[65] ARHIVA ORGANUL SOCIETATI! ŞTIJNT1FICE ŞI LITERARE DIN IAŞI Val. III Fevruarie--Ma rtie 1892 r. T ANOVICEANU OBSERVAŢIUNI No. 2 şi 3 ASUPRA Proiectului de lege pentrumetliflcarea mal multor articole (lin Codul (le procedură penală. Cîteva cuvinte de introducţiune. In ultima sesiune. a Senatului, admitindu-se de acest corp, în principiu revizuirea Codicelut de procedurii penală, şi elaborin­ du-se de comisiunea SenatuluI un proect de lege de revizuire, Mi­ nisteriul justiţiei a trimis acest proect Cur (il ar, Tribunalelor şi _ Fa­ cultăţilor de drept, spre a-l studia şi a-�I da părerea asupra lut. Ca profesor de procedură penală, eram dator mal mult decît 06- care altul, să examinez cu amănuntul acest proect de lege. Trebue însă să declar (;1, nefiind în drept fii, propun un contra­ proecl de lege, m-am mulţămit să-mt dati părerea asupra reforme­ lor introduse sau care ar fi trebuit să se introducă În proectul co­ misiunii Senatuluî. Nu am putut să Intru în amănunte �i să exa­ minez fiecare articol în par le, căcî atuncl acest studiu ar fi luat nişte dimensiunî foarte mari, În general a trebuit să mă mărginesc În examinarea principiilor care aă inspirat revizuirea Codicelul de procedură penală, şi rareon am întrat în studiul amănunţit al ar­ ticolelor. Chestiunile de redactarea legilor, deşi joacă un rol im­ portant În legislatiune, şi ali mare interes practic, am fost silit să A'/'h'iva societăţii ştiif/ţ-i{ice ş'i Literare din Iusi. 1 . [66] le las la o parte; tiind-că îmi era peste - putintăsă le tratez fără ca să fac din acest studiu un volum întreg, în treacăt insă voiu semnala citeva articole rău redactate, voind cu aceasta să atrag atentiunea celor în drept la redactarea legii. Voia adăoga În fine că am Împărţit acest studiu În două părU. In prima parte voiîi examina separat fiecare principiu sali fiecare reformă ce se propune a se introduce în codicele nostru de procedură penală; în a doua parte, care are un caracter mar general, voiu cerceta care este spiritul general al reformei proce­ durel penale, �i dacă această reformă tine seamă de progresul şti­ inl,ii penale şi de necesităţile tărit noastre. 6() J. 'I'anoviceanu :1 j 1 1 "On peut, sans etre ennemi du progres, "discuter la valeur d'une rerorme au lieu "de l'aecepter aveuglement, pal' cela seul "qll'elle se nomme reforme." Guillot, Principes du nouveau cade d'instr. crimin. D-I senator N. Grădişteanu, căruia se datoreşte iniţiativa re­ vizuiril Codicelut de procedură penală, a expus într-o broşură pu­ blicată in 18H9 principiile care l-aă condus În revizuirea propusă de dinsul �i admisă. in principiu de Senat.'. De oarece modifică­ rile propuse de d-sa au trecut, în general, aproape ad-literam în proectul comisiunit Senatului, credem el cel mal nemerit lucru este să examinăm principiile ce au servit de bază atît ante-proec­ tulul Grădişteanu, cît. şi proectului de lege al comisiunif Senatului'. In acest scop vom reproduce textual propunerea făcută Se­ natulut În sedinta din 14, Ianuarie 1 RH9, În care D-I Grădişteanu arată principiile pe baza cărora să se fad'! revizuirea. «Spre a satisface cerintele art. 1 :l2 ultimul alineat din Cons­ -titutiune, a pune În acord dispozitiunile legi] penale cu principiile «ştiinter moderne şi a da libertăţilor publici �,i drepturilor cetăteneşn "o garantie realii, propun revizuirea dispoziţiunilor preliminare, Procedura penală se di vide în două păril : 1) instrucţiunea \ salt prepararea judecătii, 2) judecata însăşI.\ Jntrucît priveşte in- structiunea, procedura este secretă, fiind-că, după cum s-a spus, le secret assure le 8ucd:s; dincontra partea a doua a proceduriI, a­ decă judecata, e publică, oral:\ şi contradictorie. D-I hrădişteanu şi comisiunea SenatuluI voesc ca procedura s;). fie de la început oral:), publicil şi contradictorie, pe cît e posi­ bil deocamdată, şi în acest scop se propune modificarea art. ·59, [71] � r, I i Observa\iunl asupra proectulutde procedură penală 71 60, 70 �i altele din proc, pen. Ln art. 59 modificat, judecătorul de instrucţiune, cînd se transportă la fata locului, trebue să înştiinţeze pe procuror, pe partea civilă, pe prevenit şi pe apărători, care tOI,I aîi drept să asiste la toate operaţiunile judecătorulul de instructiune, In art. 60 se spune că ministerul public, partea civilă, prevenitul şi apărătorii lor vor putea cere ca judecătorul de instructiune să ia orice măsură vor crede de cuviinţă pentru descoperirea adevăru­ lul, şi în caz de refuz pot să apeleze la Camera de depunere sub acuzaţie. Acest articol adaogă că apărătorul prevenitulul poate în­ tra cu dînsul în camera judecătorului de instrucţiune, 01'1 de ctte ori prevenitul va fi chemat, însă nu va vorbi decit cu autorizarea judecătorului de instrucţiune şi nu va întra în discutiune cu jude­ cătorul, cu ministerul public, cu marturii salt cu experţii. In fine în art. 70 se spune că ascultarea marturilor de judecătorul de instruc­ l,iune se face în prezenţa ministerulut public, a prevenituluî a apără­ torilor săi şi a părtii ci vile, sau după ce el vor fi fost incunoştiin ţaţI. Nu voiă insista asupra naivitătilor ca : Intrebările puse de ju­ decăior nu trebue să fie nic'i obscure, ni�t insidioase (art 95), nu. va lua cuuintul decît cu autorizarea judecătorului, nu va întra ,în, dis­ cuţie cu judecătorul elco care ne aduc aminte de Pravilniceasca Con­ dică a lui Ipsilant, unde se recomandă judecătorilor sit nu î'ldu1'e pe cei ce se [udecă şi să şaeă cu orînduială j'ârâ ele a fuce alte »arbe şi plume sa/� sâ }J1'Î!JoniCt8Câ pe cineva 1, Observăm însă că aceste naivitău ne arată că autorii modificării singuei au recunoscut cii· ficultătile practice ale inovatiuniî lor. Intrucit aceste consilii vor fi urmate de judecătorl şi de avocati) care vor întra în cabinetul judecătorului de instrucţiune, şi care va fi sancţiunea acestor sim­ ple consilii dale de legiuitor, autorii proecLuluI şi contra-proectuluî nu ne-o spun, şi credem că nu e uşor de spus. Dar să trecem peste această primă obieetiune. Dacă e vre-un puncl asupra căruia tol,1 magistraţi) sint de acord şi împreună cu el cea mal mare parte din avocati, acesta e de sigur el modificările din art 59, fiO:;;i 70 sînt nişte rnodificărl 1. Ne mirăm că astfcliă de d lsposiţiunf aii putut StL figureze Într-un proect ile lege francez11, De sig'llr că ştiinţa de Il face logl Il sCăzllt 1n Fnl.llţa foarte mult in secolul nost,m şi scade în fiecare zi, din cauza orgoliului care face pe l!'rancejl să nu ţină seamă de progresele legislative din alte ţărL [72] 72 1. 'I'anoviceanu nenorocite; care vor dezorganiza cu totul instrucţiunea. E chiar de mirat cum această dispozitiune 'din ante-proectul Grădişteanu a tre­ cut aproape textual in proectul eomisiuniî maturulut corp. Secretul procedurit preparatorie, incontra căruia se, ridică D 1 Grădişteanu �i cornisiunea Senatului, nu este un lucru arbitrar �i tiranic, cum s-ar putea crede din odiosul epitet de sistem inrjlâ­ eitorial cu care el este gratificat, ci e o măsură logică, dictată de prudentă, de bunul simţ cel mal elementar. Adevăratul sistem inquizitorial era odios, fiind -că întreaga pro­ cedură, atit instrucţiunea cît şi judecata şi une-ori chiar executiu­ nea, era secretă şi nenorocitul inculpat nu avea pe nimeni să-I a­ pere sau să-I sfătuiască, astăzî insă cînd judecata e orală, publică şi contradictorio, ia nu mal prezentă aceleaşi inconveniente. De aceia sistemul mixt e adoptat actualminte aproape în toată lumea civili­ zată şi tO\1 proceduriştî cred că e mal bun decît sistemul acuza­ tor pur, care există in Anglia. Astăzr cînd judecata e publică şi contradictorie, a sili pe j udecătorulde instructiune să facă cerce­ tările sale în fata unei mulţime de persoane, care mal toate vor lucra lncontra sa, este a face instrucţiunea imposibilă. Pentru a descoperi pe făcătorii de rele, care mal totdeauna comit infrac­ ţiunile în secret, bunul simţ ne spune că nu trebue a merge in­ tr-o grupă zgomotoasă, intocmat ca vesti ţii carabinierî din piesa lui Oflenbach. Cea mal sigură cale pentru descoperirea unul secret este de sigur secretul iar nu instrucţiunea publiCă., Cercetările j udecătorulul de instrucţiune în cabinetul săă au de asemenea trebuinţă de linişte şi de retlectiune, dacii nu de se­ cret, şi e probabil că avocatii care vor tnsoti pe p::I1'I,1 înaintea ju­ decătorulul de instructiune, neavînd acelaşi interes cu . judecătorul, vor face tot ce le va sta prin putinţă ca să-I tulbure �i sr't-l irn­ piedece în oficiul său. Ce e drept că art. 60 consiliază pe a voca ti să nu ia cuvintul decît cu autorizarea judecătorului de instrucţiu­ ne şi să nu Între in discuiiune cu judecătorul, c� ministerul pu­ blic, cu marturii sau cu partea civilă ; dar aceste dispozitiunt fără nici-o sanctiune legală, nu probează alt-ceva decît că după cum am SpU.3, înşi�i autorii modificăril i�'i dădeari seamă de inconvenien­ tele inovatiunil lor. In adevăr, cererile necontenite de cuvint, ob­ servatiunile sau o întrerupere abilă a unui avocat pot deturna mărturisirea naivă a unui prevenit, sau dispozitiunile sincere ale " [73] r I 1 I \! ' \i I < '.t Observatiunî asupra proectuluî de procedură penală 73 unul martur, in ortce caz ele pot să turbure ideile judecătoruluî de instrucţiune. Art. 95 alt alin. da un preţios mijloc avocatilor ca să facă acest lucru, căci ei nu au decit să se ia la discutiune cu judecătorul pretinzind că întrebarea e insidioasă ori de cîte orl vor vedea că intrebarea judecătorului este vătămătoare prevenitulul. 1. Vom mai adăoga că această măsură, care pare atît de libe­ rală şi progresistă, stabileşte o nout! inegalitate între preveniti. Să­ racul nu va avea pe nimeni să-I apere niel la instrucţiune nicl la judecată, pe cînd cel avut va putea să fie condus de la cel dintiiii pînă la cel din urmă act de procedură de un avocat abil, de un mentor pretios, care va lua toale măsurile de la primele momente, pentru ca sa evite condemnaţiunea. In procedura penală actualii toţi preveniţii sînt egali, adecă se apără. cu aceleaşî mij loace, în prima rază a procesului, în instrucţiune, care e sufletul, baza ju­ decăţii, pe cînd în procedura penală, aşa cum voeşte sa o orga­ nizeze comisiunea senatului, din primul moment un prevenit bo­ gat se apără cu toate mijloacele ştiinţei dreptulul şi ale abilitătil omeneşti, iar săracul e lăsat singur în faţa judecătorului. Nu cre­ dem că ar fi bine să se introducă la finele secolului al Xl Xvlea astfel de legt. Dar mai e ceva. Cugetat-a D-I Grădişteanu şi connsiunea senatului la incon­ venientele practice ale sistemului ce voesc să introducă? Dacă pro­ curorii vor trebui sa asiste la toate cercetările şi lucrările judecă­ torilor de instrucţiune, va fi necesar ca fiecare cabinet să aibă un procuror în permanenţă, care să stea ca şi grefierul in tot momen­ tul lîngă judecătorul de instrucţiune. Spre a cita un exemplu, la trib. de Iaşl, cel trei procurori de secţiune vor trebui să fie ata­ şa\l pe lîngă cele B cabinele de instrucţie, şi să remînă singur pri­ mul procuror pentru a primi denunciatiunile, a face requizitoriile, 1. Vedem atîtea inconvenieute în noul rol rezervat :1părătornlul încîtpreferăm H.iB­ "temui pu]'}icităţil nbsolute ca în Anglia �i în Statele Unite, fie ca în vremile de "llemult, cînd procesele erar. instruito �i judecate public sub lin ulm. "DiRcuţiu111 Cl1 uşile Închise Re fac adesea să lipsească moderaţiunca, con­ "vcnienţa, publicitatea reţine nurna.I pe judecător În respectul datorieî sale, (Iar "chiar ridică Innctiunea sa printr-o reprezentaţiune solemnă ; ia reprimă părerile n. "l1el: apărfiri cîte-odată vrea ardentă Hali a unet acuzaţiunî care ar voi �}i se iJU­ "pună. Guillat, Principes du 11011V. code d'instr, crimin, Paris 1884 p_ 142. Arhiva, otg. soc. ştiinţ'ifice şi literare din Iaşi. VoI. IV. 1* [74] 74 I. 'I'anoviceanu a dirige lucrările şi a lua parte la lucrările tuturor sectiunilor tri­ bunalulut. Prin urmare pentru ca procurorii să poală să asiste pe judecătorul deinstructiune şi să ia parte la şedinţele tribunalelor, ar trebui un număr îndoit de procurori; adecă ar trebui să se mo­ difice organizarea judecătorească actuală. Negreşit că aceasta nu este o obiectiune de principii, însă cînd vedem că comisiunea n-a avut grija să schimbe organizarea judecătorească actuală, credem că e bine această obieetiune de practică. Inainte de a părăsi această poziţiune de procedură atit de importantă, credem că e bine a arăta ce zice filosofia dreptului a­ supra sistemului zis inquizitorial în instructiune. D-I Grădişteanu a citat în senat cîteva fragmente din Faustin Helie, din care s-ar părea că celebrul penalist francez ar fi tncontra lUI, de aceia cre­ dem că e foarte nemerit a cita pe însuşi Faustin Helie în privinta chesliuniî pe care o discutăm. «La forme inquisitoriale, zice dînsul, est eminamrnent propre -aux recherehes, aux verifieations, it la constatation des Iaits.» "Ainsi deux phases dans les procedures, ou plutât deux P1'o­ -cedures successives : la procedure preparatoire et la procedura de- -Iinitive, l'instruction et le debat. 01', it chacune de ces procedu- -res doit eorrespondre Ia forme qui, par ses proprietes speciales, at. (10 Ilrmi'Lrire sall ,le pe,leapsii. (Lon;8 Proal, Le crime et. Ia peine. Paris 1892, p. 116 şi 116). [79] Observatiunl asupra proeetului de procedură penală 79 Un alt pas în aceiaşl directiune este făcut de insuşl initiato­ rul reformeI procedurii penale, D-I P. Grădişteanu, în principiul următor: «IX. Deferirea la Curţile cu juraţl, prin plîngere directă din "partea celor vătămatt, a tuturor infractiunilor relative la liberta­ «lea întrunirilor, garanţie cu care legiuitorul a îngrădit libertatea Principiul din acest articol e bun, însă articolul e incomplect �i poate da naştere la mai multe dificultăţr în practică, dificultăţi care s-au ivit şi cu aplicarea art. 134, din legea electorală, Cum noi nu avem a propune un contra-prooct, ci numai să ne dăm părerea În privinţa proectulnî cornisiuniî Senatulul, ne mulţămim să observăm că ar trebui să prevadă cine va susţinea acţiunea pu­ blică şi ce se întîmplă cînd tol.1 cei zece cetăţeni saiî parte din ei se dezistă de la actiunea ce au intentat. T n fine articolul trebue să prevadă cine se va pronunta asupra daunelor cind inculpatul va fi achitat. "X. Suprimarea rezumatulur de cătră preşedinţii Curţilor cu jurafî» . Aceasta este de asemenea o bună modificare. I I î I I [85] Observatiunt asupra proectului de procedură penală 85 1 nsă cu toale aceste imbunătă \irl netăgăduite, proectul corni­ siunif lasă încă murt de dorit în privinta acestel materii şi nu ';ine sea,mă de progresele ştiintet �i de dispozitiunile înţelepte ale celor mal' nouă codice penale europene. Ne mulţămim a semnala În scurt lacunele sau imperfecţiunile materiei. 1. Trebue să se adaogă în lege la art. 5 alin. 3 şi 4 că persoana condamnată definitiv in streiniHate trebue Să-ŞI fi şi suferit pedeapsa pentru a nu mal fi urmărit în Romînia. Altmintrelea un Romin care ar comite o crimă In streinătate şi ar fugi după ce a tost judecat definitiv, ar scăpa de orloe pedeapsă, de oarece în dreptul international nu se admite extradarea nationalilor. 2. Trebue SLt se pedepsească nu numar crimele şi delictele dar chiar unele contraventiunt comise În iară streină, după cum face legea franceză din 27 lunie 186f.j Şl § 6 din codic. penal german. 3. Distinciiunea ce se face intre crime şi delicte comise în­ contra statului rornin şi încontra particularilor, În acest sens că primele pol fi judecate şi în contumacie, pe cînd cele din urmă nu pot fi judecate decît după întoarcerea în rară a inculpatulul, n-are nici o raţiune serioasă, de aceia trebue să se suprime arl. 5 alin. final din proectul comisiuniî. 4. In fine e de regretat că proectul nu pedepseşte decit crimele comise de un strein în streinătate încontra statului rornin, şi nu pedepseşte nicl delictele comise de un strein în contra sta­ tuluî rornin în tară streină, nici crimele Salt delictele comise de un strein în ţară streină incontra �nur Romin. Ce e drept că în anul 1850, cînd Franta a încercat să intro­ ducă o dispozitiuno în lege ca să. pedepsească pe streinul care a comis În streinătate o crimă incontra unul Francez, dacă acel strein va veni în Franta, guvernul a fost silit să nu supună legea în discutiunea Senatuluî, deşi ia. fusese deja votată de Cameră, din cauza reclamatiunilor puterilor streine, care pretindeaă că o asemenea lege implică lipsa de încredere În justiţia altor [ări şi im­ pietate în suveranitatea lor. InsLi cea ce nu s-aper�i? FranţeI în 1850, �i cea, ee .ia n-a [86] 86 1. Tanoviceanu cutezat să. tntreducă nicl chiar în legea din 27 J unie 186(j, este as­ tăz] un principiii admis în �liintii, care tinde a se introduce în toale legislatiunile europene. Codicele penale mai nouă au mers chiar mar departe decit legiuitorul francez din 1850; astfeliă codi­ cele penal unguresc din 28 Maiu 1878 art, 9, Codicele penal olan­ dez din 3 Martie 1881 art. 4 şi Codicele penal italian din 30 Iunie 1890 ari (j pedepsesc chiar delictul comis de un slrein încontra unul alt strein. Cind dar celelalte legislatiunl aii mers atît de de­ parte, nu ne este permis nouă, care venim in urma lor, să nu introducem o bună dispozitiune În legea noastră. II. Reabilitarea condemnaţiloe. Doctrina sernnalase de mult lipsa acesteI rnuleril in legislaii­ unea noastră penală; autoril proectulul au crezut de cuviinţă SEt impiinească această lacună în art. (j01-61O, inspirate de art, 635 şi urm. din Codicele de instrucţiune criminală francez. inainte de a examina articolele din proect, trebue să ne in­ trebăm dacă este bine să se introducă reabilitarea, care a existat la nOI în Codicele penal Ştirbel din anul 1850 (art. 2Hl-3(0). Dacă ar fi vorba să se revizuiască întreaga noastră legislati­ une penală, nol am ti încontra reabilitării, fiind-că această insti­ tutiune nu poate profita poporului, ci numai avutilor şi oamenilor cu influenţă. In adevăr, e putin probabil ca un (ăran, un lucrător, şi .tn genere un om sărac, care a suferit condamnatiune grea, să chel­ tuiască citeva sute de IeI spre a scăpa de consecinţele condamna­ ţiunil sale. CăcI, În. definitiv, ce pierd oamenii din popor prin con­ damnatiune, afară de pedeapsa propriii zisă? Evident că nimic alta decit dreptul de alegător', pentru care de sigur că el nu VOI' face şi nici nu vor putea face sacrificil pentru ca să-I .recapete prin reabilitare. I Incît pentru dreptul de a fi alessart de a ocupa functiunl publice, e foarte puţină probabilitate ca' un om din popor, care a fost înfierat de justit ie, va mal aspira să. devină deputat, senator, prefect, casier, profesor sau avocat 01'1 sindie în vre-o bursă. Ca­ lea onorurilor e închisă chiar părţii onorabile a poporulul de jos, din cauza lipse]' sale de instrucţiune, şi nu credem că Inchisoarea, [87] Observatiunî asupra proactulut de procedură penală 87 fie ia chiar' poleită cu reabilitare, al' fi în stare să suplinească a­ ceastă lipsă de instrucţiune şi să deschidă oamenilor obscuri a­ coastă cale- Heabilitarea va profita de sigur, însă nu poporului, ci la nişte func\ionarr abuzivl, pe care societatea i- a dat afară din sînul său, fiind-că s-au arătat nevrednicl de increderea ce li se acordase. Cor­ tegiul acestor indivizl se va prezenta, imediat ce se va introduce reabilitarea în legislaţiunea noastră, la bara justil,ieJ, cu aer de po­ căinţă, cerind ca să fie reintroduşl în rîndul cetatenilor. Cine ştie dacă el nu vor avea curajul, ca să nu zic neruşinarea, să aspire ca să conducă din nou destinele ţăriI, şi cine ştie iarăşl dacă el nu vor' reuşi în scopul lor, gratie lipsei de orice scrupul. In rezumat sîntem încontra reabilităriî penale pentru două motive: 1) fiind-că reabilitarea este o institutiune ln favoarea răă-făcătorilor, şi ştiinţa pozitivistă penală este iucontra instituti­ anilor antisociale şi al 2) pentru că reabilitarea este o .institutiune care nu profită poporul ei numai delinquentilor avuti sali influenti. Heabilitarea îşi avea locul pe timpul vechii monarhii franceze, a­ cum insă ia ş-a făcut veacul; nu mal trebue să trăiască în mij­ locul democratiei moderne. , , Din nenorocire insă, in starea de astăzl a legislaţiuniî noastre reabilitarea se impune. In adevăr, legiuitorul nostru adoptînd în 18Gf) Codicele penal francez, n-a admis proprietatea degradatiunil civice ca la Franceji, ci a dispus că degradatiunea civică, rezultind din unele pedepse cri­ minale (la Francej! din toate), va dura atit cît şi pedeapsa prin': cipală din care ia decurge, Aceasta probabila făcut pe legiuitor să nu introducă reabilitarea, crezind-o inutilă, de oare-ce el credea că incapaeitătile, rezultînd din unele condamnatiunt criminale, în­ cetează imediat după expirarea osîndeI. Legiuitorul însă era În e­ roare, căct «lacă degradaiiunea civică încetează odată cu pedeapsa principală, rămîne însă pentru condamnat o serie de incapacitătl dcrivind din legi speciale. Asl[eliiJ condamnatul la o pedeapsă cri­ minală, şi uneori chiar Ia o pedeapsă corectională, este incapabil de a fi avocat, judecător, sindic la o bursă. consilier judetean sau comunal, alegător, ales etc. Prin urmare o bună Iegislatiune are două CăI de urmat. 1) Să nu admită reabilitaţiunea, însă în acest caz trebue ca legea [88] 88 1. Tanoviceanu sau judecătorii să precizeze durata. incapacitătilor derivînd din fie­ care pedeapsă, putindu-le, bine înţeles, pronunţa pe viaţă. Acest sis­ tem, după nol, e cel mai bun. 2) Incapacitatea derivlnd din crime �i din unele delicte anume determinate de lege să fie perpetue, în acest caz trebue a se admite reabilitarea. Iată de ce am zis că la noi reabilitarea se impune. Trecînd acum la modul cum proectul reglementează reabili­ tarea, nu putem să nu recunoaştem că comisiunea Senatului a admis în privinţa reabilităril sistemul cel mal bun: reabilitarea de justiţie. Acest sistem e mai bun decît sistemul belgian, în care reabilitarea se acordă de puterea executivă. In adevăr, nimic nu e mal rational decît ca aceiaşi autoritate care a produs efectele pe­ depsel, tot ia să le facă să înceteze. Nihil tam naturale est, quam ea genere quidque dissolvere, quo colligatum est Oeg. 34 Dig. Lib. 1. Titl, XVII). Afară de aceasta se ştie că puterea executivă, a­ decă ministrul de justiţie, care face recomandările, e mal suscep­ tibil de influentare şi de favorurt decit magistratil, care nu sînt deprinşi cu concesiunl şi hattrurile dictate de politică. Vom nota însă în treacat două rectificărt de Introdus in pro­ ectul comisiunil Senatului. In art. tiOl se spune că condamnatul nu poate face cerere de reabilitare decît după 5 anl de la graţia re în materie de crime. si 3 anl în materie de delict. De sigur că aicî e o scăpare din v,, dere, pentru că nu este nicî un motiv ca legea să prevadă numai giatiarea, �?i să omită cazul normal de împlinire a condaranatiunir. De asemeni răJI face proectul că nu dă recurs încontra hotăririlor (o expresiune inexactă, de oare-ce e vorba de deciziu­ ni le curtilor) date asupra cereriî rh reabilitare (art. 610). Comisi­ unea a fost probabil victima uriel 'erorI, ia s-a gîndit că reabilitarea nefiind o chestiune de drept, ci o simplă chestiune de apreciare, care nu trebue motivată (art. GOG -ult. alin.), ia scapă de sub censura Curţii de casatiune. Aceasla\ este însă o idee greşită, fiind­ că recursul, şi prin urmare casarea poate fi necesară, cînd decizil unea nu s-a pronuntat cu formalitătile sau de cătră judecători­ preserişî de lege. Prin urmare art. 610 din proect ul comisiuniI trebue suprimat. [89] 2* Observa;iu nr asupra proectulul de procedură penală '89 Acestea sînt observările generale şi de principii pe care ni-le-a inspirat proectul comisiunii Senatului, pe lîngă aceasta se mai pot face o mulţime de observati uni speciale. Fără să intrăm în amă­ nunte, cea ce ne ar conduce prea departe, ne vom multăm a a­ răta în treacăt cîteva articole răă redactate sau expresiuni vitioase­ care ar trebui să dispară din codice, dacă este vorba să se facă o revizuire serioasă. Nu putem semnala toate articolele care au necesitate de a fi redactate din nou, voim numai să arătăm că este încă mult de făcut în această privinţă. Noi am constatat ca re­ vizuirea comisiunit Senatului, care e am de amănunţită şi conştiin­ cioasă la începutul lucrării, e din ce în ce mai neglijată" cătră fine, ca şi cum comisiunea ar fi fost ostenită la finele lucrării sale. Iată modificările de articole pe care le semnalez iti treacăt. In Art. 1 şi 2 trebue a se înlocui formula infracţiune a le­ git penale prin acea de infracţiune de oarece infracţiunea În limba juridică penală este o călcare, o violatiune a legii penale, deci nu mai e necesitate a se zice: a legiI penale. In ari. 36 e ruşine a - semailăsalocu\iuneafranceză:.Va pune mîna pe ele (saisir), în loc de : le 'Va lua sau le 'Va confisca. In ari, 40 sa se zică infractiune flagrantă în loc de delict flagrant. In ari. 185 să se citeze şi art. 153 şi 154 pe lîngă cele deja citate. Art, 18'7 să se complecteze tn modul următor: Dacă vfaptul nu constitue o infracţiune, sau dacă nu se constată că prevenitul l-a comis, orl dacă acţiunea publică e prescrisă etc. In ari, 332, 333 fi 341 trebue să se înlocuiască cuvîntul delicte prin crime., In ari, 35'7 cuvîntul articol e O greşală, după cum observă însuşi B. Boerescu în notă. Art. 364 trebue pus în concordanţă cu art. 63 C. pen. o' pu­ nînd 15 anî în loc de 16 ani. In ari. 361 şi 362 trebue să se prevadă şi circumstantele rezultînd diridezbaterî. Asupra ari. 383 există o gravă contraversă, care trebue re­ zolvată, prin urmare trebue să se adaogă cuvintele: «chiar sub. o nouă califi caiiune,» saă dincontra să se adaogă : sub aceiaş'l ca­ lijicaţiune. '< Arhio« O1'g. soc. ştiinţifice �i literare din Ia*'i. [90] 90 1. Tanoviceanu Ari, 391 alin. 2 trebue suprimat ca inutil şi chiar neexact. Art. 409 trebue modificat, căet e neraţional ca recursul minister. public, cînd se bazează pe aceia că nu s-au îndeplinit for­ mele prescrise de lege sau Curtea nu a fost constituită bine, să rămînă un simplu recurs platonic. Eroarea din ari. 600 trebue înlăturată. Etc. etc. De sigur că mai sînt multe alte articole din procedura pe­ nală care trebuesc îndreptate sau modificate, mai ales cele rela­ tive la Curtea cu juraţi; însă o enumerare sau o expunere senten­ ţioasă nu are nicf o utilitate, iar a le motiva pe fiecare ar fi să lungim peste măsură aceste observatiunt. Terminînd aceste observatiunt credem că ne împlinim o da­ torie, spunînd celor in drept că o revizuire a procedurii penale, nu numai că nu este nrgentă, dar chiar prematură. Opiniunea publică sau necesităţile practice nu cer această revizuire, În schimb însă exista un motiv puternic de a nu ne grăbi. In adevăr, pe cînd multe state europene au revizuit codicele lor penale aşa incit există modele bune de urmat, dincontra pro­ cedura penală este încă în elaboraiiune în principalele ţări ale Eu­ ropei, şi nu există nicî un codice de procedura penală nou care să fi fost recomandat de doctrină şi consacrat de practică. Codi­ cele penal olandez din 1881 şi codicele penal italian din 1890, toată lumea recunoaşte, că sînt aproape ultima expresiune a ştiin­ ţei penale actuale; dincontra pe terenul proeeduriî penale, nu s-a făcut încă nicl o revizuire sau reformă care să merite a fi luată de model. Dacă însă nor avem pretenţiunea, ca să nu zic prezumţiunea, de a da modele altor naţiuni, să fim precursoriî lor pe terenul pro­ ceduriI penale, trebue să se ia alte măsuri pentru a face revizui­ rea. Toată lumea recunoaşte că comisiunilo parlamentare compuse mal totdeauna din oamenl politicî, adesea foarte ocupatl eu alte afacen, nu sînt în stare să elaboreze\ o lege mal lungă sau un codice după toate datele ştiintel şi după necesităţile practicei. In consecinţă pretutindenea se instituesc comisiunl mixte sau chiar pur extraparlamentare, în care se numesc persoane speciale .şi la curent cu ştiinţa şi cu practica. Pentru aceia noi credem că ar fi bine, dacă este a se face [91] Observaţiuni asupra proectului de procedură penală 91 revizuirea, să se instituiască o comisiune mixtă, eăria să i-se dea timpul necesar spre a supune fiecare articol al procedureî penale şi fiecare materie la un examen serios şi amănunţit. Numai astfeliă �evizuirea procedurii penale va aduce bune rezultate în practică şi va evita necesitatea unei nouă revizuin în scurt timp, lucru care adeseorI se întîmplă la noi cu legile. Şi atunci cînd comisiunea va lucra pe îndelete, vor fi multe lucrurI importante de discutat, multe reforme bune de introdus. Vom cita un exemplu între o sumă altele. Există o institutiune stranie, rămăşiţă a altor timpurI, care a străbătut pînă în zilele noastre, graţie prejudiţiilor şcoalei liberale. Această institutiune, care nesocoteşte principiul de progres al di­ viziunii ocupatiuniî, care admite că se pot face medicî ex sutori­ bus, este institutiunea juratilor. Amestecat printre institutiunile mo­ derne' juriul ne face efectul unul boer ruginit din veacurile trecute, care în costumul săii turcesc ar voi să ia parte Ia o recepţiune o­ ficială. Şi comparaţia nu e exagerată, căci juriul şi-a păstrat işli­ eul, adecă formalizmul din alte timpurr, pînă în zilele noastre. Relativ Ia juriii, spiritele cugetătoare şi emancipate din alte ţărI au ajuns la concluziunea că această institutiune trebue desfiinţată, ca ne mal corespunzînd necesităţilor timpuluî nostru. In tara noastră, unde puţine persoane se (in la curentul mişcăriî ştiinţifice din streinătate, nimenea, absolut nimenea după cît ştim , , nu a ridicat chestiunea abolitiuniî juriului. Fără ca să tratăm a- ceastă chestiune în mod special, credem că e bine ca atunel cînd e vorba de modificarea procedurii penale, să dăm seamă de miş­ carea ce există în Europa în privinta abolitiunil juriului. Mai întîi ti şcoala pozitivistă penală e pentru abolire. D-I Lornbroso, ilustrul cap al acesteI scoale pozitiviste, observă că -rnulte popoare nu s-ali liberat încă de atavisticul drept de gra­ < ţie, şi de acea instituţiune atît de contrarie scopului siguranţel so­ «ciale, atît de coricptibilă şi nesigurc'i şi cu totul ataoistică, de in­ «stituţiunea)uriuluz.» 1. D-I Garofalo, eminentul discipol şi emul al D-Iu! Lombroso se exprimă în acelaşî mod despre jurati: -Insă oricît de puţin , �i capuchehain Stavarache snb Ca- Soroca, Fiilciul, Cov urluiul �i Tccnciul. Hrisovul lui Gr. Gl.ioa din 1728 în Uri­ carul, I, p. 47. :!li. Lotopise(:cle III, p. 24·0, BOlnp. P'l 217. 27. NOllvcllcs ouscnations, ]1. JG. 28. Ul'ic:md, VI, p. 127. 2G. bt.. IlolTl. din Dneia trai:ulă volumul IV, p. G39. :30. ldl,U1'f!/rtr;on,}L 17. 31. VezI o listii do maT 111111\, c:LI"I'�"ellai grec! din epoca fanarioti:i in P. Ia�­ c(!l/n, op. cit, ]>. XXVJ--XX \'11. 32. lfaicevich, O,serl'azioni, p. 151-1[)2. [123] Starea politică a Horninilor în timpul Fanariotilor 123 limah �i Stefan Hacovită despre care Stavarache cronicarul spune că «era ca al doilea domn» 3'1. Iată deci adeverită pe deplin tînguirea cronicarilor, că Grecil ar lua pîinea din gura Horntnilor �i ar schimba obiceiurile [ăril. De aceia să nu ne mirăm dacă intîlnimîn lot decursul epo­ cei lanariote acea rivalitate neîmpacală între Romini �i Grecii proaspăt venitî din Constantinopoli. Adeseori în cursul istoriei domniilor fanariote se siliaii în toate modurile boeriî pămintenl să dauneze Grecilor, fie prin plîngeri aduse la Poartă contra a­ supritoaret lor octrmuirr, fie prin pribegire din tară care să docu­ menteze Portii acelaş lucru, de oarece acuma numai indrăzniau a recurge la mijloace de silnicie. (lrecil însă pe lîngă, jaful asupra (ăriî mai zădărian pe boerl prin mai multe acte pe cit de violente pe atît de batjocoritoare, La inceput găsim chiar sînge vărsat de domnii fanariotî, şi mal multi boert pier în Muntenia, jertfa închinării lor cătră Nemll, în timpul războiului acestora cu Turcii din 1716- 1718. Această as­ prime era însă oare cum întăleasă în timpul unui războiă ". Cu­ rînd însă după aceasta Fanarioţiî Încep a numai pune sub cuţit pe acei ce se resculau, în care rezervă nu se poate vedea altă ceva decît conştiinţa că fără nici un drept se întroduceau ei în dom­ niile acestor ţărI, căci cît despre cruzime nu avem decît să ne a­ mintim pe acele sălbatice comise de Mavrogheni, chip pentru a iufrina tălhăriile şi inşălătoriile din Bucureşti. Afară de moarte însă cite alLe necazurl şi injosirî toale. A�a Mavrocordat bate cu biciul la scară ca pe Ţigan) pe dol boert mari al Moldovei, sulgerul C:a vril Costache �i postelnicul Ionită Neniul, pentru a răzbuna o­ cara unul Grec, pe care el îndrăznise a-I îmbrăca în suman, spre a-şl bate joc de el 35. Gheorghe Mitrea vistiernicul, sub învinuirea falsă că ş-ar fi însuşit bani obşteştl, este Închis la Seimeni, legat 3:3. Neculcea în Letopiseţe, II, p. 320; Nit. C'vgălnicC. 2 Radi­ caliI tot de la revoluţie aşteptau mintuirea neamului romînesc. Ei 1. Amintiri p. 37. La p. 192 o ]j,tă de 28 de nume a unor tinerf desţăraţl din Muntenia. 2. RoseUi din Pari" ciÎ.tI'ă Ioan Gliico. în Coustantinopole, 20 Aprilie 1849. Amintirl ibid. p. 69. [140] 140 Dări de seamă se pusese în înţelegere cu to(i capiî care conduceau partidul libe­ ral din Ungaria, Transilvania, Banat, Bucovina, Italia, Polonia �i Germania, şi aveati de gînd să înfiinţeze un ziar care să apere in­ teresele tuturor nationalitătilor contra despotizmulur, propagind u­ nire şi frăţie între dinsele 3. Stăruintile lor erau. mal ales în Pariz PA lîngă guvernul eşit din revoluţia de la Fevruarie şi în Germania pe lîngă parlamentul din Frankfurt, în care se agita planul recon­ stituirii imperiuluî german. Aici Ioan Maiorescu mergea pînă a­ colo ca să propună Germanilor, fără a fi aut.orizat de nimenea, 20 Şi cît de mare dreptate a­ «vea Bălcescu a aştepta regenerarea Hominiel de la o lucrare violenţă, care, dacă nu fu o revolu (ie, fu războiul Crirneel, Gîndul lUI Băl­ cescu umbrit acum de aripile rnoriil se purta necontenit pe două mart chestiunî care agilase totdeauna mintea Iul : viitorul ce a�­ tepta pe Romini şi despre care se certa mereu cu Ghica de la mij­ loacele de a-l face fericit şi dezmormîntarea uneia din paginile cele mal glorioase ale trecutuluI lor, acea a luf Mihaill Viteazul. SimţI o adîncă emotiune cînd �cite'7t'î graba cu care ruga pe Ioan Ghica, cind a-I face extracte din autorii turcl pe care îl putea găsi prin Constantinopole, cînd a-I trimite cutare sali cutare carte. ştia că moartea îl pîndeşte şi nu vroia să cadă în ghiarăle el pînă nu era să pună ultimul condeiu la Istoria lUI Mihaiii Viteazul 21. La 15 Octorn­ vrie 1852 Bălcescu plecâ la Palermo, ele unde nu trebuia să se mal în­ toarcă; ba nicî osemintele lUI nu fură regăsite spre a fi aduse în rară de o tirzie pieta te, căci fusese aruncate în groapa săracilor.! Volumul D-luI Ioan Ghica mal conţine, după interesanta co­ respondenţă analizată pînă aicî, mal multe alte documente asupra revolutieî dela 184:8, precum socoteala banilor contribuiti de parti­ zaniî progresului din jările romtne şi cheltuitî de emigrail În di­ versele părtt unde îl aruncase soartă, mar multe scrisorl şi articole de ale lui Heliaele din care reese duşmănia ele moarte ce el ju­ rase tuturor celorlaln revolutionari. Din toate aceste ade pe cit şi elin acele analizate mal sus care pornesc ele la ceilaltl capî al re­ volutiel se desface unul şi acelaşl gînei, ura încontra Ruşilor, şi numai cît în mijlocul ele a-i combate se arătau divergintelo în pă­ rerf, Era mal mult rivalitătl personale elecît chestiunI de princi­ pili. Aşa bunăoară nu prea se înţelege in ce se deosebea politica luI Ioan Ghica, pe care Bălcescu îl ::ţcuza ele a fi prea turcofil, de a­ cea a luI Heliaele. Dar oameniI ce lucrează împreună, mal aleg 20. Scrisoare din 26 Iulie 1851, ibid., p. 597-598. 