[112] 112 C. Erbiceanu şi N. Iorga. Interesul cel mare al scrisorilor - interes tot atît de istoric, ca şi cel excluziv politic - stă însă în aceia, că ele ne introduc în intimitatea unei familii domneşti din această epocă. Vedem pe aceşti precurscrrdin al XVI-lea veac, ai Fanariotilor, cei a ce nu ne este iertat pentru alţi domni mai inte?'esal1ţi de cit din­ şit, dezbrăcaţi de pompa oficială, în tot adevărul naturii lor. Nu se deosebesc de cum ni-I reprezentă, şi ceia ce ocupă mai toate scrisorile, e preocupaţia hanului şi a domniil, care-I procură. 3) Personagiile sint: a) Milinea, domnul Munteniit ; b) Mama sa Ecaterina, Italiancă din Pera, grecizată eu desăvîrşire. E fata lui Niccolo Vallarga 4) şi are două surorî : o oare-care Lucreţia, care-şi trimete în Moldova ginerii, cind Petru Şebiopul capătă din nou domnia, şi c) Mărioara (diminutivul e rornănesc şi arată, că familiile de origină străină ale domnilor, se romanizati oare- cum, cel pn­ ţin ca nume), căsătorită cu Fabrizio ") Adorno, dintr'o familie dogală genoveză, stabilit, se pare, şi el în Pera, Acesta nu mai trăia probabil la 2 Dec. 11)78, cind sora sa, doamna, îi trimesese banî pentru casa pe care voia să şi-o facă. la S. Maffeo, mănăstire situată în Murano linga Veneţia, unde e adresată scrisoarea din 16 Febr, 1574 şi acea care poartă data. de mai sus. Două scrisori ale Ecateriner, dintre care una databilă pe la 1585, i se trimet, la Murano: doamna pomeneşte în ele de calugăriţe. De şi chiemată cu stăruinţă de Ecaterina (scrisoarea din dec. 1570), Mărioara nu pare afi venit în Muntenia. O vedem dedicind in 1590, în numele lui Mihnea, altarul cel mare de Ia. S. Matteo din Murano, cu această inscripţie, comeinorind reluarea. domniei de nepotul ei, în 1585: "Matthaeo D. N. Iesu Christi I apostolo et Evangelistae I Ioan. Mihnas e COl'vina regia familia I Al�xandri F. Ii) Mihn 3) ne altmintrc!ea, sînt toate scrisorI de afacerI. 4) Mort ill1574 deja. V. scrisoarea 1 ("fil fili( la di measer Nicolu VaJargo··'). 5) (1)Cl.IJ:;;(P't'�o'l; (J'py.;:P'f)'t'�b7. 6) Fiul lUI Alexandru, mort În Iulie 1577 care Mihllea avea şi el un fiii cu numele de Mircea. Nicolal: Olahi Hunga1'l:a et AtiZa, ed. ]{ollar (\ iena, ] 763), P 57 (Întărit şi de Viaţa şi tj'aiul lu'!. Nlfon rI(; Gavriil protuJ, ed. din Bucureştl, ]888 IJ. (;9. Tot acolo (p. 56) asupra legăturilor d.e familie dint.re Dăll('�tl (lVfihw>n. ('l'a din aceastrt j�1milie iv/d.) şi Ion Carvin. [113] Scrisori domneştt din veacul XVI-lea 113 N. 7) I Raduli principum pronepos 8) I Voievoda Valaviae 9) I Trans­ danubian. regionis in Dacia Romana colonia I cum intelligeret se in a­ vitum principatum I sancti huius patrocinio 10) divinitus restitutum. Procurante matertera Maria Adorna Valarga I Constantino­ politana I e Pera genuensium colon ia ut et apostoliei in Mihnam beneficii et a Mihna soluti pro ipsa voti extaret monumentum I MDXC Jl)" adecă: "Lui Mateiu apostolul şi Evanghelistul domnului nostru Isus Hristos. Ioan Mihnea (Un familia regească a Corvinilor, fiul lUI Alexandru, nepotul lui Mihnea, străuepotul lui Radu Voevod al Valahiit regiune trausdunărene, în Dacia, colonie romană, cînd a înţeles cii cu ajutorul acelul sfint il fost restituit din mila lui D-zeu în scaunul părintesc. Prin îngrijirea rnătuşei sale de pe mamă, Maria Adorna Va­ larga din Constantinopnle, din Pera, colonie genoveză, ea să fie dovadă şi a bine-facerii apostolulul cu Mihnea şi a făgădnieliî indeplinite de Mihnea în numele iel." Supt pilastrul capelei celeî mari, se ceteşte următoarea: "Maria I Adorna I Valarga I Perotta I NIDXC." 13) Această biserică S. Maffeo din Murano iera, după cît se pare biserica familiei: în ea, se celebră, zece ani după săparea inscripţiii, căsătoria Doamnei Maria, fata lUI Petru Şchiopul, vh­ duvă a spătarului Zotu '['igara, cu nobilul veneţian Polo Minio (28 Nov, 1600). Nu ştiu dacă Mărioara trăia la această din urmă dată: la 1U Sept. 15H8 însă, femeia lui Mihnea ient refugiată cu fiul sM la S. Maffeo, probabil lîngă ruda sa. 13) 7) Mircea Ciobanul. 8) ln potriva păreri! admise deci (Xcnopol, TIr, 3, după doeumentul sla­ von al lui Alexandru al Il-lea, publicat În traducere in A11t,t;va istoricâ, P, il9; vezi însă textul slavon, cu titlul domnesc genpalogie identic, al documen- tulnl din 1575 (Arlt. ist" 1. c. p, 50): "HEljr18 care Însamuă nepot='Ilcveu, Sl� raportă la Mircea, nppotlll de frate al lui Mihnea cel Hetl, şi nil la Alexandru) Mircea Ciobanul era fiul lui Radtt al Mare, şi nu al lUI Mihnea cel rM, 9) Precum se zicea în al XVllI-lea veac Moldachie p Moldavie,ast-fel se întîlllf'şte une-orl numirea analogică de Valavit! pentru Valachia. 10) Asupra. pat1"ociniulu'i" care a ajut.at pe Mihnea la red0bÎndir�a dom­ nii!, v. XenopoL III, 311. 11) Inscripţiile mi-au fost comunicate de d. Urbani de Ghcltof. cf (Ju.ida ZrmettIJ pentru Veneţia, p. 66 (indicaţie a aceluiaşI). 12) Venetia, A I'chivio di Stato, Avvogaria eli ;clJ1nmun, lib'/"f) 11/0t1'l;'1II01l', 111, f 192 (va. fi reprodus în Actele şif1"Clg/Ucnte, pr care le public, v. II!.) 13) Hurmllzaki Documente, Il!', 524. [114] 114 C. Erbiceanu şi N. Iorga 1. in Febl'. 1574. La Veneţia, Doamnei Maria Valarga. Laudă lui Isus. !i')71. aZI în lG Fevruar, în Pera, Copie. 1) . . bită . "'.T ţ" .,. t ti' 1 rea ium a, ca ŞI o sora. .xu n sa scris 111a111 e, . in: - că n'a fost prilej: scrisoarea ele faţă va fi pentru a-ţt spune, că prea luminata Domniei-tale soră mi-a trimes cu Mihai Chiotul trei sute trei-zeci şi trei de galbeni (le aur, eu poruncă. să-I fac să ajungă în mînile Domniei-tale şi fiind-că n'aveam cum să ţi-i trimet inainte, Îi vei avea cu zăbavă prin fiul maretulut bail Barbare, cum vel vedea din poliţa alăturată, bună pentru �);)2 de galbenI. Şi cu un galbăn, care s'a păgubit, din pricina pieselor stricate sau mai uşoare, fac 3r)3 de galbeni. Şi vei înfăţişa acea­ stă scrisoare domnului Dominic, fratele mieii, şi vei avea la vreme plata, şi cu cel d'intăiu prilej veî scrie zisei doamne, sora Domniei-tale, că ai primit banii, ca să aibă ---._----.--_ .. _. __ .. _-_._-----------_.- 1. Hî Febr. 1574. Per Venetia. Per madonna Maria VaIarg;a. Lau» lhes1I. 1574 adi 16 febraro, in Pera. Copia, Carissima a quanto sorella, Per avanti non vi si a scritto per non esser statto ochasion : la presentte sara per dir vi come Ia .Illustrissima vostra sorella mj M mandatto con Michalj Siotto 11) ducati trecento trenta tre d'oro, con online che ve lj fa(�j capitare in vostre manj, et perche non aveva mode per :1- yantj di memeterlj (!;ic), li averette con jl SP3Z0, che sad jl n­ liolo dei magnific o balio Barbare, Iii) corne per la poliza qui inclusa vederette, per ducati 382 et dueato uno c)10 si iL fatto danno, in rottj et scharsi, che fanno ducati 838, eţ pl'esentarette deUa lettel'a a messel' D0111enico, ll1io fratelJo, de al tf'mpo a,vel'ette il pagamento et con prima c01l1oditt;\ seriveI1eUe a '� IJ.�u. o.?�Vţs:; iJ.� 0:?2oY.s'l (;l {}�6<;. Ţ�lI Ţ1;'1 'r-7j Zip''l re 71:6� , ă.cr71:PX coi) �Zo 0'72),!JS\l7. ,.�� o:�O( �v,()o: '::;�u o:�06'l.O: �'�'J 'i:p�.1) �?I,:7. [J,S' Ţ� 7.",uYiY'-'ţ, 'to Y.:)'l��VJ o.�y.o;Ţo �/\oUFfja [l's' 'Ii 'j'(p )0:/10 '/7. COli :7. 12P·�. I.od s;:cr,�p7. oto:x6c'l)7. ?),�up( �)y. ilP ŢO'I iJ.mi­ 'ISTQ l'o:'(h'�'ljC(, 1.0:\ ·�7.u0( c'lTi)7. cro:) iJ.� o:{'(po:'-J1s<; -ro .. 6; ()O,r;<; 'Ia 1.:7.1;'\; c;�'�'7ol sr:� 't' :J,Q'lo:cr1"�?fj, 'l.j:� ţoti� J'�u €7:€Gt'fj),): ·�i'.ccr·'i Z:�A'f)X�€; o.a7tp( U)',I) ;J,€" 'rJ'J p:iti'/S't'O l·cc'(it�·�o:. 1.0'.� �'1:a G�U SitS7't1j),.o: 'rfJ'J 'Jv.crrpd.7rCY. l).�' 't7. zoui\"Ij:7.p·�o: ă.i,o: 2\O:I.6c·1)0: g»,OUP�CI.. il,�' n'1 IJ,;-ci'l�,o To:y:7.Ţ�rF 1.7.( �VţO: crOI) sat'fj/,o:, 70 n�Ţ�p"r, i'�o:l 2{(t) "yO'';')2� ,,:6GI.a, 'l.(J.�. Qtfl) cro:voup'f)a, cZ1/":c6'J�� p.�- 19) Tablh, tipsie (E.) [118] 118 C. El'biceanu şi N. Iorga, două. blănt toscane şi două samururt, nu blănuri mari, se­ parat, şi alte �OO de galbeni, cu Benetto 'I'agazza, şi ma­ ramele. Şi valorau toate la un loc o mie ele aspri ; alte două sute de galbeni cu Benetto 'l'agazza, şi, de cind a murit fericitul domn ':l0), ieste ca o jumătate de an acum, ţi-am trimes 400 ele galbeni, iarăşi cu Benetto 'I'agazza, şi să-mi scrii, dacă .i-al primit, să Şf.ill şi ieu, şi in că n'am observat catastihele, de cumva ţi-am trimes şi altele: şi Senioria ta, cite însă ai trimes, toate le-am primit, şi ca­ seta cu ori-ce avea innuntru şi iiriimaza ('?) şi paharele, socotit în lăuntru toată hîrtia (lista). Ca să vii aicI - şi să nu-ţi pată ciudat pentru ce te aeluc: este pentru că eşti Frîncă, şi alta, pentru că în acest loc este (Că) se schimbă domnii şi nu-l aice casa noastră. Şi, pe de altă parte, te roagă Domnul Mihnea Voievod, nepotul tăii, să trimeţi eloi căţel frumoşi-frumoşt, micuşort, ele partea băr­ bătească şi femeiască. Şi ţi se închină Doamna Lucreţia eu toţi copiii set, ţi se închină (sic). Nimic alta, şi Dum­ nezeu eu Senioria ta. S'a scris în luna lui Decembre în 2. 1578 anul ele la Hristos . . :j),�; IJ.6·1� a'�Ţ'�'1] 1).O·I::I·Z1. "-ai 't�0; 1),azpa;J.icE;, zai. ��1)�S r:cl.CiJ. �'I1) '1.:;", IJ. T:�F'I7.v2 O!),�?�Y. i'.7.� 1"7.ZŢ".'i'.a za.l i.pX.OIJ"C·fj'l/J.. i'�v.� ')7. IJ.€ zalp=:-ri; '"C(� /'7./,:";­ p·r;cn.; ;I,O:�C; O:UTO:; G:O lJ.O'ly.:J-r�p'r; '7:00 i'.:x()aw�).L '6z;r; 3<;,0. i'.y.� o O�o; [J.� 'n '(;'1 a.(V(JsvTl)0 r:;o'J. (VO) 2t00'(, Ţ(;, iP/.1i: 2�; :� Ihl'I7.f.C'I)i \ ,;:S; rij i'.r,Pci:'�O: M:xp'( t';)p:x. Ţ� (J'pnp'Ij,�ba.. s;:� ŢZ<; ":[JXU.C; Z2(P:J.C; 260s"r,. 21) Serisoal'ca e [lnsterioarft intri:',l'ij în lIlhnăstil'c a �I{tl'ioarcl (dtn1 1578î, anterioară mazilirii lui l\1ihllea, parc-se (l5Bi)) salI datînd din a doua domnie a lUI (1585- 91 ?) [121] , �,} , I .i 1 8 I ! I ( Scrisori domueşti din veacul XVI-le. 4 Fcul'. 1559. IV. Pentru Veneţia, pentru Doamna Mărioara Valarga. Laudă luî Dumnezeu. Azi, Ll Februar, în Pera. , Măreaţă (doamnă.) ca şi o soră. Zilele trecute am pri­ mit scrisori de-ale Domniei-tale şi, la un loc cu dînsele, am avut o scrisoare pentru prea-luminata Doamnă, sora Domniei-tale, pe care am trimes-o hine, şi zilele acestea a venit Domnul Andrei Spatarul şi mi-a adus două sute doi galheni, între cari erau unii ungur eşti şi cu lipsă, şi am făcut socoteală cel fac cinci galbeni lipsă, şi ast-fel i-am încredinţat lui Domnul Domizo, frate-mieu, ca să-tl facă plata, cum a făcut şi altă dată, şi 8 st- fel vei scrie cu cea d'intaiu scrisoare a Domniet-tale, Doamnei, sora Domniei­ tale, că s-au primit, ca să-ţi poată trimete alţil. Domnia­ ta imi scrii, că ţi-am trimes inainte 700 de galbeni de aur, pe cînd credeai că ierau 800 de galheni. În această 4 .Feur. 1579. IV. Per Venettia, per madonna Mariora Valarga. lJuu.'i Dco. 1579 adi 4 di Febraro, in Pera. Magnifica quantto sorella. Li giorn] pasatjhtJ recevutto de le vostre et soto quelle 111) avuta (o) una lettera per la Illustris­ sima signora vostre sorella, la qualle 116 dato bon recapito, et questj giornj e venuto S. Andrea Spattaro et me �l, portato du­ cati duxento due, infra llj qualli erano parechi Ungarj et scarssi, et abiamo fato conte que valeno dncati 1) de j mancho, et cossi li abiamo remessi a messer Domizo, mio fratello, que vi faza il pagamento, come zit <1 Iatto per il passato, et cossi con la prima vostra scriverete ala signora vostra sorella di averlIj recevuttj, accio que vi posa manc1ar delj alttl:j, la l]ualle me scrive) come per avantj vj mandaj ducati 700 d'ol'o, dove che (jue (sir) cre­ elevj ehe fossero ducati 800; in (?) l[uesto ginclichavj clle la [122] C. Erbiceanu şi K lorg'a. afacere, te-ai gîndit Cel Doamna, sora Domniei-tale, are a-ţi da �OO de galbeni pe dată, şi aeei o sută de galbent cari lipsiau te umpleau de rnierare, şi tot aşa şi Doamna, sora Domniei tale, credea că aşa este şi aşa mi-a scris, spuind că, ea trimetea tot-de-a-una 200 de galbelli în tie-care dată, şi că data aceia au fost o sută, şi nu 200, pentru care am trimes chiar scrisoarea sa, pe care a a­ dus-o Domnul Mihai Cinqueboro, împreună eu blănile de cacom, şi ni-a adus data aceia ele cit o sută. de galbeni şi blănile (le cacom. Pentru care i-am trimes innapot acea scrisoare, ca să. vadă Domnia-ei greşala ce s'a făcut, şi va găsi adevărul cum vei afla de la Domnia ei: cele ce ţi le spun mai sus şi nu alt-fel. Fiind-că a trecut vreme la mijloc şi socot că nu-l insamnă şi a uitat, dar noi aice indată-I insemnăm cum mi-i aduc şi-ţ,I deschidem credit. şi nu vei avea nici-o pagubă ele la noi şi vei avea tot­ de-a-una ce vei vrea. Însă scoate-ţi elin minte această în­ chipuire şi Încrede-te în mine. Care (Doamna) se află bine signora vostra sorella ve xă a mall dare ducati 200 per vollta, et quellj venir manclio ducati cento vj maravelliavj, et coss« ancora la signora vostra sorella credeva esser cossi et cossi me it scrito, digando que essa semper mandava a ducati 200 (pers) (?) volta, et quela partita come furono cento et non 1200 (sic) del que abiamo mandate la lettera sua propria, que purton signor Michallj Cinqueboro con li zebelinj et non portto quella vollta altro que ducati 100 et li zebelinj, dove la abiam o mandata deta lettera jndrieto, achioque sua siguoria veda 10 erore que vienn .... (r) fatto et trovera la verită, eome da sua signol'ia ave­ rete: quanto cli sopl'a vj dicho eL non altramelltti, que il tempo paSti dj mezo et credo non li notta et \�I, dessmentegato; mit noj qui subito C[ne Ij portano 15 notiamo et \vj damo credito et da noj uon averette dano alcuno, et semper .averete il vostl'O gusto ; perhO cavate questa fantaxia da adoso et darette felle a me. l,a qualle sta benissimo, echiam ancora îl signol' vostro Vevodo ��), 22) Mihllciţ. [123] Scrisori domneştî din veacul XVI-lea. 12;) . şi tot aşa şi Domnul Voievodul Domniei-tale, Dumnezeu să-I deie viaţa lungă şi mila de a putea să cîrmuiască, acea ţară cu mulţămirea acelor oameni săraci, ca să mă rog la Domnul Dumnezeu pentru mintuirea sa. Domnul nostru Hristos păzească-te de rău. Al Domniii tale Benedict de Ga,qlilt}1(). Măretit doamne Marioara Valarga, ca o iubită. soră prea­ Veneţia. que il siguor Idio lj dia longa vita et grachia eli potter gover­ nar quello paixe a sattissfazione eli quelIj poverj ominj, achio­ che prega il R. Idio dela sua salute. Nostro il signor Christo da mal vi garde. uoeiro Bene(cle)Uo di (}a,r/lioJ/o. Alla magnifica madonna Mariora Valarga, ela sorella ea- vissima. Venettia. [124] Prea nobilei şi prea onoratet şi iubitei mele surori, doamna Marioara. El'!, iubita ta soră, doamna Ecaterina, mult salut, şi nepotul tau, fiul meu, Mihnea Voievod şi femeia lui, Doamna Neaga (?:! ,3), mult te salută, Rugăm pe Domnul Dumnezeu, ca scrisoarea mea să te găseasc:l sănătoasă şi salvată ; şi, dacă întrebi şi despre noi, sintem bine pănă acuma, slava Domnului. Dar de loc să nu te scirbeştî pentru nenorocirea care ne-a găsit, pentru că aşa ieste obiceiul acestui loc: cind voiesc să puie pe un om, îl scot pe cel d'intăiu şi îl trimet în alt loc, după cum all făcut lui Petru Voievod, moşul nepotului tău, şi acum am auzit de la ,,'A'f�u-d�", iar în Bogdania ::4) şi dacă În­ trebi şi despre sora noastră, este bine şi se află, cu fe­ tele el, în Constantinopole i dar bărbatul şi ginerii el se gasesc în Moldova cu cumnatul meu, omul de care-ţt scriu. 124 C. Eruiceanu şi N. Iorga. v. I v. "'-?l 2U'(S'J2G't'i�'fJ, y,O:� 't�:J.lO-ro.1"r, 1'.7.;, -;:s��)\'I/!J:�'Jl !).�� a(2)\t"� ,.U?{o: Maptt;lpCC 'E'(�) 'f; 'lj'(ar:"IJ!J:r,'ll crou ace),1>'� 0611.'1): }\h.1.'�,�·r.'la. 'itOn(,z) cr� za'p:.'t't� -/�.'l.i. 6 ci'/�'�t6�, ccu o !j�,; !).�U b '_�:Hzv� nOIJ�o3. y.cd .� G'u�'r,"{o; t�:; .� r'J611:17. Nij(sic). 'itOnZ cr� Z:J.tp�,oLb. oe6!J.e0:7. 1.(UplO)'I, 'tO'1 fb'l 'tou�u· p-rj'J as .� )'po:g:>� P,et.; €'i ''.rr�'[0 Y.7.�. O"u)"':·�p{?-. v.o: O:')�P(I)-ro:; 1.7.1 ::spt ''Î[J.(J)'1. 'I.o:}.f:); EZ.h)[).�'1 €lt); 70U '1U'I1 zd.prc� (Js�u. 5:;,11); [J:r,3kv 7tsti'_pi'lsO'o:t ct,7. ':'�v crutJ.cp�po.v. C'T:CU :),5:; ·�uP=-'). ot6"Cf• gt�'f) ct'/S') ��\J :6��v E 't'o�Ţ?') � (ju'r�f)sl.,1. S,C>:'I DD,o',v '17. �il,oucr�v 7.),I,v'l 7.'1,7 PW'ITO'I. 20Io.��U'l '�'I 7.Pl;)�O'1 :';a� 't�'1. cr:D.vouv Ei� 5.).),0'1 ,0'-:0'1. bacv .. w� 't) �X:7.iJ':7.'1 si; ,�v IE'tpo BO'fj�62. ,O') Os�ov 1:';; a')sl�to� 0'00. 1.0) 't':.;)po: il.';" 7.T:OV A'PFu't'E; 7:aj,t'l Et; 't"�'1 �'b:o''{­ ;;C<'1�7.\). zal a'J;ow1'y'; y.a� 2to: -dj'j aQsÎ'(Vf;V 1),a;. e7'/e'! 1.'7./)/' Y.�� suctO'Y.s'tO',t I ,i \ \ iJ.S ., "Co:�; () u''().'ţsPJ:t; '"'(11; 2.t-; 1"�\) 7tO)d'l. O:!l'� b av�p'l.; 't�; 1"o:i. oi, "'{a'Jp?�: \ 1�; si?�cry.once\c; 't:�'1 Mn:o'(c:7.'1(a'l !J,S' '�'I a'10pO:?S)'1'':'1 !l.Oi) .t)'1 o.Vl?p"'- 7.0'), Sr:ou G'� 'Ypiq:>ld. y.1.i. sy(�) E�p{C'/�IJ)l)'� .�c.; Ţ'�V ·.P6co'} !J.€ ' Ţ�v 0to') p.cu. 23) Nag(?) De iea vorbe�te, frLră ai pomeni numele, documentul italian deja citat (HUI'muzaki, IV' 1584', no. 83) . . 24). tn August 1582. Ub,:d., V, 78; 1\2, 1I3) Petru revenia de la AJep (uIt. Cltaţ.le). [125] Scrisori domnestî din veacul XVI-lea. Şi eu mă atlu în Rodos :2 5) cu fiiu-mieu Mihnea Voievod, şi sîntem bine, mulţămită lul Dumnezeu, şi nu te întrista, pentru că aceste lumt au astfel ele o biceiu ; cînd scot pe un om, nu-l lasă să şadă la Constantinopol, şi am aflat că ai primit dela Luca Secondo şi de la bailul Contarini :2G) şi dela Mihail, dacă ţi-a trimes ceva; după cum Îmi scrit. ACU1l1, eu deosebire în acest timp, ţi-ain trimes din trecuta lună Maiu aspri ':!O,OOO, adecă două-zeci de mii, şi i-am dat fiului lut Benetto 'I'agazza, ca să ţi-i trimată şi nu şt.i(t dacă. i-ai luat salt nu. Şi, dacă nu i-al luat, să-i cauţi la 1 unchiul lui, ca să-i primeşti şi s<1,-1 al pentru cheltuiala ta, şi du-o cum poţi. Pentru că acuma ieu n'am putinţa de a-ţi trimete de cheltuială. ea inainte, ele oare ce ne-a scos elin domnie; şi nu ne-alt scos din vre-o pricină, ci singuri nor ne-am luat lumea (in cap) şi pentru ca să nu se ingreuie creştinii eu desăvîrşire, am lăsat lumea. Şi roagă din noii pe Dumnezeu, şi să ne încredem în numele lui : vom lua innapoi domnia, dacă vrea Dumnezeu. Şi-ţ.j ,:;'1 \I(:('I� Ih�(��2, M:, ��P.C�Ţ'(I'I 'l.7.AY. Zipl'o O��iJ. i\::d 1):r.6�'1 ;;�','l.pi'ievO:I, (>.?-r�S t;�"COt o� 'l.6v!J.:'l �Ţ�'fj 1'6 E:Z0'J') "v�d:�)'.: cta') s�·yil\o·J'J 0:.'1 n P(t)T.:-: v 0�V "C�'I a.'r[v�tJ\J 'IY. iVi.t?·st2 s�; Ţ'/j'J ;:�)��'). ·lC1.�. Sp,7.:J7. 7:(;}� S7.S?O,a.�·�.; 5.'(�c0 x:» �S'l.ou'/'ţ AcGy.:z 'l.o:' ăTc�iJ ,:'1 i).;:d.':Î,�v rcv I\C'IŢO:P:.'1 I.o:l ă;:�u -;;'1 M t­ Z(J.·'r,/\- �� ":'. G� �GŢ·0i,(J.. 'l�:J.O(�; lJ.t 70 S·;/P7.�S.;. 't6p� ��6Zu;C; ar:' o:�tZ vi sV"fj)'O: ă;;ou "CO'I ;;SPo:vi).i'l�'1 MilO'1 cXvTcp(:z) 20.000. 'r,"(�U'1 c::'.CQ'I. Zt/,ti3s;. y.o:� ,,:7. S2.(f)(jy' t�0 t1,7CsvitŢ�u TO:Id.'t'��'l. 'tO'1 0!b'l. '17. (j� 1"7. :i10\"[j. 'l.cd c�'J '�;2:)P{v S1t'spD\o:Bs.; :x .� �Zt.zo:� (J.'J 2l" 1"0. z;:=:pD\7.�s;. '11 tY. ''(up=:6'1�t; a;c:,'J "C:") {)'='�O'I -:cu '/'l. 't'l. i:a.p='l;. xy.�. �Zs t'l. 2t'l. s;ocb'l G�V y�:;.� 7:op�0Go\). 0); 5�!).�tt)p·�:;. elOt'. 'tor?: 2�({�) as') EZL} "C';') !1,60('1 '17. ve (j'rs)Jd.v €';O�O'I G1:1 i:Ft;)­ -o �f;1' ,):,:"" �:",/I"'�) , '-,."'u -.', ',fi,... -le '1) Il, i ��, ,)�""" .... ;'", ) "1 �,r.1 ,,: � • ..1."'" • (,..,.-:- ::'JjC': JJ.I 0:1' ..... '.fjl o: Itfr"O ,,. , o: .�7., "",:..1 \,J.,,=, ,;,Uj:J. \X �.�. �,- '7i:lli't'S u90P11:f;'I. !),O'l2 !).cX� E'IE�y'(j:;''1 tOV y�6u:J.0'1 Y.o:� 2t7. '17. :1:"'1 �J.p::r9·�U', �� ZP'.G':�;C/O� i'�O:'rX 7d!'iO [J,�� ă:cp{:;�!l'€'1 'rO'1 1.00-:;.0'1. }( 1� �d.)\'.') 7CfJ.paz1j,fj t�'1 D·��v, y.o;�. !J-Y.p,;u/S'l �(<; 7� �'I�Jl'7. t�'I ii'I,�"(�?7. -;:X) ... '.'I '/7. 1�'1 �d.PQUJ1'::'). (1.'1 19·iJ:fj 0 OSCC; .. l\o:t VL€/\',J(J) as -:6px :)"�' 1'0'1 i'.C!J.lG:'(j'l 'r��� ipo:�'7Jt; i),i:0Y.i:ctl. 26� (1uj.p7. 'l�7.� �'i &'1Y�O[J.:1,1.'t 1. i.�Z �A:� 7i. o. '1 t'l f.yD. 1.; �'::p S'):1,OPCP�'1 y',::d t�aŢQv- 25) Mihnea fn strămutat la Tripoli, "environ ling an" illnaintr de 9 ApriI H,8[, (lllirl., Slip. 1', Da), :20) Polo Contariui, hail plină la �;flr�itlll lu] 1582. [126] C. Erbiceann şi N. Iorga. trimet acuma, cu aducătoriul acestei scrisori, două hogasiî (stofe aziatice) albe şi o bucată. iarăşi leşască, supţire, foarte frumoasă. şi "ţatnnin" negru, doi-spre-zece coţr, şi "camuhan" blănit, doi-spre-zece coţi, ea să-ţi faci haine, şi primeşte puţin pentru mult, ceia ee s'a găsit; şi cele ce ţi le-am trimes cu papa Nicol sînt un lighian şi ibric şi o plapomă, Împrejur cu atlaz roşu şi la mijloc aurie, şi d ouă bogasii albe şi iarăşi două pentru o păreche de cer­ şafurt, şi ţi le va aduce cu alte lînurt, pe care ţi le-am dat, şi plapoma, de care-mi serii, nu am chip acum; altă (lată, dacă vom fi bine, îţi vom trimete-o, şi-ţi trimet şi o faţă de masă albă. şi nimic alta. Şi Dumnezeii eu tine. 1584, in luna lui Ianuarie 14. Ieil Doamna Ecaterina, scriu din Rodos. 'I�'I i).:XuP0'l T:iZc<; 12 'l.'l.� 'l.i:i).cl)z,h 1)."C('rQI)·Id.t�o·1 "izs<; 12. 'IX 'l·O:Il:IJ; '1'0- F�[J.o:1':'(. y.::d �s��v 10 ;)J"'; 0'1) E.�; 7i.o"j,J,Jx ro �up'.Gt_6:J.�vJ'I. Kal ey.s�v,;. or:ou cr� scr't'.i�7. !J.i' 10'/ 'i:O:7t'� :Nty,.6), €(V:''I !\:'''J.c1.V'.. ,.7.� 2t:).'iCP�Y:fJ. 'l.a{ 7t7.�i\(')!1.:1. :0'1 "('J?�') O:1')\i�s'.'J Y.6y-.i'.t'JOV. Y.Ct� E�; Ţ''''J tJ,SIJI. ZP·JCi�'I. 1.:xl CUO [).7t'O"'(�7{J. ăc:r.p'l.. Kxî "i'il'l �lX bo: �€')'r'l.p':1 C'�n6·/ly.. 'l.i:( fJtA:ot C'� 1"i Qp?.c·1 &'1 \ll.eC'1";; 'l.'l.),a.. {fD\QP.s·1 tJ C'ŢU,(2'.V). 'l.1i::. [127] Scrisori domneşti din veacul XVI-lea. 127 După 1585 2"). VI. Cu mila lui Dumnezeii, Doamna doamnă Ecaterina, a toatet U ngrovlahit, sănătate şi bucurie surorii mele, Mărioara, şi de la fiul mieu, Mihnea domnu], salutări, şi că­ lngăriţilor pocăinţă, şi la toţi ai noştri inchinăciune. �i mă rog' lui Dumnezeu să vă afle scrisoarea mea sănătoşi şi mîntuiţi. Dacă intrebi şi despre noi, am suferit mult şi ne-ati surgunit la 'I'arambul '29), şi am petrecut un timp îndelungat, şi iarăşi mulţămim prea bine lui Dumnezeu (Că) iarăşi ni-a dat domnia, şi sîntem bine, cu ajutoriul lui Dumnezeu şi cu rugăciunile prea sfintei mele, care innar­ mează la ori-ce nenorocire; măcar pănă în fundul pămîn­ tului să fie omul, şi Dumnezeu, dacă-l iubeşte, iarăşi îl scoate de acolo. Dar, o sora mea, nu ţi-am trimes nimica, căci n'am avut chip; după aceia îţi voiu trimete. Numai roagă. pe Dumnezeu să fim bine, şi ieu am grijă de tine; şi ieu, Gheorghe, care sînt cu Battista, mă închin Domniit tale. (VI): Deie-se în onoratele mîni ale prea onoratet şi prea nobilei doamne Mărioara lui Fubrizio, la Murano, în Veneţia). VI. EAE .. ) l�E(:). 'I.upio: nOIl.'I7. 'E'l.7..9 E?['I(f. 1':;(0''1]; m'l.po�),C(y'(7.; 'J':d; Y.1- z�tpc'!"r,!J,:1.Ţa sL; 't"�'1 aO�A�� \Iou t·�') Nro:p·r�)?o: y,.a.l 0;;:; tO') V't'j(�)V IJ.cu. t(7}v �1s!.'Ic( 2) La Pern? [129] Scrisori domneşti din veacul XVI-lea. 129 în două luni, cum vor vedea scrisoarea de schimb. Unde, văzînd cit timp a trecut, n'am vrut să trimet încă odată, ca să nu fie zăbavă şi mai multă, (şi) am rugat pe aceşti tovarăşI ai lor să-mi facă scrisoarea aceia de schimb, cum li s'a poruncit, şi aşa mi-au şi făcut-o, pentru 291 (de lire) şi D solizl, că atîta fac cei 300 de talert, care 2!H de (lire), 3 solizi sînt 6.12 solizi la sută (?'?), că atîta ie cursul. Care scrisoare de schimb ţi-o trimet închisă 'in a­ ceasta, adresată lui Iosif Pergo, prin scrisoarea din partea. lut Dimitrie Seradura şi Michele de Largo. Insă, îndată ce vei avea scrisoarea de faţă; vei trimete la zisul Pergo si-I vei da această scrisoare ele schimb, ca s'o primească, fiind-că trece vremea, şi ca .să potl avea acei bani la timp. Şi alta n'am putut să. fac, nefiind nici-un lucru în mîna mea, dar, elin parte-mi, n'am întârziat să mă Îngrijesc şi să fac ce a fost cu putinţă, cum voiu face tot-de-a-una, 05 1877 1474 61'D09 22'lb7 8b'540 40'-1:93 1878 1780 72'105 28'431 102':316 b3'077 1879 1518 68'31H I 36'793 106'630 55'175 1880 1560 37-379 i 62'847 101'786 51'945 1881 1505 2D'486 67'932 98'923 50'128 1882 1429 8f)'038 79'504 115'971 :')6'9(l5 I 1883 1172 3Hl87 79'686 118'14b 57'52H I 1884 1522 36-(1l0 87'2H5 124'827 61'184 1885 1265 39'961 I 10lH55 141'681 73'922 1886 14G3 40'146 i 102'593 144'202 75'4(:;4 i 1 Acest prim tabel de şi extras din publicaţiunile oficiale ale Ministeruluî de Justiţie nu este exact; a trebuit dar să facem un altul rectificat. (Tabela N o. 1 bis), Iuexactitatea provine de acolo că unii preveniţi şi condamnaţi sînt trecuţi de două 01'1: o­ dată la. judecătoriile de pace, şi a dona oară la 'I'ribunale, cînd cei coudamnaţî de judecătorul de pace fac apel la 'I'ribunal Pentruca să ajungem la cifra exactă a prevenitilor (l tre­ buit să scadem din cifra totală a prevenitilor fie-cărui an pe in­ diviziî care aii făcut apel in contra cărţilor de judecată şi care prin urmare sali numărat încă o data ca Ilrevelliţi la tribunal. Pentru coudamnaţî precedarea n fost \dentich, din numărul total al coudamnaţilor fie-cărnl an am scăzut cifra acelora al că­ ror apel �-a respins de tribunale. In primii 7 ant, adică în a­ nii 1867-187B am fost în neputinţă de a tace acest calcul, fi­ ind că statiaticele acestcr anî nu a raUL cîţi iudivizi condamnaţi de judecători) de pace aă făcut apel, şi cite din aceste apelurt au fost respinse. \ j 1 t [139] 1. 'I'anoviceanu Insă fiind siliţî S�t facem această omisiune, trebue să atra­ gem atenţiunea că ia are de rezultat de a face să para ca creş­ terea criminalităţiî e mal mică ele cît este in realitate. In ade­ v{ir dacă am şti ce sumă să scădem din preveniţi! şi condamna­ ţ,ii anului 1867, cifrele 19642 şi 12659, care servesc ca puncte (le plecare ar fi şi mai miel şi prin urmare s-ar vedea că creş­ terea reală a criminalităţii este şi mai considera bilă de' cît s�\ vede în tabelul rectiflcat. In treacăt voi observa că pentru a calcula numărulpreve­ niţilor şi condamnaţilor la 1000 de locuitort, am ţinut samă de creşterea populaţiuneî între anii 1867 şi 1886 consultind statis­ tica intitulată "Mişcarea popnlatiunei' şi determinînd pe fie-care an popnlaţiunea ţeriî prin adausul creşterii anuale la populatiu­ nea anului precedent 3). Vom mai observa în fine cit in cercetările noastre :l111 ex­ clus în mod constant Curţile de Apel, fiind că ele sînt instanţe de apel în materie corecţională. Relativ la preveuitî, această ex­ clusiune ne era chiar impusă de logică, altleliu prevenitil de la Curte ar fi figurat de 2 ori în SUHUt totală a prevenitilor, o dată la tribunal şi altă dată la Curte. Insă în privinţa condamna­ ţilor exactitatea calculului ar fi cerut ca să scădem pe cei achi­ tati de curţile de apel, n-am mal făcut însă acesta, fiind că nu­ mărul lor este atît de mic in raport cu numărul total al con­ damnatior, încît aproape nu modifică în nimic raportul ce le-am dat despre crişterea populaţiuneî. De exemplu, dacă din 17'966 (le condamnată in 1869 primul an în care să poate face acest calcul, vom scădea 1)13 indivizi achitaţi ele curţi; rămîn 17453, şi din 70383 condamnaţi în 1886 scăzind 1304 indivizi achi­ taţi de Curţile de apel rămîn 69079. Aşa că, în definitiv a­ ceastă scădere, pe care am omis-o voluntar, nu ar modifica de cît foarte puţin raporturile care reprezintă creşterea eri­ minalităţiî În Rorninia Între anii 18()�) şi 1886. In ori ce caz e uşor de observat elin calculul de mal sus cit dacă, am fi ţinut samă şi de ia, apoî am vedea că creşterea criminalităţiî este şi lllai mare, de cit cea arătată în tabelul NO.l bis, (le oare-ce nu- R) Acest sistem de �i nil dă cifl'a exactă a populaţiune] a fost arlmis �i de d. Nacian în "C:Jwstillnra populaţinnef în Homtniu, Hucnreştf 18'11". [140] 140 Creşterea criminalităţii in Romînia mărul achitărilor de Curte scade din ce în ce mal mult: în 1869 să achită 1. condamnat 1:1 34, iar in 1886 abia 1 1:1 62. Din ta­ belul No. 1 bis să vede că numărul condamnatilor anului 1886 e de iLo mai mare de cît a anului 1869, iar dacă vom ţine Sil­ mă şi de achitările la Curte această proporţie să urcă la 3.:.0. Prin urmare ambele omisiuni din tabelul No. 1 bis. departe de it fi făcute din spiritul preconceput de a exagera creşterea' criminalităţii, ai.'l din contra de efect că ascund o parte din a­ ceastă creştere. 'l'abela N o. 1 bis. Criminalitatea în Rominia. r----p l' e v eli j-ţ i _ Co Il '�l a. J�-;;-;-t i -1 ;\1'. totHI! Cel puş) 18 'g '1 �"2�! I�'� al l)reve-I(,d(d� :! ori NUillăt'l,ll ::>.-<;:; N' total �S: l' Numărul 1 25 ,2- , , JU ,pace exact :; ZI.· ,: ';:; �. exact, :;:; 11_ mţ;]ol' şi 'J l'ib) 1 H .2 I r5 � � i""; 2 , 1118671 19,642 II' 4'21\ 13.659 I 2.%1: '11868 25.789 5.)" 18.266 S.!))! 11869'129.841 I 6 .. ,· 17.966 :3.8,)11 I 1870 35.7(6) I 7.;:; 20.457 4'33 '11871 42.571 8'n5 24.293 5']11 I 1872 44.946 9'44 23.699 4'881 1 '118731 54.275 In']9 28.738 I 6,041 ·1 il1874 69.904 921 68.H83 14. MI 34.432 228 34.204 7'101 ! 1875 83.969 1.66S 82.301 17']7 43.299 662 42.637 9'111 111876 87.997 1.687 86.310 22.] d 40.60? �38 43.00� 110'041 ' Ilt���111��:�î� }:�§� 1��:��� �6:�� g�:6�� �§� ��:�§â � 1�:::1 , 11879106.630 I 2.1)40 104.090 21'38 55.175 1.89:2 53.783 11'051 1880110�.7�6 6.558 95.228 19':,2 51.945 2.942 4�.003 10.o�! 1881, 98.9",3 6.118 92.805 18. 'i 50.123 2.652 41.471 1 9.,;!) I i18821115.971 7.742 108.229 21.G:I 56.995 3.701 53.294 10.()C,! 11188311t:l.145 7.028 111.117 21.sli 57.52H 3.39�1 54.130 10./;" 1118841124.827 8.!f,i 116'98� 22'50 61.18t !3.9?0 �7.28t .11.1011 :1;1885141.681 9.B',i:1 lŞ2.341 2?'21 7�.922 ,4)�. 7�7 69',19,) 11'�81 ?886i144.202 10.103 134.04\:l 12D.] ti 71).464ID.OtH 70 . .383! 10.� ':1 . \ Din aceste 2 tabele să' vede că numărul prevenitilor S-11 urcat în timp de 20 de ani (1867--188()) de la 19.642 la lil4,tHH, iar al condamnaţilor de ];L li3.6G9 în 1867 la 70.B8B în 188G. Cu alte cuvinte numărul preveniţilor in anul 1886 a fost de anron­ pe 7 or] 111'11 rJl'.,,·n ;,,, ." � [141] T. 'I'anoviceanu 141 ţinem samă de înmulţirea populaţiunei care în 1867 să evaluază la 4.611.213 iar în 1886 la 6.828.261, vedem că numărul preve­ niţilor a crescut în acest timp de la 4'26%0 la 25'1(;°/0°' iar al condamnaţilol' s-a suit de la 2'\16%<) la 1H.2Jo/Oll' Prin urmare chiar ţinînd samă de creşterea populaţiunei, totuşi numarul pl'e­ veniţilor s-a înmulţit aproape de 6 ori în Rominia în 20 de ani, iar numărul condamnaţilor de peste 4- ori! Oresiere« crhninalitdiii ir: Iara noasirii este dar spâimtntâ­ Ioan'. Dar pentru ca să ne facem o idee mai exactă de tristele rezultate ale legislaţiuneî noastre penale exotice şi ale indulgen­ ţii exagerate a judecătorilor noştri, vom compara stasistica noas­ tră penală cu acea a altor ţeri. Din această comparatiune să va vedea că dacă criminalitatea progresează în toate ţerile, fi� ind-cit pretutindenea domina în parlament în scoală şi în justi­ ţie vechile şi periculoasele principii ale scoalel clasice, protec­ toarea infractorilor, apoi nicăert nu să vede o creştere mai spăi­ mintătoare ca la noi, fiind-că nicăert legislaţiunea penală nu a fost tăcută de nişte oameni mai streint de necesităţile sociale ale ţerii lor şi mai necunoscătorl .11 i ţ I fontlam��i=-�=== JlleleCă-1 e .}, . /.Jllelecă- ':::''; .t=>..! tarii ele � ':::' � ..o � tarif elI' � �� .� ţ � 1:-"1 5 a 'r � I _ ' �, pace. c.:; .. ., :-<. I pace. "'" II 11�26-1830 17 1301178021 13�.450 1317 601 43181150.8211112.9�6 268.JG511 li 1831-1836/7.466 �0;J.:W7 136.97;i 647.646 4.300175 7Bu, I1J.439 2\)4.475'1 :11836-1840 '7.855J!H.i87 197.720 397.361 508816G .. 836\ 173.(j�0 3·15.064' il 1841-1846 7.10. 195.5�b 261.295 46i:l.\n·j 4.791 112, 6\15 23Hi97 412083' II 184G-1850 17.430221.414 258382 -l87.22G 4.G9i 196.384\ 23!I.621 43i:l.70il , 1801-185617104245.146 530.909 78i) 15\) 5085 :l2U50 4U6.�)::"0 7�3.;;85: ill 1856-1860 ·1'5.'1.83 ::07 . .4.20 529.298 74:nUI L0751to8.902 497.3(j3 690340 I 1861-1866 4.550 17jJ.0211 537.527 714.0'17 3.131 15H.4741 G07796 6C7.70J. II 186(j-lt:lÎO 4.275IG(j.565 4jJ6.2i9 5!J7.119 3.�80 153339 401·380 560.999' II 1871-18761507jJ 18885541H.063 1654.\'90 39.5517520(il4±:!·WI6 621.8571 1879-18'"0 �.374 196.483 463.3!18 Ilfi64.255 ;;.·119184.119 446.39U 633927 III 1889 14.11312:8.322 43'<.618 ,671.05'3 2\)8U216.061 4202191639299'[, Din acest tabel să vede că numărul preveniţilor a crescut de la 317.601 în 1826-1830 la 664.255 in 1876-:1880, iar al condam­ uatilor de la 268.165 s-a suit la 638.927; cu alte cuvinte în 55 de ani criminalitatea franceză abia s-a indoit dacă ne raportăm la preveniţi, iar dacă ţinem în samă de condanmărl ia este de aproape două ori şi jumatate mal mare de cit în anul 1826. In realitate Însă criminalitatea franceză nicî achi ar nu s-a îndoit între anii 1826-1880, fiind-că pe de-o-parte în 8 iunie 1851 şi 23 ianuarie 1873 s-a creat nOI contravenţiunî din care una singură, beţieî, dă un contingent anual de 60,000 indivizt, iar pe de alta parte în acest timp populatiunea franceză a crescut eu aproape 7 milioane de Iocuitorr, Vom mal adaoga că in ultimii ant 1880--1889, dacă vom ţinea samă de creşterea populatinnit, criminalitatea franceză a remas aproape staţionară, Aşa că în definitiv să poate zice că în 63 de au! criminalitatea franceză ahia s-a îndoit. Italia. Statistica penală italiană nu să intinde pe un nu­ măr aşa lung de ani, ca \Statist.ica franceză, din cauza că Italia a ajuns foarte tîrziu la unitatea Ra naţională. 'I'otuşt HtRÎ1Hl anil intermediari, găsim cit in Italia aLl fost condamnaţî : Judec. de puce Tribunale ('I! rţi cu juraţi Total In anul 1873 204.860 61. 75f3 7.270 273.883 142 Creşterea criminalităţil în Romîni a 4) Cifrele pe anul 188!l sînt extrase din M. Block A nnnaire de I'Fcon. polit. et de la starist. Paris 18!l3 I': 1l89-4OfI. [143] T. 'l'anovicean n 143 il Iar în anul 1888 282.64G 52.369 5.366 340.381 ") Prin urmare în timp de 16 ant criminalitatea italiană n-a crescut de cît cu 66498 de persoane, adica abia cu 25(11'.1' şi, cla­ di, vom ţine samă (le creşterea populaţiunet putem zice cit crimi­ nalitatea italiană a remas aproape staţionară în timp ele 1 fJ am, cam in acelaşi timp in care la nOI s-a impătrit ! Belgia. In Belgia all fost condamnaţt : 1 . OUI'ţile ClI j1/mţl T1'ihunal '/'otal In ann 1840 476 12.591 13.067 188:) 157 36.59H 36.75G Din aceste cifre rezultă cit criminalitatea belgiană s-a in­ trait În 45 de ani, şi, dacă vom ţine in samă ele creşterea po­ pulatiuneî, pn tem afirma cu siguranţă eă în 1888 criminali ta tea era cel mult de 2 li:! mai intensă ele cît în 18·to. Prin urmare criminalitatea în Rominia a crescut în :!() de a111 aproape de 2 ori mal mult de cît a crescut criminalitatea belgiană în timp de 45 de ani. Ce e drept că sămănăm cu Bel­ gia, şi cu drept cuvint ne intitulăm de Belgia orientului! In Ai/glia. Au fost [udecatt : f Pentru crime Peutrn delicte ;"; coutrao. Total In nnu ·l 1857 20.239 369.2;33 38H.4n 188G 13.974 63H.77G 653.750 Aşa dar în Anglia, ne ţinînd samă de creşterea populaţiu­ net, criminalitatea aproape f;-U indoit în 30 de ani, iar dacă ţi­ nem samă de această creştere criminalitatea engleză abia s-a sporit cn :)0 °II În timp de 30 (le anî. Pru«i«, In Prusia au fost. judecaţî : J' . (:riille;�i delirle Contrar. Furturi de leunte Total Tn imn llH54 �)H.H2H 16G.10:J ;126.848 P>HO.078 1878 152.333 313.328 363.151 858.812 Criminalitatea prusiană it crescut dar abia eu 40 °10 în timp (Il' 24 de anî, chiar dacă am neglija creşterea populaţiei. Aust.ria, In Austria criminalitatea creşte foarte reperle to- 5) Areştl ani nu sint a lcşl în mod arbitrar, ci sînt. pr-imul şi ultimul din tabelul de mişcarea criminalităţir îll Europa publicat de dl K F. ni, profesor It lniversitntoa din I'isa In finele OpCl'ii s.ile : Sociologia Criminale. Torino 1892; Confrunta puhlicnţiunea oficială tntitulută: Movimento dr-lla delinquenz.i degli­ anui 18Îil-18Sfl. Il'·ma. ISSG pag 2 şi ,), [144] 144 Creşterea criminalităţiî În Rominia tuş) criminalitatea austriacă este departe de a merge aşa repede ca acea remînă. AlI fost condamnaţi În această ţară : Crime Delicte Conira». Total In anu 1874 caeau 28.405 1190 275.9i3b ;10b.53 O " 1887 condamnat 29.706 54()() :");58.453 b93.b59 Prin urmare orl-cît de repede ar fi creşterea criminalităţii în vecina noastră Austria, în care aproape să indoeşte în 13 ani, ia este totuşi În această privinţ,ă cu mult în urma noastră. In toate celelalte ţ,ări europene criminalitatea de şi creşte, ÎnS}l creşte cu mult mal incet ca la nor. Ne oprun aci cu această statistic o C':' ce (;\1 :;:-:. a: o 1';\1 C\J i..C co � It:) � la eo ::)OOCO"",""OoOCC 0::006000000 CI> I /1 I I � 0:1 C<":l o CI) "":tI 1-"'" )::-,.i (O ICOO,.........-oI �o6c .... O) I �6 II I I I i , I IOUJ[V I -" �o������=� .... ��-=�cw�=oo I 66, - lC :, t:" 00 c-,l � ,.- ,'- A-l .:.. 1- r:.... � � t� v (O e:.O = •• ���=.� •• �� •••• ��.�� 1------�I�·�CI>�------ -- __ -- -- __ --------- e> '" ��::::::::.::::;::;.::�:::�;�::;:: ;::�:::::::�;:: o II v I----I'I-��__\:, Xl � te c:.o t- 00:::' O _ 7'l ce � \.O � t- CJJ � O,.....j C'\I 'OX!" I ............ �-� ............ �,.....j.....,.C\lC'1C\1 [163] i , \ \ V. C. Buţureann Ştiindu-se că pentru alcoolurile elin grîne sa admit ca limite de impurităţt la litru: Ogl'02 pentru aldehide , iW'Ol pentru furfurol, şi (W160 pentru alcoolurile supe- rioare, să poate uşor vedea că, dacă s-ar admite pentru cognae aceleaşi limite ca şi pentru alcoolul din grîne, mal toate cognacnrile citate în tabloul precedent ar trebui scoase din consumaţiune, mal ales din cauza aldehidelor, căct aceste predomină în general. Dar imediat ni să prezintă chestiunea care nu e stabilită încă în mod hotărîtor, relativă la norma, ce tre­ bue urmată în apreciarea calităţii cognacurilor. - Avem două părert ce stau În fată : una, bazată pe normele de apreciare a cognacului în Francia, Germania, etc., admite a S1:1. căuta numai dacă. cognacul e natural sau artificial, fără a să, lua În consideraţie impurităţile, ori care al' fi proporiiune« lor j altă părere, pusă în practică, după. cît. ştill, piuă acum numai În Sviţera, admite aceleaşi li­ mite pentru impurităţt la alcoolul din vin ca şi la al­ coolurile elin grine etc. Să, discutăm acum aceste păreri, atît din punct (le vedere higienic cit şi practic. E(l cred că, din punct de vedere higienic, este ab­ solută nevoe a să admite limite pentru irupurităţi şi la eognacurt, căcl nu e nicl drept, nici umanitar, ca higie­ niştil să să preocupa numai de sănătatea acelor ce con­ sumă băuturi alcoolice preparate cu alcool din grine, lă­ sint! pe acei ce beau cognac saă alt, alcool de vin, să ingereze peste 1 gr. de aldehide Ia litru, sau peste '2 gr. alcoolurt superioare, imputităţt re să găsesc în unele produc­ te autentice. 1) ') A să vedea la fine tabloul cu rezultatele anal izelor făcute de d-l Hocques de la Laboratorul municipal din Paris. [164] ! 164 Cercetărl asupra cogneaculnl De asemenea, e greu de explicat, pe ce motiv să o­ bligă pe fabricantul de alcool din grine, a rectifica al­ coolul seu care va servi la fabricarea ele rachiu, rom, li­ corurl etc. pe cind fabricantul de cognac e lasat să vin­ dă alcool din vin, conţinînd ori ce proporţiuue de impu­ rităţi? Oare aldehidele şi cele-l-alte impurităţi sunt dăună­ toare numai atnnci cind să găsesc în un alcool de grine, şi inceteaza de a fi toxice cind sînt conţinute în un cognac? Sînt ele părere, că ori şi cine va recunoaşte că nu. Acei ce susţin părerea intăia zic: 1) Că cognacul e o băutură ele lux şi luată in cantitate mică şi diluat in cafe salt alte băuturi, nu poate fi daunatoare ; 2) că, pentru a se elimina impurităţile elin cognacurr, acestea ar trebui su­ puse distilaţiunei fracţionate , însă prin acest mijloc se face că cognacul să-şi piardă aroma caracteristică, şi prin urmare valoarea sa comercială şi :)) că, prin admiterea de limite la irnpurităţils elin cognac, s-ar favoriza fabrica­ refa cognacurilor artificiale, şi ea din această cauză, tre­ hue a ne preocupa numai de-a deosebi cînd un cognac e veritabil din vin, şi cind e preparat în mod artificial, şi a elimina din consumaţie pe acest din urmă. Pentru a-mi pute da samă de valoarea acestor 0- biecţiunt am întreprins experien ţ,ele următoare, cu scop de a vedea: 1) Dacii, să. pot obţinea producte veritabile, posedînd impurităţi sub limite; 2) dacă există vre-un mijloc sigur şi eficace pentru a deosebi un cognac artifi­ cial de unul veritabil lzi :3) dacă cognacurile vîndute \ . . la noi, fie din st.nlin,Uatene din ţarii, sint veritabile sau nu. (Va urma) [165] A. D.XENOPOL CHHSTIUNI P]�jDAGOGIC]J IV Metoada. Cum trebue să proceadă profesorul pentru a introduce cunoştinţile cele nouă în mintea copiilor'? Aceasta insem­ nată întrebare să rezolva prin cercetarea metoads« de pre­ dare, adică a mijoacelor întrebuinţate de profesor, spre a face ca nouele idei să devină" cit mai curînd şi cit mai deplin, proprietatea tinerilor inteligenţi. Pentru a inţelege pe deplin această întrebare, nu va :fi fără folos, a arunca o privire asupra modului cum să proceda, in vremurile mal vechi, avînd în videre mai cu osebire ţara noastră. Cum să predau materiile în şco alele noastre din veacul trecut, in vestitul invăţărnint grecesc din epoca fanariotă, cea mai înaltă rostire a învătămintuluî din tre­ cutul neamului rominesc ? 'roată. luarea aminte să dădea numaî limbet greceşti. �ă.incepea deci cu deprinderea cetirei acestei limbi, şi anume după. metoada silabisirel, adică a cornbinărit sunetelor literilor intre ele, fără, privire la cu­ vinte, de exemplu: vita, «lţ'« = oa, oita epsiion = ve, uita ita = vi, vita omicrou ="0, ut:faipsitl)JI, = vi, vita 0- mega=lllio, şi aşa mal departe, toate cousoanele combinate cu toate vocalele, şi apol cu diftongit ; dupa aceia cu doua [166] 166 Â. D. Xenopol consoane, de ex. : oit« (alilda oiuicron = uZo j rit« l'a 11)­ si/un = ori. După cum lesne puteţi inţelege, copilul era nevoit să înveţe pe de rost, ţnin. nieutorio. uiecaaica, toate aceste corn biuăr) de sunete, întru cît altfel. cum 1'1'0- iaţ.l să-şi fi dat el samă că o vitâ şi un atj'(/ alcătuesc împreună sunetnl v-, P De aceia şi învăţarea artet cetit-u­ lui era foarte anevoioasă, şi să credea că rezultatul este foarte priincios, cînd copilul invăţa a ceti în doi sau t.rei am. Imediat după ce ştia ceti, era pus la studiul limbet gre­ ceşti. Predarea acestei Iim bl să. făcea ÎIl Iim ba modernă iar materia ce Set dădea de învăţat copilulul ţintea tot mal mult greceasca antică ; căcl Grecii nu să, puteau ho­ tări a recunoaşte iu el un neam ce se cobora numai cît din vechii Elim, dar care de altfel nu le mai sămana de cit prea puţin; el îşI închipuiau că aLI tot firea şi insuşirele strălucitilor lor străbuni, şi spre a le sămăna, credeau că e îndestulător să le imiteze limba, din nenorocire singurul lucru ee să putea imita macar pînă la un punct. Limba grecească să învăţa însă prin studiul gramaticet ; decli­ naţii şi conjugaţil in austracto, fără aplicare la vorbirea zi] nică ; acorduri de pronume, de adiective, în masculin, fe­ meniu şi neutru; apol în singurit, plural şi dual ; acor­ durt de verbe în diferitele numerose timpuri şi moduri ale bogatei şi incurcatel conjuga ţii greeeşti, cu optativele, aoristele I şi Il-lea, cu conjuga.ţiile active, pasive, medie, reflexive, ba adesea. 01'1 cu formele deosebite ale dialectelor ionic, doric, eolic şi 'atic -- o încurcătură ne mai pomenita (le regule şi mai ale\ de excepţii, învăţate [le (le rost, fără. nic'] o leg�ltur1, Însă ÎJICepe abea, cînd, cunos­ cînd formele; am lieprins a llespicC1" GU ajutorul lor, frazele (lin antori. ()a la învă.ţarea 01'1 crlrei 1ilnbl, nn scheletul gramatical, ci corpul real al limbel. ne va da cheia aleă.tn- [179] Clrestiuuî pedagogice 179 uei el. Latina insă e o Iimbă moartă, adecă ce nu mal e vorbită; prin urmare cunostinta el nu va putea fi (;ăp,\­ taUi, pe calea exemplului, prin graiul cel viu ; dar tocmai aici stă însuşirea ei cea mal preţioasă ; tocmai fiind că nu o putem învăţa pe calea imitativă 'şi instinctivă a graiului zilnic, sîntem nevoiţi să o învăţăm prin cugetare, pe calea raţionala. Prin această nevointă sîntem puşi în stare a pă­ trunde în alcătuirea ei, şi a ne da samă de modul cum gindirile trebue inchegate în limbă, Transportăm apoi acest studiu reflexiv asupra limbei noastre, pe care o ştim înainte de a o învăţa, dar pe care, şi pe aceia, trebue să o Învăţăm după ce o ştim. Prin studiul conştiincios al limbei latine, am ajunge a limpezi mult facultatea noastră de preciza cu­ getare şi (le preciza rostire a celor cugetate. Pentru a­ ceasta, însă învăţarea el ar trebui să să. facă aşa, ca să ceară cît mai mult punerea în lucrare a propriei cugetăn a elevului, bine inţ.ăles indrumată, călăuzită şi îndreptată de ştiinţa veglietoare a protesorulur. 'I'raducerile în care de o­ bieei să razăuiă învăţarea limbet latină traducert făcute adesea-ori cu ajutorul juxta-Iinearelor lui Sonuner, nu co­ respund (le loc unei invăţătru-I serioaze ; ar trebui mult mai. . mult intrelruintate traducerile inverse diu romineste în la­ tineşte, Gare sa Dună mal viîi în lumină, cum o gindire 0- bicinuită trebue să fie redata în forma cea mal logică. Ce­ tirea autorilor, de şi trebue însoţită de traducere, spre a-I inţelege, S{I să facă ruaî mult pentru analizarea fraze­ lor şi descoperirea. gîndirei, decît pentru rostirea ei în 1'0- mineşte. Nu este însă un mijloc mai nimerit pentru uci­ derea orl-cărul profit la învăţarea Iim bel latine, de cît În­ trebuinţarea juxta-linearelor, care destăcind propoziţia la­ tinească în propoziţia 1110de1'l1ă, scuteşte pe elev (le a. el dezlegare, şi îl ripeşte toată puterea educativă. Cu totul alt feliu trebue învăţate limbele moderne, căcl [180] 180 A. D. Xellopol cu totul altul este scopul pentru care voim să ni-le insuşim. Cu toate aceste, spre a vedea tocmai cît e de greşită ane­ toada ce să iutrebuiuţează în învăţarea, atît a acestor liuihl cît şi a celei latine, n-avem decît. să vizităm pe rînd un profesor de latină şi UJllII de germană sau de franceză. Ce vom observa? CLl toţii pun pe copil să traducă din autori, îl întreabă ceva din formele conjugârit şi ale declinăril, din acordul părţilor de cuvînt, şi lecţiunea e gata. AUI- văzut că, scopul, unnărit în invatarea limbelor moderne, este căpătarea unui mijloc ele a patrunde g'În­ dirile rostite sau scrise în aceste limbi. Deci invă ţarea lor ar trebui să tindă, în locul intăr, la însuşirea corpului viu al Iimbel străine, fără a ne preocupa atît de gramatica, de excepţiile, idiotizrnele şi fineţele lirnbel, sau ale orto­ tograflei, mal ales a celei atît de grele a limbet franceze. Trebue să ne hotărîm odată a intelege, că este peste pu­ tinţă a să învăţa perfect limba franceză sau germană în cîţi-va ani, şi in cele puţine oare ce li să consacră în şcoală. Al' trebui Set sa caute a să pune o bază. temeinică pentru Învăţarea mai departe a acestor limbi; dar să să ajungă tot odată la putinţa ele a Înţelege macar Întru-cîtva, şi a să putea sluji de o limbă, modernă, Pentru aceasta, al' trebui să S(1 facă fără Încetare exerciţit practice, traduceri care aci sînt la locul lor; alcătuin În limbele străine, Însoţite (le observărt gramaticale. Am spus ca să, să facă. tradu­ ceri; insă din ce autori, iată Întrebarea cea insămnată. Noi credem că al' trebui să s4 Iese absolut la o parte litera­ tura clasică franceză sali germaml : pe Corneille, Racine, Montesquieu, Lafontaine luai ales, care să vede că a părut uşor alcătuitorilor programelor noastre, fiind că conţine fa­ bule, dar n-au luat samă Cel, tocmat, prin minunata adăp­ tare a, concepţiilor străine ale fabulelor la geniul limbel franceze, este unul din autorii cel mal greî de înţeles. A- [181] Chestiuui pedagogice 181 someuea (lin germană ar trebui S,1. S,1. l ase la o parte pe Goethe, Schiller, Lessing şi alţii, care tocmai, fiind-că 111- făţ.isază culminarea cugetări; poporului german, numar uşori nu pot fi. Apoi cum ne putem închipui, dacă mal avem macar o umbră de minte sănătoasă, că nişte elevt care nu ştiu ce va să zică: apportez moi un vene rl'eau, să poate], învăţa limba franceză" traducind versuri din Le Cid salt din Athalie ? Să uită, în învăţarea limbelor mo­ derne străine, principiul elementar al învătămintuluî intui­ ti v : de la uşor la grell, de la cunoscut la necunoscut, de la simplu la compus. Să precede pe dos, pentru-cel, pe dos alt fost minţile acelor ce alt alcătuit asemenea programe, şi bieţii profesorl, chiar dacă ar vroi, nu pot face alt-felin decît să să supună autorităţit. În loc ele a traduce pe 'I'elemaque, le petit Careme salt l'Art poetique, eu cred că ar fi mult mal ni­ merit ca să in veţe începători! nişte dialogurt practice, care să le II ee putinţa, cum să zice, a J'lipe ceva franţu­ zeşte. Uei mai inaintatl al' trebui puşi la cetirea unor c(1.rţ,l elementare, care s,\ conţină o limbă simplă şi uşoară, şi apot Încet; Încet să să complice, piuă cînd În anul ultim s-ar putea, poate, Încerca şi traducerea cător-va autori, din cel mal uşori. A�a s-ar în vaţa limba fruncezâ, iar nu uutnat noţiunI de literatura acestei limbi şi puţină spoială gramaticală, invăţătnră ee nu răspunde de loc la scopul la care ţinteşte studiul limbilor moderne. AlUt cerinţă neaparata pentru bunul rezultat al stu­ diilor, ar fi să avem profesor! care sit cunoască pe deplin, limba străină ce este (le predat) pe de alta cea roinină, în care ali S,1. S,1. facă explicările. Pentru aceasta, pregătirea noastră universitară este neîndestulătoare. Limba germana S,1. invaţă numar în şcoala normală superioara, şi un S,1, cere examenul. Limba franceză s<'i învaţă ca curs ordinar, [182] 18� A. D. Xellopol ins1l-şi Biei cgHJ;� I 1638) el' will ein Licht ausloschen, d9C]J der Athem versagt ilun. _ b) cum 'Îl cl;junfJe capul (uud ăhnl.) soweit seine Vel'stalldeskrăfte reichen, so gut el' es verstebt. Cu ei se sfâtuia tmpi!1'atul, Wi gTâia care C7tJn capul îi [acusat. pInr.] (�jltngea (CONV. Ll'r. XIV 292, in eine1' Conăcărie), mit ihnen pflegte cler ]{onig Rath, und sie 8prachen ein Jeder, wie er es eben verstand. Se/ti cii nn-l Itjungc capul se' facii asemenea lJ(tw'l'lîcuri (ADEXANDRI, OPEH.E I 1237) ich weiss wohl, dass el' zu bescllJ'�inkt ist, um solche Han­ delsgeschăfte zn machell (odeI': dass solche H. seinen Horizont iibersteigell).--'n. D. l:ntr. 1. la un loc aneinen Ort gelangen, hink ommen, an demselben anlangen, ankommen. j'iganul când a ay'uns la mal, atunci s'a inecat (PANN, POVES'rEA VORBEI TI 86, Sprichwol't), als del' Zigeune!' an's Ufer gelangt war, da el'trallk el'. A ay'un!!e pe 'lJu1n(J. C/ll1JU in .T emands H�inde gerathen. Oe ti-i ţie, Giw',glu melt, ce-wl ajuns pe capul tiilt � (POMPILIU, BALADE 42) \Vas iehU (lir, mein G., was ist eli!' widerfahren ? Pentru ca s(\ IW 17fJiungâ /etele lui Uazimir dupâ rlmeni mari (NECULAl COş'rTN, LETOPISEŢ/!: ed. Bucul'. 1872 1 ;380) damit Casimir's 'Pochter l1icht die Gattinl1en hochgestell­ tel' lHănller wUrden. A afttnye departe (cn cel'a) weit kommen, es weit bringen (mit etwai'i). l'd:b(1, (f (l;jUllS pinâ acolo cii .. die Sacbe kam so weit, -1'11 Mi�ckwitz, singura după părerea noastră care u atins mal mult exacta reproducere a opereI lUI Eminescu, tot dintr-o familie suedeză iş derivă neamul. Şi allnme, tocmai, un ofiţer din oastea lUI Gustav Adolt' s-a stabilit duplt războiul de 30 de ani in Baxonia, Vin cple donă ra­ muri ale familieI izvorîte din el una a păstrat titlul de llobleţă şi ocupă pălIrt astăZI func(.if la curţile din Dresden şi Saxen-Altcllbllrg, alta, dintr-lIu spirit democratic curios în Germania, a renunţat de a se mai servi de acel von atit de iubit de Nemf.l: din această din urmă ramură face parte O-l'a Minckwitz, al căreI părinte, într'un timp cînd poeţ.iI nemtI alergau după titluri de llobIeţ;t, obişnuia sa zică: ifh wil! !ieber sein getadelt-als geadelt! [213] Und weshalb ich uicht nach Ruhme, nach Unsterblichkeit begelne ? Als ob Ruhm in einer Wuste iemals zu erhoffen wăre! Rente, da von Leidenschaften wir geknechtet stumpf verharren, Ist der Ruhm nul' Wahngebilde eines 'I'ausend blinder N arren, Die ein Gotzenbild sicli wăhlend, knie'n zuFussen eines Wichts, Der nul' eine Seifenblase im.J ahrhunderte des Nichts. '1'8Ul'el' Freuud ! Dergleichen Wege hat mall iifters eiugeschlagen, 8e11'n wir doch in uns ren Zeiten sonderbare Barden gleissen, 8cblau bedacht durch Verse Aemter aller Art an sicli zn .reissen ; Wiirdentrăgern, Edelfrauen Poesien dedicierend, . Im Cafe und im Salone jederzeit sich paradierend ; Und wei1 heut' elie Lebenswege schmal und schwer sind zu passieren, Lassen sie von "Unterrocken" sicli womoglioh protegieren, 1hre Schriften Damen widmend, deren Gatten tiir die Ehre Ihnen als Minister clankbar ebnen konnten die Carriere. 