[1]
'1
J
,
: .
M. GASTER ŞI FOLKLORUL ROMÂNESC
La 11 Martie 1939 s'a stins, la Londra, În vârstă de 83 ani, marele În­
vătat care a contribuit Într' o măsură covârşitoare la lămurirea atâtor pro­
bleme ale folklorukri nostru. Se cuvine deci să-i Închinăm câteva pagini,
scrise pe baza unor note biografice trimise nouă de el însuşi, acum multi
ani. Vom da apoi scrisorile primite dela el Între anii 1893-1937.
Gaster s' a născut În Bucureşti, În 1856; a terminat liceul la "Matei Ba­
sarab"; În 1873 şi-a trecut bacalaureatul şi apoi a plecat În străinătate şi
a studiat, Între altele, limba românească.
Ca student la Universitatea din Breslau, a Început sa lucreze un dic­
ţionar germano-român, ajutându-se de dictionarul francez al lui Pont­
brianf.
Şi-a trecut doctoratul cu teza despre" litera C guturală" În limba româna,
pentru care a Încercat, pentru prima oară, să se folosească de vechile do­
cumente româneşti, urmarind schimbările suferite de această literă În cuvin­
tele iniroduse din limba latina şi din celelalte limbi. Această teză de doc­
totat a fost Întâia lucrare de acest fel şi este publicată În "Zeitschrift fur
romanische Philologie" a lui Groeber. În aceeaşi revistă a publicat şi o
traducere, În limba germană, a "Povestii poamelor" de Anton Pann, pre­
cum şi "Tlrepetnicul".
Intors În [ară, În 1882, a Început sa lucreze la "Literatura populară ro­
mână";' pe care a tipărit-o În 1883, cum şi la "Chrestomatie". Pe atunci,
astfel de studii nu erau luate În serios de intelectualii noştri şi când Gaster
a prezentat această lucrare migăloasă Academiei, pentru un premiu, cărţile
lui au fost ridiculizate, deşi mai târziu, s'a recunoscut că sunt cercetări de
mare valoare.
Pe când era Încă student, a publicat, în "Columna lui Traian" a lui Haş­
deu, câteva articole În legătură cu unele basme ale lui Ispirescu, pe care
el îl Îndemnase să-şi publice colectia În volum.
În cele nouă volume ale "Anuarului pentru lsraeliji", editat de Schwarz­
feld, a dat o serie de articole de literatura comparată, în legătură cu lite-
J Vezi bibliografia lucrărilor lolklorice ale lui Gaster la paginile 4-6.
[2]
:2
ARTUR GOROVEI
ratum populară românească. A publicat două conferinte tinute, la Ateneul
Român, una despre "Originea alfabetului", altla ,,Apocrifele În I,iteratura
" ..... fI
romaneasca .
Tn "Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie" a lui Tocilescu, a
scris o seamă de articole, ca "Stratificarea elementului latin În limba ro­
mână ", apoi "Vieaja sfântul·ui Macarie", din manuscrise vechi şi din altele
mai nouă, tot cu arătarea paralelelor din aHe literaturi, ca În /1 Povestea
lui Adam"; apoi o colectie de "Cântece de stea", cu toate pajrale,le,le din
literatura românească. În acest studiu a arătat legătura strânsă Între cân­
tecele de stea din manuscrisele vechi ,şi colecţie lui Anton Pann, .akăgând
atentia asupra modului cum I'ucra acesta, adeseori nefăcând altceva decât
să publice texte mai vechi, modernizate de dânsul.
Tot În revista lui Tocilescu a dat un text vechiu al "Alexandriei", deo­
sebit foarle mult de celelalte texte cunoscute.
În /1 Literatorul" a publicat, pentru prima oară, extrase din călătoriile lui
Golescu, până atunci aproape necunoscute; apoi legende din manuscrise
vechi, cum este aceea a Arhanghelului Mihail, care a slujit patruzeci de
ani pe egumen, şi o altă legendă, a Sfântului Nicolae, totdeauna Însoţite
de paralele din literatura universală.
Împreună cu BeHelmann a scos revista germană "Rumaenische Revue",
În care, Între altele, a tipărit o traducere nernţească a unei poveşti de
Delawancea.
A mai scris o prefată la volumul de basme al lui Stăncescu.
În revista "Contimporanul" din laşi, a publicat ce! mai vechiu basm ro­
mânesc: "Pavel cel nebun", dintr'un manuscris din secolul XVIII.
Pentru motive asupra cărora nu putem insista aici, Gasler a fost silit să
plece din tara. EI nu a făcut Însă ca alti savanţi, care după ce au IUCIrat
cu spor În filologia românească, s'au suparat pe Români, au păw'ăsit fara
şi Înfâlnindu-se cu unul din cei pe care-i cunoşteau, În Bucureşti, când
acesta l-a salutat şi l-a Întrebat ceva româneşte, i-a Întors spatele spunân­
du-i În [ranţuzeş+e: "Je ne connais pas la langue que vous perlez."
Între alte multe lucrari, scrise În diferite limbi, a facut complete dări de
seamă asupra mişcării literare din România, mai ales cu privire la folklor,
În "Vollm6l1ers Kritischer Jahresbericht". În /( Byzantinische Zeitschrift" a
publicat, În traducere nemteasca "Luarea Troia'tlei" din manuscrisul "Hro­
nograf", În posesia sa. În ,,Archiva" lui Ascoli, a dat textul românesc cu
traducere italiană şi notele paralele ale /1 Physiologului" şi tot acolo II Evan­
gheli'a lui Mateiu" (1892), cu introducere, dupa faimosul manusoris dela
Brilish Museum.
fn acest timp şi-a ferminet "Chrestomatia", În doua volume, la care a
lucrat zece ani, începând din 1881. A publicat În "Proceedingsfl ale So-
I
î
[3]
M. GASTER $1 FOLKLORUL ROMÂNESC
3
;1
1
1
i
cielăţii de arheologie biblică: IIApocalipsul lui Avram", În româneşte şi en­
glezeşte.
In 1892 avea gata lucrarea "Evangheliarul", din manuscrisul dela British
Museum, Împreună cu "Praxiul" dintr'un manuscris al său, foarte pretios
din punct de vedere al textelor româneşti ale Evanqheliei, Cu ocazia unei
vizite făcute la Londra, unde locuia Gaster, T ake Ionescu i-a cerut manu ....
scrisul lucrării, ca să-I publice Ministerul Cultelor la Imprimeria Statului,
Ţ ake Ionescu şi-a tinut făgăduinta: cer+ee lui Gaster s'a tipărit, dar ... În­
treaga editie a dispărut.
Pentru ce?
Două 'exemplare au rămas din această lucrare: unul este În biblioteca
lui Gaster şi al doilea În Biblioteca Academiei Române. Gaster presupunea
că al treilea exemplar ar fi ajuns în mâna unei persoane" al cărei nume'
nu-I ştia.
Nedescurajat de această stranie disparitie a unei lucrări care îi ceruse
o muncă de un an şi jumătate, Gasfer a publicat În "Jurnal'ul Societăţii
Asiatice" I În româneşte şi În englezeşte, "Povestea Savilei", dintr'un ma­
nuscris dela Sofia, făcându-i şi o introducere: apoi "Archir şi Anadam",
dintr'un manuscris al său; de asemenea "Visul lui Sehaci" şi, În .IIJournal
of Folk-lore " I un studiu amănunţit asupra "Avestitei aripa Satanei" şi cân­
tece despre Sfânta Meria.
In 1915, "The Folk-Lore Society" i-a publicat "Rumanian Bird ad Beast
Stories" În care a adunat mai tot ce se cunoştea în legende, despre ani-
I
male şi păsări. Apoi altă colectie, numai de basme româneşti, frumos ilu-
strată, sub titlul "Children's stories from Rumanian Legends and Fairy Ţ ales" .
Lucrarea ,cu care se mândrea Gester a fost "Istori,a liteiratuflii române"
(1899), alcătuită după o muncă de treizeci de ani, În care a �ncercat o
grupare sistematică a Întregei literaturi româneşti, folosindu-se de aprpape
400 de manuscrise, neatinse de nimeni până la el. Lucrarea aceasta a fă­
cut-o fiind departe de tară şi de bibliotecile ei.
Gaster nu uita niciodată să pomenească literatura românească În cerce­
tăI'iJ,e sale. Aşa, În marea lui lucrare IIExempla of the Rabbis", ca şi În
publicatia faimoasei cărţi cunoscută sub titlul "Secretum Secretorum" a lui
Aristotel, vorbeşte ,de literatura noastră, atrăgând atentia În cea din urmă
carte, asupra învăţăturilor lui Neagoe Vodă şi a lui Alexandru Machedon,
din Chronoqraf.
La Oxford a făcut o prelegere despre "Descântecele româneşti" şi a
pregătit o carle despre aceste descântece, dar a renuntat să mai iipărească
această lucrare, În urma studiului făcut de mine şi tiparit de Academia Ro­
mână (" Descântecele Românilor"), după cum se va vedea dintr' o scrisoare
ce mi-a adresat.
[4]
4
ARTUR GOROVt:1
Aceasta este activitatea folklorică românească a lui M. Ges+er.!
Deşi expulzat, a obtinut autorizaţie de a ven i În ţară, unde a fost primit
cu onoruri, dar eu nu am putut să-I văd.
Ca o recompensă pentru excelentele lui lucrări privitoare la folklorul
nostru, Academia Română l-a ales membru onorar În şedinfa dela 30 Mai
19'29.
Cu Gaster am dus corespondenţă timp de 44 de ani, dela 16 Noemvrie
1893 până la 30 Noemvrie 1937.
În cele 12 scrisori ce am păstrat dela el sunt lucruri interesante şi gă­
sesc necesar să le dau În Întregime.
În volumul" din "Şezătoarea" (1893, pag. 117), am publicat o snoavă
veche românească, - snoava "cea mai veche de care am dat până acum
În literatura veche" - după cum spune Gaster; cu această ocazie am pri­
mit dela el Întâia scrisoare (1). Ea e scrisă În Întregime şi iscălită de el
însuşi.
Au trecut 18 ani, In care timp am mai primit scrisori dela- Gasten, care,
Însă, mi s'au pierdut cu ocazia unei rnufări din casa În care locuiam; la
26 Decemvrie 1911, primesc o scrisoare (II), care m'a pus pe gânduri:
1 NOTA EDITORULUI. O bibliografie a lui Gaster lipsind Încă În româneşte, credem
că facem un serviciu cercetărilor noastre folklorice indicând, după lista lui BRUNO
SCHINDLER, apărută În Gasfer Anniversary Volume, publicat de acelaşi (Londra 1936,
p. 21-36), lucrările folklorice ale lui Gaster, În ordine cronologică.
1. Apropos de articolul d-Iui P. Ispirescu: "Basme româneşti şi basme franceze". Co­
lumna lui Traian 1877, p. 447--449. ,..., 2. Istorii şi poveşf talmudice. Anuarul pentru
Israe liţi III (1879), p. 25--29. ,..., 3. Beitrage zur vergleichenden Sagen- und Mărchen­
kunde. Monatsschrift fur G�schichte und Wissenschaft des Judentums, Dresden, XXIX
(1880), p. 35-44, 78-84, 115--131, 215-225, 316--322,422-427,472--480, 549-565;
XXX (1881), p. 78-82, 130-138, 368-374, 413-423. ,..., 4. Zigeunerische Mărchen
aus Rumănien. Ausland, Munchen 1880, p. 257'-259; 1881, p. 745-749. ,..., 5. Lilith şi
cei trei Îngeri. Anuarul pentru Israeliţi .IV (1881), p. 73"-91. ,..., 6. Basme şi istorii tal­
mudice. lbid., IV (1882), p. 21-29. "': 7. Leqende talmudice şi legende române. Ibid.,
V (1883), p. 27-37. ,..., 8. Ein Zigeunermărchen aus Rumănien. Bukarester Salon I
(1883), p. 281-287. ,..., 9. Die Jungfrau von Cozia. Ibid., I (1883), p. 237--241. ,...,
10. Der Krug geht so lange zum Brunnen, bis er bricht. Ibid., I (1883), p. 511--518,
554--561. ,..., 11. Zug der Alexander nach dem P�radiese. lbid., I (1883), p. 108--112,.
150--158. ,..., 12. Literatura Populară Română. Bucureşti 1883, 605 p. ,..., 13. Scholo­
monar, d. i. der Garanbancijas dijak nach der Volksuberlieferunq der Rurnănen. Archiv fur
Slavische Philologie VII (1883), p. 281--290. ,..., 14. Colinde, cântece populare şi cân­
te ce de stea inedite. Rev. pentru Ist. Arh. şi FiI. II (1883), p. 313--336; III (1884), p.
99--110. ,..., 15. Ţiganii ce şi-au mâncat biserica. Ibid., I (1883), Pl. 469-475. '"
16. Caraitii. Studiu istorico-literar. Anuarul pentru lsrae liţi. VII (1884), p. 1--12. ""
17. Had-gadia şi Cocoşelul. Jbid., VU (1884). ,..., 18. O poveste talmudică În lite·
ratura română. Ibid., VI (1884). ,..., 19. Apocrifele În literatura .română. Ath[eneul?j
[5]
M. GASTER ŞI FOLKLORUL ROMÂNESC
5
Gaster,grav bolnav de ochi, nu mai scrie singur, deşi iscăleşte bine, ca
şi În prima lui scrisoare.
Pe atunci lucram la studiul meu despre descântece. Ştiam că Gasler ere
nişte manuscrise În care sunt o seamă de descântece, din care publica-se
fr,agmente În "Literatura populară românească" şi În "Ch.restomatie rou­
maine". l-am scris, rugându-I să-mi com.unice copii de pe acele descăn­
tece şi să-mi permită să le u+ilizez În luorerea mea.
Abia la 17 Aprilie 1912 primesc 21 de fotografii ale tuturor descânfe­
celor din manuscrisele sale, împreună cu scrisoerea III.
La 13 Iunie 1912 primesc altă scrisoare (IV). la 19 Februarie .1914 Îmi
răspunde de primirea "Şezătorii"(V). A urmat războiul, În care timp orice
corespondenţă era cu neputinţă. la 1919 Îi scriu ca să aflu despre el şi-mi
răspunde cu o cartă postală (VI).
Abia după zece ani primesc din nou dela Gaster o scrisoare frumoasă
(VII), dar cu 'o iscălitură care nu mei seamănă cu cele de până atunci:
boala de ochi făcea progrese.
Tn acelaşi an, 'Ia 30 Odomvrie 1929, altă scrisoare (VIII), În care se
plânge de secătuirea folklorului românesc şi de schimbarea vietii poporului.
În volumul XXIII (1927) al .Şezătorii", am publicat "Descântece" trimise
de Gaster, cu o scrisoare care s'a rătăcit, iar În volumul XXV am publicat
[Român?], 1884. � 20. Das Gold im Morser. Bukaresler Salon II (1884), p. 341-344.
� 21 . .Die Luqe zerslărf auch das von Sleinen erbaule Haus. Ibid., II (1884), p. 389-394.
� 22. Rumanische Wappensagen. Ibid., II (1884), p. 288-292. rr 23. Die Prinzessin
miI der Zauberfeder. Ibid., II. (1884), p. 488-492. � 23. Wie der hl. Erzengel Gabriel
dreissig Jahre lang einem Einsiedler dienle. Ibid., II (1884), p. 421-424. � 24. Le­
gende inedile: a) Viata sfânlului Ion Decapolila; b) SI. Alexie, omul lui Dumnezeu;
c) Euslachie Plachida; d) Macarie. Rev. penlru lst., Arh. şi Fii. III (1884), p. 335-352;
IV (1884), p. 629-645; V (1885), p. 88-112. � 25. Despre supers+iţiuni la Români şi
la alle popoare. Revisla literară 1885. � 26. Die rumânische "Miracles de No+re-Derne".
Misceilania din Filologia, Florence 1886, p. 333--334. � 27. Îngerul şi Săhaslrul. Anua­
rul penlru lsre eli]i XI (1888). p. 133-152. � 28. Reteta sufielească. Ibid., XII (1889),
p. 12-30. � ·29. 1/ Phisiologus rumeno. Archivio GloHologico Iialiano X (1889), p.
273-304. � 30. Chrestomalie Română. Bucureşli 1891. 2 voi. � 31. La versione ru­
mena dei Vangelo di Mafteo. Arehivio Glotfologico Iialiano XII (1891), P: 197-25�. ,....,
32. Judecala lui Dumnezeu. Anuarul pentru lsreeliţi XIV (1891), p. 51-60. ,...., 33. Ale­
xandria Bucovineană publicată pentru istoria, .. Rev. pentru IsI., Arh. şi FiI. VII (1893),
p. 334-366. ,...., 34. The Apocalypse of Abraham. Frorn the Roumanian Text. Trans­
aclions of the Sociely of Biblical Archaeology XI, Part. I (1893), p. 195-226. ,...., 35. Is­
lorie nebunului PavăI. Şezăloarea II (1893), p. 117-121. ,...., 36. Nigrodha-miga Jalaka
i'lnd the life of St. Eustachius Placidus. Journal of Ihe Royal Asialic Sociely, 1894,
p. 335-340. � 37. Die rumanische Version der Irojanischen Sage. Byzantinische Zeif­
schrift 1895, p. 528·-552. ,...., 38. Basme ovreeşli de o mie de ani, Anuarul pentru Is­
raeli!i XVIII (1896), p. 161-177. � 39. Rumanische Lileratur, 1891-1898. Krit. Jahres­
bericht der Romanischen Philologie IV, 1 (1899), p. 115-145. � 40. Conlribution la
the Hislory of Ahikar and Nadan. Journal of Ihe Royal Asiatic Sociely 1900, p.301-319.
ât-jj . 'f
n .. 77Y
[6]
6
ARTUR GOROVEI
"Povestea poamelor", pe care mi-a trimis-o cu scrisoarea din August 1929.
la 28 Decemvrie primesc o noua scrisoare (IX). Iscalitura delia sfârşitul ei
arafăcă Gasfer era orb.
Tn 1928 calatoream, cu trenul, dela Praga la Brno; ma duceam să vad
pe Hedvig Jarnik, profesor la Universitate, fiul priefenuluimeu Ioan Urban­
Jarnik. In compartimentul meu era o doamna, care, făra sa ma cunoasca,
mi-a oferit 'o bucata de şocolafă. JXsffel am facut cunoştinfa C'LI o engle­
zoalcă din Londra. Era o prietena a lui Gasfer, despre care am vorbit ·a­
mândoi mai multă vreme.
't\m ramas surprins de această Întâmplare şi mulţămll ca am putuf sa rog
pe doamna sa transmită sincerele mele salutari prietenului Gasfer.
EI mi-a mai scris referitor la lucrarea mea .Descânlecele Românilor" (X).
Acestea au rost sinqureleaprecieri ce mi s'au făcut, de catre invatafii noştri
despre "Descânfece".
Cu privire la volumul meu "Ouăle de Paşti" În 1933 m'am adresat lui
Gasfer, ceirându-i sa-mi dea informatii asupra acestui obiceiu În 'A.'nglia,
despre care aveam prea putine cunoştinţe. El Îmi răspunde prin scrisoarea XI.
Uffima scrisoare am primit-o la sfârşitul anului 1937 (X 11).
'ARTUR GOROVEf
41. Geschichfe der rumânischsn Liferafur. Grundriss der Romanischen Philologie II (1900),
3, p. 262-428. � 42. Chanukah. Das Fest cler Frauen. Die Welt (Kăln), 1907, Nr. 48,
p. 11-12. � 43. liqht in Cusfom and Superstifion. The Illuminafinq Engineer (London),
1909, p. 660-662; 731-733; 804-806. '" 44. The Sibyl and fhe dream of one hun­
dred uns. An oJd Apocrvphon. Journal of jhe RovaJ Asiatic Sociefy 1910, P. 601--623.
"'" 45. Rumanian Bird and Beasf Slories. London 1915. The FoJk Lore Society, XX + 381 o.
� 46. Tobit und Ahikar. Journal of Apocrypha (london), 1915 (lan.), p. 4-7. ,..,,47.
Roumanian Popular Legende of the Ladv Mary. Folk Lore 1923, p. 45-85. � 48. The
Exempla of the Rabbis. Leiozio. 1924. Asia Publ. Co., 314+208 p. "'-' 49. Siudies and
Texfs in Folklore, Maqic, Medieval Romance, Hebrew Apocryphe and Samarilan Archaeo­
logy. London 1925-1928. 3 voI., XVI+Vl+VI-I-1356+278 p. � 50. Cllildren's siories
from Rumanian leqends anei Fairy Tales. london (1927), 135 p. ,.." 51. Poveslea Poa­
melor. Sezaloarea 1929, p. 3. ,.." 52. Conjuralions and file ancient Mysleries. Search
(london), 1932, p. 102-116; 211-236. � 53. Povestea lui Pafnulie sau Tovarăsul În
Rai. Sinai (Bucuresti) 1933, 10 p. � 54. Roumanian Ballads and Slavonic Epic Poefry.
Slavonic Review (Londonl XII (1933), 34, p. 16�-180. '" 55. Gypsy Musician in Mol­
davia. Journal of the Gipsy lore Society XII (19�3), p. 109. ,.." 56. Rumanian Gypsies
in 1560. Ibiel., XII (1933). p 61. � 57. Rumanian Gypsy Folk Tales. !bid., XII (1933),
p. 166-189. � 58. Beilrăqe zur verqleichenden Saoen- und Marchenkunde. Monats­
schriff fUr Geschichte lInd Wissenschaff des Judenfums LXXVII (1933). p. 431-435;
LXXVIII (1934), p. 273-278, 324-343; LXXX (1936), p. 32-52. � 59. Anton Pann.
Povestea Vorbii cu introducere de Dr. M. Gaster. Craiova, 1936. XCV + 326 p. � 60. Ru­
manian Gypsy Folk TaJes. Journal of fhe Gipsy lore Sociefy XV (1936). p. 10-21. "-'
61. Articc5le!e Hasdeu, Sturza si Văcarescu. Encyc!opaedia Brifil'1nÎrn XI. p. 241; XXI
P. 485; XXI!, p. 921. � 62. The Educajional Imporl.3nce of Folk Lore.
[7]
M. GASTER ŞI FOLKLORUL ROMÂNESC
1.
7
Londra, 37 Maida Vale, 16. XI. 93.
Domnul meu,
Lipsa mea din Londra - căci eram dus la mare pe vreo 6 săptămâni - este cauza
Întârzierii răspunsului meu la carlea de poştă a d-tale.
Într'adevăr n'am primit ultimul No. al "Şezătoarei" şi voiu fi foarte recunoscator da­
că-1 vei trimite.
Cu aceeaşi ocaziune ma grăbesc a te felicita de fericita idee ce ai avut a Între­
prinde o atare publicajiune, şi totdeodată a-ti multumi pentru amabilitatea ce o ai a
mi-o trimite. Cum de mă voiu vedea putin uşurat de greul lucrului ce stă acuma pe
mine, voiu scrie o dare de seamă despre "Şezătoarea" În "Revista Societăţii Folkloru­
lui" de aci.
Îji trimet aci alăturat şi o snoava veche românească ce am copiat-o Întocmai cu or­
tografia originalului dintr'un manuscris al meu. Ms. este de pe la sfârşitul veacului tre­
eul. Povestea sau snoava pe care o consider a fi cea mai veche, de care am dat până
acuma În literatura veche, este foarle hazlie. Precum vezi este scrisa În dialeclul mol­
dovenesc, pe care l-am reprodus cu sfintenie. Unele foarte mici lacune - hârfia fiind
cam ştirbită pe la margini - le-am umplut după analogia cu restul textului.
Când o publici te rog, trimete-mi vr'o 10-12 exemplare din această snoavă.
AI d-tale devotat
Dr. M. GASTER
II.
London, 26 Dec. 1911.
Stimate Domnule Gorovei,
Mă iarlă, te rog, ca nu fi-am răspuns până acuma la scrisoarea d-fa!e din 27 Noem­
brie trecut. Nu este vina mea. Din nenorocire Încă din Ianuarie anul curent sufer de
boală de ochi şi n'am voie să citesc sau să scriu. Altfel de mult ti-aş fi scris şi ti-aş
fi trimes copii după descân!ece din manuscriptele mele. Am trebuit Însă să aştept ca
un prieten din Romania care a ajuns Englez, dar vine şi-mi citeşte acuma româneşte
să găsească vreme slobodă sa vie şi sa-mi scrie scrisoarea de fată, el cu condeiul, eu
cu gândul.
Mă bucur foarte mult ca faci o culegere cât se poate de cornpleclă a descântecelor
şi, nu mă Îndoesc ca o să fie o lucrare pe atât de bogată pe cât de ştienjifică. Eu
voiu face tot ce-mi stă prin putintă ca sa te ajut, dar nu ştiu cum să o fac. Prietenul
meu n'a uitat Încă literele, a uitat Însa buchile şi cu greu o sa-I invă] să citeasca slova
În trei caturi. Voiu cauta Însa sa găsesc tot ce mi se pare mai important şi-fi voiu tri­
mete fotografiile. D-Ia vei fi În stare sa citeşti Însuşi originalul, ba vei putea chiar să
reproduci unul sau altul din descântecele acestea. Mai am printre hartiile mele nişte
descântece foarte primitive culese de mine În Târgovişte acuma vreo 35 de ani, numai
doar de le-aş putea gasi. Am o bibliotecă uriaşă şi cu ochii mei slăbiţi îmi vine cam
greu să pun mâna Îndată pe cartea sau manuscrisul ce-I caut. Oricum sunt sigur că le
giioesc şi cum le-oi găsi o sa le trimit Îndată.
Cunoşti Dta broşura intitulata "O carle de desfacut farmecile", tipărită de Klosius,
fiindcă acolo descântecul "De desfăcu! pentru fapt" es!e tipărit compleei. În împrejură­
rile de fajă ştiu ca voi Întimpina mari greu!ăji de a găsi foile din manuscrisele mele
ce conjin descân!ece, totuşi nădajduesc sa reuşesc şi fără greş îti voi trimete fotografiile.
I Primeşte, te rog, încredinjarea cinstei mele celei mai alese.
J.irii'iiifiilîiiiiii':ihi' 'i;Îiii'r •• __ iII%i:ij-ii�;;;;;;lâii·i:z&îiîiiiiliii··i·iîîfiîi!'ldiliE· :r;��'::::t!:.!!I!!J_"""-","" ._"'-, ........ -,-_.""---
[8]
Londra, 17 April 1912.
III.
ARTUR GOROVEI
8
Slimale Domnule Gorovei,
Mă bucur că În line am reuşit a aduna loate descânlecele din manuscrisele mele
şi ti le trimit aci alălural În 21 de lotogralii. In acest fel Dia ai o copie aidoma a eri­
ginalelor şi vei putea lace o transcriere corectă din ioate punctele de vedere. Vei ve­
dea că ele sunl scoase din Irei manuscriple ale mele, anume din:
1. Cod. 57 din anul 1780-1800, paginile 47-51;
2. Cod. 66 din anul 1820-1850, paginile 352-359;
3. Cod. 94 din anul 1784, paginile 109 a-112 b.
4. Câleva descânlece, din care am publicat parte În "Literalura populară", pagina 419.
Nu şliu dacă mai am ceva, dar aceasta esle tot ce am pulut găsi. Sper că acesle
fologralii Îti vor li de 10105 pentru complectarea cărlii Dlale, şi Dia te vei pulea lolosi
de ele şi poti să reproduci una sau alta sau toate in facsimile.
Se Întelege că aceste fotografii sunt un dar din parlea mea şi un mic prinos adus
muncei Dtale stăruitoare de atâtia ani pe câmpul folkloric.
Ps. Iii mai alălurez copia Il trei descântece culese de mine În Braşov dela lemeia
Paraschiva a lui Ioan Popa.
r
;
IV.
Londra, 13 Iunie 1912.
Slimale D-Ie Gorovei,
Imi pare bine că renumărând lilele ali găsit că Într'adevăr erau 21, precum Îmi spu­
sese lologralul. Am primit acuma voI. XI din Şezăloarea şi m'am bucural văzând bo­
gătia materialului ce conline şi mai ales bibliogralia la sfârşitul volumului. Eu foi mai
fac note la exemplarul meu de literatură c'populară, şi adaug notele bibliografice nu nu­
mai din literatura română, dar şi din cea universală,.
Căutând prin biblioteca mea văd că nu posed decât cele dinlăi palru volume din
Şezătoarea. Aşi dori acuma să-mi complecfez colectia', Dacă mai posedati celelalle vo­
lume, adecă dela voI. 5-11 inclusive, v'aşi ruga să mi le trimeteţi, şi eu imediat după
primirea lor mă voi grăbi a vă Irimele costul lor. Eu caut sa-mi complecfez nu numai
notele, dar şi biblioteca şi nu mă Îndoesc că veti face tot posibilul a mă ajuta. In
aşteptarea răspunsului rămâiu devotat ...
v.
Londra, 19. 2. 14.
Stimate d-Ie Gorovei,
Mă grăbesc a-ti multămi pentru Şezăloarea ş,i cele două articole separate cu care
m'ai hărăzit. M'am şi pus pe cetit şi ca Întotdeauna când mă indeletnicesc cu literatum
populară, siml mirosul Ilorilor şi aud cânlecul paser ilor şi sâni reÎntinerit _ chiar dacă
e numai pentru o clipă. Numai o dragoste adâncă pentru tol ce esle natural şi nerneş­
teşugit, ne face şi mai ales le lace pe Dta a duce munca asta 10lklorică Înainte cu 0-
tMea jertfe de tot soiul.
Nădăjduesc că la urma urmelor te vei alege cu recunoaşterea din partea acelora ce
vor invăta să prefuiască cum trebue această muncă neobositoare şi această adunare CI
comorilor populare ce stau În primejdie de a fi risipite.
Dacă Îmi dai voe Îti i'!trag atentiunea că Filosofia babe lor a lui A. Geanoglu l.esvio-
[9]
1V1. GASTER ŞI FOLI<LORUL ROIV1ANESC
9
dax a fost pomenită de mine În Literatura populară p. 516. Pomii Împleticiji în bala­
dele populare, ibid., p. 483 şi 576.
De asemenea am vorbit pe larg de povestea lui lV1elchisedec ib. p. 301-306. Toate
aceste se allă În volumul din Şezătoarea şi văd că Literatura populară a mea tot mai
poate li de lolos. De asemenea vezi cu câtă băgare de seamă am cetit cartea Dtale.
Inca odată mulţărnindu-]i rămâiu al Dtalo .
VI.
193, lV1aida Vale, Londra, 24. 3. 19.
Stimate D-Ie Gorovei,
lV1ull m'am bucurat primind azi c. p. a Dtale anunţăndu-rnă că ai scăpat teafăr de
urgia timpului, dar ca nu ai reluat Încă studiile lolklorice. Nu ma mir, din potrivă rnaş i
fi mirat dacă după toate ce s'au Întâmplat ar putea cineva găsi deja cumpătul şi pacea
sufleteasca Irebuincioasă pentru astfel de cercetări. Eu aci caut sa ma odihnesc putin
de munca sufleteasca şi trupeasca ce am avut şi o mai avem, totuşi mai lucrez şi dacă
pot să te slujesc cu ceva n'ai decât a scrie la al Dfale devofat ..
VII.
193, lV1aida Vale, Londra W. 9, 29. 8. 29.
Stimate Domnule Gorovei,
O domnişoară din jară Îşi petrece vacantele la mine. Ea mă ajută să răsfoe sc +ean­
curile cele vechi. Am gasit acolo câteva lucruri, care cred că vor fi interesante pentru
citiforii Şez ătoare i. Deocamdală Îti trimet aci un crâmpei. Se poate ca ar fi bine să
transcriu şi texlul cel vechiu din Chresfomatia mea, dar totuşi sa-i lăsăm sa citească
slova veche. Bine ar fi daca s'ar Îndelelnici ei cu cifitul cărţilor vechi, că doar o să
scape limba de foafe bazaconiile ce au băgat În limbă. Oricum mă rnultăme s c cu a­
ceastă mica bucăţică până la mai multe mai fărziu. Te rog sa ai bunavoinţă să mă În­
şfiinţe z! de primirea acestei scrisori.
Cu toată stima ce ti-o pastrez pentru munca Îndelungată şi rodnică pe fărâmul [olk­
lorului rome-i, mă Închin Dumitale cu toată cinstea.
VIII.
Londra W. 9, lV1aida Vale, 193, 30. X. 192'
Stimate Domnule Gorovei,
Am aliat cu multă plăcere, că te pre qăte ş+i să publici volumul 25 al "Şezătoarel",
ajungând astfel la prăznuirea unui jubileu, care, precum mi se pare, n'are seamân În
tara românească, În ce priveşte publicatie ştiinţifică. lV1eriful acestei publicafiuni va
creşte cu cât va trece mai multă vreme. Orice s'ar zice, isvorul folklorului român În­
cepe a se seca. fnrâuririle cele noi gonesc cu desăvâşire din sufletul poporului atât
credintele cele vechi, obiceiurile casnice, credintele religioase, chiar şi poesia. N'are
cineva decât să compare ceea ce ai publicat În primele volume, cu materialul ce se
adună acuma din gura poporului, spre a vedea, cum sărăceşte din ce În ce mai mult.
Cazarma, şcoala, poale şi chiar biserjce schimbă cu toIul viata poporului. Naivitatea
din vremurile trecute dă loc acuma la o subtilitate spirituală, care nu mai dă păs po­
porului să răsufle; pentru mine distanta de acum 50 de an� este atâf de mare,incâl
Îmi vine să cred că am trăit câteva veacuri. Cine Îşi mai aduce astăzi aminte de "aga",
II ipis+et", /lzafciu" I cine mai ştie de IIsfanf' şi "carboavă", de /Iz/of", IIfirfirică", 1,le�-
[10]
10
ARTUR GOROVEI
cae" şi multe altele În felul ăstora, cum trăia lumea de pe atunci. În ce priveşte hai­
nele cele vechi, pantalonii cu creji ai mitocanilor, de "pod" şi "ulită", de lăutarii cari
cântau cu of! of!. Barbu Lăutarul a ajuns o legendă. Incă va mai trece puţină vreme
şi toate astea vor fi legende.
Atunci lumea va Începe să Înjeleagă, va preţul munca desăvârşită, ce al depus-o Dta,
în culegerea acestui material. Ai venit tocmai la vreme, de a aduna tot ce se mai
poate aduna, ca să nu se piardă pentru totdeauna. Toate cercetările ştiinţifice, toată
clădirea cea noua, se va ridica pe temeliile puse de Dta. Eu te felicit din 10ată inima,
ca ţi-e dat Domnul răbdarea şi puterea de a duce munca aceasta frumoasă până la
sfârşit. Adică n'aşi dori să spun "până la sfârşit", căci nădăjduesc, răsfolnd cele 25 de
volume, că vei reÎntineri din nou, şi vei începe iar lucrul cu experienja câştigată şi cu
dorul nestîns pentru literatura populară. Eu am Învătat mult dela Dta, şi mai sper de
a lnvăja.
De aceea îti doresc la mult înainle!
IX.
193, Maida Vale, Londra W. 9, 23. 12. 1929.
Stimate Domnule Gorovei,
Am primit Sezătoarea No. XXV, şi văd cu placere că ai publicat acolo articolul meu
despre "Povestea poamelor". Dacă se poate te aşi ruga sa mai îmi trimeţi 2 exem­
plare din acest număr, căci numărul primit eu ÎI leg la olaltă cu celelalte numere, aşa
că am un volum întreg, iar celelalte 2 numere le voi pune în colectia mea personală,
la articolele scrise de mine.
Totodată te aşi ruga să binevoeşti a-mi scrie dacă ai. primit bibliografia mea şi apre­
cierea muncei Dtale rodnice, ce ai desfăşurat timp de 38 de ani, aşa ca să-ti fie hă­
razit să isprăveşti anul al 25 lea al "Şezatoarei".
Aşi mai dori sa-ti atrag atenjia asupra următorului lucru. Cănd se tipăreşte o biblio­
grafie, să se tipărească mai întăi locul, pe urma editorul, care a tipărit cartea, şi apoi
pretul ei. Câte odată aşi dori să am una din cartile menţionate şi nu ştiu cui să mă
adresez. Aşa de pildă cu revista "Făt-Frumos". Unde aşi putea să mi-o procur?
Cu o strângere de mână prietenească rămân al Diale ...
X.
193, Maida Vale, london, 13. 11. 31.
Stimate Domnule Gorovei,
Am primit frumoasa Dtale carfe .Descânlece!e Românilor" şi cu multă bucurie ma
grabesc nu numai a-ti muljămi pentru darul cărjii, dar mai ales a le felicita că ti-a fost
dat să duci o lucrare ca atare până la sfârşit.
Îmi pot uşor închipui câtă muncă şi strădanie te a costat pana ai ajuns să aduni o
comoară atât de bogată, dar să adaugi şi notele \în care ni dai şi variantele. Te înspăi­
mănţl când vezi o sumedenie de 2500 descântece la un loc.
Eu Începusem să adun pe fişe o listă de descâniece din diferite publicajiuni, şi am
ajuns la vreo 1000 şi m'am speriat şi am siai locului. Văz că bine am făcut, de oarece
Dta cu o măestrie neasămuită ai început şi isprăvit lucrul. Cartea Dtale va rămâne un
monument nepretuit şi baza nestrărnulafă pentru cercetările ştiinjifice asupra originei a­
cestor descântece şi paralelele lor În literatura universală.
Cu mulţămirile mele cele mai călduroase, urându-ji la mai mult înainte cu spor şi
sănătate. '"
[11]
M. GASTER ŞI FOLKLORUL ROMÂNESC
11
XI.
193, Maida Vale, London, W. 9, 19 feb. 933.
Stimale Domnule Gorovei,
Nu te mira le rog că nu ti-am răspuns până azi la scrisoarea Dtale privitoare la ouăle
lncreslete. Nu-mi e obiceiul de a nu răspunde Îndată, dar deoarece am vru! să te sa­
tisfac pe deplin, am discutat chestia mai Întăi pe larg cu membrii asociatiei noastre de
fo'fklor. Din partea lor au facut cercetări În diferite parti ale [ării, dar rezultatul pretu­
tindeni a fost negativ. Niciunul până acum n'a vazut ouă de Paşti cu desenuri, nici ma­
car ca amintire nu se cunosc aslfel de oua pe aci. Numai alocurea au auzit de ouă
roşii, dar ş] asta ca un obiceiu care s'a perdut pretutindenea. Studiile Dtale asupra
asHel de oua din jara cu frasafuri şi colori, care se aseamana daca-mi aduc aminfe bine
cu [e săfurile pe broboade şi cămăşi şi alte haine tarăneşti, va fi deci o contributie
foarle pretioasa pentru istoria arfei populare româneşti, mai ales În legătură cu arfa
populară dela popoarele Învecinate. Se aseamănă cu dânsa şi se deosebeşte de dânsa
şi asllel reiese din sfudiul comparafiv caracferul individual al spiritului poporului român,
urăndu-f cel mai deplin succes. Se vede că noi băfrânii fof mai stăm la muncă. Ce
fac cei fin eri?
Rămân cu foafă cinsfea ...
XII.
Maida Vale, london, 22. 9. 9 Noembrie 1937.
Stimate Domnule Gorovei,
Sper că nu m'ai uitaI. Aşa fiind, te rog trimete-mi biografia lui N. Gane care, după
cum am aflat, ai publicat-o acu de curând. Voi cauta sa acopăr cheltuelile printr'un
prieten din [eră.
Cu nădejdea ca aceasta carle postală te găseşte În deplină sanatate şi vigoare sufle­
teasca şi trupească, rămân, cu toafa prietenia
M. GASTER
[12]
.. MOCANII"
UN JOC DRAMATIC AL ROMÂNILOR DIN DOBROGEA
Păstorii ardeleni din tinuturile de "margine" ale Sibiului, Făgăraşului şi
Braşovului - cunoscuti mai ales sub numele de Mărgineni, Tufueni şi Mo­
cani - au trecut din cele mai vechi timpuri În Principatele Române În
căutarea păşunilor necesare turmelor, Străbătând cărările tăinuite ale mun­
tilor, coborînd pe plaiurile sudice ale Carpatilor, ei se Îndreptau, pe ne­
număratele "drumuri ale oilor", cu turmele la iernat, În bălţile şi deita Du­
nării, Multi dintre aceşti Ardeleni, găsind aici locuri mai lal"gi şi mai mă­
noase decât În tinuturile de baştină, s'au stabilit definitiv cu turmele lor,
formând cu timpul sate Înhegi de "Ungureni" sau "Mocani", Între pămân­
turile care au constituit o adevărată atractie pentru vieaţa pastorală, trebue
socotită În primul rând Dobrogea, În special În judetele Tulcea şi Constanta,
pe lângă Dunăre şi prin bălti, dar şi prin stepele Întinse ale Dobmgei, sunt
presărate peste tot târle de-ale Mocanilor sau Ţuţuieriilor.
Trăind În Dobmgea ani îndelunqaţi, Înforcându-se acasă doar la bătră­
neţe, păstorii ardeleni s'au constituit in unită]: de vieaţă socială cu totul
aparte de amalgamul pestrit al popoarelor dobrogene, Aceste unităţi de
intensă - şi uneori chiar complexă - vieeţă socială, economică şi spiri­
tuală, erau târlele, La târlă era stâna, cu Întreaga instalaţie tehnică pentru
tl"ansformarea laptelui În tdemea 'şi caşcaval. Acolo locuia baCiiul şi seu­
tarul, care supraveghiau Întreaga ierarhie ciobănească: mânzărari, sirunqari.
berbecari, Fiind legati de târlă prin turmele de oi, ciobanii trăiau izolati
de vieaja satelor, de cele mai multe ori necăsătoriţi şi În cea mai mare
curăţenie sufletească, conform orânduielilor din etica pastorală, "Ciobanul
\
nu �,tia nici, femeia, nici ho:a� Oile asta Cţf, nici să nu trAea�ă femei� pri�
ele, Femeile veneau la stana, cel mult pentru ducerea lânei ŞI a brânz ei.
Ciobănia fiind astfel mai mult o vieajă de om singuratic, petrecerile cio­
băneşti sunt rare, Doar sărbătorile, seara la lumina focului sau noaptea, În
vreme de iarnă, se Întâlneau mai multi la târlă pentru a petrece În cântece
de fluier, glume sau poveşii. Unii erau dela o târlă, altii dela alta şi to]i
se socoteau "frati de cruce", Cântau cântece de dor, de jale, de străină.
tate, .Porneala oilor", "Şireagurile" şi altele, La sărbătoril« mai mari (Sf,
[13]
"MOCANII"
13
Ghemghe, Crăciun, Anul nou), alături de cântece, ciobanii din bătrâni obiş­
nuiau să improvizeze şi un fel de joc dramatic, numit "Mocanii ", cu su­
biedul luat din viea]e pastorală şi pe care ÎI jucau la târle sau chiar În
satele vecine.
Motivul lui este următorul: Oile dela o târlă se rătăcesc din cauza lipsei
de grijă a ciobanilor şi a cânilor şi sunt fugărite de lup. Ciobanii prind de
veste, se Întristează şi cântă un cântec de jale, Mai târziu găsesc turma, se
bucură, joacă şi cântă.
Cum acest joc, odată foarte răspândit În Dobrogea, Începe să dispară
Împreună cu vieaţa pastorală, a cărei autentică expresie este, am socotit
că e uti I să-I prezentăm amănunt it, pentru a contribui la cunoaşterea crea­
tiei dramatice În domeniul folklorului.
Întâia oară am văzut jucându-se "Mocanii" În casa bătrânului Toma
Neagu din comuna Başpunar (Tulcea), În anul 1937, L-am reconstituit apoi,
În Februarie 1940, În bordeiul bătrânului Niţu Nedelcu-Mocanu, În comuna
Regele Carol, lângă Tulcea, împreună cu Ion Ichim Două-Paie, Ion lencea
şi Niju Nedelcu-Mocanu. Cu ajutorul lui Ion Ichim am făcut a doua recon­
stituire a obiceiului, Împreună cu fotografiile (vezi planşele), În comuna
Câşla (Tulcea), În casa Dujulesei lui Cârlan, În ziua de 15 Aprilie 1940.
Aici au luat parte următorii Mocani-ciobani: 1. Ion lencea, 71 ani (= Ba­
ciul); 2. Niculiţă Oprea, 28 ani (= Scutarul); 3. Ion !chim Două-Paie,
66 ani (= Ciobanul).
Pe lângă aceste trei personaje, la JOC mai Iau parte cinci până la zece
oi, doi-trei câni şi un măgar.
La reconstituirea jocului, bătrânii informatori 1 manifestau o adevărată
bucurie şi se Întreceau În aduceri aminte, ca "să dea lumii vieaja cioba­
nilor, că din ăi cu oile s'a făcut tara, s'a vecuit neamu", cum se exprimă
1 Informatorii principali sunl indicati cu un număr roman În paranleză. Ei sunt: 1. Ion
Ichim Două-Paie, zis "Mocănaşu cu flueraşu" (1); 2. Niţu Nedelcu·-Mocanu (II); 3. Toma
Neagu (III).
Ion Ichim Două-Paie, de 66 ani (În 1940), cioban În Balta Nr. 23 şi Grinda din
DelIa Dunării, originar din Somova-Tulcea; bunicul venit din Săcelele Braşovului, ciobani
"neam din neam", Nu şlie carle. Şi-a făcut o turmă "Iil stăpân". A făcut războiul, ajun­
gând până la Budapesta. Cu ciobănia a umblat pe la Ciobanu, Megidia, Somova, Nicu-
liţel, Domniţe Maria, Deltă. .
Niju Nedelcu-Mocanu, cioban din Orumbei-Tulcea, de 69 ani (În 1940), e Mocan
"neam din neam". TalăI lui, venil copil "În dăsagi", cu bunicul din Săcele, fugiI de
cătane. A 'crescul la târlă În cotul Brezoiesei şi aici a Învăjal carle dela Baciu Neculai
Găureanu dela târla lui Bocioagă, care urmase seminarul din Blaj. A umblaI cu ciobănia
prin jud. Constanta. A lăcuI războiul. În 1900 şi-a lăcuI lârla În Orumbei-Tulcea. În
1940, după moartea sotiei, s'a mutat În comuna Regele Carol-Tulcea.
Toma Neagu, Mocan secelean, de 105 ani, din Başpunar-Tulcea, mort În 1938. A În­
'fătal carle la târla lui Bocioagă, unde venise de mic cu talăI său. A lăcuI războiul. A
fosl cioban pe la mai multe târle din jud. Cons+an+a.
[14]
14
TA TIANA GĂLUŞCĂ
bătrânul Niţu Nedelcu-Mocanu: Dar vremurile de Înflorire păstorească au
apus de mult, subliniază acelaşi informator: "Azi s'au trecut foate. D'apăi
unde mai sâni Mocanii ăia şi câmpurile alea mari? Ei, ei, s'a dus Mocanii
ăia bătrâni! Am rămas cu turma pe moghiIă."
II. PREZENTAREA OBICEIULUI
Costumajie, Ciobanii sunt îmbrăceji "ffiocăneşte, ca'n Transilvania" (vezi
planşele), În sarici albe, itari strânşi pe picior (" cioareci "), cămaşă mare
cusută pe la poale, bundă mocănească, chimir ori brâu alb, ghebă, vânări
şi opinci, căciuli mari cu fundul lat sau pălării; În mână au o moacă, În­
creslată c-a şi fluerul.
îmbrăcămintea ciobanului, scufarului şi a baciului era la fel (III). La re­
constituirea obiceiului, baciul poartă moacă; ciobanul: fluer, traistă şi cio­
magi scularul: după funcţiunea pe care o are În stână, o piele de oaie
Înfăşurată, pe care o tine subţioară (planşa 1, 1). în chimir, ciobanii poartă
cremenea şi amnarul, la brâu "cutit de hier cu prăsăli de aramă ori de
corn de berbece", care serveşte la sângeratul oilor (1).
Bătrânul Neagu şi-a Îmbrăcai nepotii În haine mccăneşti.' Pe baciu, ca
să pară mai bătrân, l-a Îmbrăcat cu un cojoc ars, mai vechiu şi i-a făcut
barba cu tăciune,
Cânii poartă cojoacele pe dos. "Din mânecile Întoarse ale cojocului îi
faci urechi" :�II,I). De obiceiu sunt doi câni. Lupul ere un cojoc negru
(planşa 1, 2). "Faci numaidecât un lup ... Cum să strige ciobanu: Lupul
şi el să nu fie? "(II).
"Oile îs câţiva copii care sânt acoperit cu piei de oaie, să fie ca oile"
(II). "Pieile pot fi legate numai pe spate; pe cap să aibă căciuli fumurii,
să să potrivească cu pieile" (III).
Toate oile au câte un nume: Miorita, Ţurcana, Bârsana, BăIăioara; la fel
şi cânii: Ciobănică, Lupu, Bucălici. II Câte o oaie mai dragă poartă clop'tu,
Le punem ciop'te mari, acioi, le zicem noi Mocanii: cloap'te mici, troa ce
şi cloap'te de hier, banaturi" (Il).
"Mai faci ş'un măgar. Îi pui pe spate un cojoc cafeniu şi deasupra sa­
mar şi fărhat" (Vezi planşa 1, 1).
Pornesc pe la zile mari: Sf. Gheorghe, Iăsaful secu lui, pe ,Ia nunti, a
treia zi de Paşti şi mai cu seamă de Anul\nou.
"Să zicem, s'a strâns pă câmp câţiva mai năzdrăvani şi-i sărbătoare:
- Hai, zice unu, să pornim şi noi cu jocul Tot din ciobănie juca, c'alta
nu ştia" (II).
1 Costumul rnocănesc se mai vede azi doar la câjiva bătrâni. La cei mai multi a
disparut aproape cu desăvărşire. S'au mai pastrat doar brâul alb, bun da, caciula şi opin­
cile (vezi planşele).
[15]
"MOCANII"
15
Cel mal VIOIU dintre ciobani conduce obiceiul. Tot el porunceşte ple-
carea:
- No, hai să merem În sat ori la cutare târlă!
- Eeei, no hai să merem, sântem Mocani neam din neam ... (II).
Şi pleacă cu jocul. Întră 'n sat, mândri, să arate ce pot Mocanii. "Arată
şi ei obiceu mocănesc şi arată la lume ce-au învăţat Mocanii la stână" (1).
Astfel ajung la casa omului.
Venirea. Baciul şi cu scutarul trec Înainte, ciobanul cu fluerul rămâne
mai la urmă. Lângă cioban sunt cei doi câni: unul la dreepta, altul la
stânga, mai la urmă câteva oi. Acestea stau În cerc, "grămadă, ca 'n
obor ori la târlă" (II). Lupu stă ascuns mai la o parte, ca să nu fie văzut
(planşa 1).
Între oi este şi un măgar: "Nu să poate fără măgar, asie-i casa cioba­
nului, acolo-s tacâmurile, sarea, cămaşa, mălaiu" (1).
În timp ce baciul şi cu scuf.arul ciocănesc la uşă, ciobanul stă aproape
de oi şi le cântă "Şireagurile" sau "Porneala" (vezi ariile la p. 17).
"Oile au cântecu lor: la muls, la cină, la porneală ... , stai, vorbeşti cu
iele, le chemi!" (1).
În Başpunar, baciul şi cu scutarul Întră 'n casă. Mai la o parte, ori În
tindă, stă ciobanul cu oile şi cu cânii. Cânii trec Înainte cu ciobanul. După
puţină vreme, când este chemat şi ciobanul În casă, vin şi cânii (III).
Primirea. Formula de primire variază după gazdă: Ardelean gospodar
În sat, Cojan sau Mocan la târlă.
Să zicem că vin la un Ardelean, În satele cu Mocani vechi: Coimpunar,
Cârjălari, Orumbei, T opologu. Baciul şi cu scutarul Întră 'n casă.
"Bună sara! Ne prin iti ori nu?
De unde sântef? Întreabă gazda.
Sân tem tocmai din Transilvania ... , tocmai dă dincolo, de pe la noii
Heei, Mocani Întărit, tocmai de pe la noi? Poftim, sântem tare bu-
curoşi să jucat obiceu."
Dacă gazda e un Cojan, baciul şi cu sculerul spun:
- "Ne prini], nu? Să vă facem un joc ca 'n Transilvania!" Cinstea satu
cu obiceu ăsta! (III).
- liDa, vă primim, cum nu! ... Bucuroşi să vedem un joc ca 'n Ardeal,
un joc de ciobani!"
[n vremea aceasta ciobanul cântă I1Şireagurile".
lată-i la o târlă:
- Bună sara! la mult ani, ba de Neculai! Şi cu OI cu fot intrau În fârlă
şi 'ncepea baciul dela uşă şi scutarul după baciu:
- Să vă facem un joc din Transilvania!
[16]
16
T ATJANA GĂLUSr:Ă
O trânteşt:i şi sun'a vie!
Ciobănaş la oi am fost
000 zile, doo nopti.
A venit-un vânt ş'o ploaie
N'am mai văzut nicio oaie!" (1).
Mai sbiară ciobanul la câni, căci ei vin lângă dânsul şi el Îi trimite la oi:
- Nea la oi! ... La oi! la oi! ...
Unul dintre câni se duce la aripa oilor.
Chiamă şi pe cioban, ca să zică cu fluerul o "ardelenească". Vine cio­
banul cu unul din câni, "care nu să poate lipsi. de cioban" şi stă În tindă
de-l aşteaptă, la o parte ori În pragul uşii; celălalt câne rămâne cu oile.
Jocul. Dacă obiceiul se joacă În sat, oile stau În tindă, cânii 'n uşă. În
vreme ce ciobanul cântă, baciul şi cu scu+aru] joacă. lnlră'n joc tot,i din
casă. Doi inşi se'nvârfesc. Unu, doi, trei paşi 'Îlnainte; unu, doi ,trei paşi
Înapoi, apoi se'nvârfesc cu paşi mici (II). Dacă-s mai multe perechi, se
aşează În formă de cerc. Jocul se mai numeşte şi "ciobăn.aşul".
Ciobanul care comandă jocul, strigă:
"Ardelean de pe pârloage,
O trânteşti şi sun 'a doage!
Ardelean, cioareci de pânză,
Bate mâ]a, să dea brânză!
Ardelean de pe câmpie,
Cu ochinci de ciocârlie,
Pierderea turmei. Ciobanii chiuesc şi joacă. Baciul şi cu scutarul se
iau cu jocul; de bucurie, joacă cântând şi ciobanul. Oile au rămas afară,
cânii, Ciobănică şi Lupu, lângă prag. În v:remeaaceasta I'upul vine şi "sa­
re'n târIă". Oile se grămădesc una'ntr'alta şi dau să fugă. Cânii simt şi
aleargă. Ciobanul, În grija căruia erau date oile, n'a auzit clopotul ace­
stora, În furtuna jocului. "EI s'a gândit.,. sânt cânii, nu mă tem!" (II).
"Când aude zgomot, ciobanul chiuie" (1).
Baciul zice:
- "Uite, frate ciobane, că s'a speriat oile, la vezi! ia vezi, mal sânt
oile? S'o hi răpezit lupu'n oi, frate scutare!"
les cu totii afară, văd că nu-s oile:
,- "Hai să pornim, să le căutăm!"
Se face zarvă În casă. Unul din câni dă de veste pe dincoace, altul cu
baciul şi cu scutarul pe de altă parte (II�.
Numai ce se aude baciul: \
- "A tăbărît lupchii, mă frate-n-o! ... \ Bine, mă fra,te! la şi găseşte-le!
Ţ urrna-: viata mea, viată de Mocan!" \
Rămâne trist baciul, Înfipt În băţ. "Aşa-i un Mocan! Când are un necaz,
să odineşte ori să gândeşte Înfipt În bâtă ... , aşa-I cunoşti" (II).
Nu-s oile. Gazda le spune, Îngrijorată:
- "Duce-vi-t,băieti!"
[17]
"MOCANW'
17
"ŞIREAGURllE"
���
-
-�
�.'= }��i�
t .
, . pIiiu..................... .'
"TURMA PIERDUTĂ"
@�-'
.La jân·tâ· ni· ta din deal fru. mos doar-me d'un eia - ban
�1&�.� .FÎl1e:��=��
- --�- ,
cu glu· 9a la că - pă -Mi eu bâ-ta de-a-su-pra ei
��
r
��DC. 01 FinFli
a 3
(Arii culese dela Ion !chim Două-Paie, din Căşla-Tulce a, de Prof. Andrei Sandu)
2
[18]
18
TATI ANA GĂLUŞCĂ
Ciobanul, care-i răspunzător de oi, skigă la câne:
- "Nea la oi! Dormit ca mortii, păz ij] pragu şi oile nu-s l ... "
Apoi chiuie:
- "La oi! ... Îs jumătate de om, dacă nu le găsescl"
Cânii au plecat "în răcnetu ăsta" (II), dau roată.
- Hau " hau .. hau .. ! Hau 1 hau .. Latră ca la lup! (1).
Atunci ciobanul strigă:
- "Lupu, măăăă! Pune, mă, gura pă iei! Roată, mă!"
Baciul Întreabă repede:
- "Oare a j.uat?"
- "Doar n'a adus 1" răspunde ciobanul şi văzând cânele numai goană,
îl Îmbărbătează:
- "Lupu, mă! ... roata, mă! Uite, mă!"
Scutarul cântă cu jale "Pierderea turmei" sau " Turma pierdută ", ca o
plângere (1). (Vezi textul la p. 31-33 şi aria la P: 17),
"Poate hi cântată cu vorbe ori zisă cu glasu" (II).
• v \ • Vt
Inca neincreză ar:
\
Că'Ula'rea furme i. Baciul, scutarul şi ciobanul au plecat prin ogradă după
oi, cânlând "Turma pierdută", Ei Îndeamnă cânii:
- "Lupu, mă! Pune gura pă el, CiobănicăI Nea, Bucălică! O, nea,
CiobănicăI Pă el, mă! Ţine, nu lăsa!"
Când aude strigătul stăpânului, cânele-i numai goană:
- "Uite, mă!"
Cânii dobândesc putere.
În Başpunar (III) "aşa strig� ciobanu cătră câni:
"Duce-vi-tI La oi! Roată, mă! O, nea! Căutaţi-le!
Dunărea zi.cea
Că mi le-o'neca!"
Tn acest timp, lupul a plecat cu o oaie, împrăştiindu-le pe celelalle:
- "Nea, Ciobănică! flueră ciobanul.
- Ohl Ohl , , , vine cânele şi'ncepe să să gudure pă lângă cioban" (1),
incep să se audă clopotele oilor: tronca-troncal
Se veseleşte ciobanul şi sare de bucurie:
- "Ia-te, oiţele!"
Scutarul cântă "Găsirea turmei".
Baciul, ca cel mai cu experien!ă, e
- "Mai statii poate-i o părere!"
Tn vremea aceasla, cânii se muncesc cu lupul, dincolo-dincolo:
Hau!", Haul
Scutarul cântă iar "Pierderea turmei".
"Roată, mă! strigă baciul cânilor.
- !o-Ie mă, nu lăsa 1 Pune gura pă el! Duti roata! 1/
[19]
"MOCANII"
19
Chiueşi ciobanul, ca să Îmbărbăteze cânii. De câte ori se pare cioba-
nului că le găseşte, se bucură.
In sfârşit, clopotele Încep chiar să se audă:
- "Blaga ... Troco-troco. " Placo ... Drang! Drang! Drang!" (1).
Ciobanii se bucură şi chiuesc.
Găsi-rea turmei. Lupul, văzând că-1 ajung cânii, dă drumul OII şi-şi caută
de drum.
- "ahi ... Ooh! vine cânele cu oaia şi să gudură pă lângă cioban (1).
- l.ăbuş, cânele taichii!"
Ciobanul şueră oile. "Bela, Buzata ... Phiuti. " Phiuti ... Prr! ... Prr!"
Pune fluerul de le cântă, apoi iar le cheamă.
Ciobanii se sfătuesc:
"Măi, fratilor, slavă tie, Dumnezeule, c'arn venit, ne trântea toate oile
lupu! Mare noroc am avut!"
"No, bine frate, hai să pornim iar" ...
"Să aşezăm bine oile ... Bem, jucăm, da şi de oi să gândim!"
ln Başpunar, la târla lui Toma Neagu (III), se cântă jalnic până 'ncep a
veni cânii ou câteva oi; unul cu v'o două, altul cu v'o două.
"Să leudă careş-de-care, că le-a căutat prin pădure:
Cobora, cobora,
Pă cea vâlcea,
Ta' niori cornute;
p'ale vâlcele mari,
Ta' oi d'alea mari.
Pă vâlcele nici,
Ta' neluşei nici."
- "Unde-s ălel'alte oi?", Întreabă baciul.
Una din oi răspunde:
"Oile băIăi
A rămas sera'n val,
A rămas printre hârfoape;
Oile alea şchioape,
Ar veni şi nu mai poate ... "
In vremea aceasta vin toti:
- Inchide oile'n [ărcuş, ciobane!
- Prr! Prr ... BăIăioară, Miorică! le'ndeamnă cu joarda (II).
Când s'adună turma, baciul stă de vorbă cu oile:
"Unde-at fost?"
"Am fost la iarbă!"
"Era să mă mânce lupu'n cale", zice Miorica.
2·
[20]
20
TATIANA GĂLUŞCĂ
Baciul strigă la ea şi atunci Miorica plânge s'o ierte, că nu se va mal
duce:
- ,,10 aveam nădejde'n tine, Bucălaie!
Tu mergi În fruntea oilor,
Mânci floarea florilor,
De simt de vreme rea,
Iraqi oile'n perdea!
De simt de vreme bună,
Tragi oile'n păşune!"
- ... "Eeeei, da haide] să facem un joc, de bucurie c'am găsit oile!"
Scutarul cântă "Găsirea oilor", o melodie jucăuşă (planşa II, 2), apoi
merg iar spre gazdă, cântând şi jucând.
- "Ei tin obiceu, ce face la târlă, face şi la noi ... Ei, să vă trăiască
oile şi dumiavoastră să trăit, la mult ani! Anu nou - an Sfântu Gheor­
ghe, ziua când se face obiceu - să vă ajute!" (II).
"Stati să vă cinstesc", zice gazda. Ti aşează la masă.
"Bun vin ai, da rar îl dai!"
"La cules, l-oiu da mai des!"
Jucau cât jucau, pe urmă mai cântau vreo doină ciobănească. "Cânta
ciobanii: Miorita, Turma pierdută, Porneala oilor, cântece bătrâneşti, cân­
iece de dor şi mai ales cântece ciobăneşli" (II).
"Vezi câte oi am?" să laudă baciu către gazdă (III).
"Câte oi ai? la am mai multe!"
"Cânii" spun:
- "Dati-ne vin, de bucurie c' am găsit oi le!"
Stăpânul le dă un pahar de vin şi apoi joacă toti: brâuleţu], chindia,
ciobănaşu 1,
Tn buna dispozitie creată de gustarea vinului, Mocanii cu jocul şi cei de
gazdă Îşi mai aduc aminte de trecut şi cântă cântece de dor, pline de
nostalgia depăr+ărilor şi a singurătătii:
"Străin sunt, străin Îmi zice,
Străin sunt pă un' \n'oiu duce."
Sau:
"Bate vântu vârfurile
Şi pă mine gânduri le. "
Plecarea. Baciul urează gazdei "Ia multi ani"! şi dă semnalul de ple­
care. Ciobanul adună oile chiuind şi cântând .Porneala''.
- "Ne-aşteaptă oile!" zice baciul către cei din casă.
[21]
"MOCANII"
21
Dacă gazda le dă un colac (În cazul când se juca În sat, la casă cu fată
mare), seu+arul spunea "muljumirea":
"Scol din cap de masă,
DÎn gazdă frumoasă ...
Prinde-aş multumi
Cetaşi şi vătaşi.
DÎn gazdă frumoasă" (II).
- "No, hai să merem cu Dumnezeu", zice baciul.
Scutarul Îşi ia iar sulul de piele de oaie, Înfăşurată, subţioară.'
Pleacă oile Înşirate: Cânele, măgarul, oile ... Ciobanul stă de le cheamă
cu fluerul.
Când şi unde se juca. Obiceiul variază. Jucat pe la târle, avea o Înfă­
[işare cu adevărat ciobănească; jucat În sat, pe la case, se reduce la pier­
derea şi qăsiree turmei, "mai pe scurt, cât stau de vorbă ciobanii cu stă­
pânu casei ... , Într'o clipă, oile nu-s!" (II).
"Era 'nainte pădure, târle, ş'acolo să juca tot obiceu" (III).
Numai la nunti, alături de desfăşurarea obiceiului, aduceau Mocanii În
jocul lor şi o notă umoristică, după cum povestesc bătrânii lăutari din Do­
brogea: "Să făcea la nuntă, la masă mare, sana, după terminarea mesei,
când să lua daru, mai juca câteva [hjori. După ce să obosea, să sfătui a
din nuntaşi:
- "Hai să ne facem "Mocani"!
Azi obiceiul este simplificat. Partea dramatică, cu impresionanta atmo­
sferă a târlei, a dispărut.
Pe la târle, bătrânii invăţeu pe tineri obiceiul, cum să-I joace, şi Înainte
de a porni făceau probe. Desfăşurarea obiceiului o deprindeau tinerii Mo­
cani. În special dela cel mai înţelept bătrân, care era şi educatorul lor:
baciu\.
� Iată ce ne spune Ion lchim Două-Paie, despre aceasta:
- "Intâi făcea şcoală la târle, iarna Înainte de sărbători, cu bătrânii.
Dintre tineri, ăI mai vioi, mai istet, poruncea, făoea mişcări mai frumoase,
striga. Dacă venea din străinătate, să simtea străini. Mai cânta, mai juca,
să ducea În sate. Rămânea cel mai nic În cârd, ăilal] să ducea În sat.
Când venea În sat, lumea striga:
- Iaca Mocanii! Şi jocu să zice "Mocanii" ori ,,�ocu Mocanilor"!
Să făcea probe, Înainte de-a pleca pentru sărbători. ĂI mai istet, care
comanda jocu, Îi aşeza pe tot:
- " Tu, ciobane, cânt cu flueru, tu ai să hii oaie, tu batai, berbec,
ălalt iar oaie!"
1 "Scutarul e cu grija oilor. Ia pielea. dacă pe câmp a pierit v'o oaie şi o aduce
la stăpân. Daca iarba să termină. după voia s+ăpănului, porunceşte mutarea" (1).
TOFEn, ' ,.' tOn
t
[22]
22
TATIANA GĂLUŞCĂ
- "Tu, mă Neculai, să hii lup, tu, Panait ai să hii rnăgarl"
Ei râdeau, făceau hazuri atunci. Unii nu vroia să hie măgar.
- "Măi băie], să facem haz, să cunoaştem că-i Crăciunu, să facem o
veselie la lumea noastră, să ştim că-i sărbătoare, că ăsta-i obiceu vechi
din bătrâni şi nu trebue să-I Iăsăml"
Să făcea probe Înainte de-a pleca:
- "Hai să vedem dacă iesel"
Dacă-i plăcea lui baciu, iera bine. Punea baciu de făcea Întrebare cu iei
şi dacă-i plăcea baciului, apoi spunea baciu:
- "Bravo băiej! No bine! Acuma pornit, cu Dumnezeu Înainte! Me­
re]!" 1ntra\J În sat, mândri să arate ce pot Mocanii!
III. RĂSPĂNDIREA OBICEIULUI ŞI DECADENTA LUI
Înainte de 1877, Cei veniti după
nouă, ca'n Casimcea (jud. Tulcea),
sat
din T opologu- Tulcea,
8\�. ani,
Răspândirea obiceiului În Dobrogea coincide cu zonele de transhurnanţă
şi geografia lui e pe drumul lârlelor celor mai vechi, unde surprindem şi
amintirile cele mai vii. "Iera ici o târlă, colo nici zare de sat!" (II).
Azi, târle nu mai sunt decât câteva: Bocioaga, Buţu, e+c., sunt sale.
Târlele s'au Împujinat, din cauza intensificării agriculturii. Nefiind sustinut
de tradijia vechilor târle, obiceiul a dispărut ori a degenerat.
"Să juca În Dobrogea, cam peste tot unde iera târle şi sat de Mocani
vechi" (1).
Tn toate satele din jud. Tulcea şi Constanta, pe unde a existat, a fost
părăsit pe rând, prin moartea bătrânilor, prin amestecul cu valuri de Ro­
mâni veniti din ţinuturi diferite, prin prezenta străinilor intr'unele sate şi
prin introducerea noului calendar (a stilului nou).
"Pă la târle el'a obiceu de mult. A murit bătrânii, locurile s'a strâmtat,
merelele, câmpii." 1
"Să obişnuia de mult, l-a adus Mocanii În Dobrogea. il juca mai de mult,
apoi s'a părăsit." 2
II ştiu vechii Mocani, din cei veniti
1877 nu l-au jucat, aşa că'n sa+ele mai
obiceiul nu este cunoscut.
Iată ce ne spune Dumitru Cristea,
format din Mocani de amestecătură:
,,10 am venit când eram mic, după 1877. Am auzit de ăsf obiceu, da
nu l-am văzut." Sotia lui, din neamul Ţuţuianu, venită mai de mult, ştie:
"Juca pă la târle, ca pă dincolo, ardeleneşte şi striga:
- Ei hiu, hiu, hiu!"
1 Neculai Dancu, 76 ani, Niculijel-Tulcea, Mocan, mort În 1939.
elon GâIă, 41 ani, Sarina-Suf- Tulcea.
[23]
"MOCANII"
23
*
Se ştie ca 111 Dobrogea, În satele cu Mocani vechi, veniti din Săcele,'
Făgăraş, Bran, s'au aşezat colonişti veniti din judeţele Brăila, Râmnicul­
Sărat, de exemplu la T opologu:
"La noi În Topologu, satu are mai multe păr] de lume, oamenii să râd
ŞI obiceiurile nu să mai fac." 1
La fel e şi În alte sate cu neamuri amestecate:
"Aici chişcare cu obiceiurile lui. La urma să râd şi nu fac nimica." �
Mocanii vechi s'au razletit Î[l mai multe sate, ca În Coimpunar, Măgu-
rele, Cârjălari, Topologu, Orumbei, Nistoreşfi, efe. Şi aici obiceiul a dis­
părut, căci bărbaţii veneau din Ardeal fară sotii, numai .cu feciorii şi ştiut
este că femeia tine mai mult la obiceiuri.�'
.Bărbaţii, Însurându-să, a Împrumutat alte obiceie şi s'a p!3răsit jocu
"Mocanif" .. �
Şi acum sa pornim la descifrarea traditiei, prin unele precizari.
a) Sate În care se mai juca obiceiul În ultimii ani:
Tn Semeii-Mari, jud. Constanta, s'a jucat În anul 1937. În Başpunar.s s'a
jucat În acelaşi an, de bătrânul Toma Neagu cu nepotii lui. După moartea
bătrânului, s'a mai jucat În 1939, de nepotii şi sfrănepoţii aceluiaşi:
"A murit tata, flăcăii s'au Împrăştiat şi s'a părăsit obiceu." 5
b) Sale unde s'a jucat şi nu se mai joacă:
Se juca Înainte de războiu În Măgurele, Coimpunar, Cârjălari "şi peste
tot unde era mocănime. După războiu n'am mai văzut." 6 "Pe la 1900, am
jucat "Mocanii" pe la târlele dela Topolog. Bunicu meu il făcea cu alt
fra] Mocani, de străinătate" (II).
c) Sate În care despre obiceiu există date multe, amintiri puternice:
In Orumbei, Măgurele, Coimpunar, Cărjălari. jud. Tulcea, În Nistoreşii,
jud. Constanta, şi În alte sate de Mocani vechi, trăiesc amintiri puternice
despre ciobanii de altă dată.
"Ştiu dela bunica, că'n Cucichioiu (Nistoreşti) să făcea datina Mocanii.
Era târle, păduri, acolo să juca." 7
.P'aici, În Coimpunar, Orumbei, Topologu ... Tata spunea de ăs! obiceu,
la fel şi bunica după mama." 8
1 Ileana Bâncă Crăciun, 41 ani, Topoloqu-Tulcea.
2 Dumitru Stan Crăciun, 72 ani, Regele Carol-Tulcea.
3 Ileana Bâncă Craciun, 41 ani, Topologu-Tulcea.
4 In acest sat de Ruşi sunt câteva familii de Mocani: Neagu, Dragnea, Dobre. Jocul
se face numai În casele Mocanilor. "Ruşii au obiceiurile lor" (Toma Neagu).
5 Toma Neagu, 48 ani, fiul bătrânului cu acelaşi nume.
6 Niculai Ţujuianu, 72 ani, Pecineaga-Tulcea.
7 Ioana Cerghet, 51 ani, Nistoreşti-Constanja.
8 Nijă Tălpău din Nistoreşti, azi În Cazimcea. Gh. Pană, 54 ani, din Topologu, Mocani
din Săcele.
[24]
24 TATIANA GĂLUŞCĂ
-,
"Aşa am auz.it dela tata şi tale-moşu, ca p' aici, pîn târlele din păd4riie
Tulcii era obiceu" (1).
"Bătrânu meu făcea obiceu, eram nicuşor. Era pin târlele din pădurea
Săricei, Ciobanu, Megidia."
d) Sate unde mai există doar o amintire de tot vagă despre obiceiu:
"Tn Care-Murat (azi Ferdinand), judetul Constanta, sat În parte rnocă­
nesc, mi-a spus părintii că era ăst obiceu."l
e,
"La Greci, la Măcin, l-am văzut jucat de ciobani, eram copil atunci." 2
"Tn Parcheş, am auzit povestind dă obiceu, un cioban bătrân Ion
Neaqu." 3
"Să juca În Balta Pecinegii." 4
lISă caut pe la semnele şi târlele din păduri, pe la poduri, îs tot urme
de Mocani. Podu lui Urzică, târla lui Urzică ... P'aici, în aprochiere, târla
lui Şorici ... , la Colţan ... Ce târlă! Târla Ţufuenilor ... atunci să hi venit,
vedeai obiceu!" 5
"Pin târlele dela Beştepe, Sarighiol-de-Vale, Târla Golii, Rosetti, Grinda
Chiliei, să juca." fi
Urme mai sunt şi la Beşlepe:
"După 1856, cam pin mijlocu satului În vale, nu era decât v'o zece
târle de oi, a Mocanilor din Transilvania, aici să făcea [obiceu]. Ştiu dela
parint d'ăst obiceu." 7
"Pe la Sarighiol, Portiţe, Hârşova, să pomeneşte pe aici de multe târle
unde să făcea obiceu. Lumea s'a corcit, s'a amestecat, de nu să mai face.
P'aici sa juca obiceu. Prin aprochiere e păşune şi pădurea "Valea Nu­
carilor" ... şi era multe turme de oi mocăneşli" (III).
,,1n vremea aceia să juca obiceu În Mahmudia (Beştepe românească)." 8
"Pe la Murighiol era târla lui Pârău, era ş'altetârle, p'afunci să juca'
obiceu." 9 '
e) Sate În care obiceiul a decăzut, şi a .luat forme sfreine:
Obiceiul a dispărut, a decăzut şi s.a simplificat cu vremea, ne mai fiind
sustinut, prin schimbarea ritmului de �ieata, de traditia ciobănească.
Simplificat, se mai joacă în Nic�litei, sat prin excelentă traditionalist, în
1 Ion GâIă, 41 ani, Sarina-Sul-Tulcea. \
2 Gherghina Răznovi'lru, 45 �ni, Niculijel- Tulcea,
3 Vasile Popa, 53 ani, Parcheş-Tulcea. '
4 Neculai Ţuţuianu. \
5 Rada Cerghet, 81 ani, Casimcea-Tulcea.
G Neculai Brumă, 82 ani, Chilia Veche.
7 Petre a Pavel, 84 ani, Beşlepe-Tulcea.
8 Tănase Suciu, 84 ani, Mahmudia-Tulcea.
9 Vasile Istrale, 71 ani, Mahmudia-Tulcea.
[25]
"MOCANII"
25
îmbrăcaţi "În na­
l-a ramas numai
Îmbracati f'ete. Vin cu
cu iţar i, ilice, cioareci,
explica prin faptul ca
cât şi prin pozitia lui
care te uimeşte rnulţimea obiceiuriior. Aceasta se
populatia e curat românească, omogena, asimilata,
�eografica, aşezat Între dealuri şi paduri de teiu.
În satele de prin prejur (Somova, Sarica), aşa simplificat - a disparut.
A disparut şi În Sarina-Suf.
Batrânii spun că Înainte, În Niculi]el se juca altfel, ca-pe la-tfu'le, azi
e schimbat. "A murit bătrânii, tinerii nu-l mai ştiu. Aşa cum era Înainte
pin Sarica, Niculifel - nu să mai pomeneşte!"
Ne adevereşte acelaşi lucru şi Niţu Nedelcu-Mocanu:
"la Niculifel, obiceu a intra! În breasla Cojanilor. Nu l-a ştiut bine, de
asta s'a stricat. Înainte era altfel, azi o amesteca."
Forma decăzută are numai cântece şi strigaturi, feciori
[iona!", dar necostumaţi, fără lup, câni, oi şi ciobani.
numele de "Mocani".
l-am vazut jucat În casa lui Dumitru Tudor, la Niculiţel. În ajunul Anului
nou 1937. Venirea "Mbcanilor" e un prilej de mare bucurie. Se joaca În
ajun şi'n ziua Anului nou.
Sunt patru sau şase perechi de flacai şi flăcăi
fluerul, cimpoiul ori cavalul. Hăcăii sunt îrnbrăceţi
vânări şi opinci, căciuli, cojoace ori sărici.
Fetele sunt îmbrăcate tot tn ilice, iote şi opinci. "Cântatorul" poate fi
un flăcău ori un bătrân. Iniră'n casa şi spune:
- "La mult ani!" Saruta mâna gazdei şi apoi Încep sa cânte şi sa joace.
Au o bafi,stă cusută primprejur şi o tin sus În mână, când joaca: mocă­
neasca, mărunţice, hora rara, hora dreapta, rnâna'n bătaie, sărba dobro­
geana, şchioapa, ceasurile, biru greu, mocăncu]e.
Unul dintre flăcăi, conducatorul "Mocanilor", striga când joacă:
Albă-i lelea ca şi caşu, Câte fete sânt la oi,
Dar să tine cu nănaşul Toate-s bune de cimpoi!
O cunosc pă cingători, Numai doo sân' mai slabe
Că chiere după feciori! Alea-s bune de tarabe! J
"De când ma tin minte, aşa ştiu obiceu ăsta. De Anu nou, pa la noi pi
la Niculiţel, al mai drag obiceu e Mocanii. Cân' eram flacau, umblau fete
şi băeti. Unu cu flueru cânta de joc, altu spunea striqături. Juca: rnocăn­
cuta, ciobănaşu, mccăneasca." 2
"Mocanii" văzuţi de noi În 1940, de Anul nou, tot În Niculiţel, se pre­
zentau astfel:
Flăcăul Dumitru Apostolatu, 24 ani, din Niculiţel, conducea obiceiul. Fla-
J Dumitru Bou-ros. 25 ani.
2 Dumitru Tudor, 47 ani, Niculiţel-Tulcee.
[26]
26
TATIANA GALUŞCA
Mocanul zice:
căii. se'rnbracă mocăneşte În ziua ŞI In seara de Anul nou. Jocul începe
de cu seară - din ajunul Anului nou - şi tine până a d'oua zi, la două­
sprezece.
Sunt patru sau şase inşi: unii - Mocance, altii - Mocani. Mocancele
se'mbracă cu pestelce, cămaşă de pânză aibă cu bertă (broboadă)'n cap;
Mocanii, cu cămaşă, ilic cusut, căciulă, iţari, opinci, vânări. Au şervete sau
batiste cusute, pe care le tin în mână, când joacă. Au un "cântător", care
le cântă din [luer, Şi pe drum cântă cântece ciobăneşf şi jocuri: ciobă­
neasca, sârba, rnocăncu]a.
Se duc la fiecare casă care-i primeşte şi zic:
- "Bucuroşi de noi Mocanii? La mult ani!"
Tntră cu totii şi "cântătorul" începe din fluer ori caval. Mocanii joacă:
rnocăncuţa, ciobănaşul, hora 'n două, brâul.
Strigă: - Ui, săracu mocănaş!
Mocanca răspunde:
Cum mi-aduce sara caş,
Dimineata urdă dulce,
Mă sărută şi să duce!
Ui, săraca mocăncuja,
Cum îi sare pestelcujal
Gazda le dă bani: doi lei, trei lei, cinci, la toti. Când merg pe drum,
"cântătorul" cântă cântece ciobăneşti de drum: "Şireagurile", brâul mocă­
nesc ... Tnainte de-a porni, Mocanii se strâng la o casă, cântă, joacă, până
vine vremea să se 'mbrace.
Sub o formă asemănătoare, s'a jucat obiceiul şi În Sarina-Suf, jud. Tulcea.
,,[n Sarina-Suf, mai de mult juca "Mocanii". S'a mai făcut, dar cu schim­
bare, nu ca'nainte. Ciobanu cântă'n mijlocu [h]orii şi oile joacă 'mprejuru
lui, după ce le găseşte. Când cântă "ciobăneasca", oile să bucură, sar şi
încep să joace şi ele." 1
Obiceiul a dispărut din pricina înstrăinări i satului:
"In Sarina-Suf, Mocanii s'a corcit şi obiceurile s'a amestecat. Mocanii
d'aici, din Dunăvăţu de sus, au fost venit din Săcele şi Sălişte. În Sarina­
Suf a venit Bulgari, iar În Dunăvă], Ruşi.:' 2
IV. ORIGINEA ŞI EVOtUTIA OBICEIULUI
Din cele constatate până acum, traqern următoarele concluzii: Obiceiul
a luat naştere dintr'un episod al vietii păstoreşti. Un motiv simplu, redând
o Întâmplare obişnuită din vieaţa păstorilor, petrecută la târlă. n Turma piei-
1 Ion Popa a lui Dumitru Mocanu, 56 ani, Sarina-Suf-Tulcea.
Gheorghe Gâ!ă, 41 ani, Sarina-Suf .. T ulcea. .
[27]
"MOCANII"
27
dută li este tema fundamentală. Putem presupune ca de mult a fost redef
cu mai multe amănunte de cum constatam În variantele ce ni s'au pastrat.
A fost compus prin impresii, inspirate din Întâmplarile freamătului zilnic
şi din atmosfera vietii păstoreşti de prin plaiurile cutreierate de ciobani.
După spusele bătrâni/oI', obiceiul s'a născut de mult, În Transilvania,
tot pe la târle. "Tot dă Mocani îi făcut, ca şi Miorita cu Vrânceanu, Ungu­
reanu şi Moldoveanu. De prin bătrâni, aşa s'a 'ntâmplat. Şi obiceu-i din
viaţăl" 1
Adus În Dobrogea de către păstorii ardeleni, obiceiul a prins mai multă
vieeţă, fiind sustinut de felul de aşezare a târlelor, de dorul de casă, de
singurătate şi de mândria de-a arăta fată de Dobrogenii băştinaşi de prin
sate, ce pot târlaşii; obiceiul a căpătat, astfeJ, În Dobrogea, o atmosferă
specifică.