21. .Mal l1Julte scrisorI elin Hyeres, TOlllon, Malte, Neapoli. [148] 148 Dărî de seamă pentru îndeplinirea unei mari idel, uşor sînt plecaţi la neinţelegerl, care apot duc, sporite, Ia învinuiri şi prepusuri mutuale. Posteri­ tatea mal rece �i decî mai dreaptă poate pune toate lucrurile la locul lor, şi cu o mare multă mire constată din mărturisirile inti­ me ce nu al! fost scrise pentru a fi publicate că un singur gînd în­ sufletise pe rsvolutionariî din 184·8, adînca şi netărmurita iubire de ţară. Iată invătătura pe care o dă generaţiei actuale pretioasa publicare a bătrînului apărător al drepturilor romtneşu=-loan Ghica. A. D. Xello)loI. G. 1. Ionescu-Gion, Manual de poetică J'01nînă, carte apro­ bată de onor. Minister al Cultelor şi Instructiunii publice pentru clasele superioare de liceu şi alte institute de cultură. Bucureşti 1888. După o lungă secetă în manuale de poetică romînească pen­ tru şcoală, de trei patru anl Încoace alt apărut trei: a D-Iul Gion 1 a D-rel Atanasiii şi a Il-Iuî I. Manliu, autor copios de manuale pentru limba romină şi premiat de Academie. Profesorii de limba romînă stiu cîtă trebuinta avem de ma- l , nuale sănătoase ca cuprins şi metod, care să dumerească pe pro-· fesor şi să fie de folos şcolaruluî. Cei mai multt profesori de limba rornină se folosesc de manuscripte, deşi cele mai multe manuale în această materie s-aii scris. Un lucru acesta prea păgubitor pentru învăţămînt. - Manualele de ştiinţă, fiind copiate ori imitate după căr\i streino probate, în general sînt mai bune şi progresul mal real, fiindcă profesorul, consciu, neconsciă de metod, să ţine de -, carte şi nimereşte. Manualele de limba rornină însă sînt lăsate pro­ priel noastre întelepciunî şi aceasta e cauza poate că lasă atît de mult de dorit. Nu e cu putinlă ca un băiat de la un Iiceă să dea examen la un altul din limba romÎ�,ă cu siguranţă de reuşită, fi­ indcă materie şi metod variază dela un profesor la altul. Cauza e că nu avem un manual măcar, de o valoare general recunoscută .. Nicr dela Universitate nu es profesorit pe un calapod, fiindcă acolo afară de literatură nu li-se propune nimic din cîte au să propună el în şcoală. Astfeliîi că singurele autorităţi rămîn manualele, care la rindul lor variază nespus şi în materie şi în metod. [149] G. 1. Ionescu-Gion, Manual de poetică rornină 149 E de mirare cum după atita experienţă nn s-a cristalizat mă­ car materia de propus, dacă nu şi metodul, cum de nu s-a stabi­ lit o măsură comună, pe care autori şi dascall să o aibă În vedere. Unii din profesorii cei mai savanţi în cursul de limba ro mînă stă­ ruesc asupra filologiei, istoria limbii, critică de texte vechl, negli­ jind poetica, stilistica, lectura, critica literară şi compoziţiile. A\t,if ::;e mulţămesc cu gramaticele şi sintaxele logice, cu analize vecinice, cu lectura unor modele de prin cărţile de lecturii, modele parte slabe din naştere, pa de slăbite prin traductiuni de pe alte limbt. Şi iar al.if mai conştiincioşî fac un an Intreg stilistica, retorica şi poetica teoretică, fără nici un folos practic. Şi cu rînduiala aceasta şcolarul ese din liceu lără să cunoască nicl măcar pe scriitori! prin­ cipali, fără să fie în stare a deosebi În mod critic şi intemeiat pe experienţă o lucrare bună de una rea, fără si:l-!ş! poată exprima. ideile într-un stil mai dezgheţat �i într-o limbă rominească mal con­ formă spiritului literar modem. Nu e sigur nicl măcar de ortogra­ fia pe ea ee ş-a ales-o din cele multe ortografif. Una din cauzele acesteî nenorocirî didactice, a acestei vari­ aţiI metodice în rău, mi-se pare că e şi Ieliul criticelor asupra cărţilor didactice, care se mulţămesc a Înfiera copierile salt cel mult a arăta greşeli, fără să arate În mod pozitiv cum ar trebui să fie. Astleliă numai am ajuns să nu fim inteleşl nicl măcar asupra materiei ee se cuvine să fie într-un manual de poetică de exemplu, cum să fim dumerin asupra metoduluî de urmat în înşirarea şi infă (işarea chestiunilor. A descoperi furturile literare în carte de şcoală, mi-se pare un lucru nu numai fciră folos, dar chiar păgubitor. E cu neputinţă a fi original în carte de scoală, şi ar Însemna a rămînea locului ori a dibui vecinic, cînd fiecare autor ar neglija în cartea sa pro­ gresele realizate de alţil. Nici chiar izvoarăle nu trebue să fie nu­ mite, fiindcă nu sînt de importanţă pentru şcolar. De aceia criti­ cele pe aceasUi temă, cum se obidnuesc în Contemporanul, nu cred să adueii vre· un folos practie instrucţiunil. Dimpotrivă soeotesc eă atît în privinl,a cuprinsului eît !şi al metodei, criticul unei eărI,I de !şcoală trebue să arate ce i-se pare de prisos orI răIi �i se re­ eomande autorilor în sens pozitiv cea ce crede eă. trebue să eu­ prindă cartea. In sensul acesta m-am hotărît a încerca cîteva observaţii a,. [150] 150 Dări de seamă supra manualelor de poetică, dintre car'! de astădată am ales pe cea mal' veche şi totodată cea mal întrebuinţată, pe a D-lu! Ionescu­ Gion, scriitor apretiat in literatura noastră de astăzi. Inainte de a intra în carte socotesc că va fi' cu cale să ne intelegem asupra unor principii, nu zic pedagogice, dar de bun simt, pentru C3 r�l;t,imaţr pe ele ::;;'l ştim ce cerem de la poetica ro­ minească �i să putem apretia cea ce găsim în cartea D-IUl Gion. Aceste principil :oii le impărtim în două, unele care privesc cuprin sul şi altele care alI in vedere forma, adecă metoda şi limbajul. După fiecare din aceste principii vom arăta cea ce găsim 01'1 nu găsim in cartea Il-Iul Gion, cum le găsim şi cum credem că ar fi bine să le găsim. II In privinţa fondului, indată după prefata obicinuită, în care au­ torul onest spune izvoarăle şi principiile ce l-aii condus, plus o modestă cerere de indulgenţă pentru greşell ; trebue să urmeze, cum mi-se pare, cam următoarele materii: 1. Definiţia frumosului alăturl cu al adevărulul, bunulut şi utilulul, prin care să se lămurească termini! cu care se lucrează În tot cuprinsul cărţiI. Dacă această definitie nu se face lămurit de la inceput, atunci şcolarul e hrănit în tot restul dlr\iI cu vorbe vag1, cea ce e mai răti decît nimic. Aceste notiunl D-] Gion se pare că le presupune cunoscute de şcolar, căcl nu le Jămureşte, deşi în carte le foloseşte cu pre­ dileciie În felurite lnţelesurl. lucru de-altfeliii natural cînd observăm imensa variatie de definitii prin esteticele la modă. Tocmaî de a­ ceia D-I Gion era dator sti se hotărască pentru una din ele, pe care să fi clădit întreagă cartea fără contrazice!')" �i Iără şovăiri. In general Ir-I (�ion presupune prea mult de la şcolar, căcl o sumă de termini de estetică, psihologie şi logică îl întrebuinţează fără explicaţie ; iar dascaluluî nedumerit îl est'fi foarte greii a le face de­ Iiniţia din sensurile variate ce le dă D-I \;ionîn carle, să le facă aşa ca să nu fie In contrazicere cu manualul, lucru care e foarte esential în şcoală. 2. Să se facă o deosebire limpede Intre artă şi ştiinţă. Să se arate terenul, mijloacele �i scopul sau mal bine scopurile artel. Toate acestea conform principiilor de astăzi ale şcoalel naturaliste; [151] G. 1. Ionescu-Gion, Manual de poetică romină 151 fiindcă a ne în toarce în urmă la Hora t i il şi Boileau, la clasici ori la arta romantică, ar însemna a acoperi ochiul şcolarului, ca să nu vadă timpul în care trăeşte. Astăzi ştiinţele pozitive JŞi cu ele cele filozofice, sociologice, 1110l'3 M, estetică elco s-au coborit d n sferele impersonalitătif, a in­ spiratiel, a entuziasmului pur, s-au coborît toatein lume şi lucrează toate În folosul practic al lumil, Pentru aceia chiar ele sînt mai puţin încurcate ca mai înainte vreme, mal la înţeles pentru toti şi prin urmare mai uşor de aşternut tn carle de şcoală �i de strecu- rat în mintea şcolaruluî. r In lcc de aceasta, D l Gion în primul capitol «Despre poezie în genere» spune: «Poezia exprimă frumosul ; ştiinţa se ocupă de adevăr. Deo· «sebirea între adevăr şi frumos esle că cel dintiiii cuprinde numai «idei. iar cel de al doileaide! manifestate in materie 8('1lsibilă. > Vrea să zică adevărul cuprinde numai idel. S'l presupunem că şcolarul ar şti ce sînt ideile; cu toate acestea el nu va în telege ce e adevărul; fiindcă idei numai poate cuprinde şi ceva ce nu e un adevăr, minciuna e tot o idee. Pe de altă parte adevărurile ştiinţei tot în idei sensibile sînt manifestate, dacă prin idel sensi­ bile vom Înţelege cea ce se înţelege, adecă ideile lucrurilor con­ crete, prezentatiunile cîştigate prin sensuri şi adresate prin vorbă tot la sensuri. Nu înţeleg cum s-ar putea vorbi despre lucrurile concrete din natură in mod ştiin ţifîc (nu artistic) fClrtl ideî sensi­ bile. Idei numai şi ideî sensibile întrebuinţează şi arta şi �tiinta de­ opotrivă, prin urmare nu aici e deosebirea între ele. Unul din mijloacele poezie] e şi sensibilizarea ideilor abstracte, aceasta însă nu constitue deosebirea artei de ştiintă, fiindcă şi această din urmă foloseşte acest mijloc pentru a lămuri. D-I Gion nici nu lasă să se inţeleagă sensibilizarea ideilor abstracte, ci scurt şi cuprinzător idei sensibile. -- S-a făcut mult abuz în critica literară, romtnească de vorba «idei sensibile», şi D·! Gion nu s-a putul emancipa nici d-Iuî de sub autoritatea acestui cuvînt. Prin contrastul pus de D-I Gion Intre frumos si adevăr parcă s-ar zice că poezia nu trebue să exprime adevărul; şi într-adevăr aceasta o voeşte D-I Gion cînd zice mal la vale: -Poezia are pentru dînsa inspiraiiunea, care 'Îmboldeşte (?) [152] 152 Dări de seamă «pe poetul de geniu a crea şi îl face a vedea lucrurile cu totul altfel «lectt ceilalll oamenl.» Şi mai Ia vale: «Poetul nu este legat de realitate şi de adevăr, ca prozatorul.» Acestea sînt cîteva pasaje din primul capitol, îngropate acolo sub o pătură nestrăvezie de fraze şi termini vagi şi neexplicatl. Din aceste pasaje se vede arta cum o înţelegeau romanticii, o frumoasă minciună şi nimic mal mult. Ei bine, e elementar lucru astăzl pentru cel ce a gustat soliditatea şi forţa unel singure scri­ eri de artă naturalistă, e elementar de tot că minciuna nu mai e ad­ misă în artă, tot atît de neadrnisă ca şi în ştiinţă. Nu se mal crează în artă, nu mal trebue inspiraţie, nu mal trebue tmbolditură, ci observaţie şi darul de a înfăţişa exact. Ştiinţa constată adevărul din natură, îl descrie şi îl clasifică la locul său în sistemul adevărurilor de feliul lUI, ca să-I putem ţinea mal uşor şi mal sigur în minte; iar arta reproduce şi izo­ lează adevărul, acelaşl adevăr, pentru ca, izolat fiind şi scos din şirul de cauze şi electe în care stă îucurcat în natură, să poată fi accesibil, să poată fi observat şi înţeles mal limpede şi de ochiul ordinar. Romanul, nuvela, piesa teatrală, poezia lirică chiar ne în­ Iătişază lumea reală cu podoabele şi mizeria el, ca să o vedem bine, să o înţelegem, să ne mişte inima şi S(t ne şcolarizezo vo­ inta spre apucături morale. In cîştigul acesta, în învăţătura şi morala ce ne-o dă arta, găsim desfătarea căria IUf11ea s-a de­ prins a-I zice plăcere estetică. Şi această plăcere e cu atît mal mare cu cît mal apropiate de nol şi de interesele noastre arzătoare vor fi adevărurile observate şi înfăţişate de artă. In ce alta constă meritul eomediilor lUI Caragiali? El n a creat, n-a văzut cum nu văd alţi oament, ci a văzul mal bine, mal adînc decît altiî, a arătat mal limpede ceia ce alţil zăreau numai, a a­ rătat un adevăr arzător pentru noi reproductndu-I. Frumos e adevărul înfăţişat limpede, şi reproducerea adeoărului e arta. - In loc de această definiţie elementară in estetica şi critica literară mo­ dernă, D-l Gion găseşte de cuviinţă a-I arunca şcolarulut în ochi vorbe ca : inspiraţie, poet de geniu, poet de talent, creaţiune, un ce ideal, cuvinte întraripate, natură ideală, lume idealizată orr spi­ ritualizată, lume morală materializată, libertate neţărmurită a ima­ ginatiunil, etc. Nu e minune că D-l Gion se încurcă în contra- [153] G. 1. Ionescu-Gion, Manual de poetică romtnă 153 diotiuni aspre, cînd lucrează cu astleliă de termini curat întraripaţl, terminI de altfel roşi de atîta abuz �i discreditatl din pricina să­ răciel lor. - Nu de la romantici trebue să tmprumun, cînd vosştl sa ştii şi să siml] ce ai în mînă. Romanticul te hrăneşte cu vînt. Romanticizmul a fost o boală nervoasă, care ca o epidemie a tur­ burat mintea oamenilor, de care însă lumea a scăpat şi nu cred că ar fi de folos să o readucem în şcoalele din ţara rominească, să o vîrîm în capetele Hominimil, fără de aceia destul de aprinse. De altfeliu cred de prisos a mai stărui asupra acestei chestiuni, despre care la streint şi la noi chiar s-a scris o literatură întreagă. Constat numai că mi-se pare o greşală fundamentală în carlea D-lul Gion punerea poeticei pe baze romantice, astăzi cînd natu­ ralizrnul în artă e general recunoscut şi urmat, cînd noi Romînii chiar avem cîteva începuturi frumoase în această direcţie în pie­ sele teatrale ale lUI Caragiale, novelele lui Slavicf, amintirile din co­ pilărie ale lui Creangă etc. 3. Fiindcă începuturile poeziei romineştl s-au făcut sub in­ fluenta rationalizmulut clasic încîtva şi în cea mai mare parte sub tnriurirea romanticizmului fantast de la începutul secolului al 19-1ea, nu era de prisos în locul al treilea să se pună bazele estetice ale acestor şcoli; să se arate deosebirile de principii între arta clasică antică, cea clasică a renesansei franceze mai ales, intre arta ro­ mantică şi înfine între arta modernă naturalistă ; să se arate a­ vantagiele acestei din urmă asupra celorlalte, avantaje imense şi prea cunoscute ca să obosesc lumea cu ele aici. Toate acestea nu­ mai în principii fundamentale şi generale fără detalii, pentru ca mai tirzrîi la genurile literare şi Ia istoricul lor mal ales să aibă profesorul şi cartea la ce se referi şi pe ce S6l întemeia cînd deduce detaliile şi marchează caracterul scrierilor în spirit clasic ori romantic. Asupra acesteî chestiunî iarăşi s-a scris o întreagă literatură chiar şi la noi, şi dacă şcolarul nu e durnerit asupra a­ cestor deosebiri fundamentale, rămîne încurcat în ;judecarea uneI scrieri, rămîne neorientat în materie de poezie; nu înţelege cum B-a scris odată şi cum trebue să se scrie astăzi. Ei bine, această chestiune e neglijată cu totul in cartea D-Iul Gion, deşi icî colea foloseşte termin il : clasic, romantic etc. ter­ mini pe care iarăşi îi presupune cunoscuti, ori îi crede neimpor­ tantî. Lipsa aceasta se resimte În întreaga carte, fiindcă fără a- Arhioa, org. societ. §tiinţif. fi literare din Iaş.; 6* [154] 154 Dărl de seamă. ceste principii şcolarul niciodată nu va putea face o critică lite­ rară, niciodată nu va putea citi în mod critic, niciodată nu va fi orientat în istoria poeziei, deşiIa aceasta se reduce tot folosul practic al unet poetict, - Va zice cineva că se găsesc pomenite şi aceste chestiunI în cartea D-lul Gion aşa în treacăt. El bine, nu trebue să fie în treacăt, ci sub capitol anume, şi sistematic tractate, fiindcă qui bene distiuguit bene docet, şi fiindcă aceste sînt ches­ tiunî mal importante decît tol ce se poate scrie într-o poetică . . 4. Deşi mal puţin importantă, dar nu cu totul neglijabilă e şi chestiunea loculut ce-l ocupă poezia între celelalte arte, a mij­ loacelor de care se foloseşte ia În particular; chestiune iarăşl nea­ tinsă de D-I Gion În deajuns, fiindcă la capitolul: «Înfrăţirea din­ tre Frumoasele-Arte,» În loc de desluşirr D-l Gion face o decla­ matie; priveşte artele cu ochiti entuziast de admirator, nu cu o­ chiul sec al omului de ştiinţă care vrea să desluşască pe şcolar. De altfeliu acest metod didactic, entuziazmul şi declamaţia, în loc de studiu şi scrutare, e metodul favorit al D-IuI Gion, aplicat în lun­ gul şi latul cărţii aproape exeluziv ; un melod acesta cu totul ne­ obicinuit în carte de şcoală !?i cu drept cuvînt neobicinuit. După capitolul acesta mal urmează în cartea Il-lut Gion încă două: «Originea poeziei şi a poeticeî- şi «Studiul poeticet;» şi cu acestea se termină partea generală. In acest din urmă capitol se dati cîteva explicaţi] asupra unor termini folosiu în carte In modul următor (pag. 14): «Geniul, facultatea de a crea şi de a da concep­ «ţiunilor noastre o formă mîndră şi originală; imaqinaiiunea, fa­ -cultatea de a ne reprezenta obiectele în modul cel m/ţt viu şi mal «colorat ; talentul, aptitudinea ce avem, sau cîştigăm de a întocmi e frumos o lucrare literară; spiritul, calitatea prin care vedem cu «înlesnire rapoartele ce există între lunrun ; gustu7, adecă priceperea • adevărată a frumusetilor şi defectelor ce se află într- o lucrare «Ie artă.» Tată cîteva dosluşirf de terminl, «are toţi pot lipsi dintr-o poe­ tică, afară doară de irnaginatiuue. Geniu, talent, spirit gust, sînt tol atîtea vorbe conventionale, fără cuprins lămurit, terminI din vremea scolasticizmulut, care ali eşit din modă, fiindcă n-aă niel un temeiă psihologic. Ast:'tzl nu se mai recunosc astfeliti de Iacul­ tăI,I în sufletul ornulur. Astăz! în vorba zilnică sub geniu Înţăle­ gem pe un bun observator, iar D·I Gion cu alte vorbe (de a crea) 'l 1 [155] G. 1. Ionescu- Gion, Manual de poetică remînă 155 t ntelege pe un bun mincinos. Iar talent �i spirit sînt nişte sinonime cu cuprins nu destul de distins şi priceput. Nu inteleg ce deslu­ şire poate aduce în materie de artă explicaţia unor vorbe ca a­ cestea. D-I Gion le-a văzut prin alte poetice vechi şi nu s-a în­ durat să se emancipeze de ele. Cît despre definitia imaginatiunil, e vagă si ia. Era de ajuns ca D-I Gion să. deschidă cea dintiiii psihologie 7i să scoată de a­ colo o definitie ştiinţifică, fiindcă cu vorbele '/Jiii 7i colorai nu se spune nimic la înţeles. Superlative ca cel ma'[ 'viii şi cel mai colorat sint totdeauna nimic zicătoare. Să mi-se permită o anecdotă apro­ pos de aceste superlative. -- Trăgea de moarte mama unul băiat de ţigan. Băiatul milos, întreabă pe măsa : - N-ai mînca ceva, maică? Ba minca; dar ce, dragul mai chil' ? Ce-i mal, bun pe lume, mamă! Dar ce-l mai bun pe lume? - Apoi de, mamă, ce-i? eu �tii't ? Bătrîna muri de foame cu ce-I mal bun pe lume. Iată folosul superlativelor. D-I Gion cu toate acestea le iubeşte prea mult; cu sutele s-ar putea cita din cartea d-lul, muncă pe care să o între­ prind nu văd vre-un folos; dar cititorul se poate convinge sin- gur răsfoind cartea. , 5. Aria naturalistă din zilele noastre şi mai ales poezia nu mal e aşa Iorrnalistă cum era înainte vreme, cînd fie care gen li­ terar trebuia scris în anumite strole, versun, picioare etc., cînd ge­ nul se cunostea mai mult după formă decît după cuprins. Astăzi în privinţa formel poetul are mal mare libertate şi în schimb lumea a devenit doritoare de cuprins, de idei. Din cauza aceasta o bună poetică astăzl trebue să arate cu deosebire recerintele poeziei în privinţa fondulul el de idei, Aceste recerinte trebue deduse din în­ să- �l definiţia artel naturaliste, din care ele rezultă cu necesitate. Cel mai însemnat şi cel mal lung capitol al poeticei trebue să se ocupe de aceste recerinte ale poeziei ca fond, fiindcă în critica li­ terară ele sînt pe care le avem în vedere cînd lăudăm ori condam­ năm o scriere poetică. Dacă acestea lipsesc, atuncl nu ne rămîne decît versificatia, ritmul, rima, strofa şi licenţele poetice după care să judecăm o scriere, lucru care iarăşl nu se mai obicînueşte. Prin reviste, prin manuale de literatură şi poetică şi în C011- [156] 156 DărI de seamă versalia zilnică găsim necontenit apretierl in termin) ca aceştia: poetul cutare are spirit de observaţie, e obiectiv, are idel reale, a­ dînd, interesante, nouă, originale; are sinceritate de sentiment, spirit filozofic; scrie scurt, cuprinzător, simplu; e bogat în idei, În­ făţişază tipuri şi obiceiuri generale din societate; reprezeniă tim­ pul şi locul în care a trăit; a avut o influenţă morală şi culturală asupra moravurilor sociale, a impus literaturii Ieliul săli de a ve­ dea şi a înfăţişa; e real, pesimist 01'1 optimist, e fantast, idealist etc. Iată o sumă de termini prin care zilnic apreţiem in bine salt in rău pe poeţî, Folosim cel mai mrlH,l vorbele acestea fără să pri· cepem pînă în ultimele consequente intelesul lor, fără să le simtim importanţa; şi din această cauză de comun judecăm superficial. Cine altul dacă nu poetica din şcoală trebue să ne umple cu in­ ţeles, să ne desluşască noţiunile acestea, care toate privesc fondul de idel al poeziei? Sub aceşti termini, uşorl la aparenţă, zace e­ senţa poesieî. S-a scris iarăşî o întreagă literatură despre aceste conditit fundamentale ale poeziel şi a artei in general. Unele din ele au fost desluşite şi în romtneşte de D-I Şt. Velovan în Con­ vorbiri literare şi de D-I 1. Gherea în criticele sale. Acest capitol, cel mal esential din toate, lipseşte cu totul in cartea D-luî Gion, astleliu că apretierile şi conditiile pe care le pune Ii-sa la genurile literare rămîn vagr, superficiale şi neînţelese de a­ juns, neavind rădăcina şi explicaţia lor de mal înainte în partea generală. Cartea D-lut Gion astfeliă se poate asemăna cu un manual de ştiinţe naturale unde s-ar face clasifieaţia fără partea generală care să o întemeeze. 6. O altă chestiune importantă ar fi limba poeziei, limba li­ terară. Poezia are datoria de a dezgropa frumuseţile limbil popu­ lare, de a le înmagazina în tezaurul literaturii, de a le strecura în sufletul multimir sub formă vie. Poezia pe baza populară dezvoltă mal departe cu gust estetic limba literară, o lrărnîntă, o face vin­ joasă şi uşoară de manuat, imbogăţind cuvintul, mlădiind şi variind fraza. Şi din punctul de vedere al limbi! se judecă o scriere poe­ tică, ba la nOI multă vreme numai din acest punct de vedere se judeca. Cîtă discutie şi ce înverşunare polemică s-a pus pentru e­ manciparea limbil de sub jugul latinizmelor, a frantuzizmelor şi a germanizmelor? Unde aiurea dacă nu în poetică trebue să găsim :,,{ [157] G. 1. Ionescu-Gion, Manual de poetică ro mină 157 normele după care să judecăm dacă limba unul autor e bună ort rea? CăCI din gramatica şi sintaxa ce se învaţă în şcoală are să ştie şcolarul că cutare vorbă e substantiv, dar n-are să ştie dacă e un bun orî răU substantiv romînesc. In poetică era necesar să se arate fundamentul limbii literare, dialectul din care s-au născut şi scrierile care aă început-o; să se arate fazele prin care a tre­ cut, căile greşite pe care au apucat în deosebite timpuri şi scriitoriî care ati pus-o şi au dus-o pe calea adevărată; să se arate scrii­ toriî în care astăzi o putem găsi în starea el cea mai perfecţionată şi care ca limbă servesc de model. Dacă poetica nu spune toate a­ cestea, atunci cînd zice că cutare scriitor are o limbă bună ori rea, nu zice nimic. Acest capitol iarăşî lipseşte în cartea D-luf Gion, şi chestiu­ nsa limbii e atinsă în treacăt numai la capitolul: • Limba ro mină şi Poezia populară», unde iarăşi locul desluşirilor îl ocupă decla­ matia; citarea vestitei strofe a lUI Ienăchi tă Văcărescu cu creşterea limbii romîneşti şi o tămăere, de altfeliă prea meritată, adusă Il-lut Hăjdău pentru Magnum Etymologicum, tot lucruri care nu lămu­ resc pe şcolar în privinţa limbit literare. 7. Figurile poetice, deşi nu aduc prea mult folos în forma dogmatică cum se obiclnueşte, fiindcă sînt cu deosebire proprie­ tatea poeziei, mi-se pare că ar fi mal la locul lor în poetică de­ cit în stilistică ori' retorică. Aci ar fi locul să se arate cele mal principale şi să se scurteze interminabilul şir de figuri de prin retoricele scolastice, care se mal propun şi astăzi în formă de po­ melnic în retorică. Toate se pot reduce la cîteva, care în poetică n-ar strica să fie bine desluşite, arătindu-se calităţile lor bune, şi scăderile în care pot cădea. Să se arate prin exemple cum în ace­ Jaşl cuvint poetul bun face 2-3 figuri deodată şi cum cel răti nici prin mai multe vorbe nu poate face o singură figură bună. Aceste observati! asupra figurilor dau şcolarulul mijlocul de a judeca în mod critic forma poeziei, materialul sensibil în care se intrupează ideia şi îl race să tnteleagă mal bine ce vrea să zică a sensibiliza, idee sensibilă, stil înflorit etc. Şi acest capitol lipseşte în poetica D-Iui Gion, fiindcă a contat se vede la figurile din retorică şi stilistică. Ar fi timpul însă ca să ne dumerim odată ce 'trebue să cuprindă stilistica, retorica şi poetica, ca astfeliă să nu fim expuşl la vecinice repetiţit şi vecînice lipsurl, Materia analitică de prin pro- [158] 158 Dări de seama gramele oficiale e inşirată şi pusă in socoteala unuia sau altuia din cele trel studii cu aceiaşi înconsequenţă ca şi în manuale, fiindcă . ambele se luvirtesc in cerc vicios, luîndu-se una după alta. Nu nu­ mal figurile se repetează în stilistică şi retorică, ci partea cea mal mare a materiei, nu numar figurile nu sînt la locul lor, ci şi multe altele. Dar ne am abate de la obiectul nostru, dacă am stărui şi asupra acestei rnizeril a manualelor şi programelor noastre de limba romină. 8. Chestiunea versificatiet o găsim �i in manualul D-lul Gion destul de pe larg. Ii-Iu) constată diferenţa între ritmul antic, ba­ zat pe cantitate, �i cel neolatin, bazat pe�·accent. Constată că poe­ zia romină, după ordinea silabelor intonate şi neîntonate, poate a­ vea diferite tacturî, diferile măsurl muzicale. Care sînt însă acele diferite măsurl, aceasta nu o spune. Deşi in sensul versificatiel antice, la nof nu poate fi vorba de metru şi picioare, mi-se pare însă că pentru usurinta intelegeriî e bine să se formeze şi în versificatia rornină şeme de tacturl, pi­ cioare compuse din silabe accentuate şi neaccentuate. Astfeliu a făcut D-şoara Atanasill în poetica d-sale, admitind patru Ieliurl de pi­ cioare: troeheul (- �), jambul (u -), daetilul (- - �) şi amfi­ brahiul (� -:.�). Şi într-adevăr, cel putin după cît am putut afla în poezia romină numai aceste 4, Ielurl de tact se găsesc. Unde aceste şerne nu sint observate riguros, cum e în poezia po­ pulară, acolo ritmul totdeauna jenează auzul. - In orîce caz însă nu e indiferentă în poezia romină urmarea regulată de silahe ac­ centuate şi neaceentuate, ::;i fără aceste picioare şcolarul niciodată nu va putea controla regularitatea sau neregularitatea versului în privinta numărului şi ordinei accentelor. D-I Gion nu-I dă şcola­ rulul acest mijloc; �i prin urmare îl lasă incurcat şi în această 'chestiune. Nu arată, se intelege, nici conditiile silabet accentuate sau neaccentuate, nu face prozodia versului romînesc, nu spune \ nimic despre accentul principal şi securidar al cuvîntului polisilab, nicî despre cuvintele monosilabe, cînd se consideră ca accentuate şi cind nu. Toale aceste lipsuri sînt păgubitoare pentru desluşirea cuvenită în cartea de şcoală. Legile .în privinf,a numftruluI silahelor în diferite versurI, În privinta rimel, strofel, eliziuniI, cezurir şi a licenl,elor poetice, mi-se pat' bine f�rmulat� ; şi aicI însă sţ) si111te lipsa uneI urmări siste- [159] , 1 f f f , G. 1. Ionescu-Gion, Manual de poetică remînă 159 matice. La licenţele poetice însă mi-se pare lucru greşit a pune şi prcvincializmele Intrebuintata de unit poeu, cum e de exemplu îritrehuintarea lui a În locul articolului al, a, ai; ale, provincializrn moldovenesc, des intrebuintat de Alexandri, Eminescu, Vlăhută etc .. De asemenea toate licentele puse sub titlul: «licente de gramatică», Toate acestea sînt provincializme, forme paralele, care intrebuinţate fiind de poeţii mari S;l încetătenesc vrînd nevrînd în limba literară, dînd mai multă variatie frazeI �i cuvintulut. Prin aceasta limba cîştigă, nu pierde, de aceia scriitorul poeticet poate să le constate dar nu le poate condamna, cum face D-l/::ion. Gramatica trebue să constate, dar nu să oprească îmbogăţirea �i variarea limbii li­ terare. 9. Chestiunile generale de poetică amintite pînă aci ocupă. 61 de paginI din manual; iar restul de 261 pagini e ocupat de genurile poetice, ul tirna chestiune a poeticei. Aci să ni-se permită o mică digresiune, pentru a constata o anomalie, după cum ni-se pare destul de regretabilă, pe ea re oin­ timpinăm în programul analitic oficial şi în manualele de poetică, Programul prescrie la genurile poetice să se facă �i istoricul fiecărui gen, şi nu numai la Homînî, ci la toate popoarele vechî şi nouă cu literatură mai mare. Prin aceasta se răpeşte partea cea mal mare a timpului minim de 2 oare, menit pentru poetica 1'07 mînă, şi se dă limbilor clasice şi moderne, care toate au mai mult timp la dispozitie decît limba romină, deşi la toate e prescris prin program să se facă şi istoria literaturii lor. lată o altă repetiţie, un alt pleonazm didactic, care răpeşte timpul limbii romine de geaba, pentru ca profesorul de limba romină să spună încă odată mai prost cea ce au spus mal bine profesorii specialiştt de. limbile streine. Nu avem destule cuvinte pentru a accentua că în materie de poetică, ca şi în ştiinţele naturale, fără de intuiţie in­ structiunea nu are nicl un folos. Ar trebui prin urmare profesorul de poetică rominească să citească în şcoală şi să apretieze bucău din scrierile autorilor clasici şi a limbilor culte moderne, pentru ca istoricul genurilor poetice să nu devină o memorizare seacă de nu­ me propiî şi apreţieri în aer. Ne putem închipui răpirea de timp ce i-s ar face prin aceasta limbii romtne ; e evidentă imposibili­ tatea acestul procedeu. Orîcit de săracă e încă literatura romlnească, e însă de a- [160] 160 DărI de seamă juns, prea de ajuns ca profesorul de poetică să ocupe cele 2 oare pe săptămînă numai cu genurile poetice şi cu istoricul lor la Bomtnt, Această anomalie a programulul pentru poetică provine din mania eruditiei, manie de care în general sufer programele noas­ tre de limbă romină. Această anomalie a programuluî, 0-1 Gion a luat-o în serios, prea în serios, a exagerat-o chiar. In schimb însă. d-lul a neglijat explicaţia genurilor şi mal ales istoricul lor la Romlnt. Aşa de exemplu istoricul poezieî lirice e făcut pe 1.0 paginl, din care numar o pagină e cuprinsă sub titlul «La Romtnî». Dar cît se ocupă şi în aceasta pagină de poezia lirică rominească, se poate vedea din următoarele pasaje, pe care le întîlnim în această pagină (p. 116): «Agatirşi! aveau în versurl legile lor. «Ge\ii, ne spune Ovidiu, cîntau În limba lor aspră şi nemelo­ «lioasă cîntări războinice, în felul cărora poetul Sulmonel compu­ • sese şi el în limba geti că .• • Nam didici getice sarmaticeque loqui, zice Ovidiu într-una din • Pontice (III, 2)." Tot aiel spune că Doina e mal veche decît dominaţiunea Romtnă în Dacia; de unde o spune aceasta însă şi pentru ce mal veche, aceasta nu o spune. Mal spune că doinele s-au păstrat, că poezia scrisă a devenit naţională cînd s-a inspirat din lirica popo­ rulul; că a fost influenţată de elenizm, de curentele apusului, ela­ sicizm şi romantizm. Atit e tot ce se spune despre istoricul liricei la: Romtnl, restul sint fraze fără cuprins. Nu arată care sînt poe­ ţiI noştrit influentatî de curentele amintite, nu arată care au fost poeţiI ce au pus lirica pe bază populară, nu, nimic despre desvol­ tarea liriceî la nof. Cum vedem, reducînd si această pagină numai , . la cea ce se spune despre Hominl, ne alegem cu un pasaj con- cis de 4,-5 şire. Heslul celor 10 pagini se incepe cu capilolul: «La popoarele aziatiee- , şi se urmează cu : In orient, India, Ara­ bia, Persia, Ebreî, în Africa. ApoI la (,reci, la Homanl, la popoa­ rele moderne, Scandinavia, Danemarca, Svedia, Irlanda, Galia, Ger­ mania, Anglia, Scoţia, Ispania, Provensa, Italia, Franta etc. Intr-o poetică romînească un ocol aşa de mare şi prin atîta lume ca să ajungt la puţinul de la Rominl nu crez să fie un folos. Şi cu toate acestea 4 din 5 părţI a celorlalte 30 pagint care se 0- [161] (, 1 i G. 1. Ionescu-Gion, Manual de poetică romină 161 cupă de diferitele feluri ale genuluî liric, sînt tot divagaţiuni isto­ rice pe la streini şi nioî de cum explicaţii şi analize, după cum ne-am aştepta, La epopee, după ce la genurile epice face iarăşî mar mult istorie deci t lămurire, Ia capitolul: «Istoricul Epopee!', întrebuin­ ţează jfi pagini pe aceleaşi locuri neumblate, ca să ajungă la Ro­ mîni, unde nu zăboveşte decît 6 pagint. Dar şi această zăbavă o În­ trebuinţează sau declamînd singur aşa sau stînd de vorbă iarăşi cu streiniî. La istoricul dramei face nu mai putin de 27 pagini pe Ia aceiaşi streini plus Chinejii ; iar din cele 7 pagini menite pentru Romint şase şi trel sferturl se ocupă de: Dacia Felix, Parolissum, Teofilact, Vicleimul, Steaua, Irozii, Păpuşele, Caraghiosul, Joimărita, Saşii din Braşov etc. Despre drama adevărată la Homînl scrie 8 şire complecte, în care înşiră pe Slătineanu.L Văeărescu, Asache, Beldiman, Golescu, Eliad, băirinul Costache Caragiale, C. Negruti, Bolintineanu, Alexandri şi Milo. n înşiră pe toţi aceştia aşa sec numai, ca şi cînd şcolarit i-ar cunoşte de acasă. D·I Gion ne face impresia că obosind pe la streinî nu mai are răsuflare ca să. spue ceva şi despre Rominî, se înneacă la mal, cum se zice. Şi aşa se urmează la fiecare gen literar, istoric şi numai istoric, streinî şi numai streinl, erudiţie şi numaI erudiţie, Şi tncalte dacă ar fi făcu le aceste istoricurl a genurilor lite­ rare în literaturt streine cu sistem şi cu temeiă, într-un stil de şcoală explicit, ca să poată fi tnvătate măcar aşa teoretic de şcolari. Dar de unde? D-I Gion atinge numai numele proprii aşa din a­ ripă şi trece dezmierdat înainte, pălmueşte pe şcolar cu nume pro­ pril şi îl lasă ameţit. Cam în Ieliul următor: -Iodolle, Garnier, Hardy Iură primit autori dramatici ai Fran­ «ţeL Viaud şi Mairet �i după ei Rotrou inteleg mai hine pe cel «vechi, pe Italian! şi pe Spaniolî.» Sau la p. 109: «De cînd cu acel poeţi legendarî Orteu, Linus, Museu şi Olim­ < pos, cari leagă prin imnele şi cîntecele lor civilizatiunea greacă cu e: acea a Traciel �i a Aziel minore, �i prin u r.nare cu a Indiel.« SalI: «Eolianii Terpandru, Alce ii , Sappho şi Arion se iali la între- .Arhiva, org. societ. ytiinţif. 