8011 etwa c1ie Liebe feiern meine Leyer? Eine Kette, In die britderlich sich tei1en zwei, ell'ei Buhler um die Wette! Wie ? Boll meine Leyer singen, dass icli einstimm' in das Lied .lenes Operettenchores, cler mit �Iellelaos zieht ? Gleich demWeltlauf sind die Weiber eine Schule uns zu Zeitell, Eine Schnle, c1ie nul' lehl'et Ltige, Schande, Bitterkeitell; Bei del'Giittin Venus Wschen akadem'schen Wisserlsdl'ang Imrner' .Jii.n�re, immer Jii.ngre blindling's sich ZUl11 Untergallg, Und Du siehst bart10se Knaben l'eihen sich in ihre Classe, Bis die selbstgewahlte Schule wird Ruin cler ganzen Rasse. 21:3 .JoI] anua Miuck wi tz Wd18! Denkst Du noch cler Jahre, ela im Hi:irsaal traumgebaullt WiI' clie alten Lehrer sahen fiicken an der Zeit Gewand, EI'nst aus Folianten sammelnel starrer Allgenblicke Leichen Und sich mithend in Fragmenten lautre ,Veisheit zu erreichen? Mit g'ai' sanften MUI'melwol'ten, einem Quell VOll "horum, harum" Wiederkii,uend zu erwerbeu "neI'vum rerum gerendarum", Lehrteu sie mit tiefer Andacht uns die Haspel des Verstancles, Balel Plalleteu, bald clie Hel'rscher leyernd des Eg·ypterlandes. Noch se11' ich den Astronornen schweben 110ch im Nebelmeere, \Vie ans einel' rl'ruhe schittten gan� gemaeh cler Stel'ne Heel'e, Vor uns )lUI' Erlăut'rung' breiten aus die dunklell Ewigkeiten, Bis Epochen gleiehwie Perlen glatthin sich am Sclmii.rchen l'eihtell. [Jud alsbald begann das Weltall miihlengleich im Hil'll zu kreiseu, Uns nach Galilei's Satze der Comi:idie Gang JIU weisen. Halb betăllbt durch tote Sprachen, durch clen Schulstaub, die Gestirne 8ehien cler al'llle Leh1'e1' selbel' Mumie unsrem wirl'en Hirne. Von cler Decke lllgt ein Spin111ein ii.ber Pfeiler aus cler Ferne, [214] \ Damals hatten 'I'raumeswelten fttr uns Wesenheit, Bestand Und die Wirklichkeit dagegen schien uns hohler Unverstand. Heut' erst sehen wir mit Augen, dass der 'Neg" von Dornen starrt .J ecler ehrlich-graden Seele, die auf treuem Sinn beharrt, lllusionen, 'I'răume taugen niemals fur' s g'emeine Leben, Hegst Du sie, bist Du verloren, rohem Spotte preisgeg·eben. Und so wirst Du kiinftig llieht mebr ll1ich mit Fragen woh! be- drangen, Warulll ich mich nicht berLieken Iass' von RhythmuszauberkHtngeu, Warum in vergilbten Blăttern angeMuft im Schlummer ,"veilen, 1VIit rl'rochăen muntre Iamben, hiipfende Daktylenzeilen. Schrieb' ieh femel" lIoch in Versen, wiirele micl! .ia ]'ureht be- driicken, Dass die 1VIenschell unsrer 'rage ki:innten mieh mit J-1ob begliicken. 'l'rag' ich docl! mit leichtem Siune uud mit Lăcheln ibren Groll (Jud ihr Beifall stinunte sicber meine Seele wehmutsvoll. Satira II 21± Und trotz Ramses strahlten plotzfich VOI' uus=-blauer Augeu Sterne, Und am Rand der Hefte schriebeu Verse wir dem Engelsbilde Etwa einer scheu-verschămten, rosenwangigeu Clotilde. Bunt im Zeiteuwirrwarr schwamm mir vor elen Augen ZlU' Er­ mattung Bald ein Sternbi'd, bald ein Kouig, bald eiu 'I'ier von andrer Gattung, Leise kritzelteu die Stifte, unser Ohr in Frieden gaukelud, Vor uns wogten Flachs nud Aeliren, wellengleich im 'Vinde scha ukelnd. Aui" der Bank ruh'n mude Schlăter, traumbefangen in der Runde .... Dis vou Ramses 'rod die Gloeke lăntet' uns erwtmschte Kunde. [215] CUCVlt cuoiut» ((8U-JJ'I'(l, Inetituţiune; Ju/'iulul.l'n Ro­ '/'ninia, de )..7J1. Sttţ'u, procuror general al Ourţii (le Apel Ia�Z 1895. Cu ocaziunea deschiderei prezentului an judecătoresc d-l Suţu a pronunţat un discurs asupra institntiunet jura­ tilor pe care l-a complectat in urmă in unele puncte "a caror prea lungă dezvoltare nu putea găsi loc în cadrul restrîns al unui discurs de reintrare". În acest discurs d-l Suţu arată, bazindu-se pe tabelele statistice ale circumscripţiunit curţii de apel din Iaşi pe anii lSS0--189�), că. achitările la juraţi în aceşti 14 ani alt fost de 440/0 şi că cea mai mare parte din aceşti 44()/ () au fost condamnaţi la pedepse corecţionali, pe cind curtea de apel din Galaţi, care judeca afacerile crimi­ nale ale Dobrogiei, achita numai�2 de acuzaţi la sută. Conchizind din aceste cifre, că juriul nu ştie să-s! îndeplinească frumoasa sa misiune, d-l Suţ,u să întreabă, care sînt cauzele acestei stari, dăunătoare ordinei sociale '? D-sa arată că juratul nu are cunoştinţele necesare, că e supus la influenţa mileî, a talentului sau dibăciei avocatului şi chiar a corupţiunei. Din aceste premise, şi sub forme de conclueiuni (l�ji- [216] I. 'I'anoviceunu iutioe, d-l Suţu propune: "sttjJ/'lmCli'ea juraţiior fU materie crhnittalâ. sali, lJe lîngei n;strîngeJ'elî (;0 !Ilp etinţ ei lor, aZe­ gei'e(� jUl'ati/oi' ({lIpei o cercetare serioaeâ a eapacitâjit isuii­ oidualc", Ne pare bine, şi ţinem să felicităm pe magistratul iaşan care cel dintii, cît ştim, dintre magistraţii noştri, a avut curajul să spună din înălţimea scaunului săli, că juraţii sînt o institnţiune periculoasă pentru societate, şi eă ea trebueşte desfiinţată. În special noi, care ele mal mulţi ani susţinern ateste idei, şi care încă la inceputul anului '1892 am publicat un studiu in acest sens 1), nu putem să nu simţim o vie mulţumire, cînd vedem că un inalt. magistrat ajunge la a­ ceiaşl soluţiune cu not. Mulţumirea ne este cu atît mal mare, cu cît d-l Suţu este partizanul şcoalei penale clasice, care nu este a noastră, şi cu cît fiinel pus prin funcţiunea el-sale în poziţiune de a judeca institnţiunea juraţilor prin practica de toate zilele, opiniunea d-lut Suţu are pentru not o mal mare greutate decit acea a unui simplu teoretician. Însă dacă aducem laude d-lut Sutu pentru subiectul interesant pe care şi l-a ales ca discurs de reintrare, pre­ cum şi pentru concluziunile la care a ajuns şi curajul cu care şi-a exprimat eonvicţiunea, ne facem toate re­ zervele în privinţa modului cum a tratat această impor­ tan tă chestiune. Aşa, d-l Suţu a voi�, ca Set bazeze lucrarea el-sale pe cifre statistice. Ideia er� bună; dar CU1I1 a executat-o In fapt? Dvsa ne spune singur că a făcut abstracţiune de numărul acuza ţilor din Ae-care afacere, socotind in toate cazurile 1) sin,qlt!'d achitare eaa condamnare; cind în aceiaşi afacere alI fost o condamnare şi achitare, ne spune Cel. a consemnat numat condamnarea. 1) Aceaştă Archivă : an, 111 p, Dt şi unnăt. [217] Dari de samă �l7 "Am căutat ast-fel-ziee d-l Snţu-s-să ajungem la re­ zultatul cel mai puţin defavorabil juriului". Ei bine! să ne permită Onor. Magistrat să-i spunem că aeeasta nu să mai numeşte statistică, ci fantazit sta­ tistiee! Şi, aceste fantazii statistice sint eu atît mai condamnabile, eu cît noi avem un biurou statistic care de mal bine de 20 de ani publică în analele sale, numărul exact al acuzatilor şi achitaţilor de la curtile cu juraţi} fără excluziuni şi abstractiuni. Statistica oficială mai are şi un alt merit, pe acela că ia să referă, la toată ţara, iar nu numai la circumscripţiunea curţii de apel din Iaşî, aşa încît ia poate servi mai bine spre a trage conoluziunt în favoarea sau în potriva instituţiunii juraţilor pentru Romînia întreagă, decît statistica pe care să întemeiază d-l Suţu. Discutiunea teoretică, a aboliţiunil juriului lasă de a- semenea mult de dorit în discursul d-lul Snţu. D-sa com­ bate "doctrina franceză" (1) care consideră pe judecătorii permanenţi inferior: juraţilor, pentru a preciarea elementelor de fapt ale infracţiunilor, spunînd că aceste motive pot fi fundate in Franţa şi că "de sigur asemenea temeri nu alt la noi raţiunea de a fi (( . Pentru a dovedi aceasta, d-l Sutu observă, că judecă­ torii noştri alt o competenţă cu mult mai Întinsă. decit cei francejt, de-oare-ce atit legiuitorul nostru penal din leM, cît şi revizuirea din le74, alt transformat mai multe crime în delicte, care cad în competinta judecători­ lor ordinari. Eminentul magistrat, fără să voiască, face un joc de eu vinte, confundînd întinderea competenţil, adică, a drep­ tului de a judeca, eu competintă de a judeca, adecă eu faptul de a fi bun judecător în certe afaceri. ln realitate continuînd jocul de cuvinte al d-lut Suţu, [218] :?18 1. 'J'anoviceann sa poate zice ca cel lUaI competinte Judecător este acel ca­ re are competinţa cea mal l'estrillSă) şi cel mal ne-GOlU­ petinte în afacerile ce va jUdeca este acel care va avea Gompetinţa cea mal Întinsft. 7) Qui trop embrasse mal etl'eintii• Un judecător care va judeca afacerI civile, comerciale şi penale va avea o competinţct foarte întinsă, de sigur însă ea va fi ))/ui putin competent decit judecătoriI eu o C0111- petinţa restrinsa la una din aceste specii de afaceri. Prin urmare, nu cu at.ari argumente să pot combate cele zise de F. HeIie şi alţii în favoarea juriului. De asellJenea nu Împa,rtelşim p.lrerea el-ha Suţu de a S,1. corecţ.iollaliza o llou,l serie de crime; pe lînga cele co­ recţionalizate de legiuitoriI din 18().J şi J874. Deja corec­ tionaIizarea a l:i crime în 1874 s-a făcut din cauza jura­ tilor şi pentru a evita aelJitările lor. Pînă unde voeşte d-l Suţu set mergem pe această cale nenorocită'? Va trebui oare să transformă,m şi asasinatul Într-un simplu delict spre a evita achitarea asasinilor? Pentru ca să păstrăm această. detestabilcl illstituţ,iune, jlll'aţ.ii, crede OIloratul procuror general al curţii de apel din Iaşi, că trehueşte să desfiinţăm ocnele şi casele de re­ cluziune '? Am spus-o cu aH,,'t ocaziu11e şi o repetăm: e o greşală neel'tată de a face legi relative la penalitate, CÎnd este trebuinţ.ă de a să modifica orga11izaţiunea judeeMo­ reasca. In fine S1)1'e a termina vom releva din discursul el-lui Suţn următ.oarele Guvipte: ,�Pe CÎnd l11agistrH\tura şi barou) ţin sus drapelul şti­ inţ.ii :;li al demnităţii justitiei, instituţiunea juraţi1ol' re­ mîne pe lOG, asemenea unelinstituţ,iulli exotice, care nu să poate îrnpctminteni." Noi nu sÎntelll partizani ai juraţ.ilol", am spus-o :;;i o VOlll repeta ori de cîte orl va trebui. Insă, ne facem 1'e- [219] 1 : III! Dări de samă r.erve în prjvinta tinerit sus a drapelului ştiinţei Şl (le111- nitaţil de baroul şi de magistratura noastră. Să pot. adresa laudele el-lui Suţu la magistratura altor ţeri; la noi chiar, sînt. avocaţI şi magistrati care le merită, şi vot adaoga că nu­ mărul lor creşte pe fie-care zi. 1 nsă a spune sau a crede că magistratura şi baroul rommesc In general ţin sus dra­ pelul ştiinţei şi al demnitătil, este cel puţin ..... a ne face o iluziune! Vom arăta în curînd, cu date statistice oficiale, cum îşi face datoria magistratnra noastră cea mult lăudată, de d-l Suţu, şi vom arăta că ea nu e cu mult superioară ju­ l'aţ.ilornoştri, însă e cu mult inferioară juraţilor francejt. In cît despre ştiinţa şi demnitatea ei avem, multe de zis. lin distins coleg de Facultate al! arătat citeva mărgări­ tare de ale magistraturel noastre în materie comercială ; am putea şi noi să cităm mărgăritare, nu mai puţin fru­ moase, în materie penală şi în materie ele procedură civilă ; însă nu e locul aici să facem o astteliu ele recenziune. Ştiinţă şi demnitate fără concurs şi fără independenţa absolută de puterea executivă, la numire, inaintare şi scoa­ tere, să pot găsi, o recunosc, însă, prin excepţiune. Altmin­ trelea ignoranta să luptă, cu servilizmul, şi vai ele biata justiţie şi de nenorociţii jnstitiabill. In această privinţă, dacă n-aş avea decit �() O de lei, ş-all phUit banii Alexandru Cali mach 284 [235] P'T ... '''' .. ' ... ttit' . Originea lui Ioan Calimach domnul Moldoveî 235 vorneoulul Calmăşulut acei 100 de lei ce alt fost datortu ; numai Vornecul Calmăşul plăngându-se de mare pagubă ce alt tras din pricina lui Stroict, că este păgubaş de 100 lei clobânda banilor, ş-al' hi mai cu dreptate să rămâie tot la clînsu acest sat cu preţul ce s-au vîndut, i-au învoit şi DUll1nelul VeI Vist. şi au primit de i-au Întors banii Vornecul Calmăşul acei 150 de lel ce au fost dat Dumelui, şi alt remas satul Stâncestit dreptă cumpărătură la Toader Calm fi­ şul Vornecul, precum am vedut şi zapisul lui Stroiclu care I-au dat Dumnelui VeI Vist. şi semnat din dos şi eu slova Dumisele Visternicului, scriind cum că şi-au luat banii dep­ lin ele la Vornicul Calmâşul şi f-au dat satul, care zapis dacă l-am vedut, şi Domnia mea am credut ; şi am elat şi am Întărit de mai sus numitului boierulut nostru lui 'I'oa­ cler Calmăşul Vornecul pre acel ele mai sus pomenit satul Stănceştii, cu vecini cătt s-or afla de baştină acelui sat, precum serie zapisul lui Stroici, ca să-i fie lui şi de la Domnia mea dreptă ocină şi cumperătură şi urie de-ntări­ tură cu tot hotarul şi eu tot venitul neclintit şi neruşiit stătătoriu în veci, şi nirne altul să nu se amestece piste a­ ceastă carte a Domnii mele. ('Sii�) Letu 72i)t) Septemvrie ':38. 10 Grigorie Ghica Voevod. Documentul următor priveşte tot moşia Stănceşti, venitii, prin moştenire fiului lui Teodor Calmăeul, Vornic de CâlIt1JUlun,!j. Acest fiu e Ioan CaliutCtch mare tărziman, atuncea în dizgraţie, şi viitor domn al Moldovei: De vreme ce dumnelui Icnachie Caliniaclie Iii) KUli\MKE ce au f'osill marele 'Iiirdeinuu»; fiind că aii slujitu mai Îna­ inte vreme la Pre-inăltata Portă la multe trebuinţă şi fo­ losul ţerei, iată daru avendu Dumnelui la ţară acesta să­ Iistea Stănceşti şi Epurenl ele la ţinutul Botoşenî, 150 vite şi 6no oi şi 1000 stupi eu banu dumisale cumperate, să 10) Acest )lume derivîud dela cuvintele grec(:�t1 K:l!/J,'q frumos IJ,O::Cr. lnptă, <11' trebui să să scri,� regulat Callil1lachi, In cronicI �i in documente grI vede scris în diferite modll1'I: KaZ'imache, }(al imahe, Cai'illlah, Calil/wch. For­ ma din urma ali întrebuinţ,at-o cel mai mulţI membri al familiei în iscălituri­ le lor. [236] 11) Canta, Letop. II. p. 184 Testamentul luî Ion Constandin Voevodă a fost Întărit pînă la, suirea pe tron a lUI Ioan Calimach de prea lunt'tnaţii Domni, pre cari Dumnedeu va alege în urmă a fi Domnii l3i stăpănit01'ii ţeret moldovei. Mateî Ghica îl reinoeşte În anul 7262 sept. Venind a doua oară domn În Moldova, Constandin Vodă Întăreşte primul săU testament, la Iaşi În anul 7264 Iunie 11. E de văzut că În a­ ceste două din urmă Întărituri de testament nu să mai scrie: "Ianachie Calimache, ce alt fost marele 'I'ărzirnan" ci: "De vre­ me ce Dumnelut Ianacache Calimache, marele 'I'ărziman, de-apu­ rurea să afUl slujind prea puternicilor stăpînilor noştri, la prea inalţată Poartă cu multă silintă şi osîrdie la multă trebuinţă şi folos a ţereî". Adică tot Cauta, în Letopiseţe, când spune că Calmăşul a stat 16 ani dragoman 11), are dreptat.e în contra is- aibă pace vitele de cuniţă când s-ar întempla să fie) oile de goştină şi stupit de desetină, cu nici UIl fel de dare să nu se supere. Aşijderea şi pentru 20 omenî streini, dintr-­ alte părţi de loc ce va ave, acei omenr încă să fie ertaţt de biru şi de t6te dările şi angariile, ori-câte ar fi pre altă ţară, nimerui nemică să nu dea; şi să fie în pace de co­ nace de podvozt, de cherestea, de cai ele olacu şi de alte beilicurt ele tote, cu nemică că nu se supere; şi pentru ca să fie ei cunoscuţi de Într-altă ţară, li să vor da şi pe­ cetluituiri roşii scrise pe feţ,ele lor; şi pe drepte bucatele lor, ce vor ave aceşti omenr, oi, vor ela goştina ele oie câte 4 parale, şi la cuniţă Încă vor scuti ele omu câte 3 vite, nici unii banii cuniţă nu voru da. Dreptu aceea poruncim Domnia-mea Dumilor-vostre boieri şi voue slujitort carii veţi umbla 01'1 cu ce felin ele slujbe a Domniei mele la a­ cel ţinută, vădend testamentul Domniei mele, toţi să urmaţi după cum poruncimu mai sus, Întru nimică nici un Iellu de superar e să nu dea la nici unele de câte poruncimu mai sus. Că cine s-ar ispiti a face mai multă superu peste acest testamentu a Domniei mele, unii ca aceia cu grea certare se vor pedepsi. Intr-alt chip nu va fi. Şi poftimu şi pre alţi, luminaţi Domni, pre care Dumuedeu va alege pe urma n6stră a fi Domnii şi stăpânitortu ţărel Moldovei, că mai vîrtos să Întărească pentru a lor vecinică pomenire. (Loc de) L 't 7959 1 1· 28 Ion Constandin Voevova pecete eu,", C U 18 • Alexandru Calimach 236 [237] Originea lui Ioan Calimach domnul Moldovei 237 torieqlul A. D. Xenopol care susţine că dînsul a fost destituit în 1755 şi a stat îndepărtat pe la afaceri pînă ce a o bţinut domnia J3). "Aceste acte-scrie eruditul B. P. Haşdeu 13)_pe de o par­ te confirmă originea curat romînească a acestui neam ajuns la tron prin nişte adevărate merite, dar care În acea epocă a gre­ dzăril: oficiale a Rominieî fusese silit de a flit preface din Cal­ nuişul În Calisnachi; iar pe de al tă parte, rectifică pasajul de mai sus din cronică, arătindu-ne că cuibul Calmăşilor era în Buco­ vina, la Cim}Jul�mg 14) iar nu la Orheiti În Basarabia." Intr-o monografie a monastirilor Voronetul şi Putna din Bu­ covina, făcută de conservatotul bibliotecei din Cernăuţi, l'eposa­ tnl Wickenhauser, găsim acte cu privire la nişte donaţiunl=- 7268-1760 Aug, 29--ale lui Vodă Ion 'I'eodor cătră surorile lui, a unor vii părinteştî ce poseda în această regiune ]f,). Leagănul familiei Calimach, teritoriul Cîmpulunguluî are istoria lui deosebită. Locuit înainte de descălecarea lui Dragoş de o poporatie romineasca, el era întocmit ca şi Vrancea, în un soiu de republică, cu oarecare drepturi şi privilegil. Cantemir ne-a lăsat o relaţie asupra republicei Cîmpulunguluî, care mai exis­ ta in vremea lUI 16): "Republica Oimpulungulut cuprinde vr-o 15 sate, toate cu legile şi judec/Hori! lor proprii. Locuitorii ei nu să pricep la lucrul pămîntului şi toată ocupaţia lor e păstoritul oilor. 'I'ribut anual plătesc şi el dar nu cît voeşte domnul, ci cît s-au legat ei către domnii de mai inainte, şi această legătură lasă il. să întări totdeauna (le cîte ori să pune domn nou, trimi­ ţînd anume delegaţt spre aceasta la curte J7). Domnul Xenopol adaugă că "este invederat că nişte asemene drepturt, păstrate după constituirea statulul mcldovan, arată că oamenii acelei re­ giuni erati mal vechi locuitor! al ţării decît acei ce veniră ele peste munţi; că ei sa supusesă acestora în chip condiţional şi că din acea aşezare originară a drepturilor lor faţă cu descălecăto­ rii să trăgea poziţia deosebită de care ei, ca şi Vrăncenii, să bu­ curati in sînul statului moldovenesc" JI4). Această părere, emisă încă din tinrpurile mai vechi, e interne­ iată astăzi pe numerose şi serioase documente, cari nu mai lasă nicIo îndoială. Aşa (Iar Calimach să coboară elin acet pe cari 12) XenopoJ, Ist, Homîn. V. Il 144. 13) Columna lui Trai�ll, Oet. 1882, p fi3u 14) In "Arhoudologia :\foldovel", carc de altmiJltl'clc.l este o ţ.esri.tlll'ă (ltj palavre, pahal'llicul Constantin Sion, autorul fal�lllll'( istoric. "lsvodlll �pătal'llllll l ]{tnăll" pomenc�te de "Cîmpuluug din tinutul Snccvel, unde Ion Vod,\ Tcodol' C ălimach �,u fost născut; c]nlapt'1 lor poreclă (l'a Calrnăş." 15) l\'lolda odeI' Geschirte der l\'loldau \lnd Bucovina. Geschichte der EHistel' Woronet� \lnd Putna 'Ion F'l'anz Adolf Wickenhauser. Vol. 1. p. ::15. VoI. lI, p. 114. 16) Demetrius Cantemir, Domnul Moldovei şi autorul "ncscriptio Mel­ dariae" s-a nltScut la 1673 şi a lUurit în 1723. Dcd Teodol' Calm{t�tll, vomic de Cîm!llllllng născut la 1657 era cOlltimporall cu Cantemir. 17) Cantemir. Descriptio l\'loldaviae p. 1 :'5. 18) Ist. Rom. Xenopol, J, p. 564. [238] 238 Alexandru Calimach D. Xenopol Îl numeşte cu drept cuvint: "locuitoril de baştină al Moldovei, peste care vine şi să suprapune pătura descâlecăriî" 19). Amintirea familiei Calimach a ramas mult timp vie în Bucovina. Sub domnitorii Calimach, de două orf pe an veneau moşnenit din Bucovina de vedeau pe domn, Inchinindn-să la compatriotul lor. Acesta îl trata cu cea mai mare bunătate 8i-1 recomanda 10e- rilor tări) 20). . Ne rămîne să dărîmăm o Opll11UUe ernisă de eminentul autor al "Istoriei Romînilor" istoricul A. D. Xenopol care, cu toate că afirmă origina autoctonă a lui Ioan Calimach, ba­ zindu-se pe cronica moldovenească, gîndeşte însă că: "în a­ acest lung răstimp de aproape 30 de ani cît stătuse Calma­ şul în Coustautinopole, el, deşi de obîrşie romîn, să grecizase probabil cu totul, mai ales că fusese trimis destul de tînăr Îl! capitala împărăţiei otomane". Această bănuială, 01'1 cît de ve­ risimilă să fie, nu să adevereşte. Inpotrivirea Romînulul în con­ tra desuaţionalizărel sale este un fapt bine stabilit în istorie. Ioan Cali mach va fi o nonă dovadă a acestei rezistenţe, căcl dînsul nu să grecizasă nici după o şedere de 30 de ani în Con­ stantinopole. In hirtiele noastre ele familie �ă găsesc cîteva scrisori ale lUI în Zimbet romănească, adresate fratelui săit, marele ban Di­ mitrie Calimach 21), scrisori care ni-l înfăţişază sub aspectul lui familiar. Urmăm cu textul acestor epistole inedite, trimise de Ioan 'I'h. Calimach din Constantinopole. 19) .1 st. Rom, Xenopol, J, p, 5i:J9. 20) Fotino, lstoria Dacie), Nota de G. Sion, t IlT, p. 37. 21) CI1 mila lui Dumnezeu nOI 1011 'I'eodoră Voevorl Dom Tăref Mol­ doveî. Facem ştire cu acest hrisov >1, Doruuief mele. Pentru casa Dumisale reposatulut pre iubit fratelwi nostru Dumitraşca biv vei Ban. Carile În viaţa sa ca UII boiar pâmâ.ntiân s'ah aflat în slujbilo Ţări] cu dreptate �i cu crcdintă, şi mal ales Întimpinările şi petrecările măriflor sali Paşilor;" ce mergea la Hotin cu chialtuiala S8. Şi după sfîrşitul vieţef sale rămîindu a sa jupăneasă cu feţii şi fete mict, Şi fiind fată de boiar şi a noastră iubită cum­ nată, iată că din osebita milă noastră imn mai Întărit cu acest hrisov a dom­ nii: mele, prin care hotărîm ca fieşte cărui să aibă a scuti desătina pre cinci sute stUPI, şi goştil1a pre cinci sute OI, �i vadrăritul pe cind sute vedri vin �.l., ce ya face din viile sale sali va cumpăr,t. 9i pre o sută cinci zecI vite, cal, � epi de văcă.rit sali coniţă de s-a întîmpla să fie vreodată,. Pre aceste lucruri llicl Ull han nimărUI să nu de nici să să supere, ci să fie pentru chivernisala casei Dumisali. A�ijderi �i pentru zăci oameni stdlÎnl fără de bir În visterie, ce va ave la casa Dumisali, iarăşi se fie aceşti oameni În pace nesnpal'a(l de bi- rul vist,eri! şi de toate dările şi ang5riile ori cîte al' fi pre altă Tară, iar a- ceştiI oameni întru nimica wparati să IlI,l fip, ca să iie numai de poslllşanie şi slujba casei DlImisale. Drept aceasta daI' poroncim Domlliea me tuturor bo- erilor şi altor slujbaşi ce l"Î(i afla eli aceste. stujbe aratate mal sus. Vii.zînd acest hrisov al Domnii meIi, tot,1 să aveti a urma şi a da bună pace la toa­ te elim arătam mal sus, Întru nimica să nu suparat,). Şi poftim Domnie me şi pre alţf luminaţi Domni, ce Dumnezeu va rîndui pe urma noastră cu Dom­ Hia acestei Tări, ca să nu stră.mute această putină milă ce arată mai 8US, după cum nici nOI TI-am stricat miluirile altor Domni ci au fost. mal îllainte de noI. Ce mal vîrtos să Întărească, pentru a lor veci uidt pomenire. Si spre aceasta egte credinţa insumi Domnii mele Nqi Ioan Teodor V-Vod şi c\'edinţa a pre- , iubiţi fii Domnii mele Grigori V-Vod �i Alexandru V-Vod. Şi credinţa a cil1- �. 't [239] 1. Iubite frate cu buna sănătate mă închin Durunita­ le şi-ţl poftesc (le la milostivul Dumnezău fericită. sănătate. Alaltă-ert cu calaraşi răspunzînd la toate cite mi-ai insămnat, t-am scris pentru banii di treaba cumpărătureî
  • eslele cailor; iar în locul lor puse doi ţinct, pre care, [260] 260 (+. Erbiceann cînd veni împăratul îl a(h18<1 într-o albioară şi-I ZIsa: lu­ minate împărate, iaca feţ,ii născuţi de împărăteasă. Atunci impăratul mâniindu-să foarte, i-a rupt. salba de margaritar de la gît şi porunci să. îngroape pină-n ln-îu pe fata împărăteasă şi să. pue ţincit să o sugă. AlJOl să. iubi cu ţiganca. Dar peste noapte crescură dor 111e1'1 de aur cu mere (le aur din locul unde fură ingropaţi feţ.iI cu părul (le am. Împăratul mirindu-se de aceasta, mulţumi lui Ii-zeu de darul cu care l-a dăruit. Şi venea lumea de pe lume de să. mira de aceasta. TaI' manca ţiganca pricepu pricina, şi temindu-să să, nu opriceap perirea faptei sale criminale prin povestirea istoriculul indivizilor chemaţi a oontri lmi la înşirarea margaritarilor În salba cea ruptă, CÎn(1 soţia legitimă a Iost desgratiata. Drept care tiganca Îşi şi iea dreapta pedeapsa pentru faptele criminale; iar soţia nedreptăţitâ să reinstalează in drepturile şi onoarea el, revendicate şi iutregit.e (le odreslele pîntecelui SălI - eei dOI reţi log'ofeţ.i ('u părul de aur, reCllnOSCl1ţ\ ea atarI şi (le tatăl lor, F'ondlll aceste! poveşt1 este cu totul moral. El ne 1'e I [266] (i.��rbieeaJllI prezinta o dramă socială, orI inventată În scop instructiv, orI care poate si\,n şi avut loc real la vre-un palat (le magnat ort de împărat. Baza el morală este că : o ne­ dreptă ţ.i re «u tim pul este răzbunată şi resta hili Ui în dreptn­ rile el; iar o crimt ort-cit de ascunsă, descoperită şi pedepsita. Acum să. naşte intrebarea cum o idee aşa ele justă. simplă şi morală s-a iuiluăcat Într-o formă aşa (le impo­ dobită, plină, nu zic de metafore, ci chiar (le metamor­ foze extraordinare şi miracnloase? Bine a II observat cel-ce s-all ocupat cu literatura populară, ("fI, poveştile ca şi alte naraţiuni ce circulă în popor, nu sînt tot-de-una Pl'O­ (Insul geniulut local, unde le auzim; dar cele mal drept (lin Bucureştt, (1-1 Disescu ţinînd o conferint.; in sala Athe­ neului, a arătat e.�1, instrucţiunea nu are vre-o inriurire utilă it­ supra crmrinalitătit, şi ca dovadă dinsul observa eii deşi instruc­ ţ,iunea s'a răspîndit forte mult (le .!')O anl, totnşt criminalitatea Il crescut În acest interval. Ideea contrarie a g';h:it. in xl-I 8tef, Mihaileseu, inspector şcolar, un apărător pe atit (le convins pe cît era străin muterir.I ce discutn Un toate e<1 [ll'ea, inv;\tatul imqlPctOl' şcol ar Ill1meşte erezie opinilllwa 8n:"ţ:inut�l (le d-l Di­ sescll �i chiar cu mult�l (lelicateţe, nn 8�l sfif'şt.f' a (leclara (lp agenţI al imoralititţir in societat.e (le cef care () împăl'tti,�esc, TW vom permite il fi �i noi unul (lin acei agpnţ,f al imoralităţil susţinînd imprpun:l cu d-l Disesf:U (,l'f�zia illefieacităţil instruc­ ţiune1 asupra 11l0l'ali tă.ţii. [278] 1. 'l'anoviceanti Cestiunea tratată la, tribuna Ateneulut nostru de d-l Di­ sesc şi (le Mihailescu, s-a studia t deja demult fle sociologi! şi crimiualistil străini şi chiar s-a ajuns la oare-care couclnsiunt pe care acum nimine nil le mal discută in occident. Herbert 8pencel' în Anglia, d-nii Tarde şi (1' Haussonville în Francia, d-I Garo­ talo in Italia şi alţii, sint de acord ca, insi ntctinnea prhnarti, un are nici un efect moralisător aSupl'a omnlut. E adevărat că instrucţiunea superioară dupa, aceşti autorl, desvoaltă sentimentul moral îu om, însă cnm această instmctiune S�t dtpătă de nn nn­ măr restrins (le indivizr, resultă (lE' aci dt răspîndirea iustruc­ ţiunei Întru cît să limiteaz}[ 1<1, instrucţinea primara nu poate avea nn efect inoralisător, asupra :,;ocietăţ,iL Fiind că aceste idei sint ignorate la IlOI nu uuuiaî de mare parte a publicului, clar chiar de prea invătatul Tnspector, care le-a tratat ex ca­ tedra, vrind să înveţe pe alţii, ceea ce singur nn ştia, vom insif.;j,a mai mult asupra acestei cestiunt. Prejudiciul instrucţinnet e prea răspîndit in tara noastră, de aceea nu credem că e un timp perdut ea să-I combatem, consacrîndn-t incidental cîte-va pagine. În "Introducţiunea la, ştiinţa sociala" H. Spencer, după cp aduce mai multe probe ca să dovedească ineficacitatea instruc­ ţiuneî primare asupra moralităţel, adaogă : "Confienţa în efectele moralisătoare ale culturei intelectuale "pe care faptele o contrazic atit dfl, categorie, este de altmiu­ "tl'plea absurdă a priori. Ce raport poate să fie între a invata "c;l oare-care grupe de semne represintă oare-care cuvinte, şi "căştig'flJ'ea unul sentiment mal înalt al datorii'! sale ? Cum Râ "ne e:;plicăm că inlesnirea de a faee uşor SE'lllne 1'8[11'eSentlnI1 "sunet.e, al' putea R�t Înt.ăl'e;lSC}t vointa. de il face bine? tll 00\ llloil "etlllOaşt.erE':1 tableI îmulţil'el sali pl'aetiea ndull:'lrili\l' �i illlp�),I'ţ.iri­ ,,101', poate sii (lesvoa1te sentimentul ele simpatie aşa. (',il să J'elll'ÎI1lP "t.tJllllinţa 11e il văUima pe apl'o:qJPle? Cum dicUll'ile (le ort.ografie "şi allalis�\ gJ'amat.icaIă al' pnt.ea (�esvoltil pentil1lentnl justiti('i, ,,1)ent.l'u-ceîn fine aculJlulil,l'ile (le şt.iinţă geogJ';loeă, :111nnate cn "pel'<;evemnţa, al' cl'Pşte l't\spedn! a<1ev;'tI'1l11l1? Nu f'i'te mai "multă ]'('latiunp înt.]'I' aeest,e (lfecte, (leeit. ('n g'imnast.ica UU'(' "exereit.ez:'1. (legetele şi ·foJ'tifieii picioal'ple, Aeplaean' ill' .1lâ­ "dă.1dni s�t înveţe pe (J pp]',oanil geollwtJ'Îa dîntllhI lel�ţjnll\ de "latineşte sHlicare desenÎnd al' er'Blli:' că învaţă săeinte la piano .'1 [279] Creşterea criminalitătiî în Roruinia "ar fi considerat hun ele pus intr'o casă de nebuut ; el nu al' fi "totu�l mal smintit (deraisonnable) decît aceia cari cred :o;ă pro­ "ducă sentimente mal bune prin mijlocul nneî discipline a facul­ "Utţ,ilor intelectuale. "Credinţa în cărţile de clasă �i in lectură e una din su­ "pel'stiţiile epoceî noastre" ] "). Acelaş lucru îl zice şi d-1 'I'arde în cunoscuta sa operă "Criminalite comparee": Insă, intru cît priveşte instrucţiunea pri­ "mară, trebue să recunoaştem că, cantitatea crimelor şi a lle­ "lictelor luată in bloc nu e cîtuşi ele puţin atinsă prin răspin­ '" direa sa. Din contra acţiunea binefăcătoare a instrucţiunel se- ",cunc1are, şi mai ales a celei superioare nu e de loc îndoioasă" 17). În altă operă a sa el-nu 'I'arde revine asupra acestei cestiuut. "E inutil a repeta ceea ce s-a ei« din toale pâl'ţife asupra "ine/icacitâţe! astaei detnonst rata 1 R) a instru cţiuneî primare, consi­ "del'at în ea însăşi şi abstracţiune făcînd de învăţămîntul reli­ "gios şi moral. Acest resultat uu trebue să ne surprindă. A "invAţa citirea, scrierea, socotirea, descifrarea cîtorva noţiunî e­ "lemeutare de geografie sau de fisică, prin aceasta nu să contra­ "zic în nimic ideile surde ce să află in predispunerea delictoasă ; "aceasta nu combate de loc scopul pe care îl urmăresc şi llU e "suficient spre a arăta copilului cii eaistă mijloace mai bune "de cît delictul spre a ajunge la acest scop. Acesta poate numai "să ofere delictulut mijloace nouă, să modifice procedurile sale, "devenite mai puţin violente, mal astnticase şi une-ori să for­ "tifice natura sa" 10). Intr-un studiu publicat în "Revue des deux Mondes" a­ supra criminalitătiî francese, (1-1 d'Haussonvile aiunaea la con­ clusiunea C�t răspîndirea instructiunel 'lI-(f, (l'/11tl «lt 'I'I'81t!I(/t !lel'ÎI dp (( adaoljlf, ]ii'OjJM'(illJiCa Ilelicf/I'u(i/o)' În dusa ÎII,,�/}'/{itâ, fii /'ii ('({ sti miCf0l'Cze c ri'lJl'iwdita {pa. Aeelnş �Ultor obsl:'l'v}i C{t (leparta- J(i) II. SpPl1r('l', lllt,mtlllc,tion :\ la �('i('ncc �;ocifll(' I':uis 1878 p. il8!) �i B�)O. 17) Il. Tn.l'r1n Criminalit.c-comparrp, j'aris 188(1 Il 1 le. 18) Va li poate inntil Î11 h'ancia, nu ÎIIS:], in \;11'.1, lilHlP ill'jlrctnrii �(',lJlal'l nnllwse P.i'czie nil 111(',1'n demonstrat în �tiinp! l::l) G. Tal'lle I'llilosol'ltip ]lc.mtle, l'al'is-Lyoll IS!lI p. :180-381. 4 [280] 280 r. 'I'anoviceanu mentele Frante! cele mal luminate nu sunt acelea in care cri­ minalitatea este mai mică �O). în fine d-l Garafalo după-ce spune că maxima: "cînd o şcoală să deschide, să inchide o puşcărie" e fundată nu pe expe­ rienţă ci pe imaginatia retorilor, adaogă că "E de prisos a .ma) "ac1ăoga ceva, fiind că chiar de nu am avea ajutorul cifrelor, "simplul bun simţ nu ne-ar spune el\' nu există nici un raport "intre gramatică şi morală? E cu putinţă de a imagina) de "exemplu, că ° pasiune oare-care, sati chiar un prejudiciu de "onoare să poată să fie distrus de alfabet" ? '.lI). Cn toate că d-l Garofalo face apel la bunul simţ, in afară de statistică, noi credem, că cele mai bune argumente ce s:l pot aduce în susţinerea uuei idei sint cifrele. De aceea vom căuta să probăm cu cifre că in­ strucţiunea, mai ales cea primară, nu este prin sine însăşi moralisă toare. In Spania după cum spune d-l .Jimeno Agius, a fost în anul 1883 un condamnat pentru furt la 6453 locuitori care ştitl carte, şi unul la 8283 care nu ştiu carte 22) La rîndul săU d-I 'I'arde ne spune vorbind de Franţa că "ţeranil care sînt mal »puţin instruiţi, dau 8 acusaţi pe an la 100,000 locuitorî, iar "oraşele 16, adică tocmai îndoit" 'J3). Însă cele mal decisive date le aflăm in statistica ţ�\l'el noastre. Să ştie eu numărul populaţiunel rurale în Rominia este ele 4 ori mai mare deeit al celei urbane : de asement nimene nu poate contesta ca populaţiunea noastră, rurală e aproape cu totul lipsită de instrucţiune, în ori-ce caz cu mult inferioară celeî urbane. Cu toate acestea criminalitatea urbană era Ia 1867 cel puţin de 2 ori mai mare decit cea rurală, proporţionalmente vorbind, ('"tei în Statistica penitenciară să vede c{t numărul de­ licuenţilor din sate nu era nict cel putin indoit decît al deli­ cuenţilor din oraşe: 20) D Haussouvile. j{f'VlIe des deux mondns I ApI'. 1887. 21) H. Garafalo. Criminologia Torino 1891. p. J52. 22) .J. Agius. La. crimina litad Pll Espana în "Hevist:t dn _Espana" 188;;' după citat. d-lut 'I'ardo Cri min, comp. 23) CI, 'I'ardo C:ril!linalit.(� cOlllpul'rr p. Jiu. [281] Din aceste cifre să vede că femeia ele la ţară, cea mal. ignorantă categorie a societăţii romineştî, e în acelaş timp cea mai morală: ţăranca remînă e de 4 ori mai puţin criminală de cît compatriota sa ele la oraş, de şi să ştie că instrucţiunea la femeea de ţară e o rari tate în Romînia. În timp de 20 de anl, ele la 1867--1887, tot- dea-una au fost în penitenciare mai multe femei elin oraş, de cit de la ţară; de şi orăşan cele sunt mai in­ struite şi numărul lor este de 4- ori mai mic de cît al ţărancelor ; abia în anul 1887 a ajuns să să egaleze numărul ţerancelor şi orăşancelor din penitenciarele noastre. Aşa că dacă vom împărţi societatea rominească în 4: clase, după raportul instrucţiuneî, orăşanî, orăşance, ţărani, ţărance, gradaţiunea moralităţii este tocmai inversă de acea a instrucţiunel : ţăranca remînă cea mai ignorantă şi cea mai religioasă clasă a societătiî noastre este în acelaş timp cea mai morală, iar orăşanul rornin, ea re e cel mai cult şi cel mai nereligios din societatea rominească, e în acelaş timp elementul cel mal criminal din ţara noastra! Iată lucruri pe care d. Inspector şcolar nu trebuia să le ignoreze, cînd trata în public aceste cestiuul. Ce e drept că de la 1867 s'a schimbat foarte mult proporţiunea dintre elementul urban şi rural al penitenciarelor ; dacă compară cineva statistica penitenciară remînă pe mai mulţi ani, observă că din ce în ce elementul ţărănesc devine predominant in penitenciare. In 1867 să aflau in penitenciarele noastre 62 de ţărani la suta de deţi­ nuţi, două-zeci de ani in urmă aceasta proporţie s·a rădicat la 77°/(>! Iată cifrele in toată trista 101' realitate: Creşterea criminalitătiî în Rominia 1867 ORAŞE Bărbaţi Femel 11:!7 84 SAT E Bărbaţi Femel HH6 53 281 O R A Ş r fi A T E " '- Bltl'baţ! Femel mtrha.ţl Femel 1867 1127 84 HJ16 1)3 < • 1887 868 63 2982 M Aşa dar, pe cind in 1867 bărbaţii ţărani în închisori, nu eran nici de 2 ori mal numeroşi de cît cel din oraşe, în 1887 ei a(l fost peste B ori mal numeroşi; iar femeile de la tară care în 1867 erau mal puţine de cît cele din oraş in penitenciare în 1887 aii ajuns să le întreacă. Insă din acest tabel să vede [282] 1. 'J'nnoviceanil ca 01'1 cît s-ar fi schimbat lucrurile (Un 1867 pana III 1887) to­ tuşi ţ�'iranul şi mai ales tăranca, de şi mai inculţi, sînt mai moralî de cît orăşanul. Dealtrnintrele cum să esplică acest fapt trist că populatiu­ nea rurală a penitenciarelor creşte, iar cea urbană scade? Oare instrucţiunea rurală nu a tăcut progrese în Romîuia intre aniî tSfi7 şi 18S7? Credem că distinctiunea făcută mal sus (le Npencel', 'I'arde, d' Haussonville şi Garofalo S�t impune. Instrnc­ ţiunea primară dată ţal 'anulul nu-l moralizază, pe cînd la oraş omul capătă instrucţiune secundară şi superioară, care rădi­ cindu-l sus, îl desvoalta în acelaş timp şi sentimentele morale, fiiind-că îl face s{t intăleagă d, cea mai bunii cale în viaţă e de CI, nu face nimănuia răii, şi a. face tuturor bine pe cît e cu pu­ tinţă. Instrucţiunea dată orăşanului e destructivă şi constructivă, pe cînd acea dată ţăranului este numai destructivă, fiind-că el capătă numai elemente spre a vedea slăbiciunea moralei reli­ gioase, şi nu este în stare a ajunge cu ea la morala independentă. '['ărauul rornin eu admirabilul săll bun simţ a înţeles ca prin instinct, că şcoala primară, singura de care el are parte de ordinar) aşa cum este organisata astazl, nu-l aduce foloasele mari la care ne aşteptăm noi; de aceea el nu prea are mar] i­ lusiunl şi amor pentru şcoală, după cum să poate vedea dintr-un 11(1- mirabil studiit de psihologie populară al li-lui Spiridon Popescu 24). Un alt fapt tot atît de trist pentru ţara noastră şi tot atit de decisiv în discuţiune este statistica după religiune a eri­ mînalităţil noastre. În anul 1869 ah fost la tribunalele corec­ tionale 21.251 de preveniţi ortodoxî şi 1198 israeliţt, în 187f;, (-;0.044- ortodoxt, şi 2086 israeliţi, iar În 188(), 38.636 ortodox] şi 1181) israeliţi. Uu alte cuvinte În 1869 preveniţt ortorloxi eraîi de 171{� ori mai număroşî de cît cei israeliţî, în lR7fi de 80 (le ori, iar în 1876 de aproape 33 de ori ; proporţiunea s-a indoit în 17 ani! Nu voi releva�jt de trist este pentru tara noastră ca criminalita tea ortodoxă, siî. fie de ;)3 de ori mal mare (le cit acea israilită, pc cînd populatiunea totală nu e de cît (le 10 01'1 mal llumeronsh, mii Întl'eu insii. (',are e efeetul mOl'ali�I'i­ tOl' al in�tl'ucţiunei asnpl'(l, ]lopulaţ5nnel ()rtilc1()x(� cîJl(1 eril1linali- ;2.1) Arebiva SorieUilei �til'nti(j('e �i literare Au, II Jl 31 " SI urm, [283] Creşterea criminalităţit in Rominia, 283 tate a sa creşte necontenit � Oare numar Evreiî fac progres în ţara noa::;tră sub raportul instrucţiune] pentru ca criminalitatea 101' să scadă în 17 ani de la 118t\ ele preveniţi la 11t\b, de şi populaţiunea li-a înmulţit? 8ă poate oare susţine că instruc­ ţiunea ortodoxilor departe de a progresa (1 scăzut între aniilt\o!3 .şi lCl8o, pentru ca criminalitatea siL crească de la �1.251 la f38.639, adică aproape îndoit? Adevărul este că instrucţiunea Evreuluî, rar îl distruge sentimentul religios, ve cind instrucţiunea noastră este din neno­ rocire antireligioasă. Prin urmare instrucţiunea nu e prin sine ÎnsăşI moralisă­ toare, ba chiar instrucţiunea inferioară lovind in morala religi­ oasă şi nepuniud alta in loc, e periculoasă pentru societate în care nu introduce de cît nişte egoişti cu spoială de cultură. Şi, după această lungă discutiuue, mal este oare necesi­ tate sit mă intorc la d. Stef. Mihailescu şi să combat vre-unul din pretinsele sale argumente prin care susţine că iustructinuea e prin sine insăşf moralisătoare? Voind Bă-ŞI dea un aer de autropologist în polemica cu d-l Disescu, care ea şi nOI este nn biet jurist, prea Invăţatul profesor din secţiunea ştiintifică a a­ dus la conferinţa sa două crauie: unul al faimosului Licinsclii şi altul al unul căruţaş care în toata viaţa sa fusese om cinstit, şi a pretins că publicul singur, ori-cît de slabe cunoştinţe era­ nioscopice al' fi avind, poate cunoaşte care e capul lut Licinsclii. Ce va fi voit să probeze în discuţiunea despre efectele instruc­ ţi unei asupra moralităţii cu compararea cranielor a doi ignorauţl ? Nu am putut să intelegem, însă. de sigur că d-l Mihailescu nu avea uicl cele mai elementare cunoştinţe ale cestiunei pe care o trata. Mai lntal o bserv ăm C�t Ll-l Benedict, ilustru 1 JJl'OfeS01' de ue­ vropatologie de la universitatea elin Viena, cel mai mare creaueo­ metrist zicea in congresul din Paris cii toate rnetoadele Cl'alleO­ metrice arată, mai mult diletantism ele-cît rig'oare ştiintifieă şi că, ,juriştiI au drept S[L să tereasciL ele ele �['\ iar d. Mihailescu crede că e În ::;tare atit d-sa cit şi orl-cine elin public să cu­ lloască, pe criminal c1iu conformaţiul1ea cnmiulni său. Hare-ori, chiar in· ţara noastră, cineva, şi-a ]'îs GU ])]al multă cruzime şi de publie şi de şine însuşI! 25) Arcltivcs d' Authropologie criminelle 1889. 1;. IV p, 555, [284] 284 1. 'I'anoviceanu Dar mal mult de cit atîta. Dacă ar fi adevărat ceea ce pretinde d. Mihailescu, acesta ar fi un argument peremtoriu în contra tezel pe care o susţinea, În adevăr dacă există ti pul criminal, apoi instrucţiunea nu poate avea nici UIl efect morali­ sător, căct instrucţiunea nu poate modifica contonnaţiunea era­ niuluî. Prea invăţatul inspector scolar care vrea să-şl dea aer de lombrosist convins, saă n-a citit pe d. Lombroso, sau nu l-a inţâles, căct susţinînd tipul criminal celebrul profesor de la 'I'uriu voeşte :,;ă probeze existenţa criminalulut născut, pe care nicî instrucţiunea nici educaţiunea nu poate să-I corigeze, tesa diametral contrarie celei susţinute de d-l Mihailescu. Prhnul volum din opera: "L' uomo delinquente", în care d-I Lombroso susţine existenţa tipuluî criminal poartă chiar pe frontispiciul săit cuvintele: "delinqueute naio e lJazZO morale" �6). Dar dacă din existenţa tipului criminal să deduce că. există criminali născută şi incorigibil), cum s-ar putea trage tot din acelaş fapt conclusiunea că instrucţiunea al' ave un efect mora­ lisătorP Scoala italiană şi în special d-l Lombroso ilustrul el şef, combate metafisica, să pare că Iornbrosistul improvisat din Bucureştl, voeşte ca noua scoală penală, să. să certe şi cu logica! Prin aceasta lungă digresiune am voit să probam că şcoala nu face inutilă biserica, şi că perderea ce tace societatea sub raportul moral prin slăbire a sentimentului religios nu e com­ pensată prin răspîndirea iustrucţiunei. Corpul, sufletul şi inte­ ligenţa de şi constituesc o unitate indisolubilă în timpul vieţiî, alI Însă necesităţi deosebite şi fie-care să desvoaltă prin mijloace speciale. Spre a fi utilă societăţir, scoala trebue să fie în acel aş timp şi morală. Sentimentul religios scăzînd în toată Europa, şi la noi mal mult poate de cît ori în ce ţară, e natural că criminalitatea să crească, fiind-că nu să poate pune cu uşurinţă simţimîntul onorit în locul temeri! de păcat. De altmintrelea trebue sa spunem că onoarea însăşi e inferioară ca conceptiune socială moralei reli­ gioasă. Religiunea e altruistă, ea nu zice numai: ceea ce ţie nu-ţi place nici tu altuia nu face, ci şi: ceea ce voiţi săva facă vouă. oamenii taceţî şi voi lor, pe cînd onoarea să mulţumeşte 2G) Lombroso. L' uorno deliuquentc Torino 1889 ed. IV. [285] Creşterea criminalităţii în Rominia 285 CU mal puţin căcl ea cere numaî respectul dreptului altuia. Cînd dar să doboară religiunea adică sentimentul altruist elin om şi cind să batjocoreşte patriotismul care de asemenea e un senti­ merit altruist, ar trebui cel puţin să să pună ceva în loc în interesul salutel sociale. Fac Însă aceasta cei ce combat n;ligiunile ? Ei ! noi recuuoascem, că ele sint grosiere ca conceptiune, (',ă nu resistă celei mai slabe critice ştinţifice, admitem chiar că morala lor: fă bine şi domnul î-ţ! va plăti inzecit, e bazată pe egoism şi Interes. Religiunea evreiască i-a promis binele pe această lume, iar cea creştină şi cea musulmană în viaţa viitoare: Ne­ adevăruri! - ni se va zice. El şi ? Chiar cu neadevăr dacă să :să poate ajunge la utilitatea socială tot e bine; cîte neadevăruri nu să spun copilulut spre a evita un pericol pentru el său pentru altul? De sigur că nu e un adevar cuvintele scriptnrei eă mal lesne va intra funia corăbiei prin urechile aculuî decît bogatul nemilostiv in împărăţia ceriuluî, cu toate acestea puţine cuvinte au fost mal folositoare pentru omenire de cît aceasta idee şi comparaţie exagerată. Şi apoi cine ştie adevărul? Ştiinţa merge progresînd, adevărul de aZI să constată mine că a fost o eroare; cine ştie dacă transformismul darvinian, care aZI e o dogmă în ştiinţă, nu se va considera În secolul viitor ea o erezie stiintifica ! , , Nu trebue dar pentru un adevăr problematic, să pricinuim in societate un rM sigur, şi fără îndoială că acest rezultat îl produce pretutindeni slăbirea seutimentulul religios, Lucrătorul şi nevoiaşul ele altă dată aveau cel puţin o sperauţă în lumea viitoare, care ii făcea să fie mai resemnaţî; pentru a face din­ tr-inşii nişte revoltaţi care Stt lucreze la doborîrea actualeî stări (le lucruri, socialiştiî şi alte partide înaintate atl lovit în reli­ giune care este causa resemnării lor, Fără îndoială că socialişti fiind oameni culţî, care posedă toate achisitiunile ştiinţei 1110- (leme (nu vorbesc de aS noştrit), sînt scusabilî căef ei luptă din convingere. E de asemenea incontestabil că ei au un scop nobil: desrobirea clasei muncitorilor şi că nu doresc cîtuşi de puţin imulţirea criiuiualitătil, însă nu e mai puţin adevărat cit fără să voiască ei ajung la acest rezultat combătind religiunea. O singură consolare mai aveau desmoşteniţii in miseria lor. [286] 286 I. rranoviceaUll religillnea; sociali:"l1lul şi ill:"trncţiullea le au luat-o şi aceea, a:"Uî,-zl el sint mal' uelloJ'ociţI decît tot-de-IIlIIL fiind-că simt mi­ seria 101' graţie ill::;tl'llcţinlliY �i un mai au lliel o consolare din causa pereler!} :"entimentului religios. A:"tăzi,iu starea de trall::;i­ ţinneîn care ne aflăuIJ 111al niminea nu e fericit afară de � cel care nu cugetă, avutul nu e fericit căcl simt« nemulţumirea im­ [!l'ejurul i)ăl!, iar săraeul e trist tiind-că o simte în sufletul :"M. Cliel cum iolă nu tie tl'ii)teţe şi jniu urmare alcoolism şi crimă? :!7). De:"llloşteniţii pot :"ă zic.1 a:"tăzI întocmai ca relE!­ blicallii dupa martea lui Cesar : !;!Jl'anu1tl; 'lilortus} Li/m'i totue), !lOII SItJIU{s! În van sîllgele generos al poporului s-a vărsat luptînd împreuna cn regele în contra feu(lalităţii şi apol cu burgezia în contra regalităţ,ij, in van şi-a făcut ilusinnî asupra revoluţinnei din 17H!),din 1H30 şi 11')48, chel l'esultatnl practic a fost numai schimbarea robiei: lle la ,'ltitpinil'ea arii)tocratiCh :"al! regeasch la stăpînirea burgheză. Poporul nebun a bătut cetăţ,ile, iar rega­ litatea şi burgezia înţelepte le alt luat şi aiI profitat de ele; bietulnj mnncitol' îl trebuiau reforme �ociaJe şi revoluţiile i-au hărhzit şi-i hhn'tzesc forme politice de care profita numaj burgezia! Poate c:1 sclavia actuală est« mai puţin aspră ca acea de altMată, Însh ea e maî grea decit tot-deuna, tiind-ch după cum am spus, POporul simte azi nedreptatea pe care inainte nu o �imţea. Cind religiunea îl spunea c�t toate eite să fac, sînt cu voia lUI DUl1lnezeli şi ch nefericiţii de pe această lume, vor ti 1'e­ conlpensaţI IJl'În fericire veşnică pe alth lume, omul era resemnat fiind-ch el credea că suferind pe pămînt i-şI asigură fericirea in cel'. Cind cineva Îndura vre-o nedreptate un chuta să-şi rhsbune} ci lăs�t pe cel care o fitcusă în plata DomnUluI, care ştie sh pede!Jseascil pe fie-care după faptele sale. AsUlzl nu mal e tot aşa. Acum eiţl-va ani un tinăr din cea lIla'j inalth �ocietate} fOi)!; magistrat, s'a, fhcut culpabil de' UIl (lelict . Bretigneres, de Courtelles spune că 506 recidiviştl (lin in­ chisoarea elin Clairvaux condamnat'! pentru furt şi vagaboudagiu, llll avusese alt scop prin faptele lor, de cit să-şi procure o viaţă mai uşoară in iuchisoare. Din 115 deţinuţi pe care i-a intrebat 17 i-au declarat că nu ali luat nicl o precauţiune cind aii comis infracţiuuea ea să nu fie prinşi, fiind-că aveau trebllinţ,ă de UII an san dOI de inchisoare spre a-şi restabili sănătatea. "Recidi­ "viştil-ziee d-I de Courtelles=-reiutră cu bucurie in inchisoare "ca şi cum ar reintra în propria }O1' locuinţă, �i cumpanioniî lor "fericiţi de a-l revedea il saluta cu numele de voiagiori şi bun "eamarazl" :12). D-I Louibroso ne spune (le asemeut că o familie de ţigani, condamnată de 16 ori pentru vagaboudagiu, în data ce sa apropia iarna făcea tot posibilul ca 1!ă fie arestată spre il, avea mîncare, imbrăcâminte şi locuinţă �:!). De multe ori criminali! departe de a fi bncuroşî c,ă es din inchisoare simt o adevărată părere de ră(1 că pără�e:,ic locuinţa şi viaţa CLI care el să, deprinsese ; :,ia citează chiar casul unul asasin care după espirarea pedepsi! neputind Îndupleca pe di­ rectorul Închisorii să-I lase să mal stee in inchisoare, fiind-Ni !tit �tia ltJu{e '0(( putea sti-:;;t gâseascâ pine«, s-a sinucis pe treptele În­ chisoriî din care era gonit 34). Din toate acestea resultă că profesiunea (le rălifăcător a devenit una din cele mai puţin periculoase şi din cele mal pro­ ducti ve dintre meseriile [le care le poate exercita uu leneş; de acea această meserie atrage şi numarul delicueutilor creşte 1'e fie-care zi 3"). D-I rl'arde a resumat foarte bine aceste idd în o pagină din magistrala sa operă "Ha crimillalite COmJlaT{�e" 31) Garofalo COlltro la (:nrelltr! NC:lJloli lS'l,s [1. In şi :!O. 32) Brt't. de COllrtell,·s. Les "ollda.IllIH�S et les prisollS. Paris ]8;)8 (dul'ii Lomuro�o L'ltomme crimillel. j'a.ris 18Si p 381). lHl) Lomhroso ihidem p. 38:!. 34) Lombroso: oJl. !:it. p. :!91 35) In aU�st sens, G, Vidal. l'rincipes fOJ1dameJltaux de la pCllalite Paris Hl90 p. 473. [291] (:re;:;tel'ea crimiuu.litâţi) in Rominia 291 "T-,e malheur est que la metier de maltaiteur soit devenn bon, "qu'i! prospere, comme le prouve l'accroissement numerique des "delits et des prevenus, meme abstract ion tait« des recidivistes "et des recidives. -- Il en resnlte que la contagion imitative de "cette corporation antisociale ne reste pas tont entiere renlermee "dans son propre sein, 011 elle se traduit par le mutuel endurcisse­ "ment, mais qu'elle rayonne en partie an dehors parmi les declasses "qn'elle classe, parmi les oisits qu'elle occupe, parmi les de­ "caves de tont geme qu'elle enfievre des perspectives d'un nou­ "veau jeu, le plus riche en emotions. Voila la vrai source du "mal. Maitenant cherchons le remede. "A quoi cela tient-il en general qu'un metier quelconque "soit en voie de prosperite ? D'abord a ce qu'il rapporte davan­ "tage, puis it ce qu'il coute moins, entin surtou t it ce que l'apti­ "turle it l'exercer et la necessite de l'exercer sont devenues moins "rares ou plus frequentes. 01' toutes ces circonstances se sont "n�unis de notre temps POUl' favorisel' J'indm;trie particu1iere "qui consiste a spolier toutes les autl'eR. Pendant que la quantit.t� ,,!le choses bonne:-: a voleI' ou ;'t, esel'oquer et des plaisir:-: oons "il eonquel'il' par voI esc1'oquerie, aons de eonfiance, faux, "assassinat etc., a gTossi deme�mrement depuis un demi siecle) "les p1'isons ont ete aeres, ameliores) sans cesse C0111me nourl'έ "ture, comme logement, comme eonfortable) les juges et Jes ".imes ont progresse chaque jour en elemenee! les eireonstan­ "ces attenuantes ont !"te etendues aux crimes les plus a­ "tl'oces, et la peine de mort s'est transformee par c1egres en "une sode (le mannequin de }Jaille arme (1'un vieux fusil ronille "tlui ne tne plus rien depuls longtemps. ],es profit.i' se sont ,,(lonc accl'us, et les risques ont climiuues) au point que dans "noI' pays civilises la pl'ofession de voleur it la tire) de vagabond, ,,(le faussaire, de banqueroutier frauduleux, etc., :-;inon (l'assassin, ,,(�st Ulle des 1110ins dangel'euses et des plus f1'uctueuses qu'nn "paresseux puisse adopter. T�n mene temps, la revolutiou sociale, ,,(ju'il faut oien se gardel' de cOl'lfondre avec la civilisation, a "nmltiplie les dechsses) les agites, pepiniere du vice et du crime "les vagabonds notamment, dont le n0111bre a quadruple, si .i'en "juge par celui des vagabondages, qni s'est deve de 2!)OO il ,,10,000 depuis 1826. Ajoutez que les pencbant:-; charitables [292] 292 1. 'I'anoviceann "etant loin de s'etre developpes dans notre industrialisme fievreux, "autant du moins qu'il l'eut tallu, les condamnes encore honnetes "apres une premiere fante, les liberes oscillant entre l'exemple "de la grande societe probe mais inhospitaliere et celui de la "petite patrie criminelle qui est toute prete a les naturaliser, "finissent par tomber fatalement sur ce demier versant comme "les filles meres dans la prostitution 36). Dacă raportăm cele zise pînă aici în privinţa aceste] cause de creştere a criminalităţii la ţara noastră, apoî va trebui S{t recunoaştem, că nicăerl această causă nu poate lucra cu mai multă eficacitate ca in Romînia. E destul să SpUn8l11) şi vom proba aceasta În continuarea acestui studiu, I5ă penalitatea e la noi mai slabă de cît în ori-ce altă ţară, că magistratura e de o indulgenţă de necrezut, iar penitenciarele sint organisate În mo­ dul cel mai detestabil. În Italia frigul sileşte pe unii iudivizl să comita, in fracţiuni :Spre a scăpa de rigorile iernil, dar ce este clima Italiei in raport cu clima ţeriI noastre? În Francia un individ are greutate, după cum spune d-l 'I'arde, să trăiască şi sa să reclaseze după, ce a eşit din inchisoare, ce vom zice despre tara noastră unde caritatea publică nu e aşa de răspîn­ dită ca in Franţa, şi unde societăţile de patronagiă ") nu sînt cunoscute nici chiar din nume? Am văzut că criminalul italian, dupe cum spuned-l Garofalo, are 55 de sorţI la sută ca să scape nepedepsit, vom proba că la nOI are 80 la sută, şi de abia de 10 orl la 100 riscă să fie certat cu pedepse criminale, dintre care de cea mal îngrozitoare, de pedeapsă cu moarte 81 nu să teme neexistînd în legislaţiunea noastră. Prin urmare dacă este adevărat că "le metier de malfai­ teur 'soit devenu bon", in toată Europa) apot nicăert această me­ serie nu e mal bnnă, fiind-că nicăert răăfăcătoriî nn risca mal puţine neplăceri ca în ţara noastră. Aceasta s(l, va vedea mai pe larg' in - partea care este con­ sacrată causelor speciale de inmulţirea criminalităţii în Rominia. La acest stndiii interesant pentru ţara noastră, trecem imediat. 36) G. Tal'de, Crimiualite compnrue. Paris 188G p, 85-87. 37) Societaţl care siî, ocupă să g-,isesc[l ncnpaţiune şi să rfl(dasi�zr pc; libf'l'ajil din lnclrisor). [293] Creşterea criminalităţii în Rominia 293 Venind la causele care fac ca criminalitatea să crească mal repede in ţara noastră ele cît în alte ţări, vom enumera ca cele mal principale: legislaţiunea, magistratura, politia şi pe­ nitenciarele. VII. Lcqislaţiumea. Misiunea uneî bune legislatiunî în starea de azI a socie­ tătii trebue să fie de a ocroti persoana, familia şi proprietatea fie-cărui om în contra atacurilor ce li s-ar aduce. Cum î-şi indeplinesc legislatiunile moderne această misiune? Romaniî şi după ei în general mai toţi legiuitorii an teriort re­ voluţiunii din 1789 proteguiau în mod excesiv persoana, familia şi proprietatea; pe debitorii de rea credinţă 1-1 daă sclavi credi­ tarilor lor, alteori 1-1 omorau, pe răufăcătorf şi mal virtos pre asasinl î-I ucideau sau 1-1 supuneau la cele mal aspre torture, De atunci lucrurile s-au schimbat foarte mult! Pedepsele excesive care sancţionau altă-dată respectul persoane! şi al averii altuia au dispărut şi în locul 101' treptat societatea a ajuns la nişte pedepse derisorie, cîte odata chiar la împunitate. Debitorul de rea credinţă azi poate fi prefect, de­ putat, ministru Înalt eclesiastic şi chiar milionar! Hoţiî, tîlharii şi ucigaşil de oamenî scapă adese-orî nepedepsiţi şi mal tot-de­ una cu o pedeapsă foarte mică. După cum s-a observat eu drept cuvînt, Iegislaţiunea civilă pare că e făcută pentru debitor! in contra celor care aii avut naivitatea să-I împrumute, iar cea pe­ nală pentru hoţi şi asasini în COl) tra victimelor lor. Din ce în ce hotiî ele codru să răresc ea şi codrii, În schimb însă hoţiî din oraşe să înmulţesc, după cum să înmulţeşte şi populatiunea din oraşe, şi chiar mal mult. Lucrul e foarte natural: meseria de hoţ de codru este ast�lzi foarte periculoasă, pe cind hoţii de oraşe pot fura milioane şi sa rămînă nepedepsiţi. Fădt îndoială că şcoala liberală, căreia să datoreşte această nenorocită tendinţă a plecat de la un principiu laudabil: pro­ tectiunea oamenilor din clasele (le jos ale societăţii. Ea şi-a zis că aceia care comit infracţiunt şi care formează clasa debi­ torilor sînt de ordinar oameni săracî şi nevoiaşi, şi de aei a plecat probabil tendinţa acestei scoale de a protege pre debitor! şi pre delicuentt. Cu această in bire 1I­ tale, în al doilea frecventa lor î1/ zilele noastre, în al tre- [325] Dăl'i de samă ilea soarta alienaţilor din »echime şi ptirui asuiei, şi în ul­ timul capitul istoricul ŞI: starea actunla a o8pici1flui�Mado­ na-Dudu ehn Craiova. După o scurtă, însă. importantă lămurire, despre rolul creerului in desvoltarea şi existenţa tuturor fenomenelor vieţii.s--început care ar pute figura in fruntea unui tratat de psichologie,-urmează esplicarea numeroaselor cauze ale nebuniei, unele înnăscute sau moştenite prin naştere, altele produse prin feluritele influenţi ale vieti; familiare, soci­ ale, religioase, politice, cosmice şi telurice, şi prin deose­ bite intoxicaţiunî, între cari să numeră, în prima linie, alcoolismul, la care s-a adaus azi în clasele superioare mor­ finizmul, iar pentru poporul nostru de la ţară în special, pelagra cauzată prin nutrirea eu porumb stricat. Şi ceea ee este alcoolul şi morfina în Europa şi America, sînt 0- piul la Chinezi şi haşişul la popoarele muzulmane ale A­ siei, iarăşi cause principale ale slăbire! nervilor şi timpi­ rit intelectuale. O parte însemnată a degenerărit fizice şi intelectuale o atribue autorul cu drept cuvint educaţiunii noastre de­ fectuoase. De o parte negrija părinţilor in familie, care prefer a lăsa creşterea copiilor pe mîna servitorilor Sai} altor persoane necompetente; de altă parte, în şcoală, în­ cărcarea peste măsură a spiritului, aşa numitul "snrme­ naj", lipsa mişcării şi deprinderilor corporale, şi incor­ darea prea mare a creerulut prin lecţiuru mal lungI (le­ cit poate suporta mintea fragedă. a copiilor. Cred foarte întemeiat sfatul autorului ele a reduce timpul lecţiunilor, pentru copiii de la 8-14 ani, la cite 1/,-, oară, "căci numai atîta timp rezistă creerul copiilor, rămin atenţi şi pricep clar lectiunile". Intre deprinderile rele învechite, de care nu ne putem desface, de şi expe­ rienţa ne arată absurditatea şi pericolul lor, d. 111'. Mile- [326] ticiu numeră şi mantinerea terminulut fix de o oara pen­ tru o lecţiune de clasăv fie in clasele primare, fie in gim­ naziu sau la universitate; ea şi cum creerul unui copil de 1)---12 ant al' ti tot aşa de rezistent ca al unui tinăr de 20-25 ani. Aceasta este o greşală, în contra căreia alt protestat deosebite autorităţi medicale, cerind pentru copii cursuri de cite J /2 oară. Rezultatul abuzurilor de tot felul, care ruinează sis­ temul nervos, sînt desele paralizit şi alienaţiunt mentale, mult mai numeroase azi ca în timpurile vechi şi care sînt considerate din această cauză ca boalele caracteristice a­ cestut veac. �i din nenorocire) dupa datele statistice, a­ ceste suferinţe cresc pe zi ce merge. Astfel, d. C., Berlinul in 1861 avea ;)20,4-:18 de lo­ cuitort şi ţinea in ospiciile conunale �2S ele alienatt ; iar In 18�IO avea 1,C';\4,05fl locuitorl şi in sarcina comuner, :-183;) nebuni. Deci, pe cind poporatiunea s-a intreit, nu­ mărul alienaţilor întreţinuţ.i de oraş a crescut de 17 01'1. Ospiciul nostru de la Mărcuţa avea în 1880, bolnavi 2G;); in 1886 avea ;:1\19, iar în 180::, avea 461. Astăzl soarta acestor nefericiţt s-a ameliorat. mult.