L-am găsit la Mocanii veniti În Dobrogea de trei-patru generatii. Ştim
că ei au venit În două perioade: Înainte şi după 1877,
Numai la cei vechi putea să apară obiceiul. Ei duceau o viată grea,'
singuratică, pribeagă, mereu În luptă cu Cerchezi i, cu satele turceşti şi tă­
tăreşti, până ajungeau să stăpânească pământu 1.
Mocanii aşez aţi după 1877, au venit să românizeze Dobrogea, pustiită
după plecarea Turcilor şi să primească pământ:
"Am venit şi dă sărăcie. Păşuni nu mai era În Ardeal, să vândă oile Îi
durea inima, să să facă muncitori la fabrici era greu, deprinşi să să tie de
coada oilor, , . S'a pornit cete-cete spre Dobrogea, unde să da pământ. II 2
Au venit după 1877: Seceleni, Brăneni, Făgarăşeni. După 1879, Mocanii
s'au retras şi din Basarabia În Dobroqea
II Noi, venit după '77, cu paşaport, când s'a deschis Dobrogea, am avut
altă viată decât ăilel] Mocani, care făcea obiceu, II 3
Mai multi informatori. veniti după 1877 În Dobrogea, declară că nu cu­
nosc obiceiul, la fel şi informatorii coborîţi din Basarabia.
H e cunoscut deci, numai de Mocanii vechi. Cei veniti după 1877
nu-I cunosc, pentrucă, veniti mai multi odată, În alte conditiuni, târlaşi şi
plugari, vieata lor nu seernănă cu a Mocanilor veniti Înainte de 1877, fu­
giti ori plecati cu turmele din pricina stărilor din Transilvania. Bătrânii de­
clară că obiceiul a fost, adus de mult, de prin Săcele şi aici În Dobrogea,
el s'a păstrat; în Ardeal vieaţa pastorală pierzând din intensitete, obiceiul
s'a stins. Într'adevăr, obiceiul e cunoscut de Secelenii veniti Înainte de
1877, În judetele Constanta şi Tulcea, care se pare că sunt cei mai vechi
Mocani veniti în Dobrogea.
l Toma Neagu.
2 Nijă Dumbravă, 90 ani, Topologu-Tulcea.
:; Ion Stan Munteanu-Flondor, 82 ani, Casimcea- Tulcea.
..
ar
,
[28]
28
TA TIANA GĂLUŞCĂ
Iată cum comenteaza bătrânii originea ardeleană şi anume săceleană a
obiceiului: "L-o fi făcân' ăi dintâi Mocani care venea În Dobrogea.Ăi din­
tâi Mocani Îs din Săcele. Părinţii noştri au venit din Turcheş şi Satulung,
din cele Şapte sate de lânga Braşov, Ne povestea parintii de ăst joc
"Mocanii". Spunea ca sa obişnuia de mult În Ardeal, apoi s'a parasit." 1
"Mocanii sa făce·a pa dincolo. Unu cioban, unu scutar, unu baciu. Baciu
şi scutaru Întră'n casă, iar ciobanu păzeşte oile cu ciomagu'n mâna. Cân'
Întră'n casă cu cânele, oile-s fugarite de lup. Le caută tot, apoi le gasesc
şi să bucura. Era odată adet mocănesc, cum era odată. L-am vazut În Să­
cele, când eram micuşoară." 2
Nitu Nedelcu spune: "Bunicu meu Îi din Bisericuta neagră a Săcele. În
Săcele era obiceu ăsta. D'aici Îi de locu lui. S'a pierdut, poate v'un bătrân
rămas să-I ştie."
Să-I ascultăm şi pe Toma Neagu: "Obiceu s'a nascut În Transilvania,
mai 'nainte de 1800, când ştiu ca-mi spunea bunicu c' a trecut ăi dintâi
Mocani În Dobrogea. P'etunci făcea obiceu."
După cercetările făcute de Arhiva de Folklor a Academiei Române, la
Săcele-Braşov nimeni nu-şi aduce astăzi aminte de un obiceiu asemănător.
Aşa dar obiceiul a fos'tadus, de mult, din Ardeal În Dobrogea şi
numai aici s'a păstrat. Între conditiile care eu contribuit la păstrarea lui,
trebue să amintim În primul rând vieaţa târ!elor, moştenite din tată'n fiu,
nostalgia şi dorul păstorilor după satele de unde erau originari, precum
şi mândria de Mccan, ascunsa În adâncul suflet-ului lor.
Iată ce spun bătrânii În legătură cu aceasta:
"Când venea Mocanii În Dobrogea, Cojanii îi facea" [oape". Ş'atuncl ce
s'a gândit ei, să scoată un obiceu vechi, dă dincolo, de supărările lor.
- Şi hai să facem câte-un joc! ...
- Uite, vin Mocanii! vorbea lumea.
Mai juca, mai cânta, de străinătatel Vezi un Mocan cu [lueru, să-] cânte
"Şireagurile", înqhe], nu alta! Cu flueraşu la inimă, În vreme de străină­
tate, odată ieş din amar, f-a ieşit focu ... n (II).
"Ast obiceu să juca de străinătate. Când venea Întăi p'aici, era străini,
ca păsările'« pădure. Dupa ce s'a mai Înmultit târlele, făcea obiceu. Ne
găseam. Asta-i tot de-a nostru: - Hai să mergem cu tot!" (1).
"Ast obiceu sa juca de străinătate. " Venea Mocanii unii la altii la zile
\ '
mari şi să făcea "Mocani", ca'n Transilvania ... Alalte obiceiuri trebuia să
lenveţ, da Mocanii Îs sub aripa cerului, numa cu ciobănial
- No, hai să merem cu stâna după noi!" (III).
1 Gheorghe GâIă, 41 ani, Sarina-Suf- Tulcea.
2 Maria Odor Săceleanu, 86 ani, Casimcea-Tulcea.
:1 Probabil amintirea bisericii "negre" din Braşov.
[29]
"MOCANII"
L9
7
Faptul că obiceiul este cunoscut de cei mai vechi Mocani din Dobroqea
şi că urmele lui se găsesc şi În Basarabia - unde n'am putut cerceta de­
cât satul Izvoare (jud. Saraca) - ne dovedeşte originea lui transhuman­
tică. Ştim că Basarabia, ca şi Dobrogea, a fost din vremuri vechi un loc
căutat de turmele Mocanilor.
Obiceiul a fost deci răspândit pretutindeni pe unde au rătăcit târlaşji
din Săcele, după ce răsărise din sufletul unor ciobani culrernure]i de că­
rările muntilor, de căile transhumanjei dintre Transilvania şi Dobrogea; şi
după ce dramatizaseră un fragment tipic din vieata lor, cântată În balade
şi cântece păstoreşti.
"Mocanii" reflecfează astfel freamătul zilnic al vietii ciobăneşti. E un
obiceiu născut din vieeţă, ca şi balada "Mioritei" sau "Pierderea turmei",
motiv intercalat În jocul dramatic." Este o creatie proprie păstorilor şi o
oglindă a spiritualitătii Mocanilor. În acelaşi timp este şi un document
pentru înţelegerea lumii păsioreş!i.
De sigur, obiceiul, aşa cum se prezintă astăzi, a pierdut mult din VI­
goarea lui primitivă. La depărfări mari de timp, a fost redus la un motiv
schematic, cu slabe reminiscente fată de vieaje lui de altădată, cu zgomot
impresionant de târlă.
V. TE X T E
Descrierea obiceiului de către Nifu Nedeku-Mocanu. �
"Pe la 1900, am jucal "Mocanii" pe la lârlele dela Topoloq. Bunicu-meu îl făcea.
cu alt Irat Mocani, de străinătate ... lală cum era ...
Să zicem, s'a strâns pe câmp câjva năzdrăvani şi�isărbăloare: Iăsalu secului, Anu
nou.
Hai să merem În sat ori la altă târlă. Doi s'a făcut câni, cu cojoacele pă dos.
zece oi, to ' din ei, cu piei de oi, să semene ClI oile. Baciu, scutaru şi ciobanu, îm­
brăcat Mocani, cum să purtau, ziceai că-s scriş], cu itari, cămăşi albe. vânări, ochinci,
chim il', bandă şi căciulă ciobănească, ziceai că-i turnată pe cap. Făcea un lup, un
măgar (uneori).
_. Ee ei, no, hai sa merem, suntem Mocani, neam din neam!
Baciu şi scutaru lrec înainte. Ciobanu cu flueru, cimpoiu, cu cavalu ori Ilueru de
1 Un informator din Chilia veche (ion Ciobanu, 89 ani, mocan din Săcele) povestea
că "Mocanii" cuprindeau şi urmatorul episod: "Ciobanu s'a dus să caule oile. Oile le
mână doi (hloii. A luat atunci trâmbija şi a sunat să-I1 audă baciu şi cu scuiaru, că oile
le-a mâna!. A auzit iei şe alergat Într'un suflet, aflând oile şi pe cioban legat. Ş'au
jucat de bucurie cu oi, cu câni, cu stăpâni, cu tol."
2 NOTA EDITORULUI. Descrierile altor informatori (Ion !chim Doua-Paie, Toma Neagu,
etc.) şi câteva atestari sumare ale obiceiului, care făceau parte din manuscrisul trimis
spre publicare, n'au putul fi dale aici, din cauza reducerii pe care am fost siliti să o
aplicăm tuturor articolelor, În Urma scumpirii tiparului şi a lipsei de hârtie. Descrierile
amintite pot fi consultate Însă la Arhiva de Folklor a Academiei Române (Manuscrise,
NI'. 1121).
[30]
JU
T AT/ANA GALUŞCA
sluf, mal În urmă. Lângă el, doi câni: unu la dreapta, altu la slânga şi mal In urmă
câteva oi. Oile stau În cerc grămadă, ca 'n obor la târlă. Lupu stă aSCuns În lături.
(",boi, s hi, 1 \m lop, asa- i "eeb, 000"""",,), Ciob,,,o ,t,i9" "" upu "] De9'"b,
strigă, dacă nu vine. Cânii: Ciobănică, Bucălici"'i stau lângă oi. La lurmă sân' câni
voinici. Pă lup pot să-I Îmbraci ca un lup ... Sânt ghiduşi cari şliu. '. Lupu şlie orice
turmă cât câni are, ştie cum s'aşează cânii În limpu noptii ca să păzască lurma'n
târlă. Cânii stau lângă lârlă.
Baciu �i cu scutaru ciocăne la uşă. În vremea aceasta ciobanu cântă "Şireagul oilor".
"Şireagurile" e un plaiu. Când pleca toamna oile din vârfu muntelui, Mocanu le cânta.
C'ot, 1, "'" "od ""ee şi""o, Ş'""o ,""li" p' pot"" "m e m"tel, d, 'oelt,
La rnun] să cânlă dÎn buciume. Oile când aud că pleacă de vale, cunosc şi ele.
Baciu şi cu scularu Întră În casă.
Bună sara! Ne primi! ori nu?
De unde sunle!? Întreabă omu.
Sunlem tocmai din Transilvania ... tocmai de dincolo, de pe la noi!
Heei, Mocani ÎnlăriL tocmai de pe la noi?
Poftim, sunlem Iare bucuroşi să jucat un joc! E chemat şi ciobanu. EI zice cu flueru
o "ardeleneas�ă". Baciu şi cu scutaru joacă. Întră'o joc ta! din casă. Doi inşi să'nvâr_
te,te unu, doi, "" p", 'oei"te, ''0, do', t", ''''po', 'po' s '''',ti", cu P'l i rii ii, Jo­
cului i să mai zice "Ciobănaşu".
Unu dinlre ciobani spune o slrigălură (citată la p. 16).
10 "'me, ",,,t, e'", lopo, EI "m',,,, de " "Peple p'" b"oi,,,,, Şhe ",d, "
d,,, ""00' ", p""t, V,,,, 1, 1"00' " 10 [h)", N',I "mte "iei p'm'ot, "ee, p"o,
t" "0', ""',, "''', io mielo şi " dece d, "de , "oit O"' " o Pei" ,toooi "
1,,, 'gomol, Toole oile " "'m'd,,,, o'" P"le ,It" " " I'g' CO"ii "mt li ,1,,,,,,
Ciobanii in vremea asta joacă. Când aude zgomol, ciobanu chiuie. Baciu face:
Uile, mă, că s'a speriat oile. Ia vezi!
(Ei 1, joc, 1, P't"ie", "Oii 1, 0l', oil,'o liod', ",,,' ,', I",it, , ,hetil o",),
la, mai vezi oilel face baciu cătră cioban.
(Ciobanu n'a auzit clop'tu in furtuna jocului.)
N", 1, oi, d"mi! " mooji i, b'''.e' " e' b,,, d' "oi! "'i! P"90 şi od, 00+ .. ,
l, oi! . " O"mi! " mOt/ii! ("'oii , pl,,,t 'o "co,t, ',t"" d" 'Pet, "" 'o cotm),
- Hau! Hau! ". Hauuuuu! Hau!. '. Hau! (Lalră ca la lup.)
A zbierat ciobanu;
l,po, m" P"", 'O" p' '1, Cio","ie" Nee, B"'h'd 0, 0ee Cio",oi,,, " ", mii
Lupu, mă! Tine, nu lăsa! (fndeamnă câne/e.)
Cânele numai goană, când aude strigătLl stăpânului.
Uite, mă! Tine Bucălici! (Cânii dobândes'c putere.)
A răvăşit oile? Azvârlit fielu?
Să face zarvă În toată casa. U"u din câni" pă dÎncoace, dă de veste, il/tu cu baciu
şi scutaru, pe de altă parte. Numai ce să aud, baciu;
Bine, mă frate, ia bâta şi găseşte-le!. " Asfa-i viata mea, is vilă de Mocan!
Duce-vi-t, băieţ, zice gazdal
Ts jumătate de om, de nu le găsesc!
10 "'" timp, lopo , pl"" w o O",, imp",'iiod,.I" p, "01,110, O o,ie ""''0'
o prinde, o ia dă după ceafă, iş Înfige coltii şi o sileşte să IYleargă după lup. Oaia
zghiară şi fuge al.''Î1ud d,] lup.
[31]
• fv!OCAN/I"
31
Nea, Ciobănică!, flueră ciobanu.
ah. ah ... ! vine cânele şi'ncepe să să gudure pă lângă ciobani.
Ori a luat? face baciu.
Doar n'a adus, răspunde scutaru.
Ciobanu mai chiuie:
lupu, mă! Dat roata!
Bocio, ;co'''o ,'00 "o, m"'9 ,i ,'," • T OCm, pi',do'" (Do 'Mo" or: i s p,,,
că le găseşte şi să bucură degeaba.) Clopotul Începe să să audă:
PI o,"! '. TlOCo ", '.o," '.. plo," ", '1000. D, "9! D''"9! " 6"0" ,i06""
şi chiuie.
lopo, o""d "-1 ,j"9 "'ii, dOdo" d"mo oii ji-, "0'0 d, d"m. Ci06,"" ,oi",'
oile " Bela " Buzata .. Phiuti " Phiuti " Prr. Prr! •..
Ciobanii să sfătuesc:
Mei, '''/ilOI, ",,' /io, Dom,o"o/" ,'om Pe''', n ,,,,'% 'o", oii, lopo. M,,,
noroc am aVut!
No, bine, frate, hai să Pornim iar ...
Să aşezăm bine oile Bem, jucăm, da şi de oi să gândim ...
Huural Am găsit oile (S'aud ciobanii.)
Bine că vă văd in fiintă! .
Norocire bună la pahar! Să impărtit peste turma!
O il, ,Ii, ,"moo '0'. 10 ""'10 cu 10'00 "�o ,'", " oilo li,,, op! '"', d, oi ş i:
H" h", 'd"" "'d,? """'0" iol,. MN9i io,io,% /0" iol, oio toc, toc, dop, li"
E"m 1001/ ,i06ooi, 'lOi"",i"" " o ",10. Nim"," 00 P"" 10'00 p' căne /i 'o­
varăş. fi băteam Pa schinare.
Măi, Bucălici, cătelu iaichii!
B"i o ,i "0'''0 v in j ""'d S",,,o ,', 10 • G"i,% '''m,i' ,i 6"io jo"" 'P""',d
la, ui-te, oi-tele mele!
lo-te maăă ... 11
Cânt din fluer şi joci singur ori mergi şi cânt.
16"00' j"", ,i oii, ... " ",i "m '0"'. J"", 6"0 100""", m"",,"/o, [610"
' doo P'Ij. l, 16)0,,', dOp P"/, " d"p,o'o tot', ''''90-d"p'o, P"i p, loc, io/ ,i
mărunt ... "
"Turma pierdută"
0'0 perdea că mi-ş găsea
Oi/ele că le băga,
Sarica ş-o aş/ernea
Şi să da de să culca
Şi prea mult că mi-ş dormea
Oile să'nşuruia
Şi'ntr'o vale că-mi intra.
Stăpân-mocan să deştepta,
Nicio oaie nu găsea,
Mâna pă caval punea
·5'un cântec de dor trăgea
(Cântă de dor.)
"Apoi ...
Foaie verde ş'un lipan,
la fântâna de sub deal,
Cântă, mă re, un cioban
Din fluier şi din caval.
Dar din caval cum cânta?
Uite-aşa ...
(Cântă din vioară ca din caval)
Stăpân-mocan ce-mi făcea?
Oi/ele le-aduna
Şi la munte le pornea.
(Cântă numai melodia)
Cân' pă drum ieI să ducea
AsUj vorb,) că-mi �punea,
[32]
32
TATIANA GALUŞCA
După oi că mi-ş pleca,
Cată ici, cată colea,
Nicio oaie nu găsea,
Şi'n cale că să găsea
Cun lăutar că să'ntâlnea,
Din fara ungureasca cân' venea,
Cu vioara ca cânta,
Stăpân-mocan ce-i spunea?
[H)ai noroace, măi Irăţioare l
Te vaz că şti i să cânf bine cu vioara.
Ai patru ştreanguri coarde pă ea,
Să faci d'un cântecel,
Să-mi sară ochinca din picior,.
'Cepea bătrânu d'" cânta
Ungureşte, cum ştia,
Stăpân-mocan ce făcea?
Mâna'n chimir cân' băga,
D'un gălbior că scotea
'N mâna Iăutarului că-1 da.,.
Ţine, frate, gălbioare,
Că de cân' am venit din fara mea,
N iciunu nu mi-a cântat aşa!
To' nainte că-mi pleca,
Cată ici, cată colea,
Nicio oaie nu-mi găsea.
Cun jambalagiu că să gasea,
Din fara turceasca iei venea.
[I-I]ai noroace, măi frate,
Te văz că ştii să cânt bine cu [ămbela
Ş'ei patru sute da ştreanguri pii el,
Să-mi faci d'un cântecel,
Să sara ochinca din picior!
'Cepea fambalagiu d'a cântil
EI turceşte, cum ştia,
(Cântă o turcească.)
Stăpân-mocan ce-mi făcea?
Ţine, frate, gălbioru,
Ca de cân' am venit din [era mea,
Nimeni nu mi-a cântat aşa!
To' nainte că-mi pleca,
Cată ici, cală colea,
Vremea prânzului venea,
Nicio oaie nu găsea,
Cun lăutar că să gasea
Din fara bulgareasca el venea,
[Hlai noroace, măi fră!ioare,
Te văz că ştii să cânf cu gaida bine.
Să-mi faci d'un cântecel,
Să sară ochinca din picior.
'Cepea lautaru d'a cânta,
Bulgăreşte, cum ştia,
(Cântă o bulqăreescă.)
Stăpân-mocan ce-i spunea?
[H)ai incolo, mumă-ta,
Că nu-mi place cântecu,
Nici nu-] dau galbenu!
Astă vorbă i-o spunea,
To' nainte că pleca,
Cală ici, cată colea,
Nicio oaie nu găsea.
C'o babă că să găsea
Din Cârjă/ari că iera.
Alei, babo, dumia!a,
Te văz că ştii să dai cu qhiocu bine,
Să-mi gâceşti şi mie,
Să vaz găsăsc oile,
Ori s'a dus dracului?
Aşa baba c' auzea,
Ghioeu că mi-/ scotea,
Ciobanului ii ghicea".
Măi ciobane, uite oile tale'n ce.i valet
Aşa stăpân-mocan auzea,
Când acolo să ducea,
Nicio oaie nu găsea.
Nişte chetre că-mi găsea,
I Sarica ş' o aşternea
\ Şi să da de să culca,
. Şi prea mult că nu-ş dormea.
Cân' iei, mări, că să trezea,
Măgaru că-I auzea
Într'o vale cum zghera
Ahî ... Ahî."
(Cântă ca măqaru.)
Şi mocanu ce-mi fJcea?
[33]
"MOCANII"
33
După zgherat să lua,
Mergea iei cât mi-ş mergea,
Iei şedea şi-mi asculta,
Unde cânii auzea.
Şi 'n+r'o vale că-mi Întra,
Da cum, frate?
Uite-aşa!
(Scoate sunete cu vioara, urlă lung'
ca pentru lup.)
Ta' nainte că-mi pleca,
Mergea iei cât mergea,
Şedea, frate, şi-mi asculta,
Cocoşii că-i auzea,
Da cum, frate?
Uite-aşa!
(Cântă Cu vioara ca un cocoş.)
Ta' nainte că-mi pleca
Şi 'nlr'o vale că-mi Întra,
Turmulifa ş'o gasea
Ş'unde începea de-a cânta.
Da cum, frate?
Uite-aşa!
(Cântă o arie foarte vesel.)
T o' de doru oi lor.
In sa mă turma ş-o lua,
La măgar că să ducea,
După gât că mi-I lua,
Drept în bot că-] săruta.
T urmul ija ş-o lua
Ş' afară mi-o scotea
Şi la munte să ducea.
Acolo stâni că făcea,
Şedea şi să [h]odinea
Şi, frate, să pomenea.
Cules dela Costache Trandafir, 83 ani, din
Pecineaga- Tulcea, analfabet, lăutar neam
din neam,
TA TIANA GĂLUŞCĂ
[34]
34
GH. pAVELESCU
I
<>:999
L> ./01,.0
----;:::��-.Baifa
; Lrlj/;Oru/ tiE! jos
O {'ris/iorul
dE sus
/larurri de sus
Vărzani' de jos
SârbE!�fi
olla/eiJ neiJgră
uejos
<> 326
OLi/u!!ări
o/zbur.
.-5 ceCi ro. :
o Câmp
SUyllu
HARTA REGIUNII CERCETATE
[35]
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN SUDUL JUDEŢULUI BIHOR
1. PREZENTAREA ETNOGRAFICA A REGIUNII
Cadrul snfropoqeoqrefic. Ţinutul Bihorului, cu o veche şi masiva popu­
latie românească, rasfirată din Câmpia Tisei până sus pe culmile Bihariei,
prezintă o atractie deosebită pentru cercetălorul Îndrăgostit de satul ro­
mânesc. Putinele cercetări, ce le avem din această regiune, nu constitue
decât Îndemnuri pentru exploatarea unei regiuni folklorice, care mai pă­
strează Încă mult din farmecul ineditului. Incursiunea noastră din vara anu­
lui 1940, făcută din initiativa şi. cu sprijinul "Arhivei de Folklor a Acade­
miei Române ", a avut darul de a ne Întări această convingere.
Pentru putinul timp de anchetă, pe care l-am avut la dispoziţie
(21-28 August 1940), am ales satele de munte din plasa Vaşcău cu un ca­
rader mai arhaic, fiind mai putin atinse de prefaceri!e oraşului: Câmp, So­
hodol, Călugări, Criştiorul-de-Jos şi de-Sus, Poiana, Sălişte, Fânafă, Măgură,
Chişcău şi Brădet. Aceste sate - aşezate pe izvoarele ce formează Crişul
Negru - constitue punctele extreme din partea sud-sudvestică a judetului
Bihor, ce pătrunde adânc prin depresiunea Beiuş-Vaşcău Între culmile Înalte
ale Bihariei la Est şi Muntii Codru lui şi masivul Moma la Vest şi Sud-Vest.
In această depresiune cu fertile terenuri cultivabile şi climă domoală
Întâlnim o bogată vegetatie. Lunca Crişului Negru e plină de cereale, În
special de porumbişti, precum şi de câmpuri Întregi de floarea soarelui.
Teiul argintiu, dudul, nucul şi alt. pomi formează frumoase grădini, produ­
când varietate În peisajul agricol. Coastele domoale - expuse mai mult
soarelui - ce se prelungesc din Munţii Codrului până aproape de malu-­
riie Crişului, sunt acoperite de păduri tinere, reamintind În parte măreţia
"codrilor" de odinioară, care au dat numele masivului muntos, azi şi el
tocit. Pe unde solul de pădure n'a fost Încă spălat de pe straturile cal­
carcase, hărnicia omului a creat aşa numitele "câmpuri", culturi În terasă,
ameninţete mereu de spalarea puhoaielor.
In schimb, În partea dreapta a Crişului, lunca emult mai larga şi satele
mai numeroase. Aci dealurile sunt mai putin Împădurite, fiind acoperite cu
gradini şi ·fânate. Dar părăsind regiunea propriu zisă de dealuri, terenul
se urcă brusc, prin coaste piezişe Împădurite, continuate sus, la al·titudine
o'
"""--- . """""�
j, $'15 "1176
[36]
36
GH. PAVELESCU
de peste 1500 m. prin păşuni alpine. De pe aceste platforme ale Bihoru­
lui (Cârligata, 1693 m., Măgura Vânătă, 1638 m.), ale căror repezi prelun­
giri spre Vest par mai de grabă nişte masive contrefortun. depresiunea
Beiuş-Vaşcău, apare ca o câmpie netedă, a cărei fertilitate a atras marea
densitate de populatie din satele ce par aşezate unul lângă altul. E ade­
vărat că boqăţia o cunosc mai mult cei din luncă, În timp ce satele măr­
ginaşe, de sub păduri, nu cunosc decât un palid reflex al acestei boqăţii,
luptând din greu pentru câştigarea unei existente mizerabile.
Asupra acestor oameni, pe care natura i-a făcut mai duri şi mai putin
comunicativi, dar nu i-a privat de boqăţii sufleteşti - adesea nimicite de
primetul.ieconomic -, dela care am smuls, aproape cu forta, În scurta
noastră anchetă, aceste materiale folklorice, ne oprim un moment, pentru
a le schita câteva aspecte.
Satele. Satele cercetate de noi se Împart dela sine - prin numeroasele
asemănări ce există Între ele - În mai multe grupe, formând un fel de
"familii" de sate. Prima familie o formează satele din Vestul Vaşcăului:
Câmp, Sohodolşi Călugări; a doua: Criştiorul-de-Sus şi de-Jos, Sălişte şi
Poiana; a treia: Fânaţe, Săghiştel şi Băiţa, şi a 'patra: Măgura, Chişcău şi
Brădet. Trecerea dintr'un sat În altul, În cadrul aceleiaşi grupe, se face a­
proape pe nesimţite, atât din punct de vedere antropogeografic - satele
fiind laproape În continuare sau la mică depărtare - cât şi socioloqic,
locuitorii fiind legati prin numeroase Înrudiri şi interese, dar În acelaşi timp
şi prin aspectul folkloric unitar. Această constatare ne-a mărturisit-o şi un
informator din Călugări: "Călugăranii şi Sodolanii sunt inrudiţi, Şi cu ăi din
Criştior sântem inrudit], Sântem ca şi dintr'o comună. Şi portul şi obiceiu­
rile, toate cântecele, tot la fel" (Ion Mătiută, 80 ani). Natural că această
Înrudire a satelor ne-a fost deosebit de utilă, deoarece informatiile culese
dintr'un set se completează cu cele din satul vecin.
Dar Înainte de asemănările folklorice ale satelor te izbesc aspectele an­
tropogeografice şi etnografice. Satele Călugări, Sohodol şi Câmp sunt aşe­
zate În Vestul Vaşcăului, despărţite de acesta prin nişte "dâmburi" acope­
rite cu arbuşti (corni, măceşi, rugi), pe care le străbaţi prin cărări şerpui­
toare cu piciorul, În cel mult o 1/z de oră. De fapt, numai satele Sohodol şi
Călugări sunt aşezate de-a-lunqul unei qârle., destul de mici, deoarece re­
giunea fiind calca roasă, la ieşirea din Sohod�� valea intră sub deal pentru
a ieşi tocmai la Vaşcău. Comuna Câmp ne mai fiind aşezată pe vale, pri­
meşte o configuratie cu totul aparte, pe care nici n'o bănuieşti În drumul
tău dela Vaşcău la Câmp. Urcând pe poteca ce trece peste dealul Cor­
netului, nici nu te-ai apropiat bine de culme ş.i auzi spre sfârşitul verii
zgomotul 'caracteristic al maşinilor de treerat sau chiar al meliţelor. De·
sigur, bănuieşti că satul se Întinde undeva În aprop,iere, după o pădurice
la poalele dealului. Nu mică ţi-e mirarea când ajuns pe culme şi începi
[37]
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR
37
să "urii În sat", În loc să găseşti "câmpul" aşteptat, te afli În fala unor
diverse forme de relief amestecate Într'o adevărată desordine, c-a În pei­
sajele din stampele populare. Poteca ocolind pe pantă coboară printre gră­
dini şi bolovani. Ici-colo se zăresc printre pomi mici grupuri de case, iar
ceva mai departe biserica străjuită de câteva qospodării. Satul constă ast­
fel din o multime de cătune sau "cranguri", denumite după numele fami­
liilor ce locuiesc În 8<le: Moşuleşti, Borfeşeşti, Hăiculeşti, Rădăceşti, Hur­
juleşti. Ceea ce impresionează mai mult În Câmp este tocmai neregu­
laritatea şi desordinea În care se prezintă formele de relief. Nu există o
directie principală a dealurilor, ci o Întretăiere a lor, ridicându-se şi cobe­
rându-se În fiecare moment. Satul câştigă astfel În întindere prin aceste ri­
dicături numite "câmpuri" sau "dâmburi". De altfel, aci "câmp" nu mai
însemnează loc neted, câmpie, ci loc fără păduri. Traditia spune că locul
unde este astăzi comuna Câmp era altă dată inconjurat de păduri şi nu­
mai aci era un "câmp" căruia îi zicea "Câmpu Boului"." Prin tăierea pă­
durilor oamenii au înmulţit numărul "cârnpurilor" câştigând astfel loc pen­
tru arătură.
Cătunele Câmpului fiind răspândite prin diferite padini, hârfoape, sau
cleanfuri, satul -, afară de un mic nucleu central - nu se poate vedea
decât succesiv, În grupuri de câte 6-10 case. Dela un grup la altul duc
uliti Împrejmuite de garduri cu straşina de paie - gardul "straşinat" sau
"străşinit" -, caracteristic zonei agricole. Caraderul agricol al regiunei îl
mai reprezintă şi arăturile pe dâmburi, de pe coastele înconjurătoare, sau
acele care se ridica chiar În centrul "satului", sprijinite din cauza pantei,
contra spăIări i apelor, de "dâlme /1 sau răzoare.
Pornind dela comuna Câmp În spre Sud pe o "padină", care de fapt e
o luncă a cărei apă s'a furişat subteran, Întâlneşti din când În când câte
un "hârtop", sau câte un "tău", care mai variază aspectul neted al "pa­
dinii". Abia au dispărut cele din urmă case ale Cârnpului şi se zăreşte satul
vecin Sohodolul, iar cu cât te apropii, un zgomot ca de cascadă Îti atrage
tot mai mult atentia. E Valea Călugărilor, care părăsind Sohodolul Întră sub
pământ pentru a ieşi la Vaşcău. Tnaintând pe vale În sus eşti obligat mai
Întâi să treci prin grădini cu pârleazuri, printre case distanfate, până când,
la un moment dat, satul se aşează Într' o oarecare ordine În două şiruri de
case, pe rnalurile gârlei, ce se Împleteşte cu ulita satului. Sohodolul şi Că­
lugării 2 - aşezat În continuarea celui dintâiu - devin asHel sate de-a­
lungul văii cu mici ramificatii pe coastele domoale. Aceste ramificatii se
accentuează tot mai mult În satul Călugări. Grădinile cu pomi însoţesc pe-
1 Indicat şi pe harta 1 :75.000, executată de Serviciul geografic al armatei austriace.
2 Traditia spune că numele comunei este În legătură cu o mănăstire din localitate,
Întemeiată de Maria Tereza.
[38]
38
GH, PAVELESCU
ste tot gospodăriile serececioase, iar biserica - aproape Întotdeauna de
lemn - străjuieşre undeva pe un dâmb mai ridicat, În centrul satului sau
chiar afară din sat, pentru a fi ferită de incendii,
Dela Călugări, trecând peste câteva dealuri cu minunate doline, Întâl­
neşti primele cătune ale Criştiorului-de-Jos, sat aşezat ceva mai departe În
directia Sud-Est pe şoseaua naţională ce leagă Vaşcăul, peste Dealul Mare,
cu Hălmaqiu-Brad. Astfel Crişfiorul-de-Jos, cât şi satele din Sudul Vaşcăului:
Cărpinet, Leheceni şi Sălişte, intră În categoria celor "de-a-Iungul drumu­
lui", deşi se mai poate observa foarte bine formâlor primitivă de sate cu
case resfiraie,
De sigur că toate satele din regiune sunt foarte vechi, traditia neporne­
nind nimic despre coloniz ări, Chiar şi Întinderea actuală a satelor datează
din vremuri străvechi, doar casele s'au mai Îngrămădit una lângă alta prin
sporul populatiei, "Satu tăt aici o fost, tăt aşe o fost de lung, nurna o fost
tălefurile mai mari" ,1
Mergând În sus pe Valea Criştiorului, după vreo jumătate de oră ieşim
la "tarină", cum numesc Criştiorenii hotarul pe care e aşezat Criştiorul-de­
Sus, Comuna e formată din o multime de cătune sau "cranguri" cu case
risipite sau izolate, aşezate pe pantele Însorite, Între 500-700 m. altitu­
dine. Numele de "tarină" se referă probabil la putina agricultură În terase,
ce se făcea mai de mult, astăzi fiind aproape părăsită din cauza spălării
terenului.
Pe valea numită Izvorul Bihariei, paralelă cu cea a Criştiorului, se Întinde
comuna Poiana, cu o multime de cătune pe coaste, amestecate prin poieni
şi pâlcuri de pădure. Venind dinspre Criştiorul-de-Sus, când ajungi În cul­
mea dealului, deasupra Poienii, ti se desfăşoară la picioare o mare căl­
dare În care e aşezat satul (vezi planşa 1, 1). Pe aceeaşi vale, Însă mult
mai jos, sunt aşezate Săliştea, o parte din Leheceni şi Cărpinetul. Ultimele
sate sunt mult mai Îngrămădite, cu casele Înşirate de-a-lunqul ulilii sau
ale apei.
Ajuns din nou la Vaşcău, dacă porneşti spre Nord-Est, trecând pe la co­
muna Vărzari, formată, din trei ulite paralele (vezi plan şa II, 2), ajungi la
Fânajă, aşezat pe apa Băiţei şi Săghiştel, p� un afluenf al acesteia. Acelaşi
caracter de sat de-a-Iungul văii îl are şi Chişcăul, Singură Măgura e aşezată
pe culmea dealului şi Brădetul pe un platou foarte putin accidentat.
Populaţie. Populatia celor 11 sate cercetate de noi este curat româ­
nească. : De altfel, În Întreaga regiune singur Vaşcăul cuprinde Unguri,
câţiva Germani şi Evrei, cei mai multi fiind comercianti şi meseriaşi. În
sate, abia ici-colo, a pătruns câte un Evreu, cu cârciuma sau dughiana
lui. Cu toate că satele nu sunt prea mari, având În vedere densitatea lor
I Criştiorul-de-Jos, Crăciun Ana, 74 ani,
[39]
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR
39
şi, În al doilea rând, ferfililatea redusă a terenului, regiunea Vaşcăului este
suprapopulată, Întrecând media densităţii din România, revenind cam 68
locuitori pe krn", De aceea locuitorii au trebuit să înveţe diferite meşteşu­
guri, să lucreze la păduri sau să se ocupe cu negotul şi- chiar cu meserii
ambulante.
Populaţia 1 satelor cercetate:
Nr.
Localitatea
Totalul
Români
1.
Brădet
. .......
683--712
683- 712
,2.
Broaşte
. .......
324- 376
323- 376
3
Călugări ........
1236-1217
1228-1211
4.
Câmp ..........
1283-1326
1283-1326
5.
Cărpine!. .......
638- 685
638- 668
6.
Chişcău ........
1046-1185
1041-1181
7.
Criştior
... , ....
1331-1281
1323-1281
8.
Fânată ..........
600- 653
600- 653
9.
Izbuc ..........
1265-1199
1262-1199
10.
Leheceni
.. ", .
646- 629
646- 624
11.
Măgură
393- 417
393- 417
12.
Poiana
........
787- 787
787- 784
13.
Sălişte
661- 686
661- 686
14.
Vaşcău
1287-1371
1127-1284
Unguri
142-58
Germani
5-6
Altii
1
8- 6
17
5- 4
5
3
11-23
Ocupajijle. Şi aqricultura a fost Încercată de localnici, dar fără prea
mult succes, din cauza solului sărac şi expus degradării. În Câmp şi la Criş­
fiorul-de-Sus, la "farină", se mai păstrează Încă urmele acestei agr·iculturi
sărăcăcioase prin terasele caracteristice şi prin amintirea plugului de lemn,
cu care "s'a 'niiinţa! arăturile". Astăzi Însă foarte putini Îşi pot procura pâ­
nea necesară din propriul pământ. Ocupatii complimenfare sunt creşterea
vitelor şi pomicultura, mai ales la Călugări şi Criştior.
Pentru asigurarea exis+enţii, locuitorii au trebuit să recurgă şi la alte
surse de câştig. Astfel În satele din apropierea Vaşcăului (Leheceni, Căr­
pinet, Criştior, Sălişte şi Vărzari) este foarte desvoltată industria casnică a
ceramicei, pe care o transportă, cu ajutorul căruţelor În toate pietele mari
ale Ardealului: Lugoj, Ineu, Pâncota, Şiria, Lipova, Timişoara, Arad, Oradea,
Salu-Mere, Sânnicolaul-Mare, Deva, Brad, Haţeq, Pui, etc. Vânzarea oalelor
se face şi În satele pe care le străbat, de cele mai multe ori pe cereale.?
T of subsolul oferă celor din Cărpinet şi Vaşcău posibilitatea de a se
ocupa cu facerea varului, iar celor din Călugări, Câmp şi Băiţe cu exploa­
tarea marrnorei. La Băi]e există şi o industrie minieră desvoltată pentru ex­
tragerea bisrnutului şi a molibdenului, Înfrebuinfat la fabricarea becurilor
electrice.
1 După Recensămânful general al populaţiei României 1930, voi. II, �. 68-70, şi
Recensămânlul general al României din 1941, dale sumare provizorii, 1944, p. 41-42.
2 Crişfiorul-de-Jos, Balej Ion, 21 ani.
M iOEZI.ii 0/
[40]
40
GH, PAVELESCU
Locuitorii satelor 'de munte se angajează În industria forestieră ca tăie­
io-i de păduri, "stânjenari" ("din stânjini trăim"), sau la facerea "jilipuri­
lor", ajungând uneori până În Vechiul Regat, unde lucrează dela trei până
la cinci luni peen. În acest timp gospodăria este condusă de sotie, care
primeşte adesea prin poştă banii câştigati de bărbat, Unii dinf.re ei se
ocupă şi cu facerea diferitelor unelte casnice: codirişti de coasă, războaie
şi iţe de tesut, funii de teiu, etc.
Alte surse de existentă sunt meseriile În care s'au specializat locuitorii
din unele sate, Astfel cei din Vărzarli-de-Sus fac cărbuni de lemn pentru
cei din Vărzarii-de-Jos, care sunt fierari, meşteri de săcuri, coase, seceri
CII z irnţi, furci, cutite, etc. Cei din Vărzarii-de-Mijloc sunt cismari. Coasele
făcute În Vărzari erau cele mai bune şi numai În ultimul timp au fost În­
trecute de cele de fabrică, Săcurile şi secerile sunt Însă mai bune ca cele
de fabrică şi sunt căutate până În Vechiul Regat. Vărzărenii aveau dreptul
din vechime, ca odată pe an, la târgui de Sâmpetru, să-şi desfacă aceste
produse la Câmpeni.' În ceea ce priveşte cismarii, unii din ei Îşi iau ade­
sea calapoadele cu talpa necesară ş'i umblă din sat În sat, lucrând acasă
la oameni.
Tot În directia specializării sunt vestiti locuitorii comunei Sârbeşti, care
se ocupă cu facerea sumanelor, pe care le vând la târg uri . Cei mai bogati
au adevărate ateliere, iar cei il1ai săraci se ocupă numai cu croitorie, fă­
când pe meseriaşii ambulanţi. la fel există În Vaşcău o uliţă, Băreşti, lo­
cuită de cojocari.
Spiritul negustoresc se manifestă În deosebi la cei din Fănaţă, care fac
"bazar" la târgurile bihorene (Vaşcău, Beiuş, Ceice, Oradea, efc.), corner­
cializând ÎI1 acelaşi timp şi produsele Vărz ărenilor, precum şi la cei din
Poieni, care sunt vânzători de plante medicinale: breiu (Bryonia dioica),
spânz (Helleborus foetidus), "ferici" (probabil Herciniurn felix mas), etc"
pe care le vând În toate regiunile fării.
Locuinta. Casa locuitorilor din jurul Vaşcăului are două Încăperi: tinda
şi casa mare (vezi p'l.anşa II, 1), În fată are un "târnaţ" sau cel putin o
prispă, Casa e acoperită cu paie, cu "ciripă", sau e "şindilită". Cele mai
vechi au cuptor de "căhăli" cu "camnită". Căhălile sunt colorate În verde
şi sunt făcute la Cărpinet sau leheceni. Fumul iese printr'un "coş" de nu­
iele lipit cu pământ, Uneori se întâlneşte şi\ "băbura", Tavanul e sprijinit
pe "grinzele" Întărite prin "grindă". În casă se află, de obiceiu, două pa­
turi de scânduri şi o masă, iar pe lângă ele\ câte o "Iădoaie" (lavijă cu
Iadă) pentru şezut, un "podişor" pentru vase, blide şi icoane pe pereti şi
l C. P a vei, Contribulii la etnografia Bihorului. Beiuş, 1926, p, 8-9, In' această bro­
şură se pot găsi şi alte informatii asupra ocupatiilor specializate ale Bihorenilor din jurul
Veşcăului. Vezi şi studiul amănunţit a lui Moi s e Pa p o v ici u, Meseriaşi şi neguţă­
tori români În cercul Vaşcăului, În: Transilvania, XLV (1914), p. 469-480,
[41]
CERCETĂRI FOll<LORICE IN JUD. BIHOR
41
două rânduri de "şterguri pă rudă". Drept ferestre, mai de mult erau trei
"obLocută de iequjă", o fereastră fixă cu patru ochiuri. Sub casă se află o
"pemnită". ,
În jurul casei se Întinde "ocolul" (curtea), În care găsim: fântâna, "co­
cinile" porcilor, coteje pentru gâşte şi găini şi "şura" pentru "marhă"
compusă din două "poeti" (vezi :planşa II, 3). Poarta ocolului se numeşte
"căput". Ocolul se continuă În spatele casei printr'o grădină.
[mbrăcărninfee. Bărbaţii poartă "clop" cu gardini mari. Cei bătrâni le
purtau cu gardinile În sus, iar părul le era lung până la şerpariu şi adesea
Împletit În două-trei chice. Cămaşa şi izmenele sunt largi, dar scurte. Bă­
trânii purtau cămăşi fără pumnare. Astăzi sunt cu pumnare, cu "fufie" şi
"strungută " (dantelă) Întoarsă. Peste cămaşe se Încing cu o "curauă", Iată
cam de o palmă. Izmene le sunt susţinute de un "brăcinariu" din ată de
cânepă, care se bagă prin "brăcinărită" (borta izmenelor). Atât cămaşa
cât şi izmenele sunt făcute din pânză de cânepă. Când e frig, poartă o
căciulă ascuţită, neagră sau aibă, şi un "cojoc" sau pieptar Înfundat. Cio­
banii şi cărăuşii au o "bituşe" (cojoc fără mâneci). Când e ploaie, se Între­
buinţeaz ă "sumanu" sau "tundra ", făcută din "pănură ".
Fetele poartă părul În două chici pe spate, legate cu "prime" şi "ga­
lante" (panglici şi şnururi). Nevestele fac părul "conciu". Fetele poartă pe
cap cârpe roşii, nevestele negre, dar cu flori roşii, iar bătrânele negre fără
flori. Imbrăcămintea fetelor se compune dintr'un "spătoiu" (iie) şi poale
de cânepă. Spătoi.ul are mâneci cu /1 fodră /1 şi cipcă, iar la gât "guleraş",
care se Încheie peste umăr. La gât se mai poartă "zgardă" de mărgele.
Peste poale, dar numai În partea dinainte, se poadă "zadie" de bumbac
aibă cu "vârste" negre sau de cânepă aibă curată. În picioare sunt incăl­
late cu opinci cu "gurgoi", legate cu "noj iţă". Acest pod se găseşte până
la satul Lunca. Dela Şteiu începe alt port.
În satele Măgura, Chişcău, Brădel, Pietroasa, Gurani, Cociuba, Poienile,
etc., femeile ali un port cu totul deosebit de cel din jurul Vaşcăului. Deo­
sebirea constă mai ales În purtarea "cormilor" făcuti din păr şi lână (vezi
planşa 1, 3). De asemenea "chemeşile" sunt legate de poale, iar la mâneci
au "scăfătură" (cusătură după tehnica ciupagului). Zadia este aibă cu vărgi
de arniciu negl'u, iar pentru sărbători din lână colorată. Sunt Încinse cu un
brâu de lână lat de 7 cm., [esuf la războiu. Pes+e "cojocul" (pieptarul)
inflorat poartă suman alb, cusut cu postav colorat. Mărgelele, câte cinci
rânduri, nu lipsesc nici dela gâtui bătrânelor.
Hrana. Alirnentaţia locuitorilor e cât se poate de simplă. Aceasta În
primul rând din cauza regiunii sărace, iar În al doilea din cauza vietii ne­
pretentioase a locuitorilor, care se multumesc cu foarte putin. Alimentele
de bază sunt mămăliga şi cartofii şi, mai rar, pânea. Mâncările gătite se
fac, În general, din legume •. Astfel vara se mănâncă foarte des "curechiu
[42]
42
GH. PAVELESCU
de curcubătă". Se taie dovleacul În felii subtiri, se pune sare pe el şi se
frige În rântaş făcut din unsoare, ceapă şi făină. Se mai pune mărar, pa­
trunjel, se acreşte cu otet sau zar şi se mănâncă cu pâne. Alte legume
care se consumă sunt: mazăre verde sau "păsuIă", mazăre "pârgalită"
(prajita), "crumpene pârqălite ", "curechiu", "chiparcă". Apoi mamaliga cu
lapte, ulai de curcubăfă cu mamăliga, chisăliţă de pruna, fructe, etc. Iarna
se mănâncă lapte, cartofi, curechiu, mazare uscată, gătita cu "clisă" sau
'unsoare de porc. Se consumă de asemenea foarte multă [uică, fie de
prune, fie "monopol".
Firee locuitorilor. Caracteristicile sufleteşti ale oamenilor sunt mult prea
greu de prins Într'o simpla excursie de câteva zile, pentru a-ti putea face
o icoana adevărată despre firea locuitorilor. Singurul lucru posibil este no­
tarea impresiilor şi a convorbirilor individuale, fară a frage Însa din ele
concluzii generale categorice. E greşit, de asemenea, să se ia ca unitate
de măsură, pentru temperament şi caracter, comportarea locuitorilor fCită
de propria-ti persoană. Un cercetător străin va fi Întotdeauna suspectat şi
numai prin faptul că vine dela oraş,' adică de unde vin cu drept cuvânt
"toate relele" ţăranului \impozite, amenzi, citatii de procese, ordine de
concentrare, etc.).
La acestea trebue să adăugăm, pentru noi, vremurile extrem de grele
În care ne-am făcu! cercetările din Bihor În 1940. Concentrărilei se [inuser ă
lant de aproape doi ani, ruinând gospodăriile, mai ales că se adăugase
În ultimul an o proastă recolta, oamenii fiind amenintati sa moară de
foame. De acee·a peste tot ne-a fost dat sa auzim aproape acelaşi refren:
.Vrernurile-s grele, Dumnezeu o luat rodu pământului, îs bucate slabe .. ,
şi nu ne vine a cânta, ca sân tem oameni năcăjiţ l" Din aceste motive, in­
formatiile se culegeau cu gr·eu. Îmi rezervasem intentionat o duminecă În­
treagă pentru cercetarea Criştiorului-de-Sus şi Poienei - pe care le cre-­
deam mai interesante - bazându-mă pe faptul că fiind sărbătoare voiu
putea scoate mai multe dela ei. Zadarnice mi-au fost toate! sforţările. În
Criştior, Într'un grup mai mare de oameni, Îndată ce o băt��na binevoi­
toare se oferea sa-mi dea informatii de natură folklorică, barbatii o făceau
sa ,taca, insinuând ca informatiile ei sunt "prostii", care nu se cunosc În
sat şi dacă domnii vin la ei cu interes atunci sa le spuna că "nu au ce
mânca", Acelaşi lucru s'a petrecut şi la Poiane, unde din 20-30 bărbaţi
adunati Într'o cârciurnă, n'am putut convinge pe niciunul sa-mi dea vreo
informatie. O singura nevasta, care era de fata la insistentele mele, mi-a
strecurat discret o foaie de hârtie, pe care scrisese Într·e timp balada "Vă­
lean" ,
La vremurile grele din vara anului 1940 se mai adăuqau evenimentele
politice, interne şi externe, care ernenirr[au cu pierderea Ardealului de
Vest. Şi nu rar mi-a fost dat sa aud cuvintele spuse ca un răcnet de fiara:
[43]
CERCETARI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR
43
"Am auz ii că vreal;! să ne deie la Unguri!?" Toate aceste motive determi­
nau o ură organică şi spontană fată de un "domn", care a venit să le
"cerce obiceiurile". De aceea nu e de mirare că o bătrână din Sălişte ­
unde se spune că oamenii sunt mult mai de treabă - m'a alungat fără
multă discutie prin cuvintele: "Du-te dracului afară din casa mea!", adre­
sând În aceiaşi timp bărbatului - unul din cei mai buni informatori
tot felul de injurii pentru faptul că stătea de vorbă cu mine.
Am greşi Însă dacă din cazurile de mai sus am trage concluzia că lo­
cuitorii din satele cercetate sunt mult mai xenofobi şi mai Închişi la suflet
decât În alte regiuni ale [ării. În satele din jurul Vaşcăului, dar mai ales În
Câmp, locuitorii sunt mult mai deschişi şi binevoitori. La fel şi cei dela
Măgura, Brădet şi Broaşte. Cel mult despre cei din saiele de munte (Criş­
tior, Poiană, Fânată) am putea spune, cu oarecare aproximatie, că sunt mai
răi la suflet şi mai Închişi. De altfel, şi 'aceste trăsături negative se mani­
festă mai mult când intri la om acasă sau îi ceri informatii susceptibile,
căci altfel "motul" - aşa se numesc şi cei care locuiesc sub poalele Bi­
hariei - ori unde l-ai întâlni, dar mai ales la drum, este un om deschis,
răspunz ându-ţi cu multă 'atentie la-salutul tău prin: "Noroc!" sau "Voie
bună!", ori la Întrebările pe care i le pui În legătură cu locurile şi oamenii.
În privinta moravurilor, n'am putea spune decât cuvinte de laudă, ne­
semnalându-ni-se de nicăiri defecte capitale. Ba, uneori am fost plăcut
surprinşi de anumite credinte din domeniul moral, cum este următoarea:
"A spune o sută de minciuni este un păcat tot atât de mare ca şi când
ai omorî un om" (Poiana). Se ştie că furtul de asemenea nu se cunoaşte.
Referitor la caracterul Bihorenilor a mai fost remarcată şi de altii "tena­
citatea uimitoare" 1 cu care tin la sărăcia lor de acasă, precum şi dragostea
fată de obiceiurile, legea şi limba lor, manifestând !Jn pronuntat sentiment
de mândrie şi libertate. La Poiana, În timp ce mă refrăsesem, desarmat, 1n
"casa de repaus" (de oaspeti) a primăriei, a Intrat singur, fără să-I chem,
să stea de vorbă cu mine, un băiat de 14 ani, Micula Gheorghe. L-am pus
să-mi povestească Întâmplări din vieeţa lui şi a oamenilor cu care a hăit.
Fusese slugă În Bănat, dar nu i-a plăcut şi după doi ani s'a Întors acasă.
Şi de ce te-ai Întors, ÎI Întreb eu: "N'am mai vrut eu să stau. Am venit
acasă Iia Crăciun şi ziceau copiii să nu mă mai duc slugă. Îmi mai place
la părinti, că nu-i tot cu porunca'n mână să mă duc: Fă aia şi asta!"
Trebue de asemenea să subliniem la locuitorii din jurul Vaşcăului pre­
zenta unei inteligente practice În directia tehnicei, unită cu o destoinicie
manuală şi spirit Întreprinzător, care au dus la Înflorirea variatelor specia­
lităti de industrie casnică (olărie, fierărie, croitorie, etc.), vestită până ia
mari depărtări. Literatura populară şi obiceiurile destul de bogate, precum
1 C. Pavel, ap. cii, p.14.
II
[44]
44
GH, PAVELESCU
şi arta populară mai ales cea religioasă," cu frumoase biserici de lemn
(vezi planşa II, 2) şi cimitire înqrijife - dovedesc cu prisosinţă că sufletul
acestor oameni simpli n'a fost Încă copleşit Întru totul de "primatul eco­
nomic", dovedind prin aceasta multă vigoare intelectuală şi morală,
II. CONSIDERAŢII ASUPRA FOLKLORULUI
Nu s'ar putea afirma că regiunile Muntilor Apuseni au fost ocolite de
fQlklorişti şi mai ales de filologi, După monografia lui Frâncu-Candrea,l al'­
haicul tinut a atras pe cercetători ca Gustav Weigand,2 Ovid Densusianu,3
Tache Papahagi{4 Emil Peirovici." Dumitru Şandru {i ş, a" ale căror lucrări
prez intă importenţă În primul rând pentru studiul graiului şi numai În al
doilea rând şi pentru folklor. De asemenea trebue să mai remarcăm că
aproape toti cercetătorii care au Înaintat spre inima Muntilor Apuseni au
pătruns pe văile ce se deschid În partea răsăriteană a masivului, dinspre
Mureş şi Câmp ia Transilvaniei, adică pe valea Ampoiului şi a Arieşului, şi
foarle putini pe cele din Vestul regiunei, adică pe văile Crişurilor, care şi
ele Întră adânc În centrul masivului. Dintre aceste Vă'I, de sigur cea a Cri­
şului Negru, cu depresiunea Beiuş-Vaşcău, este cea mai interesantă atât
din punctul de vedere antropogeografic şi etnografic, cât şi folkloric.
Cu toată această importantă, foklorul regiunei Beiuş-Vaşcău nu este
reprezentat decât de studiile lui Petru Hetcou,? Bela Bartok," precum şi
J T, F r â n cu - G, C a n d rea, Românii din Muntii Apuseni (Mafii), Bucureşti, 1888,
IV + 303 p,
e G, W e i 9 a n d, Kiiriisch- und Marosch-Dia/ekte. In: Vierter Jahresbericht des lnsti­
Iuts fur Rumănische Sprache (Rumănisches Seminar zu Leipzig), 1897, p. 250-336, Wei­
gand a călătorit şi dela Beiuş la Veşcău, unde, fiind zi de târg, a stat de vorbă cu doi
[ărani din Călugări şi Sălişte, plecând mai departe peste Dealul Mare la Lazuri, fiind
condus de învălătorul Sai a, vezi op. cit" p, 253, N'a publicat niciun text, vorbeşte
numai despre graiul locului, la p, 276 şi 290,
" O vid De n sus ia n u, Originea Moţilor, In: Viea]e Noua, Bucureşti, An, XVII
(1921), p. 164-165, Densusianu a mai făcut cercetări În comuna Petroasa şi Împreju­
rimi, din jud, Bihor, fără să se publice nimic până acurn din acest material.
" Tac h e Pa pa h a g i, Cercetări În Munfii ApJ�eni, În: Grai şi Sullet, " (1925),
p, 22-89, '
GEm i I Pe t r o vi c i, Folklor dela Mafii din Scăriş6ara, in: Anuarul Arhivei de Folk­
lor, V (1939), p. 111-175,
U D, Şa n d r li, Enquetes liguistiques, etc, 1. Pays de Molzi şi IV, Le Bihor, În: flul­
letin Linguistique, " (1934), p. 201-237, şi IV (1936), p. 120-179,
7 P e't r u Het c o u, Poesia popora/ă din Bihor. Beiuş, Tip, Doina, 1912, 96 p.
8 Bel a Bar t 6 k, Cântece popora/'e româneşti din Comilatul Bihor. Bucureşti, Soce:,
1913,
[45]
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR
45
prin câteva texte publicate de G. Alexici, Miron Pompiliu.j' ş. a. E drept
că Vaşcăul şi-a avut folkloristul său pasionat În persoana preotului şi invăţă­
forului Vasile Sala, care a adunat o mare parte din folklorul satelor din
jurul Vaşcăului până la Beiuş, În special poveşti, hore şi strigături, colinde
şi descâniece, publicându-Ie În cele lreiz eci şi patru broşuri apărute până
acum În "Biblioteca Vaşcăului" sau În revistele vremii: Familia, Revista cri­
tică şi literară a lui A. -Densusianu, etc., dar mai ales În "Şezătoarea" a lui
Artur Gorovei, sau, În calitate de colaborator, În lucrările lui S. FI. Marian."
Dar toate aceste culegeri, cât şi altele mai putin Însemnate,!) sunt de­
parte de a ne da o imagine completă a Iolklorului din jurul Vaşcăului.
Aceasta În primul rând din motivul că unele capitole de folklor, În special
obiceiurile şi credintele, au fost neglijate, iar În al doilea, din motivul că
n'au fost cercetate decât un număr redus de sate. Hetcou a cules material,
În regiunea cercetată de noi, dintr'o singură comună, din l.ehecenl, iar
Bart6k a cules' cântece din Vaşcău, Câmp, Cărpinet, Criş+ior, Sălişie şi Po­
iana. G Cât priveşte culegerile lui Vasile Sala, nu se indică decât foarte rar
comuna În care au fost făcute, iar materialul se prezintă adesea modificat
de culegător. De altfel, nu tot ceea ce a publicat Vasile Sala este autentic
popular, o bună parte sunt creatii personale ale autorului, În stil popular."
Aceste motive, cât şi altele, ne-au Îndemnat să facem excursia folklo-
1 G. Ale xi c i, Texte de literatură poporană română. 1. Poesia Iradi!ionaIă. Buda­
pesta, 1899.
2 Mir o n Pom p i I i u, Balade popora/e române. Iaşi, 1870. Referitor la activitatea
de folklorist a lui M. Pompiliu, vezi monografia lui C. Pavel, M. Pompif:iu, Vieata
şi opera. Beiuş, 1930.
:1 Vezi "Indicele revistei Şezătoarea", 1930, p. 12.
4 Asupra activitătii părintelui V. Sala, vezi articolul din revista "Izvoraşul", XV (1936),
p. 20-22, cel din ziarul "România Nouă" d,in Sibiu, 9 Oct. 1940, p. 2, Întitulat "Un
lolklorist bihorean" de 1. E. N a g h i u, şi Necrologul lui 1. M uşi e a, În: Transilvania
XXIII (1942), p. 971-73.
r. În: "Monografia Almanah a Crişanei". Oradea, 1936, redactată de Aur el T r i­
p o n, există şi un capitol de compilatie asupra folklorului bihorean, p. 167-176.
1; În comunele amintite Bar t 6 k a cules În total 179 de arii, din cele 371 câte cu­
prinde colectia Întreagă. In comunele Câmp şi Sălişte mai trăeşte vie amintirea anche­
tei lui Bart6k, care." În vreme de pace aduna cântări cu grana/oru". Noi Înşine am
chestionct pe Moş Irimie din Câmp, care a cântat din cirnpoiu pentru Bart6k peste
20 de arii.
7 CI. broşura "De ale poporului" (Biblioteca Vaşcăului, Nr. 30), p. 13:
Nu mi-ai scris nicio scrisoare,
Nu ştiu titlul Îji lipseşte
Sau dorul nu te sileşte.
Dar eu am un suflet bun
Incă odată [i-l mai spun,
AI meu nume prea frumos,
Iscălit aici mai jos
Vasilică Sala vosl.
8 Dorinta personală de a cunoaşte acest frumos şi interesant tinut românesc; Îndem­
nul şi sprijinul d-Iui Ion M uşi e a, directorul Arhivei de Folklor a Academiei Române.
[46]
nea În ţinutul Vaşcăului, pentru a completa materialul adunat de antece­
sori, contribuind astfel la cunoaşterea unei regiuni folklorice, ce mai păs­
treaza şi astazi multe caractere arhaice. De sigur ca timpul scurt pe care
l-am avut la dispozitie, În cornoeraţie cu numarul satelor anchetate, nu
ne-a permis sa stăruim mai mult asupra unor capitole şi conditiile defavo­
rabile În care ne-am facut cercetările nu ne-au adus poate randamentul
aşteptat. Totuşi, am reuşit sa culegem multe informatii pretioase, fie prin
aceea ca n'au fost cunoscute până acum În folklorul românesc, fie prin
faptul ca afirmă prezenta altora, generale pentru Întreg teritoriul românesc.
Pentru a da o idee clară asupra [olklorului din reqiunea cercetata de
noi, vom face mai Întâi câteva consideratii generale asupra diferitelor ge­
nuri de literatura populara, precum şi asupra credintelor şi obiceiurilor, tra­
tând pe cele din urma Într'un capitol special, pentru ci prezente la sfârşit
textele culese.
Beladele, În jurul Vaşcăului baladele se numesc "cântece din bătrâni"
sau "cântece bătrăneşti" sau chiar "corinzi", deoarece În vremurile vechi
baladele se cântau, adica se "corindau" la diferite ocazii. Astfel mi-a fost
anunţată drept "corindă" recitarea baladei Manastirea Argeş.
Cea mai populară balada a regiunei pare sa fie "cântecul lui Vălean"
sau "Velian", care se cunoaşte În fiecare sat. Noi Înşine am cules patru
texte din această balada, Î� colecţia lui G. Alexici 1 se găsesc doua va­
riante ale lui Vălean, foarte apropiate de cele culese de noi. De .altfel,
aceasta baladă este foarte răspândită şi În alte regiuni.2 Probabil că
popularizarea aceasta se datoreşte caracterului liric al baladei. Tema este
otrăvi rea unui voinic de catre mândrele sale. În varianta Întâia, culeasă de
noi (text 2) motivul se contamineaza cu cel al fetei care-şi orrăveşte fra­
tele, qăsită şi În Oaş, de 1. A. Candrea.
A doua balada, care se bucura şi ea de oarecare popularitate, este" Gruia
lui Novac". Cu toate că multi informatori au auzit de ea, n'am putut culege
decât un singur fragment, la care am mai putea adauga contaminarea cu
"Marcu Viteazu" din finalul basmului cu acelaşi nume (text 215), O altă
varianta a lui Gruia lui Novac a fost culeasa Într'o versiune mult mai com­
pletă de Hekou, din Leheceni.v Se pare ca această baladă a fost cândva
foarte răspândită În Muntii Apuseni. Frân'!=u-Candrea a cules, de pe ce-
I
lălal! versant al Muntilor, nu mai putin de \şapte variante. 4
Cât priveşte balada "Mănasl� Arqeş ". ne-a fost comunicata din Să-
46
GH. PAVELESCU
1
1
.�
1.
.,
I
I
't,
I
1. G. Ale xi c i, Op, cit., p. 78-79 şi 189-190. Prima variantă e culeasă din Sân­
tie, jud. Arad, iar a doua din Nirmeghi, jud. Bihor.
2 CI. Mir o n Pom p i I i u, Op, cit., p. 27-28. E. S e vas t o s, Cântece moldove­
neşti, p. 277-278, 315-316.
Het c o u, Op, cit., p, 33-37.
4 Frâncu - Candrea, Op: cit., p. 199-226.
[47]
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR
47
lişte, Într'o frumoasă versiune plină de termeni specifici regiunii. Finalul
baladei prezintă o uşoarăcontaminare cu motivul "Mioritei". Referitor la
această baladă, regiunea nefiind păstorească, o singură inforrnatoere ne-a
declarat că a "auzit" de 1/ Miorita", dar probabi I că a citit-o În cărţile de
şcoelă.:' /Aceeaşi informatoare a ştiut cândva o baladă care pare a fi a
Kirei Kiralinei: "O fată care a furat-o Turcii. Ea s-o ascuns În grădină la un
hir de mociolină. Ei or aflat-o şi-or dus-o. Ea s-e [îpat În apă." 2
Alte balade Întâlnite de noi sunt: "Balaurul" (text 6) şi "Soarele şi voi­
nicul" (text 8). Aceasta din urmă pare a fi mai de grabă un fragment de
colindă. Motivul Lenore, "Lenuta 1/ (text 9), e de asemenea incomplet şi
învăţat din cărţi. Am trecut tot la balade un fragment idilic (text 3) şi un
fragment epic (text 4), care pare a fi un Început de baladă.3
Doinele şi sf,rigăfuri,le. În comparaţie cu balada, care se. prezintă ane­
mică şi fragmentară, poesia lirică, cuprinsă În general sub numele de "cân­
tece de-a codrului ", "hore" sau chiar "descântece", este mult mai .. varlafă..
fiind utilizată În toate momentele de explozie sentimentală. In ceea ce;
priveşte terminologia, IIcântece de-a cedrului" sunt toate poeziile lirice,
iar "horele" sunt şi doinele (termen necunoscut În regiune) şi horele pro­
priu zise; "descântecele 1/ sunt chiuiturile, termenul este Însă mai putin În­
Irebuinţat. .Horele ", adică doinele, sunt totdeauna cântate.
IStrigăturile" sau IIdescântecele" sunt spuse În timpul dansului, cu o
anumită intonatie, care serveşte şi ca tad muzical. 4 Clasificarea poeziei
1 Bar t 6 k a cules din Beiuş o arie, executată la vioară, intitulată "Păcularul p/'ânge
pierderea oilor". Iar În nota 2 scrie: "Pare a fi melodia unei "doine" din partea locu­
lui executată pe vioară", op. cit., p. 307. Oare evorba de aceeaşi "horă a fetei", cân­
tată din "trâmbghită" În Maramureş şi Oaş? CI. T. Pa p a h a g i, Graiull şi lolklorul Ma­
ramureşului, 1925, p. XLVII-XLXIII, şi 1. M LI Ş lea, Cercetări lol'klorice În Tara Oaşullli.
În: Anuarul Arhivei de Folklor, I (1932), p. 136.
2 Poiana, Marita Costea, 35 ani. Pentru variante vezi G. Ale x ici, Op. cit., p,
70-72, balada "Lenca"; Jar ni k - B â r s e a n LI, Doine şi strigătllridin Ardeal, p.
491-496, "Chiruta"; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, p. 635-639, "llin­
cuta Sandului"; F r â n c u - Ca n d rea, Op. cit., p. 230-233, "Floarea"; Familia,'
XXXII (1896), p. 164 "I!ieana", culeasă din Luncşoara În Biharia, de Petru Cipou.
� Het c o u, Op. ci!., p. 67-68, a cules, din Vaşcău, balada "Dragoste de frate şi
soră" cu tema cunoscută din colectia lui Alecsandri, sub titlul "Soarele şi luna". Re­
gretăm că n'am putut vedea broşura "Balade şi legende" a lui Sai a. (Bibl. Vaşcăului
Nr. 4) şi nici cea a lui M. Pom p il i u, cu balade culese din Şteiu şi jurul Beiuşului
(Biblioteca Academiei Române nu o posedă). Cf. C. P a vei, Op. cit., p. 37-38.
4 Dintre observatiile lui Barlok asupra muzicei doinelor din Bihor merită atentie ur­
mătoarele constatări: "Doinele sunt caracterizate printr'o mişcare lentă şi un ritm liber
şi neprecizat. In ce priveşte textul În doine pot intra b�radele şi legendele (foarte rare
pe aici), cântecele lirice, uneori chiar cântece ironice (parodii). Se cântă atât de băr­
bati, cât şi de femei, ori şi când fără a fi legate de ceremonii cu dată fixă." Op. cit.,
p. IV. "':�
"Se poate constata că melodiile doinelor şi ale cântecelor de dans (strigături, În
[48]
48
GH. PAVElESCU
lirice În doine. şi strigături este însă. foarte labilă. Noi înşine ne-am dat
seama dă multe din textele publicate puteau fig�ra În ambele capitole."
Totuşi, am clasificat sub numele de doine (textele 10-38), poeziile li­
rice, care În general sunt cântate pe anumite melodii şi cuprind sentimente
de tonalitate minora; jale, tristete, urît, dor, etc. Aceste stări sufleteşti sunt
exprimate În legatură cu natura,părinti, cunoscuţi, 2 etc. Cele mai multe
teme sunt cunoscute şi În alte regiuni, altele sunt; de sigur, creaţii locale.
Unele texte culese de noi sunt contaminări de teme variate. Aşa sunt cele
comunicate de informatorul Jude Gheorghe din Săliş+e, care. prezenta ten­
dinţa 3 de a recita o serie Înt;eagă de motive, leqăndu-le între rele."
P. Hetcou. consideră .horele" ca nişte cântece vesele, bazându-se,pro­
babil, pe versurile citate, care chiar dacă sunt culese din Bihor, exprima
un adevăr general pentru Românul de pretutindeni. 5 Dar oare din aceste
versuri reiese că grijile şi supărările se pot alunga numai prin "cântece
vesele"? Nu cumva durerea exprim�tă se sublimează? Se pare ca "astâm­
părerea" s�fletului cu ajutorul "horelor" este un proces subtil ce utilizează
procedeul sublimă-ii.
Cât priveşte "strÎgăturile" propriu zise (textele 39-96) sunt foarte bo­
gate, cele mai multe fiind recitate sau strigate. Unele din ele, mai ales
cele satirica, sunt improvizate În timpul dansului. Astfel cele mai multe
din sjriqăturile comunicate de Moş Blagu din Câmp (textele 55-56 şi
58-65) sunt În mare parte creatia acestui informator. In general, temele
strigături lor sunt din cele mai variate: În unele se ironizează defectele fi­
zice ale .rivalilor, seblestemă iubiti necredincioşi, În altele se exprimă sen­
timente de duioşie, Întocmai ca şi În doine sau se descrie "patima din
cotonie", suferinta din armată, totuşi- pred0"tlină sentimentul satiric. strigă-
Bihor: "descântece")cu cuvinte, nu-şi au textul lor special, adică textul şi melodia nu
formează o unitate inseparabilă: cu alte cuvinte, pe'o melodie de doină se poate
cânta orice text. Colindele şi cântecele de ceremonii Însă îşi au textul lor special."
Op. cit., p. VI. .
1 CI. şi E m. P e ] r o vie i, Folklor. dela M�'tii din Scărişoara. În: Anuarul Arhive: de
Folklor, V, p. 121.
2 Vezi muzica mai multor doine culese din Câmp, În Bar t 6 k, Op. cit., p.346-348.
3 Aceeaşi tendinta se observă şi la informatdrul George Indrei din leheceni, ches-
tionat de P. Helcou. \
4 Vezi textele 21 şi 69-70. În ceea ce priveşte primul text, începutul lui se găseşte
intercalat în "Dorea is+e]ul Drăqăneşfi!or ", p. 28-t-29 de 5 ala. Bar t 6 k, Op. cit.,
p. 213, l-a cules din Şebiş împreună cu muzica şi din Vaşcău, p. 235.
5 Het c ou, Op. cit., p. 23-24:
Cin' a rădit horile
Aibă trup ca florile
Şi obraz ca rujile
T reacă-i supărările.
Că horile-s bune tare
la omu cu supărare
C� io când mă cam supăr
Cu hori le m'astâmpăr.
[49]
CERCETARI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR
49
turile sunt folklorul cel mai circulant, qăsindu-se' la toate vârstele, atât la
femei cât şi la bărbaţi, Totuşi, bătrânii ezită să-ti spună strigături, zicând că
"nu se mai cade să vorbească astfel de lucruri".
Colindele, In schimb "corindele" (textele 97-110) sunt apanajul folk­
loric al bătrânilor, deoarece În timpurile din urmă "corindatul" a Început
să fie părăsit.' Toate colindele culese de noi sunt religi,oa.se şi se referă
la Isus Christos şi Maica Precestă, numai trei Ji� �Ie la Sănicoară, Sântilie'
şi Sânpetru. Ele .sunt foarte vechi şi sunt cunoscute şi Jn alte părti.2 Co­
I inde ca: "Moş Crăciun", 1/ Trei crai" şi altele sunt de dată recentă şi În­
văţate din cărţ], căci, "m�i demult nu să cânta cu Moş Crăciun" spun
bătrânii, de aceea nici nu le-am cules. Faptul că primele cinci colinde, cele
mai frumoase de altfel, sunt comunicate de o femeie, nu Însemnează că
mai demult colindau şi fetele; informatoarea le-a învăţat dela fratele ei,
În timp ce se făceau pregătirile pentru colindat.3
Descântecele trebue să fie foarte numeroase În jurul Vaşcăului. In scurta
noastră anchetă n'am putut aduna decât un număr redus (textele 111-122).
Vasile Sala publică şi el opt descântece culese din Bihor; neindicând loca­
litătile decât foarte rar, e posibil ca unele să fie culese şi din regiunea
cercetată de noi.4 A. Tripon 5 publică de asemenea mai multe descântece,
dar majoritatea sunt luate dela V. Sala. P. Hetcou a cules şapte descân­
tece din judetul Bihor, dar nu din regiunea cercetată de noi."
Cimili�Utri,le incep aproape Întotdeauna cu formula "ciumel, ciumei", sau
"ciumelci" şi sunt foarte numeroase (textele 123-=-150), deşi n'am anche-
I Vezi cele spuse mai jos, p. 53.
� Astfel, colinde asemănătoare cu textele 100, 107, găsim la A J e x ici, Op. cii.,
p. 146-148; G. Dem. Teodorescu, Poez,ii populare române, p. 27-28; At. Ma­
rienescu, Colinde culese şi coreclale, 1859, p. 53; Frâncu - Candrea, Op.
cit., p. 189-190; la textul 101, vezi Alexici, Op. cit., p. 169-171; Marienescu,
Op. cit., p. 56; Bar /6 k, Op. cii., p. 25 (culeasă din Câmp, dar fragmentară); T r i­
p o n, Op. cii., p. 153; la textele 102, 106, vezi Alexici, Op. cit., p. 164-168;
MarienescLl, Op. cii., p. 3; Jarnik-Bârseanu, Op. cii., p. 514-516; Bar­
t 6 k, Op. cii., p. 47 (culeasă din Beiuş), şi p. 167 (culeasă din Câmp); la textul 103,
vezi Alexici, Op. cii., p. 155-156; Frâncu _ Candrea, Op. oii., p. 191;
Bar t 6 k, Op. cii., p. 151-152 (culeasă din Leheceni), iar la textul 104, vezi Het­
c o u, Op. cit., p. 47-50.
" Ale xi c i, Op. cit., publică şapte colinde din jurul Beiuşului, iar Het c o u, Op.
cit., cinci colinde culese din Leheceni. Cât priveşte broşura lui Sai a "Colinde bătrâ­
neşli" (Biblioteca Vaşcăului Nr. 7), n'am putut-o vedea. CI. şi brosura "Colinzi" (Bibl.
Sămănătorul Nr. 22), cu material din jurul Beiuşului.
" Vezi broşurile: "Descânlece" şi .Descăniece bihorene" (Biblioteca Vaşcăului, Nr. 33
ŞI 34), 1940.
5 T r i p o n, Op. cit., p. 167-172.
G Het c o u, Op. cii., p. 92-96.
4
[50]
50
GH. PAVEU::SCU
tat decât două persoane. Unele prez in+ă note originale fată de cele cu­
noscute În alte regiuni.
Jocuri,le de copii (textele 151-153) sunt de asemenea numeroase, deşi
În această directie nu am putut stărui prea mult. Am adăogat tot la acest
capitol şi jocurile dela priveghiu (textele 154-161), care sunf comune
şi feciorilor.
Cânlt·eic,e'le de leagăn şi bocetele.1 fiind putin numeroase, n'am putut
Înregistra aproape nimic În această direcţie."
Credinte, magie, medicină. De sigur că acest capitol este cel mai di­
ficil de cules Într'o simplă excursie folklorică, trecând dintr'un sat Într'altul,
fără a avea timpul necesar descoperirii şi familiarizării cu cei mai buni in­
formatori. Astfel eşti silit să culegi ceea ce-ti oferă Întâmplarea. Date fiind
conditiile În care ne-am făcut cercetările, trebue să presupunem că acest
capitol este, În regiunea cercetată, infinit mai bogat de cum apare din
materialul cules de noi. Totuşi am putut nota diferite credinte În legătură
cu casa şi vieaţa familiară de toate zilele (textele 162-173), cu diferite
ocupatii, câteva În legătură cu sărbătorile de peste an 3 (textele 165--167),
apoi cu luarea manei (textele 176-189), deşi n'am putut nota descântecul
"pentru adusul laptelui";4 am cules un text referitor la aducerea bărbatului
pe melită (textul 175), sau pentru oprirea furtunilor şi provocarea ploii
(textele 190-192) şi diferite alte practici mag-ice, precum şi câteva cre­
dinte şi povestiri despre stnigoi (textele 194-199) În legătură cu morti i.ii
T of aici ar trebui amintite şi descântecele, care fac trecerea Între mag ie
şi medicina populară.
In ceea ce priveşte medicina populară (textele 200-208), deşi tinde să
se emancipeze din magie, totuşi, datorită unei traditii străvechi, ea con­
tinuă să-şi prezinte chiar şi reţetele cu adevaruri empirice recunoscute de
şfiinţa oficială, sub o haină magică. Un exemplu tipic În acest sens ÎI oferă
facerea "ferededor" sau a băi lor (textul 203), a cărei reţetă e plină de
prescripţiuni magice. E interesantă, de asemenea, reteta pentru vindecarea
"ariciului" sau a cancerului (text 207). De sigur că ceea ce am putut cu-
1 In ceea ce priveşte partea muzicala a bocetelor ("vaiete/ar"), vezi Bar t o k, Op.
cit., p. 177-178, 185, 203, care publică "vaiete'; din Vaşcău, Câmp, Delan şi Vaşcău
primul este Însă o parodie. \
Vezi mai jos (p. 61 şi p. 68-69).
;: Vezi şi obiceiurile de peste an, dela naştere, nunta şi Înmormântare.
4 Cules şi publicat de Sai a În "Şezătoarea" VII (1902), p. 17-18 şi În "Descân­
lece" (Biblioteca Veşcăului, Nr. 33) 1940, p. 3-4, reprodus şi de T ri i p o n, Op. ciI,
P 164.
" Despre alte iiin]e fantastice, supranaturale ca: zmei, balauri, muma pădurii, efe.,
n'am putut afla altceva decât ca au auzit "când eram copii". Să fi ajuns oare oamenii
din partea locului la credinta că aceste fiinte sunt din domeniul purei fantezii? Cerce­
tările noastre restrânse nu pot da un raspuns În această privinţă.
I
Î
I
,
[51]
CERCETĂRI FOLKLORICE Îr� JUD, BIHOR
51
lege nOI nu reprezintă decât o infimă parte dintr'un vast material răspân­
dit pretutindeni.
Poveşfite, nume generic sub care poporul cuprinde toate speciile În
proză ale genului epic (snoave, poveşti, basme, legende, etc.) constitue
un capitol important al folklorului, dar care a fost foarte mult neglijat de
cercetători. E adevărat că e mult mai greu să culegi un basm decât o
doină, sau o baladă decât o chiuitură. Căci dacă pentru descântece iţi tre­
bue foarte mult timp pentru găsirea, familiarizarea şi câştigama Încrederii
informatorului, pentru basme această încredere este acordată dela prima
invitaţie - bine înţeles, dacă informatorul dispune de timpul necesar -,
îti Irebuesc Însă ore Întregi pentru a Înregistra un singur basm, dacă nu
dispui de posibilităţi de stenografiere sau fonografiere.
În scurtele noastre cercetări am reuşit să înregistrăm totuşi opt texte din
genul poveştilor (textele 209-216), dintre care cinci sunt culese din Câmp,
iar celelalte trei din Sohodol, Măgura şi Brădet. De sigur că la basm, mai
mult decât la oricare alt gen, nu poate fi vorba de specificul unei regiuni,
motivele mitologice circulând ca fluidul magnetic peste provincii şi po­
poare, peste vârste şi epoci. Totuşi, putem presupune că basmele culese
dintr'o regiune oarecare sunt preferate fată de basmele care lipsesc. Unele
din cele publicate de noi se găsesc şi În culegerile făcute din alte regiuni
apropiate.
Primele două fragmente (textele 209-210) se referă la "ursitoare,", care
după credintele poporului "ursesc" sau torc firul vietii omului dela naştere
până la moarte. Dacă din unel'e povestiri se desprinde concluzia că "de
ce ti-e scris nu scapi", În altele acest fatalism este atenuat, "scrisa" poate
fi schimbată, e adevărat, prin mari eforturi şi mai ales prin credinţă în
Dumnezeu (textul 214). Trecând peste textul 212 În legătură cu "graiul
animalelor", credinţă de asemenea foarte răspândită la Români, remarcăm
prezenta celor două legende hagiografice (textele 211-212). "Povestea
lu Sântilie" se compune din două legende hagiografice: prima se referă
Iq tinereţea lui Ilie şi uciderea părinţilor, iar a doua la prădarea Raiului de
'către Iuda, constituind un paralelism cu "corinda lui Sântilie" (text 99), cu-
leasă din aceeaşi comună, care nu e decât o formă versificată a aceleiaşi
teme. Povestea "Dumnezeu şi Sânchetru" este destul de cunoscută. Notăm
că În varianta culeasă de noi a fost introdus un motiv, probabil din ciclul
"PăcaIă", din care am cules şi un alt text, pe care nu l-am mai publicat.
Tot o contaminare de teme este şi textul 216, "Marcu Viteazu", cu un
frumos Început de actiune de basm, dar franspusă imediat pe plan de
baladă, Împrumutând actiunea şi uneori chiar şi forma versificată a cunos­
cutei balade populare cu acelaşi nume, con+aminată cu cea a lui Gruia lui
4'
[52]
52
GH. PAVELESCU
Novac.! Poate cuvintele din formula iniţială: /ICare inde se luăsc (potri­
vesc) acolo după uşe le proptesc" / indică tocmăi această conştientă, dar
arbitrară interventie În desfăşurarea povestirei. Acest procedeu de conta­
minare a diferitelor elemente se poate vedea şi În cele două basme pro­
priu zise "Feciorul de Împărat şi lupul cu cap de fier" şi '"Petrea Păcu­
rariul" 2 (textele 214-215).
