt worden ist", Nemţii îs cam nenorociţi cu monumentele lor. Fac lui Her­ mann Germanul unul, cînd toţI Nemţii vorbesc franţuzeşte, şi lui Beethoven cînd în V iena îl luase locul Strauss şi Lanner. Sapltir. 31. ",'ius Hochachtung fur seine grossen Mănner, setzt der [320] 320 Prefaţă Critlcî, voi, cu flori deşarte, Cari roadă n-atî adus ... Incureaţt numai o lume, Cind nimic n-aveti de spus!! S�'i mal amintesc în fine şi de nemuritoriul lJ1ark 'I'aain; spiritualul povestitor al propriilor dar america­ nelorsale întîmplărI, singurul care azr mal face să rîdă tînărul şi batrinul continent, blazate pănă în măduva oa­ selor - ocupate fiind • rl numai cu abstracţiile euln1; fi­ losofic, orI n umaî cu rea.itatea cîştiguluf. Şi după o aşa de lungă călătorie prin cele două luml ; după ce am înşirat in faţa dv. pe �toţl mariî cuge­ tătorl, cari au zguduit lumea şi veacurile cu rîsul lor, adînc tăietor în carnea putredă a orgauizaţiel noastre so­ ciale ort a moravurilor noastre, spre a vedea înşivă că a rîde îl o nevoie şi fiziologică şi morală, nevoie înălţă­ toare de suflet şi dătătoare de viaţă; CăCI zice şi Scho- penhauer: . "Ceia ce contribuie Ia fericirea 'omulut este veselia. Această calitate singură poate înlocui ori -ce altă avere, p3 cînd ea Insăşî nu poate fi înlocuită prin nimic, şi truismul: Cine rîde mult efe­ ricii, şi cine plînge e nefericit, va rămîne pentru tot-deauna un a­ devăr salutariii, de şi Cirero a scris" : Aristoieles ait omnes ingenios os melancholicos esse, adică Aris­ totel zice că toţi oamenii cei mari (n-ar fi de o măsură l) îs trişti; iar Shakespeare, în negustorul din Veneţia zice: "Natura în vremea ei, a zămislit cele mal pocite mutre: uniI cari tot clipesc din nişte ochişorl plini de veselie �i rîd - ca pa­ pagalii - de un cimpoier, şi alţii cu o p�',vire aşa de otărită, în \ Menseh ihnen gleich Monumente und Denkmăller , und ihnen zu beweisen, dass man sonst bald nicht an sie denken wurde", , Ibidem. Ca o deosebită consideraţie pentru oameniî marî, le ridică societatea îndată monumente şi statul, ea să li arăte că altfelili nu s-ar mai gîndi la dinşiî. [321] Calomnia Oalomniosa 321 l I � cît odată cu capul nu şi-ar arata dinţiI intrun suris, chiar dacă bătrînul Nestor s-ar jura că gluma-I bună" . Aforiem» de Schopenhauer trad, de T. Maiorescu. După ce am încercat să vă introduc oare-cum In ma­ rea comedie tragică, ce am să vă desfăşur inaintea d v., mărginindu-rnă cum ZiC8 Schopenhauer a spune ceia ce mi-a trecut prin minte, numai să-mt fi părut vrednic de împărtăşit, şi să nu li fost zis de alţit în acelaş fel; ­ cacl o prea complectă sisternatizare aduce urîtul; după ce am încercat să vă capăt pentru glume şi rîs ca să pot ride in voie cu dv. de cele ce vetl vedea si ca să nu vă daţi de , , partea şicanorilor mel : sigur acum de dv. şi de mine să li zic acestor şicanort un cîntec bătrlnesc, să crape de ne­ caz şi criticiî şi critica : OîrîiţI cît va plăcea, Eu de rîs n-oiu înceta; Căcl ciuda şi voia rea Nu-s în lume partea mea. VOI in veci veţI critica, leii mereu oiu fluera; Far-de grijă oiă tot cînta, Tot cînta şi tot juca; Făr·de grijă oin tot hori, Căci nu am la ce jăli. !:if' cheful şi voea bună Tot la bine el te mînă; Şi ciuda ie piază rea De-ţl face viaţa grea. CîrîiţT cît va plăcea, leu de rîs n-oiă înceta, Şi cheful nu mi-oiă strica. Ba încă li - oiu turna şi una la ti nească, Stl nu mal aibă ce zice: Pereant stuItitia, Pereant censores, [322] 322 adică: Prefaţă Vivant cum Iaetitia Laeti scriptores. La naiba nerozie La naiba critic ari , Trăiască -n veselie, Veselit cărturarl, l�iţt pururea oesel: Apostolul Pavel. (Va urma) \ \ \ [323] D. G. IAMANDI 9mpărfirea pdmîntulut (Trad. din Schiller) Die 'I'neilung der Erde LuaţI această lume! A voastră ea să fie Zeus a strigat la oameni, din înălţimea sa. V-o dau drept moştenire şi parte pe vecie, Dar vraă ca vOI frăţeşte să vă impărţiţl în ea. Atunci ori-cine poate să iee, se grăbeşte. Cu harnicie-aleargă şi tînăr şi bătrîn, La roadele cîmpiei plugarul năvăleşte, Iar nobilul vînează prin a pădurii sîn. Ia negustorul totul ce-ncape în hambare, Şi stareţul alege din vinurI cel mai bun, Iar regele-şî închide şi drum şi pod ce are, Zicînd: .De-acum zecimea pe ele am să puri". "Din toţI ah! numai singur a trebuit efi oare Să ffl uitat de tine, eu credinciosul tău" ? A st-fel din pept s-au de eşindu-I vaet mare, Şi în genunehî s-aruncă la tron, la Dumnezeu. "Şi dacă-n a lor ţară dulci visun te opriră Răpunsă Zeus, cu mine acum ce te sfădeşu ? Tu unde fosta-I oare cind lumea-şi trnpărtiră ?(' -- Eram, zise poetul, în sferele-ţi cereşti; [324] PoezII Se desfăta privirea-mi la faţa ta senină, Âuzul meu la ceriu-ţt de armonie plin; Ah ! iart-acelut spirit orbit de a ta lumină, Că a perdut el toate ce-li lume-i se cuvin. "Ce-1 de făcut? Zeus zise, căcl lumea este dată, Vînat, merinde, roade, nimica nu-l al meu, V rai tu în ceriă CU mine să-ţi' duc! viaţa toată? De cîte ori veni-vei, ţi-l voiti deschide eu. \ \ [325] GH. GHIBĂN�2SCU Ilonici şi  Iexandreseu în 1842 Cine a cetit cu luare aminte scrierile Iul Gr. Alexandrescu paralel cu ale lui Doniel şi-a format convingerea de variatul ta­ lent al lui Alexandrescu faţă cu relativa personalitate .literară a lul Donicî. Alexandrescu a fost un spirit meditativ de prima mînă. Era o minte aprinsă de ideI mari, şi nu arare 01'1 îl vedem filoşofind asupra vieţii, asupra patriei, şi soartei omului cu o putere de con­ cepţie şi cu o claritate de frază şi plasticitate de stil, ce te face a simţi o neîntrecută plăcere a-l ceti şi receti. Varietatea talentuluI lui Alexandrescu este în adevăr cauza că a produs cîte puţin în fie-care gen literar. 'I'erna aceasta a ta­ lentulur poetic o şi discută Alexandrescu în vestita scrisoare cătră I. Văcărescu. Pentru moment vom elucida o chestie, care pe cît ştiri din cele citite în tratatele de literatură �i În studiile publicate până acum, nu s-a atins, necum să se elucideze, '/: * * Şntem înainte de 1842, decI �u mult înainte de Unire. In­ tre literaţii rominî era o corespondenţă şi comunicare de idel ; se începuse atît în Iaşi cît şi în Bucureşti scoaterea de reviste, in care tinerit scriitor! iSI dădeau întîlnire schimbînd idei .si aspiratiunr si contribuind pe �esimţite la cimentarea uniriI în gît�durI şi 'simti;!. 9 [326] 326 Gh. Ghibănescu Negreşit că în 'acel timp de reciprocă comunicare între frun­ taşiI scriitorI trebuie să se fi stabilit o legătură şi între Donici şi Alexandrescu. O. Negruţi corespunde cu Eliade în chestie de limbă; M. Cogălniceanu cu Balcescu în chestii de istorie; el aduna la Minjina lui pe toţI fruntaşii scriitor! munteni şi moldoveni. Ba ce e mal mult: legătură se făcu cu Braşovul, unde Andrei şi Iacob Mureşanu, cum şi Gh. Bariţ, redactorit Fonei pentru minte, inimă şi litemtură şi ar Gazetei Traneiloooiet strtngean la un loc pe scriitoril Moldovenl şi Muntenr, cînd cenzura nu le îngăduia a-ŞI publica scrierile lor în ţară. In acest răstimp de frăţească şi patriotică comunicare de idei s-a făcut un schimb de vederi între Donici şi Alexandrescu. Doniel cel care a scris 87 fabule şi 12 alte poezii, în răs­ timp de 30 de anl de activitate literară, de şi făcuse o frumoasă impresiune prin primele sale fabule publicate în anul intăiti al Da­ ciet literare, găsi cu cale a observa că Alexandrescu e prea leneş, el care scosese în 1832, şi 1838 două miel volumaşe de versurt de cîte 120 şi 65 pagine. Ohestie de perspectivă! NiCI Alexandrescu nill Doniel n-au fost condee productive, dar alese. Obosit se vede Donicî cu traducerile şi prelucrările din Criloţ] . găseşte de cuviinţă- aceasta prin 1841 - să scrie fabula Rîul şi Heleşteul,hărăzită d-lul Gr. Alexandrescu. Doniol face o comparaţie între un lîeleşteii şi între un rtu ; unul - rîul se agită intr-una, curgînd la vale şi purtind pe undele sale felurite bărcl, luutri, şi plute fără a se simţi obosit vre-o dată; pe cînd din contra heleşteu] sta liniştit pe patul său de glod, miş­ clndu-şl abia !inele sale valuri. Urmarea a fost că rîul cel pururea curgător a continuat de aşl măn ţinea apele sale, pe cînd Jiniştitul :şi mocirlosul heleşteu supus la razele soarelul a secat de tot. E intere�antă aplicarea ce face �onicl, adică învăţătura ce scoate: ., , "Aşa talentele, cind lenea le cuprinde, "Slăbind din zi in zi, se pierd fă�ă a se 'ntinde." In germene Doniel recunoaşte lui A lexandresou un talent, care însă stînd în lenevire se va slăbi l?i pierde cu timpul. Doniet purta un viu .interes lui Alexandrescu. Ou prilejul du- [327] Donicf şi Alexandrescu în 1842 327 cerii luI în Bucureşti în nişte prieinl de proces - nu ştim anume care, � cum el singur ne spune în poezia "D. Gr. Alexandrescu" "Cînd tintirea-mî aier este la un alt-fel de ideî, "Care nu cer epistole, nict fabule de glumit " ,,oi protestur'i, reclamaţa drcptuuu de sprijinit", găsi -zic - momentul să scrie o epistolă în versuri poetului mun­ . tean, în care epistolă nicr mai mult, nici mai puţin doreşte ca Alexandrescu să scrie mai mult. " .. .pentru a noastră slavă" ; :;;i-l îndeamnă să nu bage de samă la nevor şi la nemulţămirf, care n ar trebui să strice unul talent ca al luI Alexandrescu: "Talentul tău este mare şi sama.u va fi mal grea "Cînd din ori-ce întîmplare a-l părăsi tu vel vrea "ToţI poetii cearcă-n lume feluri de nemulţumiri "Dar din ele scînteiază cele mal viî simţiri". Donict zice lUI Alexandrescu că talentul e un dar dat din ceriă, de care dar fie-care are a·şi da samă, "Ştii prea bine că talentul este de la ce riurî dat "Şi ort-care-şt va da samă cum în lume l-a tratat". Ca încheiere Domei zice: "Scrie! scrie! iată- ţI legea, ce trebue s-o urmezl, Pentru ca să ('iX ca rîul şi-n viitor să viezl"; căci " .. a mea dorinţă este: ca tu să tiX veşnic rîu, "De poezit curgătoare, de talentul cel mal viu" Care să fi fost supărarea, care a tncătuşit pentru moment ac­ ti vilatea literară a lui Gr. Alexandrescu? Ne-o spune Ioan Ghica în "Amintiri despre (lI', Alexandrescu", "Cînd m-am Întors în ţară - pe la 18il - am găsit pe A­ lexandrescu '" ca pensionar supt cheie şi cu pază de soldat, cu puşcă la uşă. Iată cum meritase el aceste onorun. Generalul-consul găsise în inalta-I judecată că în fabula Lebăda şi puil Corbului, vulpea vi­ cleană seamănă aidoma cu guvernul, ee reprezintă; că puii cor­ bului erau nevinovaţi! de Romtnr, 'şi Lebăda, omul care dă sfatun bune, şi ceruse pedeapsa cutezătorului autor. "A zis. "Că lupil, urşil, leii vorbesc de stăpînire I,Că lupul e cutare ce judecă, despoae, [328] 328 O-h. Ghibănescti ;,Şi ia de pe om palea ca lupul de pe oae i ;lOă lebăda e omul, ce dă povăţui re jjAcelor care umblă pe calea de peire". (Epistola cătră Voinescu 11). A�a era pe atunci; o vorbă rea la palat, o simplă bănuială <1 consululur, te ducea nejudecat şi deadreptul la puşcărie Rau cel puţin la vre-o mănăstire . ... " Poliţia, după ce şi-a satisfăcut pe deplin curiozitatea, ci. .tind trel lunl - zi şi noapte - hirtiile lui Alexandrescu, a decla­ rat. .. �ă avea ordin să elibereze pe prizonier". Desgustat Alexandrescu de nedreptăţile ce suferise din par­ tea consulului rusesc, fu nevoit a-şi întrerupe activitatea literară ; cînd? tocmaI în momentul cînd Doniel îI adresează acea scrisoare, prin care îl îndemna să scrie ca să fie ca şi rîul cel mal veşnic curgător, iar nu ca heleşteul, care secat de arşiţa soarelut a înce­ tat de a mal fi. Motivat de aceasta, Alexandrescu se pune şi scrie frumoasa Epistolc(, d-luî A. Donici, labulist moldovean, care o găsim în e" ditia din 1842, tipărită la Iaşl. Alexandrescu răspunde lUI Donict pe o temă cu mult supe­ rioară. \ După ce întăiti îi arată că se simte măgulit de lauda nemă­ surată, ce-I face talentului său poetic, el, cu modestie, zice că nu ştie de e înzestrat sau nu de .la natură " cu un asemenea talent, / dar că ştie să-I preţuiască. Numai el nu poate imita pe un Tor- quato căci în nenorocirI, griji, necazurl, supărărl - muza lui tace. Crede apoî că talentul edin ceriu dăruit; dar că nu e în totul potrivită asemănarea cu rîul, asemănare pe cît se vede fa­ oor.tă lu'tDonict.Şi iată pentru ce :Hîul de şi străbate cîmpi), şi trece printre florl şi pietre, apa lUI rămîne neschimbată; pe cind sufletul omului pălit de nenorocirile �ieţij' nu se poate să . nu se schimbe., "Iar prin relele vieţiI e mar gr�u să te streeon". După ce arată că el nsrsonal nu poate îndura aceste rele fără a-I mişca adînc şi îl reduce la o veşnică tăcere, arată că în vremile de astă-ZI, cînd cea mai inolensivă gtndire, ţi-a tălmăeeşte şi ţi-o răstălmăceşte, şi cînd chemat la tribunal ţi se cere socoteală [329] Donicî şi Alexandreseu în 1842 329 de cele scrise, sigur că nu mal al: nici îndemnul vnicî pofta de a mai scrie. " ... fiind că am aflat că seriî, "Fiind că vorbeşti cu noriI şi pui slove pe hărlil "Ado versurile tale, avem pofta să cetim, "Şi de n-al atins pe nimerit, nOI osînda-ţI mărginim". Obosit dar de atîtea şicanărr, ce i s-au făcut, Alexandrescu s-a hotărît să nu mal scrie, ci Să imite exemplul celor din Grecia, un:le, după cum zice zice Suţu Într-o carte: "pO\i să scrii orI ce-ţi place, fâl'â vor-be şi ideI, Mul',! din scriitorii noştri au acest talent de a lucra ca in Grecia şi văd că o duc prea bine, şi deci ,,;,,0 să-I imitez ))0 să-i întrec de se poate, nimic n o să mal, lucrez", Iată dar din punctul de vedere al autorului o scuză bine în­ dreptăţită. De-ar fi răspuns numai atîta Alexandrescu, n-aş fi ţinut să relevez nimic, căci cele zise pănă aici sint ştiute de toţi. Cenzura aspră, care era pe atunci în Muntenia ca şi în Mol­ dova, a atras asupra multora avertismentul, cnutul, închisoarea sali amenda, luind de bune vorbele lUI M. Cogălniceanu. A păţit şi A­ lexandrescu, ce a păţit la nOI mulţi alţiI ca A. Russo, Oogălniceanu şi Negruţi, Bălcescu, Cimplneanu, etc. "- Dar Alexandrescu căulind a se îndreptăţi faţă cu Donici de heactivitatea sa: "numar din vreme în vreme ai să afli că trăeso "şi muzele din Moldova că �tiu să le pretuesc", Alexandrescu zice că în Moldova sint oamenii mal dămolr, nu se ating de nimene, şi că dar scriltoril pot scrie ori-ce în tihnă. "La voi[ sînt mal dărnolt oament ; ei nu se ating de nimic" ; . pe cînd la nor dat de nevoe, ori-ce ai zice. De vreI să cînţI ero­ ismul