[1] ANUL AL 43-lea A R H 1936 1 v No. 1-2 A REVISTĂ DE ISTORIE, FILOLOGiE ŞI CULTURA ROMÎNEASCĂ ORGANUL SOCIETĂŢII ISTORICO-FILOLOGICE DIN IAŞI NUMĂR FESTIV LA IMPLINIREA a 15 ANI DE APARIŢIE SUB DIRECŢIA PROFESORULUI ILIE BĂRBULESCU Institutul de Arte Grafice "PRESA BUNĂ» - Str. ş'telan cel Mare No. 56 , j [2] It; .\ [3] Modelul italian al Gramaticii lui Văcărescu Gramatica romînească a lui Ienăchiţă Văcărescu, publicată la 1787, este alcătuită din două părţi distincte, numite de el cărţi: cartea întîia cuprinde un fel de morfologie, iar cartea a doua, mai puţin unitară, cuprinde un fel de sintaxă, precedată de cîteva discuţii ortogtaîice şi urmată de o poetică, exempli­ ficată cu producţii poetice proprii ale lui Văcărescu. Impărţirea în două o face autorul însuşi. In realitate gramatica sa se com­ pune din trei părţi, daca socotim poetica, după cum şi trebue," ca o materie diferită. Acestei împărţiri de altfel îi corespunde şi o terminologie diferită supt raportul etimologic. Rămînînd Ia divisiunea pe care Văcărescu însuşi o face, observăm că cele două cărţi ale gramaticii sale se disting între ele şi prin terminologia întrebuinţată i in partea dela început Văcărescu întrebuinţează o nomenclatură gramaticală latină şi italiană; în partea a doua terminologia e mai mult grecească. Cătră sfîrşit, în poetică, se întîlnesc iarăşi termini italieneşti. Ţinînd seamă de aceste lucruri, este evident că putem considera de justă presupunerea care s'a făcut că Văcărescu a avut ca model de urmat şi o gramatică italiană. Dela grama­ ticile rornîneşti anterioare Văcăresca n'a suferit nici o influenţă, pentrucă gramaticile lui Eustatie Braşoveanul (1757) şi a lui Macarie (după 1757) nu s'au tiparit şi Văcărescu nu le-a cu­ noscut, iar a lui Samuel Micu s'a publicut În 1780, adică exact în anul cînd şi Văcărescu terrninase de compilat pe a sa, după cum afirmă Sulzer 1) în 1781. 1) Informaţie scoasă la iveală de L. Ş ă i nea nu, lst, filologiei romtne, Ed. II, Bucureşti 1895, pag, 93. [4] 4 D. GAZDARU Studioşi romun ca L. Ş ă i nea nul) şi R. Ion a Ş c u 2) au observat cu toţii influenţa italiană din gramatica lui Văcă­ rescu, însă niciunul n'a căutat în mod special să stabilească care este gramatica italiană care i-a servit de model. G. Pascu este cel dintîi, după cîte ştiu, care atinge ches­ tiunea modelului italian. Intr'un articol Intitulat Gramatica lut Văcărescu, publicat in Convorbiri Literare, LVI (1924), pg. 437-445 (utilizat apoi în Istoria literaturii romine din sec. XVI/I. 1. Cronicarii moldoveni şi munteni, Bucureşti 1926, pg. 96 şi urrn.), după ce notează toată nomenclatura de origine italiană şi grecească, trage următoarea concluzie: Terminologia latina-italiană din prima parte a Gramaticii şi cea grecească din a doua ne arată că pentru prima parte Văcărescu a avut un model ita­ lian, iar pentru a doua unul grecesc. Modelul italian a trebuit să fie Gramatica lui Faiea tipărită la Vineţia [Venezia] în 1760 pe care o citează în prefaţă, iar modelul grecesc a trebuit să fie Anionie Caiiţor citat în text. .. (pg. 444). S'ar părea că chestiunea aceasta a modelului italian este rezolvată şi că nu ne-ar mai rămînea de făcut decît să luăm gramatica lui Faţea şi să o comparăm cu gramatica lui Vă­ cărescu. Aşa ar fi dacă ar exista o gramatică de Faţea. Dar o g r a­ m ati c ă p u b I i cat ă d e F aţ eal a V e n e ţ i a în 1 7 6 O nu există. Nici n'a existat vreodată. lată ce constatări m'au adus la această concluzie negativă. Am urmărit în chip foarte amănunţit şi în mai multe rîn­ duri în cursul celor cîţiva ani cît am lucrat in marile biblio­ teci italiene, cum este Biblioteca Vaticana din Roma, ori cum sînt bibliotecile naţionale din Veneţia, Florenţa şi Roma şi în special în Biblioteca Marciana din Veneţia şi de mai multe ori am cerut informaţii dela unii învăţaţi italieni specialişti în bi­ bliografie, dar n'am dat de urma niciunui grarnatic cu numele Fa ţ e a, ori cu vreun nume asemănător. 1) L. Ştii nea fi u, op, cit., pg. 95, 98. 2) Romulus J o TI aş c u, Gramaticii romini, Iaşi 1914, pg. 27, 287. [5] .' , 'f <'1. �"" e I I )j MODELUL ITALIAN AL GRAMATICII LTTI VACARESCU 5 Supt anul 1761, am găsit pomenit un Giorgio Fac e a di Cerigo ia Veneţia, ales capelan de S. Giorgio şi trimis apoi În Corfu 1), dar acest Facea n'a scris şi n'a publicat nici o gramatică. Căzîndu-mi întîmplător în mînă, în cursul acestor cercetări, un studiu bibliografic al lui Giovanni P a il sa: L'eâiztone del .Paâre di fameglia" di Mutio de Muiii Teramano e l'itinerarlo de' Fratelli Fac i j tipografi abruzzesi, Bologna 1889, în care se înfăţişează activitatea tipografică a fraţilor 1 s ido r o şi Le p ido Fac i j, m'am gîndit să urmăresc întreaga familie, foarte numeroasă, � acestor Facij care şi-au păstrat meseria de tipografi din neam în neam, doar voiu găsi măcar pe unul din ei care să fi fost autor de gramatici, ori cel puţin să fi pu­ blicat în tipografiile lor vreo gramatică italiană. In lista ope­ relor tipărite de ei nu este amintită nicio gramatică 2). De altfel niciunul din aceşti Facij n'a trăit. la Veneţia. Pentru Veneţia in special nu s'a scris încă o istorie ge­ nerală şi complectă a tiparului, din cauza vastităţii subiectului. Se ştie că Veneţia a fost unul din cele mai importante centre tipografice din lume. Cînd e vorba însă de o gramatică aşa de recentă, cum este aceea citată de Văcărescu ca fiind publicată la 1760, operele bibliografice consul1ate de mine cred că sînt suficiente să mă îndreptăţească să afirm că n'a existat un gra­ matic Faţea, Nici măcar un nume asemănător n'am întînit în operele bibliografice de felul celor publicate de' Ci c o g n a, Bibliografia Veneziana, Venezia 1847; Girolamo S o r an z o, Bibliografia Veneziana, Venezia 1885; ori în studiile istorice şi bibliografice referitoare la istoria tiparului în Italia, cum sînt lu­ crările unui Horatio F. B r o w n, The Yenettan priniinq press. An historical study based upon documents for the most part hitherto unpubllshed, London 1891, sau lexiconul lui G. Fum a g a 11 i, Lexicon tţjpoqraphicum ttaliae, Florence 1905. 1) CL P. P i s ani, 1 cristianitli rito orientale a Venezia e nei possedimenti (Jenez/ani (1439-1791), in L'Afeneo Veneto, XX, voI. 1, Ve­ nezia 1897, pg. 376. 2) CI. pe lîngă articolul pomenit în text mai sus şi Giovannl P a n s a, La tipografia in Abruzzo dal sec, XV al sec, XVIII. Saggio critice-biblic­ graflco. Lanciano 1891,. G. G a b r i e J J i, La stampa in Ascoli Piceno, în il Bibliofilo, 1, 1?80, pg. 126-127. lilllllm-:lRfll;:-:11!W:....: Iiiliii iiiiiiiiiiiiiiliiiiiiiiiiiiii' [6] 6 D. GAZDARU Mai mult decît atît: În Museul Correr din Veneţia se păs­ trează un Elenco di siampatori e librari tanio oeneii che [o­ resiieri et di quelli ad isianza dei quali si pubblicarono libri in Venezia, compilat de Ci c o g n a şi rămas inedit (Museo Civico Cod. 3044). Cuprinde numele înşirate alfabetic ale tipo­ graîilor şi Jibrarilor din Veneţia între anii 1469 - 1799. Faţea lipseşte. Dacă nu există niciun gramatic italian Faţea, atunci cum se împacă aceste rezultate negative ale cercetărilor mele cu citaţia lui Văcărescu pe care se bazează G. Pascu cînd afirmă că modelul italian al gramaticii lui Văcărescu este Faţea ? Mai întîi să ne oprim puţin asupra acestei cita ţii. Nu cumva se pretează şi la altă interpretare decît aceea dată de G. Pascu? Citaţia lui Văcărescu este o notă marginală Ia prefata ediţiei de Rîmnic, notă cu caracter de trimitere bibliograîică, aşa cum se fac astăzi citaţiile din josul paginii. Văcărescu mai are şi alte note marginale . care toate se referă strict la text, adică la anumite afirmaţii făcute în prefaţă. Astfel sînt citaţi; Rişer 1), Marele VasiJie, Seneca, Salustie şi ThaIis. Intr'o notă marginală dela pg. 3 este citat şi Faţea în mo­ dul următor: f'Pdlt) -), Mare a . fost durerea Ar­ delenilor, când s'a aflat de felonia ţarului Ale x a n d r u II şi de perîidia lui G o r t c hac of f, care pecetlui seră soarta Ba­ sarabiei. Dealtfel, primejdia slavă a fost totdeaana just apre­ ciată 'in Ardeal 5), încât dacă după 1878 România S'& întors cu faţa spre puterile centrale explicaţia a putut fi lesne găsită peste Carpaţi, unde era convingerea, că Rusia nici ca amici nu ne, va cruţa, dacă interesele ei vor cere strivirea noastră. Statul ro­ mân, nevoit a urma o politică, după unii, contrară instinctului na­ ţional, privită numai din punctul de vedere al acţiunei Românilor din ţările coroanei Sf. Ştefan, dar totuşi singura şi înţăleapta poli­ tică după umilirea căşunată de coreligionarii ruşi, trebuia să mas­ cheze o desinteresare faţă de Irămăntările de peste munţi, care după .. conslatulrea conlidenţială" din '12-14 Mai 1881, duseră . la organizarea unui "partid naţional român din Tr. şi Ungaria". având ca puncte principale: autonomia. Ard., uzul limbii rom' 1) 1 d e m, p. 33. 2) T. 1\'1 a i ore s c u, Istoria Coniimporană, Buc. 1925, p. 107. 3) C. G rau r, op. cit. p. 310. 4) 1 b i d. p, 308. 5) P u Ş car i u, op. cit. p. 25. [39] CAROL 1 ŞI ROMANII DIN ARDEAL INTRE 1866-1900 39 ====== şi egala îndreptăţire 1). Dacă acela care strigase la areopagul dela Berlin că "nu vând suflete de Români" 2), Ioan B r ă tia nu şi domnul său, Car o 1 1, care iubea în aceiaşi măsură popo­ rul românesc de pretutindeni, căruia împrejurările nu i-au per­ mis lui să-I închege. sau măcar cum ar fi voit, ca la moartea sa, să nu lase ţara fă�ă ce a pierdut În timpul domniei sale 3), au fost siliţi a stăvili agitaţlunlle iredentiste din interior, ajun­ găndu-se chiar uneori la excese de zel, pentru a feri ţara de 'noi umilinţe, nu ei au fost devină şi s'au comis erori atunci când s'a pus la cântar naţionalismul lui Ioan B r ă tia n u, In­ dreptându-se concomitent şi atacuri nelegitime spre capul sta­ tuluiromăn. Poporul roman, în frunte cu Regele lui, amărât de pierderea Basarabiei se convinse că sentimentalităţile tradi­ ţionale de co-ortodoxlm sau de co-Iatinitate nu mai au rost în politică; că pacea de care aveam nevoe ne-o garanta mai cu succes Germania şi că trecerea spre triplică era necesară. Dar nimeni n'a protestat atunci că apropierea de Austria a fost o greşală. Ce s'a spus despre aceasta, s'a spus mai târziu, însă cu scopuri de partid. In 1881, conducătorul noului curs în eul­ tura română, Titu Mai ore seu, fost ministru în 1876, arăta într'un articol din .Deutsche Reouer , dela 1 Ianuarie, că poziţia izolată a României ar însemna un pericol mare şi împiedecător al oricărui succes. Această ideie a fost aplaudată de mulţi oameni politici 4) români,iar P. Car p fu trimis la Viena.; In 1883, 26 August, B i s mar c Il: şi B r ă tia n u se în­ tâlneau la Gastein, cu prilejul ducerii. lui Car 01 I)a Berlin, care vizită la intoarcere şi pe împăratul Fr. 1 os i I, ce împre­ ună cu cancelarul său austriac K ain b Il: y primiră cu toate do- 1) B r o t e, po, cit. p, 208. 2} 1. R. A b r ude a n u, op. cit. p. 74. 3) Sa b i n a Ca n tac uzi n o. Din viata (am il iei 1. C. Brătionu, Buc. 1933, p, 212. 4) Insuşi Mai ore s c u a mărturisit cii a scris acest articol "pe a sa răspundere, nu în numele partid. conservator pe care nu-l consultase, dar arătând comunitatea de vederi cu unii membri conducători ai "junei drepte". Articolul a fost tradus de E m i nes c il, reprodus în Timpul şi pentru polemică, şi în "Românul", pe atunci încă organul guvernului li­ beral. In vre-o cinci articole de fond, apărute între 12 lan. şi 5 Febr. 1881 Românul combate cu violenţă ideia politică din artic. lui Mai ore s c II (cî, Mai ore S c li, Ist. Coniimp, a României, Buc. 1925, pp. 179, 180, 188) [40] 40 A. H. GOUMAS vezile de prietenie pe oaspeţii români şi astfel în(ălegerea Ro­ mâniei cu Austria era îapt împlinit. Regele n'a fost desaprobat de naţiune, ci din potrivă broşurile lui D. A. S tur z a din 18901) ale lui T. 10 il e s cu, din 18912) şi cartea D-Iui N. lor g a "Geschichte des rumănischen votkes: "), au admis, an afirmat şi susţinut în literatura noastră politică solidaritatea cutriplica, ală­ turi de care se găsea şi o putere latină, Italia, încă din 1882. Prin era nouă în politica externă a României, ce ne plasa în "sfera de ac­ ţiune a poliglotei Austrii" 4). desigur că eram chemaţi la enorme sacrificii, atât morale, cât şi materiale, totuşi politica aceasta sobră n'a însearnnat o înfrăţire de popoare şi Romania nu şi-a pu­ tut nega nici pe fraţii din Ungaria şi Transilvania, nici-nu-şi putea sacrifica în ghiarele politicei de germani zare sau rutenizare pe Românii din Bucovina. Nu s'a făcut o politică de renunţare faţă de Românii obijduiţi şi am evitat pe cât posibil intenţia Austriei de a produce o diversiune, lndreptănd privirile cercu­ rior noastre înspre Macedonia, pentru a lăsa pe Românii ar­ deleni la cornplecta discreţie a Ungurilor 5). Nu puteam uita cei a ce nu se putea uita: tot înţălesul idealului naţional, chiar. dacă problemele noastre nu ne îngăduiau deocamdată. Faptul că Ioan B r il tia n u a trimis În 1884 pe Ioan SIa v ici la Sibiu, cu misiunea de a înfiinţa acolo ziarul cotidian "Tribuna" 6) pen­ tru care, probabil, că venise la Bucureşti, tot în acelaş an şi G h. Pop. de B ă Ş e şti, în numele Partid. Naţ. Rom., care avu Intrevederi cu K o g ă 1 n i cea nu, B r ă tia n u, Car p, C a­ ta r gi u, La h o var i 7), nu este oare o dovadă elocventă că regatul României se gândea matur şi serios la pop. rom. de peste Carpati şi la unirea neamului românesc? A judeca atitudinea Regelui Car o I 1 îaţă de Ardeleni nu- 1) D. A. S tur z a, Europa, Rusia şi Românio; studiu etnic şi politic, Buc, 1890. 2) T. Ion e s c u, La politique etranqere aeta Roumanie, Buc. 1891. 3) op. cit., Il-er Band, p. 368-370, 4) T. Maiorescu, Dis cur sur i, vol. Ill, p. 6. 5) I. Urs u, Politica României (extras din "Reu. Neamului") Iaşi, 1916, p. 6. 6) I. SIa v ici, o p. dit. p. 27; I. R. A b ude a n li, op. cit. p. 57. 7) E. Ung u rea n u, op. cit. p. 50-60; I. G e o r g e s c u, George Por>. de Băşeşti, Oradia, 1935. [41] CAROL T ŞI ROMINll DIN ARDEAL INTRE 1866-1900 41 mai după incidentul dela Iaşi, provocat de entuziasmul lui P. G r ă d i Ş t e a il li '), sau după sensaţia produsă în Sept. �885 prin expulsarea câtorva Români transilvăneni 2), vinovaţi de răspăndirea unor proclarnaţii revoluţionare peste munţi, sau după rezistenţa în opinia publică în ce priveşte încheerea con­ venţiei consulare cu Germania în 22 Mai 1886. cât şi după demisia dela primărie (5 Iunie 1886) a lui FIe v a, totdeauna pornit spre agita re 3), ar urma să ne facem nelntălegătoril firii marelui monarh, care de teama răspunderii mari ce avea şi de teama verdictului istoriei a rămas subordonat unui simţământ excesiv al onoarei, al cuvăntului dat şi hotărărea-i odată luată, nimeni mai bine şi mai leal ca dansul nu şi-a făcut datoria 4). Când toate sîorţările guvernului regal se depuneau pentru conserva­ rea statului român, atât de pizmuit de Austro-Ungaria şi In­ grijorat faţă -de evenimentele balcanice din 1885-86: unirea re­ voluţionară a Rumeliei cu Bulgaria (6 Sept. 1885), răzb. Intre Serbia şi Bulgaria (2-16 Nov. 1885), înstrăinarea Bulgariei de Rusia, detronarea principelui A. B a't ten b e r g (9 Aug. 1886), agitările ministrului Rusiei din Bucureşti, Hit r o vo; atentatul în contra prefectului Ma n t o v din Rusciuc (1887, 19 Mart); intenţia regenţei Sta m bul o v - K a r a v e l o v - M 11 t le u r o v de-a ajunge la unirea personală a Bulgariei cu România sub Car o 1 1; urcarea lui Ferdinand de C o b u r g pe tronul Bul­ gariei (25 Iunie 1887) şi aţăţările ruseşti contra lui, toate a­ ceste evenimente, ne întrebăm, oare mai puteau să permită re­ gimului brătienist slăbiciunea de a nu înlrăna excitarea spiri­ telor, fie de opoziţia conservatorilor 5), fie de societatea "Car­ paţii, a înfiinţată încă din 24 Ianuarie 1882? -). Incontestabil că 1) C. G r a li r, op. cit. 103-5. Re gel e Car o l călătorind în a­ nul 1883 la Berlin şi Viena ştiu să explice suveranilor deacolo că nu pot fi chemaţi la răspundere bărbaţii de stat serioşi pentru discursuri de ban­ chete ale unor oameni politici fără răspundere. cu aluzii la drepturile i rn­ prescriptibile ele României asupra Bucovinei şi Transllv, (Memoriile Rege­ lui, vol. IV). 2) Mai ore seu, lst. Cont. p. 226. (C i Il r c il, Sec ă Ş ea n Il p r o î, O că Ş a n Il, s t ud. D r o c - B ă n c i u les c u, Cor nea n Il el. 1 A b r li dea n u, op. cit. p. 59). 3) Mai ore S c li, op, cit. p. 227. 4) S. Cantacuzino, o p, cit· p, 191-2. 5) Maiorescu, op. cit. p. 225--6. 6) I. R A b r ude a n u op, cit. p. 59. [42] A. H. GOL1Ml1S �========�======�== 42 vecinii noştri dela Budapesta erau provocatorii mai întâi 1) şi cu toate că comitetul naţional din Ardeal la 1881 se decla­ rase pentru tripla alianţă 2), ei nu s'au putut stăpâni ca să nu in­ tensifice maghiarizarea Românilor, Inîiinţănd societăţi ad-hoc, ca Kultur-egylet-ul din Cluj 3), spre a culmina cu acele Kisde­ dov-uri scelerate, prin care se deslipeau cu sila pe copil dela părinţii lui. dela limba şi patria lui, Iăcându-l să uite în viitor ţara şi neamul său. Astfel, în umbra Triplei alianţe şi a păcii, Maghiarii urziră complotul de distrugere a naţiunii române, fiind siguri de o neimixtiune din afară şi adăpostiţi de frica ce avea toată lumea de o conîlagraţiune europeană. Anul 1887-88 aducea noui griji, care aveau să încreţească fruntea regelui român, căci pe lângă lncăerările de stradă din provincie şi capitală ale opoziţiei unite, ce nu I-au cruţat nici pe dânsul, cu ocazia vizitei de la Iaşi pentru sfinţirea bisericii metropolitane 4), se mai adăugau şi evenimentele externe sumbre 'prin războiul iminent între Rusia şi Austria, cea dintăi punând la cale răs­ coalele ţărăneşti din România (1888), rus olilii înmulţindu-se 5),. pentru ca s'o facă pe aceasta incapabilă de acţiune G). In aceste vremuri mohorăte pentru liniştea omenirii, plecarea Regelui Car a 1 la Berlin, (1.13 Martie 1888) la înmormântarea împăratului W i 1 h e l m 17), avea să trezească mari iluzii la Români din Ardeal, care încurajaţi şi de opinia publică eu- 1) C. Bac alb a Ş a, Bucureştii de altădată, -I, Buc. 1927, p. 309-10 In 1883 studenttmea română dela Cluj a fost g'onită din Univ. şi bătută, iar la anchetă se decise eliminarea multora. Studenţii din Buc. se agitată în­ drurnati de conservatori şi sparg geamurile la legaţia Austro-Ungariei, 2) I. G e o r g e seu, Dr. 1. Raţii, Sibiu, 1628. p, 58 nota 1. 3) 1. R. A b r ude an u, 1. crt. p. 59. 4) Mai ore seu, op. cit. p. 229-31. In acest timp N. FiI i p e s c ti atacă coroana în "Epoca" şi rostise la Galaţi fraza lui Garnbeta, vorbind de Regele său .să se plece, sau să plece". (p, 232). B r ă tia n u primeşte atacuri dela foştii săi prieteni: prof. G h. M â r z e S c ti şi M. T z o n y' prin broşura »Regimul corupţiunii şi al teroarei sau Guoernul lui 1. C. Brătiauu", Iaşi 1888. 5) 10 1887 apare la Buc, o broşură politica rusolllă întitulată Ro­ mânia şi viitorul ei de un român retras din viaţa politică", pledâod pen­ tru alipirea Rom. de Rusia (1. R. Abrundeanu, op, cit. p. 55-6). 6) C. G rau r, op, cit. p. 177; D. M ură Ş a o u, Nationalismul lui Eminescu, p, XXXIII şi 240. 7) Mai ore seu, op, cit. p, 235. [43] I t \ CAROL 1 ŞI ROMINII DIN ARDEAL DINrRE 1866-1900 43 ropeană 1) eşiră din pasivitate, pentru a se adresa din nou împara­ tului-rege printr'un "Memorand," a cărui redactare era gata in 9 Mai 18892). Ori cât ar fi intervenit Regele Car o 1 1 pentru îndulcirea traiului Ardelenilor, preocupat de .Iiberarea fraţilor subjugaţi," cum afirma publicistul Har de n 3), la întoarcerea sa în ţară, după căderea "sinistrului bătrân" ,-vizîrului-loan B r ă­ tia n u, şi venirea ministerului junimist (22 Martie 1888) cu pre­ zidentul T. Ros e t t i la interne şi P. Car p ia externe 4), chestiu­ nea românească era sortită a intra într'o nouă iasă de desvol­ tare prin eşi rea din cadrele politicei interne ale Ungariei, spre a lrece în domeniul politicei externe, gravitând mai mult spre Bucureşti, unde răsărea »soarele României" 5), prin înfiinţarea "casei su­ fleteşti a tuturor Românilor," Liga Culturală, (1891), condusă cu multă dibăcie de un om cu mari calităţi, Grigore B r ă­ tia n u 6). Op oziţioniştii de eri, regimul conservator dintre 23 Martie 1888 - 7 Dec. 1891 -- aveau să fie atacaţi de liberali, care au fost ispitiţi de chestiunea transilvăneană, spre a pune în încurcătură pe adversarii lor politici. Astfel, auctor Iit reus. In România se vorbea foarte mult despre mişcarea naţională ca rezultat al proceselor de presă. din Transilvania 7), a arnes­ tecului Ungurilor în şcoalele române, a propagandei lor îanatlce, iar "guvernul personal", Ros e t t i - Car p, cu un parlament plin de protagonişti, cu ordinea turburată de răscoala ţăranilor, fu ne­ voit a se retrage, făcând locul ministerului L. Ca 1 ar g i dela 18 Dec. 189t·-3 Dec. 1895, eu La h o var i la externe şi T. Ion e s c il la culte 8). Adusă în parlamentul ţării �chestiunea româna" 9), Al. La h o var i şi Car p. răspund energic, eate- 1) G. Mor o i il n u, Luptele pentru emancipare ale Rom. din Ar­ deal in lumina europeană, Buc. 1929, p. 18 şi urrn, 2) 1. Georgescu, op. cit p.59. 3) România şi popoarele balcanice (publicaţia Iigei culturale) 1913 p. 43, Nota 1. 4) Mai ore seu op. cit. p, 239. 5) O. De u S li Ş i a nu. op, cit. p. 65. 6) 1 b i d, p. 16. 7) B ro t e, op. cit. p, 431-444. 8) Maiorescu, op. cit. p. p, 245, 288-9. 9) Discursul fu ţinut la senat de D. A S tur z a, şeful Part, N. Liberal în sedinta din 27 Nov. 1893 (Brote, p. 274) şi la cameră de An. S tol j a n în şedinţa din 10 I 22 Dec. 1893 (A n. S tol j a n, Le chestion, nationale, Buc. 1894) declarând că nu pot vota răspunsul la discursul tronului, negăsind în acest răspuns .aspiraţiunile naţiunei şi tendinţele politicei liberale. �m."II""""""""""""""""""""""""""""""""""11 [44] 44 A. H. GOLlM.AS toric, liberalilor instigatori ai studenţilor J), arătănd şi ligei cultu­ rale 2), că din această chestiune nu trebue să facem o armă politică, fiindcă guvernul român recunoaşte importanţa chestiunei şi ad­ mite chiar legitimitatea României de a se ocupa de dânsa, însa crede că interesele regatului şi ale românismului vor fi mai bine păzite, dacă chestiunea va fi lăsată să-şi facă cursul ei firesc, nasuparată de nimeni. Un amestec din partea României În cearta dintre Români şi Maghiari ar putea fi privit ca un amestec ne­ permis în afacerile interioare ale unui stat şi ar trebui sa fie păgubitor atât pentru regat, cât şi pentru Românii de peste munţi 3). A fost un trist debut al liberalilor şi s'au ajuns chiar la calomnii pe chestiunea naţională, acuzănd-I pe La h o var i că \ ar fi intervenit pe lângă jurnalele franceze să nu mai Insereze nimic despre Liga, vorbindu- se şi de o "tradare dovedită", de o .aîacere Lahovari", ce a avut ecou în presa din străina­ tate 4), iar Ardelenii foarte Ingrijorati de amestecul politicei în­ tr'o atare chestiune, declarau că' vor »respinge un asemenea ajutor" 5). Liberalii făcând politică de partid din întreita alianţă şi chestiunea transilvăneană au făcut mai mult rău Românilor din Ungaria şi Ardeal decât bine, întrucât guvernele ungureşti au ştiut a exploata acest "naţionalism latrans" al politicianilor regăţeni. Avea dreptate ministrul de externe al regimului conserva­ tor zicând că pentru asemenea chestiuni trebue multă desinteresare şi patriotism, fiindcă D. A. Sturza venind la guvern dupa 1895 nu-şi va ţine niciun angajament luat în opoziţie. Deaceia, cre­ dem că politica chibzuită şi sîioasă în "chestia ardeleană" a conservatorilor a popularizat mai mult causa românească, decât liberalii lui Mitiţă S tur z a. Românii ardeleni mai soli­ dari decât regateni 6), după ce tipăriră în 1892 Ia tipografia din 1) Studenţii P. Neg u 1 e s cuşi S. M e h e din ţi publicară în 1892 "Memoriul studenţi/al' bucureşteni" către străinătate, memoriu urmat În curând de .Replica" lui A. C. P o p o vie i, (1. R. A b r ude a n u, op. cit. p, 62. Nota 1). 2) Condusă de V. A. U r e c h e, după moartea lui ar. B r ă tia nu, "cel mai mare român dela sfârşitul sec. XIX" (O. De u s u'ş i a n u, op. cit. p, 20-1). 3) B ro t e, op. cit. p. 164. 4) O. De n s u şi a n li, op. cit. p. 27. 5) 1 b i d. p. 10. , 6) Adversar mai principal al prezentării "Memorandului" era Al. M oc S o n y i (O e o r g e s c u, op. cit. p. 59). [45] C.·cROL 1 sr HOMINfr DlN" ARDEAL lNl'Rf; 1866-1900_ 45 ==== Sibiu În limba franceză, germană, română, pe 23 pagini, acel "Memoranclc, care era o lucrare de mare valoare istorică, cuprin­ zând toate suferinţele şi nedreptăţile lor, unul din actele cele mai chibzuite şi cumpătate ale Rom. ardeleni, punând în fruntea lor un comitet cu Dr. I. R aţi u preşedinte, hotărăsc ca pe ziua de 28 Mai 1892 să-I supue împăratului, singurul care ar putea împăca popoarele învrăjbite, căci "ale Monarhului sunt inimile "i inimile sunt plenitudinea puterii'). Cum puteau să se apere mai bine Românii de încălcările maghiare decât cu legea, is­ toria, documente, tradiţiuni, cuviinţă,? Niciodată nu s'au spus cuvinte mai pline de demnitate şi conştiente În faţa tro­ nului vienez ca acestea: "Sunt.em chibzuiţi, Majestate, suntem iubitori de ordine, leali şi îndelung răbdători, dar suntem oameni şi nu putem să rămănem neatinşi, când în fiecare zi suntem provoca ti, msultat: fără sfială, loviţi în interesele noastre cultu­ rale, în cele economice, amenintati în existenţa noastră naţie­ nală" 2). Pelerinajul Românilor la Viena a fost o crudă deziluzie, căci primiţi bine de populaţia din Viena, de partid. social creştin a lui L u e ger a), de studenţi ,), 'n'au fost primiţi însă de împărat, care cu 2 zile înainte fugise la Ischl, încât delegaţiunea se resernnă şi dupa ce depuse sigilat Mernorandul în cancelaria cabinetului lui Pc. Iosil, rnâhniţi de tratamentul suveranului se întorc în Ardeal, neştiind ce să spună poporului care-i Întrebă ce au făcut. In loc ele soluţionarea doleanţelor lor ei sunt daţi în judecată pen­ tru ",tradare" de Ungurii, care s'au dedat la vandalismele dela Turda şi după nişte desbateri meşteşugite ale curţel cu juri din Cluj între 7 �25Mai 1894, într'o atmosfera extrem de apăsătoare pentru acuzatori şi În prezenta tuturor reprezentaţilor marelor cotidiane din Europa şi America 5), se rostia un verdict de condamnare, pentru 25 de patrioţi, mai aspru pentru V. L u c aci 6) 1) 1 b i d, p. 65-5 şi B r 6 t e o p. cit. p. 240-269. 2) Ibid. p. 25 l . 3) I. G e o r g e S c 11, op, cit. p. 67. 4) I. CI o Il o ţel, Revolutia din 1810 'şi Unirea Arci. cu România, Cluj, 1928. Ace) care insultetea tineri mea romana din Viena era tănărul Alex. Vai d a V o e v o d. (p, 169-75). 5. I. G e o r g e S c ti, op. cit. p. 91 -'- 100, !. A t h nas iad, op. cit, p. 10-·40. 6) Al. Ci ura, Biografia părintelui Lucaci, Sibiu, 1928. [46] 46 A. H. GOLIlvlAS pe care ca preot voiau să-I desonoreze. Deacuma, după ce conducătorii fireşti ai Rom. ardelenii sunt întemniţaţi la Sege­ din şi Vaţ, aveau să urmeze vremuri de jertfă mare, de luptă cum n'au mai fost. Urgia acestui proces de rasă trezi şi mai multă simpatie Românilor în opinia publică euro­ peană 1), iar la Bucureşti mare efervescenţă naţionalistă. Dr, R ati u venise în 1893 la Buc. unde discută cu S t u r z a' Cat a r g i u, FiI i P e s c u, De I a v r an cea, fără să ştim ce hotărâri au luat. Nu-i exclus ca R ati u să fi cerut marilor noştri barbati o interventie a Regelui C a ro 1 1, în vederea a­ tenuărei brutalităţilor ungureşti. Poate de aceia S tur z a l-a sfătuit să nu se mai Întoarcă în Ardeal, 2) văzând hotărărea ministerului L. Cat ar g i u, lmpărtăşita împarte şi de rege, care nu putea face nimic pentru Ardeleni, decât doară cel mult să-I a­ jute discret cu subvenţii, pe care T. Ion e seu le furniza într'un chip demn de relevat. Nu putem primi alirmaţiunea Dvlui X e ni 3) că T. l o­ nes cu avea legături cu Ardealul şi cu tinerimea universitară fără să-I ştie regele său, dată fiind grija lui Car o I 1 de aşi supraveghea sfetnicii îndeaproape. Mai degrabă putem ad­ mite supoziţia, că legăturile lui T. Ion e seu cu Ardealul erau, cum zicea şi Maiorescu �), fără ştirea'consiliulul, dar nu fără şti­ rea monarhului român. Indignarea bătrănului L. Cat ar g i u faţă de procedarea barbară a Ungurilor la Cluj, era indignarea Begelul Car o I 1, care nu mai putu să rămănă în rezerva sa caracteristică. Manilestaţiunlle de stradă cu nstudenţi măcelă­ riţi," ca cea din 14 Sept. 1894, dela statuia lui M. Viteazu 5) ne stricau mai mult din punct de vedere internaţional, iar pe Rege îl jenau. Abia după ce îndârjirea intemniţaţilor respinse orice propunere de pace a Ungurilor şi după ce "omul de­ zastru", Sturza, mai Incetase cu antidinasticismul său 6), Re- 1) Georgescu op. citp, 137-148: G. Moroianu, Legăturile Mas/re cu Anglia, Cluj 1923, p. 20-40. 2) 1 b i d p. 156. 3) C. X el n i, T. Ion e s c u, Buc. 1933, ed, UI. p, 108. 112. 4) M ai ore s c u, op, cit. p, 308. 5) N. FiI i pe s c u .discursuri politice" publ, de N. Pa n­ de lea, Buc. 1912, 1 p. 137. FiI i p e s c u \ era primar al capitalei cu pri­ lejul .Barbariilor din noaptea de 14 Sept. 1894". (143-156) 9) In 25 Sept. ţine o întrunire în sala "Orfeu"atacând coroana (Maiorescu, op. cit. 312). I I 1· i J 1 [47] CAROL 1 ŞI ROMINII DIN ARDEAL DINTRE 1866-1900 47 gele Car o l 1, .aîectat de suferinţele celor închişi de către Habsburgii, ce aveau pe frontispiciul reşedinţeilor frumosul dic­ ton �iustiţia regnorum fundamentum," plecă la Ischl in zilele de 9-10 August 1895, nu spre a i se lăudă politica lui" Inţăleaptă de îactor distins şi cu drepturi egale în viaţa statelor europene" 1), ci spre a depune insistenţe rodnice, ştiind să pledeze cu toată căl­ dura cauza patrioţilor ardeleni, încât la interval numai de o lună dela vizita regală, la 15 Sept. 1895, condamnaţii dela Seghedin şi Vaţ au fost graţiaţi de împărat. Se impune şi o altă întrebare. Să fi intervenit oare Regele Car o I I numai pentru faptul că simpatiza cu mişcarea românească din Ardeal, sau fiindcă "ideiaMemorandului pornise dela dânsul" şi atunci s'a simţit obligat la această intervenţie? 2). Că era obsedat de problema Ardelenilor aceasta s'a văzut cu prisosinţă mai sus, dar nu putem exclude nici ipoteza sugestiei redactărei "Metnoran­ el-ului". Pentru noi aceasta e o chestiune verosimilă, iar in ce priveşte atitudinea Regelui după primul minister Sturza, 14 Oct, 1895 - 31 Mart 1897�) avem oarecari nedumeriri. Noua schimbare a atitudinei regelui României fată de Ardeal, coincidea tocmai când intre Buc., Budapesta şi Viena se făceau vizite ,), aclama te de poporul românesc, care doria o apro­ piere sinceră, fără victime şi când împăratul Nicolae II primea la Petersburg, (17-18 Iulie) în 1898, pe regele nostru, in­ soţit de Princip. Ferdinand şi primul ministru D.· A. S tur z a Mulţi au văzut această schimbare în. oferirea plăcei de mare ofiţer al coroanei lui J e s zen ski, fostului procuror dela Cluj, care ultragiase pe Românii transilvăneni, sau in scuzele dela Iaşi ale lui D. A. S tur z a 5) fără a ţine seama şi de unele stângăcii liberale. Dacă regele n'a îndepărtat pe S tur z a până în 30 Martie 1899, era cel mai bun indiciu căln adevăr se pe­ trecuse ceva în politica externă a României,care în primul rând a dus pentru un moment la îndepărtarea aspiraţiunilor noastre. După 1900 altele sunt coordonatele politicei generale şi fireşte, o nouă direcţiune trebuia trasată şi pentru poporul dela dună­ 'rea de jos, care peste tot soiul de combinaţiuni diplomatice 1) r. O e o r g e s c u, op, cit. p, 100. 2) 1 b i d. p. 100. 3) Mai ore s c u, 368 4) 1 b i b.p. 374. 5) r b i d. p. 375, 399. [48] 48 A. II C;OL1lI1AS ===== nu-şi putea îndrepta ochii dela Ardealul românesc, asupra că­ ruia România prin regele ei statea de straje, pentru a potoli zelul de prigonire al Ungurilor feroci. Cercetătorii legături­ lor politice ale regelui Carol 1 cu Ardealul nostru, să judece atitudinea marelui rege faţă de provincia transcorpatină, pen­ tru intervalul dintre 1866-1900 - mai mult În angrenajul conti­ genţelor generale, decât în aspectul Irămăntărilor interne româ­ neşti, care nu totdeauna pot oglindi o conduită politică externă. Este o perioadă a unei mari diplomatii Interstatice şi factorul nostru constituţional a avut un rol covărşitor. O istorie a par­ tidelor politice scrisă amănunţit, cât şi publicarea materialului istoric din arhivele ardeleneşti, budapestane şi vieneze, privitor la acea perioadă, mai cu îngrijire decât pentru o broşură co­ memorativă, ar putea da, cu prisosinţă, biogralului de măne a primului rege românesc, posibilitatea de a ne pune sub ochi personalitatea viguroasă şi complexă a Regelui Carol 1, cu toată politica sa multilaterală, implicit cea ardeleană, care a Iost neglijată până acum, sau rău inţăleasă. A. H. Gollmas Moldova şi alegerea ca rege al fui Henric Poloniei J) de Valois- La 7 Iulie 1572, prin moartea regelui Sigismund-Auguat se stinge dinastia Iagellonilor din Polonia 2). Numeros] candi­ daţi încearcă să ia succesiunea: arhiducele Ernest de Habsburg, fiul împăratului Austriei; Henric de Valois, duce de Anjou, fra­ tele regelui Carol IX al Franţei; lvan IV cel Groaznic, ţarul 1) Intr'o serie de conlerinte ţinute la Sorbona şi în curs de publicare în Reoue historique du sud-est europeen, an. Xlll, n. 1-3 (ianuar ie-rnart 1936), pp. 2[-68, sub titlul "La France dans le sud-est de l' Europe", dl, Nicolae lor g a vorbeşte despre politica franceză în Orient În legătură cu alegerea Ini Henric de Va lois ca rege al Poloniei. Cadrele conferinţei nu permiteau amănunte, de aceia, articolul meu, deja pregătit la apariţia po- menitei reviste, va li o com plertare relativă la situaţia Molclovei. . 2) Scrisoarea ambasadorului Franţei la Viena către Carol IX,: din 19 Iulie 1572 (E. Chil r r i ere, Neqociations ele la France dans le Leoant, Paris 1853, v. Ill , p. 305, nota 1). [49] I l' I MOLDOVA ŞI ALEG. tU HENRICDE IfALOIS REGE AL POLONmJ 49 Moscovei; regele Ioan al Suediei, Frederic de Brandenburg du­ cele Prusiei şi Ştefan Bathory principele Transilvaniei '). Propaganda făcută de fiecare din aceşti candidaţi, condi­ ţiile în care se eiectuiază alegerea, precum şi legăturile între Franţa şi Poarta otomană, pun din nou în lumină problema ve­ chilor pretenţii poloneze desuzeranitate efectivă asupra Mol­ dovei şi chiar a Ţării Ro mâneşti. Ideia ridicării lui Henric de Valois pe tronul Poloniei şi a formării unui bloc dunărean sub influenţa franco-turcă a venit din sferele otomane, fiind inspirată probabil marelui vizir Ibra­ bim de portughezul Don Miquez, încă din 1569. Intr'adevăr memoriul scris la Veneţia în Iunie 1570, refe­ ritor la activitatea la Constantinopol' a trimisului francez Claude Du Bourg de Guerines în anul precedent, o) precum şi scrisoa­ rea urmaşului săut Grantrie de Graridchamp către Carol IX, din Constantinopol 16 Octombrie 1569,3) arată că Ibrahim a pro­ pus căsătoria principelui Transilvaniei cu Margarola de Valois, adăugând că, la moartea regelui polon, Turcii vor susţine can­ didatura lui Henric de Valois care urma să se căsătorească cu moştenitoarea tronului Poloniei şi-i vor da "toute la Vallachie et la Bauldavie (Moldavie)" -). Nu se dă nici o urmare acestui proect şi memoriul lui Francisc de Noailles, episcop de Acqs, redactat la Lyon in August 1571 păstrează numai chestiunea succesiunei poloneze, "qu'iI faut conduire par longue et secrette pratique dedans le pays, en attendant la mort du roi" 5). Moartea lui Slgismund-August provoacă o succesiune de negocieri şi ambasade care duc la alegerea lui Henric de Valois. Intre 2 şi 4 . Septembrie 1572 episcopul d' Acqs scria din Constantinopol ducelui de Anjou că a avut o intrevedere cu ambasadorul Poloniei care se arată favorabil planurilor franceze 6). Carol IX i-o luase de altfel înainte. 4 1) FI a s sa n, Hist. gen. et raisonnee de la clipi. ţrancaise, II, Paris 1811, p. 82. 2) Charriere, o. e. H1, p, 75 nota. 3) 1 bid. p. 82-90. 4) lbid. ser. cit. p. 86-7. 5) lbid, p. 169 nota. Asupra proeetului cî. N. lor g a, art. cit. pp. 33 şi 34. 6) C har r i ere, o. c. III, p.300-1 nota . 1 �j !I� , � . :::1 IJ , � 1I .. ·jJIIIiIlIlIlIIII IlIlIlIlIlIlIlIiIiIi .. Ii IiIi iÎ I�li� [50] 50 CONST. I. ANDREESCU La 18 August părăsea Parisul Jean de Montluc, episcop de Valence, trimis să pregătească în Polonia candidatura lui Henric 1). La 6 Septembrie 1572 regele îi trimite un supliment de instrucţiuni prin cari îi ordona să asigure pe Poloni că dacă vor alege pe fratele său ca rege, acesta se va sili ca să men­ ţină legături paşnice cu vecinii şi chiar cu Turdi. Montluc şi consilierul Malloc vor asigura de asemenea dieta că regele Franţei va incerca dacă ea o doreşte, să readucă " Valahia" (Moldova) sub dominaţia Poloniei, cum a fost în vechime, "fie că va trebui să o silească prin bună înţelegere, fie prin forţă 2)' In acelaşi timp, prin scrisoarea din 17 Septembrie 1572, el ordonă episcopului d'Acqs să ceară Sultanului să intervină in favoarea lui Henric şi chiar să trimită in Polonia un delegat special in acest scop 3). Activitatea intensă desfăşurată de trimişii francezi îşi arătă repede roadele. Cardinalul Comendoni, agentul arhiducelui Ernest raporta papei la 6 Noembrie 1572 că au venit in Dietă doi gen­ tilomi in numele ambasadorului Franţei, cu promisiuni bogate: pace cu Turcii şi cu principii imperiului, bani pentru războiul cu Ruşii, în fine "di unir la Moldaoia a questa Corona" 4). Svo­ nurile acestea sunt acreditate de atitudinea aparent favorabilă a Porţii. La 30 Noembrie 1572 Carol IX le împărtăşea episco­ pului d'Acqs, cerăndu-i să mulţumească Sultanului, deoarece a aflat că ceauşul turc trimis în Polonia ar face mari servicii candidaturii lui Henric, promiţând din partea suveranului său, că, in cazul alegerii lui, Poarta va acorda Moldova şi Valahia coroanei Polone 5). Atitudinea aceasta e confirmată de Languet, care scria din Dresda in acea şi zi ducelui Saxoniei că Turcii ar fi promis Po­ lonilor cedarea Moldovei dacă aleg!a tron pe principele francez. Corespondentul însă nu pune prea mult temei pe asemenea svonuri, ci crede că Polonii nu vor ceda, de le-ar promite şi 1) lbid, p. 306 nota. 2) lbid, P. 306-7 nota şi Hur m uza k i, Documente, Supl, 1, v, I, p. 25, N. lor g a, Acte şi fragmente, I, p. 15-16 şi art. cit. p. 39. 3) C har r i ere o. c. III, p. 303-9. 4) 1. C. FiI it t i, Din arhivele Yaticanulut, II. Documentele politice (1526-1788). 5) Charriere. o. c. III, p. 339-48 şi Hurm. Supl, 1, I,p. 26,n. 51. [51] -MOLDOVA ŞI ALEG. LUIHENRIC DE VALOIS REGE AL POLONIEI 51 inzecit 1). Dar nici chiar curtea franceză nu era prea convinsă de autenticitatea unor asemenea svonuri, căci greu se putea înţelege ca Turcii să se despartă fără profit de o parte din te­ ritoriile supuse. Memoriul trimis special de Carol IX episcopului d' Acqs la 17 Decembrie 1572 arată nesiguranta în această pri­ vinţă. După plecarea lui Germigny cu instrucţiuni către Cons­ tantinopol, a sosit la Paris secretarul episcopului de Valence, care a raportat din partea acestuia că unul din punctele prin­ cipale cerute de dieta poloneză şi pentru care ea va admite să aleagă rege pe Henric de Valois, este ca el să obţină de la Poartă după alegere dreptul de a numi pe palatinii Moldovei (Valahia), după cum s'a făcut în trecut, iar nu să-i pună Sul­ tanul cum se făcea atunci. Aceşti palatini vor plăti Turcilor aceleaşi dări şi tributuri ca până acum fără a se micşora ceva. Carol IX a găsit acest punct de mare importanţă pentru binele şi mărirea fratelui său. S'a gândit deci să scrie lui Germigny să anunţe pe episcopul d'Acqs, care va interveni pe lângă Sultan in acest sens. El consideră nu tocmai grea concesiunea, deoa­ rece Turcii nu vor suferi nici o diminuare din ceea ce li se plătea anual; pe de altă parte, va Ii o ocazie de a ţine popoa­ rele şi ţara Valahi ei (Moldovei) într'o mai mare mulţumire şi a evita inconvenientele de până atunci, când au fost ucişi de popor unii din palatinii puşi de Sultan din cauză că suportau greu conducerea lor. Episcopul va trebui să explice toate acestea demnitarilor Porţii şi. să promită că Henric nu va pune nicio­ dată pe tronul Moldevei un palatin de credinţa căruia Sultanul s'ar îndoi întru cătva 2). Tot atunci, în cursul lunei Decembrie 1572, Henric se an­ gajează atunci când va ajunge. pe tronul Poloniei, să stărue, ajutat de ·fratele său, ca Sultanul să-i acorde autoritatea de a numi palatinii Moldovei, cum se obişnuia odinioară. aceşti pa­ latini continuând a plăti Turcilor tributul şi birurile ca mai înainte 3). Promisiunea lui e întărită de scrisoarea regelui Franţei către Jean de MontIuc, din 21 Decembrie acelaş an, alcătuită 1) Arhiva istorică a României. I, 2, p. 30. 2) lbid. I, 1. p. 50; C har r i El re, o. c. III. p. 346 nota şi Hur m. Supt. 1, T, p. 26-7, n. 52. 3) C har r i ere, o. c. p, 347, nota; Hur m. o. C. p. 27, n. 53. [52] ,52 CONST. I. ANDREESCU pentru a fi adusă la cunoştinţa membrilor dietei odată cu de­ claraţia fratelui său 1). In Ianuar 1573 se reuneşte dieta preparatorie din Varşovia. Propagandlştii francezi nu se mulţumesc cu discursul rostit de episcopul de Montluc, ci lansează chiar svonuri despre dis­ poziţiunile favorabile ale populaţiunilor Podoliei şi Moldovei faţă de candidatul lor. In ziua a opta (probabil 20 Ianuar), că­ pitanul Rascoski care are 4000 de cai în Podolia şi Valachia (Moldova), a comunicat scrisorile pe care le primise de la că­ pitanii acelor provincii, tovarăşii săi, in care ei mărturisesc şi nădăjduiesc totul la vitejia şi liberalitatea monseniorului (Hen­ ric) şi că-şi fac o datorie să roage pe Dumnezeu să-I facă re­ gele .lor, asigurănd că nu ar rezulta nici un rău dintr'asta, <;Î numai fericire şi prosperitate 2). Pe de altă parte însă se desminteau ştirile care pretindeau că Turcii ar fi aprobat o cedare a Moldovei către Polonia. La 13 Mart 1573, episcopul d' Acqs anunţa lui Jean de Montluc oarecari modificări in ceia ce priveşte mersul negocierilor la Constantinopol: "Cât despre ceia ce doresc seniorii acelei ţări (ai Poloniei), cum spune depe şa voastră către rege, ca acest principe (Sultanul) să le dea Facultatea de a putea numi pala­ tini in Valachia (Moldova) plătind tributnl obişnuit, este un lu­ cru pe care pa şa (marele .vizir Mahomed Socoli) l-a înlăturat repede prin negări continui, fără a întrebuinţa şiretenia sau di­ simularea. Şi, pentru ca noi. să nu rărnănem fără posibilitate de acţiune într'o afacere de aşa mare importanţă, din cauza lipsei de îndeplinire reală sau aparentă a acestei condiţiuni, i-arn pro- 1) N. lor g a, Acte şi ţraqm, 1, p, 15. 2) Raport din Varşovia, redactat spre sfârşitul lunii janum 1573 (C har r i ere) o. c. III, p. 351 nota şi Hur m. o. c. p. 27, n. 54). Raportul spune că palatinul Alhert Laski se arată favorabil în dietă lată de candida­ tura lui Henric de Valois. Dar atitudinea puternicului nobil polon, care va râvni la un moment dat la tronul Moldovei, era Încă îndoelnică. La 18 Fe­ bruar 1573, Caterina de Medicis scria lui Montluc că împăratul considera pe Laski câştigat pentru cauza arhiducelui Ernest. Machiavelica regină lace cunoscut eon!identului său că palatinul se Iasă mult inîluenţat de o femeie pe care o iubeşte foarte şi-l siătueşte să utilizeze pe această lemeie pen­ tru a atrage pe Laski În sfera intereselor ducelui de Anjou (C har r i e r e, o. c. III, p. 357). Cadouri· numeroase îl vor convinge repede (N. lor g a, art, cit. p. 54-5). [53] MOLDOVA ŞI ALEG. LUI HENfUA DE VALOIS REGE AL POLONIEI 53 pus mai multe expediente, prin care lăsăm să întrevadă că ne­ am fi mulţumit cu forma şi că el ar fi putut să păstreze fondul; i-am dat să înţeleagă că, pentru a-şi ajuta prietenul cel mai bun (Franţa) în nevoie, mai ales când acesta l-a sprijinit atât de mult în ultimii doi ani, n'ar trebui să facă caz de conştiinţă din promisiunea ce ar face seniorilor electori de a le acorda ceia ce au cerut prin mijlocirea Majestăţii Sale (Carol IX), cum a făcut actualul sultan Selim defunctului rege Sigismund, când i-a cerut ajutor contra fratelui său Baiazid ; şi că nu vor fi obligaţi să..;şi ţină promisiunile din urmă, cum nu le-au ţinut nici pe cele dintăi". Ambasadorul arată vizirului CR Turcia nu poate pierde nimic făcând această promisiune: "sau monseniorul de Anjou va fi rege sau el nu va fi; dacă nu va fi, ofertele lor simt re­ trase de la sine şi regele Frantei le va fi tot atât de recunos­ cător ca şi în cazul când faptul s'ar fi îndeplinit; dacă numitul senior este ales rege, nu seniorii poloni, ci el va avea dreptul să ceară îndeplinirea promisiunii pomenite, iucru pe care nu-l va face pentru a nu supăra pe prietenul său (Sultanul), deoa­ rece a umblat după regatul Poloniei, nu după palatinatele Vala­ chiei" -), Cu toate aceste manevre diplomatice, care arată lipsa de scrupule a curţii franceze şi dorinţa de a atinge rezultatul favorabil cu orice mijloace, marele vizir refuză să incheie tran­ zacţia. Promite în cele din urmă că va trimite un ceauş cu scri­ soare către dieta poloneză, prin care va cere acesteia să aleagă pe Henric de Valois, dacă nu se va putea pune de acord pen­ lru alegerea unui băştinaş 2). Ceauşul plecase cu câteva zile înainte de 28 Mart. 1573 3): Graţie abilităţii diplomatilor francezi, eşecul tratativelor din Constantinopol privitoare la cedarea Moldovei nu este cu­ noscut indată de cei interesaţi. La 31 mart 157�1, ambasadorul imperial din Constantinopol, Carol Rym, anunţa curtea din Viena că nişte scrisori sosite cu o zi înainte din Varşovia dă­ deau data alegerii, fixată la 16apriI următor; partida Iran­ ceză, după spusele corespondentului său, promitea - în cazul 1) C har r i ere, o. c. III, p, 270-1 nota,' Hur m. o. c. p, 29, n, 58; Arh, isi. a Rom. 1, 1, p, 151. 2) Scrisoarea episcopului d'Acqs către regele Franţei, din Constan­ tinopol 22 şi 28 mart 1573 (C /:1 ar r i ere, o. c. III. p. 369-75). 3) Ibidem, ibidem. [54] 54 CONST. r. ANDREESCU alegerii ducelui de Anjou - încheierea unui tratat între Franţa şi Turcia, prin care Moldova era cedată statului polon 1). La 9> april, solia trimisă de curtea imperială din Viena la Varşovia, pentru a asista la dieta electorală, raporta că "dixerit aIiquis, competitoribus aliys huius Regni nulla existere cum vicinis Po­ Joniae Regno nationibus dissidia, nulla odia veI controversia ; esse pacemperpetuam cum Turcarum principe, et Valachiae cesionem (ore, Caesarea Malestas facile' credit". In comentariul asupra promisiunilor făcute de Francezi, solul se îndoia totuşi de svonul că Turcii vor ceda atât de uşor Moldova, mai ales că imperiul otoman mai păstra tendinţa de a-şi mări teritoriul, iar nu a şi-l micşora ?). . Discursul ţinut de episcopul de Valence, Jean de Montluc, la Varşovia, în 10 april 1573, vorbea despre viitoarea mărire a statului polon Sub domnia principelui francez: "Potentissimi autem principis ope, aIiquid se consequi sperat, ex quo ab regni vestri amplitudine non parva Ioret, accessis, si Vala­ chiam Turca in gratiam ducis concederent" 3)' Dacă o parte din nobilimea poloneză s'a legănat în spe­ ranţa realizării promisiunilor măreţe făcute în numele candida­ tului angevin, s'au găsit totuşi unii oameni care să se îndoiască sau care să răspundă la gasconadele delegaţilor francezi cu arma tăioasă a ironiei. Un anonim povesteşte că în dieta pre­ paratorie reunită pentru a delibera asupra alegerii unui nou rege, la fiecare promisiune a regelui francez se găsea un nobil polonez duşman declarat al candidaturii franceze, care discuta critica şi interpreta în chip răutăcios spusele regelui Carol IX. pentru a face să fie înlăturat ducele de Anjou de la coroana Poloniei. Pentru a convinge pe Poloni să nu se încreadă în promisiunile magnifice ale regelui apusean, el le spune vorbe pline de spirit satiric şi de venin: "Valachiam seu MoI· daviam Regno Poloniae subijcere studebat", "quid quaeso Galle quin patriam fu am civilibus bellis conllagrari patieris! nunc in­ terea Regni satis ausus amplum et tranquillum conaturus et amplificaturus. Hunc tibi ipsi primum sapit! Antea do mi ignem restingues quam alijs auxilieris, sane si se non loqueriS, ut in 1) li u r m. Ii, 1, p. 66Z, n, 684; 2) N. lor g a, Acte şi ţraqm. 1; p, 20. 3) Ibidem, p.21. [55] MOLDOVA ŞI ALEG. LUI HENRIC DE VALOlS REGE AL POLONlEI 55 Ienis sis, non lenis est tua stultitis. Is est in presentia Dijs gratia Regni nostri status atque pretentia, ut sine externi miIitis ope propria virtu te propriisque viribus non solum Valachorum, sed q uorumque etiam inimicitias repellere et vlndicere possimus. Contra vero eo sunt res tuae contrapositae repellere et vin­ dicere possimus ! Contra vero eo sunt res tuae contrapositae, ut ne in ipso quidem Regno tuo, sine exterorum praesidio in­ ter tuos tutus vivere possis!" 1). Chiar după alegerea lui Henric de Anjou ca rege al Po­ loniei mai găsim svonuri vagi în privinţa' unei uniri a ţărilor româneşti sau în special a Moldovei cu regatul vecin 2). Cunoaştem aventura domniei polone a acestui principe francez, care fuge pe ascuns, părăsindu-şi tronul, pentru a putea lua succesiunea fratelui său Carol IX în Franţa. Uşurinţa cu care renunţă la o coroană pentru care se .pusese atătea străduinţe, ne arată că nu se putea conta pe putinţa lui de a realiza promisiunile făcute înainte de alegere. Cu toate acestea, aventura candidatului angevin a avut meritul ei. A deşteptat - cam devreme, e drept - poftele imperialiste polone, care vor avea douăzeci de ani mai târziu oarecari sorţi de înfăptuire. Constantin 1. Andreescu Doctor în litere 1) Har m Supl. 1. I. p. 40. n. 76. 2) Cf. scrisorile lui Ferrier din 19 mart 1574 (C har r i ere, o. C 11/, p, 474 nota) şi 2 april 1'574 [ibid. p. 478-9 nota) şi instrucţiunile date de Carol IX lui de l'Isle, din Villers-Coterets În 14 octombrie 1573 (lbid. p, 442-3 nota). [56] 56 C. A. STOTDE Un episod din domnia lui Gheorghe' Duca.' Răscoala lui Hâncu şi Durac din 1671:=:2. Este curios contrastul între prima domnie a rumeliotului Gheorghe Duca, blândă şi înţelegătoare faţă de ţară şi supuşi 1) cu domnia a doua pe care contemporanii o privesc ca o epocă de jaf şi de nemulţumiri lăuntrice 2). Până in momentul urcării sale pentru prima oară pe tronul Moldovei, Duca dusese viaţă de boer moldovean in atmosfera relativ liniştită a domniilor lui Ştefan Lupu şi Eustratie Dabija. Mazilirea şi contactul cu societatea greacă din Constantinopol l-au făcut poate să-şi des­ vălue adevăratul caracter. Fapt cert este că in 1668, Domnul venea în Moldova înconjurat de Greci ţarigrădeni cu care avea legături de rudenie, de prietenie sau de afaceri. La rudele ve­ nite cu el, se adăugau nenumăratele rude din ţară despre Doamna Anastasia, între care cele mai nesuferite erau Cu­ păreştii 3). 1) Ion Ne eul ce, ed. Cogălniceanu, ·II. p. 195: "Deci, viindu Duca Vodă în scaunul domniei, În laşi, le era tuturoru cu bine, fiindu şi el din boerii ţării Moldovei domnitu, câtu nu se plângea nlme de nici o străm­ bătate." 2) "L-au mazilit împăratul (după 1672) vrăndu încă să-I şi omoare, văzăndu-l om cu inimă rea (Pseudo Nicolae Costin, ed. Cog. ll, p. 8) . • Viind Duca Vodă cu a doua domnie în ţeara, arătase la fire mai aspru decât era cu domnia dintăi (1. Neculce, ed. cit. II, p. 197) . • In anul 7180 (1672), după I1iaş Vodă au stătut domnu Doca Vodă. cu a doua domnie; deară cu cât au Iostu la domnia dintăiu. bunu, cu atătu la a doua domnie s'au arătatu rău şi cumplitu, prea vrăjmaşu şi plinu de toată răutatea, căci deacă s'au aşezatu în domnia, au început a pune ... dăjdi grele asupra pămăntenilor, afară de cele obicinuite". (Amiras, ed. Cog. Ill p. 100). In această privinţă sunt interesante cuvintele lui Petru Parcevici, episcopul de Marcianopol "Provincia întristată sub domnia acestui principe, este mai le tot desgolită de locuitori, care fug din ţară şi se trag in. Tur­ cia, Rusia, Transilvania, Valachia, se suie pe munţii cei mai înalţi şi se ascund ca fiarele sălbatice în cele mai dese păduri". (A. D. Xenopol, Ist. Românilor, ed. 1, v. IV. p. 311-2). 3) Letopiseţul ţării Moldovei de la lstratie Dabija până la domnia a doua a lui Antioti Cantemir, 'ed, C. Giurescu, p, 58. Răsculaţii veniseră asupra Ducăi Vodă "pentru urâciunea Grecilor, ales pentru Cupăreşti ce era aice în ţară." [57] UN EPISOD flI� nOMN[A LUI ClIEORGHE DUGA 57 ==== Pe de o parte, el pune biruri mari pentru a-şi mulţumi aplecarea spre lux, despre care un cronicar spune următoarele : "curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un Craiu ţinea" ') Pentru a-şi căpătui nenumărata clientelă de rude şi acoliţi, a trebuit să înlăture din slujbe pe părnănteni. Isvoarele timpului amin­ tesc în primul rând despre ţinerea la o parte de la slujbele mărunte a neastămpăraţilor boeri gioseni din ţinuturile Lăpuşnei, Orheiului şi Sorocei 2), între cari s'au ridicat adesea revolte contra domnilor din scaun. 3) Cu o notă de amară ironie amin­ teşte un cronicar: ,.iară cu dările şi cu asupririle Visteriei cu-i uita în toată vremea". 4) In această epocă, trăiau în Moldova o seamă de boeri căliţi în luptele interne şi îndârjiţi prin viaţa de neîncetată pri­ begie. Cei mai mulţi fuseseră ridicaţi pentru scurt timp în dre­ gătorii din mijlocul curtenilor, a plebei nobiliare moldovene, prin isprăvi săvărşite în vremuri de turburări; alţii erau fii şi urmaşi de boeri mari pe care împrejurările vitrege ale vieţii de stat moldoveneşti din mijlocul sec. XVII Ii dăduseră la o parte. Ambele categorii erau geloase de privilegiile acordate altora şi câtuşi de puţin dispuse la supunere faţă de cel ce "din mila lui Dumnezeu" oblăduia ţara Moldovei atât de vitreg pentru dănşii. La 29 Noembrie st. v. 1671,5) aceştia, în frunte cu fostul serdar Mihalache Hăncul, fostul mare medebnicer Apostol D�rac şi 1) Necu\ce 1. cit. p. 222. 2) Amiras p. 100. 3) In domnia' de extorsiune a excentricului lancul Sasul, Lăpuşnenii ridică din mijlocul lor pe pretendentul Lungul (Ureche, ed. Cog. 1, p, 234). Sub Aron Tiranul Orheenii şi Sorocenii ridică pe Ionaşcu (ibid. p. 239-40). In domnia lui Alexandru Movilă (1615-6) Orheenii se ridică in două rân­ duri sprijinind pe Ştefan Tornşa (Iorga, Doc. Callimachi, 1, p. XXJl). In domnia lui Gaşpar Graţiani (1618-20), Orheenii ridică iar un pretendent (Miron Costin, ed. Cog. 1, p. 269). In fine, in revolta din domnia lui Ale­ xandru Iliaş, când a fost ucis Constantin Batişte Veveli "până lntr'atăta s'au amestecat unii, anume Bosie Lăpuşneanu, cât nici mantaua din spatele lui Vodă n'au' halăduit, că era bură de ploae (Miron Costin, ed. cit 1. p.294). 4) Cronica citată atribuită lui N. Costin, ed. Cog. Il, p. 7. 5) Am adoptat data de lună şi zi din cronica atribuită lui N. Costin . (ed. cit. p. 7). Cea de an 7181 e evident greşită cu un an. Ion Neculce, dă. revolta "în al treilea an al domniei lui" în anul 7180 (ed. cit. II p. 197) P entru sîărşitul lui Noembrie 1671 s'a .pronuntat şi C .. Giurescu (Le­ tap. T. Moldovei, p. 18). [58] 58 C. A. STOJDE. fostul clucer Constantin 1), la care se alătură mai târziu Ştefan Hăjdău părcălabul de Hotin cu fraţii săi, apoi Grigore Hăbă­ şescu, Prodan (Drăguşescul) 2) şi alţii, ridicau steagul revoltei şi se îndreptau către reşedinţa domnească din laşi. Căpeteniile răscoalei. Luati în parte, fiecare din eroii dramei păstrau în amin­ tire un act de eroism sau chiar unul de răcoşire contra dom­ nului din scaun. Mihalcea Hâncul, cu neamurile lui, susţinuse plin de credinţă, in mici şi nenumărate lupte, domnia lui Vasile Lupu greu sdruncinată prin revolta fostului mare logofăt şi a rudelor acestuia. Fusese Mihalcea Hâncul şi ai săi oamenii lui Ştefan paharnicul, riepotul de frate al Lupului, După alun­ garea definitivă a acesiuia pecetluită prin moartea năprasnică a ginerelui său Timuş asediat în Suceava şi - după ce Gheorghe Ştefan, logofătul viclean, căpătase steagul de întărire de la Stambul,- Mihalache Hancul, fugar la pa şa din SiIistra a fost predat "în obezi" noului Domn. Acesta s'a milostivit şi l-a iertat, punăndu-I în slujbă "armaş al doilea" 3). In domnia lui Gheorghe Ghica ajunge mare serdar 4) slujbă pe care o păs­ trează şi sub Şteîăniţă Lupu 5). S'a bucurat de mare trecere în domnia acestuta fiind utilizat în două rânduri drept comandant de oaste, întăi în lupta contra uzurpatorului Constantin Şerban 6), apoi în lupta contra lui Gheorghe Racoczy II, când oastea mol­ dovenească a mers în Ardeal împreună cu contingentele mun­ te ne şi cu Turcii lui Seid Paşa 7). In domnia lui Iliaş Alexandru Mihalcea Hăncul este mare medelnicer; la 8.Noembrie 1666 (7175) i se întăresc cumpărăturile făcute în Săcoreni. 8) Revolta 1) Se întâlneşte cu demnitatea de cJucer la 25 Mart. 1669 (7177) ; pierde înaintea lui Duca Vodă un proces cu Carp pentru sat�l Tutoveanii Reu. Soc. lst. Arh. Bis. v. XX, p. 165). 2) Hur m uza ehi, XVI, p. 8-9, Cameniţa, 11 Februar 1672, Mylis- sewski către guvernatorul de Grabowlcz, 3) Miron Costin, ed. cit. 1, p, 347. 4) Doc. din fi August 1659 (7167), În lor g a, St.şi Doc. V, p. 427, 5) Doc, din 11 Oct. 1660 (7169) În G h i b ă nes cu, lsp, şi Zapise. III, 1, p, 159. 6) Miron Costin, ed. Cog. 1, p, 369. 7) Ibidem, o, 371. 8) Doc din 8 Ncembrie 1666 (7175) În Arh. Bas. an II, n. 2, p, 252-3. [59] TIN EPISOD DIN DOMNIA LUI GHEORGHE lJl!CA 59 îl surprinde ca fost medelnicer. E interesant de constatat că niciuna din cronici nu-i dă exact dregătoria pe care o avusese înaintea revoItei.') Informaţii m'ai numeroase avem pentru cariera lui Apostol Durac. Un Durac, probabil dintre înaintaşii lui, se întâlneşte prin 1589 împreună cu Căpotici ca pârcălabi de Orhei 2). La 4 AprlI 1636 (7144) în Orhei în' faţa fruntaşilor târgului, un Bâdiul, feciorul lui Miron din Mărzăni, vinde ocina sa "Gligor­ cei Durac părcălab" 3) .. Se pare că acest Gligorcea a fost tatăl lui Apostol. Peste doi ani, în 1638 (7146), dacă data este bine citită, în Iaşi mărturisesc între alţii "Constantiu ce-au fost vor­ nic" şi "Durac căpitanul", la o vânzare a Tolanei, fiica lui Con­ drea Bucium <). Aceasta este prima mărturie despre revoluţio­ narul din 1671. Optsprezece ani mai târziu, Apostol Durac era tot câpitan. La 27 Februar 1656 (7164), Durac căpitan şi unchiul său Mierea căpitanul părsăc înaintea lui Gheorghe Ştefan pe Toma Cantacuzino pentru un sat. Căpitanii Durac şi Mierea pierd [udecata »). La 14 Octombrie 1657 (7166), deci tot in dom­ nia lui Gheorghe Ştefan, ambii întăresc alături de alţi boeri o cumpărătură a unui .Toader vornic de laşi". Mierea poartă aci numele de Gligoraşco Mierea căpitanul 6). Sub Gheorghe Ghica pribegi se de "scârba şi de urgia" Domnului, ca partizan al lui Gheorghe Ştefan. După ce acesta părăseşte găndul de a ocupa tronul Moldovei prin lupte, Durac se află între foştii partizani ai săi care îngroaşă rândurile oştilor ce le aduna Constantin Şerban. A luat parte la năvala din lanuar 1661 pentru alun- 1) Astfel cronica atribuită lui N. Costin dă următoarele titluri căpete­ niilor: Mihalcea Hăncul ce-au îost stolnic mare, şi Duracu ce-au îost Ser­ daru şi Constantin ce-au îost clucer .(ed. cit. II, p, 7); Neculce dă numai .Hăncul şi cu Duracu serdarul- (ed, cit. II, p, 197). La fel şi cronica raco­ viţeană (atribuită lui N. Muste, ed, Cog. 111, p. 6) ; Amiras dă "Hâncul ser­ darul şi Constantin clucerul şi Duracu serdarul- (ed, cit. III, p, 100). Inte­ resant e că letopiseţul care a servit la alcătuirea pentru început a cronicei racoviţene şi a lui 1. Neculce dă "Hâncul medelnlceru1 şi Durac serdaru (e. Oi u r e s c u, Lei. T. Moldovei, p. 58). 2) O h i b. Surete şi Izuoade, XXI, p, 125. 3) Doc. din 4 April 1636 (7144), Orhei (Reu. 18t. an. XIV, n. 7-9, p. 342). 4) O h i b. Surete, III, p, 314-6. 5) Ghlb, lsp, 1lI, 1, p. 72. 6) lbiâ. p. 90-1. [60] 60 C. A. SrOrD8 garea lui Ştelăniţă Lupu. După spusele lui Miron Costin, el co­ manda un grup de avan-garda format din 500 de oşteni, cu care primise însărcinarea de a urmări pe Ştefan Vodă, după ce oastea acestuia se împrăştie în urma luptei de la Obileni 1). In- tors din pribegie în domuia lui Dabija, ertătorul şi dornicul de pace voevod trece peste aceste escapade ale fostului partizan al lui Gheorghe Ştefan şi Constantin Şerban. Găseşte că "Du­ rac ce-au fost căpitan" "n'au fost nimărui nici cu o greşală", ci doar că "au slujit la Domnia ce au fost giuraf, cu dreptate" ; îl iartă şi îi restitue satul Ivăneşti pe care Gheorghe Ghica I-l conîiscase şi-l dăruise lui Gligorie paharnicul cel mare 2). Ba mai mult încă, îl ridică în demnitatea de mare Agă, în care îl întâlnim în cursul anului 1662 O), până în Octombrie când locul său e ocupat de Toader Palade 4). De aici Înainte i se perde urma în documente pentru câţiva ani. El trece poate încă de atunci ca părcălab de Soroca, unde-I întâlnim întărind o măr­ turie din 28 August 1665 (7173) 5). La 5 April 1666 ieşise din slujbă şi iscăleşte un zapis din Orhei ca biv părcălab 6). In domnia lui Iliaş Alexandru apare ca mare medelnicer. In Iunie 1668 iscăleşte o mărturie cu alţi boeri in pricina dintre Ursachi vistiernicul şi Toader Jora al doilea medelnicer 7). La 17 No­ embrie acelaş an, Apostol Durac mare medelnicer cumpără de la Dumitraşcu, fiul lui Constantin Coşăscul, părţi din moşia Alexăşti în ţinutul Vasluiului 8), Răscoala din 1672 l-a surprins şi pe el ca fost medelnicer 9). 1) Miron Costin, ed. cit 1, p. 369. 2) lor g a, St. şi Dac. VI, p, 83. 3) Doc. din 3 Ianuar 1662 (7170) .Postolache Agă" (O h i b. Surete. IV, p.307-8) ; 21 April acelaş an "Postolache Durac vagă" lor g a, SI şi Dac. V. p. 37 şi O h j b. lsp. III, 1, p. 201), 22 Mart acelaş an .Postolache Aga" (V. A. Ur e c hi a, Miron Costtn, I. p. 90-1. 4) O h i b. Surete, IV, p. 317-8. 5) Indedlt. Arh, Stat. Iaşi, pachet 98, p. 562-3. 6) O h i b. lsp, III, II, p, 68. 7) Ohib. Ips, in, II, p. 68. 8) Inedit, A. S. Iaşi, Cond. de Anal, 2, I, 260. 9) Lei. T. Molâ. ed, Giurescu, p, 58. Documente pentru apostol Durac ca fost medelnicer din 11 Noemb. 1670 (7179) şi 8 Martie 1671(7179) N. Iorga, St. şi Doc. VI p. 88. I r [61] UN EPlson I)IN DOM:'-lIA LUI GHEOIiGHE DUCA 61 Mai puţin cunoscute sunt antecedentele în acest sens ale lui Constantin fost clucer. E foarte probabil că şi el va li luat parte la multele aventuri răsboinice ale Hănceştilor, ca unul ce era înrudit cu dănşii '). Dintre simpstizanţii răscoalei, adaoşi la dânsa după is­ bucnire, Ştefan Hăjdău era fiul acelui Urim Hăjdău, ţinut de vasile Lupu în mod constant la o parte de orice slujbe 2) şi ri­ dicat de Gheorghe Ştefan la demnitatea de părbălab de Hotin. Urim Hăjdău a refuzat să predea cetatea Hotinului lui Vasile Lupu, după ce acesta se reintorsese cu ajutoare de la cuscruJ său, hatmanul Cazacilor, şi a apărut. o cu cerbicie contra ata­ curilor lui Timuş Hmielnicki 3). Fiul său Ştefan, părcălab de Hotin in timpul răscoalei, socotea că este în traditia familiei să se alăture mişcării lui Durac şi Hăncu. Pe lângâ aplecările sale spre veşnică opoziţie şi nemulţumirile cu domnia lui Gheor­ ghe Duca, îl îndemna la revoltă şi legăturile vechi ale familiei sale cu Polonia. Hotărărea rebelilor de a se adresa regatului de la nord pentru ajutor, va fi fost deasemenea un motiv de­ terminat al atitudinei sale. Grigore Hăbăşescu avea deasemenea vechi legături cu creş­ tinii din nord-est. Ca boer a lui Gheorghe Ghica şiŞteîan Lupu, 1) Asupra legăturilor de înrudire Între Hăncu şi Constantin rost clucer mi-a atras atenţia OI. A. Sava magistrat. 2) Dac. În legătură cu Urim Hajdău din 1632-3 (7141) In lor g a, St. şi Dac. V. p, 33; 20 Ianuar 1634 (7142). ibid. p. 533; re Mart 1636 (7144), cumpără Urim Hăjdău 1 I 2 din Oumeni pe Cerlena de la Pătraşcu Dano­ vicl (mai târziu treti logofăt şi transcriitor de cronici, el, Giurescu ) şi de la sora acestuia Antemia (Arh. Bas. 1. n. 4, p, 75). La 12 Mar! acelaş an Urim Hăjdău iscăleşte o mărturie (Balan, Doc. bucovinene, 1, p. 211). La 14 August 1635 (7143) Vasile Lupu Îi Întăreşte) moşii (S Z o t t a, În Arh: Gen. II, Iulie Sept. 1913, p. 140). Tot Iără dre­ gătorie apare În doc. din 1639 (ibid.) din 20 Februar 1647 (ibid.) şi din 20 April 1652 (7160 (O h i b.) Surete, III, p. 294). Doc. cita! de Zotta (1. c. din 14 April, 7160 in care Hăjdău apare Împreună cu Eni Motoc ca pârcă­ labi de Hotin erte evident cu data greşit transcrisă; altfel cum se explică că la 14 April 1652 este întâlnii cu titlul de pârcălab de Hotin, iar la 20 Apri! acelaş an nu are nici un titlu. Concluzia aceasta este În conformitate şi cu spusele lui Miron Costin (ed. cit. I, p, 331) că Eîrirn Hajdău a fost. făcut părcălab de Hotin ele Gheorghe Ştefan. 3) Miron Costin, ed. cit. I, p. 331. [62] 62 C. A. STOIDE el s'a bucurat de oarecare Iaimă de războinic, comandând con­ tingen1ele acestor domni contra uzurpatorului Constantin Şerban 1). După Ianuar .1661, poate compromis şi el înnăvala lui Con­ stantin Şerban, deoarece trupele comandate de dânsul dăduseră dosul fără luptă, dispare din actele timpului şi este înlocuit în slujba de mare paharnic prin Grigore 2). S'ar părea ca plecase din ţară, căci îl întâlnim iar abia sub .Eustratie. Dabija, ca boer fără slujbă 8), pentru a fi pârcălabde Hotin : şi Soroca spre sfârşitul ei 4). In prima parte a domniei a doua a lui Gheorghe Duca este mare 'vornic al ţării de SUS,5) slujbă din care e înlocuit în Mai 1971 prin Gheorghe Catargiu 6). Scoaterea lui Hăbăşescu din dregătoria de mare vornic şi-a avut desigur oarecare rol în hotărărea acestuia de a trece de partea răsculaţilor. Este interesant faptul că ecoul amestecului unor boeri mari în miş­ care şi-a făcut loc şi în cronica lui Amiras sub forma: "şi zic unii să fi fost şi cu scirea boierilor din laşi" 7). Prima parte a răscoalei La 29 Noembrie 1671, căpeteniile nemulţumiţilor cu dom- nia lui Gheorghe Duca ridicau steagul răscoalei. Dacă vor fi . întâmpinat multă simpatie la poporul de jos, veşnic gata de turburări care oferă prilejul de jaf, şi din partea micii boerimi care nu avea nimic de pierdut prin răsturnarea lui Duca, în schimb boerii de divan, cu câteva rari. excepţii, au rămas ne­ clintiţi alături de Domn. E drept că această atitudine a lor n'a avut pentru evenimentele din iarna 1671-2 decât un caracter demonstrativ. Dar şi aceasta era mult, căci se putea arăta la Constantinopol că "ţara" îl vrea pe Duca. Pentru a se desăvârşi 1) Ibid. p. 369. 2) Doc. din laşi 11 Octombrie 1660 (Ghib. Isp, III, 1, p. 159-60). 3) G h i b. Surete, IV, p. 316. 4) Doc. dm 20 August 1664, părcălab de Hotin (lor g a) St. şi Doc, VII, p. 212) şi doc. din Iaşi 1665, părcălab de Soroca (Reu. Soc. lst. ArII. Bis. XX, p, 153). 5) Doc. din 21 Ianuar 1669 (Ureche. Miron Costin, 1, p. 108), din 10 Februar 1669 (ibid.) 27 Iunie (ibid. p, 114) şi 27 Octombrie 1669 (ibid. p 118) ; din 8 Ianuar (ibid, p. 125) şi 13 April 1671 (ibid. p. 130). 6) Doc. din 9 Mai 1671 (7179); ibid. p. 128, 7) Amtras, ed, cit. III, p. 100. [63] UN EPISOD DrN DOMNfA LUI GHEORGHE: DUCA 63 ==== revolta, oastea s'a îndreptat spre capitala ţării, prădănd şi je­ fuind grozav averile partizanilor domniei şi a Grecilor, cerând încă cu mare sgomot pe "Greci să-i prindă şi să-i omoare" '). Pe lângă caracterul politic-social, revolta lua astfel un caracter naţional, De acelaş tratament se bucură in timpul răscoalei şi reşedinţa Iezuiţilor din Iaşi, pe care călătorul italian Corneliu Magini o găsea după câteva luni aproape goală, deoarece răs­ culaţii "luaseră şi cuiele de la uşi şi Ierestre-.») In drum, nu­ mărul celor răsculaţi crescuse la »câteva mii de oameni" 3). Duca n'a rămas cu mânile incrucişate in faţa acestei zurbale , şi-a strâns oastea de credincioşi, pe care a trimis-o să întăm­ pine pe răsculaţi. In fruntea oştii se găseau "o seamă de beeri", .spune Amiras-): cronica muntenească atribuită lui Constantin Că­ pitanul pune pe căpitanul domnului, 'noul hatman Alexandru Buhuş 5). Intâlnirea cu răsculaţii a avut loc pe şesul Ciricului, 'în preajma capitalei. După o luptă scurtă, oastea lui Duca, mai puţin numeroasă, şi, după cum se vede, cu mai puţină simpatie pentru domn, a trecut in parte in tabăra revoltaţilor, iar parte s'a intors la Iaşi închizăndu-se in curtea domnească. 6) Intre timp, Duca trimisese pe un credincios al său, Tâl­ maciu paharnicul 7), cu bani, să aducă oaste căzăcească. Tri- 1) Neculce, ed. cit. II, p. 197. Cronica racoviţenească, ed, cit. III, p. 6. 2) .avendo quelli annuntinati latto un grosso bottino, in tutto e per tutto di sei o sette livre di Ierro in tanti chiodi che univano quel mal ac­ concio legnense" (lor g a. Un călător italian în Turcia şi MoLdova În timpul răsboiului cu Polonia, An. Ac. Rom. s. II, t. XXXIII, M. S. 1. p. 18, n, 4), 3) Amiras, ed. cit. 1II, p. 100. 4) lbid. p. c. 5) Ed. N. lor g a, p, 167, şi argumente în favoarea acestei păreri În C. Oi u re s c u, Lei T. Moldovei, p. 18. Citez ed. Iorga dupăC, Giurescu. 6) Amiras, ed. cit. III, p. 100-1. 7) Scrisoarea lui Nacu vornicul de Cămpu Lung din 29 decembrie 16Îl (Hurmuzaki, XV, 2, p. 1343-4). Dar in momentul răscoalei, Tălmaciu era mare stolnic. După informatiile documentare, el a avut următoarea ca­ rieră politică: in 1666 a fost mare armaş (O h i b ă nes c u, Divanurile domneşti în Moldova şi în Muntenia în seci. XVII, Arhiva, laşi, XXVIII, p. 181); în 1699, 1670 şi 1671, pănă În mai, a fost mare paharnic (ibid. XXVIII, p, 184 şi X XIX, p. 34); ultima menţiune ca paharnic este din 13 april 1671 (V. A. U r e c h e. Miron Cos tin, 1, p. 2130); la 6 mai 1671, Tălmaciu era mare stolnic (Ibid p. 128), iar mare paharnic era acum Pos­ tolache (Bul. Corn. Ist. VII, p, 70). La 22 Februar 1673 Tălmaciu era mort (G h i b, Isp. III, I p. 143). [64] 64 C. A. sromn mi sul isbuteşte să adune un polc de 300 de Cazaci cu. care trece Nistru!. In întâmpinarea lor pleacă o trupă de răsculaţi. Lupta s'a dat probabil dincolo de Prut. Sdrobiţi şi împărţiţi, Cazacii care au scăpat cu viaţă "s'au intors de la Prut inapoi". Căpetenia lor, Tălmaciu paharnicul a scăpat din luptă Însoţit numai de doi tovarăşi, "numai însuşi el al treilea" J). Această � luptă, care a avut Joc după lupta de la Ciric, poate Ii fixată cu câteva zile înainte de 29 Decembrie st. v. 1671. Intre timp răscu­ laţii - după victoria de la Ciric - intraseră în Iaşi prădănd pe negustori şi curţile boereşti. Cea mai mare parte din boeri, te­ zaurul, doamna Anastasia şi fiul lui Duca au fugit in ţara mun­ tenească.») După lupta de la Prut s'a refugiat şi Tălrnaciu tot acolo 3), deoarece li era închisă retragerea spre curtea dom­ nească. Domnul a socotit că nu trebue să părăsească scaunul. Voia oare să impresioneze şi' eventual să silească la supunere pe răsculaţi sau era doar un motiv strategic care-I împingea la asemenea atitudine? Căci, rămănănd în laşi, închis în.curte şi putând rezista cătva timp răsculaţilor lipsiţi de artilerie, el putea aştepta ajutoarele eventuale ce urmau să-i sosească de la paşii din vecinătate sau de la Cazacii, reuniţi de Tălmaciu, luăndu-i din două părţi. Această atitudine eroică era dictată şi de prezenţa in apropierea lui în acel moment a unui Capugi başa venit pentru ridicarea birului, pe care domnul îl luase cu sine in curte, unde avea o gardă de Seimeni cu »puşti"" Era 1) Scrisoarea vornicului Nacu de Câmpu Lung (H u r m uza ehi, XV, 2, p, 1343-4). . :�) Giacomo Querini cătră doge: • Tutti questi ordini dunque hanno ripreso colore dall' irnprovisa emotione nota tra i Popoli delia Moldavia contro Domenico Prencipe, a Barroni delia Provincia, havendo convenuto con la moglie. e figfioli !uggire, e ritirarsi al Ponte Focsan nella Vala­ chia .• (H u r m uza ehi, V, II, p. 126); "Fugit-au toată boerimea, care în­ cotro au pututu" (Neculce, ed. cii. II, p. 197); "Fugit-au toti boerii în ţara Muntenească" (Cronica racoviţeană atribuită lui N. Mustea, ed. cit. III, p. 6); "Doamna Duculeasă fiindu în ţara Românească la Drăgăneşti, până a fi acele turburări in Moldova", etc. (Cronica atribuită lui Constantin Căpi­ tanul, Mag. ist. pentru Dacia, 1, Buc. 1845, p, 362). 3) Nacu vornic de Câmpu Lung către Bistriţeni, Cărnpulung 1671 decembrie 29: "Iar Doamna cu boiarii s'au dus in ţara Muntenească şi Talmaclu lncă s'au dus într'acolo (H u r muza ehi. XV, 2, p. 1343-4). [65] r U'" EPlSOIJ DIN DOMNIA LUI GHEORGHE DUCA 65 sigur că, în caz de înfrângere şi de ocupare a curtii, rebelii n'ar fi Îndrăznit să-i facă vreun rău in prezenţa omului împă­ rătesc. Curtea a fost înconjurată dinspre Trei Erarhi şi sî. Ne­ culai şi a fost ţinută astfel vre-o 2-3 zile. Pentru a convinge pe Domn că nu-l mai vrea ţara, deci să părăsească scaunul, că­ piteniile au ales o solie compusă din ,,12 oameni d � ţară şi i-au trimis lui Duca Vodă, întăi rugăndu-se şi zicăndu-i să-i erte şi cu bine şi cu pace să iasă din pămăntul lor şi să se ducă, că nu-l mai primeşte ţara să le fie domn, arătăndu-i că nu mai pot suferi dările cele grele şi nevoile ce aveau de către dănsul, că au sărăcit şi n'au mai rămas nemică în casele lor şi au stricat obiceiurile cele vechi a pământului şţ nu mai este cu putinţă să trăiască cu dansul". Duca a răspuns întăi cu se­ meţie solilor, poruncind Seimenilor să îndrepte tunurile spre mulţime şi să-şi pregătească armele pentru rezistenţă. In acelaş timp, Capugiul îndemna pe bătrânii de ţară să renunţe la răs­ coală şi să facă linişte. fi asigura că, dacă încetează acum orice rezistenţă, împărăţia le va erta greşala. Bătrânii au răs­ puns că nu s'au răsculat împotriva Jmpărăţiei, ci numai împo­ triva lui Duca, pe care nu-l mai pot primi ca Domn. Apoi au amintit lul Vodă că ei au poruncă de la căpetenii să-i spună că "de nu va eşi de bună. voie, va eşi şi fără de voia sa" '). Faţă de dârzenia răsculaţilor, Duca a avut momente de şovă­ ială. Tălmaciu, venit cu ajutor căzăcesc, fusese înlrănt de răs­ culaţi. Ajutoarele turceşti de la Paşii dunăreni nu-i soseau fără dispoziţiile marelui vizir. Pentru aceasta se cerea timp şi o intervenţie mai promptă a lui. Nu-i surâdea deloc perspectiva unei căderi în mâna răsculaţilor, căci astfel s'ar fi îngreuiat situaţia sa la -Poartă, Renunţă deci la ideia de a rămâne în capitală cu gânduri de rezistenţă şi începe tratativele. Mai în­ tâi cere un armistiţiu de 3 zile pentru a se pregăti de plecare. La expirarea termenului, el ese din curtea domnească într'un rădvan, având alături pe Capugi başa şi înconjurat de câteva sute de partizani. Convoiul domnului care a fost nevoit să se plece voinţei răsculaţilor îşi face drum încet prin mulţimea care murmura ostil şi se îndreaptă pe drumul Galaţilor în jos, spre ţara muntenească şi de. acolo spre Silistra, reşedinţa paşei Ha- 1) Amiras, ed. cit. III. p. 101. 5 [66] 66 C. A. STOIDE Iil.' ) De la Vaslui'), prin călăraşi repezi, el anunţă la Stambul răscoala hainiIor contra Inaltei Porţi. Pentru aii sigur că. îi va fi apărată cauza. cu mai multă dărzeriie, el. va fi strecurat asigurări despre amestecul Polonilor.t) cu care, Turcii aveau atunci conflicte acute din pricina turburărilor căzăceşti 4). Răsculaţii se pregătesc să pretntămplne o nouă domnie a lui Duca. După plecarea atât de fericită a lui Duca' din domnie, Hăncul, Durac şi Constantin au rămas la Iaşi "chivernisitori".5) Trebuiau să căştige de partea lor toată ţara, să trimită soli la Constantinopol pentru a explica ridicarea şi alungarea domnu­ lui şi p�ntru a cere recunoaşterea unuia dintre conducătorii răs­ coalei ca Domn. Pentru orice eventualitate, trebuiau să intre în legături cu vecinii de la nord, cu Polonii cei Pricepuţi în arta răsboiului şi ospitalieri pentru cei ce vor fi siliţi să pribegească dacă pierd partida. Pentru a se justifica la Constantinopol, căpeteniile po­ runcesc ca din toată ţara să vină la Iaşi "mazili şi curteni şi de la târguri târgoveţi şi de la toate mână stirile câte doi că­ lugări aleşi" G). După o relaţie trimisă din Iazlowietz la Il îe­ bruar 1672, au plecat la Stambul cu pără contra lui Duca 900 boeri mari şi mici şi 500 clerici.v) Acest număr este desigur exagerat, ca şi informatia internă că Hăncu şi Durac ;,au ales 1) Giacomo Querini către doge, 22 îebruar 1672: "a Calil Bassa di Silistria" "Hurmuzaki, V, II, p. 126). Arniras ne spune "Baii!' Paşa ce era atunce seraskeru la Babadacu" (ed, cit. p. 101).- Cronica atribuită lui N. Costin dă alt nume: şi i-au dat Tatari ajutor şi pre Kaplan Pa şa care era seraskeru lamargine cu o seamă de Turci, eară mai mari peste' Tatari au fost Irnir Aali (ed, Cag. II, p. 7). 2) Amiras, 1. c. 3) Querini către doge, 22 îebruar 1672: .che questo mata publica ricevi Iomento, et intelligentia dalliPolacchi'', 1. c. 4) lor g a, Gesch. d. osm. Reiches, IV, p. şi acelaş St. şi Doc. IX p. 141-2. 5) Amiras; 1. c. 6) Scrisoarea lui Nacu către Bistriţeni (H u r m. XV, 2, p. 1�43-4. 7) H u rm uza k i, XV, p, 9. [67] CI" EPISOD DIN DOMNIA.. LUI GHEORGÎ'IE DUCA. 67 câţiva pământenice i-au trimes la Ţarigrad pentru pâră".I) Dacă au fost mai puţin decât 1400 cât dă relaţia polcnă, au fost mai mulţi decât "câţiva. cât aflase sau poate insinua cro ... nicarul intern. Vor fi fost probabil câteva sute de inşi din cler, " boerime şi bresle, poate 2'--300. Aceştia formau, o mică .oş- . tire şi după relaţiile ce avem, Duca a avut lupte cu ei îndată ce a primit firmanul de întărire, 2)' Scrisori trimise din, Uera ira • la 10 Iebruar st. n.1672, anunţau lui BaIuze, rezidentul francez la Hamburg, că Duca Da fost. depus"; dar că a fost "r,estal?:ilit, L,', plătind sume mari de bani"."), Oricum s'ar fi .petrecut luorurile., Ia Stambul, reprezentanţii răscoalei n'au mai ajuns să, ducă plângerile lor la Constantinopol. Adunarea lor ordonată de că; petenii încă de la 29 decembrie -st. v. 1671, s'a operat probabil cu încetul. Intre timp, banii şi prietenii lui Duca îi procură a .. cestuia un nou Iirrnan de domnie care-i este adus încă de la localitatea Carasuia din Dobrogea. Când şi-a văzut domnia asigurată iarăşi, Duca a atacat tabăra părăşilor, care avuse- seră naivitatea să ia acelaş drum spre Constantinopol ca şi dănsul, Unii dintre aceştia au fost prinşi, câţiva au scăpat cu fuga şi au adus ştire mai din timp răsculaţilor să pregătească rezistenţa 4). Este interesantă de tot lista plăngerilor ridicate de răscu­ laţi contra lui Gheorghe Duca. Dacă, în isvoarele narative .in­ teme şi În relaţiile diplomaţilor străini, revin ca un leit-motiv 1) Amiras, 1. c, 2) "Eară Duca Vodă abia soslse la Carasuia în Dobrogea, unde l-an tâmpinatu Ierrnanul ca să se Întoarcă înapoi, şi intorcându-se să meargă la Seraskerul, au dat pesce oameniice-i trămiseseboierii, carii omeni au n'au socotit să meargă pe alt drum, au s'au temut a merge inainte, şi tălnindu-iDuca Vodă i-au prinsu pre mulţi dintr'enşii" (l b i d). "Intr'aceia împărăţia au t�imi'su Agă să se întoarcă la scaun şi au scrisu şi Paşii de la Margini să-i dea Turci stţ gonească pe răi şi nebuni. Deci întâlnindu­ veste pre Duca Vodă la Hamgi-Oglu Pazarcicu in Dobrogea şi viindu şi o seamă de Hănculeşti, de mergea după dansul să-I părască, avându Duca \ Vodă pre Aga Turcul cu putere şi avându şi ale lui oşti câteva au abătutu în Hănculeşti şi i-au spartu de i-au trecut Dunărea". {lst, Domnilor ţării Rom. în Mag. isi. p. Dacia, 1, p. 362). 3) 1. H ud i ţ ă, Recueii de documents concernanf l'histoire des pays roumains, Iassi, 1929, p. 168-9. 4) Amiras, 1. c. şi cronica atribuită lui Constantin Căpitanul, 1. c, [68] 68 C. A. STOIDE extorsiunile cele mai neomenoase care sărăciseră pe locutori 1) se mai ridicau şi acuzaţiuni de "falşificarea" monedei.s) O in­ formaţie vorbeşte de "marile sume de "ecus de Hon", falşilicaţi de Domn; tiparul lor chiar, fusese găsit la curtea domnească. a). Ce trebue să înţelegem prin această acuzaţiune ? Că a funcţi­ onat la curtea lui Duca o fabrică clandestină de monede Ialşe ? Desigur că nu. Duca nu a făcut decât să continue sistemul inau­ gurat de Eustratie Dabija şi continuat deja de Iliaş Alexandru. de a bate "bani proşti", adică o monedă ce reprezenta o va­ Ioane intrinsecă inferioară aceleia la care erau impuşi În circu­ laţie de visteria domnească. Era. un fel de curs forţat. Se ştie că "lei taleri" bătuţi de Eustratie Dabija şi de I1iaş Alexandru se socoteau "Patru lei bani proşti drept un leu bun. Pământenii cădeau foarte adesea victime acestei monede , de aci plângeri pentru emiterea ei. De altfel, aceste expediente ale domnilor le cauzau uneori in cursul domniei, conflicte, diplomatice peri cu­ -loase, «) Şi, dacă sufereau de pe urma acestuf sistem străinii care veneau cu mult mai rar in contact cu afacerile moldove­ neşti, se înţelege uşor cât de mulţumită era populaţia ţării. * * * O cauză de neizbăndă a acestei mişcări a fost împrejura­ rea că ea n'a avut un şef a cărui autoritate să fie neştirbită în ceia ce priveşte mai ales chestiunea atât' de dificilă a aranjării legăturilor cu Poarta şi a atragerii unei bune părţi dintre boerii de divan de partea răscoalei. Citirea cronicilor interne nu ne dă nici o indicaţie în privinţa persoanei pe care ar fi intenţionat răsoulaţii să-o pună în 'scaun, dacă întâmplător Turcii ar fi recu- 1) Cronica atribuită lui N. Costin, ed. cit. II, p. 7. Amiras, e-l. cit. III, p, 100: .căci dacă s'au aşezat cu domnia. au Inceput a pune dăjdi grele asupra.pamăntenllor, afară de cele obicinuite" iorga. un călător italian, etc. p. 18, nota 4: .Mesi sono; da cento sedi­ ziozi sollevati contro il principe, per pretensioni di soverchie angberie-. 2) lazlowietz, 11 îebruar 1672 (Hurmuzaki, xvr, p. 9; Leopold D le­ bruar 1672, ibid. p. 10). 3) Scrisoarea citată din lazlowietz 11 Iebruar 1672, in Hurm. XVI, p, 9 4) N. Iorga, Câteva manuscripte şi documenie din ţară şi strainatate An. Ac. Rom. Seria II, Tom. XXVIU p. 508,Plângerea unui sol polon la Constantinopol in că din 1667 de .baterea În Moldova a unui, ban de tot rău, cu semnele polone". [69] '�r'I"" ','-; .. j J, e , I , UN EPISOD DIN DOMNIA LUI GfnWRGH8 DUCA 69 noscut starea de lucruri creată prin mişcare. "Nu se pot inţe­ lege intre ei", afirmă o ştire trimisă din Leopol la 19 Februar 1672 1) şi aceeaş afirmaţie o aţribue lui Ştefan Hăjdău părcăla­ bul de Hotin, o corespondenţă din Carneniţa 1'1 Februar acelaş an: "există neînţelegeri între noi, unul îndoindu-se de altul" 2). Interesant e de constatat că fiecare dintre capii ce-şi atribuiau oarecare merite in mişcare trata' independent de ceilalţi, Ba şi . cei veniţi după izbucnirea revoltei încercau anumite tratative di- " ...... , plomatice cu Polonii; astfel Hăncul lucra cu Ştefan Hăjdău pâr- călabul 3); Grigore Hăbăşescu, după indicaţiile aceleaşi ştiri din Carneniţa de la 12 Februar, îşi trimisese şi el .secretarul" să trateze '), Dar s'ar părea că de mai multă simpatie se .bucura Durac, care se pare că avea chiar un frate în serviciul Poloniei. Baluze Insărcinatul de afaceri al lui Ludovic XIV la Hamburg, anunţa la 11 Mart 1662, că o ştire trimisă lui la 10 Februar trecut din Ucraina i-a adus vestea că "Durac în acelaş timp a trimis la Poartă pentru a face ofertă pentru revocarea rezoluţiei de res­ tabiIire a gospodarului" 5). Il scoate deci drept cap al mişcării. Mai mult încă. O ştire plecată din Leopol la �6 Februar 1672, vorbeşte de "noul prinţ Durac", care a fost bătut şi alungat de Duca. Despre Hăncul, spune numai că a scăpat cu 3000 de Va­ lachi la Raşcov 6). Veşti trimise din Varşovia la 23 Ianuar 1672 spun însă că "Valachii (Moldovenii) au trimis ca prizionier la Constantinopol pe domnul lor şi au instalat pe un altul în locul său" 7). Voevodul din Nizen, in raportul către .ţarul Moscovei din 11 Februar 1672, pare a desemna ca şef al mişcării şi domn pe Hăncul, dacă numele lui trebue înţeles din curioasa denu­ mire: după alungarea lui Duca, Moldovenii "şi-au ales pe unul Gimbuli" 8). Nu cunoaştem interventiile pe care le va fi făcut 1) Hurmuzaki, XVI, p. 10. 2) 1 b i d e m, p. 8-9. 3) 1 b i d e m. 4) 1 b i d e m. 5) 1. H u d i ţ ă, Recuei/, p. 168·9. 6) Hur m uza k i, XVI, p. 10. 7) 1. H ud i ţ ă, Recueil, p. 230. 8) l. Ni s tor: Contributii ia relaţiile dintre Moldova şi Ucraina An. Ac. Rom. p, 32. [70] l)Cameniţa 11 Februar 1672, Mysliszewski stegarul de Czernikow catre guvernatorul de Grabowicz (Hurm. - Iorga, XVI, p. 8-9). La 17 Iunie erau părcălabi de Hoiin "Gheorghe Şeptillci şi Neniul ce-au fost logoîăt=, In această calitate, Împreună cu "Prodan Drăguşescu ce-au fost şetrar ma­ re" şi �GavriI Hajdău ce-au fost căpitan" şi- "Miron Hăjdău şi Toader fe­ ciorul lui Pavel jignicer şi Samson. căpitanul şi Ionaşcu de Popeani şi Şte­ fan feciorul lui Vasile Brăescu" sunt amintiţi într'un hrisoval lui Gheorghe Duca, mărturisind un zapis de cumpărătură şi schimb tutre verii Gavril şi Vasile Brăescu (Reu. ist: arh. bis, Chişinău, XX, p. 170-1). In scrisoarea lui Mysliszewski se amintesc ca simpatizanţi cu răsculaţil Grigore Hăbă­ şescu, Prodan [Drăguşescu] şi cei doi iraţl ai lui Ştefan Hăjdău, probabil cei mai mari, Cheorghe şi Gavril (Pentru ei a se vedea şi S. Zota, "Spifa neamului Hăjdău, în Arh. genealogică, II, Iulie-Septembrie 1913, p, 140 şi urrn. şi T. Balan, Noi documente prioitoore la Familia Hăjdău, Cer­ năuţi }926). 2} Hur m uza k i, XVI, p, 10. j I ! ! C. A. STOIOE 70 '''Durâc în regatul vecin, în prima parte a mişcării. O ştire, des­ pre care a mai Iostvorba. relatează ofertele făcute Polonilor de Hăncul prin Ştefan Hăjdău, EI s'a adresat lui Micişewschi, ste­ , garul de Czernikow, cerăndu-I să intervina la cancelarulpolon "basă dea ajutor revoltaţi lor »contra lui Duca 'duşmanul coroa- nei", Din partea lor, rebelii se obligau, să se supună ca şi în , trecut PoloniJor. Cereau de asemenea voe ca să angajeze mer­ cenari pe care se arătau dispuşi să-i plătească îndată ce vor sosi, precum şi oameni de răsboiu care să le pregătească oas­ tea. Din partea sa, stegarul avea de formulat plângeri �i îndo­ eli. In primul rând, un atac moldovean la graniţă prădase şi lua­ se prinşi pe ţăranii fiului palatinului de Rewa; apoi, chiar ne­ gocitatorul nu-l inspira încrederea suficientă pentru a discuta cu el asemeneajlucrurivStegarul de Czernikow afirmă că ar .Ii expri­ mat această îndoială înaintea lui Hăjdău, Imputernicitul lui Hăn­ CUI) Mărturia care pleca din Leopol la 19 Februar 1672 arăta deasemenea că unii dintre răsculaţi ar fi voit să alăture Moldo­ va statului palon 2). Aceste oferte nu au găsit un ecou prea pu­ ternic -din partea oficialităţii polone, în prima parte a mişcării. Nu fusese sezizată probabil importanţa pe care ar fi avut-o pen­ tru regat captarea acestei mişcări în sf-era intereselor sale. Se adăuga desigur speranţa unor legături de pace neştirbită cu Turcii şi teama de a nu-i indispune prin legături cu acei care erau priviţi pe drept sau pe nedrept la Constantinopol' ca rebeli contra Porţii. Ba chiar au loc Iricţiuni de graniţă între I , I [71] UN EPISOD DIN DOMNIA LUI (a;lEORGHE DUCA 71 I comandanţii poloni şi Moldovenii ce stăpăneau acum ţara. Ast- fel, Iiul palatinulut de Rewa, luând ca pretext prădăciunile să­ vârşitepe teritoriul său de bande moldovene" dar desigur fără ştirea capilor mişcării, trece - înainte de 6 Februar 1672 - în Moldova "unde a ucis multă lume şi au prădat câteva sate" '). E drept că oficia Iitatea polonă a dezaprobat acest atac, şi dacă nu s'a grabit să ajute pe faţă răscoala, ea a făcut totuşi ce a putut ca s \-i vină într'un mod oarecare în ajutor. Astîel a permis să fie trecute pe teritorul polon "nevestele, şi copii, avutul mişcător şi vitele" 2) a celor compromişi în vreun iel în mişcare şi chiar a celor ce aşteptau" ca bătălia sau ordinele Porţii să decidă în această rebeliune" "), Incă de la 24 Ianuar 1672, rezidentul habsburgic, Ioan Baptist Cassanova, comunica din Constantinopol împăratului că un boer din Moldova al cărui frate se găsea În serviciul Poloniei, a ridicat cu vreo două trei mii de oameni steagul răscoalei contra domnului său şi că Poarta otomană a trimis fără întârziere pe Ali Paşa să bată pe răsvrătiţi şi să înăbuşe răscoala 4): După cât se vede, Turcii, care pregăteau o expediţie contra Polonilor, căutau un pretext, căci în cercurile turceşti de unde îşi lua informaţia Cassanova se accentuau legăturile polone cu răscoala 5). Cu puţin înainte de 24 Ianuar Turcii expediaseră ordine privitoare la restabilirea lui Duca. Dar îndeplinirea acestor ordine suferea întârzieri. Ace­ laş Cassanova, comunica împăratului la 3 Februar 1672 că Duca a primit confirmarea din nou în domnie "însă supuşii săi răsculaţi nu-l lăsa să intre" în ţară 6). Şi la 9 Februar raportul lui Cassanova aduce aceleaşi veşti asupra stadiului chestiunii. Rezidentul imperial spune că în Moldova flacăra răscoalei tot pălpăe şi cetele răsculaţilor stau în mase mari pe cămpul de luptă Impiedicănd intrarea lui Duca, care stă deocamdată inactiv la Dunăre aşteutând ajutorul străin 7). 1) 1 b i d. p. 8; publicat şi de 1. Hudită, o. c. p. Hl6-7. 2) Hur m uza k i, Fragmente, III, p. 351-2. 3) H u d i ţ ă, o. c. p. �68-9. 4) Hur m uza k i Fragmente, III, p. 350. 5) 1 b i d .• Un boer de frunte din Moldova, al căruia frate se află in serviciile Poloniei, a ridicat cu vr'o 2-3000 de oameni steagul răscoale". 6) 1 b i d. p. 350-1. 7) I b i d. p. 351-2. [72] 72 C. A. S rnTfJF " Cu câteva zile înainte de 9 Februar, data raportului lui Cassa­ nova, Duca incepuse cu ajutoarele sale marşul pentru reocuparea scaunului. Ştirea nu ajunsese încă la Adrianopol, dar că înain­ tarea începuse o arătă ştiri plecate din Ucraina la 10 Februar 1). Din acestea se vede că domnul trecuse cu oştirile sale Dunărea. După aceiaş relatie -c- Durac încercase să-i împiedice intrarea în ţară : oastea domnului fiind mai puternică, deoarece avea un număr mare de Turci cu dănsul, Durac a fost respins. In cioc­ nirea de la Dunăre, în care vestea ucrainiană din 10 Februar vedea o încercare a lui Durac de a opri intrarea în ţară a lui Duca 2), pare mai degrabă că trebue să vedem atacul lui Duca asupra taberei trimişilor răsculaţilor la Constantinopol a). A doua parte a răscoalei. Luptele cu oştile lui Duca şi cu contingentul turco .. tătar Conducerea efectivă a expediţiei de restaurare a lui Gheor­ ghe Duca a primit-o "Kalil Paşa de SiIistra", după o informaţie externă ,) sau, după Amiras.. "Halil Paşa ce era atunci seraskier la Babadag" 5). După cât se vede din relaţii referitoare la mo­ dul în care voia el se reprime răscoala, Kalil era un energic comandant 6). Intre timp, oastea de ţară a lui Duca se refăcuse. In fruntea ei se găsea desigur şi de data aceasta tânărul cum­ nat al domnului, hatmanul Alexandru Buhuş 7). Era natural ca 1) Scrisoarea lui Baluze din Hamburg 11 Mart. 1672 (Hudiţă o. c, p. 168:9). 2) 1 b i d e m. 3) Ami ras, e d. C o g ă I n ic e a n u. III, p. tOl şi Cronica atribuită lui Constantin Căpitanul, ed. Mag. ist, pentru Dacia, 1, p, 362. 4) Hur m. Doc. V, II, p. 126, Giacomo Querini către doge, Cassano­ va, rezidentul imperial, îl numeşte numai .AIi Paşa" (Adrianopol 24 lanuar 1672 (Hurm, Fragm. 1lI, p. 101. 5) Ami ras, ed. cit. IIl, p. 101. 6) Giacomo Querini către doge, Hurm. "Dac. V.lI, p. 1Z6. 7) Ale x a n d r u B Il h u Ş se întâlneşte ca spătar "al doilea sau al treilea" la 15 Iebruar 1656 (C. Giurescu, Let. Ţării Moldovei, p, 16 şi nota 3). La această dată era foarte tânăr. Peste doi ani, În 1658, pare a fi fost stegar în armata polonă (S. Zotta, în Arh. genealogică, Il, p. 258-9). Nu ştim cât a stat in Polonia, dar in nici un caz nu se poate admite că el ar fi acel părcălab Bucioc despre care spune doc. din 24 ianuar 1660 al lui Ştefan Lupu, că împreună cu Nicolae sunt feciorii lui Dumitru fiu- [73] U;-.J EPISOD DIN DOMNIA LUI GHEORGHE DUCA 73 ===== Duca să-I menţină mai departe în comanda oştii şi in dregă­ toria de mare hatrnan, căci desigur întelesese şi domnul că in­ frângerea de lângă Iaşi nu se datoria incapacităţii sau necre­ dinţei lui Buhuş, ci trădării unei părţi din oşteni. După o infor­ maţie din Leopol, oastea de restaurare a lui Duca era constituită din: 2000 eniceri, 400 Tătari şi tot atăţea Moldoveni 1). Numărul acesta e$.an<ţ'dihlagăruIIui Duca sau dln sursă turcească şi era vădituexagerare' menită să impresioneze atât pe răsculaţi cât ş,i .Iumea polonă cu care Turcii prevedeau În curând lupte. După cronicile interne 2) şi după relaţiile din .afară o), numărul oastei răsculaţi lor era mult mai mare decât acela al oştilor lui Duca. Dar aceste informaţii arată că nici el nu întrecea de 6000 huş (Şt, Meteş, Contributii nouă privitoare la familia boerească Buhuş din Moldova, p.32). E vorba desigur aici de Miron Bucioc. Această pii­ rere greşită În privinţa carierii lui Alexandru Buhuş a Împrumutat-o Şt, Meteş de la S. Zotta (arh. gen. Il, p. 258). Lui Alexandru Buhuş nu i s'a spus niciodată Bucioc. Mărturia din .c. 1800" invocată de S. Zotta (1. c.) nu poate avea nici o tărie În discuţie. Alexandru s'a căsătorit Înainte de 25 iulie 1665 cu Alexandra, fiica lui Nicolae Ureche spatarul (C. Giurescu, o. c. p, 16-7 şi notele 2 şi 3 la p. 17). La 18 mai 1663 era .rohmistru;" În această calitate Întăreşte un zapis imediat după Vasile (fost) hatman (Ghibănescu, Isp. III, 1, p. 230) La 24 februar 1666'(7174) Alexandru Buhuş era părcălab de Hotin (S.' Zotta 1. c. şi Ghibănescu, Surete, IV. p. 39). In 1668 era mare pltar : În acest sens e doc, din 30 iunie (Şt, Meteş, o. c. p, 33 nota 2. dar aci se dă Şi un dac. din 9 septembrie 16677), 26 august (V. A. Ureche, Miron Costin, 1; p. 106-7) şi din 30 septembrie (inedit. Arh. Stat. Iaşi, pachet 98, P. 221-2). In anul unmător, la 5 iunie era .biv, velvpitar" (Meteş, o. c. p. 33 nota 5 ; cu rectificarea justă, făcută de C. Giurescu, o. c. p.17, nota 10). In aceiaşi situaţie e la 14 august (Giurescu, 1. c. p, 17, n. 10 şi V. A. Ureche, o. c, II, p. 17). La Începutul anului 1671 era serdar (Giurescu, '0. c.p. 18 şi nota 1; se citează doc. din 8 ianuar şi mart 1671). Cu puţin înainte de În­ ceputul răscoalei, era mare hatrnan (dac. din 20 noembrie 1671 ; Giurescu, o. c. p. 18, nota 7). Cu titlul de hatman e amintit şi În relaţia pe care o dă asupra răscoalei cronica atribuită lui Constantin Căpitanul (el. Giurescu, o.. c. p. 18). 1) Le o pol 26 februar 1672 (Hurm. Doc. XVI, p, 10). 2) Spun "unii din slujitori" ce luaseră parte la luptă ca Durac, vă­ zând cum Tătarii ucid pe Moldovenii trimişi să ceară Paşei şi lui El Agasi înlăturarea lui Duca, ar ti zis Durac lui Hăncu că de vreme ce-au făcut pană tntr'atăta, să lovescă şi pre Paşa şi pre El Agasi şi să-i omoare că era oastea lor mai multă decât a Paşii" (Arniras, ed. cit. 1Jl, p, 102). 3) Scrisoarea lui Baluze din Hamburg 11 mart 1672 (Hudiţă, o. c. p. 163-9). r I [74] 74 C. A. STOIDE oameni 1). Numărul acesta pare exact; iar oastea lui Duca tre­ bue să fi avut numai 3·4000 oameni. \ Dacă ţinem seamă că mulţi dintre partizanii răscoalei se ridicaseră numai pentrn pradă, că aceştia nu aveau un spirit de corp desvoltat .printr'o înde­ lungată vieţuire sub arme, nici nu erau pregătiţi pentru 'primej­ diile şi greutăţile unei campanii, dacă adăugăm apoi armamen­ tul Interior al unora, -putern spune totuşi că oştile erau egale . ca forţă'. O împrejurare venea în detrimentul oştii răsculaţilor: lipsa de conducere unitară; lucrul acesta le va fi Iapa chiar la prima întâlnire. Asupra locului luptei se impune încă discuţie întrucât isvoa­ rele narative interne variază. Astfel cronica atribuită lui Ni­ colae Costin dă ca loc al luptei ChişinăuI2).;"Letopiseţul Ţării Moldovei de la Istratie Dabija până la domnia a doua a lui Antioh Cantemir 1661.'1705" dă Epurenii ; 3) la fel cronica ra­ coviţeană atribuită lui Nicolae Muste 4) şi Ion Neculce 5). Se ştie, după cele dovedite de C. Giurescu, că aceşti din urmă doi cronicari şi-au luat ştirile din letopiseţul : ţării Moldovei 6). Amiras care pentru aceste evenimente are informaţia cea mai �largă 7), se apropie de relaţia cronicii atribuite lui Nicolae Costin, aşezând lupta "la sat la Paşcani, pe valea lchiului, două ceasuri de la Chişinău mai l sus 8). Precizia men­ ţionării ne împinge să considerăm exactă această informaţie care este întărită de, descrierile martorilor oculari asupra conîormaţiei solului în care ea are loc. Iată în ce constă naraţia pe care o dă în legătură cu evenimentele: căpeteniile mişcărei. înainte de a începe lupta, ar fi încercat o înţelegere CU trimisul Porţii. Ei aleg o seamă de oameni pe care-i trimit Inarmati- şi călări la Kalil Paşa să părască pe Duca. Turcul le arată Iirrnanul îrn­ dărătesc de întărire a acestuia, le cere să înceteze revolta, a- 1) Raportul curierului impărătesc Gavril Lerneris, Viena 4 mai 1672 (Hurrn, Fragm. III, p. 353). 2) Ed. cit. II, p. 7. 3} E d. G i u r e seu, p, 58. 4) Ed. Kogălniceanu. IlI, p.7. 5) E d. cit. II, p. 198. 6) C. G i u r e seu, Letopiseţul Ţării Moldovei, p, c. 7) Ibidem. 8) Ami ras. ed, cit. III. p. 192. [75] UN EPISOD DIN DOMNIA LUI GHEORGHE OUCA 75 sigurăndu-i că împăraţia îi iartă pentru tot ce-au făcut. Pămân­ tenii strigă cu toţii. că nu le trebueşte Duca Vodă. La insisten­ ţele paşii de a părăsi gândul revoltei, ei .au strigat încă cu mai multă putere că nu-l vor pe acesta. Fie din proprie ini­ ţiativă, fie îndemnat de domn, paşa a poruncit oştenilor săi să-i prindă. Şase dintre trimişii revoltaţilor fiind prinşi şi' aduşi în fata paşei, sunt spănzuraţi din ordinul acestuia. Alţi câţiva sunt tăiaţi în luptă. Restul trimişilor, văzând peirea tovarăşilor. fug spre oastea de la Paşcani. Din urmă li / alungau Tătarii snopindu-i, Mai departe, dă Amiras după po­ vestirea unor "slujitori" care luaseră parte la' luptă; câteva in­ formaţii care erau desigur ştiri colportate de participanţi în le­ găturăcu atitudinea în luptă a celor două căpetenii. Ele sunt folositoare pentru reconstituirea evenimentelor fiindcă redau fidel ecoul neînţelegerilor dintre dânşii. Durac, văzând pieirea nedreaptă a tovarăşilor săi, ar fi avut "pricină cu Hâncul" zicănd că de oarece au făcut revolta, se. pot aştepta la acelaş rezultat şi deci ar trebui să atace pe paşă şi pe El Agasi şi să-i omoare, deoarece ei au oaste su­ perioara Turco- Tătarilor. In urmă să trimită plângerea la Con­ stantinopol, arătănd mai marilor împărăţiei "nevoia şi străm­ bătatea ce le-au făcut paşa CI. După relaţiile avute de Amiras de la slujitori, Hăncu n'ar fi voit să admită această propunere de luptă, sub cuvânt că nu vrea să fie hain împărăţiei şi �aceste zicând au dat biciu calului şi au purces către ţara Ieşească", In urma lui oastea I . s'ar fi risipit. Este interesant pentru veracitatea spuselor lui A- miras faptul că ştirea din Leopol 26 februar 1672 dă că oastea condusă de "Durac noul print" a fost înîrăntă şi împrăştiată, ;,cea ce Hâncul aflând, a scăpat îugind cu 3000 de Val achi la Raşcov" 1). Se confirmă dar informaţia că Hăncul nu a luat . ! parte la luptă. Pentru aşi explica atitudinea lui Hâncul şi re­ producând probabil svonurile ce se colportau că acestea fusese "ajuns" cu Duca, cronicarul moldovean afirmă apoi că după ce a şezut puţin în .ţara leşească s'a întors în Moldova unde -a devenit stolnic mare al lui Gheorghe Duca. Insinuările cro­ nicarului nu corespund decât în partea adevărului. Se poate 1) Hurm. XVI,p. 10. [76] 76 C. A. STOIDE primi ca exactă inîorrnaţta că Hâncul n'a voit să lupte contra oştirilor Portii. Ea ne arată spiritul diplomatic şi singura eva­ luare a îrnprejurărilor la acest revoltat. Părerea lui era cea mai bună; în contra Turcilor n'ar fi putut rezista, admiţând chiar că ar fi isbutit deocamdată să sdrobească contigentul tur­ co-tătar venit pentru restaurarea lui Duca. In acelaş ,Hmp"o luptă 'deschisă distrugea orice cale de discuţiuni dip}omatÎ'gec:ti: Poarta. Inclinarea lui Hâncu către utilizarea mijloacelor diplo­ pentru înlăturarea lui Duca, pare a fi fost şi a acelorlalţi bo­ eri ca Hăbăşescu şi Hăjdău, pe care nu-i vedem maniîestăndu­ se în revoltă alături de Durac, Politica acestor a învins în cele din urmă. In toamnă Duca va fi inlocuit (se înţelege în folosul altora, nu al revoltaţilor}. Nu putem admite însă o înţelegere a lui Hâncu cu Duca.' Informaţiile o resping. Nu putem con­ trola deadreptul afirmaţia lui Amiras că acesta ar fi fost apoi mare stolnic al lui Duca. Documente cu divanuri din a doua domnie a lui Gheorghe Duca, după răscoală nu s'au păstrat, mai ales că domnul fiind ocupat cu expediţia Turcilor contra Poloniei nu a prea avut timpul să dea. Ştiri externe arată pe Hâncul în Polonia în tot restul domniei a doua a lui' Duca; ia parte chiar la câteva expediţii de represiune în Moldova.· In aceste condiţii el nu putea fi siolnic mare al lui Duca. Pe de altă parte, avem informaţia sigură că Hăncul a fost mare stolnic înainte de a treia domnie a acestuia, anume în una din cele trei domnii intermediare: a lui Ştefan Petriceicu, a lui Dumitraşcu Cantacuzino sau a 'lui Antonie Ruset.: Ori şi cum, inainte de decembrie 1677 (7186) când îl întâlnim ca "biv vel stolnic" 1). Admiţând că s'ar fi putut inchega o înţelegere între Duca şi Hâncu imediat după revoltă, rămâne încă in picioare întrebarea de ce Duca, după ce s'a împăcat cu fostul revoltat, pune indată după ce vine în a treia domnie, să ucidă pe fiul lui Hăncu fără vreun motiv plausibil, ci numai din pismă pentru atitudinea avută de tatăl acestuia în timpul răscoalei 2). Expli- 1) Arh. Bas. an. II, n. 1 p, 92. El găseşte acum timp să inzestreze cu ocini ctitoria sa, schitul dela Vlamnic, In Mai 1676 se găsea în ţară şi "Constantin ce-au fost paharnic mare", e fostul cJucer. V: A. Ureche, Mi-: ron Costin 1 p, 136-7. 2) După cronica atribuită lui N. Cos tin, uciderea lui Donie, .fias­ Iru Hâncului" a avut loc la 11 decembrie 1679 (ed. cit.. Il, poe 20) Inciden- [77] UN EPISOD DIN DOMNIA LUI GHEORGHE DUCA 77 caţia din cronica lui .Amiras e superficială, oglindind felul naiv cum mintea poporului explica orice: o moarte năprasnică e da­ torită totdeauna otrăvirii; o înfrângere, trădării. La începutul lui februar st. n. 1672, răscoala era potolită şi Domnul venea iar în scaun. Cronica atribuită lui Nicolae Costin dă întoarcerea lui Duca în capitală "în luna lui Ghenarie 1). Cronicarul datează după stilul vechiu. Lupta trebue să fi avut loc la câteva zile după 24 ianuar st. n., probabil intre' 30 ia­ nuar şi 4 Iebruar st. n, (sau pentru a multumi datarea cronicii atribuite lui N. Costin, între 20-25 ianuar st. v). La 26 Iebruar s1. n. vestea despre terminarea luptei se transmitea din Leopol 2). Cronicarul cu spiritul hrănit de lectura cărţilor sfinte vede în reaşezarea lui Duca pe tronul Moldovei o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru locuitorii cari se abăteau de la dreptele in­ văţături 3). Abia ne putem imagina astăzi "pedeapsa" acesta în toată plenitndinea ei. Ne arată informaţia rămasă. A in­ ceput prin prada Tătarilor şi a sfârşit prin prigoana şi repre­ siunile domnului.' Duca a urmărit căpeteniile mişcării care nu se expatriaseră sau fuseseră prinşi: căpitani, hotnogi, etc. şi prinzăndu-i i-a spânzurat sau i-a înţepat 4). Au pierit vinovaţii, dar "pe lângă cei vinovaţi au pierit mult norod nevinovat" 5). Relaţia unui curier polon reda numai crudul adevăr când spunea cfipe drumul înspre Iaşi a găsit totul pustiu; lumea fugită şi pe tot drumul împrăştiate cadavrele celor masacraţi 6). tul e povestit fără dată de lună în Cronica racoviţeană (ed. cit. III, p, 20) şi în Arniras (ed. cit. III. p. 105); i se spune În această relaţie celui ucis "fără nici o vină şi fără dreptate şi Iără judecată" "feciorul Hâncului", .Donle=. 1) E d. C o g ă I Il i cea n u, II, p. 7. 2) Hur m uza k i, XVI, p. 10. 3) C. G i u r e seu, Lei. TărU' Moldovei, p. 58. 4)10 Il Neculce, ed. cit. II, p. 198. 5) C. G i u re seu, 1. c. Şi iarna grozavă care a bântui! în timpul răscoalei a Iăcut numeroase victime, "mulţi din prostime, bărbaţi, femei Ş copii, au pieritu de Irigu fiindu băjeniţi" (Cronica atribuită lui N. Costin­ ed. cit. II, p. 7). ,6) Hur m uza k i, Doc. Supl. I, 1, p. 259: scrisoarea plecată din lazlowiecz la 6 Iulie 1672. [78] 78 C. A.' STOJDE Noi atacuri ale pribegilor 'în Moldova După înîrăngerea suferită la Paşcani, prebegii retraşi în Polonia au reluat, cu mai multă tenacitate, încercările de a dispune pe Poloni în folosul lor. Erau şi momentele mai priel­ nice. Deşi în multe cercuri se recomandă o politică de pru­ denţă, cu singura devizăd'e "pace" 1) erau însă cercuri mai clar văzătoare care se aşteptau în tot momentul la atacuri din partea Turcilor 2) şi cereau prelntămpinarda lor prin legături strănse cu pribegii şi în general cu ţările româneşti şi cu Un­ garia. In Varşovia circulau veşti neliniştitoare despre intenţiile şi pregătirile Turcilor. Astfel, încă de la 3 april 1672, ceiace e mai mult decât prematur, se anunţă că 20000 Turci se allă în Moldova; şi-au făcut chiar magazine de rezervă în mai multe oraşe ale provinciei 3). Partidul răsboinic avea în frunte pe ma­ rele mareşal 4), care recomandă înaintea dletei să se trimită o trupă de cavalerie uşoară în Moldova pentru a pregăti revolta şi să se căştige prin bani partizani între nobilii unguri "pentru a se face diversiune .Turcilor de această parte" 5). Dar de partea revoltaţilor erau mai ales Hanenco, căpetenia Cazacilor rămaşi partizani ai Polonilor. Acesta, pentru a-şi întări poziţia, avea tot interesul ca Polonii să înceapă un războiu cu Turcii. Exagerând şi aţăţănd vechilor conflicte de. graniţă, el era fac­ torul cel mai activ în declanşarea războiului 6). Turcii aveau de partea lor pe Doroşenco. Toată atenţia diplomaţiei polone era îndreptată înspre acţiunea lui Hanenco, socotit folositor pentru a atrage în sfera de interese polone marea mulţime a Cazacilor turbulenţi, dar atât de necesari în faţa Tătarilor. Pe când oficialităţile polone respingeau ofertele de supunere ale răsculaţilor din Moldova, din teamă de a nu declanşa un Jăs­ boiu de ale cărui urmări nu erau siguri, Hanenco primea la sine pe rebeli şi-i ajuta, dăndu-le posibilitatea de a face din 1) 1. Hudiţă. o. c. p. 171. Varşovia 8 april1672. In acelaş sens şi scrisoarea din 2 april (ibid. p. 170). ; 2) Scrisoarea din Hamburg 8 april 1672 (ibid. p. 171·2). 3) Ibid. p.171. '4) Ha t m a nul Ioa n S obi e c k i, viitorul rege. 5) H u d i ţ a, o. c. p. 171-2; din Harnburg 8 april 1672. 7) C f. N. lor g a St. şi doc. IX, p, 141 şi' urm. [79] UN EPISOD DIN DOMNIA LUI GIU�ORGHE DUCA 79 Ucraina o citadelă de unde porneau atacurile. contra lui Duca 1). Deputaţiuni ale rebeIilor se prezentau regelui cu scrisori de re­ comandaţie de la Hanenco 2). Sub aceste auspicii s'a pregătit o expediţie mai mare, "pentru a aduce veşti nouă" spune, o relaţie plecată din Mihăilău la 30 iunie. La dănsa au luat parte cele două căpetenii moldovene, Durac şi Hăncul "). Ea pornea la 16 iunie <), şi era terminată înainte de 30 iunie st. n. când se anunţa slărşitul ei, ca şi ştirea neliniştitoare pentru Poloni că Sultanul se pregăteşte contra lor 5). Deşi acest episod din răscoală nu e amintit în isvoarele narative interne, el nu tre­ bue pus câtuşi de puţin la îndoială, întrucât e .menţionat în mai multe relaţii diplomatice din sursă poionă, chiar cu mai multe detalii faţă de ştirea din Mihailău care spunea numai că rebelii se intoarseseră ".cu bună pradă". Astîel curierul polon, trimis, la Iaşi pentru a informa co­ roana despre intenţiile Turcilor faţă de PoIoni, anunţă la 2 Iulie că năvala lui Hăncu (nu vorbeşte decât de Hăncu) cauza se "mare sgomot şi mare temere". Populaţia ar fi aşteptând nu­ mai sprijinul polon pentru a se ridica şi a duce pe Turci până la Dunăre. Pribegii însă, în navala lor, au prădat ţinuturile Ho­ tin şi Cernăuţi şi au rnasacrat locuitorii. Informatorul polon se ridică contra acestor procedee care ar putea avea ca Urmare înstrăinarea dragostei Moldovenilor fată de Polonia 6). Această, din urmă opinie era desigur a oficialităţii moldoveneşti, care va fi fost lezată în unii din membrii ei cu moşii în aceste ţi­ nuţuri, Expediţia aceasta, fusese în intenţia rebelilor, o expedi­ ţie de represalii. In timpul retragerii, după lupta de la Paşcani, răsculaţii avuseseră desigur motive de plângere faţă de modul cum s'au )) H u d i ţ ă, o, c. 170; din Varşovia 2 April 1672. 2) Hur m uza k j, Dac. V. II, p 131; din Viena 23 April 1672. 3) Hur m uza k i, Supl. 1, 1, p, 259. 4) H u d i t ă, o. c. p. 176, doc. n. 250. 5) Hur m, Supl. 1, 1, p, 259. 6) Curierul polon trimis la laşi pentru ştiri a îost Mysliszewski, ste­ garul de Czenikow (Hudiţă, o. c. p. 176, doc. 251). Este acelaş care la 11 Februar 1672 .dă interesanta relaţie despre discuţia avută cu Ştefan Hăjdău asupra mişcării lui Hâncu (Hurm. XVI. p, 8-9 La 23 Iunie 1672, o ştire din Varşovia anunţă că el s'a întors eri "tout droit et en grande diligence de la cour de Valachie" (Hudiţă, o. c. p. 177). Curierul palon care da ştiri des­ pre Moldova din laşi la 1 Iulie (H1Jfm. Supl. 1. 1, p. 258) şi la 2. Iulie 1672 (lbid), se reîntorsese la Iulie în Polonia. Scrisoarea e datată din Iazlowiecz (Hurm. ibid. 1, 1, p. 259). [80] 80 C. A. STOJl)F: comportat unii dintre aceştia. Relaţia inîormatorului polon spe­ cifică că "Hâncu a prădat pe locuitorii şi boerii din două dis­ tricte", Navala se tăcuse de Ia Raşcov, spune o relaţie din 1 Iulie. Ea cuprindea şi oarecare elemente polono-cazace, Retra­ gerea se făcuse numai după ce Moldovenii lui Duca se arăta­ seră "en carnpagne". Pe lângă ştirile privitoare la năvala rebe­ lilor in Moldova, aducea şi veşti rele despre apropiatul răsboiu turco-polon. Aga Ienicerilor trecuse deja Dunărea şi în 25 zile va fi la Cameniţa '). O ştire plecată la 14 Iulie din Cameniţa aduce iar vorba despre năvala rebeIilor. Relaţiile fuseseră dale de castelanul Podoliei. Se vorbeşte despre năvala lui "Durae"; evident e vorba de aceiaş năvală operată inainte de 30 Iunie 1672, dar e atribuită acum numai lui Durac. Se arată epilogul, trist pentru Poloni, ai acestei năvale. Duca, pentru a se răsbuna de atacurile făcute de rebeli pe teritoriul principatului, a trimis un corp de oaste peste Nistru, care în "zori de zi", probabil cu câteva zile înainte de 14 Iulie st. n. 1672, a intrat în oraşul Parnpol, l-au prădat, au ucis mulţi oameni, au ars satele şi au dus mulţi prinşi şi multe vite. Polonii au hotărât o nouă expe­ diţie de pedepsire. Şeful expediţiei a fost ales nobilul polon Grad­ zinski Hul "răposatului' Palatin de Rewa". E acelaş personagiu care, in iarna anului 1672, făcuse o expediţie represivă în Mol­ dova. Adunând "o armată considerabilă" şi adăugăndu-şi ne­ lipsitele ajutoare de Cazaci ai lui Hanenco, poate şi câţiva pri­ begi, năvala lui avea ca obiectiv oraşul laşi 2). De atunci înainte. mişcarea de rebeliune din Moldova şi incursiunile pribegilor se pierd in răsboiul turco-polon, O ştire din Harnburg 22 August vorbeşte de incursiunile polone în Mol­ dova, care neliniştesc Ucraina şi pe Moldoveni, Turci şi Tatari. Relaţia arată că Turcii au înfrânat pe Poloni şi pe Cazacii cre­ dincioşi lor, la 18 Iulie în, Ucraina 3). Trupele moldovene ale re­ belilor trec sub conducerea lui Haneco s) sau a altor coman­ danţi poloni 5). Interesul pentru cauza lor se stinge în lumea polonă în faţa pericolului puternic care îi ameninţa statul. C. A. Stotde 1) Hur m. Supl, I, I. p. 258, 2) I b i d. p. 259. 3) H ud i ţ il. o, c. p, 178, dac. 256. 4) 1 b i d. p. 174. dac. 244 şi scrisoarea din Hamburg 24 April 1673 (i b i d. p: 182, dac, 266). 5) I b i d p. 178, doc, 257. \ I !�. l' ',�?'" l " ' ,. �'l "-" � ".. \)' .T [81] VECfmlEA NUMILOR BARHA1'FŞTI N��ARTICULATE 81 Vechimea nurnilor bărbătesti nearticulate. în , cadrul dezvoltării istorice a limbil române Domnul profesor Emil Petrovici dela Universitatea din Cluj a publicat în Dacoromania de acolo, voI. V (a. 1929), p. 579- 583, un articol, pe care l-a extras şi în broşură separată, cu titlul: "Nume proprii de bărbaţi articulate". In acest articol au­ torul lui spune, între alte, următoarele: "E de remarcat că numele de familie din comuna Selişte sant nearticulate: Triţ, 7at, Chiorean, Dărăban, în loc de Tri­ fu(L), Tatu(l), Chioreanu(l) (= din Chioar), Dărăbanu(l) (dără­ ban = servitor). Acest lucru se observă în întreg Ardealul şi Banatul. Acesta se datoreşte fără îndoială faptului că numele de familie au fost notate la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în decursul secolului al XIX-lea de funcţionari streini, care având totuşi unele cunoştinţe de limba română: orniteau articolul dela sfârşitul poreclelor româneşti, pentrucă îl sirnţiau ca un fapt gramatical românesc care nu trebue transcris în scriptele lor de patronimice redactate nemţeşte sau ungureşte. Ion al lui Trifu (Ioanu Trifului) sau Ion Ursu (poreclă) devenea deci Triîl sau Ursz Janos sau Johann. Obiceiul acesta de a nu articula· numele de familie a intrat pe urmă şi la popor, în cât, în cazul. când porecla coincide cu numele de familie, cea dintâiu e ar­ ticulată iar cel din urmă nearticulat: lOT! a lu Belinţanu (po­ reclă "din satul Belinţ") are numele oficialI o n Bel in ţ a n sau mai degrabă Belinţan Ion". Aşa crede d. Petrovi'ci. Din această exprimare a sa se desprinde următoarele puncte cari îi compun credinţa: 1. că . limba română are organic în ea numai numele proprii" de fa­ milie bărbăteşti aşa numite articulate (ca Triîu, Chioreahu), 2. că aceste numi proprii există în limba noastră nearticulate (Tril, Chiorean), numai în Ardeal şi Banat, dar nu şi în Muntenia şi Moldova, 3. că în Ardeal şi Banat, unde aceste numi proprii masculine de familie se găsesc nearticulate, sînt ast-fel nu ca parte organică a limbii noastre, ci ca ceva neorganic, introduse În ea pe cale artificială, adică prin biurocraţie, de către func­ ţionarii streinl ai Statului (Unguri, Saşi etc), la sfârşitul secol. 6 [82] XVIIl şi în sec. XIX, 4. în sfârşit, că înainte de sec. XVIII şi în afară de Ardeal şi Banat, anume în limba română din Mol­ dova şi Muntenia, aceste numi proprii de bărbaţi nearticulate nu existau. . Imi permit, însă, să atrag atenţia că Slavistica română ne arată şi despre aceste numi altfel, ca despre alte fenomene de cari am mai s c ris altă dată În această A r h i v ă. Ne docu­ rnentează, anume, că fenomenul cu numele proprii de bărbaţi nearticulate nu e propriu numai limbii române din Ardeal şi Banat, ci şi celei din Moldova şi Muntenia, şi că în aceste două din urmă provincii ale Românismului de dincoace de Du­ năre el exista organic cel puţin cu începere din sec. XIV şi XV. Existenţa fenomenului o constatăm în documentele din a­ -ceste veacuri scrise slavoneşte în fostele noastre Principate. Să 'dovedesc aceasta, atât pentru Moldova cât şi pentru Muntenia, trecând peste cele ştiute din hrisoavele sârbeşti ale lui MiIutin şi Stefan Duşan din sec. XIV. 82 lLIE BARBU LES CU In Moldova. In un document din a. 13921) e: K-k"d Gp"­ T\{MR" H'kTfA\{I\ORd, ceea ce se transcrie: "ve r a B r atu) o va. Net e d u Iov a şi în traducere românească însemnează: credinţa lui B r atu 1 Net e d u 1, alături Însă de Ri:Pd iKlOpiKfK" care se transcrie : ve r atu r z e v a şi pe rom. Înseamnă: credinţa lui JIu r j, nu Jlurjtul, căci în acest de pe urmă caz trebuia să fie scris cu cirilică nu cum este ci iKlOpiKlOiHEd = Jlurjl'uleva. Iar aceasta arată că scriitorul acestui doc. slav întrebuinţa în limba sa românească din sec. XIV şi forme articulate (Bratul Neiedul) şi forme nearticulate (Jurj). De altfel tot în acest doc. mai gă­ sim şi Ri:Pd ""Hd Mdr\{Wd KHTi:\3fRd = în transcriere cu: vera pana Dragusa Vitxzeva = în traducere românească cu : . credinţa panului Draguş Viteaz. Şi tot aci mai este llK"HKlWIO RHT"'310=ln. transcr. cu: lvanystu Viti:\z'iu. Scrisul acestora din urmă arată că scriitorul care zicea Jiur] nearticulat, mai spunea şi. numele tot de bărbat Viteaz, căci de l-ar fi conceput aci articulat tre­ buia să-I scrie nu KHTi:\3fKd = Vit",zeva, ci &HTi:\3\{MK" = Vi­ .teazuleva, ca pe H'kTfM-MRd = Neteduleva, şi nu KHTh\31O, ci 1) M. Costăchescu : Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, l, 7-8. . I I \ ·1· ,1" [83] YECHIMEA NUMfLOR BARBATEŞTI NEARTICULATE 83 RH1'Ho3ro.J\;Y = VitHozlulu. Iar numele Viteaz e aci nume propriu, nu boierie sau slujbă a celui ce-l poartă. De altă parte, în doc. din 1393 găsirn ') chiar scris norni- nativul singular nearticulat �ro.�a;r., în transcriere cu litere latine Zlur,e..., iar în pronunţare rom. Jîar], nu Jiurjtul sau Jurjul. Dar şi în acest doc. se află, ca în cel dintăi alături de această formă nearticulată, forma cu articol Ctjld ��ndHd G jl d l' Y i\ .t 'H Ho T f � V' i\ d = în transcrie cu: vera zlupana Bratula Netedula, unde nominat. sg. e Bratul Nntedul, iar nu Neted, azi Neted. Aşa ca şi scriitorul acestui doc. slavo-romăn întrebuinţa în limba sa românească şi forme articulate şi nearticulate concomitent. In doc. din a. 1399 se află 2) C'kjld i\\UKd X'OjldfLJ,d, în tran­ :scriere lat.: ve raM i k a Hor a e t a = în trad. rom. � credinţa lui Mic Horaeţ, Aci Mi k a e genet. sing. slav. în -a dela nomin. sg. Mik, şi se află alături de C'kjld rpcs-k şi a, Ajldrolllf ml1'Ho,3/. şi IL I>jldTI(i\J H'kTEAOI(i\J. Iar acest Mi k, care şi aci putea fi nume de familie 3), ne apare ca nume de familie evident în doc, moldo-slav din a 1400 în: C'''jld ." H K" = în transcr, vera Mlks , ceea 'ce în traducere rom. însearnnă : credinţa lui Mic, iar nu Mic u 1, căci în acest de pe urmă caz scriitorul ar fi pus '\UI� '\I(i\d ""== Mikula cu genet. sg. slav. sau Mmil('\1. cu nonim. slav în casus generalis, dar după spiritul limbii române sau a celei slave macedonene care-I influenţă să pună acest nonim. sg. în loc de genet. slav în alcătuirea propoziţiei gramaticale slave, Tot în acest doc. din a. 1400 se află şi Rtjld X'OjldHIJ,.\ i\\:H K d = vera Horaiţa Mi k a = în irad. rom.: cr. lui Horaiţ Mic. Amândouă formele nearticulate, alături încă de neartic. c'k�)(\ �jldrowf R � T f 3 d = fn transcr, cu: vera Dragose Vyteza = în trad. rom. cu: cr. lui Dragoş V it e a z. Dar şi alături de ,d'jld fi jl d T 8 1\ d C1'jlORHKd = vera B r atu 1 a Strovika = în trad. rom.: cr. lui B r atu 1 Strovic, măcar că aci articulatul B r atu 1 paie a fi un nume de botez. Acest nomin. sg. nearticulat Mic şi ge­ net. sg. slav Mi k a apar şi în alte doc. moldo-slave din a. 1400· Ba îl găsim şi în Diplome latine maramureşene, precum voi a­ răta mai jos. Insă alături de această formă nearticulată aflăm 1) Ibid. p. 13. 2) Costăchescu, INd. r, 23. 3) Ibid. p. 32. [84] 84 ILIE: BAHBOLESCU şi pe cea articulată, adicăM i cuI, în doc. moldo-slav 1) din a. 1427: r AE !>"Ii\l!. !>jld'l'SI\t. ," U K � 1\ h. ... U CEi\HLjJE ," 11 K o R o = în transcr. cu: gde byll!. Bratul Mikul ... ise1işte Miiwvo = În trad, rom. cu: unde a fost Bratul Micul.: şi seliştea lui Mic; aci scriitorul, nescriind selişte Mikulovo, arată că avea în limba sa română şi forma nearticulată Mic pe lângă cea artic. Micul. Azi avem: Micu, Micescu « -1), Miculescu « -1). In doc. rnoldo-slav din a 1414 găsim 2) nomin. sg: IldHI> 'l'O"'AEjll!. Il '" '1' U K Il = în transcriere cu: parn, Toaders Pitikw = în Irad. rom.: Pan Toader Pitic, cu nearticulatul nume de fa­ milie Pitic, alături însă de dat. sing. slav &jld'l'� ero Mdr\(,'ORU = în transcriere cu: bratu ego Draqulooi = în traducere rom. cu : fratelui lui, lui Dragul (sau Dragului). Deci grămăticul acesta întrebuinţa şi el în limba sa românească şi formă articulată (Dragul) şi forma neartic. Pitic, căci pe acest din urmă nume nu-l scrie articulat Piiicul ca pe Dragul. Azi avem Piticu ca nume de familie. Tot astfel în dac. moldoslav' din a. 1400 se află 3) nom. sg. AdHb '" U '1' H li K " = în transer. cu : Dam. Mitniks. = rern. cu Dan Miinik, alături de nom. sg. C'I'd(H) IljlEO\(lJ,ECKO\(I\h. = în transe. cu: Stan Preuţeskub. = În rom. cu: Stan Preutescul. Deci la acest scriitor e: neartic. Mitnic şi artic. Preuţescul ; căci putea fi şi artic. Mitnicul, cum e Preuţescul. In dac. moldoslav din a 1433 se află tot astfel �)" nom. sg. Cilwk K 1\ 10 II H U K " = în transcriere cu: One Kliucntku = în limba rom. cu Onea Cltuctnic, cu numele nearticulat Cliucinic; Însă alături de Id:p,\. .. r"'H" C T d H lJ � "d ... Ktjld rIdHd LIJ E (t) � 1\ d = în transcr. cu : văra ... pana Sianăula ... vera pana Şieţula = în trad, rom. cu : credinţa.; panului Stanciui.: credinta panului Şteful. Ceea ce arată, de asemeni, că scriitorul întrebuinţa în limba sa rom. şi forme articulate (Standul, Şteiul) şi nearti­ culate (Cltucînic), căci acest' cuv. din urmă ar fi fost scris ar­ ticulat K"'OllH"K�"'.; ca Sianciul. Şieţul. Fireşte, însă, că aceste interpretări ale mele despre Mit­ nic şi Cliuctnic prezintă adevărul, numai dacă aceste cuvinte erau numi de familie al lui Dan şi al lui Onea, aşa cum era 1) Costăchescu 1 b., p. 193. - 2) tb. 103. 3) Costăchescu, lb., p. 31. - 4) lb., p, 359. [85] YECHIMEA N\JMILOR BARBATEŞTI NEARTICULATE 85 cuvântul de mai sus Viteaz, şi dacă ele nu reprezentau boeria s'au slujba lui Dan şi Onea, a unuia de vameş(= slav. mitnik) şi a altuia de clrucer (=slav kltucnik). De altfel ,şi astăzi a­ vem în limba română numirile artic, de familie: Cluceru, Va- " , meşu, Chelaru etc. în Muntenia şi Moldova, când aceste inu- miri, În orice caz, nu mai reprezintă o slujbă sau o boerie. Dac .. moldo-slav din a. 1409 are ') satul cu numele la nornin. sg. Htr'� .....:..... În transcriere: Neqv.= ,ÎI) 'limba rom. cu : neartic, Neag, alături de nomin. sg." fLi" .. 'iKCI(PiKZ cI( U r C 1(­ fI'" U 1( l' Z -= în transcriere cu : Pana zurzz Unqurenui= în rom. cu pan Jurj Unqureanul. Deci" ârticulat şi nearticulat, Iar în doc. moldo-slav din a. 1426 e2) numele unei persoane la nom. sing. nearticulat r' N e( C)1' U'krz 1>t111I>C�U =5n, trans"cr,,: gde est Neg� Barbosi = în trad. rom. cu: unde este' 'Neag Bar­ bosi (azi zicem Neagu din Neagal), (llşVuriJe ,artic. : r'Af f(C)1' C1',m'l�'\�... I'IjHX�,,:&... n(\�UIfCKS,'Z, = iti'} "-ttelllscr. cu: gde est Stancutz.: Mihuls: ... Pauşeculs; iar în (reîd. rom.: unde este Stanciul ... Mthul ... Pauşescul, toate arti(('(azi�icem : Stanclu ... Mihu ... Păuşescu). Acest nume de bărbat N,e�g, .pus 'in leg�­ tură cu numele satului Neag, arată că era') numele bărbătesc de familie Neag neartic. în limba rom. �lâmândoror scriitorilor acestor două documente şi că amândoi ,mai aveau În limba lor românească în acel aş timp şi forme articulate tUnqureanul, Stanctul, Mthul, Pauşescuiş. De altfel în un alt doc. rnoldo-slav a. 1436, găsim 3) şi nom. sing. nf1'jlZ cI( U r' C 1( jl t U H uz = în transcr. Petrz Unqureninu = în rom. neartic. cu : Petru Uruturean (azi Ungureanu artic.) ; iar asta qe arată în limba de atunci şi forma artic. de mai sus Unqureanul şi forma neartic. Unqurean ca nume bărbătesc de familie (Finalul - im; al cuv. Unqurşninx e o terminaţie slavă, care s'a adăugat la cuv. Unqurean, cum găsim şi în vechile noastre cronici în cuv. Rimleanin = Rim­ lean + in). De altă parte in acest doc. din 1436 se află şi forma articulată: r' Af "I>II'K U -k l' EA C \( l' C R � ,\RCjl:& = în transcriere cu : gde byll. Ni!ledulouK dvofK = în trad. rom. cu: unde a fost. curtea lui Neledul. Aşa că acelaş scriitor al acestui doc. din 1436 are, în limba sa rom., şi neartic. Petru Ungureall şi artic. Netedul ca nume de familie. 1) CosUlchescu, Ib. p. 64. - 2) lb., p. 182. 3) Costi:lchescu, lb., p. 466. [86] 86 ILIE BARBULESCU In dac. moI do-slav din a. 1434 Ei numele 2) Gi\dU 3) Xjl7;­ "CR"kHK = în transcriere cu: Slavs Hrxlovăns = în rom. cu Slav Hârlovean sau Hărloian, Ca mai sus Ungurean, deci ca în Ardeal şi Banat astăzi, pe când' în vechiul regat este : Petru Ungureanu şi Slav Hârlăuanu (cu finalul -u < ul). In doc, moldoslav din 1433 se află nearticulat J): Riqld IldH" "" &" lJdWHHKd = în transcr. cu: vera pana Alba casnika, iar în trad. rom. = cu: credinta parului Alb ceaşnicul, alături însă de artic. nomin. sg. ,"HX'dH"7; K P Z C '1' Y d H f C K S " K = in transcr. cu MihailK Krzsiianeskul şi de: Id:p" Il"H.\ 1\ (\ H '1 S "Il I . în transe, cu: vera pana Bancula = in trad. rom. cu: credinta panului Banciul (azi zicem Banciu, Băncescu, Bănciulescu, Albu, Albescu, Albuleseu). In doc. mal do-slav din a. 1434 se află 2) nearticulat: f',&,f f(C'f) iKC\(,&,f 1,"'1'7; = in transcriere cu: gde est jude Fătz. = în trad. rom. cu: unde este jude Făt, alături de tot neartic. nom. sing. ACHlJ" f'P",""'fHK = în transe, cu: Doncs gram a­ tic = rom. cu: Donci (azi se zice în vechiul regat: Donciu din Doncsul, Donciulescu, Doneescu, Feteseu şi Fătu din Fătul). In doc. moJdoslav din a. 1436 se află 3) nom. sing. neartic. l\>\U.x.,u,,� C'fKHI',\lJZ = în transe. cu: Mihailo Stănqacz, dar şi artik.: UJllpC(lJ) c r el!. " r a '1 S"" = în transcriere cu: oprotc) Stânqaăula = in trad. rom. cu: deosebit de Stânqaciul ; căci finalul a din Stănqaăula e terminatia genetivului singular slav a limbii acestui document slav. In alt dac. tot din a. 1436 e: IldHK UJMh\ Il C P '1' il P 10.\ h. = pan Oana Poriartul şi W'ffi\>C\((.\), C'f<\H'IIC(,\), &tiH'lS(,,), alături de neart. ,"HKh. = Mic 4). Nici aici Poriariul nu va fi reprezen­ tat o slujbă, ci un nume (ca mai sus Cîiucinic, Manic). Tot în acest doc. mai e nom. sg. articulat: f',&,f &1\'"'' UJd"d d" li S "z. şi nearticulat: C'kPd Ild"d d,' C " = în' transe, cu: gde byls Oana Albul şi vera pana Alba = în rom. cu: unde a fost Oana Albul şi cu : credinţa panului Alb: Cuv. Albul e no­ min. sing., iar Alba e genet. sg. slav dela un nomin. sg. Alo nearticulat; căci dela nom. sg. Albul genet. sg.slav ar fi fost Albula, ca la Stăngacula şi cum mai are aşa gen. 'sg. acest 1) Ib., p. 393. - 2) Vezi numele Slav şi mai jos, p. 87. 3) lb., p. 364. - 4) lb., p, 398. - 5) lb., p. 444.' - 6) lb .. p. 475 • • [87] VECHIMEA NUMILOR BARBATEŞTI NEARTICULATE 87 doc. în: &1\il" """" ijl f <� !) "ti ... C T d H '1 !) 1\ <1 ••• T!) il K S Il d ••• s a H­ '1 !) Il a, dela nom. sg. Şteful.; Stanciui.: Turcul.: Banetul. Ast­ fel că şi scriitorul acestui doc. are, în limba rom., şi forme artic. (Stănqaciul, Albul, Ştelul etc.) şi forme nearticulate (Stăn­ gad, Alb). Intocmai ca astăzi în Ardeal şi Banat. Şi tot astfel, sunt încă şi alte doc. rnoldo-slave din sec. XV, în care se vede acest dualism de forme: şi articulate şi nearticulate, ca numi de familie. Asemeni sînt şi din veacurile următoare, XVI până astăzi. Nu le mai înşir însă aci şi pe a­ cestea. Numai că în acest timp, dela o vreme, articolul oul se scurtează în u, şi se vorbeşte şi scrie s. ex. Drăganu, Albu, Stăngacîu, etc. In Muntenia. Dar acest dualism, la fel cu al limbii ro­ mâne din Ardeal şi Banatul de astăzi, îl constatăm şi în doc. munteano-slave, adică în cele slave scrise în Muntenia din sec. XIV şi XV. Şi aci, ca în Moldova, nu există deosebiri de formă gramaticală între numile de botez şi numile de familie simple'; căci şi în Muntenia se adaugă articolul postpozitiv deopotrivă la amăndouă, precum tot amăndouă se prezintă şi fără acest articol. Ca dovadă aduc aci doc. dela Radu] vodă al Munteniei din a. 1499, în care găsim următoarele numi: .. .16) P dA!) (il) r�OlmoA. CHI>. = în transcr. cu : Stancl11l'l. Barbulot»: s(y]nb = în traducere rom. cu: Sianciul fiul lui Barbul ; e r�cdm'l. 'lP'l.HH = în transcr. cu: Gostens Cr7.ni = în trad. rom. cu Gostean Negru (sau Cern), 'cu nomin sg. nearticulat, caci artic. ar fi fost scris Gostenuls; ca Stancluh., Barbu! (= Barbul + sufixul slavon 7.); e �\dH T s; T" P S (")-�Şerban LIu­ bitul, Stanco Sărbul, Krăstea Tăiarul. I I '\ "1 88 lLIE DARBfJU:SCU [89] VECHIMEA NrTMlLOI1 BARBATE,?TI NEAHTICULATE 89 In dac. dela Radul vodă Praznaglava din a. 1421 e: dV" )K(�)lld(H) V d (A) \(" a. CiV,1 iK(�)nd(H) Ii il � K II H d... R. iK. HeIH", E. ac GTdH", s. iK. Ii il 1. t:! d H LI, R. iK. NU·(I ... C. Ul(H)'l,1 i\�(H)rdLU2> 1). Aci scriitorul doc. are In limba sa rom. şi numi artic. (Radul), dar şi, ca astăzi în Ardeal şi Banat, .nearticulate Vâlcan, Stan, 1/ălcsan, Neag şi Lunqaşş. Alt doc. din acelaş an are: iK�'M(H) Ii il Z K ,t (H), iK. ti (1- m; şi P d (1\) Y il 2>, deci şi neartic. VăI c a 11, N an ·şi:artic. Rad u 1 :1). Doc, din ] 420, dela Dan voevod, are 3); iK�nd(H) fI 11- t> � ("), dar şi iI�. I' � zAc i" d (H) ... MUMU,Z, adică şi artic. Alb u 1, dar şi neartic. G ă r dom a n, Milet (nu G ă r dom a nul, MiI e ţ u 1). Doc. dela Mircea cel Bătrân, dintre 1424·40 are <) : iK�nd(H, rL\G�(II),iK, Pd(A)yllb. Gd.AdKC(R) = în transcriere cu: zupan Albul), zupan Raduls: Sahakov = In rom. cu jupan Albul, j. Padul Sa­ hakov, unde Albul şi Podul sănt articulate; acestea însă alături de N ,t H Z fld(X'd)�lm(K) = în transcriere cu : Nanx paharnic = în rom, cu Nan p. nearticulat (Căci nu e Nanul). Tot în acest doc. mai e şi neartic. Ii�(ILU<:IctHHHZ = în transcriere cu: Bra­ şooeninx . = In rom. cu Braşovean nearticulat (nu Braşooeanul, cum e în alt doc. arătat, p. 85, Unqureanulş. Doc. dela Alexandru Aldea dintre 1431-35 are 5): dat. sig. slav li il d T � II � G � ,�\ 'd V H H C ,{ � == în transcr. Bratulu Suma­ rinovu = rom.: lui Bratul Sumarinov, dar alături de dat. sg. slav '\dil� dela un nom. sg. ildilZ. Deci aci este şi artic, Bratul şi neartic. Lai, căci articulatu\ acestuia ar fi fost la dat sg. Lalulu sau l.alulooi, ca mai sus Draqulooi, dela nom. sg, Lalul (ca Dragul, Drag). Azi e numele de familie Lalu În Moldova : . e şi La/eseu. Doc. dela acelaş Alexandru Aldea 6) are neartic. Ikr�x .. \\ d H�, nom. sg .• adică Petru Man, căci artic. ar fi fost Manul. Cum e azi în Ardeal numele unei familii de preoti: Man. Dac. tot dela Alex. Aldea are 7): GTL\(H) = Stari, alături 1) Gr. G. Tocilescu: 534 documente istorice slava-române, p. 8. 2) [bici. p. 10. 3) [bici. p. 14. 4) Toci!., Ibidem 19. 5) Toci!., IbIdem p. 29. 6) Ibidem, p. 36. - 7) Ibidem, p. 38. [90] 90 ILIE BARBULESCU de Td'rŞ(�) şi �M(H), deci şi art. Tatul (dela neart, Tat) şi neart, Stan, U1�m. Doc. dela Vlad Dracul dintre 1431-i436 are 1): MJH3.(W) lii\d(.x) = Ionăş Ylah, adică neartic. Ioanăş V/ah (nu Vlahul art.) nomin. sing. Azi zicem Vlahu : un avocat din Constanta se nu­ meşte: Teodorescu-Valahu, Doc, dela acel aş Vlad Dracul are 2): dat sg. \'" d H � LU!:i­ A .K K d jllO = Hanăsu Lăcanu dela neart. Lăcari, deci nu dela artic. Lăcanul, căci dat sg. dela acesta' ar fi fost: Lăcariulu, Ca Daraban în Ardeal şi Banat. In alt doc. dela acelaş voevod e 3) dat sing. slav: CTOHKS: .x A jl C 1: H 8 = Stoiku Harseanu, dela un nom. sing. neartic. Harsean, pentru că dela un artic. Harseanul dat sg. ar fi fost Harsenulu (cf. mai jos numele Hârs, p. 91). In doc. dela Vladislav voivod dintre 1448-1455 găsim 4): dat. sing. slav PA(A)VA8 H1;H'I8 = În transe. cu Raâulu Nencu. dela un nom. sing. artic. Radul Nene, iar în alt doc. dela a­ celaş voivod: nomin. sg. neart. HRA(H) HO"HRdllK = Ivan Poli var. căci artic. ar fi fost Polioarul (el. mai sus: Manc, Stane). Azi avem şi Rădescu, Radian şi Rădulescu şi dela Rad şi dela Rodul: In doc. din 1472 dela Basarab vodă e 5): PdAK J'IlM",'l'lm� = Rad gramatik şi lldAK mXdjlHHK,K = Rad peharnic, cu Rad neart. (nu artic. Radul), alături de Hll-kAHTV�,K stratornic = Pre1itul str. In doc. dela Radul voivod dintre 1462-1472 este 6) acus. sing. (sau gen. sg.) slav neart. li'.Il3.H'Kd , Frânka dela un nom. sg. neart. Frânk 7), în loc de nom. sg. art. Frânkul dela care gen. sau acus. sg. slav ar fi fost Frânkula, Dar alături de nom. sg. Pd(Ah-('l) = Radul articulat. Azi se zice Frâncu din Frăncul. In alt doc. dela acelaş voivod e 8) nom. sg. slav artic, P d­ (Ah",\z = Radul alături de instrumental sg. Hdtl(\{,") dela un nomin. sg. neartic. Nan, căci nom. sg. art. era Nanul dela care ar fi fost intrum. sing. Nanulom. Azi se află în Bucureşti o mahala numită "popa Nan", asupra căreia o poezie populară de pe acolo se exprimă în două din versurile-i începătoare: Fetele din popa Nan - Au dat jalbă la divan etc. Iar În Mol­ dova sâni familii cu numele Nanu (din un fost Nanul). 1) Ibidem p. 47. - 2) Ibidem p.48. - 3) Ibidem p. 59. 4) Ibidem p, 65 şi 67.-5) Venelin, p, 111 şi 90, - 6) Tocilescu, p. 74. 7) Ibidem p, 81, unde e chiar ljijlK(H)Kb., 8) Ibidem, p, 78. [91] VECHIMEA NUMILOR BARBATEŞTI NEARTICULATE 91 In dac. dela Ţepeluşi vodă dintre a. 1478·82 �, în fraza-i slavă, un vocativ slav: I{PKcT� Peurev 1) -= în transcr. cu Krsto Roşu. dela un nomin sing. neart. Roş, căci articulat ar fi fost Roşule (deşi poate fi şi nom. sg. scurtat Roşu luat ca vo­ cativ. de la Roşul). In ah dac. dela acelaş voivod e: 2) H,,,i,\u P K T � (H) A s (il) If M""M\U(p) = transcr. cu: na ime Rztunâul i Dragomir = în trad. rom. cu: .anume Rătundul şi Dragomir. In doc. dela acel aş voivod enam. sg. neart. 3) şi artic. m�n/\(H) H t "K U �,�n"(H) G T " H '1 � (,,) = iupan Neg"J'. i zupan Stancul, primul dela nom. sg. neart. Neag (n u art. Neagul) şi al doilea nume e articulat. In alt dac. dela acelaş voivod e s) nom. sg. slav 10,,/\ If M c (ui) = în transcr. cu: Iuga i Mos neart., nu art. Moşul. lnsă în dac. moldosJav din a. 1411 g�sim 5): Hll ,"lW�P�\{ ," e w O\( ,l � R i1'\ = În transcr. cu: na rnsgoru Moşulooa = în trad. rom. cu : la măgura lui Moşul sau la m. Moşului. In dac. dela Radul voivod cel mare dintre a. 1496.1508 e 6) ca sus generalis = nomin. sg.cz(c) 37." � P 'k (H) = sz.s Zăgoren = rom.: cu Zăqorean, şi dat. sg. 3�rc",tu� = în transcr. cu: Zzgorknu, adică = rom. lui: Zăqorean, amăndouă neartic. de Ia un nom. sg. neart. Zăgorean 7), căci articulat ar fi Io st casus generalis : Zăqorenul, iar dat. sg. Zăgorenulu. Acest Zăqorean pare a fi fost chiar un Braşovean de origine. deci Ardelean. Aşa dar ca şi azi neart. în Ardeal şi Banat: Chiorean, Daraban. In alt dac. dela acelaş voievod e 8): nom. sg. X"PK(C) = Hrxs, adică rom. Hârs neart .• căci art. ar fi fost Hârsul. Azi există numele de familie Hârsu (din Hârsulţ ; el, mai sus şi Harsean, p. 90. Şi tot astfel, sînt încă şi alte doc. munteano-slave din sec. XV, în cari găsim acest dualism de forme masculine, şi artic. şi neartic., ca numi de familie. Asemeni sînt şi în dac. din veacurile ur­ matoare XVI până în ziua de astăzi, când cum am arătat şi în cursul acestui studiu, zicem încă: şi Bârsan şi Bârseanu «-1) şi Hârs şi Hârsu«-I), şi Nan şi Nanu«.I) şi Unqurean şi Un- 1) Ibidem, p. 101. - 2) Tocil, Ibidem p. 143. 3) Ibidem, p, 107. - 4) Ibidem, p. 124.- 5) Costăchescu, Ibid, 1, 81. 6) Tocilescu, p, 190. 7) Cf. mai sus Ungurăninz = rom. Ungurean. 