'Ii litera1'e din Ia,!". '1 [162] Hi2 Dări de seamă «cere cu Doriauit Alcmann, Stezichor �i Ibycus �i cu Ionianir Ana­ «creon �i Simonide. ,) S{t se I.ie seamă că poetica se propune în el. vr, iar litera­ turile greacă, latină, franceză etc. În el. vrr, astfelil' ci} aceste nume proprii nu-I amintesc scolarului curat nimic, pentru el sînt lot atît de goale ca un pomelnic ele vorbe turceşti pe care nu le înl,elege. E muncă grea şi migăioasă, dar mi-se pare că dacă. s-ar scoate şi s-ar pune la un loc numele proprii din cartea Ii-luî Gion, s-ar face un catalog de vre-o 2-;; mil de nume bizare pentru şco­ lar, pentru memorizarea cărora ar trebui un artist în memorie. Parada aceasta cu nume proprii e o boală socială astăzl la n01 În conversatie şi în scris; e metoelul de a se face grozav, �i nUÎt1- teleg cum de se m it trece, cînd e atît de obicinuită. Din tot manualul de 268 pagine, dacă am lăsa la o parte ce e strein, dacă am lăsa şi numele proprii nimic zicătoare pen­ tru şcolar, ar mai rămînea 130 de pagine aproximativ, după soco­ teala ce-am făcut-o, materie ele poetică rominească curată. Şi dacă şi din aceste 30 pagine am lăsa la o parte declamatia goală, a­ tunet nu �lim ce ar mal rămînea. Aceste sînt observaţiile ce le-am putul. face asupra cuprin­ sulut aşa în general numar, fiindcă să ne coborîm la detalii mă­ runte nu credem de trebuinţă) după cîte le-am văzut. In fn altă lume o carte didactică nici nu se mal judecă după cuprinsul ill, după materia didactică dintrinsa, fiindcă aceasta e fixată de programe analitice delailate, este aceiaşt În toale cărfil«, �i micile adause nicT nu se observă, Esentialul e metodul intrebu­ intat �i limba; după acestea se judecă dibăcia pedagogică a auto­ rulut, care de comun e un profes�\ experimental în materia în care scrie. La nor criticii cărţilor didactice Fac dincontra. Cea mal mare parte din el d'lu pe fa\ă furturile, orf în chestiunt de discutie spri­ jinesc părerea contrară, iar in privinta forme] cel mult dacă stă­ ruesc asupra limbii; importanta metodulllI nu a întral încă în de­ ajuns în conştiinla noastră dăscăleasc:"l. De aceia auzim atît de des contestîndu-se folosul pedagogifl şi al metodologiei. r [163] e lipsa de me­ pe care îl intre- t ' f i H G. r. Ionescu Gion, Manual de poetică romînă 163 Urmările acestei anomalii sînt destul de triste, destul de sim­ (ite In instrucţiunea noastră, triste mal ales In ce priveste limba romină. Cel mal muliî din �colarl invată gramatica şi sintaxa a­ titia ani fără să cunoască podoabele limbii, fără să poală face de. osebire intre o zicere bună �i una rea; învaţă stilistica Cără Să-�l poală exprima gindirile intr-o compozitie serioasă, fără să. simtă finetele �i calităţile stilului; invată retorica tără sn fie capabili a face un discurs; "poetica o învaţă fără poezie, Iără să prindă dra­ gostea frumosului, tără să stie citi în mod critic, f:iră să poată gusta lrumusetele unul autor; literatura infine o învaţă un an de zile, Iără să se aleagă cu patima lecturiî, fără să cunoască bine un singur autor măcar. Cauza zădărniciel acestei munci de 11 anl tod în propunerea limbit rornine, e sistemul greşit buinlărn în �coală. Gramatica, stilistica, retorica, poetica �i literatura, toate aces­ tea sînt propuse În mod teoretic, nicl inductiv, nici deductiv, ci aşa dogmatic numai. Memorizarea legilor, recilarea seacă e meto­ dul cel mal general. Toate se învaţă pentru examen, �i după examen se uită toate. Nu se poate ceva mai Iără sens decît exa­ menul din limba romi nă În modul cum se face la nol, mal ales la stilistică, retorică şi poetică. Nor cerem şcolarulut la examen să spue neted ce vrea să zică stil simplu, scurt, preciz etc., in loc ca să-I dăm o compozitie drept examen, din care să vedem de l-am putut deprinde a scrie simplu, scurt si preciz. Calităţile stilu­ lut nu se pot defini decît prin la utologiî, ele se pot simti numar din lectură critică asernănărt, analize �i exercitii, Tot astleliti e cu tot ce se spune �i în retorică �i poetică. Cu toate acestea tau­ tologiile recita te mar biie saîi mal răll e tot ce aduce �colaml, tot ce cere profesorul la examen. Şi încîtva are dreptate prOIeSOf'lll să facă aşa, cEtei allJelill aspml inspector scoate creionu 1, înseamn�l in carnetul el-sale şi in raport scele că şcolaril n-al'l �til1l a spune nimic, iar prolesoml e prea moale, prea puţin exiget1t.Feliul in care se face examenul e în mare parte cauza Iipsel de meLOc1 în cărtile didactice �i în �coală. La exatr.enele anuale �i la bacalau­ reat, în loc de recitări teoretice ar trebui o compoziţie ori o cri­ tică literară, din care s· ar putea vedea imediat ce a profitat şco­ larul. Aşa se şi face în altă lume. La bacalaureat de exemplu [164] 164 DărI de seamă esenţialul e compoziţia din limba naţională, după care se judecă cu deosebire maturitatea candidatulut. Ca să ne Întoarcem la poetică, iată care sînt calităţile meto­ dice ale unui bun manual, iată care sint principiile pe care un au­ tor consoiti nu trebue să le ignoreze : 1) Pentru poetică, ca şi pentru celelalte studii, pînă pe la mijlocul secolului nostru se folosea metodul deductiv. Se lormulaă legilfl, pe care apoi profesorii cu şcolaril le aplicati în lectură şi exercitil. De aceia pe lingă manualul de poetică scolarul avea şi o antologie paralelă, unde găsea poezii asupra cărora să aplice le­ gile memorizate şi modele pfl care să. le reciteze. In zilele noastre însă, mal ales în Germania, s-a recunoscut greutatea acestui metod, care din punct de vedere psihologic nu e niel natural nicl prac- -tic. Partea întîii'! a acesteî procedurt, adecă recitarea legilor, s-a dovedit de superfluă, după ce şcolarul tot nu te înţelege fără apli­ caţia cuvenită. Pentru aceia s-a adoptat metodul inductiv, bazat pe intuitiune. Manualul de poetică e totodată şi carte de lectură. La fiecare capituJ, la fiecare lege, la început e un model bine ales, pe care profesorul îl citeşte cu şcolarii in clasă şi îl analizează in­ ducînd cu şcolaril împreună fiecare notă, fiecare cuvînt a defini­ (iunil, a legiî concize dela sfîrşit. O astfeliu de lege poetică scoasă. de şcolari nu se mai uită niciodată; fiecare cu vînt e deplin În­ teles, �i În loc de o lege abstractă şcolarul s a ales cu sentimentul legil, s-a ales cu dibăcia complectă de a o aplica rnsuşl în mod deductiv în lectura sa privată. Şi pentru ca importanta 'legii să o " simtă şcolarul cu adevărat, de comun e şi un model slab, pe care profesorul cu şcolarii îl analizează în mod critic din punctul de ve- dere al legii scoase din modelul cel bun. In Ieliul acesta şcolarul se deprinde la critica literară, la lectura critică. Fără îndoială că puţine legi se vor putea induce într-o oară cu metodul acesta, acestea însă întră în carnea şi osul şcolarulul.Fiindcă legile nu mar aă trebuinţă să fie mernorizate. drept lecţie, pentru acasăpro- fesorul le dă şcolarilor alte două poesij, una bună şi alta mal slabă, pe care şcolarii să le judece în mod critic în scris pentru oara viitoare, iar de memorizat le dă modelul analizat în clasă. La ge- nurile mal lungî, cum e epopeia, drama, novela, romanul, şcolarii după recomandatia profesorului î91 cumpără de fiecare un model Într-o ediţie populară eftină, Aceste modele sînt citite în clasă şi [165] G. I. Iones cu-Gion, Manual de poetică ro mînă 165 cu acelaşi metod sint induse toate recerintile genului respectiv. La chestiunile poetice mal generale, cum e deosebirea între şcolile literare, între clasicizrn, romantizm şi naturalizm, se pun a­ lăturea trei modele caracteristice, unul de fiecare şcoală, din care iarăşl sint induse principiile, formele şi calităţile fiecăruia. Aceste calitătf profesorul le dezvoltă şi detailează la fiecare gen literar din modelele citite în clasă, arătînd totdeauna avantajele şcoalel naturaliste. Manualul de poetică trebue să contle la fiecare capitol un mo­ del de analiză, un model de inductiune, iar la finea capitolului le­ gile induse scurt şi conciz, fără o vorbă de prisos. Aceste analize din manual sînt menite mal mult pentru profesor decît pentru şco­ Iar, fiindcă nu e aşa de uşor de aplicat acest metod. Cind am a­ vea siguranta că profesorii noştri de sine ar şti să face această inductiune, atunci manualul ar fi de prisos, ar fi deajuns cartea de citire. Dar profesorul n-are de unde deprinde metodul acesta, fiindcă nici în liceu nici la universitate n-a avut ocazie să le deprindă. Profesorul de limba romină din cîte a Învăţat la univer­ sitate nu s-a ales cu nimic pentru necesităţile lui de dascăl, nict cu materia n ici cu metodul. Astfeliu singurul izvor de unde poate să se instruiască profesorul sînt cărţile didactice care cu litere deo­ sebite conţin şi partea profesoruluî şi pe a şcolaruluî. Germanii la universităţi.e lor au seminarii anume pentru e­ xerciţiul şcolarilor în metodul şi materiile gimnaziale, de aceia căr­ ţile lor pot să fie mal puţin detailate în aplicarea metoduluî; noi însă din toate acestea n- avem nimic. Singurul dascăl în această privinţă pentru nol e omul ales, omul experimentat care are cu­ rajul de a deveni autorul unul manual didactic. Nu avem destule cuvinte ca să accentuăm că orîce alt me­ tod decît cel inductiv e nul ca profit pentru şcolari, e nenatural, psihologiceşte neîntemeiat. Cu toate acestea nof n am făcut nicI măcar începutul pe calea aceasta, ba nict măcar -n-am ajuns să-I simţim importanta şi necesitatea, E pedantizm nemţesc acesta, parcă aud pe unil alţii zicînd. f;li cu toate acestea nu e aşa. Pedant poate să fie onoare metcd, chiar mal pedant decît cel inductiv, şi tocmai în lipsa pedantizmuluI constă virtutea orîcărut manual de şcoală �i în deosebt al unuia inductiv. D-I Gion, profesor şi scriitor apreţiat la nol, credem că era \ [166] 166 Dărl de seamă vrednic să simtă această necesitate, era vrednic să ne dea un manual metodiceşte bine clădit. In fapt însă manualul d-sale nu e nicî inductiv nicl deductiv, nu e nici măcar dogma­ tic în sensul scolasticizmulul medieval. Un singur model anali­ zat,' o singură critică . literară, un singur principiu explicat .in mod intuitiv nu conţine cartea d-sale. Ne este cu neputintă a scoate din acest manual un principiu metodic pe care l-ar fi avut autorul .ÎJl vedere, fiindcă, după. cum se pare, na avut nici unul, pe care în mod conştiîi să-I fi urmat şi aplicat şi pe care cititorul să-I observe cit de colo. Capitolele '"ii mal ales chestiunile dintr-un capitol se urmează, în mod întîmplător fără nicf un sistem. Din cauza aceasta o singură lege aslfelill predată nu o va putea în­ \elege şcolarul pină în măduva el şi un singur capitol nu-l va putea invăta decît rnemnrizindu-I mecaniceşte, fiindcă lucrurile se urmează dezlegat, fără nicî un sprijin pentru asociatia de ideî, Dacă în manual nu o observat melodul inductiv nicl măcar în în­ şirarea capitolelor, atunct şoolarulul i-se spun Ierminf xi lucruri care se explică mal tirziu, ise vorbeşte de lucruri pe care nu le-a văzut, i se face poezie fără poezie, şi ClI rinduiala ar coasta e silit aînvtita vorbe fhră cuprins, a ghici in loc de a intelege, a memoriza în loc de a judeca, Lipsa aceasta de pătrun­ dere a Irumuselelor poetice e cauza că autoril noştri de merit nu sînt citii,! şi aprenatl, această memorizare seacă a poetice] e cauza că în societatea noastră intilnim oamenI sed cu inima, sceptici, fără entuziasm şi materialiştt, Poezia e chemată a frăminta şi a Înmuia inima omulut, dar în manuale şi în şcoală tineri mea noas­ tră nu invală poezie, ei poetică. AVInd în vedere metodul inducliv, cum am spus, singurul potrivit pentru poetică, manualul D -lnl Gion e incriticabil, sub orl­ ce critică. Aceasta Jnsă nu e numai greşala d-Iul, ci în general a tuturor manualelor noastre de limba rornlnă. Tocmai fiindcă nu sintem deajuns pătrunşî de necesită tile ,şi cerin I,ele metodice a căr­ [ilor didactice, tocmai de aceia se găsesc atitia autori la nol, iar progres atît de neinsemnat în şcoală. Dacă melodul manualului e greşit sau mal bine dacă n-are nici un metod, atunci restul greşelilor dfil form{t s-ar putea trece cu vederea: dar fiindcă şi alte manuale comit greşelile D-lul Gion, ne permitem a semnala pe cele mal principale din ele. [167] G. 1. lonescu-Gion, Manual de poetică romină 167 2) Manualul didactic trebue StI. fie couciz ca st 1, să. nu se repeteze nimic �i mal ales să nu fie vorbe de prisos. Şcolarul nu ire­ bue să reciteze buchia căr\iî, dar autorul pentru a se feri de pleo­ nazme trebue să- ŞI facă astfel iil socoteala ca textul său să poată fi recital din cuvînt În cuvint, fără ca scolarul să se păgubească cu o singură vorbă, tot cuvintul să-I spună ceva esential şi noii. Pentru a arăta cît de mult păcătueste D-l Gion tncontra acestui prin­ cipiu didactic atît de elementar, ne permitem a cita unul din ca­ pitolele cele mal scurte şi totodată esenţiale în poetică. Vom pune în parenteze cea ce credem că e de prisos, pentru ca să se vadă proportia între cea ce era de lipsă şi cea ce e de prisos. «Poezia lirică. (p. 77) (< , , (dn timpurile primitive, nimic nu era mal strîns legat decît «muzica cu poezia, Lira şi harpa erati soaţele nedespărtite ale poe­ -tuluf, şi ,,'În copilăria lumii, în leaţiănu! â/'ili.za(iunilO1', oameniI, «spune Vico, erau niJte porţI sublimi, a Aic] să repetează de 2 orl aceiaşi idee, dar şi mai bomhasL (O, Atund, cJltnZirt8Jnlll aj)l'iltdpft PI{jielnl şi i1li1l1rt o1)wlll'l cu o putere de care azI cu gl'eli ne dăm searna; Iirizmul era continuu, căci poezia lirică mal poale fi definită şi «expresiunea sim\imin­ tclor cu enluziazm. ,) ) Aci să. dă o a 2-a defll1i\ie, dupCl o întroducere superfluă şi umflată. Defini\iunea prin caracterul ei nu poate fi decît uria. e « Poetul cîntă; muzicantul era poet şi poetul muzicant.») Aci În scurt stt spune încă de trei od cea ce s-a mal spus de treI ori; fac şase. [168] 168 Dări de seamă • Mal tirziu, cînd poetul nu se mar însoţea (singur) cu lira «[in zicerea versurilor sale,) totuşi (aceste) versuri era ii făcute con­ < form cerintelor muzicale ale cadenţei, (ale număruluf)-. «Dacă astăzi, în metriea lirice; grece şi (în melrica liric(1<) «latine mal există oarecare tndoeli (cu privire la constitu tionea ver­ -surilor şi cornbinărilor de picioare,) cauza este (mal cu seamă) ne­ Aci urmează patru versuri latineşti, drept dovada că Il-l Gion spune adevărul �i numai adevărul. \ Sau p. 149: . «La Perşî poetul Firdusi a cîntat într-o poernă de 120,000 «de cersurt, numită ;;îah-Nameh, legendele 'şi istoria vechilor regl al Persiel.» Sau p. 195: • Un singur model de dramă satirică ne-a mal rămas de la '\ , . [171] G. 1. Ionescu-Gion, Manual de poetică remînă 171 «Elinf. El se numeşte Ciclopul şi este făcut de Euripide în 709 ver­ p. 69: .Şi astfeliu în răzlăţirea oeacurilor etc ..... » p_ 74: «Poporul se sculă cu mic cu mare j e vorba de pra­ «pădul ori de viaţa Hominieî.» Astfefiă de vorbe ali fost de mult botezate de D-I Maiorescu «beţie de cuvinte», şi după modul cum le-a infierat d-IUI parcă ar fi drept să fim sc�tiţi de ele pentru veciI vecilor, iar nu să le dăm drumul pînă şi în şcoală. [172] 172 Dări de seamă 6. Fiindcă persoana autorului cărtit didactice nu e de im­ portantă pentru ştiin ta respectivă, de aceia autorul trebue să dis­ pară cu totul, să nu vorbească niciodată despre sine sau de la sine, nicl În persoana 1 singular nicî la plural. Manualul didactic e obiectiv şi întră deadreptul în materie fără exordir, fără planuri, fără pro­ misiunl anticipate şi fără captatio benevolentiae. D-I Gion însă şi mult) alţi autori didactici nu încep aproape picI un capitol fără astfeliii de exordii, ba chiar pe la mijlocul capitolelor sau la fine vorbind la persoana înlîill prevestesc ce are să se spună la alt loc. Aşa d. e. p. 149: "Vom semnala faptul numar la acele popoare a căror -civilizatiune a strâlucit mal mult în istoria omeniriî, Numat despre «aceste pOlJoare 'vom vorbiÎ:n lin it foarte ,f;enerale.» In loc de a prevesti, să se spună mal bine; fiindcă şcolarul care învaţă buchia conştiincios, şi din nenorocire sînt mulţi de a­ ceştia, spunînd de la sine aceste exordiî :-şi întrebuinţînd pluralul majestatis sali literar, îmbracă rolul autorului şi se face ridicol şi pe sine şi pe autor, cela ce nu poate fi scopul unel bune educaţii. 7. Şcolarul e dator prin lege ascultare şi supunere cătră profesorii SăI şi cătră manualele aprobate de minister. Pentru aceia el trebue să creadă prolesorulur şi manualulut pe cuvînt fără ca aceştia să aibă trebuintă de jurămînt sau marturi, Din cauza aceasta citatiils autorităţilor pentru întărirea celor afirmate, în cel mal bun caz, sînt de prisos. D-I Gion însă e interminabil în citatit ; de multe, foarte de multe orî numar de dragul unei mindre citaţil d-luî ştie ţese, unde apucă, o chestiune care de altfeliii ar putea lipsi. E de admirat memoria d-lul, cum la tot ce spune î�T aduce aminte de vorba unul strămoş roman, a unul Grec colbăit, a unul Francez fercheş, a unul Italian aprins, a unul Neamt sau Englez savant saii chiar de a unui exotic Espaniol, Obiceiul impozant al citaţiilor, eruditia aceasta era în floare pe timpul scolasticizmulul medieval, cînd gre­ utatea se punea pe vorbe, pe autoritătt, �ar nu pe lucruri. S-a stins obiceiul acesta de mult, şi în carte didactică nici n-a existat. vre-o­ dată, nici chiar pe timpul scolasticilor. Şi cu drept cuvînt, căci din două una: Ori autorul e capabil a spune pe inteles chestiunea, şi atuncî ce trebuinţă e de citatie? 01'1 nu e capabil, şi atunci sa ia mîna de pe condeiii 1 La tot cazul citati a încarcă şi [173] G. I. Ionescu-Gion, Manual de poetică ro mînă 173 împrăştie numar de geaba memoria bietil OI' şcolart. Citaţiile din car­ tea D-lui Gion, ca să nu exagerăm, fac şi ele cam a S-a part: il manualului. La ce? Păcat de muncă, ! 8. Cînd şcolarul se întîlneşte cu manualul săli didactic,' ;,ţ" intelege că nu cunoaşte chestiunile cuprinse în el, cu atît mal pl;. ţin literatura şi istoria chestiunilor, căcî altfeliii n-ar a vea trebuiu la de el. El poate avea numat rolul pasiv de primitor al tnvătăturiî dar nicidecum de judecător. Din cauza aceasta nu sînt permise în manual didactic chestiunile neaşezate, chestiunile de discuţie. A­ utorul să spue după convingerea lUI lucrurile, căcl rezultatul e tol acela şi dacă pune discuţia pe tapet între două tabere contrarii, căcl din premisele puse în carle pentru dovedirea părerit autoru­ lui, tot din acele premise va judeca şi şcolarul, de va putea. A pune polemica şi discuţia în manual de şcoală înseamnă a-şi face din fragezit copil lovarăşî de arme încontra unorvrăjmaşl reall sau închi puitt, lucru de care nu cred să aibă nevoe un autor valoros. Astfeliu la p. 211 D-I Gion porneşte pe şcolar) în potriva u­ nor vrăjmaşl de mult reposatt, cînd zice: e Boiieau se în.şalii ca şi 0- «ratiii, căcî tapul nu era dat drept premiu invingătoruluî la serbă­ «riie dionysiace, el se jertfea pe altarul zeului etc.» De altleliă şi alti autori didactici fac această greşală. 9. ToL din cauză că şcolarul nu cunoaşte materia cuprinsă în manual înainte de a o învăţa din el, tot din această cauză tot ce se spune trebue spus cu temeiu şi complet. D-I Gion însă a­ proape tot manualul îl scrie în formă de discurs, atingind numaI in treacăt lucrurile, ca şi cînd şcolarii le ar cunoaşte deja de acasa. Numele proprii sînt mijlocul cel mai scurt de a atinge chestiunile şi de a trece înainte. In chipul acesta rare sînt capitolele care s-ar putea rezuma într-un schelet, pentru ca şcolarul să-şl poală recapitula lecţia; fiindcă fiecare capitol cuprinde o sumă de ches­ tiuni atinse, aruncate aşa şi ploate pe întîmplare de icî de colo pe capul unul titlu nevinovat. ,� * * Acestea sînt observaţiile ce le am putut face asupra manualulul de poetică a Il-lut Ionescu-Gion, observatii de natură mar mult gene­ rală. Amănuntele credem de prisos a le mai scormoli. Şi pe aees- [174] 174 Dăn de seamă tea le am făcut numai din dorinţa de a porni o discutie publică obiectivă asupra recerintelor unul manual didactic şi asupra imen­ selor greşeli metodice şi materiale din manualele noastre aprobate de minister, mal ales pentru limba romînă. Gît priveşte poetica, nOI avem convingerea că D-I Gion n-a avut nicl odată ocazia de a propune însuşl În şcoală manualul d-sale. Căc] altfeliii sîntem con­ vinşt că de mult ar fi scos o nouă ediţie scurtată, îmbogăţită şi emendată ca metod, materie şi limbaj. Sperăm că în curînd D-I Gion va face acest serviciu instructiei romtneştî. Ioan PanJ. E. Viala, Cauzele atenuării măduoeior rabice. Annales de I'Ins­ titut Pasteur T. V No. 11. De cînd Pasteur a descoperit vaccinul rabie şi a emis opi­ niunea (Comptes rendus Acad. de Se. 1885) că atenuarea mădu­ velor rabice se datoreşte actiunii oxigenulul aerului şi a căldurii, mal multî bacteriologl' au studiat actiunea diferitilor agenl,l fizicI şi chimiei asupra acestor mă du ve. Cu toată importanta concluziu­ nilor deduse din aceste cercetărl, ele \lU pot însă fi aplicate ate­ nuănl măduvelor rabice, aşa cum acestea sînt preparate pentru practica inoculaiiunilor preventive; condiţiuni le în care s-ai] făcut cercetările fiind deosebite de acelea în care se pune virusul fix pentru prepararea vaccinuluî, Pentru a determina rolul diferitilor agenti activt în prepararea vaccin ulul rabie, autorul a intreprins in laboratorul lut Roux din Institutul Pasteur cercetări în condi­ ţiunî comparabile cu cele observate în prepararea acestuI vaccin Pentru acest scop sînt instituite două serit de experienţe: una în care măduvele rămîn mol pînă la sflrşit şi alta în care măduvele sînt supuse treptat la uscăciune. In fiecare din aceste seril mă­ duvele sînt dispuse în trel grupe şi mîntinute unele la o tempera­ tură de ·4° la + 4°, altele la 23°, temperatura întrebuinţată .in prepararea vaccinulul la Institutul Pasteur, şi altele la 35°. In fine măduvele sînt mînţinute în vid, în vid uscat (prin bas­ tonaşe de potasă caustică), într-o atmosferă de acid carbonic, de hidrogen, sau în aer ordinar confinat, în a.er ordinar reînoit sau în aer reinoit şi uscat. Măduvele sînt apot încercate la intervale [175] Th, Lange, Beitrăge zur Kenntnisş ele. 175 de timp variabile prin trepanatiune la epurl de casă şi prin ino­ culărî în ochî la cobar, în mod comparativ cu măduve conservate în condiţiunile obicmuite de prepararea vaccin ulul. Prin acest procedeu autorul ajunge la următoarele. concluzi­ unl : Măduvele rabice umede rămîn mult timp virulente în vid, hi­ drogen �i în acid carbonic. Durata virusulul este aproape aceiaşi în aceste mediun. Căldura în absenta aerului grăbeşte distrugerea virulenter. In prezenta aeruluî măduvele umede pierd mal repede virulenta decît în vid saă în gazurile ::iUS numite. Toate celelalte condiţiuni rămînînd egale, măduvele supuse uscăciunii pierd cu mult mai repede virulen \a lor. lnfine pierderea virulenteî este şi mai accentuată cînd măduvele sînt supuse uscăciunii în aer reînoit. DecI căldura, aerul (oxigenul) şi uscăciunea distrug l:tcl,iunea vi­ rulentă a virusului rabie. Şi pentru că în practicarea vaccinului preventiv temperatura este joasă (18°-23°), actiunea ei joacă un rol mal slab. Aerul (oxigenul) şi mai cu seamă uscăciunea sînt prin urmare agenţii cei mai activî în prepararea vaccin ului rabie. JU, VIădescu. Th. Lange, Be'itrâge zur Kenniniss der Entwicklunf! de}' Ge­ fâese u, Tracheiden, (Contributiunl pentru cunoaşterea dezvoltării vaselor şi traheidelor.) Flora, 1891, Heft IV pag. 395-4.34. Tau. XI şi XII. Cu toate numeroasele cercetări care ali succedat primelor �i meritoaselor studii ale lui Hugo Allahl asupra dezvoltării vaselor şi traheidelor, rezultatele cîştigate nu sînt încă destul de com­ plete, nicî lipsite de contradictiunl. Aceasta din cauza neurrnări­ ril continue a tuturor fazelor de dezvoltare a acestor elemente la un număr mal mare de plante. Aşa pe de o parte s-a constatat de cătră Moh! şi confirmat de Griiger, Dippel, Schmiie, Strassburoe», cum că îngroşarea păretilor celulelor procambiale sau cambiale care vor forma vasele saii traheidele se face în detrimentul pro­ toplazmeI lor, care este astfeliri consumată şi dispare complet cînd vasul e complet dezvoltat. Acest rezultat este de altfeliii astăzi ad­ mis şi expus În toate tratatele clasice. Pe de altă parte s-a consta­ tat (Sanio, Fischer, StrassbuJ'ger, Haberlandt) la unele plante nu­ oleii şi conţinut protoplazrnatic în vasele deja dezvoltate (Pelar- [176] Dări de seamă .'ld!h"it, Berberis, Sambucus, Plantaqo), ba chiar prezenţa firJlor de amidon. Pentru a concilia aceasta date contradictoril, cum '9Î pentru a preciza mersul dezvoltării vaselor, autorul a întreprins, după sfaturile profesoruluî Pf�f/er din Lipsea, cercetări asupra unul mal mare număr de plante, care ati dat următoarele rezultate: a) Lignificarea membrane] nu începe deodată cu îngroşarea el (cel puţin la conifere), ci putin mal În urmă; ambele fenomene iau însă sfîrşit deodată. Lignificarea are ded loc cît timp trahe­ idele şi vasele prezentă încă conţinut viti. Se infirrnă dect datele lui Strassburger, după care lignificarea are loc În membrană după îngroşare şi cînd vasele sînt deja golite de plazmă, �i se confirmă rezultatele obtinuta de TYiesner, Kraseer, Biirgerstein şi Hegler, Iără însă ca autorul să constate, ca acesta din urmă, o tmputinare trep­ tată a conţinutul ul cu cît se operă lignificarea. O imputinare a pro­ toplazrnel nu are loc, după autor, decît după ce a încetat îngro­ şarea şi lignificarea. b) Perforatiunea păreiilor transvorsalt, ce se face în gene­ ral în formă de miel porl, are loc după ce a încetat. ingrosarea menbraneî, Autorul nu infirmă însă nici nu confirmă datele lul Kny asupra liliaceelor arborescenta, unde, după acest botanist, perlorarea are loc înaintea tncepcril tngroşăril. c) N« toată protoplaeinu este consumată pentru îngl'oşarea membranei, ci sau rămîne în traheide sali vase sali se deplasează. Intrucit priveşte momentul disparitiunil plazmeî din vase �i tra­ heide, autorul a găsit foarte mari variatiuni nu numar la diferite plante, ci chiar la aceiaşt plantă Între diferitele sale păql (tulpină, rădăcină, tulpina hypocotilee) sau chiar în aceiasi parte între lem­ nul primar şi secundar. Aceste variatiuni sînt unile în patru grupe: 1) Plazrna dispare indată după terminarea ingroşărij �i lignificăriî membrane! şi a rezorpţiuniî păretelul transvers (vasele primare din tulpina de: Phaseolue, Vicia, Helianth\ts, Cucurbita, Pinus-pinea, Tilia; Cor!Jlus; vasele secundare: Helianthus, Phaseolus, Cucurbita, Sequoia,Vicea alba, Araucaria, Co1"ylus, Salix, Populus, Tilia etc.). H) Pla7:ma persistă încă cîtva timp după lignificare, îngroşare �i perforare a păreţilor transverşl (Aspiclium alpestre, A. /ilircmas, in­ ternodul epicotileu de la Phaseolu., Cuwrbita, Pinus-pinea (rădăcina), [177] Th. Lange, Beitrăge zur Kennitniss etc. 177 Pinus laricio, P. sylvestris, Cedrue Deoâoro, Letr'ix (vase secun­ dare) etc. III) Protoplazma persistă în tot timpul sau in cea mai mare parte din perioada de vegetatiune (petiol d. Aspiclium al­ pesire, A. ftIix mas ; Hordeum, Secole, Triticum, lvIalva (umflăturile frunzelor) Cuscuta, Plantaqo). IV) Plazma persistă peste perioada de vegetatiune (Ilex, Juqlans, Fraainus, Taxu« Gingko etc.). d ) Contrar -rezultatelorobtinute de Strassb�t)'ge1·. autorul a constatat fueionarea plaemei din articolele vecine ale vaselor, după perforarea păreţilor transversalt. e) Cînd plazma dispare în timpul perioadel de vegetaţiune [cazul I, II şi III), autorul a constatat disparitiunea treptată a el, după formarea vaselor, pînă ce ajunge a forma un strat parietal, care poate fi la început plazmolizat, iar mal ttrziu nu. Nucleul de­ venit parietal ia aspectul văzut de Schwarz şi Strassburger, de­ vine veziculos, cu formă neregulată şi în urmă se desface rîsipin­ du-şt continutul. Atît plazma cît şi resturile nucleului dispar din vase j'etntgînclu-se direct prin filamentele plazmatice conective, cum a indicat Schaarschmidi şi Kienitz- Gerloff', 1 sau clifuzîndu-se În 1,e­ săturile vecine, după ce s-au transformat în principii albuminoide difuzibile. f) Cînd protoplazma persistă în vase şi traheide în tot tim­ pul perioadei de vegetatiune sau şi mal mult, atunci poate lua parte la asimilaiiune .şi la conducerea substanţel . or plastice. Poate prezenta prin urmare fire de clorofilă:şi produce amidon (Plantago, Malva), In astfeliii de vase (''' ·n1,inu1 viu nu mal are loc nicl o îngroşare 'j a păretilor. 'llaa!n!!!J.ou . - ,11 ()( I g) Vase secundare se pot dezvolta chiar În internodurile '-··''3.te încă in perioada de creştere în lungime. In acest caz dez­ ,-"oltarea lor e acropetaIă. h) Creşterea în lungime a internodurilor nu se face deopo­ trivă în toate părţile uneI sectiunî transversale ; ci pe cînd scoarta încă se lungeşte, lemnul a incetat a mal creşte în lungime. M. VIădcs(·u. 1. VezI această Arhivă voI. II pag. 428. [178] 178 Dărl de seamă Alex. Pretorian, Notiuni de economie politică şi de finance. Ploeştr 1889, în 8, 179 pag. Acum dOI am :n�J Pretorian <1 un manual de drept comercial pentru uzul comerciale. Am fOe,r poate cam aspru in critica ce a in Iăcu t acestei cărtI didactice in coloanele «Arhiveî», şi motivul este că eram revoltat mut ales de stilul pre·· sărat cu francezizme nepermise, al colegului nostru. Văd că eri­ tica făcută de mine a fost folositoare; Notiunele de economie po­ litică publicate de D·I Prelorian, rleş1 lasă încă de dorit sub rapor- tul Iimbii, tot nu se compara in aceste privinte cu "Noul Cod comercial" publi. 1889. Ce e drept c,l cuvintele e: dul, dansatoarele» (pag. ,> i, 4 sezoanel=- (pag. 33), -uvrieri- (pag. 55), -remplasa- (pag. E (pag. S7), <:lle D-Iui Pretorian corespunc, lOt, sI !lui (; 'lBSt1.U de şi ideile sînt bine eSpllS!:. Prin urmare prmeipalul merit a !;u cărţi didactice nu lipsef;>te manualul'li J)-iul Prf;torian. E insil (k regretat că s-all strecurat n:uceal'C noţiuni illdoi�asp, (',� Sfl au :t.lc greşite, în această carte .• ,�a de e:.emplu D·) 1 ';(" Il) ia'1 fi( .Cipnne l:ă munca se imparte în prodU(;tiv�\. :;;i neprod uell V ii, :::1 i.'j[("IZ,l ea e- xemplu de muncă neprodudJvă dohorîrea nnUl pentru a re· construi altul. Fără ca să di')eut. ehestjpnea maT . f;(j, ee nu pot face aier, observ că, d(� 03.1'(',(' :' ,,' "unea are ,.J) scop, după cum însu�l D-I Prel(,mUl rH� r,pune de a face ca (o),iecteL.J să fie apte a satisface treb,ifl\ele doborirea unUl zid pelJ- [179] A. Pretorian, Notiunr de economie politică 179 / Chestiunea liberului schimb nu este bine trataJt. Adaog că foarte rău face D-I Pretorian ci)" opune sistemul }iheruJu, schimb sistemului prohihitionist,' in loc de a zice sistemul protectionist. Prohibiriunile sînt unul din mijloacele sistemuluf pro1.ecţionist, insă nimeni il-a ridicat prohibitionizmul în sistem, căcl atunci ar trebui să întrerupă eu totul relatiunile cu restul globulur � Colegul nostru pare că confundă protectie- n cu sistem prohi li tiv , căci -lupă ee-şI intitulează capitolul c Liberul schimb ŞI ,.!stemill protec­ tionist», vorbeste 1 J de: Liberul schimb �i 2) de: Sistemul irohibitiv, iru - a reconstrui un altul, nu e o muncă neproductivă, fiindcă ia are de scop a face fondul apt de a primi noul zid ce are să se construiaseă. S a zis cu drept cuvînt că munca neprodrv+ivă nu se poate concepe in economia politică decît cînd e vorha de munca unul nebun. De asemeni cred că D -1 Pretorian dă prea mare importantă teoriei Iuî Malthus, care acum, in urma atacurilor lui Lassale, e foarte puţin gustată de economistî. ImI aduc aminte că acum 10 an) D-] Fontpertuis, făcînd o dare de seamă despre cartea D·lu1 Jvoes (;u�ot "La science economique" in Societatea de Economie politică, releva între altele faptul că Intr-insa D·1 1;,1'( 1 consacra 16 pagin) teorie] lni l'vlalthus, pe care, zicea D 1 t ontperluis, astăzi DU o mai ia 1>1 iIJni -n -erios. lnfine intr-un lUHUW! (le �(l:oalil secundară e inutil a da 4 definiti unt pentru impozite. fimdeLt multe definitiunl încurcă in­ teligcntele tinere; de asemenea trebue a se evita definiţi un)' obscure ;;1 tuntolog v.A «ea urmatoare; «Genul uman este o mine so- "tate de schimb, astfelll't că societatea este un schimb �i schimbul .ste societatea. Economia politică fi-anumit ştiinţa schimbului tocmai din acest punct de vedere etc .• Cu aceste mici rezerve, cartea Dvlu) Pretorian se poate re­ comanda �eoalelor pentru care este Iuerată. 1. r.ranOVi(�NmU [180] :�z .. ';.NOTIŢg:şi l�FOR�[AŢIU�I , , RECTIFIGARE' In lista .membrilor societătiî, publicată în , \ N-rulul 1; s�au amis din eraare '��lm'eie hţ81n.brilar: , i Grigorie Antipa, Je��.' Ioan !Jarbovescu, Be\'lip. ! _ , ;�"i >,!; r �_ In. şedinţa dela 16 Maiu 1891 a Societăţiî d�: B!o� �, lagie,Q-rul Nepven, profesor de la şcoala de medicină din Marsilia, făcu cunoscut rezultatulexperienţelor sale' privi­ toare la tratarea �pginel difterice prin )njecţiun'î intersti- " ţiale tn, amigdale, "vălul palatului şi ganglionn gîtniul şi anume : cu o iseringă a TUI 'Pl�avaz face injecţiuni de" 4 13"5 =picăturt din a soluţiune de sublimat de 1 Q oontig. pentru 50 grame şi anume patru în gai1glioilil gîtuhll, 111- sînd "cite t) pînă la 8' picături în/fiecare întepătură. După 5 oarapielea car ,El 'era: ' arzătoare devine liniştit"ă, pulsul CCt�e;" " ", •• j5rJ,'", avea 160 cade .Ia 120, a doua zi poate vculege din gittll� ,; r copiluluj.cu ajntorul- uneî cimhistre a membrană- falş-if" ,', :', t lungă .de 3 centimetri-şi. largă de jum. centimetru care ;" acoperea tot palatul';' cîtă membrană falşă mai era, că,zp, în seară. Inaiqte �nsă de injecţiune . se fac gal�garizrr;e şi",. spălături Clil�ltblimat într-o salutiunede a miime. '-',,' Inceputiil 'cu acest tratameht da war'î speranţe că gro/:. eZ;.1,VUţ "flagel care hintue 'între._,capil îşI va , găsi' leaculşi' . angina difterică nu va mal 'fi privita 'ca de nele(';tât",' "Gr,. C. B. [181] A RH IVA ORGANUL SOCIETATII ŞTIINŢIFfCE ŞI LITERARE DIN IAŞI VoI. III Aprilie-Maiu 1892 .�== A.D. XENOPOL No.4 şi 5 Grigorie Ghica si Ioan Sandu Sturza 182�-18:�8. (Un capitol din vol, VI al Ist. rom.) Ţările romîne reincăpuse după mult zbucium şi multii batae de inimă iarăsî sub oclrrnuirl nationale. Era insă , , nurnaî primul pas făcut cătră :« lor regenerare şi trebuia incă străbătută o lunaă si anevoioasă cale pînă Să-SI vadă <.:J } ., ele asigurate într-un chip mal trainic mersul şi soarta lir. Cu expunerea acestor lupte, de astădată nu sterpe ca cele mal multe din cele schiţate pină aici, ci spornice şi de viaţă. dătătoare, av: .m s;\ ne î ndeletnioim în paginile el' urmează, şi care tnchoc IfUIg-1l1 şir de lmprcjurărl din care a răsărit, frămîntat de nouorocirr, poporul romin de asHtzJ. Domni] nOLI nurniţî, Grigol'ie Ghica în Muntenia şi Ioan Sturza în Moldova, g;\sidt Vaile în care trebuia să domniască i]]I1'-O stare prăpădită, jefuite de Eteriştl, prădate de Turcl ce zdrobise pc aceia, apl'oapc toată populaţia mal s;\l'ac:"t retrasă la jnuutc sau Ia codri, cea hogată fu­ git(t sub alte stiipîIIÎI"i, �i anume diu Muntenia in Transil­ vania, din Moldova ln Bncovi nu şi Basaiuhin. Neorlndu­ clcle şi mulţimea de (l:ll1lUrt'i r;\1 :ldllllaţ:iin ţările rominc sub -uumcle deU;tel'i�ti inrnul ţiseWJh{llitul într-un chip cu. totul afară din calc, �i cea tntiiu îngrijim a noilor domni A?'hil'Cf, org. soc. ·i1iil'/ţ. 'Îi literare din Iaşi 1 [182] 182 A, D, Xenopol fu de a stîrpi rămăşiţilc bmtuitoarc ale foastelor armate greceşti. Tălharil erau cu atîta mal primejdioşi că, ade­ menind şi pe pămîntenî la crimiualele 101' apucături, gă­ se au gazdă şi tăinuire la 81. 1 Urmărirea lor putea insă da loc la cumplite abuzlll'I,[ll'in amestecarea oamenilor nevinovaţi cu tălhan sali gazdc. Altă greutate ce ap{tsa asrjf)!'a ţ;).l'ilor romîne era stl­ cătuirea deplină a vistieriei şi neputinţa de a încăsa dă­ rile de la o populaţie fugit(t şi trnprăştiată. De aceia dom­ niî recurg la imprumuturî de suml adeseori cu totul nemsemnate spre a duce de ilZ] pînă mint sarcinile ocir­ muirii." După ce poporul se mal adnnă, Sturza recurge pentru acoperirea lipsurilor vistieriel la un ajutor de hanî peste birul obicînuit 3. Grigorie Ghica eru un hoer patriot şi religios. Cind avea de discutat vre-o împrejurare mal complicată, el pe­ trecea noaptea in inchinare şi j'ug;\CiUlll. Deşi nu era un om învăţat, el poseda ştiinţa timpuhu, limba grecească şi cea franceză, învăţate parte acasă parte în şcoala dom­ nească. din Bucurostî. Ghica se sili, de indată ce luâ frînele , oclrmuiriî, să tămăduiască măcar în parte rănile lăsate de revoluţia grecească, Impotrivă de cei a ee făcu Sturza în Moldova, îl aflăm luînd măsun pemtl'llllşllrarea dărilor, în­ deplinind lipsurile din vcn iturile a vcrilor minăstireştl lu­ ate de Turcl de la cillugJ.l'il grecI., Domnul se mal si­ leşte apoi a înfrîna pe dl'eg�l.tol'il jăcast. 4 El vroia S�1. rea­ ducă în ţară pe hoerit instrci nap incă din vremile Eteriet, şi care se ana li in Transilvania; insă el îl duşm�Uleaii, pretinzînd, dllp�t illdernrlul consuJnlul rusesc Piui, ce eşise şi el in Braşov, ei'i. dornmll nu ar li fost ales conform tra­ tatelor dintn� îmbele cnrt'i, a Tlll'ciel si a Rusiei. In rea- l , 1. Mal IIlnlte online penll'll prinderea tăllt�l'ilol' dintre ani.l 182,,--·1826 în Erbiceemn, Istoria MitropolieI MoldoveI, p. 249, 250, 254-256, 40 t, '117, 420, 423-425, 2, Ioan StUt'�a imprllrl1ută pentru nevoile vistierie'l în 1820 de la banul Enacache Dimitrie 400 de leI �i de la căminal'll1 Constantin Botescll 150 de lei pe vltdea de dOI anI (l)j i dom, p, 256 şi 404, 3, Hrisov din 162:1 în Urical'lll, V, p. 180, 4. VezI În �crisorile lUI Ioan G!âca c. Alexandl'i, BucureştI, 1884, No. 1, arestarea �i aducerea la curte n clucel'lliul 1\1eC1\ Gheorghiescu. [183] Grigorie Ghica ŞI Ioan Sandu Sturza 183 litate el aveati alt candidat de domnie, pe invăţatul boer Grigorie Brancoveanu, �i merg atît de departe în ura lor contra lut Ghica încît trimit în Munte, tia pe do! agenţî, un Arnăut al lui Brăncoveanu �i 11.11 Muutenegrcan, Ghiţă Cu­ ţuî, insărcinaţt să prOVOi.lCe () răsco al;\ contra domnulur. El iau sub dinşil pe Toma Brăteanu �i pc scrdarul Cristea şi, adunînd vre-o 600 dp onmcnl strcinr sub arme, vroesc să pornească pandurimoa, precum făcuse Vladimircscu ; clar sint bătnţt şi pri n�l de Maghenl, ornullul Ghica, daţt in judecata divanuluî şi ostndiţî la �;pinZllrrltoare, singura execuţiune ce se indepli ni în timpul .lomnicî luf Grigorie Ghica." De la o vreme 1118:\ 11oe1'[1 (lin Transilvania care-şi mîncase tot comindul in pribegirea 10]" văzînd d\ nu pot hotărî pe ed din ţaI'�I, mal mulţi chiar rudeniî de ale lor, a trece incontru domnuluî fi, se hotărăsc stI, revină în ţară, unde Ghica îl i:tl'ti\ �i-l mTm(�şh'in funcţii. . Relaţiile exterioare ale lut Ghica erau uşurate prin faptul că Ruşiî fiind pe atunct uuluşmănitt cu Turcii, din pricina uciderir patriarhului gTeC(�SC, şi consuliî ruseşti lipsind elin principate, Ghica era lăsat ln pacc de intri­ gile muscăleşti. El era ins;\ cn tutuI intrat în apele po­ liticei austriace, care pc atuncI nu era. defa vorabiW. Rusiei 7. Negoţierile dintre Rusia şi 1\1l'cia pentru re îndrumarea relaţ.iunilor diplomatice mergind foarte grerl, eu dt Încor­ darea intre ambele puterI devenea mal 1'0Stit�l, cu atita şi rolul Inl Ghica devenea mai anevoios. El se hotădl�te ÎnS{l mr:1. şov;\ire pentru Tun'} şi e[;'l concurs acestora spre a aresta şi a le da pe mini pe nn boeI' de la curtea lUI, Alexandru Vilara. Acest boeI' era foarte hine vazut de curtea RusieI, pentru dl in timpul ocupaţiei dintre 1806 -1812 înlesllise toate ne voile Ruşilor, executind mal ales ------------ D. Ioan Ghica, ScrisorI, p. 1l3. 6. Alexandrn Ghica Barbă-roşă era contra domnuluI; fratele său Dimitrie Ghica pentru el. 7. Intr-o depeşă a lUI Gentz c. G,·. Glâca din G Dechemvrie 1822 (Comte de Prokech-Osten. depeches ineeHtes du chevali"r de Gentz aux hospodars de Valachie II, p. 153), agentul lUI lYleUernich spune despre împăratul rusesc: "que l'emperenr Alexandl'e n'a pas d'autre voeu C[uc celui ele voir l'ordre comolide dans le,; prin­ cipautes." [184] 8. Gentz c. Ghica, 4 lLlllie 1823, ihid. p. :lOD nota 1. Din nefericire tocmaI d6pe�a lUI Gentz în C!I·re se relata pe larg chestinnea lui Vilara a fost lăsată afttră ca fărri interes de editorul depe.�ilor (idem, p. 229). Oomp. �Titrop. Dosoleit1 c. 111in­ eia"":, Martie 1823, Doc. col. Iiimn., supL, IV, p. 321. 