celor vechî, îţi găsesc pricină că i-a; făcut re dîn§it ticălo§.t. De lauzi pe cine-va şi-i spui că-I cinstit, î(1 gtlseşU beleaua că pe er i-ai[ satirat." Faţă cu această stare de Iucrurl din Muntenia, A­ lexandrescu se întreabă, răspunzînd lui Douicl : "Ai fi zis cu îndrăzneală de-un vulpoiu judecător, "Că îl vezl cîte" o dată ou puf alb pe botişor ? [330] 330 Gh. Ghibănescu "Că În cumpăna dreptăţii caşul el I-a cumpănit, "Pănă ce prigonitoriI cu nimic s-au pomenit ? * * * La voi[ sunt mar dămou oamenz! iată o afirmare care ar ex­ plica caracterul moale şi împăciuitor al Moldovanulur, faţă cu firea aprigă a Munteanulur, Iată o afirmare a firii deosebitoare intre li­ niştitul şi eumpătatul Moldovan, faţă cu Munteanul; în fine o a­ firmare că pe la 1842 situţittnea politică în Moldova er� mat bla-; jină §i îngăduitoare, pe cînd în Muntenia era mat îndărjită. Şi afirmarea lUI Alexandrescu consună cu starea politică a timpulut. Să nu ni se pară o simplă şi goală afirmare. Din ort-ee pu net de vedere am lua o, ea cuprinde mult adevăr, Prin aceasta ne vom explica mar pe urmă caracteristica deo­ sebitoare a fabulelor lUI Donicî şi Alexandrescu, pe tema pusă de tnsăşî Âlexandrescu. Pentru caracterizarea epocei, în care ne aflăm, îml place a reproduce textual un pasaj din o lucrare a mea inedită, întreprinsă acum 14 ani asupra satirit la Romînf. Iată cum apreciam atuncl timpul, care a priit fabuleI: "In adevăr, dacă ne uităm la istoria regeneratiunil noastre, ob­ servăm un lucru, Curtile protectoare temtndu-se de curentul de re- . naştere ce se ivise la noi, căutase a-I tuăbuşi, de aicI s-a născut la <, noi acel sistem de opresiune a eărul expresiune e regulamentul or- ganic şi cenzura pentru cărţI. De atuncI s-a început acea luptă ne­ egală între cele două curente, cel de emancipare naţională-liberal, şi intre cel apărător. Unii luptau cu forţa, a,lţif cu cuvîntul şi căutau a deştepta spiritul naţional prin diferite mijloace. Dar apăsarea e­ xista şi era imposibil de a uza de o prea mare Iibertare ; de aceea vom observa ca multe genurl literare au sttnjinit la nOI în ţară pe .acea vreme, tocmai din această eausă , iar al\ele sau desvoltat foarte tare pentru că se acomodaă împrejurărilor. Unul din genurile cele mar cultivate în acest timp de opresiune, a fost fabula, care era foarte mult gustată de public. Putem spune cu siguranţă cînd s-a născut Fabula la noi, căel ştim de cînd a început şi cît a durat 0- presiunea, cu care sta în strînsă legătură; căcl unde e opresiune se naşte fabula. Aşa dar cînd curţile protectoare aii văzut că prin re- [331] Donicl şi Alexandrescu în 1842 4" 331 deşteptarea noastră e ameninţat protectoratul lor, ati început a ne apăsa, şi Fabula s-a născut, "şi Chichindeal şi toată pleiada fahulişti­ lor sînt răsunetul acelul timp. Nu tot aşa sta cu satira. Ea nepu­ tînd fi cultivată decît în timpuri de deplină libertate n-a putut să se nască o dată cu Fabula. Totuşl întîlnim urme de satire şi în timpul de opresiune : dar acele sînt mai mult un răsunet mut care, dacă cutează a se arăta în public, este expus a fi înăbuşit pe dată, şi autorul ei a fi trimes în surgun la vre-o mănăstire sau a fi pe­ depsit. Cum că aceasta e aşa, n-am decît să amintesc pe scriitorii de pe atunci, care .cu toţii ne spun de cele ce sufereau bieţiI scrii. tort. Dintre el, voi aminti pe Russo care tnchis-tn Soveja, ne dă raport de starea lUI de acolo (Rev. Romînă), şi mal ales pe M. Cogălniceanu, care ca unul ce a lucrat foarte mult la regeneratiu­ nea noastră a avut a suferi foarte mult. Ceteaseă cine-va "Dorinţele partideI naţionale din 1818", cum şi protestul săă contra acelut ce sub numele luI satirizase guver­ nul, şi va vedea opresiunea ce domnea atuncî, Cenzura, cnutul şi aoertismentul erau in floare. In asemenea timp era imposibil ca satira să înflorească. Dar ea există nu pe f:lţă, ci pe ascuns. Ge­ nul literar permis atunet era fabula; pe din dos însă circula şi sa­ tira, �i era şi ea atît de gustată că să răspîndea foarte iute În pu­ blic, mult mal iute decît azl, cînd fiind libertate satira, a luat o dezvoltare foarte mare, dar deprinsă fiind lumea acum, a ajuns a cădea în ,desgust. Aricescu ne-a dat o colectiune de satire, ce circulau prin public între 1840-1860, şi cart fiind că erau scrise, fără a fi tipărite, le voiu numi saiire în manusoript, cum de ordinar se dă acest nume tragediei romane, care ne ajungind a fi jueată pe scenă, era numar un exerciţiu de şcoală sau de cabinet. Aşa sînt tragediile lUI Seneca, numite de Miard: tragedia în manuscript. Din cetirea satirelor culese de Aricescu ne convingem că de şi era opresiunea şi cnutul, şi că de şi surgunul ameninta pe ort-ee cap răsvrătitor, totuşl pe din dos circulau o mulţime de sa­ tire, în care se luau în rîs persoane influente, şi chiar domnI, ca MihaI Sturza, Bibescu, Gr. Ghica, şi că erau foarte gustate de pu­ blic, însă nu puteati fi scoase la lumina zilel, căcl autori) lor pu­ teau fi pedepsitr. [332] 332 Gh. Ghibănescu Toate aceste ne arată că satira nu s-a născut o dată cu li­ bertatea, cum putem spune preciz că fabula s-a născut odată cu opresiunea. De aceea originale satiret literare Ia nOI sîni mal în­ tunecate decît ale fabulel, Toţi fabuliştit nu sînt în fond decît sa­ tirieî, de aceea fabula ar putea ocupa primul capitul dintr-un stu­ diu pe larg asupra satirer, cum comedia şi alte genun, asemenea el, ar putea torma alt capitul, In ade, ăr aproape toţi fabuliştil ro­ mîni aii scris şi satire, atuncI cînd libertatea a apărut în ţară la nor, �I studiindu-t ca satiriel trebue a avea în vedere şi Iabulele lor, spre a ne face o ideecomplectă de talentul lor sarcastic. Exem­ plu avem pe Eliade, care a scris fabule admirabile, şi încă din cele mal bune, puse de unii ca satire, şi capete de operă încă în lite­ ratura ro mînă 1). Aşa e fabula satiră Măcie§ul §i florile, la adresa Ruşilor, care prin formă e o fabulă, dar prin fond e o fină satiră. Tot aşa putem cita pe mal multt alţiI. Putem dar zice cu dreptul că Între satira populară şi cea li­ terară trebue să înterpunem fabula, anume pentru timpit de la 1820-185J, cînd satira literară începe a se cultiva, şi cînd fabula ajunse la apogeul sau, eăcî era aşa de cultivată nu numat de literaţi ci şi de şcolari, care în ceasuri de recreaţie se încercau a face cîte o fabulă. Jurnalele de pe acele timpurî sînt pline de asemenea pro­ ductiunr ocazionale.jeum e Albina remînă, care prin lunga el durată e martură a treptateI noastre desvoltărl literare, şi ale căret foi­ letoane sînt pline de fabule, din care una, "Musca de ţară şi musca de poliţie" e a unul elev din Academie A. Hermeziu 2). Trebue a ne explica aceasta, căci ne surprinde Ia prima dată. Explicarea ne-o dau circumstanţele politice ale acelut timp; aZI băetil se încearcă în poezil lirice-amoroase, atunci se incercau în fabule. Iată o deosebire foarte mare, care nu e provenită de I� întîmplare. Cînd fabula devine un exerciţiu, cam sînt Iabulele lui Sion, satira înfloreşte. Astfeliu cînd' una cade �ealaltă să ridică. Cu cir­ eumstantele politice şi sociale se schi mbă\ şi genurile literare, căci de ordinar literatura e expresiunea societăţir şi a ideilor timpului, 1. Aricescu prefata la colecţia de satire, Buc. 1884. 2. Albina romînă 1842, p. �64,. [333] Donicî şi Alexandrescu în 1842 333 Aşa fabula la nor va fi martura opresiunii protectoratului rusesc, - ursul lUI Eliade, - cum satira este şi va ti martura Iibertăţil." Din cele zise ar urma că starea politică a îmbelor uărt fiind aceiaşi supt raportul protectoratului rusesc, apoi şi manifestarea mişcării literare va fi aceiaşi. In adevăr Reglementul organic regulase soarta ţărilor romîne aproape în acel aş mod. Curentul de regenerare al ţării mergea pa­ ralel în Moldova şi Muntenia, şi dacă a fost vre-o epocă, în care paralelismul să iasă mal în evidenţă, apoi a fost în secolul al XVIII-lea şi jumătatea întăia a secolulul al XIX-lea. Numirea domnilor ţărilor romine esclusiv de cătră Turcî ; schimbarea deasă şi paralelă a hospodarilor în cele 2 provincii, a adus fatal minte o corespondenţă între .nişcările politice din MoI· dova şi Muntenia. Din mişcările politice paralele au decurs cur, n.e enlturale paralele, din care scoatem pe cel religios ca fiind tot­ deauna uniform. Asaki în Moldova face acelaşt lucru, care l-a făcut mai apoi Lazăr în Muntenia. Scoalele secundare încep aproape în aeelaş timp; ziaristica, teatrul se desvoltă paralel. Totuş] pentru a ne explica mal bine acest paralelism, trebue a introduce numai decît nota deosebitoare a curentului în cele două ţări: deosebirea de temperament. In Moldova mişcarea se face prin şi cu îmboldirea pături! oficiale şi administrative. Asaki care este expresiunea activităţii de jumătate de veac ne dă dovadă că a lucrat pururea mînă în mînă cu mitropolitul şi cu domnul. Şi a făcut bine ee-a făcut. Din contra Eliade a lucrat adesea în duşmănie cu oficialitatea. Partida naţională din Muntenia, în cap cu Cîmpineanu, fraţiI (�o­ lescu etc., lucra adesa în secret, şi cine a cetit memoriile IU1 E. liade în Isachar, vede cu mirare că prin tactică deosebită s-a ajuns la acelaş rezultat: progresul literar şi artistic al ţării. Era şi în Moldova o tinerime cultă şi iubitoare de progres; expresiunea acelut grup de tineri eran Cogălniceanu, Alexandri şi C. Negruţi. Şi el începuse o mişcare literară, care a avut mare ră­ sunet prin sănătatea curentului adevărat romînesc, nestrieat de la­ tinismul lUI Laurian, nicî de italienisrnul lUI Eliade. După CUm În mişcarea literară, Moldova a arătat cumpătarea 10 [334] Romtnulut, aşa ŞI in politică partidele înaintate din Moldova n-au agitat lupta pe tema revendicărilor revoluţionare, cum apucase partidul înaintat din Muntenia. Şi nu trebue a vedea aicl cauza in temperamentul revolutie­ nar al stîngii liberale; nu, căci chiar moderati ca Tel, Eliade şi Magheru fac revoluţie; pe cînd în Moldova un Asaki lupta alătu­ rea cu blajina oficialitate. Probabil că sunt multiple cauzele acestei deosebiri în miş­ carea politico-Iiterară a celor două ţări surori; şi că deosebirea trebue a o vedea nu numar în temperamentul etnic, ci şi in plă­ mădirea stratulul de guvernanţi şi deci în natura guvernuluI faţă cu pătura boerilor politieienl. . Boerimea în Moldova era şi mal numeroasă şi avea traditiunt mai adînci; rad familii boereştl din Muntenia se puteau făli cu vechimea şi măreţia caselor marl boereşti din Moldova. Apo) domnia tnţ-leaptă şi plină de tact a lUI M. Sturza, faţă cu domniile spulberate ale lUI Ghica şi Bibescu, dispune spiritele în altă diree­ ţiune. Fie că domnul îşi amintea starea sa, de cînd era efor al şcoalelor alăturea cu Mitr. Veniamin, avînd de relerendar pe A· saki ; fie că domnul proteguia prin o neexplicabilă tnclinare, per­ soana tînărului şi agerului M. Cogălniceanu, fie că în firea oame­ nilor de pe atunel din Moldova se manifesta acea tngăduială, acea dămolire, luînd cuvîntul lur Alexandrescu, orI cum am privi lucrul, rezultă că spiritele se puteau deda mai liber la literatură şi artă. Dacia literară, Arhiva rominească, Propăşirea sînt dovezi de o indrumare pe cale paşnică şi rodnică. Albina rominească, Gaz-ia de Moldova, Foaea Sătească, Le Glaneur, Icoana lumii; Săptămîna, iată încă cîte-va gazete şi reviste, ce complectează cadrul mişcăriî de regenerare literara. Unde mal pui teatrul încurajat de Vodă, cu un comitet com pus din Alexandri, Negruţi şi Cogălniceanu şi cu actor] ca Milu. Iaşii erau atracţiunea exilaţilor din Bll�ureştr. Un Ioan Ghica un Laurianvun Barnuţ aicl ÎŞI găsesc azilul, la vreme de nevoe. ApoI domnia blîndă a lUI Gr. A. Ghica, care' a atras spre dînsa partida unionistă, intre care se număra şi Vodă, lată o stare care, comparativ cu cea din Muntenia, se putea zice mai dc'imoală. "L1 voI sint mal dămolt oamem" ; erau nu numai oamenii, ci şi oâcialit, guvernanţii. I l' ! 1 .. � Gh. Ghibănescu 33 4 1 il I II II II li II li l' I [335] Donicî şi Alexandrescu în 1842 335 . Cind în 1841, redactorii Dacieî literare publică pentru înt/Ha oară fabulele lui A. Donicl, sub iniţialele A. D., atît redactori! cît şi cetitoril an remas încîntaţI de verva şi talenlul autorulul, care se desvălea ca un inovator în materie de literatură. TO\I au făcut haz şi au primit de bune Iabulele lui Donier, căci impunsăturile şi aluziunile indirecte i-au făcut să rîdă, iar nu să-I urmărească judeeătoreşte. Fabule scris-au şi Alexandrescu, o deosebire însă se vede în­ tre chipul unuia şi al al altuia de a înjgheba o fabulă. '1: '1: 'i: o fabulă ca compunere literară se compune din două părtt : naraţiunea şi morala, Nu mă voiu 'opri asupra considerentelor li· tarare şi stilistice ale celor două părţi. Pe scurt, naraţiunea cată să fie scurtă, precisă, şi clară; morala să fie mai scurtă ca naraţiu­ nea, şi să cuprindă învăţătura ce trebue să scoatem din ea. A face ca Cichindeal fabula: o naraţiune scurtă'[de tot, iar cu o morală colosal de lungă, e a greşi genul literar, Dcn,;( 'e 01'1 morala e pusă la inceput: nu arare ori morala se cuprinde în însăşl naraţiunea, mal ales cînd e amestecată cu dialogul. Din acest punt de vedere, dacă privim pe cel dOI fabulişu, vom observa ceva foarte curios, dar şi caracteristic: în majoritatea f'a­ bulelor scrise de Gr.Alexandrescu pănă la 1842 morala sau lip­ seşte cu totul, sau e a§a de generală ca devine aproape impersonală. Din contra la Donici morala în cele mal multe fabule scrise pină la 1842, e foarte pronunţată şi satira muşeătoar e prea personală pe alocurea. Şi cu toate acestea Donici rămîne nepedepsit de cele ce scriea, iar' Alexandrescu pus la răcoare, trei luni din cauza uneI fabule fără morală propriu zisă: Lebăda §i puii[ Corbului. Să dovedim cele zise : In ediţia scrierilor lUI Gr. Alexandrescu, făcută de Ioan Ghica în 1893, găsim şi toate editiunile scrierilor lui Alexandrescu; tot acelaşl lucru găsim şi în ediţia Şaraga a Fabulelor lUI Donicl, unde la pag. 71 ni se arată ce fabule scrisese Donicî pănă în 1842, anul editiunii scrierilor şi a lUI Donict şi Alexandrescu în Iaşî, la Oantora foaeî săteştî, r [336] 336 . Gh. Ghibănescu In 18B2 Alexandrescu publică aceste lahule in număr do 5: Vulpoiul predicator, Prioiqhiloarea şi pc'iunul, JJ1c'igarul 1'c'isjălat) Papagalul §i celelalte pasert Catîrul ce §1, lăuda nobilitatea. Din aceste 5 fabule, patru n-au nici o morală, iar una (Măga- rul răsfăţat) are una aşa de generală) că e inolensivă : "Nu siliţi natura VeţI fi neplăcuţI Cu talentul, care Nu stntetr năseutî". Pănă în 1838 Alexandrescu mal publică încă 7 fabule şi a­ nume: Cînele izgonit, Şoarecele §'i pisica, Prioiqlcdoarea şi măga­ rul, Lebăda şi pui1, Corbului Prioiqhiioarea în colivie, Ursul §i lu­ pul, Boul §i vilelul. Din aceste 7 fabule aii morală: Şoarecele şi pisica : "Ootoiul cel smerit E omul ipocrit" Ursztl §i lupul: "Faptele numaî ne dovedeşte Fieşteeine cît pretueşte, De avem prieteni şi care sînt", Celelalte 5 cuprind şi dialog şi morala lai' in cursul nara­ �iunir, şi chiar incriminata "Lebăda §i pui; Corbulus" nu _cuprinde în naraţiune decît următoarea aluziune in�fensivă: "Lebăda a dat of1are Cum că într-un colţ de lume Intr-un loc cu mare nume Şi pe un frumos pămînt, Nişte paserl osîndite CorbI de ciţîva anI numite In primejdie trăese". \ Deci în 1838 îl găsesc pe Alexandrescu de !ii inof'ensiv tolu!iz incriminat pentru fabulele sale. ., In J 812 vedem că Alexandrescu a\ mal scris următoarele fa­ bule: Toporul şi pădurea, Elefantul,. Oglindele, Cînele şi călelul, Pisica selbatică §i tiqrul, Deroişul. şi fata, Dreptatea leului, Lup ul moralist, Nebunia şi amorul, Vulpea liberolă, Merla şi bufnila, Cu­ cul, Uieul şi gc'iinele, Cînele §i mă,qctr'ul; în total 14 fabule. [337] Donicî şi Alexandrescu in 1842 337 Epoca dintre 1838-1841 a fost cea mai. productivă, adică toemat epoca, în care Donicl găseşte cu cale a-I critica că e leneş. Din aceste 14 fabule găsim. că au. morală următoarele: Toporul §i pădurea: "Istoria aceasta, de-o fi adevărată Imi pare că arată, Că în fleşee ţară Cele mai multe rele nu vin depe afară; Nu le aduc străiniî, ci ni le face toate Un pămtntean de-ai noştri, o rudă saf, frate". OgUndele: "Cînd al duhului soare Luminează adevărul şi-I vine spre ajutor, In zadar nestiinta îi e împotrivitoare Soarele o pătrunde şi-I vezl triumfător". Cînele §i cărelul: "Aceasta între nOI adesa o vedem Şi numai cu cei mari egalitate vrem". Pisica selbatecă §·i tigrul: "Gloria străbună pe strămoşi cinsteşte In zadar nepotul cu ea se făleşte Cind e, cum se'ntîmplă, un om de nimic " Deroisul si Fata: .� ,),' "Cine-a făcut O crimă poate sau mal multe" Dreptatea leului: " .... nu pricep cum se poate Dar văz că cei puternicî orî unde au dreptate". Lupul moralist: "Cînd mantaua domnească este de păr de oae Atunci judecătoriî fiţi siguri că despoae". VuJ))ea, liberală: "Cunosc mulţ't liberali,' la vorbe ei s -nirec Dar pănă în sfîr§it cu oase se înec", In Merla şi bufniţa morala e pusă la mijloc. "MulţI zic că neamul nostru nu este încă în stare, Cu altele, să facă cercări de înaintare; Că învăţătură adîncă, idel, filosofie Sînt prea vătămătoare l-a JUI copilărie. [338] 338 Gh. Ghibănescu Declamaţia aceasta, pompoasă, îngîmfată De vreţf, poate să fie despotilor erlată ; Numai lor le e bună a unul neam orbire, Căcl nu-l lasă să-şl vază a sa nenorocire; Dar în gura acelor ce· o zic pe din afară Sau e o nerozie, sau este o ocară;' Cucul: "Tot omul despre sine lesne se amăgeşte Nimenca nu îşI este aspru judecător, Dar judecata obştisl e o învăţătură. Mulţi ce se cred pe sine un ce rar în natură, Mai lesne zic că lumea nu ştie ce vorbeşte, De cît să va să-şi simtă nimicnicia lor." Vleul §i găinele: "E o greşală mare pe hou să ajutăm, Pănă să nu cunoaştem cu cine ne încurcăm, Ei abia se văd slobozi şi-adio jurămînt! La Fontaine, la aceasta vorbeşte ca un sfînt: Uleil sînt cinsti.ţI,� Cînd sint nenoroeiu". In celelalte B fabule morala, de şi nu e zisă, dar e prea vi­ zibilă din acţiunea Iabulet : AIŞa în Elefantul: sâ nu ia:r un pâr mat mult de pe oae de cît pielea obişnuuă ; In Cînele şi măgarul lIsă j"i't slugă la măgar e mai umilitor §i încă mat amar'. etc. Trec 21 de anî şi abia în 1863 găsim pe Alexandrescu mal publicînd încă 14 fabule cu o morală prea pronunţată, dar inofen­ sivă, căel deja libertatea presel era garantată prin legt IŞi decî nu cîntăresc în judecarea celor ce ne interesază. Totuşt pentru lămu­ rirea cititorulut vom da morala cîtor-va : Bursucul :�i Vulpea: \ "Vanitatea e mic viţiă, dar \;u bună incredintare Ea adese ne expune la ridicol\ foarle mare". Şarlatanul §i bolnavul: . "Cunos>; patrioti politici, care aşa exploatez I Simplitatea populară şi el singuri profitez". Corbi!f, şi barza: "Acel ce de-a ţăriI grea soartă profitară. [339] Donict şi Alexandrescu în 1842 339 Ce de străini în posturi, în rang uri se-nalţară, Oe prin tradărt, baseţă, sînt astăzl mari bogaţi, Poate şi decoraţi După a mea părere sînt corbi neruşinaţi" Dar aşi dori să-mi spuneti, domnilor eetitorl, (Căci eu vorbesc de o ţară de tot imaginară) La noi se află oare ast-fel de patrioţi? Dacă aveţi de oameni idee aşa de proastă Las răspunderea toată asupra Dumnea-voastră", ZU,grat'ul §i portreiul: "RedactorI,' cari lăudatl Pe unii dintre candidaţi Ce proştilor le daţI virtuţi Şi elocinţă celor muti; Ce pe răi faceţi virtuoşl Şi patrioţi pe ticăloşi Cred că rău nu vă potriviţr.; Cu vestitul Carcalechi, redactor, care a trăit Al cărui jurnal fabulos Era destul de mincinos ... In fine Oatîrul cu dopoie: : "Cum socotiţi şi Dumnevoastră, Dar eu gindesc că-n ţara noastră Se afla un dregător Numit chiar Excelentă, Ce cu catarul sunător Poate da concurentă ; Care se crede om de stat Chiar şi politic însemnat Şi care netăgăduit De clopoţei este smintit". Rezumind cele zise pînă aici despre Alexandrescu) rezultă că În tabulele sale scrise după Regulament îl vedem foarte precaut; pe cît se poate se sileşte a nu atinge pe nimeni, ci a trata lotul pfl o temă generală de principii morale. In această direetiune a spiritului săi'I nu trebue a se vedea o înclinare a talentului luI Alexandrescu. [340] 340 Gh. Ghibănescn Din contra pana lUI Alexandrescu era adesa destul de perso­ nală şi veninoasă, ca în satira pentru plecarea lui l-lalcinschi. .Pocit, faimos proconsul, model de tiranie Cumplită fie calea pe care al plutit! Schelet fantasmogoric, fiinţă infernală Geraon, trista-ţi climă ea n-a produs Jiganie mai crudă, o iazmă mai fatală Tiran omeopatie. cum des nu se găseşte .. Pămîntul să te-nghită, şi dracul să te ia". Imprejurările prin care a trecut el. viaţa sa sbuciumată şi plină de nenorocirI; închisorile suferite pentru scrierile sale ca a­ nul 1840 şi Lebăda §i puit Oorbului; asprimea regimuluI politic din Muntenia, rigoarea exesivă faţă de scriitori; toate ne explică această caracteristică a fabulelor lui Alexandrescu: de a fi inofen­ siv în primele sale fabule, a nu critica decit în mod general şi a­ proape impersonal defectele omeneşti, lucru care îl vedem că face în fabulele din 1863. Căci " ... Te întreb dacă muza ta, Poftele la tribunale, ar merge să dea cuvînt, Să spue în bună proză de ce umblă după vînt. Ai fi zis cu îndrăzneală de-un vulpoiu judecător Că îl vezI ette-o dată cu puf alb pe botişor? Ca în cumpăna dreptăţii caşul el l-a cumpănit, Pănă ce prigonitorii cu nimic s-au pomenit? La VOt sînt mat dămolt oameni, ei nu se ating de nimic Aicea dau de nevoe orl-ce mă încerc să zic. * ·x· ·x· \ \ Intru cît in această apreeiare Alexandrescu are dreptate ne vom incerca a dovedi prin paralelă cu chipul cum Doniet aplică acţiunea din faptele omeneşti. I Vom lua numai tabulele tipărite în 1842. [341] Donieî şi Alex.ahdrescu în 1842 Pănă în 1842 Alexandrescu scrisese 26 fabule, pe cînd Do­ niel scrisese 54; Iată morala la cite-va din fabulele lui Donicl, Lupul şi cucul: "Intre oameni iar sînt unii Ou colţl de lup înzestraţi, OrI în care parte a lumii Ei vor fi tot netmpăcau, Vulpea §i Bursucul : "S·nt1mplă şi la no'! de vezi, Cum altu-autnd loc, a§a se tăngucşff; lncît îl� vine ma'! să-] crezt, Că abia din leafă se hrăneşte, Dar astă-zI butcă, mîne cas, De unde oare' tit vin? Si cînd al »rea sli sau Să-I[ facI[ curată socoteală De venit §i cheltuială, N-aI zice. ca bursucul : că are pufnşor Pe botişor? Vulturul şi paingănut : "Cum socotiţi şi Dumnevoastră, Dar efi gîndesc că-n lumea noastră Sînt mulţi asemenea ca şi paingu mieii Ce fără osteneală se trag în sus mereu, De coada unul mare, Şi cărora le pare Ca singurt vrednicesc şi că Ii s-a căzut i Cind spre căderea lor nu trebue mal mult de cît un vtntişor Parnas : "Eu vreau să aduc minte Oă locul nu dă aminte" Calul :�i călât'eţul : "Şi slobozenia cît e de desfatată Dar cînd Ia un norod nu are A sa măsură înţeleaptă, Se face primejduitoare'" Două poloboace : Asemenea în lume 11 [342] Gh. Ghibănescn Acelor ce tuturor se laudă şi spune In trebl puţin sporeşte. Iar cel ce tace Şi treabă face Acela purure mal sigur isprăveşte". Racul, broasca §i ştiuca : "Aşa şi la omenire Cînd in obştie nu e unire Nici o treabă nu se face Cu izbtndă şi cu pace". Vulpe« pedepsită: "Ce e, dac-ar fi şi-n lumea mare Văeuta urmă la talharl[, Atunc!{ mă jur jc'iră mustrare Că s-ar vădi :ii în curil[ mari. Pismătorejul:ii şarpele: "Degeaba vorbesc că nu-r la draci dreptate, Cind et oşi păzesc cu mare scumpătate, Şi cel ce a făcut în lume rău mal mult La Tartar pururs-t mal bine cunoscuI'. , I 1 t , I I I 342 Sau Sau Dumnezeu să ne păzească De judecata măgârească" (Măgarul şi privighitoarea). "Od cît de bune rtnduele Cum VOl' intra pe mint de oameni necinstiţr, Şi numar de a lor folos povăţuu; Se fac îndată rele". (Lupul nazir] "FrieoJ;iilor le par puternici numaî cei De care se tem ei. \ Precum la noI a zis o treaptă care-cara, Doar nu·1[ armaşul man".\ (Şoarecele şi guzganul) Ea am văzut boerir, ce sute cheltuesc Fără căsuţă, Iără cruţare, [343] Donieî şi Alexandrescu in 1842 (Şi această fabulă chiar lor o hărăzesc) Dar pe economie �mare Cu eăpeţelele cele de lumînare, Sau după vorba cea bătrînă Sunt Ia tărîţă scumpl şi eftinI la făină; Iar cu aşa economie Degrabă la mezat se strigă vre-o moşie". (Morariul) Sau "Se găsiră o momiJă - cu de sine CU1tOŞtinkă, Iar omul nici ot noue, spre a asigura mersul ne�ntrerupt al dezvoltarii noastre n(L­ tionale .. ' Am sncredeee că 'Universitatea din lasi va ras­ rmnde la această înalta menire şi că �mpreună c� sora set din Bucureşti, aceste doua făclii luminoase vor raspîndi scîn­ tei de viaţcZ sufleteasca asupra întregulu� neam rominesc": Aşa {l, cuvîntat cel mal patriot şi mal mare Romîn, iubitul nostru Rege, în discursul său rostit cu prilejul inaugurărit noulut palat al TIniversităţir noastre- şi În aceste înălţătoare şi patriotice cuvinte, pe care fie-ce bun Romîn ar trebui să le aibă pururea înainte, stă cuprins astă-zf idealul activităţii noastre a tuturora: cu toţii să ne trudim adică "spre a asigura mersul neîntrerupt al dez­ voltării noastre naţionale". Şi "asigurarea mersulut neţntrerupt al dezvoltării noastre naţionale" are două înfă�os,ărl: Sub întăia şi cea mal apropiată, avem chestiunea ră- \ 1. D. Chirileanu, absolvent al facultăţii juridice, a scris acest studiu ca întroducare la statutele Societr;tţii universitare române din Ia!r't. Fiind însă prea î:ntins, l-a redus pentru publicarea În fruntea statutelor. Considerind însă că această lucrare ie foarte bună, i-am dat loc în Arhivă, [347] Societatea universitară romină din Iaşî 347 dicărir ţăranulut nostru, care, pe semne tocmaî pentru că e mal apropiată, n-am prea văzut-o pînă acuma pe cît s-ar fi căzut, dar care ni se impune şi ni se vădeşte În­ tr-un chip mal neînlăturat pe zi ce merge şi în aceiaşi .măsură cu îngreuiarea sarcinilor Statului; adusă de a lUI dezvoltare. "Tăranii, zice vrednicul de aducere aminte bărbat de stat Gr. Păuceseu, sînt izvorul care trebue să hrănescă şi să priminească toate cele-lalte stărr, şi nict o îmbunătăţire (în stat) nu-r cu putinţă, dacă izvorul nu va fi îmbelşugat şi limpede. Inainte de toate trebue să destupăm si să curătim izvorul". Si celur ce simte ros- , , , tul acestor cuvinte şi se gîndeşte cît de puţin s-a făcut în această direcţie, i se arată nemărginita greutate în care se va găsi generaţia prezentă poate, cea viitoare Însă de bună samă, cind, ajungînd funia la par, va trebui să pornească Întru cercetarea vieţir ţăranulur din toate punc­ tele de vedere, spre a el rădicare şi alinare. CăCI de vea­ curt este paragina în care zace sufletul şi vieaţa ţăranu­ lur şi an) de preocupări şi de jărtfe vor fi de nevoe pen­ tru o temeinică şi întăleaptă dispărăginare. "A venit vre­ mea, zice acel aş bărbat de .stat pomenit mal sus, să în­ cepem a vorbi celor luminatr si celor bog'atI de datoriile , , , lor cătră această ţară, să le spunem că sînt cer dintăi răspunzători de suferintele si răsipa el si că vor fi cu . " , drept cuvînt cele dintăt jărtfe ale nenorocirilor ce pot eşi din mizeria săteniJor .. , De la 1857 şi pina azi mereu strigăm� prin constituţiile noastre, celor miet, celor umiliţt: Eădicaţi-ca, sînteţt egalt cu not ; venipt să vă bucuraţt cu. toţi1- ele libertate, ele euoeranuate, ele propăşire. Şi toate aceste chemări au rămas în deşart ; aceia pe care-i striqam, ort nu aud înelromnul, ort nu-s în stare sa-i urmeze. Este timp dect set lăsăm vorba şi sa ne ducem ea-t radicam"; Sub a doua înfătosare a ,.asigurari1- mersulut neîn- , , I trerupt în dezvoltarea noastra naţională", avem interesul, pe care, iarăşî în chip neînlăturat, trebue să-I avem cu to­ ţiI pentru fraţiî noştri de sînge de peste hotare. Menirea uner naţii În lume nu este numar constituirea el în stat, ci şi desfăşurarea geniul ut particular, pe care siditorul l-a aşezat în sufletul fie-căreia, şi din acest punct de vedere prinosul adus de fişte-care naţie pe altarul pro­ gresulut omenesc va fi cu atît mal tmbelşugat şi mal [348] 348 G. T. Chirileanu de pret cu cît va izvorî dintr-un corp social mal com­ pact �(cu o conştiinţă mal limpede de numărul săii şi de puterea sa morală. Ş-apol însămnătatea noastr� ca popor european şi tăriea noastră etnică î?-. trecut ŞI în prezent, serazimă nu numar pe �el� 6 milioane de ��­ flete din Regat, ci pe trupul neclintit al celor 11 . mIh: oane, care vorbesc aceiast limbă, au aeeleaşi datme ŞI în trupul cărora curge a�elas sînge si bate aceiasi inimă. " 1 • Menirea noastră ca naţie şi condiţia noastră de existenţă politică şi etnică ne impune dar datoria de a fi pururea deştepţt si unitI în g'îndurI si simtirt cu Rominir de pretu- , ", " tindenea. ;.; :/: * Profesort şi studentr, am crezut că nOI sîntem cel dintăi, care să aducem la Îndeplinire gîndul suveranuluI', unindu-ne cu puteri nouă, spre a asigura mersul neîn­ trerupt al dezvoltărif noastre naţionale. Şi în acest scop, hotărîţi a ne punel!!