  • O, şi de la l�()O la Golia şi la biserica Maica Domnului în Cra­ iova. 'I'oate aceste ospicit au fost în trecut monastirl, şi aceasta arată originea ospiciilor de alienaţL Cînd nebunia era crezută ca o posesiune demonică, oamenii aduceau pe alienaţt pe la hisericl şi monastirr, unde să făceau sacri­ fiei! şi rugăciuni pentru scoaterea diavolului din el. �i li­ indcă pentru acest scop trebuiau să rămînă zile şi uneori saptamint intregt, li să puneau la dispositiune sau să zi­ deau anume chilii destinate pentru el. Aşa s-a născut spitalul de la Madona-Dudu. Un soo de ani înainte era pe acest loc o pădure (le duzi. Craio­ venii aflară Într-o zi Într-un dud secular o icoană a sfin­ tei fecioare. �-- Acest fapt fu privit ca o minune şi locul cu icoana deveni Ull centru de peregrinagiu pentru vinde­ carea boalelor şi nenorocirilor. Prin contribntiunl evlavi­ oase s-a zidit mat tirziu aici o bisericută. Această bise­ rică, foarte săracă pănă pe la jumătatea veacului trecut fu reclădit.ă (lin temelie pe la 17(iO de cătră dot Craioveni, anume clucerul Constantin Fotescu şi bătrînul Hagi Geor­ ge Ioan, cari la 17:-;1-17�� îi lăsară prin testament toa­ tă averea lor. Pe la 184-3 s-a zidit (lin tundament actuala biserică [330] 880 Dărl de sama Astăzl ea este una dintre cele mal bogate bisericl. Intre­ ţine un spital de alienaţt care, de cind s-a mutat în noul local, la bariera Amar adiel, şi al carul plan sa vede la sfîrşitul cărţit, este cel mal hine organizat din toată ţara; biserica mal întreţine o scoală, profesională de fetesi imparte multe ajutoare şi binefacerl. Prin aceasta scurtă dare de samă am dorit să atrag luarea aminte a publicului cetitor asupra cărţit d-lut dr. Mileticiu, Lucrare interesantă din toate punctele de videre, ea e menită a contribui la ameliorarea tratamentelor psichiat­ rice şi la progresul psichiatriet în patria nostră, la mic­ şorarea numărulut boalelor şi la ameliorarea educaţiunil. Deplina valoare a eărţij însa numai cetindu-o se poate cu­ noaşte. M. Strajanu. ) \ '1 [331] Un.respum.s tI-lUt 1. Tunooiceanu: D. 1. 'I'anoviceanu, profesor de drept penal la Uni­ versitatea elin Iaşi, publică în ultimul număr al acestei re­ viste, o scurtă analiză critică a studiului meu asupra in­ stituţiunet juriului în Romănia. D. 'I'anoviceanu incepe prin a-ml aduce laude, pentru curajul ce am avut de a-ml exprima părerea intreagă a­ supra acestei importante chestiuni, expunînd cu deplină con­ vicţiune starea precară a instituţiunet şi formulînd con­ cluziunt precise, pentru îndreptarea unul rău în c1eobşte re­ cunoscut şi asupra cărui insuşl d-sa a atras atenţiunea ce­ lor în drept, Într-un studiu apărut în Arliioa acum trei ani. D. 'I'anoviceanu îşi face însă toate rezervele, în cît priveşte modul cum am tratat subiectul meu, discuţiunea teoretică a chestiunet, unele argumente invocate in favoa­ rea desfiinţăret juriulut şi parte din concluziunile mele. Cu alte cuvinte; d-sa critică aproape întreaga mea lucrare, în cît laudele de la inceput par a fi decernate numai pentru a-ml auri pilula, cum zice Francezul. . Să vedem dacă rezervele sus zise sînt cît de puţin justificate. Mi să imputa, în primul loc că aş fi bazat lucrarea mea pe o statistică de [antaeie, pentru că, făcînd abstrac­ ţiune de numărul preveniţilor din fie care afacere, am so­ cotit în toate cazurile o singură condemnare sau achitare [332] 332 Dări de samă şi ca, în afacerile În care unit din preveniţi alt fost con­ dernnaţl, alţil achitaţi, am consemnat numai condamnarea. Este uşor de a înţelege raţiunea acestul mod de 111'0- cedare, faţă cu scopul ce-l urmăream. Dacă voim să cercetăm J1u:nmL CI' tllltJwLiiâjei în gen e­ re, putem recurge la statistica oficială care cuprinde nu­ mărul total al preveniţilor pe fiecare an, căcl acest număr constitue adevaratul criteriu al creşterei sali scăderei crimi­ nalităţei. Cînd însă cercetăm mersul jU.'5tijiei penale, şi mai cu samă al juridicţiunel criminale, trebue să avem în videre oare care consideraţiunt care ali scapat d-lul Tanoviceanu. Ca să ajungem a determina numărul achitărilor ne­ justificate, în scop de a aprecia efectul lor pernicios asu­ pra moralităţei publice, nu e raţional să ţinem în samă a­ chitările pronunţate în afacerile in care parte din preve­ niţl au fost condernnaţl. In aceste afaceri crima n-a rernas nepedepsită, exemplul s-a dat şi represiunea şi-a produs efectul seu salutar. Din acest punct de vid ere, care sin­ gur m-a preocupat în studiul meu, puţin importă dacă u­ nii din preveniţi sint achita ţi; interesele societăţei n-au remas neaparate ; rezultatul judecăţet este mulţumitor şi cată a fi pus la activul şi nu la pasivul socotelei. Iată de ce, în cauzele de aseminenatură, am lasat la o parte a­ chitările şi am consemnat numar condemnările, Pentru acelaşi motiv, in afacerile unde toţl preveniţi! au fost condernnaţl sali achitaţi, am socotit o singură con­ demnare sali o singură achitare, Din punctul de videre al efectulur judecăţei, numărul preveniţilor este absolut in­ diferent; 01' care ar fi acest număr, rezultatul este unic, pedepsirea sali nepedepsirea faptului. Verce alt mod de a calcula nu ar respunde scopului propus şi ar da rezultate evident greşite. Să presupunem doue tălhărir comise, fie­ care ele cătră un singur autor condemnat, şi o a treia tăl- [333] M. Sutu, 333 harie comisa de patru coautort, dintre care unul cond em­ nat �i trei achitaţi. Dacă ani ţinea saină de toate achita­ rile, aUI avea, din ti preveniţt, :j coudemnaţt şi 3 achitaţi, adică egalitate între condeinnăr! şi achitărt, pe cind, de fapt, cîte trele crime sînt pedepsite. Iar, dacă toţi autorii al celei din urmă talharii sînt achitaţi, am avea, din fi preveniti, ':! eondemnaţi şi 4: acl.itaţî, adica condemnărt în jumatate, 11e cînd, de fapt, al' ti doue crime pedepsite şi una nepedepsită, adică tocmai contrariul. Adaog că dacă, procedind astfel, am căutat să ajung' la rezultatul cel mai puţin def'a voi-abil juriului, am făcut-o pentru a demonstra ca, chiar cu acest mod ele a socoti, rezultatul statistic nu este luai puţin îngrijilor. De altfel, voind S,1 constat mersul instituţiuriel ipănă la anul ltl�l;), aş ti fost silit, in tot cazul, să-mi adun eu insumi ultimele clate statistice, intru cît pentru anii (lin ur­ ma ne lipsesc publicaţiunile oficiale. Ceea ee zădărniceşte însă toată această discutiune şi dovedeste că, [antazia, departe de a să găsi in statistica mea, să găseşte, diu contra, in raţionamentul d-lut 'I'ano­ viceanu, este o bservatiunea următoare: După statistica oficială, numărul preveniţilor judecaţi de Curtile cu juraţi din toată tara in cursul anilor la6�î pana la l:-;:::;(j să. urcă la 3().lc�l, din cari sînt Hi.lG� con­ denmaţt şi LUll-';) achitaţi. Dacă d. 'I'anoviceanu voia să să convingă, despre exactitatea datelor mele statistice, Il-a­ vea decît ::)(1 stabilească proporţiunea dintre aceste con­ demnărt şi achitări. Ar fi văzut că achitările sînt de -b6 la 100,' cifră mai mare numai (�U '2 la t()() (le cît ac;ea ob­ ţ.inuta de mine, 1) şi ar ti recunoscut cît de exact am a- 1) Se Îllţ.elege de la siue, pt'(-)Clllli y.ic �i ilJ lucrarea JUca, că propoJ'(i­ unea aeltitărilol' vaii ceva mal ridicată thcă cuprinderll în numărul lor achl­ tarile pronunţate în t·auy.cl() ÎIl care parte din !1l'evl'niţ.î al! fost cOlldemnati, parte achitaţI, şi ea rezulatlll acestuI mnd de a caleula nu poate decît să In­ tilreasca conduziuuile mele. [334] 334 preciat lucrurile zicînd că : moravurile poporului şi gradul de cultură al claselor mijlocii fiind aceleaşi in toată ţara, statistica celoralte trei Curţi de apel nu ne poate da un rezultat diferind mult de cel obţinut la Curtea din Iaşi, In loc de aceasta, d-sa caută ... ll/ieli cl !]UCltOI'ZC lieures. D. 'I'anoviceanu găseşte apoi, că discuţiunea teoretica a chestiunet juriului lasă mult de dorit in studiul meu. Acest mult insa să reduce la observaţiunea prin care 1'es­ pund argumentulut invocat de H. Helie în favoarea jura­ tilor pe care îi consideră superiori judecătorilor permanenţi pentru apreciarea elementelor de fapt ale infracţiunilor pe­ nale. D. 'I'anoviceanu îmi atribue aice un joc ele cuvinte al cărut merit ii apartine excluziv. N-am confundat corn­ petinţa, dreptul, cu competinta, aptitudinea de a judeca, nicl am întrebuinţat un cuvînt pentru altul. Am aratat că, de la înfiinţarea juriului in Franţa, Curtea cu juraţi constitue în acea ţară adevarata juridicţiune represivă ; că tribunalul corectional nu judecă de cît infracţiunile ele 01'­ dine secundară şi că din acest punct de videre să explică neincrederea în magistratura permanentă, din a căret C0111- petinta s-au luat, acum un secol, crimele �i delictele prin­ cipale, pe cind judecătorii noştri corecţionalt, avind chiar de la introducerea legilor noue, in lt)6"�, o competinţă în­ tinsă, mărită. încă în ltl7 J, sînt depl'in;�t a cerceta şi apre­ cia faptele fără acea judecată sistematică, acel spirit pre­ conceput de care să fereşte F. Helie. Am desvoltat aceste consideraţiunt cu destulă claritate, şi dacă n-am fost în- ţ.eles, nu-s eu de vină. '\ "Nu cu atart argumente, declară hotărîtor d. 'I'ano­ viceanu, să pot combate cele zise de F. Helie şi alţii în favoarea juriului." Doresc ca d-sa să produca argumente mal puternice, şi voi fi foarte mulţumit de a vedea desfiinţa­ rea juriului susţinută cu tărie de un profesor de drept penal. [335] D. 'I'anoviceanu însa, continuind suszisnl joc de cu­ vinte (al d-sale, nu al meu) înfundă use deschise, susţinind că judecătorii, a caror competinţă s-ar restringe la o sin­ gura materie, civilă, comercială sau penală, ar fi mal com­ petinţt a judeca afacerile de asemine natură decît acel a căror competinţă al' îmbrăţişa toate materiile dreptului. Această împărţire a competenţei este unul din dezideratele scoale) noue italiene, a cărei partizan convins este d. 'l'a­ noviceanu. Dacă lăsăm la o parte utopia acestei scoli care ar voi ca judecătorii penali să fie Clnt}'upulu!Ji.�ti, este evi­ dent că judecătorii cu competinţă restrînsă, specializindu­ se in ramura lor, ar dobîndi o aptitudine superioară in exercitarea funcţiunei lor. Dar această chestiune de organizare judecătorească nu ne interesează pentru moment. Ne ocupăm excluziv de instituţiunea juraţilor şi de mijloacele prin care s-ar pu­ tea remedia la mersul ei îngrijitor. In astă privinţă, am propus, in primul loc, desfiinţa­ rea juriului in materie criminală; in al doilea loc, faţă cu dificultăţile ce le ar intimpina asemine soluţiun e şi cu ne­ cesitatea urgenta de a indrepta reul, am propus o organi­ zare mai raţionala a acestei juridicţiunt şi restringerea corn­ petentei sale. D. 'I'anoviceanu nu impartăşeşte părerea mea de a să corecţionaliza o nouă serie de crime. Li-sa nu motivează. insă această diverginţă ; să mărgineşte a întreba pănă un­ de voesc să merg pe această cale'! Respund : pănă la linii­ ta sa extremă; păn-acolo unde gravitatea infracţiunel nu permite reprimarea ei cu pedeapsă corecţională. Uit pen­ tru crimele care, prin natura lor, sint susceptibile de a fi pedepsite cu închisoarea, şi a caror reprimare este astăzi neîndestulătoare, nu şovăesc ; am aratat eare sint aceste r �t ! 1\1. Suţu. 335 [336] B36 Dări de sania fapte şi susţin că Interesul justiţie! penale reclamă sustra­ ger ea lor (lin juridicţiunea juraţilor. Lucru ciudatl D. 'I'auoviceanu recunoaste că această instituţiuue este periculoasă pentru societate şi nn admite corectionalizarea crimelor, care nu-i decit o suprimare par­ ţială a juriului; să Îngrijeşte eu drept cu vint de cresterea criminalitătet în ţară şi să opune la o mesură menită a 1l1- tari represiunea şi, prin urmare, a pune o stavilă la a­ ceastă creştere. Dar nicl instanţele noastre corectiouale nu-şî fac da­ toria, obiectează d. 'I'anoviceanu ; şi, în importantulsell studiu asupra crirninalitaţet în Homănia, a cărui prima parte a apărut în ultimul număr al Arluoei, el-sa îşi pro­ pune a demonstra că creşterea criminalitatet S,1, datoreşte în primul 10<.; indulgenţei excesive nu nuiual a juriulul, dar şi a magistraturei permanente. Ori ce s-ar zice Însă in acest sens, e cunoscut că judecatorir nu pot achita şi nu achit de cît atunci, cînd faptul nu este indeajuns stabilit, sau în cazurile prevăzute de lege, (legitima aparare, smin­ tire), pe cînd juraţit achita şi atunci cînd faptul e pe de­ plin dovedit şi chiar mărturisit. Indulgenta celor dintăi nu să manifestă decit prin usurarea perlepselor, pe când cei din urmă, în suveranitatea lor neresponsabilă, să cred în drept a erta. Recunosc că indulgenţa magistraţilor noştri nu e totdauna justificată, dar, am zi-o şi o repet, în lupta contra crimei, certitudinea osinder importă mult mai mult decît rigoarea ei ; fără asernine certitudine, Înfrînarea eri- minalităţel devine imposibile). \ Cu toate aceste d. 'I'ano viceauu nu voeşte să audă L1e modificări relative la. penalitate ; el-sa reclamă modificarea a însăşi organizărel judecătoreştt, de sigur, conform cerin­ telor scoale: IW/lI'. �i în aşteptarea nnel asernine reforme, eventualitate atît de incertă şi a căret realizare nici se [337] M. Sutu. 387 poate prevede pentru moment, să remînem cu braţele În­ crucişate, să menţ.inem o stare de lucruri periculoasă, să ne resemnam a suferi reul, fără a incerca nici un mijloc ele indreptare! Aceasta voeşte d. 'I'anoviceanu ? Întreb la rin- 'dul meu. O ultimă observare. Făcînd paralelul dintre .i udecători şi .i uraţi, am zis că magistratura şi baroul ţin sus drapelul ştiinţet şi al dem­ nitătei justiţiei, pe cind instituţiunea juriului remine pe loc, nerealizînd nici un progres de la înfiinţarea ei pănă astăzi. D. 'I'anoviceanu, care susţine, precum am vazut, că judecătorii noştrit nu-şi îndeplinesc datoria, apreciază cu receală aceste laude aduse magistraturer, gasind că-mi fac iluziuni în astă privinţă. N eîncreelerea el-sale în ma­ gistratură nu e justificata. E ştiut că nu există regulă fă­ l'a excepţiuut. Vorbind Însă în general şi referindu-ne mai cu samă la Curţile noastre de apel, trebue să recunoaştem progresele însemnate realizate în timpii elin urmă, ridica­ rea nivelului capacitatel şi asigurarea iudependentet jude­ cătorilor superiorr, prin introducerea Inamovibilitătet. M. Suţu. [338] DOCIJltI:ENTE n-uo» p. ţigăuărit de la 111. 1lflCO'viţ(j,1726. Eu Mihail Racovitză Voevod Boi. Milos. Gosp. Zemli ::\lold.F'acem ştire cu aceasta carte a domniei mele tutu­ rol' cui să ea de a şti, pentru rândul tigănăritulu! care s-a ii. urmat păn-acum, ele s-au luat dajde pe ţigani din toată ţara. Care acest obiceiu alt fost izvodit de n.ai multă vreme; poate fi că avînd v-un greu, pentru slăbiciunea ţăret, ca­ rea videm că şi pana astăzi, din (li şi vreme ce păşăşt.e şi trece tot spre scădere şi mal înspre puţinare merge, eară nu spre adaus, precum easte şi aevea, întru toţi ve­ derat la acea cumpănă aii sosit şi ţara noastră din strop­ şitul oştilor şi prăzt, robii, ce aii. venit asupra acestui pă­ mînt, pentru nenumăratele păcatele noastre. Ci noi de o­ parte socotim că, obiceile cele vechI despre stăpănt fiind nelipsite a nu se plini; de altă parte văzînd şi foloase­ le d-lor sale boearilor şi mal vîrtos şi a mănăstirilor, pre­ cum li să pustiesc ţiganil, bine am voit de la Domnul, I'Îv­ nind celor ce au fost mat Înainte de noi a reposaţt şi mi­ lostivl Domni, carii dintru dinsit o samă multe obiceiuri bune alt lăsat şi au aşazat în tara, ca să aibă vecinică pomenire. Aseminea dară şi Dorlfnia mea luat-am aminte pentru acest obiceiu, izvodit de la o samă de vreme in­ coace. Carile precum intălegem s-au fost într'un rînd şi lăsat, ca să nu mai fie; clar apoi dintimplarea vremilor, ce au venit asupra acestui pămînt, păturt de cătane şi prazt, robi şi alte aseminea acestora, rămiind ţara la mare slă­ băciune şi cu multe datorii Învăluită. Şi noi ca să putem [339] Documente rădica poruncile stapinilor şi ne avînd de unele mal lua şi în ce chivirnisi, earăşl s-au aţiţat şi alt urmat a să lua a­ test tigănărit, pănă acum, care nu că am pofti să fie salt că n-am cunoscut a fi obiceiu rău şi că nu este hulă a lui urmare. Căci obiceile cele bune Iaudă adese-şi trag' după 'sine Domnilor. Ci de mare nevoe s-au socotit pentru acele multe neajunsurt, ce s-au zis mai sus. Ci macar că ţara ajungînd la multă slăbăciune, precum este aevea vederat Întru totr, şi obiceile cele vechi despre stăpîni sînt nelipite a nu se plini; dar noi ce am rivnit ca să să stîngă acest. obiceiu, scornit. ele la o samă de vreme 'incoace, adică ţigă­ năritul. Caei cu luatul, ClI obiceiurile răle nu să va face nici un folos nici Domnilor, nici tăret, ei numai la mila lui D-zeu am pus toată nădejdea şi tot razemul in pronia sfintiet sale, Şi aşa cu ajutorul lui D-zel1 şi eu blagoslo­ venia a patru a ţăret sflntt Arhierei, Ki1' Gheorghie Ar­ hiepiscopul şilVIitropolitul Sucevei şi Ki1' Atanasie Epis­ copul Romanului şi Ki1' Calitru Episcopul Rădăuţilor şi Ei1' Iorest Episcopul Ruşilor şi eu tot al nostru sfat, boeari tăret a mari şi mict ; socotit-am cum acest obiceiu nu este nici de un folos ţărel. Drept acea aşa am legat. acest. 0- hiceiti a tigănăritulur şi l-am şters ea să nu mal fie de acum înainte inveciu. Fără cît numai ţiganii cei Domneşti şi cel de toiag Hătmănesc vor ficn dajdia lor cum alI a·· vut ohiceiu. Eal' ceilalţi ţigani boereşn, mănăstireştl, sau acui s-ar fi, dajde pe dînşii să. nu să mai scoată. Deci pre­ cum am legat eu acest testament, în veci ne clătit să, stea acest o biceiu legat. Eal' carii s-ar ispiti să, deslege acest 0- biceiu, te s-au zis mal sus, dajde pe ţigani, 01'1 în zilele noaste, 01'1 intralte vremi viitoare, ori domn, cine al' fi mi­ luit (le Ti-zeu în urma noastră, cu Domnia ţărei noastre a Moldovei, ori din Arhierei sau din boeru sfătuitori, ca­ rii ar indemna macar la ori ce întîmplare şi la ce slăbă­ ciune ari veni acest pămînt, inse ar fi indemnatoriu şi sf'ă­ tuitoriu şi deslegătoriu, ca se deslege şi se calce acest. tes­ tament, unii ca aceia să, jie blăst[unaţ.I ele Domnul D-zen şi ele Maiea Precista şi de 12 Apostoli VărhovnicL Şi 1'[\ fie legaţi şi afurisiţ] de il18 oteţ.i sfinţi de D-zeu ]J,\rinţl din cetatea Niehea şi de tus 7 săboarele a toatJt lumea. Parte să aibă cu lllda vînzăt.ornl (le Hristos şi eu trocle­ tul Arie în vednica muncă şi Să,-l înghită pămftnt.ul ea pe [340] Documente Dafteu şi A viran şi să li să stinga numele din cartea vi­ eţel şi moştenirile de pre pamint, ca acelora de la Sodo­ ma şi Gomora. i;li în cea de apot S[I, ne anaftima şi des­ legare să nu afii. Eară şi de sfinţit păriuţt şi Arhierel, ces numiţi mal sus, încă să fie legaţi şi afurisit: în veci şi ertăciune Se1. nu afli. Aceasta scriem. Iscălit: 10 Mihail Racovitzâ Voevod. ( D��I��sc ) cu roş. t: la;�. vi-« 7234 Octomc. (112:;) treai. gortl'a. Gheorghe Mitropolit SuceveL Atanasie Episcopul de Ro­ man. Calistru Episcop Rădăutilor. Iorest Episcop Huşiior. Vasile Buhăescu ( Scriitor) (Corn. de U. Erbiceanu) Mihait: Rocoviţă este cunoscut ca unul din Domnii eel mal despoetorl a; Moldovei. Ne poate decl mira suprimarea unei dări din partea Iul. .Explica­ rea acestul fapt să aHă dată de noi în Istoria Rominilor V, p, 54: "mal is­ ('Odc�tA Mihail! Iiacovltă apoi morăritul, de toată moara este 2 galbeni, şi ţig;jnă­ ritul, dare de � galbeni de cap de ţ,igan, cari dare Însă, lovind foarte grav în ho­ iert ee aveau numeroşi tigani, produse o turburare atît de mare, încît ÎIISUŞ Domnul îl legă să nu să ire nici odată, bine înţăles după ce-şi împluse plin­ ga din a lui incasare", Această afirmare o mtemcesern pe spusele cronicarilor Neculcea, Letopiseţel ed. veche II, P 344; N, Mustea idem, 1 Il p, 77 �i Al. Am.i- 1'r1N, idem, III, p. l31 din cart! c(>1 Întăi spune : "un scos �i ţîgănărit de tot ţiganul cite doi ughl ; dar apo! al\ făcut IcgHnra să nu mai dea", Documen­ tul publicat el.; noi, şi i:al'e pănă aruJlla nu era Cllno�cllt, c.onfirmă, ca lll"! tot doallna, sj)us(>le cronicarilur. A. D. X. [341] l,U'r'j, relatine la citena bisCJ'ficrlr ,Jri11 l'i'rgrul Ocnei. Catapiteazma veche arsa la 1'821, cu eteria, de 'I'urcr. Aceacta de astăzi, asazată pe urmă, este foarte frumoasă şi minunat sculptată ; sa afla pe dînsa sapate coroane şi di­ ferite figurt d. e. Îngeri, ee1'1)1. 8e afla Între lucruri vechi: Nfînta şi Dumnezeeasca Evanghelie care acum întăi s-a II tipărit în aceasta-şi chipu în zilele pre inaltului Domnu Io Griqcrie Ion Voenod, cu osirdia şi toată cheltuiala prea sfintitulut Mitropolit al Moldovei Chil' Oavl'il, în a sti ti- 7wiJmjie în [a.�i, anul ele la zidirea lumel 7�70=17Ci2- (le Griqori» t11JO.rJmj'. Inscriţtia pe foile Evangheliei, pe mar­ ginile elin jos: "Această sfîntă Evanghelie am dato şi am afirosito la sfînta nostră lndnrt:;tire (lin 'I'irgu-Ocna unde să cinsteşte hramul Bunet-Vestirt şi s-au făcut şi s-au ferecat cu argint, precum să vede, de ruine păcătoasa Ilinca Jiacoviţa care aii dăruit mouastirei Rădncanu moşia I'răjescu din (lis­ trictul Bacau." (2) () carte n umită ,,()ntologie" fără 1 eatu, ; altele ruseşti de la Ecaterina. 7) Un policandru cu inscripţie grecească, cu data 1690, adus dela mănăstirea lui Radn- Vodă; din Bucurestt. Să ştie că nuinde), Răducanu şi a lui Radu-Vodă din Bucureşti al! fost închinate la Muntele Atos. Precista care este ş,i catedrala oraşului, fundată de vis­ ternicul Ghiorghi Ursachi pe la anul de la facerea lumel 7l93=lG8f>. Fiind aceasta biserică. foarte crapată şi rui­ nată, s-au făcutu de isnoavă, de peatră, cioplită, de Arhi­ mandritul grec Damaschin de la monastirea Ivinului, la mănăstirea Atos, fmde era precista închinată. In ograda bisericei Precistei, dintre mează zi şi apus, era pănă în anul 18;)8, un turn foarte inalt, fundat (le Popa Corn ea, după cum dovedeşte inscripţia ce sti află pe o bu­ cată de petră ele marmură şi care zice: Din inila. lut ])-ZP71 şi din osteneala noastră aII/ cltelt« it ,�i atu fticat 1/{:1'81 turnu, Popa Corn ea Eguruen. De aicl, fiind piatra ruptă şi cealaltă bucată prăpădită, n11 mai putem sci nimica. Popa Carnea au fost, l)e la anii 719:)=168['). Acest turn avea forma unul patrat, avea scări n((-lRn.- 1 vol. 8° Lon­ (Ion 189f). * * * In La RrVUf Blanche (le la 1 Maî, revista decadente; ce a- pare la Paris subt direcţia el-lui Natanson, găslm un al'ticola� iscălit Gaston Eridant, asupra Iiouuinilor din Un.qa1'1:a, Rau mai bine ziR înpotriva Rominilor din Ungaria, Decadentul, colabora­ tor al Revisteî, are soluţiunî uşoare şi tălmacirî ale lui particu­ lare, asupra luptelor de atîta timp dintre Unguri şi Romint. După ee dojăneşte retrospectif pe Francia că a sprijinit unirea Moldovel şi a Munteniei, îi mal face o vină acum şi din faptul că este favorabilă Romănilor din 'l'ransilvania. In lupta aceasta Ungurii ati dreptate, zice scriitorul. E o simplă ceartă politică. Eridaut (fgjgurâ, că ridicarea censului pentru a fi alegă­ tor în 'Transilvania nu este o măsură îndreptată în potriva Ro­ mînilor. Dacă al' stărui, de sigur crt ar asigura ca este în fa­ voarea. lor. Dacă Rominit nu ati 7f) deputati la Pesta, vina este a. 101' ; ei nu vor. Uugurit o doresc, ei care lasă Rcminilor toate libertătile ! Acest chip de a. judeca, care samănă 1'.11 acel (le prin nenumeratele scrisori ale G-rulul 'Ttn:r, îl termină prin o gro­ solănie. ,,(\U f.:rL poate cere, zice colaboratorul lut Natanson, ea (lepntaţ.ij (lin Pesta f.:ă ţinrt �p(lintelp lor la crtl'riumal'Îi din f.:atele române (lin rl1ranf.:ilvania!" [350] , ( Documente interesante precum: documente englezefeln.tive la epoca F'anarioţilorv; o seri soare a 1111]11 (111 onim eittn1 Matr::rii'l Basarab' din H);}O.; ]]laI multe tlcl'�"lod 11Y'i'vate de pe tinJJml lui Brallco1'anu; extract din el'oniea saxon{L �t lui; David Cli.Ytr;))'. etc. etc. I)(jn�n/i?[ ab01tţa/l Sî'J1J.t· rr'ugltti (l achitri ill/01Ul/Jiwnt'lll c(itrrl d. A./). ;Ke/ho]Jol Ia;;�/i, irlem idem irlern N. Iorga C.'I. LnpJl A. D.' XCl�o])01 Numcnlc viitoare 'vor eontlnee: Istoricul Vrancei, . Originea .partidului liberal. Primul proect ele constituţie elin Moldova de la ,1822. Mihail Cogăluiceanu, cuvîntare de primire in 'A cademia rornîn ă, "O'suire pe Pilatus, uri călător englez in 'ele eterie. P. MUlltcaJl�i Miscarea socială vdin veacul' a] .' faţă. de popor. . � .. ' .... ArhicI'cn IN areis Creţul eseu. planul unet lucrări asupra mă- năstirilor tăril., . f�. Hogaş Amintit! elin o călătorie. (urmare) 'I'. T. Buratla Cercetăi'Lasupra Ieomîniior elin insula Veglia: G. ['oustantiucseu-Rimnteehnu. O nouă yarial1h'î,a lntNeou- I ' iai Cos tin: , '. I. 'j'1alfovlccalln,Aelans 1<:1, articolul propus femenin ei 'if:li'H1 Statistica criminală a Rominieî (u],]11a],0) 1. Smnoucscu Nouele teorii asiipra nervilor. ' Gr. tJ., Buţureanu 'Puterea cre expanziune. a Rominilor. . P. P'. Ncg'u leseu 'I'eoriile cosmogoni ee (lin' piuit (le Y��lA1'e' ,.' .' paichologic. ' A. Papadopol-Calimah. .Luminărică ţ;i '['itinaş, două flgurf-le- I zendare.' ,(" 'e, Stuelii .asupra Iegislatiunilor vechi � ale Ro- .mînilor. ' 'N. Beldiceann. Biserica din B�l(Hj,llţL 1)-na 'AtH\ eontit Chernbaeh, (jornclia CheI'nbac�},ji\dcla X(�uoIJOl ,N., Il eldiecaun;.,'N', il1 nSdÎ,!îpil'uV. Hasna ş, UiHH I Stavr-i, Gl'ig'ol'c N. Lazu,' 1. Paun, 1, Laur Poezit. [351] ", ()'ă,r r â\(;'7'� aui tI ,)_ ';,1, :,_,", L __ O. istol'in prillllt;il'rt' n ";',j>. .r: n'hc li 111 r n'rc i; '1., ,.' _ ,1, ;�_V!lIH7'" �I 'elil'l1: �y,. • '1 " l-A :3 p lf (�';R' i\ ,il; j j\ c N Ai!.'-) , )',\,�.,Y"""');l t\Ht.Y, - ';-1 [352] t" J' 1 I ,1 I , f f � , { t- � . .' I 1 [353] ARHIVA ORGANUL SOCIETĂTII STIINTIFICE SI LITERARE , " , DIN IAŞI Anul VI. Iulie şi August 1896. No. 7 şi 8. A D· XENOPOL MIHAIL KOGALNICEANU Cuvîntare de primire în academ iaromînă Bărbatul, ce sînt chemat a înlocui în acest corp În­ v ăţat, a umplut cu inalta lui personalitate mai bine de 50 ele ani din istoria neamului rominesc. Literator distins, istoric fruntaş, mare orator şi încă mai mare om de stat, Mihail Kogălniceanu a fost una din acele naturi alese, ce gl'etl încap cîte două alăturea în un veac; pentru care timpul cit l-a trăit a fost prea scurt şi spaţiul, în care i-a fost învoit, să să. mişte, prea neîncăpător, spre a dezvolta uriasa putere a concepţiunilor, cugetărilor şi năzuinţelor lul. Puternicei firi a lui Kogălniceanu i-ar fi trebuit, spre a sa deplină desfăşurare, un teatru de lucrare mare şi În­ tins; el ar fi trebuit să să. nască in sînul unei mari îm­ părăţii şi să conducă destinele el. Dacă însă exiensio bo­ gata lui natură cerea o mal largă sferă de lucrare, greu­ t.ăţile, prin cari a trecut 1101JOl'ul nostru tocmai în vremea cele} mal spornice a sale activităţi, au dat acestei naturi geniale putinta de a dezvolta iniensio toată plenitudinea [354] 354 A. D. Xenopol însuşiri lor sale; şi dacă Kogălniceanu nu s-a putut înălţa atît de sus, precum o merita, în istoria lume), lucrarea lut 'In folosul poporului său este atit de insemn ată, că fără, dînsa starea, în care astăzi ne aflăm, nici n-ar putea ii gindită. Dacă Kogălniceanu nu ar fi pus puternicul, său umăr, spre a urni din loc carul destiuelor romine, el ar fi rămas încă inomolit în balta noroioasa, în care părea că trebue să putrezască, Natura însă, în raţionala ei alcătu­ ire, care personificată capătă numele de providenţă, s-a îngrijit ca, potrivit cu greutăţile ce erau de învins, să croiască şi puterile acelor ce trebuiau să încingă lupta, ,-al-'u-1 -'- Con stantin !( ogăln i cean l� to ln i cuI -- � Gheorghe Kogălniceanu Ioan Kogălniceanu t Ilie Vornicul t Mihail Kogălniceanu II. Mihail Kogălniceanu s-a născut la 6 Septemvrie 1817, in Iaşi. Tatăl său Ilie avea de sotie, cu care născuse pe Mihail, pe Catinca, fiica Medelnicerulur Sta vilă, familie rorninească din Basarabia. Kogalniceanu să trăgea deci, lăsînd la o parte originea Îndepărtată a neamului Setll, prin tată şi prin mamă, din neam rominesc, şi cu dreaptă mul­ ţumire exclamă. el: "De pe tată şi \ele pe mamă, din moşi şi strămoşi, mă fălesc dar că sînt Romîn moldovean, şi eu mîndrie recunosc că familia mea nu a căutat. nici odată originea ei în ţări şi În neamuri străine" "). Data naşte­ rii lui Mihail Kogălniceanu, luată de el de pe un ceaslov 4) Trei scrisori. dintre Iordache Arcuip .�i Constantin Koqălniceanu, publicate de I. Tanoviceanu în Arhiva, organul Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi, V. 1894, p. 351. 5) Introducere la Letopiseţe, ed. II, Bucureştl 1892, 1, p. XIII nota, [357] Mihail Kogălniceanu 357 al tatălui S::\(I, este adeverită prin imprejurarea, că, el să vede trecut în 1831 în matricula pensionatulut francez al lui Lincourt, Chefnen şi Bagarre, ca avînd vîrsta de 1·4: ani. Cu dreptul deci respinge Kogălniceanu data de 181:3, atribuită, ele unii naşterii sale O). Mihail Kogălniceanu fu botezat ele Domniţa Marghioala Calimach, sotia Logofătu­ lui Grigorie Sturdza, tatăl lui Mihail Sturdza, Domnul Moldovei dintre 1834·---·1;-;49. La săvîrşirea el din viaţă, recomandă pe Kogalniceanu fiului el, ce era unul din boe­ rii cei mai invăţaţt ai timpulut şi incă elin I 014 membru în epitropia scoalelor. După ce Mihail Kogălniceanu primi, ca copil, începu­ turi ele învăţătură în casa părintelui său, fu pus mai tir­ Zil\ în pensionatul francez amintit mai sus, unde-I găsim la examenul din 183� ca premiant, alăturea cu Grigorie Sturdza, fiul lui Mihail Vistierul, şi cu Panaite Radu, fiul Agai Manolache. Să, vede că Kogălniceanu era o natură coaptă de timpuriu, de oare-ce la vîrsta de 14 ani să naşte în inima lui o simtire, îndestul de vie pentru fiica unul profesor de greceşte din acel pensionat. Opt ani după a­ ceia, în 1841, Kogălniceanu povesteşte cu multă placere Întîia inginare a iubirei în inima lui pentru frumoasa Ni­ cetă 7). 'I'otuşi, deşi Kogălniceanu lăsa de timpuriu să pă­ trundă raza fermecătoare a frumosului în sufletul său şi deşi toată viaţa sa i-a rămas credincios, nu ia era să de­ vină izvorul hrănitor al cugetărilor lui. Haina uşoară pen­ tru el, o îmbrăca numai în zile de sărbătoare, iar mintea Iul era să-şi îndrepte lucrarea Ile un alt tărîm, în afară, în lumea reală, spre a îndrepta răul şi a Înfrîna abuzurile, spre a da o nouă formă. şi directiune vieţil romineştt şi nu în domeniul intern al fantasticel inohipuirt. Cînd Mihail Sturdza ajunse Domn în 18:,4, el îşi tri­ mise copiii Ia învăţătură în Franţa, la colegiul (lin Lu­ neville, unde cunoştea pe profesorul abatele L hornme, ce-r fusese lui însuşi profesor în IaşI in curs de mal mulţi ani ele zile. După ce-l crescuse pe el, îl încredinţa acum în depărtare odraslele sale, şi alăturea eu Dimitrie şi Gri- 6) Letopieeţe; ibid.; Allil:1'/(! rtnuiueascâ, J 802, p. 245 ; Xenopol şi Er­ biccanu, Seroarea şcola'râ de la laşi, Acte şi ilocunieru.c, la�l 1885, p. 13:!. 7) Intiiul amor de Mihail Kogălniceanu, 1841, reeditat în Mdw,a 1(0- gâlniceantt, sch·(;ţă urmată ele cîte-va ecrieri ale ilustrului. defunct, Bucu­ reşti 1891. [358] 358 A. D. Xenopol gorie Sturdza, fu trimis şi Mihail Kogălniceanu, cu chel­ tuiala Domnului, spre indeplinirea sfîntă a ultimei voinţe a mamei sale, Domniţa Calimach. La acelaşi colegiu mai fusese trimişi şi doi fii ai lui Lupu Balş şi unul al lui Nicolae Casu. Kogălniceanu să deosebi aici prin rîvna sa pentru lnvăţătnră, cînd de odată, pe la sfîrşitul lui 1835, trebui să părăsască Franţa şi să să strămute la Berlin. Anume Ruşii, ce erau pe atunci a-tot-puternici în ţa­ rile romîne, să ingrijau ca creşterea tinerilor Moldoveni în Franţa sa nu-I imbuibeze cu idei revoluţionare, şi con­ sulul rusesc din Iaşi făcu Domnitorului respectuoase obser­ vaţium asupra trimiterii propriilor sai copii la invătătură în focularul ideilor răsturnătoare, Domnitorul să grăbi a face pe placul Imparatului Alexandru; luă copiii săi, şi deci şi pe Kogălniceanu, de la Luneville şi-I trimise la Berlin 8). Mare inriurire avu asupra dezvoltării ideilor lui Ko­ gălniceanu transferarea lui în capitala Prusiei. Lucru' ce ar părea poate nefiresc, aici îşi găsi plecarea naturel sale intime, hrana după care umbla ideile liberale; aici invăţă el mai ales a preţul iubirea de ţară. Kogălniceanu eşi din şco alele din Berlin cei a ce a rămas în tot 'decursul vietii : un partizan al propăşirii şi un mare patriot. Berlinul era pe atunci inima vieţii germane; concen­ tra în el două mari aspiratiunl : acea după unitatea poli­ tică a întregului corp al naţiunii germane, care intretinea tot-deauna în sufletul tuturor focul dragostit către patria comună, şi acea după emanciparea claselor desmoştenite elin lanţurile vremurilor trecute, lanţuri cari în Prusia nu sa rupsese încă. Pe Kogălniceanu îl atinse mult mai viu desfăşurarea însăşi a luptei pentru răsturnarea privilegii­ lor, de cum ar fi putut-o face acea a unei biruinţa acum repurtate. In silinţele puse ele poporul prusian pentru în­ drumarea egalităţii civile şi politice) viitorul om de stat vedea pare că în depărtase pe acele, ce trebuiau să des­ lănţniască pe propriul său popor din fearele în care zăcea. -------- 8) Desrobireo. Tiqanilor, şterqerea privile!J'i'!1m' boereşii şi emancipareo. ţăran-ilor, discurs rostit la 1 Aprilie 1891 în Academia romină de Mihail Ko­ gălniceanu, 1891, p, 5, Comp. Mihail Sturdza către Comitele Nesselrode, 9 Aprilie 1838, Documente pricitoare la Istoria Romlnilor, Supl. 1. t. IY, p. 176: "Mes fils eleves it Berlin d' apres les intentiona du Ministere Imperial." [359] 1\i[ihail Kogălniceanu 359 Marele romancier WiIlibald Alexis, cu care Kogalni­ ceanu făcea întinse preumblari pe jos prin insula Rugen, îl iniţia mereu în toate tainele mişcării ce frămînta 111in­ ţile germane. Pe de altă parte pastorul Jonas, unde Ko­ gălniceanu îşi avea gazda, îl arăta seria întreagă, de mari acte reformătoare, prin care Prusia trecuse sub domnia lui Frideric- Wilhelm, mai ales acela al emancipării ţăranilor. Şi cînd Kogălniceanu vedea ce s-a făcut în acea ţara, în aparenţă atît de feudală, să putea oare ca mintea să nu să întoarcă către tărişoara lui, unde atîtea şi atîtea erau de făcut, unde totul trebuia transformat, dacă năzuiam să ne numim oameni! Prea bine caracterizază însuşi Kogălniceanu efectul, pe care îl avu asupra minţii lui petrecerea în capitala Pru­ siei. "Mulţumită contactului meu cu atîţia bărbaţi Însem­ naţi ai Germaniei şi primit în cercurile politice din Berlin, am avut fericita ocaziune şi putinţa de a-mI îmbogăţi min­ tea cu ideile reformătoare, ee atunci inspirati înaltele in­ teligenţe ale Germaniei. Da, Universităţii din Berlin, a doua mea mamă, exemplului ce mi l-a dat amorul pentru patria germană şi pe care l-am găsit în toate păturile so­ cietăţii germane, fie nobilime, fie burghezime, clatoresc eu amorul pentru patria romină şi spiritul liberal, cari m-au însufleţit în toate actele vieţii mele. In lungile lupte şi lucrări, în prigonirile înverşunate, cari nu odata s-au În­ cercat a mă zdrobi, pururea am avut înaintea ochilor mei acele frumoase cuvinte, pe cari, în memoriul Săli. catre Rege, le arată Principele de Hardenberg ca puternicul mijloc de a reinălta caracterul şi bărbăţia poporului ger­ man, pentru dezrobirea sa de jugul strein, pentru ridica­ rea şi mărirea Germaniei: principii democratice intr-un gu­ vern monarhie 9). Mihail Kogălniceanu nu era însă să primească în Ber­ lin numai nesterse întipărirî. Cînd oţelul loveşte în cre­ mene, să desfac din el scîntei de foc iuţt şi fierbinţi, ee răspîndesc lumină şi aprind unde cad. Aşa şi mintea lui Kogălniceanu, cînd să atinse de cultura apusană, deveni producatoare de idei. La o vîrstă cînd cei mai mulţl oa­ meni abia să desfac din lanţurile copilariei, vedem pe Ko- 9) Discursul din 1 Aprilie, p. J 1 [360] 360 A. D. Xenopol gălniceanu producînd una după alta trei scriert însemnate, al căror scop era înălţarea poporului său în mintea ome­ nirii culte a Europei apusene. Prilejul, care făcu pe Kogălniceanu să scrie cele în­ tîi ale lui incercărr, fu cunoştinţa vestitulul naturalist A­ lexandru de Humboldt, pe care-I întîlni la nu mai puţin renumitul profesor de drept roman Francisc de Savigny. Humboldt doria să cunoască ceva despre limba şi litera­ tura Rominilor, şi Kogalniceanu, pentru a răspunde aces­ tei dorinţe, schiţă in revista lui Lehmann pe anul 1837 prima lui incercare de condeiu : Liiuba şi literatura 'l'Olltέ neascd de un Moldooean 10). 'I'ot pentru Humboldt scrie Kogălniceanu, în acelaşi an 1tl37, al doilea al SăI! studiu, da astă dată în limba franceză şi nu mai mult sub vălul anonimului: Schi/a asupra istoriei, tuoraourilor şi CI limbe; 'rif/Cinilor 11). 'I'ot atunci sfîrşeşte de scris şi tipăreşte Kogălnicea­ nu, tot in limba franceză" a treia a sa lucrare de tinere­ ţe, mult mai însemnată şi mai Întinsă decît cele-lalte două anume primul volum al unei istorii a neamului rominesc, care trebuia să poarte titlul general de: Isteria Volahle; şi Moldovei şi el Volahiior transdanubieni; din care volu­ mul întiiu, singurul ce a apărut, cuprindea istoria Daciet, a Valahilor de peste Dunăre şi a Munteniei 12). ( \� III. Să cercetăm aceste trei lucrări ale primei tinereţi a lui Kogălniceanu. Ceia ce trebue să ne pună" chiar de la întîia privire aruncată asupra lor, in adîncă mirare, sînt cunoştinţele Întinse documentate de Kogălniceanu asupra unor maierir, ce nu erau de loc cuprinse în CadI;111 studiilor sale. 10) Romanisclic oder ioallacliisclie 8p1'a61w un d Litteratur von eiuem Moldauer, Lehmanu's Mngasin fur die Literatul' des Auslandes. li, 110.8, p. 29-30; uo. 9, p, 34 35; HO. 10, p, 39-40. Această lucrare a III! Kogălnicea­ uu, absolut necunoscută la Romtnr, a fost aliată şi tradusă de d-l 1. G, Sbiera după rugămintea mea şi inserată, în Arhiva organul Societăţet ştiin(iJi.ce �i literare diu Iaşr, V, 189'J, no. �-10, 11) Esquisse SUI' la la lanquc et les nucurs des Ciţja.ins, Berlin 1837. 12) Histoire de la Valalue, de la lJ1.olrlavie et des Volaques transda­ nuhiens, Berlin 1837, un voI. iu-S" de 478 pagine. La 1854 să publică a doua ediţiune a acestui volum, ca o operă de sine stătătoare , sub titlul săii propriu: Historie de la Dacie, des Valaques transdanubiens ei de la Valacliie 1l011velle editiol1, Berlin 1854. [361] Mihail Kogălniceanu 361 In schiţa asupra Tiganilor, deşi să foloseşte de car­ tea lut Grafencler, din care împrumută notiţele privitoare la limba lor, totuşi el adaoge şi multe ştiinţe proprii, mai ales asupra moravurilor acestui popor. Cum şi le-a putut el procura, cînd la virst a de 16 ani părăsi ţara'? Să vede ca spiritul său observator îi atrăsese în chip neconştient luarea aminte asupra Tiganilor pe cînd era incă copil în ţară şi ca memoria lui cea prea bine înzestrată prefăcusă în cunoştinţe pozitive, atunci cînd avu nevoe de ele, noţi­ unile neconstiente ce pătrunsese într-Însa. Cît despre modul cum Kogălniceanu privia din punctul de vedere omenesc pe acest neam desmoştenit, aceasta să. poate vedea din cele cîte-va cuvinte ale introducerit lui, în care mustră pe a­ puseni că al' alcătui societăţi filantropice pentru suprima­ rea sclăviet din America şi nu s-ar uita ca in sînul chiar al continentului lor, in Europa, 400.000 de oameni robi aşteaptă Iiberarea lor din lanţurile nestiintet şi ale bar­ bariel, Incercarea asupra literaturi! romine este încă şi mal de samă. Kogălniceanu o întreprinde fără absolut nici o lucrare pregatitoare, şi cu toate acestea dovedeşte în ia nişte cunoştinţe pozitive şi amănunţite asupra acestui CÎmp, atunct cu totul neexplorat, al vieţii poporului nostru. Ca un marinar inimos îşi îndreaptă barca pe o mare necunos­ cută către descoperirea de noua pămînturi, avînd drept că­ lăuză. o judecată sănătoasă şi o previziune Însemnată de cunoştinţe. Dar de unde CÎştigase Kogălniceanu pe aceste din urmă '? Spre a inţelege Însemnătatea acestei intrebărl, trebue să ne străpurtăm cu 58 ani în urmă, cind un nor gTOS şi nepatruns cuprindea intreaga viaţă intelectuala a poporulut romin, CÎnd nu să făcuse absolut nici un studiu În această direcţiune, cînd nu să tipărise absolut nicl o lucrare, cînd nu exista nict o colecţiune a rarităţilor lite­ raturei noastre, CÎnd, în un cuvînt, totul trebuia adunat, studiat, coordonat. Numai atnnci, cînd, desfăeindu-ne ochii din via lumina În care ei sînt deprinşi să. Înoate astăzi, vom putea prin o Încordare a inchipuiriî să reconstituim pentru un moment acele timpuri de intuneric şi de neşti­ inţă, ce năbuşiau orizonul vieţii romineştt, numai atunci, zic, vom putea pretui in adevărata ei valoare acea minte strălucită, care, spărgînd pentru prima oară vălul ce aco- [362] 462 A. D. Xenopol peria producerile literare ale poporului rornin, arăta Iumei civilizate că şi el gindeste, şi el incerca să să imbogătas­ că, fie eu o cît de slabă eontribuţiune, lumea ideilor. In a treia şi cea mai însemnată a lui lucrare. Istoria poporului romin, Kolgălniceanu precede pe baza izvoare­ lor la expunerea trecutului lui. Uriasa lui putere de mun­ că să vede din nămolul de scrieri ee a consultat, eu toate că în acelaşt timp trebuia să să indeletniceasca eu însuşi­ rea de cunoştinţe, eu totul altele, pentru dobîndirea căro­ ra el mersese în străinătate. Volumul 1 al scrierii lui, care cuprinde istoria Dacilor, a Rominilor de peste Dunăre şi a Munteniei pînă la 17�l2 J 3); a trebuit să fie lucrat la Berlin in decursul celor doi ani, de la Septemvrie 1836, cînd să strămută acolo, pînă. la aceiaşi lună 1t\37, cînd, punîndu-şi volumul la tipar, îl serie prefata. Atît prin încercarea asupra literaturii romineştr, cit şi prin istoria poporului romin, Kogălniceanu îşi propune Ga ţintă de a curăţi pe poporul său de hula, pe care necu­ noştinta împrejurărilor Salt reaua voinţă. a duşmanilor o răspîndise asupra lui şi tinteste a-l arăta Europei În ade­ vărata lui fiin ţă. Kogălniceanu începe studiul săt\ asupra literaturi! cu observatiunea, e;.t "din toate ţările Europel orientale, Moldova şi Muntenia sînt aproape' cele mai puţin cunoscute, şi cu toate acestea în nici o privire nu merită aceste Principate atare părăsire. Istoria acestor ţări este plină de fapte eroice, cari al' fi făcut onoare Grecilor şi Romanilor." Iar în prefata la Istoria Romînilor revine a­ supra acestei teme Într-un chip mai rostit. El spune, că. "eeia ce l-a împins a serie istoria poporului său, a fost a­ dinca necunoştinţă în care să află lumea civilizată despre destinele lui; că cele mai miei ţări ale Africei şi Ameri­ cei sint mal cunoscute decit ateste două Principate ; că el s-a silit a arăta lumei că Moldo- Rominil posedă virtuţi cari eu greu, s-ar reafla la alt popor) şi că metehnele lor nu sînt decit tristele urmărl ale rele! cîrmuiri, sub care alt fost supuşi pînă acum. Pentru a arata. Europei ee sînt Mcldo-Iiorninil şi ce ali făptuit ei în vremile trecute, a în­ treprins el a le scrie istoria." , 13) Kogălniceanu avu de gind să urmeze mal departe. Prin o scrisoa- re a lui din 183Î, el cerea de la Asarhi lămuriri asupra HeglllamcJltului Or­ ganic. \'ezi Revista Aicneului, 1894, No. 2. \" ,.:",., \ J. 1 ? 