9. Gen!?; c. G7âca 13 Iulie 1824, iiJiil, p. B4G. 10. Heliade, EchilihrnJ între antite;"c, p. 77. cu mare exactitate ordinile lor privitoare la nesfîrşitele că­ răturl în interesul armatelor. Vilara luînd după cit se vede parte la revoluţia grecească, ca unul ce era de obîr­ şie Grec, el fuge la venirea Turcilor in Austria, reintrind in Muntenia după arnnestia proclamată de Sultanul, Dar Turcil, pentru a-şl răzbuna incontra luî, pun pe paşa de Silistria să-I aresteze, sub cuvint e,�t ar fi comis jafurl şi răpirî de haul, ceia ce se Indeplineşto prin patru ca vaşi Turc] cu concursul ascuns al oclrmniril. S Cu toate aces­ tea Turcit urmează obiceiul lor ele a nu recunoaşte sluj­ bele făcute. Anume el fiind novoiu, mal ales după sUt­ ruinţele Austriei, il retrage armatele lor din principate, impun domnilor rornint Ca S;l indatorească pe boert a luu asupra lor răspunderea pentru toate primejdiile ce s-ar putea întîmpla Turcilor dupîi l'drilge]'L�a trupelor (le ocu­ paţie. DUp;"1 cit se vede dintr-o depeşă a In! Gentz, Grigorie Ghica putu să Jmpună boerilor s,Yi subscrnnarea monstru­ oasei îndatoriri în puterea tl'crel'il de care se bucura In ochil partidei nationale, pe cind in Moldova Ioan Sturzn nu putu izbuti din pricina jllycl'�lln;"Il'il dintre el şi JJoe1'1. � In anul 1827 SI' Iormouză ju Bncurestî din initiativa lUI Constantin Golesctt societatea li te l'a I'rl, �i:1.n� dcvm;j mal tirziLI societatea filarmonică. Din sinul el, care număra ca membri pe insuşl fraţi) domnului: Mihalache, Alexandru şi Constantin, principele avumnlţămirea a numi un comi­ tet de reforme ale stări) de J ucrun «xisten te, care trebuia se alcătuiască regulamentul ele reforme prevăzut prin con­ venţia de la Akerman. Comitetul se compunea din hanul Grigorie Brancoveanuvhanul Grigorjc Băleanu, hanul A­ lexandru Filipescu, Lanul Gheorghe Filipescu, vornicui Stefan Brtlrlceanu, ." Deputaţia hoerilor este 1nS(1 arestată de paşa de Silistriu, după intcrvcnircu domnitorulut, Mihaiu Sturza, capul opoziţiel contra domnitorulut, pentru a se garanta contra vre-unei loviturl, cere prin ministrul Nesselrode su­ puşia ruseasca, pe paşportul cărit puteri Si) poată trece în Moldova spre a-şI vedea de afacerî.:" Impotrivirea hoerilor era moti vaUi în primul loc pe tnălţarea în rangurî a mai multor oameni din pOpOI' de care se temeau sa. nu fie Inăduşiţî, şi admiţindu-se constituţia propusă de el, să nu-ş] piardă privilegiilcr iur toate tînguirile lor referitoare Ia su­ Ierinţele FU'il sînt numai luflorirl care :::;;"t acopere saLT Srl întăl'ea:::;că acest pUDct capital a.l cererilor lor. De aceia bo­ clii cauttL in toate mortul'Jle s'\ ajungZl la allularea inain­ tărilor l�tcnte Ull nUHtal pc timpul lUI l,oniţ;l. Stul'za, dar şi pe acelu ale C�tim�lci\miei In] Vogoride şi a domnielul­ tinluJul Fanariot. 27 In pet iţia pc:\ ct:lJ'e bocrU o trimisese 25. !Jueri, emi:Fa!,t c. luau Star;:" 1 (j J<'evrnarÎe 18�4, idom, 1'. H 1. :l6.fi1. Stn"Z(L c. Nesselrude, Fevruarie 1824, idem, p. 33: "Sa Majeste l' Emperelll' el. Hoi iL I'intervention de Votre Excellence daigna accorder ce que j'osais solliciter: )')lOnneur d'eire admis aII nombre des sujets de sa Majesl.e me fnt pro­ mis." COl11p. fi1. Stu"ZeL c. Ale.)J. SlurzeL Noemvrie 1824, idem, p. 48; mar veâ şi p.58. 27. Petiţiunea boe1'ilol' c. impănLtul llas·ie'î, 1825 idcm, p. 87. Arhiva, org. soc. şliirt( .�i Wemre din Iaşi. VoI. III [190] 28. Suplien ;;lliiniîl�, ,lin loll4, ,,]el11, p. 1,0. �IJ, ilI. S!,1.!T::(, c. AL,. Sturzu };oemvrie 1824, ideln p.47. O(), Con�iderations sur l:! Moltl:!vie et la Valachie au CO!lJlllellcel'!ent de 1825 idOlII, p, 1',C)-,-64,-,Coll!l" Boei"', c, Ne8sell'ude, 18:!5, idem, p. 85: "Dans les a8- �erublces du divan, auxquelles ces ÎncUvidus v�udl'ont participe!', COllJlne ayant ai­ teint au premÎeres dignitcs, ils l'ell1pOl'tel'ont Jl:!l' la pluralite des voix," Sultarrulul prin deputaţia cea arestată la. Silistra şi care suplică decl nu mat ajunsese la destinatia el, hoorit ani­ tau drept culme a rănlul inuiutarea ma" multor sutimt ele oament scoŞI din întunerec, pare un om de o cultură deo­ sebită, un -filozol-, în Intelesul veacului al XVIII-lea, adecă un a­ derent al oarecăror idel nebuloase de libertate şi de reformă cu­ prinse în catehizmul Enciclopediel. Dese ori cuvîntul de tilozofie îl vine pe buze, şi pentru a caracteriza adincul întunerec domnind peste Muntenia, nict un alt termin mal nemerit nu i-se infăţi­ şază decît: «veacul filozofieî e încă�eparle de Valahia. (p.280). O educaţie destul de Îngrijită îl face s\ cunoască pe , dar la stîngil,-intreg alaiul por­ ni cătră capitală. «Toată lumea era la fereştri pentru a vedea cor­ tegiul nostru», spune călătorul. Erau chiar unit sui1): pe coperemîn­ tul caselor. 11 La gazda pregătită, unde întrară w după obiceiă în mijlocul «sloboziriî de toate tunurile», 12 şi, fie zis în treacăt, nu erau tocmai multe «toate tunurile» un strălucit ospăţ aşteptă pe drumetl. Domnul însuşi se puse în capătul mese], la dreapta, a­ vînd lîngă el întreaga boerime ; suita ambasadorului se înşiră lîn­ gă Kutuzov, la stînga; Fără îndoială, însuşi marele paharnic um­ plea păharul bătrinulul vodă, 13 şi marele stolnic aducea bucatele 10 11 12 13 Cronice, III, p. 322. Voyage, p. 93. Cronice, III, p. 322. Voyage, ib, Cronice, p. 325. [208] N. Iorga 208 ------------- alese inaintea străluciteT adunărI. 14 După masă însfîrşit, oaspe­ ţii domnului avură încă odată plăcerea de a asculta pestrefurile armonioasef meterhanele. «Muzică», spune tînărul rus, necunoscător de drăgălaşul ei nume, «destul de asemănătoare cu muzica tur­ cească». Şi nu e o nedreptate, faţă cu clibaciul mehtsr. başa, presupunerea că .rul rus» se abătu din cale cu citîva din tovarăşi pentru a vi,.. zita la munţt mînăstirile pe care, în curioasa sa rorntnească, le botează Laqnera şi Otobesch. Nu ştiu dacă există vre-o mînăstire Odobeştt, e probabil însă că, după recornandatia vre-unul cucernic beer care-I Va fi indreptat la Mera, călătorul va fi vizitat fru­ moasa şi bine asezata mănăstire Mera de lingă Milcov zidită la 1706 ,de Constantin. Cantemir. După o scurtă călătorie prin aceste mi­ ?;.unate ţinuturl, aceşti excursioniştl din al 18-le<1 veac se întoarseră [napol la Focşanr, , spune Rusul nostru, vorbind de mă­ reţia munţilor Putnel, , la Tecucl, satul Te­ cucl, Locurile i-se părură «fermecătoare», gazdele minunate. Clopotele unice! biserici salutară venirea streinilor, şi în curînd săteniî însuşi le eşiră întru intimpinare cu două prapurt (bannie­ res deployees), şi în fruntea lor, hatmanul insuşl intr-o cocie cu doi cal. Casele nouă nu se cunoştean de urmele războiuluf ; dar din opt sute, numal o sută rămăsese (p. 2\:10). Focşanii se arătară în curînd pe înfloritele malurl ale Milcovulur ; nurnat partea munte­ nească a oraşulut numara patrusprezece hiserid, dintre care şa­ se de cărămidtt şi o rninăslire închinată la Salonic (p 294). Odo­ be�tii se zăreart departe in munf,L Porniti în zorI de ziuă din TecucI, călătorij străbălură şesul 20. Privla, ef. Cronice, III, p. :32 L Arhiva, 01'[J. soc. 'It'iinţifice şi litrrarr elin Jaf! 3 [214] Btrladulut, semănat din loc in loc de nesfîrşite hanun tinute de tărant. Pretutindenea, pe un teren accidentat, semănături desfăşurîn­ du-se, ca o plăcută, e grădină engleză», inaintea uimitilor ochl ai stre­ inului. In oraş, boerimea veni să se Închine la puternicul sol mos­ chieesc �i indată după aceasta, de Severin, consulul din Iaşî (p. 297). La 1 Maill, o vale lntinsă duse ambasada pină la Docolina; tot mai ispititor se făcea \inulul cu cilînainta spre Vaslul. Păduri începeau a se arăta pe marginile drumulul, �i livezl, stupi nenumăraţi um­ pleaii curţile în verzite ale satelor. Bîrladul urma a-şl purta capri­ ci oasele cotiturl în apropiere, printre dealuri �i dumbrăvi. a lUI Cante­ mir nu era streină de aceste cunostinte curioase şi necomplecte. In orice caz nu acolo va fi aflat turistul nostru că locuitorii Da­ ciel romane erau "drojdia Italieî şi Greciei" �i că viciile şi mişelia moştenită ioan aruncat la picoarele nă vălitorilor, că pierderea eunos­ cutet căţele Molda făcu pe întristatul ei stăpîn sa boteze pe locuitorii ţinuturilor udate de trădătoarea apă Romîn7 (Romains)(p. 314), că însfîrşit Stefan cel Mare, rei/ele Ungal'iei (p. 313), căruia i-se supu­ sese ţara, porunci fiulut SăLi Bogdan s- o închine. Totuşl am va­ zut aiurea că hotărîrea asupra nurneluf nostru ca popor e mult mai conformă faptelor decît aceste noGte rău înţelese asupra în­ ceputulut Moldovei. Cu fotul altfeliă şi necomparat mai bogate şi mal sigure sînt datele sale asupra stării de atunci a ţărilo!'. J n foile pomenite ni­ mic nu lipseşte din productiile amîndurora: autorul ne vorbeşte În .1 [217] Sfîrşitul veaculuI al XVlll-lea în ţările romtne 217 Muntenia de preţul grînelor (p 266), de cultura viţel (p.266- 7), de pâ­ durile de copaci roditor] (p. 207-8), de plantaiiile de tutun, hrănind atuncea tîrgurile din Turcia, Tataria şi Polonia (p. 268), de scmnp'i trebuitor! la pregătirea rnarochinulut, ;;i de două plante cu numele imposibil deînveselitor «Weyd» boind in albastru şi -jasba galban­ (iarbă galb(wă?), /1'(IY'[ colorau în yallxtn. Urmează însemnări a- , ,. supra păşunilor, de unde BO,OOO de vite cornute se exportau prin Bosnia la Constantinopole, asupra cailor şi -rnilioanelor . de oi, cum­ părate de Turcî cu un leă una. Nu e putin de mirare pomenirea neaşteptată a uneî fabrice de postav la Fumalll (?) lingă Bncureştî şi nu lipseşte nief pretul Iabricatiilor, albastre şi cenuşi), douăzeci de parale cotul. Cum se vede, şalvaril colosal! al timpulut ţinf>all mal: puţin decum s-ar crede pe orientalil nostri strămoşi. Ceara -şi autorul vorbeşte de o ceată verde, nuturală, întrebuinţată pentru f:"iclil--şi sarea exploatată la « 12 leghe c18 Hucl]re�IL, (p. 270) se găsesc şi ele în această descriere economică, alăturea cu aurul adunat din rîuri de tiganiI domneştl, In Moldova, pe urmă, observă călătorul imbelşugarea grînelor pe minunatul pămînt neqru , deose­ bitul gust -- şi în această materie datele sale arată un adînc cu­ noscător - al vinurilor de Cotnari, aşa de alese încît "fără îndo­ ială e vinul cel mai excelent şi mal generos din Europa", între­ rînd chiar şi pe acel de Tokal, caii, pe care Turcul îi pune alătu­ rea în frumusete cu copiii persiant, vînatul feliurit din păduroşiî Carpan. Şi pretutindenea vezI omul care prin sine însuşi a aflat cele ce le povesteşte. Pe cît de adîncă însă îl este admiratia pentru binecuvintatele ţări dunărene, pe atîta de dureroasă e întipărirea pe care i-o produc sălbaticii şi nenorociţii locuitorr, ale cărora case mărunte, cu te­ reştrile de beşică, cu acoperemîntul de stuh, le văzuse el) la ran tntinderl răzletite pe cîmpiile acoperite de neînfrînate vegetatit pa­ razite ale amînduror fărilor. Bulgaria, desi supt apăsarea cîrmui­ reI directe a Turcilor, e mal bine cultivată decît această regiune nenorocită, unde trelzeel si nouă din patruzeci de părţI sînt lăsate în păragină (p. 265); cu exceptia regiunii de răsărit a MoldoveI, în ţinuturile Vasluiului �i Bîrladulul mal ales, tolul e o nemărginită pustietate, pe care singure Înaltele valuri de buruiană se clatină, fîi?iind la vînt. PUl,inul griU, orz, meiu şi cucuruz ce se faGe pe aceste locurI p:lriisite ajunge abia pentru hrana zilnidl a popu- [218] 218 N. Iorga la t.i e'i , pe care boerul localnic o aduce într-o astleliă de sărăcie încît nurnal să nu moară de foame. Aceasta nu, să nu moară de toarne, fiindcă omul e al IUl �i e un brat mal putin la lucrul rău exploatatelor �i tntinselor sale moşi), «Mizeria şi lenea, spune că­ lătorul după aceste grozave descrieri. sau pentru a zice mal bine nimicirea neamului omenesc în aceste locurl pare uu lucru de necrezut, dar, cugeund la urmările despotizmuluî oriental, rafinat de hospodarl rob) şi tiranî în acelasl timp, nu le mal mirt de nimic» (p. 265 '. Dacă vre-unul din aceste dobitoace de muncă, asa de împroslite, zice lot el aiurea, Incit nicl suferinta nu �·o mar pot cunoaşte, dacă aceasta strivită "talpii a casei" mal adună, prin multă muncii, cite ceva mal bun in bordeiul S11.6, ispravnicul in­ tervine, ispravnicul fără altă leafă decît "voia de a prăda şi a fura (escroquer) pretutindenea pe unde poate», �i pu rinul IUJ avu t se duce de umple punga streinulut, care-I ameninţă la nesupunere cu unul din acele procese fanariote care nu se sftrşaîi totdeauna cu moar­ tea ornulul măcar (p. ;\27). Mai adauge-se din vreme în vreme, cîte un războiii sălbatic lăsînd numai pămintul gol în urma oştirilor năvălitoare, şi astfeliu numar tabloul aceste] osinde de I1n veac în­ treg va fi desăvîrşit. «Aşa este schimbarea lucrurilor omeneşti. Co­ boritoriî Ilomanilor, ai acestet colonii pe care împăratul Traian a aşezat-o I,e aceste locurt, după ce ati învins pe vechi! stăpinitorl, au ajuns robiî unul popor barbar şi odată necunoscut» (p. 274)- Nu e de mirare deci că pe şase sute de leghe de pămînt, locuesc, după dînsul, abia �ase sute de miZ de oameni. Şi încă şi aceia scad necontenit, supt genunchiul de fier al nevoii. Transil­ vania e plină de emigratî, primitf cu bratele deschise de un gu­ vern inteligent şi luminat (p. 277). Dubasaril sint aproape numar un tîrg de fugari (p. 78). La Chişinău hieţil oamenI se pling streinilor de strasnica apăsare şi cerere de banl, urmînd după pustierea războ­ iului. Nici un om nu atinge optzecl. de ani, spune călătorul, deşi boale nu prea sînt în acest climat sănătos (p. 318). TOtLl�I aceste jertfe ale stăpînirii fanariote păstrează în ne­ norocirea lor aceiaşI bunrtlate de inimă, aceleaşI voioase obiceiurI de ospitalitate ca altă-datrt. Pretutindenea afară de judetul Vaslur şi cîltval,innturl prea maltratate de invazie, locuitoriI fac tot ce le stă prin putin(ă pentru a primi bine pe musafiri! trimişI de [219] St1qiLul veaculut al Xvlll-Iea In tările romine 219 Dumnezeu. Nicl o dezmintire nu poate li mat puternică la învinu­ irea că omerul unul om slrein nu e păcat la dîn�il (p. BE)!)) decît bucuria naivă CI[ care Lol,1 al casei î�l lasă odăile streinilor pentru a-�l face un culcuş În tinda întunecoasă sau supt aer liber, pe prispă. Dacă este vre-unul hursuz �i neprimitor, ca gazda de la Hucureştî, nu e Hornin ci (lrec (p. 108). In amîndouă I}irile oameniI sînt veselr, adevăran latini, sorbind �i Intelegind repede cuvîntul de glumă, voinici şi gata de JupLU .. « Cu piciorul în scara unul cal bun, Moldoveanul ar declara războiu celui mal groznic Tmpărat de pe lume» (p. 3:m). I� leneş ce e dreptul, dar pentru ee ar munci cu drag cînd rodul oslenelelor sale se duce a iurca , în lăzile hoerulul 01'1 în pungile dabilarulul, �i dacă prea-I face cu ochiul une-orl păharul, multe mal sufere şi el bietul om, �i ertat îl e să aibă această sin­ gură mîngîere la sărăcia lui goală. Iar cit despre zgircenie, "Ună­ rul rus" s-a înşelat de sigur, cînd a pus-o în spinarea Hominulul. Nu mal putin cunoscută decit lumea tărănească îi sint c[t· lătorulut luxoasele �i leneşele cercuri stăpînitoare care monopoli­ zeazăîntreaga bogăţie a t.ăriL I-a văzut la petrecerile domnulul şi la balurile arnbasadorulul: pe aceşu apatict boerl, plecau sărută­ tort de papucl turceşti, dihacl curtizanI al solilor streîni şi meşterI storcătorI de avere În moşiile lor pul,in îngrijîte; pe aceste «cucoane» cu haina scînteetoare de diamanle şi mărgăritare, CLi c�pul plin doar{t ele o re\etă de �erbeturl sau de o intrigă. de dragoste de vre-un frumos heizadea or1 cu un elegant ataşat de ambasadă. I-a văzut pe el purtinelu-�I i�licele lot aşa de goale ca �i fruntile lor plecate, Pf) ele arătinclu-şI fwmoslIl păr incilrcll CI1 giuvaerllrl, sub policandrele de aur, în monotonul �i tacticosul depfll1at al me­ terhanele! �i labulbanalel: domneştI. (-a auzit slilcindu-�r barbara grecească orI franţllzească. şi talicnca:odi, nu mal putin fi'lr;1. Dumne­ zeu, în lungile sfaturI pe maeat, prin fumul ciubucelor or ,lroma­ Licelor cafele. I-a văzul, i-a ascultat, şi i -a fost silă. In amindouă călătoriile sale prin [a�l, în trecerea sa prin Uu­ cure�lI, căI�lt()rlll a zltrit inci) �i barba albi:i, aerul adormit al lUI Mihailt Sutu �i răceala vicleană a lUI MOl'uzi. Nimic mal În veseli­ tor decit tabloul domnulul fanar-iot, a�teptîndu-şr osînda de azI pînă mîne, neindrăznind, de frica uneI sllrprinder1, să-�I scoată din H'tzI lucrurile scumpe, dar luxos �i iubitor do parade ca unul din cei mal puternid împăm\! oriontal!. Su \u nu ese fără �ase cai la [220] 220 N. Iorga rădvan, �i totuşl vecinul său îl întrece în pompă. Ca toate însă în această epocă, şi aceasta este spoială, spoială ca şi aurul de pe hai­ nele arnăutilor. Dat): corlina într-o parte în liniştitele intre-acte ale comedie! fanariote şi veţI vedea un întunecat şi lacom boer bătrîn trăind aşa de economicos, aşa de sordid chiar in zglrcenia sa cum nu trăeşte "un simplu particular" în Franta sau aiurea. Iar cît despre situatia sa politică, iată cuvintele observatorulul: e E o tristă poziţie acea a unul domn moldovenesc. Locul de hospodar pe care-I ocupă e prea nesigur şi prea trecător (precairr;) pentru ca să poată face mult bine, sau chiar ca să aibă mult gust de a-l face. E foarte rar ca hospodaril să păstreze acest post mal mult de cinci orl 'Şase anl, pentru că guvernul turcesc îl schimbă foarte des, Iie din zgîrcenie, fie din lăcomie, ca să primească mai des pocloanele şi sumele ce i-se cuvin la fiecare luare in stăpî­ nire, fie din politică, pentru a nu lăsa unul domn vremea de a-şi alcătui o partidă însemnată în tară- (p 95). * * * Acuma un veac în plină domnie fanariotă, un enigmatic vi­ zitator, ataşat de ambasadă şi excursionist cu patimă, bun obser­ vator şi cercetător neobosit, străbate în mal multe rindurl t}i­ riIe noastre, pe deplin necunoscute, pentru a culege datele din a sa călătorie in Crimeia. Vreme a trecut de atuncea. Toale s-au schimbat, şi nOI mal mult decit toate. Sint pămînturi pe care "tînărul rus" le-a admirat ca ale noastre !'ii pe care de mult ticăloşia vremilor le-a făcut să nu mal fie astleiill. In schimb una din dorintele sale s-a implinit: mult-putin, ţilozoţia ş-a găsit locul şi în atîta timp intunecata "Valahie". Călătorul nostru ar' fi dorit-o în 1792, Însă aşa de mult nu mal este ce a fost odată Încît un alt "tîn(lr rus," pornind din acelaşr Peterzburg, adrnirind aceleaşi locurl, ale sale acuma prin putere, venind prin acolcaşl binecuvlntatd (inuturr ale Moldoveî, care nu mal sînt aceleaşt, s-ar plinge mal degrabă de incomodita­ tea pentru oarecare pretentil a unel .Jilozofil" prea multe pe ma­ lurile Dunăril. [221] Dr. N. LEQN CONTRIBUŢIUNI ASUPRA Flutu,rilor crepuseuiart elin Bomsmia (Urmare şi sfîrşit) 3. Zygaenidae, Lat. Alt antenele mal mult sali mal puţin umflate dincolo de mijlocul lor, la bărbat uneorf pectenate. Ochi: simpli (punctaţî), uneori le lipsesc, abdomenul gros. Aripile an­ terioare înguste, lungI, colorate) cu luciu metalic ll�U pră­ fuite, în genere pătate, aripile posterioare in, genere roş, întinse în timI? de răpaos ; au un zbor greoiu şi zboară în timpul zile,l cînd arsita soarelui e foarte mare, Cînd , , sînt atinşi, contrag' antenele şi picioarele şi lasă să curgă din incheeturile lor nişte picătură galbene oloioase. Omizile au 1 li picioare păroase şi cu cap mic. Genus Zygaena. Aripile anterioare albastru sau verzf foarte închis, cu luciu metalic, cu pete roş-carminiî, aripile postorioare roşit. Aripile umflate puţin spre vîrf, nedentate. 'I'oate speciile ali Între ele mare asemănare prin aparenţă, mă­ rime, culorî şi obiceiurî. Zygaena Puncium, Och., Boisd, - Zygaena Punctata. Aripile anterioare sînt albastre verzif sau albastre Arh'i'V(�, org. soc. şliiflţ. '1/ liierare elin jClşi. VoI. III 3* [222] 222 Dr. N. Leon negrit, prăfuite, cu o bordură albastră negrie şi franjuri gălbi'i cu patru pete roşiî, din care cea de la bază este oblongă, uneori se desparte în două aşa că sint cincî pete, alte două mal micî şi punctiforme se află deasupra acestor basilare, şi ultima se află spre vîrful aripilor. A­ ripile posterioare sînt roş deschis ca cinabru, cu o bor­ dură îngustă albastră oţelie, franjurile sînt albastre oţelit. Posed exemplare din împrejurimile Iaşulur, Botoşa­ nilor 81 Romanului. , ZygaenaFilipenClulae, Linn. Fab. Gad. Z�9aenc'l de FiliZJend�da, de aqlica. 2.6-3,2 Aripile anterioare verzl cu un luciu metalic puţin auriu, mal deschise sau mai închise, bătînd uneori în al­ bastru, cu o margine anterioară castanie, franjurt castanit saii violete. Aripile prezentă şase pete roşii ca carminul, o păreche la bază oblonge, cele patru sînt rotunde şi mal micî. Aripile posterioare sînt roşI ca carminul, cu o hor­ dură albastră cu luciu metalic. Corpul este albastru ne­ gru (închis) cu lucin metalic, �ntenele deasupra albastre închis, dedesubt negre. Această specie e cea mal comună şi se întîlneşte În toate pădurile şi livezile. Posed exem­ plare adunate ele mine în împrejurimile Iaşului, Botoşa­ nilor �i de .Keminger Ia Comăneştl. 'I'răeşte în timpul lUI 1 unie şi August după localităţt. Omida trăeşte în :\hill şi Iunie pe Trifolium, Hie­ racium, Plantago, 'I'araxacum, Veronica, Briza media şi Lotus corni culatus, Pupa e oblongă şi de culoare galbenă ca pucioasa. [223] Contribuţiunt asupra Fluturilor crepusculart etc. 223 ZY9aena Ephialtes, Fab ... Och., Boiscl.--ZY9aenă de coronişie, Sphinx Trigouellae, Esp. Sphiux coronilae, Hllbner, 2,6 - 3,6 Aripile anterioare sînt negre bătînd în albastru cu luciu metalic, cu cincî sau şase pete, din care două basilare 'portocalii, cele două mijlocii albe şi inegala, �i cea dinspre vîrful aripiî tot albă. Aripile posterioare de aceiaşi co­ loare ca cele anterioare şi cu o singUl'{t pată albă. An­ tenele şi corpul de aceiaşt coloare cu aripile; abdornenul cu un inel roş portocaliu. Trăeşte în Iulie prin locurile de pe ţărmurile pietroase ; prin viile de la Socola, grădina OOp01\ Pester şi alte împrejurimt ale Iaşulut, la Botoşant le-am g{tsit în pădurile mînăstiriî Agafton şi minăstirit Doamnei. Omizile trăesc în Iunie pe mal multe Ieguminoase. Zyqaena Iassyensis N. Leon (nava species). Aripile anterioare verzit închis cu luciri metalic cu cind pete, două basilare una oblongă şi una aproape tri­ unghiulară două, roş carrninit, două ruijlociî aproape ro­ tunde, una superioară mal mică carminie şi una inferioară mal mare roş închis. Aripile posterioare de aceiaşt co­ loare ca si cele anterioare pătate cu ros carrniniri uniform , , dinspre bază pînă, ce trece de mijlocul ari pit, Antenele şi corpul colorate, ceva mal închis ca aripile. Abdomenul cu un inel ros', trăeste în împrej urimile Iasuluî, Omizile t, . , nu le cunosc. Zyg(tena Onobrychis, Och,Fab.--Spa,1'Cctă. Zygaena carniolica, Fab. Bcop.----Sphinx cafrn, ESJl. Aripile anterioare sînt verzî închis cu un luciu me­ talic bătînd puţin în albastru; franj urile de tot micî şi [224] 224 Dr. N. Leon galbene albit. Şase pete roşî brodate împrejur cu alb atit deasupra cît şi dedesupt; cele două basilare oblonge sînt neegale; cele trei ce urmează sînt rotunde, şi cea dinspre vîrf e semilunară. Aripile posterioare sînt roşit pe amîn­ două părţile, alt o mal'gini:î albastră verziu închis; ante­ nele negre, corpul verde închis bronzat. Zboară in Iulie .. Posed un exemplar în colecţia Keminger. Omida galbenă verde deschis cu pete negre pe fie­ care inel, dispuse în trăsături longitudinale. Trăeşte în Iunie pe Hedysarum Onobrychis şi Astragalns Glycyphyl­ los. Pupa albă de formă Ovoidă. Zygaena Lonicerae, E8p., Och. - Zygaena de Lonicera, 2,5-3,6 Aripile anterioare sînt de un verde albăstriă închis cu un luciu metalic. Cind pete roşiî, din care două ba­ silare oblong}, două mijlociî şi una înspre vîrf. Aripile posterioare sînt pe amîndouă părţile roş carminiii, cu o margină albastră închis cu luciu metalic. Antenele sînt negre; corpul negru albăstriu. Zboară la sfîrşitul lUI Iu­ nie şi Iulie prin Iivezl. Omizile trăesc în Maill pe Vicia, Lotus şi Trifolium. Ele sînt păroase galbene verziu şi pătate cu negru. Pu­ pele se găsesc pe graminet. 2ygaena Trifolii, Och., ESp.-Zygaena de Trifoiu. Sphinx Orohi, FWLn.\ Aripile anterioare sînt albastru închis, cu luciu me­ talic, cu eincî pete roşiî care se deosebesc pe amîndouă feţele. Aripile posterioare sînt pe amîndouă feţele roş car­ miniu, cu o bordură albastră Închis. Antenele şi corpul sînt negru albăstrin. [225] Contributiunî asupra Fluturilor crepusc ulan etc. 225 Zygaena 1Ylin0s, Oeh., Boisel.-Z;ygaena neagră CH tr e� pete. 2,6· --2,2 Aripile anterioare sint albastre închis, cu trei pete roşii longitudinale ; una pleacă de la bază şi se întinde pînă la mijlocul aripii, a doua pleacă tot de la bază, şi se întinde pînă la o treime elin aripă, a treia ia naştere dintre cele două precedente şi merge înspre vîrful aripii. Aripile posterioare sînt roşi pe amîndouă părţile cu mar­ ginea albastră închis. Antenele şi corpul sînt negre; fran­ jurile superioare sînt galbene. Zygaena Achilleae, Och.,-Zygaenă de coada şoarecelui: 81'. Loti, ni"tbnel'.--Sph Achillene Esper. 2,2-2,8 Aripile anterioare sînt. la vîrf rotunzite, la bărbat negru albăstriu salt negru verziri fi'tră Iuciu. Franj urile marginale sînt gălbil, uneorî deabia vizibile, şi bătînd puţin în violet. Feţele sînt în număr de cincl, cele basilare oblongL Din cele două pete mijlocii cea superioară se află pe nerva­ tura costală, cea inferioară e mult mal mare si colturată, , , A cincea dinspre vîrful aripiî pare că e constituită din două şi 81'e forma uneî rinichl eu faţa convexă spre vîr­ ful aripiî şi cu cea concavă spre partea inferioară mij­ locie. Pe partea inferioară a aripilor petele se confundă toate la un loc Aripile posterioara roşii carminiî cu o margine al­ bastru închis, care devine ceva mal lată spre vîrful ari­ pilor. Franjurilo sînt saă castar.iî saii bat în violet. Flu­ turele zboară în luna lUI Iunie. Omida trăeşte în luna luf Maiti Pf\ Lotus cornicula­ tus, Coronilla minima, Astragalus monopessulanus şi alte leguminoase. [226] 226 Dr. N. Leon s'/Jntomis. Aripile anterioare mal marî, cele mal rnicî înguste cu pete străveziî, antenele mal scurte decît corpul, fili­ forme şi puţin mal umflate la mijloc. Syntomis Phegea, Ocx., -SyntfJmis de pâpădie. SpllÎnx T'J.e�' ", HH1JB.-Sphinx Phegeus, Esp. 2,0- 2,6 Aripile anterioare sînt negre bătînd în albastru, a(l �aRe pete albe, din care una la bază, două la mijloc după care apoî urmează cele treî. Aripile posterioare sînt mult mal miel decît cele anterioare Ri ali cîte două t pete albe. 'I'oate patru aripile sînt dedesubt ca şi dea- supra colorate. Antenele sînt filiforme, şi la amîndouă genurile de o pătrime de groase, negre, şi la vîrf alb cenuşiu. Capul �i spetele sînt păroase şi negre. Abdomenul e lung, alba­ stru închis cu inelul Întîili şi al cincilea galbene. Picioa­ rele sînt negl·e. Zboară în Iunie şi Iulie. Omida e neagră cu buchete de peri cenuşiă inchis capul şi picioarele roşii, trăeşte in Aprilie şi l\hiu, după ce a ernat pe Rurnex Taraxacum, Scabiosa, Plantago, transformîndu-se -într-o pupă ovală brună. Alychia Ochs., Ino Leach, Procr:is Fahr. Corpul gros; antenele se îngro��şă spre vîrf, pe faţa inferioară crenelate. Capul cu ochii I;unctaţl. Ferneia mai mică şi mal g reoae decît bărbatul. Omida scurtă groasă, capul mic, pe spete cu negeî păroşt in formă de stea. Pupa moale. [227] Contributiunt asupra Ftuturilor crepuscularl ele. 227 Atychia Statices - Och., At'ichie de statice. (Limba peşte[. Celalalt exemplu este mal pu­ ţin clar, dar confirmat prin cel citat. Se zice In document: «au ţinut acele sate fata (e)t Ciolpănesă care ... » : ei nu OSI0 ::-;1.1'1::-; într'cg, ci deasupra lUI a final al vorbe] «fata» este scris i final, care obicinuit se scrie în acel timp printr-o Linie strimbă aşezab�l orizontal şi Uhab\ pc la mijloc eu () I răsurică verticală.: e din ei a fost IIi Lat de seri i tor sn{1 fi fost sacrificat in abreviate. Documentul acesta are ŞI interesul de a atinge ge­ nealogia ] u] G ligorie Ureche, a] cărut rang do boerie sCTi­ itorul nu-l ştia, din care cauză lasă după mume Joc alb. Este vorba de Alezaaulra fata Iuf Gligorie Ureche «pre care o au ()st ţinut Cbiriiac Păharnicul». Din cauza Indoitulut interes pe caro il prezentă, jJlI­ blicăm aicl documentul în treg în transcriere. Originalul se aJW. în colecţia Academieî rornlno pa­ chet. XLVn, doc. 187. t Ion Duca VOf;/Jodrt bojiiu mi/ostirn ,r;o,�jJodal' zemle JJl01clav- 81.'07. Dat-ian cartia drnn uiei tuiale DOlariI/ulII/' nostru credincios şi cittstit dumi-salc lui Alexandru jJuhu,� hatmanul, ca Srf fie tare şi putiaruic cu cartia domniei 'II'11ale rt opri şi a (iura satul Posaduicii care 'faste la ţinU/III Iasilor, şi satul LlIn.IfCwil ce iasi e la ţinutul Câ1'le,c;ătw'l!z, fi sat III Dl/1l'lurc'1ciţrl ce taste la iiuut«! SI/cladi cu tot locul din hotar fii 11011.71' şi CII lot /Jr:nitul,--crtJ'e sate au f'ostu A­ [eraud rei fratei luI. C/l'i!JoI'1e Urlac!;e pe rare o au foslll ţinut Clrir"i'lrrl.' Piil!((1'((Jliclll, ,�I dllp!';' mnrlJ't7a fOI', (fU ţiuu! ({­ cele sate fata-7 C701pălliasrl ('(/J'e au fostII rl doa /âlll7ae 1111 Chiria 1; pâha1'l1iclIl, şi }JPltfJ'1t aclale sate (l1'((I/I!n ÎldJ'l'bu,}'(', ş-au pus �li clll­ mn'ialllz AlfX'({udl''l( BulJUş ltalmaJl'/ll cu fala ('1, C7olpâ1lc8â el-({il j'oslll rluJlrl CIt'i1'Î7(tc pâ!trtl'uicul. '1i fu (li JI-au 'omit şi pl'sfe (ţi: alt /n'cut do({!Î săptr(liIiÎl/l yi tot II-alt mat 1wI/it s17-ş al�(jiÎ. Pm/I'-at/;lct dO'llmiZa mIa am socof'it dUl'il 17a.iJiLt tânji, cladi ll-(tu 1;ell'it la sii, o ..d.rhi1!(t, ol'g. soc. �tii1/ţ. şi liteT(trf din Iaşr VoI. Il! 4 [230] 2:10 L Bianu am dat n(1Il((gii, şi satele care mal sus scriu sâ aibâ a le ţin'f.(t du­ 'It11l/fZUl, Alexandru Bnlnt« hatmanul cu tot rcnitul. 1Iel'uşdite În 1)(::('1. Nl:e't altit pr'i}'r'i, sit 1/1(, mal Sf'ondsdî învcdulwsfe carii« (/oumPi miale, U lag '718'7 Iunie 19. \-1:> ('] .• Ţ, Notă. Prietenul Bianu mă roagă să. complectez articolul său printr-o notiţă asupra persoanelor ele care se vorbeşte în acest do­ cument. O fac cu plăcere, deşi eli însuml am oarecare nedumerirl în privinta lor, In document se vorbeşte ele judecata între hatmanul Alexandru Buhuş cu soţia a doua a luI Chiriac păharnicul pentru satele Lunganit, Posadnict şi Dumbră viţa, Păharnicul Chiriac avea aceste sate după prima sa sotie Alexandra fata lUI Gligorie Ureche, deeî ele nu pu­ teaă reveni în niet un chip solieî a doua. Fata Ciolpănesel, sotia fi doua a lui Chiriac păharnicul, ştiind probabil ci''t nu are nict un drept, nici nu se prezentă în judecatii, şi de aceia Duca Vodă a­ tribue moşiile jeluitoruluî Alexandru Buhus prin cartea de judecată din 19 Iunie 1079. Sub punctul de vedere juridic, documentul nu prezentă dar nici o dificultate. Gligorie Ureche, sau mal bine zis cronicarul Ureche, şi hat­ manul Sandu Buhuş sînt persoane cunoscute, rămrne tnsă ele cer­ cetat ce era rudă Buhuş cu Ureche pentru ca să pretindă moşiile rămase de la fata IUl? De asemenea ne vom întreba cine este Chi­ riac păbarnicul, ginerele lui Ureche? Din documentele mtnăstiriî Secul, publicate de Episcopul Mel­ hisedec,l se vede ('<1 vornicul Nistor Ureche a avut 4· copil: Vasile, Gligorie, Naslasia, Maria, Vnsilie, fiul cel mal mare, a (inut în că­ sălorie pe fata lUI Andrea hatmanul", şi pare c:\ a avut fill pe spă­ tarul Nicolal Ureche. Din că-ătoria lUI Necnla) Ureche cu Ilisafta, fala lUI Neagoe, sa născut Alexandra," c5sătorit:1 cu hatmanul 1. Mellliset1ec, Notite i,torice �i :tl'cheologico. Bllcllre�tT 188G p, 13-1G. 2. DocllInent. ,lill 28 Aprilio 71H2 \1(j}4) ·tI:ltor la Academia rOlllini\.p"­ chet-lI XLVII doc, No. 2:1:\ . . " \VickenJ,:1n"rr, Bucllol.in odeI' Uesehi"ld:e der Bt:adt Cern'iuz. '''ien 1874, p. 85, [231] Articolul prepus e![ la numele proprii feminine 231 Alexandru sau Sandu Buhuş '. Ace�tia la rindul Jor aă avut 4 copil, pe Ioan Necolai, Dumitrache �i Catrina 5. Gligorie a avut o CaLă, numită tot Alexandra, care s-a mă­ ritat cu Chiriac păharnicul, Vom rezuma cele de mal sus într-un tabel genealogie. Vornicul Nistor Ureche cu Mitrofana :Maria păl-arnicul Gligurie N astasia vornicul I Alexandra cu Uhiriac Vasilie cu Iata lUI Andrea hatman � Spatar Nicolae cu Hisafta fata I nl N eagoe i Alexandra cu l.atrn. Alexandru Buhuş -: // \ "'�. Ioan vel log'. Nicolae Dumitr.u«:o vel log. vei cu'pal' Catrin« Singurul lucru obscur pînă aic] esle dar punctul de a se şti dacă spătarul Nicolae era fiul lui Vasilie Ureche, Salt era fiul Jur Gligorie, orl al unul alt Ureche. Ultima ipoteză trebue înlăturată, căcî de am admite-o, aluncî reclarnanlul Buhuş ar fi 1'0::;1, rudă prea depărtată şi ar fi fost înlăturat de la moştenire de descendenlil lui Vasile, al Naslasieî �i al Mariel, ca rude mal apropiate. De-asemenî nu putem admite că spatarul Nicolae era fiul lui Gligorio Ureche vornicul. In adevăr, vornicul Ureche se găseşte În divanul domnesc pînă în August 1647, e dar puţin probabil ca 4. Document din 10 Noemvrie 7263 (1754) amit.ol' la Sf. Spil'iclol1, Mo�ia Şeptelicf N o, 1l. 5. DOC\1111011t (lin ;lO Ma.iti 1811, aflătol' 11\ AGr\cl�nlil\ ro mînii , pachetul II No. 49, [232] 232 I. Bianu pina in anul 1679 Iunie in 19, data documentuluI publicat de D : Bianu, să fi murit !;ii el Cii fiul săli spătarul Nicolal !;ii nepoata sa de fiii Alexandra, femee deja căsătorită. Cu alte cuvinte e putin probabil, şi prin urmare inadmisibil, ca în timp de 30 de ant -să treacă trel generatiuni. E cu mult mal verosimil că Vasilie, care era fratele cel mal mare, să fi avut un fiu pe spătarul Nicolae, al căruî ginere Buhuş reclama în 1670 moştenirea Alexandrel păhar­ niceasa, vară primară a tatălui SăLI. Voiti mal adăoga că, dacă Nicolae ar fi Iost fiul luI (:ligorie Ureche, rudenia între fiica sa Alexandra !;ii Alexandra păharniceasa ar fi prea apropiată (nepoată de frate) şi e probabil că n-ar fi lăsat moştenirea m�ltu!;iel sale să o stăpînească Chiriac păharnicul, a!;itep­ tind să revendice, după moartea lul, de la fata Ciolpănesel, sotia lul în a doua căsătorie. In fine o ultimă probă, �i cred că ia e decizivă. intr-un document care se aMI. in arhiva Sr-IulSpÎl'idon, copiii lUI Dumitraşco Huhuş hiv clucer, fiul lll1 Sandul Huhus bal­ manul �i Alexandrei fata lul Ncculal Ureche ce a fost spătar mare Î,?i impart mosiile părinieşu. 1\ Intre aceste rnoşil se afla �i sa­ tul Şeplelidî, care după cum se vede intr-un alt document a fost cumpărat de Andrei hatmanul în anul 1589 Iunie 12.1 Cum a intrat aceasta mosie In mîna Bubuşeştilor ? Dacă ad­ mitem că Nicolae Ureche era fiul lui Vasile nepot de lata lui An­ dret hatmanul, răspunsul e uşor, moşia merge in linie descendenta. Dacă dincontra admitem că spătarul Nicolae Ureche era nul luJ: Gligorie, ?Juncl o dilemă se impune. Salt Vasile a CI vut copil, saii n a avut.