8) Tocilescu, Ibidem, p, 207: [92] 92 TLIE BARBULESCU gureanu«-I) şi Zăqorean şi Zăgoreanu«-I} şi Chiorean şi Chioreanut-c-îş. şi Trif şi T�'ifu«-I) etc. Atât în vechiul regat al României, cătşl în Ardeal şi Banat. Acest dualism şi în Ardeal şi Banat astăzi, ca în fostele Principate Române (apoi Vechiul Regat), în sec. XIV până acum in sec. XX, ne învederează că nearttoulatele Triţ, Chiorean, Daraban etc. nu se poate să fie, în Ardea! şi � Banat, produs artificial al funcţionarilor Maghiari sau Saşi, ori. streini în ge­ nere, cari; le-au scris ei. aşa în sec. XVIII şi XIX. fără ca ele să fi existat şi în limba vorbită a Românilor Ardeleni şi Bănă­ ţeni atât în sec. XVIII. cât şi înainte de acest veac. Nu ; aceşti funcţionari înscrlau aceste numi aşa cum şi le pronunţau Ro­ mânii înşişi, încă cel puţin cu Incepere din sec. XIV, cum am arătat aci. Zic: cel putin din sec. XIV, pentruca nu putem pre­ ciza documentar astăzi când, anume, se va fi născut în limba română articolul post pozitiv -ul, sau cel puţin când' acest aşa numit 1) articol postpozitiv va fi început să se pună la sfâr­ şitul numelor proprii masculine. Căci. Încercarea d-lui prof. Ca­ pidan şi după aceasta a, d-lui Radu I. Paul fn lucrarea "Flex,i. unea nomi nală internă În J i m ba română". Bucureşti 1932 (=A­ cadem ia Română), p. 42 şi 262, de a-susţine că cuv. Butaul de pe tezaurul lui AtiJa, descoperit la Nagi-Szent-Miklos, din sec. VIll ar fi românesc cu art. nostru postpozitiv -ul, e lipsită de caracterul stiinţific. Am arătat aceasta deja în Arhiva XX III (a. 1930) p. 32, şi anu­ .me că Butaul = Vutaul e un nume din limba Bulgarilor turci ai lui Asparuch, deci că el nu e românesc şi nu conţine articolul nostru postpozitiv. Se pare însă că această arătare a mea a scăpat din vedere d-lui Radu 1. Paul, care în prornenita-i scri­ ere mai susţine in a. 1932 românismul lui Butaul (ef. şi B. von Arnim, în Zeiischrtţt fur slaotsche Philoloqie, XI (a. 1934). p. 240-248. A se vedea şi Dr. St. Mladenov: Păruobălqarsko a ne Peăeneeko e t. Il. Atilouo săkrouiste etc., 111 Godisntk na So­ fijskija Unioersiiet, XXXI, Sofia 1935, p. 1-85). Deci numile masculine, de familie, cari în primele timpuri erau aproape cele de botez, erau nearticulate (alături şi de ar- ·1) Căci alţii, se ştie, susţin că acest -ul la numi proprii nu e articol postpoz. românesc. ci o terminaţie slavă, [93] VEC[-J[MEA NUMILOR BARI3ATE';lTl NEARTICULATE 93 uculate) în limba română din Ardeal şi Banat chiar În orga­ nismul limbii noastre, pentrucă tot aşa nearticulate (alături de articulate) le constatăm, cum văzurărn, şi în limba română din Moldova şi Muntenia din sec. XIV şi XV până astăzi. Nu streinii, dar, au introdus În limba română din Ardeal şi Banat, în sec. XVIII, nearticularea numelor acestora bărbăteşti de familie. De altfel, aceasta se dovedeşte şi prin constatarea că aceste numi nearticulate se găsesc în Ardeal şi Banat şi în sec. XIV. Ast­ fel, în Diplomele Maramureşene din sec. XIV şi XV scrise la­ tineşte (publicate de Ioan Mihalyi de Apşa în Maramureş-Sziget în a. 1900) constatăm în comitatul Maramureşului, în a. 1345, numele: Sta an şi Myt: (p. 20); în a. 1346 (p. 21): Borzan care reprezintă pe Bârsan (nu Bărsanu) de astăzi, ( el, şi Bâr­ sanfalva la p. 98 şi 105), Neqn, Mayn et Raad, cari reprezintă pe Neag (nu Neagu), pe Man (nu Manu), pe Rac! (nu Radu) de astăzi. In dac. din 1346 (p. 22) e : Myk, Barzan... Negh et Raad. In doc. din J 360 e (p. 38): Lad (nu Ladu) din Vlad. In doc. din 1361 e (p. 50) : Bud (nu Budu), azi familie de nobili maramureşeni cu acest nume (p. 51). In doc. din 1365 e (p. 57) : Bors (nu Borsu), Balk (nu Balku), alături de încă Drag. In dac. din 1373 e (p. 65) pe lângă altele: Saaz (nu Saazu, cum e azi Sasu). In dac. din 1383 e (p, 79) : 8ylk (nu Bylku). In doc. 1385 e (p. 85) : Dan alături de Drag. In dac. din 1390 e (p. 106) : Radvanforrasa, care poate că reprezintă un nume de familie Rădiian sau Răâean dela Rad. Şi tot astfel sunt numi nearticulate, ca azi în Ardeal şi Banat, în Maramureş în sec. XV şi în veacurile următoare până în sec. XVHI, de când crede d. Petrovici.: totuşi, că aşa numi au fost introduse în limba română de acolo de către funcţio­ narii străini ai Imperiului Habsburgilor. Dar nu mai înşir exem­ ple şi pentru secolele următoare celui XIV, pentrucă acestea ce am adus acum din acest secol ajung spre a se vedea greşala afirmării de mai sus din Dacoromanta, V. Aşa că forme de numi ca Trt], Tat, Chiorean, Dărăban, Moldooan, Haţegan, Bârsan etc., nearticulate, sunt, formatiuni organice ale limbii române însăşi din vremi străvechi, iar nu ale funcţionarilor steini, în Ardeal şi Banat din sec. XVIII şi XIX. Exemplele aduse în această lucrare din texte roruănoslave ale sec. XIV şi XV mai dovedesc că nu e justă nici părerea [94] 94 ILIE BARBULESCU d-lui prol. A. Graur CU privire la numile proprii bărbăteşti ar­ ticulate şi nearticulate din articolul-studiu al său, ce a publicat în rev. din Paris: Romania, tom. LII (a. 1926), p. 495-504, sub titlul: .. Les noms roumains en � u (1)", cu toate că această părere a fost admisă de d. Radu 1. Paul în cartea sa: "Fle­ xiunea nominală etc.", p. 263 şi urm. Domnul A. Graur a scris acolo la p. 496 că: "en roumain, fait important et qu'on ne paraît pas avoir releve [usqu'ă present, Jes .noms en ul sont absolument separes des autres : on trouve toujours. Radul, Radu, mais jamais *Rad, de merne que *Marinul n'existe nulle part a--­ câte de Marin". Iar d. Radu I. Paul la p. 263 a lucrării sale zice: "A. Graur, Les noms voumains en u(l), Romania 411 (1926),495.504, face o justă observaţie asupra criteriului după care numele proprii masculine au primit sau nu acest -uîl), care echivalează formal cu articolul: "Ceux qui sans l'adjonction de cette ter­ minaison seraient monosyllabiques, recoivent la particule -ul, Les autres ne la comportent jamais". Iar explicarea faptului: de ce numai cele monosilabice primesc -ul, iar cele polisilabice nu primesc, îl dă d. Graur (şi îl admite d. Radu I. Paul) astfel: «il [-ul] a servi it fournir un corps aux noms trop breis et c'est le seul cas OLI il a ete ernploye». Exceptiile Dan, Nan,· Bran, Stan, Vlad le explică ca fiind forme slave. Prin urmare, după d, A. Graur numai numile monosilabice --:- fiind prea scurte şi, de asta, aproape fără "corp"- primesc pe -ul, ca astfel, cu acest -ul, să capete mai multe silabe şi deci un "corp". Excepţiile de numi monosilabice fără -ul nu e· xistă (aşa Rad), iar cele cari se găsesc (ca Dan, Nan, Stan etc.) sunt forme slave trecute în limba română, căci cele curat româneşti nu există ca monosilabe fără -ul, precum, deasemeni, nu se află forme polisilabice cu -ul, ca Marinul. Domnul coleg Graur însă a ajuns la acest rezultat cerce­ tănd, pe lângă numile masculine de persoane cunoscute din hri­ 'soavele sărbeşti ale regilor Ştefan Milutin şi Ştefan Duşan «lin sec. XIV, numai numile din limba română de 'astăzi şi câteva din scrierile în limba germană ale lui Miklosich. N-a cercetat aceste numi şi în textele romăno-slave, Dar exemplele aduse aci de mine din aceste texte de pe urmă răstoarnă cu totul acea concluzie a sa. In adevăr nu numai că există şi Rad, cum [95] VECHIMEA NUMILOR BAHBATEŞTI NEARTICULATE 95 se vede în exemplele mele, dar se află în limba remînă, cu începere din sec. XIV şi XV, numi monosilabice şi de origine slavă şi neslave, atât cu -ul, cât şi fără -ul. Aşa neslavele monos. Roş, Moş, Făt, Mic, Alb, Neag, alături de Micul, Albul, Barbul, Moşul etc; precum şi slavele Bratul, Dragul, Banetul, Stancul, Radul, etc, alături de Donc, Rad, Frânc, Nan etc. Şi tot astfel erau neslavele polisilabice : Pitic, Ungurean, Stănqat: Lungaş etc., alături de Portariul, Netedul, Unqureanul, Cristlanescul, Stângaciul, Preoţescul etc.; precum şi slavele Miinic, Cliucinic, Viteaz, Lăcari, Hârlooean, Bârsean, Gostean etc, alături de Rătundul, Unqureanul, Pauşescul etc. De aceea criteriul, după care d. coleg Graur crede că ex­ plică postpunerea lui-ul la monosilabice şi nepunerea lui -ul la polisilabe: ,.a fournir un corp aux noms tres brefs", se desfiinţează de acum, în urma celor arătate de mine aci. Tre­ buie, deci, să se caute o altă explicaţie, un alt criteriu, dacă limba avea în adevăr un criteriu la acest fenomen. Dar acum încă o observaţie cu privire la dezvoltarea isto­ nea a limbii române. In diferite numere ale Arhioei eu m-am aîirrnat - ca în No. din 1923, vol. XXX, p. 63 - cu punctul de vedere nou în Filologia română şi înpotriva celorlalţi filologi: că . limba noastră în sec. XV dej a şi chiar în sec. XIV J) se află în stadiul modern, de astăzi, şi că eşise din stadiul ei arhaic. Ceilalţi susţin însă că limba română chiar în sec. XVI era tot în stadiul ei arhaic. Această ideie mi-am dovedit-o cu privire la fonetismul limbii noastre: că În sec. XVI el nu e în stadiu arhaic, cum credeau ceilalţi înainte de mine, ci în stadiul modern de astăzi, în cartea "Fonetica AlfabetuJui cirilic în textele române etc". Am dovedit-o apoi, in diferite rânduri şi cu privire la morfologia limbii 'române, prin certările-rni : una despre vechimea "Genetivului în lu etc." şi alta despre" Vechimea acuzativului cu pre" ce am pu­ blicat în Arhiva, XXX, p. 73 şi 201; alta despre "Vechimea sufixului românesc -escutl) în Arhiva, XXIX (a. 1922), p. 270. 1) Să se pună acum În legătură această ideie cu cea exprimată de " mine şi În cartea mea: Curentele literare la Români etc., p. 75. [96] 1) Tocilescu, Ibidem, p, 200 2) lb. p. 204. Şi alte Încă în alte alte numere. Acelaş lucru îl coniirm acum prin acest studiu, arătănd că deja în sec. XIV şi XV limba ro­ mână era în stadiul ei actual, cu privire Ia punerea şi nepunerea ,aşa numitului articol postpozitiv oul la numile masculine. Deo­ sebirea este numai de nuanţă cantitativă: că, anume, în sec. XIV şi XV se întrebuinţează cel mai mult aşa numitul articol postpozitiv întreg, adică oul, şi cu începere din acest veac a­ cest oul începe să se scurteze în Ou, prin pierderea treptată a lui 1 final, până ce astăzi s-a ajuns că nu se mai pune, în vor­ birea poporană, de loc -ul, ci numai u (nu Micul, Albul, ci Micu, Albu etc). . D. proL I. A. Candrea, care se ocupă cu limba română a Psaltirilor din sec. XV, XVI şi XVII, în lucrarea sa Psaltirea Scheiană, Il, p. CLXXXV, crede că în aceste veacuri: "arti� colul enclitic -u (-Iu) nu e niciodată omis afară de cazuri de inadvertenţă a copistului". Iar d. prof. D. Găzdaru, în scrierea .Descendenţti demonstratioului latin ilie in limba română", Iaşi, 1929, p. 103-4, influenţat, poate, de această afirmare a d-lui Candrea, crede, dacă l-am înţeles bine, că pierderea lui -1 (din oul) a început în limba noastră In sec. XVIII. Cu toate. acestea eu am câteva exemple de această pier­ dere deja din sec. XV, în textele rnunteano-slave, ceeace În­ seamnă, poate. că scurtarea lui oul în -u s-a început în Mun­ tenia în acest secol şi apoi s-a întins ea şi în Moldova. Astfel în. doc. munt. slav. dela Radu cel mare dintre a. 1496-1508 el) : MCM(X)I\I\O ne HdWff'" CI,tlf'd fi" (�)" tl =în transcr. cu:' poslahmo po masega sluga Alzbu � în trad. rom. cu : am trimis pe sluga noastră Albu. Alături de ,,"(,A,)I(") &01l&0,A,<\ = Radul voivoda. Albu e, deci, din Albul, nomin. sing. In alt doc, de la acel aş voivod e '): &""f LJJo "'3"f«I) t .. lli" L,J tl = in transcr. cu: vare sto izrec] e] Girglu = în trad. rom. cu : orice va spune Girgiu (din Girgtul = Grurgîul : ef. mai sus) a­ lături însă de P"IW(") &OfRc,A,<\ = Radul voevoda. Aşi mai avea şi alte câteva exemple, dar le' las pentru alt prilej, când. poate, mă voi ocupa în deosebi cu această pro­ blemă. 96 ILIE BARBULESCU 1 ,. i r i [97] VECTmlEA NOWLOl, BAIWATEŞTl �EAF\TICULi\TE 97 Tot deosebire de nuanţă cantitativă constatăm cu privire la nepunerea lui -u (din mai vechi -ui) în Ardeal şi Banat (unde 'se află des Chiorean, Daraban, Hatteqan, Drăqan, Moldooan etc.), pe când în fostul Vechi Regat acestea se pare că nu se întrebuinţează decât prea puţin astăzi (astfel e în Iaşi un prof. univ, Dr. Tudoran}, ci aci se vorbeşte mai ales cu acel final-u din -ul iHâriâuanu. Urujureanu, Bărqăuanu, Moldooeanu, Era­ şooeanu etc). In sfârşit îmi permit a atrage atenţia din nou, în urma celor ce am arătat prin acest studiu: că fără de aprofunda rea Slavisticei române nu se poate cunoaşte şi înţelege constituţia limbii noastre-nici a celei din stadiul ei actual şi nici a celei din trecut. 'Rog însă să fiu înţeles şi sa nu mi se atribuie ce n-am gândit să exprim niciodată, cum, Iăcăndu-mi nedreptate, d. coleg AI. Rosetti mă învinui a (într'unul din numeri le tre­ cute ale Revistei Istorice Române dela Bucureşti) că aşi fi zicând prin aceste cuvinte: că numai eu ştiu Slavistică şi că altii afară de mine nu ştiu. Nu m'am gândit nici odată aşa în exprimările mele şi nu gândesc nici acum; ci prin aceste repetări vreau numai să conving şi pe ceilalţi filologi' şi în deo­ sebi pe cei tineri cari acum se ridică în Ştiinţă, ca să nu ne­ glijeze şi să caute a pătrunde cât mai adânc textele vechi 1'0- măno-slave, pentru că în acestea se pot descoperi,' de către cei pregătit( spre a Le putea analiza, multe izvoare şi dez­ voltări ale fenomenelor fonetice, morlologice şi sintactice ale limbii române actuale şi trecute. Sper că" cel puţin în urma acestei explicări, nici d-nii colegi ,E., Petrovici şi A. Graur nu-mi' vor lua în nume de rău combaterile ce am făcut aci ar­ ticolelor dumnealor din Dacoromania V şi Romania LII. Ilie Bărbulescu '/ 7 [98] D. prof. AI. Rosetti dela Universitatea din . Bucureşti, în scrierea sa : Limba română în sec. XVI-lea, Bucureşti 1932, zice, la p. 20, următoarele: "in1roducerea unei vocale între două consoane trebue pusă în legătură cu ortografia slavă cores­ punzătoare: panturu (= pentru), pilata (= plata), suluqă ( = slugă), pir .. ( = pre) etc." Iar d. prof. Ovid Densuşianu, re­ censănd această carte în revista sa Grai şi Suflet, VI, 'Iaso. 1�2 (Bucur. 1934), p, 390, îi spune d-Iui Rosetti mustrăndu-l : "Nu văd cum scrieri ale lui Petru Şchiopul ca pilaia, sulugă ş, a. = plată, slugă ar arăta influenţa ortografică slavă". In a­ ceastă discuţie aşi avea şi eu ceva de spus. Mai întâi îmi permit o observaţie, pe care. cred că nici un om drept şi nepărtinitor nu mi-o poate lua în nume de rău, pe câtă vreme îmi apăr munca şi rezultatele ştiinţifice ale ei, ce alţii, recurgând Ia mijloace' necorecte, urmăresc să le as­ cundă. Domnul coleg Rosetti, - vorbind la p. 19 despre dife­ ritele ortogralii din textele cirilice româneşti (ca apoa scris cir. anca) in loc de apota (cir. şi : drlOI a-a: oraşan 427, aşazate 195, lopaiari 228, lasară, dipartaţi 439. Fenomenul, studiat de d. 1. Iordan 2), ne face să Iocalizăm traducerea in Nord, in partea de sus a Moldovei, în orice caz nu departe de mănăstirea Coşula. Consonanttsm, D-g: uciq, purceqănâ 46,200. U-z, forme iotacizate: rază < radat 474, arză 261, răzu < rideo 210, increzu 213. F iniţial > 11 : hramăt < ţremitus 251. F + e, i palatallzat e hiiarbe 20, hierul 28, inhiqe 179, heră de sigeţt 228, să răshirară 298. N> r : nimirile, in zece rânduri, nimirilia 351, numere 1) Arhiva 28 (1921),pp. 244-245. 2) Revista filologică 1 (1927), pp, 117-154. [107] CEA. MAI VECI-fE TRADUCERE ROMANEASCA A LUI HERODOT 107 < nomina 127, 222, 267, 276, 423, pretuiindirilia 27, 79, 212. 438, pără circa 32 ori faţă de 87 ori pănă. Rsn : pre amănuntut săi, mănunii ostroave 285, mănuniăile boului 333, [ănina < ţarina 369, anină < harena 95, 103, 267. 345, aninos < harenosus 186, 266, 260. V initial dispărut, iar particularitate moldovenească: om pentru vom 318. , Morfologie. Căvîntul mină < manus păstrează la plural urmele formelor declinării a 4-a latineşti: un singur exemplu de formă nearticulată, nici are mănu, nici are picioare 339, articulat mănule pretutindeni. Arome mai păstrează încă vechea terminaţie -e, rezultată din prototipullatinesc : coifuri de arame 385, de arame făcute 385. Greutatea de a da o înfăţişare romînească numelui propriu determină uneori pe traducător să rnenţie forma din original: obicetul Spartis. Pentru exprimarea raportului de dativ se în­ trebuinţează des a, la.' se supunia la Darle 279. Vrednic de reţinut vocativul oame, fericite oame 147, 377. iar alături de el menţionez pe cel în -ule, siăpânule mieu 359, precum şi formele: arc-arci 291, codru-codruri 21, ostroo-ostroot 118, zid-zidi 168. Traducerea lui Herodot mai cunoaşte încă articolul femenin singular aşezat proclitic, această relicvie atît de preţioasă şi atît de puţln cunoscută de textete rornîneşti vechi. Ea este do­ vada unei stări de fapt dela începutul limbii romîneşti, cînd articolul se găsia în procliză : ca şi în celelalte limbi roma­ nice. Poziţia aceasta procIitică s'a putut menţinea mai uşor la numele proprii : jacui li Jos 4, Vatus vrajă ai Litus 137, apa lui Ni/os 99. . , Forma de dati v a pronumelui conjuct este, me <:: mihi : me-i drag 390, me-o dai 510. Proteza lui t avusese loc mai înainte (ămi < mihi 108), dar din anastroîa pronumelui se vede că întrebuinţarea ei nu era încă generalizată : lâsară-l acolo 256, ef. voi puni-oă 359. Bogat şi variat apare pronumele dernonstrativ : acesta. aceasta, aceşttea, aceaste, aceştiia dat. sing., ceasiă, ceşitialantt 426, ceea, ceela/altă 46, ceialolţi 110, acestalant 107, acelalalt [108] 108 11. lIHHATESCU 213, aciliia dat. sing. 265, acelorlanii 91, istuelalt 264, alalţi 237, 274, alalte 111. Este deasă întreguinţarea lui ins < ipse : insul 11, 12, Însa 117, inşi 4. Pronumele reciproc aminteşte originalul grec şi frecventa prezenţă a acestuia acolo: in de eişi 213, în de sine şi 132, d� &n11"O'll�, Între eiş! 34, noi În de noi rl�lă� a./).11"wv, :;:33. 'Reîlexivul se întîlneşte mereu ataşat la substantive sau pro­ nume cu nuanţe mai accentuate a ideii de posesie: cu ootş 111, au luat-o ţemeişi să-i ţie 122, fata lui-şi 167, ispravnic pre casă Îşi 171, loruş 54, luiş! 130. O singură dată de are sensul de pronume relativ. cum se aude foarte des în actualul sub­ dialect muntenesc: căţi oameni de să hrănesc 93. Se remarcă apoi o mare bogăţie de forme pentru pronumle indelinite. Cele mai multe pot fi urmărite şi în actualele graiuri moldoveneşti : ţtiştectne 81, [iistecare 81, ţlişiecarile 210, 276, ţiişcari 193, ţiisiecăi 81, [işteoe 6, [iesiecia 378, [ieştecărue 15, oarecarile 365, oaricia 315, cineşi 'chacun 25, 112,264, nistine 'quelqu'un' 76, 134, 340. Numerale. Doi, irusşapie 175, fără de doi ani treizăci 209, de dăori 16',1, 269. Verbul. Flexiunea verbului imprimă textului un caracter de vechime. Alături de forme organice mai aproape ca dezvoltare de prototipele latine abundă creaţii noi, o tendinţă de inovaţie ce surprinde. AIternarea formelor organice r u forme anologice chiar pe aceiaşi pagină dovedeşte că traducerea în actuala ei înfăţişare nu este opera unui singur om. Inovaţiile şi punerile la punct ale copiştilor nu pot fi tăgăduite. Auxiliarul a fi: sant pretutindeni, odată su 394, iaste, fum < [uimus 489. Auxiliarul. a avea: aibu < habeam 194, aibi < habeas 371. Verbele .cu tulpină dentală şi lichidă prezintă fenomenul numit iotacizare . crezu < credo 6, poei < poteo * 15, 79, 277. 285, 316, ţiiu < teneo 415, 509, oăzu < video 427, peae < pereat 47, răspunză < respondeat 12, sae «: saliat 11, şază < sedeat 9, 298. Alăturate prototipelor latine aceste forme dove­ desc o evoluţie organică, iar cele întrebuinţate astăzi una ana­ logică. Iotacizarea era mult mai răspîndită in vechile texte ro­ mineşti. [109] C�;A 1I1AI Vr':(�IIE: TR.-\nUCERE RO�IANEASCA A LUI HE:HODOT 109 Alături de să gală notez să qătiază 371, precum şi. să potoali 287 . . Limba remînă ca şi celelalte limbi' romanice preface per­ fectul forte latin in perfect slab, tendinţă ce se poate urmări în texte foarte apropiate între ele ca timp: Traducerea lui He­ rodot 'prezintă cînd o formă, cînd cealaltă, lăsînd să se între­ vadă prelucrările ulterioare. dede < dedit 40, 45 48 78, 86, 265. diade < dedit 64, 318, 450. (iederă < dederunt 3, 11. 55, 67, 150, 197, 240. diadiră«; dederunt 44, 375. dideră < dederunt 44, 375. didtară«; dederunt 272. făce < Iecit 138, 286, 397, 350. jăceră < fecerunt 29,30,40,42, 55,67, 132, 135 etc. ecrisăm-r; scripsimus 24, 44. Mai mult ca perfectul poate fi redat uneori prin era îm­ preună cu participiu! trecut: lstiieu era dus 284, pre Mache­ doneni căţi era scăpaţi cu oastia ce peâiastră 326, carei era lăsaţi 275. Sintaxă. Sporadic se mai întîlneşte vechea constructie cu de pentru genitiv: bărbaţi de Argos 404, bătaia de doi buni 277. Pentru dativ însă întrebuinţarea lui a sau la este en vo­ gue : a mulţi avuţie au luat 303, de dia arme şi a tineri şi a bătrâni 55, dedia ştire la Darie 286, poronci la fată-şi 174 etc. a particularitate remarcabilă şi curioasă în acelaş timp \ este anastrola pronumelui cînd se află întrebuinţat ca subiect: s'au ei bucurat 157, să uăzi: ce va şi el zice 123, aşa vă eu sfătuiesc 180, pentru aceia o' am eu adunat 498, şi alte limbi mari le-am noi supusii-le 359. Datele psihologice şi cele gra­ maticale nu merg totdeauna mînă în mîna în acţiunea ling­ vistică şi de aceia ia naştere un fenomen destul de frecvent şi în dacoromîna actuală. Relativul rărnlne invariabil, ne mai pri- . mind nici o formă de caz: iaste cela te ce-i zic Hemis 117, apă ce-i zic lrghis 225, om carile li zic Protea 122, căpcăuni ce le sănt ochii in piept 269. Se resimte influenţa originalului grec în întrebuinţarea lui a fi cu sens de a avea: celorlalţi Thrachi aşa li taste obicetul [110] 110 H. MTHAESCU 276, cărora, li er� hatman Magaviz 275, fata lmpăratulut cărea numele îi iaste los. Această influenţă se desprinde apoi şi din exemplele ce urmează: oameni nu multi 256, avoQ8<; ou rroAAo(,. , află nu puţină oaste 209, EVQOV utQatL11V OU% OAL'Y'I]V, nu mai puţină nevoe 209, O�% f/ea' (J(J(OV rr6vos;, ca şi când bătaia de doi buni 277, %ata le6yov [!O'l!VO�taX('I]<;, război singur 275, fW'l!VOflaxL'I]. Vocabularul constitue un aport preţios al lrodotului ro­ mînesc. Noutatea lui a silit pe editor să alcătuiască un indice, care poate aduce servicii apreciabile mai ales în cei a ce pri­ veşte terminologia militară. Intilnim în acest indice multe cu­ vinte de origine latină pe care astăzi nu le mai întrebuinţează nimeni. Elementele slave puţin numeroase ne amintesc inexis­ tenta intermediarului slav, iar partea aproape covîrşitoare a e� lementului unguresc vine in sprijinul supoziţiei că traducerea a avut loc undeva în Nordul Moldovei. unde influenţa maghiară peste Carpaţii Bucovinei nu poate fi tăgăduită. Terminologia militară este în bună măsură de origine turcească. Aici trebue să ne gîndim şi la o situaţie de fapt, care se reoglindeşte mult mai. uşor într'un text de talia Irodotului decît în scrierile reli­ gioase sau juridice din acel timp, S'a susţinut multă vreme că cea mai veche traducere ro­ minească a lui Herodot aparţine lui Eustratie Logofătul, .. sin­ gurul elenist din Moldova pe atunci şi traducătorul lui Vasile Lupu" '). Argumentul acesta destul de slab avea să fie pus la îndoială ceva mai tîrziu de C. Giurescu 2).Vasile Bogrea credea . că paternitatea acestei scrieri nu interesează decît într'o mă­ sură modestă, nprindu-se tot la Eustratie Logofătul a), deşi puse faţă în faţă cele Siapte taine şi măestrita tălmăcire a Irodo­ tului nu se înrudesc ca limbă, stil, topică.,posi.bilităţi de ex­ primare. DI. G. Pascu o atribuia în 1922 unui alt contemporan de valoare, lui Nicolae Milescu, acest mare cărturar format in Oc­ cident, care avusese parte să vadă cît . de mult este preţuită ;J) Revista istorică 1 (1915), P. 229, nota 1. 2) Buletinul Comisiei istorice a Romîniei Il (1916), p. 123: "Mai tntai traducerea lui Herodot de către lstratie Logofătul este pînă acum numai o simpla Ipoteză, al cărui unic fundament este faptul, atît de şu­ bred, că ea se face pe timpul cînd trăia Istrate Logofătul". 3) Dacoromania III (1922-23), p, 406. [111] CEA MAI VECHE TRADUCERE ROMANEASCA li LUI HERODOT 111 aiurea moştenirea antică 4). Asupra lui s'a, oprit apoi şi d, N. Iorga, înzestrîndu-I cu ,.m,area operă. literară a traducerii, aşa de plină de noutate în stil, monument incomparabil al literilor rornăneşti" 5). Şi de data aceasta lipsesc probele palpabile. Ar­ gumente de natură filologică vor aduce poate o siguranţă mai mare. Este necesară o cercetare comparativa din acest punct de vedere cu unica scriere în romîneşte a lui Milescu, inti­ tulată Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebt ale credinţei noastre, păstrată în manuscris Ia Academia Romlnă sub n. 496. Mă gîndesc însă că nici această apropiere nu va da dez­ legare problemei paternităţii. Tălmăcirea unei opere întinse de măsura istoriilor lui Herodot, în forma corectă şi frumoasă ce-o avem, cerea timp îndelungat şi răbdare, iar spătarul a fost mereu pribeag şi preocupat de multe alte lucruri. Ea poate fi mai curînd munca unui anonim de talent, un boer oarecare din Nordul Moldovei, învăţat şi cunoscător al limbii greceşti',!' care a lucrat pe îndelete, lăsîndu-ne cea mal bună. redare în romîneşte cunoscută pînă acum a părintelul istoriei. H. Mihăescu Tipografii şi cărţi armeneşti în Ţările Româneşti Silvestru de Sacy, .rnembru al Institutului francz şi un cu­ noscut învăţat, fa 30 Iulie 1811 se adresa dela Paris vice-consulului francez la Bucureşti Ledoulx ·cu următoarea rugăminte: Rousseau, consulul general al Franţei la Alep, i-a trimis o psaltire arabă tipărită în 1747 la Bucureşti. Această carte a fost scrisă de George din Alep şi de călugurul Mihail din Tripole şi tipărită sub domnia voevodului Grigorie Constantin (Constan­ tin Mavrocordat), fiul lui Nicolae beg, Psaltirea este' precedată de o prefaţă scrisă de Silvestru, Patriahul Antiohiei. Din această prefaţă reiesă, că Silvestru aflăndu-se în Ţările Româneşti in '4) Istoria literaturii romi ne din secolul XVII. Iaşi 1922, p. 97. 5) lsto?ra literaturii romineşti II. Bucureşti 1928,. p.462. [112] 112 T. HOI_RA� - .fimpul domniei lui Constantin Mavrocordat, a instalat o tipografie armenească, unde s'a tipărit psaltirea amintită, precum şi alte cărţi sfinte. Se mai spune că în 1701, din ordinul lut Atanasie, patriahul Antiohiei şi cu cheltuiala lui Constantin Basarab (= Bran­ coveanu) s'a tipărit în Muntenia o carte de leturgie şi rugăciuni în arăbeşte şi greceşte. Apoi se mai pomeneşte de o biblie ti. părită în întregime în limba arabă. Silvestru de Sacy roagă pe Ledoulx sa-i dea lămuriri a­ supra acestor cărţi. La 12 Februarie 1812 Ledoulx răspundea lui Sacy urmă­ toarele : Luând inîorrnaţiuni precise dela mitropolitul român. un om foarte învăţat, a aflat că În Muntenia n'a existat nici odată, în mod oficial, tipografii arabe, fiindcă în această ţară nu se află riici un Arab. Sunt însă multe mănăstiri închinate diferitelor patriarhii, Între care şi celei din Antiohia. Aceste mănăstiri sunt des vizitate de patriarhii respectivi. Se presupune deci că atunci cand Silvestru a vizitat Ţările Româneşti a adus cu el şi caractere arabe, înliinţănd o tipografie pe cheltuială proprie. Aşa au pro­ cedat desigur şi alti patriarhi. In aceste tipografiise tipăreau cărţi destinate Orientului. Aşa se explică şi cartea patriarhului Atanasie din 1701. 30 [uiilet 1811. Permettez moi de rri'adresser it vous, pour vous _ demander des renseignements sur un Iait d'historie litterairre auquel j'attache quelqu'lnteret. Il vient de rn'etre envoye d' Alep par M-r Rousseau consul general un Pscautier arabe en fort mauvais etat, de format petit in 4/" imprime a Bucharest. en 1747. Suivant la preface qui est a la tere de ce volume, il a ele imprime sous le gouver- , nement de Gregoire Constantin, fils de Nicolas beg. l'editeur dit qu'etant venu eu Moldavie et en Valachie, et voulant se rendre utile it ses Irere, il ya etabli une imprimerie, et y avant d'ern­ primer le pscautier, il avait deja ernprime d'autre saintesifvres. Il ajoute qu'jJ se propose d'en publier d'autres apres celui Ia, celui qui parle dans cette preface est Silvestre, Patriarhe d'An­ tioche et de tout le Levant. Une �note qu'en tek it Ia fin du volume nous apprend que le compositeur etaient George d'Alep et le moine Minchel de Tripoli. [113] TIPOGRAF'[[ ŞI CARŢI ARMENEŞTI IN TARILI<; ROMAl\'E'ŞTl 113 Maintenant je desirerait savoir quels sont tel Iivres arabes qui sont sortis de cette imprimerie, et meme m'en procurer quelques uns dont je rernettrais le prix a votre disposition (7) de pouvoir a Paris. Sans doute iI ya dans la Moldavie et la Valachie un assez grand nombre de chretients qui parlent arabe, et ne sent point usage de la langue grecque dans leul' llturgie, puisque le patriarche a juge necessaire d'imprimer pour leur edilicatlon et pour l'instruction de leurs enîans des Jivres purement arabes. Au commencement du 18-me siecle en 1701 il fut imprime un volume de Iiturgie et de prieres en grec et en arabe, par l' ordre du Patriarche d' Antioche Athanase et aux frais du prince Jean Constantin Besaraba. Le lieu des impressions est ainsi indiquee, si l'on pouvait en trouver un exemplaire cela me Ierait grand plaisir. Quelques ecrivains ont anonce que vers la meme epoque en'avalt irnprime une bible entiere en arabe. Je vous prie Monsieur de faire des recherches a ce sujet et de me procurer autant que faire se pourra la note des livres purement arabes ou graico-arabes imprimlrs il Bucharest. En vous demnndant, Monsieur, telle complaisance, je compte beaucoup, comme vous voyez, sur votre dispositon a m'obllger­ quoique je n'ai point l'avantage d'etre lie avec vous, la maniere dont rai entendu parler de vous aux personnesqui vous connaissent et particulierement a M-r le Cote Dhauterive, m'a fait esperer que ma demande ne vous paraitrait point importune. Je vous prie d'agreer d'avance mes remerciements avec I'expressionde la consideration tres distengue avec laquelle j'a] l'honneur d'etre, Monsieur votre tres obeissant serviteur: Silvstre de Sacy. M-r Ledoulx vice consul de Valachie a Bucharest. 12 Feorier 1812 Bucharest: Monsieur, J'ai recu la lettre que vous m'avez Iait I'honneur de m'e­ crire, et je me suis immediaternent occupe de la recherche que vous avez bien voulu me con fier. Avant tout je vous dois, Monsieur, comme a moi-merne, une justification. Votre lettre du 30 Juillet 1811 ne m'est parvenue que cetle 8 [114] 114 T. HOLBAN annee ci, (3 de ce mois). EIIe a efe portee a Constantinopole. ou je presume qu'elle a ete oubliee, pendant plus de quatre mois, dans les bureaux de l'ambassade. II seroit tres malheureux pour moi que cette negligence vous fit penser que [e n'ai pas mis de l'empressement a vous satisfaire, et je ne puis me consoler de cette facheuse circonstance, que par l'idee que cette explication me retablira dans votre bonne opinion, chose a le quelle j'aitache assurernent le plus grand prix. J'ai laii toutes les rechers sur le fait d 'histoire litteralre en question, et voiei les renseignements que j'ai ete a meme de me procurer; renseignements qui me paressnt tres exacts. II n'y a [amais eu en Valachie d'imprimerie arabe etablie sous les auspices du gouvernement, et a J'usage des gens du pays, a qui cette langue est absolurnent . etrangere, si inconnu qu'on ne trouverait pas un seul individu dans toute la Valachie qui fut en etat d'en entendre un seul mot. II ya dans le pays plusieurs couvents dependants des dillerens Patriarches du Levand, et entre autres, il y en a qui dependent du Patriarches d' Antioche. Ces couvents sont quelques fois visites par leurs Patriarches respectifs. Celui d'Antioche nomme Silvestre a efe en Valachie, et y a reside quelque tems dans un des couvents de sa jurisdiction On presume que pour remedier aă l'extreme penurie (1) des livres saints dans le Levant, et pour faire une chose, qui ne pouvait manquer de . lui rapporter beaucoup d'argent, ii avait fait venir des caracteres arabes de Dadone o de Mame, et avait etabli dans son couvent une imprimerie a ses propres frais. Les livres sortis de cette imprimerie, doivent, d'apres les intentions du Patriarche, avoir efe repandus dans tout le Levand. Le psautier dont vous pariez; doit necessairernent etre de ce nombre la. Le Patriarche d.Antioche Athanase doit s'etre trouve en Valachie l'an 1701, par le merne motii que le Patriarche Silvestre y etait venq e et il doit s' etre occupe, par les memes considerations que ce dernier, de l'impression des livres saints. Le prince lui en aura fourni les frais par un sentiment de . . reIigion, auquel I'interet de ses sujets ne pouvoit avolr aucun part, J'ai visite la bibliotheque du mitropolitain, c'est la plus riche du pays, Ia seu le, pourmieux dire. J'y ai trouve quelques livres arabes; mais fous ecrits a la main. Le mitropoIitain, [115] T. Holban. TIPOGRAFII ŞI CARŢI ARMENEŞTI IN ŢARILE ROMANEŞTI 115 ... homme tres instruit, m'a aide it avoir les eclalrclssements dont je viens d'avoir l'honneur de vous rendre compte. Le couvent dans lequel I� patriarche Silvestre avoit etabli son imprimerie n'est point dans la viile de Bucharest, mais il 20 lieux d'ici. Le mitropolitain m'a promit d'ecrir au superieur de ce couvent pour: lui ordonner de faire des recherche dans sa bibliotheque, et s'il existe encore quelques Iivres de oette irn- . primerie de les lui envoyer. Je tendrai la main it ce que cette prornesse s'accomplisse, et je me ferai un veritable plaisir, monsieur, de vous procurer tout ce qui sera decouvert it cet egard. J'ai I'honneur, etc. Ledoulx. A M-r Silvestre de Sacy, membre du corps Jegislatil, de I'Institut et de la Legion d'honneur it Paris. Aceste 2 scrisori le-am găsit la : Institut de France, în Paris (Franţa), pachetul No. 2377. Istoricul acuzativuIui cu pre (pe) din limba remînă r Se ştie că'n limba latină n'a existat acest fel de acuzati v precedat de prepoziţia per, din care au rezultat şi celelalte forme: pre, pe, pi, pă. Ipoteza filologilor că pre, cu rolul de a simboliza acuza­ tivul regim direct, s'a născut pe terenul limbii romîne, este in­ contestabilă. Decît numai, în legătură cu această ipoteză, s'a ridicat in mod firesc întrebarea: cînd, anume,' apare prepozitia pre - dela care celelalte variante ale ei - cu această funcţiune? Din studiile pe care le. am la îndemînă, rezultă că primul care a scris ceva, în treacăt, despre acest pre (pe) a fost Mi­ Ietic în Sbornik J) al Ministerului de Instrucţie din Sofia, IX (1893) pg. 304. 1) Acest izvor, de care mai apoi d. Puşcariu face atîta caz, n'a fost cunoscut de nimeni dintre filologii romîni şi nici dintre cei străini, cari au mai tratat acest subiect. A fost introdus, pentru prima oara, în discuţiile noastre filologice de catre d. prof. Ilie Bărbulescu În Arhiva XXVIII (1921), pg. 51, nota 6. precum arata Dvsa, cu deplina dreptate, În Arhiva XXX (1923) pg. 202. [116] 116 DIOMIJ) STR UNGAR U Cunoscutul profesor bulgar, observind că în documentele slave scrie în ţările rornîne după jumătatea sec. al XVI-lea se adaugă prep. po inaintea acuzativului obiect direct al persoanei, s'a gîndit că această particularitate e o imitare după limba romi­ nească în care, . in aceleaşi condiţii sintactice, îi corespunde prepoziţia pre. Moti vînd că această / particularitate a sintaxei romfneşti nu-i explicată, Miletic nu s'a ocupat cu datarea ei. ci s'a mărginit să specifice că, în exemplele găsite de el, "ver­ bul de care atîrnă cazul acuzativ are de cîteva ori prefixul poet şi că numai in documentele de după jumătatea sec. al XVI-lea a întîlnit această particularitate. La 1896, St. Stinge, elev al lui G. Weigand, în articolul Die Anwendung von pre als Akkusativzeichen, publicat în al lll-lea Jahrb. pg. 183-197 şi al IV Jahrb. pg. 228-249, a stăruit •. intre altele, să precizeze timpul in care pre apare ca semn dis­ tinctiv al acuzativului. Autorul constată că pînă la 1574 pre apare numai ca prepoziţie de sine stătătoare. Pentru prima dată îl întîlneşte, la acest an, în "TatăI nostru". Cîteva exemple ailă şi in "Tîlcul Evangheliilor" al lui Coresi din 1580. . In cele din urmă, Stinge se pronunţă hotărît că timpul în care pre începe, În mod temeinic, să facă acest serviciu trebue stabilit intre anii 1580-1600. Alexandru Philippide, recenzind acest articol în Un spe­ cialist rornln la Lipsea (Extras din Viaţa Romînească), 1910 pg. 169-170, reproşează lui Stinge unele constatări în contradicţie cu realitatea faptelor. Intre altele subliniază ca neexactă presu­ punerea că .. atunci CÎnd obiectul e cunoscut şi stă în legătură cu un dativ al pronumelui personal se articulează şi nu pri­ meşte semnul acuzatlvulul", Justă .e şi observaţia că în "se mî­ nie foc pe el" nu-i raport de obiect drept. ._ Cît priveşte cronologia acestei particularităţi sintactice, n'are nimic de obiectat, mărginlndu-se să-I enumere printre cri­ teriile gramaticale confirmate în sec -, al XV:U-Iea '). 1) Vezi op. cit. pg. 170. Cf. şi Iutroducere în Istoria limbii şi Iite­ raturiî rornlne, pg. 80. [117] ISTJRICUL ACUZATIYULUf CU PRE (PE) DIN LIMBA ROMINA 117 === I. A. Candrea, in PsaItirea Scheiană voI. 1, Bucureşti 1916, pg. CCI.CCn, argumentînd că dialectele aromîn şi meglenit con­ struiesc acuza1ivul cu pre - deci fenomenul e vechiu - că În scrisoarea boerului Neacşu din Cîmpulung (1521) pre e între­ buinţat în mod normali), concludea următoarele: .. Din faptul că în cele mai vechi texte rotacizante acu­ zativul e construit fără pre nu urmează că pe la începutul vea­ cului al XVI-lea construcţiunea aceasta era de regulă. Sîntem, dimpotrivă, de părere, că în limba vorbită la acea epocă, se întrebuinţa totdeauna prepoziţia pre acolo unde o găsim şi in limba de astăzi". Domnii Iorga 2) şi Puşca riu 3), adepţii teoriei lui Stinge, ex­ plică lipsa lui pre din textele rotacizante prin aceea că au fost scrise în Maramureş unde, din cauza influentei curentului husit - afirmă autorii - şi astăzi chiar, acuzativul se construeşte fără pre 4). In urmă, d, prol, I. Bărbulescu croeşte drumul acestei pro­ bleme în lumina ştiinţei. Dvsa contind pe cunoştlinţele adînci slave, în articolul in­ itulat Vechimea acuzatlnulul cu .pre", publicat în Arhiva XXVIII, No. 1, (1921) pg. 49.52, arată că Slavistica învederează În mod hotărîtor că "pre (pe pă) există în limba vie a Romînilor nu numai cu începere dela 1574 sau 1580, ci şi mai înainte în veacul al XVI, ba şi într'al XV veac". Această realitate a faptelor o justifică d. Bărbulescu prin exemple culese din textele romlno-slave (Texte slavoneştl.scrise în Principatele Romîne) în care întîlnim "de multe ori propo­ ziţii cu prepoziţia slavă po în construcţia de acuzati v regim direct, cu sensul rornînescului pă (pre, pe)" ceea ce în slavo­ neşte "trebue să se facă fără po şi chiar făr� orice prepozitie" 5). 1) Pentru discuţia asupra acestor argumente, vezi S. Puşcariu, Daco- rominia II, pg. 565-567. 2) In Studii şi Documente, vol VII, 3, pg. XXVII. 3) In Istoria literaturii romine. Epoca veche. Sibiu, 1921, pg,62. 4) Informaţia e luată din Arhiva XXVIII (1921) pg.50. 5) Subscriu aici că în bulgăreşte (bineinţeles in bulgaria poporană) acuzativul s'ar putea forma - in cazuri excepţionale - cu prepoziţia po. S'a intrebuinţat totuşi no, nu na, nu din o necesitate a sintaxei bul; găreşti, ci numai spre a reda mai clar rominescul pre (pe, pă). Prin urmare, po din documentele rorntno-slave e un romtntsm. [118] 118�==============D=r=OM=r=D==S'=rR=v=N=G=A=R=u================== In continuare, ni se arată documentele în care pa are, într'adevăr, această semnificaţie. Primul document citat e din a 1555: KZ da me est za­ pr-ktil pa g[ospo)ds[t]va mi c[e]stiti c[a]r 1), tradus: cind m'a oprit pă domnia mea clnstitul ţar. Dintr'un document, datat 1546, e redat exemplul pomilovah pa Radul vistijarju, tradus prin: am miI uit pă Radul vistierul. Acelaşi înţeles il are pa şi din al treilea document citat � kako est pom[i]loval Radul voevoda pa jupan Dragul, În tra­ ducere: cum a miIuit Radui Vodă pă jupîn Dragul, numai, că documentul nu e dela 1521, ci din anii 1577-15832). Domnul Bărbulescu citează apoi fraza : on uloăl po zu­ pana Sujca ... nad negove sela, adică el puse pă jupînul Şuica .... peste satele lui (Documentul e din 1514). Incheie seria de e­ xemple cu un document din secolul al XV -lea, dintre anii 1447- 1456, din care ne dă exemplul: ostavih pa Krst'k (am lăsat pe Cîrstea). Sprijinit pe aceste exemple, d. Bărbulescu schiţează ur­ mătoare concluzie: "Dacă textele rotacizante... nu au acuzativul regim direct cu pre (pe, pa) aceasta nu înseamnă că acest pre nu există de fapt în limba remînă neliterară, adică in cea vorbită de popor, căci pa din textele munteano-sla ve ne dovedeşte că e­ xista; ci acea lipsă a lui pre (pe, pă) din ele ne slujeşte numai ca dovadă, că cel ce scrie textele rotacizante sau căuta să imitezJ", astfel, fraza slavă a textului bisericesc ce traducea în limba romină, sau că în limba vie vorbită de el acasă. nu avea încă pre peste tot, aşa cum are limba remînă, de după se­ colul XVI şi în deosebi astăzi". Aceste susţlneri sînt aspru condamnate de către d. Sextil Puşcariu în Dacoromania II (1921-22), pg. 565 şi următoarele. Relevînd importanţa acestei prepoziţii "nu numai pentru inte- 1) Stoica Nicolaescu, Documente slavo-romîne pg. 295. 2) cr. S. Puşeariu, Dacoromania II pg. 573. [119] IST?RICUL ACUZATIVULUr, cu PRE (PE) DIN LIMBA ROMINA 119 resul lingvistic cel prezintă, ci şi din cauză că întrebuinţarea lui pre sau lipsa lui înaintea acuzativelor care însemnează fiinţe, trecea ... ca un criteriu binevenit pentru datarea textelor noastre vechi", d. Puşcariu trece mai întîiu în revistă pe toţi filologii car;e au agitat acestă chestiune. Discută argumentările lui 1. A. Candrea conchizînd, în opoziţie cu acesta, că Intre­ buinţarea lui pre la acuzativ e un fenomen caracteristic. nu­ mai dialectului dacoromînesc, că lipseşte în cele mai vechi do­ cumente de limbă şi că apare, alături de forme fără pre, abia în unele copii din a doua jumătate a secolului al XVI-lea după traduceri vechi de scrieri bisericeşti. Aşa dar, fenomenul - cre­ de d. Puşcariu - e mult mai recent decît şi-l închipuise Candrea. In consecinţă, stăruie să ne menţinem la datele fixate de Stinge. Reîerindu-se apoi la exemplele d-lui Bărbulescu, mai sus arătate, autorul e de părere că .po din textele slave nu cores­ punde lui pre romînesc înaintea acuzativului", ci "avem ... a face cu construcţii ca infund în sac, cuprind cu braţele, etc. cunos­ cute din toate limbile". Această afirmaţie e sugerată de observaţia amintită a lui Mile­ tic. "Miletic-zice d. Puşcariu-atrăsese atenţia că In majoritatea cazurilor verbul de care depinde pa apare compus cu prefixul pa (1. c. p. 304); avem deci a face cu construcţii ca Înfund in sac etc.". Imi permit, însă, să rectific pe d. Puşcariu] traducînd aici spusele lui Miletic dela pg. 304 (menţionată de d-sa) : .Observăm că în exemplele pe care le-am găsit, verbul de care atîrnă cazul acuzati v, are de cîteva ori prefixul pa (bulg.: "ima nekolko păli preîiks pa"). Prin urmare, Miletlc nu zice "majoritatea cazurilor" - cum, fals spune d, Puşcariu - ci "de citeva ori". Şi într'adevăr, în exemplele ce aduce acolo, Miletic dă numai două verbe cu pa, anume verbul pomilouatt şi pomaqaii, pe cîtă vreme verbe fără prefixul pa dă: săprăl, valovati, ueăniti, osvobodil, uiouse. Aşa dar, Miletic a găsit numai două verbe cu prefixul pa şi cinci fără acest prefix. In sfîrşit, atrag atenţia că şi între exemplele aduse de d. [120] 120 DIOM]/) STRUNGARU Bărbulescu sînt unele verbe care, ca la Miletic, nu au prefixul po (de ex. ostaoib po Krstt). Mai adaug, în acelaşi timp, că - ceea ce Miletic nu re­ marcă - se găsesc propoziţii în care verbul are prefixul pa, şi cu toate astea acuzativul care atîrnă de el se formează fără po , astfel: noci\d(X),\\O ildUJn'd c"Srd rti\(:&)CS 1) = am trimes (pe) sluga noastră Albu. par chiar în rîndurile imediat precedente acelei 0 bservaţii de mai sus a lui Miletic, din care s'a inspirat d. Puşcariu, se vede clar că filologul bulgar, vorbind de întrebuinţarea acuza­ tului cu pre din limba remînă, subliniază: că "aceeaşi particu­ laritate s'a desvoltat şi în limba slavo-bulgară, fiindcă se în­ tîlnesc exemple, în care, în aceleaşi condiţii sintactice, ca şi 'în limba remînă, dinaintea acuzaiioului obiect direct al per­ soanei se prezintă adăoqaiă prepoztţia po" 2). Aşa dar, MiIetic şi d. Bărbulescu sînt de aceeaşi părere că po, din scrierile romîno-slave, se află înaintea acuzatiuului obiect drept al persoanei, iar d. Puşcariu a formulat o ipoteză diametral opusă. Mă îndoesc dacă d-sa e mai în măsură decît MHetic şi d. Bărbulescu să înţeleagă adevărata funcţiune. a prefixului po. Această concluzie opusă slaviştilor, dintre cari unul (Miletic) chiar slav, denotă pretenţii exagerate din partea d-lui Puşcariu şi - sper că nu merg prea departe - fără un fond bine docu­ mentat. Pe de altă parte, ingeniozitatea autorului de a explica originea lui pa prin construcţii caînfund in sac, cuprind cu braţele etc. nu poate fi admisă. Intr'adevăr, dacă tema se reduce la aceste simple .,con­ strucţii", atunci cum se explică apariţia lui po - ideea lui Mi­ Ietiă....:- numai în documente de după jumătatea sec. al XVI-lea? Ne-ar putea demonstra d. Puşcariu că numai după această dată au apărut în limba Slavilor de sud verbe tranzitive cu prefixul po? Dacă e aşa, atunci nimic nu ne împiedică să. adăugăm 1) Vezi exemplul În articolul d, praf. Bărbulescu, mai sus la pg. 96, unde să se reetiliee eroarea - strecurată din nebăgare de seamă tipogra­ fieă - scoţtndu-se ne de dinaintea lui HamErd. 2) Sublinierile subsemnatului. 1 [121] rsroarcur. ACUZATIVULUI CJ.l PRE (PE) DIN LIMBA ROM.rN�\ 121 === , că şi romînescul pe, dinaintea acuzativului, s'a născut datorită unor verbe ca pedepsesc pe ... , petrec pe ... etc. (căci din p. d. v. al criteriului de explicaţie nu-i nicio deosebire), iar nu cum spune d. Iordan 1), şi ceilalţi, că lat. per a dat în romîneşte şi'n limba italiană pe. Faţă cu asemenea ipoteze grăbite, nu ne vom mira de bogata argumentare a autorului, spre a susţine, cu orice preţ, funcţia prepoziţională a lui po din exemplele citate de d. Băr­ bulescu şi recensate de d-sa in Dacoromînia II, pg. 574.475. A traduce pe ... .ostavlh po Krsfe" prin "am lăsat pe sama lui Cirstea" şi nu: am lăsat pe Cîrstea, constitue PUf şi simplu o nesocotire a realităţii ştiinţifice. Uzez de această expresie ... mai ales şi pentru faptul că d. Puşcariu vede în po, din e· xemplul menţionat aici, exact aceeaşi situaţie a lucrurilor cu pre dela Coresi: p rea cel a las ă l u c r u. Mai întîiu se trece cu vederea un criteriu foarte impor­ tant : primul citat e scris în limba slavă; al doilea in limba rominească. Documentul rornîno-slav al lui Vlad Voevod îmbracă în termeni slavoneşti modul firesc de exprimare romîn (mă refer la redarea acuzativului romîn cu pe prin slavones- cuI po). . Prefixul po din scrierea slavă nu poate corespunde decît lui pe dinaintea acuzativului rornînesc, La Coresi : .pre acela Iasă lucru" se vede cît colo că ac­ ţiunea verbului se reflectă asupra lucrului şi nu asupra demon­ strativului acela. Aici, într'adevăr, pre are semnificaţie pre­ poziţională. Tot aşa a avut dreptate Philippide să reproşeze lui Stinghe că în "se mînie foc pe el" nu-i raport de obiect drept, după cum în expresia, o dau la întîmplare, "am să-I las pe mîna învăţătorului să-I înveţe minte .. , ca să nu mai fure 1. .. " nimeni nu poate spune că pe nu Îndeplineşte rolul de prepoziţie. Dar cînd se zice: ,.am să-l las pe potlogarul ista să moară de foame ... ", lucrurile se schimbă. Aici pe, ca şi po din exemplul citat, reprezintă acuzativul regim direct. Pornit, principial, a dovedi că în toate exemplele extrase 1) In Arhiva XXX (1923) pg. 338. [122] 122 DIOMTD STRUNGARU din documentele rornîno-slave pa e prepoziţie curată, d. Puşcariu se opreşte asupra altor două: kako est pom[i]loval Radul voe­ voda pa jupan Dragul şi. .. pomilovah pa Radul vistijaru, fată de care declară că nu poate spune "întru cît paleoslavul pomi­ looati, care cerea de obiceiu acuzativul, se putea construi cu prepoziţia pa ". Deşi Îşi destăinueşte insuîicienţa cunoştinţe­ lor în această chestiune, şi, într'adevăr, e necesară cunoasterea în deaproape a limbilor slave (ceea ce nu se poate contesta lui . MiJetic care este chiar slav balcanic şi, deci, are spiritul limbii documentelor romîno-slave), d. Puşcariu . nu vede nicio piedică spre a conchide, cu siguranţă, că pre (corespunzător lui pa din pomilovah pa Radu!) ... "pe vremea cînd se scriau a ceste texte se simţea încă ca prepoziţie şi nu era un instrument gramatical spre a indica acuzativul", Prin alte Incursiuni, - s'ar putea spune, mai prejos de orice critică - ajunge d. Puşcariu la obiectivul tintit şi atunci CÎnd se referă la celelalte exemple arătate de d. Bărbulescu, Nu mai lungesc discuţia şi asupra acestora, ci mă măr­ ginesc la o simplă observaţie: Evoluţia prepoziţiei pre (pe) în direcţia restrîngerH înţe­ lesului pentru ca, în cele din urmă, [să devie un instrument gramatical menit să indice acuzativul, s'a produs - nimeni nu poate contesta - datorită principiului clariîicării. Asigurarea d-Iui Puşcariu - nejustificată de niciun argu­ ment - că spiritul limbii generaţiei de acum patru secole simţea pe pre ca prepoziţie curată şi nu un instrument gramatical a] acuzativului, nu poate fi primită decît cu prea multe rezerve. Aceste repetate şi insistente stăruinţi, de a arăta funcţia prepoziţională a lui pre în exemplele datate anterior anului 1580, an stabilit de Stinge, par făcute numai pentru ca să nu recunoască adevărul din documentăriIe d-lui Bărbulescu. Dacă pentru realizarea unei schimbări fonetice, R. Mene­ dez Pidal cere o durată muItiseculară 1), oare evoluţia sensuJui 1) Durata transformării fonetice este extraordinar de lungă, multise­ culară, din cauză ci! şi tradiţia care trebue învinsă este cea mai puternică ldin toate. înrădăcinată oarecum în nesfirşita repetire zilnică a activităţii ngvistice colective, Cei 300 de ani arătaţi de Sanssure ca un exemplu [123] iSTORICUL ACTJZATIVULUI CU PRE (PE) DIN LIMBA B()MINA 123 , nou al prepoziţiei pre (pe) să se. limiteze la 10-20 de ani cum susţine d, Puşcariu?A admite că apariţia lui pre la acuzativa avut loc între anii 1580.1600 şi imediat s'a putut "generaliza" repede (vezi cele ce urmează) nu e lucru pe care oricine îl poate susţine. -: Pe de altă parte, explicaţia originală a apariţiei acuzativului cu pre (pe) 1) - explicaţie care nu poate fi decît justă, mai ales dacă ne gindim la construcţiile topice din alte limbi roma­ nice (in special cea franceză)-nu conte stă intru nimic documen­ tare d-lui Bărbulescu, căci prin ce garantează d Puşcariu că "necesitatea de a distinge compementul de subiect" prin tn-. trebuinţarea lui pre, lnovaţiune bineve-nită şi generalizată re­ pede, a Incolţit in mentalitatea unora dintre Romini numai după 1580, nu şi mai inainte? In atare împrejurări, răspunsul d-Iui Bărbulescu, din Arhiva XXX (1923) pg. 201-204, este justificat. Astăzi, cînd şi acei cari i-au criticat documentarea s'au convins de adevărul ei, cazu} d. Al. Rosetti (cum vom vedea), sîntem scutiţi de a mai face alte comentarii. După citva timp, d-ra Marg. Ştefănescu in' "Urme de limbă rornînească în documentele romlno-slave (moldo şi vlaho-slave) din sec. XIV şi XV-lea", publicat în Arhiva XXXVIII pg. 607 urm. vorbeşte într'un paragraf special, pg. 633, şi despre tema discutată in aceste rinduri: .Prepoztţta pe = slav pa în fraza slavă e un rornînism, în­ trucît ştiut e că acuzativul slav înlocuieşte ideea de acu- remarcabil de durată pentru propagarea unei prefaceri lingvistice încă sint puţin lucru in multe cazuri". (citat după d. 1. Iordan, Introducerea în studiul limbilor romanice, Iaşi. 1932, pg. 51). 1) Apariţia lui pre la acuzativ sfă în strînsă legătură cu aşezarea cuvintelor în propoztţiune, In limba noastră primitivă există regula ca su­ biectul să fie la început, predicatul să ocupe al doile loc şi compllrneutu] al treilea. Complimentul îşi păstra acest loc "şi cînd predicatul trecea îna­ iutea subiectului" Nemai respectindu-se această ordine se dădeau loc la echivocuri ale acele ea şi propoziţiuni, nemai putindu-se distinge compli­ mentul de subiect. Necesitatea de a distinge complementul de subiect prin pre inaintea acuzativului a fost "binevenită" şi s'a putut .generaliza" repede. [124] 124 DIOMID STR UNGARU zativ romînesc CU prepoziţie" Inşira apoi cîteva exemple din care se vede că acuzativul rominesc, caz regim direct, este tot aşa de confuz înţeles de d-sa ca şi cel bulgăresc pre­ cedat de pa de către d. Puşcariu, deşi urmăresc directii opuse. Aproape în toate exemplele, pe e prepoziţie curată, deci toc­ mai contrar susţinerilor d-lui Bărbulescu, chit că intenţiile i-au fost, probabil, să confirme cu exemple nouă teoria d. Bărbu­ les cu. In Revista Istorică Remînă, voI. II, Iasc. III pg. 332-33, d. AI. Rosetti, recenzînd acest articol al d-rei Marg. Ştefănescu, se pronunţă defavorabil prin următoarele: ,.Expozeul privitor la construcţiile cu pa, ce ar imita construcţiile rornîneşti cu pre, e greşit. D. S. Puşcariu a combătut explicaţia aceasta, propusă de 1. Bărbulescu cu argumente decisive... E vorba, deci de construcţii prepoziţionale cu dativul sau acuza tivul, obişnuite în textele slave şi în documentele noastre slavoneşti". După puţin timp, d. Rosetti, În Limba remînă în sec. al Xvl-lea, Bucureşti 1932. pg. 111-112, discută ceva mai detailat această problemă, şi, lucru foarte curios, se pronunţă, de a­ ceastă dată, în contra propriilor sale susţineri faţă de menţio­ natele nargumente decisive" ale d. Puşcariu şi-şi însuşeşte ipo­ teza d-lui Bărbulescu, pe care o nesocoti se. Din tot ce s'a scris pînă la 1932 în legătură cu această problemă, d. Rosetti nu găseşte demn de reţinut decît articolul d-lui Puşca riu, cu aceste "argumente decisive", despre care, a� cum, spune următoarele: .Puşcarlu crede că poate .urmări în textele traduse, apariţia treptată a construcţiei cu pre ... Faptele nu justifică însă această interpretare: apariţia sporadică a lui pre în aceste texte, probează numai că limba cunoştea con­ strucţia, dar că era evitată, pentru a se imita construcţia sla­ vonească corespunzătoare. De aceea singurele fapte probante sînt abaterile dela .regulă. Textele traduse nu ne sînt, prin ur­ mare, de nici un folos pentru fixarea momentului cînd intre­ buinţarea lui pre a fost generalizată". Centrul discuţiilor se localizează repede între d-nii Puş­ cariu şi Rosetti: primul menţinîndu-se la aceleaşi concluzii cu care se ridicase în contra d. Bărbulescu ; al doilea invocind tocmai susţinerile profesorului dela Iaşi, combătu te anterior. [125] \ ISTORICUL ACUZATIVULUI CU PRE (PE) DlN LIMBA RaMINA 125 In Dacoromania VII(1931�33) pg. 450-459, d, Puşca riu ... declară magistral: .. Presupunerea lui R[ osetti] că lipsa lui pre la acuzativ în cele mai vechi texte s'ar datori modelelor slave imitate servil ... este cu desăvîrşire neprobabilă" Ii atribue a­ ceastă sentinţă, între altele, din următoarele considerente, pe care le adusese şi lui Candrea : In latineşte acuzativul s'a for­ mat fără per. De aceea, nu-i caracteristic tuturor dialecter noastre, ci o inovaţie dacorominească recentă; primele texte originale cu pre sint posterioare epocei în care s'au tradus cele dintîi cărţi bisericeşti fără pre; iar lipsa lui pre nu se poate datora modelului slav, căci se constată şi în Palia dela Orăştie. In sfîrşit, un argument esenţial de nerespectare servilă a textului vede d. Puşcariu şi în traducerea prin acusativ a unor cuvinte ca &Ord, deşi sînt în cazul genetiv. ACestor întîmpinări, răspunde d. AI. Rosetti în Revista Istorică Romînă f) IV (1934), pg. 61-63, argumentind, ca mai înainte, (în Limba remînă ... ) că prezenta sporadică a construc­ tiei cu pre, Într'o traducere rominească din sec. al XVI-lea, do­ vedeşte ca limba avea construcţia în acel timp; lipsa lui pre se explică "prin imitarea servilă el sintaxei versiune! de pe care s'a făcut traducerea romînească". Cît priveşte lipsa lui pre din Palia dela Orăştie, răspunde, şi, într'adevăr are drep­ tate, că ea imită servil textul unguresc al lui HeItai. Replica d-lui Puşcariu că o construcţie ca v. sI. XRdi\HTf corA nu-i tradusă prin genetiv, ci prin acuzati v, e socotită de d. Rosetti ca "Ull exemplu de siluire a limbii". Pînă în prezent, după cite ştiu, această problemă filolo­ gică, al cărei istoric l-am reconstituit in rîndurile de mai sus, n'a fost discutată de nimeni altul. Aruncind o privire 'retrospectivă asupra celor expuse, ob­ servăm că, în ce priveşte fixarea în timp a apariţiei acuzati­ vului cu pre (pe), părerile se împart in două: de o parte ipo­ teza lui Stinqe adoptată de d-nii Puşcariu şi Iorga, de altă parte teoria â-lui Bărbulescu. 1) CurIos, mi se pare, faptul că tot în această revistă, alt număr, d. Rosetti a avut amabilitatea să remarce acele "argumente decisive" ale fi-lui Puşcariu (vezj aici mai sus pg. 124), despre·-care ca şi despre alte discuţii­ niciunul nicialtul nu amintesc niciun cuvint. [126] 126 DIOMID ST:;:UNGARU Primii au susţinut că aparitia lui pre. Ia -acuzati v regim direct poate fi limitată intre anii 1580-1600. Domnul proî. Băr­ bulescu, analizind limba textelor romîno-slave, dar mai ales gîndindu-se la limba vorbită a Romini1or reflectată în aceste texte, retrogradează această dată pînă în al XV-lea veac. Domnul AI. Rosetti a îmbrăţişat, la început, părerea celor dintîi, dar în urmă; convlngîndu-se de adevăr, s'a ridicat în contra ei cu argumente ce şi-a însuşit din studiul mai sus ară­ tat al d-lui Bărbulescu. Şi, să nu fie cu supărare, am impresia că e regretabilă această metodă a d-Iui Rosetti de a nu men­ ţiona ale cui sînt aceste argumente. Pentru mine, autoritatea filologică a ambelor tabere se bucură de - aproximativ - aceleaşi consideraţii. Sînt, însă, sigur că adevărul stă de partea d-Iui Bărbu­ lescu, susţinut in cele din urmă şi de d. Rosetti, încât intenţia de a încadra un fenomen lingvistic, cu atîta mai multe feno­ menul discutat, la anumite - şi atît de restrînse - etape în timp, trebue să cadă. Atitudinea filologilor din prima categorie însă, de a con si dera inceputul unui fenomen nu de cind îl gă­ sim in texte, ci mai tîrziu de data apariţiei lui in ele, mai ales dacă ne gindim la puţinătatea textelor, rămîne ... cam neexplicată, Cel mult, ne putem permite să credem că o fac - ca şi la funcţia prepoziţională a lui pre dinaintea acuzativului - nu­ mai pentru a nu recunoaşte un adevăr documentat de altcineva decit d-lor. (A se vedea şi observările d-lui pro], Bărbulescu dela 'J)g. 98-100). Completez apoi că acest sistem 'de astăzi pare afi, de altfel, destul de vechiu la noi; căci iată o mărturie, cu privire la el, a lui Xenopol încă' din a. 1898: .Jubiie Iorga, La multi ani, dar şi o mică răfuială. Nn înţeleg, cînd scrii ceva, nu iei de loc in consideraţie toate ce s'au scris mai inainte, mai ales cînd s'a tras brazda pentru prima oară. Aşa bunăoară în introducerea la vol: X din Hurmuzaki nici un cuvînt despre. vol V al Istoriei Romînilor, care tratează pentru prima: oară chestiuni atinse şi de d-ta in introducere. In studiul asupra Chiliei nu vorbeşti decît o singură dată de mine, anume cu prilejul luptei dela Cahul a lui Ioan Vodă. [127] ISTORICUL ACUZATlVULUI CU PRE (PE) DIN LIMBA ROM.INA 127 Puteai, cu toate aceste, aminti ceva cu prilejul chestiunei atacului Chiliei de Ştefan cel Mare, în care ştii că am îndreptat. eu contra lui Bogdan cauza pentru care Vlad Ţepeş a pierdut tronul. Nici acolo nici un cuvînt. Mai vorbeşti apoi despre lipsa de seriozitate a documentelor culese de !IJ' Densuşeanu. Eu însă am observat pentru prima oară lucrul tocmai cu acelaş cuvânt cu care o faci şi d-ia, în buletinul de la Revue historique şi deci trebuia să spui aceasta. Inteleg pe marele Onciul să nu pomenească nimic despre ceea ce s'a scris înaintea lui, căci este un om atît de mare, încît nu e chip ca vre-un muritor să-i stea înaintea lui, cu toate că, dacă nu eram' eu să-i pomenesc de concurs, tot profesor la Cernăuţi rămînea. Dar d-ta te cre­ deam altfel de om. Te întreb acum: închipuie-ţi că ar cădea asupra mea să fac raportul asupra Chiliei. Voiu spune că e bună, căci nu se poate altfel, dar cu ce inimă şi cu ce gând! Să trăieşti Ia mulţi ani împreună cu soţia şi copiii.' . Amic, A. D. Xenopol" (I, E. Torouţiu: Studii şi documente literare, Val. VII pag. 25-26). Diomid Strungaru Cu clne va merge Polonia? Societatea: "Amicii Poloniei" din laşi de sub preşedenţia d-lui prof. universitar Ilie Bărbulescu - a cărei activitate pe teren cultural publicisti.c, manifestată prin propaganda desfăşu­ rată prin presa din Iaşi şi cea din Varşovia şi Lwow (Po­ lonia) este mult apreciată de către centrele culturale din Po­ lonia ca Liga P. A. Z. Z. M. PoIsld Akademicki Zwianzek Zbli­ zenia Mieazţtnarodouieqo = D Uniunea Academică Poloneză de înţelegere internaţională din Warszawa şi Liga Polono-Română din Lwow (Lemberg) pentru contributia la păstrarea şi cimenta­ rea prieteniei trainice între România şi Polonia, - a primit din partea Tineretului Polonez: Buletinul de propagandă pen­ tru străinătate. [128] PROF. G. OBREJA 128 ========================0=================== Acest buletin (ultimul său număr) redactat de: P. A. Z. Z M., Liga Warrzawa, Secţiunea românească, - este închinat în în­ tregime problemei politice naţionale, intitulată: "Cu cine va merge Polonia ?" Studiul acesta are trei părţi şi începe cu un moto: "Vroim ca să cunoaşteţi punctul de vedere al Tineretului Polonez,' fără iniermealari şi fără comentatori". Coperta buletinului prezintă, foarte sugestiv, harta Europei. (No. 1), In partea I-a, după o introducere în care se justifică atitudinea Buletinului, "Tineretul Polonez" in această problemă de interes vital pentru Polonia. arătănd că "nu face, n'a făcut şi nici nu va face, nici un fel de politică", declară: "suntem numai nevoiţi a răspunde la întrebările multiple ce ni se pun zilnic şi care toate tind să afle poziţiile pe care le va lua Pc­ lonia in momente de grea cumpănă ", După ce arată că aceste momente pare-se că au venit, precizează că Polonia faţă de situaţia mult înrăutăţită în pre­ zent, răspunde tuturor, că repetă ceiace Polonia a spus întot­ deauna. "Polonia va fi de partea aliaţilor ei, România şi Franţa. "PacteLe existente, cel Romăno-Polon şi Poiana-Francez, nu fac decât să întărească cele confirmate mai sus. Cum a� ceste pacte par a fi sdruncinate 'prin existenţa pactelor dintre Polonia şi Germania pe de o parte şi între Polonia şi Rusia de cealaltă parte, arată că: "ele sunt făcute aşa fel, în cât să nu calce cu nimic Legăturile strânse dintre Polonia şi România şi Polonia şi Franţa, căci aceste sunt alianţe militare, clădite pe temelii sănătoase". Pentru a ilustra că Polonia :"ştiesă-şi ţie cuvântul dat" Buletinul citează fapte din trecutul istoric al Poloniei când re­ _gimentele polone au luptat cu credinţă şi abnegaţie in cam­ paniile lui Napoleon la San Dominqo , Lipsea şi Moscova, ară­ tănd că sângele scurs din atătea mii de trupuri poate întări credinţa aliaţilor Poloniei, căci "ceiace a făcut Polonia în trecut va face în prezent şi in viitor: va fi de partea aliaţiilor ei de arme," şi mai departe adaugă: .. Politica ei externa a cău­ tat intotdeauna să promulge interesele ei, fără a căuta să siănjenească pe acelea ale vecinilor ei, in special pe acelea ale României" ,căci lozinca Poloniei este .Polonia pentru Po­ lonezi", [129] =C='l=J=C=l=K=g=V=A=.==M=E=R=G=E=.=PO=l=,O=N='I=A=?=============129 Tineretul Polonez se ridică cu înverşunare în contra trus­ turilor internaţionale ale armamentului care duc la răsboaie injuste cum ar fi acelea dintre Italia şi Abisinia. Aşa explică Tratatul Polonez de ce Polonia a luat atitu­ dine hotărâtă în contra lnlluenţilor din afară, atitudine atât de mult comentată dar care este corectă cu toată lumea, fără ipo­ crizie şi compromisuri, şi Încheie partea I-a cu afirmarea: "Po­ lonia atât de dornică de pace, nu caută decât să o menţină şi "să nu supere pe nimeni. Tot ceiace caută este să nu figureze "pe hărţile marilor combinatori politici ca o mică colonie, "a marilor puteri." "Polonia vrea să trăiască liberă şi liniştită cu toată lu­ mea şi În special cu aliatele ei : România şi Franţa. Alianţă in timp de linişte, înfrăţire în restrişte". Partea II-a a studiului e intitulat: "Poarta cea mare" Insotit de harta (No. 2), se ocupă de evenimentele cari periclitează şi chiar zădărnicesc aproape o legătură culturală trainică între poporul român şi polon. Pentru aceasta T. P. se ridică în contra propagandei ce se face de unele ziare cari încearcă să creeze o atmosferă defavorabilă, aproprierii tineretului român de cel polon, pe te­ ren cultural. T. P. arată că astăzi mai mult ca oricând este nevoie de o înţelegere între Romania şi Polonia, căci .dela Ră­ sărit, s'au ridicat nouri grei cari ne ameninţă". Aceste evenimente mari şi grele, T. P. le vede la Răsărit şi anume în pericolul ce a existat întotdeauna în trecut din Asia, în prezent: din Rusia (Comunismul). \ Faţă de pericolul Comunismului din Rusia, T. P. cere: pentru ca Europa, aceasta mică peninsulă cu care se termină la Vest colosul Asiei, dar care este creerul întregei planete, Europa civilizată, să fie şi astăzi ca şi în trecut aparată de poartă: ţăsia de pământ cuprinsă intre Marea Baltică şi Marea Neagră formată de cele două natiuni: România şi Polonia. Duşmanii Civilizaţiei şi ai Creştinătăţii, declară T. P., În­ cearcă în prezent ca şi în trecut să sfarme această poartă. căci: "doar istoria se repetă fi, fie' o jumătate dela Sud, fie cealaltă jumătate dela Nord, adică sau România sau Polonia, pentru ca astfel să poată pătrunde Comunismul în Europa. [130] 130 PfWI". G. OBREJA-IAŞI In faţa acestui mare şi grav pericol, Tineretul Polon, dă alarmă şi cere Ca tineretul român, ca şi tineretul polon, să se pue în slujba celor două popoare - poporul român şi poporul polon - pentru a-i uni şi forma "dragostea între marele po­ por român şi polon", Poarta cea mare a Asiei trebuie să fie o mare putere şi această mare putere, România şi Polonia, să ţină în mână: _ "cheile Europei", şi "să fim mai departe zidul Creştinătăţii şi al Civilizaţiei". t "Tineretul ambelor popoare este chemat Ia îndeplinirea acestui rol al păcii" şi închee partea II-a cu speranta: II Nu tte îndoim, că tineretul român, ne va răspunde cu aceeaşi inimă, cu care ne îndreptăm şi noi spre el". Partea III-a intitulată: Bomba ungară vrea să justifice faptul că, dacă există o îndoială Ia poporul român şi o suspectare a acelui polon e datorită faptului că presa română a publicat, În proporţii exagerate, o manifesta­ ţiune polono-ungară cu ocazia unui festival al coloniei ungare la Varşovia pentru sărbătorirea luptei pentru în dependenta Ungariei la 1848; iar această exagerare înseamnă o mani­ festare polono-ungară pentru revizuirea graniţelor şi împărţirea Cehoslovaciei. T. P. arată că această manifestaţie nu merită prea multă atentiune, căci ea "n'a conţinut nici un cuvânt des­ pre revizuirea tratatelor "şi că "singurul orator din partea Po­ loniei a fost profesorul "universitar Pajeuiski, care de altfel nu este deloc legat de "viaţa politică a Poloniei şi se ocupă de mai mult timp cu studii asupra istoriei ungare". T. P. Îşi sprijină această afirmare pe faptul că Polonia nu se poate îngrădi. ca luând parte Ia viaţa internaţională să nu aibă relaţii cu Ungaria, din care, în anul 1920 în timpul invaziei bolşevice-sovietice asupra Poloniei, voluntarii unguri, "s'au a­ nunţat să ia parte în lupta contra năvălirii asiatice asupra ci­ vilizatiei apuseana-europene", şi că: "relaţiile polono-ungare, trebuie să fie o conveţuire prietenoasă a două popoaţe= şi mai departe : "Acţiunea lor (Polono-Ungarăjns este îndreptată împo­ triva nici unui stat, ci are numai scopul, de a slăbi puterea pe­ ricolului comunist în Europa centrală". [131] Iar în sprijinul acestei aîirrnări, T. P. aduce motivul că Polonia nu are frontieră cu Ungaria şi că Slooacii care îi des­ part şi care nutresc o prietenie Poloniei, ,.nu vor să reoină sub stăpânirea coroanei Sf. Ştefan, ţiinâ desqustaţi ele experienta istorică ce au avut-o" (sic). Studiul se încheie cu declaraţia că Polonia nu trebuie suspectată pentru raţiunea că: "bunele relaţiuni între Polonia şi Ungaria nu înseamnă că lozinca lor ar fi plata Cehosloua­ ciei ; cu atât mai mult nu ar trebui să influenţeze asupra sen­ timentelor de sinceră prietenie poiana-română" adăugând, că: "Polonia are nevoie de o Românie puternică şi de aceea există alianta poiana-română care s'a prelungit acum până la 1941. ,.Reamintim deci încă odataică Polonia va rămâne intot­ deauna condiţională în angajamentul ei şi de aceia va fi fi­ delă în alianta cu România şi Franta". Şi deci "ca răspuns la intrigile ţesute in jurul nostru, a­ lianta între tineretul român şi palon, care nu este scrisă, ar trebui întărită şi mai mult". Aşa dar un studiu al Tineretului Polon de cea mai no .. bilă .intentiune ; plin de un avânt tineresc dar raţional şi un scop justificat care-i face cinste, dacă el este şi privit În lu­ mina realităţii, adică a faptelor istorice, care sunt, după cum au fost întotdeauna, concludente pentru noi. Totuşi apelul T. P. merită toată atenţiunea precum şi răs­ punsul respectiv al Tineretului român. CU CINE VA MERGE POLONIA? 131 I Şovăiala, impreciziunea şi neslncerltatea Poloniei în politica ei externă?! Manifestările şi atitudinele Poloniei în politica ei externă, din ultimul timp însă, nu sunt de natură ca să menţină intactă încrederea aliaţilor ei, după cum anumite gesturi, aprecieri şi intervenţii ale unora din reprezentanţii statului polonez au de­ păşit limitele misiunii lor diplomatice şi au dat naştere la suspi­ ciuni îndreptăţite. Astfel ziarul francez .Ordre" din 25 Mai, a. c. într'un arti­ col intitulat "Revizionismul maghiar", încheie cu următoarea con­ statare: "Este uşor înţeles de ce o cronică asupra revizionismului [132] 132 PROF. G, U::�REJti-TAşr "maghiar nu poate fi încheiată fără a fi reamintită şi atitudinea "Poloniei «. Tot aici găsim reprodus şi o declaratie oficială polonă, în favoarea revizionismului maghiar, făcută de data aceasta de pro­ fesorul universitar polon Boseuisku, (Acesta e oare al doilea profesor universitar, după Pajeurski, care se ocupa cu studii asupra istoriei Ungariei? 1). O nouă manifestare oficială, filo-maghiară, pune Într'o lu­ mină şi mai ciudată politica externă a Poloniei. Astfel, Ministrul Ungariei la Varşovia. participând la so­ lemnitatea lansării vasului .Bathory= (Ştefan Bathoy, principe de Transilvania, a fost Regele Poloniei, 1576-1586) a vorbit despre prietenia strânsă polono-maghiară. Şi totuşi, este straniu în acelaş timp cum Ministrul Polo­ niei la Bucureşti, D-I Arciszewski, a declarat mai zilele trecute la Cluj: ,.Patriile noastre sunt aliate de 15 ani şi alianta a­ ceasta se va menţine in bine şi în rău. Alianta aceasta nu este bazată numai pe sentimentele noastre comune, dar şi pe soli­ daritatea intereselor noastre comune" ; şi adaugă: "Polonia nu este reoizionistă şi ea nu înţelege să faca. pe această chestiune. cauză comună cu nimeni şi este pe punctul de vedere 'al res­ pectului frontierelor". Foarte bine şi foarte frumos! Ştim că d-I Aciszeroscki este un mare amic al României. şi punctul de vedere susţinut de D-sa În declaraţiile făcute la Cluj, concordă cu punctul de vedere al Tineretului Polon, exprimat în Buletinul de propagandă pentru străinătate; nu ştim însă precis, întru cât aceste două păreri concordă şi cu punctul de vedere oficial politic al acelora care au toată răspunderea astăzi- în tara vecină şi amică ­ Polonia. Prof. G. Obreja-Iaşl Secretar-general al Societăţii ,Amicii Poloniei" laşi [133] UN fENOMEN [lE MORFOLOG[I, ROMANEASCA 133 Un fenomen de morfologie rornîncască Ne este îndeajuns de cunoscut că limba romînă tinde spre Q continuă simplificare faţă de multiplele forme latineşti. Limba latină avea pentru singularul 'celor şase cazuri dela minimum două (neutrul declinării a IV-a) plnă la maximum cinci forme distincte. Declinarea nearticulată a limbii ramine, urmaşa directă a declinării latineşti, are astăzi una, maximum două forme pentru toate cele cinci cazuri ale ei. Tendinţa aceasta spre simplifi­ care se maiconstată, Între altele, şi din reducerea formelor ar­ ticolului hotărît proclitic al, a, ai, ale, la forma unică a, pre­ cum şi din tendinţa persoanei a Ill-a singulară de a inlocui persoana III-a plurală dela pluralul aceloraşi moduri şi timpuri. Cauza este atribuită principiului de economie a limbii, în cazul declinărilor romtneşti cazurile deducindu-se din însuşi cuprin­ sul propoziţiei, iar la decIinarea nearticulată prin ajutorul arti­ colului nehotărît proclitic. Dar dacă pînă acum ştiam că în limba romină formele declinării articulate la singular sint două, noui fapte vii şi poate nu aşa de recente, vin să mărfuri­ sească cum că limba nu se va opri aici, ci, chiar acolo unde sînt două forme, tinde să ajungă la una singură, care să de­ servească toate cazurile. Fie că forma de G. D. ar fi o rămăşiţă directă a G. D. Iatinesc, fie că ea ar fi o formă nou formată pe terenul însuşi al limbii ramine, cert este că substantivele şi adjectivele romi­ neşti la declinarea articulată au două forme distincte: 1 pentru raporturile exprimate de cazurile N. A. şi V. şi alta, Il pentru acelea de G. D. La fel stă lucrul şi la declinarea nearticulată, cu excepţia declinări II-a. Din substantivul femenin. articulat Domnia + pronumele Iemenin posesiv ta a rezultat pronumele de reverenţă Domnia ia. Acest pronume, care se menţine astfel şi astăzi atît în limba comună, cît şi dialectaJ (Bucovina), s'a con topit totuşi în majoritatea cazurilor, luînd următoarele forme: Domnia ta > Dumnia ta > Dumniata ;» Dumiata > Dumneata, Duiieata > [134] 134 1. MORARESCU mneata, mtseta, > neata, fîeata şi mata. Toate aceste forme există şi astăzi în limba vie. Formele Dumniata şi mata a­ parţin limbii comune, celelalte diferitelor subdialecte daco-ro­ mîneşti. Răspîndirea geografică a lor poate forma obiectul unui interesant capitol ae geografie Iimbistică. Obiectul principal al discuţiei de faţă îl formează pro­ numele de reverenţă Dumniata, dar mai ales pronumele, de 0- reverenta oarecum Iamillară, mata. Aceste pronume au cele două forme bine cunoscute şi ge­ neral întrebuinţate: 1, Dumniaia, mata, pentru N. A. V., şi II Dumniatale, matale, pentru G. D. Ceia ce-i nou, relativ la declinarea acestor pronume, este tendinţa limbii de a ajunge la o formă unică pentru toate ca­ zurile sinaularului. Acesta este imperativul uneia din forţele care dlrijeazăţ'viaţa limbii, cum am mai spus, principiul de e­ conomie a limbii. Dar cei a ce este iarăşi foarte interesant, e faptul că limba executindu-se, a început a oscila cind pentru una, cînd pentru alta din cele două .Iorme existente. Fenomenul a fost observat cu atenţie la numeroşi vorbitori din toate treptele culturale. Aşa de exemplu unii întrebuinţează pentru vocativ forma matale: "Ei, matale, ieşi la leeţie !" Dar ca o dovadă că fenomenul de unificare este în curs de realizare, trebue să spun că sînt indivizi vorbitori, cari în­ trebuinţează uneori pentru nominativ alături de forma mata, pe acea de matale: "Cum ai să te îndrepţi dacă matale nu vrai s'asculţi?" Pentru acuzativ însă au tot forma mata. Tot aşa sînt un .. care întrebuinţează şi pentru A.· ambele forme. Infine, cum era şi firesc, pe alocuri fenomenul a izbutit complect. Aşa un licenţiat universitar întrebuinţează pentru toate cazurile forma unică matale. Pentru N. "Bine m'am convins că matale ai învăţat". Pentru A. "Pe matale te voi asculta altădată". Şi pentru V. "Ascultă, matale deacolo, ieşi Ia lecţie". '1 Acum cîţiva ani, cînd am comunicat acest lucru, incercam a explica, cum una din cele două forme cîştiga teren fată de cealaltă, în diferite chipuri. Aşa de ex. pentru forma de V. [135] UN FE,,"OMEN 08 MORFOLOGIE ROMANEASCA 135 matale, alături de forma mata, spuneam că acest pronume de o reverenţă oarecum familiară se întrebuinţează des alături de substantivul Domn. Ex. pentru V.: .. Domnule mata poţi continua ?" Fiindcă acest pronume s'ar fi întrebuinţat mai des la cazul V., conchideam că forma mata s'ar fi lăsat influenţată de forma de V. a substantivului cu care se întrebuinţa Ia un loc, Dom­ nule, la aceasta ajutînd şi forma II a pronumelui maia, exact cu aceiaş terminaţie. Spuneam apoi că V. a părăsit grupa ce� lor trei cazuri (N. A. V.) reprezentate prin forma mata, trecînd la grupa celorlalte două (G. D.) reprezentate 'prin forma matale. Forma din urmă devenise mai puternică deservind trei cazuri (G. D. V.) Tot cam aşa continuam a explica şi forma matale pentru N. şi A. De regulă sîntem obişnuiţi a căuta cauza diferitelor Ieno­ mene Iimbistice în sunetele, cuvintele sau expresiile imediat precedente sau următoare. Cînd nu putem găsi explicaţii mai plauzibile ne mulţumim şi cu acestea. Dar cînd constatăm, cum e în cazul de faţă, că fenome­ nul îşi are cauza într'o tendinţă puternică a . limbii, explicarea amintită cade, ea putînd explica doar, arbitrar, fenomenele în faza lor de transiţie, sau cînd din diferite motive nu s'a putut sesisa cauza reală. Dar importanţa fenomenului acesta de unificare, în curs de realizare, este şi mai mare printr'un alt aspect al său. Dacă pentru cazul V. sint mulţi indivizi care au numai forma matale, pentru N. şi A. având forma mata, dacă sînt mai puţini aceia care au forma matale şi pentru N., rămînînd ca forma mata să exprime numai A., şi dacă în fine slnt unii care întrebuinţează ­ mai mult inconştient - pentru toate cazurile ambele forme, şi înfine foarte puţini - deşi tot in mod inconştient - vorbitori în a căror limbă fenomenul s'a desăvîrşit, învingînd forma matale (respectiv Dumniatale, ambele pronume comportîndu-se -Ja Iel); sînt şi mai mulţi indivizii vorbitori, în a căror limbă se observă deasemeni transiţia fenomenului, şi destui de numeroşi la care fenomenul s'a realizat complect, de astă dată înuinqind forma mata. Dau numai citeva exemple.' "Lucrarea aceasta îi a mata" (O). "Asta-i părerea mata?" (O) ... Am să-ţi dau mata dosarul şi vei verifica cele spuse de mine" (D). [136] Trebue să mărturisesc că deşi nu-s partizanul celor ce susţin că limba are greşeli. atunci cînd e vorbită de băştinaşi, dar atunci cînd am auzit pentru întîia oară vorbitori întrebuinţînd forma mata pentru a. D.,am rămas surprins, şi de astă dată eram aproape sigur că ei fac o nemaipomenită greşală. Nu numai simţul conştient al limbii, dar par'că nici urechea nu pu­ tea suporta forma mata pentru a. D. După câţiva ani dela sesizarea acestui fenomen, constatînd numărul relativ mare al celor Cu lntrebuintau excluziv forma mata pentru toate cazurile, am înţăles că nici nu putea fi vorba de o greşală. Vorbitorul la care am constatat desăvîrşirea fenomenului de unificare, învingînd forma matale e din Bacău. Curios e faptul că avînd ocazia de a locui în acest oraş nu am mai auzit alţi vorbitori la care fenomenul să se fi ter­ minat, în lupta-t de unificare. Pentru forma mata însă, am auzit vorbitori din judeţele Vaslui, Fălciu. Neamţ, Tecuci, Putna, Coorului, la care forma aceasta s'a impus exclusiv. Repet c'ar fi deosebit de interesant studiul ce s'ar ocupa cu răspîndirea geografică a acestor pro­ nume, poate paralel cu fenomenul redur.:erii articolelor al, a, ai, ale, la a şi cu tendinţa de înlocuire a pers. III-a singulară deja conjugările verbelor. Dacă fenomenul nu va rămîne izolat, rămîne de văzut care din aceste două forme va Învinge, impunindu-se limbii comune. Şanse mai mari pare a avea forma mata, aceasta de­ ducind-o din numărul indivizilor vorbitori cari o întrebuinţează, deşi aceasta nu poate fi un indiciu sigur, mai ales că această formă pentru G. D. pare ca ceva strein de simţul limbii romi. neşt, atunci cînd e conştient observat şi apreciat. Acest simţ, după mine cel puţin, mai degrabă ar accepta forma unică matale. Dar, deocamdată, r�alitatea, prin numeroşii vorbitori care între­ buinţează forma mata, pledează, în contra atitudinii conştientu­ lui nostru, că fenomenele limbistice au loc in mod cu totul inde­ pendenţ de conştiinţa noastră, şi că se conduc după legile ne­ pătrunse ale inconştientului. Poate că pretinsa tendinţă de simplificare a limbii romlne nu va fi nici generală, nici continuă, şi va veni un timp GÎnd 136 J. MOHARE:O:CU [137] UN FENOM��N nE MORFOLOfdE ROMANEASCA 137 după o prea multă simplificare, va începe iarăşi o epocă de îrnbogăţire, multiplicare. Şi n'ar fi exlus ca limba rornlneaacă, în acelaş timp, pe deoparte să tindă la unificare, iar pe de altă parte şă-şi creeze mereu alte forme şi întălesuri, adică să coexiste simultan mo­ tive de simplificare şi multiplicare. Acest lucru nu ne-ar sur­ prinde deloc, deoarece limba fiind şi ea o realitate naturală (şi nu un produci al ooinţii omeneşti), este supusă aceloraşi legi Iundamentale ale progresului: diţerenţterii şi integrarii. Aşa dar şi reflexele lor asupra limbii fac parte din însăşi legile fundamentale ale acesteia. Diferenţierea aduce continuu o tot mai mare claritate, ex­ presivitate, in vreme ce integrarea imprimă diferitelor forme noui apărute pecetea aceloraşi legi fundamentale, pentru a le putea integra perfect în marele şi unicul tot universal, stabilind astfel unitatea in diversitate. I. MQrărescu [138] RECENZII Petre P. Panaitescu: Şcoala Nouă de Istorie - Un răspuns, Bucureşti 1936, 80, 3 pagini. Mai nainte d. N. Iorga a scris - În deosebi în urma datelor nouă ce descoperise în izvoare maghiare şi interpretase răposatul bănăţean Dr. 1. Sărbu - Viaţa şi opera internă şi externă a voevodului Ţării Româneşti dela sfârşitul sec. XVI, Mihai Vi� teazul. In acest an 1936 Însă d. prof. Petre P. Panaitescu dela Universitatea din Bucureşti, descoperind aIte noui izvoare în Arhivele polone, a scris şi dănsul o carte despre acelaş dom­ nitor. Nu cunosc cuprinsul acestei lucrări a d-lui Panaitescu, pentrucă nouă nu ne-a fost trimisă la "Arhiva", şi deci nu ştiu care-i aspectul nou pe care aud că îl dă, pe temeiul acestor noui date, personalităţii fizice, morale şi intelectuale a lui Mihai Viteazul. In schimb văd în această broşură temeiul pe care s'a produs o destul de violenta polemică între d. Petre P. Panai­ teseu şi fostul său profesor d. N. Iorga; iar În ziare am citit despre nişte conferinţe, ce d. Iorga a ţinut în luna Mai 1936, la Liga Culturală din Bucureşti, sub titlul: O şcoală nouă: Istoria anii-naţională. In rezumatul acestei conferinţe (in Universul, No, 129 din 12 M� 1936) văd că d. Iorga se plânge că Istoria pe care o scriu d-nii profesori C. C. Giurescu şi P. P. Panai­ tescu ar fi antinaţională, pentru' că aceştia, între altele, "deni- I . grează marile noastre figuri istorice", iar despre d. Panaitescu, în deosebi, zi ce că acesta denigrează în noua sa scriere: pe marele nostru erou naţional Mihai Viteazul, spunănd că nu era fecior de domnitor, ci fiul unui necunoscut cu o cărciurnăriţă, precum şi prezentăndu-l ca ilJstru�ent al boerimei în potriva fă- I [139] RECENZII 139 rănimei, în contra căreia se ştie că Mihai a făcut vestita "le­ gătură a pământului". De asta, deci, d, Petre P. Panaitescu e nepatriot. D. prol, Panaitescu, după ce răspunsese d-Iui N. Iorga în Universul dela 14 Mai 1936, îi mai dă, şi prip. această broşură, alt răspuns: că dansul prezintă personalitatea lui Mihai aşa cum ea rezultă din documente, iar nu cum o- retuşase d. Iorga, acesta publicănd în chip Ialş şi greşit anumite documente din cari, a­ poi, a scos un Mihai Viteazul Ialş, iar nu acel real. Şi, zice d. Panaitescu, Istoria de azi nu mai trebuie să falşifice nimic, cu gândul de a dobândi pentru neamul românesc câştiguri politice, căci acum s'a realizat unirea tuturor Românilor. Că d. Iorga a scris Istoria ce a scris despre Români in funcţie de anumite interese politice ale noastre actuale, pe cari şi cum le vedea sau între zărea dănsul, nu încape îndo­ ială. Eu am arătat asta deja de mult, pe când nimeni nu în­ drăznea să atace modul cum face d. Iorga Ştiinţa; am arătat în Arhiva, s. ex. în vol, XXX (a. 1923), p. 204, dar şi în XXIX (a. 1922) p. 130, XXXI (a. 1924) p. 67-71, XXXIII (a. 1926) p. 78-80 şi încă în alte numere. Aşa că în această privinţă are dreptate d. Panaitescu, că ar fi momentul de a se începe să nu se mai scrie Istorie "patriotică" ci Istorie reală; căci, desigur că presupusele foloase politice ce' ar aduce neamului românesc Istoria scrisă .patriotic sunt numai o închipuire a. d-lui Iorga, fiindcă diplomaţia nu apelează la Istorie decât atunci când îi convine asta, iar când nu convine planurilor ei nici nu se uită la Istorie. Dovadă e, la noi: chestia Banatului la tratatele de pace din 1919. Repet deci, are dreptate d. Panaitescu să strige acum ceea ce eu am strigat prin Arhiva deja din 1922: înapoi la Istoria cea adevărată, Şi ne pare bine că acţiunea aceasta a Arhioei a avut efect, fie şi aşa de târziu. Dar d, Iorga se mai plânge în contra d-lui Panaitescu, că acesta, scriind cele ce spusei mai sus de Mihai Viteazul, "de­ nigrează pe această mare figură istorică". Din acelaş motiv îns� iară n'are dreptate, pentrucă trebuie să ne întoarcem, cu privire şi Ia Mihai, la Istoria cea adevărată; căci aceasta nu poate fi deloc "anti-naţionaIă", cum zice d. Iorga. ci dimpotrivă cea mai naţională din moment ce spune adevărul ieşit din do- [140] 140 TLTF: BARBOLESC:V cumente, Dar deosebit de asta, d. Iorga n'are dreptate să se revoIte astfel împotriva d-lui Panaitescu sub motivul că "deni� grează" pe eroul nostru naţional şi din alt motiv. Anume, un alt erou naţional era la noi socotit şi Vlad Ţepeş. Totuşi la a, 1896, răposatul Ion Bogdan tipări la Bucureşti scrierea sa: Vlad Ţepeş şi naraţiunile germane şi ruseşti asupra lui şi, pe temeiul altor izvoare de cât al acelora pe cari istoricii de până la dânsul (ca s. ex. A. D. Xenopol) ajunseseseră să socotească pe Ţepeş erou naţional (ca şi Eminescu în scrisoarea sa cunos­ cută), Bogdan susţine că Vlad Ţepeş nu numai că nu era un erou al neamului românesc, ca inteligenţă şi ca suflet, dar că "În realitate el n'a fost decât un neprevăzător căpitan şi un ne­ consecvent politic" (p. 21) şi că, din pricina schingiuirilor ce a­ plică hoţilor şi ticăloşilor vremii sale, era chiar un degenerat psihiceşte şi mintal nevropat. Şi totuşi, faţă de această "deni­ grare" a eroului national Vlad Ţepeş, d. Iorga n'a' zis nici o­ dată nici un cuvânt. De asta e neconsecvent, când zice numai de d. Panaitescu cu privire la eroul naţional Mihai Viteazul. Sper că voi fi Inteles că fac aceste constatări, împins numai de gândul de a pune adevărul în lumină. Ilie Bărbulescu G h. Du z i n c h evi ci: Contributii la Istorta legăturilor Poiana-Române în anii 1856-1866, Bucureşti 1936, 8°, 62 pag. Aşezămăntul Cultural Ion C. Brătianu a tipărit această nouă lucrare a d-Iui Duzinchevlci, făcând astfel un bun servi­ ciu Istoriei noastre din vremea lui Cuza-Vodă. Căci brosura ce ni�'a trimis conţine lucruri nouă şi se 'pare că necunoscute până acum. Cuprinsul ei e următorul. Când revoluţia pe care Polonii o puseseră la cale în 1863, spre a se câştiga neatăr­ narea lor într'un stat polon de-sine stătător (ceea ce au rea­ lizat abia târziu, în a. 1919), a fost înăbuşită, multi din revo­ luţionari fug În alte ţări din Europa, între cari şi în România care avea domnitor pe Cuza-vodă. In ţările unde se relugiară. Polonii incep a pregăti o altă revoluţie viitoare. Dar pentru asta aveau nevoe de bani. Unul din prinţii poloni, Sapieha, cu­ noştea pe Cuza-vodă şi voia să folosească această cunoştinţă [141] RECE[I;ZI[ 141 spre a câştiga bani pentru planurile revoluţionare ale popo­ rului polon. Sapieha, prin relaţiile ce avea în Franţa şi Italia, ca unul ce era din o însemnată familie poloneză, putea să aducă în Ro­ mânia, care atuncea era la inceputul civilizării sale, capitaluri franceze şi italiene, în deosebi franceze, cu cari să exploateze unele bogăţii ale ţării noastre. Astfel, cu ele să realizeze căi ferate (p. 18), o bancă, un credit funciar urban (p. 16), port şi docuri în Brăila; să exploateze păduri, să scoată din pământ cărbuni de piatră şi petrol etc. Toate acestea voia să le facă Sapieha prin formarea unei societăţi cu capitaluri Iranco-polone, din a 'cărei activitate să câştige bani şi pentru pregătirea re­ voluţiei poloneviitoare. Cuza nu ajută Însă prea mult această întreprindere a lui Sapieha, poate pentru că susţinea mai bucuros pe alti capitalişti şi societăţi franceze. Aşa că prinţul polon nu iz­ buti să realizeze planul său în România, cât timp fu pe tron Cuza. Când însă acesta din urmă fu detronat, l� 1866, Sapieha şi cu alţi agenţi poloni ajutători ai acţiunii lui, caută ca prin cu­ noştinţele şi influenţele ce aveau în România să aducă pe tronul ţării noastre pe un om care să aibă pentru planurile lor naţionale mai multă simpatie şi voinţă de a le ajuta de cât a­ vusese Cuza. Din scrisorile ce au rămas nu se poate şti azi precis cine anume era acel candidat al Polonilor la tronul Ro­ mâniei ; căci numele lui e în ele trecut in totdeauna sub tăcere. Domnul Duzinchevici însă, luăndu-se după unele vagi indicaţii, crede că era tănărul român Grigore Brâncoveanu. Toate acestea le ştie autorul din scrierile şi actele, în mare parte în limba polonă, ce el însuşi a descoperit în Arhi­ vele din Polonia şi pe cari le-a şi publicat în .. Anexele" bro­ şurii sale, dăndu-le alăturat traducerea lor în româneşte. Ilie Bărbulescu Din Trecutul nostru, revistă istorică dedicată memoriei mult reqretatei Sofia Bozoeconnaia. De cam 4 ani apare la Chişinău, trimestrial, această revistă, aproape îără ca să se ştie de ea in intelectualitatea noastră. Director şi editor al ei e d. Gheorghe G. Bezveconnâi. Revista aduce importante con- [142] 142 {LIE BARBULEseu tribuţii culturii noastre prin cele ce publică, fie scormonind În cărţile ruseşti a căror limbă o cunoaşte d. Beveconnâi şi în cari s'au tipărit de multe ori lucruri însemnate cu privire la Români, fie din alte izvoare ce stau la îndemăna directorului revistei. Astfel ni se dau lămuriri despre Const. Negruzzi şi relaţiile a­ cestuia cu poetul rus Puşkin dela începutul sec. XIX, ni se dau date despre Eteria din aceiaşi vreme, despre Alexandru Ipsi­ lante conducătorul efectiv al eteriştilor şi legăturile lui cu di­ feriţi Români însemnaţi din Basarabia de atunci; şi ni se mai dau importante contribuţii, în general necunoscute, despre boe­ rirnea basarabeană etc. Aceste în fasciculele pe lunile Fevruar-Mai şi Octomvtie-Decernvrie 1935, cari mi' s'au trimis mie. Apoi, în ultimul fascicul apărut pe Ianuar-Martie 1936, ni se dă alte date ,valoroase despre Masoni în Basarabia din sec. XIX şi despre relntemeierea unei loji masonice la Chişinău în . a. 1922, prin d. Ioan Pangal, fost ministru, delegat pentru asta aci de către supremul consiliu din România cu reşedinţa în Bucureşti. A­ cest număr mai conţine şi date cu privire la diferite persoane şi familii, între cari şi româneşti, basarabene. Fiecare număr al revistei cuprinde şi o Cronică, interesantă prin ştirile ce aduce şi observările ce face. Atrag atenţia intelectualităţii româneşti asupra acestei va­ loroase reviste, în care se poate citi lucruri în totdeauna de , seamă şi interesante. Ilie Bărbulescu C. A. S toi deşi Con sta n tin Tur cu: Documente şi Regeste din Ţinutul Neamtului, secolele XVI, XVII, XVIJl, ur­ mate de un indice-comentat al numelor proprii, două planşe, text chirilic şi patru planşe în facsimil (extras din revista "A­ postolul" Nr. 9-11, Piatra-Neamţ, 1935), 80, 54 pg. In această carte autorii publJ.că, în genere în transcriere cu litere latine, un număr de 70 documente, unele după origi­ nale ciriIice, alte după traduceri din slavoneşte şi oferă încă şi un număr de surete şi regeste ale altor documente. Cuprinsul acestor documente priveşte "transmisiunea pro- [143] RECENZII 143 prietăţii din satele Roznov, Mastacănul, Podoleni, Negriteşti, Tazlău etc. din vechiul ţinut al 'Neamţului". Ele însă pot sluji şi "pentru elucidarea unor probleme de ordin politic, adminis­ trativ, economic, religios şi, în oarecare măsură, chiar cultural" din istoria Moldovii trecute. Iar în notele istorico-geografice, pe cari autorii le publică la sfârşitul cărţii după documente, caută să fixeze "cadrul şi împrejurările in care au emanat aceste acte şi să precizeze "aportul nou adus de ele pentru istoria Moldo­ vei". Acestea ni le spun însăşi autorii în "Cuvânt inainte", dar aşa şi este, pentru că, în adevăr, documentele ne aduc însem­ nate lumini nouă pentru viaţa vechiului. trecut al ţin. Neamţ şi al Moldovii. Pomenesc numai câte ceva mai interesant. Astle l dac. dela p. 5 (Nr. V din a. 1598) spune că nişte "zapise le-au adus arse şi ziceau [nişte oameni] _ că le-au ars intr'o punga de scăpărători". Sau in doc. XIV (p. 9) din a. 1617 ca: un biv­ părcălab oriunde, în ţară, îşi va găsi vecinii săi cari ii fugi­ seră de pe moşia sa "să aibă a-i lua pe acei vecini, cu toate vitele lor ce vor avea şi să-i ducă înapoi la sat Roznov şi să-i tocmască pe dănşii să de cu toţii pe toate vitele lor, fieştecine pe cât va ave, fiindcă iaste aşăzare dela Domnie me şi nimeni scutelnic să nu fie". Sau, în dac. XLI (pg. 23) din a. 1657, Antimia vinde o moşie a sa unui unchi al ei, dar zice: "cându am stătutu a vinde, eu am întrebat întâiu fraţilor mei şi suro­ rilor meale ; dece dumnealor sale nu le-au trebuit. deci eu am vândut-o dumisale unchiaşului şi rnătuşei meale", Şi astfel ne dau aceste documente diferite alte date din viaţa ţin. Neamţu­ lui. şi a Moldovii din sec. XVI, XVII şi XVIII. De asta e lău­ dabilă fapta autorilor de a le fi publicat. Imi permit însă a observa că autorii, fiind iniţiaţi mai bine numai în Istorie, dar nu şi in Filologie şi alte ştiinţe ajutătoare ca Paleografia cirilică, de asta, poate, n'au ţinut socoteală, la transcriere şi publicarea textelor cu litere latine, şi de aceste doua din urmă ştiinţe. Această ne ţinere de socoteală însă nu e un cusur numai al d-Ior Stoide şi Turcu, ci astăzi este al mai tu­ turor istoricilor cari publică documente cirilice fie în transcriere cu litere latine, fie chiar în slovele. originale cirilice ; căci mai ales ceştilalţi, neavând şi pregătire filologică şi paleogragică oirilică, Ialşilică=-fără să vrea, fireşte-limba documentelor ci- [144] 144 ILn� BARBLJLESCU rilice ce transcriu cu litere latine .. Eu de mult am arătat aceasta in Arhiva. s. ex. relativ la o publicaţie a răposatului Găluşca, în voI. XXVIII (a. 1921). p, 145. Dar în general n-arn fost as­ cultat, fiindcă tradiţia rea era mai tare decât învăţămintele mele inovatoare bune şi conforme cu Slavistica modernă. De altfel uz de Paleografie şi de cerinţele Slavisticei moderne nu face nici d. proî. Nandriş dela Cernăuţi, chiar în a. 1928, pentru că În hro­ şura sa: Patru documente dela Ştefan cel Mare. Bucureşti (= Academia Română), 1928, transcrie greşit, punând în rând consoane suprapuse. fără să arate că ele sînt suprapuse 1) şi fără să pună vocalele pe cari scriitorul documentului slav le subtînţelegea la scris dar le pronunţa la vorbire sau la citirea doc. ce scria. Astfel deşi documentul are cuvintele întregi scrise �IO\{"TH'ldHIH, COI('lIM\'iwiH pe cari şi d. Naudiş le transcrie aşa, totuşi dănsul transcrie greşit, tot aci: �IOI("TH'I"U, COI('1I01"�H, fără să arate prin vre-un semn că Ilnalele H erau suprapuse, cum arată d. Costăchescu, în publicaţia: Documente dinainte de Ştefan cel Mare, în care pune consonantele suprapuse, după siste- H rnul meu, în paranteze. In originalul slav e însă scris (�OI(i\'I'H'ld, fi GO\('1IOM�, când scriiitorui subtlnţelege la scris, dar pronunţă, vo- cala II după H = Il suprapus. AC"!l u subtlnţeles după H = n suprapus reprezenta aci pe i plin în cuvinte ca, atunci ca astăzi: oameni, scurtat din articulatul oa.nenil, Din. modul cum trans­ crie d. Nandriş ar eşi că scriitorul pronunţa Fuliiăanti şi Fultical1. Bucrumănlr şi Buclumxn, ceeace e inexact şi o Ialsi­ ficare a fonetismului acestor numi topicerom.Scriitorul doc.nupro­ nunta aci Fulticcn, Bucîumen, ci Fulticani, BuciUmeni (cu i plin) scurtare din Fulticanil, Bucrumenli, ca azi la: oameni din oamenii. Aceeaşi eroare paleogralică şi falşificare Ionetică o face publicatorul acestor "Patru documente" şi la cuv, transcris de H dânsul PZĂ?iUJdH, care în original e Însă: PZA�UJd şi se pro­ nunta Rădăşani cu i plin sau Ră.tăşanl c� l jurnătăţit, precum r' şi chiar la cuv. Hh\f", care în original e Hh\ şi in genet. sg. pe 1) Vezi şi Arhiva, XLII (1935), p. 51. [145] RECENZII 145 care scriitorul il pronunta "n\rJ. ca la gen. sg. rdHrtlp" scris aşa. Deci aci scriitorul subtlnţelegea pe a după r suprapus. Aceleaşi slăbiciuni, în această privinţă, are şi cartea de care vorbesc aci a d-Ior Stoide şi Tureu, deşi e valoroasă prin datele Istorice şi notele lstorico-geogralice ce ne oferă. Această carte însă faţă de erorile la fel paleograffco-Ionetice arătate mai St�Ş la ceilalti (ca d. Nandriş) are circumstante atenuante, pentrucă autorii ei sunt de specialitate istorici. Astfel în Paleografia cirilică, slavă şi română, veche, se suprapuneau silabe compuse din o consunantă şi vocala de după ea în pronunţare; oblşnuinţa era însă, ca să se scrie în această SUPrapunere numai consunanta, iar vocala de după ea nu se sGrj,a,ci se subînţelegea. par scriitorul şi cititorul docu­ mentalul cari ştiau, asta, le pronunţau Ia citire, deşi nu le scriau. Conform cu acest uz al Paleografiei eiriliee, se falşifică limba romană veche, când autorii transcriu Vasle, la p. 6. In doc. c cirilio e scris SilAf şi deci după c suprapus se subînţelege vo- cala i, pc Gafe cititorul şi scriitorul documentului o ştiau şi o pronunţau � Vasile. Asemeni la p. 23 autorii transcriuv Ialşili­ când limba română de atunci : Antirnîa Păhărnices : dar în c tex;tpl c;ri/j.c e s,crjs IlzX'ţ."lftJ'ff ,!te sigur, când scriitorul subtîn .. ţ�l.egţij p� a ţh�paţ suprapus. S� pronunţa deci aci: Antimia P4nă,mic.eţlsa.; Asemeni, JC) p. 33, autori; transcriu greşit numele Mqf!,IW;fle. Limba romănaInsa lUJ pronunţa aşa, �j M.anol<\.che ; " s�riHgrul .ascris acolo '\\""�,�I.l!od,e d.up,ă IJ:-:-n suprapus subt- jnţ�leg!'l�, gar pfQfll,wf,a, pe p. TQt în acest document mai trans­ crj�,if,ţf�Şj f",lşifjcâp,d limba român,ă ţ la măn dumisal dUG� .. r!,lJui." pe pQşţră bun vee .... co Joc de prişac." să hie de. bun crţ!,dint�. Toate în loade măn,a dJlmjş,CJle; .. bupă \Toe... prisacă, bpnd cr�gjpt§; cf1d epIlştm�mţeJ� 11, J. k ('= clatin) suhtsupra­ PtlS� rn ţe:x;iuJ cirjJjc. Asemeni, �Iovele cirilice·:& sau .. scrise Iasfâ.rşi,tul unui cuvânt n .. aveau uneori (trebuie însă să Ştii, prin Filalogie, când) Il.ici o valoar�. fonetică, ci se sfri�ij de prisos, confQrllJ cu o tradiţie literară slavă veche. Autorii insă, n,€,pl?şerv�nq �§ţCJ, 10 [146] 146 ILIE BARBULESCU transcriu. Ia p. 23: ca să le fie dumilor eeieatreapăiă ocma, cuvânt care în textul cirilic e scris ,A,uptm7.TK sau Aupiml\Ti" etc; şi mai transcriu: tntr'acestă zapis, cuvânt care în textul ci­ rilic e scris .jvrlldlJfCTK, unde Iinalul x n-are nici o valoare fo� netică. Aşa că aici limba română pronunta âireaptă iar nu di-. reapătă şi acest zapis iar nu acestă zapis. Aşa şi la p. 29 e o falşificare a limbii în transcrierea ,: boul optă lei., cu optă lei boul; în textul ciriIic e scris "wrz, dar K aci n-are valoare fonetică. ' Prin felul acesta greşit de transcriere se poate gândi de cei cari urmăresc limba acestor documente, spre a o .studia astăzi:' sau că scriitorul acelui document era strein ') şi nu ştia bine româneşte, sau că era Român, dar că graiul ce vorbea. şi scria el avea într'Insul, în adevăr, acele forme cu aspect de arhaice ori de streine. Iată de ce acei cari publică documente cirilice şi transcri.eriale acestora cu litere latine, când se'apucă să facă o aşa lucrare trebuie ca mai întâi să caute a se pre­ găti în Paleografia cirilică şi Filologia română. veche. Domnul Stoide 'a fost student al meu; de asta cred că nu se va supăra, daca Iostu-i profesor, cu gându-l de a-I servi în Ştiinţă pentru viitor, îşi permite să-I mai înveţe şi acestea. Cele două documente slavo-romăne, pe cari autorii le-au pu­ blicat la sfârşitul cărţii, sînt, in general, corect publicate. E greşit numai, la cel din a. 1617, cuvântul I\'ti\�N(p )CKU(X) şi Ia cel din a. 1619: Hf(C)'IA2if(m). In primul cuvânt 1> = ea are forma paleografică -.6, adică cu coada de sus lungită mult spre stânga, intocmai ca deseori la litera :& = ă ; deci seamănă, numai, cu ii, dar nu are valoarea fonetică a acestuia: ea ci pe cea, a 10i,K, adică ă. Căci scriitorul doe. pronunţa: KălugE!rskih iar nu Ke- . lugerskih. Aşa că autorii trebuiau să transcrie I\M�rf(p )CKU(X'), dar să spună in notă că aci :& are forma de t., cum 'face' s. ex. fostul meu student, d. prof. Mihai Costăchescu; in cartea sa Documente moldov. inâinte de Ştefan cel Mare, 1, p.287, 307, 319, 350 pentru documenternoldo-slave dtnsec. XV şi cum, după indicaţiile mele, .a arătat şifostul-meu.student, d. Dimitrie L Ciurea pentru doc.v-slav dela,;GavrHvodăc:.dinsec •• �XVIl, în ;,; ,::, 1) Vezi, ÎJl această privinţă, Ilie Bărbulescu: Curentele literare la Români etc., p. 77· 102. [147] RECENZII 147 Arhiva, XLII (a. 1935), p. 179. Acelaş lucru e In transcrisul greşit HE(c)M?a(m), unde autorii trebuiau să transcrie corect tli(c)lwlu(m), dar să spună în o notă că aci tare forma lui � cu coada de sus Iungită spre stânga. Acestcuv.slav înseamnă: "îndrăznească ", şi se pronunţă în slavoneşte : nesmeet iarnu nes­ măet. Desigur că, neştiind această valoare Ionetică e a literii -z care seamănă, ca formă, cu �, d. prof. Nandriş dela' Cer­ năuţi a transcris-o greşit prin K, În: H d � ,o il H 2i ne-reuu = rom. la Pârâul Negru, din doc. dela Ştefan cel Mare din a. 1479-80 (in broşura sa : Patru Documente d'ela Ştefan cel Mare, p. 2). In Iacsimilul ce are aci nu se poate distinge, .dar se va Ii dis­ tingând la original, în care va Ii scris, desigur: [IM]'lOPU-Z' INTOlţH, iar asta o citea şi vorbea scriitorul documentului [ua] '10 il H i� n o T o U. II iar nu 'IOPU� cum a pus greşit d. Nandriş, căci, repet, aci -1; = 'k=e, iar nu =�. Aceeaşi eroare o face d. Nandriş la doc. III p. 11, unde Ialşiilcă fonetismul limbii slave, transcriind , ,'" greşit pe npdl/-l�p7.TOI\\, care în originale npMJJ�p-1;TO şi trebuia deci transcris cu t şi spus (cum face d. Costăchescu) că aci -k are forma unui K cu coada de sus lungită spre stânga. Do­ vadă 'că e aşa, cum spun eu, e cuvântul alăturat n�)'kŞHS'l(\ŢO(", care conţine sunetul a corespunzător lui ii: = e din praeturetom. Aşa că, d-nii Stoide şi Turcu au şi aci circumstante ate­ nuante, faţă de aceleaşi erori la alţii. De asta repet că, afară de aceste greşeli de natură .paleo­ grafică -şi: filologică, . publicaţia' d-lor Stoide şi Turcu merită toată lauda. " Atrag atenţia, acum, celui ce ar vO'i să scrie o Paleografie ,<1 textelor romăno-slave şi române cirilice (aud că această in­ tenţie ar avea-o d. prof. Mihai Costăchescu) asupra zapisului dela sfârşitul sec. XVI, prin care' Gheţu şi sora saMărica şi nepotul IorPamîilii vând moşia lor, pe care zapis autorii cărţii îl dau în Iacsirnil, iar Iap. 6 sub No. VIII şi în transcriere cu litere Iatine. Zapisul-document are o literă care seamănă cu t .latin de astăzi, suprapusă orizontal la rândurile cirilice scrise ale textului, 'adică astfel . """. Această literă reprezintă ceea ce în acelaş text şi în alte texte cirilii::e reprezintă litera cirilică H, , � , "Q """ adică sunetul t plin sau jumătăţit (= 1). Astfel e aci: (t,H�O 1\0 [148] 148 r LTE BA RBULESCU � H.... .... rI\HN ••• ndX'Hl\lf ••• npHKMH etc., cari se transcriu desigur prin: ficorI lor Gligori ... PanhiliL.. Pricopiî, iar nu cum pun autorii: ficeor Ioi Gligori... PanhilL. Pricopi (căci ficor e sing., dar cu r final muiat, ca s. ex. in singular căminarl, măcelarz etc). Au­ torii cărţii cunosc această valoare fonetică a lui .... , cum ve­ dem ; ceea ce, însă, probabil că nu cunosc şi ce vreau să arăt eu acum e că această literă cirilică, suprapusă in zapisul de care vorbesc, nu e o inventie românească, căci se află şi in documentele rutene din sec. XIV-XV, in cari se găseşte scrisă chiar în rând iar nu suprapusă. in cuvinte ca gen. stng, i\\\!Ii'- ÂdRq -:- Moldavsu, �Xt. = Hht., PI(CKliJ = ruskun etc., cum se vede în cartea, scrisă in limba polonă, a Iul Wladyslaw KIJ­ raszkiewicz : qramoty Halicko�Wolyftskie XIV-XV uiieku, Kr(1� , " ,." k6w J934, p. 16-17. Iar acum o altă chestie, aceasta în legătură cu Arhiva şi cu r,�t;;ţ!nşi!l, ce f�c cărţii d-lor Stoide şi Turcu, Domnul prol. N. Drăganu dela Universitatea din Cluj, in cartea sa : Românii in ueacurlle IX-XIV, pe ,. baza Toponimiei şi a (hwmHf3tipeţ (=: J\cildemia Română), J3'llcureşti 1933, p. 606. scrţe despre : !OI •. 13ărbl,lleţ>�H şi şcoala lui", Ceea ce, de ,ajtţel, mai spusese şi Îllfl,nte ÎQ alte s.criieri ale sale, Prin urmare d, Drăg. recunoaşte că am clădit o "ŞcolJIă", corn­ PHşăgip cqlqqor�tQrii me], in cea mfli mare parte foşţi stu­ denti ai mei. lip acum .să ;şe ştie, că această Şcoală, al cărei organ de exprimare e mai cu seamă revista Arhiva, s-a format, cij�piJit,ijl ei, nu ca oaspciati� de .. admiraţie mutuală", cum se observă in'allţ cercuri de reviste pela' noj; ci Ca Qgrupare de �am((nj�c�ri!Jt'mareşc'.n1,1l,lla.j Cld�Y.�ruJ, indiferent pin partea cui, aqv,�fs(\r spJ.l pri�ten? j:p' v�ni el .. A�.�,aştă .ŞpPl'lJă, ,şpre ciqşt�� ei, nţt JlPrniii ca şe fereşte de .. ,�d�j�ati�'W",ţq(\Iă"� alU :�ratăgn'!ş�lneşj' ideile neadevă­ rate cqiar )a �ţ!mbrii ejşi �9!flbRr'atori la 4rhivp· POfilqă e mili inţtH pbiectivJtatlţa �q �are ,repunO,S13 l)1�i ��s,(P, 13t:l) c�, Jn PQle�ica ,actuţl,la ointr,e d-nii p,rp'l' N, Iorga şi Pe(rf? r. P.anai� tesCU,ijC�sti;l ,qip l,lrmă e Re c.a·l�a. preap(a a adey:ilJ'plpi, PJ toate că, cum am arătat în Arhiva, XL (a. 1933) p, 61,70, d. [149] R EC��NZII 149 Panaitescu a Iost neobiectiv (în rev. Revista Istorică Română) faţă de scrierea mea Curentele literare la Români în Perioada Slaoonismului Cultural, Bucureşti 1928. Dar dovezi sînt încă şi observă riie ce, În Arhiva, XLII (a. 1935), p. 175-180, cola­ boratorul fost student al meu d. Dimitrie L Ciurea le face altui fost student şi colaborator d. Th. Holban, căruia d. Ciurea îi arată - sub inspiraţia mea, desigur -- greşelile de Paleo­ grafie ce a făcut' În publicarea în revista Cercetări Istorice a documentului românesc cirilic dela Gavril vodă din sec. XVII. O altă dovadă de lipsa din această "Şcoală" a spiritului de "admiraţie rnutuală" este cele ce am arătat mai sus despre e­ roarea fostului meu student şi acum colaborator, d. Stoide, şi ceea ce, tot în acest număr al Arhuiei, la p. 124. arată alt fost student al meu şi acum asistent şi colaborator, d. D. Strun .. garu, prezentând unele erori comise de îosta mea studentă, a­ sistentă şi colaboratoare, doamna Margareta Ştefănescu Serghi, cu privire la: Vechimea acuzattnulut cu .pre", Acesta e dar, în exemple, spiritul "Şcoalei" dela Arhiva. Nu e rău ca să se ştie. , , Ilie Bărbulescu P. N. Pa n a i t e s c u. Insemnătatea economica a Moca­ nilor in Istoria Ţării - Romineşti, Cluj 1936, 8u, 34 pg. Broşura d-lui P. N. Panaitescu aduce lucruri noi în ce priveşte peregrinările mocanilor dela munte la şes şi invers. Anume d-sa susţine că aceşti ciobani porneau cu turmele lor dela munte la vale nu pentru, a cauta păşuni mai bune, ci pentru a se îndrepta spre marile centre comerciale dealungul Dunării şi de pe coasta Mării Negre : Silistra, Tîrgul de Floci. Brăila, Cetatea-Albă etc. In aceste oraşe mocanii îşi vindeau mărfurile ce le aduceau cu ei, cari constau din: brînză; piei, blănuri, lînă etc. Autorui susţine toate acestea, bazîndu-se pe faptul că drumurile străbătute de rnocani se îndreptau totdeauna spre o­ raşele comerciale dealungul Dunării şi Marea Neagră, şi erau aceleaşi şi Ia dus şi la întors. Apoi ei se scoborau cu turmele lor în Septembrie, tocmai cînd păşunile erau cosite, şi fînul [150] 150 CONS!. NEAGU cules; deci nu căutarea de iarbă îi îndemna să scoboare de la munte şi să ajungă tocmai pe la Dunăre. Chiar mocanii nobi­ lilor unguri şi saşi din Ardeal treceau munţii dincoace pentru a lua aceleaş drumuri spre oraşele comerciale, unde să-şi vîndă produsul muncii lor de peste vară. Faţă de argumentul adus de d. Pan. spre a susţine mo­ tivul scoborîrei MocaniJor de la munte spre Dunăre şi Marea Neagră, d.· prof. Bărbulescu îmi atrage atentia că deja despre Macedorornîni spunea în sec. XI scriitorul bizantin Kekavmenos că: cu turmele şi familiile lor stăteau din luna lui Aprilie pînă În Sept. în munţi înalţi şi locuri răcoroase. Şi întrebăm: dacă tot din aceJaş motiv ca Mocanii se scoborau şi aceştia în Sept. ? j Iar fiindcă e vorba de migraţiile Mocani1or şi de spusa lui Kekavmenos, atragem atenţia şi că scoborârea dela şi ri­ dicarea lor Ia munţi se făceau repede, cu anii iar nu cu vea-. curile, aşa deci, cum spunea d. proî. Bărbulescu (în cartea sa: In­ dividualitatea limbii române şi elementele slave vechi, p. 504) spre a-şi argumenta teoria despre emigrarea Străromînilor din Oltenia, Banat şi' Transilvania dela apusul Oltului, în sec. X, peste Dunăre în Peninsula Balcanică. Const. Neagu I. A. Ca n d rea şi G. A dam e s cu: Dicţionarul enci­ clopedic ilustrat "Cartea Românească" 1). La horţis (Mold.). "de-a curmezişul; prezişv Ia Candrea şi fără etim. Eu zic: vine de Ia ung. harcos, războtnrc, şi corup. cu chiondoriş. Vezr harţ şi morţtş. Înseamnă: pîeziş : o dungă horţtşă (Noua Rev. Rom. Rom. 15 Oct. 1900, 304) şi chrorîş, chlondorlş : a te uita horţiş (Arhiva, 2, 16, 62). Mortiş} derivat de Candrea de Ia moarte, nu e altce-va de cît o variantă din horţiş, ca talmeş-balmeş, boşitrui-hoşttnă, po­ eac-mozac, harcea-parcpoc Jiondron-bondron (ung.' haâarni-ba­ darni), ierchea-berchea (ung. tarka-barkaş fr. benqler şi meu­ gler ş. a. 1) Continuare la Arhiva XLII (a. 1935) p. 203. [151] RECENZII 151 La chionâorts nu spune de unde vine. E ung. kondoros, încreţit, prin aceraşt figură ca lat. caperare, a fi. încreţit, poso­ morît, şi *excaperare, a sedescreţi (fruntea), de unde rom. a scăpăra. De la frunte, înţelesul a trecut la cer. La Candrea fără etim. La hălăciuqă, "tu[ă,' desiş de mărăcrnr, de lăstari", ironic: "păr zbîrlit" fără etim, Eu zic: hălăctuqă şi (Basar.) heleciuqă, de la rus. alacuqa, colibă de pază, colibă proastă, de la turc. aiacuqh, colibă de vreascun (Berneker, 1, 682), înseamnă: dă­ rămătură, ramuri rămase de la tăîatu unet pădurt, unor haragt ş. a.: pădure crescută curînd după tăjere (tufiş, mărăciniş): (ironic) păr mult netuns, căpiţă de păr. La gubă zice: (Trans. Maram.) "suman ; haină de· iarnă cu flocele în alară, sarică", Aci sînt două greşeli de limbă: una obişnuită îranţuziţilor, care zic in afară- în loc de afară, şi alta mai gravă: flocele! Plac e masculin (ca şi păr), floace (cum dă exemple Candrea la floc) e un Iem. plural de la rarul [loacă, In orî-ce caz, nu exista floce: Încă o greşală de limbă! La gigîlicezice că e feminin (cum şi este), Iar la exemplu (din Creangă) zice fără să explice: sărmanii gtgilicT (masculin) ! Alt exemplu (din Delavrancea): a gfgîllce de pepene. Atunci ce să creadă cititorul? E mase, ort feminin? La gif ("covată mică pentru frămîntat aluatul") zice numai "subst." dar nu dă genul, nict pluralul! La hition (ung. hiioâny, cum zice bine C.), .. slab, pră­ pădit", dă şi forma hitioan, Asta nu se poate. Limba noastră nu admite această formă. La feminin este diîtong, dar la mas­ culin nu (ca şi'n fanfaron, farmazon, qalanton, cum' zice po­ porul în loc de qalaniom, ş, a.). Dar se zice şi ottton (Cantemir), ca oiclean-hiclean, Nu dă forma iabraş, ci .numar abraş, şi zice că vine de la turc. ebreş. oetace ce nu e exact. Vine de la turc. abraş, Iar acesta de la arab. ebreş, şi'n vest (Munt.) nu se zice de cît 'iabraş. La larma, fără etimologie, zice că e "somn de mărime mijlocie". TrebuIa să precizeze: "de la 8-15 kg." şi vine de la turc. larma, despicătură (de peşte) Iar iaprac, pe care nu-l dă, e de la 1 jum. - 8 kg: şi vine de la turc. taprak, frunză. [152] 152 APGTJST SCHI BAN La tapangea, lovitură cu palma, pistol, dă un exemplu din Codin şi zice: degeaba mă tin hatduc : la picere cucurele şi la pept (sic )cu tapanqele şi la qtt cu iminele e . Atuncr cauţt la iminea, şi nu găseşti de cît iminei, papucr, Nici Adadernia nu nu te luminează, că zice: imeni, un fel de pînză vărgată pen­ tru macaturt de divanuri. In dicţ. meu eu am iminea (de a­ ceîaşî origine cu imineţ, turc: temeni, pînză pictată de Yemen, o provincie a Arabiei, de unde şi sirb. jemenija, tulpan, basma) auzit de mine la Buzău cu înţelesul de ,,!ulpan, mararnă colo­ rată (nu albă)." "La git cu iminele", cum zice Codin, poate ar Însemna blegat cu basmale dăruite de femel". în orr-ce caz, dicţionarul trebuie să explice dacă pomeneşte cuvîntul! Lipseşte interesantul cuvînt iscusat : sate iscusate (Păscu­ lescu, 207), care Înseamnă "sate apusate", scutite de către stat, dar plăteau bojerilor sau mînăstiriJor şi vine de la bizantinul exkusâios, lat. excusatus, scutit (Bogrea). Lipseşte şi apusat (lat. *appausatus, compus ca şi răposat din repausaius) în sate apusate egal cu "sate iscusate". La tncoqnito accentuiază incognito! ! ! La izmă (scris bine cu z, dar în colo scrie sotnta, suir­ coli), nu dă etimologia, care e: ngrec. dyosmos şi dyosmon, vgr. ediosmon, izmă, adică "plăcut mirositor". La hrişcă dă elim. ung. haricska, cînd se vede cît de colo că e rut. hrecka, rus. qrecka, adică �grîu grecesc", de unde şi ung. haricska, nu invers, cum greşeşte şi Academia: La Jidov nu spune că-s două cuvinte deosebite: Jidov, Jidan, şi jidov. uriaş, care vine din jidav (adj.), de la bulg. *zidav (ca gîrbov din *gi/'bav), derivat de. la zid, gigant, Iar în vestul ţărir înseamnă "uriaş" .. Forma jidan (adj.) se află în ro­ manţul Harducul, de Bucura Dumbrava, tradus de T. N., Bucu­ reşn, Sîetea, 1908, pag. 11 O şi 240. La jidooina zice" vălcea strîmtă (săpătură) în munti fă­ cută, de Jidovt (de urieşt)" .. Dar eii zic aşa: .. adîncă tură sali rîpă pe unde se scurge apa de ploate şi creşte o iarbă pe care oile o mănîncă cu poftă şi se unflă" şi "şant (In fundul căruia îs trer bîrne) pe care se dă drumul butucilor din munte" (rev. t. Creangă, 5, 126) şi vine de la bulg. *duidovina, de Iadiizd, plo,aie, şi duzdountca, apă de ploaIe. - În Iaşt şi .. rîpă tponor) în care se aruncă gunoaiele". ! [153] Zice jărpan, jerpan (Mold), imîr10agă", citîrtd din Alexan­ dri i hi, bălan l hi.jărpan !Cu toate astea, [arpan (cu a, nu cu il) înseamnă "cloIIigar, om îmbrăcat prost"! rudă cu verbul a jerpeli (mold. "jărpelîş. a jărcănt, (cp. cu ung. sertenl, a răni), a hărcăni, d hărtăni, cu jârchină, harnă [ărcănită, jărchinos, [anqhinosş, a. La jăcui dă etim. de la jac (pol. zak). Eu zic ma' precis: ung. zsakolni. La a jumuli nu dă etimologia, care e ung. gyomldlnl: Scrie jasp şi nu te trimete la iasp, pe care-I dă la locul lut, Tot aşa: scrie şi iara, şi yard şi te trimete de la unul la altul. La Jasp nici nu spune măcar că e subst. ori de ce gen e. La lăliă dă şi forma lălăă, care nu există, deşi dă un exemplu citit rău la C. Negruzzi. La lăstun citează fals din Delavrancea : el se afund au în nernărginirea zarei: în loc de zărit, Veşnica'lgreşală a celor ce nu ştiu cum e genitivul cuvintelor terminate în e! La lăută zice că e un fel de cobză şi chear dă şi figura unet cobze. Cu toate astea, Stamati (Ia pag. 187 a ed. din 1906, scoasă de Bogdan-Durea la Minerva) zice că e un fel de vioară cu 2·3 coarde care, în 'loc de arcuş, erati atinse de o rotiţă care se' învîrtea cu mîna dreaptă, Iar cu stînga călcat pe coarde. (adică fr. oielle, cum se vede bine figura. din Petit Larousse). Figura dată de Candrea e ca cea dată de Larousse la luth, care, ca etimologie, e tot una cu rom. lăută. La Leagăn dă etim. imposibilă lat. "liqtnus de la vgrec. liknos, CÎnd în realitate el vine de la a legăna, Iar aceasta I de Ia ung, lenqeni, a adia, a fîllîi, a se legăna, şi lenqetni, a le� găna. În Trans. se zice şi leanqăn, a lenqăna, aşa în cît e exlusă etim. liknos. Scrie lighian. Atunci cum face pl. "Liqhene ? Trebute scris lighean, ca qheată-qhete. Scrie luqer, lujer, în loc de ltiqer (Trans), ltijer (Munt.) hluj, hlujan (Mold.) şi nu dă etim., care e sîrb rus, hlud, pră­ jină, vsl. hlădli (Berneker, 1, 390). . La luntre scrie că e egal cu barcă (exact) şi cu caic, eera ce nu e exact. Cai cuI e mult mal mare şi are punte, pe cînd luntrea e descoperită! 1'. 1 ; I IiECENZII 153 [154] 154 AUGUST SCR1BAN Scrie Macedonian în loc de -ean. Lipseşte matroz (barbarizm german de alt-fel). Lipseşte malercă (Mold.) temere grasă, de la rus mahlearka, samsaroaîcă, teleliţă (de slugi). Scrie maseuză, cu eu ca'n ortografia franceză! Ori scrii meseozâ, ca pleoec, a [leoncăni orr mal bine nu admit]' asemenea cuvînt. De la verbul a masa, adj, verbal poate fi· masator, masatoare, ca de la a dansa, dansator-oare. Aceiaşr greşală la şofeur, (pe care-l potr citi cu eu ca'n smeură 1) în loc de , şeţeor. La mataragiu dă etim. turc. maiargţţ în loc de mataraku, probabil greşală de tipar. La meninge zice că e masculin, ca şi laringe, Iar la faringe nu dă genul, ci zice mereu "subst"! Ele-s neutre şi fac pluralul ca şi nume, adică tot în e, ca singularul. Dacă git şi cap îs neutre, tot aşa şi acestea. Nu dă etim. Ia mincioc, mincioq, "meredeu, crorpac mic", cu varianta micioc-oq. de la rut. mtsok, săculeţ, de la mih, sac, burduf; rus. meh, meiok. Luîndu-se după Şăineanu, dă numele plantei minteuţă, care nu există! Şăineanu a citit greşit În loc de schinteuţă, scînte­ tufă, dar, observînd greşala, nu I-a mai pus la ediţlunea a doua! Unii autori de dicţionare (de ex. Schroff, dicţ. rom.-german) an înregistat acest cuvânt inexistent,. cum face şi Candrea. Iacătă cum se scrie istoria! Lipseşte motrună (Jat matrona, cocoană), îemeje prea îrn­ brobodită (Mold.) şi prune sau pere motrune (Mold. Munt.)' prune sali pere marr, ca un cap Imbrobodit. Nu pune în legătură a mătrăşi cu a motroşi, a face să dispară (un om, nişte parale) şi nu dă etim., care e vslav. slrb. po-troeiti, a cheltui mult, a risipi, prin schimbarea lui p în m ca'n posac-mosac, Zice că se zice şi modic în loc modic! La mocirlă zice că vine din mocirlos, cînd el vine din pol. moczţjâlo, rut. moăilo, topilă, loc de topit cînepa (ca pooirlă din pooidlă, pol. powidlo), ceh. moătşie, cîmpie umedă (rom. Moştişiea, lac şi vale În Ilfov), rudă cu a morcioli (Munt.) a murdări, prin metateză de la bulg. moăurliu, mocirlos, vslav. [155] HECENZII 155 moăiti, a uda, de unde şi ung. pa-macsolni a văpsi. Candrea dă forma a morceli (Banat) .. La mojdrean, un fel de frasin, nu dă pluralul, nicî etimo­ logia, care e bulg. myzdrean. mojdrean, de la vslav. moârentî, un fel de brad (larix}, de unde şi numele de familie Modreanu. La marţaţot zice . că înseamnă "netrebnic, îmbrăcat cu pretenţiunl de eleganţă, care supără lumea cu obrăzniciile lui". cînd, în realitate, înseamnă ;,om meserios, ca : bufon, curtizan, şarlatan ş. a." La a morocăni, a mustra morrnăind, nu dă etim., care e ung. moroqni, rar de Ia meq-moroqni vine a moqoroqi (în nordul ţării). Apoi mai este şi a murqui (Vechl) a mormăi, a protesta, de la ung. murroqni, pomenit de Candrea, dar fără etimologie. Dă forma mortieră şi citează din Bălăcescu : mortierelese numeau pive. Dar se zice mortier (fr. mortier). La moţăi, în loc să zică simplu "a .clătina capul de somn, a piroti, a picura", zice "a aţipi, a dormi şezănd sau d'a-n-pi­ cioarele (ce ortografie în loc de de-a'n picioarele îş clătinând uşor capul îngreuiat de somn" şi-l derivă de la ,,(a mişca capul ca un) moţ (când se clatină")! Cînd 'colo, vine de la ung. mocoanni, cu acel aş înţeles, ca btţii, ţitîi, fiţii de la ung. btccenni, ţiccanni, cicâzni. La matcă, scul, [urubiţă, zice că face pl. motche ! Cum se poate una ca asta? Pluralul nu poate fi de dtmotce, motcî, ca maice, mătcs, cum zice şi Candrea. De unde să lasă acel che ? Dintr'un exemplu citat de la Bănăţeanul Lsuba : de mult, mu­ ierile cerneau hainele, motchele etc. cu apa din acest izvor. Eli zic: treaba lUI dac'a scris aşa! Ce am eu să mă Iau după el? Ca etim. zice srb. (adică: sîrbesc). Eli zic: de la vslav. motati, a depăna, de unde şi sîrb. motka, prăjină, motoollo, vîrtelniţă: rus. mot6k (genitiv m6tka, scul), de unde şi motoc şi motan (Mold.), cotet, eera ce C. nu spune. Înrudit cu aceasta e mitcă (Banat, Olt.), pe care Candrea îl scrie şi mătcă (o graiie imposibilă, ca şi bălbdi) şi zice "comp. cu bulg. mătka,putineiu". Eli îl consider ca o 'variantă a lui motcă, adică de la sîrb. motka, prăjină, mal ales că'n­ seamnă .. brighidăo ", băţul (bătătoarea) putinerulur (Bul. Soc. Geogr. 1933, 156). [156] 156 AUGUST SCRJBAN La briqhidăă, Candrea zice: "Mald. Băţ care are la unul din capete o rotiţă cu multe găurt şi cu care se bate laptele în putineiu". Atîta tot, fără etim. Eu zic aşa: ţercneieă şi -dUl n., pl. ele (ung. fel'gety6 şi forgetYl't, roată cu dinţt la moară, Iorarbăr, [orditâ şi ţorqato, învîrtitor, de la ţorditni şi forgatni, a învîrti. V. firqăă. Comp. cu v trtelntţă). Trans. Virtejul caruluî (V. [eleherţţ, în Bucov, ferdideă, perdideă şi berdeâeii, în Mold. berqhedeu, birghidău şi briqhidăt), pl. ăle, "jintăIăi'i, mltcă, un băţ (c'o rotiţă la un capăt) cu care se bate în budacă laptele închegat ca să se strîngă caşul sau în putinet ca să se aleagă untul" (V brca şi cîrjă). Microg 'de prins rad. V. druqă, iăujer şi zăoodar. La misirltîi zice .,soldat din Egipt (turc. misirliţ", Nu e destul! Misirlir se numesc nişte porumbel de rasă bună cu CIocul mic (turc Misirli, Egiptean, Mysr, Mysyr, Egipt). Cei de rasă proastă, cu crocul mare, se numesc quţam, neporneniţî de Candrea. Zice că mămăligar înseamnă "bădăran" în loc de "om moale, om bleg" !. Lipseşte navigant: ofiţer navigant. Accenturază nohot, cînd În nordul Moldovet se zice nohot în loc de năut. La natură nu dă pluralul, după cum oblşnuteste la altele. La norele, care e numele zorelelor în Muntenia, dă etirn, nor, adică �se deschid cind e nor". Eu zic: cornp, cu rus. zarea, leuştean, rut. zarea şi zoreâ, stea, şi cu span. azarolla, fr. azerolle, fructul pornulut rozaceti numit azerollier, şi cu span, azorella, o plantă umbeliferă. La nevropat zice "medic care tratează boalele nervoase nevrolog". Toată lumea a observat aceasta greşală, pe care eu o atribui neatentlunir. La nisetru dă etim. bulg. esetiru precedat de rom. un, de unde s'a făcut un isetru, apoi nisetru. Eu zic aşa: bulg. neseir esetr şi osetr, de la vslav. ieseiru, rut. ase il', sosetr, rus. oeeu« pol. jesiotr, Iitv. asetras, vgerm, siurio, ngerm. stbr, lat. sturio, (Va urma) August Scrlban [157] CRONICA Activitatea Societăţii Istorlco-ftlologlce "Arhiva" 1. Actlvltatea ştiţpţi�;cji. Şi anul acesta, ca şi în trecut, Societatea -t-- în conîormitate CU menirea sa -:- ţi ţinut mai multe şedinţe ştinţiîice, în una din sălile Facultăţii de Litere, orele 6-8 p, m. S'au făcut diferite comunicări de ordin isţoric, filologic şj literar, 1'1 Care au asistat profesori universitari şi secundari, asistenţi universitari, licenţia ţi şi numeroşi stu­ denţi. Din comunicările ce s-au ţinut alegem, spre a prezenta cetitorilor noştri, pe următoarele: 1. Prof. C. A. St o l d e s ,,0 bănărie dela Dabija-Vodj1". 2. Proî. A. Gol i mas: "Stăpînirea maghiară în poezia populară din Ardeal". . 3. Prol, univ, 1. B ă r bul e s cu; "Numele personale nearticulata în limba romină veche". 4. Prof. univ. D. G ă z dar U: "Mo<:lelul italian al Gramaticii lui 1. Văcărescu (1787) şi a lui C, Iorgovicl (1799)'. 5. Pro], ° bre ia- Iaşi: .Cucine va merge Polonia 1" 6, Asist, univers. D. Str ung a r u: Dlstoricul acuzatlvului cu p r e (ve) din limba rornină", 7. Stud, Alex. Zac o r d o net: »Cehov în Brătescu-Voineşti, Şedintelele au fost urmările cu viu interes, Iăcindu-se dupa îlecare comunicare discuţii şi observări importante, I Comunicările constitue un aport considerabil propăşlrei ştiinţei ro- mine şti ; aproape toate au văzut şi lumina tiparului, . • j 2. Activitatea cuiturală. Concomitent cu activitatea ştiiQţifică a Societăţii, Cercul revistei ,,�,r h i v a" a grgani2(at de asemenea, şub con­ ducerea d-Iui prof. Ilie Bărbulescu, directorul revistei, l� c()J1feripte pu- blice, ţln!lte 1� Aula Universităţţ]. . Prin acestea, s'a urrnărlt ca problemele ştii.lJţi!!co-cultur�Jţl să depă­ şească cercurile unlverşitare, Redărn conîerintele în ordinea 111 c�Je s'.a\l tinut: 1. Prof. univ. Ş t e f f1 n Gr, B ere c het: .Qin viaţa Greciei actuale", [158] 158 DIOMID STRUNGARU 2. Prof. Dr. M j hai Gal a Il: "Regulamentul Organic în lumina istoriei" . 3. Prof. I. G h i, b ă nes cu: "Sinteza unui secol de tnvăţămtnt", 4. Prof. N. P. S m o ehi n ă: "Politica internaţională a Rusiei Sovietice" . 5. ProLA. Gol i mas: "Frămîntările Rorninilor transilvăneni în a doua jumătate a sec. al XIX-lea". 6. Prol, C. A. Stoide ; "Aspecte din civilizaţia moldovenească veche" 7. Prof. N. 1. P o pa: "Franţa mistică". 8. Praf. uuiv. O. Ta f r a J i: "Arta moldovenească în timpul lui Ştefan ce! Mare". 9. Prof. univ. C. An d r e e s cu: "Femeia în epoca medievală", 10. Prof. Au g u s t S c r iba n: "Jargonul cărturarilor noştri de astăzi" . 11. Prof. Gh. Obreja-Iaşi:"O Filosofie şi o Religie". 1>2. Praf. univ, O c t a v Bot e z: "Personalitatea lui Eminescu în romanul rornînesc de astăzi". Publicul din laşi a participat cu mult interes la aceste conferinţe culturale. A noua adunare a Comitetului Internaţional al Ştiinţelor Istorice. Această adunare 'a avut loc in Romînia, la Fundaţia Carol, Între 13-21 Aprilie c. I Ne-au onorat prin prezenţa lor delegaţi distinşi din următoarele ţări : Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, Danemarca, Danzig, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Jugoslavia, Norvegia, Olanda, Polonia, Spania, Turcia şi Ungaria. Romînia. a fost reprezentată=-cum era şi firesc, conform tradiţiei-prin d. praf. N. Iorga, preşedinte, şi alţi istorici; majoritatea din Bucureşti. Se ştie însă, că această Societate mai ţine, odată la 3 ani. şi Con­ grese Internaţionale, importanţa cărora este mai mare decît a acestor adu­ nări anuale, Reamintim, cu această ocazie, deosebita atenţie ce s'a atribuit Societăţii istorico-filologice ".<,rhiva" din Iaşi de către "V-e Congres International des Sciences Historiques", tinut la Bruxelles in Aprilie, 1923 (vezi Arhiva XXX, No. 2, a 1923, v.214). A fost invitată atunci şi societatea noastră la Congres, la Bruxelles. Pentru mulţi va rămîne neexplicat faptul că, pe cînd străinătatea socoate ca necesară prezenţa Arhivei din Iaşi la un mare Congres ţinut peste cîteva hotare, compatriotii noştri din Bucureşti procedează tocmai contrar. Numai acei cari cunosc un alt caz similar (pentru care vezi Il i e B il r bul e seu, Congresul de Bizantlnologie dela Bucureşti şi ."Arhiva", publicat in Arhiva XXXI, No. 2, a. 1923 p. 143-147,) cînd d. preşedinte al Congresului în capitală va luat măsurica sa nu se Invite la Congres [159] CRONICA 159 acea�tă Arhivă", ar putea - oarecum - surprinde motivul pentru care Societatea istorico-fiIologică a Iaşului a rost, şi de data asta (între 13-23 Aprilie c.), lăsată la o parte, măcar că interesele ştiinţifice ale acestei adu­ nări .intemationale'' ar fi cerut ca Arhiva să fie invitată. Asemenea atitudine neaşteptată pare semlîieativă şi duce către această interpretare. .Dela 1923 (cînd Arhiva a fost invitată la congres) şi pînă astăzi (cînd adunarea a trecut pe lîngă ea), învăţaţii noştri puteau să se convingă, precis, că În ştiinţă nu există prieten, nici duşman, ci intere­ sează numai a d e văr u I de-scoperit prin mijloacele strict obiective. De aceea ne întrebărn : cum se face că, la adunarea Congresului Internaţional al Ştiinţelor Istorice, tot Românii sînt aceia cari desconsideră o revistă ieşeană, care pînă nu de mult a fost unicul organ al publicaţiilor de acest fel din întreaga Moldova ? ! Şi nu e numai chestie de amănunt întîmplarea că, în "mintea aceluia care a avut onoarea să fie preşedinte, valoarea incontestabilă a activităţii istorice a Arhlvei, cuprinsă în multe din paginile ei, este atît de obscur ntrevăzută ... ignorată chiar, Iaţă.cu aprecierea justă acordată de alţii din străinătate. , Păstrăm, faţă de această atitudine, impresii regretabile. cu atît mai mult, cu cît ştim că străinătatea ne tratează altfel decît onoraţii noştri pămînteni. Căci (dau numai un exemplu) încă dela începutul anului acesta, .IV-e Congres International de Linguistes", ce va avea loc la Universitatea din Copenhaga Între 7 August - 1 Septembrie 1936, a trimes - prim preşedintele său de organizare, invăţatul Jespersen - invitaţii de a parti­ cipa la Congres şi programele lui, atît Societăţii istorico-filologice din 'Iaşi, cît şi d-Iui prof. Ilie Bărbulescu personal. Sărbătorirea proî. Dr. Ohijenko la Varşovia Revista "Arhiva" şi d, prol. Bărbulescu au primit de curînd două În­ ştiinţări tipărite, în care se spune că s'a constituit un comitet jubilar, pen­ tru sărbătorirea proî, Universităţii de acolo 1. O h ii e n.k o, care a îm­ plinit 30 de ani de activitate ştilnţlîică şi cetăţenească, Comitetul a hotărît să să�bătorească această dată printr'o serată academică, în ziua de 1 Iulie, pe de o, parte, iar pe' de alta prin tipărirea unui S hor n l.c, adică volum [ubilar, in cinstea proî, O h ij e n k o. In acest sbornic vor intra articole cu privîre 'la felurite probleme literare, referitoare la viaţa poporuluiucrai­ nian, Astfel un articol de Dr, Bezuşko, despre: ,;Şefcenko în traducerile englezeşti": altul de E, Griţak, despre : Cuvintele prescurtate înIirnbaucrai­ neană, alt articol de G. Korotovig, despre: .Activitatea ştiinţifică a -proj, 1. Ohijenko", Mai publicăDr. D. Lev despre: "Cuvintele greceşti în ma­ numentsle ucrainene din sec. al XVI-a şi al XVII-a", apoi Dr, D. o'ljanăin despre : .Documente din trecutul vieţii ucrainene culturale-spirituale in Konigsberg" ş� a. Dăm această înştiinţare, llindcă proî, 1. Ohijenko e cunoscut la noi pe de o parte printr'un studiu ce a publicat asupra unor documente ro� [161] /,NUL XliII A R 1936 H 1 v No, 3 - 4 REVISTĂ DE ISTORIE, FILOLOGIE, sr CULTURĂ ROMÎNEASCĂ ORGANUL SOCIETĂŢII ISTORICO-FILOLOGICE DIN IAŞI Originea numelui de familie Micmp. fr. oftice". In realitate, el vine de la rus. oţis, şi acesta de la fr. oftice. La oropsi nu dă etim., care e n grec. orizo mărginesc, a­ oristul orisa şi ortpsa, de unde s'a făcut "ortpsesc, apoî, prin asimilare, oropsesc. La obroci dă un singur verb cu înţelesul de a zăpăci, a năuci, a burmăcî prin farmece şi dă ca etim. sîrb obruciit, a da de ruşine. Cînd colo, sînt două verbe: unul cu înţelesul de mal sus şi derivat de la obroc, care e o variantă din oboroc adică "pun obrocu'n cap, astup vederea", şi altul de la vslav. obrociti, a logodi, obrestt, a promite; bulg. obriiam, promit sîrb. obruciti, a promite, rudă cu prorocesc, şi înseamnă (vechi) logodesc, Iar azi (Olt.) obricesc : "opresc, reţin de la carne, vin ori tutun (Conv. Lit. 1922, 367 ; Boceanu şi rev. 1. Creangă 8,343). Ca v. refl. "promit să mă obţin :" m'am obricit să nu mal [umez, Iacătă valoarea etimologiet ! Lipseşte orâniţă (Dunăre) luntre dintr'un trunchr, cin, mo­ noxil, sîrb. orănica, bulg. orântca. La N. Densuşeanu, Dacia, 16, oraniţă. La cheleş, în exemplu. zice "un argat cheleş şi osădit", [187] DICŢIONARUL ENCICLOPEDIC ILUSTRAT 187 Iar Ia osădtt (compus ca şi dosădit, măhnit) nu găseşti cu­ vîntul. Nu dă olman şi alman, suliman lichid, care e fr. eau d' Al· lemaqne sau eau allemande. Pantalonar, "croitor care lucrează numai pantaloni" ! Dar nu dă înţelesul de "tînăr de moda nouă în sec. 19". Scrie papirus cu i de doiiă on în loc de papyrus, cum scrie corect Ia papură. La paiuiac dă pI. pa tu ia ce În loc de -iece, cum dă corect Ia pătuiaq, -ieqe. La parâxin accentuiază paraxin, cînd el îşI păstrează ac­ centul neogrecesc: parâxenos. La parhaiţă, o ciupercă din care Iese praf, zice ca etim. .comp. rut. porhauka", cînd vine din bulg. prahaoica, adică "plină de praf", şi rom. praha (v)iţă şi par/laltă. Scrie pacică, cu i întreg., ca şi pocinic, cum am spus mai sus. Asemenea pronunţare nu e proprie limbij noastre, cum nu putem zice pocită, ci poştă, deşi am luat cuvîntul de la Ruşi. Lipseşte patle, cu picroarele scurte: un cîne patic. La pănură, un fel de postav grosolan, nu dă etim., care elat. paenu la, manta de călătorie. Tot aşa, suman [înseamnă şi un fel de postav. Nu dă etim. la pălărie, care are şi varianta părălte, (Du­ nărea) şi vine dela alb. paliare şi oarau«, strachină de lemn, din lat. "partolum, cuvint ceItic, de unde şi itaI. pajuolo, şi Ir. palrol, căldare, şi sîrb. poralija, strachină. Aceraşr figură la deolă, ţeastă şi dat. La păducherniţă zice că înseamnă "femeie plină de păduchi" (l), cînd în realitate înseamnă "casă plină de păduchl" : cămă­ ruta din păducherniţa de otel (Viaţa Rom. 1929, 9-10,331)' apor numele unor bururene de care fug păduchiî, după cum crede poporul. Scrie plciniioară (Ia ciurecş, cela ce e contra Ionetizrnului limbil rornăneştr, căci nu se zice de cît plăcinctoară, ca oqlin­ qtoară sau -joară. La plapomă nu dă etim., care e ngrec. pâploma, macat, vgrec. peploma, învălitore. Scrie per jerle în loc de per jărie. Nu dă etim. lut perjă, care e ung. perzsa. [188] ]88 AUGUST SCH1BAN Dă forma pisaltţă (!) şi trimete la ctiis-, Dar cine zice pis- ? E greşala celor ce zic piţtele în loc de chiţtele. La pol (rnonetă) nu dă etim., care e rus. pol imperial, ju­ mătate de imperial, din care a rămas acel pol cu înţelesul de "napoleon" . La plămitu zice că e neutru, deşi dă pI. plămii, articulat plămfiL Dacă în exemplul citat din Sbiera scrie plămiile (ca qenunchlle în loc de genunchii). trebuia să spună că e o forma dialectală. Dacă plămîn e masc., tot aşa e şi plămii, Accenturază pletoră. Ce greşală! Dacă Grecul zice plethora (cu omega), de unde să lasă pletoră, cînd se zice pletoră t Apoi, dacă Candrea zice ca vine din limba franceză, cu atît mal mult nu poate fi pletoră! La pîr/oQIă zice ",bucată de carne sau de peşte, (de ce virgula aci?) friptă pe grătar". Trebuia să zică: "costiţă friptă pe grătar" în Munt. şi sudul Moldovei (in Olt. garf). Cea de peşte nu se numeşte nlcăin pirjoală î În Moldova, mai ales în nord, pirjoală înseamnă "chiHea prăjită". AccentuIaza platoaz pe lîngă plaioaz, Se zice numai pleioâz, luat deja Gerrnanl, de unde l-an luat şi Sîrbii, nu deja UngurI. Dă forma a plumba în loc de a plomba (barbarizm), curat rom. a plumbul, dar nicr-odată a plumba ! Dă fără steluţă platica, formă vulgară din qieditischta, după numele botanistulut Gleditsch. Corect e qledtcie, căc! e un cu­ vînt literar, rar dacă plebea zice tiparoasă în loc de tuberoză, lexicograful nu trebuie să le pună la locul de onoare, ci să le menţioneze cum merită: forme vulgare (nu populare). Înregistrează cuvîntul petâs, la care zice "subs1.", fără gen, şi dă ca etim. "fr." Acest cuvînt nu există în limba rom. E grec. petasos, lat. petasus, pălărie (aşa cum era închipuită pălăria lui Mercur). Dar nu trebute pus în dicţ. limbi! româneşti! La şchiopesc zice: picioronqa schiopească şi dă formele picioraqe şi picioranqe. Nu cred că există aceste forme (a căror etim. Candrea n'o da). I acătă cum lirnpezesc eu originea şi în­ ţelesul acestui cuvînt: piionoq vine din pintenoq, vslav. potonoqt; de la prito, pîedică, şi noga, pictor : sîrb. putonoq, pintenog. În nordul Trans. se zice păntănoq, în nordul Mold. pantanoq. Ar putea fi şi vslav. *petinogiÎ., de la petino, pinten, pelo, Acălcll" şi "semn", rudă cu ptsto, piedică. în Mold. se zice chitonoq, [189] mCp0:-lARUL ENCICLOPEDIC IUJSTRA':- 189 ctutănoq şi chitonaq, In Munt. cotonoaqă, un băţ care are la un capăt o traversă pe care apeşt cu pictorul În pămînt ca să îacţ găuri de pus sămînţa sau de înfipt haragiI. La pl. înseamnă .. catalige ,nişte prăjini pe care se poate fixa pic'i.orul pentru a merge la oare-care înălţime de la pămînt. Se numesc şi pitoroaqe şi pitonoaqe (Buzău) şi picioroaqe (Romanaţ) şi mal des picio­ roange (supt influenta lUI picior), În sudul Trans. pictoroanqe şi chitoroanqe, patine de lemn cu şina de fier. Aşa dar, picioraqe şi pictoranqe, cum zice Candrea, n'avea ti de unde sa Iasă! Iacă ta ce'nseamnă etim. Nu se poate îără la I La piriăă (vest) zice "ciubăr în care se vopăresc rutele". Eu zic mar precis "putină de opărit rufele la buhadă ". Lipseşte posfat (Olt.), ciorpac, chipceag, de la bulg. poti­ vat, pohfat, poţai, îndemnare, pohţattam, apuc, prind puţin; sirb. zâ-huatiti, a scoate apă. Ruda cu inşţac. Popoiac face pl. -TEle!, nu, -Iccî. cum zice greşit în exemplu. Poqhibală nu e "fiinţă răutăcioasă, ştrengar", ci "om urît, pocitanie, monstru" şi vine dela rus. poqibtila, participiul fem. de la pogibatI. e pieri, a se ruina, poqibeli, moarte, ruină. Can­ drea zice numai "comp. rut. pohybel, prăpăd". La poporan său -ean zice "enoriaş, credincios care' apar­ ţine unei parohii". Aşa e. Dar ca adjective greşit! Tcţî cel ce zic arta poporană greşesc. Se zice numar arta populară sau (dacă vrei, în spiritul adevăratei limbî rom.) arta poporăneascti, La poşidic nu dă etim., care e ung. posodek şi pozsadek, mulţime de vietăţi miel. La poşircă vin prost, bulearcă, nu d j etim., care e o rne­ tateză din pişorcă. (Urit dar adevărat !), ca şi pişoalcă (Olt.), "zeamă lungă", pe care-I dă şi C. Sînt donă cuvinte pleasnă : unul "şfichl" (Trans.), de la a plesni, şi altul derivat din boleaznă, pleaznă şi înseamnă "bubă- (vslav. bolezniş. Candrea le confundă. La pistră zice numai "nume dat unei 01 albe lmpetriţate cu pete negre pe bot". Dar înţelesul cel mai cunoscut e "un fel de pînză groasă cu dungi colorate întrebuinţată, de ordinar; la făcut saltele", de la pistru (Olt.), alb cu pete negre la bot, vorbind de berbeci şi oi (vslav. pisiră, petriţ), La proclet accentutază proclet, Atunci ar putea fi femini­ nul procleată, cela ce nu e ! [190] 190 AUGUST SCRIBAN La puieâie, poiadă, gloată de jăfuitorI, de Ilămînzr, nu dă etim., care e rus. paezdu, pol. pojazâ. La preducea zice că vine dela predat, cela ce nu e, căci vine dela a preduci (absent la C.), a perlora urechea unei vite, de la bulg. predupcy, perîorez. Scrie rădan în loc de redan, ca cel ce scriu muzăă În loc de muzeu. Cum poate Ii redan cînd e un neologizm (Ir, redan)? Dacă-l va fi scris aşa Alexandri, tot nu e un motiv ca lexico­ graful să se ia după el închipuindu-şr că Peneş avea ideie de redan! Scrie răzima. cum nu zice nimenl, Forma acestui verb e reazăm (vest), de unde mold. răzăm, a răzăma, Iar în vest o­ bişnuit rezem, a rezema, ca piepiăn şi piaptăn, a pieptăna ori ca depăn (nu şi âeapăn 1), a depăna. Forme ca răzema, rezima, rezăma, date de C., nu există. Etim. n'o dă C. Eti o presupun că e prin metateză lat. "remediate accentuat remedia, -âre. Nu e loc de insistat. La rocodele şi rogodele .,miel lucrurr făcute cu' mîna" şi "gorgoaze, bolbotine, poricale (poame)", nu dă etim., care e rus. rukodelie, bulg. rţjkodelle, lucru de mînă. La rănite (Mold.), hatna lungă şi largă, nu dă e1im., pe care eu încerc s'o dau: pol, raniuch, rut. rtutiuh, mantie fe­ meiască, Lipseşte razie, raită pentru a prinde hotr, Ir. razzia, itaI. razzia, d. arab. rhaziai, invaziune pentru a prăda. Lipseşte rastel, rezemătoare de arme la cazarmă, itaI. rastel/o. La său, adj. posesiv, dă exemplul nequstorul trăieşte din săul său şi zice că săul e adj. substantivizat în loc să vadă că e mold. său în loc de seu, lat. sebum. Foarte gravă greşală! Dă adjectivul sărăcan în săracan de mine, care vine din saraca-mi de mine, cum dă exemplu şi la sărac. La savura zice "povară formată mal adesea de sad de ni­ sip, drugt de plumb, etc. care se pun într'o corabie spre a se putea afunda în apă atît cît cere stabilitatea ei". Asta se nu­ meşte lest, Iar savura e "nisip gros de mare", cum se şi vede din exemplul citat de C.: Ungă mal erau ancorate corăbii cu saoură. La sarbăâ te trimite Ia sarbed, care nu există, şi-l derivă [191] ==========�D�IC�,Ţ�I�ON�JA�R�U�L=E�N�C�I�C�LO�P�E�D�l�C=I=L�U=s=T=RA�'=r=========191 de la lat. exalbidus "prin amestecul lUI sarbed 2, acrişor (comp. cu alb. iharpădş" . Dar racătă cum îl explic eu: sârbăd, -ă, pl, -ezt, -ede, în vest searbăd, -ă, pl. serbezi, serbede vine de la alb. tharbăi, acru, de unde şi oItenescul hdrbăd (Ia gură), acru, care nu-şr stapîneşte vorbele, rudă cu germ. herb, aspru la gust. Înseamnă: care a 'nceput să se acrească, să se strice (vorbind de lapte). Fig. Harbăd. Pocit la gură, prezicător de nenorocire: gura sarbădă. Galben, palid ("cu faţa acră") : om sarbăd, fală sarbadă. Anost, plicticos: o zi sarbădă. Vechi saLbed (Neagoe, Invat. 