[335] ARHIV A ORGANUL SOCIETĂTII ŞTIINTIFICE ŞI LITERARE DIN IASI , Anul IV. Iulie şi August J o AN T A N o VIe E A N U Un document istoric No. 7 şi 8 Arhivele publice şi private contin încă, cu toate cercetările de pînă astă-zl, un izvor nesecat şi foarte preţios pentru istoria ţăriI noastre. Atît de mult drum ne mal remîne încă de Iăcut în această privinţă, Încît să poate afirma că cercetările de pînă astă-zt nu sînt decît un început. Pe fie- care zi să descoperă nouă do­ cumente şi în tot momentul dispare întunerecul ce acoperea istoria ţărilor romîneştl. In cercetările noastre adesea-orl am găsit documente preţioase sub diferite puncte de vedere, însă mărturisim că pînă astă-zt nu am avut ocaziunea să ne cadă sub mînă un document de impor­ tanţa aceluia pe care îl publicăm mal la vale. Deşi e vorba de un document de moşie, însă putem să zicem că sîntem mal mult în fata unul fragment istoric, scris de cronicarul Ioan Neculce, cu colaborarea Domnitorulut Mihai Hacovită, a Mltropolitului Ghedeon şi a tuturor boerilor din divanul ţării din a 3-a domnie a lUI MihaI Racoviţă. Acest document de o importanţă istorică nespusă, l-am gă­ sit printre numeroasele hirtif de familie ale D-rei Adela Neculce, pe care Ii-sa a avut buna-voinţă a ni le pune la dispoziţiune '). 1). Reposatul Iancu Neculce, tatăl J)-rel Adela Necnlce, este, după cum re­ zultă din documentele familiet, restrănepot al patriotnlut cronicar Ioan Neculce. 29 I I 1 [336] 336 Ioan Tanovieeanu Din nenorocire originalul documentulut lipseşte, fiind-că moşia Bo­ ianul din Bucovina, la care să raportă, a fost vîndută în secolul nostru. de vornicul Ioan Neculce, strănepotul cronicarulul, şi atunci s'a remis şi documentele moşiet cumpărătoruluî, la care să află probabil astă-zl originalul documentului ce publicăm 2). Autenticita­ tea copieî de care ne-am servit nu poate însă să fie bănuită pen­ tru mal multe motive, dintre care unul singur e suficient; acela că după caracterele scrisorii să vede că copia tnsăşl dacă nu e contimporană cu actul, apol are cel puţin 150 de ani. Pe ltngă aceasta vom adăoga că coprinsul actulut şi rezultatul judecătil să află confirmat printr-un alt hrisov, acela original, emanat tot de la Mihai Racovită, aşa încît nu să vede ce interes ar fi avut cine-va să facă un document fals, Ne pare totusl foarte rău că nu avem documentul original, fiind-că copia e nedatată, răii scrisă, şi chiar pe unele locurI ne­ înţeleasă, probabil din cauza săriturilor de rînd saă greşelilor, foarte naturale în copiarea unul document de o mare întindere. In rezumat. cuprinsul actului e cel următor. In primul războl între J1uşI şi Turci din anul 1711, Ruşii fiind invinşl, Dumitraşcu VodăCanLemir, împreună cu crtt-va bo­ erI care-I eraii mai credincioşi şi prin urmare mai compromişt faţă cu Turcit, fugise în Rusia de lrica Turcilor. Intre aceşti boerI să afla hatmanul Ioan Neculce, cumnatul S(tU vistierul Stefan Luca şi alţii. Vornicul Lupul Costache, fiul celebrului hatman Ga vrilită Costache, om foarte duplica, după cum îl arată documentul, fiind chemat de vizirul ca să dea seamă, aruncă toată vina pe capul celor absenţi, zicend că el aii sfătuit pe Dumitraşcu Vodă ca să să unească cu Muscalit. Cu modul acesta el reuşeşte pe de o parte să facă. pe vizirul ca să poruncească. să. Înceteze jăfuirea tărir, iar pe de altă. parte ca el înslÎ,il să fie numit caimacan împreună cu . hat.manul A ntiohie Jora şi cu Maxut postelnici.l. .lnsă putin în urmă caimacanii sînt aruncaţi de vizir in închisoare la Vama, unde ei stati cîte-va vreme. Cănd să întoarce in ţară Lupul Cos­ tache cere, şi Domnul Nicolae Mavrocordat împreună cu tot diva­ nul ţăril', îl dă, ca răsplată pentru că a scăpat ţara de peire; a z), AstăZI moşia BoianuI e proprietatea erezilor defunctuluf bancher din Iaşt I. Neuschotz. [337] Un document istoric 337 suferit închisoare şi a făcut cheltuolt ca să iasă din închisoare, ju­ mătate moşia Barboşî a lut Luca vistierul şi moşia Boianul a luî Ioan Neculce hatmanul, care pe acea vreme să aflati in Rusia. Mal tirziu hoeri! sînt ertaţl de TurCI, însă RUşiI nu voiaii să le dea drumul pentru diferite motive care să arată în hrisov. Ste­ fan Luca fiind aproape de marginea ţi1rii scapă de sub privi ghere, trece in jară şi chiar Nicolae Mavrocordat porunceşte lul Lupul Costacbe vornicul să-I dea Barboşiî înapol. Neculce rămîne 9 ani in Rusia la Harcov, şi in sfîrşit Ia anul 1720 reintră în ţară cu ertarea Turcilor sub a treia domnie a luf Mihai Racoviţă. Indată ce intră în ţară, Neculce chiamă la divan pe Iordache Costache căpitan de codru, fiul răposatului Lupului Costache vornicul, care fusese omorît cu ciţl-va anl mal inainte din ordinul viziruluî Gin Ali Pasa (Letopiseţe Cogălniceanu editia II-a T. II p. 351); cerînd să-I dea inapoi moşia Boianul, fiind-că e luată cu strîmbătate. Hrisovul arată judecata acestut proces şi argumentele aduse de amăndouă părţile care să judecau. Iordache Costache să întemeia pe un hrisov domnesc de da­ nie iscălit de Mitropolitul şi toţI boeril [ăril, dintre care mulţi în frunte cu Mitropolitul erau încă în viaţă şi continuau a face parte din divanul tărir, Neculce combate însă punct cu punct toate în­ vinovătirile ce-i s-ari făcut când i-au luat moşia, precum şi pre­ tinsele serviciI făcute de Lupul Costache tărit , Intr'o pledare al cărul rezumat substantial să află cuprins în hrisov el face adevă­ rată istorie, arătînd că nu el, cumnatu-săîi Luca sau chiar l-a in­ demnat Dumitraşcu- Vodă, a adus războiul între Rusia şi Turcia �i nicî să să închine Muscalilor, ci numai ca slugii credincioasă aflînd taina Dornnuluî lor el nu au putut să o vădească. Mal spune că toiI boeril erau bucuroşi de venirea Muscalilor, şi chiar Lupul Costache vornicul, că tratativele între boerit moldoveni �i între Petru cel Mare, erau începute înainte de venirea lUI Dimitrie Can­ temir, aşa că atuncl cănd s-a dus Stefan Luca sol la Pet.ru cel Mare din partea Domnitorulut, el a găsit acolo mal multl boerl trimişl încă mal înainte din partea Mitropolituluî şi a boerilor tări). Dect cu tOţI am fost greşitl, zice Neculce preseninate1 Portl, şi cu toti am fost bucuroşi de venirea Muscalilor. Ca peroratiune Ne­ culce face apel cu glas tare la conştiinţa judecătorilor săl să jure [338] 338 Ioan Tanoviceanu el dacă nu este aşa, şi atunci nu numai că nu va mal cere Bo­ ianul, dar chiar primeşte să fie aruncat în foc. Domnitorul fiind frate cu hatmanul Dumitraşcu Racoviţa so­ crul pirîtulul Iordache Costache, nu voeşte să ia parte la judecată şi lasă hotărîrea pe seama divanulut făcînd jurămînt că nu va avea leac de bănat pe el, să judece cum vor şti. Mitropolitul Ghedeon, recunoaşte împreuni! cu tot divanul ţăriI, în care să afla şi Du­ mitraşcu Hacovita şi Constantin Costache socrul şi vărul primar al lUI Iordache Costache, că pe nedrept s-a luat moşiile Boianul şi Barboşiî, fiind-că cu toţi au fost. greşitl preaseninatei Portt. In consecinţă Mitropolitul Ghedeon, în mîinele căruia Domnitorul in­ credintase hrisovul de danie al lUI Mavrocordat, îl remite lUI Ioan Neculce, spre a-şl stăpîni moşia ca mal înainte. Acesta e în resumat cuprinsul documentului ce publicăm; el are o mare importanţă fiind-că aruncă o vie lumină asupra pri­ melor noastre relaţiunI cu puternica împărăţie rusească, care avea să joace de aicî înainte un aşa mare rol în istoria ţăriI noast.re. EI e cea mal veridică istorie ce putem avea despre acele timpurl, căci provine de la un contimporan competinte, care a jucat oare­ care rol în evenimente, şi care vorbea către contimporanil săl marturi el inşi şI al acelor evenimente. Situaţia lUI Iordache Costache era pe atit de Iare, pe cît era de simplă ; el învoca un hrisov domnesc de danie şi făcea apel la Mitropolitul Ghedeon şi la ciţt-va boerI din divan să facă onoare iscăliturilor lor din 1711. Totuşî adevărul istoric şi dreptatea tri­ umfă în cele din urmă in contra intrigelor lUI Lupu Costache vor­ nicul, acela care, după cum să vede în document nil să sfia să trateze in acelaşl timp cu Buşit şi cu Turcit, şi care pe de o parte cerea răsplată de la Nicolae Mavrocordat pentru prelinsele sale servicil aduse tăril, iar pe de alta lucra .în potriva lUI la TurcI. Să vede însă că intrigile şi duplicitatea bizantină, sînt arme de care un Romin nu să poate servi decît cu riscul ca să să lovească pe el însuşi, ast-Ieliă îmf explic faptul că Lupul Costache cu toată in­ teligenţa, activitatea şi duplicitatea sa îşI termină cariera într'un mod miserabil tăiat de Turci, blestemat de Ruşl şi urît de toată lumea. Iar lăcomia lul de a lua moşiile lUI Luca şi lUI Neculce, nu i-au slujit Ia nimic alt-ceva decît să să expună nu numal a fi [339] Un document istoric 339 executat de Necu\ce înaintea contimporanilor SăI, ci şi de contim­ poranl în faţa posterităţii. 10 Miha'i Racoviţa voevod bj. mlstiio gpdr. zernlil �101davscoi, împreună Cll ot sfinţiia sa părintele Mitropo­ litul Chir Ghedeon, a FIriI: l\Ioldovii, şi cu tot al nostru sfat, boiarî ma!'! �i mici; facem ştire cu această carte a Domuiet meli precum an venit Ion Neculce biv hatman şi cu Stefan Luca L1V vel V1St. de a jăluit pe dumnelul Iordache Lupul Costache căpit. de codru, precum dum­ nelu! tămplănduse de-u fugit cu Muscalir, iar dumneluf vor. Lupul, au aflat vreme atuncia, fiind putincios, de ş'au făcut urie pe moşiile dumilorsale hat. Ion şi a Lu­ d'd vi st., a nUIlW pe sat pe Boiau şi pe Bărboşi, far nicf o dreptate, nefiind dumnelor faţă. Decî dumuelut 101'­ dachi sin Lupul scoase' un urie de la M[u'Îe Sa Nicolae Vodă, care scrie precum au fost dumnelor aceşti dOI bo­ iart sfetnicî lUI Dumitraşco Vod Cantimir şi cu alţ'î boiart soţie lor care anume n'au vrut Să-I pomeniască În urie de-u adus pe ţariul Moschicesc cu oştî asupra preaseninatei Porţt turceştl şi au luat şi bant de la Muscalt de-u fă­ cut oaste, pe urmă s'au dus în ţara mosohicescă, iar ţara au căzut la mari peire şi robie, �i văzind dumnelut di­ atăta robie singur ş'au plecat capul de bună voe lui de-u mărs la Vizirul zicănd cătră viziru] că i:\l iaste drept, au Întors mila vizirulul şi l'au pus pe dumneluî caimacan, iar pe urma după ce au stătut caimacan fără zăbavă l'au făcut acel vizir surgun la Vama împreună cu 2 bo­ iarî, de-u şezut la închisoare cătăva vreme, din pricina dumilorsale hatmanulul Ion �i a Lucăl vist., precum mal sus să pomelle�te il) DecI moşiile acelor 2 boiarl s'au luat 3). OeilalţI dOI bocrI arestaţi la Vama ele TurcI pentl'1l propus ele p:tt't:\�il ciilrii R.u�r sau Ant.iol. Ion �i Macsut past.elnicu!. VeZI Xenopol, Ist.oria Romînilol' în Dacia Traiană V, p. 10 şi Ulai jos acest dOcu1l1enţ în dreptul nQteţ 15. [340] 340 Ioan Tanoviceanu în sama gd 4); decf satul Boian cu vecin'î a hatm. Ion �i giumătate de sat de Bărboşî, cu toate cumpărăturile a Lucăî vist. au socotit Mărie Sa Neculae Vodă împreună cu tot sfatul ]H[trji sali ş'au dat dumisali vom. Lupuluî pentru aciali bini ce au arătat c'au făcut bini ţără'l şi pe­ diapsă şi cheltuială ce au tras la Vama ca Să-I fie du­ mi sale moşie în vect. Decî dumneluî hatm. Ion si Luca vist. dederă samă. , După ce au înţeles ca s'au milostivit Poarta de au ertat pe toţI greşiţi'l, vrut'au îndată din Chiov să să Întoarcă la mila Porţiî să vie la pămăntul seu. Iar Dumitraşco vodă iau părăt cătră Muscalî să nu-I lase să se Întoarcă înapoi că iaste ficiorul lUI Şeremet la Poartă şi ei intor­ cănduse înapor ar face mestecăturr şi n'a mai eşi ficiorul ] UI Şeremet de la TUl'cL Decî Muscalit Îndată, au crezut şi au pus pe Luca vist. supt pază în Chiov, iar pe hat. Ion l'au dus cu vartu i) piste Nipru 40 mili la un tărgu a-nume Harcov şi l'au ţinut acolo 2 ani supt pază, iar Luca vist. fiind la marginI din coace de Nistru în Chiov fostuiau şi mai pe lesne din paza Muscalilor şi-au fugit nu­ maî cu trupul, iar alt ceau avut tot 'au rămas acolo în Chiov şi făcănd ştire Mări! sale lUI Neculae vodă c'au venit la margine leşască l'au ertat de-u vinit în pămăn­ tul său; multe mestecăturî şi năpăstl i-au aruncat dum­ nelut vor. Lupul asnpra lUI, de nu pute să margă la casăli sali să se odihniască de mestecăturile dumisale vor. Lupulut, căcî d-lui vor. Lupul nu ţ�ne numal satul BăI'­ başi ce şede în casa în Cucuteni şi .stăpăue toate moşiile luî. Decî din păduri cu mari cheltuele şi cu multe la­ crămî şi ostenială au înştiinţat tot adăvărul pe Mărie 4). Gospod, adică în sama domnieI. 5). Vm·tu de lit germanul fV(",te-gnanlrL, cuvînt rămas de la lefeg·iil german! întrebuinţaţI de curţile domnilor romînl. [341] Un document istoric i341. Sa Neculaf vod şi-ntelegănd Mărie Sa cum că este mare năpaste asupra lui au socotit că de va face divan cu Lu­ pul î'iva veni mare urgie asupra lui pentru năpaste ce au făcut si multe feţe de boi ari să vor rusina si poate Ri , " , Ia primejdie vor veni şi a zis Nicolae Voda vor. Lupulul să caute să-I de moşiile lui Iuapot că nu le-u luat. cu dreptate, să ri'aştepte divan, că, fiind divan apoi a veniî greu de dînsu. DeCI 'Lupul văzind aşe îndată au che­ mat pe Luca vist. la gasda lui, şi s'au făcut că-I dă de bună voe lUI moşiile, şi i-au dat moşiile. Iar hatmanul Ion tămplăuduse de era mal depărtat peste Nistru în ţara Căzăcească nu pute să fugă nicl cum, ce au stătut cu mare gălcellv{t şi cu multă cheltuială şi jalobă asupra lUI Dumitraşcu vod cătră ţariul Moseulut pentru năcazul şi robie ce trăge acolo păn s'au plinit 2 ani, şi viindu cărţi de la, ficiorul lut Şel'emet 'În Chin la tată seu Şeremet cum c[t el an eşit de supt vart, să slobod drumul cum că au jăluit la Poartă boiart şi neguţători care sînt popriţ 6) , ş'aşe au slobozit Şel'emet pe hat. Ion şi pe Iordache vor. şi pe al] Moldoveni mal de gios şi negutitorl cari! au fos acolo la Chiov propriţ, DecI viind dum. hatm. Ion aice în ţara leşasca 7) îndată şi au agiuns la Mărie Sa Necu­ lae vod, şi Mărie Sa Neculae vod au stătut de i-au. is­ prăvit de la dOI paşî firmanul ca să-şl vie la părnăntul său, care ne-au arătat şi carte Mă!'ii sali lUI Neculai Vod. că toate greşelile despre Poarta sint ertate. Care:;;i giu­ pănesa dumisali cari cu poronca Mării sale lUI Neculaî vod o trimisese în ţară de-u şezut un an În pădurt : iar dumnelut vor. Lupul de zi de noapte sta pedecă şi făcea multe mestecăturf nedrepte în neguţitoril şi prin boiarit 6) li'razr� confuză, po:tt.e rău 1'eprod usă în eopia documentului. 