-Dac:'!. a avut copil, ce caulă mO!;iia Şeplelicii a sotid sale la frate-săLI t:ligorie,in loc să o mo�(eneasc(l copiiI ( Dac,) n- a a vut, pentru ce n- alt reluat rudele so\iel sale zesLrea ÎnapoI? Negl'c�it ci='t se poate ca VaCiile să li vindut mO!;iia Şeplelicii frateluI Săll (�ligorie, saI'! c:e poale ca solia luI Vasile s:Ol fi li:'tsat mo�ia moştenire sOlului sătl şi de la aces(\11 să lreacă prin fratele 6. Document. din lii NO'elJwrie 7;!f,3, lOitat mal �nş. 7. Document slav din 1:l InD;e 70!J7, aJIiHor la "r. :C;piriilon, mo�;a Şep­ Jid No. 7. [233] Articolul prepus e� la numele propriî feminine 233 Sti LI Gligorie la Nicolae Ureche, apol la Sandu Huhuş haLm. ; insă aceste ipoteze sint mal putin probabile. l 'rin urmare pulem atir-na aproape e;11 certitudine C;l hatma­ nul Alexandru Buhuş reclama în 1679 moştenirea verei primare a socrului său spătarul Ncculat Ureche. Ne mal rămîne O chestiune de examinat. Cine era Chiriac păharnicul care a fost prima oară căsătorit cu fala lUI Gligorie Ureche, iar în a doua căsătorie a \inut pe fata unul Ciolpan ? Hoerî cu numele Chiriac nu prea abundă în documente, �i mal ales cu Iunctiunea de păharnio eli nu cunosc decit. unul, pe păharnicul Chiriac SLurza, fiul vistieruluî MateI Sturza. Data se potriveşte de minune, fiindcă păh. Chiriac Sturza a trăit pe la inceputul celei de a doua jumătate a secolulut al XVII-lea. Se pare dar eLI Chiriac paharnicul e păharnicul Chiriac SLurza. Insă aicî este o mare dificultate. După genealogia Sturzească, confirmată in această privinţă de o mulţime de alte documente, Chiriac a tinut in căsătorie pe A­ niia fala clucerulut Lupul Prăjescul �i a avut cu dinsa '7 copii, 4: fete �i :3 băeu, din care se trag totI Sturze�lil actuall, Duca admi­ tem identitatea lui Chiriac paharnicul cu Chiriac Slurza păharnicul, atunct fericitul înmulţitor al lamiliel Sturza a trebuit. S8. aibă trei soti], anume pe fala lul (:ligol'ie Ureche vornicul, pe a lUI Ciolpan �i pe a lUI Lupul Prăjescul clucerul. Lucrul nu esle imposibil, cu toaLe ea dUPi), 10gisla\iunea acelor timpuri, cil"ătoriaintiill era calificaLă lege, a doua el'taJ'e, iar a treia (;w'vie (Pravila lUI MaLeiu Basarab �i a lUI Vasile Lupu); dar ori în Cl1 caz nu trebue admis cu u�urin\ă. �i, ne mal vine in minLe indt o reflectiune. Anil,a F'răjasca era Salt prima sol,ie sal't ultima, fiindcă, după documentul publicat de D-l Bianu, CioJpă.neasa a snccedat pe fata lur Ureche. Dacă Anil,a a rost primă sotie, p�lhaL'flicul Chiriac era un "tra�nichimenofil, de oarece s-a dus de două ori inpel,il cu '7 copil dupa el �i a reu�il să conving:l pe dOll1n[�oarele Ureche �i Ciolpan să se decid!:l să Jie mame vitrige la 7 copil! In a doua ipolezi:1. se pape că păhamicul Chiriac, care nu tă­ cuse nic1 un copil din doui:1 c{ls�ltorir, �·a g{lsitîn fine sotia ce din!.a în Anita Pr�l.iescu, care singul'll. i-a dat 7 mo�tenitorL Insi:1, în aeesL caz trebue să admiri:1m longanimitatea halma.!lulul lBuhu? [234] 234 I. Bianu salt abilitatea lul Chiriac. In adevăr, după ce-I moare sotia Alexan­ dra, fata lul Ureche, Chiriae se căsătoreşte a doua oară. cu Ciolpă neasa, a treia oară cu Prăjasca , �i tocmaI după ce face 7 copil cu dinsa 'ii moare, rudele sol)el sale dintiiu revcndică Lungenil, Po­ sadnicit '71 Dumbrăvila de la sotia sa de a doua. Nici una din aceste două ipoteze nu este cu neputinţă, o re­ cunosc, dar amîndouă sint greu de crezut, mal ales cea de adoua. Voiu mal adăoga că prima ipoteză, care pare mal plauzibilă, are incontra el cuvintele din document: «fata-i C'iolpănfasd care a fost a doua f:'înl'(ae lUI Chiriae păharnicul ;» în adevăr, dacă Ciolpăneasa era a doua sotie, şi înaintea el Chiriac fusese căsătorit cu Alexandra Ureche, Ani\a na putut fi prima sotie a lUI Chiriac, In rezumat dar CL i riac �p:lharnicul se poate sii fie Chiriac Sturza; rari latea numelul, functiunea şi timpul confirmă această presupunere, însă sînt motive foarte puternice ele a ne îndoi de a­ ceastă identitate. De aceia eti o dau ca simplă ipoteză, care are necesitate de confirrnatiune. Incit despre Ciolpăncasa, al căril nume prezentă fenomenul gramatical relevat de D-I Hianu, nu pot sa spun cum se numea la­ tăl s;HL Ceia ce :;;!iii despre Ciolpăneştl este că pe la finele seco­ lului al XVI �iinceputlll secolulul al XVII, această familie era printre familiile de frunte ale Iăril. Toma Cantacuzino vornicul, unul din primit Cantacuzineştl veniti în jările .rcmine, a [inul în căsătorie pe Ethimia Iata olucerulul Grigorie Ciolpan", solia luî Chiriae poate să fie soră sau nepoată. de frate Ethimiei Cantacuzino. 1. Tallo vieeanu. \ b. Ve�l Studiul nostru: Inceputul C"J1t:lcl!zjn8�tilor puhlicut în Itceast.ă revistă an, III No. 1 pr.g. la. .1 [235] M. STRAJAN PREMIILE SCOLARR , o datină loarte răspîndită am la nOI cît şi in alte jărr, mar ales În \urile neolaline, este tmpărtirea premiilor şcolare la slîrşitul anului. Să nu se confunde rnsă sărbătoarea anuală a şcoalelor, în­ contra căria n-avem nimic de zis, cu distribuirea premiilor, care face parte din ia. Afar:\ de lucrul în sine, mal Intiiti însuşi modul cum se face la nOI distribuirea premiilor prezentă multe lalurl de criticat. Aşa de. ex., în loc sii se determine numărul �i calitatea pemiilor după numărul elevilor demn]' de premiat, se face dincontră. Se pun cîle treI promit pentru fiecare clasă şi se dau celor trei eleVI care întrunesc notele mal mari din clasă fată cu ceilaln elevî, merite san nu a fi premiau, Jar dacă sînt în clasă mal mult de Iref elevl demni de premiu, atit mal răil pentru el. La unele scoale particulare am observat, ce e drept, eri to\J e­ levii sau toate elevele cu note superioare se premiază, dîndu-se fie­ care premiii atitor rlevî sali eleve eîle-l merită. Dar aiel dăm adeseori peste un alt rău, mal mare decît cel dintiiii. l':ste abuzul ce se face cu distribuirea premiilor, dîndu-se şi acelora caro nu le merită, ca să se cru \e amorul propriii �i vanitatea părin I,ilor �i elevilor; ceia ce face ca. premiile SU-�I piardă însemnătatea ee li-se atribue, în­ tocmat cum se lnl.implă cu decoratiunile civile distribuite de guvern. Un alt inconvenient este in materialul din care consistă pre- [236] M. Strajan miile. S-ar părea că destinatiunea premiului este de a da elevulul, ca răsplată pentru silintă şi purtarea sa, o carle de lecturii pl.i­ cutii 'Il mstructivă, cara să-I desfăteze în vacanta şi săI ri:'llnÎe suvenire în biblioteca sa. In loc de aceasta, se dati adeseort ma­ nuale de şcoală, uneori foarte rele, cumpărate ca hatir de la auto­ riI lor pentru acest scop. Prin aceasta, distribuirea de premii se abate de la scopul săă, care nu este ajutorul şcolarilor lipsit] eli c::irV didactice, căcî şi dacă i-s-ar da această destinatiune, ia n� s-ar putea ajunge, de vreme ce elevii premiaţi adeseori sînt avull �l n-au trebuinţă de asemenea ajutoare, iar elevi] lipsiti de mijloace sînt mult mal numeroşi decît premiile ce se pol da pentru o clasă. Dat' sti presupunem că nicl materialul premiilor nicl distri­ buirea lor nu lasă nimic de dorit. S{l ne Închipuim, cu. se dall a­ tîtea premii cil,1 elevl sînt demni de premiat; că premiile se dau după. anume noLe, cum am văzut la şcoala comercială din Craiova, aşa că 101,1 elevii care ati ele ex. nota 10 sau H jum. SCl primească premiul inttiă, �i dacă într-o clasă nu sînt asemenea note, să nu se dea nimărui acest premiu, Să admitem mal departe că nu se face uict o favoare, nicl o nedreptate, ÎI1 dar-ea notelor .�i în ale­ gerea prerniantilor , că nici profesoril nicI direciiunea nu se pot în­ sela în ce priveşte valoarea elevilor; să. admitem asemenea că obi­ ectele de premii, cărtl, coroane Salt medalir, sînt pe deplin cores­ punzătoare scopuluî lor ; _. ni-se impune intrebarea, dacă insuşl prin­ cipiul de a se da pretuit şcolarilor este bun şi adrnisibil din punc­ tul de vedere pedagogic? Care este scopul premiilor şcolare ? De a răsplăti silinta la studii şi buna purtare a elevului? Salt "de a răsplăti fericitele dis­ pozitiuut, cu care l-a inzestrat natura şi ·l-a Iăeut superior altora? In cazul al doilea inslitutiunea premiilor u-nre nici un lnleles, pen­ tru că nu e meritul lUI dacă cineva Sl� na�le mai inteligent decît altul; În Întliul caz ia ar avea înl,eles întrucîl purlarea �i "ilin\a atîrnă mar mult ue voinl.a lucruluI. \ Insă În ambele cazuri premiul deprinde pe elev1 a 3;;lepta re­ compensa pentru împlinirea datorieT lor- :;;i a lucra În vederea a­ cestei recompense; el pune motivul aclivili'iiii �i purtării lor în a­ fară de el, în eî�tigarea unUL bun C:1.I'e aUmi{ de părerea sai'l bu. năvoin\a altora; �i aslfeliu se deşteapt:l �i nutreşte în el senti- [237] Premiile =colare mentul vanitătif �i al ambitiuniî răii înţelese Salt al interesulul personal. Nu este oare aceasta inoontra principiilor �i scopului edu­ catiunir ? Inlocmat cum ar fi încontra principiilor artei cind un pretins pictor salt poet ar întreprinde facerea unul tablou sau unel poeme cu intentiunea de a fi recompensat prin foloase materiale, sau fie �i numai prin admiratiune şi glorie. Cine nu simte în sine, în propria sa inspiratiune, un motiv mal puternic decît acesta, să fim sigurl că nicî nu va fi în stare a produce o adevărată o peră de artă. Poetul ciută, nu pentru a fi lăudat, ci pentru că nu poale face altleliu, pentru că simte o trebuinţă irezistibilă ele a spune sentimentele şi viziunile sale; el cînli! il urme şi aZI le mai siml,im ; scăderea influenteI religioase, cauzat:'l prin starea aclllal:1 de tranzil,illne la o CUItUdl mal adevttratfl SU!lt iflfluen(a �fiin(eT şi civilizal,ÎllniI europene, sînt ul(.lZele matel>ializll1ulul �i sensllali)"mulu'î, ele care ne plîngem atît de mult; ele fac anevoios, da61 nu imposibil, cultul unul ideal mar înalt, c:11>uia oameni, Si1. �e Închine mar mult decit plăcerilor �i in­ tereselor personale, de care sînt cnndu.�1 3St(tZ1 cer mar muHL . , , �. Je;;sell: PadagoK;sehe Sk;zzen, p. 24. [239] Premiile şcolare 239 De aci vine că oameniI la nOI sînt aşa de puţin statornici, aşa de schimbătort în dorin] ele �i hotăririle lor ca �i clima în care trăim, �i sînt aşa ele puţine caractere încît un om de caracter in tviata publică ar trebui să fie obiectul unul deosebit cult de adora­ \iune. Ca Set revenim la chestiunea noastră, instilutiunea premiilor nu esle de natură a ajuta dezvoltarea caracterelor. Dacă are vre-o nriurire, ia e tocmal contrară acestuI scop, cad incă odată, sco­ pul educatiuniî nu este de a creşte saltim ban el intelectuali, care să pună binele suprem al vieliî în obtinerea cu orice preţ a unei re­ compense, ci de a forma oameni de caracter, oameni al virtutiî �i al binelul, oameni pregătitî a e';ii invingăton în lupla cea mare a vieti), Şi armele cele mal bune pentru acest scop sînt ştiinţa împreunată cu virtutea şi înţelepciunea. - Şi răsplata victorieI ?-veţ.r întreba. Virtutea îşI are răsplata în sine insuşl, ne spune o maxi­ mă veche; iar un filozof german zice: «Eu nu cunosc bunurl mai scumpe în viaţă decît o conştiinţă liniştită în pieptul meu şi pri­ virea cerului tnstalat deasupra mea." Aş fi terminat, dacă n-aşl avea de intimpinat unele obicctiunl. In viaţă, mi-se-va zice, aprobăm şi aplăudăm recompensa meritelor; chiar atribuim o mare influenl .. ă morală statuelor, serbă­ rilor aniversare şi altor semne prin care ne exprimăm recunostinta pentru faptele marl ale oamenilor de acţiune �i pentru operele de ştiinţă, de Iiteratură şi artă ale acelora care s-au distins în aceste ca­ riere. ApOI insutl al comparat educati unea cu o artă. N li comirt decI o nedreptate cătră linerimea şeolară, dacă osîndeştl şi ceri desfi­ intarea datinei premiilor, care le înveseleşte atit de mult sărbătoa­ rea de la sllrsitul anuluî şcolar '? Trebue a deosebi meritul de cătră împlinirea datoriet, Sint lucrări ce fiecare membru al societăţii e obligat să le împlinească; �i sint alte lucrări care întrec datoria. Ce face cineva peste ceia ce e dator să facă, cum sînt sacrificiile de tot feliul pentru binele altora, sau operele de ştiinţă şi artă, producte ale unor daruri dis­ tinse ale naturii, acestea constituesc meritele autorilor lor, şi nu­ mal meritele, iar nu implinirile datoriilor sînt obiectul recunoştin­ ţei şi admiraţiuniL [240] 240 M. Strajan Şi e drept şi salutar, ca fi) fie aşa. Nivelarea inteligentelor �i caracterelor omenestl nu e nicî posibilă nicî de dorit. Totdea­ una a 1'0"[ �i va fi o clasă de elită, o aristocratie, in societate; nnmal cît aristrocraiia unei adevăr.: te ci vilizatiunl nu 'Va fi iute­ meială pe privilegil omeneşu, ca cea din trecut, nici pe avere, ca plutocraiia de aZI, ci pe valoarea morală �i intelectuală ce o daă omului cultura, talentele �i operele: sale, Nicl în :;;coal�i nu e posibilă nivelarea, Şi aici sînt mar! deo­ sebiri intre scolarl în privinta facultăţilor morale şi intelectuale, ca �i in privinta educatiunit �i exteriorulut. Insii aci nu poate fi vorba de merite care să trebuiască recompensate, ci numar de împlinirea daloriel. Şcolarul nicî nu poate �i nici nu i-se (ine în seamă mal mult decit împlinirea datoriei. Distinctiunea unora fată Cll ceilaltJ pe acest Leren ar fi îndeajuns relevată prin note �i clasificare, pre­ cum negligen \a e pedepsită prin neprornovare �i prin alte mijloace de disciplină. Cu modul acesta, sărbătoarea şcolară, care ar trebui organi­ zată mal artistic decrt se face aZI ele obiceiu, n-ar produce ne­ mulţămire nimenui, afară poate de cel lene�1 sari r�lr, ar avea mal multă influenţă morală, n-ar !DaI deştepta vanitatea unora, nicI bă­ nuelile 'ii rancuncle altora. O singură. obiectiune s-ar m;11 putea face relativ la elevii care se disting in Ht)-O artă cultivată in �coal;], saLl În lucrul de mtnă, şi relativ la inteligentele superioare prccocr. Insă cel dintiii\ ar fî in· destul r(!compens�(I prin fu,rlLarea progresnluI lor la solemnitatea şcolar;'i, prin expunerea de tabloUl'i, de lucru de mînă şi prin exe­ cutatl muzicale. Iar lucrările ee ar putea proc1uce o inteligelll,il precoce fiind, încă în �coali', .în al'ară de obligal,iunile disciplinare, sInt cxcep\Îuni atit dr> rClreinciL nu pot fi prevăzule �i regulamen­ tale prin di"pozitillnl generale. Toate acestea ,�i alle a:n;ll1lI!1Le ar ÎnLrain plannl săr!J(tril �colare elin Iunie; ciîc1 o repet, cladt Qorese desfiintarea premiilor �eolare, ale căror inconveniclIle �i ::lIc (\;\1'01' conlrasl cu principiile pedagogice am Încercat ::;;1 le ul'iH aei, :.:ilnl amic al s:'lrbăloriloe şcoli1re, a d\l'Ol' organizare �i îl1semn�tlate educativil voitl căuta S�l o studiez Într· un alt articol. [241] M, VLADESCU Despre o Chytridinee Saprophita, Excepttndu-se genul Nephromţices Gianl, i rIU cunoaş­ tern printre Chytridineele pină acum descrise decît două specil, Iiliizopliiduun ,T!Jlophilwll (Cornu) D:wg. şi Rhyzo­ phlyr:tis rosea (De Bary şi Woronin), care s;\ se dezvolte în alte condiţiuni biologice decît în acele comune para­ ziolor. Toate celelalte Ch ytridinee sint în adevăr, după cum se ştie, p�lra zile i ntcrne sal1 externe, care atacă şi destrug CLI multă llşlll'jnţ;'i ma) ales plantele şi aui­ rnalcle inferioare, (Alge, Ciuperci, Protozoru 'c), Nnm;11 acelea pentru (;;I]'C (-li,al'el a creat {-(citul Nephromsjces, şi care tr.iesc În riuichi) jjfol!Jnli'1elo1', ;U' respcc:ta, dUP�1 ;(­ ('e:-;t :lllfor,!eslltlll viii al oaspeluj şi nu al' consuma pen­ Iru nutrirea sa decit p o.lusclo cxcrcţiuuii sulc urinare. 1. Comptes Rendus de l' A cadernie des Sciences, 17 Avril 1888, [242] 242 M. Vlădsseu urinară ar fi jenată sau chiar oprită, iar existenţa aruma­ lulul pcriclitat r\. Dacă aceaS!;'l i uterprctaţi une este adevă­ rută, atunct :1 vcm in acest caz o curioasă formă de �im­ hioză intre un animal şi un vegetal lipsit do clorofilă: animalul procurind prin excroţiu.iea sa urinară alimentul necesar ciupercil, care la rînd ni SrlLl aduce un serviciei real animalului descărcindu-I de produse a căror aglome­ rare i-ar fi vătămătoare. Oncum ar fi, Ncphrornyces este singurul pri ntre Chytridinee care nu cousumă substanţa vie a oaspelul, ci substanţele organice moarte, excretate de acesta. Trăeşte În i �1 teriorul unul organizm vi lI, adecă. in condiţinni1e parazi ţilor, fără a se nutri ca el; şi dincon­ tra se nutreste ca o Saprofită fără a trăi i'1 conditiunile , , Saprofitelor. Ar fi interesant a se şti dacă această Chytri­ dinee al' putea trăi prezenrindu-i-se aceleaşl substanţe nu­ tritive afară din corpul animalului. O Chytridinee cu totul saprofită, şi in privinţa me­ diului în care se dezvoltă şi in privinţa substauţelor ce-r servă la alimontaţiun«, am intilnit intr-o veche recoltă de Vaucheria ge1llminata făcută in imprejurimile Ia�ulll'îin toamna anulul 1890 şi conservată şi acum în laboratorul nostru de la Universitate. Formele pc care le-am intilnit in ciclul dezvoltări! sale sint: Zoosporl, Zoosporange şi sport durabill (kj�t'i). Zoosporil, de formă sfel'jdt. salI lhlPU 0\'a1:\, prezentă un cil posterior, lung de 21/�-3 01'1 lungimea corpuluî, şi un glo­ bul stră] uei tOl' la cxtremitatea pe C,Il'C se iIISE>r�1 eil Il 1. PIl­ !in timp clllp(l eşirea lor elin Zoo'sp0J'aLlge, el 1In�zent;\. ele­ [cwmill'l amoeboidalc analoage cu acelea descrise pentru pri­ ma oar�l de Schenk la Zoosporl ele Rhiz'idi�mn 'intestinmn şi [243] Despre o Chytridinee Sapro fită 243 Chytridinm Leqenaria 2 şi cale alt lost inulm;\ observate" la ('ele mal mul te CIIY tridi nee. 4 DIlP<"l citva timp Zoosporil se opresc in contact cu resturile organice, provenite elin destrugerea tuburilor de Vuucheria, salI în contact cu zooglen unor bacterit (bucilf) ce sc dezvoltase la exteriorul uuora dintre tuburile moarte ale algel da]' care îşJ ma'( p;'istratJ iucă Iorma, salI 111 Iiue în con tact direct CII alga, dar totdeauna îucunj urate ele :lCel;lş'î rnedi (, incărcnt cu restu 1'1 oraamcc. Du pil relrac­ t;u'ca rilulu), fiecare Zoospor conservă incă cîtva timp mişcările nmochoidale, majmult metabolice, c;'ic! nu se mal deplascaz:"t. In această slnre se nutrcsc, �i cu cît cresc cu atit i�ll' o formă sferic;"t. [Il tot timpul creşteriî Ior nu am putut constata prezenţa 1I1le] rnernbrune invălitoare, şi C011- tu rul adeseori pli ţi Il lwn'glliat i mIil":"l li psa nuel astfcli il de membrane. Cînd aceste sfere, constituite Intr-o masă PI'O­ toplazmatică fin grril111lo;);;il şi ('U llllllilcleli central, aii ajuns să aibă "W-55 fI. în diametru, se iucuujură de o rnemhrană Şl devin astfeliu tol atitea Zoosporange. In 2, Ueber dos l'orl.:omil1.en cOldl'ac/Île" Zel/eli im Pj'an�ell1'eic7te, 18,,8, Jl 10 şi Il, 3. 201'/, Z",' Henn/niss (le,' Ph!/cmn!/crt�'II, I. JJ101pl/Oloqie ""d liiulo.'lic dp)' Anc!J'iste,'" 'IL, O/'VII'idiaceen (Nova Acta ,leI' K"l. Leal', C"rol. J)Cl1tsch. Ale d, NaturI'. H,l. XLVII No, 4, 188,/, pag, 18:{ şi nota 1), 4. A"tI'elil', n!Jccs Dang., care sîut endoparnzite, ci mal probabil prin genurile Saprophite din ambele g'rllpe; care ali mar mare :tRomă­ nare, de oare ce parazitizmn! fiind o adapt,:Lrc SCf!lllHhră prCSllpnne o dif'cronţiare mal înaintată în ambele direcţillnl. J I [249] Despre o Chytridinee Saprophită 249 Parazite Ohytridinae miţind o adaptare din ce în ce maî viaţa parazitară şi ţinînd seamă şi de absorbante, s-ar putea exprima cam diferenţierea Chytridineelor : Saprophute Sapro-Myco­ chytridinae pronunţată. pentru diferentiarea părţit , , în modul următor. Indiferente Endo :Myco- Nephl'om)'ces chytridinae Endo-Myxo- 1 ChytrriD:\e --1 Endo-Sp0J"angiatae Exo-Myxocl,ytl'idinae Exo-Myxo­ chytridinae 1--- EI. xo-Spornngiatae Monadinae ZOOspOl'eae I Saprocystis (Sepro-Myxochytridiuae) [250] DĂRI DE SEAMĂ Ra!I1t'lel Blauehard, Les animaux parasites introduits par I'eau dans l'organisme. Paris. G. Massou, 1802. AcelaşI, Sur les vegeteaux parasites non microbiens transmis­ sibles des animaux fi l'homrne et reciproquement. Paris, Publicaticn du Progres Medical, 1892. Aceste două lucrărl le-am primit în timpul elin urmă din partea autoruluî. In intiia se studiază animalele pa­ razite la om şi la animalele domestice introduse in orga­ nizm prin apa de Mut. După ce enumeră şi descrie în opt capitole paraziţii protozoart, condiţiunile de dezvoltare şi ouăle Helimintelor, Cestoizit, Trematozil, Nematoizit, Gor­ dienl, Annelidele şi Linguatulidele ; rezumă in următoarele propoziţii precauţiunile la care trebue să ne supunem pen­ tru a sta la adăpost de atacurile lor: 1. O apă de rîh nu poate servi la alimentaţiuuca sali la Intrcbuinţarea el domestică, fără un examen microsco­ pic prealabil, decit alune') cind ia este luată chiar de la izvor, departe de orice populaţiune, de orlce grajdiur1 sau de orIce depozit ele dejecţiunî umane sa{l animale. 2. Dacă e adusă din depărtare, atunct ia trebue să circule printr-un sistem de canale metalice sau de pămînt I I 1 } J ; : '1 ,\{ I ,1 :.� , '1> � �� [251] Raphael Blanchard, Les animaux parasites etc. 251 şmălţuite, al căror imperrneahilitate perfectă trebue S(l fie obiectul uneî supra vegherI neîncetate. 3. Pentru oncc ap:"t, de fluviu, de riti, de lac, de fintină, de citernă, higiena ordoană de a determina, prin cerCeWTJ microscopice a sedimentelor şi a rezidului din fii­ traţiune, natura exactă şi preciză a organizmelor care tră­ csc (ouă, embrioni sai] larve libere, animale adulte). 4. DUP�l rezultatele acestui examen, întrebuinţarea acestei ape va fi oprită sau va fi permisă. 5. Chiar 'in acest din urrnă caz, şi mal cu seamă în circumstanţele cînd analiza microscopulru n-ar fi putut fi făcută, trebue să nu intrebninţăm decit apa filtrată. 6. Dacă această. operaţiune nu poate fi executată, este indispensabil de a fierbe apa care avem să între­ huinţăm, 7. Supuind apa treptat la fierbere şi apot la filtra­ ţiune, ia devine mal sigur inofensi vă .. In a doua lucrare, autorul descrie ciupercile parazite la OUl, transmise lUI de animalele cu care el vine în contact (cînele, miţa, calul, boul, şoarecit, guzanil, epuraşit etc.), din care la următoarele patru: Achorion Arloingi Busquet, 1891, Achorion Schoenleini Bemak, 1845, Trichophyton depilans Megnin, 1878, Trichophyton tonsurans Malmstein, 1848, se poate demonstra sigur transmisiunea 101'; apoI urmă­ toarele patru: Actinomyces hovis Harz, 1877, Microsporon Andouini Gruby 1834, Lepocolla repens Eklund, 1883, Aspergillus fumigatus Fresenius, a căror contagiune directă ele la animale la om este foarte probabilă dar nesuficient demonstrată. In fine apoî ma' [252] 252 Dărl de seam ă descrie incă 13 germ '1 ca nesuficient studiate: şi în urmă face conclnziunea rezumind în următoarele puncte: 1. Un oarecare număr de dermatoze, pricinuite de fungi (ciupercî) sint transmise omului de animalele cu care el se află în contact. 2. Prin frequentarea zilnică a animalelor domestice, omul este decl expus a contracta un număr de boale cu­ tanee. 3. Orlce animal a cărul piele prezentă un aspect anormal (desquamaţiunî, COjI etc.) sau al cărul par incepe a cădea sau a se rupe spontaueu trebue să fie izolat, supus la o strictă observaţiune şi tratat prin procedurile para­ ziticide. 4. Aşternutul care a servit Ia animale trebue ars. Eslele grajdiurilor, poeţile, hamurăria, invălitoarele trebuesc dezinfectate. Covoarăle, plapomele etc. pe care se culcă miţele şi cînii vor fi trecute prin etu vă. 5. Omul şi el poate comunica unele dermatornicoze animalelor domestice. 6. Pină cind tratamentul medical nu va opri boala sau cel puţin nu o va atenua indeajuns, ca să nu mal fie nicî o îndoială de contagiune, trebue sa ne abţinem de orice contact cu animalele acestea, CăCI putînd stI se in­ fecteze din nou devin pentru a, doua oară propagatorii boalei. 7. ::-itatul trebue stI oprească printr-un regulament special iutroducerea pe teritoriu a ortcărul animal de pro­ venien ţ�1 streină la care ar fi recunoscut special existenţa , \' unei dermatoze parazitare şi transmisibile, lJU numai de la animal la om, dar chiar de la animal la animal. Amîndouă lucrările se recomandă de la sine medici­ lor, veterinarilor şi higieniştilor. Dr. N. Beon. [253] Stanley lntune cimele AfriceL H. Stanley,Intnnecimele Africei, 253 D-l Henry Stanley, îndrăznetul şi cunoscutul exploatator al Afri­ cel, a dat de cîtva timp publicităţii cartea sn intitulată în ediţia franceză Această afirmaţiune a O luI Stanley cum că ar fi găsit prin­ tre aceşti pigmel unu! rare ar reprezenta specia atît de mult cău­ tată şi discutată în ştiinţă. specie care să reprezente inelul de le­ gătură dintre om şi antropitec ni se pare cam riscată, S,\ urmărim caravana care de la 28 Julie a plecat din Jam­ buza prin codrii nepătrunşl, cu busola şi sextanul in mînă, indrep­ tindu-se neincetat spre Est. .Mul(l, foarte multl au căzut pentru vecie; foametea, boalele i-au secerat fără milă. Cel ce au trăit, cîte n-au văzut cîte nu aii intimpinat, descurajarea şi oboseala de cîte eri nu le-a stors lacrămi amară din ochi, in sălbătăcia fără mîngîerl fără speranţă. Cind incetul cu încetul pădurea începe a se rări, un vînt uşor sufla de Ia Est, printre copaci cerul se zărea, poeni mai rnarl, şi apoI deodată un Ori7.011 întins se deschide, lumina şi căl­ dura soareluî invălesc vesel pe călătorl, sus un cer auriu, jos un covor verde de iarbă molatică care se intinde ca o mare fără tărrn, vînatul cu prisosinţă în şesurt depărtate, semănăturile aurite se plecau la bătaia vîntului, turmele de vile stăteau a lene la mar­ ginea pi raelor răcoritoare, iar departe, mult departe în albastru) ce­ rulul aproape de norl, o dungă' zugrăvea coama unor muntî. Totl pentru un moment fură uimiti de măreţia tabloului, şi un I�alah de bucurie izbucni din pieptul a 200 de oameni hemesitI de foame, zdrobii,! de oboseală. Erau în (arCl erbiJor, la 12 Oechem­ vrie 1887. Speranlia răsări În inima lor deznădăjduită, puteri nouă însuHetiră convoiul tăcut ";li trist pînă atuncI. In mijlocul lanurilor satele cu casele bine acoperite, cu ham- [261] } ! Stanley, Intunecimele Africel 261 bare şi ţarcurl, grădinî şi livezi dovedeau că poporul ( , locueşte a­ cest şes bogat era agricoli şi păstori. Abundanta era simţită şi caravana înainta cu repejune. Dar locuitoril autohtoni nu cu aceiaşt bucurie primeau o turmă de flă­ mlnzl neounoscutî, EI ş-au pregătit arcurile, alarma s-a dat, şi sate întregI cu miI de oameni s-au înfăţişat ca să ceară streinulul socoteală. Dar la săgeţile lor; care nu băteau nicl la 150 paşl, le răspundeau 200 carabine Remington, care omoară la 800 metri, îm­ potrivirea era peste putin (ă, şi trupă trăia în belşug din vitele şi grînele autohtonilor. Aşa au străbătut ei prin semănături şi grădini, printre sălbaticii, care urlau şi-I hămăiau, pînă ce au ajuns la capă­ tul unei pădurl pe un tăpsan întins, aproape de cursul unui rîu limpede, unde Stanley s-a oprit şi, cu scîndurile de la casele unul oraş părăsit din apropiere şi cu lemnul din pădure, în mai puţin de o săptămînă a construit un fort, pe care la numit fortul «Bodo- , cu întărituri, şanţuri, garduri, iar înlăuntru case, hambare, şurl şi tot ce trebueşte, A arat şi semanat grîu şi orez, a răsădit ba­ naniî şi alţi copaci fructiferL După cîteva săptămîni, cînd totul a fost bine alcătuit, lo­ cotenentul Staers pleacă cu 100 cara bine spre a veni în ajutorul bolnavilor lăsaţi în urmă şi a căpitanulut Nelson care de aseme­ nea era bolnav. Stanley rămîne în fort, ocupindu-se cu apărarea fortulut, cu privigherea plantatiilor şi a sernănăturilor. După ce Staers se întoarce cu bolnavii, doctorul Parke şi căpita­ nul Nelson, 8tanley pleacă el însusl cn 100 carabine şi cu Jemson pentru a aduce ariergarda lăsată la Iarnbuya cu muniţiunile şi averea expeditiel, iar ceilalţi rămîn pentru căutarea bolnavilor şi paza for­ tu lui. După multe necazuri, Stanley găseşte ariergarda, şi iată ce află Maiorul Bartelo, comandantul ariergardel, impuscat de un Su­ danez într-o răscoală, Vard dus cu Tipo-Tib la cataractele luî Stanley, după cum primise ordin. Trupa plecase în Anglia fiind bolnavă, Jemson mort de friguri galbene, hirurgul Bony deabea măntinuse trupa şi păzise muniiiunile �i averea încredinţată. Se fac pregătiri, se strînge trupa, se angajază oameni şi se pleacă .. Cînd totl aii fost intruniu în fortul Bodo, după un popas de cîteva zile, Stanley trebuia să plece În căutarea lUI Emin-Paşa. El impreuna cu Jemson, Staers, Il-rul Parke şi 200 carabine pleacă Arhiva, 01'9. soc. ştiinţifice şi literare din Iaşt VoI. III. ii [262] 262 Dărî de seamă cătră lacul Albert Niamza. Acolo găseşte pe Emin cu 1,800 Egiptent, îl predă munitiunile, citeşte în faţa soldatilor lUI Emin hatişeritul Kedivulul de Egipt prin care îl îndeamnă a se reintoarce în Egipt sau a rămînea in provincia Equator pe propria lor răspundere fără ajutorullui.-Emin nu să poate decide pentru plecare, el este un ori pasionat de ştiintă şi nu este general; posedă colecţiunile cele mai însemnate, de botanică, ornitologie, entomologie, geolo­ gie; el studia etnologia, făcea observatiunr meteorologice, astrono­ mice, şi întra În toate stiintele, avea o ordine şi o disciplină în astă privinţă pe cît nu o avea ca general; note, carnete, scrieri de a lui erau pline de eruditie şi observatiuni nouă. Supuşii lul cultivati bumbacul, făceau agricultura, aveau vite şi mal luau cu puterea şi de la popoarele sălbatice. Armata lU1 era împărţită în trei staţiuni militare, şi fiecare soldat era un şef de familie. Dar munitiunile erai] pe sfîrşit. Mahdiil de oparte, Kaba-Riga, un puternic şef de Arabi, de alta, îl sileau adesea să piardă din teritoriu şi din avutul săă. Co­ municaţiunea era întreruptă. din toate părţile şi distanta prea mare ca să primească ajutoare. Il-l Stanley raportează la pag. LH5 vol. I ceia ce Emin Pasa l-a istorisit în privinta şimpanzeilor aproape de statiunea Musa. El zice: < Nu a� fi crezut dacă nu aş fi văzut cu ochil mei cum şimpazeii se servesc de tone aprinse în timpul noptii spre a culege fructe din arbori. » La această afirmatiune a lUI Emin Pa şa a răspuns cu un succes �i într-un mod stiintific «Revue Scientifique­ No. 8 din 23 August, respingind ca nedovedită şi neîntemeiată a­ ceastă observaţie. Dnpă ce D-l Stanley fixează ,un termen de pregătire lUI Ernin, se reintoarce Ia fortul Bodo, lăsînd' pe .lemson spre a hotărî pe Emin să plece în Egipt. Pe cînd StanJey să reintoarce din fortul Bodo, cu toată trupa spre lacul Albert Niamza, primeşte ştirea că soldatiî lnî Emin s-ari răsculat, sub pretex l că Em in vroeştc \a- '( trăda, au arestat pe paşa şi pe Joselson, Mahdi! au n;\ vălit şi act luat cu putere o statie mili­ tară. Aproape de lacul Niamza, �tanley se opreşte �i, cu ghibăcia şi tactica sa de om enelogje; �i intelept, reu7c'7te a aduce în tabăra sa pe Emin şi .Iosefson �i o parle din armata rămasă credincioasă paşeI. Incetul cu incetul răscoala se înăduşrt de la sine, şi în timp [263] Stanley, lntunecimile Africel 263 de 3 lunl aproape HlOO soldaţt cu ofiteri, familiile lor, femel şî co­ piI, averea lor în turme de vite şi grîne se aflau în corturile lul Stanley gata a pleca la Zanzibar. La 27 Martie 1889, Stanley pleacă, avînd sub conducerea sa aproape 3,000 oameni, munitiunî �i vite, şi se îndreaptă cătră mun­ tele Ruvenzori, lacul Albert Eduard prin Aukora, apoi prin Victo­ ria Nyanza la Zanzibar, unde ajunge la Hl Ianuar 1890. Astfeliă că Stanley a străbătut tot curmezişul Africeî, Intrînd prin partea apu­ saană pe unde se varsă rîul Congoîn Oceanul Atlantic, a mers spre Nord pe rîul Airumini, a ajuns la lacul Albert Niamza unde se afla Emin, apoi tot înainte a inclinat spre sud-vest şi de la Uiamzi di­ rect spre răsărit pînă la Zanzibar în Oceanul Indian. Aici colo­ nia germană dă un banchet de mulţămire D-hr �:ltanley. Emin Pasa căzînd de pe o fereastră este greu rănit. După cîteva zile de căutare, declară, că vroeşte a se reintoarce cu toată comoara sa de descoperiri şi avuţiI În Germania, mulţămeşte ele atentiunea An­ gliei şi osteneala D-luî Stanley, iar Stanley, foarte surprins de con­ vertirea lui Emin Pasa, care făgăduise a merge la Londra, pleacă împreună cu oft\eriI SEti în Anglia, unde fu primit în aplauzele ge­ nerale şi capătă din partea societăţilor �i a regine! cele mai fru­ moase daruri. Descrierea D-luf Stanley cuprinde, după cum am văzut, pe lîngă revelatiunile etnografice şi geografice, încă următoarele des­ coperiri care merită asprimea unel critici. 1. D-sa zice că muntele Ruvenzori descris de d-sa ar fi Munţii Lunir, menţionată de vechit cartografi şi călători, care pînă acum au fost pierduţi şi nu s-a putul preciza locul anume unde sînt; că muntele Ruvenzori este izvorul Nilului. Mal întîiii cu nimic nu a dovedit d-sa aceasta, părerea d-sale este o presupunere ca multe altele şi prin urmare nu are valoarea unei descoperiri cerle. 2. Că găsind un pitic diform a dedus că acela este inelul de trecere între antropomorf şi om fără a o dovedi. 3. Că Emin-Paşa ar fi spus că a văzut momite servindu-se de torţe aprinse în timpul noptil culeglnd [rude din copaci, lucru cu desăvîrşire contestat. [264] 264 Dărt de seamă In definitiv scrierea [JIul Stanley este importantă întru atîta că face cunoscută o lume nouă, centrul Africel, care se credea pînă acum sterp şi năsipos, vegetaţia luxuriantă din părţile acelea, bogăţia şi productivitatea abundantă a pămtntuluî, frumuseţa şi sălbă­ tăcia locurilor, tribunle nenumărate, starea lor primitivă. Descrip­ tiunea poetică şi stilul preciz al autorulul te face să visezl o ade­ vărată lume nouă plină de cruzime şi de poezie. In ce priveşte însă partea ştiinţifică, autorul nu a reuşit a dovedi cîteva afirmatiunî, şi în partea aceasta este mal slab. Totuşl întreaga operă este o lu­ crare de merit şi cetind-o parcă o părere de rău le cuprinde că nu al putut fi faţă la atîtea scene măreţe şi impuitoare. Hrig-. 1. Alexandrescu. Louis Pro al. Le crime et la peine. Paris 1892, XV. şi 536. pag. Este, o recunosc, o manie la modă, deşi foarte ve­ che, de a-şî bate joc de Academit, pe cit timp cineva n-a căpătat lncă titlul de academician. Am voit să scap de acest curent, dar mărturisesc că mi-a fost peste pu­ tinţă cînd am citit opera D-Jui Proal, pc care a încoro­ nat-o Academia (le stiinte morale si politice (lin Pariz, " , . Dar de re stI mă mir � Un autor C:11'(' pe prima p;lgintl amestecă pe prudho­ mescul Proudhon cu Acolas şi Moleschotl, apropiind pe tipul declarnatorilor (le rei rmjlilllstril din reprezentanţit modern1 ;t'i şro;lIcl pozitivisto,' nu jJllll';t s;\ g;\seasdi. mal bun] admirator] de('îI il] acc:lc capl'lf\ ali!. de pline de şti inţrt, insii (II' şliill!f, vcch«, tuei! ş! iin!;i !lOIl:'l nu-şt ma) gţtSCŞIT. locnl :-;;\ intr« În ele! Ce estI' <'ltl'IC'z' Il-lni L, Pl'oal �i car« i: cuprinsul S�lU � Ia are o mruu Importanţă, \r.:kl exprimă o tendenţă, şi YOil1 adtioi..UI )n(I:1I;"I, o 1 (:nc! intîi n:neLiOllZtl'rl 1n stiinW. (" I �" , :;-;('mln pozitivistil, rarI' rll'cllOya! �tiinţCle sociale, a început (le cipv:l an] s;', lucreze şi pe terenul dreptuluI penal. Noua ţcoaW. po?:itivjst:�. penaW, uumilft şcoala ita­ liană, fiinclc�l in Italia ş-a luat naştere şi îşI are cel mal [265] Louis Proal, Le crime et la peine 265 iluştri reprezentanţt, zgudue din temelie vechile principii ale legislaţiuniî penale. Orlce s-ar zice şi orice s-ar face, lucrările D-Jor Lornhroso, Garofalo, Ferri �j alţii vor face o epocă în şti in la penală. Negreşit că el a1�1 putut 8,) se înşele în citeva puncte SiX'.\l1l d are, sali chiar principale, şi mal ales D-l Lombroso, care, după cum zicea amicul S{d'L Moleschott, a la phras« ailee, Îns(1 fondul va rămînea, şi nicl un om serios şi nopărti ni tor nil va pu lea contesta serviciile aduse de el stiintî penale. In faţa acestuî noii altar, C(ttl';Î caro seing1'(lm:\cleşle toată noua generaţiunc setoasă de ndcvărata ştiinţă, adeptii vechilor doctrine filozofice spiritunl'Şi cunoscăndu surioară, cătu di-acum ti-ai trecut, ce spre dragosti plecari, din mine s-au prifăcut, «Eu am dat făgăduinţă, vrăndu ca să ia un Iărşit, că le dai clironomie, cătă ai desăvârşit, «Şi vei lua numar rodul, cată vremi veî trăi Aramia frumoasă făgăduinţă, cum tndrăzneşti a grăi, "Tu ai dat făgăduinţa, mergi de o ia înnapoi, ce ştiI într'aceasta vârstă, ce-oî face păr mai apoi, -Pociu diacum copii a face, pociă găndi la măritat Demofon sora de cinzăci de ani, cum �ă eştI poati ai uitat «Eu sănt de cinzăcl de ani, Fineto ai ascultat? 