1 [363] Mihail Kogălniceanu 463 Iată. deci simţimîntul cel nobil ce împingea pe Kogăl­ niceanu, abia eşit din vîrsta copilăriei, a sa pune pe mun­ ca, Voia să-şi inalte neamul în ochii lumii, să-I ridice din deconsiderarea, în care zăcea, la locul pe care să cuvenia să-I ocupe între popoare, De aceia, nici nu s-a scris vre-o aparare mai strălucită a unui popor pe nedreptul hulit, pe nedreptul apasat, pe neclreptul calomniat, decit aceste (lOU�L scrieri ale lui Kogălniceanu, şi cu toate acestea, în întreaga lor întindere, nu sa întîlneşte o singură frază de efect, o singură declama ţiune, nict macar o cugetare de revoltă asupra stării în care nemiloasa soartă îl aruncase neamul. Istoria scrisă de Kogalniceanu pare esită, nu din pana unui Romin ce simte pentru poporul a căruia soartă o expune, ci din acea a unui strein rece şi nepărtinitor, utilizînd materialul întrebuinţat şi de alţii şi adese-ori îm­ prumutat din propriele lor scrieri, dar care material să transforma, ca sub lovitura unei vărguţe magice, sub pana lUI Kogalniceanu, să arata în adevărata lui fire şi îmbra­ că, în locul hulei pe care o găsiau streinii, eu glorie şi laudă, pe un neam desmoştenit, arătindu-l, nu ca nedestoi­ nie de a să frămînta în viaţă, ei ca apăsat şi copleşit de o vitrigă soartă. Cît de minunat lucra Kogălniceanu pentru rîdicarea poporului său l El cugeta foarte bine, că pentru a-l scoate din întunerecul şi nestiinta ruşinoasă, în care zăcea, avea nevoe de sprijinul Europei; iar pentru a dobîndi acest sprijin, trebuia sa cîştige simpatia el, cei a ce iar nu să, putea-ajunge decit prin punerea Europei în o mal dreaptă cunoştinţă a trecutului lui. Căci precum zice prea bine in­ văţatul jurisconsult belgian Arnts, tot despre poporul ro­ min : "eă.utaţi să să pătrundă ţara voastră de acest ade­ văr, ca istoria unei naţiuni exercita o mare înriurire asu­ pra consideraţiunit de care ia să bucură la cele-lalte na­ ţiuni : am convingerea intimă că o bună, istorie a patrie] voastre va avea de urmare a o jiune mal sus în stima popoarelor streine şi a demonstra acestora, că naţionalita­ tea romină are adincl rădăcini în trecut după cum poate fi chemată la frumoase destinurt în viitor" 14). Şi Într-a­ devăr, dacă era de luare nevoe pentru poporul romin sti 14) Scrisoarea 1111 Arntz către T, Mândru, publicată în A?'lti:va. din la�i, tv. 1893, p, 563. [364] R64 A. D. Xenopol să cunoască el însuşi, spre a-s) pune inima la loc şi a as­ pira către progres şi cultură, nu era mai puţin de lipsă a da această istorie în cunoştinţa lumii europene, pentru că numai prin ajutorul acestei lumi să putea revărsa lu­ mina şi civilizatiunea pe mintea lui inţelenită. Kogălniceanu ne arată Încă din 1837 una din nevoi­ le cele mai neaparate ale dezvoltărit noastre: darea firii noastre în cunoştinţa marelui tot, din care nu sîntem de­ cit o mică frîntură. Nu e de ajuns, ca numai noi să ne cunoaştem mai bine, din scrutarea tot mai amănunţită a trecutului nostru. Sîntem datori noi, cari am împrumutat tot de la civilizaţiunea apusană, a căreia aşchie sintem a­ ici în Răsărit, să ţinem în curent pe mama noastră inte­ lectuală despre ort-ce progres făcut în această direcţiune. Istoria unui popor este singurul mijloc de a-l cunoaşte, şi cunoştinţa lut creşte în raport cu adincirea istoriei sale. Cînd faci cunoştinţă cu un individ chiar, şi te prinzi cu el în vorbă, ce lucru il Întrebi Întîi? De unde este, cine i-au fost părinţii, unde a învăţat, ce a suferit, cum de a ajuns acolo unde-I vezi, fie În fericire, fie în nenorocire? De ce te interesezl, cînd te apropii de o făptură omeneas­ că? De dezvoltarea ei. Pentru ce? Pentru că omul este o fiinţă istorică. El să dezvoltă, propăşeşte sau decade; în ori-ce caz, el nu este de la început aşa cum il cunoaştem, ci devine ceia ce să arată, şi procesul ele devenire este aceia ce ne interesează în viaţa unul OlU. Cu atît mal mult sporeşte acest interes la un popor, al cărui corp acopere întinse spaţiurt şi a cărui viaţă să întinde peste atîtea viacurj ; să nu uităm deci învăţătura marelui bărbat a că­ ruj amintire o sărbătorim astăzi, să ţinem tot-deauna pe popoarele apusene în cunoştinţa propăşirii pe care o facem în studiul trecutului nostru 1 5). Mai ales să nu ne temem \ 15) După exemplul mareluî bărbat, această\ lucrare, rămasă de la TI 0- găhriceanu cu totul în părăsire, a fost reluată de mine, Din 188!, a apărut re­ gulut În fie-ce an în La Reoue historique din Par-is a lUI Gubriel MOHod cite un buletin, În care analisez toate scrierile, fie roruineşu, fie streine, asupra is­ toriei Homtnilo r. Am mai publicat în 1885 Les Roumnins au JJloyen-f,Î,ge, u.ne enigme Iiistorique, Loroux, ediţiune franceză a teorie: lUI Hosler, prin care am Izbutit a întoarce pe rnulţl înnîţaţ.l streint nepărti 11 itor! la adevărul istoric. In 1885 am tipărit În Iaşr, Saraga, Etiules lustoriques SUI' le peuj!le roumacn, care cuprinde Jn partea î!ltîia răzhoucle dacice ale Imparatului 'l'raian, în a doua răaboaele ruso-turce pînă la 1812, D-nil Lavlsse şi Rambaud, propuui»­ du-mi colaborarea la intinsa lor publicatiune, Histoire qenerale deţniis lc JV-me siecle ,iusqlt'h nos joUI'S, a apărut pînă acum în volumele II, III �i V, părţile [365] Mihail Kogălniceanu 365 j l de un lucru: că adîncirea trecutulut nostru ne-ar face să roşim. Nu! o afirm cu tărie: trecutul poporului romin este mîndru şi glorios, nu numai prin faptele cele mari ale e- , roilor săi, dar încă şi prin răbdarea şi statornicia cu cari a putut înfrunta loviturile destiuulut. Şi ce poate fi mal mare în această lume, decît. a suporta, fără a despera, grea­ ua luptă a existenţei � IV. Kogălniceanu să Întoarse în Moldova în 1838, prece­ elat de o reputaţiune de om învăţat, pe care şi-o cîştigase cu drept cuvînt. prin scrierile sale asupra poporului romin. Ca unul ce fusese pr oteguitul lul Mihail Sturdza, trimis in streinătate şi învăţat cu a lui cheltuială, Domnul primi pe strălucitul tînăr intre aghiotanţii curţel sale. Kogălniceanu era un caracter complex, precum sînt. toate naturile geniale. Pe lîngă adinca lui seriozitate, de care dăduse dovezi la o vîrstă atit de fragedă, el poseda un fond foarte bogat de veselie i era de o fire glumeaţă, căreia-t plăcea să picilcască pe prietinii săi, spre a rîde a­ poi împreună cu el de necazul ce le pricinuise. Este cu­ noscută minunata farsă jucată de el agiU lu: Vodă, Ştefan Catargin. Acest înalt funcţionar avea obiceiul de a lăsa tot­ deauna un mare spaţiu onorific între sfirsitul rapoartelor sale zilnice şi a lui subsemnătură. Kogălniceanu tăia re­ gulat, în fie-ce zi, partea raportului de la locul lăsat alb, umplea acel loc cu o comandă de şampanie sau cofeturi de la cel mai mare cofetar din Iaşi din acele timpuri, Bran­ zolf, cale să grabi a a Îndeplini comenzile agăt, deşi să cam mira de insemnata consumaţiune, pe care capul poli­ ţiei o făcea în a lui magazin. Ne putem inchipui hazul ce făcea Kogalniceanu şi cu prietenii lui de picilitura ag[tI şi gustul cu care ei beau şi benchetuiau pe socoteala lut. De la o vreme Branzolf, văzind că aga tot mereu coman­ dă la dulceţurt fără a le plăti, să prezentă Într-o zi la el relative la istoria Romînilor, în o carte ce va face încunjurul lumi], In Ffîr�it, am Întreprins publicarea unei Histoirc des Romwmaincs de l a Dacie-Trajomc, în t1'(>1 volumurr, cari vor aparea în curînd în Paris la editorul Leroux. Pe lîngă aceasta, aII mal apărut articole istorice în La. RC'I'u!J de ,9pogra.phie a lUI Ludovic Drapeyron, în Museon din Lonvain şi aiurea. [366] 466 " _��,� _�'='='_""Z:' ::--0---------- ........ - A. D. Xenopol ŞI-I cere cu tot respectul achitarea socotelii. Aga ramine ca trăsnit, cind vede propria lui subsemnătură în josul scrisorii lui Kogălniceanu. El să jelueşte lui Vodă, care bine înţeles că nu a făcut şi el decît a rîde de minunata picilitură. De acolo înainte aga să opri de a mai mani­ festa respectul SăLI către Domnitor prin un spaţiu alb atît de însemnat. Kogălniceanu era apoi şi foarte iubitor de danţ, şi cînd făcu prima lut apariţiune în Bucureşti la 1839, mi­ I1UlUl saloanele capitalei Munteniei prin agerimea picioa­ relor lui. Cavaler elegant, curtezan plăcut, prieten glumeţ" al' crede cine-va că viaţa cea nouă ce i să deschidea la reintoarcerea lui în ţară, unde toate plăcerile îi întindeau braţele, al' fi trebuit să şteargă din mintea lui luciul, pe care streinătatea îl aşternuse pe ia; că el ar fi trebuit să uite în petrecerile tinereţii scopurile mai adînci, pentru cari viaţa este dată omului pe pămînt. Firea lui Kogăl­ niceanu era însă multilaterală. El unia gluma cu seriozi­ tatea, emoţiuuile inimii cu plăzmuirile intelectuale, avîn­ tul şi pornirile inflăcărate ale tinereţei cu cumpănirea u­ nei prea timpurii maturităţr. Kogălniceanu nu să lăsă deci a fi ademenit nicî un moment de viaţa inimii, spre a uita că el era chemat a deveni ceva în ţara lui, că el avea de indeplinit o înaltă menire, ale căreia imboldirt le primise la Berlin şi care lucrau asupra strălucitelor lui facultăţi, împingînd bogatul lut geniu în sluj ba neamului din care făcea parte. N eo bositul muncitor pe ogorul intelectual al POP0l'U­ lut romin Gheorghe Asachi adăogi, în anul 1838, un sup­ lement literar la gazeta politică Albina romineascâ, care su­ plement primi numele de Alăuta roinineascâ. Kogălniceanu, care cunoştea pe deplin meritele I,Ui Asachi pentru cultura poporului său, colaborează, in decursul anului 1838, la a­ cel suplement, publicind în el mai multe lucrări. Dar a­ ceastă scriere periodică este suprimată de Domnitorul Mi­ hail Sturdza la începutul lunei Septemvrie 1838, din pri­ cina unui articol asupra filozofiei wisthului, "în care să făcea menţiune de o Putere, al cărei nume trebuia să fie venerat atit de Guvern cît şi de cetăţenit unei ţări, ce-i este datoare existenţa şi prosperitatea el" ] 6). 16) Nota lUI Mihail Sturza către Consulul rusesc Kotzebue din 5 Sep­ temvre 1838, Documente prioitoare la istoria Romsnilor, Supl, 1. voI, P: 201. [367] • Mihail Kogălniceanu 367 Al/iuta rtnnineascd fiind suprimată, Kogălniceanu să gîndeşte, în decursul anului 10;19, a scoate o nouă revistă, de astă dată sub propria lui directiune, şi pentru aceasta voeşte să întocmească o tipograi e deosebita. El Întră în corespondenţă cu Eliade Rădulescu, care-I procură unelte­ le trebuitoare, aşa ca. în 1840 Duci« literara apare "la cantora jurnalului", care în Iim bagiul de atunci însemna în propria ei editură. Dacia literar« avea de scop, CUIll spune Kogălniceanu in prefaţa el, "a publica mai cu ose­ bire scrieri originale şi a prigoni mania traducerilor, de oare-ce traducerile nu fac o literatură, şi însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi este originalitatea". Revista tre­ buia să părăsească cu totul politica şi să să indeletniceas­ Cel numai cu literatura naţională, şi fără deosebire de loc, să fie numai o foae rominească, care să publice producţiu­ nile romineştl, fie din ori-ce parte (1, Daciei, numai bune să. fie 17). Şi în scrierile publicate (le Kogălniceanu in această revista, să regăseşte spiritul ce insufleta toate incercările lui, de cînd el apropiase pentru întîia oară pana de hir­ tie. El considera literatura, nu ea un scop în ia insăsî, reproducerea frumosului, ci ca un mijloc (le a sluji, ca şi istoria, la înălţarea poporuluî. Aşa, chiar în primul său articol să ascunde, sub un titlu ee pare frivol: NOII, chip de a [ace curte o critică a­ mară a modului cum să inclregau căsătoriile 'in clasa dom­ nitoare şi punerea în o frumoasă lumină a sincerităţi) şi curăţenie! ee predomina între ţărant asupra aceluiaşi obi­ ect. In reproducerea din scrierea călătoruluî rus Demidoff 18i, cu toată recunoaşterea că Demidoff ar vorbi despre Ro­ mini într-un chil) ce le-ar face cinste, nu uită a indrepta În note pe călătorul rus, acolo unde crede că al' atinge pe Romînr. Aşa intr-un loc Demidoff spune că Dunărea al' li supusă 'I'urciei, iar Kogălniceanu tăgădueşte aceasta într-o notă eu un laconic: ba nu. Aiurea, unde Demidoft vor­ beşte de Romint ca de o naţiune impestriţată, ce-şt schim- 17) Ve;d frontispiciul si prefata Daciâ literari' (lin 30 Iunuarie 1840, scris de redactorul el r(LspUIly.hor Mihail Kogălni�eallll. Corup. o scrisoare a lUI Eliade Rădulescu către Const Negrlly.zi, 28 Aprilie 1839, Convorbiri lite­ rare, XI II, )1. 365. 18) Anatole de Demidoff', V0.llaqe dans la Ruesie mr:j·i.z',:onaZe cl l« Cj'i­ meI: lJ(tf la, Honqri«, Valaclue et Molrla'l'ie, Paris 183�1-1849, -1 vol. 2 [368] 368 A. D. Xenopol 1 bă fără Încetare obiceiurile şi costumurile. Kogălniceanu exclamă cu durere: Cînd nu vom mai fi arlechint l şi cînd străinii nu ne vor mai numi naţiune impestriţată !" Intr­ un alt loc Demidoff numeşte ţările romîne ticăloase pro­ vincii turceşti; Kogălniceanu întreabă: cînd vre-odată Mol­ dova şi Valahia alt fost provincii turceşti? In acelaşi an 1840, Kogalniceanu, pe lîngă foaia lui literară, nu lasa în părăsire îndeletnicirea lui favorită, is­ toria. Ei scoate tomul 1 al Arcluoei rominesti, menită, lJa reproduce documente vechi ce ar putea desluşi istoria 1'0- minească" J 9). Cu cîtă înfocare nu vorbeşte Kogălniceanu, in introducerea la revista lui istorică, despre Însemnăta­ tea ştiinţei lui de predilecţiune : "Să ne ţinem de limba, de istoria noastră, cum să ţine un om, în primejdie de a să îneca, de prăjina ce i să aruncă spre scăpare. Istoria rominească să, ne fie mai ales cartea de căpetenie, să ne fie paladiul naţionalităţii noastre. Intr-Însa vom învăţa ee am făcut şi ce trebue să mai facem; printr-însa vom pre­ vedea viitorul, printr-însa vom fi Romint, căcl Într-Însa este măsura prin care să poate şti dacă un popor propă­ şeşte salt dacă să inapoeşte. Intrebau dect istoria şi veţi şti ce sîntem, de unele venim şi unde mergem, trecutul şi viitorul; iată toată, fiinţa noastra, iată mijlocul de a ne cunoaşte. " După jumătate ele an de existenţă, Dacia literara fu oprită elin ordinul Guvernulut.. imboldit de Consulul ru­ sesc, elin pricina publicârei poeziei lni G1'. Alexandrescu, poet muntean, intitulată "Anul lK40". Autorul şi redacţi­ unea să temeau de publicarea unei poezii aşa de revolu­ ţionare, care Între altele conţine versul: Cii lumea moştenire thr ... (tilharior) s-a (lat! şi de aceia poetul subsemnează numai II, (lin 11 (Alexan­ dresc« elin Bucureşti :!(J). 19) In tutroduccrea la vnl. 11 apărut in 18�5 IN}, li, 18fJ3), Kogălui­ c-anu spune: "Dupa mat multi am de uitrerupţiuue , astăzi (1J Ireccmbrc Hl4G) irupărtăşesc puuliculul tomul al 11 al A rch.irei 1'olllîneşti, 'Începută, inc ă la 184·0," D reia literară d in 1840 reprodur-c nrticolu! lui J\ogălllieellnll asupra Iut Gh. Şincai din Arcli.o« rominească. �o) Fără cuvînt ati ihu« Alexandri (Opere complete, Prosă, 1, p, (87) suprimarea Daci!'}, literare landel aduse în ia d(� Kogălniceanu lui Alexandru cel Bun, laudă ci părea o critică il Guveruulut din J1)40. Un asemenea articol nu să află în Dacia III crară. [369] :Mihail Kogălniceanu %9 In anul 1843, Kogălniceanu avu prilejul a face un pas mai departe în sprijinul intereselor celor mai vitale ale poporului rornin. Domnitorul ii încredinţase catedra de istoria naţională ele la Academia Mihăileană. Cuvîntarea 4; iar in anul următor 1855, îl găsim colaborînd la Rom/în/a titerarâ a lUI V. Alexandri. Chiar în articolul intiiu, scris de el în Al7J1 IJII , JJDespre civilizaţiune", îl vedem apărînd idel eu totul Înaintate şi căutînd să dovedească, Clt "idea civilizatoare care domneşte pe toate cele-lalte, este ideia care cheamă pe toţi oamenii să 'vie să, iea loc III marea ohştime socială, în alte cuvinte, ideia că, toţt trebue să fie de o potrivă ". Intr-un alt articol. "Ştefan cel Mare in tîrgul Băel"; el expune luptele dintre eroul Moldovei şi 30). Istoria RomlÎrâlO1' (lin Dacia Traianii, vr. p. 546. [383] 't i t Mihail Kogălniceanu Matias Corvin, regele U ngariet, punînd în o vie lumină vitejia poporului său sub marele Domn. Pana lui Kogalniceanu sa pleacă ca o cumpănă, cînd pe partea istoriei, cînd pe acea a libertăţii, cele două vaste cimpurl brăzdate de vasta lui inteligentă. El vru, sali să încălzească sufletul poporului la maretele icone ale trecu­ tului sau sa-i sădească în minte ideile înălţătoare, cari să-I ridice din întunerec către lumină, din necultură către ci­ vilizaţiune. Chiar şi in articolele ce ar părea (le alt carac­ ter, precum în acel asupra pauperizmulut, din Allniunil li­ terar, sau în acel asupra sclaviei, publicat intil ea Intro­ ducere la Coliba Zid 1110$ Toma, cea tradusă. de Th. Co­ drescu :J 1) 111 1 :-;[) 3, şi apoi reprodus în NOil/in;!{ literara, Kogalniceanu găseşte tot-deauna mijlocul de a îmbogăţi mintea cetitorului eu noţiuni din istoria ţării lut. In pau­ perizm să. ocupă eu breslele calicilor, pe cari le arată ca existind de pe vremile lui Ştefan cel Mare; iar în studiul asupra sclăviet, consacră, o bună, parte formei pe care a­ cest aşezămint îl luase în ţările romine, ca sclavie adevă­ rată şi ca şerhire. In toata activitatea lui Kogălniceanu, un singur 1110- ment ţara şi poporul său nu sînt scăpate (lin vedere i că­ tre ele să indreptau toate puterile straluciter sale inteli­ gente, pentru că de ele erau atirnate toate coardele ini­ mei lui, şi aşa precum l-am aflat pe Kogălniceanu in pri­ ma parte a vieţii lui, aşa va fi pînă la mormînt. VII 'I'impul Însa să apropia, cînd Kogalniceanu trebuia :0,1 plece iarăşt cumpăna inteligenţei sale către fapte : cind trebuia să păşască iar de la conceptiunile teoretice la tă­ rimul vieţii reale, cind trebuia să nu mai mînuiască numat gîndiri, ei prin mijlocirea. lor, oameni. Războiul Crimeel să sfîrşise. Congresul de Paris des­ chisese şedillţele sale, şi în curind Romîuii încîntaţi dar şi inmărmnritt, aflară că areopagul european era 'să-I consulte asupra modulul CUJlI ei do riau s[l-şi vadă organizată viaţa în viitor. 'I'ott Rominil cngetătort, şi între ei cel dintîill 31) Ia�l 1853, 3 [384] A. D. Xenopol Kogălniceanu, îşI dădură seama de Însemnătatea momentu­ lUI şi Set hotăriră, ca prin o încordare supremă a cugete­ JOI' lor să-I facă. a sluji la regenerarea neamului. In marea mişcarea ce cuprinse atunci toată. suflarea din Moldova, poporul întreg', de la cel mal mic şi pînă la cel mai mare, să răsoulă ca o mare biciuită de vînt con­ tra acelor elemente, ce tindeau să-I înăbuşe gîndirea şi vo­ inţa. Kogălniceanu nu putea fi şi el decît unul din valu­ rile intărîtate ; dar unul din acelea pe cari în răstimpurt marea le aruncă. către ţărm, încărcat cu grele ape, repe­ zindu-se cu o putere înfricoşată, încununat cu o frumoasă. creastă de spume, şi care, CÎnd izbeşte În stîncile malului, detună ea un trăsnet şi dă conştiinţa deplină. a puterii des­ lănţuite. In toată acea luptă straşnică purtată de neamul rominesc, Kogalniceanu să întîlneşte in toate părţile. El redactează cele mai multe proteste, el să mişca cu cea mai mare repezeciune, el incurajază pe toţi, sf'ătueşte pe toţi, şi daca nu să poate zice că era sufletul mişcării, căci su­ fiei u! era în toţi, totuşi de sigur că, alătur! cu Costaehe Negri, Costache Hurrnuzaki, Anastasie Panu, Dimitrie Ra­ let, Episcopul Melhisedec, Arhierul Scriban, Vasilie Ale­ xandri, şi ciţi alţii, al căror număr este legiune, Kogălni­ ceanu, fiind date insuşile deosebite de energie şi de inteli­ gentă cari il deosebiau, a fost de sigur primus intel' pares. Soarta albelor destine a vrut ca Moldova să. triumfe şi să sa aleagă un Divan ad-hoc, adevărata rostire a cu­ getnlut poporal. In aceasta adunare, figura lui Kogălnicea­ nn să desemnează cu o deosebită putere. Aicl să da la lu­ mină. pentru prima oară insemuatul Schi talent oratorle, rare va face în curînd din el gloria şi fala tribunei 1'0- mîne. Cea. întîi cuvîntare rostită în sînul Divauulni ad-hoc, este acea îndreptată în contra egumenilor de Neamţ şi Vo­ roua, ce fusese ntlJ1/oip de Guvern pentru a ocupa scaunele celor dot deputaţi al minăstirilor închinate, pe cari călu­ gării greci să refuzase a-i alege, \ Aiee insel era numai de ratiouat, şi pasiunea, fără intervenirea căreia graiul nu să poate încălzi, nu putea Set-şi desfăşure aripele. Primul acord răsunător eşit din pieptul lUI Kogălni­ ceanu şi care lăsa să să, intrevază bogata armonie ele care era plin, să auzi la respingerea întimpinărit Logofătulut Alecu Balş, care credea că aduee o mare întemeiare gla- [385] Mihail Kogălniceanu sulul sau protivnic Unirii, cînd arătă că este proprietar a 80 mii de fălci de pămînt. "Este cine-va, îi respunde Ko­ gălniceanu, care are o avere înzecit mai mare ca a dom­ niei-tale. Aceasta este ţara, acea ţară pe care o reprezin­ tă Adunarea. Domnia-ta, deputat, zici că ai 80 mit de fălci i ei bine, noi, Adunarea, avem mai mult de cît chiar 800 de mii de fălci, căci reprezintăm ţara" Şi mai depar­ te, în şirul acelei răpitoare improvizaţiunt, Kogalniceanu să preface a împrumuta de la un deputat pontas următoa­ rea frumoasă, alegorie: "Să unim Moldova cu Muntenia, să tragem, ca Împrejurul unui loc sterp, un gard mare şi zdra­ văn i locul numai să fie închis, şi în curînd, fără a fi chiar arat, fără chiar a fi semănat, vor veni vînturile, vor veni păsările cerulut şi vor aduce sămînţă şi de fiori şi de co­ paci i în curînd, ici colea, va răsări cîte o floare, ici co­ lea cîte un copăcel i copacii vor' creşte şi la umbra lor vor mirosi florile, şi vom avea o livadă mare şi frumoasă. In copaci vor cînta păsările şi la umbra lor să vor veseli oa­ menii, binecuvintînd pe Dumnezeii şi pe împăraţi. Iată, domnilor deputaţi de Roman (Nestoriu Hermeziu) şi de Putna (Th. Balş), cum sătenii, cum noi, cum popo­ rul, cum tot ce simte şi voeşte un viitor pentru copiii săi, pentru naţiunea sa, înţelege Unirea. Inima poporulnt nu să înşală nicl odată. Să ascultăm, fraţilor, inima po­ porului nostru; să ascultăm glasul şi interesul naţiunii noas­ tre, care strigă neîncetat: unire, unire! Să gindim că a,s­ tăzî este ziua cea mai mare din veacul nostru i că astăzi nu numai scriem, dar facem istoria ţării noastre" 3l). Cum am putea analiza sali macar enumera cuvîntările rostite de Kogălniceanu în memorabilele trei luni, cît ţi­ nură şedinţele Divanulut ad-hoc, Nu era zi în care sa nu iea cuvîntul de două sat! trei ori; nu era propunere libe­ rala sau naţională, in care sa nu fie subsemnat în frunte, dovadă că el o redactase; amendamentele lui la propune­ rile altora sînt. tot-deauna aşa de raţionale, aşa de puter­ nic întemeiate şi motivate, că mai toate sînt primite nu7 şedil1ţelO1' Arluuii./'e1 (/(l-hoc rt lV[oldol'tl, la�i1858, 1\0, :!l, supl. al 7-lea, [401] Mihail Kogăluiceauu 401 să .i ertfească marele interes economic mai marelui interes politie. Măiastra cuvintare ţinută de el în Divanul ad-hoc în 19 Decemvre 1857 lasă mal ales să să prevadă aceas­ tă temere, şi el singur să. preface că ţine partea proprie­ tăţii, cel puţin în formă, spre a nu Împinge lucrurile la ex­ trem. Ceia ce Kogă.lniceanu nu aproba mai ales, era chi­ pul cum propunerea sătenilor fusese informăluită, plină de plîngeri în contra părţil privilegiate pînă atunci a naţiu­ nil rornine, răsuflind pînă la un punct chiar o ură j.ăinn­ ită a părţii impilate contra celei apăsătoare. Cu toate că Kogălniceanu, pentru a nu compromite marea cauză a U­ nirii, e silit:a dezaproba formularea tinguirilor deputaţilor săteru, el totuşi le dă dreptate în fond, spunînd că "el nicl decum nu tăgădueste drepturile locuitorilor, căci atunci ar ataca chiar acea mai mare lege, care consfinţeşte şi asi­ gură proprietatea, dreptatea; şi un asemenea rol nici odată nu l-ar fi primit". Propunerea susţinută ele Kogălniceanu, nepotrivită poate eu caracterul său, care, cum însuşi o spune, "nici odată nu dădea îndărăt in faţa unei greutăţi", fu de astă dată de a amîna ort-ce soluţiune radicală, fie intr-un sens, fie în altul; Divanul să să mărgineasca nu­ mat in propunerea unei reforme, care să fie un pas înain­ te în fa voarea lucrătorului de pămînt, iar regularea desă­ vîrşită a întrebării să să lase maturei chibzuinţl a viitoa­ rei adunări legiuitoare 43). Pentru a treia oară această arzătoare întrebare a im­ bunătăţirit soartei locuitorilor săteni, ce fusese impusă în chip imperios de Convenţiunea din Paris, veni în dezba­ tere în sînul Comisiunil centrale elin Focşant, care literă cît timp organizarea Principatelor-Unite păstrase încă for­ ma acea stranie ce i-o dăduse acea Convenţiune, In şe­ dinţa din l Iulie 1SCO, să pune în discutiune un proiect de lege despre relaţiunile dintre proprietarii de pămînt şi cultivatorr. Majoritatea comisiunil, compusă din partizani ai proprietarilor H), aduce iarăşi în argumentarea lor pa­ rerile acum cunoscute din dezbaterile anterioare: că idea împroprietăririt ar fi de o natură subversivă şi al' tinde a 43) lbid, No 21, supl. 8-lea: Cuvîntarea. lul Kogălniceanu. 44) Această. majoritate era compusă din opt şi anume : Asach«, Itrăi­ loiu Teodor Hrătianu, Cnnlaenzin, N. Catargill, N. 1)0('311, A Moruz! �i N. Suţu ; iar minoritatea din şa�c: Arghiro]101, MăliIlPSCIl, Predrscll, strege, Te­ riachiu şi Golescu. [402] 402 A. D. Xenopol răsturna temelia cea mai puternică a societăţilor, proprie­ tatea; că ţăranii ar fi numai nişte chiriaşi ai pămînturilor pe cari să hrănesc, plâtindu-şi chiria în muncel şi dijnui j că proprietarii şi ţăranii al' constitui două clase deosebite, cari ar alcătui intre ele o tovărăşie şi din cari cea din tii ar pune capital in pamint şi monetă, iar cea de a doua în braţe, vite şi exploatare. Ba să mai adaoge la această ar­ gumentare învechită ceva nou în adevăr, însă care res­ pectă. şi mai puţin adevărul decit vechile sofizme, anume că, în toate legile trecute să regulamenta numai indatori­ rile ţăranilor, fard macar a face vre-o oorbire de vre-o în­ datorire a proprietarului de a da ore-o ciiune de pdmîntjd­ ranului. O asemenea susţinere era dată de greş de toate hrisoavele vechi cari regulat'! pontul, şi anume de către acel din 1805 al lui Alexandru Moruzi, străbunul mem­ brului -care să făcea, în sinul comisiunii, organul unul pa­ tent neadevăr istoric, in scopul de a susţinea pretentiunile proprietarilor. In zadar V. Mălinescu, in o lungă şi plină de fapte cuvîntare, caută să răstoarne asemenea păreri. El combate mai ales idea pusă inainte de reprezentaţiunea proprietăţii, adecă învoelile de bună-voe Între ţăranl şi sttl­ pînii moşiilor. "Şi eu vreau liberul schimb, exclamă el, dar înainte ele a proclama acest principiu, vreau o lichi­ dare a drepturilor reciproce Între ambele părţi." Dar ce puteau face argumentele contra interesului? cum puteau ideile să sfărîme apucăturile egoizmulut ? De aceia, cu toa­ tă puternica argumentare a lUI Mălinescu, să vota proec­ tul aşa, cum fusese alcătuit de majoritate membrilor comi­ siunii 45). 'I'ăranit erati declaraţi chiriaşi ai pămintulnl în propria lor ţară care purta numele lor, care fusese apă­ rată de sîngele lor şi rodită de vînjoasele lor braţe, Iată la ce să puteau aştepta ţăranii, dacă ar fi fost 1 ăsaţt pe mîna proprietarilor 1 \ O ultimă dată trebuia să. vină în dezbatere chestiunea . \ ţăranilor, anume în prima Cameră intr unită a ţărilor su- rori, in decursul anului 18G'2.Şi aicl erau să să repete aceleaşi teorii din partea boerilor proprietarr. Deosebirea Însă intre această dezbatere şi acele cari o procedase este, că în ia ţăranii getsise un apărător convins şi con vingător, 45) Protocoalele Gom.isiwlI:t centrale a Principatelor- Unde, sesiunea 11, protocolul XXXVIlf, 1860. [403] Mihail Kogălniceanu 40a elocinte ŞI neobosit, care singur, în decursul mai multor şedinţe, ţinu piept tuturor corifeilor partidului protivnic. Kogălniceanu fu acel ce deschise focul acestei memorabile lupte parlamentare, care nu-şi mai are părechea ei in a­ nalele Rominiei. Nu s-a adus nici odată la tribună şi nu s-a deferit unui corp legiuitor o afacere mai grea de re­ zolvit, de-oare-ce acei ce trebuiau să să rostească asupra el erau tocmai interesaţii în cauză, cărora le lipsia deci nepărtinirea trebuitoare pentru a da hotărîrea cerută în lungul şi secularul proces dintre proprietari şi ţărani. Nici odată nu s-au mai repetat asemenea dezbateri, în cari gla­ sul adevărului să răsune din un singur organ, să caute a fi inăduşit de o legiune de oameni cari apărau propriul lor interes, Kogălniceanu era singur, dar apăra o cauză dreaptă; protivnicii lui erau mulţi, dar cu toţii să zbăteau in valurile egoizmului interesat. De aceia şi silinţele lor nu tinteau atît la obiectul ce să tracta, cît a răsturna ar­ gumentarea lui Kogălniceanu; fiind însă că aceasta era ne­ răsturnabilă, apoi toţi corifeit partidului adversarilor im­ proprietăririt îşi dăduse silinte uriaşe de a răstălmăci cu­ vint.ele KogălniceanuluI, de a-i suspecta intenţiunile, de a-l calomnia, atribuindu-I idet socialiste, comuniste; invinuin­ du-l că ar împărtăşi teoriile lui Proudhon că proprietatea e un furt, şi cite altele ele acelaşi calibru. In t.ot decursul acelei, tot atit. de lungt pe cît şi de nedrepte învinuiri, Kogălniceanu tăcea, repetînd în mint.ea lui cuvintele E­ vangheliei: nPune pază Doamne gurii mele şi strajă de îngrădire împrejurul buzelor mele". Nimenea nu răspunse argumentelor lui Kogălniceanu, care susţinea cu documente în mînă, că proprietatea în ţările romine nu a avut nici odată caracterul absolut şi a fost mărginită de dreptul de uzufruct al sătenilor ; că aceştia aveau cleei un drept real asupra pămînturilor pe cari să hrăneau şi că nu puteau fi declaraţi ele simpli chiriaşi şi trimişi la invoeli de bună­ voe cu proprietaril. V ăzind Kogălniceanu, că prin propu­ sa lege să luau îndărăt şi pămînturile clerului, el arătă fenomenala nedreptate ce să făcea reprezentanţilor pămîn­ teni ai religiunii, pe cind aciiaşl deputaţi, ce susţineau a­ cel proiect monstruos, nu. indrăzniau să reiea moşiile ţării din mînile călugărilor greci. Conjura Kogălniceanu Adu­ narea să primească legea prusiană, legea austriacă, legea [404] 404 A, D, Xellopol rusească şi întreba dacă cel ce face atare propunere, sus­ ţinînd introducerea legilor din statele cele mai autocrati­ ce, poate fi cu cuvînt învinuit de socialist; dar cine-I a­ sculta ? La argumentele fără replică, ale lui Kogălniceanu, să răspundea cu figurr oratorice, cu metafore frumoase, pre­ cum bună-oară cea următoare din discursul lui Barbu Ca­ targiu, care căuta să apere proprietatea mare contra ten­ dinţei de îmbucătăţire, manifestată în propunerea de im­ proprietărire : "Aglomeraţiunile capitalurilor, ale averilor mari, sînt În ordinea oconomică ceia ce creatorul a făcut în ordinea fizică a pămîntului nostru, El a acoperit o par­ te din faţa pămintuhn cu mări, cu oceane, cu lacuri, cu torente, cu girle, de unde să trag aburit, ce, prefăcindu­ se în ploaie, vin de răcoresc şi fructiflcă o mare parte a părnintuluî. Dacă din contra toate acestea ar fi impărţite uniform, în mii de picături rare şi parcimonioase de ume­ zeală, pămîntul s-ar fi prefăcut într-un corp trist şi uscat ca luna, intr-un corp mort ce n-ar fi produs nimic" 4fi), Frumoasă comparaţiune şi vrednică de cel mai mare ora­ tor prin noutatea şi potriveala ei; dar elocinţ a este o ar­ mă cu două tăiuşurt ; unul din ele spintecă adevărul, cel­ alalt minciuna, Era doar mare orator şi Eschines lîngă Demostenes! Dacă însă comparaţiunea lui Barbu Catargiu umplea mintea de o plăcere estetică, cît mai adînc răsu­ nau în suflet cuvintele lui Kogălniceanu, care în strălucit a peroraţiune a strălucitulul său discurs, exclamă cu durere, nu făţărită, ci adînc simţită: "O! nu drămăluiţt brazda de pămînt trebuitoare hranelţ,ăranilor; gîndiţi-vă la dureri­ le, la suferinţele, la lipsele trecutului lor; gindiţi-vă la o­ riginea averilor el-voastre i ginditi-vă că cea mai mare par­ te din ele o datoriţi muncii şi sudorilor lor, Inchipuiţi-vă ca părinţii lor s-au luptat eu părinţii noştri pentru salva- . rea ţării şi a altarului i gîndiţi-vă că mine poate ora pe­ ricolului iarăşi va suna, şi fără \dînşii nu veţi putea apăra nicl patria, nicî averile, nici drepturile voastre, şi că oda­ tă ţara căzută, nu veţi fi decît slugile străinilor, pe cînd astăzi sînteţi în capul Rominiel, in capul unei ţări libere şi autonome" 47). 46) Discursul lui. Ba'rlJ'u Catarqiu din şedinţa din 29 Maii'! 1862_ 47) Discursul lui 111_, Kogălniceanu din şedinţa din 29 Maiii 1862, [405] lVlihail Kogalniceanu i05 Dar ce puteati cele mal straşnice inlănţuirt ale cu­ getărit în contra motivelor egoiste, ce umpleau cugetele marii majorităţi a unei Adunări compuse mai în totalita­ tea ei elin reprezentantii proprietăţii? Kogălniceanu rămase invins şi în această mare luptă i dar din acel moment ochii întregei suflărt romineştl fură aţintiţi asupra lui. El singur avuse curajul de a susţinea dreptatea impilată, ele a apăra adevărul călcat în picioare de oarbele porniri ale egoizmulut. Legea rurală, propusă de Comisiunea din Focşant şi amendată de Adunarea din lSli'2, declara pe întreg' popo­ rul rominesc de nemernic în tara lut. 8e1 dădea comune­ lor dreptul de a lua în vecinică inchiriere o analogie de trei pogoane de cap de familie. Pentru rest, ţăranul era lipsit de pămîntul pe care să, hrănise pînă atunci, şi el trebuia, pentru a dobîndi ogorul trebuitor, să să înţeleagă GU proprietarul, prin alcătuirt de bună-voe. Ca o măsură tranzitorie, să păstra starea de Iucrun existentă, adecă hrănirea locuitorilor pe pămîntul concedat de Regulamen­ tul Organic în schimbul boeresculut i şi aceasta era par­ tea cea mai temeinica a legiI. Aceasta era să rămînă, în cit legea din lS(j'2 salt nu schimbase întru nimic starea pe care să prefăcuse că o modifică, sau o moclificase în dau­ na ţăranului şi în folosul propietarulut. Dar Miniştrii cari urrnară lui Barbu Catargiu, asasi­ nat după nun să ştie de o mînă misterioasa, nu îndrăzni­ l'a să propună Domnitorului sancţiunea unei asemenea legt. Şi cum al' fi îndrăznitei::;ă alunge elin ogoarele for pe ţărani, pe întreaga poporatiune a Munteniei şi a Moldo­ vei, cind stiau că, pentru a reduce stăpînirea teritorială a taranilor la măsura mai restrînsă prevăzută prin Regula­ mentul Organic, trebuise ajutorul baionetelor moscovite? In anul 106::\, veni Kogălniceanu la Ministeriu eu pro­ gramul lămurit de a prezenta legile trebuitoare pentru or­ ganizarea tari). El dezvoltă in acest memorabil Ministeriu o activitate în adevăr fenomenală. In cite-va luni, de la Octomvre pînă la ;i Martie, cind Începu între el şi Came­ ră zizania care aduse votul de blam, Kogălniceanu pre­ zentă, unul după altul marile şi insemnatele proiecte de legi cari schimbară eu totul faţa Romîniei: seeularizarea averilor minăstireştt, legea comunală, legea judeţiană; le- [406] 406 A. D. Xenopol gea pentru Curtea de compturr, legea pentru coiuptabilita­ tea generala a statului, legea Instrucţiunii publice, codi­ cele penal şi o mulţime altele de o mai mica însemnătate. Cu toate că Adunarea primise de la Ministeriu aceasta do­ vadă de activitate şi de dorinţa fermă şi hotărîtă de a În­ deplini organizarea ţarii, de indată ce ia afla despre proi­ ectul Guvernului pentru improprietarirea sătenilor, începu în contra lui a sa manifesta un curent ele neincredere. După ce două, moţiunt ele blam fura respinse de Adunare cu o majoritate tot mai mică, Kogalniceanu prezenta pro­ ectul de lege rurală, proect de la care el aştepta o ime­ diată limpezire a situatiunii sale parlamentare. Majorita­ tea respinse proectul Guvernului, care prevedea improprie­ tarirea locuitorilor pe pămîntul stăpînit ele ei, şi incuviin­ ţă, prin un contra proect, o improprietărire numai ele [) pogoane şi in condiţiuni mult mai îngreunătoare. la nu să. mulţumi insă cu atît, ci găsind un pretext elestul de bine inchipuit in imprejurarea că Kogălniceanu publicase prin Monitor proectul Guvernului, dindu-I ast-Ieliu caracterul unei legi votate, in locul acelui al unui simplu proect, dădu un vot de blam Ministeriulut, în ziua de 31 Apri­ lie 1864. Este dect un fapt ele netăgăduit, că Ministeriul lui Kogălniceanu, care, deşi nu fusese luat din majoritatea Ca­ meret, să bucurase de încrederea ei pînă atunci, o pier­ duse în momentul ce-şi manifestase cugetarea în chestiu­ nea legii rurale. Kogalniceanu deci trebuia să fie răstur­ nat pentru formularea unei idei, pe care o susţine o viaţă întreagă. El preferi sa calce Constituţiunea şi să impună improprietarirea eu ascuţişul baionetelor. Repet şi aici constatarea ce am făcut-o odată asupra caracterului lui Kogălniceanu şi asupra adîncul ideilor lui; ca şi Barnut, el credea ca libertatea trebue înainte de toa­ te sa fie naţională. Nici unul n�ci altul nu admitea II o li­ bertate, care să conducă Ia uciderea naţională. Bine a fă­ cut, rău a făcut? chestiune ele apreciare morală. Aşa a fost omul, aşa trebue să-I luăm; dar de sigur ca rezulta­ tul faptei lui a fost un bine imens şi că numele lui va trai tot- deauna in mintea poporului rominesc, de la un capăt la altul a ţarii; iar dacă astăzi ţăranul are culcuşul lut, dacă nu mai este străin şi nemernic în propria lui ţară, [407] x. In decursul întregei sale vieţi, Kogalniceanu a ur­ mărit o singură idee: înălţarea neamului său. In slujba acestui patriotizm neînduplecat, el puse o putere ele cuge­ tare, o bogăţie de mijloace şi o încordare a voinţei, cum rar numai sa pot întîlni îmbinate în aceiast fiinţa. In pu­ terea acestor însuşiri s'a putut el înălţa aşa de sus în si­ nul unei generaţiunî, pentru care iubirea ele ţară, şi jertfi­ rea spre binele o bştesc erau hrana obicinuită a sufletulut. A fost un stîlp al ţărel, întruparea cea mal minunată şi mai caracteristica a minţii rcmineştt, cristalizată în geni­ ala lul natură. Vesel şi glumeţ, bun şi chiar blajin in relaţiunile sale private, la treabă devenea aspru şi serios; stăruitor şi energic. Ştia să facă deosebirea intre omul ce aparţinea lui şi omul ee aparţinea ţării, înzestrat cu o mare bogăţie ele idei, tot-deauna alimentată. prin un stu­ diu neîncetat, el poseda talentul minunat ele a să sco borî cu uşurinţă elin sfera cugetării către lumea realităţii pre- aceasta să datoreşte numai şi numai lui Mihail Kogălni­ ceanu, şi este de observat că, dacă in chestiunea averi­ lor minăstireştî, Kogălniceanu avu curajul a păşi, sprijinit pe ţară, contra voinţei unor mari Puteri, In chestiunea rurală el paşi în contra acelei ţari leqole Înseşi, spre a apara ţarc realii, spre a realiza o dreptate mai mare, mai sfîntă, deşi nescrisă incă în codicele de legi. Cînd cine-va a ajuns aşa de sus, el nu poate ca să. să înalţe încă. Kogălniceanu însă nu a dat nici odată. În­ dărăt i tot-deauna a rămas omul spre care cugetul ţării să indreapta în momentele de cumpănă, glasul său era tot­ dea-una ascultat ca acel al unui oracol al ţării, şi el nu să dădu nici odată îndărăt a-l închina toate facultăţile sale, ori de cîte-ori ia le-a cerut, precum în una din ce­ le mai mari primejdii prin care a trecut Rominia, în războiul din 1877-78. Kogălniceanu a făcut atunci parte din trinitatea măreaţă, in fruntea careia sta Maies­ tatea Voastră, şi a conlucrat la indrumarea acelei purtărt înţelepte, care scăpînd ţara de o mare primejdie, o duse la glorie şi la mărire. '1 I j I i 4,07 Mihail Kogălniceanu [408] 408 A. D. Xellopol cum şi de a închega in idei bogata varietate a faptei OI'. De aceia fu el tot atît de mare legislator pe cit şi ora­ tor neîntrecut. Desfătarea lui de munca obositoare a ea­ rierei politice o găsi în sfera frumosulut 4 il, în cetirea a­ utorilor mari şi în contemplarea creaţiunilor artei. In C011- cepţiune, adevărul; în gust. frumosul; în fapte, binele: iată în rezumat viaţa lnlMihail Kogălniceanu. A murit, căci a trebuit să plătească birul neînduple­ cat al naturii :, a lăsat însa după el o mare dunga de lu­ mină, şi generaţi unile viitoare vor intilni pretutindenea numele său alipit de tot ce s-a făptuit mare şi insemnat în marea şi insemnata epocă a regenerarit noastre. 47) Kogăluiccauu avea f) bogată colcctiuuc d.\ tabloun, uuel o din ('le de mare preţ; colecţiunea sa a fost viudură iu străinătutc, in loc de a ti reţinută in ţară. [409] TEODOR T. BURADA Cercetari despre Romînii din insula Veglia Schiţă Geografică Insula Veglia (Velia) aparţine Austriei şi face parte din provincia Istria; ia să află în golful de Quarnero, a­ re o lungime de 3;) kil. şi o lăţime de �� kil. cu ln,089 locuitori 1). 'I'eritoriul ei con ţine în cea, mai mare parte munti de piatră; vegetaţiunea e slabă, să face ceva co­ merţ cu vite cornute şi cu cal. Capitala insulei e Veglia, care are o episcopie, mai multe autorităţi, o mănăstire franciscană şi un castel prea frumos, să fac bilciurl unde să adună multă lume elin comunele de prin prejur. Popu­ latiunea acestui oraş, e ele ti815 locuitori. Călătorind în mai multe rînduri in Istria, peninsulă din marea Adriatică, spre a cerceta pe rominii ce locuesc acolo, in partea numită de el Vlosia, la poalele muntelui Maggiore, avui prilejul a vorbi cu mai mulţi bătrîni, şi despre alţi romini ce s-ar ti aflind răspîndiţi în afară de peninsulă; ei Îmi spuseră că stiu foarte bine, că rutneri (rorninî) erau odinioară şi în insula Veglia, cari vorbeau Vlaschi (romineşte), şi că nu să poate ca să nu să mai afle nimene acolo, care să nu graiască acea limbă. Nerăb­ dător a cerceta şi eu acea insulă, pe care Ioan Maiorescu o cercetase în anul 185ti, şi despre care ne spune că o 1) Vezf harta la finele acestei scrieri. [410] 410 'I'eodor '1'. Burada mare parte din bătrînii insulel îl incredinţasă, că, mal de mult să vorbea romineşte în mai multe locuri, mai cu sa­ mă în comuna Poqlieea Polita i), in-am pornit şi eu spre a­ cea insulă pe la sfîrşitul lunei Noemvrie 1891, şi ajun­ giud la marginea Ungariei, în portul Fiume, pe golful de Quarnero, am căutat mai intăî să mă întîlnesc cu Iibrarul NI. Polonia Balbi, pe care-I cunoşteam Încă din toamna a­ nului 1890, cînd fusesem pentru intiiaşî dată În Istria, şi Intrînd în vorbă cu el despre rominit ce s-ar fi aflînd în insula Veglia, mi-a spus, că ştie foarte bine, ea unul ce trăise mai mult timp acolo, că în mai multe locuri şi mai cu samă in comuna Poqlieza (Polita) şi cătunele ei, erau mulţi rominr, cari vor beau cu toţii olaski (romineste), precum vorbesc şi astăzi rumerii (romînif) din Vlasia, de la poalele muntelui Maggiore, carI în vechime aveati în Iessenooic comuna pe deplin romtnească, o bisericii greco­ orientală, transformată a poî în biserica catolico-romină .") şi un preot anume Ierula care predica nu de mult chiar vlaski în biserica din comuna Susneoieza j apoi Îmi mai spuse că un bun al său Giovani, ştiea vlaski, arătindu-ml şi o cărticică în 'care să aflau două rugăciuni în limba romino­ istriană, de pe care acesta să închina, şi care rugăciunt să şi ceteau în biserică. Cartea era intitulată : Breoi ceuni storici etnoqrafici sul! isola di Veqlia, fără dată şi fără să tie aratat locul unde a fost tipărit.ă, cupri uzind in totul 14- pag. în 8-0. Iată acele doue rugăciuni ît\ limba romîno-istriană : Pater noster . . 1 . 1 . . \. Ciacia nostru . (Il' e iesti 1ll cer Nekase sveta numele tev, 1) Vezi mai pre larg. Itinerar în Istria de 1. Maiorescu Iaşi, 18744· pagina 7± şi nrrnăt. 2) Vezi despre aceasta şi V. Comlii . I'orta orientale str-una. ,\ nno III (I8G!J) Fag 101, 115, citJt de Ascoli, În otudj critici. Milan, 18lil, T. 1. pag. 49--'j'D [411] Cercetărt despre Rominiî elin insula Veglia 411. N eka venire kragliestvo to, N eka fie voglia ta, kassi este în cer Assasi pre pemint. Pire nostra de sakazi da ne astez, Si las ne delgule nostre kassi si noj lessam al desnica nostri Si nun lessaj în ne nepasta Nego ne osloboda de rev. Assasifi. Salutaeione anqelica Sora Maria pliena de milosti. Domnu cu tire. Blagoslovit est tu intra mulierle, si blagoslovitui ploda della utro ba ta Isus. Sora Maria, Majulo Domnu roghe Domnu za noj, acmoce şi 'in vraime de mortea nostu. Assasifi .1) Din acea cărticică, relativ la insula Veglia, mai ex­ tragem următoarele: DOU{l locuri principale erau în aceas­ tă, insulă, . Fulfinium (Castelmuschio) şi Curiccum (Veglia). In Veg1ia să aflau Decurioni, o specie de magistraţi cari reprezentau Senatul din Roma. Legile şi Constituţia, pre­ cum şi ritul primitiv a bisericii a fost romane. Se pare cit Romanii s-au stabilit în insulă, mai mult dealungul coas­ teI occidentale, fiind că la Polizza, să găsesc remăşitele u­ nul dialect, care seamănă eu acel Doco-roinin sau oalac (le astăzi, Doco-romano Valacco. 3) Cu ocaaiuneu călătorie: mele la romini: din Ist.ria, am cules :şi� erI din gura. lor, aceste două rugăciunf care să deosebesc putin intre ele; Iatălo : Tu.llt! nostru. Ciacia '!,) nostru carle esti In cel' Neca se steto numele teu Neka venire kragliestvo to, Fie vol ia ta cum e in cer Aşa �i pre pernint Părea noastra de saka y,i da ne astaz i Si las nostra pecata ca si noi lcss-rn a nostru dujui«i Şi nu ne duce in napasta ::ii ne shuvest de ]'t'v. Aşa si fi, Rugăciw�ea sfintei lV[m'i'l Sora Maria, plil'ă de milosti. DOlllllul cn tire. Blagoslovit est tu intru mulierle ,i hlagoslovitui ploda !le la utroba **) ta. Isus. SOI;a Maria, Maia Domnu, roga Domnu za noi ac.moce şi in \Teme de mortea nostru. Aşa si fi. *) Re zice si Natia şi tl.!ta în ullele locurI elin Vlasia, **) Păntece. [412] 412 'l'eodol' '1'. Burada Ou aceste notiţe şi cu acele scrise de Ioan Maiorescu în cartea sa: ltinem,J'{n Istria, el espre care am vorbit mai sus, am pornit pe la 10 oare dimineaţa cu un vaporaş eli n Fiume spre insulă, şi trecând prin golful de Quarnero, am ajuns în portul Castelmuschia, de acolo mergînd tot înainte pe la 12 oare, eram în portul JI/falinska, unde oprinduse va­ poraşnl, m-am elat jos, şi am poposit puţin la ospătăria lut Ventini, apoi încălecînd pe un cal ce mi-I aduse Iure Bo­ govicl am pornit cu acesta spre orăşelul Poglizza (Poliţa). După o călătorie de o oară şi jumatate, prin nişte căi ne mal pomenite de rele, prin bolovani şi huceagurl, trecînd prin satele Boqooici, Milcetici, Zirlal'ici şi Turciei, am ajuns in Poglizza. Acolo am fost în gazdă la lnvăţâtorul slovac, de la scoala mixtă, Francisco Zetz, cu acesta am convor­ bit In limba italiană, despre dialectul cel vechiu ce să vor­ bea odinioară în insulă. El mi-a spus că să povestea din bătrîni, că în timpurile vechr, să grăia o latina rustică. Mergînd apot cu el prin comună, spre a mal cerceta obi­ ceiurile locuitorilor de acolo, din întîmplare, numat iată că am aflat pe nn bătrîn, anume Antonio Udine, cel de pe urmă care mai ştia cîte ceva din acel ve chiu dialect, care pare a fi o amestecătură de italiană cu latină, şi care este deosebit, de dialectul rornino-istrian, după cum să poate ve­ de aceasta din comparaţia rugăciunei, Tauil nostru, spus de acest bătrîn pe care-I reproducem mal la vale, cu cel conţinut în cărticica, ee mi-o aratase Polonic Balhi în Fiu­ me, despre care am vorbit mal sus, şi cu acel cules de mi­ ne personal în Istria. Iata acel 'I'atăl nostru, spus de bă­ trinul Udine : ,,'roata nest che vOI saite în ne ciel, şi sanctificat il "nam tu, e vinia la regnia tu, şi fat la volunta tu, co i "za in ciel e co i za în tara, du a te dil PUOl11 qnote­ "duol11 , e remet-ia in mes dibituar enon sinduar nel la "tentacion, e dena mul, cosi saic". [413] Cercetări despre Rominit din insula Veglia 413 Bătrînul U dine pe lîngă acest Tatal nostru, îmi mai spu­ se cîte ceva, din acel vechiu dialect; basdca-biseriea, iarha­ iarba, 'IItaissa-masa, ]J1'iI'Jlz-prînz, carbaun-cărbune, s({pallJ1- SOpOll, via}'(l-venle, iltatli-alb, }'Ua8-roş, 1/Htal't-mort., /il'sf­ niian: (vestmint, puCtrc-porc, l:el'i-eri, cI/an-cîne, altramente­ altmintrele, 1:onrla-l1nda, rli({,nt-(1inte, CII01'!U'-carne, fruani­ frunte, sut/aur-sudoare, jru:qll(ţ,·apa, vl'lmdl1l,bătrln, tot tialllp­ tot timpul, sia /lual-asUi noapte, la ca! sl'.rJ((u}'a-calea si­ gură, iota 11/ joelJ1I((' joi .rJlazoit-toat.ă apa a ln�;heţat, ;'oi1l­ un. doi-doI, Ira-trei, qu((./er-patru, ('(e11.('-(:incI, sl'-şease, w/ple-şepte, octo-opt, etc. Mal cercetînd apot, atit pe acest bătrîn. cît. şi pe al­ ţii, precum şi pe învăţătorul Zetz, dacă nu cumva afară de dialectul slav, ce să vorbeşte astăzi în insulă, nu să. mai vorbeşte şi 1'l08/"; (romineşte), şi dacă nu să găseşte cineva, care să cunoască acea limbă, cu toţii îmi răspunseră, că ştiut este că în VI'.rJlia, capitala insulei, şi în comuna Do­ başniţo: să vorbea în vechime v7a8ki, dar că acuma nu: să. mai află nimene acolo, care să. cunoască acea limbă. Că trebui să fi fost 1'01111n1111 veglia, hine observă şi Dr. (�llcic, cind ne spune că s-a!' găsi acolo, numele de Facul, şi în imprejm-imea oraşului, Beciul: Cociul, nume care sună. a cuvinte romineştt "). Tot de la aceştia am mal aflat, că pe la anul 1882 mai trăiau în Poglizza, Anton Baicict în vristă ele \)7 ani, şi femeia acestuia, de \l� ani, cari mal ştieau ceval'lllsl,:;, şi că. aceştia, CÎn(1 să închinau la bise­ rică, ziceau 1J/a.s/':i, Tatal n08f1'l( şi 01'((/ {unea, aruţelicâ ; tot ('l(lRU zicea aceste rng�\eiunj şi CatE';I'ina, vă.c1nva lnj Gia­ ccomo Baicicl, toţI aceştia acum reposaţI. In comuna Besca 11,00(/, S[t afla pe atuncI şi bunul ln1 Petru Turani, care l'lt/'înta v1(/87;:; (grăia romîneşte). Ră.mas-a astăZI nu- :;) [<1'. Mildosieh Ohel' clic Wandprnllgen der Rnllllllwn in t!PIl Da!roii ţa !l) I 4) Despre alfabetul Glugolitic vcz i : Vjek Noyofni "Slol'Jliea. j ez iku sta­ roslovenskoga" li 7::ngrr·b. lS70.-�i llr' Ivan Iiroz. "Ublicijczilra sta.rnga slovr:nsk0g s dodatkoru o postanju oulj],f! jezik,] hrv să observă alt eondeiu ; scrierea e mai nouă, cu a­ runcăturt şi prescurtări. Acest codice cuprinde Cronica proprie '( el, lui Necu­ lat Costin, inclusiv "Descălicatul al doilea a tăret Moldo­ vei la ce veleat s-au întîmplat", adică XVI capitole, im-. părtite în zăceh. Unele capitole sînt prescurtate, precum 1) Cea mal veche amintire despre familia Anghelnţă să sue la unul Stamatin Adam A ngheluţă, care a trăit prin a 2-a jumătate a sec. trecut şi de la care a rămas în familie acest codice. Acest Stamutin a avut fii pe Ion Aughelută 1804-1874 proprietarul moşiei Adam, împărţită la moarte între cel doi fii ai săi Neculat, care are Adamul şi Ion moşia Rusu, ce făcea nn corp cu prima, [420] 420 Gheorghe Constantinescu-Rîmniceanu este cap. 1 Intitulat "Pentru zidirea Iurnei" cu caractere mari îmbinate, grell descifrat la prima vedere; altele sînt scrise în corpul cap. precedent cu aceiaşi grafie; aşa ti­ tlul cap. XII la finele şi în corpul cap. XI, ÎI1 cît cap. XII zăceala a începe cu cuvintele "Mare dovadă neamu­ rilor din ce rădăcină şi izvor sînt" etc; asemenea cap. XIII la finele celui al XII după cuvintele "cum s-a zis mai sus de aşezarea ei" urmează imediat cu aceleaşi litere "pentru Dacia ce era descălicată de Traian" titlu cap. XIIF) care Începe cu cuvintele "Aici ne caută a trăgăna conde­ iul". Abateri de felul acesta sînt multe. Aceste 16 capitole formează lucrarea proprie a lui N. Costin, despre cari d-l V. A. Ureche zice, că sînt ,,0 compilaţie urmată de o erudiţie falşă a tractatului tă­ tăne-său" 3). Mai inainte de a trece la analiza celor-l-alte două, părţi, în care cronicarul N. Costin utilizază . sau copiază pe Ureche şi Miron Costin, să facem un paralelizm Între codicele nostru şi cronica publicată. de Kogălniceanu. Şi cum aceasta lucrare ar ocupa prea mult loc ne vom măr­ gini numai la cap. XVI, după 'care ne vom putea face o idee generală asupra tuturor. Din capul locului avem de făcut o observaţie ; în 111a­ nuscriptul nostru este Întrebuinţat II şi toate cuvintele au accent pe sila ba tonică ca în greceşte. Vom nota numai deosebirele mai bătătoare la ochi din cap. XVI. Aşa avem forme : iaste = este, clipe = din, amăruntul = amănuntul, întîm�lat = templat, ci = ce, 0884 (9. (;j(DA) = la Kogălniceanu 6860. Această deosebire de dată este importantă şi cred, că nu e o greşală, căci să mai 2) La KO{fălniceanu "Pentru risipa Daciel ce era de Traian descălicată". 3) V. A. Ureche: Biografia lUI N. Costin în Miron Costin, Opere Com­ plete 1. 263. [421] o noua variantă a croniceî lui N eculaî Costin 421 repetă inca o dată la finele capitolului. In manuscrint lţpseşte anul de la Christ. Apoi forme că stăpînea în ţară = stăpînea ţara, Lokitek craiul = Lochetec craiu, le­ topisisul = letopisetul, ajutoriu = ajutor, ţării = ţeret, au trăit = aii crăit, iar = era, era Roman Vodă = era domn Ii.oman Voda, 6i)9ti=6S07 i Dragoş = Dragoşi, lăcuitor = locuitor, alt adunat = adunat-au, de s-au descălicat ce o părăsise de megiesiî 'I'ătart -:::- de alt descălecat, ce o pără­ Si8C de megieşia 'I'ătarilor, Dragoş Vodă fecior acelui Bog­ clan din Maramores = ce socotim că poate să. fie fost Dra­ go�i Vodă fecior a lui Bogdan, priste = peste, vinătorr = venătcre, unde să chiamă acum Boureniî = la locul unde să, chiamă Bourenii, iaste o poveste latinească de zic elun să pune nume = este o poveste latinească ele zic nu să pune nume în dar, alt pus şi în peceata domnii ţării = pus-aii şi la peceta Domniei ţărei, un rus = un rusneacu, Eţcu ,= Eatco, iar locurile aceastea sînt pustii din mare pînă la ţara leşască = lipseşte în ed. Kog., ali crăpat de apă limpede multă = au crepat de apă Iimbind multă, un cîmp cu pădure = cu cîmpii, cu pădurt, Suci,= Soei, etc. etc, 'I'oate aceste deosebiri sint luate numai dintr-un ca­ pitol şi sînt de ajuns pentru a avea idee de toate. In a­ celaş timp pun în credinţă că o nouă editare a tuturor cronicilor în moc1 ştiinţific să impune în interesul filolo­ giei şi al istoriei, Un inceput fericit a făcut d-l V. A. Ureche eu cronica lui Miron Costin . . ;.:. . .... 