7), Aice în ţara LeşaRcă document.ul e dat din Moldova; poate sii fie o scă. parc de condei '1 în original sau iar o greşală de copist, [342] M2 Ioan Tanoviceanu de să pune şi'n protiva miIi preseninatel Porţl, pentru ca să tot facă zabavă să mănănce mosiile făr de nicl-o triabă, , grtndinduse că a peri în părnănt strein şi-I va rămăne moşiile lUI; aşe îndelungându-se vremea s'au dus Neculat vad cu domnie în tara munteniască si ferrnanurile acelia , , celi isprăvite Mărie Sa Necnlae vod şi cu cheltuiala şi a hat, Ion s'au ascuns aceli firmanurl după ce s'au dus Neculal vad în ţara munteniască. Şi, viind nOI cu stă­ pănire din mila preseninatel Port începur'am şi nOI ca să isprăvim alte ferm an urt ca să-ş vie dumnelut la pr.­ măn tu numaf îndată, şi n'au zăbovit vreme s'au şi făcut mal tulburărt în pămăntul nostru c'au venit de la Poartă de-u luat pe vor. Lupul de-u perit şi nu zăbav au şi e­ şit catant pe urmă foamete şi ciumă şi n'am ruat avut vreme ca să stăm pentru triaba dumisali Să-I isprăvim, iar acmu mal răsuflăndune Dumnezeu de mănie sfinţit sale, nea poroncit noaî Poarta şi Măria Sali Abdi Paş care este acuma sarascher În Hotin de i-au tacut buiu­ rultu s) ca să fie ertat de toate greşelile sali, să vie în pămîntul său să-ŞI stăpănească moşiile sale precum li-au stăpânit şi mal. înainte, să fie plecat preseninatel Porţi şi noao, care acum la vletu 7228�) au vinit la pămăn ul său trăgănd 9 anî greutate în streinătate. .Iăluitus'au de mare strămbătate şi năpaste ce-au avut de la vor. Lupul şi după Val'. Lupul de la 'giupănesa dumisale şi a fiulut seu lUI Iordache veI căpitan de Codru 10). Decî dunmelui Iordache cap. au scos acest urie care mal sus 8). Buiurultu. cuvint turcesc ce însanl1lă intoarcere. 9). Documentul de şi nu conţine data �i copia după care-I reproducem, so vode deci că o din anul '228-17�O pe cînd domnia pentru a 3'11 oară Mihaift Ua­ coviţ:l în Moldova Xeno)lol, V, p. 49. 10). S,t vede deCI că Iordache Lup" vei căpitan de COllrn era finI vorniculul Lupn. Ace�stft arătare expli�ă rîndurile rle la începutul docnmenlnlul unde s'ar părea că titlurile de veI clip. de Cv,lru si vomic să referă tot. la lordaclle Lupu, ceia ce nu să poate. ' [343] Un document istoric să pomeneşte şi mărturie a dumilorsale boerilor pe acest urie făcută. Deci dumnelul Ion hat. şi Luca vist. aşa dedi samă că nu sînt el harnicî sau stăpănul lor Dumitraşco vod să rădice putere împărătit l\IosculuI să vie asupra Porţil turceştf, că puterile impărăteştt nu cu mica sumă si când , , . , să rădică unul asupra altul, sau cu miel pricină, ce tăm- plănduse de au fugit craiul şfezesc la Tighina şi cu voi­ vod Chiovschit din voe lUI Dumnezeu s'au făcut am este­ cătun Între monarchi, şi s'au stricat pace ce au avut Turcit cu Museali'î mal înainte cu vr'o 2, 3 săptămănl ce-au venit Dumitrasco vod în scaun. Ce aceasta vor. , Lupul cu mare năpaste au grăit că 'nu numaî ţara Mol­ doviî ci şi alte ţerI dinprejur ştiu. A�jjdere c'ar hi fost sfetnicl ei Dumitrasco vod de s'au închinat la M08C, du }l- , nelor dederă sarnă cu frica lUI Dumnezeu cum că el nu l'au sfătuit nici l'au îndemnat ca să să închine, numal slugI au fost, n'au putut taina lUI după ce au văzur'o să o vădiască " nicl Dumitrasco vodă nu arăta ase că va , , face grabă, nicl au şti ut numaf iaî, ce au ştiut toată ho­ erime şi au fost bucuroş Musoalilor cu tO.ţT şi greşiţi toţî, şi mergând Luca vist, cu dU'ţI la impăratul Mosculut au găsit acolo pe alţit mal înainte trirnişt solt de boiart făr de ştire lUI Dumitraşco voda 11). S'au adus un vrav de cfll'ţl a boiarilor ce-au fost trimis la împăratul MOSCLll11l, a sfintiî sale Părintelul Mi* tropolitului Chir Ghedeon, şi a lUI Antiohia hatman, şi a lUI Savin hanul ş'altora mulţ ; scriind cu feliurî de feliurt de Îmbunătul'l deşerte zic{wd că sÎntu 10,000 oaste 11). Luca vistie!'ul fusesc solul lUI Cantemir carc încheiase tratatul cu Petru cel Mare. Xenopol IV, p, Oi;!, spusele docllmcnf.ulul că toţi boc!'il trecuse la Mus­ caIi să văd �i 1n Letopiseţul lur Ioan Neculce:l, Jdem, IV, p. 522. 30 [344] 344 Ioan Tanoviceann gata făr nicî-un ban să slujască şi 500 fioiort de boerl cu caî cerchezeştl şi turceştt cu rafturî cu săidacî fere­ cate înzăoaţt şi-rnbrăcaţl cu haine de cinste, şi acmu îna­ inte dintr' aceli 500 au venit 50 Ia Banul în ţara le­ şască şi pofteşte ţara cum mal în grabă să trimăt împă­ răţie Moscului vr'o 10, 15,000 de Musoalt să lovască EşiI să prindă pe Domnu, să triacă să strice podul la Oblu­ ciţa, să ferme (?) Bugiacul. Şi cu aceşu 50 ficiorl de boert şi cu aceste cărţI ce scrie, au fost dumnelut Lazul sulger, ficiorul Enoia, Patru le, Moţoc, Călmăşul ») şi alţif mal de gios, ca Vl'-O 10, 20 oamenî, care mărturisind Dumnelut Ion hat. şi Luca vist, înainte divanuluî n'au putut tăgădui părintele Mitropolitul înainte divanuluî nostru. Şi încă mal înainte în postul Crăciunuluî păn nu se încep a să porni poghiazurile şi oştile şi nict u. nele de aceste ce scriu mal &US, încă nu începuse a se face, au trimăs împăratul Moscului de· u lnat pe Ilie A­ băza şi pe Ion Merescul din Chiov de iau dus la Stolil cu toţI şi iau întrebat cum este de la Nistru, de-i departe păn la laş, şi de la laş păn în ţara munteniască şi păn la Dunăre şi de la Dunăre la Tarigrad; şi aflas'a păine şi oaste multă în ţara Moldovit au, ba şi cum ştiu pe Domnu şi pe boert ţine-ar cu dănsul au ba? Care după atuncia era socotiala lUI să vie in Moldova 13). Asisdere ce zice că au luat ban'( de la Muscall să , , facă oaste, ce după ce au venit Museali în laş au dat Muscaliî Domnulut iar nu lor, şi Domnul a dat tuturor; unii au luat să slujască, \uniI au luat. să cumpere păinâ, alţii au luat să cumpere vite, şi nu numar Moldovenilor 12). Acest Călmăşul era fără în([oială Toader Călmăşul tatăl Iuî Ioan Călmăşul cunoscut În domnia Moldovel sub numele greşit de Calimah, Xenopol, V, p. 144. ] 3). Toate aceste pretioase amăruntiunî nu sînt continute în cronicar). Do- cumentul nostru le dă pentru întîia oară. ' [345] Un document istoric 345 au dat Muscaliî banf la aceia vreme ce şi Leşilor si Mun­ tenilor şi Sîrbilor ; şi dumnelui Lupul vor. încă să fă ce bun, nu era aşe, că şi dumnelut au luat bant de la Du­ mitraşco vod să cumpere zahare şi slugile lUI au prădat Bugiagul şi herghelii şi turmele musaipulut mal inainte păn nu au mărs Kighiec'î Ia casa lUI li-au luat şi li-au ascuns pe Racov şi au trimis limbă tătăr la împăratul Mosculut şi au scris că are căteva miî de oaste gata şi va eşi la Fălcil Înainte. Cănd au început a treci vizirul Dunăre îndată au răpezit la împăratul Mosculuî de i-au dat ştire cum că vizirul trece Dunărea în această parte' Dacă au fost dumnelut drept Porţiî pentru căel au dat ştire Muscalilor că trec Tutciî Dunăre, poate că al' hi fost şi mal rău de Muscal! de cum s'au tămplat de n'ar hi dat Dumneluf stire. Asiadere si dumnelul spătarul , , , , Costantin Încă au luat bant de la Musca1I 3000 ruble să cumpere vite, şi încă dumnelut mal cu dreptate au slujit Muscalilor de căt alţiI, că alţiî căţf banî au luat tot i-au măncat, dar dumnelul dintr'aceşti 3000 ruble, 2000 li-au trimis înapof, tocma Ia Nistru an agiuns banit pe Muscalî, iar o mie au scris că au fost cumpărat vite şi la bătae le -au luat 'I'ătaril. Şi dumnelut vor, Lupul acolo era faţa pentru ce au lăsat de-u trimis bani] înapol dacă au fost drept, CăCI nu i-au dat viziruluf ? Aşijderea scrie ispisocul că dumneluf văzînd atăta robie ş'au plecat capul de s'au dus la vizirul ş'au aşăzat toate lucrurile ş'au scos mulţî robi ş'au potolit toată mă­ nia stăpăniască ; pentru acesta lucru dumnelul Ion hat. şi Luca vist. aşa dederă sa mă că nu iaste cuum au dat sa mă c'au mărs de bună voe sa, ce au vinit capigî başe viziruluî de l'au luat si l'au dus la vizirul făr voe du- , misali şi l'au mustrat după obiceiul stăpănesc, şi el hi­ ind singur s'au măntuit, şi s'au apărat de-u grăit cum [346] Ioan Tanoviceanu iau fost voe lUI şi cum au fost învăţat. Că nu numai la aceia vreme văzînd greu au năpăstuit pe dănşit ce şi mal de nainte vreme în câte schimbărl de Dornnî '1 s'au tămplat de-u fost păn t1'i'\e dumnelul la toate cu gălcevl şi cu năpaştî asupra Domnilor şi cu apucărr, cu stăn­ ger! de casa boiareşti, la o vreme pe unii, la altă vreme pe alţiî şi el tot făcănduse bun, şi acmu această furtună .. iarăş acela obicet au ţinut ca să înghită moşiile lor. Deci pre luminatul vizir Meh.net Ba1tagiul în grabă văzînd mare pustiire şi spaimă ţăriI că fug toţ'i în toate ţările pe o parte s'au milostivit după obiceiul stăpănesc, pe altă parte au socotit să să îrublănzasca ca să nu să facă şi mal mare turburare şi toate cu mila sa greşelile ţăriI le a ertat şi l'an pus pe dumnelul caimacan şi i-am dat poroncă pe toţ Să-I îmblănzască şi să le dea ştire să vie cineş În pămăntul lor 14). Iar dumnelut după ce au mărs în Ia� n'au trecut 4, 5 zile, nicl au socotit că este focul aproape �lrtl'ie Sa Vi­ zirul neeşit încă din pămîntul nostru ci au şi uitat toate învăţăturile Mări'l Sale Viairuluî fiindu-r deprindere mal denainte vreme cu Iăco�nie, ş'au şi triimis in toate păr­ ţile pe la casăle boerilor fugiţ] armaşî a jăcui, a bate prisăcile ş'a îngrozi, oameuit ce J ărnăsese pe la. casăli lor, şi alte bucate ce găsie lua tot �i pe la bajenit a spăima şi a lua de tot carele elite 2 le], căte 3 ler. ,�i în laş mare groază pe neguţitor) şi pe Hllljitor! �i pe căpitani de le lua pungi de bal"!'t şi diutr'acea soma mult. ce străngo au trimis 11 pungf d\l bant şi viairulul ca să-ş facă el obraz; iar huetile !;ii ţipetile şi lacrămile săracilor au a- 1,1). Videm dec)' ce om tell'i:J era Lupu vornicul, deşi lua banr de la HIl�1 �i-I înştiinţ« de trecerea Turcilor pesta Dunăre, t.otuşI izbuteil prin me�teşllgllrile sale si să introdusă pî!1ă într'atît în inima lor încît să-I numiască caimacan. VezI si ��l� , [347] Un document istoric 347 gILms păn în ceriu şi n'a putut să rebde Dumnezău în­ delungu; tărnplănduse şi Bichir aga omul viziruluî În Eş şi văzind atăta ţipăt în Oarnenf şi 20 cal cu şel! gata legaţI ş'inţelegănd că an scris cărţi după împăratul Mos­ culul cu îmbunăturt au dat stire viziruluî, si vizirul în- , , dată au trimes de l'au luat şi l'au făcut surgun la Varna, care ace surgunie a lUI o pot pricepi tot şi o cunosc c'au venit din nesoeotiala si lăcomia lul. Şi săzind cătăva , , vreme acolo la închisoare zici Iordachi sină Lupul e' au dat tatăsău niste mosit Hanului de-u esit de la ace În- " . chisoare s'au esit cheltuit căt-va tatăsău la ace închisoare. , , Decî Dumrrelut hat, Ion si cu Luca vist, ase răspunsăr , , că mai mult au stătut Brăncovanul de l'au scos si esind , , din închisoare alti 2 boert Antioh si Maesut n'au mal , , umblat cu alte meşterşnguri şi au mărs drept la Mărie Sa Nicolae vod, iar dumneluf vor. s'au dus în ţara Mun­ teuiască la Brăncovanul s'au început cu alte mestersu- . , , guri SfL facă la Poartă inpotriva lUI Neculal vod, şi pe altă parte dăndu ponturile lUI Neculae vod şi cerănd mo­ şiile lUI Ion hat. şi a Lucăt vist. şi 11 pnngi de banf ce li-au luat di pi la unif şi alţii cari mal sus s'au po­ menit zicănd că li-an luat cu datorie şi i le-au dat 15). Decî Nicolae vod hiind turburat Ia o vreme ca aceia i­ au adeverit, �i viind din ţara Munteniască aice in ţară Ia Mărie Sa Nicolae vod în grabă au apucat ş'au făcut ispisoc pe moşiile acelor 2 boert ce scriu mal sus. DeCI sfinţiia sa Mitropolitul şi Episcopii şi. toţI boerif fiind a­ tunce tOţI greşiţi în grabă în grija morţii fiind poarta tulbu rată toţ.I s' an lepădat că nu-s vinovaţI precum s'au lep�ldat şi ştiI PiaUtr 11;) la răstignil'e DomnulUI Hls, f{tr 15), VezI not.a 3, lG), Mar c;nrios de a scrie Pitl'n, [348] 348 Ioan Tanoviceanu căt unul dumnelul Neculae Costin vellogofăt, 3 zile s'au apărat şi n'au vrut să, iscăliască în mărturie, şi pe urmă N eculaî vod au trimis o slugă a Mări]' sali cu scărbă de-u iscălit mărturie şi aşe cu aceasta au stăpănit aceste moşii şi celi 11 pungI de bani ce-i Ie-u adeverit Necolae vod '1 li-au dat, care acele 11 pUUgI de banl nu le didese dumnelut de la casa dumisali ci le au luat de pe alţiI, care mal sus să pomeneşte şi al doile rănd cu năpaste li-au luat de la ţara, Şi răspunzind aceste răspunsurt dumneluî Ion hat, au strigat cu glas mare înainte noastră şi a tot sfatul nostru, cu blăstăm au grăit de va lua sfinţie sa Părintele Mitropolitul şi cu toţi boiarif sfatuluî nostru asupra sufletelor lor precum este numaî el singur vinovat, şi iaste adevărat făcut ispisocul vor. Lupuluî numal pe dănsu] şi alţii nicl au fost bucuroşi nicî au fost amestecaţî nicî sînt vţnovaţr, atunoî nu numaî de Boian să fie iăl păgllbaş ce şi di viaţa să fie pierdut, de viu în foc să să de. Dec) sfinţie Sa părintele Mitropolitul şi cu toţ] boiarit sfatului îndată cu glas mare au strigat ş'au mărturisit înainte noastră, cum tOţI au fost vinovatl şi a­ mestecaţi şi bucuroşî Muscalilor, şi greşiţ'î pl'e luminate! Porţr ; numaf arunce dind au făcut Lupul vor. acel is­ pisoc fiind 111 grabă, şi cu maria turburare Poarta, şi Mărie Sa Neculat vad. Domn stein, împemintian au cău­ tat să facă voia după pofta durnisali vornicului Lupului 17). Dar nicf Lupul vor. n'au fost mal credincios Porţit, ce tot într'un chip greşiţl .cu toţii Porţii; n'au avut la ace închisoare nicl o pagub:;t că-i s'a plătit îndoit. Decl eli văzind că nu numai odată sau de doao orf 17). Această siluire Il divanulnl pentru a llO/ări altfeliîi de cum era adevărul nu este singurul păcat. de acest felii'l al DomnuluI Grec. Mai amintim şi JlloCeslll vistiel'l1icesei Marier Cantacuzino cu ogumennl de la Hangu în care iară�i boel'il fură siliţi de cumplitul lIfavrocordat să rostească o hotărîre îq cQnţr<\ con�tiinţer �i a convingerilor lor, Xţ1lOJ!ol, V, p. 14. [349] Un document istoric 349 4_- au luat asupra sufletelor lor boiarit Că-I mare năpaste hat. Ion, nicî cu atăta n'am lăsat, văzind că scrie ispisocul şi cu blăstăm ca să nu să mal strice şi fiiudu-m Iordache Lupul Costache şi ginere ţiindu-m o nepoată de frate am socotit şi la nimic nu m'am uitat făr căt la mare dreptate; au luat aceli drese ce mi li-au arătat făcute de Neculal vod şi li-am dat în măria Mitropolitului chir Ghedeon, am zis SfinţiI Sale si dumilorsale boiarilor si , , li-au dat voia cu gimămănt despre parte me făr de liac de bănat, cum ştiu iăf cu sufletul lor aşe să fad; 01' să de micile în măria hat. Ion să-stie Boianul 01' de să cade , să li de în măria lUI Iordache sin Lupul şi lrat, Ion să-ş ia plata vieţiI după cum s'au apucat înainte divanulul, şi nicî unul n'a cutezat să zică ceva în potriva hat. Ion să-I scoată numaî pe dănsul vinovat, ce s'au arătat că sînt toţf vinovaţi precum mal sus s�i pomeneşte, ce săn­ gur Părintele Mitropolitul de bună voe lUI au dat micile în măinele