1. De aiet se vede că chin .. la începutul acestu) secol în Moldova nu şa zicea unchiul moş, CII astăzr. I [295] Menegmli Fineta 295 . ce mustrari despre rude, de unde acest păcat .C-au trăit o vremi mică, bătrână să o nurnitu dar cei Intălepţl n-or zăce, mă mir vOI cum indrăzniţî Demofon «Soro eu ştirI a me vărstă, cinzăcl de ani sărit trecuţi tu peste că eşti mai mare, spune-m cu că] eşti mal mulţu -Giudecă de am dreptate. Arami« ba eşti un nebun ales, cea ce zăci nu se poate, eu îţ spuiă pe inţăles, «De căţ ani sănt eu noi zăce, faţa m-a mărturisi ia t-ia face-a mă cunoaşte şi di-acum a nu greşi, .Atăta eu pot a zăce, un cuvănt adevărat, de avere me te lasă, eu it spuiu lucru curat, «Cum că sănt mai sănătoasă, de căt voi eu am sămtăt ori ce zăci mie nu-m pasă, puiă în gănd că ai mintăt "Eu cred că voiu puno-n groapă, pe voi pe totă căt săntet copil, nepoată, pre tine, şi pre căF sănt mai semeţ -Ţăe-] zăc, vorbăsc cu tine, ori a auzi n-ai vre. haide Finete di-aice Demofon ce copilă tinere Fineta -Arhonda di-aeum nainte, au să tacl să nu vorbeşti, 01'1 călindariu îţ alege, pentru ca să nu bărfeşti, I «Stăpănă-rne cum că este, tănără eu o cunosc, întrebaţi pre cei cu minte, eu să tac să nu vorhăsc [296] 296 Documente Aratare 6-le Demofon Întru săni -Eu am cunoscut pre bine, răspunsul ce vre să-m de, ş-am urmat cu-ntălepciune, chipul ce mi-să căde -Să mărg să cat pe notariul, cu dănsul să mă aşăz şi puindu cu el la caIi, odihnindu-mă să şăz, «Şi dacă omul acesta, este după cum I-au spus, să isprăvăse însoţire, fără cel mai mic prepus. (Va urma) [297] Manuscriptul "Menegmii." In vara anulul 1890 fiind invitat la moşia StolnicenlI de lîngă Paşcanl de D-I Iancu Prăjescu, proprietarul acestel moşiî, am voit să .cercetez şi mica bibliotecă a familieI, după cum în anul trecut studiasem arhiva el, adecă documentele Stolnicenilor. Cărţilece am găsit în bibliotecă sînt puţin importante; mal toate sînt greceşti din secolul trecut, şi numar cîteva franceze salt romine : bună parte din aceste volume sînt cărţI didactice şi nu pot avea folos decît să ne arate cultura părinţilor noştri de la inceputul secoluluI. Bi­ blioteca, afară de cîteva volume, pare a fi apartinut spătaruliil Va­ sile Milo, tatăl bătrtnulul şi renumitulut artist MateI Milo, care a ţinut în căsătorie pe Zamfira sora Dvlul Iancu Prăjescu, După moartea cumnatulut săă, spătarul Milo, venerabilul D-I I. Prăjescu fiind epitrop al nepoţilor SăI Matel şi Alecu, a transportat căr­ ţile tatălut lor la Stolnicenî, unde probabil au rămas, fiind-că nepoţiî n-aă vrut să mal ia nişte cărtî care nu le mal făceau nici o trebuinţă, fiind scrise greceşte. Astfeliu îml explic faptul că se afă în biblioteca de la Stol­ nicenl o mulţime de cărţI vechI care poartă iseălitura : Vasile Milo spatar şi une-ori latineşte Basilius Milo, spatarius. Pentru a reveni, salt mal bine zis pentru a veni, la manus­ criptul Menegmilor, voiti spune că foarte puţine lucruri se pot şti cu". siguranţă relativ la acest manuscript. Din notita finală se vede că Menegmii s-au tălmăcit în 1803 şi s-au prescris de însuşi traducă­ torul. .S-au tălmăcit şi s-au prescris de mine 1803 Martie 9». [298] 298 Documente Cine e însă traducătorul? Se vede o iscălitură În jos tăiată expres cu cerneală, şi apot 'le pare că, spre a fi mal sigur că numele se va putea citi, s-a rîcîit cu degetul iscălit ura pînă chiar s-a rupt hîrtia. In ast­ fe'iă de împrejurări nu putem da onoarea traducerl unul lonită Popovicl care se vede iscălit alături, �i aceasta pentru 3 motive: 1) nu se vede care ar fi motivul ştergeril celeilalte iscăliturl ; 2) cerneala şi chiar scrisoarea nu seamănă cu a restulut manuscrip­ tulul şi 3) e putin probabil ca o persoană care cunoştea limba şi literatura franceză la 1803 şi care ştia să facă o traducere în ver­ surl pe acel. timp, să rămînă obscur şi necunoscut contemporanilor săl, După mine IonităPopovicî e un şiret prost; departe de a ne face să credem că e traducătorul Menegmilor, eu cred că trebue să-I considerăm autorul... ştergerii numelur traducătorulur. In loc de recunoştinţă şi slavă, cum spera acest individ, el nu ne inspiră decît ura şi dispret, fiind-că a voit să se împodobească cu pene de păun. Dacă vom fi în eroare, cerem ertăciune oaselor sale, de vor fi mal existînd, şi-l rugăm ca Episcopul Mitrofan III «a nu ne pune în .ponos, ci să ne erte, că şi nOI sintem oamenl, a­ semenea tpătimaşt ţinll('i de slaba fire, care nu lasă nici pre un om a rămînea fără greşală s , Imi este grea să dai'! cu părerea cine este traducătorul Me­ neg milor: poate să fie spătarul Vasilie Milo, poate să fie o altă per- soară din familie san streină orIce conjectură e inu- tilă, fiindcă acest traducător va rămînea probabil dotdeauna ne­ cunoscut. Voiă încerca totuşl să spun cine poate fi traducătorul Me­ negmilor la .fjnel� publicăriî lor, Spre a termina această scurtă notiţă, in care in definitiv nu am putut arătai cea ce era mai important, voia spune că manus­ criptnl M()n�gmilor formează un volum îî� 4°, legat in piele probabil pe vremea cînd s-a scris; el se compunea din 132 de fete, scrise destul .de.jcite], iar fiecare faţă are 20 de linii, Voia adăoga că ma­ nuscriptul este complect şi în bună stare, afară de foaia 128, care este.dezlegată din volum, şi de foaia precedentă, care este ruptă pe jumătate, din ambele foi însă nu lipseşte nicl o literă. [299] Menegmil 299 Probabil că această piesă de teatru şi alta tot manuscrisă şi tot în versurt din 1825 intitulată • Tragodie lUI Lentor- au inspi­ rat gustul teatrulul în feciorul spătarulul Vasilie Milo. De-i-ar fi dat în gînd spătarulul acest lucru, de ar fi ştiut el că fiu său Mateii1 va deveni -aftor- , de sigur că manuscrisul Menegmilor ar fi fost de mult aruncat în foc, şi el ar fi dispărut pentru totdeauna cu multe alte monumente de limba şi literatura veche romînească 1. Tanovieeanu. [300] STUDIU CRITIC ASUPRA PIESEI -LES MENECHMES' a lui Regnard şi t1'Ctdttce1'il ez moldoveneşti Manuscriptul prezentat societăţit de oătră D-I Tanoviceanu da­ tează din 1803 şi dar e scris În litere cirilice. E traducerea în versun a comediei Les Menechmes a Iul Regnard. Numele tradu­ cătorulul e însă din nenorocire foarte probabil apocrif, căol după starea manuscriptului, semnătura unul Popovicl ce figurează în el este, credem, numar acea a unul scrib. Numele piesel şi punctul de plecare sînt originale ale lUI Plaut, al cărui piesă Regnard abia se poate zice că a imitat-o, în­ tru atît pecetea de originalitate, situaţi unile şi amănuntele sînt ale sale propril, pe cînd imitaţiunile lUI Rotrou şi Le Noble sînt servile, Traducătorul era un om cii carte, căci traducerea e mal pre­ tutindenea clară, dacă nu totdeauna fidelă. Fapta însă că traduce MeneCHmes prin MeneGmi'i, e credem numa intuitivă pentru Po­ povicl, ca o lege naturală flziologieă. Ar mal fi şi o altă ipoteză: piesa să fi fost tradusă moldoveneşte după o traducere grecească. Insă după cunoştinţa noastră, asemenea traducere n-a existat. Inainte de a veni la traducera romînească, voiă studia şi a­ naliza opera franceză şi pe autorul el, pentru cuvîntul că piesa fiind tradusă în limba noastră, putem astfeliu afla cătră ce gen dra­ matic erau anume aplecau părinţil noştri din 1800 şi trage decl i [301] Studiu critic asupra piesel Les Menechmes 30i rn urmă nişte concluziunî despre starea noastră morală 71 socială de atuncea. Apoi �i aşa piesele lUI Hegnard sînt în genere prea pu­ ţin cunoscute cu tot meritul netăgăduit al acestuî autor. Jean Franeois Regnard, născut în Pariz în anul 1665 şi mort. în 1709, a trăit decI în marele secol al literaturiI franceze, şi deşi este un poet zis secundar al acelui timp, totuşi e unul din cel mal buni, 7i poate, ca coardă comică, al doilea după Moliere; căcf o mare veselie şi un natural fericit erau trăsăturile predomnitoare ale caracterului său. Regnard era avut, dintr-o familie de nobletă, a iubit foarte mult călătoriile, în care îl atrăgeau chiar emotiunile primejdiei. In viaţa lui rătăcitoare a studiat oamenii şi lucrurile, şi în oarele sale de ticnă a iubit a trăi în Pariz ca un sibarit inteligent. El a lăsat multe comedii, dintre care cele de căpetenie sînt acelea ce le-a scris pentru TMâtl'e Francaie, ca tocmai Les Meneeh­ mes sau Cemeniî, Le Joueur, Le Dieiraii, Le Legataire Uninersel şi altele. Din Menegmii lui Plaut, Regnard a luat numaî cît numele şi fapta brută a asemănărit perfecte intre dOI fraţI gemeni; căc toate incidentele piesei sale sînt cu totul diferite şi mal cuviin­ cioase pentru teatrul nostru modern. Comedia aceasta pe timpul său a avut mult succes; căcl sub­ iectul Ei tocmai dintre acele ce sînt chemate a face efect pe scenăj mal ales fată cu masa publiculul care la teatru căuta numai a se desfăta şi nu a asculta dezvoltindu-se sisteme psihologice, filozo­ zoflce saii sociale. Doi fraţI gemeni, ai cărora asemănare e desăvîrşită, trebue să pricinuiască multe incurcăturr, răstălmăcirl şi erorî comice, care să dea loc la tol atîtea incidente şagalnice şi poznaşe. Iată de ce acest subiect comic a fost tratat şi în diferite tirnpurI �i de mar mulu autort. Shakspeare însuşi l-a tratat sub titlul de «The' Mîs­ iakes»; adecă comedia erorilor. Tot astfeliii şi pe aceleaşi vremuri s-a întimplat, în elementul tragic, şi cu faimoasa piesă Soplionisbe Atît în Plaut cît dar şi în Rotrou şi in Le Noble, unul din Menegmi e însurat. La Hegnard, Menegmif sînt amîndoi holteî. U­ nul e un provincial grosolan, brutal şi necioplit, carele vine la Pariz cu să-şI moştenească pe un unchiă ca legatar universal, de rreme Arhiva, 01'9, soc. ştiinţi/o şi lit, cUn Iaşî vol, III' 8" '1, II 1, I I [302] 302 Documente ce răposatul nu cunoaştea soarta celuî de al doilea nepot al sau, carele din tinerete tncă părăsise vatra părintească, ne mal dînd de părint,r nicî de rude, aşa că totI II credeau mort. Acest din urmă, cavalierul Menegm, se aIIa la Pariz de o vreme �i trăia acolo ca un adevărat cavaler dezrnoştenit de soartă, alunecindu-se dar une-ori �i în apucături ce le-ar reproba morala- O văduvă bătrină, bogată Araminta, înamorată de tînăr, pare dispusă a îndrepta nedreptatea soartei, propuindu-I a-l lua de sot. Cavalerul, ca un puiu de bodaproste, este cît pe ce se cadă în c�lrsa femeii, ademenit de punga el, cînd deodată, amorul său pentru Jsabela fiica luI Demofon nimiceşte, din fericire pentru din­ sul, toate proectele matrimoniale ale bătriniî cochete. Pe aceiaşt Isabelă o avea fratele sărI de luat în căsătorie, căci după povata notarulut Ilobertin, amicul familiei, Demofon tatăl el o făgăduise lUI Menegm, după ce aflase despre moştenirea frumoasă ce-l di­ zuse. Din cele ce preced şi dintr-o mai departe analiză a piesei, ve­ dem că jesătura el este acea ce se chiamă în termini de teatru , . un imbroqlio. Model în genul acesta este 1J{Jlite a debuturilor lui Corneille, adecă o piesă curat de intrigă j căci În afară de Corneille (după revelatiunea sa cu «Le Cid-) �i Racine, secolul al XVII-a n-a prea cunoscut teatrul psihologic. In timpurile absolut mo­ derne chiar, teatrul şi romanul psihologic datează abia de la Balzac încoace. In Regnard, ca şi iri' contemporanii săi, cu tot ta­ lentul netăgăduit al unora dintre dlnşiî, astăzi mal ales, vedem multe repetiliunr �i naivităll, chi�r �i la Moliere, ca d. e. cu faimo­ �ir săl mldeâns dansant» din «Le' Hourgeois gentilhomrne- sau în in­ sistarea exagerată asupra unor \situaţiuni groteşn şi caraghioase, ca în «Le Medecin malgre lui» �i altele. Intre aceste naivitătl (care s!nt ale timpului '�i se datoresc în mare parte succesulul romanelor �J"Oice) vom număra d. e. porecla simbolică a numelor propril ale personajelor, de care slăbăciune n-a scăpat nici chiar Moliere (mar ales În comediile sale uşoare �i chiar �i în «Le Misanthrope»), numiri simbolice, ca să zicem aşa, ce le-alI luat Franl;ejir cu m uite alte defecte din repertoriul tea­ trulUI popular italian. Defeclul acesta s-a strecurat pînă în zilele noastre şi cred că-1 vor pttstra merell Italienii �i Francejil în aşa [303] Studiă critic asupra pieseI Les Menechmes 303 zisul -Theătre de Funambules» cain copilăreştele Arleouinades, Pasquinade» şi Panialonnades. De almintrelea piesa aceasta alu! Reguard nu se prea poate analiza, tocmal pentru dă e curat o desfăşurare de fapte şi nu e, precum am zis mal sus, o piesă de caracter sau de înaltă comedie, ci productiunea unor incidente multiple şi feliurite, foarte comice salt hazlil de almintrelea şi pricinuite toate din incurcătura ce reese din perfecta asemănare între cel dol fraţI. Ca stil, tonul comic 0 potrivit, aşa dar plăcut. Iată, în puţine cuvinte, şi \es(lLnra dramet. Cavalerul Menegm, carele e un barbat mal drăgalaş, luaI cioplit, mal lume; şi mal plăcut decît necioplitul săU frate, izbuteşte printr-un şir de vi­ cleniî datorite asemănăriî a-I răpi pe pietita sa Isabela ce-I era me­ nită şi a-I răpi totodată de la notarul Robertin şi intreaga moş­ tenire de 60,000 de scuzî lăsată acelul frate în depozit la zisul notar, la carele îndrăzneşte a se prezenta sub numele fratelul săii, singurul moştenitor putativ. Cavalerul însă în urmă, se hotărăşte a-l restitui jumătate din acea avere ce legal îl aparţinea şi celuilalt frate; impune însă Irateluî său conditiunea de a lua rn căsătorie pe bătrîna Aramintă de vroeşte a pune mîna pe cealaltă jumătate de avere, vroind mal ales, prin chipul acesta, el insuşl să scape de întreprinderile amoroasa ale bătrînel cochete. Şi lucru ciudat, provincialul, carele se înttlnise cu cocheta �i pe care n-o putea suferi, totuşî se hotărăşte la o aşa ne mal pomenită căsătorie. Această ultimă situatiuna, după nol, nu e verisimilă ; căcî, des­ preţuind-o cum o despre tuia, nu avea nevoe de a se căsători cu bătrîna, pe cîtă vreme era �i el de drept moştenitor. Oricum, comedia, ca orlşice comedie ce se respectă, se ter­ mină prin două chiar căsătorit. Mai toată intriga e condusă de Va­ lentin, o slugă isLeal,ă a cavaleruluf, un felill de Stapin. Ca factură, limba e curgătoare, versul sprinten, limpede şi clar, rima u.�oară .şi naturală. Totu�J, în ziua de astăzi, o asemenea piesă ar putea plăcea numai pentru odată, ca una ce e absolut lipsită, de siLua\iunf morale salI psihologice. La urma urmei, (cu ochiI noştri de astăzi) toată succesiunea aceasta de fapte El-ar zice - o repetăm - o amintire din re­ pertoriullul La linia a doua cuvintele "1JOwr ine faire enrager» le traduce prin pătimesc în loc de îmi face în ciudă, ceia ce e şi mal comic �.i mal în raport cu situatia. \ Mal multe cuvinte sint răstălmăcite în traducere ca şi cum le-ar fi ignorat sensul; aşa de ex.: într-o singură replică a luI Va­ lentin, act. 1, scena a II, vedem noirs brelans, cei a ce am zice aZI tripois. tradus prin "nopţI care s-au părut trele"; vous [uree prin tu [oci ; "je vous imite en toui, li prin ve multămesc şi nu-mi pasă"; 1 J [305] Studiu critic asupra piesei Les Menechmes 305 "şi je -suis coquet" prin "de sînt iubit" ; şi altele de Ieliul acesta. Altă-dată, la sfîrşitul multor tirade, vedem idei persqnalede alb traducătorului care mai totdeauna slăbesc puterea expresivă a textulul ; chiar unele cuvinte şi prin urmare şi unele sitnaliunl sînt răn Intelese, cum am văzut şi cum vom mar vedea treptat. Astfeliil ca expresiunl tipice şi moldoveneştt ale timpulul vom pune inainte: lumi, epinari, gios, pără cînd, să cadi, tari, ames­ tiei, ittbăsc, sîtă, sileec.oorooăsc; ertari, 1Iln1ţămăsc, ti-te, deutre, elen, deu tă; , şi alte multe de soiul acesta; arhonda şi siorexpresiunl greco-levantine ; polc, rusisrn, etc. Ca traducere, în teorie generală, observăm foarte des că tim­ purile nu sînt fidel reprodusa. Asa d. ex. in tirada lut Valentin , ,1 � (scena II pag. 4) sau, CU1l1 zice foarte expresiv vechiul nostru seriilor, Facerea 1, Arătarea II, fila IV, se află: «ToHLe Iolle, qu'elle est» e tradus prin «C u tot că era Il ebună- . Alt defect: răstălrnăcirea euvtntulul, ca de ex.: In tirada a doua a Iul Valentin, traducînd tiers prin cuvintele îuj'ocaţ-'l şi întărătaţ�, schimbă înţelesul. In tirada a 3-a a lUI Valentin cuvintele: -Petroc eu odihnă. fără a mă întrista» sînt adăogite. ApOI traducătoriul pune cîteodată pe sluga Valentin să vor­ bească cu stăpînul său la singurit,. ca de ex.: giamanda1ild acesta e al tău j ca. şi tine. . . . , Pe ic'î pe colo observăm greşeli de sintaxă, care îusă pot proveni şi din fapta că traducătorul avea a se lupta cu forma de versificare, cad. ex. pag. 6 din manuscript: «Dar scrisorile acelea prin car:inu'i 'ncredinta, «Dragostea sa Isabela şi vapaia-mî a\î�a. Letires tradus ba prin carte ba prin scrisoare. Iiailleu): tradus prin cimpoes (Ne ducem la Ureche, care spune că lul Aron Vodă îl plăceau cimpoeşii şi măscaricii). Pag. 7: Demeurant sans bien tradus prin -prăpădindnădejdsa toală» . Altă dată prin perifrază slăbeşteexpresiunile cele ma\'fehcile alo textulul, d. ex: de sais que deux gouttes delait ne sont pas plus semblables, tradus prin: «Incît atîta potrivă pe lumi nu s-a mai.dab Mal deparLe:un non sens: [306] Documente 'Maitl que Iait cette histoire au trouble ou je vous vois ?» tra­ dus prin· că institutiunile sînt lotul si că aleaerea dom- , - , ('J nitorulut este o chestiune secundară, pentru ca sa se înveţe Romînit a nu mal aştepta totul de la un singur om' Cînd Adunarea Moldovei l-a însărcinat să felicite pe domnul ales, pe Alexandru Ioan 1, Cogălniceann ş-a. sfîr­ şit cuvintarea cu urmatoarele cuvinte : d?ii bun, FiI blind, [314] 314 Aniversarea morţii lUI Mihail Cogălniceanu Măria Ta, m bun mai eu seamă cătră acel cătră care mal toţ]'! domni) trecuţî au fost nepăsătorî sau răî», Ministru in 1860, el a străbătut întreaga ţară, văzînd totul, cercetînd totul, şi punînd să se ardă pretutindenea butztcit ele ('31'e cl'a(line;\tuşap preveniţiî, numa'îţi:î.ran'i; după cum, prin circularele sale nenumărate, arăta, pentru întîia dată, claselor dezmoştenite eri o «nouă er;h s-a în­ ceput înisloria Hominilor. Instrucţiunea obligntoric, dre pI1JI'}' egale pentru toţî, inarmarca Fu'il şi improprietărirea ţăranilor; iată programa lUI Cogălniceanu sub regi mul con venţiunit de la Pariz. Numar istoria nepărtinitoare va arăta viitorimiî : Ce luptă, ma) presus dectr omenească, a trebuit să poarte elin Camera din 1862, Cameră care votase o lege rurală prin care se declara «proprietarul stttpîn pe propri­ etatea sa şil/tronul st.ipln pe braţele sale»; Cită iscusinţă diplomatică a trebuit să întrebuinţeze el pentru secularizarea moşiilor minăstirilor închinate; Cu cîtă ardoare îşI apăra drepturile sale minoritatea cu drepturi politice de sub regimul convenţional, cînd in starea de sărăcie de atuncî se cerea un fond de şase mir galbeni ca sa poată cineva vota in oraşe; Cit curaj a trebuit sa. aibă Cogălniceanu ea să facă pe 2 Maill. In sfîrşit, naţiunea aprobind statutul eu .';iproape 700,000 de glasuri. in ziua de 15 August 1864, Cogăluiceanu îşI putu îndeplini visul săti de aur: '\împroprietărirea ţămni­ lO1' era o realitate. Cel însuraţl erau improprietăriţt, şi in­ . surăţeilor li-se da dreptul a cere pururea pămînt pe acele moşiî pe care agerul ministru le zmulsese din ghiarăls călugărilor greci. Numal acest singur fapt ar fi destul pentru gloria . , [315] r':�;,(":Ţ � I � 1. � Aniversarea mortit lut. Mihail Cogălniceanu 315- lUI Mihail Cogăluiceanu in cursul veacurilor. De uceia pu­ tea el scrie cu o justă mindrie, in 1872: «Da, binecuvin­ tez ţara mea, pentru că mi-a dat rara fericire de a putea transforma în legI pozitive principiile car'e mi-aii Încălzit inima În primăvara vieţil �i au format baza aotivităţit a­ nilor mel politicl.» In cel de pc urmă nouăsprezece anl, Cogălniceanu a luat o mare parte la războiul pentrnindependenţ�t, a sprijinit cu energie drepturile Hominiel la congresul din Berlin; şi a văzut încoronarea edificiulul Ia care lucra de o jumătate de veac : Romînia regat. Iată omul. întristată adunare, a căruia moarte o plîn­ gem. Faptele lUI vorbesc de sine; şi inima lui e întreagă n acele admirabile discursurî, fala parlamentuluj romin, care făceau pururea o impresiune adîncă şi, de multe on, storceaii lacrămî. Cogălniceanu nu are nevoe de discurs funebru. Cu­ vintele, ortcit ar fi ele de măestrite, nu pot adăoga nimic la gloria lul. El întră incărcat de glorie şi de ani, în de­ plină nemurire. A trăit deajuns pentru ca să moară fără duşmanl. El nu mal are nevoe de apologiştl, Douăzeci şi cinct de anl trecuţi, de la 1866 încoace, act făcut să nu mal rămie nicl o urmă din pata pe care crezuseră că-I vor imprima, pentru vecînicie, cel care klLl izgonit din constituantă ea »nedernu» şi «imoral», El nu mal are de aşteptat nimic de la judecata isteriei, care ş-a dat ver­ dictul său. NOI HU mai putem face nimic pentru gloria lUI; dar el poate fu ce iucă mult pentru uoi. Universitatea din Iaş'l nădăjdneşte dt statua murolut bărbat :se va înălţa in fala palatuluî ce se va clădi pentru la, iu urma legiI făcută de LI Il gu veru prieten al şcoalelor. A vtud pururea in faţa noastra chipul lUI Mihail Co- [316] 31B Petru Rişcanu gălniceauu, profesori şi studenţî, tineri şi hătrinî, ne vom imbărbăta la muncă: vom lucra fără preget pentru conti­ nuarea crezuluî săii poetic; vom păstra nestins focul sacru al patriotizmnlui, inţelepciunii şi ştiinţei ; vom că­ uta ca focarul din Iaşt să�şl întindă razele sale hinefăcă­ toare şi asupra fraţilor din părţile răpite de la mama lor: şi vom iubi fără marginl, cum a iubit Cogelniceanu, pe ţăranul romin, «talpa casei rommeştî». [317] Grig. 1. Alexandrescu Legile si Moravurile (CONFERENŢ Ă) Doamnelor şi Domnilor, Avînd deosebita onoare a vă vorbi despre obiceiurile pămîn­ tulut ale poporului nostru faţă CU legile, caut încă de la început să vă cer ertare dacă subiectul va fi, pe cît de neîndestulător, pe atît şi de puţin documentat'. In adevăr, puţine şi neîndestulătoare stu Iil şi cercetărl s-au făcut pînă acum din acest punct de ve­ dere. Datinile, moravurile, obiceiurile poporuluI nostru le cunoaş­ tem tot atit de puţin ca �i un strein care s-ar încerca să le în­ veţe acum. Evenimentele grele prin care a trecut tara noastră, lupta ne­ încetată ce a Încercat ia pentru a-şi dobîndi un loc între statele europene, au atras toate puterile el vitale în această parte, au sleit toale capacităţile marilor bărbaţi care alt luptat pentru această ţintă. AZI însă, cînd dezlegarea vietuiriî noastre politice este în parte hotărîtă, mal mult decît datori sîntem să ne organizăm in­ lăuntru, să vedem mal tnttiu dacă aşezămin tele noastre sînt îndes­ tulătoare spiritulul şi indeletnicirilor poporului nostru, adecă aceleI obştil, aceleI clase de 90 la sută a (ăranuluf, care alcătueste ade­ vărata temelie a Iamiliel noastre rorninestl, Căcr în adevar nu cred , 1* [318] 318 Grig, L Alecsandrescu geniti, toale aşezămintele şi acestuia. Si aceasta este I ' că cineva ar putea să-şl lnchipue că un aşezămlnt, o pravilă sau orlce îmbunătăţire să fie întocmită numaI pentru interesele şi ne­ voile celor de la tîrg, Aceasta ar fi nedrept şi neomenesc. Şi cu toate acestea, cu părere de răii vom dovedi că în ţară la nor, a­ şezămintele şi mal cu seamă legile au fost făcute numar în vede­ rea intereselor celor de la tirg, acelor care, alcătuindu-se in condu­ cătorii ţăranului, trăesc din munca lui, părăsindu-l apol, uitlndu-l şi în urmă dindu-I legI şi infiintîndu-I aşezăminte fără a-i cunoaşte nevoile, fără a şti starea lui sufletească, geniul Săli naţional, care este marca familiei a ortcărul popor, Marele scriitor rus D·I Boghizic în celebra sa operă intitulată jJol in aceaBtA Arhivă, voI. 1, pag-. 3G1. 11. Gheorghe Şeptelicf, vtori log'ofiH, erunuchitl lUI Prăjescu. [343] Istoria moşiet Săvenit 343 Ropcenilor, a eşit din mînile lor într-acest chip. Intimplindu-se că aii venit Tătarit pe vremile acelea de turburare, el ari prins şi aii luat rob pe unul din Ropeent, pe Vasilie. Iar fratele săîi Sandu n-a voit să-I lase în robie, ci a căutat să-I răscumpere ds la Tătarl, �i neavînd cu ce-l plăti a vîndul jumătate din Săvenî vistierulul Iordache Boset drept 150 talert �i a scos din robie pe fratele :oM Vasilie Iar zapisul ce l-a fost dat Sandul Hopeianul În mîna d-salevistierniculut Iordache s-a iscălit mal apolşi de Vasilie scriind în zapis: «Vasilie Ropcianul ce-au fost rob». Boei-it vremii aceleia aii întărit zapisul de vînzare cu mărturiile �i iscăliturilo lor în anul 1090; de aşijderea �i Domnul Constantin Voci;:; a dat carte domnească de ÎnUtriturt\ ]2. Cealaltă purle din Siî,venit care fusese cumpărată de Gheor­ ghiţă Şeptelicl logofăt al doilea de la Dumitraşco Prăjescu cuparul a fost dată de zestre la o altă fată a lUI Gheorghită log. anume Saf ta, care a fost măritată după un Savin vel ban. Copilul banului Savin şi sotiet sale SafLa a vîndul şi el partea lui de moşie tot lUI Iordache Boset în 10 Ghenarie anul 72H> (1708) cu 200 de talerî bătuţi. Şi astfeliă s-a fă, cu t Iordache Roset bi v vel vornic stăpîn peste întregul sat Săvenii, care se împărtise în două cu 1.60 de anl mar înainte în anul 1548. De aicl iar lipsesc scrisorile f .. hivenilor. Totuşt se mal găseşte în anul 17 41 Fevruarie 23 o carte de la Grigorie Ghica Vodă, dată lui Neculat Costin biv vtori log. Nicolae Costin, ca să-şî ia dijma de pe moşia lUI Săvenit. Cine era însă vtort log. Nicolae .Costin, cum i-a intrat moşia în mînă şi cum i-a eşit, scrisorile Săvenilor nicî într-un chip nu arată. Se mai găseşte in sfîrşit o scrisoare din 17 !�2 Iulie, in care se vede că moşia Săvenii era pe acea vreme a luI Andrei Ruset veI han, şi că banul Ruset a avut judecată pentru ia cu călugăriI de la mînăstirea Putna înaintea lUI Sandul Sturza veI 10· gofăt. Această scrisoare e cea din urmă din vechile scrisorI ale Să­ venilor. Din scrisorile mai nouă ale moşier şi din tipăriturI se mal 12. Document elin 20 Septemvrie 1690, eitnt gTe�it. de AI, Papadopol ·Ca­ limah (Notiţă ist. asupra ora�nln'i BotoşanI. Analele Academie. Seria U. T. IX. Sect, 2-a pag. (0) şi de Th. Corhescn (Ul'icax. 'i', VII, p_ 43) cn dat.a do 1671 Sept. 20 �i Bolceann în loc de Ropceanu. [344] 844 I. Tanoviceanu poate adăoga ceva despre istoria Slivenilor în veacul trecut, care este aşa de întunecoasă din pricina lipse] de izvoară de ale timpuluI Dintr-o anafora din anul 1805 se vede r;tt bi v ve! Jogof:HuJ Neculat Raset, fiul vistierniculul Iordache Hoset, s-a judecat peutru hotarăle moşiilorPuslir şi Petricanir cu moşia S11 venit a spăta­ rulur Iorda(;hiLuchi şi a nepotuln: de soră a sotieT lui Luchi, sptt­ tarul Nicolae Stratulat. Decr cătrăinceputul veacului nostru moşia Săvenii se stăpînea de familiile Luchi şi StratuJat, care avea!'! aceste moşii de pe femel. De unde aveal'tÎnsă familiile Luchi şi Stratulat moşia Săve­ nil? Cine era sotia lul Iordache Luchi, şi cine era mama sptttaru­ lui Nicolae Stratulat, care după, cum se vede din anafora era soră cu soţia lut. JordacheLuchi ? Spita neamulur CosLinesc, Iăcută în anul 1789 şi tip;lrită de D-I V. A. Ureche la sfîrşitul tomulnr 1 al «Operelor complecte» ale lul Miron Costin, răspunde la toate aceste întrebărL In această spirt!, se vede că Nicolae Costin Brănişteanu, logo­ fătul, care nu poate fi altul decît Nicloae Costin biv vtori logofăt de care pomeneşte cartea lui Grigorio Ghica Vodă din 2B F'erv.1741, a avut 2 fete, una 11l11ritată cu Stmtulat şi alta cu Luchi. Prin ur­ mare moşia Silvenif a tost datrl de zestre de Nicolae Costin, stră­ nepotul lUI Miron Costin logofătul, la 2 fete ale sale pe care le-a măritat după Stratulat �i Luchi. La anul 181(->, moşia era 101. a lut Stratulat; sotia sa Safta Cantacuzino, care se numea aşa pesemne fiindca se ml1ritase de al doilea, a vîndut moşia Săvenir lur aga Alecu Greceanu, care mat în urma a spus că a cUlnpl1Tal-o pentru posteJnicul Constantin Negri. In vremea cllmpl1răril rnoşier, Negri era tinut zălog de Turcî, la Constantinopole, şi în unna a fost UliaLF'iul s;'î,t'i Nicolae Negl'i trimis pentru învă(ăLurl la Atena, a rămas acolo unde trăeşte pînă astăzr, în 26 Ianuarie 1889 el a vtndut moşia D.lul Const. Corjescu. Rămîne însă lucrurI care nu le-am putut afla, anume: De unde avea Nicolae Costin moşia SăveniI în J 741? Cînd a eşit o parte din moşie diu mînile RoseteşLiJor, care o aveall înct!,in anul 174,2 ? Cum [j. căpătat. Safta Cantacuzino sau StratuJat intreaga moşie 8ăvenir? J 1 ! [345] Istoria moşiei Săveniî 345 OrIcum ar fi, e un lucru care ne bucurii In istoria aceste] moşil. Prin multe miini streine trecut- a acest pămînt al Săvenilor de 350 ant. După ce a fost stăpînită în veacu l al 1fî lea �i al 17 -Iea de familiile rornineşti ŞepteJicl, Ghianghia, Prăjescu, Mogîldea, Rop­ cianul, el întră in mîinile Hoseteştilor, Stratulat, Luchi, Iamilit ro­ mîneştl fi:'trăllldoiali:i, dar ele viţă streină, la care stati aproape 200 de ant, pînă cînd intră iar:l�lîn stăpînirea unor Horninî de vită rorninească, adecă a tăranilor împropriet:\rit.tin 18()4, şi a D-luî Const, Corjescu. Cit de plăcut şi îmbucurător ar fi istoricul moşiilor dacă s-ar putea totdeauna încheia ca acela al Săvenilor, adecă pămîntul ro­ minesc d-e pretutindenea să fie al Romînilor, fiindcă el ŞI moşii Ş strămoşiî lor ]-ml apărat în zile de grele nevol. [346] A. D.XENOPOL OCUPA ŢIA RUSEASCA ŞI REGULAMENTUL ORGANIC 1828-1834 (Un capitol din vol, VI al Istoriet H.omlnilor) 1. CCUPATIA RlJSBASCA Huşiî ocupase principatele romtne în 1828 şi luase, în locul domnilor fugiţi ocîrmuirea tărilor. Stăpînirea lor în ele trebuia să ţină un timp destul ele lung; căel (i:'trile romine erati să fie deşer­ tate, după cum s-a spus, după plata întregiI despăgubiri de războiul. Din pricina lipsel de banî a Portii, ele rămaseră sub Ruşi pînă la 1834,. Cu toate că Buşit, urmind politica lor tradiţională, se dădeau şi acuma drept liberatoril provinciilor dunărene, el nu încetase de a intrebuinta şi de astădată puterile acestora, spre înlesnirea ope­ ratiilor războiulut, EI tntocmiră o ocirmuire provizorie sub comi­ tele Pahlen, care însă, neexecutînel cu toată asprimea ordinele pri­ vitoare la nevoile armatel, fu scos şi înlocuit cu generalul Joltuhin, tot atît de sălbatic, aprig şi neomenos pe cît de blind şi îndură­ tor se arătase Pahlen. Atuncl începu acea hăţuială a poporulul romtn prea bine cunoscută şi care nu-şi mar' găseşte asemenele L Actul adiţional publicat în Acte �i documente relative la istoria renaş. teret Romîniel, 1, p. 329. ef. p. 331 : "Les provinces de Molc1avie et de Valachie seront gardees an (lep6t par la cour imperiale ele Russie jusqu'ă l'entier aequitte- ment de la somme," I [347] Ocupaţia rusească '�i Regulamen tul organic 34·7 el i'n analele omenirii. Siirşindu-se războiul pe la Seplemvrie L829, Rusia se gîndi că venise timpul ca să înceteze cu exploatarea tă­ rilor romlne, �i întorcînd cruzimea 1'1 blindete să caute a ade­ meni iarăşl inimile fratilor creştint la o pleoarecătră dinsa, resta­ bilind astfeliu adevăratele ef interese În răsărit, uitate de nevoe cît timp t,inuse războiul. Gindul ascuns al Ruşilor n1-1 destăinueşte darea de seamă a lUI Kisseleff cătră împăratul Neculal, asupra re­ organizăriî principatelor romine, în care spune că: «aşezarea ţări­ lor este o afacere neapărată. pentru buna stare a unor regiuni me­ gieşite cu nOI ş'; o măs�t1'ă care va inlări influenţa noastră politică asupra Orieniuius.» 2 Starea ţărilor romtne era într-adevăr cu lotul deznădăjduită, adusă pe de o parte prin asupririle armatelor ruseşti, care, ne dind timp locuitorilor spre a-sr cultiva pămîntul, pricinuise o foamete cumplită, peste care veni să se altoiască o ciumă omorîtoare, În­ coronarea neapărată a orlcăril atingert mal indelungate cu molip­ sitele malurt ale Bosforulul. Insusî administratorul tărilor romine comitele Pavel de Kisseleft, rinduit de Buşl în atare însuşire două luni după încheerea tratatului de Adrianopole, în 15 Noemvrie 1829, face despre situaţia ţărilor romine in momentul cînd el a­ pucă ocîrmuirea lor următorul tablou, care de sigur' că nu poate reproduce in abstraetele idei toată grozăvia spăimlntătoarel realitătî: < Ciuma care se înrădăcinase în Muntenia de la 1812, la inceputul războiulul din urmă s-a răspîndit in ambele principate, şi in anul 182\J bîntuia în amîndouă capitalele, 28 de oraşe şi 300 de sate. Trebuinta măsurilor de carantinăvtepuirea oraşelor şi a satelor în­ greuiau mijloacele de trait], împiedecind aducerea proviziilor de hrană de la un Joc la altul. Hăul se mărea prin boala şi căderea vitelor. Numai În treltinuturl, în răstimpul de cîteva lunt, alt că- :J. Darea de seamă a generaluluI comite Pavel de Kisselef]' despre adminis­ traţia sa în Mol/lova �i Valahia de la 15 Noenivrie 1829 pînă la 1 Ianuarie 18.'34 publicată În vol , 1, al lucrări! Ir-Iur A. K Zabloţki) Desiatovskit : Comitele Pavel Kisseleff şi epoca sa, material pentru istoria illlpăraţilor Alexandru 1, Neeulaf I şi Alexandru li, St, Petersburg 18:'2., ,1 vot, care conţine texte parte ruse�tl par­ te franceze. Darea de seam,i a fost tradusă in r011line�te de D·I A. Papadopol-Ca· limah, in Analele Academiei r01111ne, Seria II, Tom. IX, p. 114 �i unu., �i repro dusă de Uricarul D·lui Th. Codrescu în voI. IX �i X. Locul citat se află la D· Paparlopol p. lU �i in Uricarul X, p. 287. [348] 348 A. D, Xenopol zut mal mult. de 100,000 de capete de vile, pe calea inspre Bu-. cureştt şi Dunărea. Neputinta transporturilor militare aducea adesea nevoia de a?e lua proviziile de la locuitorl. Hequizitia pusă în lu­ crare în timpul verii din 1829 a provocat nemultămin în popor, cu atit mai mult că tăranul se vedea despoiat de avutul său tocmai in momentul cînd încheerea păcel însufla tuturor speranta în mic­ surarea sarcinilor. Tăranit Îndeobşte se găseau într-o mize de ex­ tremă. Neatîrnat de împrejurările războiuluî, recolta cea proastă, adusă maîales printr-o pustiere ne mat pomenită făcută de lăcuste, ciuma, grozava peire a vitelor, peste care se adăogeau abuzurile funcţionarilor administrativl, care căutau să se acopere cu pretex­ tul cererilor rusestl - toate acestea provocau nemulţămirea incon­ tra Ruşilor. Se mal adăugea şi lipsa de bant, adusă prin scăderea numărulul contribuabililor, reduşi în Moldova de la 51, lU la 38,748. Peste 80,000 de chitante pentru predarea de provizie rămăsese ne­ plătite de cătră insu�l administraţia noastră. ,; Aceste rele ascuţite intunecau şi făceau deocamdată să fie uitate acele datorite dezorganizărit totale a puterilor publice, care se moştenise şi se agravase din ce în ce, cu cît înaintase destrăhăla­ rea ocirmuirit, �i pe care Kisseleff era să le descopere de îndată ce o stare mal puţin bîntuită era S11 se aşeze peste ţările romîne. Kisseleff temînduse a lua asupră-sl răspunderea unel însăr­ cinări atît de complicate, vroi Ia început să o refuze; dar fu deter­ minat a o primi prin insust stăruinţele impăratuluf, �i alegerea a­ cestuia căzuse asupra unul om vrednic, care se apucă de uriasa Iuî lucrare cu o hotărîre �i o lepădare de sine într-adevăr uimi­ toare. Orlcite nedreptătî am suferit de la Ru�I, istoria nu va pu­ lea decît să recunoască nu numai faptele, dar mal mult încă sco­ purile cele bune pe caro Kisseleff le-a avut fal/t eu poporul romin. Ocîrmuitorul trebuia să înceapă prin ceia ce era mal nea­ părat, stingerea molimeI omorîtoare, El luâ indată măsurile igienice de curăţire şi dezinfectare a oraşelor şi satelor, inlrebuinlind, spre a determina pe locuitorl a da ajutorul cuviincios, intervenirea ele­ rulul. Nu putin avu de luptat Kisseleff cu fatalizmul cel orb al :l. Darea de seamă a JU! Kisseleff îu Uricarul, IX, p. 396. ('om!'. DrăghicT, htoria MoldoveI pe 500 de aur, Il, p. 189. [349] Ocupaţia ruseasca �ii Regulamentul organic 349 oamenilor nestiutorl, care credeau ca toate măsurile sînt zădarnice �i că nu potI lupta contra vointel lul Dumnezeă+, In cinci săptă­ minf se curătiră 3G de orase l"?i >\,4·9G de sate, iar la 1 Ianuarie 18�)O ciuma încetase, �i la 15 April nu mai rămăsese nici un bol­ nav. D0�i îulăturarea calamităţi] fu datorită poate mal mult stin­ geriî el fire�tl, tnlu�l nu putin contribui lucrarea lui Kisseleff a atrage asupra măsurilor luf luarea aminte a publicului si a-l predispune pentru primirea reformelor ce vroia să introducă. Pentru a apăra tările ramine de întoarcerea boalei, el le îm­ părţi în circumscriptit do observare, autorităţile administrative fiind indatorate a raporta îndată celor superioare cazurile de bănuială. Odată cu această îngrijire pentru înlăturarea ciumel, Kisse­ leff fu adus a se ocupa cu îmbunătăţirea ramulul medical, nefiind pînă atunci absolut nici o administratiuue medicală, sau vre-un aşezămint atingător de medicl sau spiter]. El lnfiintă deci co­ mitete medicale in la�i �i Bucureşu, care începură a functiona pe la 1830 �i aveau drept cădere a observa Ieliuritele boale din tara, a cerceta diplomele infăţişate de medicî �i farmaciştl, a îngriji de punerea în stare a spiteriilor, a da consultatii gratuite celor lipsi 1,1 de mijloace. Se rinduiră medicî �i prin districte, pe unde se puiură afla. O măsură însemnată fu introducerea altoi­ turiî, ca apărătoare incontra vărsatulul. Tot in scopul apărării locuitorilor de hoale molipsitoare, co­ milele de Kisseleff tnfiinţă o carantină dealungul Dunării, numind ca inspector general a intregii lini] pe generalul Mavros, ajutat de mat mulu dregatori rusl. Deabia insă se mmtaise tarile roinlne de ciumă, şi iată că în J 831 1101p1'a se întinde asupra 1111, venind de astădată din IJărţile ruse�tL Inlr'UD raport al luI Kissekll din j(j Iunie 183J, el arat 13., cancelaruluI de N esselr�ode 6� «pusLiel'il e pe eare hoala le faGe in ]a�l siut l'arii seam:'in, IneeI[ de care :-;e poaLe urlcine convinge din Ii:-;la moqilor de la 1-\) llmie. Numai eu mar'c; geGuLale am putut parveni il dG�erl3 acesl oraş in ['ecl şi nes1inălo:; de din proport,ia sa, Cel �_cJO mii de locuiLorl l'�lll1(j�r clall de la 1.50·_ .. 180 victime 4. Darea ele Ke,llll;t cil.atrt In Urkat'\tl IX, p. :.i3!J, CI'. un mport al lu! Ki�sel6ff c. Nes�eh'olle, 10 Iunie lH31 idelll, VIll, p. 384. Arhvia org. soc .. ;tii!lţij: .�i literetl'c din .laş'i, VoI. Il!. 3',. [350] 3CO A, D, Xenopol pe zi, fără ca să se poată face între acestea vre-o deosebire în nu­ măr după clasele poporulul. BogaţI cît şi săracl sînt tot atît de ne­ putincioşl faţă cu biciul ce îi loveşte, Din tol;i mediciî, unul singur se mai tngrijeşte de holnavl, întrucît ceilaln toti, parte aă murit, parte au fugit. Nu este nici o umflaro a zice că de la boerul cel mai bogat pînă la meseriaşul cel mai nevoiaş, toţI sînt loviu de aşa deznădăjduire că nict un mijloc, fie de convingere, fie de as­ prime, nu poate să-I îndemne la indeplinirea datoriilor. Tribunalele au incetat din lipsă de judecătorr �i de împricinau.»