118). Probabil, e un cuvînt dacic orr gepidic luat de Al­ banejt de Ia noI. La piramidon zice "succedaneu al antipirinei", iar succe­ daneă (surogat) lipseşte! La scoţaiă nu dă etim., care e: vslav. hvala pronunţat şi hţala, lauda, de unde vine şi fală şi varianta hoţală (nord), şi de aci "shoţală, apoi scoţală. Simplu! La sţeşianie, după exemplul "sergenţil, cu ghrontun şi sţeşianii, îi pregăteau pentru inspecţie", zice ca 'nsearnnă ... "În­ jurătura I "Atund şi alte cuvinte întrebuinţate în injuraturi (Paşte, ceară 1) pot sa 'nsemne "injurătura" 1 Ce greşală şi asta! Accenturază slloicol, deşi zice agricol, horticol, otnicol, oiticol. La hobot zice "partea saniei" în loc de saniei orj (mal corect) săntti. Greşală şi asta! Scirletcă, crivea, vîrtelniţă de făcut Iunit, lipseşte. La scormoni şi -li zice că vine probabil din scurma + (rase) oli 1 Cînd colo, vine din ung. karmolni şi korm6lni, a scurma, a sgiria, dela karom, gheară. La singeros zice "care nu se poate spăla de cît prin sînge" în loc de "care te face să singerezi". La sculă nu dă etim., care e ngrec. sktila, furcă de tors. La schelma (eu ştiu de şchelma) zice ca 'nsearnnă "a o lua Ia sănătoasa", cînd înseamnă "a spăla putina, a dispărea pe furiş, a o şpardi ori şparli". Nu dă etim. la schelălăi, chelălăi (care are şi varianta chelăcăi în Munt.) şi vine de la ung. kelekolălnt, a se svîrcoli. La smldă 1 (grindină) şi smidă 2 (desiş de copăcei în pă­ dure) nu dă etim. La primul eu zic "comp. cu pol. suiiaâ, fur- [192] ! J I ,l I \, ." f AUG[JST SCRIB.;,N tună, viscol", la al doilea "vslav. *svida, pol. sunâ şi sundno , rus. soidina, corn (pom). Scrie a schiauna în loc de a scheuna şi citează un ex. din SlavicL Nu erec! că e exact! Spiritul limbii se opune! Se conjugă ca plepiăn, adică: scheun, scheaună, a scheuna, nu a scheauna (orI schiaunaţ. Scrie sbughi (în loc de zbuqhi), Iar la sutcnesc traduce cu ,,3 o sbughia" ! Nu dă nict etim., care e ung. buqţşanni. La etuqer şi slllger zice ca etim. "comp. sîrb. sluiar", cela ee nu e, căci varianta sulger vine din sulgUi (nu sulgiu, cum zice Candrea şi Tiktin, ba şi Şarneanu), din fure. Sl\.tgll, lăptar, şi însemna "un bir pe vacile cu la pte" Xenopol). De aci s'a facut sulqer, apot (după slugă) sluqer, de unde vine şi slavul eluzari. Vrea să zică, slugerul, la 'nceput, furnisa lapte, apot carne, Iurnînărl ş. a. � La sorliţă, un fel de vultur, zice la etim. "comp. rut. Stl- lika", Euzuc : sortită (Trans.) şi surliţă (Banat) de la surlă, fluier, prin aluziune la la sunetul el ascuţit, şi rudă cu bulg. usorliţa, un fel de şorm, ostrozurllţa, un fel de şoarice cu bo­ tul ascuţit, şi ptlozurleţ, gărgăriţă de grîne. în biblia de la 1819 sortită, în Neamţu şi sorlă. La spolet, forma primitivă supt care a intrat cuvîntul epo­ let, dă-ca etim. lr. ep aulette în loc de ital. spolletia, spallina, epolet. Apar dă femininul epoteiă. care nu se aude, deşi ar fi fost preferabil, ca coiletă, căreta plebea îl zice şi cotlet. Dar epolet e, probabil, rus. epolet! Lipseşte spăsit, plin de smerenie. La stafidă zice ngrec, staţida În loc de stafida. La stivă, scindun aşezate în regulă (clădite), zice că e italian, cînd vine dela ngrec. stiva, vgrec. sta/ba. La spinteca dă ca ex. a spinteca capul cuiva. Se zice a despica! La străqălie nu dă etim., care e ngrec. stranqaltâ, laţ, frînghie. La strapazan, (scarrno s, cuiu le lemn de lemn de care e prinsă vîsla), care are varianta trapazan, nu dă etim., care e turc. irabzan, alb trabaztlf7. . La stilpare {pe care-I scrie şi stălpare.0 dă caetim., lat.' 192 � , Il! f , .s 1: , jli [193] DICTIONAflUL ENCICLOPEDIC ILUSTRAT DE CANDREA 193 *stirparia. ElI zic că vine mai degrabă de la bulg. stwlpar, cu acelaşr Inteles. . La steregie, stlriqie dă ca etim., lat "stiliqinea, cînd vine de la ngrec. tryqia, drojdie de vin, pe care O da chear C. Ia tireqhie. dar n'o pune în legătură cu steregie ! Ce omisiune! La strugure nu dă etim., deşi se ştie. seducătoarea etim. dată de Diculescu: gepidicul thrubilo, auzit de Români ca strubilo, de unde strugure" ca negură din nebula. Eă o admit, mal ales c'am dat şi eu unele de acest gen, ca brustur (e) din germanicul *burstilo, brusture, diminutiv de la borste, păr gros, {){lrste, perie, adică "ţepoasă", după cum şi brusturul e ţepos (ghimpos) tiind neam de scaî, Metateza brustur din "burctur e ca 'în ortetă-oîretă. Dar cp. şi cu vgrec. str6bylos, cucuruz de brad. La strujan (nu şi eirujean, cum adaugă) zice că vine de la siruji, cu care nu poate avea nici o legătură. Prin varianta iurjan (Trans.) vine de la ung. torzs, iorzsa, strujan, cocean, tiirz», trunchl, cofor. Poate că şi vechiul nume Sturza vine de la numele hunic Turjo, cum se numea unul din fiii lui Atila! La sirepezi dă elim. lat "extorptdtre l En zic că vine de la alb. sirapizo j, maltratez, de la ital, strapazzare, care vine de Ia pazzo, nebun, ca şi a se bălâbăni de la ung. bele-boloniuilni, a se nebuni. De aci şi germ. strapazieren şi rom. şirapaţ, Simplu! Zice că suman e neutru, cum şi este. Atunci de ce-l face masculin la pănură ? Acolo zice: "tesătura din care se [ac sumant" şI dă un ex. din Creangă: gigur1 de sumani î Acelaşr ex. citat la g/g. Nu cred c'a scris aşa Creangă! La şiş zice "baston găurit pe dinăuntru, în care intră, ca într'o teacă, o vargă de fier foarte ascuţită, prinsă în mîner şi care. serveşte ca armă de apărare". (Dar de atac nu ?). Inexact şi foarte greoi! Eu zic aşa: "lamă de metal supţire şi ascuţită· ascunsă într'un baston pentru a servi ca armă". E ca o frigare şi tot şiş se numeşte şi dacă nu e ascuns în baston, care-r serveşte ca teacă. Cum zice Candrea, Înseamnă că bastonul e şiş şi teaca sabie! Lipseşte şinic (vechi. aZI Olt.), baniţă, de la' turc. siniki, de unde şi ngr. siniki, alb. bulg. sirtik, de la ngrec. hinix (de unde. şi vslav,' Iunixti), iar hinix de la vgrec. hotnix, oboroc. 13 [194] 194 AUGUST SCRJBAN Dă, ştnşila, un fel de veveriţă din America de Sud, şi zice că vine de la îr. chinchilla. Inexact! E un cuvînt spaniol luat de Ia Americaniî indigent şi se pronunţă cinciiia. Dar nu tre­ bute pus în dicţ. limbii rom., mai ales supt forma franceză. La ş6ldină, numele unor bururene cu Ilorf galbene (sedum acre) şi alta, perpetuu verde (sedum neglectum), zice că vine de Ia şold. Vine din joltină, de la rus. z6ltincl, gălbeneală, de unde şi ung. zsoltina, gălbenare, o plantă sarga zsoltina. drog. (genista tincioriaţ. E rudă cu [olteală, numită şi şoldeala (ab­ sentă la C.), rus zoltllo, gălbeneală, de la zoltyl, galben; bulg. senuo. Lipseşte ş6ltic (Mold.), şarlatan, de la sas. scholtig, germ. schuldiq, vinovat, rudă cu şoalda, sas. scholt, germ. schuld, vină, abatere din drumul drept. Candrea dă şoalda, dar fără e tim. Nu dă etim. la şomtc, un fel de şoarice, de Ia rut. homvk, homeâk, pol. chomik, rudă cu germ. hamsier, hîrcrog (Berneker, 1, 395). Scrie şofeur în loc de şoţeor. Dacă scrii cu eu, pot să ci­ tesc ca 'n smeură, pe cînd, dacă scrii şofeor, îl citesc ca 'n pleosc, bleot., La tarlatan zice "muselină de bumbac foarte străvăză­ toare". Dar se zice etreoezts, nu străoăzător t Lipseşte taranul, un fel de icre tescuite. Lipseşte tarbă (Mold.), femeie uşuratică (numită şi co­ toarbă). A da taua cuprinde idera de a tăvali, a trînti şi a da de-a rostogolul (prin noroi, prin praf), pe cînd C. zice numai "a trînti L1 pămînt şi a bate rău". Lipseşte tătarnică, o plantă, pe care o citează la mă­ ciucă. Accentuiază teleiin, un fel de piele. Eii zic: teletin, sîrb. teleiina, de viţel (carne sau pîele), rus. ieleâtina, de unde şi turc. telaiin, neogrec. teletini. Şi tileiin (Iorga, Negoţul, 169) şi telaiin. Lipseşte teltea şi teltie, pătură de pîslă groasă 12-14 mi­ limetri) tăîată în forma şelel şi pusă, supt şa (In armată o au numai oîiţerit, iar soldaţii o înlocuesc prin cergă {pătură) pusă I 1 [195] DICŢIONARUL ENCICLOPEDIC ILUSTRA:::- DE CANDREA 195 în 2-3 straturt. Vine dela turc. ielii, contras din tegelii, per­ nuţă de pîslă cusută supt şa, de la figel, rom. tighel. Lipseşte teşmec, şmecherie, cu acelaşt înţeles ca şi ieş­ mecherie, pe care-l dă. E, probabil, un cuvint influenţat de şmecherie. Lipseşte teşmenesc şi -lesc (probabil, ung.), uzez, stric, deteriorez. Ca reîl.: s'a teşmenii de bătrâneţe ; mă izmenesc, mă zăpăcesc, mă ulutesc : nu ştia ce să facă teşmenitul de Jale (ls­ pirescu), Lipseşte tihni, care e forma principală, de la care vine apot ticni şi (Trans.) ttqni, şi n'are nict o legătură cu slov. tekniti, cum zice C .. ci vine de Ia vslav. tehnoti, a \ se odihni, de la tihii, liniştit. Simplu! La, tiltncă zice "f1uJer ciobănesc, fără găuri, făcut din lemn scobit sau din scoarţă de tei, de paitin ori de răchită", Iar într'un exemplu (citat din Alexandri !) zice: cu sunetul iilinci­ lor aninate de qâiul măgarilor! Cum se poate una ca asta? Aier Înseamnă "talanga" de unde chear şi vine tilincă. Proba­ bil, în exemplul de mai sus, e răll citit în loc de telincă, va­ riantă din falangă în Moldova. În orr-ce caz, ce să caute tilinca (fluterull) la gîtul măgarulu/ ? La fizic (mai vechi tezec), baligă uscată, nu dă etim., care e turc. tezele. La tilhar zice că vine de la uug. toloaj. Eh zic: vine din *tilhă şi *tîhIă, adică "om de desiş", de unde vine şi ti­ hlărtş (Bacău, Grarul nostru, 434), desiş de tufe. Tîhlă, tilhă e variantă din sîhlă, stlhă, desiş, poate înrudit cu lat. si/va. Ung. toloaj, e luat, probabil, de la. Români, nu invers. Ttrţă, femeie depravată, nu vine de Ia iearţă, zdreanţă, cum crede C., ci din *stirfă, care vine de la etirţ (Munt. vest), stîro, adică "putoare". De aci şi tirfoare, (Mold.), lapte acru stricat şi iute, ttrţoreală (Olt.) diareIe la vite, siilţoare (Mold.), scîrnă, şi tîrvelişte (vechi), mulţime de stîrvurr, Aşa dar, nicj ·0 legătură cu tearjă, care poate veni de la a terţeli, iar acesta de la ung. terhelni, a împovora (ca marfă din marhă), orr poate din teroeli (Olt.) , a terfeli, a mînji, orI a deroeli, a strica, .a urîţi, de la diruală, muncă brută (vslav. .drtuialo, transport (le lemne, de la driuio, lemn). La toană zice că'nsearnnă "c·opcă. produf, gaură în ghiaţă" ) / : [196] 196 AUGUST SCH1BAN , cum zice şi Dame şi Tiktin, citind din Graiul Nostru, Dol], pag. 75, unde zice aşa: La coada Vidrosulul (un lac), unde-I toana peştelui, luntrile Le băga, opăcinile (vîslele) aşeza. Vrea să zică, era vara. Atunci, de unde să rezulte că toana e "copc.ă?" Cred că Dame se înşeală şi că toana peştelui înseamnă "cînd peş­ tele are toane să se lase să tie prins" adică timpul sah locul unde e bine de prins peşte. În dict. meu nu pun că toană în­ seamnă "copcă", mal ales că toană vine ori de la a tuna, "a-ţI trăsni prin cap o ideîe, a-ţi veni o trăsnare", on de la lat. pop. tănna, butot, Ir, tonne, tonă. Mai probabil, de la a-ţi tuna prin cap. Atunct, de unde să iasă "copca"? Tare mă'n­ doresc de acest înţeles ! La iontoroi (vest) şi tonţoroi (est) nu dă etim., care e ung. tdntoroqni, a juca tontoroiu. La topciu citează .din Bolintineanu şi zice: odată (ell scriu O dată, deosebit de odată, odiniuară), de două, a treia ori! Să fi zis aşa Bolintineanu ? Ar fi mare surpriză! Se zice: odată de doiiă, de trei OI' ! Dar "a treta ori", mare comedie! La topltţă zice "izvor cu apă caldă". Cum "izvor cu .. ? Se zice izvor de 1 Dar izvor cu .•. e ca şi cum al zice buchet cu flori, cum zic unit ignoranţi, chear profesor! ! Zice că toporul serveşte Ia "spin1ecatul" lemnelor. Se zice la despicatul Lemnelor! E tocma contrarul greşeliI de mal sus cu "spintecatul capuluî" ! La toroapă zice că'nseamnă şi .bocluc, belea". Dar nu e chear aşa, ci înseamnă "grijă, dîrdoră" ca : ti vin toroapele (Noua Rev. Rom. 1900,7, supl. 2,167),'a dat în toroapa "mări­ tatulut (Boceanu) şi chear în exemplul citat de Candrea: cu binişorul scoateţi-l din' ioroapă (Jipescu). Lipseşte talc (vest) şi ţaică (Mold. sud), drojdie, ferment de pus în cocă, după care devine aluat, adică "rîdicaţ, înălţat" (lat. allevatum), de la germ. teig, cu acelaşi Inteles, Poate că noi l-am luat de la Saşi, care vor fi zicând zeig (ţaig). La ţigleati, stiglete, nu dă etim., care e tot una cu stigleţ, germ. stieglitz, ung toklinc, tengeiic. La ţimburuc, tumburuc nu dă etim., care e zimberec, re­ sort de ceasornic, pe care-l dă, de la turc. zenberek, dar nu-l pune în legătură cu ţimburuc. Tot aşa avem ţuluc faţă de zuluî (turc. z{i[{'t!, ngrec. zulLifi şi dzuluţi}, ---------- ............. H:m ............ _�W. malin� iAillih«filirelffnum� [197] ;. j I 1 .. i ! I r " DICŢIONARUL ENCICLOPEDIC ILUSTRAT DE CANDREA 197 La -ţîrlii dă şi variantele inexistente, ţirlii şi ţirlii. ApoI I1U "nseamnă "a 'scoate sunete m,onotane şi puţin armonioase dintr'un instrument muzical". ci numar a cînta supţire, a face tril ur i, ca păsărelele, ca din fluier. dar nu şi din contrabasor't din pian. E şi ital, zirlare, a şurera ca sturzul, Candrea zice numar că e onomatopere. La ţuclăă zice că e egal cu ţiglău, pe care nu-l dă ! Eli dau, ca şi Tiktin, forma ţiclă«, pisc de munte (Dacoromania, 3, 747), rudă cu ung. szikla, stîncă, şi sas. zickle, şi, probabil, şi cu Ţicăă, o mahala rîpoasă în Iaşr, ca şi cu ţiglă (Mold.), frigare de lemn, care în Trans. şi la Dunăre (Turtucata) se nu­ meşte ţăcălie (crap la ţăcălie, crap la protap), care înseamnă şi "barbă ascuţită" (cum purta Napoleon III şi Cuza) şi e rudă cu germ.zacke, ţepuşă, zickzack, zigzag, şi zwickel, elin, care e de formă ascuţită, ca cele 8-10 bucăţt de pînză din care se com­ pune o umbrelă; Tot de aci şi ţaclă, ţaglă, vîrf de săgeată, şi locuţiunea cu ochii ţaglă (Munt.), cu ochii ţintă, aţintitr. Dacă ne mal gîndim că 'n Trans. ţaglă înseamnă şi "lŢla­ nelă (doăă la număr) de dus secriu la ţară", ajungem la etim. lui cioclu. Sint cuvinte de origine germani că, poate chear gepi­ dică, asupra cărora nu mă pot întinde aci. Prea puţin din astea există' la Candrea. ' , La ului nu dă etim .. care e vslav. sîrb. uloviti, a prinde vînat, de la loviti, a prinde, a vîna, rom. a lovi; rus. ulovitî; a prinde, a surprinde. Simplu! La ardă nu dă etim., care elat. horrida, adică "zbîrlită, .uscată", căci IUda e albumină, mai uscată de cît brinza. care e caseină. Accentuiază urie (ung. or6k), ca şi Tiktin, cînd se zice Liric. Zice că a se duce pe ar/aţi înseamnă '!a o tuIi la fugă, mal adesea ţipînd sau urIînd de durere" (!), cînd înseamnă "a ze duce draculut, în pustietate, pe pustiî, prin locuri pe unde urlă lupit ", Zice că usuc (seul de pe lîna oilor) vine de la lat. sucus influenţat de usuc, a' usca, cînd el vine de la vgrec. o [sYP os lat oesypum, cu acelaşî înţeles, ca udmă din o idma. La -vapelăzice că face pl. vapeluti, şi-l dă de gerul .Iem. şi nu dă etlmv.Acest lucru trebuje să lie explicat. Eu zic aşa: [albalâ, de la rus. [albalâ, fr. [albala, ital. [alpalâ germ. [albel, [198] 198 , AUGUST SCRIBAN de la engl.jurbelovv, din fur, blană, şi below, jos, adică "garni­ sit cu blană pe jos". Înseamnă "volan mare (sau' volan în ge­ neral) la iochiI". Se zicea şi farbala, [arbara, [albara. AZI, în Tutoya, la ţară harbara. În Munt. vapel, pl. uri. Dacă Candrea a găsit la Bucovineanca Voronca vapelă trebuia să explice, nu să zică că vapelă face pl. vapeluri, căct vapelă face pl. vapele ! Dar eu nu înregistrez această formă suspectă a Bucovinencej. La vădi confundă două verbe, la care dă o singura etimo­ logie: vslav. vaditi, cela ce nu se potriveşte la amîndouă ver­ bele. Eu zic : 1) vădesc şi vedesc, de la vslav. vesti-vede, a duce (de ex., la lumină) şi influenţat de vădesc 2 sau şi fără asta, ca năvădesc faţă de dovedesc. Înseamnă: scot, arăt: pe cînd roibu păştea, Ion vădea azima, plosca şi mielu fript. leliţa se vă­ dea printre stejari (Viaţa Rom. 1911, 10,7). Fig. Scot in evi­ denţă : a vădi dreptatea. Ca refl. : a trebuit să vie războiul ca să se vedească asta (Şezătoarea, 30, 201). 2) vădesc, de la vslav. vaditi, a acuza, de unde şi ung. vâdolni (VezI vadtiic şi sfădesc). Înseamnă (vechj) "calomniez, denunţ, pîrăsc, acux, dati de gol". Iacătă ce 'nseamnă a nu da atentiune etimologie! ! , La vatră zice "cuvînt balcanic; comp. cu alb. vatră, sîrb. slov. vatra". Eli zic: e ngrec. văthra şi vâthroti, treaptă; scaun, temelie, de unde şi alb. vatră, iar sîrb. rut. ceh. slovac vatra, pol. watra vine de pe româneşte. Dă forma vierbă şi trimete la vearbă. Cum să zica Româ­ nul vierbă ? ! Se zice în vest viarbă şi 'n est (Mold.). vearbă, fascicul de trei lire la urzeală, şi vine de la vslav. vrUbI, sfoară. La vin tir, capcană de plasă de prins, peşte, nu dă etirn., care e rus. venteri. rut. vtâter, uiier, de unde vine şi eteră, pe care-I dă şi C. dînd şi etim. rut. [ater, La vlăjgan zice ca 'nsearnnă "om mare şi voinic, dar prost şi leneş, măgădău", Dar nu e aşa! Înseamnă numai "om înalt şi robust" şi atîta tot. La zăqirtiă, torbă de scursbrînza, de care am vorbit la brînză, nu dă etim., care elat. zaberna. La zămos zice că se zice şi zemos, (Mold.), pepene gal­ ben, cela ce nu e, CăCI nu vine de la zeamă, cum zice Candrea, ci e un cuvînt din aceiaşi origine cu harbuz, adică turco-persic. Eu am auzit în judeţul BotoşanI forma zamuz şi zamoz, cela ce 'nseamnă că n'are nict o legătură cu zeamă orî zamă ! [199] DICŢIONARUL ENCICLOPEDIC ILUSTRAT DE CANDREA 199 La zăpsi (Mold.), a surprinde, nu dă etim., care e leticul zapstit, a apuca, litv. capnoti (ţaptuiti], a apuca capt(ţapt), hîţ 1 (Vezi şi Berneker, 1, 121). Lipseşte zavrac, ocară. săpuneală, de Ia vslav. zazraka, cu acelaşi înţeles. La zîtigăni zice ca vine de Ia interj. zing: Dar se zice nu­ mai zang, căci se zice şi a zăngăni pe care C. nu-l dă. Eu zic ca vine dela sau e rudă cu ung. zengeni, a zăngăni. Cu toate că pe lista mea sînt încă peste o sută de gre­ şeli, nu le mai înşir pe toate. E destul 1 Eu în Decembre 1903, m'am apucat să lucrez un dicţio­ nar care să dea Romănuluî tot ce-r trebuie ca să-şr ştie bine 'limba lut şi să uşureze şi străinilor învăţarea adevaratet limbt romăneştr, pe care, pînă acum, n'are de unde s'o înveţe. Asta o pot dovedi ortcărut ar pretinde că mă prea laud. Dar aici nu merge pe lăudate, ci pe dovedite. După zece ant (în Dec.: 1913), am terminat dicţionarul şi m'am adresat Academiei oierindu-i-I spre publicare. Ia, nepri­ ceplnd nimic din cela ce-I oleream, mt-a scris să mă adresez ministeruluî Instrucţiunii. Am !ăcut asta în Mai 1914, Iar el, prin Casa Şcoalelor, nepricepînd tot nimic (cu toată recensiu­ nea lui Ion Nădejde, care opinase că "dicţionarul meu e de foarte mare valoare şi că tipărirea lur n'ar trebui să întîrzie prea mult"), mt-a răspuns tocmai în Iunie 1916 că "n'are îon­ duri'!". Ce greşală şi ce ruşine, mai ales că'n fruntea Casei ŞCo era un profesor de limba românească 1 :Apoi curînd a sunat mo­ bilizarea; şi, cu gradul de căpitan în reg. 5 -de călăraşt, am trecut şi eii Carpaţi! prin valea Buzăului. regretînd c'au trecut degeaba doi ani şi că m'a prins războiul cu dicţionarul netipărit. După războt, ca şi'n timpul aşteptării tipăririi. am tot lu­ crat la el croplindu-I mereu, cum fac şi astăzi 1 Aşa alt trecut trer-zecr şi trei de an] de cînd l-am început şi doăă-zecr Şi trei de cînd aştept vre-o posibilitate de tipărire. Am încercat la toate editurile şi Iundatiunile regale, apor Iar la Casa Şcoa­ lelor şi iar la minister 1 Dar în zadar! Cu toate acestea, ei tot îl val tipări şi-mt voi bate joc amar de cel ce treburau să se mişte pentru cultura naţională în, folosul patriet 1 Val găsi unde-va milionul necesar tipăririî şi-l val scoate în 10.000 de exemplare de vre-o 1400 de pagini [200] 200==================A=U=G=[J=Sl='=S=C=R=II=IA=N========�========== , unul cu preţul de 500 exemplarul. Cu asta VOl contribui la dez­ voltarea sentimentulut naţional, la întărirea patriei şi -Ia răspîn­ , direa limbii romăneştj peste toate hotarele! VOI reuşi, căci văd la capătul dreptului meu drum licărind flacăra biruinţei! Vom trăi şi vom vedea! August Scriban Căpitanul Ştefan, neamul său şi Mănăstirea Dumbrăvita , (Ştiri din trecutul ţinutului Tecuci) Am întâlnit o serie de documente, pe baza cărora se pot reconstrui legăturile de familie şi împrejurările prin tari un oştean de la graniţa de sud a Moldovei, ,îşi rotunjeşte ocinile, cum apoi această bogată avere trece treptat, treptat în stăpâ­ nirea unei ctitorii a oşteanului Schitul Dumbrăviţa, De firul a­ cestei evoluţii a unei proprietăţi în sec. XVII şi XVIII se leagă fapte care largesc domeniul chestiunilor de ordin social, eco­ nomic şi cultural din trecut; aceste împrejurări am crezut că, ar justifica studiul ce se publică aici. Personagiul despre care e vorba se întâlneşte supt numele de Ştefan Căpitanul de Dumbrăviţa. Nu s'a făcut cunoscut prin vr'o faptă de arme, care să fi atras atenţia contimporaniJor asupra sa şi să-şi fi asigurat dreptul 'de-a, fi Înscris în analele epocei; el nu apare nici în opera lui Miron Costin şi nici în­ tr'a naratorilor care-I continuă pe acesta. Se întâlneşte însă destul de timpuriu în diferitele, acte încheiate între particularii ce, se inegieşiau în ocinile sale, înconjurat aproape întotdeauna de soţii săi de arme. Prima dată se întâlneşte la 15 Iulie 1627 (7135) ; mărturiseşte, alătur! de Orcică Chihaia şi de alţii, pen­ tru vânzare a pe care Moş de Bileşti o face către Ştefan Croi­ toriul '), Nu se cunoaşte numele jupânesei lui Ştefan Căpitanul. A fost însă căsătorit şi documentele menţionează numele fiilor săi: .. Ghiorghiţă feciorul [lui] Ştefan Căpitanul", căruia unchiul 1) Arh. St. Iaşi, Pach, 98, pag. 1120. [201] CAPITANUL ŞTEFAN .•• ŞI MANASTIREA DUMBRAVIŢA 201 său ,}Hrăbor cel bătrân," "Ia răposarea sufletului său" îi lăsa dreaptă ocină şi moşie a mea ce am la Dumbrăvita" 1). Alţi fii ai Căpitanului sunt r Drăgan 2), Stratul 3) şi o fată Marta 4). Probabil Înainte de 1641 cneaghina căpitanului Ştefan era răposată; într'un zapis de cumpărătură se arată cumpărători Ştefan Căpitanul şi "feciorii lui" 5). Dacă soţia cumpărătorului ar fi trăit ar fi fost amintită în zapis alături de acesta. Avea un număr destul de mare de rude, care şi apar în două do­ cumente date de Vasile Lupu pentru întărire de oei ni. La 15 Martie 1638 >(7146) Domnul întăreşte Căpitanului Ştefan şi rudelor sale: Popa Căpitan, Ionaşcu Tărnpa, Cos­ tache şi Dumitraşco Căpăţână, ocinile din satul Dimăcenii, pe Siret, Ia ţinutul Tecuci. Ştefan Căpitanul şi rudele sale avu­ sese pară pentru acest sat cu Vasile Roşea vornic de gloată B). Intr'un alt act, acesta din 1 April 1639 (7147) avem un lung pomelnic al "nepoţilor lui Ştefan Căpitan:" "Dumitru Ur­ zică .şi Ionaşco Tămpă şi Chiriac şi Trifan şi Nistor şi fratele lui Ionaşco şi Candachie şi Răzvan şi BiJea şi Mânea' şi GIi­ gorie Banaie şi Obreje Buric şi Hrăbor feciorul lui Drăgan şi Ionaşco Popiacul şi Iacov şj Ernilă şi Chera şi fratele lui Geor­ ghiţă şi Mardarie şi Nechita şi Patra şco şi Apostol şi Stanca şi Dobra şi lremie şi Păhnă şi a altor neamuri a lor 7)". Din in­ formaţiile documentare pe care le avem} Căpitanul apare ca un. om abil care-şi rotunjeşte pe încetul ocinile, la început de­ sigur nu prea întinse; La 20 ,Mai 1644, Vasile Vodă Lupu îi întărea stăpânirea asupra unor parti din Torceşti la ţinutul Tecuciului; moşia o 1) Zapis cu data greşită de 7114 (1607) Mai 5; se vede insi! ci! a 10st emis după 1639 şi înainte de 21 Ianuarie 1659. Din acest zapis s'ar părea ci! • Hrăbor cel bătrân" ere unchiul de pe mamă lui "Gheorghiţi! feciorul [lui] Ştefan .Căpitanul", adica giupăneasa căpitanului a fost sora lui Hrăbor. (Pachet 98, pg. 1120). 2) Zapis din 18 Oct. 1682 (7191), loc. cit. p. 1130. 3) Dac. lui Constantin Vodă Duca din 1690-1 loc. cit. p, 1137. 4) Zapisul din 18 Oct. 1682 (7191) loc. cit. p. 1130. 5) Arh. St, Iaşi pach, 98 p, 1124. 6) Acad. Rom. Creşt. Coleţ. pe 1919 p. 239. 7) Arh, 5t. Iaşi Pachet 98 p. 1122. I I I I I I il I I 1, I [202] 202 c. A. STOIDE de Dum­ Tărnpa ot şi Andrei .Hrăbor Ionaşcu ot tam avea ca danie de la Melinte feciorul lui Popa Kiril 1). Pentru ca să adoarmă susceptibilitatea rubedeniilor, cari l'ar fi putut opri de a-şi întinde prea mult cumpărăturile s'a servit cu multă pricepere de obiceiul .,aldămaşului", petrecere cu care se in­ cheia ori ce act de cumpălătură. Sumele cheltuite cu această ocazie, uneori amintite în zapise alături de preţul ocinei, evi­ denţiază cheItueli destul de ridicate. In 1641 Căpitanul cumpără un pământ pentru ,,5 ug. şi jumătate bani buni", dar se adaogă: "şi cu aldărnaşul s'au fă­ cut 7 ung" 2). In 1664 cumpără un .. pământ în frunte" şi dă pe el ,,0 iapă biciuluită (preţuită) drept 10 galbeni"; în zapis se adaogă : "şi au mai cheltuit doi galbeni la băutură U 3). . In Aprilie 1639 acelaş, cumpără trei pământuri, pe care "li-au plătit deplin, anume: 3 boi de negoţ, boul câte 8 gal­ beni". Se subliniază în mod discret: "şi cu altă chel1uală au umplut treizeci de galbeni s) ", La aceste aldămaşe apar ru­ deniile Căpitanului Ştefan şi adesea ostaşi, se înţelege, dintre subalterni. La 9 April 1639 mărturisesc în zapis hrăviţa şi Dumitru Urzică Chihae oJ tam şi tam şi Portolachi ot tam şi Dumitru Vătav ot tam şi Hărbor cel mic ot tam 5)". La 20 Mai 1644 se întâlnesc Sălvestan Iuzbaş şi Urzică Chihae şi Nichifor Chihae 5). La 29 Mai 1645 se Întâlnesc: Dumitru Urzică (Chihaie), Stegaru Ionaşcu, preotul lsaie, Ionaşco Hrincescul, Obreja ibric, Dumitru Vătavul şi Răchitan 7). La 28 Iunie 1647 mărturisesc pentru cumpărătura lui Ştefan Căpitan "Cristian Hotnogul şi Sălivastru Hotnoguls)" 1) Ghibănescu, Surete III p. 263-4. La 30 Iulie acelaş an, Ştefan Că­ pitanul împreună cu alţi .boiari din divanul Măririi Sale Vasile Vodă şi de ţinutul Putnei". mărturisesc pentru o vânzare de ţigani făcute de Toader feciorul Samfirei nepot lui Ursu Vartic "Măririi Sale creştin Matei Basarab Domnul Ţărei Româneşti". (N. Iorga, St. şi Dac. VII p. 315). 2) Arh. St. Iaşi, Paclet 98 p. 1124. 3) Ath, St. Iaşi, Pachet 98 p. 1128. 4) Ibidem p. 1123. 5) Ibidem p, 1123. 6) Ghibănescu Surete JIl 263-4. 7) Arh. St. loc. cit. p. 1124. 8) Ibidem p, 1125. In Mai 1644 Sălvescu era Iuzbaş-nota 4. -'MiE = [203] CAPITANUL ,?TEFAN ••• ŞI MANASTIREA DUMBRAVqA 203 ===== Intr'un zapis din 1663�4 iscălesc: "Ionaşcu Stegar şi Dumitru Chihaie şi Obreje şi Simedru şi Dumitru Vătavul şi Toader Pelnegru şi Hărbor copilul şi Brăcăcilă", "şi Pană şi Vasile 'slugile Hatmanului 1)" Cu înclinaţiile pe care i le-am cunoscut, ajutat. şi de îrn­ prejurări "Că.pitanul Ştefan" a putut cu timpul să acapareze o mare parte din ocinile numeroaselor sale rude. De prin 1659 înainte, alături de Căpitan, şi fiul său Gheorghiţă, incepe să cumpere pământuri; mai întăi însă, il vedem obţinând danii: astfel la 21 Ianuarie 1659 Gheorghe Ghica îi întărea stăpânirea pe părţile din Sineşti, danii de la Mane Chihaie, şi pe părţile din Dumbrăviţa ce le avea după unchiul său Hrăbor cel Bă­ trân 2) La 16 Februarie 1668 "Ştefan ce au fost căpitan" e că­ lugăr 3). Pentru viaţa monahală el se numea Teofan '). Probabil, încă din Februarie 1668, el zidise schitul de la Durnbrăviţa "Ia izvoarele CimaceJui", cu hramul "Sfântul Ilie Proorocul Tezei­ tenina" 5). La începutal lui Ianuarie 1675 (7183), Teofan Moria­ hul, fost în mironie Ştefan Căpitanul, găsindu-se la "vreme de bătrâneţe şi de boale", scrie o diată prin care-şi împarte ave­ rea între feciorii în viaţă şi Mănăstirea de la Dimaci. Găsindu-I cu mai multă tragere de inimă, făcuse pe ne­ potul său Mihai "fiu sufletesc" şi-i dase pre "sama lui Sfânta Mănăstire cu toate moşiile şi bucatele, cu tot venitul, cât se va . alege Sfintei Mănăstiri". Averea o împărţise astfel: "despre te­ ciorii mei să fie lor trei părţi a trei feciori şi a Sfintei Mănăs­ tiri o parte" 6). Dintre feciori. la data alcătuirii testamentului, era mort, în călugărie Nicolae 7). Partea acestuia "Pădure ţi� ganul, carele au fost danie şi miluire de la frate mi eu Ursu la botezu fiu mieu lui Nicolai, carele au murit In călugărie, acel ţigan l'am socotit fiind călugăresc, şi fiind oasele şi pomenire la Sfânta Mănăstire, datu-l-am să fie sfintei Mănăstiri cu toţi feciorii lui" 8). uri blestem grozav pecetluia dania făcută ctitoriei 1) Arh. St. Iaşi, Pachet 98 p, 1128. 2) Ibidem p. 1127 şi 1120 zapisul lui Hrăbor, cu data transcrisă greşit 7114, trebue probabil corectati! cu 7164. 3) Ghib. Suret. VIIl p, 398., 4) Arh. St. Iaşi Poch, 98 p, 114b-9. 5) Ibidem. 6) Arh. St, Iaşi Pachet 98. p, 1128-9. 7) Ibidem. 8) Ibidem. [204] · 20�4�=================(=�.=A=.==S=T=O=ID=E='==================== sale in contra eventualilor .pretenţii ale rudelor. Pronia pre­ lungind, după 1675 zilele cuviosului călugăr Teolan, la 17 Au� gust 1676, se întâlneşte iarăşi cumpărând ocine îu Sineşti de la Chirilă şi femeia lui Ghenia, şi dela feciorii şi rudele acestora. Pentru a treia parte din acest sat, călugărul plătea ,,24 lei bani de argint şi patru boi şi o iapă fi. Pe lângă mire ni, întărea cum­ părătura şi multe feţe de monahi; între acestea: Nechita călu­ gărul de la Dumbrăviţa şi "Onofrei călugărul dela Dumbrăviţa'"} In zapis se adaogă la preţ: Şi partea Stratului doi boi şi zece lei". Stratul e fiul ctitorului. După 1676 August, fostul căpitan Ştefan, în călugărie Te­ olan, nu se mai întâlneşte în viaţă. La 18 act. 1682 (7191) era moartă şi Iică-sa Marta, care "s'au dat partea ei toată cu limbă de moarte Sfintei Mănăstiri care au fost făcute de tatăl nos­ tru 2)" La zece August 1686 se călugăreşte şi Drăgan, alt fiu al Căpitanului. Acum mărturiseşte el" Drăgan Călugărul sin lui Şteîan Căpita­ nulot Durnbrăviţa" şi cu alţi doi călugări, pentru ocumpărătură făcută de mănăstire de la Rusul, fiul Stratului, nepot lui Stefan Căpitan. Cumpărătura o.Iăcuse mănăstirea dând în afară de bani şi produse în natură. Zapisul are un caracter economic destul de important, fiindcă prezintă o listă de preţuri din anii imediat următori "foametei celei mari". Egumenul Nechiîor dăduse, după spuse Zapisului : "bqni gata 7 lei şi i-au mai dat o iapă sură dela Irimie Ceauşul din Ţara muntenească : drept 9 lei şi i-au mai dat 2 vaci cu viţăi drept 13 lei şi i-au dat 50 de vedri de vin, vadra câte 2 pol (sic) fac 7 lei şi i-au mai dat 20 de merţe de păne, rnerţa câte un ort, fac 5' lei, şi i-au mai dat 7 lei Agăi Apostului" 3). Inainte de 18 August 1685 (7194) Drăgan călugărul închi­ nase mănăstirea Dumbrăviţa morrnăntului Domnului de la le­ rusalim �). La 1 Iulie 1693 (7201) Domnul Constantin Duca Voevod, întărea mănăstirii Dumbrăviţa, odată cu întăriturile făcute altor 1) Arh, St. Iaşi, Pachet 98, p. 1'107. 2) Ibidem p, 1130. 3) Arh. St. Iaşi Pachet 98 pag. 1131-2. 4) Ibidem pp. 1132-3 şi p, 1134. [205] CAPITAMUL ŞTEFAN ..• ŞI MANASTIREA DUMBRAVl'j'A 205 mănăstiri închinate Mormăntuluj Domnului, ,,3 argaţi şi" un morar oameni streini, să aibă a da ei câte 2 ughi de om într'un an, I ug la SI. Gheorghe şi 1 ug la Sfântul Dimitrie" 1). Procese pătimaşe de revindiGări de ocine şi danii au loc între urmaşii ctitorului şi comunitatea călugărească 2) din ce în ce mai a­ caparatoare. Const. A. Stoide 20 I XI 936-Tacuci Anexă 1) Adică eu Moş de Bileşti scriu şi mărturisesc cu acest Zapis al mieu singur pre mine, de nime împresurat, nici asuprit, ce de bună voia me, am vândut dreaptă moşie de Dumbrăvita ce iaste parte şi la Dărnăceni, lui Toader Croitoriul de Bilieşti, drept 14 galbeni bani de argint, ca să fie lui Toader moşlie] dreaptă şi îiciorilor lui şi nepoţilor lui, strănepoţilor lui, neclă­ tită în veci. Şi am vândut dinaintea .... oameni buni şi bătrâni, şi tineri, dinaintea Chihoei Orcică de Dumbrăviţa şi .dinaintea lui Căpitanul Ştefan de Dumbrăviţa tii, Gligori Polme Albă de Bilieştl, tij Bilin ot tam, tii Grozov. Deci noi văzând, aceşti oameni ce mai sus scrie, plată deplin, noi toţi am pus degitile în loc de peceţi ca să fie lui de credinţă. (1627) 7135 Iulie 15. Moş, Ştefan, Chihoe, Gligorie. Biliu, Grozav. (Arh. St. Iaşi pach. 98. pag, 1120). ; 2) Adică eu Hărbor de Durnbrăvita şi Dumitru Urzică Chihoe ot tam, şi Ipnaşco Tărnpa ot tam şi Postotalachi ot tam şi Du­ mitru vătav 'ot tam şi Andrei ot tam, şi Hărbor cel mic ot tam, şi Ionaşcu Hrincescu ot tam 'şi Dumitraşco Căpăţiu ot tam, şi Răchităn 01 tam şi Ionaşco Popliacu tii şi Postolachi tij şi Gheorghie tij, scriem şi mărturisim cu această scri­ soare a noastre, cum au venit înaintea noastra Stoica cu so- 1) T. Cadrescu, Uricariul val. Il ed, q, (Iaşi 1889) pg. 97. 2) Dac. din 10 Aug. 1686, Arh. St. Iaşi 1. c, p, 1131-2; din 19 Au­ gust acelaş cu pg. 1134 ; din 13 Dech, acelaş cu pg. 1/35 etc. [206] 206 C. A. STOIDF. rusa Anternia Nigălcioae şi cu o fată a ei Stanca şi cu altă fată a ei cu Măria. De nime nevoiţi nici împresuraţi, ci de a lor bună voe a vândut dumisale lui Ştefan Căpitanul din Dumbră­ viţa a lor dreaptă moşie 3 părnănturi 'În frunte cu tot venitul, cât se va alege, §i cu vad de moară în apa Siretului şi în Di­ ma ci. Deci d-lui Ştefan Căpitanul li-au plătit deplin, anume 3 boi de negoţ, boul câte 8 galbini, şi cu altă chetuială am umplut trei zăci de galbini. Drept aceia ca să-i fie lui driaptă ocină şi moşie şi ficiorilor săi, şi nepoţilor şi strănepoţilor, şi a toată săminţia lui. Iar cine să va ispiti a mai purta vreo gâIceavă pentru aceasta, vericine din săminţia Stoicăi, şi a surorii sale ai Negălcioaii să fie treclet şi proclet şi anaîtina şi afurisit de cei 318 părinţi ce sănt în Nicheia şi ca Iuda şi ca trecletul Arie. Şi această tocrnală s'au făcut în casa lui Postolachi In Dvm­ brăviţa şi acolo s'au băut şi aldămaşul. Aceasta scriem şi măr­ turisim şi pre mai mare credinţă ni-am pus şi peceţile, ca să să ştie. S'au scris în Dumbrăviţa (1639) 7147 April 9. (şaşe peceţi reprodusa) (Arh. St. Iaşi, pach, 98. p. 1123). 3) Cu mila lui Dumnezeu noi Vasile Vodă Domn ţării Mol­ dovei, ştiut facem cu această carte a noastră tuturor cine pre dânsa va privi sau cetindu-să o vor auzi, precum slugilor noas­ tre Ştefan Căpitan şi nepoţii lui, Dumitru Urzică şi Ionaşco şi Caudochira şi Răzvan şi Bilea şi Manea şi Gligorie Banace şi Obreje Buric şi Hrăbor Iiciorul lui Drăgan şi Ionaşco Popi acul şi Iacov şi Ernilă şi Chera şi fratele lui Ghiorghiţă şi Mardarie şi Nechita şi Pătraşco şi Apostol şi Stanca şi Dobra şi Eremie şi Păhnă şi a altor niamuri a lor tuturor nepoţilor şi strănepo­ ţilor [lui] Banul Stolnice şi a lui Dragoş şi a lui Drăghici şi Lupul şi Tătul şi Vlaicul şi Moşul şi Lupe Bulmez, şi Stavăr şi Movilă şi Nistor şj Trilan şi Stan Hudici şi Micul şi Simian şi Grozav şi Mihăilă şi Sărban şi Chirie şi alt Simian şi Duma şi alt Ştefan şi Dobre şi Badiul şi Ioan Leul şi Liciul şi Dan şi Cernat şi Samhoil şi Pepele şi Stănilă şi Marco. l-am miIuit pre ei şi Ii-am întărit de la noi întru al nostru pământ al Moldovii, alor dreaptă moşi strărnoşască dintralor drepte şi Încercate în­ dreptări, ce au avut moşii lor cei mai sus scrişi de Ia bătrânul J i f I I J �! 1 [207] CAPITANUL ŞTEPAN ••• ŞI MANASTIREA DUMBRAVIŢA 207 Alexandru V. şi de la Iancul V. un sat anume Sineştii şi Dum­ brăviţa care este între Siretin în ţănutul Tecuciului şi cu vad de mocră pe pârâul Sireţălul şi pe apa Dimaciul şi cu pod pisti apa Siretului celui mare. Pentru aceia dar să le fie lor driaptă moşie strămoşască şi mic şi întăritura cu tot venitul. Şi pe lângă această ierăşi dăm şi întărim însuşi slugii noastre lui Ştefan Căpitanului un pământ în frunte în Dumbrăviţa cu tot venitul acei ţarini din toate poenilo lor şi din tot locul cât să va alege cu dreptul, care el au cumpărat de la Dineul şi de la fratile lui Niţul Iiciorii lui Palcău, nepoţii lui Ioan Leul, pentru 10 [galbeni] ungureşti. Şi aşijderea întărim iarăşi slugii noastre lui Ştefan Căpitanul iarăşi alt pământ în frunte din Dumbrăviţă carele el au cumparat de Ia Cneaja fata Guţii nepoata lui Ioan Leul pen­ tru 10 [galbeni] ungureşti, Aşijderea întărim slugii noastre lui Ştefan Căpitanului giu­ mătate de pământ în frunte tij din Dumbrăviţa cerele el lui-s au cumpărat de la Anghel îiciorul Feţii nepot lui Ioan pentru 5 [galbeni]. ungureşti. Şi pe lângă aceasta aşijdere dăm şi întărim slugii noastre lui Hrăbor ce au fost scutar 2 părnănturi în frunte tij din Dum­ brăviţă, carele el luiş s'au cumpărat de la Eremie Iioior lui Bale Uşerul nepot Banului Stolnieel pentru 20 [galbeni] ungureşti. Pentru aceasta aceste mai nainte zise sate Sineştii şi Durnbră­ viţa să le fie lor întru aceasta şi de la Domnia noastră driaptă moşie strămoşească şi urie şi întăritură lor şi fiilor lor, şi ne­ poţilor şi strănepoţilor ŞI răstrănepoţilor lor şi tot niamul ui lor, cine se va alege lor mai aproape cu tot venitul nestrămutat lor nici odată în vecii vecilor. Iar hotarul acelui mai nainte zis sat Săneştii şi Dumbrăviţa să fie lor precum din vechi au ţinut din Bârloviţa şi din moara lui Crăciun cioşaşcă (7) până la Şi­ reţelul muntenesc şi pe lângă hotarul Dimacelui Crueişata de Jios şi Coada Mamei şi Portişoara. Şi pe sus pe lângă hotare satul Sasul de Gios şi pre unde au hotărât Costin Postelnicul din Urnbrăseşti, până la moara lui Opre din Dimaci şi până la capul Poenii Sasului de gios şi Loviştea în capul Poenii Vidrii de sus şi pe malul Stoenesii de sus până la Sireţel la vadul Soarelui. Iar din a altor părţi după ale sale 'veehihotare pe unde din vad (7) au apucat. Iăr la aceasta este credinţa noastra mai sus scrisului Ion Vasile V. şi a preiubitului fiului Domniei [208] 208 C. A. STOIDE: noastre Ioan V. şi credinţa boerilor noştrii a mari şi a mici. Iar după a noastră viaţă şi domnie pe cine Dumnezău va alege din fii noştrii ori din neamul nostru, sau ori pe care Dumnezău va alege a fi Domn în părnăntul nostru al Moldovei, acela lui să nu-i strămute a noastră danie şi întăritură ce mai ales lor să de şi să întărească, pentru că es(,e a lor adevărată şi dreaptă moşie părintească şi strărnoşască. Şi pre mai multă tărie şi în­ tărire acestor întru acest mai sus scris, am poroncit credinclo-: sului nostru şi pre cinstit boeriului giupânului Gavrilas marele log. a scrie şi pecetea noastră să o lege către această carte a noastra. Am scris Grigorie 'Şoidir în Iaşi Ion Vasilie Vodă 7147 (1639) Apri! 9. (Arh. St. Iaşi. pach, 98. p. 1120-2). 4) Noi Vasile V. cu mila lui Dumnezău Domn ţării Mol­ devii, scriem Domnia mea la sluga noastră la Dumitru Chihaia de Durnbrăviţă, dămu-ti ştire că Domnii meli s'au [ăluit sluga noastră Ştefan Căpitanul, zicănd că ori nişte părţi de ocină cumpărătură în sat în Dumbrăvita şi nusănt alesă. Pentru aceia dacă vei vedea cartea Domnii mele, iar tu să strângi oameni buni şi bătrăni şi din pregiul megieşi şi să-i alegi părţile cele de cumpărătură slugii noastre ce mai sus scrie lui Ştefan Că­ pitanul de catre alţi răzăşi, să să ştie părţile deosebi de către alţii răzăşi. Şi în ce chip vei socoti să faci o scrisoare, să ne dai ştire. Int'alt chip să nu "fie. Insă să-i alegi ori din sus ori din gios. U las let 7148 (1640) April 14. Săngur Domnul au poruncit. (Arh. St. Iaşi, pachet-98 p, 1148). 5) Invoire. Eu Dumitru Chihae din Dumbrăviţa şi Andrei tii şi Postolachi tii şi Hrăbor ficiorul lui Drăgan tii şi Luchian tii şi Gheorghle tii şi Arion tii şi mulţi oameni buni şi 'bătrâni. Precum au venit înaintea noastră Tolana fata lui Pătrăşcan cu doi fii a lui Păstrăşcan anume Gligorie şi Lepădatul, când au fost Pătrăşcanu mort, şi au văndpt a sa dreaptă parte de moşie din Dumbrăviţă cu tot' venitul din tot locul, şi cu vad de moară ce să ya alegi în Dimaci şi în Sireţăl, de nimine silit nici asu- [209] I . I ·1· CAPITANUL ŞTEfmămţa>mănţa etc.) şi slăbirea nazalei, cuvîntul, ajutat de principiul etimologiei po­ pulare, a ajuns să se indentifice cu mita, devenind o formă izolată. "A. strig a la oali !" "L-o bătut saracu pln's-o strigat la oali I" "Ha (i) di, hai ... cauti pi naiba, c'amuş ai SI strîyI la oali!" Este vădit că trebue să pornim dela interjecţia moldove­ nească uăleu I, care pronunţată instantaneu, sau ca un refren prelung al unei dureri mari, are mai multe nuanţe fonetice: oăleo (ii)! ăleo (ii) ! oleo (li) [ etc. cu accentul la discreţia ace­ luia care e nevoit să le pronunţe; de obiceiu pe silaba din urmă. Imposibilitatea de a preciza locul accentului se explică prin aţect, şi cred că, in cazul de faţă, intervenţia acestui motiv nu mai poate fi contestată. . Pentru a ne explica această expresie, trebue să pornim dela forma oleo I pronunţată, cum se şi pronunţa de altfel, cu prima vocală deschisă (9) şi cu ultima reprodusă de CÎteva ori mai lungă decît celălalt grup de sunete. Interjecţia oleo »-r-: pro­ nunţată în aceste condiţiuni - poate fi confundată cu strigătul unui vînzător de oale, care trece din sat în sat şi anunţă lumea prin: oale 1. .• oale !. .. hai la oale!.., Fără îndoială că nu putem trece peste această metamorfoză a interjecţtei fără să pomenim şi de rolul .important al etimoloqiei populare. "Childa plăsinta" Incă din anii copilăriei cunosc această expresie, deşi sen- [235] DIN GRAIUL BASARABEAN 235 r I .t �) j zul ei, dacă o fi adevărat, l-am capturat mai zilele trecute. Ştiam, evident, că primul cuvînt e o formă palatalizată pentru pildă; totuşi nu dădeam de rostul unei pilde în legătură cu plăcinta • . Intîmplător aud un Basarabean rostind: "ehilda plăsinta, uşa uarzaruu", Reconstituind discuţia, mi-am putut da sama că, prin această expresie intregită, Basarabeanul a protestat contra tovarăşului său care îl întreţine cu promisiuni plăcute, dar care, în cele din urmă, se reduc la un rezultat mult mai prejos. Cu alte cuvinte, i-a vorbit de lucruri care-i conveneau: îi plăceau ca o plăcintă pregătită gras, dar rezultatul (semnifi­ cat de el prin cuvîntul uşa) la care ar trebui să se aştepte e mult mai slab, e ceva sec; ca un uarzar ce se pregăteşte În zilele de post. "Chi/da plăsintar, expresie utilizată în ocazii de felul celei de mai sus, e o prescurtare a expresiei întregite, de care m'arn : servit în clarificarea sensului lor. * Bogate ca număr, interesante, uneon ŞI curioase sint eti- mologlile populare. Dau, la întăplare, numai cîteva exemple: "Cojoleancî. Con t a mi n ati e între cojoc + leancă. "Covi/'sîtî Con tam i n ati e între covată + sită. "Miii ţigani, ia dzî cojoc şi leancî ? .Coţoleanct: . - "Măi ţigani, ia dzl covatî şl sitî ? - "Covirsiti". Poporul conştient de crearea hazlie a acestor, cuvinte o pune pe socoteala Ţiganilor. .Fătăiet'": .Oaya noastrl o ţăiăyet un TIei". Aşa mi s'a ex­ primat un băieţaş din satul meu vroind să-mi spue ': "Oaya noas­ trî o Iatat un riel, şi tata l-o tăyet". E o simplă observaţie din care se poate vedea că greşelile de limbă (în cazul de faţă con­ taminaţie) au frîul mai liber în vorbirea poporului. Pedepsîi (Epilepsie). "L-o apucat duc' -si pi pustiu, pedepsit nu ştiu cum si mai dzîsi", Epilepsie, fiind un termen tehnic, nu e întrebuinţat de ţărani. Cuvîntul, auzit prin oarecare împrejurări, a fost transfor­ mat în pedepsie. In virtutea principiului de etimologie populară, a influenţat analoqia cuvîntului pedepsi(re). [236] 236 DIOMID STRUNGARTJ "Strădării". E un caz similar cu ţătăiet (Contarninaţie între stradă şi Sărărie, săvîrşită' tot de un Basarabean). Vasilya.luy(=Vaslui)"AJieufasi armatî tucma la Vasîlya-Iuy" Dintre acestea, cojoleancî şi-a asigurat existenţa pentru totdeauna în limbajul Basarabenilor. Covirsiti e citat de cei ce-I cunosc, În asociaţie cu cojo­ leanct, ori de cîte ori se observă, în convorbirile dintre ei, alte greşeli similare (Ca de ex: strădărie, Iătălet), Pedepsii şi Vasîlya-luy vor muri, foarte probabil, odată cu generaţia a­ nalfabetă. Despre unele colori Din mai mai multe feluri de păpuşe atîrnate pe rostarul războiului de ţesut, am remarcat cîteva ale căror nume de co­ lori par a lipsi din dicţionarele noastre şi care, în cea mai mare parte, se dovedesc a fi creaţiile poporului. Am lăsat la o parte colorile cunoscute de oricine. Alb-albastru. După cum o arată şi numele, e o coloare Între alb şi albastru. Se pronunţă ca şi cum ar fi un singur cuvînt. Aryin(t)-yiu. E de coloarea mercurului. Acest metal e cu­ noscut numai supt denumirea de argint viu (pronunţat aryin(t)­ yiu). 1 s'a spus argint, fiindcă are aspectul argintului şi viu, pentrucă e mobil. Boqazîii, Prin boqazîti se înţeleg două lucruri: Un fel de stofă subţire de cit din care se fac .perdell de horn, pastelsr, dosuri di perni şi captuşalî Ia strai". Are coloarea cărămiziu Închis. Prin lărgirea înţelesului, bogazlU a însemnat apoi şi co­ loarea propriu zisă a stofei. .Astăzt sensul al doilea pare a deţine singur numele şi a deslocui primul înţeles. "Am boit boqazîti mai mult, cî ştiu cî la floari ar si tre­ buyascî". (E vorba de floarea covorului care se ţesă). Unui om alcoolic căruia i se înroşeşte nasul cînd bea vin, i se spune: ,,1 s'o făcut nasu ca boqazîu", Tot aşa despre o­ brajii înroşi ţi de frig se spune că s'au lnroş.t ca "bogaziu·. Etimologia o dă DI. G. Pascu în Dictionnaire etimologtque rnacedoroumain, voI. II p. 114. Turc. bogasi 'foile d 'un tissu peu serre qui sert it faire des doublures', [237] DlN GRAIUL BASARABEAN 237 1 f � \ . I ," I , .� Caţiniă (cafeniu) Deşi cuvîntul cafea pentru mulţi Basa­ rabeni nu există, coloarea cafenie e la Inaltime. Se întrebuinţează mai ales cînd e vorba să se denumească . coloarea unor haine: .,1.0 făcut strai caţtniu", .. Cafeniu nu si may poartî". Cnelţja-cucoantu, Coloarea de galben deschis. Are într'adevăr coloarea pielei, şi mai cu samă a pielei de cocoană (naturală însă). De obiceiu o femeie care se păzeşte să n-o pîrlească soarele îşi atrage numaidecît titlul de "cucoanî"'- Fetele care ţes la războiu, avînd nevoie să distingă co­ lorile, au botezat "chelya-cucoaniy" coloarea de galben-deschis a unei păpuşe, căci numai o cocoană îşi poate păstra pielea nealterată de razele soarelui. Curchiriă. Această coloare redă aspectul unei plantaţii de curechi: curecherie, zis popular .cnrchirte", Alături de substantivul "curchirie" există şi coloarea cu acelaşi nume, cînd se referă la lucruri sau fiinţe de genul Ie­ menin, şi curchiriu, cînd genul e masculin (cî, arămie şi arămiu). Filet. Provine din literarul violet: înseamnă exact această coloare. Translorrnăr ile fonetice se pot explica cu cea mai mare uşurinţă prin prefacerea diftongului to ;» iu, apoi i, şi a­ Ionizarea lui v. Are două nuanţe: filet inchis şifilet dischts. Nohottii. Coloare corespunzătoare bobului de nohot copt. Derivat dela acest substantiv; cu sufilul -iii Rozuv. Se spune regulat rozuu sau rozoo pentru roz. Pimbiă. E o culoare roşie deschisă. La originea acestui cuvînt pare a îi amestecat adj. albiu, Ptsict. Se aseamănă cu cafeniu/o Numai că nu are co­ loarea uniformă. Numele acesta s'a dat la început, se vede, de careva prin asemănarea acestei colori cu a vreunei pisici. Cu­ vîntul rostit în glumă a prins, şi cu timpulţesetoarele au recu­ noscut numele acesta pentru coloarea căreia mai înainte i se va fi zis, probabil, caţeniă. Potricaliă tpotricaliii) potrocaliă. Sînt forme obişnuite pentru literarul portocaliu. Formele populare au pornit de la potro­ cală'> portocală. In cuvîntul potrocală, al doilea 0, prin disi­ milaţie s'a prefăcut in ă şi ulterior, prin alternare, în t. . <�.--�----------------------�------------------------------------ .. [238] 238 DWMlD STRTTN(;ARU Strocoşiu. Lit stacojiii, mold. stacosiu, Coloarea roşie ceva mai închisă ca ptmbiul şi mai des­ chisă ca boqaziui. Are un r epentetic ca în stralidă o- ngr. cHef Ioa. Trdndasirtii şi yişilliL'i sînt colorile cunoscute, însă, în mod obişnuit, pronunţate cu labialele palatalizate. Coloarea verde, în sfîrşit, ca şi cea roşie, are mai multe nuanţe; distinse prin numele deosebite: Verdişor. Coloarea verde deschisă. Verdi-ţrumoe. E o coloare puţin mai închisă. Yerdt-neqrn. Un verde inchis de tot: "bati'n negru". * * * Mult mai mult s'ar putea spune despre colorile date vi­ telor, păsărilor, stelelor etc. In treacăt, remarc numai că alături de coloarea roib, se cunoaste tot aşa de bine şi coloarea de geniul femenin roaibă : iapă roaţjbă (adj.), şi apoi roayba (s. f.). "Am cumpărat o iapă roaţţbi", "Roayba îi din brazdi şIl1lurga din cîtriorn", Fiindcă-mi trece prin minte şi cuvîntul cacir, scris de Candrea, op. cit. p. 194, cacior, mai adaug: "Gasir" şi "sadr". Sint la origine un singur cuvînt. Deosebirea între ele constă în aceea că ciacîr (cuvîntul lipseşte în dicţionarele noastre) are forma metatezată. Aceste forme deosebite şi le-au însuşit cu timpul prin di­ ferenţierea înţelesurilor : ca cir înseamnă cu pete pestriţe în ju­ rul ochilor (e vorba de coloarea oilor mai ales). Ciacir se spune unui om cu ochii albi (albaştri spălăciţi), Această particularitate e socotită şi ca poreclă: "Dacî.j dzÎsT Ghiorqhi Rusu n'audi, da ia dzî-yGhiorghi sacir sî-y vide! (Gheorghe Rusu are ochii "saclri"). Din lipsă de spaţiu, renunţ la aceste chestii enunţate în treacăt, cît şi la altele din cadrul acestui articol, nădăjduind că voiu reveni asupra lor în numerile viitoare ale acestei reviste. * * * Cîteva cuvinte dlalectale Socotind demne de remarcat cuvintele dialectale ale Ba- . lu.ii:::atl.�atktlLC4:ij;jf,;;;ft;g&i1sL.\lMi""li_�!Plii!liJiiAil& li [239] DIN GRAIUL BASARABEAN 239 sarabiei, cu toate că cele mai multe sint luate direct din limba rusească, adaog citeva din ele. Le expun În ordinea alfabetică: Acop (pl-uri) s. et. Acesta e terrnenul prin care Basarabenii denumesc tranşeele. "Sapam la un ac6p cînd deodată, văd [= simt] el tresi seava cald pin [= prin] umăru stîng, .... Cînd am işît din acopuri, îereascî Dumnedzău si dea mai mort yarau îrnprăştiyeţ ! Ş-am fuyit pînî sini ştii undi !" (=pînă departe). El. rus. ok6p·[. (Grig. Dic. rus. rom. p. 390). Alternarea lui a cu o în cuvinte de origine rusească, şi supt influenţa acestora şi'n altele de origine străină sau chiar rornîneşti, e frecventă în vocabularul basarabean. De altfel şi'n limba rusă "o se pronunţă cînd ca o, cînd ca a. Prin exerciţiul limbii se poate cîştiga siguranţa deosebirii, se observă însă şi regula, că orice 0, allător inaintea accen1ului, trebue citit ca a : d. e. 110ro'S0 = charaşo", (Grig. op. cit. p. XII). In cele ce urmează, sînt exemple' similare, care suportă acest fenomen fonetic: Bahur (pL-ri.)s. m. Supt această formă, arareori sitmtior, e cunoscut în par­ tea de jos a jud. Bălţi şi, foarte probabil, în multe alte ţinu­ turi basarabene. Se întrebuinţează destul de des şi astăzi. lnţelesurile acestui cuvînt, pentru ceice nu le cunosc, vor rezulta din expresiile .de mai jos. 'Asupra .etlmologiel sale, mă gîndesc la rusescul batiar«, tradus de Grigorovilza (op. cit. p. 20) prin "cel ce spune poveşti, nimicuri". Acelaşi sens, între altele, îl are şi dialectalul bahur. "Un bohur di copchil, nu taBi cît-Iy li acu !". "Nis! nu ti may avunr'i capu di undi născosesc bahuruj iştia atîtea năzdrăvăniy". "Aşa-s bahurtq : sî ţîn numa di fleacuri" Ţin să adaog că termenul acesta, bahur, se atribue numai copiilor. Dacă se ia în consideraţie abilitatea lor de a spune poveşti, cît şi importanţa pe care ei o dau lucrurilor de cea mai mică însemnătate, etimologia propusă pare incontestabilă. Totuşi sensurile cele mai propii ale acestui cuvînt nu sînt cele înregistrate de Grigorovitza. De obiceiu prin bahur se' în- [240] 240 mOMID STRUNGASU ţeleg şi alte calităţi care nu lipsesc, poate, niciunui copil: gălă­ gios, rău, neastîmparat, neascultător ş. a. Expun una din Imprejurarile care va lămuri întrucîtva crea­ rea altor înţelesuri pe socoteala acestui cuvînt. Fiindcă, înainte de a adormi, copiii spun poveşti sau vor­ besc de alte nimicuri, şi cum astfel de preocupări provoacă rîsul sgomotos, este firesc să tulbure liniştea celor obositi, culcaţi pe lîngă ei. Aceştia se supără şi de multe ori se simt nevoiţi să recurgă la metode drastice, dacă cei cu pricina nu înţeleg să se conformeze unor expresii ca acestea: "Da mîntuit-o, odati, bahurilor îr "B ah u r t neadorrnit, nu va may potolit în sara asta?!" O astfel de împrejurare (ca şi atitea altele identice) deter­ mină pe cei ce sînt în toiul supărării să atribue Intelesuri peio­ rative cuvîntului banur. Pe lîngă asta, cuvîntul acesta pronunţindu-se în momente de supărare, în mintea acelor ce-I pronunţă apar şi alte însuşiri urîte ale bahuruiui, care, repetîndu- se, îi rămîn caracteristice şi amintite la orice ocazie de comportare necuviincioasă. Deprecierea a mers pînă acolo, încît bahur se poate spune şi copiilor care au uritul obiceiu de a fură: .Bahuriu iştya pi undi ayung fac prăpăd" (fură tot). "S-o dus dupa furat oul în cuibarj, cu Ium'narya aprinsî... şî 1'\.-0 aprins sarayu, bahuriy!" şi atîtea altele. Dacă cele de mai sus rămîn adevărate, rezultă că, din punct de vedere 'al schimbării înţelesului, nu întîlnim niciun ob­ stacol. Nici explicaţia evc luţiei sunetelor nu e mai greu de aflat. Adoptat de limba remînă, a neace., din acest cuvint, bâhar, s'a prefăcut in ă. Cuvîntul "bahăr, întrebuinţat la forma articulată, a prefăcut pe ă În o prin asimilaţie cu vocala vei ară rotunzită a articolului, şi, ulterior, prin alternare, în u. Baju l (interjecţie) Dicţionarul lui Tiktin, p. 145, îl înregistrează într'un .citat din opera lui Negruzzi şi-i dă etirnologia ba + eu. Aceeaşi etimo­ logie admite şi Candrea-Adarnescu, op. ci1. p. 112. Dicţionarul Academiei, pp. 438·9 dă un număr bogat de citate, în fruntea cărora precizează că interjecţia batu există "in graiul ţăranilor din Moldova, din Transilvania şi din Banat". Asupra etirnologiei se spune că ar fi "0 variantă a cuvîntului ba". [241] 16 . 'Ţin să precizez, ceea ce pare a nu rezulta din izvoarele de mai sus, că interjecţia baiu se găseşte şi în graiul ţăranilor din Basarabia. Reproduc o frîntură din povestirea unui ţărăn din această provincie: ... Baba mer-e cu desayiy pi umăr cu mîncări la dyal (=cîmp) - Sui, babî'n căruţî ! fasi el (=spune el). - Baiu! - Sui pi roatî l - Balu! - Sui aisi dinapoi! - Balu! - Curat neaga eşti! ... Dupa si s'o suit, şîde tot cu desayiy în spa1i. Lasi, babî, desayiy yios, cî te-a dure umăru 1 - Nu, dragu mătuşi, ci sî sii mai uşor la cai! In ce priveşte etimologia, cred că are dreptate Tiktin. Ne­ gaţiei ba i s'a adăogat pronumele personal de persoana Intiia eu, .fiindcă adeseori cînd răspundem negativ unei întrebări la care nu ne-am aşteptat, adăogărn, pentru a preciza propria noastra nedumerire, pe acest pronume. (CL Propoziţiile: Ştiu eu'? ! Ţi-am spus eu?! etc.). .. Pentru transformarea lui eu în IU trebue să admitem că imediat după ba şi eu urma negaţia nu: ba eu nu ... Aceste cuvinte monosilabice, constituind începutul unor fraze ca: "ba eu nu mă scol"... "ba eu nu mă sui în căruţă" etc., JlU aveau fiecare acelaşi accent de ihtensitate. Este clar că primele două erau neaccentuate faţă de .al treilea, negaţia nu, I care, datorită şi ajeciului, purta accentul. Vocala e din cu vîn- tul eu, fiind neaccentuată, s'a prefăcut în i. Totodată, primele două cuvinte monosiliabice neaccentuate, dela începutul frazei, s'au rostit ca două silabe ale unui singur cuvînt: ba-tu. In urmă, accentul silabic plasîndu-se pe vocala cu amplitudinea cea mai mare (a), s'a dat naştere triftongului baHi. Barhată Cuvînt de origine rusească: barhats: = catifea. (Orig. op. cit. p. 18). Am ţinut să-I înregistrez, căci îl ştiu destul de înrădăcinat în limbajul Basarabenilor. r 1. biN GRAIUL BASARABEAN 24i [242] 242 lJlOM[O STRUNCAHTJ Eu însumi, pentru a afla numele stoîei de raicort (căreia îi ziceam barhată), am fost silit să apelez la un negustor din localitate. La început, barhată s'a spus stolei de catifea. Cu timpul, prin lărGirea înţelesului. şi stofa de rai cort, asemănătoare celei de catifea, a ajuns să primească numele acesteia. Prin faptul că arată calitatea stelei, se întrebuinţează mai des În functia de atribut al acesteia (dar şi ca substantiv): "Am sî-rit fac o cămeşî ş-o părechi di pantaloni di barliati", "Barhata ţlni la purtat ŞÎ-y călduroasî". Probabil raritatea stofei de catifea printre tarani a făcut ca termenul de barhaiă să denumească stofa asemănătoare de raicort. In acelaşi timp, pentru diferenţiere, stoîei de catiţea, văzută pe Ia jupînese sau unele cucoane, i s'a dat denumirea de .bartiatt di se-y buni". Astăzi, acest termen nou, creat de diferenţiere, e aproape dispărut şi înlocuit cu cuvîntul plis, pliuş (nu însă literarul pluş J). Asocierea la acest cuvînt se explică prin aspectul lucios al "plisului" ca şi al catiîelei, numită altădată barhată. Braşoave (s. I. pl.) Cuvînt vechlu rornînesc, păstrat cu acelaşi sens şl'n Basa­ rabia: "Spuni la braşoaoi, cit îi dzîua di mari" "Nu ti-avunvi capu şi mintya di undi mai secati atîtea braşoaoi", Nu orice minciună poate primi acest titlu. De obiceiu minciunile hazlii, anecdotele şi chiar unele povestiri comice se botează bI'QŞOQUf. Forma de singular braşoaoă, nu ştiu dacă există în Basa­ rabia. Cnlgă, (pl. cnlgt) s. f. Supt acest nume sînt cunoscute registrele din Primărie, re­ gistrele agenţilor fiscali etc. "Trebui sÎ sii scris în cniqi cît mai am di plati" "Atîtea cnivt şi si nu ma găsit şî pi mini py-acolo ?" Rus. kniqa (Grg. op. cit. p. 240) 1) Originea acestui cuvînt e tot slavă, E dată de Tiktin În Dicţionarul său. p. 1190 şi de Candrea-Adamescu, Dict, enclc. ilus. p. 950. In Basarabia a venit din Iim ba rusească e plisZ (Grig, op, cit, p, 467), [243] hIN GRAIUL BASARABE;AN Cnlşcă (pl. cnlştt) s. f. Caet sau carnet de însemnat diferite socoteli. Se întrebuin­ ţează mai mult la singular. Rus. knirka, diminutiv dela kniqa. (Grig. op. cit. p- 240). Afonizarea spirantei şuerătoare fonice z se datoreşte a .. similaţiei cu sunetul afon imediat următor. Dogovor (pl. - uri) s. et. E un termen tehnic cu acelaşi sens ca rus. dogov6rz=pact, contract, învoeală (Grig. op. cit. p. 141). � Termenul pare a fi pe cale de dispariţie. Ii ia locul .conaratutr-« o etimologie populară pentru contract (In Basarabia între nume onomastice e şi Condrat). Dopros (pl.-url) s. et. "Y-o luat doprosu" "M'o doprosii, şi dupa aseya m'o dat aîarî". Cuvîntul e la Candrea-Adamescu, op.cit. p. 429. Etimologia dată e rus. âopross, L-am reprodus pentru a arăta că există şi verbul a doprosi, neînregistrat de către aceştia. Glavnîy (şi glavniy) (adi). Cel mai mare, cel care conduce: "Cari-y mai glavniy (glav niy) intri voy 1" E rus. gldvny'i (Grig. op, cit. p. 117). Ispravnic. D. Sever Pop, în Oacoromania voI. 7 p. 66-67, spune că acest cuvînt din Basarabia e Înlocuit prin prefect (profect)-In judeţul Bălţi se spune întradevăr proţectu şi mai ales supro­ ţectu - Adaug că acest cuvînt, ispravnic, se întrebuinţează de obiceiu în sens ironic la adresa cuiva: "Mari ispravnic mai eşti ! ... Nisi nu ştiu si si fac di frica duri-tati ! ... " "Amu si vini la deal (= la cîmp), tspraunicule 1" E rus. ispraoniks (Orig. op. cit. p. 216). Miravoaye. Act de împăcare. "Si meryim la primării sî ni dăm unu altuya miraooai şi sî dizbatim odatî buclucu", Cuvântul are multă persistenţă În rîndurile ţăranilor. E rus mirooăia, (Grig. op. cit. p. 301). Pentru pretacerea lui o în a, cf. okop« > acop şi celelalte exemple menţionate in acest articol. [244] Nălog (pl.-uri) s. et. Impozit, dare pentru venituri: "M'o luat nevoili Inăinti şî nu may dovdesc (sic) st plătesc năloqu "Anu ista nălo­ qur'li îs may mari" .. Alături de Iorrna nălog se întrebuinţează şi forma analog Această formă, din urmă, e menţionată şi de Candrea-Adamescu în Dicţ. enc. i1ustr. p. 52. O precede un semn pentru a se şti că acest cuvînt a dispărut din ţinuturile rornîneşti, ceea ce, cum se vede, nu-i adevărat. In ce priveşte etimoJogia dată de ei : ngr. &vâÂoyov, rămîne justă pentru cuvîntul analog din celelalte ţinuturi romîneşti afară de Basarabia. Cuvîntul nălog din această provincie e rus. nalogs = impozit (Grig. op. cit. p. 239) cu a neacc. > ă. For­ ma cealaltă, anăloq, care pe alocurea se întrebuinţează foarte des, trebue socotită ca o reminiscentă a vechlului cuvînt mol­ dovenesc analog: "parte proporţională, citime", deci cam acelaşi sens sau cuvintul rusesc naloqs. cu a proietic. De altfel, proteza lui a se explică uşor prin anticipaţie asupra aceleiaşi vocale de după nazala 11. Ar fi un caz similar ca în alămise < ngr. AEL�OVl. i J J '244 mOMID STHUNGARU Ostrov (pl.-uri) s. et. -, Inseamnă închisoare: "L-a dat la ostrov pi doi ay di zîli. Osirooari sînt acei care stau sau au stat la închisoare. Totuşi se spune şi de altii care se dedau la acte necuviin- cioase : "OSirOVCll'iy iştia strici tăti grădinili". Ostrov, în rornîneşte, ca şi'n alte limbi, înseamnă insulă. Probabil că dela obiceiul de a se izola hoţii în insulă (=ostov) a trecut acest cuvînt asupra clădirei în care se întemniţau cei condamnaţi. Prleaşclc (s. m.) Se întrebuinţează mai mult la singular. E rus. pri­ kaşcik "amploiatul de prăvălie, intendentul unei moşii, lo- gofătul". (Grig. op, cii. p. 536). • Prlgavor (pl.-.: uri) s. et. Sentinţă, hotărîre, act de împuternicire într'o slujbă. "N'am [:1CUt prtqaoor cu tini, aşă cî pot si ti dau afarî cînd vre i't " • Termenul rorninesc corespunzător nu se cunoaşte. [245] DIN GHAlUL BASAHAlJ�'\N 245 Rus. prtoooor« (Grig. op. cit. p. 534). (Pentru o> a, vezi celelalte exemple. Prfyut (pl.-un) s. et. Azil pentru copii. E din rus. prijuis; (Grig. op. cit. p, 548). Lipsind alt termen, s'a făcut uz ele acesta. Nu se întrebu­ inţează însă verbul corespunzător prijuiii» =a adăposti, a găzdui. Razniţă (pl.-ţe) s. L Diferenţă, rest, rămăşiţă. "Nu-i mare razniţî da tot esti oleacî". Provine din rus. raznica (cit. razniţa) (Grig.op. cit. p.582). Răzvod (pl.-uri) s. et. Despărţire între bărbat şi soţie, divort. Este rus. razuod7. (Grig. op. cit. p. 575). Samovart (pl.--uri) s. el. Ca şi poştarr, potlogart, substantivele terminate la singular în r, îI au pe acest r pronunţat muiat. Etirnologia cunoscută: rus. Samovars. (Grig.op. cit. p. 613) cu prefacerea lui o neac. în (1. (Poate că e mai corect să se zică şi literar samaoar, În loc de samovar). Samavolnic (pI.- el) s. 111. Nesupus, nedisciplinat. Grigorovitza, op. cit. p. 613, traduce subst. samavoh.niks prin "o persoana arbitrară. Aceeaşi sernni­ Iicaţie i-o dă şi Candrea (Dicţ. enc. ilus, p. 1099). Sobranle (pl.-il) s. f. Adunare, Întrunire. sîat, Qlnvăţătoril şi preuţlt îs cheamaţ la sobranii. "Ce stay la sobraniy?!" [sfaturi] Se spune ironic cuiva care stă prea mult de vorbă şi nu-şi caută de lucru. Vine dela rus. sobranie. (Grig. op. cit., p. 640). Soviste Educatie, bunăcuviinţă, (Intrebuintat de obiceiu la singular). "Credem [credeam] ci eşti om cu souisti, da eşti mai gros gi obraz dicît un Ţigan din şatrî", [246] 246 bIOMID STRONGAHU Te-am lasat la souisii ; si ti văd si ispravi ai Si-l11 fasT'. Imprumutat din rus. eooeet .. =conştii'nţă. (Grig. op. cit. p. 641). Sud (pl.-uri) s. ef. Judecată: "L-o dat in (la) sud. E rus. suds: (Grig. op, cit. p. 663). Vagzal. Insearnnă gară. Este însă şi nume propriu de oraş. Anume e oraşul Pîrliţi, prima gară dela Vasile Lupu spre Chişinău. Acestui orăşel (căruia i se spune, de altfel, şi Pirliti- Tirg, prin diferenţiere de Pirliti-Sat, în apropiere de el) i s'a. suprapus numele de Vagzal fiindcă la o margine a sa e gara. Cuvîntul vag zai, care să însemneze gară, lipseşte în dicţionarele lui Tiktin şi Candrea. L-am întîlnit însă într'o poezie folcloristică, publicată Într'un ziar, nu ştiu anume care, pe care o redau aici, păstrînd orto­ grafia originalului desprins din acel ziar: Beţivii El lucrează cu ciocanul Iar eu beau cu kilogramuL Câte kilograme beau Atâtea bâte eu eau. [sic. e-l Nu ştiu bâte sau ciomege Dar de şale nu pot merge. Hai femeie la prăşit, Nu pot, m'am îmbolnăvit. Dacă tu nu mergi femeie Eu mă duc atunci să beu. Stai bărbate, merg şi eu. Nu femeie că ţi-e rău. El lucrează cu căruţa Dar eu car cu pestelcuţa. EI se duce la văgzal (I) Si eu beau cu un muscal, , 1) Văgzal = gară. (Auzit dela F. M. Stratan culeasă de Stratan I, elev). [247] DIN GHAIlJL HASAHAH8AN 247 ==== Zapas (adj) şi zapasniţă (pl.vţe) s. f. "iy ghini sî ay intotdeauna şî lucruri di zapas" . Etimologia o găsim la Grigorovitza, op. cit. p. 181. Derivă din rus. za­ pasnbl sau zapasno: = "de provizie, de rezervă". Zapasntţă e denumirea femeilor a căror bărbaţi în vîrstă, circa 50 ani, erau mobilizaţi în rezervă. Cuvîntul lipseşte în limba rusească, cel puţin în dicţionarul lui Grigorovitza. E, prin urmare, o creaţie pe terenul limbii rornîneşti, ca multe altele, asupra căror ar fi de dorit să-şi extindă cercetările oameni mai competenţi decît mine. Dlomid Strungaru o mărturie hotarnică din anul 1795 In colectia de Documente privitoare la familia Callimachi, d-l profesor N. Iorga - rezumând cererea Căminarului "Ale­ xandru Calimahi" către Divanul Cncjiei Moldovei, de a i se da ,.ţidula poroncitoare către cinstita Vornicie de aprozi" spre a putea vinde, "cu sultan-mezat", casa sa din "mahalaua Munte­ nimil-de-sus, în drumul Păcurariului, lângă ţintirimul bisăricii Prepadoabnei Paraschivii" - aminteşte şi de raportul Vornicului de Poartă, din 13 Mai 1808, cu privire la cerere. VornicuI a in­ trebat şi epitropii bisericii "ce au scrisorile la mână, breasla croitorilor" şi a văzut şi hotarnica din 26 Aprilie 1795 ') Suntem în măsură să publicăm, în întregime, această mărtu­ rie hotamică din 26 Aprilie 1795, pe care am găsit-o în biblioteca părintelui pensionar Victor Gervescu din Roznov-Neamţ. Ea e scrisă de două măni deosebite, pe o jumătate de coală format 23126. Iată-i cuprinsul: Facu aciastă mărturii, că după jaloba ci-au dat Ia Pre înălţat Domnul nostru Măria Sa Mihail Costantin Sutul Vvd., Tudosie preotias a arăpuosatului preot Ioan, ca să-ş hotărască I) N. larga: Documente Callirnachi, val. II, pag, 38 [248] 248 CONST. ŢUReu locul casii sale, am fost rănduit, de d-lui Ioan Cantacuzino veI loglt, ca să mergu la stare locului, să cercetez 'prin mahalagii di pin pregiur şi răzăşii numitii priotesii. Deci, după poruncă, mergănd la stare locului. ot Mahalaoa Muntenimii de Sus şi străngănd mahalagii şi răzăşii di pen pregiur, întăi am făcut cercetare din hotarnica lui Gheorghi Rugină cruitoriul, din let 1781 lunii 19, carii au cumpărat şi el de la un Ioniţă Bărată apari, în care hotarnică să arată că locul casii lui să hotărăşti dinspre răsărit, cu locul casii preotului Ioan, unde am găsit şi doaâ petre vechi; cum şi din hotarnica breslii cruitorilor, ctitorii bisericii Prepodobnii Para schi vii, ci este din let 1786 Iuli 28, în care asăminea să arată că să răzăşăşti cu locul preotului Ioan. Şi măsurănd locul numitii preotesii di-a-curmezişul, despre miază-noapti am găsăt 11 stănjăni; dar dispre amiază-ză 13 stănjăni. Care casă cu locul ii au cumpărat. o preotul Ioan tij de la un preot anumi Vasilii, cu livada eii, măcar că mahalagii arată că ctitorii bisericii ar fi luat în ţinlirirnul bisericii ca doi­ trei stănjăni şi câţiva pomi din Ievadă, din locul preotului Ioan, după cum să arată şi în harta ctitorilor bisericii. Şi după cum am aflat, am dat această mărturie, iscălindu­ să şi alti mahalagii. [IscăIiturile indiscifrabile] 1795 Apri! 26 Eu Vasile Dima mărturisesou că pentru Ioan Preutul ştiu că. au stăpănit casa sa, ce-au cumpărat dila părintile Vasle cu locul său şi cu livada sa, pe loc Gospod. Aşee ştiu şi mărfuri- sescu. ' Eu mursăiu mahalagiu vechi, mărturisescu di pe cum am apucat stăpânire preotului Ion, că au stăpânit casa lui cu locul său şi cu livada şi îngrădită, care sintu şi stălpii porţii faţă. Aşe ştiu şi mărturisescu cu sufletul meu. Eu Vasle, Iăştaş Gospod, mărturisăsc cu sufletul meu că dumnealui pita riul Ioniţă Cerchez au dat trii stănjăni, din locul dumisale, bisericii, numai să nu fie preutul Ion supărat pentru locul casăi sale. Aşă ştiu şi mărturisăscu. , Această mărturie am scris eu şi am iscălit. Dimitrache Barcila Publicarea acestei mărturii o facem într'un îndoit scop: Ea poate servi, foarte bine, ca un adaos Ia actele "Bisericii [249] o MARTURIE HOTARNICA DIN ANUL 1795 249 Sî, Paraschiva-de-sus", strânse de d-l profesor N. Iorga in co­ lectia de Inscripţii din Bisericile Romăniei 1), dar e în măsură a limpezi şi unele erori strecurate în publicaţiile de specialitete. Intrucăt, cum prea bine se ştie, în Iaşi sunt astăzi două biserici cu hramul Cuvioasa Paraschiva, să încercăm a lămuri lucrurile. In Anuarul Casei Bisericilor pe 1909, la pagina 319, se aminteşte de biserica Sî. Paraschiva - filială a bisericii Si, Nicolae-de-sus - ca "s'a clădit la 1853 şi s'a reparat la 1862". La pagina 318 e vorba de o altă biserică SI. Para schi va (mito­ oul maicelor) - filială a bisericii Banu - care "s'a reparat la 1818 şi la 1850". Această din urmă biserică. numită simplu şi "Biserica Mitocul Maicelor" (dela Agapia şi Văratic), este "la SI. Pa­ raschiva cea nouă" - cum ne arată o însemnare din 5 August 1813 2). Aşa dar nu despre ea poate fi vorba în mărturia noastră. N. A. Bogdan, în monografia sa Oraşul laşi 3), scrie că bi­ serica Prapodoamna din Păcurari s'ar fi clădit pe la 1852-58, de către poetul Costache Conachi, lângă nişte case ale sale, cam pe unde e azi clădirea şcolii normale de fete. Afirmaţie neexactă, căci poetul nostru a murit la 1849. Curioasă mi se pare, dealtfel, şi informaţia din "Anuarul' Casei Bisericilor", care spune că biserica "s'a clădit la 1853 şi s'a reparat la 1862". Admiţând că ea s'ar fi clădit (din piatră) la 1853, pe, locul uneia mai vechi, desigur din lemn, se poate ca în 9 ani să se strice în aşa hal, ca să trebuiască reparată ? Ceeace-i sigur; e că biserica aceasta e mult mai veche. La 25 Iunie 1810, Spatarul Şărban Negel trimitea 310 lei lui Alecu Ca Iim ah .... " 100 lei la facire bisăricii Prepodoamnii 4)". Anterior o găsim pomenită în mărturia noastră, care aminteşte alte două hotarnici mai vechi: a "breslei croitorilor, ctitorii bi- sericii Prepodobnii Paraschivii, ci este din let 1786, Iuli 28 " şi a lui .Gheorghi Rugină Cruitoriul, din let 1781, lunii 19 " , in care se spune că locul acestuia " ... să hotărăşti dispre ră- 1) VoI. II, pag. 115-16. 2) N. Iorga: Inscripţii - voI. II, pag. 198, 3) ediţia II-a, pag. 237. 4) N. Iorga: Doc, Ballimachi II, pag. 45, [250] CONST. TlJf\ClJ �================ 250 sărit cu locul casei preotului Ioan", soţul Teodosiei, pentru care se dă mărturia noastră. Şi încă o chestiune: N. A. Bogdan, în aceeaşi lucrare '), vorbind despre bresle (dela bratstvo = Irăţie, tovărăşie. socie­ tate, corporaţie), aminteşte despre existenţa breslei croitorilor lncă de pe la 1776, fiind pomenită În Condica de lefuri din a­ ceI an (publicată de P. Răşcanu) şi afirmă ca această breaslă se închina la biserica Sf. Gh, Lozonschi, unde-şi avea şi un steag. Oare nu e mai norma! să socotim că breasla croitorilor se inchina la biserica Prepodobnii Para schia, ai cărei ctitori e­ rau 2) şi ale cărei scrisori şi acte le păstrau 3) ? Credem că în privinţa aceasta nu poate exista îndoială. Despre mahalaua munteni mii, pomenită în mărturia nostră, iată ce găsim în aceiaşi monografie a oraşului Iaşi 4) : "Muntenimea-de-sus. Copoul şi Sărăria de azi, se ocupa de boeri de mâna a doua, de slujbaşi ai ocârmuirii şi de mo­ şieri sau podgoreni : asemine se făceau pe aici depozite de sare, de var de Orhei, şi de Şteţăneşti etc ... Tot aici fusese in­ stalată poşta veche şi diligentele la înfiinţarea lor. , Muntenimea-de-mijloc se afla pe coasta dealului Sărăriei şi cuprindea diferite locuinţe de slujbaşi şi curte ni boereşti. Muntenimea-de-jos - Ţicăul actual locuit In mare parte de sărăcirne, muncitori de pământ, slujbaşi boereşti etc ... " Câteva nume: Tudosia preotului Ioan, Gh. Ruqină Croito­ rul, Ioniţă Bărată aparul (sacagiul), sernnatarul (indisciîrabil) rănduit să facă hotarnica, preotul Vasile; apoi martorii: Vasile Dima, Mursăiu, Vasile [uştaşul oştean (cu fustă) domnesc, pi­ tarul Ion Cerchez, Prepodobna (prea împodobită) şi, în sfârşit, Dimitrache Borctla, scriitorul mărturiei, credem că pot fi notate cu interes. Constantin Turcu 1) pag. 341. 2) mărturia noastră. 3) N, Iorga: Dac. CaJlimachi II pag. 38, 4) pag, 83. [251] CUVANTUA MARTOLOG Cuvântul martalog 251 1 1 I Tiktin are, în al său "Rumăniscb.Deutches Worterbuch", cu­ vântul martaloq pe care-I află în limba română. Acest cuvânt nu-l pomeneşte Dictionarul rom. al lui Lazăr Şeineanu şi mi se pare că nici alte dictionare nu-l au. In ce priveşte înţelesul ouvăntu­ lui, Tiktin spune că înseamnă: "Art griech. Soldner der Turken", adică un fel de soldaţi Greci năirniţi în oştirea turcească. Lu- . crul însă nu e tocmai aşa. Atrag atenţia că în revista Prilozi za knjizeunost, jezik, istoriju i [olklor, care apare în Belgrad, capitala Jugoslaviei, sub direcţia profesorului uni. versitar de acolo Pavle Popovic, val. VIII (a. 1928), p. 213.229, e publicată o cercetare amănunţită, după diferite izvoare, scrisă de D. I. Popovic, cu privire la compoziţia acestor .martolos" la singular şi "martolosi" la plural în limba sărbo-croată, Din izvoarele adunate aci de autor se vede că .martolosi", cuvânt de origine grecească, erau nu numai Greci. in oştirea turcească, cum zice Tiktin, ci erau anumite trupe cu o anumită organizaţie şi împrăştiate in diferite garnizoane turceşti, trupe compuse de regulă din creştini, dar nu numai .Greci aceştia, ci încă şi Sărbi şi Vlahi. Autorul acestui articol accentuiează că în compoziţia acestor trupe "marfolosi" intrau mai ales Sărbi, pentrucă dansul vrea să înţeleagă că Vlahii erau tot Sărbi. Problema acestor Vlahi e Încă nedezlegată. D. profesor dela Cluj Silviu Dragomir crede, in publicaţiile sale, că sub numele de Vlahi se înţelegea, în izvoarele în cari e scris cu­ vântul, totdeauna Români; aceasta e însă desigur o greşală, pentrucă uneori sub numele de Vlahi SE; înţelege şi Sărbi. Pe de altă parte e o eroare şi părerea scriitorilor Sârbi, cari susţin că sub numele de Vlahi se înţelegea totdeauna Sârbi. Adevărul e că sub numele Vlahi se înţelegea în vechile izvoare uneori Sârbi, alte ori Români. Eu Însumi ştiu că în Zagreb s. ex., sub numele de Vlah şe înţelege şi astăzi Sârb. Croaţii de acolo au chiar proverbul, pe care-I adresează Sârbilor : niti li moru miere, niti u Vlahu vjere, adică "nici în mare măsură, nici în Vlah credinţă''. Este, de altfel, o mare adversitate, dacă nu chiar [252] 252 ILIE BARBULESBU duşmănie, în Croaţia, şi În deosebi ,în Zagreb, capitala acesteia, între Croaţi (= Hrvati, cum aceştia se numesc ei înşişi pe sine) şi intre Sărbi, pe cari Hrvati (= Croaţii) îi numesc Vlahi. Ilie Bărbulescu Masaryk şi originea concepţiei' Micei Intelegeri Deja în Arhiva din Oct. 1921 arătam aceea ce am repetat şi în No. din 1922, XXIX, p. 534 : că originea ideii despre for­ marea Micii Intelegeri de dupa războiul trecut se află deja la cehul Havlicek, în vremea revoluţiei din 1848 în Austria. In revista din Praga: Prager Rundschau, a. VI, Iasc. 4, (a. 1936), p.304, care apare de 6 ani sub direcţia profesorului universitar de acolo Dr. Kamil Kroîta, azi ministru de externe al Cehoslovaciei, d. Traian Ionescu-Nişcov publică un articolaş cu titlul "Masaryk und die Rumănen", în care adună, din scrie­ rea d-lui Masaryk Weltrevolution şi din alte scrieri cehe şi ziare româneşti, date despre atingerile fostului preşedinte al republi­ cei cehoslovace cu Românii în vremea războiului mondial. Din însemnările lui Masaryk Weltrevolutioll d. Tr. Ionescu-Nişcov ex­ trage următoarele: "Ideia Mieei Intelegeri era întradevăr, ca să zic, aşa, în aer... cunoştinţa personală şi conlucrarea noastră cu Românii în Rusia erau sâmburele Triplei alianţe ... Planul meu este: 'noi, Iugoslavii şi Românii vom forma un puternic închis Trio. (.Der Gedanke der Kleinen Entente lag freilich sozusagen in der Luft... Die personliche Bekantschaft [în 1917 şi 1918] und unser Zusammenwirken mit den Rumănen în Russland waren der Keim des Dreiverbandes ... Mein Plan ist: wir, die Jugoslaven und die Rumănen werden ein festzusammengeschlossenes Trio biIden"). Asta o scrie Masaryk deja pentru .anul 1919, când el a prezidat, ca preşedinte al Republicei, primul consiliu de mini­ ştri în care era şi Beneş. Aşa că din izvoarele ce am adus eu în mai sus pornenitele numere al Arhioei, precum şi din aceste date adunate aci re­ zultă că originea ideii despre crearea Mieei Intelegeri se află în Cehia (Boemia) din 1848, la distinsul bărbat politic din acea vreme: Havlicek, şi nu e eşită din mintea celor ce au pus-o Ia cale şi realizat-o în 1920, ci aceştia au luat-o dela el. Ilie Bărbulescu, [253] SARDATOHIREA Ş[ PERSONALITATEA D-LUI MOSES GAStER 253 Sărbătorirea şi personalitatea ştiinţifică a d=lui Moses Gaster In August 1936 d. Moses Gaster, fost cetăţean al României până în anul 1885, iar acum de mult mare rabin şi cetăţean britanic în Londra şi un învăţat de seamă în domeniile FolkloruIui şi al Filologiei române în sensul larg al acestui din urmă cuvânt, a împlinit 80 de ani de viaţă' şi peste 50 de ani de activitate ştiinţifică pe care a început-o pe când trăia în ţara noastră şi era cetăţean român. Filologii din Anglia I-au sărbătorit acolo, ne spune ziarul A aeoânu, iar presa engleză i-a scris articole pline de laude. Nu I-au uitat - cum se şi cuvenea, de altfel, ­ nici unii din presa dela noi, - aşa d. Barbu Lăzăreanu în A­ deoerul dela 27 August c. - care şi cu prilejul sărbătorirei, dar şi mai nainte, când se pusese Ia cale aceasta, a scris despre d. Gaster articole de laude, pe cari şi eu le socotesc în parte meritate. Zic, meritate, pentrucă d. Gaster, inspirat de ştiinţa apusană, e un învăţat deschizător de drumuri noui în FolkloruI şi Filologia română, iar aceste ramuri ştiinţifice interesau Ştiinţa în genere, deci şi pe cea englezească din care ele fac parte integrantă şi care l-a sărbătorit. Drum nou a deschis, în adevăr, în anul 1883, prin publicarea cunoscutei sale cărţi Li­ teratura populară română; căci o aşa scriere, cu tendinţa' de a ne arăta viaţa spirituală trecută românească, nu exista până atunci la noi. Această lucrare e de seamă, e drept, dar trebuie să precizez, căci mi se pure că această precizare nu s'a făcut până acum, că ea e ast-fel, numai prin drumul nou ce deschide cercetărilor noastre în domeniul Folklorului, anume fiindcă ea e cea dintăi în Ştiinţa românească, care tratează acest subiect, ('1- dunând pentru el un bogat material; nu e însă de seamă şi prin orizontul ei de vedere care nu-i destul de larg; căci ea nu cunoaşte şi literatura populară slavă, prin care s-ar fi înţeles şi explicat altfel de cât a explicat d. Oaster literatura populară românească şi nu cunoaşte nici pe cea maghiară populară. A­ ceastă scriere este inovatoare numai în sensul cum inovatoare este şi cartea Basmele Române a lui Lazăr Şeineanu, adică numai în sensul că, inspirat şi acesta de Ştiinţa apusană, face [254] 254 lUI!: BAllBULESCU un studiu care nu se Iacuse înainte de dănsul despre acest su­ biect de Folklor: Intocmai ca a lui Gaster, şi aceasta a lui Sei­ neanu e de seamă numai prin drumul nou ce deschide, studiind ea cea dintăi, cu bogate materiale, basmele române, dar nu şi prin orizontul ei; căci şi cartea "Basmele Române" nu cunoaşte de cât prea puţin literatura slavă şi maghiară prin care basmele noastre s-ar fi înţeles şi explicat altfel de cât la Şeineanu, cum spunea, deja la apariţia ei, răposatul profesor dela Universitatea din Viena. Jagic.. în o recensie ce i-a făcut în Archio ţtir sia .. oischc Philoloqie, XVIII (an. 1896), p. 295. In adevăr, Jagic îi reprosa atunci: "Und so, glaube ich, kann und darf in einer so ausiuhrlich angelegten Forschung uber die rurnănischen Volks­ mărohen, wie dieses schone Werk des Herrn Şăinenu ist, das elaoische und, fiigen wir es gleich hinzu, auch das maqţşarische Yoikemărchen nicht gănzlich iibersehen werden. Ich hătte also erwartet, dass vor dem Capitel VI, das uns schon in das spe­ ctelle Gebiet der ruinănischen Mărchenkunde hineinbringt, je­ denţalls der slauischen urui dann aucn der maqţjartschen Foi­ klorlsiik einige Worte gewidmet worden wăren li, Mai jos, apoi, Jagic spune că Şăineanu ştie câte ceva din FoJkloristica slavă şi maghiară, dar cu totul puţin; de aceea, înţelege 1. în pasagiul reprodus aci în care sublinierile le-am făcut eu: ar fi trebuit nu numai să citeze, cum face în carte, câte un autor slav cercetător în ale Folklorului (pe Karagic, Mladinov, Afanasiev, Dragomanov), ci să trateze şi despre Folkloristica slavă şi maghiară, înainte de a Întra în cea română specială care începe cu capitolul VII al lucrării sale "Basmele Române", Aceeaşi lipsă, ca la Şăineanu, se constată şi în a lui Gaster Literatura populară română: citează 3,4 scriitori ruşi, bulgari şi sărbi (Tichonravov, Veselovski, Karagic, Novakovic etc.) , dar nu Întră în cercetarea Folkloristicei acestor popoare, ca să arate ce e de fapt din aceşti slavi la Români şi nu ne e venit din alte păi ti; aceiaşi lipsă e Ia Gaster şi cu privire la Folkloristica maghiară, ba aşi mai adăuga că e şi cu privire la cea grecească şi albaneză, în caz că admite teoria lui Rossler despre Români Drum nou a deschis d, Gaster şi prin publicarea, în a­ nul 1891, a Chresiomaiiei române. Dar trebuie să precizez şi ari, că acest drum nou consta numai din faptul că nimeni înainte de dansul nu mai publicase o aşa lucrare cu extracte din texte 4. - [255] SAR8ATORIREI\ ;;, l'��HSONALlTAT1�A D-LUi MOSES UASTE:R 255 tipărite şi din manuscrise, din care să reia să şi să se vadă dezvoltarea In timp nu numai a limbii române, ci şi a literaturii noastre. In ceea ce priveşte executarea acestui plan, însă, mo­ dul cum a tipărit acele texte şi concluziile gramaticale scoase din­ trânsele nu aveau nici ele orizontul larg al publicaţiilor de acest fel făcute de către oamenii de Ştiinţă ai vremii apariţiei cărţii; căci îi lipseşte, ca şi la Literatura populară română, cunoaşterea datelor Slavisticei, care i-ar fi arătat că textele române trebue să fie reproduse Ia tipărirea lor, ca cele sIa ve : nu numai cu arătarea cuvintelor prescurtate în original, dar şi cu arătarea literilor suprapuse, precum şi cu reproducerea după original nu numai a unor accente şi semne diacritice, ci a tuturor acestora, pentrucă toate aceste caractere slujesc şi fără de arătarea lor nu se poate obţine cunoaşterea deplin a dezvoltării limbii ro­ mâne şi a Istoriei literaturii acesteia; căci Literatura română era, în perioada de câteva veacuri a Slavonisraului Cultural, o imitaţie cu totul servilă a celei slave - şi în subiectele ce trata şi în modul de tratare al lor, şi în ortografia, imitată după diferitele şcoli literare sIa ve, cu care scriau ai noştri limba ro­ mână a acestor subiecte. Dar din modul cum a tipărit această Chrestomatie română d. Gaster, nu se vede acestea şi deci nu se poate cunoaşte deplin şi exact nici limba română a textelor acestora şi nici dezvoltarea ei şi a literaturii române. Intr-ade­ văr, ca să dau numai câteva exemple, limba română nu a zis nici odată: genetiv-dativ cărătii, cum pune autorul în Gramatica din Chresiom. Rom., 1, p. CXVI, ci numai cărţii; nici odată nu s-a vorbit româneşte fapteale, cum spune d. Gaster aci, ci nu­ mai faptele sau fapiiie. Nici odată nu s-a zis româneşte mieau, cum pune la p. CXX a Gramaticei, ci numai mtea sau miu, meu, şi nici odată meali ci numai mea. De asemeni nu se zicea ro­ mâneşte nici grâeştea sau qrăâşie, mântuăscă, cum spune d. Gas­ ter la p. CXLV, ci numai qrăiaşte, qrăeşte, mântuiască. Cunoaşterea Slavisticei cu datele ei despre vechi a ortografie i-ar fi arătat acestea d-lui Gaster. Apoi, în originalul ms, al Psaltirei Scheiane (vezi-l în Iototipie la I. Bianu) e accent nu numai la K:6(H)T(\!lf, ci şi pe 'le; În Chresi. 1'0111. p. 1 însă, nu e accent pe f din 'lE. In fotolipie e semnul,\,\înclinat spre stânga deasupra lui 8. din cuvântul CT.ih şi din �\(H)TY.X" dar la d. Gaster nu e acest semn; acelaş semn, Jar inclinat spre dreapta, II, e în original şi pe @ din cuv. s�@" [256] 256 iLIE DARDULESCti şi pe cu" din cuv. HCU" Wl'4\ , dar în Chrest, rom. nu e. Afară de '1' ,\\" astea 'in original e scris cu consunantele suprapuse: ;f\nJ>jJd, MH'S m " Px.cx' AH, pWAS etc. ; la d. Gaster însă, aceste suprapuneri nu sînt nici măcar menţionate în vre-o notă, dacă nu-s reproduse in transcriere, ci e pus pur şi simplu Jjlntl\pd'J', i\f,\\HSi\ ptl\CZAHm, PWASi\, ceeace' constituie, de asemeni, o eroare. Şi aşa mai are încă alte erori. Toate aceste lipsuri la amândouă scrierile de cari vorbesc ale d-Iui Gaster, pe cari d. Barbu Lăzăreanu le numeşte greşit şi exagerat .,opere monumentale", in loc de a le zice cu un ter­ men mai potrivit, in articolul său despre "Cei 80 de ani ai d-Iui M. Gaster" (reprodus in rezumat şi de Prager Presse din 7 Oct. 1936), provin din necunoaşterea datelor Slavisticei 'de către d. Gaster, care nu ştia nici o limbă slavă din care să poată scoate materiale şi deci învăţături pentru lărgirea orizontului lucrărilor sale despre limba şi literatura Românilor. Că în ade­ văr nu ştia nici măcar limba slavă a textelor cari circulau pela noi, se vede chiar în ceea ce dânsul spune în Literat. popul. rom. la p. 333, despre Sbonnicul manuscris slavo-bulgar dela Arhiva Statului din Bucureşti, despre care scrisese B. P. Hasdeu cu privire la legenda populară despre Solomon. Domnul Gaster însuşi declară aci că nu-l poate utiliza în cercetarea sa cu' privire la Solomon, pentrucă "din nefericire este d. Hasdeu prea laconic in descrierea acestui sbornic". Deci ca să-I poată utiliza, d. Gaster aştepta să citească Hasdeu acest sbornic slav. Această necunoaştere a limbilor slave nu-şi poate avea nici o justificare în Ştiinţa vremii acelea (a. 1883) dela noi, sub motiv că pe atunci nu se cunoştea la noi Slavistică, pentrucă în vremea apariţiei cărţilor d-lur Gaster Slavistica începuse deja să fie considerată indispensabilă şi aplicată la cercetările şi pu­ blicaţiile textelor noastre de către B. P. Hasdeu şi episcopul Melchisedec, ba chiar şi de Papiu Ilarian care tipări texte ciri­ lice în al său" Tesauru de monumente istorice". Dar chiar dacă nu ar fi cunoscut alţii indispensabilitatea studiilor de Slavistică pentru noi, trebuia să o observe, anticipând chiar viitorul şi înîruntănd, adică corectănd, prezentul, autorul care voia să scrie despre Literatura populară română şi Chrestomatia română, [257] 1 e , I I ! i - Sc\fiHATORIR.EA ,?I l'EHSONf\UTATEA Il-LUl MOSES GASTF:�' 257 spre a da acestor subiecte ale lor, ale cărţilor acestora, orizon, tul Iara ce-l cerea metoda Ştiinţei moderne de atunci; dănsul b trebuia să înveţe această Ştiinţă a Slavisticei, prin cunoaşterea limbii slave a textelor rornăno-slave, aşa cum istoricul Gheor­ ghe Ghibănescu,-mort In Iulie din acest an, în vârstă de 72 de ani, deci nu mult mai tânăr de cât Gaster, ci numai cu 8 ani,­ IIltelegând indispensabilitatea cunoaşterii limbii slave pentru cercetarea şi luminarea Istoriei politice şi sociale a Românilor, a învăţat, deja acum vre-o 50 de ani, această limbă şi cu ajutorul ei aputut citi textele şi documentele istorice ale trecutului şi dez­ voltării Principatelor Române, în cari s'au produs, au trăit şi s-au desvoltat şi Literatura română şi textele Chresiomaiiei ro­ mâne ale d-lui Gaster, Aşa, ca Ghibănescu, ar fi trebuit să facă şi d. Gaster, pentru ca cele două scrieri ale sale să. fie, prin' metoda lor, la nivelul Ştiinţei moderne din vremea când, în 1883 şi 1891, au apărut. Numai fiind astfel lucrate, s-ar putea zice despre ele că sănt "monumentale". Căci monumentale sunt numai acele opere cari co­ rectează prezentul şi chiar anticipează vremea ce o vor răz­ bate după ce au fost îăurite. Spun acestea nici decum spre a scădea pe d. Gaster în ochii contimporanilor, cari, ca s. ex, d. Barbu Lăzăreanu, poate nu s-au gândit la aceste date ale mele În aprecierea lucrărilor şi personalităţii sale ştiinţifice, ci, sper că voi fi Inteles, ca să fiu obiectiv şi drept, ca să-i determin Jocul şi valoarea în Ştiinţă, cu acest prilej, şi ca să nu mai las Joc exagerărilor 1) mai mult ori mai puţin tendenţioase. Căci, încolo, recunosc şi eu că d. Gaster a deschis, prin aceste scrieri ale sale, drumuri noui în Ştiinţa românească, fiind că a studiat, deşi cu orizont îngust, cel dintâi Literatura noastră populară şi s-a gândit cel dintâi să dea, în Chrestoma­ tia sa, un tablou, cu toate că şi acesta necomplet, al dezvol­ tării limbii şi literaturii române. De aceea am spus la începutul acestui articol că i se aduc laude-nu în total, ci numai în parte meritate. . De altlel spre a nu mai lăsa loc aprecierilor tendenţioase 1) Căci e o depreciere \ nemeritată a activităţii d-lui Gaster cele scrise de d. proî, secundar I. Şiadbei în broşura acestuia Ştiinţă şi Im­ provizaţie, Iaşi 1925, p, 28-33. [258] 258 ILIE BARBULESCU ==================== şi exagerate, trebuie să spun şi că frumosul nume de om învă­ ţat şi-l câştigase d. Gaster deja în a. 1883, când a apărut cartea sa Literatura populară română şi când era în vârstă numai de 27 de ani. Acest nume şi-I căpăta atunci mai întâi mulţumită acestei scrieri care, afară de rezervele arătate aci de mine, era, în adevăr, de valoare deosebită, întru cât, prin materialele ce conţinea deschidea un drum nou cercetărilor de Folklor româ­ nesc ; dar trebuie să se recunoască, că şi-a câştigat acel nume şi mulţumită zgomotului ce făcu, atunci, în jurul persoanei au­ torului cărţii, Mişcarea Socialistă Internaţională şi Naţională, din care făcea parte şi în sensul căreia activa d. Gaster politi­ ceşte în România. Căci dănsul chiar fu expulzat, ca socialist, în 1885, după ce de doi ani îi apăruse Literatura populară română a cărei valoare îl pusese in evidenţă şi îi creiase nume de învă­ ţat de seamă,-exagerând într'o măsură, cum s-a văzut din cele aci arătate mai sus, acea Mişcare Socialistă Internaţională şi Naţională (despre care pomeneşte şi d. 1. C. Atanasiu în cartea sa, premiată de Academia Română, Mişcarea Socialistă (1881 1900). Bucureşti 1932, p. 184). Atunci d. Gaster se duse la Londra, unde, el socialistul, îmbrăţişat şi ajutat de Socialism, ajunse în cele din urmă ceea ce e astăzi: mare rabin. Cu acest prilej deja, Socialismul exageră valoarea Literaturii populare ro­ mâne, ca azi d. Barbu Lăzăreanu, pentrucă voia să arate lumii ce oameni de seamă sânt membrii Socialismului, între cari d. Gaster, Mă întreb şi cred că nu mi se ia în nume de rău: s-ar fi vorbit oare aşa de mult şi cu aşa de mare laudă de d. Ga­ ster, dacă nu făcea deja atunci parte nu numai din Socialism, ci poate şi din Francmasonerie? Căci, în orice caz, numai prin faptul că dănsul poseda acea operă de seamă' în Ştiinţă, - ca simplu om, de Ştiinţă, fără a face parte din vre-o grupare (ca Socialismul) sau ca aceste două (Social. şi Francmasoneriaj-> nu se explică destul îmbrăţişarea ce o avu în Londra şi prin care aci ajunse chiar mare rabin. Fiindcă, orice s-ar zice, En­ gle'zii nu-şi puteau da seamă că era de însemnată valoare scrie­ rea lui Gaster din Folklorul românesc pe care ei nu-l cunoşteau. Aşa că, desigur că numai faptul că d. Gasrer nu lucra singur in Ştiinţa ce o făcu, ci că făcea parte din una sau a­ măndouă din aceste grupări, cari îşi ajutau pe ai lor, până chiar a nedreptăţi, prin "conspiraţia tăcerii" mai ales, dat şi prin de- _1' 1411.,;11 •• ggl .. I·;I -I�·,""'II-IJI,1$.- [259] SARBATORIHEA ŞI PER$ONALITATEA D-LUI MOSES G.4STER 259 precieri voite, pe alţii cari nu fac parte din ele, numai acest tapt explică şi satisfacţia ce dobândi d. Gaster in Mai 1929, când Academia Romănă a ţării, România, care in 1883 îl expulzase ca primejdios aşezămintelor, Il alese membru de onoare al ei. Suntem de părere că foarte frumos a făcut Academia alegându-I; căci, cum am spus mai sus, d. Gaster era în adevăr om de Ştiinţă şi produsese, între altele, cele două opere de seamă mai sus pomenite. De aceea atât eu personal, cât şi revista Arhiva, pe care d. Gaster a onorat-o cu articole în timpul acestor 15 ani din urmă, de când ea apare pentru a doua oară subt îngri­ jirea mea, ne asociem din suflet şi sincer - şi la sărbătorirea-i de acum în Londra, dar şi Ia alegerea-i în Academia Română după 44 ani dela expulzarea sa ca primejduitor al României a ,căreia este Academia. Nu stau deloc la îndoială să constat, însă, că Academia Română nu l-ar Ii ales în sănul ei după aceşti 44 de ani, dacă d. Gaster ar fi fost în 1929 numai un învăţat care lucra şi lu­ crase operele sale singur şi fără să facă parte din o grupare care a stimulat atenţia Instituţiei noastre pentru dănsul, Căci Academia Română, altfel, nu se prea prăpădeşte după Ştiinţă şi oamenii cari măresc Ştinţa prin lucrările lor. Dovadă e că pe izolatul Lazăr Şăineanu, care a scris numeroase lucrări tot aşa de însemnate şi nici decum inferioare celor ale d-lui Gaster în domeniul Filologiei Române şi în al Folklorului, nu I-a ales membru al ei; căci Şeineanu nu făcea parte din nici o grupare, pe cât ştiu, care să fi intervenit pentru dănsul spre a se prea­ mări, prin astă intervenţie, pe sine. Tot aşa nici pe d. prof. Candrea dela Universitatea dela Bucureşti nu l-a ales Acade­ mia Română, cu toate că şi acesta a lucrat mult şi nu inferior d-lui Gaster pentru Folklorul şi Filologia Română; căci nici pentru acesta nu a intervenit vre-o grupare, desigur, el lucrănd deaserneni izolat. Aşa că, domnului Gaster i-a recunoscut meritele, şi l-a ales membru de onoare nu pentru că are aceste merite, ci fiindcă dansul va fi făcând parte din Francmasonerie, care, ea, a intervenit, desigur, pe lângă diferiţi academicieni de ai noştri cari de asemeni sunt Fracmasoni. Aşa explică unii alegerea d-lui Gaster în Academia Română şi aşa trebuie să fie. De nu era aşa, în grup, nici meritele d-lui Gaster nu erau să fie recunos­ cute şi nici dănsul nu era să aibă mulţurnirea de a fi membru [260] .260 lUR BAHBULESCU de onoare al Academiei, cum nu a fost nici izolatul Lazăr Şei­ neanu şi cum nu e nici izolatul prof. Candrea, Eu sunt adânc convins de aceasta, pentru că văd cum se combină lucrurile în societatea românească. De cât, cu părere de rău trebuie să ac­ centuiez că acest sistem, de a nu onora numai Ştiinţa şi pe cel ce o creşte prin scrierile sale, ci interesul de grupare, nu face onoare Academiei Române, ci dimpotrivă. De aceea nu ne­ dreaptă a fost eşirea violentă a d-lui prof. univ. A. Rosetti în ziarul Facla din 30 Mai 1936, unde spune, între altele, că: "din nefericire, alegerile dela Academie, cu rare excepţii, sunt opera unor coterii", cu toate că şi dănsul nu e izolat lucrător în Ştiinţă, ci în anumite momente, se bucură şi se foloseşte de sprijinul, în chipuri diferite, al Fracmasoneriei; căci, mi se spune că şi d. A. Rosetti face parte din această grupare de ajutare şi înălţare a membrilor ei, prin exagerarea mult a valorii lor şi prin "conspiraţia tăcerii" faţă de valori reale nelracmasone. Dar probabil că această eşi re violentă a a-lui Rosetti se dato­ reşte intereselor a doi sau mai mulţi din aceeaşi grupare sau coterie, cum spune dănsul, aspiranţi. în acelaşi timp, la demni­ tatea de membru al Academiei, sau ea se datoreşte faptului că d. Rosetti e într'o loje Iracmasonicăviar altă parte din acade­ micieni este în alta. Căci, precum se ştie, avem în ţară două mari organizaţii îrancmasonice, adversare între ele - una con­ dusă de un om politic, iar cealaltă de un literat. Dau aceste din urmă observaţii şi sugestii ca materiale, cu găndul ca ele să slujească celui ce ar voi să cunoască spre a scri căndva Istoria spiritului public modern la Români. Căci e însemnat şi valoros, pentru Istoria aceasta, nu numai ceea ce se vede şi se arată în desfăşurarea vieţii noastre publice,' ci 'mai GU seamă ceea ce nu se arată şi nu se poate, deci, vedea de toată lumea ci numai de unii cari ajung - prin împrejurări ­ să cunoască dedesubturile sau culisele faptelor noastre sociale. Tot aşa materiale dau, de altfel, şi mai jos la articolul despre ,.Personalitatea ştiinţifică a lui Gh. Ghibănescu", p. 266. Ilie Bărbulescu [261] SCHIITOHII IN �TIINTA ŞI LlTEHAŢI1 Scriitorii în Ştiinţă şi literaţii 261 In anul 1930, distinsul nostru scriitor de Beletristică, d. Mihail Sadoveanu, a împlinit 50 de ani de viaţă. Cu acest prilej, librăria Socec şi Comp. din Iaşi şi-a propus să-i ofere un Al­ bum, în care diferiţi intelectuali ai Iaşului să-şi scrie ceva din .gandirile lor. Pentru aceasta a trimis invitaţii scrise. Am primit şi eu o aşa invitatle, la care am răspuns cu plăcere prin ur­ mătoarele rânduri, pe cad le public acum în Arhiva spre a sluji ca material la o eventuală "Istorie a spiritului public la Români" : Cu prilejul împlinirei vărstii de 50 de ani, pe care ţi-o sărbătoresc admiratorii şi prietenii, ni urez şi eu, iubite domnule Sadoveanu, să fii şi de acum înainte, tot aşa de fericit cum ai fost prin naştere. Da, te-ai născut fericit, pentru că ţi-a dat Dumnezeu darul de a fi literat, adică beletrist de talent, iar nu om de Ştiinţă talentat. Creatorul beletrist îşi făureşte creaţiile sale literare numai din observarea naturii fizice sau sufleteşti, prin intuiţia inspirată a minţii şi căldura simtirii sale alese, mai totdeauna Iăcăndu-şi din viaţă un sport distractiv cu preumblari prin îrurnuseţtle acestei naturi, sau vânând şi pescuind ca durn­ nea ta; altă muncă decât aceasta şi aceea a stilizării care-s, evident, relativ foarte uşoare, nu face beletristul de talent, spre a-şi făuri creaţiile sale. Omul de Ştiinţă talentat însă, iubite d-le Sadoveanu, îşi făureşte creaţiile sale ştiinţifice (descoperirile de adevăruri) nu numai din observarea, liniştit sau petrecănd ca la sport, a naturii prin intuiţia inspirată a minţii şi căldura sim­ ţirii sale alese, ci el, pentru ca să {acă această observare tre­ bue mai întăiu să-şi canonească trupul şi mintea printr'o muncă istovitoare care-i pregăteşte posibilitatea acestei observări : în­ văţănd fel de fel de limbi şi citind fel de fel de cărţi ori docu­ menle vechi şi noui, dacă-i filolog sau istoric, cercetând In la­ boratoare, dacă-i naturalist, trudindu-se până la jertfire de sine, în urmărirea unei boale sau la aplicarea Ieacurilor, dacă-i medic şi aşa mai departe. E dar straşnic de greu să fii talentat crea­ iar într'ale Ştiinţei şi e evident, foarte uşor, comparativ, să fii creator de talent în Beletristică; cu toate că şi una şi alta, a­ dică şi Ştiinţa şi Beletristica, se întemeiază pe intuiţia inspirată şi căldura simţirii lui, adică a creatorului. [262] 262 ILIE BARBULESCU ====== De aceea spun că dumneata te-ai născut fericit, iubite domnule Sadoveanu. Dar eşti fericit în viaţă, încă şi pentru că creaţiile beletris­ tilor, ca dumneata, pot fi citite, înţelese şi apreciate uşor de multă, foarte multă lume, fără o pregătire prealabilă prea deo­ sebită; îi e aproape destul acestei multe lumi, pentru aceasta, să aibă, ca şi creatorul beletrist, mintea naturală şi simţirea-i mai mult ori mai puţin impresionabiIă. Creaţiile omului de Ştiinţă, însă, nu pot fi înţelese şi apreciate de cât de puţină. foarte puţină lume, fiindcă, pentru înţelegerea lor trebuie o muncă pregătitoare într'ale Istoriei sau Filologiei, într'ale Ştiin- • ţelor Naturale, lntr'ale Medicinii şi aşa mai departe; şi pregă- tirea asta, care-i destul de istovitoare şi ea, nu o au decât foarte puţini. De aceea creatorul belestrist poate avea, ca dum­ neata, mulţumirea, fericirea dacă vrei, de a-şi vedea creaţia îmbrăţişată de mulţimi şi de a fi sărbătorit de acestea, pe câtă vreme creatorul de Ştiinţă nu poate avea această fericire, pentru că în jurul lui nu există acei mulţi cari să-i poată aprecia crea­ ţiile la dreapta lor valoare. Iată, iubite d-le Sadoveanu, de ce eşti fericit, dela naşterea-it şi până astăzi: pentrucă ţi-a dat Dumnezeu să fii beletrist de talent, iar nu om de Ştiinţă talentat. Dar, tocmai fiindcă ti-a fost ursit să nu te canoneşti trăind, siărşeşc aceste rânduri ale mele urăndu-ţi şi să nu uiţi niciodată de generozitatea pe care senatorii Romani o cereau sărbătorind pe împăraţi: "Să fii mai fericit de cât August şi mai bun de cât Traian fi. Prof. Ilie Bărbulescu laşi 8 Noembrle 1930 Personalitatea ştiinţifică a lui Gheorghe Ght= bănescu faţă de Academia Română şi Doc=' toratul «honoris causas In luna Iulie a acestui an s'a stins din viaţă profesorul secundar pensionar, în vârstă de 72 ani fără 2 luni, Gheorghe Ghibănescu, preşedintele "Societăţii Arhiva", al cărei organ de [263] PERSONALITATEA ŞTIIN'flFlC.\ A LU!. GH. GITIBANESCU 263 exprimare este de 43 de ani această revistă Arhiva. Cu el Ştiin­ ţa istorică românească a pierdut pe unul din cei mai 'devotaţi şi pasionaţi pentru ea slujitori. Căci Ghibănescu cerceta, cu pa­ tima unui pelerin pentru credinţa sa, adevărurile ascunse de vremuri ale Istoriei Românilor, atât pe cele politice, cât şi pe cele sociale ale trecutului nostru: nu găsea linişte, urmărindu-le, încă din cea mai fragedă tinereţe a lui. Pentru ca să poală cu­ noaşte adevărurile istorice reale, Ghibănescu a înţeles de vreme de tot, prin intuiţia puternică .a minţii sale, ceea ce alţii n-au priceput nici până astăzi, după 50 de ani dela prima lui 'tinereţe: că cunoaşterea Istoriei vechi reale a Românilor nu se poate dobândi fără cunoaşterea mai întâi a limbii slave, În care oli­ cialitatea şi particularii Iostelor Principate române au scris gan­ durile şi faptele lor în multe veacuri trecute. Pătruns de această credinţă, Ghibănescu, pentru că în ţara noastră nu existau cursuri de limbi slave, nici chiar în Universităţi, a învăţat singur, ca autodidact, acea limbă slavă scrisă; iar, apoi, cu ajutorul ei a putut. descoperi, în actele redactate Ia noi sJavoneşte, multe fapte istorice pe cari vremea ni le ascunsese în prăluirile ei şi pe cari istoricii de până la dănsul şi din vremea lui nu le cu­ noşteau ; iar pe altele ştiute, dar nesigur sau neprecis cunoscute, ni le-a confirmat şi luminat prin documentele ce el găsi uitate în biblioteci, sau aruncate în podurile bisericilor şi pe la par­ ticulari. Dar Ghibănescu nu se mulţumi ca numai el să ştie cu­ prinsul actelor ce găsea, ci voi să le cunoască şi altii, şi cei­ lalţi cercetători ai fenomenelor Istoriei noastre vechi cari riu le ştiau limba, căci nu aveau tenacitatea lui de a o învăţa. De aceea începe, deja de multă vreme, să le şi publice; şi ele au apărut, în adevăr, în vreo 40 de volume, atât în limba slavă în care erau scrise, cât şi în traducere românească. Drept e că metoda cu care publică aceste documente nu e cea a Slavisticei moderne a acestor 40 sau 50 de ani din urmă, acea metodă pe care am arătat-o de mai multe ori În Arhiva; dar această lipsă nu e numai a vechiului autodidact Gh. Ghibănescu, ci şi a al­ tora mai noui de cât dânsul, ca s. ex. d, profesor Silviu' Dra­ gomir dela Universitatea din Cluj şi membru activ al Academiei Române J), ca să nu mai pomenesc de mai vechiul Găluşcă şi de 1) Vezi Arhiva, XXXV (1928), p. 66 şi Slaula, Vlll Praga, (1929) 4, p. 825. [264] 264 ILIE nARP,ULE�)CU şi mai vechiul Papiu Ilarian în al său "Tesauru de Monumente istorice", Pricina acestui cusur este însă, la toţi aceştia, ca şi la Ghibănescu: că n'au făcut studii de Filologie şi Paleografie slavă, ci numai au învăţat o anumită limbă slavă vie şi ceva din cea moartă literară a lui Ciril şi Metodiu. Slavistica însă, ca Ştiinţă, cere nu numai atâta, ci şi Filologie şi Paleogralie slave dela cel ce vrea să tipărească astăzi texte sla ve. Asta pentru a descoperi în ele nu numai trecutul Istoriei, ci şi pe cel al limbii lor şi al liieraturii vremii lor. Totuşi, publicaţiile de do­ cumente ale lui Ghibănescu, chiar de nu pot fi utilizate şi de filologi şi literaţi în cercetarile acestor oameni de Ştiinţă, aşa cum nu pol fi utilizate de aceştia nici cele ale lui Papiu Ilarian, ­ Găluşcă şi d. Silviu Dragomir, ele pot fi întrebuinţate, În Intre­ gime. cel puţin de. acei cari se îndeletnicesc cu cercetarea şi luminarea Istoriei Românilor. Şi au şi fost utilizate, în adevăr. de toţi istoricii in cercetările şi scrierile lor, începând dela ră­ posatul A. D. Xenonol s. ex. în a sa "Istoria Românilor" şi slărşind cu cei de astăzi, ca d-nli profesori univ, P. P. Panai­ tescu, C. C. Giurescu şi altii; ele au fost întrebuinţate, deci, şi de cei ce nu ştiau slavoneasca textelor şi documentelor noastre vechi, ca A. D. Xenopol, şi de cei ce o cunosc, ca d. P. P. Pa­ naitescu, De cei ce nu o cunoşteau sau nu o cunosc au fost utilizate aceste publicaţii de documente ale lui Gh. Ghibănescu în traducerile textelor sla ve din ele ce le adause acesta şi cari sânt de obicei corecte şi pe înţelesul tuturor. Dar deo­ sebit de această activitate a lui Gh. Ghibănescu de tipăritor de texte slave şi române cirilice, prin care el aduse mari servicii cercetătorilor Istoriei Românilor, acesta mai desfăşoară, el însuşi, şi o activitate de istoric cercetător al diferitelor fenomene şi epoci din viaţa noastră politică şi socială, cu care prilej des­ coperă, în documentele ce publică, anumite date şi fapte pe cari nu le cunoşteau ceilalţi istorici; are, astfel, şi un număr de volume de aşa cercetări proprii, despre Iaşi şi bisericile lui, despre Cadastrul Iaşilor, despre Cuzeşti etc. Şi În publicaţiile sale de documente cirilice, pe cari le În­ soţeşte în totdeauna de note explicative istorice de valoare deo­ sebită, dar şi în studiile şi cercetările ce el însuşi face şi pu­ blică din domeniul Istoriei Românilor, Gh. Ghibănescu ne apare cu adevărat erudit, cum rar sunt alti istorici ai noştri, atât vechi [265] l'EHSONALITi\'mA ŞTIINT1FJCA A UiT r;H, C;{IIBAl\'ESCTJ 265 cât şi noui. Trebuie să constat însă că lucrările lui Ghibănescu sănt subiecte mărunte, cum arată şi titlurile de mai sus; că el nu a îmbrăţişat în cercetările' sale orizonturi largi, ca s. ex. A. D. Xenopol care se servi de traducerile documentelor lui Ghi­ bănescu. De aceea Ghibănescu. ca cercetător, e, din acest punct de vedere inferior lui Xenopol, e însă superior lui Xenopol prin posibilităţile de observaţie ce deschide minţii acestuia şi altora descoperind şi publicănd acele 40 de volume ale sale. Spun acestea, reterindu-mă aci numai la activitatea lui Ghibănescu ca istoric cercetător; căci el mai are, de altfel, şi o altă muncă de scriitor, în domeniul literar şi ziaristic. Prin aceasta din urmă, În acei 50 de ani de muncă ai lui, nu puţin a contribuit şi el la formarea spiritului public românesc în deobşte, De aceea e de mirare, în adevăr, cum s-a făcut că Aca­ demia Română,-care are datoria, În răndulîntăi, de a alege şi distinge pe oamenii erudiţi de Ştiinţă ca Ghibănescu -nu s-a În­ vrednicit să-I onoreze de cât cu Iărămituri ale ei scăpate prin­ tre degete; căci după ce deja la începutul carierii lui de istoric l-a ales membru corespondent în anul 1905, iar acum câţiva ani i-a răsplătit cu o mică parte din un premiu opera-i uCuzeştii", nu a găsit că acest harnic cercetător merită să fie ales deplin In răndul nemuritorilor ei, deşi el a publicat cel mai mult şi lucrări mai de seamă dupa, alegerea-i de membru corespondent, şi cu toate că Academia a ales în ea, de atunci incoace, pe altii cari n'au făcut pentru Istorie nici jumătate din ceea ce a lucrat Gh. Ghibănescu. Acesta-i înţelesul mirării tănărului profesor se­ cundar Gh, Obreja-Iaşi în necrologuI ce a publicat, la moartea lui Ghibănescu, în ziarul din Iaşi Opinia cu data de Vineri 17 Iulie 1936, unde spune că; .,deşi în opera lui rnigăloasă, dar atât de valoroasă, n-a fost întrecut de nimeni în acest domeniu, el, Gh. Ghibănescu, n-a fost încă primit în rândurile nernuritori­ tor ca membru activ al Academiei". Şi tot acesta-i înţelesul mirării aceluiaşi profesor, care scrie, tot acolo mai departe, cu privire la Facultatea d,e Litere a Universităţii din Iaşi, că: "atunci când cea mai înaltă instituţie culturală a Iaşului urma să-I dis­ lingă pe acest fiu al scrisului ieşan cu diploma de "Doctor ho­ noris causa", i-a precupeţit această onoare". O mirare îndrep­ tăţită, pe care o exprimă şi un alt tânăr profesor secundar fost [266] 266 ILIE BARBULEseu şi acesta elev al lui Ghibănescu, A. H. Golimas, în Opinia de Joi 9 Iulie 1936. E o mirare aceasta şi pentru mine. De aceea In-am între­ bat şi am întrebat şi pe alţii: care să Iie pricina acestei neso­ cotiri a imensii valoroase activităţi a lui Gh. Ghibănescu şi de Academia Română şi de Universitatea din Iaşi? Alţii mi-au atras atenţia că pricina e : că Ghibănescu lucra singur, fără să facă parte din vre-un cerc sau coterie cu tenta cuIe în Acade­ mie şi Universitate, ca lojile noastre francmasonice; căci de ar îi fost în acestea -- îmi zic aceia - ele i-ar H pus in lumină activitatea, exagerănd-o chiar, cum fac pentru cei ai lor, şi i-ar fi creat, astfel, atmosfera favorabilă pentru a fi ales membru activ, Şi aşa, ar fi fost membru deplin al Academiei Române şi Doctor honoris causa al Universităţii din Iaşi. Căci, în adevăr, mi-au mai zis aceia, Francmasoneria noastră cam face din alb negru şi din negru alb pentru cei ai ei, ca să-i înalţe, pentruca astîel să se înalţe pe sine ca Instituţie şi spre a avea In aceştia sprijinitori ai ei şi influenţă în societate; câtă vreme pe cei ce nu sunt chiar ai ei, prin I]conspiraţia tăcerii" îi trece cu ve­ derea sau îi devalorizează, ori cât de multă valoare ar avea aceştia. Iată, de pildă, ce face ea pentru fosta "Junimea" dela Iaşi. Se ştie că fruntaşii acestei societăţi culturale, între cari străluceau, Iacob Negruzi, Titu Maiorescu, P. P. Carp etc, erau Francmasoni. Şe ştie, pe dealtă parte, în deosebi din cartea lui Oh. Panu: Amintiri dela Junimea, că cei, din participanţii la întrunirile ei literare, cari erau numiţi caracuda erau cei ce nu luau parte la discuţii" ci stau numai şi ascultau ca nişte peşti (caracude), la o parte, pe ceilalţi cari discutau şi apreciau es­ tetic sau literar operele ce le veneau în cercetare. Nu discu­ tau aceştia, Iie pentrucă nu se pricepeau, fie pentrucă nu aveau spontaneitatea în spirit, ori, în cazul cel mai bun, pentru că nu îndrăzneau faţă de criticii fruntaşi pregătiţi. Numele de caracu­ dă era o ironizare făcută acestora, pe cari fruntaşii cari discu­ tau la şedinţe îi considerau oameni de stofă inferioară, greoi. A­ cesta e sensul acestui cuvânt la "Junimea". Francmasoneria de astăzi, însă, întoarce pe dos acest sens, pentruca să prezinte Junimea că în întregimea ei ar fi fost compusă din elemente de seamă, şi spre a se înălţa pe sine. Astfel, pentru că d. Const. Meissner a declarat, cu modestie, nu de mult, că dânsul făcea [267] PE;RSONALITATEA ŞTIIN1IFIC-\\ LUI GH. GHIBANESCU 267 ==== parte din "caracuda" Junimii, iar nu din matadorii ei, un ziarist, desigur francmason sau cel puţin simpatizant al Francm., d. C. Să. teanu, scrie în Adevărul dela 22 Iulie 1936: că "caracuda" nu cu­ prindea pe cei inferiori în "Junimea", ci şi aceştia, "caracuda", erau oameni de seamă, pentru că erau profesori, magistrati etc; ba mai adaugă şi Ialşul că: "era o onoare pe acea vre­ me să fii o caracudă în Junimea". Asta o spune, prin d. Sătea­ nu, Francmasoneria astăzi, pentrucă d. Meissner face parte din ea; căci dacă d. Meissner nu ar fi fost francmason, ea nu s-ar fi ocupat ca să schimbe astfel în bine sensul poreclei "caracudă": ştim de altfel, asta şi din alte cazuri pe cari nu le mai înşir aci. Dacă pomenitul domn ziarist ar fi avut spiritul obiectiv al omului de Ştiinţă ar fi spus cel mult că onora lui domnul Meis­ sner era excepţie, cum cred şi eu, în "caracudă"; dar să Ial­ şilice întregul conţinut al cuvântului! Iar că acest inteles în bine, pe care îl dă acum în Adevărul poreclei "c�racudă·, e chiar la dănsul o născocire adhoc, pentrucă era la mijloc d. Meissner şi Francmasoneria, dovedeşte chiar ceea ce d. Săteanu scrisese mai nainte în cartea sa Figuri din "Junimea", Bucureşti 1936, p.94, unde spune: "Vasile Pogor este autorul şi iscoditorul tuturor poreclelor cu care a cinstit pe membrii "Junimei" şi numai a· cela care era mai puţin de cât o "caracudă" şl-i era compleei indiferent şi inexistent, nu s-a bucurat de o atare distinctiune din partea lui Pogor" 1). Sensul pe care autorul cărţii îl dă aci cuv. "caracudă" e, evident, acela pe care îl arătai eu, iar acel din Adevărul: "că era o onoare pe acea vreme să fii o cara­ cudă în Junimea" e, evident, o invenţie adhoc. De altfel, ziare oarecum afiliate Francmasoneriei cuprind deseori articole de multă reclamă nemeritată pentru cei cari fac parte din acea­ stă organizaţie, numindu-i, pentru niscai scrieri puţin ridicate deasupra obişnuitei mediocrităţi ştiinţifice şi literare: "distinsul d. cutare", "insemnatul", "marele" etc. Pe câtă vreme pe alţii şi scrierile superioare mult ale lor, în cel mai bun caz prin "conspiratia tăcerii" îi ignorează sau îi depreciază, pentru că aceştia nu sânt francmasoni şi fiindcă dacă şi pe aceştia i-ar 1) Cartea aceasta are 380 de pagini şi a apărut tot în 1936 ca acel articol din Adevărul; aşa că desigur că pag. 94 din carte în care e acest pasagiu s-a cules şi tipărit înainte de 22 Iulie când i-a apărut articolul din Adevărul. A se mai vedea în carte şi p, 356, 308, 285, 282 etc. despre �caracudă' • [268] 268 ILIE BA RB"ULESCU lăuda cum merită, francmasonii nu ar mai părea că numai ei sunt oameni de seamă (el, şi p. 260) .:' Aşa a fost şi cu Gh. Ghibănescu,se vede, în acele insti­ tuţii cari I-au nesocotit şi de a căror nesocotire se miră pe drept cuvânt profesorii Obreja- Iaşi şi Golimas şi ne mirăm şi noi toţi ceilalţi. Spun acestea nu doar pentrucă sâni împotriva Francmasoneriei în chip principial; căci ea a făcut şi face şi fapte frumoase de ajutorare şi sprijinire pentru unii dintre ai ei cari me­ rită, dar săntern înpotriva-i, întru cât pentru un mediocru care-i francmason ţine în umbră şi astfel descurajează şi dezgustează pe un om de valoare nefrancmason, cum era Gh. Ghibănescu. Noi Însă, la această Arhiua, care cunoaştem şi apreciem cu obiectivitate, deci fără spirit gregar '). lucrarea ştiinţifică şi cultu­ rală a lui Gh. Ghibănescu pentru Români şi România, ne plecăm cu respect dinaintea amintirii acestui vrednic fiu al neamului, nedreptatit de egoismul unora dintre contimporanii săi. Ilie Bărbulescu " . Cu privire Ia şi limba documentelor moldo= munteano=slave 1. In cartea Curentele literare la Români [Il Perioada Sla­ oonismului Cultural, Iaşi 1928, am documentat ideia nouă a mea În Ştiinţă: că limba documentelor munteano-slave, adică a celor slavone scrise în Muntenia ( = Ţara Românească = Vla­ hia), nu era cea a aşa numitului dialect bulgar de răsărit, a­ dică a limbii bulgare propriu zise şi necontestate, cum zisese şi susţinuse până Id mine toţi oamenii de Ştiinţă şi Români şi din străinătate, ci că această limbă este acea din nordul şi centrul Macedoniei, adică a aşa numitului de unii dialect bul­ gar de apus, iar de alţii numit dialect al linl'bii sărbeşti, A­ ceastă ideie nouă a mea şi-a făcut loc cu încetul în Ştiinţă. Dovadă e că mai întâi profesorul slavist B. Conev (cit. Ţonev), dela Sofia şi-a schimbat vechi a-i părere-care era ceea a tu- 1) Cum am accentuat şi în No. 1-2 din 1936 (vol. XLIII), p, 148. 1 i . " [269] CU P!\lVIHI� LA LLlrDA !lOC. i\IOLTlO- ŞI MUNTEANO-SLAVI� 269 turor : că limba doc. munteano-slave e dial, bulgar răsăritean=­ cu aceasta a mea, cum am arătat deja în carte la p. 298. Mai târziu a .adoprat această părere nouă alt slavist de seamă, profesor universitar Vladimir Rozov, un bun cunoscător al do­ cumentelor noastre, în deosebi al do cum. moldo-slave, cum se vede, pe deoparte, în recenzia ce face profesorului Ohienko (în rev. Slaoia din Praga. Xlll, 2-3 a. 1935, p, 485) cu privire la publicarea de către acesta din urmă a două docum. munteano­ slave dela Mircea cel Mare, iar re de altă parte cum se vede în publicaţia specială a lui Rozov: Ukrainski Gramoii (= Do- cumente Ucrainiene), în care se ocupă şi cu limba dooumen- .. telor moldo-slave. Acesta, în adevăr, în revista Slaoia din Praga, XIII (anul 1935); 2-3, p. 485, unde face recensia ce pornenii despre publi­ carea de către Oh'ienko a celor două documente ale ooeoodului v aiahtei Ioan Mircea cel Mare, spunea, vorbind întrealfele des. pre litera � din aceste două documente, că: "lipsa din întăiul doc. a literii K până şi' în interiorul cuvintelor ... mărturiseşte în ei şi influenţa limbii sârbeştidiplomaticedin sec. XIV, a limbii din Macedonia de nord şi centru după precizarea (clasificarea) lui Bărbulescu (svidetelstvuet o vlijaniina nee i serbskago di­ plomaticeskago jazyka XIV v., jazykasevernoj i srednej Make­ donii pa opredeleniju Barbuleskur, Deci, ca şi Conev, admite această ideie nouă ,1 mea: că limba din Macedonia de nord şi centru era limba docum. noastre munteano.slava. 2. In aceeaşi carte Curentele literare etc: p. 325-353, am susţinut documentând ideea mea, iarăşi nouă în Ştiinţă, că : lim­ ba documentelor moldo-slave, adică a celor slavone (nu cu cu­ prins diplomatic) scrise În Moldova, nu .este cea rusa-slavă, a­ dică rusească (ucrainiană sau malorusă), cum izisese şi susţi­ nuse oamenii de Ştiinţă până la mine, ci că ea este, în funda­ mentul ei, tot limba din documentele rnunteano-slave,' adică cea din Macedonia de nord şi centru (= dial. blll�âr"�apusan, sau dia!. sărbesc), dar că s-a impregnat în aceasta\-'+!fi:J1âi întâi prin influenţa diecilor din cancelariile unde se sc-tiâ'tl'f;ftoctimentele diplomatice externe către statele vecine slav.e/'iîa�;'mai târziu chiar prin colonizări de Ruteni cel puţin -',forme· fonetice şi ortografice de obicei, dar şi morfologice ruseşti, cari, dădeau [270] 270 1 LTE BAR BULESCU '. limbii documentelor acestora nediplomatice, în' exteriorul lor, aspect de limbă rusească, pe când în fond limba lor conţinea casus generalis în loc de f1exiuni şi unele forme sau fonetisme din limba doc. rnunteano-slave, adică din limba slavă a Mace­ doniei de nord şi centru. Această ideie nouă şi-a făcut şi ea loc în Ştiinţă cu încetul. Dovadă e că acelaş Vladimir Rozov, în Stauia, IX, 4 (Praha 1931), p. 824, zice ca mine: .. Docu­ mentele moldoveneşti se împart în trei grupe. Cele mai nume­ roase sunt acelea în care precumpăneşte elementul macedoslav, după precizarea (clasificarea) lui Bărbulescu, ... şi se referă la interiorul ţării. In altă grupă, numeroase şi aceasta, se între­ buinţează limba rusească apusană cu numeroasă polonizme, cum era în cancelaria regilor poloni. .. Dar în multe documente din prima grupă materialul de cuvinte e luat, în fundamentul lui, din limba juridică vest-rusă şi păstrează multe particularităţi ruseşti şi numai ortografia, destul de neconsecventă, le dă în­ făţişarea sud-slavă [macedoslavă]. Alte doc., astea puţine, sunt cu limba ucrainiană (Moldavskija gramoty deljatsja na tri gruppy. Samuju mnogocislennuju sostavljajut te, v kotoryh preobladeet '1 makedonoslaujanekiţ, po opredeleniju Barbu/eseu, element ... na­ znacennyh k obrascenlju vnutri strany. V drugoj, takze dovoljno mnogocîslenno], upotrebljaetsja oIficialjnyj zapadnorusskij jazyk S obiljnymi polonizmami, kakoj otlical kanceljariju poljskih ko­ rolej ... No i vo mnogih gramotah pervoj gruppy osnovnoj slo, varnyj material vzjat iz zapadnorusskago juridiceskago jazyka i sohranjaet mnogija russkija osobenosti i liSj pravopisanie, do­ voljno neposledovateljnoe, pridaet im [uănoslavjanskij vid �). Deci tocmai ce documentasem eu în Curentele etc. 3. In acest pasaj din Rozov se mai vede şi o altă ideie nouă a mea, care şi ea şi-a făcut loc în Ştiinţă. Deja în Cer­ cetări tstortco-ţiloloqice, Bucureşti 1900 p. 56-67, eu cel dintâi, pe cât ştiu, am deosebit în limba documentelor moldo-slave 2 straturi (sau grupe) suprapuse dar nu contopite: limba şi or­ tografia -textelor interne şi limba şi ortografia textelor externe. Stratul sau grupul intern, spuneam deja atunci, cuprinde docu­ mentele pentru trebile interne ale ţării, scrise cu limba funda­ mental bulgaro-sârbă (azi zic slavo-macedoneană, din nordul Ş centrul Macedoniei), in care sunt impregnate elemente ruseşti stre- [271] CU PRJ\'lRE LA LJMBA DOC. MOLDO- ŞI MUNTEANO-SLAVE 271 �..=::..---,---�.:_=�-:-.::::::::==-;-=:::-:::--==_:..�:.::-:--==:::--=--=-�- - -_ .. "--.- curate în ea din limba documentelor 'externe. Iar stratul ex­ tern, spuneam, cuprinde documentele adresate statelor slave ve­ cine şi regulau afacerile externe ale Moldovii cu ele; limba acestora e cea rusească amestecată cu elemente din limba po­ lonă. Acestea externe erau scrise cu această limbă, fiindcă aşa cerea politeţa vremii ca să le scriem către vecinii Ruşi ortodoxi şi chiar către oficialitatea polonă care cuprindea în statul ei, regatul Poloniei, mare număr de Ucrainieni (Ruşi) ortodoxi. Aşa documentam In Cercetări etc. Apoi am mai documen­ tat şi în Curentele literare etc. p. 325-353. De atunci această ideie şi-a făcut, cu încetul, drum În Ştiinţă, pentrucă o consta­ tăm, cum arătai mai sus, la VI. Rozov. Dar această ideie, de diîe­ renţiare a limbii din documentele externe de cea din doc. in­ terne moldo-slave, a mai fost adoptată sau observată apoi şi de Ohieriko; căci acesta, în studiul său despre "Două documente ale voevod. valah Ioan Mircea cel Mare", scris în limba ucrai­ niană în rev. Bţşzaniinoslauica, III, 2 (Praha 1931), p. 424-5, (studiu recensat de Vlad. Rozor în Slauia XIII, 2-3, p. 485), scrie la fel, că: "trebuie să se remarce, că în Moldova şi Va­ lahia documentele cu caracter extern se deosebeau pregnant de documentele interne" (treba zaznaciti, sto v Moldavii j Valahii gramoti zotmisnjoqo harakteru rizko uidriinjalisja vid gramot unutrisntli). Atrag atenţia că înainte de a diferenţia eu aceste două grupe sau straturi: extern şi intern, Ştiinţa de nicăieri, pe cât ştiu, nu mai făcuse această diferenţă, argumentând şi docu­ mentănd-o, ci toţi slaviştii ziceau pur şi simplu: că documen­ tele moldoslave sunt scrise în limba rusească; aşa s. ex. scrisese şi Sobolevski (s. ex. în a sa Lekcti po Istorii russkaqo jazţţka, ediţia 2-a, Sr-Peterburg 1891, p. 16 şi passim), aşa şi slavistul nostru prof. 1. Bogdan; căci, de fapt dintr-un sentiment de mo­ destie exagerată dublată de tactică scriitorească, am atribuit lui Hasdeu şi Miletic etc., î1'1 Curentele literare etc. p. 337, mai mult de cât era realitatea cugetării şi spuselor lor cu privire la această problemă. Fac această rememorare, pentruca mai întâi să afle despre ea rev. Roczntk Slawistyczny din Cracovia, XII (anul 1936), p. 225-227, în care d, recensent Na[ndriş], profesor la Cernăuţi, nu cunoaşte de loc studiul meu din Curentele literare la Români [272] 272 etc. p. 330-346, în care tratez despre Limba şi ortografia tex­ telor moldo-slaoe. Domnul recensent ştie numai de articolul lui Ion Bogdan publicat acum 29 de ani în volumul jubilar "Jagic� Zbornik", Berlin 1 908, pe care eu îi combat în Curentele etc., şi II combat nu fără succes din momentul ce, cum arătai aci; de partea ideilor mele se aşază şi cei doi profesori Slavi: Rozov şi Ohienko. Ţin să se ştie însă, şi rog pe cei obiectivi să mă înţeleagă, că prezint aceste date despre limba documentelor noastre moi­ do- şi munteano-slave-c-nu pentru ca să arăt, spre a mă lăuda, ce am făcut eu, cum mi-ar. inventa reaua credinţă a celor ce nu au putut ei să aducă contributii ştiinţiîice nouă la această problemă, ci pentruca aceste date să slujască drepfmateriale pentru o Istorie a dezvoltării Ştiinţei româneşti şi il contribu­ ţiilor acesteia la Ştiinţa în genere. Ar fi bine şi folositor, cred, ca şi alte reviste (aşa Dacoromania, Revista Critică, Revista Istorică Română etc.) să facă acelaşi lucru pentru rezultatele admise de streinătate ale cercetarilor colaboratorilor lor. Ilie Bărbulescu Teoria lui B. P. Hasdeu? D. prol. N. Drăganu, in cartea sa Românii in veacurile IX-XIV, pe baza Toponimiei şi a Onomasticei, Bucureşti 1933, se ocupă de "teoria lui I. Bărbulescu", pe care, cum văzurăm mai sus (p. 161), se sileşte să o combată. Combaterea ei o face, nu arătănd nevalabilitatea argu­ mentelor fonetice ale cuvintelor slave vechi din limba română, care-i sămburele teoriei, căci asta nu o putea arăta, ci o com­ bate pe cale lăturalnică : invocănd Toponimia şi [Onomastica din sec. XI-XII din Panonia, Moravia, Carpaţii estici, Banat, Bi­ hor şi Ardeal, unde i se pare, - greşit însă cum am accen­ tuat mai sus - că în toate trăiau Români în acele veacuri. Trebue să observ însă aci încă odată: că autorul nu bagă de seamă că cu 'aceste argumente ale sale, chiar dacă ele ar fi valabilev-s- cea ce nu e cazul, - nu combate teoria mea, pen­ tru că această teorie susţine, tocmai, că cele mai vechi cu- [273] vinte bulgare au intrat în limba română cu începere din sec. X, deci chiar în sec. XI-XlI de care se ocupă dânsul în acea carte a sa. Dar acelaş praf. N. Drăganu - care acolo combate "ted aria lui l. BărbuJescu" - când polemizează cu d. prol. Lajos Treml deja Budapesta, care în unele anumite fapte istorice e de părerea mea exprimată în acea teorie, scrie următoarele. în Docoromania, VI!, Cluj 1934, p. 221 : "Teoria lui Bărbulescu ... Însă nu este nouă. Ea-i aparţine lui Hasdeu (cf. Istoria Critică a Românilor, Buc. 1875, p. 305 şi 307. Strat şi Substrat, Buc, 1892, p. 5 şi 10". Aşa spune acum aci. Dar ce a descoperit d. Drăganu între timp, pentruca "ted ori a lui 1. Bărbulescu" din 1933 să nu mai fie a acestuia, ci să "aparţină lui Hasdeu" în 1934? Să vedem. Trebue să spun in să mai nainte, că aşa tăgăduiri a inovaţiilor ce eu - Inte­ meindu-rnă pe datele Slavisticei - le aduc În Filologia şi Is­ toria Românilor fac parte dintr'un Intreg sistem ce cu răutate se practică de multă vreme faţă de mine şi dela Cluj şi din Bucureşti. Ca şi cum sunt devină că pot aduce noutăţile Sla­ visticei In aceste discutii, din cari să se scoată alte concluzii decât cele În circulaţie de până acum. (A se vedea şi fasc. 1-2 din acest numar al Arhioei pe 1936, p. 98-100, dar 'şi Ard hioa, XXX, pe a. 1923, p. 64). . Să vedem acum ce nou a descoperit d. Drăganu între 1933 şi 1934 pentru ca "teoria lui Bărbulescu" să nu mai fie a a­ cestuia, ci a lui Hasdeu. D. Drăganu menţionează, ca dovadă că ar fi teoria lui Hasdeu, p. 305 şi 307 din Istoria Critică a Românilor şi p. 5 şi 10 din Strat şi" Substrat ale acestuia. Dar ce spune Hasdeu în prima.i carle? Spune doar că: Naţionalitatea română s-a născut şi dezvoltat în Oltenia până la valea Haţegului şi că dela secolul VI au început Românii de acolo (din Oltenia etc.) mişcarea lor de expansiune peste Ardeal Ternişiana, câmpia Ţării Româneşti etc. Iri a doua-i carte Hasdeu spune că între sec. IIId VII Românii locuiau în Oltenia, Banat, o parte din Ar­ deal şi În Panonia unde mai în urmă îi va găsi năvala rna­ ghiară, iar la răsărit de Olt trăiau Slavii până pe la gurile DUd nării spre răsărit şi Vistula spre miază noapte. Aceste aîirmări ale lui Hasdeu sunt şi scheletul teoriei 18 J ! I� I 1 .. '� :ţ 1· I I I � TF0HTA rUJ B. l' ITASI1IW? 273 I I :1 [274] 274 ILIE BARBULI<:SCn mele, în adevăr, dar numai în parte, pentru că eu nu spun nicăieri că Românii rrăiră şf în Panonia şi nici că în sec. VI au început ei mişcarea lor de expansie, ci că la începutul sec. X au început-o. Dar astea sunt afirmări nici numai ale lui Hasdeu, nici numai ale mele, ci şi ale altora ca germanul Zeuss, cum arăt în Individual. limbii române, la p. 493. Nu ele însă, cari sunt simple alirmări, constituesc teoria (şi nici o teorie nu poate fi compusă din simple afirmări), ci o constitueşte suma de argumente necontrazise de Ştiinţa timpului ei şi felul acestor argumente la fiecare dintre noi spre a ne susţine ideile, acele aflrrnări, ale teoriei. Hasdeu, aduce, pentru susţinerea a­ celor idei, afirmări, ale teoriei sale, argumente în cea mai parte istorice din diferite izvoare istorice şi geografice ce ni s-au păstrat până astăzi; iar argumente filologice, CI1 cari să-şi susţină acea întindere geografică a Românilor şi expansiunea a­ cestora, dă câteva etimologii sau cuvinte traco-dace, albaneze, germane, greceşti. Aproape de loc nu aduce în discuţie tota­ litatea cuvintelor slave vechi din limba noastră spre a-şi sus­ tine acele idei, fiindcă Hasdeu crede că cuvintele slave aşa numite vechi din limba română nu sănt intrate în aceasta prin conlocuirea Românilor cu Slavii, ci numai pe calea litera­ turii suuie cirilice ; el chiar spune (lst. Crii. p. 306) că : nici un singur slavism ante-cirilic nu există în limba română, ci numai slavisme moderne Jntrate la noi prin Literatura oirilică, iar în "Strat şi Substrat" adaugă ceva mai mult: că naţia românească s-a format parte dincolo de Dunăre În Peninsula Balcanică şi parte dincoace de Dunăre in acea porţiune arătată mai sus (Olte­ nia etc.) din Dacia Traiană. Cum zisese, pare-mi-se că mai întâi, Benkă, apoi la noi Fotino. Onciul, avid Densuşianu, Philippide etc., printr'o combinaţie a teoriei emigraţioniste a lui Rosler cu teoria continuităţii a lui Jung etc. (am arătat în Arhiva, XXIX, a. 1922, p. 309). Dar asta e ceia ce eu nu spun în teoria mea; căci eu susţin în ea că Românii nu s-au format de loc în Pen. Balc., ci numai la apus de Olt, în Oltenia şi colţul de sud-vest al Transilvaniei. Şi aci Hasdeu aduce ca argumente, pentru a sus­ ţine aceste idei cari sunt şi ale sale, nu cuvintele slaoe-oechi din limba română, ci anumite date ale Slavisticei generale despre limba polono-bulgară şi ceho-sărbă, Ce am făcut eu însă în Individual. limbii române? Am r -gp ·Iuatia" TII . I!NJilitil&lWL [275] TEORIA LUI B. p. HASDEU? ======== ========,========= 275 făcut ceva cu totul nou. Având în vedere că izvoarele istorice pe cari le-au frământat mult Rosler, Hasdeu şi alţii, nu pot a­ duce nimic prin care sa se dezlege problema formării neamului românesc şi. a sălăşluirei geografice a acestuia la originea lui; având în vedere că nici datele filologice germane, trace, dace, albaneze etc. pe cari le-au frământat Hasdeu, Rosler şi alţii, lUI pot aduce nimic /lOZ; la dezlegarea acelei probleme, eu am introdus tn discuţie ceva cu toiul nou, anume cercetarea tone­ iismului cuvintelor slove vechi din limba română; şi aşa, prin această cercetare, am dat o soluţie nouă problemei: pe de o parte că aceste cuvinte vechi slave au început în sec. X a in­ tra în limba "noastră şi pe de alta că ele nu au putut intra în limba română în Peninsula Balcanică, ci numai în Dacia Tra­ iană, Nimic aşa ceva nu a tăcut Hasdeu, nici altul Înainte de mine. lată de ce aceasta este "teoria lui 1. Bărbulescu", iar nu "a lui B. P. Hasdeu", cum zice d. Drăganu. Mi se pare că din aceste arătări se vede evident acest lucru. Dar atunci mă miră de ce îşi dă atât ea silinţe d. Drăganu ca să-mi tăgăduiască mie ceea ce e al meu? E corect ceea ce face astfel, pe câtă vreme acest lucru îl arăt în carte, deja la p. 1 a ei? De altă parte d. Lajos Tamăs, profesor de Filologie Română (mi se pare că la Universitate) în Budapesta, scrie următoarele � sugestionat, probabil, de afirmaţia de mai sus a d-lui Dră­ ganu şi ca să scape mai uşor - în întinsul său studiu, ce a pu­ blicat, în a. 1936, în rev. din capitala Ungariei Achtuum Europae Centro-Ortentalis, II, 1-2, p. 71, sub titlul: .,Romains, Romans et Roumains dans I'Histoire de la Dacie Trajane": : M. Bărbu­ lescu qui, dans le domaine des rapports slavo-rournains, n'a Iait, a bien des egards, que developper souvent d'une Iacon erronee les theories de Hasdeu". Iar în notă mai jos scrie că: .Dans sa theorie M. Bărbulescu peche non seulement par ce qu'il croit possible 1 � passage des elernents slaves en roumain seulement dans la peri ode posterieure au IX-e siecle (în epoca post-pa­ leoslovenică), mais aussi par le îait qu'il bătit exclusivement sur l�s speculations d'ordre linguistique. II n'expIiqtte pas comment le romanisme aurait pu se maintenir au sud-ouest de la Tran­ sylvanie, dans le Banat, en Oltenie en contact avec Ies Sar­ mathes, les Goths occidentaux, les Taîlales, les Huns etc". Cele ce am exp�s mai sus pentru d. Drăganu arată că, [276] 27�6==================I=L,=rr=c=J3=A=R=.B=U=L=E=SC=.,C==' ============ tot ca acesta, n-a înţeles nici d. Tarnas din ce constă teoria mea şi din ce a lui Hasdeu, sau dacă le-a înţeles pe arnăndouă -Îmi tăgăduieşte paternitatea teoriei mele continuitatiste, (care-i contra celei ernigraţioniste a lui Rosler), sau din răutate, ca d, Drăganu, sau din comoditate: spre a nu se simţi obligat de a o combate, ceeace ar fi trebuit să facă, cu date fiiologice din domeniul Slavisticei slave şi române, pe cari dănsul nu le po­ sedă. fiindcă nu cunoaşte de loc această ramură de Ştiinţă şi pentrucă nu e deloc filolog ci numai istoric. Nu aşa se face însă Ştiinţă astăzi. Dar cele ce expusei mai sus aci arată şi d-lui Tamăs pentru ce eu, în cartea mea, am "zidit exclusiv pe speculaţii de ordin lingvistic" o Pentrucă am văzut din Irămăntările izvoare­ lor istorice de către Rosler, Hasdeu şi de către alţii, ca însuşi d. Tamăs în studiul său din Archivurn, că prin aceste izvoare nu se poate aduce nimic nou în rezolvarea problemei locului unde s-a format naţia românească şi limba ei; aşa că am lăsat aceste izvoare istorice la o parte şi am pus in discutie date filologice nouă: cuvintele slave vechi. Iar aceste date filologice nouă au documentat: nu numai că e "possibile le passage des elements slaves en roumain seulement dans la periode posterieure au IX-e siecle (adică În epoca post-paleoslovenică, cum zic eu) dar chiar că atunci, anume cu începere din sec. X, au început, înadevăr, acele vechi cuvinte slave să intre în limba română. Pentrucă nimeni până acum n'a fost în stare să-mi combată so­ lid acele ;;trgumentări filologice din cartea mea. Iar cât pentru explicarea ce mi-o cere d. Tamas teoriei mele: "Comment le roumanisme aurait pu se rnainrenir au sud­ ouest de la Transylvanie, dans le Banat, en Oltenie en contact avec les Sarrnathes, les Gothes occidentaux, Jes Taîfales, les Huns etc. 7" spre a susţine astfel, cum face în studiul său, Teoria lui Rosler, explicarea nu e de loc greu de dat. Ea s-a dat şi până acum de alţii: că în momente de năvălire prădătcare a acestor barbari peste populaţia românească, aceasta fugea în pădurile cari altă dată erau foarte mari, erau codri, şi acopereau Oltenia şi Transilvania etc. Când valul cotropitor se retrăgea. Românii se lntoreeau din nou în vechile lor sălaşuri şi-şi plu­ găreau mai departe cămpurile. Din acestea rezultă că: d. L. Tamas, frământând şi dansul Biî !Iza [277] TfWHIA LUI B. P. HASDEU ?