hat. Ion, că să-şţie moşie precum au ţinut'o si moşit si strămoşiî, ase Ri el si ficiorit ficiorilnr IuJ. , , ","; - Dec'i nOI văzind ase i-am dat urie S[t-I fie de mosie si , , . de credinţa precum mal sus să pomeneşte. Aşijdere mal răspunsă Iordachi cum că un Domn au dat şi volnic au fost să de şi să ia; pentr'aceasta eu am fost de 3 ori domnu din vrere lUI Dumnezău şi pemintian şi n'am a­ pucat nicî eu mal dinainte de răposaţiî Domni ca să ia Domnul mosiile altor boiarl SUI prosti să-le de altora , , făr de vină, făr căt din hotarele tărgurilor sau dintr'ace� lor moşit ceaste de pe niam cu cele au fost volnict Domnî să li dăruiască cum i-au fost voe, iar acest obiceî par acmu n'am mal fost nicî eu nu priimăsc să hie (8). Mal 18). Racoyiţii "icI încmcă lucrurile. Intr'adevăr că DomniI nu pnte:trL confisca mo�iile oamenilor fârâ de vină., care vină în�ii. bine înţeles era la apreţuirea lor. l{acoviţă insă adaogă cii Domnii puteau dărui numaI din hotllrele tîrgurilor SRU [350] 350 Ioan Tanoviceanu zise dumnelnt Iordachi că si moarte tatăsău dintraceste , pricinî iau vinit di-au perit la Poartă, care la acest lucru s'au tămplat nu numaî dumisali perire ce şi Domnuluî muntenesc si a căţ-va boiarf muntenestl si sîrbestl, Si , " ; 'Y Sfinţiia sa Părintele Mitropolitul chil' Ghedeon mărturisi înainte divanuluî nostru că cănd au vrut să purceagă Mărie Sa Neculai vod În ţara Munteniască cu domnie, ş'au făcut molitva de drum după obicei şi s'au ispovedit şi cu mare ciudă s'au jăluit Neculaf vod cătră Mitropo­ litul. pe Lupul vor. zicănd ,ţ Părinte, mare cinste şi mult « bine i-am făcut Lupulut iar ieI în loc de mulţămită după « cum Îl învăţat multă supărare îm face, pfmtru care să « stil Sfintiia Ta că mă vOI nevoi scurte să-I fie zilele InI , , « si de la mine să-I fie peire». Si au mărturisit înainte , , a tot sfatul nostru si s'au tărnplat si frate- meu Dumitrasco , , , hat. socrul lUI Iordachi şi vărusău Costantin veI spat di-au auzit la toate aceste ce mal SlB scriu, care mei el hiind mal aproape rude n'au putut să răspundă nicl cu un fel de răspuns înainte hat, Ion ]�). Pentr'aceasta de s'ar tămpla după urma vieţii noastre pe cine ar milui Dumnezău cu stăpânire în locul nostru si-ar scoate niscaiva Întărituri domnestî sau boerestt f\UU , " turcestî făcute cu mestersuzurl si ar scorni niscai va f!'{ll- , , 't..... , (..J cevl pe moşiile hat. Ion sau a Lucăî vist. s{t nu fie de credinţă. moşiile lor proprii după bunul lor plac. A�:l ceva putea fi adcvărnt pe timpul lUI Racoviţă, cănd moşiile domnesti erall pe sfirşitele salI chiar aproape istovite, nu Însă pentru vremile rn:\1 vechi CÎnel Domnul d:lrni nu numiti branişl.ele tlrg-u­ rilo!' �i moşiile din propriul lor patrimonill şi tiin pămînturile r1omneşt.i ce consl,i·· t.uiall În cît-va urcăm mai sus t.ol. mai întinse 111\in- spermid ude). Olaparede 2) (11)63) lasă să Înţeleagă că org. segmen­ tare al' avea ll�al multe funcţiuni: « portiuuea glandular{t al acestor organe, cu. desclucl1,;�i}'e asemenea elementelor re­ nale ale gastel'opodeloJ' (Ampliicteuiiene, Plicrussiene), ne sileşte H crede dt organele segmentare joc în parte, un 1'01 excrementiel şi cealalt{t porţiune să însărcinează cu con­ ducerea productelor de generaţiune ». Pentru Ehlers :i) (11)64-18(;8) oJ'g. segmentare ar ti organe evacuatorie ale productelor de generaţiUllG. In lucrări le mele asupra Auelidelor (JH8U) şi 1';\z1\,­ mîuduruă pe observaţiunlmorphologice relativ la structura acestor organe, am ajuns la următoarele concluziunl : 1); La Polychete, precum �i la GltephyrÎclle (sipon­ culi}, există, aproape la majoritatea genurilor, OI'g'Il11C renale - decî excretrice, în sensul stipulat mal sus. 2). La toate Anelic1elu s{t află conducte efereute anexate ghindlll'ilor reproductorie şi - fiind-că Williarns, g'i'lsindu­ le tot părecln, pănechi - le numisă or!]. segmentare, m-am apucat şi le-am p�strat numirea, (eram în acord cu idea morphologică ce avea acest naturalist despre aşa numi· 1). Ueseal'ches on tlte 8tlillc!;mc aud I roml)log''y of I.he reproLlnetive Ol'gll.\l� of t.he Anneli', Decî, alb pe negru, pentru aceşti dornnl, nr exista o [unctiune aqniferrt ş,j organp aqnife7'e. Dar În ee eonsti'i, aeca fnncţiune şi dl'el funcţiunI din ol'ganizmele l'itl­ pE'l'ioal'e corespunde ia, Ceva mal jos (tot pag. 51), ne mal spune «r(l liC'έ dul ce lp u.mple, 1U'p1'Q1Jcnincl C7(, signnln(ir din afară (1;0('- 1) Traite d'anatomie companie pmtiql1e. 1888 Paris. [359] Ce trebue să tntelegem prin sistem aquifer 359 j 1 . mal eontrarul), ci; în parte cel pHţin dim protoplaema cor­ pulzd lor (p:otozoal'ele sînt reduse la o bucată de proto­ plazrnft), poate să fie considerate pana Zel o limitel oarecare ca um product de secretiume a protoplazme; (eu cred că au vrut să spue un product de exoreţiune) şi în fine, arunca­ rea etCehl� Ziciel fie în afas-a -la oare-care Injnz01'i>t - fie din nou în masa corpulu; (nicîodată după mine) - cum e cazul cu. majoritatea Protozoarelor, învoej�te set sa conside­ Te acele oacuole ca aqniîere saii respiraterie >. Oare o contradicţie mal flagrantă să poate? Pentru ce aquifere ? dacă singurI spuneţl că licidul ce le umple, cu siguranţă nu este luat din afară, deer nu e apă? Pentru ce respiratorie ? căci singurt spuneţi că e um liciel de secretiume, licidul aruncat de vaeuole şi apoî ocupindu-vă de respiraţia protozoarelor nu ne spuneţt că apa circulă prin masa protoplazmică a corpuluî lor, apă ce este ne-contenit dată afară şi în altă parte (p. 53); mat ziceţî; "că apa ce să întroduce neîncetat cu materiele hrănitoare contribuo pUl' şi simplu la răcorirea protoplaz­ met endosareice �i în f-ine, că respiraţia are loc prin toa­ tă suprafaţa corpuluf, fara a fi localizată în vre-un organ special? Gînd e vorba de dovezf puternice, că numai siguran­ Ft nu e relativ la funcţiunea organelor ee le tot numesc aquiţere, excretorie şi seqmeniao», n-avem decît să răsfoim monografiele diferitelor grupuri de nevertebrate ce ne le dau aceştl dot Învăţaţi. Aşa ne spun că Cestndele alt un system ea.;cl'etol', a­ denft J'enal. Cu această îrnprejurare e bine de amintit ce� le ce ne spune rrh. Pintnel' 1) citat în tratatul ee anali­ zăm, dup�t care capetele systemulu'i Săli aquifer ar fi ni�� 1), In lIen 'BeobaclJtnng'en i.ibel' das Wns,;el'gefiissystem der BanclnUmel'. Arbei­ tel\ RUS dem 2.001, Institute. "Vicn, IV, ) 885. [360] Leon Cosmovici te leice asuspcde, fără comunicaţie cu systemul Iacunar, după CU111 susţine, din contra Fraipont 2). Şi cind COlT!­ parărn numirele unor altora, rezultă că prin syst. aquifer trebue să inţelegem un syst. excreior, adecă renal. Dacă este aşa, pentru ce la pag. 51 amintită, ne spun că funcţiunea excretrice e o functiune deosebită de acea aquiferă. Si aceste contradicţiunî sînt si mal săritoare în ochî, , , dacă analizăm cele ce ne spun la 'l'rematode şi la ceî-lalţt Vermi. La cel dintăî (p. 234) systemul excretor ar avea un alt mod .de aşezare decit canalurile aquifere ale Ces­ todelor şi cu toate acestea, Ilie el «le putem considera ca homoloage ». Mal întăiu s-a văzut că nu �ll'l descris la costode un syst, aquifer, ci unul excretor, şi dacă aceste două SlS­ teme sînt homoloage, pentru ce două numirl ? La Nemerte al' fi asa numite ora. ledemle (încă o nouă , .1 numire) homoloage 01'g. segmentare de la cei lalţi Verrn î şi în comunicaţie W s!Jstemnl scm�quin (găsesc că e culmea in­ diferentei in scrieri morpho-fiziologice, cînd 8rt dehitează a­ semenea fapte : comunicaţie Între org. segmentnre (org. 7'enale) şi 8Ysl. sangvin. La Hlr ndinee, ar fi 01'g. scgrr!enta7'e, excretorie sa,{l nephridit. La Nematoide ne descriu O1'g. excretorie. La Gc])hyrieue, descriu 07',fJ. seqmeniare şi de astă da­ u't iată ce ne spun de funcţiunea lor' «S{t găseşte spunci (p. 413) cîte odată, în ţesutul conjonctiv descris, miel eoncreţiunt ce al' arăta o func(iu,nc7'cnalil ca, 1,ndepliniw de (/7'9' seg1Jwntewc. In tot callnl, sînt însărcinat! C11 cealaltrt 2) Hee1'IJI'f'I'es """ 1';1 I'pn.reil ('l de Uio!og'ie '1' 1, el, JI, 18tlO� 18>:; J. [361] Ce trebue să înţelegem prin sistem aquifer 361 funcţiune insemnată a org. r:;cglllentare, ce constă în con­ ducerea afară al productelor genczicc ». După cum S(L vede Iămurit, prin excretor, aceştl În­ Vrtţaţ'î nu înţeleg o funcţiune renală, după cum o pre:m­ pusăm, şi org. segmontare nu sint tărunch] ci ooiducte şi spermiduote - anexe ale apar'atulul reproductor. De ce atuncea să serie la Hirudinee că all ap. cxcreior Sall nephridit � �i pentru ce sînt homoloage org. laterale ale Nemertelor . Şi ca să sfărşim, lăsînd de o parte Rotifcrele, la care ne descriu un system excretor �aLl aquifer -- Olig-ochi1teIe la ea re descriu sY:-îtem excretor el! următoarea funcţiune (p. 4(7) « ca să cnleagC1. din Ucidnl periuisceral oare-care « producie ce au ueooe (6.fi eliminate ;�i graţie corncielor « largt deschise ce aă »; S{l ne oprim puţin la Pulychete. Sub titlul de 01:'1, excretorle (p. MW), găsim că 11e descriu organe ce ceva mal jos, le numesc ())'g. segmentare şi cu funeţiuuea de a expulza productcle gellezice, adăoglnd « că înterpretatia dată, de C0SIllOVicl (p. 501) asupra na­ i< ture! hojaniene (să să cetească renală) a porţiuuet ve­ « siculare a acestor organe, tu: ne pare raeamaia pe nici « uni fapt serios». Iată textual ee a scris aceştl doI Îllv{tţaţl la numita p�tgină. Atuncea (şi l1U ştiu cît sţt cer ca să S{t cetească, eu mare luare aminte toate aceste descrieri �rL s{t vacM cum să critic de usor chiar în stl'eillătate. unele lucrărI foarte , ' serioase, dar care nu le convin criticanţilor), atl1ucea J';ic, org. segmentare salt excl'etol'ie ale 'Polychetelor nu aLi o funcţiune renală (aşa reese din spusele lor). Cmn s{\ face c(t la pag. 5U vorbind tot de org. segmentare ale Polyche­ telor, spun » [b:n }JLWlCtzd ele 'vedere al JW�cţiLtnet, aceste ca­ « nabu'L în laţ, ci1ptnşite Cit riZi. vibratih, ce întl'cţin nn cn­ « rent cn o di1'ecţiune constanta tlin Zetuntnt în afara, sînt [362] 362 Leon Cosmo vid « desigur org. excretorie iar IIOrţi unea 101' t�;1:tll(lulal'ă, ÎlICOll­ « jurate de numeroasă vase sanguine, strecoară Jieidul hr-ăni­ « tor de productele desasimilaţiuuet ». El bine, e serios? si ce mal rămîne ca adevărat în . , toată seria descriptiunelor tratatulul ce am analizat? Pentru Edmond Peniel' J) 01'0" sezmentare sau ne- t 6. b phridiele sînt org. renale, dar acele ale Ge}lhyrienilor şi Pnlyehetelor 2), suferind oare-care diferenţierf, ar servi ca ei­ cretorie, adecă la evacuarea productelor genitale (excreţiu­ nea evacuare) si tunctucne renala c o secretinue. " , A. Giard il) în scrierele sale, să pare cîteodată că prin excreţi II ne înţălege o fuucţi LI ue renală. hic, cîte-o­ dată căct în articolul citat, g{tSilll următoarea fra�ă " cu. toate acestea, lipsa de o"g. excretorie renale ... " VI'a să zică; sînt şi org. excretorie ne-renale. Cît priveşte systmmd aquifer, pentru Giard nu al' avea uicl o homologie cu lin aparat excretor '- lltpt foarte însemuat - cel puţin acel al Echinodermelor (loc. eit.) �i pentru dînsul, ap. excre­ tor al nevertebratelor e construit după două tipurf prin­ cipale, înscrise în cursurile sale sub lllllUil'elede proto­ nephre �i deutoneplire. ClI tipul întiiti al' ti după Giard, Turbelar-iatele, Cestoldele, 'l'rematodele, Rotit'el'e]e, Boneiieie, din­ tre Hepltil'ielle, rărunchit cephalict al embryouilor de Po­ �1Jgordius şi ale larvelor Moluscelol' şi -- fapt Însemnat a­ supra cărUI atrag lnarea aminte � Giard, consider{l apa­ ratul tracheen al Insectelor ca o moc1ificaţiulle de ale a­ paratului eXCl'etol' }Jl'Otonephl'os (1). Cred că am analizat în destl1! p{trerile pl'edominătoa­ re relativ la funcţiunea ş� morph(}log-ia acestor organe şi 1 )Le tl';,ll�j'onniBllle. Paris 1888 1'. 190 2) 1'raito de hoologi. ans d. v.onl. �'oot . .Institnt in Wlirtv,bul'g 111 "187G. 4). IIrngenita\Hyst.cllI '\01' Hel'tilien. Ari>. an.,. Il, v,001. zoot. Insli!llt jnWii,.t�­ lJonrg \ V. 1877. G) \';ntwield, '1. Mouschen et.c.. 2·:. Allflage lK7lJ. [374] Leon CosmovicI rea cu canalurile Wolffiene, în care, mult, mal tÎl'Zitl R{t deschid, lungindu-se înspre dînsele. f(âllike1' ne spune că originea acestora al' avea loc în două modurj : la pasert, un feli\l de tuburl pornind din ca­ mera viscerală �i îndreptîndu-se înspre canalurile lut Wolff al' lua de la o vreme înfăţoşarea vesiculară, �tfl'icnlele re­ nale primitive, rămîind însă în comunicaţie cu camera viscerală prin cîte un orificiă foarte mic şi greu de gilsit; tu­ burf, ce mal tîrzitl s-ar deschide în canalurile lUI W olff corespunzetoare, sucindu-să în formă de S. La mamifere, utriculeie s-ar ivi sub forma unor organe pyriforme pline, ce mal tîrziu s-ar scobi, şi nu mat după complecta lor organi­ zare, cînd au infăţoşarea unor g lomerule cite ca un tub lung şi sucit, să deschid în canalurile Wolffiene. La mamifere, a­ cest sistem nu al' comunica de loc cu camera viscerală. Braun de asemenea la reptile, nu a găsit asemene cornunicărf. Semper şi Balfour descriu la Plagiostomt. corpuri de ale lul \V olff, înjghebate din un număr oare-care de cana- , Juri, ce nasc prin atîtea invaginaţiuuî peritouiale - cana­ lnrt segmentare - care să duc de să deschi.dîn oanalurile \V olffiene �i acele invaginaţiunt al' avea forma unor cor­ nete ciliate, deschise în camera abdominală şi dintre care unele s-ar pastra cu acea îufătisare, toată viaţa anima­ lulut (Squali). Lăsînd pentru moment In b parte aceste neinţelegeri intre anatomiştl, să amintim, că ghindurile reproductorie ovarele, testiculele - nasc în me�ieşia corpilor lui vVolff şi la marnifere, pasert, reptile şi . batracicnr, alăturea cu fie-care canal \V olffian s{t mat organizează cîte un cana] � . caraiul lcwt Miiller - însărcinat cu culegerea productelor acestor g-hindnrr. Faptele a!";'; amintite sÎnt d,) o foarte ma­ re însemnatate. [375] Ce trebue să intelegem prin sistem aquifor 375 Cu dezvoltarea embryonuluf, Srl, observă la indiviziî de genul masculin, ei\. aceste canalurt ale IUl Mtlller să atrofiază şi rămîn canalurile luf Wolff ca să vie iţ1 aju­ torul testiculelor şi să le arunce afară productele 'lor de secreţiune şi aceasta, prefăcîndu-şî porţiunele lor inferi­ oare în spermiducte (canal deferent şi cele-lalte conducte). Să lăsăm de o parte şi modul de naştere al canalu­ rilor lUI Milller şi să recapitulăm următoarele două fap­ te de cea mal mare însernnătate : 1). In tot deauma organele renale sa organizeaza mat întîiil si-n. urma cele reproductorie, şi la majoritatea peştilor (CyclostomI, Ganoide, 'I'elcosteenf) corpiî lUI W olff ră­ mîn ca răruncht ; la al ţiI (Selacient] şi la batracient, nu­ ma] partea inferioară a fie-cărut corp W olffian ajunge un ra1'uncM definitiv, cea-laltă porţiune, sau să atrofiază la sexul femenin, sati organizează epididyrnul, la sexul masculin. 