îndată pe lucru, am alcătuit aceste statute, în care sînt aşternute mijloacele de activitate ce le-am crezut nimerite în cele două directii amintite mal sus: radicarea ţaranulu� şi interesul pentru Romînil, de peste hotare. Cine le va cerceta, va vedea că ne-am condus de următoarele considerati unî : IntăI şi-ntăi am orezut, că trebue să ne silim a cu­ noaşte pe acel, ce voim să-� ajutam, să le ştim sufletul, să le ştim de aproape nevoile şi durerile şi numar atunct vom putea păşi de la vorbele frumoase, dar vagi şi lesne de aruncat În prilejurf'sărbătoreştî, pe calea faptelor, mal spinoasă, dar mal sănătoasă şi 'mal cu temeiu. Spre a­ tingerea acestor ţinte, pot sluji călătoriile pe la sate şi conferinţele populare în zilele de sărbători, după eşirea altul în vecmicia timpulur, şi manifestarea lor, adesa ort chiar a lor cauzatiune, pot fi formulate într-un chip obştesc; pe cînd din protivă faptele succesive se înlănţuiesc unele de altele, şi fiind t<\t-doauna deo­ sebite, atît În curgerea timpului cît şi în seriile lor paralele, nu mal poate fi vorba pentru\ ele de gene­ ralizare, ci numai cît de desfăşurare serială, 27· Gnendd .. s der Sociologl'e, Wien, 1895, P: 75, [403] Legile sociologice 403 Reproducem cu plăcere cuvintele D-Iul Otto Hinze.: "Ştiinţa istoriei trebue să fie aşazată pe baza largă a uner cercetărr psihice sociale, cît să poate de a· dinct. Dar aceasta nu este decît. o perfecţionare a cer­ cetărilor istorice întreprinse pînă acuma, şi nu o re­ volutiune a stiintei istorice. Această din urmă nu va , " putea nicr odată să ajungă Ia cunoştinţa unor fapte obşteştr, care s-ar repeta Într-un chip regulat, ci nu­ mai rît la adîncirea unet desvoltărt singuratice, în trăsăturile sale obşteştt. In ceea ce nor numim isto­ ria omenirei, adică înlănţuirea desvoltărei culturale a unut grup de popoare vecht şi noue, naţiunele sin­ guratice înfăţoşază mal curînd treptele desvoltărer unul mare tot, decît tipul reînnoit al unet desvol­ tărt naţionale. După cele ce se cunosc din istorie, nu este cu putinţă a închipui o ast-feliu de desvoItare normală a naţiunilor, afară decît dacă voim să ne mulţămim cu analogiI biologice cu totul nehotărîte, In încrucişarea şi întreţăsarea desvoltărei naţionale şi a celet universale, stă, după părerea mea, temeiul neputinţei de a constitui istoria universală prin is­ toria compusă a deosebitelor natiunt ; ea este şi ră­ mîne o procedare mare şi unică" 28• Prevedere şi prezicere. - O urmare care de­ curge neapărat din existenţa legilor, este putinţa de a prevedea şi a prezice faptele, ce le sunt supuse. De aceea şi găsim noi pe toţI sociologii cerînd pen­ tru ştiinţa, ce voesc a crea, putinţa de a formula legi, şi adăugînd drept corolar neapărat, facultatea de a prevedea şi a prezice desvoltarea viitoare a o­ menirei. Auguste Comte este cel întăi care a formu­ lat maxima sociologică: "a şti, spre a prevedea şi pentru a putea". Herbert Spenccr se sileşte a com­ bate, prin toate argumentele cu putinţă, întîmpina- ------_ .. 28. Obet' illdividualistisdie 1I11d kol!ektivistisdie Gtsdtt'chtsauJlassunr;", In 5';1,e/'s Histot'ische Zeitschnjt, 1�96, p. 6(j. [404] 404 . A D. Xenopol rea, că relaţiunea de cauză şi efect în faptele sociale ar fi aşa de complicată, că ort-ce prevedere ar fi peste putinţă 29. Ferron susţine că "legile istoriei pot singure să ne facă cunoscut prezentul şi să ne arăte viitorul" 30. D. Bresson dă ca "cel mar scurt rezu­ mat al scopului sociologier, aplicaţiunea, în evoluţiu­ nea obştească a omenire], a stărilor de societate an­ tecedente, pentru a prevedea pe acele consecvente". El adaoge, ceea ce este pe de altă parte implicit cu­ prins în ideea de prevedere, că "sociologia îşI pro­ pune descoperirea legilor sociale, şi că prin legt tre­ bue întălese relatiunile statornice de succesiune Ri de " , asămănare ale fenomenelor, care să ne Învoiască a le prevedea unul după altul". EI conchide, că "sub pedeapsa de a se lepăda de sine, sociologia nu poate să renunţe nici a deduce, nicr a prevedea; totuşl, întîrziind încheierile el, ea trebue întăt să studieze trecutul omenesc, bază neapărată a ort-cărer preve­ deri"ul, D. Lacombe sfîrseste scrierea sa asupra is- , , toriet privită ca ştiinţă, cu un capitol asupra pre­ vederei, şi aşa mai departe. N oi susţinem, din protivă, ca această prevedere a lucrurilor viitoare succesive, (căcr ştim că sunt Iucrurr . viitoare coexistente: eclipsele, coborîrea preţurilor.. efectul pasiunilor) care vor fi cu totul altele decît acele ce le avem înaintea ochilor, este cu neputinţă, nu numai în domeniul spiritului; dar că ar fi fost cu neputinţă. chiar in acel al faptelor materiei, pe timpul cînd se desvoltaii formele acesteia. Ast-feliu, să presupunem că ar fi tra:� geologi : in epoca se­ cundară; ar fi putut el să prevadă formaţiunea căr­ bunelui de pămînt, chiar dacă ar fi avut Înaintea lor nesfîrşitele pădurt ale epocet carbonifere ; sau, a­ cei ce ar fi precedat sosirea perioadei gHwiare, ar fi putut el să o prezică? Dud nişte pa]co�tologY ar 29· Introduc/ion a la science sociale. P: 57, 30. TIII!orie du jwog"es, Paris, 1867, 1. P 332. 31 Lrs trais evol/ltions, Paris, 1888, p. 13, 2$ şi 223. [405] Legile sociologice 405 t) I I I fi fost contimpuram cu Elephas Primigenius, ar fi putut el să prevadă şi să prezicăprefacerea lUI în elefantul zilelor noastre � Şi, eu toate aceste, în geo­ logie, cauzele de prefacere sunt departe de a fi aşa de complicate, precum sunt în faptele spiritulut, D. Ferneuil păcătueşte prin partea opusă; d-sa sus­ ţine că "ştiinţa se mărgineşte a constitui faptele, a îngrămădi experientele; apor, din împreunarea aces­ tor experienţe, ea deduce legile obşteştr ; dar ea nu speculează nicIodată asupra viitorulur, asupra ceea ce trebuie să fie" 32. Ştiinţele faptelor coexistente pot foarte bine să speculeze asupra viitorulur, care va repeta tot-deauna ceea ce se întîmplă acum; precum, bună-oară, cînd astronornit prezic eclipsele de lună sau de soare. Sustinerea D-h'lI Ferneuil nu este de , primit, decît pentru ştiinţele istorice; dar vom ve­ dea că şi aceste din urmă pot, pănă la un punt, să speculeze asupra viitorului. Temeiul pentru care sociologia, adecă istoria, nu poate prevedea faptele însi1şt, care se vor întîmpla în viitor, este următorul: faptele coexistente sunt tot­ deauna aceleaşi şi ele se repetă la nesfîrşit. Indată ce se cunoaşte legea lor de producţiune, prevederea lor devine cu putinţă. Faptele succesive din protivă sunt tot-deauna particulare unul oare- care spaţiu şi unur oare-care tim p, şi fiind necontenit deosebite, ele nu se reproduc nicIodată Într-un chip identic, ci partea care le diferentază, va alcătui pururea elemen­ tul caracteristic. Nu există pentru ele o lege de pro­ ducţiune, adecă de reproductiune, la infinit. Faptul ce este de prevăzut nu s-a mal produs nicIodată. Pentru a adeveri prevederea, ar trebui tot-deauna aşteptat ca faptul să se îndeplinească. Ştiinţa isto-, rică sau sociologia, în ceea ce priveşte facultatea de a prezice faptele viitoare de caracter succesiv, nu ar fi decr decît o ştiinţă, ce ar veni tot-deauna , , în urmă. 3:;l, Les prilldpcs de 1789 et la scicnce sociale, Paris, 1889, p. 66. [406] 406 A. D. Xenopol Iată pentru ce prevederile, pe care unit sociologt alI îndrăsnit să ]e facă asupra viitorulur, se reduc la presupunerr, la bojbăirr, cărora lipseşte cu desă­ vîrşire caracterul ştiinţific al sig�ranţeI şi al limpe­ zimeI. Aşa, Herbert Spencer, după ce a studiat pre­ facerile Încercate de aşăzămintele bisericeşti în tre­ cut, cînd vine la profetizarea viitoruluf, zice că "în acelaş timp cu dobîndirea autonomiei depline de că­ tră fie-care corp religios, este cu putinţa ca miniştrii să piardă cu totul caracterul sacerdota1. Hăspinge­ rea autorităţei preutului, acum atit de înaintată la Disidenţr, va deveni absolută. Aceste încheerI Însă decurg din ipoteza, că tipul industrial va propăşi în viitor cum a propăşit în timpurile de faţă; este cu putinţa I�i chim> probabil că această eondiţiune nu se va realiza in epoca în care intrăm. Dacă reîntărirea militarismuluf urmează înainte, ea va readuceideile, simtimintele si aşezămintele, care se tin de el, si , " " care presupun rasturnarea desvoltărel, pe care am descris-o mal SUS"33. Este pe de altă parte un exemplu izbitor despre modul, cum se îndeplinesc prevederile sociologilor. Uomte prevedea că tipul industrial era să se substi­ tue celut militar, şi că această evoluţiune începuse de pe timpul luJ. Spencer se rosteşte în acelaş în­ ţeles; şi ou toate aceste epoca actuală, de la 1870 Încoace, a adus tocmai o straşnică reintărire a spi­ ritului militar. De şi acest fapt sare in ochr, şi nu are nevoe de a fi dovedit, totusI suntem fericitî de , , a aduce în sprijinul luI cuvintele unui altui socio­ log, şi el mare partizan al legilor sociologice şi al prevederei viitorului, D. Letourneau; care zice, că "cu tot. pretinsul antagonism descoperit de D. Ber­ bert Spencer Între industrie şi răsboiu,\nici odată mă­ cel urile răsboinice nu alI fost mal Înspăimîntătoare decît de la înflorirea perioadei industriale" 34. D. La- 33 Prt'ncipts de sociologie, IY, p. 192. 34' Evolution politiqu� dans les druerses races lmmain(ţ, Paris, J 89°, p . . : 29, Comp. Stuart Mill, Logique, Il, p. S:ol. • [407] Legile sociologice combe, care consfinteşte un capitol întreg prevederei, dar în care se îndeletniceşte mal tot timpul cu alte intrebărr, începe acest capitol cu cuvintele: »OrI-ce ştiinţă ne pune în putinţa de a prevedea; nu este ştiinţă fără oare-care prevedere; este pecetea, sem­ nătura stiintei. Dar, de la o stiintă la alta, această , , , , deosebire este mare. In istorie, ştiinţă complexă În cel mal mare grad, care atîrnă atîta de înrîurirea individuală, nu trebue să sperăm o prevedere fără greş. şi mal ales o prevedere amărunţită. Dacă cu­ noaştem bine prezentul şi' dacă îl interpretăm cu o metoadă sigură, vom putea deduce că oare-care În­ tîm plărr de formă foarte generală, foarte abstractă 'pentru a zice ast-feliu, ar fi gata să se întîmple, fără a putea vre-odată' susţinea că ele se vor întîmpla în adevăr". Nişte fapte foarte generale, foarte ab­ stracte, care ar fi gata să se întîmple! Pentru ce să, nu recurgem atunci mal bine la sistemul oraco­ lulur de la Delfi?' Şi nu este decit prea firesc lucru, ca prevederea [aptelor să fie cu neputinţă în sociologie, de oare-ce chiar elementele ce ar' voi să le cuprindă singure în cercetările el, aşăzămintele şi viitoarele lor prefacerr, atîrnă de la evenimente, de la acţiunea individuală şi de la întîmplare. Şi dacă aceste de pe urmă nu pot fi prevăzute, cum o recunosc cel mal rivnitort sociologI, cum s-ar putea prevedea desvoltarea aşă­ zămiutelor, care sunt productul a doI factorI, din care unul nedeterminabil? Iată pentru ce sprijinirile foarte drepte ale D-IuI Lacombe - că individualul istoric nu se lasă a fi prevăzut, pentru că caracterul individual este alcătuit din elemente, care nu pot fi apucate de nor ; că ţesătura istoriet înfăţoşază pre­ tutindene evenimente (opere ale indivizilor) şi aşeză­ minte adînc incrucisate si Întretesute,- se impacă grei'i eu capitolul d-sale asup�a prevederei faptelor istorice" . 35· De !'/,;stoit'e cOII.rid!r!1' comm« scienc«, P: 244, 253, Comp P: 9. )Ii cap. final. [408] 408 A. D. Xenopol MiU este mult mai consecvent, cînd recunoaste că , "tot ce atîrnă de particularităţile indivizilor, combi­ nat cu situaţiunile întîmplătoare În care ei se gă­ sesc, scapă numai decît ort-cărel prevederi" 36. Să facem, pentru sociologî, presupunerea pe care am făcut-o mai sus pentru geologl', şi să ne închi­ puim că ar fi existat din el in veacul al XIV-lea al erei noastre, şi că aceştl lnvăţaţr ar fi studiat a­ şezămintele Spaniel şi ale Angliei, din care acele ale ecler d-intăr întreceau cu mult, în întinderea liber­ tăţilor exercitate de popor, . pe acele ale A.nglie1. Oum ar fi putut el prevedea că, în Anglia, aceste aşăză­ minte, mulţămită mal ales revoluţiunet care alungă pe Stuartr de pe tron, ar da naştere garanţiilor par­ lamentare, pe cînd în Spania ele s-ar stinge aşa de curînd, sub loviturile ce le dădură Ferdinand şi 1- sabela, Carol Quintul şi Filip al II-lea? 37. D. Tarde deosebeşte şi d-sa două soiuri de fapte sociale, aceledatorite invenţiunet cu a căror studiu ar trebui să se îndeletnicească filosofia socială si a- , cele, care provin din imitatiune si care ar alcătui obi­ ectul ştiinţei sociale. Oele' de pe urmă singure pot fi înregistrate,' calculate prin statistică, şi decr constitui materialul unul studiu ştiinţific, "căcI nu este ştiinţă, adaoge D. Tarde, decît acolo, unde se întîlnesc asemănărr si repetirl". D-sa mai admite că , , "sociologia va putea să prevadă formele, pe care o stare socială le va îmbrăca după un timp oare-care, cu conditiune ca oare- care reforme sau revolutiunr , . , politice să nu vină să încurce această expansiune, şi că nu se vor naşte foeolare rivale; întocmai, pre­ cum fizicul noate să înstiinteze că o d escăreătură de 1" " puşcă, dată chiar acuma, va fi auzită Într-un număr oare-care de secunde la cutare îl1&epărtare, afară numaI dacă sunetul ar fi fost oprit î� a lUI cale, sau 36. LO.l,'ique, II, P: 544. 37- Ca j'lIeros spanio li fur" distruşt prin intervenirea personală a regilor. vezI Lavlsse et Rauibaud, HiJ'toire generalt', IV, P: 328 , V, P: 49. [409] Legile s�iologice 409 dacă în acelaş timp un vuet mal puternic, bună­ oară o lovitură de tun, I-ar fi înăbuşit". Compara­ t,ia, care nici nu poate fi un temein, nu este Însă de loc exactă, şi demonstră confuziunea pe care D. 'I'arde o face între faptele coexistente (o lovitură de puşcă şi una de tun) şi faptele succesive (două stărl sociale despărţite printr-un răstimp). Sunetul poate fi oprit de o piedecă din afară, el nu Încetează însă de a exista, dar nu poate fi auzit; pe cînd starea socială va fi modificată prin nişte cauze, care vor lucra asupra el şi o vor preface în altă ceva; el va înceta de a exista aşa cum este, nu numai subi­ ectiv În raport cu acel ce o percep, dar chiar şi o­ biectiv, în raport cu firea el. Şi cu toate aceste, D. 