Având În vedere că această contaminare Între diferite specii de "po­
veşti" şi basmul propriu zis, precum şi Între elementele diferitelor basme,
constitue o notă constantă În folklorul nostru, se pune Întrebarea: ce sem­
nificatie să dăm acestui fapt? E vorba de o degradare a basmului la forme
inferioare de poveste În lipsa unui sustinut efort de creatie mitică, sau de
o tendinţă a speciilor de poveste spre basmul propriu zis? În orice caz,
noi nu ne putem plânge că folklorul românesc e sărac În creatii mitice. Mai
de grabă se pare că miticul invadează de sus În jos celelalte specii de
folklor: legende, balade, colinde, credinte, etc. Iar contaminarea de mo­
tive trebue să o atribuim acelei veşnice spontaneităţi creatoare, atât de
prezentă În toate genurile de literatură populară. Povestitorul, mai ales
când are un talent deosebit, combină după inspiratia momentului elemen­
tele de care dispune În memoria sa, trăgând adesea, cu ajutorul fanteziei,
puntile necesare. În gura unui rapsod popular povestea nu este ceva dat,
ci este o formă dinamică, ce renaşte de fiecare dată pe buzele povesti­
torului. Folkloristul trebue să ia act de această situatie a "povestei II şi să
o aprecieze În adevărata ei valoare.
III. OBICEIURILE
De sigur că majoritatea obiceiurilor din regiunea Vaşcăului sunt comune
tuturor provincii lor româneşti şi mentionarea lor are rolul de simplă afirmare
a unei prezente folklorice, pentru a se putea stabili mai târziu răspândirea
. geografică a diferitelor motive. Există Însă şi obiceiuri, care se Întâlnesc
numai aci, sau În regiuni apropiate, fiind necunoscute În alte părti. Astfel,
se pot aminti câteva obiceiuri de sărbători cum este la Crăciun umblatul
"cu pornişorul", tragerea clopotelor la Paşti, strigarea peste sat la Sân­
giorz, sau altele În legătură cu naşterea, runta şi Înmormântarea. Sunt ia­
ră:i o seamă de obiceiuri mai mult. sa� m�i .�utin g:neral� la poporL�1 ro­
man/ dar care lipsesc, sau se prezinta modificate, In regiunea Vaşcăului.
Despre toate aceste lucruri am tinut să dăm indicatiile necesare.
I Vezi cele spuse mai sus, p. 46.
2 In ceea ce priveşte elementele asemănătoare, vezi, referitor la primul basm "Lupul
cu cap de fier", cules din Vâlcelele Rele (Hunedoara) şi publicat de P o p - R ei e-
9 a � LI I in .Poveşf ardeleneşti" III, p. 27-42, iar referitor la al doilea "Petru C�nu­
şoica" şi "Ileana Cosânzeana", culese de lângă Brad (Hunedoara) şi publicate de
F r â n c LI - C 1\ n d reti, Op. cit., p. 243--258. .
. \'� ,
[53]
CERCETĂRI FOLKLORICEIN JUD, lllHOR
53
j
I
I
In ceea ce priveşte comunitatea de datini, deşi se spune că "În tot
satu-i zănatu" ,1 regiunea cercetată se prezintă în general unitară, Se pot
distinge totuşi mici nuante Între două grupuri de sate, Între satele din a­
propierea Vaşcăului: Câmp, Sohodol, Călugări, Criştior, Săliş+e, Poiană, etc.
şi cele mai Înaepădate: Fânaţă, Băiţa, Săghiştel, Câmpani până la Măgura.
Dela Măgura încolo începe o altă regiune folklorică. De această deosebire
locuitorii Îşi dau foarte bine seama şi din podul şi graiul locului: "Dela
Măgură Încolo şi voarvele-s altele." 2
Se poate iarăşi face, În cadrul satelor cercetate, o anumită ierarhizare
din punctul de vedere al conservatismului datini lor. Astfel, obiceiurile
sunt mai bine păstrate În satele periferice: Câmp, Sohodol, Criştior, Po­
iană, Fânată şi Măgură; iar cele mai putin conservatoare sunt cele din
jurul Vaşcăului, aşezate la drumul mare, sau În apropierea lui: Vărzari, S=ăr­
pinet, Leheceni, etc, Pentru a obtine o icoană aproximativă a acestor dis­
tinctii am tinut să avem cel putin un informator din fiecare grup de sate.
De sigur, În primul rând am dat atentie satelor periferice, mai conserva­
toare, care şi-au păstrat până astăzi datinele, comune altădată Înfr!egei
regiuni.
La sărbători." Obiceiul "corindatului" la Crăciun era altădată În toată
regiunea foarte desvoltat. Mărturie despre aceasta stau frumoasele colinde,
pe care le mai ştiu Încă bătrânii trecuti de şaizeci de ani, precum şi infor­
matiile primite dela aceştia. "Din vremea de demult colinda ficiorii care
era tinăr], făceau dube şi umblau cu dubele 4 a doua zi după Crăciun"
(Câmp). Colindau câte patru-cinci băieţi la un loc. Se pare că altădată
"corindele" se cântau şi după sărbătorile Crăciunului şi erau singurele
cântece admise până la Iăsatul postului mare. "Mai de mult, la Crăciun
până s'o apucat postu mare, nu mai era ertat să colinde altfel de cântări,
de-a codrului" (Crişfiorul-de-Jos), Ca şi În alte regiuni, astăzi colindatul nu
a dispărut propriu zis În niciunul din satele cercetate, dar i-a scăzut am­
ploarea şi importanta de odinioară. "Ş-amu mai corindă, dar numa prun­
cii, Îi învaţă dascălii" (Crişfiorul-de-Sus). Şi peste tot primeşti aceeaşi in·­
formatie: "Corindatu la noi s'o cam lăsat" (Criştiorul-de-Jos).
În schimb "pruncii", copiii de şcoală, care aproape Întotdeauna sunt
continuatorii traditiei căzute În desuetudine la generatia anterioară, adică
1 Fânală, Sandu Cioară, 46 ani, "Zănatu" = ob ice iu. CI. şi "Tot satu cu zănatu" din
O vid De n 5 usi a n u, Graiul din Ţara Hategului, '1925, p. 234.
" Fânală, acelaşi.
:; Inlormatori: Câmp: Irimie Moş, 68 ani; Raveica feaha, 83 ani; Saveta Moş, 58 ani;
Mărină Moş, 20 ani; Călugări: Ileana GuIă, 59 ani; Nicolae Tămaş, 79 ani; Crişliorul-de­
Jos: Irimie Lazăr, 73 ani; CriştioruÎ-de-Sus: Anula lu Tănasă, 55 ani.
4 CI, F r â n c u - C an d rea, Op. cit., p. 142: "dubă din doage de brad În larma
unui ciubăraş ".
[54]
54
GH. PAVELESCU
la feciori, au un colindat al lor special, Încă În floare şi azi, numit "cu
aplţura", obiceiu cunoscut de altfel În Întreaga regiune a Munţilor Apu­
seni.! "Cu apiţura " merg de Crăciun "pruncii" dela 8 la 15 ani, În gru­
puri de câte patru. Ei au cu ei "ciocane",2 pe care se "bagă colaci i" .
Merg din casă În casă şi strigă la "gazde" să le deschidă uşa. La care nu
deschide, strigă "În ciufaIă":
Bureti pe păreţi,
În vătru]e focului
Rădăcina socului;
Pitoace pe obloace!
Dacă le deschide, Întră În casă şi cântă: O ce veste minunată, Trli păs­
tori, Colo sus, Trii crai dela răsărit, etc. După ce "corindă", gazda le Îm­
parte "colaci" şi iar corindă, încheind cu urarea: "Să rămâne! sănătoşi şi
să vă rodească bucatele!" (Câmp).
Altădată Însă ritualul intrării sau ieşirii din casă a colindătorilor era În­
soţif de versuri, ce erau la înălţimea colindelor pe care le cântau. Astfel
la apropierea de casă colindătorii Începeau În cor:
Slobozî-mă, gazdă-n casă,
C-afară ploaie şi varsă,
Că dacă, gazdă, nu credzi,
Să ieşi afară să vezi
Sau:
Scoală-], gazdă, slujnicile
S-aprindă luminile
Şi să mături sobile
Cu mătură de mătasă
Să iasă rău din casă.
Iar la sfârşitul ultimei colinzi se adaugă o urare tot 111 versuri:
Şi te-ntoarce cruce-n masă,
Să fii, gazdă, sănătoasă,
Cu t'ilediu de-a-mpreună
Cu o mare voaie bună:
T năunlru sănătate
Şi afară bogătate! \
(Călugări).
\
Un alt obiceiu străvechiu de Crăciun şi Anul nou, care a Început să fie
1 Vezi Frâncu-Candrea, Op. cit., p. 141; Ion Muşlea, Cercetări lolklorice
În Tara Oaşului. Anuarul Arhivei de Folkor, 1, 1932, p. 144; E rn. Pe t r o v ici, Folklor
dela Motii din Scărişoara. Ibid, V, 1939, p. 127. Cf. şi T. Papahagi, lmages d'eth­
nographie roumaine. Bucureşti, 1928, voI. III, p. 280 (Oltenia).
2 "Ciocan": un băt de alun, de circa 1,50 rn., la capăt cu un cui tot de lemn.
[55]
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD, BIHOR
S5
şi el părăsit În ultimul timp, este "turca" 1 Din evocările ce mi-Ie-a făcut
Irimie Moş ,din Câmp, "cimpoeşul" care În tinereţea lui acompania "dan­
tui" turcei cu sunetele "cimpoiului", mi-am putut da seama cât de impor­
tant era acum 30-40 de ani acest obiceiu, la care participa Întregul sat:
pruncii prin hârjoneli şi teama, feciorii prin dansuri, iar bătrânii îrnprospă­
tând În amintire trăirile de altădată, "Turcă sa Îmbracă un ficior tânăr, până
la douăzeci de ani", mai sprinten, II't:Clre poate umbla". Feciorul se Îm­
bracă cu o pânză roşie, pă cap Îi cu cheie de hulpe şi cu postav roşu şi
cu ghiocei galbeni, Se adaugă apoi tot felul de "prime", "galante",2 pen­
tru ca să fie "nilcoşe".:3 "Are ochi, are bâtă şi on corbaciu, cu care o trage
În joc." Cu turca umblă de obiceiu şase persoane: "Unul care e turcă,
unul bate duba, unu "cimpoieş" care "zÎce", unu care poartă "coasa" 4
cu bani şi trei-patru care schimbă pe cel din turcă, Din "coasă" nu se pot
scoate banii până n'o sparge." 5
Dintre obiceiurile de Crăciun cunoscute În alte părţi lipsesc În regiunea
Vaşcăului colindatul cu steaua, vifle,imul, pluguşorul 6 şi soreova. Cât pri­
veşte piesa "Irozii" ea a fost introdusă În timpul din urmă şi se Întâlneşte
destul de des.
Alături de Irozi Întâlnim Însă o altă piesă populară, se pare imporfată
şi ea, dar Într'o epocă mai veche, numită "cu pomul", sau "cu pomnişoru".
Această piesă, după cât ştim, are o frecventă mult mai redusă În alte re­
giuni, Întâlnindu-se abia În judetele Alba şi Hunedoara. În schimb În re­
giunea Vaşcăului şi a Beiuşului se Întâlneşte În toate satele, jucându-se fie
de trupele locale instruite de învăţători, fie mai ales de trupe de meseriaşi
dela Beiuş. În jurul' VaşC'ăului piesa ejucată adesea de trupe ambulante
formate din ttgani dela Băi]a, Încât obiceiului i se spune În mod ironic şi
"Dumnezeu dela Băita". Piesa "cu pomul" are ca subiect greşeala lui
Adam şi alungarea lui dÎn raiu. Personajele sunt, de obiceiu, În număr de
şase: 1, Dumnezeu, reprezentat printr'un bătrân cu o barbă mare; 2. Adam;
3. Eva; 4. Îngerul; 5. Dracul, cu fata vopsită negru, cu haine negre şi
strâmte, cu coadă, coif şi cu două coarne; 6. Unul sau doi păstori. Un
păstor poartă pe cap pomul cu mere. 7
1 CI. Frâncu-Candrea, Op, cit., p. 142-145.
" prime şi galante = panglici şi şnururi.
� nilcoşe = frumoasă, mândră.
, coasa = casa de ban i.
G Câmp, Irimie Moş, 68 ani,
G Colinda pluguşorului Întâlnita În regiune serveşte ca simplă urare şi Încheiere În
acelaşi timp la repertoriul de colinde. Să fi existat mai de mult obiceiul şi În această
regiune, În unele parti pronuntat agricola sau a fost impor+ală numai colinda?
7 Piesa a fost culeasa din Beiuş prin 1919-1920 dela "nenea Augustin Popovici",
de către preotul Roşu, care a publicat-o În broşura "Cofinzi" din Bibl. "Semănătorul"
iii e
[56]
56
Gll. PAVELESCU
T erminându-se ciclul sărbători lor Crăciunului cu bogate şi variate obi­
ceiuri, urmează restul sărbătorilor de peste an, insojite şi ele de diverse
credinte şi datini. Astfel, În ajun de ,;Apăbotează", când umblă popa cu
crucea, fetele nu mănâncă nimica În ziua aceea. Fata care vrea să se mă­
rite, pune o "brâncă de tenchiu su poneavă să treacă popa peste el. Pune
su porieavă şi mărgele. Ia din creanga' busuiocului şi-l pune şara la cap.
Face pogace din fărină de grâu, ia fărină câtă tÎi În brâncă, o bagă În gură
şi o scoate şi o pune cu busuiocu su perină. Să-nvisă cu cine să mărită"
(Câmp).
În ziua de "Apăbotează" sunt amenintati pomii ca să facă rod. Să răs­
teşte cu săcurea cătă porni, să facă poame: "Faci prune, o tetaiu? Faci
prune, o te taiu?" (Câmp).
La "Sântoader" 1 să taie păru dintră coarne dela boi, să fie sănătoşi.
Dela vaci nu, că nu umblă după boi, nu i� gl-tităi. Fetele se spală pe cap,
fac leşie şi bagă frunză de salcă să crească păru" (Călugări).
"Sântoadel' să ţine de marhă. Să rotunjeşte păru la fete şi la vaci. Fe-
tele se spală pe cap şi zic:
Sântoadere, Săntoadere,
Crească chica fetelor,
Ca şi coama iepelor!
(Câmp).
"La Sântoader taie, să tunde din coarne. Taie din coadă dela vacă,
să infrăţesc mai fain. Fetele-ş spală păru cu floare de corn, să crească
păru" (Criştiorul-de-Sus).
"La Sfinti, Îi capu prirnăverii.> de-atuncia se-ncepe brazda plugului, dacă
poate pleca. Dacă-i sărin, iasă ursu afară din bârlog şi Îşi vede umbra lui
şi atunci să Întoarce iar Înapoi, că mai este iarna cea mică." "La Patruzăci­
de-sfint ia un clopot, un "pirgăuaş", să duce de-a roata, Înconjură de trei
ori casa, "zângăleşte" cu clopofu şi zÎce: "Ieşit, şerchi şi broaşte şi vă du­
ce] În codrii mut şi fur (vezi şi textele 115, 165-167). "Să aprinde focu
pe deal 3 şi dacă să trage fumu cătră Bă�at, acolo-i binele, dacă mere cătă
Ora de, atunci îi rău" (Câmp).
Referitor la sărbătorile din ciclul Peştilor tern putut nota următoarele obi­
ceiuri şi credinte: La "Neazîpăreasa" se lu�rează numai o jumătate de zi,
d�la Arad (Nr. 22-1925). Un studiu amănunt it asupra acestui obiceiu va publica În
curând d-! Ion Muşle a.
1 Sărbători ca Haralampie, Sâmpielru de iarnă, Cercovii de iarna, Trei Ierarhi, Filipii
de iarnă, Întâmpinarea Domnului, si. Vasile, elc., sau nu sunt tinute, nefiind cunoscute,
sau nu este legat de ele niciun obiceiu.
2 "Dragobetefe", cap de primăvară, nu e cunoscut.
" Obiceiuri similare la Iăsalul Secului, Alexii, Si. Gheorghe, Sâmedru, e lc., nu există.
[57]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD, BIHOR
57
-
Înainte sau după masă, În Lunea Peştilor se face petrecere cu "hid'Eld'elT, Se
crede apoi că "cine moare În Joi-mare, când să deschide ceru 1 să duce
în raiu". În ziua de Paşti, la Dumineca Tomii şi la Rusalii, feciorii obişnuesc
să tragă clopotele dela biserică.P IT Mai de mult erau şi un fel de treascuri IT.
"T of la Rusalii "iesă popa la hotar. La Ispas să satură calu un cias " (Câmp).
"La Sângiorz să pune dimineata frunză verde di salcă pi la poet, să spo­
rească iorsagu la poet ca sălciile. Pune "rugi" pentru bosorcaie şi striqe ".
(Călugări). În dimineata de Sângiorz, aducem frunză de fag verde În casă
şi o punem bine. Cu El ne tămăduim cân să face ceva "gance". La "Sân­
jiorzul vacilor" (22 Aprilie) punem la şuş+ar rug şi. pene de pe câmp.
Atunci se face "improrătoarea", adică stropirea vacilor cu penele. Tot până
la Sângiorz să culege "rostopască, aiuşul (aiu sălbatec) şi hodolean" pen­
tru busorcăi, să nu poată mânca iorsaqu". Aceste buruieni se dau vitelor
amestecate cu sare şi "cheatră pucioasă". În ziua de Sângiorz "să udă"
fetele.3
De sigur că, În vremurile mai vechi, qrija principală a locuitorilor era
la Sfântul Gheorghe, păzitui "manei", pentru a nu fi luată de bosorcăi sau
strÎge În noaptea de Sânqiorz.! Se pare că din această credinţă, altădată
foade puternică, s'a păstrat, ca o reminiscenţă, obiceiul unei strigări peste
sat, În care se face 'aluzie la luarea manei, dar astăzi, având un caracter
cu totul distractiv. Astfel "În frîi sări Înainte de Sânjiorz" (Câmp) sau "Ia
Sânjiorzul marhălor" (Criştiorul-de-Sus), "ies pruncii sau boerii şi strigă de
pe dealuri, "În râs":
Auli, Pauli! 5
Ce t-Î [iie, Pauli?
Mă mâncară bosorcăile! 6
Care din ele?
Eva şi cu PavăI.
Da ce cerură dela fine?
Mana vacilor!
Dă-i În p ... dracilor!
Mana oilor!
Dă-i În p ... nevoilor! 7
I Credinta despre deschiderea cerului În noaptea de Anul Nou nu e cunoscută.
" Semnificatia acestui obiceiu nu se mai păstrează. Probabil Însă că era aceeaşi pe
care o are obiceiul În Bucovina: "Ca să se facă mai bune roadele pământului". Ci. A.
G o r o vei, Credin!i şi supersti!ii ale poporului român. Bucureşti, 1915, p, 22 şi 289.
Vezi şi Frâncu-Candrea, Op. cit., p. 199.
" Focul viu nu se cunoaşte, ca obiceiu la SI. Gheorghe.
G Sau: Aule, Paule (Criştiorul-de-Sus).
1\ Sau: strÎgele (Crişfiorul-de-Sus).
7 Câmp. Savetă Moş, 58 ani. Obiceiul se găseşte şi În regiunea Hălmagiului, după
cum dovedeşte o aluzie a lui T. Mag e r din Universul, An. 59, 1942, Nr. 186 (11 VII), p. 6
[58]
58
GH. PAVELESCU
Obiceiul de a aduce verdeaţă la oasă se continuă şi la Arminden şi la
SânzÎene. "La Irimie" (Arminden) aducem frunză verde. Cân o răstinit Ji­
dovii pe Isus, o pus errninden". "La Irimie să aduce un "păhuieş" de fag,
o crengufă acle. TI Fi până coei pită mai întâi, atunci faci focu cu armin­
denu." Şi când bagi pită În cuptoriu, împlânţ În pită "sporiş", să crească
pita." .1
"La SânzÎene punem pene pe casă şi la rnăietori, facem cunună de sân­
zÎene şi o zvârlim pe casă, pentru tăt omu din casă" (Câmp). Astăzi Însă
nu i se mai dă nicio semnificatie acestui obiceiu.
In ceea ce priveşte sărbătorile mai mici din timpul anului, dar "răle de
lucru" pentru vite, atât de numeroase În unele regiuni ale ţării, constatăm
că În jurul Vaşcăului numărul lor e foarte redus. Această nerespectare a
sărbătorilor mărunte este justificată de cei mai multi prin schimlbarea ca­
lendarului. "Noi am avut sărbători legate, alea a fost oprite de lucru,dar
ne-o strămutat după Unguri. Amu nu mai ştim can-u-s sărbătorile şi toate
ne moare iorsagurile" (Câmp). O altă justificare au adus-o În ultimii doi ani
concenirările În masă ale populatiei.
Totuşi, unele sărbători şi-au păstrat prestiqiul până astăzi. Astfel, la "Vâr­
tolomeie"se crede că "m�[rgeJ cucu dela noi, de nu s'aude până alt an.
Tot atunci se rupe rădăcina pă copt".
"Sântilie să [ine pentru tunet. Dacă-i face o căpită de fân astăzi, nu ştiu
dacă o mai ai o nu, mâne. Până la Sântilie să nu .bătuceşti" merele, că le
bate cheatra,'
"Foca tot pentru [er ini, să nu vie buholturii, d-estea mari. Foca iară-i cu
"pricazuri" pentru trăşnit."
.Precupul şi acela-i mănios. Dacă-i lucra azi, te trăzneşte. Mărină, Măci­
nica, Pălia, Pamtilimonul, Tăierea, Obreja, pentru că să obrăz ăsc bucatele,
toate le [ln" (Câmp).
"La Ziua Crucii luăm tot felu de poame: prune, porodică, curcobătă sau
ludaie, scălfăvete, flori, cimbru -, Îs bune pentru bube, mai ales pentru
zgaibă. "
"La Vinerea Mare să bagă berbecii În oi."
"La Sâmiedru de iarnă să schimbă anu. Sântilie dă cheile la Sumedru să
poarte iarna până la Sânjiorz." \
Sfântul Andrei este ziua lupilor. 2" Indreiuii rău de lupchi, mâncă iorsagu.
Nu lucrăm la lână. Cheptenii de lână Îi încleeştă şi-i pune În pod, până la
1 Un obiceiu asemănător se găseşte şi În judetul Dolj şi probabil şi În alte regiuni.
Cf. G o r o vei, Credinţi şi superstitii ale poporului român. Bucureşti, 1915, p. 141 şi
256: "Când 'se macină grâu de ăI nou, se fac doi colaci. Se leagă Cu un fir de ata
roşu de ciutură, mai adăugând şi sporiş (o plantă), fiind credinta ca să se sporească
grâu/. Se scufundă ciuture În fântână, se scoate afară, se frâng colacii şi se dau la copii."
2 Cf. şi T. Pa m fii e, Sărbătorile de toamnă la Români. Bucureşti, 1914, p, 135.
[59]
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR
59
Apăbotează, pana să desleagă luminile. 1 la Apăbotează Iei o lumină, o
legi cu pânză aibă şi cu primă roşie, o pui de-asupra meşii, după icoană
ş-o Ieşi trîi zile, din ajun până la Sântion. După aceea o deslegi şi atunci
pot să lucrezi" (Câmp).
La naştere.2 Ca pretutindeni, femeea Însărcinată, "groasă", trebue să
respecte anumite restricţiuni. "Să nu să uite cătă fieşte ce-i prost, nu ma
dacă să uită să-ş aducă aminte că aiesta îi prost. Să nu dea cu chicioru
în câne şi mâţă, că f.ace pruncu cu păr pe spate (Câmp). 3 In comuna Fâ­
naţă se observă chiar mai multe restricţii: "Să nu sufle În cuptor, că capătă
suspin. Să nu se uite, să nu să mere, că face copilul aşe, Dacă cineva
zvârle cu o cireaşă, În o femee groasă, o o loveşte cu o pană, rămâne la
copil o cireaşă, un sămn, o pană. Muerea trebue să zică atunci: "Doamne,
nu mă lăsa să nasc cu sămnele alea!" Când vede ceva urît, zice: "Doi
sântem, doi vid'em, nicio qance să nu avem!" Când o femee groasă o
vedea ceva .şi i ruşine să ceară, pune mâna susuoară şi miroasă şi-ş aduce
aminte să nu păţască ceva" (Fănaţă).
Referitor la cunoaşterea sexului noului născut, Înainte de naştere, se
crede că acel care "mişcă pe su poale îi fată, dacă de-asupra îi băiat".
Pentru ca o femeie să nască mai uşor "să ia lopata dela cuptor, o pune
jos şi mătura şi rade de pe colturile rneşii răzătură de aluat" . Trece peste
lopată şi zice: "Atât să mă Fie durerile, cât stă pita pe lopate." Sau trece
apă prin ciur deasupra şi z ice : "Atât să mă Fie durerile cât [ine apa În
ciur!" Altele fac "feredee", apă cu flori de fân. Încălzeşte chetrile albe
din vale şi "ciorosclanu", fierul plugului, îl pune În apă şi face aburi". În
acest timp "bărbatu să duce la crişmă. Sau un bărbat credincios i� o cade
şi să roa-gă pentru uşurarea ei. Citeşte "Visul Maicii Domnului şi "Para­
clisul" (Fânejă).
În comuna Câmp şi satele Învecinate este obiceiul ca femeia, pentru
uşurarea naşterii, să bea apă de pe "săjată din trăşnic " şi atunci de loc naşte.
"Cân trăsneşte, să bagă în pământ o săjată şi stă şapte ani şi iară iasă afară.
1 Filipii nu se lin şi nu se cunoaşte Ieqatul foar/ecilor.
2 Informatori: Câmp: Savefă Moş, 58 ani; Fâna!ă: lustină Cioară, 35 ani; Măgură:
Mărie Nislor, 65 ani.
3 CI. şi S. FI. Mal' i a n, Naşterea la Români. Bucureşli, 1892, p.17.
; "Săgeala de trăsnet" se cunoaşle şi În alle părji ale Iării. CI. G. F. Ci a LI Ş a n LI,
Superstitiile poporului român În asemănare cu cele ale altor popoare. Bucureşti, 1914,
p. 71--72. E cunoscută chiar şi la alle popoare. Cf. F r. K r a LI s s, Volksglaube und re­
Iigioser Brauch der Sud-Sloven. Munsler, 1890, p. 11, şi A. W uit k e, Geschichte des
deutschen Volksabergliaubens der Gegenwart. Berlin, 1869, p. 88. S. Rei n a c h spune
că "cerauniile" (pieire de trăsnet) se găsesc În laponia, Siberia, Tonchin, lava, Birma­
nia, Congo, Madagascar, etc., fiind legate de ele cam aceleaşi credinte magice. Cf.
J. De c hei e tie, Manuel d'Archeoiogie prehistorique celtique et gallo-romaine. Paris,
Torne 1, 1910, p. 10. - La Slavii de sud se crede să săgeata intră nouă stânjeni in
[60]
GH. PAVELESCU
60
Se crede că "pruncii", 1 care se nasc vinerea păţesc multe, iar cei de
Iunia sunt lunatici. De asemenea cei care se nasc cu "pelită" pe cap se
fac strigoi, de aceea când le rupe "preveşteala", îl strigă să fie noro­
cos pe ceva, de obiceiu pe animale sălbatice. 2
"Pentru pruncii mort nebotez a] îi păcat la şapte căsî în jos şi la şapte
în sus. Ei se fac vârcolaci şi plâng la praznice" (Fănată).
in prima scaldă se pune un ban de argint, "să fie norocos". Scalda În­
tâia se "tîPă" În loc curat, să nu se facă bube pe prunc (Câmp).
"Buricul îl taie moaşa, îl pune într'o oală şi-I îngroapă unde-o stat bă­
ietu". Urmează apoi "înfăşietul". Faşii le le face femeea aceea care are
'''''ii'!l
băiet. Culorile nu joacă niciun rol. leagănul se poate face din orice lemn
şi se aruncă pe foc, când se strică. Pruncul poate fi scăldat În fiecare zi
de trei ori, afară de Vineri, care "îi rea de bube, pentru opărit" (Câmp).
Dacă trece de şase-şapte ani, nu-I mai scaldă nimeni,
Despre "ursîtori" numai au "auzît că sânt". Pentru aşteptarea lor nu se
face Însă nicio pregătire. Amintirea lor se păstrează totuşi În câteva po­
vestiri (vezi textele 209-210).
Botezul se face la şapte-opt zile, "care-i copilu vrenic, care-i slab de
tot şi te temi că nu ajunge până la botez", se face la trei zile. Copilul
îl duce la biserică moaşa şi-I aduce acasă nănaşe-sa. la biserică mai merge
fata, sau o bunică, rudă, etc. Nănaşa îi dă "jolj" pentru faşă şi dacă moare,
îi face cămaşă din el pentru îngropare, .vesmăntul pe cea lume". "Nănaşii
sânt cei dela cununie, care [îne luminile la părinţ, ăie [ine şi copii În
brejă." in ceea ce priveşte raporturile dintre nănaş şi fin, se crede că ei
"sânt ca rude" (Câmp).8
Când se Întorc dela botez pruncul este pus pe masă "să fie cinstit ca
masa şi căpăfătoriu". Cei de acasă pregătesc un mic ospăţ: "Fierbe ghi­
nars şi frige carne, oare are .. -n "Până la şasă săptămâni femee.a nu poate
me la biserică, 4 la şasă săptămâni mere să se "deslege", Moaşa se des­
leagă la botez, îi face "molivă" la uşe" (Câmp).
Numele noului născut se alege de acasă, de către părinţi. Sunt frec-
pământ şi iese după nouă ani. La Germani numărul este redus la şapte. Ia fel ca În
credinta românească din jurul Vaşcăului. "Săjata d�\ Irăşnic" văzută de noi În comuna
Câmp are forma unei sfere, cu diametrul circa 2 'cm., asemănătoare unui cristal de
sticlă, de culoare albastru deschis.
1 Terminologia este: prunc, fecior, fată; copil Însemnează nelegitim.
" CI. şi Ion M uşi e a, Cercetări lolklorice in Tara OaşuJui. Anuarul Arhivei de Folk­
lor, 1, 1932, p. 150.
3 Obiceiul "răscumpărării" nu se cunoaşte. CI. Mar i a n, Naşterea la Români, p.291
şi ion Muşlea, Op. cit., p. 151-
� lJ La fântână ITIe ".
[61]
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR
61
vente, pe lângă numele obişnuite şi În alte reqjuni, următoarele: Alexan­
dru, Barbură, Docă, Gretă, Rafilă, Raveică, Sanda, T udosie, Vuţă, etc.
Se cunoaşte şi obiceiul ca, atunci când copilul e bolnav tare, "dacă are
ceva fel de boală ", să fie scos pe fereastră şi să-i schimbe numele.
Pentru apărarea pruncilor de duhuri necurate, se pune În leagăn: tă­
mâie, cutit, pâne, sare, aiu, carte de visuri şi Visul Maicii Sfinte. De ase­
menea, dacă cineva, un străin, bea apă din casă, trebue să stea jos, să
şadă putin, să nu fure somnul copiilor. Cine intră În casă "şi să-ndură",
cinsteşte copilul cu bani. ln timpul cât "Îi dai tâfă, dacă să bagă cineva În
casă, să şadă jos, ca să nu ducă [âţa" dela femeie (Câmp).
Laptele, "fâta" t Îi bun "dacă este cineva cu bube, spurc, şi face cu
ţâţa dela femee balmoşel, cu f,"lină de grâu şi pune pe bubă să coacă mai
iute". .Dacă-i cutare copil cu suspin, să-i dee apă din pumni, dela un
copil gemen şi dacă-1 doare spatele pe cineva, să-I calce pe spate, că-i
frece" (Fănaţă).
Când se uită copilul Înapoi, printre picioare, se spune: "Coată fu, că
să uită copilu tău după altu acu" (Câmp). Când copilul face primii paşi,
moaşa "Îi taie paşii", "taie-nentea lui". Când plânge, îl ameninţă: "Coada
rnâţii!"
Despre venirea pe lume, copiilor li se spune că "I-O cumpărat dela
Cou", i-o adus tată-so dela Oradea, i-o cumpărat dela "pogăcere".
La înţărcat, mama se leagă şi-şi pune o perie la sân, să-I inţăpe, şi
când copilul vrea să sugă zice: ,,10 te papă pepe (peria), o doare pe
mamă". Se Înplântă şi un ac, "să meargă tâfa Înapoi" (Fânaţă).
Cântecele de leagăn nu se obişnuesc şi În general alintările materne
sunt rare. "Cântă care are coraje, care nu, zîc: "Culcă-te, mânce-te moar­
tea să te mânce, o ce-l trăbă!" (Fânaţă). Copilăria dobândeşte o am­
ploare folklorică abia dela vârsta de patru-cinci ani În sus, când se des­
făşoară În plină libertate la păscutul vitelor şi e scutită de grijile de mai
târziu. Folklorul specific al acestei vârste sunt jocurile, versurile recitative
şi frânturiiEi de limbă, poreclele şi ghicitorile, iar uneori şi "hori!e".
La vârsta mai Înaintată, era obiceiul mai demult, acum e aproape pără­
sit, ca feciorii să se prindă "fârtat" şi fetele "surate" ,1 dădeau brânca şi
beau vinars unul dela altul, cât pofteau!" (Măqur ă),
La nuntă. 2 ln general, fetele şi feciorii nu se căsătoresc la o vârstă prea
timpurie. Mai demult, feciorul trebuia să aibă 24 de ani şi fata cel putin
16. Iar În ceea ce priveşte gradul de Înrudire: "să luau numai dela veri
a doilea Încolo" (Călugări). Azi Însă aceste regule nu mai sunt respectate
Întotdeauna.
1 Cf. şi Frâncu-Candrea, Op. cii., p. 126-127.
2 Informa/ori: Călugări: Ion Măliu!ă, 80 ani; Poiana Vaşcăului: Vasi!o Ţirlp.d, 57 ani;
Cârnp : Mărină Moş, 20 ani; Fâna!ă: Ius+ină Cioară, 35 ani.
-
[62]
62
GH. PAVtLESCU
Pefitul 1 se face de către "tata feciorului cu cumătru-so, la tata fetii,
acar În ce zÎ, să cam duc duminecă sara". Întrând În casă, lucrurile se pe ..
trec În felul următor: "Atunci cari ne-am băgat acolo am zls: "Sară bună!"
Atunci iei or z îs: "Şed'ef, hod'iniţ pă scaon!" Noi şedem. Atunci o grăit
cumătru: "Cumetre, noi am venit să dai pe Floare după hinu neu." Acesta
răspunde: "D-apă, nu ştiu ce să fac cu voi, că nu facem nimioa până În­
treb şi ieu neamurile mele." Dacă nu e vorba de un refuz din capul lo­
cului, mai adaogă: "Apu, nu mă feresc de voi, că sânieţ oameni de ome­
nie. Ş-apoi v-oi trimete voarbă că poate c-orn face, dacă ne-o ajuta Dum­
nezeu!" Atunci ne-o trimes vorbă şi-am mers de-am "dat brânca".
La darea. brâncii, cumătru merge cu "două litre de yinars de prune" şi
cinsteşte cu socrul mic. În timp ce cumătrul discută cu tatăl fetii, fata "nu
stă cu iei de fată, pleacă În vecini". Când fata este din alt sat, deci e mai
putin cunoscută, e chemată şi ea În casă, "ca să o vadă". Dacă familiile
nu se cunosc destul de bine, atunci Îşi fac vizite: 2 "Să ghii până la mine,
să-m vezi starea şi pruncu."
După "dar,ea brâncii" urmează "credinta". Pentru aceasta se cheamă În­
tr'o seară neamurile toate şi fac o petrecere ca şi nunta: Nunta adevărată
se poate amâna chiar şi jumătate an, după "credintă". Timpul reglementar
este de 15 zile, până le "ies cărţile", adică timpul necesar afişajului
public la primărie, pentru dovedirea eventualei Înrudiri Între logod­
nici>. Nu rar se Întâmplă ca mireasa să treacă la mire chiar după "cre­
dinţă", nemaiaşfeptând nunta. Ion Mătiută, de 80 ani, din Călugări, mărtu­
riseşte că, la credinţă a spus: "Acar. cununat, acar nu, eu tot o iau!" şi-a
luat-o acasă. 3
La credinţă, fata "bagă Într'o cârpă un inel şi atare coroană. Fecioru o
băgat un florint şi iar un inel, ş-apă atunci când o făcut nunta' iar le-o
schimbat, "o împărţit credinta". Dacă survin neînţeleqeri, "oarecum s'o
aflat ceva minciuni, o abzîs unu dealtu, o strîcat credinta".
În privinta zestrei, se spune că "mai demult n'o cerut nime zestre, nu­
ma fata, Încolo nimic". "Amu cer zestre, Dacă-s ieu om gazdă, nu cere
nimic zestre, că ştie că-i dau." În ultimul timp s'a Întâmplat Însă de multe
ori ca pe motivul zestrei să se strice "credinta".
\
1 Vezi şi V. Sai a, Datinile poporului român la \nuntă În părţile Beiuşului şi Vaşcău­
lui şi descântecul de mărit. (Bibl. Beiuşului, Nr. 2.)\Beiuş, Tip. Doina, 1937, 61 p. Pu­
blicate prima dată În Familia, An. 1896-18971. Reproduse aproape identic şi de A.
T r i p o n, Ivlonografia Almanah a Crişanei, p. 156-166.
2 Cf. E. Se vas t o s, Nunta la Români. Bucureşti, 1889, p. 49-51 ("CăIătorii" sau
"cercătorii") şi S. FI. Mar i a n, Nunta la Români. Bucureşti, 1890, p. 130-134.
3 În Pravila lui Matei Basarab se spune: "Şi arvunele sunt asemenea nuntelor ce vor
să fie şi se cheamă acea logodnă şi cea făgăduială ca o nuntă deplin." Indreptarea
legi'i, 1652, glava 172. .
[63]
l:ERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. tllHOR
63
Nunta propriu zisă se face, de obiceiu, toamna şi vara. Probabil e mai
mult timp liber şi oamenii sunt mai mult pe acasă. De asemenea boqăţie
toamnei e mai prielnică pregătirii unor petreceri destul de costisitoare.
Aceste petreceri tineau, În timpurile bune, de dumineca până miercurea
dimineata.
Mai Întâi să aleg "cumetrii", adică nănaşii, se aleg de cătră tata fecio­
rului, de obiceiu dintre cunoscuti şi prieteni. Formula e simplă: "Mă, Ioane,
mă, ştii ce mă rog de tine, să mei să fii cumătru la pruncu mneul" Acesta
răspunde: "Apă, măr[g] la dumneata!"
"Chemători" se aleg doi prunci, dintre prietenii mirelui. "Iau o uiagă
cu ghinars şi pleacă, unu pe un şer, ăIălalt pe altu." Întrând În casă
spune: "Bună zua, te pofteşte (cutare) la nuntă!" Scoate apoi uiaga şi-i dă
să bea. "Cine a băut din uiagă, acela mere", adică primeşte invitaţia.
Chematul se face dumineca, chiar În ziua nuntii, În timp ce sunt oamenii la
biserică. Timpul dela invitaţie până la nuntă fiind abia de câteva ore, ei
"cam ştiu dinainte", care vor fi chemati, pentru a se pregăti din vreme.
Cununia se face după ce ies oamenii, din biserică. În timpul cununiei În
biserică stau "numa oamenii lor", adică rudele şi prietenii. În timpul ce­
rernonialului religios, cumătru "Îi leagă pe miri de brânci cu un ştergar
şi re pune la fiecare câte o lumină pe umăr şi să Învârf de trei ori pe
după masă". Tot atunci mirii Îşi "schimbă" sau "Îş Împart credinta".
De sigur că vor fi existat, ca şi În alte părţi, diferite pradici magice,
observate cu discretie În timpul cununiei.' nouă nu ne-au fost Însa comu­
nicate. Singura mentiune În acest sens e că "să cam păzăsc să să întăl­
nească două şfeaguri laolaltă".
După ieşirea din biserică, după cununie, fiecare merge unde este che­
mat. Oamenii mirelui se strâng la "miref", unde fac "steagu" şi ai miresei
la mireasă. Steagul se face din "o cârpă aibă şi două roşii şi un zurgăIău".
Mirele cu oamenii săi şi cu steagul se duce duminecă seara la casa mi­
resei. Aci, la intrare, dau: "Sara bună!" Apoi urmează un dialog Între cu­
metri sau Între doi oameni mai buni de gură:
Să ne dai sălaş!
Nu vă dau sălaş, că mai avem oameni, nu avem loc. Că sân tem mult!
Dacă-on hi oameni de omenie om închepe fotl
Atunci le deschide uşa. Apoi cumătru mare zice: "Noi am mai cere, că
am hi avut un târg (cutare cu cutare), să vedem că stă-le târgu pe loc,
o ba?" Atunci Îi cheamă pe "cuscrii", adică pe socri: -- "Stă-vă târgu la
olaltă?" - "Stă!" - "Atunci dat brânca laolaltă!" Dau Încă odată brânca 2
În Poiana Veşcăului tatăl miresei şi cumătrui întreabă pe celălalt cumătru:
1 CI. V. 5 a I a, Op. ciI., p. 19.
Toale informatiile de până aici au fosl dale de Ion Măliută, 80 ani, din Călugări.
[64]
GH, PAVELESCU
ce caută şi după cine? EI răspunde: "Sântem 99, ne mai trebue unu să fim
suta, Am înţăles că ar fi aici la dumneavoastră." Aduce pe mire şi zice că
el are "păşuş" pe cine coată.! S'alină fiecare la locul lui la masă. Oamenii
mirelui stau după masă, ai miresei se mută În ceia cameră. Şi Întreabă
partea mirelui: "Sântem 99 şi ne mai trebue unu să fie suta!" Bagă cu­
mătru o slugă, să-i aducă "mnireasa la mnire]". Mai Întâiu Îi aduce o babă
bătrână şi numai În urmă mireasa (Poiana Vaşcăului).
După ce se aduce mireasa, "cumătru face cruce cu batista dela cre­
dinţă pe spate la fiecare şi zice: Logodeşte-să robul lui Dzău cu roaba lui
Dzău". În acest timp "mniretu" o calcă pe mnireasă" pe picior. Zic apoi
"Tatăl nost" şi "prind a be şi prind a juca" (Câmp).
Jocul sau "dantui" se Încinge însoţit, bineînţeles, de cântecul ceterei,
numită "hid'�d'e"_şi a nedespărţilelor "hore" sau chiuituri.v În aceste hore,
alături de teme obişnuite la orice dans, se aud din când În când aluzii la
adresa miresei, mirelui sau soacrei. 3 Altele Însă sunt lipsite de duhul satiric,
vizând mai de grabă anumite apetituri conjugale, ca În următoarele doua
exemple:
Frunză verde de cireş,
Dulce-i gura la mire]:
Frunză verde de cireasă,
Da-i mai dulce la mireasă.
Sau:
o săraca rnnireasa,
Oare inde s-a culca:
O pa rudă ca ghina,
O afară, o-n cămară,
Da la noapte-n pat afară.4
Petrecerea la mireasă durează cam două-trei ceasuri. Î(1 acest timp, se
serveşte şi mâncare, compusă de obiceiu, din "crumpene, carne de oaie
şi curechiu" şi, natural, vinul şi "ghinarsul de prune" (Căluqări).,
Pregătindu-se de plecare la casa mirelui, se aleg din ambele părticâte
doi "porfarăi", care Întreţin următorul dialog: 5
1 Discujia poate dura şi două ceasuri, "după cum e de procopsit svornicul". CI. V,
Sai a, o». cit., p. 21. \
2 Pentru partea muzicală a dansuri lor din juru'l, Vaşcăului, vezi Bar t 6 k, Op: cit.,
p. 287, 294-295, 299, 308-310, 317-318, 322-J323, 328-339, culese mai ales din
Câmp.
3 Vezi V. Sai a, Op. cit., p. 22-24, şi Hore. bihorene (Bibl. Vaşcăului Nr: 16), p
6-8, precum şi Familia (1896), p. 56: "Hora miresei", hore din Săbolciu (Bihor), publi­
cate de Avram luga,
4 Câmp, Mărină Moş, 20 ani,
, 5 Acest dialog se numeşte În jurul Beiuşului "Nevesteasca", iar pe apa Băi]ei: "Cân­
lecui lăcă]ii". CI. V, Sai a, Datinele . , ,l'a nuntă, p, 26-31,
[65]
CERCETĂRI F0LKLORICE ÎN JUD. BIHOR
65
(Portarăii fetii:)
"Ce-avet voi cu noi,
de ne zăbovit
În ast cap de scară?
Mire 1 dela masă
de-aici nu-i eşi,
până nu-i gîei:
ce sol ni-ai mânat,
sol Întâia sol?
(Portarăii feciorului:)
Portare de pod,
lăsat poarta jos,
că poarta-i a voastră, ­
dobânda-i a noastră.
Noi sol v'am trimes,
pe drag Domn din cer.
Mire dela masă,
ce sol n-ai mânat,
sol de-a doia sol?
Sol a doia sol,
v'am mânat pe socru mare.
Ce sol n-ai frimăs,
sol. a Mia sol?
Sol, a trîia sol,
v'am frimăs pe curnăfru mare
cu finii dumisale.
Mire dela masă,
de-aici nu-i ieşi,
până nu-i gîei:
Ce munfe-i mai mare
munfe peste munfe?
Munfe peste munfe
este muşinoiu.
Ce umbră-i mai mare?
Umbra stogului.
Dacă-i rându-aşe:
Frunză de lobodă
Calea vi-i slobodă!
(Călugări).
In comuna Poiana Vaşcăului se obişnueşte ca la plecarea mirelui cu mi­
reasa să se Încuie poarta. Şi atunci urmează, Între cumălru! fetei şi al fe­
ciorului, un dialog apropiat de cel de mai sus:
Ce-avet voi cu noi,
de ne-at Încuiat
În casă, la masă?
Mirel dela masă,
nu te lăuda,
că noi te-om Întreba:
ce sol ai avut,
sol Întâia sol?
- Pă cumăfru mare
şi cu finii dumisale!
- Ce sol ai avut,
sol a doua oară?
-- Pe drag Domn din ceri!
- Ce umbră-i mai mare
peste toate umbrele?
- Umbra nucu lui
ş-a stogului.
- Dacă-i treaba-aşa
Şi noi te cinstim
C-un veşmânt frumos,
Pleacă sănătos!
(Poiana).
1 În ceea ce priveşle muzica după care se cânlă "cânlecele miresei", vezi Bar 16 k,
Op. cit., p. 186-189, care publică cinci cânlece, dintre care hei din Sălişle, Leheceni
şi Vaşcău,
5
, �� ," .. �_ <-' r. ,,�-
<.
[66]
66
GH. PA VELES(:U
După acest ritual,! nuntaşii mirelui pleacă la "miret". E obiceiul ca la
Întrarea În casa mirelui să-i stropească pe mire şi pe mireasă şi pe ceilalti
cu apă, "să le meargă bine" (Poiana). Sau să le bage "chi.cioarele la a­
mândoi În jug de boi, să tragă unii la altii" (Câmp). De asemenea, pentru
noroc În căsnicie, se aruncă un ban de argint În patul nupţial.
Se începe apoi şi aici jocul şi "după aceea la un dans două, o "învaIă"
pe mireasă, o face din fată nevastă, îi face "conciu". "Conciul ÎI face cu­
mătra. În timp ce o "Învale",2 nuntaşii cântă "nevesteasca " , din care un
singur informator ne-a putut spune câteva versuri fragmentare:
Răd'ită,3 pupită,
mută-să, strămută-să:
portul cel fetesc
cu cel nevestesc.
După ce se face conciul miresei, o duce la vale, o "adipă". Pentru a­
ceasta se ia un colac, cu care se face cruce peste vale, apoi ÎI aruncă În
apă. Feciorii sar după el şi-] prind." îl duc În casă şi-] rup mirii, trag de
el; la care rămâne mai mult, "ăla Îi mai credincios" (Călugări).
Cam pe la patru ceasuri dimineata vin şi oamenii miresei, care se nu­
mesc "cori.ntei", să vadă "cum s'or alinat" şi-i aduc şi hainele sau zestrea
miresei. Cu această ocazie, "corinteii" o cinstesc cu haine şi cu bani. Oa­
menii miresei stau cam un ceas şi pleacă acasă. După ce pleacă aceştia,
ai mirelui joacă mireasa 5 şiJ-i "plătesc".o Astfel că mirelui "i se întoarce
cheltuiala", la mireasă nu-i dă Însă nimic din acest câştig, chiar În cazul
unui eventual divort.
La rnoerfe şi inmormântere." Dintre numeroasele prevestiri de moarte,
se cunosc În regiunea cercetată următoarele: "Să .visează cu porcii, pom-
1 Vezi şi "cântarea miresei" şi "cânlarea mirelui", culese din Leheceni de Het c o LI,
Op. cit., p. 28-31, şi 65-67; precum şi "neve.stească" şi .căntecul lăcăţii", la 5 a la,
Op. cit., p. 26-38.
2 5 a I a, Op. cit., p. 43, spune că "învelilul" în jurul Beiuşului se face sub un pom
in grădină sau la cămară. .
3 Rădită = "conciul ei". Poiana, Vasile Ţir/ea, 57 ani. CI. şi Sai a, Op. cit., p. 40.
"Răchită-n pupilă, Bine-i s+ă'n văliIă". E vorba poale de "coarnele" din lemn de ră­
chită, care serveau de suport pentru găteala capului\ (Observaţie făculă de d. T. Pa-
pahegi). .
4 Vezi şi Sala, Op. cit., p. 41, şi S. FI. Marian', Op. cit., p. 691.
r. Pentru "jocul miresei", vezi melodia la Bar t 6 k, Op. cit., p. 293.
G Sai a, Op. cit., p. 51, spune că pentru jocul miresei se plăteşte dela 40-100 lei.
Pentru aceasta e jucată de 4-5 ori. Nuntaşii mai vin şi dimineata (sau vin sotiile lor)
ŞI aduc doi colaci, dintre care unul il primeşte inapoi. La Vaşcău nuntaşii primesc unul
mai mic, numit "păşuş".
7 Informatori: Călugări: Ileana Gută, 57 ani; Fânată: lustină Cioară, 35 ani.
[67]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR
67
neşle masa, grinda" (Fânată). Sau: "Cân cântă ghina, cân Ie-nvisăzi că-t
cade măselele, cân cântă "tuica" (cucuvaia), cân joacă ochii, sau te-nvisez
că-] pierzi clopu, atunci Îţ moare cineva din neam" 1 (Călugări).
Ca să nu se chinuiască bolnavul prea mult, se chiamă- şapte fete şi fac
"mătanii".2 "Tătă fata face trÎi "matanii" (Călugări). În Fânafă, "mataniile"
le fac "cinci prunci şi fete, Între ape unde să despart (sau să Împreună)
apele, sau la o ulfoană şi z ice: "Doamne, tu-ş ajută, dacă o avea Petra
zîle, Doamne dă-i sănătate, dacă n'o av�, Doamne, uşură-i sufletu!"
Când frece fn agonie, i se pune muribundului, "lumină de ceară" În
mână. "Dacă moare fără lumină, Îi păcat la şepte numere". După ce bol­
navul a murit, lumina se taie şi o face "cruce" şi o pune În mâna mortului
pe piept. În această cruce se pune şi o jumătate de leu crepat pe prag
cu toporul. Jumătatea care sare În casă, o pune În "grindă" şi care sare
afară o pune În cruce (Călugări).
Îndată ce-a murit cineva În casă, se Întoarce "coatătoarea" până a treia
zi. De asemenea se Închid ferestrele, lIsă nu Între aer să-I Înfoaie", să-I
umfle, că neqreşle". În timp ce mortu-l În casă, se crede că nu trebue să
lucrezi nimic, că arnorţesc mânile (Fânafă).
Spălatul mortului ÎI fac străinii, de obiceiu oamenii săraci. Li se dă pen­
tru aceasta două rânduri de haine sau bani (Fănaţă). Apa o "fÎpă" În loc
ascuns, să nu calce oamenii şi marhăle pe ea. Uneltele cu care se face
spălatul modului nu se pun În sicriu (Călugări).
Dacă se tem că mortul se va face strigoiu, ceea ce se cunoaşte după
fata lui - "Îi vesăl, rumen, roşcovan la fată" -, i se taie păr din cap şi
o bucată de pânză ("din fachiol"), le pune bine. "Dacă-i bănat, să bere­
geşte cineva din bănatu lui, îl afumă cu păr şi pânză" (Călugări şi Fânafă).
Atunci nu mai are putere să mai vie acasă. "Cân să ghisează cu mort, a­
tunci, dacă să afumă, nu mai ghisează". Pentru a apăra marhăle de strîqoi,
"petrece sare pe su brâncă la mort şi acea sare o dă la marhă" (Călugări).
Nu rar se Întâmplă ca sfri.goilor să li se bată şi un cui de fier În piept
(Fânaţă),
În privinta sufletului, se crede că este un "sufluş", "abur" (Fânată). În
timpul celor trei zile cât stă mortul În casă, sufletul stă după "cotătoarea"
Întoarsă (Călugări). Sau se mai obişnueşfe ca atunci când moare o femeie
să se pună pe perete "două spătoaie" şi o "cămeşe" şi la bărbat două
"cămeşi" şi un "spăfoiu", să stea sufletul În ele. Când scoate mortul din
casă, se iau hainele de pe perete (Călugări).
Anuntarea mortii se face prin trasul clopotelor. La Început se trage nu­
mai unul, care "dă de ştire", cu trei Întreruperi, după aceea le trage În
] Pregătiri pentru înmormântare, sau pomeni, În vieată liind, nu se lac.
CI. şi S. FI. Mar i a n, Tnmormânfarea la Români. Bucuresci, 1892, p. 34--35.
[68]
68
GH. PAVELESCU
continuare pe toate. Clopotele se trag la fel, atât la copii cât şi la omul
mare. După omul "gazdă", trag mai mult, "că plăteşte mai bine" (Fănată).
Doliul se manifestă la bărbaţi prin purtarea "capului, gol", timp de trei
zile (Călugări, Fănaţă) sau chiar şase (Sălişte}, iar femeile poartă negru,
"zadie şi cârpă neagră". Doliul se poartă nurrtai de "cei din casă", nu şi
de rude.
Sicriul, "copârşeul" şi "crucea" se fac de un lemnar din sat. Groapa se
sapă de oameni săraci. Pentru măsurarea gropii se înfrebuinţeaz ă un "par",
cu care se iau dimensiunile mortului şi care se "ţîpă" În groapă. În groapă
se mai pune un ban. La copiii cei mici se mai pune o "bâtută" şi un leu
crepat În două, leul dela botez.
Groapa nu e bine s'o laşi singură noaptea, că "să bagă altu" (spirit)
În locul celui mort şi "ăla umblă" pe lume (Fânaţă). Altfel sufletul călăto­
reşte numai până a treia zi (Făneţă). Sau nu călătoreşte de loc, ci stă după
"cotătoare" şi după hainele de pe perete (Călugări.).
Mortul se "pivideşte" (Călugări) două nopti. La "privechiu" vin oameni
de toate vârstele. Se joacă În mai multe feluri: "De-a fântâna, de-a mă­
nuşa, de-a purecele, de-a peştele, de-a jaru" (vezi textele 154-161).
La sfârşitul priveghiului, În special dimineata, când se văd zorile, "să
cântă" neamurile după mort, "să vaită"." Bocetele, "vaietele", sunt simple
fraze improvizate, lipsite de cele mai multeori de valoare poetică. Sunt
mai mult exprimarea amestecată ,cu plâns a unor situatii material-sociale,
create prin moartea respectivă. Impresionează totuşi prin elernentarul ex­
primat În ele. Iată un exemplu: "Anio, Măr'Î� me, scoală-te şi-t fă mân­
care la prunci. Că de eri, de-alatăeri tot aşteptăm să te scoli, să-i Îmbraci,
să-i câştigi, că n'are cine" (Călugări). Aceste cuvinte par, mai de grabă, ale
unei fiinte lipsite de semnificatia profundă a mortii, care se adresează mor­
tului să se scoale. Alteori, aceeaşi idee este exprimată Într'o qarecare formă
poetică:
Dragu meu şi so]u meu,
Dragu meu şi stâlpu meu,
Dragu meu, poganu meu,
Dragu meu şi cinstea mea:
Cine i-a Îmbrăca
Şi cine i-a câştiga
Pită să poată .mânca?
\
şi natural, compătimirea frece ca un refren\, dela mort asupra acelora pe
care i-a părăsit:
)
Dragii mei, săracii mej,
Draqii mei, orfanii mei!
�Fânată.)
1 Nu există bocitoare speciale. Termenul "bocet" nu se cunoaşte. Se lntrebuinţeaz ă
cel de "vaet". CI. "Văietări după rnor]i ", culese din Sabolciu (Bihor), de A. I 9 n il,
publicate 'În Familia (1896), p. 152.
[69]
CERCETĂRI FOLKLORICE iN JUD. BIHOR
69
Dar chiar şi această simplicitate de gândire, care se mărgineşte la rea­
litatea imediată, materialistă, la perpetuarea speciei, fenomenul morfii -­
copleşitor şi pentru cea mai simplă minte - poate să dea naştere la ver­
suri, care exprimă alături de părerea de rău şi accente de revoltă fată de
moarte, sau de duioşie fată de cei rămaşi:
Bată-te focu pământ,
Cât ai fost tu de flămând,
Dar amu te-ai săturat
Dacă pe Ion l-ai mâncat.
Bată-te Dumnezău, moarte,
Cum viniş tot cu apa
Şi mâncaş pe Anufa,
De nu şezuş prin butuci
Şi s'o Ieşi mamă la prunci.
Doamne, bruma ce-o pchicat
Şi nirnnica n'o strîcat:
Numa frunza din doi nuci
Şi măicuja dela prunci,
Numai frunza din doi peri
Şi măicufa dintre ei.
(Călugări.)
Femeile se mai "vaită" şi În drum spre biserică, "atunci se vaită mai
tare" (Sohodol) şi .chiar În timpul ultimei despărfiri, la coboritul sicriului
În groapă, când se pot auzi des versurile, ca un ultim strigăt de durere,
dar şi de resemnare:
Nu dat cu pământu tare,
Că-i tânăr Ion şi-l doare!
S. FI. Marian aminteşte că În părţile Crişului Alb şi Negru, "În loc de-a
boci pe cel mort, se caută un individ, care ştie bine zice din fluer şi acela
apoi, aşezându-se la capul mortului, începe a zice dintr'un fluer ciobănesc
câte o melodie foarte jalnică." 1 Noi n'am Întâlnit acest obiceiu. În schimb
Bar+ok publică o melodie de "vaet", cântată din cimpoiu şi culeasă din
Câmp."
Copârşeul cu modul este scos din casă cu picioarele înainte, iar "nea­
murile ies de-a'ndăratele, să nu mai moară nime". Pe locul unde a stat
copârşeul, "fîpă boabe, o săcure şi hainele din părete. Mortul ÎI scoate În
ocol, pe scaone şi aduce şi hainele pe copârşeu şi le dă la al de 1-0 spă­
lat" (Călugări). "Scaonele pe care o stat modul În casă, le "Îmburdă".
Strânge apoi "gozu" câtu-i În casă" (Fânaţă). În casă se mai deschid fe­
restrele, "să iasă mirosu" şi se Întoarce oglinda.
"Când slujeşte popa mai bine", se dau de "sufletu modului" hainele şi
marhăle. Pentru marhă se dă o "cleangă" de măr verde Într'un colac cu
lumină: "lacă-t dau o vijauă, o oaie!" "Ghini" nu se dau, căci se tem să
treacă ghini pe sub copârşeu, că să face strigoiu" (Călugări). În schimb, la
1 S. FI. Mar i a n, Înmormântarea la Români, p. 118, informatia este comunicată de
"dl. invăjător Ioan Popovici" (din Beiuş?).
Bar t o k, Op. cit., p. 341.
.' r 'F
7
d; fi
[70]
70
GH. PAVELESCU
Fânată,1 se dă o găină la un "ciled" din casă: "răştie în c� lume Înaintea
mortului, face cărare". De asemenea se dă la un om sărac "un blid cu
fărină şi o zdroabă d'i sare pe e ", ca să lingă berbecele, când trece peste
puntea iadului". "Dacă dai sare de pomană, nu te Împunge [apu pe lu­
mea cealaltă". Se dă apoi "ată cât de lungă, să ai punte În lumea cea­
laltă." Tot În Fânată, se dă o lumină şi o "strÎgeuă" de pită, când dai o
junincă, sau altă mal·hă de sufletul modului.
Urmează apoi darurile la cei care au făcut diferite servicii. Oamenii care
duc praporii primesc o lumină (Fânaţă). La cel care duce modul cu carul,
îi dai de mâncare şi băutură. La cine-o săpat groapa, îi dă "olcută" şi
lumânare cu colaci (Călugări).
După ce s'a terminat slujba prohodului şi împărţirea darurilor "de su­
fletul mortului", acesta e pus În cer şi pornesc cu el spre "femefeu". Când
duc la groapă fete mari şi prunci mici, pun "pirgae" pe boi şi colaci În
coarne (Fănaţă). În drum spre cimitir, preotul se opreşte odată la "rugă"
şi a doua oară la biserică, unde iar face slujbă. Iarna ÎI bagă pe mort în
biserică În timpul slujbei, vara nu-l bagă, "că miroasa". De acolo ÎI duc la
groapă (Călugări). Cimitirul e Întotdeauna În jurul bisericii.
In groapă se mai. "tîpă", pe lângă "paru" cu care a fost măsurat modul
şi un leu, să. plătească vamă.? Tn copârşeu se bagă un "tov" (băt) de lun­
gimea mortului, dela brânca dreaptă până jos la tălpi, ca să se "proto­
pască" cân trece pe punte". De asemenea, se oblşnueşie să se măsoare
mortul cu o aţă, cu care se leagă apoi "grinda". În timp ce se astupă
groapa, fiecare "dintre nărod tîpă pământ după cap la cilezî", fără să ob­
serve ei, să uite modu, să nu tot plângă după el (Călugări).
La capul mortului, la mormânt, se pune o cruce de lemn, atât la băr­
bati cât şi la femei, cu inscriptia numelui şi data decesului. Alături de cruce
se mai pune uneori brad şi "u/toană" şi pene (Fănaţă).
Când se întorc acasă dela cimitir, se face "pomana". În satele din ime­
diata apropiere a Vaşcăului: Câmp, Călugări, Criştior, efe., bărbaţii intră În
casă, iar femeile rămân afară În ocol. Începând însă dela Vărzari spre Fânajă
şi Măgură, atât bărbaţii cât şi femeile inlrătofiîn casă. Şi dacă nu încap
to]i deodată, "îi bagă şi de şepte ari". La pomană se dă la fiecare om
"ghinars şi câte doi colaci, apoi mâncare: carne, zamă de ghină şi cu re­
chiu". E de notat ca servesc bărbaţii. nu fe�eile. Preotului i se face un
"parastas" mare cât o pită (Fânaţă). După pomană, popa rămâne de face
"feştan ie" În casă.
După ce Îngroapă mortul, nu se mai dă nimic din casă până În ziua
următoare (Fânată) sau până afreia zi (Călugări).
1 Aici se crede că "mâja să nu treacă pe su copârşeu, că să face striqoiu".
e Pe ochii mortului nu se pune "Ieu", ci pentru vamă serveşte numai jumătatea de
leu din "cruce" şi leul din groapă.
[71]
CERCETĂRI FOLKLORICE iN JUD. BIHOR
71
La trei zile se face "comândarea", sau "pune de a trîia zi". Cu această
ocazie pregătirile pentru comândare riu mai privesc familia mortului, ci pe
rudele lor. "Neamurile merg cu colac şi beutură de acasă." Familia mor­
tului coace şi ea cinci chile de făină şi dă şi beutură. Vine şi popa şi slu­
jeşte. Preotului i se mai plăteşte pentru aceasta douăzeci de lei (Fâneţă).
Dupa comândare, se Iasă blidele pe masă, nu se ating de ele, să mănânce
sufletul mortului (Fânată).1
Pomana se mai "pune" l,a şase săptămâni la biserică (Căluqări) sau acasă
(Fânată). De astădată se pune cu vase de lut. Fac "pomeni" ca ;,tăpoile
şi pune pe toate vasele şi lumină În toată pomeana şi bagă apă În oală.
Tot aşa pune la jumătate an şi la un an" (Fănaţă). În satele din jurul Vaş­
căului (Câmp, Călugări), pomana se pune numai la biserică şi anume la
şase săptămâni şi În "Lunea Paşti lor" . In această zi fiecare familie care are
un mort de pomenit, adică tot satul, cumpără douăsprezece "oluri" şi le
dă la oameni: preotului, cantorilor, crâsnicului, iar ce mai rămâne' dau şi
celorlalţi oameni. Acestei practice i se spune "punem oluri" (Călugări).
Pentru a feri familia de revenirile mortului, se aprinde În casă tămâie
sau se aduce cădelniţa dela biserică şi dă cu jar după mort, zicând: "Amin,
Dumnezău sa te hodinească!" Sau "ie o brâncă de mazăre sau de cucuruz
sau de cenuşe din vatra focului şi: zup cu ie prin casă, că atunci morfu
nu poate veni, până nu numără boabele şi-l apucă cântarea cocoşilor şi
nu poate cotcoreza prin casă" (Fănaţă). Cu toate aceste precauţiuni, ex­
perienta locuitorilor are adesea de lucru cu spiritele mortilor, mai ales
cu ale striqoilor (vezi textele 194-199).
T E X T E
Deoarece cercetările noastre În jurul Vaşcăului au avut drept scop cer­
cetarea exclusivă a folklorului, studiul graiului nu ne-a preocupat de loc.
Din acelaşi motiv textele au fost transcrise cu literele alfabetului obişnuit.
Am introdus doar pe d, n, t muiat (d', ri, f) şi pe e deschis (�). De
asemenea am notat cu Î sunetul derivat din i. Formele morfologice au fost
păstrate Însă Întocmai, uneori completându-Ie În paranteză. Am Înlocuit
apoi apostroful prin liniută, pentru a evita confuzia cu semnul palatalizării.
Trebue de asemenea să amintim faptul, În general cunoscut, că pro­
nuntia nefiind consecventă, nici chiar la acelaşi informator, transcrierea tex­
telor nu putea fi nici ea uniformă .•
1 Cf. şi 1. M uşi e a, Cercetări În Ţara Oaşului. Anuarul Arhive; de Folklor, 1, 1932,
p. 160.
1.
wwwsn'
ijiffiî5îwriw ;.
[72]
72
GH, PAVELESCU
Culegerea textelor fiind făcută Între 22-28 August 1940, nu am mai
indicat la fiecare data notării lui.
Textele au fost aranjate după genuri şi după sate, În ordinea cercetării
lor, iar În cadrul acesto'ra În ordinea În care au fost notate,
Din motive redacfionale de ordin material, o parte din textele culese
n'au putut fi publicate, Ele se păstrează Între manuscrisele "Arhivei de
Folklor", unde pot fi consultate (Manuscrise, Nr, 1123),
------
Tabloul fextelor
1- 9
10- 38
39- 96
97-110
111-122
123-150
151-161
162-208
209-216
...................... ""
Balade
Doine .
Hore .
Colinde " .
Descântece .
Cimilituri .
Jocuri .
Credinte, magie, medicină .
Snoave, poveşti .
-----
BALADE
1. Grui,a lu Novac
D-eleş, Gruia lu Novac,
Cu rnuste]s �a la rac,
Înodate după cap;
Face nodu ca pumnu
Şi râmneşte ca ursu
Şi trămură pământu,
De se sparie de dânsu,
Şi el că mi-o ajuns
În Ţăligradu turcesc,
Că el o ajuns
La birfufu satului:
- "Hai, Anifă, crişmărifă,
Adă-ii vin cât Îi pofti!"
/\nifa din grai grăiEi:
... ; .
(Anifa s-o luat la casa satulu i:)
-- "Măi, Anifă, crişmărită,
După ce aici ai venit,
Ai bani să-iii dai?"
Anifa" din grai grăiEi:
- "N-am nici bani de dat,
Nici de cumpărat,
Numa de trÎi zÎle
Greu săIău ii-o picat,
Trii but de vin o golit
Niciun ban nu mi-a plătit,"
- "Dă-i vin cât o pofti
[73]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR
Sâmbăta, dumineca,
Vălean mândru să gătea
Şi la ulită ieşa.
- "le-mă, tu Vălean, pe mine!"
- "Eu, mândră, nu te-oi lua
Până tu nu-i otrăvi
73
........................ I
Pe frătiufu tău cel mare;
Ăla stă-n scaonu meu
Şi mâncă norocu tău."
- "Bade, cu ce I-oi otrăvi?"
==:» Du-te la nucu-n fundu grădini i,
Acolo-i o şerpoaică sură,
Din gură verin Îi cură,
Din coadă amar picură.
Şi ie cânceu lui cel roşu,
Din gură amar sprijină,
Din coadă verin picură
Şi dă la frăfiufu tău."
- "Na, frăfiufu meu,
Vin roşu din cânceu tău!"
Şi berea de două ori
Şi strîgă de nouă ori:
- "Sorioară, sori oară,
De badea nu te-a lua,
Inimioara t-a strica!"
Cân fusă de-a miazî sară
Pandurii mi-o şi legară
Şi-n femnifă mi-o băgară.
Cântă CUCu-n vârv de nuc,
Pe Vălean la groapă-1 duc.
- "Păsărică, păsărică,
Sboară până la măicufa-n fară,
Să pui hainele pe şepte cară;
Să le ducă-n trÎi hotară,
Să le dee foc şi pară,
C-au robit fată fecioară.
Pentr-un câne de păgân
Omorîi un frătiu] bun."
Crişliorul-de-Jos - Ion Bălaj, 21 ani.
3.
La fântână la vâlcea,
Vine mândra cea voinică
În cârceag să-şi ie apă
Şi � calcă cătă luncă
Şi grăbeşte să să ducă.
- "Stai, mândră, cu paş grăbit,
Si de bani nu-i pomini,
C-acela-i Gruia lui Novac."
(1-0 dat vin până ce s-o strâns
T urcii şi I-o prins şi I-o băgat
în femnifă. O scris o cărtic�
Şi o zis cătă un corb:)
- "Nare-t cărticeaua me
Şi me-t cu � la taica meu!"
(S,-o dus atunci. Novac s-o
dus În Tăligradu turcesc.)
La casa oraşului
$i la birfu satului.
L-o Întrebat că di ce
Acolo o venit?
-- Am auzît că ave] un rob de
[pierit
Şi după acela am venit."
Şi Novac din grai grăi�:
-- n Turcilor, poganilor,
Să ni-I dat nie să-I spovedesc
Şi de voi să-I mântuiesc!"
Turcii I-o scos şi I-o dat
la Gruia (Ia tată-so).
Gruia o zîs: n Taica meu,
Eu is om cam uşurel,
De poci bate marginile
Pe de tăte lături le,
.ş.j tu eşti un om greoi
Stai CLi ei de război!"
Gruia când o dat cu paloşu lui
Turcii tot o pchicat, ca
frunza, ca iarba.
(Munci s-o prăpădit ăia).
Călugări - Nicolae Tămaş. 79 ani.
[74]
74
GH. PAVELESCU
Că de săte-s ars şi friptl"
"Na cârceagu, taci şi bea!"
lISă trăieşti, mândruje mea,
Văd că ai de mine milă,
Dar cârceagu vas de lut,
Paie rău că e făcut.
Vărsare-aş apa, n-aş bea,
Că să-mi dai din gura ta."
- .Bade, n-am apă-n quriţă,
Dacă-n quriţă-aş avea
Eu t-aş da să bei din ea,
Nu gândi că ţ-ar mai trece
Că mai tare ţ-ar fi sete.
Criştiorul-de-Jos - Acelaşi.
4.
Su poală de codru verde,
Nu ştiu, Doamne, ce să vede:
Focu-i mare potolit,
Ori de hot îi ocolit.
Zăce sau cinsprăzăce,
Numai frige pe-un berbece.
Da nu-I frige cum să frige,
Da-I frige tras în [ăpiqe.
Nici nu-I mâncă cum să mâncă,
Ce-I mâncă cu puşca-n brâncă.
Criş+iorul-de-Jos - Irimie Lazăr, 73 ani.
5. VăII'ean
Frunză verde mugurean,
Nu-i fecior ca şi Vălean.
Sâmbăta, dumineca,
Mare mândru să găta
Şi eşe sara-n uliţă.
Măicuţa Văleanului
Scoate capu pe obloc:
- "Măi Vălene, măi Vălene,
Nu ieşi sara-n uliţă,
Că te mâncă trîi măndruţă:
Cu una te vorovei,
Cu una mâna dădei,
Cu una din ochiu trăjei!"
Maica după ce cina
Vălean la uşe sfrîga:
- " Deschide, mamă, uşa
Şi aşterne patu tău
Că mă doare capu rău."
- "Spusu-ţ-am eu, măi Vălene,
Să nu mei sara-n uliţă
Că te mâncă trîi măndruţă!"
Cându-i pe la mez de noapte
Şi Vălean trage de moarte.
Cându-i pe la cântători,
Vălean e în scăldători.
Cându-i joi de căiă-n zuă
Şi Vălean îi pe scândură.
Cântă cucu dintr-un fag,
De Vălean clopote trag,
Cântă cucu dintr-un nuc
Pe Vălean -Ia groapă-1 duc.
Poiana - Marita Costea, 35 ani.
I
6. Băl,aurul
Su poală de codru verde
Nu ştiu, Doamne, ce să vede.
Nu ştiu, para focului,
Ori ochiuţu şerpelui.
Suge pe un voinicaş,
ÎI suge de jumătate,
Jumătate nu-l mai poate,
De cuţite ascuţite,
De piştoale foitoite.
CM drumari pe drum treceau:
- "Face! bine şi cu mine
De mă scoateti dela câne!"
(Şarpele:)
\, - Drumărei, drumu l-aveţ,
, Cu mine treabă n-ave],
\ Că mă-sa riie 1-0 dat
Cân pe tâţă 1-0 plecat:
- "O, sugă-te şerpele,
Cân îl cresc rnusteţele,
Când t-a fi mustata neagră,
Când l-a fi lumea mai dragă!"
Poiana - Aceeaşi.
[75]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD, BIHOR
75
7. Mănăstirea Arqeş
Cei nouă zîdari
Pe zî ce zîde,
Tăt să hărbăie.
Ei să vorobe
Unii cu altii.
lîdar Miclăuş,
Cel fără credinţă,
EI nu s-o vorovit
Cu a lui găzdoaie,
Cu prânzu să nu vie
Tare d'imineată,
Că-n zîd o zîd'i.
Da � să grăbi,
Pita o făcu,
Pruncul şi-l băgă
Cole-n ciupă
Şi � 'să luă
Cu prânzu în mână.
lîdari o văi
Şi el îi gând'i:
- "Scoate-i, Doamne, scoate,
În cele-i nişte spini,
Doară s-o-nspina,
Prânzu l-a vărsa,
r napoi s-a-nturna!"
Dumnezău-i scoate
Şi � să [ere,
Tare apropie,
lîdari o vid'e
Şi el îi qând'e:
- "Scoate-'i, Doamne-n cale,
Scoate-i nişte câni,
Doară o muşca,
Până l-a vărsa,
N-apoi s-a-nturna!"
Dumnezău îi scoate
Şi EI să ferEl
Şi tare apropie.
Dacă-n sosi i'EI:
"Haida şi prânzeşte,
Că riie ni grabă,
Că pruncu-l în ciupă
Şi pita-n copaie!"
- "Da noi n-om prânzî
Până ti-om zîdi 1"
Î nzîd o pusără
Şi ei o zîdiră
Tot pănă-n genunchi.
Şi ei tăt zîdiră.
Cân fu până-n piept:
- "Nu t-î tie jele,
De tâtăle mele,
Ceale albujă,
Că t-or fost drăquţă?"
Cân fu mai în sus,
Atunci grăi�:
- "Că dacă-i răndu-aşe, •
Tu te du acasă,
Să aduci prun cu meu din ciupă
Şi tu că mi-I pune
În cornu zîdului.
Cân o ploaia,
EI a gândi,
Că-i măicuţa sa
Şi l-a ciupăi.
Şi cân vânt a bate,
EI a gândi,
Că-i rnăicuţa sa
Şi l-a legâna.
Sălişle - Gheorghe Jude, 55 ani.
8.
Colo susu-i mai den sus,
Colo sus, la răsărit
Este-un tânăr de voinic.
Nime-n lume nu şi-I vede
Numa sora soarelui,
Vine-n casă,
. Spune-n masă:
- "Aletei, tu [rate-meu,
Să ştii, frate, o nu ştii:
Colo sus, la răsărit,
Joacă-un 'tânăr de voinic?"
[76]
76
GH. PAVELESCU
(Din căr] am auzit-o, dela
fratii care au murit.)
\,
Sfânt soare dac-auzea,
Şaua pă cal o pune,
La răsărit alerga,
Cu voinicu să-ntălne:
"Bun joc, voinic tânăr!"
Hai să schimbăm cu caii!"
"Ba, eu zău, că n-oi schimba,
Că a dumitale-i calu mare,
Să cuvine la Sfânt soare
A dumimele-i calu mic,
Să cuvine la voinic."
Săliş+e _ Acelaşi.
9. Lenuja
[inceputul nu şi-l aminteşte].
Cân o fost aproape de sat,
Foarte mult s-o minunat,
Cân or văzut sa tu lor,
Plin de negură şi nor
Şi porţile stricate, răle,
De pufei sări pîn ele.
(Cân s-o apropiat de sat
o ZJS cătă soru-sa.)
- .Lenuţă, cu al tău căru]
Să mei mai că+ălenu],
Că eu, cu al meu căluşor
O să merg mai tărişor,
Ca să dau mamii de ştire
Să-I facă bună primire,
Să-I aştearnă mesele
Să-] umplă păhare!e."
Şi el nu rămasă pă cuvânt
Şi de-a dreptu la mormânt.
(Lenuţa o Întrebat pe mamă-sa:
- "Da inde-i Constantin?)
o O I N E
10.
- Bradule, brăduj cu jele,
Ce te legeni aşa tare?
- Da cum nu m-oi legăna,
/IConstantin, copil voinic,
Gândul nu şi I-a-mplinit!"
ţ În uşe să repede
Şi uşa-ncuiat-o vede.
- "Lasă-mă, măicuţă, Iasă,
Lasă-mă să întru-n casă,
Că eu sunt scumpa ta fată! /1
- Du-te, ciumă, du-te, mumă,
Că trÎi feciori ce i-am avut,
Pă tot trÎi i-am pus În lut,
Pă tol hÎi i-am pus su glie,
Bunul Dumnezău să-i ştie.
Şi Constantin, copil voinic,
Pământul să nu-l voiască,
Ţărîna să nu-l primească!"
- "Mamă, nu .mai blăstăma,
Constantin pe mine rn-o adus."
La [intirirn să dusără,
Jos pe pământ să pusără.
După Constantin s+rîqa,
Pământu nimic nu zicea.
Şi mama să tot ruga:
- .Pămăntu!e, nu fi păgân,
De-ri slobozi pă Constantin! II
Groapa nimic nu 'zîcea,
Groapa de râs hohotea.
(EI o zîs din groapă:)
- "De eşti, mamă, cu dreptate,
Fă ac-uma bunătate
De-n desleagă blăstămu,
Că-n apasă sufletu! /1
\
Fânajă - lustină Cioară, 35
, analfabetă.
Când Îmi vine veste r�!
Da ce veste ţ-o venit?
Trii meşteri cu trÎi topoară,
i
I
[77]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR
77
La pământ să mă aboară,
Să mă cioplească-n patru dungi
Să mă puie poduri pe lunci.
Câmp - Moş Gavriş, 9 ani.
11.
Vai de mine, să mor mărie,
Nu şerbălui-i la rume.
Şerbălui maichii oleacă
Până m-or duce la groapă.
Dacă-n groapă m-or băga
Maica' de mine-ar zuita.
Tăt mă nir di ce nu pcheru,
Să n-ajung atâta rău.
Câmp - Mărină Moş, 20 ani.
12.
Cântă cucu-n par la vie,
Las-să cânte-a sărăcie,
Că ştiu că nu-m cântă mie.
Da cântă la pacurari
Să-ş Întoarne oile,
Să nu pască florile.
Fiorile-s de trăbuială
La-mpăratu de cerneală.
Să cernească hainele,
Să-mbrace cătanele;
Să cernească cât de multe,
Ca să-rnbrace mii şi sute.
Câmp - Aceeaşi.
13.
Di doi ani de zîle
Badea, nu-m mai vine,
C-o venit odată
Ş-o bătut la poartă,
N'am ieşit afară,
Bade-a plecat iară.
Să mai vie odată
Eu m-aş duce-afară,
Să nu plece iară
Cu căpela-n mana
O vinit pă-o lună.
Câmp - Solie Moş, 50 ani.
14.
Du-te, dor, şi iară vină,
Nu sede-n tară strină.
Ţara strină rău ti mâncă,
Ca pruncu pita din brâncă.
Nici n-o mâncă, nici n-o Iasă,
Numai o sfarmă pÎn casă.
Câmp - Rozalie Moş, 20 aru.
15.
Ba'sama-n Banat îi bine,
C-o mărs badea şi nu vine.
Ba'sama-n Banat îi toamnă,
C-o mărs badea şi nu-ntoarnă.
Câmp - Aceeaşi.
16.
Isăi, maica, cată tine
Să Fi zîle pantu mine,
Sa ma dai În sat cu tine.
Maică, zÎle nu [inuş,
Nici În sat nu ma daduş;
Ma daduş a trîia safe
Să-] vin cu deasaqii-n spate,
Cu deasaqii-nbăeraţ
Şi cu ochi-n-lăcrărnaţ.
Câmp - Aceeaşi.
17.
Trenule, roatile tale,
Mânce-ti-Ie rugina,
Cum ne pot Înstrăina
Dintr-o tară În d-alta.
Câmp - Blagu Moş, 20 ani.
18.
Dusu-s-o badea meu, dus,
Pe drumu Bistrifîi-n sus.
,
nt
SSES7P
[78]
78
GH. PAVELESC::U
19.
21.
22.
Sălişte - Gheorghe Jude, 55 ani.
Că n-ai altă lelişoară.
Că de ai alta mai dragă,
De-amu o lună şed beteagă
Şi mă pun În drum la cart!
Să mă treacă carăle,
Să să uite ş-altele,
Ce ajunge aragostele.
Că-s călcată ca tina,
Ca tina de pe ogoară,
Când o calcă multe cară.
Măgură - Aceeaşi.
Măgură - Mărie Nistor, 65 ani.
23.
Trandafir Întră girezi,
Ca a mrieu bad'e nu vezi.
Pă iei Îi chimeşe aibă,
Numai gura lui n-e dragă.
Pă din sus de gurişoară,
Cunună d'e mustăcioară,
Cunună de părut verde,
Rău mă fem că mi-I-oi pierde,
Că l-am mai pierdut odată
Şi l-am cotat lumea toată
Şi l-am aflat la o fată,
In rnioljocu codrului,
La curtile dorului,
Unde stau portile -nchise,
Mândrele pe tablă scrise.
Doruprind'e-a mă-nfreba:
- "Cof, mândră, pe cineva?"