==== 277 aceleaşi izvoare numai istorice, pe cari le Irămăntase înainte de domnia sa şi Rosler şi Hasdeu şi alţii, dar la cari eu am renunţat de a le mai frământa, pentru motivul pe care-I arăt mai sus, nu aduce nici dansul nici un alt argument, nici o do­ vadă alta decât aduseseră Rosler, Hasdeu etc, că neamul româ­ nesc s-a format În Peninsula Balcanica şi că de acolo a venit apoi în Dacia Traiană. Pe cătă vreme eu am. adus nou argu­ ment : cuvintele slave numite vechi din limba română, ca dovadă că neamul românesc s-a format nici de cum în Peninsula Bal­ canică, ci numai în partea dela apus de Olt a Daciei Traiane şi că de aici Românii au început mişcarea lor de expansie în sec. X (nu În sec. XI) în Peninsula Balcanică, în Muntenia, Moldova şi Transilvania dela răsăritul Oltului şi mai departe în Istria italiană de astăzi. Aşa că atât d. Drăganu greşeşte, cât şi d. Tamas, când zic că teoria mea DU e nouă, ci că ea e a lui Hasdeu dez­ voltată. De aceea, câtă vreme argumentele filologice din domeniul Slavisticei ale teoriei mele sunt în picioare" pentru că dânsul nu le-a combatut şibiruit,-nu poate avea valabilitate ştiinţi­ fică susţinerea teoriei lui Rosler, încercată de d. Lajos Tarnas prin Irămăntarea aceloraşi izvoare şi argumente istorice cu­ noscute în studiul său: "Romains, Romans et Roumains dans l'Histoire de la Dacie Tr ajane" din "Archivum Europae Centre­ Orienfalis",I (1935) şi II (1936). Bie Bărbulescu "Rocznik SIawystyczny" din Cracovia şi "Arhiva" Revista: Rocznik Slaunşstuczru} (Anual' de Slavistică) din Cracovia Poloniei, arc ca referent despre publicaţiile apărute la noi şi în cari s-ar vedea "InfÎuenţa slavă asupra altor limbi" pe d. Nandriş, prolesor la Universitatea din Cernăuţi. E acelaş domn care s-a apucat să recenseze. în Revista Istorică Română din Bucureşti, vol. Il, fasc. 4 (a. 1932), p. 387, cartea mea indi­ vidualitatea limbii române şi elementele-t slaue uechi, laşi 1929. [278] 278 ILIE: BARBULfeSCU Lipsa de valoare ştiinţifică a acestei recensii pretenţioase am documentat-o eu, apoi, În Arhiva, XLII (a. 1935), lr2, p. 4�.68, unde după ce am arătat multele şi feluritele insuficiente ale recensentului, am încheiat astfel: "Din cele ce am arătat acum însă se vede destul de bine şi sper că va înţelege şi d. recen­ sent că: spre a recensa o, lucrare ca Individualitatea limbii române şi elementele-i slave vechi îi trebuie celui ce se lncu­ metează : şi enorme cunoştinţi în domeniul Slavisticei, Filolo­ giei Maghiare şi Romanisticei, şi spirit care 'să le cuprindă pe toate şi să le priceapă. Ceea ce tocmai, cum am arătat în a;' cest articol, îi lipseşte domnului recensent". Aşa încheiam răs­ punsul meu. Văd lnsă în Rocznik Slawystyczny, XII (a. 1936), p, 363, că d. Nandriş nu numai ca şi-a extras recensia sa, pe care am documentat-o În răspunsul pomenit al meu: şi insuficientă şi unilaterală, în broşură separată, aşa cum ea a apărut în Re­ vista Istorică Română, ci, la extract, i-a adăugat şi un rezumat al cuprinsului în limba franceză; dar numai la extract a pus acest rezumat În franceză, pentru că în textul apărut în Rev. Ist. Rom. nu există rezumatul. Iată ce spune însuşi autorul la p. 363 a revistei din Cracovia, după ce scrie titlul cărţii mele: Individ. limbii rom. etc.: "Rer;.: Nandriş RIR" 2 387-411: w odbitce res, fr.: 25-7". Prin urmare domnul N., punând rezumatul francez numai la extract, s-a gândit ca prin el să mă prezinte invăţaţilor din streinătate, cărora le va fi trimis extractul său, aşa cum mă prezentase în Reu. Ist. Rom., adică prin insuficientele şi uni/a­ teralitatea mintii sale, pe cari le-am 'arătat în răspunsul meu din Arhiva. Nu arată în acel număr şi la acea pagină din Rocznik Slawystyczny: când anume, adică în ce an şi-a făcut acel extract : dacă în a. J932 când a apărut recensia sa În Reu. Ist, Rom., sau în cursul anului 1935, adică după ce a apărut acel răspuns al meu despre recensia dumnealui în Artuoa, XLII, Iasc: 1-2, între 1 Januar şi 1 Iulie 1935. Ar fi interesant să se ştie asta, spre a se vedea: astfel, sufletul moral al acestui domn profe­ sor. Dar ori când ar fi apărut extractul său, d. Nandriş e un incorect şi neobiectiv referent al rev. Rocznik Slawystyczny, pentrucă la acea p. 263 a ei pomeneşte, relativ la cartea mea al cărei titlu} Il dă: Individ. limbii Rom. etc .. numai rec[ensia] sa în RIR, a- [279] I I , ,1 - I "H.OCZNJf'- SLAW\'STYCZNY" DIN CHACOVfA ŞI "ARHIVA" 279 dică În Revista Ist. Rom.. dar trece sub tăcere, adică nu spune şi de răspunsul meu, adică de recensia mea la recensia sa. Unui scriitor corect nu-i era permis să facă astfel, ci trebuia să menţioneze şi recensia - răspuns - a mea din Arhiva. Prin această faptă incorectă însă, pomenitul domn recensent face un rău serviciu Revistei Cracoviene, pentrucă o prezintă lumii ca o publicatie neobiectioă şi incorectă. Iată ce îmi permit a atrage atenţia domnilor conducători ai revistei Rocznik Slawystyczny, profesori ai universităţii din Cracovia: T. Lehr-Splawinski, M. Malecki şi K. Nitsch. Căci acest lucru arată că d. Nandriş publică în această revistă numai ce convine persoanei şi interesului sau ambiţiilor sale, iar ce nu-i convine şi nu e în interesul său personal nu menţionează, ci trece sub tăcere. Ilie Bărbulescu Contribuţia ştiinţifică a recenslilor Pentru mulţi, poate pentru fiecare, s'ar părea banală chestia enunţată în acest titlu. Mărturisesc acest lucru, fiindcă ştiu că fiecare e obişnuit să înţeleagă, în mod teoretic măcar, printr'o recensie, o� dare de sarnă critică asupra lucrarii respective. Prin definiţia ei, o recensie are de scop să aducă rectiiicări a­ supra unor susţineri greşite, să completeze cu date nouă Iti::: crarea recensată, într'un cuvînt să recunoască obiectiv meritele şi lipsurile ei. Numai că cine e Iarnillarizat cu acest fel de pu­ blicaţii, recensii, mai ştie ceva, anume că nu întotdeauna a- cesta e scopul lor unic. , Fie că acei care fac recensiile nu sînt destul de pregătiţi, (şi cred că pentru o recensie e necesară o pregătire foarte se­ rioasă !), fie că autorul avizat se simte, pe nedrept, indignat de • eventualele rectilicări precizate, un lucru rămîne cert: unele recensii iau caracter de adevărată polemică, De aici; pînă la constatarea că, în Romînia, şi relatiile personale se muşarna­ Uzează în discuţiile inimoase ale unor recensii, nu-i departe. Făcînd abstracţie de atîtea alte motive pentru care unele din­ tre recensii urmăresc acest scop - ele nu interesează decît pe autorul recensiilor! _. vom sublinia că e regretabilă con- [280] 280 statarea în multe recensii a preocupărilor cu totul străine de cele ştiinţifice. Acesta e unul din punctele sigure prin care noi Romînii ne putem afirma, într'adevăr, superioritatea faţă de în­ văţaţii străinătăţii. E hazardată intenţia de a exemplifica această afirmaţie. Cunoaştem recensiile pătirnaşe ale Dvlor profesori Al. Rosetti 1) şi Gr. Nandriş 2) asupra operei D-lui prof. I. Barbu­ lescu, Iniiioldualltatea limbii romine şt elementele slave oectii. Răspunsurile amănunţite şi obiective ale autorului acestei o­ pere la recensiiJe citate 3) a pus la punct pe cei ce urmăreau să-l detracteze. Lucrurile fiind cunoscute deja, nu insistăm asupra lor. Totuşi, dacă cineva nu e la curent cu ele, e de dorit să le ci­ tească: recensiile pentru scopul lor ciudat, iar răspunsurile pentru reabilitarea adevărului ştiinţific. Fată de ceea ce s'a a­ nunţat în titlul acestei comunicări, ne mulţumim să spicuim ur­ mătoarele două fraze dintr'un răspuns (citat mai sus) al profe­ sorului de Slavistica din Iaşi: .Recensii!e celor doi Ro­ mîni sînt consecinţa unei supărări, şi de aceea, pe Iîngă alte cusururi de natură intelectuală, mai au şi pe acela de a fi îm­ pletite de sublectivism personal.." şi ... "d-nii AI. Rosetti şi Gr. Nandriş nu au nimic de susţinut, ci numai de răzbunat nişte aprecieri defavorabile unor lucrări ale lor făcute In "Arhiva". CInd astfel de considerente, dintre atîtea altele de na­ tură asemănătoare, sint puse la baza unor recensii, contribuţia o ştiinţifică a Jor trebue controlată, Oricare ar fi atitudinea opi- niei ştiinţifice faţă de această propunere, noi ne oprim asupra unui exemplu, nu numaidecît dintre cele mai indicate. Este re­ censia D-lui Ovid Densuşianu din revista Grai şi Suflet, vol. IV (a. 1929), pp. 396-404, asupra Oriqinei Rominilor, opera lui Alexandru Philippide. Nu Încerc să analizez cu deamănuntul a­ ceastă recensie, care în unele privinţi e îndreptăţită. Sînt, însă, şi unele obiecţii ce contrazic adevărul datorită unor criterii de ordin subiectiv. In cursul expunerii, se va desprinde acest fel de a proceda, care,' recunoaştem, nu e numai al Dvlui profesor Densuşianu. 1) Revista Istorică Romînă vol. l, 2 (a. HHI) p, 146 urrn. 2) Revista Istorică Rornînă vol, II, 4 (a 1932) p. 386 unu. 3) Arhiva voI. XL, }-2 (a. 1933) p. 70 urrn. şi Arhiva voI. XLI!, 1, 2 (a. 1935) p. 48 urm. [281] CON;-nlGITfTA STlJNTJFICA A R EC 1<: 1\':3 1 n.on ==== 281 Dela început apare intrebarea dacă materialul imens al lui Philippide aduce multe fapte nouă şi se conchide că nou­ tatea lor se pierde în multe zădărnicii ; iar citatele multe din scriitori, listele mari de nume după inscripţii sau notele cu dis­ cuţii prelungite "cum este aceea dela p. 349 urrn., privitoare la latina oulqară" constitue material "ce trebue lăsat la o parte". Evident că invocarea acestor lipsuri nu contează. Răspundem totuşi, că eliminarea' multor citate din opera lui Philippide ar fi inspirat �i mai multă neîncredere cititorilor, cu atit mai mult cu ci! Philippide, se ştie, este unul dintre acei învăţaţi pe care nu toţi ţin să-I înţeleagă cu dinadinsul. Deasemenea, şi numă­ rul sporit al inscripţiilor, redate în Întregime, credem că rămîn în favoarea problemelor ştiinţifice discutate de el. Nici obiecţiei : întinderea prea mare a unei note, nu i se poate acorda preţul pe care-I crede D-I Densusianu 1). Răspunzînd la critica lui Philippide asupra operei Dvsale Histotre de la lanque roumaine, e revoltat con Ira acuzaţie! ne­ drepte că ar fi confundat "reducerea în provincie romană cu romanizarea". Se cltează pasajul în sprijinul căruia Philippide a făcut această aîirrnaţ!e, Precizez însă, că D-I Desuseanu a reprodus, cu multă tactică, numai o parte din acest pasaj, acea parte anume, care e convenabilă. Restul pasajului, ca şi cum n'ar interesa in discutie, e Inlocuit, foarte comod bineînţeles, prin cîteva puncte. Procedînd atît de ingenios, a avut dreptate să se întrebe nedumerit: "Unde e conîusia ?" (sic s) şi chiar să continue: "Critică de şicană ce ar trebui să fie absentă dintr'o carte de ştiinţă, dar pentru ea Philippide are o deose­ bită predilectie, aşa că observaţiile pe care le face de multe ori la ce au scris ălţii dau impresia de cicăleli". Dacă ne în­ toarcem însă Ia cele ce a scris Philippide în locul semnalat de D-I Densuseanu prin cîteva puncte, întîlnim tocmai ceea ce caută Dvsa. adică "collfusia". Iată prima frază la care a fost oprită reproducerea pasajului : "In momentul deci cînd cuceri- 1) De altfel, la pag. 362, a primului volum, Philippide se pronunţa destul de clar: "Fiindcă latina populară joacă un rol important în lucrarea de faţă, va trebui să intru asupra ei În oarecare detalii". In sfîrşit, chestia de amănunt, în nota menţionată la p. 349 nu-i vorba de "latina vulgară", ci e o altă notă care o precede pe aceea la care se referă D-I Densuşianu. [282] 282 mOMI!) STRUNC:ARU rea Daciei încoronează această operă de romanizare a provin­ ciilor dunărene Ia anul 107 p. Cr. şi fortifică elementul care trebuia să dea mai tirziu naştere poporului rornîn, limba latină era vorbită dela Adriatica la Marea Neagră şi de la Carpaţi Ia Pind".', (Originea Romlnilor vol, 1, p. 771). Prin urmare, lucrurile stau clar: în anul 107 p. Cr., anul cuceririi Daciei, opera de romani zare a provinciilor dunărene e la apogeu, şi limba latină se vorbea aici ca şi la Adriatica sau Pind. Ori această afirmare solemnă că odată cu întinderea stăpînirii romane la Nordul Dunărei se încoronează şi opera de romanizare a acestor ţinuturi, nu-i altceva decît neonfusia" în­ tre "reducerea În provincie romană cu romani zarea ", Philippide a mai intimpinat că fenomenul de transformare a lat. el', gl' în rom. ehi, ghi nu se poate socoti încheiat în sec. al IX-lea sau cel mai tîrziu al XIII-lea, cum afirmase D-I Den­ susianu, căci textele din sec. al XV-lea şi chiar cel următor a­ testă grupul el' In cuvinte ca cl'amă, Ureacl'e. D-l Densusianu ia notă de această obiecţie în contra căreia invoacă explicaţii netemeinice. Căci nu se poate admite - cum zice D-sa - că prezenta lui ci' în cuvîntul el' amă din Praxiul dela Voronet se explică prin ,,0 greşaLă de ortoqrafie" a copistului, săvîrşită "într'un moment de distracţie" (Histoire de la langue roumaine voI. II, p. 128). Tot aşa de uşor se trece şi peste celălalt exemplu citat de Philippide, Ureacl'e, care pentru D-I Densusianu nu probează nimic, fiindcă "în numele proprii tradiţia conservă adeseori Of­ tografii arhaice". Din neIericire ne lipsea tocmai "tradiţia" cu menirea de a conserva "ortografii arhaice". Este greu, poate chiar imposibil, să admitem că strămoşii Romînilor, In decursul secolelor anterioare celui de al XVI-lea, obişnuiam să se fo­ losească de ortoqraţii arhaice În numele proprii şi de orto­ qraţii.; să zicem moderne - care ne lipsesc astăzi! - pentru aceleaşi cuvinte CInd arătau un nume comun. Teritoriul de formare il poporului romîn, rominizarea restu­ lui de bopulaţie autohtonă din Nordul Dunărei de Către popu­ laţia venită ulterior din Sud, într'un cuvînt: teoria emiqrării desvoltată de Philippide "pe baza datelor istorice asupra po­ pulaţiei romanizate din Răsăritul Europei... oferite de scriitori şi inscripţii ..... nu e primită de D-I Densusianu (ca şi alţii, de [283] , c 1 i I l .1 <' 1- CONTRIBUŢIA ŞTIINŢ'IVIC4 A RECRNSIILOR 283 altfel). Ii substitue părerea Dvsale "care - spune cred că este adoptată azi de oricare înţelege realităţi ale trecutului nostru", Acestei afirmaţii sigure a autorului (din care cauză a socotit, poate, de prisos să mai aducă 'şi alte agumente) Ii ur­ mează discuţii inimoase asupra unor chestii din opera lui Phi­ lippide şi cîteva întrebări cari sfîrşesc prin concluzia că Phi­ lippide ar fi adeptul teoriei lui Răsler:... "Dar atunci de ce Phiiippide nu subscrie.; în întregime teoria lui Rosler ?" A­ ceastă intrebare aduce aminte de expresiile anterioare: .,cri­ ttcă de şicană", "cică/eli". Căci nu ştiu dacă D-I Densuseanu e în stare să înţeleagă contrariul unor fraze ca acestea: "Ince� putul sec. XIII nu însemnează începutul migraţiei Dacoromî­ nilor, cum crede Rosler, ci sfîrşitul ei". (Originea Romînilor [vol. 1, p. 407). "Răsler; a cărui operă are toată aparenţa unui studiu aprofundat şi e într'adevăr' plină de eruditie, mai ales în cele dintîiu două capitole, a lucrat totuşi precipitat şi pe apucate, la întîmplare, fără sis temă şi fără răbdare, astfel că rezultatele la care a ajuns se pot considera ca nule" (idem pp. 694-(95). Ipoteza lui Philippide că dela începutul sec. al VII-lea În jos 's'au răsîirat cele trei dialecte romîneşti, cît şi modul cum e interpretată originea acestora nu conving pe D-] Densusianu. Adăogărn numai că nici afirmaţiile Dvsale opuse, lipsite de ar­ gumente, nu pot fi convingătoare. La p. 406, Philippide vor­ beşte despre cele trei goluri ocupate de Romîni în mlgratiunile lor. Faptul că, in faţa invaziei Slavilor, Istrorornînii n'au putut ocupa acelaşi gol cu Dacorornînii a fost deajuns pentru D-I recensent să conchidă: "Şubredă ipoteza ce susţine Philippide şi de data aceasta". In sfîrşit, mă silesc să renunţ la alte ob­ servaţii similare ale Dxlui Densusianu. In treacăt fie spus că Dvsa constată de mai multe ori "contrazicari" în opera lui Philippide. Redărn numai una: "Cătră sfîrşitul volumului al II-lea sînt stu­ diate raporturile dintre remînă şi albaneză. Multă îngrămădire şi aici, interpretări contestabile şi chiar cîte o conirazicere. La p. 601, împotriva părerei că am ar putea fi influenţat de alb. kani se spune,' "Dacă am = ha/ea ar exista numai în macedo­ romîn ... ar putea cineva să se gîndească la vreo influenţă asu­ pra verbului romînesc din partea celui albanez ... Dar am=habeo există şi în dacoromîn şi în istroromîn, în acele dialecte rornî- [284] 284 nIOMIJI STI-lI1l'>GAIH; neşti adică unde influenţa de imprumut din partea limbii alba- . neze a fost minimă". Citatul este continuat de întrebarea: "Cum se împacă cu ce se spune numai cu cîteva pagini înainte (586-587), unde se relevează mai multe asemănari între alba­ neză şi dacoromînă decît macedoromînă şi sînt explicate prin faptul că "AlbanE::zii au trăit odată mai în aprapriere de Daca­ romîni decît de Macedorornîni 7". Această contrazicere, în afară de D-l Densusianu, o poate crede oricine s'ar margini la acest text. Dar cercetătorul preocupat numai de realitatea adevărului ştiinţific se va convinge că e dus în eroare şi, fie-mi iertată expresi, intenţionat de către marele] filolog! Mă; pronunţ în acest sens, căci din tot aliniatul care tratează această chestie, D-I Densusianu a ales numai acele cuvinte care îl ajută să re­ constituiască, într'adevăr, o "contrazicere". (Cf. acelaşi proce­ deu pentru "confusia" de adineaori). Pentru ce de ex. a omis explicaţia pusă de Philippide în paranteză: ,,(compară § 278, XI, 3; XII)" 7 Pentru ce D·I Densusianu n'a cotinuat să redea şi fraza următoare care precizează: "Asemenea împrumuturi de forme verbale pot avea loc însă- numai atunci cînd influenţa de împrumut din partea unei limbi străine atinge maximum !" ? Iar dacă ne adresăm informatiilor la care ne trimite (§ 278), aflăm precis că în dialectul. dacoromîn "nu se găseşte nicio formă oerbală împrumutată din vreo limbă străină ori imitat Ci după vreo limbă străină", Aşa dar, aici e vorba de "imprumuturi verbale", spre deo­ sebire de "asemănările fonetice" în baza cărora Philippide a stabilit concluzia că "Albanezii au trăit odată mai în apropiere de Dacoromîni decât de Macedromîni". D-I Densusianu a ştiut aceste lucruri! Le-a îndosit numai de dragul unei "contraziceri" fictive de care avea nevoie! lronizlnd ipoteza lui PhiIippide că Albanezii ar fi Panoni, D-I Densuseanu ia în discuţie cîteva cazuri fonetice, explicaţii etimologice, în cea mai mare parte îndreptăţite. Recunoaştem acest adevăr, pentrucă aşa se cuvine, nu însă supt stăruinţele ironiilor presărate la adresa lui Philippide, Procedeul acesta nu e atît de didactic cum şi-I lnchipue unii. Dimpotrivă, indispun pe cititor abundenţa expresiilor depreciative, ironiile atît de căutate, tonul ridicat, într'un euvînt ,,,Critica de şicană" despre .. • ·phav;cizULL dl âîUEL2Leuti [285] f I �. I i�1 '\ � COi\!TlHI3UTrA ŞR rlNT1FICA A RECii:No;IILOI, 285 care D-I Densusianu, cu atîta dreptate, recunoaşte că ar trebui "sa fie absenta dintr' o carte de ştiinţă" ca şi "observaţiile ... ce dau impresia de cicăleli ". A ticlui un răspuns atît de vehement sprijinit pe suprimarea pasajelor care interesează în discutie, e o derulare - cel puţin pentru mine -- cît se poate de serioassă. "Impotriva modului acesta de a lucra, care [alşiţică Ştiinţa, Însă, ne vom ridica mereu şt-I vom descoperi [ără cruţare in "AI'hiva" ; căci e lozinca acestei reviste, pe care şi-a Înscris-o chiar În primul numar al apariţiei sale supt direcţia D-lui pro­ fesor Ilie .Bărbulescu (v. Arhiva XXVIII, a. 1921, p. 107). Au trecut 15 ani şi Arhiva nu şi-a uitat datoria sa. Cei care cu­ nosc spriritul creat în jurul acestei reviste sint siguri că ea nu va de­ zarrna niciodată în lupta pentru izbinda acestei idei. Pe de altă parte e bine să se ştie că nu e în obiceiul nostru ca, prin a releva stăruitor aceste neiertat« apucături, să ignorăm autoritatea ştiin .. ţifieă a acelora ce le posed. Nu, ci le dăm cuvenita conside­ raţie, şi atunci cînd operele lor ajută să confirme unele din sus­ ţinerite noastre, îi cităm numaidecît. Ne supără însă aceste atitudini subiective, după cum un agricultor nu-şi poate îngădui ca lanul său de holdă să fie inădusit de iuîarii de spini sau neghină şi se duce de-i aruncă afară. Socotim ca cea mai ne­ cesară condi ţie a unei recensii : obiectivitatea. Spiritul obiectiv este principiul tuturor acelora care înţe­ leg să se conducă după criterii ştiinţifice. Numai recensiile con­ cepute după această normă pot avea valoare reală ştiinţifică. Celelalte, care sînt rezultatul unor considerente personale, nu contează. Contribuţia lor nu poate fi alta decît de a derula pe cei care Încearcă să se iniţieze în problemele ştiinţei. 112 numele acestora fac un apel la D-nti recensenţi să binevoiască a ne în­ druma numai pe căile adevărului. Sînt foarte nimerite, în această privinţă, cuvintele lapidare ale lui Alex. Philippide - pe care cei ce I-au cunoscut şi în­ ţeles îl vor dispensa de însuşirile regretabile improvizate şi atri­ buite lui, pe nedrept, de către D-I Densuşianu. "Pentru ştiinţă nu este nici prieten, nici duşman, este nu­ mai adevărul. A recunoaşte calităţile adversarului este mai mare merit decit de a avea singur calităţi", (Un specialist romîn la Lipsea p. 4). Dlomid Strungaru [286] RECENZII EE AlE pur e: Contributie la cunoaşterea vieţii şi a ince­ puturilor literare ale marelui critic G. Ibrăileanu, Roman 1936, 60 pg. 8°, Autorul acestei broşuri este cunoscut, desigur, cărturarilor noştri prin ceea ce a publicat mai 'nainte. Deja ca student al Facultătei de Litere din Iaşi, dedicăndu-se în deosebi Slavis­ ticei şi fiind stimulat de mine, a învăţat să înţeleagă limba ru­ sească a cărţilor. Atunci i-am dat să studieze raporturile de influenţă ale Iabulistului rus din sec. XIX Krălcv asupra a doi din scriitorii noştri; şi aşa d. Epure, a scos la lumină, încă fiind student, cartea cu titlul: Inţluenţa [abulistuiui rus Krylov a­ supra [abuliştllor noştri Al. Donici şi C. Stamati Iaşi 1913, lucrare publicată cu cheltuiala Universităţii din laşi, după recomandarea mea. E această o scriere de distinsă valoare, fă­ cută cu multă pătrundere şi spirit de deplină obiectivitate ştiin­ ţifică a originalului rusesc al lui Krylov (cit. Krâlov) şi a fa­ bulelor româneşti ale lui Donici şi Starnat. Broşura II Contribuţie" de care vreau să vorbesc aici e şi ea o frumoasă cercetare. Autorul, impresionat de greşelile, cu privire la viaţa şi începuturile literare ale fostului său profesor la. Facultatea de Litere din Iaşi de curând răposatului G. Ibrăileanu, cari circulă în diferite ziare şi reviste, -- s-a a� pucat să le cerceteze mai deamănuntul. A observat, astfel, că nu se cunoaşte exact nici data naşterii lui Ibrăileanu, nici lm­ prejurările primei lui copilării şi rudele cari au îngrijit de dansul când a rămas orfan de părinţi, nici când, anume, şi în ce revistă a început să scrie mai întâi. Unele ziare sau reviste au scris că s-a născut în Roman la 1870, că a isprăvit univer­ sitatea din Iaşi în anul 1890, pe când in realitate Ibrăileanu a- -1 - [287] RECEt\Zfl 287 bia o începea în acest an ; unele au însemnat tot greşit alte date; iar d. Mihail Sadoveanu a prezentat pe Ibrăileanu că a început a scrie literatură "ca ucenic socialist la "Critica So­ cială" a lui Ion Nădejde", ceea ce iară nu-i aşa. Băgând de seamă aceste şi alte greşeli, d. Epure s-a a­ pucat să studieze dănsul cu deamănuntul inceputul fostului său profesor. Asta a făcut-o intormăndu-se pe deoparte la rudele în viaţă a lui ibrăileanu, iar pe de alta scormonind arhivele şcolilor primare din Tg. Frumos şi ale liceelor din Roman şi Bărlad, unde avea indicaţii dela rudele lui Ibrăileauu că a in­ vatat acesta. Şi astfel a descoperit în Registru de Stare Civilă că Ibrăileanu s-a născut la 23 Mai 1871 in Tg. Frumos, iar în arhivele şcolii primare şi a gimnaziului din Roman unde învă­ ţase răposatul, a aflat că acesta era un şcolar distins şi eşea intâiul la clasilicaţie. In 1887, terrninănd clasa IV în Roman, se mută în cursul superior al liceului Codreanu din Bărlad, iar după terminarea acestui liceu se duce student la Universitatea din laşi. Aceste şi alte date încă ne arată d. Epure in broşură. Iar scormonind cu deamănuntul spre a descoperi începuturile ca scriitor ale lui Ibrăileanu a aflat. că acesta a început să scrie în Iulie 1889 la Roman, unde deşi nu mai trăia aci ci la Bărlad, înterneie atunci cu alţi doi camarazi ai săi de şcoală, a­ ceştia liceeni in Roman, revista ,.Şcoala Nouă". Cu acest pri­ lej, cercetănd diferitele numere ale acestei reviste, în care Ibr. scria sub diferite numi şi iniţiale, d. Epure ni-l arată pe fostul său profesor, încă din vremea şcolăriei, scriitor de literatură curată în nişte Amintiri ce publică în revistă, ni.l arată gânditor al problemelor filosofice în nişte Note, în care Ibrăi­ leanu apare materialist care vede spiritul ca rezultat al "lucrării moleculelor materiale", combate pe spiritualişti, zice că re­ ligia va pieri şi deci că era ateu. Mai descopere, apoi, în pa­ ginile acestei reviste şi bucăţi descriptive, prin cari d. Epure reface părerea d-lui Şerban Cioculescu, exprimată în �Adevărul" dela 21 Martie 1936, unde acesta zisese că: "Nu ştiu ca Ibră­ ileanu să fi scos voeo dată o pagină descriptivă înainte de "Adeia". Autorul broşurei "Contribuţie" arată că lbr. scrisese deja in rev. Şcoala Nouă pagini descriptive. Şi astfel ne mai dă aci d. Epureşi alte date scăpate din vedere celor ce s-au ocupat de Ibrăileanu. [288] 288 Tur; BAH13IJI.f<:SCU ---------+.- Totul cu spirit critic şi ro general cu obiectivitatea pe care o manifestă deja în întâia sa lucrare "Influenţa Iabulis, tului rus Krylov etc." Totuşi pe alocuri mi se pare că s-a a­ bătut dela măsura şi curnpăneala universitară în exprimare din această "Influenţa", lăsăndu-se influenţat de atmosfera gazetă­ rească din cultura noastră actuală. Căci, chiar dacă Ibrăileanu e acum răposat, nu se potriveşte la o cercetare cu caracter ştiinţific să i se pună pană şi În titlul broşurei exagerări ca: "Contribuţie la cunoaşterea vieţii şi a începuturilor literare ale marelui critic G. Ibrăileanu", cum a pus autorul. Ibrăileanu era un scriitor distins, fără îndoială, nu era însă un mare critic, fiindcă în criticile sale, din aprecierea ce făcea despre operile literare, nu a adus puncte noi de vedere, adică nu a deschis drumuri noui nici estetice, nici sociale, deosebite de cele ale lui Titu Maiorescu, Gherea şi ale altora mai vechi; chiar "po� poranismul", din care se inspiră în criticile sale, nu e produs întru nimic al găndirii şi experientii lui, ci e luat deja Stere şi Gherea, cari, la răndul lor, j'J transplanta seră la noi dela .na­ r odnicii" socialişti Ruşi ai vremii lor. Iar cât priveşte ocuparea lui Ibr. în /}coahj Nouă din 1889· 90 cu problemele filosofice ale spiritualismului şi materialismului, exprimându-se în favoa­ rea acestora din urmă şi pentru ateism, niri acest lucru nu a­ rată originalitatea, superioritatea sau "mărimea" gândirei lui Ibr. cum pare a crede d. Epure; ci arată cel mult că Ibr. avea o minte aleasă, ca şi mulţi alţi şcolari de liceu şi studenţi de u­ niversitate de pe timpul acela; căci, în adevăr, se ştie că So� cialismul, al cărui şef era Ion Nădejde, propovăduia aceste idei, pe cari îrnbrăţişaseră mulţi şcolari şi studenţi. Lucrul acesta se poate vedea limpede şi în cartea Mişcarea Socialistă a d-lui 1. C. Atanasiu, s. ex. Ia p. 25. Aşa că sta mult mai bine acestei cercetări ştiinţifice, ca d. Epure să-şi intituleze broşura nu cu acel titlu exagerat, ci pur şi simplu: "Contribuţie la' cu­ noaşterea vieţii şi începuturilor literare ale criticului G. Ibră­ ileanu". E neîndoios că, precum constată şi d. prof. S. Mehe­ 'dinţi în discursul ce a ţinut la Cornerarea în Iaşi a .Junimii'' la 3 Mai 1936 '), prea se face abuz la noi, în timpul din urmă, de cuvintele "om mare", ce se dau cu "uşurinţă" Ieluriţilor scrii- 1) Publicat în Convorbiri Literare, LXIX, 4-7. Aprilie-Iunie 1936, p.153. [289] RECENzn 289 r I ( tori sau oameni politici; caci, mai spunea d. Mehedinţi atunci: ",oamenii mari sunt numai aceia care, pe lângă o excepţională putere de creaţie, fie în latura civilizaţiei, fie în latura culturii, au avut atâta armonie lăuntrică, în cât vieaţa lor întreagă să poată fi dată ce pildă pentru posteritate". Aşa cred eu cu privire la Ibrăileanu, cum mi-am permis a cere (p.256) aceeaşi măsura In exprimare şi faţă de activita­ tea şi meritele d-Iui Gaster. Cred că nu mi se va lua în nume de rău această sinceră obiectivitate. Ilie Bărbulescu D. N. Mi n c e v : România şi Renaşterea bulgară. Cu 4 gravuri în lemn de praf. Marcel Olinescu. Constanta (Instit. de arte grafice "Albania") 1936.1+62.160. Autorul, în această broşură, foarte frumos tipărită şi pe hârtie fină, ce ne-a trimis "cu rugămintea de a o recensa", vrea să ne dea un rezumat scurt al Istoriei Bulgariei dela cucerirea ei de Turci in 1395-6 până astăzi; dă însă mai mare dezvoltare Is­ toriei moderne din sec. X[X a Bulgarilor până la Independenţa Bulgariei în urma razboiului ruso-româno-turc din 1877. Cartea nu e dar o cercetare proprie. Scopul pe care-I urmăreşte cu ea este, cum însuşi spune la p. 60, de a arăta cu acest prilej: nC;'1 principatele romanesti au fost adăpost, cămin pen­ tru mii şi mii de refugiaţi bulgari, cari în România au păstrat icoana Bulgariei libere atunci cînd ţara lor era robită"; că Bul­ garii la răndul lor, refugiindu-se la noi, "au dus în ţările. ro­ mâneşti putere de muncă suflet, cultură"; că ei Bulgarii, în­ torşi dela noi în vechia lor patrie Bulgaria, "au păstrat pururea icoana României ospitaliere". In aceste reciprocităţi fntre Ro­ mâni şi Bulgari, zice mai departe aci autorul: "noi vedem te­ meiul solid pentru stabilirea de trainice legături culturale şi politice între Români si Bulgari", pentru că "Dunărea nu des­ parte, ci leagă pe Români şi Bulgari". Vrea, deci, autorul să roadă asperităţile care despart şi astăzi sufleteşte pe Român i de Bulgari, prinaceas ă "modestă lucrare închinată aproprierii româno-bulgare", cum mai scrie cu cerneală pe broşura ce ni s'a trimis la "Arhiva" cu "rugămintea de a o recensa". Acest din urmă scop e, evident, frumos, dacă prezentarea Istoriei trecute Hl [290] 290 ILIE BARB�LESCU poate ajunge sau contribui la restabilirea vechii prietenii· dintre popoarele noastre. Rezumatul Istoriei e bine făcut, în general exact şi concis fără să îngreueze Intelegerea lui. Aşa că poate fi citit uşor de oricine. Câteva observaţii însă; căci în unele locuri autorul nu e destul de exact şi complet în expunerea sa. Ne spune că Românii au avut cele mai strânse şi felurite legături cu Bulgarii, dintre Slavii Peninsulei Balcanice, în vre­ mile trecute, iar nu cu Sărbii şi că Bulgarii iar nu Sărbii au adus influenţa lor până în Principatele Române. Cu aceştia din urmă însă Bulgarii au urmărit, la "inceputul renaşterii lor", să facă o înfrăţire politică, "dat fiind legăturile de sânge şi limbă între poporul bulgar şi sărb'"; de aceea Bulgarii, In această dorinţă a lor, au mers până acolo, "încât singuri se denumesc uneori chiar Sărbi ", Dar. asta nu înseamnă, zise la p. 51, că "Bulgarii din România sînt de origine sărbă şi că influ­ enţa slavă a venit [în Pricipatele Române] prin aceştia" adică prin Sărbi, cum au zis "unii cercetători istorici, cari au scris despre relatiile Românilor cu Bulgarii şi Sărbii", făcând "confu� ziuni regretabile". Spune acestea autorul, pentru, ca să nu fie contrazis de vechile izvoare istorice cari, cu începere din sec. XIV, până târziu spre ziua de astăzi, spun altfel decât dansul aci, anume numesc Sârbi pe acei Slavi veniţi de peste Dunăre în Principatele noastre şi cari au avut cele mai strânse şi va­ riate legături cu aceste Principate şi Românii lor şi le-au in­ fluentat pe acestea. Şi pentru că să-şi susţie asta caree o teză veche greşită în Istorie, citează pe unii şi pe altii scriitori de ai noştri aci nelalocul lor; căci acei pe cari îi citează nu au făcuţ studii ai acestei probleme al numelui Sârb sau Bulgar. In realitate nu e adevărat că Bulgarii se Ndenumeau" Sărbi spre a-şi arăta prin aceasta generozitatea sentimentelor lor Iră­ ţeşti, ci erau chiar Sărbi. Aşa că deaici rezultă că: nu cu Bul­ garii, ci cu Sârbii au avut Românii Principatelor cele mai strânse şi variate legături din sec. XIV până la sfârşitul sec. XVII cel puţin. Cu Bulgarii au avut până în sec. XIV. Asta am docu­ mentat-o eu în cartea mea: Relaiions des Roumains avec les Serbes, les Bulgares, les Grecs et la Croatie, Iaşi 19.12, şi am mai accentuat-o şi în diferite numere ale acestei Arhive. Şi nu se poate răsturna prin simpla afirmaţie a autorului, chiar dacă ." .•••. > • , [291] RECENZIT 291 dansul mai citează ca autoritate nejustificată, încă pe unul sau pe altul cari rleasemeni n-au documentat contrariul, Apoi, la p.43, autorul spune că "cultura rusească în ţările româneşti pătrunde prin intermediul mişcării culturale a emi­ graţiei bulgare din Muntenia şi Moldova". Lucrul însă nu e chiar aşa, cu toate că va fi luat această ideie dela un fost co­ laborator al Arhivei şi din articolele acestuia apărute aci. Ade­ vărul e ceva mai larg: că cultura rusească a pătruns în ţările româneşti şi prin intermediul emigraţiei bulgare, dar mai cu seamă direct prin oştirile de ocupaţie ruseşti în războaiele ru­ sa-turceşti din sec. XVIII şi XIX; ideia aceasta a fost accen­ tuată şi ea de mine în diferite articole ale Arhioei. Dar cultura rusească şi chiar anumite idei sociale ruseşti s-au introdus la noi în jumătatea a doua a sec. XIX nu numai prin oştirile de ocupaţie, ci şi prin unii emigranţi anarhişti, adică socialişti, Ruşi sau Basarabeni, ca Gherea, Dr. Russel şi alţii. Aceştia erau urmăriţi la noi şi chiar prigoniţi de autorităţi, fiind bănuiţi că sunt spioni ai oficialităţii ţariste ruseşti. Scriitorul I. C. A­ tanasiu , în cartea sa Mişcarea Socialista 1881-1900, Bucureşti 1932, premiată de Academia Română, susţine s. ex. Ia p. 227 în ea, că aceia nu erau spioni ai oficialităţii la noi, şi aşa va fi desigur. Dar în orice caz, revolutionarul bulgar Botev, care în Mai 1876 pleacă în fruntea unei cete de 200 revoluţionari din Bucureşti, spre a provoca revoluţie în Bulgaria în potriva Tur­ cilor, era sprijinit şi de îndemnuri ale oficialităţii din Rusia, de unde mai erau sprijiniţi şi îndemnaţi la răscoalele contra Tur­ ciei şi alţi revoluţionari emigranţi Bulgari de la noi, ca Levski, Karavelov, Rakovski etc .. Avem date că relugiaţii socialişti (anarhişti), cari din Ru­ sia şi Basarabia veneau la noi, veneau nu numai cu gândul de a scăpa de închisorile ruseşti, ci şi cu găndul socialiştilor re­ voluţionari de a propăvădui în România acest Socialism. De altfel aşa au şi făcut Gherea, Dr. Russel . şi alţii. Iar Gherea ne-a adus din Rusia şi a propoveduit între noi nu numai ideile socialiste ruseşti, cu ţărănismul şi poporanismul .narodntaki­ lor" lor, ci şi sistemul de critică literară socialistă. rusească de "artă tendenţioasă", pe temeiul căreia, polerniză cu Titu Maio­ rescu. Deci nu numai prin refugia ţii Bulgari ne-a venit cultura rusească. [292] · 292 IUF. BARBULESCU Acest lucru, adică aducerea la noi de către oştirile ruseşti de ocupaţie şi de cmlgrantli anarhişti Ruşi a culturei acestea ruseşti nu ni-I arătă brosura d-Iui Mincev, deşi ar fi trebuit să-l arate spre a fi exactă şi completă, cum văd că năzueşte au­ torul. Şi ar fi putut să le ştie, pentrucă despre acestea s-a scris şi în. unele numere ale Arhioei. Iar cât priveşte sprijinul, pe care sub diferite forme îl de­ deau Bulgarilor refugiaţi bărbaţii noştri politici conducători ai României, ar fi fost bine dacă broşura pomenea şi de un anu­ mit fel de ajutor dat lor de Ion C. Brătianu, ca ministru 'inainte de războiul din 1877 prin care şi cu ajutorul nostru se dobăn, deşte independenţa Bulgariei. Acest ajutor l-am arătat din a­ mintirile posterioare ale poetului bulgar Ivan Vazov, în Aroiha, XXVIII (1921), p. 93, sub titlul: "Din psihologia lui Ion C. Bră­ tianu şi Bulgarii". Cu toate aceste lipsuri broşura d-Iui Mincev conţine un rezumat destul de bun. şi folositor, pentrucă, încolo, ea ne pre­ zintă un destul de complet rezumat al Istoriei Renaşterii bulgare. Gravurile în lemn ale d-lui profesor Olinescu sân! bune, dar mi se pare nu tocmai destul de clar -, .conţinutul Jar. Ar fi fost lămurite, dacă în josul fiecărei a s-ar fi arătat ce anume reprezintă. Ilie Bărbulescu Mar cel Han d e I s m an: Rok 1848 we Wloszech i poli­ lyky ks. Adama Czartoraskiego (= Anul 1848 în Italia şi poli­ tica prinţulul Adam Czartoryski), Cracovia 1936. Dvl M. Handelsman, profesor la Universitatea din Varşovia, a găsit în arhivele italiene mai multe acte preţioase relativ la luptele de independentă ale Poloniei subjugate din jurul anului 1848 şi pe baza acestora şi-a scris studiul despre care vrem să vorbim mai jos. După o scurtă trecere în revistă a materialului mai impor­ tant publicat asupra acestei chestiuni autorul arată că punctul de plecare pentru noua. configuraţie europeană a fost, precum spune�lU partizanii întelegerii anglo-Iranceze, nenorocita căsătorie a regelui spaniol din act. 1846. Din această cauză nu numai că s'a rupt "entente cordiale", ci s'a împins Franţa spre o in- 'Z [293] RECENZII 293 ţelegere CU Austria şi o apropiere de Rusia. Dar eu toate aces­ tea Franţa va ezita să rupă definitiv cu Anglia. Intre timp intervine - prin Martie 1847 - o apropiere îranco-rusă, însă nu pe terenul politic, ci pe cel bancar. Era o bază care în alianta franco-engleză nu exista. Astfel se pregăti apropierea Iranco-austro-rusă, dacă nu împotriva Angliei, cel puţin fără ea. -, Cu un an mai înainte - pela jumătatea lunii Iunie 1846 ­ şi anume dela alegerea noului papă Pius al IX-a-pentru Italia se începe o nouă eră. Ceea ce până atunci era considerat drept o utopie, dela acea dată se susţinea oficial de către guverne. Carol Albert era un adversar hotărît al Austriei şi vroia cu ori ce preţ o Italie independentă. Papa, deşi italian şi monar­ hul Romei, era catolic mai ,întăi de toate şi deci nu' putea să imite pe Carol Albert. Papa a căutat la început să îmbune pe Italieni prin reforme, iar pe celelalte ţări prin concorda te. Aşa se explică, că prin toamna anului 1847 Plus al IX-a ajunsese cel mai popular om din Europa. Emigrantii poloni, de pildă, credeau foarte mult în puterea lui şi sperau că prin ajutorul său vor înfiinţa Polonia. De altfel începutul iernei 1847, în politica polonă, însemna un punct hotărîtor. După măcelul dela Cracovia toată lumea era dezorientată. In esenţă, Polonej ii era împotriva Austriei şi nu lipsia mult ca toată lumea să se îndrepte spre Rusia. Dar în­ cetul cu încetul politica emigraţiei polone S'ii îndepărtat de cea franceză şi s'a îndreptat spre Anglia; iar drept punct de schim­ bare au servit evenimentele din Italia. Pentru o apropiere de Italia primul a opinat prinţul Adam Czartoryski şi partidul său. In acest scop s'a căutat să se tri­ meată în Italia oamenii cei mai destoinici şi anume au fost trimişi: VI. Zamoyski şi Krasinski; însă mai de'nainte se afla acolo poetul Mickiewicz, din însărcinarea altui curent politic. La 12 Ianuarie 1848 izbucni revoluţia în Italia, iar la 14 Martie poetul Mickiewicz reuşeşte să înjghebe un legion polon sub conducerea sa şi care avea să intre în luptă alături de Italieni. Dar agenţii prinţului Czartoryski, în special Zamoyski, nu puteau să aprobe ideile prea democratice ale legionului lui Mickiewicz şi din această cauză nu numai că nu vroiau să colaboreze cu el, ci căutau să-I combată şi să-I compromită în [294] 294===================T=II�.=I=[O=I=.B=A=N====================== faţa autorităţilor italiene. Ori cum, trecînd peste aceste mici Iricţiuni, emigrqţia polonă a pus mare nădejde în Italia şi nu­ .mai distrugerea armatei Sardiniene a îndepărtat aceste speranţe. Poate această nenorocire a făcut ca emigranti! poloni din Italia să se unească şi să ajungă la o înţelegere, cel puţin de formă, cu agenţii lui Czartoryski. Stăruinţele principale ale politicii polone în Piemont erau aceleaşi ca şi în Roma, adică tindeau la formarea unui legion, care n'a zăbăvit mult şi pela jumătatea lumii Iunie 1848 s'a înjghebat. Dar de luptat acest legion n'a luptat, fiindcă Sardi­ nienii se temeau de complicaţii internaţionale şi apoi n'aveau bani. Prin Martie 1848 Czartoryski dădu ordin nepotului său VI. Zamoyski să plece 'in Sardinia. Acesta avea misiunea să în­ fiinţeze un legion polon, independent de cel al lui Mickiewicz. In toamna anului 1848, prin stăruinţa lui Zarnoyski şi do­ rinţa regelui Carol Albert, gen. Chrzanowski fu numit şeful ar­ matei italiene în Piemont. Dar cînd noutatea acestei numiri şi a formărei legionului polon s'a răspîndit, imediat miniştrii Franţei şi Angliei au protestat. In urma acestui protest încercările po­ loneze în Italia s'au terminat. In afară de Italia prinţul Adam a avut în vedere şi eve­ nimentele din Ungaria. In că dela 3 Martie 1848 Czartor yski în­ sărcină pe Ludovic Bystrzenowski să plece în Serbia, Bulgaria, Ungaria, cu misiunea ca împreună cu Moldovenii şi Muntenii să formeze confederaţia dunăreană, îndepende nt de Germania. Dar nici această acţiune n'a reuşit. Cu explicaţia acestui din urmă, episod a politicii polone Îşi termină cartea d. prof. Hamdelsman. In anexă autorul publică mai multe documente inedite, foarte interesante şi pentru noi Rornlnii. Th. Holban P r o f. D r. al g i e r d G 6 rk a, Ltczeimoic . Tataroio Krţţm­ skicti i ich wojsk (=Nunărul Tătarilor din Crirneea şi a arma­ telor lor), Varşovia J936, 116 p. 8". După o scurtă Introducere despre "teoda istoriei adevă­ rate", trece la discuţia asupra numărului Tătarilor din Crimeea. Dar înainte de a ajunge la tratarea subiectului, combate pe rănd=părerile diferiţilor istorici de până acum relativ la nu- [295] 295 '! '1 r ·1 i i\ f) I mărul Tătarilor şi în general relativ la numărul armatelor se­ colelor XVI şi XVII. De exemplu autorul arată că după soco­ telile celorlalţi istorici, Petru Doroszenko cu 0 armată de 104.000 oameni a asediat oraşul Podhajec 5 săptămâni, unde se as­ cundeau numai 8000 Poloneji, in timp ce cu această armată -- daca numărul ei ar fi adevarat - s'ar fi prădat întreaga Polonie. De aici autorul deduce că arătările documentelor tre­ buiesc trecute prin logica sănătoasă a istoricului. Judecând critic toate documentele, ajunge la concluzia că pela jurn. sec. al XVII-lea toţi 'I'ătarii din Crimeea nu erau mai mulţi de 60000 familii sau aproximativ 300-360000 popu­ laţie în general, In ce priveşte armata ei, nu puteau mobiliza pe atunci mai mult de 15-20 mi! călăreţi. Relativ la izvoarele folosite, autorul are toată siguranţa că sunt adevărate şi anume "CU' ce scop organele Ecaterinei a II-a ar fi căutat să se inducă singure în greşală". Autorul însă a uitat că în asemenea chestiuni trebuie să avem în ve­ dere vremea de război, când multă lume piere, o parte fuge de groaza execuţii lor, o alta de groaza dărilor şi apoi însuşi organele administrative aveau tot interesul să arate un număr mai mic de populaţie autohtonă, pentru a putea pe urmă co­ loniza elemente străine de această populaţie. In această pri­ vinţă de bun exemplu ne poate servi soarta Basarabiei. Se ştie că în 1783 Rusia a ocupat Crimeea şi imediat prinţul Potiomkin a ordonat sase facă o numărătoare a popu­ laţiei din Crirneea. Ancheta aceasta a fost Iăcută de Igelsrtorn, ale cărei ra­ poarte s'au publicat în �Zapiski" din Odesa. Aceste rapoarte formează elementul de bază, şi singurul de altfel, în calculaţlile d-lui praf. O. Gorka. Igelstrom găseşte în Crimeea (la 1783) 1411 colonii cu 14.091 gospodări! tătăreşti. Socotind câte trei bărbaţi de fiecare gospodarie găseşte 42,273 bărbaţi tătari la sate plus 8.217 bărbaţi la oraşe. La cele de mai sus, adăugăm încă 3126 barba ţi tătari din satele părăsite de creştini şi 1407 evrei. Astiel găseşte că la 1783 în Crimeea erau 55.023 Tătari parte bărbătească şi mai Iăcăndu.se unele corecturi se ajunge la cilra de 55.917 Tătari bărbaţi. In sudul Basarabiei găseşte 15-20 mii Tătari (informaţia o ia din Oeogr. Statis. Slavoni din 1802). [296] 296 TR. HOLBAN Pentru aflarea numărului exact al populaţiei, autorul în­ mulţeşte fiecare familie cu 6 şi apoi la suma totală adaugă 10%' Astfel calculănd pe această cale găseşte că în Crimeea la 1774 erau 125.160.000 suflete tătari, adică în momentul când Crimeea fu despărţită de Turcia. Autorul spune că acest lucru nu-i de mirare, Întrucât în 1864, în urma unei sistematice co­ lonizări a Crimeii, se găsiau acolo deabia 193.900 suflete. Mai departe plecând deja datele stabilite pentru anii 1774- 17'78, când În Crimeea se găsiau 160 mii Tătari şi făcând un scăzămănt misterios de 30-40% autorul găseşte pentru jumă­ tatea sec. al XVII (vremea lui Ion Cazimir, Mihail Wisniowiecki şi Ion Sobieski) vr'o 180-200 mii Tătarii în provincia pomenită. Ajunge la aceste date ţinând seama şi de luptele ruso-tătaro din 1736 I 37 şi 1771, care au distrus in mare parte populaţia din Crimeea. La cele de mai sus, trebue să mai adăugăm încă o infor­ maţie şi anume că în sec. XVII Tătarii din Crimeea puteau să mobilizeze între 29-35000 oameni. In afară de informaţiile arătate d-I Gorka polemizează, în restul cărţii, cu adversarii săi, d-nf Kuczyinski şi Lasocki şi n'am greşi, dacă am afirma că scopul acestei cărţi a fost tocmai punerea la punct a acestei polemici, de altfel nu în întregime reuşită. rn, Holban W. K r o II, Dte Entwicklung der laieinlschen Schriţtspra­ che. - Glolta 22 (1934) ]-27. Constituirea limbii comune este precedată totdeauna de o epocă de pregătire, de încercări în bună parte neizbutite, de fermentarea şi triarea unui material foarte bogat, dar inegal. Marii scriitori ce au fericirea şi geniul unei asemenea selecţie­ nări retuşează faptele de expresie din toate punctele de vedere, adică fonologic, morfologic, sintactic şi stilistic, inpun restrictii în anumite părţi, creiază şi întregesc În altele. Nicăeri mai bine \ nu se poate observa acest lucru decât în istoria limbii latine până la Cicero, care fixează în mod definitiv tiparele acestui instrument admirabil şi-l pune în slujba imperialismului şi cul­ turii romane în lume. Studiul lui K r o II este o contribuţie de [297] RECENzrr 297 valoare pentru lingvistica latină concepută pe baze cuprinzătoare şi ştiinţifice. Trebuie să amintesc că, deşi s'a scris atât de mult în această privinţă, toate cercetările nu sunt decât la început, pentrucă în cele mai multe cazuri ele pornesc dela fapte izolate şi se irosesc în lucruri mici, iar încercările de sinteză sânt rare şi incomplecte. In latină 9rumul spre limba scrisă este caracterizat de o tendinţă puternică de unificare şi normizare, cum este de altfel natural îu toate cazurile deasemenea natură. In ortogra- , fie observăm o serie întreagă de realizări în acest sens: reda­ rea lui ei prin t lung în mod consecvent şi general, marcarea consoanei duple începând cu Eniu, înlocuirea lui c prin g, pro­ ectele ortografice ale lui Cat o, Ac c i u, L uc i l i u, scrierea gra­ matieală a lui Ve r riu s FI a c c u s De orthoqraphia etc. In morfologie şi derivaţie se obţine îndiguirea anumite!or forme populare ca gen. în -as, -om şi -um pentru -orum, se pune ca­ păt confuziei Între masculin şi neutru în anumite împrejurări, între decI. 2 şi 4 şi conjugările 1 şi 2, se evită uzul lui jaxtm ausim etc. şi se restrânge în mod simţitor numărul derivatelor. Primele încercări literare cu E ni u, Pac u viu, Ac c i u, P Iau t şi alţii caută mereu să-şi creeze mijloace de expresie potrivite şi adecvate genurilor literare respective pentrun a le da un ca­ racter de măreţie şi superioritate. Din motive lesne de înţeles aşundă construcţiile ibride şi neviabile pe care scriitorii ulteriori sân! siliţi să le evite cu desăvârşi re. Iau mare avânt îormaţiile în -tudo, -im, -tare sau -itare, -OSll8, iar analogia joacă un rol cât se poate de activ: rarenter după modelul lui frequentcr, fiert, fiebantur, oasum alături de vas, ossum alături de os etc. Din faptele aeestea organice ale limbii latine din perioada pre­ clasică Ci cer o şi înaintaşi săi apropiaţi selecţionează mereu şi nu îngăduie şă pătrundă în scris decât cele mai apte şi mai potrivite pentru acest scop. Multe din cuvintele rămase pe din afară pot fi observate din nou la scriitorii postclasici de natură popularizantă, când frâne le limbii scrise sân! lăsate mai libere şi când mersul normal şi organic al limbii de toate zilele are putinţa să se manifeste mai uşor. De altfel în sintaxă şi stilistcă perioada preliterară are anumite carecteristici asemănătoare lim­ bii comune şi limbii scrise din operele popularizate, adică abun­ denţă de conţinut expresiv, atracţ.i verbale, confuzie intre sin, [298] 298 ==== II. MlI-IAESCU / gularşi plural, construcţii ad sensum, contamlnaţii, expresii asidentice, uz paratactic, topi că nelndemănatică înpropoziţia se­ cundară, quod şi ut pentru acuzati v cu infinitiv, înlocuirea ra­ portului de caz prin prepoziţie înainte de' nume după modelul romanic, manifestări în favoarea purismului, preferinţă pentru arbitrar şi nemotivat. Ci cer 0, şi în genere limba scrisă, se dis­ tinge prin simplicitate şi norme fixe, lipsă de echivoc, deosebită atenţie În alegerea vocabularului, periodizare. Auctor ad Heren­ nium, atribuită lui Cor in i f ici u s, constitue un început În a­ ceastă privinţă şi un model pentru activitatea ulterioară' a mă­ estrului dela Arpinum, Ridic o singură obiecţie: cuntas 'oraş' (p. 25) aparţine cu siguranţă limbii populare, limbii comune. Dacă Ci cer o a pre­ ferat pe urbs, atunci a tăcut-o din motive bine intemeiate- El se găsea în faţa a două expresii ce nu se acopereau decât par­ ţial d. p. d.v. semantic: cioitas oscila În mintea Latinului con­ temporan între noţiunile 'comunitate întinsă, stat' şi 'cerc social sestrăns, oraş' iar dualitatea această data dela cele mai vechi Inceputuri politice ale Romei, când statul nu întrecea dimensiu­ nile unui oraş.' Limba scrisă a trebuit să fixeze intrebuinţări pre­ cise: cioitas stat, urbe oraş, pentruca în epoca tărzie, şi la scriitorii de a doua sau a treia mână, distincţia să se piardă din nou şi cioiias să triumfe cu desăvărşire asupra concurentului său în evoluţia lingvistică romanică. H. M:ihăescu S b o r n i k nap o c est J o z efa S k uite t y h o (Sbor­ nic in onoarea lui losef Skultety). Matica Slovenska, Turcansky Svăty Martin, 1933. Matica Slovenska din T. Sv. Martiri (Slovacia) a editat un foarte frumos volum omagial (687 pag.) cu prilejul împli­ nirii vărstei de 80 de ani (1953-1933) lui Josei Skultety, Ca orice volum omagial care vrea să se menţie pe linia unei tra­ diţii astăzi În uz, dar cu toate acestea aşi spune rele, nici a­ cesta nu contine, bineînţeles, nimic despre' cel sărbătorit, afară doar de bibliografia lucrărilor lui întocmită după ani şi după publicatiile în care au apărut (pag. 665-687). In treacăt numai am să amintesc că Iozel Skultety este patriarhul spiritual 510- [299] 299 vac, care, înainte de război, faţă de maghiarizare a reprezentat în ziarele şi revistele, pe care le-a condus, spiritul de opoziţie demnă şi dărză pe terenul ştiinţei şi politicei, dar mai ales pe cel al culturii slovace. A fost atât de slovac încât nu rareori s'a pronunţat şi În contra Cehilor, atitudine, pe care nu avem dreptul nici s'o aprobăm nici s'o condamnăm. Din 1919 până astăzi conduce Matica Slovenska, iar dela 1921 a fost profesor de limbă şi literatură slovacă la universitatea din Bratislava (astăzi e la pensie). In domeniul slavisticii s-a ocupat minuţios de toate chestiunile în legătură cu.' Slovacii desbătute in literatura stinţilică universală. S'a ocupat în treacăt şi de ches­ tiunea Valahilor din Moravia, având o intuiţie a faptelor destul de apropiată de realitate (Slovenske Pohlady, 1897, 255-256 şi 440-448). Din' cele 33 de contribuţii publicate în acest sbornic şi scrise aproape exclusiv de către Slovaci (dintre străini remare pe W. van Wijk şi câţiva polonezi), ocupăndu-se cu diferite chestiuni din domeniul istoriei, istoriei literare şi al Jinguisticei slovace, pentru noi cel mai important este studiul lui Andrej Kaouliak : Yalahii din Siooacia (Valasi na Slovensku),pag. 336-374. Deşi autorul îl denumeşte În subtitlu � studiu istorice­ etnografic", el este în adevăr preţios numai din punct de ve­ dere istoric. Partea etnograiică şi filologică nu numai că sunt foarte. reduse, dar sunt şi foarte slabe, aşa cum remarcă mai ales pentru cea filologică şi Br, Varsik în Bratislava VIII, nr. 1-2, pag. 126-127. Dacă se raporta la vremurile noastre, atunci autorul în orice caz exagerează specificitatea grupei etnogra­ fice valahe "care se deosebeşte net. de celelalte grupe etno­ grafice ale poporului slovac prin ocupatie, fel de viaţă, obi­ ceiuri şi organizare" (337). Chiar şi pentru trecut acuitatea a­ celor deosebiri nu este atât de evidentă cum ar vrea să ne-o. prezinte autorul in entuziasmul său etnografic, deoarece din izvoarele istorice vedem foarte adesea cum grupa aceasta ei­ nogralică se confundă cu celelalte. Cea mai bună dovadă în privinţa aceasta o constitue însemnarea cuvăntului "Valah" în­ săşi: "păstor In munţi", atât in zilele noastre cât şi în trecut, fiindcă, oricât ne=am sforţa, nici pentru trecut' nu putem stabili cu precizie alte înţelesuri. Din punct de vedere filologic studiul lui K. este preţios numai prin faptul ca datează câteva cuvinte. [300] 300 n. :)RAN.JALA Astfel pentru prima dată apar în Slovacia baca în 1575 (pag. 338 nota 3), kosar in 1501 (pag. 838, nota 5), bryndza în 1470 (pag. 338, nota 6), redikat sa în '1690, dar în 1665 Raâikalno (pag. 339, nota 7) şi pirt în 1670 (pag. 339,.tota JO). Alături de câteva cuvinte de origină română din domeniul pas­ toritului (ktag, bryndza, pirt, podlsiar), dar şi de altă origină, de ex. maghiară (salas, chotăr, pajta), autorul consideră ca fiind de origină halahă, recte română, şi cuvinte pur slave cum e kuliqa-kuiasa (Berneker SEW 642, kulijes), de origină latină ca [erula, porcootna, germană 50ldra şi pungi/ar, care în dic­ ţionarele lui Kălal 1) şi Tvrdy Q) apare sub formele: pudilartik], budilar, pujlar, iar Kalal 556 îl socoteşte de origină maghiară; şi în sfârşit chiar pe kotâc şi hatiena (el. Berneker SEW 541 şi 383)., O deosebită importanţă pentru nefilologi ar putea avea [olus; cuvânt vechi din izvoarele istorice din Orava, din sec. 17, astăzi dispărut din uz. 'Cuvântul Însemna "piuă de bătut posfavuri" . Kavuljak îl derivă cu siguranta nespecialistului din rom. [olos. Cuvântul românesc .folos" nu a patruns în Carpaţi mai departe de Ucraine ni şi acolo are clar �aloarea semantică din limba de origină. In Orava Iolus este de origină poloneză dela Iolusz , Iolus, walusz, walus, Ialusz, piuă de postav (deasemenea îo­ lusz-owac, -owanie, -owy.iniczek, -riik şi amd, SI. [ez, polsk. 1.,3) 758) despre care Bruckner SEJP 124 o) scrie: < ital, îollare, lat. Iulia, -are : germ. Fuller, Fuller, Walker; terminaţia -usz ca în ratusz. din poloneză a trecut şi la Ucraineni, foarte probabil împreună cu tehnica bătutului la piuă al postavurilor, ct, ucr. IjlOJIlOill W alkmuhle.vap, W alker, Walkmuhler }f( eJ1 ex-lea, (10295) 1) M. Kalal, Slovensky slovnik, v Banskej Bystrici, 1924, pag. 1012 + CIIl. 2) P. Tvrdy, Slovensky frazeologicky slovnik. Praha-Presov, 1933 pag. 844. 3) J. Karlowicz, A. Krynskl, WI. Niedzwiedzki, Slownik j�zyka pols- , kiego . I-VlIl. 4) A. Bruckner, Slovnik etymologyczny jyzyka polskiego. Krak6w, 19�7, 805. e 5) EBreHHH }f(eJIeXOBC!{J.'lM, MaJ10PycKo-Hi'MeL\KI1M cnosap, JIbBlIB, I-lI, p. 1117. :::- -- t 1 ==-- [301] 301 HECENZ(f r .1...... r=p=I1=H='=le=HIW. IV, 37871). Nu sunt de origină romană nici Crchia, • nici kaiiâk . nici terminaţia oul, ale cărei funcţii în româneşte Kavuljăk le ignarează (o numeşte "terminaţie a genetivului la substantive", pag. 339). Intre topanimicele şi onomasticele date de către K. ca fiind de origină română. sunt prea multe greşite ca să mă mai pot ocupa de 'fiecare În parte. Subliniez numai că Între ele nu este nici un nume singur românesc - e vorba de onomastice­ in timp ce de origină rusească sunt câteva sigure (Petrenko, Mikita, Olexa). Ajunge fireşte la părerea că păstoritul valah nu este de origină slovacă, ci adus În Slovacia de către ele- mente străine. anume latina-valahe în sec. 13-14, ucraina-va­ lahe în sec. 15-16 şi în sfârşit polono-nalahe În 'sec. 17-18. A­ cestea sunt limite stabilite arbitrar; autorul nu a avut şi nu va avea niciodată destul material, ca să le dovedească. Des­ pre origina Românilor, despre caracterul limbii şi al, indivi- dualităţii lor naţionale autorul are păreri bizare, neclare, ne­ cornplecte şi neezacte (astfel, vorbeşte despre "popoarele ro­ mâna-valahe ..... pag, 337). In genere este ingraţionîst şi se ţine orbeşte de Kadlec, Valasi a valaăşke pravo 2) ... ; acolo unde se desparte de el rătăceşte. Nu ştie să facă deosebire între e­ lementele romanice apusene. franceze şi italiene şi cele de ră­ sărit, româneşti. Din cauza aceasta fără să vrea Ialsifică şi ceiace găseşte în izvoarele istorice; din izvoarele istorice nu apare de loc că de ex. Latini, Itali, Gallici este acelaşi lucru cu Olasi, Volasi, Valasi. In Slovacia se constată elemente ro­ manice deja În izvoarele istorice din sec. XIII, din a doua lui jumătate. In 1243 a fost fundată în Spiş comuna Spisske Vlachy, numită expres "villa italorum" (el. V. Chalpupecky, Stare Slovensko 3) pag. 280-282 şi nota 1111). Nici K. nu are curajul să afirme că aici ar fi vorba de o colonie de păstori. Un slab argument în privinţa aceasta i se pare că găseşte totuşi În faptul. că în apropiere sunt menţio­ nate colonii păstoreşti. Da, dar toate sunt menţionate şi ştiute , . I .( I - f. • 1) A. rpI1HLJeHKO, CJJOBaph yxpanncxaro assuca, Kieas, 1, 1907, 494; II, 1908, 573; III, 1909, 506; IV, 1909, 563. 2) Titlul întreg este citat pe pag. urm. 3) Slovacia veche, Bratlslava, 1'832. 423. [302] 302 ». C R.ANJ!, LA iZ - unele şi astăzi - ca ruseşti, şi cele contemporane cu S. Vlachy (Mnisek nad Popradom din anul 1255) şi cele fondate mai târziu (Osturna 1313, Kamjonka 1315, Olsavica 1316, Repase 1321, Jakubjany 1322, Helcmanovee 1326, Jarembina 1329, Lipnik 1338,' Sulin şi Folwark 1342,. cî. Kavuljak pag. 348). Tot Ruşi au fost şi coloniştii din coloniile nou lundate tot în SpiS în 1270: Porac, Topirea şi Zavadka. Apoi, nu avem nici un motiv serios să considerăm ca românească nici "villa latina" din 1262, numită în 1267 "villa Olosei", din Liptov. A­ ici e clar vorba de italieni. (Părerile gratuite ale. lui K. sunt respinse şi de către B. Varsik în recensia citată. El crede că atât S. Vlachy cât şi villa Olosci au avut o populaţie de fran­ cezi, de valoni, deoarece de câteva ori În documente în legă­ tură cu aceste nume apare şi "Gallieus". Pentru amănunte vezi Dr. Al. Huscava, Kolcnisacia Liptova do konca XIV storocia 2). Sb. mos. îak. univ. Komenăkeho v Bratislave VII, 1930, nr.58) 5, pag. 19, nota 50. Pentru Vlasky în Liptov vezi ibid. pag. 33, nota 140). Dovadă a unei populaţii româneşti nu constitue niei"mons Walch" în Orova, menţionat în anul 1272 şi apoi în 1345 şi 1348, ca- şi numele de râu Kenez , amintit .10t în Orava în anii 1345 şi 1347. Intre numele acestea nu trebue să presupunem neapărat o legătură, aşa cum crege K., deoarece Walch poate fi de origină romanică apuseană (singur K. vorbeşte foarte pe larg de activitatea desfăşurată în Orava de către ordinul că­ lugăresc al templierilor în "Orava în sec. XlII", Sbornik Matice Slovenskej, XIII (4, pag. 387-402), pe când kenez are o formă . . fără nici .0 îndoială ungureasca (ef. J. Kniezsa, Pseudorumănen în Pannonien und in den Nordkarpathen, in Archivum Europae contro-orientalis, Budapest. I. 1935, 169-172). Numai numele Bilvalacha ar putea îndreptăţi pe cineva să susţie ca în Slo­ vacia s'ar fi găsit deja în sec. XIII element valah, alias ro­ mânesc. Dar aceasta numai după nume; dar singur numele în cazul acesta nu constitue o dovadă, care să nu poată fi pusă la îndoială. Ca şi mai târziu şi acum în sec. XIII, numele a­ cesta putea fi atribuit şi altor elemente naţionale dinspre ră­ sărit: o semnificaţie strict naţională chiar pentru timpuri mult 2) Colonizarea Liptovului până Ia sîărşltul sec. XIII, &55=0 ·s 57 [303] C\_. HECTmZlJ 303 1 I ' > t T I , , , I .1 . I o mai vechi cuvântul "valah" nu a avut mCI In Balcani; însăşi În Transilvania era dat şi Slavilor (el. V. Chaloupecky op. cit. pag. 266 şi Lajos Tarnas, Roumains, Romans et Roumains dans I'histoire de la Dacie Trajane, 1, 1-96, II. 46·83. Ca o probă în contra originii româneşti a acestui nume ar putea fi înterpre­ lată aici împrejurarea că Bilvalacha nu este citată în acel fal­ sificat ca o colonie păstorească,de valahi. B. Varsik 1. c. face o observaţie foarte justă, când spune că oricine ar studia cu mai multă atenţie eventualitatea unei colonizări valahe pe la jumătatea sec. XIII în Slovacia de mijloc ar ajunge la concluzii negative. Astfel de colonii apar aici deabia în sec. XIV. Va­ laska Duhova e amintită în documentul dat de către Matei Hu­ niadi în 1474 laolaltă cu satele Knaăia şi Medzibrodia. Despre Valaska Dubova K. afirmă că "se ştie" că în 1332-3337 ar· fi avut şi parohie, însă nu spune dacă pentru acel an numele este expres menţionat în izvoare sau dacă aceasta este numai o presupunere gratuită a sa. Coloniile valahe din Orava au fost în 1550 în număr de 5, în 1564 de 16, iar in 1619 au a­ tins cifra de 50. Cea mai mare înflorire a atins păstoritul In Orava în sec. XVI şi la începutul sec. XVII (în primele două decade), când au fost numărare în total 19867 ci, iar valahii de acolo aveau şi voivod. Valaska din comitetul Zvolen este amintită în a. 1470, iar ştiri despre valahi-păstori în comitetele Gemer (14 colonii), Nitra Turec şi Trencin (22 colonii) există deabia din sec. XVI. Faţă de situaţia aceasta din apusul Slovaciei, pentru Slovacia de răsărit avem ştiri despre Valahi din sec. XV, în fostul co­ mitat Abauj-Torna din 1437. Mai vechi sunt ştirile despre dănşii în regiunile muntoase din comitatele Şaris şi Spis, unde În sec. XVI sunt cunoscute 16 colonii. In ŞariS avem ştiri despre un voivod valah din 1359, pe când la apus, i'n Trencin, deabia din sec. XVI. Prin urmare aici avem posibilitatea de a urmări şi în timp şi ter!torial avansarea colonizărilor valahe din spre răsărit spre apus. Din Saris-Spis Valahii au trecut în Liptov­ Orava probabil mai înainte decât spre sud în Gemer şi de acolo mai departe în Slovacia de mijloc şi de apus. Nu avem pur şi simplu nici un mijloc sigur cu ajutorul căruia să putem stabili, dacă valurile acestea de Valahi, sau mai bine zis grupele acestea de colonişti, cari acceptau dreptul valah pentru avantajiile pe J�,�, ---------- [304] 304 n. CRAN.fALA cari le oferea, erau la început sau mai târziu Români. Din contra dinşlirile păstrate, din situaţia de astăzi, ca şi din numele lor am putea deduce Cu foarte multă probabilitate că erau Ruşi. Dar aceasta nu se poate spune despre toţi. Mai ales din nu­ mele păstrate, din cari K. reproduce o parte (din Orava, Gemer, Trencin), reese clar că elementele nationale străine reprezentau aici o minoritate neînsemnată. Poate că e vorba chiar numai de specialişti, de maistri în ale păstoritului şi brănzăritului ; se poate ca numai aceştia să fi fost străini, Români sau mai de­ grabă Ruşi. aşa cum presupune şi K., Aşa stând lucrurile sta­ bilirea de limite în timp, fn intervalul cărora Valahii să fie sa­ coli ţi până la o dată Români, de acolo Ruşi şi mai departe Polonezi apare arbitrară, neştiintifică, aşa cum 'apare aceasta a luiK, care nu mai cunoaşte alte argumente pentru teza sa: Teza lui este sprijinită pe cuvintele valah, vojvod, knez. 'Ori acestea sunt cuvinte întrebuinţate de către toate popoarele car­ patice, nume care în mod obiectiv judecat nu întotdeauna, ba la apus de Maramureş chiar foarte rar se pot pune în legatura directă şi sigură cu Românii. Kavuljak Întrebuinţează rău şi terminologia toponimică valahă ca să dovedească că de, ex, în Orava în sec. XIII numele Wlach şi Kenez stau Într'o legatură oarecare cu Valahii, Toponimicele realmente valahe ca Magura, Kicera,. Mincol apar mult mai târziu şi ar fi fost de-igur mult mai folositor ca autorul să fi cercetat anume când apar, decât să facă presupuneri gratuite. Autorul evită şi o altă întrebare firească: dece anume terminologia specific păstorească de ori­ gină română apare în Slovacia cu mult mai târziu decât data când fixează el venirea Valahilor-Rornăni ? Singur numele Valah, cum ·am mai spus, nu constitue o dovadă irefutabilă că la In­ ceput cel putin Valahii din Slovacia au fost Români, nici toti nici în parte. Deaceia, de o colonizare de Români propriu zisă, de o inundare a Slovaciei de către Români,' aşa cum fantezia lui 1. Nlstor') a încercat cu naivitate să o conceapă nu poate fi nici vorba, şi nu numai a Slovaciei, ci şi a întregilor Carpaţi apuseni. Invăţătura aceasta trasă de către K. din izvoarele is­ tari ce pare să fie dintre. cele mai adevărate şi se referă atât la 1) In �Cehoslovacli şi Românii",' I;Exp�nsiun�il'elemeritllrtiiro:mân�,sc asupra teritor ului .cehoslovac, Cadrul Cosmhiuluî, VL 1929-1930; 2{j7�272.; [305] RECENZII -305 timpurile vechi cât şi la cele noi, când deja apar aICI terrninii păstoreşti de origină română -. Nici de o inundare a elementului rusesc în Slovacia de apus nu poate fi vorba, deşi în Slovacia centrală uneori - în Splă-Şaris şi mai departe spre răsărit In­ totdeauna - valul de colonişti valahi poartă pe alocurea pecete naţională rusească, cum observă şi Varsik... Masa mare a co­ loniştilor valahi dela noi (din Slovacia) era formată din oameni adunati din regiunile Slovaciei şi nici decum din cele străine", spune Kavuljăk (373) şi nu avem motive ca să nu-l acceptăm părerea. In cel mai mare număr se pare că au partlcipat la co­ Ionizarea aceasta Slovaci! de .răsărit, din' şesurile expuse ale Tisei şi a alluenţilor . ei,deunde aduce şi J; Valek 1) primul strat de colonişti . în Valassko din Moravla, În a doua jumătate a sec. XIII. Actiunea de colonizare lncepuţă în Slovacia sub Andrei Il şi întensiîicată cu mult după năvălirea Tătasilor pune ipoteza lui, Vălek într'o lumină bună şi o face: acceptabilă. Dar şi în Slovacia ca şi în Valassko din Moravia stratul cel dintăiu de colonişti, după ştirile istorice cunoscute, nu era de păstori, ci de agricultori. După cum văd din ştirile date de către K., iar nici decurn din interpretările sale arbitrare, păstoritul incepe să se desvolte în Slovacia deabia la sfârşitul sec. XIV; înîlo­ reştetln sec. XV şi mai ales XVI, când acoperă aproape in­ ti.eagă: Slovacia şi' trece adânc spre apus in' Moravia, iar Ia nord-vest spre Silezia. Granitele statului unguresc în aceste părţi au fost' fixate cu precizie şi definitiv deabia luai târziu. Deoa­ rece însă În Slovacla ceconomia îorestieră se. îndreaptă Între fip1p pe arte căi, lncă în sec. XVI dar mai ales in cursul sec. , XVII privUegiiIe acordate colonizăritor de Valahi păstori incep să fie reduse din ce in ce' mai.sensibil, astfel' că în Slovacia spre sfârşItul acestui secol orice privilegii de aceasră matură dispar.. Acesta este tocmai timpul când păstoritu] caută in alte pârti a:ţja:ntagiil'e perdute aici şi trece, am putea spune In masă, spre apus, spre Moravia şi Silezia. Ar fi O greşală să ne inchi­ puim că s'au mutat sate int.regi, it. masă, Din prooeSul de co- I} Josel 'VaI'ek; -Poanărnky k maPe l'iloravskeho Valasska '(Note asu­ pflt hârtii tegiunil V'arassko din Moravia), 2; Star�i kolonisace Valasska (Colonlaarea veche ft regiunii Valassko). Casopis moravskeho musea zems­ keho", v. Btl'l'ii Vf:ţf, 1'908', 8;f ... !'t1&. 20 [306] 306 D. CRAN.JALA Ionizarc al regiunilor muntoase din Valaăsko.dlnMoravia, efec­ tuat în a doua jumătate a sec.' XVI şi în cursul sec. XVII, ba şi mai târziu, vedem că e vorba de grupuri mici ,ba chiar. .de indivizi izolaţi,' cari sub o formă oarecare luau' dela curţi o întindere' oarecare de pădure pentru a o preface în Joc arabil, bucurăndu-se 'de anumiteavantagii în ce priveşte dările. Nu toţi coloniştii 'aceştia erau Valahi-păstori şi nici toţi. Valahii-păstori nu au rămas păstori totdeauna. .Păstorltul'înCarpaţt a constituit în cele mai multe cazuri numai o formă' temporară detra�zitie spre agricultură. Putem aşadar deduce 'că nu plecau să caute în altă parte pământ decât cei cari nu aveau deloc. sau erau cu toiul nemulţumiţi de ceiace aveau. Astfel de nemulţumiţi găsjm în .orava În 1576; (din" cauză că riu li se .micşorau dările, a­ meninţau că vor trece graniţa in Polohia. Nil este, excluş caIn grupele acestea de -colonistl, cari căutau un loc de aşezar��;Să fi fost ş(străini de loc, Veniţi de mai departe, mai ales Ruşi, p'oate chiar Români, 'după cum stau dovadă câtevacuvinte .Jzo­ late în Moravia : dar' deiaici pănă vlaIdeia unei colonizări cu Români a 'Slo�aCiei şi a Moraviei, ori a Intregilor Carpaţi,cum 'se crede de obiceiu, 'este o mare pr�pastie neştiinţilică ; aceasta şi în ce priveşte timpurile cetemafvechi, când încep să apară în genere în Carpaţi 'ştirile" d�s�re' "Vlâ,bi". A:ce�tea SUJ;lt 'idei 'fanteziste şi Kavuljăk a făcut foarte bfnecă s'a ferit de aIe cădea victima.' Ideile .acestea :fanteziste' au fost în p�rteşi numai aparent sprijinite 'de cartea ltii K.>Kadlec, Valasi�::valas�ke pravo v zemich sIovahskych'a'uherskychl), :v.Praie, 1�1I6; pag; 528. Kadlec- il' prediat îU'atlevăr' că"terminiiValah,'�n�z şi voivoda reprezirităîn Cârpa'ţlurmeale' colonizărf valahe. ,şi ale dreptului vaI�h(Înafilră de"Cazurile, 'când aue:videp( altă mi­ glnăşlavă).'Dar Kadle�Ilicâeiî,nu'aafirmar'"dLd'repţul valah este un dFe'ptnational �omânesC;';Dreptulvalahesfe,dupil dănsul , ".: ',',':1;'" : .... , OI ��-, .. i'. ;' :"'-!?�"·''''".'·i�';-·'�-:.'' i • t.t.'�"· 1,. o vartanţăa dreptului-de ' ţolomz.�re�ennan,speclfIsq, şt�;tut41U\ unguresc, o':�e'rie 'denorine derivate din dreptul german, lf1e.�He . �,,', , ",' _ :, ,'. ,,�'�." 'i<"!·.�'·:_."" '::":', ;, ,. .1:':'" ' să 'tegulezerapo.rturile dintre'sjăpâniforii .d'e�teren în genere '" "" '. ,,'" '.", ""'j �:"" " .. � : ,,' : � , ' " ,..,' ,,1 ' -', o' ' ": . ;:'" : ,- - i :; ::':" � ", .• ' ",' ' .-. i,! ' _ "... -' . p,ădilrbş şi 'de"1l1urite şicoI9nişti;"c�rora' li s:,a'şigurau." anumite ş'j' variabilf':â+aiit�jii' peritru,a:Lp�'�ia:ce)n':teren'agricof;: dup� un timp eraU :oe regulă 'fortati să', âc'cepte;' dr'e,piulcelCrrlalţi 'ţă- ;1) Valahii� şi dreptukvalal; in�terltoriile slave. şitiligureşti'; "�;' <�:;·;;,:��r"I;";�·,I,: �:·.�t;'-· .-� .,�,i·"/J::�<. ,),'7;: ...:s::::.�·\ '�"_II ,,- ". � [307] RECENZII 307 \. '!" . rani. Dreptul valah s'a născut din necesităţi economice ŞI III parte strategice şi odată cu dispariţia condiţiilor istorice a dis­ părut şi el. Deasemenea Kadlec nicăeri şi nicicând .nu a ajuns la concluzia că dreptul acesta eraacordat numai Românilorsau că toţi Valahii au fost români. Acestea sunt completări fante­ ziste la concluziile unui studiu, care' cu toate, neajunsurile, de' care suferă mai aJesprin faptul că e deja învechit, rămâne .bun şi deocamdată unic prin fapul că îmbrăţişează întregul complex dejirobleme şi toate teritoriileIn cari ne întâlnim cu problemele acestea privind elementul' valah. , Critica făcută asupra lucrării lui Kavuljak . nu. este decât un corectiv la interpretarea materialului dat de. autor ;, din .acest .punct de vedere lucrarea sa .are incontestabil o.valoare însemnată. D. Crânjală Art aşi A rh.e o'l og I a. Director Proţ, O. Taţrali. Fas- cicolele 11-12, .llJ3S-1936. Iaşi 1936 in' 4° 85 pag. ' După o' intrerupere de un an, 'dâtorită:unei nedumeriri ce a, produs în lumea ştiinţifică această întrerupere, - ,Arta şi Arheologiaa reapărut în condiţiuni tehnice şi ştiinţifice superi­ oare similare numai marilor publicaţii din străinătate.' Di'n .inte­ resantul cuprins al Iascicolelor 11 şi 12 semnalărn: Proî. O. Tafrali, "Sculptura în lemn rorriăneascăv.Emil-Conduraohe, "Sur , l'origine .et l'evolutlon du, loros imperial; ,Iconom C. Bogdan "Vechi obiecte de cult în biserica SE. Neculai domnesc din Iaşi . , .' ',' ' . , . \. O. "Talrali: "Nofearheologice şi Artistice"; .Jntorrnaţlunt arheolo- gtce, din România şi din străinătate" de Marin Predescu.: O Ta­ Irali, Minodora Ignat, Emil 'Conduracbe, Ştefan Bujoreanu. Sculptura în lemn românească de D-) O. Tafrali e un studiu interesant şi unic. până astăzi in publicitatea românească, care a fost. şi obiectul unei comunicări la Academia Română. , 'La inceputul studiului D-"I O. Talrali' Iace . câteva eonside­ raţiuni asupra evoliIţieisct.lp:turei' în lemn încă din 'timpurile cele mai vechi.ucapodoperilor acesteia -şi-a influenţelor oare se văd.In sculptura 'în lemn: românească. Cea. mai, veche sculpturăroniăneasoă Irivlemn-e .dela sfăr­ , '\ şitul 'secoIillui XIV' şi anume sunt' uşile împărăte$tî a,le' mănăsti, rei Cotmeana, ,:"Arta_scurptu�ei' 'în lemn 'la:" �oi'·a';lost în;curajată ., , ,... " �' ': , ". } , .' [308] 308 N. GEUGORAŞ de bisericii, domn, boerime şi chiar ţărănimea ne-a dat opere de artă de o mare însemnătate". Mai departe D.I Prof. O. Ta­ frale face o clasificare iarăşi. unică până acum, - a sculpturilor in lemn D-sa le împarte mai întâi in două: ronde-boss� şi basso reliefuri. Sculpturi in ronde-basse nu se găsesc Ia noi decât cu rari exceptii, de oare ce imperativul decalogului "să nu-ti faci ţie chip ,piplit căruia să-i te închini", a fost obserzat cu mare strictete de lumea ortodoxă,' La noi - spune D-l O. Tafrali ­ s'a intrebulnţat încă din vechime basorelieful şi altorelieful sub' influenţa Byzanţului,avănd in tehnica lor trei procedee: baso­ relieful .. mieplat" ,basorelieful modelat şi' basorelieful ajurat, care de multe ori nu-i decât un alto relief .. Basorelieful ajurat se i'n­ tâlneşte mai ales la iconostasele bisericilor. Astfel sunt iconostasele bisericilor mănăstirilor Arnota şi Cotroceni, al bisericii SI. Gheorghe din curtea Mitropoliei din Iaşi. D-I Prof. O. Tafrali in cei a ce priveşie motivele, distinge' iarăşi tr,ei categorii: Tema sacră, tema curat decorativă' şi''tema cornpozltă. ' , Cea mai oaracteristică parte a unei biserici e catapeteasma simplă sau ioonostasul, Amintind pe cele mai vechi şi mai fru­ moase iconostate, pe a cele din Stobi (Macedonia' in sec IV) şi acela al cadedralei din TorceUo sec. XI, etc. erată că şi in tara noastră, sunt adevărate capodoperă de sculptură in lemn. Din­ tre acestea sunt: Iconostasul Patriarhiei din Bucureşti, decorat cu picturi fine in care predomină elementul Iloral, iconostasul paraclisului din Măgureni. La Muzeul National de antîchităţi din Bucureşti se află un frumos iconostas deja biserica mărrtlstirii Cotroceni;" in eate apare printre alte elemente decorative şi po- rumbul. ., .A1t�i.i,eonostasecll o reală valoare artistică .. suntacelea ale bislirţţ.ik ����stlrii Arnota, un giuvaer al ,artei nation�le (1706), şi celdin biserlcaS]. Gheorgh'e din curtea Mitropoliei din Iaşi sec. (XVlII). . In aceste sculpturl pe lângă motivele eu nori; frunt·eşi struguri, apar păsări; mai ales vulfuhil bytâÎltih, byoefal şi chiar cerbul cuorucea Între, coarne, simbol alSf. Eustafin; aceaşta fiind ovăditît jnnU�h'ă occidentală. 'Cele mai vechisculptU,ti În lemh dela noi sunt uşiJe impărăfeşti ale bisericei mănăstirii Co�­ meana şi uŞIle biseric·ei din comuna TUrbaU de .Iangll Shagov. . ii � �':"T: Giiiiiii1iiâ iaiii&a&iiiiXA;; II i - .if.,- I \ * [309] RECENZII 309 Aici 0·1 Prof. C. Tafrali precizează că acesta e din vremea lui Vladislav II 1456, O operă de artă a basorelieîului compozit sunt uşile împărăteşti de la Tismana (1542). Opere de o reală valoare artistică sunt uşile bisericei Mănăstirea Bistriţa din Vâl­ cea (1654), uşile schitului Tedelescoi (1700), uşile bisericei Si. Neculai din Olăneşti, sculptate de un sculptor român Oră goi (1729) Aceste uşi din Olăneşti se aseamănă cu uşile pastrate Ia şcoala de Arte frumose din Iaşi, operă de mare valoare artistică lucrate în stilul renaşterei. Mănăstirele şi bisericele au mai păstrat în plus şi mobile sculptate. Din sec. XVI sunt patru jeţuri de la mănăstirea Po­ brata, Unul se păstrează la şcoala de Arte frumoase dinIaşl. Sculptura lor e acea geometrică. Un jeţ găsit la biserica mănăstirei Moldoviţa provinediritr'o donaţie făcută de însuşi Petru Rareş. 'E o operă de o inspiraţie superioară în-motive originale. La' Biserica Mănăstlrei' Voroneţ se ailă un'jet la care se vede o influenţă athonită. La Biserica Monastirei Golia, jeluI,. scaunul episcopal şi amvonul sunt din timpul lui Vasile Lupu, fiind lucrate în bogat. motive, Ilorale în care figurează şi trandafirnl, o evidentă inîlu­ enţă musulmană. 0-1 Prot. O. Tatrali continuă descrierea operilor sculpturale din bisericile noastre, trecând apoi la descrierea altor obiecte bisericeşti sculptate, cum sunt sfeşnicile. Acestea au avut de su­ ferit influenţele renaşterei şi . Bizantine . . In partea II a studiului său D-I Prol, O. Tafralidescrie operele ţărăneşti de sculptură, având o reală valoare artistică puţin comparabilă: din toate .' punctele de vedere. Sculptura în lemn sacră a înlocuit pe cea în' miniatură. Mai departe D·I· O. Taîrali spune că de. câteva decenii s'a format la noi un stil spe­ cial românesc de mobile care ar trebui încurajat. In acest studiu prea rezumativ.: limitat mai mai mult din cauza spaţiului, - D·I Praf. O. Taîrali ne-a descris, cu comee'­ tenţa.Dvsale, capodoperele de artă românească îngropate în mă­ năstiri, dovedind că poporul românesc are un simţ şi ungusi artistic'superior .. Din aceststudiu. se .mai vede 'că mănăstirile noastre cuprind adevărate comori artistice ce ar trebui scoase la lumină, , Studiul �ste complectat de admirabile planşe care îrnpre- [310] 310 N. GRJGORAŞ ună cu descrierele ne dau o idee- exactă de adevărata valoare a operelor semnalate. o După mine acest studiu ar trebui tipărit in extras şi răs­ pândit cât mal mult în masele largi ale intelectualităţii noastre. Interesante şi cu observări valoroase pentru Ştiinţă sunt şi articolele d-lui Condurache şi al Iconom, P. Bogdan; şi, de ase­ meni, Notele arheologice şi Artistice. N eculai Grigoraş Padesât let unio, prof'., J o se f a P il t y, ceskeno slaolstţţ a slooanskeho pracovnika, usporâdal Vlad. Z m e s k a 1. Luztkosrbs­ kâ knthotmiika, c. 22; .1936. Nakladem Spolecnoăti pratel Luzice, v Praze, 1936, pag. 70. (50 de ani ai prof. univ. Josel Pata;« slavist. ceh şi muncitor pe târâm slav. Mica bibliotecă Serbo­ Iujiceanca, Nr. 22. Pe. cheltuiala Societăţii prietenilor Lujlţei). Rare sunt ocaziile, în cari pun mâna pe condei cu bu­ curia,ce simt în momentul când trebue să scriu despre această carte micuţă dedicată prol., Pata. De fapt nu despre carte mă gândesc să scriu. Ea este un prinos umil, al unei societăţi, care are mijloace restrănse şi acelea cu alte destinaţii decât de săr­ bătoriri personale. Aşa se explică dece în volumaşul acesta nu găsim decât o serie de articole mici, mai mult amintiri şi ex­ presii personale, ba şi poezii dedicate sărbătoritului, încheiate de bibliografia lucrărilor lui mai importante, Iiindr ă a aduna tot . ce a scris prof. Pata îi va fi greu şi lui însăşi. Aşa se explică . poate şi că volumaşul acesta nu are aspectul- impresionant al dealtfel frumoaselor, dar denaturatelor volume omagiale,în cari tocmai despre cel sarbatorit nu găseşti nimic afară de o uscată bibliografie şi poate o iniţială pagină, în care se descoperă cu teamă că sărbătoritul s'a născuf în adevăr şi că încă mai trăeşte. In afară de cele patru poezii �cazionale, dintre cari una Iujiceană, sunt aici 10 articole scrise de prieteni mai bătrâni şi mai tineri, aceştia foşti elevi, articole în care se 'vorbeşte în special dacă nu numai despre ceiace în astfel de ocazii ne interesează cel mai mult, despre om. Implinirea vărstel de 50: de ani este în adevăr un bine ales moment, în care deja se poate vor.bi despre un om -- şi mai. ales despre un om cum este prof. J. Pata - în mod definitiv, Este vârsta, în care omul' [311] RECENZI[ 311 " de muncă şi-a tras sigur o cale, dela care fără îndoială nu se va mai abate, pentru că acum începe 'tocmai să culeagă roadele recunoştintei pentru ceeace a făcut deja şi ,să nutrcască cele mai justificate speranţe că, ceiace va produce mai departe va fi şi mai, de preţ. ' Ca învăţat şi ca om profesorul J. Pata este un ceh aşa cum, cu necesarele excepţii omeneşti, sunt toţi Cehii: muncitor şi fără odihnă, cinstit şi consequent, amabil şi idealist. Cred însă că nu mă înşel când am să afirm că aceste calităţi sunt la el potenţate adesea până la exagerare. Este tocmai ceiace se corn­ firmă în aceste articole. S'ar mai desprinde din ele că praf. Pata este un militant al ideei sIa ve, exact panslave, ceiace n'ar fi un neadevăr. Dar mă grăbesc să adaog ca nutreşte aceleaşi senti­ mente de pretenie şi faţă de noi, 'pentru ţara noastră. Este mai exact un militaot al ideei de pace şi' înţelegere, dacă se poate de frăţească prietenie între popoare, un militant al ideei husite de a da dreptate oricui are dreptate, de neîmpilare a celor slabi de demnă şi bătăioasă rezistenţă faţă de uzurpatorul tare. Proî. Pata face parte dintre puţinii oameni fericiţi, cari nu pot să tre­ zească duşmănii, cari din contra printr'o plăcută influenţă ce exercită asupra celor cu cari vin în contact reuşeşte să-i câşrige pentru ideile sale, să-i facă soldaţi ai idealului său, al luptei sale de o viaţă: cunoaşterea Serbiei lujicene şi a poporului lu­ jicean cu tot ce se leagă de aceste două noţiuni Înafară şi În- , rărirea, consolidarea ,şi poate chiar eliberarea lor înăuntru, în graniţele Germaniei actuale, dacă nu in ale lor proprii. O luptă începută din vremuri de studenţie, care pentru el va avea sfâr­ şit .în lumea celor buni şi 'drepţi. O luptă începută cu articole !n ziare şi reviste provinciale, apoi în cele centrale din Praga şi în cele de peste graniţe, în reviste de specialitate, documen­ tată prin excursii, des repetate la îaţa locului, prin adunare de material inedit şi. bogat, perfectată prin Iondări de socieetăţi de amiclţie, cari dela 7 membri de acum 30 de ani s'au înmulţit la zeci de mii, au trecut granitele ţării în apus în Franţa, în Geneva, în sud în Iugoslavia, Bulgaria, la nord În Polonia. O luptă începută pe terenul propagandei şi încoronată pe cel şti. intilic cu prima istorie a literaturii şi culturii Iujicene concepută original şi dotată din belşug, operă care va rămâne îndelung timp unică şi care împreună cu altele mai mici au făcut din profesorul secundar şi lectorul J. Pata primul profesor universi­ tar de serbolujiceană, titular al primei catedre de 'acest fel din lume înfiintat i la facultatea de filosofie a universităţii Carol din Praga acum trei ani. Este aceasta mai mult un Succes al cau­ zei pentru care luptă decât al său personal, fiindcă profesorul Pata face şi de pe catedra lui universitară apostolatul căruia se dedicase. Pe lângă cărţile de studii şi cunoştinţele serioase şi întinse, pe cari le împarte dezinteresat. cu o grijă concentrată [312] 312 DUMITRU Cf:l.ANJALA individual asupra fiecăruia dintre elevii săi, el-are darul ca din materia sa obligatorie pentru prea . puţini să facă obiectul dra­ gostei tuturor acelora, cari au început să-i frequenteze cursurile numai dintr'o curiozitate explicabilă la cei Ce se ocupă serios de chestiunile sia ve .. Acesta a fost şi cazul meu. Am scris deja în Arhiva, XLII (a. 1935),p. 97-125, vreo �O de pagini despre o carte a'. sa şi despre Lujiceni. A fost o, jertfă de timp pe care nu o voi regreta şi cred că voi mai avea timp căndva să mai scriu. O fac -: ca şi acum - cu un sentiment de dragoste faţă de chestiunea lujiceană şi cu cel de admiraţie şi recunoştinţă fată de exemplarul ei promovator, apărător. Dumitru Crânjală Viaţa Basarabiei, V.No. Q-12.Chişinău 1936. Această revistă, care acum se află la sfârşitul anului al 5-lea al existenţei sale, apare, sub directia D-Iui Pan. Halippa, În Chişinău, centrul vieţii intelectuale, adică culturale şi politice, a Basarabiei. D-nul Halippa, este basarabean de origirie, fost student şi licenţiat al Universităţii noastre din Iaşi, acum pro­ fesor secundar în Chişinău şi fost Ministru în diferite guvernări ale Partidului National: Ţărănesc. Revista aceasta e vrednică de atenţia noastră deosebită, pentru că ea Imbrăţisează, în artico­ lele ce publică, toate posibilităţile de manifestare ale intelectua­ lităţii basarabene în domeniile Literilor. Astfel are versuri, are proză beletristică, dar şi cercetări ştiinţifice .. Cea ce, însă, împinge mai mult această revistă în ochii băgători de seamă este ceea ce ea insăşi exprimă la pagina 804: "Noua direcţie de regionalism cultural", pe care o practică, fireşte sub direcţia directorului ei, pentru Basarabia. Cât înteleg din ceea ce spune, cercul revistei "Viaţa Basarabiei" dezaproba şi respinge pe îndrumătorii provinciei noastre de peste Prut, veniţi sau trimişi acolo din altepărţi sau provinciii ale Romă­ ni ei ; îi respinge pentrucă socoteşte că sfaturile şi punerile la cale ale acestora nu corespund nevoilor sufleteşti şi intelectuale ale propriilor Basarabeni, şi nu corespund fiindcă acei veniţi din alte provincii nu cunosc realităţile din Basarabia. Cere ca să fie astfel de îndrumători numai ei Basarabenii. Deaceia re­ vista, în acest număr, se revoltă in potriva transilvăneanului Onlsiîor Ghibu, profesor la Universitatea din Cluj, care, precum la 1918, pe când încă nu parvenise la Universitate, făcea pe mentorul Românilor Basarabeni din Chişinău, tot astlel îl mai face şi astăzi când se află la Cluj, Plin articole cu tit1ul: Note despre Basarabia de azi, ce publică în ziare. Revista fi cere să renunţe de a mai da Basarabenilor sti­ mabilele sale Invăţăturivpentru că, ii zice: ·"d. O. Ghibu e un întârziat în ceea ce priveşte înregistrarea unor fenomene cultu­ rale din Basarabia şi e departe de a înţelege sensul Irărnântări- " . '1" . . , [313] RECENZII 313 lor culturale de astăzi". li mai arată, apoi, că tot cea ce spune d. Ghibu in ale sale "Note" le-a spus deja de mult .. Viata Ba­ sarabiei" ; astfel că, li spune: dănsul .. nu este adânc cunoscă­ tor al realităţilor sociale-s! culturale din Basarabia (aşa cum ii place să se recomande)". Continuând, revista îi adaugă :. "de ce nu înţelege odată [do Ghibu[lcă nu mai- are- ce căuta un glas din Ardeal (sau de ori unde ar fi) ca să strige în toată ţara nevoile Basarabenilor ...• Nu-l vrem pe d. prol, O. Ghibu în pos­ tura de cronicar Întârziat. S-au trecut vremurile mistonarismului cultural şi chipul de Christos al apostolului ardelean nu mai impresionează astăzi pe meleagurile noastre". Aşa zice revista către d. Ghibu, Spun acestea pentru că acelaş domn Ghibu era "apostol" în Chişinău şi în 1918, împreună cu alţi transilvăneni, când d-nii profesori Petrovanu din Iaşi şi Vasile Haneş din Bu­ cureşti, allăndu-se in Chişinău; cel dintăi mi se pare că inspec­ tor şcolar, şi observând. că "apostolatul" d-Iui Ghibu şi al celor­ lalţi transilvăneni nu corespundea cu cerinţele realităţilor basa­ rabene, mi-au trimis mie la Iaşi articole, în care se arătau a­ ceste nepotriviri, spre a le publica în ziarul Iaşul care apărea aci sub direcţia mea. Articolele au şi apărut. 0-1 Ghibu, apoi, temăndu-se, poate, să nu fie scos de Basarabeni din slujba de ,.apostol",-fiindcă aceştia începuseră deja atunci să vază (ca azi" Viaţa Basarabiei "), un rău pentru viaţa lor în aceşti apostoli­ .a pus la cale în contra mea un complot, şi într-o noapte din I Oct. 1918, când m'am dus să vizitez Chişinăul, mai mulţi tran­ silvăneni (4 sau 5) m'au atacat pe strada Alexandrovsca şi apoi cu toţii au fugit ca valereste, dis părând în întuneric; aşa că nici până astăzi nu cunosc cu siguranţă pe acei domni tova­ răşi ai d-Iui Ghibu. Mai târziu, numai, mi s-a spus de nişte nu­ mi de oameni, pe cari nu ştiu să-i fi văzut vre-o dată 10 viata mea. Persoana care mi i-a declarat mi-a spus că. aceştia m-au. atacat pentru că eu am scris în laşul articole insultătoare la adresa Românilor transilvăneni "apostoli" în Chişinău. Era însă o inexactitate acest motiv al "aposto\ilor", pentru că acele arti­ cole au fost scrise, cum arătai mai sus, nu de mine ci de către profesorii Petrovanu şi Vasile Haneş, Iar atacurile de astăzi din revista "Viaţa Basarabiei", dezgustată şi ea de .. pretenţiile d-lui Ghibu, necunoscător al realităţilor basarabene, dovedesc că şi în 1918 aveau dreptate în .articolele JOI' domnii Petrovanu şi Vasile Haneş, deşi aceştia nu sunt basarabeni, ci numai expo­ nenti ai sufletului basarabean (ci. I. Bărbulescu : Câteva pagini de Istorie conitmporană, Iaşi 1923, .p. 25). Eu nu sunt nici astăzi împotriva acestui regionalism cultu­ ral, cerut de "Viaţa Basarabiei" şi pe care unele cercuri de Ba­ sarabeni au început să-I ceară şi să-I practice Încă din 1918. Asta, fireşte, în caz când sunt Basarabeni tot aşa de bine pregătiţi ca cei din alte provincii ale Regatului. Fiindcă, drept e că numai ei, in acest caz, cunosc realităţile şi trebuinţele, su-, fleteşti mai cu seamă, dar şi pe cele materiale, ale Basarabiei. Ilie Bărbulescu [314] 1) Din pricina unei erori tipografice de paginaţie, punem aci această .Notice", In Joc de a o aşeza Intre "Comunicari" unde-i este locul (Dir.) Notice concernant le sejour el Iaşi du Roi de Pologne StanisIas Leszczynski au debut du XVI11:=e siecle 1) Nous irouvonsdans le recueil "Letopeseţi!e Ţării Moldovii" t publies par M. Kogălniceanu (Tome II Iaşi 1845), des details for interessants au sujet de la rencontre a Iaşi du Prince de Mol" davie de l'epoque Nicolas Mavrocordato et du Roi Stanislas, arrive, incognito, en uniforme d'un colonel suedois en compagnie­ d'autres olliciers de Charles XII. . Au cours d'une audience publique acordee a ces etrangers de marque, le Voievode, raconnaissant a sa grande surprise: le Roivgrăce a sa ressemblance a son pere Raphael Leszczyriski que le Prince Mavrocordato avait connu' a Stamboul, lorsque ce seigneur y sejournait en qualite d'ambassadeur extraordinaire de la Serenissime Republique, . "le dois vous considerer maintenant comme colonel du Roi de Suede, mais si vous me dites qui vous etes, je vous tralterai d'une autre Iacon" - s'ecria le Prince et le Roi de lui repondre : "Je suis un colonel malheureux et je suis entre les mains de Votre Altesse, attendons les secours du Roi de Suede", (page 162 de I'oeuvre - precitee). , Le Prince n'insista plus ce jour-la, mais donna des ordres pour l'etablissement de son -hote iIIustre dans les dependances de Ia celebre eglise "Triisvetitele" (Trei Erarhi). Stanislas, de son câte," se decide d'abattre son [eu, - non sans chercher, avant cette grave decision, une inspiration su­ perieure, II se rendit en eîîet a l'eglise hongroise pour y prendre part il la Sote table du Seigneur. Par l'entremise du franciscain qui desservait certe eglise, il demande une nouvelle . audience du Prin ce, ne lui cachant plus sa qualite. . Pour eviter des ternoins encombrants et peut etre in dis­ crets, I'audience fut Iixee tard dans la soiree. Stanislas' arriva dans la- cour deserte du PalaisPrincier, accornpagne seulement de son secretaire, et y fut salue avec la plus grande deference par Mavrocordato qui le retint pendant deux heures. . Stanislasnegocie avec le Prince de Moldavie aussi bien en son nom qu'au nom de son allie Charles XII, lequel par l'intermediaire du Roi de Pologne anl1on<;:ait sa prochaine arrivee, aussi imprevue que secrete. La meme nuit le prin ce de Moldavie ALFRED PONINNSIU 314 [315] COMUNICARI 315 desireux d'aider le ,souverain polonais dans, la mesure de ses moyens, expedie des depeches au Grand Vesir et au Chan Deblet ' Girey. Envisageant la .presence du Roi de Pologne, du "Craiul", malgre les dilîicultes poIitiques qu'il causait, comme grande honneur le Prince prit sur lui toutes les depenses du sejour ei attacha il son auguste personne le boyar Spandoni avec plu­ sieurs personncs de suite. Citons parmi l'entourage de Stanislas: le palatin de KieH Joseph Potocki, le Prince Wisniowiecki et le Cote Tarlo un parent tres devoue il la cause de Leszczyriski. Par la suite, le Prince de Moldavie rendit deux visites au Roi toujours ernpreigne de la . plus grande estime et arnitie. Celui-ci desirait profiter des excellentes disposition du Prince pour rassembler il Iaşi les restes de 'son arrnee, ce que Mavro­ cordato ne put accepter, n'ayant point recu de reponse de la Haute Porte. Neanmoins q prouva son devouernent il Stanislas en dejouant un complot contre lui,qui consistait dans' un projet hardi d'enlevernent- et d'emprisonnement du souverain 'errant ii Citatea Alba. Enfin le courrier de Stamboul apporta le consen­ tement du Grand Vesir a ce que Stanislas se rende il Tighine (Bender). Les adieux eurent le caractere le plus cordial. Le Prince Mavrocordato assista, le dimanche 18 Fevrier 1712, au depart du Roi dans la cour de I'eglise �Trisvetitele", qui lui ava it servi pendant plus d'un rnois de demeure et de refuge. Le Pacha de Thigine recut le Roi avec beaucoup d'ern­ pressement. Se souvenant de l'hospitalite �t des bons olîices de Ma­ vrocordato au pres de la Haute Porte, Stanislas depecha aupres de lui un seigneur-polonaîs de sa suite, le grand stolnik Smi­ gielski, qui lui remit un beau cheval et une le1tre latine, au­ tographe du Souverain, .I'assurant de .sa "vive reconnaissance, De son cote le Voievode .garda ses dispositions pol ono­ philes et assura le Roi qu'il etait toujours pret de le servir lui, assi bien que son Irere Tergiman au pres de la Haute Porte. Stanislas essaya [usqu'a l'automne 1713 .de reprendre une action militaire et politique pour reconquerir son trone et se resigna seulernent aIors de partir avec le consentement de Ia. Haute POfte et une suite Iort modeste par Iaşi, Voytus, la Tran­ sylvanie· et Ia Hongrie en Suede. A1fred Poninski Con,seiller de la Legation dePologne a Bucureşti [316] CRONICA 1. Activitatea Cercului Revistei "Arhiva" Cercul Revistei Arhiva din Iaşi, care se află inal 43-lea an' al exis­ tenţei sale, şi-a organizat pentru, acest an şcolar următorul ciclu de' 12 con- ferizlţe publice, care se ţin în Aula Univarsltăţli r . . . 1. Prof. univ. D. G ă.z dar u :, Politete, Decenta şi' Limba. 2. Prof. univ. Ş 1. B ere c h 'ti t: Inca ceva despre Grecia. 3. Prof. O c t a v i a n G h e o r g h i u: Teatrul social din Franţa în 'sec. al XIX-Ie�. . 4, Asist. univ. J e a n P o p o vi ci: O ci:!li:!tori� În America: Impresii politice. 5. Pro!. G h. O bre i a - Iaşi: Doctrina comunistă, 6. Pro!. A u g u s t . S c r i ba n: Stricata limbă a' cărturarilor. 7. N. P. S m o c hin a: Problema naţionalităţilor in Rusia Sovietica. 8. Proî, univ. C.F e d ele ş: Filosofia lui Melistoîel, 9. Prof. Ni col a ieI. P o pa: Estetica literară comparată. 10. Pro!. Aur e 1 H. Gol i m.a s:Victor Place şi Unirea Principatelor, 11. Asist. univ. D i o m i.d, S te ung a r u: Valoarea etică a literaturii romine vechi. 12. Prof. univ, 1 I i eBa r bul es cu: Autocratismulţarist şi Demo­ craţia rusească înainte şi dupa marele războiu, Primele treiconierinţe au' avut -Ioc : a P-Iui prol. D. Găzdaru la 21 Noemvrie,la 5 Decemvrie a.Dslui praf. Şt. Berechet şi a Dvlui prof. Oc­ tavian Gheorghiu la 15 Decemvrie a. c. Publicul. din Iaşk-rn special corpul didactic şi tineretul şcolăresc, dă dovadă, prin prezenţa sa, de interesul ce-l acordă acestor conferinţe publice cu caracter cultural. 2. Activitatea Societăţii Istortco-îtlologice "Arhiva" I ': ,,'.... .,. ' i'. . II Această societate, compusă din membri activi, se intruneşte din:i9-Quf) IV .doua săptămini, în unul din Amlit�<\trele Facultăţi] pe Litere, de .obicelu sirppi:!ţa la'qra'6 p. m, "La întruniri, pe .Ilngămernbril Societăţii '.� proîesori şi- 'asIsteriţl universitari, profesori sec.undarişj' alţi . inţelţ�ctuali -:- I?Cj,Ţticipi:! sCştu,\ilel)ţia) FlIculftiţiide Lltere.. Se .lac, ,comuQicări'cu c:;ara,cterşt,iiriţific sau literar,se pun îi] discuţie diferite probleme din cadru!' atmosferei creată � de această societate ş. a. La 28 Noemvrie, ora 6 p. m., Societatea istorico-Illologică "Arhi/}a" şi-a "!i '1" ',;- " .. :,!, " ,�,:t ��" :-.� " YJI·"�'!.:" .. '( !Maii [317] inceput activitatea ei culturală, in acest an şcolar, prin comemorarea prol, Gh, Ghibănescu, Iostul ei director. Au luat cuvîntul D-nii prof. unlv, 1. Bărbulescu şi Şt. Berechet, ambii evocind munca modestă, dar prodigioasă a dispărutului, pentru care ar fi meritat titlul de "Doctor honoris causa» al Universităţii noastre, titlu propus Consiliului Facultăţii de către D-I proî, Bărbulescu, dar neacordat l D-I prof. Berechet enumără diferiţi publicatori de documente in fruntea cărora pune pe Gh, Ghibănescu, "Meritul lui -'- su­ bliniază D-sa - este că a redat documentul in intregime cu traducerea o­ ficială". In urmă, Societatea a ales preşedinte pe D'I prof. univ. 1. Barbu­ lescu, secretar general pe D-I prol, univ. b. Găzdaru şi secretar de şedinţe asist. univ. D. Strungaru. . Au participat, in afară de cei menţionaţi, Dvnii prof. Aug, Scriban, Gh, Obreja-Iaşi, Aurel H. Golimas, 1. Morărescu, D-I Bugariu, publicist, şi un număr de studente şi studenţi. A doua şedinţă, ţinută la 12 Decernvrie, orele obişnuite. a avut următorul program: 1. Prof. univ. 1. B ă r bul e seu: Personalitatea ştlinţiflcă, a D-Iui Moses Gaster, 2. Prof. unlv.: D. Q ă z d ar u: Vlahii in literatura medievală, îranco­ venetă şi provensală, 3. Asist. univ. D. Str ung a r u: . Contribuţia ştiinţifică a recensillor. I f • CRONICA 317 3. Dela Administraţia "Arhivei" Incepind din 1921, Arhiva, Organul Societăţii istorico-fiIologice, este condusă de D-I prol, univ. I. Bărbulescu, 'Dela acest an, 1921, pînă la nu­ mărul de faţă se găsesc numere cara pot fi servite acelora ce nu-şi au colecţia complectă, Pentru numere separate, din orice an, s'a limitat costul la 50 lei de fiecare Iasclcol. Dăm această informaţie, intrucit reţinem că .cea mai mare bogăţie a unei Biblioteci sint colectiile de periodice". Cei care vor să-şi comande, se vor adresa la Redacţia Arhiuet : Prof. 1. Bărbulescu Str. Speranţa No. 12, Iaşi. . Revista Arhiva apare cel puţln de două ori pe an, in număr dublu, eu un cuprins total de trei, patru sutepagini.Cosful abonamentului anual' este 100 Iei. Este, mi sa pare, uniţareyistliştiinţjficli€ar,ei�-pare fără intreru­ pere şi .care .. s.e;.poate procura cu' acest pret. totuşi constatam intii'zierea abonamentului, mai ales din Bucureşti şi alte centre de Cultură rortrtnească şi cîteva din străinătate. In această .. ordine de. idei,..iny.ităm onoraţii nostri abonaţi sI! ne achite datoriile mai vechi inclusiv anul curent. Totodata Ii.rugăm să ne anunţe, dacă adresa cunoscută de noi nu e exacta. Avem absoluta nevoie de acest amanunt, intru cît dorim ca numerlle expediate să ajungă sigur la destinaţie; * * * Direcţia revistei "Arhiva· exprimă multumirile sale tuturoracelora, puţini la număr insă, care aju,tă la continuarea impritnlrii acestei reviste [318] 318 nrOMID STR)JNGARU ;.\ de Ştiinţă şi Cultură romînească din' Capitala, M'oldovei, existenţa' careia a încheiat al 43-lea an. Primarul Iaşilor D-l Racoviţă a binevoit a ajuta Ar­ hiva cu suma de 6000 lei •. Ii mulţumim cordial Tiomnlel Sale şiDelui Şoarec, fost Ajutor de Primar, care a susţinut şi domnia sa. ideea de aju­ torare a acestei reviste. 1. P. s. S. .Mitropolitul Moldovei, şi al Sucevei Nicodim. ne-a 'ajutat cu 1000 lei, din partea Mitropoliei. Creditul Funciar Urban din' Iaşi, prin Directorul său O-IN. Gheorghiade, a dat, deasemeni, 1000 lei. . . TuturorvArhlva le păstrează recunoştinţele sale. 4. Rostul de până acum al "Arhivei'�� Acest număr, fiind închinat celor lŞ ani de apariţie sub Conducerea Dvlui Prof, 1. Bărbulescu, justifică reproducerea citorva rînduri' din prefata volumuluLapărutîn1921, care conturează programul revisteiei.De vreo 20 şi mai bine de ani încoace -atita de multe. s-au scris superficial şi falş în do­ meniulIstoriei ,şi Limbii RominiJor,. încît va trebui să facem acum un popas, ca să revlzuim şi. cu date necunoscute Ştiinţei celor ce au scris in acea vreme, să lndreptăm.: noi. vom aprofunda în toate direcţiile şI cu toate ele­ mentele Ştiinţei istorice şi lilologice de astăzi problemele pe care cei de pînă acum, în rîvna lor de a' scrie mult, le-au solutionat numai prin cerce­ tare Ia suprafaţă a unor izvoare şi prin necunoaşterea multor altora ... Opera "Arhivei" va fj de aci înainte, in acelaşi timp, şi una de curăţire morală de dărîmare a spiritului de gaşcă care a Ialşiticat nu numai metoda Ştiinţei noastre, ci şi adevărurilecu privire la Istoria şi Limba RomîniJor" .•. (v, Un cuvlnt Inainte, Arhiva XXVIII, 1, "anul 192i). '. Angajată dela primut' număr în această luptă' dea spune adevărul în Şti!Pţă, Arhiva a cautat prin critici îndreptăţite să aducă l�' realitate pe acei oare'jncălCau obiectiuitatea În cercetările lor. Programul .revistei, pe· care �i I-a ales' dela'1921 încoace, a fost întotdeauna Ia Îni'ijţim�.q· lui demna . . ' , ' In. adevăr, Îl1dreptarei;l feluritelor erori tnrădăclnatesau strecurate mai inainte şi după acest an a apărut .aproape în fiecarenumăr ai. .,Arhivei • .A­ portulnou al .Artiioei, prin aprolundarea tuturor elementelor Istorico-fllolo­ glce, s-a af1'îtat de 'multe ori; De asemenea, IUQta 'împotriva spiritului '. gregar de' coterie, a . descliis-o .Arhlva deja în primul .număr ·(v. Arhiva XXVIII,l :(a, 1921) p. '.104 )lim.)şi a continuat-o; cu mult curaj, în numerele . �rinăfoare, ,pâni1 astăzi. ' ' .'. ' , '" . ·c' Diomid"St�u��ăru: .,' "./, :;. "'j [;: ... ·1· .. :· :::;' ',) l '.' tI -- .... -'- îi 'î _AJ [1] L'lndivtdualirc de Ia langue roumaine et ses ele=­ rnents sIaves anciens REVISTA DE ISTORIE, FILOLOGIE ŞI eUL TUR A ROM ÎN EA S C Ă ORGANUL SOCIETĂŢII ISTORICO-FILOLOGICE DIN IAŞI ANUL XLiV A. R 1937 H 1 v No, t - 2 A i f L'Indivlduallte ethnlque roumalne 1) Furetant sans cesse dans les elernents thraco-daciques ou illyriens, romains et "vieux slaves" de la langue roumaine, Ia Science n'a pas pu arriver encore it un resultat delinitii con­ cernant l'origine des Roumains et de leur langue. Elle se de­ mande merne aujourd'hui: OLt et de quels elements Iondarnen­ taux se constitua I'individualtte ethnique roumaine it l'epoque reculee de sa naissance. Mais dans ses recherches, la Science n'a pas remarque que, si it l'aide des elernents thraco-daciques ou illyriens et romains, îaute de donnees historiques ei philo­ logiques it leur egard, n'est pas capable de donner une solution a ce probleme, elle pourrait, quand meme, le resoudre ayant en vue l'elernent slave du roumain, mais non comme jusqu'ă present, rien que par le prisme de la Grammaire paleosloveni­ que c'est-ă-dire du "vieux-bulgare", mais par celui de la Gram­ maire historique bulgare eniiere, donc aussi par le prisme de sa periode post-paleoslouentque. Suivant cette voie toute nou­ velIe, nous aboutîrnes it cette conclusion : que l'individualite ethni- 1) Notre ouvrage Individualitatea limbii române şi elementele sla­ ve vechi (L'individualite de la langue roumaine et ses elernents slaves anei­ ens) parut en volume en 1929, apres qu'une partie en a parut des 1922 dans dillerents numeros succesifs de l' Arhiva. Cet ecrit aux points de vue et aux arguments philologiques nouveaux soutient la theorie de la centi­ nuite et de la formation des Roumains rien que dans une eertaine region de la Daeie Trajane. C'est contrairement, done, il la theorie de Răsler, sou­ tenue surtout par les etrangers, et aussi, eontrairement a la theorie combinee de la continuite - ernigration de Benkă, qui est soutenue surtout par o"".. --.."" ", ..... , .,' 'io< ",y (�\ [2] 2�==�====== ILIE BARBULESCU que roumaine, partant de sa langue, n'a pas dans sa compo: sition le slave comme element ţondamental et qu'elle s'est petrie et forrnee en denors du territoire occupe par les Slaoes, au ternps de son eclosion. Nous prouverons ici, nornmement, qu'elle est nee dans la Dacie Trajane, mais, en tout cas, en dehors de la Moldavie de plus tard de certe province romaine. De sorte que, par ceci, nous dererminerons en merne temps, comme un paragraphe de l'Histoire des Slaves et pour eux aussi - leur extension territoriale dans la Dacie Trajane, ou ils ne s'etendaient pas tant qu'on l'aHirme. Mais pour l'Histoire des Roumains aussi, nous deterrninerons que, au commencement de la vie de leur individualite ethnique, ils ne s'etendaient pas dans la Dacie Trajane dans la mesure OiI an le pretend 1). Pour argumenter et documenter ces choses la, qui eclaircissent des episodes, non seulement de l'Histoire des Roumains, mais aussi de l'ancienne Histoire des Slaves,-il faut Iaire d'abord un apercu historique du probleme de I'origine des Roumains et de leur langue. Ceci, d'un cote pour nous rendre compte du stade scien­ tifique ou se trouve ce probleme, et, d'autre pour avoir un point de depart pour le nouvel prisme et Ies nouveaux argu­ ments par lesquels nous considererons ce probleme. Le plus souvent nous ferons cet apercu d'une Iacon critique. Les theorles relattvernent a la reglon ou s'est constltue I'Individuallte de la nation et de la lan- gue roumalnes A la question concernant la region ou se sont petries et contituees la nation et la langue roumaines, donc I'individualite les historiens ei les philologiques roumains. Parce que nous y apportons de nouveaux points de vue et arguments, nous considerons que ce serai! pour I'interet de la Science que non seulement les homrnes de Science con­ naisseurs du rournain (car I'ouvrage est eera en roumain) les puissent connaî­ tre et discuter, mais aussi ceux qui ignorent cette Jangue ou ceux qui ne la con­ naissent pas suffisemment et qui ne peuvent pas le comprendre assez. C'est pourquoi nous avons decide qu'on traduise ce livre en frant;ais. Avec sa traduction s'est charge mon etudiant en Slavistique, M. Gheorghe Bo� gaei, que je remercie cordialement pour le plaisîr qu'iJ veut faire il son professeur et aussi pour le service qu'il aspire a rendre il la Science par sa traduction. A l'occasion de J'apparition de cette traduction je repon­ drerai ci toutes les objections scentifiques qui ont ete faites jusqu'u present au texte roumain. 1) Cf. Ilie Bărbulescu: Curentele literare la Români în perioada SIC/uonismului Cultural (Les courants litfel'aires clwz les Roumai/ls dans la periode du Slauonisme cultura!), Bucureşti 1928, p. 2 - 5,9 et 413. g [3] INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMA1NE 3 ethnique roumaine, la Science a repondu [usqu'ă present par deux theories fondamentales et dignes d'etre remarquees, a savoir: la theorie de l' emiqraiion et celle de la coniinuiie. La theorie de l' emiqraiton de Sulzer, Engel, systernatisee et allermie par Rosler, a ete confirrnee plus tard par Toma­ schek et Miklosich (apres avoir 'renonce a la theorie de la con­ tlnuite), et encore par d'autres etrangers : C. Jirecek et Miletic, Hunîalvy, Rethy, Thall6czi, Kadlec 1), Niederle, etc. Cette theorie soutient que la nation et la langue roumaines s'etaient Iormees de l'autre câte du Danube, a savoir: en Mesie d'apres Rosler : selon Tomaschek surtout dans la Thrace proprement dite (la region centrale du mont Hemus); ou dans l'Illyrie "de la câte d'est de l'Adriatique" ("die Ostkuste des adriatischen Meeres") selon Miklosich, c'est-a-dire outre Danube, posterieurernent a la re trai te des colons romains de la Dacie effectuee par l'empe­ reur Aurelien en 271. Plus tard, de l'endroit ou ils s'etaient for­ mes=-Ies uns des descendents de ces Rornains, c'est-a-dire une partie des Roumains, se sant deplaces de nouveau vers la Dacie Trajane, ou "Ies restes" des civils romains, d'apres 271, n'existaient plus, mais s'etaient denationalises durant l'invasion des barbares, d'apres les uns 3), ou ou ils ont trouve enea re ces restes pas denationalises et auxquels ils se sant meles, d' apres ies autres, o). Dans la Dacie Trajane il ya une partie des Roumains du temps de Traian etuneautrepartiedeceuxqui ont adrnigre plus tard d'outre Danube. Miletic croii merne que: "l'element roumain en Dacie n'est pas de beaucoup plus recent que le sJave et qu'il ne faut pas cher­ cher son origine au dela du Danube, en Bulgarie. Le plus vrai­ semblable, c'est que l'elernent roumain soit sorti des contrees latinisees de la Dalmatie, de la câte adriatique (Prirnorje) de 1) On peut voir un resume de ces deux theories dans l'oeuvre de Karl Kadlec: Valasi a oalaşsk« praoo v zemiclz slovanskych a lllzer­ sk,l;ch, v Praze 1916, p. 11 - 82. Ce resume obtient un completement Dar ce que nous montrons plus bas. . 2) P. ex. Krek: Eiilleitung in die slavische Literatllrgeschichte, ed. 2, Graz 1887, p. 286. 3) De la sorte, Benkă: Transsiluania, Vienne 1777. CL Arhiva avril 1922, p. 309; R<'isler: Românisc!Je Stlldien, p. 68 etc. [4] 4 lLIE BARBULESCU �======������=,==-== la Croatie et de Sriem (Sirmium) d'ou, peut-etre, une partie de cet element romani se ait ernigre, au moment de l'invasion des Avares et des Sud-Slaves, par la Hongrie de sud, dans les montagnes de la Transylvanie" J). Cette theorie de l'emigration. sous la forme mise au jour par Benko, est soutenue aussi par le savant tcheque Niederle 2). Cette admigration ou reernigration dans la Dacie Trajane, apres la formation de I'mdividualite roumaine surtout outre Danube, soit en Dalmatie soit dans la Peninsule des Balkans proprement dite, au nord et dans le voisinage immediat des Albanais, - est admise, en grande partie, aussi par la Science roumaine a partir des Ireres Tunusli (a. 1806) jusqu'aux con­ temporains: Tiktin c:), Onciul :'), avid Densuşianu''), Sextil Puş­ cariu, G). D'apres ces erudits de la Science roumaine la nou­ velle emigration (Ia reemigration) est arrivee (un peu cornme chez Miletie) des le commencement du VrI e 7) ou du VI e siecle. et s'est repetee graduellement a plusieurs reprises. Elle a trouve dans la Dacie Trajane des debris des anciennes colonies rornai­ nes y restees apres la retraite des legions par Aurelien en 271 et s'y est melee. Certains de ces auteurs (p. ex. S. Puşcariu), ignorant Benko, oubliant meme les Ireres Tunusli et estimant que cette conception historique sur l' origine des Roumains se· rait un produit tout-a-lait moderne, l'appellent merne, a tort, "Ia theorie d'Onciul", selon I'historien contemporain roumain qui l'a soutenue le plus. 1) Dans Sbornik Min. (= Sb Min), XVI-XVII, a. 190;), p.498. Pour les resultats des autres auteurs mentionnes plus haut, voir les indieations de Dr. Or. Krek dans Etrueitunq, p. 286, et chez Dr. K. Kadlec: Valasi a oalaşsk« prtuio, 2) Dans son Slooanske Starooitnosti, II, 2, p. 305. 3) P. ex. dans Rumănisches Eiementorouch, Heidelberg 1905, pg. 10. 4) D. Oneiul: Origine le Principatelor române şi Romanii din Dacia Traiană p.7, 14; cî, notre cornpte-rendu dans Artiiua XXIX (a. 1922), 2, p. 308-309. 5) Ov. Densuşianu: Histoire de la lanque roumaine, L Paris 1901, p, 324. 6) Zar Rekonstruletion des Urrumtinischen, Halle a. S. 1910; cî, a eet egard notre cornpte-rendu dans Arhioa XXIX (a. 1922), 2, p. 292-310. Voir aussi Dacoromania, VIII (a. 1936), p. 328·329. 7) Cf. llie Barbulesell dans Arhiva, avril 1922, p. 308. [5] lNDIVIDUALlTE DE LA LANOUE ROUMAINE ==== 5 La iheorie de la coniinuiie - soulenue par Ia Science occi­ dentale 1), meme dans les siecles passes - it ele acceptee dans le temps moderne par Jung, Pic, Tamm, Ranke, Mommsen; plus encore, elle etait egalement delendue par Miklosich et Tornaschek, it I'epoque ou ils n'avaient pas encore accepte la theorie de Rosler : it present, d'autres etrangers, par ex. Boguslawski, continuent it la soutenir. Cette theorie soutient que les colonies civiles romaines ne se sont pas deplacees (totalernent ou en partie) de la Dacie Trajane outre Danube, mais elles continu­ erent it vivre ici donnant naissance et constitution it la langue €t it la nation roumaines. La theorie de la continuite, dans sa totalite, a ete soutenue chez Ies Roumains par B. P. Hasdeu, dans sa "Istoria Critică a Românilor" �) par ex., par A. D.Xenopol, N. Iorga, et d'autres. Iorga dit 3) que , Siebenburgen ", est "unzweHelhafte Wiege des rumănischen Stammes", c'est-a-dire : "Ia Transylvanie est l'in­ dubitable berceau de la nation rournaine ". Les couches thrace ou illyrienne et romaln de I'Indlvîduallte ethnique roumaine L'Histoire nous montre qu'au temps ou on met generale­ ment le petrissage et Ia constitution de l'invidualite ethnique de la nation et de la langue roumaines, SUf tout le territoire em­ brasse par les solutions de ces deux problemes, ont vecu trois couches de peuples qui ont Iaisse, et qui devaient laisser, des traces plus importantes: les lllyres dans l'Illyrie romaine, de la câte de l' Adriatique vers l'est et sud [usqu'aux regions albanai­ ses, et les Thraco-Daces, surtout au centre et dans la moitie 1) Voir son historique chez Ilie Bărbulescu: Studii privitoare la Limba şi Istoria Românilor, Bucureşti 1902, p. 111, chapitre: .Jdea Latină la Români tn curentul român şi anti-slau din al XV-lea până într'aţ X Yll-let: veac·. (= L'idee latine chez les Roumains dans le courent latin et antislave du XV -e jusqu'au XVIl-e siecles), 2) Plus tard, dans Strat şi Substrat, Hasdeu change d'opinion et em­ brasse la theorie de Benkă; cî.L Bărbulescu, dans Arhiva, XLIII, (a. 1936), 3 -4, p, 272-277. 3) Dans: Geschichte des rumtinischen Volkes, 1.116; mais ef. Niederle: Slovanske Staro;;pnostt. II, 2, p. 306, oii il considere, il tort, Iorga comme partisan de l'emigration. [6] 6 ILIE BARBULESCU de l'est de la Peninsule des Balkans et dans la Dacie Trajane. C'est la premiere couche. Plus tard, sur celle-Ia, depuis la con­ quete romaine qui commence, par endroits, merne apres Chr., s'est etabli la seconde couche, rom ai ne. Enfin, plus tard s'est installe la troisierne couche : slave, d'apres les uns dans certaines regi­ ons a partir deja du IH-e ou IV-e s. apres Christ et dans d'autres des le premier merne. De sorte que, les partisans de l'emigration, mais aussi ceux de la continuite (Pic p. ex.), affirment generalernent que, de la îusion de ces trois couches de nations s'est constitue, la ou etait nee, I'individualite organique erhnique de la nation et de la langue roumaines. Dernierement on insiste surtout sur le role considerable de l'element slave dans la constitution de l'individualite ethnique rournaine. La couche slave et les theorles au sujet de son râle dans I'Indlvtduallte ethnlque roumalne, Les partisans de l'ernigration aussi bien que ceux de la continuite -- roumains ou etrangers, (a l'exception de Hasdeu dans une certaine mesure),-soutiennent que I'element slave est rneme partie organique et Integranta de l'individualite ethnique roumaine. Avant la penetration, disent-ils, et la fus ion de I'elernent slave avec ceux anterieurs, romain et traco-ilyrique , il n'y avait pas une individualite rournaine, mais exclusivernent romaine, cette derniere Iorrnee du melange des elements ilIyrien ou traco-dace avec celui vainqueur, romain. Cette theorie est basee sur I'observation du fait que la langue roumaine, dans sa constitution actuelle et selon ses sources philologiques du passe, possede un grand nombre de mots et de noms geographiques slaves que les erudits consi­ derent comme "vieux slaves", De merne, d'autre câte, - dit cette theorie - beaucoup de phonetisrnes ei de lransformations phonetiques de ces mots slaves, ressemblant aux memes phone­ tismes et aux modifications phonetiquE's des mots d'oril5ine la­ tine du roumain, on ne saurait expliquer cette ressemblance autrement, que ces mots slaves se penetrerent reciproquement avec l'eJement romain et qu'ils fusionerent et evoluerent ensemble [7] JNDlVmUALITE DE LA LANGUE ROUMAJNE ==== 7 et selon la nature phsmetique des transrormations du dernier. Cetie theorie est vieille, elle aussi: elle a ete soutenue deja a la fin du XVIII-e siecle, par ex. par Adelung dans son ouvrage : Mitl1ridates, ader allqemeine Sprachenkunâe, et puis, merne au XIX-e siecle, y ont pris part plusieurs, parmi lesquels Sulzer dans son livre Geschichie des Tranealpintschen Daciens. par p, 1. Şalarik dans Slooanske Staroriinosti 1, 268, et d'autres encore- Adelung et Sulzer pretendent que le roumain est un me­ lange organique "romisch-slavisch", o'est-ă-dire "romain-slave", et que les Roumains sont "also weder Slaven noch reine Rorner, sondern ein Gemisch von beiden Volkern von welchen aber das rornische vorschlăgt und den Vorzug hat" (�ni Slaves ni Ro­ mains, mais un melange de ces deux peuples, melange ou l'element romain a la preponderance et la priorite"). P. I. Şalarik soutient que "le peuple roumain est ne aux V-e et VI-e s" a peine, de la îusion des Getes, des Romains et des Slaves, en Dacie" (Narod Valachuv, povstaly teprva v 5·tem stol. ze smă­ sice Getuv, Rimanuv a Slovanuv v Dacii). Plus tard, Miklosich admet 1) que "der Ursprung der rumă­ nischen Sprache datirt dem Gesagtem gemăss vom Anîang des zuieiten lohrhunderts, wo romische Colonisten sich am linken Uter der uniern Donau niederliessen"; ou presque pareillement ") : .Der Ursprung der rumunischen Nationaliiăt falit in jene Zeit, wo des Rorners Fuss zum ersten Mahl den Boden IlIyricums betrat". Mais, dans le premier cas, lorsqu'il adrnet la formation de la langue et de la nation rournaines en Dacie (car il n'avait pas encore ernbrasse la theorie de l'emigration de Rosler), aussi bien que dans le deuxieme cas. losqu'il admet qu'elles s'etaient Iorrnees en Illyrie, - Miklosich comprend que l'element slave est entre dans la eonstitution organique de l'individualite roumaine. Car, evidemment, c'est ce qu'jJ comprend 10rsqu'i1 dit dans "Die slav. Elem. im Rumun,", p. 5,: "In spaterer Zeit, etwa vom sechsten Jahrhundert an, trat zur Verbindung des autochtonen Elementes mit dem romischen auch das slavische. Fur eine solche Beimischung sprechen hinsichtlich der nord lichen ader dacischen Rumunen, ausser ei ner nicht unbedeutenden Anzahl slavischer 1) Dans Die slaui,�clzen Elemente im Rumuniscl1en, Wien 1861, p. 41 2) Dans BeitrCige zur Lautlel1re der rumuuiscl1en Dialekte. Con­ sonantisnws, Wien 1882, II, p. 49. [8] 8 ILIE BARBULESCU Ortsnamen, die aus dem Slavischen stammenden Worte ihrer Sprache, welch e so zahlreich sind, dass sie unmoglich aus dem blossen Nebeneinanderleben beider V olker konnen erklărt werden" (c'est-a-dire : "Plus fard, des le VI-e s. aproximativemenf, rele­ ment slave uient lier l'elernent autochione a l'element romain, Ce melanqe, au sujet des Rournains du nord ou daciques, nous temoignent a part la quantite assez grande de 110171S iopiques staoes, aussi les mots d'oriqine slaoe de leur langue, qui sont si nombreux, qu'il est impossibJe de les interpreter comme pro­ duit seulernent d'une vie voisine de ces deux peuples"). La merrre opinion, au sujet de la constitution du roumain avec les elements slaves, existe chez Tomaschek qui (apres etre devenu, de I'adepte de la theorie de la continuite, le partisan de celle de I'ernigration, en se fondant surtout sur les resultats de Rosler), soutient 1) que: l'lndividualite roumaine ne s'est con­ stituee delinitivernent qu'entre 600-1000, el savoir, uniquement apres le melange de l'element slave avec l'element anterieur romain. De la sorte soutiennent tous les hornmcs actuels de Science de l'etranger, parmi lesquels mentionons le partisan de la centi­ nuite Bogustawki ") et ceux de l'emigratlon : C. Jirecek,3) V. Jagic'), G' Meyer ['), Conev 1), etc. Ce dernier, ayant en vue Ia toule de mots slaves et de noms topiques du roumain, croit merne que : "la pretendue latinite des Roumains et de leur lan­ gue est une vaine fiction" (samo prazna fikcija). Dans la Science roumaine, generalement, les historiens, aussi bien que les philologues, soutiennent de la sorte que : }'element slave entre dans la constitution de l'individualite ethnique de la langue et de la nation roumaines. Ainsi croit Cihac 7) qui suit ei soutient intimement les idees de Miklosich. 1) Dans Die Alten Trakel', Wien 1893-4, 1, 80, 106 el zur Kunde der Ht.imushalbinsel p. 63. 2) Dans W Kwestyi pocflOdzenia Ramun6w, Vlarszawa 1909, p. 85. 3) Dans Dejinţj naroda bu{Jzarske/lO, Praha 1876, p. 65. 4) Dans Arclziv fiir slavische Philologie (=AtslPh). IV, 641, XVI, 312. 5) Dans Albanesiche Sludien, III, 22. 6) Dans Ezikovni lJzaimnosti mezdu Bălgari i Romăni, Sofia, 1921, p. 2. 7) Dans son Dictionnaire d'Elymologie daca-romane. [9] INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE ==== 9 Tiktin qui est partisan de l'ernigration, pareillement 1) : "Hieraus erfahren wir, dass die Besiedelung der Lănder nordlich der Donau durch Rumănen erst nacli der teilweisen Siaviesierung ihrer Sprache erlolgt sein kann". Reproduisant totalement les opinions des erudits etrangers cites.plus merne celles de Gasţon Paris'') quoique celui-ci ne connut pas aussi la Slavistique.Ovid Densuşianu, (quoiquelui-meme ne sache certe Science que des etudes pu­ bliees en allernanu par Miklosich), soutien1 que : l'individualite organique de la nation et de la langue roumaines a cornmence se former a partlr du IVe siecle dans les colonies restees en Dacie apres Aurelien, et des le Ve s. dans celles passees de I'autre câte du Danube avec les legions d' Aurelien, precisernent au moment ou les Slaves se sont etablis dans la Dacie Aure­ lierme d'outre Danube (ve s.) ; que cette individualite s'est Iorrnee uniquernent a la suite du melange organique avec l'element slave et qu'elle ne s'est constituee delinitivement qu'au XIIIe s. Parce qu'il est interessant de voir comment un homme qui ne connait a peu pres nullement la Slavistique, ait pu, quand meme, tirer des conclusions qui se basent sur les langues slaves, - nous re­ produisons, ici, rnerne les paroles de Densuşianu ." Jusqu'au VI siecle, le roumain apparaît ainsi comme un petit fragment de ce monde immense qu'etait la Romania primitive, non encore morcelee en· groupes linguistiques trop distincts, les uns des autres. Il forme un tout avec l'italien rhetique, et son develcppe­ ment se ccnlond plus d'une fois avec celui de ces langues ... C'est le contact avec les Slaves qui transforme ce parter (le parler qui etait resulte du latin transplante sur les deux rives du Danube) en utte longue speciale ... Sans doute peu de temps apres que Ia Dacie fut abandonnee par les legions romaines ... Vers la fin du IV-e ou le commencement du V-e siecle, quand les Slaves etaient venus, en petits groupes, s'etablir en Mesie et en Thrace ... La constitution definitive du daco-roumain doit etre consideree comme definitivement accomplie au XlII siecle"'} De sorte que Densuşianu, quoique ignorant la Slavistique (mais certainement tout juste par cela), en ce qui concerne le râIe de l'element slave dans l'individualite roumaine, compre- 1) Dans Zeitsc/zift filr roman. Pllilologie, X, 247. 2) De la revue de Par:s: Romania, I. 3) Dans Histoil'e 1, 240, 236, 241, 286, 328, 398. L li l [10] 10 ILIE BARBULESCU nant a l'envers Miklosich, exagere non seulement le slaviste P. I. Şafarik, (car ce dernier etablit la formation du rournai­ nisme au V s., tandis que Dens. met le commencement au IV-e siecle), mais il exagere de merne Tomaschek qui en etablit Ia fin au Xe s., tandis que Dens., suivant sans aucune maniere critique Rosler, au XIII e. Le slaviste Oblak a mis deja en doute 1) l'exageration de Tomaschek, tandis que Densuşianu qui n'est pas slaviste, hiperbolise jusqu'au XIIIe!. Pas dil erernrnent que Tiktin pense aussi S. Puşcariu ') qui affirme "i) que l'individualite roumaine s'est Iorrnee "de Ia fusion et de la vie en eommun avec d'autres nations", avec les Slaves surtout, Cihac, Tiktin, O. Densuşianu, S. Puşcariu sont des philo­ logues. Mais pareillement pensent aussi les histoiriens reuma­ ins. Ainsi Iorga, qui est pour la theorie dela continuite, ad­ mettait 4) I'opinion qu'au IV-e S., tout au moins, l'elernent slave a cornmence sa penetration dans la Dacie Trajane dans la vie Thraco-roumaine pour en faire l'individualite ethnique rournaine. II disait alors effeetivement: "So kann man die Slaven schon Iur das oierte Jahrhundert als Bewohner des dakisehen Hochlan­ des betrachten, und das ist keine tiberellie Konjeciur, sondern die einziq moqliche ethnoarapische Erklărung.; die Rurnănen jetzt im achien Jahrhundert, ein ziemlich fertiges Volk war". Quoique, dernierement, le merne Iorga, - qui est irnpres­ sioniste romantique dans la Science et non un connaisseur et clairvoyant de toutes les sources - cornprenant superlicille­ ment, et partant a l'envers, une etude de Walter Domaschke dans Jahresbericht de Weigand, t. XX[-XXV, change certe opi­ nion-Ia, qui est generale aujourd'hui, et soutient l'opinion (au sujet de laquelle, selon son habitude, il ne dit pas qu'il l'a ernpruntee a Hasdeu, mais qu'il presente comme sienne), que: les mots vieux slaves du roumain n'auraient pas part a l'organisme de son individualite ethnique, mais qu'ils y seraient 1) Dans Ars/pll., XVI, 31':. 2) Dans Zur Rekonstru/flion des Urrumtinischen. HaJle A. S. 1910 (d. man compte-rendu dans Arhiva. avril 1922, p. 292). 3) Dans Locul limbii române Între limbile romanice, Bucureşti 1920, p. 41; cI. le meme auteur dans Dacoromania, VIII (1936). 4) Dans Gesclzic/zte des /'umiinischen Vollws. Gotha 1905, 1, 116 et 118. [11] � i I 1, 1 I INDIVlDUALITE DE LA LANGUE ROUMAIN�E�====l1 entres, evidemment, beaucoup plus tard, comme une mode qui elolgnait les mots latins. En verite, il dit maintenaut ce qul suit: 1). "Le nom sJave est le plus souvent, en tant qu'il n'est pas adopte pour ecarter un homonyme ou un terme mal sonnant, un simple doublet, une expression teehnique, le temoignage, pass"lger lui meme, d'une mode qui a disparuti. Ainsi comme enoncalt Hasdeu premierement, dans Istoria critică a Românilor, Bucureşti 1875, p. 306, ou il dit: "L'action des SJaves sur le roumain a ete eminemment de culture, etant introduite par le cyrillisme apres le IX-e s., et puis repandue et oonfirrnee dans la langue du peuple et dans la terminologie to­ pographique, grâce a l'usage otliciel, grâce a la messe et grâce a la mode". Maintenant, done, larga s'assume, - sans avouer comme il Iaudrait, et presente comme sienne, - la vielle soute­ nance de Hasdeu, une theorie qui a, du reste, comme nous verrons aussi plus bas. tout juste ă cause de la grande quantite des mots slaves du roumain penetres dans la langue de la îoule, ne peut etre ni soutenue serieusernent, ni admise. L'opinion que I'elernent slave constitue partie integrante et organique de l'individualite ethnique roumaine, ont, du reste, 10US les historiens roumains modernes; ainsi Radu Rosetti :!), Ion Bogdan 3), D. Onciul. En verite, tandis que Rosetti dit que l'elernent slave "a pris part a la constitution de la nation rou­ maine", Bogdan, reproduisant Tomaschek et imitant Jagic, ecrit que: "il n'ya pas a discuter d'un peuple roumain avant l'inîiltration des elements slaves dans la population autochtone roumaine durant les VI·X s.". Les elements illyrien ou thraco .. dace et romain ne peuvent resoudre le probleme roumain. Pour la solution du probleme sur I'endroit ou s' est petri et îorme l'individualite ethnique roumaine il y 'aurait ete une indication de­ cisive la preei sion du îait : si, de la premiere couche c'est rele- 1) Dans Bul/elin de I'Itistitut pour I'etude de TEurope sud-orien­ tale, LXIII, 1-2 (1921), p. 15. 2) Dans la revue Viata Românească, juin 1909, p. 368. 3) Dans Istoriografia română şi problemele ei actuale, Buc, 190'5, Il. 21; el. le merne dans Documentele Rînzenilor din 1484, Buc, 1908, p. 9, 19, 78, [12] 12 ILIE BARBULESCU ment illyrien ou celui thraco-dacique qui est entre dans la constitution du roumain, Car evidemment, alors qu'on connait que le premier habitait dans l'II1yrie, sur le littoral de l'Adria­ tique et dans la rnoitiee occidentale de la Peninsule des Balkans, il s'ensuivrait que c'est dans cette region.cl que s'est îormee I'Individuatlte roumaine. Et puisqu'on connait que le second element (thraco-dacique) habitait la Dacie et la moitiee de l'est de Ia Peninsule des Balkans, il s'en suivrait qu'ici, it savoir, ou dans la Dacie Trajane, ou outre Danube, ou, de deux cotes du Danube, s'est constituee la merne Individualite. II faudrait, dans ce dernier cas, preciser ensuite, rien que sur certains autres appuis dialectaux thraco-daciques: si cette individualite roumaine s'est îorrnee en Dacie ou outre Danube, ou, merne, sur les deux cotes de ce lleuve, Seulement, dans le stade actuel de la Science au sujet de la nature constitutive d'illyrien et du thracc-dacique, on ne peut dire presque rien de precis. On ne peut preciser, parce que, n'ayant que quelques restes de ces Jangues, nous ne pau­ vons pas savoir la difîerence qui etait entre l'illyrien et le thraco-dace. On constate, en eliet, que l'illyrien etai! distinct du ihraco­ dace, de ces quelques indubitables restes que nous en con­ servons. Ainsi, tandis que le thraco-dace, (comme les langues des Hellenes ou des Slaves), avait generalement les noms de personne cornposes de deux thernes, I'illyrien les avait îormes d'un theme et d'un suîîixe (comme la langues des Romains) 1). Ainsi, disait-on en thraco-dacique : Gestityrum, Auluporis, Diniken1hos, Rhaiskuporis, etc., tandis qu'en iIlyrien tout sirn­ plement: Verzo, Dazas, Tato, Plator, etc .. 2) Quant aux autres dilîerences, a part une que nous ne mentionnos plus ici, on n'en connait pas aujourd'hui un autre element precis des individua- 1ites illyrienne ou thraco-dacique; de sorte que, grâce a ceHe cause, il arrive pas mal de tois parmi les investigateurs,que les uns soutiennent qa'un phenomene est ilIyrien, tandis que les autres le considerent thraco-dacique. Ajnsi, pour ne plus men- 1) W. Tomaschek: Die alten Tllraker, II, Wien 1894, p. 1. 2) CL aussi C. Jirecek: lstorija Srba (preveo Jovan RadoniO, Bea­ grad 19J1, p. 17 el 24. ii ! t • I I' [13] IND1VIDUALlTE DE LALANOIJE ROUMAINE 13 tionner autre chose, dirons-nous seulement que le substratum con­ stitutii de l'albanais d'aujourd'hui, (langue qui a aussi plus d'un quart d'elements rornains), est estirne par les uns comme illy­ rien 1) et thracique s) par d'autres, Nous n'insisterons plus it dire, qu'a cause de la merne ignorance les uns 3) ccnsiderent il\yriens'certains phenornenes (p. ex. Ia translorrnation des groupes consonantiques ct, cs en pt, ps, qui sous une autre îorme se trouve dans l'albanais et le dalmate), tandis que d'au­ tres estiment romain dialectal ") (par consequent, nullernent thracique) le meme phenornene (qui se trouve aussi en roumain: coxa-coapsă, lacte-lapte). De sorte qu'il se peut encore que ce phenornene ait existe non seulement dans l'iIlyrien, l'albanais, le dalmate et dans le roumain, mais aussi dans le daco·thrace dont nous ne conservons pas de restes, tandis que certains estiment, comme nous l'avons vu, meme l'albanais ccmme une langue thrace. De sorte que, Iaute de connaissances au sujet de la con- stitution du iIlyrien et du tnrace, ces langues ne peuvent pas nous montrer 5) ou precisernent, c'est-ă-dire dans quelle region s'est îormee l'individualite roumaine par leur Iusion avec les elernents posterieurs d'autre origine que l'iIIyrien ou le thraco-dace. Cependant, on ne peut nier qu'une de ces deux langues soit entree organiquement dans la coristitution de l'in­ dividualite ethnique du roumain. C'est pourquoi les presumes elernents iIlyriens (de Kopitar et plus tard completes et rectiîies par Miklosich, et compiles et admis par O. Densuşianu) G) de l'organisme de la langue roumalne, ne . peuvent pas etre rien 1) Ainsi C. Pau li : Bine oorqriechische lnschriţt oon Lemnos. Alti­ talische Forschuruţen, Leipzig. 1894, Il, p. 200, 2) Ainsi G. Meyer, dans Berliner philologische voctienscnrtţt, XII 277, XV, 436; Hirt: Die Inaoqermanen, 1. Strasbourg, 1905, p, 141. Cf. S. Puşcariu : Zur Rekonstru ktioti des Urrumtinischen p. 01, 46, et Niederle: Slav. Staroz. II, 2, p. 311. 3) Ainsi C. PauJi, dans Altitalische Forch., Leipzig 1891, III, 256 et 259, et Kopitar dans Kleinere SChriflen, p. 239. 4) Ainsi G. Mohl: Introduction ci la chronologie du latin llulgail'e, Paris 1899, p. 315. 5) Comme erronement pense O. Densuşianu, quoi qu'il compile ceux-ci d'apres les autres, dans sa Histoire, I, 26-33, 232. (CL les etudes de N. Jokl). 6) Dans: Histoire de la langue roumaine, I, 26-33, 232. [14] 14 ILIE BARBULESCU qu'iIIyrismes, mais ils peuvent etre, selon le stade actuel de la Science, tout aussi bien des thracismes (daciques), comme le soutenait Hasdeu; tout comme, de merne, les presumes ihra­ cismes de Tomaschek et de Hasdeu, peuvent etre egalernent des illyrisrnes 1). Tout au plus, ils peuvent montrer que les ele­ ments illyro-thraces (qui se ressembJaient, parce que l'illy­ rien et le thraco-dacique etaient des branches de la merne nation thraco-illyrienne) sont entres en roumain et rien de plus; mais lesquels de ces elements sont illyriens et lesquels thra­ ces, on ne peut le connaître aujourd'hui. De sorte que, d'apres ces elernents on ne peut pas tirer la conclusion (comme l' ont Iait Kopitar, Miklosich, leur compilateur Densuşianu et d'autres que nous verrons plus bas): que I'individualite roumaine se soit Iormee en IIlyrie, c'est-ă-dire vers la câte orientale de l' Adria- 1ique ; tout comme an ne peut pas tirer la conclusion de To­ maschek ou des partisans de la continuite, comme Hasdeu: que cette individualite se soit îorrnee en Thraco-Mesie ou dans Ia Dacie Trajane. Il est indiscutable, pareillement, qu'a câte du substratum thrace ou iJlyrien, le latin vulgaire est entre aussi dans la constitution de I'individualite organique roumaine. Mais, vu que l'element romain etait varie dans Ia Peninsule des Balkans et dans l'IlIyrie, et en Dacie egalement, il consistait des colonies "ex toto orbe romano" (selon Eutropius, VIII, 6) ; puisque, cet element romain, n'avait pas, par consequenr, un sceau a soi, specilique, dans la region de I'lllyrie, et un autre caractere distinctii dans la Dacie Trajane, ou, dans la Meso- Thracie �) il s'ensuit que l'elernent latin qui est reste dans la constitution de l'organisme de l'individualite roumaine, lui non'plus, ne peut nous indiquer CI), it raison strictement scientifique: ou, dans quelJe region, s'est Iorrnee cette individualite roumaine. Tout au plus, 1) Cl, que le prol, serbe Batic (dans Ju şnoslooenski Filoloq., Il, (3. 1921) 1-2, p. 54, soutient que le mot roumain, qui est aussi en serbe, qorun. n'est pas d'origine latine derive du *gahalanus, d'apres les uns, mais qu'i! est iIlyrien et qu'jJ se truuvClit jadis aussi dans l'albanais sous la forme de �'gor6n. 2) Cf. Mohl. lntroduction it la chronologie du latin vlligail'e. 3) Selon les uns et selon leur compilateur Ov. DensuşiClnu: Histoire, l, 214-236. [15] 15 INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE === ====== il peut nous aider a montrer - on le verra ci-dessous - que le soi-disant substratum slave n'est pas entre dans la consti­ tution organique des Roumains, mais qu'il est venu seulement comme un element superpose, non organique partant, au mo­ ment ou l'ndividualite roumaine s'etait forme deja de l'elernent romain et de celui anterieur thrace ou iIIyrien. Pour cette raison, non seulement qu'on ne peut repondre aux questions dont nous nous occupons ici, mais encore, on n'a pas pu donner [usqu'a present une reponse decisive a Jeur sujet; n'y ont abouti ni les partisans de la oontinuite ni ceux de l'emigration, mal gre la îoule de diîîerents arguments que les uns et les autres') aient invoques. De sorte que, celui qui veut se rendre compte d'une maniere objective des solutions [us­ qu'ă present du probleme, doit constater ") merne aujourd'hui que : "Ia question, telle qu'elle se presente actuelement, ne peut pas etre consideree delinitivernent resolue dans un des deux sens". Cependant, comme deja Hasdeu le reconnaissait :1): rien que l' etude du roumain resoudrera "le probleme de Rosler", El son egard. Mais ce que nous ne peuvent montrer ni la couche illyri­ enne ou daco-thrace, ni celle romane, ni les autres arguments pour que la question puisse etre "consideree comme definive­ ment resolue", - nous montrent, d'apres notre avis, les soi-di­ sant elernents ., vieux-slaves" du roumain. En elîet, a l'aide de ceux-ci, (etudies selon le precede que nous suivrons ici), an peut aîlirrner, et nous croyons .,definive­ ment": non seulement que l'elernent slave n'est pas entre ­ (theorie admise en general par les partisans de l'ernigra­ tion surtout), dans la constitution de I'individualite ethnique 1) Voir la rangee de la plupart de ces arguments chez O. Densu­ şianu : IJistoire, 1, 290, et chez K. Kadlec: ValaSi a Valasske praoo, Praha 1916. et plus anciennement chez A. D. Xenopot : Une enigme historioue, Paris 1885. 2) Comme D. Onciul: Românii din Dacia Traiană (Les Roumains de la Dacie Trajane) p. 15. Egalement Bogmjawki. "W Kws: f::styi pochodz. Rumun6w: .. Kwestya rumunska nie zostala wiec rozwiazana" (p. 73) et chez S. Puşcariu: Zar Rekonstruktion des Urrumănischen et Dacoromania, V[!l (1936). 3) Dans Din Istoria limbii române (De l'fiistoire de la langue rou­ maine), p. 28. [16] 16 ILIE BARBULESCU ==== rournaine, mais, aussi, que I 'extension territoriaJe des Slaves d'en deca du Danube n'a pas ete tellement vaste comme l'on admet dans la Science actueJle, et, aussi, que ce n'est pas d'autre, mais de ce câte-ci du Danube, que sest petri et forme I'individualite organique de la nation et de la Jangue roumaines. Une etude aux vues et aux arguments nouveaux au sujet de ces mots slaves anciens dtr roumain, voila le but et le contenu essentiel du presant ouvrage. Nous prouverons. par cette etude, qu'il n'est pas vrai ce que soutient la PhiJologie moderne, soit­ elle sIa ve, romane ou roumaine : que le phonetisme des anciens mofs slaves du rournain est celui de ses elernents latins et ro­ mans, mais qu'il est, cornme nous le prouverons, proprement slave, it savoir bulgare, qui commence sa formation au X s. et qui ensuite se developpe rapidement dans le bulgare. Pour cette recherche, il faut d'abord, voir a vol d'oiseau : quelle etait, selon la Science de jusqu'ă nos jours, l'extension de ces Slaves dans les regions ou les deux theories mentionnees placent la formation de linuividualite organique roumaine, et pareillement, de quelle branche slave tenaient ces Slaves-Iă. Les theorles au sujet de I'extenslon geographlque des Slaves en Illyrle, dans la Dacie Trajane et dans Ia Peninsule des Balkans. Au sujet de I'etabllssernent des Slaves, c'est-ă-dire de Ia troi­ sierne couche donc (p. 5.6), dans Ies regions ou an admet la formati­ on de l'individualite ethnique roumaine, la Science moderne nous presente trois theories importanfes: a) la theorie de l'autochtonisme, b) la theorie de la grande anciennete, c) la theorie de I'imigration. Interpretant d'une maniere plus ou moins critique les an­ ciennes sources historiques et les notes linguistiques des ecri­ vains du pas se, certains investigateurs soutiennent merne au­ jourd'hui : que les Slaves sous diHerents noms (IIIyres, Daces, Thraces, etc.) sont autochtones en IIlyrie, Dacie et dans la pen. des Balkans, ef, par consequent, que les Romains conquerants les y ont trouves. De la sorte affirme p. ex. le polonais Ed· ward BoguslawskÎ dans son elude: "W. Kwes'yi pochodzenia [17] INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 17 Rumun6w", Warszawa 1909, pour ne plus parler de ses autres ouvrages 1). Precedemment, le bulgare Drinov, dans son "Zase­ lenie balk. nar." 2), soutenait presque les memes en ce qui con­ cerne les Daces, En partie, le russe Şachmatov est du meme avis, au sujet de la branche sud et sud-est slaves : il dit que leur berceau etait'� "Im unteren Dniprgebiet und im ostlichen Teil des unteren Donaugebietes". D'autres rechercheurs croient-parelllement el cette theorie de l'autochtonisme - que les Slaves etaient venus et etablis ici d'un temps tres recule prehistorique, De la sorte pensaient, il y a longtemps, P. I. Şafarik 4) et plus rece-nment 1. Perwolf. Pour illustrer cette theorie, nous croyons indispensable, 'pour le pro­ bleme roumain, citer les paroles memes de ce dernier "): "Wir halten die West-Slaven und die Donau-Slaoen, ebenso die Ost-Slaven, Itir Autochtonenin ihren Lăndern, welche sie in uorhistorischen Zeiien in Besitz genommen haben ... Von Panno­ nien, Sarmatien und Dacien drangen dann die Slovenen, Chor­ vaten und Serben erobernd gegen Siiden, nach Dalmatien, Illy­ rien, Moesien, Macedonien, Thracien, und weiter gegen Grie­ chenland". D'autres auteurs, cornbattent d'une maniere plus au moins critique les aîîirmations de ces deux theories precedentes et . disent que les Slaves ne sont ni autochtones ni tres anciens dans les regions qui nous interessent, mais qu'ils ne s'y eta­ blirent qu'avec le cornmencement du mouvement, d'ernigration des peuples d'orient vers l'ouest et le sud de I'Europe. Nous remarquons seulement que ces auteurs, lorsqu'ils sont partisans de l'ernigration, ne sont pas d'accord au sujet de l'epoque de l'arivee de ces Slaves (des regions de la Russie et la Polo­ gne ou de la mer Baltique) et de leur etablissernent en Dacie, en IIlyrie et dans la Peninsule des Balkans, Le bulgare Drinov, 1) Cf. aussi C. Jjrecek: D:ejiny naroda bulharskeho, v Praze, 1876, p. 52. 2) Voir aussi Krek: Einleitunq in die slaoische Lttteratur Ge­ schichte, p, 491. 3) Dans Archio fiir slavische Philologie (= AfsIPh.), XXXIII, 52. Mais ef. Vasmer, dans Rocznik Slawistyczny, VI, 187. 4) Sebrane Spisy, v Praze 1862, 1, 255-302, surtout la page 289. 5) Dans AfsIPh., VIII (1885), p. 32; ef. lb., IV, 65. 