111 partea a Il-a Neculat Costin utilizază cronica lui U red18l In codicile nostru observăm o continuitate în descrierea domniilor. Continuitatea merge pînă acolo ea. de 4.) Kogăl'/1./:ceanu, tipiirind crOlliea lUI Ureche, a pus în llote pe a lui N. Costill în lUod ne'omplect �i înprii�tiat. [422] 422 ' Gheorghe Oonstantineseu-c Eimniceanu pilda să întercalează în text la luptele dintre Ştefan Mu­ şat cu fratele său Petru istoria Poloniei, Lituaniel şi Un­ gariei, din acel timp, terminîndu-să capitolul în mod re­ gulat cu Închinarea lui Petru Muşat şi a lui Mircea Po­ lonilor 5). In schimb cap. care urmeaza "Aici ne caută a mai trăgana condeiul nostru pînă vom veni la rîndul de unde am părăsit" tratează aceiaş materie, care e la apendicele C sub titlu "Despre Vasile Cneazul Mosculut şi de alte lucruri de pe împrejur" şi care n-are legătura cu cea-ce precede. Domia lui Iuga- Vodă e aproape identică descrisă ca în Ureche. Numele Mitropolitului 'I'eoctist e greşit copiat. Domnia lui Alexandru cel bun pînă la un loc e ase­ menea ca în Ureche; lipseşte însă înşirarea gradelor boe­ reşti şi atribuţiunele lor fiind rezumate în cuvintele "aii tocmit şi boerit, care la rîndul său sfetnici şi ocirmuitort ţărit cum sînt şi pînă astă-zi" ; să specifică apoi că Aie­ xandru a făcut legătură cu craiul leşesc Vladislav J agelo, precum făcuse Roman- Vodă, asupra căruia face o digresi­ une 6); să intercalează Soborul de la Florentina cu mult mai pe larg precum şi inprejurarea că solii domnului ar fi adus din Ohrida "cărţi sîrbeşti de toată rînduiala biseri­ cii"; asemenea cu ocaziunea ajutorului, ce Domnul moldo­ vean dă Polonilor în contra 'I'eutonilor, să face istoricul ordinului acestora, rolul lor in timpul cruciatelor numin­ du-r Krijacl sau crucişarr, precum şi aşezarea lor în Eu­ ropa etc. Capit. să termină cu\alianţa lui Suidrigil şi moar­ tea lui Alexandru 7) Trecem peste succesorii lui Alexandru cel bun. 5) Aceste părţi în ed. Kogălniceanu formează apendicele If A �i B; iar finele notă cap. II 135 6) La Kogălniceanu În note. 7) Aşa cum e În notă la Kogălniceanu pag. 141. [423] J o nouă variantă a croniceî lui Neculat Costin 423 Domnia lut Stefan cel mare în manuscript ocupă 24 foi mari şi este împărţită. în următoarele capitole "Dom­ nia lui Stefan-Vodă cel bun fecior al lui Bogdan-Vodă" ; Războiul lui Stefan-Vodă cu Radul-Voda "; Al doilea răz­ boiu ce au avut Radul-Vodă cu Stefan-Vodă domnul Mol­ dovii la izvorul apil în anul 6981" ; Războiul lui Stefan­ Voevod cu Sultanul Mehmet al (indiscitrabil) s-au bătut la Valea Albă"; Războiul lui Stefan-Vodă cu Malcociu la Hatlabugă" ; Războiul lui Stefan-Vodă cu Obreht craiul leşesc' . Numai de înşirarea capitolelor să poate vedea marea deosebire de cronica lui Ureche. In cap. "Domnia lui Stefan- Vodă cel bun fecior a lui Bogda n- Vodă" să vede trecute în text notele, pe care Kogălniceanu le Însemnează cu iniţialele lVL C. adică Mi­ ron Costin; face un feliu de critică bazîndu-se pe cronicar! leş eşti pentru a susţine că Petru Aron n-a fost omorît în urma bătăliei de la Orbik, cum scrie letopisisul moldove­ nesc; apoi suirea pe tron, predarea ţării secueşti, luarea Chiliei şi a Cetăţet Albe, războiul cu Mateiaş, predarea secuilor, Împăcarea cu Mateias justificată, prin frica de Turct i asemenea cu Polonit, luptele cu 'I'ătarit şi sfinţirea mînăstirei Putna, toate aceste chestiuni, care în Ureche sînt separate aici fac parte din cap. menţionat şi trecerea la fie-care chestiune e logică. Tractarea tuturor acestor punc­ te este mai conplectă. Cronica lui Ureche este conştiincios utilizată şi cornplectă cu alte izvoare. Notele puse de Ko­ g[tlniceanu in josul tie-cărei pagini din cronica lui Ureche sînt incomplecte comparate eu manuscriptul, Paragraful "Războiul lui Stefan-Vodă cu Radul-Vo­ dă" 8) începe cu o introducere morală-filozofică asupra za- 8) La ureche "Pentru z avistia ce aii mtrat între Stefan V(\dă�i între Radul Vodă Domnul Muntenesc şi pentru arderea Brăilei in Anul 6978." [424] 424 Gbeorglle Constantinescu=- Rimniceanu vistiei �); urmeaza În mod liber pe Ureche În războiul (le la, SOd, cursul apei, podul î nalt, Rimnic, Valea-albă, cu oare-care abateri; numeşte capitala lul Radul Vodă Bucu­ reşti, iar nu Dimbovita ca Ureche ; pe fiica sa o boteza Dokiţa şi nu Voichita ; nu menţionează ca. Stefan în 0900 Sept. 1·1 s-a, căsătorit eu Maria c1eMagupii, dar că în '2-1 Noenivrie ()�)81 a luat pe Dokiţa JO) că-I murise doamna ce au avut după Knejna. Hăzboiul de la Rimnic cu Ii.a­ dul, onprinderea tinutulul Putnel şi fixarea graniţei la Mil­ cov, de unde pînă în 14 Fi era 'I'rotuşul ; cetatea Crăciu­ na o pune la gura Milcovulul, deasupra Odobeştilor, lup­ tele cu 'I'ătarii, solia la Cazimir şi la al tl domni crestineşti pentru a-i indemna la luptă cu 'I'urcii, refuzul lui Cazimir, solia, trimeasă de acesta la 'I'urci cu Vrocernovschi, care nu izbuteşte; să-i facă a renunţa la lupta cu Moldovenii şi sa. Întoarce "inbrăcat cu o cabaniţă de soboh eu mărgăritar] cusută pe margine de la Sultanul Mehinet impăratul tur­ cesc, eu care solie abea la anul au sosit la craiul timplin­ du-să multe piedici II)", toate acestea sint asemenea ca la Kogălniceanu în textul cronicel lui Ureche şi in note. Războiul lut Stefan Vodă Cu Sultanul Mehniet cînd s-au bătut la Valea Albă este intocma) ea la Ureche II) plus notele din josul pagin ei. Deosebirea, mai insemnata e, că aici cronicarul spune e[t "aii o boxit bieţit moldoveni ne avînd ajutor Hiel din o parte; al]. căzut în războiu a­ părindu-să pină la moarte, care multi stropşitl de mulţimea turcilor alt perit moldoveni atîţia cit să Inălbisă locul la Valea Albă de trupurile celor \ieriţ.i) mult! şi elin boert au picat şi vitejii cel mal aleşi cu totul şi S�t făcu 8C11'lJ:1 9) Pusă i u [F,tă de l(og:î,lll;(:callil la § r·�spcct.iv ,'ll iuiţiale!« :V. C 10) La cununie vedem că-I dă numele de Vuielti la ca [jreehe, lI) Lipseşte la l\ogii'niceanu. 12) L" Ureche ,,!\ăzboiul lui Stefan Vodă cind s-au bătut cu Sultauu Meluuet imparatul turcesc �i <:11 N[untenij la V Riumiceanu cunoscînd că Leşil îmblă să ia ţara Moldovei de sub stă­ pînirea sa, cum ele multe 01'1 şi sub craii ungurestî au fost tara supusa". Partea finală lipseşte în Kogălniceanu­ Stefan trimete "pe 'l'ăutul logofet şi pe Isac visternicul la craiul intreblndu-l : cu mijlocire prietenească aii. de vrăş­ maş vine spre Moldovit = în apendics "cu mijloc priete­ nesc au cu vrăjmăşesc vine spre tara Moldovei"; "Alt mal trimes solie = alI mai pofterit solie"; Boldul vorni­ eul = Boldur vonicul : decI s-au umplut craiul de bu­ curie şi s-au mal veselit inima, = implutu-s-au craiul de bucurie şi mai vesele inimLKog'. Partea finală· a acestui § este pusă în note de Ko­ gălniceanu la S din U reche JJ De un Petru Vodă ce i -aLI tăiat capul craiul leşescu", în care să descrie moartea luI Albrecht şi alegerea fratelui sălI Alexandru. Acelas sistem de utilizare să observă şi în § "de moartea lui Stefan" cn oare-car e inversiuni de fraze, a­ ranjări în idei, miel schimbărl. Toate capitolele tipărite ele Kogălniceanu în apendice le găsim în manuscript cu oare-care miel adaose şi schimbari. La sfirsitul domniei luI Irimia Vodă găsim urmatoarea Însemnare scrisă cu caractere mai mari "Pînă aicea acest letopisis iaste scris el epre iz/)(�d/{l ce s-au fost scris de re­ posatul N eculae Kostin ce au fost vel logofăt". De unde urmează că acest manuscript e copiat după 01 iginal, iar nu după o altă copie . Această parte a cronicer lui;'{. Costin să termină cu nişte reflexiunl morale filozofice, asupra morţir, Gafe in cel. tipărită sint aranjate in versuri, după. care urmează o insemnare scrisă cu caracte deosebite de text. "De aici În­ începem a descrie letopisisul de pre izvodul lui Miron Kostin logofătul" ceia ce al' Întări presupunerea de n111J sus. [427] o noua variantă a cronic ei lnt Necula] Costin 427 Trecerea de la un izvocl la altul, de la utilizarea cronicei lui Ureche la a lut Miron Costin, Neculat Costin în manuscriptul, ce analizăm o face foarte repede. Miron leagă cronica sa de antecesorul său printr-o analiză repede a imprejurărilor, în care să află Moldova faţă cu Ungurii, Leşit, Munteni! sub Mi11a1- Vodă, şi explică cum s-a suit pe tron Irimia Movilă. Neculat insă ia de odată în ma­ nuscript [ăr« nici un titlu partea finală din S tatălu� său "Pentru Mihai Vodă etc" şi anume luptele Batoreştilor cu Basta şi Mihai Vodă la satul Mojina aproape de Klujvar şi asasinarea lui Mihai. Fiind ast-feliu o trunchiare, suirea pe tron a lui Iri­ mia şi domnia sa nu e justificată de cit că "după moartea lui Mihai Vodă n-au maii:lvut1rimia Vodă nici o 81lpâ­ rare 1. 1) despre nimenea, ci domnind cu pace 1'2 ani cu tara aşăzată j 5) au plătit şi el datoria omenească". Ceia ce urmează, adică domnia luî Simion Movilă şi otrăvirea lui ele cumnată-sa, luptele dintre vert, izbînda lui Constantin Movilă şi detronarea lui, suirea lui Tomşa sînt copiate ad-literam după Miron Costin cuprinse insă într-un S fără titlu fiind continuarea părţel despre care am vorbit. �i aicî avem de observat că Neculai utilizază pe Mi­ ron ca �i pe Ureche, ba mal servil, copiind ad-literam, ca ele la un tată, întreaga cronică, concentrînd insă Într-un cap. mal multe § care să referă la aceiaşi domnie. Deosebirea mai insanmată este titulatura boerească a lui J)Nestor Ureche vel logofăt tatăl lui Grigore Ureche vornicnl ce a scris letopisisul ţăreî pînă la Aron- Vodă" lA) La Miron ilodăialii. 15) A �r\zată în tot hişngul . [428] 428 Gheorghe Constantiuescu= Rîmniceanu titulatură care lipseşte la Miron. Aşa urmează pînă la Ştefănită Lupul, cu care să inchee şi manuscriptnl ! G). Manuscriptul să termină cu domnia lui Stefăniţă Lu­ pul, din care s-a perdut probabil cam o pagină. Ultima parte a domniei lui Gheorghe Stefan, domnia lui Ghica- Vodă şi Stefăniţă sînt scrise de o altă mînă şi pe o hîrtie cu mult mai subţire. N-am găsit, în întreg manuscriptul, nicl o Însemnare sigură asupra copistului şi timpului cînd s-a copiat. Pe scoarţa din faţă să ceteşte foarte bine o iscăli­ tura Cosianiin Botez repetată de -+ 01'1 şi nn calcul de ani lÎ54 După. acestea s-ar putea crede că manuscriptul e co- 1662 -9� piat la 17:�)J, de oare-ce 1G6� este anul, cu care să inchee cronica şi e probabil ca copistul să fi vrut a şti cîţi ani sînt de atunci pînă la el adică 92. E probabil asemenea că. acest OostantinBotez să ne copistul. 'I'ot pe aceasta scoarţă mal este un calcul pentru a 7229 să afla anul (le la Christ ast-fel ��g� Anul 17':21 ar C01'es- . 17�1 punde poate cu (lata manuscriptulut după care S,l face la aceasta copie. Să, mal află tot aicl o Însemnare particulară scrisă foarte incilcit, că eu toată abilitatea In cetirea şi desci­ frarea documentelor vechi a d-lut N. Nicorescu epitropul \ . Casel obştel din Birlad, abea \ s-au putut dezlega cite-va cuvinte, care n-au nicIo importantă in chestiune. Din toate codicele studiate (le (1-1 V. A. Ureche al nostru să apropie de 7i Codec Gligorel.r;anu" scris la 17�G, 1 G) Lipseşte părerea sultanulul Murat la moartea lui Harnowschi "Să nu stea acea ţariI Llrii domn" �i dialogu] dintre sultan şi vizir, car» la Miron e pe larg expus. [429] o nouă varianta a croniceî lui. Necolat Costin 4:29 prin urmare să confirmă supozitiunea noastră, că acesta e scris sau în In 1 salt în 1754; cu atît mal mult că insuşi d-l Ureche spune că "diacul Gligoras, sin Vasile Uricarul a fost în condiţiuni bune spre a cunoaşte aceste lucrări ale lul Neculat Costin şi a le utiliza 1 '). Aşa dar ar urma ca Constantin Botez selfi copiat pe (jligoraş Vasile Uricarul. Neculai Costin moare in 171:2 18), iar N. Mavrocor­ dat pune să să transcrie cronica incă pe cind era domn in Moldova cel mult pînă în 17 Hi. Printre decopiatorit cronicet lui N. Costin d-l V. A. Ureche nu citează pe Constantin Botez, ceia ce al' proba că acesta e anterior, salt poate exemplarul lUI e izvodul de care s-a servit primul. In acest caz s-ar adeveri eli el da­ tează din L721. Posesorul codecelui analizat, <1-1 Ioan Angheluţă e hotărît să trimeată acest ex. Academie]. Prin urmare <1-1 V. A. Ureche va avea ocaziunea a-l confrunta şi fixa rfiliaţ i­ nnea şi importanţa. 17) v A. Ureche : Miron Costi n Opere Complete I. 7. 18) V. A. Urecche, 1. c. p. 2H2, hiogratiu ]"i N. Costin. [430] 1. T ANOVICEANU Bugetul Epitropiel S-tului Spiridon din laşI la 100 de ani de interval (1793-94. şi 1893--94). Printre importantele documente ale Casei Spitalelor S-tuluI Spiridon, relative la moşii, case, vii şi alte imobile, Epitropia păstrează două conc1ice foarte interesante nu nu­ mai pentru istoricul caser, ci şi pentru întreaga istorie e­ conomică a ţări! noastre. In cea dintîi din aceste condice să arată an cu an veniturile şi cheltuelile Casel S-tului Spiridon de la 1 Ianuarie 1771 pînă la 1 Ianuarie 1780; cea de a doua continuă pe cea dintîi şi arată veniturile şi cheltuelele casei ele la 1 Ianuarie 1780 pînă la 31 August 1823. Avem dar, bugetul Epitropiei S-tului Spi­ ridon, pe mal mult de o jumatate de secol. Un studiu al acestor două corrdice nu s-a făcut încă, (lupă cît ştim, ele şi el ar fi foarte interesant pentru a să vedea, cel puţin în parte, dezvoltarea economică a ţării noastre Între anii 1771--182:). Spre a proba afirmaţiunea noastră. Vom spune că în aceste condice să arată an cu an venitul a fie-earia din cele 20 de moşii ale S-tului Spirielol1; aşa că, să poate urmări cu cea mai mare uşurinţă creşterea valorii mosiilor elin Moldova Între anii 177 J si 1 8 � �\. , I ' (i [431] Bugetul Epitropiei S-tuiUI Spiridon din Iaşl 431 Vom face poate mal tîrziu un studiu amănunţit asu­ pra acestor două condice ; deocamdată însă, nu credem fără interes, să arătăm în treacăt veniturile din moşii ale S-tului Spiridon. Ele erau în 1771 de 2,993 lei,1n 1781 de 4,278, în 1791 de 5,579, în 1801 de 13,105, in 1811 de 35,110, în 1820 de 64,266 1). Prin urmare în timp ele o jumătate de viac, de şi moşiile S-tului Spiridon aii remas aproape aceleaşi, veniturile lor au crescut de la 2993 la 64,,266 lei, cu alte cuvinte valoarea proprietăţii imo biliare s-a făcut în aparenta de �O de ori mai mare în timp de �O de ani '2). De aici să vede cît de interesante sînt aceste două con­ dici în care să poate urmări an cu an în timp de o ju­ mătate de secol veniturile moşiilor, plata funcţionarilor şi preţul obiectelor de consumatiune zilnică. Şi este de notat că ele şi în cele două conclice să cuprind 53 de ani, Însă ele nu sînt o copie mai mult sau mai puţin exactă a bu­ getelor casei S-tulnI Spiridon pe acest lung interval, ci în­ săşl bugetele originale scrise in fie-care an de la 1771 pînă la 18'2:3. Aceasta să poate recunoaşte din diferenţa de scri­ ere, şi din subscrierile epitropilor de pe vremI ai S-tnlui Spiridon ; e chiar demn de observat faptul că în primii ani sumele din buget sînt scrise cu cifre chirilice, iar ele la 1777 încoace cu cifre arabe, Lăsînd la o parte celelalte lucruri interesante ce gă­ sim în aceste două condici, ne propunem deocamdată să comparăm bugetul pe anul trecut al S-tulnI Spiridon, cu bugetul său ele acum un secol. Veniturile şi cheltuelile de la L Ianuar 1'7.9.'3� 1 [an. 1894. 1) in anul 1821 moşiile ati produ s numai 28,766 lei, Însă acesta e un aII anormal, după cum să vede din anii precedenţi şi următorî. 2) Zic în aparenţă, fi ind-ră în realitate valoarea numerarului a scăzut considerabil in acest interval. 6 [432] 482 1. 'I'anoviceanu Epitropi erau pe acea vreme: Iordache Ghica biv-vel logofăt şi Lascarache Roset vel- vis ti el'. 1) Venituri. rStrînse de reposatul sulger �1i halache Alexandri �) 1 850 lei din Spiridonie, 1500 din vamă pe 9 Iuru, 3205 din cîntare (elin care 2�OO numaI din cinta­ rele elin Iaşi), 200 Solăritul Vrancei, 1295 din vînzarea vinului, 4970, moşiile (şi anume: 550 Sirbi] şi Avramenii, 300 Chetrosul, 80 Şeptelicit, 10U Boltile, 1 GO Vadurele, 300 Dumeştit, 300 'I'irgu-frumos, 1000 Cotnarit, 400 Bl�L­ geştr, 100 Or11eI, 300 Borşa, 100 Balotin, �80 Hreaţca, 1000 Galaţii), 774 chiria dughenilor, 250 vinzarea jnierh, 1847 pogonărit, 7192 alţi bani "ce s-au găsit trecuti în să­ mile cele trecute (410 din cunita, 1276 venitul Spiridoniei ele la ţinuturile de pe Siret pe 1790, 1000 lăsaţl ele re­ posatul dr. Petrache Minăstirer, 3000 elin sama anului 17\)1 etc.) Total 22,085. Din care veniturt adevarate ale anului 17�)3-9Lb sînt nUll1ai22,08r)-�Î,1\12=14,S93; la care a­ daogind GOO leI vama pe 3 luni pe care nu o încasase St. Spiridon de şi avea drept să o încaseze după cum să ve­ de elin semile celor-l-alţi ani, ayem adeoâratul vend ((1 ('Il- � l 1'-99 l 1K9n9 Z' . r eei pe anu I J, ce: ;),HIJ el. 2) Cheltuelile pe anul 170.1 3. fost: 1859 lei mîncarea pe 9 luni, 720 spiterie pe q luni, 117 O leafa doctorilor pe �) Juni, 720 leafa Vlădioâ; (egu­ menu1 m-rel), 353 slujitorii, 200 chiria casei pentru d-rul Anghel, 20G parrnaclicurile de la ceşme, 3490 che�t.uiala apelor, 1210 lefile preoţilor, 480 leI samesul (casierul), 704 lucratul viilor, 135 luruinărt de ceară, smirnă, tămie etc, 292 cheltueli mărunte. 3) De aci să vede cît de neadevărată e afirmatiunea acelor care pre­ tind elI poetul Alexaudri era nrpot de fiiiI al unul Evro(1 din Roman. Acest sulg'-r Mihalache Alexandri C­ Sara, cind te culci. In gînd o dezmierzi Iar ziua te pierzi In dorul s-o vezi! Şi cît grîu pe Ianun reu Înozi la planuri Cum s-o întîlneşti Să te tîngueşti S-o ademeneştil Iar de-ţt Iesă-n cale Iar taci, prins de jale ; Jale că nu-i spul Taina gindulul Las-o- ncolo dragoste Că-i numa o pacoste! \ [445] Frunze nouă.; umbră nouă, Presurl printre chiparoşi; Ce lumină şi cum mişun Ftuturit etern voioşt ! AzI sînt moşii... sărbătoare ... FraţI, prieteni, vin cerniţi ; Azi primesc şi fiori şi Iaer-imi Cei de-apururt adormiţt Răzămată stam de-o cruce Uîndnl dus şi ochiul stins; Inima mea e mormîntul Unde niminea ]l-a plîns! 4Mi [446] t. LAUR Primavara ah t copile străluceşte pentru tine; Florile să deschid toate, de oîntărr Iumile-s pline; Cărăbnşil şi gindaoit prin văzduhun biziesc. 're-alungi tu după fluturt şi în ceriurt trimiţi zmee Ce culeg ades din nourt, fulgen, focurl şi scintee. "S-ajungl mare şi cuminte", spun toţi cel ce te-ntîlnesc. Apoi vine vara caldă, cu-al ei soare mult fierbinte; Inima, în sinu-ţi fraged, de-un foc arzator a-aprinde Şi sub calda lui văpae, să rodesc în al Uitl sin A simţirei dragi seminţe, cum înfioare să urzeşte Ale poamei fragezt cărnuri, simburele ce hrăneşte O flinţă nouă-ntrînsul ce-l face rotund şi plin. Floarea însă curînd cade; să-ndoae sub fructe cracit ; De seminţe, grine, poame, geme cîmpul, gem copacii ; Muncitorul voios vine să-şi eie răsplata sa. Cu deplina ta .putere strătai valul greu al vietet ; La-şi odrasle-n astă lume, şi cu drag priveştl băeţit, Fetele, ce mal departe vor duce fiinţa ta" , Curînd insă norii negri, purt�tol'i de fulgI albit; Prefac cîmp, păduri şi lanurt în Întinse-adînci pustii. Părul tău să înălbeşte de omătul stătător Ce nici cînd nu să va şterge, de pe titva-ţi cărunţita ; Oi va duce-ncet încetul, a ta spată gîrbovită Să o culce-n neagra groapă, În mormlntu-odihnitor. [447] Poezii PieătulI-a Picătură strălucită, Diamante cristalin, Oar-de unde eşti venită Pe al floarei dulce sin? Te-ai suit încet din mare, Inspre cerul nesfîrşit, Pe o rază ce din soare La tine s-a coborît. Ş-ai venit, de vînt împinsă, Cu alte multe surori In nişte la-nuri Întinse De picături-c-al bii nori. Rătăcită-acum de ele, Cu lacrime de năduh, Aştepţi o rază din stele Ca să sbort iar în văzduh 1 7 441 [448] AIHIs-Băsărit Vezi tu soarele ce-apune colo-n norul cel departe '? El un ochiu a fi să pare, de lacrimi ferbinţi roşit, Cînd priveşte la pămîntul de care el să desparte, La cimpii, la văl, la dealuri ce cu drag le-a încălzit. El se duce! Unde? 'ntreabă cel ce-l vede apunind. Tot atuncI ins-alte neamuri zăresc roata lut gălbie Cum să-înalţă pe-oriznnul, luminat de blînde zori, Şi îndreaptă cătră dînsul rugăciuni, cintărt, tămie Văzindu-l cum iarăşi vine să alunge a nopţiI nort. Pentru nor soarele-apune, pentru ele-I răsărind ! Tot aşa-l şi omenirea cu-a ei viaţă schimbătoare: Vremile ce noi le ducem, cu amar ades oftind, Pentru viacuri ce-s trecute sînt apusul unul soare; Răsărit sînt pentru acele ce să văd acum viind. In -forBIla, antică Bradul cu vîrfu-l spre ceriu priveşte; iar verzelei ramuri Toate să pleacă în jos, tind În spre negrul pămînt. \ Astfeliu şi omul cu trunchiu-I--mi\ltea---spre ceriu Set înalţă ; Crengile-L=patiml, simţiri-toate-n spre tarină-l trag. [449] JOHANNA MINCKWITZ Din Emillesell 1 Se bate ulieznl III1OI,ţi'l .... Mit eh'rner Stimme kunden schon Mitternacht die Glocken, Doch will der ;;:;o1]ne1' Schlummer mir keinen ZoU entlocken. Es will der 'rod mich tragen auf Olt beschrittne Wege, AnI dass ich 'I'od und Leben mit gleichem Blick erwăge ; Auch heut des Denkens Wage sich weder senkt noch liebt, Wie imrner zwischen Beideu ihr Znnglein stetig schwebt, II Melancolie In Wolken schien zu offnen sicli eines rl'1101'e8 Weite, Aui dass des Nachtreichs Furstin zur ew'gen Ruhe gleite-> O schlaf', o schlaf' in Frieden in all' der Fackeln Kranze, Im blauen Grabgewolbe und SilberhiHlenglanze, 1111 stolzen Mausoleum, vom Himmel uberdacht, Du holde, hoch gepries'ne Ftiratin der hehren Nacht! Die Laude strahleu weithin im Reife wie zur Feier, Er hullt Gefilde, Dorfer in silberhellen Schleier; Gebăude sammt Ruinen auf stillen Fluren schimmern, Getaucht in Kreidefluten, und rings Ilie :Liifte fiimmern. Mit seinen kl'ummen Kreuzen hH,lt nul' der Kirchhof vVacht, Dnd eine Eule fiattert anf ein's der Gr�Lbel' sacht; [450] 450 Iohanna Minckwitz Schwankt die geborstne Kuppel, so schwingt die Glocke auch, Und wenn der Luftgeist flattert voruber wie ein Hauch, Streift an das Erz el' fluchtig mit seinen zarten Schwingen, Du horst daraus ein Wimmern, verworr'ne Klage dringen. Die halb verfall'nen Mauern Der alten Kirche scheinen verodet, still Z11 trauern, Und durch die Fensterhohlen, die Thore pfeift der Wind,­ Dich dtmkt's als ob el' murmelnd auf Zauberspruche sinnt, Und drinnen au den Săulen, deuPfeilern, an der Wand Siehst Du nur Schattenrisse: die Farbenglut entschwand ; 'I'rotz Priester spinnt ein Heimchen Gedanken dunkler Dauer, 'I'rotz Glockner klopft der Holzwurm in altersmorscher Mauer. Der Glaube hiess in Kirchen die Heil'genbilder maleu Und senkt' in mei ne Seele mir Feenmărchenstrahlen, Doch aus dem Sturmestoben und aus deu Lebenstluten Sind Schatten nur geblieben von aU' elen Farbengluten. Umsonst nach t1'i'th'1'e11 \Velten such' ich im mi'telen Hime, Dumpf, herbstlich wie eil1 Heimchen schwirrt's hinte1' meiner Stime ; Und auf mein Odes He1'ze p1'ess' ich umsollst die Hand, Es klopft sacht wie der Holzwllrm in eines Sarges 'Valld. Und deuk' ich an meiii Leben, so diinkt mieh's dass es lind Von fremdem JYIund getliistert an miryoriiberrinnt, Als wăr'ich niE' geboren, als wăr'es fremele Kunde. WeI' ist's, der mir dies Marchen hersagt mi t leisem Munde, Ris ich mein OhI" ihm leihe nnd Iache voller Hohn, Ais hort'ich f'remde Qualen ? .... rt'ot sehein'ich lange sehol1 ! \ [451] DĂ.BI I)E SAMĂ. Originea şi istoria primitivă a numelui "Ruşi" (după mai mulţi autori ruşi). Sub acest titlu s-a publicat în revista 7,Operile Aca­ demiei Teologice elin Chiev " No. 12, 1892, un articol ele cătră 1)-1 V. Z. Zavitnevici profesor de istoria naţională rusă la acea Academie. Ar fi nu fără folos, credem a face cunoscute şi la noi ideile d-Iui Zavitnevici despre 0- riginanumelui "Ruşi", pentru care ne-am decis a face pe cît posibil o scurtă şi complectă dare de samă a celor scrise de domnia sa. Origina numelui ., Ruşi" este necunoscută, şi pentru a i să putea ela o soluţiune istorica, s-au alergat la diferite ipo­ teze. D-I Zavitnevici respinge una după alta aceste ipoteze şi aduce una nouă, pe care o susţine ca cea mai aproape ele adevăr. încercarea făcută la a VIII-a întrunire arheologică in Moscva de profesorul A. S. Budilovici ele a explica origina numelui "Ii,usi" ele la vorba gotă "Hrâthis" serveşte ca dovdă, zice d-l Zavitnevici, că ştiinţa nu poate pune bază pe ipotezele ele mai înainte; dar şi ipoteza d-lui Bu­ diloviei n-a fost bine, primită după cele publicate prin ziare. A ne întoarce în urmă, nu să cuvine, şi iată pentru ce: toate silinţele normaniştilor, de a afla la nor­ dul Scandinaviei vre un popor care să să fi numit în ve­ chime "Ruşi", Salt terminat cu ipoteza el-lui Rosenkampf, dezvoltată de Academicianul Cunic, ca în statutele U p­ landei şi în legile Norvegiei elin sec. XIII să vorbeşte de [452] 452 'I'eodor Ghica nişte deosebite detaşarnente de marina svedeze, ale căror vîslaşI-conducăt.ori să numiau rodhs), Aceşti marinart, înainte de a începe navigaţiunea, să adunau la ţărmul Uplandiet, de unde acest ţărm a primit numirea de Ros­ lagen. Intre trimişii după şefii varegl (normaru), zic sus­ ţinătorit ideil normane (norrnaniştit) a trebuit să fie cîţi-va conducătort de neam finic, EstonI, care au mers la cunoscuţii lor de pe ţerrnul U plandei, care dupa meseria lor să, numiau rodhsi = vîslaşi, şi aceştia venind ea cnejl la Novgorod, au dat numele lor noului stat. Aceasta nu să poate susţinea, căci ele la chiemarea Varegilor şi pînă la monumentele literare, în care să face amintire de rodhsi = vîslaşi este un interval de aproape 400 ele ani, şi o ase­ menea procedură nu poate fi numita În adevăr ştiinţifică. Ca izvor principal la rezolvirea acestei chestiuni, ser­ veşte primul letopiseţ rusesc. Arătări le sale, supuse la o critică mai serioasă, ne duc la un rezultat cn totul altul de cît acel al normaniştilor. Vorbind despre hotarirea po­ poarelor de Nord de aşi căuta un principe, letopiseţul continuă: S-a dus peste mare la Varegi, la Rusi, fiind ca aceşti Va re,g i sa numesc Huşi, precum şi al#i să numesc Urmenii, Anqliauii, altii Goli)' aşa şi aceştia. Şi au zis Rusii, Ciucl1:i, Slovenii şi Crioicii, Vareqilor: pămîntul nostru este 'mare şi indestuuitor. Apoi sâ zice, ca principii chemati, R;/tr IC cu ai sai aa încins (a ii strins) în jurul Sel'll pe toţi roilhsi şi cei de la aceşti rodhsi ele peste mare şi-a luat numele "peimîntul rusesc", Dar intrebam, dacă Varegii chemaţi să numiau Ruşi, după cum arată letopiseţul, apoi cum aceşti "Ruşi" s-au putut adresa Varegilor odată cu Ciudii, Slovenii şi Crivicil '? Aici să vede o contrazicere care arată ca textul primitiv al letopiseţulul trebue s;:\ fi fost corupt. Această contrazicere, normaniştiî o înlătură, pu­ nînd cuvintul Rusi în dativ şi cetind : "t;lj al) zis Ruşilor Ciudil, Slovenii, Crivicii" ; dar espresia Rusi În no minativ să. găseşte şi în alte manuscripte foarte vechi: Lavren­ tiovschi, Ipatschi, 'I'roiţchi, Hlebnicovschi şi Percias­ lavschi, ba mai mult încă, să află. tot in nominativ în leto­ piseţul Patriarhului Nichifor, alipit la Connaia de Nov­ gorod de la finele see. XIII (1272),-un monument ce a­ parţine unei redacţiistreine şi deosebitet de eea a leto­ piseţetului primitiv şi mult mai vechi!.) de cît el. NumaI [453] Dări de samă 453 în două scripte mai nouă să găseşte Rusi în dativ, in Radzivilovschi şi în scriptul Academic. Deci pentru sus­ ţinerea ipotezer Ior, normaniştit au declarat expresia Rusi în nominativ ca eroare, provenita din cauză că scriitorii (co­ piatort) din sec. XIII, necunoscînd pe Varegt ca rodhsi, alt . schimbat cazul nominativ în dativ şi alt citit după înţele­ sul lor: şi (l/l zis Ru.�ii. Aceasta însă nu are nici un temeiu, caci din acea nedumerire, pe scriitori îi scoate însuşi letopiseţul, cînd zice la început: s-au dus solii peste mare la Varegt, la Ruşî, şi arată că Varegit să numiau Ruşi, tot aşa precum alţii să numiau Urment, Angliani, Goţi, etc. DecI nominativul Ruşi rămîne în picioare. Dar de aicî sa naşte următoarea întrebare: cum sa poate impăca cu contextul letopiseţ. ului acest nominativ, cînd cetim: solii s-au dus peste mare la Varegr, la Ruşi .... şi apoi. ,. au zis Ruşit Varegilor: pamintul nostru e mare şi indestulătoriu ? - Nu e aici contrazicere ? Nu răspunde d- 1 Zavitnevici. Let.opisetul a ajnns la noi în colecţiunea de la inceputul secol. XII, şi faptul ce narează s-a petre­ cut cu 258 ani mai înainte. Fiind-că sa poseda scripte foarte vechi, ca contractul principelui Oleg cu Grecii de la Încep. sec. X, trebue a conchide că autorul lotopisetului s-a servit de oare-care note scrise, în care ca mai apro­ piete de fapt, nu aveau ce căuta vorbele explicative: că Varegit să numiau Tcuşr, cum sa numesc şi alţii Urmeni, Goţ.i, etc. şi prin urmare tocmai aceste cuvinte explicative sînt introduse mai tirziu de autorul letopiseţulul, atunci cînd să perdusă memoria existenţei unui alt popor Rusi peste mare, dacă acesta va fi mai existat cînd-va în Scandinavia. Aceasta să confirmă prin texsul letopiseţului Patriarhu­ lui Nichifor, cu 100 ani mai vechni de cît cel Lavren­ tievschi, unde lipsesc acele cuvinte explicative, că Varegit s-ar fi numit Ruşt. Acest text sună : "S-a dus Ruşi, Ciudii, Slovenii, Crivicil, la Varegt şi le-aii (lis: pămîntul nostru e mare şi Îndestulător , . . . şi a primit Ruric stăpînirea în li-usi a " . De acord cu acest text este şi leto­ pisetul de Novgorod 1. el e Pseov II şi cel A vraamic, unde nici Varegii nu sa numesc Ruşt, nicl popoarele care i-au chemat pe ei. Şi toate acestea letopisete, aparţinînd re­ giunel ele Nord (Novgorod), servesc de dovadă palpabilă [454] 454 Teodor Ghica că în aceasta regiune Varegil nu erau cunoscuţi sub nu­ mele de Ruşi, şi aceste cuvinte explicative sînt introduse de copiatoril ele la Sud, cari nu şi puteau da samă, ce sînt acei Varegi. Dar naşte intrebarea: sub numele Ruşi din letopiseţ trebue a să inţelege un popor deosebit, ca Ciudii, Slovenii şi Crivicii, sau trebue a să lua ca o numire generală, colectivă, la care TI umirile Slovent, Crivici, etc. să raportau ca specie la rasă? In letopisetul primitiv (na­ cialnai) găsim cîte-va locuri care arată) că între Slavonil de răsărit exista, în timpurile antice) un popor căruia le­ topiseţnl il dă cu preferinţă numele de Ruşi. Sînt locuri unde numele Ruşi să atribue Polonilor şi mai ales re­ giunei Chievulut ; aşa în anul 944 să zice: "Igor a aclunat armată multă: Varegt, Ruşi, Polonî şi Peceneght", din care loc să vede că Ruşii erau deosebiţi şi de Varegt şi de Poloni. Sînt contracte vechi, încheiete între RuşI \,i Greci, ele o foarte mare valoare, pentru rezolvirea acestei chestiuni; căci cel mai mai vechlu e încheiat de principele Oleg ca­ rele aparţinea generaţiunei celor venitt cu Rude de peste mare, şi prin urmare numelui Ruşi trebue să i-să fi elat tot acea însemnare pe care o avea şi în epoca ohiemărei Varegilor. Mai mult inca, în acest contract al lui Oleg, numirea Ruşi să contrapune numelui creştin, intelegindu-să sub Ruşi toţi supuşii marelui principe rus, precum şi sub creştini să intelegeau toţi supuşii marilor impăraţl greci. Cine erau supuşii principelui rus,' să vede elin un letopiseţ, care enumera popoarele ce au luat parte in campanie cu Oleg: "A adunat Oleg o mulţime ele Varegi şi de Sloveni, şi Ciudi şi Crivici şi Meri şi Drevleni şi Radimici şi Poloni şi Severi şi Viatic! şi Horvaţl şi 'I'ivertt" şi toţi aceştia să, numesc indată cu un singur nume: Rusi. Şi ast-fel critica ştiintifică duce la conc1uziunea că numirea Ruşi n-a provenit nici odată. de la Nordul Scandina viei, şi că ia la început avea un sens colectiv, toarte larg. Dar dacă. acest nume nHuşl" nu este ele origină scandinavă, nu mal puţin este adevărat că nu a apărut mai întăi pe pamintul slavono-rus, ceia ce să dovedeşte prin aceia Cel foarte de timpuriu s-a ivit întrebarea despre origina acestei numiri, şi răspunsul s-a căutat de la înce­ put afară de teritoriile slavono-ruse. Deci ele unde-i [455] acest nume şi cum s-a localizat el cu toate drepturile civile? In tractatele cu streinit, cuvîntul "Ruşi" să între­ huinţază cu privire la principatul înfiinţat de principii Varegt, şi tot aşa face şi letopiseţul ; dar alături cu această însămnare vastă, Ietopiseţul dă numelui "lluşi" şi o alta mai restrînsă, Intelegind principatul de Chiev, pe care-I distinge de toate celelalte oraşe ce formau principate a­ parte, de multe ori supuse celui de Chiev şi plătindu-t tribut, precum erau în 984 Radinicii care după sfărimarea prin­ cipatului de Chiev sa impărţiră în mai multe regiuni. De şi Chievul a pierdut insămnatatea centralizătoare de mai înainte, totuşi nici una din regiuni nu-şi apropriă numele de "Ii.uşI", considerindu-I numai ca o proprietate a Chievulul. Iată cîte-va locuri din letopiseţ, cari confirmă aceasta: Iurie Dolgoruchii (Mina-lungă), aflînd că fiiulut său Ros­ tislav (1149) i-să răpisă de Iziaslav IT oraşele din re­ giunea Chievulut, exclamă: "Nu am parte în pămîntul Rusiet nict eu, nici fiiul meu !" In anul 1154 citim: "în acelaş an au mers în Rusia, adică în regiunea Chievului, G hiurghi cu Rostovtiî, cu Suj dalţii şi cu toţi fiii". În anul 1202 "Roman, adunînd polcurile galieschie şi volodi­ mirschie, alt mers în pamintul rusesc (spre regiunea Chie­ vulur). În un cuvînt numele "llusia" nu avea nici în­ semnare geografică, nici etnografică, ci sa întrebuinţa exclu­ sivamente pentru administraţia de Chiev şi a statului ce aparţinea de Chiev. Ca termin geografico-etnografic, de la început s-a raportat la reguinea Chievuluî şi numai mal târziu s-a raportat la tot teritorul Rusiei. Dar de unele regiuneaOhievulut a primit. acest nume? Origina numelui Ruşi, ca provenită de la Varegi-rodsi, nu poate 11 primită nict pentru acea, că acest nume sa întîlneşte în Sud, cu mult mai înainte de cind ni-l arată letopiseţul ca venit de la Nord, de la Varegi. Ast-feliu in viata sf. Ştefan Surojschi, să. vorbeşte de năvălirea asupra Surajulut il unei mari armate rusesti din Novograd, care s-a întîmplat după ('îji-v((ct'ni de la moartea Sfîntului, pe vremea urmaşului salt, Filaret. Şi tiind-că. moartea si'. Stefan să petrece cătră finele sec. VIII, n[wălirea armatei ruseştI asupra SurojuluI să raportă la cele Întăi 2 sa11 3 decenii din sec. IX ele cfltră cerce­ tatorii E. E. Golubinschi şi V. G. Vasilievschi. Mai de� Dărl ele samă 455 li' [456] 456 'I'eodor Ghica parte, în viaţa sf. Gheorghe de Amastrida, scrisă după cum să crede, inainte de 84:2 (Vasilievschi), să vorbeşte de asemenea despre năvălirca Ruşilor asupra Amastridei, şi autorul numind pe aceşti Il-uşi, popor crud şi feroce, a­ dauge: precwn toţi şti/i, ceia ce arată că în intîia ju­ mătate a sec. IX numele Ruşilor era acum bine cunos­ cut Grecilor. O alta ipoteză, mal nouă c>\ cea dinti), este acea care tinde a arăta că Goţi: din Crimeea să numiau Ruşi, Dar nimenea nici-o-dată n-a gasit vre-un document în care să să spună că Gotit din Crimeea s-ar fi numit vre-odată Buşi; şi sînt documente cari numesc eu numele lor şi pe Goţit din Crimeea şi pe Ruşi. Aşa, în viaţa sf. Chiril, primul apostol slavon, în numărul popoarelor, cari slă­ vesc pe Dumnezeu în limbele lor, să enumera şi Goţil şi Ruşii, ca două popoare deosebite. Numirile geografice elin Crimeea, cari par a conţine în sine elementele numelui de Husi, nu dovedesc nimic. Ipoteza gotă face Însă un pas înainte în rezolvirea chestiune! noastre: ia mutâ centrul de gravitate de la Nord la Sud. Şi venerabilul bisantist, d-l V. G. Vasilievschi, vorbind, despre raportul numelui de RUŞi cu numele de Taoroechiti observa că: în însasi sunetele vorbei Taoroschiti, sa afla ele­ mente, elin cari în limba popular« qreacâ, care atît ele mult inclirui la prescurtări, a putut a sa [orma oorlia "Ros". Dacă din tavroschiti a rezultat numele Ros-Rusi sau 111.:, nu să poate încă determina. Dar ideia că numele "Rusi" sa for­ mat în limba populară greacă, independent de acea dacă au ezistat sau nu vre-un popor cu asemene nume, - această idee este în adevăr fericită, după expresia el-In! Zavitnevici. Ia este concluziunea logică a istoriei chestiune! noastre. Să. găsesc foarte multe documente, în cari Slavonii ele Răsărit să numesc Ruşl. Incepind de la secolul X, adecă de cînd sau ivit contracte scrise întreH.\lşi şi Greci, să găsesc multe locuri, atît în aceste contracte scrise de Greci, pre­ cum şi la Istoricit bizantini, de untle să vede că Grecii au numit Ruşi anume pe Slavii Rus). Aceasta, pe la ju­ matatea sec. X, era ceva aşa ele obicinuit, că Leon Dia­ conul, vorbind de trimiterea lui Patriciu Calochir ele către Impăratul Nichifor la marele cneaz 8veatoslav Igorevici [457] r Dări de samă 457 pentru a încheie cu el alianta contra, Bulgarilor, s-a expri­ mat' ast-fel: "l'a trimis pre el la 1'av/'oseltiti, care in limba populard în !fenej'(� sâ nUIIII:Se Ru:;;iil (o��'� '1.o'ri; 0(i)a:t�� 1\;); s;:(",'J� :'Jo/d.�st'I .. .) ---espresiune similă cu: ,,1))'ec1l1n loji stiu" (lo); .. h,:; ;:0CO".) din viaţa sf. Gheorghie ele Amastrida. Să , poate ca Grecii să fie numit Ruşi, nu numai pe Blavonii­ ruşi, ei şi pe N ormanit ele Nord, şi pe Goţit din Crimeea în un cuvînt pe totî barbarii de nord de viţă arică ; clar cercetarea izvoarelor te duce fără voie la concluziunea că numele ele Ru.�i a apărut pe pămîntul grecesc mai întăi, şi că la început Grecii all numit ast-fel nu numai pe 81avo11ii din Răsărit, ci şi pe Varegi) din Nord care alt trecut prin pămîntul lor. Numele Ruşi nu era numele propriu al poporu­ lui pe care Grecii îl desemnau prin el. Aşa Patriarhul Fotie în cartea sa, pastorală, vorbind de Ruşi, să exprimă ': aşa numiţi; (,�u:o C;'� 10 ,.7!,0511.S'IOY tO 1',:)<;). In literatura greacă, Ru- şii nu aveau un nume propriu, Leon Diaconul, pe Ruşii lui Sveatoslav, îi numeşte: 'I'avri, 'I'avroschiti şi mai des Schiţî, nume care ele mult îşi perduse sensul propriu dat de Erodot. Şi noi credem că tocmai lipsa unui termen et­ nografic în lexiconul grec, pentru nordul scitian, a servit de cauza apariţiunei în limba populară a numelui de Ruşi --Pili;, cari ele către literaţi nu să intrebuinta ele cît cu adausurt explicative. Dar şi acest termin, la început, era destul de larg, atribuindu-se şi Slavonilor de 'Răsărit, şi Gotilor din Crimeea, şi N ormanilor Scandinavt, etc. Cînd însă Grecii au început a cunoaşte mai de aproape pe bar­ barii de la Nord şi particularităţile lor etnice, a tunel acest termin fu ingustat şi să opri în deosebi asupra. Slavilor ră­ saritent. Cînd statul slavon, ce să forrnase pe Nipru, în­ cepu relatiunile sale scrise eu Urecii, atunci natural să cereau din ambele pă rţî a să. pune numele tecnic propriu al fie-cărul. popor. Grecii din partea lor intrebuinţază ter­ menul: Creştini. Barbarii nu aveau un ast-f'elu de termen gata. Pentru el mai 11 atur al al' fi fost a să numi: 8tll­ noni ; dar acest. tennen pe ele o parte era foarte îngust, fiind că pe atuneI să. numiau Slaooni eu preferinţă locui­ t.orii Novg'orodulnl, iar pe de alt,[t termenul era prea larg', iiincl că, pe timpul lui Proeopie, vorba Slovean-Slavon avea la Greci nn sens mai larg şi să întrebllinţ,a cu preferinţă pentru Slavonil de Apus. Fa.ţa ele aceste împrejurări, di- [458] 458 'I'eodor Ghica plomaţit grect au trebuit să dee barbarilor acel nume cu care ei îi numeau în limba poporului grec, In ai ales că la Ohiev prin relaţiunile comerciale cu Bizantiul să ştiea că Grecii numesc Ruşi pe Slavonit rasăritent, şi ast-feliu, În­ trind în documentele oficiale, acest termen deveni obliga­ torni pentru administraţia Chievulut. Cronicarul rus, cind vine a scrie, vede pe de o parte, că toţi supuşii principi­ lor Chievenl, cunoscîndu-să pe sine de neam slavon, să nu­ miau aci Poloni, aci Drevliani, Sloveru, Crivicl, etc, iar, pe ele altă parte guvernâmintul de Chiev şi ai lui su­ puşi să numiau Ruşi în documentele scrise. Era natural a­ şi face întrebarea: cum s-a putut strecura în documente un nume, pe care poporul şi-l refuza? Şi autorul citind in documente: "Noi suntem de neamul rus, Karlii, Ine­ gheldi, Farlof, Vpremund, su«, Gad!?, Rualp, Carn, ]i're­ Zau, Huu«, Acteuu, Fruan, Lidul .... cei trimeşi ele la marele principe rus Oleg" ,-pe baza celor ştiute pe timpul sau, că aceşti Carii, Inegheldi, Farlofi, etc. venise de peste mare-­ de la Varegt, şi fiind că el ştiea de asemenea din docu­ mente că insust principii erau veniţi de peste mare-de la Varegi;---a făcut concluziunea pe care a şi scris-o "că acest: VareiP; sa numesc Ruşi, precuJn şi aNii set numesc pe sine unii Urmeni i..,.. ele la aceşti Vare.c;i şi a luat numele ptl­ mintul rusesc". Dar această părută logică concluziune, fu numar o supoziţiune, şi cronicarul singur ne arată că ter­ menul RUF;i l-a intimpinat în legătură, nu cu evenimentele istoriei ruseşti, ci a celei greceşti şi mal mult nu In do­ cumente ruseşti ci în greceşti, recunoscind aceasta prin cu­ vintele: "Jncepîncl (� îm:pdrâ/i Nfihail, sa început a să ni�­ mi şi pamintul rusesc. Despre' aceasta afiâsn. cei sul. acest far a ruiodlii Rusia asupra ['arigrad1llni, dup« C/I'lII ",ci scrie în letopiseţele sţreceşti", Mai intiiu numele "Rusia, rusesc, s-a dat tarmurilor Ni­ prulut şi apoi regiunet Chievulut ; şi aceasta, natural era pen­ tru aceia, că Carlit, Inegheldi, Faklofi, etc. de cart salt vor­ bit mal sus că să numiau Ituşi, C;ăHLtol'ind pe Nipl'u la Constantinopole şi înapoI eu afaceriI e0mercia1eJ alt dat nu­ mele lor ţ.armurilor Niprulul. Aceasta o observă şi Con stantin Parfirogenitul. Toate acestea să confirmă $i ele Liuprand, epi::;cop de Cremon, eal'e de dOl.tă ori a fost trimis la Constantino� [459] DărI de samă 4-59 pole, de Margraful Berengar la 949 şi de Impăratul Oton la H68, şi în istoria sa descrie campania lui Igor, cu cuvin­ tele socrului său-c-martur ocular la pedepsirea captivilor ruşi in Constantinopole. Vorbind de Ruşii lui Igor, Liu­ prand observă: "acesta este poporul, pe care Grecii, după calitatea exterioară a corpului, îl numesc Ruşi, iar noi du­ pet poziţiunea ţărei lor, îi numim Nonnani" (Gens quaedam est sub Aquilonis parte ccnstituta, quam a qualitate cor­ poris Greci vocant 1)�'J(j�o;;, Rusiosi; nos vero a positione loci nominamus Nordmannos. Pertz. Monumenta Germaniae. Script. t. III, pag. 331). Despre care Nonnani este vorba aici, să vede din următoarele cuvinte ale lui Liuprand : "La Nord (de la Constantinopole) trăesc Ungurii, Pecene­ ghil, Hazariî, Ruşii, pe cari noi altfel il numim Normani (Rusios, quos alio nos nomine Nordmannos apellamus) şi Bulgarii, cei mai de aproape vecini. (Ihid. 277). Evident că N ormanii, care trăiau in apropiere el e Unguri, Pece­ naghi, Hazart şi Bulgari, nu pot fi N ormanii din Scandi­ navia, deşi în armata lui Igor erau desigur şi de aceştia. Expresia Nord aier nu e luată în sens absolut, ci relativ la Constantinopole, şi pentru aceia Ruşii sînt numiţl NormanI -oamenI de Nord. Pentru noi e mal important că numi­ rea "Rusia (( vine şi aici tot de la" Greci. Analele Bertine dau mărturia, că în 839 Imparatul Bisantin 'I'eofil a îndreptat o deputaţiun« a sa cătră Im­ paratul Ludovic Blagocestivul, şi cu ia, cîţi-va oameni, care să numiau Ruşi, (qui se, id est gentem suam, Rhos vocari dicebant), cu rugaminte de a li da mijloace spre a să În­ toarce acasă prin ţara lui. Ludovic, cercetindu-I afla, că el sînt Svedejt (comperint,· eos gentis esse Sueonum). Aceas­ ta sar părea că vine în favoarea susţinătorilor că numele Ruşi vine din Scandinavia; dar din acea că Ludovic nu cunoştea pe Ruşi şi a făcut cercetare despre origina lor, şi că a remas liniştit-e-mulţămit cind a auzit că sînt Sve­ dejl mai mult ele cît înţelesese din scrisoarea lui 'I'eofil, care-I numia Ruşt, toate acestea ne dau dreptul a conchi­ de, că aceşti oameni nu ei să numiau Ruşi, ci supranumele acesta li-a fost elat lor ele rreafiI, după uzul Grec, de a numi PO')(j\O; pe locuitorii ele N orel-N ormani în genere. Este adeverat că la scriitorii clasici greci, mai că nu intilnim adiectivul 'pouno<;, şi la cei bizantini foarte rar; [460] 460 1'eo<101' Ghica şi deci de unde a venit în minte lui Liuprand-c-străinu-c-a introduce cuvintele: Rusios, Ruşii, Ruşi, şi încă cu expli­ eaţiunl, cînd Grecii pe barbaril de Nord îl numiau '1',;); şi nu 'P6\)� sau 'po)-rtO;, înlocuind oare cum un cuvînt cu al­ tul? NoI trebue a crede că Liuprand na inventat nimic de la sine, ei totul, şi numele 'P�U:l:>; şi vorbele explicative: qualitate corporis, ni predă nouă un fapt viu, ce avea loc. In viaţa sf. Gheorghe de Amastrida, autorul între­ buintază două expresiuni, foarte semnificative în caracte­ ristica Ruşilor. Mai întîiu să exprimă că Ruşii, prin În­ săşi privirea externă, denotă că sînt vărsători de sînge j al doilea autorul observă, că acest popor nu numai prin faptă. ci chiar după nume e destructor. De unde să ve­ de 'că şi acest autor a găsit o legătură de consonanta Între numele Ruşi şi exteriorul lor, adică că numele ar fi dat a qualitate corporis. Care e insămnarea cuvîntu­ lui, po(w.o, în greceşte? Acest termen Însemnează purpu­ riu, roşiu-infocat, şi in acest sens să intrebuiuţază spre a determina culoarea îmbrăcămintet, a înoăltămintei etc, de unde să explică cauza pentru care autorului de mai sus s-a părut că. Ruşit prin însuşi numele lor sînt un popor destructor, cact acest nume aminteşte de sînge şi focu. Dar ce a făcut pe Greci, ca el a qualitate corporis, să-I nu­ mească ast-feliu ? Procopie vorbind de Slavorn zice, că el după coloarea pelet şi a părului nu erau albi (),�u)(.o;.) nict curat blonzt (�(f.'IU;»)); coloarea JOI' nu era nict curat neagră (p.D-il;), ci el e1'a11 roşiaticl (0T.ep:Ji}p��). (De bello Gallico Bonn. 335). Dar expresiunea lui Liuprand "a qualitate corporis" şi a autorului vieţet sf. Gheorghe de Amastrida nu trebue a să înţelege numai cu privire la pele şi păr i ele să ra­ portă la exterior în genere, la coloarea imbrăcămintet. Să ne amintim desemnurile cari reprezintă campania lui Boris contra Pecenegilor (Istoria III. Pqhodin). AmbiI cneji, Vla­ dimir şi Boris, sînt îmbr ăcaţt lHU''Puriu (11.7.y,c7a pJUCl"l7.); sol­ daţii să apără eu scuturl iarăşi purpurit, şi pe cit să poa­ te observa şi cele alte haine, oiohote, pantaloni etc. sînt de aceaşt coloare, Fundul şapcei lut :801'i8 şi marginile salelor de pe cat sînt imbracata tot cu materie purpurie. In genere Ruşii vecln, iubeau foarte mult îrnbrăcărnintea 1"OŞi�l, şi chiar Între postavurile ce cump<\rall de la NemţI cea, mal mare parte erau roşii. " I 1 1 l' , , [461] Dări de samă 46i Dar cind a apărut numele de Ruşi? Autorul vieţei sf. Gheorghe de Amastrida, caracterizind pe Ruşl, să expri­ ma: precum toţ.i ştiu t;l; ":;('1',2;; {net. Patriarhul Fotie, în e­ pistola elin 866, zice despre Ruşi: popor despre cari mulţi sau ocupat (7" 7C):pi. ,,:))J.c"(; 7CoH7.F.t; 19?uÎ,c6;J.�"C"). Nu greşim deci a susţine că În sec. VIII numele ele Ruşl era acum cunoscut Bizantinilor ; însă nu trebue a crede, că în acest timp, sub Ruşi, să înţelegea un popor cunoscut şi bine determinat, prin teritoriul ce-l ocupa şi prin particularităţile sale et­ nografice. Insemnarea acestui nume era tot aşa ele largă, ca şi numirea Sciţ1 în viacul de mijloc. Din' cele zise pînă aici conchidem că nicl în regiunea locuită clj Slavonil ele răsărit, nici în Crimeea pînă la sec. IX inclusiv, n-a existat vre-un popor care să să fi numit singur pe sine Ruşt, Acest nume a apărut mai intiiu la Greci şi cu el în limba populara greacă să numeau bar­ barii de Nord, probabil, de viţa arică, In literatura grea­ că numele Ruşi să afla în prima jumatate a sec. IX, şi cind sau stabilit relaţiunile Între Chiev şi Constantinopole, a­ cest termen a trecut şi în documentele ele provenienţă gre­ ce-rusă. Din tractatele comerciale ale Grecilor cu Rusil, numele de Ruşi a trecut şi în letopisetul rusesc; dar contra­ dicţiunea în care să află terminologia acestor tractate fa­ ţă ele ideia ce-şi f'ormasă poporul despre originea numelui Ruş], a dat naştere foarte de timpuriu la intrebarea: ele unde a provenit acest nume'? In fine d-l Zavitnevicr, terminînd, spune că a avut ele scop a arăta că afară de căile ce le-a urmat pînă acuma ştiinţa în studiul acestei chestiuni, mai e posibilă şi o nouă cale, acea urmată de domnia sa, şi care, trebue a o crede, este cea mal adevarată. Teodor Ghica Profesor, Huşt. [462] D o C lJ ll� E :N T le. Cîteva /l/'t'voarâ retatioe la Petru cel JJla'l'c şi Cantems». 1. Raportul unui general cât ni Petru cel Mare. Peters­ bnr(Jer' Jus-n al VIIi s, 268 . . . . . Unter Gottes Beistand bin ich mit meinem Detachement zwei Meilen unterhalb lassy an dem Orte 'fu­ tora gliiklich am Prutt angekommen. Dan o-ten dieses habe ich mit dem Hospodar der Moldau eine lange Unter­ redung gehabt,und daraus ersehen dass selbiger die treuesten Gesinnungen fur Ew. Majestat hohes Interesse habe. El' versprach gegen den 1[) dieses ein Corps 'I'ruppen von etwa 10,000 Marin zusammen-zu bringen und hat des­ fals seine Uniwersalen ausfertigen lassen ; nnr bittet el' 11m die versprochenen Gelder ZUl' Besolclung seiner Armee. Von elen Bewegungen der Feinde hatte el' Nachricht, dass gegen 40,000 'l'iirken bei der .Donau stUnden,von welchen ZUl' Sichenmg der Brtike schon ein ansehnlicher 'I'heil disseits des Flusses ubergangen �ein mochte. Die turkische Armee werde inerhalb zelm Ta�'en zu 50,000 Mann an­ wachsen, ,und durch ein starkes Corps Buclschakscher '1'a­ taren verstăkt werden. Dieserwegenstellte el' vor, dass ich mit cler bei lUiI' befindlicher Armee, ohne ein ansehn­ liches Corps von wenigsten 15,000 Mann lnfanterie nicht [463] , , Documente 463 naher gegen die Donau vorriicken mochte, Ich habe da­ riiber mit der Generalitat Kriegsrath gehalten, dem zu Folge dieses March bis auf Ew. Majestăt năheren Befehl aufgeschoben worden. Unterdessen werden wir nach Er­ fordern der Umstănde in dis er Gegend kleine . Mârsche am Prut herab machen, uns nicht weit entfernen und uns alle mogliche Muhe geben, zum Unterhalt des hisigen De­ taschaments, und zum 'I'heil fiir die anmarschirende In­ fanterie Vieh zusammen zu . bringen, Der Hospodar ver­ sprach, alles in der Moldau nachgeblibene 'I'iirkische Vieh welches uugefehr 15000 Schaf'e und 4000 Sttik Rindvieh ausmacht, in diesen 'I'agen ausliefern zu Iassen ; Getreide Zl1 schaffen, weisse el' keinen Rath. Ich bat ihn, uns we­ nigstens . etwas fur baaren Geld anzuweisen ; el' antwortete abel' dass el' nicht so viel als die Annee fiir 3 Tage nothig hatte, zusammen bringen konnte . Was der Wallachische Hospodar geschriben hat, werden Ew. Majestăt aus seinem Brife an elen Grafen Golowkin ersehen. 2. ]-lâlcm Lcbcn Pt;((;'rs dcr Gl'osen 1804. II. pag. 347·-- 350. în raspunsul săU de 12 Iunie scris In Dwanitz, 3 verste ele la Nistru, '.):'arul critică, Întîrzierea lui Şere­ metef, care ar fi trebuit să ajung'el, înaintea Turcilor la Dună.re. �eremetew s::l desvinovaţeşte prin o scrisoare ddo. Prut, 1 G Iunie. El zice: . . . . . "Mein Marsch nach 1assi ist nach gehalte­ nem Kriegsrath nicht ohne Nuzen und aus dem besten Ab­ sichten fUr Ew. Majestet hohe8 Illteresse unternommen worden. Erstens habenwir daelurch den Hospodar der Moldan mit uns vereinigt, welcher wăhrend meiner An­ wesenheit in diesen Tagen gegen 5000 Mann seiner 'rrupen 8 [464] 464 Documente zu dem unseren stossen Iăsst. Dieser Hospodar und seine Unterthanen sind durch den Schutz Ihrer Armee vor elen 'I'tirken gesichert; hâtte ich mich abel' mit der Armee von Prut entfernt, so ware sie von Tiirken entweder vollig zu Grunde geriehtet, eder wider uns bewaffnet worden. Zweitens, war auf dem geraden Wege ausser einigen kleinen Brunnen kein Wasser aufzutreffen, und waren die Dragoner Regi­ menter nicht auf lănger, als einen Monat, mit Brod ver­ sehen, welches schon jetzt vollig aufgezehrt ist. Die 'I'iirken waren schon am 3-ten dieses bis an der Donan angekommen und es war folglich keine Moglichkeit ihnen mit unsere Truppen zuvor zn kommen. Der Moldauische Hospodar sagte, in der mit ihin gehaltenen Conferenz, deitlich, dass wir wennwir Ew. Interesen beobachten wollten, mit einem Corps, wie das unsrige war, nicht gegen die Donau VOl'­ rilcken konnten, weil gegen 50,000 Tilrken auf beyder , Seiten der Donan stii.nden, ausser den Budsehakschen r['a_ taren, ilie auch wenigstens 20,000 Malln ausmaehen l11ochten, Obgleidl hiel' zur Stelle wenig Getreicle zu e1'­ halten ist, so haben doch rIie unte!' 111eine111 Kommando stehende Dragoner bis .iest keine Noth gelitten, sondern sind zum Theil, in der Gegend van Iassi, mit gebacktenen Brod versorgt worden . , . 