'I'arde recunoaşte singur că "viitorul va fi ceea ce vor fi invenţiu nile sale necunoscute, şi a căror apa­ riţiunt succesive nu ati nimic tormulabil În legI" SR. Dar În acest caz, cum se poate susţinea facultatea prevederei? D. Bruneiiere are de sigur mult mal multă dreptate, cind zice, că" mal presus decît toate celelalte părţI ale civilizaţie], Andromaca şi lfige­ nia sait cuvîntarea funebră a regilh'l de Anglia a­ tîrnă, dacă nu de întîmplare, cel puţin de arătarea lur Bossuet si a lut Racine. Si dacă se zice că această , , arătare este condi ţionată prin legt, ca şi restul, a­ tuncI răspund că se joacă asupra cuvîntului (le lege, însuşirea leger fiind, dacă nu mă înşăl, ca ea să învoiască a prevedea satt a putea. Eli nu ştiti însă să se fi găsit mijlocul de a face să se nască după voinţă, oamenii ca Bossuet sau Racine, nicr ca să se calculeze cînd ar putea să răsară 0' :J9. Putinţa de prevedere a faptelor sociologice dina- 38. G. Tarde, Les lois de l'imitalÎolt, p. 154. Comp. P: 20 şi 40. Cu toate aceste D. Tarde scrle în Logiqll" sociale Ull capitol asupra Lfgilor in: ,'entill1lft. cu toate cCi înscrierea dsale anterionră. d sa afirm rse hotărlt cit iIl7J�Jlţi1tl1ilt! nt« pol fi jOrJ/tu/ale t/l fe..r:l. El vorbea in acea scriere despre pUlIdult!gt'le invenţiunei ; dar aceste pseudo legi -s-au prefacut, după cum se �e(\�.lll leg! adevtirale, In Logica socială. 39. L'/vQ!tttiQI1 des g-!1Il'tS dans la li/ltl'atlln, P: 255, [410] 410 A. D. Xenopol mice se va lovi tot-deauna de piedeca nerăsturnată, chiar pentru prefacerile aşăzămintelor, că aceste de pe urmă atîrnă de evenimente, care fii nd mai tot­ deauna neaşteptate, nu pot fi prevăzute' şi prin ur­ mare Împiedecă şi prevederea efectuluI modificator ce trebuie să-I exercite asupra aşăzămiutelor. In ză­ dar se silesc sociologii n scoate din sociologie stu­ di ul evenimen telor (Lacombe), a invenţiunilor (Tard e] a faptelor biografice (Herbert Spencer), Rdf't'�l fap­ tele care nu se asamănă, miezul istoriei şi cel mal puternic al el agent, pentru a constitui ştiinţa pro­ paşire: pe temelia repeţirer lucrurilor asămănătoare, adecă pe elementul static al oivilizatiilor ", Este cea mal regreta bilă rătăcire pe care mintea omenească a putut-o face vre-odată în domeniul stiint.eI, si ea , , , nu s-a putut expune la aşa ceva, decît în urma a­ mestecului faptelor coexistente cu faptele succesive. Sociologia posedă netăgăduit legi tot aşa de fixe şi. de nestrărn utate ca şi acele care ocîrmuiesc faptele fireştt coexistente. Ea poate numar decît să prevadă şi să prezică evenimentele; dar aceasta nu o poate face, decît pentru partea el statică, pentru acea care studiază faptele coexistente. Numai pentru această parte a sociologieI, ca pentru toate ramurile ştiinţe­ lor teoretice, poate rămînea în picioare formula D-Iui Menger, d"" tot ce a fost observat Într-un caz oare-care, trebuie numat decît să se repete 01'1 de cîte 01'1 împrejurările producţiuneI faptulut sc roin­ tîlnesc" ci 1. Aşa sunt bună-oară mal multe clase de fapte e­ conomice, precum coborirea salariilor cînd oferta În­ trece cererea, scăderea numărulut \crlsătoriilor cînd nartul salariilor scade, sail cln d preţul grînelor 8C 40. D. Tarde, cînd ajunge In cartea sa asupra L'egi(ol' i!llita(z!I7uz, la ca­ pitolul Istor iet, nu vorhest e tot timpul decl: de sl atistică . Aceastn din urmli ştiinţă est- p-utru ri-sa 9proape identică CI! ft\�e1 :1 Ist'1rlf'T A se ve.lea mai jos îl! ....:apitoli.:! ._vsLru· /r'[.;ik s/at/.\'Il.·{e. 41. Untersue!iul1tm. «ber die lI:ltl/lodt in den SocialwisS!ltSc/la/t�1t, P 40. [411] Legile sociologice 411 urc», fapt ce are drept urmare sporirea naşterilor nelegiuite şi decl acea a mortalităţet copiilor. Dar iată singurul cîmp, unde sociologia poate formula legI �i prezice evenimentele, şi, cum vom vedea-o mai la vale, este şi singurul cîmp al istorier în care faptele trecute pot fi stabilite pe calea ind ucţiunel. Sociologii, înşălaţi prin această împrejurare, au voit să aplice �i în domeniul faptelor succesive, ideea de h'ge, luată în sfera faptelor coexistente, precum şi putinta prevederei acestor fapte, putinţă ce decurge numai decît din ele, fără a-�'î da s�mă de neputinţa absolută de a prevedea �i a prezice fapte noue ce se produc pentru intăiaş dată. Dar, însămnează oare aceasta, că sociologia di­ namică sau istoria nu poate arunca nicIo Iumină asupra evenimentelor ce aii să fie, şi că viitorul îl este cu desăvîrsire Închis? Nu o credem. Numar cît , chipul în care istoria va pătrunde în timpurile vii­ toare este cu totul deosebit de acel pus în practică de cătră stiintele teoretice. Istoria constată că o suc- , , cesiune de fapte urmează în trecut o direcţiune oare- care. Ea conchide cu temeiu că aceeasi directiune , , va fi ţinută de faptele,îrt ele însă?l necunoscute, pe care viitorul le va împinge la lumina z iler. Nu. a­ ceste fapte însă ;sl' pot fi preuazuie şi pre.zise de ştiinţele istorice, ci numar direcţumea în care se vor mişca a­ ceste fapte, în ele însăl51: necunoscute. CîţT-,-a f)ociologl ait întrevăzut acest adevăr; el nu vorbesc de pre­ vederea faptelor viitoare ale istorier, ci numai de tendinţele, de liniile ce aceste fapte vor urma în vii­ tor. Ast-feliă D. Bresson zice că "nu poate fi vorba în sociologie de prevederea exactă şi amărunţită a, evenimentelor viitoare, ci de determinarea tendintelor �i a, legilor obşteştr ale evolutiunel". Lilienfeld zice, în acelaş sens, că "de şi probabil nu vom fi nicr o­ dată în stare a prezice evenimentele particulare, şi nict măcar seria succesivă a epocelor singuratice; de şi abaterile şi clătinările, care întovărăşesc ne-care [412] 412 A. D. Xenopol tendinţă larperfeoţionare nu vor putea fi' pătrunse de nor : de şi izbînda, În lupta pentru propăşire şi pentru perfecţionare, nu va merge tot-deauna drept în calea el, şi rleosebitele epizoc1e ale acestet 1 upte nu vor putea fi determinate de mal înainte, ştiinţa intemeietă pe legile obşteştr ale naturer, şi luînd ca punct de plecare nexul cauzal, va putea totuşt recu- . noaşte cu siguranţă liniile de căpitenie ale desvoltă­ rel orneneştl, şi ne va (, '1 prin aceasta o nouă do­ vadă despre adincul adevăr, că stiintă vra se zică , , prevedere" 42. Această directiune este Însa ca însăşl supusă adese ori unor abateri, datorite interveniret unor fapte neaşteptate, producte ale cauzalităţer individuale şi ale înrîrnplărer, Aşa, propăşirea libertăţilor engleze, Începută sub Ioan-fără-Tură si urmărită suh cel trei E· , , duarzr, precum şi în vremile Hăzboiuluî celor Dourt- Roze, este suspendată sub domnia Tudorilor, se deş­ teaptă din nou sub Stuarţr, a cărora tendinţi abso­ lutiste ea le combate, şi sfîrşeşte prin a ajunge la o revoluţie, în locul desvoltăret mal normale, ce ur­ mase pînă atunci. 'I'ot aşa fu în Franţa cu consti­ tuirea puterei rege ştI, care fu întîrziată, mal întăt prin războaele de religiune, apot prin minorităţile repetate ale lUI Ludovic al XIII-lea şi Ludovic al XIV-lea. Spania, a căreia decădere se manifestase încă sub Carol Quintu], este mănţinută pe marginea pră­ pasti el prin mîna vinjoasă a lur Filip al II-lea. Pro­ păşirea RusieI În Răsărit fu stinghirită pentru cît-va timp prin urmările războiuluf Crimeel. Marea serie a izbînzilor luI Napoleon fu sfărămată prin Întîm­ plarea frigulUi celuI aspru din 181 � şi prin pierde­ rea sa din Rusia, şi aşa mal departe. Cauzele perturbătoare Încurcă pereeptiunea sen­ sulul direcţiunilor pc care faptele le urmează în a 42. Gedllnkm .tib,,· die Socia/wissmschafl de,- Z"kmljt 2 ten Theil, di� socialen Gesets», Mitau 1875, p. II 2. [413] Legile sociologice 413 lor desvoltare, şi numai geniul, gîcirea viitorului, şi nu pregătirea sociologică, poate pătrunde îndrep­ tarea, pe care unele succesiuni de Evenimente o vor lua cu timpul. Dar, dacă istoria nu poate lumina vii­ torul decît cu o licărire de tot nehotărîtă, ea va sluji tot-deauna spre a face bine înţelese vremile de faţă, şi aici stă folosinţa el practică cea mal de samă. Poate adese ort să se întîmple ca sensul unul eveniment să IlU fie limpede, fie că noi suntem r�tit aşăzaţr spre a-l pătrunde, fie pentru că cel intere­ saţi att grija de a ne ascunde adevărata lut fire. Cel mal sigur mijloc de a se orienta, în asemene cazurI, VcL ii de a urmări în trecut directiunea ce a tinut-o . , înlănţuirea faptelor, din care acel din zilele noastre este inelul cel mal apropiat. Această directiune ne va da îndată cheia gÎc;')areI actuale, Se luăm cîte­ va exemple. Ungurir pretind că el nu tind de loc astă-ZI; prin măsurile ce le .iau, a desnaţionaliza pe celelalte popoare ale statu lur lor, Insă, dacă cerce­ tăm antecedentele măsurilor lor de ast ă-zf, în vre­ mile trecute, bună-oară În anul 1848, găsim Între­ buinţate de ei măsuri analoage, aplicate în scopul mărturisit de a maghiariza deosebitele nationalitătl ale Ungariei. Istoria acestor silinţI ne desluseste p� deplin asupra caracteruluI şi a ţinteI acelor făcute de Unguri in vremile noastre, dar ale căror tendinţă oi au interes a o ascunde:", Necunostinta direcţiuni .. , , Jor istorice a făcut să cadă adese ort multe încer- cărr, D. JVinter ie cu drept cuvînt aminte, cu acest prilej, că "neJuarea în bagare de samă a formaţiu­ nilor istorice a fost cauza ruinet planulut de mo­ narhie universală a lui Napoleon I, şi aceiaşt Împre­ jurare taie rădăcină teoriilor democratice-socialiste. Cel Întăi nu voia să recunoască formatiunile istorice ale naţionalităţilor, sau căutn să Ie nimiceaacă, �i căzu 43, A Se ve-lea, asupra aceste] lutrebăr l, articolul L,'s Naum"',,,' d les h'olt grois însrrat de nor In N,'vtlt de G'/osrapltie a d-Iui Ludovic Drape y ron, 1896, [414] 414 A. D. Xenopol jertfă reactiunet lor H. Sta/ul socialist vra de ase­ mene s[t se desfacă de pc bazele istoriei, care se ra­ zemă atît de adînc în sufletul popoarelor; chiar cînd ne-am închipui că ar putea ii constituit o clip[t,­ după o scurtă existenţă aparentă, el ar fi măturat de curentul timpulut, în urma unef puternice reac­ ţ,iunI a formaţiunilor istorice". NoI credem la rîn­ dul nostru că guvernele comit aceeaşi greşală cu pri­ vire la tendintele socialiste. Ele nu vran să vadă, în , această nouă formaţiune, o scrie istorica, de care tre­ buie tinut samă, si crcd că pot să o înăbuse prin " , măsuri conc;irîngătoarc. Vicaţa socială a unui popor, zice tot D. H'hder, in toate relaţiunile sale aşa de complicate, nu poate fi înţeleasă, şi cu atît mal pu­ ţin desvoltată pe calea dcducţiunet, prin operaţiile ratiuner curate. Ea vra să fie explicată prin geneza el, şi d.esvoltată conform cu dînsa, căct eL studia tre­ cutul vra să zică a înţelege prezentul" 46. R'wk3 spusese pe de altă parte, încă de mult, că "cunoş­ tinta faptelor trecute este nedeplină fără acea a vre­ milor de fată, precum este peste putinţă de a înte­ lege pe ace�tc din urmă, fără cunoştinţa veacllrilur trecute" 46. Acuma, după ce am constatat neputinta raţionala de a formula legI pentru manifestaţiunea şî expli­ caţiunea faptelor succesive, să trecem la-cercetarea acelor care, cu toată această neputinţă firească" ari fost formulate de cîtt-va învăţatr, si săvidem dacă , '" aceste legI corespund cu faptele, ale cărora miez ele vrau să reproducă, -':_retinsa lege a evoluţiunel reli�ioase. - O lege 44. Totuşt nouă ni se pare invideral că fără catastrofa din Rusi a, datorită mal ales ÎntÎmplărel, puternica individualitate a luI Napoleon ar fi putut să se măntină, 1n cursul vieţeI sale, In protiva formaţiunilor istorice. . 45. G. Winter, Gesc!tichte zmd Politlk in Sybel's Bistorisclt� Zeitsclwift, voI. 103, p, 173, 175 si ISI. 46. Oratio de I,istoria et politices cognitio1le atqu« discri7llillc, Berlin 11\36, p. 14: Rerum gestarum scientia imperfecta est sine praeselltis notiti .. ; praesentium inteligentia nulla est sine prioris acvi cognitiO\1C. [415] Legile sociologice 415 pe care sociologii iubesc mult a o formula, este acea care se rapoartă la desvoltarea religiunilor. Această plecare a lor este în destul de firească, de vreme ce religiunea fiind unul din instinctele cele mal uni­ versale ale omeniret, mal ales pe tărîmul el se poate g'ăsi unitatea unei legi sociologice; apoi religiunilc ditereuţiindu-se după rase, �i nu după popoare, ele posedă o bază mult mai largă de desvoltare. De şi această lege a fost formulată Într-un chip cam deosebit de Herbert Spencer şi de Bresson,-spre a nu ne repeta, vom examina de odată valoarea ra­ tionamentelor lor. Ideea, care predomneşte în aceasta .lEge, este că concepţiunile religioase au trecut prin tret stărt succesive: fetişismul, politeismul şi mono­ teismul. Pentru ca o asemene lege să existe, r r tre­ bui să se constate trecerea spiritului religios prin fa­ zele arata te, în sinul aceleuişi rase, bine înţăles a ce­ lei mal superioare, rasa arică, Aceestă succesiune Însă' nu se întîl nes te. Chiar cînd s-ar admite că toate religiunile ali inoeput prin concepţium fetişiste, a­ ceastă asămănare obstească nu ar însămna absolut nimic, Întru cît fetişismul raselor superioare lăsa să se Întrevadă colţul unei desvoltărt mai tîrzii, pe care nu-l înfătoşau credinţele popoarelor de rasă inferioară, care trebuiau să rămînă vecinic ţărmurite în tormele lor primitive de idei religioase. Dar, chiar cînd des­ voltarea începătornică identică ar fi hine constatată, încă ca nu ar dovedi nimic altă ceva" decît că, pre­ cum am luat-o aminte mal sus, cele d'intăI apucă­ tun civilizătoare se asamănă pretutindene, şi urmează un oare-care timp acelaş mers; dar că 11'laI departe toate manifestările spiritulur apucă pe căt deosebite. Cum se poate, fără a se silui faptele cele mat ne­ tăgăc1uite, să se susţină, cum o face D. Bresson, că "instituirea unul Jupiter suveran conduse la mono­ Il i-rn u " 47? Da}';) arest autor, Dumnezeul creştiuilor 47. Les trois ivoIul/om, P: b3. [416] 416 A. D. Xenopol ar fi o prefacere a zeilor greco-romanr !! Dar, pen­ tru a susţinea legea, că ideea religioasă trece în toate rasele prin cele tret trepte ale fetişismulur, politeis­ mulut si monoteismulur, trebuiau