- "Cot pe cel cu pană verde,
Sus îi Dumnezău şi-I vede,
Că m-o-nvăfat a iubi
Şi m-o lăsat a dori,
\Şi m-o-nvătat sărutată
Şi m-o lăsat supărată,
Susu-l Dumnezău şi-I bată!
24.
Acelaşi.
20.
Criştiorul-de-Jos
Codrule, măria ta,
Lasă-mă su poala ta,
Pe mine şi pe mândra,
Că nimica n-oi strîca,
Poafe-o frunză ce-oi lua
Să-m acupăr pe mândra.
Criştiorul-de-Jos - Acelaşi.
Criştiorul-de-Jos - Irimie Lazăr, 73 ani.
Codrule cu frunză Iată,
Pice ghiată, nu te bată,
C-am vărat În fine-odată;
Taci, codrule, nu mă spune,
C�am văraf o vară-n tine;
Las să mă spuie frunza,
Că � mi-o fînut umbra.
Nu mi-i jele că s-o dus,
Mi-i jele că nu mi-o spus,
Să-i pui merinde de-ajuns.
Să-i pui merinde de-un ban
Să-i fie destul un an.
Răsai, lună, răsai dragă,
Răsai, luna, mai de .grabă,
Să să vadă pe livadă,
Să cosăsc pelin şi iarbă,
Să dau nariii să desfacă.
"Deasfă, nană, ce-ai făcut,
Că t-oi da un leu plăcut!"
- "Bătar, să-m dai zece lei,
Căci eu n'am făcut să pei,
Eu am făcut să mă lei.
Trandafir Înfră ogoară,
Spune-n, ba de, şi te joară
Eu mă duc, codru ramane,
Plânge-o frunză după mine.
[79]
Chişcău - Aceeaşi.
Chişcău - Mărină Cristea, 50 ani.
D-irima rne ce strÎcată,
Mai tomneşte-o, Doamne-odată;
Cum o fost dintâiaş dată.
După mine-oi plânge eu,
Când-oi vid� că mi-i rău.
79
Măgură - Acelaşi.
30.
Di bănafu oarecui.
Di bănatu maicii mele,
Cum m-a strîns Neamfu-n curele
Şi curelele-s d'i vacă
Nu-ngăduie nicio leacă.
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR
25.
26.
Duce-moi şi n-oi veni,
Să văd cine m-a dori.
Dar m-a dori facu rieu,
Că cu tot am trăit rău.
Du-te, dor, ŞI Iară vină,
NIJ şede până la cină.
- M-oi duce şi n-oi şide.
Vino, mândră, câte-odată
Şi te razÎmă pe-o cruce
Şi-m şopteşte şoaptă dulce.
Chişcău - Aceeaşi.
Măgură - Acelaşi.
31.
Codrule, frunză rotundă,
Lasă-mă-n tine, la umbră,
Num-o creangă mi-oi tăi�
Să-m acă] armele-n �,
Armele şi sabia.
27.
Pe drums] cătă Inău,
Arde-o lumină d'e său
Şi n-e poate 'nime stînge
Numai ochii mei cân plânge.
Măgură - Aurel Roman, 46 ani.
Măgură - Acelaşi.
32.
D-urÎtu mă mana-n lume,
Dragostile-n pune nume.
Urîtu mă mână-n fară,
Dragostea m-aduce iară.
28.
Bad'ea meu, de doru tău,
Mă topesc, ca inu-n tău.
Inu să top.eşte-n baltă,
Doru tău nu să mai gată.
Mândra rne, d'e jelea ta,
Ma topăsc ca cânepa,
Cânepa să toapă-n baltă,
Doru tău nu să mai gată.
Măgură - AceiaşI.
29.
Vai d'e mine şi d'e mine
Plânge pămânfu su mine
Şi eu plâng de-asupra lui
Măgură - Acelaşi.
33.
Câfe flori îs pă pământ
Tăfe vin la jurământ,
Numa floarea scaiului
Şed'e-n poarta raiului
Ş-aşa judecă pe flori,
Ca şi soacra pe nurori.
Măgură - Acelaşi.
34.
Şi mi-o spus maica plângân
C-oi muri pă drum mergân.
Văd, maică, că n-ai mintit,
Căci, pe cum ai cuvântaf,
[80]
80
(?,H. PAVELESCU
Cuculi, pasăre mândră,
Dufe-n păduri şi cântă.
Pă cine-i ave mânie
Blastămă-I, blăstăm să fie,
Ca şi mine pe vecie.
Tol pe rând s-or Întâmplat.
Şi-rn vine mie prin minte,
Că-i blăstăm dela oriunde,
Că m-o blăstămat mândra
Să mă leagăn ca frunza;
Ca frunza alunului,
PÎn postu Crăciunului,
Ca frunza cireşului,
PÎn postu Sânchetrului.
Chişcău - Lazăr Cristea, 21 ani.
Poti-mă, mândră, cânta,
Dac-am trecut Dunărea.
Chişcău
36.
Acelaşi.
35.
Frunză verde plop şi salce,
Tu .te duci, ba de sărace,
Eu cu doru tău, ce-oi face?
Da, tu mândră-i face bine,
Că rămâi În sat la tine,
Tu, mândră, nu-i face rău,
Că rămâi În satu tău,
Cu ma-ta, cu tată-fău.
Da eu, mândr-oi face rău,
Că mă duc din safu meu,
Unde nu cunosc pe nime,
Numa frunza şi iarba,
Ce-i peste toată lumea.
Frunzuliţa plopului,
Din marginea Oltului.
HOR E
39.
Haida, mândră, hai cu mine,
Nu-i popă să ne cunune.
Este unu z i de yin (7).
De cunună om străin.
Câmp - Marină Moş, 20 ani.
40.
Bad' e, băd'işoru neu,
Nu fe ierte Dumnezău,
C-ai mâncat norocu mneu,
Cât fu vara şi iarna
Tăt isăşi că mi-i lua.
Măgura - Aurel Roman, 46 ani.
37.
D-irima-n mine-i cărbune
Şi n-am cătă cine spune.
Poate-oi spune la străini,
La duşmani le pare bini,
Când aud'e rău di mini.
Măgură - Acelaşi.
38.
D-atâfea gânduri Îm vin,
Câte flori Înt-o pagrin.
D-atâtea gânduri mă bat,
Câte flori am sămânaf.
Măgură - Acelaşi.
'\
T recu vara şi toamna
Ş-acuş vine câşleaga
. Marseş, bade, la alta
La masdiţa din mătură,
La [îqana din Măgură,
L� pizmariu gardului
Şi la râsu satului.
\
Câmp - Aceeaşi.
41.
Alunel cu cloamba-n apă,
Plânge nana, numa creapă.
Las-să plângă, că-i de vină,
[81]
CERCETĂRI FOLKLORltE IN JUD. BIHOR
81
C-o băgat capu-n gredină,
C-o băgat capu pân flori
Ş-o dat gu'ră la feciori.
Câmp - Cris+ină Borteş, 50 ani.
42.
Mândra mea din ceala sat,
Nu gândi că f-am lăsat.
Cân eu, mândră, f-am iubit,
Cu-amăndoi ochi am dormit,
Cân eu, mândră, te-aş lăsa
Cu-amândoi ochi oi cota.
Câmp - Rozalie Moş, 21 ani.
43.
P-anga casa bad'ei mele,
Nu mă tem de-a lui muere.
P-anga casa bad'i-i trece,
Nu mă tem, să aibă zace.
Câmp - Aceeaşi.
44.
Frunza mazărei-i rotundă,
Drăquţa badi-i bolândă.
Bolânzească-o Dumnezău,
Să-ndrăgesc pe badea eu.
Câmp - Aceeaşi.
45.
Poafe şti cine nu-i bat
Că-i badea cu mine-n sat!
Poate şti cine-i cuminte,
Că badea-i pă şir nainte.
Câmp -- Marină Moş, 20 ani.
46.
Casa bad'i-i cu crrrpa,
Ard-o focu până-n paie,
Dacă ieu nu-i fi găzdoaie.
Ş-o ardă până-n străşină,
Dacă eu nu-i fi stăpână.
Câmp - Aceeaşi.
47.
Bad'e, bad'işoru mneu,
Ajungă-te Dumnez ău,
Ajungă-te-un cerşi tor,
Să-te-nsori de noua ori,
Şi sa-t faci o copiliţă,
Sa te poarte pe ulita.
Şi sa-t faci un copilaş,
Să te poarte pin oraş;
Sa vii, bad'e şi la mine,
Sa-t dau coji arsa di pă masă,
Di la slujii nei rămasă.
Nici de cele nu t-oi da,
Până nu te-oi Întreba
Că dragă t-am fost oda'?
Câmp -- Aceeaşi.
48.
Bagă-mă; Doamne-n pământ,
Să vad cine-o putrezît:
Laibăru cu zalele,
Brâncele, inelele,
GurmazÎ, mărqelele?
Câmp - Aceeaşi.
49.
Fă-mă, Doamne, ce mă-i face,
Fă-mă pana rugului,
În cormanu plugului,
Să văd boii cum să mână
Şi birişu cum să-ngână.
Birişel cu pană mică,
Dă pa boi, sa poarte frică.
Birişel cu pană mare,
Dă pă boi, să margă tare.
Câmp -- Crislină Bor leş, 50 ani.
50.
Din copilaria me
Tăt draga mi-o fost lume
Nici acuma nu-i urîtă
Numa-m pare mohorîfă.
Câmp - Mărină Moş, 20 ani.
li
[82]
82
GH. PAVELESCU
51.
Spusu-ri-o mândrele riie
Să nu port pană mnirie,
Că mă duce-n cătănie.
De mândra n-am ascultat,
Pană. mrierie-arn purtat,
În catane m-a luat.
Câmp - Aceeaşi.
52.
Că eu joc şi mă hurduc,
Badea doarme pe butuc.
Că eu joc şi diluiesc,
De badea nu-m bănuiesc.
Vie badea cu anii,
Vie poşta cu banii.
Câmp -- Solie Moş, 50 eni.
53.
Frunză verde leuşteană,
Am un frate dus cătană
Ş-o rămas clopu cu pană
Şi laibăru cu năframă.
Oară cine le-a purta
Multă jele 1-0 mânca,
Ca pe mine acuma.
Câmp - Aceeaşi.
54.
Frunză verde Iii iar,
Nici la toamnă nu rnă-nsor,
Că de qură nu mi-i dor;
Nici mândra nu să mărită,
Că de gură nu-i dorită.
Câmp - Aceeaşi.
55.
La Baita-i nequriţă,
La Fânată-i sloi de gheată,
La Câmpani îi rău de bani,
La Hărsăşti-i foamete,
In Săghişfe-i lumea me l
Câmp - Blagu Moş, 20 ani.
56.
La Sodol îi pod de fer
Şi mă duc, să ştiu că pier.
La Sodol îi pod de iagă
Şi mă duc, că mi-a fost dragă.
Câmp -- Acelaşi.
57.
Bef'e-l, drace, cui nu-i place,
Gura d' efată bărnace.
Că şi mie mn-o plăcut,
Numai minte n-am avut.
Că şi nie n-o fost dragă,
Numa minfe-am avut slabă.
Câmp - Rozalie Moş, .20 ani.
58.
Mori, mândră, să mor şi eu,
Să ne-ngroape-n femefeu,
Cu capu cata hardău,
S-aud vinu cioroind,
Vinarsu picaturind.
Câmp - Blagu Moş, 20 ani.
59.
Ce gând'eşfi, bad'e, qănd'eşfi,
Ca tine nu mai qăseşfi?
\ Numa ulita oi trE(ce
\ Şi ca fine-oi găsÎ zăce;
'Mai mândru şi mai frumos,
\Nu ca fine-un ţânaros ..
Mai mândru, mai sprâncenat,
Nu ca fine buzălat.
Mai mândru şi mai de vită,
Nu ca fine rămaşiţă.
Câmp - Acelaşi.
[83]
CERCETĂRI FOLKLORICE iN JUD, BIHOR
83
60.
Sade, la voi-n poiată,
Sărăcie spânzurată.
Şi ma-ta marsă s-o mulgă,
Sărăcia vru s-o-mpungă.
Câmp - Acelaşi.
61.
Umblă tata să mă-nsoare,
Nu-i ajute sfântu soare,
Să-m aducă zestre mare.
Zestrea-m place,' nu glumăsc,
Cu fata nu mă iubăsc,
Câmp - Acelaşi,
62.
Î nt-on sat cu badea şăd,
Nici mă vede, nici îl văd,
Num-odată la luna
Ş-atuncia cu minciuna.
Câmp- Acelaşi.
63.
Dela noi a Mia casă,
Este-o fată ş-o nevastă.
Cu nevasta mă am bine,
Fata moare după mine,
Cu nevasta mă iubăsc,
După fată bolânzăsc.
Câmp - Acelaşi,
64.
Fata cere-m place mie,
N-o Iasă' mă-sa să vie,
Că _mi-o ţine-nchisă-n casă,
Ca la mine să nu iasă.
Câmp - Acelaşi,
65.
Măndră-i mândra cu mărgele,
Da-i mai mândră fără ele!
Mândră-i mândra cu cercei,
Da-i mai mândră fără ei!
Mândră-i mândra şi di frică,
Cu roşele din pofică!
Mândră-i mândra cum nu pot
Cu gălante dela +oţ l
Câmp - Acelaşi.
66.
Apa, tură, măi Vasîle,
Păru mrieu nu trăbă tuns,
Numai periat şi uns;
Păru mrieu nu irăbă tras,
Numa periat şi ras,
Călugări - Ileana Gujă, 59 ani,
67.
Fă-mă, Doamne, ce mi-i face,
Fă-mă, Doamne, zdrob de sare
În vârvuţ la Dealu Mare,
Să mă Iingă oile,
Să mă plângă nanele.
Crişiiorul-de-Jos - Ion Bălaj, 21 ani.
68.
De-amărît bada d'-asară,
Că n-am putut ieşi-afară,
N-am putut, c-am avut lucru
Mi-o dat maica de cernuiu.
Şi mi-o dat o sîtă deasă,
Să nu pociu ieşi din casă,
Că de-ar fi fost sîta rară,
Puteam mere şi afară.
Poiana -, Marita Costea, 35 ani.
69.
Am o nană mândră tare,
Să culcă sara cu soare
Şi să scoală-n prânzu mare.
Nici nu face nimică,
Până-i cu brânca la pită.
Nici pe ochi nu să spală,
ii77iii�i' iiiilill"I"ŢIIIIIiIlIlIlIlIlIlIlIIII"�f!��:�r&�".7�mw���*'lJ�jI2111111111111.111111111
[84]
84
GH. PAVELESCU
Măgură - Acelaşi.
Până ce-i cu brânca-n oală.
Dac-o află nespălată
Face cu �, hup, d'e vatră.
Me-n grăd'ină şi pleveşte,
Vine-n casă, să sfădeşte,
M�-n grădină după aiu,
Vine-n casă, face baiu.
� din grădină aduce ciapă
Vine-n casă, n-are ceată.
Sălişle - Gheorghe Jude, 55 ani.
70.
Păcurar la oi am fost,
Nanele nu mă cunosc.
Numa urlai sara-n sat,
Numa după de mâncat;
Da nanele mă văzură
Nume mândru ce-mi pusără:
Spafe lafe ghebălafe,
Buză groasă herminoasă.
La toată uşa haiduc,
La nane să nu mă duc.
Fie la tătă uşe,
Că la nane tăt oi me.
Că d'e mine-i grija me,
Că-s copil de a fugire
Peste gardu străşenit,
Descult şi desbrăcinit;
Peste cela străşinat,
Descult şi deschiotorat,
Şi fără de clop În cap,
Numa să mă văd scăpat.
Sălişle - Acelaşi.
71.
Cân eram eu holferaş
Mergeam sara pin oraş
Tot cântând şi fluerând;
Câte mândre m-auzau,
Tăfe lămpi ÎŞ aprindeau
Tăt qânde că merg la 1:1.
Chişcău - Mărină Cristea, 50 ani.
72.
Mândra me CI:1 d'e demult
Datu-ş-o gura-mprumut.
la, vină, mândră, la noi,
Să-t dau quriţe-napoi.
Să nu să-ntâmple să mor,
Să-t rămân cu � detoriu.
Măgură - Aurel Roman, 46 ani.
73.
Să mor astăzi, să mor mâne,
Eu pă mândra-o duc cu mine.
Să mor astăz, să mor joi,
Eu pă mândra-o duc cu noi.
Măgură - Acelaşi.
74.
Tăt mă mir ce-o putea fi,
Că trecu mândra pe-aci,
Nicio vorbă nu-m vorbi,
Numa că mă sudui.
Măgură - Acelaşi.
75.
Trage, nană, la răşteu,
Că bogăt am tras şi eu,
Trage, mândra me, la ham,
Trage-o, drace, că nu-s cal!
Măgură - Acelaşi.
76.
Pentru tine, mal Mărie,
Multă ciudă şi mările:
P�ntru noi, pănfr-amândoi,
Plinu-i satu de nevoi!
\
77.
Marita-m-aş, marita,
Cu suveica nu ştiu da,
Cu bâta mă ştiu juca!
[85]
Cl:RCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD, BIHOR
85
Pita n-o ştiu frământa,
Pa lopată n-o ştiu pune
Până oi lega cu fune!
Miîgură -r+ Acelaşi,
78.
Brâu roşu păstă Măgură,
Haidi, mândră, şi-m dă gură!
Brâu roşu ca mătasa,
Tot t-am dat şi t-oi mai da!
Măgură - Acelaşi,
79.
Astăvară ce-o trecut
Am dus dor de mândră mult,
Da la vara care vine
Duce-a dor mândra de mine,
Măgură - Acelaşi,
80.
Cân cătană rn-o luat,
Mândra lângă mine-o stat,
Iară cân oi ruculi,
Mândra lângă mine-o fi!
Măgură - Acelaşi,
81.
Frunză verde şi una,
Rău mă doare inima
După oarecineva:
Mândră, după dumneata.
Chişcău - Lazăr Cristea, 21 ani.
82.
Frunză verde rujmălin,
După nori vine sărin,
După dragoste suspin.
După sărin vine nor,
După suspin vine dor.
Chişcău - Acelaşi.
83.
Bagă-mă, Doamne-n pământ,
De trîi metări de afund.
Numa-o brăncă-m Iasă-afară
Să mai prind pe mândra iară.
Chişcău - Acelaşi.
84.
Trecu mândra uliţa,
Treacă, [ucu-i qurija,
T recu mândra spirleazu,
Treacă, [ucu-i obrazu.
Măgură - Aurel Roman, 46 ani.
85.
Tăt pă ,drum, pă drum de pchiatră,
Iar la mândra niciodată.
Tăt pa drum, pă drum de tară,
Iar la mândra cân vin iară I
Măgură _ Acelaşi.
86.
Bătut-o vântu frunza,
N-are cucu ce mânca.
Mânca-o cucu smicele
Ş-o cânta mândrii de jele.
Ş-o mânca cucu mugur
Ş-o cânta mândrii de dor.
Măgură - Acelaşi.
87.
Hai, mândră, să ne iubim,
La luat să nu gândim,
Că luafu ne desparte
Cum îi Cluju de Orade.
'Măgură - Acelaşi.
88.
Ş-ajungă-te, mândră-ajungă,
Doru meu pe-o vale lungă.
Să te-ajungă doru meu
n Jk
wr
[86]
86
GH. PAVELESCU
Unde-o fi locu mai rău.
Şi te-ajungă jele rne
Unde-o fi calea mai r�!
Măgură _ Acelaşi.
89.
Eu pă deal, mândra pe luncă,
Nu ştiu luna cân să culcă
Şi noaptea câtu-i de lungă.
Eu pă deal, rnâridr a-] pe vale,
Nu ştiu luna cân răsare
Şi zua câtu-i de mare.
Măgură _ Acelaşi.
90.
Săracă cu:raua mea,
T rÎi cuFte zac În ea:
Unu tace, unu plânge,
Altu zÎce c-ar bea sânge.
Taci, cutite, nu mai plânge,
Că te-oi sătura de sânge!
Măgură _ Acelaşi.
91.
Săracu cuţitu mneu,
Şade-n Iadă la birău.
Să ştie birăija
Pă fereastră mi l-ar da.
Măgură _ Acelaşi.
92.
Fefele dela Chişcău
Poartă pipă În jeşcău.
Fefele dela f'1ăgură
Poartă pipă şi ciutură.
Măgură _ Acelaşi.
93.
Pestă văi, pestă dumbravă,
Şi la Tija-n Valea Neagră.
Valea Neagră, sat micut,
Toată fata-i cu drăguf,
Şi Chişcău Îi sat cam mare,
Nicio fată drăqu] n-are.
Măgură - Acelaşi.
94.
Badea cu zăvun cu bumbi,
Fereşte-I, Doamne, de plumbi.
Iar pă lupu Măgurii,
Nu-I feri, Doamne, de ii!
Măgură -Acelaşi.
95 ..
V6nutu dela Boga,
Acăr urii, acăr ba.
Ce urii de pe Aleu,
C-acolo-i bădiţa meu.
Cându-i pela Vărării,
Lasă vonulu să vii.
Cându-i pela Valea Şasă
Lasă vonutu să iasă,
Să vie bădija-acasă.
Măgură - Acelaşi.
96.
Măi, bădită, măi lândală,
Ce-ei cătat la noi asară,
Nu t-a spus rnăicuţa bine,
Că nu mă dă după tine?
Şi t-a spus de-a doua oară,
Decât mă dă, mă omoară.
\
\. Măgură - Acelaşi.
97. Colinde Mralidi Precestii
Colo sus, Doamne, mai sus,
Şed'e-n, Doamne, cine şede,
Şed'e-n, Doamne, Maica Sfântă
Cu-n Fieş micut În brat.
Să luă şi să duce
TăI În jos pe lângă mare.
Cân îş fu pe lângă-on loc,
[87]
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR
87
Până Maica faţe-ş la,
Jos pe Fiu sfânt îl lăsa:
Deasupra izvorului,
La umbra bujorului.
Cel cânele de Iuda,
EI bine să cumpăta,
Că pân Maica faţa-ş la,
EI pe Fiu sfânt îl fura.
Dacă Maica faţa-ş la,
Făr de fiu sfânt să afla.
Şi-ncă � că să lua
Tot în jos, pe lângă mare,
Cernită şi jelită.
Ca ş-o maică pentru Fiu.
Şi-ncă � îş întâln�
° frîi ei pasca rei :
"Bună zua, pascari buni!"
- "Sănătoasă, Maica Noastră!"
- "Eu, pescari, v-aş întreba
O-ntrebare foarte mare,
Nu ştiu şti ni spune-o ba"
•••••••••••••••••••••• I 1.
Şi pascari din grai grăia:
- "Că noi tăt să-I hi văită,
Tăt nu l-am hi cunoascută!"
- "Ce grăit, pescari, greşit,
Că Fiu rieu îi cunoscut
Su-aiest cer, pe-aiest pământ.
Că eu la Fiu am curuit
Un vcş vreşmânt,
Pănă-n pământ
Şi de ,larg pe jur-pământ."
- "Dacă-i rându, Maică-ş�,
Noi pe Fiu sfânt l-am văzut
Colo jos, pe cel pământ,
În curtile lui Pilat
Greu răsboiu, Maică, fînând,
Cu cânii de Jidovi
Şi cu cânele de Iuda".
1 •••••••••••••••••••••••
- "Pă cum, Maică, noi văzum,
Dobânda-i a Fiului,
C-are arme de izbândă:
Tunetul di vara
Şi fulgerul di sara.
Pă cum, Maică-ş fulgera,
Aş� Maică-i săcera.
Şi pă cum Maică îi tuna,
Aş�, Maică-i aduna,
Pe-o gură de iad în jos.
Aicea, aicea fie,
Pănă-n veacu de vecie,
Până cân s-o judeca
Ceru CLi pământu,
Trupu cu sufletu.
Câmp - Raveica feaha, 83 ani.
98. A lu Sânicoară
Cel dornnu-s cam bun
Bun gând ş-o gândit,
Somnu 1-0 stârnit
D-Llspet ş-o chemat.
Cât o şi chemat,
Tot o şi venit.
Numa n'o venit
Sfântu-i sfânt Nicoară.
Maica sfântă l-eştepta
Tăt cu meşi Înfinsă,
Cu flăcâi aprinsă.
Şi-n cale-i cota
Şi-I vede vinin
A irîia z î de zî.
Şi Maica-I întreabă:
- "Ce [î-ai zăbăvit, Nicoară,
De nu n-ai venit
Cân t-am poruncit?"
- ,,0, iartă-mă, Maică,
larfă-mă, dragă,
Că eu ri-am zăbăvit,
Că n-am tâlnit
° trîi corabii,
Grele-s, rătăcite,
[88]
J
I
99. A lu Sânfi.lie
Colo sus, Doamne, mai sus,
Sus în d-umbra cerului,
Scrisă-i masă de mătasă.
Prejur mesî şi scaune.
Da pe scaun cine şed'e,
Că mi-ş şed'e Dumnezău,
Cu cât sfint are cu tot.
Tot îmi beu şi îluiesc
Zî de vară pănă-n sară.
Cându-ş fusă lângă sară_
GrEC veşte ce le picară
Dip-o aibă di ficioară:
C-o furat Iuda raiu
Şi din raiu tot o cărat
Şi în iad că le-o băgat.
Groaşnic iadu-i luminat
Şi mândru-i raiu-ntunecat.
Dumnezău să obrăz e
Şi-ncă din qrai-n grăiEC:
Sfintii mei şi dragii mei,
Car� din voi vi-ţî afla
Să pogorîfî pă Iuda?"
Sântilie îi grăiEC:
- Gata-s Doamne.şi mri-oi mEC,
" ,
Nume-ri dă ce-oi cere io,
Nurna-ri dă armele tale".
Dumnizău îi i grăiEC:
- "Sântilie, prunc tânăr,
Armele mele-s foarte grele
1 "
Şi te-i vătăma cu ee.
Dumnezeu i le dădu
Şi-ncă bine-I învăţa:
\ .
--1 Când-acolo-i propriEi,
\ "
TUrl,ă rar, fulgeră des"!
Cân\ tună întâia oară,
Nime-n samă nu-l băgară,
Cân �ună a doua oară,
Groaşnic iadu slătiriară.
Cân tună a frîia oară
Groaşnic iedu-l răsturnară.
GH, PAVELESCU
Pline de suflete,
Pe mare perite.
Şi ei să rugară
Să nu-i lăs să piară.
Şi eu, Maică, n-arn luat
Crucea-n direapta
Şi cartea-n stânga
Şi eu n-am cefit,
Tot din doscă-n doscă
Şi din tablă-n tablă.
Vânt am alinat,
Mare-am aşezat,
Suflefele-am scos
Şi li-am direptat:
Care căi li-s drepte,
Pe su mâna dreaptă'
Şi care li-s mai sfrâmbe,
Pe su : mâna stângă.
li de bucurie,
Că nu-i las să piară
Mnie n-o cinstit
Vo frîi but de vin
Şi eu, Maică, n-am zăbovit
Pe-acelea bând,
Bând şi diluind".
- "De bine ai venit, Nicoară,
Stăi şi-rn ciumeleşte:
Ce lină fântână
În mriijloc de grădină?"
Nicoară a grăit:
- "Nu-i lină fântână, Maică,
De-i Fiu sfânt născut
Pe aiest pământ!"
- "De bine-ai gîcit, Nicoară,
Stai şi ţî-I botează.
Nume ce i pune?
- "Domnu cerului
Şi a pământului
Creştin tuturor!"
, Câmp - Aceeaşi.
88
[89]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR
89
Şî luda-nfinsă fuga
Su lespedea iadului.
Sântilie grăii�:
.- "Ţine-t, ludă, dobânda,
Nu-nfinde, ludă, fuga!"
Iuda din grai grăi�:
- De cum dobânda s-o fîn,
Dintî-n gură nu-n rămân!"
Sântilie să băga
Şi d-acoio că scof'e:
Scaonu Domnului,
Cununa soarelui,
Ciubăru botezului,
Luna cu lumina
Ş-o carte de Iăturghie.
Şi d'inapoi că le lua,
Dinapoi, ca nişte oi
Şi-n raiu le băga
Ş-acolo le pune,
Cal'e ind'e să love:
- .Aice-s, aici să fie,
Până-n vecii de vecie,
Până cân s-o judeca
Tot cer� cu pământu,
Trupu cu sufletu!"
Câmp - Aceeaşi.
100. A lu Cristos d'ecân 1-0 t'inzuit
, Ţ ntreabă-să, întreabă,
Sfint la Dumnezău:
- "Din ce s-o velit
Miru pă pământ?"
- "Mă ispitit, sfint,
Că voi bine şfit,
Bine ca şi mine
Şi-ncă şi mai bine:
La mine - alergară
Cânii jidovii,
Mine-nconjurară,
Tot de nouă ori,
Până-n cântători,
Şi mine prinsără
Şi mă pălmăliră
Şi mă chinuiră,
În fată mă scuipară.
Şi-ncă le părură
Că nu-i. fingea-ai mare ..
De· mnie-n făcură
Brâu d'e ruguş verde
Şi mnie-ncinsără,
Peliţa-n frânş�,
Jos de mi-ş pica.
Tatăl tăt vid'�
Şi-ncă nu-l lăsa,
Pelită perită
De rnn-ot văli�
Spicu grâului.
Şi-ncă le păr�,
Că nu-i fingea-ai mare
De mnie-n făcură
Cunună d'e spine,
În cap de mn-o băgară,
Tare-o apăsară,
Cu lope] de fer,
Sfânt păru-ti ciunlară,
Jos de rni-ş pica.
Tatăl tăt vide.
Şi-ncă nu-l lăsa,
Sfânt păr peritoriu
De mrii-Lvelie
Trus busuiocu
Ca să să bof'eze
Din păgâni creşfini.
Şi-ncă I� părură,
Că nu-i fingea-ai mare
De mirie-ş făcură
Cruce de brad,
De brad ne-atunat
În patru despicat
Şi mă răşfine.
Şi nie-ş făcură
Cuie de ojăl,
Cu mai uri de fer
Mie să le bată.
[90]
90
GH. PAVELESCU
Şi-ncă le părură
Că nu-i fingea-ai mare.
Cel Jidov îi orb,
Din cetate aibă,
Cu sulita neagră
Mine slobozî
Şi mine-rnpunqe,
Pela tâta dreaptă.
Tare-mi-rnpunqe,
Sâriqe-n zălete,
Jidov sprijine
În păhar de har.
Şi-ncă-1 închinară
Unii dela altii.
Cât d'in sânge be,
Tăt iş bolunze:
Cât îl auze,
Tăt îl asurz e:
Cât îl şi vid'e,
Tot îs urbe.
Şî mine săle (?)
Tot să-mbiu şi ieu
Din sângele rnrieu.
Eu în gură-1 luam,
Jos d'i ni-I [iparn
Pă negru pământ.
Tatăl tăt vid'e
Şi-ncă nu-I lăsa
Sfânt sânge peritoriu,
De mni-I velie. I
Loaza vinului,
Vin d'i cel roşu,
Care biu domnii,
Tăt la meşiîntinse
La faclii aprinse.
Câmp Aceeaşi.
101. A. poqorîtulu,
Pogorît-o, pogorît,
Dumriizău pe-aiest pământ,
Dumnizău cu soţu său,
Cu salu său, cu Sânchefru.
Luară-să, dusără-să
Pân ureş, pân Făguraş.
Cându-ş fură la un loc,
Ei Doamne-ş nimeriră
La cel mare di pârgar:
"Bună zua, oameni buni!"
"Sănătoşi şi voi, culduşi!"
"N-avet prânzu să ni-I dat,
Ca de sfânta duminecă,
Până-s popii În biserică?"
- Avem prânzu pă bogat,
Da prânzu nost nu-i d'i voi,
De nişfe culduşi ca voi,
Îi d'i oameni mari ca noi"!
li, Doamne, să obrăz e
Şi d'acole că eşe,
Să lua şi să duce
Pin uraş pin Făguraş.
Cându-ş fură la un loc,
Ei, Doamne, îş nimeriră
La cel mic şi săracu,
"Bună zua, oameni buni!"
"Sănătoşi şi voi mai buni!"
"N-avef prânzu să ni-I dat.
Ca de sfânta durnjnecă,
Până-os popii În biserică?"
- "Avem prânzu �ă pujîn,
Trece] luntru să-I prânzÎm,
Că din cât nu ne-ar ajunge
Avem vecini foarle buni
Şi ii ne-mprumută,
Tăt de astăzi până mâne"!
.Dacă prânzu prănzue,
D-lnd'e Sânchelru prânze,
Dumriiz ău mai mult vele.
Dacă prânzu-I prânzuiră,
Cruce-ai mândră ce-ş făcură
Şi la gazdă rnulţăme.
Dacă d'-acolo ieş�,
Luară-să, dusără-să,
Dacă din oraş ieşe,
[91]
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR
91
Durnniz ău Îlli-i qrare:
-� "Suie-te, Petre, suie,
Pă umăr de-a-stângu mr'ieu,
Să vez, Peh'e, ce-i vid'e "!
Şi Petrea că-m grăi�:
- "Nu mă Fn"" Doamr'ie - aş�,
Că ce văd, Îmbătrânesc.
Văd poarta iadului
Şi-ncă iadu cu totu,
Cu vermuţi-i ne-adormit,
Tăt vir'iind, din ce putând".
- "Lasă-I; Petre, lasă-I, dragă,
C-acela loc îi găt.at
La cel mare de pârqar,
Care prânzu nu ni l-a dat,
Ca de sfânta duminecă,
Până-s popii-n biserică.
la suie-te, Petre, suie,
Pe umăr de-a drep+u neu,
Coată-n jos şi coată-n sus
Şi vez, Petre, şe-i vid'e "?
-- ,,0 [îne-rnă, Doamne, aşe
Că ce văd, întineresc,
Cân văd poarta raiului
Şi-ncă raiu cu totu,
Tăt vinind, din ce putând.
Nu te pot apropie,
De trîi mile de pământ,
De-amirosu florilor,
De fumu tămâilor,
De para facliilor".
- "Lasă-I, Petre, lasă-I, dragă,
C-acel loc Îi gătat
La cel mişel şi sărac,
Care prânzu ni 1-0 dat,
Ca de sfânta duminecă,
Până-s popii-n biserică".
Câmp - Aceeaşi.
1 02. A lui Crăciun
Trecu-m mi-ş, mai mărg,
Vo doi drumărei.
Drumari cine sunt?
Una-i Maica Sfântă,
Unu-i Sfânt losiv.
Sara d'i-i prind�
Pă, drumul Vaflim,
La curtea lui Crăciun.
Maica-şi gl'ăi�:
- "Ie-te mai du, losive,
La Crăciun bătrân,
De ne cei sălaş",
losiv să duce,
Sălaş de cere,
Crăciun grăi�:
,,0, şti-vă mai ştiu, săIăi,
Ce sălaş v-oi da,
Că sobile-s pline,
De săIăi de-asară.
Poafe io v-oi da
Grajdiu cailor,
Sau iesclea boilor".
losiv să duco,
�a Maica spune,
Maica-ş qrăiie:
- ,,0, ie-te mai du, losive,
De ne fă sălaş
Grajdiu cailor",
Noaptia, dintr-o vreme,
Pă Maic-o ajung�
Nişfe munci cam gll'ele,
C-,ar fi Fiu să nască.
Şi nu put� naşte,
De z îne, de frâr'ie
De rosuri de cai.
Maica-ş grăi€!:
- ,,0, ie-fi mai du, losive,
În esclea boilor,
Di ne fă sălaş".
Maica să muta
În esclea boilor,
Boii-o d-abora,
Fiu] sfânt n�ştea.
Zuă să face,
& IVI •• .'.
[92]
92
GH. PAVELESCU
Crăciun grăii�:
- "O, ie-te mai du, măi slugă,
. La săIăi de-asară,
Că pot fi perită,
Că şi noi am fost
Tăf d' e peritu,
În sobe călduroasă
Şi-rn perini cam groasă".
Sluga să duce,
Ciuda ce-ş vide,
Napoi întorce:
- "Crăciune, stăpâne,
Că afară-i veră
Şi din casă-i iarnă!"
Crăciun nădăie
Şi el să lua
În cofe şi-n genunchi
La Maica rugându-să:
- "O, iartă-mă, iartă, maică,
10 să fi ştiut,
Că io v-o avut da
Sobe călduroase
Şi perini cam groase".
Maica-ş grăii�:
- "O, Ierfu-te, iert, Crăciune,
Dar tu să-m aduci
Pă d-Ileanca ta
Moaşe fiului".
Crăciun qrăiie:
- O, cum-oi aduce, 'Maică,
Că di picioare-i schioapă,
Di brânci-i cioantă,
De ochi Îi oarbă?"
Maica-ş grăii�:
"Adu-o, numa, adă,
Pă braţăle tale
De cum îi puf e-o " .
Crăciun să duce,
În cămări să băgă, '
EI îi curuie,
Viguri de joljuri,
Valuri de postav
Ş-atunci el mărg�
Cu d-Ileanca lui . jJJ
Pă braţăle lui.
Maica-i velie
Mâne lucrătoare,
Picioare umblătoare,
Ochi vederoş.
Sohodol - Tănase Ţîgan, 61 ani.
103. A vânări]
Vânători de-a lui Pilat
Cân eşiră pre vânat,
Sus la codrii mândri verz,
Tot vânară cât vânară,
Zî di vară până sară.
Şi când fu d' e. cătă sară.
Vine-un vultur mândru sur,
Cu clonju]u de taur.
Vânătorii lui Pilat
Fluerară şoimilor
Şi strîgă ogarilor,
Jos cu şoimii să-I doboară,
La ogară să-I omoară.
Vulturu rupsă şi răspunsă:
- "Vânător de-e lui Pilat,
Nu mi-s fiară de vânat,
Da mi-s Ion Sântion.
Că m-a trimăs Tatăl sfânt
Să botez pe Fiu sfânt
Şi nu ştiu inde-a născut
Su-aies+ cer, pă ist pământ.
Vânători de-a lui Pilat,
\ Voi multă lume a] umblet,
-pe fiu sfânt voi n-e] dat?"
Vânătorii grăii�:
"Nu, zo, noi că nu am dat,
Ce noi c-am d-auzît,
Că Fiul sfânt ar hi născut
° asară, o ala./tăsară.
Colo sus, Doamne, mai sus,
i
I
"
[93]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR
93
Colo sus la Rusalim,
La o tufută de smochin,
Lâng-o piatră năsălmată ",
Sânfion îş grăiiţ:
- "Vânători de-a lui Pilaf,
Mânaf sol ine-am botezat!"
Şi solL-J. că să luă
Ş-acolo că sosiiţ,
Şi nu poate apropie,
De fumul tămâilor,
De para făclîilor.
Şi-napoi că să-ntorc�,
Cum vide, aş� spune
Sântion că să lua,
Ca şi vântu pă pământ,
Ca şifulgeru pe ceriu
Ş-acolo că sosiie.
Ş-acolo că să băga
PÎntre cMi, pentru tăfi,
Fiul sfânt i s-arăt'a,
De trîi ori În trîi chipuri,
Şi pe Fiu d'e-I boteza,
Nume mândru ce-i pune:
Domnul cerului
Stăpân pământului,
Sohodol - Acelaşi,
104, A lu Sânchefru
Colo jos, Doamne, mai jos,
Jos În poarta raiului,
Dară poarta, cine-o poartă?
C-o poartă Păf:ru lu Sânchetru.
Iară vine i� vrţmţ,
Vine taica a lui Pătru.
- "D-aleş, Petre, puiu meu,
Voieşti mine-n rai cu tine?"
- "Voiescu-te, taica meu,
Voiescu-te, primescu-te,
Dumnezău nu fe voieşfe,
Nici . raiu nu fe primeşfe,
Că tu, taică, că f-ai fost,
Pân ai fost pe cel pămânf,
Tăt birău sătesc ai fost,
Birăuaş la oraş,
Răvaş strâmb. ai încrestat,
Loc În raiu, nu t-ai cofat,
Pă săraci ai asuprit,
Pe qăzda] ai suferit",
Iară vine iţ vrem�,
Vine sora a lui Pătru,
- "D-aleş, Petre, fr,ate meu,
Voieşti mine-n rai cu tine?"
Pătru din grai iş grăiţ:
- .Voiescu-ia, sora mea,
Voiescu-te, primescu-te,
Dumnezău nu te voieşte,
Ni raiu nu te primeşfe,
Că tu, soră, că t-ai fost,
Pân ai fost pe cel pământ,
Tăt crişmărifăai fost,
Apă-n vin că t-ai băgat,
Bani �eplin tu ai luat
Şi tu, soră, să te duci,
Dela raiu luminos
Cătă iadu-ntunecos"!
larăş vine i� vrem�,
Vine şi maica lu Pătru,
- "D-aleş, Petre, puiu meu,
Voieşti mine-n rei cu tine?"
- .Voiescu-Ie, primescu-te,
Şi raiu că te primeşte,
Că tu, maică, că t-ai fost,
Pân ai fost pre cel pământ,
Tăt prescurărită-a i fost
Şi tu, maică, ti le-ai dat
La sfintele biserici,
In sfintele dumineci.
Şi tu, maică, să te duci
Dela iadu-ntunecos
Cătă raiu luminos".
Călugări - Tămaş Nicolae, 79 ani,
7
[94]
GH. PAVELESCU
94
105. Colo sus
Colo sus, Doamne, mai sus,
Colo sus pe drumu mare,
Da pă drum cine umbla?
Trei soiuri de boieri mari,
Maica Sfântă-ş qrăiie:
- "Stat, soiuri, cam puţinei,
C-avem treabă-a vă-ntreba,
O-ntrebare, nu-i prea mare:
N-at văzut pe Fiu Sfânt?"
- "Noi, Maică, nu l-am văzut,
Că tomna să-I fi văzut,
Noi nu l-am fi cunoscut".
........................
Boierii din grai grăiiEi:
- "Dacă-i rându, Maică-aşe,
Noi pe Fiu că l-am văzut
În oraşu jidovăsc
Greu război, Maică-înfinzând
Cu cânii, cu Jidovii".
Maica Sfântă-ş grăi ie:
"Fii mei şi dragii mei,
Da izbânda-a cui era?"
"Da izbânda-i a Fiului,
Că cu tunu îi tuna,
Cu fulgeru îi fulgera,
Cu cuvântu îi mâna,
Colo jos, Doamne, mai jos,
Pă gura iadului,
Pe la para focului".
Călugări - Acelaşi.
106. A. lu Crăciun ăI bătrân
O, frecuş mai mărgui, Doamne,
Drumari cine sân+?
D-unulu-i losiv,
D-una-i Maica Sfântă.
Sara-m însărat,
Sara d'i d-ejun,
Pri dript Bulfărin.
Maica-ş grăiiEi:
- "le, du-te, losive,
La Crăciun bătrân,
Di sălaş ni cere".
losiv să dUCEi,
Ca vânt pă pământ,
Ca fulger pă cer,
În curte să băga,
Burieţa dăde,
Sălaş-ni cere,
Crăciun grăi iEi:
Şti-vă Dumnezău,
Ce sălaş v-oi da,
Că sobele-s pline
De săIăi d'e-a mei,
Că am sluj cam mult
Şi vin sara uz.
În grajdiu cailor".
losiv înturna,
La Maica ajunqe,
Mândru-Il cuvânta,
Maiea-ş grăiiEi:
Stăpâne, losive,
Da ie-te şi te du
La grajdiu cailor".
losiv înturna,
La Maica ajunqe,
Mândru-n cuvânta,
Maică-ş qrăie:
- "Stăpâne, losive,
Te ie-te şi te du
La grajdiu cailor,
De pătu] ne fă".
\ losiv se duce,
\ Pătuţ îi făcu
\Şi ei s-alina.
\
Noapf'e dint-o vreme
Pe Maica-o 10vEi
Nişte munci cam grele,
Ca Fiu Sfânt să nască.
Şi nu-n putea naşte,
De rosuri de cai,
!
I
l
[95]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR
95
De sunet de frâne.
Maica-ş graie;:
- "O, te ie-te, losive,
le-te şi te du,
in ieslea boilor,
De pătuţ ne fa".
losiv o lua,
Pe Maic-o muta
În ieslea boilor.
Boii-o d-ebora
Şi munci o uşura.
Zorile-Ii zore,
Fiu sfânt năşte,
Ca ş-o florice.
Fata Fiului,
Raza soarelu i.
Crăciun grăiEi:
- "O, ies scluqă-afară,
La săIăi de-asară,
Că li-o fi perită,
Că noua ri-o fost greu
in sobe călduroasă
Şi-n perini cam groasă".
Sluga cân eşEi, .
EI ce rii-ş vede,
Napoi-nturna:
"Stăpâne, Crăciune,
O, ieş, tu d-afară,
Că d-'a�ară-i vară
in riioljoc de iarnă.
Fata Fiului,
Raza soarelui,
Şi-s făclâi aprinse".
Crăciun să nădăie;,
D-afară-n d-eşe,
EI ce mi-ş vede,
N-apoi Înturna,
Chei-n brânci prind'e,
Şi el să lua,
La Maica ejunqe,
In cofe şi-n genunf,
g 'W
La maica ajunqe
Şi el să ruqe :
- "O, iarta-mă, Maică,
Că să fiu ştiută,
Dacă-i rând d-aşe,
Eu vouă v-amu da
Sobe călduroase
Şi perini cam groasa!"
- O, ierlu-te, mă iert, Crăciune,
Eu i-oi velii
Ochi văzători,
Brânci prinzătoare,
Şi picioare umbIătoare"!
Crăciun Înapoi o-ntumat
Chei În brânci o prins,
Cămari o descuiat
Şi el s-o băgat,
Ş-o curoit
Vi guri de jioljuri
Şi valuri de postavuri,
Şi faşe de mătasă.
Şi leagăn de paltin.
Mai'ca-ş grăiie;:
- "O, fire-] mai fi,
Fi're-at d-alduif, boi,
Să merf ruqumân,
Pă brazdă mărgân,
Cu gura rupân!"
Maica-ş grăiie;'
- "Fire-at blăstămat, ăi cai,
Şi de Durnnezău,
Şi d'e-un Fiu d'-a meu!
Şi să n-ave] saf,
Numa odată În an
În zua de Ispas,
Da nici atunci c-un paiu!"
Călugări - Tărnaş Nicolae, 79 ani.
107. A lui Cristos şi Pluquşorul
Să-ntreebă, Doamne,
Sfint la Dumnezău:
Din ce 5-0 velit
[96]
96
GH. PAVELESCU '
Vinu şi miru?
- Ce mă d-ispiti], sfint,
Că voi bine ş+iţ,
Bine ca şi mine.
În sară de Joi mari
Pe Fiu Sfânt prinsără
Cănii, Jidovii,
Cel Jidov Îi orb-i, Doamne,
Cu suliţă neagră
Să mi să sloboază,
Pă Fiu Sfânt lmpunqe,
Cu suliţă neagră.
T are-I impunqe,
Sânge-i sloboze.
Tatăl nu lăsa
Sânge peritoriu,
Incă-l velia
Loaza vinului,
Spicu grâului.
Încă le păre,
La câni, la păgâni,
Că nu-i fina-ai mare.
La Fiu Sfânt făce
Cunună de spine
Şi pe cap i-o pune,
Tare-o apăsa,
Sfânt păr îi ciunla,
Jos ind'e cădea,
Pe negru pământ.
Tatăl nu lăsa
Sfânt păr peritor
Incă-l velia,
Trun] de busuioc,
Tăt să mi-I mai poade
Albe boerese
Pre la botezuri,
Ca să să boteze
Din păgâni creştini.
Şi te veseleşte gazdă!
Să te veselească
Şi iastă colindă a noastă.
(Boeru predică:)
Hop, colindatori,
Bine a] stat
Şi a] colindat.
Jupânu gazdă,
Bine o stat
Şi s-o gătat
Pentru Dumnevoastră:
Un colac frumos
Din peliţa lu Cristos.
Dar acesta nu s'ă găseşte
Umblând din uşe-n uşe
Cu lula prin cenuşe!
(Colindătorii :)
Gazda o prins patru tuluci
În coarne lungi,
O brâzdat brazdă neagră,
Ş-o sămănat grâu roşu
Ş-o prins caii la căruţă
Galbănu şi albotu,
Cu grumazî cât iorlu,
O săcerat şi o cosi,
L-au cărat
Mihaiu lu Ghiorghioc
Şi cu Florea lui Tiuteoc
Cu două lemne,
Hodolemne,
Cu gurmazi de pele,
Ca vai de de ele.
ŢÎra, bira,
Cioca, boca!
Şi făcură grâu din paie
, Şi dusăm la moară
\ Şi adusăm la fecioară
. Fărină picluită,
\ Cea mai bună de pită.
Şi din iastă o a făcut.
Dragii mei colindători
Colacu al frumos
Din peliţa lu Cristos.
Criştioru-de-Jos - Irimie Lazăr, 73 ani,
[97]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD, BIHOR
97
108. Colindă
In oraş În Vicleim,
Nouă ni s-au născut
Domnul cel mai de demult.
In oraşul Vicleim,
Venit tot, ca să-I vedem,
Ce noă ni s-au născut
Domnul cel făr de-nceput,
Ce-i din vita lu Avram
Mântuirea lui Ad3m,
Poiana - Vasile Ţirlea, 57 ani.
109. Colo jos
Colo jos, Doamne, mei jos,
Nu ştiu ciaţă-], o d-albeaţă,
O turmă de oi frumoasă.
Da la oi cine-ş d-umbla?
Dumnezău şi cu Sâmpetru,
Tăt În fluer fluerân,
Şi pe voi, oi, blăslămân:
- "Eu pe voi, oi, vinde-voi!"
+:; Ba, tu, Doamne, nu n-i vinde
Că noi t-om face Fi: '
Cojoc lung pănă-n pământ,
Pa la poale polărit,
Pa la guler arginFt
Ş-o cinzăci de berbeci
Şi cinci milută pităngută.
Măgura - Aurel Roman, 46 ani.
110. Colo jos
Colo jos, Doamne, mai JOs,
Este-un pom mândru frumos.
In urnbruţa pomului
Scrisu-i patu Domnului.
Dar În pat cine-i culcat?
Un Fiu], mândru, curat.
Scoală, Fiu, nu tăt durmi
Că iarbă fe-onăpădi
Şi florile fe-o-nflori.
D-umbIă-ş, Doamne, cine-ş d-umbIă?
D-umbIă-ş Maica după Fiu,
Câtu-i zua de văra
Tăt d'Elplin până sara.
Când fu Joi, de cătă sară,
Maica sfântă-ş d-intâlne
O-o cinci fete de Jidov:
- "Bun tâlnitu, fetelor,
N-at văzut, fete, văzut,
N-at văzut Fiuţu] meu?
- "Nu, noi maică, n-am văzut,
Că chiar să-I fi văzută,
Noi nu l-am fi cunoscută".
- "Ce vorbit, fete, greşit,
Că Fiul meu îi cunoscut
Că pe yeqeful cel mic
Poartă-un inelaş d-argint,
Iar pe yegetul cel mare
Poartă-un inelaş de sare."
- "AŞfi, maică, l-am văzut,
La râuţu lui Iordan
Pă obraz cân să spăla
Mâneci d-albe sufleca".
Măgura - Acelaşi.
DESCANTECE
111. De's,cânte,c de deochet şi de
blăs,făm
Nu stîng jaru aiesta,
Numa stîng durerea,
Deocheturile şi pociturile
Şi blăstămurile
Din ochi şi din cap dela Toma,
Din tăte osuţăle,
Din făte rnăduuţăls.
Tăte vă stîng,
Tăte să mer]
În codrii mut,
C-acolo-s mun] întregi,
[98]
98
GH. PAVELESCU
Fântânile reci
Şi v-o sătura şi v-o adipa,
Că Toma mâncă pită fărîţoasă
Şi be apă tulburoasă.
Şi nu vă poate sătura
Şi nu vă poate adipa.
Toma să rămâie curat, luminat,
Ca Maica sfântă ce 1-0 dat.
Să descântă de 9 ori cu 9 jaruri,
dacă o fost diochet s-alină cărbunii
În fund. Bag aluat de trli ori şi zic:
"Bag leacu Tomii". Fac cruce cu
cuţltu: "Doamne, tu-ş ajută!" B� cu
� de trÎi ori, să spală pe cap şi din
picioare până-n vărvu capului. Căr­
bunii Îi [ipă pe FFna uşii.
Călugări - Ileana Guta, 59 ani.
112. De bubă
Bubă năsădită,
Bubă mohorîtă,
Bubă aibă,
Bubă galbenă,
Bubă roşie,
Bubă neagră,
Bubă verde,
Bubă de 99 de feluri,
Bubă În 99 de chipuri,
Tăie vă stîng,
Tăie vă mân,
Tăte vă-ndălui,
Din, rădăcina dinţilor
Ş-a măsălelor,
Din derii capului,
Din auzît-urechilor,
Din zmârcu narelor,
Din vederea ochilor,
Din toate osuţăle,
Din toate măduujăle,
Să margă În codrii mut
Şi fut,
\
Une vacă neaqră nu răjeşfe,
Fată chică nu-mpleteştel
Acolo-s mun] Întregi,
Fântânile răci,
Toma nu vă poate sătura
Şiadipa.
Acolo să vă dueei,
Că Toma mâncă pită făriţoasă
Şi bea apă tulburoasă.
Toma să rămâie curat
Şi luminet,
Ca Maica sfântă ce 1-0 dat.
Tot În apă, dintr'un vas plin, bagi
de 3 ori În păhar, o În oala În care
descântă. Cu cărbuni. Să plăteşte
duhan, oaă şi bani. Fără plată n-a re
leac.
Călugări - Aceeaşi.
113. De deochiet
Doamne, tu-ş ajută,
Sfântă zuă de astăzi,
Aş� să să potolească
Deocheturi le,
Bărbăteşti,
Muereşti,
Feteşti,
Prunceşti,
Vădueşfi,
Cum să potolesc
Jerii eşfia-n apă,
Să să ducă-n codrii pustii
Şi blăstămurile
Şi primejdia cea ră,
Inde cocoş nu cântă
Găină nu cârcăeşte,
\ 'Pe Dumnezeu nu pomineşle,
Fată nu să despleteşfe,
Vaca nu rage,
Bou nu trage;
Acolo vă duce],
Pe fundu mării v-alina],
[99]
CERCETĂRI FOLKLORICE iN JUb. BIHOR
Să descântă cu 3 cărbuni, face
de trei ori cruce cătă Răsărit cu
cujîfu. Apa să ie de in se nimere,
dar până emieză]. Apa s-o bage
pă gură cu o fîr de miere şi apă
să stropească marha. La prunci Îi
spală pe trup. Era o descântătoare
tare cu leac la Ţarină (Criştiorul­
de-Sus), � tot mereu zÎcea să În­
vă], da nu am Învătat până nu
m-am dus cu oale (dela o muere).
Că Ion nu-i harnic,
Nici să vă scoale,
Nici să vă prânzască
Nici să vă mriezÎzască,
Nici să vă cine,
Nici să vă adipe,
Nici să vă culce.
Crişliorul-de-Jos - Ana Crăciun, 74 ani.
114. De SdfOiHlt
Ajută-n, Doamne,
Şi postului sfântă Mărie
Să nod sclintiturile
De pe Petre,
De pe picioru de-a direapta,
Cu nodurile sfintei' Mărie
Durere pe picioru I,ui să nu mai
Până-n vecii de vecie: [hie
Că eu nod durerea
De pe picioru Petrii
De pe dreptu lui,
Inod cu 9 noduri
De-a lu Sântă Mărie
Durori pe picioru Pefrii
Să nu mai hie,
Până În vecii de vecie.
De-a fi suduit,
De-a fi blăstămat,
De-a călcat În urmă ră,
Să-I ispăşesc cu riercurea de astăzi
Şi ou bunu Dumnezău
S-audă cuvântu meu.
Puie-t, Doamne, credintă
Cătă Petre şi cătă picioru lui,
Cătă d'ireptu lui,
Că şi eu ri-o pun căfă tine,
Doamne, să-I ispăşesc
Din toate durerile,
Din blăstămuri,
Din deocheturi,
Din sclintituri,
Din oasele lui,
Din. trupu lui,
Amin.
Cum număr Îndărăpt
Nodurile postului Sfintei Mărie
Aş� să meargă Înapoi
fn codrii pustii,
Inde găină nu cârcăeşte
Pe Dumnezău nu pomeneşte,
Fată nu să despleteşfe,
Săcure nu toncăneşte,
Vacă nu rage,
Bou nu trage,
Acolo v-alina],
Pă fundu mării,
Că Petrea nu-i harnic
Nici să vă scoale,
Nici să vă prânzască,
Nici să vă mnezască,
Nici să vă cine,
Nici să v-adipe,
Nici să vă culce.
Să des cântă cu tort de lână si
În tarâtă acre. Face cruce cu lâna
şi pâne pe cer, cătă pământ (în
picioare şi Întoarsă spre Răsărit).
Muerea care-i credincioasă la Dum­
nezeu, care nu gândeşte la rău"
aia are de leac.
Crişliorul-de-Jos - Aceeaşi.
99
7*
1IRF .. 1I .. 1I1i1l1l1l1I1I ...... 8Ra�,;�, ���-�-'�a�; ....... '.? .......
[100]
100
GH. PAVELESCU
117. De sdin,lil
116. De junghiu
În spemnă d-e de vară. ÎI înoz
de 9 ori. Descânt de 3 ori.
Stai, junghiule,
Nu-mpunge,
Nu străpunge,
Nu gâmfa,
Nu umplea,
Nu busurca,
Lasă-1 sfânt,
Lasă-1 blând,
Lasă-1 curat
Şi luminat
Ca argintul cel spălat
Cum Dumnezău din cer 1-0 dai.
Anula lu Tănasă,
Crişliorul-de-Sus
65 ani.
Marsă Ion,
Pă cale, pă cărare,
Să-ntâlni cu Sfântă Mărie Mare.
Dede a se izbi şi a trînti,
Picioru de-a drieapta-I priei.
Da zîce Sfânta Mărie Mare:
- "N-avea bai, că rănele
Le-aş tomn i,
Sângele aduci-I-oi
Cu cuvântu meu,
Cu ştirea dela Dumnezău"!
\
\ - Sfânta Mărie Mare,
. Adă leacu tare!
\
Cu lână, canură părăsîtă, rămâne
dela iţe, spată şi legi picioru, o
brânca. Descân] odată şi faci 9 no­
duri.
Ajută-ti 44 de sfint,
Înaintea Blagoveşteniilor,
Să scot şerchii, şopârlele
Şi broaştele de su sălaşuri!e
noastre,
Să n-aibă putere
Pe casa noastră,
Pă iorsagu nost,
Cum n-a re putere
Pe hier să-I mănce:
Să n'aibă putere
Pă iorsagu nost,
Cum n'are putere
Să mânce jaru:
Să n-aibăputere
Borsocăile, deocheturile,
BIăstămurile pe iorsagu nost,
Ca cum n-are putere
Să mânce jar şi foc
Cu gura;
Să n-aibă lupii,
Spurcăciunile din pădure,
Pe iorsagu nostu.
Cum hine grosu după cârceauă
Şi după boi, .
Aşa să die iorsagu nost
Cătă casă de une m� zua.
Cum nu poate popa Fn�
Lăturghie fără tămâie,
Aşe să n-aibă putere
Spurcăciunile de pe pădure,
Lupii, pe iorsagu nost.
Înconjoară casa cu "cârceaua",
jar şi tămâie.
115. La pa,truzăoi de sfint
(La patruzăci de sfinti să scoală
oamenii până în zuă şi înconjură
casa de trîi ori cu clopote:)
Crişliorul-de-Jos - Aceeaşi.
Criş+iorul-de-Sus - Aceeaşi .
............... ------------
[101]
1 •••••••••••••••••••••••
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHbR
118. De deochef'Ud, bubă,
j'unghiuni
Doamne, fu-ş ajută-ni,
Sfântă Maică Precestă,
Cum să potolesc jerii aişti,
In apa lu Iordan ce botezătoare,
Cea ispăşitoare,
Ispăşeşte robu lu Dumnezău Ion,
Aşe să să ispăşeas.că
Şi să să tămăduiască,
Că cu apa lu Iordan s-a botezat
Din apa lu Iordan să aibă leac.
De 3 ori cu 9 jaruri Îi Fpă pe
rând În apă răce, apă neirrcepută.
Apa o be ŞI să spală pe ce-I
doare. Cu cujîfu şi cu smădită de
mătură şi cu sare.
Criştiorul-de-Sus - Aceeaşi.
119. De sdi'lllfi<t
M-an dus p-o cale mare,
M-an Întâlnit cu ce n-o fost bun
[in cale
Şi m-a izbit şi m-o smâcit
Şi brânca mi-a scrântit.
Şi ia m-oi duce la bunu Dum­
La Domnu Cristos, [nezău,
C-o-ntrebat după leac,
Să mă tămăduiasca,
Sa ma ispăşiască
De tăle boalele.
Să n-aibă putere pe mine,
Nici păcatu de muere,
Nici de bărbat,
Nici de prunc,
Nici de fată.
Odată. Cu cujîtu şi cu clisă. Mă­
suri brânca câtu-i de groasă cu
tort de iţe de oaie, faci noduri şi
bei apă de 3 ori prin tort.
Săliş1e - Floare Ciune, 7Q ani.
101
120. Des-cântec
Doamne, lu-ş ajulă lu Gheorghe,
Născut În plan În opl,
Desfac În şepte;
Născut În plan În irîi,
Desfac În doi;
Născut În doi,
Desfac În unu.
Fugi, fugi, că va plălesc,
Cu pos+u Sfintei Mărie,
Pe Gheorghe durerea să nu mai fie,
Pe Gheorghe, să nu mai aibă
Nici boare, nici vânt, [putere
Să hie ispăşit,
Hodinit.
Sălişle - Aceeaşi.
121. Deochetură
Doamne, tu-ş ajută la Gheorghe,
Nu stîng facu, numa durerea,
De pe om şi de pe iorsag.
Şi te tî:P, durere, În apă, boală,
Eu Îf dau sănătatea mea,
Tu să-rn dai sănătatea cee buna.
Hin betegos şi să merg sănătos.
(Te duci la vale şi fîchi apă pe­
ste cap de frÎi ori:)
Cum spală apa toate putorile
De pe vale şi curătăşte,
Aşa să mă curăţască şi pe mine,
Că cu apa m-am botezat,
Din a:pă să am leac.
Cu apă din vale, de inde-o hi,
cu cuţîfu şi cu zrnădiţă de mătură
şi hir de busuioc. Bagi 9 jeri.
Sălişte - Aceeaşi.
------
-----------_ .. ��._ .. "-----
[102]
102
GH. PAVELESCU
122. De pokă
Doamne, tu-ş ajufă,
Am pchicat În bolunz ii
Şi-n farmice,
In farmece muereşfi,
Ca să mă ieie
De pe sămânţa muerească,
De pe sământa bărbătească,
Să mă ie de pe facirile lumii ..
Iară io vrau să-mi descânt,
Cu Domnul Cristos, să mă boteze
In sănătate şi-n putere.
Să n-aibă putere farmece·le,
Nici zua, nici noaptea,
Nici cân-oi durmi,
Nici cân oi lucra,
Nici cân-oi şid'�,
Că s-o dus şepte fete În celee ta
Şi şepte fete toate or fost fete
bune,
Numa una o fost fafă ghiavo-
lească
Şi le-o luat mintea delaalealalte.
Şi una o fost de şepte ani
Şi aceea o tnvăţei-o tată-so
De-o ştiut să să roage la Dum-
nezău.
Şi o perit fata aceia.
Şi aşa să piara pofca,
Doamne, ajută, să mă dau
In brânca lu Crisfos.
Cu unsoare şi cu apă.
Săiiş!e - Aceeaşi.
123.
CIMILITURI
127.
Ciumei, ciumei:
Am o bâtă vărgată
Pe câmp Îndelungată. Şerpele.
Câmp - Solie Moş, 50 ani.
124.
leană, leană, popoiană,
Ce să [tne ca ş-o doamnă?
Hulpea.
Câmp - Aceeaşi.
Ana grasa
Umple casa. Lampa.
128.
Ce-i la cap ca nuca,
la coadă ca să cerea :
Cocoş negru-i,
Pricepe-te, măgarule.
Cocoş negru.
129.
Ciumelciu, ciumelclu,
Am două vaci,
\De coadă le duc la apă,
De coadă le-aduc. Cănţ,ile.
125.
Ciumeldu, ciumelciu:
Patru Îmbrăcat, Într-o cărneşe­
Nuca.
Câmp - Aceeaşi.
126.
Mititel, mititel,
Mai mare coada decât el. Acul.
Câmp - Miron Moş, 14 ani.
130.
Am o vacă,
Când o duc la câmp
O duc sătulă,
Când o aduc acasă
o aduc flămândă.
Trgisfa,
[103]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR
103
131.
140.
Ce tace flămând
Şi plânge sătui?
132.
Tigaia.
Ciumelciu, ciumelciu:
In tătă casa este
babă groasă. Camliita.
133.
135.
Ce trece prin apă
Şi nu să udă? Vitălu-n vacă.
Câmp - Toale dela Miron Moş, 14 ani.
Ciumelciu, ciumelciu:
Ce-i nici în casă, ruct afară.
'Fereastra.
142.
Ce-i domnişor cu haini scurti,
Ce cuprind'e tăt ascund'i?
Şoaricile.
o fost şi n-o mai fi
Şi la vară o mânca cireşe.
Fata dacă să mărită.
144.
Am o iapă
Ş-o duc de coadă la apă.
Olu, canta.
143.
145.
141.
147.
146.
Mere moşu pă su părete
Cu ciuclufa pă ureche.
Şioarecile.
lnd'e să pune-un boian
Să cunoaşte de-amu-n an. Focu.
Strîgăbaba de 9U rapa,
Ca să-i aduc jar de pipă,
Că i� ar veni după foc,
Da să f�me c-o mâncă găinile.
Râma.
Urlă Barna dela munte
Cu ciucurroşu În frunte.
Soarele.
Acul.
Şerpele.
lepurile.
138.
136.
Ciumelciu, ciumelciu �
Ce-i într'un deal, cionc!
fntr-unu, bonc!
Şi-ntr-o vale ninge?
SUa cân cerne.
Măgură - Aurel Roman, 46 ani.
134.
Tot O fost şi-o fi
Şi nici acuma nu-i de-un an.
Luna.
Ce-i: cureluşe unsă,
La câmp ascunsă.
". 137.
Ce-i unfuluţă unsă,
In pădure ascunsă?
Ce-i par de fier
La tătă casa?
139.
148.
Ciumei, ciumei:
Ursu-n sat,
Cânii nu bat,
Cuptoriu,
Ce-i potcoava calului
Tn vârvu dealului]
Conciu '<;1 nevaştă,
tU' >JL 2
[104]
104
GH. PAVELESCU
149.
Ciumelciu, ciumelciu:
Ce pică În apă şi nu să udă?
Stropii.
150.
Ciumelciu, ciumelciu:
Ce pică În apă şi nu face stropi.
Frunza.
�.ăgură - Toale dela Aurel Roman,46 ani.
JOCURI
151 .: De-a clobenri
Unu, doi, trei,
Patru, cinci,
Tata cumpără opinci,
Tata cumpără săcară,
Tu, Ioane, mei, afară!
Numără jucătorii cu aceste ver­
suri şi la cel care se termină, iese
afară. Numărul continuă până ră-
. mâne unul singur, care "pune
ochi". Pune o haină jos şi să as-.
tupă la ochi până strigă ceilalti, de
unde sunt ascunşi: "Cuouri'gu!"
Dacă ajunge mai iute unul din cei
ascunşi, ÎI "ciobăleşte". Cel care
pune ochi, numără până la 40.
Dacă găseşte pe unul, zice: "Ptiuu,
cioban, Ci un Gheorghe! 1/ (Numele
celui ascuns).
Câmp -- Miron Moş, 14 ani.
152. De-,a Iopte
Lopta se face din zdrenje, o de
burete de meşteacăn. Ne alegem
două partide. Luăm o bâtă, o as­
vârlim la celălalt şi el o prinde cu
mâna. Punem mânile una peste
alta, până să termină bâta. Cel
care are mâna cea mai de sus În­
cepe să aleagă. Aleg pe rând,
care sunt mai buni mai Întâi. Unu
bate" poş+i", ceilalti prind mingea,
unu ţîpă mingea la partia asta.
Dacă o prind În mîni, Îi scol dela
bătaie. Fuge ce] care bate la
sămn. Bate trÎi lopţ. Dacă-1 Însămnă
până nu ajunge la sămn, Îi scoate
afară.
Câmp - Acelaşi.
153. De-a răzuşu
Se joacă patru persoane. Băieţi
sau fete. Îşi face fiecare câte o
groapă În aceeaşi linie. Împlântă
un băţ la oarecare distanţă. Unul
loveşte cu bâta Într-o bucată de
lemn şi dacă nu loveşte, dacă nu
poate "sămna", atunci trebue să
fugă să lovească bătui din A. In
acest timp cel care urmează îi
sapă groapa şi-i duce pământul,
Încât el n-are cu ce o astupa.
Atunci ÎI duce ca pe cal' să-şi a­
ducă pământ de altundeva, pentru
a-şi astupa groapa.
154. De-a fântâna
Să tÎpă unu după uşe şi striqă:
"Tulai, mă, că am pficat În fân­
tână. Cine m-aude să mă scoată
de aici, că moriu!"
\ _ "Pe cine pofteşti să te scoată
ge aici?"
- "Pe Mărie!"
Primaru (Îi ales dinainte) dă la
fată pe fund (cu o cleaşca) să-I
scoată. Fata să duce să-I sărute.
- "Pă, că nu mă sărută bine"!
Ş-o bate.
Călu�ări - Ileana Guta, 57 ani, .
[105]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR
105
155. De-a mănuş·ea
Să-nchie o roată d'i ficiori (stau
pe scaone roată). Înoadă o şier­
gură (o face "mânuşe"). Unu stă
În el şi o trec dela unu la altu
mai departe. ZÎc: "Ciucii, ciucii!"
şi el trăbă să prindă ştergura.
"Ciucii, ciucii, na mă!"
(OI' murit mult din bătătură).
156. De-Ia pure,dl,e
Şede unu pe scam În mijlocu
căsÎ. Iară ia primaru cleaşca. StrÎgă
primaru cătă e:l: "Întoarce-te pu­
rece!" - "Nu mă pociu- nu mă
pociu, până nu să sărută Saveta
cu Trăian". Ei nu vreau să să să­
rute şi atunci el (primaru) dă cu
cleaşca pe ei, până să sărută.
157. De-e peişifiele
Să pune unu pă scam. Unu i�
claşca, să bagă slugă la el. EI să
duce şi-ş i� o grămadă de aschii
("peşti"), să duce pin sat cu ele,
să cumpere peşti. Acela: "Bună
zua!" - "Multămesc!"
- "Să faci bine să-rn spui ine
stă primariu?" Îi spune: "Bagă-te
acolo une este căput nou!" Să du­
ce la primar. "Dumnezău să vă tră­
iască, domn primar, să faci bine
să-m spui un om care s-ar băga
slugă să-m poarte calu". ÎI mână
ghirău ta un om. "Nu te bagi
slugă la mine?" "Mă bag!" "it
dau sâmbrie foarte bună, numa să
câştigi la cal. it dau "cinci smei"
(cisme) şi lIna te draci" ("nă­
dragi"). lş pune un căluş În gură.
Sluga zice: "Calu-i gata, stăpâne!"
Stăpânu să suie pe cal (un scaun).
Oamenii dau În cal şi pchică jos.
Stăpânu bate sluga să gafe calu.
158. De-,a jeru
Pune un jar În vârv la acu de
cusut. Acu-i legat cu ată de grindă
şi suflă În el, care suflă mai tare;
să ard pe buză. Dacă să stânge,
pune altu.
159. De-a oloiu
Un ficior Îi oloieru şi are o
cantă cu apă În mână, o şterg ură
şi un alt fecior În spate Îi "boşcă".
Bagă ştergură În cantă şi Întreabă:
"Cumperi oloiu dela mine?" ­
"Cumpăr, cum să nu!" Atunci bagă
şterqura. În apă şi dă cu E1 pe 00-
braz: .lI Na, cuştuleşte, că am
oloiu foarte bun. Nici n-o mai um­
blat pe la voi cu oloiu d-esta"!
Dacă z ice că nu cumpără, udă iar
ştergura şi dă cu � În cel din
spate. '
"lI bag În "boşcă"!"
160. De-a lingulriile
Să leagă unu la ochi cu o şter­
gură şi alfu mere cu linqurile şi le
bate În fata lui. Şi ăla dă cu ş+er­
gura din mână şi loveşte pe cine-i
În fată.
Călugări - Toale dela Ileana Guta,
57 ani,
161. De-a rădăiCÎna
Să pune unu pă vatră "căproi".
Unu să suie călare pe el. Trec o
bâfă pe su el şi doi tr,ag de bâtă
de un cap şi de alfu şi zÎce că
trage rădăcină din el. Da mai mult
ăla nu-i om.
[106]
106
GH. PAVELESCU
CRE DIN T E, MAGI E, M E D ICI N Ă
162.
Cân Începe fundamentu, pune
nişte lei, tămâie, grâu di vară şi le
pune la hiecare despărţărnânt. Să
pune şi o găină neagră, să nu
prindă casa vâlvă (de cea care
sboară pe sus), că atunci o dat
cap să nu moară stăpânu căsî.
Câmp - Moş Savelă, 58 ani.
163.
Când termină acoperişul, cân
"cornează" casa, pune busuioc şi
cărujele.
Măgură - Mărie Nislor, 65 ani.
167.
La patruzăci de Sfinti, pâna In
zuă, Învârte casa de 3 ori cu un
clopot ("pirgăuş") zicând:
Ieşit şerpi, ieşit broaşte, ieşit şo­
părle, ieşit, că vă scot cu 44 de
sfint şi vă-ndălui În codrii pustii,
une nu s-aude cocoş negru cân­
tând şi vacă răgind. Tăt 'Ia Sfinti să
duce paie şi le aprinde cu ceva
gaz să marrgă fumu printre pomi,
să rnarqă gheafa de pă pomi.
Câmp - Savelă Moş, 58 ani.
168.
164.
Cân să găsăsc femeile punând
război, face paşiu mare {când În­
tră-n casă) şi zîce: fISă hie rosfu
mare, să meargă bine suveica!"
Câmp - Savelă Moş, 58 ani.
165.
Să bagi urzică Înainte de Sfinti,
până n-a ieşi alte flori, anglicei şi
le pui În casă, să nu mai aibă pu- .
tere purecii. Dacă o băga În casă
anglicei, atunci are haznă de ei.
Să ceartă mama cu pruncii, că de
ce-o adus anglicei În casă.
Câmp - Aceeaşi.
166.
La patruzăci de Sfinti să Încon­
jură casa cu clopote de trÎi ori, să
scoate şerpii, şopârlele, zicând: Vă
mân În codri pustii, inde nu s-au­
de vacă neagră răgind şi cocoş
negru cântând, În codrii mut, În
codrii pustii, ieşit, ieşit!
Câmp - Ileană Guţă, 59 ani.
Vinerea nu toarcem, nici leşie,
nici pită. De laut da, numa pârluit
nu. Aş�-i obiceiu şi marfî sara. Eu
am tors Într-o mar] sara ş-o venit
o muere bărnace şi n-o tras o
palmă. Am Închis ochii şi ri-o -fras
o palmă.
Călugări - lIeană Guţă, 59 ani.
169.
Cu va să goale să nu-] iese În
cale şi de popă să te fereşti.
170.
Cân bei apă dint-e baltă, sufli
peste ea, să nu capef be+eşuq.
\ 171.
\ Să nu pui clopu, zadia şi brâu
�� masă, oa nu-i bine pentru
marhă,
172.
Cân să deschide uşa, Îi sămn că
nu-i bine.
T
............... --------------
[107]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD, BIHOR 107
173. 179.
Cân iei o cămeşe nouă întâi,
bagi cuţitu de trîi ori.
Măgură - Toate dela Mărie Nistor,
65 ani.
174.
Păcatu merge până la al şapte­
lea şir.
Făneţă - Ion Cioară, 46 ani.
175.
Sânt mueri de bagă nişte bo­
boane într-o oală şi le ferbe la foc
şi face după bărbat să-I aducă de
inde-i şi-l aduce pe meliţă şi cu
dârlu.
Câmp - Savetă Moş, 58 ani.
176.
La junincă, stredele cornu, îi
pune: tămâie, grâu de vară şi să­
mânfă de cânepă.
Măgură - Mărie Nistor, 65 ani.
177.
Cân f,ată vaca întâi, îi stredele
cornu şi-i bagă: tămâie, grâu di
vară, le iomneşle acolo.
178.
Cân fată Întâi o junincă, îi stre­
deie cornu vacii cu un stredelaş
sau cu un drod şi bagă grâu d'i
vară, mai de mult o fost şi grâu d'i
primăvară, chiperiu, irima pămân­
tului, cheatră pucioasă şi tămâie
neagră, făcut un fel de colăcel din
bolduri, măduă de dâlmoc, puţine]
din fieşlecere, astupi cu ceară.
Cân fată vaca, zîcem "tata nost"
şi "credeu", şi "poruncile" câte le
ştim, ne rugăm la Dumnezău, Bagă
şi în corn "aur necântărit" şi al­
tele.
Criştiorul-de-Sus - Anula lu Tănesă,
65 ani.
180.
Mana îi bunu din lapte. Moroan­
cele, strîgile, numa vede cu ochii
de departe şi strică vitele.
Crişliorul-de-Sus - Aceeaşi.
181.
"strÎge" îi per+ea femeiască, îs
femei. "Mana" ar fi bunu acela:
iarbă mănoasă, vacă mănoasă, să
Iasă dela Dumnezău,
Câmp - Savetă Moş, 58 ani.
182.
La strigoi li se spune "busor­
căi", dar mai mult "strîgi". Este
strîgă de pădure, aceea suge lap­
tele dela vacă şi capră şi rămâne
numa sângele. Ea-I borăşte pe bu­
tuci, pă cale şi yirie iar la vacă.
Sânt striqe di sat, de duce laptele
tăt dila iorsag, de pchiere iorsagu.
Câmp - Aceeaşi.
183.
Dacă duci aiu în bojenariu, o în
brâncă, la biserică, care-i strîgă de
i� laptele, alea ies afară şi dacă
faci cu aiu să amriinoasă pragu la
biserică, atunci nu poate întra În
biserică.
Câmp - Aceeaşi.
[108]
108
GH, PAVELESCU
184.
De adus lapfele. I� din frîi iz­
voare apă, de unde nu sa că nici­
odafă, mee la descânfăfoare şi-i
dă la vacă.
Crişliorul-de-Jos - Ană Crăciun, 74 ani.
185.
Ca să nu strîce strîgile vacile,
pune un lant la uşa poefî înlon­
tru, la pomnor, să treacă vaca pe­
ste el, să nu poată trece strîgoaia
păstă el.
Câmp - Savetă Moş, 58 ani,
186.
Aluatu ce rămâne dela pită îl
stredele şi petrece apă prin el. Şi
cu apa spală îndărăpt marha.
Câmp - Aceeaşi.
187.
Mojii, cei de pe lângă Biharia,
zîc să nu sudui vaca nimănui, că
fuge mana dela vaca ta.
Crişliorul-de-Sus - Anula lu Tănasă,
65 ani.
188.
Dacă vede o vită frumoasă, ice:
"Ptiu, să nu să îmbolnăvească"!
Că dacă te uit la popa cu daru,
atunci pot să deochi.
Câmp - Savelă Moş, 58 ani,
189.
Cân
vinzi
o
vacă,
îi
iei
funia,
pui
o
ată.
Măgură
- Mărie
Nislor,
65
ani,
190.
Cân
vine
buholtu,
luăm
o
sîtă
şi
faci
cu
�
şi
împlănţ
săcurea
În
prag şi te rogi să ogoaie Dumne­
zău, să oprească buholtu şi VIJIO­
lia: "Ad-o mândră şi frumoasă pe
holdele noastre!"
Tot cu Dumnezău ne rugăm, al­
duitu.
Crişliorul-de-Sus - Anula lu Tănasă,
65 ani.
191.
Cân vine vijelii, buholtu, să du­
ce de cură la clopot, să oprească
buholtu.
Câmp - Savelă Moş, 58 ani.
192.
Când e secetă mare, se face
"babarugă". Îmbracă o fafă curafă
cu sălcii, În vale, să nu să vadă
nimica din � şi o duc două fete
de mână. Femeile tîpă apă din 01
şi-i dă ceva pită o ou şi cântă
toate fetele şi pruncii satului, până
la 10 ani (mai bătrâni de 12 ani,
nu !):
Ploaie, Doamne, ploaie,
Ploijă curată,
Din cantă vărsată,
Dila Domnul dată,
La spicu grâu lui
. Şi la roada tenchiului.
Alteori se prinde un rac din
apă,\ ÎI Îngroapă în pământ, În
dunga apii şi-l Iasă până o ploiet
cât tr�bă, Sau să ia pământ de pe
mormântul unui om spânzurat, îl
pune În apă şi-l Iasă până plouă
destul.
Câmp - Aceeaşi.
[109]
CERCETĂRI FOLKLORICE TN JUD. BIHOR
109
F
193.
o mărs un om, o fost primar,
s-a dus la cosălaie ş-o găsÎt o pă­
reche de cai În iarba lui şi i-o Îm­
puns cu bâta. Dimineata s-a găsît
că caii o murit, că o fost Împunş
şi 1-0 chemat pe omu acela, pe
cel care i-o omorît, să vie să-i plă­
ieescă, caii. Cela o zis că nu-i de
vină. Cându-i colo, s-a apucat ş-o
citit Saltirea ş-o bolnăvit omu şi
cân o văst că-i beteag, s-a dus să
să roage de el, da o fost pr�
târzÎu.
Fânajă - Ion Cioară, 46 anI.
. 194.
o fost O muere din Măgură, o
chemat-o Floare, care o venit du­
pă ce-o murit tata şi eu am fost
culcat În casă În pat şi s-a suit p-o
Iadă, acole lângă mine ş-o hotrân­
cat Iăcat pă Iadă. Eu am fost cu
loporu de umăr şi am vrut să dau
şi n-am putut nici cum" până cân
m-am dus cu tătului grămadă pă
Iadă. Aş� � s-a suit în pod şi $-0
scoborît pa corn jos şi s-au dus pă
drum În sus cu brăncile-n şolduri,
tăt râzân. 10 zicem: "Auzi, tată,
cum râdPc de mini, dacă n-arn pu­
tut-o lovi."
Măgură - Aurel Roman, 46 ani.
195.
La cine-i striqoi mare, bate cuiu
În chept. Care-i strîgoi mare, cân
Îi bate cuiu În chept, guiţă. Pe o
muere din Sârbeşti o desgropat-o
anii trecut. Eu m'am rugat lui Dum­
nezeu: "Doamne, adivereşte-I,
Doamne, să-I mai văd odată!" şi
nu l-am mai văzut.
Fânată - lustină Cioară, 35 ani.
196.
Modu, cere-i strîgoi, să-I des­
gropi, să-i spargi chelea. Oamenii
zÎC că dracu nu să poate naşte În
pielea lui, că răsuflă.