2 [18] 18 ILIE BARBULESCU p. ex., qui est de cette opinion, soutient 1) que les Slaves ve­ nant de nord-est, s'etaient etablis, dans la Dacie Trajane et dans la Peninsule des Balkans, merne au I-e et au Il-e siecles apres Christ. Le tcheque Niederle croit") que les Sla�es' sont venus en Dacie tout au moins durant le Il-e s. apres Christ, mais, plus tard, au III-e" s. precisernent, ils sont deja etablis aussi dans la Peninsule des Balkans. Mais Rosler soutenait 3) ,que les Slaves ne sont venus eu Dacie qu'au V-e s. apres Ch, et au VI-e s. dans la Peninsule des Balkans.Quant· it l'Jlyrie, les plus importants auteurs modernes 4), en commencant par le croate Racki 5); prouvent que les Slaves s'y sont installes au VI-e siecle. Lorsque les auteurs de ces trois theories parlent de I'eta­ blissernent des SIaves en Dacie, en IIIyrie et dans la Peninsule des Balkans, ils enlendent que ces : Slaves s'etaient installes dans toui le territoire de chacune de ces reglons, - disperses, bien sur, - et qu'iIs s'y melerent it d'autres nations plus anciennes. Cette acception leur sernble si natureIIe, qu'i1s ne mentionnent jamais qu'il serait possible que dans une certaine region de I'IIlyrie, de la Dacie Trajane ou de la Peninsule des Balkans (it I'exception des Rhodopes, peut-etre) n'eussent vecu les SIaves aussi, mais seulement un autre peuple ; it peine accor­ dent-ils une portion de territoire pour une partiedes Albanais. De la sorte, evidemment, entend p. ex. P. I. Şafarik, lorsqu'il ecrit u) : "Il est evident que les Slovenes, qui sont passes eu Mesie, en Thrace et en Macedoine, habitaient l'ancienne Dacie 1) Dans Zaselenie Balkanskaqo Poluostrova Slaojanami ; ef. Per­ woIf, dans AfslFh .. VIU, 32. 2) Dans Slooanske Staroşitnosti, II, 2, p. 293 et dans Aţsl PI1. XXV. 307. . . 3) Par ex, dans Ueber -den Zeitpunkt der slav. Anstedelunţj an der unteren Donau, Egalement C. Jirecek: Istorija Srba, p. 66. 79. 4) Ainsi Vj. Klaic ; Povjest Hrvata, Zagreb (Agram) 1899, 1. 27-28, 23,19, ou il montre meme qu'a l'etablissement des SIaves dans ces endroits i'IlIyrie occupait tout' le territoire qui s'etend des Alpes centrales jus­ qu'au Şar-planina du centre de la Pen. des Balkans et de la Mer Adriatique jusq'au cours central du Danqbe. - C. Jirecek: lstorija Srba p. 88, 79.­ Tc;de Smicilelas: Poujest Hrvatslea, u Zagrebu 1882, p. 93, 101. 5) Par ex. dans Arkiv za poujestnicu ;llgoslavenslw, u Zagrebu 1857, IV; 235. 6) Dans Sebrane Spisy, r, 215. [19] INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 19 (v stare Dacii), c'esi-ă-dire dans la Muntenie (Valachie) d'aujour­ d'hui, en Moldavie et en Transylvanie, a la fin du V-e s. et dans la premiere moitiee du- VI-e s-. La Peninsule des Balkans enttere. entend, egalement, Rosler qui dit 1): .. C'est un temps DU de Arkona de la mer de l'est jusqu'au cap Matapan dans Morea, des colonies inlnierrompues de Slaves peuplent (rern­ plent) le continent" ("ununterbrochene slavische Ansiedelungen den Continent erfilllen"). La merne opinion confesse C. Jirecek 3); Iorsqu'il dit que: Toute Ia Dacie primitive (" veskera prvotnf Dakie") ei les regions montagneuses de la Transylvanie moderne et les vallees danubiennes, tout (" văe ") etait couvert par les colonies des Slaves. La meme chose dit Boguslawski 3): "Les Roumains de la Roumanie d'aujourd'ui, de la Transylvanie et des regions voisines,' c'est-ă-dire de l'ancienne Dacie ("v starozytnej Dacyi"), sont des descendants des anciennes colonies romatnes et slaves, qui deja auparavant avaient habite dans ces regions". Lorsque le prolesseur create Vj. Klaid parle de l'ancienne Dalmatie, il entend egalementt) que celle-lă toute eniiere a ete occupee par les Slaves ("po citavoj Dalmaciji") aussitot apres I'invasion des Avares. Pareillernent, MiJetic croit 5) que cetait : la .. Dacie tout . entiere" ("celaDakija"). De merne Niederle G), S1. Novakovic 7), 1. Ivanov 8) et tous 9) pareillement crolent de la sorte, sauf une exception cornmencee par Zeuss. II est vrai qu'il ressort des documents qu'au VI-e s. apres Ch. les Slaves etaient dissernines dans I'IlIyrie toute entiere, 1) Dans Romiinische Studien p. 75. 2) Dans D!";jiny mir. bulh., p, 65; Istorija Srba, 1, 68. 3) Dans W kwestyi poch. Rum., p. 85. 4) Dans Povijest Hrvata, I, 28. 5) Dans Sb M., XVI-XVII, 498 (ef. p. 323). 6) Dans Slov. Starozitnosti, II, 1, p. 233: .Slovanu nebylo sice mozno dostati Balkanskeho poloostrova, kde se rozsadili po vsech krajich". Et 1 b., dil. II, svazek II, p. 290 : "cel<') Podunaji plne Slovanu a jestlize i Bal­ kan je jimi z nejvetsi casti napl;en. 7) Dans Alsl Ph., XXXIV, 226-7: "Ces tTibus slaves disseminees dans 'Ia Peninsule toute entlere .. " ef. aussi St. Stanojevic, dans Glas de l'A ca­ ��ASLlEli���--=- fi� === neben raz ist auch eine Eigenthiimlichkeit einiger slovak, Dia­ lecte". far în altă parte 1) zisese, ceea ce spune că susţine şi acum când prezintă acele 13 note caracteristice (in a. 1893), că: "so konnte man auch den Cod. Supr. in ein Gebiet ver­ :setzen, das zwar nicht russ. war... ich meine die Gegenden nărdlich der Donau, das alte Dacien und nordlich davon gele­ :genen Grenzgebiete des Karpatolandes ... also die heutige Wa­ jlachei und Siebenbiirgen mit Bukovina". Căci, continuă Oblak 2) : "rob neben rab, zorja und zarja, tok in der Bedeutung Tenne kann ebensogut aul ein Sprachgebiet hinweisen, das sich in der Nachbarschait des Slovakischen befand als auf russ.". Jagic repetă ,,), apoi, că Cod. Suprasl. "vieJleicht in die Ge­ biete des alteu Daciens zu versetzen sei, das wurde dafiir spre­ chen, dass der dortige slav. Volksstamm -ein năchster ver­ wandter der Donau-bulgaren". In urmă, slavistul Kul'bakin, vorbind de grupele p,' şi pc -din cele 13 note caracteristice gramaticale, în Cod. Suprasl. -deosebite de cât în celelalte 13 texte, zice '1): "In afară de a- rătatele abateri dela obicinuitele vechi slave biser. lld, M dela incepătoarele ar, al, trebuie să observăm exemple cu pe : în .Suprasl, găsim PO&:&, P0I>01"(\, 11\)3-, (1\)3E1:, P\)RhHZ (alături de �ldG&, PLI.'lE'k, pt\RI.W& : cî, Leskien, Handbuch 5, 34 etc.). După ra­ portul cu manuscrisul Suprasl. e posibil să admitem în cazul arătat influenţa graiuriJor slovace din ramurile apusene şi răsă­ ritene" .(: Krorne ukazannyh otstuplennij ot obycnyh dr.-c.-sl. P\), 1\.\ iz nacal'nyh ar, al dolzno otmătit' primery s pe : v Supr. naho­ dim P\)I>&,P\)I>01',I, �1\)3-, p\)3wk, PC·�h.H:& (pri P(\I>�, PLI3C1>, PLICk"?': sr. Leskien, Handbuch ", 34 s.). PO. otnoseniju k SuprasJ. ruko­ pisi rnozno dopustit' v dannom slucae vlijanie slovjanskih govo­ rov, otnosjastihsja k zapadnyrn ili vostocnyrn vetvern : sr. Von • . drak: v Sitzungsber. 122 t., Oblak v Arch. XV, 338 i sl.", Iar apoi spune Kul'bakin : .. O poziţie specială în grupul monumen­ telor cirilice ocupă ms. SuprasI... Dialectul acesta [al lui Suprasl.] ... se caracterizează prin alte cu totul originale caractere: din 1) AfslPh., XIII (1891), p. 246. 2) In AfslPh., XV (1893), p, 344. 3) In AfslPh .. XXII (1900), p, 36. 4) In cartea sa Dreoe-cerţcoono-sloojanskij jaeţşk, Har'kov 1913, p . . 83 şi 195. [64] 64 ILIE BÂRBULESCU incepătorul OI' dinaintea consunantetor în normala vechie slavă biser. (şi sudslavă în genere) .1Id găsim uneori în ms. Suprasl. }lO : IlOI>Z, }lcINTiI.llc3-, lIC31:'k, lIcRMlz ••• Grupul pe în loc de obicinu­ itul slav bisericesc 1I<\ arată apropierea graiului scriitorului lui Su­ pras!. de dialectele slave apusene sau răsăritene ... Răposatul Oblak, cu o anumită parte de probabilitate a presupus producerea ms. Suprasl. în Dacia de miază noapte, nu departe de grai urile slovace; cî, Arch. XV, 338 isI.· (: Osoboe polozenie v gruppe kirilovskih pamjatnikov zanimaet Saprasal'skaja rukopis ... Govor etot •.. harakterizuetsja drugi mi ves'rna original'nymi certarnî : iz nacal'uago OI' pred soglasnym pri normal'nom dr.-c.-slovjanskom (i juznoslovjanskom voobste) lId my nahodirn inogda v Supra­ sal'skoj rukopisi pe : ,1N,:&, }lCf:CTd, pes-, lIc3K"k, }lCKbHZ ..• Socetanie pc na rneste obycnago cerk. slovanskago 'lil ukazyvaet na blizost'go­ vora pisca Suprasa'Iskoj rukopisi k zapadnym ili volstocnym slov­ janskirn narecijam ... Pokojnyj Oblak s iz văstnoj dolej verojat­ nosti predpolagal vozniknovenie Suprasal'skoj rukopisi v sever­ noj Dakii, nepodaleku otslovackih govorov; sm. Arch. XV, 338 i sl.). Iar această exprimare o are Kul'bakin şi în ediţia 3-a a aceleeaşi cărţi a sa Dreone-cerk-elouc jazuk, Harkov'Tâl Z, p. 226 şi 109. Deşi tot el, în Reoue des Etades slaves 1/, 3-4 p. 201, Işi menţine părerea asta, totuşi zice că nu sunt proae su­ Iioiente. ci numai probe că sunt scrise în dial, bulgar răsăritean. Din aceste citate se vede, sper, limpede, ca aceşti 5 sla­ vişri de seamă,-dintre cari patru (Jagic, Vondrak, Oblak şi Kul'­ bakin) sunt adânc cunoscători ai problemelor sud-slave de limbă - susţin că textele Savina Kniga şi Codex Suprasliensis sunt scrise în limba bulgărească vechie, dar că deoarece ele se deosebesc, prin anumite caractere fonetice şi lexicale, de cele­ lalte 13 texte cari ne prezintă limba bulgareasca din Peninsula Balcanică, şi pentru că aceste deosebiri din Savina Kniga şi Codex Suprasl. sunt note caracteristice ale limbilor rutene sau mai ales slovacă , aceste două texte sunt copiate undeva în teritoriul limbii bulg.din Dacia Traiană de nord.anume undeva În ve­ cinătatea limbii rutene, sau. mai bine, în vecinătatea slovacă cu această limbă bulg. din Dacia Trăiană, Aceasta însemnează că de oarece aceste două texte, în restul limbii lor, sunt la fel cu celelalte 13 texte vechi slave bisericeşti, sunt şi ele scrise cu [65] • I J <"ti , :j DESPRE SA VINA KNIGA ŞI CODEX SUPRASLIENSIS 65 === aceeaşi limbă bulgărească de răsărit, care se vorbea în vremea copierii lor nu numai în Peninsula Balcanică ci şi dincoace de Dunăre: în teritoriul Daciei Traiane care se întindea până către teritoriul din afară de Dacia, al limbii SlovaciIor şi al limbii Rutenilor cu cari limbi această limbă bulgărească (dacosloveană) de aci se învecina în nordul Daciei Traiane. Dar mai reese din cele ce am arătat, că limba bulg. din Dacia Traiană avea un număr de caractere fonetice şi lexicale cari o nuanţau deosebin­ d-o, oarecum, de limba bulg. răsăriteană din Pen. Balcanică. Anu­ me, pe când limba buJg. din Dacia Traiană (dacosloveană) zicea IljldX"H'tHK, f'ccnci\(\ etc. în Savina Kniga, iKlii\CEHHK, ,1I.jlCAI1&'& în Cod. Suprasl., precum şi zicea, în arnăndouă sau şi numai În unul din aceste texte, jlC/.iZO, jlOGCTd. l"lCRt.HZ., prepoziţia .-1C3- la cuvinte compuse - limba bulg. din Pen. Balcanică zicea, ca în celelalte 13 texte» vechi bulgăreşti", 3Z1\C şi H3f'HHi\K în 10':: de IlPdhH'kH'& şi f'CCTHHI.�d în loc de f'cencAd, ,şi mai spunea încă l"lMa;, jldCCT(\, p.u�I\H'&, pas- în loc de jlCG'&, !lCGCTd, pCRbH'!, pcs-. Era dar la amăndouă aceste limbi un fond comun şi la fel şi o diferenţiare de nuanţe între ele, aşa cum limba românească din Muntenia se nuanţează de limb. rom. din Moldova (prin unele cuvinte deosebite în una de alta şi prin Ionettsmul i în Mol­ dova fată de e în Muntenia: bini moldov., bine munten.). In aceste din urmă cuvinte, cu acel începător jld-ra, numai într'un caz din aceste 4 forme se zicea la fel, se pare, şi în bulg. din Pen. Bale. şi în cea dacosloveană, anume 'rob era într-arnăn­ două aşa, alături de rab. Dar acest caz l-a explicat deja Oblak ca fiind: "robi robuval dublete străvechi", adică "robi, robuval sind uralte Doubletten" 1). Incolo, la celelalte, diferenţierea ro în Dacia Tr. şi l'a in Pen. Bale, se menţine intre amăndouă aceste limbi sau în cele 2 texte faţă de celelalte 13, şi în limba bulg. balcanică de azi. In adevăr, s. ex. N. Gerov în dicţionarul său Recnik na bălg. jazyk are rob şi rab dar numai rabota, are rauninâ şi ravni'na cu sens de .raono măsto, ravniste, poljana", adică de şes, câmpie; are, asemeni, şi adj. raoen. -ona, -uno cu sens de plan, plat. Căci cuv. rouina înseamnă altceva, anume: adâncă­ tură, scobitură, adică bulg. rov: izkopano, izroveno nadlăboko mesto, spune Gerov, pe când verbul rouja', în care-i aceeaşi ră- i) In A{slPh., XVII, a. 1895 p, 165. 5 [66] 66 ILIE BÂRBULESCU dăcină, înseamnă la fel: sap, adăncesc, scobesc, Iar prepoz, raz e numai aşa, niciodată roz; e deci numai s, ex. razkovavam dezlănţui etc. In Dicţionarul bulgăresc al lui Djuvernua tot astfel: e rob şi rab, dar numai rabota, rouen, -ona, -ono cu înţelesul de Ia Gerov de plan, plat; nu e nici de cum robofa şi nici rooen, ona, -vnO cu acelaş înţeles de "plan, plat"; ci acesta din urmă e în acest dicţionar tot cu înţelesul dela Gerov de: săpătură, adâncitură.Iar Pălen bălqarski - netnski Recnik de. Iv, An. Miladinov, Sofia 1911, are, la fel: rob şi rab; dar numai rabota şi raven cu înţelesul deja Gerov şi Djuvernua, adică de plan, plat, pe câtă vreme roven, -vna, -vno are şi în acesta, ca la ceilalţi doi cu înţeles de: şanţ, săpătură, adăncitură. Iar prepoz. roz, în cuvinte compuse, e şi la Miladinov, ca la Gerov şi Djuvernua, numai raz, nici odată roz, ca în Sav. Kniga şi Cod. SuprasI. Exemple de prep. raz- se pot vedea în toate aceste şi în alte dicţionare, s. ex. în verbe ca razkooavam dezlănţui, desfac din lanţ, razkosen somptuos, razkrăsiica răs­ pănte etc. ; nici un exemplu cu roz în loc de acest iniţial raz nu se găseşte în dicţionarele limbii buJg. răsăritene, adică din Pen. Bale. Şi în dicţionarul lui Markov e la fel: e numai rob alături de rab ca dublet, încolo numai ra şi nu ro. Şi se ştie că, de multe ori chiar, numai un singur cuvânt ajunge spre a cunoaşte aşezarea geografică a unei limbi. Astfel Ia noi, deşi limba literară românească e aceeaşi astăzi şi în Mun­ tenia şi în Moldova cu Transilvania, totuşi cuvintele unita în loc de unii sau altă ceva în loc de altceva strecurate în ea arată că scriitorul cutărui text e moldovean, iar nu muntean şi nici transilvănean sau bănăţean. Mie mi s-a întâmplat de mai multe ori ca, prin unul numai, din aceste cuvinte citite undeva, să descoper că scriitorul unui text era moldovean. Aşa şi numai cuv. roboia şi roven din Cod. Suprasl. arată că acest text nu e scris în bulg. din Pen. Balc., ci în cea "daco-sloveană" din Dacia Traiană, chiar dacă rob alături de rab se află şi în bulg. din Pen. Bale. şi în dacosloveana din Dacia Traiană. Deşi rob alături de rabota, raoen arată că el face parte şi din limba bulg. a Daciei acestea. La aceste concluzii ajunseseră deja cei cinci slavişti, fără să se găndească că cineva va veni vreodată să amestece în această chestie problema locului geografic unde s-au format 1 i \ I (, 1 , \ [67] DESPRE SA VINA K"JIGA ŞI CODEX SUPRASLIENSIS 67 naţia şi limba română, ci găndindu-se numai să rezolve pro­ blema de Slavistică a diferenţei de limbă între bulgăreştile Cod. Suprasl. şi Savina Kniga de o parte şi celelalte 13 texte ., vechi slave bisericeşti" sau .. vechi bulgare" de alta. Eu cel dintăi am pus problema provenienţei copiilor Sa­ vina Kniga si Cod. Suprasl. în cadrul problemei. despre origi­ nea geografică a Românilor. Despre această soluţie a problemei locului de origină a acelor două texte" vechi slave biser." sau "vechi bulgare" eu am scris, expunând-o ca aci şi cu acest înţeles, numai că cu mai puţine dezvoltări de cât acum, mai întâi În Arhiva, XXIX (1922), p. 161 şi Ibidem, XXX (1923), p. 8, iar apoi în cărţile mele Curentele literare la Români in Perioada Slaoonismului Cultural, Bucureşti 1928, p. 6-7 şi Individualitatea limbii ro­ mâne şi elementele slave vechi, Iaşi 1929, p. 46 şi 505. Prin urmare, ideia,-descoperirea, de l-am putea zice ast­ Iel, că Savina Kniga şi Codex Suprasl. au fost copiate în Dacia Traiană şi cu nuanţele fonetice şi lexicale ale limbii bulg, (dacosloveană) de aci-nu e a mea, ci e rezultatul intuiţiei minţii slaviştilor mai sus pomeniţi. AI lor e acest merit, precum am arătat deja în toate acele scrieri ale mele. Ei însă nu adu­ seseră "dovezi suficiente", dovezi îndestulătoare adică, pentru 'Susţinerea acelei intuiţii, că acele două texte au fost copiate În Dacia Traiană : şi nu aduseseră pentru că le lipseau dovezi cum că În adevăr în acea dacosloveană de mult dispărută, dar care se vede azi în cuvintele slave vechi din limba română intrate în aceasta, se vorbea rob, raba/a, rovina cu sens de câmpie şi roz. Eu cel dintăiu am avut această intuiţie şi am adus aşa dovezi în acele studii, arătănd că sunt în limba română, rămase din acea dacosloveană dispărută, şi aceste cuvinte cu ro În loc de ra din bulgărească balcanică, precum şi că e în limba dacorornănă şi un număr de cuvinte, expresii şi proverbe cari sunt asemeni şi în limba slovacă şi în limba bul­ gară balcanică. Această asemănare arată, spuneam, pe de o parte fondul comun de limbă bulgărească şi al dacoslovenei �i al celei bulgăreşti propriu zise (din Balcani); iar pe de alta, asemănarea acestor cuvinte, expresii, proverbe cu cele din slovaca trădează, ca şi la ro în loc de ra, specificitatea limbii I dacoslovene prin aceste fapte lingvistice provenite în ea din [68] 68�============���I�L�IE�B�Â�R�B�U�L�E�S=C=U================== vecina-i slovacă, fapte lingvistice pe cari nu le are, în totalitatea lor, bulgăreasca balcanică nevecină cu slovaca. Aşa dar, aceste 4 argumente noui ale mele din limba română nu le avuseseră în vedere, pentrucă nu le băgaseră de seamă, la soluţionarea problemii originei geografice a acestor două texte, nici unul din slavi ştii mai sus pomeniţi, deci nici Kul'bakin, care, în cele din urmă, declară. precum am arătat, că "nu sunt dovezi su­ ficiente" că aceste două texte s-au copiat în Dacia Traiană şi de către cineva care vorbea limba bulg. de aci, cu nuanţele ei caracteristice locale provenite din vecina slova că. Cu toate că. cum am arătat mai sus, şi Kul'b. înclină spre acea părere a a lui Oblak : că ele s-au copiatţîn Dacia Trăiană, totuşi Kul'b. nu socotea că sunt "dovezi suficiente" pentru originea lor daco­ sloveană. Aceste argumente noui ale mele, repet, confirmă legătura, stabilită de vecinătate, între slovacă şi elementele bulgăreşti vechi ale romănei, pentru că ele, aceste elemente, se prezintă şi in limba română cu aceleaşi note caracteristice specifice (ro în loc de ra) din Savina Kniga şi Codex Suprasliensis, iar nu cu fa din celelalte 13 texte şi din bulgara bale. de astăzi. Spre a întări cele ce am adus altădată, în scrierile mele mai sus pomenite, din cuvintele slave ale limbii ro uăne cu privire la această problemă, repet acele argumente cu exem­ plele lor deacolo şi aduc, mai sistematizat, altele noui acum. In limba română din Dacia Trăiană se află numiri geografice cu ro în loc de ra. Astfel e localitatea Ravine/ în Muntenia, deja la sfârşitul sec. XIV (a. 1395), o "câmpie deschisă şi mlăşti­ noasă", unde s-a dat cunoscuta bătălie între Mircea cel Bătrân şi Turci 1). In jud. Gorj e satul Rooinari "situat pe loc şes" 2). In Transilvania sunt trei localităţi cu numele Rovina 3) fiecare. Dar limba română are şi substantivul comun, sg. rouina, plural rouini şi ravine care înseamnă nu, sau cel puţin nu numai şanţ, canal, vale, depresiune de teren, loc mâncat de ape, cum 1) cî, G. !. Radojicic, în rev. Pl'ilozi. XVI, 2, (Beograd 1936), p.322. 2) O, Frunzescu : Dicţionarul topografic etc., Bucureşti 1872, p.41O; el, şi Marele Dicţionar Geografic. 3) Pic und Amlacher: Die âacisctien Slaoen und die Cserqeâer Bulţjaren, p. 251 şi 254. [69] as DESPRE SA VINA KNIGA ŞI CODEX SUPRASLIENSIS 69 pun greşit unele dicţionare 1), ci înseamnă şi o câmpie umedă sau mlăştinoasăţ cum mi-au spus studenţii mei universitari rnol­ doveni, cum scrie Gheorghe Ghibănescu în al său Slouar slaoo-român, laşi 1911, p. 53: rovină, câmpie, şi cum mai spun şi alte dicţionare 2). In limba română mai este, deja în textele vechi, dar şi astăzi, o mare varietate de cuvinte derivate din rob; aşa: roabă, robcă, roboei, robace, a robi, robie, robime, şi alte ca roboată-robotă, roboteală, a roboti, robotcă 3). Limba dacorornănă, deci, are nu rab şi în deosebi nu răboată, răoină etc. cu ra, ca de regulă bulgara de dincolo de Dunăre (a­ fară de rob) ci cu ro ca limba bulgară din Dacia Traiană în produsul acesteia Codex Suprasliensis. Iar ceea ce e mai interesant e că, pe câtă vreme limba dacorornănă are aşa multe formaţii de cuvinte cu ro, iar nu cu ra, celelalte 3 dialecte ale limbii noastre nu au tot astfel, Dial. macedoromân are, dar numai în Dicţionarul lui Mihăileanu, ca în bulg. din Pen. Bale, : robu, roabă, tubire, rubie. Se ştie însă că Mihăileanu a pus în Dicţ. său cuvinte dacoromăne, ca fiind şi în macedor., fără ca ele să fie şi în aceasta în realitate. Căci nici în Dicţion. lui Dalarnetra şi nici în al lui G. Pascu Dictionnaire etumoloqtque macedo-roumain, Iaşi 1925, nu e decât rob şi acest cuvânt luat aci tot din Dicţ. lui Mihăileanu, deci nu are şi celelalte diferite formaţii din rob. Cuvintele roboată şi rouină nu se află în nici un Dicţ, macedorornăn, deci nici chiar În al lui Mihăileanu. Cum am văzut că nu se află nici în Dicţionarele bulgăreşti propriu zise. In dial. meglenoromân e numai rob şi numele unui sat R6buva; încolo nu e nici una din celelalte derivaţii dacoromăne : nu e nici roboata, rovina, dar nici chiar rabotă, ravină, ci numai raunină (loc neted) şi raonic ramnic. Mai e în acest dial. meglenoromân, pe lângă a­ cel rob, şi cuvântul răb1) cu sens de îlărnănd, care, poate, nu e altceva decât bulg. rab. La fel stă lucrul şi în dial. istroromân. Acestea cu privire la cuvintele cu ro în limba dacoro- 1) Aşa al lui Tiktin, Şeineanu, Candrea şi Adamescu etc. 2) Ca de pildă, al lui Sab. Pop. Barcianu : W6rterbl1ch der ramă- nischen und deutschen Snrache, Hermanstadt 1885: rovina, der Sumpf. 3) A se vedea Tiktin Rumantseh-Deuteches Wărterbucll. p. 1332-3. 4) Capidan: Dicţionar Meqleno-romăn, Bucureşti (fiiră an). 5) Pericle Papagagi: Megleno-Românii, Bucureşti 1902. [70] 70 ILIE BÂRBULESCU mână, ca În slovaca şi Codex SuprasJ., iar nu cu ra, ca în ce­ lelalte 13 texte "vechi slave bisericeşti" sau "vechi bulgare" şi ca În bul g a r a de astăzi în de obşte. Aceste argumente le-am adus ca o confirmare a părerii slaviştilor pomeniţi, că Cod. SuprasI. şi Savina Kniga au fost copiate în Dacia Traiană şi subt influenţa limbii bulgăreşti (dacoslov.) de aci, care-i le­ gată, prin aceste ro În loc de ra, de slovaca vecină, din care slovacă ele s'au introdus şi în dacosloveană, fiind vecine a­ măndouă aceste limbi. Ba eu am auzit vorbindu-se în limba română din distric­ tul Târnava Mare În Transilvania, ca şi în Muntenia, cuvintele rascolesc şi rostorn, în loc de obişnuit răscolesc şi răstorn, dar numai răspopesc, război, răscacâr, deci nu şi rospopesc, razboi .roe­ cacăr etc. Intâiele două cuvinte sunt compuse din slav. roz-s-koliii şi slav. roz+lat. torn; celelalte două sunt din slav. raz-s-popiti şi roz-krakati, raz-boi. In- primele două ros va fi acel roz din Co­ dex Suprasl. şi, deci, un semn, ca şi în acest text al limbii bulgare (da cosl.) din Dacia Traiană ; căci, pe cât ştiu eu, formele ro­ mâneşti cu ros nu se află şi În celelalte trei dialecte ale limbii române, iar chiar în cel dacoromân ele nu se află decăt pe . alocuri, se pare. Şi nu se află acele cu roz nici în limba bulg. din Pene Balc., cum am spus şi mai sus. Fireşte că această presupunere a mea (că ros e semn al limbii bulg., dacosloveană, di n Dacia Trăiană) poate fi ştiinţi­ ficeşte valabilă numai dacă se admite, cum eu Înclin a admite. că acel Q din ros al cuvintelor rom. nu e născut pe terenul românei din slav. raz prin asimilaţie progresivă cu o din cUV. koliti, torn, sau chiar prin alt fenomen al românei de a pepil, devir, a săvsem inak, i to: gre b'ă n, pe p/ă 1, de v' ă r. [78] 78 ILIE BÂRBULESCU Astfel spune Conev, după cercetările ce făcuse "în timpul din urmă" (v posledno vreme) de atunci, din 1890, asupra dia­ lectelor bulgare răsăritene. Iar mai departe, în acel voI. III din Sborn, Mtn., prezintă, cu alte multe şi diferite exemple din Iirnba bulgărească de astăzi, acest fenomen de trecere a neac­ centuatului e şi in ă, nu numai în i. Acest fenomen se mai gă­ seşte, apoi, arătat şi In volumul II din a sa Istorija na bălgarskij ezik, Sofia 1934, p. 407-409, Prezint aceste date, spe a se şti acum şi la noi fenomenul din limba bulgară şi pentru ca nu cumva cineva din filologii noştri, ispitiţi de acea greşală de Slavistică a d-lor Capidan, Roset1i şi A. Graur, să clădească pe ea niscai alte concluzii relativ la limba română sau la raporturi.le lingvistice slavo-rornăne. Căci s-a mai întâmplat aşa clădire pe o altă necunoaştere, atunci când tot d. Capi dan a pretins că numele de bărbat Buiaul din inscripţia de pe tezaurul lui Atila din sec. VIII descoperit la Nagl-Szent-Mlklos în Ungaria, ar fi nume românesc, adică Va­ iaul, şi că acest cuvânt ar fi un document care ne arată că limba română avea deja în sec. VIiI articolul postpozitiv ul : Vuta-zzl. Pe câtă vreme specialiştii cercetători au învederat că acest nume e din limba Bulgarilor turci, iar nu din cea română. Iar nebăgând de seamă aceasta, ci, luăndu-se după greşeala d-lui Capidan, clădeşte, mai târziu, pe ea şi d. Radu I. Paul în lucrarea sa "Flexiunea nominală internă in limba românească". Am arătat acestea din urmă în Arhiva, XLIII (1936), 1·2, p.92. Sper că nu mi se va lua în nume de rău, nici acum, această 'indreptare întemeiată pe Slavistică, cu privire la e devenit ă în limba bulgară ca şi în româna. Ilie Bărbulescu Viaţa, credinţele şi arta poporului românesc (Extras din o lucrare "Contribufiuni la arta populară românească") Odată cu ideea unui cosmos s'a născut concepţia solida­ rizării planetelor în legătură cu viata oamenilor pe pământ. Când viaţa apare' mai conformă şi experienţele se adună, oamenii încep să lege soarta lor de mersul stelelor (vîrcolacii ş. a.), şi 'plantelor. Soarele şi luna, cu toată depărtarea lor, au [79] · VIAŢA. CREDINŢELE ŞI ARTA POPORULUI ROMÂNESC 7:1 devenit nişte zeităţi apropiate care guvernează până şi în cel mai mic detaliu viaţa zilnică a plugarului român. Voinţa lor se impune de sus ca ceva neînlăturat; voinţa vrăjitorului dispare şi în locul lui se naşte resemnarea; puterea lui de altă dată slăbeşte În schimbul conştiinţei unei legături dintre lucrurile pământeşti şi cele cereşti şi astfel soarta oarne­ nilor se leagă de mersul stelelor. Soarele şi Luna au un rol covârşitor. In "Mioriţa" din Vas. Alexandri, se vede participarea acestor astre, precum şi deprin­ derea întru resemnare. � Soarele şi Luna" şi' planetele cunoscute în îndepărtată vechime erau divinităţi care, ca toate divinităţile, guvernau cu vo­ inta lor întămplările lumei, dar această origine s'a uitat cu vre­ mea, lăsând după ea numai ideea unei legături misterioase a în­ tărnplărilor depe pământ cu cele depe cer. Destinul oamenilor se putea astfel determina după poziţia "constelaţiilor" din mo­ mentul când se năşteau (vezi monetele da ce). Perspectivele diferitelor întreprinderi se puteau deasemenea prevede după "conjunctura" (ordinea) siderală din momentul când se năşteau". (Negulescu P. P. Geneza Formelor Culturii, Bue. 1934). Viaţa agrară a ţăranului român este închisă în forme pre­ stabilite. Nimic nu se face În afară de tradiţie, de obicei, căci acelaş orizont, aceeaş activitate implică aceeaşi atitudine în faţa lucrurilor, formele le primeşte ţăranul ca ceva care trece dincolo de ele, fiindcă au fost experimentatc odată cu timpul trăit de strămoşii lui. In psihologia ţăranului se disting două caracteristice pa­ radoxale. Pe de o parte este dominat de mijloace magice inîlu­ enţând asupra viitorului şi împrejurărilor exterioare care dau im­ presia că el crede, ferm convins, că prin anumire gesturi ca: semnul crucii, topor infipt în pământ ş. a. ca şi prin obiecte şi formule misterioase, poate influenţa asupra fenomenelor naturei. El crede că poate să dispue întrucătva de propriul său destin, Practica vrăjitoriei trăeşte şi astăzi tot aşa de vie ca şi în epoca preistorică; fetişele n'au dispărut. Simbole religioase păgâne le vedem închestrite (încondeiate) pe ouăle de Paşte, care servesc de bază artei populare româneşti. Asemenea sirn- [80] bole devenite isvoade ţăranca le coase pe cămaşă şi pe alte efecte de îmbrăcăminte în diferite colori armonice şi le ţese pe covoare; ţăranul le crestează pe grinzile de lemn ale tavanului, , pe uscioriişi .pe căpriorii streaşinei, cerdacului (tărnaţului) casei, pe stălpii pridvorului bisericei de lemn, pepervazurile uşei bi­ sericei şi pe stâlp ii de stejar ai porţel de întra re în cuprinsul gospodăriei sale. Aceleaş semne ornamentale crestate le vedem şi pe troi­ ţele în cimitire, ca şi pe cele la drumul mare. Altă caracteristică foarte distinctă a ţăranului este concep­ ţia fatalismului, un fel de închinare sau plecare oarbă în fata fenomenelor naturei şi destinului, care esclude orice libertate de contribuţie personală asupra soartei sale. El spune ritos: ,.aşa mi-a fost scris". "Resemnarea ţăranului acceptă moartea şi viaţa ca un "ucaz" (decret, lege) al destinului, iar În raporturile sociale şi morale moştenite vede o ordine decretată pentru veci de,. vo­ inţa divină". (Negu!escu P. op. citat). Prima caracteristică este o reminiscenţă a' primitivismului preistoric, in care magia sau vrăjitoria este credinţa care dă posibilitatea individului să se sustragă fenomenelor şi întăm­ plărilor naturei, împunăndu-şi voinţa prin anumite rit mi şi prin apelul făcut cătră strămoşii morţi (larii, manii), Acestea ampli­ fică forţa magicianului (vrăjitorului) şi astfel înarmat, ţăranul are iluzia că el poate dispune de ce este In jurul său: fetiş . . Aceeaşi artă, aceleaşi obiceiuri, căntece, dansuri etc. se menţin, fiindcă orizontul şi viaţa ţăranului au rămas aceleaşi. Din generaţii în generaţii se transmit toate superstiţiile, toate poveştile, credinţele şi uneltele. sale, de oarece urmaşii n'au suferit nici o schimbare 'din punct de vedere al vieţei econo­ mice, religioase şi sociale. Sufletul ţăranuluiesie un amalgam/indisolubil de magic (vrăjitorie), mitologie, astrologie şi creştinism. Din toate el şi-a însuşlt câte ceva şi acreiat cu drag Q credinţă curioasă, care aparţine numai lui şi numai el crede întrănsa. Numai în felul acesta se poate explica existenta a două caractere opuse ce-i aparţin. Activitatea ţăranilor este automatiză, nimic nou nu inter­ vine în felul lor dc activitate, ca ei să facă uz de altceva 80 VLADIMIR MIRONESCU .1 I 1 i \ ! [81] VIAŢA, CREDINŢELEŞI ARTA POPORULUI ROMÂNESC 81 ===== decât de obiceiuri şi deprinderi, după cum furnica lucrează în acelaş fel muşuroiul şi umblă după hrană; tot aşa şi ţăranul român este străbătut de o activitate care-i este prestabilită Nimic nu se face în afară de traditie, căci acelaş orizont, aceiaşi activitate, aceiaşi oameni desfăşură cu infinit un fir continuu. Activitatea în faţa vieţii se continuă ca în trecut fără nici o modificare, căci viata lor nu creiază ceva nou, ea se cana­ lizează ca într'un râu care şi-a făcut de mult albia. Detaliile vieţii se repetă În mod misterios la porunca unor obiceiuri care nu au a se teme, căci moşii şi strămoşii le prezintă ga­ ranţii în conducere şi după moarte. Datorită acestei constituţii conservatoare a acestui popor minunat şi unic în lume, să nu ne mirăm dacă vom găsi în structura sa rămăşiţe perzistente din epoca de piatră şi de bronz. Idolii vechi nu trăiesc numai în memoria imaginaţiei, ci şi în credinţă şi în explicaţia fenomenelor. Este o suprapunere continuă de planuri, În care cele mai vechi obiceiuri trăiesc concomitent (alături) cu cele mai nouă, unindu-se într'un compromis (înţelegere). Arta populară este aşa dar un reflex al cultului vechi: ea s'a născut din credinţe vechi şi din superstiţii provocate de fenomenele naturel, de aştrii şi de totemuri crezute şi venerate ca zeităţi cu puteri mistice suprafireşti şi protectoare ale o­ mului, concretizate în figuri simbolice, în obiecte, animale, pă­ sări, plante, unelte ş. m. a. Religia primitivă lipsită de putere, s'a adresat forţelor na-' turei ca: soarelui şi lunei, toporului cu două tăiuşuri al zeului trăsnetului ca forţă supremă; ferului plugului ca protector' al omenirei; organelor de fecunditate sărbătorirea Rozaliilor; cul­ tului manilor care distinge pe om de animale; cultului morţilor cn credinţa În existenţa vieţei sufleteşti dincolo de moarte etc. Această epocă numită preistorică -- neoJitică este carac­ teristică prin unelte de piatră cioplită şi lustruită, pusă alături de talismane sau amulete, pe care omul primitiv le credea sfinte - precum le crede şi astăzi - cu putere de a proteja pe posesorii lor; toate aceste au trezit credinţa mistică, din care a rezultat fabricarea inele lor de şist cu inscripţii neolitice şi alte obiecte împodobite cu figuri simbolice ca: inel (cerc) 6 [82] 82 VLADIMIR MIRONESCU cu un punct la mijloc, svastica etc. şi vase arse simple (eera­ nică ) şi altele, împodobite cu simbolul genetic 2 sau '""'-', cuţitaşe, ciocane şi topoaraşe etc. etc, Arta neolitică În perioada ei de desvoltare se sprijină pe religia pelasgă-traco-dacă caracteristică În concepţia ei pri­ mordiala, care a dat artei trace şi dace o mare putere de viaţă şi de rezistenţă cu continuitate neîntreruptă de mii de ani, având la baza tradiţia şi puterea credinţei, cari s'au menţinut în popor ca o moştenire sfântă şi perpetua. Insuş creştinismul nu s'ar H putut menţine fără adaptare la vechile forme reli­ gioase şi astfel şi arta populară, Iăra tradiţie şi fără ajutorul credinţei vechi, nu s'ar fi putut menţine vecinic tânăr? şi fru­ moasă, în afară de orice lniluenţă străină. Campania dusă de slujitorii Bisericei contra tradiţiei ră­ mase zadarnică In faţa poporului fanatic şi urmarea a fost că Biserica s'a văzut silită să facă concesii cu ajutorul mistificării, menţinând sărbătorile păgâne fixe de peste an acoperite cu numele sfinţilor creştini autorizaţi de SL Sinode. Poporul le-a păstrat În memorie vie şi le menţine astăzi în înţelesul sensu­ lui sărbătorilor vechi nelipsite de credinţe şi superstiţii moşte­ nite din strămoşi, alături de sfinţii creştini, Vechile simbole, având putere prin tradiţie, Biserica nu le putu înlătura cu tot dispreţul şi anatemele ce le acopereau, îiindcă ele fiind privite ca totemuri şi crezute aducătoare de proiecţii, pază a acelui ce le purta şi de noroc, bogăţie, viaţă lungă etc. Din această cauză ele au fost onorate şi purtate de po­ por. Şi În cazul de faţă Biserica a fost constrănsă să facă concesii oonditionate de acoperirea simbolelor păgâne cu frunze, Hori şi vrejuri până la negarea caracterului păgân cu puterea lor imaginară şi misterioasă. Totuşi simbolele există şi astăzi În artă populară, aco­ perite Însă şi cu aceleaşi credinţe şi superstiţii, adăugăndu-li-se multe motive (isvoade) din ceramică neolitică numită geome­ metrică şi ciopli1uri în limba populară, a căror importanţă este tot atât de mare ca şi cea a simbolelor. Numărul isvoadelor vechi insuficient fiind pentru a satis­ face cerinţele poporului care simţind imboldul de a crea în artă, încă oprit de a folosi vechile simbole ca un model de [83] VIAŢA. CREDINŢELE SI j\RTA POPORULUI ROMANESC 83 creaţie nouă, şi-a îndreptat privirea asupra naturei din preajma I ui şi a cules un număr foarte mare din flora, fauna, după obiecte de cult creştin, altele după îantazie, după corpul ome­ nesc etc., toate stilizate ca şi cele păstrate de tradiţie. Astlel s'a creat epoca renaşterei artei populare în stil mir, care începe odată cu creştinismul. Ea este profund unitară ca şi credinţa, limba, portul, dansul, muzica, căntul etc. Importanţa vechilor credinţe' exprimate In simbole o pu­ tem cunoaşte odată cu fondul sufletului ţăranului. care reflectă tradiţia dacă. Dela Daci a moştenit poporul românesc sobrie­ tatea, curăţenia sufletească, credinţa neclintită în virtutea stră­ moşilor şi sub stratul etic, care-I face capabil de orice sacri­ ficiu pentru patrie şi credinţa lui. Ţăranul este dotat dela natură cu excepţionale calităţi şi în primul plan cu dragostea pentru arta lui care este Dumne­ zeul lui, căruia se închină cu multă evlavie; el simte armonie cu tradiţia şi obiceiurile moştenite care îi sunt sfinte şi scumpe Iiindcă că ele reflectă sunetului neamului care are acelaş ritm. Vechile isvoade (motive) cu putere mistică sunt: Bicelul sau bicvestrul (simbol genetic pe care-I poartă Maica pămân­ tului numită Rhea sau Ci bela la Daci şi Traci, o zeitate de pri­ mul rang); Tricelul sau tricvestrul care reprezintă cele trei puteri aflate în credinţa Brahmană sau Hindusă numite "Tri­ murti" sau trei armonii perfecte, sau SL Treime la Creştini. Tetracelul sau Svastica, numită in folclor: păianjen sau paianjenel; vărtelnita (tot Svastică este) careia-i zic Germanii "gefiederie Swastika:"; rornbul care simbolizează ideograma cerului şi simbol al Rheei sau Ci belei ; coarnele berbecului (tăria puterea etc.); coarnele caprei; ursitoarea, cerceluş; laba gâştei, Ierul plugului, ş. m, a. d. Din interes deosebit pentru frumuseţea artei populare, să păstrăm fiinţa noastră naţională în artă şi în obiceiuri etc., ele fiind baza fiinţei noastre. Arta naţională nu poate fi aşezată pe alte baze ideale .mai potrivite. decât pe temelia strămoşească statornică, care de veacuri stă neclintită. (Va urma) Vladimir Mhonescu ,_-ai '* i" [84] 84 ILIE BĂRBULESCU Incă ceva despre rom. .' f' I I 94 ILIE BÂRBULESCU [95] IARAşl DESPRE D. MOSES OASTER 9b ca protest împotriva acestui spirit de coterie, au înfiinţat, ală­ turi de Academia Română, Academia de Ştiinţe şi pe cea de Medicină. In orice caz, ceea ce am scris în articolul meu care a alarmat pe d-nii Schwartzfeld şi Gaster nu se refera, cum gre­ şit au înţeles dânşii, la valoarea operelor d-lui Gaster, pe care am recunoscut-o în articol că-i reală, ci se refera direct la cri­ teriile urâte francmazonice sau de coterie (vorba d-lui prof. Al. Rosetti), după cari Academia Română alege membrii săi şi după cari a ales �i pe d. Gaster, în loc ca pe acesta să-I fi ales, cum merită, nu după aceste criterii, ci după valoarea reală a operelor sale ştiinţifice. Sper că, în urma acestor explicări, voi fi înţeles şi de d. Schwartzfeld şi de d. M. Gaster. Ilie Bărbulescu Mici controverse istrorornîne 1. La ce epocă SE: referă ştirile lui Domenico Maria Negri despre Morlachii din Dalmatia? Intr'un studiu mai Întins, pe care îl pregătesc pentru tipar, despre Rominii din Apus in literatura italiană, mă ocup mai pe larg despre scriitorul italian Domenico Mario Negri. Aici voiu comenta numai pasajul referitor la Morlachii din Dalmatia din opera sa, azi foarte rară, apărută la 1557 cu titlul: Domi­ nici I Marii Niqrt Veneti I Geoqraphiae I Commentariorum li­ bri XI, nunc pritiium I in lucem maţmo studio editi, qui I bus non solum orbts totius hobttabtlts loca, regiones, prouinciae, urbes, I montes, tnsuloe. maria, flumtna, et caeiera, ut nostro tempore sunt 'sita et I denominata, uerum etiam otnnium [ere populorum et uariarum gen I tium mores, leges ac ritus tam sacrt quism prophani exacte de I scrlbuntur, ita ut uel ipso Stra­ bone uiilior nosiris tem I poribus, autor hic doctorum quorun­ dam iudiclo merita habeatur. I Una cum I Laureniii Coroint [96] 96 D. GAZDARU �================ No / uoţorensis Geoqraphia, / Et / Strabonis iEpitome per D. Hleronţţ / mum Gemusaeum translata, quam adiecimus ut quo cum / Marium hunc nostrum Lector conţerai, habeat, / Adiecto rerum et uerborum memorabilium Indice / locupletissimo. / Cum gratia et priuileqio Imperatoriae Maiest . ei Chrisiianiss. Gal / liarum Regis, cuius exemplum subtecimus, / Basileae. /-Pe ul­ tima pagină (787) la sfîrşit: Bastleae per Henrichum Pe / iri, Mense Martio, An / no M. D. L VJI. Descriind Illuriae siius spune următoarele despre Morlachi la pg. 103: In Dalmatia gentes plures apud Ptolomaeum sunt, uerum in primis Dalmatiae lirnitibus iuxta Titium arnnern ad partem septentrionalem Adrij rnontis Co­ menij qui modo Coruati uocant et terra quarn inha­ bitant Coruatia usque ad Zetinam Ilumern protendes, homines proceri corporis. ac ualidi uenusti Iacie et qui Latina (lieet corrupte) interloquendum non pauca prolerant uocabula, seque Romanos Iuisse, ibique prioribus ternporibus in colomam deductos pertina­ citer asseuerant. De aici rezultă în mod neîndoios că Morlachii care locuiau in Croaţia pînă la rîul Cetina se chemau ei înşişi Ramin! (Ro­ manos) şi vorbeau romineşte (latina vocabula licet corrupte). Este ultima mărturie categorică despre existenţa în Dal­ matia a unei populaţii romîneşti conştientă de naţionalitatea ei romană. Dacă autorul le spune Croati (Coruati) asta este o greşală provenită din motive geografice: Morlachii locuiau a­ cea parte a Dalmaţiei care se confunda uneori cu Croaţia 1). Pe baza acestei mărturii, învăţatul C. J i r e c e k, cel dintîi istoric care a exploatat în mod ştiinţific asemenea ştiri referi­ toare la populaţia din Dalmatia, într'o lucrare a sa cu titlul Die Romanen in den Stădten Dalmaiien uiăhrenâ des Mitteialters, 1 Theil, în Denkschriţten der kais. Akacl. cler Wiss. phil, histor, Ktasse, 48 Bd. 1902, crede (pg.40) că Vlahii de pe coasta croată a Mării Adriatice vorbi au romîneşte şi în sec. XVI, pentrucă Geografia lui Domenico Mario Negri este din anul 1557. 1) Cf. Attilio Tam a r 0, La Venetie Julienne et la Dolmatie. His­ toire de la nation itaiienne sur ses ţrontieres orientales. VoI. II. Rome 191!=', pg. 500-501. [97] I I I .. ,.J I MicI CONTROVERSE ISTROROMîNE A. Philippide în cursul său - rămas şi acuma inedit­ despre cele mai vechi ştiri cu privire la Ro mîni în evul mediu, ca şi alţi învăţaţi, romîni ori străini, care, după Jirecek, s'au ocupat cu Morlachii din Dalmatia, ori cu Romînii din Istria, au repetat şi acceptat concluziile lui Jirecek, aşa după cum este obiceiul de a se mulţumi studioşii cu' înterprefarea dată isvoa­ relor de primul descoperitor al lor, mai ales că în cazul de faţa Geografia lui Domenico Mario Negri, fiind o operă foarte rară, era aproape inaccesibilă învăţaţilor noştri. Aşa se face că s'a răspîndit părerea, aş putea spune pre­ judiţiul, că ştirile, aşa de interesante pentru problema istroro­ mînă, date de geograful veneţian, ar fi valabile pentru sec. XVI, cînd în realitate ele se referă la sec. XV. In adevăr, opera lui Domenico Mario Negri nefiind stu­ diată de nimeni, nici chiar în Italia 1), nu s'a ştiut data cînd a fost compusă de autor, fiindcă nu s'a cunoscut bine nici bio­ grafia autorului, ci învăţaţii s'au luat după data tiparului şi ast. fel ştirile date acolo au Iost localizate în raport cu anul apa­ riţiei cărţii (1557). In realitate, aceste Comentarii geografice au fost scrise pe la 1500, foarte probabil chiar şi mai devreme. In ele se vorbeşte despre toate ţinuturile cunoscute pe atunci, numai despre Ame­ rica nimic. După L. Mor eri, Le grand dictionnaire hisiorique ou le melanqe curieux de I'htstoire sainte et proţane, Lyon 1674, pg.'422, geograful nostru a trăit pe la 1490 2). Tot Mor eri atrage atenţia asupra lipsei descrierii Americii din comentariile amintite. Deci ştirile acestui geograf sînt valabile pentru sec. XV, nu pentru 1557, cum credea Jirecek. 2. Articolul anonim 1 R u m e n i d e 11'1 S t ri a din a. 1883. In Archiuio siorlco per Trieste, l' Istria e il Trentino, vol. II (1883), pg. 95-96, a apărut fără numele autorului, ca trimis 1) Cî, Claudio 1 s o p e seu, Notizie iniorno ai Romeni nella Iettera­ tura geografica italiana del ctnquecento, Bucarest 1929, pg. 19. 2) După cîte ştiu notiţe le biografice date de L. M () re r i sînt singurele amănunte despre viaţa lui D. Mario Negri. Dicţionarul istoric al lui Mor eri prezintă interes şi pentru istoriografia rornînească, fiindcă dă şi biografia lui Despot Vodă. 7 [98] b.GAZDARU M ================================ redacţiei din partea unui "giovane filologo istriano", un mic articol, în care, pe lîngă expunerea unei tradiţii istorice despre originea Istroromînilor, tradiţie auzită în localitatea Zejane, se mai dau şi cîteva probe de limbă (trei propoziţiuni) din aceeaşi localitate istroromînă. Prin conţinutul său.. articolul prezenta un interes dublu: trata o chestiune istriană; care era în acelaşi timp şi romtnească. De aceea, fiindcă Archioio storico apărea rar, deci tîrziu, di­ rectorii revistei au comunicat articolul în manuscris şi unei alte reviste, care se ocupa cu problemele romîneştl şi care a­ părea mult mai des, anurrie La Conţederaztone Latina, în frun­ tea căreia se găsia printre directori şi un cunoscut filoromîn 1). Aşa se explică publicarea cu anticipare a acestui articol în re­ vista săptămînală din Roma: La Conjederaztone Latina. Perio­ dico settimanale politico-Ietterario industriale. Anno. 1. Nr. 35 din 17 Dec. 1882, pg. 275.276. Cine a scris articolul? Chestiunea n'a fost luată în cercetare de nimeni, Jar azi, la o jumătate de veac dela apariţie, lipsesc elementele nece­ sare pentru stabilirea autorului. Ştiu că numai Leca Morariu acum vreo zece ani a formulat o bănuială. Vom examina-o. Plecînd dela informaţia dată de S. P u Ş car i u, Studii istroromîne, Voi II. Bucureşti 1 Y26, pg. 51, că printre Romînii care i-au vizitat pe lstrorornîni acasă Ia ei a fost şi M. Stră­ janu, Leca Mor ari u, într'un mic articol intitulat Mihai Stră­ janu (/841-1917) la Istroromţniv, publicat în Junimea Literară, XVI (1927), pg. 55-56, se Întreabă dacă nu cumva autorul ar­ ticolului 1 Rumeni dell'Isirla este chiar M. Străjanu, Banuiala lui L. Morariu este întemeiată pe faptul că M. I r ;1 , 2) După o informaţie a lui M. Străjanu, citată de L. Mor ari u în Junimea Literară, XVI (1927), pg. 55, nota 1, directorul acestei reviste ar fi Io st Enrico Amante. Enrico Amante a publicat sute de articole despre ţara noastră în pnblicaţlile periodice italiene ale vremii. Dar din nişte însemnări bibliogra­ fice făcute de mine în Italia, pe care însă nu le pot verifica din nou acum, rezultă că directorii revistei La Confederazione Latina au fost: B rut o A m a n t e (Iiu! lui Enrico Amante), G i u s e p p e Colo m b o şi, aso­ ciat mai tirziu, Cesare Rossi. (CI. Bruto Amante, La Romania illustruta. Ricordi di uiaţjqio. Roma 1888, pg. 51, nota 1). [99] MICI CONTROVERSE IST;WROMiNE 99 Străjanu a publicat în revista din Craiova Vocea Romînă; Nr.7 din 1 Ianuar 1883, un articol intitulat Limba şi originea Romi­ nilor din Istria,. care nu cuprinde altceva decît traducerea în romîneşte a unui articol care trebuia să apară în Archiuio sta­ rica per Trteste, l'lstria e il Tren tin o şi care apăruse prin an­ ticipare în La Conţederazione Latina numai cu două săptămîni mai înainte de a apărea în traducerea romînească a lui Stră­ janu. Căci - se va fi întrebat L. Morariu - cum e posibil ca Stră­ janu să fi ştiut din Craiova că menţionatul articol a fost des­ tinat întîi pentru Archiuic storico, şi că directorii acestui Ar­ chiuio I-au "împărtăşit prin anticipaţiune Conţederaţiunii La­ tine", mai ales că între data apariţiei articolului în această din urmă revistă italiană, de unde l-a luat Străjanu, şi data apari­ ţiei în revista rornlnească dela Craiova, nu s'au scurs, cum spuneam, decît numai două săptămîni? In legătură cu chestiunea paternităţii articolului. se mai pune o problemă. Nu cumva singura probă pentru aNI număra pe Stră­ [anu printre cei care i-au vizitat pe Istroromâni este furnizată tot de acest articol? In adevăr, dacă îl socotim pe Străjanu drept autor, trebue să-I socotim şi vizitator al Istrorornînilor, căci iată ce citim într'un loc din articolul citat: Sînt dator a spune că, în puţinele ore ce avui prilejul, sînt acum cîţiva ani, de a petrece în Zejane, locuitorii acestui sat, auzindu-mă vorbind limba 10f, mă socotiră drept unul de ai lor şi-mi dederă gene­ roşi o sinceră şi cordială ospitalitate. Nu cunosc alte isvoare care să confirme dacă Sfrăjanu a fost sau nu la lstrorominl. Ştiu am că pasajul citat se află şi în articolul italian, în ambele reviste (Archivio siorico şi La Conţederazione Latina 1). Se referă adică la acel qiooone ţilo­ toga istriano care CI trimis articolul cu pricina la Arctuoio siorico, Alte probe nu-s în favoarea presupunerii lui L. Morariu. 1) «Debito di giustizia e null'altro motiva ci induce a narrare come nelle poche ore che avemmo, anni ar sono, occasione di solfermarci nel detto villaggio di Zejane, gli abitanti di questa villa, uditoci balbettare la Iora Iingua, ci prendessero il dirittura per una di Iora, e ci îossero larghi delia piu sincera e cordiale ospitalită» - Am subliniat expresia oalbettare care înseamnă a bilbîi, a îngîna o limbii, a o vorbi adică ca un străin. Inca o probă deci cii autorul vizitator nu era un ramin. [100] D. GAZDARU Iar informatiile care s'ar putea obţine din colecţia revistei La Confederazione Latina ne Iasă tot nelămuriţi. Mai degrabă par să infirme bănuiala că Străjanu este autorul, decît să o confirme. Răsfoind colecţia acestei reviste la Biblioteca Naţională din Roma, am constatat că La Conţederaztone Latina era foarte bine cunoscută în ţară. In 1882 avea peste o sută de abonaţi în Rominia. Numele lor îl găsim în Nr. 4 din 14 Maiu 1882, pg. 31-32. Străjanu nu-i printre ei. Ori s'a abonat mai tîrziu, ori revista italiană făcea schimb cu Vocea Romină dela Craiova, pe care o şi găsesc citată la rubrica Noterelle letterarie din Nr. 2 I 11 Ianuarie 1883. Cred însă că sînt îndreptăţit să afirm că Străjanu a colaborat de două ori la această revistă, supt iniţialele M. S. (odată), S. M. (a doua oară). In Nr. 8 din 11 giugno 1882, pg. 62-63, la rubrica Pub­ blicaztoni all'esiero (Nostra corrtspondanzoş, cu data Craiova, 5 giugno 1882, acel M. S., care semnează darea de seamă despre G. Bar o n zi, La Barba di Stef'ano il Grande şi Com­ media delle sielle, trebue să fie M. Străjanu. In acelaş loc într'o notă dela pg. 62, M. S. este numit "nostro egregio cor­ rispondente" . Tot Străjanu deci se ascunde şi supt iniţialele S. M. în Nr. 15 din 30 luglio 1882, pg. 117-120, unde supt titlul: Dai­ l' estero. Corrispondenra letteraria. Come scrioono oggi i Romeni, face un mic istoric al literaturii rornlne, vorbind ceva despre Gramatica lui Şincai, despre Teniamen Criticum, despre Cipa­ riu şi despre Ortografia Academiei 1). Redacţia acestei reviste ar fi ştiut deci că autorul artico­ lului menţionat este ramin şi nu istrian. Mai mult Încă, Stră­ janu ar fi trimes articolul direct Conţederaţiunii Latine, nu in­ direct, prin intermediul revistei Archioio storico, cu care nu ştiu dacă Străjanu a avut cîndva vreo legătură. Rămîne deci ca autorul să fie căutat printre filologii ita­ lieni originari din Istria, tineri pela 1883. Ne-am putea gîndi 1) Aceste notite despre colaborarea lui Străjanu la revista italiană La Confederaeione Latina pot servi astfel şi ca o complectare la infor­ maţiile bibliografice date de G. A dam e s cu, Contribuţiune la biblioqr. romtnească, Pasc. II, Bucureşti 1923, pg. 184·186 [101] MICI CONTROVERSE ISTROROMÎNE === 101 de ex. Ia Ermano N aci n o v i c h 1), P. Tom asi n 2), ori la alti contemporani de ai lor. Şi mai probabil pare să fie Antonio 1 ve. In favoarea lui vorbesc cîteva indicii care se pot scoate din analiza articolului. Astfel anonimul împărtăşeşte publicului o tradiţie istorică despre originea Jeiănenilor. Chestiunea este deci din domeniul etnografiei istriene, iar 1 ve se ocupa tocmai pe vremea aceea cu etnografia, folclorul şi dialectoJogia Istriei. In articol se citează studiul lui Mi k 10 sic h, Uber die Wanderull­ qen der Rumunen, Wien 1880, în care sînt utilizate şi nişte texte dialectale istrorornîne furnizate lui Miklosich chiar de că­ tră IvE'. Ba este citată şi recensia pe care Ive a făcut-o în Romania. X (1880), pg. 320 - 329 despre acel studiu al lui Miklosich. E drept că acest amănunt din urmă, citarea Jui Ive în articolul amintit, mă face să mă cam îndoesc că tot Ive ar fi autorul articolului. In favoarea lui Ive aş mai putea aduce o probă de ordin grafologic. Am spus că articolul cuprinde şi trei propoziţiuni în graiul istroromin. Ştim din cele­ lalte texte mai ample, culese tot de Ive, şi publicate de M i­ k 10 sic h, Rumunische Untersuchunqen. 1. Ietro - und mace­ âorumunische Sprechdenkmăler, Wien 1882, că Ive în notaţia sa fonetică, avînd probabil o grafie neclară, scria de aşa ma­ nieră pe u încît zeţarul citea şi culegea la tipar deseori a. Iată două exemple remarcate de S. P u Ş car i u, Studii istroromine, III, pg. 48: pluqa (corect plugu), raăuna (corect racunu), Sur­ prinzător este faptul că în prima propoziţiune din cele trei re­ produse de autorul anonim, se află cuvintul buserica În redac­ ţia din Archioio stortco (buserica rem, ma previu n'aremţ, însă beserica în La Conţeâerazione Latina. D. Găzdaru 1) De N aci n o v i c h cunosc un articol cu titlul Un tantino di rumeno, Diuagazioni etnoqraţictie, publicat în La Penna. Rivista birnen­ siIe di scienze, lettere ed arti. Rovigno 1 (1887), pp. 66-68. 91·92, 102-103, 139-140. 157-158, 179-180, 195-196, în care se face dovada că autorul cu" noaşte bine şi limba ro mînă şi graiul istroromîn. 2) Despre P. Tom asi 11, el, S. P u Ş car i u , Studii lstroromine, VoI. Ill, Bucureşti 1929, pg. 63 . • sten' [102] 102 ILIE BĂRBULESCU Prof. Ohienko despre publicarea documen= teIor rornâno=slave, Prof. Ohienko dela Universitatea din Varşovia s-a ocupat - In Arhiva, XXXViI (1931), p. 518-542 - de modul greşit . cum se face la noi publicarea documentelor romăno-slave, Ca o continuare la acest studiu, se ocupă de aceeaşi chestie În revista din Praga Slavia, XIV (1935-6), 1-., p, 58-70. Aici, ca să arate Încă odată modul neştlinţlfic şi greşit cum ai noştri publică documentele romăno-slave, ia de exemplu publicaţia ră­ posatulul Ion Bogdan În 2 volume: "Documentele lui Ştefan cel Mare", apărute la Bucureşti În 1913. Zice, cu acest prilej, că, în genere, cei care au publicat documente de astea s-au gân­ dit spre a fi de folos, prin eie, numai cercetărilor de Istorie ale istoricilor, dar au neglijat de a le reproduce aşa ca să poată şi filologul scoate din ele date gramaticale şi paleografice pentru cunoaşterea limbii slave şi a curentelor literare ce reprezintă aceste documente rornăno-slave. Ohienko cere însă ca documen­ tele să fie re produse, la publicare, cât mai asemenea cu origi­ nalele lor. Spune că şi Ion Bogdan, În acea publicaţie a sa, s-a gândit să le publice pentru istorici, dur nu şi pentru filologi. De asta nici el nu le-a reprodus cum ele sunt În originale, ci lăsând afară multe semne, accente, suprapuneri, prescurtări etc. ale originalelor. Asta o constată, zice Ohienko, comparând pu­ blicaţia pomenită a lui Ion Bogdan cu facsimilele aceloraşi do­ cumente din publicatia, tot a lui, cu titlul "Album palcografic", scoasă postum de N. Iorga în 1926. Spune că Bogdan a pu­ blicat ale sale "Docum. lui Ştefan cel Mare" mai bine decât înaintaşii lui au tipărit documente rornăno-slave, dar nici el nu Ie- a tipărit după metoda Ştiinţei moderne, adică cât mai ai­ doma cu originalele, ci, în multe puncte, deosebit de originale. Şi arată, apoi, cu deamănuntul, cornparăndu-Ie cu îacslmilele ori, ginalelor din r,Album paleografic", ce a tipărit Bogdan deose­ bit de cum e in originale. Pomenesc câteva. Bogdan nu deo­ sebeşte forma literelor, s. ex. '1 = c de v = c, ci pune numai '1 ori unde. Nu deosebeşte f de (} lat, ci pune numai f. Nu pune la consonante semnele) sau >- care, în originale, înseamnă că [103] DESPRE PUBLICAREA DOCUMENTELOR ROMÂNO-SLAVE 103 acele consonante sunt sunete palat ale. Nu pune paericul între consunante, deşi acest semn arată acolo lipsa ulmi � sau ... Nu pune, ci Iasă afară, semnele »< deasupra anumitor vocale, deşi aceste semne acolo arată că vocala e iotată, Nici accentele deasupra cuvintelor Bogdan nu le pune în ale sale .Doc. lui ŞI. M.", deşi acestea, accentele, pot arăta deseori, dacă nu tot­ deauna, cum se accentuau în pronunţare cuvintele, şi dacă a­ ceastă accentuare a lor era cea ucraineană sau sud-slavă. Nu pune deasupra cuvintelor aşa numitul "kendema", adică"=, măcar că acest semn uneori înseamnă accent, iar alte dăţi înseamnă sunetul cirilic li sau u. Bogdan nu arată, în ti­ păritura sa, literile suprapuse, ci pe toate le pune pur şi simplu în rând, deşi suprapunerile au un deosebit rost pentru cunoaş­ terea felului limbii documentelor. Cu toate că Iacsimilele ne a­ rată şi ,,-kT� şi M'T�, totuşi Bogdan pune numai "'I)T�, nu şi I'''''N. Şi alte multe aşa nea cord uri ale publicaţiei de docum. a lui Bogdan cu originalele facsimilate în "Album paleografic" ne mai arată Ohienko în acest studiu al său. Dar toate aceste lipsuri, zice, falşifică originalele şi deci ideile care se pot des­ prinde din ele de cel ce le poate înţelege. Trebue să spun mai întâi, relativ la cele arătate aici de Ohienko, că se înşală când afirmă că Ion Bogdan a publicat .. Docum. lui Şt, cel M." mai bine, mai aproape de metoda şli­ inţlflcă modernă, de cât înaintaşii acestuia. Se înşală, fiindcă s. ex. B. P. Hasdeu a publicat textele sale româneşti în Cuven­ te den betrăni aşa cum cere Ohienko astăzi, adică cu suprapu­ neri, accente, semne, paeric etc. Apoi, tot astfel, adică superior lui Bogdan, a publicat Stoica Nicolaescu ale sale Documente slaoo-romăne înainte de a apărea "Documentele lui Şt. cel M.". Iar opera postumă a lui Grigore Tocilescu "534 documente it;­ torice slava-română", care s-a început a se publica la Viena înainte de inceperea războiului trecut, înainte chiar de 1913, arată că şi acesta s-a gândît a face din publicaţia sa un in­ strument ştiinţific de cercetare şi pentru istorici şi pentru filologi. Cred că nu mi se ia în nume de rău şi dacă spun că, ceea ce cere astăzi Ohienko dela o publicaţie de texte slavo­ române spre a fi conformă cu cerintele Slavisticei moderne, eu am cerut deja cu mult înainte de dânsuI. Astfel am cerut, când am tratat=- în Arhioa, XXVIU (1921), p. 145· 152-despre al lui [104] 104 ILIE BĂRBULESCU Const. Găluşcă "Slavisch-rumănisches Psalterbruchs1iick"; când­ în Arhiva, XXXV (1928), p. 66-;am recensat publicaţia d-Iui prof. Silviu Dragomir : Documente nouă privitoare la relatiile Ţării Româneşti cu Sibiu în secolii XV şi XVI, şi cu alte prilejuri iarăşi care se pot vedea în diferite numere ale Arhioei. Amintind acestea nu vreau să spun că ceea ce susţine, mult mai în urma mea, proî, Ohienko a început a susţine sub influenţa ce­ rinţelor la fel, mult mai vechi, ale mele; asta nu ştiu; ci numai că amândoi vom fi văzut, independent unul de altul, că modul cum se publică textele romăno-slave cirilice e falşificator al originalelor şi nu ne pune la îndemână putinta de a descifra în aceste texte caracterele epocelor sau secolelor în care ele au fost scrise (el, şi Arhiva, XLIII, 1936, p. 271). Iar această sustinere mai târziu a d-lui Ohienko, care e un filolog specialist, arată că eu aveam dreptate când ceream tipăritorilor de texte să ne publice documentele cât mai la fel cu originale le Jor. De altfel, astăzi, toţi cei cari, în străinătate, publică texte cirilice le tipăresc aşa cum, din 1931, cere d. Ohienko şi cum eu am cerut Ştiinţei româneşti încă din a. 1921 (v. şi Arhiva, XLII, 1935, p. 176). Ilie Bărbulescu A se duce Ia Brusa. In limba remînă, ca dealtfel în toate limbile, există o nu­ meroasă categorie de vorbe, care au luat fiinţă fie în urma unui eveniment istoric, fie în urma unei îndeletniciri sociale co­ lective. Evenimentul se putea repeta des, angajînd poporul în­ treg sau parţial, şi, tot aşa, îndeletnicirea putea fi practicată un timp mai lung sau mai scurt, în toată ţara sau numai în unele Jocuri. De intensitatea sau întinderea unuia din aceşti doi factori, creatori în cazul nostru de sensuri nouă, - la care se adaogă şi cauze de schimbare ce stau în mod implicit la baza procesului evolutiv al organismului limbii, - depinde pătrun­ derea expresiilor nou create în limba comună. Dar, indiferent dacă iau naştere dintr'o sursă intermitentă şi cu cauze uneori [105] A SE DUCE LA BRUSA ================= 105 externe, sau dintr'o continuă exercitare a aceleiaşi ocupaţii co­ lective - care adesea imprimă caractere organice poporului, ­ aceste expresii prezintă un interes capital, atît pentru lingvis­ tica generală cît şi pentru istorie, deoarece ele ilustrează în mic evoluţia limbii şi sînt printre puţinile documente vii în care trăieşte trecutul. Printre primele, alături de expresia a se duce la Brtisa care ne interesează aici, mai cităm încă a da şţară în ţară 1), a trage pe şţoară 2) -amândouă născute dintr'un eveniment istoric care se repeta des în timpul închegăril poporului nostru şi chiar şi mai tlrzlu : năvălirea barbarilor şi în special a Tă­ tarilor-, etc.; iar printre cele de al doilea, mai caracteristice două: a-şi găsi Bacăul 3) şi a făgădui marea cu sarea 4). Expresia a se duce la Brusa se întîlneşte dialeclal în limba rornlnă şi anume în vorbirea familiară din Muntenia. Inainte de a preciza care este sensul acestei expresii să vedem cum s'a ajuns la crearea ei. Pentru a răspunde la această chestiune trebue să ştim: 1) ce- este Brusa; 2) ce raporturi au putut avea loc între această localitate şi poporul nostru, care, la un mo­ ment dat, a simtit nevoia să-şi îmbogăţească limba cu un în­ ţeles nou. 1 ... Brousse, Boursa, Barsa, anc. Prusa, viIle de la Turquie d'Asie (AnatoIie), ... il 95 krn. s. de Constantinople, sur le flanc de Kechio Dagh (anc. mont Olympe); env. 76000 hab. (Turcs, Grecs, Juils, Armenlens.j.; VilJe forte, château fort, rues etroites : 200 rnosquees, parmi lesquelles celles d'Orkan, de Mou­ ard, d'Osman, tombeaux de 7 sultans... Grand commerce de soie ... Port il Moudania sur la mer de Marrnara. - Lat. N. 40° 10'; Iong. E. 20° 40'. - Prusa etait la capitale des rois de Bithynie ; elle appartint ensuite aux Romains, puis aux ernpe­ reurs grecs. Entre 1325-1333 Orkan s'en empara deux fois, y 1) Cî, Gh, Ghibănescu, Din traista cu vorbe. Desaga I, Iaşi, 1624, pag. 56-60. 2) Ibidem, pag. 61-68. 3) Cf. Hajdeu, Etymologicum magnum rornaniae. Tom. III, Buc.1893, pag, 22-32, coJ. II' 4) cr, S, Puşcariu, Cuget rorninesc, 1 (1922), pag. 395-397; idem, Studii istroromîne, II, Bucureşti, 1926, pag. 365 ; A. Philinpide, Originea Rorntnilor, II, Iaşi, 1927, pag, 375, [106] 106 N. ALEXE fonda une mosquee et une grande ecole. En 1375 Brousse com­ menca il etre abandonnee par Mourad : Bayazid cependant y revint avec sa cour. Ce fut l'epcque de la plus grande splen­ deur de Brousse. EI)e fut en partie detruite par Timour, apres la bataille d' Angora (1402), relevee par Mourad II et Mahomet II. Elle perdit delinitivement son rang de capitale apres la prise de Constantinople" 1). Dar, după căderea oraşului Constantinopol sub Turci (1453), imperiul acestora întinzindu-se mult şi în Europa, Brusa a pier­ dut nu numai faima de capitală: În noua configuraţie a Statului turc, ea nu mai putea fi centrul politic însemnat de altădată.Vechea cetate de odinioară rămînînd încă "une viile forte, chătcau fort" cu "rues etroites", trebuia să -aibă însă şi în această nouă al­ cătuire a imperiului un rol politic : sultanli au găsit în ea for­ tăreaţa cea mai proprie în care erau surghiuniţi delicvenţii politi ci. 2) E uşor acum să vedem ce legătură putea fi intre statul nostru şi Brusa, fosta capitală a Imperiului turc şi devenită în urmă locul cel mai sigur pentru închiderea rebelilor străini, fră­ mîntaţi de ideea independentei neamului lor, de sustragerea de sub umbra puterii musulrnane, căreia îi trebuia atîta sevă pen­ tru hrănirea colosului său, încît pămîntul în care-şi întindea ră­ dăcinile rămînea complet săcătuit, ameninţînd să devină un mormînt comun pentru "ocrotiti". Istoria Rornînilor este şi ea plină de "infidelităti" şi de "trădări (( săvîrşite faţă de Poartă, de către numeroşi voevozi, care, dîndu-şi seama că nu mai puteau satisface pofta nesă­ ţioasă de bani a Turcilor, îşi îndreptau faţa spre apus, Încer­ cînd o politică creştină, de multe ori fatală acestor cutezători, în acele împrejurări aspre pentru noi. Astfel de irnprudenţe se sancţionau de către suzeranitate cu decapitarea, sau detenţiunea pe vieaţă ori limitată. Inchisori celebre erau şi în Constantino­ pole, dar pentru mai multă siguranţă, cînd insurgenţii erau mai numeroşi, erau departati În cetăţile din Asia Mică, printre care aceea care-şi va face un renume în acest sens va fi Brusa. Vor fi fost mulţi şi de diferite naţiuni delicvenţli politici deportaţi 1) M. N. Bouillet, Dictionnaire universel d'histoire et degeographie. Ed. 34. Paris, 1914, pag. 291, col. 1. [107] A SE DUCE LA BRUSA 107 aICI. Şi poate încă din sec. XVI, Brusa va fi avut astfel de în­ trebuinţare. Aceste precizări nu intră însă în cadrul celor ur­ mărite de noi aici. Ceeace ne interesează este sancţionarea revoluţionarilor rornîni dela 1843, în urma eşuării încercării lor de indepen­ denţă îndreptată mai mult contra Ruşilor decît a Turcilor, san­ cţionare suferită de unii dintre aceşti Rornîni chiar în vechea ce­ tate Brusa. Fiindcă, într'adevăr, după revoluţia noastră din 1848, aici au fost internaţi mulţi dintre emigrati! rornîni. Iată ce ne spune despre acest fapt unul dintre aceşti, re­ voluţionari: "In Joia patimilqr, din anul ]849, s'a decisu de că­ tre ministerulu turcii a se da câte 1000 Jet vecht fie-cărui emi­ gra/il ce se alla în Constantinopole, ş'a frece la Brussa. Banii fură daţl la 1 şi 2 Aprilie (Vineri şi Sâmbătă) de către Rusten­ Bey, secretarul lui Euad Etlendr: iar Duminică, la 3 Aprile, în diua de Pasce, fură porniţi ia Brussa cel [osu Insemnaţt, afară de Andronic, Teologii şi (nedescifrabil), cari prindend de veste, fugiră ; iar Eliad, Tell şi N. Golescu, ce abia sosiseră În Bosîoru cu unii batellu francesu. prindend şi ei de veste, s'au înapoiatti în Franca : mai allesti că N. Golescu n'a fos1U priimit Vineri de către Suleiman Paşa, după cum spera. Trimiterea la Brussa a celloru de mai [osii a fostii provocată de Titof, ambasadorul Russiet, care, la sosirea În Constantinopole a generalului Grab­ ben, a cerut a se interna la Brussa emigrati! Români, neputend fi suleriţî în Constantinopole" .1) Urmează apoi o listă 2) care cuprinde numele a douăzeci revoluţionari internaţi la Brusa. C. D. Aricescu, op. cit. pag. 66-72, mai publică şi ,,0 epistolă a lUI Eliade către emigraţlj Români internat] la Brussa", datată Paris 1849, Iulie 20, din care se vede că exista o corespondenţă strînsă Între emlgraţli dela Paris şi cei dela Brusa şi că se ajutau 3) cu bani pentru susţinerea cauzei na- 1) D. C. Aricescu, Corespondenca secretă şi acte inedite alIe capi­ loru revoluţiunit rornlne de la 1848. Bucuresct, 1874, pag. 76. 2) Acest document este "o copie după notta aflată în hârtiele răpo­ satului Iorgu Giurescu". Cf. Ibidem, nota). 3) Cf. "ComptulU dat ă de Eliade emigraţilorU de la Brussa pentru banii priimiţ] dela aceşia spre susţinerea caus el naţionale". (C. D. Ar i­ ce S c:lI, op, cit. pag. 71-73)' Acest compt este "0 copie după exempla­ rul aflatU la D. Marcel Giurescu, fiul Giuresculuf, lnternatii la Brussa' (Cf. C. E, Aricescu, op, cit. pag, 75, nota). [108] 108 �. ALEXE ţionale, prin publicaţii, mai ales la Paris, de către Eliade. Care era vieaţa pe care o duceau aceşti Romîni la Brusa sau la Paris, este uşor de înţeles, dacă avem în vedere - pe lîngă faptul că aceşti revolutionari fugiseră din ţară de teama Ruşilor - pe de o parte, raporturile noastre cu Turcia, iar pe de altă parte, pe cele cu Franţa Soarta celor dela Brusa era mult mai rea decît a acelora deja Paris. Că nu era de loc bine acolo, se vede şi din cele citate mai sus, unde ni se spune că emigraţii romîni au fost duşi acolo cu forţa, iar acei care prin­ seseră de veste au fugit la Paris. Starea tristă a emigraţilor romîni dela Brusa a impresionat aşa de adînc poporul nostru, încît acesta s'a pomenit, în unele locuri - mai ales În Muntenia, întrebuinţînd În vorbirea fami­ liară, şi anume În raporturile celor mari cu cei mici, o expre­ sie nouă. Se ştie cât de mare este dorinţa copiilor de a însoţi întotdeauna pe fraţii lor mai mari şi în deosebi pe părinţi. De îndată ce un copil. observă că fratele mai mare sau unul din părinţii săi se pregăteşte să plece undeva, el şi devine atent şi la un moment dat, întreabă nerăbdător: Und'te duci? ca, ime­ diat după indicarea locului, să completeze hotărît: Merg şi eu 1 Cel Intrebat, care ştie ce va urma din partea copilului şi care nu ţine de fel să fie însoţit de către acesta, răspunde de obi­ ceiu scurt şi enervat: Mă duc la naiba 1), sau mă duc la nai­ ba şi tu rămîi, sau mă duc la Brusa 2). Şi în mintea copilului, în urma acestui răspuns, se formează convingerea că fratele sau părintele nu doreşte să meargă nicăirea sau, mai precis, nu are de mers nlcăirea, în afară de cazul (ferească Dumne­ zeu !) cînd cineva I-ar forţa să se ducă la naiba sau la Brusa, unde şi copilul ştie că nu e de loc bine. Evident că, în cele mai multe cazuri, acest răspuns este o simplă diversiune, care a­ [ută celui mare să plece neobservat de copil. Aşa dar, expresia a se duce la Brusa este aproape sino­ nimă cu a se duce la naiba, cu deosebirea că prima prezintă în înţelesul său o nuanţă mai ştearsă decît a doua şi se între- 1) Eufemism pentru "diavol, drac". 2) Cred că expresia mă duc la naiba este de multe ori înlocuită prin mă duc la Brusa şi din cauză ci'! acel agasat de insistenta copilului simte. cu toată enervarea lui, nevoia să îndulcească încă sensul generator mintal ("a se duce la dracu"). [109] A SE DUCE LA BRUSA ======�� buinţează numai la pers. 1 sing. şi pl., neputînd servi niciodată ca o irnprecaţiune. Cum se explică faptul că această expresie n'a pătruns în limba comună? Mai întîi, evenimentul în urma căruia s'a născut -- revo­ luţia din 1848 -- n'a fost aşa de puternic, încît că angajeze masele populare; revoluţia dela 1848, în Principatele romine, a Iost revoluţia bonjuriştilor. Şi apoi, această expresie n'a fost ajutată în răspîndirea ei nici de ritm 1), de "acea tendinţă de infrumusetare a limbii", una din cauzele de schimbare ale limbajului omenesc articulat, aşa cum au fost multe alte expresii similare, ca de pildă a fă­ gădui marea cu sarea 2). Cît priveşte răspîndirea expresiei a se duce la Brusa numai în Muntenia, aceasta se datoreşte faptului că revoluţia din 1848 a fost mult mai puternică aici decît în celelalte provincii ro­ mîneşti, Iar frecvenţa expresiei in vorbirea familiară se explică prin acer a că ea reprezintă, prin sensul său, o treaptă dintr'o scară . (ma duc la naiba, mă duc la naiba şi tu rămîi, ma duc la Brusa), prin care se estompează înţelesul 'rău mare' al pro­ cesului mintal (,ma duc la dracu'). Din acest punct de vedere, expresia noastră se apropie mult de eufemisme. De aceea se în­ tîlneşte des în vorbirea familiară. N. Alexe 1) Cf. A. Philippide, Principil de istoria limbiî, Iaşi 1894, pag. 97. 135, 599. 2) Această cauză stă şi la baza unor expresii similare elin alte limbi: »Adesea locuţiunele acestea sînt finute În memorie printr'o rimă, buni­ oară la Italieni: promettere Roma e toma, sau la Portugezi; prometter mundos e [undos", (CI. S. Puşcariu, Cugetul romînesc, 1 [1922] pag' 395). [110] 110 D. CRÂNJAL �==============� �====== Influente româneşti în Carpaţi Cu privire specială asupra regiunii Valassko din Moravia') Lucrarea aceasta este împărţită în patru capitole. Capitolul întăiu "Evolutia şi starea actuală a cercetărilor cu privire la originea fjÎ patria primitivă a Românilor. Probleme Şi rezultate" pag. 1 - 91 răspunde aici numai unei necesităţi teoretice, aceleia de a fixa problema valahă din Carpaţi în ca­ drul larg al problemelor originii şi naşterii poporului românesc în general şi aceasta numai în măsura în care e necesar să ne fixăm asupra uneia dintre ipotezele propuse până acum. Cea mai satisfăcătoare mi s'ar părea teoria lui A. Philippide (vezi cele ce am scris în Byzantinoslavica VI, 286·303, 303·310 şi 360-364), care admite imigraţionismul Românilor din Balcani (Moesia sup. şi inl.) în Dacia, începând în sec. VII şi terrni­ nând în sec. XIII. Merită atentie deasemenea teoria bilingvis­ mului Românilor formulată de către P. Skok. In felul acesta pricepem şi ne explicăm cum chiar în Balcani, şi aceasta în­ cepând încă cu primele ştiri asupra li Vlahilor", în sec. X, nu­ mele "Vlah" are un conţinut semantic cu mult mai larg decât acela de "Român". Teoria originii panonice a Valahilor din Slovacia şi Moravia este hotărât inacceptabilă, Capitolul al doilea "Analiza critică a studiilor şi păreri­ lor asupra Yalahtior din Moravla" (pag. 92-371) prezintă ana­ liza amănunţită a tuturor contribuţillor cu privire la problema Valahilor din Moravia din felurite puncte de vedere. Analizez contribuţiile a 35 autori, dintre care unii au scris câte 2 şi chiar mai multe studii. Capitolul acesta este neobişnuit de Jung din mai multe motive. Mai întâiu am avut în vedere în special pe învăţaţi! români şi în general pe neslavişti, pentru care anumite laturi ale acestei probleme trebuesc explicate mai cu deamă­ nuntul. AI doilea, mi-am dat seama că orice încercare de ela­ siîicare succintă a autorilor, după părerile pe care le-au emis, 1) Rezumatul oficial al lucrării cu acelaşi nume depusă ca teză de doc­ torat la facultatea de filosofie a unlv. Carol din Praga, conţinând XVI+840 pagini dactilografiate; lucrarea esta scrise în limba cehă. A fost acceptată de către Institutul slav din Praga pentru tipar. [111] lNFLUENŢE ROMÂNEŞTI IN CARPAŢI 111 este obiectiv imposibilă, deoarece o clasificare superficială nu are valoare intrinsecă, iar o clasificare ingreuiată de amănunte devine foarle uşor victima subiec1ivismului autorului, nemai având astfel valoare obiectivă. In definitiv, ca să dau un exemplu, cu ce fel de criterii obiective am putea opera în clasificarea să zicem a lui Joza Orszag Vrancovsky, J. Valek şi N. Iorga? Primul, cufundat în spiritul îngust al patriotismului său local valaho-rnorav, nici n'ar vrea să audă despre Români şi cu toate acestea - deşi propriu zis nu ştie nimic - aşa din senin, ar vrea să susţie că Românii au adus în Moravia tichiile, cu care umblăirozii. Va­ lek, albina harnică a problemei acesteia complicate, după un studiu istovitor, dar fericit în rezultate, în domeniul istoriei, se îneacă - din lipsă de dicţionare şi studii speciale - în valurile nerecunoscătoare ale filologiei comparate. Iar N. Iorga, dela înălţimea cunoştinţelor sale generale de polihistor, priveşte cu despect la mărunţişul probelor ştiinţifice şi cu privire bine­ cuvăntată a istoricului, care face şi poezie, proectează aici teorii, care pur şi simplu nu se potrivesc şi nu explică. Şi cu toate acestea, toţi trei susţin în cele din urmă că Români in Moravia au fost. Intr'o clasificare succintă a părerilor până acum exprimate ar fi trebuit să-i pun alături; şi, totuşi, câte deosebiri fundamentale între dânşii I Deaceea, ca să nu impietez prea mult asupra părerilor şi valorii lor, am lăsat adesea pe autori să vorbească singuri. Greutăţile speciale cu care ne Î-ntâlnim aici se explică şi prin aceea că, celor care s'au ocupat până acum de problema Vala­ hilor din Moravia le-a lipsit în unele cazuri complet orice cu­ noştinţă a limbii române, ori din contra a limbilor slave din Carpaţi, nu cunoşteau evoluţia istorică a Slovaciei şi a Mora­ viei, sau au pornit dela premize nedovedite şi falşe, cum este de ex. aceea că Românii au fost exclusiv păstori, ori că "Valah" Înseamnă în Carpaţi numai şi fără îndoială "Român"; pe astfel de temelii nu puteau să clădească altfel decât greşit. In sfârşit, al treilea, chiar dacă în linii mari concluziile mele se potrivesc cu ale acelora, care au respins originea română a Valahilor din Moravia, În ce priveşte amănuntele, nu arareori a trebuit să analizez cu minuţiozitate, pentru ca să le resping, anumite sus­ ţinerl, pe care le-am socotit neîntemeiate. Cel mai mult loc mi-a [112] 112 D. CRÂNJALĂ ocupat aici analiza materialului lui Valek (pag. 157-251). Vă­ lek a Introdus peste 100 de elemente lexicale presupuse româ­ neşti şi numeroase exemple frazeologice şi presupuse calchi după limba românească, care au şi început să circule în lucră­ riIe ştiinţilice noi (Sawicki, Drăganu) fără să. fi fost supuse unei epurări critice; împrejurările acestea mă obJigau să iau fiecare element în parte şi cu toate garanţiile de obiectivitate, pe care mi le-au putut oferi numeroase dicţionare amănunţite ale Iim­ bilor slave din Carpaţi precum şi studiile noi asupra dialectelor rnorave şi slovace, să le admit sau să le resping; am putut să admit în cele din urmă din materialul adus de către Vălek nu· mai patru cuvinte (dimikat, carek, plekat, la]a) 2). In acelaşi chip a trebuit să procedez şi cu prilejul analizei celei mai noi lu­ crări în acest domeniu, lucrarea prof. N. Drăganu din Cluj, edi­ tată de către Academia noastră. Pot aşa dar să afirm pe drept că în capitolul acesta am procedat şi la curăţirea terenului, pentru a putea trece mai de­ parte Ia cercetările propriu zise asupra influenţelor lexicale ro­ mâneşti în Valassko precum şi în general în Carpaţi. In chipul acesta am reuşit să scurtez sensibil capitolul ur­ mător, care reprezintă partea centrală a cercetărilor mele de aici. După ce în capitolul precedent am eliminat câteva sute de cuvinte, care până acum au fost greşit socotite ca fiind de ori­ gine românească sau cel puţin ca fiind aduse aici, în Valassko şi în Carpaţi, de către Români, in capitolul "Analiza cuvintelor" (pag. 372-737) analizez cam 500 de cuvinte prezinfate în 01'· dine alfabetică şi grupate în 411 paragrafe. E vorba de cuvinte carpatice, nume comune şi toponimice, în general tot ce a fost până acum relevat de diverşi învăţaţi ca fiind de origină sau de mijlocire românească în Carpaţi. lăsând bineinţeles la o parte extravaganţele filologice ale lui Burada şi ale altora, cărora le-a servit ca izvor de informaţie. In general constatăm aici (pag. 720-737) elemente care nu sunt de origină românească, nu a­ parţin la terminologia păstorului, sunt în parte neclare şi necu­ noscute, dar despre care putem cu siguranţă afirma că nu au nimic comun cu elementul românesc (18), cuvinte onomatopei­ ce şi fără etimologie (6), cuvinte neromâneşti cu o răspândire teritorială mult mai mare decât aceia, care ar îndreptăţi mijlo­ cirea, răspăndirea românească (4), cuvinte de origină rusească [113] INFLUENŢE ROMÂNEŞTI IN CARPAŢI 113 În limba română (6); toate acestea trebuesc fireşte eliminate. Mai departe constatăm aici, cuvinte cari se găsesc numai In ucraineană şi aceasta: numai la Ucrainenii din Bucovina (21). la cei din Bucovina şi la Huţuli (25), numai la Huţuli (6), la Ucrainenii din Bucovina şi din Pocuţia (3), la cei din Buco­ vina şi din Galitia (1) şi în sfârşit în întreaga limbă ucrai­ neană, în special în regiunea carpatică. In această ultimă ca­ tegorie SUQt cuprinse pe de o parte cuvinte comune, iar pe de alta toponimice. In întreaga limbă ucraineană carpatică toponimicele de origină românească analizate aici se ridică până Ia cifra de 47; la aceasta mai adaug 115 toponimioe de origină sigur românească, dintre cari 5 se află în fostul co­ mitat Ung, 9 în fostul cornitat Bereg şi 101 în fostul comitat Marmaros, în Rusia subcarpatică de astăzi. Numărul numelor comune de origină sigur ronănească în Intreaga ucraineana carpati că este de 57. Pentru întreaga ucraineană carpatică am respins 18 toponimice şi 4S3 nume comune. Exclusiv în limba poloneză am găsit numai 2 cuvinte de origină românească; am respins altele 4. Exclusiv în limba slovacă cuvinte de origină românească nu există; am respins 4 cuvinte socotite greşit ca fiind de origină românească. Cuvinte de origină românească comune ucrainiene şi slo­ vacei am găsit 3; am respins altele 3. Cuvinte de origină românească comune ucrainienei şi po­ Ionezei am găsit 8; am respins altele 32. Exclusiv in volaseko cuvinte de oriqină sigur românească nu există. Am constatat în general cuvinte de origină străină, însă nicidecum românească (7), cuvinte autohtone slave (6), neclare şi îndoelnice t 7). Cuvinte de origină românească comune Valahi lor din Moravia şi. de o parte limbii slovace (2 autohtone am respins), iar pe de altă parte polonezei deasemenea nu există. Un singur cuvânt valah-morav comun cu ucraineana încă din sec. XLII. este forma hrun. , Cuvinte de origină românească comune Valahilor din Mo­ ravia, polonezei şi sIovacei deasemenea nu există (4 respinse). Numai două cuvinte de oriqtnă sigur românească (de­ mikat-zmendykaty şi Gahura-Gaurov-gaura) sunt comune Va- 8 [114] D. CRÂNJALĂ H4 lahilor din Moraoia, Slouacilor şi Ucrainenilor (am respins al­ tele 2). In afara de acestea se mai găsesc În Valassko din Mo­ raoia încă 24 cuvinte de oriqină românească. care sunt tneă comune atât lor, cât şi Slooacilor, Polonezilor şi Ucratnenilor adică sunt comune tuturor popoarelor slave din Carpaţi. Pe lângă' aceasta am respins pentru Valassko, canefiind de origină românească, 2 cuvinte de origină latină, 4 de origină ger­ mană, 8 general slave, 7 de origină ungureasca, 2 de origină turcească, 1 cuvânt polonez şi în sfârşit 8 cuvinte de origină carpato-slavă, dintre cari grun, magura, zincica au fost luate şi de către Români. Capitolul al patrulea (pag. 738-775) este totodată şi "In­ cheerea" lucrării, Constat acolo că Valassko face parte orga­ nică din teritoriul morav şi că este accesibil din toate direcţiile, nu numai dinspre Moravia, ci şi dinspre Silezia şi . Slovacia. Din cele mai vechi timpuri istorice, adică din sec. XII încă marginile dinspre Moravia şi încetul cu încetul şi părţile inte­ rioare dealungul văilor au fost treptatcolonizate neţinănd seama de coloniile germane, care au atins numai marginile de nord şi oraşele de către elemente ceho-morave la început, iar mai pe urmă de către elemente slovace şi sileziene. Valek a ajuns de mult la concluzia că partea de sud a regiunii Va­ lassko, anume partea unde se găsesc astăzi oraşele Vizovice, Valasske Klobouky şi Brumov, a fost colonizată în a doua ju­ mătate a sec. XIIl de către Slovaci deja graniţa de răsărit a Slovaciei; părerea. aceasta este în linii generale în acord cu evoluţia colonizărilor în Slovacia, astfel că se pare deabinelea acceptabilă, chiar dacă' în contra argumentării, pe care s'a ba­ zat Valek însuşi, s'ar putea obiecta că toponirnia nu are pu- . tere probantă, dacă nu putem fixa istoric vechimea ei, In orice caz, în timpul celor mai vechi valuri de colonizare produse aici nu se pot constata urme ale vreunui element valah păsto­ resc. Aşezarea Valahilor-păstori în aceste regiuni înainte de data primelor monumente istorice locale cunoscute nu este nicidecum admisibilă, în special. pentru simplul motiv că numele n Valach" apare în Moravia deabia mai târziu, odată cu noile valuri de colonişti atrase de a vantagiile acordate pe întinsele terenuri păduroase în regiunile de munte de aici, până atunci rămase necolonizate; orientarea aceasta nouă în economia ţării s'a produs în sec. XVI, poate cel mai devreme Ia sfârşitul secolului XV. Cea mai veche ştire asupra Valahi lor din Mo- [115] INFLUENŢE ROMÂNEŞTI IN CARPAŢI 115 ravia ştiută până acum a fost cea a lui Valek din anul 1546, din oraşul Krasno. Graţie amabilităţii lui Vaiek precum şi în alte cer­ cetări am putut găsi ştiri şi mai vechi, cea mai veche din 1512. Atât ştirile până acum ştiute cât şi cele găsite de mine confirmă pe deplin relaţiile foarte vii dintre Moravia şi Slovacia, pătrunderea continuă a elementului slovac în Moravia, ceea ce a dat cu timpul regiunii astăzi valahe - şi cu atât mai puternic celei încă mai la sud - un caracter slovac, care s'a păstrat in unele privinţe şi până astăzi, dar a fost cu mult mai pu­ ternic în prima jumătate a secolului trecut (după descrierile conservate În scrierea lui Gallas). Fixarea graniţelor regiunii Valassko este astăzi foarte a­ nevoioasă; cu aceleaşi greutăţi ne întâlnim însă şi în trecut; nu se poate gasi un criteriu satisfăcător şi acceptabil. Dacă ar fi să ne orientăm după întinderea păstoritului valah, atunci graniţele acestei regiuni trebuesc pentru trecut lărgite, iar nici­ decum îngustate, deoarece din anul 1532 avem ştiri despre Valahi în oraşul Kromăriă, ceea ce ne îndreptăţeşte ca pentru acel timp să considerăm ca aparţinând la aşa numita regiune Valassko şi partea respectivă a teritoriului morav de pe malul drept al răului Morava, Insăşi numele "Va!assko" este o for­ maţie nouă - însă în niciun caz populară, pentru că numele popular este" Valachy " format ca şi "Cechy", numele Boemiei de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a sec. al XIX-lea, şi pare-se că a fost acceptat de către scriitorii cehi dela cei germani deabia în a doua jumătate a secolului trecut. Ca şi din punct de vedere teritorial, graniţile regiunii a­ cesteia sunt nesigure şi din punctul de vedere dialectal. Cu siguranţă se poate afirma numai că dialectul valah face parte integrantă din dialectul moravo-slovac şi că punctele de tranziţie spre dialectele înconjurătoare nu pot fi fixate cu siguranţă şi 'precizie, că adică se îmbină complect cu toate dialectele în­ conjurătoare nu numai morave şi slovaco-rnorave, ci şi la ră­ sărit cu dialectul slovac din regiunea Vahului de sus. Lipsa de unitate geografică a regiunii valahe din Moravia potenţată de lipsa de unitate etnică şi dialectală este corn­ plectată de lipsa de unitate li costumelor naţionale precum şi de cea a tipurilor antropologice ale populaţiei. Afirmaţia că - ca ornament, ci spre a arăta [143] RECENZII' 143 că H nu se pronunţa simplu n, ci ri palatal, deci că cuvântul acesta se pronunţa nu nim .. , ci ritm .... Tot aşa semnul) sau <, care mai are şi forma $ şi se numeşte paierik, când e pus la anumite locuri între 2 consunante consecutive, nu are "numai valoare decorativă", cum crede autorul, ci reprezintă una dintre cele 2 litere numite "lerurI", adică sau pe z. sau pe" pe cari le înlocueşte el, ) ) paterikul ; astfel s. ex. în scrisul RCdKK, R ca scriitorul înţelegea pe RI,CdK&, KbC(\. Şi acest lucru îl arată Paleoqraţia lui Karski la p. 237 şi studiul d-lui Ohienko din Slauia la p. 61. Sem­ nul '" Înclinat spre stânga scris deasupra cuvintelor şi care se numeşte la Slavi kendema, arată că ele se terminau CU acea silabă pe care el se punea; acest lucru il spune şi Karski în Paleoqr. p. 215. Iar Ohienko în Slaoia p. 62 arată că acest semn, mai reprezenta şi litera � şi era egal, însă, nu cu "= i, ,� ci cu l jumătăţit adică cu .i ; astlel, A�IlP"1 ce citea: dobry't şi deci reprezenta pe scrisul altedăţi A�&P"IH, citit dobryi, Mai sunt şi alte "semne diacritice", cari se pot vedea în Paleoqra­ [ia lui Karski la p. 239 luate după un studiu al lui Jagic. Pe toate le-a introdus din Literatura grecească bizantină mai intens patriarhul Bulgariei Evtirnie, la sfârşitul secol. XIV, iar dela acesta s-au răspândit îndată, sau dlrect sau indirect, în scrie­ rea rusească şi, prin Constantin Filosoful Kostenski, elev al lui Evtimie, s-au răspândit la începutul sec. XV în Literatura săr­ bească şi croată cirilică. Fie dela Bulgari, fie prin acest Con­ stantin Filosoful şi elevi ai lui, "selŢlI1ele diacritice", şi altele de cât acele ce am arătat mai sus, s-au răspândit şi în scrisul cirilic românesc de dincoace de Dunăre, Aşa că ele arată în texte şi originea influentelor literare, (ruse, sârbe, bulgare) cari s-au exercitat asupra Literaturii cirilice rornăno-slave şi române, pe lângă că unele din aceste "semne" mai arată, cum am pre­ cizat mai sus, şi ţonetica pronunţării (pe palatale- etc.) unor litere. Iată de ce, mai ales acum când noi încă nu am scris Paleografia cirtltcă a noastră, ci va trebui să o scriem de aci in ain te, e de absolută trebuinţă, pentru această Paleografie în deosebi, să edităm textele noastre' ciriIice cu toate "semnele diacritice" pe care le au în originalele lor, pentru ca ele să slujească de materiale erudiţilor noştri cari vor incerca să ne [144] 144 ILIE BÂRBULESCU dea o Paleogralie cirilică rornână.: Dar trebue să facem aşa şi pentrucă aşa cer progesele Slavisticei actuale. Accentele, de asemeni, nu au in textele noastre ciriIice "numai valoarea decorativă", cum afirmă d. Nandriş; ci pre­ zintă mai ales ;accentuarea în pronunţarea cuvintelor. Acest lucru il constată şi îl recunoaşte oricine se ocupă - cu citirea textelor manuscrise cirilice ; îl recunoaşte s. ex. Karski în Pa­ leoqraţia sa Ia p. 239, precum îl recunoaşte P. A. Lavrov în cartea sa, ce am pomenit şi mai sus: Obzor zoukaouti i for­ matnuti osobennostej bolgarskago jazyka, Moskva 1893, s. ex, la p. 215-229, unde are un capitol special cu titlul Udarenie adică Accentuarea. Recunoaşte apoi, chiar azi, Ohienko în Sia­ via că scrisul accentului pe cuvinte arată accentuarea .lor in vorbire; aşa că reproducerea accente lor din manuscrise în edi­ tarea ti părită . a acestora dă cercetatorului limbii doc. putinţa să ştie cum se acceniuau cuvintele slave în vorbire la noi: dacă ele se pronunţau cu accentua re rusească, s. ex. Moldova, ori cu accentua re sud-slavă: macedo-slavă, sărbească, bulgă­ rească etc. Căci trebuie să observ, ceeace arată deja Karski, în Paleoqraţia sa la p. 238, că în sec. XIV, când a început a se introduce la Ruşi Şcoala literaro-ortogralică a patriarhului bulgar Evtirnie, unii ruşi scriitori de texte . cirilice, scriindu-le, accentuiază cuvinte ruseşti după pronunţarea (accentuarea) bul­ gărească şi sărbească de atunci, aşa 'că chiar amestecă în texte aceste accentuări, adică şi pe cea rusească şi pe cea sud-slavă in acelaş text: sputany russkija udarenija i jugo­ slaajanskija, zice Karski acolo. Astfel că, de asta, când nu se reproduc accentele in ediţiile tipăritoare de manuscrise, se ră­ peşte cercetătorilor oameni de Ştiinţă de astăzi putinţa de a cunoaşte natura accentuării in pronuntare a 'limbii manuscri­ selor şi se face, prin asta, o publicare ne ştiinţifică a originalelor. Am expus până acum, în scurt, cerinţele Slavisticei ac­ tuale şi raţiunea acestor cerinţe ;am arătat, de asemeni, -şi ana­ hronismul ideilor autorului cărţiide care vorbim cu privire Ia "technica editării" sale. Acum să vedem această technică şi aplicată de autor in publicarea documentelor dela Athos. Autorul acestei publicaţii d. Nandriş - [alşiţtcă limba şi spiritul documentelor ce transcrie şi publică. pentrucă le tipă- [145] RECENZII 145 reşte şi cu prescurtările desfăcu te în chip arbitrar şi fără ac­ cente şi fără semne diacritice, conform cu "tehnica" sa arătată ",în Introducere" care-i astăzi anahronică, cum am văzut. Ba falşifică şi pentru că îi scapă şi alte cerinţe ale Ştiin­ tel Slavisticei de astăzi. Anume, nefiind în curent cu aceste cerinţe, nu transcrie niciodată pe � lat din original, ci pune în locu-i numai r ; nu ştie că e lat are de obicei valoarea îo- netică Te adică de f Iotat, ca şi acel f cu punct deasupra, sau - ) ca f ori f etc., pe când f are, în fundamentul său, numai va- loarea e. A se vedea aceasta şi la Karski, Paleoqraţia p. 187. Falşifică d. N. şi când pune În transcriere mai numai T, deşi originalul are m şi arată prin asta că scriitorul originalului era din Şcoala literară sau ortoqraţico-paleoqraţică care prefera pe In iar nu pe T. Mai Ialşilică şi când pune în transcrierea pro­ pozitiilor nu punctuaţia lor din original, adică punctul, ci pune arbitrar o punctuaţie a sa după cea a noastră de astăzi: de cele mai multe ori virgula; sau tot aşa Ialşilică şi când, alte ori, nu pune punctul (.) din original, ci îl suprimă în editura sa. Falşificările originalelor, în transcrierile sale tipărite în carte, se văd când comparăm - cum am făcut eu - aceste transcrieri cu [acsimilele fotografii ale oriqinalelor alipi te la carte. Ast-fel în pl. 1 avem facsimilul doc, No. 1 din a. 1372 transcris şi tipărit de d. Nandriş la p. 17 a cărţii. In original sunt puse accentele pe cuvinte: '\UfTIl�n�M'm�, �H6,"'�, iKHC�, "�HfiKf, ) ) ) "'3h'IK�, (i')H6,"'�, ,"H6J'�, "P6'1ff, Aor�6i\m�, djlXlfPfH, i\\3h.'IKS, CZ3- ,,,,.11'011 H, A�.xo&wk, m1iX, Hd3HPd1 H, "dC'I.1Ki\'l:mH, "pXIfPEd etc. A­ ceste accente arată accentuarea în vorbire a acestor cuvinte şi deci după ce limbă sau dialect slav erau ele pronunţate de scriito­ rul documentului; d. N. însă nicăieri nu a pus aceste accente în transcrierea-i publicată. cu toate că ar fi putut şi dânsul să bage de seamă că aceste accente nu aveau "numai valoare decorativă", din faptul că : la aceleaşi cuvinte se scrie in acelaş loc acel accent. Ast-fel în exemplele de mai sus: �HO,"'� şi ) ) ) ) . (ilHo,"'S, 1i\3h.1'KS şi h\3h.'IKt', "PXifpEH şi "P.xi"fIlEd ''''H19�"�M'm� şi,"'H- TP�"�M'mtl; iar inlinitivele la verbe au accente pe antepenul­ tima la toate: RZ3,"'dJ'd1 U,Hd3HPd1 H, HdC'1 dRi\-kmH etc. Dansul însă n-a băgat de seamă astea, pentrucă, nefiind în curent cu 10 [146] 146 ILIE BÂRBULESCU "semne" : un "',) ,y,�, pe diîtong la y) y şi h\:iIH, I- şi e[Ulr]d. La fel, pe câtă vreme scriitorul doc. are ChITIf, "b.'Cll(E)'"dd etc., comite greşală d .. N. când desface în H[Kl]H'R, C[Kl]Hd prescurtările ;m'R, Wd; căci dacă însuşi scriitorul doc. nu le-ar mai fi pres­ curtat, se poate că le scria intregi tot HI..H'k, CI.IH"k ca pe 'Gh.TH etc. Sau pe câtă vreme scriitorul scrie în original şi :liAI.IHCKI.IIf alături de eAuHzcKI,IH şi "AHHrKh', nu se ştie dacă şi acolo nu ar fi scris cuvintele acele întregi tot aşa, adică cu H In loc de 1.1, deci HflH't, CIIH,'; căci acele din urmă exemple ne arată că scriitorul documentului pronunţa i = H în loc de rus. l='" şi paleosl. [=K'. Deasemeni pe câtă vreme scriitorul doc. scrie 'W,PKHi'H, �TCP�II>AEH adică grupul - pK - urmat de o silabă având în ea o vocală palaială, I şi E, nu se poate desface de cât Ialşiîicăndu-i gândul, cum comite d. N. care "desleagă": o dată lJ,p[KjKOCk, adică cu K după p. iar altă dată U,p[I.]KC", adică cu " după p, aceste cuvinte prescurtate în original; şi tot aşa şi la cuv. prescurtat "dezlegat" de autor CZ,"p[K]TH"IH, cu s. ln sfârşit, pe câtă vreme scriitorul doc. are "AbIHCKk'U, oC[&II\]­ �.�UHH"IH, cu acele Iinale-s-sm, nu se poate deslega, decât falşiţicân­ au-i limba şi ortografia, în felul C[K.-\\]LfJE[Hzm] cum face d. autor, adică' punând paleosl. - ZIH Ia finele cuvântului. Pe lângă acestea d. N. spune în .Resume" a "Introduce� [148] 148 ILIE BARBULESCU rii" la p. 268 (altfel de' cât zisese în .. Introducere"), că: "on a respecte dans la transcription les variantes graphiques des lettres suivantes: '1' et m; '1) et O\{; fi) el o; H et r-, Cu toate aceste, nicăieri 'in acest document nu "respectă" varianta '1' de m; căci de loc nu transcrie m, ci numai 'r, cu toate că în ori­ ginal nu e de loc 'ro Astfel, in ediţia sa are numai 'nK,"O, 'rdKORl), TMlfKl), 'rtX, HdC'rdRl\-RTH, c[z]n[a]cHTMtfO'"S etc., şi peste tot aşa, cu toate că in facsimil e mZK,"O, mdKoRI), mMHKl), m-kX, HdC1 dRt\-EmH ; şi tot numai aşa pune la toate cuvintele din document, care in realitate n-are de loc 'T' in original. Deci e· ditorul pune numai '1', uitând de ce a zis în "Resume". Ba nu nu spune şi că în acest doc. mai e şi forma 1 de t, pe care scriitorul originalului o pune in "dC1 dRi\-kmH, ,""1 ponMi"'ml), E�31"dPd1 H, "d31�pd1 H, nii.1 H etc. şi care '1 arată şi el o carac­ teristică a: unei anumite Şcoli Iiteraro-paleograîice. Nu mai stăruesc a arăta că, deşi Istoria punctuaţie! in textele .slave şi romăno-slave cirilice nu, s-a scris încă de cineva. aşa că e încă nevoie ca punctuaţia să se, dea aşa cum e în originale: punctul, virgula, la ediţie de texte ca această carte. Totuşi d. editor: pune in locul acestora punctuaţia noastra de astăzi; şi astfel nu reproduce în ediţia sa punctua­ ţia scriitorului documentului ci dă o punctuaţie a sa proprie. [alştjicând şi aci ideile cu privire la "interpuncţie" ale timpului când a fost scris documentul de care vorbim. Pe lângă asta, scriitorul documentului pune la propoziţiile sale şi virgula (,) şi punctul (.), ca o anumită Şcoală paleografico-literară; domnul editor însă dă, Ialşiîicănd, numai punctul, ca o altă anumită Şcoală. Dar nu mai aduc şi exemple de astea, pentrucă aşi lungi prea mult observaţiile relativ la acest document şi voesc să trec la altul, al cărui facsimil îl dă, de, asemeni, in cartea sa. Astfel facsimilul doc. No. 5 al originalului din 29 lanuar 1500 (p. 301), pe care il editează în carte la p. 38. In editarea acestuia face aceleaşi îalşificări ale originalului: în "deslegarea" prescurtărilor, nepunând pe e ci numai f, nu dă paiericul �,nu pune m şi 1 ci numai '1', nu dă accentele din original, nu pune punctuaţia originalului. Aşa că transcrie fără accentele vorbirii: RlU'OH in loc de RZCOH, 0I(PjlOR"dXi'licKOH inloc de Ol)pfPORi\aXl'HCK,oH, ,"" . " in loc de ,"Ii, c .. u 1. c .. u : transcrie cu '1', in loc de 1 şi m, şi fără 1 l t J. I r I .. t [149] RECENZII 149 părerik: ,"(\HdCTHP� 1. ,"dHdCmHp�, KOTM,"�C� J. KOm,,,O,"�C�, �3HMd�T J. �3H,\\dlO'I, np'hpo,&,i'TEMf şi POAHTM 1. npokpoAi'mMlf şi pOAHmf;:l, TdKO 1. rnaxc, KHPK� 1. KHpţK�, «-li'lHOf 1. Rok'l5HOf, KZcno­ ,"HHdHi'f 1. &KCnO,"HHdHi'6, c«'hA TfMf 1. c&1l�mfM6; AR"PHHU,H I. ARO­ p$HHU,H, CTO"HHK 1. cmMSHHK; transcrie cu f J. e : fiKf 1. €iKf. Iar ca punctuaţie, pune dela sine, după cuvinte, virgule şi puncte, cari nu sunt in original la locurile unde le pune dânsul. Astfel d. editor pune, ca azi: AROPHHU,H, iK�ndH npK&�,\ «MHKH ,&,ROP- - - ---- HUK, iK�"dl-1 CTdUKO &MHKH '\Of'Op'fT, iK�ndH P.UlAUlP KHCTHI, după mediobulgara sau sărbeasca ori ruseasca, deşi acelaş document are infinitivul CHnm (transcris de editor greşit cu T : CUTH) în loc de paleosl. CKlTU = a fi, sau.în loc de me­ diob. etc. C"ITH. Editorul pune dela sine, ca astăzi, virgule la propoziţii sau înşirare de nume: d;Pd ndHd Xd'":lH, CokPd "d"il IHTpdW/\d 'ldWHUKd, R-liN "dH" H-lif'�Ad etc., deşi în original aceste virgule nu se află; Ialşillcă deci astfel punctuatia scriitorului. Dar toate astea sunt Ialşificări ele tradiţiei, ale Şcolilor' literare. ale îonetismului şi accentuării limbii scriitorului documentului şi sunt deci falşHi cări chiar ale ideilor scriitorului. [150] 150 ILIE BÂRBULESCU Cu aceleaşi lipsuri publică d. autor documentul· No. 12 (p. 74) prezentat în facsimil după original la p. 305. Anume, socotind greşit, cum spune în "Introducere",ică accentele pe cuvinte sunt numai ornamente, nu pune accentul cuvintelor: Xp[H]CTOi\\OCH&i'H H CM\�iVP"iKd&Hi'H, "M�dHAPS, A"P�KdHlfl", npcc­ CM&HTH etc., pe când în original acestea au accentele pro- nunţării lor Xpr"I]�r�,,\O'cHRi'H, Cd'"�AEP"iKLÎ&HYII, dM�dHAPS, A"p6- &dHlfM, np�c"dlmrnH. Nu diferenţiază e de s, ci pune numai f � fL/Jfi etc., deşi În original e €L/Jfm, deci cu pronunţarea teste­ z]e]. Desleagă greşit prescurtarea .mii în H[K1]",k, cu toate că are infinitivu! în original CHTU (= a fi, care in praleosl. e de asemeni I>KJTH, ca la HKJwk); la fel desleagă alle cuvinte prescurtate în original şi cari conţin sunetul o, ca s. ex. crd în. c[�]rd, deşi scriitorul doc., dacă ar fi scris cuvântul acesta el însuşi întreg, adică nu prescurtat, putea să se fi gândit a pune nu litera o, ci fi), aşa cum scrie in alte cuvinte neprescurtat-, ca s. ex. i\mr4;ET, ori ca în UlWk.CTKi'f sau ,;i'UI din chiar edi­ tarea d-lui N. Nu pune palerikul, care avea rol de a inlocui pe .& şi ", sau rol despărţitor de consonante, deci un rol cel puţin ortografic, dacă nu chiar de anumită marcare în pronunţarea cuoâniului pe care se punea; şi editeaza astfel; '"HXHt, nepes­ H�KdX�M, Ci\d&HdI'� etc., pe când în original nu e aşa, ci ,"'H,X'",I;:. nOpE&�H�KdX'OM, Ci\d&$fldrUl (acesta chiar cu UI, iar nu o, cum pune greşit editorul). Nu pune punctul (.) deasupra lui e, unde, se ştie, punctul arată că acolo scriitorul pronunţa le pe s ; şi editează astfel; fLJ1f, pe când originalul are ;L/1f. Tot astfel nu pune, în editarea sa, kendema 0 unde se află. Nu distinge forma rn a originalului de '1', ci pune peste tot, ca şi la cele­ lalte documente arătate, numai '1': npOCi\dRHTH, npHccp1n'ow;, Thpro CT�HT" etc., deşi în original nu e aşa ci npoc"<\IU""H, npHU'lCp'krnowf, rnspr-e cmciim ... Cu toate că scriitorul origina­ lului pune în acesta foarte des şi regulat punctul (.), de mai multe ori În fiecare rând, pentru a punctua propoziţiile după ideile trupului său, d. editor N. nu dă, În ediţia sa, aceste puncte; ci le Iasă de regulă afară; numai câte odată, după mai multe rân­ duride text, pune arbitrar câte un punct. Ba arbitraritatea sa se I vede şi din următorul fapt. In celelalte documente de mai sus căror le-a dat facsimilul, pune, când le editează În carte, de-la sine, ................... ----------- [151] RECENZII 151 virgula (fără ca ea să fie în original) spre a despărţi, ca as­ tăzi, un nume şi boleria lui de ak nume cu boieria lui; în acest doc. însă, cu toate că scriitorul desparte prin un punct (:) aceste numi cu boeria lor intre ele, d. N. nu redă acest punct în editarea sa. Astfel, în doc. din 1500 (p. 38), care are Iacsi­ milul dela p. 301, d. editor pune virgula (,) între numi şi boie- riile lor, deşi virgula nu e în original: iKSnd" &dPGS.:\ I\PMERCKH, - - - --- � - -- iKSndH CTdHKO RfI\H'HI i\Of'O�VT, iKSlldH AUJ,A,UJP RHCTHr.JP, AdH'ISi\ '{O,\l\HC, etc. Aceste virgule nu se află în originalul facsimilat, ci le pune numai editorul de la sine. Iar la doc. de care vor­ bim aci, din a. 1590, editat la p. 74 şi îacsimilat la p. 305, edi- - - torul tipăreşte în cadea sa : iKSndH ,aHHE IWUII\i'H &dH KPdllfRCKl.1 li iKSnd" i\l\HTP'k RfI\Imi'1i ,A,KOPHlru Il iKSndH m,jlKS� Rfi\H,âH' t\UJr· lt,fT H iKSndH dH,A,PflO etc., pe când în originalul facsimilat stă­ astfel: iKSndH laHIHE RfI\HK1H &dl:! KPdMRCKI. r. Il iKSnd" i\l\Umpt Rf­ ""KIIi ,A,ROllHHK (aci slărşeşte răndul şi nu pune punct) U iKl:lnMi, nLpSKSA KEi\HKIU i\UJr4\E1. H iKSnd" dH,A,PflO. Deci acesta e felul (cu punct) de a punctua al scriitorului documentului, pe care Însă editorul nu-l dă În editura sa, ci greşit îl lasă afară. Nu mai stăruesc a arăta cu exemple că in acelaş fel a publicat editorul şi doc. facsimilat la p. 307 a cărţii sale. Din cele ce am exemplificat mai sus şi din cele ce am văzut că ne spune în "Introducere" se constată că tot aşa l-a publicat şi pe acesta şi, evident că tot aşa, şi pe cele lalte 40, ale d­ ror facsimilejnu ni le dă în carte, ca să le putem, de ase­ meni, controla cu originalele lor. Din această publicare ana­ hronică şi retrogradă, adică nu la înălţimea şi după cerinţele Ştiinţei Slavisticei de astăzi, însă, se vede, că ediţia a­ cestor "Documente slavo-rornăne din mână stirile Muntelui Athos", ca şi alte editii de acum 70 sau 80 de ani, nu poate fi utilizată şi de istoric şi de lingvist, deşi autorul crede, în "Introducerea" sa, că poate, ci numai de istoric şi anume numai de istoricul vieţii politic o-sociale, căci cel al vieţii culturale nu găseşte, în publicaţia d-lui Nandriş, de cât materiale falşificate din cari nu poate dobândi idei juste despre cultura epocii şi despre Şcolile literare în cari s-a educat scriitorul documentului şi după cari îşi scria documentul său; iar filologul nu poate obţine din a­ ceastă publicaţie cunoştlnţi sigure nici despre anumite fonetisme [152] ale limbii, mCI despre pozitia accentului la cuvinte, pentru . ca astfel să ştie după care din -limbile slave accentua cuvintele când le pronunţa scriitorul documentului, etc. Falşificarea arătată a elementelor oferite de documentele originale s-a putut produce în editarea lor prin necunoaşterea deplină sau neînţelegerea de către editorul lor, d. Nandriş, a datelor Slavisticei actuale. Probabil că tot din această pricină, adică din necunoaştere deplină sau neînţelegere, căci nu-mi închipuiesc că intenţionat, a falşificat d. editor şi ideia, nouă in Slavlstică, a mea despre natura etnică a limbii documentelor munteano-slave. Căci în .. Introducere" la p. 8 spune următoarele: "Pe cea [limba slavă] din documentele munteneşti toţi sunt de acord să o numească limbă mediobulgară, afară de d-l l. Bărbulescu (Limba documentelor munteano-slaue [Anuarul general al Uni­ versităţii din laşi, 1911, p. 46-55] şi La lanque slave du nord et du centre de la Macedoine et celle des documente oalako­ slaves [Arhiva-Iaşi, XXX, 1927, p. 287-326J, care-i zice sărbo­ macedoneană sau sărbo-slaoă, făcând confuzie între caracterul de fond al limbii şi influenţele sârbeşti care s-au exercitat asu­ pra acestei limbi după deplasarea centrului politic şi cultural slav din răsăritul în spre apusul Peninsulei Balcanice". Aşa spune G. editor că aşi fi scris eu "făcând confuzie". Realitatea e) însă că dumnealui nu m-a înţeles nici în asta, cu� nu m-a priceput şi în alte 1), desigur fiindcă nu e destul de pregătit ca să înţeleagă inovaţia mea in Ştiinţă, relativ la limba documen­ telor munteneşti; căci, repet, nu cred să. aibă suflet aşa de pervers încât să falşifice, voind, ideia mea, numai pentru ca să micşoreze valoarea acestei inovaţii ştiinţifice. Să arăt dar, că falşifică din neînţelegere şi asta din insuficientă pregătire În Slavistică cel puţin. . Nică-ieri, în cele două studii. ale mele - unul românesc din 1911 şi celălalt franţuzesc din 1927 - ce citează, nu am scris, cum a înţeles dumnealui, că limba documentelor muntea­ no-slave sau "valaho-slave" este sârbo-maceâoneană sau sâr­ bo-slavă. Aceasta e o invenţie a neînţelegerii minţii sale. Ci am spus şi susţinut, cu argumente nebăgate de seamă de alţi 1) CI. Arhiva, XLII, 1935, p. 48-68. , t I • I • ILIE J3ÂRBULESCU 152 \1 \ [153] RECENZII 153 oameni de Ştiinţă slavi şti inainte de mine, numai: că e "lim­ ba maceao-staoă", anume limba care se 'vorbea în Macedonia de nord şi centru şi care se apropia şi se apropie, prin Ione­ tismul ei mai cu seamă, dar putin şi chiar prin morfologie, mai mult de sârb a de cat de bulgara. Ast-fel în studiul fran­ tuzesc, ce citează, scriu, la p. 289: "La langue merne des do­ cuments valako-slaves, c'est-ă-dire de ceux ecrits en Valachie en langue slave, qui etait non pas Ia langue bulgare propre­ ment dite, je veux dire non pas celle de l'est de la ligne Iskăr­ Salonique comme on le' soutenait [usqu'ă 'I'apparifion de mon livre, mais plutăt la langue plus serbe, quoique pas tout-ă-ţait serbe, c'est-a-dire celJe de l'ouest de la ligne de demarcation, langue appelee par Draganov "malredo-slav." "macedo-slave", mais notamment celle du nord et du centre de la Macedoine". Deci d. N. nu a priceput textul meu şi de asta, "făr;ând confuzie" l-a Ialşiîicat, inventând că eu aşi fi zis că limba do­ cumentelor munteano - sau valaho - slave este limba sârb 0- slavă, sau sărbească. Dar, deosebit de asta, în cartea mea Curentele literare la Români in Perioada Slaoonismului Cultural, Bucureşti 1928, am un întreg paragraf, la p. 175-6, cu titlul: Limba bulgărească propriu zisă şi macedo-slaoa", în care arăt deosebirile dintre limba bulgărească şi cea rnacedo-slavă, adică slavă macedo-. neană. Şi poate să le vadă oricine, Ca să se convingă că d. editor, desigur fiind ne pregătit, nu a priceput acest lucru. Iar mai jos, dela p. 269-325, am în cartea asta un intreg capitol cu titlul: � Tipul macedo-slau În "Literatura române-slavă", In acest capitol spun, la p. 270, între altele: "Dacă se observă însă documentele acestea [munteano-slave] ... trebuie să 'se con­ state ceea ce am constatat eu studiindu-Ie : că limba lor nu e cea propriu zis bulgărească dela răsăritul liniei Iskăr-Salonic, ci dela apusul acestei linii şi anume limba din nordul Şi centrul Macedoniei, pe care am numit-o, după chiar bulgarul Draganov, macedo-slaoă", Deci nu "sârbo-macedoneană" sau "sârbo-slavă", cum a priceput "făcând confuzie" d. editor. Iar şi mai jos, după ce dezvolt argumentele pentru a-mi sustine această ideie nouă în Ştiinţă, scriu, iarăşi, la p. 297: "Totul vine, dar, În sprijinul docamentării mele: că limba doc. munteano-slave nu e, cum s-a zis în Slavistică până la mine, cea bulgară propriu zisă, ......- ---------- [154] 154 ILIE BĂRBULESCU ci că-i limba dela apusul liniei lskăr-Salonic - şi anume din nordul şi centrul Macedoniei". Ba, am în carte,' p. 261-264, uri alt capitol cu titlul: "Tipul sârbo-slav în Literatura româna­ slavă", din care reiese încă oda1ăcă eu deosebesc limba-sâr­ bo-slavă de cea macedo-slaoă. deci nu le confund, cum a în­ ţeles mintea d-lui N. Evident că a înţeles aşa, pe dos, cel puţin pen­ tru că nu era pregătit ştiinţiîiceşte In Slavistică, ca să' mă poată pricepe. Dovadă că nu era pregătit cu cunoştinti sufi­ ciente ca să mă poată pricepe e că cei pregătiţi cu acestea m-au înţeles. Ast-fel; cum arăt i'n Curentele literare etc. la p. 298, m-a înţeles praf. bulgar Ţonev (' Conev) şi prof. rus IIjinski. Apoi, Invatatul croat P. Skok, de asemeni, m-a înţeles, pentrucă, in darea-i de seamă despre această carte a mea, spune (în rev. Slavia din Praga, VIII, 1930, 4, p. 779) urmă­ toarele: "Ia langue slave des documents de Mountenie et de Moldavie ... l'article post-positif etc ... prouvent sullisarnment la ihese de M. B(ărbulescu] contre la critique superlicielle et mal­ veuillante el la fois de M. Mladenov" .. Iar la p. 78, Skok spune mai departe că: .J'auteur [Bărb.] examine la langue des textes moldo-slaves. Contre l'opinion du regretă Bogdan il prouoe que la base en est la meme qu'enMountenie, c.-ă-d. "la lanque macedo-slaue." Prin urmare, Skok nu numai că m-a înţeles dar se declară -- ca şi lIjinski şi Conev - partizan al acestei noui idei a mele despre natura macedo-slava a limbii docu­ mentelor rnunteano-slave. Dar, mai departe, m-a înţeles şi pre­ gătitul bine în Slavistică prol, univ. rus Vl. Rozov; căci în Slavia, XIII (1935), 2-3, p. 485, înclină chiar spre această pă- rere a mea - ca şi lIjinski, Conev, Skok - spunănd despre unele doc. rnunteano-slave dela Mircea cel Mare: "lipsa din Intăiul doc. a literii .& până şi în interiorul cuvintelor ... mărtu­ riseşte în el şi inlluenţa limbii sărbeşti diplomatice din sec. XIV, a limbii din Macedonia de nord şi centru după determi­ narea lui Bărbulescu etc." (v. şi Arhiva, XLIlI, 1936, p. 269). Deci, nefiind suficient de pregătit ştiinţiiiceşre şi, de asta, .Jăcănd confuzie" dumnealui iar nu eu, d. autor N. Ialşiîică, în documentele sale la editarea lor, şi aceste date ale problemei dezlegată de mine altlel de cât înaintaşii mei. Dar la asta Ialşiîică şi alt - ceva, de astă dată mi se pare [155] RECENSII 155 că nu din neînţelegere, ci din răutate. Anume, în a. 1937, când d. editor al documentelor îşi va fi scris "Introducerea" la carte, spune, precum am văzut, că: "toţi sunt de acord să o numească mediobuJgară [limba d0C. rnunteano-slave] afară de d. 1. Bărbulescu ... ". Realitatea e însă nu cum o prezintă d. autor, ci că din a. 1911. când am enunţat Întâi noua mea dezlegare a acestei problemei a firei limbii doc. valaho-slave, nu sunt ră­ mas toi numai eu care cred în această dezlegare, ci mai sunt şi încă alţi patru aderenţi ai ei: Conev, Iljinski, Rozov şi Skok. Dacă d. autor era corect nu trebuia să uite a spune şi asta. Concluzia generală a mea despre cartea aceasta a d-lui Gr. Nandriş: .,Documente slavo-romăne din mănăstirile Munte­ lui Athos" este că autorul, nefiind suficient pregătit ştiintiîl­ ceşte în Slavistică 1), spre a şti cum trebuie să editeze documen­ tele slave dintr'fnsa potrivit cu progresele şi cerinţele Slavis­ ticei de astăzi, din pricina acestei nepregătirl, falşifică, în edi­ tarea sa, şi Paleografia şi limba scriitorilor acestor documente, falşifică, astfel, şi spiritul literar al secolilor XIV-XVII din cari sunt aceste documente. Falşificările arătate fac că această pu­ blicare de documente nu poate sluji ca materiale, pentru cer­ cetări istorice chiar,de cât numai pentru o mică parte din Is­ torie, anume pentru o Istorie politico-socială ; ea Însă nu poate fi utilizată şi pentru Istoria spiritului şi cea literară a acelor secole şi nici pentru cunoaşterea limbii slave în care s-au manifestat secolele în cari s-au scris documentele. Din această pricină, pentruca ca să poată sluji din toate aceste puncte de vedere - cum cere Ştiinţa Slavisticei de astăzi - trebuie să se tipărească din nou, edităndu-se documentele acestea cu toate semnele, accentele, variaţiile de' forme ale literilor, cu punctua­ ţiile lor. E păcat, numai, că Fundaţia Carol 1 şi-a cheltuit banii cu tipărirea cărţii în starea ei actuală, fără ca să ne mai în­ trebe şi pe noi alţii; căci de am fi fost întrebaţi i-arn fi spus cum, după care "tehnică" trebuie să se facă astăz! o aşaedi­ tare de documente, pentru ca aceasta să conţină realităţile vre­ milor în cari s-au scris originalele documentelor şi ca, deci, cartea, în cari s-au tipărit, să poată fi folositoare tuturor, cerce­ tătorilor oameni de Ştiinţă actuali. Ilie Bărbulescu. 1) Vezi şi Ar/ziua, XLIII, p. 144, [156] ]56 N: ALEXE I. E. Tor out i u, Pagini de istorie şi de critică literară. Editura "Bucovina", Bucureşti 1936. Principiul de bază în publicarea seriei de "Studii şi d.o­ cumente literare" este convingerea editorului de necesitatea restabillrii adevărului, prin, date 'controlabile, rezultate din stu­ dierea şi confruntarea textelor. In lumina' realităţii oglindită în documente, Torouţiu a transformat, ipoteze în adevăruri, sau a înlăturat flcţiuni tendentioase şi erori fatale în lămurirea istoriei unei culturi tinere, încă în frămîntare. Paralel cu activitatea de 'editor, d-sa îndeplineşte deci şi una de istoric şi de, critic lite­ rar. Această ultimă parte a activităţii sale ni-l Inîăţişează pe d-l Torouţiu ca fiind unul dintre reprezentanţii actuali de seamă ai istorismului literar la noi. Studiile cuprinse sub titlul de "Pagini de istorie şi de critică literară" ilustrează şi ele în chip fericit principiul şi metoda' aplicate de d .. l Torouţiu în această disciplină. Evident că nu poate fi vorba de un sistem nou, propriu. Dar prin ap­ titudinea deosebită ce o are în descifrarea textelor, în clasarea sau compararea lor cînd e vorba de precizat influenţe streine sau autohtone, prin logica strînsă ce înlănţue argumentele des­ prinse din manuscrise şi, mai ales, prin dragostea mare pentru adevăr şi frumos - la care adăugînd şi consecventa modestă dar demnă (chiar şi cînd discută cu prezurnţioşii) a stilului său totdeauna clar -, d-l Torouţiu imprimă unei metode vechi pu­ ternice caractere de distinsă originalitate. De cele cîteva studii 1) mărunte dar totuşi importante, pu­ blicate In urmă cu cîţiva ani în diferite periodice şi cuprinse acum în prima jumătate a cărţii, nu ne vom ocupa aici; vom da atenţia cuvenită părţii a doua şi anume studiului i alcătuit 'din judicioase observaţii făcute de către d-l Toroutiu asupra celor 1) Const, 1. Emilian, Anarhismul poetic, �Făt-Frumos", Cernăuţi 1932; Alexandrinism util, .Făt-Frumos, 1933; Intre enciclopedie şi diletan­ tisrn (replică d-lui T. Arghezi), "Litere", Buc, 15 Sept. 1934; 4/. Cţorănescu, A doua (1!) operă a lui Eminescu, "Lltere", Buc. 1 Oct. 1934; Dela sin­ teză la compllaţie, .Litere", Buc. 1 lan 1935; Ion Snn-Giorqiu, Eminescu und der deutsche Geist, .Făt-Frumos" ,19313; Un proces literar: M. Eminescu şi Gh. Panu, • Ţara Noastră", Suc. 21 Iunie 1934; D. Murăraşu, Naţionalismul lui Eminescu; D� Murărasu - Gh. Călinescu, Gh, Călinescu, Viata lui Mi­ hai Eminescu, • Mihai Eminescu", Cernăuţi, 1932. [157] RECENZII .157 cinci volume ale d-Iui Gh. Călinescu, Opera lui Mihai Emi­ nescu, Buc. 1933-1936. Păralel cu o analiză sumară a continutului, d-l Torouţiu urmăreşte cu asiduitate "metoda" d-Iui Călinescu; arătîndu-ne la tot pasul prin citate, uneori pe două coloane, "originalita­ tea" autorului, sau evidenţiind cu numeroase exemple alte di­ verse neajunsuri, d-sa ne explică diforma rea personalităţii ar­ tistice a lui Eminescu de către d-l C., prin exagerarea concep­ ţiei critice şi artistice a acestuia. După cum s'a pronunţat de multe ori 1), d-l C. vede în criticul literar un interpretator dublat de un creator; percepînd opera în mod intuitiv, criticul trebue s'o creeze din nou, discutănd-o. Dacă la această concepţie a d-sale adăogăm şi specificul structurii sale afective de roman­ cier 2) la care primează fiziologicul, avem conturată personali­ tatea critică a d-lui C. Trecută printr'o astfel de prismă opera lui Eminescu, in mod ffatal, avea să fie slluită, Impins de o hi­ per-alinitate electivă, d-l C. descoperă "experienţe sexuale" sau "dorinţi camaler in poezii ca Floare albastră, intueşte se­ xualisrn in Făt-Frumos din teiu, citeşte într'un ms. curti în loc de sinti, etc., pentruca sentenţios să ajungă la concluzia: "In­ telectualismul şi sentimentalismul, iată ce lipseşte din erotica erninesciană, in fundamentul ei genitală". Creaţia criticului dăunează astfel creaţiei artistului căreia îi schimbă uneori ca­ racterele proprii. La această diformare determinată de concepţia d-lui C. se adaogă o serie nesfîrşită de mărunte deficienţe decurse din lipsa de metodă. Părăsind planul cărţii d-lui T., clasărn obser­ vatiile acestuia în următoarele grupe: 1) Nerespectarea ordinei cronoloqice in citarea textelor. Pronunţlndu-se categoric împotriva izvorismului, împotriva a­ cestei "structuri biologice" (B-Duică) a oricărei lucrări, d-l C. citează texte alandala, Această dezordine îl duce, în voI. 1, la imposibilitatea u'rmăririi evoluţiei ideilor filosofice ale lui Emi­ nescu; nu vedem trecerea poetului "dela kantianism în filosofie şi poezie spre hegelianism în filosofia istorică şi în ideile po­ litico-sociale" (T. 168). Aceeaşi neregulă în citarea textelor predomină şi în capitolul "Cultura" din voI. II. 1} Mai precis în articolul: Criticii şi creaţie. 2) Cî, Gh, Călinescu, Cartea nunţii, roman. [158] 158 N. ALEXE 2. Contradicţii de la un volum la altul, sau chiar in cu­ prinsul aceluiaşi volum. In voI. 1, după ce cercetează cugetarea teoretică a poetului în poeziile Revedere, Glossa, Mureştln, etc., d-l C. declară ceva mai departe: "Cugetarea lui Eminescu nu trebue s'o căutăm în versuri", Iar cu privire la pesimismul emi­ nescian pe care, mai întîi îl intensifică sau îl diluează, criticul C. "precizează" însfîrşit astfel: "Noi nu putem afirma despre Eminescu nici că este nici că nu este pesimist" (1, 74). In voI. II, 5, susţine că lui Eminescu j se atribue nejustificat şi pre­ vestirea întregirii neamului, iar la pag. 295, 298 şi 304, d-sa argumentează pentru rolul de profet al poetului, referitor la acelaşi eveniment. Natura lui Eminescu e luată cînd "din lună" (IV,.173), cînd de pe valea Siretului (IV, 195). Intr'un loc "idila eminesciană este absolută, de o gravitate evangelică". (CL citatul de mai sus prin care caracterizează poezia eminesciană). Eminescu "nu se abate dela spiritul graiului" (IV, 238) şi, tot el "încearcă a crea forme gramaticale rebele ... cu tendinţă de a le aşeza în legi" (IV, 242). etc" etc., etf. 3� Rea credinţă În folosirea unor izvoare. Cu toate că se războieşte teribil cu .Jzvcriştli", d-l Călinescu se foloseşte to­ tuşi de rezultatele acestora. Nu-i citează însă niciodată şi citi­ torul profan rămâne cu impresia că autorul a pornit totdeauna dela ms. şi că tot ce spune ii aparţine. D-I Torouţiu dă nu­ meroase probe prin care exempliîică "înzestrarea de împrumut" a d-lui C. Astfel ne spune că citează din mss,' pe când în realitate se foloseşte de ediţia lui Chendi (greşelile acestuia tre­ cute şi la d-I C. îl trădează). La fel se foloseşte de cercetările lui N. Iorga, T. Vianu, Ovid Densuşeanu, D. Murăraşu, Ale­ xandru Bogdan, etc., pe care nu-i citează. (CI. Torouţiu, pag 205, 206, 216, 220, 223, 249, 251, 254, etc.). In această ordine de observaţii trebue relevată o a doua eroare a d-lui C. şi anume cea de metodă (prima fiind cea de concepţie). Autorul care crezuse necesar să dea numai la sfîr­ şitul "Vieţii lui Mihai Eminescu" o listă bibliografică, de data aceasta se dispensează de orice aparat critic. Promite că va da bibliografia la sfîrşitul volumului ultim, pentruca să ne gra­ tifice în urmă cu o scuză. De aici prezentarea Iaptelor sub formă de roman; cititorul nu mai ştie ce aparţine autorului şi ce predecesorilor, ba uneori (III, 194-196) textul autorului se confundă chiar cu textul eminescian. . ( I f " ,; 1: ' tj [159] RECENZII 159 4. Afirmaţii falşe. S. Bodnărescu şi-a însuşit din Mureşan versuri pentru Ahasoer. Cînd a scris acest poem Bodnărescu nu-l cunoaşte încă pe Eminescu. In vol. III, 21, d-l C. citează ros. 2209, f. 3 v. Acest ms. nu există. Versul onomatopeic: "Şi-acum Klappai şi dappai şi rappoi aşa! nu duce la Burger, ci, aşa, cum arată d-I T. (202) la Hocheeiilied-u) lui Goethe. 5. Lectura greşită a mse. "Adevăr scăldat în minte (în loc de mite). "Tremur curii şi de-odată (In 'loc de etniiş, 6. Erori de transcriere. Grupă foarte bogată; cî. Torouţiu, pag. 210-213, 214, 215, 246-247, 261.266, unde sînt comparate textele greşite ale d-Ini C. cu textele perfecte. Relevăm: "Nu spera cînd vezi mizerii (în loc de mişeii) 7. Obseroări de limbă greşite. Cuvintele ooăs, qrtndent, pericul, nu sint siluiri pentru dobîndirea rimei cum crede 0-1 C. (IV. 246), ci moldovenisme. Iar In versurile: "Lacul codrilor albastru "Nuferi galbeni il încarcă. pronumele îl nu-i de prinos, ci aşa cum spune d-l T., cerut "de legile limbiii" 8. Superficialitate. D-I T., pag. 259, ne convinge prin exemple că d-l C., în capitolul Eminescu în timp şi spatiu (voI. V.), "nu numai că nu aduce nimic nou, ci nu însumează, ca de obiceiu, nici datele precise din cercetările înaintaşilor, G. Bogan-Duică, I. M. Raşcu, D. Murăraşu, T. Vianu şi alţii" 9. Ignorantă. Vorbind despre frumuseţea celor trei cîntece populare din Călin Nebunul, d-l Clinescu, pretinzând că des­ coperă lucruri nouă, dovedeşte că nu cunoaşte ediţia Călin NI?­ bunul, 1934, a lui D. Murăraşu. Tot aşa cînd vorbeşte despre legătura dintre Doina şi articolele politice ale lui E., sau despre poemul Fata ain grădina de aur, d-I C. se descoperă că nu cunoaşte complect conţinutul ediţiilor lui Chendi, Cuza şi D. Murăraşu, "Cu titlu de curiozitate" poate fi menţinută contes­ tarea influenţei lui Hegel asupra lui E. şi legătura dintre Fata din grădina de aur şi Luceafărul. 10. Erori de U intuitie" ? (?). Pentru d-l C. versuri ca: "La una-i mic şi la alta mai mare, "Căci sorii scriu timpul în acest univers "Curînd vom ajunge pe steaua senină [160] 160 ' N. ALEXE "Pe care în ceruri numesc-o a mea, (Mllreşari) trec drept "îngerească muzică siderală:', iar poema întreagă e conside­ rată ca "tot ce a scris Eminescu mai bun". Mirodonis este şi el "minunat" . Il. Paradă de eruditie .• Citarea unor stroîe germane din poeţii minori Geibel, Platen, ş. a., sau din genialul Lenau este numai paradă de eruditie" (T. 249.250). 12. Prezumţiozttate. Victimă a unui teribil teribiIism. doi C., cu o manieră eminamente ... apuseană, Încearcă să discre­ diteze pe toţi predecesorii săi, aruncîndu-le în spate inexactităţi. D. p. pentru d-sa, Bogdan-Duică prezintă aceeaşi importanţă ca un oarecare funcţionar inferior dela Herăstrău, care a scris şi el ce i-a trăsnit prin minte". (T. pag. 189). Totuşi pe mulţi îi foloseşte (fără să-i citeze bineînţeles). 13. Originalitatea d-lui C. "Criticul a interpretat prin sub­ stituirea propriilor sale afecte personalităţii poetului, pe care-I smulge din epocă şi din lumea ideilor sale şi-l situiază forţat în modernismul pslhopatiel sexuale ... Criticul este un endocri­ nolog, creaţia scriitorului fiind efect al Iuncţiunilor glandiale, cercetările pornesc dela această cauză şi efectul - opera ­ se explică prin ele. Acest Eminescu este un Eminescu, În care intervenţia personalităţii criticului copleşeşte pe cea a creato­ rulul..." (T. 231). 13. Meritele d-lui C. "Oricum nu se poate contesta că autorul, prin îndelungatele sale cercetări, anevoiase desciîrări ale manuscriptelor lui E., n'ar ·fi adus şi informaţii, de care un cercetător serios va trebui să ţie seama. Acestea însă sînt înecate într'un noian ele absurdităţi şi inexactităţi" (T. 163). Totuşi rămîn: unele "observaţii psihologice interesante ; ... "ori­ ginale şi frumoase raporturi" între conţinutul unor poezii şi stările sufletetşi sugerate lectorului; unele dintre analise, fru­ moase şi spirituale .. ce pot fi cetite cu folos de către elevii de liceu, cu plăcere de oricare iubitor de critică literară". (T. 248-150). N. Alexe [161] RECENZII 161 Giorge Pas cu, Le maîs dans les langues romanes et balkaniques, în Homenatge a Antoni R u b i 6 i L l u c h. Miscel­ lănia d' estudis literaris, histortcs i linquistics, VoI. J. Barcelona, 1936, pp. 451-469. In onoarea istoricului literar Rubi6 i Lluch, profesor la Universitatea din Barcelona, s'au publicat trei mari volume omagiale scoase cu colaborarea a 118 învăţaţi dela principalele universităţi din Europa şi America. Singura colaborare rornînească este a profesorului G. Pascut cu­ noscut în lumea învăţaţilor apuseni prin numeroasele sale opere ştiinţifice, dintre care unele au ajuns de consultare uzuală în marele biblioteci europene, precum şi prin anterioa­ rele sale colaborări Ia publicaţiile periodice străine din dome­ niul romani sti cii. Profesorul G. Pascu pregăteşte de mai mulţi ani tin impo­ zant studiu lingvistic despre numele de plante în romineşte. Importanta deosebită a acestei opere, care va fi o monografie cornplectă, unica în acest gen 'în toată literatura filologică ro .. manică, se poate înfrevedea din fragmentele publicate sub formă de articole de revistă, dar mai ales din studiul despre păpu­ şoiu-porumb care ne-a dat acum prilejul acestei note. Autorul, pe baza studiilor de botanică, romîneşti şi stră­ ine, şi cu ajutorul terminilor din diferitele limbi europene, ur­ măreşte circulaţia "lucrului" şi a "cuvintelor" care-I denumesc în toate ţările şi limbile romanice din Europa, precum şi în celelalte ţări şi limbi neromanice din Peninsula Balcanică, ară­ tînd astfel mai întîi rolul Spaniolilor în răspîndirea acestei plante, aşa cum reesă acest rol din datele istorice şi etimolo­ logice, apoi rolul Portughezilor, Italienilor, Germanilor şi pre­ tinsul rol al Turcilor. Se dau cu această ocazie numeroase etimologii nouă pen­ tru terminii botanici romanici, mai ales romîneşti, şi chiar pentru unele denumiri germanice. . D. Găzdaru 11 [162] Dac o rom ani a, Buletinul "Muzeului Zimbet romine' Anul VIlJ, 1934-35. Bucureşti, Monitorul Oficial, 1936. 8° XII + 531 p. Apariţia ultimului volum al revistei f.ilologice din Cluj, cu întîrzierea justificată prin "greutăţi de ordin financiar" (deşi Biblioteca a colectat pentru înzestrarea ei, întreţinerea institutului şi a cheltuelilor de tipar suma de 339.733 lei I) aduce importante contribuţii. Materialul e cît se poate de variat, discutînd pentru prima dată multe chestii nouă. IntîiIe pagini sunt ocupate de un mare articol al Dvlui Ion Breazu întitulat Literatura" Tribunei" (1884-1895). Se acordă o importanţă deosebită literaturii desfăşurată de acest ziar din Sibiu, începînd dela înfiinţarea lui în anul 1848, pînă la 1895, cînd a avut loc conflictul între redacţia ziarului şi Partidul Naţional. In această epocă, subliniază Dvl Ion Breazu, se confirmă adevărata originalitate a literaturii ardeleneşti. Au­ torul ne-a dat informaţii clare despre literatura acestui ziar, care aruncă totodată o lumină senină asupra întregii literaturi ardeleneşti. In continuare, D-nii prof. Sexiil Puscaria, Lea Spiizer ŞI Nicolae Drăqanu se ocupă cu etimologiile cîtorva cuvinte. Explicaţiile cuvintelor cosmă şi costelbă, deja p. 112 urm., :sunt convingătoare, Cel mult, am putea pretinde că nu ne-a lă­ murit aţonetizarea lui z din cozma > cosmă, mai ales că în multe alte cuvinte, în împrejurări combinatorii similare, s de­ vine z; deci tocmai contrar. Cît priveşte evitarea etimologiei cosireiu pentru casier, pe mo­ tivul că "cu greu şi-ar fi îrnbiat voinicul calul să pască tocmai cos­ treiu, adica mohor", nu pare sigură. Cine nu ştie cu cît nesaţiu . caii pasc mohorul? Presupunerea că am avea aface cu o formă 'stîlcită a vechiului coşteiu "castel" din ung. kastely conţine !prea mult element imaginativ. Adăugăm că şi cosireiu, pronuntat costrei, e planta cunoscută 1. Expresia" Se în j ung h e a rîd e" cunoscută de D-I Puş­ cariu din texte sau comunicări, e foarte des întrebuinţată şi'n Basarabia, în regiunile pe care le cunosc. Redau una din îm­ prejurările în care am auzit-o, de unde i se va întrevedea şi sensul. Un ţăran povestea că la un praznic, după ce trecuse în Nurui mesei sătenii în frunte cu preotul, un copil se întindea să 1) ef. Costreiu: "pcA "HA iti:fcHOH nWfHuu,k'" (GrigorouitzQ, Dic­ �ionar rornîn-rus, p. 181 col. 2) 162 D. STRUNGARU .1 j • l [163] RECENZII 163 la din coliva de pe masă. Mama copilului, pentru a-I abate dela această intenţie, îi zice: "Nea! 'nu lua, îi caca 1 .. Asta-t pentru naş părintili ... tai limba ... Părintile, cînd o auzît asta, s'o 'njunqhiet şt lei a ridice - închee povestitorul. Inainte de a citi explicarea acestei expresii dată de D·I prof. Puşcariu, eu scriam următoarele: "Gîndindu.mă la gestul pe care îl face cineva CÎnd suportă durerile unui junghiu: în­ cruntă sprincenele, încordează buzele de parcă ar zîmbi... mi-am înregistrat imediat impresia că j ung h i u trebue să fie la ori­ ginea expresiei de mai sus. Intr'adevăr, cine cunoaşte din ob­ servaţie sau (Doamne Iereşte l) din suîerinţi personale, grirna­ zurile datorită torturilor unui [unghiu, nu uşor se poate despărţi de această presupunere. Un coleg din jud. Coourlui îmi spune că la ei "se'njunghe a rîde" înseamnă un început de a rîde. Acest inteles îl are şi'n regiunile cunoscute de mine în Basa­ rabia. E un ris fără provocare de zgomot. Se manifestă numai prin fizionomia fetei, în special a gurii, fizionomie care, repet, are multe şanse de a fi comparată cu scrîşnirile provocate de dureri re junqhiului", Citind acum explicaţiile din Dacoromania observ că au­ torul respinge toate presupunerile anterioare, militînd pentru romînescul jimb (din care - zice D-l Puşcariu - a derivat şi ungurescul zsemb !), al cărui etimon ar fi existat la Slavii din Nordul Dunărei desnaţionallzaţi de Romîni şi Unguri. Ipoteza că lnjunqhe a ride îşi are originea in jimbi' (transformat în jinqhi etc.) nu se împacă cu cele stabilite de D-] Al. Rosetti referitor la datarea palatalizărtt labialelor (nu cu mult anterior sec. al XVI-lea), deoarece existenţa cuvîntului la Romînii transdanu­ bieni dovedeşte vechimea lui. Dacă cele ce mi-am notat provizor pe fişe şi am repro­ dus aici nu corespund realităţii, constitue totuşi un indiciu pentru clarificarea acestei etimologii populare. Pe de altă parte, confirmîndu-i existenţa sa şi'n Basarabia, avem un argument în plus pentru a fi mai, siguri de vechimea expresiei. Menţionarea verbului a jărui cu sensul - in afară de cel cunoscut - "a îndoi pînza de-a-lungul ei" e interesantă. En­ tuziasmat de faptul că acel care a înregistrat sensul acestui verb s'a îngrijit să dea şi explicaţia felului cum se face jărui­ rea pînzei, D·I S. Puşcariu, văzînd etimologia elucidată, so- [164] 164 D. STRUNOARU coate necesar să adauge: "In alte regiuni [ăruitorul este ins­ trumentul cu care se "jăruesc" cărbunii din vatră, dar care se întrebuinţa, pe cît se pare, şi ,la îndoitul pînzei ... "De sigur că după instrument a primit 'numele actiunea făcută cu el sau, mai exact, verbul jărui şi-a lărgit înţelesul după derivatul jăruitor. Logic ar fi ca în această nouă accep­ ţiune verbul să fie a jăruitori.," (p. 122). Cum a Jurul înseamnă in special altceva, anume a îrn­ prăştia jarul peste toată vatra cuptorului (ca să se coacă deo­ potrivă de bine toate plnele), deci a netezi jarul, îmi permit să mă amestec şi'n această afirmare a D-Iui prof. Puşcariu. Avîndu-se în vedere că acţiunea de a netezi pînza (cum se zice mai ales) este identică cu aceea de a netezi jarul pe vatra cuptorului, era natural să se utilizeze acelaşi verb, jărui, dela care s'a derivat jăruitorul ; aşa dar tocmai contrar celor spuse de Dvsa : presupunerea existenţei unui verb "jăruttorl ră­ mînînd de prisos. Celelalte discuţii fonetice şi semantice despre cuvintele ţtqante, ţuoalaie şi răbdă sunt erudit întocmite. In paginile 138 şi urm. D·I prol, Gr. Nandriş dă un re­ zumat amănunţit al cuprinsului Atlasului lingvistic al Poloniei subcarpatice alcătuit de M. Maleckl şi K. Nitsch, elogiind me­ toda folosită de anchetatori. Inşiră un bogat număr de termeni păstoreşti pe care îi socoate "de origine rornînească", ceea ce-i foarte problematic: unele lşi au încă etimoloqia discutabilă; altele (cum e coliba) sunt de origine străină; slavă în cazul de faţă. Interesant e că D-I prol, Nandriş - cu mult avint pa­ triotic - îşi constitue şi din astfel de cuvinte argumente si­ gure contra teoriei unor cercetători unguri, care afirmă că "Ro­ mînii n'au ajuns în Podhale inainte de siîrşitul secolului al XV�lea, că aici ei au dat peste Unguri, care, înaintea lor, In­ troduseră aici regimul păstoresc şi terminologia' maghiară". Şi problema inepuizată a rotacismului se afişează în ci­ teva pagini. E de observat că acest ienomen cîştigă tot mai mult în sensul susţlnerilor anterioare ale [I�lui prof. I. Bărbu­ lescu. Mulţi nu recunoşteau prezenţa rotaciemului În unele cu­ vin te, ci susţineau că e o âtelmilaţie. In articolul Contribuţii la rotacism, D-I Emil Petrovlci, _�,... _��,�':'; _ .. ",�"4;;' .................. --------- [165] RECENSII 165 f ! p. 149 urm, consideră însă rotacisme cîteva din acele cuvinte pe care pînă acum şcoala filologică din Cluj, În opoziţie cu cele ce susţinea revista Arhiva din Iaşi, nu le accepta ca ro­ Lacisme, ci le socotea distmtlaţii. Iată cum adevărul îşi face drum! D-l Sever Pop scrie articolul Cu prilejul Buletinului Atla­ eului Lingvistic italian, făcînd şi Dvsa, ca şi D.I Gr. Nandriş cu cel polonez, un amănunţit rezumat. Bucuros de a semnala o apropiere mare între A L R şi cel analizat, pe care îl apreciază elogios, D-I Sever Pop re­ marcă din materialul atlasului nostru două cazuri: unul de na­ tură lexicală şi altul de Ionetică, care ilustrează vechimeaariiIor laterale. Cel fonetic elat .AM U S, terminaţia verbe lor de conj.l la Ind. prez. pers. I pl. care ar fi trebuit să fie am. Formele rornîneşti, aflăm, dăm, stăm, deci cu a> ă au rămas neexpli­ eate pînă În prezent. Faza veche, adică am, corespunzătoare lui - AMUS o păstrează dialectul istororomîn ... "Această fază [am în loc de ăm]-zice D·I Sever Pop­ am întîlnit-o în părţile estice ale Basarabiei, unde pentru for­ mele literare noi dăm, stăm, lucrăm, etc., am înregistrat noi dam, stam, lucram, etc. In acest caz istrorornîna şi regiunea estică a Basarabiei (de lîngă Nistru şi dincolo de acest fluviu) reprezintă arii laterale, deci vechi, fată de aria cu ăm din da­ corornîna, aromîna �i meglenoromîna", (pp. 155-156). Adaog la această constatare că fenomenul am pentru ăm există şi în vestul Basarabiei, dar aici, şi cu atit mai mult în ţinuturile cercetate de D·I Sever Pop, acest am,. din păcate, e pronuntat de către acei Basarabeni care ştiu mai bine ruseşte decît romîneşte şi mai ales de Ruşii care trebue să vor­ bească romîneşte, Basarabenii care vorbesc graiul lor moldove­ nesc îşi bat joc de străinii ruşi, care schimonosesc cuvintele în felul acesta, pronunţînd dam, luam, stam, etc., pentru dăm, luăm, etc. De aceea trebue să renunţăm la ipoteza harnicului anchetator. Un alt mic articol al D-Iui AI. Borza se ocupă de unele numiri populare de plante din Basarabia. Observ însă că aproape toate numirile sunt redactate greşit, ceea ce mă face să cred că D-} Borza îşi are acest material procurat dela vreun cores­ pondent. Astfel: se pot atribui unele greşeli culegătorului, altele [166] 166 D. STRUNGARU par ale D-Iui Borza. Culegătorul scrie mărar, pielin, peltnită, mă­ şieşe, nintă, solcină, vişin, ş. a. care în realitate trebuiau tran­ scrise: marari, pelin, peleniţă, măsieş (prin s redau sunetele ce, ci palatalizate şi reduse la spirante), căci provine din măcieş, fIintă (prin n redau pe m palataJizat) solsină (cî, maşieş) vtştn (su­ netul y = v palatalizat). Pe de altă parte, O-C Borza a scris romoniţă, probabil pentrucă în manuscris nu era mare diferenţă în felul cum era scris a şi o; căci niciun Basarabean nu zice altfel decît romaniţă sau rotnăniţă, mai rar, 'romîniţă. Aceeaşi greşală e făcută şi în transcrierea cuvîntului ma­ line prin meline: "Rubus idaeus L = melin (Bălţi; fructele se numesc "meline" = smeura noastră)" p. 199. .Sunt tocmai din acest judeţ; graiul conjudeţeniIor mei. ca şi al altor Basarabeni, mă preocupă de mult. Mărturisesc însă că niciodată n'am auzit pe cineva spunînd .mettne: Nu­ mele lor adevărat e maline < rus. MdI\l�Hld (v. Grigorovltza, Dicţionar rus-romln, p. 29). Nu-s utilizate potrivit sunetele nici În stejia, Trebuia tran­ scris steyi, întrebuinţată aproape numai la plural, căci e fermă palatilizată a lit. steui < vsl. Stavije. Transcrindu-se stejia, i se încurcă originea; j din stejia nu se poate explica altfel.') Sunt şi alte greşeli similare. Acest lucru e explicabil de altfel, cînd unul dela Tisa e preocupat de graiul provinciei din extremul opus, pe care nu-l cunoaşte. Credem că unii din aceste părţi am fi mai indicaţi. In niciun caz inferiori O-lui Borza. (Numai că faimoasa operă a Dicţionarului rornlnesc e monopo­ lizată anumitor oameni de ştiinţă, pe cît se pare). Un mare număr de ,recensii, majoritatea referitoare la căr­ ţile apărute în anii din urmă, deţin paginile 215-358. Cărţile scrise în spiritul Şcoalei filologice din Cluj îşi găsesc frumoase aprecieri. Altele, concepute independent de acest spirit, întîmpină obiecţii. In sfîrşit, Bibliografia publicatiilor pe anii 1931-1932 nu-I completă, pentrucă nu satisface prima condiţie a unei Biblio­ grafii, aceea anume de a fi obiectivă. Sunt menţionate cele mai mărunte articole ale Dacoromanlel.Tn schimb multe publi­ caţii de valoare lipsesc, în special acelea care s'au produs în alte centre de cultură decît cel din Cluj. J ,�. , '1 .