2). La cet mea mulţi, pe)�t't 1/,U este nict o relaţ'inne între aparatul urina?' şi cel genital. Insă naturali ştiI gă,sosc între org. segmentare ale a­ nelidelor şi corpi] lUI W olff ale vertebratelor, cele mal marî homologiî Daca este aşa, nu am dreptate con­ s'iderînd orq. segmentare ale mermilor ca or!7. renale? Şi naturaliştit ati dreptate, chiar la vertehrate, org. renale aîi forma unor tubî mal mult Raii mal puţin suciţi, cu singura deosebire, că în loc să să deschidă în afară, fie-care in parte, să deschid în un canal colector păreche. Mal rămîne în discuţie, prezenţa sau absenţa pavi­ lioanelor pe capetele interne ale org. segmentare (renale), Am arătat descrierile N aturalistilor Ri vedem că ma- , , joritatea, chiar Balfour 1), neg existenţa unor asemenea pavilioane saii orificiî. 1) 'I'ruite d'Embryologie et d'Orgnnogeuie comparees. 'I'ome second p. 626. 3',1* [376] B7n Leon Cosmovict Nu le-am căutat la nceste animale. Insă: Văzînd modul emil Slllt descrise aceste pavilionne la Vermiî ce-n adevăr . alt asemen ea organe. Văzînd efi, să descriu pavilioane tocma] acolo unele nu exist. Văzînd Cfi, din contra să descriu simple orificiî acolo unde să află mari pavilioane (Siponcnli). Văzînd că, toate figurile ce Slt datl sînt capatate lje prepnraţiuuf făcute dup(t învirtoşarcn cu reactivl al em­ brion ilor şi nicî odată pe preparaţiuul făcute prin disec­ ţiunea ernbrionilor prcaspeţî. Văzînd că foarte mulţI naturaliştl neg lipsa totală al acestor pavilioane pe tubit renall al vertebratelor, Răzi'i mîndumă şi pe observaţiunele mele personale relativ la organizarea acestor tubl (org. segmentare) la maj oritatea Verrni 101'. In fine, ţinînd seamă şi de trebuinta unor asemenea pavilioane, care nu alt absolut nicî 111l sens, chiar la ,a­ nimalele cele mal jnferioare. Conchid: Cel nu, sa afla pc eapr'thd udern al 01'[1. seqmentare ale oertebratelor O1'ifici'i de comumicoiiunc cu. l;o177(',1'a viscerala, precum nu sil aJLez nir:i: la, neoertebrate, ;�i oriţiciile vrlzu.te de unit, sîn! datarue unor oDservafinnjf .qre)gite, Dacă mal multt zoolozistt s'ar însărcina în acelast , v , , moment, dar în institute de cercetărt deosebite (căc! a­ cel ce conchid că Semper alt l\1Crat în aceIaşI laboratori(t) \ ca să, cercetclle prezenţa sall absenţa acesto!' ori fi ci 1, sînt foarte sigur c{t VOI' ajunge la acelea�l conc1uz.inn'i ca �i mine. VI. Cn C'lJnclnziun'î) inUL ce vom l'cspunde la întrebarea pusă. : [377] seqmeniar e prea înrădăcinat lu gl'eii să poate dezbăra de din­ pnl1 acel cuvînt numar un. 01'- Ce trebue să înţelegem prin sistem aquifer 377 1 ). In 01'L-Ce oroamizm anunal, are loc un act fiziolo­ gic de cea '11/(1,1: mare imsemnauue, acel cti excreţluuei (arunca­ rea afară el productclor cristalizahile provenind din desa­ similaţi uue}, ÎJndeplz:n'it la majoritatea animalelor prin 1n�j­ locirea umor !Jhinclur'î mat 'IIwlt S(Ul mai puţin simple, ma� mult sai!, mat' puţin metameric aşezate, reprezentate în cazu­ rile dintîiit prin o pareclie de ltt0& mat mult sau mat puţin suC'iţt, alte daţt, prin. uni numar oare-care de parechi de !Jhindnrt, ce trebue sa numim SWl simplu. renale Ml'U nephridii. 2), Ca consecinţa, trebue sa şterqem din, nomenclatura {diinţijiccl, termin'it de. org, segmentare sau eecreiorie, cad: JVilliams a 1,nţeles prin segmentare, ghindu)'ile reproduciorie cu. ale lor conducie ; iar prin excretor, mat toţI, analO1ni;,tit înţele!J actul arumcari; of ara (al scurgerei) al 'l6?1'lLt produc; oare-care. Şi dae{t terrninul de Iiuibaiul ştiinţific, Ri cam 'J , , , sul, trebuie să înţelegem gan renal. 3), La cea ma?; mare parte din orgarâzmele aquaticc sa c�Jia tiu sistem aquifer, mat nuil! sa/î ?JWI, pnţin organizat, uue-ort adaoşţi: aparotale; circulator, cînd '2nlesllq;te în/ro­ rlucerea ss: sistemnl irigat01' CL nnor ca.ntitaţt de cLpa, treuni­ loa1'e erec('izme't O1>ganelor de locomoţhme (arnhlliacrele Bc1ri­ llodel'lllilol'), alte dG1tt în legc'ltttrt mat mnlt saii ma?; z:mţin s/'l'în­ se cu, /w�cţinnect apcL1'atnlu/' cli:;estiv, destinat fiind la, 1,n[1'0- rlucel'ea ;�i caT'ab('lnircct s�tbstanţelor alimenlar'c (Monel'e, ':Ami­ be, Radiolare, InfusorJ, Spongiel'e, Rotifel'e). -1). Lct an'Î?nalele l'ipsite ele nephrielit, pl'odu,cteZe desasi­ ?nilaţ'innet, cad propabil în sistemu1 aqtâfer şi în chipnl ctces[et pot .fi arnncate c/,!al'Cl. Faptul acest.a nu ne învoe�te cîtuşi de puţin a COll­ sidera sistemul aquifel' ca homolog celUI nephl'idiau(seg- [378] 378 Leon Cosmovicî mentar), precum proprietatea excretoriă foarte mărginită a ghindul'ilor secretătoare, nu ne permite, ale amesteca cu acele eminamente excretorie (renale). 5). NLt t1'ebuie sa confunda» l conductele eoacuaiorie a le org. reproductorie C'II 01'g. seqmenlare p1'ecwn sa face ?nat ales în grupul Chetepodelor, aceste elin '/[1'17U'[ orqame apa­ rînd în tot-deauna înaintea celor elintâ'î (Veruu- Vertebratc) şi adesea ne-facînd alta ceva decît, ca vin "tin ajutorul ghin­ cb.tl,ilor reproductorie, 'imooindu-la sa-;�'i t/1'q/eze pe dînşit, oouiucteie ;�i spermiductele (Anelide sedentara pl'. zise, VeI'­ tebrate). G). Tubi; ?)wt mul: sait ma: putin vesicnlal'L a: ne­ phridielor (Ol'g. segrneutare] sa .'!fîri,esc în tot-deauma p1"in capete ma't 'rnnlt sau 1ilCt'[ pltţin ompuliforrue, ciliaie dina­ Ilntnt şi nici-odat« nil port ari/ici;;, decît în caeurile ciru! ooiduaele sau spermiduciele ce edl forma unor cornete cu. gîttd mai muti seuf, 17latpaţin !1iI1!], vin de sa gl'rJeaZ(l pe e�în­ sele. 7). Oviductele şi epermuluaele pot sa sa orqomizeze prin o diferenţiere al unor jJ(Yrţt din uephridi: (org'. segmeutare) precu;m set observa la Oligochete (?) ;�i lo. Vertebrale, daca in tot casul trebue sa credem pe ace: anatO'Jni;,tt care consider c(t astfeliu să ol'ganizeazc'l canalnrile ln't MidZer, ciJct m'ld(t alţii i� i înca dintre cet 1JW't em.incnţt, spnn (:(z Sit organizeaza (ca­ nalurile lUI Miiller), alcltU'i'(Xl ;;ilw elin nep/u·idi'l. 8). Aceste lămuriri sînt elenn ma1'e folos: pe de o pal'te, pentnl nnVormitateo, ZJreclarit se .. natnmle, pe de altet - \ pentrtt a da 'itn mat mare C/'ezemînt acestei ),ti-in(t, sin,qn1'o, după cwn o spuse't lu, început, av2ncl cete mat multe japte controversate şi adesea din cele mat l'e.r;retabde. [379] BONH'AGIU FLORESGU Din Dictionarul Franceso-Român , Ministerul de instrucţie văzînd lipsa de Dicţionare a Iimbelor moderne, ari Însărcinat pe mal mult] profesori cunoscutl cu elabo­ rarea unor lucrărl lexicogralice care să umple acest gol aUL (le simţitln literatura romină. D1. Bonifaciu-Florescn şi D1. Frederic Dame, cunoscutiî profesorr de limba franceză, aii fost iusărcinatl CLI lucrarea, cel dintiiu a Dictionarului Francezo-Homin, al doilea cu acel Ramina-Francez. Publicăm in acest număr specimene din lucrarea Il-Iuj Honifaciu-Florescu, rernînind cain numărul viitor să dărn la lumină exemple din acea a Ii-lui Dame, spre a pune pe cititorn revistei noastre În cunostinta acestor două eminenle seri­ ed de lexicografie romineasoă. Abontir v. neulr. A atinge printr'un capăt, a Sft tnvecina printr'un capăt, a ajunge la, a să impreuna cu, il avea drept [inlă, drept rezul lat: te eltrtiJIP «bcutit d'un câh! «u graud chem/II, de l'atttn; (1 mit prupriite: cimpul ăsta merge d'o parte pînă la drum, de ceu-I'altă pinii la proprietatea mea. Ce c/ta1llp aboutit (( lUt marais: cimpul ă':iLa dă de o baltă. La oeiue caue ab01dit au cocur sari dans le coettr: vîna mare ajunge pînă la inimă. Get arbre abouiit en )J!Jl"amide: copacul ăsta să sfirseste în formă de piramidă. LIL oienucnt abouiir riCII,;.: routes : acolo vin să. să inttlnească două drumurl. Tous les ra!Jolls il'un ccrcle aboutisseni it son centre (Vaug) : toate razele unul cerc să Intilnesc la centrul lui. L'iStat devin! Uit tout I'G[fnZier, dont chaque li[flle aooutit au centre (VoIt); statul [380] 380 Bonitaciu Florescu deveni un tot regulat, in care fiiecare linie să sfîrşi la centru. Ce proces a enfin abouti (1 une trausaction [Trev.): Acest proces s-a sfirşit.Ia urma urmelor, printr'o împăcare. " In inteles, rău; a ajunge la: Voilă tz quoi abouiii la folle vaniti des lunnmes, (Fen]. iată unde ajunge, unde duce nebuna zădărnicie a oamenilor. Le mouuemeni atlait abouiir it 'line sediiion : mişcarea era să, aj ungă la o răzvrătire. Voyons 0/', aboutira toui ceci: să vedem unde o să, iasă toate aste. Ses projets abouiirent 1'/ la ruine: proeetele lui l'au dus la ruină. II Fără regim: a ajunge la capăt, fig. la Iintă: cei homme a abouii: omul ăsta a ajuns, 1/ A ;,;(t aplica la: Les soins rlui aboulissent ({/{ corps sant infiais (Mass):"grijile privitoare la trup sint nesfîrşite. II Med. A s:1. uni cu: Les niaticrce absOI'bISeR oiennent toutes abouiir au sallg (Adelon): materiile absorbi Le vin toate a să Împreuna cu sîngele. II A sparge: Cetle ttuncur abou­ tira: buba asta o sti. spargă. Să zice şi e'ouorir. � A da mugur', a muguri: Les arbres abouiiesent fort bien. ceiie aunee: copacii (Iarl mugurl mulţt anul ăsta. II Arch. A acoperi cu tăhlile de plumb o podoabă de arhitectură (Si] zi(:P, şi aml!Olttir). II Idraul. a uni două \evl de plumb. II Conjugat eli aooir, arată I'aptnl; cu Î'1re starea ce rezultă din acest fapt. II S'ahuutir : el muguri: Les poiri­ ern se soii; bien aliouii» (Trev): perit muguresc bine. II Herrv : a 1)1) ter, obouier : Val. aboii (a sparge). A brrter. v. tr. A [June la ad:lpust, a achlllosli, a aeiua. II Fig. a adăposti, a ocroti. II Cu de: A feri de: Si qltf!LfjllCS /1(1.'1/­ lau:r /el'me1lt lew'l:! jleuI'8 dal/.� leI:! tenNI/'cl:!, c'cst pou/' lcs aurÎter de 1'/111 m idite. (B. de St. Pierre): De 'şi Inchid unele vegBLale florile înînLuneric, e pentru a le feri de umezeahl. " S'abrilcl', a să. a­ dăposti, a stl aciua. S' ({.briter del'riere un IItW' (Ac): a g(tsi un a· dăposl dUpft un zid. Voiei l'ol'il!Je, oUl'itons 1tOIlS. (Ac): Vine vijelia; cată să ne aciolăm. Beaucoup de DOS fl'i:res 1IlanlJltcllt d'un toit po/(}' s'abritel' (Lam): rnullI din fraţiI voştri sînt în lips�l de un aco­ peri7 sub care să Sit acioleze. Il A s�i 'sj ula: ullissez-vous les uns (;/t;c aulres, et appu!)e.z-/Jous et abritpz-vous mutucllcmc1d (Lam); uniII-vă laolalt�t i?i ft(.l unil pentru alţir un sprijin şi un allrtpost. II Fig. 11 s'abrital:t sous le nom ti'un homme ]Juissant. S{t plll1ea la adăpost sub numele unui om puternic. II Pic. nor. (tlm:e/'. IleI'. abrier, abrisser, pl'. abrim', abricar, sp. abrigar. Accent. (a�J{san) s. m. II Sint mar multe felurI de aecente. [381] Din dictionarul romtno-fracez 1). Accentul tonic (toniljuc) e tonul ce punem pe o silabă elin vorbă. Acest ton SM pune numar pe 'vorbele de idet, subst. adj. verbe �i advcrbe. Dar !':i:'! pune pe vorbele de raporturl un accent tonic secundar. Locul accentulut vartază în fiecare limbă. In Iran­ tuzeşte, el se pune în tot-deauna pe ultima vocală sonoră, adică. pe s ilnba din 11I'Ină, i;ii pe cea penultima numat cînd silaba din urmă e mută: 1!IaÎwJ/ are tonul pe SO/l j liore îl are pe li. Cum omul are aplecare de a lăsa ;;:1. cază vocea pe silaba din urmă, faptul că Francezul pune tonul pe ultima vocală sonoră, are de rezultat că, în loc ele scrim grafic, să fie lnnalţată silaba tonică mal presus de cele-lalte şi sl.ea e, ÎII /li uite impl'ej II.l'ăI'i, IJUcO/l teslat;'i ;llltul'itatc:I I Ingll id, � i ('l'a lI] c.ai,lll de Jiq.�t mal muJI, poate, ele cit ill altele. De alt­ mintrelea li-am mXlI'i de loc Incrul, dacii am aftrma c;\ puUi.etura transvel'salil ce s-ar fi \practicat in crns/;I ce acoperea h1.!.a, geoJogi'[ ce ţin ele scoala eaui,clor a.dt/ale ;11' fi putut I�u'e J1ol1�l �i irnl'oJ'hwle dc::;copurir'i: atît de IlC­ smintite �j de regulat suprapl1::lp trebue S;"t fi fosl stl'atillca­ ţiuni18 diferitelor epoce. Prin rasa lu'i Iuslruitil de murdrt­ fie, ;3;\ vedeal) stelele; de dimeşă niCI nu era vorba, fiind [397] AmintirI elin o călătorie :197 dl acea CII care s;\ c;vtlug�'lrise sr, topiso poate de mult pe el ; ş-3p01 ni Srt pare că, în această privinţă, părintele nos­ !.I'U ora corect, de vreme ce stiut e de toată lumea di un , inonah trebue s;\ s;1, Ingl'Oapo in cămeşa jn care şi-a pri- mi L ([::\1'111; illCl,ipnc:Jsc;\-Şl (' ine-va ce s-ar întîmpla, dacii s-ar ptlzi cu sfinţenie canonul ctlmeşel! Pentru acestea să cale) acest canon şi pe lîng�l el, bine înţeles, şi multe al­ tele. Cu toate acestea Săhăstria numeră \'1'-0 şese vieţuitoa- 1'0 de specia amintită mal sus; dintre toate insă, tntimpla­ rea ne scoase înainte tipul cel mal perfect. Aşa dar, spre �l lua iar:"lşl firul povestire], singuraticul călugăr culeg-ea să­ cărică, cu care, pe cît arlarăm, făcea un mic comerţ. E· l'am obosiţi şi flăminzr ; iearba cea tnaltă, deasă şi lnflorită ne oferia un aşternut moale, răcoros şi plăcut; plrăul din vale Si', p:'ll'ea 6'1. ne intreahă cladi nu ni-l sete; însă eram mal bncoroşt sti ne fi întrebat cineva dar;", lIU ni-I foame; �i acest cineva nu putea fi, pentru moment, decît bă­ uinu] călugăr ; tiind însa C;VI el nict 1111 s�. gîndea la a­ ceasta, rlascalul Alecu s�i. hotări CI 11 înterpretul nostru pe Jing�l cuviosia S:1. - PlJ1�i una a1U1, părinte, ZISI:' călăuzul nostru, dacă al ceva dă-ne sti mîncăm. Sinlem hărnisiţi de foame �i (�tlzull de oboseală. Cam a�;j ceva trebue să s�i fi petrecut iii/re ES:LV şi Iacob. şi dac';'i dascalul Aleeu, in aceI mo­ me,,1 al' fi avnt ele v1n7.al'o vre-ull drept de primogeni- 1111';\ l-ar fi vîndut roal't(� llllCIlI'OS penlru o eoajh de pîne şi "n fir de (·eap;l. - D-apol ce 8;\ V�t d;'\,m p;katele mele --- r;\spunse eu rezignalie c:'ilng;uTd: I1I)'j sillglll'T, şi n-avem (:8 mânca pe locurilr: a('estea. �.