Fânajă - Ion Cioară, 46 ani.
197.
Oare cândva am dormit Într-o
casă de ungur, unde-o murit un
om. Am zis să stângă lampa, că
nu ne trăbă. �, nevasta, o zîs că
n-o stinqe, că o murit un bătrân:
"Cine ştie, Dumnezău cân o sfîn­
gem?" Noi ne tot certam. - "Mă,
nu trage pătura de pe mine!" ­
"Mă, n-o trag!" Şi am văzut cum
o deschis uşa ş-o ieşit afară. Şi
�, gazda, ne-a spus În cei laltă zi
ce-o fost.
Fânajă - Acelaşi.
198.
Mortu să face În mai multe "co­
lori": măjă, capră, cal, muscă.
Fânajă - Acelaşi.
199.
Fata pruncului ăsta, cân o murit
babă-sa ş-a rămas moşu, nu s-a
mai hodinit sufletu ei pin casă, pă
pod, vitele din grajdiu le-a dat a­
fară şi nu păstă mult timp l-a o­
morît pe bătrân, nu s-o suit În pat
până 1-0 sugrumat. După ce-o mu­
rit bătrânu, la priveghiu la bă­
trânu� o chemat tată-se (ficioru bă­
trânului) privegheşi, cu o dimi­
jeană plină de rachiu, să beie oa-
.- ( ;:
[110]
110
GH. PAVt:U,SCU
menii, să nu adoarmă. Din cauză
că sufletu bătrânii i-o adurmit pe
tot ş-o stins lampa. Pe ficior nu
1-0 adormit, el tot sfriqa la ceilalti
şi o scos marhăle .afară.Şi şasă
săptămâni nu s-o hodinit vecinii,
până ci-o citit mai mult popi stăl­
pii,
Fânajă - Acelaşi.
200.
Cân te do�re capu, să bagi apă
Înt-o troacă şi să sufli.
Broaşte - Filimon Turlă, 75 ani.
201.
Care o d'ioache, Îi descântă. Ii
sfînqe 9 cărbuni.
Câmp - Savetă Moş, 58 ani.
202.
Buruieni la Zua Crucii, pana n-a
răsări soarele. Prescurărean, pen­
tru urechi, de-I doare capu. Coada
şoarecelui, iarba lu Tatin şi bobol­
nicu, pentru vătămătură.
Călugări - Ileană Gujă, 59 ani.
203.
Mărie Teaha, soacra-mea, să du­
ce la trÎi mori cu o cantă În brân­
că; lua dela fieştecere moară o
litră de apă, de pe roata morii,
virie, lua bicăşel, le băga În apă,
lua din furnicar, din miljocu lui şi
băga În apă. Vi nEt la biserică şi o
zls cătă sfătu să deschidă biserica
şi o spălat pe une o stat luminile
şi o spălat şfeşnicu, tăt cu numele
"să dea Dumnezău leac la cu­
tare", şi ce-o rămas dela lumini, o
puscărugele şi [ipa şi dintra-ele
În apă de inde mâncă boii În iesle,
flori d'i fân şi atunci le băga În­
tr-o caldare cu apă şi face fere­
deu. Incălză apa, avEt un ciubăr
mare, cu scăunaş În miljoc. ŢÎnEt
omu În aburii aceia, şi ţînEt omu
acolo, îl acopere cu un lipideu.
Lua bolovan de câte trÎi chile, ÎI
băga În foc, ţîpa câte unu, de ieşe
aburii pe om/r;fi:)zÎle i-o făcut fe­
redeu. Cân Fpa';" apa aceia, mere
două fete, săpa, două gropută şi
pe una o numit-o "di trai", una
"di moarte". Fetele să fie văro­
şeni, veri. Ele pleacă de-acolo. Fe­
meia care face feredeu să duce şi
[îpă apa şi În care ÎI Îndreaptă
Dumnezău.
204.
Cân muşcă şerpele, o navasca,
o marhă, me de" iEt şEtrpe luat !a
Sângiorz, ÎI pune d-amoi În' apă
caldă şi spală marha şi cu mâzgă
de pe tufă.
205.
De gălbănare, să spală cu găI­
bănaş galben.
206.
Buruieni de .leac: Trusclău, iarba
lu Tatin, cheptu pământului, cheia
pământului, coada şoarecelui şi
ff�)fi de fei, le bagă În ghinars de
şp,ir.
\
207.
Pentru ariciu. Aduce un lemn
de arinden, ÎI taie dărăbu], ÎI stri­
deie şi acolo bagă leacurile şi-l
[111]
CERCETĂRI FOLKLORICE TN JUD. BIHOR
111
Înfundă c-o târută di pământ. Cum­
pără dela pofică [ânabor. fipirig,
cheatră pucioasă, sare şi chime­
moc, le amestecă, le pisă, le În­
vălui, le bagă În ,strunga aceia
208.
ş-apă le arde În cuptor, cân coace.
Iese must de lemn şi cu mustu ăla
di arine să plumădesc şi le mâncă
În toată dimineata care-i befeag
de arici.
T urusculău o bagă În [uică şi să face galbănă şi o be pentru vătămătură,
strîcat pe dilăuntru, strÎCat din zoala lucrului .
. Câmp _ Toale dela Maria Teaha, 56 ani.
POVEŞTI
209. UrsHorHe
S'o tâmplat odată că o muiere făce tot fete şi bărbatu-so o zis că dacă
[ece tot fată, o omoară. Şi o muiere bătrână i-o dat sfatu, cân cheamă
moaşa, să culce bărbatu lângă prag, să audă cine-i de vină că face tot
fete. Şi muerea o zîs: " Ioane, fă bine şi te culcă noaptea asta aclea".
Şi el s-o culcat. Şi ursitoarele o vini! şi o deschis. Ele o zis: "Ho, că nu
ne putem băga, că-,i sacu cel de fete aici". Şi atunci bărbatu s-o dus la
muiere şi o spus că el Îi de vină.
Câmp - losiv Moş, 68 ani.
21 O. Urs Îf.oarele
5'0 tâmplat odată c-o fost un săbău ş,..o nimerit la o muere de-o fost
groasă ş-o avut să nască În noaptea aceia. Şi. omu s-o culcat adea, la
pragu uşii ş-o vint ursitoarele. Atunci cân s-o băgat ursîtoarele În casă,
o z is: "Măi, ce ursim la 'ist prunc?" Una o is, ice: "Pruncu aiesta, ce i-om
ursÎ lui? I-om ursî aşe: cân o hi de şepte ani" să moară În fântână după
casă". Omu o auzît ş-o scris carte ce se tâmplă.
După şepte ani ş-o prubulit să vadă ce să Întâmplă la omu ăla, dacă
să tâmplă. EI s-o dus să doarmă iar la omu ăla. Pruncu ăla o zîs că mă
duc afară, mamă, mă duc afară. Da omu s-o dus ş-o Încuiat fântâna, să
vadă ce să Întâmplă, dacă-i Încuiată. - "Da ce faci tu, mamă dragă, a­
f.ară?" 1-0 Întrebat ma-sa. L-o lăsat afară. Ş-o văst că-i fântâna Încuiată şi
s-o suit pe fântână ş-o murit acolo.
Câmp - Acelaşi.
211. Povestea [ui Sântij'He
Cân o umblat Dumnezău cu Sântilie şi cu Sfântu Pătru pa pământ. Sânt­
ilie o fost un baiat de vo 16-17 ani, da o fost tare şi Iuda o fost şi mai
tare ca el. Şi Iuda tot o vrut să-I potopească pe Ilie şi nu 1-0 putut, c-o
fost mai tare ca el. Şi atunci Sântilie o avut tată şi mamă şi o fost b:ătrâni
;, g Mi .-""' ..... 3.
[112]
112
GH, PAVELESCU
şi ei, o mărs la preumblare [înându-să de maru. : Sânlilie o mărs să să
loapte afară. Sântilie o luat pe Iuda şi 1-0 băgat de-o jumătate meter În
pământ. Iuda iar 1-0 prins pe Sântilie şi nu 1-0 putut băga pă Sântilie de­
cât o palmă, A trăia oară, 1-0 băgat Sântilie pă Iuda până În gurmazi. ­
"No, o z is Iuda căfă Sântilie, ne prindem [artaţ, că acum noi sântem tari
şi nu ne mai poate bate nime"! - "Noi, z ice mai departe Iuda, noi am
trăi bine, dacă n-ar fi oamenii ăşti care mărg la preumblare" (oamenii
erau cu spatele cătă ei). - No, Iasă, ice Sântilie, că-i găt eu de pe lume".
S-o luat şi s-o dus şi o dat cu sabia În ma-sa ş-o picat jos. Ş-odat cu
sabia În tată-se şi 1-0 omorît". Da atunci tată-se s-o Întors cu capu cătă
el şi 1-0 văzut că-i tală-so.
După ce 1-0 omorît, s-o dus Sântilie la nouăzăcişinouă de popi, să spuie
ce păcate are el şi pe tot i-o omorît, că niciunul nu i-o putut face canonu.
Până o ajuns la un călugăr şi o z is căluqăru; "No, stai aci la masă, cu un
păhar de vin şi un [îpoi de pită". Şi călugăru o Închis iute uşa pe el. Da
aclea 1-0 găsÎt la anu şi Ilie avea barbă până la piept şi aibă şi el o adur­
mit acolo, Şi Ilie o z îs. că nu să poate scula. - "No, zice călugăru, te-n­
burdă cu scaonul jos şi te roagă de pământ să te ierte, că Dumnezău te-o
iertat". Şi s-o rugat şi s-o sculat iar tânăr, cum o fost şi s-o dus la Dum­
nezău: "Doamne, Îmi dă armele tale să mărg eu a tuna cu ele". - "Mă
Ilie/armele mele îs foarte grele şi mă tem că te-i vătăma cu ,de". ­
"N-ai bai, grija mea de ele", Şi i-o dat armele, Sântilie s-� apucat a trâşni
după Iuda şi 1-0 prins şi 1-0 băgat În lant şi o z îs că atâta robie ai, până
ls Paştile În Maiu (da Paştile totdeauna-s În Prier). Iuda tot aşa z ice ; "Paşti
În Maiu, Paşti În Maiu" până să scapă de z ice: "Paşti În Prier", Şi atunci
iar să Îngroaşe lanţu şi nu poate scăpa.
Cân o is de-o mărs de fată la Dumnezău, Iuda o făcut mare ciufală cu
raiu. O furat, până o fost rob Ilie, ciubăru botezului, crucea, cădelniţa,
hainele de Iăturghie, cartia şi le-o adus În iad. Cân o cerut Ilie armele,
o z îs: "T râşneşte rar şi fulgeră des şi te du În iad şi prinde pe Iuda", EI,
cân s-o apropiat de Iuda, odată: "Bum!" de s-o legănat iadu. "Mă, o hi
ieşit tâlharu acela din robie de o trâşnit spurcat aşe ". Cân o trâşnit a
doua oară, s-o legănat şi mai tare. A trîia oară: "Hâm!" şi s-o despicat
iadu În trii şi o tins fuga. Ilie o zis: "Nu fugi" leagă-le toate laolaltă şi
ie-Ie În spate, să le punem ine o fost". O\mărs apoi la Dumnezău şi, o dat
legea să hie rob până is Paşti le În Maiu. , .
Câmp - Irimie Moş, 70 ani
212.
O fost nişte oameni şi s-or dus la lucru şi el mărgân pe drum li-o ieşit
un ş�rpe alb pe drum şi 1-0 omorît, Ei n-o ştiut de ce-i bun, până o auz it,
inde-o' durmit, de ce-i bun, Da acolo o fost o babă, - "Coată,- babă, că
[113]
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN JUD. BIHOR
113
noi am găsÎt un şerpe În drum şi l-am omorît?" "Apă inde-i?" - "Aici".
Babas-o pus ş-o tăiet şerpele tăt derăbur: şi 1-0 pus pe polită şi atunci
� aciea o zis (o crezut că dorm oamenii): "Asta-i bun, că cine o mânca
din el, ştie ce vorbesc marhăle". Şi .ice că o vorovit cocoşul căiă ghini:
"Cucurigu, ice, din prag, săracu gazdă meu, ce-o păti el astară, că, ice,
muerea clocoreşte o oală de apă, să-I opărească la noaptea asta". Un
popă s-o suit călare pe o iapă najosu,la vale. Iapa o zis: "Bată-te Dum­
nezău, omule, cum nu te pot pricepe să te scobori de pe mine najosu, că
greu nu-i mai mare decât aiesta, că te sui pe mine năjosu.
Câmp - Todor Nica, 80 ani.
213.
Când o umblat Dumnezău cu Sânchetru pă pământ, atunce o nimerit la o
muere săracă, deav� cinci copii, c-o fost băgată o baligă de vacă În foc
să ogoaie pruncii, că-ipită. Pruncii tot cereau: "Scoate, maică, pogacea,
r că n-i foame". Da �-i iera ruşine de Sfântu Pătru. Da Sfântu Pătru ştia şi
o Întrebat: "Da ai făcut pogace, scoate-o şi Iei dă la copii, că I-i foamei"!
Ea n-o avut ce face şi i-o. spus la Sânchetru. "Da, ia coată, zîce Sf. Pătru,
de le dă la copii, să nu mai plângă"! Şi o SOOS"O pită, cât o roată de
plug, ca neaua. O zis ; "Doamne, Doamne, ce ne-ai dăruit? Mulţamim lu
Domnu Dumnezău, că ne-a dat". Ş-o scos pogacea şi i-o rugat şi pe ei
să mânce. T of Sâmpetru a fost vorovind, Dumnezău n-o fost vorovind.
După ce o plecat, Pătru o zis: "Doamne, Doamne, ce mare bine ai făcut,
că ai făcut pomană cu femeia aceia"! Şi, s-o luat şi s-o dus de acolo. Cân
o fost pă sară, o nimerit la un bghirău. Şi o fost muerea bghirău.
Şi muerea o zîs cătă bărbat: "Eu mă duc În piată, tu ai să faci aluatu
şi coace, Fpă vitei la vaci şi le mulge şi ciupăeşte pruncu şi-] aluă şi mai
pot lucra". EI o pus apă la foc şi o băgat apa clocotind În ciupă şi copilu
o [ipaf odată ş-o murit. EI o crezut că acum s-o alinat şi doarme. S-o dus
să coacă. O băgat pita În cuptoriu. O avut nişte gâşte să le dea de mân­
care. Gâştele o căfăit cătă el. EI o dat cu bâta şi le'-o omorît. Muerea o
zis săa!eagă şi unt. EI, cernând făină, o legat ghiobu deasupra fundului,
că s-aleqe şi untu. Smântâna toată s-o vărsat pe fund. O Fpat viţăii la vacă.
Tăt o supt vacile. O vint un om să-i dee vinars ş-o lăsat vi,tăii la vaci, o
luat cepu la bute. EI ş-o dus aminte că-s vităii la vaci şi o fugit cu cepu
În brâncă la vaci. Vinarsul o curs pă jos din hărdău.
Sara o venit Sânchetru cu Dumnezău şi o cerut sălaş. - "V�aş da, oa­
menii lui Dumnezău, da am o muere yiravă şi Îi ghirău şi om ',avea bai cu
ea"! - "Nu-i bai, că ne-om Împăca noi cumva cu'ea" ... S-o suit În pat.
Dumnezău o fost de cătă părete, Sfântu Pătru de cătă răstalnită. Şi,atunci
zop, muerea!
- "Bună sara, bărbate!"
[114]
114
GH, PAVELESCU
"Bună sara" I
"Coaptă-i pita"?
"Coaptă" ,
"Untu alesu-l-ai"]
"Ales"l
"Da le gâşte dat-ai? Vacile mulsu-le-ai? Da pruncu l-ai ciupăit"?
.Pruncu l-am băgat În ciupă şi-o tot durmit"! S-o dus să-I vadă:
"Da el Îi morti"
Da i-o văit pe sălăii,
- "Da ce săIăi ai tu acolo"?
- "Da nişte oameni năcăjiţ "
Şi s-o apucat cu bâta de Sânchefru, până s-o rupt bâte, - "No, acum
să mă duc să iau alta"! Dumnezău o z is cără Sânchetru: "Mută-te cătă
părete, să nu mâne tot pă tine"! Şi � o dat tăt pe Sânchetru. No, s-o eul­
, cafe, că a fostbată. Şi s-o sculat Dumnezău şi Sânchetru, de s-o dus afară:
- "Doamne, Doamne, o zîs Sânchetru, nu mai lăsa să hie muerea bghi­
rău!" Şi de atunci or cherdut ele coroana de bghirăită.
Şi' s-o dus omu ş-o Întâlnit un ficior durmin supt un păr şi de lene nu
să scula să ridice perele. S-o tot muta1 cu gura, să-i pchice În gură. ­
"Doamne, oare ce-o fi cu [icioru aiesta, că nu să poate scula să,-ş bage În
gură?" Şi s-o luat mai departe şi o nimerit la o fată săcerân la grâu. Da
Sâncheiru o zîs: ,,- N-ai, fată, un 01 cu apă, să ne dai să bem?" Da e o
zis: .Is face bine şi hodini], că odată mă [ip şi aduc apă rece!" Ş-or băut.
Ş-amu d-acolea or purces. O zîs Sânchetru: - "Doamne, oare cum o trăi
omu ăla lenios şi fata harnică, asta cum lucra?!" - "No, zice Dumnez ău,
fata asta după ficioru ăla să mărită", - "Da, Doamne, Doamne, cum să-şi
tnânce fata z71ele cu leniosu ăla]" - "Vezi, cât pot tu pricepe că pe le­
niosu ăla ÎI mâncă porcii, dacă nu-I mişcăcineva de acolo".
Câmp - Irimie Moş, 70 ani.
214. Feldilo:r:url d� Împărartş,i lupul
ou cep de fie',r
O fost un ficior de-mpărat. Cân s-o născut, i-o ursi! ursitorile că cân o
fi de şepte ani, 1-0 tuna Sântilie sau 'cân o me la cununie, 1-0 mânca un
lup cu cap de fer. Ş-atunci tata lui, \; inţăles ş-o făcu! un zid înt-acei
şepte ani. Ş-atunce când o fost ş�pteani, o zÎs Împăratu, tate pruncului:
"Să te bagi, pruncule, acolo ÎnzÎd, să \nu te tune Sânt'i,lie"'! Pruncuo zÎs:
"Tată, io nu mă bag acolo, numa Dumnavoastră aducet o masă şi scaon În
mijlocu curF şi io m-oi ruga la Dumnez'ău. Facă Dumnezău ce-o vrea cu
mine. 10 acolo nu mă bagi" Şi când o fost l,a amniazăt,o trăsnit În zÎd,
tăt l-a sfărmat. Băiatu a rămas sănătos. '
Atuncicân o fost să margă la cununie, s-o luat cu armata şi cu tunu.
[115]
LERCETARI FOLKLORICE iN JUD. BIHOR
115
Şi Înt-o vreme vede napoi viriind un lup cu cap efi, fier şi dădeau cu tunu,
el tăt vi nEt. Atunci plruncu să iEt şi fuge şi lesă ermefa şi să duce până
pă sară la Sfânta Joie. Şi atunci spune ce s-o tâmplat cu �I. Sfânta Joie
Îi răspunde: "Băiefe, te hod'ineşfe, că eu am o căţauă şi-] slrnte de kÎi
mile de pământ ş-atuncia când a bafe, Îi pleca şi-i fugi". Şi s-alinat bă­
iefu, Noepfe, Într'o vreme, aude căţaua bătând. Ş-atuncitătă zua făt fuge,
până sara. Şi atunci sosăş!e la Sfânta Vineri şi..,i spune baiu. Sfânt,a Vineri
L I
Îi răspunde: "Te poţJiod'ini, că am o căţeuă şi-l simte de şasă miile de
pământ şi când o bate căţaue, Îi pl'eca şlii Îi fugi. mai d' eparfe". AşEt s-o
alinat. Noapte, Înt-o vreme, bate căţeua, iar capătă un colac (căpăfase şi
dela Sfânta Joie.l] şi pleacă la drum toată zua. Sera sosăşte lia Sfânta Sâm­
bătă şi-i spune baiu. SfânPa Sâmbătă îi răspunde: "Ti":; hodini, că am o
căţauă şi-] sîmf'e de nouă mile de pământ". Şi s-o pus la hodină. Noapte,
Într-o vreme, s-aude bătând căţeua ş-at,unGi, Îi dă un o;r�2 'ŞÎ pleacă la
drum toată zue. Sara soseşte la Sfânta Duminecă şi-i spune baiu. Sfânta
Duminecă zlce: "Ti-i hociini, că am o căt,alUă şi-I simte la douăsprăzece
mile de pământ şi cân a bafe �, îi pleca ia drum". Aş� să alină. Noaptea,
intr-o vreme, aude căţaua bătând. Atunci capătă o şferqură şi pleacă la
drum. Sfânt·a Duminecă i-o spus: "Să treci apa asta şi-i pune şterg ura pe­
ste apă şi s-a face pod şi-i trece acolo. Acolo nu poete să te măncei că
nu poate trece apa". Atunci o rnărs până l,a apă ş-o [lpat şferqura pă apă
şi i s-o făcut pod. O frecuf de ceea parte. Atunci o prins de pod pul/in,
i s-o făcut ştergură-napoi.
Atunci o mărs pen pustiu, o umblat multă vreme. A dat pe la o
muere ce av� o fată şi av� vo căteva capre. ZÎCe fata: "Mamă, văd un
om, ar fi bun păstoriu la caprele noastre". Mama zÎCe: "Cheamă-1 În casă".
Fata merge şi-I cheamă. Mama zÎce: " Băiete, nu fi-i băga slugă la capre?"
EI zÎCe: "Ba, da, m-oi băga". Ş-o stat la capre câtva timp. (Din cei kei
colaci s-o făcut hei câni. Pă unu 10- chemat "Aud'e-bine", pe unu "Ved' e­
bine", pe unu "Greu-c:a-pământu").
Şi sta câtva timp şi mama fetii zÎrce: "Să-I În�rebi că ce fel de băiet,
d-ind'e vine?" Fata I-o-ntrebat. EI i-o răspuns: "Eu sunt fecior de-mpărat
ş-am fugit, că o curs un lup ou cap de fElr după mine, să mă mânoe şi
pentru aceia am fugit". Fata merge la, mama iei şi-i spune. Mama fetii ice
să-I Într€lbe cum o trecut el apa. EI o spus: "Am o ştergură ş�am pus-o
pă apă şi s-o făcut pod ş-aş� am trecut apa. Atunci putin am tras de pod
şi ni s-o făcut ştergura-napoi". Fat'a merge la miI-sa şi'-i spune, că cum o
trecut el apa. Mama fetii zÎce să-I Întrebe, că ind'e tine el ştergura. Fata
I-o-ntrebat că ind' e-i ştergura. "La mine", ice. Fata zÎce: "Las-o acasă, să
n-o perzi pe-acolo, pela capre". Şi o lăsat-o. Ş-atunci fata o mărs cu şter­
gura la apă şi o ppat ştergura pe apă şi o trecut lupu. Şi lupu ăJa o fost
frate d'e-al fetii. L-o fost blăstămat ma-sa, să-I facă Dumnezău lup cu cap
[116]
116
GH, PAVELESCU
de fer, să nu aibă stare şi alinare până nu o mânca unficior de Împărat.
$-atunci lupu vini acasă şi să vorbe cu mama lui, că cum să-I mânce, că
el nu-l poate să-I mânce, că-l omoară cănii lui.'Şi mama lui zîce: "Tu,
fată, spune-i să Iese cânii acasă, că tu ai mai merge cu el la capre şi nu
mei, că te femi de câni, că te mâncă".
Şi aşe el o Închis cânii înlr'on grajd şi atunci fata a mărs cu el la capre.
Cându-i odată vede lupu, viile cătă el. Atunci să suie îni-on fag. Lupu
sosîşie acolo şi zîce: "Acuma te cobor, să te mânc, că ş�iiică am umblat
după fine". EI zice: "Na o opincă ş-o mâncă intăie ". În timpu acela el a
grăit pe un câne, o zis: "Na, Aude-bine"! Cânele o auzît glasu stăpânu­
so. Atunci grăieşte lupu: "Cobor!" z ice el. "Na şi astalaltă opincă!" Gră­
ieşie pe altu câne. Cânele aude şi-i spune la cel mai mare, la "Greu-ca­
pământu" şi zice: "Taci, eu n-am auzit!" şi lupu z.ice: "Cobor!" EI z ice:
"Mai na, mâncă şi jumătatea iesta de cojoc!" Iară striqă pe altu câne. Câ­
ne le aude, spune la Greu-ca-pămăntu. ZÎCe: "Eu n-am auzit!" Lupu z îce:
"Cobor!" Atunci strigă pă Greu-ca-pământu şi z îce Greu-ca-pământu cătă
Uşor-ca-vântu: "Du-te şi-I ţine pă loc, până sosăsc eu!" S-o dus cânele
şi l-o Ţinut În loc, până a sosit Greu-ca-pământu. Atunci o sosit Greu­
ca-pământuş-a pus o labă pă el ş-atunci i-o grăit, o zis ficioru de Îm­
părat cătă gazda lui, cătă fată. "Ce vrei să las nezdrobifi" Zice gazda:
" Totul zdrobeşte, numa maiu şi plumânile Iasă-le nezdro'bite". Atunci tăt
1-0 zdrobit şi numa maiu şi plumânile nu. Şi iei s-o coborît din fag şi o
făcut un foc şi o făcut o frigare şi i-o �ras maiul şi plumânile În frigare şi
le-o fript şi tot pe obraz la fată o dat cu ele, până tot o fript-o.
Şi fata m� acasătătă friptă pă obraz şi spune la mamă-sa. "No, mamă,
frafele meu îi tăt zdrobit şi iacă, ce-o făcut cu mine". Mama �ÎCe: "Oase
nu ai găsit din el? Zice fata: "Oase poate că 'aş qăsî ". No, du-te şi adu
câteva"! S-o dus fata şi o adus câteva oasă ş,i le-o pus noaptea la el la
cap şi o murit. Cânii, la d'irnirieaţă 1-0 văzut mort şi zice câriele ăI mare,
adică Greu-ca-părnântu: "Met În lume, cătă cei trÎi câni şi- cotaţi buruiană
Învietoare"! S-o dus aceia hÎi cân,i. Unu s-o-ntâlnit cu-n şerpe. Şi cânele
1-0 văzut c-o buruiană În gură şi o zÎs: "Ce buruiană ai În gură?" Şerpele
o zÎs: "Am un pui mort, l-am aflai mod şi duc să-I Înviu". Cânele zÎce:
"Să faci bine să mi-o dai mie, că mi-o, murit gazda ne'u şi te du să-ţ caut
alta". Şarpele zÎce: "N-o dau, că de d�uă ;;ile caut ş-"acuma am aflat-o".
Atunci cânele luă pe ş�rpe de pestă rryij!oc şi trânti cu el de pământ ş-a­
tunci scăpă buruiana.
Cânile o luă buruiana şi vini cu ea la stăpânu-so şi l-a frecat cu buru­
iană şi a Înviat.
Atunci zÎce cătă bătrână: "Să-m dai ce am la tine ş,i sÎmbrie cât avem
Întălegere" .
Şi i-o dat, că s-o femut că le prapad� şi pe ele, Ş-a plecat până la apă
[117]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR
117
şi o trecut apa cu cânii şi atunci iară s-o făcut trîi colaci din cani, cum o
fost dintâie. Ş-a mărs pe la fieşfecare zuă ş,i i-o dat colacii inapoi şi i-a
multumit. Şi a mărs până la părinf şi aşe a făcut o nuntă mare, din Paşti
până-n Ruş+ele, de scăuna cânii d'i jele, Şi dacă n-o fi murită, ş-arnu tăt
trăieşte.
Sohodo/ - Tănasă ŢÎgan, 61 ani.
215. Pedree Păcureriu
O fost ce-o fost, o fost un ficior, ÎI chema Pefrea ş-o avut o soră. Şi el
a fost păcurariu la oi, În pădure. Aş� el ş-o gătat mânoarea ş-o ven'it a­
casă ş-o z îs cătă soru-sa: "Soră, dacă maica coace, vin la mine cu mân­
care şi cu pită. Că 'eu-] trag o brazdă dinentea colibii, dela mine până-n
rtenlea căşii la noi". Aş� el o f.ras o brazdă. Soru-sa, cân ma-sa o copt,
o viriif cu mâncare şi cu p'ită la el. Da un câne de zmău o vini,t ş-o-nfun­
dat brazda ş-o tras alta dinentea uşii, dela ii până-nentea uşii la zrnău,
Fata cân s-o găt'at cu mâncarea şi cu pită, s-o luat pă brazdă şi s-o dus
pân la zmău acasă.
Aş�, Petrea tăt o aşteptat şi soru-sa n-o mai vini,t. Aş�, o vinit Înapoi
acasă ş-o lăsat oile pe câni. Ş-o zls: "Maică, dice n-ai andălit pe soru-mea
la mini cu mâncare şi cu pităIla mini?" � o zis: "Pu1iu meu, am andălit!"
Aş�, Peirea s-o dus să vadă ind' e-a mers ş-o aflat altă brazdă trasa ş-a lui
Înfundată, căfă casa zmăului. Aş�, el s-o luat pă brazda aceia, până la
zrnău, Soru-sa 1-0 văit de colo, de supra di a doua lea rânduri ş-o z is:
"Fratele mrieu, da cum ai veriitaici, că vine zmău şi te pofoape şi nu ştiu
ind'e să te-ascund"! Aş�, � o zis: "Fraj'ele meu, suie-te aice susI" Şi I-o
băgat sut-o albie. De loc a topotit zmău. O rnnirosit pă nas. - ,. Îmi pare
că am ceva om dipă lumea aibă?" - "Nu ştiu, că n�am ştiinfă!", o spus
sora. "Spune, soata m� şi draga m�, că nu-i fac nim'ică"! Aş� o spus sora
lui, că iacă·tă-laici, îi fraTe-meu. At'unci o ajutat albia de pe el. Atunci o
zÎs zmă'U: "Şogore, ai venit l,a mine, pa soru-ta n-o duci, numa haida pÎn
pădure şi ce)i vid'�, sa-m spui mnie şi ce-oi vide eu, să-t spui jîie"! A'ş�,
el o aflat o pană frumoasă ş-o gândit Peirea: "Vai, sa-n capăt o nevasta
aş�"! Aş�, cân or eşit din padure, s-ar Întâlnit iaolaltă, Petrea cu şogoru­
so. Ş-o Întrebat şogoru-so de el: "Ce-ai găsÎt?" Petrea: - "Nimnical" ­
"Nu-i d'irept, Pefrea, c-ai găsît ceva!" "Am găsÎt, şogore, o pană ş-am
gândit ,aş� ca d'i-aş capata o ne,vastă de-ac�, mn-ar păr� bine taie". Aş�
zîsa zmău: "Îi găsÎ, şogore, numa dacă-i asculta cuvânfu mneu".
Ş'i aşa s-o dus la un tău cu lapTi, ind'e să scăldau zârlille: "Şi Te-oi faci,
Petre, onrug şi zâna care pune zgarda ii pă fine, fu Te scoală de-acol�
şi vină şi oricât a sfrÎga să cot, nu mai cota!" A'ş�, o ieşif zÎnia din lapTi
ş-o sfrîgat pă Petre: "Petre Păcurariu, coată-n napoi, cum Îf flueră Huerile,
cum ît latră cânii, cum Ît sună clopotile!" Pefrea O cotat Înapoi, că i-o fost
'1\\.",.:"
..
[118]
118
GH. PAVELESCU
jele. Atunci zîna z ice: "Facă-te Dumnezău on scoloi de ghiată, pă marea
inqhejeiă!" AŞfi, zmău tăt o aşteptat să vie şogoru-so. EI s-o luat atunci
să coate după el şi 1-0 văit acolo, pă mare înqheţetă, un sloi de ghiaţă şi
1-0 scos de-acolo. O zîs Petrea: "Vai, de mult durmii, şogoreL" - Ai tăt
durmi, până-i lumea, dacă n-a fi fostă eu! Numa nu mai asculta, acar cât
te-a strîqa, până..!i veni la mine acasă"! AŞfi, iară 5-0 dus Petre a la tău
cel cu lapte dulc� şi s-o făcut un muşinoi ş-o vinit zânele s� se scalde.
lâna ace o z is că muşunoiu acela n-o fost acule, cătă celelalte, dar eu
pui zqarda me pe el, ori o fost, ori n-o fost. AŞfi, o pus zgarda pe el.
Petrea s-o sculat şi s-o luat cătă casă. lâna o ieşit din lapte ş-o apucat
a striga după el: "PeIrea Păcurariu, coată-n napoi, cum Îti flueră [luerile
cum Îti latră cânii, cum Îti zghiară oile"! De câteva ori o strîqat. Petrea,
jelnicos după oi, o cotat napoi. Atunci zâna o zÎs cătă el: "Facă-te Dum­
nezău, Petre, on fir de pipirig, În mijlocul mărilor, Între pipirige!" AŞfi 1-0
făcut.
Şogoru-so o aşteptat; văzând ca nu vine, s-o lua! dupa el şi 1-0 văit acolo
şi 1-0 scos. O zîs aşe, Petrea: "Vai, mult durrrii, şogore!" AŞfi o zîs smău:
"Tot ai dormi până Îi lumea, să nu fi fostă eu! De mai cot Înapoi, eu nu
mai viu dupa tine"! AŞfi, 1-0 facut iară zrnău un spine lângă tău. O vinil
o zână ş-o pus zgarda pa el şi o zis: "I.ara eu pui zgarda pa spinele ăsta,
da eri n-o josl aci". AŞfi, o pus. Petrea s-o luat cân ele o sarit În tau. S-o
luat Petrea, haide, haide. lâna o ieşit din tau ş-o apucat a striga dupa
Petrea. Petrea n-o mai cotat Înapoi nicicum. S-oluat pâna la zrnău acasa.
Zmău o avut o temnita de oţăl, Când o ajuns Peirea cu zâna, i-o bagat
zrnău În temnita pe amândoi. Acolo o avut highighiş şi le-·a z îs acolo luni
d'epllrie. O avut mâncare, beufură şi petreceau. lâna o zls catra Pefrea:
"Fa-m, Petre, numai o hudrica, cu� mfi ac� pin podeli În sus!" Petrea nu
pufe. lÎce cata zmau. lmau Îi face. �, Întorcându-se cu Petrea p-Înga hu­
dra, face: zdrânc! pa hudra În sus. Cân era În vârv caşii, zÎce căfră Petrea:
"ThÎ, Petre, atunci sa h:; Întâlneşti cu mine cându Îi mpi o bâtacât tine
d'e-nalta de fer"! � s-o dus. P'etre!a ş-o facut o bâta de fer cât el d'e-nalta
s-o luat, haidi multa lume, Împaratie, Dumnezau sa ne Fie, ca din poveste
mult mai este.
l;',Şfi, tofs-o dus pâna s-o-ntâlnif cu \�rÎi prunci. Unu o avut un zbiciu,
unu o avuf o cisma, unu o avut un clop. AŞfi, s-o fost cerfând, ca ceala
i-o fost trabuind clop, cela cizma, altu zb\ciu şi nu s-o fost putând Împarti.
O zÎs Petrea cătă ii: "De ce sânt bune astea, prunci?" - "Cisma Îi buna,
ca daca-o tragi În picior şi zÎci cata �: Tropo, fropo, cisma mfi, du-ma
, ine m-.i voia!, acob te duce". - "D-a clopu?" O zÎs pruncii: "Clopu Îi
bun, pantru cându-I 'iei În cap, nu te mai vede nime. Pot mânca cu domni
la masa, că nu te mai vede"! - "Da zbiciu?" - "lbiciu îi bun, zÎce
pruncii, c� dac� îi h,ma c�ta o grămada de oameni, fat îi faci vânata'ri!
[119]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR
119
"Aş�! zÎce Pefrea, mef unu În deelu cela, unu În ceala, În trÎi delurele
ş-apoi io v-oi chema pe fieştecare la a lui". Aş�, pruncii să duceau. După
ce s-o dus, Petrea luă zbiciu şi tună fieşte căfă care şi să făceau pchefri.
Aş�, frăje cisma În picior şi zîce Petre a : "T ropa, tropa, cisma me, du-mă
ind'e m-i voia, În casă la zâna rne!" Acole-I duce. Zâna lui ave un prunc
cu el făcut, de cân o fost cu el. Petrea ajută clopu, băiatu-l vide şi zice
cătă ma-sa: "Ia, maică, taicu!" Atunci ma-sa-I love: "Cum pof vorbi d-es­
tea, că nu să poate!" Mâni pă la prânz, zîce ma-sa cătă pruncu: "Dragu
mamii, să fiacem acuma de prânz, doară vine tată-fo, oare cumva să mânce
şi el"! Cân era la prânz, iară virri Pet'rea şi mânca acolea la masă cu
pruncu şi cu ma-sa. Şi ajută ciopu de pe ochi, jgră-1 văi pruncu şi zlsă:
"Maico, iacă, taicu!" Aş�, iară să răspi ma-sa şl-l băt� şi zîsă: " Petre, sofu
meu,ieş cf-ind'e eşti, 'Că de astăzi Înente mrii-i fi sof!" Aş�, Petre a rădică
clopu şi-l văzu şi să tipau şi-l sărută şi astăzi ş-or petrece laolaltă, di n-o
fi murit. Aş�, s-o luat, Ia zrnău acasă, la şogoru-so ş-o petrecut ş-o băut
ladlaltă şo soru-sa o rămas după el, după zmău şi zâna după Pefrea şi
astăzi o fi Împreună, dacă n-o fi "murif,
Măgură - Roman Aurel, 46 ani.
21 6. Ma1rau V,j.f,e,az.u
O fost, Doamne, ce-o fost, că de n-o fi, rîu s-o povesti. Că eu nu port
minciunile cu sacu, nici cu sfraifa ca gaifa, le port cu desagu, acele mi-s ior­
sagu. lnd'e să luăsc, acolo după uşe le proptăsc. De mâncat nu mânc mult,
numa mriezu de nouă mălaie. Cân Îi pă urmă, să fac cojile jemble În gură.
Luai şi eu una de' cOiadă ş-o tipai la noi În ogradă. O tipai pă iarbă verde,
mai mincinos o hi cine n-o crede. D-apă cine-o asculta, bine o umbla,
c-o Învăta, Cel ce-o adurini, bine-o dobândi, că $-0 hodini!
Brădef - Elisîi (Lisa. Neamtului), 60 ani.
2
RUJ
[120]
GLOSARl
Aboară, 10, doboară
abora (a), 102, a su/la abur
ac�r, p. 62, măcar, ori
adipă, p. 66, adapă
adeveri (a), 195, a arăta
albotu, 107, alb
alduit, 190, binecuvântat
Aleu, 95, vale
alina (a se), p. 66,' a se aşeza
amirosu, 101, miros
andăli (a), 215, a trimite
anglicei, 165, grâuşor (plantă)
Apă botează, p. 56, Bobotează
apifura (cu), p. 54, un co/indat "specie!
al copiilor
ariciu, 250, cancer
Babarugă, 192, paparudă
băbură, p. 40, partea de deasupra il velrei
bănal, 29, necaz
Barna, 147, nume de bou
bărnaci, 168, brunet, oacheş
bat, 45, beat
bătuci (a), p. 58, a bate (merele)
birişu, 49, cel care mână boii
boboane, 175, boscoane
boşcă, 159, vas pentru ulei
bosorcaie, p. 57, vrăjitoare
brâncă, p. 56, mână
buhol!, p. 58, vijelie, furtună
bunejă, 106, binete
Căhăli, p. 40, plăci de ceramică pentru
cuptor
camnlţă, p. 40, par/ea de sobă de dea­
supra vetrei
câmp, p. 37, loc fără pădure, poiană
csnură, 117, lână
căpătător, p. 60, strângător
că put, p. 41, poarta curtii
cârcăi (a), 113, a cârăi
cârceag, 3, ulcior
cârceauă, 115, ic de fier
cărujele, 163, /lori
câşleagă, 40, câşlegi
cerca (a), p. 43, a căuta
chiparcă, p. 42, ardei
cimpoieş, p. 55, cimpoier
ciripă, p. 40, tiglă
cioroind, 58, curgând
ciorosclanu, p. 59, fierul plugului
ciuclufă, 146, căciulă (1)
ciumeli (a), 98, .a ghici
ciupă, 7, albie pentru copii
ciupăi (a), 7, a scălda
ciutură, 92, coada pipii
cleangă, p. 69, creangă
cleanf, p. 37, stâncă
cleaşcă, 156, obiect de joc, În formă de
cleşte
clerii, 112, creierii
clisă, p. 42, slănină
clop, p. 41, pălărie
coasă, p. 55, casă de bani
,copârşeu, p. 68, sicriu
'�ormi, p. 41, coarne, coafură femeiască
oorindă, p. 49, colindă
c�rintei, p. 66, rude/.e �iresei
cotătoare, p. 67, og/lmda
colonie, p. 48, armată
Cou, p. 61, Vaşcău
crang, p. 37, grup de case, crâng
credinţă, p. 62, fogodnă
1 Cifrele indică numărul textului în care se găseşte cuvântul glosat. Când cuvântul se
9ăseşte În [ntroducere, <;ifraeste precedată de un P: indicănd pagina respectivă,
[121]
CERCETĂRI FOLKLORICE IN JUD. BIHOR
121
crumpene, p. 42, cartof
culduşi, 101, săraci
cumetri, p. 62, nănaşi
curcubătă, p. 42, dovleac
curui (a), 97, a croi
cuştiuli (a), 159, " gust"
Dâlmă, p. 37, răzor
dâmb, p. 37, răzor, deal
descântece, p. 47,. strigături
dilui (a), 52, a chefui
doscă, 198, scosrja cărr;lor
drod, 178, sârmă
dubă, p. 53, tobă din doage
durori, 114, dureri
Fârtat, p. 61, frate de cruce
feredeu, p, 50, scaldă
ferici, p. 40, ferigă
fiecare, p. 70, cineva
fieş, 97, fiu/
foitoit, 6, plin
fulie, p. 41, cusătură la cămaşe
Gălante, p. 41, şnururi
gance, p. 57, bubă
gardină, p. 41, bor la pălărie
gazdă, p. 68, bogat
ahină, p. 64, găină
�hiocei, p. 55, clopote!
goz, p. 69, gunoi
grindă, p. 40, raştiu, meşter-grindă
grinzele, p. 40, grinzi
Hârbui (a se), 7, CI se face hârburi
hâr!op, p. 37, dolină
herminoasă, 70, (buză) cărnoasă
hicf�cfe, p. 57, ceteră, vioară
hore, p. 47, doine
hotrânca (a), 194, a scutura
hudră, 215, gaură
hurduca (a se), 52, a sări
lagă, 56, sticlă
iubagiu, 214, gazdă, gospodar
iorsagu, 57, vitele
imburda (a), p. 69, a răsturna
improrătoare, p. 57, stropire
indăli (a), 112, a trimite
învală, p. 66, înveleşte
invisă (să), p. 56, se visează
Jeşcău, 92, pungă de piel'e pentru tutun
jeri i, 113, jaruri
La (a), 94, a spăla
Iădoaie, p. 40, lavi/ă
loeză, 100, viţă
loptă, 152, minge
luăsc (se), p, 52, se potrivesc
ludaie, p, 58, dovfeci
lula, 107, lulea
M'ăduujă, 111, măduviţă
marhă, p. 41, vită mare
masdijă, 40, nuia
mere, p. 59, mire (dela a se mira)
milujă, 109, miele (miei)
mirel, p. 65, mire
mirej, p. 66, mire
mnezizl (a), 114, a mânca de amiazi
monopol, p. 42, alcool
Nădăi (a), 102, a bănui
najosu, 212, În jos.
nesălmată, 103, (piatră) nestimată
l\Ieazipăreasa, p. 56, mijlocul postului
mare
riilcoşie, p. 55, mândrie
Obloc, p. 41, fereastră
obrăza (a se), 99, a se supăra
ocol, p. 41, curtea
ogoi (a), 190, a astâmpăra
olcujă, p. 70, oală mică
oluri, p. 71, vase de lut
Padină, p, 37, loc şes
pagrin, 38, salcâm
păhueş, p. 58, arbore tânăr
pălmăli (a), 100, a pălmui
pârgălit, p, 42, prăjit
părlui, 168, a opări (hainele)
pascarei, 97, păstori
păsulă, p, 42, fasole
păşuş, p. 64, bilet
pemnijă, p. 41, pivniţă
pene, p. 58, flori
picluită, 107, cernută
pirgae, p. 70, clopote
pităngujă, '109, mici
pitoace, p. 54, bure/i de iască
[122]
142
GH. PAVELESCU
I
I
plan, 120, ?
podişor, JJ' 40, blidar
pogăcere, p. 61, tur/ari
pogan, p. 68, mare
polăril, 109, [coioc) cu bordură de blană
poneavă, p. 56, covor de lână
porodică, p. 58, pătlăgea roşie
porlarăi, p. 64, portari
pricazuri, p. 58, necazuri
prime, p. 41, panglicuţe
proţopi (a se), p. 70, a se sprruru
pupilă, p. 66, gătită, împodobită
Răspi (a se), 215, a se răsti
răs+alniţă, 213, stavila patului
roşcovan, p. 67, roşu la faţă
rug, p. 57, măcieş
ruguş, 100, rug, măcieş
Scâltăvele, p. 58, castravete
sălău, 1, oaspe
scăfălură, p. 41, cusătură la mâneci/e că-
măşii
şer (şir), p. 63, rând de case
şerbălui (a), 11, ali şerb
şindilă, p. 40, draniţă
smădijă, 118, mlădiţă
sobe, p. 54, camere, odăi
soiuri, 105, soli
spăloi, p. 41, ie
spemnă, 116, lână
sporiş, p. 58, o plantă
slredeli (a), 176, a sfredeli
slrige, p. 57, vrăjitoare
slrigeauă, p. 70, bucăţică
strunquţă, p. 41, dantelă la cămaşe
sulluş, p. 67, suHu, abur
sunet, 106, zumzet, zgomot
surală, p. 61, soră de cruce
Tălefiu, p. 38, locul pe care e aşezată
gospodăria
târnal, p. 40, pridvor
tău, p. 37, baltă
femefeu, p. 70; cimitir
tenchiu, p. 56, porumb
filediu, p. 54, ci/edul, căsenii
fingea, 100, chinul
finzui (a), 100, a chinui
[rus, 100, struţ, buchet
\ruscăIău, 198, potenti/'a verna
tuluci, 107; [unc!
tu], 112, fără glas, tăcuţi
[arină, p. 38, arătură
tipa (a), p. 67, a arunca
[ăpoeie, p. 71, pâini mici rotunde
tov, p. 79, băţ
tuica, 68, cucuvaia
Uiagă, p. 63, sticlă
ultoană, p. 67, altoi
uşură, p. 67, uşurează
Vaiet, p. 68, bocet
vânătări, 215,stânci
văroşeni, 293, rude din veri
veli, 100, a face-
vig, 102, val de pânză
voarve, 53, vorbe
vonotu, 95, vagonete
Zălele, 100, curgea
z ănaiu, p. 53, obiceiul
zângăli (a), 56, a suna un clopot
zăvun, 94, faibăr
zdroabă (o), p. 70, un pic, puţin
zgardă, p, 41, Iătiţar de mărgele
�âne, 102, sunet (1)
Yegetul, 110, degetul
Yi�ră, 213, nervoasă
GH. PAVELESCU
[123]
ARTICOLE MĂRUNTE
"DIN ACTIVITATEA MEA DE FOLKLORIST"
Sub acest titlu, directorul "Arhivei de folklor a Academiei Române" a
binevoit să-mi comunice un mic chestionar cu următoarele Întrebări adre­
sate subsemnatului, ca unui (fost) folklorist:
"Când ati Început să faceti culegeri?
Ce v'a Îndemnat - cine? Exemple ale altora?
Ati cules personal sau prin elevi?
Amintiri deosebite din timpul culegeri lor; informatori mai interesanti, etc.
Cu ce folklorişti români şi străini ati stat În legătură sau corespondenţă?
Pentru ce, dela o vreme, n,ati mai publicat folklor?
Aveji sau ati avut 'culegeri În manuscris? Unde csunt?"
fn rândurile de mai jos, voiu Încerca să răspund Întrebărilor puse.
ft) anul 1867, cu prilejul şedinţelor Academiei Române (pe atunci "So­
cietatea Academică Română"), În August, venise la Bucureşti şi Vasile Alec­
sandri, poetul dela Mirceşti şi dărui colegilor săi - Între ei era şi tatăl
meu, Iosif Hodoş - câte un exemplar din .Poesii Populare ale Românilor,
adunate şi Întocmite de Vasile Alecsandri" (Bucureşti, 1866).
Din acest exemplar, adus În orăşelul Baia-de-Criş, din tinutul Zarandului,
tatăl meu ne citea seara, În familia cu cât iva copii de şcoală, unele ba­
lade, ca bunăoară "Miorita, Movila lui Burcel, Brâncoveanul Constantin",
ş. a. In vacanta anilor şcolari următori, nu numai că citeam şi noi, copiii de
şcoală, ci le şi recifam, la ocazii, În cercurile celor iubitor] de limbă şi
versuri româneşti din culegerea lui Alecsandri.'
Imaginea primă, deşteptată pentru frumusetile din poezia poporului, mi-a
fost susţinută şi Întărită de unii profesori ai şcoalei noastre secundare, Între
care tin să amintesc pe Ion AI. Lapedatu, dela Braşov, ca mare admirator
al cântecului poporal.
Mi s'a lărgit această imagine pe timpul studiilor universitare. Tocmai la
1 Cel ce, la vărsta de 7 sau 8 ani, se deosebia prin "aria" de a spune versuri din
balade, era fratele meu, scriitorul de mai tarziu Ion Gorun.
[124]
124
ENEA HODOŞ
Budapesta, mi-a fost dat să primesc, ca dar din partea profesorului de is­
torie romană, Carol Torma, filoromân şi membru onorar al Academiei Ro­
mâne, 1 un volum din culegerea de poezii populare Jernik-Bărseanu. (Ob­
serv că numitul profesor n'avea Înscrişi la cursul său de atunci, decât doi
studenti: unul sas, Schullerus, dela Sibiu, al doilea - subsemnatul).
Volumul Jarnik-Bârseanu, cu doinele şi strigăturile ardeleneşti, mi-a slujit
mai târziu ca Îndemn de urmat, cu atât mai vârtos că această culegere era
opera fostului meu profesor Ion Micu-Moldovanu dela Blaj. Deşi aparţi­
nând şcoalei cipariane, Moldovanu a manifestat, spre deosebire de Ci­
pariu,2 o deplină inţeleqere pentru poezia poporului şi a cerut dela elevii
săi, rnai toti băieţi dela [eră, să-şi intrebuinţez e vacantele cu legând din
gura poporului cântece şi alt material folkloristic.
Intrând În cariera dăscălească În 1889, ca profesor la Şcoala Normală
(Institutul pedagogic) dela Caransebeş şi dorind să cunosc mai de aproape
lumea sufletească a satului românesc, am socotit să urmez neapărat exem­
plul, vrednic de laudă, al profesorului dela Blaj În materie de folklor, Ion
M icu-Moldovanu.
Am Început astfel, din anul 1890, a face culegeri, În Împrejurări când
ştiinţa folklorului era Încă departe de propăşirea Înfăptuită la noi În tim­
purile mai nouă.
Am cules - mai rar - personal, şi - mai des - prin mijlocirea ele­
vilor şi elevelor institutului, precum şi a unor membri din corpul didactic
bănăţean. (Motivele, pentru care am apelat la şcolărime, sunt În pade, in­
dicate În publicatia mea Descânfece, scrisă În 1905 şi apărută În 1912,
(Sibiu, Editura "Asociatiunii", pag. 6).
Dintre amintirile deosebite din timpul culegerilor, retin câteva din cele
comunicate de elevi localnici (numele lor şi ale comunelor unde s'au 'făcut
culegeri, 'sunt înşirete În prefata voI. I din: Poezii pop. din B'anaf). Aşa
bunăoară, În tinutul Almăjului şi În alte părţl, când ţăranul bănăţean vrea
să audă un "cântec de bătrâneţe" (baladă), porunceşte Iăutarului:
- .Dză-mt una djin bătrâni" sau "dzâ-mi una dje bătrâneţe!"
Se mai zice:
- .Dzâ-mi una dje masă", când, bunăoară,' nuntaşii se aşează la mân­
care. E, de obiceiu, tot baladă. Când se 'r\idică masa, Iăutarul primeşte co-
manda: ,
- "Acuma trage-mi una dje joc" va să\însemne, nu mai zice din gură,
ci trage din arcuş. Lăutarul trage: o horă, o ardeleană, o loqojană, ori alt
joc.f
1 Ales În anul 1882. Răposat În 1897.
2 Pentru filologul şi istoricul care a fost canonicul blăjan Cipariu, balada taranului
român - dupa chiar propria-i mărturisire - este lipsită de orice va-Ioare estetică.
3 Alte amănunte a se vedea În voI. "Literatura Zilei" (Sibiu, 1941, pag. 99 ş. u.},
I
\
J
_.ij
---------------------------.��.��
�
[125]
ARTICOLE MĂRUNTE
125
In corespondenţă foklorică am stat cu Jarnik, ale cărui scrisori le-am dă­
ruit "Arhivei de Folklor a Academiei Române". Cu folklorişti români n'am
avut altă legătură, decât schimbul unor volume, cerute de învăţătorii Pop­
Reteganul din Ardeal şi Gheorghe Cătană din Banat," precum şi comenzi
primite dela profesorul Sircu din Leningrad (Petrograd).
După plecarea din Caransebeş (1905), n'am mai făcut culegeri. Dar, la
redacţiunea "Telegrafului Român", al cărei membru sunt, am primit multe
cântece populare trimise de pe front; au şi apărut unele, ca documente
grăitoare din războiul, dela 1914-1918. Am publicat, despre aceste cân­
iece "cătăneşti", câteva notite În cartea pomenită: Literatura zilei (pag. 107).
Sprijin moral pentru publicarea culegerilor, mi s'a dat peste aşteptare,
atât din partea particulari lor, cât şi a unor aşezăminte culturale; sprijinul
material a fost, În schimb, mult prea redus pentru a putea continua cu zor
o muncă plăcută, dar Împreunată cu felurite qreuiăţi şi neajunsuri.
ENEA HODOŞ
MATERIAL ROMÂNESC ÎN CERCETĂRILE DE
FOLKLOR COMPARAT
In articolul nostru despre "Snoava cu femeia necredincioasă" (Anuarul II,
p. 195), am arătat ce loc redus ocupă, În general, materialul românesc În
cercetările de folklor comparat ale străinilor, În special ale nordici lor. Vina
nu trebue aruncată pe autorii acelor studii, ci pe lipsa de culegeri sufi­
ciente făcute În toate ramurile folklorului românesc, de o parte; iar de alta,
pe necunoaşterea limbii noastre de către acei cercetători. Cât i-a fost po­
sibil, Arhiva noastră a Încercat să completeze astfel de lipsuri, stând la
dispozitia invăţajilor străini, atât cu informatii bibliografice, cât şi cu an­
chete Întreprinse anume, Între corespondenţii Arhivei, pentru a găsi mate­
rial inedit. Rezultatele au fost foarte satisfăcătoare şi mulţurnirea noastră
deosebită, când unii Învătati străini, ca acel despre care va fi vorba mai
jos, au ajuns să nu ne mai considere Între popoarele care nu răspund ce­
rerilor de informatii folklorice ...
In cele următoare vom prezenta două din cercetările făcute În ultimul
timp de folkloriştii nordici, În care s'a utilizat şi material românesc, trimis
de Arhiva noastră. Prezentarea acestor lucrări o socotim interesantă şi utilă.
Aceasta nu numai pentru problemele puse, ci şi pentrucă cercetările de
1 Când mi-a cerut să-i revăd un manuscris de poveşti bănăţene,
[126]
126
ION MUŞLEA
spune
şi fiintele
am putut
acest gen nu se găsesc, de obiceiu, În bibliografiile folklorice româneşti,
deoarece din titlul lor nu se vede că ele se ocupă şi de folklorul nostru.
Oskar Loorits, un foarte serios şi bine cunoscut cercetător eston, se o­
cupă În Pharaos Heer in der Volksuberlieferung (Tertu, 1935), de oamenii­
peşti, cunoscuti la noi sub numele de "faraoni "sau "faraonoaice", care ar
reprezenta pe urmaşii Faraonului şi ai armatei sale innecate În Marea Roşie.
I s'a putut trimite şi aşi utilizat următorul material publicat În româneşte:
Tudor Pamfile: Mitologie românească, I (Bucureşti, 1916, p. 301) şi E. Ni­
culiţă-Voronca: Dafine şi credinţe ... (Cernăuţi, 1903, p. 999); iar, ca ma­
terial inedit, două comunicări primite de Arhiva noastră, una din Valea
Copcii-Mehedinţi (No. 420), alta din Miroşi- T eleorman (No. 445).
"Spre deosebire de răspunsurile negative primite din Serbia
Loorits, la P: 158 - se constată deci o legătură Între Faraon
omeneşti cu coadă de peşte cunoscute În România, precum
stabili, de altfel, pentru toată Europa estică.
Acum se pune Însă interesanta chestiune: au ajuns aceste ştiri, la Ro­
mâni, numai În timpurile mai nouă, dela Ucrainieni, sau putem, pune, cu
tot mai multă convingere, ipoteza, atât de elocventă din pund de vedere
istoric-cultural, c.ă miturile despre transformarea lui Faraon s'ar fi născut
Încă În Bizant, centrul de odinioară al ortodoxiei· greceşti şi transmiţătorul
atât al traditiilor antichităţii clasice, cât şi ale orientului apropiat, Înspre
Balcani, Europa estică şi ţările baltice şi scandinave, până În Nord, spre
Islanda"?
Dată fiind această problemă importantă, pusă În. legătură cu materialul
românesc, am continuat cercetările, reuşind să mai descoperim şase va­
rianteale acestui motiv, pe care le dăm În cele următoare:
a) "Faraon;' Despre ei poporul crede că-s jumătate om, jumătate pe­
şte. Ei au scos şi scot cântecele de dragoste". (Arhiva de Folklor a Aca­
demiei Române, Manuscris No. 964, p. 27. Cules În 1937, din Uda-Tătăruşi,
jud. Baia, de Elena Gh. Stoian, invăţătoare).
b) "Sunt peşti care cântă: "Faraon, faraon". Jumătate-i peşte, În jos şi
În sus Îi om, numa trăieşte În apă. Ăia is pela Faraon, când o trecut prin
Marea Roşie şi I-o acoperit apa. Din Fara�n· şi din oamenii lui s'o făcut
peşti". (Arhiva de Folklor, Ms. No. 863, p. 5" Cules În 1936, În Baru-Mare,
jud. Hunedoara, de Prof. Vidor 1. Oprişu). \
c) "Faraoance. Zânele trăesc În apă şi până la brâu sunt femei frumoase,
iar dela brâu În jos sunt peşti. Care sunt mai tinere, cântă de joc, iar cele
mai bătrâne de jăle. Ele au stârnit jocurile şi cântecele". (Arhiva de �oJk­
lor, Ms. Nr. 773, p. 2-3. Cules În 1935, În Boroaia, jud. Baia, de Ecat.
C. Covataru, lnvăţăloare).
[127]
ARTICOLE MĂRUNTE
127
d) D-I Prof. Emil Petrovici, dela Universitatea din Cluj, a binevoit să ne
comunice următoarele informatii culese din Limanul, jud. Constanta, În
anui 1939:
Faraon1i. Au fost "nişte oameni necredincioşi". Ei goneau pe Moise când
a plecat cu ai lui din Egipt. Moise a ajuns la malul Mării şi a despărţi!
apele. A Început să meargă ca pe uscat, să treacă dincolo. Faraonii au
intrat după Moise, dar apele mării s'au Încheiat peste ei şi ei "a rămas vii
În apă, a rămas faraoni, oameni de apă". Au şi femei, "faraonoaice" şi
copii, subt apă. Câte odată se văd ieşind la suprafaţă. Nu fac nimănui nici
un rău. Se zice că la a doua venire vor ieşi cu totii din apă şi se vor face
ca ceilalti oameni.
e) în ancheta noastră personală pe Valea Gurghiului (jud. Mureş), am
cules, În 1935, din Caşva, următoarea povestire: "L-o dus lângă Marea
Neagră pe-un fişior din Ibăneşti, să robghiască, o făcut oareşeva. Şi el o
adus câte şi mei câte cântece de-acolo şi ne povestea că atât de frumoase
fete sunt, Jumătate peşte, jumătate fată. Şi iera bărbeji voinici, jumătate
peşte, jumătate- bărbaJti! Un fişior, care umbla cu vaporu pe marea, ş-o
prins o ibomnică d'elea de apă şÎ-i duşe struguri şi poame ŞÎ i le da. Fa­
raoane, aşa le zîc; la bărbaţi - fereorii".
f) în voI. V al acestui Anuar, la p. 190, Petre Ştefănucă a publicat un
text (222), cules din Cioburciu, În care e vorba de un "faraon - chip de
om mititel -", care ieşea pe malul Nistrului şi striga: "J\fi a mînca di cap
di om!" Cine auzea, se 'nneca."
Materialul românesc ocupă, e adevărat, un loc mai mic, deşi tot atât de
important, şi În altă cercetare de folklor comparat a aceluiaşi O. Loorits:
Das misshandelte und sich răchende Feuer (Tarfu, 1935). E vorba, aici, de­
spre dialogul Între focurile din două case, privitor la felul În care e În­
grijit focul. Faptul că variantele din Balcani lipsesc cu desăvârşire, pe când
la Români se găseşte, totuşi, una (E.Niculita-Voronca, Detine şi credinţ« ... ,
Cernăuţi, 1903, p. 1201), face iarăşi pe autor să se Întrebe dacă povestirea
aceasta nu a iradiat tot din Bizanţ?
Cercetările noastre ulterioare aparitiei studiului lui Loorits n'au mai des­
coperit nicio singură variantă inedită; de aceea apelăm la cei care cunosc
sau pot culege povestiri cu aceste motive, ca - dându-şi seama de În­
semnătatea deosebită a materialului românesc pentru cercetările comparate
şi pentru reala propagandă românească ce se poate face printr'o astfel de
colaborare - să ne trimită, variante, spre a putea ajuta astfel, cu povesti­
rile poporului nostru, cercetările universale de folklor.
ION MUŞLEA
[128]
128
ION MUŞLEA
PRACTICE MAGICE ŞI DENUMIREA LOR ÎN CIRCULARELE
EPISCOPEŞTI ŞI PROTOPOPEŞTI DELA ÎNCEPUTUL
VEACULUI TRECUT
Practicele pentru alungarea strigoi lor sunt vechi' la poporul nostru. Chi­
rurgul austriac Georg Tallar 1 le amintea Încă pe la 1724. Dacă ele se mai
Întâlnesc, uneori şi astăzi, În corespondentele de provincie ale marilor
ziare, � acum o sută de ani nu numai că erau foarte frecvente, dar se făceau
'In tata preotilor. De aceea episcopii noştri se vedeau siliti să adreseze cir­
culare protopopilor, spre a interzice subalternilor să mai asiste la asemenea
acte. Adeseori episcopul trimitea astfel de dispozitii la Îndemnul sau ce­
rerea guvernului ardelean.
In "Protocolum pentru Însemnarea Comisiilor arhiereşti şi gubernialiceşti
din Marele Prinţipat al Ardealului", al bisericii din Râşnov (judetul Braşov)
� numit, mai scurt, "Cartea de porunci" -, Întâlnim două circulare de
acest fel, semnate de Vasile Moga, episcopul ortodox al Sibiului.
In cea dintâi, datată 23 Sept. 1831, e vorba de desgroparea unei "mu­
ieri cu nume de strigoaie la satul Joseani din varmeghia Hinedoarii". Deoa­
rece la acest act "au fost de fată popa dela Joseani, să porunceşte ca să
să leapede din preoţie şi să să arate la tistia din afară ca să să cano­
nească". Se mai arată că fiecare protopop e dator lIsă iasă În protopopiat
la fieşiece biserică şi să propovăduiască norodului ca să nu crează În stri­
goi şi să nu desgroape mortii, că din desgroparea acea se sporeşte moar­
tea colerii mai tare, precum s'au Întâmplat şi la satul Turdaşu".
În a doua circulară, datată 7 Iulie 1840, se arată că "credinta În strigoi
este credinţă deşartă, că s'au Întâmplat pă la varmeghia {comitatul) Zaran­
dului În satul Luncoiul dese moarte Întră pricini şi oameni poporeni au des­
gropat oarecâţiva morti de s'au căutat de sfregoi şi au fost de fată şi
preotii locului". Protopopul va învăţa pe "subordinatii preoti să nu crează
În stirigoi (sicl) şi preotii să înveţe pă poporeni tot aceia că strigoi nu
sânt" .
Şi mai interesant ni se pare faptul că protopopul Braşovului, Simion
Pop[ovici] Daku, Într'o circulară din 1831, comentând În câteva cuvinte
circulara aceasta, numeşte practica desgropării strigoilor: credinţă super­
sfiţioasă.
Să fie Întâia oară când termenul "supehtitie" apare scris În limba ro­
mânească? Numele protopopului Daku - mort În .anul 1837 - ar ră-
I
mâne legat astfel de terminologia noastră folklorică.
Alt protopop braşovean, Radu Verzea - care, dacă nu era el Însuşi un
cărturar, îi susţinea pe aceştia (cu cheltuiala lui s'a tipărit la Sibiu, În
1 Anuarul Arhivei de Folklor II, p. 159-168.
• Vezi, de exemplu, Universul din 14 Mai 1938 (Nr. 130, editia pentru provincie) .
...m __
[129]
ARTICOLE MĂRUNTE
129
1791, Gramatica lui Radu Tempea) - foloseşte aproape curent termenul
credinţă deşartă. Aceasta Într' o circulară profopopească din 30 Iulie 1820,
găsită în aceeaşi rr Cade de porunci" a Râşnovului:
rr Parohii curatori, care vor mai îngădui poporeanilor, cu prilejul Îngro­
pării a unui mort a săpa peste eltulde curând Îngropat, şi nepufred, ori
cu scoposul credinfii deşarte 1 spre oareşicare prepus, ori altmintrelea de
pizmă spre batjocura familiei celui îngropat, să i se pue nume de afurisit,
nefiind din destul acela putred; ori pentru scurfarea vremii, sau şi din firea
rumânului, prin care să poate pricinui stricarea sănăfăţii de obşte, şi celor
slabi de naturi, năluci re şi frică a îngădui". .
Termenul pare să fi fost Însă curent. Intr'o circulară din 16 act. 1823;
episcopul Moga îl utilizează de trei ori: II Din adele profesufui fişcuşeşf
(sic!) Împotriva lui Tabalan Iacob din pricina că au propoveduit credinta
deşartă 1 urzit (?). " şi prin tisfurile Scaunului Cincului Mare la lnăltaful
Cr[ăesc] Gubernium aşternut, revidăluindusă aceea precum Între rumânii
Sc[aunului] aceluia credinta deşartă 1 aşa au sporit din zi În zi, cât ei cu
totii cred că cu sărindari va putea dela Dumnezeu dobândi aceaia ca ci­
ne-fi este dujman sa caza în boala, au să-I ajungă altă primejdie. Aşa T[nal­
fui] Gubernium prin milostivul său Decret dato 13 Avgust nro Gubern.
3735 a. c. eşit, s'au milostivit a porunci acestui Scaun Episcopesc, ca să
să facă de aicia cuvincioasele orândueli la tofi preotii subordinafi, ca aceia
să înve]e pre norodul relighiia aceia adevărata, a crede drept, şi a lepada
credinta cea deşartă 1 În care s'au pomenit".
Acelaşi termen apare şi În altă circulară a episcopului Moga (No. 585
din 22 Dec, 1824), În care e vorba de un alt gen de magie: "Prin milostiv
decret gubernialicesc din 10 Dechemvrie cu No. 4898 se porunceşte sa
facă (cunoscut) Iufulor preotilor neuni]i ca sa nu emăqească norodul a
crede Întru descântece, precum au făcut popa Iosif dela Cârfişoară că au
făcut leturghie pe cămaşa arândatorului Gheorghe Ciorfolan din Ţara'Ro­
mânească fiind că să să prăpădească că şi-au bătut muierea adecă pe a­
rândăşita şi au fost plătit popii 20 [florini] nernjeşf şi o cupă de vin. A'şa
vei avea datoria Frătia Ta a Înştiinta pre tofi preotii sobordlnaf ca numitul
popa Iosif ca a face rugăciune cu credinţă deşarta supf Înconjurarea ca-
nonului greu". . .
II Cărţile de porunci", in care preotii satelor au adunat circularele mai
marilor lor, se dovedesc astfel interesante şi utile pentru cercetările noa­
stre folklorice. Cei ce pot ajunge la astfel de "protocoale" - care trebue
să se găsească În multe din satele noastre, mai ales dinA'rdeal - fac un
real serviciu folklorului românesc copiindu-Ie şi publicându-Ie.
ION MUŞlEA
1 Sublinierea noastră.
[130]
130
GH. PAVELESCU
DESPRE "PASĂREA - SUFLET-
Tn ultimul volum al acestui Anuar (Vr-1942, p. 34-41), am dat
câteva informatii asupra obiceiului de a se pune la unele morminte o pa­
săre cioplită din lemn. Concluziile noastre, bazate pe materialul cules din
judefele Hunedoara, Alba şi Sibiu erau mai mult provizorii Întrucât nu
aveam la Îndemână un material mai bogat. Aşteptam ca interesul stârnit
de studiul nostru să aducă la iveală alte precizări.
Timpul, relativ scurt, care-a trecut dela epariţia arficolului nostru şi mai
ales conditiile nefavorabile pentru difuzarea lucrărilor ştiinfifice, au făcut
sa nu putem Înregistra până În prezent decât mici completari, În general
informatii anterioare studiului nostru, dar scăpate din vedere.
'Astfel d-I Tache Papahagi ne-a atras atenfia asupra existenfii obiceiului
În judetul Mehedinti, comunele Goronenfi şi Schitu-Topolnifa, de unde a
publicat doua reproduceri În volumul al treilea din "Images d'ethnographie
roumaine", 1934, p. 275.
De asemenea d-l Ion Muşlea a gasit În Ms. B. 5, No. 149 din "Colectia
Veche", Întitulat .Die Bewohner Siebenbi.irgens", fila 34, din Biblioteca
Brukenlhal, un desen al preotului Leonard loseph (1816), În care se vede
În curtea unei biserici o cruce cu o pasare. Desenul reprezinta o biserica
românească din Sibiu sau Împrejurimi.
D-I Pefre Caraman, recenzând 'A'nuarul, În Ba1cania, VI, 1944, p. 570,
şi ocupându-se şi de studiul nostru aminteşte datele publicate de d-I
Pupahagi, exprimându-şi parerea ca obiceiul exista şi În alte parti ale
Transilvaniei şi chiar la Românii din toate provinciile, deşi existenta obi­
ceiului IÎnOltenia crede că poate fi pusa În legatura cu răspăndirea lui
În Sud-Vestul Ardealului. 'A"dauga apoi, fără a da date mai precise: ,,'Âcest
motivare o mare circulatie euresică. Se poate urmari În 'Orient pâna În
China şi Japonia".
d aHa ;recenzie analitică a publicat d-I Harald Krasser În .Deufsche
Forschunq lm Si.idosten", III, 1944, 7 p., sub titlul: "Grabpfahl und Taube.
Germanische Herkunft einer rurnânischen BestaHunqssitfe?", care aduce la
sfârşit o preţioasă marturie de natura istorica. Profesorul Ofto lauffer din
Hamburq, [inând În 1926 o conferinta laSebeş, a amintit ca În istoria lon­
gobarzifor de Paulus Diaconus se vorbeşte, despre acest obiceiu ca existând
la sfârşitul secolului la VII-lea. lonqobarzii, populatie qermenică Înrudită cu
Francii şi eşezată în Italia de Nord in sec61ul al VI-lea, obişnuiau să puie
În vflrful unei prăjinl la .mormâniul tinerilor morti în războlu sau departe
de casa un porumbel cioplit din lemn. Porumbelul avea capul Îndreptat În
d:recfia În care a murit tânarul, pentru a ş�i neamurile În care parte odih­
neste trupul lui.
Personal am descoperit de asemenea În lucrarea Ivi G. Buschan: "lllu-
[131]
ARTICOLE MĂRUNTE
131
strierfe Vălkerkunde Europa", p. 942, fotografia unui cimitir dela Ceremişi,
populatie finică de pe Volga, În care se poate vedea foarte bine o pră­
jină cu o pasăre de lemn În vârf.
Din aceste informatii reiese În special vechimea extrem de mare a obi­
ceiului. Aceasta nu numai pentru faptul că e amintit cu o mie de ani În
utmă, ci mai ales pentru că se găseşte la popoare atât de Îndepărtate
În spatiu (Ceremişii, Românii, Longobarzii), care au Încetat de mult de a
mai avea raporturi Între ele.
Fireşte, aşteptăm şi alte informatii şi completări, pentru a putea să ne
pronunţărn mai precis asupra originii, răspândirii şi semnificatiei acestui in­
teresant obiceiu, pe care ÎI mai păstrează unele sate ardelene.
GH. PAVELESCU
POEZII POPULARE INTR'UN MANUSCRIS
ARDELEAN DIN 1831
In 1899 G. Alexiei semnala existenta unui manuscris "de mare valoare
pentru folklorul nostru";' pe care l-a dăruit Bibliotecii Asociejiunii din Sibiu.
Manuscrisul, - necatalogat Încă, de altfel ca toate manuscrisele Astrei -,
s'a crezut pierdut,2 În realitate el se găseşte tot la " Astra IJ, o lnlâmplere
norocoasă făcând să dăm peste el. Dată fiind Însemnătatea lui, eare constă
mai cu seamă În poeziile populare sau de factură populară ce �Ie cu­
prinde, cu mruH Înaintea colectiei lui Alecsandri şi Înaintea culegerii lui
N. PauleHi (1838), îl prezentăm aci, Înlăturând astfel ispita de a se face
fel de fel de supozitii cu privire la cuprinsul lui.3
Manuscrisul de care ne ocupăm, de format 19,5X12,5, este bine pă­
strat, fiind legat În scoarje de carton, şi are 79 foi, nenumerotate de auto!',
scrise citet şi estetic.
Autorul manuscrisului este Dimitrie Ardelean, iar data la care s'a scris
e anul 1831. Aceste indicafiuni reies din cele două notite ce se găsesc În
cuprinsul manuscrisului. Cea dintâi [ine loc de titlu: "Aceasta pesmă cu
cântări lumeşti şi veseli+oare este a lui Ardelean Dimitrie, prepărand În
cursul al ll-lea, anul 1831", iar cealaltă, de pe fafa dinlăuntru a ultimei
scoar]e, de Încheiere: "Sfârşifu-s'au acesta pezmă CLi cântărilumeşfi şi
1 ln Texte din literatura poporană română, val. 1, Budapesta, 1899, p. 126.
2 Vezi 1. BREAZU, Versuri populare În manuscrise ardelene vechi, În "Anuarul Arhivei
de Folklor", V, p. 80, nota 1 .
. 1 Cf. ID., ibid.
[132]
1 Pentru răspândirea acestei balade la Rom�ni, v. T. -PAPAHAGI, Parallele lolklorice
(greco-române). Ac. Rom., Studii şi cercei .. 1. LXVIII, Buc., 1944, p. 60. Bibliografia in­
dicată aci nu e completă. Subt anumite forme, T\oma Alimoş se găseşte şi În Argeş, ef.
AL. ISTRĂTESCU, Epica populară din Argeş, În "Grai şi Suflet", V, p. 248, şi la Românii
din dreapta Dunării, ef. "SociOlogie Românească", II (1937), p. 233.
2 Variante ale acestei poezii găsim În O. GHIBU, Contribuţii la istoria poeziei noa­
stre populare şi culte, În Ac. Rom., Mem. Sec]. l.it., Seria III, Tomul VII. Mem. 1, Buc.,
1934, p. 28 (într'un manuscris al Muzeului Ardelean din 1798); V. ALECSANDRI, op. ciI.,
p. 21, G. DEM. TEODORESCU, op. cit., p. 453 (ef. şi A. PANN, Spitalul amorului, IV,
ed. II, p. 11-12), G. ALEXICI, op. cit., p. 115 ş. u.
veselitoare În 28 de zile a lunii lui Februarie, la 5 ceasuri după arneazazr,
adecă sâmbătă, prin mine Ardelean Dirnifrie, prepărand În cursul al II-lea.
Scrisă pe semestru de iarnă, anul 1831, spre aducere aminte de acum
Înainte" .
Locul unde Dimitrie Ardelean a scris aceste versuri nu e amintit nicăiri.
Anumite localizări ale actiunii poezii lor (cf. f. 66 r., 36 V., 37 v., etc.) ne
fac să credem că autorul a fost "prepărand" În Arad şi poate originar din
Lipova sau din Împrejurimi. Provenienta bănăţeană a acestor versuri e do­
vedită şi de particularităţile dialectale specifice graiului din Banat, cade
ex.: go/umbită (f. 74 r.), pioană' (f. 69 v.), dopăsărea (f. 24 v.), m'o prindea
(f. 24 v.), etc.
În afară de versurile populare de care ne vom ocupa mai jos, manuscri­
sul cuprinde poezii ocazionale: Cântarea lui Maior (f. 5 v.),Cântarea lui
Danciu R. (f. 6 v.), Cânfecul bunului Împăratului FranţÎn I-/ea carele il
cântiî supuşii săi la zioa numelui (f. lOr.), Cântarea episcopului Ioan Ne­
storovici (f. 22 r.), Cântarea lui Nicoară Moisie (f. 22 v.), Cânfarea lui Moisi
Aron (f. 78 r.), altele de natură religioasă: Cânfarea lui Isus Hristos (f. 18
v.), Jalnica cântare care au cântaf-o Romanii pre lângă apa Vavi/onului (f.
38 r.), poezii care trădează o accentuată influenţă latinistă: Cântarea Ro­
mani/or (f. 25 v.), Plângerea neamului daco-roman din Transilvania sau Ar­
deal (f. 30 r.) şi În sfârşit "cântări lumeşti şi veselitoare".
Multe din aceste "cântări lumeşti şi veselitoare" sunt poezii populare
sau de factură populară. Cea care merită să fie mai Întâi relevată este va­
rianta baladei TomaAlimoş (1), preţioasă şi prin forma ei, dar mai ales prin
locul şi timpul când este atestafă.! Fragmentară pe alocuri, confuză câte­
odată, varianta lui Dimitrie Ardelean nu se deosebeşte, În mare, ca ac­
tiune, de cele mai complete variante ale baladei (ef. G. Dem. Teodorescu,
Poesii populare române, Buc., 1885, p. 581 ş. u., şi V. Alecsandri, Poezf
populare ale Românilor, Sibiu, 1914, p. 40). Doar numele eroului principal
apare schimbat: Iosif Dalimos. Merită apoi să fie amintite două variante
ale Brumaru/ui mare (II şi III), dintre care cea dintâi e mai compleiă.f În
sfârşit menţionăm o AmărÎtă turturea (IV), care În esenţă are acelaşi con-
ROMULUS TODORAN
132
I
I
l'
I
[133]
ARTICOLE MĂRUNTE
133
ţinut ca şi celelalte variante populare cunoscute.' Restul poezii lor populare
sunt de natură erotică. Dorul după fiinţa iubită e sentimentul mai des În­
tâlnit În ele.
Versuri ca:
Venit-au vremea să ma duc,
Căfră spurcatu de Turc,
Să-m las plugu, să-rn las boj,
Să mă duc căfră război.
Să-m las curtea şi sălaşul,
Să mă duc cătră pizmaşul ...
(f. 13 r.)
amintesc ceva din stările trecutului nu prea Îndepărtat.
Din lipsă de spaţiu nu putem reproduce decât câteva din aceste poezii,
pe cele mai reuşite. Versuri de cea mai autentică substanţă populară se pot
spicui Însă şi din alte poezii ale manuscrisului:
sau:
"Du-mă, ba de, şi pre mine
_Că şi eu Îti voi 2 prinde bine.
De ti-i ruşine de mine,
Fă-mă brâu pre lângă tine.
De ti-i greu de brâul mieu,
Fă-mă lumină de său
Şi mă bagă'n sânul tău.
Macar unde-i însăra,
Eu, mândru le, ţ-oi lumina".
(f. 33 v.)
De-ar fi dorul vânzători,
M' aş face nequţători,
Şatră aibă Întinde-o-aşi
De grab dorul vinde-I-aşi.
Până soarele ar răsări
Dorul eu l-aş târgui.
(f. 72 r.)
sau:
Cântă puiul cucului
In .<:reanga maslinului.
Aşa cântă de frumos
Să răstoarne codrii jos.
Aşa -cântă de cu jale
De stă apa'n loc nu mere ...
(f. 25 r.)
sau:
Bată-te Domnul nănaşi
Cu cine- mă cununaşi,
Cu urâta satului,
Cu ciuma Bănatului,
Cu urâta râtului,
Cu ciuma pământului ...
(f. 74 v.)
A compus Dimitrie Ardelean versurile din acest manuscris? Pe unele din
ele se pare că da, pe �ltele Însă, de origine cultă, cu un substrat popular,
circulând În acea vreme mai ales printre tineretul şcolar, cu siqurantă le-a
transcris numai. Concordanta dintre Cânfarea lumească (f. 59 r.) din ma­
nuscrisul lui Dimitrie Ardelean şi poezia din "Cântece câmpeneşti cu qla-
1 Pentru răspândirea variantelor populare ale Amărîtei turturele, v. D. GĂZDARU,
Originea şi răspândirea motivului "amărîtă turturică" În litera/urile romanice. Iaşi, l 935,
pp. 143-151.
2 Îţi voi pentru l-ai i larma populară e literarizată.
[134]
134
ROMULUS TODORAN
Poezie din 1831:
Lângă Valea Someşu/ui
Cântă Valea Mureşu/ui ...
suri rumâneşti", tipărită În 1768, dată de O. Ghibu, op. cit., la p. 22, face
dovada deplină a acestei afirmaţiuni. Dăm paralel fragmente din cele
două poezii,
Începutul e identic:
Poezia din 1768:
D' ângă apa Someşu/ui
Către Valea Mureşu/ui ...
Momentele actiunii din poezie se desfăşoară În aceeaşi ordine. În amăn­
două e vorba de o despărţire. Iubita plecată Iasă În urma sa un dor a­
prins. Iubitului Îi apare În minte portretul el:
Îi frumoasă ş' lată'n şele
Ca omătul albă'n piele ...
• II •••••••• It II It It .... II II 0; ••••
Are de bumbac rochie
Aibă de jolj şi zăghie ...
•• II" II 1. II' It .... II It ••• II" t.
Când o văzui că se duce
În inimă' mi peatră-mi puse ...
ah! cum era de ciudată,
Oacheşă şi sprincenată
La inima mea băgată ...
• II' II'" II 1 1.
Avea haine frumuşele,
Cu podoabe de mărgele ...
•
• ••• , .. II" II II a
Când o văzui că să dusă
Peatră la inimă-m pusă ...