numar decit jertfite , . . faptele. Dacă se cercetează mersul real al ideilor religi­ oase, se constată, în locul uneI singure legI generale a evolutiei, o desvoltare foarte complicată, datorită în întăiul lor plecărilor Înnăscute ale raselor �i des­ toinicier lor deosebite pentru ideile religioase. Ra­ sele inferioare se opresc la fetişisrnu ; rasa galbănrt la un animismu superior, cu predispunere pentru prcceptelc morale; dar rasa albă este aceea care desvoltă mal ales ideea religioasă--şi anume, ramura semitică concepţiunea monoteistă, care dădu nastere , , celor trer marl religi unî de acest felin : J udaismul, Creştinismul, şi Islamismul, Rasele arice desvoltă, din protivă, concepţiunea politeistă, Aceste treI concer­ tiuul sunt foarte deosebite unele de altele. Ff!tişis­ mul şi animismul nu tind decît la explicarea pro­ blernei existenţet individuale; politeismul adaoge că­ tră dînsa şi explicarea lumei ; monoteismul întru­ neşte aceste două tendinţr, punînd, în acel aş timp, pe om În raport cu Dumnezeu, prin o legătură morală. Dar ace "te religi unt deosebite nu se opresc în si­ nul raselor, ce le au dat naştere; ele se răspîndesc în afară, asupra altor rase, plecindu-se înrîuriret spiritulur acestor din urmă. Aşa, Budismul de originft arică s-a întins pe rasa mongolă; Creştinismul, eşit din sinul Scmiţilor, s-a răspîndit peste tot corpul raser. ari('�; .Islamismul, de origiIlţ:l iarăşt semitică (arab;I), se întinse pe de o parte asupra popoarelor iuongole (Turcf, Tatari etc.), pe de aHa asupra po­ poarelor arice (PcrşJ, Indient). Dar, in afară de a­ ceastă îm II J eticirc a religi unilor CtI l'3, TMorie du prol{res, 1, p 26 şi 29. [436] 436 A. D. Xenopol o deosebire între faptele, pentru care ar fi ridicol de a se formula o lege, şi acele pentru care acelaş lu­ cru pare a fi ceva foarte serios. Cu acest prilej, se poate convinge despre nevoia neapărată de a preciza cu deamăruntul ceea ce tre­ bue să se întăleagă prin terminul de lege. Cu de­ finiţia dată de nor, orr-ce ambiguitate dispare, şi nu se mal poate însamna cu acest termin regularităţile statisticel, ci numar acele ce rezultă din manifesta­ rea puterilor naturer, Regularităţile care înminunează atît de adînc pe autorii citaţi de nor, nu sunt decît prea fireşti şi neapărate, Numărul de fapte de oare­ care clasă atîrnă de niste conditiuni naturale FIi so- " . ." , ciale. Cît timp aceste nu se sehim bă, nu este nici un motiv pentru care numărul faptelor, ce atîrnă de ele, să scadă sau să se mărească, şi ar fi straniu şi ne­ explicabil ca lucrurile să se petreacă alt-felin. Dar să ne inchipuim că o nuntă ar trece prin strada, de care evorba; îndată numărul trăsurilor va spori pentru acea zi. Să ne închipuim că o expoziţie s-ar deschide ll1 acel oraş; numărul afiselor şi al negu­ ţitorilor ambulanţt ar creşte numar decît, din adăo­ girea poporaţiei. De aceea şi Buckle are grijă de a adaogi, că "nol suntem în stare de a.preciza, În mar­ ginea unor uşoare greşelI, numărul omoruri lor vo­ luntare pentru fie-care perioadă, presupunind bine­ înţales ca 8('1, nu fi fost schimbari[ tnsamnate în unpre­ jura rile sociale". Cînd el ajunge la enumerarea cifrer anuale a sinuciderilor, el zice \"că numărul anual al sinuciderilor variază după presiunea cauzelor tem­ porare"; şi în fine cînd raporteeză legea uitărei a­ dreselor la seri sort (! !) �l ziee că.' "facînd partea deo­ s.Lirc: împrejurarilor, numărul Io� este acelaş din an în an v,. Noi ne mirăm cînd nu se\ vede, că asemene răstrîngerr distrug cu totul ideea de lege; căor dacă produeţiunea unei clase de fenomene atîrnă de la [437] Legile sociologice 4:37 schimbarea împrejurărilorexterioare, aceste feno­ mene nu sunt decît rezultatul acestor împrejurărr deosebite, iar nu acel al unet putert , al uner legI. Cauza acestor fenomene stă în aceste împrejurărl ; ele constitue simptomele lor. era mal uşoară schimbare în aceste condiţium se manifestă prin o schimbare în producerea fenomenelor. Regularitatea faptelor, în­ registrată de statistică, nu arată decr de loc, că "accast;t regularitate ar asculta de legI necunoscute", cum o susţine Buckle ; ea este numar rostirea numerică a uner stărl a societăter la un moment dat, şi cît timp această stare nu se schimbă, rostirea sa numerică ră­ mîne aceeaşr. Dar, chiar ca formulă, faptul de a Întîlni aproape aceleaşt cifre anuale pentru sinuciderile oraşulut Lon­ dra, bună oară, în un răstimp oare-care de aur, poate el să constitue o lege? Pentru ee să se aleagă Londra, şi nu una din despărţirile sale, una din stră­ zile sale? Pentru ce nu ţara întreagă, Europa in­ treagă, pămîntul întreg? Pentru ca o lege să existe, trebue uni versalitatea, sau cel puţin vecmicia. Să pre­ supunem că numărînd sinuciderile îndeplinite pe toa­ tă suprafaţa pămîntuluî, din timpurile cele mat vechr, sa ajunge la constatarea că cifra lor se menţine a­ proape aceeaşi în fie-care an, eu condiţia, bine inţă­ les, cii împrejurările din afară să rămînă aceleaşt, Salt ea numărul căsător iilor făcute în toate ţările glubului să fie de asemene aproape acelaşi, şi tot aşa să stee J ucrurile cu morţii, Şl chiar eu uitarea de a pune adrese la scrisort. La ce ne-ar sluji asemene consta­ tărt, în ceea ce priveşte cunoştinţa propăşirei şi a civilizaţiuner ? La nimic altă ceva, fără numai cît a recunoaşte că faptele zilnice coexistente şi care se re· petă neîncetat de oa ment, se îndeplinesc într-un chip regulat, cît împrejurările exterioare nu se schimbă" adevăr istoric tot atît de însamnat ca şi acestelalte : că înalţ-imea munţilor este deosebită, sa u că rîurile aiI cursurr cotigitoare. D. Leckyare deci pe deplin drep- [438] 438 A. D. Xenopol tafe cînd e aminte că "ar ii cu totul afară din cale dacă faptele oamenilor nu ar înfătosa o oare-care , , ,regularitate, întru cît mijlocia virtuţilor şi a viciilor rămănînd aceeaşi, acţiunile cărora ele dati naştere trebue să înfăţoşeze o regularitate în destul de sta­ tornică, pe cit timp cauza care le produce rămîne acecast" 65. Dacă rezularitătile statistioet ar constitui , u, legr, ele ar trebui sa poată :fi raportată la o singură putere sau la acţiunea combinată a mai multor pu­ tert şi prin urmare - împreună cu împrejurările -- la un singur felin de cauzalitate. Aceasta Încă nu se întîmpla şi faptele, pe care statistica le înregis­ treaza, sunt datorite puterilor, şi deci cauzelor celor mal deosebite. De exemplu sinuciderile sunt dato­ rite unele sau la iubire, putere a instinctului sexual, sau mizeriei, puterea instinctuluI de conservaţiune sauolloaref, putere a personalităţer, sau spiritulut de jărtfire pentru hinele altuia, puterea instinctuluI de conservaţiune a speciei, etc. Nici' odata o lege a fi­ zicei, chimiet, astronomieI sau a :fiziologieI nu va ÎIl­ truni în rostirea el, fapte ce sunt producte unor puteri deosebite. Fie-care din aceste ştiinţI nu va formula decît acţiunea unet singure puterI sau rezultatul ac­ ţiunci mal multora din ele, combinat în o lucrare comună. . Dar, ad miţînd chiar că acţiunile regulat înregis­ trate de statistică, reprezinta "raporturI necesare care derivă din firea lucrurilor", aceste legI sunt ele oare legI istorice � Trebue ca simţul istoriei să :fic cu to­ tul tîmpit, pentru a se admite că morţile, naşte­ rile, sinuciderile, căsătoriile, uitarea adreselor pe seri­ sort constitue fapte istorice. Pentru ce nu atunct şi gl.lstările şi prinzurile, şi deşărturile, care sunt neapa- rata lor urmare � \ Acţil.lnile omeneşti sunt de doua feliurr : acele care nu slujesc decît la întreţinerea vieţei de toate zilele, 65. Gtsc1dcMt dO' Alljkliiru1tg in Europa, deutsch von Zollovitz, Leipzii( 1868, p. XVI. [439] Legile sociologice 439 atît acea a indivizilor cît şi acea a specie], şi acele ce au o înrîurire asupra timpurilor, ce au să vma, S-întălege de la sine că vor putea :fi nasteri si morti , , , , şi căsătorit, ba chiar uitărt vde a pune adresele, cu urmări istorice. Dar, cînd un asemene caz se va în­ faţoşa, un atare fapt, va deveni istoric prin caracte­ rul său individual, şi nu prin partea sa statistică, pentru că va spori cu o unitate cifra cazurilor cu­ lese de această stiintă. Riimelin a spus-o foarte bine: , , "Toate cifrele statisticer, să :fie ele orînd uite cum vor voi, 11 u vor :fi nicIodată altă- ceva decît rostirea u­ nor fapte, un material foarte insămnat pentru ca­ racteristica popoarelor, statelor, timpurilor, mărturi­ sirr istorice de cel mal mare preţ, ştiinţi pentru le­ giuitor şi omul de stat şi pentru toţi cugetătorir" er.. Aşa statistica a fost aplicată de D. A. Briiclcner spre a stabili oare-care serii de fapte istorice, precum bu­ nă-oară creşterea întindereI împărăţiei ruseştr, pro­ păşirea medicinei în această împărăţie, propăşirea în chipul ele a-şt procura mijloacele de traiti, etc. (;7. Ea poate sluji une-ori Kpre a infera cauzele oare­ căror schimbări între epoca îndepărtate i ea poate mal ales să ne ajute mult a cunoaşte Într-un chip preciz o stare trecută. Dar rolul el se mărgineste la atîta, nu În a constitui legI. D. Bouiroua: tăgăd ueşte şi el-sa statisticer facultatea de a formula legI: "Sta­ tistica, zice el, nu are ea necontenit nevoie de a ii îndeplinită prin judecată? Cind oare se Întîlnesc cifre, care să nu primească decît o singură interpretare ; care să rostească Îndată realitatea socială de care e vorba � Numărul persoanelor ce ştiu scrie şi cetieste el o normă credincioasă a desvoltăret instrucţie! în­ tr-o ţară? Mişcarea religioasă poate fi oare măsu­ rată prin comerţul obiectelor întrebuinţate în cult? Se zăsesc în aceste domenii oameni ele tact si ele u , 66. Rcdm tlt/d Ail/cii/U" 1894, p, 26, 67· Ubo- 'l"hatSQrRIJl,.,i/'N/ in du' ndu"c1tlt. F,strtde rit. Univusit,I/ D.,. I'al, D"rp.t. 18S6, [440] 440 A. D. Xenopol experienţă care, fără a întrebuinţa cifre, ajung la un adevăr pe care calificaţi unea matematică nu este în stare să-I atingă" 68. Sunt Însă unit autorI, care nu admit că statistica să poată formula legt ale fenomenelor, pentru că ele nu dau explicarea lor eauzală. Aşa e bună­ oară D. Urisiian Claussen care spune că "rezultatele statisticer nu sunt fapte istorice, ci mijlocit de cifre, • care,în urma lipsei ler de cunoştinţă a motivelor �i factorilor înrîuritorJ, nu conţin explicerca cauzală a fenomenelor, şi în generalitatea lor nehotărîtă nu sunt legt istorice şi nu pot nicr odată să devină nişte R­ semene" 69. Eduard Gotthein adaoge, în acel aş sens, cînd pice că, "era poate de ertat lUI Quetelet sta­ tistician ul, minunat de statornicia ce descoperise .în fenomenele înfăţoşate de masse, fenomene pe care le crezuse pănă atuncI cu totul neregulate, de a crede că a descoperit nişte legr, Cît despre Buclele, care se raportează cu plăcere la Hume, el ar fi trebuit să ştie că prin reîntoarcerea regulată a unul fenomen, se stabileşte numar un fapt şi nn o relaţiune causala, adica .o lrge" 7". D. Doormann zise şi d-sa, că "regu­ Iarităţile statistice nu ne învaţă nimic asupra natu­ reI relaţiunilor cauzale, şi nu pot fi puse pe acelaş rang ca regularităţile ştiinţelor naturale şi anume cu acele ale fiziceI" 71. Acest chip de a critica statistica, în privirea pretenţiei el de a stabil{ legI istorice, este greşit. Am văzut mal sus că toate 'legile nu au de scop explicatiunea cauzală a fenomenelor 72. Statistica ar putea formula prea bine legI de manifestaţiune, cu toate că ar rămînea necuuqscută. cauza fenome­ nelor. NOI îl tăgăduim însă tocmai E�cultatea de a 68. D� tidtt d� lui 1tat1trdl� dans fes scimccs et 11 pliillisopl,it Paris 1895, p. 132 69· Die Ctsc!licMswiss�lISc!talt, Program des Cy"mllsiums SII iii,tI,,,I/,.,.' Limburg, 1891, P: 20. 70• Dit AII!" om da' AII/fII rr;,·.c"idilt , Leipzif!'. 1889. P 50 71, /'tn>ht tit.\' CYfJlJ/.tlJÎUIIIS .I'1l, /tlit.�/, Ih88 P 29 72 Vnl capitolul VII. Legile dt dnl",ltart. [441] Legile sociologice 44;1 putea formula legt de manifestaţiune ale fenomene­ lor succesive. , Statistica constată fapte asămănătoare, repeţiri ca­ re distrug individualitatea acestor fapte - cînd ele posedă' o atare - prin rostirea mută şi generică a cifret. Istoria se alcătuieşte din protivă din eveni­ mente care se inlăntuiesc in tot-deauna sub O formă individuală, unică, chiar cînd este productul puteri­ lor generale. Cîmpul acestor două ştiinţî este cu to­ tul deosebit. Ele pot să se atingă de cînd în cînd, orr de cîte ort succesiunea se opreşte, spre a consti. tui coexistenţa; dar ele nu se pot nici odată amesteca. Iată pentru ce nu' putem primi ealificaţiunea de şti­ inţă istorică, dată de D. Menqcr statisticel care, după acest autor, "ar împărtăşi cu istoria, însuşirea de a se îndeletnici cu individualul si concretul" 73. Nouă ni se pare că tocmai eontrarul este adevărat pen­ tru statistică; această ştiinţă făcînd să dispară indi­ vidualul În obstimea cifrelor. , Dar abuzul cu metoda statistică a fost Împins Încă mal departe. Ilnit autort nu se mulţămesc numar de a atrage în domeniul istoric, fapte ce îl sunt cu de­ săvîrşite străine ;:el vraii să înlocuiască pentru a zice ast-feliu istoria prin statistică. D. Bourdeau bună­ oară, se sileşte; ajaplica metoda numerică la faptele istorice însăşî, Aşa d-sa reduce valoarea estetică a operilor de artă, la cifra admiratorilor lor. EI zice că "publicul judecînd�în'�ultima instanţă, e .de ajuns a se număra părerile, spre a fi hotărît asupra unet chestiunr. Problema, greu de rezolvit alt-feli-t, se pre­ face în o treabă de majoritate". Aplicînd aceeaşî me­ toadă istoriei, d-sa adaoge că "ştiinţa faptelor ome­ neştr, atîta timp descriptivă şi literară, este menită a deveni cu totul cantitativă; fenomenele de funcţiunt, obiectul de căpitenie al studiului el, sunt măsurabile 73, UllltJ',\'lIcllltJl�'(1/ "ber l/ie iliel/,orle in ' Tobler în Litt�mt1trblatt Jttr germanisc1te Imd 1'0Illani,c!I( :P/,,'!ologie, 1 �Ş3, P: UI, [444] 444 A. D. Xenopol timpurare, Apol dacă s-ar admite această putinţă, s-ar da peste altă greutate logică: legile de desvol­ tare care nu' se află decît în sfera cu totul abstractă a succesiunet, s-ar concretiza numar în desvoltarea limbei. - Pentru a ne da bine sama de caracterul legilor filologice, trebue cercetat acest caracter într-o ştiinţă de tot nouă care serapoartă la grain, semantica