- I J-apoi sf. ia 1111 mlninc'î ('înrl li-l foame 1 ('8 mînin­ c'i se 1;;1, dtHle şi 110U;'. - Ce 8;1 mînîne tIa, sc]j puim şi nOI cîtc un hrib, cl- [398] 398 Calistrat Hogaş te un burete - cum dă D-zeu şi trăim de aZI pe mint ; ş-apoî Ii-voastră nu-ţl mînca ce voiu da eu. - Mîncăm şi pe dracu fript, părinte, numai sit nu ne rupem dinţii in el, zise dascalul nostru cu un feliu de des­ perare, care sil părea că porneşte din fundul conştiinţe] sto­ mahulul stdL Drept vorbind, călăuzul nostru era un liber cugeta­ tor. Scandalul fu la culme; bătrînul sihastru SCUiP�l de trel 01'1, S(l întoarsă şi dispăru, făcîndu -ŞI cruce, pri n scobitura ce ducea in interiorul masivului minat al vechilor chilil. După cite-va minute însă, să întoarsă eu ceva la subţioa­ l'�Vl şi in mînă: era un zmoc sau mal bine zis, o sarcină de ceapă verde şi două miel pinişoare rotunde şi negre ca şi pămi ntul din care S;\ păreau a fi făcute; puse toate a­ cestea inainte noastră şi sa trase îndărăt; luăl una din pinl şi voit s-o rup, dar neputînd o dădui dascalulul Alecu ; ţine dascale zisăî cii, părintele ţi-a făcut pe plac; iată ţi-a a­ dus pe dracul cel mal bătrîn schimbat În o pine; cearcă-ţi dinţi) în el, şi, dacă-ţl va mal rămînea vre unul teafăr, să-m) spul şi mie. -- Hei r el-apoi, cucoane, să vede că d-ta nu ştil că dracul numai la foc, în fundul tartărulut, e tare şi ca la apii s;\ moae? Parca agheazma ele geaba-l apa ? Aşa-I pă­ rinte Ul agheazma-l făcută din apă ca să mone pe dracu? Şi zicînd aceastea să scoborî la pîrău eu amîndouă ptnele �i cu o cofiţă ce-l dădu călugărul. - Il cunosc de mult.vlndrăzni căl ugărul să zică, du­ pă ce dascalul Alecu si! del1ărtă; era mal bun de hoher de cît de dascal; numai cit spurcă cele sfinte; D-zeli să-I eele', si f;"tcîndu-sl cruce tăcu. , , Era şi timpul, căcI dascaJul Alecu era acum Iingă nOI cu cofiţa cu apă şi cu pinele muete in piri'h1. ----,Am botezat, părinte, pe dracu· şi i-am pus nume- [399] Arnintrrt d in o călătorie 399 le Galaction - poate C:t pe călugăr îl chema aşa-şi ian le uită cum s-a muet ; şi zicînd aceasta rupse una din plnl in două, Bietul călugăr simţia jaratic sub talpile lUI şi, de şi-rru Jnspira milă, totuşl tml plăcea păginizmul plin de spirit al călăuzuluî nostru. Ne aşezarăm decî in mocl antic pe iarba moale şi înflorită şi tneePUrrlIl!- strălucitul nos­ tril ospat. Dascalul Alecu era tot aşa de mîndru ca şi ReM gele Solomon, şi ma aşteptam sa ne spună ca Luculus e­ ra un calic şi Lahdacus sau Moschivu nişte proştî hucă­ tarl ; să vede însă ca în Arghir sau Tilu-Buhoglindă, care precum spunea el însuşi, formase educaţia lui literară, nu sa spunea nimic despre aceste trel personage. OrI eum in­ să, pînea pină la cea din urmă fărmătură, şi ceapa, pină la cea din urmă. foae verde fură desfiinţate; ospătasem ; şi inca dascalul Alecu pretindea că de mult nu-şi aclucea el amin­ te să fi mîncat cu atltă poftă, Cît despre mine, ştiu atîta că. mirosam a ceapă. ca intreg Israilul, iar tovarăşul meu sufla in vînt şi bea apă. '- Ospătaţl şi odihniţi, apucarărn pe potica ce duce spre Seell. După două oare de un mers grabnic ţii Iără nict o întîmplare, eşirăm din adîncimea În­ tunecoasă a pădurilor şi poposirăm puţin în valea strim­ iti dar luminoasă, prin care clirge limpedele ptrăti al Se­ culut. Plăcile ele calcar late şi albe pe care sr, răstogole­ şte el ca din treaptă în treaptă, păreau poleite cu aur sub razele soareluî, care străbăteti prin apa clară piuă la ele. Trecînd pirăul şi suind malul stîng, zărirăm turnul inalt al Monăstirei şi albul zid împrejmuitor cu creasta lUI de olane roşit Picioarele nostre călcau decl ţarina umil pă­ mînt sfint şi blestemat în acelaşl timp, In adevăr, Eteria, cu toată orori le el, trecea ca 1111 pîr:Hl ile singe cald prin mintea mea. - De acnlo, din ac,�] turn, restaurat acum, îmI ziceam ell, Farmaclri şi c;\pitan IOl'clachi, cu mîna lor de voinid, trebue St\ fi inf"lmtat furia turbal{l a Turcilor; la 34 [400] 400 Calistrat Hogaş această poarlă, de sigur dragomanul Udriski arr uneltit, poate, cind-va jnlama amăgirc ; �i tot atunci, de sigur, c;"t­ pitnn Iordachi, CII cip-va din aJ 8(11 muriră nrtr-uu mod :1- tîl de eroic. Si în loalti acostă dramă sîngel'Oasă oroizmul , de sigur Il-a lipsit; cind ins;'! mă gillcleum CrllaţI ace�fi m a'i Elade1 ])u+i varsaii singele lor decît spre a plămă­ eli cu el robia \,;11'i1 noastre, admiraţiunea făcea Joc jndig­ naţiuni) şi despreţulul pentru to[1 eroit grecl, de la Ahil �i pină la căpitan Iordachi. Secul e una din paginile "il ale istoriei nefericirilor noastre; şi fie-care zgîrîetura de pe zid, fie care olan strămutat de vr-o furtuna de la lo­ cul săă, lua în ochil mei, proporţiunea vre-unei urme de eroizm al luptatorilor inverşunaţî. De altmintrelea SecuI c una din Monăstirile bine conservata încă, şi 'aspectul gene­ ral al interiorulul îţJ deşteaptă ideea unei bogitţil trecute. Cele două rînduri lungl de chiliî.lsuprapuee în forma unul vast patrat, vorbesc şi astă-zt indestul de lămurit, despre Iumicarul ce, trebue să fi Jnsu fleţit altă dată acest locaş, al icăruia tăcere lUI e întreruptă acum, decit de 7.gomoll1l cadenţat şi monoton, ce-l fac princoridoare ciohotele gre­ moale citor-va eăl11g{tI'l hătrinî şi gîrbovl; cel mult dacii de ara 1';1, aUI":) vre oUI:jnlti. c;"izind gl'ellpe ptullînt de pe gl­ lnl vre unUl b0l1 obosit; W,rt.,jdurile mal'l şi spaţioase eri gnr1. negre şi pusb], bllc�.tilrii I.e vasLe cu 'pru'ePl afllmalJ şi cu vel:t'ele ('ed J��tr(l cennş�l, mi S�t păreall ctl'POVCS­ fese o istorie veche dar veche de tot: istoria cornulUI Amalteel sali a cornulUI de imbelşugartt din poveştile noastre, şi treceau prin mintea mea, pe rttvd, toate acele carele gre­ le şi cu arcuri elastice, trase de patru cal rotunzI cu ha­ murI late, carele largI cu perine mOI, Îll care stătea res­ turnat il lene un dtlugtlf gros şi învălit în m(tlăsul'l scum­ pe şi bW.nI ctlldul'oase. Ast{t-z'i, cel mult, dadt un eal cos' leii v, cu peJea-n ţ'oldurJ, \-:tt ma'! pualc mişca de ld pînă [401] Amintin din o călătorie 401 colea, intre cele două hluhe al be ale uneî cotiugl hodoro­ gite. -- Unde mal SIU! acele ejl'ezJ de hoi cu coarne mari care altă daW, Ioiau albind prin verdeaţa pădurilor t Hor­ gheliile de caJ. turmele de oi, al'gti,ţimea cea multă, mur­ darii �j veselă, care sti mişca in toate pill'ţile după treabă cu pa�l grcn] �l larg'i ..... toate acestea nu mai sînt t SCCH­ larizarea a suflat ca HII vi ut de pei re peste opuleu (,a de al­ tă dată el. cuiburilor acestora de tnchiuutort in pusti]'; şi prezentul zdrenţuroe ţli slab rinjeste cu o amară Jronie in faţa trecutului luxos şi ingimfat. (va urma) [402] NEGULAI BELDIGEANEI PÂMINTUL POEMĂ VII. Putopul, Ce spaimă, ce urgie acopere pămîntul! Al zice că natura ÎŞI sapă az l mormîntul.. .. Să-ngronşă tot mal tare de nourf gro�I văzduhul, Gem apele, de-al crede, că vraii să-�r deie duhul; A negurilor jghiaburI să rup de la olaltă, Şi ceriul cască gura şi cade ploaea baltă: Vii fulgeră pe nour dungI albe ca de cridă, Ce blastămă de ură, ne-avînd ce să ucidă .... Aeesta-I invrăjbitul potop universal, \ Cind pînză era apa şi nicăirea mal. ... N LI patru-zăcî de zile, 11Ic1 patru-zăoi de nopţi, Cum numără bătrînii, ce nu-s la minte copţî, Ci zăef de milioane de anl potopul ţine, Şi bocetele fireî nu pot să să aline .... [403] o Pămîntul Din ocean de negur'iîn OCEan de apă, Cascade ploaia cade şi apele adapă; Sus, nouriî pe scara văzduhului să urcă, Şi zbor bucăţ'î ca finul, ca paiele din furcă; Urgia atmosferii talazul învrăjbeşte, Selbatec uraganul pe fulger! 'îl jăreşte In iadul fără diavoli, în ceriul făr' de ingerI, In toată firea zbucium şi tipete şi plîngei'l,�­ Iar soarele, dJ nourf pe cap avind broboadă, Svacopere sărmanul l potop să nu mal vadă .. , VIII Oceauttl uni versa]. Dar timpul de răcire păşeşte veacuri multe, Si-n timp, de la viaţă planete multe-a zmulte, Căc] 01'1 şi care forme ca să, nu fie ... sînt Şi�n făt; de marginI ham, şi-n mărginit pămînt." Vaporî Ierbinţi de apă întunecă, pămîntul, Adinourile mărei viii le frămîntă vintul; Iar vinetele gazul'l ce-s vinete ca fumul, Măhnese amurgul zilei, căldurei opresc drumul. Pozderia de veacurî treptat răcind planetul, AI aburilor giulgii:i să rupe cu încetul, �i tot mal mult sporeşte pe mărf pustii, pustiul, Izvor de protoplasmă, din care naşte viul. .. Cit vezl cu ochil, steclă - sfiJ')'itur1 apa u-are ; Să-ntinde pretutindeni o desgrădită mare. Prin ceaţă alburie, ce-n zare să topeşte, 403 [404] 404 N. Beldiceanu Şi unde ca un pusnic urîtul stăpîneşte. Rar dacă să arată o stîncă de gl'anit, Pripor, făI'ă viaţă, de gl'oază-ncl'emenit. Oît timp nu-I suferinţă pe unda străvezie, E lumea făJ'ă plînset, dar OU-1 nici bucurie ..... Şi în pusti ul mărit cel făt'il, de hotar, In apă şi pe stîncă, nicl moarte I1U-I macar .... Ce linişte sublimă pe-a mărilor risipă! Din cînd în cînd doar valul de bate din aripă .... Privelişte măreaţă l Iutindei-I, tot Intinderî, Ce-r. razele vederei nu pot avea euprindcrl ; Un haos larg de apc cumplite in furtună; Talazuri, ee prind suflet, cind fulgerii a-adună, Şi t>tînc'î pOt>01l101'îtc cu rănî adînc! in frunte, Granit, ce fi-arc frică urgiile să-nfrunte, G ran i t, ee poartă aur şi 1 ut în el 1 ni vine, Cu picăturt de sînge schimbate în rubine i Granit, ce nu visază că aurul vr-odată Schimbat in bani şi scule, "obi-va lumea toată ... Şi soare nu-I, - lumina ca HOUl' să Întinde Tot ceriul, şi pe-ncetul Începe a s-aprinde ; Zeuitul străluceşte ca pată alburie A uneî luni, ce-n lumea durere'! vra să vie ... In loc de zi şi noapte, un ne-ntrerupt amurg, Trist, palid ca şi faţa pe care, lacrimi curg ... Cind vez) în raza minţeî acest moluz de timpur), Frumoasă epopee cu valurl drept olimpurl, Cu adîncimI de ape, ce-s tulhuri ca infernul, Cu secoli, c@-s o clipă alăturî cu eternul.. ... • [405] Pămîntul Te prinde-atunci măhnire, te-ntrebl ele unde vii, De ce sint umbre-n raze, de ce sînt morţf şi vii. .. 0i-t,)' pare ră,Y[ de urma ce pe nisip o laşf , Cind ştiI că vine vtntul, de şterge al tăf paşl. .... (va urma) 405 [406] RAUL STAVRI POEZII. 1 Mil'ese. Voie bună, glume, Iarmă ,; Nunta, mari , a purces De la prispa Mărioarei şi Într-un clocot ne-nţelss O tot ţine una, una.; Chicotesc hirtoapele, Vesel tremură izvorul gîlgîindll-şI apele Caru'n chiote să indrumă ; mîndră zină duce el, Fac popas drumeţi in cale-î şi-I urează fel de fel; Lăutarit înfioară văile, ponoarele .. ' Căt.r'-atît,a tiner'eţăgaleş cată soarele. Nunta ţ,ine şerpuitul drum din valea minăstireî.. .. Pare-un sol al vieţil noastre' în pustiul mintuirel. Pe cărarea din poiană cine d�ece-aşa pripită? E măicuţa Melania, stea seninulul răpită. 0, ce dulce îţ,i gl'ăeşte scripca, pasere măiastră, 'I'ot de lume şi de lume şi de inimă albastră.. .. Te cutremuri cînd pe sinu-ţi chinuit de-a vieţii sete, Ca un sloiu pe-o vatră in flacărî, afli crucea drept pecete [407] Poezil 407 Caru'n chiote să-ndrurnă .... Vi,', tresar bătrîni) plopi .. Maică, sufletul tălI arde , sub cenuşa InT te-ngl'OpL Numai umbra ţ.i-l tovarăş Într-acest. pustiu ele rnoarte ; J�'l, icoana luminoasă, ti.a cernit a vieţi! cade. Termurită-I de prăpasti] mindra culme-a năzuinţet ; , , ,., A ta viată-I temelie la altarul pocăinţer. Darămă-l şi din ruina-I spre noroc durează-ţl punte .. -" Nu să poate .. Domnul vede". Luuta-I C' , f Lupta-t gl'ea ... tne.s-on l'pnte? Melania plînge-n hohot.... . Intr-un noul' de cărbune Piere soarele o clipă; iar colo, prin cl'Îng de-alune, Caru-n chiote să-ndrumă ... Chicotesc hirtoapele, Vesel tremură izvorul gllgîindu-ş! apele. Il Din bal. Clipirl de juvaiere cad pe-al mătăsei val­ Nu-I dl'agost.ea din hore sul) zdrenţele de hal. Ci rîd comorl de Iarrneo comorilor de-a"gint ­ Zic danţul lăutarii - Privu-ile s-alint, Vîrtejul vesel cl'eşte... !:hurdalnică fecioară In toţl p'ogoJ'i furtună, la toţi ca fulglll zboară ; Mîni ... flutur-ă beteala ... Cind alb ca. neaua-I sinul �i ochil doi luceferI, cînd ţi-'i de foc suspinul NU-I sohivnic să te V1tcH! fii în peşteri să. rămîie Şi .. , Terpsihora ninge 'şi SO!'I de alărnăie. Un craii] ce încheie veacul In t.aină dă. ocol Copilă, umbrei tale., .. te-ar soarbe. Sinul gol n mînă visuri mîndre, aievea pentru dînsul- [408] 408 Ilaul Sta vri Năluca stă pe braţe, de poftă-I "prinde pltnsul.; " A, ce trup cald! .1 Fecioară, pindindu-i mersul şubred [ţi zicl : el mi-i norocul.. de bani şi zile-I putred Din vechi viţ,ăJ domnească ... Şi mamei numa gineri Ca dinsul ţese visu-L. Unehiaş e, dar ... nu-s tinerl?­ Tu înger, ce căzut-ai, flămînzi ştiind părinţii Te uită Ia acestea care vînează prinţii Şi nu roşi de tine, roşeşte pentru ele, Tu te-al vindut pe-o pîne şi nu. pentru mărgele, ­ Vioare fermecata în trupuri varsă pară Şi pofte. vil să încheagă - Pe un lan de primnvară O adiere-I pleacă ... Sus vraja cioclrliei.... In dant căderea-I lesne sub boldul armonici , Cind sîngele în răscoală-r.; Glumet si oacheş fante , , In bal, noian de aUI' cu stinel de diamante, Tu undiţa răpede-o; nu sta la gînd o clipă Norocul cînd te chiamă sub falnioa-I aripă. Robit-aî inimi multe şi bine de-al lua sama Cind îi suspinî copilei pizrnaşă cată mama: Alege! cătră toate deschisă calea ţi-l : Ibovnice S-Ol' prinde cind nu le-I vrea soţii. Femeia fie-ţ,i pirghia că-I lesne-a fi om mare; Oftează-I cîud nu-ţi vine, sui-ide-I cînd te doare Şi mînI la Curte sfetnic, şi rob iţ:i stă norodul., .. -­ Ori-curn ogol'lllfie, nU-I sfint, mă�os de-I rodul r ­ }{ăscumpăI'ă-ţI o viaFt ce În lacrimi azf să ţese, Te vinde ... Pata-I soare pe frunţile alese! ln plîns apune veacul, în chiot moare balul. .. Luml altele-or S{t vie cum val alungă valul ... [409] Poezii Stingher rămîne in ceriurI al robilor lung drum Drep tatea-I bradul mindru, departe el acum De umbra pălămideî ; iar dragostea-I senină A vietii zărI albastre le-npresură în lumină, In' ochi norocul joacă cum joacă aJ'gintu-n stele Şi cine s-ar mai vinde pe-o pîine or'I mărgele r 409 [410] C)VlD �ENSUŞIANU 1 Coardele iuimei noustrv. Gind Terpandru inăcstritu] cînUtn:ţ. de-odinioară Lire) coarde sunătoare să-I adauge-eHldrăzlIÎt, C-ar schimba vechile datill] impotrivă-I să sculară Eforil din vcchia Spartă �i ['e el kUJ pedept:it.. Cine astăzî nouă. însă dupi un lauţ de atîtea vpaCUI'J De la care moşteuirăm de simţ.iri izvor nestins, Ale inimilor coarde, ce frăuilută a noastre piepturi Irunulţindu-Ie, durerea tot mal mult, o au întins '? Simţitor mal mult e astăzI sufletul ca uiclodată, Şi-al durerilor rosunet, Ci crescut, s-a adincit Şi de-am şti de cine-oare firea noastră a fost schimbată In aşa chip, nu ştiu d�eă l-am lăsa nepedepsit. lţ L'l lumina unei can Ieli şi-a făcliilor de c,JHI'ă In biserică venit-aii uiaiel la slujba 101' de sară [411] Poezii 41.1 Una-şi face cruce, alta, punînd mîna PI� psaltire O deschide cu evlavie şi să puue- a-l da cetire ; A lta pa�il săI lndreaptă sprc ieona lUI Hristos Sărutiud-o ia îşI ziee : " Oit de rece-I. .,. ce folos! " 111 In Octom vrie. Bate vîntul trist şi rece, Toamna vine, vara, trece, Timpu-I trist, codrul oernit Doarme-Il umbră adincit. Şi natura llltl'C:igă pare C�l-n SOtlJIJ lung S-;I. cufundat Şi că liniştea, o mare Peste ea s-a revărsat. Ia r al mortii tir de gh iaţă In ascuns pur-că I'C tese Peste 111UIl\.1 perduţi in ceaţă Peste văI in zare sterse Bate vintul t1'ist ŞI rece, Toamna vine, vara trece, Totu-l trisl., totu-l lHlstiLl, 'I'ot.... tăcere de ::;icl'ili Oct. 1892 [412] A. G. SUTU , Traduceri ji'aneezeill, oersurt din Eminescu; l. S O NET S'a stins viaţa falnice! Veneti], N'auzl CÎntări, nu vezr lumint de halurt : Pe s6ld de marmură, prin vechl portalurl F'ăLn1t1dc luna, înălbind păreiil. Okeanos să plinge pe canalurr, El numa 'n veel o 'n floarea tinereţii, Mireset dulci i-ar da sullareu victil, Izbc:;;lein zidur] vechl, suuind elin vulun. Ca 'n tintirim tăc:ere e 'fi cetate. l'reot rămasdm a vecliimel zile San Mare sinistru, miezul nopţiI bale, , Cu-glas adinc, ca graiul d� Sibile Hosteşte lin în clipe cadentate : "Nu 'nvie mortil - e 'n zadar, copile! > Atrage!)l lunrea aminte a cetito.Ilur asuprn gTeuUiţ.il.or ne.