Tot aci e locul să amintim că Jalnica cântare carea au cântat-o Romanii
pre lângă apa Vavi/onu/ui (f. 38 r.) nu e decât psalmul 136 din "Psaltirea
În versuri" a Mihopolitului Dosofteiu, cu foarte mici şi neinsemnaie modi-
ficări.
În orice caz, fapt cert este că În transcrierea versurilor populare "pre-
părandul" arădan, Înşelat de memorie câteodată, a intervenit adeseori,
dovedindu-se prin nedibăcia sa În făurirea versurilor lipsit de duhul poeziei.
Interesul pentru poezia populară, În anul 1831, nu ne surprinde În
chip deosebit. În Ardeal, după cum a arătat recent \. Breazu.' preocupările
folklorice ne Întâmpină Încă din secolul al XVIII-lea, cunoscându-se versuri
mai mult sau mai putin populare cu mult anterior anului 1831.
Jos, veri le, jos,
Jos, dragule, jos,
1. Cânlere
ves'IHOi(3.re 2
Jos la câmpii Nistrului,
\ Unde-i drag voinicului,
1 In Folklorul revistelor "Familia" şi "Şezătoarea". Bibliografie cu un studiu intro­
ductiv, Sibiu, 1945, p. V ş. u.; ef. ID., op. ci1., p. 79, ş. u. şi 1. MUŞLEA, Interes pentru
lolklorul românesc În Ardeal Înaintea apariţiei baladelor lui Alecsandri (1852), În "Tra!1-
silvania", 57 (1926), p. 555 ş. u.
2 In lranscriere am nolat i pentru ii (şi, veni În loc de şii, venii, etc.), 'n În loc de
În şi am pus linioară, când impunea ritmul.
[135]
ARTICOLE tvlĂRUNTE
135
La izvorul cu cinci ulmi din trupină
Ca şi cinci fraji din o mumă.
Dar la ei cine să umbrea?
Iosif cu murgu să odihnea.
Iosif Dalimos,
Boieri din Ţara de jos.
Iară tvlanea cânii scornea
Să i-o mânce la ia să Întindea,
EI la Iosif Închina
Şi humos se uspăla.
Iară Iosif Dalimos,
Boieri din Ţara de jos,
Din gură aşa grăia
Şi cu lacrămi suspina:
- "Dară eu cui să Închin
Că n'am pre nime vecin?
Inchinare-aşi rnu. gului
Ca şi Iosif vecinului.
tvlurgul Îi o vită mută
Şi nu ştie să răspundă.
Inchinar-aşi armelor,
Armele Îs neşte fere răci
Ca şi neşte lemne săci.
Închinar-aşi ulmilor I frumoşi,
Dar ei îs Ca neşte fere săci".
Iară tvlanea cânii scornea
Şi paloşul că-I scotea
Şi pre Iosif că-] tăia
Şi prea rău că mi-I tăia,
Numai maţele că-i vărsa.
Iară Iosif jos să apleca
Şi majele le strângea
Şi În foaie le punea,
Brâu roşu ca mcingea
Şi pre murgu să punea.
- "Haida, murgule, de lua!
Că de buni rămaşi ai fost dat.
Când pre tine te-am luoal,
Dela altul te-am cumpărat.
După cine vreu să fug
Nici de cum nu-l ajung".
Iară murgu aşa fugea,
Cât numai pravu să vedea.
Când pre tvlanea ajungea,
Inaintea lui eşea
Şi din gură aşa grăia:
- "Nu-m fugi ca curvele
Şi zbura ca vulturile
Că tu m'ai tăia[t] muereşte,
'Dară eu să te tai voiniceşte.
Nu prea rău că te-oi tăia ",
Numai capu că-i reteza,
Iară el că!ră murguju lui zicea
Şi din gură aşa grăia:
- "Auzi tu, rnurquţu meu,
Du-mă tu la izvoru mieu,
La izvoru cu cinci ulmi din Irupină
Ca şi cinci frati dintr'o mumă.
Cu gura groapă să-mi faci
Şi cu picioarele să mă îngropi".
Murqu bine asculta
Şi acolo să ducea
Şi cu gura groapă făcea,
Cu picioare că-I îngropa
Şi cu lacrămi îl scălda
Şi în pustie să ducea.
(1. 57 v . _ 58 v.)
In cea verd� grădinujă
laste o mică coconijă,
N'are taică,
N'are maică,
N'are fraji, n'are surori
Numai grădina cu flori.
Cine trece
Flori culege.
Sub cel mare măr Înflurit
Zace un voinic războii!
De grea boală beteji!.
Voinic din gură grăia:
2 Scris urmilor.
"Fată eşti, nevastă eşti,
Cu mine nu te iubeşti?"
Iară ea din gură grăia:
- "Nici nu-s fată,
Nici nu-s nevastă,
Ci sânt floare de pe mare
Cine mă iubeşte moare".
EI din gură aşa grăia:
- "Eu sânt brumari de cel mare,
Cad pre floare de cu sară
Şi mă scol În prânzul mare.
[136]
136
Şi floarea să vestejeşte
Şi nimărui nu trebueşte".
In grădina lnflurită
Găsii pre mândra adurmită
Şi cu obrasul gătită
Şi În braţă iarbă creată,
Subsioară
Tămâioară,
Iară sub fită
Rornonlţă
Pe la brâu,
Folofiu,
Cânlă cucu'n dumbrăviţă,
Voinic trece pre uliţă,
Mândra-m şade În portiţă
Iarăşi ca o golumbilă.
Aurită-i, lnvăli+ă-i
Cu covor verde lnvălită-i.
Voinic din gură grăia:
- ,,0, cocoană, puica mea,
M'aşi da murgul de sub mine
Numai să le am pre tine".
Ea din gură că-rn grăia:
,,0, bade, inima mea,
ROMULUS TODORAN
Săru!a-te-aşi adurmită.
Ea se tine 'nceluită.
Bate-o-aşi cu jordija,
Blăsiăme-m'o cu gurija.
Bale-a-aşi cu degetelu,
Blestema-m'o sufleţelu.
N'avu murgu ce lucra
Indată începu a striga
Şi pre mândra o pomenea,
Dragoslea deplin o făcea.
(1. 75 r. - 75 v.)
III. Cântere
De t-ai da şi cheme şa
Pre mine nu-i căpăIa,
Că nu-s fată, nici nevaslă,
Ci sânt floare În fereastă.
Ba sânt floare de pre mare
Cine mă iubeşte moare".
Voinic din gură-m grăia:
- "Iubită floarea mea,
De eşti floare de pre mare,
Eu sâni brumari de cel mare,
Floarea l-ai - vestezi
Şi la nime nu-i trăbui".
(f. 74 r.)
Amărîtă turturea
Cumu-ş cântă sângurea
Că şi ea-i dopăsărea,
Să află din voia rea,
Pre iubitul şi-l perdea
Şi nu-l mai vedea.
Singură şede mâhnită
Ca o muere jelită.
După solia perdută
Foarte tare e amărîtă!.
Zboară cu urgie
De perdere de sotie.
Toată zioa ciricheşle,
Cu amar să tângueşte.
Unde şade vânătoriul,
Acolo Îi duce dorul.
Să vaetă să o lovească,
Să nu să mai tânguească.
Unde Îi un copaci frumoşi,
Nici de cum nu şade jos.
Şi când şade câte odală
••••••••• OI ••••• ••••••••••••
Unde-i, apa limpede
° tulbură apoi o bea.
Vânătoriul cel mai mare
Avea lanturi de prinzare.
\ Lanţurlle'rni Întindea,
Păsărica m-o prindea
.Şi Într'o sticlă m-o băga
Şi ea din aripi flutura
Şi slicla rn-o rumpea
Şi În dumbrava să ducea
Şi mai Iare să jeluia.
(f. 24 v. - 25 r.)
1 Din cauză că s'a Iăial ia legatul cartii, nu se poate celi.
[137]
Măriută dintre Greci,
la luntri]a de mă treci
Şi păzea să nu mă'neci,
Că n'ai bani să mă plăteşti,
Nici scânduri de corniţău,
Să mă sui la Dumnezeu,
Să scobor dumineca,
ARTICOLE MĂRUNTE
V. [Fără tiHu]
Dincolo de Lipova,
Să-m văd eu ibomnica
Cum o bate maică-sa,
C-o jordijă de-aluniţă,
Să m-o înveţe curvăriţă,
Cu jordi]a de trifoi,
Să m-o înveţe la razboi.
VI. Cânta·r·e
137
(f. 15 v.)
Mă dusăi la săcerat,
Dorul mândrii m'au lăsat.
Mă dusăi la strâns de fân
Cu dorul mândrii În sân.
Mă dusei la legat de grâu
Cu dorul mândrii la brâu.
Pentru voi pentru mueri
Cheltuii 50 de lei.
De un mii şi jumătate
Părinte, popo Ilie,
la caută'n pascalie
Şi te uită, popo, 'n carte,
Avea-oi multe păcate
Pentru a tale nepoate,
Căci le sărutam pre toate.
Pentru că le-am prins de sân,
De-aş şti cânta ca tarea,
Nu m'aşi munci eu cu cartea.
De-aş şti cânta ca cucu,
Nu m'aş munci cu lucru,
Ci m-aş face haină aibă
Şi-aş iubi care m-i dragă.
Şi aşa sări din frunză
Ca mândra să mă auză.
Pustiile dragostele
Pioană ca păsările
Văzui, mândro, latu'n spate.
0, Ieliţă, n'am ce-ti face,
Dacă nu mai vii Încoace.
Dacă astară voi veni,
Dorul nu s'or destâmpi.
Astăzi, mâne vom muri
Şi apoi ne vom căi
De ce, lele, n'am trăit
Până pe lume am veţuit,
(1. 64 v . - 65 r.)
VII. Câniere
Ţ-oi cosi vara la fân.
Pentru că le-am sărutat
Oi merge la căpijet,
Pentru că le-em prins de tâtă
Ţ -oi face şi o căpiţă.
Pentru că le-am prins de mână,
Ţ -oi lucra o săptămână.
(1. 73 r.)
Pre la toate gardurile,
La toate prilazurile.
Vine la tine nu să Întină.
De dragoste n'am odihnă.
Trec prin apă, nu se Îneacă,
De tiner voinic se leagă.
Nu te lega dor de mine
Că mp prăpădesc din lume.
\ (1. 69 v. - 70 r.)
[138]
138
Dela noi a !rea casă
laste-o dalbă jupâneasă
Tol cu coatele pe masă,
Să laudă că ştie coasă.
Frunză verde de gutâi
ROMULUS TODORAN
De năcazi mă prăpădii.
Fără leac de bătătură,
Săruta-te-aşi, mândro, 'n .gură.
(1. 79 v.)
X. Ocântalre jălujlf,oare
J
Frunză verde lemn de nuc
Vine vremea să mă duc.
Frunză verde de gutii
a, Aradule, rămâi pustii.
Frunză verde durnbrăviţă
O-am avut o puiculijă,
Aibă tare la cosiţă,
De voi sta să-rn versuesc,
Dealurile Înverzesc,
Petrile să veselesc
Şi muntii să jeluesc.
De voi sta eu a cânta,
Muntii să vor legăna,
Petrile să vor despica
Şi toate s-or sfărma.
Pre pustia lui lorgovan
Fuge voinicul Drăqen.
Şi pre drum că-m apucam
Ghelbinioară la pelijă,
ah! vai ce mai puiculiţă,
Vârloasă foarle la tijă,
Cam stricată de vărsat
Şi bună de săruta!.
(1. 36 r. - 36 v.)
XI. Cânfare
Şi la mândra mă duceam
Şi În pat mă suiam.
Dar bărbatu blăsIămalu
Luoa furca dela palu,
Mă lovi pre după cap.
Luoai şuba,
Tăiai fuga.
Câle sânt vara căpşuni
Căpălai palme şi pumni.
(1. 76 r. - 76 v.)
XII. Cântalre
Luncă, mult eşti lungă
Şi n'am cal să te ajungă.
Când cântă cucu din luncă
Mult cântă mie de ducă.
Când cântă cucu din vale
Mult cântă mie de jale.
Când cântă cucu de jos,
Mult cântă mie frumos.
Cântă, cuce, nu te duce
Că glasul tău. mult ajunge.
Cântă, cuce, numa mie
Doară rn-o veni vro sotie,
Că sotia ce-am avut
a pus fata la pământ.
De nu-rn veti crede cuvântul
D'oi să vă arăt mormântul
\
Şi dati jărna la o parte
Şi vedeti oasă mâncate
Şi pânza despre obraz
Să vedeti moarte cu năcaz.
Cântă, cuce, nu te duce
Să te prind frate de cruce.
Cântă, cuce, numa mie
Că e voinic fără sotie.
. ... " mortii tăi de cuc,
Cântă bine că te puşc.
Când cu puşca eu c-oi da,
Tot prin cap eu te voi puşca
Şi-ti răsfiră penele
Ca mândra sprincenele.
Şi-ji fă din codiţă,
Ca mândra din quriţă,
[139]
ARTICOLE MARUNTE
139
Tot mă mir, cuce, de tine
Că nu poti cânta mai bine.
Vara vini, vara te duci,
Nici de un lucru nu te-apuci.
Mă mir iarna ce mănânci
Că nu lucri din adânci.
- "O! hai! hai! ale mele,
Dragi-m voinicele,
De ce grăiti aşa rău
Că nu mânc din coşul tău,
Ci mânc mugure de fag
Şi cânt codrului cu drag".
(f. 65 r. - 66 r.)
Ajungă-te, bade, ajungă,
Ajungă-te În dor cu drag
Să şezi toată zioa În prag.
Când o fi pe la uşină
Să te-aprinzi ca şi-o lumină,
Când o fi coalea sara
Să te legeni ca frunza,
Când o fi la mez de noapte,
Treacă-te sudori de moarte,
Când o fi demineaţe,
T'u să qheţl cu viata,
Că m'ai iubit şi m'ai lăsat
Cu sufletul Încărcat,
Dar cum nu-fi va fi păcat ..
Oh, vai de zilele mele
Că am rămas numai cu jale.
(f. 32 r. - 32 v.)
ROMULUS TODORAN
[140]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
PE ANII 1939-1943
Am fi dorit ca Bibliografia aceasta să fie o continuare, îmbunătăţită, a ce­
lei de pe anul 1938, publicată în Anuarul VI (p. 385-422). Adică, titlurile
bibliografice să fie însoţite de scurte observatii analitice şi critice, a căror
utilitate este mult sirnţită, mai ales în acest domeniu, unde "contributiile"
fără Însemnătate sau culegerile neşiiinţific Întocmite, abundă.
Intr'adevăr, pentru bibliografia anului 1939, Întocmită aproape În între­
gime la Biblioteca Universităţii din Cluj, lucrul acesta a fost cu putinţă,
fiindcă aveam la îndemână aproape toale publicatiile care ne interesau.
Pentru anii 1940-1943 însă, conditiile de lucru s'eu schimbat. In refu­
giul sibian, colectiile Bibliotecii Universităţii au fost mult mai modeste de­
cât la Cluj. O bună parte dintre revistele despoiate În anii trecuti n'au
mai putut fi aflate. Unele au fost despoiate la Biblioteca Academiei Ro­
mâne, de către d-ra M. Opreanu, lectoră la Facultatea de Litere din Sibiu,
căreia îi aducem, şi pe această cale, multumirile noastre. Nu numai re­
vistele, dar şi multe cărţi n'au mai putut fi văzute aici la Sibiu. Am fost
nevoiti astfel să renunţăm, mai ales pentru aceşti patru ani din urmă, la o
bibliografie critică, rnulţumindu-ne cu una de titluri. Acolo Însă unde din
titlurile studiilor nu reieşeeconţinutu] lor, am făcut completările cuvenite.
Dar din cauza Împrejurărilor exceptionale În care se tipăreşte Anuarul de
fată, a marilor sacrificii băneşti pe care le reclamă şi pentru a lăsa cât mai
mult loc cu putinţă studiilor, am fost consirânşi, cu toată părerea de rău,
să reducem spatiul din cuprinsul Anuarului destinat biblioqrefiei,
Cu toate greu1ăţile întâmpinate, ne-am dat silinţa să nu ne scape ne­
menţionate studiile şi culegerile mai importante. Credem că am reuşit În
. bună parte. \ ,
Observăm că numărul revistelor despoiate este mult mai mare decât cel
\
trecut În lista dela sfârşitul Bibliografiei, Însă revistele În care n'am aflat
materiale, n'au fost menţionate. Numărul lor a sporit cu cele nou apărute;
totuşi, În fotal, lista cuprinde mai putine decât Bibliografia anului 1938,
deoarece dintre revistele despoiale pentru Bibliografia acelui an multe
şi-au Încetat aparitia, iar altele n'au mai putut fi aflate, deşi ar putea să
mai apară Încă.
[141]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC
141
Irnpărţirea pe capitole a ramas aceeaşi, - la fel observaţiunile pentru
men'.tiuni şi recenzi - cu deosebirea ca la capitolul VI. "Obiceiuri şi cre­
dinte" am format subcapitolele: a) ,,La sarbatori ", b) "La naştere, nunta
şi Înmormântare" şi c) "Obiceiuri sociale şi juridice". Apoi, capitolul "Alte
genuri de literatura populara (bocete, cimilituri, proverbe,. jocuri copilă­
reşti)", urmează imediat dupa capitolul "Muzica şi coreoqrafie populara".
Asteriscul arată că publicatia respectiva n'a putut fi vazuta şi e citată după
alte bibliografii sau cataloage.
Bibliografia a fost alcă+uită de d-llon Mărcuş, secretarul Arhivei.
1. FOLKLORIŞTI ŞI SCRIITORI
1. CARACOSTEA, D. Un diptic /olkloric: Alecsandri-Odobescu. Atitudinea lui Alec­
sandri şi Odobescu fată de poezia populară. (Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), II,
622-642).
2. MUNTEANU-RÂMNIC, D. Iarăşi Vasile Alecsandri şi poezia populară. Consideratii
În jurul arlicolului lui V. A. "Poezia poporaIă", publicat Într'un "Almanah de petrecire
pentru Moldo-Români", tipărit În laşi la 1851. (Gazeta Cărţilor XI (1941), No. 1-2, p. 1).
3. BăIăşel, TEODOR [Necrolog]. (Arhivele Olteniei XX (1941), 178-181).
4. POPESCU, ION N. Fragment din cuvântarea /unebră rostită la inmormântarea Preo­
tului Teodor BăIăşel. (Arhivele Olteniei XX (1941), 181-184).
5. Barac, IOAN. Note bio-bibliografice. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr: 334, p. 2).
6. REU, SIMION. Aietorul bisericesc popular Gheorghe Benlinscl-(i. Şi despre in­
fluenta lolklorului religios În lucrarile lui. Cernauti, 1942. Ţip. "Glasul Bucovinei", 8°, .
11 p. (Institutul "Cernăuti" V (1942), lase. 21).
7. BREAZUL, G. Tiberiu Brediceanu .. In vol. "Muzica românească de azi", Bucu­
reşti 1939, p. 846-848.
8. DRIMER, CAROL. Folclorul Dobrogei. Note biografice despre Teodor T. Burada.
(Şcoala Albei VII (1940), Nr. 3, p. 9-14).
9. SCORPAN, GR. Teodor T. Burada. Cuvânt comemorativ. (Luminătorii VII (1943),
105-109).
10. BĂDICĂ, 1. G. Pe marginea unui volum cu documente despre Creangă. Discuţii
În jurul lucrarii lui Gh. Ungureanu: "Din vieaţa lui Ion Creangă, documente inedite.
Buc. 1940". (Curentul Literar, Seria II. An. II (1940), Nr. 85, p. 9).
11. BUCUŢA, EM. PăcaIă. Evocarea scriitorilor 1. Creangă, Ispirescu, Haşdeu, Gaster,
ele. şi qenereli+ăţ] despre basm. Se opreşte În deosebi asupra lui Păcală. (Preocupări
literare VII (1942), 568-573).
12. C. S. 'ln noaptea aceea de pomină: cum a murit marele scriitor Ioan Creangă.
(Cele Trei Crişuri XXII (1941), 229-230).
13. CĂLINESCU, G. Viaţa lui Ion Creangă. Bucureşti, 1938. M. O. Imprimeria Natio­
nală, 8°, 370 p., 1 1., 25 ilustratii afara din text. Ree. elog. Ramuri XXXI (1939), 25-.30
(SCARLAT STRUŢEANU).
14i. MARIAN, LIVIU. Ion Creangă - Ardeleanul (De unde, de când şi de ce au
venit strămoşii lui Creangă din Ardeal În Moldova). (Convorbiri literare LXXII (1939),
1895-1911).
15. MIHĂESCU, ANDREI. Note despre Creangă ca povestilor. (Ion Maiorescu VII
(1941/42), Nr. 3-4, p. 6-8).
'.16. ŢIMIRAŞ, NICOLAE. Ion CreangĂ, După documente vechi, Însemnări şi mărturii
inedite. Ed. II. Bucureşti, 1941, Tip. Bucovina, 8°, 290 p. Lei 100.-.
,1
II
l'
'1
I
,
�.
[142]
142
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
17. UNGUREANU, GH. Din vieafa lui Ion Creangă. Documente inedite. Bucureşti,
1940. Mon. OI. Impr. Nafională, 8°, 193 p., 32 pl. Lei 120.-. Meni. anal. Vremea
Şcoliii XVI (1943), 177-179 (1. LĂUDAT).
18. URSU, G. Ion Creangă la Folticeni. Informatii biografice. (Cuget Clar V (1940),
8-10).
19. GIURGIUCA, EMIL. Un compozitor român ardelean din secolul al XVI/-lea. De­
spre Ion Caioni. (Basarabia literară " (1943), Nr. 56, p. 1).
20. MORARIU, LECA. Tiberiu Crudu, (Făt Frumos XVII (1942), 129-130).
21. ALBU, NIC. Un dascăI - copist ardelean la incepu/ul secolului al X/X-lea: Ni­
culae Daneş. Un manuscris rămas dela el cuprinde 4 povesti. (Gazeta Căr/ilor XI (1942),
Nr. 9-12, p. 1).
22. ALECU, NICULlNA. Ovid Densusienu şi folklorul la "Viea/a Nouă". (Preocupări
literare V (1940), 375-377).
23. CARTOJAN, N. Amintirea profesorilor Ovid Densusianu, D. Russo, Ştefan Glixel/i;
Bucureşti, 1939. M. O. Impr. Nafională, 8°, p. IX-XXI, 2 pl. (Extras din Cercetări li­
terare III, 1939).
24. DENSUSIANU OVID [Necrolog]. (Cercetări literare III (1939), IX-XIII).
25. MUŞLEA, ION. Ovid Densusianu folklorist. Bucureşti, 1939. Mon, OI. Imprimeria
Naţională, 80, 6 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor V (1939), 1-6). MenI. Rev·ista
Istorică Română IX (1939), 484-485 (D. ŞANDRU).
26. ROSETTI, AL. Ovid Densusianu. Bucureşti, 1939. M. O. Impr. Statului, 8°, 11 p.
(Extras din Revista Fundaţiilor Regale VI (1939), 1, 306-312). Şi despre O. D. folklorist.
27. ŞANDRU, D. Ovid Densusianu lilolog. Şi despre O. D. folklorisl. (Preocupări li­
terare IV (1939), 248-262).
28. BCITOŞ, OLiMPIU. George Dima folklorist. O scrisoare a compozitorului către
Andrei Bârseanu comunicată de -. (Luceafărul - Sibiu, I (1941), 23-24).
29. NEGREA, MARŢIAN. Gheorghe Dima. Organizatorul şi compozitorul'. (Contrapunct
I (1941), Nr. 5-9, p. 4-7).
30. SBÂRCEA, GEORGE. Sabin V. Drăgoi. Şi despre aclivitatea lui folklorică. (Gând
Românesc VII (1939),' 296-304).
31. 'SURLAŞIU, L. Sabin V. Drăgo;. In voI. "Muzica românească de azi", Bucureşti,
1939, p. 849-858.
32. MORARIU, LECA. Folcloristul Eminescu. Mărturisiri ale poetului despre Înclinarea
spre literatura populară. (Făt-Frumos XIV (1939), 155).
33. MUNTEANU-RÂMNIC, D. O "prefa/ă" semnată de M. Eminescu [Ia lucrarea lui
Elie Baican "literatură Populară sau Palavre şi Anecdote". Bucureşti, 1882]. Elogiază li­
teratura populară. (Gazeta Căr/i1or X (1941), Nr. 11-14, p, 1).
34. BAICULESCU, GEORGE. Activitatea folklor,istică a lui Nicolae Filimon. Studiu şi
texte. 'Bucureşti, 1941:. Tip. "Bucovina", 1. E. Toroufiu, 8°, 71 p. Lei 60.-. (Colectia
"Convorbiri Literare"). Men]. Arhivele Olteniei �X (1941), 331 (C. D. FORT[UNESCU)).
?JS. BOGACI, GH. Păreri ruseşti despre Haşdeu şi Oesler. (lnsemnări leşene V
(1940), VoI. XIII, p. 171-172). \
36. CARTOJAN, N. Dr. M. Gaster's Activity În the Field of Roumanian language,
li"uature and Folk-lore. In "Gaster Anniversarv Volume", London, 1936, p. 15-20.
37. ELIADE, MIRCEA. Moartea Doctorului Gaster. (Revista Fundaţiilor Regale VI (1939),
II, 395-399).
38. FURTUNĂ, D. Artur Gorovei şi trecutul nostru. Opera lui de loklorisl. (Curentul
Literar Nr. 110, din 10 Mai 1941).
39. MORARIU, LECA. Document A. Gorovei, Raportul Întocmit de L. M. şi Înaintat
[143]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
143
Facultăţii de Litere din Cernăuţi 'pentru acordarea titlului de doctor honoris causa lui
A. G. (Făt-Frumos XVI (1941), 163-164).
40. STINO, AUREL GEORGE. Artur Gorovei la 75 ani. (Din Trecutul' nostru VII (1939),
lan.-Apr., p. 28-29).
41. STlNO, AUREL GEORGE. Arfur Gorovei la 77 ani. (Viata Basarabiei X (1941),
153-154).
42. URSU, G. Arfur Gorovei la 77 de ani. (Bugeacul VII (1941), Nr. 66-69, p.
25-27).
43.,PAPADIMA, OVIDIU. Calistrat Hogaş şi viziunea noastră folcloristică. (Revista
Fundatiilor Regale IX (1942), III, p. 414-425).
44. VUIA, ROMULUS. Activitatea etnografică şi folkloricăa lui Nicolae Iorga. Sibiu,
1941. Tip. "Dacia Traiană", 80, 11 p. (Extras din Transi./vania LXXII (1941),695-705).
45. URSU, G. Un dascăI din alte vremi: Mihai Lupescu, (Vestitorul Satelor XXVII
(1939), p. 3-4).
46. FLOREA-RARIŞTE, D. Simion Florea Marian. Originea familiei. Originea numelui.
(Arhiva XLVII (1940), 116-119).
47. SUCIU, ION DIMITRIE. Literatura bănăţeană dela început până Iia Unire 1582-1918.
Timişoara, 1940. Tip. "Tipografia Românească", 8°, 399 p. lnsemnări biografice şi nole
bibliografice despre folkloriştii bănăjeni sau scriitorii care s'au ocupat şi cu folklorul,
ca: Atanasie Marienescu, Simion Mangiu!ca, Iosif Popovici, efe.
48. FLOREA, 1. 25 de ani dela moartea lui Iacob Mureşienu, (Cultura Creştină XXII
(1942), 335-337).
49. BURACU, CORIOLAN. Cronica istorică a Almăjului. Şi bibliografia lucrărilor Iolk­
loristului Emilian Novecovici (p. 75). (Rev. Inst. Social Banat-Crişana X (1942), 58-78).
50. PAPADOPOL, P. 1. Un începător de nădejde: Anton Pann. Bucureşti, 1941, Edil.
"Cartea Românească", 8°, 28[-29] p. Lei 8.-. (Cunoştinţe Folositoare, Seria C, Nr.113).
51. SIMIONESCU, 1. Zaharia C. Panju (1866-1934). Insemnări bio-blblioqreflce.
(Natura XXXI (1942), 279-281). ..
52. CAPIDAN, TH. Pericle Pepaheqi [Necrolog]. Langue et Littera/ure II (1943),
294-295}.
52. NAGHIU, IOSIF E. O folklorlistică (/) francesă. Note cu caracler general despre
d-na Vaux Phalipan, dela Choisy-Ie-Roy. Cunoaşte şi /olklorul românesc. (Cuget Clar V
(1940), 159).
54. MUŞLEA, Ion. Doctorul Vasilie Pop (/789-1842). La centenarul mortii sale. De­
spre Însemnătatea lucrării: "Dissertatio ... de /uneribus plebejis Daco-Romanorum". Si­
biu, 1942. Tip. "Dacia Traiană", 8°, 11 p. (Extras din Transilvania LXXIII (1942),431-441).
55. ALBESCU, ION. Din trecutul învăţătoresc al Sibiului Ion Pop-Reteganul. (Lucea­
fărul-Sibiu VI (1939), 45-48).
56. CHINEZU, ION. Ion Pop-Reteganul. (Transilvania LXXII (1941), 688-694}:
57. ILlEŞIU, VICTOR. Părintele folklorului transilvănean: Ion Pop-Reteganul (1853-
1905). (Tribuna Ardealului, An. II (1941), Nr. 282, p. 2).
58. NETEA, VASILE. Ion Pop-Reteganul. (Satul şli Şcoala VIII (1938/39), 7ip-77 ,
164-169).
59. NETEA, VASILE. Ion Pop-Reteganul. Bio-bibliografie. Bucureşti, 1941. Edi+, "Car­
tea Românească", 8°, 31 p. (Cunoştinţe Folositoare, Seria C. Nr. 116). [Editie stereo­
tipă, 19431.
60. P[ETRA]-P[ETRESCU], HORIA. Sărbătorirea lui Ion Pop-Reteganul la Cluj. (Tran­
silvania LXX (1939), 347-350).
61. APOLZAN, P. N. Oameni vrednici: Prof. Timotei Popovici, (Şcoala Albei X
(1943), Nr. 1, p. 25-26).
[144]
144
BIBLIOGRAFIA FOlKLORULUI ROMÂNESC
62. APOLZAN, P. N. Prof. Timotei Popovici. Scurte note bio-bibliografice. (Ogorul
Şcoalei IX (1942/43), 33-35).
63. 'DĂIANU, ILIE. Preofi.Jl-dascăI Vasile Sala. Corespondenţa mea cu Vasile Sala.
(Hunedoara Noastră I (1942/43), Nr. 6, p. 5-6; Nr. 8-9, p. 9-11).
64. MUŞLEA, ION. Vasile Sa�a [Necrolog]. (Transilvania LXXIII (1942), 971-973).
65. NAGHIU, IOSIF E. Un folklorist bihorean Vasile Sala. (Şcoala şi Viata XI (1941),
Nr. 1-2, p. 57).
66. NAGHIU, IOSIF E. Un Învăţător folk!orist: Vasile Sala. Scurte informej'i] bie­
bibliografice. (Vremea Şcolii XVI (1943), 246-247).
67. TĂNASĂ-TEIU, C[ONSTANTIN]. [Necrolog]. Apostolul VIII (1942), Nr. 11-12,
p. 85).
68. UN PREMIANT al Academiei Române: D-I Prof. Dr. Nicolae Unu. Elogioase În­
semnări bio-bibliografice. (Rev. Inst. Social Banat-Crişana X (1942), 517-520).
69. DUMITRAŞCU, N. 1. George Vâlsan În scrisori. O Nnie de folkJor şi etnografie.
Craiova, f. a. Tip. "Ramuri", 8°, 15 p. (Extras din Arhivele Olteniei XX (1941), 165-177) .
..... Publică 9 scrisori primite dela G. V., În care Îi dă Îndrumări privitoare la culegerile .si
studiile de Iolklor.
70. R[AUL?] C[ĂLlNESCU?]. Note biografice inedite despre George Vâlsan scrise de
el Însuşi. Răspunsuri la un chestionar biografic (24 Iunie 1926). (Natura XXXI (1942),
228-229).
71. PETEANU, A. E. Zece ani dela moartea lui Ioan Vidu. (Primăvara Banatului III
(1941). Serie nouă, p. 113-116).
72. GOROVEI, ARTUR. lnvătători folklorişti. Bucureşti, 1940. Cartea Românească, 8D,
29 'sp. (Cunoştinfe Folositoare, Seria C. Nr. 93). Menf. Cuget Clar IV (1939/40), 720
(A. G. STINO).
II. DESPRE CULEGEREA FOlKLORULUI. CHESTIONARE.
73. CRISTESCU-GOLOPENŢIA, ŞTEFANIA. Cercetarea credinţelor şi rituri/or domestice
ale ţărănimii româneşti. Bucureşti, 1940. [Marvan]. 80, 13 p. (Extras din volumul ..1ndru­
mări pentru Monografiile Sociologice", Institutul de ş+iin]e sociale al României, Bucu­
reşti, 1940).
74. DUMITRAŞCU, N. 1. Culegători de fo/rklor. Preconizează sacrificarea cuvintelor
care Îngreuiază textul. (Era nouă VII (1939), Nr. 3-4, p. 27-31).
75. GIUGLEA, G. Dela Român,ii din Serbia. Cum a cules materialul folkloric, Îm­
preună cu G. Vâlsan, În 1912. (Timocul X (1943), " 23-26).
76. GRECU, PAVEL. Chestionar economic pentru cercetarea satefor răslefe ale Ro­
mâniei. (Societatea de Mâine XIV (1939), 21-23).
77. HASNAS, SPIRU. Preocupări sociale În secolul trecut. Despre chestionarul Întoc­
mit de Haşdeu pentru culegerea datelor referitoare la moravuri, institutii juridice, Înde­
letniciri economice şi sociale, preocupări religioase ... Materialele adunate de Haşdeu
se află, nepublicate, la Arhivele Statului. (Ori;ţ,nturi V (1939), 429-431).
78. KIRILEANU, G. T. De-ale lui Creangă .. � vorba şi de "un chestionar privitor la
datinele poporului, la care ar fi lucrat şi Creangă". (Făt-Frumos XV (1940), 41-48).
79. MUŞLEA ION. Raport anual (1937-38) [despre ac/ivitatea Arhivei de Folklor a
Academiei Române]. (Anuarul Arhivei de Fo/Iklor V (1939), 213-214).
80. MUŞLEA, ION. Prefată. "Raport anual pe anii 1939-41" despre activitatea Ar­
hivei de Folklor a Academiei Române. (Anuarul Arhivei de Folklor VI (1942), 1-4).
81.NAGHIU, IOSIF E. Preotul ca monografist şi muzeolog. Beiuş, 1941, Tip. "Doina"
12 p. (Cercetări Teologale Nr. 3).
[145]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
145
82, F:OPESCU, DANIIL. Chestionar pentru efectuarea anchetelor sociale, Important
cap, IV: "Cadrul psihologic", (Ogorul Şcoalei V (1939), 159-168),
83, SECOŞAN, ELENA, Raport asupra expoziţiei de Industrie Casnică [organizată În
cadrele Institutului Social Banat-Crişana, Între 15-30 lan, 1939], (Rev. InsI. Social Banat­
Crişana VII (1939), 145-147),
84, STÂNGU, TRAIAN, Chestionar etico-juridic din Ohaba-Bistra, Relatii personale şi
materiale În sânul familiei. (Rev, Inst, Social Banat-Crişana XI (1943), 280-285).,
85, STINO, A, G, Mărturii, Reproduce două scrisori primite de Arfur Gorovei, În
1892, din Transilvania şi Ungaria pentru a trimite "Şezătoarea" abonaţi lor de acolo, In­
teresante pentru răsunetul pe care l-a avut revista În Ardeal. (Cuget Clar IV (1939/40),
766),
86, • ŞANDRU, D, Câteva Îndrumări pentru cercetarea graiului, Buc. 1940, 8°, 14 p.
Menţ. Preocupări Literare VI (1941), 93 (MIRCEA TOMESCU), ,
87, URSU, NICOLAE, Îndreptar pentru culegerea cântecelor cu bibliografie asupra
lolklorului muzical românesc. Timişoara, [1942]. Tip, G� Matheiu, 8°, 23 p, Lei 30,­
(Extras din Rev , inst. Social 8anat-Crişana X (1942),
88, VULCĂNESCU, ROMULUS, Chestionar mitologic. Târgovişte, 1938, Tip, "Unirea",
8", 34 p. Lei 15,- Men], oril. Athenaeum V (1939), 162-163 (Ai, P,). Meni, anal.
Biserica Ortodoxă Română LVII (1939), 348-349 (EM, V),
89, VULPESCU "MIHAIL Chestionar folkloristic monografic (pentru cursul secundar),
Bucureşti, 1939, Tip, "Rotativa", 16°, 16 p. Lei 7,-,
III, DOMENIU, PRINCIPII, METODĂ,
90, BLAGA, LUCIAN, Despre gândirea magică, Bucureşti, 1941. Mon. Of. lmpr, Na­
jională, 8°, 173[-,174] p. Lei 70,-, (Biblioteca de filozofie românească), Menţ, anal.
Contrapunct I (1941), Nr, 5-9, p. 13-15 (ION POGDA)
91, BLAGA, LUCIAN, Experienţ� şi superstiţie, Capitol din lucrarea "Despre gândirea
magică", (Curtile Dorului I (1941), 77-86),
92, BOLOGA, VALERE L et CONSTANTIN GHEORGHIU, Etuâe de f'ethnographie me­
dicale en Roumanie, [Travaux duJ XV/I-e Congres International d'Anthropologie et d'Ar­
chEwlogie Prehistorique, Buc., 1939, p. 1268-1293,
93, CAZAN, ION C. Literatura populară, Lămuriri În vederea unui plan de cerce­
tare, Bucureşti, 1940, Tip, Marvan, 8", 23 p. 3 tab, (Extras din volumul .,Îndrumări pen­
tru mOrlograliil'e sociologice", Insi, de Ştiinte Sociale al României, Bucureşti, 1940),
94, COCÂRLAN, PAUL Asupra concepţiei şi tehnicei de cercetare economică şi so­
cială a satului, Generalităţi, (Rev, InsI. Social Banat-Crişana VI (1939), 71-73).
95, CONGRES FOLKLORISTIC. Programul congresului organizat de revista "Izvoraşu'"
ce urma să se tină la Bucureşti În luna Februarie 1939, (Satul şi Şcoala VIII (1938/39),
182-183),
96, CONGRESUL international de Sociologie dela Bucureşti [29 August 1939]. Pro­
gramul congresului şi titlurile comunicări lor anunţate de către participantii streini. (So­
ciologie Românească IV (1939), 136-141),
97, DIMA, AL. Arta populară ca factor educativ, (Transilvania LXX (1939), 74-77).
98, DIMA, AL Conceptul de artă populară. Bucureşti 1939, Fundatia "Carol II". Tip.
Mon, Of. şi lrnpr. Naţională, 8°, 234[-235J p, lei 90,-, (Biblioteca de filosofie româ­
nească), Men], Viaţa Românească XXXII (1940), Nr. 1, p. 186-187 (TROST); Men]. eloq,
Familia. S, III. An, VI (1939), Nr. 10, p, 105-106 (G, BOTA); Gândirea XIX (1940),
60-61 (GH, VRABIE)
10
[146]
146
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
99. DIMA, AL. Condiţia psihologică a creaţiei populare. [Capitol din studiul "Con­
ceptul de artă populară"]. (Revista de Filosofie XXIV (1939), 136-147).
100. DIMA, AL. Definiţia artei populare. Noi precizări. Bucureşti, 1942. Mon. Of. Im­
primeriaNajională, 8", p. 370·-374. (Extras din Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), 1).
101. DIMA, AL. Folclorul românesc În perspectiva evoluţiei noastre culturale. (Ramuri
XXXVIII (1942), 97-100).
102. DIMA, AL. O nouă ipoteză În explicarea artei popul'are. (Convorbiri literare
LXXII (1939), 1751-1758).
103. DIMA, AL. Problemele artei populare. (Athenaeum V (1939), 315-320).
104. GUSTI, DIMITRIE. Problema sociologiei. Sistem şi metodă. 1. Consideraţii asu­
pra unui sistem de sociologie, etică şi politică. 2. Monografia sociologică. Planul de
lucru. 3. Monografia sociologică. Metoda de lucru. Bucureşti, 1940. Mon. Of. Imprime­
niile Statului, 8", 83[-84) p:." 1 tab. Lei 60·.- (Acad. Rom. Mem. Sec]. Ist. S. III.
Tom. XXII. Mem. 21, 22, 23).
105. GUSTI, D. Un sistem de cercetări sociologice la teren. (Sociologie Românească
IV (1939), 153-160).
106. HAUFE, HELMUT. Methode und Einsatz der Dorfforschung in Rumănien. (Zeit-
schrilt fur Volkskunde IX (1938), 300-307).
107. INSTITUTUL de Ştiinţe Sociale. Proiectul de program de activitate al Secţiunilor.
(Sociologie Românească IV (1939-1942), 570-599).
108. 10NICA, ION 1. Manifestările sp.irituale În cercetarea sociologiei. Bucureşti,
1940. Tip. Marvan, 8°, 46 p. (Extras din. volumul "Îndrumări pentru monografiile socio­
logice", Institutul de ştiinţe sociale al României, Bucureşti, 1940).
109. JNDRUMARI pentru monografiile sociologice, redactate sub direcţia ştiinţifică a
d-Iui prof. D. Gusti şi conducerea tehnică a d-Iui Traian Herseni de Biroul Cercetărilor
Sociale din Institutul de Ştiinţe Soc;"aleal României. Bucureşti, 1940. Tip. Marvan, 8°,
500p. Lei 250.-. (Biblioteca de Sociologie, Etică şi Politică condusă de D. Gusti.
Studii şi Cercetări 6). Menţ. anal. Sociologie Românească IV (1939-1942), 615-619
(GH. PAVELESCU).
110 .• MOHLMANN, WILHELM-EMIL. Methodik der Vălkerkunde. Stultgarl, Ferd. Enke,
1948; VIII, 275 p. Rec. anal. elog. Revista de Filosofie XX (1939), 404-408. (D. C.
AMZAR).
111. NETOLlCZKA, L. Metoda de cercetare a portului popular. Punctele principale.
Vălenii -de Munte, 1939. Tip. "Datina Românească", 8°, 13 p. (Extras din Cuget Clar IV
(1939/40), 131-134; 151-156).
112. NICOLESCU, G. C. Foficlorul, oglinda neamului nostru. (Universul Literar LII
(1943), Nr. 17, p. 1, 4).
113. RADULESCU-MOTRU, C. Conştiinţa etnicului şi conştiinţa naţională. Bucureşti,
1942. Mon. Of. Imprimeria Neţională. 8°, p. 153-169. (Extras din Revista Fundaţiilor
Regale IX (1942), II).
114. RADULESCU-MOTRU, C. Din psihologia etnicului sătes,. (Convorbiri literare
LXXV (1942), 13-20). \
115. RADULESCU-MOTRU, C. Etnicul românesc, comunitate de origine limbă şi destin.
Bucureşti, 1942. Tip. Bucovina, 1. E. T orouţiu, 8", \134 p. Lei 120.-. MenI· Horia, CI'oşca
şi Crişan III (1942/43), Nr. 4-6, p. 49-51 (ILARIE CRUG); MenI. cril. Convorbiri lite­
rare LXXVI (1943), 154-156 (ALEXANDRU IONESCU); Luceafărul III (1943), 75-76
(AL. PROCOPOVICI); Meni. elog. Ramuri XXXVIII (1942), 382-383 (ILIE POPESCU­
TEIUŞAN); Symposion, Seria II, An. III (1943), 107-109 (ROMULUS VULcANESCU); Rec.
anal. Preocupări Literare VII (1942), 630-636 (�IMITRIE IAMANDI); Rec. anal.elog.
Rev. Inst. SocialBBnat-Crişana X (1942), 677-685 (GR[OFŞOREANU)); Gândire/! XXII
[147]
'BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
147
(194.3), 144-148 (ALEXANDRU TOHĂNEANU); Revista Fundatiilor Regale X (1943), 1,
448-451 (GAVRILĂ IACOŞ); Transilvania LXXIV (1943), 62-70 (EUGENIU SPERANŢIA),
116, SAINTYVES, P. Manuel de fofklore. Paris, 1936. Librairie E, Nourry, 8a" VII,
218 p. 1 pl. Rec. Grai şi Suflet VII (1937), 330-332) (O. D[ENSUŞIANUJ).
117. STAHL, H. H. Monografia unui sat. Cum se aJcătueşte, spre folosul Căminului
Cultural. Cu o prefată a d-Iui Profesor D. Gusti. Editia II"a. Bucureşti, 1939. Tip. F.
Gobl, 8°, 275-276 p., 8 tab., 1 f. Lei 30.-. (Car/ea Căminului Cultural 4).
118., STAHL, H. H. Schit� pentru un inventar clasificat al unilălilor sociale, prezen­
tată Seminarului de Sociologie de -. (Sociologie Românească IV (1939-1942), 669).
119. STAHL, H. H. Un seminar de monografie sociologică. Studii păstrate la Semi­
nar, În manuscris. Şi despre altele, publicate. (Sociologie Românească IV (1939-1942),
608-611).
120. TOMUŞ, ANA. Cum se alcătuieşte o monografie sătească. Spicuiri din lucrări
diferite. (lnvătământul Primar XX (1943), Nr. 7-8, p. 4-10).
121. VUIA, ROMULUS. Dovezile etnografice ale""continuit�!ii. (Transilvania LXXIV
(1943), 21-32).
122. VUIA, R. Ethnographische Beweise fur das Alter und die Kontinuităt des rumă­
nischen Volkes in Siebenbiirgen. Bukarest, 1943, Mon. Of. Imprimeria Najională, 4°,
35-56 p., XI tab. (Sonderabdruck aus "SiebenbUrgen").
123. WEISER-AALL, L1L Y. Volkskunde und Psychologie. Eine Einfiihrung. Berlin und
Leipzig, 1937, Walter de Gruyter et Co., 132 S. Men]. elog. Revista de Filosofie XXIV
(1939), 94-96 (D. C. AMZĂR).
IV. BIBLIOGRAFIE.
114. BIBLIOGRAFIA folklorului românesc pe anii 1936-37 [şi 1938]. Anuarul Arhivei
de Folklor a Academiei Române V (1939), 177-213; VI (1942), 385-422).
125, BIBLIOGRAFIA publicaţiilor privitoare la cultura românească veche (1935 şi 1936
[1937 şi 1938]). Pentru folklor, vezi p. 324-332 şi 255--261. (Cercetări Literare III
(1939), 319-367; IV (1940), 249-300).
126. BOTIŞ,. EMIL. Un deceniu de activitate a Institutului Social' Banat-Crişana. Dare
de seamă. (Sociologie Românească IV (1939-1942), 599-606).
127. BUGARIU, AUREL. Bibliografia Banatului 1918-1943. Cuprinde note bio-biblio­
grafice şi despre Iolkloriştii bănăţeni din acest timp. (Rev. InsI. Social Banat-Crişana XI
(1943), 66-127). Rec. erit. Revista Istorică Română XIII (1943), fasc. IV, p. 148-150
(1. D. SUCIU).
12B. CHELCEA, ION. Le mouvemenf ethnographique et folklorique en ces dernieres
annee s. (Archives pour la Science el la Reforme Sociale XVI (1943), 363-369).
129. D[IACONUj, I[ON]. Despre bibliografia "Mioriţei". Precizări şi date nouă.
(Ethnos I (1941), 309-312).
130. D[IACONUj, I[ON]. Mărturii vechi de literatură populară la Români. Spicuiri
bibliografice. (Ethnos I (1941), 3/2-315).
131. GOMOIU, V., şi AL. RAICOVICIANU. Histoire du lolklore medical en Roumanie
(bibliographie). Brăila, 1938. Typ. "Presa", 8°, 74 p. Men]. elog. Sociologie Românească
IV (1939), 124 (PETRE BARTOŞ),
132 .• NICOLAU, EUGEN D. Bibl'iografia satului românesc. Iaşi, 1942. Tip. Ath. D ..
Gheorghiu. Men]. Horia, Cloşca şi Crişan II (1941/42), Nr. 3-6, p. 69-70, (ŞT. MOISE).
133. NICUlESCU-VARONE, G. T. Bibliografia poeziei noastre populare (Folkl'or ro­
mânesc versificat, cuprins În volume şi broşuri) 1936-1937. Autori români În ordine
cronologică şi alfabetică. Bucureşti, 1938. Tip. ziarului "Universul", 8°, 16 p. lei 10.-.
10 •
[148]
148
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
134. NICULESCU-VARONE, G. T. Bibliografia poeziei noastre populare (fol'klor ro­
mân versificat, cuprins În volume �i broşuri) 1938-1939. Autori români Înşiraţi În ordine
cronologică �i alfabetică. Bucureşti, 1940. Tip. "Graiul Românesc", 81'" 16 p. Men!.
Arhivele Olteniei XIX (1940), 350 te. D. FORT[UNESCU]).
135. NICULESCU-VARONE. G. T. Monografii/e oraşelor, cornuneror şi mănăstirilor din
România Întregită (Bibliografie) 1855-1938. Bucureşti, 1939. Tip. "Universul", 8°, 58 p.
lei 30.-. Men], Natura XXVIII (1939), 285-286 (R[AUL] C[ĂLlNESCU?]).
136. NOTIŢE bibliografice. Demoqrafiq, Etnografie şi Folklor (p. 514-519). (Revista
Istorică Română XI-XII (1941-42), 431-524).
137. PAVELESCU, GH. Entografia românească din Ardeal În ultimii douăzeci de ani
(1919-1939). (Gând Românesc VII (1939), 449-462).
138. POPESCU, ION N. Reviste de fo/klor. Însemnări bibliografice. (Arhivele Olteniei
XX (1941), 191-200).
139. RETEZEANU, LiZ. şi FLOREA FLORESCU. Bibliografia Români/or de peste ho­
tare. Cuprinde şi lucrări cu carader folkloric. (Timocul VIII (1941), Nr. 1, p. 80-83).
140. SCHWARZFELD, M. A. Biograp_hical Sketch of Dr. Gaster's Early Days. În "Ga-
ster Anniversary Vo/ume", London, 1936, p. 1-8. .
141. SCHINDLER, BRUNO. Ust of Book and Papers of Ds . Gaster. Bibliografie de
titluri, În ordine cronologică, a tuturor lucrărilor (şi a celor de folklor). În "Gaster Ann'i­
versary Volume", London, 1936, p. 21-36.
142. SIMONESCU, DAN. Col·ecţia de manuscripte M. Gaster din 8iblioteca Acade­
miei Române. Despre cuprinsul şi valoarea colecjiei. (Viaţa Românească XXXII (1940),
Nr. 5, p. 26-32).
143. VOLKSKUNDLlCHE Bibliographie fur dle Jahre 1933 und 1934. Im Auftrage
des Verbandes Deutscher Vereine fur Volkskunde, begonnen von E. Hoffmann-Krayer,
weitergefUhrt von .Paul Geiger. (Redactor pentru partea românească: Ion Muşlea). Ber­
lin, 1939. Walter de Gruyter et Co. 8'i, XL, 5(>6 p. Penlru lolklorul român, vezi În
special Nr. 625-650 (p. 46-48) şi Nr. 5418-Î528 (p. 360-363).
144. VOLKSKUNDLlCHE Bibliographie fUr die Jahre 1935 und 1936. Berlin, 1941.
XXXIV, 588 p. Pentru folklorul român, vezi În special Nr. 677�692 (p. 54-55) şi
Nr. 4894-4956 (p. 352-358).
145. VUIA, ROMULUS. Histoire et etat actue[ des etude s ethnographiques et folklo­
riques en Roumanie. Avec une bibliographie des auteurs et de principaux ouvrages.
[Travaux du] XVI/-e Congres International d'Anthropologie et d'Ar cheoloqie Pr ehisfotique.
Buc., 1939, p. 1123-1267).
146 .• ZAHARIA, E. AR. Essai de bibliographie pour Vetude du "dor" roumain. Cer­
năuţi, 1943. Tip. "Mitropolitul Silveslru", 15 p.
V. MONOGRAFII SĂTEŞTI SAU REGIONALE CUPRINZÂND ŞI FOLKLOR
147. ANCHETĂ monografică În comuna �elinţ [- jud. Timiş], Timişoara, 1938, "Tipo­
grafia Românească", 8°, 412 p., 12 pl. �ent. anal. Arhivele Olteniei XVIII (1939),
213-214.
148. BĂRBĂTESCU, SAVA. lnsemnări morlografice asupra satului Roqoveni din ju­
detul Mehedinti. Turnu-Severin, 1939. Tip. "Datina", 8�, 44 pag. Lei 25.-. Note su­
mare despre portul bărbaţilor şi al femeilor, casa şi mobilierul din casă, hrana, credinte
şi supers+iţii, obiceiuri la sărbătorile de pesle an. Apoi 11 ghicitori, 3 cânlece şi 1 stri­
gătură.
149. CLOPOTIVA, un saf din Hateg. Monografie sociologică Întocmită de Echipa re­
gală studenţească 19/935, sub conducerea lui [Ion Conea.l. Bucureşti [1940],lnstitutul.
[149]
BIBLIOGRAFIA r-OLKLORULUf ROMÂNESC
149
de Ştlinte Sociale al României, "Tiparul Universitar", 80, 303+VII p., 73 pl.: 11: 573 p.,
13 pI.Men!. anal. Sociologie Românească IV (1939-1942), 627-2629 (ION CONEA).
Men]. elog. Revista Istorică XXVIII (1942), 80-81 (N. IORGA).
!150. COLON IA de vară a elevi/or şcoalelor secundare din Craiova [Iulie 1942, În
com. Romani-Vâlcea]. Spicuiri din cercetările monografice. (Horia, Cloşca şi Crişan III
(1942/43), Nr. 1-3, p. 1-25).
151. CONSTANTE, c., şi A. GOlOPENŢIA. Românii din Timoc. Culegere de izvoare,
Îngrijită de -. Cu o prefaţă de Dr. Sabin Manuilă şi o Întroducere de Emanoil Bucujă.
Voi .. 1. Românii dintre Dunăre, Timoc şi Morava. Cu 5 schite În text, 2 schite În culori
şi 33 fotografii afară din text, 2 tabele statistice, 2 bibliografii şi 9 hărti din care 8 În
culori. Bucureşti, 1943. Tip. "Bucovina", 1. E. Torouţiu, 8°, 2 1., 315[-319] p., 32 tab.
Men]. Timocul X (1943), IV, 89 (A. ANDREI).
152. CONSTANTINESCU-MIRCEŞTI, C. D. Un sat dobrogean: Ezibei. Cu o prefeţă
de O. Gusti. Bucureşti, 1939. "Bucovina" 1. E. Torouţiu, 80, 421. (Serviciul Social, In­
stitutul de Cercetări Sociale al României, Regionala Constanta). Men], Sociolog:e Rc­
m�nească IV (1939), 323-324 (MIRCEA TIRIUG).
153. FLORESCU, FLOREA. Un sat românesc: Jdrelo (Zdrelo). Românii din Serbia.
Portul lor. Refuzul la portretizare. Superstiţ,ii. Din "Serbien, Historisch-Etnographische
Reisesludien aus. den Jahren 1859-1868, p. 18-20". (Timocul IX (1942)., II, 43-45).
154. GOlOPENŢIA, ANTON şi GEORGESCU, D. C. 60 sate româneşti cercetate de
echipele studenţeşti În vara 1938. Anchetă sociologică condusă de -. V. Contribuţii l'a
tipologia. satelor româneşti. Bucureşti, 1942. Tip. Cartea Românească, 8°, 219 p.
155. GOCAN, SIMION. Monografia comunei Feiurdeni [jud. Cluj]. Cluj, 1939. Tip.
"Diecezană", 8°, 142 p.
156. JUDEŢUL Târnava-Mică. Schiţă monografică. Public<ltă de Prefectura judetului
TârnavaMică sub ingr;;irea Prof. Or. Coriofan Suciu. Blaj, 1943. Tip. "Lumina", 4°,
100[-102] p.
157. MARCU, ANA P. Un sat românesc de pe Tâmave: Făget'. Sibiu, 1942. Tip.
Krafft şi Drotleff, 16iO, 64 p. Lei 50.-.
158. MARCU, FILIP ST. Monografia Comunei Lăsău, judeţul Hunedoara. Bucureşti,
[1941]. "Editura noastră", 8°, 75 p.
159. MOISI, ALEXANDRU. Monografia Cfisurii. Oraviţa, 1939, 80, 312 p., 2 hărli;
111 p. -1- 2 pl. Men]. crii, Revista Societăţii Tinerimea Română LXIII (1939/40), 420-422
(DAN SIMONESCU).
1·60. MONOGRAFIA Comunei Sârbova. Timişoara, 1939. Tip. "Nationala", 8°, 1 f.,
392 p., 24 tab. (Institutul Social Banat-Crişana. Regionala Institutului de Cercetări Se­
ciale al României din Ţinutul Timiş). Men]. elog. Căminul Cultural VIII-IX (1942�43),
482-483 (OCTAV SARGETIU).
161. MONOGRAFIA judeţului Buzău intocmită de Prefectura judeţului Buzău. Buzau,
1943. Tip. Dumitru BăIănescu, 8°, Lei 425.-. Elemente de folklor şi vieaje de familie
(p. 237-243).
162. MORARIU, TIBERIU. Oie Maramureş. Ein rumanisches Kerngebiet: Bucureştî, 1942.
M. O. Impr. Neţională, 8°, 95 p., 16 taf. (Die Decia-Bucher). Rec. elog. Revue de Tran­
sylvanie VII-IX (1941-43), 387-394 (AL.c FIL/PAŞCU).
163. MORARIU, TIBERIU. Tara Maramureşului În lumina literaturii şHinţifice: (Gazeta
ilustrată VIII (1939), 93-105).
164. MUŞLEA, ION. Ţara Oaşului. Cea mai mică n ţară" româneasc"ă. Scurtă privire
asupra regiunii. Caracterul şi firea locuitorilor. (.Transilvania LXXII (1941), 274-279).
165.NEREJ. Un vil/age d'une region archaique. Monographie sociologique diriqee
[150]
150
BIBLIOGRAFIA FOLl<LORULUI ROMÂNESC
par H. H. Stahl. 1. Les cadres cosmo!ogique, biologique, historique el psychique. Bu­
carest, 1939. Institut de Sciences Sociales de Roumanie. Mon, Of. Imprimeria Naţională.
8°, 405 p. 33 pl., 2 harti, 3 tab, II. Les manifestations spirituelles. 322 p" 45 pl.
III. Les manifestations econorniques, juridiques el adrninistrefives. Unites, proces, ellen­
dences sociales. 402 P: 29 pl. (Bibliotheque de .Sociologie, Ethique et Polifioue SOlJS
la direction de D, Gusti. Sociologie de la Roumanie, 1), Meni, anal. Sociologie Ron,â­
nească IV (1939-1942), 623-627. Men]. Arhivele Olteniei XX (1941), 325 (c. O r-OR­
T[UNESCU]).
166. NETEA, VASILE, Tara Oaşulu]. Bucureşti, 1940, Ed. "Cartea Românească", 8°,
32 p. lei 8,-. (Cunoştinţe folositoare, Seria e., Nr. 109). Men], anal. Bul. Soc, Reg,
Rom, de Geografie LX (1941), 435 (VICTOR TUFESCU); Men]. Ogorul Şcoalei VII (1941),
232-233 (PETRU POP).
167, OLiNESCU, MARCEL. Două vechi monografii săteşti din Ardeal. Despre "Mono­
grafia comunei Chitichaz" de Iosif Ardelean, tiparită la Tipografia Diecezană, Arad
1893 - fara importantă pentru folklor -, şi despre "Monografia comunei Măderal
(Magyarăd)" de Petru Vancu, Învatator, Arad, tip, Diecezană 1905, Aceasta din urmă
cuprinde: obiceiuri la botez, nunta şi Înmormântare, port, locuinţă, colinde şi cântece
de stea. (Societatea de Mâine XVI (1939), 129-130),
168, RĂDULESCU, ANDREI. Monografia comunei Chiojdeanca din judejul-Prahova.
Ed. IV. Bucureşti, 1940. Tip, "Bucovina", 8°; 79[-80] p,
169, PAL, IOSIF PETRU M. Originea românească a catolicilor din Moldova şi Fran­
ciscanii păstorii lor de veacuri, Locuinta, portul, obiceiurile. Săbăoani, 1941, Serafica, 8",
111 p. Ment. Transilvania LXXii (1941), 750-751 (IOSIF E, NAGHIU).
170. POPESCU, ION G. Studii monografice, Extrase din Monografia "Clopotiva", un
sat din Hafeg", publicată de Institutul de Cercetări SociaPe al României. Cuprinde:
1. Mişcarea populatiei În ultimul secol (1835-1934), p, 5-66; 2, Obiceiuri, credinte
şi superstlţii În Clopotiva, P: 67-114; 3, Cartea şi credinja În Clopotiva, p. 115-130,
Buc. 1939, "Tiparul Universitar", 80, 131 p" 8 pl. lei 120,-,
171, SOARE, ION N, Satul Sălciile. Studiu monografie, Ploeşti, 1942, Tip. "Presa
Noastra", 8°, 308 ["--:312] p, Lei 300,- Obiceiuri de Craciun şi Anul Nou (p.139-161).
172. SIMIONESCU, GEORGETA. Un sat de o/ari din iudeţul Vâlcea [Olerli]. (Revista
Geografică Română II (1939), lase, II-III, 123-127, 5 fig., 2 planşe).
173. STAN, C. Momârlanii. Scurte insemnări despre casa, modul de trai, porlul şi
îngroparea morţilor (lângă case, nu În cirmilir!) la locuitorii dela izvoarele Jiului. (Natura
XXXI (1942), 285).
174. TINERIMEA ROMÂNĂ, Aspecte din româneasca Iară a Oaşului. Cosfume-Joc­
Cântec. (Revista Societăţii Tinerimea Română LlX (1940/41), 38-47).
175. ŢUŢUIANU, ION N. Maramure5ul voevoda], istoric şi economic. Bucureşti, 1942.
Mon. Of. Imprimeria Neţională, 8°, 91 [-92] p. Omul şi familia (p. 41-50); Poezia
populara În Maramureş (p. 51-63),
176. VERŞESCU, GH. Monografia comunei Tarcău, iudeţul Neamţ. Pia+ra-Neamţ, 1942.
Tip, Românească "Gh. Asachi", 80, 349 p,\Lei 300.-. Obiceiuri şi credinte, port (p,
258-267). Traditia (p. 278-281). Manifesl�ri spirituale (descântece, farmece, cuvinte
locale, vieeţa reliqioasă, filosofia populara, cr�dinte, muzica populară, cânlece), (p. 291-
304), Ment, cril. Cetatea Moldovei IV (1943), voI. IX, Nr. 6,. p. 442-443 (e. V.).
177, VUIA, ROMULUS. le vil/age roumain de Transyl'vanie et du Banat. Bucarest,
1937, M, O. Imprimeria Nationala, 80, 85 p" numeroase schite şi figuri În text, XVII
planşe, 4 harti. (Exlras dIn "La Transylvanie", (Buc. 1938). MenI. Revue Historique XVI
(1939), 182-183 (N. IORGA); Menj. anal. Arnivefe Olteniei XVIII (1939), 516 (e. D.
F0RT[UNESCU]; Rec cril. Revista Istorică Română X (1940), 404-411 (D. PRODAN).
[151]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
VI. OBICEIURI ŞI CREDINŢE
a) LA SĂRBĂTORI
151
178. ANDRAŞIU, GHEORGHE. "Cu steaua" obiceiu de Crăciun in Banal. Sânnicolaul­
Mare, 1939. Tip. P. Mucks+ein, 16°, 8 p.
179. ANDREI, A. Praznicel'e la Românii limoceni. Datini din salul Bălii. (Timocul IX
(1942), II, p. 80-83).
180. ANDREI, A. 1. Sărbătoarea .Sfântufui Gheorghe" într'un sat românesc din Valea
Timocu/ui: Bălii. O procesiune agrară. (Timocul VIII (1941), J'lr. 1, p. 63-65).
181. ANDRON, 10NIŢĂ. Crăciunul la Oşeni. (Tribuna Ardealului, An. II (1941), Nr.
371, p. 5).
182 .• ATANASIU, GH. Obiceiuri de Paşle la Românii din Timoc. (Timocul VII (1940),
NI. 3-4).
183. C. Datini vânătoreşti. (Carpatii VII (1939), 341-342).
184. CONSANTE, C. Ceva despre "Crăite" sau "R,usale" Timoc. Obiceiul "constă
În aceea că femeile, În săptămâna Rusaliilor, cad Într'un somn hipnotic, din care apoi
sun! readuse În simtire prin cânlecul "Cărăbuşului". Spicuiri din cartea profesorului sârb
Til1. Gheorghevici, "Printre Românii noştri", publicată prin 1906. (Timocul IX (1942), 1,
p. 44-45).
185. C. C. Crăiţe/e şi ceva despre pomeni in timpul vieţii. La Românii din Timoc.
(T;rnocul X (1943), II-III, 30-31).
186. C. C. Obiceiuri de Crăciun la Românii din Macedonia şi Timocul sârbesc. (Ti­
. motul IX (1942), III, p. 43-44).
187. CHELCEA, ION. Obiceiuri de peste an in două sate din Almăj (Pătaş şi Bolo­
venii-Vechi, Caraş). (Sociologie Românească IV (1939), 253-271, 1 pl.).
188. CONEA, ION. Om şi natură În Tara Hategului. Obiceiuf "cununii" şi "bloju/ui";n
Clopoliva; apoi despre formele de adăpost: sălaşe şi colibe; colinde şi planle medici­
nale. Bucureşti, 1939. Mon. Of. Impr. Centrală, 8°, 18 p., 5 pl.
189. CRĂCIUNESCU, AUREL. Obiceiuri şi datini la Sărbătorile Naşterii Domnului.
Cuvânlare rostită la "Tinerimea Română", la "Sărbătoarea datine!or, 21 Decernvrie 1941 ".
(Rev. Soc. Tinerimea Română LX (1941-42), 66-85).
190. CU LEA, AP. D. Datină pentru o şezătoare de Paşii. Tânguirea Mironosijelor.
Versuri şi melodii culese şi notate de Sabin Drăgoi, G. Breazul, 1. Crişan şi G. Cucu.
(Şcaa/aşi Vieafa XIII (1942/43), 21-27). .
191. CULEA, AP. D. Plugăria: aratul:, semănatul În datini, În poveşti, În cântece, În
istorie, În economie. (Şcoala şi Vieaţa XI (1941), Nr. 6-8, p. 3-32).
192. CULEA, AP. D. Secerişul ln literatură şi datini, istorie, geografie, religie şi mo­
rală, cântec, joc. Bucureşti, 1940. Tip. "Şcoala Poporului", 4°, 19 p.
193. CULEA, AP. D. Voinicul şi calul În istorie, literatură populară, datini şi cântece.
Bucureşti, 1941. Tip. Marvan, 4°, 23 p. (Extras din "Revista Ştiinţelor Veterinare").
194. DATINELE STRĂMOŞEŞTI. Scurtă dare de seamă asupra obiceiurilor de Crăciun
jucate la Teatrul National În fata Corpului diplomatic şi misiunilor străine, În zilele de
23 şi 24 Dec. 1942. Şi despre colindele cânlate cu acesl prilej. La serbare au participat
echipele de colindători din Almaş, Sălişle şi Gura Sada, jud. Hunedoara; Răhău, jud.
Alba; Tudora, jud. Botoşani şi Fundul Moldovei, jud. C.-Lung. (Căminul Cultural Viii
(1942). Nr. 1-3, p. 5-6).
195. DATINI ROMÂNEŞTI [de Crăciun şi Anul-nou, prezentate de Soc. Română de
Radiodifuziune, 23 Dec. 1941]. Buc., 1941. Tip. Carlea Românească, 4° [1.� p.].
196. DATINI ROMÂNEŞTI de Crăciun şi Anul-nou [prezentate de] Soc. Rom de Ra-
[152]
diodi/uziune, sub auspiciile Ministerului Propagandei Nationale [23 Decembrie 1941).
Bucureşti [1941]. Tip. Cartea Românească, 8°, [12 p.].
197. DĂIANU, ILIE -. M'am pornit la şcoală. Amintiri. Obiceiul "butii" (organizarea le­
ciorilor) În Cut, jud. Alba. (Satul şi Şcoala VIII (1939), 232-238).
198 .• DRĂGAN, HILDA. Obicei'uri şi folklor medical din valea Bistriţei. (Innoirea
II (1939-40), Nr. 13-14, p. 3-5; Nr. 17, p. 3-5).
199. DUMITRAŞCU, GH. Datini, credinţe şi luperstiţii populare. (Mugurul XII (1941),
Nr. 5-7, p. 17).
200. DUMITRAŞCU, N. 1. Datini, credin!i şi povestiri din Oltenia. (Arhivelp. Olteniei
XXVII (1943), 245-261).
201. ELEFTER, RADU. /eramul În Stanotârn [sat românesc peste Dunăre, În fata Ma­
glavitului]. Sărbătoare cu petrecere şi jocuri ce se tine în ziua de SI. Marie. (Timoclii
X (1943), IV, 71-73).
202. FLORESCU, FLOREA. Ceremonia agrară a cununii in Munţii Apuseni. (Sociologie
Românească IV (1939), 283-286).
203 .• FLORESCU, G. 1, Din obiceiurile Români/or din valea Timocu/ui: intâlnirea
câtorva sate În a doua zi de Paşte. (Timocul VII (1940), Nr. 3-6).
204. FOCŞA, GH. Le village roumain pendant les fetes religieuses d'hiver. Bucu­
reşti, 1943. Soc. Naţională Dacia Traiană, 8°, 44 p. (Extrait de Za!moxis III, 1940-42),
205. FRĂCEA, IOAN. Obiceiuri din Tilişca [jud. Sibiu], culese de Petrecerile
feciori/or în sărbătorile Crăciunului. Sibiu, 1941. Tip. "Dacia Traiană", 16°,48 p. Lei
5.- (Bibl. pop. a Asociajiunii "Astra", Nr. 272).
206. GERMAN, TRAIAN. Tovărăşiile de Crăciun ale feciorilor români din Ardeal. Bu­
cureşti, 1939. Mon. Of. Impr. Najională, 8°, p. 57-77, 2 pl. (Extras din Anuarul Arhive;
de Fo/klor V (1939), 57-77). Ment. Revista Ilstorică Română IX (1939), .181 (1. C. CA­
ZAN).
207. IUORAŞ, TEODOR. Claca jocului [pe Câmpia Ardealului?], (Familia LXXVI, Se­
ria IV (1941), Nr. 6-8, 83-102 - Fără informator).
208. MAGER, TRAIAN. Obiceiul de Crăciun "cu duba" (Tisa-Hălmagiu-Arad). (Lu­
ceafărul - Timişoara VI, Seria II (1940), Nr. 1-3, p. 78-83).
209. MANDIUC, 1. Crăciunul, dovada romanităţii noastre. Despre manifestatiile pop.
in legătură cu Crăciunul. (Bucovina literară III (1943), Nr. 82, p. 1).
210. MANCIULEA, ŞT. Arliculuşul vecinătăţii din Inghişul Nou. (Sociologie Româ­
nească IV (1939-1942), 522-525).
211. MARA, ION. Credinţe şi datini dela noi din satul Strâmba-Gorj, (Zorile Roma­
na/i/or XVI (1940), Nr. 7-8, p. 7-8).
212 .• MAREŞ, DUMITRU. Urături şi p/uguşoare de anul nou. Piatr a-Ne amţ, 1942.
213 .• MARTINESCU, PERICLE. Crăciunul la Curţile Domneşti de altă dată. (România
" (1939), Nr. 567, p. 24).
214. MĂGUREANU, V. Concursul datinelor de Crăciun, organizat de Fundatia Cul­
turală Regală "Principele Carol" [În ziua de 2� Decemvrie 1939 în Sala Ateneului Ro­
mân, urmat, la 23 Decenwrie, de o serbare I el, Teatrul Naţional]. (Căminul Cultural V
(1939), 47-53), \
215, NICOLESCU, MARIA, Concursul datini/or \de Crăciun şi Anul' Nou, organizat de
Fundatie la Bucureşti. (Căminul Cullural VII (1941), 176-177).
216. NICA, IULIA. Credinti deşarte În satul Valea Mare, jud, Trei Scaune. (Era Nouă
VII (1939), Nr, 3-4, p. 31-36).
217, OŢET, DUMITRU. Sărbătorile de iarnă la poporul român, Note sumare. (Tinereţă
- laşi V (1941), 165-167 - Fără informator),
I
i
I
I
152
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC
[153]
BIBLIOGRAFIA FOLl<LOf<ULUI ROMANESC
153
218. PAVELEA, ION S. Legiuiri din trecut: Mejda de hotar. (Arhiva Someşană NI'. 27
(1940), 231--235).
219. PETEANU, A. E. Datini şi obiceiuri de Crăciun În Banat. (Primăvara Banatului
III (1941), Serie nouă, NI'. 8, p. 1-7).
220. PRECUP, E. Serbarea obiceiurilor de Crăciun. [Vorbire tinută la serbarea obi.
ceiurilor de Crăciun din 16 Dec. 1939]. (Scânteia X (1939), 52-56).
221. PUTNEANU, GEORGE. Obiceiuri, credinte şi superstitii de sărbători [Ia Crăciun,
Anul-nou şi Bobolează]. (Universul Literar XLIX (1940), Nr. 52, p. 6, 9)
222. PUTNEANU, GEORGE. Obiceiuri de primăvară. (Universul Literar L (1941), Nr.
13, p. 6 - Fără informalor}.
223. PUTNEANU, GEORGE. Paşti/e copilăriei. (Universul Literar L (1941), Nr. 17,
p. 8 - Fără .informalor).
224. RADU, ANDREI. Din tara lui Dragoş ... Schite. Bucureşti, 1941. Tip. Eminescu,
8", 115[-117] p. Lei 60.-. Diferite obiceiuri de pesle an, din Maramureş, prezenlate
În formă lilerară. Au fost publicate, În foileton, În T,'ibuna Ardealului din Cluj, 1941.
Men], elog. Luceafărul 1/ (1942), 39-40 (OLIMPIU BOITOŞ).
225. RADU, GH. Crâşma şi gura satului. Pagini din viata Clopotivei. (Curierul Servi­
ciului Social V (1939), Nr. 3, 25 Iunie, p. 7).
226 .• SANDU. C. Paştele la Românii din Zlocutea-Timoc. (Timocul VII (1940), Nr.
3-6).
227 .• SAVIN, PETRU GH. in zile de sărbători. Piesă de teatru Într'un act cu obiceiuri
dE' Anul nou. Bucureşti, f. a. Ed. Fundajiei Culturale "Regele Mihai 1", 120 p. (Biblio­
leca Albina).
228. SIMIONESCU, 1. Datini strămoşeşti. (Revista Societă'tii Tinerimea Român" LVIII
(1939), Nr. 4, p. 135-137).
229. SIMONESCU, DAN. Pagini cu prilejul Crăciunului din manuscrisele noastre vechi:
obiceiul oratiilor. (Artă şi Tehnică Grafică 1939, Caietul 10, p. 42-45).
230. TUICĂ, B. C. Din obiceiurile Români/ar din dreapta Dunării [Bulgaria]. Obi­
ceiuri la SI. Gheorghe; slrângerea plantelor de leac. (Timocul VIII (19� 1), NI' 1, p.
72-.74j.
231:. URECHIĂ, V. A. Ceremoniile din vechime la Bobotează. (Cele Trei Crişuri
XXIV (1943), 4-5).
232. URSACHI, IOAN. Pluguşorul (Cuza-Vadă-Roman) Tineretă - laşi IV (1940),
309-310).
233. VARTOLOMEI, VASILE. Originea obiceiurilor şi datinelor de Crăciun. (Tribuna
Ardealului, An. II (1941), Nr. 371 [25 Dec.], p. 4).
234. VASILlU, D. A Obiceiuri, credinte şi datine de Paşti. Bucureşti, f. a. Tip.
"Bucovina" 1. E. Toroujiu, 8", 13 p. (Exlras din "Convorbiri Literare LXXIII (1940),
355-360).
b) LA NAŞTERE, NUNTĂ ŞI ÎNMORMÂNTARE
235. A TLASUL LlNGUISTIC ROMAN, publicat de A1uzeul Limbii Române sub conriu­
cerea lui Sextil Puşca riu. Partea " Va/. 1/: Familia, naşterea, botezul, copilăria, nuntd,
moartea. De Sever Pop. Sibiu-Leipzig, 1942. Insi. cartografic "Unirea" Braşov, in falia,
2 f. + hărfile 151-301.
236. BĂLĂŞEL, TEODOR. Colăcărie. (Arhivele Olteniei XIX (1940), 175-177).
237. BRĂTULESCU, 1. Obiceiuri la Înmormântări. "Apa mortului". (Zăicoiu-Dolj).
(Vatra VII (1942), Nr. 2-3, p. 8).
238. BRĂILOIU, C. Nunta În Someş. (Conferen!a V (1940), 11-12).
[154]
154
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
239. BRĂILOIU, CONST. Nunta la Feleag [Odorhei]. Bucureşti, 1938. Tip. "Presa
veche românească", 4°, 11 p. (Societatea Compozitori lor Români. Publicatiile Arhivei de
Folklore X). Menj. anal. elog. Sociologie Românească IV (1939), 124-125 (ŞTEFAN PO-
• PESCU).
240. BUTNARIU, IOAN. La o nuntă ţărănească de pe Someş. (Tribuna Ardealului,
An. II (1941), Nr. 336, p. 2-3 ; Nr. 337., p. 2-3).
241. C[ONSTANTE?], C. Datine/e de Înmormântare la Românii din Serbia. (Valea
Timocu/ui şi a Moravei). (Timocul VIII (1941), Nr. 2, p. 27-33).
24i. c. C. Din /olklorul timocean: obiceiuri l'a Înmormântare, la botez şi la nuntă.
Spicuiri din lucrarea lui F. Kanitz, .Serbien", publicată in 1904. (Timocul X (1943), IV,
65-66).
243. CERNEA, GHEORGHE. Obiceiuri de nuntă din judeţul Hunedoara. (Comunele
Bârsău şi Bă/ata). Ediţie IV. Sibiu, 1941. Tipografia Săteanului, 80, 30 p.
244. CERNEA, GH. Obiceiuri de nuntă În comunele Bârsău şi Balata (Hunedoara).
(Plaiuri Hunedorene XII (1940). Nr. 1-2, p. 14-18).
245. CIU/<EA, GHEORGHE. Obiceiurile la nuntă pe Valea Caraşului. Bucureşti, Sub­
urbana Militari, f. a. "Editura Noastră", 160, 27 p.
246. DIMITRIU, 1. G. Oratii şi cântece de nuntă din judeţul Constanţa (Cochirleni).
(Preocupări Literare IV (1939). 116-118).
247. DUMITRAŞCHIEVSKI, GH. Oraţie de nuntă (Ciudei-Storojinef). (Frângure/e XII
(1939), 1226; 1245).
248. DUMITRESCU, DUMITRU. Obiceiuri la nuntă. (Tinerejă-Iaş! VI (1942), 60-61;
92-93 - Fără informator).
249. FLORESCU, FLOREA. O Înmormântare În Cuhea lui Dragoş [Maramureş]. (So­
ciol'ogie Românească IV (1942), 497-502).
250. GROFŞOREAN, C. In valea Dunării. Logodna, căsătoria, relatiile personale din
sânul familiei, .relatiile materiale, starea etico-juridică şi politice-socială in Pojejena de
Jos [jud. Caraş]. (Rev. Inst. Social Banat-Crişana IX (1941), 356-374).
251. t. N. V. Obiceiuri la Înmormântare. Buzău, 1942. Tip. "Frajii-Dumitrescu", 160,
15 p. lei 10.-.
252. IFTIMIE, AL. şi C. ANGHEl. lertăciunea la nuntă (Gârcina-NeamtJ. (Apostolul
VI (1940), Nr. 5--6, p. 45-46).
253. MICUL A TLAS LlNGUISTIC ROMÂN, publicat de Muzeul Limbii Române sub
conducerea lui Sex tiI Puşcariu. Partea t, Voi. 1/: FamiNa, naşterea, botezul, copilăria,
nunta, moartea. De Sever Pop. Sibiu-Leipzig, 1942. Ins!. cartografic "Unirea", Braşov,
8°, 8 p. 1 1., hărtile 209-424.
254. POP, OVIDIU V. Oraţie de nuntă IJCâmpia Turzii-Turda). (Mlădiţe III (1939),
Nr. 3, p. 19).
255. [POPOVICI-RAISKI, NATAŞA]. Familia şi copilul Într'un sat din Neamt (Holda).
(Sociologie Românească IV (1939), 217-242)\
256·v PRED�, LUCA. Cercetări dialectal'e În\ Dolj (Că/ăraşi). Obiceiur« la SI. Vasile şi
la nunta. (GraI ŞI Suflet VII. (1937), 231�248)\
257. SIMONESCU, DAN. Oraţiile domneşti Îrll sărbători şi la nunţi. (Cercetări Literate
IV (1940), 22-59, 2 pl.). '
258. SMĂDU, GHEORGHE. Fragment autobiografic al unui Învăţător din Tara Oltului
(Arpaşu/-de-sus). Credinte, obiceiuri şi practici magice in legătură cu naşterea şi bo­
- tezul, infăţişete de autor sub formă autobiografică. (Sociologie Românească IV (1939),
287-293).
259. ŞERBAN-CORNILĂ, G. Povestea că/ăraşilor la nuntă. Din "Cartea de ver-
I
I
j
f
l
f
[155]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC.
155
suri" a lui DBma,schin Să/eseu 1853-55. (invăţiîmântul Primar XVIII (1941). N,'. 6, p.
9-13).
260. ŞORA, MELENTIE. Vie a/a religioasă şi morală din comuna Ohaba-Bistra. Obi­
ceiuri la botez, nuntă şi înmormântare. Şi un "Descântec pentru sănătate". (Rev. InsI.
Social Banat-Crişana XI (1943), 419-44 i).
261. TUICĂ, B. C. Nunta la Românii din Bulgaria, (Regiunea Lomului), (Timocul VIII
(1941), Nr. 1, p. 68-71. (Urmare).
262. UNTILĂ, NICOLAE. Un obicei dela Iară (nunta). (F/amuri VI (1940), 108),
c) OBICEIURI SOCIALE ŞI JURIDICE
263, ANDREI, A. Credin/ele şi amintirile din copilărie la baza vieţii noastre. Amin­
tiri, credinte şi obiceiuri (paparudele) din satul BăI ii, jud. Vidin (Timocul X (1943), IV,
56-58).
164. • FURTUNĂ, DIMITRIE. Dajdia Culbecitor. Un vechiu obiceiu nem/ean, Pietre­
Neamt, 1942.
265, GHISDAVĂŢ. ROMULUS, Caloianul. (Flamuri VI (1940), 111 - Fără informator),
266. IONICĂ, ION 1. Dealu Mohului. Ceremonia agrară În Ţara Oltului. Bucureşti,
1943. Tip. "Bucovina", 1. E. Torouţiu, 8°, XIV+352 p., XXXII pl.
267. IORGA, N. Un străvechiu obicei juridic la Români. Despre expresia "nu-mi bag
mâna în foc". (Revista Istorică XXVIII (1942), 48-49).