==7 -------------------------- WA [167] RECENZII 167 Vechea revistă de ştiinţă şi cultură din Iaşi, care după războiu a apărut fără intrerupere - "Arhiva" - nu-i menţie­ nată in această bibliografie, deşi e inregitrată în biblioteca insti­ tutului, cum se vede din prelata volumului, p. IV. De aceeaşi favoare se bucură şi "Revista Critică" a O-lui prof. G. Pascu, ca să nu mai vorbim de atitea alte publicaţii, din care compună­ toriibibliograIiei n'au găsit nimic demn de menţionat ! ... Diomid Strungaru D. G ă z dar u, Originea şi răspîndirea motivului 'amă­ rîtă turturică' in literaturile romanice. Iaşi 1935.80 p. 8° După cum ne spune şi titlul, acest studiu aparţine dome­ niului literaturii comparate. Iniţiatorul acestei discipline in literatura remînă este B. P. Hasdeu, care, încă din 1879, publică 1) cîteva paralele italiene ale acestui motiv şi-i menţine existenţa şi în -alte literaturi. Tot numai cu anumite chestiuni puse de astfel de cercetări s'au. ocupat apoi Gaster, D. Russo şi N. Cartojan. Acesta din urmă studiind Cărţile populare în literatura romină, Bucureşti 1930, cercetează în deosebi originea şi intinerariul temelor acestora, rămînînd in ceeace priveşte studiul însuşi al textelor mai mult în limitele literaturii ramine. Cercetări extinse, in care să se discute toate problemele pe care le pune existenţa aceleiaşi teme in mai multe literaturi, fac abia Ramiro Ortiz 2) şi Anita Belciugăţeanu 3). Faţă de lucrările precedente, studiul d-lul Găzdaru se im­ pune dela început prin vastitatea subiectului şi abundenta ma­ terialului. Cartea cuprinde trei capitole, un apendice şi un indice de autori şi de opere anonime. In capit. 1, după ce-şi fixează preferinţele 4) în ceeace pri- 1) In Cuvinte din bătrîni, VoI. II. Bucureşti 1879. 2) Fortuna labilts, Storia âi un motiva poetica da Ooidio al Leo­ parâi, Bucureşti 1927. 3) Carpe vosam. Tema poetică a trandaţirului în literatura ita­ liană şi franceză a renaşterii, Bucureşti 1931. 4) De observat că în titlu d-sa întrebuinţează - contra acestei pre­ ferinţe, - terminul motiv pentru temă, ca fiind cel mai răspîndit. [168] veste terminologia încă flotantă, - rămînînd la cuvintele emă (pentru denumirea motivului în genere) şi motive secundare (pentru trăsăturile fundamentale ale temei - d-sa ne prezintă structura temei studiate, alcătuită din următoarele şase motive secundare: 1) monoqamă, fidelă; solidară şi castă în văduvie; 2) motivul ramurei uscate; 3) motivul apei turburi; 4) moti­ vul vînătorului; 5) motivul priueqhetoarei trădăioare , 6) com­ paraţie intre turturică şi poet. Prezentarea-i sintetică, constînd din exemple ce conţin .. expresiile caracteristice motivelor secundare respective". Capit. II cuprinde studierea problemelor puse de tema turturelei: 1) originea, 2) popularizarea şi 3) itinerariul mo­ tivului in Europa. Relativ la originea 1) motivului, autorul acceptă părerea lui Vittorio Ci an 2), ca fiind într'adevăr cea mai veridică: "Pili verosimile e invece direche chesto motivo di origine proba­ hilmente leiteraria, certo anteriore d'assai, dovette ben presto entrare nel dominio della poesia populare, dove vive tuttora, non senza tornare di tratto in tratto nelle tnani di poeti colti". Iar mai departe, d-I Găzdaru complectează astfel: "Şi în adevăr motivul turturelei este în Europa de origine literară, nu po­ pulară. EI a fost adus pe cale literară din Orient (d-sa fixează geneza motivului nostru în simbolica egipteană, cea mai veche menţiune în sens alegoric despre turturică tiind aceea din He­ roqlţţphlca preotului Horapolloş prin descrierile zoologtco-sim­ bolice, prin povestirile fabuloase despre animale, prin litera­ tura religioasă, mistică şi alegorică, care a înflorit in Alexan­ dria Egiptului şi în Cesarea Palestinei, la sfîrşitul epocei cla­ sice, şi care au pătruns în Europa pe diferite căi în tot cursul evului mediu". (pag. 15). Geneza însăşi a motivului este fixate de d-l Găzdaru în două faze şi trei texte: Faza întîia' cuprin­ de textul despre monogamia cioarei şi textul despre vie ata în pustie a turturelei; faza a doua, cu textul despre monoga­ mia turturelei şi văduvia castă a ei, cioara fiind eliminată, iar caracteristicile acesteia trecute asupra turturelei. Această sub- l \ I I 168 N. ALEXE . ' , Iti 1) In literatura rornlnă, originea populară a motivului a fost sus­ tinută de Hasdeu; cea literoră de Gaster, Russo şi Cartojan. 2) Cl, Ballaie e strambotti del sec. X V fratii da un codice tre­ oisano, nota 1, pg. 23, În Giornale storico della letteratura italiana, IV (1884) [169] RECENZII 169 stitu: .e de atribute, procedeu pur literar, este explicată de au­ tor prin impresia făcută de înfăţişarea opusă a acestor două păsări şi prin stabilirea unui raport de cauză şi efect între geamătul turturelei şi văduvia ei. .Popularizarea motivului ne este arătată ca fiind determi­ nată de bestiarele medievale, literatura patristică, legendele ha­ giografice, predicatorii, enclclopediile medievale, şcoala şi lite­ ratura profană. Rolul principal îl au bestiarele care, populari­ :zînd tema, i-adaogă şi două motive secundare. lntinerariul motivului turturelei în Europa este precizat prin fixare de etape în direcţiile străbătute: din Alexandria, prin intermediul limbii greceşti ,dela sfîrşitul clasicismului, mo­ tivul trece în Europa (etapa 1) ; din Grecia, prin traduceri la­ tine (etapa Il), motivul se răspîndeşte în Occident' prin mijlo­ cirea literaturii din Austria.Gottweih (etapa III) şi a celei Iran­ co-norrnande (etapa IV); în Orient motivul se răspîndeşte prin traduceri din limba greacă în limba veche slavă (etapa V). Direcţiile principale au fost patru: din Grecia spre centrele creştine latineşti din Apusul şi Nordul Europei (prima); din 'Grecia spre ţările slave (a doua); din Grecia, prin literatura arabă, spre Peninsula Iberică (a treia) : şi "aceea străbătută pe vremea cruciadeJor şi a pelerinajelor" (a patra). Această ordine erudită în haosul influenţelor este magistral prinsă în schita grafică dela pag. 59. (D-I Găzdaru este competent şi în geografie folclorică). In capit. III, autorul urmăreşte răspîndirea motivului în Ilteraturile romanice şi anume în literatura franceză, proven­ ţală, italiană, spaniolă, portugheză, catalană şi romînă. Insă, înainte de aceasta, se ocupă într'un paragraf introductiv, cu turturica în literatura latină medievală. Interesantă şi ştiinţi­ fică este legătura pe care o face d-l Găzdaru, între această literatură şi cea franceză, prin apariţia celor dintii doua mo­ tive secundare, la doi scriitori latini medievali - Philippe de Thaiin şi Bernardus, - originari din Franţa. De aici "concluzia că dintre toate literaturile romanice literatura franceză este aceea în care apar pentru prima dată" primele două motive secundare. Adăogîndla aceasta şi influenţa considerabilă a pag, 1-55. (Apud Găzdaru, o p, cit., pag.14) . ....... ------------ [170] 170 N. ALEXE literaturii fraceze asupra celorlalte literaturi romanice, autorul' dă, in mod justificat, preferinţă celei dintii; motivul este ur­ mărit şi prezentat cu bogăţie de exemple luate din partea cea mai puţin accesibilă a acestei literaturi, din evul mediu literar francez (sfîrşitul sec. XI - sfîrşitul sec. XV). Pe datele rezul­ tate din texte, autorul construeşte următoarele concluzii: în Franţa, motivul apare în Normandia în texte compilate, probabil' in sec. XI, de pe un Physiologus latin; in folclor motivul. trece în sec. XV; centrele de iradiere: Normandia şi Picardia, In literatura provenţală "nu poate fi vorba de o tratare literară a motivului", deoarece, aici, bestiarele n'au fost răs­ pîndite mult ca in literatura franceză sau italiană. Cele mai numeroase texte sînt însă din literatura italiană; studierea motivului este făcută aici in întreaga literatură, veche şi modernă, dialectală şi populară. Acest paragraf este înche­ iat cu următoarele consideraţiuni finale: 'In Italia, motivul turturelei a pătruns în sec. Xlll, pe cale literară, din Franţa, prin intermediul literaturii Iranco-venetă şi prin scriitorii fran­ cezi dela curtea norrnandă din Sicilia ; focare de iradiere: Si­ cilia şi Umbria'. Insuficiente sînt informaţiile numai in ceeace priveşte ur­ mărirea motivului în literatura portugheză, Faptul este recu­ noscut şi de autor şi explicat prin aceea că � a lucrat în billo­ teci în care literatura portugheză era slab reprezentată". O situaţie asemănătoare cu aceea din literatura proven­ ţală are motivul nostru în literatura catalană. Lipsa motivului, turturelei in literatura provenţală şi catalană, faţă de frecvenţa lui circulaţie din celelalte literaturi romanice, este explicată de d-I Găzdaru prin lipsa Fiziologului în cele dintîi, faţă de răs­ pindirea mare a acestuia în cele de-al doilea. Referitor la literatura remînă, informaţiile autorului sînt iarăşi bogate, fiind culese din întreaga literatură artistică şi populară, din care dă şi două variante inedite. Veridică pare ipoteza d-Iui Găzdaru cum că în Păsăruica stinghere a lui Asachi s'ar putea admite mai uşor o influenţă italiană 1) a unui 1) Despre influenţa italiană asupra lui Asachi, ef. şi Claudia lsopescu ; Il poeta Giorgio Asachi in Italia, Livorno 1930, (precum şi recensia acestui studiu făcută de N. Alexe în Arhioa. XLI 1 .. 2, pag. 93-96). [171] RECENZII 1711 r r 1:' I model petrarchesc, decît una a Amăritei turiurici a lui Văcă­ rescu. Justă este afirmaţia autorului că poezia lui Văcărescu este în întregime populară: cele din urmă două strole, consi­ derate cîndva ca fiind originale, au paralele şi în alte litera­ turi romanice; de aici posibilitatea unei influenţe italiene culte asupra lui Văcărescu. Intr'un apendice care, după modesta afirmaţie a autorului, ar avea "mai mult un caracter bibliografic", motivul turturelei este atestat şi în alte literaturi, decît în cele romanice şi anume­ în literatura engleză, germană, daneză, cehă, rusă, sîrbă, greacă şi ungară. Prin acest apendice, care ar putea fi considerat al patrulea capitol al cărţii, conţinutul studiului d-lui Găzdaru trece peste graniţile titlului impus. ;Interesant de evidenţiat este metoda d-lui Găzdaru : d-sa pleacă! totdeauna dela texte; contributia cercetătorilor precedenţi este controlată prin texte. Ceeace nu poate controla, citează cu re­ zerve, iar datele neconlirmate de cercetările precedente rămîn contribuţia d-sale originală. Studiul se termină printr'un indice de autori şi opere' anonime, care ating aproximativ numărul de 950. Dacă ne gîndim că pe lîngă aceste opere pe care le-a cercetat cu folos, d-sa a consultat poate încă tot atîtea zadarnic, înţele­ gem că munca depusă pentru realizarea acestui subiect este direct impunătoare. Remarcăm că astfel de teme nu pot fi studiate la noi; e nevoie de biblioteci bogate, internaţionale. D-I Găzdaru şi-a perfectat studiul şi datorită faptului că a călătorit prin toate ţările romanice şi a consultat bibliotecile mari ale acestora. N. Alexe [172] CRONICA Activitatea Societăţii Istorfco-Hlologice "ArhivaH din Iaşi 1. Activitatea ştiinţifică. Societatea noastră, prin organul său de publicitate "Arhiva Il din Iaşi, duce mai departe ştiinţa şi cultura din acest oraş în care fiinţează de acum 44 de ani, fiind condusă în ultimii 17 ani de către D-I prof. Ilie Bărbulescu, Este singura publicaţie periodică ce se poate mîndri cu un trecut de aproape o jumătate de secol în capitala Moldovei; celelalte reviste, tot aşa de vechi sau şi mai vechi, luînd, după puţini ani dela apariţie, drumul spre Bucureşti, sau încetînd pe loc. In deosebi de publicaţiile-i ştiinţifice, Societatea istorico­ filologică "Arhiva" din Iaşi a ţinut în acest an universitar, ca de obiceiu în toţi anii, cîteva şedinţe ştiinţifice în una din sălile Facultăţii de Litere, orele 6-8 seara. Redăm titlul cîtorva comunicări ţinute Ia aceste şedinţe: 1. Prof. univ, 1. B ă r bul e s cu: Despre Savina Kniga şi Codex Suprasliensis în Dacia T raiană, , 2. Prof. univ, D. G ă z dar u: Mici controverse istroromîne, 3. Prof. univ, 1. B ă r bul e s cu: Iarăşi despre d, Moses 'Gaster în Ştiinţa romînească, 4. Asist. univ, D. Str ung a r u: Cîteva observaţii asupra Dacoromaniei, voI. VIII, anii 1934 ·1935. 5. Asist. univ, N. Ale xe: Dare de seamă despre cartea D-Iui prof. D. Găzdaru : Originea şi răspîndirea motivului "a­ mărîta turturică" în Iiteraturile romanice. 6. Studentul G h. B o g aci: Explicarea cîtorva nume topo­ nimice şi onomastice din limba romînă, La aceste şedinţe au participat profesori universitari şi secundari, asistenţi universitari, Hcentiati şi numeroşi studenţi. In jurul fiecărei comunicări s'au făcut discuţii interesante, 2. Activitatea culturală. Paralel cu activitatea aceasta ştiinţifică, Cercul revistei "Arhiva" a organizat, tot sub condu­ cerea D-Iui profesor Ilie Bărbulescu, mai multe conferinţe pu­ blice, ţinute în Aula Universităţii. Universitatea fiind închisă tocmai în intervalul cînd trebuia să aibă loc o parte din con­ ferinţele stabilite din timp în program, nu s'au putut ţine' decît 'următoarele: [173] CRONICA 173 1. Prof. univ, D. G ă z dar u: Po'Iteţa, Decenta şi Limba. 2. Prof. univ, Ş t, B ere c het: Incă ceva despre Grecia. 3. Prof. O ci a v i a n G h e o r g h i u : Teatrul social din Franţa în secolul al XIX-lea. 4. Prof. G h, O bre fa - 1 aşi: Doctrina Comunistă. 5. Prof. Au g u s t S c r iba n: Influenţa limbii greceşti a­ supra limbii romîneşti. 6. Dr. E. Vei sa: Influenta boalelor acute şi cronice a- supra caracterului. . Prin astfel de conferinţe, Societatea isto rico-Hlologică "Arhiva" urmăreşte sa accentueze tot mai mult realizarea unuia din scopurile sale: răspîndirea culturii, alături de ştiinţă, în rindurile concetăţenilor săi. 3. Academia Romînă şi Ştiinţa. In şedinţa dela 2 Iunie c, Academia Romînă s'a preocupat de mijloacele necesare pentru a spori producţia ştiinţifică a ţării. In acest scop, s'a propus înfiinţarea unui Consiliu naţional şi a unei Asociatii a prietenilor ştiinţei rotnineşti. Intenţia aceasta a Academiei de a colabora la dezvoltarea Ştiinţei romineşti e cît se poate de îmbucurătoare. Dorim Însă ca, mai întîiu, să se lecuiască de regretabilele sale procedee pe care le' întrebuinţează dela un timp încoace. Intre acestea relevăm procedeul de a nu aprecia Ştiinţa şi oamenii care o produc după crfteriulladevăruiui şi al valorilor reale recu­ noscute, ci, cam întotdeauna, după spiritul sau cerinţele unor anu­ mite "coterii" (termenul e împrumutat dela D-l prof. univ. Alex. Ro­ setti, din ziarul Facla, datat30 Mai 1936) cu caracter personal. Iată un exemplul pe care îl socotim foarte concret. S'a prezentat Secţiu­ nii literare a Academiei Romîne un manuscris -poate pentru a fi premiat-cu titlu Elementul sîrbesc în limba romină. Secţiunea lite­ rară a Academiei a compus o comisie pentru aprecierea celor expu­ se în acest manuscris. Din această comisie nu face parte - cum era natul, dacă într' adevăr Academia urmăreşte să cultive va­ loarea reală a Ştiinţei - D-I profesor dela Universitatea din Iaşi Ilie Bărbulescu, singurul slavist, profund cunoscător al ele­ mentului sîrbesc din limba rotnină ; şi era cu atît mai indicat, cu cît D-sa face parte din Secţiunea literară a Academiei Romîne. Această comisie, de care e vorba, e compusă din Domnii pro­ fesori Sextil Puşcariu, Th. Capidan, romanişti, şi Şi. Ciobanu, profesor de istoria literaturii romîne vechi, cunoscător al limbii ruseşti. Dacă astfel procedează Academia Romînă, cum va izbuti să promoveze adevărata Ştiinţă rominească ? Ar fi de dorit sa nu mai arunce, astfel, praf în ochii lumii, ci să se lase şi de Consiliul naţional şi de Asociaţia prietenilor Ştiinţei romineşti. Căci adevărata Ştiinţă o vor face-o, şi de acum înainte, tot aceia care .nu vor intra în corpul acestor două instituţii puse la cale de Academia Romînă. De altfel, fapte de felul acesta au indignat [174] 174 DIOMID STRUNGARU ,şi pe cei care au creat alături. de Academia Romînă, celelalte 2 Academii s cea de Ştiinţe şi Academia de Medicină. 4. Academia Romînă şi Naţionalismul. Naţionalismul a fost şi este o notă caracteristică a Academiei Romîne dela crearea: ei pînă astăzi. De aceea cînd, în vremea neutralităţii noastre, în 1915, Mitropolitul Sibiului Mangra, membru al Academiei Ro­ mîne, a luat o atitudine care era socotită antiromînească, Aca­ demia - se ştie -l-a eliminat din corpul ei. Ne întrebăm acum dacă se poate împăca această notă caracteristică a Academiei, naţionalismul, cu următoarea ştire ostentativă, apărută, alături de poza D-Iui Mihail Sadoveanu, în "Adevărul literar şi artistic" din 6 Iunie 1937, p. 17 : "In şedinţa din 26 Mai, secţia literară .a Academiei Romine a ales pe D-] Sadoveanu preşedinte al acestei secţii", Ni-am pus această întrebare din următorul motiv: Sentimentul naţional romînesc revoltat acum, ca şi împotriva Mitropolitului Mangra în 1915, a desfăşurat o întinsă campanie împotriva D-Iui Mihail Sadoveanu, pentrucă Dssa uitînd de acest sentiment - au zis-o cei revoltaţi - s'a angajat. pentru "un blid de linte" în slujba ziarelor iudeo-masonice "Adevărul" şi "Dimineata,", Această campanie au dus-o, după cum se ştie, marele ziar naţionalist "Universul" şi însuşi D-l Al. Brătescu­ Voineşti, membru al Secţiei literare a Academiei care acum a ales preşedinte pe D-I M, Sadoveanu. E curios că astăzi nu mai spun nimic: nici "Universlll", nici celelalte ziare naţionaliste. Şi nici D-I Brătescu- Voineşti nu se simte dator să mai zică vreun, cuvînt faţă de această alegere a sec­ ţiunii literare a Academiei. Ne face impresia că ziarele naţio­ naliste, în frunte cu "Universul", şi chiar D-I Brătescu-Voineşti se comportă "cu două fete", Î fată ar fi atitudinea lor Ia adresa D-Iui Mihail Sadoveanu personal şi alta ... e aceea pe care o folosesc faţă de Academia Romînă însăşi, păstrînd, faţă de aceasta, o deosebită smerenie, Asta e, însă, neconsecventă, cel puţin (ef. în acest număr al "Arhivei", p, 91-95). 5. "Bibliografia!' Dacoromaniei. Revista Dacoromania din Cluj, care apare sub direcţia şi îndrumările D-Iui prof. Sextil Puş­ cariu, şi-a luat frumoasa însărcinare de a prezenta lumii învă­ ţate Bibliografia publicaţiilor apărute în anii 1931-1932, în do­ meniul filologiei şi al literaturii ro mîne. Bibliografia cuprinde paginile 215-358 ale vol. VIII, anii 1934-35, tipărit la Bucureşti, 1936. Această însărcinare însă, Dacoromania nu o realizează cu obiectivitate, cum trebue să fie făcută oricare bibliografie ştiin­ ţifică, pentrucă trece între operele apărute numai pe acelea pe care re simpatizează D-I Sextil Puşcariu şi, în genere, conduce­ rea Dacoromaniei, Conduşi de acest principiu, compunătorfi "Bibliografiei" lasă afară toate publicaţiile care n'au norocul să se bucure de simpatia celor din anturajul Dacoromaniei. Prin această tactică, inadmisibilă, se induc în eroare cercetătorii care [175] CRONICA 175 ar avea nevoe să cunoască integral publicaţiile romîneşti de na­ tură filologică şi literară. Şi ştiinţa, pe care Dacoromania rîv­ neşte săo facă, are mult de pierdut de pe urma acestei fapte. Iată un exemplu: In "Bibliografie" nu există nici numele re­ vistei "Arhiva" şi niciun studiu, măcar din cele apărute în această importantă revistă cu cuprins filologic şi literar. De asemenea nu se pomeneşte de numele Revistei Critice a D-lui prof. G. Pascu, precum de niciun articol scris în această re­ vistă, cu toate că şi ea are destule studii de natură filologică şi istorie literară. Prin urmare, revista D-Iui Sextil Puşcariu falşifică, cu voia D-sale şi a compunătorîlor " Bibliograliei" , ade văr u 1 în Ştiinţă şi induc în eroare pe c-rcetători. Acest procedeu e cu atît mai trist, cu cît se utilizează într' oBi b 1 i 0- g r a fie, Cerem, în numele obiectioităţii ştiinţifice, ca această nenorocită apucătură să fie evitată, iar "Bibliografia" Dacoro­ maniei completată cu toate informaţiile; aceasta fiind menirea .ei, nu răzbunarea L.. . 6. Incorectitudine ştfintifică. In cartea apărută recent: Docu­ mente slaoo-romine din Mânăslirile Muntelui Aihos, D-I prof, dela Univ, din Cernăuţi Gr. N andr i ş, vorbind de limba docu­ mentelor munteano-slave, zice - în Introducere, Ia p, 8 - că pe această limbă toţi învăţaţii sunt de acord să, o numească limbă mediobulgară afară de D-I prof. Ilie Bărbulescu "care-i zice sirbo-macedoneană sau sirbo-slaoă", D-I prof. J. Bărbulescu a făcut în acest număr al Arhivei (p.52) o amănunţită recenzie a aces­ tei cărţi, şi, privitor la această afirmare, a arătat că e o i n ­ ve n ţie a D-Iui Nandriş, cu gîndul de a-i scobori activitatea şi rezultatele D-sale în Ştiinţa Slavisticei. Atragem atenţie asu­ pra acestei născociri, întrucît asemenea procedee incorecte falsi­ Iică Ştiinţa şi nu fac de loc cinste celui ce o practică .. 7. Cercul Ieşenilor din Bucureşti şi "Arhiva". Cîteva infor­ maţii nefavorabile despre acest Cerc le dă Dvl prof. Gh. Chiriac în­ tr'un articol intitulat "Comparaţie" din ziarul Graiul Maramureşu­ lui, anul VI, Nr. 194, Sighet 23 Mai' 1937, Se vede din acest articol, ceea ce noi Ieşeni! ştim, cît de mult se prăpădesc membrii acestui Cerc pentru prosperarea Iaşului, în numele căruia s'au instalat în Bucureşti. Nu numai că sunt preocupaţi cu alte chestii străine -oraşului nostru, dar se pare că au început chiar să-I uite, Astfel, la Comemorarea lui Ion Creangă, organizată de Cercul ieşenilor (sic i O,au uitat pe celemaiimportanteinstituţiidinlaşi.pe -care nu le-au invitat la Comemorarea aceasta. Aşa stă cazul cu .cea mai veche instituţie ştiinţifică şi culturală existentă în Iaşi: Socie­ latea istorică - filologică "A:rhivau, care răspîndeşte lumină în acest oraş, prin organul său de publicitate, revista cu acelaşi nume, de 44 de ani. Pe de altă parte, ştim din ziare că au fost [176] 176 DIOMID STRUNGARU Cercul "ArhivaH invitate fel de fel de instituţii mai nouă şi de o mai mică im­ portanţă ştiinţifică şi culturală ca "Arhiva", După ce criteriu s-au făcut, deci, invitaţiile? Ori e în acest Cerc un intrigant care operează, pe semne. 8. Senatul Universitar Iaşi faţă de "Arhiva". In Februa­ rie c. direcţia revistei noastre "Arhiva" a intervenit la Recto­ ratul Universităţii cu rugămintea de a propune Senatului Uni­ versitar să aprobe cumpărarea a 30 exemplare din vol. XLIII, a. 1936 al "Arhivei", a cîte 200 lei fiecare, pentru schimbuf ştiinţific între Biblioteca Centrală a Universităţii cu diferite insti­ tuţii ştiinţifice din străinătate. Prin acest mijloc s'a putut ajuta Buletinul Institulu! de Filologie Romînă "Alexandru Philippide" - condus de D-l prof. Iorgu Iordan - cu suma de 10.000 lei. (vezi Cronica, vol. II al Buletinului, p, 250). Nouă Însă Rectora­ tul ne-a răspuns că Senatul Universitar, în şedinţa dela 6 Fe­ bruarie 1937 "a hotărît a se ajuta numai Institutele Universi­ tare, cu privire la susţinerea publicaţiilor, şi numai în limita po­ sibilităţilor, deoarece Senutul dă ajutoare de susţinere numai pu­ blicatiilor scrise de institutele universitare". .Motivînd în felul acesta, nu ne-au dat niciun Ieu 1 Motivarea Însă nu poate fi jus­ tl.icată în Iond, Căci revista "Arhiva" - cum era specificat şi în cerere - apare, ca şi Buletinul Institutului de Filologie Ro­ mînă, dependentă de Facultatea de Litere, cu colaborarea a numeroşi membri ai Seminariilor Facultăţii de Litere din Iaşi, în special ai celui de Slavistică. Cărţile ce ne vin prin schimb cu revista "Arhiva" se dau spre întrebuinţare şi Bibliotecii Seminarului de Slavistică. Banii colectaţi dela abonaţi sau mici ajutoare sunt destinaţi cheltue­ lilor de tipar: nimeni nu tra",..; vreun profit material de pe ur­ ma acestei reviste. Iar ajutorul cerut de noi nu a depăşit "limita posibilităţilor". Ceream doar 6000 de lei, pe cînd Buletinului s'a putut acorda ajutor de 10000 lei. Ne surprinde acest tratament şi lipsa de înţelegere a rolului ştiinţific şi cultural pe care îl are "Arhiva" din partea unui for de profesori universitari. Ori e şi asta uneltirea vre-unui intrigant invidios! «, Bănuim a­ cest lucru, de oarece conducători ai altor instituţii (cărora le mulţumim călduros în numele "Arhivei") ca: L P. S. S. Mitro­ politul Moldovei şi al Sucevei Nicodem, D-I Primar al Muni­ cipiului Iaşi O, Racoviţă, D-I N. Ghiorghiade, Directorul Cre­ ditului Funciar Urban din Iaşi, ajută cu cîte puţin apariţia re­ vistei noastre, cu toata că aceste instituţii n'au în vedere pro­ păşirea ştiinţifică şi culturala în măsura ce trebuie să o aibă Senatul Universitar din Iaşi. [177] ANUL xuv 1937 No. 3 - 4 ....... --- ----_._-- A R H 1 V A REVISTĂ DE ISTORIE, FILOLOGIE ŞI CULTURĂ ROMÎNEASCĂ ORGANUL SOCIETĂŢII' ISTORICa-FILOLOGICE DIN IAŞI L'indlvidualite de la Iangue roumaine et ses ele-=­ ments slaves anciens 1) La frontiere separatrice entre les S lovenes serbo-croa tes et les Sloventzi d'un cote et les Slovenes bulgares d 'autre etait : au lon� du Danube ou de Ia Tisza vers midi, ensuite au long de la (riviere) Moldova de la Serbie actuelle et des sources de celle-lă vers sud-ouest jusqu'a Scutari et au Drin vers la mer Adriatique 2). C'est ainsi, si nous con­ siderons que les Slaves de I'ouest de Ia Iigne Isker-Sa. lonique, entre Ia Morava, Drin-Okhrida et cette ligne-lă, eta­ ient Bulgares eux aussi, et non une branche sud-slave diî­ Ierente et serbe non plus 3). On ne peut etablir (preciser) la frontiere entre Ies Sloveni bulgares et ceux russes pour la periode ou l'indivldualite roumaine se constituait. Ce qu'on peut affirmer aujourd'hui avec certitude dans la Science c'est que seulement dans une partie de Ia Dacie orientale 4), on peut parler des Sloven! russes, comme d'une masse; il ne peut etre question, par consequent, d'une frontiere entre I eux et Ies Bulgares, qu'ici seulement. Mais dans Ia Peninsule des Balkans, de Morave serbe vers l'est, au long du Danube [usqu'a la Mer Noire ou il Ia Mer Egee n'ont pas habite Ies Sloveni russes 5), mais seulement Ies Sloveni appeles plus fard B\1I� gares. De sorte que, les auteurs n'ont pas compris que sous le nom de ,.Sloveni" G) habiterent les Russes, egalement dans cette region (Ia Pen. des Balkans). 1) Suite a l' Arhiva, XLIV, 1-2, p. 32. 2) Cf. Jordan Ivanov : Bălgarite v Makedonija, Sofia 1915, p. XXI, XV, XI; C. Jire.cek: Istorija Srba, I, 78-105; Niederle: Sloo Staroş), II. 3) Cf. Ilie Bărbulescu : Curentele literare la Români etc., p. 175-178. 4) Niederle: Slooanske Sta roz., II, 1, (a. 1906), p. 196, dit qu'au VI-e s. apres Chr.: "od Prutu k zăpadu sede li krnenove shrnovani pod [meno Siovanu, �ltAO;@'l/vof, na vychode pri samem usti Dunaje slovansti Antove, ·A1I'to;�". CI. p. 160 et 123 qu'j) y avait des "Slaves' (=Venadi) au Seret et au Pruth deja au III-e et au IV,ce s. 5) Cf. Niederle; AntoU(�. p. 6 et Slov. Staroz , II, p. 400. 6) Cf. aussi Krek; Einleitung, p. 281-2. [178] 178 ILIE BĂRBULESCU l Il se peut que la connaissance de cette idee du trialisme national du nom ,'sloveni" (en dehors d'autres considerations, parlois scientifiques et plus fantasques de certaines fois) ait donne naissance a ces trois theories menticnnees : Ia premiere, que c'etait l'elernent bulgare; la deuxierne, que c'etait l'elernent russe; et, la troisierne, enfin, que c'etait celui serbe, I'element slave le plus ancien qui etait entre dans la constitution de l'in­ dividualite roumaine ethnique, soit, par la fusion ethnique, soit par Ia "mode". De ces trois theories, rien que les premieres deux ont une valeur scientifique, par le fait qu' elles se basent sur Ia consta1ation des elernents philologiques bulgares et russes (quoique ces derniers ne soient pas bien observes) dans le dornaine de la Iangue et de Ia terminologie geographique rou­ maine. La troisierne, l'hypotese du serbisme, (de Iorga), n'a absolument aucune valeur, car elle est une simple Iantaisie et n'est, au moins, au courant avec Ies dernieres recherches de la Slavistique; car elle ne peut constater un seul element re el serbe parmi Ies plus vieux mots slaves du roumain. Cette question meme, nous impose, maintenant,de Iaire une succinte analyse critique de chacune de ces trois theories, afin qu'en­ suite, apres avoir montre que la seule reelle soit celle du bul­ garisme des plus vieux mots slaves du roumain, nous passions au noyau merne du present ouvrage: l'examen des vieux ele­ ments slaves du roumain par le prisme de ia Grarnmaire his­ torique bulgare. Theorîe concernant la langue bulgare dans la constttutlon de I'Indlvldualite roumalne. Les erudits qui soutiennent cette theorie, uniquement elle juste, denornment le bulgare qui a donne au roumain Ies plus vieux mots slaves de celui. la, "le vieux slave", "vieux bulgare" ou "paleoslovenique" et "vieux slave eccleslastique'"; soit la terminologie etrangere moderne: "das Altslovenische" "das Altbulgarische", .,das Altklrchenslavische", en alle­ mand; eu russe "staroslovenskij jazyk", ou "staro-bolharskij jazyk"; ou " polaeoslovenica" (lingua), terme admis chez les Roumains dans cette forme latine et qui signifie, egalement comme celles citees alJemandes e! russes, le bulgare. On soutient ainsi le bu!garisme des plus vieux mots sla­ ves du roumain, en commen<;ant par Kopitar qui a cherche, lui le premier, a appuyer son idee a l'aide des preuves philolo- [179] IN[>!VIDUALitE DE LA LANGUE ROUMATNE 179 giques 1) du roumain. Apres lui, P. L Şafarik rend evidente la merne chose, en donnant des exernples de mots vieux slaves du roumain avec la nasalisation, avec la serni-voyelle ă, les groupes de consonnes şt, jd, etc.: Dâmbovita. Lzzncavet, zim­ bru, gângav, grindă et răpsresc, nădejde, ou năpaste, jale, cobe, lebădă, ou vărtop, etc. Şaîarik declare 2) merne, ensuite, que: "tout cela est caracteristique au dialecte bulgare", a sa­ voir "des indices du dialecte bulgare" (vşeko, cozkoli jest vlast­ nosti nărec! bulnarskeho.: vyrazne znărnky starohulharskeho năreci"). ' Apres celui-Ia, Rosler, en soutenant sa theorie emigrationiste, (et, quoiqu'il mette la formation de la langue et de la nation roumaines dans la Mesie serbe), aliirme 3), eomme Kopitar et Şalarik, et [usqu'ă un certain point merne eomme son contemporain Miklosich qu'iI convertit a sa theorie, Selon Rosler, done, le paleoslovenique (altslovenisch) et le vieux-bulgare (altbulgarisch) sont la merne chose : et c'etait le stade le plus ancien du nou':' veau slovene (langue des Sloventzi de Stirie, Carinthie et Carniole) et du nouveau bulgare de nos jours; les elernents vieux slaves du roumain se trouvent dans le sta de du palea':' slooenique ou du vieux slave-comme le montrent, dit Rosler, leur nasalisation, la conservation du son ă, le groupe specialement bulgare st, et d'autres, Voilă en elîet, les mots mernes de Rosler : "Altslovenisch und Altbulqarlsch sind identisch, aus demselben hat sich unter andern das Neuslowenische und dâs Neubulga­ rische entwickelt. Die' slavischen Elemente des Walachischen, wo sie nicht in der Moldau, Bucovina und Marmaros durch den Rutenismus ihrer modernen Nachbarn beeinîlusst sind, stehen auf dem Standpunkte des Altslawischen ader Altslowenischen ... So zeigt das Romănische wie das Magyarische auI des die Siovenen Pannoniens einwirklen noch den Nasalismus des Altslowenischen... Das Romănische bewahrt das fi in seinem uralten Lautwerte als u ... die specifisch bulgarische Laufgruppe des lnlauts st etc". C'est; du reste, l� repetons nous, la theorie meme de Miklosich, que celui-ci avait prise chez Kopitar ei qu'U a cherche confirmer a des preuves nouvelles. C'est en connaissant mieux que tout autre savant etranger 1) Dans Wiener Jahresbericht de,. Litteratur, XL, p. 59-106. 2) P. ex dans Sebram} Spisy, II, 216-217. 3) P. ex. dans Romt'inische Studien, p. 127. [180] f 180 ILIE BÂRBULESCU ========== --- Ia constitution du roumain, qu'arriva Miklosich a Ja merne con­ cIusion. II soutient que le slave qui entra dans la constitution de I'organisme du roumain est vieux bulgare, c' est-a-dire, selon lui, "das Slovenische" ou bien, das altslovenische Sprache o; comme il le nomme egalernent 1). Et ce n'est -pas seulement lorsque, comme partisan de la continuite, il met Ia formation de l'indi-. vidualite du roumain dans la Dacie Trajane, mais egalement, ensuite, lorsqu'il .ernbrasse la theorie de l'ernigration de Rosler et qu'il met en Illyrie (Ia câte de I'Adriatique) la formation de cette lndlvldualite-la.e- dans ces deux cas, donc, Miklosich sou­ tient identiquement. En verite, dans son ouvrage "Die slav. Etern. im Rum." il nomme, comme nous l'avons vu (p. 7), "das Slovenische" et toujours la, un peu plus bas (p. 13), il explique ainsi cette de­ nomination: "eine nicht unbedeutende Anzahl von slauischen, namentIich altslouenischen Wortern in das Rurnunische auîge­ nommen worden ist" ("un assez important nombre de 1110ts slaves, de ceux paleosloveniques (vieux slaves) precisement, ont ete recus dans le roumain). Ensuite, dans la Il-e edition de "Vergl. Gram. der slav. Spr". il elargit beaucoup plus cette explication. La" ea elîet, ­ apres avoir patle (cornme Şalarik, ef. p. 179), des mots slaves avec la nasalisation des textes paleo-sloveniques existents, na­ salisation qu'on constate egalernent dans les mots "vieux-sla­ ves" ou "paleosloveniques" du roumain, comme: oglinda, rând, luncă, crâng2),�Miklosich ajoute (p. 33): "Des langues slaves ce sont le polonais avec le kasube et le polabe qui ont la nasalisation, et aussi le slooene, c'est­ a-dire la langue des Slaves qui habitant au VI-e s. le câte gauche du Danube inlerieur, sont appeles 2:%Aa�rlvo( par Pro­ cope et par' Jordanes, Une partie de ceux-ci s'en alla au dela du Danube, vers rnidi, ou, d'apres un peuple apparente aux Huns et aux Turcs, elle recut le nom "Bulgares"; une autre partie s'en aIIa vers l'ouest el penetra dans les Alpes Nori­ ques: la langue de ces Slovenes qu'on pourruiJ denommer "norico-slovene", je la nomwe nneoslovene"; une partie s'est 1) Dans Vergleichende Grammatik der slav. Sprachen, led. II, Wien 1879, I. p. 1 et dans Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum. 2) Mais ef. chez Weigand, dans son Jahl'esberic!Jt des lnstituts fiiI' l'umăn. Sprache, XIX-XX, p. 72, ou il est errone de le derivet des: creangă cri'lngos, crănguros. [181] .INDIVIDUALJTE DE LA LANGUE ROUMAINE 181 etablie en Pannonie et s'est etendue outre Danube, au pied des Carpathes : j'appelle la Iangue . de ces Slovenes paie­ oslonentque [c' est-a-dire uieux slovene] quoiqu'on puisse la nornrner pannono-slevenique : une partie a garde sa residence : la langue de cette partie peut etre nornrnee daca - slouene, Tous ces quatre dialectes de la langue des Slovenes pos­ sedaient, encore dans le temps historique, les voyeles nasales. Le paleoslovenique eu avait jusqu'ă son extinction a Ia suite de l'invasion des Magyars vers la fin du IX-e s.; le daco-slovene les .a garde (Ies nasales) [usqu'a son extincfion au cornmen­ cement de notre siecle. Le neo-slovene a des traces des voyeIles nasales dans son texte plus ancien, du X-e s. Voilă le texte meme de Miklosich: "Von den slavischen Sprachen kennen den Nasalismus, das poJnische mit dern Kasubischen und das. polabische, Ierner das slovenische, d. i, die Sprache jener slaven, welche im sechstem Jahrhundert am Iinken Ufer der unteren Donau sitzend, bei Procopius und Jordanes };xAaf3YJvoi. Sclaveni hiessen. Von diesen zog ein Teil liber die Donau nach dem suden und erhielt da nach einem den Hunen und den Turken verwandten Volke den Namen Bulgaren, ein anderer wanderte nach dem Westen und drang in die norischen Alpen: die Sprache dieser Slovenen, die man die norisch-slovenische nennen konnte, bezeichne ich als die neu-slovenisohe, ein Teil senkte sich in Pannonien fest und verbreitete sich fest liber die Donau an den Fuss der Karpaten: die Sprache dieser Slovenen hei sst mir altslonenisch, man konnte sie pannonisch-slove­ nisch nennen; ein Teil endlir h behielt seine Sitze: die Sprache dieses Teil mag dakisoh-slovenisch genannt werden, Alle vier Dialecte des slovenischen besassen noc in historischer Zeit die nasalen Vokale. Das altslovenlsche hatte sie bis zu seinem Erloschen nach dem Einbruch der Magyaren gegen Ende IX . Jahrhunderts das dakisch-slovenische bewahrte sie bis zu sei- nem Aussterben zu Anfang unseres Jahrhunderts; das neuslo­ venische hat in seinem ăltesten aus dem X Jahrhundert stam­ menden Denkmal Spuren des nasalen vecales: on" 1). C'est au meme endroit, seulement un peu plus loin (p. 93), que Miklosich donne merne l'explication : que "la langue rou­ mai ne tire ses mots vieux slaves de la Jangue daco-slavene 2) 1) CL Idem: Oeschichte der Lautbezeichnung im Bulgarischell, Wien 1883, p. 5. , . 2) La meme chose aussi; dans BeitrCige, vocal. III, Conş. r, p. 22, et dans Oescllichte-der Lautbez. im Bulgariscken, p. 8. [182] 182 ===== ILIE BÂRBULESCU ("das rurnun., das ja sein slavisches sprachgut dem dak-slav. verdankt), - quoique en l'an 1879, quand apparut la deuxieme edition de sa Grarnmaire, il ait abandonne la theorie de la contin uite des Roumains en Dacie et ernbrasse celle de l'erni­ gration de Rosler. Nous devons vobserver aussi, que dans un autre lieu 1) Mlklosich donne encore III denommination de "lan­ gue intimement apparentee au paleoslovenlque" it celle qui a donne au roumain ses vieux mots slaves: "Diese Worte sind in alter Zeit aus einer dem asloo, naheverwandten Sprache ent­ lehni" . Cornme Kopitar et Miklosich, comme Rosler ou Şafarik, qui ont creuse de nouveaux sillons dans la Science, leurs suc­ cesseurs, [usqu'a presant, derivent du paleoslovenlque les plus vieux mots slaves du roumain, quoiqu'ils asseyent la formation de la nation et de la langue roumaines les uns dans les regions dalmatiennes de l' Adriatique, d'autres dans la Dacie, d'autres en Meso-Thracie. Ainsi Jagic qui, autrement que son maître Miklosich, soutient l'idee generalernent admise ajourd' hui que: le paleoslovenique n'est pas une langue des SIo· ventzi de Pannonie, mais d..s Bulgares des environs de Salo­ nique-Rhodopes, et qui, hors cela, admet que le roumain a pris ses plus vieux mots slaves non en IIlyrie ou en Dacie, mais au sud du Danube, it peu pres dans la Thracie de Tomas­ chek-, Iagic dit que le roumain tire ces mots slaves du paleo­ slovenique "des temps fort recules, approximativement vers le fin du Xvemesiecle , : "Rich1ig und unanîechtbar - dit-il 2),_ ist die Bemerkung betreffs des Atslovenischen ... die Entlehnung dieser . Ausdrucke nicht etwa in Dacien, sondern siidlich der Donau in den ăltern Sitzen der Rumănen, dies- und jenseits des Balkan, in sehr ţrtiher ZeU 3), etwa bis zum Jahre 1000 statgeîunden hat. Darnach wiirden die Rumănen im Laufe des XI·XlII Ja­ hrh. gelegentlich ihrer allmăhlichen Ausbreitung im Norden der Donau und Siebenburgen, die ălteste und vielleicht wichtigste, wohl auch bedeuiendste Partie der Letuuoorter mit sicti ge­ brachi haben" . J) Dans Beitriiqe, vocal. III. Cons. 1, Wien 1882, p. 28 el 30. 2) AfslPh" IV. 641. 3) CL 04 Miklosich dit a ces mots slaves ; .?in ura/tel' Form", [183] INDIVIDUALITE DE LA' LANGUE ROUMAINE 183 L'annuaire Jahresberichi des Instituts far rumănische Spra­ che (rurntinieches Seminar) du prof. Weigand de Leipzig re­ presente aussi la rnerne direction du paleoslovenisme, au moins pour les mots vieux slaves du sous-dialecte »valakh" de la langue roumaine, car pour ceux du sous-dialecte moldave il sem bIe admettre qu 'ils s'y tireraient du ruthene (ef. ci-dessous). Ainsi, merne le Dr. Byhan qui soutient (d'apres Oblak) le rne­ dlobulgarisrne des mots slaves a nasaJe iri au lieu de plsl ." en Iangue roumaine, croit 1) lui aussi que c'est le paleoslove­ nique qui a enrichi le vocabulaire roumain (Zunăchst hat das Altbulgarische, Altslovenische, Kirchenslavische u. s. w., wel­ ches h\ = 5 und iri = e besass, des Wortschatz des Rurnăn. , vermăhrt). II precise meme cette Iangue paleoslovenique quand, plus bas, il dit que "ainsi nomrnee daco-slovene de laquelle derivent les plus vieux elernents de la langue roumaine" ("sog. Dakoslovenische,aus . dem die ăltesten slavischen Elemente des Rurnănischen stammen"). Weigand il merne avoue la merne direction.iquand il dit 2) par ex. que:" străin ... das Wort kommt ohne allen Zweifel von ablg. CTjldHJ.HZ". Alors que tous les au- .tres collaborateurs (Romanski, Capidan, Durnke, etc.) croient la meme chose 3). La verlte est que dans Anzeiqer [tir indoqermanische Sprach- unâ Alieriumskunde. Beiblatt zu âen Indoqermanischen Forschunqen, Strasburg 1910, Weigand, critiquant un livre du polonais Bogustawski, dit : "Es sind nur sehr uientqe sla­ wische worter, die in der Zeitder Ausbildung des Urrumănis­ chen im 7-8. Ih. eingedrungen und in allen rum. Dialecten ver­ breitet sind ... Die meisten slawischen Elemente sind erst aus dem Mittelbulgarischen und zwar ledigIich in das Dakorumă­ uische elngedrungen". Mais ceHe presente tirade de Weigand est une nouveIle,contradiction de ce qu'iI avait ecrit et meme de ce que Byhan avait ecrit jusqu'alors; car jusqu'a present il etait d'avis justement contraire: que la plupart des mots slaves sont, chez nous, paleosloveniques. C'est pourquoi, qu'on fie permetfe de croire et d'affirmer que la nouvelIe opinion de Weigand est nee 1) Dans voI. V, 202. 2) Par ex. dans voI. XV, 116, 35, 84; XVI, 227 etc. 3) Dans le voI. III, 214. CI. toutefois qu'il admet egalement des ele� ments du slave commun (urslawisch) eu roumain (dans Arhiva, avril 1922 p. 273); ain si le dacoroum. cinste et le macedoroum. Minciul sont, apres lui, des elements du sJave CQmmun dans le roumain, [184] 184 ILIE BÂRBULESCU sous l'inlluence de la mienne, que j'ecrivis tout d'abord dans "Problemele Capitale ale Slauisticei la Români" Iaşi 1906 et ensuite dans .Kaâ su pocele da ulaze u rumunjski jezik naj­ siarije njegove slaoenske rijeci, Berlin 1908 (separat du volume jubilaire "U slavu Vatroslava Jagica"), oplnion que je deve­ lopperai dans le present ouvrage el confirmerai avec tout l'appareil scientifique dont je dispose. De merne, la vieille idee de .. Ja­ hresbericht" est soutenue egalernent par Kr. SanfeId Jensen sur la plupart des mots vieux sIaves du roumain: "Die Spra­ chlorrn, der sie entlehn sind, ist mit der bulgarischen Sprache identisch" 1). La merne direction de : paleoslovenlsme est representee par la revue de Varsovie: Rocznik Slauistyczny dans laquelle la langue paleoslovenique est denomrnee aussi aksl. ou altkir­ chensliunsche, c'est-ă-dire "vieux slave ecclesiastlque". Ainsi, Vasmer, p..rlant du roum. «linatnă» = IIBrachfeld", ecrit que ce mot "stammt in der Tat aus akls.P) Ih\dina, wie schon Byhan gesehen hat"; ei lui encore, parIant du rum. strungă, dit: .Ich denke mir rum. strungă sei aus akslau. strx.ga Hiirde entstan­ den" ; Ibid .. III, 238: .. Verbum pornesc aulbrechen aus aks. porinxti" , , La merne profession dans l'Annuaire du prof. Mayer Liibke, quand il etait proîesseur a Vienne: Mitteilungen des rumăni­ schen lnstituts; la merne dans le Slauisches etumoloqteches W6rterbuch de Berneker, dans lequel nous trouvons, par ex. (p. 662): Abg. KZ,"OTjlK âranq ins Rum. cumătru, cumătrăr, En un mot, a l'heure actuelle merne et aussi avant Mi­ klosich, tous les savants etrangers, tirent exclusivement du pa­ leoslovenique, c'est-ă-dire du vieux bulgare ou du vieux slave ecclesiastique (ce qui est la merne chose), les plus vieux mofs slaves du roumain. Par consequant, les partisans de la theorie autochtoniste aussi bien que ceux de l'emigration, c'est-â-dire les adeptes de Raster, disent la meme chose, puiqu'ils croient que les mots ont penetre, la plupart, dans Ia langue roumaine du IV-e ou du V-e s. approximativement jusque dans le VII-e 1) Dans le CirU/zdriss des roman. Phil .. de Gr()ber, Strasburg 1904, p. 530. Voir aussi Linguistique Balcanique. 2) Dans tome II (1909), p. 27, [185] INDIVIDUI'ILiTE DE LA LANOUE ROUMAINE 185 . - - siecle ou meme plus tard, it savoir jusqu'au X-e s. exclusive­ ment (Tomaschek, Jagic), La Philologie roumaine, qui eu cette question n'apporte aucun point de vue nouveau, s'allie integremment aux vues, ci-des sus citees, de I'etranger. Ainsi derivent du paleoslovenique Cihac 1), Ion Bogdan 2), Radu Rosetti 3), AI. Philippide 4), Ovid Densuşianu 5), Tiktin 6), Iorga 7) et : n'importe quel autre. De meme S. Puşcariu, qui, comme tous Jes' autres, explique tout par le paleoslovenique, sernble avoir ernbrasse cependant, corn­ me Weigand, - quoique, it son exemple,Puşcariu n'avoue pas, comme ii conviendrait,-ma theorle, car il affirme en eHet (dans Zur RekiJnstr. des Urrum. p. 72) que: .alle wichtigsfen Lautu­ bergange des Rumănischen ălter sind als die slavischen Lehn­ worte, denn diese konnten sie nicht mehr machen". Cependant Puşcariu extrait beaucoup de mots roumains du paleoslovenique. tant dans la Dacoromania (p. ex, 1, p. 98), que dans Dicţionarul limbii române, edite sous sa direction par l'Academie Roumaine. Ainsi, dans ce dictionnarire, tome 1, Il.e partie, lase, 3, iI donne: .captşte din paleosJ. kapiste", ou "canon din paleosl, kanorn," etc. Comme Puşcariu affirme T. Capi dan dans Dacor., III, ainsi que dans son livre: Elementul slav în âial. aromân. Par consequent, toute la Science a soutenu el soutient aujourd'hui encore, que les translormations phonetiques des rnots plsloveniques du roumain se sont produites it la maniere des translorrnations des mots latins de notre langue; moi seul, ai montre qu'il n'en est pas ainsi. Seul B, P. Haşdeu, parmi les savants roumains, se dis- 1) Dans Dictionnaire d'Elymologie daco-romane, 2) P. ex. Documentele Răeenilor din 1484, p. 78; ou dans Istorio­ grafia română şi problemele ei actuale, Bucureşti 1905, p. 21. . 3) Par ex. dans .Viata Românească, juin 1909, p. 368, 262. 4) Dans Istoria 'limbii române, Iaşi el Originea Românilor, I, Iaşi 1925. 5) Dans Histoire de la langue roumaine, 1. Paris 1901, p, 242. 6) Dans Studien zur rumiin. Phiioloqie, Leipzig 1884, p. 10; dans Z R P h (= Zeitschrift filr roman. Phil.) X, XI, XII; ou dans Rumănisches Elementarbuch, Heidelberg 1905. 7) Dans Geschfchte des rumânÎschen Volkes, Ootha 1905, 1,115-116· ou dans Legăturile Românilor cu Ruşii apuseni şi cu teritoriul ;ţis Ucrai­ n,ian, Bucure�ti 1916, p, 17. - [186] 186 ILIE BÂRBULESCU tingue par un point de vue personnel, quoique, a cet egard, il derlve egalement du paleoslovenique, En verite, s'occupant des mots vieux slaves du roumain, Hasdeu admet 1) queles Slaves aient parcourru entre 300-400 dans la plaine "comprise entreIa Dărnbovitza et la IaIomitza, arrivant vers I'ouest jusqu'au bas-Ar­ geş et, s'etendant vers I'est de l'autre câte du Buzău". "Nous ne parlons pas ici de Ia Moldavie, continue Hasdeu, mais 1'01- tenie et les monts entre Muscel et Vrancea 2) ont toujours ete vierges de toute habitation slave". "Mais, apres, continue-t-il, a Ia suite de l'etablissement des Slaves ici, a savoir vers l'an 650, les Roumains descendant des monts de l'Oltenie et de Muscel cornmencent a avancer graduellement eu "Sla��:mie" de chez nous, entn.. la Dămbovitza et la Ialomitza, donnant a chaque pas sur certaines denornminations locales slaves, deja .enracinees, lesquelles ils adoptereni pour la plus grande pari". Ensuite,plus tard, quoiqu'il ait patle avant des contacts vers l'au 650, et quoique le cyrillisme soit ne apres l'an 863, ţaisant confusion certainement, il se contredit en disant que: "Pas. un seul slavisme ante-cyrillique, maisseulement certains slavismes moderne, existent en langue roumaine 3), et ceux-ci venus par mode et par la litterature religieuse de Cy­ rille et de Methode et non par cohabitation, par rnelange ethno­ graphique des Roumains avec les SJaves (cf. 11.) Par consequent, d'apres Hasdeu: d'une part les Rournains commencent a passer de I'ouest vers les Slaves d'entre la Dărnbovitza et Buzău et a se melanger avec eux vers l'an 650 ;d'autre part, les slavismes sont entres dans la langue roumaine seulement apres l'activite litteraire de Cyrille ei de Me­ thode qui correspond ala fin du IX-e s. p. Chr. En tout cas, d'apres d'autres donnees qu'il fait a ce point, on voit que Has­ deu estime comme tous les autres: que La lanque puleostooeni- 1) Dans Istoria Critică a Românilor, p. 268, 269, 270. 2) Dans cette region, c'est-ă-dire "entre les monts de Muscel et Vran­ cea" les Roumains sont venus des le VI"e siecle", quand a commence .Ie mouvement d'expansion (de la nouvelJe nationalite daco-Iatine,c'est-a�dire la propagation des Roumains de I'Oltenie et de la vallee de Hazeg au dela de l' Ardeal, Ţimişana, la plaine de la Mountenie etc." Ainsi precise ensuite Hasdeu (lb. p. 307). 3) Ibidem, p. 306. [187] INDIVIDUALI1E DELA LANGUE ROUMAINE 187 que a donne au roumain ses plus vieux mots slaves. Ainsi, parIant de l'origine du m6t ţintă en roumain, il dit: "il vient du paleosl, ll.G\Td" 1). Autre fois 2) il dit que "le roum.zglo�tU derive nommernent du paleoslovenique zlobioii", Et pom conîirmer sa these sur "la modernite des slavismes en langue roumaine", il donne les arguments suivants: "Notre mot praţi: est sans contestation le slave prach dont ch a passe regulierement chez les Roumains en f, comme dans zăduţti de' zaduch, puţti de puch etc. Cependant la Philologie a dernontre que Ies vieux Slaves ne connaissaient pas le son ch, mais l'ont forme deja plus tard d'un s primitif, Le slave prach se prononcait avant pras, correspondant au sanscrit purăşa de l'arien parasa, poussiere" . Et ainsi, suivant cette voteelargie par Miklosich, tous les philologues et les historiens roumains aHirment, comme les etrangers, que c'est du paleoslovenique, c'est-ă-dire du vieux bulgare, que sont entres les plus vieux mots slaves du rou­ main. Quant a l'existence dans ces mots slaves des groupes si au lieu du slave commun tj el zd au lieu du slave commun dj, ce qui est le caractere specifique de l'individualite bulgare 3), cela montre en mode d'axiome, en eîlet, que de lalangue bul­ gare proviennent les plus vieux mots slaves du roumain. Ainsi efi roumain, comme en bulgare ou en paleoslovenique : mejrlina, grajd, răpştesc, praşte, strânşte, etc. Et plus bas, dans le pa­ ragraphe de critique de la theorie depourvue de Science (de Iorga) concernant "le serbisme des plus vieux mots sJaves de la langue roumaine", nous evidencierons cela avec plus de îorce encore. Il est, cependant, important d'observer ici queMikJosich estime que non pas le paleoslovenique lui merne, (c'est-ă-dire d'apres sa conception: langue des Bulgares Sloveni �de Pan­ nonie) a donne au roumain ces vieux mots-lă, mais; comme il precise ensuite : le daco-slovene (das Dakosiovenische) ou la langue apparen1ee de plus pres au paleoslovenique" (dem as- 1) Cuvente 1, 306; ef. p. 311 Ibid. sur le mot roum. zăbală, 2) Dans Din Istoria limbei române, Bucureşti 1883, p. 42. 3) CL Jagic: Zur Entstelzungsgesch. Il, 35; Leskien : Grammatilf der altbulg. Spr., p. XXVIII; voir aussi I'opinion erronee de Pic sur un st en langue russe (dans son etude Die Dacisc/len Slaven und Csergeder Bul- 9aren, p. 244.) • ..w.zz.· .......... -------------- [188] 188 ILIE BĂRBULESCU Iov. năheverwandte Sprache"), Ainsi pensent les autres ega­ lement. C'estpourquoi, nous devons maintenani nous poser cette question : pourquol, cependant, Miklosich, et d'autres comme lui, derivent du plslovenique et s'ils font logiquemenf cette operation, Le dialecte daco-slovene ou "apparente intime .. ment au paleosloventque-' et le dialecte paleoslovenlque. D'apres tous les investigateurs qui se sont occupes de la formation ou de la composition de la langue roumaine, celle-ci a pris ses plus anciens mots slaves non pas de la langue ou du dialecte denornme paleoslovenique en lui merne, mais du dialecte daco-slovene, disent les partisans de la continuite, hor­ mis Pic, ou de celui intimement apparente au paleoslovenique, disent les partisans de l'ernigration. Cependant, tous ceux - ci considerent ces deux derniers comme etant it peu pres le meme dialecte. EI, toutefois, rai rnontre 1) et on le sait, tous derivent les plus vieux mots slaves du roumain du paleoslovenique et non du daco- .iovene ou bien du dialecte "intil1lement apparente au paleoslovenique". Pour Iaire ainsi, iI est evident que tous corn­ prennent que le paleoslovenique ne se distinguait il peu pres pas du daco-slovene ou du "dialecte intimernent apparente". Ainsi, comme il n'existe pas de vieux textes qui nous montrent la nature du daco-slovene qui est identique avec celle de l'au­ tre dialecte, an prend le paleoslovenique, duquel nous avons des textes - copies des X-e ou XI-e siecles, comme element en­ q ueteur au lieu du daco - slovene, Ainsi entend Iaire merne le plus profond connaisseur et investigateur de la langue roumai­ ne, Miklosich. 'Mals qu'est - ce que I'une et I'autre de ces langues et dia­ lectes, et comrnern peut - on remplacer, dans les recherches, l'unepar l'autre, quoiqu'i1s soient denommes par des appella­ tions differentes ? 1) Voir plus haut, le chapitre: Theorle concernant la tanaue bul­ gare etc. [189] INDrV/DUALlTE DE: LA LANdUE ROUMAINf: 189 Miklosich 1), - sur les Yecherches et conclusions duquel se Ionderent ou s'appuyent aujourd'hui, en general, les opinions concemant la composition - et surtout les elernents vieux - slaves du roumain, - dit que la langue des Slovenes de Jordanes et de Procope etait commune aux Slaves bulgares, qui a l'epoque de ces ecrivains (VI-e siecle) habitaient ou se sont etendus en Pannonie dans les Alpes nordiques, en Dacie et outre Danube. Cette langue, qui leur etait commune, a comrnence a se diî­ îerencier en quelque sorte, mais fort peu, au VI-e siecle ("erst seit dem sechsten 2) Jahrhundert"), ain si pour produire les qua­ tre speciliques : le paleoslovenlque, la langue des Sloventzi de Stirie, de Carinthie et de la Carniole, la langue daco-slovene et la langue bulgare. Mais ces dilîerences, cornmencees au Vl-e siecle, ont ete au debut si lentes, dit Mikloslch 3), que dans le VIII.e et le IX-e siecles, ces Jangues ri'existaient pas encore dillerentes ("diese Diîîerenzen hăten im neuntem und zehn1en Jahrhundert noch nicht bestanden"). Donc, dit Miklosich, au Vl-asiecle, lorsque les mots vleux - slaves sont entres dans le roumain, la langue dite daca - slovene et celle "apparentee in­ timement au paleoslovenique" qui a pu etre rnerne "celle de la cote illyrique de l' Adriatique 4)", - elles ne se distinguaient pas encore speciliquernent comme langues distinctes du paleo­ slovenique : .ni meme aux IX-e el X-e slecles elles ne s'etaient pas encore constituees comme langues specillques, rnais tout au plus, elles auraient eu chacune quelques insignHiantes diî­ îerences. Je crois exprimer merne l'idee de Miklosich, precisant qu'en ce ternps, ces quatre langues îutures, etaient identiques et avec d'insignHianîes dilîerences entre elles, - ainsi comme sont entre eux les dialectes: valaque en face du moldave· de la langue roumaine, ou comme est le dialecte "ekavien" en face de celui "ijekavien" ătokav de la Ja:ngue serbo - croate. C'est pourquoi Miklosich lui - merne, dans ses recherches, a pu, fort logiquement, remplacer la Iangue daco-slovene, ou "iuti­ mement apparentee", (desquelles il n'existe pas de textes pour 1) ef. A r/liv a, Oct. 1922, p. 461. 2) Gescllir:hte de,. Lautbei. im Bulgarisr:hen, p. 6. 3) Ibidem p. 5. 4}, ef. Arhiua, juillet 1922, p. 322. r'rrzwmrmp=rewrawwnwz . m TErITE [190] 190 ILIE BĂRBULESCU nous les presenter), par le paleoslovenique que nous connais­ sons des textes-copies paleoslovenlques des XI-e et Xve siecles. Pour la merne raison la Scienee qui lui est posterieure, d'ac­ cord avec lui, precede Iogiquernent quand elle fait Ia merne chose a ce sujet. La dillerence entre Miklosich ei la Slavistique moderne est seulement en ce qui concerne l'origine geographique de la langue denommee paleoslovenique. Car il soutient que celle-ci etait une Iangue des Sloventzi de Pannonie du IX-e siecle, parce qu'il considerait que ceux-ci etaient Bulgares slaves de sang, alors que la Science moderne, a peu pres entiere, admet que ces Sloventzi ne sont pas Bulgares et que le paleoslovenique etait un dialecte bulgare qui se parlait au IX-e siecle entre Sa­ lonique et Constantinople, c'est - a - dire, dans la region des Rhodopes si non encore au sud de la Macedoine, dans les re­ gions de Okhrida, de Bitolia et de Prilep 1). Ainsi, Jagic formule cette opinion generale d'aujourd'hul, disant 2): "das Altkirchenslavische in der zweiten Hăllte des 9 jahrhundert ... ein besonderer sudslavischer Dialect (war).der irgendwo zwischen Saloniki und Konstantinopol im Munde des Volkes gelebt hat", Le .terrne "das Altkirohenslavische" repre­ sente iciIa ,.palaeoslovehica lingua" de Miklosich. Mais.Tndilîerernment de l'origine geographique du palea­ slovenique, tous considerent a peu pres identiques, comme stade, le daco-slovene ou langue "intimement apparentee" et le paleos­ lovenique: Ainsi, R6sler -gui croit comme Miklosich que le pa­ Jeoslovenique est la langue de Pannonie, precisant les rap­ ports entre celle-ci et ·la langue qui a donne au roumain ses plus vleux mots slaves,-dit comme Miklosich, do ne comme les precurseurs de celui-ci P. I. Şafarik et Kopitar, gue: "Ies elements slaves du roumain ... se trouvent dans le stade du vieux-slave ou du paleoslovenique". ("Die slavischen Elemente des Walachischen ... stehen auf dem Standpunkle des AltsJa-' vischen"). "La langue intimement apparentee au paleoslove­ nigue" etait dans un stade identigue avec le paleosloveniguf, 1) Conev, Spisanie na băIg. Akad. XI (1915), p. 5 et Dobrejsouo Evangele, Sofia, 1906, p. 73. 2) Dans zur Enslehungsgeschichte der kirchensl. Sprac!ze, II, ed. 1, 1902, pp. 81 et 30. [191] , I I I f-_ I�·" INDIVIDUALlTE DE LA LANduE ROUMAINE J91 et, par consequent, Ia premiere qui ne nous a pas Jaisse de ses vieux textes, peut etre remplacee dans les recherches par le paleoslovenique parce qu'elles avaient des formes a peu pres identiques. Cependant, quoique ni Miklosich ni ses predecesseurs ne se soient pas occupe de nous montrer en detail qu'ils considerent, et. pourquoi ils considerent, il' peu pres, identique phone­ tiquement le dialecte paleoslovenique et le daco-slovene, nous avons toutelois, hors le îait qu'ils derioent tous les plus vieux mots slaves du roumain du paleoslovenique dont j'ai fait men­ tion, encore d'autres de leurs tndtcaiions il ce sujet. Miklosich considere qu'en general, merne au IX-e siecle, Ies diaIectes de Ia Iangue bulgare 1) ne s'etaient pas dilîerencie entre eux que fort peu, d'une Iacon il peu pres insignifiante au point de vue phonetique. Ceci s'apercoit, il me sernble, d'apres sa critique sur le manuscrit nomme .Feuillets de Kiev" ("KiewerBiatfer") nornme aussi .,Fragments de Kiev". Ce texte glagolitlque, copie datant des environs du X-e siecle, comprend avec beaucoup de precision (et par l'ernploi regulier, c'est-ă-dire non melange, des nasales iI\ et 3., et surtout par Ia maniere de dilferenoler � du t.) langue purement paleoslovenique. Ainsi croit Ia Slavis­ tique moderne 2), conjointement avec Miklosich d'ailleurs. Hor­ mis le Iait, que dans ce texte se trouve,' se detachant de la langue paleoslovenique qui est aussi aux autres textes-copies paleosloveniques (comme Codex Zographensis, Savina Kniga, etc.), encore Ia dilîerence phonetique JJ,au lieu du paleoslovenique LII = st et 3 au lieu du pleosl, propre iK,I\ = zd, c'est pourquoi Miklosich soutient, base presque uniquemeni sur ceite petite atţţerence de deux groupes consonnantiques, que les "Fragment!> de Kiev" sant ecrits dans une Iangue provenant d'un dialecte bulţiare auire que le paleoslovenique 3). Ceci prouve, et je le 1) De la langue bulgare integrale, hormis le bulgare proprement dit d'outre Danube. 2) efo AfslPh, XXII, 40; Vondrak: A ltkirchensl. Grammatik, ed. ,2, p. 28; Kul'bakin: Drevnecerkslau. jaz.p. 23. et Revue des etudes slaves, II, 3-4. p. 196. 3) Cf. AfsIPIl., XX, 2; XVIII, 107; XXII, 44. Egalement Kalina; ef. Oblak, dans Sb. Min., IX. ?izmEnW" [192] 192 ILIE BÂRBULESCU repete, qu'il croyait 1), qu'alors, les dillerences entre les dia­ lectes bulgares etaient fort minimes et il peu pres inslgnilian­ tes-ainsi comme ce serait par exemple, aujourd'hui, entre le dialecte litteraire moldave et le valaque de la langue roumaine, ou entre le dialecte ekavien et I'jekavien de la langue serbo­ eroate stokavienne. Et, s'll croit qu'au IX-e siecle, date il laquelle il apprecie l'original de la copie des .Fragrnents ou des Feuillets de Kiev", la" dllîerence entre le dialecte paleoslovenlqua et l'autre (celui dans lequel etaient ecrits ees .Fragments"), etait si insignifiante, il etait nafurel qu'il admît que, plus la lan­ gue vieux-bulgare remontait vers son origine, e.' a.vd. vers l'e­ poque de Jordanes et merne plus Ioin, d'aufant plus que ees petites diîlerences phonetiques entre ses dialectes se rapetis­ saient 2). C'est, d'ailleurs, logique. C'est pourquoi Miklosich .de­ rive du paleoslovenique au lieu du daco-slovene , car ils etaient alors, cornme le dit egalement Rosler, tous les deux au stade du paleoslovenique ("au[ dem standpunkte des Altslovenischen"). L'ldee, que le daco-slovene "etait il un stade phonetique , il peupres identique au paleoslovenique, est basee, semble-t-il, ehez Miklosich et tous les autres, beaueoup plus sur l'intuition et Ia coslderation principale que: au IX-e siecle merne, il n'e­ xistait pas encore de grande difference,' inais tout-a-Iait petite, măme entre toutes les langues sIaves. C'est uniquement pal' cette petite dilîerence, qu'on peut expliquer disent-ils, corn­ ment les apotres slaves Cyrille et Methode ont pu precher, ecrire des textes reIigieux et se faire cornprendre de la population .tcheco-rnorave de la Moravie de Rostislav, du peuple Slovene de la Pannonie de Kocel et des Croato-Serbes de Croatie entre 863 el 886. Ainsi, le prof. acadernlclen russe Sobolevskij 3) dit que "Les langues slaves etaient, au IX-e siecle, si proches I'une de l'autre, que le Slave meridional comprenait sans diîliculte celui de I'Ouest et inversernent". Leskien croit, comme Sobolevskij et Miklosich, que le dialecte paleoslovenique n'etait pas une individualite distincte du daco-slovene, mais que touş deux etaient, au IX-e siecle, 1) Comme le constate, egalement, Jagic, dans zur Entstehungs. de,. kirchensl. Spr., II, p. 34. 2) Se rapprochant du slave commun. 3) Dans Drevnjaja cerkovno-slav. literatura i eja znacenije. Har'kov 1908 et dans Drellni cerkovno-slav. jazyk, MORkva 1891, p. 7. VOiI la meme idee chiez Th. Speranski: Istorija drevnej T'usskoj Litera/uru, Moskva 1914 p. 138. - [193] tNDIVIOtJALlTE DE LA LANduE ROtJMAINE 193 au meme stade phonetique. Ceci resulte, d'apres mon avis, de la conception de Leskien sur Ia langue des texles paleoslove­ niques, qu'iI denornrne 1), justement pour cette raison, par le ferme generique de "vieux.bulgare" (altbulgarische Sprache). Le prolesseur bulgare Conev precise 2) tout de merne : "Nous considerons Ia Jangue paleoslovenique, comme elle nous est conservee dans ses monuments propres, comme [ondement commun des dialectes buJgares modernes". Tandis que, dans ees derniers ternps, le Irancais Meillet soutenait la merne chose dans la Reoue des Eiudes Slaves, 1, 3-4, Paris 1921, p. 195, parlant du paleoslovenique et de ses textes : "Un al phabet et une langue litteraire sia ves, qui, con­ stitues sur la ba se des parlers macedoniens, qu'avaient entre eux tous. les parlers slaves encore a cette .date". Ainsi pensait egalement Miklosich, comme 'nous l'avons vu. El si alors il y avait une presque imperceptible dilîerence entre toutes les lan­ gues slaves, d'autant plus, eroient ces slavistes, comme nous I'avons vu, fut plus proehe l'identite entre . le dialecte daco­ slovene et le paleoslovenique, qui faisaient partie non de lan­ gues distinctes mais de la merne, a savoir du bulgare slave, c-a-d. du "die slovenische Sprache" d'apres l'expression de Miklosich. II est vrai que d'autres croient autrernent, Ainsi le russe Scepkin, combaftant cette opinion it Leskien, soutient (dans Rocznik Slau., III, 204). que le paleoslovenique : "elait seule­ ment un des nombreux dialectes de la langue bulgare; car cette langue s'etait, deja dans les temps anciens, partagee dia­ lectalement en plusieurs varietes ("das Al1kirchenslavische nur einer van vielen Dialekten des Altbulgarischen war, da diese Sprache schon in alter ZeU dialeklisch in mehrere Varietăten scharr zerliel"). Comme Jagic, donc (el. ci-dessus). Ainsi croit egalement KuI'bakin 3). l} Dans Grammatik der altbulgarisclzen (aliktrchenslaolschen) Sprache, Heidelberg 1909, p: XX. Cî. au sujet de cette denornminatlon, Şcepkin dans Rocznik Slaw., III, 204. 2) Dans Uvod, p. 34; el p. 6 et 20. Mais el, Kul'bakln, qui croit (dans Reoue des Eludes slaves, II, 3=4, p. 178) que le stade paleoslove" nique avait des dialectes. 3) Revue des Etlldes slaves, II, 3.4, p. 178, alI il constate, d'abord, l'opinion contraire de Leskien et Conev. [194] 194 ILIE BÂRBULESCu' Cependant, moi je crois que seulernent I'opinion des pre­ miers, comme Leskien, Miklosich, est juste et que la langue paJeoslovenique represente non seulement le dialecte bulgare qui se parlait entre Salonique et Constantinopole, c'estă-dire aussi dans les regions des monts Rhodopcs, auIx-e siecle, cornrne pensent Scepkin et Jagic, mais que cela represente un stade phonetique qui etait alors le meme dans toutes les autres contrees de langue bulgare dant elle Iaisait part. Je crois, donc, que les dialectes bulgares, avec leurs precisions sousdia­ lectiques posterleures et actuelles, ont comrnence a naître dans la Iangue bulgare apres le IX-e siecle 1) et qu'elles n'existaient pas, pendant et avant le IX-e siecle; par consequent, avant ce siecle - inclusivement - il n'existait pas un dialecte daco­ slovene distinct du paleoslovenique proprement dit, avec cer­ taines notes fondamentales specifiques de phonetisme. Naturel­ lement, I'identite absolue entre eux n'existait pas et certai­ nes regions auraient eu quelques dlstinctions locales; mais ces distinctions n'etaient pas encore frappantes, fondamentales et constitutives d'indlvidualites a part, mais eflacees, superfi­ cielles, isolees, - ainsi comme la langue moldave se distingue du valaque, de chez nous, ou, un peu, comme se distinguenf, entre eux, les dialectes ekavien (de Serbie p. ex.) et ijekavien (de un peu, Herzegovine p. ex.) de la langue serbo-croate, De ce cote, cornrne les Iangues moldave et valaque sont, generalernent par­ lant, .toutes deux ,au merne stade phonetique, quoiqu'elles a­ yent entre elles des nuances superficielles de distinction, ainsi il n'y . avait non plus de dislinction fondamentale, et seu le­ ment superficielle et isolee, phonetique, entre le dialecte da­ co-slovene et le paleoslovenique, ou eutre ce dernier et les autres reqione de la lanoue bulgare du IX-� siecle et prece­ dernment. Donc, les dialectes bulgares posterieurs et modernes n'existaient pas encore au IX-e siecle, comme le croient Scep­ kin et Kul'bakin. CeHe conclusion se delache, je crois, encore de certaines constatations qui ont ec�appe, jusqu'a present, aux Sliwistes, ; 1) CI. $ahmatov, qui croit (Rocznik Slav., II, 192) que les dialectes du russe n'existaient pas avant le X"e siecle. Voir aussi St. Novakovic au suiet des dialectes serbo-croates. dans AfslPI1., XXXIII, 442 et K. Jirecek: lstorija Sl'ba, I, 60. [195] lNDlVIDUALITE DE LA LANoUE ROUMAINE 195 relativement aux rapportes entre les "Fragments de Kiev" et le "Codex Zographensis". ainsi qu'entre ,,5avina Kniga" et le nCo� dex SuprasIiensis". J'expose, ici, ees rapports, justernent parce qu'ils sont des considerations toules neuves et personnelles dans la Science. La langue Iondarnentale dans les "Fragments de Kiev", rnăme si ceux-ci sont copie du XI·e siecle 1), s'avere, a cer­ tains point de vue, au moins quelque peu plus aneienne que la Iangue Iondarnentale du "Codex Zographensis". an constate cette chose - que la Slavistique moderne reconnait tant ­ par I'emploi regulier, dans les Fragments .de Kiev, des nas­ ales X.-1iI et derni-voyelles z.t.., au moins, alors que le Codex Zographensis s'eloigne beaucoup plus de l'emploi regulier et juste de ees sons. Ensuite, loujours dans la eonstitution pho­ netique interne de chacun de ces deux textes on voit que tous les deux sont des copies faites autre par! que dans la region proprement dite paleoslovenique d'entre Salonique el Constan­ tinople. Si les Fragmenls de Kiev ne sont pas copie tcheco­ slovaque comme eroient d'uns 2), mais macedoniennes comme le eroient d'autres 3), et si le "Codex Zogrephensis" est la copie qui contient langue du X,e siecle de la merne region Iinguls­ tique (on merne de la reglon plus orientale proprernent bul­ gare) ce que ne contestent pas, mais confirment, entre autres les eas des: o au lieu de z et f au Iieu de bo, eu face des Fragments de Kiev qui n'ont que 1. et t.. (non pas o. au lieu de 1. et f au !ieu de b) - alors ce fait demontre que la langue des reglons de la copie des Fragments de Kiev, au X·e siecle, etait phonetiquement (a presque tous les points de vue, hormis le 11, au lieu du paleoslovenique du Codex Zogrophensis LII et hormis 3 au !ieu du plsl, du Codex. Zograph. iK A) la' merne langue avec la Iangue proprement dite paleoslovenique d'enlre Salonique et Constantinople, ainsi que l'a individualisee, au­ jourd'hui, la Slavistique, d'apres les textes copies que nous possedons. Ainsi donc la langue paleoslovenique proprement 1) Kul'bakin les croit du X-e siecle (Revue des Etudes staoes, Il, 3,,4. p. 187). 2) Ainsi Jagic, p. ex. dans Enstehunqsqesctitchte, li, 34; Vondrăk dans Altkirchenst, Gram., p. ]5 . . 3) Ainsi Oeitler, Kajina etc. Cf., toutefois, Ohlak dans SbM, IX, p. 7. [196] 196 iLIE BĂRBULESCU dire, c'est-a-dire, le dialecte bulgare des environs de Salonique, aura efe encore et plus semblable et de plus pres Identique avec la langue des regions des Fragrnents de Kiev avant le X-e siecle. Cela montre que le dialecte proprement dit palea­ slovenique represente un statie, qui, au JX·e siecle et avant, appartenait a la langue bulgare integrale, et que, par conse­ quent, il n'etait pas encore, a certe epoque, un dialecte avec une individualite propre, distingue speciîiquernent des parlers des autres regions de cette langue. La merne chose decoule de la comparaison des textes ­ copies paleosloveniques Savina Kniga el Codex Suprasliensies, comparaison que la S cience n'a pas faite a ce point de vue. La Slavistique moderne est arrivee a la conclusion que ces deux textes sont des copies plus recentes que les Fragmentsde Kiev et le Codex Zographensis et a savoir quesi Savina Kniga ne sera pas de la fin du Xve -siecle, il sera,comme le Codex Su­ prasliensis, copie de la premiere moitie du XI-e siecle, d'apres des originaux paleosloveniques, Mais Savina Kniga et Codex Suprasliensis auraient ele ecrits quelque part en Dacie Trajane, disent la plupart : dans la reglon du îleuve Tisza de Hongrie, croyait P. 1. Şafarik; vers le territoire slovaco-russe 1) ou meme seulement "malo-russe" �), aHirment d'autres; ou dans: "Das alte Dacien und nordlich davon gelegenen Grenzgebeite des Karpatenlandes, also das heuiiqe Walachei und Siebenbiirqen mit Bukovina", pensent d'autres 3); ou, eniin, dans la langue des Rhodopes, c-a-d. de la region proprement paleoslovenique d'entre Salonique et Constantinople croit un autre 4). L'opinion de Conev ne peut cependant pas se soutenir, comme croit Kul'ba­ kin aussi, dans la .Reou« des Etudes slaoes, II, 3-4, p. 201. II est certain que pour le merne motif on ne peut admettre l'opinion 1) Ainsi Von drak, p. ex. dans Altslooenische Studien, Wien 1890. AfslPIl. XXII, 249 et Sb sun., IX, Il. Voire sur ce sujet ma nouvelle etude dans la revue Arhiva, XLIV, (1937), 1-2. 2) Ainsi Krymsky dans Ukraniskaja Graminatika ; cî, Rocznik Slaw, Il, 169. 3; De la sorte, Oblak dRns AfslPh., XlI!, 246 el dans Sb Miu., XI, 535 et IX, 11 et 17 ; Jagic dans AfslPh., XXII, 37, XVII, 77; Kul'bakin dans Drevnecer!wvnoslav. jaz., p. 195 et dans O/zrids!wja rukopis', So­ lia, J 907, p. LI!. 4) Ainsi Conev dans Dobr2r�OVO Euangele, p. 130. [197] INDIVIDUALITE DE LA LANOUE RQUMAINE 197 ===-=------ isolee de Sobolevskij qui (dans Sbornik de I'Acadernie Russe de Petrograde, Tome 88 p. 137) pense que Sa vina Kniga erIe Codex Suprasliensis ont ete ecrits non en Dacie ou Bulgarie orientale, mais dans la vieille Bulgarie occidentale ou vers Sa­ Ionique. Un des arguments les plus irnportants pour lesquels on met I'origine de ces copies en Dacie ef vers le .territoire slo- . vaque ou perit - russe (ruthene) est, sem ble � t - il, qu'elles . ont en leur langue, quelques fois, les metatheses : pOGZ, p�INT(\, P�'3", p03K'1" pOEldfK (conjointement avec les nor- males et habituelles paleosloveniques . pJGZ, PLI3d;, Pdf>"Hh). Ces metatheses montrent, croient ces Slavistes de regie, non que la langue de leurs ecrivains-copistes de Dacie etait la langue slovaque merne, ou russe, qui ont les mernes metatheses dans leur organisme phonetique, mais que leur langue et celle de leurs ecrivains etait bulgare. comme le croyait, plus tard 1) Miklosich aussi, mai qu'elle etait bulgare voi sine du lerritoire slovaque ou russe, qui par ce volsinage territorial, contracta, de l'une ou de l'autre des deux, le phenornene de rnetathese po au lieu du paleoslovenique $1" 2). Ces Slavistesn'ont pas observe, cependant,. que toute la langue roumaine d'en deca du Danube, c-a-d. de la Roumanie proprement dite, de Transylvanie, du Banat et de la Bucovine, a, parmi ses plus vieux mots slaves, telle metathese : p. ex. dans les mots : rob, robaci, robace 3), ravină, rost; de merne, surtout en Transylvanie rostorn et rascolesc au .lieu de răsrorn et răsco­ lesc, par la etaussi en Roumanie. Ainsi que, pour ce motii, non seulement la Jangue bulgare rapprochee de la Slovaquie et de la Hussie contenait ces metatheses, maisaussi le bulgare qui se parlait '1) plus au midi, en aval du Danube, dans Ia Dacie; ainsi que, toujours pour cela, Savina Kniga et Codex Supra­ sIiensis pouvaient etre ecrits non seulement dans les regions et la langue du Nord (vers la Slovaquie et Ia Tisza) ou du N. E. (vers la Russie) de la Dacie, mais aussi dans celles du centre et du sud de cetteprovince. Ainsi donc, n'importe comment, 1) CI. Aţsl Ph .• XV, 338. 2) CL Ilie Bărbulescu, dans Arhiva XLIV (1937),1-2. Icije documente de nouveau la provenance deDacie des Savina Kniga et Codex Suprasliensis. 3) D. Furtună: Vremuri Înţelepte, Bucarest 1918. 4) Cf. ci dessous, le chapitre: PourquQi les plus lJieux mots sIa/leş du /'oumain ne �onţ paş (i'Qriqine /'usse. . [198] 198 ILIE BÂRBULESCU Savina Kniga et Codex Suprasliensis cornprenalent, toutes les deux, la merne langue et il savoir la langue de la merne re­ gion, le bulgare de la Dacie Trajane (de la premiere moitie du XI·e siecle). A part cela, par I'etude comparative de ces deux textes­ copies paleosloveniques de Dacie, on est arrive generiquement it la conclusion que Savina Knîga est une copie plus ancienne que Codex Suprasliensis, quolque, comme je l'ai alîirrne, ces textes paraissent etre, tous les deux, de la premiere moitie du Xl-e siecle, si, par quelque autre probabllite, le premier n'est pas dela fin du X-e siecle. Ainsi montrent, entre autres, Vondrak 1) et Kul'bakin 2). Mais ici on n'a pas observe une chose qui je vais men­ trer maintenant; quelque chose qui, justement, evidencie : it peu pres l'indentite du stade phonetique entre le dialecte daco-slo­ vene, c'est-a-dire "Iangue intimement apparentee au plsl.", dans le territoire duquel on admet que Iurent ecrits Savina Kniga et Cod. Supraliensis et le paleoslovenlque en lui meme de la region de Salonique et des Rhodopes du IX-e siecle. On n'a pas observe que Ies diilerences phonetiques entre ces deux textes­ copies, mises en liaison avec les autres textes-copies plslove­ ques et avec l'aspect phonetique actuel du parler de Salonique el des Rhodopes, - montrent, elles aussi, cette identite de stade, Voiei, elîectivernent, quelques unes de ces dillerences. On sait que surtout Codex Zograph. et les Fragrnents de Kiev conservent la plus grande sensibilite en diîlerence phonetique en­ tre 7. et h. 3); cette dilîerence etait, comme on l'adrnet, au pre­ mier plan, celle de la langue de l'original paleoslovenique de leur IX·e siecle, done du parler des environs de Salonique ou des Rhodopes, d'ou etaient les apotres Cyrille el Methode fonda­ te urs de cette litterature sIa ve. Mais, on constate, egalernent, que Savina Kn!ga' conserve il peu pres la merne sensibilite dans la dillerence phonetique du 7. vis-a-vis de b, autant dans la po­ sition trs t-, trst-, tlxt-, th.t, que dans d'autres positions corn- 1) Dans Aţsl PII., XXII, 543. 2) Dans Ohridskaja ruk .• p, XXIV et Dreonecerk. SICiv. laz.p. 29 3) CI. egatement N. van Wijk, dans AfslPh., XXXVIl, 334 et 336; Vondrăk : Attktrchensl. Gram., ed. II, p. 38. [199] INDIVIDUAL/TE DE LA LANOUE HOUMAINE 199 rne TbiWt-1'Zi"", alors que Cod. Suprasl. 1) ne conserve pas rigoureusement cette dlllerence et incline, en certaires positions, pour rernplacer d'une maniere caracteristique z par o et b. par f 2). C'est pourquoi, p. ex. Vondrak, qui reconnait que Savina Kniga est une copie plus ancienne que Cod e x S u p r a sJ., constate au sujet des sons z et b. aussi, que la difference entre eux est mieux conservee dans le premier texte que dans le second B). Parlant, eu elîet, du phonetisme des s, " dans le Cod. Suprasl., apres avoir constate' que, dans celui-ci, la dillerence n'en est pas conservee comme dans les Fragmenta de Kiev, Cod. Zograph. et Savina Kniga, conclut pour ces trois dernieres copies, gu'el­ les: .Die Denkrnăler hier den Unterschied zwischen z und b. besser wahren. Daraus folgt, dass hier die Halbvokale auch ihre voile lautliche Geltung hatten" 1). Donc, dans Cod. Suprasl. s , " n'avaient plus ,.ihre voile lautIiche Geltung" (Ieur entiere valeur phonetique), comme dans Savina Kniga. Ainsi que la Slavistique constate, et soutient, cependant, - d'apres Cod. Zo­ graph. et les Fragments de Kiev snrtout, mais aussi d'apres d'autres textes et considerations, -gue lessemi-voyelles z:et " a­ vaient .Jhre voile lautliche Geltung" dans la langue paleosla­ venique de Cyrille et Methode, c-a-d. versSalonique ou Rho­ dopes du IX-e siecle, car c'est pourquoi ils ont forme les lettres Z, h dans J'alphabet slave. Mais, aujourd'hui, le parler de Sa­ lonique et des Rhodopes n'a pas conserve partouz les sons s, b. ou seulement s , mais, cornrne dans le Cod. Suprasl., possede souvent, el leur place, les sons o et e: dzh=plsl. i\zX'2:, d2>ska= roum. doască, etc, pentok = plsJ. nh\TlIKlI, lesno = roum. lesne pls!. i\bCHO 5) etc. Et c'est ainsi egalement dans le reste des Rhodopes 6). Ce phonetisme de Salonigue' et de Rhodopes d'aujourd'hui, . compare avec les 1extes-copies ci dessus mentionnes, prouve 1) Cf. Oblak. dans SbMin., IX, p. 16. 2) Cf. ces differences a I'egard des z et .. chez Şahmatov AfslPh. XXXI 484. 3) Ainsi constate el N. van WJjk, dans AfslPh. XXXVIJ, 343; et Şah" matov, dans AfsIPh., XXXI,48. 4) A/tkirchensl. Grammatik p.89. Cf. Kul'hal,in: Drevnecerkslal'.jaz. p.65; Leskien: Handbuc/z der altb/JIg. Sprache et Ohlak, Sb Min .• IX 11. 5) Oblak: Maced. Studien, p. 12-13. 6) CI. Vondrak: Altkirc!wnsl, qram., II ed., p •. 190et Miletic: Die,'Rlzq .. dopemulldarten� [200] 200 ILIE BÂRBULESCU que cette langue, c'est-ă-dlre paleoslovenique, dans son stade plus recule, n'avait pas o, e au lieu des s, ", mais seulement les sons JIi et .. avec leur propre .volle Geltung", et que, plus tard 1), c'est-ă-dire dans un de ses stades plus nouveau, a pro­ duit les o, e d'aujourd'hul, au Iieu des anciens s , h 2). De merne cette considerat ion evidencle que la merne chose se produisit avec Savina Kniga qui conserve, d'une maniere sen­ si bIe, les Z, Il, face du Cod. Supr. qui ne conserve pas si bien les s , ", mais les remplace quelque Iois par o, e. La langue daco-slovene de la plusancienne Sav. Kniga, ainsi donc, se touvait au merne stade phonetique avec le pls!. de l'epoque de cette copie et de son original, alors que le daco-slovene du plus nouveau Cod. Suprasl etait un stade posterieur, plus re­ cent, de la merne langue et du meme dialecte de Dacie. Nous arrivons au merne resultat si nous exarnlnons "l'um­ laut' connu de z en Il precedent les voyelles palatales f, '1>, u : TX,"" Thl\\'k etc. A savoir que dans Savina Kniga ce phenornene n'est pas encore delinitivement cristalise: car, comme dans Cod.Zo­ graph., on trouve egalement, beaucoup de Iois l'absence de cet.um­ laut", mais p. ex. CJliUX,"Ui/Jf, et non avec .umlaut", ainsi que nous l'attendions, CZH","UlIJf 3). Mais dans Codex Suprasl. on voit que cet "umlaut" est delinitivement cristalise : c'est pourquoi ici il n'est plus, p. ex., C�HZ,"U4Jf R�3111"fTJIi etc., mais seulement les for- . mes avec "umlaut" ClWh,"UlIJE RZ3h,\HTZ. Cela montre, egale­ ment, que la langue plus ancienne de Savina Kniga se trouvait dans le merne stade phonetique avec le poleoslovenique du Cod. Zograph, alors que le daco-slovene, du plus recent Cod. Su­ prasI., etalt un stade posterieur, plus nouveau, de la rneme lan­ gue, du merne dialecte de Dacie. Cette chose nous montre ce que j'ai dit du z et du Il, a savoir, dillerence de temps et non de dialecte; c'est-ă-dire, ne montr e pas que Savina Kniga serait ecrite dans le parler des Rhodopes et Cod. Suprasl. dans celui du N-E. (de Şumen) bul­ gare, cornme croient Miletk; et Conev, et apres eux N. van Wijk 1) Cf. toutefois r. Rozwadowski, dans Rocznik Slaw., VII, 14, 2) CL egalement Kul'bakin; Dreunecerkslau. jaz. p. 59, et ci·des­ sou!> le paragraphe sur .Ie Phonetisme des :& et Il pah�osloveniques dans le paJeoslovenique et I'epoque de Jordanes". 3) CI. N. Van Wijk, dans AfsIP/l., XXXVlI, 334 et 1336. [201] lNDIVIDUALlTf: DE LA LANUUE ROUMAINE 201 dans AfslPI1, XXXVIl, 343; car entre ces textes il y a eneore d'autres diiîerences que l'on ne peut constater dans Rhodopes. De rnărne on observe la diîîerence de temps entreSavina Kniga et Codex Suprasliensis dans l'emploi de " denornme epenthetique. A savoir, alors que Savina Kniga a souvent le" epenthetique, Codex Suprasl. s'en eloigne, car il. evite le " e­ penthetique. Cette chose a ele constatee par ceux qui se sont occupes des textes copies pls!., entre lesquels [e mentionne Leskien"), Jaglc 2), Vondrak 3), camme on a constate encore que dans les Fragments de Kiev il ne manque pas une seule lois le " epenthetique J). C'est pourquoi an conelut que: du moins dans le IX-e siecle des Cirylle et Methode, c'est-a-dire "zur Zeit der Fixierung des Aksl. als Schriftsprache das 1 epenth. allge­ mein dart war, wo wir es auch vorausetzen rnussen", mais seu­ Jement plus tard a commence a disparaître peu-ă-peu de la langue bulgare. Un sta de de certe disparition .progressive est represente par la langue daco-slovene de Savina Kniga,et un autre stade, plus developpe, par consequent posterieur, par le daco-slavene de Cod. Suprasl., par ce que le premier texte est plus ancien que le second. D'autre part, puisque la langue bul­ gare d'aujourd'hui, de la reglon de Salonique, n'a non plus le 1 epenrhetique, mais l'a eu autrelois comme la Jangue bulgare integrale, il s'ensuit que le dialecte daco-slovene de la plus an­ cienne Savina Kniga, qui n'evite pas le 1 epenthetique, est dans le stade phonetique du paleoslovenlque qui de merne neI'evite pas, alors que le dialecte daco-slovene du texte plus recent Cod. Supr., qui evite le 1 epenrhetique. est dans un stade pos­ terieur au premier, mais du meme dialecte bulgare de Dacie, De merne on observe la dillerencede temps entre Sa vina Kniga et Cod. Suprasl, en ce qui concerne l'emploi des sons nasaux. A savoir, comme egalement Leskien observe (dans .,Handbuch"), les "juss", c'est-ă-dire les voylles '" et tT., s'em­ ploient le plus correctement, sans se confondre, sans se me- 1) P. ex. dans Handbuch. 2) Dans AfslPh., XXII, 37. 3) Ddns Zur Kritik der a/t�lav. Denkmale, Wien 1886 et dans Alt­ kirclwllsl. Gram. p. 122. 4) eL A. Tomsan, dans Sbarnik v cest' na Praf. L. Mileti!;, Sofia, 1933, p, 1, [202] 2�02�==============�l�LIEBARBULESCU langerentre eux, dans Savina Kniga et Cod. Zograph 1). "Am reinsten, dit Ia Leskien, sind in dieser Beziehung Saoaeo. und Zoţţr.," alors que Ccd.l'Suprasl. fait I'emploi de ces nasales avec plus de confusion et non "am reirvsten". Ceci, ternoigne, aussi KuI'bakin 2), quoiqu'Il explique comme "lapsus cala mi " le me­ lange plus îrequent de Cod. Suprasliensis. Cette ressemblance entre le texte plus vieux en daco-slovene, Savina Kniga, et le paleoslovenique Cod. Zogr. (ou les Fragments de Kiev), ei leur distinction du plus nouveau daco-slovene Cod, SuprasJ., rnon­ trent que le stade phonetique du dialecte daco-slovene du pre­ mier etait a peu pres le merne du plslovenique, alors que le stade phonetique du dialecte daco-slovene du second etait un developpernent posterieur du premier stade. D'ar tre part, meme Ia langue - vive bulgare de Rhodopes d'aujourd'hui, ou etait le siege geographique du paleoslovenique, nous evidencie le commencement du developpement du nouveau stade du me­ lange des nasales, de son stade anterieur quand cette langue vive ne les melangeait pas. En effet, ici non seulement des nasa­ les sont restees correspondantes aux paleosloveniques, mais il subsiste aussi un reflexe 6 (qui est certainement du plus ancien 6 n=il1. , au lieu du plsl. ;:., par ce rnelange des nasa les, que nous vlrnes dans Cod. Suprasl. caracteristique et distinct de Savina Kniga et Cod. Zograph, A savoir Miletic constate que ce me­ .lange subsiste dans le viIlage Kostandovo de Rhodopes, ou est kl'otva (au lieu .de l'habituel bulgare kletva) correspondant au plsl, K/''''TRIl, celle-ci prononcee klentva; z'6t (au !ieu de l'habi­ tuel bulgare zet) correspondant au plsI.'>"'T", prononr e zents : r'ot (au lieu .du bulgare, habituel red) correspondant au plsl. ll"''&'&, prononce renda, etc. 3). Mais ce stade de Kostandovo est [ustement celui du Cod. Supr. alors que le stade avec les relle­ xes reguliers des nasales du merne village represente celui de Savina Kniga (etde COd. Zograph.j.i--ce qui prouve que le pa­ Ieoslovenique etait, par rapport aux nasales aussi, 'en un stade phonetique il peu pres identique avec le daco-slovene du IX-e siecle. De meme, observe�t.on la difference de temps entre ces 1) Nous pourrions i'ljouter maintenant aussi les "Fragments de Kiev". 2) Dans Dreunecer!csiav • .iaz. p. 78; el. Sobolevsld; Dreunecel'!cslau. jaz. p '38-39. La meme ehose. ehez Vondn'tk: Altlîircl1ensl. Gram. p. 80. 3) CI. Kul'bakin: Ohl'id. l'u!c. Ap. p. LX!, LlX. [203] INDIVIDUALlTE DE LA LANOUE HOUMAINE 203 detix textes, qui sont des copies faites dans la meme region linguistique, et au point de vue du phenornene de transîormation du plsl. ZI =i (rus. y) en H=i A savoir, que la plus vieille .Sa­ vina Kniga possede le nouveau phenornene phonetique H=i au lieu du plsl. KI=y seulement apres la cons. r (p. ex. pHRHlţd au ieu du pls!. PZiI,Hlţd etc); mais le plus nouveau Cod. SuprasI. comprend un pas plus auance dans le âeaeloppement du phe­ nornene et a cette H, au lieu du pls!. :l.1=y, aussi apres d'autres consonnes que r, a savoir apres z et m. Alors que les Frag­ ments de Kiev n'ont jamais H aulieu de plsl. KI. Ceci prouve egalernent, que le dialecte daco-slovene du IX-e siecle etait, a ce point de vue (KI -= y), au stade paleoslovenlque . de ce ternps-lă. La dilîerence de temps entre ces deux textes s'observe encore de leur phonetisrne se ou st ne d'un sk quand celui-ci precede les voylIes i et i! d'origine diphtongale. Le, plus ancien phonetisrne de ces deux est se, alors que st est plus nouveau. Dans Savina Kniga on trouve seulement sc; p. ex. rdAHA1wClrk,"h =Galileiseemh,alors que dans Cod. Suprasl. le plus. recent st, p. ex. rdAll,"kHC'I'"k'"h 1) = Galilăiszerm.. Nous constatons encore la dillerence de temps entre ces texles par le meJange des decllnaisons en O avec celle en U. A savoir la declinaiison en O, a un certain ternps ne conserve plus ses Iorrnes propres, mais est inîluencee, comme un pheno mene plus nouveau, par celle en U, qui lui prete ,de ses for­ mes. Conforme a cela, dans Savina Kniga on ne constate au­ cunement certe inlluence : mais dans Codex Suprasl. nous la trouvons souvent, p, ex. le norn. pl. AOyX""H, AdPORf, ncnese, etc. Dans Savina Kniga au Iieu des formes calquees sur celles de la declinaisson en u, il n'existe que A"'YCH, Adp'f, .nenu selon la declinaison en O. Ainsi, cela arrive encore au geniti! et 10- catir singulier et au gen. pluriel. L'ancien conditionnel plsl, RU,.(\I, commence a un certam moment, comme nouveau phenomene, it e,lre remplacepar R�IXK. an constate aussi cette difference dans ces deux textes; car, 1) Vondrak: Zur Kritilc de/' altslov. Denlcmale, p. 30 et Altlcir­ chensl. Gram .. ed. II, p. 39. Cf. cependant Kul'bakin· (Revue des eiudes slaves, II, 3,,4, p. 195) qui croit, j'estime d'une maniere erronee, que ces se, st, ne sant pas ici des phonetismes chronologiques, mais dialectaux la­ caux. [204] 204 ILIE BARWLESCU lorsque Cod. Zogr. a pour regle "11i\�", Savina Kniga a quatre lois "HIt\ .. , alors que Cod. Suprasl. ne l'a plus qu'une seule Iois (Ibid. p. 40), les autres cas sont ici "Zlp. De merne Savina Kniga emploie, cornrne les vieux textes glagoJitiques, execlusivernent 4J qui est plus ancien,tandis que Cod. Suprasl. fort rarement, el emploie d'habitude LUT qui est plus recent dans l'ecrlture .,cyrillique" (Vondrak : Aksl. Gram. ed. II, p. 59). Autant de caraceres donc, desquels apparait presque l'i­ de/Uite de stade phonetique entre le dialecte paleoslovenique (d'entre Salonique et Constantinople) el les autres regions (in­ directement aussi la region daco-slovene) de la langue bulgare du JX-e siecle! Cetfe ă-peu-pres identite ressort non seulement dans lecas ou nous reconnaissons que Savina Kniga et Cod. Suprasl. ont ele ecrits dans la Dacie Trajane, soit dans les contrees proches des Russes ou des Slovaquesde certe Dacie, soit dans sort reste geographlque, au sujet desquelles j'ai ecrit (dans Cu­ rentele literare=sCouranis ltiteraires etc, p.7) ; mais apparaît merne quand on admet I'opinion la plus denuee de probabilite, de Conev, que ces deux textes paleosloveniques cyrilliques seraient des copies elaborees dans' Ia region des Rhodopes c.-a.-d. tou­ jours vers le lieu ou etait la patrie d'origine du paleoslovenique Jui-meme, c'est-a-dire le parler du S. E. bulgare de plus fard. Car en ce cas, Savina Kniga representerait un stade phoneti­ que de cette region, identique avec celui proprernent dit pale­ oslovenique du (X-e siecle, alers que Cod. Suprasl. represente­ rait un stade posterieur de dillerenciel, face du paleoslovenique du IX-e siecle de la meme region.Donc, dans un cas et dans . l'autre: deux stades phonetiques successiţs de la merne region Iin�uistique bulgare. Mais, plus meme: la presque idenfite de stade [pho­ netique entre la langue daco·slovene ou "intim�ment appa­ renfee'" avec le paleoslovenique et celle proprement dite paleo­ sIovenique d'entre Salonique et Constantinople du IX-e siecle etdes siecles anferieurs-vers Jordanes-, apparaît, peut - etre, quoique plus indirectement, encore grâce a l'existencede quatre faits linguistiques dans les vieux elements slaves du roumain et seulement dans le dialecte bulgare du Sud et du S. - Est, ou etaH egalement la region de la langue paleoslovenique des [205] tNDlVlDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 205 VI-IX et X.e siecles : apparait, parce que ces quatre faits, que je veux presenter, ne se trouvent pas - semble-t-il - dans le dialecte du Nord et du N. Est de la languebulgare, mais uni­ quement dans celui qui contient le paleoslovenique. Voici ces quatrefaits. Le proiesseur Conev,-qui a l'opinlon de la Slavistique mo­ derne, contraire il celle de Miklosich : que "le paleoslovenique et le bulgare moderne sont, aussi au pont de vue lexique" dans des stades dillerents, - constate, cependant, que la region macedonienne des Bitolia, Ohrida et Prilep conserve aujourd'hui les mots qui se trouvent seulement dans les textes paleoslove­ niques el non dans le dialecte nord-oi iental ou nord-occidental bulgare. Ceei prouverait, une lois de plus, dit Conev. la verite de l'opinion moderne que le paleoslovenique etait un dialecte bulgare des regions sud et S.-E. de la langue bulgare de la Pen, des Balkans (des Sulonique, Suho, Seres, Rhodopes etc) 1)' Je choisis de ces mots, qui, d'apres les assertions de Co­ nev, ne se trouvoraient pas dans les autres parlers bulgares, mais . seulement eupaleoslovenique et vers Ohrida etc., ceux qui se trouvent (a I'insu de Conev) aussi dans Ia langue rou­ maine y consideres entre ses plus vieux mots slaves. Les voiei 2) , bezna, besedim (le roum. de Banat a: beseduesc), basnja (vieux: . roum. basna), vitez (roum. viteaz), gluma avec l'acception rou­ maine, drozde, dverje (vieux roum. dveară), ied (rourn. jind) ordi (roum. joardă), iskusit, klsbuk, kobnik (rom. cobe), koble (vil'.ux roum. căblă), krkac (roum. cârcă), lef (roum. leat), len (roum. lene), prapur, prija (roum. a prii), prica, prz diăte (roum, prundiş), putonog (roum. pintenog), svirep (roum. svireap), skar­ nav, steg et st'ag (roum. steag), ssăen et stazen (roum. stânjen), tizol (rourn. tiz), tr s doi (roum. truda). tuliste (roum. pătul "), eran (roum. ciolan), sut (roum. crut), sopot (roum. şi pol), veslo (roum. vâslă), stâlp, g&rJec (hârleţ), objalo (roum. obiaIă), uzina (rourn. ujină), etc. 'b). 1) Cf. pourtant Kul'bakin: O recnic/wj stranistaroslovem;kog jezi. ka, dans Glas srpslfe Krai' AkademUe, CXXVIlI, drugi razred, 73, Beograd 1930, p. 85-143. 2) Spisanie na bălg. Akad., XI, 7. p. 4. 3) CI. cependant Hasdeu: Istoria Critică, p. 297, que ce mot serai! de l'albanais pat. 4) Cf. Prof. Dr. St. Mladenov dans la revue afec Paisij, 1, 1, Sofia 1928, p. 11. [206] 206 iLIE BARBULESCU Si l'obsf'rvatIon de Conev est juste, que ces mots ne se trouvent que dans le dialecte du Sud et du Si-Est bulgare d'ajourd'hui et dansle paleoslovenique qui etait toujours de la­ bas, et si on ne pouvait soutenir qu'il eussent existe aussi dans le dialecte du N. E. mais que d'ici se soni perdus au cour s du temps (ce qui peut arriver dans une langue), alers leur exis­ tence en roumain, c'est-a-dire en dialecte daco-slovene qui les a donne a celui-ci (au roumain), et en paleoslovenique de Sa­ lonlque-Suho-Constantinopole, - montre que dans la nature in­ terieure du daco-slovene et du paleoslovenique se trouvait une memeimpu!sion latente, identique, qui les poussait, toutes les deux, dans la meme . direction, vers le meme deoeloppetneni Iutur. D'ici il resulterait donc, que leur implusion latente inte­ rieure identique, fit, precedernment aussi, que le daco - slovene, ou "langue intimement apparentee" de l'epoque de Jordanes et du IX-e S., se trouva dans le stade ideniique avec le paleos­ lovenique d'entre Salonique et Constantinopole. Nous avons vu plus. haut d'ailleurs, que Ia langue roumaine a enc ore des mots vieux slaves: rob, roboată, rovină, etc., qui se trou­ vent aussi dans Savina Kniga et Codex Suprasliensis, qui sont des copies elaborees dans la Dacie Trajane, ou bien, soit merne, comme le croit Conev, dans la region paleoslovenique des Rhodopes. Un deuxierne Iait, en liaison avec celui-la est encore le , suivant, que, d'un autre point de vue, j'ai deja mis en lumi ere dans "Arhiva"' d'avril 1922, p. 166. En langue roumaine, on trouve entreses elernents vieux slaves, hormis les Iorrnes slaves cornrne roboiă, rooină, rob, - qui sont speciîiques au daco­ slovene et non au plsl. ou au bulgare (oriental) proprement dit, et qni se trouvent egalernent dans la langue des Slo­ vaques, de I'ancienne Hongrie, c'est-a-dire aussi du Maramu­ reş roumain - ericore d'autres mots el certaines expressions et proverbes qui se retrouvent autant en slovaque qu'en bulgare proprement dit a l'est de la ligne lskăr-Salonique, de la­ quellefait part la langue paleoslovenique, laquelle, comme nous le vimes, a, a son tour, (seloll Conev) des mois Sem­ blables au roumain, mais .que l'on ne pourrait retrouver dans 'le reste de ia langue bulgare moderne, proprement dife. A savoir, le praf. Conev, toujours,-dans lstorija na bălg. f • [207] iNDlVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE207 -====� ezlk, 1, p. 52.00, - constate que la langue slovaque a, entre autres, les mits suivants qul se trouvent aussi en bulgare pro­ prement dit, mais qui n'ont pas la merne signification aussi en tcheque que 1'0n pretend proche parent du slovaque: sI. babka = bulg. babka, sI. bachor = bulg.�bahor, sI. kracun :- bulg. kracuni, sI. buzogări = b, buzdogan, sI. krcah = b., hrcag, sI. mzda = b. mszda, sI. rabusa = b. rabus, sI. skapat'sa b. skapa se, sI. sloboda = b. sloboda, sI. skoplt = skopjavarn, sI. skvrna = b. skv srna et sksrna. sll. vl'kolak = b. vsrkolak, sI. urda=eb, ur­ da, sI. cedilo = b. cedilo, sI. kodkodakaf = b. kotkodjakat, sI. postav = b. postav, sI. nano = b. nano, Mais le slovaque a aussi certaines expressions, comme le bulgare proprement dit; ainsi ; sI. na�jed('n dusok=eb. na edin duăsk, sl. umoknuty ako mys=eh, moksr kako miska, sI. certov­ ska robota s-b. djavolska rabota, sl. ma dlhy prsty=b. ima ds lgi prs stl, sI. hladny jako vlk=b. gladen kato vxlk, sI. rovny jako svieca=eh. prav kato sveăt, etc. Le slovaque possede egalement des .proverbes comme le bulgare proprernent dit; ainsi: sI. nohyzaJoiim za plece a ujdem = b. ste si' tura krakato na rama i ste ida; sI. l'ava dlari ma svrbi-prijmem peniaze = b. levate dlanme szrbi­ ste poluca pari, sI. aby ti voz ne skriepal - pomasf mu kolesa = b. namazi si koJata - da ti ne sksrcat, sI. ide kodel ho oei vedu = b. otiva kzde go oei vodjat, sI. nepachaj nos,ke si ne treba, sI. ryba od hlavy smrdi, sI. paIica ma dva konre = b. tojagata ima dva kraja, sI. nevolalÎy host ma miesto za dve­ rami = b. na nekanem gost mestoto e zad vratatâ, sI. klin, s klinom = b. klin klin izbiva, sI. jako ti hraju tak musis tanco­ va�, sI. dlbe vlasy kratky rozum, = sI. kad slnko svieti a da�d' prsi, cert babu bije = b. dzzd vaii slznce pece diavol&t se zeni, sI. darovanomu kolÎovi ne hl'ad' ,na ,zuby, sI., jako sejes tak budes zar, sI. ne vidi d'alej od nosa, sI. vrapa vrane oei ne vykQle, sI. neje vsetko zlato co sa blysti, 'sI. chodi spaf so sliepkami = b. spi sI. koko!\kite, sI. syty ne veri lacnemu, sI. v mutnej vode ryby lovit', sI. krev neni voda, sI. sveti sinko ale zybate = b. zzbato sbnce, etc. Mais Conev, qui a rassemble ces mots, expresions et pro­ verbes pour montrer la grande ressemblance ou slovaque avec le bulgare proprement dit, n'a pas observe qu'i1s se trouvenf [208] ILIE BĂRBtJLESeU ================ 208 egalernent dans le parler des Roumains de Dacie Trajane, Les mots sont evidernent les mernes .chez nous: baba, bahorniţa, buzdugan, etc. Les expressions de merne : car en roumain aussi on dit : a trage o duşcă, muiat ca un şoarece, muncă (robotă) de drac. are degete lungi, Ilămănd ca un lup, drept ca lumă­ narea. De merne les prouerbes; car le roumain a aussi : îşi ia picioarele Ia spinare şi pleacă, mă mănâncă palma stângă­ am să capăt parale, ca să nu scărţie carul=-unge-i rotile, mer­ ge pe unde-I duc ochii, nu-ţi vără nasul uude nu trebue, peş­ tele de la cap se impute, toiagul are două capete. musafirul nepoftit are loc după uşă, cui pe cui scoate, cum iţi cântă aşa trebue să joci, plete lungi şi minte scurtă, când plouă şi soa­ rele arde se însoară dracul, calul de dar nu se caută după dir-ţ], cum vei semăna aşa vei secera, nu vede mai departe de nas, corb la corb nu-şi scoate ochii, nu eaur tot be luceşte. se culcă cu găinile, sătulul nu crede Ilărnăndului, pescueşte În apă tulbure, soare cu dinţi. Parce que les plus vieux mots slaves de la langue rou­ maine sont, on le sait, buJgares 1), I 'existence de ces mois, ex· presslons et prouerbes, qui sont aussi slovaques (et non tche­ ques) confirme 2) . non seulement la these de Conev: que Ia .� langue slovaque est la plus apparentee au bulgare et non (cornme on l'a dit) au tcheque, mais egalernent ce que je veux 'dire ici. A savoir qu'ă t'epcque ou sant entres dans la lan­ gue roumaine ses plus vieux elernents slaves (qui sont bul. gares) il y avait dans le territoire du bulgare, qui s'etendait sur les deux rives du Danube, des elernents communs, - concu­ rernrnent. il quelques speciliques, comme robota, robx, rooină, en lacede rabota, rabs., raotna ; ces elernents communs, lesqu­ els, comme en Dacie Trajane d'alors, se conservent encore aujo­ urd'hui dans le parler slovaque et en roumain, on ne peut pas soutenir qu'i1s n'existerent pas il cette epoque, aussi en palea­ slovenique, alors qu'aujourd'hui ils se trouvent sur toute l'eten­ due du territoire bulgare proprement dit, et puisqu'au moins quelques uns de ces mots, comme: baba, krcag, mxzda etc. nous les' trouvons aussi dans les textes paleosloveniques entre lesquels Savina Kniga et Codex Suprasliensis. (A suivre) Ilie Bărbulescu 1) Cf Ilie Bărbulesou, dans Arhiva janvier 1922, p. 1 et ici-dessous. '2) Merne si quelques uns etalent indo-europeens ou imr oites d'au­ tres peuples, comme I'affirme Kul'bakin dans lusnoslovenski Filolog, Il fase. 1-2, Beograd 1921, p. 154. [209] RÂSPÂNDIREA COLONIILOR ROMANEŞTI IN POLONIA 2� Răspândlrea colonii lor româneşti în Polonia" Anume era acuzată, "că n'a voit să elibereze pe cmeto­ nioasa (kmethonissam) lui Ciurilo (ipsius) numită Maşa tivu­ neasa sau cnezoaica (tiwunissam alias kniazowa) din Socola, care a fugit tot în Socola în partea arendată de Caterina şi o ţine, nevoind să o elibereze ca să se procedeze coulorrn legii, ce o are". Din cele de mai sus, reese că soţia de cneaz nu avea nici un drept, ca fiind femeie. După moartea cneazului ea rărnănea simplă colonistă, păstrându-şi însă titlul de cne­ zoaică. Pe de altă parte observăm, că în acest sat erau doi arendaşi, dintre cari unul era femeie. Se înţelege însă,că ea nu era stăpână de sine stătătoare, fiindcă dreptul femeiei pe atunci nu permitea aceasta, îşi avea numai în arenda acelui sat zestrea sa în bani, evaluată de către fostul ei soţ Miclaş. Ii ţinea ca intr'o bancă şi atâta timp cât nimeni nu se ridică să-i înapoeze banii, ea rămâne acolo de fapt stăpână şi în baza acestui drept poate să se judece şi să reprezinte în orice che­ stiurie interesul acelei părţi de sat. Starzauia (Starzewa) - Stajava - sat cu drept românesc şi locuit de Români (1471 - A. O. Z., 634, 635; 1484 - A. O. Z., XVII, 1911; 1495 - A. O. Z., XVII, 1691; 1500 - A. ,O. Z., XVIII, 3297, 335, 345; M. Hruszewski, Zerela, Il, 140-142; AI. Jablonowski, op. cit., pag. 3). Se afla lângă râul Strwiaz (Strvionj) şi făcea parte din ciclul "viIlde [uris Valachici ejusdem capitaneatus", In 1471 cneaz aici era Fedcu,iar in 1495 găsim doi cneji: Zain şi Artim. Pe Anim îl aflăm şi în 1500. Stăpâni in Starzawa au fost mai multe familii. In 1484 era un nobil: Nicolai de Starzawa, iar in 1500 găsim aici doi arenda şi : Ioan Deluszki şi Caterina lui Kosciecki, soţul ei - mort la această dată. In acest an avem un pr<;>ces foarte interesant Între cei doi arendaşi relativ la dreptul de stăpânire a femeii. Ioan Deluszki dă in judecată pe nobila Caterina, pentru moti­ vul, că "aceasta ţine în stăpânire jumătate din satul Starzawa cu toate foloasele şi veniturile nu se ştie în baza cărui drept, şi dacă pretinde, că are vr'un drept sau vr'o dotare în bani din din zestrea sa asupra suszisei jumătăţi din satul Starzawa să 1) U�mare la Arhiva, XLIV (1937),1-2, p. 50. 3 [210] Tfi. HOL13AN dovediască această dacă are". Vedem dar, după cum am mai spus, că femeia avea dreptul să stăpâniască o avere imobilă, numai în cazul când bărbatul ei îi înscria în document, că averea ei evaluată în bani se păstrează în valoarea unui sat al bărbatului sau în orice altă bucată de pământ. In caz con­ trariu ea, prin lege, nu era lăsată să stăpăniască. In 1565 stăpân pe cnezia acestui sat era -crainicul din Korostenko. La această vreme erau 41 crneci, aşezat! pe 2P/2 Ianuri, "însă unul dintre ei, având 1/2 lan, fiind desientnic este liber dela dări, din cauza serviciilor ce le face". Ceilalti colb­ nişti plăti au cinşul în două rate. La SI. Martin câte 15 groşi, din care cneazul nu ia nimica; la SI. Petru la fel de fiecare 1/2 lan dau câte 23 groşi, "din care extrăgănd pentru cal 45 groşi, pentru bucătărie 30 groşi, staţia 30 groşi, din rest enea­ zul ia a treia parte". In afară de asta se maiplătia poşta câte' 1/2 groşi din care cneazul nu lua nimic. Cările în natură întocmai 'ca i'n Smolniţa. Cmiecii mai erau obligaţi să ducă cărbuni, scănduri şi lemne în Przemysl. Cneazul dădea în loc de 12 oi vii câte 7 groşi de fiecare; iar împreună cu popa dădea poşta ca în alte sate. Stebnik sat cu drept românesc (1492 - A. G. Z., XV, 2204; 1558 - Al. Stadnicki, op. cit., pag. 6 şi 69-70; 1564-M. Hruszewski, ZereIa, II, 136 - 138; Al. 'Jablonowski, op. cit., XVIII, 1, 3). Se atla aproape de râul Stebnik şi făcea parte din ciclul tii villae juris vaJachici ejusdem capitaneatus". In 1492 îl ţinea în arendă VIodec de Bielka. In 1564 erau aici 9 cmieci şi 21/2 lanuri. Cinşul, sau po­ zumienia, se plătia în 2 rate: Ia SI. Petru câte 22 groşi şi Ia SI. Martin câte 16 groşi din care cneazul ia a treia parte, ex­ cluzând 11 groşi pentru poştă. In afară de asta fiecare cmiet dădea poşta câte 1/2 groş. Dările În natură ca în Smolniţa. Căr­ buni şi lemne ca în Ustrzyki. Datoriile cneazului şi ale popii ca în Smolniţa. Stankoto (Stancuv) sat cu drept românesc (1503 - A. G. Z., XVIII, 4194; Vezi Dzulin), Szarny (Şarnă) sat cu drept românesc (1564 - M. Hrus­ zewski, Zerela, II, 115 - 116). [211] . l .,. I , RĂSPÂNDIREA COLONUtOR ROMÂNEŞ1I lN POLONtA 21Jt In 1564 se aflau aici 31 locuitori aşezaţi pe 9 lanuri. Intre locuitori găsim pe IIcu Kniazik, Olexa Kniazik, Ivan Kniazik. Cmiecli erau obligaţi să lucreze 2 zile pe săptămână, adică erau supuşi la robociznă, călcând în felul acesta prevederile dreptului valah. Rosniow (Rosiniuv) sat locuit şi de Români (1437 - A. G. Z., XII, 183). Intre locuitori aflăm pe .Ciepca ValahuI. Tarnawka sat cu drept românesc (1525 - A. G. Z. XVI, 3699). "Providi et labotiosi" Ivaşcu Wolienski de Wola Jasli- ciensi scuItetus, Iliaş şi lacicu fii ai lui Procop din Tarnawka sculteţi, Olehno Maximcza cmet de Odrzechowa, Ivan fiul lui Maslon de Krystowcze aranjează o chestie de moştenire cu "prov. Iaroş sculteto de Szczawne de sorte ipsorum paterna et materna ac "de sorte avum suorum de scultetio in Szczawne". Numai numele comun de scultetus in satele Jasliska Wola, Tarnawka Odrzechowa, Szczawne, confundat cu cel de cneaz în satele deja descrise ne arată. că pretutindeni e vorba de dreptul românesc. Tustanotoice (Tustanoviţe) sat cu drept românesc (1478- A. G. Z., XVII, 1477; 1471-A., G. Z., XVIII. 180; 1491-A. G. Z., XVlII, 1979, 2082) In judeţul Drochobycz. In 1491 nobilul Vascu de Mlchalowlce recunoaşte, că are să dea 30 mărci fratelui său Hricicu "in quibus inscribit tres areas possessionatas in villa Tustanowlce, unde locuesc doi crnieci cu drept valah şi al treilea cu drept rutean". Prin ur­ mare În acest sat era drept valah şl rutean. E o dovadă, că cele două drepturi la această vreme erau puţin diferentiate din momeet ce locuitori, trăitori pe acelaş lan se puteau îm­ păca, având drepturi diferite; Trojca (Troiţa) sat cu drept românesc (1505 - A, G. Z. XVIII, 3430, 3457; 1500-A. G. Z., XUII, 3303). In 1505 Roman cneaz în Trojca şi Jamna dă în judecată pe Rafa e I Humnicki (Vezi Jamna). Uniatucze (Uniatâce) sat cu drept românesc (1478-A. G. Z., XVII, 1477) . Ivaşcu de Tustanowice dă în judecată pe nobilul Zancu de Uniatycze "pro doubus hominibus Miez et Iwan ab ipso Zankone de Uniatycze de iure Valachiensi ad ipsum Iwaskonem [212] TH. HOLBAN' ad Tustanowicze ad ius Valachiense reclinatos, quos ipsos Uni- -/ ,:. ..�. ' afyp�skJ dimittere noluit nec exitum reci pere post ipsos lolitm voluit", După cum vedem, avem un caz, de neindeplinire a conditiunllor de mutare a cmiecilor. Cei doi cmieci au trecut în Urilatycze, unde era tot drept valah, ceea ce legea le per­ mitea, însă nu şi-au plătit taxele de mutare (exitum) şi de a­ ceea vechiul stăpân se răscoală. Usirzki. Dnlne (Ustşâchi DoIne) sat cu drept românesc (tŞ09-AL Stadnicki, op. cit., pag. 63-76;M. Hruszewski. Zere­ la;"II, '133;,136'; Al. Jablonowski, op, cit., XVIII, 1, pag .. 2). Se afla pe malul muntos al râu lui "Strwiaz şi făcea par le, din 'ciclul "villae juris valachici ejusdem capitaniatus". , In 'documentul 'anului 1509- unul din cele mai însemnate­ ni se spune-că "nooiJis vir Iwona Janczowicz Transilvanul­ miles nostercum olimgermano suo Iratre Theodorico - (qui non Ha pridem in proelio cum Valachis strenue dimicando pros­ tratus est)-meruitcomplacere et in îuturum aucto fidelitatis studio plus poterit placere" îi dăruieşte locurile pustii în lungul râului Strwiaz să facă sat cu numele Brzegi, iar" Vulgariter na' Ustrzek". Pentru cnezie se fixează 4 lanuri "mensuras valachi-' cas". Cneazul va lua a treia parte dinari ce dare a cmecilor : va putea să ţie două crâşme, moară şi pescărie pentru care se dă 1 lan. Locuitorii vor da cneazului de două ori pe an colin­ da': la Crăciun câte 2 găini şi 2 caşuri valahe sau turte (colaci) şi la Paşte 2 caşuri valahe sau turte şi câte 30 ouă. Vor lucra de asemeni cneazului 6 'zile pe an. Toţi locuitorii capătă liber-' tate dela' dări timp de 20 ani. -Ne interesează in prima linie introducerea acestui docu­ ment. E o dovadă cum' Românii, prin vitejia lor, îşi căpătau încrederea ragelui, cum ajungeau la gradul de nobili şi cum au putut şi mai înainte să capete pământ de colonizare pentru se­ rneniiIor. Aici e vorba, fără indoială. de. luptele dintre Poloni şi Bogdan cel Orb (1505-1517), lupte ce s'au dat pentru do­ băndirea ţărişoarei Pocuţia. In acele lupte fraţii Ivona şi Teodoriă au minunat pe lege" prin vitejiile lor; Teodoric a şi fost ucis. De aceia regele re­ cunoscător răsplăteşte pe lvona cu cuvântul şi cu fapta. Şi ase­ meneascazuri se citează multe prin vechile documente. Iată dar, care este 'O lature - a origlnlicolonillor româneşti în' Polonia. In 1532 (AI. Stadinickl, op. cit., pag. 64--66) "regele Sigis- [213] ==�R�Ă;::S�P�ÂNDIREA COLONIILOR ROMÂNEŞTI IN. POLONIA Jî� mund retrage cnezia din satul Strwiazek sau' Ustrzyki din stă­ pânirea fiilor lui Wanczku şi ° dăreşte lui Cunaş şi adaugă "quam quidem villam praelatam Strwiazek alias Ustrzyk prae­ dicius scultelus debet locare super cruda radice", adică ca şi cum ar începe să-I clădească acum din nou, din temelie. Ex­ presia "cruda Tadice" este des întrebuinţată prin documente, când e vorba de dreptul valah. Mai departe documentul arată, că locuitorii vor trăi după dreptul valah şi li se dă' 20 ani li. bertate dela ori ce dări. Pentru cnezie se dă 3 lanuri dimpreună cu rămăşiţele, ce vor rămâne dela împărţirea lanurilor aşa nu­ mitele "obszary" (cii nuri) precum şi toloacă pentru care se dă 1 I 4 de lan, iar pentru crâşmă 1 I -J, lan şi va putea să ţie numai una singură. Peate să aibă moară. Va avea a treia parte din ori ce dare a locuitorilor, Are voie să ţie prisacă în pădurile regale. Coloniştii vor lucra 5 zile pe şi-i vor prezenta de 2 ori pe an colinda. Pentru toate acestea cneazul va lua. parte' Ia război înarmat călare şi va da aceleaşi dări caşi ceilalţi cneji. Toţi locuitorii sunt scutiţi dela orice dare timp de 20 ani. Numai graniţele comune între satele Brzegi şi' Ustrzyki ne face să credem dimpreună cu Stadnicki, că sunt unul şi aceIaş, restul indiciilor, dar' mai ales libertatea cmiecilor deJa dări. ne-ar arăta, că e vorba de două sate diferite. In 1564 erau aici 29 locuitori, aşezaţi pe 22 '1 14lanuri. Dările cmiecllor în natură şi în bani erau ca şi in' Starzawa, Dă- ' riie cneazului şi a popii la fel. Locuitorii mai erau datori să ducă cărbuni în Przemysl şi câte un Iernii pentru moară'. Woczow (Vaceov) sat cu drept românesc (1477-·A. C. Z., XVIII, 1333; Vezi Dolhe). Wyszatyce (Văşatăţe) sat, cu drept românesc (1464 - A, G. Z, XIII, 5553; 1448 - A. G. Z., XIII, 3682). In 1464 Ivan Knezowicz +. fiul cneazului - din Promiska acuză în faţa ministerialului Posoca pe crăşmarul din Wyszatyce, care şl-a însuşit partea cuvenită lui Ivan Knezowicz din satul Wyszatyce .. Procesul este intitulat: "pro iure administrando ad Wyszathicze pro parte knezowicz de Promiska ad .dorn. Ramoldum tune tenutarium advocacie in Wyszathicze super Paczoskam tabernatorem '. in ibidem dieque et termino adveni­ 'enteipse Ramoldus iuş-non adrninistravit sibi Iwan cum Paczo- t , ,'-1' '" " .,,, •• .......,.. ,.. �.� - [214] �==============�T�H=.=H=O=L=R�A=N=== ska", Prin urmare vedem, că nu crăşmarul era vinovat, dar însuşi stăpănul cneziei din Wyszatyce, care a refuzat să-i dea partea cuvenită lui Ivan Knezowicz. In 1448 ni se spune, că în Wysiatyce erau mai multe crâşme şi cari erau construite de cneaz. Şi se adaogă mai de­ parte, că dacă plebanul Alexandru vrea să-şi construiască crăş­ mă pe lanul său va cere permisiune la "dom. Regent" şi dacă îi va permite îşi va construi. Interesant este amănuntul acesta, că crâşrnele puteau să se înmulţească după voia slăpănului sa­ telor şi că voie putea să ceară ori care colonist. Zuratoica (Juraviţa) sat cu drept românesc (1470 - A. G. Z" XVII, 359; Vezi Sokola). Wolochoreze (Volohorce) sat al cărui nume arată, că a fost locuit şi de Români (1477 - A. G. Z., XVIJ, 1562). Se afla în judetul Drohobycz şi era înconjurat de pă­ duri regale. Stanila sat locuit şi de Români (1564 - Zerela, 1, 205) in judeţul Drohobycz. Intre locuitori găsim pe Jaczyna Woloszyn, Miscu Wo .. loszyniec. Schehinie sat locuit şi de Români (1564 - Zerela, II, 101- 102). Intre locuitori găsim pe Ihnat Voloşin. Rudniki sat locuit �i de Români (1564 - Zerela, II 108- 110). Aflăm aici pe Voloş Hankowicz, Truskaioiec (Truscaviet) sat in judeţul Drohobycz locuit şi de Români (1564 - Zerela, 1. 208-209). Intre locuitori aflăm pe Hal şi Timeu Voloşin. 3. Regiunea Sanocka Balica (Ballţa) satcn drept românesc (1400- A. G. Z., X, 30; 1449 - A. G. Z" XIII, 414; Al. Stadnicki, op. cit., pag. 7 ŞI 81 ; Al. Jablonowski, op. cit., XVIII, 1). AI. Jablonowschi îl pune In rândul ,. ViIlae Zoliborski" ca ,.sortis olim J oanis Taranowski", pe care.I găsim stăpân al a­ cestui sat în 1440 şi 1449. Bannica (Banita) sat cu drept românesc (1549 - M. Hrus­ zewski, Zerela, II, pag. 285; Kadlec, op, cit, după hrisovuJ din Şanok, 148; AI. Jahlonowski, op. cit., XVIII, II" pa�. 396). [215] RĂSPÂNDIREA COLONJlLOR ROMÂNEŞTI IN POLONIA "jts An fost întemeiat în anul 1549 de către un oarecare Ivan Steczowicz în munţii Beschizi aproape de râul Banica (Baniţa) în mijlocul celor mai mari păduri. In 1564 erau 7 locuitori aşe� zaţi pe 5 lanuri şi nu erau supuşi la nici o dare, fiindcă aveau încă 12 ani libertate "numai în ucest timp dau anual pentru poştăJn total 12 groşi şi 2 iepuri". Bannicka (Baniţca) sat cu drept românesc (1563 - M. Hruszewski, Zerela, II, 287; Al. Jablonowski, op. cit., XVIII, II, 397). In 1565 locuitorii aveau libertate de la dări incă 18 ani. A fost întemeiat în 1563 pe baza dreptului valah în codrii din munţii Beskirilor, odată cu satele: Leszna, Sabanka, Mykow, Magorzyca, Werernejowka, Ostawica, Darow. Besko sat cu drept românesc (1467 - A. G. Z., XVI, 403 ; 1478 - A. G. Z, XVI, 1314; 1518 - A. G. Z., XIX, 3119 şi 3120; 1565 - M. Hruszejgski, Zerela, II, 248 � 254; AI. Jablo- ":it- nowski, XVIII, 1. pag. 146 şi II, pag. 463). Era sat regal şi se afla deasupra râului Wyockie. In documentele cele mai vechi din sec. Xv-lea nu avem indicaţiuni în privinţa felului de drept existent acolo. Numai numirile de persoane ne-ar îndreptăţi să credem, că din vre­ muri vechi acolo locuiau Români după dreptul lor. In 1478 co­ loniştii : Piotran, Danilo, Slotec, Andrei, Stepan, Vascu Iyelato (Găleata), Fedor Makowcza, Hricz de Wola, Hany Kuczawy, Stan Andreicu, Pascu Lecz, Iosip Cuşma Gelata (Găleata), Hrin Huczow, M�l L�czkowicz, Mihno' Huci, Stepan Sczmejlow. j�ră pentru Mafvei şi Paseu de Besco, că toţi se vor putea folosi în linişte de heleşteul, ce este acolo. In 1565 printre alte nu­ miri de locuitori mai găsim pe Pascu Damlowicz, Pascu Gu­ şăla, Pascu Tocilcu. lvan Voloşin. Boberka sat eu drept românesc (1537 - Al. Sfadnicki, op. cit., pag. 29·30; AI. Jablonowski, op. cit., XVIII, Il, pag. 137; Slownik geografiezny). Astăzi se află în judeţul Turka în munţii Carpaţi-Ia o de­ părtare de 3 mile de graniţa uogurească. In 1537 Petru Kmita vinde cu 70 Ilorini .. scultetiam in fluvio Nostro Boberka lui lvan Voloşov, unde .Jocabit villam nomine Boberkam in cruda radice in [us Valachicum". Coloniş­ tii vor ocupa câte 3/4 de lan şi vor căpăta 20 ani libertate de [216] ====== TH, HOLBAN la ori ce dări. Sunt datori să dea cneazului coJinda (koJedka) de două ori pe an şi să- i lucreze 2 zile pe lan. Restul de da­ torii ca În alte sate ale acestei craine, Cneazul capătă 2 lanuri cu clinurile (obszary), unde cmi­ ecii nu vor putea să locuiască. Poate să-şi construiască moară "excepto îolusz". E liber să ţie prisacă, grădini, pe scării. Popa pentru Biserică primeşte 1/2 de lan şi va da ca şi în alte sale. Bukouiiec (Bucoviet) sat d'ţl drept românesc (1475 _. A. G. Z., VII, 136; 1509 - 1553 :- AI. Stadnicki, op. cit., pag. 7; AI. Jablonowski, op. cit., XVIII, 1, Pi;lg. 54). In 1475 era În stăpânirea lui Ioan de Bobowa, pe. care în acel aş an îl vinde lui Nicolai Szrop de Jasiona. Astăzi se allă în judeţul Grzybowski. Byrcza (Bărcea) sat cu drept românesc (1418 -: A, G. Z., VII, pag. 61 ; 1435 - A. G. Z" XI, 739; 1437 - A. G. Z., XIII, 279; 1446 - A. G. Z., XI, 2304; 1482 - A. G. Z., XVIlJ, 1681 ; 1491 - A. G. Z .. XVIII, 2024; 1494 - A. G. Z., XVII, 2634 ; 1500 - A. G. Z., XVIII, 2793; 1501 - A. G. Z., XVI, 2730). In 1418 stăpâni în Byrcza sunt fraţii Ivaşcu şi Lucas, dar despre ei nimica nu se vorbeşte În documentele de mai târziu. In 1435 se vorbeşte de un oarecare Maxim l?e Byrcza, care în 1446 este .Jcniaz de Byrcza". Mai târziu (1491) nobilul Iacob de Byrcza este dat în judecată, fiindcă "non vis restituere .... equurn valachum nigri coloris alias wrony". In legătură cu aceasta trebuie să amintim, că jugănirea harmasarilor era o în- . deletnictre valahă, de aceea şi caiii jugăriţi s'au numit valahi, cnvăntul care se păstrează şi până azi în limba polonă, Braduszyce (Braduşăţe) sat cu drept valah (1476 - A. G. Z., XVI, 1177). In document ni se spune, că "Borylo knyaz de Sczawne" vinde "sculteciam alias kiaztwo in villa Braduszyce tn octo decem sept. tali condicione, quod Borylo debet ordinare super dictarn scolteciam du os emptores et gsus. Leonardus de Pohie­ dne trib. Sanoc. unurn", E o învoire de vânzare, care nu obligă. Bodoszţjce (Bodoşăţe) sat cu drept românesc (1473 -- A. G; Z., XVI, 3270). Borylo cneaz de Sczawne şi după cum mai sus am văzut şi de Bradyszyce, împrumutând timp de un an 14 Ilorlni dela [217] RĂSPĂNDIREA COLONIILOR ROMÂNEŞTI IN POLONIA:UI1 Maxim de Odrzechowa, se obligă să dea lui Maxim "medie­ tatem omnium solucionum et dacionum et proventuum de sCQI­ tecia in Bodoszyce ... Borylo omnia servicia de dicta scoltecia debet adimplere". Intrucât Borylo, fiind cneaz in Sczawne şi Braduszyce, deci avea drept valah şi aici prin "scoltecia". se 'inţelege 10t cnezie. � , Chmiel sat cu drept românesc (1447 - A., G. Z., XII, 2021 ; 1509 - 1553 - Kadlec .apud AktaKrnita şi AI. .Jablonowski, XVlU, 1,' pag. 59). ' Komancza (Cornancia) sat cu drept românesc (1565 - M. Hruszewski, Zerela, II, pag. 281-28'2; lAI. Stadnicki, op. cit., pag. 82). Era aşezat după drept valah pe malul râului Ostawirca. Era acolo în 1565 11 3/4 lanuri şi 19 cmieci, cartplăteau a­ nual cinşu, socotind cu lanul, câte 34 groşi din care cneazul avea a şasea parte. Dădeau a 20-a oaie şi desetina de pe porci. PIătiau Iumăritul de pe un lan întreg câte 2 groşi. Lu­ crează 3 zile pe an, unde li se spune; duc lemne pentru moară şi pentru construirea p.qJatului ;În Sanoc. . ' Popa dădea poşta: 2 iepuri şi 2 păsări. Krywe (Crăve) sat cu drept romanesc (1509. 1553 - K. Kadlec după Akta Kmita; AI. Jablonowski, op. cit., XVIH, '1, I . pag. 57). . Poseda 6 lanuri. Blizne sat locuit :;;i de Români. (1366 -F. Kaindl, Ges­ chichte, 1, 38; 1402 - A. G. Z" VII, pag. 46; 1465'- A. G. Z. XVI; 207). Kaindl susţine, că acest sat a fost Înfiinţat în 1366 după drept nemtesc, Însă nu arată izvorul. Cert este, .că aici au trăit Români. In 1402 stăpân în acest sat apare Lacieu Valahul, dar pe care În acelaş an îl vinde cu 100 grivieni episcopului Matei de Przemysl. , Astăzi se allă în judeţul Brzozowa la o depărtare de 8 km. de acest oraş. Kolpiecz (Colpieci) sat locuit mai mult de Români (1564 - M. Hruszewski, Zerela, II, 45.47). , . Se afla nu departe de Drohobycz In jupa rusească. In document se spune, că acolo erau lunci şi dumbrăvi multe pentru îănaţ "şi toloacă este destul de bună pentru paşterea vitelor Valahilor in timpul verii". ' "10 .. , i It' • n . , 1 _�M � " l' , ţ [218] TH. HOLBAN Kulasztie (Culaşne) sat cu'drept românesc (1565 -- M. Hruszewski, Zerela, II, 272-274; AI. Jablonowski, op. cit., XVIII, II, pag, 447). Era aşezat pe malul râului Ostawa, anume în locul unde alluentul Kuliaszni se varsă In Ostawa. In 1565 erau Kanuri şi 16 crnieci, cari plătian anual cinşul câte 40 groşi, din care şol­ tuzului i se cuvinia a 6-d parte .. Plătiau şi Iumăritul câte 2 groşi. Dădeau a 20a oaie şi desetina de pe porci. La SI. Ion fiecare cmiet era obligat să dea câte 6 peşti şi fiecare trebuia să deie drumul pe râu în jos spre Sanok câte un lemn. Ob­ ştea întreagă anual dădeau pentru "vânatul căpriior sălbatice" (sarne) câte 36 groşi şi 4 iepuri. Krakonia sat cu drept românesc (1443 - A. G. Z.� XI, 1725). Sirodor cneaz de Lipa recunoaşte în faţa judecăţii, că Martin Tumigrala de Craconia sau Clepardia faţă de omul re­ gal Sobowski nu s'a făcut vinovat nici printr'o vină, nici prin vr'o acţiune neruşinoasă sau criminală. E o judecată pe baza dreptului valah, de undc reesă, că Martin trăia în Craconia după drept valah. Czertez (Certej) sat cu drept românesc (1439 - A. G. Z., XI, 1242; 1442 - A. G. Z., XI,! 1553; 1444 - A. G. Z., XI, 1931; 1445 - A. G. Z., XI, 2042; 1448 - A. G. Z., XI, 2593; 1464 - A. G. Z, XVI, 3208; 1450 - A. G. Z., XI, 2831; AI. Jablonowski, op. cit., XVlll, 1, pag. 146 şi K. Kadlec după Lustr. Sanoc. 28). Cum că acest sat poseda drept valah ne încredlnţează KadÎec, însă data Infiinţării nu o poate fixa. , In documentele, ce le avem .Ia dîspoziţie se vorbeşte în general despre satul Czertez ; totuşi privindu-le mai de aproape aflăm, că aceJaş sat cu cel dat de Kadlec şi căruia i se poate fixa o dată şi încă veche a existenţii sale. In 1439 aflăm: "notatur avena porcorum. Ivan fiul lui Fii de Czertez a oprit 4 măsuri de grâu". E o indicaţie, că aici se creşteau porci. In 1442 aflăm pe un Diniş de Czertez şi pe care ii găsim şi în 1445, iar in 1444 e Novac de Czertez. In 1448 e Cliş Baitcu (Popa) dinCzertez. In 1464 avem precis: elim de Tirawa, Hriş de Olchowcze, Vasile de Leszna, Maş de Czertez, Ivan de Uhercze �frati drepţi se slătuesc în privinţa [219] RAsPÂNDIREA COLONIILOR ROMÂNEŞTI IN POLONIA .;w) moştenirii, ce o au În satul Zablocze in urma mortii rudei lor Petru sau Piş şi Ion sau Ivan de Zahotyn fiii ai lui Deiurito de Zabtocze � . Intru cât ştim, că satele: Tyrawa, Olchowcze, Leszna, Uhercze, Zahotin, Zablocze, posedau drept valah, iar pe de altă parte stăpănii acestor sate fiind fraţi se înţelege, că şi Maş in Czertez avea acelaş drept. Dar chiar dacă această presupunere n'ar fi adevărată, stăpânirea comună a celor 5 fraţi în Zablocze sat cu adevărat valah, prin forţa lucrurilor toţi aveau acest drept. Czystohorb (Cistosorb) stat cu drept romanesc şi înfiinţat de Români (1550-Zerela, Il, 276-277; AI. Jablonowski, XVIII. II, pag. 445; Stownik Slownik geograficzny). Se afla lângă râul Komancza în păduri. In 1564 erau 91/2 lanuri şi 13 cmieci, cari plătiau cinşul anual câte 34 groşi, din care cneazul lua a şasea parte. Depe porci se dădea desetina, iar depe oi duodesetina, Toată obştia dă pentru vânatul caprilor sălbatice, (sarne) 36 groşi şi 4 iepuri. Erau o.�ligati să lucreze 4 zile pe an, Popa dădea poşta: 1 iepure şi 2 păsări. Prisăcarii dădeau anual câte 2 zolţi. , Darow (Daruv) sat cu drept românesc (1561-M. Hrus­ zewski, Zerela, " 228; AI. Stadnicki, op. cit., pag. 7 şi 82; AI. Jablonowski, op. cit, XVIII, 1, pag. 25 şi II, pag. 395). In documentele citate se aminteşte numai că Darow po­ seda drept valah, însă aIte amănunte nu avem. Dolzyca (Doljăţa) sat cu drept românesc (1548-AI. Stad­ nicki, op. cit., pag. 77·80; 1565-M. Hruszewski, ZereJa, II, 283; AI. Jablonowski, Opt cit., XVIII, 1, pag. 54 şi II, pag. 396 ; Ka� indl, op. cit., pag. 39). A fost �ntemeiat în anul 1548 de către cneazul Maxim Ko­ maniecki aproape de râul Ostawica. in documentul de fondare se spune, că Petru de Zborow căpitan de Sanoc din ordinul regelui dă lui Maxim Kamaniecki locul păduros numit Dolicza I din apropierea răului Ostawica, ca să facă şi să locuiasca, sat. Pentru cnezie se înseamnă "tres mansos seu laneos". Cneazul va putea să facă moară şi crăşmă. Pentru popă se dă 1 lan, iar pentru morar 1/2 lan şi se adaugă "quos agros poponis sci­ Iicet et molendlnatoris ab omnibus datiis et servitiis cmethonl­ bus eximlmus", Cneazul va putea întemeia grădini şi va primi [220] TH. HOLBAN din cinş a treia parte, iar din restul de dări ale cmiecilor-a treia parte. Cmiecii îi yor lucra 3 zile pe an şi-i vor da' de 2 ori de au colinda; la Crăciun câte 2 găini şi căte-z colaci; iar' IaPaşti câte 30 ouă şi câte 2 colaci. Cneazul va putea ţine în. pădurile regale prisacă. Toţi coloniştii capătă 24 ani . libertate de la orice dare iar după terminarea acestor ani vor da . de fiecare 1/2 lan câte 50 groşi, un caş � valah, o cingătoare de cal, desetina de pe porci şiduodesetina depe oi, pentru război Iiecare va da câte 6 groşi. Cmiecii, cari vor avea stupi în pădure, vor plăti de fiecare ar­ bore, eate 1/2gr�ş. Toţi vor fi judecaţi conform prevederilor .dreptului valah. Cneazul în caz de război se va prezenta "cum framea et arcu benearrnatus". In, JŞ65 erau 11 Ianuarie şi 18 locuitori, dar încă nimica nu dădeau, fiindcă mai aveau 7 ani de libertate. Duszatyn (Duşatin) sat cu drept românesc (sec. XVI-Al. .Stadnicki, op, cit., pag. 7. şi 81). Amănunte-In documente nu avem. Duiernik sai cu .drept românesc (1533-AI. Stadniki, op. cit., 36�37 şi K. Kadlcc după Akta Kmita; AI. Jablonowski. op. cit., XVIII, l,pag. 58) . . Nobilul Ivan Tarnowski dimpreună cu fiii săi Petru şi Lu­ ca cumpără cu 300 mărci cnezia în satele "PoIana şi Dwernik". Pentru cnezie se fixează 4 "areasvalachicas" pentru fiecare sat. iar pentru Biserică câte uri lan.Cnejii ca şi urmaşii lor pot să aibă în ambele sate moară, crăşmă, pescărie, grădini şi prisacă în pădure. Vor căpăta a treia parte din veniturile cmiecilor. Cmecii capătă rriuntelePlonini pentru păscut. Cnejii vor. putea dispune oe aceste cnezii după, bunul lor plac." . . Dyduwa (Dâdowa)stat cu drept românesc (1553-K. Kad­ lec după Akta Kmita; Ai. Stadnicki, op. cit., pag .. 6; AI. Jab- lonowski, op. cit., XVIII I, pag. 58). . " In documentele date nu avem amănunte. , .' Yorku (q�rchi), sat cu dr�pt românesc (1464-A .. G. Z., XVI, 86: 1472-A. G. Z. XVII, 743, 756; 1473-A. G., XVH, 915; 1485-A.Q. Z., XVI, 1689). In 116� nobllulGeorgle de Humniska, însurăndu-secu Beata [221] RÂSPANDIREA COLONIILOR ROMÂNE$TI IN POLONIA �r sora lui Ioan Spătcu şi Rafael de Jaroslan a căpătat 70 mărci zestre, 'Conform legii George dublează această sumă şi înscrie, drept garanţie a dotei în valoare de 140 'mărci, soţiei sale mai multe jumătăţi de oraşe şi sate, Între cari este Gorky şi Wola "que iacet in Iine Gorky" şi se adugă "que nunc locate sunt ef in Iuturum locari poterint racione dotalicii inscripsit". Aceasta e o lege generală relativ la drepturile femeii. O femeie putea să se mărite cu un bărbat. care avea cel putin o avere de două ori mai mare decât a ei. Altfel averea, ce o căpăta din casa părintească' o perdia, neputând barbatul ei să o garanteze. Mai adăugăm încă odată, că femeia nu avea drept la stăpânirea j , mobilă, decât numai în cazul, când zestrea ei socotită în bani era înscrisă în anumit sat sau pământ, Dar şi atunci stăpânirea ei era condiţlonată de învoirea rudelor-s-în caz de moarte a băr­ batului-; dacă rudele sau constăpănii acelui sat se ridicau îi înapoiau banii, înscrişi in document, ea înceta să mai stă­ pâniască. In 1472 stăpân în Gorky era Nicolae Rosza, care dă în judecată pe Alexandru de Hubiczsiolo. Nunciu apare cneazul Mihnea, ceea ce ne arată, că statul Gorkyavea drept valah. Hodlo (Hodle) sae-locuit de Români după 'drept românesc (1377-A. G. ,Z., VII, pag.22). A, Iost înfiinţat în anul 1377 -de către Ladomir Valahul pe ' baza documentului din 26 (31) Decembrie 1377 'dat de princi­ pele Vladisla v Opolski. Este unul din cele mai vechi documente în care se pomeneşte de dreptul românesc în Polonia. .Dărn mai jos originalul în transcriere latină: "V o imia otca i syna j sviatoxo duxa amin. Bozeju Milos­ tiju My kniaz Volodyslav Opolskoi ziemli i Vieljunskoi ziemli i Ruskoi ziemIi Xospodar i diedzic Viecny ziemltam tiem Sa­ moderzec kniaz viele iaseiu dobrovoleiu i nasym zdorovym umysleniem tosmy ucynili, vozrevsy na Nasego Viernaxo sluxu imieniem rukucy Ladomir Volosin, ctoze nam vierno sluzyl, i jesce sluzyly budiet, a proto pro iexo viernuiu sluzbu dalismy iemu Xodle Pole, citoze lezyt od Boxuria bolse miii, to Pole pustynia za Ternavu reku, Imivsy suvoiu .storonoiu oIize do vierxa reki toie i Poljevsia cto sut -po rece toi i vse to, efo koli kniazieniia Pustynie suvoiu storonu ot Buxuria Lesy, i Du­ brovy od Jaroslavskoie Volosty Pustynim, les i Dubrovy, i Pola [222] TH. HOLBAN ctoze koli lest tam, toie Pustynie .kniazienila, to vse daJismu Ladomirovi saditi solo u voloskoie pravo, a dalismy iernu na­ vieki i dietiam iexo so vsem obiezdom, i so vsemi xranicami, iakie i z vieka sluzoie ktoi Pustynie i od Boxuria i od Iaros­ lavkoie Pustynie i z Ziernloiu, i z lesy, i z Dubrovami, i z sie­ nozatiami, i z rekami i z Boloty, i z Lovisey, i sovseml uzy­ tki, cto niniecy moxut biti, volen prodati, volen zamienity tako dobromu, iako iest sam, i za iniazeiu voleiu, a z toxo imieiet kniaziu sluzyti z trymi streley. A osadivsy i z kazdego kmietia po dva xrosa syrokaia u kniaziu kamoru davati na kazdyn vok, a na to dalismy xramotu naseiu i plecat pryviesil] Vielebnoxo Kniaztva Nasego, a psy tom byli i sviedcy Pan Sudyvon Sta­ rosta Krakuvski, Pan Andreias starosta Ruski, Pan marsalok SoH, Pan Klavko, Pan Miksyk, Jedryxov syn, Pan Marcin Lut­ kovski a dana lest Xramota u Boxuri po Boziem Narozenie Tysiecu letie i tsysta letie i siemdziesiat letie. Pisal kniazni Pisar Kostko Bolestrasycki 11 vieki Amin". In traducere românească conţinutul documentului este ur­ mătorul; "In numele tatălui şi al fiului şi al Sf. Duh. Amin. Cu mila lui Dumnezeu, Noi Vladislav principe al pământului Opolski -şi pământului Vielinski şi gospodar ar pământului Rus şi moşte­ nitor in veci al acestor pămănturi principe atotstăpănitor, din marea noastrăbunăvoinţă şi cu mintea noastră întreagă am fă­ cut aceasta, rniluindu-ne asupra slugii noastre credincioase cu numele Ladomir Valahul, care ne-a slujit credincios şi încă ne va sluji iar pentru această slujbă credincioasă i-am dat Hodle Pole (câmpuJ Hodle), ce se află le o depărtare mai bine de o milă de' Bochuria, acest câmp (pole) pustiu după râul Ternava, atingâ#dcu o lature a sa partea de sus a acestui râu şi fot cărnpul, ce se află in lungul acestui râu, pădurile dinspre partea sa dinspre Bochuria din apropierea "Pustiei cnezeşti" şi dum­ brăvile din pusţia volostei Jaroslawsk, pădurile şi dumbrăvile şi cărnpia ce este acolo, acea pustie cnezească, acestea toate le-am dat lui Ladomir pentru ca să facă sat după dreptul va­ lah şi le-am dat lui in veci şi copiilor lui cu toate înconjurimile şi cu toate hotarele, ce din veci le are acea pustie şi dinspre Bochuria şi dinspre pustia Jaroslavsk şi cu părnăntul şi cu pădurile şi cu durn­ brăvile şi cu păşunile şi cu răurile şi cu bălţile şi cu toate pes- [223] RĂSP ÂNDIREA COLONIILOR ROMÂNEŞTI IN POLONIA . 2�� căriile şi cu toate foloasele ce le poate avea, liber este să le vândă. liber este să le schimbe cu o egală valoare şi cu coc­ zia-i liber, iar pentru aceastacneazul are să slujească cu trei arcaşi. Şi colonizând acest loc, fiecare cmiet are să dea cn�a­ zului câte 2 groşi anual... etc". Am dat acest document în întregime pentru ca mai uşor să ne putem da sama de însemnătatea lui. Limba în care e scris documentul, deşi interesantă şi ea pentru istoria scrisului slavonesc la noi, o vom lăsa-o la o parte deocamdată, ocu­ păndu-ne numai de analiza istorică a documentului. Este dat de principele Vladislav Opolski un membru al familiei regale a a Piaştilor, care între anii 1369-1379 a opppat demnitatea de paJatin al Poloniei Mici. Aceasta încă din 1354, pe când se afla la curtea mătuşei sale regale Elisabeta la Buda, s'a insurat cu o româncă - cu EIisabeta fiica lui Basarab Voevod. Este foarte natural ca Elisabeta, ca fiică a unui domn independent, bogat şi ambiţios să fi avut pe lângă sine o suită mare de Români şi Romănce, pe care soţul ei a găsit cu cale să-i dăruiască cu averi şi moşii in posesiunile sale din Polonia. Dar cazul nostru de mai sus îşi are altă origină. In toamna anului 1377 Polonia avu o mare luptă cu Lituanii şi Rusinii răsculaţi. In acele lupte au luat parte' activă şi, fratii Opolski: palatinul Vladislav şi Bo­ leslav, iar alături de ei se luptau şi Românii din Ardeal veniţi în ajutorul' Polonilor la ordinul regelui comun Ludovic cel Mare. Luptele s'au terminat cu victoria armatelor regale, iar' după ele s'au început seria răsplăţirilor. Printre cei viteji s'a aflat şi romănu, Ladomir, -de origină din Ardeal, după cum şi numele îl arată Principele i-a dăruit pământ să-I colonizeze şi să facă sat după drept valah. . I Ne Întrebăm dece se vorbeşte atât de sumar despre dreptul valah, într'un document unde ar trebui să se insiste mai pe larg asupra asestui drept, introdus' pentru Întâia oară - după cum susţine - la această dată în Polonia. Dar dimpotrivă, vedem că se vorbeşte foarte pe scurt caşi cum acest drept ar fi fost bine cunoscut locuitorilor de prin împrejurimi. Atragem atenţia asupra faptului de mai sus, fiindcă într'o vreme când oameni erau puţini nu era uşor de întemeiat un sat mai ales in mij­ locul unei pustietăţi pline de păduri şi bălţi. Un sat pe acea vreme se forma uşor în locurile deschise, unde părnăntul era [224] fţ TH. HOLBAN uşor de lucrat şi in al cărui document de descălecare se pre­ vedea dreptul cunoscut locuitorilor, după care aveau să se con­ ducă. In cazul nostru avem două presupuneri: 1) sau dreptul valah era bine cunoscut prin împrejurimi, existând deja sate întemeiate după acest drept sau - 2) Ladomir şi-a adus colo­ niştţ români din Ardeal. Admiţând drept posibil numai punctul doi nu ne putem ex­ plicabotezurile de IOGa lităţi cu nume românesc,ce înainte de această dată le găsim prin acele părţi, Orr cum sate de Români au existat şi mai înainte în Rusia Roşia şi Polonia şi atuncilaconizmul documentului este uşor de înţeles.': In' anii 1441 (A. G. Z.,XI, 1372) şi 1458 (A. G. Z., XI, 342S) acest sat era în stăpânirea unei oarecare Margareta, iar in 146T(A.G. Z,.XVI, 374) în stăpânirea lui Stanislau de Denow­ un urmaş . de-al Margaretei In 1469 (A. G. Z., XVI, 570) Arma de Rzeszow văduva lui Filip de Szirkow vinde de veci satele Modle şi o parte din Jawornik lui Dobeslau Kmita din Wisznice cu 40 mărci. După moartea lui Dobeslau în 1484 (A. O. Z., XVI, 1648) fratii Petru, StanisJau, Andrei şi Barbara îşi împart moştenirile în1re care intră şi satul Hodle, Satul Hodle s'a transformat mai târziu în două comune, care astăzi se numesc: Hodle Hanczuckie şi Hodle Szklarskie Horb (Czysto Horb) sat cu drept românesc (S. XVI :- Al. Stadnicki, op. cit., pag. 7 şi 81). Amănunte despre acest sat nu avem. Hulskie saf cu drept românesc (1509 -1553 - K. Kadlec după Akta Kmita şi A. Stadnicki, op. cit., pag. 6). Huhercze (Uhhercze) sat cu drept românesc (1436 - A. G. Z., X III 1 83; 1441 - A. G. Z., XI, 1370; 1456 - A. G. Z., Xl, 3348; 1464 - A. G. Z., XVI, 3208; 1489 - A. G. Z., 1935; 1491' �A. G. Z., XVI, 2029; PD91-A. G. Z, XVIII, 1958) Dela 1436' până'n 1441 stăpân in Huhercze apare Marga­ reta sora lui Ioan Kmita, iar în 1456 e în stăpânirea fraţilor Stanislau; NicoJai şi Ioan de Wyncze. Ia In 1464 e o chestiune de moştenire a lui Ivan de Uhercze (vezi Czertez). In 1489 era în stăpânirea Caterinei soţia lui Stanislau Kmita de Wynycze. ' In 1491 avem un caz interesant de schimb de sate. Sta- [225] RĂSPANDIREA COLONJJLOR ROMANEŞTI IN POLONIA _22�5 nislau Kmita de Wysnycze şi Jarochna fac între ei următorul shimb: Stanislau schimbă "sculteciam suam alias kniaztwo in villa Huhercze" cu satele Jarochnei Myczkowcze, Olszanica, Steskowa Wola şi mai adaugă 17 mărci şi se aoaugă : "quam commutacionem bonorum Myszkowcze: Oslzanica, Steskowa Wola et ex alia parte ipsa advocacia Huhercze tenere habent tali condicione, că dacă [arochna sau fiul ei Jaczku vor muri, atunci cnezia de mai sus va trece în moştenirea rudei celei mai apropiate (propinquioribus)". Schimbarea s'a făcut pe veci numai se adaugă, că dacă ea şi fiul ei vor muri moştenirea să tămâie tot în familia aceia - să nu se înstrăineze. Dreptul "propin­ quitatis" e o caracteristică a dreptului român. In Ardeal şi Moldova până târziu s'a păstrat. E o consecinţă de neînstrei­ nare a moşiei faţă de navala străinilor. Acest punct al dreptului român l'au primit şi Polonii. Hublczsiclo (Hubicisiolo) sau cu drept românesc (1469- A. G. Z., XVIII, 67; 1472 - A. G. Z., XVIIl, 756). Stăpân apare Alexandru de Rybotycze. Cneaz În acest sat era Mihno (vezi Letnia). Jasiel .sat cu drept românesc (1559 - M. Hruszewski, Ze­ reIa, II, 287-288; AI. Jablonowski, op. cit., XVIII, 1, pag. 2). Se află în munţii Beskizi nu departe de granita ungu­ rească lângă râul Jasla. A fost înfiinţat În 1559 pe baza drep­ tului valah. In 1565 erau 9 lanuri şi 12 cmieci, cari la expirarea ani­ lor de Ilbertate vor da cinşu "more aIiarum villarum valachi­ carurn". Totuşi acuma cmiecii dau pentru poştă, când se strânge dările de pe vânat, 12 groşi şi 3 iepuri. Jasliska sat cu drept românesc (1435 - A. G. Z., VII, pag. 103; 1452 - A. G. Z., XI,. 