-iIJlI:;e pe c.ue au­ torul acestor trn.lucerr ali avut de învin ... spre a reproduce în versur] rl'aneu"e aproape din cuvint În cuvint pe c3le I'Olnln0�tr. Cine cunl)':l.�te reg,tdele vcrsifica rie I Irancezc.onult mrti grele decît acele ale vel'siticaţ,iei romine, va pretui încă şi mal mult fidelitatea traducerej, Nota Hed«c/ie"i. [413] Poezii 1. \1 fi: N 1 S E De Venise la vie est eleinte ,'t jarnais Plus de r(�:les de nuit, plus de chants d'allogresse ; A LIS cscaliers de marbre, aux f'1'011 10l1s des palais La blanche Iuno envoie une pftle caresse. Okeanos gernit le long de tristes quais, Lui seul ayant toujours l'eternelle jeunesse. Sa douce Iiancec a vecu desormais EI. contre de vieux murs il se heurte en delresse. Ainsi qu'au champ des 1110rLs: sinistre est son silence. Poulife survivant des beaux jours d'autrelois, Sainl�Marc, lugubrement, sonne l'heure aUJ(-:beflrois. Avec un glas profund et tombant en cadence De SOn ton (le Sihylle il cliC hien doucement: < Un mort ne rovient pas. C'ost Iini, holle enfant ! » [414] o Il. MAMĂ o mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemt ; Deasupra cripter negre a sfîntului mormînt Să scutură salcîmit de toamnă �i de vînt, Să bat încet (lin rarnuri, inglnă glasul tău . Meretl să vor tol hale, tu veî dormi mere ii. Cînd voiă muri, iubito, la creştet să nu-mt pltngt ; Din teiul sfint şi dulce o ramură. să. frîngi, La capul meu cu grij{\ tu ramura s'o 'ngropl, Asupra el să cadă a ochilor tă) stropi; Sim\i·o-voiu odată umbrind mormintul meli .. Mere ('1 va creşte umbra-r, e(1 VOiLI dormi IlHwe(l. Iar dacă împreună va fi ca să murim, S{t nu ne ducă 'n triste zidir! de [intirim : Mormintul s,1 ni-I sape la margine de riri, Ne pună 'n tucăperea aceluiaş sicriu. De-apururoa aproape vei fi de sinul mell . Mereu va pl1nge :1p:1, nOI vom dormi mereu. [415] Poeziî II. o M]�HE o mere *), sans repos, par la brise eploree Du feuillage, vers toi, tu rn'appelles tout bas; Sur le sombre caveau de ta tombe sacree L'acacia geluit au soullle des frimas Et ta voix va se joindre ă sa voix agitee, Il Irernira toujours, toujours tu dormiras ! Ne pleure pas, cherie, ă l'heure Oll je mourrai Mais cueilIe au saint tilleul une tige legere ; Avec soin plante-Ia contre ma froide pierro, Arrose la des pleurs de ces yeux que j'almai ; El si jamais je sens de l'ombre sur ma biero L'oinbre croîtra toujours, toujours je dormirai ' Mais s'il faut que tous deux a la tois nous mourions Qu'on ne nous porte pas dans un Iroid cimetiere, Qu'on creuse nolre tombe au bord de la riviere, Qu'ă jamais SOL1S le marbre unis nous reposions Nos deux coeurs ondorrnis sous le meme suaire, L'eau pleurera toujours, toujours nous dormirons! 415 ·X"). Dans la premiere strophe le poete s'adrcsse il la momoire de sa mere, dans les deux autres, it sa hien-aimeo. 36 [416] A. G. Suţu III. SOMNOROASE PĂSERELE Somnoroase păserele Pe la cuiburî să adună, Să ascund în rămurele- Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe cînd codrul negru tace, Dorm :;;i florile 'n grădînă-- Dormt în pace! Trece lebăda pe apă Intre trestiI să să culce ­ Fie-fi ingeriî aproape, Somnul dulce! Peste-a noptii feerie Să ridică mindra lună, Totu-l: vis şi armonie- Noapte bună! \ [417] Poezil III. PETITS OISEAUX ENSOMMEILLl�S *). La gent ailee ensommeillee Gagne Ies nids il petit hruit Et se niche sous Ia feuillee-- Bonno nuit ! Seul le ruisseau tout bas murmure Tandis que la foret se tait ; La fleur s'endort dans la verdure­ Dors en pai:x ! Le cygne dans Ies joncs se glisse Pour s'abriter jusqu'au reveil -­ L'ange gardien te soit proprice, Doux sornmeil ! Sur la nocturne feerie La Iune radieuse Iuit; Tout n'est que reve et qu'harmonie­ Bonne nuit! 417 .'"). Mot relativement nouveau mais d'un usage courant depuis plusuieurs annces. Voir entre autre Catulle JHendc's. La nuit damour p. 69 j "une femme. gisait ensommeillee, une joue dans ses cheveux ". [418] 418 A. G. Sutu IV. LA STEAOA ...... La steaua care- a răsărit E o cale-atât de lungă, Că mii de anl i-a trebuit LumineI să ne-ajungă. Poate de mult s'a stins in drum In depărtărl albastre, Iar raza el abia acum Luci vederi] noastre. Icoana stelei ce-a murit Incet pe cer să sue : Era pe cînd nu s'a zărit, AzI o vedem, şi nu-e. Tol ast-fel cind al nostru dor Peri in noapte- adîncă, Lumina stinsulul amor Ne urmăreşte încă. \ [419] Poezii IV. JlJSQlJ 'A L'b�TOILE. ..... Jusqu'ă l'etoile qui scintille 1'e11e est la dislance <'l franchir Que le rayon dont elle brille Met des siecles ;) nousvenir. Et quoique peut-etre perdue Depuis Ionglemps aux lointains bleus Sa lumiere n'est parvenue Qu'en ce moment jnsqu'a nos yeux. L'ombre de l'otoilo expirante Monte vers des cieux inconnus ; On ne la voyait pas vivante, Lorsqu'on la voit, elle n'est plus. De meme quand l'ardeur de l'âme Dans la sombre nuit s'engloutit, De l'amour clisparu la flamme Revient encore el nous poursuit. 419 [420] 420 A. G. Sutu v. DESPĂRŢIRE Să cer un semn, iubito, spre-a nu le mal uita '? Te-aş cere doar pe Line, dar nu mai e,�tI a ta; Nu floarea vestejita din părul tăă bălal, Căc! singura mea rugă-I : uităril să mă dar. La ce simtirea crudă a stînsulu! noroc Să nu fie sting-usemenf ; ci 'n vecî s:l stea pe loc 1 Tol. alte unde-I sună aceluiaş pîr:\ll ! La ce statornicia părerilor de răU ? Cind prin această lume să trecem ne e scris Ca visul line] umbre si umbra unul vis '? La ce de-acu 'nainte iu grija mea s'o por�j '? La ce să, măsuri anil ce zboară peste morţi '? Tot una-r, dacă astă-zi sau mine o să mor, Cînd VOllJ să-rnî piară urma in mintea tuturor, Cind voiJ', S,1 u itI norocul visat de amtndol. Trezindu-te, iubito, cu anii mapor, Să fie neagră umbra în care om fi perit, Ca şi cînd nicl-odată nOI nu ne-am fi găsit, Ca şi cînd anii mtndrit de dor ar fi deşert). Că te-am iubit atîta, putea-vei tu să ierti? Cu fata spre părete mă lasă prin streinî Să 'nghete sub pleoape a ochilor lumint. Şi cînd să va intoarce pămîntul în pămint, Au cine o să şi ie de unde-s, cine sint ? Cîntări tmguitoare prin zidurile' reci Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci Ci el�' a� vrea ca unul, venind de mine aproape, Să-mi spuie al alU nume pe 'ncliisele-ml pleoape, ApOI - de vor -- m'arunce în margine de drum .. " Tol ÎmI va fi mal hine ca 'n ciasul de acum, Din zare depărtată răsar' un stol �e corb) Să 'ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbI, Răsar'o vijelie din margini de pămînt, Dînd pulberea-mi ţărînir şi inima-ruf -la vînt. Ci tu rămîi în floare ca luna lUI April Cu ochil rnarî şi umezi, cu zimbet de copil; Din cît esti de copilă să 'ntinerestl mereu, Să nu mă stil pe mine, cum nu 'm'oiu şti nict eă. [421] POezii v. SEPAHATION Pour ne pas t'oublier, que m'ollres-tu, chede? T'est toi que je voudrais, mais tu n'es plus a toi. 'fu peux garder la fleur :'t Les cheveux Iletrie Car mon supreme voeu c'est ton ouhli pour moi. Pourquoi le sentiment des defuntes am ours, Au lieu de s'emousser, nous haute-t-il toujours ? Qoand paul' un seul ruisseau succede I'onde it l'onde Pourquoi cette constance aux regrets dans le monde l S'il est ecrit la-haut que nous devons passer Comme reve d'uns ombre ou comme ombre d'un reve Pourquoi dorenavant de moi t'inquieter, Pourquoi compLer le lemps (lui sur les morls se leve ? Si je veux effacer ma trace 3. tous les yeux Et te Iaire oublier un reve la it it deux Qu'importe le moment 011 je vais disparaitre, Tu pou vais, a vant moi, sur ceLle terre naitre ! Que noire soit la brume OLt nous aurons sombre E t COl11lIle si jamais je ne t'eusse trouvee EL que ce beau passe d'amour etait sevre Tu peux bien oublier qu'ull jOlU' tu fU!:i aimee ! Le front contre le mur, parmi des inconnus, Va, laisse de mes yeLlx !:ie glacer la lumiere, El quand reLournera ma pou!:isiere �t la Lerre Qui saura d'oll .ie vim;. qui sama qui je fus? Des chants, plaintivement, parmi les b:anche'5 pierres Imploreront pOlU' moi le repos du neant, Mais je voudrais pluLOL que quelqll'un m'approchant Vint Il1Llrmurer' ton Ilom sur mes l'roide!:i paupieres ; Puis qu'on me jelte apres au rebut du chemin; .I'y serai toujours mieux f\u'en mon ::;ombre destin. De corbeaux lju'un nuage }l 1'1I0l'ison surgisse Qu'a fne::; yeux !:ians regard le ciel il ob::;curcisse, Que la tempeLe eclate el fl'un !:ioufile puissallt Elle enlcve ma cendre el la disperse au vent ! Quant �l toi, reste en f1eur, comme l'A vril joyeux Avec ton gai sourire el les humides yeux ; Demellre toujours jeune au sortir de l'ellfance �t tâche d'oublier jllsqu'a mon existence! [422] 1. Bonifaee-Hetrat. SONI<:'!' DAR NE-A TREOUT ... - Eşti parcă ostenit, vîsluşe, mînă Înainte! Nu vezt că vine noaptea ?-"Aşa-'i! dar m'adormise-uu gînd; 8i-s lenes, iartă-mă l.. Visam de l)ace si in curînd , , ,. Ne-om bate iar; vezr, lumea, orlce-al spune, nu-I cuminte ! .. Eram soldat la saote-zect. Din om si bun ai blînd J '1." " Răsboiul a făcut din mine, în ziua cea fierbinte: La RGzonville, un lup adevărat ... Dar cînd mi-aduc aminte Ş-azl încă inima-ruf de om se zbate vrînd-nevrînd .. Ascultă: -Am fost rănit la piept. De sete-arzînd peste măsură, Nebun, eli noaptea, după un strop, păşeam peste cadavre S�î, (hLI peste lin puţ, şi văd ... că peste-un Neamţ am dat Rănit şi el, - şi ne privim cu ochii', plinî de ură ... Dar no-a trccut!.. Şi-am Înţeles că, \oate sînt palavre Cînd omeneşte rănile, tăcu ţI, ni le-am legat» ... M1tr�ilia 1892. [423] Poezii NU SIMTI TU OARE ? .. 423 Nu simţi tu oare cum se-apropie furtuna ? ... N'auzt tu surdul zgomot: moorte ori înainte: 11J cîntecul flătnînzilor ce tot se-adună Stînd gata 'n fine să-între în lupta cea fierbinte 1. Nu vezr tu rîuri chiar de lacrirnî şi de sînge? .. Ca Iupif, văd, s'aruncă gloate peste gloate! De �,i de jale-adîncă inima-rnî se strînge, Cum să nu rîd de-afla o cale 'nspre dreptate? ... TRIOLETE L Ca Set sboare iar la tine Bate gîndu-ml din aripă Şi porneşte şi revine ... Că Srt sboare iar la tine! Străbătîurl cele senine Ca s(tgeata într'o clipi'i,-­ Că Sft sboare eal' la tine Bate gindu-ml din aripă. IL Ti-aş împleti mîndre cununi Cu fiorI de vect neperitoare De m-aî scuti de-arnărăciuru, Ti-aş impleti mîndre cununi. [424] 424 Boniface-Hetral In ceriu sînt stele, sorf şi Iunt Ş-a'î fi tu singurul meu soare; Ti-aş împleti mîndre cununl Cu florî de vecl neperitoare !.. III. N LI mă părăsi acuma, Visule cu-aripl uşoare! Căcf el urerea mă zugru ma, Nu mă părăsi acuma ! ... Către-un tern, unde răsare , A uitărit floare du-mă, Visule cu aripf uşoare, Nu mă părăsi acuma! IV. Tu gîndu-m'î nu vral să-I pătrunzt 8i-n usa vietel toamna bate " ,. , . , Te chiem şi pare că te-ascunzf. .. Tu gîndll-ml nu vreî sa-I pătrunzf : Se duc ca vestedele frunzl , Iluziile fermecate! 'Tu gîndn-ml nu vraî să-I pătrunzl �Î-n uşa vieţel toamna bate ... V. \ Ca să-mt asculte jalnic. cîntnl Şi creangă s'ar pleca şi ruladă, Şi-n cale-I s'ar opri şi vintul Ca 1;:1-101 asculte dulce cintul ! [425] PoeziI Dar geaba!.. geaba cat cuvîntul Să-o fac pe dînsa să mă creadă! Ca să-mt asculte Jalnic cintul Şi creangă s'ar pleca ŞI ruladă ... VI. Singur in al vietii toi Visurî dulot, nil mă lăsatl! Ce-aş mai face fără vOI, Singur În al vieţi] tor ? Nori'{ deşI ca plumb greo] De pe ceriu-niî despicau ! Singur În al vieţii tot Visurî dulci nu mă Utsaţ1 ! ... 425 [426] D ... iRI DE SEAMĂ 1. 1. Delaoille le Rouix. La France en Orient an Xl V -erne siecle.-Paris li)86, 2 vol. (Lupta de la Nicopoli). Autorul expune în volumul ÎnUlill încercările :F�llro­ peilor de a mal intreprinde cruciate �i după căderea, sf. Ioan de Agură, care se admitea pănă acuma ea ultimul epizod al expeditiilor sfinte. Ce�:t mal însemnată din toa­ te este aceea care se sfii-şi prin catastrofa tragic[1 de la Nicopoli 1396. Autorul stndiaz(t'aceas{.tt luptă cu mul­ te amănunţiml consacrindu-I aproape a treia parte din volumul său (al II-lea volum cuprinde numal o culegere de acte privitoare la materiile expuse). Romînil luînd parte sub Mircea cel Mnre la aeeastrt mcmoralnlă bătălie, autorul să ocupă �i de et. Credem. 'Însă că, luîndu-se mal ales după isvoaro nngl1l'eştr, el expune eu totul fal� rolul lor in această luptă. Din expunerea d-Int le Roulx reiesă că Mircea al' fi tradat de la inceput pănă la sfîrşit pe U ngur'i şi armata aliată. D-sa fără a lua samă la contraziceri]e in care ea- [427] Delaville le Ftoulx 427 de, spune că după Ce; « Mircea voevode de Trausi lva uie (1) s'etait rappl'oelt6 des HOllgTOi", il avait fait allianc« avec C\lX le 7 Mar::; 1095, les succes seuiblaiont, un hOll nug'llre pOUl'lacanlp:Lg'I1(� proohaiue : la traliisou de Mir­ cea qtii dans un deiilelit tirer desfleches cmpoiscuuees sur Sig-Îc;mlllld re utrunt dnns ses t'tat::; failht tout compro­ mettl'e" (p. 2f)\))». Ne iutrebăru pentru ee oare Min.ca S�I fi stradat pl::) ]'egeJe Ungurilor, cu care CII cîte-va Iu nî 11Ial înainte se aliase , �i auumo îu scopul uel foarte seri­ os (le a c;eapa auibele ţiî,l'l, Muntcuiu �i UJlgaria, de co­ pleşirea pă!YÎlla " :,i cu care reoc mCI'L.J'C ahe cîte-va 1\1111 du- � ... ,-', (J' J pil aceia in oxpediţia contra ceV\ţd Nicopol i ? DL le ROlllx citează pentru (tccastr!, pl'etillS�t tra11 văzut mai multe. Ştii frate că la nOI cînd un tînăr să va auzi CLI fapte de ocară cît;'\, pedeapsă şi urgisire despre părinţ.'i încă şi despre judecătorî : iar aice este în alt chip, N uma] acum de cînd mă aflu eu aicea cîte sau descoperit. De a­ juns este a zice: are ban] şi toate sînt bune. Şi de acele defăimate năravuri şi fapte de ocară prin singura avere să, fac lăudate şi îndreptate de toţl. Pentru aceasta ne putin­ du-se face oameni ceşti de loc, streiuil care le cunosc slă­ hiciunile vin şi-I stăpînesc ţiindu-I de păr. Nu pot mal mult a lungi că purcede eălăraşul. Iarae; Auausiin. caira Cristian , .J T-am scris în trecutele zile pentru tineriî de aicea dar gdibinclu-se călăraşul n-am putut să sfusesc. Tinerii aceştia zic sînt mîndri simeti, nesupuşi, dărjt, fără dulcea­ FI, leneş}, da{,l pohtelor, jocurilor, necunoscător] darurilor şi uăravurilor, iubitori de strae şi podoabe, oheltuitorl pes­ te măsură Neştiind datoriea firească cătră D-ze!] şi cea fi­ rească cătră pă.rinţ.l, zavistia din vîrsta cea mal crudă îl stăpîneşte �i clevetirea lăcueşte in "inima 101', minciuna din buzele lor nu lipseşte, ocările sînt zăbevile lor cele mal' curate. In scurt cu gl'erl este a-I deosebi de nişte dobi­ toace. Si la toate năravurile aceste mal alăiură unul nici , mal mic nici mal pucin defăimat, pe l?