268. MARTIN, ION. TârguP de fete de pe muntele Găina. (Cele Trei Crişuri XXII
(1941), 154-155).
269. NICULESCU, TEODORA. Căprăria de treerat la Rociu [jud. Arg'�şl. (Socioiogie
Românească IV (1942), 469-471).
270. SCRIDON, GAVRILĂ, Obiceiul "Cununei" În comuna Feldru de pe Valea So­
meşului Mare. (Tribuna Ardealului An, II (1941), Nr. 344, p 2-3).
271. STANGU, TRAIAN, Raportul juridic din comuna Ohaba-Bistra, Despre logodnă,
căsătorie, naşteri şi raporturile juridice între membrii familiei. (Rev, Inst, Social Banal­
Crişana X (1942), 236-148),
272, STOIANOVICI, TUDOR ALEXANDRU, Un functionar sătesc: .Pomoinicul". (Socio­
logie Românească IV (1942), 485-493),
273. VALSAN, G, Pământul românesc şi frumusetile lui. Bucureşti, 1940, Tip, .Rote­
live ", 8°, 173 p., 16 pl. .Nedeile de pe culmile Carpatilor" (p. 65-74),
VII. LITERATURĂ POLULARĂ ÎN GENERAL. STUDII ŞI TEXTE, MONOGRAFII
274. AGARBICEANU, 1. Optimismul românesc. Ordinea morală În literatura populară.
(Cultura Creştină XX (1940), 634-640).
275. ALECU, NICULlNA. Vaf'oarea folkloristică a "Descrierii Moldovei" de Dimitrie
Cantemir, (Preocupări Literare VI (1941), 312-318),
276. ALECSANDRI, V. Poezii populare, Editie îngrijită de I'on Pillal. Bucureşti, 1940.
Tip, "Cartea Românească", 8°, 48 p" Lei 10.-. (Pagini alese, Serie noua Nr 2).
277. ALECSANDRI, VASILE. Poezii populare ale Românilor, Buc. 1942. Ed. Casa
Şcoaleior, 8°, 215 p.
278. ALECSANDRI, VASILE, Poezii populare. Cântece băfrâneşti, balade, doine, hore,
Bucureşti, 1943, Editura Remus Cioflec, 16°, 86 p. Lei 45,-. (Cartea Noastră, Nr. 6),
279, ANDRON, IONIŢĂ G. Privelişti dintr'un col! de tară. Oradea Mare, 1942, 8°,
[156]
8 p., 14 tab. Menj. elog. Transilvania LXXIII (1942), 500-501 (ION MUŞLEA); Menj.
Viata ilustrată IX (1942), N1r. 3, p. 29 (D. P.).
280. ANUARUL Arhivei de Folklor a Academiei Române V. Publicat de Ion Muşlea.
Bucureşti, 1939, Mon. OI. Imprimeria Najională, 81>, 216 p. Rec. crit. Dacoromania X,
Partea I (1941), 101--104 (G. GIUGLEA); Menj. anal. elog. Îi1semnări leşene V (1940),
voi. XIII, 587-590 (G, ISTRATE); Menj. anal. Arhivele Olteniei XVIII (1939), 529-530
(C D FORT[UNESCUj). Menj. Revista Istorică XXVII (1941), 218 (N. IORGA).
281. ANUARUL Arhivei de Folklor a Academiei Române VI. Publicat de Ion A�uşlea,
Bucureştf, 1942. Mon. Of. Imprimeria Najională, 8°, 1 1., 425 p. Lei 350.- Menj. Arhi­
vele Olteniei XXII (1943), 420-421 (C D. FORT[UNESCU]); Timocul X (1943). I 76-77
(R.); Rec. anal. Pagini Literare IX (1943), 149-151 (ROMULUS TODORAN); Rec. elog.
Hunedoara Noastră I (1942/43), Nr. 11, p. 6-8 (ILIE DĂIANUL); Rec. anal. crit. Balca­
nia VI (1943, 569-572 (P. C.L\RAMAN).
282. APOLZAN, LUClA. Cercetări etnografice În Munţii Apuseni. Parte introductivă
la un studiu, În care cercetează aşezările şi ocupatia locuitorilor din aproape 40 de sate
din regiunea Turdei. (Apulum I (1939-1942), 257-269, 1 hartă şi 25 fig.).
283. APOLZAN, LUCIA. Cercetări etnografice În Muntii Apuseni (cu un rezumat În
limba franceză, o hartă a regiunii şi 25 fig.). Alba-Iulia, 1942. Tip. "Alba", 8°, 30 p.
Menj. anal. Pagini literare IX (1943), 57-58 (TEODOR MURĂŞANU).
284. ATANASIU, GH. Folklor literar de pe Valea Almăjului. (Rev. Inst. Soc. Banal·
Crişana VIII (1940), 663-664; IX (1941), 113-118).
285. ATANASIU, GH. [Obiceiuri, jocuri şi cântece dela Românii din Timoc]. (Rev.
Inst. Soc. Banat-Crişana IX (1941), 263-266).
286. B. L. Nume şi porecle. lnsel';nări onomastice. (Tribuna Ardealului, An. II (1941),
301, p. 2).
287 _, BACALOGLU, GEORGE. Cântecul [popul'ar] românesc. (Cele Trei Cri1uri XXI
(1940). 29-33).
288. BĂLAN, SILVIA 1. "Groza" lui Afecsandri, figură legendară sau personagiu is­
toric? Bazată pe reportajul "Der Răuber Grozea", apărut În revista germană .Des Aus­
land" (StuJtgart- Tubinqen) XI (1838), Nr. 293, 294, 295, susţine istoricitatea personajului
din balada lui Alecsandri. Cernăuţi, 1942. Tip. "Glasul Bucovinei", 8°,D p. (Insbi+uiul
"Cernăuji" V (1942), f asc. 23).
289. BELLU, IULIA ST. Însemnări cu privire f'a poezia populară. (Şcoala Noastră ­
Slatina VIII (1940), Nr. 6-7, p. 21-24).
290. BERNEA, ERNEST. Datină şi obiceiu. Capitol din lucrarea: "Civilizatie română
sătească". (Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), II, 85-92).
291. BERNEA, ERNEST. Despre dor. (Universul literar XLIX (1940), Nr. 46, p, 1).
292. BIROU, VIRGIL. Oameni şi locuri din Caraş. Cu 48 fotografii originale, făcute
de autor. Timişoara, 1940. Tipografia Românească, 8°, 205[-207] p., 47 tab. Menj.
elog. Familia LXXVII (1942), Seria IV, Nr. 11-1?" p. 128-129 (CONSTANTIN STELlAN).
Ed. II. Timişoara, 1 :43. Tip. Helicon, 8°, 191 [-1 �2] p., 24 tab.
293. BOBULESCU, C Lăutari şi hori În picfu'ra bisericilor noastre. Bucureşti, 1940.
Inst. de arte grafice "Marvan", 8°, 80 p., 55 fig., in tex!. Menj. Arhivele Olteniei X�X
(1940), 371 (C D FORT[Uj\JESCU]).
294. BOLCA, VASILE. "Lepturiştii" din Oradea. Ştiri despre colecţie de poezii popu­
lare româneşti, din Părjile Ungurene, a lui Gh. Ember: Roman nep dalok, balladok, ro­
manczok e s rne sek, apărută În 1872. (Transilvania LXXIV (1943), 906-926),
295. BOTEZ, 1. FR. Vasil'e Alecsandri şi viziunea folclorică a lumii româneşti. (Cetatea
Moldovei IV (1943), vol. IX, Nr. 8-9, p. 323-327).
156
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUIRGiV1ANESC •
[157]
81BLlOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
157
296. BRĂILOIU, CONST. Poeziile lui Vasile Tomuţ din războiul 1914-18. (Sociologie
Românească IV (1939-1942), 526--550).
297. BREAZU, ION. Temeiurile populare ale literaturii române din Transilvania. Sibiu,
1943. Tip. "Cartea Românească din Cluj", 8", 26 p. (Extras din Studii Literare II (1943),
67-90).
298. BREAZU, ION. Versuri populare În manuscrise ardelene vechi. Bucureşti, 1939.
Mon .. Of. Impr. Najională, 8", 79-110 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor V
(1939), 79-110). Rec. e109. Revista Istorică Română IX (1939), 478-480 (D. SIMO­
NESCU).
299. BREAZUL, G. Echipe studentesti la sate. În voI. Muzica românească de azi. Bu­
cureşti, 1939, p. 1025-1026).
300. BUDULAN, FLORIAN O. Ştefan cel Mare În poezia română populară şi cultă.
(Horia, Cloşca şi Crişan II (1941/42), Nr. 3-6, p. 36-43).
301. BULBOACĂ, IONEL. Material folkloric. Cules din comuna Şomtelec, jude/ul Cluj.
Materiale diverse. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 278, 286, 330, 351, 354, 357, 362,
363, 365).
302. CAHULEANU, ROBERT. Viziunea mortii În poezia populară. (Curentul LiI":ilr,
Seria II, An. II (1940), Nr. 64, p. 4).
303. CANTEMIR, TRAIAN. Injecţii folklorice. Despre lipsa suportului lolkloric În pro­
ducjiunile dramatice româneşti. (Bucovina Literară III (1943), Nr. 39, p. 1).
304 .• CANTEMIR, TR. Reflexe folklorice În poezia lui ŞI. O. Iosif. Cernăuţi, 1943. Rec.
e109' Bucovina literară III (1943), NI'. 39, p. 8 (GEORGE DRUMUR).
305. CAPIDAN, TH. Les Macedo-Roumains, esquisse historique et descriptive o e s
populations roumaines de la Peninsule Balcanique. Bucarest, 1937. Tip. "Scrisul Româ­
nesc". Craiova, 8u, 76[-77] p., 10 pl., 2 hărti. Men]. Revue Historique XVI (1939), 183
(N. IORGA).
306. CAPI DAN, TH. Macedoromânii. Etnografie, istorie, limbă. Bucureşti, 1942. Mon.
Of. Imprimeria Naţională, 8°, 274 p. Men]. Arhivele Olteniei XXI (1942), 419 (C. D.
FORT[UNESCU]); Horia, Cloşca şi Crişan III (1942/43), Nr. 1-3, p. 55-56 (ILARIE
CRUG); Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), IV, 481-482 (PETRE STROE); Meni. e109'
Revisti! Istorică XXIX (1943), 175-176 (V. MI HOR DEA); Timocul IX (1942), III, 69-71
re. c.).
307. CAPI DAN, TH. Die Mazedo-Rumănen. Bukarest, 1941. Die Decia-Bucher, 8",
150 p. Men]. Dacia Rediviva II (1942), 16 (REDIVIVUS).
308. CARACOSTEA, D. Ce ne este cintecul poporan. Stadiul actual al cercetarilor.
(Revista Fundaţii/or Regale VIII (1941), IV, p. 3-18).
309. CARACOSTEA, D. Clasicismul stilisticei poporane. (Revista Fundaţiilor Regale X
(1943), IV, 113-133; 243-266).
310. CARACOSTEA, D. Material sudesteuropean şi formă românească: /Vieşterul Ma­
no/e, (Revista Fundaţiil'or Regale IX (1942), IV, 619-656).
311. CARACOSTEA, D. Metoda identilicărilor istorice În folklor.lmpolriva subshatului
istoric din producţiunile populare. (Revista Fundaţiilor Regale X (1943), Il, 483-501).
312. CARACOSTEA, D. Mit şi creiativitate. Raportul dintre Luceafărul lui Eminescu
şi izvorul lui popular. (Revista' Fundaţii/or Regale III (1941), IV, p. 122-141).
313. CARACOSTEA, D. Werf und Wesen der rumănischen Volksdichtung. Bucureşti,
-1943. Mon. Of. Impr. Nafională, BO, 67-86 p. (Sonderabdruck [aus] Langue el Littera­
ture, II (1943), 67-86).
314. CARAMAN, P. Xi/ogenese et Nthogenese de /'homme (Essai sur /'origine el /'12-
vo/u/ion des croyances en Europe Orientale). (Za/moxis II (1939), 111-130. (Urmare).
,31 S. ,CARTOJAN, t\J .. Cărţile populare În literatura românească. Voi. II. Epoca in-
[158]
158
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
Huenţei greceşti, Cu 15 planşe afară din text, Bucureşti, 1938, Mon. O/. lmpr. Naţionelă,
8", 449 p, lei 170,-. Rec. aloq. Cultura Creştină XIX (1939), 125-128 (N, COMŞA);
Ramuri XXXI (1939), 22-24 (CONST, D, IONESCU); Convorbiri literare LXXII (1939),
355-359 (DAN SMÂNTÂNESCU); Via/a Românească XXXI (1939), Nr, 1, p. 182-185
(ION ZAMFIRESCU); Gândirea XVIII (1939), 163-167 (GH, VRA8IE), Rec, Familia, An,
VI" S, III, (1939), Nr, 1, p, lQ-120 (TITUS L. ROŞU); Men]. e109' Revue Historique
XVI (1939), 184-185 (N, IORGA); Arhivele Olteniei XVIII (1939), 511-512; Rec. Ga­
zeta Cărţilor XI (1941), Nr. 3-4, p, 3-4 (N, CHIRIAC DIMANCEA).
316, CA'RTOJAN, N, Istoria Iliteraturii române vechi, 1. Dela orlg;ini până la epoca
lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, Bucureşti, 1940, Mon. Of. I�pr. Naţională, 4°, 94 p.
Lei 200,-, (Fundatia pentru literatură şi artă "Regele Carol 11"). Rec, crit, Ramuri
XXXIX (1943), 158-164 (SCARLAT STRUŢEANU); Revista Istorică XXVIII (1942), 71-80
(�I IORGA),
317, CÂNTECUL [ritual, religios şi magic], (Tribuna Ardea/u/ui, An, II (1941), Nr,295,
p, 2),
318, CERBULESCU, N, Speci/icu/ românesc. Ţara şi Poporul. Despre datini, port, căn-
tece şi jocuri populare, (F/amuri V (1939), 91-103).
319, CHELCEA, ION. Neam şi ţară - Pagini de etnogra/ie şi fok/or. Bucureşti, 1940,
Tip, Imprimeria, 8,°, 152 p,
320, CHIRU-NANOV, FL Dragostea În poezia poporană. (Şcoala şi Vieaţa Te/eorma-
nului III (1943), Nr, 4, p, 17-20),
321. CIOARA, IOAN TEODOR. Folklor din Tara Oaşului, Maramureş şi Chiosr. Intoc­
mit şi cules de -, Deva, 1940. Tip, "Corvin", 8�, 48 p,
322, COCIŞIU, ILARION, Fo/klor bănăţean (Liubicevaţ - Timoc). (Căminul Culturlll
VII (1941),311-313).
323/, COMŞA, N, Un manuscris vechiu cu cărţi şi versuri populare, Se află În Biblio-
teca Centrală din Bla;' sub Nr. 6. (Transilvania LXXIII (1942), 791-797.
324, CONDEESCU, N. N. la legende de Genevieve de Brabant et ses versions rou­
mci.ines, Bucarest, 1938. Imprimerie Nationale, 8°, 404 p, 1 L, 11 p�., 6 table, 3 hărţi.
Lei 300,- (Academie Roumeine Etudes et recherches IX). Rec. anal, elog. Viata Ro­
mânească XXXI (1939), Nr. 2, p. 142-145 (ION ZAMFIRESCU); Rec. Archivum Roma­
nicum XXIII (1939), 120-125 (NINA FA<;:ON); Menj, lnsemnări leşene IV (1939), voI. X,
p. 399-400.
325, COSMA, AUREL. Folklorul bănăţean, Generalităţi. (Rev, Ins!. Social Benei-Cri­
şana X (1942), 646-648).
326, COSMOIU, AUREL Geneza Mitului. Buc, 1942. Tip. Cartea Românească, 8°,
184 p. Lei 150,-, Menj. Dacia Rediviva II (1942), Nr. 6, P: 15 (PERICLE MARTINESCU);
Meşterul Manole IV (1942), Nr. 1-4, p. 44-45 (OVID CALEDONIU); Revista Fundatiilor
Regale IX (1942), III, 221-222 (LAURENŢIU FULGA); Men]. eloq. Gândirea XXI (1942),
279-280 (EMILIAN VASILESCU); Rec. cril. Gândirea XXI (1942), 584-587 (ŞT, ZISSU­
lESCU),
327, COSTACHE GĂINARU, ELENA, şi G, T. NICULESCU-VARONE, Insemnălatea edu­
cativă şi /'iterară a operei lui Anton Psnn. Bucureşti, 1940, Tip, "Graiul Românesc", 8°,
48 p. Lei 40,-.
328, DIACONESCU, EMANOll. Trăsături psihologice caracteristice În literatura noa-
stră poporană. (Plaiuri Hunedorene XIII (1941), Nr. 3, p. 11-19).
329, DIACONU, ION, Folklor din Vrancea, 22 texte: cântece şi tradiţii. (Etnnos I
(1941), 202-218),
330, DIMITRIE, PETRU, Credinţele' populare În lumina adevărului ştiinţific. Cele mai
-
[159]
BIBLIOGRAFIA mLKLORULUI ROMÂNESC
159
multe credinte populare se Întemeiază pe observări empirice. (Vremea Şco/lii XII (1942),
14--18).
332 .. DOGARU, VLADIMIR. Despre poetul poporan. (Universul Literar L (1941), Nr. 4,
p. 1, 4).
334. DOGARU, VLADIMIR. Estetica unor expresii poporane. (Universul Literar L11
(1943), Nr. 3, p. 1, 6).
335. DOGARU, VLADIMIR. Moartea În creatiile populare. (Universul Literar LI (1942),
Nr. 30, p. 1, 6).
336. DOGARU, VLADIMIR. Simetria poeziei poporane. (Universul Literar LI (1942),
N,. 39, p. 1, 3).
337. DONAT, ION. Cultura populară În Oltenia. Despre ariile folklorice. (Sociologie
Românească IV (1939), 167-170).
338. DUMITRESCU, IOSIF. Din popor (Bădijeşli şi Dedovija _ Mehedinti). 5 câniece.
(Revista Asociaţiei Invătătoriior Mehedinţen: XIII-XIV (1940), Nr. 1, p. 44).
339. DUMITRESCU-BISTRIŢ A, /. Culegeri din popor. (Bistrita-Mehedinti şi Groşerca­
Gorj). (Revista Asocia/iei Invă/ătoriior Mehedin/eni XIII-XIV (1940), Nr. 2-3, p. 66).
340. EANA, IOAN GH. Diavolul În folklorul românesc. Oradea, 1939. Tip. "Grafica!',
16°, 32 p. Lei 10.-.
341. ELIADE, MIRCEA. Căr/ile populare În literatura românească. (Revista Funda/iilor
Regale VI (1939), II, p_, 132-147).
342. ELIADE, MIRCEA. Les Iivres populaires dans la litterattlre roumaine. (lal'moxis
II (1939), 63-78).
343. EPURE, AL. Folklorul românesc. (Preocupări Literare V (1940), 169-174).
344. EPURE, AL. Valoarea folklorului românesc. (Preocupări Literare V (1940),
220-227).
345. FECIORU, TH. Poporul român şi fenomenul religios. (Studiu pe marginea pro­
duc/iunilor folklorice). Bucureşti, 1939. Edif. Librăniei Teologice, 8°, 269 p. Lei 75.-.
(Colectia "Stromate", Nr. 2). Meni. Viata Jlustrală VII (1940), Nr. 2, p. 21-22. (ION
BUNEA); Rec. anal. elog. Biserica Ortodoxă Română LXIII (1940), 617-620 (D. D. ENEA).
346. ,FLORESCU, FLOREA. Actiunea misionară a unui greco-cato./ic in Maramureş.
Petru Balea Flutur din leud, fanatic propagandist al bisenicii gr.-cal., interpretează În­
văjătura cărţilor sfinte potrivit cu gradul lui de cultură. (Sociologie Românească (IV)
(1939\ 83-85).
347. FLORESCU, FLOREA. Psiholbgia Motilor. Dincolo de răscrucile istorice. 1. (So­
cietatea de Mâine XVII (1940), 31-35).
348. FLORESCU, G. Bachanalele şi Românii Timoceni. Reminiscente. (Timocul X (1943),
II-III, 29-30).
349 .• GALDI, LADISLAO. Le origini italo.greche delia versificazione rumena. Roma,
1939. 56 p. Se ocupă şii de formele metrice ale poeziei populare. Rec. Studii Na/iene
VII (1940), 212-214 (ALEXANDRU BALACI).
350. GALINESCU, GAVRIIL. Muzica În Moldova. Bucureşti, f. a. Tip. Marvan, 8°,
60 p. (Extras din val. "Muzica românească de azi", Bucureşti, 1939, pp. 671-728).
Menj. anal. Apostolul VII (1941), Nr. 1-3, p. 67-68 (M. COJOCARU).
351. GHEORGHIU, N. A. Mitropolitul Antim Ivireanul şi căr/ile populare. (BiseriCii
Ortodoxă Română LXII (1939), 321-326).
352. GHIBU, ONISIFOR. Un reprezentant ruslic al spirituaJ!itătii româneşti de,/a mij­
locul secolului al XIX-lea: Picu Pătrut din Sălişte. (Artă şi Tehnică Grafică 1940, Caietul
11, p. 18-40).
353. GIUGLEA G. Din latinitatea şi frumusete. graiu!(/i şi c.întecului timocean. Cu-
[160]
160
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
vinte de origine latină des întâlnite în cântecele din Tirnoc. Şi un fragment din balada
"Cântecul Dunănii ". (Timocul !X (1942),' II, 45-56),
355, • GOROVEI, ARTUR, Şerpe/e de casă, Cercetări de fo/Hor. BUG, 1941, Menj,
Viaţa Basarabiei X (1941), 843 (AUREL G, STINO),
354, GOROVEI, ARTUR, Dragostea În poezia populară, 8ucureşti, 1939, "M, O, lmpr.
Naţională", 8°, 16 p. (Ex!ras din Revista Fundaţiilor Regale VI (1939), III, p. 309-322),
356, GOSTYNSKI, TADEUSZ, Rolul şi frumuseţea aşa numitelor cărţi populare, (Gân­
direa XXII (1943), 143-156),
357, GRECU, VASILE, Un vechi motiv de fo/k/or italian În româneşte, Motivul jOfului
luptă între copii, (Revista Istorică Română XI-XII (1941-1942), 35-45),
358, GREGORIAN, MIHAIL, Graiul din Clopotiva !iud, Hunedoara), Doine, strigături,
bocete, descântece, qhicitori, povestiri, descrieri, (Grai şi Suflet VII (1937), 133-193),
359, HAIDUC, GHEORGHE V, Din Bihor [corn. Roşia]. Materiale diverse, Arad, 1940,
Tip, Lovrov et Co" 16°, 32 p. Lei 15,-
360, HANEŞ, PETRE V, Literatura populară linlandeză, (Preocupări Literare V (1940),
633-634),
361, HARALAMBIE, EUGENIU V, Mărturisiri bisericeşti şi tradiţii orale despre originea
noastră, (Basarabia Literară II (1943), Nr, 67, p' 2, 4),
362, HORIA, VINTILA. AI. Odobescu şi meşterul Manole, Despre figura istorică a
Meşterului Mano!e. (Meşterul Manole III (1941), Nr, 5-6, p, 29-30),
363, HOSSU LONGIN, POMPEIU, Importanta lo/k/orului românesc pentru educaţie,
Bucureşti, 1938, "Ed, noastră", 8°, 128 p,
364, HUSAR, AL. Luceafărul şi Meşterul Manole, Despre destinul geniului, "La baza
oricărei cre aţiuni .". surprindem drama unui sacrificiu"", (Meşterul Manole IV (1942),
Nr, 1-4, p, 17-26),
365, 10NESCU-NIŞCOV, TRAIAN, Funcţia socială a fo/'klorului balcanic. Bucureşti,
1940, Tip, "Datina Românească", Vălenii de Munte, ao, 28 P: (Institutul pentru cerceta­
rea Sud-Estului european), Arhivele Olteniei XIX (1940), 360 (C. D, FORT[U­
NESCU]),
366, IORDAN, AL. Les relations culturef/es entre les Roumains et les S/aves du Sud,
Traces des vo evode s ro uma ins dans le folk/ore balkanique, Bucureşti, 1. a, M, O, lmpr.
Naţională, 8°, 108 p, Lei 150,- Men]. Arhiva XLVII (1940), 143 (GH, DUZINCHEVICI),
Rec. anal. cril. Revista Istorică XXV (1939), 367-378 (TRAIAN 10NESCU-NIŞCOV),
367, IRINEU TARGOVIŞTEANU, La religion des Ariens primitifs relle/ee dans les cro­
yances el les coutumes populaires roumaine s. ([Travaux du] XV/I-e Congres International
d' Anthropo/ogie et d' Archeoloqie Prehistorique. Buc"1939, p, 1109-1116),
368, IROAIE, PETRU, Creangă şi literatura populară: Râsul la soare, (Făt-Frumos XV
(1940), 71),
369, IROAIE, PETRU, Energie şi vitalitate românească, Bucureşti, 1941, Mon, OI. Im­
primeria Naţională. 8°, 623-682 p. (Ex!ras din Revista Fundatiilor Regale Nr. 8-9,
1941),
370, IROAIE, PETRU, II canto popolare istroromeno. Bucureşti, 1940, Mon. Of. lmpr ,
Naţională, 4", 107 p. (Extras din Ephemeris Dacoromene IX (1940), 243-349).
371. IROAIE, PETRU, Natură şi sens popular românesc, (Cetatea Moldovei III (1942),
voI. IV, Nr, 1, p. 34-69),
372, • IROAIE, PETRU, Omenia românească, Buc 1941, 80, 29 p. lei 50,-, Men].
eloq. Cetatea Moldovei III (1942), voI. IV, NI', 2-3, p. 294-295 (CONSTANTIN VAR­
TEJ).
373.," IROAIE, PETRU, Poezia autentic popldară. '1, Poetul şi ambianta socială,
[161]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
161
2. Structura şi evolutia literară. 3. Poezia populară şi nepopulară. Iaşi, 1938. [Extras].
Men]. elog. Convorbiri Literare LXXII (1939), 100-101 (D. MURĂRAŞU).
374. 'IROA,IE, PETRU. Sensul folkloric În poezia lui Eminescu. (Convorbiri Literare
LXXII (1939), 943-961).
375. IROAIE, PETRU. Sensul folkl'oric În poezia lui Eminescu. Cernăuţi, 1940. Tiparul
"Glasul Bucovinei", 8°, 36 p , (Univ. "Regele Carol II" Cernăuţi. Institutul de Literatură,
10).
376. IROAIE, PETRU. Somnul, vameş vieţii. lncearcă să arate că izvorul de inspiratie
pentru unele versuri ale lui Eminescu din "Se bate miezul noptii" trebue căutat În li­
teratura populară. (Făt-Frumos XIV (1939), 153-154).
377. ISOPIA. Buc., 1943. Casa Şcoalelor. Mon. Of. Impr. Natională, 8°, 106 p.
378. ISTORIA Marelui Impărat A/lexandruMacedon În vremea când era cursul lumii
5250 ani. Bucureşti, 1942. M. O. Imprimeria Nejională, 8°, 87[-88] p. Lei 40.-.
379. KIRILEANU, GH. T. Limba veche şi Înte/eaptă. 2 colinde, o poveste şi o le­
gendă, copiate după manuscrisele Academiei Române; ghicitori, descântece, etc. (Fă/­
Frumos XVI (1941), 57-59; 83-84; 108-109; 165).
380. KIRIŢESCU, CONSTANTIN. Specificul românesc şi arfa mişcării. Isvoare traditio­
nale cu privire la educaţia fizică În România. Despre exercitiile fizice În baladele popu­
lare, jocurile /de copjÎj şi dansurile populare. (Revista I'undaţii/or Regale X (1943), 1,
339-363).
381. LEPĂDATU, CONST. GH. Sentimentul national În poezia noastră populară. (Foaia
lnvăţătoru/ui XIV (1941), Nr. 5-6, p. 37-42).
382. LOGHIN, GEORGE D. Elemente folklorice În "Făt frumos din lacrimă". (Revista
Fundatiilor Regale X (1943), IV, 695-698).
383. LOLU, ION. Coasta de Argint În legende. Cernăuţi, 1939. Tip. "Glasul Buco­
vinei", 8°, 16 p. (Extras din Analele Dobrogei XIX (1938), voI. III, p. 38-51).
384. MÂNDRU, CONSTANTIN. Ţăranul român creator de artă, cultură şi civilizatie.
Interesantă o scrisoare În versuri a unei mame din Transilvania de Nord, trimisă fiului
său, aflat În refugiu. (Vremea Şcolii XVI (1943), 132-147).
385. MĂNIŢIU, ILIE. Ceva despre doin� şi dor. (Ogorul Şcoalei VII (1940/41),50-54).
386. MĂRCUŞ, ION. Preocupările fo/'klorice ale teologi/or sibieni Între 1871-1907
şi bibliografia folklorică a revistei "Musa". Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria Naţie­
nală, 8°, 21 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor VI (1942).
387. \MĂRCUŞ, ION. Arhiva de Folklor a Academiei Române. Cu prilejul aparitiei
Anuarului VI. Istoric şi activitate. (Transilvania LXXIV (1943), 150-158).
388. MEHEDINŢI, S. Ouest-ce que la Transylvanie. Despre port (p. 15-16) şi "focul
viu" (p. 23-24). (Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie ux (1940), 1-1/0).
389. MERCAŞ, D. Porecle din Buneşti (Fălciu). Bul. Inst. de Filologie Română "Ale­
xandru Phi/ippide" VII-VIII (1940-41), 304-309).
390. MICU, CONSTANTIN. Conceptia poporului român despre dragoste. Bucureşti,
1943. ,Impr. "Tiparul Un:iversitar", 8°, 16 p. (Extras din Revista de Pedagogie XIII
(1943), 197-210).
391. MICU, CONSTANTIN. Natura În conceptia Românului asupra lumii. (Dacia Re­
diviva III (1943), Nr. 2, p. 7-9, 14).
392. MORARIU, L. Alicsandria Suceveană. (Făt-Frumos XV (1940), /17-119).
393 .• MORARIU, LECA. Drumuri cirebire. Partea 1-,<'1. Bucureşti, 1941. Tip. Presa, 80,
88 p. l.ei 100.-.
394. MORARIU, TIBERIU. Contribuţiuni asupra aurăritu/lui În Valea Someşului-Mare.
Cluj, 1940. Tip. "Minerva"-Bistrita, 8°, 15 p. (Extras din Vatra, Nr. 105, 1940).
[162]
162
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
395. MUNTEANU, MARIA 1. In/luenfa poeziei poporane asupra celei culle. (Foaia
lnvăţăIorului XII (1939), 27-31).
396. MUNTEANU-BÂRLAD, GH. Galaţii În poezii poporane. (Orizonluri V (1939),
213-233).
397. MUREŞIANU, ION B:, Napoleon şi Banalul. Un cântec despre Napoleon. (Cele
Trei Crişuri XXI (1940), 18).
398. 'MURZEA, TRAIAN. Poezia populară. Generalităti. (Horia, Cloşca şi Crişan II
(1941/42), Nr. 1-2, p. 23-24).
399. NAGHIU, IOSIF E. O poezie despre Horia. În manuscrisul românesc Nr. 66 dela
Biblioteca Centrală din Blaj. Vezi şi studiul lui D. Prodan "Versuri contemporane despre
răscoala lui Horea". Buc., 1942. (Pagini Literare IX (1943), 251-253).
400. NAGHIU, IOSIF E. Traducerile din "SIabal Maler". �ceeaşi chestiune a fost tra­
tată şi În Cultura Creştină XXII (1942), 516-520� Vez] Nr. 401. O discuj.iune mai arnă­
nunţiiă a problemei vezi la Carlo Tagliavini, "le Iraduzioni rumene delia "Slaba! Maler"
e di altri inni religiosi di Jacopone da Todi", În SIudii Iialiene X (1943), 49-57. (Stu-
dii IIaliene IX (1942), 147-152).
401. NAGHIU, IOSIF E. Slab al Maler În haină de vers românesc. Între traducerile
româneşti, şi una de Anton Pann, publicată În Cântece de stea. (Cullura Creştină XXII
(1942), 516-520).
402. NEAGU, GH. 1. Poezii culle ajunse populare. Pluguşorul, scris de G. Sion În
1856, 'a fost popularizat prin cărjlle de şcoală primară şi adaptat spiritului popular.
(Preocupări literare V (1940), 213-219).
403. NEDA, IOAN M. Tesaur din Cugir (jud. Hunedoara). 1. Obiceiuri de Crăciun
(şi 6 colinde). 2. Claca secerişului. 3. Înmormântarea de fată (şi 5 bocete). 4. Des­
cântece (2). (Preocupări lilerare V (1940), 37-44, urmare).
404 .• NICOARĂ, E. _ 1. ŞTEFANIU. Doine şi balade, obiceiuri de nunlă, culegere
de /olklor de pe Murăş şi Câmpie de -. Cluj, 1941 (?). (Biblioteca "Tribuna Ardealului
Nr. 3). Rec. elog. Tribuna Ardeal'ului II (1941), Nr. 243 (GHEORGHE DĂNCUŞ).
405. NICOARĂ, EUGEN şi VASILE NETEA. Murăş, Murăş apă lină ... literalură popu­
lară din regiunea Mureşului de sus. Cu o prelată de Ion Agârbiceanu. Reghin, 1936.
Edit. DesPI. "Astra", 80, XVII, 16, 328 p., 1 f. Rec. crit. Ethnos I (1941 ),. 316-318
(I[ON] D[IACONU]).
406. NICOLAE În /olklor. Însemnări onomastice. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 358,
p. 2).
407 .• NICULESCU-VARONE, G. T. Rollul cullural şi educativ al lileralurii noaslre
populare. Bucureşti, 1941. Tip. Graiul Românesc, 8°, 16 p. Lei 25.-.
408. [OEHLMANN, WERNER]. Cânlecul popular românesc. (Tribuna Ardealului II
(1941), Nr. 268, p. 2).
409. ONIŞOR, TEODOR. Cercul de sludii elnografice din Cluj-Sibiu. Activitatea lui.
(Transilvania LXXIII (1942), 218-221). r
410. ONIŞOR, TEODOR. [Cercul de studii elnografice Cluj-Sibiu]. Scurte însemnări
despre activitatea lui. (Revista Fundaţiilor Regal'e IX (1942), II, 710-713).
411. ONIŞOR, TEODOR. Conlribuţiuni la originea poeziei .populare româneşti. "Poe­
ziile" lui Ipate Dâmbu din Zagra (-Năsăud). (Valra V' (1939), 83-94).
412. ORTIZ, RAMIRO. Motivul popular "Spoza porcara" într'o poezie de Mihai Emi­
nescu ["Călin"]. (Convorbiri Literare LXXII (1939), 1069-1079).
413 .• PANN, ANTON. Nastralin Hogea. Cu 5 compozitii de Magdalena Rădulescu.
Bucureşti, 1942. Ed. Insula, 8°, i 44 p., + 5 pl. Lei 160.-.
414. PANN, ANTON. Opere alese II. O şezăIoare la ţară. Năzdrăvăniile lui Naslratin
[163]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
163
Hogea. Vicleimu/. Cântece de stea. Colinde. Cu un studiu critic şi glosar de N. Mi­
hăescu. Bucureşti, 1941. Tip. "Cugetarea", 80, 251 p,
415. PANN, ANTON. Povestea vorbii. Editia I/-a completă şi ilustrată cu Întroducere
de Or. M. Gaster. Craiova, 1943. Scrisul Românesc, 8°, 444 p. Lei 300.-. (Clasicii Ro­
mâni Comentali). La p. 15-20 "Amintiri despre Gaster" de N. Carfojan.
416. PAPADIMA, OVIDIU. Cosmosul lolcloric. (Convorbiri Li(erare LXXIV (1941),
1025-1029).
417. PAPADIMA, OVIDIU. Creştinism şi folclor. (Convorbiri Literare LXXIV (1941),
1346-1354).
418. PAPADIMA, OVIDIU. Oie Oămonie der Natur. (Za/moxis III (1940-1942), 46-60).
419. PAPADIMA, OVIDIU. Folclorul, - neobosit I'aborator de miracole. (Convorbiri
Literare LXXIV (1941), 163-168).
420. PAPADIMA, OVIDIU. Intre istorie şi folclor. (Revista Fundatiilor Regale X (1943),
IV, 36-44).
421. PAPADIMA, OVIDIU. Logic şi absurd În folclor. (Convorbiri Literare LXXIV
(1941), 284-286).
422. PAPADIMA, OVIDIU. Moartea, - chip privit cu linişte. (Convorbiri Literare
LXXIV (1941), 425-426).
423. PAPA DIMA, OVIDIU. O viziune românească a lumii. Studii de folclor. Bucu­
reşti, 1941. Tip. Bucovina, 1. E. Torouţiu, 80, XV + 225[-227] p., Lei 150.-. (Colectia
Convorbiri Literare). Men], Arhivele Olteniei XXI (1942), 408-409 (C. D. FORT[UNES­
CU)); Rec. elog. Gândirea XXI (1942), 159-161 (NICOLAE ROŞU); Universul Literar L11
(1943), Nr. 24, p. 1, 4; Revista de Filosofie XXVII (1942), 170-172 (SEB. CRISTEA­
SIMA); Revista Fundatiilor Regale IX (1942), II, 222-224 (PETRU P. IONESCU); Meni.
elog. Ramuri XXXVIII (1942), 225-226 «; D. PAPASTATE).
424. PAPADOPOL, P. 1. Nationalismul scriitorilor noştri vechi. Şi despre nationalism
În literatura populară. (Athenaeum V (1939), 148-157).
425. PÂRCĂLĂBESCU, PETRE. Dorul şi viteiia În scrierile noastre populare. (Gazeta
Şcoa/ei XXIII (1941, NI'. 5-8, p. 104--109).
426. PĂTRĂŞCANU, 1. V. Psihologia poporului român din opera lui Wi/hel'm von
Kotzebue. Şi despre baladele populare traduse de K. În limba germană. (Revista Limbii
şi Culturii Germane III (1943), 1-8).
427. PĂTRUŢ, ION. Folklor dela Românii din Sârbia. Bucureşti, 1942. Mon. Of. Im­
primeria Najionelă, 8°, 56 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor VI (1942).
428. PAVELESCU, GH. Cântec şi descântec. Despre ongmea maqrca a poeziei şi
functia magică a descântecului. (Pagini Literare VIII (1941), 134-142).
429. 'PAVELESCU, GH. "Pasărea suflet". Contributii pentru cunoaşterea cultului mor­
ti/or la Românii din Transilvania. Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 80,
8 p., 2 pl., 1 hartă. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor VI (1942).
430. PĂUNESCU-ULMU, T. Despre poezia populară. (Ramuri XXXIII (1941), 109-112).
431. P[ETRA]-iP[ETRESCUJ, H[ORIA]. Lupta pentru salvarea bunurilor folkloristice, În
general ale "artei poporale". (Transilvania LXX (1939), 352-358).
432. PETROVICI, EMIL. Folklor dela Moţii din Scărişoara. Bucureşti, 1939. M. O.
Imprimeria Natională, 8°, 111-175 p., 3 pl. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor V
(1939), 111-175). Men]. elog. Pagini Literare VI (1939),241-242 (NICOLAE MOCANU);
Ment. crit. Revisla Istorică Română IX (1939), 485-486 (1. C. CAZAN).
433. PETROVICI, E. Geografie lingvistică şi geografie muzicală. Observal;ii critice
asupra articolului lui K. Viski "Volksleben in Siebenburgen", apăru! În "Siebenburgen".
Budapesta, 1940. (Transilvania LXXIII (1942), 636-638).
434. PETROVICI, EMIL. Note de folkl'or dela Românii din Valea Mlavei (Sârbia). Bu-
11*
[164]
164
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
cureş+i, 1942. Mon. Of. Imprimeria Najională, 8°, 33 p. (Extras din Anuarul Arhivei de
Fclklor VI (1942).
435 .• PILLAT, 1. Rassengeist und vălkische Tradition in der neuen rumănischen Dich­
tung. MiI Nachdichtungen von Fritz Thunn (Vom Leben und Wirken der Romanen. 2. Ru­
miinische Reihe, H. 14). Jena, 1939. Gronau, 27 p. Menj. anal. Viaţa Românească XXXII
(1940), Nr. 4, p. 136-137 (lAZĂR ILiESCU).
436. PlllAT, ION. Tradiţie şi literatură. Bucureşti, 1943. "Tlipa:rul românesc", 80,
321 [-324] p. Rec. elog. Universul Literar III (1943), Nr. 30, p .. 5 (TRAIAN CHElARU).
437. PIRU, Al. Ibrăileanu şi poezia populară. (Curentul' Literar, Seria II, An. 111'(1941),
Nr. 115, p. 2).
438. PISCUPESCU, ECATERINA ŞT. Literatura slavă din Principatele române În veacul
al XV-lea, după manuscriseie slave din Biblioteca Academiei Române. Cu 9 planşe
afară din text. Bucureşti, 1939. Tip. Cărţilor Bisericeşti, 8°, 134[-136] p. 9 tab. Rec. crlit.
Revista Istorică XVIII (1942), 65-67 (N. IORGA).
439. POPESCU, ADRIAN EM. Despre poezia populară. Generalităţi. (Revista Asocia­
ţiei lnvăţătoriior Mehedinţeni XVI (1942), Nr. 7, p. 23-29).
440. POPESCU, ION APOSTOL. Din aspectele folklorului ardelean. Figuri istorice În
folklor: Horia, Avram Iancu, Simion Balint, August Treboniu Laurian şi protopopul Va­
sile Turcu. (Luceafărul - Sibiu II (1942), 61-62).
441. POPESCU, ION N. O seamă de cuvinte dialectale din comuna Ştefăneşti-Vâlcea.
Adunate şi explicate de -. (Arhivele Olteniei XXI (1942), 257-278).
442 .• POPESCU-SPINENI, MARIN. Românii din Balcani. Buc., 1941.
443 .. POPESCU-TElEGA, AL. Ivan lorgovan În poezia populară română şi iberică.
(Curentul Literar, Seria II, An. II (1941), Nr. 104, p. 3).
444. POPOVICI, D. Studii franco-române. Reproduce, În anexă, articolul lui Ange
Pechrneja "Chants populaires de la Roumanie", publicat În "Voix de la Roumanie" !Ii
(1863), Nr. 3 şi o traducere a Mioriţei, "la peti,�e brebis, Mieora", de acelaşi, lbid. II,
Nr. 3. Studii Literare I (1942), 1-58).
445. PREAJBĂ, SCARLAT. Regele Ferdinand I şi. poezia populară din război. (Con­
vorbiri Lit�rare LXXIII (1940), 522-525).
446. PRODAN, D. Versuri contemporane despre răscoala lui Horea. �ucureşti, 1942.
Mon. Of. lmprirnet'ia Najională, 8°, 28 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor '.,II
(1942).
447. RACOTĂ, TULlU. Ioan Necu/'ce şi cântecul bătrânesc. (Curentul literar, Seria II,
An. /1 (1941), Nr. 98, p. 12).
448 .• RAŢIU, GH. Ceva despre Rudarii români din Bulgaria. (Timocul VII (1940),
Nr.3-4).
449, ROŞU, NICOLAE. Opera lui Creangă şi Humuleşt'ii. (Universul literar XLIX
(1940), Nr. 14, p. 1, 8).
450 .• RUFFINI, MARIO. La Romania e i R?meni. Milano, 1939, 225 p., 212 foto­
grafii, 25 l.ire , Se ocupă şi de poezie, porlul nationali şi, În general, de arta populară.
Rec. anal. elog. Revista Istorică Română IX (1939), 370-373 (D. BODIN).
451. SANDU-TIMOC, C. Timoceanul' şi Timoc�aca pe brazda etnică. Dureri şi bucurii
reflectate În poezia populară. (Timocul X (1943), .II-III, 32-34).
452. SANDU-TIMOC, C. Viaţa spirituală a Românilor timoceni. Sumară enelizo a câ-
torva poezii populare. (Timocul IX (1942), II, 75-79). '
453. SCURTU, VASilE. Cercetări /olklorice În Ugocea românească (iud. Satu-Mare)
Bucureşti, 1942. Mon. OI. Imprimeria Neţională, 8°, 179 p., 3 pl. (Extras din Anuarul
Arhivei de Folklor VI (1942). Menj. Arhivele Olteniei XXII (1943), 385 (C. D. FORT[U-
[165]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
165
NESCU]; Convorbiri Literare LXXVI (1943), 442 (ALEXANDRU TOHĂNEANU); Menj. anal.
Pagini Literare I (1943), 91-92 (M. 10SIVAŞ); Men], elog. Cultura Creştină XXIII (1943),
(1943), 502-503 (DIONIS POPA); Ramuri XXXIX (1943), 324-325 (e. D. PAPASTATE).
454. ŞERBAN-CORNILĂ, G. Poezia lui Vasile Alecsandri Într'o "carte de cântece" a
unui cleric făgărăşan, acum 88 de ani. (lnvătământul Primar XVIII (1941), Nr.5, p.7-19).
455. SIMONESCU, DAN. Legenda lui Afroditian Persul. Bucureşti, 1942. Mon. Of.
Imprimeria Centrală, 8°, 30[-31] p., XIV pl. Men]. Revista Arhive/'or V (1942/43), 251
(A[URELlAN] S[ACERDOŢEANU]); Revista Fundaţiilor Regale IX (1942), IV, 488 (MIRCEA
IONESCU); Ibid., X (1943), III, 687-688 (ELENA ISACU); Men], anal. Biserica Ortodoxă
Română LXI (1943), 133-134 (TEODOR N. MANOLACHE); Meni. elog. Convorbiri li­
terare LXXV (1942), 808-809 (NICOLAE PREDESCU).
456. SIMONESCU, DAN. Literatura românească de ceremonia/. Condica lui Gheor­
gachi, 1762. Studiu şi text. Bucureşti, 1939. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 334 p.
Menj. Arhivele Olteniei XIX (1940), 328-329 (C, D. FORT[UNESCU]); Rec. anal. elog.
Revue Historique XVIII (1941), 264-268 (E. LĂZĂRESCU).
457. SIMU, TRAIAN. Originea Craşovenifor, studiu istoric şi etnografic. Lugoj, 1939.
Tip. "Corvin", 8°, 147 p. 2 f. Lei 65.-. Men], Arhivele Olteniei XIX (1940), 326-327
(C. D. FORT[UNESCU]); Revista Istorică XXV (1939), 192 (N. IORGA); Rec. anal. e/og.
Sociologie Românească IV (1939), 324-325 (1. JURA).
4.58. SOR/CU, 1. U. Virtutile noastre româneşti. (Muguru,1 XII (1941), Nr. 1-4, p;
5-8; Nr. 5-7, p. 6-8).
4:59. STROE, PETRE. Problematica bogomili,smului din Codicele sturdzan. (Revista
FundaţiUor Regale IX (1942), IV, 703-708).
460. STRUŢEANU, SCARLAT. Câteva note la "Luceafărul" lui Eminescu, Despre ori­
ginea populară a motivului de inspiratie din "Fata În grăd'ina de aur" şi "Luceafărul".
(Ramuri XXXVIII (1942), 169-188).
461. 'STRUŢEANU, SCARLAT. Forme literare culte ale hazul-ui poporan universal În
snoavele lui 1. Slavici, (Ramuri XXXVIII (1942). 137-148).
462, STRUŢEANU, SCARLAT. O ipoteză etimologică extrasă din demonocraţia popo­
rană 'i(ba/aur - Bal + laur Ba(a)l + laburum). (Mugurul XIV (19421/43),1 Nr, 1, p.
29-38),
463. STRUTEANLJ, SCARLAT. Urme iliro-trace În folclorul românesc. (Ramuri XXXIX
(1943), 57-71).
464, STUPARU, ION. Cuvinte dela noi. (Glosar de vorbe ţărăneşti), (Veleni-Do'j),
(Gazeta Şcoa/ei XXIII (1941), Nr. 5-8, p, 1l0�114).
465. ŢĂRANU, VICTOR. Ogorul' românesc. (Apostolul VII (1941), Nr. 1-9, p.14-22).
,
466. TĂZLĂUANU, GHEORGHE 1. Comoara Neamului. Bucureşti, 1943. Tip. Văcăreş+i,
8°, VoI. 1. Legende, balade şi cântece haiduceşti. XIV+296 p.; VoI. II. Doine şi cânlece
de lume, 291 p;.; VoI. III. Cântece de dragoste, cântece de dor şi cântece de cătănie,
318 p.: Voi. IV. Strigături satirice, strigături didactice, 422 p.; VoL V. Indemnuri satirice,
Îndemnuri de dragoste, '370 p.; Vol. VI', Descăniece, 230 p.: VoI. VII. Colinde, Plugu­
şoare, Sorcove, Conăcării, 231 p.; VoI. VIII. Jocuri de copij, Ghicitori, 230 p.; VoI. IX.
Proverbe şi zicători, idiolisme şi locutiuni, 231 p. Val. X. Snoave şi basme, 335 p,
Lei 1 000.- volumul.
467. TODOR, A. P. Frumusetea Româncelar cântată de un poet unqur la Începutul
secolurui al' XIX�lea. Intr'o poezie publicată În cartea: "Hungaria in oerebolis", Buda,
1804, 'de A. Szirmay de Szirma. (Revista Istorică Română X/II (1943). lase. IVI. p. 127
-129).
468. TOMESCU, MIRCEA. Glosar din judeţul Olt. (Arhivele Olteniei XXII (1943),
264-288).
[166]
166
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
469. VOLKHOFF, MARIUS. O floare exotică : poezia română. Prezentare elogioasă
a poeziei noastre populare. (Neophi1ologus XXVIII (1942), 181-196). Men], elog. Tran­
silvania LXXIV (1943), 406-408 (TRAIAN BLAJOVICI).
470. VANCU, CONSTANTIN. Chipuri din Timoc: Baba Chirţa Vrăjitoarea. (Timocul X
(î943), IV, 70-71).
471. VASILlU, A. D'. Focul viu În datinele poporului român În legătură cu ale altor
popoare. 'Studii de folklor. Bucureşti, 1943. Casa Şcoale lor, Tip. "Presa", 8�,. 151 p.,
Lei 150.-. .
472. VASILlU, D. A. Metamorfozele În {olklorul român nord-dunărean. Bucureşfi,
[1942]. Tip. Bucovina, 1. E. Torouţiu, 8°, 18 p.
473, VAS/ILlU, D .. A. Sufletul' Românului În credinţe, obiceiuri şi daUine. (Convorbiri
Literare LXXIV (1941), 790-798; 1015-1024; 1383-1392).
474. VULCĂNESCU, ROMULUS. Semnificatia metafizică a horei. (Universul Literar L11
(1943), Nr. 18, p. 1, 5).
475. VULCĂNESCU, ROMULUS. Stilul horal. (Symposion, Seria /1, An. III (1943),
75-86).
476; ZAHARIA, E. AR. Cuvinte despre dorul românesc. Element fundametal al psi­
hologiei populare. (Bucovina Literară III (1943), Nr. 48, p. 5).
477. ZAHARIA, E. AR. Doi germani despre dorul românesc. Werner Oehlmann Într'o
cronică muzicală din ziarul "Deutsche Allgemeine Zeituno" (1941), ş] Ma:t,hias Fried­
wagner, În prefata la vor. .Rumănische Volkslieder aus der Bucowina" 1, 1940. (Buco­
vina literară III (1943), Nr. 58, p. 3).
478. ZAHARIA, E. AR. ln legătură cu părerile europene despre "dor". (Bucovina li­
terară III (1943), Nr. 52, p. 5-6).
479. ZAHARIA, E. AR. Un poet italian desore dorul românesc. Arluro Graf publică
În revista <italiană "Nuova Antologia" din 1875 un articol În legătură cu poeziile popu­
lare ale lui V. Alecsandri. (Bucovina Literară III (1943), Nr. 57, p', 7).
VIII BALADE
480. ALECSANDRI, V. Miorita. Text şi ilustra/iuni gravate În lemn de Marcel Oli-'
nescu. 'Bucureşti, 194CJ1. Mon. Of. Imprimeria Natională, 4°, 6 tab. (Extras din Arfă :;i
Tehnică Grafică 1940, Caietul 13, p. 15-16). Menj. elog. /v1eşterul Manole III (1941),
Nr. 1-4), p. 42-43 (PERICLE MARTINESCU).
481. APOSTOL,I., Striinu (Bârza-Palanca, iudo Kraina). "Variantă a Miorijei din Valea
, Timocului". (Convorbiri Literare LXXIV (1941), 1011-1014).
482. BĂDULESCU, IONEL. Iancu Jianu (Cântec haiducesc). (Mânăstireni-Vâ!cea). (Ho­
ria, Cloşca şi Crişan III (1942/43), NI". 1-3), p. 47-48).
483. BÂRLEA, OVIDIU. Procesul de creaţie al baladei populare române. (Revi5ta
Fundatiilor Regale VIII (1941), 558-598).
484. BUCUŢA, EMANOIL. IVlioriţa. Schita .sumar ă a cercetărilor făcute asupra baladei;
analiza ei. (Transilvania LXXIII (1942), 913-921).
485. BUHOCI, O. C. Vulcan, baladă (Cră�şti-Covurlui). (Orizonturi II (1939), 54---;;55).
486. CĂLUGĂRU, HARALAMBIE. Ciobănaş' fecior de crai. Baladă populară (Dane!i.
DoliJ. (Revista Asociaţiei Învăţătorilor Mehedinţeni XVII (1943), Nn, 1-6, p. 45-47).
487. CARACOSTEA, D. Balada crivăţului. lncadrare a baladei În lolklorul universal
"infirmă identitatea personajelor şi evenimentelor date drept istorice". Despre "valoarea
şi semnificatia ei". (Revista Fundatii,lor Regale X (1943), III, 264-292).
488. CARACOSTEA, D. Balada zisă istorică,. Discuţie largă a caracterului istoric al
[167]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
167
baladei populare, pe care il contestă. (Revista Fundafiil'or Regale X (1943), II, 3-23;
360-392).
489. CARACOSTEA, D. Miorila În Timoc. (Revista Fundaţiilor Regale VIII (1941), II,
141-144).
490. CARACOSTEA, D. Mor/ologia baladei poporane. (Revista Fundaţiilor Regale X
(1943), III, 483-493).
491. CARACOSTEA, D. O frescă lolciorică. Discutia largă a părerilor exprimate de­
spre "Miorita". (Revista Fundafiilor Regale X (1943), 1, 145-164; 367-390; 633-650).
492. 'CARACOSTEA, D. Senlimenlul creaţiei şi mistica morfii. Despre balada Miorita.
(Re vis la Fundaţiilor Regale VIII (1941), II, 608-620).
493. CARTOJAN, LAETITIA. Legenda "Mama lui' Ştelan cel Mare". D. Cantemir, iz­
vorul bal'adelor din sec. al XIX-lea. Bucureşti, 1943. M. O. Imprimeria Nafională, 8°,
65-98 p., VII pl.
494. CĂTANĂ, GEORGE. Baladă populară: Răsulin. (Era Nouă VIII (1940), Nr. 2,
p. 67-69).
495. CIORĂNESCU, ALEXANDRU. Meşterul Manole. Apropieri Între această baladă şi
alte producţiuni populare asemănătoare. A dat naştere la piese de teatru. (Universul
Literar LII (1943), Nr. 11, p. 1, 7).
496. COSTIN, LUCIAN. Balada bănăleană. Studii asupra lolclorului bănăţean. VoI. II.
Craiova, [1941]. Tip. "Unirea", 4°, 142 p., Lei 50.-. Rec. eril. Revisla Fundaţiilor Re­
gale VIII (1941), 687-691 (CORNELIU CRĂCIUN).
497. DĂIANU, G. Dela haiduc l'a cântăreţ. Nole pe marginea poeziei lui ŞI. O. losil.
Figura istorică a lui Pintea, răspândirea baladei, modul În care a fost prelucra+ă de
Iosif. (Revista Fundaliilor Regale X (1943), III, 395-408).
498 .. DANIILESCU, C. Mirea (Cânlec bătrânesc). Scundu-[Dolj?]. (Arhivele Oltaniei
XIX (1940), 179-180).
499,· D[lACONU], I[ON]. Două varianle ale "Miorilei" din Vrancea (Nerejul mic).
(Ethnos I (1941), 348-352).
500. DIACONU, ION. Folklor din Rimnicul-Sărat. 5 balade: "Ctivit", Trei fete la
flori, "Cîn'lec bătrÎnesc", "Cîntecul şarpelui" şi "Cîntecul nunului". (Ethnos f (1941),
218-247).
501. DIDILESCU, CONST,. Cânlec haiducesc [a Badiu/ui]. (Dăneşli-Vaslui). (Tinereţă­
laşi V (1941), 54-34).
502. DIM1TRIU, /. G. Satele ro bite - baladă populară -. (Preocupări Literare V
(1940), 562-563).
503. DOINA lui Lucaci. (Apostolul VI (1940), Nr. 10-1'2, p. 55 - Fă'ră informator).
504. DUMITRAŞCU, N. /. lana lozuleana (Boureni-DoliJ. (Arhivele Ol1eniei XXI (1942),
280).
505 .• ELIADE, MIRCEA. Comentarii la Legenda Meşterului Manale. Bucureşti, 1943.
Ed. Publicam, 8°, 144 p. Lei 300.-.
506. 'FURTUNĂ, D. Legenda Mănăstirii Argeşului - prima redaefare a lui V. Alec­
sandri? -. (Cuget Clar IV (1939/40), 221-223).
507. GHERGARIU, L. Miorita şi Meşterul Manole in /alklorul Săla;ului. (Transilvania
LXXIII (1942), 304-309).
508'. GREGORIAN, MIHAIL. Legenda lui Iavan lorgovan [RastjDoli]. (Revista Socie­
tăţii Tinerimea Română LlX (1940/41), 70-71).
509. GRIMM, P. Cele dintâi traduceri englezeşti din literatura românească. (Studii
Literare" (1943), 223-235).
510. HONDRILĂ, V. Arad şi soră-sa călugăriţă (Bi,stra-Mureş) .. (Orizonturi V (1939),
475-577).
[168]
168
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
511. HUSAR, Al. In j.uful unei variante a Mioriţei. Striinul, publicată de li, Apostol
În Convorbiri Literare LXXIV (1941), N�. 8-10). (Revista FundaţWor Regal'e X (1943),
II, 688-689). Vezi Nr. 481.
512. JORDAN, Al. Voevozi români În balade bulgăreşti. (Revista Fundaţiilor Regale
VIII (1941), 639-652).
513. IROAIE, PETRU. Chira - Chira/ina (Milocul Adâncatei - Suceava). (Convorbiri
Literare LXXiII I (1940), 165-166).
514. LU FRAŢII timoceni. Balada "Velcu", culeasă dela un prizonier român din ar­
mata jugoslavă. (Rev. Inst. Soc. Banat-Crişana IX (1941), 248-250).
515. MANIŢIU, ILIE. Dăianu haiducul (Poiana Sibiului-Sibiu). (Viaţa ilustrată VI (1939),
10).
516. MARICA, EMIL GR. Cânlecul gerului (Vaideeni-Vâlcea). (Arhivele Olteniei XIX
(1940), 182-183).
517. MARICA, EM. GR. Cântecullui lorgovan. (Arhivele O/iteniei XIX (1940), 177-178
__ o Fără informator) .
518. ODOBEŞTlANU, VICTOR. Mioriţa. Conceptie de viaţă şi de moarte la Români,
(Universul Literar LI (1942), Nr. 33, p. 1, 4).
519'. OLiNESCU, MARCEl. O variantă bănăţeană a baladei, Meşterul Manole (Bara­
Caraş). (Societatea de Mâine XVI (1939), 68-72).
520. REITER, ROBERT. Mioriţa. Das Lămmchen (Rumănisches Volkslied). Este repro­
dusă traducerea În limba germană a baladei româneşti, apărută În ziarul "Prager Presse "
1941;\, Redacţia 'revistei reproduce şi cuvintele elogioase ale lui Lucian Blaga despre
iraducere, )ără să indice locul unde au fost publicete. (Rev. Inst. Soc. Bana.f-Crişana X
(1942), 707-711).
521. SÂNCRAIAN, S. {Mioriţa]. Fragment. (Ştiu IV (1939/40), Caietul 1-2, p,41-42).
522. SANDU- TIMOC, C. AI Copil Roman {satul Râtcova, plasa C/iuci-Serbia]. Episod.
eroic din luptele cu Turcii, (Timocu'1 IX (1942)., '1, 46),
523. SANDU-TIMOC, C. Miorica {satul Râtcova, plasa Cli,uei-Serbia], (Timocul IX.
(1942), 1, p. 47).
524. SANDU-TIM!OC, C. Pătru Aiducu [Râtcova-Craina]. Pedeapsa �rădării, Pătru
ucide pe fină-sa, car'ei-a Întins o cursă pentru a fi prins. (Timocul IX (1942)', II"
88-89).
525. [SANDU-TIMOC, c.J. Strinu. Baladă. [Alexandrovăţ, jud. Craina]. (Rev','a Funda·
tiilor Regale X (1943)., IV, 650-653).
526. SEGARCEA, STELlAN. Balade populare culese de pe Valea Oltului şi Însoţite'
de câte un comentariu critic de -. Bucureşti, 1941. Tip. Ştefan lonescu-Tămădoiu, 80,
47 p. Menţ. crit. Curentul Literar, Seria II, An. 1.1 (1941), Nr. 102, p. 12 (l. VOiTA).
527. STOIA, ACHIM. Folklor din Sibiu [Mohu]. Miorita cu două variante şi două
melodii. (Ethnos I (1941), 247-256).
528, TUŢESCU, ŞT;. ŞT. Litva. Baladă culeasă de -. (Arhivele' Ol'teniei XX (1941),
185-189 - Fără informator).
\
IX, DOINE ŞI STRIGATURI
530, AMARIE, COSHN. {2 Câniece]. (Cotârgaşi-Neamţ). (Apostolul VI (1940), Nr. 1-2,
p. 52).
531. A PETROAEI, AFlA V. [2 Cântece, 3 stdgătlJri]. (Moişa-Boroai.a-Baia). (Vesti.torul'
Salelor XXVII (1939), Nr. 1-2, p. 4; Nr, 7-8, p, 7.
532. ARD-O locul de beţie. Cântec. (Zoril.e Romana/ilor XVII (1943), Nr. 5-7, p.19'
- Fără informator),
[169]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
169
533. ATINGE, MARIN 1. Cântece(Gemeni-Mehedinţ�). (Satul XIII (1942/43), Nr. 147,
p. 6; Nr. 148, p. 6).
534. AVRAMESCU, SAVU. Cântec de concentrare (din Muntenia). (Satul XIII (1942/43,
th.155, p. 16).
535. AXINTE, N. Cântece şi poezii populare. Versuri. Bucureşti, Suburbana, M','litari,
1943. "Editura Noastră", 100, 24 p,
536. BACALI, A. [Cântec]. (Pogăceaua-Mureş). (Tinereţă-Iaşi V (1941), 91)).
537. BACIU, PETRE P. [3 Cântece]. (SI. Nico/ae-Târnava-Mj3re). Satul XI (1941),
Nr. 127.-128, p. 21; Nr. 131, p. 14).
538. BĂDESCU, NICU. l(oina singuraticului. (Pleniţa-Do/j). (Arhi'vel'e Olteniei XIX
(1941), 181).
539. BĂDULESCU, IONEU. [l} Cântece populare (Mânăstireni-V âlcea). (Horia, Cloşca­
şi Crişan III (1942/43), Nr. 1-3, p. 48-49).
540, BĂLĂŞEL, TUDOR. Mori, murgu/e, de necaz. Barbule, Bărbuţu/e. (Bogăneşfi­
Vâlcea). (Arhivele Olteniei XIX (1940), 185).
541. BELLU, IULIA ST. [Cântece]. (Şcoala Noastră - Slatina VIII (1940), Nr. 6-7,
p. 24-25).
542. BRĂDĂŢEANU, CONST. GH. 'Dela noi din sat [5 strigătud:],. (Brădiceanu-GoriJ
(Arhivele Olteniei XIX (1940). 184).
54!3. BUCŞA, VALERIU, Strigături. (Ar.lni-Treiscaune). (Era Nouă VIII (1940), Nr. 2,
p. 64-66).
544. BUHOCI, O. C. Mult mă 'ntreabă inimă ... (Crăeşti-C5:JVorlui). (Orizonturi V (1939),
27'8).
545. BULBOACĂ, IONEL. [16 Cânlece]. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 233, p 2;
Nr. 236, p. 2; Nr. 247, p. 2; NI\, 252, p. 2; Nr. 254, p. 2; Nr. 257, p. 2; Nr. 259,
p. 2; Nr. 334, p. 2 - Fără informator).
546. BULBOACĂ, IONEL. [21 Strigături]. (Tribuna Ardea/ullui II (1941). Nr. 232, p.2;
Nr. 238, p. 2; Nr. 262, p. 2 - Fără informator).
547. BUNARIU, ALEXANDRLi., [Cântece]. (Bicaz-Ciuc). (Tribuna Ardea/lu/ui' II (1941),
Nr. 269, p. 2).
548. CÂNTECE din Muşcel (G/âmbocata-Dâmboviţa). (Satul XIII (1942/43), Nr. 1551,
p. 16).
549. [2] CÂNTECE (Dumeşti şi Be/ceşti-faşi). (Tinereţe-/laşi VII (1943), 38).
550. CÂNTECE româneşti pentru şcoala primară. Bucureşti, 1943. Tip. .,Bucovina",
1. E. Torouţiu, 80, 263 [-265] p. Lei 200. Şi populare cu melodii.
551. CAPRARU, 1. {Z,} Cântece.(Bivolari-laşi�. Tinerefă-ifaşi IV (1940), 316).
552. CAPRARU, 1. Strigătură. (Bivolari-Iaşi). (Tinere/ă-Iaşi IV (1940, 317).
553. CARAIANI, NIC. [2 Cântece populare din Timoc]. (Timocul X (1943), IV, 75).
554. CARAIANI, NIC. Gopes la $imnicoala. Versuri populare aromâneşti. (Timocul X
(1943), IV, 74-75).
555. CARTOJAN, N. Poezia populară a Românilcir din Valea Timocu/ui. Articolul lor­
mează inkoducerea la voI. "Poezi'i populare dela Românii din Valea Tirnocului" de
C. Sendu-Timoc. Craiova, 1943. (Timocul X (1943), IV, 59-65).
556. CARTOS, 1. [5] Cânlece. (Hă/ăreşti-Tulova). (Tinereţă-Iaşi V (1941), 52, 91) ..
557. CĂTANĂ, GEORGE. Doine populare din Banat. (Era Nouă VIII (1940), Nr. 1,
p 24-27).
558. CERNEA, GHEORGHE. Cântări religioase din regiunea Cohalmu/ui, jud. Târ­
nava-Mare. Ed. VI-a. Sibiu, 1940. Tipografia Săteanului, 160, 29 p. Lei 6.
559. CERNEA, GHEORGHE. Cântece ardeleneşti din regiunea Coha�mu/ui, jud. Târ­
nava-Mare. Ed. VI-a. Sibiu, 1941. Tipografia Săteanului, 16°, 32 p. lei 8.
[170]
170
BIBLIOGRAFIA FOLKlORUlUI ROMÂNESC
560. CERNEA, GHEORGHE. Cântece ostăşeşti din regiunea Coha/mu/ui, jud. Târ­
nava-Mare. IEd. V-a.. Sibiu, 1941. Tipografia Săteanului, 160, 32 p" lei 6.
561. CERNEA, GHEORGHE, Doine de dragoste din regiunea Coha/mu/ui, jud. Târ­
nClva-Mare. Ed. VIII-a. Sibiu, 1941. Tipoqrafia Săteanuiui 160, 32 p. lei 6.
562. CERNEA, GHEORGHE. Doine de jale din regiunea Coha/mu/ui, judeţul Târ­
nc:va-Mare. Ed. V -a. Sibiu, 1941. Tipografia Săteanului, 160, 31 p. lei 8.
563. CERNEA, GHEORGHE, Doine de războiu (1914-1916) din regiunea Coha/mu­
lui, judeţul Târnava-Mare, Ed. VII-a. Sibiu, 1940, Tipografia Săteanului, 160, 32 p. lei 6.
564. CERNEA, GHEORGHE. Doine de războiu (1914-1919) din regiunea Coha/mu­
lui, judeţul' Târnava,Mare, Ediţia VIII-a. Sibiu, 1941. Tipografia Săteanului, 160, 32 p.
Lei '8.
565. CERNEA, GHEORGHE, Strigături de joc din judeţul Sibiu. Ed. III-a. Sibiu, 1940.
Tipografia Săteanului, 160, 32 p. lei 6.
566. CERNEA, GHEORGHE, Strigături de joc din judeţul Sibiu. Ed. IV -a. Sibiu, 1941.
Tipografia Săteanului, 160, 32 p. Lei 8.
567. CHIRA, NISTOR 1. Cântec de dor (din Ardeal). (Satul XI (1941), Nr. 126, p.16).
568. CHIREA, NISTOR 1. Strigături dela horă (Năsăud). (Scânteia XI (1940), 62, 63).
569. CHIRIAC, CONSTANTIN GH, Am o floare (Prisăcani-/aşi). (Satul XI (1941).
Nr. 131, p. 14).
570. CIAUŞANU, G. F. şi MARG. BUDĂlĂNESCU. .,Frunză verde"... Literatură
populară o/'tenească. R.-Vâlcea, 1938, Tip. Sfintei Episcopii, 80, 116 p. Men]. Revista
Istorică XXV (1939), 37,9 (N. IORGA).
571. CIOBANU, ALEXANDRU. [18J Strigături. (Cotnari-Iaşi), (Tinereţe-Ilaşi V (1941),
25, 92).
572. CIOBANU, AUREL. [4J Strigături. (Băieseşti-Suceava). (Tinereţă-Iaşi IV (1940).
318).
575. COHAl, GH, [5J Chiuituri (/băneşti-Dorohoi). (Frângurele XIII (1940), 14),
1941. [Tiparul Universitar]. 80, 16 Pl.
574. CODRESCU, VASilE GR. Folklor din Munţii Neamţului. 9 strigături. (Vremea
Şcolii IV (1941), 149-150),
575, COHAl, GH. [5J Chiuituri [lbăneşti-DorohoiJ. (Frângure/e XIII (1940), 14).
576. COSTIN, VASILE G. Cântec de pădure (din Moldova): (Satul XI (1941),
Nr. 127-128, p. 21).
577. CRISTEA, ROMAN şi TRAIAN MĂRGHITICEAN. Poezii popo/are din Banatul
Jugoslav culese de ---1. Sibiu, 1939. Tip. "Dacia Traiană", 160, 32 p, 5 lei. (Biblioteca
poporală a Asociajiunii "Aslra" Nr. 257).
578. CU lEA, APOSTOL D. Vitele (grup de lecţii pentru şcoalele ţărăneşti). Cântece
populare (unele cu melodii), strigături, zicători şi ghicitori cu vitele. (Apostolul Viii
(1942), Nr. 8-10, p. 6-17).
579. DAM lAN, ŞT. [4J Strigături (Deleni-Vas/ui). (Tinereţă-Iaşi V (1941), 92).
580 .• DE PE MUREŞ şi Câmpie. Hore �i chiuituri. Cluj. 1941, 70 p. (Biblioteca "Tri­
buna Ardealului", Nr. 1). Menj. Viaţa lllustrată IX (1942), Nr. 1, p. 27, (DINU PAJURĂ).
581. DEAC, HORAŢIU. [3 CânteceJ. (Trib\una Ardealului II (1941), Nr. 319, p; 2 _
Făra informator).
582. DEMETRIADE, CONST. Cântec (din Muntenia). (Satul XI (1941), Nr. 127-128,
p. 21).
583. DIMITRIU, 1. G. [3J Cântece ostăşeşti din războiu (Dorobanţu şi Chiorcişmean­
Constanţa). (Preocupări Literare IV (1939). 114-115),
584, [4] DOINE. (Craiova şi RâmeţJAlba), (Tinereţă-Iaşi VI (1942), 25).
[171]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
171
585. DOINE şi strigături (Folklor hunedorean). (Hunedoara Noaslră I (1942), Nr. 1,
p. 7-13; Nr. 2, p. 5-11; Nr. 3, p. 10-16).
586. DRAGOTĂ, N. Cântec din popor [Bâ/la-Gori]. (Zorile Romanaţilor XIII (1939),
Nr. 8-10, p. 9).
587. DUMITRESCU, IOSIF. [3 Cânlece] populare din Mehedinţi. (Revisla Asociatiei
l'nvăţălorilor Mehedinţeni XV (1941), N,. 1-2, p, 38; Nr. 5-6, p. 71),-
588. DUMITRESCU, TITI. [4] Doine [Stănileşti-Fălciu]. Tinereţă-Iaşi VII (1943), 37,38).
589. DUMITRESCU-BISTRIŢA, IOSIF, N. [14 Cânlece] [din Ciovârnăşani, Valea 80e­
rească, Vâniuleţ, Bădiţeşli şi Marman, iudo Mehedinţi]. (Revista Asociatiei Invăţălorilor
Mehedinţeni XII (1939), Nr. 7, p. 65; N�. 8-10, p. 66-67; XIII-XIV (1940), Nr. 9-10,
p. 40).
590. DUMITRESCU-BISTRIŢA, IOSIF, N. [4] Chiuituri În joc (Gârbovatu--de-sus-Mehe­
dinţi,) .. (Arhivele Olteniei XIX (1940), 186).
591. DUMITRESCU-BISTRIŢA, 1. N. {2 Cântece] populare din Mehedinţi (Marmanl.
(Arhivele Olteniei XIX (1940), 180).
592. DUMITRESCU, IOSIF. Poporane din Mehedinţi. 3 cântece. (Revista Asociaţiei
lnvăţătoriior Mehedinţeni XVI (1942), Nr. 1-2, p. 46).
593. FĂRCAŞIU, V. [15 cânteceJ. (ŞNu V (1941), Nr. 1, p. 36-38).
594. FlOREA, IOAN. [6] Chiuituri din Ardeal. (Zorile Romanaţil'or XVI (1942),
Nr. 4-6, p. 16).
595. FLORESCU, FLOREA. Din /olklorul Bana/ului occidental (ToraClil N1are). 2 cân­
lece. (Timocul VIII (1941), Nr. 2, p. 34).
596. FLORI din lirica populară. (Tribuna Ardealul'ui II (1941), Nr_ 309, p. 2: "Ir. 311,
p. 2. - Fără infarmator.
597. FLOROIU, N. V. Cântec soldăţesc (Şte/ăneşti-Botoşani). (Satul XII (1941), Nr. 133,
p. 14).
598. FOLKLOR din Ceanul deşert [jud. Turda]. 1 cântec. (Scânteia XI (1940). 128).
599. FURTUNĂ, D. Versuri de oaste. (Cuget Clar IV (1939/40), 704).
600. GAŞPAR, ION. [8 Cântece]. (Primăvara Banatului III (1941). Nr. 7, p. 33. ­
Fără informator.
601. GHERGUlESCU, VICTOR. Strigături (Tomnatic-Hunedoara). (Revista Asoc)aţiE'i
Tnvăţăforilor Mehedinţeni XVII (1943), NI'. 7-10, p. 40-41).
602. GRIGORAŞ, CONST:. [2] Cântece (Orăşeni-Botoşani). (Frângurele XII (1939),
1225)"
603. GRIGORAŞ D. G. 7 Strigă/uri (Slătioară [-Baia]. (Vestitorul Sale/or XXVII (1939),
Nr. 15-16, p. 5).
604. HRINIUC, EUGENIA. [3] Cânlece (Darabani-Dorohoi) .. (Tinereţă-Iaşi VII (1943),
171 ).
605. 1. 1. [4] Doine (Iapa-Maramureş). (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 364, p. 2).
606 .. IONESCU, Al. R. (Cânlece de dragoste şi strigături din Muntenia]. (Satul XI
(1941), Nr. 126, p. 16; Nr. 129, p. 16; Nr. 131, p. 14).
607. IROAIE, P. Alte cântece populare istroromâne. (Arhiva XLVII (1940, 1-30).
Rec. crit. Dacoromania X, Partea I (1941), 147-155). (ŞT. PAŞCA).
608. IROAIE, PETRU. [Cântece]. (Convorbiri Literare LXXIII (1940), 165-166,
718-719).
609. ISAC, NIC. M. Strigături (Hunedoara). (Satul XII (1942), Nr. 143, p. 14).
610. ISAC, NIC. M. Strigătur.i hunedoarene (Zlaşli-Hunedoara). (Satul XI (1941),
Nir. 129, p. 16).
611. ISCRULESCU, NICOLAE. Strigăluri din Gor]. (Ştiu V (1941), Nr. 2-3, p. 56).
[172]
172
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
612. KIRILEANU, ŞT. [2J Poezii populare (Dorul, Doina Grenjieşului] (Holda-Broşteni­
N;eamf). (Flamuri VI (1940), 109).
613. LEUCUŢA, ILEANA. [5J Strigături (Ciumeghiu-Bihor). (Tinereţă-Iaşi VII (1943),
171 ).
614. LlŞMAN, GH. [CântecJ (Sângeni-'Iaşi). [Tinerejă-Iaş! V (1941), 91).
615. LlCESCU, ŞTEFAN. [3J Cântece popul'are (Catanele-Doll). (Horia, Cloşca şi
Crişan III (1942/43), Nr. 1-3, p. 49-51).
616. LlU, MITRE. Cântec [Celar-Romaneti]. Zorile Romanaţi/or XIII (1939), Nr. 3-4,
p. 7).
617. LOVINESCU, VASILE V. [2 Cântece populareJ (Mălini-Baia). Tinereţă-Iaşi VI
(1942), 174-175).
618. LUCA, REMUS şi CORNEL POP. Despre doina haiducească. Generalităţi. (MIă·
di!e V (1942), Nr. 2, p. 1-4).
619. LUPU, VASILE. [5J Cântece [şi 6J strigături (Ciumu/eşt'i-8aia). 'Tinereţă-Iaşi IV
(1940), 317-318).
620. LUŢĂ-DRĂNICEANU, GH. Cântece populare din Ardeal. Bucureşti, Suburbia
Militari, 1941. Tip. Editura Noastră", 84>, 45 [-46] p.
621. MĂCUŢĂ, EMIL. [6J Doine [şi 4J strigături (Mirceşti-Olt, Bălţaţi-Iaşi şi Stăni/eşti­
Fălciu). Tinereţă-Iaşi IV (1940), 312,' 318).
622. MAGERIU, IOSIF. [2J Doine din Banat [şi 6J Strigături (Teregova-Severin. (Tine­
retă-/aşi IV (1940), 313, 316).
623. MANU-MOREŞTI, IOAN. Cântece poporale de pe Valea lăpuşu/ui-Someş, Timi­
şoara, 1943. "Tipografia Românească" 16�, 39 p. Lei 40.-
624. MARINCĂ, FLOR. 1. [1 Cântec] (Cetate-Do/il. (Satul XII (1942), Nr. 136, p. 11).
625. MARINESCU, GHEORGHE. [2J Cântece (Cândeşti-Vare şi Gemenea-Dâmboviţa).
Tinereţă-Iaşi VII (1943), 103).
626. MATEESCU, CAPITOllNA. [3J Strigături (Uteni-Baia). (Satul XIII. (1943/43),
Nr. 148, p. 11).
627. MATEESCU-BĂDULEŞTI, GH. Câ.ntec de dor (din Moldova�c (Satul XIII (1942/43),
Nr. 149, p. 14) .
. 628. MICLEA, ANGHEL. Câte păsărele 'n codru ... Doină (lghiu-AlbaJ. (Hunedoara
Noastră I (1942/43), Nr. 5, p. 1).
629. MIRCEA, ŞTEFAN. [10J Strigături (Măgura /Ivei şi Sângeorz-Băi-Năsăud). (Tine­
reţă-Iaşi 'VI (1942), 25, 140).
630. MORARIU, LECA. "Canti popolari romeni 1". Bucureşti, 1939. Tip. Bucovina, 8°,
19 p. (Extras din Convorbiri Literare LXXII (1939), 63-79) .. Intâmpinarea critică a s+u­
diului : "Canti popolari romeni scelti e tradotli" de luigi Salvini, 1931. Rec. eloq.
Ethnos I (1941), 324-330 (I[ON] D[IACONU]).
631. NICULESCU-VARONE, G. T. Stigături alese dela horă. Editia a doua cu adău­
giri. Bucureşti, 1943· ... Tip. "Universul", 8°. 72 p. Lei 50.-
632. ONICĂ, CONST. [Cânlece şi strigăturiJ (jud. Iaşi). (Tinereţ'ă-laşi V (1941), 24,
25 ; VI (1942), 25). \
\
633. OPRIŞANU, AXENHE B. Codrule (Op'rişeni-Rădăuţi). (Satul XI (1941), Nr. 126,
� 10· ,
634. OPRIŞANU, AXENTIE B. Strigături [şi �ânteceJ (din Bucovina). Satul XI (1941),
Nr. 127-128, p, 21 ; Nr. 131, p. 14).
635. PANTELIMON, C. Cul'egeri populare (Pefreştii-de-sus-Turda). 7 cântece. (Ogo­
rul Şcoa/ei VII (1942), 221-222).
636. PAVEL, IUlIAN. Cântec de pe dealuri (din Muntenia). (Satul XI (1941),
Nr. 123-124, p. 20).
[173]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
173
637. PETEANU, EMIL. Folklor din .Ce anu] deşert [-TurdaJ. (Scânteia XI (1940),
63-64).
638. PIENARU, TOMA,: [3] Strigături (Livezeni-Hunedoara). (Plaiuri Hunedorene Xiii
(,1941), Nr. 6, p. 16).
639. PIENARU, TOMA. [11 Strigături] (jud. Alba). (Şcoala Albei VII (1940), Nr. 2,
p. 16-17; Nr. 9, p. 21-221-
640. PIENARU, TOMA. [3 Cântece] (Cut-Alba). (Şcoala A/'bei VII (1940), Nr. 2, p, 17;
Nr. 3, p. 14-15),
641. PIENARU, TOMA. L Şi aseară te-am aşteptat (Alba). (Satul XI (1941), Nr. 129,
p. 16).
642. POIANĂ, VIRGIL.. [7] Cântece (Râmeţ-Alba, Diţeşti-Prahova şi Onceşti-Maramu­
reş). (Tinereţă-Iaşi V (1941), 91 ; VI (1942), 59-60).
643. POP, OVIDIU V. Cântece de pe Câmpie [jud. TurdaJ. (Mlădiţe III (1939/40),
Nr. 4, p. 38-41 ; Nr. 5, p, 24-25).
644. POP-CÂMPEANU, GR. [2 Cântece] (Stâna de Vale-Bihor). (Mlădiţe III (1939/40),
Nr. 1, p. 33-34; Nr. 4, p. 39)1
645. POPESCU, ADRIAN EM. Culegeri din popor. (Revista Asociaţiei Învăţătorilor
Mehedinţeni XIII-XIV (1940), Nr. 2-3, p. 66; Nr. 4, p. 43; XV (1941), Nr, 3-4,
p.65; Nr. 9-10, p. 47),
646. POPllIAN, PROCOPIE. [3] Cântece de pe Târnave. (Satul XI (1941), Nr. 122,
p 11).