1eh habe noch nenlieh mit clem Hospodar nnd seinen Bojaren eine Verabredung getroffen und von ihnen ein eigenhalldig unterschriebenes Versehpreehen erhalten, dass sie mir 10,000 StiU\: Rindvieh, 6000 jetzt und 5000 in kUl'zer Zeit, fiiI' ba,are BezahlUlip liefern wollen, welches alles Ew. Majestat aus beiligenden Copey zu ersehen ge­ ruhen werden. Der Hospodar hat ausser diesem, verspl'O­ ehen 3 bis 4 tausend Stilk rrUrkisches Rinclvieh und 15 bis 20 tausend Schafe auszuliefern, ,vomit, wie ieh hoffe, eine Annee von :30,000 Mann wohl einem Monat lang 1 t." t .' r [465] Documente 465 unterhalten werden konnte, wenn nicht, woftir Gott behute, die iiberlegene 'I'urkische Macht eder ein anderer un­ gli:iklicher ZlÎfaU hierinnen ein Hiuderniss machen wird ... In afară de aceasta, mai notăm: 1) Că scrisorile publicate de N. Costin. Letop. Ed. II, T. II sînt luate după Linnig, Litterae procerwlIl Europae pars III. q 2) Critica lui 'I'urpin de Crissi asupra războiului să gă­ seşte in Militarische Monatschrift, Berlin 1785, II p. 586 sq. 3) In Memoire« poliiique« par 1. Marsan de Brassey comte de Leon rrom. 1, la inceput, să găseşte un raport lung ele peste 100 pagini despre lupta de la Prut; autorul e colonel al regimentului Kazansky şi a luat parte la bătălie. 4) Portretul lui Cantemir după conte de Leon 1, p. ib7; "le Hospodar etait un prince d'une taille mediocre, fait d'un tour, bel homme, pose, et d'une physionomie aussi heureuse que j'en ai vue de ma vie. Il etait affable, hormete, civil, d'uneconversation douce, polie, aisee, parlant tres bon latin, ce qui etait un avantage pour ceux qui le parlaient et qui se faisaient un plaisir de .s'entretenir avec ce prince, e- [466] NOTITl. o întimrrlna1'c Ia 'fi otita asupra m eâicitor din 1864. \ Domnule profesor, Ieri mi-a căzut din întîmplare în mînă, N o. 1-2 IJ(l'&RT3B.\tllMh (//;).\\ .\.\f3 IIIAP(I,\,.] Cl,'pg"P" p.I;­ nOII 11.\ (J'H""IIC CA "'\·\A'IM Ii.IC'\P,\I'CJ\\ BOEE\'i\C"\\. IIM DMUIK, II 3E.\\,\1I 1I,\311"'lhl II Ip".I.I�IJJ 11 IJ";\\0JtM 1>:6 CTe4).\lIh BOEll,'.\,k 11 1l0G'R,\IIII.\ t;,\C.\p.IG'" llOElh\Vi ""hl(T8n,I,\Ef(ie llE.\'jE�'kh' E� B.\(.\p.\GcX. 'r,'r0 p.\,\ (}rE(l'.\l1 ROEEOA B�0IlpOIt;n0.\il r,�rl'L\\ ([lOIl,vl np;:'II';'h'J\EIIYEM " 1\0- "1>11.\\ IfpO.\\hlC,h',�1 i1 (�3,\.1 XP.I,\\ o; B1,] fl.\I�C:-rro EE.III"O ,��K,\ upc­ Kor"j,\.I\.ITW SY·tHL il fI'\'I'kc MCl\-l 10Id.\ fi H CZllpA] WII C'" 'r.'I'NliAE ,,'1.'1'.1 .\\(4.1 1l,)Ellp·j.1 rr. Adecă: "La anul: 6989 (1"181), luna Iuli 8, în ziua sfintului mare mucenic Procopie, 10. Stefan voevodul, cu a lui, Dvzeu milostivire stăpînitor ţărel Moldovei, fiu lut Bog­ dan VV. şi cu prea iubitul sau fili. Alexandru, făcut-a războia la Rîbnic (Rîmnic) cu neastimpăratul Basarab voe­ vodul, domnul Vlahiceştel ţări, numit şi 'I'ăpăluş, şi aju­ tat-a D-zeu Ştefanului voevod şi a biruit pe Basarab voevcd şi a fost risipă mare de tot pre Basarab. Drept aceia Ste­ fan voevod bine voit-a din buna sa bună voinţă şi bun cuget şi a zidit templul acesta, cu numele sfîntului ma­ r eluî mucenicul Procopie, la anul 699[, (148G) şi l'a În­ ceput în luna Iunie 8 şi l'a săvirşit în acelaş an, luna Noemvrie 13." Piatra ctitorească a căruia cuprins slavon l-am dat în această traducere este deasupra uşet pridvorului, din a­ fară ; ia are o lungime ele 1 m. 45 cm., iar înălţimea de G4 eUl. Oatapiteazma bisericei este zngrăvită din nou Ia Lî â L, după cl�n� .arată următoarea jnscri'\ţie rominească cu li- tere chirilice : . + ,I\'.\C'P� c: UlII Al)MIIE�'''",CWI, f{.\'r,\IIE\d;c,\\� C·IS ;SrfJ�EIITI, i<8 I(E"TJ.I\.\.\ C,I'I'8Mlil G.\{\f0Y41J] " ME.IfIU;t,SI\ill; tulJ CH; ;8rp'i\!lII'f� .'1\" ""S,I: ,\'1"1,\: ,\rll'. EI. Adecă: "această sfîntă şi dumnezeiasca catapeteazmă [477] Inscripţia ele la Bădăuţi 477 s-au zugrăvit cu cheltuiala satului Bădăuţt (şi) Milişăuţit, şi s-au zugrăvit în anul: 1791: August 15." Clopotele sînt mai nouă, unul de la 1856, altul dela 1808, iar al treilea de la sfîrşitul viaculut trecut, anume de la 1799. Dar ceia ce mai prezintă interesant a­ ceastă biserică sînt frescurile ctitoreşti, care se află pe păretele dinspre apus din pronaos. Aceste frescurt, vechi prin stilul lor şi aspectul colorilor ne infăţoşază pe Stefan cel Mare şi familia sa. Portretul samănă bine cu cel de la Vo­ ronet, eu osebire că acolo Stefan este fără barbă, ca mai tînăr, iar aici cu barbă. El are ochii albastri şi părul castaniu ca şi în frescul de la Voroneţ, nasul puţin arcuit, iar bu­ zele subţiri şi cu o expresie nervoasă de apăsare a uneia pe alta, căutătura îndrăzneaţă, şi inteligentă, în totul fi­ gura sa ca şi la Voroneţ, exprimă energie, pricepere şi cruzime, încît fără să voeşti îţi aduct aminte de cuvintele lni Grigore U recho : "şi era acest Stefan Vodă om nu mare la stat, mînios şi degrabă varsa sînge nevinovat ... "Frescul de la Bădăuţt cu barbă şi cel de la Voroneţ fără de barbă arată că Ştefan, în tinereţă nu purta barbă, iar mai tîr­ ziu, după vîrstă, purta; lucru foarte firesc şi obicinuit, care împacă şi pe barbişti şi pe nebarbiştl din discuţia a­ supra chipului marelui domn. Conţinutul inscripţiet este de o mare insămnătate isto­ 'rică. Ia stabileşte în chip autentic data bătăliei de la Rimnicul-Sarat, dată pusă şi de Ureche a acelei izbinzt a lui Stefan cel Mare. Mai ales Însă limpezeşte chesti­ unea lui Ţ'epeluş şi determină cine a fost enigmaticul domn cu acest nume. El nu a fost altul decît Laiot Basarab, cel pus în scaunul Munteniei de Stefan cel Mare, dar pe care Basarab îl trădâ, dîndu-să în partea 'I'urcilor, de unde apol să explică marea duşmănie ce i-o poartă domnul Mol­ dovei. După, ee Stefan celMare răspinge a doua năvălire [478] 478 N. Beldiceanu turcească la 1476, el alungă din Muntenia pe Laiot Ba­ sarab restituind in scaunul ei pe Vlad Ţepeş. Dar acesta este imediat răsturnat şi ucis de Laiot Basarab, ce să În­ torce de peste Dunărea, după îndepărtarea lUI Stefan. Că Basarab care revine acuma la 1476 in scaunnl Mun­ teniei este tot Laiot Basarab, să vede de pe aceia că a­ cest domn să numeşte pe el insus în un hrisov din 1472 Basara b cel Tînăr fiul lui Basarab celui bun (Venelin. Vlaho­ Bolgarskaia gramota p. 111) iar in 1480, după reocuparea tronulut, il vielem numindu-se în un document, Basarab fiul lui Basarab celui Bun (Venelin idern, p. 121). Supra­ numele ele Tînăr îl părăsise domnul, înaintat fiind cu 8 ani în vristă. Insă în afară de ţară, bună-oară în docu­ mentele uugureştr, Basarab, domnul din 1480, acela care este ucis de Stefan la Rîmnicul Sarat in 1481, este cun 0- scut tot sub vechiul său nume de Basarab cel 'I'iner, do­ vadă evidentă Cel acest Basarab era tot Laiot. Aceste do­ cumente străine adaug Însă la numele de Basarab cel Tînăr şi supranumele de 'I'epeluş. Aşa o scrisoare a reginei Beatrix cătră cumnatul el datată din 9 Iulie 1480, pomeneşte despre domnul Munteniei "Basarab juniore nomine Cypelles voy­ voda obe-Iiente al Turcho" ; în altă scrisoare cătră Helec­ nora din aceeaşi dată se repetă aceeaşi indicare "Basarab minore : nomine Oypelles ,. Pe baza acestor scrisori şi a do­ cumentelor din Venelin D. A. Xenopol (Ist. Romînilor, II, p. 423.) susţinuse identitatea lUI Laiot Basarab cu 'I'epe­ luş. Inscripţia noastră aduce o definitivă confirmare a- cestei identiflcărt. \ \ [479] r. p. NEGULESCU . Psihologia cozmogoniilor Conferinţă publică din seria cursurilor libere ale Socie­ tăţiI ştiinţifice şi literare din laşI Doamnelor şi domnilor, E în pedagogia germană un principiu, numit princi­ piul corespondenţelor, care constă în a studia - în şcoli ­ un subiect oarecare, în acelaş timp, din mal multe pnncte de vedere. Aşa, spre pildă, cînd profesorul de istorie vorbeşte Într-o clasă de războiul Romanilor cu J ugurtha, profesorul de limba latină traduce în aceiaşi clasă paragrafele co­ respunzătoare 'din Salustiu, iar profesorul de geografie În­ cepe un studiu asupra părţi! atunct cunoscute a continen­ tului african. Iată lămurit printr-un exemplu, principiul corespondentelor, a cărui importanţă pedagogică stă în faptul, că prin completarea reciprocă a punctelor de ve­ dere să pot căpăta cunoştinţe mal unitare şi mal compre­ hensive asupra obiectelor la studiul cărora e aplicat. Acest principiu, doamnelor şi domnilor, s-a gindit să-I pună' în practică societatea ştiinţifică şi literară, căreia datoraţi aceste conferinţe, cînd a hotărît să vă dea în a­ celas timp, vederile ştiintet şi vederile filozofiei asupra teoriilor cozmogonice. Din punct de vedere ştiinţific v-a vorbit despre aceste teorii (H. V. Buţureanu ; eu am În­ sărcinarea să vă arăt aspectul, pe care ele îl iau, cînd sînt privite elin punct de vedere filozofic. Ca să înţelegeţi acum, care e punctul de vedere filo- [480] 480 P. P. Negulescu zofic în studiul cozmogoniilor, îmi veţi permite să intru un moment în domeniul ştiinţei propriu zise, pentru a vă expune în cîteva cuvinte ultimele ei rezultate în această materie. Veţi simţi atunci el-voastră înşi-vă problema, care să rldică în faţa' conclnziunilor ştiinţei. Materia din care să compune sistemul nostru solar, să afla la început, după hipoteza de regulă admisă în ştiinţă, la o temperatură foarte înaltă} şi din acestă cauză în stare gazoasă, formînd o imensă masă nebuloasă, al cărei diametru întrecea cu mnlt diametrul orbitei ultimei planete ce să învîrteşte astăzi în jurul soarelui. Acesta masă nebu­ loasă era animată de o mişcare de rotatiune în jurul axei sale provenită din inegala distribuţiune a- moleculelor, din cari era alcătuită. Orice mişcare de rotaţiune pro­ duce Însă o forţă centrifugă corespunzătoare. O forţă centrifugă a trebuit dar să să producă şi în masa nebu­ loasă primitivă. Slabă la început, din cauza extremei di­ fuziunt a moleculelor masei, această forţă centrifugă a crescut încetul cu încetul, fiind-că masa nebuloasă} pier­ zînd necontenit din căldura sa, prin iradiaţii în spaţiul infinit, a început să să condenseze. în creşterea ei ne­ întreruptă, forţa centrifugă a dezlipit în cele din urmă, succesiv, din masa totală, o serie de zone de materie in­ candenscentă, sub forme ele inele ecuatoriale. Iar acest e inele, condensindu-să, s-au transformat la rîndul lor, con­ form legilor mecanicel, în mase rotunde şi au dat naştere planetelor, ce să invirtesc acum în jurul soarelui, repre­ zentantul masei nebuloase primitive. Dintr-unul elin acele inele eouatoriale a eşit şi pă­ mîntul nostru. La început in stare de incandescenţă, el s-a răcit incetul cu încetul, în decursul timpului, pînă cînd a ajuns să capete o scoarţă mai solidă, .peste care apele, pro­ venite din condensarea vaporilor eli�. atmosfera lui, s-au putut in sfîrşit depune. Aceste ape, de o temperatură foarte ridicată, Hin el necontenit agitate \;le comoţiunile vio­ lente ale scoarţet solide pe care să aflau, au ros şi ati des­ compus stincele minerale; formînd astfeliu terenurile, din care şi pe care au putut - relativ foarte tîrziu -- să apară primele urme de viaţă organica. După cum o bucată de [481] Psihologia cozniogoniilor 481 � .� t . l' pîine să acopere Într-un moment dat cu un strat subtire de mucegai, care nu e altceva de cît o lume de animalcule microscopice, aşa s-a acoperit pămîntul într-un moment al evoluţiei lut cu o lume de corpuri organice rudimentare, ele plante şi animale primitive. Printr-o necontenită di­ ferenţiare, acea lume primitiva s-a dezvoltat apoi mai de­ parte, complicindu-să şi transformindu-să necontenit. Pînă cînd, dintr-o ramură a ei, e eşit în cele din urma şi omul, a cărui formă primitivă nu a fost, să inţelege, forma lui actuală, căpătată nnmat în urma unei perfecţionărI de sute şi sute de viacurt. Nenumărate generaţii, despre care isto­ ria omenirei nu 'ne spune nimic, a trebuit să piară fără urmă, pînă cînd în sfîrşit, în lupta pentru existenţă, în­ treaga organizare, şi în special organizarea nervoasă ce­ rebrală a omului a putut să ajungă la o dezvoltare, capa­ bilă de a da naştere unei vieţt intelectuale şi morale proprii'! zise, adică unei vieţi istorice. Iată, în citeva cuvinte, trecutul sistemului solar, al pămîntului şi al vieţii pe pămînt. Care e acum vii­ torul lor? \Aceiaşi cauză, zice ştiinţa, care a determinat naşterea sistemului solar in trecut, va determina şi moartea lui în viitor. Scăderea necontenită a temperaturet materiei coz­ mice primitive, din care a rezultat formarea planetelor, cu toate fenomenele ce s-au petrecut şi să petrec pe su­ prafeţele lor, va continua şi de acum înainte, pînă la istovire. Şi de· vreme ce căldura e principiul oricărei vieţi, să înţelege că atunci cînd va dispărea orice urmă ele căldură în univers, să va stinge din universel şi orice viaţă. Ba încă, precum a apărut mai tîrziu de cît cele­ alalte formaţiuni, viaţa va şi dispărea măi devreme decît ele: din cauza limitelor strîmte de temperatură Între cari e ţărmurită, ia va peri cu mult inainte de sleirea izvo­ rului de căldură al sistemului nostru, adecă de stingerea definitivă a soarelui. în raport cu durata universului, durata vieţet, sub toate formele ei, este dar foarte scurtă. între infinitul trecut, în care nu exista incă viaţă şi infinitul viitor, în care nu va mai exista viaţă, să intinde scurtul moment al prezentului, în care viaţa există, moment mai repede trecător. decit o clipă, chiar cind durata lui ar fi ele mi- [482] 482 P. P. Negulescu Iioane de anl. Căci ce sînt rniloauele de am In compa­ raţie cu infinitatea timpului? Toate numerele mărginite, pe care le putem îngrămădi noi în închipuirea noastră, rămîn vecinic egale cu nimic in raport cu nemărginita eternitate. Şi acum, consideraţI situaţia cugetării omeneşti în faţa universulur. Izolată pe acest glob al pămîntului, adecă pe această infirma parte din imensul univers, apă­ rută foarte tîrziu în evoluţia Iuî, şi condamnată să dispară foarte curînd, cugetarea omenească să poate asărnăna unei slabe Iicărirt de lumină, care să iveşte un moment pentru a să stinge imediat, în mijlocul unul nemărginit ocean de întunerec. Cum zice poetul: �uştl de-o zi pe-o lume mică de să măsură cu cotul, In acea nemărginire ne 'nvălim, uitînd cu totul Cum că lumea asta 'ntreagă e o clipă suspendată, Că 'nainte şi 'ndărătu-I întunerec să arată! Dacă însă întreaga viaţă omenească e o clipă nu­ mat suspendată, dacă cugetarea e o licărire numai de mo­ ment, atunci, Întrebarea care să ridică cu necesitate este: cum poate acea clipă ratit de mărginită să cuprindă în ia, nemărginirea universului, cum poate acea fugitiva lică­ rire să lumineze întunerecul nesfîrşit ce o invălue din toate părţile? Cu alte cuvinte, cum poate cugetarea omenească, mărginită în timp şi spatiu, să străbată totuşt nemărginirea spaţiului şi a timpului, pentru ca să ne descrie, în teoriile sale, epocile cînd ia nu exista încă, sau epocile cînd ia nu va mai exista? Cum poate mintea omenească să re­ constitue geneza şi evoluţiunea universulut ? O îndoială să naşte dar, din punct de videre filozofic, în faţa teoriilor cozmogonice. Şi ace\astă îndoială să for­ mulează ast-felu: sînt teoriile cozmo�onice reprezentarea adecuată a proceselor obiective, ce s-au petrecut în reali­ tate la formarea universulul ? - sau �int simple formule subiective, prin cari cugetarea omenească işi simbolizează numai acele procese obiective, în ele înşile necunoscute? Iată" doamnelor şi domnilor, problema pe care iml propun să o cercetez Împreună cu el-voastră. [483] Psihologia cozrnogoniilor 483 Pentru ca să ne putem Însă apropia de dezlegarea acestei probleme, trebue să ne dăm mal intit samă de puterile cugetării omeneşti, adecă de natura şi de limitele cunoştinţelor vnoastre în general., Ce putem şti şi ce nu putem şti? -- iată întrebarea. Să vedem mai intăiu ce ştim. Să vedem cu alte cu­ vinte la ce să reduce în realitate cunoştinta noastră despre obiectul universulur . Să observăm pentru aceasta mijloacele, pe care le În­ trebuinţază ştiinţa, pentru ca să ne facă cunoscute obi­ ectele de care să ocupă. Aceste mijloace, sub diferitele forme pe cart le iau în diferitele ramurt ale ştiinţei, să reduc în definitiv la una şi aceiaşi procedură: expunerea calităţilor şi proprietăţilor obiectelor. Aşa spre pildă, pentru ca să ni să facă cunoscut, în chimie, corpul numit arsenic: ni să spline, că e un corp solid, cu o anume gre­ utate specifică, cu o anume coloare distinctivă, cu un a­ nume miros, cu un anume gnst, cu o anume siruciurti vi­ zibilă, cu un anume fel de cristalizare, şi aşa mai departe. Acestea sînt calităţile corpului. Urmează apoi proprietă­ ţile lul : ni să spune, de exemplu, că introdus în orga­ nizmele animalice în cantităţl miel ars. nicul are o acţiune favorabilă, că introdus însă în cantităţi mart are o acţiune vătămătoare; ni să spune de asemenea, că în prezenţa diferitelor substanţe chimice, arsenicul dă naştere la diferiţi compuşi, care la rîndul lor sînt determinaţi pentru cunoş­ tinţa noastră prin calităţile şi proprietăţile lor, şi aşa mai departe. Presupune-ţi acum, că ain avea dinaintea noastră o listă complectă de calităţile şi proprietăţile arseniculut. Această listă ar cuprinde tot ce ştim sau putem şti noi despre acest corp: înşirarea completă a calităţilor şi pro­ prietăţilor lut ar istovi cunoştinţa noastră despre el. Să observăm acum şi modul cum progresează cu­ noştinţele noastre. Istoria dezvoltării ştiinţei ne arată, că progresul cunoştinţelor să face totdeauna prin afiarea unor noue calităţi şi proprietătr ale obiectelor 1). Un exemplu 1) intelegind prin aceste calităţi �i propridiip ale obiectelor, toate relaţiunile lor. [484] 484 P. P. Negulescu ne va lămuri. Cind s-a descoperit că diamantule com­ bustibil, cunoştinţa noastră despre acest corp a progresat, a căpătat adică un plus, pe care nu-l avea pînă atunci. Ce era acest plus? Era cunoştinţa uneI noue proprietăţi a corpuluI,--a proprietăţit numite combustibilitate. După cum să vede dar din aceste observarr, toată . cunoştinţa noastră despre obiecte să reduce la cunoştinţa calităţilor şi proprietăţilor lor. Să facem acum un pas mai departe-e-şi să vedem la ce să reduc la rindul său, cunoştinţele noastre despre calităţile şi proprietăţile corpurilor. Ce însămnează că un corp are, de exemplu, calitatea de a fi dulce ? Însemnează, că prin contact cu organul nostru gustativ, ne dă sensaţia de dulce. Ce însămnează că un corp e solid? Insămnează că prin contact cu mus­ culatura noastră, ne dă o sensaţie de rezistenţă (de mişcare irnpiedecată). Ce insămnează, în sfîrşit, că un corp are proprietatea de a fi combustibil? Însărnnează, că, pus in anume condiţii, neclă anume sensaţli ele lumină, căldură, miros.,. etc. În adevăr, numai pe temeiul existenţei acelor sensaţil afirmăm nol existenta acelor calităţi şi proprietăţt. NOI afirmăm că un corp are calitatea de a fi dulce, numai în cazul cînd pus pe limbă ne dă sensaţia ele dulce. Cind nu ne dă această sensaţie, îl tăgăduim calitatea în chestie. Tot aşa, noi afirmăm că un corp e solid, sonor, luminos, numai atunci cînd ne dă sensaţii d'Ei rezistenţă, de sunet, de lumină. În cazul cînel aceste sensaţit lipsesc, noi tă­ gă duim corpurilor cal ită ţile cores punzătoare. De unde rezultă, că cunostinta calităţilor şi proprie­ tăţilor obiectelor să reduce, la rindul el la cunoştinţa sen­ saţ iilor noastre subiective, adecă a impresiilor pe care o bi­ ectele le fac asupra simţurilor noastre. Această analiză de şi sumară, vă indică Însă limitele cunoştintet omeneşti. Căci, dacă toată cunoştinţa noastră de�l)!�e . lucrurt s.ă re�uce la cu���t�nţ� calităyil�rv �i v pro­ prietă.ţilor lor, ŞI daca aceste calItaţ1 ŞI proprietăţl sa re­ duc În ultima analiză la sensaţiile noastre subiective, a­ tunet, evident, noi nu putem şti despre lucruri decit nu­ mai ceia ce simţurile noastre ne spun despre ele. NoI nu putem dar cunoaşte lucrurile' decît. numai în raport cu [485] Psihologia cosmogoniilor M35 sensibilitatea noastră. Cum sînt lucrurtle în afară de a­ cest raport. aceasta nu o putem şti, şi nu numai nu o putem şti, dar nici nu ne-o putem măcar închipui. În a­ devăr, să presupunem că am eşit cu toţil din aceasă sală, şi să ne punem întrebarea; ce aspect mai are această masă, cînd nu mai e nime aici ca să o vadă, cînd nu mai e, adecă aici, nici o sensibilitate omenească, cu care ia să să, poată pune în raport? Întrebarea e fără răspuns posibil. Căci, tot ce ştim noi despre acest obiect sînt impresiile pe care el le produce asupra simţurilor noastre. Însă a­ ceste impresii sînt ale noastre, nu ale obiectului; noi le luăm dar Împreună cu noi cînd părăsim acea să sală. Noi luăm aşa dar cu noi toate calităţile şi proprietăţile cu­ noscute ale obiectului, luăm cu noi soliditatea, coloarea, forma, sonoritatea lui. Cum mai e Însă acest obiect în afară de aceste calităţi, aceasta nu ne-o putem nici decum închipui. Căci de-am încerca să ne-o închipuim am fi siliţi să ni-l reprezentăm sub aspectul sub care el s-a pre­ zentat simţurilor noastre, am continua adică în mod ideal, să-I considerăm ca fiind încă în raport cu sensibilitatea noastră, deşi el nu să mai află în acest raport i ceia ce nu e permis, fiind-că nu e adevărat: Analiza noastră e însă nedesăvirşită. Să o continuăm deci, şi ceia ce vă pare acum poate ciudat, vă va părea probabil, mai departe, simplu şi firesc. Ne vom sili pentru aceasta, să dovedim mai de aproape, că obiectele să re­ duc pentru cunoştinţa noastră la agregate de sensatit su­ biective, şi că, prin 'urmare, calităţile şi proprietăţile lor cunoscute, nu au de cît o existenţă relativă la subiectul cunoscător, adecă subiectivă. Să examinăm, in cîteva cuvinte, mecanizmul actului percepţiuniî, prin care luăm cunoştinţă de lumea exteri­ oară. Acest act cuprinde de regulă trei termini, şi anume; intat, un obiect extern care afectează direct sau indirect periferia noastră sensibilă i al doilea, o modificare ner­ voasă care să produce în această periferie şi să propagă pe firele nervoase conducătoare pînă la creer, iar aci a­ pare - cum va fi apărînd -- al treilea termen, adică sen­ saţia ca prim element al cunoştinţei. Să analizăm acum mai de aproape acest mecanizm, pentru a determina im­ portanţa relativă a semenilor lui -- din punct, de vedere [486] 486 P. P. Negulescu al cuuoştinţet. Citeva exemple concrete ne vor aj uta să înlăturăm discuţiile abstracte teoretice. - Un om, bolnav de Irigurt, vede la trei paşi de el un cap de mort, ia cu­ noştinţa de acest obiect ca atare şi ţipă de spaimă, deşi nici un cap ele mort nu să află în realitate dinaintea lui. După mecanizmul acum amintit, ar trebui să existe mai întăi un obiect - aşa zis real - care să afecteze simţirile bolnavului} pentru ca această afecţiune, transmisă la creer, să dea naştere sensaţiunil şi printr-Însa cunoştinţei. 8en­ satiunea s-a produs însă în acel caz, cum să produce în foarte multe cazuri, fără sa fi fost provocată de existenţa reală a o biectulul. Şi totuşi, sensaţiunea existînd, cuno­ ştinţa obiectului a avut loc, deşi obiectul însuşi nu exista nici ele cum. - Să luăm acum un caz opus. Fie-căruia dintre d-voastra i s-a întîmplat, ele sigur, să fie vre-o­ dată aşa de absorbit de o lucrare oare-care, Încît să nu observe (să nu oazd şi să nu auzâ) de loc întrarea şi a­ propierea unui vizitator neaşteptat. Ce s-a întîmplat În acest caz? Obiectul real, vizitatorul există. El era Însă pentru el-voastră ca şi cum Il-ar fi fost: d-voastră n-a­ veaţi nici o cunoştinţă despre el. De ce '( Pentru-că lipsea sensaţiunea. Probă ele aceasta este, că imediat ce d-voastră aţi fi auei: paşii vizitatorulut, adecă imediat ce o sensaţie auditivă s-ar fi produs în mintea el-voastră, v-aţi fi în­ tors şi aţ,i ti luat cunoştinţă de dînsul. Producindu-să sensatia, ar fi apărut, în mintea el-voastră şi cunoştinţa. Iar cît timp sensaţia a lipsit, cunnştihţa a lipsit, de ase­ menea, cu desă virsir-. Să vede lămurit din acesţe exemple, că cunoştinţa noastră despre obiecte depinde, nu de prezenţa sau absenţa obiectelor înşile, ci de absenţa sau prezenţa sensatiilor noastre despre obiecte. Ceia ce cunoastem noi aşa dar sînt, nu obiectele înşile, ei sensaţiile noastre despre obi­ ecte. Cunoştinţa noastră să mărgineşte, cu alte cuvinte la sensaţiele noastre subiective. \ Să facem însă un pas mai ele rii1r te , pentru a lămuri şi întări încă această concluzie. În\ cazul bolnavului de mai sus, care vedea dinainte-I un cap de mort, obiectnl perceptiunil sau al cunoştinţei nu exista. De ce nu exista Însă? Pentru-că nu existau toale sensaţiele, cari alcătuesc împreună un astfeliu de obiect, şi a caror existenţă impre- [487] Psihologia cozmogoniilor 4-87 ună e garanţia existenţei obiectului. În adevăr, dacă bol­ navul in chestie s-ar fi gîndit să să asigure de existenţa o biectulut, pe care îl vedea, ar fi făcut ceia ce am fi făcut cu toţii în aceiaşi. imprejurare, ar fi întins, adecă mîna ca să pipăe obiectul. Şi dacă In locul indicat de sensatiele lui vizuale n-ar fi întîlnit' nicl ur; corp solid, ar fi conchis că ochii îl inselau şi că obiectul, pe care îl vedea, nu exista În realitate. Ce va să zică Însă a În­ tîlni un corp solid? -- Va să zică, a avea o sensaţie ele rezistenţă sau de mişcare impiedecată. Neexistenţa obi­ ectului e dar afirmată pe temeiul absenţei unei sensaţil su­ biective. -- Şi (lin contra, dacă mîna bolnavului ar fi În­ timpinat o rezistenţă, şi împreună cu această sensaţie mus­ culară ar fi mai căpătat şi alte sensaţii tactile ele formă rotundă, de consistenţa moale, de temperatura rece, apoi sensaţii tactile specifice corespunzătoare pipăirit unui cap omenesc, atunci, bolnavul ar fi afirmat - - şi cu toţii în lo­ cul lui, am fi făcut acelaş lucru - că obiectul văzut, ca­ pul de mort, exista. Iar dacă la aceste sensaţit vizuale, musculare şi tactile, s-ar mai fi adăugat şi sensaţilolfactive - sensaţiile de miros greu pe care ni le dau corpurile în descompunere - atunci am fi avut cea mai deplină sigu­ ranţă, că obiectul există în adevar. Pe ce să întemeiază Însă această siguranţa? Evident, pe constatarea prezenţei efective a tuturor sensaţiilor, adecă întregului agregat al sensaţiilor, cari alcătuesc pentru cunoştinţa noastră obi­ ectul în chestie. E dar neîndoios, că corpurile să reduc pentru cu­ noştinţa noastră. la agregate (le sensaţit, de vreme ce existenţa sau neexistenţa lor e afirmată de cunoştinţa noastră exclusiu pe temeiul prezenţei salt absenţei agre­ gatelor de sensaţit. Cînd sînt prezente sensaţiele în con­ ştiinţa noastră sînt prezente şi corpurile pentru cunoş­ tinţa noastră; cînd dispar sensaţiile, dispar şi corpurile. Aceşti doi termeni sînt dar pentru cunoştinţele noastre identici. Intru cît sînt cunoscute, corpurile nn sînt alt­ ceva decit agregate de sensaţil. --- Vă rog să luaţi a­ minte la această specificare restrictivă : întru cît sînt cu­ noscute, adecă pentru cunoştinţa noastră, corpurile nu sint altă ceva decît agregate ele sensatit, ceia ce nu exclude existenţa lor obiectivă. independentă de cunoştinţa noastră. [488] 488 Psihologia cozmogoniilor 'I'ot ce căutăm să dovedim acum este numai, că această existenţă obiectivă a corpurilor nu poate fi nici de cum cu­ noscuta, tocmai pentru-că e independentă ele nor, adecă de cunoştinţa noastră. Vă puneţi Însă poate o altă întrebare. - Corpurile să reduc pentru cunoştinţa noastră la sensaţiile noastre su­ biective. Fie. Rezultă Însă oare din aceasta, ca not nu putem absolut cunoaşte corpurile cum SU11t în realitate? Nu sînt oare sensaţiile noastre, conforme adevăratelor cali­ ta ţi ale corpui ilor şi nu ne fae ele sa cunoaştem corpurile cum sînt în ele Înşile? Trebue să facem dar un pas mai departe şi să exa­ minăm raportul' dintre sensaţiile noastre şi aşa numita lume a corpurilor exterioare. Sensaţiile noastre nu ne pot face nici de cum să cu­ noaştem corpurile cum sînt în ele înşile. Şi iată cum sa poate dovedi această afirmare. - Dacă noi am cunoaşte corpurile cum sînt în ele înşile, adecă independent de not, atunci ar trebui ca cunoştinţa noastra despre ele să fie şi ca independentei, de variaţiile noastre subiective. Ar trebui, cu alte cuvinte, ca aspectul pe care îl iau corpurile pentru cunoştinţa noastră să nu să schimbe cînd să schimba starea subiectiva a sensibilităţii noastre perceptive. În realitate Însă tocmai contrariul să Întîmplă. Faptele stabilite de studiile psihofiziologice făcute asupra sensaţiilor ni-o do­ vedesc În deajuns. Temperatura unul corp, de exemplu, va­ riază dupa starea punctului periferic tactil cu care vine în contact; aceiaşi apă încropită va părea fierbinte pen tru o mînă îngheţată şi rece pentru o mînă încălzită. De a­ asemenea variază mirosul obiectelor; un miros care ne pare foarte puternic cînd intrăm întîi Într-o cameră, devine aproape nesimţit după ce am stat in acea ca­ meră cîtva timp. Gustul obiectelor variază In acelas mod; aceiaşi bucată de zahăr va părea \ dulce unui om sănă­ tos şi amară unui 0111 bolnav. Mi.,al mult, pentru unul şi acel aş om, unul şi acelaş corp 'va prezenta gnsturI diferite după partea organulul gusta�,iv cu care e pus în contact; aşa, acetatul de plumb, care e acru şi intăpător pentru partea anterioara a limbel, e fad şi amar pentru partea ei posterioară; hidrocloratul de potasă, care e să­ rat pentru partea anterioară a limbel, e dulceag pentru ! [489] P. r. Negulescu 489 partea el posterioară. Tot aşa, în sfîrşit, variază şi sen­ saţ,iele vizuale. Uu obiect ce prezinta diferite colori pentru un om normal, nu mai prezintă decit una şi aceiasi co­ loare, brună uniformă, ca în fotografie, pentru oamenii atinşi ele afecţiunea oculară numită achromoicpsie. Un obiect roşu pentru un om normal e negru, pentru un om bolnav ele anerqthropsie. Un preot scoţian atins ele a­ ceastă afecţiune şi-a cumpărat odată o bucată de stofă roşie, ca să-şi facă elin ia o haină neafră. Un fiziolog francez citează cazul unei femei, care vedea obiectul într-un feliu cu un ochiu şi într-alt feliu cu celalalt: pentru un ochiti. existati. obiecte cerei, pentru celalalt Însă nu; iar obiectele cu această coloare erati. percepute ca violete. Sînt apoi substanţe chimice, care pot face să dispară anume sensaţii (le coloare. Aşa, eantonina face să dispară sensaţia de violet; pentru cei ce ali. luat santonină nu mai există -în timp de cîteva ceasuri--obiecte violete. - Iată, o sumă de fapte, cari ne dovedesc în deajnns, că aspectul pe care îl iau lucrurile pentru cunoştinţa noastra variază după variaţiile sensibilităţii noastre subiective. Acest as­ pect nu e dar independent, ci dependent de sensibilitatea noastră. O altă categorie de observărl ne va da Însă o dovadă şi mal hotărîtoare. Sînt o bservările făcute asupra orbilor din naştere. Ele ne probează în modul cel mai evident, că un simplu plus sau minus de sensaţii subiective e su­ ficient pentru a transforma eu desăvîrşire aspectul lumit pentru cunoştinţa noastră. Orbii din naştere prezintă, în raport cu noi care ve­ dem, un minus de sensatiî, lipsiţi fiind de sensaţiile ce provin din activitatea organelor vederit. Pentru aceşti orbi, lumea exterioară nu exista ca lume extenoarc j corpu­ rile ee alcătuesc lumea elin afară de noi nu au pentru ei forma spaji?tlui, cu cele trei dimensiunl, aşa cum le per­ cepem noi, cei care vedem. Iată ce zice în această pri-: vintă medicul engles Plainer: "încît priveste reprezentarea spaţiului sau a întinderii fără ajutorul vederii, observarea atentivă a UlIUl orb din naştere, pe care am continuat-o in timp de trei săptămîni întregi 'm-a adus la convingerea ... ea un om lipsit de vedere, n-are nici ele cum percepţiunea unei lumt exterioare, că un ast-Ieliu de om nu poate per- [490] 490 Psihologia cozmogoniilor cepe decît existenţa a ceva activ (a ceva care Îl impresio­ nează) cliferit de propriile sale sentimente de pasivitate, şi că În general el nu percepe decît diferenţa numerică a impresiunilor sale. -- Ceia ce poate induce în eroare pe cineva, este să audă pe un orb din naştere Întrebuinţînd termeni Învăţaţi de la cei cari văd, şi la început acest lucru 111-a inşălat ; dar în realitate orbul din naştere nu ştie că obiectele există unele în afară de altele (ocupă adică locuri diferite în spaţiu); şi am observat în special, că dacă obiectele şi părţile propriului său corp, pipăite de el, nu ar produce asupra nervilor săi sensitivi speciidi­ ferite de impresiunl, el ar lua toate lucrurile exterioare drept unul şi acelaş lucru. În propriul său corp, el nu distinge de loc capul de picioare prin distanţa lor, ci nu­ mai prin diferenţa sensaţiunilor pe cari le primeşte din aceste diferite puncte, De asemenea in corpurile exteri­ oare el nu distinge figura (forma spaţială) decît numai prin varietatea sensaţiunilor, pentru-că de exemplu, eubul cu unghiurile sale ascuţite Îl impresionează altfeliu decît sfera" I)� Să vede lămurit din acest exemplu, ce radical diferită e percepţiunea şi prin urmare' cunoştinţa obiectelor lumii exterioare la orbii din naştere, de percepţiunea şi cunoş­ tinţa noastră despre ele. Un simplu minus de sensaţit transformă dar cu desăvîrşire aspectul lumii pentru cu­ noştinţa omenească. Operaţiunile făcute asupra orbilor din naştere, pentru a li să reda vederea, În cazurile de cataractă congenitală, ne dai'! acum şi experienţa contrară, a unei sensibilitaţf perceptive, care capătă un plus ele sensaţii. Odată cu re­ căpătarea vederei, orbii din nastere operaţi capătă o cate­ gorie de sensaţit, pe cari nu le aveau pînă atunct, adecă sensaţiele vizuale. Şi acest plus de sensaţil transformă la rindul său aşa de radical lumea cunoscută lor pînă atunci, încît în primele zile după operaţie, \ orbit car) şi-aii recă­ patat vederea nu mai recunosc nimic. din ceia ce cunoşteau mai nainte; ba chiar la început, nicl rnu pot percepe obi­ ectele exterioare ca distanţiate ele ei, ci le percep din 1) Observaţie raportntă de J. St. suu, In E.Tam. jilosofiâ 7111. Ha­ milion. p. 270, 271. [491] P. P. Negulescu 491 contra ca lipite pe ochi. Aşa, în observaţia celebră a lul Cheseldeh, orbul operat nu să mişca din loc de teamă ca obiectele să nu-l intre în ochi. Şi în timp de cite-va săptămâni după operaţie confunda adesea obiectele reale cu obiectele desemnate. O altă observaţie mal puţin cu­ noscută e aceia a doctoruluî Franz din Leipzig. Orbul operat ele d-rul Franz era un tînăr de 19 am, care fusesă crescut Într-un institut special de educaţinne pentru orbii din naştere, unde primise toată cultura pe care o pot primi orbit elin naştere. Aşa între altele, imvăţase să distingă perfect, pipăindu-le, diferitele corpuri pe cart nol le nu­ mim, cu intuiţia noastră de spaţiu, corpuri geometrice. Ştia, de exemplu, sădistingă foarte bine o sferă de un cub şi un cub de o piramidă, după sensaţiile tactile pe cari i le dă­ dea suprafaţa, prezenţa sau absenţa colţurilor, numerul lor etc. După-ce şi-a căpătat vederea prin operaţie, i s-a pus dinainte un cub, o sferă şi o piramidă. El le-a privit lung, şi, cu toată atenţia posibilă, i-a fost peste putinţă să le mai recunoască. Aspectul lor era acum radical schimbat: cunoştinţa lut anterioară despre aceste corpurt nu mai era valabilă pentru noua lor aparenţă. Aşa dar, rezumînd aceste analize, un simplu plus salt un simplu minus de sensaţit subiective transformă cu de­ sevirşire aspectul Iumei pentru cunoştinţa noastră. Cunoştinţa noastră actualâ despre lume e dar relativa la starea actuala a sensibilităţii noastre. Dacă lumea ele noi toţi cunos­ cută ni-să prezintă aşa cum ni-să prezintă, cauza este că aşa ne-o prezintă simţurile noastre, iar .nu că aşa este ia în ia însăşi. E incontestabil, că pentru alţl oameni, pentru alte fiinţe, cu o sensibilitate diferită de a noastră, lumea trebue să aibă un aspect cu totul diferit ele aspectul, pe care îl are pentru noi. E ele asemenea incontestabil, că dacă în cursul neîncetat ei evoluţiunt a formelor organice, sensibilitatea cmeneaseă.c--dezvoltindu-să necontenit-va ajunge să capete simţuri noue şi, prin ele, un plus de sensaţit, aspectul lumii va deveni atunci cu totul diferit de aspectul, pe care il are astăzi. O ultimă categorie de fapte ne va dovedi în sfîrşit, în modul cel mai covingător posibil, că aşa numitele ca­ lităţl ale corpurilor nu aparţin în realitate, sub forma sub care le percepem, corpurilor, ei le sînt numai atribuite de activitatea subiectivă a propriei noastre sensibilităţi. :l [492] 492 Psiholog-ia cozmogouiilor 1 ' I .. f l� Ve vorbeam adinioară de mecanismul actului percep­ tiunet, adică al actului prin care luăm cunoştinţă de lu­ mea exterioară şi vă spuneam, că acest mecanizm cuprinde trei termeni: întat, un aqen! extern, care afectează direct sau indirect periferia noastră sensibilă,-al doilea, o mo­ dificare moleculard ce să produce în această periferie şi să tranzmite pe firele nervoase conducătoare pînă la creer, unde apare; în sfîrşit.,--al treilea termen, adică sensaţia, ca prim element al cunoştinţei. E intrebarea acum; este al treilea termen al acestut mecanizm asemenea celui d-intăt ? - este sensaţia asemenea agentului extern? -- Răspunsul la această intrebare, hotărît şi categoric, este: nu. Sensaţia nu să aseamănă Întru nimic cu agentul extern care o pro­ duce. Şi iată faptele pe care să Întemeiază acest răspuns. Experienţele fiziologice ne dovedesc, că natura sensa­ ţi unii depinde de natura schimbărel moleculare ce să naşte la periferie, să transmite pe firele nervoase conducătoare şi să propagă În sfirşit în creer, localizindu-să În anume puncte ale acestui organ. Însă diferitele centre parţiale din creer, cu care stau În legătură fixă cu diferitele fire nervoase, au tipurile lor de acţiune proprie, adică modu­ rile lor speciale şi inoariabile de a răspunde la acţiunea agentilor obiectivi. Ori-care ar :fi agentul, care lucrează asupra unui aceluiaşi centru nervos, efectul va :fi toteauna calitativ acelas. Aşa, de exemplu, ori-care ar :fi agentul care lucrează asupra nervului optic') efectul produs va :fi totdeauna o sensaţiune de lumină şi nu o sensaţiune de altă natură. O vibratiune eterica, atingind nervul nostru optic ne dă sensaţit de lumină. O presiune mecanică exercitată asupra globului ochiului, excitind nervul optic, produc tot. sensaţiunt de lumină, produce anume cercurile luminoase numite [osfene. Un curent electric lucrănd a­ supra nervului optic produce deasemenea sensatil de lumină. O substanţă medicală, precum e ,di.c;ttala} Introdusă în sînge, \ • il) Adică, strict vorbind, asupra centrelor optice din crecr prin Intor- mediarul nervnluî optic Căcl, dnp{t experi�nţ,,-'le fixiologilor, să pare că spe­ cificitatea reactiunii nil aparţine decit ... ·ntrelor nervoase din CI'· 01', nu şi li­ brelor conducătoare, care s-ar ]ll,tea Inlocui mal mult san mal puţin unele Cll altele. Această distincţie nu iutercscază însă, studiul nostru, fiind-că lJel]lrll TIai este indiferent, care a.nsune din el,'mellte'e sClisibilită\il noastre posedii. specificitatea reactiuue). Tot ce voim 110; ;tt dov-ulim ostr-, ci't scnsihilitaten noastră În gene. al posedă ac,castă, spn6fit:it.at.r, prn1,1'1I n. Jllltra r,ourhide, rIt sPllsa.!iilr noastre /III s� ascnlllnll[1. (:!I agclI!,il f'xf.f'rlli, carI le i'roc1l1l�. I [493] P. P Negulescu 493 excită nenul optic şi determină sensaţiunt de lumină: bolnavului' i-să pare că vede flacări. În operaţiunile hi­ rurgicale, în momentul cînd cuţitul operatorului taie ner­ vul optic, operatul are sensatiunt întinse de lumină: vede stele verzr, cum să zice cu o expresie populară.- Iată dar di;feriti agenţi: o vibrare eterică, o presiune mecanică, un curent electric, o substanţă chimică, o secţiune hirurgi­ cală, cari, deşi diferiţi, produc totuşi, lucrînd asupra unui şi aceluiaş nerv, un efect calitativ identic; un efect de a- ceiaşi natură. , Şi tot aşa, unul şi acelaş agent, lucrînd asupra unor nervi diferiti, produce efecte calitativ diferite. Aşa de exemplu, un acelaş curent electric produce asupra nervului optic o sensaţie de lumină, asupra nervului acustic o sen­ saţie de sunet, asupra nervilor motori o sensaţie de con­ tracţiune, asupra nervilor tactilt o sensaţie de inţăpătură, asupra nervului gustativ o sensaţie de acreală. Un dia­ pazon, care vibrează, atins cu degetul ne produce o sen­ saţie de trernurătură ; aplicat pe osul cranian; prin vibra­ ţiile pe cari le transmite urechii ne dă o sensaţie de sunet. O rază de soare, căzînd pe mină ne produce o sensaţie de căldură, nu de lumină; căzînd din contra pe ochi ne produce o sensatie de lumină, nu de căldură; retina, după cum a dovedit'o un savant englez, e absolut insensibilă la razele de căldură cele mai concentrate. Din aceste fapte rezultă acum, evident, că sensaţiile noastre nu sînt asemenea agenţilor externi cari le pro­ duc; căci, după cum aţi văzut, agenţi diferiţi pot pro­ duce sensaţii identice şi agenţi identici sensaţir diferite. Această . concluzie să poate pune mai riguros sub forma următoare. Pentru-ca două cantităţi oare-care să fie amîn­ două egale cu a treia, ele trebue să fie egale Între ele. Pentru-ca două triunghiurt oare-care să fie amîndouă ase­ menea cu un al treilea, ele trebue să fie asemenea Între ele. Pentru-ca două sensaţii oare-cari să fie amîndouă asemenea cu un acelaş agent extern, ele ar trebui să fie asemenea Între ele. Am, văzut însă, că sensaţiile produse de un acelaş agent extern nu sint asemenea Între ele: ele nu pot fi deci asemenea cu agentul extern care le-a produs. De unde rezultă, în sfîrşit, că aşa numitele calităţi ale corpurilor nu aparţin nici de cum, sub formele sub care [494] 494 Psihologia cozmcgoniilor sint percepute, corpurilor, ci le sînt pur şi simplu atri­ buite lor, de. activitatea subiectivă a propriei noastre sensi­ bilităţl. In adevăr, dupa cum aţl văzut, nervii noştri aii tipurile lor proprii de acţiune, au modurile lor speciale şi invariabile de a răspunde la solicitările agenţilor externi. Aparatul nostru perceptiv are, cu alte cuvinte, formele sale proprii de percepere, pe cari le impune obiectelor perce­ pute. Formele sub care ni să prezintă prin urmare aşa numitele obiecte externe: intinderea, soliditatea, coloarea, sonoritatea, mirosul, gustul, temperatura şi celelalte, slut forme subiective, forme ale aparatulul nostru perceptiv. Toate aceste forme pe cart le numeam pînă acum ealităţt ale corpurilor, sînt, nu calităţi ale corpurilor, ci calităţi ale sensibilităţii noastre subiective. Existenţa acelor ca­ lităţ,I CCl atari, e dar strict subiectivă; existenţa lor e strict dependentă de existenţa sensihilităţil noastre. F�1r[1 sensi­ bilitatea noastră, universul care ne înconjură,' cu perfec­ ţiun ea formelor,' cu strălucirea colorilor şi varietatea su­ netelor lui, ar:fi haotic, Întunecos şi mut. Cum zice un celebru savant german, vorba biblică. a lut Moisi "şi s-a făcut lumină" e fiziologie falşă : lumină nu s-a făcut decit atunct, CÎnd cea d-intăl sensibilitate perceptivă a apărut pentru-ca să distingă lumina de Întunerec. Cînd vi să descrie aşa dar, În astronomie şi geologie, aspectul pe care il avea pămîntul În epocile cînd sensibilitatea omenească nu apărusă inca, el-voastră trebue să înţelegeţi, că acel aspect nu este decît aspectul, pen naşieri, această imnulti}'!' este insufici­ "entă în mai 'multe judeţe {Ji in cele mai multe comune urbane." Vorbind apoi de studiul comparativ asupra populaţiunet fă­ cut. în diferite rînduri şi începînd încă de pe la 1860 cu studiile lui Dionisie Marţian, d-l Dr. Felix adaoga : "Rezultat.ele acestui studiu sînt. triste ; le vom dezvolta mai "jos, vom expune în cifre faptul, deja de mult cunoscut, câ in multe "comune populaţia autohtonă scade ;�i că elementele siniine ocupă "golul la sat de romini." Iată dar starea adevarata a ţărei astfel precum rezultă din studiile făcute de oamenii competenţi asupra statisticelor ofici­ ale, pe o serie de cîteva zecimi de ani: Poporatia noastră scade; această scădere e relativă, pentru ţara întreagă, întrucît. pri­ veşte poporaţia or, todocsă, (are nu se înmulţeşte decît. în propor­ ţiunî cu totul slabe, în unele comune rurale însă, ţii in cele mai multe comune urbane, scăderea popomţ,:ei oriodocse c absoluui, morţii intreclnd naşierile. Cunoscute fiind tendinţele fireşti de înmulţire ale popora­ tieî, să naşte întrebarea pentru ce tocmar poporaţia noastră, care dispune de locurt aşa de întinse şi de fertile, nu să Înmulţeşte în mod normal. Şi aceasta est.e desigur problema cea mai inte­ resantă din cîte al' putea să ne preocupe. Căci dacă poporul romin nu va fi vrednic să cuprindă cu munca sa pămînturile aşa de manoase ce-i stau la indămina, străinii vor veni fără îndoială si't umple golurile economice lăsate de dînsul. Chiar astăzr cîm­ piile noastre aii nevoe să facă apel la puterile muncitoare ale popoarelor învecinate, iar oraşele aii încăput cu tot.ul pe minele străinilor. Poporatia oraşelor fiind însă compusă pretutindeni din elementele cele mai culte, şi aceste aparţinînd la noi în tară unui alt neam cu alte idealuri şi cu alte aspiraţiunt, este evident că poporul romin de pe la sate, lipsit de conducătorii să-i fireşti, va deveni robul îngenunchiat. a uuor stăpini, care nu reprezinta tendinţele sale de rasă. Aşa fiind, munca cu totul brut.ă pen­ tru It întreţine o civilizaţie străină, va absorbi toate puterile vii ale aeestnf popor, care nu-şi va putea niel-oda.t.ă Îndeplini misiunea sa. de cult.ură. Soll1ţiunea cît. mal neintîrziat.ă a proble­ mei poporaţiei, care la noi S[Î, prezintă cu un caracter (leosebit� de gravitat.e, să impune (Iar ca o chestiune de vieaţă pentru nOI rom în iL Intr-o scriel'e :mtel'ioa.l'ă: Mesl!}'i((�ltl 't'01l1tll, (Iaşi 1893), [506] 506 A. C. Cuza �T� "".'� " .. , . � ... " preocupându-ne mai ales de scăderea poporaţiel noastre urbane, am căutat SIt dovedim că această scădere să datoreşte, în cea mai mare parte, predomnirei elementului evreesc in oraşe. N ă­ vălind în ţară pe cind poporul romin începea a să deprinde abia cu formele unei civilizaţiuni aşa de străină de modul său de a fi, de pînă atunci, evreii, purtătort al formelor acestora de eul­ tură, în legătură cu apusul de unde ele ne veneau, şi neavind nici un fel de scrupul faţă cu creştinii, cu cari nu să asimilează, aii acaparat în scurtă vreme toate izvoarele mai indămănatice de vieţuire, comerţul şi industria, lăsînd clase! de jos pămîntene numai ocupaţiunile cele mai obositoare şi mai rau plătite, pe cind clasa de sus, mai prevăzătoare pentru sine, işi rezerva funcţiunile împrejurul cărora să incinge ast.ăzi o luptă din ce în ce mai crîncenă. Astfeliu strimtorată în mijloacele sale de vie­ ţuire, poporaţia băştinaşă de pe la oraşe, lasată fără nici o a­ părare în faţa acestui puhoiu distrugător, a început să scadă şi să degenereze. Intr-o altă lucrare a noastră ; Monopolul alcoolului. (Bucn­ cureştt :1895), am arătat că una din cauzele cele mai de căpite­ nie a scăderei poporaţieî noastre, atît la sate cit şi la oraşe, este alcoolizmul, consumarea în cantităţi mari a rachiurilor celor mai proaste şi falşificate Încă cu tot soiul de otrăvur), care tre­ bue să aibă consecinţi eu atît, mal vătămătoare pentru poporaţia noastră, cu cît ia este mal rău hrănită, trăind aproape numaî din legume. Venind după studiul nostru în care ne ocupasem mai ales de poporaţia urbană, şi tratînd o cauza generală de scădere, lu­ crarea acesta a trebuit fireşte să ne servească de transiţie şi de indemn, pentru a ne indeletnici mal in special şi cu popora­ ţia rurală. In studiul de faţă vom căuta dar să cercetăm care sînt, după părerea noastră, cauzele care aă trebuit să producă scă­ derea relativă, şi prin unele comune chiar absolută, a poporaţiei noastre rurale, în ultimele decenii. Descresterea poporaţiei romîneştt, în adevăr, nu să observă mai ales de cît cam de pe la anul 1859, după cum să poate ve­ dea (Un următoarea tabelă publicată de dl. DI'. A gappi în lucra­ rea citată ; Mişcarea poporaţie! între anii 1844 şi 1873. Anul �umărUllocuitorilm\ 1: Sporirea I II I 1844 3.578.951 II II 1854 4.000.000 II 421.049 1859 4.424.961 II 424.961 il 1873 4.839.929 II 414.968 " '1 !, I [507] ŢăraniI şi clasele dirigen te 501 In perioada d'intăiu, 1844 -1859, creşterea noastră a fost de 864.010) pe cînd în perioada 1859--1873) nu mai avem de cît o creştere de 414.968 suflete, de unde rezultă că, in această din urmă serie de cinspre-zece ant mai apropiată de nof, am pierdut mai mult de jumătate elin sporul ce ar fi trebuit să avem) dacă poporaţia noastră s-ar fi înmulţit în aceiaşi proportie în care să inmulţise în acei cinsprezece ani anteriort. Cercetînd acum statistica născuţilor şi a morţilor pe fie­ care an, de la 1859 încoace de cînd să pare că a început mai ales să descrească poporaţia noastră, iată rezultatele la care ajungem: ' Mişcarea poporatl«! (lin Romînia pc anii 1859-1873. lAnul N lJMAI:'UL " Al" Il 1, r r j Cţ:- --�-------- ---, .iu au mn- " rit la 100 N ăscuţilorllV=����l� __ �ăscnţ� Morţl I de năseuţi 1859 114.3Eî1 65.295 49.068 571/z 1860 123.�)97 79.793 44.204 60'/2 1861 129.470 85.622 43.848 66'13 1862 121:;.590 1:;7.524 41.066 681/.) 1863 12:3.086 106.721 16.365 8611; 1864 147.278 106.273 41.005 72112 1865 143.090 111.939 31.151 77112 1866 130.857 158.275 27.418 121. 1867 133.711 106.530 27.181 79 '12 1868 143.510 107.775 34.735 75417 1869 146.639 105.268 41.371 7P/7 1870 147.552 111.!)63 35.589 75H/, 1871 145.010 114.576 30.434 79, 1872 139.084 132.508 1 6.576 951/1 1873 14l."15[) .141.982 226 1001/, 1874 149.442 152.246 2.1:;04 102 187fl 170.571 140.709 28.862 82 '13 1876 164.M7 125.857 38.690 761/2 1877 158.7HO 133.381 2fl.409 84 1878 141.239 143.715 2.·176 101 'Ii 0 Din această tabelă să poate vedea lămurit cum poporatia noastră a început a scădea mai ales 111<1. "la anul 1852 abia avea locuri de �rc\tUI'<:'i, li, le lJroprietăţeI "numaI 25 pogoane, ast.ăzi are 000, proprietatea Bucovenil1umai ,,50 pogoane, astăzi are 700." "III. Gestiune. - Ge foloase trageat'i pe atunci proprietarii "de la acele locu1'i? "Mal înainte de a sit întinde agricultura, în starea ce să "vede ast.ăzI, venit.ul proprietăţilor er/;l foarte mic, Zilele de A. C. Cuza " " " lei 15-20 " 5-10 "Chila de grîu , " "porumb " "orz 514 [515] 'I'ărauii si clasele deriaente , .. . b 515 "dac:â preoâeute ele requlamen! şi de legiuirea din «uul 18.51) pt'o­ ,,}lridarii ;gi arendaşii nu le întrebuinţrtii În agriculturii, ei le pri­ "micUi în bani şi să mulţumeau numai cu dijma ce luau din pro­ "dnctele clăcaşilor carî şi aceştia făceau o arătură foarte mica, "căc] al'lUt numai locurile ce le (fiiseclll curate tai' pe cele cu nui­ "nicinZ şi tufis le ocoleiui cu plugul. Pe la anul 1850 proprietaril "sau arendaşit au început a întrebuinţa zilele în arăturt, curăţind "cîmpul de mărăcinl şi tufiş de la care nu aveau nicî un folos". "De la un pogon finete folosul era de 20 lei din care să ,,�cMea cheltuiala; dijma se lua din 5 şi din 7 una; carul de "măsură să vindea pe lef 40 transportat pe la plăşî sau pe la "oraşe ; astăzi Însă de la un pogon să ia folos lei 100-130". "Un pogon de pădure oprită de 15 anî să vindea pe preţul "de lei 700-800 pecit timp prin arătura de astăzi să prinde pe "un pogonvprecum s-a zis lei 100--130, care în 15 ani fac lei ,,1500-2000, adică un îndoit folos". "Un suhat de 300 pogoane să vindea pe preţ de galbeni ,,30-40, pecit timp astăzi arate acele pogoane dau un venit de "galbeni 800-1000". (Vezi Monitorul No, 126 din 11 Iunie 1862). Mai înainte vreme dar, pecind proprietarii nu intrebuintau nici măcar zilele de dacă datorite după lege, multumindu-să numai cu dijmuirea productelor, ţăraitii nostri trăiau în ticnă, arind numai locurile curate, şi indeletnicindu-să mai ales cu munca, relativ aşa de uşoară, a creşterei vitelor. Incetul cu incetul Însă, poporul nostru a fost silit să să impovoreze cu o muncă mult mal obositoare, tăind pădurile, curăţind cîmpiile de mărăcini şi trudindu-să ca să producă tot mai mult, pentru a satisface trebuinţele nemărginite ale formei noua de producere, după cum să poate vedea şi din următoarea tabelă statistică datorită Di­ recţiunei statisticeî generale de pe lîngă ministerul Domeniilor [516] ------- A. C. Cuza Plantele 516 StatisticH agl'Îcoll'i a,ltIi111Îuicl, fără Basal'aI)Îa şi Dobl'og'ea, pc ann 1840-41.