? Deşi o atare împrospătare a nenorocirii de abia înlăturate, putea să descurajezc pină la un punct pe Kisseletl, mărimea ca­ raeterulul SăI1 se vede din aceia ca pe cînd tol;1 fugeau, el stătu pe loc, hotărît a-�l duce datoria ptnă Ia sflrşit, dispunînd ca în caz de a lul priuiejduire să fie înlocuit cu generalul Dietrich. El ia însă măsurl nu mal putin energice spre a combate şi această nouă epidemie, scoţînd oameniî din oraşe la cimp în barace şi împrăştiind pretutindenea instructil asupra modulul de a combate si a preveni molipsirea. In totul el constată că din 2,871,162 de locuitor; ar ambelor I,ăd romine se rmholnăvise 33,650 şi murise 26,218, care rezultat. comparat cu mortalitatea din Ungaria se arată ca mult mai favorabil. După ce Kisselelf contrihue la înlăturarea ciumel şi a holeril, el ia măsuri pentru îndepărtarea loametel, dînd lăină locuitorilor din rezervele armatei şi mal aducînd alta de la Odesa. EI ia tot­ odată o măsură mal obştească, pentru a preveni reivirea unei lipsevinliiuţlnd coşorele de rezervă, in care iăraniî trebuiau să de­ punti. în fiece an (J paei e din recolta lor, pr=schimbată la fiecare săceris, pentru a avea in cazurl de lipsă." Ocîrmuitorul, după ce ajunse să asigure existenta li zică a po­ porulul Incredintat ingrijirilor lUI, se apuca de reorganizat :;:i în- --�-�-_._---�--_ .. _--,-- - \ o. Raportul din In l'lnie citat 1n ulIt,a jlrecedent.il. (' S· VII' ,.. l 1"\ 1 1" , 1 I ), .. -a SpLLS ca (;o�el'e e use,e mhll1(;tte (8.\.1056 e I, ln :)COpLL (e a crea lllag;l"iY de proviziî pel1ll'LL I.l'ebll.inţcl, (I�tiril(l/' r1l1i6'it.l ll�ljas Hegntir­ beiIl a�l1pra ,()irit Mllnteniel din 1882 în Convol'biri literare, xxn, 1" 738. 8, Depe,�:t 00. Dat, conLributia ciHr�l sLal., ele�i filare şi îngreu­ etoare, reprezenLa toLdeauna numai o mică parte din toL ce se lua; c[tel 101.'1 fu nc[ionari'i trebuind s(t·�'i scoat�t clespăgubirjle şi cîşti­ gurile lor, aruncaLl asupra saLelor chelLueli înzecite. Pe lîngă aceste llpil.01'l stalornice semaii veatl indt �j altele treeiHoare, dur mult mal lacome, TurciI, care veneaLI sari lrecem'l prin l,tirL Dar apoI cînd se arunca vrC-lJll impozit asupra averii v(Lzute a locuitorilor, vit.e, vin, albine, oI? Implinirea unor asemenea se lăsa cu totul la bunul plac al unor oameni care 1�,( făcuse o tristă reputaţie de lăcomie şi de nesat, ca unii ce era(l socotitI mal in stare a sloarce din impozit suma cea mal mare cu putin(iL Plin· 11. Raportul lUI ŞtiJ:beirl, 1. c. 1'. 743. [354] 354 A, D. XenopoJ gerile locuitorilor în atare tmprejurărl rămîneau neascultate, pen­ tru că onee îngrădire a tmplinitorilor ar 11 fost protivnică intere­ sulul guvernulur. Domnit însă, lutinzlnd pînă. Ia aşa grad abuzurile, eraă dator­ să dea oarecare foloase boerilor, ca să-I ademenească a le suporta nesuferit ul despotizm. Aceste ioloase erau ifll'ttşi izvorul unor nou ii fe IUI'I de fărădelegi. Sub pretext de ajuta!' pentru lucrarea pă­ minturilor boereştr, domni] lncuviinţati boerilor posluşnicî dintre lăranl, scutin de orrce dare, În afară. de scul.elniel, care răspun­ deali darea boerilor în loc de :l o jJhtlÎ c::I.I1'1'1 vistierie. Aceste două categorii de oameu), apid'a!I de dări dtnl. stat, se urcall impreuuă la cifra ul'iaşă du 100,000 de familiî, a patra parte a sumil LuLuI'OI' contribnnbililor. Se îlll,elege cii micsurindu-se numărul dajnicilor, trebuia, spI'e ase măntiuea neatins venitul [li riT, să se Încof1l'de 101. mal mull eontrihuriile pe ee! ÎIl1PU�l.12 In privirea comertulur, el era aproape cu totul paralizat prin privilegiul ee·�i luase Turcii de a se aproviziona el in lîi li cu toate obiectele trebuitoare lor, pc lll'el,ul'l impuse de el, �i care nu des­ păguheaă adeseon pe producător nid de choltuelele produceriî. In ordinea judecătorească, domnul stăprn pe roate drepturile oameni­ lor, pe care d le hotăra, 'ii mal mult decît atita, hotărtrea unul domn nuund fil'!)\ ocnl<1 ele nilul următor, �i expunind dect averile oamenilor la luale sdlililb;'j.l'ile provocate ci!' urile de partiz! sari de duşrniiniiJe pel'sollide. JR In loat.e celelalte ramm·r ;lle vietiI publie(�, precum în inv{tI.{t­ tUI';1, JucI'(!rI de illLeres general, iTlgrjjire ele agricullurăşi industrie, o deplintl p;l.r:lsil'e �i tlel:1sal'e deplin;1. a JllerSlllul lor la voia întîm­ plăriI : ÎaLi:i. în tr(\s:111)1'1 genmoale, singuI'ele pe care poate să le re­ produei1. gîndi!"!'a, icoana uneI 1'8nliLiil,l de () Ini(: el(: 01'1 mai rea �i mar llsLur:Uoare. In locul acestei sl�lri destrăb,J,lale se introduc reformele pt'e­ văzute prin regulamentul organle. B.u>iia era împinsă, după cum spune Kisselelr, «rl inlerveniin afacerile oCîr'muirii principatelor de interesul �j î ngrij irea pe care le datore�te la ri.i�te provincii măr­ ginaşe. la trebuia s�. caule a slabili huna stare viitoare a loeui- 12. Darea de sealll�. a lUI ](j�seleIJ, 1. c., 1', UO. 11, R.nportlll III, Barbll Şt.il'beill, J. c'l p. 74H-7f,O. [355] Ocupaţia rusească şi Rezulam entul organic 355 ." tarilor principatelor şi a da prin efectele organizatiei Iar celei nouă popoarelor creştine din răsărit o dovadă morală a generozitătil protectiet sale, care trebuia să măntină influenta el asupra Ior.» 14 Şi într-adevăr, din momentul ce Ru�jl Î:;I pusese ea tintă co­ tropirea împărătiot turceşu, prin pornirea inoontra (�I a popoarelor creştine ce 1) locuiauy ia trebuia să atragă simpati ile acestora prin perspectiva unel stărl mal bune decît aceia in care se aflau sub apăsătoarea ooirmuire turcească. Şi dacă realitatea nil corespunse întotdeauna scopulul urmărit; dacă Huşii apăsară În timpul ocu­ paţiei principalelor pe locuitoril 101' mal greu chiar de cum o fă­ cuse 'l'urcir, aceasta se intimpla În totdeauna, înconLra vrointeî 0- cirmuirii centrale, de cătră organele oI subalterne, militart mal ales, care erau împinşl de nevoile mornentuluî a uita scopul mal înalt al politice! moscovite. De astădată însă, omul ales de impăratul spre a indeplini tinta politicel I'useşLI se întîmplase, pentru Ioricirea tărilor rornine , să fie o minte luminată şi un caracter liberal şi neprihănit, care era să întreacă peste măsura permisă de interesele politice ale Hu­ siei ingrijirea de acele romîneştt. Şi dacă. Kisselell ar fi fost alcă­ tuitorul tntregulut complex de legI «are poartă numele de regula­ mentul organic, el ar' fi imprimat şi organizării politice acelaşi spi­ rit liberal şi de dreptate eate caracterizează p�lqile inl roduse de el. Şi cu toate acestea, în mal multe rînduri Kisseloff era să. pă­ răsească nesfirşită lucrarea lncredintală lul. Aşa mal înLîill el vro­ este sit se reLragi:\' În Martie 1�30) din pricina unul «ontlict cu co­ mandanLul suprem militar Dieb: Iscl I ZaIJalJmnsl,y. InlmcÎl r;\2- hoiul se sfil'�ise, îfll[!iîrulul, pentru a Împ{t.ca pe I Regulamentul organic dînd alegerea domnitorului unei adu­ nărl în care Rusia putea să facă totdeauna a pătrunde voinţa ei, apoi tractatul de Adrianopole dînd cmţii ruseşti un rol precum­ penitor la destituirea principilor în caz de abatere, iar dreptul con­ ferit adunării de a se plinge contra domnitorului la curţile suze­ rane �i proteguitoare procurind Rusiei, ortcmd voia, pretextul des­ tituirii, se intelege de la sine cum prin asemenea măsuri, prea bine �i ghibaciu combinate, ia căpăta soarta întreagă a \ă['ilol' romine la dispoziţia efY Dacă fiecare din aceste dispozitil luate în patle putea părea ca introduse în folosul principalelor, este învederat că din co.nbi­ narea lor rezulta pentru Rusia o putere atit de mare încît vechile provincil turceştl se schimbati în ni7te anexe ale imperiului Tarilor. De aceia şi via l,a tărilor romino va fi, de la introducerea regula­ mentului organic Inainte, aproape cu loLul tnăduşită de apăsarea rusească, Imperiul Nordulul fusese nevoit ::;3, incunjure acţiunea lui a- 365 Ocupaţia rusească şi Regulamentul organic L I ! .1 f 1 [366] 366 A. D. Xenopol supra principatelor de toată această retea mascată, fiindcă vroia să ascundă de oehiî Europeî lovitura dată Turciel prin anexarea tăi­ Imită a principatelor. Tot din această pricină reduce Rusia, prin conventia de Petersburg, dreptul el de ocupatie a ţărilor rom îne pînă la plata celui întliti milion din contributia de războiă, în lOCUl plăţii el integrale, cum era prevăzut prin tratatul din 1829. Gu­ vernul central apoi respinge întotdeauna propunerile luî Kisseleff, care dorea pe cît se putea mai mult prelungirea ocupării principa­ telor, ba chiar susţinea părerea lut Diebitsch de a întinde această ocupare atît de mult încît, deprinzind pe Europa cu ideia anexăriî principatelor cătră Rusia, încorporarea lortn ia să nu mar lovească pe nimenea.w Ministeriul rusesc se prefăcea a se teme ca ocupaţia princi­ patelor să nu aducă pagube hăneştl, întrucît nu se ştia dacă veni­ turile lor vor acoperi cheltuelele de administratie. El adaoge că în cugetul impăratulut nu întră de loc întinderea hotarălor pînă la Dunărea, şi mal putin încă ar dori M. S. ca prin asemenea hotă­ rîre să dea loc la neliniştea aliatilor săl şi la ocările neprietinilor.v" Adevărata pricină a opririi împăratului stătea în acest de pe urmă gînd, formulat cam dulce prin teama neliniştirit aliaţilor. Orloff răspunde lui Kisseleff, care stăruia pen tru anexarea principatelor, că mergind la Petersburg va lucra în sensul ideilor lui, «Iar că se teme de neizbindă din cauza aliantei strînse a Rusie! cu Austria.. IG 3. REGULAMEN'l'UL O1WANW; nE�'OHMELI'; EOIJNOMICO-SOOIALE. Partea insemnată a regulamentului este acea privitoare la re­ gularea conditiei celor două clase, singurele însemnate ale poporu­ lui romtn, boeril 'ii l,flXHllil, precum şi a raporturilor lor mutuale. Noua legiuire începe printr-o serie de desfiintărt a vechilor a­ şezăminte care trebuiau :);1 fie înlocuite cu nouăle intoomirl. Se des­ fiinţează din Muntenia repartitia impozitelor pe lude, adecă pe aso- 14. Kisseleff c. Orloff', 18 Iunie 183,). Papadopol-Calhnuh, p. 101, spune: "Eri vorbesc aşa pentru cii privesc Dunărea CII hotarul imperiuluî rusesc, şi fără să mă uit la Nesselrode (ministrul) şi la toţI po liticiauif din Petersburg." 15. Paparlopol, p. 10l. 16. Idem, p. 102. [367] Ocupaţia rusească şi Regulamentul organic 367 ciatiile de mal multe familii impuse colectiv la darea birulul ; 1 şi în ambele ţări romîne se suprimă dările indirecte care tntrau în punga princepelui, numite rezumaturi, precum dijma, tutuuăritul, vin ariciul , oeritul, desetina şi vădrăritul, precum şi toate atribuţiile unor părtî din aceste venituri cătră dregătoril sau case publice­ Mar sînt înlăturate şi alte dări indirecte foarte năpăstuitoare, precum căminăritul, Iumăritul, gilrdărărittll, soponăritul, groşeritul, haraba giltcul, pogonăritul, vadra stărostească, căl dă r.l.ritIJl , cîntărăritul, seu­ nita, spendonia şi altele încă ce ajutau la cheltuolile [ăril sau erau legate de deosebite dregătorii. ' Se mal desfiinţează vama internă percepută de la toale ob­ iectele desfăcu te in tară, în piete sali bilciurt, precum şi amenzilo pentru vitele de pripas, care fură Inlocuite cu o despăgubire hotă" rîtă de judecătorii comunal! în caz de stricăciuni pricinuite. Se mai înlătură apoî şi toate prestatiunile in naturii, precum acele pentru popasurile ispravnicilor, zapciilor, slujitorilor, căpitanilor şi trimişi­ lor stăptnirii, de asemenea cererile de salahor! de transporturi şi întocmire a podurilor; nu mal puţin contribuţiile în orz şi fîn pentru deosebitele trebuinte ale statului. Se mai desfiinţează insttr­ şit soutelnicil şi posluşniciî boerilor, rînduindu-se cu toţiI în nu­ mărul birnicilor şi dîndu-se boerilor dreptul de a lua în locul lor cîte 24, de lel pe an din casa statulu] după. numărul scutelnicilor de care se bucurati. ln locul tuturor acestor dărl şi contributit desfiinţate, regu­ lamentul introduce o singură dare directă de 30 de lel de cap de familie, ridicată de la ţărani sub forma cisloî şi impuse personal asupra familiilor foştilor mazilt, rupta şI sau rupte." Pentru negu­ ţători şi meseriaşi, impozitul direct este înlocuit cu o patenta pro­ porţională cu întinderea daraverilor lor. 80e1'i1 sint scutiţi doort­ ce impozit cătră stat şi pol exercita orice comert fără a fi. supuşl la plată de patentă, Mar sint scutiti de dări clerul şi corpul aca­ demic. Suprimarea dărilor indirecte şi mal ales acea a prestaţiunilor în natură venea fără îndoială în folosul poporulul de jos, mal in- 1. Ist, Rom, V, p. 418 nota 18. 2. Asupra mazilîlor vezf Jst. Horn. vol. in, 1'. l.24 şi V, p. 598. [368] 368 A. D. Xenopol tliu fiindcă aceste impozite erau nedrepte, impunindu-se adeseaort numar unei părţi din jară, acea unde se ivea nevoia, apoi fiindcă dădeau loc, prin nedeterminarea lor, la o sumă de abuzuri cu pri­ ejul implinirii, abuzuri de care se foloseau mal ales boeriî Insărci­ natî cu atare treabă, însfîrşit din pricină că fiecare sat cisluindu-se pentru plata salahorilor, a transporturilor a materialelor saîi alte prestatiunt cerute, fruntaşit acelor sate hotărau preturile după a lor vrointă, ca să ia o parte pe seama lor şi printr-o cislă ne­ dreaptă, făcută numaI de dînşiî să împovoreze pe cer săract cu toată greutatea. Dacă însă făranil se foloseau din suprimarea prestatiunilor în natură, acea a dărilor indirecte, pe care mal înainte le plăteau şi bo­ eril, aduse scutirea totală a acestora de orice împărtăşire la sarcinile statulul. Clasa boerească nefiind supusă la bir, căutase încă din vre­ mile Fanarioţilor a se emancipa şi de dările indirecte, şi am văzut cum Constantin Mavrocordat ridicase toate acele dărl asupra boerilor, urcînd spre compensarea vistieriei birul tărănesc. Nu e vorbă, domnul grec se încercase a lua de la boeri, pentru această scutire de dărl, prea marea lor autoritate asupra (ăranilor. Deşi a­ ceastă de pe urmă parte din reformele lul Mavrocordat se desfiin­ tă după eşirea lul din domnie boerit nu uitară folosul dobîndit de ei şi în tot decursul epocer fanariote el căutară prin toate mijloa­ cele a înlătura de pe el sarcina dărilor indirecte. Modul cel mal obicInuit. era inapoerea sumelor încasate de la el, sub formă de milă, domnească. De la UI1 timp, clasa boerească începe a privi fa­ voarea ca un drept, ceia ce se vede mal ales din anaforaua boe­ rilor cătră domnul Moldovol Ioan Sturza din anul 1827, în care bo­ eriî au curajul să susţină că toate timpurile de la originea ţărilor romtne, clasa lor ar fi avut privilegiul de a nu fi supusă la nici un felin de dare, neadevăr flagrant dovedit prin întreaga istorie trecută a jărilor romtne." Dacă însă atare recunoaştere a uneI ne­ drepte uzurpări fusese mal mult zmultă de la Ioan Sturza decît în­ voită de el, prin regulamentul organic i:,\ capătă o sancţiune legală, şi boerii ajung însfîrşit după. multă trudă a-�I vedea încununare dorinţele lor. KisseleJT, care apăra interesele ţăranilor vroise să in­ troducă o dare fonciară pe moşiile tuturor, adecă pe ale boerilor; 3. ht. Rom., passlm. � J • , I r [369] Ocupatia rusească şi Regulamentul organic 369 dar propunerea lut este respinsă de COll1lSJa din Bucureşti prin jur­ nalul său din 15 Ianuarie 1830, motivind astfeliu neprimirea le: «A se impune proprietarului nişte îndatnrirj c-ătră săteni în sco­ pul de a-I pune în stare să-şi plătească birul şi a impune tot­ odată şi proprietatea fonciară, ar fi a se în datori pe această din urmă la un impozit îndoit, lără a-l lăsa nici unul din foloasele de care se bucură ai urea.» 4. Ar zice cineva că proprietarii pnneaă gratuit pămîntul la dispozitia cultivatorilor, şi cii obligatiunile pro­ prietarilor cătră (tiran'î nu-şt aveau equivalentul lor în munca pres­ tată lor defăranî. Desfiinţarea scutolnicilor şi a posluşnicilor pare a lovi mar mult în interesele boerilor. Se ştie că seutelnicit erati oameni scutiti de bir cătră stat, trebuind să-I răspundă proprietaruluî, care pre­ făceau suma de banl într-un adaos de muncă. SeuteIniciI însă fiind tocmat din această pricină adeseori apăsau de boorî, căutau să se scuture de acest raport. Mal ales după hrisovul lUI Alexandru Moruzi din 1804" după care se mărgineşte scutirea lor de bir nu­ mar la unul din cele patru şferturl, scutelnicit nu mal aveati interes a rămînea şi birnicl pentru 3/4 din contribuţie şi tndatoritî cătră bo erî; ei se lepădau mereu de scut.elnicie, încît boeriî numai cu cea mal mare greutate îl retineau tn slujba lor. Atare împrejurare făcuse pe mulţi boert să prefere a se lepăda de scutelnioif care erau trecuţi În rîndul birnicilor, fiind despăgubin cu o sumă de lei pe an din vistierie. 5 In 1814·, boeril MoldoveI dobindise de la Calimah un nou a- 4. Uricarnl, VIII, p. 1J2, Kisseleff Într-o scrisoare c. Nesselrode din 8 Martie 1832, idem, IX, p. 333, recunoaşte el singur că: "la masse des habitants paye it la verite it la nohlesse directement les droits seigucurlaux ; elle lui paye in­ directement les pensions et les traitements, puisqu'elle supporte exelusivement le poids des cliarges publique ; mais elle connait desormais le eercle de ses devoirs." Slabă compensare �i �\(leseorr numar teoretică a uneî nedreptăţi invederate. 5. De Bauer, Memoires hist.oriques, p. 275 : "Les akoutelniks sont exemptes du tribnt, et si Jes hoya:nls n'cn veulent pas, ils reyoiveut it tontes les capitatious pom cl1aqlle skolltelnik 2 lei par mois (1n tJ'esor pulJlic en dedommagement de la libe)'te donnee au 8erf." ef. voI. V, ]l. . Anafo!'anll d.in 1804, Uricarnl, I, p. 18: "Vl17.Înd 8cutolnicir olliJll1ll birnicilol", ,le mnlte orI 8-lIn i�pitit ca s�_ 80 10pe(le !le �llljba lor." [370] 370 A. D. Xenopol şezămlnt, după care vistieria se obliga a le răspunde pe lîngă seu­ telnicl şi doi lei pe lună sau 24· pe an, din care banî boerit erau obligau să răspundă la rindul lor darea scutelnicilor cătră vistierie, rămînînd aceştia apărau numar de havalele, adecă de munci şi prestatiuni în natură, iar din bit' numai pe un singur sfert. Cu alte cuvinte, prin hrisovul lUI Calimah se reîntregea seu­ tirea totală a scutelnieilor de bir, întrucît vistieria scădea celelalte tret şferturt ale birulul scutclnicilor din ceT 24· de lel încuviinţaţi boerilor spre acest scop. Cu toate că printr-o atare măsură se dă­ dea putinţă boerilor de a se folosi de intreaga slujbă a oamenilor lor de scuteală, hrisovul din 18H: mal adaoge o altă favoare bo­ erilor, dîndu-le alt rînd ele oameni de slujbă scutitt cu totul de dărî sub numele de slugi boereşn sau posluşnicr. e Intelegemt decî opozitia pe care Kisseletf o întîlni în boen, cînd fu vorba de a se desfiinţa oamenii lor de slujbă," întrucît bo­ erii înţelegeau să cistige încă cit se va putea prin regulamentele nouă, dar să nu piardă nici cel mal mic drept de care se bucu­ rase înainte, preferînd mentinerea stării existente, care le aduce marl foloase tocmai prin putinta abuzurilor de totfeliul. 8 Să intrăm însă în partea de căpitenie a dispoziţiilor regula­ mentare, acele care stabileau normele diriguitoare în raporturile dintre proprietari şi cultivaton. O parte din populatia Munteniei şi a Moldovei suferise cea întiiă scădere în poziţia ci inc�l de la descălecarea Făgărăşenilor şi a Maramureşenilor şi înlemeerea unităţii de domnie in ţările de la baza Carpaţilor. De atunel se ivise clasa ruminilor din Muntenia �i a vecinilor din Moldova. Laîncepnt ,însă clasa ţăranilor supuşi era departe de a fi redusă În stare mjosită în care o găsim mai tîrziă. Ta poseda Incă partea el ele pămînt În proprietate, încercînd o ştirbire numai în libertatea el prin îndatorirea impusă a unei G. Anaforaua din 1.814, Urî carul, 1, p. 37 : "Şi acel cu scutelnicr şi bres­ laşI care va cere trebuinta a se alcătui ca să-I apere 'ii din darea biruluf VOI' plăti birul scutelnicilor �i a breslasilor dintru acel dOI lef ce vor lua din vistierie pe numărul scutelnicilor." 7. Kisseleff c. Nesselrode, 12 Oct. 1830, Papadqpol-Calimah, p. Ul. 8, Haportul lui Luitprandi, illem, p. 74. Comp. Memoriul lUI' Kisseleff din 8 Martie 18.12, Uricarnl IX, p. 332: "La classe des priviltîg'ies ne pent donc ([ne voulou' le maintien plus ou moins integ'l'al de l'aucien ordre de choses. [371] Ocupaţia rusească �i Regulamentul organic 371 cltimfde munca in fa voarea proprietarul ul �i a dijrnuiril recoltei sale. Cu încetul însă condiţia ţăranului supus se înrăutăţi din ce in ce, mal ales prin înmulţirea numărului lor, căzînd tol mal muln ţărani din pricina nevoilor băneşti din starea liberă în acea su­ pusă. Puţin cîte puţin supusia primitivă se schimbă În şerbire, pier­ ztndu-se libertatea strămutării. Odată cu această înlănţuire mal strînsă a stării lor se petrece o prefacere în raportul lor cu pă­ mîntul pe care îl locuiau. Invechindu-se el pe moşia ce devenise boerească, multe din familiile lor stinglndu-se saii prefăcindu -se populaţia satulul adă­ ogtndu-se cu alţI locuitorl, într-un cuvînt timpul a-tot-cotro­ pitor tnvăluind şi mestectnd relaţiile primitive, se pierdu- cu încetul amintirea aceia ce fiecare rornln sau vecin stăpînea cînd incăpuse în acea stare, şi \ăranii supuşl nu mal fur-ă priviţi dectt ca nişte oameni ee se hrăneau pe mosiile proprietarilor. Totuşi rămă­ sese o urmă neştearsă a vecheI legăturI dintre părnint �i locuitorl, anume că el nu putea fi vindut singur �i dezlipit de moşia pe care locuia, şi în aceasta stă una din deosebirile de căpetenie între şerb şi robul ţigan. O atare normă indeobştie respectată a obiceiulut pămîntului, care cînd era încălcată constituia o fărădelege, nu se poate pricepe fără rădăcina din care se trăgeau, foasta proprietate a tăranulul supus pe moşia locuită de el. Dar atîta rămăsese din vechiul său drept; ba el fu chiar întors �i interpretat in defavoa­ rea lui, anume că dacă tăranul nu putea fi despărţit de pămîntul pe care se hrănea, nici el nu avea voe a se desface de el, de unde apol izvorî în timpurl de neagră nedreptate principiul că ţăran ul nu mal putea părăsi moşia stăptnulut." Incercările domnitorulul Ianariot Constantin Mavrocordat de a emancipa pe tăran din nedreptul lanţ sub care il incujbase ma­ rea proprietate nu avură alt. efect decit a-l supune la birurl mai grele, care rărnaseră apăsînd asupra lUI, cu toale că libertatea do­ bîndită un moment în schimb pentru acea îngreuere dispăru îna­ intea revolutiei clasei boeresu, care răsturna pe domn împreună cu aşezămintele introduse ele e1.10 il. Istoria ţrLr4, 436-444; III, p. 402-41ll, 558-575, şi 568; V, p, 10. Ist. Horn. VoI. V, p. 109. [372] 372 A. D. Xenopol După aceasta reamintire a dezvoltării condiţiei ţăl'anilor su­ puşi În vremile mal vechi, să expunem mai departe istoricul re­ laţiilor lor cu proprietarii de la reformele Jur Constantin Mavrocor- . dat încoace, spre a înţelege rostul dispoziţiilor regulamentuluI 01'· ganic în această privire. La început, îndatorirea (ăranulul supus de a face munca cim­ puluî pentru proprietar, nu era mărginită prin nici o dispozitie. Cum spun documentele, la Început ţărani! lucrau -fără soroc.» 11 Incă de pe la 1670 găsim însă pe Gheorghe Duca voevodul MoldoveI hotărînrl Intr-o pricină. dintre ţăranii de pe Birnova fii e­ gumenul mlnăsliril ca locuitoriI satulul Ciorbeştl să fie mdatoritl a «lucra în toate lunile cîte 2 zile călugărilor la trebile lor, aşijde­ rea �i călugări) să le dea loc de fîn pre hotarul satulul să- �J co­ sească.» I� Se vede decl că cu timpul, in urma plîngerilor repe­ tate ale ţăranilor că ar fi obijduit; cu munca din partea proprie­ tarilor, se stabilise nartul zilelor de muncă la 24, pe an. Cons­ tantin Mavrocordat nu face declt a consfinti un obiceiu ce în­ cepuse a deveni obştesc cînd prin hrisovul său pentru dezrobirea vecinilor în Moldova din 1749 hotărăşte ca «slujba lor să fie măr­ ginită la 24 de zile de om într- un an, orf la ce lucru se vor pune, şi dij mă să dea.. 1 � Tot acel domnitor dispune ca pentru lăturaşt, adecă pentru acel ce nu erau vecini, munca să fie numai de 12 zile, dînd şi dijma obicinuită. 1 I Raportul dintre sătenî şi proprietari fiind ele tot nelămurit prin fixarea cea cu totul neîndestulătoare numai a numărului zile­ lor de muncă, urmari între ambele clase lrecărl mutuale, ce dă­ deau loc la nemutămirl şi plingerl vecinice. Ţăranil pretindeau că 11. Hrisov de la Grig'. Ghîca din 1773, Ul'ical'ul, rx, P: 26. Anaforaua divanulur Moldover din 1775, Mag'. istoric II, p. 2\},5. 1�. VezI hrisovul lUI Duca din acel an in U{icarul, V, p. 283. J a. lHag. 18t" Il, p. 291, 14. Hrisov din 1742, Uricarul, V, p. 400. Disjloziţia aceluiaşl domn din lnisovul SălI din Muntenia dat in anul 17-lG prin care reducea numărul zilelor de muncă nuniaf la 6 se explică prin [iuta specială a lUI (Ist. Rom. V, p. 112). Tot aşa se explică şi hrisovul lUI Scarlat Ghica din 1768, care t:ăgădueşte locuitorilor ÎIIS· treinati ce VOI' reveni in ţară să tie (!atari eL lucra stăpînulUI in anul 1 numai :; zile, în al2-lea 6 şi în al3-lea 9. Mag. ist., II, p. 301. G. NeClt!cea in Let.opi­ seţe, Il, p. 460. [373] Ocupaţia rusească şi Regulamentul organic 373 li-se cere prea multă muncă peste orinduiala tocmită: iar propri­ etarit arătau din potrivă că sătenit numai le calcă moşiile dar slujbă nu fac precum s-ar cădea. Grigorie Ghica venind în întîia lUI dom­ nie în Moldova face dreptate îmbelor părţi, reducînd pe de o parte numărul zilelor de muncă numai la 12 oare, iar pe de alta hotă­ rînd nartul muncii ce fiecare locuitor era dator să îndeplinească în cursul uneI zile. Printr-un hrisov al SăLl din 1766, el dispune anume ca douăspre­ zece zile să lucreze fieştecare sătean într un an stăptnulul moşiei, însă patru zile primăvara, patru vara şi patru toamna, iar cei de la satele de margine (expuşi la prădăciunl) numai jumătate, adecă şase zile pe an. Nartul munci) era: 60 de palme pe zi arătură, 12 prăjini Iălceştî prăşit, trei clăl secerat, jumătate de falee cosit; muncă care întrecea pe acea ce poate să o îndeplinească un om într-o zi şi care reprezenta în realitate un număr îndoit, pricină pentru care nicî boerii nu se opuseră la aparenta reducere a numă­ rului zilelor.> Boeril se răzgindiră în curînd, şi la a doua domnie a lUI Ghica (1774·-1777) ei cer printr-o anafora ca domnul să ravină a­ supra dispoziţie; salePrintr-o ana fora din 1775, el expun istoricul re­ latiilor lor cu tăraniî arătînd cum mal tntiiă aceştia lucrau fără soroc, iar de la Constantin Mavrocordat inainte li-s-a hotărît un număr de 24 zile, care număr însă ar fi cu totul neindestulător : el cer deci să fie sporite la din zece zile una, adecă la 3f) pe an, �i nicl mă­ car nu pomenesc de reducerea numărului zilelor la 12 făcută de Ghica în întîia lui domnie. 1 G Domnul, prin hrisovul Săll din 1776 sau 1777, deşi recunoaşte în principiu cererea hoerilor, totuşi găsind că «starea locuitorilor nefiind intr-această rndcmănare.. n-a lăsat a se indeplini atare dreaptă �i potri \ ită cerere, ci el lasă tot 12 zile într-un an, precum fusese mal înainte. Pentru a [ace însă drep­ tate măcar întru citva cereril boerilor, adaoge pe lîngă cele 12 zile fixate 'prin hrisovul său din 1766 iucă următoarele rndatorirl asu­ pra 'iăralliJor: să facă două! clăcl pe an stăpinuluî, �i să intoc­ mească iazurile 'ii morile, să dea ajutor la repararea acareturilor 'ii să facă cite o podvoadă (cărătură «u îndepărtare măsurată}." ][,. Hrisovul din 1766 în Uric.n-nl, Il. p. :!18, tu. Anatorxu« din 1775 în Mag. ist., Il, 1'. :!0;:,. 17. Hrisovul reprodus în Uricarul IV, p. 2G, cu data gre,�ită de 1773, in- Arhiva, 01'[J. soc. �tiif'!ţir. şi lite1'al'c elin laş�. voI. III [) [374] 374 A. D. XenopoI Boeril însă îşi cercaă norocul cu fiecare domn, spre a exploata şi mai deplin munca tăranuluf. Ei readuc cererea lor la Alexandru Moruzi în 1805 jeluindu-se că chiar acele 12 zile pe an ţăranii le fac numai 0 de prăjini 8 .. o falce de cosit şi clădit 4 patru clăc) 2 căratul lemnelor ti meremeturile acarctelor 3 îngrădirea iarinilor 4 cele două podvoade dinlîiti -'-43-- totalul zilelor de muncă după legiuirea din 1805. După regulament, munca este mult malgrea în realitate, deşi în aparentă mai uşoară, r;ăd na rtul el nu mal este hotărlt ca după hrisovul din 1805 pe an, ci se dispunea cită munca omul are să îndeplinească pc zi, :;ii dacă unele pol li lucrate În decursul unel zile, altele alt nevoe de 4, salt 5 zile spre a fi efectuate, cu toate că regulamentul le socoate drept o singură zi de muncă. Iată deci reduse în zile reale muncile regulamentului: . 2 zile pentru 14 prăjini de arătură, pe care regulamentul le cere într-o zi 16 praşilă a 4, zile regul. a 12 prăjini pe zi, cu adunatul şi căratul recolteî 8 secerea a 3 zjle regul. a iti p răj. pe zi şi transportul 8 coasa unei fălcl de iarbă, după reg. în 4 zile 4 2 4 Hreport două podvoade căratul lemnelor patru clăci [377] OCL�pa\ia rusească �i Regulamentul organic 377 ,]4 report o zile pentru meremetul acareturilor 3 ingrăditul tarinilor 83 de zile de muncl reale după regulament. �3 S;\ cercetăm aCL1lTIa ee dădea proprietarul în xchimb ţrlranuluJ pentru munca lut, şi spre a putea judeca dacă regulamentul a îmbunătăţit sau Tnrăutăţit soarta acestui din urmă, să reluăm iarăşl asemănarea Intre starea anterioară şi acea creată prin noua le­ giuire.?" DlIP�1 analoraua din 1805, care consfintea după cît se vede un vechiu obiceiu, proprietari! erau daton să pună la indărntna tăra­ nulul: 8 fălcî pentru li) vile fruntasulul, linat (j � 12 mijlocaşulut :3 -e 4· codaşulul 1 ;� slări) a patra; apot acelaşi număr de fălcI păşune, şi pentru arătură du pă e; gloată», adecă numărul suflete­ lor din casti; în totul decl' aproximativ 20 de f':\L::J Iruntaşulur, 15 mijlocaşulnl, 8 Iălcî codaşuluî şi chiar celor mal săracl 2--3 fălc]. Aceasta pentru moşiile aşezate în partea cimpulul dinLre Prut şi Nistru, unde locul era mal larg; pentru moşiile dintre Prut �i Si­ retiîi se dădea (Jiu loc de S Ittlc1 de Iînat, Lot alita păşune �i a­ rătura trebuitoare, in totul decl H-1() rttlcI; de asemenea mijlo- 22. Asupr« 6valtd"irH muneif »ilelor J'eg'LlI�\lHental'e în y;ile reale, adecn, cît se poate lucrn În o �i, am consultat pc mal Illult' proprietart, Între alţiI pe D-l Livaditti. DaeI IUi'Ull în I)ăg[\ro ,10 seamă aiJnzul'ile ee trcLuiai. sii se comită, a­ tuncI socoteala 1,,1 nrtlcosen, cal'o eoeotea. oG (le ';,ilo du lucru pcntl'u Muntenia şi 72 pentl'u .Moldo\':., un ]"'1'0 eXilgeraUi.�Vezl sCl'iso:u'ea lUI anol1ill1[l : Qucstion econoll1ique des l'rincipautes danul)iennes, J'aris, 1850, asuJ)]·:\. alJl,zllrilol' comise la ']Jrcstaţillnea l1luncilor, vezI cele ce .'p"no Ba.llca, lInul elin deputat.il ţii.nmilol' în comisia din 18.18, AricesCll. Chesiiuuea 1'l'o]lrieliiţir dezlJătnlă ele proprietari �i să­ tenI în 1848, Bncure�tr, 18G2, p. 32: "Lucr>lm o sr,ptămînii întl'eagă cn carul cu bal pentru a căm P0l'lUYlU In păt.ul �i 11U ni·-sc ţine în seamă decît o %i." NeculaT Suţ.u, NotiollS slatistiques snr Ja Moldavie, Jassy, 1849, p. 89, spune: "Le tI-avail si l'ou tient cOlllpte des transports et des rlÎparations obligatoil'es, ne pont etre exe­ cute an moins de 30-40 jOlll'S reels." 23. Comparaţia sînt.em ia.ră�1 nevoiţi a se rn5.l'g·ini la JVJoldova, pentru Mun­ tenia lip.sindn-ne documentele asnpra st;ll'il înainte ele l'eglliament. [378] B78 A. D. Xenopol caşulul 4 fălcI Iinat sau în totul vr-o 10, codaşululul cîte 2 fălcr sau în totul 4-0 Jălcl ; la locurile strîmte însă spre munte, aceste din urmă cilre erati lnjul1l�llrl\ile.24 S:�l vedem cit loc (!tt regulamentul organic muncitorulut de pămînt. Mallntîiu 10 prăjinl f[t!ceşl1 pentru casă şi grădină, 11/2 fălcl pămint de arătură, 40 prCJjini final şi 20 prăjini imaş inde­ pendent de numărul vitelor sale; apoi pentru o păreche de boI 60 prăjinî Cinaţ 7i (iO imaş, nefiind dator proprietarul a da mai mult decit. pentru patru bol �i o vacă. După atare dispozitie, În cazul cel mal bun, I,ttranul nu putea obţinea mal mult de l1/2 falee arătură, 2 fălcî final. 7i l'/s imaş, împreuni'! cu locul de case jn totul ma­ ximum f)1/2 (,(dc) de loc pentru întreaga lut gospodărie. Dacă comparăm intinderea de pămînt incnviintată ţăranului prin regulament eu aceia ee o avea după hrisovul din 180[), gă­ sim că ia a fost rerlusâ prin Mita leqiicire la mal }Juţin de jumă­ tate, pe citu! cttimea (le I/lItlZC(( curată a fost sporită, incit şi în pri­ virea raporturilor dintre boert �i tu,rani tot clasa acelora a fost folosită, şi precum îndeobşte regulamentul organic a fost favorabil boerilor recuuoscmdu-Ie nişte drepturi �i privilegii nouă de care niciodată el nu se bucurase, astfelin fu sporită tot în a lor favoace 2+. Hrisovul din I SO;J În Uricnrul, II, 1'. 131;, reprodus <1,,1"1' original. După alt urllarill publicat după rostirea obicluuită. Şi su nu se creadă că numar in Moldova cîtimea pămîntulul fu redusă din ceia ce era mar din vechI. Şi în Muntenia se pe­ trecu acelaşi lucru, deşi poate într-un chip mai putin izbitor, precum se întîmplase şi cu zilele de muncă mal puţine la număr În Mun­ tenia decît în Moldova. In acea (ară anume se puse la dispoziţia locuitorulul, în afară de 4,00 stinjinî pătratl pentru casă şi grădină (în Moldova 10 prăjini Iălceştt, adecă 30 stinjini X 12 -= 360 de stînjinl pătratt), �l pogoane de pămînt pentru arătură, cîte 1/2 po­ gon pentru fiecare cap de vită imaş, maximum pentru numărul de 5, �i cîte un pogon de final, ; în totul deeI vre-o 11 pogoane, ceia ce în fald de cîte 21/2 pogoane la laice face mai putin de 51/2 fălci cîtimea de pămînt dată [fll'anuiui moldovean. Şi insuşl atare citiiue este încă redusă prin faptul că, după un amendament al adunări! de revizie, locul de final, elat i.iiranulul se micşurează de la 5 pogoane la 3, pe motivul că [ăranul ar avea -coconr, pae 'ii mohor», �i atare amendament, J ucru caracteristic.u rece cu aproape unanunitatca glasurilor, pe cind la toate celelalte există o majoritate şi o minori tai e, anume 43 din 4·4 membri prczen l,î, �i singurul ce 21i. Kisseisff c. Biltenieff, 2 Aprilie HL�Y, .Uricarul IX, I': :l:)D �i 340 -­ iH2: "Elles (les clauses dn ni,g'lement moidave) naccordent pa� aux villageois le nthne espace <1" ten'ain of. lai,>sent sub,is!;e!' paul' l'evalntioll du l:r;wail eles clauses evidetnrnent onlÎreus83 l'0UI' les \'illageois el. 'lue le deviennent encore plus de­ puis ([tIC l'espace de tel'win aur(uel ils avaient jusqn'ici droit, est comparativcmcnt rcdttit de moitie," [381] Ocupaţia rusească f?i Regulamentul organic ;381 se împotriveşte lUI este vornicul Barbu Ştirbeiu, domnul de mal tîrziu al Munteniei." Ne am putea-aştepta cel putin ca regulamentul organic să su­ prime şerbirea (ăranului şi să-I dea libera voe de a se strămuta unde 1 ar povăţui interesul. Se şi proclamă principiul acesta civi­ lizator şi umanitar, dar boeriî iaii măsura de a încunjura învoirea strămutării de atîtea condiţii îngreuetoare încît principiul tnsusl ră­ mîne o literă moartă, Anume ţăranul trebuia, pentru a se putea strămuta: 1) să prevină pe ispravnic şi pe proprietar cu 6 lunl înainte; 2) să plătească proprietarului în ban) equivalentul munci! sale şi a celorlalte tndatorirt pe un 'an de zile (fixarea sumil se Iasă la arbitriul stăpinulul, de oarece nu era indicatii prin re­ gulament); 3) să plătească la casa comunală impozitul pe un an ; 4) să lase în folosul proprietăţii casa şi plantaiiile sale fără nici o despăgubire; 5) să achite capitaiia lut pe 10\1 anii ce mal rămî­ neati pînă la noul recensiment, ce se făcea la 7 anl, afară decit în cazul cînd vistieria ar vrea să-I strămute cu cisla în noua sa aşe­ zare (dispoziţie lăsată iarăşi la placul organelor oetrmuirit, care erau totdeauna să fie în partea proprietarului). Este în vederat că nici uri făran nu ar fi fost în stare să, îndeplinească astleliă de ruda­ torirî şi că deci libertatea de a se strămuta era ca şi nescrisă.t? Kisseleff puse piept �i aice pentru a îndulci măcar întru cîtva soarta : ţăranilor, dar înzadar. El scrie necăjit cătră Butenieff jeluindu-se contra < bărboşilor din Moldova, (boerit de clasa 1 care purtau barbă) care ar fi cel mal turburătorl intrigantî din toţ'( oameniI cu barbă care viermuesc sub căciula ceruluî. Adunarea compusă din boerI nu a făcut altă-ceva clec1t a încălca drepturile claselor inferioare; fiind constituiţî judecători în propria lor cauză, este lucru firesc ca să caute numai a-şi spori propriile lor privilegii în dauna acelora ce nu sînt reprezentau nici apăratî de nimenea, au mers atît de departe încît printr-un articol viclean al clăcit aii legat de pămînt pe sătenî, care sînt liber) de drept, �i În toate zilele tind a face din el nişte robi pentru a-I apăsa încă şi mai mult.s" Kisseleff 26, Analele parlamentare ale Homîniei, 1, p, 1>62. 27, A (J, Golescu, De I'abotition de servage dans le prin cîpautes danu­ hienues. Paris, 1856, p. 37. 28. Kisseleff c. Buteuieff', 30 Oct, 1832, U,.icarnl, IX, p, 358: Je suis de- Adbiva., Qj'g, soc. şt'iirlţ'ij: şi lite'/'a1'c din Iaş�, voI. III, 5* [382] 382 A. D. Xenopol merge atît de departe în apărarea intereselor muncitorilor încît el vroeste a face să se introducă niste modificărl în dispozitiile pri- , ; , vitoare la raporturile dintre boerl şi ţărani prin ambasadorul ru­ sesc din Constantinopole, pe care-I roagă să dea înapoi regulamen­ tele ce fusese înaintate Sultanului, spre a introduce în ele schim­ bările trebuitoare. Ambasadorul se teme însă de a da urmare ce­ rerii lUI Kisseleff, pentru ca nu cumva Turcif să se folosească de împrejurare spre a trăgăna încă şi mai mult recunoaşterea nouăl legiuiri. 