ătrîni'i lor nu-I as­ cultă nici Îl cinstesc. Crede-mă că sînt unil din bătrîni] lor rlrepţ.l, înţelepţl, însă proşti Oh! de ar urma 101', cît al' ti de fericit'!! Dar o mîndrie ce DU de mult (după cum spun) s'nu înrădăcinnt în partea aceasta, au stricat CII to­ tul acea nevinovată prostie, şi i-au adus pe tineri mal a­ les la aşa stare, care viind la vrrstă, vre-un nume numai [441] Documente 441 de boerie să ia, apof sta] de-l priveşte, că în Iată să perii în felnrite parer; de sine. lndată nebagal'ca de seamă 0- bicinuită din creşterea cea ră să intinde pări' la sălbătăcie cătră cel mal de jos. Iar cătră cel de stare şi bătrinl arată o nepăsare cu totul: ce mă uit eu la cutarele de cutarele, că ei] încă sînt bac!', şi la familie, nicl voiu să-I ştill �i aşa este o amestecătură de nu potI cunoaşte care-I mare, care-I mic, tieşte-carele socotind pentru. sine ca este mal vrednic de cît al(Xî. Şi de unde purcede aceasta ( Din nepurtarea de grijă a părinţilor pentru feciorl, nedeprinzindu-I de mici nicî ClI alte bune năravurI nicî a cinsti şi socoti pe cel bătrîni. Nu-s vinovaţi tineri], pentru că el ce alt vă­ zut �i ti li auzit. şi au cetit? Ctt să ştie, un om CLI darurî şi năravuri bune este de toţi cinstit şi iubit şi numele lUI îl duce la auzul tuturor. In limba 101' cărţi nu ali, şi cîte ai] nicl odată nu le ceresc, '0avînd nici gust de ce­ tiri, oare este zabava cea mal desfătată şi mal folositoare ee poate avea omul. Afară de aceasta elin tara 101' nu es ea să vază aiurea învăţăturile �i proco pselele ce le lipsesc şi să să îndemne a le urma. Pentru aceia cu chipul ce s'aii crescut cu acela trăesc şi mor, Cristia'it caira Aioţustin. N LI sînt mal mult de 3 zile de cînd am luat două epistole ale tale aicea în Bucureşti, unde do cînd am so­ sit sînt 2 luni. Dintr-acestea Ill1 puţină bucurie si zălm- , , vă mi s-ar, pricinuit, eu atît mal mult eu cît am cunos­ cut ett n-aî petrecut vremea de acolo în deşert. Ci eu o înţeleaptă cercetare Într-adînc al ispitit firea �i obiceiurile Moldovenilor, care după cum ÎmI scriî sînt, mal neîuvă­ ţaţI la darurt şi năravurf bune. Nu poate .aminterea să fie un norod ce este povăţuit numar de ale sale fireştl [442] 442 Documente polite. NOI stim că, omul este maî pl'e sus de toate dobi­ toacele, avînd fireşti darurf, care îl deosebesc de dînsele. Insă de va vrea să socotească si să.cunoască această , vrednicie a sa, să să silească după datorie pentru Îndoi- tul folos, care trebue să cîştige; CăCI urmînd dulceţilor trupulul nu să face alt fără numai primitor năravurilor care 11n să pot gn11i în alt chip nicl în altă vreme, ce nu­ maî prin purtarea de grija ce trebue să albă părinţii a­ supra Tiilor lor, la vremea cînd Începe a li să deschide ochii sufletuluî. Aceasta este un punct mal mare?e cît toate si pentru aceasta vedem că tott cel bunt asezătorî , " de pravilf, îl arată ca pe cel mal de folos şi mal vred- nic a să păzi în viaţa omenească. Căcî tineril fiind de­ prinşt În obiceiurt curate, întru dragostea bunelor daruri �i mal virtos în legea luf D-zoll învilţaţl, păzitori şi În­ sernnătort dreptăţi! sale şi cinstitorî de părinţi; apoî vi­ ind la vîrsta de bătrîneţă pot să fil� ca nişte forme, adică modele fiilor şi nepotilor lor, �i a ciu e altora şi aşa ur­ rnătorl faptei bune unii după alţ,il fft,dwlu·so să facă uea� mul cel mal puternic şi de D-zd'i ajutorit, şi de IlJt'gi­ eşf cinstit. Această pricină cred ea au zărit mal Îna­ inte înţeleptul dătător de pravile a. I .. acedemonienilor Li­ curg şi au început cel ÎntîllI cap al pravilclor sale, creş­ tere a copiilor. C(�]_, că toate relele năravurl viind din creşterea cea rea, şi aceasta să pricinueşte din nepurtarea de grijă a părinţilor, care-I cînd văd copiiî lor ahătindu­ se la năravurt rele, nu-l opresc. Şi aşa c�pijl deprinzîndu­ se la aceste, deprinderea li să f1lCC ca altă' fire şi nu le maf rămîne chip în ceal-altă vreme a vieţiî a să îndrepta. Năravurile rele sînt asemenea eu cangrina, care dacă nu să tac Ia început, apOI otrăveşte tot trupul şi-l strică. Oh! cît mă mir eu cînd and copil de miel a spune minciunI şi a grăi ocări, cum sufăr p�trinţil intra-cele gurl [443] Documente 443 nevinovate să să deprindă cuvint", scirnave. Nu �tiu a­ colo în Moldova de este şi aceasta; măcar că, �i din cele ce mi-ai scris în destul pociii chibzui, că nu poate fi în hlnl aceia alt. fără nllB131 o nenorocire si nestatornicire " , mare'. Un cuvînt în epistolia ta cea dintîiii nu l-am înţeles, mă rog să mi-I Iurninezî eu ohiclnuita ta. învăţă­ tură, acel streint care stăpînesc pe Moldovenl. Ti-;l�l fi scris si eii cele de aicea dar JIC fiiind multă vreme de , cînd' am venit. Il-am putut să mă inştiinţez cu amărun- tul de obiceiurile pămîntenilor, Însă cu celalalt calaraşt ţi-al scrie. Auqustin caira Oristian Imi scrir e:"t nu pot;! inţelege cine slut acel streini care mal cu pricepere fiind, vin din alte păl'P: �i stăpî­ nesc pe Moldoveul. A-ţi scrie JUli este eu grell, fiind a­ cestea ca acel vccliiti Proteu, care să schimba si S[t arăta , eu orl-ce fată vrea, ue care a-I cunoaste îutr'adinc si vre- ,t' , , me multă �i îndelungat trniu c.i dinşi trebue. Iusă pen- tru ca s{t mă SUpUI cererilor tale cît va fi putinţa ştiin­ ţel şi pricepere! mele, nOI lipsi a-ţi împlini voia. lUi să, pare că de ajuns este a-ţI zice că aceştia sînt Grect ; că numat dintr-aceasta destul să-I cunostl ca unul ce sti] si , , ; , Însemnătatea acestul cuvînt, care l:'(Wl�şte gl'eeal'e (g'rae- "'- cari) va să zică: el trăi ea lin om de nimic. Şi de vre- me ce Romaniî avea intr-această socoteală pe Grcl''i În vremea ee ÎlIci"i, neamul grecesc Înflol'ea, cu toate înv�lFl­ turile, şi era Îu lllij locul sIa veI sale, c li cît mal vîrtos a­ CUIn c:"l nu le-alI r{ll1lUs altă cinste f{u'ă numal a fi ni­ şte vielcnl robI a unul neam barbar. In vreme cînd Îm­ părăţia Rirnlenilol' sta, Grec zicînd Înţelegea om viclean şi riUl; iar acum sînt viclenI �i răi, miel Ia inimit, s{t t�� [444] 444 Documente pucă de toate şi putine isprăvesc. SlugI înşelătoare stă­ pînl tirant, la primejdit fricoşl, la norocirt semeţI şi mîn­ dri, la luat lacomr, In dat scump], prietint violent, vrăj­ maşf neîmpacaţl. Şi în scurt cu viitorii} la toate. Nicl le­ gea lUI D-zeri, nict a oamenilor ruşine nu-I opreşte a În­ înşela şi a face strîmbătăţl cînd iaste pentru dobîndă. Intî! cînd te vef intălni cu un Grec li-I socoti numaî mîn­ dru. Putin să al aface cu dînsul îl cunostl si cel mal În- v , , şelătoriil. D gîndi poate cu mirare cum poate nişte oa- menl ca aceştia stăpînesc pe Moldovenl dar cînd veî ş�i pricina, mirarea ta va fi mal miel. Aicea stăpînirea este domnie cumparată de la 'I'urcî şi să schimbă atit de des cu cit găsesc mal mulţî cumpărătorî şi adaug la preţ. Soma cumpărăret fiind mare să însoţesc mulţi Grcc'( şi dau banl de scot pe uuul dintre dînşii Ia domuie, eu ca­ rele venind impreună aicea nu fac altă fără lJUIIIHJ sug sîngele săracilor. Acum Îl putea socoti cît e de stator­ nică domnia lor, iar cînd cauţi cum să poartă, vezî un tiran a unul neam blestemat. Strîmbătrrţile, răutăţi le, pră­ zile ce fac nu-ţl pot scrie, atîta nu mal să-I. socoteşti ca pre Dyonisie �i pe Pisistrat tiranii, saii ca pe nişte Ne­ rOTI'] si Doruetianî 11)1'oc1. Vin aicea cu domnia, arătînd , .' faţă de fiară sălbatecă de care a �ă apropie cine-va i-c frică. Invăluese pe bieţii Moldovouî, îl sucesc, Îl batjoco­ resc cum li-I voia. Atîta numar mi-I ciudă că Moldove­ nii alt slăbiciunea de a li să supune nu ca nişte slugI ci ca niste robî si nu numar domnilor ci si acestor le- " , pădăturt de onmenî şi li să fac nişte Inăgulitorl bicisnicI, măgulindu-'f toată :âua pentru ca să căştige dragostea lor si apoi ÎSI socotesc de mare cinste l)l'iete�mgul lor. Pol;l , . , , să socoteşti acum un filosof ce poate gîndi cînd yede ni­ şte lucrurl ca aceste. f)-zell a făcut pe om asemenea. u­ }luI altuia, şi stapînii1e eele înalte nu le-au făcut pentru [445] Documente 4·45 altă" de cît ca cel ))laI marî să stăpînească pe cel mal mi(�'( şi S:1-1 povăţuinscă cu dreptate şi cu blîndeţă ca un părinte pe fiî. Iar cind văd nişte stîrpiturl, a fiinţl ca a­ cestea mă ocăresc mal mult pentru că şi el sînt robi oa­ meili de nimic, şi ocara Otomanilor. Ah! de al şti aceş­ tia, cînd merg la Conatantinopole, cît Îs de smcriţl ! Cît îs de bicisnici! Un Ismailit cel mal prost II poate bate şi a-I ocărî. Şi mă mir în atîta robie cum nu Iasă acea ti­ răncască inimă şi adaogă a face 1'{u'1! poate M" şi pentru aceasta jugul robief nil să ia deasupra lor, ca să cunoa­ acă ce sînt, dar îndărătnicia şi răutatea lor sînt fMă mar­ gin'î. Oare ce al' fi fost aceştia de ar fi fost slobozî pre­ cum sintem nOI? Dumnezeu să ne păzească, (Com. de Const. Erhiceanu). Această corespondenţă să vede cii e tradusă din limba ger­ mană, mal ales din cîte-va germanisme strecurate în traducere precum lJilJ'l'hle de sine Selbstschătzung, eocotiiul }JCllt1'/( sine etc. A­ u!. limba, stilul cît şi istoria asupra căreia reflectă corespondenta arată invederat că ia datează din viacul trecut. şi după cum cre­ dem din a doua lui jumătate, Ta a fost aflată În aceiaşi condică şi scrisă de aceeaşl mînă cu necrologul Iul Stdim cel Mare şi cu cuvîntul unul tăran reprodus în numărul precedent. IV Atestati« preotului Griqore Popol'ir:7: de la Semi­ narul Socola, 1811. Spre încredinţare cum că feciorul preotulut Andrei anume Gl'igol'e Popovici ce să mărturisăşte sosit la vrîsta de 22 de :1,n1, de credinţă drept cinstitoare creştinească �i născut în satul Srtcllle�tIl: Jud. Dorohoiu eparhia sfin­ teI Mitropolif, alt intrat la scoala c1iricilol' de la Socola la annl 1806 unde pet.recînd pÎn:'i. la an1JI 1811 August. 10 ali învaţat. la eetil'ea cea cu reguUI, bine, la scrisoa­ re, bine, la aritmetiei'i, bine, 1:1, nrll'ăvil'e, bine, la gra� matic:l, bine, la logică, bine, la l'etol'icfi cu pnvlrea mll1� [446] 446 Documente ţel d. m., la legile ţăreI sau moralul luerătoriri, hine, la simbolul pravoslavnicel oredinţt, bine, la partea facerei, bine, la tălcuirea psalmelor, bine, la bogoslovie, bine, la r îuduiala bisericet, bine, �i la toate aceste învătăturt ati arătat H sa silinţi\. după a sa virtute �i pl'lcepere. Aseme­ ne ale sale năravurî pe vreme cît :i{1 şezut în scoală bu­ ne, iar acuma după ispitirea publiceaseă ce i-au făcut a­ rătiudu-se CII vrednicie, din poronca inalt preosfinţitulut SWPÎIl, al prea sfîlltului îndreptătoriu sinod ilen şi al a­ celuiaş în J\tIold�lvia, Valahia şi Basal'abiaExarh, mitro­ polit: şi cavaleri!'!, Gavriil, s-alt blagoslovit spre cercarea Ioculuî statorniciel sale, unde pre cele învăţate să poată spori al să ti şi al obştie) folos şi spre încredinţarea ce­ la]' mal sus scrise i S-fllt dat acest atest::tt cu pecetia şcoa­ leI HI cu iscălitura noastră , Director şcoalel protopopeştî Cavaler Petru C�mi(ki, Profesor scoalef Ioanikie Nicolau. , L. S. Isaia Ieromonah. Acest document este interesant fiind că ne arată că în li 111- pul ocupaţiei ruse�111BO(j-1812 serninariul Veniamin nu a rost dosorganizat precum să credea. Dl. C. :F�ebiceanu,isLol'icul semi­ narulut Vcniamin din mănăstirea Socola, Iaşi, 18Sg, p. :�() spune ctl "pe cit timp mitropolitul Veniurnin aCI stat la mănăstirea Neam­ [ulu], scoala nu s-ari intrerupt eu totul, dar niot marl progrese nu putea face sub exarhalul lUI Gavriil, care aLI fost pus asupra bi!'ie­ rieeT ca mitropolit. nliL În Moldova cÎI �i In (ara HosieI �i :d, du­ rat exarhntul S;)ll pin:'î 1:1 1812 •. [447] 1 nictionand Latino-romm ediţia Coldner. In editura tipografiei Goldner din Iaşf a apărut de curînd: Dicţionarul compleei latino-romm lucrat de cunos­ cutul autor didactic Ioan Nadejde. La o iuspectiune grab­ nică, ne-am putut convinge că este o lucrare conştiincioasa care redă în romăneste în modul cel mal precis si tot-o- 1 , data mal variat întelesul cu vintelor latinesti. Dictionarul , " d-Iut Nădejde este lucrat în primul loc pentru scoală şi va aduce mart serviciî în studiul Iimbeî latine, ne mal fi­ ind nevoiţi elevil a se sluji de dictionare latino-franceze, cînd el nicî limba franceză n-o cunosc bine. Credem că una din piedicele cele mal Însemnate ce s'ati opus pănă, acum unul studiu mal serios al lirnbef la­ tine a fost tocmai lipsa unul dicţionar care să reproducă în echivalente romănestj gîndil'ile latine. Credem' decî că �tît d. Nădejde cît şi editoriI au facut un hun servicii:'! scoalelor şi tinerel genel'aţiunl pu­ nîndu-le la îndărnînă un instrument cu care să poată mal uşor învinge greut{tţile Iim bel noastre mume. In unul din numerile viitoare va apărea o dare de samă mal amănunţită făcută de un om competent. II Shldiile ele Psihologie oie D-lu,t Eduard G?'ube?' Aflăm că D-I Eduard Gruber. care s-a făcut deja cunoscut în două Congrese psihologice, la Paris în 1889 şi Ia Londra în 1.892 37 [448] Notite si-a trecut cu mult succes docloratulin Filosofie la Universitalea �lin Leipzig înaintea profesorilor Wundt, Leuckart, (naturalist) şi Wiedemann (fizician), Dl Eduard Gruber s-a specializat În psiholo­ gie experimentală. Il-sa a lucrat timp de dOI anl de zile În Insti­ tutul ele psihologie experimentală de la Leipzig, condus de ilustrul profesor Wundt ; a luat parte la lucrările şi discutiunile asupra celor mal însemnate probleme ale psihologiei contemporane, iar . singur a condus şi ispră VIi o lucrare foarte importantă de optică fizlologică : Cercetări eaiperhnentale asupra luminez colori/ar. Acea­ stă lucrare constitue teza de doctorat a D-lul Gruber ; ia va apa­ re prin Octombrie în Philosophische Studien, cea mal însemnată revistă germană de psihologie, sub conducerea lUI Wundt=-şi în tipăritură aparte ca lucrare de doctorat. In lucrarea sa Dl Gruber îşI propune a cerceta şi rectifica o serie de păreri emise de ilustrul învăţat german Helrnholtz în a sa vastă operă: Optica