-18G2 şi 18f'2. . Supe/pcia fârei, fârâ Basarabia $( Dobrogea) 11.542.000 J) hectare. 1) Vez! Bnletinul direcţiullcl statistice! g'011CI',de pe InJie şi August ISU:!, 1'. In. " 2) /latel" privitoare la agricultura acr,tlll'\ an sînt Irtate pentru M,)ldova din Statistica Pl'iU,llllll Necnlnt Sutzu (A. IIpuig-, Librar, r-ditor, Iaşi I84fJ,), iar pentru V'l,lachia, din Aimallallill statllllli (Bucurc!iti la Za­ har:a Karcaleki şi fiuJ..)842). Il) Allalele Statistice I3uclU�C�tr 1863. 'l) Statistica agricolă ppntru 1891-1802, (suh Presă) Populatia este dată după recensimentul din 18"0 5) Aproximati,", Iip sind datele in privin;a intinderei livezilor de pruni pentru 1862. Griu şi sacară 3% 413 6i1.99!) 1 535 0,j61 Orz 50534 215510 4210101 Ovăs 4599 55208 20·1.309 }'OLJll�ol 598688 !17l.101 1.781.263 it lVIalaiii I 1702!J 77,664 81.31GI lJiv�rse 88.GOO ti3.7·J--l G 01·1 2..10G.OI7 1 1.!J73.280 I lGG.20G 7(J6!)()7 1800 ;)!)4 (JG2 r..JGO 2.520380 ['.002.380 200.flDO fl2G 121 Să. vede dar de aice că unele specii aii scăzut în aceşti din Ul'IWt trelzecî anî, ea porcii, caprele A şi mal ales boii, pecind cele­ lalte all rămas aproape stationare. Intinderea terenulut cultivaf însă s-a ridicat de la 2.130.000 hectare, cit. era in 186'2, la. peste [520] f)20 A. C. Cuza. 4.600.000, cît a fost în 1892, iar finatele care ocupat'! 600.000 de hectare in 1862, ocupau in 1892 peste 925.000. Prima con­ secinţă a acestel scăderi a vitelor noastre ar :fi dar că, faţ,ă cu anul 1860, a trebuit să să întrebuinţeze mal puţine vite în agricul­ tură în anul 1892, ceia ce însemnează o impovarare mai mare It claselor noastre muncitoare, cu toată introducerea maşinilor, care şi ele au contribuit, să inţelege, la sporirea culturet. Dar să va zice poate că o bună parte din vitele constatate in anul 1860 au fost exportate, pecînd în 1892, căzind exportul cu totul, cea mai mare parte a vitelor au fost întrebuinţate in agricultură. Iată Însă care il fost numărul vitelor exportate in anii 1860-1877 şi 1877-1890, 7 4 306 1.167 204- 88 124 30n (j61 187 78 146 J d I II 1 8 3 9 li 1 " 9 2 U .. eţu 11J\3.s('.l1\J I :\101'11 \ Exrcdentl\ EXelt1t'nt I Morţt 111' .. 11 1/ Bacău 44 25 + 19 Iaşi 47 52 5 Putna. 28 20 + 8 1: 'l'ecuci. 4 2 --t- 2 I! Tutova III lB 12 + 6 li _��:slu� __ 1_14 9 + 5 li 155 149 --rJ' o t:iT-11 -Th�5===';o='l��O +:35 li 1.53()Ţ 2.038 În aceste şase judete evreii nu dati, în anul 18;39, decît ::bia un spor de 31) suflete, pecind în 1892 sporul lor e de 1.53G. In judeţul Iaşi, în care evreii să prezintă, în 1892, cu un spor (le 661 născuţi, ei aveau, în 1839, un excedent de 6 morţi. În­ multindusă evreii însă, care încetul cu încetul ati acaparat toate izv�arele mai indemînatice de vieţuire ale pămintenilor, popo­ raţia ortodocsă a început să scadă, şi iat:"L care a. fost excedentele de mor�i . şi năf.:cnţi, la. ortodoc�i şi evrei, în" 1839 şi 1892, �n acele 6 judete din Moldova, lJl care am vazut că. poporaţia noastră. scade: . [524] 524 A. o. Cuza Bacău Iaşi Putna 'I'ecuci 'I'utova Vaslui 'l'otal Excedentul de na;�teri si mOI'ţz, la ol"todoc$l ;�i evrei, in 18.'39 $t 18fJ2 li __ ?_H rr O D O C Ş î li E V R E î --II Judeţul Iii :\'\SClrp I 1\101:'rr II 1'ASlU'n I 1\101('P I 1 1§��jJ_�_�u�m}�3Q?11_8S?�lJ_���\}S;��LH3�21 II �)30 I 1----\ - 20;-1;--11 30;-\--- --- ,,1.123 1 973 661 5 Il 213 II! 852 I 8 1 187 I 'Il �Q6 i 1 91� II 2 I 7.8 I 6t:>1 I 36.1 1\ 6 i. 146 II 937 I 740, 5 i 155 1 114.190 r - I 4.05(r�-;rol f!536T=�b- I ---= Vra să zică, în 1839, pe cînd poporaţia Moldovei era a­ proape în jumătate decît aceia a anului 1892, avind peste tot 22,294 naşterî atunci, pe cînd ia are 55,878 nastert in I 892, a­ ceste şase judete, dădeau un excedent de 4190 născuţi ortodocşi, pe cînd în 1892 ele dau un excedent de 4050 mortî ortodocşî. Este drept că in aceste şase judeţe, evreii nu al1 avut, in 18:19, decît un spor de 35 suflete, pe cînd el sporesc, in 1892, Cl1 1536 suflete. . Pe lîngă evret, cari au sporit intr-o proporţie foarte mare elementele neprodncatoare, s-au mal imultit în ultima jumătate de secol şi funcţionarii, apasind cu greutate (le plumb asupra claselor noastre muncitoare. Ba mai mult încă, slujbaşi! statului şi aspiranţii la slujbe, sînt tocmai clasa cea mal importantă în stat. Pentru dînsa singura să pare că există astăzi întreaga noastră organizare politică. "Fie care constituţie ca lege fundamentală a unul stat, "ziee Eminescu în scrierea citaUi, are drept corelat o clasă mai "eu samă pe care să intemeiază. Corelatul constituţiilor statelor "apusene este o clasă de mijloc, bogată, cultă, o clasă de p: "tricianl, de tabricanţt indnstriaşl e- cari văd în constituţie nn "loeul de a-şi reprezinta interesele in mod adequat eu insemnata­ "tea lor-la noi legea fundamentală TIU însemnează decît egalitatea, "pentru toţ,i scribii de a ajunge la funcţiile cele mai înalte ale "statuluI." ..... Corelatul constituţiei noastre fiind însă clasa neprorlucă- ,t,oare a scribilor, este evident că Întreag?< noastră activitate po­ litică nu va :fi decit o frămîntare st811l::t şi pătimaş�L impreiurul hudgetulur. Şi aceasta explică în mare parte şi lipsa de prin- cipii de care ne plîngem. \ "De-aceia, adaogă Eminescu, partidele noastre nu le n11- "mesc conservatoare sau liberale, ci oameni eu slujbă : ,l}1I0(;1'­ ,,/I,mnentali, oameni fărtL slujbă : opoziţie. De acolo vecinica "plîngere, C[L partidele la IlOI nu sint partide de principil, ci (le "Întel'ese personale - şi principiile sint interese -- d.ar interesele [525] ff:'tr;:mii şi clasele dirigente "unei clase pozitive, clasa pozitiva a proprietăţiî teritoriale !()l'y ".conservativ, elasa negustorilor şi a industriaşilor Il'hi.r;, elasa lu­ "en\torilor, socialiştii. Unele sînt la nOI aceste clase pozitive P A­ "l'istoern.ţia istorică - şi ia trebue sa fie tot-deauna istorică pen "tru a fi important:'t- a dispărut aproape, clasa de mijloc pozi­ "tivet nu exista, golurile sînt implinite ele streint, elasa ţăranilor "e prea necultă şi deşi singura clasă pozitivă, nimeni n-o pricepe, "nimenI n-o reprezentcază, nimănui nu-I pasă de ia." Din faptul însă. eli, la noi în ţarii alţii produc bogăţiile, şi alţil, cari trăiesc din munca acestora, vin sit hotărască (les­ pre modul intrebninţăret 101', formînd elasa dirigentă, trebue să rezulte două mari iuconveniente mal eu samă : mal intăiu, cea mai mare parte a reformelor săvîrşite de această clasa, care nu este în atingere directa cu interesele reale a le ţării; va avea un caracter pronunţat ele superficialitate, ele nechibznintă şi de ne­ potrivire cu nevoile adevărate ale poporului, şi în al doilea rînd, întreaga putere politică, precum şi o bună-parte a muncei luată de la clasele producătoare, sub formă de impozit, să va intrebuinta pentru satisfacerea intereselor acestei clase speciale, pe sama producătorilor. Şi aceste două mari neajunsuri să pot observa la fie care pas în cursul dezvoltărei noastre din ultimele deceniî. Astteliu, in ordinea economică, reforma cea mai însemnată il timpului modern este fără îndoială, improprietărirea săte­ nilor clăcaşi prin decretul din 15 Aug. 1864. 'I'otuşl, 01'1 cit a fost, de măreţ principiul care a inspirat această reforma, trebue s:1 recunoaştem astăzi, după trei-zecî de anl de la aplicarea sa, că rezultatele ei nu au corespuns aşteptărilor. Căci pretul răscnm­ părărel clăceî, a dijmei şi a celorlalte sarcini, ce să desfiinţau, 1-1, impovorat pe tăran peste puterile sale, deşi poate că, in teo­ rie, el era calculat întocmai după valoarea bunurilor din vremea aceia. Da]' valoarea ele schimb al pămîntului, după care s-a calculat răscumpărarea, în modul cum ţăranii ştieau şi puteall .'ă-l cultive, nu era aceiaşI pentru proprietarii st{Lpinj pe eapitalurL ,nsemnate, ea şi pentl'Ll sţLtenil săraci, eal'e ieşeau abia de sub tu­ tela seculm A în Cal'e fusesp ţinu ţi. Pe lîngă aceasta banul, eare llU avea niel o însemnătate în economia ţărannlui elăcaş, devenea ele uc1atiL tactorul de eţLpetenie in vieaţa economică a ţtLranului pro­ prietar. SarciJ1(-�le ee era chemat să le poarte, trebueau să fie dar eu atît mal mari, cu eît îi lipseall mijloacele pentru a valo­ rifica instrumentul de mundL ce i să Mtdea, şi cu eît el nu a­ vpa deprinderea noului mecanizm economic, pentm care stL ce­ cei'ea o pricepere mai mare şi un spirit de prevedere mai dez­ voltat. "Gl"e�dlttea dâI'do1', zice d-l Ion G11iea, iată cheia stării de "ina11uere în care să afl�l agrienltum ; iat�i cauza l'llinărei proprieta­ "l'ilol' cari Fall ocupat. cu exploatarea moşieloJ'; iutâ ce 1weJ.pl'ică mi­ "zcl'ia tâl'ilWtlllf, {( Jidu.llli r;l((Cil0 JlW,i. r:II S(()JUI, care atal'�. (le (IăriIe "cătl'i1. :-:t.at.; că,1.n1 .in(leţ şi dttl'A comunii, mal plM,eşl.8; şi are sl� [526] A. C. Cuza "mai plătească încă şapte am, anuitatea răscumpărăreî pămîn" "tuluL 'I'otalul dări lor unui fost clăcaş, de vom socoti şi pe cele "judeţene şi comunale, să sue la 32 frauci, sau 861/2 de le! vechi "de om, sau 18 galbeni de familie) ceva mai mult de 32% din "venitul anual." "Starea muncitorulul de pămînt, a clasei celei mai produ­ "cătoal'e şi cea mai interesantă a ţării, este în adevăr vrednică "de jale! ... " "Nicăirf nu să plăteşte statului 18°/u; 110i plătim 18 '10 0/,) "din venit; plătim îndoit cît Englezul, de patru ori cît Prusia­ "nul şi Austriacul, aproape de două ori cît plăteşte Rnsul. (Vezi iim Ghica: Conrorbiri economice. J'ucure{iti 1879). Rezultatul acesteî apăsărf ne mai pomenite a fost scăderea popcrzţiel noastre, după cum să poate vedea mai bine din ur­ mătoarea tabelă în care dăm mijlocia anuală a naşterilor, a de­ ceselor şi excedentele în trei perioade diferite: MiJlocia anuală a naşterilor: a deceselor .�i exccdenlele pe (/lIii 1860-1869) 1870-18'7fJ {ii 1880-18.1J2. j--'" x 1 tl!aşteri Decese I Excedellt�1 ··1 ···1 1860-1869 1870-1879 1880--1892 134.924 152.584 205.492 104.572 1:33.591 146.860 30.352 18.993 58.632 Excedentul naşterilor asupra deceselor care fusese, în mij­ locie, de 30.352 pe fiecare an, în perinda 1860--1869, să co­ boară la 18.993 în perioda 1870--1879, sub apăsarea sarcinelor prea grele ce cădeau asupra claselor noastre muncitoare. Şi do­ vadă că aceasta era cauza scăderei, este faptul Că, stingindu-să datoria pentru răscumpărarea clăcet şi a dijmeî, în anul 187H, perioda următoare 1880-1892, să prezintă cu o mijlocie a­ nuală, de 1)8)6:32 mal multe naştert de cit decese, adică cu a­ proape treizeci de mii mal mult, pe fie care an. Pe lîngă acest inconveI'lientcă a sporit sar-cînele clasel noastre muncitoare, peste puterile sale, improprietarirea a mal venit să strimtorească poporaţia noastră rurală in dezvoltarea sa viitoare, prin faptul că pămîntul ce să dădea fie-cărui să­ tean, abia îndestulător pentru nevoile sale, avea să să impartă, între urmaşii SăI, în puterea dreptuhă de succesiune a coduluî civil. Pe cînd ţăranii, după vechile aşăzăminte, aveau dreptul. să cuprindă pînă la două treimi din i\�tregul teritoriii al ţăreî, ei să vedem! astăZI marginiţt la acele cîteva f�\lci pe care le hotărea legea, odată pentru tot deauna, ca Srt rămiie in deplina lor proprietate. Generaţiile viitoare venind să-şi imparta aceste pămînturt, rezultatul a fost cli, proprietatea l'uraUl s-a imbucă­ tătit în aşa mod, în cît nu SI}, mai alege nimica de dînsa. Ur- [527] TManii şi clasele dirigente 527 maşiî improprietăriţilor de la 1864, all trebuit dar tia ajungă cu timpul un teliu de proletari, legaţi de acele citeva prăjini de pă­ mînt, pe care nu să pot hrăni, dar de care nu să indură, fiind că să cheamă proprietatea 101'. Din toate aceste să poate înţelege că improprietărirea să­ tenilor s-ar fi putut face în condiţiuni mai puţin oneroase pen­ tru dînşii, şi mai potrivite cu interesele lor, Dar în lipsa unei clase conştiente de drepturile sale, cine ar fi avut atuncea des­ tulă putere pentru a îngrădi lăcomia proprietarilor, cari năzueau să alunge pe ţărani din pămînturile udate de secole cu sudoa­ rea şi cu singele lor, făcindu-L. proletari, sub cuvînt de a le da libertatea, ca mijloc de a să ridica şi de aşi dezvolta facultăţile. "Daţi ţăranilor libertatea, zicea Barbu Catargiu în şedinţa "Adunărei generale de la 2D }\I[ai 1862, şi ei vor eu 111 para pă­ "mîntuI, cind vor socoti de trebuinţă, şi cînd vor şti eU111 să a­ "gonisească averea, mai bine vor şti şi să o păstreze". Iar în sedinta de la 2 Iunie a aceluiasi an, tot Barbu Ca- targiu ne spune: ' , "N oi, domnilor, zicem ţăranilor: sînteţi liberaţî, puteţi "cumpăra, prin munca voastră, moşii intregt : puteţi prin silinţa "ajunge la cele mai înalte funcţiuni, ba încă le zicem şi mal "mult: vă creăm o bancă de credit, de unde să puteţi lua ton­ "durile trebuincioase, ca să cnmparăţi ce veţi voi," In toate aceste mărinimoase intenţiunî ale proprietarilor faţă cu săteni! se uita însă un singur lucru, şi cel mai de căpetenie şi anume, că ţâ)'(miX erau 'de drept proprietari pe dotui treimi a întregului teritoriu CI (urei, şi că nici odată nu s-ar fi lăsat, ele bună voe, sa fie alungaţi din pămînturile stăpînite de (Unşii, după vechile aşăzăminte, avînd dreptul fiecare ţăran de a ara şi de a cosi clt va voi, dÎnd numai dijnui. Şi pentru a caracteriza proprietatea la noi, iată ce zice de-o pildă, pe lîngă multe alte documente, hrisovul din 28 Decemvrie 1794 al domnului Mihail Sutzu. (Vezi J1L ]{o,ljâlniceann: lnbunăuiiirea soartei ieranilor, Bucureşti 1tl62,): "Cînci locuitorilor de la un sat nu le va fi indestul "moşia aceia unde şed, ca să are indestul şi să-şi facă fi­ "naţ,ă, dator să fie vornicelnl satului, să meargă să să a­ "rate la ispravnici) ţînutului, şi ispruonicii [iictnd cercetare, ele "sti /)U/' incredsiua cusn cii ca aileoiirat nu. aii loc îndestul pe sno­ "fiia unde sed ele arci ;�i de finaui. sei, caute pe altemo(!ii, care "sti uuirqinesc; !;Ii ]Jl'in $tiinţa stâpîllul'l.li acelei mosii sti le dea () "bucntâ de loc de o parte, cît le va jiîndcsiul pentru trebuinta lor, "unde să nu facă stricăciune şi pagubă stăpînului moşiei şi să-i "pue să are unul lîngă altul, şi eă le iea 8tâpînul 'lJw,�iei nu­ ,,'lJwi dijma, iar C1l clacâ SCUt w altele sti nu-i supere şi pamîn­ "turile ce le vor ara locuitorii atit pe moşiea unde şed cît şi pe "locul ce li să va da pe moşiea megiaşă, luîndu-şi stăpînul mo­ "şiei c1ijma obicinuită, să nu .tie Dolnic a le lua pămîntul, pînă "cind nu-l vor lăsa el singur) de vechHl." [528] 5:28 . A. C. Cuza Văzînd aceste dreptnr) (',e le aveau tăranii asupra pamm­ tu.ui, trebue să recunoaştem că, decretul din 15 Aug. 1804, a fost nu numai un act de dreptate faţă cu dinşiî, dar un act de o mare înţelepciune politică şi de un inalt patriotizm. Nu este mal puţin adevărat cii reforma aceasta, care a improprietărit pe ţărani, ripindu-le dreptul ce-l aveau de a cuprinde moşiile pro­ prietarilor pînă la două treimi din întinderea lor, şi care nu �-a făcut decît În schimbul răscumpărăreî bine plătite a unor sar­ cint, din care cele mal multe fusese stabilite prin abuz, a fost mal mult În folosul claselor dirigente, decît a ţăranilor. Şi acelaşi lucru să poate spune de mal toate reformele şi imbunătăţirile ce s-au făcut, de mai toate legile ce s-aă votat în ţară, în ultimele decenii. Astteliă, nu rămîne nici o indoiala că drumurile de fer, care aii costat sume enorme de bani, stoarse în cea mai mare parte din munca ţăranilor noştri, aii profitat mai ales claselor diri­ gente, proprietarilor şi arendaşilor pentru transportul pinel, 00- gătaşilor pentru mal multă indemănare in lungile călători) ce În­ treprind, ţăranilor iusă ele le-aii adus o indoită pagubă, şi ma­ terială si morală, luîndu-le cărăusia cu care sţt hrăneau în timpul e�'nel. Că(;i inlocuindu-să munca ţăranuluî, intr-o bună parte a anuluî, fără de a i să crea o altă ocupaţiune, el a fost strîmtorat în cîştigul săl'i, pe lîngă că a îuvaţat aş] pierde vre­ mea prin crişme, demoralizindu-să. AceiaşI nepăsare pentru interesele taranilor, aceiaşi ingri­ jire pentru interesele propriî, o manifestează clasele noastre di­ rigente in legile pentru tocmelî agricole din 1866 şi 1872, care au înlocuit robiea de odinioară, întemeiată pe indatorirca pro­ prietarului de a ela pămînt îndestulător locuitorilor şi de a În­ griji chiar de el, la vreme de nevoe, cu o robie mult mal aspră - ub regimul căreia proprietarul sau arendaşul nu are nici o in­ datorire, decît doar aceia ele a plăti preţul de nimic cu care a cumpărat munca locuitorilor, pe multă vreme Înainte, şi profi­ tînd ele nevoi],' lor cele mai crude. Scoţlndu-l însă de sub tutela seculară în care fusese ţinut, şi lăsindu-I să-ş) iugrijască singur de soarta ta, în luptă cu a­ tîteaelemente lacome de cîştig, clasele noastre dirigente nu ati înlesnit tăraunlui măcar putinta de a să apăra, dindu-I o cultură îngrijită care l-ar fi luminat, Dovadă despre aceasta _e::lte starea de inapoire a învăţămîntului nostru rural, şi păr�lsi]'ea desăvÎr­ şităîn care S-al�l Hisat preoţiI, �ingw'ele c1ou�l mijloace, scoala şi oiserica prin care ţăranul ar fi pntl\t invăţa s�t-şl cunoasc�i mal bine înteresele, rîc1icînelll-s�l c:Ul'ă o vieaţ;'l mal omeneasca. Câci tlltrueUâIJl'rme ţâJ'(mlll 'J{ostru ({ /08t ţiwd tU sta re (le 11i'Otrf!tnicie, prin însăşJ organizarea 1l0a,stră economică, De-avînd a să ingriji de ziua de mîine, care-l era luaI mult :::.alI mai pnţin asiguraUi, 'lu,stiinţct de ca !'le plltea sâ III[-i fic de jJugltl)(i. Dar în zina C111<1 i s-a dat 1 ibertate r�nl1înîllC1 ca el să �tt ingrijască de soarta IUJ, să eliM mal multă preve(lere, :-;it fie mal ager în (laravel'ile sale, [529] 529 să ştie mai bine :,;ii-:;;l, apere dreptul său, să fie mal îngrijit pen­ tru sănătatea sa, pentru a purta sarcini înzecite, in ziua aceia lipsa ele eul turti, lăsîndu-l făl'ă apărare la discreţia exploatate­ rilor (le tot soiul, şi în ignoranta absolută a celor mal elemen­ tare principiî de igienă, a trebuit să aducă desăvîrşit a sa inge­ nunchiare. "In privinţa mincărel, zice d-l N.\!. Leonescu, un profund "cunoscăt.or al stărei tăranilor noştri, ţăranul ar putea sta mult "mal bine, dacă ar pune cineva interes să-I înveţe. Unii ar a­ "vea (le unde tace chiar conservele cele mal gustoase pentru "tim pul erneî. Am zis că unii să nutresc răit din deprindere "fiind că vînd pentru nimic laptele, brinza, untul, găina, ouele "şi tot ee al' putea să-I îndulcească hrana şi să-i amelioreze exis­ "tenţa, şi eu banii prinsi să îmbată pierde şi ee-a mal avut la "sine şi nu să intoarnă acasă cu, ni mie alta, decît eu năravul "cont.ractat in beţie de aşî bate nevasta şi aşt speria copiii." Şi mal departe, vorbind de imbrăcamintea ţeranuluî, d-l L eonescu adaogă : "Imbrăcămintea tăranului dacă este rea şi nesănătoasă, nu "provine atîta din sărăcie, căci nu este aşa de costisitoare, cît "mal cu samă din neîngrijirea sa de sine, elin obiceiul de a să "imbrăea răii şi de sigur dacă i s-ar arăta pericolul şi boalele "ee le capătă din' cauza relei imbrăcăminte În timp de iarnă, "îndată s-ar imbrăca mal bine. (Vezf N. V. Leoneseu : Starea ţe­ ranului rUII/În. - Jussy 1887). Dar cine să-I invete cum să trăiască si cum să să imbrace, cind ţara noastră e astăzi cea de pe urmă' in Europa, ca ştiinţi de carte, dupa cum sa poate vedea mal bine din următoarele tabele statistice, intocmite, pentru periodul 1873-1883, de sta­ tisticianul C. Mi,'ichlC/', şi publicate în revista germană Neue Zeii din 1894 : Analfctbeţ'i printre căsâturiţt. -� I 0.06 14.80 19.12 25.28 32.00 70.40 91..'25 0.02 7.47 1J.47 lG.47 27.02 48.77 .'10.86 I-��-:: H 1 i Pr�crntu2 ,�nalf,lI)c-lll\ mijlocie" printrc I ,( i tilor căsătorui femel I---�='�--���� Baden Scoţia Anglia Fraucia Irlanda Italia România Peste 80 la 100 de bărbaţi, şi peste 91 la 100 de femei, :oint cn totul liI)siţi de eultul'ă în tara romÎneaseă. Această stare de înapoiare ni :';:1 invederează şi mal bille din statistiea l'eerntaţiei în diferitele ţărI: [530] 530 A. C. Cuza Aual!aueţi printre recruti. � I ]'ro(.�.rlltul celor cu I � '['AHI 'd A�UL �tlJllta e carte 1'" '1 l' I Saxa i 0.01 1890 Wiirtemberg I 0.02 1885 Baden I 0.03 1890 Bavaria ! 0.04 18HO Suedia '11 0.03 1885 Danemarca 0.36 1880 Alsacia-Lorena! 0.07 1880 El veţia I 0.08 18HO Prusia 0.08 1890 Germania I l.03 1885 Olanda I 7.03 1890 Francia 9.05 1890 Belgia I n.06 1890 Austria I 30.08 1890 Italia i 41.01 1890 Ungaria I 45.00 1885 Rusia i 78.80 1.882 Serbia I 79.31 1882 România I 79.60 1582 După statisticele făcute pe aniî din urmă (18U3-94l Pru­ sia a avut din 156.292 recrutr, 577 analfabeţi, Bavaria din 29.956 recrutr, f:i analfabetă, şi Wiirtemberg din 10.579 recrutî, numai unul fără ştiinţă de carte. Această stare ele lucruri să datoreşte, în cea mal mare parte, lipsei localuri [OI' de şcoală şi a învăţătorilor. După statistica şcoalelor primare, .publicate de ministerul instrucţiunei în anul 1889, s-a chemat la şcoală 609.472 copii, în vîrstă de a merge la şcoală şi anume, 100.706 de la oraşe şi 508.756 de la sate. Dintre acei 100.706 copil de la oraşe, 40.334 adică 40, '"'2 Oi,) Ei-alI şi inscris la şcoală, şi din 508.756 copil din comunele ru­ rale, s-au înscris 122.863, adică numai 24 la sută. Rezultă dar că la oras 60 la sută si la ţară 75 la SUUL nici nu văd scoala. ' , Dar niei măcar cei înscrişi n-aă urmat cu toţii la şcoală. Din acei 122.863 copii de IrI ţară s-a� prezinta] la examen nu­ numai 88.036, iar dintre 40.354 de la oraş numai 14.486. Din 609.4 72 copiî În vîrstă de a merge la �coahl, au rămas dar în anul 1888-89 lipsiţî de instructiune, \ la oraş 86.080, la ţară 422.M6, peste tot in toată ţara 508.766. Cercetînd statistica localurilor de şcoală, vedem că în, anul 1890 erau 508.756 copil in vîrstă de a merge la şcoală, din care scăzindu-să 15 la 1.000 ca împiedecaţi din diferite cauze rămîn 432.448. [531] Ţ ăranii şi clasele dirigen te 531 obligativităteî invătă- 497.327 m. p, 96.360 " " 400.966 m. p. Calculînd cite 1.15 m. p. de şcoala, pentru fie care copil, iată rezultatele la care ajungem: Suprafaţa şcoalet necesară aplicărei mintului . Suprataţa şcoaleî de care dispune ţara Suprafaţa şcoalel ce rămîne a să clădi Acum în urmă, după Raport adresat minislntLuiinstJ'ucţi,itnci P": plice asupra invăţămbnlului primar urban şi rural deP rrderic Dame, şeful biuroulut statistic al acestui minister, rezultă că, in anul 1891-92, noi nu am avut de cît 0.7 şcoli rurale, şi tot pe . atîţia învăţători şi invâţătoare la 1.000 locuitori. Cu alte cu­ vinte, la 1.000 locuitori, nici măcar un invătator. Dar care este măcar activitatea acestuî număr restrîns de iuvăţătort P D-l DI'. C. 1. Istrati, inspector general al invăţămin­ tuluî superior să însărcinează să ne-o spue în unul din rapoar­ tele sale oficiale: "Ei n-aă nici un lnieres părintesc, zice el-sa, "nici o iubire deeinteresată ;si nu dai: nici un sfa: bun fii; liuişlit. "Totul sâ reduce la forme. (Bul. minist. cult. 15 Octornvrie 1893). Si ceia ce este cu deosebire caracteristic si aruncă o vie lumină asupra stăreî noastre de cultură şi asupra modului cum clasele noastre dirigente au ştiut sa-şi Îndeplinească datoria că­ tră poporul de jos, e următoarea observaţiune a el-lui D/'. 1. Stefanescu, medic primar al judeţului Ilfov: lvlu/'(lâria corpului, zîce d-sa, am. observat-o l!WX ales la copii] cari ţ requenteaeă secolele. (Doctorul Ioan Siefiinescu : Consideraţiultl, al:lupra Huiieni; ;si Demoqrafiei judetului 1lI'00.- Bucureşti 1894). In asemenea condiţiuni, de ce ne-am miera sa· vedem că ţăranii să indărătnicesc a nu voi să-şi trima tă copiii la scoală, care pentru dînşii e o adevărată pacoste. "Mergeţi pe la sate, zice d-I Leonescu, veţi găsi scoli cari "funcţionează de 15 anl, şi nu veţi găsi in sat 15 absolvenţi "cari să fie în stare a ceti "Monitorul oficial" consătenilor săf, "nicf a arăta în scris suferinţele şi nevoile lor." . "Cauzele acestor împrejurări sînt varii şi multiple. Ele zac "în personalul ce compune corpul învăţătorilor săteni, în atir­ "narea acestora ele administraţia coniunală şi şicanelor zilnice ce "sufă)' din partea acesteia, in piedicele puternice ce pun exploa­ "tatorii moşiilor invătăturel săteanuluî, văzînd în scoală pericolul "de a-l scăpa de sub mină exploatatul, şi în marea lipsă a unui "control serios, capabil şi energic din partea l'evizorilor şcolari." Şi iată ce ne mai spune d-l Leonescu, într-o notă, asupra evreilor exploatatorl de moşie: "Evreii exploatatod de moşie au început pe faţă lupta COll­ "tra instrucţiune] ţer�nulni compromiţîl1d pe Învăţător fie prin "bătae fie prin calomniere. Vre-o două exemple: In comuna Hol­ "boca învăţătorul a fost bătut de evrei. In comuna Perienl, e­ "vreul care exploatează moşia, silind pe ţărani de a munci peste "angajament, el s-au adresat la învăţător să li citească con­ "tractul. Acesta l-a cetit cum era scris, nu cum plăcea evreuluI. [532] A. C. C!1Ul. "De aici calomuit contra invăţătornluî, şi stăruinţe din partea "evreilor ele al perrnuta elin comună." Lăsat asrfeliu prada bat.jocnref evreilor şi il siluiref zilnice din partea unor primari beţivi şi brutalî, ce ar putea să facă învăţătorul nostru, pentru ridicarea culturală a ţăranului. Cît despre preoţi, lipsiţi aproape cu totul de mvăţătură, şi trăind în condiţiunl economice tot atît. de rele ca şi ale tăra­ nilor, ei sînt mai mult un element. de apăsare şi de scandal, în loc să fie conducătoriî fruntasi ai natluner, precum sînt de-o pildă, preoţii romînt din 'I'ransilvania şi din Bucovina. "Sent.imentul religios la ţărani, zice d-I Leonescu, este cu "d(�s�\vîrşîre decăzut ... Această ucidere a sentimentulut religios in "popor să datoreşte în primul loc iiJ?1(J1'anfei pateu tale Ci clerului de "mil', cît şi purtăreî desfrînate, lăcomiei ele ban] şi intrigilor "mîrşave ale clerului monahal, care cu mult mai degradat sub "raportul moral decit cel de mir, l-a egalat totdeauna în pri­ "vinţ� ignoranţei, afară de foarte miel excepţiunt". In loc ca să Încredinţeze învăţămintul nostru primar pre­ otimeî, ridicînd-o prin cultură şi punînd-o În condiţiunile mate­ riale cele maî bune, fiind singurul element în stat care putea, în adevăr, să aibă o înrîurire binefăcătoare asupra ţăranilor nostri, clasele uoastre dirigent.e, cu nepriceperea care le caracterizază, conduse de ideia Învăţămîntului laic, născută în alte impreju­ rări, aii lăsat pe preoţi şi pe Învăţ{ttol'l, în starea cea mai ele­ căzută, pentru-că nu să iudurau să jărtfească o parte din veni­ turile ce storceau de la clasele muncitoare, ca să intretie şi pe unii *i pe alţii, în conditiunile cerute. Lăsat astteliu fără învăţătură şi fără nicî o povăţuire, în împrejurările nouă în ea re era chemat să trăiască, şi pentru care să cerea mai multă agerime, mal multa activitate şi un spirit de prevedere mai dezvoltat, la discreţia areudaşului grec Si:1l1 jidan, victima samavolniciei unor primari ticăloşi, avind ca pilda Îl! rele, în primul rînd, pe preoţi şi pe invătătorî, prada unei exploatarl neomenoase din partea tuturora, de ce ne-am mira că ţ�\ranul nostru a inceput a să deda beţiei, ca Srt uite amarul atitor snferinti. "Nu pentru ca să �ţt jJoata lupta mai uşor GU foamea, zice "A. L. RJ'd1l/.({}IJ1, :,;al'l ea s[t-Şl inlesneasca niistuirea , sall pentru "aş] stimula trupul cătră desfăşurarea uneî activităţt mai mari, "sft dedă omul beţieî >- ci numai trebuinta în care să află de "a să ameti şi de a nu �iL mal gindi la, un trairi nedemn pentru "o fiinţă o,melleasdi, v îl ,face să să. îl�bete. �auza cea. m�li "de pe urma a aeestm narav nenoroCJt,este, ce-l drept, I1nZenH ,,::;itllaţiuuel sale economice, care llU-l di:l ��cel minimum de hrall�L "şi de repaos de care omul are nevoe peutrl1 bUIla sa stare, morali\' "şi fizich. Mincarea putina şi munca excesivă sînt din acest punct. "de vedere, in adevă.l', eanzele materiale ale abuzului băutnl'ilor "s[lirtoa�e, şi terenul favorabil pent.ru Uiţil'ea alcoolizmulni" .. CA. L. }CJ'(llll({lI'l1 - Die Alkolwlj'J'uge. -Bamberg, 18H5) [533] Tăranii �i ela-ele di1'�g0nte 533 Sub apăsarea atitor nevoi şi lipsit de ortce sprijin moral, poporul nostru 1:1 ajuns astăzi printre popoarele cele mal alcoo­ lizate, ceia ce este una din cauzele principale ale scăderei sale, după cum am arătat mai pe larg în scrierea mea: .Monopolltl «lcoo] ului. (Bucnreşti 1895). Pe cînd clasele noastre dirigente lăsau astfeliu in cea mai neagră părâsire, scoala şi biserica, singurele două mijloace prin care ar fi putut s�\ ridice pc ţăranii noştri, pregătindu-I pentru împrejurările nouă, şi aşa de complicate pentru dinşiî, in care erau chemaţt a să dezvolta, ele intrebuinţati toată munca luată de la dinşit sub formă de impozite, pentru satisfacerea propriilor trebuinţt, creind cu multă cheltuială o întreagă organizare, cu totul în nepotrivire şi cu starea noastră de cultură, şi cu pute­ rea noastră de producere. Pe baza unei produceri u!J)'Îeole din cele mai prhnitioe, COlt­ iluciitorii nostri C111 ridicat lin sistem social costisitor, luat în toc­ mai de aiurea ca rezultat a unei dezvoltări de secole, şi unde să l'ar.imă pe producerea industrială, eaxe dă muncei omeneşti o valoare nemărginit de mare. Şi unor oameni cu totul primi­ tivi, ei le-au impus de a să mişca înăuntrul unor forme atît de complicate, în cît nu sînt în stare să le inţeleagă, ingreunindu-le numai existenţa, fără profit. Odinioară, "Ou;steasca obicinuiai tuiunare" , compusa în V (t­ lahia din 42 membri şi în Moldova numai din 35, din cari nu­ mai acei 16 deputaţi din ţinut primeau cîte UlM mie lei vechi "spre despăgubirea cheltuelit lor pe toată vremea săderet lor "în capitala", era, dimpreună cu Domnul tărei, însărcinată cu în­ tocmirea legilor şi cu intreaga, administraţie a tărilcr. Din modul cum aceste adunărt să alegeaii din numărul restrins al mern­ brilor, precum şi din Ieliul insărcinărilor ce le aveau, să poate vedea că în sinul lor urmau a să dezbate mai ales chestiuni de gospodărie, şi că spiritul în care fusese concepute, viza realiza­ rea unor scopuri practice anumite. Oricît al' fi fost de primitivă această organizare care <1,­ mesteca atributiile legislative cu acele de simplă administraţie, trebue :,;ă recunoaştem că ia să potrivea mai bine cu starea noastră de cultură şi cu imprejurarile noastre economice, atît de modeste. Dar ia a fost înlocuită prin cele două camere, cu (le­ săvîrşire prea numeroase faţă eu lipsa noastră (le oamem, şi prea costisitoare, pentru mijloacele noastre restrînse, ridicindu-să cheltuiala lor la. apl'oape un milion �i juumtate (le lei pe fie­ cate an, AsUlzi la noi, ca pretutindenea, parlamentul este ehemat să facA leg'ile şi :-:ă eOlltroleze activitatea guvernului: In J'ealitate însă, el nu face de cit sLi, zădărnicească aplicarea legilor, şi :,;a fie o piedic:l pentru o bunăadmiJlistnu'e a FtreL C�"c'i regimnl parlamentar n avut ca reznHat, mal mult la noi de cît aimea, de a crea. o clasA ele J)01iticiaJ11, cari nu tnliesc rlecît din spe­ cularea influenţeI lor politice. DUp�L cnm e ştiut elin pritctica [534] 534 A. C. Cuza zilnică, mal toate abaterile de la lege şi chiar desavlrşita lor zădărnicire, precum Între altele a legilor de apărare Impotriva evreilor, ::-><'t datoreşte mal ales iuterveniret deputaţilor. Şi fiind ca cea dintăiii condiţie pentru a să putea bucura şi pe viitor de foloasele puterei, este să reuşeşti in alegert, să inţelege că ingăduirea cea mal largă faţă cu toti acei cari dispun de oare­ care influenţă electorală să impune ca singura politică înţeleaptă. Aşa S�t face că slujbele ţărel sînt adesea ori încredinţate unor oamenî cari nu le merită, şi că să menţin în serviciile statuluî pe acei cari nu-şi fac datoria, sau care să abat chiar de la calea cea dreaptă a cinstei. Dar pe sama cUI să fac toate aceste concesiunl şi să ingădue atîtea abateri de la lege? Fără îndo­ ială pe sama celor mal mulţi, a ţăranilor În primul rînd, care să trudesc să intreţie Întreaga organizare, Şi cine profită de dînsele? Clasele noastre dirigente desigur. In asemenea condi­ ţjnni nOI nu putem vedea nicl aice un progres, fată cu trecutul, şi sîntem convinşt că administraţia generală a ta rel şi chiar le­ gislaţia noastră, ar dobîndi mal multă înlesnire, dacă s-ar re­ duce macar numărul acelora, cari contribue aşa de puţin la fa­ cerea legilor, şi aşa de mult la călcarea lor. Ceia ce s-a intimplat cu regimul nostru politic, care a sporit sarcinele ţăranilor, fără de a le aduce aproape nicî UIl folos, s-a întîmplat' şi cu administrarea justiţiei, care a făcut progrese însemnate şi săIntretine astăzi cu o cheltuiala cu mult mai mare decit în trecut, dar care nil a folosit decît mal cu sama claselor clirigente. După art. 36 al Regulamentului organic al Moldovet, să­ tenil îşI aleg singuri judecătorii pentru pricinele mal. neiusernnate : "Ad. 36. - EI au dreptate de a-şl alege mădularile săteştr, "judecătorI în sate, după art, 319 al cap. al 8-lea judecătoresc." Şi iată ce ne spune art. 319 despre modul cum să admi­ nistra justiţia la sate pe vremile acelea: "ILrt. 319. - Spre a cruţa pe săteni de staruirile pe la "tribunalurile ţinutnrilor pentru neinsemnătoarele pricinî ce să "întîmplă adeseaort Între dinşir, şi spre a fi scutiţi de nişte asemenea "c.lteltueU, să va aşăza în fie-care parochie cîte Ull judeţ satesc, "alcătuit de preotul şi de tr. i juraţi, alest pe tot anul de c�itr�t "grămada satului dintre fruntaşi, mijlocaşi şi codaşI, adică cîte "un jurat de fiecare treaptă. Aceştia Duminicile şi in zilele de "serbătorI să vor aduna după sfinta leturghie la casa preotului ,,:,;atulni, unde vor judeca toate pricineie urmate între sateni în ,,::->ăptâmina aceia. Cea intăiu datorie a \ lor este să împace pe "prigonitorL Săteniî au voe la împlinirea anuluî a alege alţi "juraţi, sau şi dintre acel al anulul trecut, dacii s-ar afla mulţu­ "miţI de dînşii." Odinioară lucrul era dar toarte simplu : preotul dimpreună eu aeei trel săten! aleşi de obştiea locuitorilor, să adunat}, după letnrghie, în casa preotulul, şi vedeau de pricinele ivite în cursul săptămînel. Bunul simţ al poporulUI nostru, înerezător în spiritul [535] Ţăranii şi clasele dirigente 53,» de dreptate şi de omenie, ascuns în inima fiecărui romîn, gasise organizaţia cea mai puţin costisitoare, formele cele mal simple, pentru a aplana neînsemnatele conflicte de interese ce să puteau ivi între dinsii. In locul unei organizărt aşa de cuminte, fără nici o c11e1- tuială şi la indămina locuitorilor, s-a creat un sistem prea com­ plicat, care a trebuit să dea naştere unei clase numeroase de inter­ mediari între justiţiabil'i şi justiţie, sporindu-să astfeliă elementele parazitare care traesc din mUJ1(',a ţăranului, şi zădărnicindu-să ori ce justiţie, ceia ce uu puţin a contribuit la inrăutăţirea şi la demoralizarea poporaţiei noastre rurale : "Ţăranul, zice <1-1 Leonescu, nu are rnat nicl odată dreptate, "nu atît din punctul de vedere al dreptului în sine, cît mai cu "sa,mă din acel al procedureî." .... "Ţăra,n111 nu judecă după procedură, pe care nu o înţelege, "pe care nu o cunoaşte, ci după bunul simţ, după sentimentul "inăscut de dreptate, de aceia el crede că judecătorii sînt parti­ "nitori şi nu are încredere intrinşiî. Pentru că el nu inţelege "cum un judecător drept şi cu legea in mină Ră nu-I dea drep­ "tate cînd el este convins în sufletul săti că o are, şi-l face să "vină poştî întregi, pentru a-i vedea faţa şi a-i auzi vorba: "mergi a casă." "Ţăranul are dreptate în fapt cînd zice: "judecata nu este "făcută pentru noi ci pentru duşmanii noştri." Aceste cuvinte desnădăjduite sint critica cea mai dureroasă care s-ar putea face sistemului nostru de a administra justiţia faţă cu ţ{lranii şi ele aruncă o vie lumină asupra acestei civili­ zaţii şubrede care, cu cît o priveşti mai de-aproape, cu [ltît o vezi mai nefolositoare si mai desartă. Ce să mai zicem de administraţie? Altă dată, mulţumită sistemului de guvemămint, în virtutea, căruia clasele dirigente de pe atunci. boerii, ocirmuiau ţara fă'het de a avea nevoe de consimţimintul cetăţenilor, presupuşt, libert şi sta pîni politiceşte pe voinţa lor, ca acum, agenţii administra­ tivi să ocupan, pe cît cu putinţă, cu administraţia, lăsînd pe oameni să-şi caute în pace de interesele 101'. Şi pe atunci, nu e vorbă, şi poate chim' pe o scară mai întinsă, administratorii noştri aveau năravul de a specula puterea ce le o dădea legea imbogăţindu-să pe sama administraţilor. Dar pe vremea aceia, ţăranul trăia la adăpostul unor asemenea vexatiunt din partea, adrninistratiet, care nu loveau mai ales de cît pe bieţii tirgoveţî, 1'o([ue;'\. oarecare Rctitlel'e ,L al'enziloJ', DaI' în seUJ'Lh vreme, ele i'fL VOI' Ul'ea p1'in jocul liber al concurentei în­ t.re H1'E'ndasii l'OIi/Îlli. _ _ Pe�î;Jgă, ne,easta., le,�il� de (ljJlÎ/'((j'I' il!l]J'r�IIJl}a .el)J'rilor 1I'I'I)�le S(I gu (ljJIIN CII 'I'!!JO((I'I'. PnJla, acuma, toate 1,lasl1nllj votat.e Il! contl'o 101', a,u. fost. nnm:tf pe �tit.e,t izv?are (l(� i�llbo�'ii,til'� llen- 11'U cla:-;ele (lll'lgentl'. Senatol'J, dp]Jl1taţl, prefecţI, lJ1'll11cll'l, sub­ lll'efecţl, poliţaI, epistaţi şi pin:''t]a cel (le pe Lll'mă gan1ist, totl s-afi folosit (lin illcl!1ljunll'ea şi (lin neal'lica.l'ea le.�'ilor în c()nt.ra evreilol'. !)p niee l'E'zll]Uî, ill��t o Sit.llilţi11l1e din ef\lr mal I'l'im(jj­ dioo:;:e pellt,l'U JlO1. C{tC] ÎI! II/'{!pl, şi pe llill't.ie, DO] :-;întem popo- [553] rul cel mal antisemit de pe lume. �i de fript, mcair: evreii nu trăesc ma) la îndămîn ii ca în t,ara noastră, du pă cum o dove­ (leşte atit năvălirea 101' în ţadL, cit şi iumulţirea 101' prin exceden tele na şterilor, Un putină cheltuială, şi care intră oare CUlTI În spesele generale ale afacerilor, ei ştill �it cotească toate legile. Dar e timpul ca o asemene ruşinoasă st.are (le lucrurî .să înceteze. Si ia nu va incet" decit atunci cind clasele noas­ tre itirigente' S{L vor pătrunde (le primejdia care ne ameninţă, şi vor inceta (le a mal precupeţi Interesele poporului nostru, cele mai grave. Pentru aceasta însă - si aici vom încheia observatiuuile noastre asupra modulul cum s-ar putea dezlega problema' care ne preocupă de a face ea organizaţia noastră S{L profite claselor noastre muncitoare - e de 1/(!(!jhll'atâ lrclminţâ 171! (1 !'ÎdiNl nioe- 1111 de cuîtu ni 07 claselor noastre diriqente. A ridica nivelul de cultură a, unul popor nu insemneaza însa, pentru profesor, predarea unor materii în mod cu totul me­ canic, mI'A de altă preocupare decit acea curat formală, �i 11811- tru elev, învăţarea lor pe elin afara, în vederea dobindiret unei diplome, care-I va deschide calea budgetulul. Cultura, în Înţelesul acesta, vrea S{L zică dezvoltarea tuturor insnşirilor sufletuluî şi a le minteî, tr,ţ,zirea talentelor şi formarea caractelor. Iar pro­ blema pe care trebue să o dezlege scoala, este ele il scoate, din suma de tineri ee i să pune la dizpositie, utarintmn (le energie şi (le inteligenţă, ca putinţa într-o epocii dată. Lesne S{L poate înţelege, în adevăr, că numaî acele clase .lirigente, a căror minte va fi devenit cnprinzatoare şi f(-,l'liht, a căror ;;;entiment de datorie ya fi n ea<1ol'm it., a c;lJ'()J' suflet va ,U'(le pnnlr�a (le loeul sfint al elltu:o;iazmulul pentl'll (Jillf', jlellt.J'1l /1'11111 '8, şi llentl'uodel'ăr, nnrnai aee:;te sînt folositoam claselor (le ,iOi', eal'A le întreţin en JllUnCfL lor. Şi tot ilşa (le: i'igul' e, c;l a­ ceste fl'llllloa:o:e rezultate nIl S[L pot (]olJîlHli (lecît r1ac�L vom privi inYtiţ,[Lt,nl'ile din �eoală ea mU/(JI', nu ea srop jli'f'Cllm sil f:1C',e a�­ Uzi. A�a fiin(l, nu IJIII'/!I;'(( ('(11'(1'7 uu lrelmi sei /ie 11U'l'Iti rle (,(IJ)I'­ !mie, ti tJlţe{esu{ eI, iti! fO),!IIO, I'i fOJldlll, ltu II/ClllOl'i((, ci jllrfCCU[II. Cu programele sale jJrea inen'eate, uitind adngilll-- 11071 umll(1 SI'I( I)JU/tUIII -- şi ca obiepinl invilţărPl ve (lin nJarh, �c()[lln lIoasln:t :o;eeUll(lal'ii îll:-;�i" �;:t ţillP Jllill mult (lr lllle1I(� (lec,it, i1t' în­ teles, ,�l !)l'eocllph mai mult de fOl'Ill;l (ledt (le fond,. �i culti\r,l lIIal lJIult memoria (leeit .iu(leeatn. In a�emene clllHliţilllJ'I, JiJ'(-'şt(" că, t.ine1'i1 care păr:tsesc băllcile şeoalel nu pot ;;;ri :lilJ{i dec:ît () v:doare Cil totul relativn, unii [ii]] (1 mai în CUl'eJlt eu matPI'iile învttţate dedt ceHalţl, iar din pnnetul de ve(le,re a HlleJ ndeyfL­ rate: ellIturi, .şi a putintei orIcărei (le,woltfLI'l ulterioare, valoa,ren lor e�te aproape nuEL Astfnl 11J'eg(Ltit, tineretul aep:o:ta j)l'esull1pt 'III(I!II)', �i cu rJrp­ tentii 1ll eonsecilltii, iljnllge la, llni\T0I'sitnte. ,�i aici lw,{t, el carle vjctillul ac("l(:'ia�l IllPt()(l(� g]'e�itf'. (:;lcl lIJ()(lnl de J'f:'Cl'ntan ;1 per­ sonalulUI invăţitJllÎntlllnl Ilostl'U snperior, prin mijlocnl COllCU.l'Sll- [554] 551 A. C. Cuza IUJ) care ne sileş�e de a . cuprj�ld� iJ�tregn� c!n�p va unel ştiinţi, î�l dauna pătrunderel sale ŞI a 01'[ carei specializărt, care singura d{t rezultate, a facut să triumfe, in cele mal multe cazurî, tot memoria sterilă asupra inteligenţei roditoare, iar buchea sfîrşind prin a ucide înţelesul, a lăsat forma lipsită de orice fond serios. Aşa să explică pentru ce, pînă acuma, nOI nu am intrat încă În mişcarea intelectuală a apusulnt, cu lucrari de valoare, şi pentru ce mal ales, din punctul de vedere ştiinţific, ţara noas­ tn\ ne este aproape necunoscută, cu t.ot aparatul de cultură pe care-I intreţinem cu multă cheltuială. Şi tot in modul acesta să poate explica, ceia ce este cu mult mai grav, pentru ce in toate manifestaţiunile vieţei sale publice, ele la mişcările atudentimet şi pină la activitatea partidelor, de la purtările tînărului şi pî­ nă la faptele bărbatului, poporul nostru e aşa de puţin serios. Tinereţa are un capital de energie şi de puteri care cere 8it 8[\ cheltuiască numai decît. Cind scoala însă nu stie să stă­ pinească acest neastimpăr generos al 'vîrstei, cind ia nu ne în­ troduce în lumea nemărginită a ideilor, în care mintea noastră s,\ se acufunde nerăbdătoare, stăruind să afle adeoărul; cînd ia nu ne ridica pentru cîtva timp, mai presus ele egoizrnul nostru şi deasupra mizeriilor acestei lumi trecătoare, arătindu-ne /ru­ JII()8ul, în strălucirea sa eternă, intrînd în lupta crîncenă a vie­ ţei, cum vom putea oare să avem staruinta şi desinteresarea de care e nevoe; pentru a realiza binele, prin atitea greutătî P Căci studentul de astăzi, e cetatanul de mîne, şi cînd nu să supune, la tinereţă, unei discipline intelectuale serioase, cînd nu s-a de­ prins, de timpuriu, �ă dobindeasca rezultate prin muncă stărui­ toare, pătrunzind în adîncimea lucrurilor, şi cînd nu a învăţat, în anii eei mai generoşi ai vîrstei, să sit jertfească unor scopuri i­ deale, ce valoare mai pote să aibă pentru activitatea practică ? Aceiaşi superficialitate şi lipsă de avint moral îl va urmări 11- r eşto în toate acţiunile vieteî sale de mai tirziu, ca om politie şarlatan şi f:1ră nici un fond serios, ca profesor lipsit de COl1- ştiinţa datoriei, ca funcţionar prevaricator şi leneş. Iar clasele muncitoare, masa generală a poporului, care se trudeşte, S{L în­ treţie, cu strîmtorarea sa, asemene conducătorl, trebue să tnge­ nuncheze de la o vreme sub povoara atîtor greutăţi, de la care nu f"�t foloseşte cu nimic. Căcl progresele pe care le realizează un popor, sînt ca vapori! de apă răspîndiţi în atmosferă, Pre­ cum e nevoe ca aceştiia să să condenseze in păturile de SU8 a le atmosferei, pentru a cădea mal apoi ca 'Q ploae binefăcătoare a­ supra p[tmîntulnl, nsemenea progresele, răs\pindite iei şi colea în straturile de sus ale unui popor, trebue 81\ ajungă a avea stn­ t·omicie şi consistenţă, pentru n s�\ revărs� de la dinsele ea o ploae de binefacerI asnpra straturilor de jos. Şi precum ogoa­ rele să u:,;ucă de secet:1 dacă ploaea nu ville S(t le răcorem:cki, asemenea clasele muncitoare �ă stîng de mizerie, cînd clasele di­ rigente nu ştitt s�L-�I fac{t datoria. - [555] Ţăranii şi clasele dirigente 555 Din acest punct de vedere reforma radicală a inl'ăţâmînlului nostru secundar si universitar, simplificarea programelor, părăsi­ rea sistemului gre�it a tn1'aţarei pe din afara, suprimarea concur­ sului saii admiterea la concursurile pentru catedrele universitare nusnai a acelora din candidaţi, care vor dovedi) prin lucrări serέ oase, ca sint oameni de �tinţă, va contribui desigur într-o mă­ sură foarte largă la rezolvirea problemei care ne preocupă) de a face ca organizarea noastră socială să profite şi ţăranilor noş­ tri, cu a căror trudă să întreţine. Nefiind vorba de a intocmi un program de reforme agrare, atît e de ajuns pentru a caracteriza direcţia în care urmează să ne indrumăm activitatea pe viitor. Şi lucrul de căpetenie va fi în tot deauna expunerea principiilor, formularea doctrinel, in­ dicarea direcţie], nu desfăşurarea programului. Programul nU-I, în adevăr, de cît semnalarea unor trebu­ inţi ale statului şi arătarea mijloacelor, legislative sau adminis­ trative, pentru indestularea lor. El nu conţine, în sine însuşi, leqitimarea, nicî a trebuinţelor ce să semnalează, nicl a măsure­ lor ce să propun. 'I'rebuinţele unul popor sint însă multiple, mijloacele pentru a le satisface, diferite, minţile oamenilor, nu toate deopotrivă. Programele ce să prezintă sînt dar, in prin­ cipiu, nenumărate. E vorba de a să şti, prin urmare, care sînt, într-un moment dat, trebuinţele cele mal urgente, care sînt mă­ surile cele mal potrivite pentru indestularea lor, care e progra­ mul, insfirşit, căruia trebue Să-I dea aprobarea sa) un popor intreg, satt cel puţin o categorie de oamenl. Pe lîngă aceasta, programul prin chiar natura sa e măr­ qenit. El nu poate să cuprindă decît un număr de reforme limi­ tat prin cercul unor necesităţl anumite, şi nu are decît o in­ semnătate trecătoare, momentană, După desfiinţarea sa, adică după indestularea trebuinţelor în vederea cărora fusese intoc­ mit, va fi nevoe) să înţelege, de alt program, de o nouă orien­ tare a spiritelor. Este evident dar că, dacă un partid are nevoe de program pentru a să şti care sînt aspiraţiunile sale, un popor, în intregi­ mea 'sa, nu să poate conduce după programe. El are trebuinţă de norme statornice de purtare, de ideî care să-I lumineze calea dezvoltărei de la punctul săii de plecare, şi pînă la ţinta cătl'ă care să îndreaptă. Numaî în modul acesta va fi în stare Sit să călăuzească în mijlocul atîtor încercări de a i să arăta drumul cel adevărat al fericirei, în direcţiile cele mal opuse. Aceste norme statornice, nu S11, pot afla decît în expunerea lâmu1'itâ a principiilor, �i în formularea precisă a doctrinei în numele căreia să prezintă acel cari vor să conducă destinele sale. Căcî principiile, ca cele dintăiu elemente ale gindirel, tră­ iesc din propria evidenţă) şi ca generalizări, sînt nemărqenite. Iar doctrina) fiind sistematizarea principiilor după nevol, poartă în sine însăş! leqltimarea sa. Expunindu-şl fiecare principiile, să va şti ce idealurl urmă- G [556] 556 A. O. Cuza reşte şi care sînt tendinţele spirituluf salt Formnlindu-şl doctri­ na, să va vedea lămurit Întru cît sistematizarea încercată a pri­ cipiilor, corespunde nevoilor. Şi astfel spiritele să vor putea gru­ pa, după natura lor şi după necesităţile ce vor voi a satisface. In statele democratice, unde poporul e chemat să să ocir­ muiască singur si unde el e stăpîn pe destinele sale, nimic nu poate fi mal strică tor ca zăpăcirea minţilor. Căci un popor are nevoe ca toate energiile de care dispune să să cheltuiască în fo­ losul satisfacerei imediate a trebuinţelor sale cele mai urgente, fără de a pierde din vedere idealurile mai indepărtate, Urmă­ rirea unor scopuri fără legătură cu aceste trebuinţă însă, Salt chiar în contrazicere cu dînsele, şi preconizarea unor mijloace în nepotrivire cu imprejurările, poate sa-I indrumeze, cite o­ dată. pe CăI greşite cătră peire. In tot cazul, inorăjmăşirea spi­ ritelor asupra unor �ftestiun'i steril!', zădărniceşte o sumă de pu­ teri, care ar putea se;' coniribue la dezleqarea problemelor folosi­ toare pentru toţi. In faţa nedumerirei primejdioase in care sa află clasele noastre dirigente asupra adevăratelor interese ale acestut po­ por, şi faţă cu lipsa desăvîrşită de direcţie în po litică, am zis, la începutul acestui studiu in care ne ocupăm de clasele mun­ citoare rurale, că numai o cercetare amănunţită a lucrurilor ne va permite să ieşim la lumină. Silinţile noastre de a ne lămuri asupra stăreî ţăranilor noştri, în sinul civilizaţiei pe care am improvizat-o în ultimele decenii, tiind astfel pornite din convin­ gerea că şi interesele acestei clase, cea mai numeroasă şi mai interesantă şi aproape singura clasă pozitivă, in ţara noastră a­ gricolă, au fost pururea nesocotite de cătră conducătorii noştri organizaţi în partide, era firesc S,1 ajungem a ne diferenţia de dînsele. Şi aceasta era chiar ţinta cătră care năzuea intreaga noastră cercetare, ca in spre incheierea sa logică. Nu e mirare dar de a vedea că, asupra acestei insemnate uhestiunl, ne deo­ sebim, cu totul, şi ca metodă şi ca doctrină de partidele în fiinţă. Ca metodă, dezrobindu-ne de sub inriurirea formelor streine şi a principiilor luate de prin cărţI scrise aiurea, noi căutăm să ne întoarcem privirile cătră nevoile reale ale acestut popor, scoţînd normele noastre de purtare din observarea faptelor din ţară de la nOI, în deosebire de partidele existente, care nu fac de cit să copieze de ani intregt, fără nici un spirit critic, insti­ tuţiile apusului, şi să urmeze tuturor mişcărilor sale, în dauna îndestulăret propriilor noastre trebuinţî. \ Aşa s-a făcut că, pe cînd liberalii şi �on8erl'atoriz să sfă­ deau imprejurul principiilor constituţionale, -dîndu-ne constituţia cea mai liberală din lume, deşi poate tocmai \din această cauză cea mai puţin liberală, pentru poporul nostru, care nu ştie să să servească de ia, comerţul şi industria, adevăratele izvoare de tărie ale unei ţărI, lăsate fără nicî o apărare, aă trecut înce­ tul cu incetul în mînele streinilor, surpindu-să astfel temelia În­ săşi a organizărei de stat ce ne-o dădeam, şi care nu poate să existe (circi o puteJ'nică clasă de mijloc nat-iollalâ. [557] ŢăJ'anil şi clasele dirigente 557 Aşa să face astăzi că, pe cînd democraţii noştri să preocupă de votul unioersal şi de ingradirea �i resirtnqerea preroqaiioelor �,; atribuţiilnr reqelu: minindu-ne astfel pe de o parte la despotia partidelor şi pe de altă parte la anarhie desăvîrşită, oraşele noastre urmează a să desnaţionaliza şi poporaţia rurală să stinge. Intrucit să atinge mai în special de ţărani, grupul demo­ crat-radical, închipuindu-şj, să vede, că un program politic eo înşirare de deziderate platonice, copiate de undeva, şi fără nict o legătură cu nevoile timpului şi cu putinţa sa de a le aduce întru îndeplinire, vine să reclame improprietarirea continua �i perpetuă, fixarea 1I'/a.1Jimului preţurilor arendei, fixarea maximului carelor de lucru într-o zi pentru tot felul de muncă la cîmp, la pădure, în sat desfiinţarea tuturor impoeitelor indirecte, precum a impozitulut asupra tutunuluî, a vinului, a alcoolului, şi altele de acest soiu, care nu aii nici o valoare practică si multe chiar nicî o valoare teoretică, precum ar fi de-o pildă fixările de maxi­ murl şi de minimurî de care programul acestui partid e atît de bogat. (Vezi Proqramul Democrat-Radical- Bucureşti 1890). Cît despre partidul social-democras al muncitorilor din Ro­ mînia} cu multrnaî înaintat chiar de cît partidele social-demo­ crate din alte ţări, care nicâi-i nu aă ajuns 'inca IOa poată orga,­ niea clasele muncitoare rurale, cu totul refractare pînă astăzi propa­ gandei socialiste, in lipsa unui proletariat industrial numeros, să încearcă să aplice faţă cu ţaanii noştri tactica, întrebuinţată de cătră socialiştii din apus, pentru a trezi muncitorimea de la O> raşe, chemată sa rastoarne starea de lucruri actuală, uitind cu totul, mai îutaiu, că nu la noi in ţara să va schimba ordinea socială, cînd va veni vremea să să schimbe; în al doilea rînd, că NU proleiariatul aqricol e menit să dea cea diutăiu lovitură stă­ pînirei capitaliste; şi in sfîrşit, că nu propagandl�ideilor preqă­ teste masele 9i le orqanieeaeâ ci indeplinirea condiiiunilor econo­ mice corespunzatoare, fără care orice propagandă de acest SOÎ(l nu poate să ducă decit cel mult Ia răzvrătire fără folos, după cum am arătat mal pe larg in scrierea mea : Generaţia ele la 48 �i Era NOllel. Cap. V. (Iaşi 1889). Cu ochii aţintiţi asupra mişcărilor democratice din apus, buimăciţt de teorii streine, să Înţelege că democraţii noştri tre­ bue să nesocotească cu desăvărşire nevoile adevărate ale po­ porului nostru. Numai aşa să explică faptul straniu că de ani în­ tregi, alcooliemul, otravirea sistematică a poporaţiel noastre cu rachiurl răll curăţite şi falsificate, face victime numeroase, tocmai in rîndurile claselor de jos, fără ca aceasta să fi atras îngriji­ rea democraţilor noştri, cari pretind că le reprezintă interesele. Numai aşa să explică iarăşi, cum s-a putut ca de zecimi de ani poporaţia ortodoxă să să stingă pe la oraşe, şi abea să să imultască pe la sate, fără ca aelevâraţii amici ai poporului cari visează votul universal, opt oare de muncă, participare Ia bene­ ficil, minimurt de salarii, maxirnurl de oare de lucru, despărţi­ rea bisericei de stat, laicizarea tuturor şcoalelor, electivitatea 111a- [558] 1558 A. C. Cuza , , gistraturei şi a tuturor funcţionarilor, intemeiarea de burse ale muncel, emanciparea femeilor şi altele asemenea, să fi căutat a-şt da samă de cauzele acesteI crude anomaliî. Aceasta dovedeşte că soluţiuuiie democratice din Franţa sau de aiurea, nu sînt in stare să dezlege problemele sociale din Ro­ mînia, şi că acei cari nu să prezintă de cît cu astfel de solu­ ţiuni, copiate de prin cărţile saă de prin gazetele streine, nu aii dreptul să Sl\ numească democraţi în ţara romînească. Din toate acestea să poate vedea însă că metoda de pînă acum a partidelor noastre, fără deosebire, a fost pururea de a copia, În mod servil, formele de cultură ale apusului, urmînd tuturor mişcărilor sale. Aşa s-a întîmplat în trecut, cînd cele două partide nu alI făcut de cît să ne inzestreze cu instituţiile cele mal înaintate ale popoarelor industriale, fără de a ţine sa­ ruă nicî de însuşirile poporuluî nostru, nici de nevoile sale ade­ vărate, nici de tradiţii. Aşa să întîmplă astă-zl, cînd pretinşi democraţi să trudesc să agite probleme jlirâ nici o leqăiură cu faza ele deeooliare în care ne aflăm. De aici rezultă însă, pentru prezent, că nOI nu avem încă nn partid democrat naţional, ci numaî copii dapă modele democratice sireine, fără nicî o legătură cu nevoile reale ale ţărir, In contra acestei metode greşite, care stăpîneşte de multă vreme activitatea pcliticianilor noştri, nol pretindem că a ve­ nit vremea să ne ridicăm, lăsînd la o parte teoriile abstracte şi căutînd a studia cu îngrijire imprejurarile in care trăim, pentru că din cunoaşterea lămurită a trebuinţelor noastre, să scoatem norme de purtare sigure, devenind nol înşine factor de cultură. "Această stare de Iucrun, scrieam cu vre-o şapte anî în "urmă, nu mal poate să dureze. Poporul romin voeşte să trăiască "din propria sa vieaţă, nu aă fie numaî un parazit al uneI org a­ "nizărl streine, şi problema care ni să pune în politică, precum "şi în literatură, este de a deveni noi insine factori de cultură, "deoRebiţl de ceilalţt. Pentru aceasta vom trebui, mai Întăi de "toate, să ne ferim şi pe viitor de a copia numai formele cultu­ "reI srreine, precum am făcut-o pînă acum, fără ca să ne mai "întrebăm, dacă aceia ee căutăm a întroduce la 1101 in tară, este "şi potrivit cu nevoile şi împrejurările noastre deosebite". (Vezi Generaţia de lct 48 ri E1'ct nouă. Cap. VII). Deosebindu-ne astfel ca metoda de partidele existente, e fi­ resc să ne deosebim de dînsele şi ca doctrină, care nu-I, după cum s-a zis, de cît sistematizarea unor principii sociale sau po­ litice, (lupă nevot. Şi este evident că, în�ru cît ne priveşte, în sistematizarea aceasta, vom căuta să nu .i�rLfim nevoile noastre principiilor abstracte, precum contrarul să\ poate afirma, chiar de pe acum, de celelalte partide, pe temeiul faptelor arătate. Aier Însă, trebue să facem o distincţie întru cît să atinge de modul cum ne prezintăm faţă cu diferitele partide. Am văzut în adevăr, că din punctul de vedere ideal, nu mal este absolut nici o deosebire între cele două partide istorice. [559] 'I'ăranii şi clasele dirigente 559 Ce vor coneeroatorii, ca conserocdori, :;;i ce ou'}' liberalii, ca liberali, II u, sâ ştie. După isprăvirea luptelor constituţionale prin adop­ tarea actualei organizări de stat, a cărei baze sînt democratice, partidul liberal şi partidul conserooior, nu ţ;i-Cl1l mai dat osteneală sâ-şi sisiematieeee principiile după nevoile actuale ale poporului nostru, Ele a1'i rămas dar fără doctrine proprii, şi ca partide practice de guvern să mulţumesc să procedeze, nu după princi­ pit, ci în mod cu totul empiric, după necesită.