29 Şi cu toate acestea Kisseleff se fericeşte că a putut ob­ ţinea în favoarea ţăranilor condiţiuni fără asemănare mal favora­ bile decît acele conţinute în instructiile ministeriale şi că a putut reprima încercările de împotrivire ale castel nobiliare prin singu­ rul mijloc al raţiunii, fără a recurge la măsuri eonstringătoare.w Intelegem decî din aceste vorbe ale lUI Kisseleff unde stătea teme­ lia împotriviriI boerilor contra vederilor prea liberale ale guverna­ torului rusesc, anume în instrucţiile ministeriaie. Pe de altă parte ni-se pare că Kisseleff vroeşte a se înşela singur asupra lucrărit mal mult silite pe care o făcuse, constrîns fiind atît de instrucţiile ministeriale cît şi de opozitia înverşunată a boerilor, cînd înalţă atît de mult în repeţite rlndun binefacerile aduse poporului de jos prin întocmirea regulamentului, pe care el însuşl a văzut cît de amar o critică tocmai în atare privire. Astfeliti, după cele arătate mal sus privitoare la raporturile dintre boerl şl tăranî şi care după însuşi părerile lUI Kisseleff erau îngreuetoare pentru cel din urmă, cum poate el să arate că < izbutise a face să se primească de casta no­ biliară, la care singură aparţine reprezentatia naţională, dispozitiile uriel legiuiri protivnice intereselor sale !» 31 In privirea exploatării pnis 15 jours il, batailler avec les barbus moldaves qui sant nssurement les plus turbulents intrigailleurs de t.OUR les homrnes il barbe qui pullulent sous la calotte an ciel," Aiurea el adaoge că "poziţia mea este foarte delicată �i nu �till la ce 1'0- zultat vor eşi j eu singur sînt nevoit s{\ apiir pe aceştf oamenI (ţiiranr) contra unef oligarhif lacome şi turbate. "Kisseleff c, Nesselrode, 16 Ianuarie 1833, Papadopol­ Galimah, p. 99. 29. Kisseleff c. Butenieff, 2 Aprilie 1832, Uricarul, IX, p, 338. Bnt.enieff, c, Kisseleff, 26 Ianuarie 1833, Papadopol-Calimah, p. 99. 30. Kisseleff c. Odoff, 27 Iulio 1833, Uricarul, IX, p. 370. 31. Idem, p. 369. Mal vezf alte locuri in care Kisseleff ÎŞI laudă opera idem p. 368, şi Kisseleff c. Nesselrode, 2G Septemvl'ie 1832, p. 355, 357. [383] Ocupaţia rusească şi Regulamentul organic 383 muncittărăneştî am văzut că boerit cîştigase prin regulament, dînd ţăranilor mal puţin pămînt decît înainte pentru mal multă muncă, l?i aceasta tocmai acuma cînd, prin deschiderea navigatiet pe Du­ nărea şi Marea Neagră, proprietarii erai'! să se folosească mai mult din productul muncit [ărăneştl, recoltele pămlntulul, pentru care se ofereau preturl din ce in ce mal urcate, şi dacă starea boerilor se păru că sufere o ştirbire prin desfiinţarea scutelnicilor şi a posluş­ nicilor aceştia fură inapoiaţl cel puţin în par Le claseI boereştî prin aşa numiţiI slujbaşi voinici, oameni iarăşl scutiţI de dări şi îndatoriţl a presta slujbe boerilor, pe care aceştia aveau voe să-I aleagă din zece familii unul. Kisseleff pare că vrea să se înşele pe el însuşl cind spune că, «Ieşi masa locuitorilor plăteşte direct cătră nob ili­ me drepturile boereştî şi indirect încă lefile şi pensiile el, ia singură suportînd toată greutatea sarcinilor statulut, totuşî ia cunoaşte deacum înainte cercul datoriilor sale şi ştie că în afară de ele nu mal are nici o obligaţie.s'> Indatoririle claseI tărăneştî sînt pozitive şi neindoelnice, iar foloasele sînt puse numar în perspectivă, şi anume dacă s- ar fi gă­ sit o ocîrmuire care să aplice cu sinceritate regulamentul. De aceia şi Kisseleff, ştiind cît de mult vor atîrna de la punerea în practică a Iegiuirii urmările el asupra soartel tăranuluî, se temea să încre­ dinţeze de indată aplicarea ei demnitarilor indigeni şi cerea ca în­ ceputul să se facă tot sub ocirmuirea provizorie rusească. In rezumat, regulamentul organic, in privirea orînduirii interne a claselor sociale, poate fi caracterizat, cum alt făcut-o revolutiona­ riI din 1848 în tînguirea lor cătră Poartă, că «prin el boeriî s-au bucurat de toate drepturile, scutire de dărî, functiunt publice, legi­ ferare, onoruri, pe cînd ţăranul poartă toate sarcinile, biruri, dij­ me, muncI şi toate greutăţile statului." 3i1 Regulamentul organic era răă văzut de Turci, care bine înţeles se împăcaă greu cu ideia ca o ţară supusă lor să fie regula­ meritată de altă putere. Ia înţelegea apoI prea bine uriasa în­ riurire pe care Rusia trebuia s-o dobîndească în principate prin organizarea cea nouă. De aceia Poarta, după ce căutase să 32. Memoriul Iuî Kisseleff din 8 Martie 1832, idem, p. 333. 33. 1. Heliade, Memoire justificatif de la r,holution roumaine, annexe III, Requâte adressee a sa hauttese le sultan pal' la Iioutenance princiere de Valachie le 3 Avril 1848 p. 62; [384] 384 A. D. Xenopol zădărnicească lucrarea comisiel instituite conform convenţiei de Akerman, se silea, acum neputînd respinge legiuirea întocmită de Huşl, cel puţin să trăgăneze pe cît va putea aprobarea el. 31 Opo­ ziiia Turcilor contra regulamentului era cu atîta mal firească cu cit era înteţită de Austria, care se temea ca o mal bună organi­ zare a \:\rilor romi ne nu nurnal să facă a înceta emigrarea popu­ latiei lor în provinciile austr iace dar chiar să provoace o eşire a poporului din aceste din urmă cătră acele dintiiii. vă Austria mal era apoi nemulţămită că regulamentul supunea la dări pe loti ne­ guţătoriI �i meşterit, si pe acei supuşi austriacî, ceia ce o făcea să peardă influenţa ce o avea mat înainte În principate prin împreju­ rarea că, supusia austriacă scutind de impozite, ia era căutată chiar de multî băşti naşi. 36 Ocupaţia rusească dintre anii 1�28-1834 a facut fără indo­ 'ală un bine ţărilor romîne, întrucît le-alt subtras mal mult încă de­ cît înainte de sub corupta xi corumpătoarea ocirmuire turcească şia pus bazele unef stărî mal orînduite în haosul şi dărăpănarea ce exista mal înainte; a introdus ideia stabilitătil şi a legiI în locul vecîniceî schimbări şi a nesiguranţe care mîncase măduva po­ poruluî rornin : statornicie în octrmuirea superioară prin aşezarea domniei pe viaţă; statornicie în drogătoriî făcîndu-se numirile pe 3 ant, cu dreptul de a fi retntărit in caz de destoinicie, în locul pier­ zătoruluî schimb anual al dregătorilor; statornicie mal ales în a­ şezarea dărilor, caro deveneau o afacere de legislaţie şi nu mal pu­ teaii li impuse după bunul plac al principilor ; statornicie in jus­ ti\ie prin întroducerea binefăcătoruluî principiu al luorulut judecat. Regulamentul organic deprinse pe popor cu ideia că statul este creat, nu pentru multămirea scopurilor private ale celor ce-l con­ duc, ci pentru îngrijirea intereselor publice. El a mal favorizat, precum vom vedea la locul cuvenit, cultura şi dezvoltarea naţio­ nală şi a recunoscut pînă la un punct comunitatea de interese ale ambelor ţări surori, prima realizare În practică a începutului u­ niril lor. 34. Kisselleff c. Nesselroue, 26 Septemvrie 18.32, Uri carul IX, p. 356. 35. Kisseleff c. Diebitsch, 13 Mar I8Ha, Papadopol-flalimah, p. 88. Kisse­ leff c.Nesselrode, 12 Oct. 18HO. idem 1>. 91 ��lJ. Kisseleff c. Ncsselrode 8 Martie 1832,. idem lj. 97 ; în Urical'lll, IX, p. 335. 36, Kisseleff c. Nesselrode1 27 Maiu 1830, Papadopol-Calj�nah, p.89. [385] Ocupaţia rusească şi Regulamentul organic 385 Dacă aceasta este partea cea bună a ocupaţiei ruseştî şi a regulamentului organic, apot ele avură �i o alta bogată în colori negre care lua cu o mînă ceia ce dădea cu cealaltă. Autoritatea turcească nu fusese respinsă spr= a lăsa loc unei libere dezvol­ tărl, ci fusese înlocuită cu acea rusească, care chiar de la început se arată foarte apăsătoare. Regulamentul era un organ minunat pentru această înriurire, care schimbă ţările romine din paşaltcuri turceştt în guvernamente moscovite. Inlăuntru regulamentul, care începuse a introduce ideia drcptătu, o necunoştea tocmat într-un punct care, mal ales prin ohstimea luî, trebuia să lovească minţile drepte şi echitabile, nedreapta Intocmire a raporturilor dintre ţă­ ranl şi proprietari. Era firesc lucru ca emanciparea dobîndilă într-o parte a vietiI rornineştl să voiască a o întinde asupra întregului el, ca respinge­ rea apăsăril turceştî să facă nesuferită mistuirea acelei ce o inlocu­ ise, ca idei a dreptătit introdusă în. unele părf] din organizmul sta­ telor rotnino să caute a pătrunde in a lor Întregime ; iată pentru ce mişcarea începută prin regulamentul organic nu se putea opri aicea, ci trebuia să meargă mal departe spre viaţa deplină şi dem­ nă a unui popor liber 'ii de sine stătător. Odată cu noua viaţă, in­ trodusă în ţările romine întîiă prin restabilirea domniilor naţionale, apol prin reformele regulamentuluî, se trezi în adtncul sufletulul lor vechia acea năzuintă după libertate şi neatirnare pentru care se vărsase atîta sînge generos în timpul perioadei eroice a istoriei sale. Multe pericole era să înfrunte din nou poporul romin, de multe 01'1 era S�t-ş'î pună in cumpănă intreaga lUI existenţă, decît să sufere martirul de a fi {( în veci smerit.» Se credea doar menit, al odrasla poporului rege, spre alte destinurl decît de a sătura pungile turceşti saîi a sluji drept vită de cărat la oştirile mosco­ vite. Vrea să ajungă şi el odată în rîndul popoarelor, el care sim­ ţea că fiinţa lui constituia o puternică individualitate, cii sîngele său se cobora din străhunl care fusese odată fala neamulut ome­ nesc, Iată ideile care Irămîntaii totdeauna a lUI minte, sub dom­ nia turcească, sub acea a Grecilor din Fanar ca şi sub acea a Muscalilor. Ideia originii sale nu-l părăsise ni ciodată şi aici a stat scăparea lUI; CăCI orice s· ar zice de împrejurările exte­ rioare care au favorizat dezvoltarea lui, dacă nu ar fi fost un [386] 380 A. D. Xenopol simbure ce a putut fi favorizat, cum s-ar fi putut naşte frumosul arbore ce se înalţă astăzt? Cit despre întrebarea dacă sintem datori recunoştinţă Rusiei pentru că, oricum 'ar fi, ne-a scăpat de sub stăpînirea turcească, la aceasta se poate răspunde că slujba ce ia ne-a făcut-o n-a Iost întreprinsă în interesul nostru, ci În al el propriu, ca ia, după cum spunea insuşl Kisseleff, prin proteguirea noastră să-şl inte­ meeze mal bine inrlurirea asupra popoarelor orientului, spre a pu­ tea cu ajutorul lor dărăpăna mai bine împărăţia mahomedană. Recunoştinţa însă este un sentiment ce nu se poate naşte fii nu poate fi datorit deci L pentru o faptă neinteresată. Aporscoaterea noastră de sub apăsarea turcească nu a devenit folositoare decît întru cît a fost urmată mal tirziu de înlăturarea de peste capetele noastre �i a celei ruseştr ; de altteliu dacă această din urmă ar fi putut să se implînte in corpul ţărilor ro mîne pînă la adîncimea a­ celet dezrădăcinats de el a poporului turcesc, ne-am fi pierdut sub ia Încă mat curind fiinta noastră de cum am fi putut-o pierde sub Ruşi. Aceştia ne ucideau pe incetul storcindu-ne viata materială; Ruşii vroiau să ucidă sufletul, inlocuind în corpurile noastre su­ fletul rominesc cu acel rusesc, nu atacau numai forma materială ci substratul intelectuaL Dacă deci trebue să ne fericim că prin ac­ ţiunea Rusieî am scăpat de asuprirea turcească, trebue să o facem de o mie de ori mar mult că prin acea a Europer am scăpat de prietenia rusească. Şi apol se mal cuvine oare Rusiei să vor­ bească de recunoştinţă, ia care �-a infipt ghiarăle în corpul ţărilor romine, ruplnd a patra parte din întregimea lor, ca încoronarea unei izbînzi repurtate incontra acelora din asuprirea cărora vroia tocmai să ne mintue. [387] DĂR[ DE SEAMĂ Traugott Tarnm, Ueber den Urspung der Rumânen. Ein Bei­ trag zur Ethnographie Siidosteuropas, Bonn, 1891, un voi. de 250 pg. Autorul, după ce arată că în chestiunea stăruinţeî Ro­ mînilor alt jucat pasiunile politice un rol mult mal mare doctt dorinţa după aflarea adevărulut, începe studiul iS�ti:l prin analiza romanizărit peninsulei balcanice şi ajunge la rezultatul că cel puţin Moesia nordică trebue să fi Intrat puternic în cercul culturii romane (p, El). Deşi nu pu­ tem admite cu D-l Tamm căTraian ar fi cucerit Dacia spre a asigura mar bine graniţele romane, cind este cunoscut că el păşi numaî în al doilea războiu la nimicirea statulut dac, de năcaz pentru necredinţa lrd Decebal, sîntem pe deplin de părerea 11.11 asupra colonizării provincieî. El admite mal mult o rom anizare a elementulul autohton, după cum se petrecuse lucrurile şi în Galia, decit o înlocuire a lUI prin «ncnumăraţî coloniştt romtnî,» cum spune Eutropius. Mal a­ les protestează şi cu drept cu vînt contra straniei ideî, sus­ ţinute de cel mal mulţî din cercetătorii mai nOI, la nOI în­ tre alţii de D-l Tocilescu, după care un puternic element colonizator al' fi venit in Dacia din Azia minoră, micşu- [388] 388 bărI de seamă rindu-se astfeliii inrlurirea elementuluî roman în favoarea acelul grecesc. Şi cu toate acestea, productnl deznaţionali­ zărit Dacie] n-a fost grecesc ci roman. Ceia ce a lovit pe epigrafiştt a fost prezenţa cîtorva inscripţit care amin­ tesc nume şi zeităţr greceşt1, pe cînd el aLL lăsat cu totul afară din băgare de seamă en01"'lJW mulţime a celor de ca­ racter roman, lingă care acele greceştl alcătuesc numar o neînsemnată excepţiune. D-l Tamrn se fereşte de a cădea In asemenea greşală şi susţine precum am făcut şi nOI în Istoria Homînilor din Dacia Trniană, putere:t covîrşitoare a elementulm roman; care-şl asimila toale cele streine, fie de baştină, fie tntroduse. M:II ales arată ::tpol 1)-1 Tamm atrac­ ţiunea cea tnsemnată pe (':11'8 trebuia sr, o exercite asupra lumiî romane stăpinitoare prezenţa minelor din Dacia. Ast­ feli {, tac autorul din rădăcinăi poteza lu] II osler, care sus­ ti ne c{t Dari1 Il eroman iztndu-se si Dacia devenind o tara , . J. � - , curat de rnlonil in carc Homunir un prinseră nicîodată rădă­ cină, el putură fi foarte lIşor lndllp�lft:IP dintr-o ţară ce nu devenise patria lor. Tamm pune luare valoare pe argumentul geografic formulat de Kiepert că Bomtni) de asUizl ar ocu pa tocmai CI.('c!eaşl regi unt pe care le ţineau străhuniî 101', Daci) 1'0- rnanizaţr. Acest fapt este atît de hotărîtor încît top ncei ce sînt de altă prU'CI'C ar trebui s(t aducă dovezi neindoel­ n ice. Horniuil ele asW.zl locue«: atît în rentl'nl Carpap 101' cît �i în J'cg il/nUe ce îl încunj nt';"l, în cîmpia 1'i5e1, în Mol­ dova, Munteni;l, lt'ecînd ele aic\ pesLe Nistru în H.nsia şi peste I)l1n(ll'ca î Il Serbia şi BulgAria. C:1tl':\ nord c!Ji:u' se Înti nsese j Il tim pul vcacHllll de D'lijloe o putel'nic:1 pînz:"t de [{omîni, carc ;1 r;)st însu. slavjz::rt:l. prin covîl'şitorul elc­ nwnt J'llteall. «Pentru atare cODcepere vorbeşte împtu'lj­ rea de asblzi loca!;", a poporuln'i ]'0/11]11. pesle şi în jurul inaltulUI podiş transilvan, mal clar şi mal convingător [389] Tamm, Ueber den Ursprung der Rumănen 389 decît pot să o facă documentele sa ii scriitori] (p, 48).» Pretutindenea lătirea Romtuilor de la munte cătră ses a , , intins elementul lor, romanizind pe acele streiue : şi că Ro­ mînii aii venit de la munte cătră ses si nn jnvers se vede � ., .. . '". din aceia Ci\ cu cît te mei mal adinc în munte cu atîta mat curat şi mal plin inttlneştl elementul romincsc, care din­ contra slăbeşte şi se răşchiră cu cit se îndepărtează spre vale. Trecînd apoi la pretinsa identitate a limbii macedo­ romtne cu acea dacorommă, din carp ar rezulta numat­ decit o comunitate ele origine, D-I Tamm sfîrşeşte cercetarea sa raportînd cuvintele lul Tomaschek de pe cind era ad­ versarul teoriei Rosleriene că «romanizarea ambelor popoare, cel macedo- şi cel dacorornan, lucrind asupra a douăba7.e asemănătoare, trebuia s:\ producă rezultate analoage chiar lucrind asupra unor tcrit�Hii deosebite.» �i apol M acedo­ J ominij sînt urrnasil color.iilor romane diu Moesia SIlP(�­ rioară acea CE� se atingea C,1l Uacia;1 1 il Il' străhunii lor �i acei ai Dacorominilor a fost o ati'l�erc ma'! îndelungată, pină pc la năvălirca �lavijol', cam impinse (';\li'i�l surlpopu­ laţia Moesiei � prin urmare C firesc lucru CI între dialcc­ tele lor S�l se guseasci\ IJ ;lsemiillarl�. 1)·1 Tamm atîta numai g�lseşte Crt 1I1l e dovedit ('i\ HOlOllli'I' Mnesie'î ari emigrat dtll·rl surl. Se vecIe c�i, 1111. Clllloil�le pe si rateglll bizantin Kckavrncnos, care alinuă l.:llnll.l;cu:-:, d;tC:1 ill' li Lll'iltal di, el llll I:i­ cea decît ['cJlHHlllcea [1l:-iUI fi Il'lrill' jlu'u:dlllili jll1l'�lj'lltldLll, carc tocmal piil':îsisc Dacia �i avea deCI ilJlel'es a acopel'l A"hiva, Oi'fJ . .lOC, flii1,ţij: fi l'Îtcnl/'c el1" IlI,(i, voI. IIi. G [390] Dări de seamă măcar întrucît se putea ruşinea suferită. Cu drept însă ob­ servă el că, dacă a fost ca Romani] să părăsească Dacia, a trebuit să înceapă a o face cu mult inainte de Aurelian, de cînd ia începuse a deveni prada barbarilor. Raportînd cuvintele lUI Rosler care explică păstrarea Macedoromî­ nilor prin adăpostirea lor în munţi, Tamm exclama cu drept c1.1\'1n1:: «Dar pentru D-zeu! pentru ce să nu se ad­ mită acelaşt lucru şi pentru populaţia din Dacia � Pentru ca să nu se fi adăpostit ia în muntii tărit sale,' ci să se ,". , , , fi dus la sudul Dunărit, spre a căuta adăpostire şi aicî tot in munţrî» Pe de altă parte însi1 ne arată Tamm o nede­ plină cunoştinţă a chestiunii cînd pentru crestinizmul ro­ man în Dacia aduce numaî declamări le luj 'I'ertulian, în care cu drept nu prea era i ncredere, şi n u ia in aj utor bogata nomenclatură religioasă de origine latină a limbii romine, A utoru 1 însă arată fuarte bine contrazicerilo în care Hosler cade vroind s�l-şi construiască cu once preţ teoria. In totul, lucrarea. I)�llli Tamm dovedeşte că autorul vede lucrurile just, deşi nu este pe deplin pregătit pentru. tratarea celel mai gl'Cle chcstiuui a otnograflel europene. A. D. Xenopol. Rudolf Bergner, Die Frage der Bieben bărger Sachsen, Wei­ mar, 1890. o broşură de il:! de pag'iul. J<'ascicllllll 1 al Bibliotecei coloniale editate de Institutul Geografic din Weimar, După O schiţă istorică, care nu' are scopul de a aduce la lumină nimica. 001\ autorul expune luptele Saşilor din Transil vania pentru limba si uationulitatea lor de la inter- , , venirea dualizmulul a ustro-maghiar ; silinţele desperate ale Ungurilor de a sfarăma puternica constituţie a naţiel săseşti intemeiată pe veohl pri vilegil şi lupta 81 contra a­ tacurilor aduse. Cea Intiiii lovitură fu dată Saşilor in 1873 [391] Bergner I Die Frage der SiebenbUrger Sachsen391 prin împărţirea cea nOU�1 dată regiunii locuite de el şi anume in 4 p�trţl alipite pe Ungi). 4 comitate maghiare, prin care alipire se rîpi Saşilor precumpenirea ce o avuse pină acuma în cele 7 ale lor scaune. Anume comitatul Sibiu­ lUI numără astăzi 63,000 de Germanî şi 104,000 ne-Ger­ mani; comitatul Tîrnaveî-marî 61,000 de Gerrnanî contra 75,000 ne-Germant : acel al Braşovului 32,000 contra 51,000 şi acel al Bistriţet Năsăudulul 32,000 contra 60,000; încît pretutindenea SaşiI au rămas în minoritate. Prin legea apoi care cere fiecărui drezător stiinta limbil mazhiare se silesc L' " f"J tinerii SaSI, în loc de a merge ca înainte să invete la uni- , < , versităţile germane, sa. mearga. la Cluj sau la Buda- Pesta, incit s-a tăiat contactul Saşilor cu patria mumă Germania. In 1879 se aduse în slirşit cea mai grea lovitură Saşilor prin impunerea limbiî maghiare în toale şco alele ca mate­ rie obligatoare. Nimenea nu poate imbrăca o funcţiune, nicl măcar de profesor de orice materie la ortce şcoală, care nu va, poseda Limba maghiară, şi acel ce nu o ştiau atuncî erau obligati Srl o înveţe pînă in 4 an]. Din punc­ tul de vedere german, Bergnor arată cît de stranie] ar fi ca Saşii să se lepede ele o naţionalitate care numără 80,000,000 de suflete pentru a adopta pe acea a 6,000,000, să se lepede de limba germană, cu care pot pătrunde ort­ unde si să înveţe pe acea mazhiară cu care nu te poţî " ('....... . inţelege nicî măcar în însllşl satele Transilvaniei. D-l Ber- gner atinge in cîteva cuvinte şi asupririle paralele cărora sînt expuşl Bomtnir, bunăoară procesul 1111 Baritz, în urma achitărit căruia de e:"lIr;\ j ura\ii eli n 8ibi (, se strămută sca­ unuljuraţilor la Cluj, intr-un centru al maghiarizmulur, pen­ tru ca nicî un ziarist ramin sit nu mar scape de pedeapsă; uzurparea din partea ministeriulnt a iru părţirit gratificăriî anuale de 24,000 ele fiorini c;'Ur(t feţ,ele bisericeşti şi care mal 'inainte se (Hidea(l la preoţii sermanJ, acuma [392] 392 Dărl de seamă insă Ia acel potriotî, adecă la acel dispuşî a-şI minca pro­ priul neam in folosul Maghiarilor. A. n. Xenopol. Dr. A. Corre, (!riJuc rd Suicule-« Paris, Oetave Doin, 18\11, 1 val. .Ie (;:,4 paginI. Antropologia criminală, O �Liinl�1. atît de nouă, promite, în urma progreselor P(� care le-a realizat, sii producă rezultate fecunde. Primele cercetărt datează de acum 20 ani, cînd în 1871 Ce­ sare Lombroso publicn prima ediţiun« a operit sale < L'uorno de­ linquentc.» Bazele nouăt :jLiinte era6 puse, �i în Italia, oameni ca Enrico Ferri, baronul Gaiolalo, Sergi, Ouolonghi, Frigerio, Mana, Virgilio, Puglia �i Napolcone Colajann: continuă prin operele lor şi cercetările numeroase publicaLein -l'Archivio di psichiatria, scienze penali (: anlropologia criminale» curentul muodus do Lom­ broso. In Franta, Lacassagne cel inLii(1 d:\ un avint puternic studiilor de antropologie criminală, �i pe Ilngă ni intilnim pe alti), ca Kocher, E. Laurent, Ranx , Con-e, 'l'arde, .lolv, (;l1illot �i Hortillon, care ton se îndepărtează. de �coalaiLaliană. In Anglia, 'l'homson, Maudsley, Hack-Tuck, Havelocq, aduc nouă rezultate În domeniul criminologiel. In Austria găsim pe Be­ nedikt, in Rusia pe D-na I'aulina Tarnuwski �i Dmiiri Drill, în Olanda. pe von Hamei, ÎJl Spania pe Alvarez Taladriz, director la .Revista (le AnLmllologia criminal.) Arară de acestea, În 1RRf) sel,ine, primul (;ongres la Homa, in 188\cJ un alLlll are loc la Par-iz. I In anul acesta, 1)-1 CorTe, aulm al operelor «Le crime aux pa­ pays creolcs, �i «Les criminels», [lublic;1 p nouă lucrare se Adliva, 01'g. soc. ştiinţ1f. şi lite1'a1-e d�n Iaşi, voI. III. 6* [398] 398 D.'lrr de seamă "l arată îndestul de clar prin fapte numeroase că prescriptiunile re­ ligioase nu împiedecă niciodată pe criminal de la comiterea delic­ telor, ci din contra s-a văzut de multe ori că el imploră ajutorul lui Il-zeii pentru reuşita actelor sale." Aceia ce împiedecă crimi­ nalitatea este equilibrul în organizatia socială. şi aceia ce oca­ zionează imoralitatea nu este lipsa de religiune, ci persistenta în sînul societătir a unor factori şi împrejurărl anumite, îm­ prejurărî de care civilizatiunea actuală n-a rost scutită, ci care s-au accentuat chiar mai mult, transmise fiind din trecut multe din ele. Nu religiunea ne va explica cauzele mizeriei şi imoralitătiî dintr-o localitate oarecare, ci existenţa unor Imprejurăn determi­ nate, şi acestora trebue să le atribuim prezenta unei stări atît de mi­ zerabile în care stă cufundată o mare parte din societatea ac­ tuală şi al căriî tablou întunecat ni-l dă Raflalovitch în -Journal des Economistes,» vorbind despre situaţia tristă în care se găseşte majoritatea populaţiuniî din Londra, tablou care nu se deosebeşte de loc, prin adevărurile crude pe care le spune, de descrierea pe care ni-o dă Mercier în «Tableau de Paris» asupra existenţei ce o ducea contingentul imens al nenorociţilor din veacul trecut. M-a surprins mult faptul că D-rul Corre dă religiunii o in­ fluenţă asupra moralitătit, dînsul care a analizat cu atîta pătrun­ dere acele 3 categorii de facton �:i a arătat rolul fiecăruia în ex­ plicarea etiologe crimei �i a sinuciderii; dar cu toate aceste două observatiunt pe car·e le am făcut, lucrarea Ir-rulut Corre merită a­ tenţia cititorilor; căct în ia găsim () sumă de fapte, observaţiun'i juste şi capitole interesante ca:, «I'imitation, la suggestion et la contagion ; la civilisation et les re�imes, les professions et les classes. Ov. Deusuşianu. 1. In privinta moralităţiI Evreilor H , incli , ele. asemenea la părerea că reli­ g·ia are o influenţă atît rle mare asupra lor .. Şi la ei, unele împrejurărt, ca cuceri­ rea Canaanulur, ne arat,i pinii nude poate '\,erg·e ,lezlănţni"eft pnsiunilor celor mai barbare ale omuluj In secolul nostru, suh lmperlul lUI Napoleon, bande de Evrei prAdall Tiirile-de-Jos, A I r.a.ţi a, �i Lorena, ila\ a[arii de aceste cazur] �i altele mal rare, el se rn:'irg·inesc numai la delicte miel. Aceastii împrejurare insă s-ar putea ex­ plica maf biue prin caracterul rilsir lu, prin condi ţiuuile în cm'c td,esc şi foarte ·puţ,in prin inf'lnenţ,;:t relig'Îllni'f, earc în adevfl,r a exercitat o c\.cţ.iune asnpra istoriei lor însA 1111 atît de mnlt ClilIl se crc,lo. VezI1n Ilceastă chestie ,'eri a ,le articole publicate în "Revne des d.ellx Mon· des," 1891, de D. A. Leroy-Beauliell sllb t.ithl "les .Jnifs et l'antisemitisme" �i o­ pera lui De Canilolle "Histoire de la science et des savants" p. 402-407, 1 [399] ·.1.··.·, �. � , , , b I l f II � , " Pr. Dim. Dan, Armenit oriental! din Bucovina Pr. Dim. Dan, Arme/II:'/; lj}'ienLa!i din Bucooin«. Cernăuţr 1891, bl'o�ură in 80, pag. 45. In studiul acesta, JJ-J Dan, paroh in Lujanî, se ocupă : I ) cu vechimea Armeni lor în Bucovina, �i cind autorul zice Bucovina, Il oi trebue a lllţ,elege Moldova, de oare ee pe vru­ mea cind aLt venit Armeniî prin aceste locuri, Bucovina nu era ceva deosebit de Moldova; 2) eu datinile religioase ale Armenilor orientari: 3) eu datinile lor profauc. Elementul urmcncsc prezentă uu interes ccrcotătorulur istoric prin taptul că şi aCUIn, dnpă atitea sutiml de an)', se află Intr-o qlare de separatizm social, stare datorită, conservatorizmuluî de rasă unic în feliul stil"!. Multe nea­ murt ali venit şi s-au aşezat în ţară la !l01 de la suta a XII-a încoace, dar toale aproape s-au asimilat nouă; singurI Armeuil trăesc şi astăzl ca Armenl în ciuda V1'e­ murilor. Stahiliţl totdeauna prin Ul'gUrl, şi mult puţin in masă compactă, imbrătistnd din prima dată comertul, ra- / '- , mură puţin, clac;\nn de Jl'lill e\pluatat;'i de Hominl, Armenii �-all putut păstra iudi vidualituteu lor proprie ca rasa, Iim­ hă şi credinţă .. Comcrţautu] ca traficant I.l-al'e altă moşie decit banul; nefiind strins legat de piimînt ca ţăranul (t­ gTicultor, el fuge şi-�I mută locuinţa după vrcmurt, Indată ce nnprej urările poli ti ee fură dela vorahile Armenilor - dt.­ derea capitale] lor An-ni in 111îna Egiptenilor 1378 - el îşJ piirăsirii patria şi căutar(t. locurI mal bune prin alte ptt.rţ1. Astilz'i, Armeni] î'( găsim răzletiţl mal pe toaUl snpraf�tţa globuluI, ]Jretut'indenea ;�i totdeatma ca negustor>t. Prin părţile Dunarene au început a veni ind!' din suta a XI-a coloni'î de ArmenI, aşezîndu-se prin diferite puncte, unde în mare parte îl găsim şi astăzI. Aşa în AT� [400] 400 Dări de seamă ge;�, pe care D-l Hăjdău Jl crede a fi descălecat de Armenl, căc'î chiar cuvintul A1'ge;� iu armeneşlo al' iusernua mdtn7', vechia marcă a judeţului (ct. studiul D-Jnl A. D. Xenopol :11 Arhiva, anul 1). In Iaşl, Botoşani, Focşani, Suceava, gilsim colonir de Arrnenl din tirnpurl foarte vechi; în Bo­ toşani 1B50, în IaşI 1395 (v. Bisericile armenestl în Romi­ uia de păr, Melhisedec). D-1 Dan se 'oeupLl special eu Armeuit din Suceava el căror viaţă e pe deplin studiată dintr-o sumă de iz voară rutene, germane şi chiar armeueştl. Aprope tot ceia ce se referă la trecutul Armenilor în ţară la nOI e amintit în scurt : starea Armenilor supt diferiţi domn'] toleranţi sau nu; starea bisericii armcne, mal ales aceleî din Suceava, despre care vorbeşte pe larg. Luptele din biserica armea­ n;"! pentru unire cu papalitatea şi amestecul domnilor noştri, in aceste lupte sînt iarăşî bine arătate. Armeni 1 canegus­ tort ş-au însuşit averî man in ultimele timpuri, cu care Ş-;((I cumpărat o sumă de mosit, si autorul se sileşte a ar�lta , , , chiar pe n LUl1fJ care moşii ali cumpărat. Venind la partea fii )glJlct/iel, care formează partea II LI studiului, autorul in �;clll'te cuvinte j�J tlpnne vederile asupra chestiuniî daeI Armeuiî sint �aLl nu monojiziţ't, adecă dacă crud CLI Hristos a avut 2 natnrI, divină şi umană, ;;al"tuuma'i una. ])-1 Dan zice: Armeuil n-au primit ca bun sinodul al IV -a Calcedonean di II cauză că n-au inteles hotâririlc , luate asupra celor 2 naturi inl-1ristos,\ şi aceasta din ca­ nza cCI limbc( cwmeancl nî6 an te?�?nen't pevt?�L6 a deosebi e.x� presiun:ile: q.1.�(J(�=natur;1, O1)rJla=-tlubstanţă şi vJfo()'wrn�' = persoană, de aceia şi ziceact c�ltTristos are o singurtl natur;'t în loc de o singură persoau�l. AstăZI însă biserica armeană-oriental;1 recunoaşte dog- [401] Pr .. Dim. Dan, A,rmenil orientalt din Bucovina 401 ma despre cele 2 nuturl in Hristos, cum ne arată cărţile de ritual: «I'rin tine ni-s-a arătnt cel crucificat, cei 0711 �i ca D-zeu. .... », iar pc Eu,tdâe il numără şi ia intre (�l'clici; etc. Autorul pe scurt atingu toate chestiunile religioase şi (lacit vede citeva deosebin în ritual sali in unele rugă­ ciuru, nu ia biserica armeană ca ctcrodoxă, ei ca ortodoxă, căcJ chiar :;;i titlul cărtit priveşte Ile Arrnenf orientale în , , , înţeles dogmatic nu geografic. Cu prilejul acesta e bine a aminti discuţiunca care s-a incins intre 2 scriitort din Iaşl asupra faptului clacti biserica armeană e monofizită sau nu. E vorba de D-I GIt. Aramă, profesor la Seminarul Veniamin (Monofizitizmul h. arrnene, IaşI 1891) şi D-l Luca Sarmacaş, fost profesor la şcoala armenească din Iaşi (Răspuns, Iaş11891). Discuţiu­ nea între d -101' nu e finită şi s-a iscat In acest mod. D-I Aramă în a sa Istorie Bisericească, partea Il (Iaşî 1800), ocupindu-se do biserica anncană, zice că e rnonofi­ zită ; la această aserţi une, Ir-I Sarm..caş se sileşte a proba cît ele netemeinică e această părere. Expunerea D -Iul Sar­ macaş o cornplectă şi probele pc alocurea foarte convingă­ tonro. Admiţiud în fond e(l Armeuii recunosc dupla na­ l.ură a Iul Hristos, a-1 taxa ele Oltodox'î numaI e1Llp(l deo­ :;ohil'ile de ritual �i l'l'actic(l bisC1'icuască ar fi a ne ţinea prea pretenţio�l, de oarece in sînul aceleiaşl biserici, la. c:t­ cela�'î popor practica nu e unifonnu; cîte pmetice deose­ bite nu gă.sim chiar în biserica muntean,'\. faţ;'\. cu cea mol­ doveană? Separatizmul bisericiI armene de cea greae(l, vo­ dJimea sa cea mare, independenţa sa faţ6 cu biserica mu­ m(t, introducerea în biserie(t a limbiI armene în locul ce­ leI greceştl alI lost deajuns a-l da acel caracter deosebitOl' la care emittt ura şi blasfemele Grecilor st�. se vacUi, în­ trînsa o biserică ortodoxă.. Dacă la acestea mal adtmgăm [402] 402 DărI de seamă că influenţele. la care CI fost supusă biserica armeană a(1 fost deosebite, cii masa credincioşilor ora alcătuită din in­ di v iZl cu alte ::l PUCiUll!'], credinţe şi tradi ţiunî sociale, ne vom explica acele particularităţl, lnvâlite cu caracterul co­ miculuî şi a şă.galniclllul de cătră Greci şi Homlnl. NOI admitem părerea autorului acestei hrcşurI, nu şi a D-lu) Sarrnacaş, căcî chestia naturii duple in Hristos e aşa de abstractă şi nologică in fundamentele el dl mintea 1 UI Kant n-ar fi Îll stare s-o deslusască. , In partea a III autorul insistă asuprapmcticelor pro­ Iane ale Armenilor, ;,ded't uzurile sociale, caracterele Ar­ menilor ca neam, mcştcşugurilo lor, poli teţa armenească, familia arrneană ele. Mal de mult exista Il la Armeni 3 stăr) sociale : În­ tiia se intitula der (domn), a doua br.p'ont, iar a treia amir (principe). Obiceiul de a bate palmr;. la tocmeală, cum şi ele a str2n!Je muia o luat de la Armeni. Sint interesante ultimele rruduri cu 1'l'ivinţ,tl la hucă­ taria urrnenească. laUi citeva uumc de fui uc;\1'1 artneneştl : haliameichi (o plăcintă), dalausi (o turtă), bahlaoa, musaca, infect (colţunaşi), lolucm. (liiscuits), gortol (crupe), baliaic; (in­ virtită). ma/l)w!Ji..r;ltt (o turtă). crusta (tocmagl) : apoî luai l'repar�l c01'Clbia, h'�risa, lavats, thumac şi clalcacalv([. Gh. Hhibăllescu. [403] DOCUMENTE MENEG�III sau FRAŢAI C_EI DE GEMINEJ (Urmare) Pacire a doa Aratare 2 �ntaJ Cavalierul, Valentin. Valentin -Pe frate-tău ca să-I aflu, eu ştiu cee ce am tras, am căzut de pe picioare, suflet nu mi-au mal rămas, -Dentr-o margini la alta, tot Parisul" am călcat 1. Aflînd ch Hiblioteea Statulu! din IaşI posedă un mannscript a) Meneg­ milor, I-mn confruntat cu acel original pe care îl poserl ; variantele celor două ma­ nuscripte le-am semna lat în note sub indicatinnea M. B. I., adecă Manuscriptul Bibliotecei: din Iaşl. Actul întiiă fiind deja publicat, variantele, foarte importante de altmintrelea, le voiti publica ma, tirziI!. Manuscriptul se află în catalogul BiblioteceI Ja�l 1'\0. [, şi poartă numărul de ordine 26.38; el s-n scris de la .30 Iulie pînA în 10 Angnst. 181.3 de un Costa­ c+e şi are 1�2 de fete. Foaia Întîii! It inanuscriptuluî este tăiată, aşa că nu se poate afla nict din acest nUU1nscl'il't. cine e traducătorul Menegmilor. Manuscri ptul " complet şi bine conservat, afară de copertă. care este mîncată de cart, 1. 'I'auovieeauu 2, Cortul (M. B. 1.) 2. Parisul (lI1. B. 1). [404] 404 Documente n-am lăsat loc nicăiure, acum di-abe am picat -Dar uliţă n-au rămas,' unde să nu întălnesc din datornici eăte unul, şi drumul să nu cărnesc, ,Ştii pe marchezul cel falnic, şi pi-acela l-am tălnit, o sută cinzăel de galbini," îI un anu şi n· ai plătit. Cavalierul c Adevărat, ai dreptati, mi-t ruşine li di-acel om, căcî ştii cum că mi-au dat mie, banii ca un gaJanton. «Cu baniî cei dennainte;' aceluia să 5 plătescu de datorie acee, să cal să mă, măntuescu Valentin «Ne mai ştiindu în ce parti, să mă duc ca să-I găsăsc, am hotărît ca la vamă, de voiă merge nu greşăsc, ,Şi cu vamesii în sfadă, pe frate-tău am văzut, că-I giamant.anul pricina, nu mi- au rost greu de crezut. -I .. »am cunoscut de eleparli, căci a�tl asămănatt, încă! de crezut nu este, nu s-au mal dat la a]l,'î fralf , -Chipul, statul �i voroava, lot una o socoteşti, pe ori-cine" al voinţă, lesne po\i s;'\-l amăgeşti. «Iară la minte cu tine, să află foarte mai gios, pol itică 7 11 ice cum 11 -are, Ia vorba iute. şi gros, «Să cunoaşte foarte bine, că în Paris nu-l crescut, îl vez cum că- i de la (ară, în Picardia născut. C,walicJ'1I1 "Nu este pre de miruri, că chipul jura esla gros, căcl Iiiind crescut la \a1'(l, cum va fi politicos? -Numat în Paris" aice, să poate a să ciopli, ! de a sa sălbătăcirne,"v poate a să domoli! \ 1. Uliţă n-am g:1H:H una (\1.B.I.). 2, La el o sut,,! tie gnlbini (M.RI). il, Mii ruşinez (MJU,), 4. Mai corect, cel mal dinrîiîi. 5. Ce VOl lua să-I (.1\1.13.1.). G. ar pe cine (M,13.1). 7. Politetii. 8, îl (M,RI.). 9, In Paris numaî (.I\1.B.I). 10, Sălbătăcie (M.B.I.). [405] Menegmit Valentin «De departi-am luat sama, pentru sfada ce ave, şi dac-au eşit îndată, i-am arătat răvna me, «Cu o măgulire mică, aşă l-am înduplecat, căt să mă primască slugă, indată.l VăZUl plecat, «La tractir ' aici aproape, i-am zis2 cum că lăcuese, de isprava me ce bună, am cuvănt să mă fălesc, «Şi asă în Iostărie'' aici înnainte drept, fără de intărzăeri, ca să vie îl aştept. Cavalierul «Spune- m de cari pricină, te văz aşă de voios? Valentin 405 '1 Nărocul astăz îm pari, cu priinta şi folos, «Umblăndu într-această vremi, fără să mă măgulesc, cu asămănare noastră, am ceva să isprăvesc. «Tu să iar pe Isabela, pre cut lesne hotărăndu, şi de la notariu toţi banil, căt s-a pute mai curănd, • Doat lucruri de o dată. Cavalierul A�ă cu adevărat. Valentin «Eli voiă isprăvi pre lesne, vei vede foarte curat, frate-tău cest de la ţară, pe Aramia să ia, •. 'file 1,-01 da pe nepoata, iar Fineta esti-a me, Cavalierul «Indrăznetul nostru scopos, cum îl vom alcătui ? cu ce chip noi să începim ? trebue a sfătui. 1. 'I'rahtir (M.R.!.) <=': restaurant. 2. Sit vie (M.DJ.). 8. Restaurant. 4. Pe (B.M.I.). Adliva,01'g. soc. ştiinţi!. şi literare din Iaş'i, vol, III. [406] 406 Documente Valentin -Hainile aceste toati, trebue ca să le scou, vez ce poartă clironomit,' caută aşă2 să porţi, -Hainele tali cernite; clironomit asă port. Cavalierul Di-acest nu ştiu nimică, şi nici cunosc a lor port • Păr acum clironomir, în mănă nu mt- au venit, Valentin Dacă-i eşi la ivală, arată-te can mîhnit. «Fă pe notariu să te sărută, şi te poartă binişor, a pl�ne măn,a pe bant, îi chipul cel ma!, uşor. Uavalierul «Unul frati-nşălăciuni, este lucru cu păcat. Valentin Ce deşertăciune mari. ah căt eştl de, delicat! e. Ce le trudeşti cu aceste, ee te superi În zădar? dacă ţ·M isprăvi triaba, poli: să-I faci şi lui un dar, .EI de ar fi luat banii, eu sănt bine încred�nţat, că banii toţi pentru dănsu, să mă crez i-ar fi cruţat Cavaliernl «De mă vez pentru aceasta, cum cii tu-am înduplecat, o fac pentru Isabela, greşesc cu acest păcat. «O iuhăsc peste măsurăvît arăt adevărat, Şi ia tot Într-o văpai, văz că ardi-adevărat � «Talul iat nu mă cunoaşte, ştiinţă n-are' nici pic, n-am vrut să-I dati cunoştinţă, nicl prepusul cel mat mic, «Sabie şi măntăluta", avere me" îi curat, ce nădejde mă hrăneşte, la ce s-ar fi bucurat