3082; 1450 - A. G. Z., XI, 2890; 1447 - A. G. Z., Xl, 2511; AI. Jablonowski op. cit., XVIII, 1, pag. 473). In 1434 ni se spune, că Andrei de Lubna vinde cnezia din oraşul Jasliska şi sculteţia din satul Krolikowa cu 50 mărci. Dar se adaogă "insuper iam dictus Andreas cum sua familia in curia in Jasliska sita ad festum Penthecosten faciet residen­ tiam et mediam partem mutonum, qui ibidem in Walachis pro­ veniunl habebit". Aici e vorba de oraşul Jasliska, însă amintim pasagiul de mai sus pentrucă oraşul şi satul Jasliska nu erau [226] TIt HOLBAN departe unul de altul şi apoi pentru că aici e vorba de oile provenite de la Valahi. Desigur evorba de Românii, cari lo­ cuiau prin imprejurimi şi nu de ţările române. După cum ve­ dem Românii erau adevăraţi meşteri în creşterea oilor şi erau bine cunoscuţi pretutindeni. In 1450 cneaz în satul Jasliska găsim pe un oarecare Ivan. Jasliska Wola sat cu drept romanesc (s. XVI - K. Kad­ lec, op. cit., pag. 375, nota 1). In document se spuue, că "Stanislaus episcopus villam Wola Jaslicka per suos antecessores iure theutonico locatam transfert in ius Walachicum". E o întâlnire a dreptului ger­ man şi valah. Jaworzec (Iavojeţ) sat cu drept românesc (1530'- K. Kadlec dnpă Akta Krnita ; Al. Stadnicki, op. cit., pag. 6; Al. Jablo­ nowski, op. cit., XVIII, 1, pag. 57). Jauiornlk sat cu drept românesc (1469 - A. G. Z., XVI, 570; 1499 - A. G. Z., XVI 2564; 1546 - M. Hruszewski, Ze­ reia, II, 282.283 ; Al. Jablonowski, op. cit., XVIII, II, 376). Se afla aşezat lângă râul cu acel aş nume. Până în 1469 stăpân aici era Ana de Rzeszov (Jeşov) văduvă după Filip de Szirkow (Şircov), iar din acest an inainte apare DobesIau Krnita. In 1565 erau 8 lanuri şi 12 cmieci cu drept valah. Locui­ torii mai aveau un an de libertate, iar când se va termina vor plăti, de pe fiecare jum. de lan câte 15 groşi câte un caş va­ lah în valoare de 10 groşi, câte o cingătoare de cal in valoare de 3 groşi. Vor da duodesetina de pe oi şi desetina. de pe porci ; apoi de fiecare câte 6 peşti, iar in caz de război câte 6 groşi, După cum vedem aşa numita .. Wojenszczyzna" se plătia sporadic. Şi mai adaogă, că vor plăti şi îumăritul - a­ dică darea de pe casă - "more aliarum villarum", .ceea ce din nou e o abatere, fiindcă de obiceise plătia în anii de li­ bertate. In această vreme . obştea plăti a poşta pentru vânatul cyprilor 36 groşi şi 3 iepuri. Cneazul Roman Jawornicki "more aliarum viJIarum vala­ chicarum" va lua a treia parte din cinş. Avea moară, crăşmă şi iaz pentru pescuit. Hulicz (Huli ci) sat locuit de Români (1564' - Zerela, II, 29-31). Intre locuitori aflăm pe un Woloszyn. 'il I [227] (Va urma) RĂSPANDiREA COLONIILOR ROMANEŞTI IN POL9NIA 2117 Lobozew sat cu drept românesc (Inainte de 1541-AI. Stad­ nicki, op. cit., 27 şi 35; AI. Jablonowski, op. cit., XVIII, I, pag, 57). In 1533 vorbindu-se de satele Dwernik şi Polany se spu­ ne: "ad quarum villarum haereditatern djunximus et adjungi­ mus per praesentes quondam haereditatem Skorodne et Lubo­ zew cum montibus et silvis nuncupatis Ostre et Otrit intra praefatas villas Dwernik et Polany jacentibus cumque libera usufructu et pascuis aliarum montium Planini proprius adja­ centium". Im 1541 se vorbeşte de cneazul Hricicu de Lobozew (vezi Rowien). Lokot sat cu drept românesc (1580 _.- AI. Stadnicki, op. cit., pag. 6; Karel Kadlek după Akta Kmita; AI. Jablonowski, op., cit., xvm, 1, pag. 26). Lupkoio (Lupcuv) sat cu drept românesc (1565 - Zerela, II, 278-279 ; M. Stadnicki, op, cit., pag. 81; R. F. Kaindl, Oe­ schichte, 1, 40).' Se alla deasupra graniţei ungureşti in muntii Beskizi pe lângă râul Lupkow. In 1565 era acolo 15 jum. lanuri şi 22 cmi­ eei, cari plătiau einşul anual câte 34 groşi, din care şoltuzul lua a şasea parte. Obştea plătia pentru vănatul căprilor (sarme) 36 groşi şi 4 iepuri; Cmlecii dădeau dese tina depe porei şi duodesetina de pe oi şi erau obligati să lucreze 3 zile pe an. Popa plătia poşta. Th. Holban. Un imitator al lui Alecsandri N. Beldlceanu Puţini mai răsfoesc astăzi volumul de versuri al lui N. Beldiceanu, acel mic volum apărut în 1893, care contine încer­ cările de versificare ale uitatului poet ieşan, destul de cunoscut şi apreciat in a doua jumătate a secolului trecut. ' Atunci cînd Junimea s'a mutat la Bucureşti, putinii scriitori care mai rămăsese în Iaşi 'au format din îndemnul lui [228] CiR. SeORPAN ======='=="-' N. Beldiceanu un cerc literar, unde povestitorul Creangă a cetit Amintirea IV. Despre acest cerc literar ne vorbeşte Artur G o r o vei, care ne dă unele amănunte interesante. Trebue să amintim că o mare parte din tineretul vremii aceleia, care nu se putea acomoda in totul cu rigiditatea teoriilor "ştiinţifice abstracte şi cu ideologia utopică ale cercului socialist din Sărărie era atras de cercul literar din casa lui Beldiceanu, în care se cultiva mai ales literatura ... Şi lucru ciudat,-ne spune A; Go­ rovei,-mai toţi care ne adunasem la Beldiceanu eram dintre acei care aveau legături şi cu cei dela' Contemporanul. Să fi fost oare toţi aceştia "nemulţămiţi", sau societatea noastră, compusă din ceia ce" dincolo" se numeau cu dispreţ "burghezi" atrăgea mai mult tineretul? In primăvara anului 1888, grupul Beldiceanu se alcătuia dintr'un număr măricel de membri, băeţi şi fete care toţi manifestau dragoste pentru literatură, şi unii chiar aveau încercări pline de îăgăduinţi", (A. Gorovei, Cercul literar din laşi, în Alte vremuri, Folticeni s. a.) Poezia lui Beldiceanu era foarte apreciată in acest cerc literar, destul de "exigent" cu producţiile poetice ale celorlalţi. Mai ales Gruber "găsea noduri în papură şi cîntărea fiecare cuvînt". "Din cîte se cetiau, prea puţine găseau aprobarea lui Gruber, care numai pentru poeziile lui Beldiceanu nu avea nimic de obiectat. Din cînd în cînd i se părea lui Gruber că nu sună destul de armonios un vers, ori că un cuvânt nu ex­ primă destul de clar ideia poetului, ceia ce BeJdiceanu recu­ noştea mai totdeauna". (ibid. pg. 51). Dacă în vremea cînd s'a produs, poezia lui Beldiceanu a fost apreciată într'un restrîns cerc de cetitori, pentru istoria li­ terară importanţa ei depăşeşte cadrul unui cerc literar. Beldi­ ceanu a trăit la hotarul a două epoci literare. In opera sa po­ etică. se resimte influenţa celor doi mari poeţi ai noştri, V. Alecsandri şi M. Eminescu. Mai este un aspect foarte interesant în activitatea literară a lui Beldiceanu, care defineşte o con­ ştiinţă de autocrltică foarte rară la "poeţii 'din epoca pree­ minesciană. Beldiceanu îşi dădea sarnă de faptul că'poezia romînească este tributară celor doi mari poeţi, singurii cu originalitate creatoare. Acest fapt îl necăjea cu atît mai mult .cu cît constata că însăşi poezia sa sufere de acest defect. A căutat să afle cauza acestui fenomen şi l-a aflat nu atit [229] UN IMITATOR AL L Ul ALECSANDRI într'o asemănare de idei şi sentimente cît, mai ales, în lipsa de originalitate a formei de expresie. Cu toată hibriditatea distincţiei fond-formă, totuşi N. Beldi­ ceanu a atins aici un punct care explică, în mare măsură, importanţa ritmului în procesul influenţelor literare, pentrucă, îndefinitiv, la ritm s'a gîndit Beldiceanu cind a cerut cu insis­ tenţă o formă nouă. Aceasta ne-o dovedesc cele din urmă creaţii poetice ale sale, în care se încearcă versurile poliritmlce, "Dacă fondul poeziei, contemporane lui, nu-l mulţămea pe Bel. diceanu,-forma îl indigna. Ni cerea cu insistenţă o formă nouă. Şi cînd, enervaţi, îi ceream să ni lămurească bine ce înţelege el prin acea "formă nouă", ni-a cetit nişte versuri care ni-au plăcut. Şi în adevăr că forma era nouă. Nu mai erau versuri numărate pe degete, ca să iasă uh acelaş număr de silabe, ci poezia toată erarlepănată pe nişte versuri cu totul neegale, ca număr de silabe, alternînd versuri lungi cu altele de citeva silabe numai, cam' cum se scrie astăzi de unii poeti, a cărora formă a întrebuinţat-o Beldiceanu cu mult mai înainte" (Artur Gorovei, Neculai Beldiceanu, ibid. pg. 93). In studiul de faţă voiu urmări influenţa lui Alecsandriîn poezia lui Beldiceanu, aşa cum apare în volumul de versuri apărut, supt directa îngrijire a autorului, în 1893. In primul capitol analizez, din acest punct de vedere, toate poeziile grupate supt titlul Pasteluri, respectînd în felul acesta propria sistematizare a poetului, măcar că nu toate poeziile din această grupă sînt într'adevăr pastel uri. Al doilea capitol cuprinde elementele împrumutate dela Alecsandri în poezia e­ rotică. Ultimul capitol este consacrat proecedeelor de creaţie artistică aşa cum ele au trecut din poezia lui Alecsandri în poezia lui Beldiceanu. I. Poezia naturii Retras În 1860 la moşia sa din Mirceşti, Alecsandri începe o nouă activitate literară al cărui apogeu trebue socotit ciclul de pastel uri publicat în Convorbiri Literare între anii 1864-1874 şi apoi scos în volum în 1875. In anul 1873, cînd Beldiceanu începe 'să publice pasteluri în aceiaş revistă, Alecsandri dăduse la iveală cea mai mare [230] GR. SCORPAN parte din poeziile sale cu motive luate din viaţa rurală a Mir­ ceştilor. Acum Beldiceanu este urmărit de ritmul, imaginile, mo­ tivele şi de întreaga ambianţă din noua poezie a lui Alecsandri. Mai toate motivele din paslelurile lui Alecsandri se regă­ , sesc în poezia lui Beldiceanu, afară de acelea din ciclul iernii, faţă de care Beldiceanu n'a avut niciun fel de predilecţie. Astfel pastelul Tarina cuprinde puternice reminiscenţe din Secerişul şi Cositul. Se pot constata influenţe sporadice şi din alte poezii: Ţarina e verde ca un verde laur _ Şi grîul un luciu cu pete de aur Rima laur - aur este luată dela Alecsandri: Unde vintul serii, blînd ca un suspin Leagănă'n tăcere dalbe flori de aur, • Unde pe-ale rodii salbe de rubin Flutură verdeaţa Irunzelor de laur. (Ctnticul Mărgăritei) Mai departe găsim imagini împrumutate din pastelul Cositul: Cosaşii pe vale coasele-ascuţesc Bătute sub cute, ele ztnqănesc. (Ţarina) . Mai deoale'n cea dumbravă cu poiana tăinuită, Unde umbra pare verde şi de flori e'mbălsămată, Coasele sub teaca udă zinqhenesc răsunător ... (Alecsandri, Cositul) Chiar unele amănunte, care dau un anumit dinamism tabloului, se vădesc a îi reminiscenţe din pastelurile lui Alecsandri: Apoi toţi se scoală în rind se înşiră. t In Cositul găsim: Iată vin cosaşii veseli, se pun rind ... Apoi imaginea Iînului cosit este aceiaş cu a grîului sece- rat din pastelul Secerişul: Boii trag căpiţe,-stoguri nesfîrşite Se zăresc pe culmea unui deal cosit; Vînjoase tepoae, coarne ascuţite, Sus mereu aruncă finul aurit. (Beldlceanu, Ţarina) [231] UN IMITATOR AL LUI ALECS�A,::;N�D=R=I�=== 2$1 .-�'. Iar în urmă holda mîndră, răsturnată prin bucăţi, Se ridică'n snopi de aur, se clădeşte'n jumătăţi. (Alecsandri. Secerişul) Elementele constitutive ale peizajului din pastelurile lui BeJdiceanu îşi găsesc mai toate corespondente în pastelurile lui Alecsandri, care au fost urmărite uneori cu prea multă con­ ştiinciozitate. Astfel imaginea ciocîrliei din Tarina şi Pîrîul este îm­ prumutată din pastelurile Secerişul şi Lunea din Mlrceşti, Pe sub soare ciocîrlia se alintă'n ctripire (Pîrîul) Ciocîrlia sboară pe cerescul plaiu, Cîntă bucurie cu glasuri din raiu. (Ţarina) La Alecsandri găsim: Ciocîrlia ciripie, fîIfîind din anpioare Pe o scară de lumină se coboară de sub soare (Secerişul) Vulturul uimit ascultă ciocirlia ciripind. (Lunea din Mirceşti) Cerescul plaiu ne aminteşte de Vis de poet Scumpă nălucire ! te întoarce'n raiu, Mergi de înfloreşte pe cerescul plaiu. Unele înloouiri de termini nu pot să înlăture impresia de pastişă provocată de prea marea asemănare a imaginilor. Cînd Beldiceanu a introdus în cadrul tabloului silueta cocostîrcului, i-au stăruit în minte versurile din pastelul Paştele: Indoind gîtul pe spate, cocostîrcii toc din cioc (Beldiceanu, Ptrtulş Pe care cocostîrcii, înîipţi într'un picior, Dau gîtul peste aripi, ioctna din ciocul lor. (Alecsandri, Paştele) Mai putin plastică, imaginea apare şi în Iazul: Iar cocostîrcul răpede toacă Pe virful morii cel ascuţit. Caşi Alecsandri, Beldiceanu il Iost fermecat de căntecul , j .' • � ",...-- � -- [232] 2l'�32 GR. SCORPAN privighitorii, căreia i-a închinat o poezie întreagă, Priolqhitoarea, şi de care pomeneşte in Dnmbraoa din Preuteşti : O suavă melodie deodată se aude Şi zefirii se deşteaptă, lin şi tainic ei şoptesc, Iar ea creşte pe încetul şi'n auz plăcut pătrunde, Ca o notă serafie într'un vis copilăresc. (Privighitoarea) Şi aici se pot constata reminiscenţe din pasteluriJe lui Alee- sandri, mai ales din Concertul în luncă: In a nopţii liniştire o divină melodie Ca suflarea unui geniu printre crengi alin adie Şi tot creşte mai sonoră. mai plăcută, mai Iumoasă, Versul al doilea din strofa citată ne aminteşte de un altul din acelaş pastel al lui Alecsandri: Şoptind florilor în taină blânde şoapte de iubire. Terminul liniştire n'a rămas izolat, ci-I găsim in acelaş pastel, Dealtminteri abnzul utilizării inffnitivelor substantivate, caracteristic poeziei lui Alecsandri, constitue o notă dominantă şi la Beldiceanu. Alecsandri spusese: In a noptii ltnişiire o divină melodie jBeldiceanu il urmăreşte cu credinţă: Dulce tremură cântarea într'a serii linlşiire. (Prtotqhitoareaş Apoi în Dumbrava din Preuţeşti ; Filomela drag prelude ne duce la un vers din aceiaş poezie a lui Alecsandri: . Dar tăcere!.,. Sus pe-un frasin un lin freamăt se aude' Toţi rămîn în aşteptare. Clntăreaţa'ncet prelude. In Dumbrava din Preuţeşti, Beldiceanu şi. a cîntat Jocul său natal cu accente de sinceritate şi duioşie care impresio­ nează. Totuşi şi in acest pastel găsim multe influenţe din poe­ ziile lui Alecsandri. Citez începutul: Dumbrăvioară, dumbrăvioară, Mîndră eşti în primăvară, Si frumoşi Juceteri ai In frumoasa lună Mai. [233] i liN IMITATOR AL un ALECSANDRI i933 Accentul liric apropie această strofă de Cintec de fericire, publicat În colecţia Lăcrămioare: Viaţa mea de veselie Trece lin în veşnicie Ca o dulce zi de Mai. , Modelul ultimului vers citat,' din pastelul lui Beldiceanu, se găseşte în Lunea din Mirceşti: Căci in tine, luncă dragă, tot ce are suflet, graiu, Tot şopteşte de iubire, în frumoasa lună Mai. Sentimentul nostalgic, trezit de o amintire îndepărtată a lineretii, şi- I exprimă Beldiceanu la sfârşitul poeziei cu termini imprumutati dela Alecsandri: Căci aicea în [unie, Intr'un vis de poezie, Am văzut un chip frumos, Un Luceafăr luminos, Ce de mult s'a dus la stele Insoţit de a mea jele. (Dumbrava din Preuteştţy, In Dulce înger Alecsandri are o expresie asemănătoare: Mergi să furi de printre stele Un luceafăr luminos Tonalitatea afectivă este aceiaş din cele două poezii ale lui Alecsandri, Adio (prima in colecţia Lăcrămioare, şi a doua in ilJărgăritarele): , Steaua vine, steaua piere! Astfel dulcea-mi mîngiere Au pierit, s'au dus cu tine In locaşul de lumine ... Singur, singur cu-a mea jale ... De poezie ne vorbeşte Alecsandri şi in Adio din colecţia Mărgăritărele: Martur am în veşnicie Dumnezeul tău slăvit, Cu ce sfântă poezie Cît de mult eu te-am iubit. 'IEVE5T7WE.rz.·z.·.Jz.· . [234] GR. SCORPAN Şi celelalte elemente, care dau o notă de mişcare peiza­ jului, se pot urmări paralel, pînă în cele mai mici amănunte; In Apusul soarelui, Beldiceanu notează: Pe deasupra noastră trec răţele în rînd Naqtţu; se roteşte şi ţipă cînd şi cînd Imaginile se regăsesc la Alecsandri: Cînd. salbaticele rate se abat din sborul lor. (Malul- Siretului], Şi din ochiuri se înalţă cîrd de raţe ca un nor. (Balta). Şi pe deasupra bălţii naqtit! se'nvîrtesc. (Oaspetii primăverii)" Şi pe sus naqtţti tipă, liştiele dau afund. (Balta). Nici broaştele nu lipsesc din tabloul înfăţişat de Beldiceanu, in poezia Pîrîul: Şi prin papura cea verde broaştele orăcăesc, Şi acest amănunt este o reminiscenţă din poezia lui Alesandri, anume din pastelul Noaptea: Şi'ntr'o balta mii de broaşte în lung hor orăcăesc. Imaginea sălciei, care-şi coboară ramurile deasupra bălţii, este luată tot dela Alecsandri: Sub o salcie pletoasă valul doarme şi suspină, . Crengile în jos lăsate pînă'n apă se cobor. (BeJdiceanu, Pîrîul) Cînd o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară (Alecsandri, Malul Siretuluîţ Apoi in Apusul soarelui, unde este vorba de trestie, con­ statăm o puternică reminiscenţă din pastelul lui Alecsandri Flori de nufăr: Senin, curat e cerul, abia vîntul adie, Iar trestia pe baltă se mişcă, se mlădie. (Beldiceanu, Apusul soarelui) In Flori de nuiăr găsim: Prin trestia din baltă ce'n aer se tniădie. [235] UN IMITATOR AL LUI ALECSANDRI Cînd Beldiceanua voit să introducă unele comparaţii, nu s'a putut sustrage influentei lui Alecsandri, Astfel, în pastelul O fată şi un flăcău, se compară soarele, cu nn mire: Aurora se arată veselă, trandafirie, Ea cu nerăbdare - aşteaptă al ei mire iubitor Soarele răsăritor In Balta, Alecsandri spusese aproape acelaş lucru : Balta'n aburi se ascunde sub un văl misterios, Aşteptînd voi osul soare ca pe-un mire luminos. In pastelul Fluturii, găsim o comparaţie asemănătoare cu una din Lunea din Mirceşti : Sboară albe aripioare Fluturi, itoricete vii, Stelişoare Iulgurii. (Beldiceanu Fluturii) Jos pe la tulpini, la umbră, fluturi, flori sburătoare. (Alecsandri, Lunea din Mirceşti), Descrierea elementului uman din cadrul naturii se face tot cu imprumuturi dela Alecsandri, Astfel În Brădăţelul : Dar dincolo de apă, ce zimbet înfloreşte? Să fie ztna apei, ce'n papură trăeşte? Nu-i zlnă, e copilă, e dorul asfinţit, Ce viu îmi aminteşte odată c'am iubit. In Flori de �ufăr, Alecsandri se întreabă dacă uu cumva sint zîne copilele care se scaldă: Prin trestia din baltă ce'n aer se mlădie Sînt zîne ce se scaldă în fragedele zori? Răsună'n dimineaţă o tainică-armonie, Nu-s zlne, dar copile, a zânelor surori, Cu foarte mici schimbări de amănunt, a imprumuti' diceanu o altă imagine din pastelul Flori de nujăr : 'Prin razele de soare'[deodată se arată Doi faguri de viaţă, doi muguri iubito' Două copile albe, cu sîn de albe flori, I (A". I j ! • '� . i ... ) [236] GR. SCORPAN In elementele sale esenţiale, tabloul este cel înfăţişat de Alecsandri: Priviţi! cetatea verde se mişcă, se deschide, O mîndră copiliţă apare, iese, rîde Şi lunecă... Deodată, rotunzi şi albiori Apar la foc de soare doi nu Ieri pbtitori. (Flori de nuţărş. După exemplul lui Alecsandri, ne vorbeşte şi Beldiceanu despre acele "comori de frumuseţă şi de fericiri" : Cămeşele lor ude de sinuri stau lipite; Sub alba ţesătură se află tăinuite Dulci forme de iubire, rotunde năluciri Comori de frumuseţă, de albe fericiri. (Apusul soarelui). Alecsandri spusese mai înainte, în Flori de nujăr : Comori de tinereţă, comori de fericiri. Terminul nălucire din Apusul soarelui se găseşte şi În Bu­ suiocul cu alt înţeles: O dulce copiliţă cu ochi de viorele O nălucire albă cu două albăstrele, EI ne trimete tot la Alrcsandri: Comori de tinereţă, comori de fericiri Incîntătoare forme de albe năluciri. Nici terminul forme n'a rămas neutilizat de Beldiceanu. Il găsim tot în pastelul Apusul soarelui: Şi apa oglindeşte albastre bucurii Ş'albastrul forme albe, copile serafii. Imaginea ţărăticii din pastelurile lui Beldiceanu . se regă­ seşte în aceiaşi formă la Alecsandri, de unde a fost luată Iără să i se, adauge niciun element esenţial: In ştergar şi în catrinţă drăgălaşa mult romină Stă pe car şi Ia sîn dulce copilaşuI ţine ea. (BeJdlceanu, Carul) In ştergar şi incatrinţă merge-o sprintenă romină Ea la brîu-l poartă furcă' şi la sîn un puişor. (Alecsandri, Ftnttna) [237] UN IMITATOF AL LUt ALECSANDRl o reminiscenţă analoagă găsim şi în pastelul Moara. Ţăranca în catrinţă din furcă inul; toarce Şi fusul în vîrtej uri sfîrîitor se'ntoarce Modelul acestor versuri se află în pastelul Fttittna : Nevăstuica trece iute torcînd lîna din fuioare Şi sucind fusul vîrtelnic ce-o atinge Ia picioare ... Beldiceanu are şi el un pastel, în care cîntă voioşia unei fete tinere, în acelaş ritm caşi Alecsandri în Rodica : Lumînărică şi sulcinică Pe sînul verii cel răsfăţat Strîns-a, cules-a dulcea Flori că, Ş'acum voioasă Vine spre sat. La Alecsandri: Purtind cofiţa cu apă rece Pe ai săi umert albi, rotunjori, Juna Rodică voioasă trece Pe lîngă junii semănători. (Ftortca} (Rod/ca) Comparaţia tinerii cu o floare, în apelativul adresat de flăcăi: ,.Rodică, floare de crin", a trecut şi ea in poezia lui ; Beldiceanu : Floare cu sînul plin de mărgele Spune, cu mine cind te-l iubi? Urarea pe care flăcăii o fac fetei, în pastelul lui Alecsandri: S'ajungi mireasă, sajungi crăiasă nu o găsim în poezia Plorica, în schimb ea apare în alta, anume in Mărţişor: Păn'la anu fii mireasă Casa ta cinstită casă. Intr'o formă puţin schimbată apare şi în Busuiocul: A lui menire este s'ajungă ea mireasă. Cei a ce apropie cele două pasteluri, Florica al lui Beldi­ ceanu şi Rodica al lui Alecsandri, sînt termin ii dominanţi subli­ niaţi mai sus şl, mai ales,ritmul. Un exemplu concludent de felul cum ritmul asociază ter­ mini, expresii, imagini îl constitue poezia Cărăuşii. Aici Beldi­ ceanu ne înfăţişează un convoiu de cară, în toiul iernii, ducînd proviant armatelor romîneşti din Bulgaria. Motivul se apropie [238] {Cărăuşti) GR. SCORp.AN de acel din Pohod tia Sybir, de unde Beldiceanu a împrumutat ritmul poeziei sale. Citez începutul pentru lămurire: Pe crivăţul cel friguros, Viind iarna cumplită, . Din nourul întunecos Curg fulgii ca prin sită, Şi ninge, ninge'nvăluind Pămîntul înălbind. Mai departe apar elemente comune: Omăiul. valuri ca un rîu, Mereu, mereu se'ntinde Şi vînturile toate'n cor Splllberă'ngrozitor. I In Pottod na Sybir Alecsandri spune: Treptat omătul spulberat Se'ntinde ca o mare Şi mai departe: Ei dorm adînc, şi pe pămînt Mereu troianul creşte (Pohod na Sybir) Ultimul vers citat din pastelul lui Alecsandri îl găsim În aceiaş formă in poezia lui Beldiceanu: . Ninsorile se îndesesc Mereu iroenii cresc. {Cărăuşii) Imaginea cîmpului nemărginit acoperit cu zăpadă îşi gă� seştc şi ea corespondentul la Alecsandri: Pe fetele pămîntului Alb giulgiu se aşterne (Cărăuşii) Şi'n zori tot cîmpu-l învelit Cu'n giulgiu nemărginit Nici (Pohod na SybiT) lupii nu lipsesc, ca o complectare lugubră a tabloului: Şi după ea pe rîpi, pe văi Alerg lupii potăi. (Cărăuştl] Iar dintre brazi vine urlănd, Urlînd lupul flămînd. (Pohod na Syb;r) [239] UN IMI) ATOR AL LUI ALECSANDRI Sentimentul de milă faţă de nenorociţii mat prin acelaş termin: Sărman ilot, tremurător Pe cîmp el se opreşte. Sărmani! de şese luni Ei merg Iără'ncetare, cărăuşi este expri- (Cărăuşit) (Pohod na Sybir) In Pohod na Sybir, Alecsandri pomeneşte de "Cazaci, Baskirii sălbatici". Atît de mult a fost urmărit Beldiceanu de toţi terminii care înîăţişeau atmosfera lugubră a poeziei, încît n'a putut renunta la niciunul din ei. Astfel în Cărăuşit apare şi Cazacul : Caza cui suflă sleitor Şi sîngele sleieşte. Cu înţelesul propriu dela Alecsandri, terrninul acesta nu-şi avea rostul aici. Şi atunci Beldiceanu, pentru a evita orice confuzie, a fost nevoit să adauge o notă, în care ni se lămu­ reşte înţălesul nou: "Cazacul este numirea ce dau ţăranii vintului ce bate despre răsărit". Tot ritmul apropie poezia Duminica mare de Florille : Astăzi este sărbătoare, E Duminica cea mare Sărbătoarea cea cu tei. Primul vers citat şi inceputul strofei a treia: Fetele în sărbătoare sint cu evidenţă reminiscenţe din pastelul Floriile : Lurnea-I toată'n sărbătoare Ceru-i plin de ciocîrlii. Apoi unii termini, plasaţi în rimă, au constituit puncte de plecare : pentru unele versuri asemănătoare din pastelul lui Beldiceanu : Fetele în sărbătoare Fulguesc ca o ninsoare Pe verdeaţă tn cimpii. (Duminica mare) [240] CiR. SCORP AN � �============������============= Primăvara'ncintătoare Scoate iarba pe cîmpii. (Floriile) Alţi termini îşi găsesc corespondentul tot la Alecsandri, in pasteluri care nu au acelaş ritm: Sar în joc ştergare albe (Duminica mare) In Paştele, .găsim aceiaş imagine care a servit ca model: Romînca cu ochi negre şi cu ştergare albe. O caracteristică importantă a pastelurilor lui Alecsandri este amănuntul pitoresc, care introduce o neaşteptată notă de humor printr'o şăgalnică umanizare a unor elemente. din na­ tură. Cu toţii avem prezent în minte minunatul sfîrşit al pas­ teIului Concertul în luncă: Lumea'ntreagă stă pătrunsă de-al ei cintic fără nume ... Macul singur, roş la faţă, doarme dus pe ceia lume *) Şi Beldiceanu are asemenea note, însă ele nu au valoarea sugestivă ca la Alecsandri. Aici nu putem stabili o strînsă in­ fluenţă. Beldiceanu a împrutat numai procedeul, fără elementele componente. Dau cîteva exemple: Pe-un ogor o Iată seceră şi cîntă, Vîntul o sărută şi În cer s'avîtită ... (Ţarina) Iar soarele patrunde prin inul cel subţire La pieptul care poartă tragi tineri de iubire} EI pune flori de aur pe sîn copilelor, Şi călduros şl dulce sărută ochii lor. (Apusul soarelui) Cîteodată acest amănunt are mai mult o valoare plastică, introducînd o notă de intimitate sau de mişcare: Lunca'n giuru-mi clocoteşte ! o şopîrlă de smarald Cată ţintă lung la mine, părăsind nisipul cald. (Malul Slretuiui) *) Acest vers n'a îost uitat nici el de" Beldiceanu. O reminiscenţă palidă a lui o gtisim în poezia Rtşca i Cond urui sUI alături de aâormitul mac. I , i - [241] UN IMITATOR AL LUI ALECSANDRI Asemenea notări are şi Beldiceanu : RIma vînătă pe brazdă, sesubţie, se întinde, Apoi cioara, clonţ de pradă, viind repede o prinde; Iar un iepure. neam mare, cu urechile de soiu, Spărlet din codru sare şi aleargă spre zăvoiu. (Arătura) 241 Anumite asociaţii de termini, comune tuturor poezii lor lui Beldiceanu, vădesc puternica influenţă a lui Alecsandri. Astfel, 'în Fiu fu rli, Beldiceanu spune: ' Ca şi dînşii sînt în lume Fluturi sint cu dulce nume. Dăm numai două exemple din poeziile lui Alecsandri, în care găsim subst. nume Insotit de ad. dulce: N'are'n lume nici o floare Miros dulce, dulce nume (Lăcrămioare) Aşa-i soarta! aşa'n lume Tot ce poartă-un dulce nume, " . (Adio) Apoi întrebuinţarea ad. ferice trebue socotită tot ca o in­ f1uenţă'dt lui Alecsandri: 1 Ferice de cel care o va lua de soţie Şi dulce legăna-va a ei copilărie ( Busuiocul) Dăm numai cîteva locuri din Alecsandri: Ferice de acela a căruia privire Trezind în al tău suflet un fraged, dulce dor (8 Mart) Ferice care, vrednic de-o soartă neaşteptată, Ar face pentru dinsul, în ceas dumnezeesc.; (lbid) Ferice de acela ce cu-o simţire vie Slăveşte armonia şi nalta poezie (O noapte la ţară) J / [242] 242 ==============�G�R�.�S�C�O�R�P=A�N=========7====== Influenţe sporadice se întîlnesc mai în toate poeziile gru- pate supt titlul Pasteluri. Astfel în Sortari! : "Măi frate f" zice altul : "Cu mine şi cu tine N'or şugui păgînii ... tu ştii anul trecut Cînd în bîrlog ursoaica m'a prins brăţlş pe mine, Cum tu cu barda capul bucăţi i l-ai făcut. Această faptă de voinicie o îăcuse mai înainte Coman dela Comana din Dumbrava Roşie a lui Alecsandri: ' Coman dela Comana, un urieş de munte, Ce intră prin bîrloage şi prinde urşii vii. Apoi în Prisaca, ritmul asemănător şi acelaş termin vă­ desc influenţa lui Alecsandri: In prisaca tăinuită slupii cu a lor captare Tainic şi tăinuit se găsesc foarte des în poezia lui Ale­ csandri: In poiana tăinuită, unde sbor luciri de lună (Concertul din luncă) In Suceava, Beldiceanu îşi aminteşte de răpirea Bucovinei. Fatal era ca să sufere unele influente din poezia lui Alecsandri care tratează aceiaş temă: Cind de trei ori cocoşul cîntă spre răstignire Hristos fu dat Caiaîei, - ce tristă potrivire! (Suceava) Creştini legati cu Iuda in stranie unire Serbează-a Bucovinei modernă răstignire (Alecsandri, Răpirea Bucovinei) Pentru a ne putea da mai bine samă cum elementele Im­ prumutate dela Alecsandri erau utilizate în poeziile lui Beldi­ ceanu, voiu [ace o simplă analiză comparati vă a două paste­ luri care au acelaş motiv: Pastelul Arătura este, cu evidenţă, inspirat din Plugurile: 1. Colo'n zare, la dumbravă, de cu ziuă pînă'n seară Pe o coastă ţălinoasă adînc plugurile ară; Flăcăoanii voinici, tineri, îmbrăcaţi In cămeşoiu, Plugul unii ţin de coarne, alţii merg pe lîngă boi. I c; [243] UN IMITATOR AL LUI ALECSANDRI 243 5. Fierul taie brazda felii, şi pe cîmpul ce'nverzeşte Dunga lucie şi neagră ca un şerpe se lungeşte; Boii, fraţi de plugărie, trag, se opintesc în jug. Şi oticul dă afară lutul grămădit în plug. n Plugurile, Alec sandri spune: 1. Noroc bun 1. .. Pe cîmpul neted ies Romînii cu-a lor pluguri Boii pIăvani in cîte şese trag, se opintesc în juguri. Braţul gol apasă'n coarne, fierul taie brazde lungi, Ce se'nşiră'n bătătură cu luci oase negre dungi. Cum uşor se poate observa, toate imaginile din strofa citată a lui Alecsandri au trecut în poezia lui Beldiceanu. Versn 1 2 : Boi plăvani în cite şese trag, se opintesc în juguri fii - a servit ca model versului 7 din Arătura: Boii frati de plugărie, trag, se opintesc în jug. Inceputul versului 3 : Bratul gol apasă'n coarne ... se regăseşte în prima parte din versul 4 al poeziei lui Bel­ diceanu : Plugul unii ţin de coarne ... Inline versurile 3 şi 4 din Plugurile: Bratul gol apasă'n coarne, fierul taie brazde lungi Ce se'nşiră'n bătătură cu lucioase, negre dungi. constitue modelul versurilor 5 şi 6 din Arătura: Fierul taie brazde felii, şi pe cîmpul ce'nverzeşte Dunga lucie şi neagră ca un şerpe se lungeşte. Observăm apoi că imaginile din prtma strofă a pastelu­ lui Plugurile, prin unele amplilicări, au constituit material pen­ tru două strole în poezia lui Beldiceanu. Descrierea din Arătura este mai amănunţită, însă mai pu­ ţin veridică şi deci cu mult mai puţin sugestivă decît aceia din Plug urile, Se constată l_� Beldiceanu o tendinţă de a surprinde • [244] 244 GR. SCORPAN şi nota toate amănuntele care nu se integrează însă în ele­ mentul dominant al tabloului (*). In primele două versuri se insistă prea mult asupra cir­ cumstanţelor de timp şi loc: Colo'n zare, la dumbravă, de cu ziuă pînă'n sară Pe o coastă ţălinoasă adînc plugurile ară. Remarcăm faptul că epitetul ţălinoasă este prozaic, pen­ trucă nu-i rezultatul unei observaţii imediate, ci-i rezultatul unei constatări anterioare impresiei vizuale a tabloului. La Ale­ csandri în schimb, faptul că pămîntul este nelucrat de multă vreme (ţălinos) ni-l sugerat prin imaginea unui efort: Boi plăvani în cîte şese trag, se opiniesc in juguri Braţul gol apasă'n coarne ... Să se observe apoi că amănuntul: în cîte şese, redă şi necesitatea efodului şi bogăţia aceluia al cărui cîmp se ară. *) Asemenea notări de detaliu sînt foarte-frecvente în pastel urile lui Beldiceanu. Pe lângă faptul că ele au pierdut orice legătură organică cu atmosfera generală, vădesc, în acelas timp, un spirit analitic la care ob­ servaţia ştiinţiîîcă, riguroasă se substltue -intulţlei poetice. Beldiceanu nu şi .. a putut da sarnă că nu orice fapt de observaţie poate deveni material artistic. Din cauza aceasta, cele mai multe din pastelurile sale, in care ni se înfăţişează anumite locuri, devin, de foarte multe ori, simple "ghiduri" geo­ grafice. Cităm pentru exemplificare, o strofă din Brădăţelul : . Sub streşina cu frunze de soare nezărite, Apar în amfiteatru mari dtmburi tnverzite, Şi între două dealuri ce merg spre răsărit Inainteaza rîul de ceruri sinelit. Din aceiaşi cauză, multe amănunte sînt banale şi inutile. iar com­ paraţiile care ar .trebui să le adauge o notă de plasticitate sau de participare aîectivă, sint exasperant de prozaice : Sub bolte rărnuroase, in lină reverie, Dorm două heleşteie, şi'n apa lor verzie Cum În fotografie, figurile pe clos, Copacii se arată cu creştetul ÎI! Jos. (tua, Sau: Acolo, au copiii obrazii ca harbuzul Şi dinţii .tor în gură mărunţi sint ca hurmuzul (Bogdăneşti) [245] • UN IMITATOR AL LUI ALECSANDRI 245 In Plugurile, imaginea din versul 2: Braţul gol apasăn coarne este legată imediat de aceia în care se redă rezultatul efortului: fierul taie brazde lungi. La Beldiceanu este o simplă îrrşirare de elemente descriptive, care au pierdut orice putere sugestivă: FIăcăoanii voinici, tineri, îmbrăcaţi in cămăşoi, Plugul unii ţin de coarne, alţii merg pe lîngă boi. Pe lîngă faptul că, la Beldiceanu, amănuntele sînt simple notatii lipsite de un. punct central de convergenţă, pe care-I crează în poezia lui Alecsandri acel sentiment viguros de mul­ ţămire al rezultatului unui efort, se mai constată in Arătura şi o inadvertenţă în succesiunea obiectivă a imaginilor. Evident că simultaneitatea impresiilor vizuale nu poate fi redata în po­ ezie decît printr'o succesiune de imagini. Aceste însă trebue să. se înlănţue pornind dela un punct care este şi centrul plas­ tic al tabloului şi elementul dominant 'afectiv. La Alecsandri este respectată această cerinţă poetică. In -versul 1 avem pre­ zentarea tabloului; în v. 2, primul moment al efortului şi al doilea moment vizual; în v. 3, al doilea moment conştient al efortului şi rezultatul imediat al lui; în v. 4, concluzia care su­ gerează sentimentul de liniştită mulţămire a lucrului realizat. La Beldiceanu nu se observă toate acestea calităţi. După versul 2, ţn care ni este prezentat amănuntul vizual al plugu­ rilor care ară: Pe o coastă ţăiinoasă adînc plugurile ară, deci primul moment al efortului, urmează două versuri care ar tre­ bui, în chip necesar, să corespundă momentului conştient al efortului din poezia lui Alecsandri.' Aceste două versuri însă. prin lipsa lor de sugestivitate, nu fac altceva decit să noteze două elemente vizuale lipsite de orice şernnllicaţle : FJăcăoanii voinici, tineri, îmbrăcaţi în cămeşoi, Plugul unii ţin de coarne, altii merg pe lângă boi. Versurile 5 şi 6 corespund versului concluziv din poezia Plugurile : Fierul taie brazda felii, şi pe cîmpul ce'nverzeşte Dunga lucie şi neagră ca un şerpe 'se lungeşte. De fapt, aici trebuia să se termine prima strofă a poeziei .. Dar Beldiceanu mai' adaugă încă două versuri, care, , ' '�" I ,,""�' - [246] 246 GR. SCORPAN sînt o revenire şi o complecfare ale unor amănunte deja notate la inceputul poeziei. Astfel Beldlceanu continuă: Boii, fraţi de plugărie, trag, se opintesc lu jug. Acest vers trebuia, în chip necesar, să urmeze după v. 2 : Pe o coastă ţălinoasă adînc plugurile ară. Ultimul vers: Şi oticul dă afară lutul grămădit in plug este şi inutil, pentrucă nu adaugă nimic la viziunea unitară a tabloului, şi neveridic, fiindcă, in perspectiva îndepărtată, în care este plasat tabloul, acest amănunt nu poate fi rezultatul unei observaţii directe. Urarea cu care începe pastelul lui Alecsandri a trecut in aceiaş formă în poezia lui Beldiceanu: (Un bătrîn) Se opreşte şi le zice': »noroc bun la sămănat"! Dealtminteri urarea aceasta apare, într'o circumstanţă asemă­ nătoare, şi în pastelul Sămănătorli Noroc şi roadă bună! adauge un altul. Din această poate prea amănunţită şi pedantă .anallză comparativă, se desprind două note caracteristice pastelurilor lui Beldiceanu, prezente în mai' toate poeziile. 1. Elementele descriptive nu sînt, in majoritatea Jor, re­ zultatul propriei observaţii, ci ele constitue împrumuturi, uneori disparate, din poeziile similare ale lui Alecsandri. Inspiraţia lui Beldiceanu este mai mult de natură livrescă. 2. Se observă o tendinţă cătră notarea amănuntului, lip­ sită de preocuparea unei integrări arrnonice într'o viziune sin­ tetică şi sugestivă. Dealtminteri acest caracter se observă chiar şi în pastelurile care cuprind mai multe elemente originale, unde se constată mai greu influenţa lui Alecsandri. Cu o inte­ ligenţă analitică, cu o pregătire ştiinţifică, în care prioritatea o avea amănuntul (Beldiceanu era arheolog), el a fost lipsit în creaţia poetică de cea mai esenţială calitate: intuiţia imediată a unei realităţi, provocată şi stimulată de un ton afectiv domi­ nant, care să concentreze intr'o viziune unitară toate elemen- tele disparate. (va urma) . Or. Scorpan [247] \' KAZIMIRA ILLAKOWICZ === Kazimira Iuakowlcz. J> O mare poetă poloneză contimporană, . (Opera şi valoarea sa poetică). 247 I I J Kazirnira lllakowlcz este una din reprezentantele cele mai tipice ale poeziei polone contimporane. In acest domeniu, ea deţine un rol exceptional şi unic în felul său. Preocuparea principală a creaţiei poetice' actuale este se pare, tendinta de a căuta drumuri noul creatoare; notăm în le­ gătură cu aceasta, că transportarea centrului de greutate din partea fondului spre cea a formei, se exprimă prin eliminarea inspiratiei şi a sentimentului. Tehnica actuală a poeziei nu e alt­ ceva de cât o prelucrare a cuvântului; cuvântul, elementul principal, este scos în evidentă prin asocierea lui' cu alte cu­ vinte spre a ne da expresii sonore. Poezia actuală se adresează. cititorului şi îl impresionează, nu prin fond sau sentiment, ci prin dinamica viersului şi a strofei. K. Illakowlcz nu se supune acestor formule, de oarece, ea merge pe un drum propriu, al ei; ea creează aşa cum îi dic­ tează inima. Intr'adevăr, ea este înzestrată cu un extraordinar talent poetic. Ea stăpâneşte minunat de bine, toate manifestă"; riie simtirii, scoţând la iveală numai acele momente care pre­ zintă o valoare, fie artistică, fie socială. Aceasta imprimă poe­ ziilot-ei, un colarit specific şi foarte original. Dar K. 1. îşi dă seama că se situează aparte de curentul vremii şi deaceea, întotdeauna se sileşte să afirme că, în do­ meniul literaturii depune o activitate de simplă diletantă. Această atitudine fată de activitatea sa literară, refuzând să se consi­ dere poetă veritabilă, a fost .poate cauza, pentru care, în anul 1933 a refuzat primirea ei, în rândul membrilor Academiei Po­ lone de literatură, invocând drept scuză, lipsa de timp. Totuşi, nu putem interpreta ad Iitteram aceste cuvinte ale poetei, de 1) Kazimira lllakowicz a vizitat Iaşul în luna Mai a. c, şi a ţinut, in ziua Comemorări! Mareşalului J. Pilsudsky de către Societatea »Amicli Poloniei" din Iaşi, 12 Mai, o conferinţă în aula Unlversităţli Mihăllene, tra­ tiind sublectulr "Joseph Pilsuds/ff" essal pSl/C/lOlogique - portratt parte, [248] I 248 OH. J. OBREJA - IAŞI :...-::=:��==::-----=::::------=--------===---=.::- .. ::::::::::.::�-'::=--====:':=::::='-=--"":;--��"::::::===:==:::' oarece, prin ele se vădeşte in primul rând, marea modestie a acestei poete excepţionale din toate punctele de vedere. Aproape fiecare poezie a ei, fie mai mare sau mai mică, deşi cele mai adesea ori, este o expresiune a unui sentiment personal, totuşi în acel aş timp este şi rezultatul unei prelucrări artistice voite şi conştiente. Orice conceptie poetică a sa isvo­ răşte adânc din inima ei şi abia mai târziu, după ce a fost Iil­ trată prin filiera conştiinţei, pusă faţă in fată cu realitatea vieţii de toate zilele şi analizată până in cele mai mici amănunte, se cristalizează încet, încet, în formă de versuri. Sentimentul răspunderii morale pentru tot ceeace scrie, precum şi raportarea continuă la adevărul vietii obişnuite, in care caută răspuns la intrebarea dacă aceste nedumeriri care se nasc in sufletul ei sunt într'adevăr demne de a vedea lumina zilei, îi imprimă un caracter. suigeneris • şi prin care se deosebeşte de atătea sute de alţi poeti. Astfel K. Illakowicz, ar putea fi numită fără exagerare, poeta inimei, poetă acornodată totuşi, spiritului şi vietii sec. XX.lea, fiindcă ea ştie să cuprindă toate manifestările simtirii pe care totodată sunt baza psihică a creaţiunilor ei - într'un cadru atrăgător şi într'o formă aproape clasică. Aici trebue să mai luăm În considerare libertatea ei îndrăzneaţă, prin care poeta calcă normele stabilite ale prozodiei, dând versurilor sale, diversitatea strofelor şi ritmicei, o extenziune mai mare. Din eele expuse până acum, nu trebue însă să tragem concluzia că autoarea s'a cufundat exclusiv numai in autoana­ liză, exprimăndu-şl numai sentimentele sale proprii. Aceast'ă concluzie ar fi greşit, Deşi centrul gândirii sale il formează, în general, eul său propriu şi urmează continuu numai aspiraţiile sale personale, ea ştie totuşi să se ridice deasupra eului său şi să îmbrăţişeze cu ochii evenimente largi, general umane, so­ ciale, nationale şi să găsească în ele un izvor de insplraţii adănci sufleteşti şi să le dea o expresie sincer inspirată şi ar­ tistică. Aşa, într'un întreg şir de poezii se oglindeşte viaţa ei tristă şi solitară; în altele poeta se transportă în anii îndepăr­ taţi ai copilăriei, când se simţea fără griji şi fericită lângă pă­ rinţii săi, cari au murit de timpuriu însă; în alte poezii ea ex­ primă dragostea sa arzătoare de patrie şi nostalgia Jocului natal, [249] KAZIMIRA ILLAKOWICZ 249 .�===-- - .. "'��=�- . --==----�=== care după războiu a rămas dincolo de granita letonă sau li­ tuană, locuri pe cari poeta nu le mai poate vedea şi in care, din conslderaţiuni politice, ea nu se mai poate întoarce; în fine, in alte poezii va găsi o expresie vie imboldul spre acţiune şi cultul eroismului, al cărui simbol a Iost pentru ea, Mareşalul J. Pllsudski. Deşi În tratarea acestor teme sociale se pare că autoarea - întrebuinţează tonul poetic al unui articol de publicistică, totuşi şi în aceste lucrări, in aparenţă puţin importante, ea tinde spre cea mai mare simplicitate posibilă, spre a fi pe înţelesul tutu­ ror. Astfel şi aici, primitivismul este o forţă creatoare şi nu o scădere a talentul ui creator. * * * Kazimira Ilakcvicz S'a născut în Wilno. Rămasă de tim­ puriu orfană de părinţi, e crescută de Sofia Buynow, născută contesa de Plater -7' Zyberk, în a cărei persoană află o. a doua mamă. Anii copilăriei în imprejurimile oraşului Dyneburg (azi Daugawpils), situat pe râul Dzwina. Urmează apoi liceul rusesc unde Învaţă latina şi elina şi îşi ia bacalaureatul in litere. După ce locueşte doi ani in pensiunea d-nei Plater, pleacă la Oxford ca să-şi continue studiile.' După un oarecare timp se reintoarce in ţară şi se inscrie la Universitatea din Cracovia, unde îşi ia absolutorium. Intre anii 1915 - 1917, lucrează pe frontul rus ca infirmieră, unde pentru curajul şi vitejia ei, a fost decorată de trei ori cu medalia Sft. Gheorghe, clasa 4·a, a 3-a şi a 2-a. In anul 1918, intră ca funcţionară la Ministerul Afacerilor străine, unde rămâne până in anul 1926, avansănd până la gradul de consilier al Ministerului; in line, în Juna Mai a aceluiaş an, trece la Minesterul de Războiu, îndeplinind şi funcţia de secretar al Mareşalului Pilsudski. Părăseşte acest serviciu in anul 1936, după moartea Marelui Erou naţional. Intre timp a fost decorată pentru meritele câştigate în calitate de funcţionară cu crucea de ofiter: POlonia Restituta. In anul 1930, primeşte premiul pentru literatura a oraşului Wilno; iar în anul 1933 este numită mem­ bră a Academiei Polone de literatură. In fine, pentru activitatea ei literară i s'a acordat premiul national în anul 1935. Talentul poetic s'a deşteptat în ea foarte curând, deoarece unele din poeziile sale datează din anul 1907. In anul 1912, ea [250] 250 GH. J' OBREJA. IAŞI _ publică prima sa colectie de poezii, sub titlul de: Ikarowe­ Loty (Sborul lui Icar). In acelaş an, tipăreşte în .. Tijgodnik llus­ trowany" (Săptămănalul ilustrat) un studiu foarte frumos despre Mickiewicz, singura sa operă mai mare in proză. De atunci până azi, au apărut următoarele. volume de poezii: 2. "WiCI" (Semnalul de foc) 1) 1914. 3. "Trzy struny" (Trei strune) 1914. 4. Koledy polskiej biedy" (Colindele sărăcimii poJone). J 917 I 5. "Historja o Krâiewiczu La-ţi-czanin" (Povestea prinţului La. tt-Tschau) 1917. (tradus in Ib. cehă. 1929). 6.' "Trzy struny" Wyb6r (Trei strune - Antologie). 1919. 7. .Smteră Feniksa" (Moartea Fenixului) 1922. 8. "Rymy dziecece" (Rime copilăreşti) 1923. 9. "Prestladowanie chrzessctan w Rosji" - Mac cullagli - (Perse- cuţia creştinilor în Rusia. Mc. Cullagh- Traducere 1924. 10. "Pol6w" (Prada) 1925. 11. "Obrazy imion wroiebny" (Imagini de nume profetice), 1926. 12. "Opowiesc o moskiewskim meczestwie" (Descrierea martirului din Moscova). 1927. 13. "Zglebi serca" (Din adâncul sufletului). 1928. ]4. "Zwierciadlo noxy" (oglinda nopţii) 1928. 15. Placzacy ptak" (Pasărea care plânge) 1928. 16. "Czarodziejskie zwieciddelka" (Oglinda - fermecată) 1929. 17. .Poptă! i perly" (Cenuşă şi perle) ] 930. ]8. Schiller .Don Carlos" (Traducere) 1933. 19. Wesole wierszyki" (Poeme vesele) 1934. 20. .Ballady bouaterskie" (Balade eroice) 1934. 21. "Slowiklitewski" (Privighetoarea din Lituania) 1936. 22. "Culegere de cântece despre Mareşal) 1936. Prof. Oh. 1. Obreja -Iaşi. 1) Cuvânt intraducibil. In timpurile vechi, Ja isbucnirea unui războiu, un calăreţ aprindea În fiecare sat, câte un braţ de crengi (Wlci), In urmă acestui semnal, (ca şi la noi de altfel) urma mobilizarea şi apoi războiul. [251] NOTE SEMANTICE Note semantice "A vorbi, vorbă". 251 Asemănarea Ionetică şi sensul apropiat al cuvintelor ver­ bum şi vorba pătură să rnenţie multă vreme ideea unei înrudiri intre ele. Deja D. Cantemir 1) o menţionează ca probă 'de lati­ nitate a limbii noastre iar Ci hac 2) pentru sustinerea acestei pro­ venienţe dă exemple de prezenta lui verbum în diferite limbi ro­ manice. La fel vor fi crezut şi latini ştii şi aşa, la un moment dat, nu mai era îndoială asupra nobilei sale origini. Partizanii a­ cestei susţinerl, Laurian şi "Massim $), PhiJippide ,), I. Iordan 5), S. Puşcariu G), Th. Capidan 7) etc. au scăpat din vedere însă următoarele lucruri: cuvintele care desemnează notiunile pen­ tru a vorbi, evoluiază şi nu rămîn stationare cum ar fi de ex. vorba din verbum ; in vechile noastre texte se constată grafia dvorbi şi dvorba precum şi un Inţeles care nu poate fi explicat prin verbum ; a dvorbi în vechile texte se' construeşte şi cu , ' ',. acuzativ, şi în fine, nici evolutia fonetică verbum < vorbă nu poate fi suficient dacă nu de fel explicată. Pentru motive asemănătoare, n'a fost luată în seamă nici 1) Dr. Giorge Pascu : Dim, Cantemir: Descrierea Moldovei, trad, de pe textul lat. etc. Buc. 1923, p. 179. 2) Dictionaire d'etymologie ... Francîort, 1870, p, 320, 3) Dictionariul Limbei Romune, Buc., 1876, t. II, I--2, p. 1610 4) Istoria limbei romtne, laşi, 1894" p, 27. 5) Diţtonqarea lui e şi o În pozitie de ă, e .. , Iaşi, p. 67. Autorul deşi citat de alţi, nu se pronunţă categoric pentru această origine şi asta cu atît mai mult că tot acolo dl, 1. Iordan afirmă că majoritatea verbelor împrumutate Îşi formează prezentul cu ajutorul suf.-esc sau-ez pe care le-am avea moştenite dela verbe in-âsc În forma de con]. prezent pers. III. Tot acolo autorul declară că arorn. "vîrgescu rezultă mult mai uşor decit dacor, vorbesc dintr'un radical oerbum". 6) 'Dacoromania (= DR), III, p. 838-9, 7) DI?, UI, p. 1088. [252] 252 GH. BOGAeI ====================� părerea unei ongim germane a lui Diculescu 1); astfel, o combat P. Skok 2), A. Philippide 3), O Densuşianu 4) etc, Etimologia lui D. n'a mai fost reluată de nimeni") şi nici noi nu vom complica chestiunea prin asemenea subtilităţi. Primul care a atribuit cuvîntului nostru originea slavă a fost Gr. Creţu G) a cărui derivare din sl. "�RQll"TII n'a fost men­ ţionată nici acolo măcar, unde era nevoie pentru istoricul ches­ tiunii. Forma veche în romlneşte a cuv. a dvorbi a făcut posi­ bilă cea mai justă etimologhlzare din partea lui St. Romansky 7) anume din sI. dvorbiti. Evolutia înţelesului a fost stabilită astfel bei Hof dienen, zu GeUalen reden-um etwas bitten, sprechen. Textele vechi ne prezintă însă' exemple unde nu se poate apli­ ca formula lui Rornansky şi el însuşi pare că a trecut cu ve­ derea înţelesul presupus tot de el "bitten", ,;betten", "Messe lesen= sau chiar "GoUesdienst tun" (1). După atitea presupu­ neri păru mai sigur că verbul a derivat deadreptul din sl. dvorbiti şi că înţelesul lui ar îi influenţat pe acel al substan­ tivului dvorba (Hofdienst). Oricare ar fi însă greutăţile aplicării modelului lui Romansky şi oricare ar fi evoluţia semantică a etymonului, mulţi au îmbrăţişat această derivare, aşa P. Skok 8), Tiktin 9), Candrea 10) etc. S'au propus totuşi şi alte explicaţii pentru această evo­ lutie: astfel O. Densuşianu e de părere 11) că "introducerea lui vorovi şi vorbi în limba noastră trebue probabil pusă şi in le­ gătură cu judecăţile dela curte; despre cei ce luau parte la 1) ZrPh., 1921, XLI. p. 424; in tue Gepiden 1, 1922, cuvintul nu mai e reluat. 2) ZrPh., 1923, XLIlI, p. 187-8 şi in special p, 193. 3) Originea Rominilor, 1, 1923, p; 349 nota, etc. şi p. 294-321, cu referiri la toate cuvintele presupuse de origine germană. 4) Grai şi Suflet, 1, 1, p, 16!:!, şt II, p. 347. 5) Nici măcar de 1. Giuglea (DR. p. 327 - 402) care pune elernen­ ele vechi germane dela noi pe sama songombarzilor. 6) Mardarie Cozianul, Lexicon slooo-romtnesc, Buc. 1900, p. 389. 7) Jahresbericht des lnstituts ţur rumânissche Sprache, Leipzig, 1908, XIII. p, 106-8. 8) Z,.Ph., XLUI (1923), p. 193 unde zice chiar: "ganz gute Aleitung Romansky's" • 9) Rumănisch .. Deutsches Worterbuch, Buc, 1924, p. 1769 şi urm. 10) Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Buc, 1, p. 1444. 11) Grai şi suflet, II, 1, p. 15-18, [253] o====��=N=O=TESEMA�N�T�IC�E�. ===== 253 aceste judecăţi s'a zis că "vorviau", steteau la "voroavă", la "vorbă" şi pe urmă a vorcvi, a vorbi a ajuns să însemne acelaşi lucru ca a cuvînta, să-I înlocuiască chiar pe acesta in cele mai multe părţi. Ca ,.dvorba" şi ,,*dvoroviti" din care el le de­ rivă au avut loc aceaşi evoluţie şi băn. dzivătii, arorn. zbor, vgerm. tnohol, alb kesiloi: etc. dar şi lat. dicere şi Ir. sau sp. causer 1). Pentru a vorbi însă, aceste analogii nu ne spun nimic şi e lesne să spuie cineva că" cutare cuvînt, după exemplul expllcaţlei Francezilor, trebue pus în legătură cu curţile de ju­ decată. Şi chiar dacă aşa a fost nu ne putem închipui dece să nu se fi păstrat măcar vreo urmă de această nouă accepţie în actele noastre publice vechi (unde sensul e obscur) şi unde-I vedem pe Romîn ca proprietar sau cetăţean doar! A. Philippide in fine crede 2) deopotrivă că aceste cuvinte (vorba şi voroava) s'au născut din împrejurările de "a sta în cercul familiei", "a se găsi înpreună cu alţi oameni de serviciu la curtea lui vodă ori la curtea boerului". Un înţeles analog s'a dezvoltat la bulgarul dooriă persuader, exhorter, se concer­ ter" la care adăogărn şi "eine Heirat verrnitteln" 3) şi "a peţi" -). Aceste exemple ne conduc la unica soluţie pentru explicarea acestei evoluţii deşi nici evoluţia presupusă de Philippide nu e cea mai justă. ' Gr. Cretu (loc. cit.) deriva a vorovi şi vorbi (="forma re­ lativ nouă t') cu postverbalu-i vorba din sI. r�R�llHTH. Peste 8 ani, S. Romansky (loc. cit.) repetă aproape aceiaşi origine a­ nume diu ucr. hovoriti explicind-o prin metateză reciprocă 5). Singur, O. Densuşianu îi admite un inceput in vsl. (recte post plsl.) dvors "curte" (domnească) admitind un derivat al aces­ tuia, dvoroviti cu însemnarea de "a se aduna la curte, a sta de vorbă acolo" deşi menţionează în notă că dvorovati e atestat în sîrbeşte cu însemnarea "a sta, a petrece la curte sau aiurea etc. Fonetic însă, nimic nu se împotriveşte ca vorovi să derive 1) Oricare dicţionar etimologic; cî, şi A. Meillet: Linqutsttoue gene- rale ei linqutstique historique, Paris, 1926, p. 264-266. 2) Originea Romtnilor II, p, 193. 3) 1. Miladinoff: B't.lgaro-nemski p'l.lell Resnik, Solia, 1927. 4) Naîdsn Gerov, - Recnik na b'l.lgarsky jezyk, Plovdlv, 1895, p, 280-281. 5) Explicaţia e admisă şi de S. Puşcariu e D. R, III, p. 390. \ �"" Wl - -� [254] 254 GH. BOGAeI deopotrivă şi din dvorovati 1). In orice caz, e cea: mai posibilă etimologhizare şi evoluţie' semantică căci derivaţia govoriti (hovoriti) - vorovi, cum deja H. Tiktin a observat nu e admisi­ bilă - (1. cit.). Vreun substantiv dela dvorovati nu' e atestat în sirbeşte ; dacă, Însă vom pune şi noi pe seama verbului a vo­ rovi cuv. rom. voroavă 2) care nu ne interesează aici decit in­ cidental, nu vom proceda la fel pentru vorba pretins şi el ca postverbal .'l) căci atît vorba cît şi. vorbi sînt imprumuturi din sîrbeşte in formele lor actuale. Punem însă alături a vorovi şi a vorbi nu pentrucă trebuesc "puse în legătură cu curţile de judecată" ci pentrucă amîndouă marchează o dată importantă în istoria aristocraţiei romîneşti (cf. mai jos). Forma dvorsba e atestată în. »Trojanska priea" 4) scrisă în jurul anului 1315; întrebuinţată în următoarea împrejurare: A­ lexandru Parii se roagă să i se ingădue \să treacă la Greci: nO\(c'rll /\UHf lib. rp.&l\H HL\ Ci\O\(,KIi,v" k� MfHfi\dOIUO�- lJ,dP'O" iar Prejarnus (tatăl) neputlndu-l reţine: "no\(c'rJ' fro R7. rpZKU Hd AROP&:.l\ Ci\O\(iKHTH". Vostokov seindoia 5) deja de este acesta un. manuscris sirbesc ori bulgăresc. Miklosich constată că e bulgăresc, Însă În dicţionarul sau specifică "e serb." ceeace în­ seamnă că cuvintul e sîrbesc. Oricum ar fi însă, el traduce) deopotrivă CM\(iK&:,v" şiAROPR.l\ prin "serviturum" în textul la­ tinesc de alături iar În dicţionarul său prin "servitium". E evi­ dent că Miklosich a putut greşi la traducerea lui. AROP&:� şi că a fost influenţat la aceasta de Ct\O\(;K&:d>. din fraza anterioară. lnlănţuirea faptelor din text ne spune însă, atceva despre soarta lui Alexandru Parii la curtea grecească: el se dusese acolo 1) Cl, efi rZH4Tlf a dat a goni, TP'k60RdTH, a trebui c/\dd.l'rli a slab! etc. etc. Infinitivele nu se Imprumuta, iar după cum vedem înţelesul la amîndouă cuvinte rămîne mai acelaş. Acest asterisc ne impinge la con­ statarea că pentru trecut, cu vintelor li se atribue totdeauna un singur in­ teles pe cîtă vreme avem atitea rubrici pentru diferite arcepţiuni în dic­ ţionareie actuale. 2) 1. Iordan; Diţtonqarea lui e şi o etc. p. 140. 3) Deopotrivă de l. Creţu (1. cit.) şi de S. Puşcariu (DR, IH, p.838-9 care-i admit unul originea slavă al doilea Iatlnă. 4) Publicată de Miklosich în Stafiile, Ill, p. 147-148 cu un studiu in­ troductiv. 5) Mărturisirea e 11 lui Mikloslch, ldem, p. 148. [255] NOTE SEMANTICE 255 anume spre a face curte Elenei 1). In momentul de fată AROllGd înseamnă în 1. croată în care s'a mai păstrat Aufwartung, Bedienung iar dvoriti (căci dvor­ biti e o formă ulterioară 2) evoluat spre aufwarten, bedienen. Fo­ netic, a vorbi, vorba rezultă natural din AROllGd, AROllGH'I'H prin căderea lui d iniţial (cî. pentru aceasta şi numele toponimice: Vorăţ, Vorieţ, Vorniceni etc.) întocmai ca la a dtvorovi), (d) vornic. Acest d se regăseşte dealtfel şi în vechile noastre texte ceeace constitue o probă suficientă pentru această derivaţie. Dar nici p. d. v. lexical nu ne împiedică pentru această evo­ luţie căci verbe dintr'acele care desemnează la origine acţiu­ nile cele mai felurite şi formează accepţiuni identice cu a vorbi, sint foarte multe. Spicuim : fr. s'entretnnir, parter, causer, con­ verser ( = vlvre avec), rom. cuvînt, a sfătui, a sta la taifas, a face în limbile romanice 3) rom. a toca, înruga, hălcăzui, hăndră­ lui, dtrdti, mogorogi, trăncăni, bliotăcări, plsl. glagolati ruda cu lat. gallus sl, graiati ("a cîrîi, croncăni despre păsăr") etc. etc. Am spus mai sus că nu putem pune evoluţia lui dvorbi şi dvorba pe seama instituţillor de judecată; o mai facem aceasta şi pentrucă in terminologia juridică slavă la Romîniel llpsşşte şi ca atare nu figurează nici în studiile speciale des- 1) In versiunea rornlnească (Ia Cartojan: Legendele Troadei in li­ teratura veche romtnească, Buc. 1925, p. 45, Afrodita îi promite lui Ale" xandru să .. i aducă ca răsplată pentru : măr "din Greţia, muiare pre Iru­ moas� şi de mare neam" şi de aceea care el să fie trimes În Grecia. Du­ pă m lui Danovici dela Biblioteca Academiei, reprodus în fragmente de Cartoţan, idem p. 84, dar asemănător cu. textul din Starine, avem chiar .Iară 'daca s'au dus Menelau, iar Alexandru Pariju şi cu Elena, impără­ teasa Iul Menelau, ş'au găsit vremia şiş'au început a-ş arăta dragostile unul cătră altu •.. " Sau, p. 33, unde se spune chiar în versiunea romtnea­ scă în opozitie cu cea greceasca a modelului (lui Cigală?) că AI. Pari7, era îndrăgostit inainte de plecarea lui Menelau "Ia Crit" de nevasta aces­ tu ia. Aşa se putea întirnpla în vreunul din modelele compilatorului te­ xtului 'din Starine. �) Dr. W. Vondrak I Vergleichende slauische Grammatik, Gottln .. gen. 1�24, 1, p. 604-5: .Dle Merzahl umîasst jedoch solche Fălle, in de" nen d�s Abstractum zu einem Verbum gehort und zwar mit unter selbst auch dclnn, wenn das Verb selbst denominativ ist, so aksl. celba ... ebenso .•. � dvorhbll "Dienst" von dvorifi "dienen", nicht von dvor21 "Hof". 3) Arclllvium Roman/cum, 1924, vur, p. 349·371. [256] on. BOGACI �========,======== 256 pre istoria dreptului romînesc 1). S'ar putea presupune că deasa întrebuinţare a făcut ca înţelesul să se piardă, să se uzeze; şi totuşi, o cercetare mai amănunţită a însemnărilor acestor cu­ vinte ne conduce la înţelesul lor de origine, însemnare care e fixată în prea puţine dicţionare rornîneşti. Se găseşte anume o semnificaţie care pare a fi departe de sensul general şi care e sinonimă cu "a curta". De unde vine însă aceasta accepţi­ une chiar la Ir, courtiser sau courtisan (cu tema' court-), germ. hojieren, it. corteggiare etc.? Singura soluţie pentru explicarea acestei stări de lucruri pare a fi a�eea a lui E. Littre 2): .. en­ tourage des gens ernpresses il plaire il .une personne. Par ex­ tension, respects et hommages qu'on rend il une personne, assiduites qu'on a au pres d'elle pour gagner ses bonnes grâ. ces". S'ar putea presupune că viaţa la curte să se fi menţinut la Romîni pînă la contactul lor cu Slavii şi în acest caz am avea o simplă decalcare a vreunui termen în curt-, in tema dvor-, ceace etimologic e tot una (sI. dvorw--rom. curte). Nu-l aşa însă. Numeroase limbi slave ne prezintă cuvinte cu tema dvors cu acest înţeles, bunăoară: b. AK�plil\ ei ne Heirat vermitteln, sau a peţi; sîrb. udvarati se, (pentru care ci. mag, "vkinek udva­ rolni": einern den Hol machen), pol. dworski curtisan, politicos, bulg: dvorntk=ş numai "marieur", "petitor". "cavaler", sau I il , , 1) Deex. Şt. G. Berechet: Procedura de judecată la Slavi şi la' Romtnl, Chişiuău, 1926 ; cî. pag. 48, :60-6 \, 80, 90 etc. privitoare la nop menclatura juridică. . 2) Dict. de la i. ţrancaise, Pa'ris, 1873 p. 852. 3) Cît priveşte (d)vor�ic in rorn.,' aceasta are doui:iaccepţiuni 'îun- '. damentale : I.funcţionar,slujbaş' (numaiîn Moldova; d.cllv� şi instituţia' duirtujk, în 1. ruteană) şi 2. uornicii nunţitor termen neexplicat pînă a-, cum) care sînt îngrijitorii bunei desfăşurări a nunţilor (in Moldova şi MuntenIa) (el, S. Marian; Nunta la Romini, Buc. 1890 p. 2)5�222). CI. că pentru originea instituţiei doornic s'au propus următoarele: N. Bălan : vornteta în Moldova, extras din Codrul Cosminului,VlI, 1931, .Cernăuţi p. 14-15: "negăsind boeria de dvornic la Slavii din Sudul Dunării vom părăsi părerea că ea a fost importată dela Bulgari sau Sîrbi" şi că noi vom fi luat cuvîntul cu acest înţeles .În acelaş timp din două părţi, din Polonia şi dinUngaria"(p. 22) ; Gh. Duzinchevici vorntcta motâooenească fJlÎni'i la 1504, extras din Cercetări istorice, Iaşi, 1929, V, 1, p, 4 crede că atit "Muntenii cît şi Moldovenii au luat vornicia din organizaţia medievală UD" gurească, Const. Dimitriu : Doi dregători moldoveni. Buc. 14 935, p, 13, identifică demnitatea de dvornic pentru care crede "intr'o influenţă a SIa .. vllor de răsărit", cu aceea de "portar". . [257] NOTE SEMANTICE 257 omul care peţeşte fata pentru mire" "curtisan", rus şi ucr. po tivorjanski identic cu fr. courtois, germ. h�fisch, etc. In rornîneşte, tovarăşi din acei care rămîn constanţi .,a vorbi, vorba" nu par să fi avut Şi neavîndu-se cum menţine raportul intre .dvorba" şi vreun cuvînt din familia lui AK�"K 1) (căci Romînul a preferat pentru curte postplsl. �C�"K) ele şi;au alterat din ce în ce intelesul lor primitiv. Astfel, timpurile noua le-au pregătit o extensiune multiplă, dar, cum am văzut, n'a fost deloc imposibilul ca ele să se întrebuinţeze într'un sens cu desăvărşire nou continuind totuşi şi accepţiunea primitivă. Tot aşa însă cum am exclus pentru vorbi, vorba o decalcare a unei forme latine; excludem şi pentru modelele slave evo­ luţia independentă la ceeace putem însemna prin curentul ,,(J face curte" căci aici nu s'a cunoscut importanţa curţilor apu­ sene în timpul cînd au imprumutat Romînii termenul cu sen­ sul lui de origine. Tema curte (curtenii numai în Transilvania se poate atesta şi cu, drept cuvînt, însă e mai degrabă şi aici, traducerea directă a ung. udvarolni decît urmarea unei stări speciale de feudalism. In "vechiul regat" ,curtean-ul era omul de curte iar curtenie putea Însemna şi robie 2); prin urmare, încă un motiv pentru a renunţa la decalcarea temei curte. A vorbi, vorba cu înţelesullor de origine a curta-sînt între­ buinţate în tot cuprinsul dacoromlnei 3) şi e simplu că ele poartă aceasta însemnare în mai multe limbi. Totuşi translormările pe 1) CI. deasemenea că tot lipsa acestui raport a făcut posibilă forma fr. ţaireLa cour, germ. den Hof machen, rom. a face curte, etc., care in limba de origine (care v) sint derivaţii sinonimice, cind s'a uitat anume rostul primitiv al corespunzătoarelor lui courtiser sau altora. La fel e sîrb. Uniti podvorenje. 2) Cî, Gh- Ghibănescu : TIz. Codrescu, Uricariut, voi. XVIII, p.427. E vorba de o scrisoare a lui Simeon Moghilă : n"oc'J'uX' ... u)'f KVP­ TilHC'l'KO Hd Cl\lI 'r d HdUJ ••• ". 3) CHm vedem, conservatorismul a cedat În faţa acestui slavisrn dar şi-a altor încă; aşa in materie de dragoste, iubire, logodnă etc. S'a pus chiar deseori chestiunea desnaţionalizăril Slavilor pe seama femeii romtne "preţuitl1 de Slavi" care dela ele .aveau tot de invatat". Ct, Radu Rossettl ; Pământul, sătenii şi stăpânii În Moldova, Buc. 1907, 1, p. 17 - 18; tot acolo e citată şi părerea identică la Rosler : Rumânische.Studien, p, 144. Urma­ rea acestui fapt a fost că femeile romtne "au fost peţite cu stăruinţă". Ne interesează aici constatarea col În general streinii se cer des in căsătorie şi nu faptul 1;11 Slavii aveau mult de învăţat (cînd? în sec, XII ?). [258] '3) Tiktin, op. cit, p. 1769 etc.: "Copila era în vorbă cu in'ginerul". 4) Littre.: Etudes et glanures, Paris, 1880, p, 12. 1) Revistă Critică, laşi, 1932, VI, 2-3, p. 158. care le suferă înţelesul lor şi nuanţele care se suprapun şi .Iac să se uite cea primitivă. duc la aceea că odată sensul fixat eti- . ' �. � mologia dispare (el. însă şi încercarea de etimologhizare popu­ Iară în construcţiile [aire la cour in limba de origine, evoluţia it. corteggiare etc.). Avem cu toate acestea în limba română locuţlunl foarte multe şi variate care au in sănul lor aceste cu� v:inte; unele din ele păstrează încă noţiunea fundamentală evi­ dentă şi azi: a fi in vorbă cu cineva 1), a fi pe cale să se în­ soare,să se mărite etc. Din împrejurarea de "a se găsi :înpre­ ună" (el. conventus, ar. zbor, 1. taifas) sau aceea cînd numele purtat de actul în sine se transferă cuvintelor care se pro­ nunţau la îndeplinirea Ivi (ef. Ir. compliment") sau din încă alte împrejurări, uşoară a fost evoluţia cltre accepţiunea actuală. Astfel fetele vot fi văzut în vorba o promisiune sau indiciu că ,,0 . va lua", cum cred de altfel şi azi, şi de acolo: "a se ţine de vorbă", "a�şi lua vorba înapoi" şi de aici, ideea de învoială, înţelegere : �ie vorba între noi etc. Tot o fată va fi spus la inceput: ,; vorba lungă sărăcia omului", "vorba de popă os­ tenit", � vorbă de clacă", "vorba dulce mult aduce", "a purta cu vorba CI (ce jale 1), "vorbeşte de toarce" sali alături de alte cu­ vinte ca a vorbi pleavă, cegă şi păstrugă, verzi şi uscate, în ponturi. îierte şi nefierte etc., care sînt poate cauza evoluţiei înspre sensul actual general de parler, causer.Altfel se vor fi exprimat bătrînii sau bîrfitorii. "vorba multă treaba puţină" sau vor fi văzut şi ei în aceste cuvinte o tnvoiaiă, o înţelegere şi de acolo actualele: "a lăsa vorba, vorba e vorbă, a avea de vorbit, a se vorbi. a avea vorbă ele.". Odată sinonime cu a zice, spune, povesti etc. uşor a fost să le înlocuiască de cele mai multe ori. Aici a mai ajulat şi mulţimea proverbelor între­ buinţate de ţărani şi numai astlel a putut. lua naştere " vorba ceia", "vorba aia" care e un adaos "curat popular". Numai a­ jungînd identic cu poveste, spusă, zicală etc. a putut vorba să fie fixată in asemenea clişee. D-l 1. Iordan chiar spune 3) că "originea acestei formule stă în legătură cu citarea proverbelor şiIocuţlunllor de tot felul" şi că acest adaos "nenumăraţi Ro- 8 r I I 1 GH. BOGAeI 258 , , 1 ; n [259] NOTE SEMANTICE 259 măni îl plasează cu rost şi mai ales fără rost, în povestirea unor fapte oarecare". Cît priveşte vechile noastre texte, cuvîntul a fost acolo explicat in cele mai arbitrare moduri. Am văzut că Romansky a trecut peste citeva locuri lăsînd cuvîntul, cum s'a observat 1),. mai neexplicat.' Aiurea 2) dvorba e dat ca "serviciul onorific la curtea domnească" iar la dvorbi sîntem trimişi la dvori, dvorbă, etc. In exemplul din Dosoftei: "dvorbindulti cetaşii lur şi îrn­ biindulă În toate pohte să se dezmierde şi să-şi petreacă" 3) e evidentă prin alăturarea de imbitnd şi prin construcţia Cll acu­ zativ ideea de a curta. E interesant de cunoscut nuanţele ve­ chiului a dvorbi sau in general, ce înţelege cutare popor şi cum inţelege evocarea acestui termen. In limbile slave pentru aceasta noţiune îi corespunde ideea de a îngriji: astfel rus. uhativatj literal a avea grijă, a Îngriji; aceeaşi origine slavă are şi ac­ ceptiunea expresiei a umbla după o [ată 4) traducerea sI. hoditi (a umbla dar şi a îngriji pe cineva); bulg. uhaiivam (îngrijesc şi curtez) etc. iar despre inrudirea noţiunilor a îngriji, mingiia, a umbla pe lttigă cineva.ui-l servi etc, nu mai cred necesar să In­ sist. Numai în urma acestora ne explicăm exemple-le: "âi deade dvorba şi cîrma oraşului" sau "cela ce amăreaşte pe dvorbito­ riulu (îngrijitorul, pe cel ce are grija) direptăţăi" ; sau "şi vor­ bind de ale noastre vorbe sufleteşti 5) (şi îngrijind - 'preocu� păndu-mă - de ale noastre griji sufleteşti). E identic şi exem­ plul : "aflîndii pe slăntulă Polihroni, dvorbind (= îngrijind, gri­ jind) la Sfintul" [rătăvnică" etc. Din cele citate şi cele ce urmează încă, se cunoaşte că am avut la îndemînă un răstrlns număr de exemple şi că nu le-am prezentat aici pe toate, căci în sfîrşit nu era gîndul meu să-mi' 1) De Dlculescu în zrr«, 1921, XLI. p. 427. 2) Aurel Candrea, op. cit., p. 446. 3) Am luat exemplul direct dela C. Lacea [ahrrsbertcnt-ul lui Wei­ gand, V, p. 106 reprodus de Romansky În [ahresbericht, XIII, 106 cu tra­ ducerea "bitten, betterr', 4) Aceasta ar fi forma quasi corectă căci se întrebuinţează şi a umba cu o fată căci are preponderenţă sensul originar al lat. ambulare,jntran. sitiv. 5) B. P. Haşdeu: Cuuente den Bătrâni, II, p. XXIV. [260] 260 GH. BOGAeI iau mie sarcina alcătuitoriIor dicţionarului Academiei. Toate exemplele însă pe cari le-am cunoscut se explică anume prin această nuanţă de a îngriji a procesului de a face curte în lim­ bile sia ve. Dacă mai sînt şi alte cazuri în care a vorbi, vorba apar nelămurite, ele vor trebui să fie explicate prin alte nuanţe ale acestui proces reprezentat altădată prin ,t\ROpHTH dela care, cum ani mai spus, avem Iorma ,t\ROpCd iar dela aceasta abia, tot pe domeniul slav, �,ROpCH'rH. Exemplele din cronica lui Neculce :"Acest domn avea obi­ oeiu cînd şedea la masă şi vedea niscaiva oamenî săraci dvorind 1) prin ogradă" (îngrijind) şi ,.de mult or fi dvorind ei şi or fi Ilărnănzit" precum şi acel de la N. Costin : "deci la di­ vanul celu de dimineţă, dvoria toţi la Divan" 2) sînt identice cu a ingriji şi e inutil să le căutăm originea în J. polonă 3). In fine) ferma dvorbitor mai e atestată la Urechea "dvorbitor întru a­ cele zile ... ", "în toată vremea dvorbitor înaintea domnului" etc., despre traducerea cărora nu mai vorbim 4). Ne mai rămîne să determinăm căile pătrunderii acestor cuvinte în limba remînă. Intr'adevăr, o asemenea răspîndire şi frecvenţă a cuv. a vorbi, vorba, de origine' sîrbească cum am zis, provoacă nedumerire faţă de numărul covîrşitor de ele­ mente slave bulgăreşti. D. prol. 1. BărbuIescu a arătat lumii învăţate nu odată 5) că Sirbii au Iost Slavii predominanţi în principate, începînd din sec. Xlll-Iea atît în ce priveşte conlocuirea 6) cît şi limba do- 1) Al. Procopovici : Ion Neculce, Craiova, 1926, 1, p. 38. Explicaţia a dvori = .a sta la uşă, a se lnîăţişa cu vr'un interes la pragul cuiva" este desigur eronată. 2) Aceste exemple pentru âoort, exceptînd cele ce le cunoaştem de aiurea, precum şi informaţii bibliografice preţioase, mi-au fost comunicate cu multa bunăvoinţă de d-l prof. univ. Şt, Berechet. 3) Cum o face N. Bălan: vornicia În Moldova, extras din Codrul Cosminului, VII, 1931, p. 15. 4) Cl, de ex. A. Gîdei: Studii asupra cronicarilor moldoveni din sec. XII, p. 256 . 5) Relations des Roumatns, avec les Serbes, les Bulqares etc. Iaşi, 1912, p. 176-307; Curentele literare la Rotnini În perioada Slaoinismului cultural, 1928, P. 264,,326 ; Individualitatea limbii romtne şi elementele slave vechi, Buc. 1929, p. 85 ,93. 6) Retatlons des Roumains 1. ctt., el, deasemenea I. Iordan Viata Rcmtnească, 1921, Sept. I I e ' .. I j [261] NOTE SEMANTICE 26\ cumentelor. E de adăogat deasemenea şi ideea curentă În isto­ riografia rominească că primii boeri şi primele "curti" au fost de origine streină. Un paragraf din istoria relaţiunilor noastre cu Sirbii, acel anume despre .. Sîrbii în căsătoriile lor' cu băşti­ naşii şi rolul lor important în societate" Iigurează chiar între capitolele cărţii Pelations des Poumains p. 203·220. Aflăm anume de aici că un mare număr de voevozi romîni stabilesc legături de rudenie cu Sîrbii iar pe de altă parte, multi din primii noştri boeri erau de originea sîrbească. : Va fi fost de sigur o realitate, civilizaţia Rominilor cu "un caracter prin excelentă rustic"; a vorbi, vorba, a vorovi, vo­ roavă marchează o epocă în această civilizaţie cînd anume noua aristocratie remînă le va fi difuzat pecetluind ceace po­ porui de jos ar fi luat prin contact direct dela Sîrbi căci şi la ei, cum am spus, tema dvor- serveşte pentru ideea "a peţi; a curta, etc.". Oh. Bogaei Dicţionarul limbii române Întocmit de Academia Română 1) La chiznovat, eludat, straniu, poznaş, nu dă etimologia, care e bulg, sîrb. cudnouat, idem, influenţat poate de rus. kie .. 10vdlYl, acrişor, In Mold. chisn -, in Olt. cizn -. La ciocoiu (exact scris CIocOI) zice că vine din cioacă, a cărui Însemnare e de "deal, cîrlig" şi altele, apot citează (din Laurlan) povestea demagogi că că "termenul de comparaţie a fost voracitatea păsării şi a slugilor boiereşti". Şi care e pasă­ rea ceia .. vorace?" Cioaca (În Moldova ceacaş : Se poate una ca asta? Iacătă ce zic eu În dicţionarul meu iciocot vine de' la cioc (ca Motol, nume de familie, de la moţ) cu înţelesul de "moţ-, ca şi'n ciocirlan, nume care s'a dat lntîî păsărir moţate (cto­ cirlanulut), apot plndarulul (cu căcrula tugurată orî cu părul ne:" tuns), valetulur, lacheulut, vătăjelulut, perceptoruluî, funcţiona­ rulur, arendaşulul şi, în sfîrşit, boieruluf. Tot aşa, fr. hobereau \ " înseamnă şi "erete", şi "nobil rural", iar rom.: curcan şi stigleţ înseamnă şi "un fel de soldaţî", nurnirt date numar după lrnpre­ si unea produsă asupra ochtulur.: şi atîta fot! 1) Urmare la Arhiva, XLIV (937) 1-2. p, 128, [262] AUGUST seRIBAN Tot aşa, Ucrarnienlt îs porecliţi Haholi (rus. tiahot, moţ), Iar MotiI noştri tot de la moţ îŞI trag porecla, probabil din cauza motulut căctulit lor. Li se mal zice şi Ţopt, cuvînt în­ rudit cu germ. zopf (din top!) , de unde şi Ir. toupet, moţ, Demagogit, aplicînd acest nume borerilor, au scornit că el [ăîutan ţărănimea ca .nişte păsărî de pradă cu ciocul lor. Dar se ştie că ţăranul de multe Ofl devine chear criminal cind se prezentă agentul fise al (docotull) cu chitanţa de bir: "cînd îi: dar îl fată vaca, rar cind Il cert ÎI moare viţeaua". Acesta e el ocolul : bretul agent fiscal, pe care nicr un guvern dema­ gogic nu-l va desfiinţa! În colo, ţăranul n'a trăit în duşmănie cu boierul şi nu s'a considerat p� sine nenorocit, ci numar l-a compătimit pe ctoîligar (pe orăşean) cu epitetul de "covrigar", adică "sărac care mănîncă un blet covrig şi bea o coîă de apăţ , pe cînd el are din belşug mămăligă cu brânză şi slă­ nină. De jelanie on de cornparaţiunea bolerulul cu pasărea de pradă nicl pomeneală! Asta e mlncrună demagogieă! La ctocîrlan nu precizează că-s două păsări deosebite (chear două genuri). Croctrlanul e galerita cristata (care rămîne iarna la noI). Iar ctocîrlia e clauda arvensis (care emigrează iarna), cu varietatea alauda 'arborea (mal mică) şi melanocorypha (mai mare). Ctocîrlan n'are acelaşi origine cu cioclrlie. cum zice Academia, ci vine de la cioc (adică "moţ", că de acela e şi numit moţat). Macedonenij îl numesc auciutian (la nOI ţuţuian, om rustic. adică II cu căciula ţuguiată", de la ţuţui, ţugut, moţ), de unde şi ngrec. tsutsullânos, clocîrlan. In sudul Italiii îl zice cucug­ ghiata, adică .cucurată, moţată". Deci ciocîrlan e o numire dată după impresiunea făcută asupra ochluluî, pe cînd ciocirlie e după impresiunea urechii, de la cîntecul el caracteristic, cum se vede din ardelenescul ţirloi şi ţirlug, CIocîrlie,' şi din bulg. cevrutiga, turuuga, cuculiga. (Cp. cu Berneker, 1,157 şi 164). La cioţligar zice că "poate să vie din germ. echuhiţicker, ctrpacr= (o veche poveste şi asta !), cînd el vine din ctiiicar, clăcaş din satele bulgăreşti. La nOI înseamnă .orăşean rău îm­ brăcat (cum ar fi un meseriaş, un îuncţionăraş), ţăran îmbrăcat orăşeneşte". Macedonenir zic cîujlicar, moşier şi clăcaş în sa­ tele bulgăreşti (Conv. Lit. 1924, 587), jure. Ciftgi, Ciflei, aren­ das, fermier, sătean, ţăran. Se zicea şi la noi etilic, moşioară din peninsula balcanică (turc. aftlik). Românul, sarcastic de [263] 253 DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE felul lui, a şi luat acest cuvînt (c'tofligar) ca să rîdă de cer ce nu-s nicr boiert, nicf ţăran! (nict CÎnI, nicr ogar) !). La cireaşă nu dă şi forma mold, cireaşă (ca cămeşă faţă de cămaşă) şi nu precizează că pl. e cireşe în Mold. şi Olt. şi cireş; in Muntenia. La colo nu precizează că se accentuiază colo in sud-vesul ţării şi colo in nord-est. La fercheş zice "etimologia necunoscută". Dar eu cred că vine din ung. [elekes, cu acelaşt înţeles, influentat de [er­ chezuiesc 2. Nu dă cuvîntul [erchezăă, ung. ferkezo, priboi, piron scurt şi gros cu care bat]' cu cIocanul ca să Iael găurI întro placă de Irer, care în estul ţării înseamnă "ciomag, lovitură de cIo­ mag": 'i-a tras un [erchezăă, De aci vine verbul a ferchezui 1, care înseamnă "a cio­ măgi. a îmbIăti", ung. [erkezni, a ajunge la ceva c'un priboi ca să izbeştt apor cu cIocanul, deosebit de a [erchezui 2, care înseamnă .adichisi, a ghilosi, a pieptăna, a înfrumuseţa", care vine de la ung. [elkendczni, a sulemeni, influenţat de [elekesltni, a împodobi, de la [elekes, fercheş, cum zic mal sus. Academia d� la un loc aceste verbe, a căror etim. o dă ca necunoscută şi zice că primul e înţelesul figurat al celut de al doilea, adică "dichisesc" şi figurat "cIomăgesc". Cred că aşa cum le prezent eu e mal lămurit. La găiătuc nu dă etimologia, care e bulg. gLUtuk, cum am scris eu Conv. Lit. 1910, IX. La a găIăgi întrebuinţează ungurescul verb a Iărtnui (lâr­ mâzni) in loc de a hui, a face tărăboi, a voctjera. Tot aşa la gomoni, unde zice "rus. gomoniti, a lămuri". La galaţ, un fel de dans; zice că e masculin, cînd el e neutru, ca vals-valsuri, iar la găun zice numai "subst." fără să dea genul, procedură pe care a adoptat-o şi Candrea. Foarte rău! Dă cuvintul gargalaie, cum fac porcil cînd iI tale, (citat de la Vicîu) şi zice că e cnomatopele. Eu zic că e o variantă din harhalate şi hărmăldie, cum am spus mai sus la calaman­ dros. Academia, citind prea mult asemenea cuvinte dialectale, unflă degeaba dicţionarul, care nu se mal termină I Astae treaba glosarelor dialectale, nu a unul, dicţionar ca al Academiii. Dă forma ghiotideră în loc de ghionder, care, la Dunărea de jos, unde am eu trăit pînă la 25 de ani, înseamnă �prăjină [264] de impins luntrea". Cel ce a dat această formă a dedus-o greşit din pluralul gh'fordere, ca şi mal sus aloavă din aloave, care e pI. lui alov. Acelaşi greşeală! La ghionghlonele, moîturr, alintăturj, zice că vine din tur­ cescul g'tuna-glun, .fel de fel". Eu cred că e o variantă din glug1uleală, a grugTuli, Iar acesta (pe cale Acad. il dă ca de origine neştiută) nu e alta de cit ung. gyongeltetni,Cu acelaşi înţeles, cum am scris ea în Arhiva (1912,4), de la gingaş, ung. gyenges. La ghisman zice că e egal cu alivencă. Dar această formă nu există, că se zice alivancă"cum zice chear Acad. Ia alivancă .. Etimologia lor a dat-o Bogrea: rus. olivenka şi Ghetsimani.' muntele olivilor (măslinilor) şi grădina Getsimani (din evanghelie). in amintirea cărora se fac aceste turte populare. La gingirliii dă o etim. greşită, luată după Tiktin (turc. gigili, strălucitor, drăguţ). Am dat-o .en de mult: turc. zillgJrli, .. cu lant", adică "bine Itartă (cafeaua) aşa in cit spuma să for­ meze un lanţ În prejurul supraleţer". Dacă e prea tare Hartă, dispare spuma (calmaoul). Erau şi galbeni glngîrll), din care am văzut şi eu şi care aveau pe margine o cunună de frunze ca un lanţ. în forma românească e o asimilare a lUI Z de G următor. La gladiş, . artar (acel' tataricutn) zice că pare să fie o formă stîlcită a terrninulur (Academia zice termen Ij latinesc gle­ ditschia. Cind colo, e rus. glădi» şi croat. gladis, o plantă (Ber- . , neker, 1, 300) . . La go glează nu dă originea, care e o variantă din cocleţ (îngroşătură in firul de aţă) şi gogleţ, bobleţ (gogoman). E ra­ dicalul coc, gog din cocoaşă, gogoaşă, 'gogoneţ ş. a. multe cu sufixul - lează, - ează ort - leaţă, - eaţă ori - rez, - ruz din sţlrlează, huhurez, cucuruz ş. a. De aci vine şi goblizan (Mold. sud), lungan, hojrnalăă, măgădan, Iar ung. goklesz, idem, poate să fie luat de la nor. La gondolă nu pune accentul, deşi-l pune la etimologie (itai. g6ndola).Cum accenturază Italianul, aşa trebuie să accen­ tuîeze şi Românul .• La gorgoază (Ia pl. poame necoapte) nu dă originea, care e dată de mine în Arhiva, Sept. 1911: e o variantă din cor­ coate (buJendre şi altele); rudă cu corcoîesc, cocolesc, cocolos. 264 AUGTST seRlBAN j [265] DlC:rlONARUL LIMBI! ROMANE:;,� === 265 Dă forma 'namşiu în loc de hamsie (Ir. alic/lOis), cînd nu se zice de cît hamsie şi hampsie, de la ngrec. hampsi, (vgrec. hămpsai, pl.), de unde şi turc. hamsi şi bulg. hamsîţa, Sînt nişte peştişorî foarte micr care se vind săraţt în butoate, rar aZI şi'n pastă în tuburi (Ir, anchoisţ, Eu îs obişnuit cu acest cuvînt din copilăria mea dela Galaţl. Accentujază hapătic În loc de hapatic şi habadlc, (Ia pl.) "vreascur'î". Dar la hăbădic accentutază bine pe ic. Nu dă ori­ ginea, care e sirb. habatija şi hăbat; dialectal habat, "boz ; rut. habuz, bălărij ; pol. hebd, chebd, slovac chabda, chabdie, bălărir (Berneker, 1, 380 şi 410), de unde şi rom. (sud) hăbudii şi habtuiit­ bălăriî (ÎnOIt. Izăbădil). Nu dă etim, la hardughie, care e ngrec. tiarturgia, fabrică de hîrtie. Prima din aceste Iabricj exista deja la 1768 (Iorga; Negoţ. 191), şi de la una din ele, care era de sigur mare, har­ dughie a ajuns sa'nsemne "casă .cclosală" şi apoi .casa ruinată". La hartă, la punctul 4, scrie rezmiriţă în Joc de răzmiriţă, De ce? Zice cineva aşa cînd vine de la vslav. razmirica ? Scrie hărţi în loc de hîrţ '(interj.), după cum scrie şi sclrţi (tot acolo) în loc de scirţ. De ce? E . absolut fa ls. Zice că birţoagă e un derivat neregular din hirtie. Dar tacătă de unde vine: din hrisov (ngrec. hrys6vullon) pl. hrisoave, şi hîrsov, pl. hlrsoave, apor * hlrsoage, hirţoage. Cu hirtie, cum cred mulţi, n'are nicr o legătură! La Izodorogi zice că vine din hodoro g. iar acesta din ha­ darag (ung. hadarâ, Imblăciti), cînd în realitate vine de la rut. hodorom /zoditi, a se clătina, a merge şovăind, Ruieniî pro­ 'nuntă hogiti, precum şi Moldovenii pronunţă de, te spre ke, gh«, jar Bucovineni1 şi Bănăţenil cam spre ce, ge, ca lapce, vege în loc lapte, vede. Nu dă verbul a horbacăi orî horbocăi, care există şi . Iără H, cu variantele orbecăiesc (Cantemir), a urbugui (Serbia) şi obÎrclll şaH oblrculesc (Bucovina), care vine de la vslav. * obru­ kati, = brukati, care e rom. a b1rCÎi, al căror înţeles nu-] mai dau aci. Intelesul primitive de "a rătăci", dar n'are legătură cu rom. orb, cum cred cel ce datI forma a orbeca, eu oarbec, care mie mi se pare suspectă .. La li6rbotă dă etim. pol. forbot, idem: Dar eu nu găsesc acest cuvînt în dicţionarul meu polon şi cred că vine din * or- [266] 266 A UGUSTSCRIBAN -" - - botă. metatează din. pol. ruf. robota, lucrare, robotă, dirnin. 1'0- botka, broderie, dantelă. In nord se zice şi răbotcă, ca'n acest exemplu: faţa de masă albă cu poale lungi cusute in răbotce. (Adela Xenopol, Uragan, 474). Dă forma horâtic (rev. 1. Creaegă, III, 377); a-ti veni În horatic, a tI veni in fire, a te restabili. Căutînd la locul citat, VăZUl că e din Covurlui, dar că e dată fără accent. Fu, deşi-s Gălăţean, n'am auzit de acest cuvînt, dar am în dicţionarul meu aceste forme: horotic (Covurlul,tot în rev. I. Creangă, VI, 315), hototlc (ib. XIII, 114), volotic (Dorohot), verotic şi vorotic toate accentuate pe ultima. Ca etim. zic: cp. cu ung. verbtek. şi veritek, sudoare! In ori-ce caz, Academia a greşit accentul. Tot aşa se zice poşidic, ung. posodek, mulţime de vletăţt care se lot mişcă. Zice că horţiş, pIeziş, curmeziş, vine de la verbul a horţi, a muta din loc fără a-r schimba pozitia (Panlile, J. II). Eu zic că e curat ung. harcos, războtnic, de la harc, rom. hartă şi harţ, crocnlre Între avangarde, Iar morţiş e o variantă din horţiş şi nicl de cum derivat de la moarte, cum zice Candrea. Zice că huşttuttuc e onomatopte, cînd el vine din turcescul alt-ustl't!Uk, răsturnare, con fuziune, de la alt, josul, şi ust, susul: alt-ust,cu josu'n sus. La tasmă adaugă că se zice şi iazmă l Acest fel de a se exprima e o glumă, căcr se zice numar iazmă, pe care unii îl .scriu in zadar îasmă. Cît despre origine, cel mal probabil e că vine de la vsl. bulg, sazma, rană, deci "boală. dihanie", ca smidă, desiş de copăcer in pădure, pol. swid şi swidwa, rus. svi­ dina, corn (pom); La istnă, mintă, dă etim. ungurească izmat, aromă. Dar, nu vine de aci, ci de la ngrec. d+osmos şi � on, vgrec. My'os­ mon, izmă, adică "plăcut mirositoare", de unde şi alb. dtttozmă I şi bulg. giăzum şi gIuzm, izmă. . La izbelişte zice că vine de la a izbi, cum cred toţt la prima vedere. în realitate, vine din "izvteliste, rar acesta, din velişte şi vtelişte, care vine de la vslav*vetiste, de la verati, a sufla. In vieliştea vintului, în bătaia vlntulut, e tot una cu be­ lişte, zbelişte şi izbelişte (Mold.) în a fi de izbelişte, a fi expus tutulor loviturilor. De aci şi gelişte ori jelişte (nordj.Torma scrise greşit de unit, [267] 267 DICŢJONARUL LIMBII ROMÂNE - -- - La lnamora zice că e neologizm după ft .. Să vie oare de la Ir. s'enamourer ? Eu cred că mal degrabă de la itaI. tnnamorarsi. Zice că încotoşma vine dela rus. ţcotomocka, IIlegăturiţă în formă de raniţă purtată pe spate". Eu cred că vine de la co­ toşman, porecla motanulm încălţat şi îmbrăcat în mantaua nu­ mită contoş orI contuş (pol. kontusz) şi care s'a dus ca peţitor la împărat din partea lut Peneş împărat. ÎntiI s'a zis tncontoşmăna, apoi căzînd N din mijloc, a rămas tncoto$mănascurtat în tncotoşma. La invia zice că prezentul e invit', cînd e tnvti, fără deo­ sebire între pers. II şi III în faza actuală a Jimbil,ca şi la eli apropî', tu apropii. TQt aşa inttrztt, pe care Academia îI pre­ zentă supt forma ltitirziti. Dă forma inexistentă a tnţerca, deşi nu se zice alt-Iel de cît a înţărca, eu înţarc, de la ţarc. La Istrate dă un pl. coţojane (in loc eoţofene) într'un exemplu citat din GOJ'oveI. Să existe oare aces plural? Mă'ndotesc ! La iriş, ,.fort, bien portant, veritable" zice că vine de la ung. eros, robust, dar din exemplele citate din vestul Ardealulut şi din Banat nu rezultă acest înţeles: IIU eşti toc mal ipene sau iriş (Ipene e ungurizrn, "sain, bien portant"), nisip iriş (adică curat, natural, neamestecat), rachiu iris de prună (curat de prune), setnena iriş pre tatăL său (leit, poleit). Să nu fie mal degrabă o formă din vest, ca oţ, odorogesc (Banat, Olt.) În loc de hoţ, ho­ dorogesc, şi dect o variantă din hireş, [ireş, derivat de la fire (măcar că' prin vest nu prea se preface fi în /zi)? In Moldova I • se zice ironic şi hiriş, pohiriş, adică nabsolut, pur}: Ţigan hiriş, pohiriş, hiriş dracu. chear dracu. Să vie asta de la ung. eros şi nu mal degrabă de la [iriş, [ireş ? De alt-fel, chear Academia, la [ireş, citează un exemplu din Abrud: nu prea eşti hirişă (glO­ sarul lui Victu), care se potriveşte perfect cu exemplulde mal sus (IIU esti tocmai iriş). Iacătă decî ce migală e a face asemenea dictionar (In tenui labor) ! Trebuie o pasiune sălbatică pentru a duce la capăt o lucrare pe care patria o cere, aşa cum Eneas, prin ori-ce greutăţi ar fi trecut, trebuta să'ntemeIezesfatul roman (Tantae molis erat romanam condere gen tem 1) . Totuşi a trecut peste toate şi l-a Internetat ! Aşa şi Academia: trebute să'nvingă cu orr-ce preţ! Dar, zic eu, să nu se mai întindă, ci mal degrabă să se mal restrîngă. August Scriban [268] Discursul «Elogiul satului românesc» al d=lui Lucian Blaga la Academia Română In sesiunea generală din Iunie 1937 a Academiei Române, d. Lucian Blaga, care în 1936 fusese ales membru activ al acestei Institutii, şi-a ţinut traditionalul discurs de receptie: despre "Elogiul satului românesc". Acest discurs a fost apoi îndată publicat de revista Sfarmă-piatră de Joi 10 Iunie 1937. Ideile fundamentale despre sat ale autorului sant următoarele, pe cari le rezumez aci chiar cu cuvintele sale, subliniindu-le, însă, unde socotesc de nevoe: .. Satul nu-l poti cunoaşte în realităţile lui, de cât prin mintea copilăriei, a copilului deci, prin ceea ce copilul ştie despre sat şi orizonturile acestuia. In mintea copilului satul e situat în centrul existentei. în centrul lumii; există în conştiinţa lui ca o lume, ca "unica lume, şi se prelungeşte. în rnit.. Cert lucru, pentru a afla ceva despre viata satului şi despre pre­ lungi riie ei cosmice, e greşit să iscodeşti sufletul ţăranului matur cu zarea retezată de nevoile vietii, ci trebuie să cobori în su­ fletul copilului; căci copilăria e vârsta sensibilităţii metaîizice prin excelentă. Satul există în conştiinţa copilului ca o lume, ca unica lume mult mai complex alcătuită şi cu alte zări de cât le poate avea un mare oraş sau metropolă pentru copii săi. A trăi la sat înseamnă a trăi în zarişte cosmică". Insă apoi, continuă d. Blaga, oare-cum contrazicăndu-se : "Fiecare sat se simte, în conştiinţa colectivă a fiilor săi, un fel de centru al lumii. Numai aşa se explică orizonturile vaste ale creaţiei po­ pulare în poezie, în artă, în credinţă. Omul satului, întru cât iz­ buteşte să se menţină pe linia de apogeu, genială, a copilăriei, trăreşte pin întregul unei lumi - pentru acest intreg". Deci acum d. Blaga zice că nu numai copilul, ci şi omul, omul mai mult ori mai puţin matur al satului, se simte "un fel de centru al lumii" ; e şi firesc, de altfel, fiindcă nu copilăria, ci cei tineri sau maturi creează "orizonturilf vaste ale creaţii populare în poezie, în artă, în credinţă", de cari scrie mai 'sus. Pe 'cănd, continuă d. Blaga, "omul crescut la oraş trăieşte în cadru frag­ mentar şi în limitele impuse la fiecare pas de rânduielile civi­ lizaţiei", cari îl împiedică de a se simţi, ca cel deja sat, că • I di I .i 268 ====== ILIE BĂRBULEStU === [269] DISCURSUL "ELOGIUL SATUWt ROMÂNESC" 269 "trăieşte din întregul unei lumi", în "centrul lumii", ln "un cos­ mos", cum mai spune. "Faptele şi întărnplările [din sat] se pre­ lungesc pentru omul dela sat într'o imaginaţie mistică perma­ nent disponibilă. Nimic mai prompt decât reactiunea mistică a săteanului", deci nu numai a copilului, cum spusese mai sus, oarecum încurcându-se cu ceea ce spune acum. Dar nu numai atâf, mai jos precizează încă odată că nu numai în mintea co­ pilului, ci însuşi "satul ca aşezare de oameni, colectiv cuprins de formele interioare ale unei matrici stilistice, poartă pecetea unei unităţi şi are caracterul unui centru de cristalizare cu raze întinse spre a organiza în jurul său un cosmos" e "cosmo-cen­ trismul satului". Iar mai jos spune, în acelaş sens, că nu co­ pilul satului, ci, satul însuşi are "conştiinţa surdă, mocnind sub spuza grijilor şi a fncercărilor de fat soiul, conştiinţa de a fi o lume pentru sine" şi .mânâria satului de a se găs;i· în centrul 1 umii", cuvinte cari, iarăşi, se referă nu la copil şi copilăria sa­ tului, ci la oamenii cari constituiesc colectivitatea unui sat. Jar apoi închee această ideie cu: "El [satul] s-a păstrat [ectoretnic neatins în autonomia sărăciei şi a mitologiei sale, pentru vre­ muri când va putea să devină temelie sigură a unei autentice is­ torii româneşti", căci "satul românesc este creatorul şi păstră­ torul culturii populare, purtătorul matricei noastre stilistice" mi­ nore; pe cari va trebui să Clădim întemeind de aci inainte "o cultură românească majoră", fiindcă, zice, această cultură ma­ joră spre a se produce, nu ajunge să aibă "un cât mai mare număr de genii şi talente", cum cred unii, ci "o cultură majoră mai are nevoie şi de o temelie, iar această temelie sine qua non e totdeauna matca stilistibă a unei culturi populare", care e aceea a satului nostru. Am adunat aci, rezurnănd cu chiar cuvintele d-Iui Blaga şi subliniind ideile sale esenţiale cu privire la "Elogiul satului românesc". Din acest rezumat reiese că În mintea şi firea CO.� pilului se vede şi se simte satul, sufletul satului, al satului ro­ rriânesc şi orizonturile acestuia; dar că şi în. mintea şi Iitea omului mai mult ori mai puţin matur se vede şi se simte firea satului,sufletul acestuia şi orizonturile lui, În cadrul, cărora se rostesc creaţiile populare, cu vaste orizonturi şi ele, în poezie •. în artă, în credinţă. De arnăndouă aceste vârste satul e simţit ca un centru al lumii, ca un cosmos chiar. Pe câtă vreme o­ raşul cu copilării! şi maturii din el e simtit de amăndouă a- [270] 1) CI. şi I. Petrovici: O privire ocazională asupra opertt lui Lucian Blaqa; în rev •• Convorbiri literare" din Iunie-Iulie 1937' . ceste vârste ca un cadru fragmentar şi cu limite pe cari i le-a impus la fiecare pas rănduelile civilizaţiei. Satul s-a păstrat Ie­ ciorelnic, neatins in firea şi sufletul lui, pe câtă vreme sufletul oraşului şi-a schimbat, prin influentele civilizatiei, care-i străină şi de imitaţie, sulletu-i naţional care e cel păstrat de sat şi în sat. Acestea sunt ideile esenţiale din "Elogiul satului românesc" al d-lui Lucian Blaga. După aparitia acestui discurs s'au făcut diferite elogii ale acestor idei din el, în mai multe reviste, afară de Sţarmă-piatră ; aşa d. ex. în Adevărul Literar şi Artistic, dar şi în Insetnnări Ieşene dela: 1 Noembrie 1937, p. 512. In deosebi în această din urmă revistă d. Mancaş scrie cu mari laude despre această nadmirabilă creaţie metafizică a celui mai tânăr academician" şi de "minu­ natele idei", de "originalitatea ideilor" d-Iui Blaga care ar fi, şi pe temeiul lor, unul "dintre cei mai autentici reprezentanţi ai cugetării naţionale" 1) . . E păcat însă că s-a introdus în scrisul nostru de recensii metoda impresionistă, în loc de cea ştiinţifică, care cere dela recensent sau critic să aibă multă ştiinţă care să-i pună Ia în­ demână mijloace prin cari să cunoască dacă cutare scriitor are sau nu ceva şi ce anume are original în opera sa. Căci de s'ar fi judecat ideile din "Elogiul satului românesc" cu astfel de metodă, cu cea ştiinţifică, s'ar fi văzut - rog să nu mi se ia in nume de rău că spun - că nu e nimic "original", ca cugetare, că ideile, ce le-am rezumat din această conferinţă, nu contin nici o "creatie" a d-lui Blaga, ci că ele sunt pur şi simplu ideile doctrinei filosofice a slavofiliJor romantici Ruşi, cari se nasc in întâia jumătate a sec. XIX în Rusia ţaristă, Doctrina Slavofilismului, ale cărei idei au fost arătate şi dezbătute şi în opere scrise în unele din limbile europene occidentale, a fost prezentată şi în opera lui Anatole Leroy-Beaulieu, membru al Institutului Franţei: L'etnplre des tsars et les Pusses, care are 3 volume apărute În jurul' anului 1890 în mai multe editii. In vol. 1, Paris 1897, ediţia IV, la p. 215, autorul spune că: "le slav 0- philime ne fut it l'origîne qu'une combinaison des abstractions de la metaphlsique allemande et du romantisme litteraire, avec les reves d'un mysticisme retigieux qui representaitla part de I ! 1 ILIE SÂRBULESCU 270 j I 'j i I 1 I I ' , I [271] DISCURSUL .ELOOfUt SATULUI ROMÂNESC· 271 Pelement national ... pour accommoder les faits it la theorie, ces phllosophes de l'idee nationale se retournerent vers l'histoire et vers le peuple ... Quittant la metaphyslque, les slavophiles se mirent ,it chercher dans la religion et dans le caractere du peuple, dans le, reglme de la propriete et dans la constitution pouvoir, les principes sur lesquels repose la vie russe.: A l'aide de quel­ ques generalisations, ils (les slavophiles] decouvrirent it leur patrie une civlllsation propre, indigene, complete dans son prin­ cipe ... dont les larges solides, basess'etaient conservees iniactes dans les couches inţerieures du peuple, au-dessous de la surface denaiionalisee par I'imiiation etrangere [Ia oraşe]. Această doctrină filosofică a Slavofilismului e un produs al Metallzicei germane a lui Hegel mai cu seamă şi al Romantismului european al Intălei jumătăţi a sec. XIX, care, încă de pe vremea lui Rousseau, ajunsese să "miroasă a ţăran", cum s'a zis.Slavofilii se numeau în Rusia ţaristă narodniki, adică "poporani.şti"; ei vedeau în satul rusesc, cu ţărănimea acestui sat, "matrita" din care trebuia să derive şi apoi să se dezvolte viitoarea civilizaţie rusească (numită majoră de d. Blaga)� pentrucă numai aceasta a conţi­ nut şi va conţine fiinţa naţională rusească, sufletul national specific şi propriu rus, pe câtă vreme civilizaţia oraşelor cu orăşenimea lor nu era produs al firei, al sufletului rusesc, ci era, începând în deosebi dela ţarul Petru cel Mare (1700), [mi­ taţle după civilizaţia şi sufletele occidentale ale Europii, cari au alterat originalitatea şi specificul naţional rusesc la oraşe. (care specillc-e civilizatia "minoră", tot după d. Blaga). Aceste idei constitutive ale SJavofilismului rusesc se pot vedea în deosebi în voI. 1 din pomenita carte L'empire des tsars et les Russes, Paris 1897, edlţia IV. Ele 1) corespurid in totul celor exprimate de d. L. Blaga În "Elogiul satului românesc", Ba mai mult chlar, şi ideia că satul se simte un cosmos, un univers, e şi ea in această carte. Dovedeşte aceasta următoarele rânduri din pomenita carte a lui Anatole Leroy-Beaulieu, voi. II. Paris 1893, ed. III, p. 9: ,.La reunion des paysans formant une communaate de village porte, nous l'avons dit, chez le peuple russe le nom de mir. 1) Se văd şi în operele lui V. Jakovenko între cari: Ztoeiter Bei/rag ZUI' Geschichte des Heqltanismus in Russlanâ, Prag. 1935 (vezi şi staota, XIV (1937), 3, p. 478. [272] 272 ILIE BÂRBULESCU Ce mot a des sens divers, il designe Ies cornmunautes de pay­ sans ei en meme temps il signifie le monde, l'univers ; ii com­ porte une idee d 'ordre ei de beaute, et par Ia ii a pu etre rap­ proche du grec xOu/Âoc;. (Avecune lege re modification .d'orto­ graphe, mir, en russe, a encore le sens de paix). Ce n'est point en vain que ce terme de mir a ses multiples significations. Le mir russe, tel qu'il a traverse Ies siecles au .. dessous le ser- \ vage et de l'autocratie, est vraiment un petit rnonde au milieu du grand, un monde enclos, ferme, complet en soi et se sulîisant a lul-meme, un veritable microcosme ... Le mir etait pour le paysan comme la petiteet la vraie patrie; le reste, la Russie des seig­ neurs vet des ernployes, lui apparaissent comme un mond etran­ ger et souvent ennemi". Prin urmare nu e nouă şi originală în discursul d-lui L. Blaga - nici ideia că satul, care produce creaţiile populare în poezie, în artă, in credinţă, este matricea sufletului national (românesc), căci această, ideie e luată mai întâi de romanticii slavcfili- ruşi, dela Hegel, - şi ni�i ideia că satul se simte pe sine un univers, un kosmos, pentrucă şi pe asta o găsim la slavofiIi şi în cartea arătată a lui Anatole Leroy-Beaulieu, luată tot din concepţia filosofică a lui Hegel. I Ilie Bărbulescu Revista bulgărească Rodna Re» şi Arhiva I Intr'o revistă bulgărească din Sofia, d. profesor al Univer­ sită ţii de acolo, ŞI. Mladenov, a scris, în a. 1936, un articol prin care aprecia rău activitatea filologică ce s-a desfăşurat în , "Con'gresul International al Iingvişti/or" tinut' la Copenhaga în acelaş an. Acest articol a revoltat oare-cum pe asistentul şi docent onorar pe lângă catedra de Slavi sti că a Universităţii din Sofia, P; Lekov, care răspunde d-lui MI., într'o altă revistă bul­ gărească tot de acolo, la Janum 1937, sub titlul "Un ecou ori­ ginal dela Congresul din Copenhaga", In acest articol răs­ puns al său, P. Lekov dă o severă caracteristică a activităţii ştiinţifice a prof. Mladenov şi a recensiilor duşmănoase ce a­ cesta face de obicei altora, ca şi cum nimeni nu mai are Ştiinţă [273] \, I i ,. I . ţ RE�lstA BULGARC':ASCA "RODNA REc"bARHIVA" 273 de cât Mladenov singur. Acestui articol al lui Lekov nu îi răs­ punde însuşi ce) atacat, ci îi răspunde, în revista Rodna Rec din Sofia (a. X, 1937, 3-4, p. 182-3), Şt. P. Vasilev, care-i codi­ rector, împreună cu MI., al acestei reviste bulgăreşti. Domnul Vasile v spune atacatorului Lekovcă nu-i adevărat ceea ce acesta zice: că d. Mladenov tăgăduieşte, tuturor celor pe care-i critică, Ştiinţa, ci că acesta din urmă loveşte prin criticele sale numai in acei scriitori "koito ne să ispălnili dobrosăvestno svo]a dălg kato uceni ili păk să pravili nedostojni falSifikacii", adică, in traducere: .. cari nu şi-au înplinit cu conştiinţă datoria lor de Invăţaţi, sau au făcut nedemne Ialsiîicaţil". Şi apoi, con­ tinuănd, d. Vasilev înşiră pe cei pe cari d. MI. i-a considerat vinovaţi de aşa fapte şi i-a atacat: "Ast-fel, la timpul său a fost mustrat slavistul român J. Bărbulescu, când a scris că însuşi ţarul lvan Asan II In inscriptia din 1330 (e vorba de inscripţia din biserica 40 de mucenici din Târnovo) numise "ţară sărbea­ scă" regiunea dintre Odrin şi Drac şi in acest fel a mărturisit că Macedonia e sărbească : mustraţi au fost (in Rocznik Sla­ wlstycznl, t. IX) elevii şi ajutătorii lui Belic, Dr. B. Jovanovic şi M. Ivkovic, când au falsificat cuvintele celui mai mare în­ văţat sârb din sec. XIX, Vuk Karadâlc, cu privire la Bulgarii din jurul răului Timok; a fost mustrat şi însuşi prof. Belic, când într'o carte a sa curat politică a tăgăduit că graiurile din Ma­ cedonia sunt bulgăreşti; mustrat a fost şi lingvistul din Paris, acuma răposat, Meillet, pentrucă a repetat şi susţinut afirmările neadevărate cu privire la graiurile macedonene şi în genere cu privire la limba bulgărească în Macedonia". Apoi d. Vasilev explică mai departe eşirea violentă a d-lui Mladenov impotriva pornenitului Congres dela Copenhaga. Şi zice: "In articolul in legătură cu Congresul International al lingviştilor dela Copenhaga, d. MI. a arătat ceva neplăcut şi pentru Cercul lingviştilor din Praga, despre care s'au spus a­ devăruri amare, tot la acest Congres, şi de învătatl severi (sue­ dezul Kolinder şi finlandezul Pentilen). Nemulţumirea lui Mlade­ nov faţă de acest Cerc din Praga e, între altele, şi de aceea că oamenii din acelaş Cerc, cu ajutorul dovezilor "din punct de vedere Iuncţionalo-llngvlstice' s-au silit să nege numele de bulgărească veche şi originea la fel a limbii sfinte a lui Ciril şi Metod şi insistă ca această limbă să se numească veche 7 [274] ILIE BARBULESCU slavă şi asta după ce slavistul german cel mai reputat, Leskien, (asemeni şi slavistul Jagic şi alţii) cu dreptate a introdus mi­ mele limba bulgărească veche (altbuJgarisch), Şi d. Lekov, învi­ nuind pe Maldenov, apără pe cei din Cercul dela Praga". Astfel apără d. Vasilev critice le, în adevăr cu un ton necu­ viincios în Ştiinţă, pe care d. Mladenov le face celor cari găn­ desc altfel de cât dânsuI şi fără ca să aibă mai puţine cunoş­ tinţi de Slavistică sau Lingvistică de cât dumnealui. Constat, însă, în ceea ce ne priveşte pe noi, că aceste observaţii apărătoare ale d-Iui Vasilev suferă de lipsa de cu­ noaştere a lucrurilor, în privinţa Inscriptiei dela Ivan Asan II. In adevăr, în Rocznik Slawistyczny, VII, 1914 - 1915, P. 132, d. MI. critică violent, după firea sa, cartea mea: Pelattons des Poumains avec les Serbes, les Bulgares, les Grecs et la Croatie, în deosebi acolo unde scriu despre inscriptia dela Ivan Asan II din sec. XIII. D. MI. mă invinui pur şi simplu că eu inventam dela mine ceea ce am spus acolo că Asan II numea el însuşi .. ţară sărbească" iar nu bulgărească" regiunea dintre Odrin (AdrianopoI) şi Drac a Macedoniei. Domnul Vasilev nu ştie astăzi că eu am răspuns d-lui MI., cu privire Ia această învi­ nuire, în Arhiva, XXX (1923), p. 277 - 326. printr'un studiu pu­ blicat în Iranţuzeşte sub titlul La lattgue slave du Nord et du Centre de la Macedoine el celle des docutnents valako-slaves. In a­ cest studiu, Ia p. 324 - 5, scriu următoarele: "En fin, a la page 239 de mon livre [e dis que le tsar bulgare Jean Asan en 1229 -30, appelle "pays serbe". une partie de la Macedoine. Ceci, autant que d'autres documentshistoriques concernant le nom "serbe" en Macedoine dans les siecles passes, je cite a la page suivante 240, montrant d'ou je les ai pris; je dis precisement : »Voire toutes, cesdonnees et d'autres encore reunies par le professeur Vas. Cerle de Belgrade, dans le remarquable ouvrage de ce dernier publie SOIJS le titre: O srpskom imenu u Staroj Srbiji i u Ma­ cedoniji, Belgrade 1904". Celui-ci, en elîet apres avoir repro­ duit l'inscription de Jean Assan avec son Cjlh&CJ\,l\iYl. qui parle desSeres, rernarque a la page 9: "Ovde se svakako misli na neki [uznikraj srpske zemlje", c'est-ă - dire: ici [dans l'lnscriptlon], de toute facon, on pense a quelque region meridionale du pays serbe". Cerle comprend donc la region sudique", c'est-ă-drre la Macedoine, [275] REVISTA BULGAREASCA "RODNA REci< ŞI "ARHIVA" 275 El bien que [e cite Cerle, Mladenov, pour critiquer il tout prix, me fait le reproche que : "M. Bjărbulescu] ne nous indique point Ia source ou il prend sa connaissance de I'inscription du tsar Jean Assan et une pareille source n'existant pas, le pro­ fesseur de Jassy nous cite de mernoire". Iată ce nu ştie d, Vasile v astăzi, când mai repetă vechea învinuire-neintemeiată, precum am arătat- a lui Mladenov. E bine să se ştie. Ilie Bărbulescu [276] RECENZII E r n s t G ami Il s c he g, Die Mundart. von Şerbăneşti- Ti­ tu/eşti (Gerichtsbezirk Olt, Kreis Vedea). Jena und Leipzig, Gro­ nau, 1936. VIII, 230 pp .. , 8° (Cu 2 hărţi).- Berliner Beltrăge zur Ro­ manischen Philologie, hrg. von Ernst Gamillscheg, Bd, VI, 1-2. In 1919 apărea la Viena, în coloanele Analelor Academiei, o cercetare intitulată Oltenische Mundarten. Aici d. Ernst Garnill­ scheg prezenta o amănunţită monografie descriptivă, însoţită de necesarele apropieri istorice, a graiurilor din 24 com It ne rurale din jurul oraşului Tărgu-Jiu. Această contribuţie ştiinţifică a­ ducea un material bogat şi variat şi întregea astfel pentru a­ ceastă regiune imaginea dialectelor româneşti, care prin textele şi studiile lui Weigand fusese doar schiţată în trăsăturile ei mari şi fundamentale. D-I Ernst Gamillscheg venea cu o pre­ gătire serioasă la şcoala lui Gillieron şi aducea o rutină ce ca­ racterizează în genere pe toţi învăţaţii din aşa numita direcţie neogramaticală sub oblăduirea căreia crescuse şi se formase ca om de ştiinţă. Pregătirea Dvsale la şcoala pozitivistă a lui Brugmanrr şi Meyer-Lubke, prelerinţa acordată sunetelor, putina preocupare cu sintaxa şi in special cu vocabularul (circulaţia cuvintelor, dispariţii din cauza omonimiei, etimologie populară, etc.)şi grija de a evitao rice combinaţie hazardată erau aspecte ce-l deosebeau de alti cercetători din acest domeniu. Studiile Dvsale nu prezintau acel farmec şi interes ce se desprinde din opera lui Gillieron, dar ofereau în schimb date precise şi material sigur, cu interpretările necesare. In volumul despre grai urile din Şerbăneşti- Tituleşti sînt cercetate localităţile Şerbăneştli-de- sus, Şerbăneştli-de-jos, Jar. caleţi, Tărnpeni, Bacea, Floru şi Tituleşti din jud. Olt, iar la acestea se mai adaugă apropieri şi comparaţii cu localitatea Drăgăneşti din jud. TeJeorman. Autorul şi-a alcătuit 1400 pro­ poziţii mici şi şi-a angajat la discuţie subiectele în jurul lor, ...................... ----- [277] · HECENZ/l / 277 prornovlndu-le în acest chip să- i ofere materialul dorit. Aceste propozitii n'au fost redate În dialect, -ci au servit numai ca punct de plecare pentru discuţie şi pentru reproducerea lor în dialect de către localnici. Pentru forme a urmărit şi cuvinte, dar tot­ deauna in chip nemijlocit, adică fără să influenţeze şi să alte­ reze cu nimic fizionomia băştinaşă. O parte din datele ce prezintă autorul le datoreşte d-Iui Sever Pop, unul din exploratorii Atlasului lingvistic românesc, iar pentru ansamblu rămîne strîns legat de contribuţia d-Iui Dumitru Caracostea, profesor la Universitatea "din Bucureşti. Materialul obtinut este discutat sub rubricile fonologie (pp. 9-127), morfologie (pp. 138.170), sintaxă (pp. 171-178 şi voca­ bular (pp. 179-184). Urmează un capitol despre colonizarea şi istoria graiurilor respective (pp, 186-196), iar în apendice o serie de texte (pp. 138-210). Fonologia şi morfologia însumează deci aproape în intre­ gime interesul şi străduinţele autorului. Stilistica nu este de loc atinsă, iar sintaxa şi vocabularul ocupă [un număr restrâns de pagini. Se resimt în această împărţire vechiul ideal pozitivist şi bunele lui metode, cu deosebită grijă pentru amănunt, docu­ mentare precisă, abundenţă de fapte şi concluzii ce rezultă direct din stările reale ale acestui material. La acestea d. Gamillscheg adaugă unele puncte de vedere mai nouă obţinute din contactul Dvsale cu şcoala lui Glllieron, împrumutând astfel cărţii un teren solid de discuţie. Raporturile dintre grafuri şi limba românească comună sănt mereu puse în lumină" iar mişcările de populaţii de orlgină recentă îi dau prilejul să urmărească faptele de limbă prin prizma direcţiilor lingvistice contemporane, necunoscute sau neglijate de vechea pleiadă de învăţaţi ce-şi făcuse o religie din atotputernicia legilor fonetice. Aspectele sociale în limbă se găsesc des discutate In cartea de faţă. Un interes deosebit ar fi rezultat însă, mi se pare mie, dintr'un material mai bogat de povestiri, cântece, legende, etc.J'Ia care sintaxa şi stilistica să fi aflat o aplicare mai largă, elementul psihologic o manifestare liberă, iar cunoştinţele de limbă o explicare abundentă şi inte­ resantă, făcută prin prizma sufletului- şi vietii materiale a acelor ce vorbesc aceste grai uri, redăndu-se o imagine a limbii, cu posibilităţi mai mari de a îi înţeleasă astfel în întregul ei. H. Mihăescu [278] 278 GH. BOGAeI Rom a n S mâl � S toc k i: Ukrainska mova v sovetski Ukraini (Limba ucraineană -în Ucraina Sovietică), Varşovia 1936, 270 pg. 8°. Autorul ne prezintă analiza minuţioasă, întemeiată pe o bogată documentare, a limbii ucrainene din Ucraina Sovietică. Scopul lucrării e să cerceteze dacă din' p. d. v. ştiinţific, "În Ucraina, limba ucraineană se bucură de aceleaşi drepturi ca alte limbi de stat din apusul Europei, sau măcar ca limba rusă în U. R.S. S. ; dacă filologia ucraineană are deplina libertate a gândirii şi a cuvăntului în cercetările sale lingvistice şi in lucrări" (pag. 3). . In primul capitol - pe baza mai ales a studiului lui A. ,Noreen .ş! H. Pollak Wissenschaftliche Betrachtung der Sprache­ autorul caută să dovedească că Iără o înţelegere a limbii, ori­ care ar fi mijloacele ei de, manifestare. acea limbă nu există. In capitolele următoare ne sînt prezentate începuturile şi des­ voItarea limbilor literare în general, a limbii ruseşti şi a celei ucrainiene. Factorii cari au întreţinut până azi unitatea limbii li­ terare ucrainene, care-şi are inceputul în sec. XVI, trebuesc căutaţi, în general, în comunitatea de stat a trecutului cnezat al Kievului şi în unitatea poeziei populare. Geniul lui Sevcenko a venit să fixeze limba literară actuală, iar opera lui, ca limbă, are aceeaşi valoare ca şi Biblia lui Luter şi Divina Commedia pentru Iirnbele respective. Cât priveşte Rusia propriu zisă, pu­ tere a politică şi cea bisericească a Moscovei sint factorii cari, începând cu sec. XVIII, l-au fixat limba literară, desăvărşită de geniile literaturii ruse din sec. XIX. Aceeaşi putere politică a Moscovei dela 1654 până la răsboiul mondial, a dus, pe de altă parte, şi la persecutarea limbii şi poporului ucrainean. Atitu­ dinea duşmănoasă a Ruşilor şi rusificarea silită (obrusenje) a limbilor tuturor popoarelor supuse au provocat conflicte sin­ geroase din partea Ucrainienilor, iar limba 'nu şi-a putut con­ tinua desvoltarea sa naturală. Prigonirea nu încetează decât pentru un moment, odată cu isbucnirea războiului mondial. Acesta, prin transporturi mari de armată, a mai prilejuit şi refrăirea unui puternic sentiment de naţionalitate, iar crizele prin care a trecut conducerea statului ......... ------�------- [279] HECENZl==I == 279 rusesc promiteau şi ele îndeplinirea .oatodeterminărti, până chiar şi a separaţiunii" statului ucrainian. Ocupată însă de armatele roşii, Ucraina devine din nou colonia politicii irnperiale a Mos­ covei. NouaPepublică (Iederativă ucrainiană sovietică socialistă) îşi pierde pe nesimţite independenţa de stat. Intărită acum în faţa străinătăţii, Moscova renunţă la promisiunile date, uniiică an cu an aşezămăntul tuturor republicilor şi centralizează ges- ,ti unile bugetare, industriale, sanitare, editoriale, etc. Deşi ucrai­ nizarea masselor rusilicate înainte de Revoluţie există de jure, în realitate ea se îndeplineşte în acest sens: pentrucă viitorul este al proletariatului, se va cauta apropierea masselor săteşti de acest proletariat � care, în Ucraina, e complect rusijtcat. De aceia nu i-a fost greu Moscovei să-permită "ucrainizarea", căci persistau încă stările de spirit din Rusia ţaristă: funcţionarii şi muncitorii ruşi din Ucraina formau oricând un front pentru apărarea drep­ turilor ruseşti. Intelectualii ucrainieni cari au încercat să pro­ testeze au . fost împuşcaţi, siliţi să se sinucidă, deportaţi, .. Această stare de lucruri ne mai confirmă şi progresul cultural national foarte redus în comparaţie cu celelalte popoare cari s'au deslipit şi s'au constituit în state de sine stătătoare. Activitatea intelectualităţii ucrainiene e periculoasă pentru statul sovietic, mai ales acolo unde e vorba de veleităţi na­ ţionale. Astfel' se desprinde şi în limbă un naţionalism pe care . filologii comunişti încearcă să-I combată. Comunistul Hvil'a îşi clasifică obiecţiile împotriva inovatorilor naţionalişti, in trei categorii. Ocupăndu-se de dăutuirea naţionalistă In terminologie, Hvil'a obiectează că lexicografii ucrainieni de mai înainte au înlocuit termenii technici universali prin alţi din limba lor, dar nu în ar­ monie cu spiritul limbii şi în afară de o înţelegere imediată a termenilor. Scopul- lui Hvil'a ar fi desrădăcinarea, iar apoi eli­ minarea cuvintelor create "artificial" pentru a demonstra prin ele naţionalismul. , . - . De ei, cuvântul "colector" existând în limba rusă, - spune Hvil'a, nu mai era nevoie. ca cei cu intenţii naţionaliste să-I fi inlocuit cu cuvântul "zbirnik". lşi rezumă Hvil'a astfel noua doc­ trină împotriva acestei terminoJo!şii ucrainlene în �5 de capitole- [280] 280 GH._l!QQ�<::_1 � . _ _________ - c====- La aceste obiecţiuni, autorul răspunde că asupra aceleiaşi chestiuni s'a discutat şi în alte ţări, avându-se în vedere tot­ deauna purismul În llrnbă pentru înţelegerea noţiunilor nouă. Purismul în Ucraina n'a fost invocat decât pentrucă trebuie o unificare În terminologia aceluiaşi popor care a stat sub două influenţe deosebite: rusă şi poloneză. Limba literară Ierindu-se de cuvintele streine va evita totodată şi acea schimonosire de cuvinte datorită etimologiei populare. Această tendinţă este în­ tr'adevăr atât de puternică Ia acest popor, încât până şi în ciri­ pitul păsărilor sau în ţipetele animalelor se caută câte un cu­ vânt din limba vorbită şi înţeleasă. Tot astfel trebue interpre­ tată şi înlocuirea termenilor technici. E interesant de observat însă că HviJ'a nu înţelege prin • inaugurarea direcţiei de interna­ ţionalizare a limbii ucrainiene" decât simpla rusificare cu aju­ torul "nimeriţilor termeni ruseşti" cari pot fi câteodată şi »eu­ ropenisme". EI uită însă că spiritul european există - ca de altfel la alte limbi - şi la formarea cuvintelor ucrainiene : Pe­ ninsula - Halbinsel - nibocmpib, non-agression - Nichtan­ gem -- nenapad etc. Nu e nevoie deci ca corespunzătoarele sau cuvintele nouă să fie luate din limba rusă. Un alt lingvist ucrainian, evreul Kaganoviă, invoacă pentru aceeaşi teză atitudinea lui Lenin în această chestiune şi toto­ dată şi prestigiul lui. Confruntînd izvoarele, Roman Smal-Stocki dovedeşte, din contra, anume că Lenin era într'adevăr împo­ triva străinismelor. Amănuntul acesta îl subliniază autorul mai mult spre a arăta metoda de lucru a lui Kagonovic şi a filo­ logilor comunişti nespeclalizaţi, în general. Unui alt filolog, evreului Finkell, ti este interesant de com­ bătut însuşirea tnelodioasă a terminologiei naţionaliste ucrainiene, ceeace cu un termen mai la modă se cheamă "petlurism". Acestei întâmpinări autorul răspunde că criteriul expus e al cincilea intre condiţiuni le unei bune terminologii I care (după Se­ kunda) trebue să fie expresivă, precisă. cu un singur înţeles şi să se poată deriva din ea alte cuvinte. Dar .- in tot cazul aceste graniţe ale limbii ucrainiene nu le pot delimita Finkel 'şi Kaga­ novic" (pag. 117). Cei ce vor separarea terminologiei ucrainiene de cea comună altor naţiuni surori (cea rusă. bineinţeles, numai că Finkel nu o spune) sînt lascişti, clase reacţionare, etc. [281] Făcând o analiză ideilor lui FinkeJ, autorul (pag. 139) a­ junge la concluzia că comuniştii ruşi vor să rusifice nu numai terminologia ucrainiană, dar şi a celorlalte republici naţionale. Deci "nu e vorba de internaţionalizarea termenilor, ci numai. de unificare, prin urmare rusificare ... ", Dăunarea .naţionalîstă În sintaxă şi [raseologie. Pentru a arăta cum împiedică comuniştii desvoltarea 'limbii ucrainiene, autorul citează un lung articol al lui M. Gorki, care altă dată nu şi-a dat consirnţămăntul pentru traducerea în această limbă a câtorva scrieri de ale sale. De aici reese o sinceră apărare a limbii ruseşti contra inovaţiilor inestetice, M. Gorki se exprimă pentru purismul limbii ruseşti, invocănd ca model limba clasi­ cilor din sec. XIX-lea. Comuniştii văd în noua sintaxă şi fraseologie ucrainiană, încercări de separatism, naţionalism, etc. De aceia Hvil'a re­ comandă, ca model, limba lucrătorilor care sînt ruşi sau com­ pleet rusificaţi. Pentru el, eliminarea cuvintelor »bulo, bude" din expresii ca "budut vydrukovani" etc., şi preferinta pentru forma .vvârukuiut" (vor tipări), e făcută cu scopul de a îndepărta "influenţa rusească", pentru care lucru el nu vede nici un motiv. După el inovaţiile "naţionaliste" vătămătoare limbii ucrainiene sînt: îndepărtarea dela modelul limbii muncitorimii, îndepărtarea dela limba vorbită, încercarea de a pune o piatră de hotar între 1. rusă şi cea ucrainiană, Întoarcerea către limba monumentelor literare. vechi, inaugurarea luptei' împotriva rusizmelor, şi abţi­ ţinerea dela influenţa limbii şi culturii ruseşti ("aziatice"). Kaganovlc împărtăşeşte şi el aceleaşi idei şi spune că pentru naţionalişti "pentru criteriul de bun sau rău, serveşte} apropierea sau depărtarea dela limba rusească ... ". Autoru combate rând pe rând obiecţiile lui Hvll'a şi pe ale lui Kaga­ novic, aducând exemple din scrierile altor autori. Asttei criteriul de bun sau rău nu este acel invocat de Kaganovlc, ci: apropierea sau depărtarea limbii literare dela spiritul limbii ucrainine a poporului de jos. Cât priveşte obiec­ tiile contra ruslzrnelor, aceeaşi idee, adică lupta împotriva stră­ inizrnelor, este firul conducător şi al articolului lui M. Gorki, citat de autor. Totaşa despre "piatra de hotar" ce ar încerca naţionali ştii s'o aşeze, răspunde R, Smal-Stocki, că şi ştiinţa I r. \ \ I RECENZII 281 [282] 282 GH. BOU ACI din străinătate a dovedit caracterele specifice deosebite ale fie­ cărei limbi in parte. Apoi în timp ce Moscova propagă un a­ devărat cult pentru clasicii săi, În Ucraina nu sînt pomeniţi de­ cât Şevcenko şi comunistul Mekytenko. In timp ce limba lite­ rară rusă, după afirmaţia lui Gorki, trebue să se îmbogăţească din vechile-i monumente literare, în Ucraina această reîntoar­ cere Ia clasicii săi este considerată ca naţionalism. Unilateralitatea filologilor comunişti duce câteodată la a­ Iirmaţii: ridicole ca aceasta: pentru Kaganovic Iorma "dlja za­ bezpecennja" e o formă pur ucrainiană,jar "scob zabezpeăyty" e naţionalistă. In sfârşit, ultima problemă este: Dăuna rea naţionalistă În ortografia ucrainiană. Cei ce au proectatun alfabet latinesc pentru J. ucrainiană, schimbări de litere" etc.. deosebite toate de alfabetul rusesc, sînt, pentru filologii ruşi sau rusificaţi, na­ ţionalişti. Dar, ei nu-şi dau seama că internaţionalizarea cea mai mare posibilă ar fi tocmai adoptarea alfabetului Jatinesc, pentru care idee, era însuşi Lenin şi teoreticienii de mai înainte" ai Internaţionallsmului, � Cu o astfel de doctrină şi cu un. astfel de regim i-a fost uşor Moscovei să desfiinţeze casele de editură .din Ucraina şi să treacă astfel dela asrnuţire la un adevăratvpogrom asupra limbii. ucrainiene, Aceiaşi atitudine se poartă şi faţă de celelalte popoare din cuprinsul Uniunii. Astfel, limba bielorusă este persecutată şi ţa, care lucru a făcut să se ridice proteste violente. Ceace erau Kaganovic, etc., pentru limba ucrainiană, este Volţson pen­ tru. cea bielorusă. Pentru limba romină autorul dă mai puţin material, dar concluziile lui sint aceleaşi. AsUel' bolşevicii sînt de părere că un "unitar popor românesc" şi "unitara limbă românească" sînt deasemenea o născocire burgeză. Ei instalează o deosebită limbă moldovenească (pag. 247) şi ."au fericit-o cu. o nouă or­ togralie - care. se deosebeşte de acea a limbii romîne literare". La acestea se mai adaugă cuvintele nouă ca piatiletca, udar­ nic, colhoz, etc: Deosebit de importantă este soarta limbii evreeşti ,în U. �. S S. Cunoscînd Hvil'a Că nu există o bază populară pen- [283] ·RECENZlI 283 tril această limbă, că deci ei n'au de unde lua cuvinte nouă, el se declară hotărît împotriva rusizmelor în această limbă. Diplomaţia sovietică a întrevăzut o întrebuinţare din ce in ce mai redusă a acestei limbi care n'are o " limbă literară" şi cu locuitori răsleţiţi pe distanţe mari şi în mediuri diferite. Scopul mărturisit este: asimilarea, iar pentru străinătate, declară Smal­ Stockt, acest lucru înseamnă, rusificare. Politica Moscovei în privinţa limbii s'a îndepărtat de punc­ tele de vedere ale lui Lenin. Ea are acum in persoana lui N. Marr pe ideologul politicei sale. După el limbile se vor contopi cu timpul într'una singură, după cum tot din una ele au rezultat. Realizarea acestui lucru este nedespărţită la Marr de triumful comunismului în toată lumea. Ideile utopice ale lui, au fost însă respinse de ştiinţa din străinătate, rărnănănd ca ele să fie în­ cercate spre paguba altor popoare în U. R. S. S. Dacă omenirea ar vorbi un moment o singură limbă, apoi peste 50 ani, s'ar fi format o imensitate de alte limbi nouă. Soarta limbii latine şi a celei engleze, care deja de cea americană este mult înde­ părtată, sînt exemple clasice din istoria diîerenţierii graiurilor. Utopia lui Marr cuprinde însă şi o mecanizare a limbajului, lu­ cru contradictoriu cu legile fiinţei unei limbi. Un ultim capitol rezumă starea limbii ucrainiene în Ucraina sovietică. Ea nu are drepturile unei limbi de stat, directia des­ voltării ei o hotărăsc alte interese şi ea nu este independentă. Activitatea comuniştilor este spre ao contopi cu cea rusă; o­ pera aceasta este îndeplinită aproape în acelaş spirit ca şi sub Rusia ţaristă; aceasta supunea popoarele în numele ortodoxis­ mului, iar comuniştii în numele mesianicului internaţionalism. Am epuiza conţinutul acestei interesante cărţi, numai dacă am semnala dificultatea cu care autorul şi-a procurat izvoarele. ­ Astfel (Prefata pag. 3) R. Smal-Stocki, afirmă că la repetatele comenzi de cărţi, răspunsul nu veni decât peste un an şi acela comunicănd că ediţia e epuizată. Afară de aceasta, oricare pub­ licaţie se poate procura numai prin Moscova. O perfectă concordanţă există între concluzii şi materialul prezentat de autor. Pentru noi, din mod estul nostru punct de vedere, regretăm numai că n'am putut - căci şi împrejurările [284] GH. BOGAe[ Gh. Bogaei au fost de aşa natură � verifica citaţiunele pe baza cărora au­ torul descoperă lucruri aşa de interesante. Cartea este una dintre acelea care merită să atragă a­ tenţia. Subiectul îi este bine definit şi tratat de un savant com­ petent. In raport cu alte publicaţii şi cu alarma dată de În­ treaga presă ucrainiană din străinătate despre acest lucru, lu­ crarea de faţă realizea ză un progres nedepăşit. Volumul pre­ zintă continuitate şi cu celelalte preocupări ale autorului: om politic de frunte şi mare lingvist al poporuiui .ucrainian, Execuţia tlpograîică perfectă a volumului, stilul narator apropiat de genul lucrărilor cu caracter de recenzie şi subiectul tratat stârnesc interesul pentru această problemă chiar dela primele pagini. P r of. 10 sef Pat a: Luzicke stati, s portretem, 2 map­ kami a 72 obrăzky, K zivotni padesâtce autorove vydall jeho zacia prâtele. V Praze. 1937, str. 383. Articole lujicene, cu un portret, două hărţi şi 72 fotografii. Editate de către elevii şi prietenii la 50 de ani ai autorului. După cum spunea În recenzia micului volum omagial al proi, Pata (Arhiva, XLIII, 1936, 3-1, 310-312), activitatea lui bogată s'a revărsat într'o foarte variată serie de articole Irn­ prăştiate prin diferite reviste şi publicaţii ocazionale. Proîeso­ rul Pata nu este un savant rece, fără contact cu pulsaţiile rea­ lităţilor. cotidiene, ci un om de o vie sensibilitate potentată de dragostea lui ardentă pentru cel mai mic dintre popoarele slave şi inima şi condeiul lui au reacţionat puternic şi con­ vingător cu diferite prilejuri. Este desigur foarte lăudabilă iniţiativa unuia dintre foştii săi. elevi, care în treacăt fie zis şi acum încă Irequentează pre­ legerile lui' despre Lujiceni, Jan Miks.Chanovsky, de a aduna între aceleaşi coperte o întreagă serie de 24 articole şi de a le da lumina tiparului într'o carte, ai cărei folos şi succes este incontestabil. Prol. Pata cu amabilitatea lui exemplară le-a pre­ lucrat din nou, le-a complectat cu ceeace a socotit necesar. pentru ca să formeze un întreg şi astfel a reuşit să ne dea aici o bună continuare a lucrării sale fundamentale: Zawod do studija serbskeho pismowstwa, 1929, pag. 288 şi Z kulturneho [285] - -=== UmC77TT7' RECEN�z�r�I========== --- .... � 7esp'm$$F"'W� .--" 28$ iiwjenja luiiskidi Scrbow po swetowej wojnţe, 1932 (Introduce­ rea în studiul literaturii serbolujicene. Din viata culturală a Serbilor Lujiceni după războiul mondial). Interesul prof. Pata pentru viaţa culturală a Serbolujice­ nilor îmbrăţişează toate manifestările, cari merită ca mintea omenească să se aplece atentă asupra lor şi să caute să sur­ prindă şi explice logica şi evoluţia lor. Situaţia geografică a. teritoriului, dependinţa dintre poziţia şi condiţiile fizice ale feri­ toriului şi ocupaţiile locuitorilor şi a costumelor naţionale, a culturii poporane, manifestările acesteia, izvoarele de inspiratie, pe cari le oferă spiritelor alese, bi ografia oamenilor însemnaţi, influenţa lor asupra poporului, valoarea relativă şi absolută a operii lor, istoria ţării şi a poporului, istoria literaturii; influ­ enţe reciproce între scriitorii lujiceni, forme şi subiecte literare acceptate de ei dela scriitorii slavi străini şi din literatura mon­ dială, deşteptarea sentimentului naţional şi panslav, sau mai exact, neoslav - toate acestea sunt aspecte ale vietii culturale serbolujicene, cărora prof. J. Pata le-a consacrat viata sa in­ treagă şi, nenumărate pagini şi coloane in studii speciale, în reviste şi ziare şi in cele din urmă aici. Cartea aceasta are avantajul că nu presupune necondiţionat cunoştinţa celorlalte lucrări ale autorului. Ca şi in prelegerile, sale, pe care le-am cunoscut într'un ciclu de trei ani. prof. Pata a reuşit să dea şi aici un tot independent de celelalte scrieri ale sale, sub o for­ mă, care să nu obosească şi plictisească, pe cei cari cunosc deja anumite aspecte ale chestiunii şi culturii lujicene în ge­ neral, dar care În acelaş timp dispensează pe cititorii noui de întrebări, la cari ar trebui altfel să caute răspunsuri în cele­ lalte scrieri ale sale. Partea întâia a cărţii "Pagini din istorie" incepe cu un capitol de noţiuni generale .Luiice" (Serbia lujiceană, pag.9-2�), cuprinzând cam tot ce ar trebui să ştie fiecare despre Lujiceni, despre ţara lor, începuturile lor literare odată cu' protestantis­ mul şi apoi despre deşteptarea lor naţională În cursul sec. al XIX-lea şi organizaţiile lor culturale actuale. Capitolul următor "Din istoria Serbilor lujiceni tn Lipsea" (pag. 23-48) conţine diferite momente din deşteptarea naţională a Serbolujicenilor încă din a doua jumătate a sec. XVllI, din activitatea literar-culturală a studenţilor În teologie Iujiceni de la 'Llpsca şi alte centre de studii şi a diferitelor lor publicatii. [286] D. CRANjALA Capitolul "Despre începuturile Matiţei lujicene de jos" (pag. 49-58) fondată cu însemnate sacrificii şi riscuri deabia în 1880, cea a LujiceniIor de sus fiind fondată încă în 1847. Partea a doua, "Din domeniul linguistic" Începe cu un in­ teresant capitol; tratând despre felul cum s'a desvoltat limba literară serbolujiceană de astăzi (pag. 61-78), despreîmpreju­ rările, cari au dus la formarea a trei dialecte principale, dintre care două au ajuns limbi literare (serbolujiceana de sus şi cea de jos), 'sforţările de unificare şi eşecul lor, cele mai vechi ti­ părituri, greutatile ortografice, tendinţele puriste, condiţiile grele ale acestor două limbi literare actuale şi a. m. d. Capitolul următor ,,1( O. Anton despre dialectele serboluji­ cene de sus in anul 1797" (pag. 79-90) se ocupă de uh distins german, al cărui spirit înaripat de frumuseţea ideilor herde­ rlene a căutat să cunoască şi descrie diferite aspecte ale vietii Slavilor in general şi a celei lujicene în special, dedicăndu-se cel mai mult studiul dialecte lor şi oferind astfel prima cerce­ tare ştiinţifică asupra lor, cercetare astăzi deja desigur lnve­ chită, însă prezentând interes istorîei însemnat, pentrucă K. Anton este şi unul dintre predecesorii lui J. Şafaric În dome­ niul cercetărilor de etnografie slavă în sensul cel mai larg al cuvântuIui. "Serb, serboiujlcean sau lujicean ? Serbă, serbolujiceană sau lu­ jlceană?" este un micuţ capitol (pag. 91-94), care se ocupă cu o chestiune extrem de interesantă, cardinală-ca să spun aşa - in ce priveşte terminologia utilizată de' către diferiţii scriitori şi savanţi. Care este terminul cel mai potrivit şi exact, lăsând la o parte mai vechii termini ca Vend, Sorab ? Serb, serbă - noi de fapt ar trebui să spunem Sârb, sărbească - se confundă cu numele Sărbilor din Balcani şi a limbii lor. Numele Serboluji­ cean(ă) serveşte şi spre a face distincţie între noţiunea geo­ grafică şi cea naţională, slav-lujiceană, deoarece - după cum am arătat in articolul meu mai întins despre Lujiceni, în Ar­ hiva, XLII, 1935, 97-125 - Lujiţa actuală este locuită în cea mai mare parte de Nemţi, cărora numele de .Lujiceni' din p. d. v. teritorial le aparţine cu acelaş drept. Singuri Serboluji­ cenii se denumesc Serby însă în terminologia ştiinţifică pentru motive de claritate este. bine să nu lipsească încă explicativul­ lujicean. Pentru limba noastră cred că cel mai bine ar fi să ac- [287] Rf:Cf:Nztr 287 ceptărn forma originală Serbiă), explicată îndată de lujicean(ă) şi scrisă fără liniuţă de unire, ci laolaltă Serbolujicean(ă),aşa cum scrie şi ortografia cehoslovacă. Terminul Lujiceant. ă) sin­ gur, din cauză că se poate face confuzie intre Lujicenii slavi şi cei germani; este inacceptabil. Cea mai Întinsă parte a acestei cărţi "Din atelierul spiritual literar" se ocupă I de raporturile Serbolujicenilor între dânşii şi între ei şi Cehoslovaci, şi II de raporturile Serbolojucenilor cu ceilalţi Slavi. Primul capitol "Despre istoria literară şi critica serholujiceană" (pag. 97 �1l7) se ocupă de inceputurile ei, cari se datează încă dela jumă­ tatea sec. XVIII şi care astăzi este bogat reprezentată şi dotată cu criterii pozitiviste datorită cătorva personalităţi cu merite mari in acest domeniu. Mai departe se ocupă autorul cu biografia şi activitatea poetică, literară şi artistică a cătorva personalităţi importante pentru viaţa sufletească a Serbolujicenilor: Karel. August Jene, 1828� 1896, cel dintăiu bibliograf serbolujicean (pag. 110-117), Handrij Zeiler şi raportarile lui cu Cehii şi Slovacii, 1804-1872, unul dintre cei mai activi oameni de cultură serbolujiceană (pag. (118-133), poet şi critic totodată, care a avut legături aproape cu toate personalităţile remarcabile din toate neamurile sIa ve, dar mai ales cu Cehii şi Slovacii, de ex. cu marele istoric ceh Fr..Palacky. Fr. Lad. celakovsky-, L. Stur etc..etc .. [akub Bart­ Ctstnskt, (1856.1909), cel mai mare poet serbolujlcean de Sus (pag. 134�140), Mato Kosyk, (1853 trăeşte Incă într'o colonie de compatrioţi în America de nord; pag. 141-148) şi Arnost Muka, cel mai mare savant filolog lujician (pag. 149.158). Capitolul următor "Teatrul serbolujicean' .(p�g. 159-172) se ocupă cu modesta istorie a teatrului serbolujicean, care este încă destul de primitiv şi sărac, deşi, unele piese s'au jucat şi au fost primite cu multă bunăvoinţ�şi pe scenele din Praga. In anii din urmă s'a organizat o acţiune pentru ridicarea lui la un nivel mai ina,It prin concentrarea tuturor forţelor artistice în Domowitia asociaţia culturală centrală a Serbolujlcenilor, în Budy�n.· , "Spiritul nouăi literaturi serboluiicene" (pag. 173.180) se ocupă de tematica literaturii serbolujicene actuale. Un naţiona­ lism ardent străbate toate operele literare şi însuîleţeşte orice act .Iiteraro-cultural, ca o "conditio sine qua non" a . vieţii. a­ cestui fragment naţional slav, înconjurat de valurile de uriaşe [288] 2$8 ,==== D. CRANJAJ milioane ale unui popor străin şi mai ales în privinţa naţionalis­ mului lor duşmănos. III contra tuturor persecuţiilor şi ademe­ nirilor spre desnaţionalizare prezentate sub cele mai diverse forme, Serbolujicenii nu pot opune decât conştiinţa vie el na­ ţionalismului lor şi hotărîrea eroică de a rezista şi învinge. Pentru noi, orientaJii Europei, cari vedem sub ochii noştri ca­ melonismul celor mai diverse naţionalisme, care mai de care mai exclusiviste şi mai uşoare de vândut şi cumpărat, este ex­ trem de interesant de văzut, câtă putere de atracţie irezistibilă exercită părnăntul şi limba de naştere asupra spiritilor din cen­ trul Europei; ce aspecte admirabile realizează naţionalismul .acesta constructiv, care nu se consumă în insulte şi ură, ci intr'o activitate de furnică sau albină lucrătoare, socotită aiurea ca nedemnă şi înjositoare. Ce dragoste de pământ, ce înţele­ gere pentru cei de jos, ce admirabile sforţări literare Inîrăţite pe de altă parte cu înliinţări de bănci, cooperative, ce muncă centralizată şi conştientă în toate domeniile. Aşa şi.au recucerit Cehii pămăntul lor, numai astfel nu şi-l vor pierde Serbo uji­ cenii pe al lor. Capitolele următoare se ocupă de raporturile diferiţii 01' poeţi, literaţi şi oameni de cultură cehoslovacă cu Serboluji .. cenii: .Stovacut [an Emanuel, Dobrucky' in Lujiţa" (181-193), "jarosiav Vrchlicky' şi Lujiţa" (pag. 194-202), K. Havlicek-Bo­ rovsky', V. Htilek, jan Neruda, Petr Bezruc, T. Q. Masaryk şi l.ujiţa" (pag. 203-224), momente de relaţii personale şi culturale, dintre cari unele -de o importanţă încă insuficient apreciată. Cu totul nou este capitolul .Ecouri sudslave in literatura serboluţiciană" (pag. 225.236), mai ales traduceri din epica sărbă. Tot inedit este şi articolul "L. N. Tolstoj la Serbolujiceni" (pag. 237-244). Circulă, cum spune praf. Pata, o legendă incon­ trolabilă că Tolstoi ar fi vizitat Budysinul şi pe cel mai însem­ nat om de cultură lujician Michal Hortuk, desigur cu mult ina­ inte de războiu. Legenda e legendă, Însă Tolstoi este cunoscut de Către Serbolujiceni prin numeroasele traduceri făcute din operile sale literare şi prin foarte numeroase notiţe publicate in organele serbolujicene cu diferite prilejuri asupra vieţii, acti­ vităţii şi cugetării acestui mare geniu slav. Ultima parte a cărţii, a patra, "Despre cultura poporatiă" este nu mai putin tnteresantă.' Primul capitol "Despre activitatea etnograîică" (pag. 247 .. 266) este o schiţă a istoriei studiilor de [289] .�,.��. �========�====�n=ECENZ=II=' == 289· etnografie serbolujiceană : următorul capitol se ocupă de "Ope­ rele poporane serbolujicene ÎIZ proză" (pag. 267-281), colecţii de poveşti şi legende, studii asupra lor. "Ospitalitatea bulgărească În Lujiţa (pag, 282-29i), este un foarte interesant -capitol, in care autorul răspunde la intrebarea cum a ajuns povestea bul­ gărească despre "ospitalitate" în literatura serbolujiceană, unde a apărut încă în 1868' într'o revistă. Relatiile dintre Serbolu­ [iceni şi Bulgari în diferite centre culturale streine, dar şi cele personale în Lujiţa, însăşi sunt prin aceasta dovedite ca foarte vechi. Ultimul capitol" Viaţa spirituală a poporului serbolujicean fixată. pe plăcide gramojon" (pag. 292-343) descrie modul cum s'au făcut registrările de către prof. J. Chlumskv dela univ. din Praga, Incare este astăzi cel mai bun Ionetist experimental, din lume," profesorul francez H. Pernotşi prof. J. Pata; se dă apoi tabloul plăcilor şi descrierea diferitelor, teme înregistrate; a personali­ tăţilor, . cari au trecut prin fata microfonului şi a. m. ·'d. Cartea aceasta atât de bogată în continut se încheie cu Bibliografia lucrărilor şi articolelor prof. J. Pata deja 1906� 1936, adunată şi scrisă de către colegul meu lujicean de aici Juri] Mercink' (pag. 347-370). Dumitru Crânjală Pe t r u I r o a i e, Caracterul poeziei populare, Cernăuţi 1937. Putem admite, cu oarecare rezervei concepţia romanticilor' germani-Hegel, Nadler bunăoară-că istoria nu se ocupă cu indivizi, ci cu individuali ta ţi colective, dar că poezia populară " e creaţie colectivă e greu de admis. Şi totuş D-I Petru Iroaie, în micul săufstudiu "Caracterul poeziei populare': - studiul nouă pe zece zăvorit între ghilimele- afirmă că "literaturapo­ pulară nu este creaţie individuală, ci creaţia socială, ori, de vrem, ,.a poporului" ; că "poporul e autorul poeziei popt/lare". Ingenios dar inexact. Punând problema genezei poeziei populare, considerată ca realizare a frumosului în limbă, prin întruparea armonică a unei emoţii, 0-1 Iroaie presupune două alternative: ori poezia po­ pulară e creatie individuală, ori, poezia populară e creaţie . CO� Iectlvă. Prima alternativă - urmează D-I lroaie - e susţinută de B. Croce, după care, poezia, fiind intuiţie pură, nu poate fi [290] aORIS liRIStEV decât individuală, apoi e susţinută de A. V.GEmnep,.P: Toşchl,' Diaconu, întrucătva de Cancel, M. Murko, Cochiarf;l,,:ety� A, dQij� alternativă încearcă- deşi confuzs-cs'o susţie Dxl, Iroaie, S� vedem cum. Dacă s'a constatat - după A. V .. Geunep, -,,�ă există la popoarele primitive fenomene ce a)partin.,ş:()piet�ţji"ex� terioare individului, ba şi mai muIt,dacăchiar ,,�entilŢ\ente.I,� '"':""" iubirea de exemplu - iau câteodată nuanţe şi .Iorme .impuse de societate, cum afirmă P. V. Tieghem, atunci. de.vce Qar,eppe� zia populară nu poate fi de natură socială ?--...