ţile momentului. Şi această lipsă de preciziune în domeniul ideal, partidele noastre o ispăşesc, nu să poate mai bine, prin nestabilitatea mate­ rială a hotarelor lor. Cînd sînt la guvern, budgetul statului nu mai e îndeajuns de încăpător pentru a cuprinde pe toţi partiza­ nii convinşi, producindu-să o îm bulzală, dăunătoare moralităţeî publice, împrejurul funcţiunilor ; cînd sînt în opoziţie, nu le mai ramine destule elemente pentru a-şi indeplini cu folos misiunea lor de ponderătoare a puterei guvernului, în paguba norrnalet funcţionări a regimului nostru constituţional. In lipsa unor doc­ trine bine lămurite, care ar lega pe unii şi ar exclude pe cei­ lal ţi, fie-care poate să intre şi să iasă din partidele actuale, fără nici o bănuială. Căci ce principii să calcă astă-zi cind pă­ răsăştl pe liberali pentru conservatori, sau pe aceştia pentru a­ cei dintăiu ? Intre cele două partide istorice nefiind dar de cît mai mult o deosebire ele situatie, de cît de idei, este evident că nu faţă cu doctrinele acestor partide, care nu sint formulate, vom putea să luăm poziţie, ci confundindu-le din acest punct de vedere, vom trebui să deducem doctrina lor din modul de a să purta faţă cu deosebitele probleme care interesează ţara. Aici insă, e nevoie să luăm oare-cum rezultanta modului lor diferit de pur­ tare, după cum sînt la guvern salt in opoziţie. Căci lipsindu-le convingerile teoretice, care inobilează ori-ce activitate practică, partidele vechi au ajuns a nu mai fi de cît cadrele înăuntrul cărora să mişcă interesele personale ale politicianilor. Ast.ăzi puterea pentru foloasele ei, este obiectivul tuturor, şi toate sînt subordonate acestui interes suprem al partidelor, de a dobîndi puterea, sau de a o pastra. • In opoziţie, şi vorbind numai de chestiunea care ne preo­ cupă, suferinţele claselor noastre muncitoare rurale pare Că-I interesează peste măsură. A tunel ţăranul e talpa casei, temelia edificiuluî nostru naţional, care trebueşte întărită, atuncl e vorba cu tot dinadinsul de îmbunâtăţirea soartei taranilor. La guvern Însă, doctrina să schimba. Atuncr nici înt r-o ţară elin lume nu s-a ţiicut mai 'mult pentru ţtirant) ca în iara romlneascti; iar îmbunătăţirea făgăduită a soartei ţăranilor să măr­ gineşte la crearea cîtor-va spitale rurale mai mult, cu care să fălesc politicianil noştri, fără să-şi dea samă, în suprema lor in­ conştienţă, că tocmai aceste sînt dovezile cele mai crude despre inanitatea întregului sistem, şi despre propria lor incapacitate. . Din aceia ce spun În opoziţie însă, şi din aceia ce fac cînd [560] 560 A. C. Cuza sînt la guvern, e uşor să ne lămurim asupra tendintelor parti­ dului liberal şi ale partidului conservator, intre care nU-I .nicl o deosebire. Doctrina acestor partide, în lipsa uneî formulări mai pl'e­ cize, vom trebui dar să" o scoatem din laptele lor, din modul cum ştill să îndestuleze trebuinţele reale ale acestei ţări. Expunînd doctrina noastră, arătînd prin urmare care sint aceste trebninţl şi faptele lor fiindu-ne cunoscute, să va vedea întru cît ne deo­ sebim de dinsele şi in această privinţă. Cît despre cele două partide zise democratice, ele să prezintă, fie-care cu progra­ mul săă, şi putem dar la fie-care pas să arătăm care e modul lor de a vedea, in deosebire de al nostru. Convingerea noastră, este că intreaga dezvoltare a ţărilor romîne din ultimele cinci sau şase decenii, care s-a făcut în cea mai mare parte cu truda ţăranilor noştri, aproape singura clasă producătoare in ţara noastră agricolă, nu a profitat de cît mal cu samă claselor dirigente. Rezultatul fatal al acestui sistem prădător a trebuit să fie slăbirea claselor noastre muncitoare, slăbire care să manitestează în descresterea poporaţiel, sau în îmulţirea ei prea înceată. Problema care ni să impune astâei cu necesitate, este dar de a întoarce ţăranilor noştri) in formă de seroicii reale, o parte elin munca ce o luăm de 1((, dînşii în formei de im­ pozite. Şi uşor să poate înţelege că de la rezolvirea acestei probleme atîrnă viitorul nostru. Este evident, mal intăiii, că un producător cu mijloace aşa de primitive, ca ţăranul nostru, care nu a învă ţat Să-ŞI cruţă puterile şi să să ferească de viciî, care nu-şi cunoaşte intere­ sele şi nu are nicî un spirit de prevedere, care nu s-a deprins măcar să să Îmbrace şi .să să hrănească mal bine, nu va putea să ducă multă vreme sarcinele uneî civilizaţiunî atît de costi­ sitoare. Intreaga clădire este ameninţată să să prăbuşască prin surparea temeliei pe care Flă ridică. In al doilea rind, comerţul şi industria căzînd a proape cu totul În minele streinilor, oraşele deznationalizindu-să şi lipsin­ du-ne astfel o clasă de mijloc naţională, clasele dirigente slăbesc pe fie-care zi,ne mal avînd de uhde-şî înoi puterile. Conduce­ rea statuluî e astfel ameninţată să treacă in alte minî, şi popo­ rul romin să contribue numai cu munca sa brută la Întreţinerea unei civilizatii În nepotrivire cu aspiraţiunile sale şi cu caracte­ rul sân deosebit. E nevoe dar să facem ca ţăranul să poată lua parte la ocirmuirea destinelor sale, ridicindu-l din starea de . mizerie în care să află astăzl, pentn\ a indeplini, pe cît e cu putinţă, lipsa uneî clase de mijloc naţionale. Şi aceasta cu atît mal mult, cu cît el este elementul etnic deosebit, care trebue să fie purtător de cultură în ţările aceste şi . nu clasele dirigente ele pe la oraşe, care sînt de o amestecătură de sînge prea recentă pentru a putea reprezinta, În toată curăţenia lor) tendinţele de rasă ale poporulul nostru. "Rezultă de aier, ziceam in scrierea citată mal sus, că [561] Ţăranii şi clasele dirîgente 561 "pentru a putea face ultimul pas ce ne mai ramme de făcut) 1Jluînd loc alăturea cu celelalte popoare civilizate, ca factori de "sine stătător! ai lucrăreî comune, trebue mai intă] să ne fe­ ,,1'im de a fi şi pe viitor, aceia ce am fost în trecut, imitatorit "servili ai culturei streine. Şi fiind-că la nOI în ţară singura "clasă reală este clasa muncitorilor de pămînt, apoi cătră dînşii "trebue să ne întoarcem privirile şi pe dinşit trebue să căutăm "a-i dezvolta) căci ei reprezintă elementul etnic deosebit, care "poate să devie un factor de cultură de sine stătător, atunci cînd "insuşirile sale deosebite vor fi dezvoltate cu ingrijire" . "Cătră popor trebue să ne intoarcem privirile noastre, "pentru că de la dinsul purced toate. El ne dă mijloacele mate­ "dale pentru dezvoltarea noastră şi din rîndurile sale tre­ "bue să iasă, prin urmare, şi factorii propăşirei, adica inteligenţele "care il vor conduce. Căci numai acela care face parte inte­ "gTantă din popor, care este trup din trupul săti şi suflet din "sufletul său, şi la care alt lucrat generaţii întregt pentru a-i "forma caracterul, numai acela poate să înţeleagă idealurile sale. "Intrînsul vibrează şi să rezumă viaţa întregului organizm. Şi "numai atunci cind clasele superioare vor fi ca ploaea, care de "la cer vine şi la cer să intoarce în eternă alternare, cînd ele "în adevăr) din popor vor veni şi la popor să vor întoarce, numai "atunci vom putea spune că am devenit un factor. de sine stătător "în opera de propa9ire a inireqului": (Vezi Generaţia de la 48 "şi E'1'a nouă. Cap. VII. Iaşi 1889). Urmînd acestor convingeri şi pentru a ne apropia cit mai curînd de dezlegarea problemei care ne preocupă, noi credem mai intăiu, că nu e reformă mai urgenta ca reforma învăţămîn­ tului nostru primar rural. Statul care a dat aşa de puţin pen­ tru ţăranii noştri, trebue să să hotărască a face sacrificiul ace­ lor şase-zeci s:tu opt-zeci ele milioane, ee să cer pentru ca şcoala rurală să nu fie numai o parodie. ' In această privinţă putem spune că ne deosebim cu totul de partidele vechi, care au lăsat pe ţăran În cea mai crudă ne­ ştiinţă, închipuindu-şîcă necesităţi de asemenea natură să pot îndestula cu nimicuri, sporindu-să budgetul invăţămintulul rural cu cîte-va sute de mii de leI si făcîndu-să cîte-va scoli rurale mal mult pe fie-care an. ' Asupra acestui punct ne deosebim asemenea de partidele de­ mocratice pentru care reforma cea mai urgentă e votul obştesc în vederea căruia s a înfiinţat chiar aşa numita liga pentru votul unioersal, pe cînd părerea noastră. este că ori cît de liberale ar fi instituţiile noastre şi ori cîte legi am face în favoarea ţăra­ nilor, ele vor rămînea numai forme far-a conţinut, întru cîtă vre­ me ne va lipsi cultura corespunzătoare. In al doilea rind, noi credem că e de neapărată trebuinţă de a ridica nioelul de culturii al clerului nostru şi mal ales al preoţilor de la sate, îmbunătăţind soarta lor materială şi pregă- [562] 562 A. C. Cuza tindu-) pentru a le încredinţa invăţămîntul primar, pe cît e cu putinţă. Preotul-lnuaţdior ne va permite să realizăm Însemnate economii bu Igetare pe lîngă că, şcoala şi biserica avind aceia şi direcţie, ele î-şl vor da un sprijin reciproc şi poporatia noastră să va deprinde sa cinstească pe preot in învăţător şi pe învăţă­ tor în preot. In deosebire de partidele noastre de guvernamînt, care, in tot decursul dezvoltărei noastre, aii lăsat preoţii fără nicl o cultură îngrijită şi în cele mai proaste condiţii economice. In deosebire de partidele democratice,care nesocotesc cu totul acest factor) pentru nOI, atît de însemnat de civilizaţie şi care cer laicizarea tuturor scoalelor. . In al treilea rînd, avem credinţă că numa! inamovibilitatea funcţionarilor admirastratioi, cu condiţie de a li să cere o pre­ gătire specială, va putea să ocrotească interesele, astăzi aşa de compromise, ale gospodărieî statului, de la care atîrnă buna stare mal ales a claselor rurale. In deosebire de conservatort şi liberali, pentru care funcţi­ onariî administrativî, sînt numar reprezentanţii intereselor lor politice, numindu-să în funcţie nu după însuşirile lor bune, după cinstea şi priceperea lor în afaceri, ci după vrednicia lor în alegert. In deosebire de partidul radical, care nu e îndeajuns de lă­ murit în această privinţă, preocupindu-sâ mai mult ele asigura­ rea positiuneî funcţionarilor publici in genere, de cît de intere­ sele administrative ale ţării, şi acordind funcţionarilor distituitl fără motiv dreptul de a apela la justiţie, cei a ce ne arată că nu de inamovibili tate poate fi vorba. In deosebire ele partidul social-democrat, care cere electivi­ tatea funcţionarilor şi depărtarea ori destituirea lor numal în urma unei Iiotărirl judecătoreşti, ceia ce ne-ar' duce de-a drep­ tul la dezorganizarea statului şi la tirania unui funcţionarizm recrutat după întîmplările unei alegeri, şi căruia nu i să pune nici o conditiune alta decît de a fi simpatic corpului electoral. In al patrulea rînd, fa,ţă cu strică ciunile ce le face beţia la noi din ţară, mai ales în rindurile claselor rurale, nOI cerem infiintarea inonopolula; alcoolului) vinzarea băuturilor spirtoase de către agenţit regiel, în sticle pecetluite, singura măsură care va garanta absoluta puritate a alcoolului," cal e va reduce consu­ maţia şi va spori în acelaşi timp şi mijloacele financiare a le statulur, pe lîngă că va ocroti comerţul pămintenilor în concu­ renţă cu streiniî, intărindu-să astfel clase, de mijloc naţională. In deosebire de partidele veclu, carei sacrifică ele ant întregI atîtea înterese, Visînd să să vîndă rachiur\le cele mal proaste, fabricate în velniţî primitive şi adăogite cu tot soiul de esente otravitoare, numai pentru a nu să. strica cu crîşmarit şi cu pro­ ducătoriî de ţuică, a căror importanţă electorală e cunoscută. In deosebire de partidele democratice, care cer desfiinţarea tu­ turor impozitelor indirecte şi anume a impozitului asupra alcoo- [563] · Ţăranii şi clasele dirţgente 563 lului, fără de a să mal preocupa de răspîndirea beţiei, care face atîtea victime şi e una din cauzele descreştereî poporaţieî noastre. In sfîrşit, adînc convinşi că în contact cu evreii, element cu desăvîrşire neasimilabil, poporaţia noastră rurală să demora­ lizază şi sa stinge, noi credem că trebue să să aplice Cit, rigoare măsurele în contra evreilor, alungindu-să de prin comunele rurale, sub orice pretext ar voi să să oploşască. In deosebire de partidele vechi, care nu all avut nici oda­ tă o linie de purtare bine hotărîtă şi statornică faţă cu dînşii, aşa că, cu toate măsurele ce s-au votat în contra lor, ei au pu­ tut să cuprindă aproape întreg comerţul şi industria ţării, trăind la nOI mai la indămină decît 01'1 unde aiurea, după cum o dove­ deşte atît năvălirea lor în mare numar, cit şi înmulţirea lor prin excedente de nastert. In deosebire de grupul democrat-radical care, departe de a vedea întrinşil un element duşman poporului nostru, îi pri­ meşte în sinul său pentru a lua parte la conducerea destinelor neamuluî rom inesc. In deosebire de partidul social-democrat, care nu să preo­ cupă decît de lupta de clasă, problemă născută aiurea, a cărei dez­ legare e îndepărtată, şi căreia ii lipsesc bazele economice la noi în ţară, şi nesocoteşte cu desăvîrşire lupta de rasă, dintre evrei şi 1'0- mîni, a căret insemnatate e actuală) şi care se traduce, din par­ tea ro mînilor, prin mii de victime pe fiecare an, învinşi în lup­ ta pentru traiti, Aceste cîteva puncte mai însemnate din program, pe care ne vom mărgeni a le cita, ajung pentru a arăta că nOI diferim cu totul şi ca doctrina de partidele existente, diferenţiarea noas­ tră de dinsele fiind astfel complectă. Cu aceasta însă şi lucrarea de faţă î-şi găseşte incheerea sa firească. Căcî privind starea de nedumerire a claselor noastre diri­ gente şi lipsa desăvîrşită de direcţie în conducerea afacerilor pu­ blice, am zis, la inceputul acestut studiu, că numai o cercetare de aproape a imprejurărilor ne va scoate la lumină; că din stu­ diarea dezvoltăreî noastre economice vor rezulta problemele nouă care să vor impune tuturor, şi că, faţă cu aceste probleme, fie care va trebui să iea poziţie, inchegindu-se în modul acesta noile grupări politice, bazate pe principiî, şi prin urmare cu totul di­ ferenţiate între dinsele. Din studiarea amănunţită a dezvoltărel noastre economice, am vazut problemele care trebue să să impună iugrijireî tuturor, şi pe baza acestor probleme ne-am diferenţiat cu totul de par­ tidele existente. Lucrarea de faţă se prezintă dar cu pretenţia de a stabili o nouă direcţie în politică, a cărel tendinţt sînt naţionale şi deinocratice. Naţionale, pentru că afirmăm cu tărie dreptul de a ne dez­ volta după caracterul nostru etnic deosebit, şi nu recunoaştem alte [564] 564: A. C. Cuza interese, în marginile acestel tăr), de cit interese curat romineştî adică ale rasei noastre propril, Democratice, pentru că. voim să ridicam adevăratul element democratic al tăreî din starea de mizerie în care e lăsat de toţi) pregătind pe ţăranul nostru, prin cultură, şi prin imbunătăţirea stăret sale materiale, ca să poata lua parte la conducerea des­ tinelor sale. Urmînd acestor vtendinţr, noi avem increderea că noua di­ recţie să va impune cît de curînd, oricît ar fi de numeroşi pro­ tivniciî săi de principii. Cit despre adversarii interesaţi, mulţimea lor nu ne SIJăi­ mintă, căci interesele personale, prin insăşl natura lor, sînt che­ mate să să nimicească intre dînsele) voind fiecare sa sa satisfacă pe sine şi pregătind astfel de-apururl izbînda ideei. Iaşî, în ziua Cuvioaset Paraschiva 1895. -----_ .. ::: ......... ----- \ \ [565] 1. TANOVICEANO. Replica la respunsul el-lui .:.11. Sutu. D-l M. Sutu nu e mulţumit de critica pe care am fă­ cut-o discursului d-sale de deschiderea anului judecătoresc 18\)4--·95 fiind-că laudele de la Început pal' a fi decernate pentru a-i auri pilula şi a-i putea critica la urmă intrea ga lucrare. Dacă afirmaţiunea onoratulut magistrat ar fi conformă cu realitatea, el-sa ar trebui .. să-ml mulţumească, fiind-că nu toţi medicii au obiceiul să aurească pilulele ; să vede însă că etl 'am avut parte de un bolnav foarte nerecunos­ cător. Dar oare întemeiată să fie imputarea că i-am admi­ nistrat nişte medicame nte . a tit ele neplăcute în cît a tre­ buit să le auresc, nu pentru a face să fie înghiţite - d-l Suţu s-a ferit de ele-v-dar pentru a căpăta efi. ilnziunea că poate vor fi înghiţite '? Ce am afirmat eu în pretinsa pilulă aurită ? ("cum zice Francezul"). Am spus că sînt alături cu d-l Suţu În criti­ cele pe care le aduce institutiunei juratilor precum şi în concluzinnea că juraţii ar trebui desfiinţaţt. Am lăudat mai cu samă francheţa cu care d-sa a exprimat această părere atît de urgisită în ţara noastră, precum şi metoda ştiinţifică ele a discuta chestiunea, interneindu-să pe date statistice. Ştiind că d-l Sutu este un adept fervent al scoa­ lei clasice care are răul obicei de a să întemeia numai pe [566] 566 Replică la respunsul d-Iui M. Suţu. silog'isme şi declamaţiunt, am fost foarte fericit cînd l-am văzut adoptînd în studiul el-sale metodul scaler pozitiviste, pe care ele altmintrelea o combate. Am lăudat dar premisele, concluziunea, metoada şi � .fancheta d-Iui M. Suţu; dacă d-sa n-a fost mulţumit, de sigur că este o persoană foarte dificilă, şi de aceasta nu eu sînt vinovat! Dar mi-am făcut rezerve, şi rezervele nu ati darul de a plăcea el-lui Suţu: 1) asupra unel concluziunI subsicliare. 2) asupra modului cum s-a servit de statistică şi 3) în pi-i­ vinta unui argument prin care susţinea o concluziune de altmintrelea întemeiată. Eminentul magistrat iaşan găseşte că rezervele mele JIU sint cît de puţin întemeiate, cu alte cuvinte ca nimic nu e de criticat în discursul el-sale a cărei perfecţiune nu e­ galează de cît netemeinicia critic ei mele. ÎmI pare foarte răii că nu pot avea pentru copilul d-Iut Suţu ochil părinteşti care-l văd fără nici-un cusur, şi că respunsul el-sale mă sileşte să insist, mal mult de cît aş fi voit, asupra defectelor sale. Relativ la cifrele statistice de care s-a servit d-I Suţu, ">; eu am spus că ar fi fost mal bine să să intemeieze pe sta- tistica oficială şi generală a ţeriî, decît pe statistica cir­ cumscripţiunet Curţii de apel din Iaşi. Acele date statis­ tice culese din ordinul d-sale expres pentru această discu­ ţiune, şi greu de a fi controlate, nu pot convinge pe ni­ menea căci acesta e un felin de instrucţiune, şi un procuror \ general trebue să ştie mal bine decît orI-C\ne că instruc- ţiunea nu să face de acel care acuză de\ cît în caz de flagrant delict. ' De altmintrelea ca fost funcţionar statistic şi ca per­ soană care în cercetările mele adesea-ori mă ocup cu sta­ tistica judiciară, nu nil-a fost, greu să văd defectele sta- [567] '1. 'I'anoviceanu. 567 J, I l 1 1 � I 1 tisticei ele ocaziune, care să substi tuia statistice; generale şi oficiale a ţărit. 'I'oţt statisticianii şi crimiualiştiî Europei voind să com­ pare achitările şi condamnările la diferitele instanţe jude­ cătoreşti, pun faţă in faţă numărul indivizilor preveniţi şi acel al indivizilor condamnaţI. ' Aceasta e metoc1ul pe care l-a urmat Yverues în Statistica judeciară a Franciei (1825 -1880), considerată ca model de acest gen; acelaşi metod l-am găsit in anuarul statistic al Italiei sub direcţiunea el-lui Bodio, în anuarul statistic al Francieî, in statistica penală oficială a Suediei etc. D-l Garafalo în a sa ))C1'i- .. minologia" (pag. 504. bis, a '2-a ediţie italiană) face ace- laşi lucru, arătînd qiuâicat; şi condannaii a \) ţări europene. D-I 8uţu inaugurează un alt sistem. In loc de a ţine samă de numărul indioizilor achitaţi şi condamnaţi, d-sa consideră afacerile penale. Insa aci era 1) dificultate: sînt afacerI cu mal mulţi preveniţi dintre care unii pot fi achitaţi şi alţii condamnaţl, în ce catego­ rie vor întra afacerile mixte, spre a putea compara numă­ rul ahitărilor şi condamnărilor '? D-I Suţu ne spune că, a "consemnat. numai condamnarea" Pentru ce? De sigur pen­ tru acelaşi motiv pentru care ar fi "consemnat numai a­ chitarea" şi anume pentru că îndrumat pe o cale rea nu-î rămînea un alt mijloc pentru a eşi din impas de cît a tăia nodul gordian cu sabia! Acesta e adevăratul motiv; pentru a sustine Însă per­ fecţiunea copilului, instinctul ele părinte al el-lui Suţu şi o dialectică finit găsesc o mulţime ele alte motive. Mat lntit ne spnne c-ă n'a voit să cerceteze mersul criininaliuiţii ci mersul justiţie; penale, şi a trebuit să aibă în vedere consideraţium care ml-au scăpat mie din vedere. Cum poate cineva să cerceteze şi să afle mersul jus­ tiţiei penale intetneindu-să pe o statistică greşită ? Şi care sînt consideraţiunile care mi-au scăpat elin vedere? [568] 568 Replică Ia respunsul d-lul M. Suţu. Ciîriozitatea nu ml-a fost mică cetind aceste llnit. Spre a determina numărul achitărilor nejustificate­ zice d-I Suţu -- nu e raţional să ţinem samă de achitările în afacerile în care parte elin preveni ţi au fost . condam­ naţi, căci crima n-a ramas nepedepsită, exemplul s-a dat şi represiunea şi-a produs efectul său salutar. Cu' alte cuvinte: să presupunem o bandă de 10 tîlhari prinşi şi daţi în judecată, juraţii condamnă unul din ei şi achita 9. Statistica judeciară, pentru consideraţiuni care 'mI scapă mie, nu trebue să ţină în samă "achităril'j în care parte din preveniţi a11. fost condamnaţi, �ăCl crima n-a ramas nepedepsită, exemplul (frumos exemplu 1), s-a dat şi represiunea şi-a produs efectul său salutar". Pe de altă parte mersul justiţiei penale, singurul care preocupă pe d-l Suţu, (cac; mersul criminalităţii l-a lăsat pe sama mea 1), e perfect îndată ce printre 9 achitaţi pe nedrept, să află şi un condamnat poate tot pe nedrept! E inutil să-i spun că sînt vesel că asemenea conside­ raţiunt mi-au scăpat elin vedere. In afacerile în care toţi preveni ţiI ali. fost achitaţi sau condamnaţi, nu trebue a considera ele cît o singură achi­ tare sau condamnare "ori-ce alt mod de a calcula - zice d-I Suţu-ar da rezultate evident greşite". Cînd atîtea persoane distinse, pot zice toată lumea, care să ocupă de statistica penală, ţine samă de numărul indivizilor iar nu al afacerilor penale, d-l Suţu, care ştie atîtea proverbe franceze, ar fi trebuit să fie mal sobru în "rezultate evident greşite" şi să-şi amintea,că proverbele franceze: tout le monde a plus rl'esprit que Volţaire şi quaud tout le monde a tort tont le monde a raison. \ Ceia ce e mar straniu este că d-I Su tu, dă exem ple I care ar fi putut să-I con vingă uşor, că dinsul nu e un nou Galileu care are dreptate in potriva Iumei întregi, în ceia [569] I. 'I'anoviceanu. 56D ce priveşte noul d-sale sistem de statistică penală. "Să presupunem-zice d-sa-e-două tălhăril comise fie-care de că­ Ai (cunoscut în deobste sub denumirea de postulatul lut Archimede). 2) Intre sistemul format de totalitatea mărimilor geometrice de acelaşi fel şi intre sistemul \tutuJ'Ol' nume- 1'1101' raţionale şi iraţionale, există o coresl\lUldenţ.a reci­ procă, şi univocă. Autorul, pe urmă, împrumută, tot fără a-şi da samă (le aceasta, analizei matematice propoziţia : 3) O funcţiune a unei variabile, continuă Într-un [589] A. lVHillPRCU. 589 interval (a: bl, trece prin toate valorile cuprmse Între maximum şi minimum el din acel interval. Cum să pare că cunoşf.inţele matematice ale d-lul Crivetz nu sint din cale afară întinse, nu ie de prisos, a-l indica. aici cu ce prilej il-sa face Să intervină una sau alta di n propoziţiele 1)-::). Cind el-sa afirmă. că prin împărţirea succesivă a unu} unghiu în 2, 2\ .. 2" părţi egale, să poate ajunge la nn unghiu mal mie de cît, ori ee unghiu dat (11-1 Crivetz zice; "de cît ori ee cit.imev ; ccia ee rluvelleşte putina sa, deprindere cu limbajnl preciz 3.1 ştiinţei matematice}, prin aceasta însăşi afirmă adevă­ rul propoziţiel 1). CJJl(l (1-1 Crivetz (lin faptul că să pot determina pe o dreaptă, ee formează, cu alta un unghiu ascutit, două puncte astfeliu ca lungimele perpen.licu larelor lăsate (lin ele pe cealaltă Sfl cuprinda Intre dînsele o lun­ gime dată, deduce că. există deasemenea un punct" astf'eliu in cit perpeud iculara cores punzătoare să tie tocmat egală cu acea lungi 111e, face intre b uin ţare de propoziţia ;»), care ap] icată unarimilor geomeu-ice, nu capătă un oare-care selt.;, (le r:Î! ad miţirul postulatul 2). Un asemenea chip îi1,il Ile a precede în demonstraţiile geometrice nu e la adăpost de orice critică, căcl este ele netăgăduit lucru că. existenţa. unel măr iml geometrice, in condiţii determi­ nate, nu trebue admisă (le cît atunci cind să. arată, prin ee construcţii-eu linia şi compasul-v-să poate obţine acea mărime i altfel a zice numaî ca nu ne putem inchi­ pui neexistenţa el, este a admite un adevărat postulat, care nu poate fi inlaturat de cit. creind printr-o definiţie, nn nOl1 obied" nerepl'ezentahil Îns[\ In JIlod g·eometric. Ast-feliLl r:hiar !tacă D-l Urivetz ar fi izbutit în încer­ carea sa, aceasta Il-ar ii fetC'ul-o (le cît admiţin(l treI pro­ por,iţ,jl, ([ill1.l"e care dou[\ sint absolut imposibil de <1e111on­ str:1t, iar eealalUl aparţ.ine unul alt domeniil de cît. acela al geometriei elementare. A-şi închipui îns�t C�l eu preţnl înl,roilucerei a donă 1l0lUl llostnlate, demonstrarea unul alInia, constitne olnaintarc In :�tiinţ,{l) îns,lmnear,ă a. da !l0v(lrHi Ile o l,Iaivitate puţin comună. In realit.ate Ins;l l1-l Crivetz Il-a, izhutit să demons­ trer,e alta ceva de cit perfe(:ta sa ignOl'anţ{l asupra cere­ rilor (:e101' Jn,ll elementare ale ştiinţeI matematice şi anume; a 1111 si\' întrebuin ţ,a de c1t noţ,iul11 bine �i pl'eciz ilelîn ite [590] !590 nărI de samă şi a avea grija a nu face dednceri pripite, care să nu de­ curgă in mod logic din însăşi dezvoltările ce le precedează. . In loc de aceasta d-l Crivetz iea ca punct de plecare a demonstraţiilor sale următoarea inşirare ele vorbe; pe care D-zell. ştie de ce, o porecleşte teoremă: "Fie dreptele, AB şi Cl) situate Într-un plan. Cind perpendiculara p lăsată dintr-un punct al dreptei CD pe AB e zero, şi în acelaşi timp unghiul făcut ele CD cu AB e tct zero, dreptele să confundă". Ce poate Însă să însemneze altă ceva că unghiul a două drepte e zero, cînd nu să admite axioma paralelelor, de cît că ele să confunda? Ce insemnează că lungimea perpendicularet coborîtă dintr-un punct pe o dreaptă e e­ gală cu zero, de cît că punctul să află pe dreaptă? A­ ceste nu sînt de loc consecinţi a ipotezelor făcute, ci numai şi numai exprimarea lor cu alte vorbe: sînt tocmai definiţiele a unghiului nul, a unei perpendiculare nule. A lua nişte definiţii drept o teoremă însemnează a nu ave habar de Înţelesul cuvintelor ce întrebuinţezi. Ceia ce insa e cu adevărat surprinzător a intilni la un om, care pare greu muncit de gindul de a reduce nu­ mărul axiomelor ştiinţelor matematice, este chipul cum este condusă demonstrarea teoremei sale fundamentale şi ciu­ dată încheiere ce face, sau mai degrabă, excamotajul la care să dedă, pentru a ai unge la ţinta ce şi-a propus: a demonstra acea ce este cu neputinţă de demonstrat i do­ vadă incercarea neizbutită a însuşi eminentulut geometru , romin d-l T. Crivetz, licenţiat în şt. matematice. Intr-o teoremă precedentă d-sa S-�t chinuit a arata următorul lucru: dacă două drepte CD şi AB sînt perpendiculare amindoua pe o alta EF, şi dacă suma unghiurilor unui . triunghiu e mai mică de cît două unghiurt drepte, există o serie de drepte, în număr infinit, nesecante a dreptei AB, trecînd prin F, situate în unghiul, EFD şi avînd cu AB cite o perpendiculară comună, a c�ria lungime rlcs­ creste cu eU dreapta fornieaeâ cu Of) un 'ilnghi'li mai mare 1, şi astfeliu în cît ia poate deveni mai mică �"de cît orice lungime dată. Există de altmintrelea o serie de drepte, deasemenea în număr infinit, ce plecînd din F întîlnesc 1) Cuvintele suh-Iiniate '1I!! aparţ.ill d-luî Crivetz. [591] A. Mănescu. 591 toate pe AB. E important insă de a observa că cu cît dreapta din intăia serie (resp, din a doua) e mai îndepăr­ tată de directia lui CD (resp, a lui :H'E), cu atîta punctu unde perpendiculara comună corespunzătoare (r esp.punctul unde întîlneşte AB) e mai Îndepărtat de E şi aşa în cît această depărtare poate deveni mai mare decît orice lun­ gillte dată. Asupra acestui punct d-l Crivetz a lucrat cam repede; poate pentru că el e de natură, a spulbera toată lucrarea sa. De aict d-sa conchide că cele două serii de drepte au o .limită comună FL. Aceasta e însă cu desevăr­ şire nelegitim; tot ce să poate afirma e numal atîta că să pot obţine prin un şir repetat de operaţii, o serie de unghiuri E'FD' din ce în ce mal mici, cuprinse fie-care În cele precedente şi în unghiul EFD, şi astfeliu Încît toate dreptele plecind din .11"' şi aşezate în unghiul D'FD să a­ parţine întaiei serii, iar acele situate În unghiul EFE' să aparţină seriei a doua. Ori cît el e mic ne-am Închipui unghiul E'Jj-'D', Între laturile lut există o infinitate de drepte aparţinînd şi uneia şi celialalte serii. Acest fapt e comod a-l exprima zicind că limita comună există, cu condiţie ca prin aceasta sa nu voim a inţelege altă ceva decit modul indicat de a fi acelor două serii ele drepte. Dar să admitem că limita FL al' avea o existenţă ge­ ometrică, cu alte cuvinte că ar exista o dreaptă FL astfeliu că orl ce altă dreaptă trecînd prin F să Întîlnească sau nu semidreapta EB, după. cum ia e situată în unghiul EFL sali În unghiul LFD. Modul cum să compoartă per­ pendicularele comune a nesecantelor şi a serni-dreptei EB poate să tie atunci exprimat aşa: GÎnd o nesecantă să apropie indefinit (le FL, perpeudiculara comună corespun­ zatoare tinde cătră zero �i În acelaşi timp depărtarea el de punctul E creşte indefinit. De aici însă urmează nu­ mai de cît că dreapta FL insăşî n-are cu EB nict o per­ pendiculară comună, salt dacă voim c-- pent.ru a ne expri­ ma Într-un limbaj adesea intrebuintat în rnatematici­ FL are cu EB o perpendiculară comuna egală eu zero şi aruncaui la, injitât. Deci ni ei un punct situat la distanţa finită nu e comun dreptelor FL şi EB, contra aflrmăret el-lui Crivetz de la pag'. 22. Propoziţia următoare conţinută la aceiaşi pagină: "Fi­ ind că FL nu este pintre secantele dreptel AB, unghiul [592] 592 A. lVUi1l8sCU CFL, EB) este zero" e o curata inepţie : unghiul a două drepte ee nu să intilnesc, neinsemninrl nimica d et.erminat, în ipoteza că suma unghiurilor unul triunghiu e mal mică de cît două unghiuri drepte. Astfeliu dintre cele două propoziţil, care conduc pe a·· utor la încheierea că "H'L, dacă ar exista, ar trebui Set să confunde eu AB, una e falsă şi celalaltă e un nou-sens. Existenţa limitei FL, pentru a nu putea fi demonstrată, nu-l mai puţin admisibilă. Contrazicerea ee d-l Crivetz a crezut a descoperi in ipoteza geometrieI ue-euclirlieue nu există; incercarea d-sale de a demonstra postulatul lut Euclide cade atunci de la sine. . In imensa şi ridicula sa îngîmfare, ([-1 Crivetz nu sa va lăsa poate aşa uşor convins şi să va incerca să răs­ pundă criticei de faţă. Eu însă îl sfătuesc, in propriul său interes, sa să astimpere şi sâ renunţe pentru tot­ deauna la discoperirt matematice i nu-s aceste lucrurt ce să. pot improviza ea nişte simple circulărt ale unui şef ele biurou. A vrut în ruptul capului să-şi însemne numele în istoria ştiinţelor matematice şi 11-a reuşit ele cît S,1, crească numarul, deja mare, a celor atinşi de mania invcnţiilor. TI. Rindurile ce preced eran deja scrise de mult, cînd In-am pomenit cu ,t doua broşură. a il-lui Crivetz asupra aceluiaşi su bieet. Acest geometru nouh�i.scut a socotit fără indoiala, ea (1,1' fi păcat ea o descoperire menită sa schimbe faţa geometriei elementare '!) şi în acelaşi timp să-i facă numele în veci vestit, să riu o răspindească cit să poate de mult, şi de acea s-a, hotărît î11 sfîrşit 8;:1, o publice în limba franceza. Mi-I cu desavărsire eu nepu­ tinţa a-l felicita pentru această riscata întreprindere; mai degrabă aş 11 dispus să-I plîng pentru \ cornplecta inconsci­ enţă în care pare că 3;:1 află asupra ljpsutilnr simţit oare ce prezintă. atît cultura sa stiin ţifică cit şi puterea sa de judecatii. Departe ca a doua lucrare a, d-lui eri vetz sa con sti­ tue o imhunatăţire a celei dintăl, ia nu face decit a În­ tări mal mult pe cetitor În convingerea, ce a, trebuit deja �) Fără gluma, aceustaI pretenpu, d-Iui 1'. l;rivet;, [593] A. Mănescu s[l-şi faca, că autorul nostru iea, cele mai de multe ori, nişte simple halucinatiî ale spiritului S{Ul drept rezultatul unei sănătoase gindirj. Considerarea, aşa numitelor linii e!{uicli::dante nu-l putea, fi de nici un folos; ia nu putea con­ tribui la uşurinţa şi cu atît mai puţin la rigoarea demon­ straţiilor, cel mult de putea Înşela pe cetitorul naiv asu­ pra adîncime! cunostintelor matematice ale autorului. In analiza ce voiu face-o mai la vale, voiu lăsa la o parte limbajul mai mult. decit necorect, în care el-sa îşI exprima gîndirea) şi nu voiu releva de cît în treacăt ex­ presiuni ca aceste: formuler une notion, demontrer la som- 111e des angles d'un triangle, precum şi intervertirt . în În ţelesnl cuvintelor ca de pildă. punerea cuvintului de seg­ ment în loc de semi-dreaptă, pentru a veni mai iute la Însuşi miezul raţionamentulul din brosura franceză, mai ales întru cît el pare a să deosebi de acela intrebuintat în intăia sa broşură. Propoziţia din intăia broşură: "Fie dreptele AH şi CD perpendiculare pe EF ; prin punctul F, in unghiul eFE, trece o serie de nesecante a dreptei AH, care admit (cite) o perpendiculară comună cu dreapta AH (T'eor. VII, 4.0)". 1)-1 Crivetz o inlocueşte, în a dona, prin următoarea ; c,Si la droite CD tourne autour du point F, cette droite mobile et la droite fixe A B admettent continueile­ meni une perpendiculaire commune (Theor. VI, 4°) (', şi din care al' rezulta că ort ee dreaptă plecînd din F şi a­ sezată în unghiul DFE, admite o perpendiculară comună cu AB! Culmea Însă a inooherenţei o atinge d-l Crivetz în teorema XII, care enunţă. că suma unghiurilor unui tri­ unghiu rectiliniu oarecare e egală eu două unghiuri drepte. După ce despre dreapta J-i'L de care e vorba în prima parte a acestui articol, d-sa afirmă imediat, ceia ee nu fă­ cea în intăia broşură, că nu taie dreapta AB, cite-va li­ nii numai mal jos, îşi propune să examineze dacă ia e o secantă ScUl o nesecantă 1 Incheierea la care d-sa ajunge in cursul demonstraţiei aceste teoreme, să Întemeiază pe teorema X, care e stabilită cu totul în alte condiţit ele cît acele în care d-sa îi face aplicarea în teorema ele care ne ocupăm acuma. In 'I' X într-adevar, d-sa luind un punct Ii, la distanţa [594] 594 A. M811eSCll finită de bună samă pe curba ce a numit-o curba FR, arată că unindu-l CU F să obţine o dreapta F11" tangenta la o linie equidistanta interioară lul CD. Oricum curba FR are o ramura infinită assimptotă la serni-dreapta EB, cînd punctul R, să îndepărtează indefinit de F pe aceasta curbă, dreapta FR, remîne tangenta la o linie equidistantă, care să apropie indeflnit de AR. Admiţind existenţa unei drepte limite FL a nesecatelor seini-drepte EB, sali, ceia ce-I tot una, a tangentelor trecînd prin F la liniile equi­ distante a acestei drepte, faptul precedent poate să fie ex­ primat cum urmează: cind o dreaptă mobilă trecînd prin F şi plecînd din poziţia FD să apropie indefinit ele FL, ia ramine necontenit tangentă la o linie equidistantă, care să apropie indefinit de AB, punctul de contact indepărtin­ du-să În acelaşi timp indefinit pe curba FIi,. De aici ur­ mează numai de cît că dreapta FL insăşl nu poate fi tan­ gentă la nicl o linie equidistantă interioară lul CD; ia să compoartă faţă cu EB in acelaşi mod ca o asimptotă faţă cu ramura infinită a unei curbe. Insă atunci, şi cu mai mult cuvint incă, o dreaptă trecînd prin Fşi situată in unghiul EFL nu poate fi tangentă la o linie equidistanta, contra .afirmărel d-luî Crivetz ce pare a reiesi din urmă­ toarea frază incurcată : "quelque rapprochee que soit certe ligne de AB, nous pOlwons admettre une ligne equidistante interieure el laquelle va la tangente EL, situ ee dans l'angle EFL". Incheierea dar că FL dacă ar exista, ar trebui să fie in acelaşi timp şi o nesecantă a dreptei AB şi o secantă, e falsă. Asaltul grotesc ce d-l Crivetz a dat i­ potozel geometriei ne-euclidiene, n-a zdruncinat-o de felin. Hotaritor, d-sa nu-l făcut ca să contribue cît de pu­ ţin la progresul ştiinţelor matematice. A. Mănescu --,.".,�@l�'.". -- \. \ [595] NOTIT!. La ]le/urllle economlque; din Paris publică în numărul din 28 Iulie, un articol asupra comerciuluî Franţiet cu Romînia, în care constată, după raporturi oficiale, că ca­ uza scăderei acestui comerţ este organizarea greşită a chipului de a face comerţ, al Francejilor, care nu all a­ genţi buni şi nu ştiu să adapteze fabricaţiunea lor nevoi­ lor ţării. Una din pedicele lăţiret acestui comerţ este concurenţa necinstită ce i să face prin indicatiunile min­ ciunoase de provenienţe trecute Înscrise pe unele mărfuri. Noua convenţiune pentru stărpirea acestei fraude va aduce, să speră) o reală imbunătăţire, în relatiunile comerciale a Frantiei cu ţara noastră. Journal des Debats (Paris) în numărul SăLI săptămînal are desea 01'1 articole asupra Rominiet, semnate J. B. Iu numărul 74, găsim o dare de samă despre voluminoasa scriere a ti-lui Suliot.is, asupra el-lui Nic. Blaremberg. Zia­ ristul francez impărtăşeşte în totul părerile entuziaste ale d-lul Suliotis, asupra d-lui Blaremberg, si-l numeşte "un caracter şi un talent", fiind elin acei, despre care Lamar­ tine zicea, ils siegent etu plafond. Fie ori-cum, dar două mii pagini pentru a scrie viaţa cuiva, care trăeşte încă, dovedesc sau că e vorba de un mare om; sau că acesta are amici călduroşî, prea căldu­ roşi poate! [596] Notiţ,l In B,t-llet,:". de l' lnditut International ILe ::;t(di::;filju(; vol. VII, apărut pe la inceputul acestui an, gasnn o 110- tiţă de <1-1 Crupenski, directorul statisticet generale, asu­ pra bltpozitpZu/' ee plâte,�te prop/'ietatea franceză rurala cu f1.ujnînia. Autorul notiţei expune pe scurt, mai uitase deosebi­ tele dărt, existente astăzt, şi in urmă face o evaluare a sumelor ce apasă asupra acestei proprietătt. După d-sa în lS03 -94, proprietatea franceză ru­ rală it plătit la 78 milioane lei principal şi zeciml adiţi­ onale. Hectarul ar plăti cam la ':2 let 75 baut impozit funciar, şi in mijlocie, al' veni că acest impozit să ridică la �) leî '�5 bani () /1) din venit. D-l G. Bengescu.. a elat la luminii. de curînd volumul intăiu al publicaţiunet sale Bihlio9}'Clpltie Frauco-rotunaine (Paris-1895). Cum lucrarea trebue să aibă. două volume, vom vorbi ele ia cind va ti complectă. Ne mulţumim a­ cum numar să o anunţăm. Lucrarea (le şi incomplectă, va fi de folos acelor ee "ă vor ocupa (Le ţara noastră. Semnalăm publicatiunea, in a(;elaş,timp în Ateueul R01nîJt (le cătră d-l T. Djuvara, a unei Iucrări analoage. D-l Djuvara care intitulează, nu ştim pentru ee, lucrarea sa Biblioyn(/ia chestiune! nnjiorwle, nu să mărgineşte insă numai la limba franceză. Lucrarea ar putea fi de mare folos, dar indicaţiunele bibliografice sînt foarte sumare şi dese-ori greşite. O greutate de pildă vine de exemplu (lin faptul ca la scrierile anonime, multe la �Urnăl', d-I Djuvara, aratind numele autorului cînd il (;UnOUi\?te, nu ne indică prin nimic acest anonimat, ceia-ce face că căutările în hi­ bliotect să fie foarte anevoioase şi chiar cuneputinţ.i:î .. Dealtfel de multe 01'1 autorul atribue greşit o sedere cu­ tărui autor, cum e cazul cu d-l Ioan Ghyka, d-na d'Istr ia, şi alţii. 4t I ! [597] Notiţî Lucrarea d-Iui Djuvara fiind, dealt-mintrelea, un curs ele publicaţiune, vom reveni mai amănunţit asupra el cînd va li isprăvită. Sperăm că. în cursul anului viitor unul din colabora­ torii noştri să ne (lea o lucrare de bibliografie streina a­ supra Itomiuiei, mal complectă de cît cele publicate piuă acum. Fascicolul al 7 -Iea elin scrierea d-lui Sentupery, L'Eu­ rope p()hhqlle, Se1 ocupă ele Romînia. Expunerea istoriei coritiporane a ţ,�lrii este destul ele exact făcute şi foarte bine voitoare. Rominiî nu pot de cit să mulţumească auto­ rului pentru simpatia ce le arată. Dvsa face să reiasa mai cu samă rolul Însemnat ce alt avut regele În istoria dezvoltărei noastre din timpii elin urmă, şi meritul deosebitilor noştri oameni politici, ca·· re au ştiut să-i ajute fără şovăire în opera sa. Pe alocurea insa gc\sim în scrierea el-lui Sentupery, citeva arătări nepotrivite sali curioase şi neinţelese ; să cităm Vl'-O cite-va din aceste. Ce insamnă, (le pildă, că dupa 1:::101 "s-at"t făcut a­ şăzerninte pentru a să forum ingineri, jurisconsulţl, admi­ nistratori, literatori si artişti" '? In un loc spune că P-peleH'enlinancl s·a casatorit cu P-sa Ma.ria ele Edirnbourg "pdite ţille de la Re/ne Victoria et mese du Zar Alecasuire", Aurorul sit cam perde prin grupuletele noastre poli­ tice, amestecindu-Ie unele GU altele, aşa Cel dă unora o În­ semnătate ce nu au avut-o nicIodata, şi expune greşit activitatea altora. Ce ali să inţeleagă streinii, elin cuvin­ tele JI1ill;:;{ere cousenxueu: /âlttr5 Ile jUltiilli,�lIIe, ele exemplu, Aceasta '1 conduce la apreciaţiuni greşite asupra politi­ cei şi-l face să vada o opoziţiune în privinţa politice! [598] 598 Notiţl externe, între stat (probabil guvernul) şi naţiunea. Ches­ tiunea Transilvaniei este expusă foarte bine. Nu Şti(l însă. ce vrea să zică cînd spune: "conservatorii să recruteaza din­ tre pri vilegiati. .... Lascar Catargiu ar închina spre Rusia" ....... şi mai departe: "în partidul liberal, de la moartea lut Cogălniceanu, nimenea nu mal priveşte în spre Rusia". Mai eată în fine cîte-va greşale din care unele puţin însemnate, dar care toate să puteau evita lesne. Confunda Sinaia cu Uotrocenii, spunindu-ne că Curtea petrece vara la palatul de la Sinaia, "vechea monastire de la Cotroceni". "Himnul naţional este deşteaptăte Romine". Spune că din punctul de vedere a It a toliuiţiei, Romînia vine în rîndul al 21-1ea, printre ţările Europei, pe cînd este ştiut că sîntem printre ţările cu mai mare natalitate din Europa. Dealtfel chiar proporţia ce dă 38'5 născuţi la 1000 locuitori, prea mică, o are puţine ţăr). Unde au văzut că trebue "să fie licenţiat în drept, pentru a fi prefect". Aceasta e bun pentru directorul pre­ fecturei sau subprefect i că sînt trei spitale comunale în fiecare judeţ, şi că "serviciul medical să face bine." Cu ceia ce spune asupra impozitelor, asupra legeI din 186:1: şi a chestiunet agrare, asupra leg'ei, electorale, streinit nu vor cunoaşte decit în complect sau chiar neexact legiui­ rile noastre în această privinţă. Senato]'ii ali să protes­ teze cînd VOI' ceti, dacă vor ceti, că mandatul 101' este gratuit. Legea electorală o dă pe cea veohie. Despre Dobrogea, despre care găseşt�\ că este o anu­ ucalie sinfJularâ, că nu alege depntati şi se�atori, spune că e o ţară. mlăstinoasă, locuită numai ele Turct i iar mal de­ parte ne spune că nu sînt în tot decît vr-o 1,500 ele Turci. Terminind dă o listă de deputaţi şi senatori, cu a- [599] Nntiţi preciaţiune uneorl cam stranie. Asemenea dă şi o listă de ;:iare din care multe, erau moarte de mult cind aii a­ părut cartea aceasta. Notiţa bibliografică de la sfîrşit este nu numai ne­ complecta, dar foarte rău făcută. Să vede că e făcută la no­ roc, fără să fi cetit cărţile citate; căcI astfel nu spunea că L'AulJ'/;�lie dans les P-tes Danubieune, este de Dim. Bră­ tiano şi Lorel Dudley Stuart, nu punea De dans ({ Bucaresl de Victor Duruy, de oarece călătoria el-lui Duruy s-a o­ prit la Viena, nict Ch. Yriarte voyage en Istrie rl en D(f1- 1II(f�ie j care nu are nimic a face cu Rominia. Printre căiţile de căpitenie nu citează, amintirele u­ nui martor, asupra vieţet Regelui Carol, atît de importan­ te şi fără de care nu să poate scrie istoria contemporană actuală a ţăret noastre. Găsim în o Revista franceză, rezumatul unui articol apărut în Heoist« Isioricii din St. Petersburg (Iulie, 189G), care poate infătoşa mult interes pentru istoria noastră. In acel articol, d-l N. Aglobin, povesteşte viaţa şi faptele lui Sulstoff, care între anii 1669 şi 1694, a fost "agent se­ cret" al diplomaţiei moscovite, în ţările vecine. Sulstoff să prefacea a fi neguţitor şi călătorea aşa zi­ cînd pentru afacerile sale. In această calitate umblă şi prin "Valachia" (probabil Moldova). El cunoştea bine lim­ ba noastră, şi a vea legături multe : în ţară, mai ales cu dor inalt) slujbasi, care in schimbul unor daruri, îi dă­ deau toate stiintele ce dorea. Revista ne spune că in hir­ tiile remase ele la Sulstoff, să găsesc numele acestor sluj­ basl, dar ia nu le dă. Aceste hirtii să află, în arhivele deosebitelor ministerit de la S-t Petersburg. L' Economisie francru'8 (elin Paris), în numărul său de la 20 Iulie, Iace o dare de samă asupra Memoriulut, pe care <1-1 Duca, directorul Căilor Ferate Rornine, l-a cetit [600] 600 Not.itl la Congresul iuternaţional al căilor ferate, ce s-a ţinut lu­ na trecută la Londra. Revista franceză spune că d-I Duca a făcut o e:rpul7Pl'p JII(liJislrolâ. La Rcrn« dpg Re"'II?s; anun ţă pu h li ea rea nmu articol asupra iniseăre! literare romine, rare va fi s(Tis de .,u­ nul elin critici) noştri "cei mal eminenjl"H.evist.a nu ne numeşte însă pe em./nenht.! nostru compatriot. Aceiaşt re­ vistă anun tă publicarea in Octomvrie a I1nl11 articol asu­ pra femee! rnmine (le Carmen �.vl va. Vom vorbi de el la. timp Sub tilul I (t Luti« dp.� N(d/(!J/olil/�: Tlonqrois I'f Ro­ '/7IOÎ1I8, (1-1 Al. Djuvara, a publicat în RI'i'1IP ()fn/m/e··de DrnÎI Intcrnaiioiml. PIINir; (lin Paris (No. 1 (lin 189t») şi in urma In brosura a parte, un însemnat studiu asupra sitnaţiunei Roininilor din T'ransilva nia. Revista în care a fost publicat, arată în deajuns că scrierea aceasta nu este o lucrare de polemica, şi in adevăr autorul studiază che­ stiunea rJi11 punctul (le vedere a dreptulnt g'jnţilor, si, în o Iim bă 1 i mpe.le; face expun crea cb estiunel în aşa fel în cit ni să pare că nu Se1, poate nimic serios respunrle. Nedreptatea Ungurilor, calcarea celor mal elementare principit de drept sînt vărlite, şi ramine dovedit că dacă puterea. nu al' covirsi dreptul, 'I'ransilvania ar trebui, (lupă tractate să tie, ueatărnată (le Ungarin. �i, să. 11e legată de Imperiu numar prin o unhiue 'J'{wlr(, ;�i !Ie/snwdâ, liJIC7l1'fJ7- rl/l-sri (le. n rw!nnr)JI/Îp seC/lIaNt. rrenninclnd (1-1 D,iuvara, arată primej(lia, ce 1'ez1111[\ pent.ru. Austria din .distrugerea nat,ionaliUl�ilo]', care ya adnre (lisparit,illnea idee] rle patrie, �i prin \1l'lllare a ]'11- ţiunei (le a fi a Monarhie} AustIo-Ungare. Insemnat (le tot este "şi modul cnnl antornl UtIm;jce�1e şi justificel insemnatatea nedesnaţ.ionalizăreT H.omînilo]' (lin rrransilva.nia pentrn Hornînia. CÎTul s-ar dove(li ("il a fost [601] Notiţl 601 eu putinţă Ungurilor a desnaţionaliza acel mal bine ele trei miLioane