salt ştiinţa însărunărilor " cuvintelor. D. Breal, unul din �eI d-intăi care au întreprins constituirea acestet noue ştiinţt, încearcă să formuleze cîte-va legI care ar 0- cîrmui schimbările încercate de însămnarea cuvinte­ lor în decursul timpulur. D-sane dă ast-feliu legile "specializăre'f, repartiţiuner, iradiăreî, analogieI, etc. 79. Dar toate aceste legt nu se întîlnesc decît în sfera absolut abstractă a graiulur, împrejurările în care a­ ceste legI se intrupează, fiind tot-deauna deosebite. Legile Semanticei sunt deer nişteladevărate legI de desvoltare, pe tărîmul graiulUI. Legile fonet.ice nu pot fi deosebite. Numai cît fenomenele cărora ele dau nastere, înfătosînd între ele mal mu ltă asămă- , , , nare, ele produc inşălarea că ar fi în acelaş timp şi legI de productiune ale fenomenelor. Dar aceasta nu este decît o aparenţă; mai întăî, din pricină că, a­ ceste generalităţi nu există decît pentru cît-va timp; apor pentru că ele nu se întrupează în împrejurări obşteştr, condiţiune neapărată. pentru existenţa unet legi. CăcI, care sunt condiţiunile generale care în­ datoresc pe indivizt a opera oare-care transformărr ale sunetelor; bună oară Ia Homint, prefacerea lui ct latin in pt romîn (copt de la:, coctus, piept de la pectus, pieptine de la pecten, dre�t de la directus)? Este oare aceasta din pricina UNeI dispoziţil parti­ culare a organelor vocale care îl împiedecă de a rosti sunetul ct � Nu credem aceasta. Ceea ce dovedeste că nu conformarea particulară organică a grupului 79. Michel Breal, La Selllanti'llu, (science des slgnificatlons] Paris, J 897"� [445] Legile sociologice 445 omenesc aduce schimbările fonetice, este, că eu ace­ leaşt organe transmise prin ereditate, modul de ros­ tire se schimbă cu timpul ; apot un individ care face parte din un popor,' dacă. este născut în sinul unul altuia, sau dacă e strămutat la. acest din urmă din prima lut copilărie, se deprinde cu rostirea particu­ lară ţărel sale de împrumut. Dispoziţiunile care dau naştere schimbărilor de sunete nu sunt dect orga­ nice. ci datorite imitaţiunet oare căror apucături in­ dividuale care convin masselor şi sunt prin, ;te de ele. DecI împrejurările care provoacă în. limbr, schim­ bările de formă obştească nu sunt ele însăşi -de ca­ racter obştesc. Ele se propagă însă prin imitaţiune. Trebue luat aminte că pretutindene, unele seriile ieu naştere pe calea repeţirei şi a imitaţiuner, se poate constata o regularitate În manifestarea fenomenelor. Pentru seriile naturei neorganice, fenomenele fiind datori te acţiuner legilor fizice, chimice şi mecanice, formaţiunea lor este datorită repeţireIunor adevă­ rate legI, aşa inundările Nilului produc seria depo­ zitelor care alcătuiesc Delta fluviuluI. Dar aceste i­ nundăn sunt productul acţiuner mal multor legI de coexistenţă care dau naştere. ploilor ce fac să re­ verse apa. Pentru natura organică, procedarea se complică prin intervenirea elementulur individual: modificările originare sfîrşesc prin a preelomni şi a constitui spe-. ciile noue. Nu singure legile ajunga da naştere se­ rier, ci repetirea modificărilor individuale; aceste re- , , peţirI fiind uniforme, ele pot să iee un caracter re- gulat şi prin urmare să samene cu acţiunea uner legi. Pentru semnul spiritulut şi anume pentru partea sa neconştiută, seriile istorice sunt constituite prin re­ peţirea fenomenelor asămănătoare care îngrămadesc neîncetat efectele" lor. Această repeţire a fenomene­ lor care par tot-dea una aceleaşi, constitue �i ele ge- [446] 446 A. D. Xenopol neralităţt ce pot pănă la un punt trece drept legr. Dar. ele au numar arătarea unor asemene ;Îu reali­ tate sunt serit istorice mărgini te în spaţiu şi timp, caractere ce tocmar exclud ideea de lege. Impreju­ rarea că regularităţile mfăţoşate de limbi, in unele din prefacerile lor succesive, sunt tot-deauna răstrînse la un spaţiu �i mal ales la un timp anumit, ne a­ rată că nu avem a face cu' adevarate legl, dar cu serit istorice. Regularităţile în desvoltarea limbilor provin cu toatele din fenomene asămănătoare care se repetă necontenit în decursul unul timp, şi dau naştere la un rezultat întrupat într-o formă stătă­ toare. Aşa sunt schimbările fonetice, acele care in­ tervin în etimologie şi în formele sintactice; în sfîr­ şit acele ce se produc în însămnarea cuvintelor. Toate aceste schimbărr sunt rezultatul modificărilor nesim­ ţite şi adăogite una peste alta, prin o acţiune repe­ tată în decursul timpului rezultat, ea ajunge a crea o formă stătătoare, măcar pentru o oare-care durată. Transformările t��bue să fie Închipuite ca produ- . cîndu-se în chipul următor. Intr-o formă statornică pănă atuner, unul sau mal mulţr indivizt întroduc o schimbare. Cuvîntul, loouţiunea prefăcută, sunt transmise familiei care-I înounjură, imbrăţoşate ca o fericită noire care răspunde uner nevor, de trib, apor de naţiunea întreagă. Această schimbare este Împinsă mai departe de cătră unul sau mal mulţr, alţI indivizr, şi aşa mal departe pănă ce conduce la o formă nouă care se fixează, măcar pentru cît-va timp. Puterea care produce forma cea nouă este re· peţirea pe cale de imitaţiune, cele \ mal adese ort neconştiută a aeeluiaş fenomen. Această imitaţiune conduce la o regularitate care une ori\ poate fi des­ tul de statornică pentru a da iluziunea uner legI. Dar nOI am văzut că imitatiunea nu poate da nas- , , tere la legI de manifestaţiune ale fenomenelor, ci numai la legI abstracte de succesiune. Pretinsele legr [447] fonetice nu sunt deci altă ceva decît rostirea repe­ ţireî pe cale pe imitaţiune a fenomenelor asămănă­ toare în domeniul graiuluI. Se poate ca imitaţiu­ nea să înfăţoşeze lacune, săriturt, rupert în co nti­ nuitatea el, întîmplărt care explică excepţiunile ce infăţoşază une ort pretinsele legt fonetice. Legile sociologice 441 t 1 CAP. IX. Materialul istoriei După ce am cercetat condiţ.iunile statornice ale desvoltărer, apoI puterile ce o împing la lumină, tre­ bue să studiăm faptele care o constitue şi care al­ cătuesc materialul istorier, Faptul istoric. - Un fapt, pentru a fi istoric, a­ decă pentru a sluji ca bază desvoltărer, trebue să îmbrace un caracter social' el trebue să se întindă a&upra unui grup mal mult sau mal puţin nume­ ros de indivizI. Pentru ca un fapt, individual prin a lut obîrşie, să poată dobindi o valoare istorică" tre­ bue ca el să înrîurească asupra masselor mal mult sau mal puţin adînci ale ornenireî, sau să întăţoşeze, sub o arătare individuală, interese sau împrejurări obşteştt. Iată bună oară pentru ce lista de bucate a banchetulul dat de un colegiu roman din Dacia în ziua de 1 Mal, ne interesază ca document istoric. El reprezintă un obiceiu obştesc pe care străbunir Ha- [448] 448 / A. D. Xenopol mînilor îl urmau la acea dată, şi acest obice iu se regăseşte la aceştt din urmă ', Această întindere a faptulut individual, pentru a deveni social, se îndeplineşte pe două căI: imitaţiu­ nea voită sau constrîngerea. Am văzut că imitaţiu­ nea poate trece de la conştiut la neconştiut, şi să devină prin aceasta, din voită, obligatorie. Obligati­ vitatea poate să fie rezultatul organizăreI sociale şi politice, precum bună oară ,într-o bătălie, unde sol­ daţiI expun viaţa lor în comun, pentru că ascultă de comandă. Faptele istorice sunt decl sau obşteştr, sau indivi­ duale cu aruncătură obştească. Dar toate faptele so­ ciale nu constitue fapte istorice. Pentru aceasta e de nevoe, ca un fapt social să îndeplinească două con­ diţiuni neapărate. Mal întăi faptul obştesc, sau individual cu arun­ cătură obştească, . trebue să fie pus în relaţie .de suc­ cesiune cu un alt fapt care l-a precedat. Dacă se lasă la o parte atare relaţie, sau dacă ea nu poate fi stabilită, faptul social nu constitue decît un fapt coe­ xistent. Dacă bună oară se studiază criminalitatea u­ net ţărr, în scopul de a se cunoaşte cifra faptasilor de, deosebite categorir, spre a se şti numărul inchi­ sorilor ce trebuese ridicate şi mărimele ce sunt să li se deie, faptul social al criminalităţei este privit, în acest caz, numai din puntul de videre al coe­ xistenţer. Dar dacă se cercetează propăşirea crinii­ nalităţei în decursul unut răstimp, 'şi cauzele care 811 făcut să se sporească cifra delictelor sau a crimelor, se va privi acelaş fapt social din puntul de videre al istoriei. Pn alt exemplu ar putea !�ă ue fie dat de velocipedie. Extinderea acestui sistem'de locomoţiune în deosebitele ţărI, Întru cît nu consţitue decît o Î-:­ mitatinue curată a faptulut însusI, alcătueste un fapt , " coexistent, Dar dacă el este pus în legătură cu sis- 1. Xeuopol [(is{{lire (lr" R()lI/1/"ills de la Dari" {rajtlllt, Paris, 1896, 1 p. 80. [449] Materialul istor;e'î 449 /. I 1 t I i temele anterioare de locomoţiune, el ie îndată loc în perspectiva istorier. 'I'ot aşa stau lucrurile, dacă să ieu în privire aplicările sale folositoare, spre pildă, pentru împărţirea scrisorilor şi telegramelor, sau pcn­ tru slujba oştirilor. Aceste imitaţiuni diţersnţiate pot constitui tot atîtea trepte istorice, în desvoltarea ve­ locipedier. De asemenea si pentru alte fapte sociale; , . căct fie-care evoluţiune poate fi oprită, cel puţin În minte la nn moment dat, şi formele ce le infăţoşază în acel moment, pot fi studiate din puntul de vi­ dere al coexistentei. Dar dacă fie-care succesiune poate fi privită, În­ tr-o oprire închipuită a evoluţiunet, din puntul de vid ere al coexistentel, nu fie-ce coexistenţă, chiar prin­ tr e faptele sociale, conduce numar decît la suc­ cesiune, şi sunt o mulţime de fapte obşteştr care nu interesază omenirea decît ca manifestaţiune a pute­ rilor coexistenţeî, fără să. înfătoseze nicI un interes , , , pentru desvoltare, Această observaţie ne conduce de la sine la a doua condiţiune cerută, pentru ca fap­ tele sociale să poată constitui fapte istorice. Faptele sociale, pentru a intra în domeniul isto­ ricI, trebue să poseadă un caracter care nu este de loc cerut, cînd sunt privite numar din puntul de vi­ de re al coexistenteI si cînd ele constitue obiectul ştiinţelor teoretice al� spiritulut, ca politica, morala, dreptul, economia politică. Pent.ru a deveni obiec­ tul istorie), faptele sociale trebue sa aiba urmărt sau rezultate intelectuale. Omul este intr-adevăr nu numar minte; el este şi corp viu, dect animal; se poate întîmpla ca fapte obşteştr, adecă sociale, să nu atingrt decît partea lui fizică, fără a-I interesa mintea. A­ cest feli11 de fapte sociale vor putea avea o valoare pentru economia politică, pentru morală, pentru drept; ele nu vor avea nict una pentru istorie. Aşa sunt, spre pildă, migraţiunile popoarelor nomade spre căutarea de păşuni pentru turmele lor, saii foame­ tele, cpidemiilc, răsboaele de stirpire între popoa- \) , [450] 450 A. D. Xcuopol rele sălbatice. Cu totul alt-felin stau lucrurile, cînd a-o cest felin de fapte au urmări intelectuale ; ele do­ bîndesc îndată o lnsămnătate istorică. Aşa fu mi. graţiuuea care aduse pe Fenicient pe îngusta limbă de pămînt cuprinsă Între Liban şi Marea Mediterană împinse pe acest popor la navigaţiune, Ia comerţ �i la descoperiri, şi făcu din el unul din cel d-Intăi a­ genţI al civilizaţiei vechr, Această migraţiune este un fapt istoric de cea mal mare însămnătate, pe cînd acele ale Arabilor Arabiei si acele ale Beduinilor din , Sahara nu o sunt. Tot asa e cu ciuma care bîntuie u­ ferim unil de la alţiî, afară de boli şi împrejurările nepri­ incioase ce ni umple viaţa de fiere şi venin, - şi pănă la Socrat cu Xantipa lUI şi de la el încoace; - toate şi toţi aceştia, Is dovada cea mal puternică de voracitatea Calom­ nie] 2), şi patima ce o are pentru singe, mal ales pentru sînge ales, singe de erou, de geniu, de artist. Ad majorem Dei gloriam strigau călugăril inchiziţionalf, punîndute pe cruce, pe rug sau pe roată, ca să te lepezi de credinţele şi părerile tale; Pentru Domnul, în numele Domnuhu, strigau el cînd îţl turnau plumb topit pe gît, ca să afle de la tine secretul, ce le-ar fi dat şi alte victime pe mînă; Pentru gloria Domnulut, ucideti-I, striga Luther discipolilor SăI, cînd ţaranil voiau să iee ad litteram drep- 2. Se-ntăleg aice toate speciile de Calomnie curată, de flori calomniale sau şi de alte feluri de flort, ce ar ajuta numai Ca­ lomnieî, ca: ignoranţa, lenea, prostia, �. a. [492] 492 Calomnia Calomniosa tatea evangelică ; In numele lut Uhrist, şi pentru onoarea D-;�oaret cutare, ziceau cavaleri! veacului de mijloc, cînd taceau vre-o grozăvie, prădăciune, omor, etc.; In numele le­ get, moralet, binelul public, etc., strigă azl reprezentanţit ordinei şi moralei publice, cînd te tnăduşă, te strivesc şi te ucid cu legile lor, prin cari morala şi fericirea-s a unora, iar munca a tuturora. . Şi cind ne uităm mal bine, videm că această ciupercă, nu-l numat un parazit al slăbăciunet omeneşti, ci o verigă groasă, un enorm şurub in această maşinărie enormă, zisă societatea omenească. Un şurub care o roade, o face să ţăcănească, să se zbată, să sufere; nu-l mal puţin adeva­ rat însă că-I o parte integrantă din complexul maşineî şi care ar putea fi Înlocuit, nu lnsă eliminat tără greutate. Şi cîte şuruburi nu a Întors omenire! acest fatal şurub! 3 Timpurile trec - moravurile rămîn j Povestea-r a clocanulul, ce cade pe Hău. ,,0, nesăţioasă hirea omului, spre lăţire şi avuţie oarbă; pre cît se mal adaoge, pre atîta rthneşte l Pohtele omului n-aă hotul'; avînd mult, cum n-ar avea nimica il pare: precît il dă Dumnezăă nu se satură; avînd bun al său, şi la al altuia bun a-l cuprinde - cască) şi aşa, lăcomind la al altuia, soseşte de perde şi al său". Miron Costin. (va. urma) \ .. 