fieioloqică. Dl Eduard Gruber după îndem­ nul şi sfătuirea profesorului Wundt a ajuns a dovedi -- printr-un mare număr de experienţe, făcute cu multă băgare de seamă, în toate conditiunile cele bune de experimentare psihologică asupra indivizilor cu vederea normală - a ajuns a dovedi cii sensatiunile de lumină a colori lor să pOL ,(lsura, ca un element separat şj in­ dependent, cu o prccisiune aproape matematică. Aceasta e o ve­ dere nouă �i primul punct însemnat al acestor cercetăr] experimen­ tale, prin care să arată, cît sînt de puternice mijloacele psihologiei de astăzt In analiza su biectivă. Al doilea punt însemnat reesă din experientele ce D1 Gruber a Iăcut cu subiectii sm eu văzul normal În camera obscură �i cu un daltonist (orb pen tru colori] pentru verde la lumina zilei. Din aceste experiente scoate incheerl opuse ipotezel enunţate în 1886 de ilustrul fîziologist de la Praga, profesorul Horing asupra aşa nu­ mitei « lumin-i specifice a colorilor ». Această teorie care a rost desvoltată în numele lur Hering, cu mult talent de un privat-do­ cent de la Universitatea din Viena, Dl Hillebrand , într-o comuni­ catiune făcută Academiei de �iinţl din Viena (1889), este pentru prima oară combătută cu motive mal puternice în lucrarea speci­ ală a d-lut Gruber. DI (lruber însă nu da rezultate defÎniLive a­ supra aceslui punct, de oare-ce lrebuesc f:kule experienţe cu mul(I dallonisU pentru felt::rite colorI si în felurite· condiliunI. Aceste ex- . pericn(� cer timp îndelungaL �j [;oroc în capatarea 'de subiect,] orbI pentru unele colod "nu pentru toate chiar .. D1 Cruber Î�r pl'o· pune a urm;\ri mal departe aceste cercetări asupra «7uminet specifice rt colori/OI· " în tarii, atît prin exp,erienţe asupra dal­ tOlii�liJor, cll. �i prin o sumă de alte mjjloace puse la dispoziţiune de Optica fjzjologic:1. ])iseul,iunea asupra acesleJ chestiunI ÎnS{1 va urma mulUi vrerne - ele oare-ee e una din cele mal grele �i mai complicate chestiunI de analiz(l psibologictl �i pilrerile vor r;lminea Împărţile pentru mulL(l vreme Între Hering �i Hiljebrand deoparte, pentru existenta uneI lumini specifice �iWundt şi Dl Gruber de altă parte, pen Iru neexisten l,a uneI atad. [449] Notiţe 449 A treia conclusiune importantă ce Dl Gruber trage din expe­ perienţele făcute .în Iw;tduhtl de psiltoloşric c.J.'jJel'/:JJtentală e, re­ lativă, la asa numitele fenomene de contrast 3 colorilor. DI I<.du­ ard Crubel: stabileşte putinta unet rnăsurărl quantitativo a contras­ tulur. Rezultatele sale sint de acord cu acele ale experimentatorilor ce s-au ocupat cu această chestiune a contrastulul pănă acuma �i cari sint În cea mal mare parte elevi ele al lUI Wundt. Cu această lucrare Dl Gruber, nu numai că stabileşte un pu neL foarte Însemnat �i controversat din psihologia văzului, d,II' ea este ju acelasi timp prima lucrare de bază a unel seril ele lu­ crărl ce Dl (:rulwr î�r propune a face de acuma înainte asupra sen­ zaţiilor de colort, asupra luminii "Fcifice, asupra contrastulu) �;i a Ul1UI mare număr ele iluziunr i'!i particularitău optice. Scopul fiual insă ce urmăreşte DI Eduard Gruber în toate aceste cercetărr psi­ hologice este a ajunge la niste vederi mal pozitive, de cît acele ce sînt astăzi, asupra colorilor. O teorie exactă a colorilor, după părerea d-lul (:ruber, pe lingă un �ir- intreg de fenomene, trebue să mai explice �i fenomenele stranii, dar aLîl de răspîndite ţi bine ob­ ser-vale ele un mare număr ele observatort, ale aşa numitei «Il!{,­ dili'Unl colora le », Si tocmai această auditiune colorată este ches­ til;nea 1l0u:I �i îllsel�nată prin c;are Dl E21uard (:ruber s-a ,;r:kul ('unosc111 în lumea psihologiJor. Dl Eduard (:ruber a facui la Con­ .l/rc:iul de psihologic c:Jperiuzelltală de la Londra în August U:lV2 o comunicatie remarcabilă, ce a atras atenl,iunea asupra sa a psi­ hologilor celor mal distin�r precum Al exanderBain, Francis Cal­ Ion, care răspunzînd d-IuI Gruber, laud[i inldigen\a şi energia cea mare cu care D-sa a pus aceasl:\ chestiune, a lUI Sidgwick, pre­ �edintele Congresului, a lur F.W, Myers şi ,Iames Sully, Eecretarl ai congresuluI, a lUI Ebbingbaus (Berlin), Delboeuf (Liege), Charles [{ichet (Paris), AI[red Lehmann (Copcnhaga) elc, cari I-ali felicitaL c(t1eluros, Afară de aceasla o sumă de psihologi �i savanţi, ce să in­ iel'eseaz;l de psihologie, sali art f:1euL d:lr1 de seamă elespre lucri:îrile 1)-lul t:ruber pe acest tărîm, salt răspunzîndll-1 la: C/tCstionarul psiho7o!,ic asttrra, (,ttr7i(iurc;z co7orate, firitlrate şi luminate (lirăriL la Leipzig în FevrLlar 18!J3 şi răspîndit in C:ermania mal ales la Leipzig, Berlin, Mi:'lnchen �i Dresden ; tradus şi reprodus În Bevuc pltilosophique Mar 1893; rezumat într-o revistrt iLalian:)) îl încu­ l'::ljează de a urmări înainte acesle corcetărI însemnate. Astfel Alfred Binet, Directorul Labo}'(ftorn71.t� de psihologic .fiziologică de la Paris �i unul dintre cel mal elistinşi dinlre tineriI p:ji­ hologl francejl, făcînd o dare de seam(l în Rente des deux: mondcs Mai 18\J3 despre lucrările CongresuluI, discută, vorbind ele psihologia tlescriplivă, numaI două lucrări din 12 prezentate, ca a vînd un interes insemnat pentru metodele de cerceI are ; aceste lucrări sînt: una a D-Illl 1'11 Hibot, directorul ele l� Remw phifosophique şi ceealaltil e cOIllLlnicaţiunea D-IuI (:ruber. Dl Binet pune obieC\illl11 cu mullrt rezerV�1 la cercetările surprinzrttoare ale el-luI Gruber-care se vor dovedi in curînd de sî!1t adevărate, satt nu--dar lauda «îndrăznea- [450] .. la cea mare de spirit» şi «metoda nouă, a d-lut Gruber de a cer­ ceta aceste fenomene de audiţiune colorată. In revista italiană La scena ilustrata un profesor, Dorul Ma­ rio Pilo de la Belluno, un distins esletician în Italia, dă o admi­ rabilă descripţiune a cazulur SăLI propriu de auduiuno colorată ca un răspuns Ia chestionarul «psihologulu! Gruher» publicat in Revue philosophique. O dare de seamă mult mai detailată asupra unel părtl din cele mar interesante din intinsa lucrare încă inedită a D-lul Gru­ bel' o face profesorul Flournoy de la Geneva în o carte apărută de cu­ rînd: Des phenomimes de synopsie tf/uditiul! coloreeş, Photismes, _ S( hemrs risuels.--Personijieations. Paris, Felix, Alcan 1.893. _ Dl Flournoy pentru a scuza lipsa unor părţI din lucrarea sa, arată im­ posibilitatea în care a fost de a-şi procura literatura anterioară a acester chestiunî cum şi «faptul că profesorul Gruber, precum a­ «ceasta e de notorietate publică, pintre acel ce să ocupă de « aşeastă materie, prepară în acest moment asupra auditiuner co­ e; lorate o operă cu privire d'ensemble In care literatura şi istoria e chestiunei vor fi tratate, cu atita intindere, pre cîtă competenta, « aşa Cit iubitorii de acest subiect nu al! nimica de pierdut.» (pag 3). Profesorul Flournoy vorboşta în mar multe locurj din cartea sa despre Chestionarul D-Iui Gruber, de st,tlisticaintreprinsă de D-i:'a asupra Supravieţuitorilor (ton aceia cari au facut salt comunicat observaţi! de audiţie colorată, cu un sir de anl în urmă şi trăese încă, sînt rugaţI a da acuma după un mal lung ori mal scurt in­ terval de timp, o nouă observaţie} şi alte chestiunt, La urma car­ ţii Dl Flournoy resumă după mauuscriptu] Irancez al autorului ro. min « Cazul f)·rul, Gruber» Aceste detalil dclte de eminentul pro­ fesor de psihologie de la Geneva, se pot considera ca o a treia co­ municaţiune a D-lul Gruber, o desvoltars a unei p{irţf din comuni­ caţiunea de Ia Londra. Hecomandăm cartea D-lul Flournov tuturor acelora ce se interesează de această chestiune. In sfîrşit tot ca părert exprimate de 3LltoritătY necontestate în psihologie sînt mal intăî cîle va scurte, dar cuprinzatoare cuvinte, ce OI Ribot spune despre Chestionanll d-Iti! Gruber. «Le present , Questionaire, que Mr. Edouard (�ruber de Leipzig soullJel au public, « a un interN psichologique incontestable". Iar in noua ediţie, ediţia a patra din Grundziige der ph!Jsiologischcn Psycholog/e a IlllWundt găsim un pasaj, care să rapoarlil nUl1Ia'i la cercetările d.luI/'l'uber, Jată acest pasaj în original şi in traducere: «Ausser diesen mehr allgemeingi.llLigen Af�ocialionen beobach­ «tet man nichl selten ooch bei enzelnen dazu dlsponirten Personen «specieJlel'e zwischen Worten undF'arhen, Farhen und 'l'onen oder auch Veebindungen cler beiden letzleren mit (;eschmacks- und (;e­ >ruchsempfindungen. Bei rnanchcn lnrlivid�tcn nehmen zugleich clie «.<'U besti,ml1len [(lrit1gen flssociirtcn Farulm, geometrische ]i'ormen «an, derenGeslalt und GriJsse sich mit dem Charakter des Klanges >verdnderl>. (pag. 579) I , , 450 Notiţe [451] Notiţe 451' (Afară de aceste asociatiunt mal mult generale, să mal obser­ vă nu mare ort încă, la unele persoane predispuse, altele mal spe­ ciale intre cuvinte şi colort, Între color] şi tonuri (sunete muzicale) sali chiar legăturile acestor două din urmă cu sensatiunl de gurt si sensaţiunl de miros. La unii indivizl ia'it 'în ac. laşt timp colori'e asociate cu anumite sunete ŞI forme geoll etrice, a căror foruui şi mărime variază cu caracterul sunetnluz.) Aceste cuvinte subliniate resumă toată partea notiă descopc­ rită şi cercetată de Dl Gruber. Wundt inchee mar departe, citind cu un «besonders » mal cu sa mI'I» , din literatură de peste 1('0 de autori ce au scris despre auditia colorată, numai lucrarea c'asică a lul Bleulcr şi Lehmann apărută În 1881, an.indouă comunicaţiile d-lul Gruher, dela Paris si Londra si cazul lUI Kaiser. Profesorul Wundt recunoaşte în cart'ea sa dasi'ca meritele energicului cerce­ tător, fi compatriotulul nostru, DI Gruber. Ma] multe reviste americane precum American Journal of Psy7101ogy, The Popular Science JJlo'dhly ele. amintesc cu elogii cercetările d-lur Gruber asupra auditiel colorate. Afară de aceasta D1 Gruber a primit ca răspuns la chestio­ narul SăLI un şir de observati) proprii saîi consilii, chiar de la autoritătl nediscutato precum; Dr. Charles Fere, Dr. Chaslin, Bour­ don, OI'. Charcot, A. de Roehas, Arreat (Franta) Prot. Hensen si Prof Quincke (Kiel}, I'rot. B.osenbach (Bresla u) Praf. Stei nbrugge U�ie"scn), Prof. Goetz Martius (Bonn), Prof. Benedikt (Viena), Prof. Vittorio Grazzi (Florenta), de la Iulius Stincle, renumitul hlllnorist german de la Berlin etc ... D1 Eduard Gruber va face în decursul acestui an chiar o co­ municaţie despre resultatele statistice! sale în (jermania şi va pu­ blica şi un program vast, după care glnde�te să lucreze opera ,a a· supra audil)unei colorate. In definitiv cercetările Înc(�pute de Dt E­ duard C:ruberin 1889 la TaEjL asupra audi�iei colorate şi complec­ tate prin cele de optidi fiziologică la Leipzig eonslituese dOI poli 0- pu�i, cari sint menil,l să cluCi'i la lina �i aceeiaşl mare chestiune a psihologieI contemporane: o teorie a colorilOl' ! Din parle-ne lelicităm cu rnu1tă căldură pe III C:ruber dorindu·J succes in eerceWl'ile ştiinl,ifice. 111. C. III Ll6crClriie istorice ale d·ll6t Xenupol în limuet f1'anceza Domnul A D. Xenopol în că.Iătol'ia sa din anul a­ cesta în stl'ăiwHate a fost la Paris, unde a dat jn editura d-Iul Ernest Le1'oux prelucrarea franceză a Istor'iei Ro­ mîuilol' din Dacia 'rraiană. F�a va consta din două vo­ lume de 6 -700 de paginl cuprinzînd cel I-ill istoria Vţl- [452] Tezele el-bIt N. Iorga Domnul Neculat lOI'?JCl care să află acuma la Lipsea i1 scris acolo pentru doctoratul în litere o teză asnpra che şi medie pînă. la Matei Basarab şi Vasile Lupu, al II·lea Istoria modernă şi contimporn nă pînă la lR590 Volumul I-iu fiind gata s-ar lasat spre imprimare in tim­ pul căruia va pregăti voI. II Tot-odată s H înţeles mal cu deamăruntul asupra colahorărel sale la marea istorie universală a EuropeI (Histoire generale depuis le IV-eme siecle jusqn'(j; nos [ours pnbliee vous la direction de Ernest. Lavisse membre de I'academia fraJl\�aise et Alfred Ram­ baud professcur a, la faculto des [ettres de Paris) pentru partea romînească ; a revăzut împreună CII d. Hambaud şi n stabilit ter tul definitiv al capirolulut asupra apariţieI Rornînilol' în istorie şi a iruperiulut Valahe- bulgar, capi­ tolul scris de el. Rambaud inainte de a fi luat în ajutor colaborarea fI·ln! Xenopol) care capitol alt apărut în fasci­ colul 21 al Istoriei generale şi va fi reprodus după cît am aflat, de 1111 număr literal' din Independauce Roumaine. D. Xenopol apoi împreună cu D. Rambnudrev,hul'{L capite­ lul scris de d. Xenopol pentru volumul III-lua al istoriei ge­ nerale. Les Roumains el leur lonee contre les Turcs, care expn­ ne în chip concis, dar colorat şi plin de fapte, luptele u­ rieşe repurtato ele Alexandru Basarab, Mircea cel �lare, Vlad Ţepeş si mal ales Stefan cel Mare contra Turcilor, arătînd iml�o�·tanţa acestor lupte pentru apărarea ci viliza­ ţieI apusene de pulioiul rnusulmnn. A deter.niuat apoi capitolele viitore �i locul pe care-I VOI' oc ti pa în vo 11Im u­ rile istoriet generale. D. Xenop.il a fost foarte bine pri­ mit de somităţile învaţate din Franţa, care alI arătat is­ tOI ieu lut nostru multă consideraţie. Prin această duplă lucrare ee. apare in lilllba fran­ ceză, publicaţia Istoric! Homînilor din Daciatmianit În două volumurr şi expunerca destinelol' 101' în Histoil'e gellC'l'ale de l'Eul'ope, istoria poporulUI 1l0stl'll va fi CUllOSCUt:'t H,­ pUSllLtI Într'un mod deplin şi demn de importall(,(L ee o are. D. Xenopol dă tOflU!: atenţia eli, putinţă pentru C�L ediţia franceză să, eorespllnd�L pe deplin cerinţelor isto. rlografieI contimpurane. . IV Notiţe .452 I 1 [453] Notiţe 1 UI Tliomas III marquis de Sahtees care va fi trimisă în un număr de exemplare şi în Romînia. In Paris d. Ior­ ga care îl, terminat studiile la scoala des hautes Etudes1 dobîndind titlu de absolvent al acesteî scoale, singurul ce să poate obţine, şi a scris o altă, teză asupra lUI Phi­ lip-pe de Maieieres, un volum de vr-o 500 de paginI care va apărea în bibliotheque de I'ecole des hautes Etudes. Tot d-sa a scris şi un articol asupra aceluiaşt per­ sonnj: Une collection de lettres de Philippe de Maisieres, care a fost primit în marea Revistă franceză, la Hevue Historique, şi publicată în fascicolul Iulie-August 1892. Compatriotul nostru mal lucrează apot pentru partea romănească f?i la marea Encyclopedie franceză, făcînd cu­ noscute mai cu deosebire personajele istorice, a căror bi­ ografie o prelucrează după Istoria Romînilor din Dacia traia nă de A. Il. Xenopol. Iată o activitate care face o­ noare numelul romînesc şi pentru care ţara noastră tre­ bue să. fie recun oscătoare d-Iui N. Iorga. TIPO-LITOGRAFIA Il. GOLDNER, Str. PRIMARIEI.