şe întJ'�abii -Dvnul Iroaie. Intr'adevăr, oricât de individualiste omul.jotuş el poartă in personalitatea sa pecetea societăţii, de exemplu in felul.Oe;7a ' saluta, de-a se adresa, cari sunt în genere forme fixe ... In poe­ zia populară steriotipia aceasta e foarte abundentă şist,ă,Jn anumite forme iniţiale, mediane şi finale ale poeziei, în.descrierea diferitelor lntămplări sau tablouri (mesele domneşti, ameninţarea cu moartea, etc.), in tonalitate, descrierea stărilor .sulleteştl, di­ ferite gesturi, etc. La această steriotipie se adaugă şi, limba .. a­ numită in care sunt exprimate poeziile populare. Individul. .in­ tervine doar cu o notă personală - stilul său individual. Dar şi această notă personală e de natură socială : ea apare din limbajul social. Să vedem ce e acest limbaj social, după D-I Iroaie. Pentru G. Bertoni limba e cultură, civilizaţie, istorie, cu­ noştinţă tehnică, gramatică, limbaj e viaţa limbii. Cu. alte cu­ vinte limba reprezintă cultura timpului, împrejurările s�daJe ale vremii, limbajul e transfigurarea limbii de stilul�orbţtorului -:­ viata limbii. Ori creaţia poetică constă. tocmai în 'a . da viaţă, limbii'. De unde limba rezumă felul şi cuprinsul poeziei, limbâjul intimitatea poeziei. Originalitatea poetului, cultura sa, :arta.în genere, ca individualizarea limbii, e in funcţie de Iimbâj. Şi asta pentru poezia cultă. Dar mai există şi limbaj ','wcial, e transli-. gurarea limbii de o serie de indivizi, grupuri sccîalegeneraţie. Pe acest limbaj se ţese poezia populară. Prin elne putem explica dece pot creia poezii populare acei care nu-s deJoc poeti. Apropierea sau depărtarea de ele, tocmai ceeacelace ca o poezie să fie mai populară, ori mai puţin populară. Autorul popular crelază în spiritul acestui limbaj; poate să-I depăşească, dar nici într'un caz să fie în contradicţie cu el. Poporul e deci creatorul poeziei populare. Din colectlvitatea vsavindividulIa materialul pecare-I redă aceleiaşi. colectivităţi, deşl trecut prin prizma eului său, dar în spiritul societăţii, în cadrul lim- il I 1: II [291] RF:CENZIt bajului social.' Chiar şi eul autorului popular e foarte putin in­ dividual. Deci, conchide D-I Iroaie, poezia populară e creatia unui individ dintr'o colectivitate, insa personalitatea lui - a autorului - e con topită până la anulare În societatea din care face parte, iar creatia lui e in sensul literar al acestei societăţi. Tocmai "pierderea la maximum a individualităţii în limbaj so­ cial" e caracterul poeziei populare şi prin asta poezia populară nu este altceva decât o creaţie socială; individul joacă un' rol foarte umil, anume mijlocul de manifestare al poeziei sau cel mult, un fel de arrnonizator al materialului prim al poeziei. . Nu ne vom ocupa aici de valabilitatea argumentelor din care decurg atari concluzii. Ne interesează numai concluziile. Desigur că nu putem fi de acord cu individuali şti extremişti ­ Croce, Gundoll - poezia, oricât de pură intuiţie ar fi, presupune un mediu din care apare şi un public căruia se adresează. Dar a admite că actul creaţiei în poezia populară e colective prea in direcţia tainistă, o prea izbitoare neglijare a individualităţii. Ca orice creaţie poezia populară are de autor o individualitate, care combină materialul după felul său de-a fi şi a concepe lumea; într'adevăr, purtând mai mult sau mai puţin intens pecetea so­ cietăţii din care face parte, dar niciodată personalitatea lui nu se poate pierde În societate, căci atunci ar lipsi originalitatea, poezia nefiind atunci creatie, ci pur şi simplu imitatie. Actul creatiei e in individ, nu in afara lui, iar produsul creatiei ­ poezia- nu poate scăpa de amprentele notei personale a au' torului ei. Caracterul poeziei populare îl putem preciza in raport c!1 caracterul poeziei culte; ele -- poezia cultă şi populară ­ nu sunt atât de departe una de alta, cum susţine D·I Iroaie. In primul rând. poezia populară presupune o mai mare doză de elemente sociale, personalitatea autorului ei fiind mult mai a­ proape de colectivitatea din care face parte, dar niciodată con­ topită cu această colectivitate. Tot aşa felul de exprimare al autorului popular e prea putin diferit de al societăţii lui, dar niciodată identic. Pe de alti: parte materialul' şi felul de a se exprima al poetului popular, faţă de cel cult, e cu mult mai sărac, fapt ce explică numărul unic al creaţiilor populare, in ra­ port cu numărul abundent al variantelor, care - trebue să ob­ servăm - se pot explica prin influenţele reciproce şi prin cir­ culaţia poezitlor, nici de cum prin creatii simultan apărute, ca. un fel de paralellsm matematic. Apropierea poeziei populare de [292] 292 sensul literar al colectivităţii, necunoaşterea autorului -fiind astfel în imposibilitate de a stabili unraport între creatie. şi per­ sonalitatea autorului popular, pentru a 'observa nota individuală a poeziei populare - şi în fine faptul că datorită circulaţiei se şterge din ce în ce mai mult nota personală a creaţiei popu­ lare, explică dece mulţi cred că poezia populară e de natură socială, deşi, în realitate e o creaţie individuală, doară mate­ rialul şi felul de-a se exprima sunt în parte ale societăţii, lucru. între altele, constatat şi în poezia cultă; şi e explicabil, căci creaţia ex nihilo e un absurd. Boris Hristev C p. E. O r a g o mir e s c u - Buz n eşi sub loc. Ioa il Cu P şa: Consideraţiuni critice asupra principalelor operaţiuni militare ale lui Mihai Viteazul, Timişoara, 1936, 8°, 55 pg. In 50 de pagini, autorii acestei broşuri tratează despre războaiele lui Mihai Viteazu: cel de la 1695 contra Turcilor şi cel de la 1599 pentru cucerirea Ardealului. Pentru uşurarea în-' ţelegerii, s'au adăugat opt .schiţe, pe cari se pot urmări foarte bine planurile viteazului nostru domn, care a fost un geniu mi­ litar, "cel mai de seamă produs al neamului românesc" cum zic autorii. Dar aptitudinile sale mililare .s'au exagerat. iar toate bă- . tăliile ce le-a dat au fost prezentate ca geniale atît .ca con­ cepţie, cît şi ca execuţie". Studiul amănunţit ne va demonstra că "deşi într'o oarecare măsură afirmaţi unile sînt [uste.: pentru că din punct de vedere strategic aproape nu i se poate imputa nimic; din punct de vedere tactic ele au fost departe de a ligeniale". Asta nu-l scoboară pe Mihai Viteazul, căci chiar' "Napo­ leoncsupranumii Dumnezeul războiului, n'are niciocampanje care, dela început pînă la sfîrşit, să nu cuprindă nici-o greşală,". Ca să scape de jugul turcesc, Mihai intrase.în Liga contra Turcilor, patronată de Rudolf II, împăratul Austriei, devenind astfel aliat cu Ardealul şi cu Moldova, ceia de nu-i puteaIăsa indiîerenţlpe Turci, cari hotărîră să-I înlăture de la domnie' In acest scop Turcii porniră 40000 de oameni (după unele cronici 24000) dinspresudşi ul)'grup de 24000 de Tătari, caii. după luptele cu Sîrbii în .. Banat, iernaseră în sudul Dunării. Mihai n'avea de cît 12000'de oameni, cu cari Irebuia să se o­ pună Turcilor spre sud şi Tătarilor spre vest. [293] RECENZII 293 Mihai bară drumul de la Giurgiu spre Bucureşti ca să-i supravegheze pe Turci şi repezi un grup puternic, comandat de fraţii Buzeşti, contra Tătarilor, care fură înlrînţl în lupta de la Stăneşti şi pierd ură 20000 de oameni. Restul ajunse la Giurgiu, unde se uni cu avangarda Turcilor. Autorii arată aci greşala lui Mihai, care, dacă ar fi fost învins, rezerva n'ar fi putut interveni şi ar fi dat posibilitate duşmanului să învingă succesiv cele două grupe. "Dacă se te­ mea de o trecere a Turcilor in acest timp, locul unde se putea opune cu .succes tentativelor de' trecere era la Dunăre; deci trebuia să întărească grupul de supraveghere al Dunării şi să nu păstreze o rezervă. Dacă ne referim şi la efective, greşala apare şi .mai evidentă". Acestea s'au petrecut in Ianuarie 1595, iar în April-De­ cernbrie s'a desfăşurat partea a doua a campaniei . . .Turcii adunaseră pînă la 100000 de oameni, iar Mihai, prin sosirea Moldovenilor şi Ardelenilor, ajunsese la 37000. Mihai fi opri pe Turci mai mult da o lună de a trece Du­ nărea. pe la Giurgiu, dar la 11 August Sinan Paşa reuşi să treacă şi porni spre Bucureşti. Mihai se retrase şi, trecînd pe la Călugăreni, alese acest loc de luptă cîştigînd timpul necesar intervenţiei Ardelenilor şi Moldovenii or. Prin schitele alipire acestei lupte, se înţelege bine cum a evoluat 'ia. Sinan trimise o recunoaştere de 12000 de oameni. cari fură risipiţi şi urmăriţi pînă aproape de grosul oştii turceşti. Sinan, pricepînd că are a face GU grosul oştii lui Mihai, hotărî să atace din coaste şi de front. Situaţiunea lui. Mihai era grea, dar avea rezervă intactă. EI lovi aşa: generalul Albert Kiraly de front cu rezerva, iar el c'un detaşament de 300 de oameni la nordul defileu lui şi că­ pitanul Cocea cu 20Q de pedeştri şi 200 de călăreţi în dosul podului. Turcii fură cuprinşi de panică şi mulţi muriră la pod. Rezultatul: biruinţa lui Mihai. Totuşi pierderile lui sînt mari, şi de aceia se retrase ne­ putînd să-şi exploateze succesul. Greşala lui Mihai aci fu că începu bătălia înainte de sosirea aliaţilor riscînd să fie zdrobit lăslndu-i pe aliati lipsiţi de forţele sale. "Poziţia de la Călugăreni nu îndeplineşte nici una din con­ diţiunilepentru satisfacerea cărora a fost aleasă". Acolo se pu- [294] A. seRIBAN tea opune numai o defensivă pasivă, prin care nu se poate cîştiga o luptă. Ar Ii putut fi distrus complet. In faza a doua a bătăliei fu învăluit aproape de tot, dar Mihai reuşi să-şi retragă fortele în ordine, cela ce arată marea sa putere de stăpînire a trupelor, cum a arătat şi la Şelimber. Victoria lui aci se datori norocului, graţie mai ales efectului moral produs de atacul căpitanului Cocea, într'un teren acope­ rit, care i-a îrnpledecat pe Turci să-şi dea seamă de tăria atacului, Apoi autorii arată cum ar fi trebuit să procedeze Mihai, care, în concluziune, alegînd cea mai bună poziţiune de pe tot teatrul bătăliei, a arătat c'a fost un bun comandant: Partea a doua a broşurii se ocupă de cucerirea Ardealu­ lui, spre care l-a mînat pe Mihai instinctul de a uni ţările la .. culte de Romini ca să reziste mai bine Turcilor. Asigurîndu-se prin tratative diplomatice faţă de Turci şi avînd consentimentul împăratului Rudoll, hotărî să cucerească Ardealul şi Moldova. Fortele lui erau de 25000 cu 80 de tunuri, iar ale lui Ba­ thory de 15-20 de mii cu 45 de tunuri. Marşul strategic al lui Mihai începu la 14 Oct. 1599, iar la 27 Oct. se găsea' în fata Sibiului. Această zi fu întrebuinţată pentru negocieri: Bathory fiind-că voia să evite războiul în ultimul moment, Mihai fiind­ că nu-i sosise', artileria. Oastea lui Băthory era dispusă pe două linii, a lui Mihai pe trei. La 28 Oct. după o cononadă, Mihai incepu atacul şi, în faza a doua a luptei, fu înfrînt. Dar, repunîndu-şi oastea în or­ dine, revine la atac cu primul grup de Poloni, pe cari nu-i în­ trebuinta se încă. Aceştia se ciocnesc cu Polonii mercenari ai lui Băthory, cari trecură de partea lui Mihai. Gaspar Corniş, comandantul oştii ardeleneşti, care se găsea tot aici; fu luat prins de o ceată de Moldoveni. Astfel Mihai deveni stăpînul Ardealului. Planul lui Mihai fu just şi logic: aplicarea manevrei . şi linii interioare cînd adversarii se găsesc separaţi. In operaţiu­ nile strategice el fu genial, dar în cele tactice făcu oare-cari gre­ şeli cari erau să-i fie fatale. Faţă de dispozitivul" Ardelenilor, ar fi trebuit să atace deciziv la stînga, dar, cu toată această greşală, prin marea stăpînire pe care o avea asupra trupelor, reuşi să le intoarnă la luptă şi să rămîie biruitor. Asta fu cea mai mare victorie a lui. Greşe lile lui se datoresc temperamentului lui' şi Jipsei sale [295] RECENZII 295 de" cultură militară. Dacă-l admirăm pe Napoleon, cu toate gre­ şelile' lui; cu 'atit mai mult îl admirărn pe Mihai Viteazul, care. piine; instinct, avu manevre. care pot sta alături de cele mai re­ uşite manevre napoleouiene. 'E o lucrare care se citeşte cu mare plăcere şi-i Iellcităm pe autori c'au scris-o. A. Scriban Or. T r a n c u -1 aşi: Oameni şi năzuinţe. Tiparul scrisul Romirîesc S. A. Craiova. Cartea lui Gr. Trancu -Iaşi conţine - după cum arată şi titlul - Oameni şi Năzuinţe - două părţi distincte: Oameni in care e vorba aproape numai de figuri dispărute (rătăcite prin­ tre ele numai a lui Enescu), şi Năzuinţe in care autorul işi justiîică oarecum conceptia ideologii sale prin Spre alte zări, Atiiinatol'i, 'Creatori, Credinţa, etc . a . ,i Dar şcbala' muncii în jurul căreia Gr. Trancu îşi cristall­ zează conceptia nu rămîne absentă nici din prima parte. Figu­ rile'unui 'Erasm, J. [aures, Regele Ferdinatui 1, etc. nu sunt decît exempliHcărf'făcute tot în vederea' unei şcoli de muncă. Scrii­ torul' nul��vocă numai de dragul 'amintirii. Ele au scopuri precise ::tşi cultivau munca şi nu-şi supra-Iicitau interesul cind eraih:jbC' existenîaţădi. . , Gr. Trancu nu exclude acestea chiar şi atunci cînd e vorba de poezia lui Verhaeren. Nu discută din ea technica şi procedeele' de realizare,' ci motivele il interesează; şi întru cit aceste motive reclamă şcoala muncii. Tot aşa şi cînd e vorba de muzica lui Beethoven, Chopin şi Enescu, pe care autorul pare-se că pune tot accentul: "am zis că muzica este o şcoală a muncei" ... , pentru ca melomania �ceastil săse desprindă aproape din fiecare conferinţă. Căci în aproape, fiecare se' găseşte cîte-o compara tie muzicală, cîte-o im�girie ,nluzibală ori' cîte-un argument din domeniul muzicii­ ceiâce dă impreshi'nunumai de abuz, dar şi de facilitate. , ,,) De asemeri! şiîn ordinea, documentaţiei. Gr. Trancu-Iaşi, prin bogăţia cunoştinţelor se lasă dus de valul lor. Citează scrii­ to.ri, dictoane 'politice, filosofice şî literare, amintiri personale, etc., 'cari, îngreuiază cititorul sau publicul auditor (ne amintim şi., de 'multe 'Ironii fă�ute pe chestia aceasta). Conferentiarul îl sustrage singur dela problema principală pentru a-l purta în lu- [296] 296 -=-==== V. L CATARAMA. cruri mărunte sau în avalanşe de versuri de-o abundenţă inutilă. Temperamentul său artistic suprimătotal pe cel ştiinţific. In privinţa asta orice conferinţă e semnificativă. Dar mai ales J. [aures, Cetind pe R. Rolland, Creatori, Injeptutlorl, . Cintecul virtelniţei şi Export şi debuşee. Toate acestea sunt turnate în valul poeziei. Neastîrnpărul şi verva de care ştiiam că dispune Gr, Trancu, fac loc aici sentimentalisrnului unanim utilizat chiar şi atunci CÎnd se discută unele probleme economice. sociale, etc. Spre exemplificare citez numai cîteva rinduri din Infăptultori : "Orizontul este intunecat. Viscolul s'a abătut asupra, plaiurilor noastre. Zăpada acoperă cîmpiile. Drumurile sunt troenite ... ". Prin aceasta, seriozitatea problemii pierde. Cîştigă în schimb massele publicului al cărui scop au. şi .Iost conferintele acestea culese in volumul de faţă. In concluzie, cartea lui Or. Trancu-Iaşi, se remarcă prin­ tr'o bogăţie de cunoştinţe (mai ales din domeniul literar şi muzical) scrise într'o formă îngrijită şi cari n'au alt rost decît acela de-a se adresa senzibllităţil, atît in ceiace priveşte evo­ carea oamenilor dispăruţi, cît şi realizarea unor probleme şi năzuinţe viitoare. Archivum Neophilologicum V�l.lI, Krakow 1937. In afară de primul articol; Stanislas-Auguste et les hommes de lettres [rancais, în care autorul, Jean Fabre, se ocupă de co­ respondenta regelui polon Stanislas cu scriitorii francezi şi oc­ cidentali, cu saloanele literare, precum şi cu ideile Jiterare,fi­ losofice şi. sociale în preocuparea acestuia de crearea unui stat aproape imaginar, - mai sunt încă două studii importante da­ torite lui Stanislas Lukasik şi Jean Goldrnan. Şi zic importante nu numai prin felul redactării lor, dar şi prin faptul că'n ele' e vorbă de filologia şi literatura rornlnă şi de felul cum se răs­ fring ele în filologia şi literatura polonă. In primul articol Ouelques contributions il l'histoire des re­ lations -intellectuelies entre les pays roumains et la Pologne au XIX siecle, S. Lukasik încearcă să dea cîteva contributii în jurul re­ laţiilor intelectuale între scriitorii Rornlni şi Poloni din sec, al XIX-lea. [297] HECENZII 2\J7 Astfel Gh, Asachi, I. Budai-Deleanu, D. Scavinschi, familia Haşdeu,N. Suţu, M. Kogălniceanu, C. Vîrnav sunt intelectualii romîni din sec. al XIX· lea care au raporturi cu Polonii, fie prin studiile lor făcute în Polonia, fie prin corespondenţa lor cu scriitorii poJoneji. Deasemenea şi relaţiile cristalizate În Franţa prin lectura unui Mickiewicz sau cercetarea bibliotecii poloneze din partea unui A. Russo sau N. Bălcescu, la care se mai a· daugă şi raporturile revoluţionarului C. A. Rosetti. In al doilea studiu La philologie romane en Pologne, Jean r Goldman face mai întîiu o diviziune a lui în două părţi. In pri-. ma parte dă o vedere generală a evoluţii studiilor de rornanis­ tică din Polonia (precedată de-o mică introducere şi un abre­ viar) a tuturor ţărilor romanice. Iar în partea doua discuţiile a­ supra romanisticei contemporane dela înfiinţarea primei cate­ dre în domeniul acesta din Cracovia 1892. Expunerea studiului împărţit după epoci (renaştere, roman­ tism, pozitivism, etc.), ţări, limbi, ar fi o imposibilitate din par­ tea noastră. Ar trebui să însemnărn operă cu operă - aşa cum face autorul - ceiace ar consuma întreaga revistă. De aceia ne vom mărgini în studiul lui Goldman numai la partea referitoare la Romîni, căruia autorul îi acordă toată importanţa în angre­ najul studiilor de rornanistică din Polonia şi asupra cărora în­ cepe să se scrie din epoca romantică. In Des renseignements nouveaux sur l'etat contemporain dela Valachie et de la Moldavie, sunt cîteva observaţii asupra ţării şi limbii. Apoi o notiţă a lui Jean Paplonski (1845) Sur la lan­ gue moidavo-valaque, unde arată elementele componente ale limbii romîne, cîteva cuvinte de provenienţă latină alcătuite după le­ gile limbii slave, precum şi paternitatea limbii latine asupra celei rornîne. Tot în epoca romantică mai apar articolele lui Ch. Estrei­ cher, Stephan şi T. Blazewicz cu privire la evoluţia 1. romîne, influenţa slavă şi gramatica remîna. La rîndul său pozitivismul aduce diferite notiţe asupra CÎn­ tecelor populare romîne, Carmen Silva, Miron Cost in, Iulia Haş­ deu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, precum şi diferite a­ mintiri şi povestiri de ale Poloni1or din voiaj urile lor prin Rorninia. Iar puţin mai tirziu urmează alte studii despre emigraţiile de rornini în Polonia, precum şi a răspîndirii lor pe teritoriul polon datorite lui A. Stadniki, J. T. Lubomirski, etc., [298] 298 V. I. CATARAMA - Cercetări asupra limbii romine se găsesc În articolele unor L.MaJinovski,S. Wedkiewicz, etc., iar asupra literaturii găsim multe informaţii pretioase (pe cari nu e nevoe să le mai înşir). Studiul lui J. Goldman, dealtfel ca şi toate celelalte, se caracterizează printr'o imensă bibliografie care aşteaptă de-acum să fie sintetizată şi discutată. Revista Archivum Neoptuloiogicum nu implică discuţiile pe care ar fi trebuit să le fac, deoarece conţinutul ei nu cuprin­ de decît vaste informatii asupra subiectului tratat după posibi­ lităţile furnizate de date. cărţi şi articole in ordine cronologică. Pe t r u 1 r o a i e: Cintice Populare lstroromîne. Extras din Rev. Făt-Frumos, Cernăuţi 1936. Lipsa unei colecţii de poezie populară lstroromînă se cla­ rifica tot mai muit. Existenţa ei, infimă dealtfel, semnalată de Leca Morâriu din care dăduse şi cîteva mostre e cercetată mai amănunţit de Traian Cantemir in Motivele dispariţiei poeziei populare la Istro­ romtnt. Dar dispariţia aceasta, oarecum face şi pe I. Popovici, unul din cercetătorii asidui al folklorului istroromîn, s'o evite din culegerile sale. Tot aşa Leca Morariu ' (înafară de excepţia amintită mai sus) şi T. Cantemir - cercetători moderni - in De-ale Cirebiri­ lor, 4 voi, şi Ciripire Ciribire '1, dăduseră, in colecţiile respective numai culegeri de proză . . Şi totuşi cu toate motivele dispariţiei pe care le discută şi Petru Iroaie în Introducerea "Cîntecelor", poezia populară ţine � să mai dăinue individual. Prezenta colecţie: Cîntece populare lstroromîne, nu-l decit expresia acestei dăinuiri." Iar P. Iroaie şi-o' intitulează astfel prin faptul înlocuirei termenului, de "poe'�i�" populară cu cel de »cîntec", conform şcolii lui L.Morariu-Jus­ tilicată oarecum de acesta in Pentru cîntecul popular, (prin el înţelege poezia propriu-zisă care în popor se face totdeauna însoţită de .melodle, iar ,.prin poezia populară tot ce-i produsul imaginaţiei': basm, superstiţie, cimiJitură, etc."). ' P., Iroaie utilizează această terminologie .de cîntec, I� ca,re se mai adaugă şi acea de ,.cirebir"�termen curios ohiarşi pentru ,,,,,,-,�._--- .''''''''''''''''''''"''''''''' - , ----------------- [299] 2991 RECENZH ==�====- - - -=, .. =�=====�=�-=--== Istroromîni. Totuşi P. Iroaie îl alternează cu cea de istroromln, evitind astfel dogmatismul unei termin ologii puţin cam improprie. Dar să trecem la textele editate asupra cărora observatii n'avem de făcut, texte care vin - după introducerea amintită - in clasiîicaţia următoare: 1) Cîntece, 2) Ctntece elegiace,3) Satirice, 4) Diverse şi Ocazionale, 5) Cintece primite prin cores­ pondenţă, precum şi 4 bucăţi de proză la Anexe. Grafia lor e cea preconizată de L. Morariu În "De-ale Ci­ rebirilor", urmînd după fiecare cîntec şi cîte-o traducereîn.lim­ ba literară rornînească - pentru a se da posibilitatea unei lec­ turi şi celor cari nu sunt în curent cu dialectul istroromîn. Nu­ mai ultimului cîntec (vezi pag. 42) nu i se face traducerea şi nu ştim din ce cauză editorul trece peste ea ? ! Apoi după editarea Clntecelor vine capitolul Notelor lite­ rare şi lingvistice, În care se dă "o bibliografie a cărţilor mai des citate şi puse la contribuţie", precum şi unele coincidenţe, asemănări şi influenţe dintre melopeia populară istroromînă şi alte materiale din 1. remînă, dialectele ei, l. croată, etc., tie de literatură cultă, fie de cea populară. P; Iroaie le face cu toată îngrijirea şi arnănunţimea de care dă dovadă În editarea acestor texte şi din care două la sfîrşitul volumului - sunt puse pe note muzicale de V. Bacelli. Şi ca închere notez fără nici-o rezervă că volumul lui P. Iroaie: .. Cîntece populare istroromîne" deschide perspective nouă, nu în numai ceiace priveşte poezia populară istrorornlnă, dar şiîn ansamblul întregei poezii populare româneşti care are la bază fluviul care curge dintr'oparte în alta - încadrat in acelaş timp şi in eposul celorlalte literaturi balcanice, care îşi varsă temele prin di-ferite vine subterane. Ţara B'ir s e i, Anul IX Noernbrie-Decernbrie 1937. No.6. Alături de celelalte reviste ardelene Familia, Gînd, romî­ nesc, Luceafărul, etc., apare şi Ţara Birsei de subt direcţia lui Ax. Banciu, care în ultimul număr aduce (după toate posibili­ tăţile unei reviste provinciale) un material divers, adesea nu din cele mai selectate din ramura istoriei, prozei literare, poeziei şi recenziei . . Cităm două din articolele istorice, pe-al lui 1. D. Condu- [300] 300 V. 1. CATARAMĂ --------�--=-=-=-====== rarache : Diplomaţii Romîni din trecut, sec. XIV- XVlt şi pe-al lui Pr. Octavian Popa: Făgăraşul sub regii Unguri. In schimb nu menţionăm nimic din ceiace priveşte proza şi poezia - decît doar faptul sacrificiului din partea revistei de a încuraja o serie întreagă de debutanti. Tot aşa şi la Dările de seamă pe cari le-am dori mai mult decît nişte simple ... dări. Căci Ţara Blrsei, uneori afară de masivităţl . arare întîlnite in revuistica noastră, ar trebui să-şi adune talente viguroase care să-şi spună răspicat cuvîntul, atit în problemele regionale, cît şi în cele centrale. Asttel cîştigă o revistă regio­ nală. Să poată fi utilă şi regiunei din care porneşte, dar şi în­ tregei culturi prin aportul specificului ei de-a fi şi de-a judeca ' lucrurile. Altfel, pierde şi cultura, pierde şi regiunea reprezen­ tată de o astîel de revistă. Studii Italiene. "Roma" N. S. III, Director:Alexan- dru Marcu -- Anul III 1936, Bucureşti. .,- Volumul al III-leţ! din Studii Italiene aduce o serioasă con­ tribuţie prin urmărirea cîtorva motive, traduceri şi scriitori din literatura italiană - ln cea ro mină şi uneori şi în cea gr ea că _ Astfel Alexandru Marcu şi Nestor Camariano-primul în: Torqato Tasso tn Romantica romînească şi al doilea în Torqato Tasso ln Literauirq greacă sunt semnatarii, care cercetează în toate detaliile inîluenţa lui Tasso din cele două literaturi. Aici ne vom mărgini la "Torqato Tasso din Romantica ro­ minească" în care A. Marcu - după ce mai întîiu schiţează o introducere sintetică în personalitatea şi opera lui Tasso cît şi in oglindirea sa din alte literaturi romantice (belgiană, engleză, , germană, etc.) se opreşte la influenţa lui exercitată în literatura ro mînă. De aici autorul semnalează primele accente la roman­ ticii noştri I. Văcărescu, Gh. Asachi, I. Budai-Deleanu, etc., după care apoi continuă cu scriitorii influenţaţi, clasilicaţi după ani pînă în ultimele reflexe romantice (care sunt şi ultimile scllpiri ale influenţei lui Tasso), pentru ca în urmă să termine' cu as­ pectele lui Tasso din critica şi traducerea romînească. In privinţa acesta n'avem de făcut nici o observaţie. Studiul lu A. Marcu prin informaţia şi obiectivitatea lui vine să des­ chidă nouă perspective istoriei literare atit romîneşti cît şi italieneşti [301] RECENZII .�--�_._----_.=======�=== 301 Dar obiectivitatea lui AJexendru Marcu nu lipseşte nici co­ laboratorilor d-sale, - cum e de exemplu ceeaa lui Şt. D. Crudu în recenzla : Un ghid bibliografic la cartea lui M. Ruffini,lntro­ duzione bibliograţica alfo studio delia Romania. M. Ruffini - în Bibliografia citată admite pentru începutul scrierilor nationale la Romîni teoria lui Iorga şi S. Puşcariu. "Nu era cazul ca d. Ruf­ fini să-şi explice preferinţele pentru una din aceste păreri ?", se întreabă Şt. Crudu - şi pe bună dreptate, adăugăm noi. Husi­ tismul lui Iorga şi Puşcariu s'a constatat că nu-i altceva decît o ideie falsă. Ilie Bărbulescu cu argumente filologice şi din do­ meniul Slavisticei ("Curente literare la Romîni fi, vezi cap. Ar­ gumente filologice împotriva teoriei Husitismulul) arată in toată amploarea insuficienta informaţie şi deci greşelile acestei teorii. Dar şi mai Inainte de aceasta In "Cercetări istorico-Iilologtce", cit şi în unele capitole din "Curente literare la Romîni" (vezi cap. "Istoricul problemei începutului scrierii cirilice la Romîni" şi "Dovezi Istorice că şi Catolicismul propăvăduia în limbile naţiolalev) I. Bărbulescu documentase ştlinţiliceşte că nu Husi­ tismul fusese curentul supt care începe scrierea romînească, ci numai Catolicismul. M. Ruffini ar fi trebuit să aprofundeze chestiunea şi de­ abea în urmă să se pronunţe. Caci nu orice teorie -trîmbiţată cu emfază e din cele mai juste. In schimb e şi o parte unde M. Ruffini nu se mai lasă dus de valul informaţiei greşite şi unde citează la lucrările despre perioada veche pe acelea ale lui Giorge Pascu întîiu şi numai În al doilea rînd pe ale lui Iorga, Puşcariu, etc. Insă şi din alt articol - cum e cel referitor la Modelele gramaticii lui văcărescu al lui N. Camariano, G. Pascuîşi gă­ seşte opiniile justificate. O-sa fusese singurul de părere, din toţi. cei cari studiaseră Gramatica lui Văcărescu, că'n ea se găseşte' pe lîngă influenţa italiană şi una greacă prin terminologia ei. Nestor Carnariano \'R urma cercetărilor amănunţite trage conclu- . zia că atît Gramm. Geograf. il lui Faţea (despre care observase şi D.Găzdaru în Modelul italian al Gramaticii lui văcărescu, că nu putea fi italian), cît şi Gramatica lui Antonio Catiforo (pe care G. Pascu îl propusese în Gramatica lui văcărescu, din Con­ vorbiri literare 1924 - LVI - reprodusă apoi In Istoria litera­ turi! romine din sec. Xvlll, vol. I, Cronicarii moldoveni şi mun­ teni) sunt modele greceştl în gramatica lui Văcărescu. [302] 3�O=2==============�V.I.CATARAMA ===� Dar în afară de cele discutate, revista" Studii Italiene", mai are şi alte articole remarcabile, cum sunt cele ale Corneliei Dumltrescu şi Alexandrina Mititelu: Cinque Maggio Uz romîneşte şi Traduceri romîneşti din Leopardi; precum şi recenzii, rezumate de-ale fie­ cărui articol în italieneşte, însemnări bibliografice, etc., toate fă­ cute cu multă pătrundere şi obiectivitate. Ar t aş i T ee h ni ca G r a f i c ă- Buletinul Imprimeriilor Statului. Caetul Nr. 1, Septembrie 1937. Dragostea de tipăritură estetică nu lipsise nici înaintea a­ cestei reviste Arta şi tehnica grafică. Grafica Romtnă şi Buleti­ nul Grafic, încearcă cu mult mai înainte să perîecţloneze artele grafice. Dar efortul lor fusese nu mai lăudabil= deoarece tiparul şi-a urmat calea în aceiaşi tipăritură de cărţi şi reviste cu a­ ceiaşi tehnică şi grafie de mîntuială. Totuşi răspunsul acestei vertiginoase scăderi nu întîrzie să vină. Noua revistă Arta şi technica grafică. caută să repue în vigoare estetica tiparului (fostă odinioară în floare) prin pro­ priul ei exemplu: hirtie, grafie, clişee, reproduceri de coperti, afişe, etc. din reuşitele cele mai ireproşabile. Totodată făcîndu-şi loc aici şi mici compoziţii de artă şi technică grafică. Iar pe lîngă toate aceste, chiar însuşi Suveranul dîndu-şi cuvintul de deschidere prin Cartea: . ..Este (Cartea) acel negrăit motor de viaţă, acel nespus indemnător în spre fapte, care, din mica copilărie pînă în a­ dinci bătrîneţe, este un tovarăş nespus al omului. Dela copilul mic, care răsfoieşte - adesea rupîndu-le Ioile, în cari nu-l atrag decît pozele, la tînărul adolescent care se îmbată de ritmul poeziei, pînă la omul matur care ceteşte să-şi întărească sunetul, este întreaga desfăşurare a vietii". Acesta e cuvîntul Suveranului, clar şi precis, pentru ca imediat în urma Lui, să vină cel al lui A. D. Bunescu,N. Iorga, D. Gusti, C. Rădulescu-Metru, AI. Tzigara-Samurcaş, etc. cu a­ celeaşi referinte la arta şi technica grafică. lnsă în afara aces­ tora sunt şi cîteva articole în cari problema grafiei e atinsă nu­ mai tangential. Dintre acestea in semn articolele lui N. Cartojan: Iconografia populară romînească şi G. Racoveanu: Un lavsalcon' completat cu mîna în anii 1835 şi 1842, de Gheorghe zograf, de-o importantă deosebită mai ales primul in care se lămureşte sernni- [303] I I RECENZII fic�tia unei icoane populare cu chipul lui Christos din coasta căruia creşte o viţă de vie. Şi D. Cartojan aici nu se mărgi­ neşte numai la descrierea ei, ci urmăreşte problema în simbo­ lizareaei din Iolklorul popular .-. atît proză cît şi poezie. par să ne oprim. Arta şi technica grafică se prezintă mult maiblne ca precursoarele ei amintite la început; are un Q1a­ t(ţ�i(J,1 divers şi edificator pentru technica grafică, însfîrşit e o revistă căreia îi dorim tot succesul în lupta ei pentru ridicarea tipăriturii frumoase - în ciuda unui scepticism şi criticism care ne caracterizează. V. 1. Cataramă Grai şi suflet, voI. VII, Buc. 1937,357 pag. Noul volum al acestei reviste prezintă un material bogat şi variat faţă de cele precedente. D-I O. Densuşianu, care e acum împresurat de colaboratori noi, se ocupă de cuvinte care se referă la locuinţe primitive (p. 85-94) orgea, bordei, cătun reducîndu-Ie Ia prototipuri iranice, ceeace demult constitue o predilecţie a autorului 1). În rectificarea asupra transformărilor lui ct şi cs in limba romlnă(p. 271-4) d. D. menţine şi acum părerea că cs a trecut Ia ps după accent şi s'a redus la s îna­ intea lui. Această soluţie dată pentru prima oară de Meyer­ Liibke: Grammatik der romanischen Spraclzen 1, cap. 464 a fost însă. contestată de AI. Philippide: Originea Românilor II, p. 173. Nu cunosc. acest lucru nici O. Densuşianu şi nici A. Graur şi A. Rosetti (Bulletin linguistique III, pe care-i combate. Re­ lativ. însă la ceeace susţin Graur şi Rosetti d-l D. dovedeşte cu prisosinţă că articolul lor .cu eliminări nejustificate, cu înter •. pretări silite şi treceri peste fapte bine cunoscute" .. rămîne de­ parte de intenţia unei revizuiri" asupra acestei probleme. Dis­ cuţia asupra cuvintelor boroaca, caiet, vrom. rutes, strănut etc. ocupă alte 9 pag. de amănunţit studiu. AI. Vasiliu în .Din argoul nostru" (95-131) dă la început şi un istoric al preocupărilor despre argou la noi. Are totuşi unele- lipsuri bibliografice; aşa este inadvertenta lui asupra 1) Ideea unei influenţe iranice - cum ne inîormează la curs d-l Prof. 1. Barbulescu - nu este Însă nouă pentru aceste locuri; o regăsim dealtfel Şi cercetătortanterlo-t, d. ex, M. Vasmer : Untersuctuinqen iiber âteăttesten. Wohllsit;;e der Slauen, 1. Die Iranier in Stidrusetand, Leipzig, 1923, [304] GH. BOGAeI / unui mic articol din Arhiva XXXI, 1934, p. 279-281 cu destul material de argou şcolăresc. D-I Vasiliu mai reproşează lui A. Graur uşurateca-i informaţie, după care a socotit ţigăneşti în limba ro mină multe cuvinte care nici nil există în 1. ţigănească. Unde poate duce o aşa informaţie, ne-o spune chiar d, Graur În Viaţa Pominească XXIX, 8�9, p, 75 - 6 analizînd un studiu dat ca traducere (nu se ştie din ce limbă) care a avut punctul lui de plecare tocmai articolul lui Graur din Buletin linguistique II. Şi despre acesta d. Vasiliu spune că "toate formele pe care Graur le citează numai după Veselia şi Pardon sînt inventate, • ele neexistind nici în ţigăneşte" (p. 100). A. Istrătescu - Tzurea (p. 300-303) îşi menţine, şi după observaţiile ce i s'au făcut, explicarea formei imperativului duce-vă-ţi dintr'un condiţional duce v'aţi. Credem că e cu bună dreptate. Am fi dispuşi chiar să-i căutăm începutul într'un con­ diţional imperativ obişnuit azi în formule din cele mai arhaice ale înjurături lor ; o a doua presupunere - sensul etimologie al verbului a se duce (a se transporta pe sine, pentru care ef. actualul a se căraţ - care se poate admite cu multă uşurinţă în expre­ siunile de acest fel, vine să întărească ceeace spusei relativ la înjurături. Cî, că tot izolarea a făcut posibile şi (ormele;duce-ie-ai duce v'aţi ... etc. E hazardată, Ia d. lstrătescu- Tzurea, numai lo­ calizarea originii fenomenului, deoarece e chiar imposibil s'o urmăreşti, pentrucă întrebuinţarea lui duse-vi-ţ alături de v'iţ duse" duse-vă-ţ am constatat-o şi în sudul Basarabei (jud. Cabul corn. Colibaşi în 1935); ea există prin urmare nu numai în Clo­ potiva (jud, Huniedoara). C. Brăiloiu prezintă bocete din Oaş (1-85) cu un studiu introductiv, însoţite de 16 planşe reprezentînd texte muzicale, fotografiile informatorilor şi "particularităţi dialectale". Relevăm în deosebi, deşi le cunoaştem scopul, însuşirile artistice ale a­ cestor bocete. Acelaş' lucru se aplică şi pentru Graiul din Clopotiva (p. 132-193) semnat de M. Gregorian; articolul e însoţit de un glosar cu desene reproducind obiectele şi cu pronunţarea tocmai în spiritul aprecierii lui O. Densuşianu de care luăm cunoştinţă la pg. 344: "texte culese... interesînd astfel alături de diaJectologi şi pe folcJorişti şi pe sociologi; e recunoaşterea a ceeace am susţinut totdeauna ... şi ea înseamnă mai mult de­ cît geografia lingvistică cum s'a practicat şi se practică încă .•. ", O contribuţie la această idee prezintă textele şi introducerea [305] RECENZIi 305 articolului lui d. Preda: Cercetări dialectale in Dolj (231-248) şi acel al lui T. Gilcescu : Folklor. din Gorj (bocete). (249-270). I. A. Candrea se ocupă de cîteva etimologii (p. 283-292) ; deasemenea T. Papahagi (293-296). Alte citeva chestiuni, re­ cenziile semnate mai toate de 0, Densuşianu, o mică şi sumară bibliografie şi indicile închee volumul de fată, bogat în amă­ nunte şi continuînd directia stabilită dela primul număr al acestei reviste de O. Densuşianu. Movoznavstvo, No. 7, Kiev, 1936, 119 pag. Printre doctrinarii comunismului se găsesc şi lingvişti şi aşa se explică dece noul volum al acestei reviste este în­ soţit de un portret al lui Fr. Engels dela moartea căruia, la a­ pariţia numărului de faţă. s'au lnplinit 40 de ani. Primul articol este închinat părerilor lui Engels despre limbă şi lingvistică (p, 5- 10) împletite cu crîmpee din ideologia marxistă. Fiind de­ cişi însă să reluăm examinarea stării actuale a studiilor de ling­ vistică Si slavistică În U. S. S. R. vom trece peste articolul s�mnat -de I. Griăcenko "Marx şi Engels despre metoda istorica­ comparativă ÎIZ filologie" (p. 11-23), peste acei al lui F. Filin "M. 1. Marr şi învăţarea limbii ruseşti" (p. 25 -37) etc. şi peste recenzii, pentru a ne ocupa mai cu temei de articolul lui ·P. Musteaţa : Despre limba Pomînilor tn perioada veche a istoriei lor (p. 82-105). In problema originii Rornînilor, crede d. Musteaţă, n'au fost îndeajuns studiate de cître "oarecari învăţaţi burgheji" "si­ tuaţia economică, condiţiile existenţii diferitelor creaţii ale co­ lectivităţii romîneşti, istoria celorlalte popoare • (care au avut le­ gături cu Romînii).AItă dată nu s'au cercetat deloc izvoarele acestor condiţii, ci s'a pornit dela întrebarea: dacă istoria este lupta între rase sau clase sociale sau, În fine, dacă limba ro­ mînă e o limbă pur latină sau mai are şi .,elemente ţigăneşti" într'însa (p. 82). Acei care au studiat această problemă, se îm­ part în două: unii susţin că Romînii au "drepturi istorice" a­ supra ţinuturilor actuale ale regatului şi alţii, aceştia Unguri şi germani, că Romînii n'au aceste drepturi. D. Musteaţă crezînd că aduce date şi explicaţii nouă prezintă fragmente din istoria Romînilor, începînd cu popoarele care au locuit Dacia {nainte şi după cucerirea romană şi insistînd mai 'mult asupra laturei eţ- [306] dH. BOGAei 306 nografice şi economice. D. Musteaţă e de părere că Daco-Geţli au avut o însemnată parte în viata, civilizatia şi singele Ro­ mînilor primitivi şi e inutil "să căutăm în cultura şi limba ac­ tualilor Romini numai pecetea" celor latineşti. În continuare, re­ petind datele pe care le-am găsi în orice manual de liceu dela noi, autorul ajunge la epoca latinismului cînd "nişte naţionalişti romini obiectează soartei poporului lor tocmai faptul că în limba lor s'au păstrat atit de multe elemente streine. (p. 95) Cercetători .. naţionalişti" regretă conlocuirea cu Slavii de care stă dovadă lexicul rornînesc, etc. şi care contrazic pretenţiunea unui sînge nobil Iatinesc. Cu privire la datarea unor transformări fonetice pe care limba remînă o datorează vecinilor, autorul nu e destul de lă .. murit. între altele crede că prefacerea lui 1 intervocalic în r avu loc pînă în sec. XIU, căci "rom. gol(u) plsl. ro,,� nu constată o aşa transformare", Pe seama limbii vechi slave (In sec. XIII-lea du­ pă el) nu trebue pusă însă şi vocala â devenită mai tîrziu ă etc., Astfel, asezînd influenta Slavilor mult mai tîrziu decît ştiinţa o susţine, d. Musteaţă crede că istoria limbii romîne îşi are ince­ put I nu între sec. VI-VIII, cum s'a pretins, ci mult mai de­ vreme. Pentru aprecierea timpului trebuesc studiate-continuă .L Musteaţă=-nu numai elementele streine in limba romînă ci şi cele romîneşti în limbile vecinilor. Iar aceasta .. nicidecum pen­ tru a dovedi", cum o fac lnvataţli burgheji, drepturile istorice ale unui stat expansionist (=imperialist) spre dauna altor po .. poare, ci pentru ca înţelegînd cărările desvoltării trecute ale omemrit, să înlesnim găsirea drumurilor nouă spre apropierea tuturor popoarelor pe baza formelor sociale ale comunităţii" p. 105). întreg articolul e de altfel aservit acestei din urmă idei, aşa încît trebue să alegi in cursul rindurilor şi chiar al pagi­ nilor materialul pentru chestiunea indicată de titlu, adică des­ pre limba remînă. Autorul crede în persistenţa Romane-Dacilor in nordul Dunării, însă nu prezintă probe nouă şi nici nu' po­ meneşte că asupra patriei primitive s'au făcut şi precizări. De altfel e şi modest informat: nu cunoaşte decît cîţiva autori ro­ mîni (Xenopol, Iorga, Densuşianu, Cipariu, Mehedinţi). Cînd se referă la epoca latinistă - naţionalistă - o critică ironic, uitind sau necunoscind că multe din punctele de vedere al acelor la­ tinişti nu mai sînt admise azi. [307] RECENZII în cursul lucrării d, Musteaţă vorbeşte mereu de o limbă moldovenească ca de una a parte: e o susţinere şi aici a doc­ trinei comuniste în chestiunea limbilor, susţinere de care se poate lua cunoştinţă şi din recenzia dela pag. 282 a prezentului fascicul al revistei Arhiva . . Autorul nu are cunoştinţă că problemele pe care le pune au fost studiate indeajuns, iar altele rezolvate de alţi învăţaţi şi de alte opere mai nouă decît cele cunoscute şi invocate. Cu toată această insuficienţă de informaţie şi cu toată unilatera­ litatea lui, acest articol are un merit: se ridică împotriva şcolii istorice zise naţionaliste care denaturează faptele. Cu privire la epoca CÎnd incepe influenţa slavă (după sec. XIII după d. Musteaţă) şi cu privire la începutul "istoriei limbii romîne", autorul ar fi trebuit să cunoască că d. prof. 1. Bărbu­ lescu în opera sa Individualitatea limbii române sielementele slave vechi, Bucureşti, 1929, a studiat cel dintăi şi singurul pînă astăzi elementele slave vechi din limba noastră. Iar aceasta, anume pentru a preciza individualitatea romlnească (deja formată pînă in timpul conlocuirii cu slavii Bulgari) şi originea ei geografică nu dincolo de Dunăre cum pretinde teoria lui Rosler ci din­ coace, cum am văzut că crede şi d-l Mustaţă. Tot astfel, prea puţini dintre învăţaţi pun astăzi pe seama limbii slave postpu­ nerea, articolului. În fine şi elementele romîneşti in limbile ve­ cinilor au fost îndeajuns studiate; desprindem din chiar studiul d-lul Musteaţă informaţia că Cuvintele romineşti imprumutate de l. ucrainiană au fost studiate de prof. Şarovoljsjkij (p. 103). , informaţia ne e foarte preţioasă, dar nu o vom putea folosi, căci autorul, din nebăgare de seamă desigur, n'a precizat data şi locul apariţiei acestui studiu. Are, oricum, încercarea de faţă meritulde a informa şi introduce, pe cei puţin cunoscători din Rusia sovietică, într'o ma­ terie asupra căreia s'a gîndit aşa de mult dar asupra căreiad. Musteaţă nu e, cum am arătat, destul de informat. Gh, Bogaei SI a v i a, XIV, fasc. 3, Praga 1937. Intelectualitatea lumii întregi a SăI bătorit centenarul morţii geniului rusesc al poetului A. S. Puskin, prin comemorări publice, parastase. reprezentaţii teatrale, prin editarea operilor lui în [308] t. CRASNOVA limbile respective, etc. Şi numărul de faţă al revistei Slavia este inchinat memoriei poetului care; ca o excepţie pentru scriitori, s'a bucurat şi in timpul vieţii sale de o mare popularitate. In .Puskin şi Kutiiţin" (p. 321-328) semnat de Valdenberg luăm cunoştinţă de Kuniţin, un tânăr profesor al lui Puskln, care-şi înţelegea elevii şi care ştiu să le stimuleze entuziasmul. Influenţa lui asupra poetului se resimte în primele poezii, mai ales in ce priveşte partea formală a inspiraţiei. Lapbtn semnează: Comicui în operile lui Puskin. Aflăm de aici că umorul lui Puskin Inîrănge vgreutăţlle vieţii cu ajutorul fanteziei creatoare; procedeele pe care le utilizează poetul rus sunt din cele obişnuite in literatură: irationalul, clasificaţia co­ mică a situaţiilor (astfel un bătrân general împarte tactica mi­ litară în trei categorii: defensivă, ofensivă şi de momeală) ; un alt procedeu eSle şi non sequitur, când peroraţia sfârşeşte cu o concluzie nelogică ; amestecul imaginilor din vis şi realitate, repetarea inutilă a unor clişee de cuvinte. comicul în mişcări, în situaţii,' caractere, în naivitate, etc. Cu toate aceste multe posibilităţi de creaţie, Puskin îşi ascundea faţă de public ta­ lentul şi titlul de autor. Formele comicului evoluiază în cursul operei lui Puskin : la început constatăm cornicul spiritual .al si­ tuaţilor şi acţiunilor, pe urmă comicul caracterelor şi mai târziu răsul sarcastic al personagiilor, care in seninătatea creaţiei este intrecut de umorul simplu,' de acel umor care ne împacă cu ne­ plăcerile şi neajunsurile vieţii. Alpatov semnează articolul " Călăreţul de aramă" (p. 361-375). E vorba aici de o poezie ale cărei origini şi autorul constată ca şi predecesorii săi in revoluţia din Decembrie 1825 din Rusia. "Paskin şi "Idealurile" lui Schiller", articol semnat de Ro­ sova (p. 376-404), constată marea apropiere între subiectul poe­ ziei şi caracterul lui Lenski din romanul .Eugeniu Onegin," tipul poetului elegiac creat de Schiller, care a fost tradus şi foarte cunoscut în literatura rusească. Autorul Al'tman prezintă o paralelă in studiul .Btudnaia doi" (Fiica rătăcitoare) (p. 405-415) între operile lui Puskin Stacionyi Smotritelj (Supraveghietorul gării) şi Dostoevski în romanul "Umiliţil şi o btdiţil " . In amândouă se constată că ori­ 'cât de mare ar fi iubirea părintească, ea nu va putea ierta. ni­ cicdatăfericirea. fiicei care n'a dat ascultare poveţilor părinteşti. [309] RECENZIf 309 Un articol care ne va interesa mai mult e acel al lui Ber­ copeţ, intitulat "Traducerile lui Puskin ide poesii sârbo-croate", (p. 416·440). Aici este analizată traducerea şi tehnica ei a trei poezii populare sârbeşti, In poezia populară rusească ne Intăl­ nim adesea cu plângeriJe fJăcăului şi mai ales ale fetei din cauza unei căsătorii timpurii. Aşa este în cântecul "Privighetoarea". Puskina schimbat, potrivit cu spiritul poporului rus, versurile cântecului sârbesc. Textul sârbesc: Dece pe mine maica nu m'a însurat de tânăr. t. rusesc: Dece pe mine maica m'a însurat de tânăr. Aceest fapt îşi poate găsi explicaţia şi in dispoziţia lui Pus' kin în timpul când traducea acest cântec: era indată după că. sătoria iui cu N. Gonciarova - până la 1833 - ceece făcea pe Puskin să simtă toată greutatea unei căsnioii. In această dis­ poziţie sufletească Puskin cetea şi traducea cântecul: "Tri naj­ veie tuge" , titlul căruia I-a schimbat în "Privighetoarea". Căn­ tecul simplu şi obişnuit al flăcăului dela ţară a fost reflexul propriei stări sufleteşti a lui Puskin.. însă era nevoie de câteva schimbări: Puskin pune în locul cuvăntulul "draga" cuvântul "fecioara cea frumoasă" ceace e mai potrivit cu spiritul popo­ rului rus, neschimbând însă cu nimic înţelesul origtnalulul : textul sârbesc: Dece draga mea s'a supărat pe mine. textul rusesc: Oamenii răi m'au despărţit de fecioara cea frumoasă Puskin a schimbat puţin înţelesul acestei fraze potrivit cu schimbarea de mai sus, căci "draga'" in spiritul poesiei popu­ Iare ruseşti e numită "fecioara cea frumoasă" (krasna devicaş. Puskin a pus în cântecul acesta atâta căldură, atât tem­ perament caracteristic lui, ca nici într'o altă traducere. Din pu­ tinele traduceri ale 'lui Puskin din acea vreme, nici una nu se­ apropie aşa de mult de original ca aceasta, încât ca şi din a­ ceasta să se desprindă acelaş sentiment ca şi din căntecul sărbesc, Traducerea cântecului "Privighetoarea" este o traducere liberă şi redată aşa de bine în spiritul cânt ere lor populare, ru­ seşti, încât uşor poate fi luată ca atare. Puskln a întrebuinţat, la. traducere, adănca sa cunoaştere a poesiei populare şi căuta să întrebuinţeze nu limba literară, ci să se apropie de cea po­ pulară. Iată un exemplu; [310] Aceea nu-i zăpadă. nici lebe­ deIe cele albe Ci e cortul lui Aga - Assan­ Aga. EI zace acolo fiind întreg ră­ nit ... L'au vizitat sora şi mama Iubita lui, însă, n'a venit­ i-a fost ruşine! Oamenii răi au despărţit-o de mine. Voi să-mi săpaţi mor măntul In câmp, în cămpul liber, Iar Ia cap să-mi puneţi Tot Iloriceie mici, frumoase. La picioare să-mi conduceti Cursul pârâi aş ului de izvor: Vor trece alături fecioarele frumoase Şi-şi vor împleti din flori cu­ nuni minunate. De vor trece oameni bătrâni Ei îşi vor astâmpăra astfel setea .. « 1. CRASNOVA 310 In traducerea cântecuIui "Dumnezeu pedepseşte intotdeauna" Puskin i-a schimbat titlul, înlocuindu-I cu "Fraţii şi sora". L'a schimbat, căci spiritului său nu-l corespundea sfatul bisericesc ce reese clar în titlul sârbesc al căntecului. Acesta aparţine între altele celor mai frumoase poezii populare ale literaturii sârbeşti. Această perfecţiune poetică a originalului a fost cauza pentru care el respecta mai mult originalul decât în traducerea cântecului "Privighetoarea", Puskin a făcut doar mici abateri, aşa: numi­ rile copacilor obişnuite în literatura sărbă le-a înlocuit cu nu­ mirile obişnuite din literatura rusă: bor (stejar în sârbeşte) e înlocuit cu dub (rus. stejar). In originalul sârbesc se spune că "fraţii aduceau cadouri surorii", În traducerea rusească că "îi făceau surorii ce-i era plăcut, o respectau". Tot atât de fidelă este şi a treia poezie "Ce se vede albind pe muntele cel verde" : "Ce se vede albind pe mun­ tele cel verde: E zăpadă sau poate sănt lebe­ deIe cele albe? De-ar fi zăpada - de mult s'ar topi, De ar fi lebedele - ele ar fi sburat. .Privighetoarea mea mică Micuţă păsărea de pădure! . Ale tale sânt, ale mieei păsă­ rele Cele trei cântece cari nu pot fi înlocuite, Sau ale mele, ale voinicului, Sânt cele trei mari griji? Iată-mi prima grijă: M'au insurat foarte devreme; Iar a doua grijă-mi este Că negru-mi cal s'a ostenit. Ce-a de-a treia grijă a mea (este Că) Pe fecioara cea frumoasă , li [311] RECENZII 311 In să indată ce s'a făcut bine A poruncit drăguţei sale cre­ dincioase Să nu-l mai aştepte în casa aibă, In palatul său şi nici între ru­ dele sale". Dacă comparăm traducerile lui Puskin, vedem clar că el le transpunea in mod independent, deşi îi erau cunoscute şi alte traduceri. Puăkin avea la îndemână pe cea nernţească a d-nei Talvi, traducerea lui Vostokov, Nordje, traducerea a 11 căn­ tece a lui P. Merimee .La gusla ou choix de poesies illyriques recuelllies dans la Dalmatie, la Bosnie, la Croatie et îHereegovine" - Strassburg 1827. In traducerea sa însă s'a condus după cu­ legerea lui Vuk Karadzi« : "Mala prostonarodnja srbska pestiarica" şi după comunicările emigranţiIor sărbi cu care el se întâlnea la Chişinău. Puăkin, adesea şi cu plăcere, păstrează cuvintele din ori­ ginal, chiar atunci când înţelesul lor nu corespunde întocmai în­ ţelesului cuvintelor ruseşti. Aşa este cuvântul ,)iuba" - care in­ sârbeşte înseamnă "soţie", iar în ruseşte "fata care ţi-e dragă". Din traducerile lui Puskin vedem că poeziile au fost scrise de un poet cu simţămăntul adânc al artei şi cu o perfectă lnţele­ legere a poeziei populare. Pasagiile cele mai frumoase ale cântecelor populare săr­ beşti adeseori pierd coloritul lor în traducerile streine. Cel mal bine vedem aceasta într'o traducere nernţească a d-nei Talvi, Puşkin, însă, a ştiut să priceapă înţelesul cuvintelor sărbo-croate şi înţelesul a aceia ce a vrut poetul popular să spuie. Intr'ade .. văr, şi în traducerea lui Puskin se întâlnesc cuvinte care nu corespund în totul originalului; aşa "tuga" Puăkin a tradus prin "zabota", pe când mai bine ar corespunde înţelesul cuvintelor "pei!alj», sau "krucina". Insă nu se poate susţine că aceste a­ bateri ar fi spre dauna întregului tot. In concluzie, comparănd traducerile lui Puskin cu acele din alte limbi, trebue să recunoaştem că în privinţa artei, cele ale lui Puskln sunt cele mai bune. Altii se apropiau de cănte • . cele sărbeşti ca de o creaţie "interesantă", şi căutau să redee cât mai exact traducerea originalului. Puskin, Însă, întodeauna avea în vedere că transpunea căntecele populare şi căuta in ele înainte de toate partea artistică şi numai pe urmă pe cea etnogralică, [312] După cum ne informează Evstatie Negovschi (în " Viaţa Basarabiei", anul VI, No. 1-2, 1927, pg. 75) Puskin s'a folosit şi şi-a dat interesul şi pentru poezia populară moldovenească. Astfel în poema sa "Ţiganii" el reproduce căntecul Zamfirei : Textul rusesc: "Rei menja, zgi rnenja an sveăee vesny Ne skaău nicego. Zarce letnjago dnja, Stary] muă, groznyj mui Kak an molod smel, Ne uznaeă ego, Kak an Ijubit menja". ceeace este traducerea aproape exactă a textului românesc care a fost cules nu de mult, precum ne informează pasagiul citat din "Viaţa Basarabiei", în jud. Cahul din Basarabia. lată-l : Textul românesc: "Arde-mă şi frige-mă, Că el este tinerel Pe cărbune pune-mă, Drăgălaş şi frumuşel De m'ai frige pe cărbune Dar pe tine, bărbat rău, Eu iubitul nu ţi-oiu spune, Eu de-arnu nu te mai vreu". Afară de acestea, multe alte opere ale lui Puskin poartă pecetea inspiratiei motivelor moldoveneşti. Numărul de faţă al revistei Slavia mai prezintă material interesant în mai multe articole care subliniază artistul în Puskin şi nu un bărbat politic, cum il privesc şi exploatează Sovietele, Căci numai astfel - preţuind frumuseţea şi ceeee e etern ome­ nesc - cinstirea memoriei lui Puskln În toate ţările lumii, ia în­ făţişarea unei comemorări sincere şi ideale. Irina Crasnova .112 1. CRASNOVA ======= M o ra ri u Le ca: Folklor aservit [llolo giei ? l Extras din rev. "Freamătl).! Literar" 1936. Siret. Arta. 1936. 13 p. 8°. D-l praf. Leca Morariu, trecînd deocamdată peste alte a­ precieri asupra operei prerniată de Academie a Dvlui Ion Dia­ conu, opune, în această broşură "un energic veto" părerii-greşită după Dvsa - că "o condiţie sine qua non pentru valoarea ma­ terialului folcloric e reproducerea cît mai fonetică a textului". D-sa are cuvinte foarte tari contra acestei "erezii", susţinând că un cîntec popular e important pentru folclorist prin conţinutul şi forma cum e exprimat, nu prin nuanţe "fonetice" ,pentru care are un dispreţ specific. Socotim însă neîndreptăţită Invinuirea [313] RECENZII 3f3 adusă Dvlui Diaconu pentru faptul că a cules unele cîntece po­ pulare pornografice, altele cu versuri cari "şchioapătă de ne­ implinirea lor ritmică a sau cu aspectul fonetic "inconsecvent", Impresia D-lui prol, Leca Morariu că acest procedeu e o erezie, va rămîne izolată. După cum metoda nouă în ştiinţă cere ca un document să fie publicat intocmai cum se ailă în origi­ nal, tot aşa socotim că e necesar ca un cîntec popular; care şi el este un Iel de document, să se reproducă exact din p. d, v. al conţinutului şi cît mai aproape posibil de realitatea lui Ionetică. Numai aşa documentele vechi şi bucăţile folclorice pot sta la îndemîna tuturor şi rămîn, cum trebue să fie, un izvor nesecat de cercetări în toate direcţiile. .. Şi tocmai aceasta, după părerea noastră, e scopul docu­ mentelor şi al materialului folcloric. D. Strungaru Vi gg o Br o n da 1: Franceza, limbă abstractă. Bucureşti, Monitorul Oficial şi Impr. Statului. Imprimeria Naţională, 1936, 17 pag. in 8°. (Extr. din Revista Fundaţiilor Regale, Nr. 7,lulie 1936). Sub acest titlu, care a format şi subiectul uneia din confe­ rinţele ţinute în aula Universităţii din Iaşi, d- r Viggo Brondal, profesor de rornanistică la Copenhaga, discută o interesantă problemă lingvistică, care, prin legătura strînsă dela cauză la efect, pasionează deopotrivă atît pe logician şi psiholog cît şi pe filolog. Căutînd să privească în cauzele' sale caracterul abstract al limbii franceze, d-sa ia ca punct de plecare corelaţia dintre gindire şi limbă 1). Emite însă dela început elementul afectiv din gindire şi, În exemplele de limbi pe care le dă (limbi pri­ mitive, chineza, elina, hanceza) pentru a ilustra raportul dintre gîndire şi limbă, d-I V. B. urmăreşte, în fond şi expresie, nu­ mai elementul intelectual. Pentru evidenţlerea integrală a acestui raport era însă necesară indicarea tuturor corespondentelor con- 1) Majoritatea lingviştilor consideră limba ca fiind 'un vehicul al gîn­ dirii omeneşti; iar gîndirea, în esenţa ei, este constituită din idei şi senti­ mente. Aşa dar, în constituţia fondului care îşi găseşte expresia în limbă intră două elemente; tntelectul şi aţectui. (CI. şi Albert Sechehaye, L'ecole genevaise de ltnquisttque generale. în lndoqermanische Forschun­ gen, vol, 44 (1926-1927] 235). [314] 314 N. ALEXE stitutive; de o parte: intelect şi afect (= fond), de altă parte: caracter abstract şi caracter concret (= formă, expresie). Aşa că, în realitate. autorul nu cercetează corelaţia dintre gîndire (afect + intelect) şi limbă, ci corelaţla dintre intelect şi limbă. Problema, pusă dela inceput unilateral, este rezolvată mai departe astfel: spiritul francez cu raţionalismul său specific a determinat caracterul abstract al limbii franceze. Cercetînd tem­ peramentul galic (vioiciune, iritabili tate, avint) şi spiritul Fran­ cezului modern (gust, scepticism, generalizare), d-l V. B. ajunge la definirea spiritului francez în genere, care se caracterizează prin: claritate, preciziune, elegantă, analiză şi generalizare. 1) Toate aceste trăsături esenţiale ale spiritului francez se rezumă În noţiunea de abstracţie, (pag. 11). Acest specific determină in limbă ,,0 tendinţă profundă către abstracţie", care se realizează prin preferinta terminilor abstracţi, formaţii analitice, insulicienţa derivaţiei şi chiar prin unele fenomene de fonetică actuală sau istorică. In sfîrşit, autorul îşi pune o ultimă întrebare: "În ce con­ diţii, prin ce factori s'a format această limbă abstractă? 2) A moştenit sau a împrumutat din afară aceste particularităţi? Le-a creat ea însăşi ?" Procedînd prin eliminare, d-l V. B. îşi răspunde astfel: .. Limba latină, izvorul material al limbii franceze, nu este În măsură să ne dea explicaţia necesară". Nici limba galică nu explică nimic. Am văzut că Francezii au moştenit dela strămoşii lor din Galia, temperamentul, dar, în orice caz nu intelectualitatea". Şi tot astfel elimină d-I V. B. orice rol al unor influenţe civilizatoare (ca d. p. cea germană, sau greacă în antichitate), pentru a se opri la următoarea explicare: "Faptul decisiv va fi fost deci desvoltarea autohtonă şi spontană 3) a Franţei medievale. Se ştie că, începînd din veacul al XII-lea, Parisul şi şcoalele sale se bucurau de o celebritate universală, mai ales prin învăţămîntul filosofiei şi al teologiei speculative. A fost o epocă de fermentaţie intelectuală intensă, epocă marcată prin crearea unei mari literaturi - deliciu al e· 1) Observam ci'! temperamentul galic, admis în premisă, nu mai e­ xisti'! in concluzie. Mai departe, autorul, contrazlclndu-se, îl înlătură direct. . 2) Sau, cu alte cuvinte: Cum s'a nil scut spiritul abstract francez? 3) Sublinierea e a noastra . ................. ----------- [315] RECENZII .315 litei europene - prin construcţia celor dintli bolte gotice, prin triumful dialecticei". "Ceeace caracterizează această epocă a Scolasticei este, în primul rînd, asimilarea în mod constant reînnoită a gîndirii eline". Aşa dar, după d-l V. B., elementul latin şi cel galic 1) nu explică nimic din spiritul francez. Acesta se explică numai prin­ tr'o desvoJtare autohtonă şi spontană a Franţei medievale ca­ racterizată prin asimilarea gîndirii eIine. Ne întrebăm cum poate fi această desvoltare autohtonă şi spontană, dacă elimini cele două elemente etnice (latin şi galic) de la baza ei şi dacă, pe deasupra, mai admiţi, în procesul ei,: şi o influenţă streină (grecească) ? Şi pentruca nelărnurirea 2) noastră să fie cornplectă, autorul mai vine şi cu o contradicţie directă: »Spiritul francez, care îşi găseşte astfel expresia în abstracţia funciară a limbii franceze, este deci un fenomen foarte particular, produs de conditii isto­ rice exceptionale: a trebuit pentru a-i da naştere nu numai cultura greco-latină şi vioiciunea galică, dar şi condiţiuni foarte speciale de geografie umană şi de istorie socială". Am văzut cum mai sus înlăturase cu desăvărşire elementul galic şi latin. Cred că lucrurile se pot preciza astfel: Violciunea galică, pe care autorul o contestă şi o admite în acelaşi timp, văzînd în ea mai mult o trăsătură temperamen­ tală, a avut un rol determinat în formarea spiritului francez: ea a constituit fondul aperceptiv peste care s'au grefat influen­ tele şi achiziţiile culturale. Din această altoire s'a născut gîn­ direa franceză, care are la bază afectul galic şi intelectual re­ lativ international. Căci incontestabil că între vioiciunea galică şi influenţele culturale (filosofia grecească in special), care s'au topit în ea, trebue să fi existat o afinitate. 3) Din diversitatea nuantelor culturale cu care venea in contact. temperamentul galic a asimilat numai ceeace se potrivea naturii sale intime 1) Surprinderea ne este cu atît mai raare cu cît d.1 V. B. în Subs­ ira ter og laan i romansk og qermansk, Kjoben havn, Gad, 1917, XVI� 216 in 80, vede în elementul etnic agentul principal care determină schim­ barea şi evoluţia limbilor. (CL recensia lui Ma uri c e G ram m o n t in Revue des Lanques Romanes, tome LX [1918] pag. 118-120). 2) Confuzia mai este mărită şi de imprecizla cu care autorul între .. buinţează termenii: gindire, spirit, intelectualitate. 3) Vtoiclunea presupune tocmai o eliberare de sentimentalism, o Iim .. pezlre a orizontului intim; de aici atitudinea platonică într'o astfel de stare. ,1 �. [316] 316 N. ALEXE Procesul s'a tnchegat firesc şi s'a desăvîrşit automat. Spiritul unui popor este deci direct condiţionat de temperamentul său. O înţelegere a celui dintii fără cercetarea celui din urmă este imposibilă. AI I, L o m bar d: La protionciation du roumain. (Memoires de la Societe iie linguistique d' Upsal 1934-1936. Extrait de Uppsala Universitets Arsskriît 1936), U ppsala 1935, pp. 103·175, in. 8°. Autorul intenţionează să ne înfăţişeze "la prononciation du roumain ", Din prefaţă însă aflăm că: ,.Ie but de cette etude de phonetlque descriptive est d'aider a la connaissance du rou­ main tel qu'on le prononce actueJlement dans les milieux eul. tives de Bucarest" (pag. 103). Ar rezulta deci că pentru autor limba remînă este reprezentată prin clasa cultă a capitalei. In­ contestabil că centrul de guvernămînt are o influenţă covlrşi­ toare in îonetismul unei limbi; el este agentul principal care determină crearea limbii comune, literare. Dar a considera lim­ ba acestui centru - şi încă nu a întregului centru, ci numai a clasei culte -, ca fiind reprezentativă pentru întregul popor, înseamnă a atribui oarecum spectrului solar albastrul cerului senin. Şi dacă autorul n'a avut astfel de gînduri năstruşnice 1), el a facilitat totuşi, prin discordanţa dintre titlul şi conţinutul lucrării, însămînţarea lor în capetele unor domni recensenţi 2), cărora, pentru efuziunea elogiilor ditirambice, le-a fost suficientă, se vede, lectura copertei şi a tablei de materie. Autorul nu studiază pronunţarea limbii romine ; observarea acesteia in aspectul complex al nuanţelor sale dialectale nu intrâIn preocuparea şi nici în metoda d-Iui Lombard. Dvsa îşi limitează cercetarea numai asupra limbii romîne literare vor­ bită în Capitală, Iar pentru descrierea acesteia se serveşte de un singur "subiect", un student bucureştean. Metoda este ştlin. ţifică, dar se aplică cu folos atunci cînd se cercetează mai 1) Tot în prelată revine asupra acestui fapt, spunînd ca pronunţarea descrisă de d-sa reprezintă pronunţarea majorităţii bucureştenilor culţi. Aşa se explică şi alegerea textului analizat (pag. 168;' J 73) dintr'un scriitor bucureştean (Ispirescn). 2) In Bulletin linquistique 1Il (1935) 191 .. 193, Dacoromanta VIIl (1934.1935) 269,,272, Buletinul Institutului de Filologie Rotntnă "Ale;x:an­ dru Philippide" II (1935) 257-261. [317] RECENZII 317 multe centre. In cazul autorului, care se vede că a urmărit rea­ lizarea unui studiu de Ionetică descriptivă romînească necesară, mai ales, romaniştilor streini, această metodă poate da rezul­ tatefalşe. Şi dacă autorul n'a avut o surpriză prea mare de această natură, aceasta se datoreşte faptului că, în cursul cer­ cetării, d-sa a ascultat desigur şi alte "subiecte", a cercetat poate şi alte texte şi, pe de-asupra, - o mărturiseşte singur-:­ rezultatele i-au fost "revăzute" de un specialist romîn (Al. Rosetti). Studiul d-lui Lombard poate Ii util streinilor cari învaţă limba remînă literară. Romanistul specialist găseşte aici numai o sistematică clasificare a sunetelor limbii rornîne şi unele juste înfăţişări ale fonetismului acesteia. La unele judicioase observaţii de amănunt făcute de unii din recensenţii precedenţi, adaug următoarele: Grupul pt. 1) nu se pronunţă "le plus souvent sans l'explo­ sion du p 2)" (pag. 108). - Fonemul p însă, fără expozie în acest grup, ar 'fi fost complect asimilat de exploziva dentală t şi cuvintele romineşti ca faptă, şapte, luptă, etc. ar fi avut un t lung (el, it. Jatta, sette, etc.). Am Ii avut aşa dar un fenomen de asimilaţie regresivă. Dar, in limba ro mînă, grupul pt este produsul unui fenomen contrar aslmilaţiei, şi anume disimilaţiei : rom. pt < lat. et (luptă < lucta, copt < cactus, etc.) S'ar putea oare ca acelaşi sunet sau grup de sunete să fie supus unui fe­ nomen invers, fenomenului pe care l-a suferit cindva? Limba nu prea oferă astfel de curiozităţi! S'ar putea totuşi obiecta că a­ cestea sînt consideratii de fonetică istorică şi că autorul, care a avut în vedere numai pronunţarea actuală, ar fi observat în­ tr'adevăr această tendinţă a dispariţiei exploziei lui p din pt. Dacă ne gindim însă că ceeace face perceptibilă existenta lui p alături de t este mai ales momentul său exploziv 3), ne con­ vingem uşor că observaţia autorului nu corespunde realităţii. O dispariţie a exploziei lui p duce la o imediată şi totală asi­ milare a acestuia de către t următor. Tot pe o greşită percepere se bazează şi unele consideraţii ale autorului cu privire la m şi n . .. 1) Pentru ilustrarea sustinerii sale. autorul trimite la text. pag. 170, Nr, 23 nota 25, Trimiterea este însă greşită: grupul pt nu există În acest fragment. 2) In grupul rom, et, paralel lui pt, admite însă explozia lui c, 3) Partea irnplozivă şi plozivă a lui p sînt aceleaşi ca la m, [318] 318 N. ALEXE Pornind dela constatarea justă că bilabiala nazală m, ur­ mată de spirantă labio-dentală (f, v). capătă un caracter labio­ dental (nimfă, am văzut, am făcut, etc.), autorul înşiră printre exemplele cu m labio-dental şi expresii ca acum vezi. Există însă o deosebire netă între m din am văzut, etc. şi m din acum vezi; primul este labio-dental, iar cel de al doilea bilabial. Cum se explica această deosebire? Observăm că amîndouă aceste expresii sint formate din cite două cuvinte; dar pe cînd prima (am văzut) formează o singură unitate Ionetică, ea avind un singur accent de intensitate, cea de a doua (acum vezi) are două unităţi fonetice distincte, produse de prezenţa celor două accente de intensitate. In sprijinul acestei explicări amintim şi principiul că un sunet este cu atit mai mult supus schimbărilor cu cit este mai distanţat de accentul expirator al unităţii fonetice respective. Generalizînd constatarea noastră, am putea spune: m urmat i­ mediat de spirantă lablo-dentală, f, respectiv v, in acelaşi cu­ vînt sau În două cuvinte deosebite dar care să formeze o sin­ gură unitate îonelîcă, devine Iablo-dental prin asimilaţie regre­ sivă; cind in să avem două unităţi fonetice (m aparţinînd pri­ mei, iar spiranta labio-dentală celei următoare) m Îşi păstrează caracterul său biIabial. Victimă probabil a paralelismului pînă la un punct dintre m şi n, autorul crede că şi dentala nazală sonoră n capătă un caracter labio-dentaJ, cînd este urmată de f, respectiv v. Şi în­ şiră exemple ca învolră, În vremea asta, in văgăună, etc., cari ar avea 1l.labio-dental. Aici greşala este şi mai evidentă. ea fiind pusă în lumină de însăşi natura sunetelor vecine şi de imposi­ bilitatea raportului lor de influenţă. Intr'adevăr ceeace determină influenţa lui f sau v asupra lui m (vezi mai sus exemple) era tocmai tendinta înlocuirii caracterului bilabial al lui m prin ca­ racterul labio-dental al uneia din cele două spirante. Obiectivul Juptei era deci bilabiaJitatea lui m. In cazul lui Il, dentală na­ zală, se înţl!4ege dela sine că influenţa lui f, v nu-i posibilă- Incomplectă este discuţia cu privire la cele două vocale velare ale limbii romine: ă şi Î (autorul le numeşte voyelles tnoyennes}, Despre Philippide care a precizat 1), credem, şi din punct de vedere fiziologic. caracterul acestor sunete, autorul nu ştie nimic. Se mulţumeşte numai cu însuşirea părerii lui Iosif 1) cr, Origine. Rominilor II, Iaşi 1927, pag. 4 şi urm, [319] 319 Popovici, care susţine 1) asemănarea lui ă, respectiv Î cu e, respectiv i şi cu descrierea neconvingătoare (pag. 123.124) a fiziologiei organelor articolatorii ale celor două sunete. La ar­ gumentele prin care Philippide susţine asemănarea din punct de vedere fiziologic dintre ă, 1 şi 0, il se poate adăuga incă unul: velarele k, g nu se înmoaie înainte de ă, 1; prin aceasta sunetele ă, t se apropie şi mai mult de 0, il, cari, la fel, nu in­ moaie velarele precedente. Fenomenul îl relevă şi d-I Lombard, fără să observe însă că in el se poate găsi un argument îm­ potriva tezei pe care o susţine. N. Alexe GodUnik na Sofijskija Universitet. Istoriko­ f i l o l o g t c e s k t Fakultet. Sofia 1934-1935, XXXI. ° simplă răsfoire a acestui .. Godisnik" este deajuns pentru a ne putea face o idee de varietatea şi bogăţia lui. Din acest material vom alege numai ceeace ar putea să ne intereseze într'o anumită măsură. Un studiu însemnat, referitor la primele inscripţii bulgă­ reşti sub titlul: "Părvobălgarski nadpisi" semnează Proî, V. Beăevliev, Este o incercare reuşită de a edita şi comenta toate inscripţiile bulgăreşti existente din epoca de dinainte de a. 861, adică de Chiril şi Metodiu. In comentariul ce se face se dă mai mult atenţie chestiunilor lingvistice, decît celor is­ torice. Beăevliev dă dovadă de multe cunoştinţe in problemele pe cari le discută - reuşind să înlăture greutăţi, neajunsuri şi echIvocuri cari au existat Ia toţi acei cari s'au ocupat cu ele. Dintre celelalte studii, merită o atenţie deosebită pentru sla­ viştii şi indoeuropeniştii noştri studiul lui VI. Gheorghiev re-' feritor la forma negativă a imperativului din greceşte, lati­ neşte, bulgăreşte, etc. şi [unlctivul, sub titlul "Otricatelnata za­ poved v grăcki, latinski, bălgarski, staroindijski i [uniktivăt". In acest studiu de 58 pagini (redat şi în L germană) autorul caută să stabilească unele raporturi şi corespondenţe între lim­ bile enumărate în titlul lucrării. ° lucrare care aduce multe con­ tribuţii demne de luat in seamă. Astfel stabileşte un fenomen in 1. greacă şi anume că: "imperativul în greceşte rămîne In- 1) CI. Fiziologia vocalelor romineşti ă şi t, Cluj 1921. [320] BOJIDAR HAND.nEV totdeauna neschimbat, iar prohibitivul întotdeauna se schimbă a. Tot aşa ajunge la concluziii fericite şi în privinţa întrebuinţării imperativului negativ în latineşte, făcînd dinstincţii intre latina' clasică şi cea populară (vulgară, cum îi spune). In studiul lui Prof. Bicili .Gtagolnata forma cu ,,12\" v istoriata na ruskija ezik" (Forma verbală cu"lz." în istoria limbii ruseşti"): se caută să se stabilească evoluţia acestei forme cu diferitele stadii prin care a trecut şi se vorbeşte şi de diferitele funcţiuni, pe cari le-a îndeplinit. E mai mult o lucrare ce ar putea interesa stilistica şi sintaxa rusească. O lucrare interesantă, nu atit prin subiectul tratat cit prin concluziile noui la cari se ajunge, este "Madzarite i bălgaro­ vizantijskite otnoăenia prez tretăata cetvărt na X vek" (Ma­ ghiarii şi relaţiile bulgara-bizantine din al treilea sfert al sec. X) a Prol. P. Mutalciev, Deşi titlul este acesta, scopul prim şi capital al acestei lucrări nu este atît de a aduce o contribuţie la năvălirile şi atacurile Maghiarilor în Pen. Balcanică, cît de a da o explicaţie mai justă a relaţiilor bulgaro-bizantine din al III-lea sfert al sec. X. Din cercetarea minuţioasă a izvoarelor cari pomenesc măcar în treacăt de această problemă, autorul constată discordii în părerile cari se află în aceste izvoare, pă­ reri referitoare la conflictul bulgare-bizantin din ultimii ani ai domniei ţarului Petru (927.969). Şi printre aceste ştiri de ale cronicarilor se împletesc şi altele ce se raportează la in­ vaziile MaghiariiJor în Pene Balcanică, mai ales că unii dintre cronicari consideră tocmai aceste invazii şi împrejurările în cari s'au petrecut ele drept cauze adevărate ale conflictului izbucnit între Bulgari şi Bizantini. Proî, Mutalciev, eliminînd toate cele­ lalte păreri, se opreşte la cronicarul Leo Diacon şi admite ca şi acesta din urmă, că singură cauză a conflictului între Bi­ zantini şi Bulgari din anul 967 este schimbarea de putere la cele două state. Imperiul, după succesele avute asupra Arabilor la răsărit, nu mai putea să plătească tribut Bulgariei care sub Petru reprezenta o umbră numai a gloriei sale din trecut. Deci, autorul consideră ca fictive toate acele ştiri cronicăriceşti ale lui Kedrenos sau Zonaras, ca şi părerile unor istorici cari erau bazate pe acele ştiri, cum că adevăratul motiv pentru conflictul intre Nichiîor Foca şi tarul Petru, ar fi pe de o parte refuzul acestuia din urmă la cererea lui Foca de a opri invaziile ma­ ghiare in imperiu, iar pe de aItă parte tratatul de pace pe care _'_i0i_"""'-""'"\\"'� � '", .... C".,.%'.",.""_ [321] RECENZII 321 Petru l-a încheiat cu Maghiarii. Un alt articol, ce interesează mai mult prin tonul său po­ lemic decît prin noutatea temei, este acela al lui Şt, Mladenov "Edin prinos kărn izucavaneto na mestnite nazvanija v Srednia Makedonija". (,,0 contribuţie la studiul numelor topice din Ma­ cedonia Centrală"). Acest mic studiu al profesornlui indoeuro­ penist şi slavist din Sofia este mai mult o polemică îndreptată contra lui Petr Skok, cunoscutul romanist din Zagreb, cu o­ cazia studiului acestuia: "Iz toponornastike juzne Srbije" apărut in "Glasnik Skopskog Naucnog Drustva" cartea XH, pg. 193-215. Skok spune că se bazează pe unele note de călătorie ale sale din 1926. Culegerea a făcut-o între Prilep şi Bitolea, re­ giune numită de P. Skok - Sîrbia de Sud. De aici porneşte supărarea lui Şt. Mladenov, care vede în D.I Skok un pseudo­ învăţat cu scopuri politice bine determinate şi anume de a dovedi cu orice preţ că Ionetisrnul şi înfăţişarea acestor nume topi ce este sîrbo-croată. Prin studiul d-sale, d-I Mladenov în­ cearcă să dovedească tocmai contrariul şi anume bulgarismul to­ picelor din Macedonia Centrală, Deşi am înclina să-i dăm dreptate profesorului dela Sofia şi aceasta numai în ce priveşte înfăţişarea bulgărească a unora din topi cele din Macedonia Centrală, totuşi ne surprinde tonul cu care este combătut P. Skok. Din bogăţia materialului cules de Skok, Mladenov alege un număr însemnat de nume topice, pe cari le consideră curat bulgăreşti şi trage de aici concluzia prematură, că, dacă a­ ceste nume sînt bulgăreşti, deci şi limba din Macedonia (aceia pe care noi o numim -rnacedo-slavă, după justa părere a pro­ fesorului nostru Ilie Bărbulescu, din cartea d-sale : "Relations des Roumains avec les Serbes, les Bulgares, les Grecs et la Croatie) ar fi bulgară şi deci şi populaţia care o vorbeşte este bulgărească. Şi în sprijinul acestei teze Mladenov citează unele fenomene morlologice şi fonetice cari sînt specific bulgă­ reşti şi nu sîrbeşti. Vom trece la unele constatari pe cari le face Mladenov în ultimul capitol al studiului d-sale. Discută un mare număr de nume topi ce. despre cari Skok spune că sint foarte răspîndite în Macedonia, cea ce desigur înseamnă că Skok a spus că sînt sîrbeşti. Spunind Macedonia, ne ra­ portăm la intreaga Macedonia, ale cărei graiuri de Sud ştim că silit bulgăreşti. Oricum, cu exceptia numelui topic "Kukul", Mladenov are dreptate cînd spune că foarte multe nume di n [322] 322 BOJIDAR HANDJIEV ======��======== Macedonia Centrală se găsesc şi în limba bulgară din răsăritul liniei Iskăr-Salonic. Dar acest lucru :JU este neapărat o dovadă că ele ar fi numai bulgăreşti, Ele ar putea fi tot aşa de bine străsJave (praslavjanski, urslavisch) care apoi să se fi păstrat în unele limbi slave, iar in altele să Ii dispărut datorită anu­ mitei inîluenţe, Ne oprim puţin asupra sensului numelui topic "Kukul". Părerea lui Skok este că etirnologia acestui cuvînt este latinească şi anume provine din latinescul "cuculus" (sic), care se întâlneşte cu înţelesul de "pisc" şi în dialectele gre­ ceşti din Epir şi Nisiros sub forma de "xovxoiJUa". Mlade­ nov crede însă că ar putea să fie derivat din bulgărescul '"kukli" şi mai ales din bulgăreştile : "cukar", "cukla" cu sen­ sul de "ridică tură de teren" toate. In ce priveşte acel "kukli", însă. pare-mi-se că în bulgăreşte nu are sensul pe care-I au cukar şi cukla, ci mai mult are sensul pe care-I are cuvîntul grecesc "x,ouxxa" şi anume acela de "poupee", "marion­ nette" adică păpuşe (el, Prof. Dr. Giorge Pascu, Dict, etym. macedo-roumain, vol, II, pag. 126-127). Tot cu acest înţeles de păpuşe, jucărie îl cunoaştem şi noi din vorbirea Bulgarilor din Dobrogea, apoi chiar şi Dicţionarul lui N. Gerov, îl dă astfel. Prin urmare .Jcukli" nu are sensul pe care-I cunoaşte Mlade­ nov. Nu înţelegem dece Mladenov cere lui Skok să pornească pentru explicarea etimologiei lui "Kukul" dela o temă (rădă­ cină) indoeuropeană - *kev - şi nu dela latinul ,,*cucullius, cu­ cullio, cucullus", etimon mai apropiat de cuvîntul nostru şi cu acelaş înţeles de "capuchon", "partie proeminente" (el. G. Pascu op. cit. voI. I. p. 71)., cind acest'indoeur. - keu - ajunge în limbile slave .,cu" iar nu .Jcu", rădăcină de care noi avem nevoie pentru "Kukul". Astîel la o explicare fonetică pornindu-se de la un ety­ mon indoeur - "keu- s'ar fi ajuns la "eukul". Aşa dar Skok are deplină dreptate 'cu atît mai mult, cn cît ne-am gîndi şi la faptul că acolo unde apare acest nume autrăit şi trăesc încă Aromîni şi deci nu-i exclusă şi o inîluentă a limbii lor în care găsim cuvîntul "cuclu" cu lnţe Jesul Iatinulul cucullus. Deci' în afară de acest nume de "kukul" Mladenov con­ tinuă să discute topicele din Macedonia Centrală, adunate de Skok şi considerate de acesta ca sirbo-create, şi pe care însă Mladenov le consideră bulgăreşti. După ce caută să evi­ denţieze curacterile fonetice, ne-ar fi .interesat în mare mă- 1 1 [323] RECENZII 323 sură ca Mladenov să ne spuie dece nu pomeneşte nimic des­ pre apariţia exoluzivă la numele topi ce din Macedonia de Centru a lui "a" pentru actualul bulgăresc "l&". Tot aşa nu vorbeşte nimic de forme ca .Bruik" pentru cornunul bulgar "Băruik" sau "Breuik" şi multe alte de felul acesteia care con­ ţin un "r" sau ,,1" sonans. Ori acest "fI( şi ,,1" sonanţi sînt una din cele mai însemnate caracteristici ale limbii sirbo-croate. Despre toate aceste Prof. SI. Mladenov păstrează un mutism inexplicabil. Prof. V. M. Zlatarski, mort de curînd, în articolul său "Bojanskiat nadpis" (Inscripţia dela Borana) aduce contribuţii noi şi preţioase pentru clarificarea unor chestii din istoria po­ litică a Bulgariei. Sînt interesante concluziile la care ajunge în privinţa interpretării textului acestei inscripţii din sec. XIII (1258-59). Asupra acestui text pînă la dînsul existau divergenţe de păreri, şi toate interpretările date au fost eronate. In genere această lucrare a regretatului profesor dela Sofia este o con­ tribuţie serioasă la studiile istoriografice. In studiul următor "Znacenje na Bojanskia nadpis za băl­ garskata ezikova istoria" (Insemnătatea inscrip.ţiei dela Borana pentru istoria limbii bulgare), Mladenov caută să evidenţieze -oaracterul bulgar al inscripţiei dela Borana şi prin aceasta încă odată să dovedească bulgaritatea limbii vorbite În Ma­ cedonia. Autorul crede cu drept cuvînt că grafia c1 reprezintă iusul mic iotacizat: Ih\ (nenazal). Bar şi aici ca şi aiurea, ve­ dem la Mladenov maniera de a discuta numai argumentele ce pledează în favoarea unei teze de a sa, iar pe acele care nu convin tezei sale le trece sub tăcere. Astfel d-sa invoacă nenumărate exemple ce pledează pentru caracterul bulgăresc al acestei inscripţii ca: pronuntarea lui,,3.." ca' z. nazal, a lui .Ji\ ca y sau ca '� nazal, apoi întrebuinţarea regulată a lui <1:;, care apare şi ca la, lipsa lui 1 epentetic în exemple ca " 3 MI\ 11\ fi, dar nu pomeneşte nimic de 1 sonans în exemple ca "GIlI'iljlCI�Of, care e caracteristic limbii sirbo-croate, şi nici de întrebuinţa­ rea excluzivă a lui ,,1." chiar şi acolo unde trebuie să existe de fapt un "x", cu toate că, e drept, acest ultim fenomen este da­ torit unei şcoale ortografice (vezi Ilie Bărbulescu, Curentele li­ terare la Pomini p. 175 urm.), In sfîrşit, ultimul studiu este cel al Proî. B. Iotov "BăI- [324] 324 BOJIDAR HANDJIEV garski stradania i barbi za svoboda v slavenskata poezia" (Suferinţele şi luptele pentru libertate ale Bulgarilor în poezia slavă); aruncînd o privire scurtă asupra împrejurărilor în care a trăit şi s'a desvoltat poporul bulgar, d-sa dă o atentie deosebită, stării de lucruri din epoca jugului turcesc 1393-1878. Luptele de libertate duse de poporul bulgar pe de o parte, supliciile la care era supus de cuceritorii pe de altă parte, trezesc sim­ patii pentru acest aşa de oropsit popor în toată Europa, şi multe voci se ridică pline de revoltă în contra monstruozită­ ţilor făcute de Turci. Aceste suîerin]i însă, acest trist destin al 'robului, găsesc ecou mai ales la popoarele slave, legate atît prin sînge cît şi prin aceiaşi soartă cu naţiunea bulgară. Şi astfel apoi multi scriitori şi poeti dau curs simţirilor şi gîn­ durilor Jor, utilizînd motive din viata tragică a Bulgarilor. Ceace îşi propune autorul este tocmai de a descoperi aceste motive, operile unde apar ele, autorii la care apar şi forma sub care apar. Dvsa se opreşte mai mult şi cercetează mai amă­ nunţit numai acele opere şi autori la care motivele bulgăreşti nu sînt apariţii incidentale, ci constitue un tot unitar, • partea componentă şi caracterul fundamental al operii lor. Astfel este cazul cu poetul rus Jakov Petrovic Polonski şi cum avem la poeta cehoslovacă Eliska Krasnogorska sau Ia scriitorul şi poetul, slovenţ de origine, Anton Askerc, asupra cărora au­ torul studiului pomenit stăruie aşa de mult, încît îţi pare că face adevărate monografii şi studii critice pentru fiecare în parte. Trebuie să spunem că acest studiu de 184 de pagini şi care ar putea să constituie un volum aparte, pe lîngă nouta­ tea subiectului ce tratează, deschide noi orizonturi şi dă su­ gestii pentru cei ce ar avea să se ocupe mai deaproape de probleme asemănătoare; căci vor descoperi în această privinţă terenuri ce au rămas neexploatate pînă acum de nici un filo­ log, înţelegînd acest cuvînt În sensul cel mai larg. Bojidar Handjiev P r of. A. V. Bol dur, Istoria Basarabiei, Vulurnul r, 324 pag., Chişinău 1937. O istorie a Basarabiei era demult aşteptată, având în ve­ dere numărul mic de studii istorice despre această provincie românească, fată de mulţimea evenimentelor petrecute între gra­ niţele ei. Il [325] RECENZII 325 De aceea "Istoria Basarabiei" a Dvlui Prof. A. Boldur e bine­ venită. Materialul într'adevăr bogat - deşi necomplect, cum înşuşi mărturiseşte autorul - şi ideile, în parte originale, toate aceste sintetizate şi expuse într'o formă frumoasă şi clară, fac că lu­ era rea Prof. A. Boldur să fie mi numai bine-venită, ci şi utilă pentru doritorii de cultură generală, precum şi nelipsită de in­ teres pentru lumea ştiinţifică. Trecem cu vederea - şi asta pentrucă spatiul limitat al unei recenzii ne ijnpune - prefata lucrării. precum şi primele patru capi1ole, In care autorul, după o scurtă dare de seamă asupra istoriografiei româneşti, face câteva consideraţiuni despre feudalismul la Români şi despre epocele istoriei române, oprindu-ne, pentru un moment, la mo­ dul de împărţire, adoptat de autor, al materialului istoric pro­ pus de studiat, pentruca mai apoi, capitol cu capitol, să ne o­ cupăm de acest material. Prof. A. Boldur Imparte materialul istoric, în ceea ce pri­ veşte istoria Românilor şi În special istoria Basarabiei, de care se ocupă, în şase părţi: "Partea 1. Inceputurile neamului românesc Partea II, Năvălirile bărbate. Partea III, Incercări de organizare politică. Epoca primitivă. Partea IV, Intemeierea principatelor române. Feudalismulromănesc. Partea V, Regimul stărilor so­ ciale. Partea VI, Epoca contemporană a monarhiei constituţionale burgheze. Basarabia înstrăinată. Unirea tuturor Românilor". In prima parte a lucrării "Inceputurile neamului românesc" autorul ne vorbeşte despre teritoriul ocupat - înainte de Ro­ mani - de Daci şi Goţi, despre ţara Sciţilor şi Sciţii, despre cetăţile greceşti, mai cu seamă, în ceea ce priveşte vieaţa lor' pO­ litică şi economică, precum şi raporturile lor cu Dacii, Geţii şi Sciţii. Trece apoi la luptele Dacilor şi Geţilor cu Filip al II-lea, Alexandru cel Mare, Lysirnach, ne pomeneşte în treacăt de in­ vaziunea Celtilor din sec. al IV-lea, se ocupă mai pe urmă de formarea statului independent al Daciei sub Buerebista, - anul 50 a. H. - când se ivesc primele ciocniri cu Romanii, urmarea căror ciocniri e cucerirea Daciei de către Traian şi romani­ zarea ei. Dar Dacia nu rămâne mult timp sub Romani; noile ata­ curi barbare îl determină pe Aurelian, în anul 271, să pără­ sească Dacia, mutănd o parte din populaţia ei la sud, în Moesia, anume pe o Iăşie nu prea mare de pământ, între Moesia Infe­ rioară şi superioară. E interesant de observat că în această [326] Il 326 ========�B�O,;;R,;;IS�H�R�IS�T�E�\�r ==-========= "Istoria Basarabiei", abia la pagina 49 gasim primele date is� torice despre Basarabia, cum că această provincie ar fi făcut parte - afară de o fâşie dela nord / din Moesia Inferioară. Cât priveşte datele accidentale, despre staţiunele preistorice ale Ba­ sara biei (pag. 31), despre aşezarea probabilă a Bastarnilor la nor­ dul Basarabiei (pag. 42) şi trecerea lui Aelianus în anii 52 - 53 în Basarabia contra Sarrnaţilor, - când e cucerit şi Tyrasul - Dvl Profesor A. Boldur le tratează ca pe nişte fapte cu totul- lip­ site de importanţă pentru o istorie a Basarabiei. Iată în sfârşit un capitol, (cap. 7) consacrat întreg Basarabiei. Autorul cerce­ tează aici râurile Basarabiei. mai mult ceea ce priveşte topo­ nirnia lor, popoarele ce au populat-o - căndva, oraşele ei isto­ rice, câteva monumente găsite pe teritoriul ei, valurile - după toate probabilităţile romane şi nici de cum barbare - ce o stră­ bat şi în fine face câteva consideraţi uni sumare despre influenţa ce a suferit-o Basarabia din partea Romanilor, mai cu seamă în porţiunea sa sudică. Noi credem că probabil Basarabia întreagă a suferit o puter .. nică influenţă romană, 'dar datele şi .argumentele aduse de D-I Prof. A. Boldur, pentru a dovedi această influenţă, sunt prea puţin mulţumitoare - şi totuş, credem, că sunt multe. In a doua parte a lucrării "năvălirile barbare" autorul ne prezintă acele timpuri sbuciumate ale migraţiunilor asiatice în Europa. li vedem pe­ rindăndu-se pe meleagurile româneşti pe Goţi, Sarrnati, Huni, Gepizi, Longobarzi, Slavi, Bulgari, Unguri, Pecenegi, Cumani şi Tatari, fiecare lăsând urme mai mult sau mai puţin adănci în toponimia, în obiceiurile, în arnintirele istorice şi chiar în: lexicul românesc. In vr'o 10 pagini Praf. A. Boldur se ocupă de problema vechimii Slavilor în Dacia Traiană, sau, mai bine zis, . în regiunile dunărene, Inşirănd, nu ştim de ce teoriile socotite de mult ca fără nici un temeiu de, Ştiinţă - Le. lewel, Belowski, Sarnokvasov - şi neluănd în seamă că a­ ceastă probiemă astăzi e aproape rezolvată; n'avem decât să ne adresăm cercetătorilor temeinice asupra acestei chestiuni ale slavistului român, D-I Prof. 1. Bărbulescu, pe care însă, destul de vădit, îl ocoleşte D-I Prol, A. Boldur. Dar să tre­ cem mai departe. Deşi autorul îşi dă seamă de rolul impor­ tant pe care l-a jucat Basarabia în timpul năvălirilor barbare; "fiind un fel de coridor de trecere" al barbarilor, totuşi, trecând la capitolul "Basarabia în timpul năvălirilor barbare", se măr- [327] RECENZII 327 gineşte a discuta câteva etimologii ale numelor topice din Ba­ sarabia, fără a da o oarecare prezentare a evenimentelor isto­ i ce din această porţiune a Moldovei, bazăndu-se, pentru acest lucru, măcar pe toponimie, dacă nu şi pe datele istorice, destul de multe la număr. De asemenea, e necesar de observat, o gre­ şală - făcută de altfel de cei mai mulţi istorici, datorită cu­ noaşterii, mai mult sau mai puţin bine, a limbii cumane­ a acorda, în ceeea ce priveşte toponimia şi chiar lexicul, o in­ fluenţă din partea Curnanilor mult mai mare, decât era de fapt. S'ar putea admite o influenţă, mult mai puternică, -- decât cum se presupune - şi a Pecenegilor, dat fiind, că şi ei au locuit pe meleagurile noastre nu mai puţin timp decât Cumanii (o sută şi ceva de ani). Că limba Pecenegilor, deşi se asemăna cu cea cumană, nu era identică cu ea, ne dovedeşte acea pusderie de dialecte, pe cari le putem găsi În orice limbă turco-rnongolică : cu atât mai mult, limbile a două popoare diferite, în cazul de faţă cea cumană şi pecenegă, în nici un caz n'ar fi putut fi la (el. Cât priveşte toponimia localităţilor din Basarabia, ca Hotin, Chi­ şinău, Tighina. Tobac, Chisioglo, etc., după părerea noastră nu sunt urme cumane ori pecenege, cum susţine autorul, ci ur­ mele micului popor, o rămăşiţă a vechilor Uzo-turci amestecată cu o parte din Pecenegi şi cu alte triburi nomade, care trăiau după 1080 la graniţele Rusiei, probabil şi în Basarabia, cunos­ cuti sub numele de "Karakalpaki" sau pe româneşte "Cuşmele negre" şi care pe la sfârşitul sec. al XII-lea au trecut în Bul­ garia, unde trăiesc până astăzi sub numele de Găgăuzi - parte emigrati prin sec. al XVIII-lea înapoi în Basarabia - Gagialii şi Karamanlii. In partea a III-a a lucrării, Prof. A. Boldur se ocupă de primele încercări de organizare politică la not. Intăi şi'ntăi, pune În discuţie problema originei Românilor. Aici autorul nu se mărgineşte numai la cele două forme de teorii emise până acum: forma monislă şi forma duallstă, cum le numeşte Dvsa, Dintre teoriile formei moniste, teoria susţinută de Sulzer şi Roesler nu e admisă de autor, însă nu admite - dar fără o com­ batere serioasă şi asta tocmai ne interesează - nici a doua teorie monistă, care presupune formarea naţiune! româneşti, nu­ mai din elementele ce au continuat să trăiască În Dacia- Tra­ iană, după părăsirea ei, teorie susţinută de Xenopol şi de B. [328] P. Hasdeu în "Istoria critică" - şi actualmente -. pe baze noui, anume filologice - de D-l Praf. 1. Bărbulescu. Singurul argument pe care-I aduce autorul contra acestei teorii e că "Românii (deşi) nu erau nimiciţi, (după năvălirile barbare, se înţelege), însă nu se simţi au în stare să intemeieze statul ro­ mănesc, fără un aflux de populaţie în împrejurări favorabile, din dreapta Dunării". Dar nu e numai atât. Nici renumitul com­ promis - pe care-I numeşte Prof. A. Boldur teoria dualistă � prin care se susţine că poporul românesc s'a format dih a­ mestecul elementelor Daco-Romane din Dacia-Traiană, rămase aici după părăsirea ei. cu elementele, tot Daco-Rornane, venite în Dacia din sudul Dunării, teoria susţinută de Benko, Fotino, Onciul, O. Densuşanu şi Philiphide, nu-i pare complectă Prol. A. Boldur, căci ea nu dă un răspuns satisfăcător celor două descălecări şi mai ales cronicilor. O-sa aduce o nouă teorie, aceasta tria listă, sau cum o mai numeşte mai la vale, teoria pluralistă. Ne-luând o atitudine critică faţă de teoria dua­ listă, autorul o admite, fără însă a po�neni măcar, în acest loc, despre cartea O-lui Prol, I. Bărbulescu "Individualitatea limbii române şi elementele' sla ve vechi", în care carte teoria dua­ listă e dovedită neîntemeiată şi această dovedire o face cartea astă, în baza unor argumente filologice, anume elementele slave vechi în limba română, aduse pentru prima oară de Dl. Prof. I. Bărbulescu în ştiinţă. Dar nu e numai atât. Teoria dualistă, după Proî, A. Boldur, explică numai formarea Romînilor din partea sudică a Daciei- Traiane; ceea ce priveşte partea ei nordică, acolo s'a produs un alt amestec, amestec nordic, anume din elementele continuatoare ale Daco-Rornanilor, după părăsirea Daciei, plus Brodnicii şi Bolohovenii, veniţi din nordul Nistrului, care, cum susţine O-sa erau Români. Aceşti Brodnici şi Bolohoveni au I plecat din Dacia, Moldova şi Basarabia anume, ca tovarăşi ai e- migranţilor slavi, prin sec. al VII-lea, aşezăndu-se la nord de Dacia, în regiunea mărginită la sud de Nistru şi la nord de toasta Volînia, întinzăndu-se la vest până la Bugulvestic, iar la est până la fosta gubernia Kievskaia. Prin sec. al XHI-Ieu, datorita năvălirii Tatarilor, care "au măturat pe ceilalţi barbari" din Dacia- Traiană, aceşti Brodnici şi Bolohoveni emigrează din nou în ţinuturile de unde au ple- 328 BORlS HR1STEV [329] RECENZII 329 cat cu cinci secole mai înainte. Aici din amesticul cu Românii neemigraţi se înjghebează ramura românească septentrională, cum s'a înjghebat, tot cam în acelaş timp, după datele teoriei dualiste � ramura meridională. Trecem peste cele câteva con si­ deraţiuni ale autosnlui despre Tiverţii şi Ulicii, pe care Dvsa îi crede Români, părtaşi la plămădirea neamului, fără Însă a a� duce, despre romanitatea acestora şi a Teutiscilor, date seri- \ oase, nici istorice, nici filologice, decât ooefilologie ciudată, ca aceea că în limbile slave sunetele >Jeu" şi "sei", din cu­ vintele Teurisei (= Tiverţi), în mod natural se transformă în "ev" (sau iv) şi "ţi"), spunem numai că nu e decât o închipuire, a Dvsale idea-i că aceia sunt Români; căci toate datele seri­ oase ce avem azi În ştiinţă nu ne arată altceva decât că UIi­ cii, Tiverţii sunt slavi, şi decât că Teuriscii nu sunt, în orice caz, Români. Trecem apoi şi peste ultimi le discuţii ale acestei părţi din lucrare, în ceea ce priveşte rolul Basarabiei la Ior- marea neamului românesc şi chestiunea regimului genitc-Iami­ Iial, căci şi aceste nu sunt făuri te cu metoda ştiinţifică, care ne cere să ne desbarăm de închipuire ne oprim la argumentele aduse de autor în favoarea teoriei Dvsale şi mai ales asupra va­ labilităţii acestor argumente, încheind tot odată darea noastră de seamă, spre a continua altă dată despre cele ce urmează în părţile următoare ale lucrării. Pentru a dovedi că Brodnicii şi Bolohovenii sunt Români, emigrati din Dacia-Traiană la Nord de Nistru, Prof. A. Boldul' aduce următoarele argumente: 1� Bula papală din 12 Dec. 1222, prin care papa Honoriu III confirmă diploma, din 7 Mai 1222, a lui Andrei II, regele Un­ gariei, în originalul cărei bule se pomeneşte de "Terminos Prod, nicorum", pe cînd într'o copie, probabil din sec. XV-lea, acest "ter� minos Prodnicorum" e înlocuit cu "terminos Blacorum", 2) Numele românesc al voevodului Brodnicilor, anume Ploscănea, 3) O oare­ care asemănare între numele de Bolohoven şi Valah. 4) Câteva păreri ale istoricilor, bazate în mare parte pe cronicile ru­ seşti, că Brodnicii şi Bohohoveni sunt Români, păreri, însă pu­ ţin dovedite. 5) Câteva numiri topi ce din Basarabia şi Moldova care sunt asemănătoare ori chiar identice cu unele numiri to­ pice din ţinuturile presupuse populate căndva de Brodnici şi Bolohoveni. Trebue să recunoaştem că pentru o atare teorie ca a Proî, A. Boldur, primele patru argumente sunt pu- [330] 330 BORIS HRISTEV ţine şi cu totul slabe; ceea ce priveşte însă toponimia asemăn nătoare, (arg. 5) prin ea nu se poate dovedi şi mai cu seamă susţine nimic. Cum din prezenţa articolului post-pozitiv la Suedezi � de­ spre care ne vorbeşte OI. N. Iorga - nu putem în nici un caz presupune pe Suedezi ca fiind Români, tot aşa din simpla ase­ mănare a numelor topice din două regiuni distincte nu putem deduce că aceste două regiuni ar fi fost locuite căndva de a­ celaş popor. Nu trebue să uităm niciodată că influenţele trec uşor graniţele, de orice natură ar fi ele, politice ori religioase. Apoi numele de Hotin, existent în Basarabia şi la nord' de Nis­ tru, precum şi -numele de Lopuşanie pe care-I găsim Ia nord de Nistru şi pe care credem că autorul îl compară cu Lăpuşna ba­ sarabeană, cer o oarecare lămurire. La pag. 91 autorul sustine că Botin vine dela numele regelui cuman Cot hen sau Cuthen, care, cum se ştie, a trăit prin sec. al XII-lea sau cel puţin pe la sfârşitul sec. al XI-lea; iar Lăpuşna , tot autorul, (pag. 88) o presupune de origină tătărească ori cumanică, care - atât Cu­ mani, cât şi Tatari - nici nu erau cunoscuti în Basarabia îna­ inte de sec. al XI-lea. Pe de altă parte, tot autorul susţine, (pag. 137) că Românii au emigrat din Dacia, Ia nord de Nistru, devenind acolo Bolohoveni şi Brodnici, în sec. al VII-lea. Tot atunci, se inţelege, ar fi trebuit să treacă numele de Hotin şi Lăpuşna din Basarabia la nordul Nistrului; altfel argumentul toponemiei n'ar avea nici un rost. Dar numele acestor oraşe e dat de Cumani ori Tatari, după sec. al Xl-lea. Cum se explică această trecere a numelor Hotin şi Lăpuşna la nord de Nistru cu patru secole mai înainte ca aceste oraşe să poarte numele to­ pice de mai sus. In general, putem spune, că. argumentele a­ duse de OI. Prof. A Boldur sunt prea şubrede pentru a putea sustine teoria O-sale. Dar dacă chiar le-am putea admite, n'a­ vem nici o chezăşie, nici o dată istorică despre plimbarea Ro­ mânilor, intre sec. al VII şi al XIII-lea, din Moldova şi Basa­ rabia la nord de Nistru şi inapoi. Până ce nu. se vor, desco­ peri aceste date istorice teoria pluralistă rămâne o ipoteză frumoasă, dar neadmisibilă In cadrul adevărurilor ştiinţifice. Pe de altă parte nici compromisul dualist nu e ceva in­ discutabil. Xenopol şi Hasdeu aduc pentru teoria lor monistă, combătând deci pe cea dualistă, argumente destul de valabile şi nici decum nu putem' admite că sustineau teoriile lor numai [331] RECENZII 331 şi numai pentrucă s'ar fi speriat de Roesler, cum afirmă autorul ,!Istoriei Basarabiei" la pag. 109. Dar cea mai puternică piedică pentru ipoteza dualistă e actuala teorie a slavistului român, • D-l Pro], 1. Bărbulescu, în care se susţine că individualitatea Românilor s'a format, fără ajutorul emigranţilor sud-dunăreni, Ia nord de Dunăre, anume în colţul sudvestic al Transilvaniei, înainte de sec. al X-lea, şi că de aci, începând cu acest secol, începe expansiunea Românilor în Peninsula Balcanică, Muntenia. Transilvania, Moldova şi Istria italiană. D. Prol, A. Boldur, deşi cunoaşte această teorie, totuş pomeneşte puţin de ea, sau mai bine zis aproape de loc. Dar � trece, fără băgare de seamă, peste o teorie nouă, întemeiată pe argumente filologice cu totul noui în Ştiinţă: "cuvintele bulgare, vechi din limba română". însemnează a-ţi ruina însuţi dela început orice valabilitate a celorce vrei să susţii în carte. Fireşte, cartea Dvlui Prol, 1. Bărbulescu conţine- în ea mai numai Filologie şi'n deosebi Sla­ vistică, pe cari D-J Prof. B. Boldur nu le cunoaşte, cum se vede, între altele, şi din acea nefiiologie şi neslavistlcă a sa cu privire la numele Ti verţi şi Teurisci că:" în limbele slave sunetele "eu," şi ,. soi" în mod natural se transformă în "ev" (sau ut) şi "ţi"; dar adevăratei ştiinţe nu-i pasă astăzi de ne­ ştiinţa celui ce vrea să se ocupe cu cercetări ştiinţifice, ci îi cere pur şi simplu să ştie şi să poată discuta şi argumente filologice şi noui, dar nu numai să mestece - ba chiar neve­ rosimil - date istorice, cari sunt mai uşoare de analizat şi ju­ decat. D-I Prof. A. Boldur se fereşte însă de această teorie, Iiin­ du-i o piedică serioasă, fie din cauza necunoaşterii profunde a Filologiei; fie - cum e cazul general - din cauza necunoaşterii Slavisticei. Sunt Însă două lucruri în teoria D-Iui Prof. 1. Băr­ bulescu, pe care le socotim imposibil de trecut cu vederea şi de combătut: 1) că cuvintele slave încep a intra în limba ro­ mână abia din al X-lea veac; 2) că n'au putut intra aceste cu­ vinte slave In Peninsula Balcanică -la Sud de Dunăre adică, ci În Dacia - Traiană. Până ce nu se vor combate aceste două· fapte, teoria dualistă rămâne pe un teren şubred, cu atât mai mult teoriile trialiste ori pluraliste ale D-Iui Praf. A. Bol dur. Cât priveşte argumentul D-Iui Prof. A. Bol dur, adus în contra teoriei Xenopol-Hasdeu, care atinge întrucâtva şi teoria Dvlui Prof. I. Bărbulescu, anume că Românii, fără ajutorul venit de [332] 332 BORIS HRISTEV Boris Hristev peste granitele Daciei- Traiane, ar fi prea slabi pentru a forma o naţiune atât de puternică şi întinsă, nu cere'! multe contra-ar­ gumente; e destulă o mică analogie între istoria Românilor pe deoparte şi istoria Ruşilor' (expansiunea Kievulului) şi a Ro­ manilor (expansiunea Romei) pe de altă parte, pentru a aşăta neconformita1ea celor cuprinse în acest argument cu evoluţia is­ torică a popoarelor î� genere. Ş t efa n P a Ş ca: Nume de persoane şi nume de animale in Ţara Oltului, Bucureşti 1936. In urma Glosarului dialectal (surprinzator şi discutabil) Şt, Paşca vine cu o carte nouă din domeniul antroponomasticei: Nume de persoane şi nume de animale în Ţara Oliului prerniată şi de Academia Remînă. Iar faptul trebue să-I mărturisim dela început, că, In la­ tura aceasta am avut prea puţine studii de talia cărţii de fată. Căci problemele de onomastică s'au exercitat mai mult în di­ recţia toponomasticei şi mult mai puţin în aceia a antropono­ masti cei ; ea s'a făcut sau numai în studii sporadice - din care amintesc tot pe cele a lui Şt. Paşca referitoare la Ţara Oltului: Nume de botez in Ţara Oltului (Obiceiuri şi tradiţii) '), Circulaţia numelui de botez In Ţara Oitului 2), etc., sau numai tangenţiale problemei amintite. De aceia toată atenţia pe care vom da-o volumului "Nume de persoane ŞÎ nume de animale În Ţara Oltului", precum şi dis­ cuţiile pe care le vom face la fiecare capitol respectiv, la care vom şi trece imediat după facerea cîtorva consideraţii de or­ din general. Şi remarc la consideraţiile acestea lipsa obiectivităţii în ceiace priveşte utilizarea cărţii lui Albert Dauzat: Les noms de personnes (Origine et evolution) nemenţionată ia Studii utilizate, carte după care Paşca îşi orientează subiectul şi trage majo­ ritatea concluziilor sociale, economice şl psiohologice. Ba încă face şi citate din ea şi chiar foarte dese 3). Atunci dece nu-l , 1) In Arhiva de Iolklor 1, 1932, pag. 115 şi apoi în extras. 2) In Ţara Birsei Nr, 5-6, 1931, ,pag. 549 ş, ti. 3) Vezi pag.45, 53, 57, 102, 105, etc- !'ti ""r I i 1 I � 1 I ! I �, I 1 1IÎIIIIÎiIÎÎÎi.: ..... ',=.r.�.'.= _ [333] RECENZII 333 menţionată, în timp ce atâtea lucruri fără prea mare importanţă sunt citate Ia Studii utilizate? In schimb o face în cursul cărţii la asterişcuri unde Dauzat se trece aproape neobservat. Dar', Paşca totuşi şi-ar putea găsi o justificare: n'a citat nici pe alţii ca Breal, Riuer, Vendryes, etc. Insă cazul acestora nu egalează cu cel a lui Dauzat, cu atât mai mult cu cât pot să fie şi unele bănueli. De exemplu la pagina 45 unde Paşca îşi trimite lectorul la citatul francez din M. Boillot 1) (unde e vorba de supranume, e în realitate citatul pe care îl face Dauzat în cartea mai sus pomenită şi pe care îl reproduce şi Paşca fără vre-un cuvînt în plus sau în minus �). Dar să trecem şi peste lucrurile acestea pe care Paşca n'ar fi trebuit să le eroneze, pentru a ne opri asupra capitole. lor din Nume de persoane şi nume de animale în Ţara Oltului. In primul rînd autorul cercetează din ea la Numele de persoană, Numele de botez (din care publicase şi mai înainte Nume de botez în' Ţara Oltului şi Circulaţia numelui de botez în Ţara Oltului) în legătură cu chestionarul Muzeului pe care Paşca ar fi trebuit să-I precizeze că-i cel de limbă remînă din Cluj. Iar' din chestionarul acesta se înţelege clar, că în deno­ minaţia primelor începuturi predomina factorul religios, mai ales în regiunile ferite de influenţele antroponomasticei rno­ derne. Epoca răspindlrli lor, spune Paşca, coincide cu cele din­ tîiu manifestatii de cult religios. Astfel, avem atestat pe Marcu, Ioan, George, Pavel din sec. XVI, XVII şi XVIII. Prin urmare începuturile denominaţii se fac tot supt aus­ piciile religiei, asemeni primelor începuturi de scriere naţie­ nală şi n'ar fi curios ca odată să se Încerce şi o stabilire ace­ lor din urmă şi pe baza unor date de antropono mastică. Dar mai înainte de capitolul acesta în Circulaţia numelor de botez, St. Paşca dăduse o statistică a numelor de botez din comunele Corbi, Porumbacul de jos, Porurnbacul de sus, Să. rata, Uera de sus, din care se vedea că unele nume cu arti, colul masculinul începeau să dispară cu timpul' 3). Şt. Paşca 1) Le patois de la commune de la Grand Combe. 2) "Le surnom repond etc ..• şi sfîrşeşte cu ... un remarcable succes". 3) M Ştefănescu (după indicaţiile praf. 1. Bărbulescu) .Cu privire la articolul masculin ul al numelor proprii". Arhiva vol, XXXVlII, 1931 pag. 69 - 71, [334] 334 V. L CATARAMA ar fi trebuit să reproducă tot articolul, nu numai parte din el. Scoaterea lui ul pe lîngă faptul că venea să complecteze lu­ crarea prezentă, dar şi justifica problema amintită. De exemplu Barbul rămas apoi cu articolul scurtat u, ar­ ticol, care la 1688 era purtat de 13 indivizi, ajunge Ia 1789 să fie purtat numai de unul singur. Iar discuţiile În jurul lui Barb, pe care le face Paşca la pag. 32, par să nu fie îndeajuns de clarificate. Şi deoarece în ultimul timp s'a adăugat şi expli- "caţla lui A. D. Candrea ') ţinem să facem în jurul lUI Barb mai multă lumină. De altfel Candrea deşi nu cunoaşte explicaţiunile lui Wei­ gand 2), Philippide 3), Puşcariu 4), ci numai pe a lui Hasdeu, totuşi face oarecare precizie, Dvsa pune pe Barb la aceiaşi origine cu Barbara (ziua în' care toţi cei chemaţi Barbu îşi ser­ bează onomastica), lucrul pe care îl făcuse şi Weigand; că Barbara din greceşte trece în latina vulgară de unde se păs­ trează în toate limbile romanice (Ia fel cu Puşcariu) şi de unde vine şi la noi supt formele de Barbura < Bărbora < Barbăra. Şi cum unor sfinţi de gen femenin le corespund unii şi de gen masculin, s'a creat din Barbura mase. Barbur. Din forma aceasta îl 'găsim şi la Bulgari în genetivul Barburovunde ' apare alături de Radul, dar şi de Barbul s) pomenit intr'o diplomă de-a lui Venelin. Dar numele de Barbul înregistrat supt forma aceasta a dat şi denominaţia unui sat Barbulovici (împreună cu Radulşi încă vreo cîteva) după Jirecek nume romînesc 6). Iar fenomenul numelor proprii de bărbaţi nearticulate nu 1) Rom. Barbu. Grai şi Sunet vol, 1937, pag, 285-287. 2) Il consideră de origină slavă, bulg. Barbul ca hipocorist sirbesc din Barbara în legătură intimă cu Bărbat. , 3) Il citează în Originea Romînilor, vol. pag. 462�463 după C. Jirecek, Die Romanen in den Stădten Dalmatiens ca găsit În documentele slavc­ dalmatine, sec. XIll : Barbatus şi sec. XIV: B�rbius. 4) In Studii Istrorornîrie susţine că tulpina barb provine sau din bărbat, sau cii romînescul Barbu(l) e înrudit cu ltal. barba-un chiu, pentru ca mai tîrziu în Dacorornania, voI. VI, pag. 533 să spună că-i un nume vechiu romanle. 5) Prin disimilaţla lui r din silaba finală. In continuare Candrea re" levă şi unele lucruri în legătura dintre Barbu şi si. Barbura. 6) Th. Capidan Influenţa limbii romîne asupra limbii bulgare. Dacoro mania, anul III, 1923,pag. 140. Chestiunea nu-l amintită de paşca.,' . [335] RECENZII ·335 e proprie, cum spune - prof. llie Bărbulescu 1), numai limbii din Ardeal şi Banat (în cazul nostru cu Barb, şi celei din Ţara Oltului), ci şi celei din Moldova şi Muntenia; el există în do­ cumentele scrise în slavoneşte cu începere din sec. XIV şi al XV. Se găsesc în acelaşi timp forme şi articulate şi nearti­ cu late în Moldova ca Neag, Unqureanul, dar şi Unqureanu. Articolul ul, cum observă 1. Bărbulescu şi pe bună dreptate, se scurtează cu timpul În u (Micul � Micu), iar îeno-' menul e conform din toate punctele de vedere în ceiace pri­ veşte statistica lui Paşca. Tot aşa şi în Muntenia, unde întîlnim încă din sec. XIV forma Barbul în docum. munteano - slave din 1399 alături de multe alte forme articulate şi nearticulate ca" Vălean, Stan, etc. 1. Bărbulescu ca şi în Fonetica alţabeiului cirtlic con­ firmă şi acum "că deja în sec. XIV şi XV limba rornînă era în stadiul ei actual, cu privire la punerea şi nepunerea aşa nu­ mitului articol postpozitiv ul la numile masculine. Deosebirea este numai de nuanţă cantitativă: că, anume, în sec. XIV şi XV se întrebuinţează cel mai mult aşa numitul articol postpo­ zitiv întreg, adică ul, şi cu începere din acest veac acest ul începe să se scurteze în u, prin pierderea treptată a lui I final pînă ce astăzi s'a ajuns că nu se mai pune, în vorbirea popo­ rană, de loc ul, ci Micu Albu, etc)". Ştefan Paşca ar fi tre­ buit să ţină seamă de aceste sugestii pe care le-a făcut prof. Bărbulescu, şi măcar noua lucrare, pe . care ne-o promite des­ pre numele ca Barb, Barbat, Muşat etc. ar Ii bine să le cu­ prindă. Indică prin analogie cu Ţ. Oltului oarecum vechimea şi articolul numelor - care apar în duble forme - în acel aş timp. Dar să trecem. Denomlnaţia rornîneascăe mult mai puţin numeroasă decît cea slavă a cărei elemente constitue două tre-. imi din numele atestate în Ţara-Oltului pînă pe la sfîrşitul vea­ cului trecut. Iar aceste elemente se împămînteniseră atît de mult la Romîni, încît înşişi Slavii le uitaseră pentru a le imprumuta dela noi, socotindu-le drept proprii romlneşti (cazul lui Oprea, unii cred chiar că şi Stan şi Bran). Alte influenţe de mai puţină importanţăIndencminaţia. 1) Vechimea numilor bărbăteşti nearticulate, tn cadrul dezvoltării istorice a limbii ramine. Arhiva, a XLIII, 1936, No. 1-2. [336] 336 V. I. CATARAM din Ţ. Oltului e cea gepidă (ex. lui Aldea şi asupra căreia Paşca nu !le lămureşte cu nimic), greacă intrată ori direct din greceşte dintr'o regiune vecină cu Ţ. O. (Muntenia şi Moldova) ori printr'o filiaţie slavă; apoi cea ungurească şi în mai mică măsură cea germană, italiană, franceză, hagiograllcă, etc., precum şi curentul latinist asupra cărui iarăşi ne vom opri. Astfel Şt, Paşca prins de mrejele clanului îi face apoteoza (a cărui importanţă nu căutăm să i-o micşorăm), care "a impus" -exact termenul lui Paşca+-prtn ideologia lui printre tarani (supt iniţiativa preoţilor şi a învăţătorilor) numele romane. Prin urmare, observaţia noastră se opreşte intîiu asupra termenului a impus, termen care nu-şi găseşte accepţia potri­ vită. A impune implică cu totul alte mijloace, decît cele utili­ zate de Şcoala Ardeleană, Şi al doilea, numele romane pe care le înşiră Paşca la pag. 41, 42, 43 s'au făcut în genere în clasa intelectuală, orăşenească (pe care o înseamnă oarecum şi au­ torul). Ţăranul care vorbea şi păstra 1. rornînească a fost mai refractar, .aşa cum e el îndeobşte tuturor curentelor. O mărtu­ riseşte chiar şi puţinătatea cuvintelor, care în majoritatea cazu­ rilor s'au făcut după datele calendaristice, decit după cele ale Ş. Ardelene. O recunoaşte şi ŞI. Paşca : "în cazuri izolate nume care au fost adoptate în popor prin curenul latinist, pot să fie în acelaşi timp şi nume calendaristice", după ce mai sus tot pe aceaşi pagină făcuse afirmaţia că "ţărănimea din Ardeal a fost direct sau indirect indrumată să adopte numele latiniste". Urmează apoi Supranumele despre care Paşca face cîteva consideraţii asupra originii, vechimii, moştenirii în senzul lui Dauzat (vederile sunt aceleaşi numai că aplicaţiile sunt diferite). Ele circulă atît în clasele rurale, cît şi in cele ale elevilor, studenţilor, etc. (mult mai puţin în cele intelectuale) îurişîndu-se adesea şi în istorie după cum observă şi Tito Zanardelli în fi soprannomi dt persotie e di luogo a Lizzano in Belvedere ed altr sili dell' Appetinino bolognese. Dar afară desu uranurnele individual sunt şi unele colec­ tive, cum e pentru Beclean, Gogoase şi cu zicala: Beclerene lapte dulce, cum îl mulge în tîrg îl duce '), pentru Berivoi, Chiorî. Ouşaţi şi Boarne. 1) De remarcat că zicala se Întîlneşte şi În tîrgul Vasluiului pentru locuitorii din satul Rădiu care se ocupă cu vinderea laptelui. [337] RECENZII 337 Tot la acest capitol s'ar fi putut discuta şi despre pseu­ donime sau Ia un alt capitol aparte. Mai departe ia Nume de familie cu subiectul Dmomtnaţie oficială şi denominaţie populară Paşca observă - că cea popu- Iară e mult mai schimbătoare decît cea oficială, atât din cauzele neatestării în acte şi documente în genul celei oficiale, cît şi din cauza multor supranume (ex. lui Matei Fogoraş), a bărbatu­ lui care se mărită şi ia numele soţiei (Ghe. A Dănesii) cazuri foarte dese şi în regiunea Moldovei, a numelor de familie dela numele de botez şi din care Pasca cu toată cunoştinţa lor ar fi trebuit să dea cîteva exemple, De reţinut din cap. acesta e faptul că denorninaţia oficială e mai rigidă, mai puţin labilă decît cea populară, deoarece ea e mai legată de viaţa individului, deşi ambele denorninaţii, sunt produsul unor factori psihologiei, sociali şi economici. Dar ceice-i mai interesant e că Pasca dă şi o precizare a lor în ordinea vechimii. Constatarea din Cercetări critice VIII-XV că În vecul al XV sunt atestate în cronici prea puţine nume de familie e valabilă şi pentru Ţ. Oltului, Căci numele de Iamile ocazionale în sec. al XVII-lea, după ce în sec. XVI se între­ buintaseră incidental, trec în Ardeal cu obligativitate deabea din sec. XVIII în urma unei dispoziţii date de Iosif al Il-lea. Vin în urmă Supranumele şi numele de familie după originea semanticei, Forme alintătoare şi batjocoritoare, Aspectul gramatical al numelor, Morfologta, Derivate cu sufixe, Hipocoristice la care Paşca dă dovadă de mult material şi multe cunoştinţe. Ne vom opri şi aici la vre-o cîteva nume formate prin derivaţie dela localităţi') din Ţ. Oltului şi care docurnentează unele emigrări sau căsătorii dintr'o parte în alta ale satelor. Astfel, afară de cele mai multe cazuri în care sufixul eanu arată denornlnaţia numelui pornit dela o localitate (Rlureanu, Săceleanu, etc., mai sunt ar şi an 2), (de remarcat că sunt prea 1) Paşca notează chiar şi un document la pag.62 publicat de col. Po­ pescu Lumină în Universul din 12 Aprilie 1934 din care se vede cum su­ fixul eanu sau eseu puteau forma numele pornind dela moşia pe care o avea cineva. 2) 1. Bărbulescu, Suîixele ăţ, al' şi an arătînd originea locală. Arhiva XXX, 1, pag. 122-123. 1. Iordan, Suîixele al' şi aş indicînd originea locală. Arhiva XXVII, paz, 259. Toponornîce, Buletinul Institutului de filologie rornlnă pag, 157-161. [338] 338 V.1. CATARAMA puţine cu aş şi de loc cu iit, decât doară la numele cu dirnini­ tive) ca Jenar din Jena, Poenar din Poiana (ambele din Jud. Sibiu), Cîrţisoran din Cîrţtşoara, etc. Şi mult mai cantitative în ceiace priveşte supranumele provenite dela Îndeletnicirile indivizilor: Blidar, Ferestrar, Lin­ gurar, Flueraş, Surlaşu (deci cuvinte cu sufixul aş care aici in­ dică formarea numelor dela îndeletniciri). Apoi diferite nume provenite dela unele demnităţi ca Dascălul, Plăeşu, etc. Istori­ ceşte atestarea lor, cum arătă şi Paşca, explică trecutul econo­ mic, social, verva, ironia, spiritul de invenţie şi imitaţie ale lo­ cuitorilor din Ţ. OItului, care după cît se vede din ceie amintite in cartea lui Paşca, e o regiune harnică În acelaşi timp şi plină dehumor. Continuă apoi cu Aspectul gramatical al numelor' cu toate consecinţele fonetice 1): vocale, consonatisme (unde se găsesc forme duble cu b şi v ca în Febronia şi Fevronia, îorrne exis­ tente şi în Moldova), accidente generale (cazul lui Jugărar Ju­ gănar � n � r), intercalarea unei vocale între două consonante (Silivestru, intercalarea lui i). Paşca le discută pe fiecare în ordinea amintită cu expli­ carea oricărui fenomen de antroponomastică din Ţ. OItului­ pentru a sfîrşi cu Hipocoristiceledin. care ţin să însemn unele lucruri pe care le face în raport cu criteriul de formaţie al hi­ pocoristlcelor slavo-bulgăreşti şi sîrbeşti (exemplul lui Dan, după Weigand, hipocoristicul lui Danilov din care şi rom. Dănilă). Şi deşi cele-romîneşti s'au format uneori prin analogie cu cele sud-slave, prezintă totuşi deosebiri. La Bulgari formele hipoco­ ristice sunt prea puţin legate de formele primitive, uneori chiar de loc. Sunt şi la noi cazuri. de acestea observă Paşca, cînd un hipocorlst ca Sandu e trecut chiar de la botez în actele oficiale, dar imediat se cunoaşte că-i vorba de Alexandru. Iar cît priveşte sistemul hipocoristic, el fusese mai intim în vechile raporturi romîno-slave, dar care cu timpul supt presiunea altor Influenţe .începe să se diferenţieze; iar în regiunile unde Romînii au păstrat mai departe contactul cu Slavii, Hipocoristicele celor dintîiu sunt similare cu celor de-al doilea. Aşa sunt la Bulgari 1) T. Dinu În Graiul în Ţ. Oltului, Grai şi Suflet. r. 1923, pag 107 339 Iăcea observaţii, bineînţeles formelor comune, dar din care unele îşi pot găsi aplicaţie şi citorva forme proprii. [339] RECENZII 339 unele forme identice ca şi Ia Romîni, ca Nicolae, Bratu, Voia, Stoia, cu excepţia unei forme Gheore răspîndită în acelaş timp şi Ia Bulgari ca şi în Ţara Oltului şi asupra căruia nu se poate stabili nici un raport de filiaţie. In ultimul capitol afară de Glosarul antroponotnasiic, Şt. Paşca cercetează Numele de animale care în majoritatea lor poartă denominaţii străine 1), însă ceiace nu înseamnă că Ro­ mînii au învăţat îndeletnicirea creşterii lor dela streini. Cam acestea avem de spus despre Nume de persoane şi nume de animale în Ţara Oltului 2). Semnificaţia ei nu ogăsesc numai în complectarea cîtorva lucruri şi expunerea altora, ci şi în perspectivele acestei cărţi: Că antroponomastica din Ţara OItului seamănă în general şi cu cea din Moldova. Că numai pe baza antroponornasticei nu se pot ridica ar­ gumente pentru originea unui popor sau îndreptăţirea unui te­ ritoriu (am văzut că două treimi de nume din Ţ. OItului au fost slave pînă Ia slîrşitul veacului trecut, ceiace nu face ca Ţ. Oltului să lie o regiune slavă). Că antoponomastica, mai ales în capitolul supranumelor, e într'un raport cu societatea !n care diferite nume pornesc dela ocupaţia, atitudinea, humorul, ironia unui individ, ori a unei colectivităţi sociale. Că volumul lui Paşca, lărnurindu-se şi complectîndu-se cu timpul în privinţa unor lucruri neclare încă, alături de alte vo­ lume scrise asupra diferitelor regiuni, va putea clarifica mai bine configuraţia etnică, socială, economică şi psihologică pe baza acestor cercetări de antroponomastică, şi pe care A. Dau­ zat le-a formulat numai în cîteva cuvinte: .. Pour qui sa it les norns de personnes portent sur leur visage le rellet, l'empreinte des civilisations passes" 3). V. I. Cataramă 1) Fapt desprins şi din cartea lui T. Hotnog e Nume proprii de ani­ male în Basarabia. 2} Mai sunt şi cîteva greşeli de tipar - afară de cele trecute de Paşca la erată: pag. 34 în loc de a - e : pag. 75 în loc oră - oară; pag, 117 in loc de Ee -e. 3) Les noms de personnes, pag. 6. [340] 340 IRINA CRASNOVA Buletinul Institutului Social Român din Basarabia. tomul 1, Chişinău 1937. 417 pg. 8°. E greu să cuprinzi în câteva rânduri un număr de peste 400 de pagini de studii la care au contribuit în egală măsură dorul de a cunoaşte satul moldovenesc cum şi intenţia, care a păşit peste cheltuelile de tipar, spre a-l face cunoscut ţării întregi. In prezentul volum, pentru moment, ne sunt prezentate monograîiile a două sate din jud. Lăpuşna: Iurceni - un sat sărac cu un mare număr de analîabeţi şi Nişcani, cu mare pro­ cent de ştiutori de carte şi înstărit. Primele cercetări monogra­ fice din Basarabia se vor îndeplini la sate şi aceasta în con­ formitate cu acţiunea desfăşurată de D. Gusti; pe urmă va veni, rândul oraşelor. "Geologia satului Nişcani privită în cadrul cosmologic mo­ nografie al satului" (pg. 1-28), articolul semnat de N. Moroşan prezintă concluzia că lupta omului cu acţiunea tuturor factorilor fizice, chimice şi biologice este aproape inexistentă; dacă se vor face plantări, secarea mlaştinilor - focar de ţănţari - dacă nu se va schimba modul de a ara etc. vor urma pagube foarte mari. Inginerul Leonid Guştiuc dă în studiul "Solul moşiei corn. Nişcani" (pg. 29-38) conluzia că agricultura s'ar putea desfă­ şura În voie. pentrucă părnăntul, izvoarele şi fizionomia lo­ cului îi sunt prielnice. P. Guja dă un amănunţit studiu despre "Natura şi omul' la Nicşani (obeeroări antropogeografice) (pg. 39-54). Trecând peste aite constatări, reţinem că populaţia satului se deose­ beşte după locuitorii lui: mazilii - înstăriţi şi cu tendinţe de sat adunat - şi ţăranii - săraci şi obligaţi prin aceasta să res­ fire satul, aşezăndu-se pe la periferii. Construcţiile şi felul de viaţă diferă la aceste două categorii pe care le creiază avutul şi privelegiile. moştenite de secoli de mazili. Clasa meseriaşilor e aici reprezentată de minoritari (poloneji, tigani), iar cea negu, storească - ca mai pretutindeni, de evrei. Prin urmare atât ma­ zilii cât şi ţăranii legaţi de glie, formează elementul statornic al satului. Satul nu e izolat de principalele căi de comunicatie pe uscat favorabile şi comerţului, căci dela tărgul Călăraşi nu-I [341] RECENZII 341 despart decât 3 krn, Nici drumurile, nici podurile nu sunt însă îngrijite din cauza vecinicilor pretenţii ale mazililor, care lasă pe seamă ţăranilor preocupările edilitare în acest gen: lor însă Ii se cuvine ridicarea şcolii, bisericii, troiţelor, săparea îăntănilor etc., care presupun o tendinţă mai nobilă, mai superioară a clasei lor cu un trecut, după tradiţie, atât de glorios. Două studii care vor merita cuvenita atenţie din partea specialiştilor, dar şi din partea oricui, sunt "Plantele ornamentale la Nişcani" (pg. 55--68) şi "Plante medicinale şi medicina populară la Nişcani'' (pg. 69-124) semnate de Alexe Arvat. Reţinem ingrijirea cu care sunt redactate aceste articole şi.dorim ca nici în numerele viitoare ale acestui Buletin, ele să nu lip­ sească -- şi dacă se poate să fie mărit numărul denumirilor plantelor: aşa bunăoară, ş' ar putea cerceta dacă sunt mai multe sinonime, cum am constatat pentru unele din plantele citate, într'alte regiuni ale Basarabiei. La numele plantelor mai rare ar fi bine să se dee şi accentul: căci nu putem şti dacă se ci­ teşte ca/apăr (?) sau calapo'r, rezeâă sau rezedă', sau în fine să se indice bunăoară că liubocica (p. 67) se citeşte ljubocka căci un Român va ceti ortografic Iiubocica aşa cum e scris. Acelaş Interes mai prezintă şi articolul lui M. leniştea : "Vopsitui cu buruieni la Nişcani: (pg. 233-240). Privitor la gustul estetic pe care l-am putut constata în studiile de mai sus, se adaugă şi articolul lui S. Antonovici .Drnomentarea in­ terioarelor În satul Nişcani" (pg. 329-336): concluzia acestuia este că ţăranul năzuieşte după puritate şi pentru el ce e economic şi util este şi frumos. Printre colaboratorii care fac cinste Buletinului şi care re­ prezintă încă clasa care a păstrat tradiţia moldovenească in timpul dominaţiei ruseşti, este preotul P. Mihailovici care stu­ diază "Satul Nişcani după documente şi tradiţii" (p, 125-158) şi Personalităţi religioase şi culturale din Nişcani" (pg. 159-170). Spre deosebire de Nişcani, satul Iurceni este locuit de ră­ zeşi cu înclinaţii spre individualism în ceeace priveşte folosinţa pământului (el. articolul "Răză.şia lurcenilor' semnat de A. Sava). La acesta sunt anexate câteva documente destul de vechi (1667) "Industria olăritului în COrn. lurceni' (pg. 209-217) sem­ nat de S. Gonţa, .Nişcanii in lumina datelor statistice" (pg. [342] 342 IRINA CRASNOVA 218-232) semnat de S. Bogos sunt, tot aşa, două studii care complectează articolul lui T. Ştirbu .,Manifestări economice la: lurceni şi Nişcani (pg. 141-272). Nici viaţa culturală n'a fost neglijată de alcătuitorii Bule­ tinului de faţă. Sunt cercetate astfel "Problemele şcolare în sa­ tele Nişcani, Iurceni şi Siolniceni din jud. Lăpuşna" (pg. 273- 294) de D. Barbu, "Bibliotecile ţărăneşti din Nişcani (studiu statistic) (pg. 295-328) de P. Şteîănucă, N'ar fi într'adevăr o surpriză să găsim răsleţit câte un vo­ lum în bibliotecile ţăranilor, cari adesea au cărţi bune şi pre­ tioase. Aşa este o raritate ediţia bibliei din Petersburg din 1819, şi chiar ceas/ovul din 1797 despre care autorul desminte apoi la pg. 415 informaţia că ar fi tocmai din anul 1747 şi că n'ar fi semnalat nicăeri căci, aceasta nu este decât Ceaslovul din 1797 descris de II. Bianu şi N. Hodoş în Bibliografia ro­ mânească veche /1 Buc. 1910 sub. No, 699 p. 393. In general satul citeşte cărţile religioase, care se păstrează cu sfintenie şi se transmit copiilor, deşi lectura lor e anevoioasă astăzi căci unele sunt tipărite cu slove cirilice, altele în 1. rusă. O altă manifestare a sentimentului religios cuprinde arti­ colul .Jcăstiqnirtle (iroiţele) din satul Ntscani" (pg. 337-344) semnat de l. Antonovici. Spiritul bisericii ruseşti domină şi as­ tăzi şi nu e de mirare că stiliştii cei mai înverşunaţi sunt toc­ mai cei crescuţi în atmosfera mistică a credinţei Ruşilor anti­ belici. Calendarul nou (vezi articolul "Problema calendarului îndreptat în satul Ntşcani' (pg. 345- 360) semnat de S. Roşea) ar fi fost primit şi aici numai după multe ezitări, căci biserica şi legea creştinească sunt la Moldoveni ne despărţite. Ceeace a contribuit ca taranii să ţină la sărbătorirea după stilul vechi, este o împrejurare politică: în toiul propagandei electorale, a­ genţii au promis revenirea la vechiul calendar, iar guvernul averescan (926), dintralte motive. a îngăduit prăznuirea Paşte­ lui după ambele stiluri pentru o trecere mai uşoară spre schim­ barea aceasta, care s'a înfăptuit cu multă uşurinţă în alte re­ giuni ale României. P. Şteiănucă dă .. două variante basarabene la basmul "Ha­ rap Alb· al lui 1. Creangă" (pg. 361-391.) Cât de putin cer­ cetat e folclorul basarabean ne-o spune chiar titlul, iar câte încă alte noutăţi ne-ar oferi culegerea lui, ne-o va spune viitorul, '. [343] RECENZII 343 De aceia ar fi de dorit ca să se prezinte mai multe poezii po­ pulare, colinde, culegeri de texte, datini, tradiţii, etc. tot în cadrul unor preocupări monografice. Cronica, cuprinde însemnări (pg. 393.400), Idei şi [apte (pg. 400.404), Recenzii, (pg. 404-407), Reviste (pg. 407.409), Discutii şi păreri (pg. 409-413), Diverse (pg. 413-415) şi lnsem­ nări bibliografice (pg. 415.417). Acest capitol - pentrucă se prezintă schimbul de idei şi tendinte şi discuţii care întreţin spiritul şi interesul ştiinţific, trebuie să ocupe un spaţiu mai întins şi să fie mai concen­ trat scris. Primul număr al acestui Buletin ne dă atătea informaţii şi prezintă atâta importanţă, încât e întemeiat apelul Directorului Institutului Social Român din Basarabia - al d-Iui Pan Halippa­ de a fi prezentat sau recenzat în această revistă "Arhiva". Suntem informati însă, că nu tuturor revistelor ştiinţifice a fost expediat, poate pentrucă tirajul primului volum a fost redus; aceasta dăunează atăt cauzei ştiinţifice cât şi celei infor­ mative, căci numărul de faţă este o carte de vizită de infor­ maţie asupra înîăptuirilor Basarabenilor intelectuali. Aşteptăm apariţia numărului următor, care în unele articole va permite - credem - mai multe comparaţii cu studiile anteri­ oare, şi prin aceasta, generalizări privitoare la starea cea ade­ vărată a lucrurilor în provincia asupra căreia necunoscătorii volumului de faţă, vor arunca nepăsători şi deacum înainte, aprecierea nemeritata, că Basarabia e patria analfabetismului şi că e "cea mai înapoiată provincie românească supt raportul cultural". Irina Crasnova [344] CRONICA 1. Activitatea ştiinţifică a Soc. isto:rico-filologice HA:rhiva" din Iaş:l..--Societatea Arhiva şi organul său de pu­ blicitate cu acelaş nume fiinţează de 44 de ani, din care 17 sub conducerea şi îndrumările el-lui praf. L Bărbulescu. Societatea organizează, şi pentru acest an şcolar ca si în trecut, pentru popularizarea ştiinţei un ciclu de conferinţe publice ţinute În Aula Universităţii şi un număr de şedinţe ştiinţifice. Acestea din urmă au loc de obiceiu din două în două săptămâni într'una din sălile Facultăţii de Litere; se fac comunicări cu subiecte de linguistică, istorie literară etc., privitoare la spiritul public în trecut şi prezent, etc. Redăm cîteva titluri ale acestor comunicări: 1. Praf. univ. 1. B ă r bul e s cu: Izvoarele ruseşti ale dis­ cursului d-lui L Blaga «Elogiul satului românesc» la Academia Română. 2. Asist. univ. O r. S cor pa n : Un imitator al lui V. Alecsandri: N. Beldiceanu, 3. Prof. A. O oIi mas: Lupta revoluţionarilor munteni 1848 pentru injghebarea unei prese politice-populare. 4. B. H ris te v : In jurul gramaticii d-lui I. Iordan. 5. O h. B o g aci: Evoluţia semantică a cuv. a vorbi; vorbă, 6. B. H ris te v: Din ideile bogomilice în folclorul românesc. Multe din comunicările ţinute au stîrnit discuţii interesante, la cari au participat mai ales d-nii prof. univ. I. Bărbulescu, O. Pascu, Şt. Berechet, D. Găzdaru, d-nii prof. A. Scriban, Oh. Obreja-laşi, A. Golirnas. etc. Şedinţele au întrunit un mare număr de participanţi, ceiace denotă că opinia publică e informată asupra mersului şi activi­ tăţii cercului Arhiva şi se interesează de ea. . 2. Alegerile de Redor, Decan şi Membru în Senatul Dnlversitar.c-In timpul dela apariţia numărului precedent (1-2) [345] ==�==========�C�R�O�N�I�C=A================�345 al «Arhivei», până la acest nou număr (3-4) s'au făcut. în dife­ rite Universităti ale noastre, alegeri de Rector, Decan şi Membru în Senatul Universitar. Alegerile în aceste demnităţi se înfăptuesc conform legii : pe 2 ani pentru Membrul în Senatul Univ.. pe 3 ani pentru Decan şi 5 ani pentru Rector. Se pare că motivul pentru care s'a prevăzut în lege aceste durate de mai mulţi ani a fost: ca să fie o continuitate oarecare în acţiunea pentru Uni­ versităţi a acestor demnitari, pentru ca, astfel, Universităţile să progreseze mai mult şi mai repede. După părerea noastră Însă tot ce poate face, În acţiunea lor, fiecare din aceştia, e prevăzut În legea şi regulamentul Universităţilor, aşa că fiecare din ei nu poate face altceva de cât să aplice corect şi în conştiintă ' legea şi regulamentul. De aceea nu era nevoe de aceste durate lungi spre a se avea o continuitate, cum se pretinde, la fiecare dem­ nitar. Dar nu numai că nu era nevoie, ci aceste lungi durate sunt chiar stricătoare, pentrucă ele pun piedici spiritului de obiec­ tivitate şi de civilizatie, de care ar trebui să dea pildă şi care s'ar cuveni să domine în aceste cele mai Înalte ale noastre in­ stituţii ştiinţifice şi culturale. Anume, prin duratele de mai mulţi ani În exercitarea acestor demnităţi legea însăşi dă prilej să se constituiască coterii de felurite natur i (nu numai politice), cari se concurează, luptându-se între ele-din diferite motive, mai mult ori mai puţin egoiste-spre a avea pentru sine aceste dem­ nităţi. Iar aceste lupte se dau, conform cu spiritul politicianist care a pătruns în întreaga viaţă şi cu moravurile noastre, căl­ cându-se, fără de scrupule morale, principiul civilizaţiei: de a se respecta trecutul, experienţa, munca şi chiar valoarea ştiinţifică şi culturală reală a anumitor dintre profesori. In spirit politicia­ nist, deci. Dar această dispoziţie a legii mai e stricătoare şi educaţiei ce Universitatea e datoare; spre a-şi înţelege deplin rnenirea-i, să dea studenţimei ei: de a şti şi această studentime, Ia rândul ei, când va fi în viaţa socială a ţării, să respecte, în chip erarhic, şi să considere pe mai vârstnicii, pe cei cu un trecut de experienţă şi muncă În ştiinţa, În cultura noastră şi în acţi­ unea universitară. Căci numai printr-o aşa erarhie pot progresa Într-adevăr instituţiile. lnsă aşa cum se procedează astăzi, la a- legerea acestor demnitari, se dă prilej studenţirnii să asiste la alegerea unora care nu împlinesc acele cerinţe ale civilizaţiei şi obiectivităţii şi la punerea pe plan inferior, În chip nedrept, a celor cu un mai bogat, mai valoros şi mai Însemnat trecut. Dar [346] 346 CRONICA aşa educaţie: de lipsă de obiectivitate, de respect şi de conside­ rare, faţă de cei ce le merită prin trecutul lor, dăm noi studen­ ţilor şi studente lor noastre? Să ne luăm drept pildă, mai bine, universităţile germane, din Austria şi Reich şi pe cele cu spiritul şi civilizaţia germană ca universităţile din Cehoslovacia, Polonia, Croaţia etc. Acolo în toate aceste demnităţi se aleg pe timp de 1 an, tocmai spre a, se împiedica formare de coterii egoiste, aşa că, prin asta acolo nu există, ca la noi, spiritul de coterie şi de luptă pentru ea, nu există nerespectarea, lipsită de civilizaţie, a trecutului oamenilor­ şi deci, nu există lipsa degradantă de obiectivitate. Acolo tutu­ ror le vine rândul ia vremea lor, şi nimeni nu se zvârcoleşte, mai mult ori mai puţin împins de coteria din care face parte, ca să ia, pe nedrept şi fără justificare morală, locul înaintaşilor săi la Rectorat, la Decanat, sau în Senatul universitar. Ce frumos ar fi să vedem şi la noi acest spirit de obiectivitate, de civilizaţie şi de neegoism! Iată de ce începem lupta pentru acest nou spirit, pe care l-am constatat şi în râvnirile altora din corpul universitar. 3. Vizita juriştilor polonezi.-In ziua de 27 Oct. a. c. oraşul nostru a primit o vizită din partea juriştilor polonezi. Primirea lor s'a făcut în sala de recepţie a Tribunalului local şi în aula Universităţii. ieşene. Cu ocazia recepţiei dela Universitate au vorbit d. prof. P. Dragomirescu în numele rectoratului şi al Facultăţii de drept şi d. prof. I. Bărbulescu pentru «Societatea Amicilor Poloniei». Vizita aceasta, ca şi altele, a avut de scop apropierea sufletească Între Romîni şi Poloni. 4. Teatrul Naţional din Iaşi.i-- Teatrul este, fără îndoială, o instituţie culturală, dar e şi mai larg culturală, când el îrn­ brăţişază în reprezentaţiile sale nu numai piese declamatoare, ci şi muzicale. Cultivarea spectatorilor săi o face astfel teatrul, atât prin ideile şi moralul pieselor, cât şi prin artele care iau parte la desfăşurarea lor, ca arhitectură şi pictură în montare, ca muzică etc. Teatrul Naţional din Iaşi, care are norocul de-a avea între actorii şi actriţele sale voci remarcabile, a putut să cuprindă în urmărirea răspândirii tuturor acestor elemente culturale-şi piese declamatoare, unele româneşti ca acele ale lui J. L. Caragiale, şi altele străine, dar şi piese muzicale ca de pildă «Bărbierul din Sevnta>. Acest gând larg a condus direcţiunea Teatrului Naţional ·7 [347] =============C�R�O=N�'I�C�A�================347 din Iaşi ŞI 111 trecut, când era în fruntea ei d. praf. N. Şerban, şi acum, când ea se află sub îndrumarea d. S. Teleajen, care este nu numai un literat ales, ci şi, actor în acelaş timp. Prin directoratul d. S. Teleajen s'a împlinit astfel dorinţa unora dintre actori, exprimată nu de mult într'un ziar lo�a!z.� -se avea în fruntea teatrului, pentruca această instituţie să-şi poată împlini cât mai complect rolul său, un actor; crezând şi noi în valoarea acestei năzuiri, aşteptăm s'o vedem întradevăr realizată, sub noua conducere a directorului d. S. Teleajen. Prin teatru ca o instituţie culturală, - cum am pomenit mai sus - ob­ ţinem, în scopul lui de răspândire a elementelor culturale: o cultură intelectuală, prin ideile ce se desprind din piesele pre­ zentate; o cultură a sentimentelor morale, prin ideile şi năzui­ riIe morale ale acestor piese, precum şi o cultură artistică, căci În montarea pieselor iau parte, la toate architectura şi pictura cari privesc decorul, iar la unele şi muzica. Cu multă dreptate putem afirma că Teatrul National al oraşului nostru, atât în tre­ cut, cât şi prin piesele prezentate în timpul sfagiuneia. C., a căutat întotdeauna şi a reuşit în mare parte să fie în cadrul a­ cestor scopuri culturale şi morale, frumoase şi folositoare" Totuş, poate din cauza lipsei puterii de aprofundare şi a agerimii spiritului critic, unii dintre spectatorii piesei «El. ea şi celălalt» (La chienne) au găsit această piesă irnorală, şi asta pentrucă prezintă pe o cocotă, care se vinde unui bătrân spre a asigura, prin aceasta, existenţa amantului ei tânăr. Realitatea însă nu e asta. Intradevăr, autorul prezintă în piesa sa pe o fe­ mee care, pentru Întreţinerea amantului ei, îşi vinde trupul unui bătrân pictor, care-şi părăsise nevasta din pricina acestei femei, plătindu-i totuş cu bani satisfacerea acelor câtorva plăceri tru­ peşti; aici însă nu e vorba de personagiile şi scenele piesei, ci de atitudinea autorului faţă de aceste scene şi personagii şi de ideile ce se desprind din această atitudine; căci autOrul le pre­ zintă aşa, încât îţi provoacă desgust atât pentru femeia, care de dragul amantului ei, exploatează, vânzându-i-se, pe un bătrân , cât şi pentru bătrânul pictor desfrânat, care dealtfel la urmă e complect ruinat materialmente, ajungând a cerşi pentru existenţă. Sperăm Însă, că Teatrul Naţional al oraşului nostru, ur­ rnându-şi opera grea de cultivare, va reuşi "în scurt timp să facă ca publicul să-I înţeleagă mai bine. Incheind, găsim de cuviinţă a face o altă mică observaţie asupra teatrului românesc în ge- [348] 348 CRONICA f nere şi al Teatrului Naţional ieşan, în special. Intre piesele mon­ tate Î'l1 ţara noastră, Iigurează şi piese româneşti, dar mai cu seamă streine, anume franţuzeşti şi altele traduse În franţuzeşte ; aceste din urmă însă, în mare parte sunt rău traduse, cerând astfel multă trudă din partea actorilor şi actriţelor pentru repre­ zentarea lor şi mai ales pentru acoperirea lacunelor şi părţilor slabe, urmare a acelor traduceri foarte puţin mulţumitoare. N'ar fi o idee necugetată şi nici decurn greşită - având în vedere relaţiile din ce în ce mai strânse între România şi ţările slave înconjurătoare - ca pe afişele teatrelor româneşti şi deci ale Teatrului Naţional ieşan, să figureze nu numai piesele franceze şi ale altor literaturi occidentale, ci şi piesele slavoneşti: cehe, po­ loneze, sârbe, bulgare, ruseşti, etc. Ne trebue, doar, traduceri exacte, literare şi estetice, ale acestor piese slave. Credem, că cel mai nemerit lucru ar fi ca direcţiunea Teatrului Naţional să-şi asigure concursul direcţiei Seminarului de Slavistică din laşi, care ar putea dispune să se facă exact şi corect traduceri ale pieselor slave. Sprjjinirfle 1,Arhiveiu• - Şi numărul de faţă al revistei noastre a apărut cu sprijinul binevoitor al următoarelor Instituţii: 1) din partea Ministerului Cultelor şi Artelor, d. ministru V. Iamandi a acordat suma de 10.000 lei; 2) d. primarO. Raco­ vitză din partea Municipiului Iaşi a donat 6.000; 3) Casa Şcoa­ lelor, prin d. Văleanu, subadrninistrator, pentru abonamente 2.000· , d. N. Obeorghiade directorul Creditului Funciar Urban din laşi, din partea acestei instituţii 2000 ; 5) 1. P. S. S. Mitropolitul Ni­ codem din partea Mitropoliei Moldovei 1.000 lei. Pentru aceste sprijine, «Arhiva» rămâne donatorilor pro­ fund recunoscătoare. Cercul "ArhiveiH ; ( i I :1