5. Dar oare religia, morala, dreptul cu legile şi interpre­ taţnle sale filozofice. ş. a. nu-s oare nişte enorme şuruburi ce se trag societăteî şi a căror şurubărie complicată se studiază oficial ani şi secole întregi? O! Sancta molitio ! Sanda simplicitas ! [493] D. G. IAMANDI 9mpărfire.a pămîntuluî ') Dia Thtlilung der Erde (Trad. din Schiller) LuaţI această lume! A voastră ea să fie; Zeu a strigat Ia oameni, din tnăltimea sa. V-o dau drept moştenire şi parte pe vecie, Dar vreu ca vol Irăteşte să vă-mpărţiţl în ea. A tund on-cine poate să iee, se grăbeşte ; Ou hărnicie-alearga şi tînăr si bătrîn, La roadele cîmpiei plugarul . năvăleşte, Iar nobilul vînează prin a pădurii sîn. lea negustorul totul ce-noape în hambare, Şi stareţul alege din vinuri cel mal bun, Iar regele-şî închide şi drum şi pod ce are, Zicînd: "De-acum zecimea pe ele am să pun". Tîrziu, cînd împărţeala de mult era făcută, Soseşte şi poetul din loc îndepărtat. Dar vai, atunci din toate, nicl urma nu-l văzută, CăCI ori-şi-ce fusese stăpînulul s-a dat. 1. Omiţmdu-se în numărul trecut o strofă din această poe- zie, se reproduce. Bed. [494] 494 Poeziî "Din toţI ah ! numar singur a trebuit eu oare Să fitI uitat de tine, eu credinciosul tău" ? Ast-fel din pept s-aude eşindu-î vaetrnare, Şi in genunchI s-aruneă Ia tron Ia Dumnezeu. - Şi dacă-n a lor ţară dulci visurl te opriră Răpunsă Zeu, cu mine. acum ce te sfăde��I? Tu unde fosta-I oare cînd Iumea-şi împărţiră '? "Eram, zise poetul, În sferele-ţi cereşti; Se desfăta privirea-mi la faţa ta senină, Auzul meu la ceriu-ţt de armonie plin; Ah ! iart-acelul spirit orbit de a ta lumină, Că a perdut el toate ce-n lume- I se cu vin". - Ce-I de făcut? Zeu zise, căcî lumea este dată, Vînat, merinde, roade, nimica nu-I al meu; VreI tu în ceriă cu mine să ti duci viata toată? , , De cîte ori veni-vei, ti-I voiă deschide eu. - \ \ [495] DĂRI DE SAMĂ De la academia ştiinţelor morale şi politice din Paris Rapoi·tul d'/ul: Boutrou« asupra că» Jel: d-lul: A. D. Xenopol: "Les Principes fondamentanx de l'histoire. D. Boutroux: - Am onoare a oferi Academiei, în numele autorulur, DI. XenopoJ, profesor la Universitatea din IaŞI, membru al Academiei Romtne, o operă intitulată: Principiile fundamentale aleietoriet. Istoric naţional al Romăniet, DI. Xenopol ne este cu­ noscut, nu numar prin publicarea uneI prescurtări în limba fran­ ceză a marel sale opere: Istoria Ro mînilor- din Dacia Traiană, a­ părută la Paris în 1896, sub ocrotirea confratelui nostru D. Ram­ baud, şi încorona fă de Academia franceză, dar încă şi prin însem­ nate luerărt relative la Romănia, publicate mai ales de Revista is­ torică (Revue historique). CompatrioţiI Il-lut Xenopol îi admiră nu numai intinsa- i şi solida-I ştiinţă cu care a scris - în 6 volume - singura mare şi însemnată lucrare care s-a făcut in istoria ge­ nerală a Romînilor, dar şi spiritul fil�sofic ce l-a călăuzit să intro­ ducă nişte largl vederi in potrivirea şi totalitatea operei, împărţiri exacte şi luminoase, un şir şi logic şi potrivit faptelor, şi care-I întocmit după nevoile mal superioare ale gîndirei. Trebuie dect să ne felicităm că vedem un ast-fel de istoric apucînduse să hcă filosofie asupra grelei probleme a principiilor şi asupra metodei cunoştintel istorice, Ar fi desigur prea mult să susţinem c:'i numai singur! oameni! speciali sunt în stare de a eul­ tiva cu Iolos filosofia ştiintet JOI'. Şi insuşt Vi. Xenopol, cari ci- [496] 496 Dări de samă tează în diferite locuri pe John Stuart Mill, Schopenhauer, Aug. Comte, Herbert Spencer, Wundt, etc. recunoaşte cel dintăi rodni­ cia concepţiilor metafizicilor pentru tălmăcirea şi tntălegerea fap­ telor. Dar ie de nevoîe chiar ca oamenit speciali să se unească cu fllos.iflt propriă zişt, pentru ca să se îndeplinească cu adevarat a­ ceastă pătrundere intimă de fapte şi idei, care-i idealul ştiinţei o- meneşn. c Dl. Xenopol socoate că, deşi istoria şi-a arătat pănă acuma demnitatea şi puterea sa, prin operile ce le-a dat la lumină, ea nu- I încă destul de pătrunsă de obiectul, natura şi metoda sa. In urma acestui neajuns, el o vede că se orbeşte, se ademeneşte, pe ief şi colea, orI de teoriile cari o fac-una cu ştiinţele naturale, sau chiar mecanice,ori de cele ce o mărginesc în studiul tnttmplărer, şi nu-I acordă nici o inrudire cu ştiinţele adevarate. EI îşl propune deci de a hotărî bine ceia ce face originalitatea şi caracterul pro­ priu al istorieI, de a spune cu siguranţă in ce fel e o ştiinţă şi ce urmări ies din aceste premise, in ce priveşte direcţia în care trebuie să-şl indrepte cercetările. . Pentru ca o cunoştinţă să fie o ştiinţă, trebuie să introducă lo- gica în fapte, dar nu-l de nevoie să se strîngă în adevăruri uni­ versale, putînd da o explicaţie întreagă a acestor fapte. Oondiţiu­ nea trebuitoare şi îndestulătoare a ştiinţei nu-l explicarea, ci proba. Ori-ce afirmare întărită cu probe e o afirmare ştiinţifică, chiar cînd lnsăşl temelia esenţială a lucruluI afirmat ne rămîne necunoscută. Dar nu trebuie a ne 'înşela asupraobieetuluI tnsuşt ce este să-I aibă ea în videre. Principiul care trebuie să conducă toată discuţia noastră ie deosebirea raportului de coexistentă şi a raportului de succesiune, Sunt două soiuri de ştiinţi: acele cari iean Ienomele din puntul de videre al coexistenteî şi acele ce le ieau din al succesiunet. Cele de al doilea sînt ştiinţele istorice. Insă coexistenţa intemeindu-se - în ultima analiză - pe pă­ rechI de tapte ce se repetă neîncetat, îngăduie legi concrete, cari-s expresia imediată a faptelor elementare. Succesiunea din contra presupunind fapte veşnic diferite, nil ingădu� decît legi abstracte ce exprimă condiţiunile generale ale fenomenelor, dar care legt nu-s în stare de a întemeia vre odată o prezicere,- pentru că împre­ jurările hotărîte in carl trebuie să le incorporăm, pentru a le da [497] Dări de samă 497 o tnsămnare practică, sunt prin chiar firea lor, veşnic schimbătoare. In schimb însă fenomenele coexisienie nu pot fi cunoscute decit foarte greu în cauzele lor, şi mai multe ştiinţi foarte înaint�te, cum sînt �himia sau biologia, se mulţămesc încă dea studia nu mal mo­ dul cum se petrec fenomenele, fără 'a mai căuta şi. pentru ce se petrec ele ast-feliă. Raportul cauzal al fenomenelor succesive îl pu­ tem prinde din contra foarte adesea; am ajuns de pildă să deter-' minăm cu preciziune şi cu siguranţă cauzele fenomenelor crucia­ delor. Obiectul istoriei îi aşa dar bine şi definitiv hotărît de acuma înainte. Ea are de scop descoperirea adevărulul asupra faptelor tre­ cute şi înlănţuirea lor cauzală, pe care o descopere, căuttnt legile abstracte, ce-i este dat să formuleze. şi combinlndu-Ie cu î�preju­ rările în cari s-a petrecut fenomenul. OI. Xenopol dă ca exemplu de aceste legi, cari nu sint prin sine înşile cunoştintl istorice, ci intră numai în urzeala istoriei, următoarele; lepile de evolu%.iune cu progresul spiritului omenesc, statornic fără a fi neîntrerupt; mersul progresului, care se face în tot-deauna de sus în jOH, adică de la clasele de sus ale societătet la acele de mal de jos; apoi le­ gile acţiuner mediului intelectual, a tendinţei de expansiune, a lup­ tel pentru traiă, a tendinţeI de reactiune, a imitaţiuneI, a rolului indivizilor. Din aceste consideraţi unl scoate incheierea că metoda pro­ prie a istoriel nu-I nicl inducţiunea, care merge de ia particular la general, - niel deducţiunea, ce :;;e coboară de la general la par­ ticular, ca sa hotărască relaţiunele eauzale dintre fapte, ci inferenţa sali concluziunea de 1\ particular la particular. Printre desvoltărl foarte complicate, numeroăse citati] şi dis­ euţil, cari fac cîte-odată greu de urmărit gîndirea autorulur, se vă­ deşte foarte lămurit intenţia îndreptăţită de a găsi o cale mijlocie între asămăluirea legilor istorice cu legile ştiinţelor materie', şi ne· gaţiunea desăvîrşită a valoarei ideel de lege în istorie, Se pătrunde şi se scoate foarte bine la iveală şi doclrina -- foarte franceză, e­ şi expusă nu de mult încă de confratele nostru A. Sorei, în ale sale "Noue încercăJ'r de istorie §i critica", şi care face fondul Semanticei D-Iul Broal, -- după care acţiunea fatală a cauzelor din afară n-ar fi de ajuns să explice fenomenele omeneştî, decît dacă aceste feno­ mene s-ar deslipi de om ca nişte resturt fără viaţă şi mişcare, şi 15 [498] 498 Dări de samă ar înceta chiar prin aceasta de a merita numele de omeneşti, pe cînd' în realitate omul rămîne şi va fi pururea centru şi sufletul lor,' şi le pune pecetea inteligenţei şi Iibe.tătet sale, după cum tră­ eşte şi lucrează, Inlin,să �i foarte felurită, erudiţia d-lul Xenopol pune publicul francez tn cunoştinţa unor teorii, mai ales germane, rău cunoscute la noi. Sigură în general, are cite-va şovăiri, Mă voiu mărgini a arata numar acuzarea ce o aduce lui Kant că ar fi făcut din spa­ ţiu şi din timp nişte categorii ale. inţălegerel, cînd toată silinţa lul Kant e de a le referi la simţibilitate ; şi locul unde, - făcînd a­ luzie la vorba lui Pascal asupra şirului legăturel oamenilor.. com­ parat cu un singur om care trăeşte veşnic şi învaţă mereu,­ DI. Xenopol zice că epoca noastră insamnă, după Pascal, decăde­ rea omenireI. Cu toate cele cîte-va scăpări de videre, DI. Xenopol se arată în adevăr cunoscător în ale filosofiel, dupa cum e şi un maestru în istorie. Şi teoriile d-sale cari lasă de sigur nedeslegate mal multe greutăţi, atacă în adincul {li chinuitoarea şi mult interesanta pro­ blemă a existenţei unor legi in domeniul acţiuner libere. Opera sa ti în adevăr in stare - cum o doreşte şi autorul - de a îmbo­ găţi filosofia şi a provoca gindirea adinoită a istorieulul asupra caracterului propriu al menirel sale. \ [499] u ras V1t 7154, Noev. 6, DOCUMENTE Document din 7164 Noemv. 7 1645 10 Vasilie Vaevo'l", bojisiu milostiiu gO"po care era şi cantor - era în banî gata 90 fl. vechr (a 40 er. DOi), .;. sesie (16 pogoane) pămînt, 12 picioare de lemne ; 'de la morţt cîte 20 cr., apor la pomeni şi feştanii tre­ buia 'să iee parte cu băeţir, de unde încă- ŞI primia plata sa. In anul 1853 s-au redicat salariul în banr la 100 fl. n91, la 1855 la 150 fl., în 1857 la 160 iar în 1868 la 200 fl. La 1877 s-a înfiintat a Il-a v.coală cu salariu de , , 200 fl. şi 10 p. lemne, şi ast-fel au rămas pînă la anul 1885 cînd s-a sistemisat la fie-care scoală, cîte 250 fI. t sesie pămînt (8 pogoane), 40 metri de lemne şi lo­ cuinţa. La 189fi înfiinţindu-se a III-� şcoală s-a sistemi­ 'sat salariul invătătoresc la 300 fI. şi locuinţă. Pănă la 1876 salariul' învătătoresc se aduna si se solvia de cassariul comunei, iar 'de atunci prin eaesar se­ parat. Şcoala n-are nict un fond, nict ţealităţI, ci se sus­ ţine prin repartiţiune, după dareadirestă. Edificiu propriii n-a fost pănă la anul 1852, cînd s-a făcut şcoala veche din material solid, cu locuinţă şi ,sală pentru 90 elevr. Cu timpul mărindu-se numărul deo­ bligaţilor s-a deschis a II-a şcoală, pentru care s-a clă­ dit la 1890 o zidire colosală din peatră, cu o sală de 78 m. p., iar la 1895 desehizîndu-se a III-a sau mai adaus cătră zidirea veche, o sală de 68 m. p. [507] Notiţl 507 Cercetarea şco aler mal demult era benevolă, iar de Ia 1830 au fost obligată. AilI, fără a fi siliţr cercetează .scoe.lele toti deobligatIl. Din 152 băeti si 136 fete, deo­ bligaţI a c�rceta şco�la pe anul scol�r 1895�96 au cer­ cetat regulat 140 băeţr şi 117 fete, neregulat 12 bi'leţi şi 14 fete iar nici decît, numaî 5 fete, cart erau bolnave. Invăţătorir despre carI se ştie cu siguranţă că au funecionat în Măderat sunt următorii: 1) Risia Popooiet a funcţionat de la 1786-1795 i-o 2) Constantin Popovic1-" " " 1796-179� +. 3) Simeon Dumitru; născut in Maderat, fost elev al Iar Rista, cînd s-a deschis cursul pedagogic la Arad (1812) a mers ca învăţător şi a absolvat cursul preparandial. A funcţionat de la 1800-1832 şi de la 1841-1843 i-o A ştiut vorbi limbile: remînă, latină, magiară şi sla­ vouă. 4) George Gobor, născut în Măderat, a studiat pe­ da.gogia şi teologia În Arad, a funcţionat de la 1832- 1836 şi de 1/1839-1841 t. 5) Demetriu Ioanooict, născut În Şiria a funcţionat de la 1836-1839 t. 6. George Diacu, născut în Măderat la 1825, a ab­ solvat la preparandia din Arad. la 1842, a funcţionat de la 1843-18,f4 ca suplent, iar de la 1853-1862 cade. finitiv, 7) Teodor Bozian a funcţionat de la 1844-1847 i-o 8) J..VLihaiu Luciu născut În Măderat, a funcţionat de la 1840-1853. 9) George Oanca, născut în Şiria, a absolvat prepa­ randia din Arad, a funcţionat de la 1863-1872, De present notar comunal în Crocna. 10) George Barabaş născut În Pincota, l:J.. absolvat preparandia din .Arad şi a funcţionat de la anul 1872- 1880. AZI funcţionează ca învăţător in comuna Chitighaz (cott, Bichiş), La annl 1877 s-a infiintat scoala a II�a cuprinzînd , , clasele IV- VI-a băeţt şi fete, sub conducerea luI: 11) Ioan Morariu, născut în Giula (cott. Bichiş) care şi-a făcut studiele de liceu în 'I'imisoara Ri Beius, iar , , , teologia au' absolvit-o în Arad. La 1877 a11 fost ales de [508] 508 Notiţ'i preot şi învăţător în Măderat, şi ast-fel a funcţionat pînă la 1882, de cind funcţionează numal ca preot. 12) Ioan Ştefănescu, născut în Mişca, a absolvat pre­ parandia din Arad, şi a funcţionat ca învăţător la şcoala inferioară în anul 1880, după ce s-au dus la teologia din Arad. 13) Ioan Ionescu, născut în Semlac, studiile le-au fă­ cut la gimnasiul din Arad şi preparandia gr. or. de a­ colo. A functionat de la 1881-1884 la scoala de băetr. , " La 1882 s-a si stat scoala superioară, si s-a înfiintat scoala , " , de fete. Cea dintăiă învăţătoare au fost: 14) Iulia Plasa, născută în Gyoroc, a funcţionat de la 1882-1884, cînd s-au strămutat în com. Sîmbatenr, unde funcţionează. şi in present. 15) .Maria Demian, născută în Oraviţa (cott. Caras­ Sever), a funcţionat de la 1 Septembre pănă la 1 De­ cembre 1884. De present funcţionează la şcoala de fete din Grebenat. 16) Petr� Vancu, născut în Cuvin la 1865, studiele şi le-a făcut la gimnasiul din Brad şi preparandia gr. or. din Arad, functionează la scoala de băetr de la 1884- pănă în ziua d� azI.' , , 17) Maria Codreon, născută Barbu, în Abrud (cott. AlbeI de jos în Transilvania) la 1841, studiele şi le-a făcut la şcoala superioară de fete în Cluj şi preparandia din Arad, funcţionează de la 1875, iar ,în Măderat la şcoala de fete de la 1885 tlănă azî, Deschizîndu-se a III-a şcoală s-au luat clasele 1 şi a II-a de băetr si fete, si s-a format scoala mixtă sub con- "., , ducerea lUI; 18) Paul Sighertau, născut în Sinitea la 1869 a ab­ solvat preparand.a gr. or. din Arad, funcţionează de la 1 Ianuarie 1896 pănă azî, Aceastea sunt pe scurt notiţele despre şcoala din corn. Măderat, din acel ţinut romînesc 'care era aşa de: ptrtin cunoscut fraţi-lor noştr-i- din- Ho.năaia, Milderat, la 15 (27) Iulie 1896. Petru Va.ncu. învdţator IASI - TIP. H. GOLDNER. STR. PRIMARIEI No. 17