647. POPOVICI, LUCIA A, Cântece din Transilvania. (Convorbiri Literare LXXIV
(1941), 237-239, 613-616, 721, 1419-1422).
648. RĂDĂŞANU, M, [Cântec] (Bogota-Baia). (Tinereţă-Iaşi V (1941), 91).
649. RĂDULESCU-CODIN, ŞT. TUŢESCU şi S. T. KIRILEANU. Cântece voiniceşti şi
ostăşeşti arese din colecţiile culese de -. Bucureşti, 1940. Tip. Ion C. Văcărescu, 16°,
95 p. (Biblioteca Societăţii "Steaua").
650. RÂŞNIŢĂ, ELENA. [2 Cântece] (Sănduleşti-Turddi). Unul din ele auzit de infor­
mator la Cluj, la procesul Memorandului şi cântat cu "domnii". (Ogorul Şcoalei V (1939).
152),
651, RÂŞNIŢĂ, ELENA. Dor de pe Târnave. Cântece din comuna Valea Sasului jude­
ţul Târnava Mică culese de -. Blaj, 1939. Tip�, "Seminarului Teologic", 16"., 39 p.
Lei 5.- Menf. Ogorul Şcoalei V (1939), 13-14 (V. L).
652. ROMANESCU, ION. [2 Cântece] (din Oltenia). Satul XI (1941), Nr. 126, p. 16;
Nr. 130, p. 16).
653. RUSU, IOAN. [10] Doine din Ardeal (N\ociu-Cluj). (Tinereţă-Iaşi V (1941),
22-24).
654. RUSU, L Strigătură (Mociu-Turda), Tinereţă-Iaşi IV (1940), 318; V (1941), 54).
655. SÂNCRĂIAN, S. [12 Cântece]. (Ştiu IV (1939/40), Nr. 1-2, p. 41-43; V (1941),
N r . 1, p. 29-31 - Fără informator).
656. SANDU-TIMOC, C. [Cântece de pe Vallea Timocu/ui]. (Revista Asociaţiei Tnvă­
tătorilor Mehedinţeni XIII-XIV (1940), Nr. 4, p, 43; Nr. 5-6, p. 73; Nr. 7-8,
p. 56-57).
657 .• SANDU-TIMOC, C. [7] Cântece populare timocene (Alexandrovăţ şi Isnovăţul
Mic). (Vatra VII (1942), Nr. 2-3, p. 5).
658. SANDU-TIMOC, C. [10] Frânture/e. [Cântece pe care le cântă Iăutarii În horă
sau la nunţi] (Târomaşta-Va/ea Timocului). (Timocul IX (1942), II, p. 88).
659. SANDU-TIMOC, C. Poezii populare dela Românii din Valea Timocului culese
de -. Cu o introducere de N. Carfojan. Bucureşti, 1943. Ed. Scrisul Românesc, 8°,
352 p.
[174]
660. SÂRBU, ION GI-f. Cântec (Cândeşti-Dâmbovita). (Apostolul VI (1940), Nr. 1-2,
p. 51).
661. SI MA, VALERIU GR. Du-te bade (din Ardeal). (Satul XI (1941), Nr. 122, p. 11).
662. SIMCELESCU, MIH. 1. [Cântece populare bănăţene şi ostăşeşti]. (Revista Aso­
ciaţiei Învăţătorilor Mehedinţeni XII (1939), Nr. 1, p. 39; Nr. 2, p. 50; XIII-XIV
(1940), Nr. 5-6, p. 73; Nr. 7-8, p. 58).
663. SORINCA, C. [2 Cântece]. (Primăvara Banalului III (1941), Seria nouă, Nr:. 7,
p. 33 - Fără informefor);
664. STĂNESCU, ELENA. [l} Poporane culese din Gighera-Dolj. (Re vis la Asociaţiei
Învăţători/'or Mehedinţeni XV (1941), 35).
665. STELEA, PETRE. Cântec de soacră (din Bihor). (Salul XIII (1942/43), Nr. 155,
p. '16).
666. STOIA, OCTAV. Cânlecul holde lor (Mohu-Sibiu). Obiceiurile la Înălţarea Dom­
nului şi un cântec. (Hunedoara Noaslră I (1942/43), Nr. 11, p. 9-11 ; Nr. 12, pl. 1).
667. [10 STRIGĂTURIJ. (Primăvara Banatului 1/1 (1941), Seria nouă, Nr. 6, p. 17, 32
- Fără informator).
668. [4J STRIGĂTURI (jud. Botoşani şi Someş). (Tinereţă-Iaşi V (1941), 93).
669. [3J STRIGĂTURI (Măgura IIvei-Năsăud şi Valea Glodului-Baia). Tinerete-Iaşi
VII (1943), 39).
670. [9J STRIGĂTURI: Ciumeghiu şi I'uand-Bihor; Băluşa-Roman; Dărăbani-Doro-
hoi). (Tinereţă-Iaşi VII (1943), 104).
671. [12] STRIGĂTURI culese de elevii Liceului Militar laşi. (FI am uri V (1939),
196-198 - Fără Informator).
672. SUCIU, A. [Cântece din judeţul TurdaJ. (Ogorul Şcoalei VI (1939/40), 36-41,
113-114, 144-145).
673. SUCIU, ALEXANDRU. Cucule (din Ardeal). (Satul XIII (1942/43), Nr. 149, p.14)-,
674. T. P. Flori din lirica populară. (Tribuna Ardealului II (1941), Ne. 307, p. 2;
Nr. 308, p. 2 - Fără informator).
675. TAHNACIU, ALEXANDRINA. Cânlec de jale (Deleni-Boloşani). (Tinereţă-Iaşi VI[
(1943), 37).
676. TĂNASE, M. Cântec popular (din Moldova). (Satul XI Nr. 123-124, p. 20).
677. TĂNASE, MIH. Foaie verde (Rediu-Dorohoi). (Satull XI (1941), Nr. 126, p. 16).
678. TĂNASE M. [3] Slrigături (Bucovina). (Satul XII (1941), Nr. 133, p. 14).
679. TOMESCU, MIRCEA. luituri din Tara Oaşului. Întroducere şi 33 texte, (Preocu­
pări Literare V (1940), 669-672).
680. TOPALĂ, ILIE, Cântece de străinătale (din SălaiJ. (Salul XIII (1942/43),
Nr. 155, p. 16) .
. 681. TUDORACHE, AUREL P. Doina noastră-i doina scumpă. Rânduri elogioase despre
câr.lecul popular. (Foaia lnvăţătorului XV (1942), Nr. 5-6, p. 36-43).
682. TUDOREANU, GH. Cânlece (Galşu-Arad). (Aposlolul XI (1940), Nr. 3-4, p.45).
683. TUDIJCAN, VASILE. Cântec de jale (Bihor). Salul XII (1942), Nr. 136, p. 11).
684. TUICĂ, B. C. Cântec de dragosl�:. (Timocul VIII (1941), Nr. 2, p. 34 - Făra
informator). \
685. TUŢESCU, ŞT. ST. [5] Cânlece pap,ulare (Doli şi Gori]. (Arhivele Olteniei XX
(1941), 189-190). \
686. TUŢESCU, ŞT. ST. Chiuiluri dela horă (Bărca, Călane ,Măceşu de sus - DoliJ·
(Arhivele Olleniei XXI (1942), 256, 279).
687. TUŢESCU, şr. ST. Doine olleneşti (Goicea Mică şi Calane - Dalj). (Arhivele
Olteniei XX (1941), 177, 200; XXII (1943), 262-263).
174
BIBLIOGRAFIA FOLKLORIJLUI ROMÂNESC
I
ţ;f
\
1
(
j
[175]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC
175
688. ŢURCAŞIU, EMANOll 1. Fol'klor din Gâmbutiu [-Alba]. [23J Strigături. (Şcoala
Albei VII (1940), Nr. 5, p. 20-21 ; N,. 6, p. 10-11).
689. UNGUR, GH. [8} Doine (Onceşti-Maramureş, Săveni-Dorohoi, Cudalbi-Covudui,.
Vu/cana Pandele-Dâmbovifa). Tinereţă-Iaşi V (1941), 90-91).
690. UNGUR, GH.[4] Strigături (Brodeasa Săveni-Dorohoi). (Tinereţă-Iaşi V (1941).
92).
691. URSACHI, IOAN. [5} Strigături (Cuza-Vodă-Roman). (Tinereţă-Iaşi IV (1940),
316-317).
692. VLAD, CORN ELIA. [Cântece] (Strugari [-Sibiu]). (Satul XI (1941), Nr. 130, p, 16;.
XII (1941), Nr. 133, p. 14).
693. VOI CULES CU, ION N. Doină de dragoste (din Argeş). (Satul (1941, Nr. 122,
p. 11).
694. VOLMER, NICOLAE. Doină (Brusturoasa-Bacău). (Apostolul VI (1940), Nr. 3-4,
p. 45).
695. ZAHARIA, C. [3] Strigături (Drăgeş/ii-Vasltli). (Tinere(ă-laşil IV (1940), 317).
696. ZAHARIA, VAL. [4 Cânfece] (Băceşti-Roman, Fălticeni şi Bogata-Baia). Tineretă­
laşi V (1941), 52, 158).
X. COLINDE. FOLKLOR RELIGIOS
697. ALlC, VIOREL. Danălea Surd-Danălea. Colindă ZIăşteană (Hunedoară). (Hune­
doară Noastră I (1942/43), Nr. 7, p. 1).
698 • AGAFIŢEI, GH. 1. Colinde populare. Iaşi, 1938. Tip. Lucrătorilor asociati, 55 p.
699. BACALI, AUREL. Maica Domnului [Colindă] (Sâmpetru de Câmpie). (Tinereţi'i­
laşi IV (1940), 305).
700, BĂLAŞEL, TEODOR. Colindul lui Hristos. (Arfă şi Tehnică Grafică 1939, Caietul
10,.p. 9-10).
701. BEJENARU, M. Culegeri de cânfece de stea, colinde şi ură/uri pentru Crăciun
şi Anul' Nou. Huşi, 1943. Editura autorului, 16", 46 [-47] p. Lei 40.-
702. BRĂILOIU, CONST. Iar "Colindele" d-Iui Breazul. (Viaţa Românească XXXI
(1939), 42-47).
703. BREAZUL, G. Colindele ... lntâmpinare critică. Craiova, [1940]. Ed1.tura "Scri­
sul Românesc", 8°, 218 p. (Melos, Culegere de studii muzicale scoasă de G. Breazui
IV).
704. BULBOACĂ, IONEL. [2 Colinde] (iud. Clui}. (Tribuna Ardealului II (1941).
Nr. 371, p. 8).
705. CANTECE de stea pentru Vicleim, Co/ind, Irozi, Pluguşor, Pluguşorur, Urare la
pahar, Bună dimineata la Moş-Ajun şi Urare cu Sorcova ce se cânte În ziua Naşterii
Domnului şi de Anul Nou. Bucureşti, 194�. Edit. "Librăria Românească", 16°, 31 [-32] p.
706. CARTOJAN, N. Colindele cu steaua. (Artă şi Tehnică Grafică 1938/39, Caietul
6, p. 5-11). Menj. Ramuri XXXI (1939), 24 (CONST. D. IONESCU).
707. CHIRA, NI STOR 1. Co/indul gazdelor. (Satul XII (1942), Nr. 134, p. 15 - Fă"ă
informafor) .
708. CISMAŞIU, VASILE. Să păstrăm ce ne-au lăsat strămoşii (Gligoreşti-Turda). Două
colinde armonizate pentru coruri. (Ogorul Şcoalei IX (1942), Nr. 1-4, p. '1'1-19).
709. COCIŞIU, ILARION. Colinde din Ardeal. Culese şi armonÎzale de -. Bucureşti,
1940. "Tiparul Universitar", 8'°, 16 p. Menţ. C!îmi/lUl Cultural IV (1940), 130-131
re. D. G.).
[176]
176
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
710. COCIŞW, ILARION. Despre răspândirea geografică a unui cântec de stea. Bucu­
reşti, 1939. Mon. OI. Imprimeria Centrală, 8P" 11 p. 4 ta'�.
711. CULEA, AP. D. Maica Domnului a poporului român. În literatura populară reli-.
9ioasă. (Şcoala şi Viata XI (1941), Nr. 7-10, p. 1�27).
712. DĂMIAN, ION. /rozii. Joc sfânt din popor. Cu fotografii, Însemnări de punere
ln scenă şi 10 colinde. Bucureşti, 1942. Impr. Remus Cioflec, 8°, 49 p. Lei 70.-.
713. DUMITRAŞCU, N. 1. [2] Co/linde [Arcuş-Jre! Scaune şi Cârtişoara-Făgăraş). (Era
Nouă VII (1939), Nr. 7-10, p. 46-48).
714. DUMITRIU, 1. G. Co/indu lu Şoim el (Borduşani-/a/omiţa). (Preocup.ări literare
VI (1:941), 15-16). ;O
. 715. GEORGESCU, VIRGIL /.[3] Colinde (Ulieş-Mureş). (Tinereţă-Iaşi IV (1940).
304-311).
716. GHERMAN, PETRU, Colinde şi cântece de stea. Sibiu, 1941,. Tip. Arhidiece·
zană, 8Q, 8 p .. Lei 40.-
717. GOLESCU, MARIA. Comentarii iconografice pe marginea Ul].or publicatii. (Revi­
sta Istorică Română XI-XII (1941-1942), 357-370),
718. GR[O]F[ŞOREANU], (C1. Reminiscente arhaice În colindele noastre. (Rev. fnst.
Social Banat-Crişana X (1942), 159-162).
719. 10ANCIUC, 1. În noaptea Crăciunului. Despre colinde. (Tribuna Ardealului II
(1941), Nr. 371, p. 9).
" 720. IRINEU, Mitropolitul Moldovei. Elementul creştin În colinde. (Cetatea Moldovei
III ,(1942), VoL IV, p. 1-4).
721. LASCU, ION. Din tradifia religiloasă a Râşnovu/ui. Braşov, 1939, Tip. "Astra",
8°, 22 p. Menj. Revista Teologică XXXI (1941), 213-214 (TEODOR BODOGAE).
722. LUCA, MATEI. Teafrul religios şi reprezentarea suferintelor Mântuitoru/ui. (Ro­
mânia " (1939), Nr. 309, p. 3).
723. MAGERIU, IOSIF. [3J Cântece de sfea (Teregova-Severin). (Tineretă-/aşi IV
(1940), 306-307),
724. MAGERIU, IOSIF. [8] Colinde (Teregova-Severln). (Tinereţă-I.aşi IV (1940),
299-0303).
725. MAGERIU, IOSIF. Vicleim (Teregova-Severin), (Tinereţă-Iaşi IV (1940), 707-309).
726. MĂNIŢIU, 1. Patima lui Ristos. Colind din Poiana Sibiului. (Viaţa ilustrată VII
(1940), Nr. 5, p. 14).
727. MIREA, ILIE 1. Carte de colinde, cântece de stea, pluguşoare, vicieime, sor­
cove, Bucureşti, 1940. Fip, Cuqetarea, 8°, 158 p.
728. M'I REA, ,ILIE 1. Carte d� colinde, cânfece de stea, pluguşoare, vicleime, sor­
cove, Ed. II. Bucureşti, 1943. Tip. Cugetarea, 8°, 154 p. Lei 120.-
729. MORARIU, LECA. [Cântec de stea] (Pătrăuţi pe Suceava). (Făt-Frumos ).'/1
(1941), 83).
730. MUREŞANU, FL. La adormirea Maicii Domnului. Versuri Închinate Adormirii
Maicii Domnului, dintr'un manuscris vechiu �idlic. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 265,
p. 2). \
731, NAGHIU, IOSIF E. Ceva despre o 6arte din 1827. E vorba de "Scurte în vă­
jături pentru creşterea ş'i buna purtare a tinenimii române"... de Ion Tomici, tipărită
la Buda În 1827. r nfre altele cuprinde o va:riahtă a "Irozilor", deosebit de importantă.
pentru vechimea ei. Autorul o reproduce În întregime. (Cuget Clar V (1940), 37-41).
732. NAGHIU, IOSIF E� Din poezia Crăci'unului. (Revista Societăţii Tine�'me.3 Romlină
LlX (1940/41), 78-89).
733. NAGHIU, IOSIF E. Irozii. Teatru popular religios. (Extras din (Familia S. III.
I
ti
•
[177]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
177
Ai"). VI (1939), Nr. 10, p. 21-28). Men]. Revista Critică XIV (1940), 70-71 (GR.
SCORPAN).
734. NANU, ELiSABETA. Un manuscris cu Irozi al lui Picu Pătru!. Bucureşli, 1942.
Mon. Of. Imprimeria Naţională; 80, 28 p. 1 pl. (Extras din Anuarul Arhive; de Folklor
VI (1942).
735. NEDA, IOAN M. Tesaur din Cugir (iud. Hunedoara). Colinde din jud. Hune­
doara şi Alba. (Preocupări Lilerare V (1940), 730-734; VI (1941), 17-22, 84-89).
736. NICOARĂ E. Miorita. Doină (G/edin-Năsăud). 1 Colindă şi 1 cântec. (Wata
lIustrală VI (1939), Nr. 5, p. 14).
737. PANN, ANTON. Versuri şi cântece de stea, Viclein;;, şi Co/'inde ce se cântă la
Naşterea Domnului Noslru Isus Chrislos. Bucureşti, 1943. Tip. "Cultura Românească"
16°, 62 p. Lei 40.-
738. PETRESCU, D. 1. Condacul Naşterii Domnului. Bucureşti, 1940. Tip. "Universul",
8", 67 p.
739. PETREUŢĂ, L Viaţa viitoare În colindele româneşli. Oradia, 1939. Tip. "Diece-
zenă ", 8°, 28 p.
740: POPESCU, IOAN G. Steaua magilor. Universul, Nr. 353, 25 Dec. 1942.
741. PULPAŞ, MARIANA. Despre colinde. (Contrapuncl I (1941), Nr. 1, p. 4-8).
742. RADU, IOAN. [3} Colinde (Sâncrai-Hunedoara). (Plaiuri Hunedorene XIII (1941),
Nr. 2, p. 12--14).
743. REBREANU, REMUS. Cântecul cerb ului (din Transilvania). (Satul XI (1941),
Nr. 123-124, p. 20).
744 .• ROŞU, NICOLAE A. Colinde şi cânlări bisericeşti. Timişoara, 1942.
745. ROŞU, ION. [2} Colinde din Ardeal (Dâmb-Cluj). (Tinereţă-Iaşi IV- (1940),304).
746. SIMONESCU, DAN. Ceva nou despre coiuide, vicleim şi cântece de slea.
(Revista Socielă!ii Tinerimea Română LVIII (1939), Nr. 4, p. 141-144).
747. SIMONESCU, DAN. lnvie�ea Domnului În iconografia şi /olklorul românesc.
(România III (1940), Nr. 668, p. 2).
748. SIMU, NICOLAE. Asla-i seara lui Crăciun (Ciu/ud- Târnava-Mică). (MIădi/e III
(1939/40), Nr. 2, p. 67).
749. ŞORA, MELENTIE. Viala religioasă şi morală din comuna Pojejena Română.
Colinde, obiceiuri la Înmormântare. (Rev. Inst. Social Banal-Crişana IX (1941), 165-177).
750. SPIRIDON, /. C. Daruri de sărbăIori pentru copii. Colecţi« de colinde, cântece
de stea şi pluguşoare. Folticeni, (1940]. Tip. .Bendit", 16°, 48 p. Lei 8.-
751. • STANCIU, VICTOR. Minunate sunt lucrurile Tale. Cluj, 1939. Reminiscente din
paleolitic În colinde. Rec. elog. Rev. Insi. Social Banat-Crişana IX (1941), 379-383
(GR[O]F[ŞOREANUJ).
752. TELEANU, IOAN. Colinde din comuna Vrăbi/ău-Prahova. (TinereIă-/aşi IV (1940),
303).
753. URSU, NICOLAE. Ce seară-i d'aiastă sară (Colindă). (Lucea/ăru/'-Timişoara VI
(1940), Nr. 11-12, p. 4-5).
754. • VERCESCU, ELENA V. Dafini şi colinde, Însemnăiatea lor În viala românească.
p
Bucureşti, Tip. "Litera Creştină", 135 p. lei 200�
755. VlEJA, N. Numai "colinde" sau "cântece de stea" şi "colinde". (Era Nouă VI!
(1939); Nr. 5-6, p. 26-30).
756. VULPESCU, MIHAIL. Irozii-păpuşile, featrul tărănesc al vic/eimu/ui, sca/oianul
şi paparude/e. Bucureşti, [1941]. Tip. ziarului "Universul", 8°, 125 [-126] p. lei 200.-
12
[178]
178
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC
XI. POVEŞTI. SNOAVE. LEGENDE. TRADIŢII.
757. ALM. [2 Poveşti.]. (Tribuna Ardealului II (1941), Nr. 373, p. 2-3; Nr. 374,
p.2-3).
758. ANTOHI, APOSTOL V. Cum a intrat diavolul in corabia lui Noe. Poveşti. [Le-
gendă]. [Boteşti-Bacău]. (Hunedoara Noastră I (1942/43), Nr. 5, p. 6).
759. BRĂTULESCU, 1. De ce stă pisica pe prispa casei. Legendă [Ciorteşti-Vâlcee].
(Gazeta Şcoalei XXIII (1941), Nr. 5-8, p. 90-96).
760. BUCUŢĂ, EMANOIL. Corabia sburătoare. Din /o/k/orul rus. (Revista Fundaţiilor
Regale VIII (1941), II, 262-272).
761. CANTEMIR, TRAIAN. Basme cirebire: Gobo şi Mago. (Făt-Frumos XVIII ·(1943),
174-179).
762. COMĂNESCU, OLGA. Basmul in cadrul preocupărilor educative. (Vremea Şcolii
XIII (1940), 192-200).
763. COSMA, Ai. C, Snoavă. (Vestitorul Satelor XXVII (1939), Nr. 9-10, p 5 -
Fără informator.
764. COSTIN, LUCIAN. Basme, istorioare şi strigături. Craiova, [1942:]. Tip. "Unirea",
80, 24 p. (Biblioteca Folkloristică a Banatului Nr. 12).
76S. CREANGĂ, ION. Harap Alb. Ilustrat de Stoica D. Bucureşti, 1943. Tip. "Cartea
Românească", 8°, 84 p. Lei 140.-
766. CREANGĂ, ION. Opere. Editie critică cu note, variante şi glosar de G. T. Ki­
rileanu. Bucureşti, 1939. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8", 351 p. 27 pl. Lei 240.­
Menj. Familia S. III. An. VI (1939), Nr. 10, p. 104-105 (IOSIF NAGHIU).
767. CREANGĂ, ION. Opere complecte. Cu o introducere de Constantin Botez. Pre­
fată şi listă de cuvinte de G. T. Kirileanu şi 1/. Chendi. Bucureşti, 1941. Tip. "Cartea
Românească", 8°, 323 [-324] p. Lei 80.-
768. CREANGĂ, ION. Opere complete. Cu un studiu bio-bib/iogra/ic, analize, note
şi un glosar de Lucian Predescu. Bucureşti, 1940. Cugetarea, 8°, 352 p.
769. CREANGĂ, ION. Poveşti. Desene de Ioana Jurgea. Bucureşti, 1942. Mi. O. im­
primeria Najională, 810, 223 [-227] p.
770. CREANGĂ, ION. Poveşti. Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria- Naţională, 8°,
223 p. Lei 80.-
771. CREANGĂ, ION. Poveşti. Bucureşti, 1943. Editura Remus Cio/lec, 16°'. 60 p.
Lei 30.- (Cartea Noastră Nr. 1).
772. CREANGĂ, ION. Poveştl1. Editie adevărată de G. Pascu. Bucureşti, 1939. Mo�.
Of. Impr. Najională, 8°, 212 [-213] p. Menj. Preocupări literare IV (1939), 373-378
(P. V. HANEŞ).
773.. CREANGĂ, 1. Poveşti. Ediţie comp/eclă cu ilustraţiuni de Stoica D. Bucureşti,
1943. Tip. "Cartea Românească", 8°, 339 p. Lei 560.-
774. CREANGĂ, ION. Poveşti. Editie înqrijită de Liviu Rebreanu, cu ilus+reţiuni de
Th. Kiriakoff. Bucureşti, 1940. Tipi -, Cartea Românească, 8°, 311 p. Lei 150.-
775. CREANGĂ, ION. Poveşti, amintiri, ane�dote şi istorioa�e. Editie îngrijită de
Profesor Ion Creju, Bucureşti, 1939. Editura "C�\rtea Românească", 8°, 390 [-391] p.
lei 100.-
776. CU LEA, APOSTOL D. Tradiţiile vie/ii de apă ale poporului român. Bucureşti,
[1942]. Institutul de arte grafice "Marvan", 8°, 34 p. Lei 30.-
777. DIMA, AL. Asupra caraclerului /o/k/oric al lui "Dănilă Prepeleac". (Revista Fu'l­
dafiilor Regale IX (1942), III, 142-153).
[179]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC
179
778. DONOSE, NICOLAE. Poveste cu draci şi cu ţigani. (Apostolul VI (1940),
Nr. 5-6, p. 47-49).
779. DUMITRAŞCU, N. 1. Cântecul privighetoarei (Boureni-Doli). Legendă. (Era Nouă
VII (1939), Nr. 5-6, p, 30).
780. DUMITRAŞCU, N. 1. O minciună 'n prăjină (Doli). Poveste. (Era Nouă VII (1939),
Nr. 1-2, p. 18-22).
781. DUMITRESCU, TRAIAN. Prostia Sârbu/ui. Snoavă. (Zorile Romanaţilor XIV
(1939), N�. 7-10, p. 41-43).
782. DUMITRESCU, TRAIAN. Prostia Sârbului. Snoavă. (Zorile RomanaţilorXIV (1940),
Nr. 5-6, p. 16-17 - Fără informator).
783. EMINESCU, M. Basme În proză. Editie îngrijită de Ion Pil/at. Bucureşti, 1939,
Editura "Cartea Românească", 8°, 48 p. (Pagini alese, Seria nouă Nr. 35).
784. FURTUNĂ, DUMITRU. Izvodiri din bătrânli. Bucureşti, 1939. Tip. Luceafărul, 80,
200 p. Lei 30.- Ment· elog. Cuget Clar IV (1939/40), 485 (ARTUR GOROVEI); Rec.
elog. Făt-Frumos XV (1940), 32-37 (VASILE ALEXANDRESCU).
785. GĂZDARU, D. Altă paralelă italiană la basmul istro-român Ştoriiă I'ui Triientin.
(Arhiva XLVI (1939), 284-285). �
786. GOROVEI, ARTUR. Legenda arborilor îmbrăţişaţi. Cercetări de folklor. Bucureşti,
1942. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 20 p. lei 40.- (Ac. Rom. literare S. III T. XI.
M. 6). Men]. elog. Cetatea Moldovei IV (1943, voi. IX, Nr. 4, p. 13B-139 (AUREL
GEORGE STINO).
787. r. D. Fecior de împărat şi rogojinar. Poveste. (Tribuna Ardealului II (1941),
NI'. 372, p. 2-3 - Fără informator).
788. 10NESCU-NICA, G. Basmele Împăratilor daci. Bucureşti, 1942. "Tiparul Româ­
nesc", 8°, 96 p. Lei 120.-
789. IROAIE, PETRU. Grai şi băsmuire cirebiră. 6 basme istro-române cu amănunjite
note asupra limbii. (Arhiva XLVI (1939), 241-270).
790. ISAC, NICOLAE MIHAI. [3 Poveşti] (Răcăşiţa şi Zlaşti-Hunedoara). (Hunedoara
Noastră I (1942/43), Nr. 2, p. 15-16; Nr. 4, p. 6-8; Nr. 8-9, Pl" 18-20).
791. ISPIR, MIRCEA. Ion Creangă. Amintiri şi poveşti. Studiu bio-bibliografic şi pe­
dagogic, comentarii şi glosar. Bucureş�i, 1940. Tip. "Şcoala Poporului", 80, 153 p.
792. ISPIRESCU, PETRE. Balaurul cu şapte capete şi alte Basme ale Românilor. Bucu­
reşti, [1942]. Tip. "Eminescu", 8°, 107 p. (Cartea Copilului [1.]).
793. ISPIRESCU, PETRE. Basmele Românilor. Bucureşti, 1943. Tip. "Finante şi Indus­
trie", 16°, 422 p. ("Muncă şi Lumină").
794. ISPIRESCU, PETRE. Legende sau Basmele Românilor. Voi. III. Bucureşti 1942.
Tip. Cartea Românească, 8°, 332 [-3331 p. Lei 200.-
795. ISPIRESCU, PETRE. Legende sau Basmele Românilor. Adunate din gura poporu­
lui. Cu O precuvântare de). Iordan. VoI. 1. Bucureşti, 1939. Ed. "Cartea Românească",
8°, 294 p. Lei 60.- (Edij.ie sterioNpă, 1943. Lei 300".-).
796. ISPIRESCU, P. Legende sau Basmele RomâniJoor. Editie comentată de N. Mihă­
eseu. Bucureşti, 1943. Tip. "Universul", 80, 189 p. Lei 160.-
797. ISPIRESCU, PETRE. Viaţa şi faptele lui Vlad-Vodă Tepeş. Operă postumă. In­
edită, descoperită la Dorohoi şi publicată prin grija .prof. Leca Morariu. (Făt-Frumos
XIV (1939), 87-93 (Continuare).
798. ISPIRESCU, PETRE. Viata şi faptele lui Vlad-Vodă Ţepeş. Operă postumă. Pre­
fată şi note de Leca Morariu. Cernăuţi. 1942'. "Glasul Bucovinei", 80, 14 p. (Extras din
revista "Candela" 1939-1941).
12*
[180]
180
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC
arborilor şi legende
Editia II-a. Bucureşti,
MIHAIL. Nevasta inimoasă. (Zorile Romanaţilor XIII (1939),
Nr. 11-12, p. 13-15).
MIHAIL. Pipăruş Impărat. (Luceafărul-Sibiu VI (1939), 23-25
799. LUNGIANU,
Nr. 8-10, p. 2-4;
800. LUNGIANU,
(Continuare).
801. LUPAŞCU, 1. Legenda oraşului Caracal. (Convorbiri Literare LXXV (1942),
88--91).
802. MARI AN, S. FL. Păsările poporului român. Datini şi legende. Ediţia ingri;ită de
Ion Pilat. Bucureşti, 1942. Ed, Cartea Românească, 16°, 48 p. Lei 30.- (Pagini alese,
Seria nouă, Nr. 7).
803. MIHĂILESCU, V. Genoveva de Brabant sau Triumful Nevinovăţiei. Bucureşti, f. a.
Edit. "Librăria Românească", 16°, 32 p.
804. MIHUICĂ, NICOLAE, Când oamenii uită de Dumnezeu. [Legendă] (Z/aşti-Hune­
doara). (Hunedoara Noastră I (1942/43), Nr. 3, p. 3).
805. MIREA, ILIE 1. Legendele păsărilor, anima/e/m, florilor,
religioase, istorice, geografice, etc., efe. Cu desene de G. Naum.
1943. Tip. "Cugetarea", 8°, 195 p. Lei 180.-
806. MORARIU, LECA. Dela noi. Poveşti, Bucureşti, 1942. Mon. Of. Imprimeria Na­
[ională, 8°,�1 p. Lei 40.-
807. MORARIU, LECA. Şi pe drac il paşte frica. Poveste istro-română. Vezi: Frica
alu dracu de mul'are, de acelaşi, În volumul "Lu fraţi noştri, libru lu Rumeri din Istrie",
1928, p, 168-170. (Făt-Frumos XV (1940), 99-101).
808. MURNU, IULIA. Poveştile Pindului. Bucureşti, 1939. Tip. "Ramuri"-Craiova, 8°,
202 [-203] p. Lei 30.-::- (Cartea Satului Nr. 38).
809. PAVELEA, IOAN. Lupul bătrân şi lupul tânăr (Fabulă românească). Tribuna Ardea­
lului " (1941), Nr. 276, p. 2).
810. POP-RETEGANUL, ION. Legende, povestiri şi obiceiuri româneşti, Cu desene de
N. Brana. Bucureşti, 1943. M. O. Imprimeria Nejională, 8°, 185 p. Lei 80.- Men], cril.
Transilvania LXXIV (1943), 315-317 (NICOLAE ALBU).
811. POP-RETEGANUL, ION. Poveşti ardeleneşti. Cu desene de N. Brana. Bucureşti,
1943. Fundatia Culturală Regală "Regele Mihai 1", 8°, 213 [-215] p. 1 pl. Lei 60.­
(Cartea Satului Nr. 42).
812. SANDU-TIMOC,C. Dască/u Păsca/ă (Z/Iocutea-Timoc). Legendă versificată. (Ti­
mocul X (1943), 1, 63-64).
813. SCORPAN, GR. Humorul moldovenesc. Şi despre poveştile lui Creangă: Harap
Alb şi Ivan Turbincă. (Luminătorii VI (1942), 620-625).
814. ŞERBAN-CORNILĂ, G. Din legendele poreclelor noastre. Nana şi Lipu. Inlâm­
plarea care le-a dai naşlere. (lnvăţământul Primar XIX (1942), Nr: 3, p. 17-18).
815. SERSEA, DUMITRU A. Legenda "Pietrei" din Poseşti [-Prahova). (Mugurul XIV
(1942/43), Nr. 1, p. 49-51).
816. SLAVICI, IOAN. Păcală În satul lui şi alte povestiri hazlii. Sibiu, 1942. Tip.
Cartea Românească, 16", 118 p. (Bibl. pop. a Asociaţiunii "Aslra", Nr. 281).
817. SLAVICI, IOAN. Poveşti. VoI. 1. Editia IV. Bucureşti, 1943. Tip. Cartea Româ­
nească, 8°, 184 [-185] p. Lei 250.-
818. VRABIE, GH. Despre basmul lui P. Ispirescu. (Gândirea XXII (1943), 473-476).
819. VULPESCU, MIHAIL. Basmul Iăcrămioare/'Or (Piscu/-Doli!. Bucure ş lj, [1940]. Tip.
ziarului "Universul", 8", 36 p. Lei 15,- (Basme, 3\).
820 .• VULPESCU, MIHAIL. Poveşti din satele noastre. Bucureşti, Casa Şcoalelor,
170 p. Lei 120.-
821. VULPESCU, MIHAIL. Muma Pădurii (Dumbrava-Prahova). Bucureşli, 1941, Tip.
ziarului "Universul", 8°, 32 p. Lei 15.- (Basme, 4).
[181]
BIBLIOGRAFIA FOlKLORULUI ROMÂNESC
181
822. VULPESCU, MIHAIl. Pomul cu merele de aur (JiIava-IIfov). Bucureşti, [1940].
Tip. ziarului "Universul" 80, 32 p. Lei 15.- (Basme, 2).
823. VULPESCU, MIHAIL. Voinicul Înflorit (Şotri/e-Prahova). Bucureşti, [1940]. Tip.
ziarului "Universul", 8°, 32 p. Lei 15.- (Basme, 1).
XII. MAGIE. MEDICINĂ POPULARĂ. ETNOBOTANICĂ. DESCÂNTECE. MITOLOGIB.
824. ANGHEL, LIVIU. Plante medicinale regionala.. Din regiunea Albei-Iu!ii. (Şcoeia
Albel /!II (1941), Nr. 5, p. 15-19).
825. BÂCESCU, M. Nume populare româneşti pentru unele părţi din anatomia omului.
(Revista Ştiinţifică "V. Adamachi" XXVIII (1942), 188-189).
826. BÂDULESCU, IONEL. Descântec (Mânăstireni-Vâlcea). Horia, Cloşca şi Crişan 1/1
(1942/43), Nr. 1-3, p. 49).
827. BARTOŞ PETRU. Consideraţiuni asupra folklorului medical. Tg.-Mureş, 1939. Tip.
"Cultura", 8°, 12 p.
828. BERCEANU, ŞTEFAN. Creşterea unui copil după babe. Obiceiuri şi credinte din
Amzuleşti şi Bislreţu (-Dolj). (Horia, Cloşca şi Crişan III (1942/43). Nr. 4-6, p. 37-44).
829. BRÂNZAN, NICU. [4 Descântece] (Go/'eşti-Doli). (Horia, Cloşca şi Crişan /1
(1941/42), Nr. 3-6, p. 54-56).
830. BUCŞA, VALERIU. [Descântece] (Arini-Trei Scaune) (Era Nouă VIII (1940), Nr. 1,
p. 23-24).
831. BUTURA, VALER. Etnobotanica. O schiţare a problemelor ce se pun În acest
domeniu. (Sociologie Românească IV (1939), 30-40).
832. BUTURA, VALERIU. Enqu€de sur la connai,ssance des plantes utiusees par les
vielles femmes de Nerej. (Archives. pour la Science et la Reforme Sociale XVI (1943),
273-282).
833. BUTURA, VALER. Câteva plante medicale. Bucureşti, [1943]. Tip. "Eminescu",
8°, 8 P: (Extras din Calendarul crescătorilor de animale pe 1944).
834. BUTURA, VALER. Iarba lui Tatin În medicina băbească şi cea oficială. (Natura
XXIX (1940), 334-338).
835 BUTURA, VALERIU. Publications ethnobotaniques. (Archives pour la Science el
;a Reforme Sociale XVI (1943), 386-390).
836. CANDREA, 1. A. Simbolismul În terapeutica populară. Magia imitativă. Similia
simil'ibus curantur. Bucureşti, 1940. Editura Fundatiei Culturale "Mihail Kogălniceanu"
8°, 44 p. (Extras din Arhiva Românească IV (1940), 159-202)/.
837. CARAMAN, P. Les bases mystiques de f'anthroponymie. (Balcania VI (1943(.
464-497).
838. CÂRDEIU, F. Calul În mitologie şi istorie. (Revisla Ştiin!ifică "V. Adamachi"
XXIX (1943), 31-34).
839. CĂTANĂ, GEORGE. [4] Descântece (din Banal). (Era Nouă VII (1939), Nr.1-2,
p 15-18).
840. CHIRIŢĂ, ILIE. [6] Descântece (Apele Vii-Romanati). (Arhivele Olteniei XIX
(1940), 187-199).
841. CIAUŞANU, G. F. Cr�ştinismul Românului oglindit În graiul său. Despre Dumne­
zeu, Maica Domnului, ingeri, ele., În conceptia poporului. (Ion Maiorescu VIII (1943/44),
Nr 1-4, p. 58-93).
842. CIAUŞANU, G. F. Deochiu/. Material de /olklor comparat. (Arhivele Olteniei
XXI (1942). 241-256).
[182]
182
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
843. CIOBANU, ALEXANDRU. Descântecul cerb ului (Cotnari-Iaşi). (Tinereţă-/'aşi V
(1941), 56-57).
844. CIOBANU, AUREL. Descântec (Băiseşti-Suceava). Tinereţă-Iaşi IV (1940),
323-324).
845. COMAN, A. Câteva numiri populare de plante vasculare din Maramureş. (Bul.
Grădinii Botanice Cluj-Timişoara XXII (1942), Nr. 1-4, p. 72-77).
846. CONSTANTE, C. Strigoii În credinţele populare ale Românilor din Timocul sâr­
besc. (Timocul X (1943), 1, 56-57).
847. CONSTANTINESCU, ALEXANDRU A. Muntele cel sfânt. Bucureş!i, [1940]. Tip.
"Graiul Românesc", 12°, 64 p.
848. COS MA, AUREL. Cosmogonia poporului român. Bucureşti, 1942. Tip. ziarului
"Un/versul", 8°, 82 p. Lei 160.- Conţinutul lucrării se află cuprins şi În studiul acelu­
iaşi: Studii de folklor românesc, Buc., 1942, la paginele 9-71, precum şi În : Mitho­
logie roumaine, Buc., 1942, p. 9-78,. (Vezi Nr. 852 şi 850). Men]. Rev. Inst. Social
Banat-Crişana XI (1943). 151 (A[UREL] BUG[ARIUJ).
849. COS MA, AUREL. Lumea spiritelor. Din credinţele poporului român. Bucureşti,
1943, Tip. "Universul", 8°, 60 p. Lei 100.-
850. COS MA, AUREL. Mythologie roumaine. Bucureşti, 1942. Tip. ziarului "Univer­
sul", 8°, 156 p. lei 250.- Versiunea franceză a lucrării: Studii de folklor românesc,
Buc., 1942. Vezi Nr. 852.
851. COSMA, AUR El. Originea omenirii. Legende şi mituri. Bucure ş+i, 1943. Tip.
"Universul", 8°, 56 p. lei 100.-
852. CdSMA, AUREL. Studii de folklor românesc. Bucureşti, 1942. Tip, ziarului "Uni­
versul", 8°, 148 p. lei 200.- Între pag. 9-71 este cuprinsă lucrarea aceluiaşi, publi­
cată şi separat, sub tillul : Cosmogonia poporului român, Buc., 1942. Vezi Nr. 848. Menţ.
Rev. Insi. Social Banat-Crişana XI (1943), 150-151 (A[UREl] BUG[ARIUJ).
853. COTEANU, 1. Prima listă a numelor româneşti de plante. Bucureşti, 1942. M. O.
Imprimeria Naţională, 8°, 34 [-36] p. lei 80.- Opera preotului calvin Benko Jozsef,
apărută În rev. MaygarKonyvhdz, Pozsony, Vo/. 1/ (1783), p. 407-432, cu titlu:
Nomina vegetabi/'ium.
854. CRISTESCU-GOlOPENŢIA, ŞTEFAN IA. 1. tlements magiques dans la vie Splfl­
tuelle des paysans roumains de diverses regions du pays. 2. La methode pour I'elude
des croyances el pratiques magiques. Bucureşti, 1940. Tip. "Luceafăru'I", 8°, 20 p. MenV.
erit. Biserica Orlodoxă Română LlX (1941), 91-92 (C. G.).
855. CRISTESCU-GOlOPENŢIA, ŞTEFANIA. Gospodăria În credinţele şi riturile ma­
gice al!e femeilor din Drăguş (Făgăraş). Bucureşti, 1940. Mon. Of. Imprimeria Naţională,
8°, 116 p., 8 tab. MenI. Horia, Cloşca şi Crişan 1/ (1941/42), Nr. 7-9, p. 35-36
(A. L.).
856. CULEA, AP. D. Maica Domului a poporului român. Fecioara Maria În Iolklorul
religios. (Şcoala şi Vieaţa XII (1942), Nr. 7-10, p. 15-27).
857. DAMIAN, ŞT. Descânlec (Deleni- Vaslui). fŢinereţă-/aşi IV (1940), 325-326).
858. DE CEL PERIT [descânfec}. (Tinereţă-Iaşi (1941), 159 - Fără informator).
859 .• DESCÂNTEC de deochiu. (Mărţişor I (1940), Nr. 1, p. 3).
860. [5 DESCÂNTECE]. (Primăvara Banalului III (1941), Seria nouă, Nr. 7, p. 33-34
- Fără informator).
861. DRĂGAN, HllDA. Folklor medical din Ohaba-Bisfra. 11 descântece, cu o întro­
ducere. (Rev. Inst. Social Banat-Crişana X (1942, 108-121).
862. DRAGOTESCU, A. De "bube dulci" (Z/aşfi-Hunedoara). (Hunedoara Noaslră I
(1942/43), Nr. p. 10).
[183]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
183
863. DROZDOV, VASILE. Descântec de spăriet (Comeşti-Bălţi). (Tinerejă-laşi VII
(1943), 40).
864. DUMITRESCU, IOSIF. [2 Descântece] (Ca coţi şi Zegaia-Mehedinţi). (Revista Aso-
ciaţiei lnvăţătorilor Mehedi'nţeni XIII-XIV (1940), Nr. 1, p. 43).
865. DUMITRESCU-BISTRIŢA, IOSIF N. [2J Descântece (Marman-Mehedinti). (Revista
Asociatiei lnvătătorilor Mehedinteni XII (1939), Nr. 7, p. 64; Nr. 8-10, p. 66).
866. DUMITRESCU-BISTRITA.' IOSIF N. [3 Descântece] (Valea Copcii-Mehedinti. (Ar­
hive/'e Olteniei XIX (1940), 191-192, 193-194).
867. ELIADE, MIRCEA. Ierburile de sub cruce. (Revista Fundaţiilor Regale VI (1939),
IV, 353-369).
868. ELIADE, MIRCEA. La mandragore et les mythes de la "naissance miraculeuse".
(Zalmoxis III (1940-1942), 3-48).
869. GEORGESCU, STELlAN. [3 Descântece] (Ţugueşti-Dolj). Horia, Cloşca şi Crişan
III (1942/43), Nr. 4-6, p. 44-45).
870, • GOMOIU,V. şi V. PLĂTĂREANU. La croix dans le folklore medical roumain.
Brăila, 1938. Comunicare făcută la Congresul international de istoria medicinei, ţinu! la
Zagreb în 1938. Men], Bisterka Ortodoxă Română LX (1942), 221 (O. ST. P.).
871. GRINŢESCU, CECILIA V. Povăţuitor pentru culegerea plantelor medicale şi folo­
sirea lor. Piatra Neamt, 1942. Tip. "Gh. Asachi", 16°, 32 [-33J p. Lei 20.-
872. HRIMIUC, EUG[ENIA]. Descântec de dragoste. (Tinereţă-Iaşi VII (1943), 106).
873. HUZUM, 1. V. Nume de plante (Corod-Tecuci). Şi întrebuinjarea lor. (Revista
Ştiinţifică "V. Adamachi" XXV (1939), 153).
874. ISAC, SINEFTA. [2 Descântece] (Zlaşfi-Hunedoara). (Hunedoara Noastră
(1942/43), Nr. 4, p. 4; Nr. 5, p. 5).
875. IVANCU, NICOLA8. [2 Descântece] (Cioroiaşi-Doli). (Horia, Cloşca şi Crişan III
1942/43), Nr. 4-6, p. 45-46).
876. KIRILEANU, G. T. Limba veche şi 'nţeleaptă. "Însămnme a 7-te pentru super­
stitie". "Însămnare a 8. Pilde den historie pentru boboane". (Ms. Ac. Rom. Nr. 4375,
F. 45). (Făt-Frumos XVII (1942), 40-42).
877 .• LACRIŢEANU, C. Plante sălbatice alimentare din România. Bucureşti, 1941.
878 .• LUTZ, FR. Contrtbuţiuni la cunoaşterea medicinei populare din comuna Şanl,
jud. Năsăud. Cluj, 1939.
879. MAGERIU, IOSIF. [3] Descântece (Tătăruşi-Baia şi Teregova-Se'ilerin). Tinerefă­
laşi IV (1940), 321-322).
880. MANU, 1. Descântecele. Îndemnuri pentru părăsirea lor. (Satul XIII (1942),
Nr. 146, p. 5).
881. MARICA, EM. GR. Descântec de deochiu (din strigoi) (SIătioara-Vâ/cea). (Arhi­
vele Olteniei XIX (1940), 192).
882. MARICA, EMIL GR. Medicină populară: cele 9 neamuri. (Arhivele Olteniei XIX
(1940), 186).
883. MIRICĂ, P. şi P. IOANIN. [3 Descânfece] (Mag/avit-Do/il. (Horia, Cloşca şi
Crişan II (1941/42), Nr. 3-6, p. 52-54),
884. MORARIU, IULIU. Noi numiri populare româneşti de plante. Bistrita, f. a. Tip.
"Minerva", 8°, 16 p. Extras din Arhiva Someşană VI (1937/38), 453-468). Menj. erit.
Revista Critică XII (1939), 248 (G. PASCU).
885. NEAGU, GH. /. Descântece din lalomiţa. 47 texte şi introducere. (Preowpări
Literare V (1940), 350-359, 614-627).
886. NOUR, A. Credinte, rituri şi superstitiuni geto-dace. Bucureşti, 1941. Tip. Căr­
[ilor Bisericeşti, 8°, VII+ 100 p. Lei 150.- Menj. crit. Za/moxis III (1940-1942),
165-166 (1. COMAN).
[184]
184
BIBLIOGRAFIA FOlKlORUlUI ROMÂNESC
887. OLiNESCU, MARCEl. Cutremurele În mitologia românească. (Revista Societăţii
Tinerimea Română LlX (1940), 104-121).
888. PASCU, GIORGE. Nume de pl·ante. VIII. Părţile şi cultura păpuşoiului. IX. Ce-
realele ca plante alimentare. (Revista Critică XIII (1939), 1-20; XIV (1940), 23-51).
889. PETRUŞCĂ, EMIL. Descântec (Todireni-Botoşani). (Tinereţă-Iaşi IV (1940), 325).
890. POP, PETRU'. Descântecele. (Ogorul Şcoalei VII (1941), 119-125; 176-179).
891. POP-CÂMPEANU, GR. Descântec de scrântitură. (Mlădiţe III (1939/40), Nr. 3,
p. 20 - Fără informator).
892. POPESCU, ADRIAN. Descântec de Întorsură. (Revista Asociaţiei lnvăţătorilor Me­
hedinţeni XVI (1942), Nr. 1-2, p. 45 - Fără informator).
893. RĂUŢĂ, AUREl. Plantele medicinal·e româneşti. lndrumări de colectare, cultură
şi valorificare. Bucureşti, f. a. Tip. Bucovina, 1. E. Torouţiu, 80, 112 p. lei 30.- (Cartea
Căm inului Cultural, 8).
894. ROVENŢ A, IOAN. Plantele medicinale ce se pot aduna cu elevii şi sătenii.
Ed. II. Bucureşti, 1'943. M. O. Imprimeria Naţională, 80, 55 [-56] p. 10 tab.
895. SALA, VASILE. [6 Descântece}. Bucureşti, f. a. Editura Noastră, 80, 16 p. (Bih­
lioteca Vaşcăului, Nr. 41-46).
896. SIMIONESCU, N. [3} Descântece (Urzicuta-Doli), (Tinereţă-Iaşi IV (1940), 321,
322, 324).
897. SOFONEA, S. Plantele medicinale. Partea ,. Plante sălbatice. Bucureşti, 1939.
Mon. Of. Imprimeria Naţională, 80, 252 p. XXIV pl.
898. STOICESCO, CONST. La magie dans /'ancien droit roumain. (Rapprochement
avec le droit romain). 2-eme edifion. Bucureşti, 1939. Tip. "Bucovina", 80, p. 457-495.
(Extrait des Melanges de droit roumain, dedies a Georges Carnii). Men]. Zalmoxis II
(1939), 166 (D. M. PIPPIDI).
899. STRUŢEANU, SCARLAT. Supravieţuirea cultului lui Zalmoxis În poezia noastră
poporană. (Mugurul XIV (1942/43), Nr. 2, p. 10-33).
900.' TAHNACIU, ALEXANDRINA. Descântec de beşică rea. (Deleni:Botoşani). Tine­
reţă-Iaşi VII (1943), 39).
901. TOMESCU, MIRCEA. Din {olklorul iudo Olt: descântecele de dragoste. (Preocu­
pări Literare V (1940), 543-549).
902 .• TRICOT-ROYER. Le lolklore medical dans les Balcans. (La medicine populaire
en Roumanie). (Revue catholique des idees et des laits, Bruxelles, Dec. 1937 et lan.
1938). '
903. TUICA, B. C. Descântecele din Timoc. Despre vrăjitoare şi trei descântece:
două culese În Ţibăr-Varoş, regiunea lom-Palanca-Bulgaria, iar al treilea din Butan,
judeţul Rahova-Bulgaria. (Timocul IX (1942), II, 83-87).
904. • TURCU, CONSTANTIN. Un blestem original pe o carte puţin cunoscută. Iaşi.
1942. Men], Cetatea Moldovei III (1942), Voi VI, Nr. 7, p. 143 (1. Ţ.).
905. VARLAAM şi 10ASAF. Povestirea minunatei vieţi a acetor doi sfinţi. Bucureşti,
1943. Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8°, 122 [-124] p. Lei 100.-
\
XIII. ARTĂ POPULARĂ. PORT. MUZEE.
906. APOLZAN, LUCIA. Un album al portului popular românesc. (Pagini Literare VII
(1940), 45-47).
907. L'arte popolare romene. Bucureşti, 1. a. Marvan, 8°, [36J p. Album de propa­
gandă'. Vezi Nr. 957.
908. ASPECTE din româneasca ţară a Oaşului. Costume, joc, cântec. (Revista Socie­
tăţii Tinerimea Română LlX (1940-41), 38-47).
[185]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
185
H
I
l
li
I
I
909. BIROU, VIRGIL. Crucile de piatră de pe Valea Căraşului. Cu 80 clişee originale
făcute de autor. Timişoara, 1941. Ţip. Cooperativa Natională, 8°, 63 p. Lei 150.- Men].
elog. Transilvania LXXIII (1942). 881 (EMANOIL BUCUŢĂ); Rec. elog. Biserica Ortodoxă
Româna LXI (1943), 135-137 (1. BARNEA).
910. BIROU, VIRGIl. Crucile de piatră din Ticvani. (Rev. Inst. Social Banat-Crişana
VIII (1940), 313-339).
911. BRĂTIANU, ELISA 1. Cusături româneşti. Ediţiune a Consil·iului Superior al In­
dustriei Casnice. Bucureşti, 1943. Marvan, in folio, 179 planşe. MenI. elog. Revista Fun­
daţiilor Regale X (1943), II, 686-687 (MARIA GOLESCU).
912. BRĂ TULESCU, VICTOR. Biserici din Maramureş. (Buletinul Comisiunii Monumen­
telor Istorice XXXIV (1941), Fasc. 107-110, p. 1-165, XXXV pl. Rec. eri!. Transilvania
LXXII (1941). 415-418 (CORIOlAN PETRANU).
913. BRĂTULESCU, VICTOR. Biserici din Prahova. Despre biserica de lemn din Valea­
Orlei, corn. Chiforani-Prahova. (Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice XXXIII (1940)
Fasc. 104, p. 68-82).
914 .• CHELCEA, ION. Menirea Muzeului Etnografic al Moldovei. Iaşi, 1943.
915. CHELCEA, ION. Muzeul Etnografic al Moldovei şi datoria noastră. (Cetatea Mol­
dovei IV (1943). VoI. XI, Nr. 11, p. 208-212).
916. CIUREA, VASILE. "Două decenii de muncă 1919-1939", istoricul şi activitatea
Muzeului Folticenilor. Fălticeni, 1943. Menf. elog. Cetatea Moldovei IV (1943), VoI. IX,
Nr. 6, p. 443 (C. V.).
917. CIUREA, V. Muzeul Fălticenilor. (Natura XXXII (1943), 233-237).
918. CULEA, AP. D. Pe marginea Albumului portului popular românesc [de Alexan­
drina Enăchescu-Cantemir. Craiova, 1939. Tip. Scrisul Românesc]. (Căminul CuMural 1/1
(1940), 110-112). Vezi Nr. 921.
919. DIMA, AL. Cunoaşterea satului prin Căminul Cultural. Rânduri pentru un Muzeu
al salului. (Transilvania LXX (1939), 146-149).
920. DOBRESCU, AL. Propaganda por/ului şi jocului naţional. (Revista Societăţii Tine­
rimea Română LVIII (1939), Nr. 1, p. 23-26).
921. ENĂCHESCU-CANTEMIR, ALEXANDRINA. Portul popular românesc. 1. Porturi din
deosebite ţinuturi româneşti. 140 planşe Însoţite de un cuvânt introductiv. Craiova, 1939.
"Scrisul Românesc", in folio, 11 [-14] p., 140 pl. Men]. Viata Românească XXXII (1940),
Nr. 5, p. 141 (M. NĂDEJDE); Cuget Clar IV (1939/40), 608 (N. IORGA); Arhivele Ol­
teniei XIX (1940), 368 (C, D, .. FORT[UNESCU]).
922. FRUNZETTI, ION. Motive originar naturaliste În geometrismul artei decorative
populare româneşti. (Revista Fundaţiilor Regale X (1943), III, 355-364).
923. GOLESCU, MARIA. Friza de călăreţi dela Vioreşti. Motivul de inspiratie al zu­
gravului a fost, probabil, Alexandria. (Arfă şi Tehnică Grafică, Caetul 9 (1939), 37-39)'.
924. GOLESCU, MARIA. Simbolica animală În sculptura veche bisericească. (Revista
Fundati'ilor Regale VI (1939), II, 600-607).
925 .• GRECEANU, OLGA. Renaşterea picturii româneşti. Bucureşti, 1939. Mon. Of.
Imprimeria Nafională, 4°, 16 p.
926. I[ON] S[lMIONESCU il. Muzeul săsesc al Ţării Bârsei. (Natura XXIX (1940). 84).
927. IORGA, N. Ţări româneşti În forma lor de artă populară şi refiigioasă. (Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice XXXIII (1940), Fasc. 104, 49-67).
928 .• IVANCA, ENDRE;. Die rumănische Holzkirchen in Siebenburgen und das Mafer­
buch vom Berge Athos. Ungam, lan. 1942. Men!". Deutsche Forschung im Siuiosien I
(1942), 668-669 (GUSTA V TREIBER).
929. LENGHEL-IZANU, PETRE. Afimentaţia şi Îmbrăcămintea În Bârsana, Maramureş.
(Sociologie Românească IV (1939), 271-275).
[186]
930. MĂRCULESCU-DUNĂRE, TH. Pescarii din Turtucaia. (Sociologie Românească IV
(1939), 243-252).
931. MUNTEANU, ION. Portul naţional În viaţa neamului. Generalităti. (Bucovina
literară III (1943), Nr. 56, p. 5).
932. MUŞLEA, ION. Muzeul Astrei. [Conferintă]. Şi despre piesele de artă populară
[Sibiu, 1942. Dacia Traiani\l, 8°, 6 p. (Extras din Transilvania LXXIII (1942), 130-135).
933. MUŞLEA, ION. Xi/ogravuri/e ţărani/ar români din Ardeal,. Bucureşti, 1939. Mon,
O/. Imprimeria Neţională, 4°, 24 p. 44 fig. În text. (Extras din Arfă şi Tehnică Grafică,
Caetul 8, 1938/39, p. 35-56). Rec. elog .. Gând Românesc VII (1939), 480-482 (GH.
PAVElESCU); Ment· elog. Revista Istorică Română IX (1939), 29-30 (1. C. CAZAN);
Men]. Revista Istorică XXV (1939), 288 (N. IORGA); Req. Ethnographia LI (1940). 103
(HAĂZ FERENC); Deutsche Zeitung (Cluj), Nr. 392-1940 (l. NETOLlCZKA).
934. NEDA, IOAN M. În legătură tot cu pictura pe sticlă. Prezintă 6 icoane aliate
În Cugir-Hunedoara. Revista Istorică Română XI-XII (1941---1942), 372-375).
935.' NICULESCU, TEODORA. Costumul din Rociu. (Sociologie Românească IV (1942),
475-479).
936. NICULESCU-VARONE, G. T. Albumul cu modele de cusături naţionale româ­
neşti. (Bibliografie) 1893-1939 Bucureşti, 1939. Tip. "Graiul Românesc", 80, 16 p.
937. NICULESCU-VARONE, G. T. Costumele naţionale din România Întregită. II. Bu­
cureşti, 1940. Editura ziarului "UniverSllI", 8°, 96 p. Cu 25 fotografii În text .. Lei 40.­
Men]. Arhivele Olteniei XIX (1940), 362 (c. D. FORT[UNESCU)).
938. OLiNESCU, MARCEl. Luxul rural. (Fragment din "Portul ţărănesc din judeţul
Arad"). (Societatea de Mâine XVI (1939), 110-112).
939. OLiNESCU, MARCEl. Portul săteni/ar din regiunea Şiria, judeţul Arad. (Sociolo­
gie Românească IV (1939), 275-280).
940. OPRESC\j, GH. Arta ţărănească: zugrăveala. (Viaţa Românească XXXI (1939),
Nr. 3, p. 103-106).
941. OPRESCU, G. Despre o cămaşe captă din Muzeul Cincuantenaru/ui din Bru­
xelles (Fragment dintr'o comunicare la Academia Română). Broderia şi croiala atât de
asemănătoare cu cele dela cămăşile româneşti presupun un străvechiu obiceiu comun.
Convorbiri Literare LXXII (1939), 1784-1792).
942. OPRESCU, GH. Peasant art in Rumania. Bucharest, 1939. M. O. Imprimeria Na­
ţională, 4°, XII + 243 p. (Rumanian Academy. Rumanian Studies II). Rec. Revue Histo­
rique XVII (1940), Nr. 10-12 (N. IORGA).
943. OP'RESCUi G. Probleme româneşti de artă ţărănească. Bucureşti, 1940. M. O.
lmpi Naţională, 8°, 15 p., IX pl. (Ac. Rom. Literare, S. III. T. IX. Mem. 7). Men].
Revista Istorică XXVIII (1942), 118 (N. IORGA);' Viaţa Românească XXXII (1940), Nr. 3,
p. 158-159 (F.)
944. OPRESCU, G. Scoarţe româneşti. Scurtă descriere a covoare lor basarabene şi
olteneşti şi aprecieri de ordin general. (Convorbiri Literare LXXII (1939), 294-298).
945. PANAITESCU, GH. N. Portul românesc dovadă a unităţii naţionale. Bucureşti,
[1943]. "Bucovina", 1. E. Toroujiu, 8°, 19 p. (Ex\ra-s din Convorbiri Literare LXXVI
(1943), 256-272). \
946. PAVELESCU, GH. Contribuţii pentru cunoaşterea picturii pe sticlă la Românii din
Transilvania. (Apulum 1 (1939-42), 285-295, XVII pl., 33 reproduceri).
947. PETRANU, CORIOLAN. l'art roumain de Transylvanie. Val. 1. Texte. Bucarest,
1938. M. O. Imprimeria Nal'jonală, 8°, 96 p. (Extras din "La Transilvanie"). Rec. an,a/!.
e109· Gând Românesc VII (1939), 98-102 (GH. PAVELESCU).
948. PETRANU, CORIOLAN. Conservarea, restaurarea bisericilor de lemn şi edifica­
rea bisericilor noui În jud. Hunedoara. (TransilVania LXXII 1941), 626-632).
I
186
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
[187]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
187
949. PETRANU, CORIOLAN. Crucile de drum din iudo Hunedoara. (Lucfiafărul-Sibiu
II (1942), 410-412, 1 pl.).
950. PETRANU, CORIOLAN. L'influence de I'art populaire roumain sur les autres
nationalites de Transylvanie et sur les peupte s voisins. Contributions comp iementeir es.
Bucureşti, 1939. MOIl. OI. Imprimeria Najională, 8°, 20 p, (Extrait de la Revue de Tren­
sylvanie V (1939), 43-60). -
951. PETRANU, CORIOLAN. NouveNes discussions sur J' architeclure de bois de la'
Transylvanie. Bucureşti, 1939. Mon. OI. Imprimeria Naţională, 8°, 20 p. Extrait de la
Revue de Transylvanie IV (1938), 309-327).
952. PETREA DASCĂLUL [= P. OLARU]. Privelişti asupra vietii suflleteşti a satului.
(Transilvania LXX 1939), 41-48).
953 .• PETRESCU-BURLOIU, 1. Portul locuitori/or de pe Valea SMnicului-Buzău. Bucu­
reşti, 1941. 8°, 24 p. 10 fig. 2 pl.
954. POPA, A TANASIE. Biserici de lemn din Transilvania. (Bul. I'nst. Social Banat­
Crişana X (1942), 381-402, 28 fig. Men], elog. Revista Teologică XXXIII (1943),
393-395 (NICODIM BELEA).
955. POPESCU-VÂLCEA, G. Contributii la iconografia simbolului sfintei Euharistii.
Păreri nouă În explicarea temei iconografice "Mântuitorul şi vila de vie". Biserica Orto­
doxă Româiă LXI (1943), 86-107).
956. RACOVEANU, G. Gravura În lemn dela Mănăstirea Neamţu. Bucureşti, 1940.
"Fundatia Regală pentru literatură şi artă", 4°, 45 p. + LX pl. Meni. elog. Luceafărul�
Sibiu I (1941), 78�79 (GHERGHINESCU VANIA); Rec. Universul Literar XLIX (1940),
Nr. 51, p. 2 re. FĂNTÂNERU); Menj. elog. Transilvania LXXIII (1942), 62-63 (CORIO­
LAN PETRANU).
957. RUM;t\NISCHE Volkskunst. [Bucureşti], 1. a. Marvan, 8°, [36] p. Album de pro­
pagandă. Vezi Nr. 907.
958. SĂNDULESCU-VERNA, C. Sfânta Împărtăşanie În iconografie. (Biserica Ortodoxă
Română LVI (1938), Nr. 11-12, p. 176-181). Rec. crit. Revista Istorică Română I'X
(1939), 487-488 (1. C. CAZAN).
959. SECOŞAN, ELENA. ·tzvoade almăiene. Despre portul' popular; şi 14 planşe.
(Rev. InsI. Social Banat-Crişana VIJI (1940), 115-133 ; 339-343).
960. SELAGiAN-BUTEAN, ANGElA. Portul şi industria casnică din plăşile Beiuş şi
Văşcău (judetul Bihor). (Transilvania LXXIII (1942), 939-948).
961. SIMONESCU, DAN. O icoană a Sfântului Sisoe. Descoperită de autor şi repro­
dusă. (Cuget Moldovenesc XJI (1943), Nr. 1-2, p. 113-115).
962. SIMONESCU, DAN. Originea unor teme iconografice româneşti. Motive din'
Alexandria, Fiziolog, ele. În vechea noastră pictură bisericească. (Insi. de Ist. Rom.
"A. D. Xenopol", Comunicări, Bul. Nr. 3 (1942), 43-53).
963. SLĂTINEANU, BARBU. Ceramica dela Cotnari. (Revista Fundaţii/'or Regale VI
(1939), JI, 566-582 - urmare).
964. SLĂTINEANU, BARBU. Ceramica românească. Bucureşti, 1938. M. O. Imprimeria
Naţională, 8°, 230 p. 74 fig. În text, 5 planşe colorate, 54 planşe În negru, 3 hărţi.
Lei 240.- Rec. Ethnographia LI (1940), 259-263 (Vari Mikl6s); Siebenbiirgische Viertel­
iahrsschrift LXIV (1941), 284-286 (lUlIUS BIELZ).
965. SLĂTINEANU, BARBU. Figurine În ceramică de traditie preistoric.ă. Bucureşti,
1939. Mon. Of'. Impr. Naţională, 8°, 6 p. cu 11 reproduceri Ioto qrafice . (Extras din Artă
şi Tehnică Grafică, Caetul 7, 1938/39, p. 30-34).
966. TOHĂNEANU, ALEXANDRU. Fenomenul artistic românesc. Bucureşti, 1943. Tipa­
rul Universitar, 8°, 14 p. (Extras din Revista de Pedagogie XJlI, Nr� 3-4). Despre aria
populară În general.
[188]
XIV. MUZICĂ ŞI COREOGRAFIE POPULARĂ
967 .• T.ZIGARA-SAMURCAŞ, AL. Covorul oltenesc. Bucureşti, 1942. Scrisul Românesc,
4°, 42 p. numeroase ilustraţii, Lei 1000.- Meni. eri!. Revista Istorică Română XIII (1943),
Fasc. IV, p. 138-139 (D. BODIN); Meni. Arhivele Olteniei XXIII (1943), 387-388
re. D. FORT[UNESCU]).
968. TZIGARA-SAMURCAŞ, AL. Muzeul Naţional Carol. Şi despre sectia de artă ta­
rănească. (Convorbiri Literare LXXV (1942), 169-178).
969. TZIGARA-SAMURCAŞ, AL. Die Săule am rumănischen Bauernhaus. Volkswerk,
Jahrbuch des StaatNchen Museums lur deusche Volkskunde 1941, 116-122.
970. TZIGARA-SAMuRCAŞ, Al. Survivances prehistoriques dans /' ari du paysan rou­
main. ([Travaux du] XVII-e Congres International d'Anthropologie et d'Archeoloqie Pre­
historique. Buc. 1939, p, 428-430),
971. VULCĂNESCU, ROMULUS. O revelaţie oltenească: troiţa insemn solar. (Ramuri
XXXIX (1943), 240-244).
972. ALEXANDRU, TIBERIU. Muzica populară bănăţeană. Notă monogralică (cu un
Catalog al Înregistrări/or din "Arhiva de Fol'klore a Soc. Compozitorilor Români").
Bucureşti, [19431. Tip. "Lupta" N, Strdilă, 8°, 81 p. Lei 120.-
973. ALlC, VIOREL. Doină (Ghelar-Hunedoara). Cu melodie. (Hunedoara Noastră I
(1942/43), Nr, 1, p. 1).
974. BÂRLEA, OVIDIU. "Conservatorul" de lăutari din Rociu, (Sociologie Românească
IV (1942), 471-475).
975. BOBULESCU, e. Muzica În Muntenia. Lăutarii În manuscrise, tipărituri şi În ve­
chile zugrăveli ale bisericilor din Muntenia, În voI. "Muzica românească de azi", Bucu­
reşti, 1939, p. 602-669,
976\ BRĂILOIU, COf\IST. Străinii despre muzica noastră. (Revista Fundaţiilor Regale
VI (1939), 1, 191-200).
977, BRATU, TEODOR; Săracă inima mea. Doină (Drăghiceanu-Vlaşca). Cu melodie.
(Tinereţă-Iaşi IV (1940), 315).
978, BREAZU, ION. Port, dans şi cântec În programul Astrei. (Transilvania LXX
(1939), 77-82),
979. BREAZUL, G. Concursurile de coruri şi fanlare ale Societăţi; .,Tinerimea Română".
În voI. "Muzica românească de azi", Bucureşti, 1939, p. 1017-1022.
980. BREAZUL, G. Corurile şcolare şi cdncursurile "Tinerimii". (Revista Societăţii
Tinerimea Română LVIII (1939), Nr. 2, p. 65-71).
981. BREAZUL, G. Muzica românească de azi. În voI. "Muzica românească de azi",
Bucureşti, 1939, p. 21-596).
982. BREAZUL, G. Patrium carmen, Contributii la studiul muzicii româneşti. Bucureşti,
1941. Tip. Marvan, 8n, XX + 747 p. Lei 2000.�- (Melos. CulegliL.e de studii muzicale,
scoasa de G. Breazul). Men], elog. Transi/'via LX\XII (1941), 515 (ION MUŞLEA),
983. BREDICEANU, TIBERIU, Muzica În Transilvania, Bucure şfj, [1940]. Tip. Marvan.
80, 15 p. (Extras din voI. "Muzica românească de .az i", Bucureşti, 1939, p. 729-741).
984. CÂNTECE româneşti pentru şcoala primari, Bucureşti, 1943. Tip, "Bucovina",
1. E. Toroujiu, 80, 263 [-265] p. Lei 200.- Şi populare cu melodii.
985. CHIDNA, EUGEN. 'v1uzica populară ardeleană, Doina. Teritorii dialecfale. (Buco­
vina literară III (1943), Nr. 41, p. 7).
986. CHINDA, EUGEN. Muzica populară românească. Caracteristice generale. (Buco­
vina literară III (1943), Nr. 40, p. 6).
�
1
i
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
188
I
Il
11
[189]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
189
987. CIORTEA, TUDOR. Ardelenii În muzică. [Conferinţă]. Şi despre muzica popu­
lară. (Transiivania LXXIII (1943), 596-602).
988 .. CIORTEA, TUDOR. Destinul În muzica populară (Curentul Literar, Seria II, A. II
(1940), Nr. 78, p. 6).
989. CODREA, G. Concursul de coruri şi dans dela 24 Ianuarie 1939. Org.anizat de
Aslra-Făgăraş. (lnvăţământul Primar XVI (1939), Nr. 3, p. 13-15).
990. CRJŞAN, ION T. Folklor muzical din comuna Ohaba-Bislra [-Severin). (Rev.
Insi. Social Banal-Crişana IX (1941), 345-355).
991. CULEA, AP. D. Corurile Căminelor Culturale. În voI. "Muzica românească de
azi", Bucureşti, 1939, p. 1023--1025).
992. DAVID, DUMITRU şi GHEORGHE DANDESCU. Coruri religioase şi popul'are
pentru şezători şi serbări şcolare. Culese şi orânduite de -. Piatra-Neamt, 1939. Tip.
"Gh. Asachi ", 8°, 28 p.
993. DOBRESCU, AL. 12 jocuri româneşti. Bucureşti" [1939]. Tip. "Eminescu", 8°,
22 p. Lei 20.-
994. DRĂGOI, SABIN V. Monografia muzicală a cum unei Belinţ [-Banal). 90 melodii
cu texte culese, notate şi explicate, Craiova, [1943]. Edit, Scrisul Românesc, 8°, 157 p ,
Lei 480,-
995. DUMITRESCU-BISTRIŢ A, GH. N. Dealu-i deal (variantă) (Pecica-Arad). (Revista
Asociaţiei Învăţătorilor Mehedinţeni XVI (1942), Nr. 8, p. 39).
996. DUMITRESCU-BISTRIŢA, GH. N. Blestemul (doină). (Revista Asociaţiei lnvăţă­
torilor Mehedinţeni XXIII-XIV (1940), Nr. 2-3, p. 62 - Fără informator).
997. DUMITRESCU-BISTRIŢA, GH. N. De-aş trăi. Tu te duci, bade ... (Revista Asocia­
tiei lnvătătorilor Mehedinţeni XII (1939), Nr. p. 30; Nr. 4, p. 38 - Fără informator.
998. FlINŢIU, C. 1. Coreografie românească (Fecioreasca, Învârtita, căluşarii şi alte
jocuri naţionale din Ardeal cu zicăturile şi strigăturiie lor). Târgovişte, 1936. Tip. "Dâm­
boviţa", 8°, 98 p., 2 f., 2 pl. Lei 80�
999. FRIEDWAGNER, MATHIAS, Rumănische Volkslieder aus der Bukowina. Liebes­
lieder. Wiirzburg, 1940. Tip, Konrad Triltsch, 8°, 582 p.
1000. G. D. Jocul românesc. Generali+ăji. (Bucovina literară III (1943), Nr. 56, p. 7).
1001. IGNATON, 1. Doina lui Lucaci, cântec popular cules şi aranjat pentru cor mixt
(Ormindea-Hunedoara). (Ştiu VI (1942, Nr. 1-3, p. 28-29).
1002. IGNATON, 1. Lung e drumul Clujului (Brăzeşti-Turda). Text şi melodie. (Ştiu V
(1941), Nr 1, p. 25-26).
1003. ILCA, IULIU, Raport coreografic din Ohaba-Bistra. Descrie câteva jocuri vechi,
iar pe altele le aminteşte doar cu numele. (Rev. Inst. Social Banat-Crişana X (1942),
122-126).
1004. IORGA, N. Muzica românească de azi. Despre muzica bisericească şi populară.
În voi. "Muzica românească de azi", Bucureşti, 1939, p. 13-20).
1005. LAKATOS, ISTVAN. A roman nepdal e s irodalma (= Cânfecul popda' rom6-
nesc ŞI literatura lui). Budapest, 1939, 8°, 85 p. (Apollo Konyvter, 10 sz.). Meni. anal.
Lucealărul- Timişoara VI. Seria V (1940), Nr. 1-3, p. 105-106.
1006. MUZICA ROMÂNEASCĂ de azi. Car/ea Sindicatului Artiştilor Instrumentişti din
România, scoas5 de Prof. p, Nitulescu preşedintele Sindicatului. Bucure ş!., 1939. T;p.
Marvan, 8°, 1102 [-1103] p. Meni. Revista Istorică XXVIII (1942), 118--119 (N. IORGA)·
1007. NICULESCU-VARONE, G. T. Jocurile nationale româneşti. Bucureşti, 1938. TipI.
ziarului "Universul", 8°, 335 p., 50 fotografii. Lei 80,- Meni. Arhivele Olteniei XVIII
(1938), 218; Revisla Istorică XXV (1939), 93 (N. IORGA).
li
I
I
[190]
1008. OANCEA, NICOLAE. Îndrumări. practice pentru organizarea coruri/or CĂ<nin . .'lof
Culturale. (Căminul Cultural VII (1941), 238-240).
1009. ONIŞOR, TEODOR. Concursul de jocuri, cântece şi porturi, organizat de Des­
păr!ământul-Sibiu aI' "Astrei". (Transilvania LXXIV (1943), 787-789).
1010. PETRANU, CORIOLAN. Epilogue de la discussion avec M. Bela Bart6k'sur la
musique roumaine. Articfes de presse, opinions roumaines et etrangeres. (Revue de
Transylvanie V (1939), 241-252).
1011. POPESCU, ION. Frunzufiţă de bujor (doină) (Celaru.Romana!·) (Revista Aso­
ciaţi.ei ÎnVăţătorilor Mehedinţeni XVI (1942), Nr. 7, p. 33).
1012. RIEGLER-DINU, EMIL. Das rumănische Volkslied. Eine musikwissenschaftfiche
Studie mit 162 Liederbeispielen und 2 Tabelfen. Berlin, 1940. Krafft şi Drotleff, Sibiu,
8°, 171 p.
10'13. RUNCU, 1. Excepţiuni metrice În muzica populară română. (Bul. Inst. Român
din Sofia I (1941), 63-83).
1014. RUSU, FILIMON. Rumănische Volkslieder aus der Bucovina. Cum a lua! naş­
tere culegerea lui Friedwagner CU titlul de mai sus. (Voinţa Şcoalei XIX (1942), Nr. 4,
p. 25-27).
1 Oi 5. RUSU, LIVIU. Muzica În Bucovina. Bucureşti, 1940. Tip. Marvan, 80, 49. p.
Extras din voI. "Muzica românească de azi", Bucureşti, 1930, p. 781-827).
1016 .• SANDU, G. şi MORARIU. Stejarii, h_oră răzăşească. Cernăuţi, 1943.
1017. URSU, NICOLAE. Banatul muzical În ultimii zece ani. (Luceafărul-Timişoara VI
(1940), N�. 5-6, p .• 11-17).
1018. URSU, NICOLAE. Cântec de leagăn (popular) (Ohoba-Bistra-Severin). (Rev.
Inst. Social Banat-Crişana VII (1939), 142).
1019. URSU, NICOLAI;. Contribu!iuni muzicale la monografia comunei Măguri (jud.
Clui). Doine-Hore. (Luceafărul-Timişoara VI (1940), Nr. 4, p. 25-32).
1020. URSU, NICOLAE. Contributiuni muzicale la monografia comunei Măguri (jud.
Clui). Timişoara, 1940. "Tipografia Românească", 8°, 71 p. 45 melodii populare. Menj.
Contrapunct I (1941), Nr. 2, p. 17 (ION POGDA).
1021. URSU, NICOLAE. Contribu!iuni muzicale la monografia comunei Sârbova {iudo
Timiş-Torontal).În "Monografia comunei Sârbova", Timişoara, 1939.
1022. URSU, NICOLAE. Folklor muzical din Timoc. (Rev. InsI. Social Banat-Crişana
IX (1'941), 250-258).
1023. URSU, NICOLAE. Monografia muzicală a comunei Ohoba-Biistra [-Severin].
(Rev. Inst. Social Banat-Crişana IX (1941), 93-104).
1024. URSU, NICOLAE. O nuntă În Valea Almăjului (jud. Caraş). Descriere cu 20 de
cântece şi jocuri populare. Timişoara, 1940. Tipografia NationaIă,.80, 32 p. Extras din
Rev. Inst. Social Banat-Crişana VIII (1940), 469-494).
1025. VELCEANU, 1. Asociaţia corurilor şi fanfarelor române din Banat. În voI. "Mu­
zica românească de azi", Bucureşti, 1939, p. 1007-,1014.
1026. VIDU, ION. 12 coruri. Craiova, 1943. "Scris�1 Românesc", 8", 48 p. Lei 160.-
1027. VOINEA, MARIN RADU. Concursul de coruri .şi iocuri româneşti [dela Ateneul
Român şi Teatrul Natienal, organizat cu ocazia congres\llui Căminelor Culturale din 7 şi
8 Iunie 1939]. (Căminul Culturat V (1939), 615-625).
1028. ZIEHM, ELSA. Rumănische Volksmusik. Dargestellt an den Schallaufnahmen des
Inslituts liir Lautlorschung an der Universităt Berf'in 'Ion -. Berlin-Hallensee, 1939, Max
Hesses Verlag. 8°, VIII, 134 p. 1 f. (Beitrâqe zur Volksmusikforschung. Herausgegeben
von D. Westermann Nr. 1).
I
II
II
: I
I
I
190
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
[191]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
XV. FOLKLOR AL POPOARELOR CONLOCUITOARE VECINE SAU STRĂINE.
FOLKLOR COMPARAT
191
102'» .• ANTONI, ERHARD. Deutsches Brauchlum im Siidosten - das "Todauslragen"
În Siebenburgen. (Siidostdeutsche Landpost, 1, 21 Mai 1941).
1030 .• BAUMGARTNER, SÂNDOR. Moldva, a magyarsâg nagy temeroje (= Moldova,
marele cimilir al maghiarimii). Budapest, 32 p. Pentru folklor, nimic nou.
1031. BERNARDY, A. A. Dalini italiene comune cu cele ale poporului român. Obice­
iuri la Bobotează. (Bucovina Literară III (1943), Nr. 38, p. 7; Nr. 39, p. 7).
1032. BRANDSCH, GOTTLlEB. Aulga?en der deulschen Volksliedlorschung im Si.id­
oslen. (Deulsche Forschung im Siidoslen 1 (1942), 94-106).
1033. BRANDSCH, GOTTLlEB. Ein Gedichl Johann Samuel Kesslers als Volkslied bis
zur Gegenwar! im Volksmund. (Siebenbiirgische Vierleljahrsschrilt LXIV (1941),23-1-.238).
1034. BRANDSCH, GOTTl'IEB. Eine Erinnerung an Sachs van Harteneck im sienb.­
deutschen Volkslied. (Deulsche Forschung im Siidoslen II (1943), 177-182).
1035. CAM'ARIANO, ARIADNA. Motivul "Întoarcerea sotului Înslrăinat" În poezia
neogreacă şi română. (Revista Fundatiilor Regale X (1943), 1, 651-660).
1036. CHELCEA, ION. Les "Rudari" de Muscel. Conlribution il I'elude des Tziganes.
Bucureşti, 19431. Tip. "Cartea Românească", 8", 52 p. (Extrait des Archives pour la
Science ei la Re/arme Sociale XVI (1943), 81-130). Men]. anal. Revista Geografică
Română V (1942), 157-159 (1. PETRESCU-BURLOIU).
1037 .• CONNERT, EMO. Der Deutsche Bauernhol in Rumănien. (Siidostdeuische
Landpost 1, 7 Sepl. 1941).
1038. ENDRES, JAKOB. Mărchen aus Nifzkydorl. (Deutsche Forschung im Siidoslen I
(1942), 607-619).
1039. FERENCZY LÂSZLO, MARCELLA. Szekely nepmesek [= Poveşli populare săcu-
ieşti]. Budapest, [1939J. Athenaeum, 8°, 111 p.
1040. GEORGE-MUNTEANUL, CONST. Lileralura poporană bulgară. Bucureşti, 1940.
Tip. "Viitorul", 8", 109 p. 8 pl.
1041. GOROVEI, ARTUR. Popoarele balcanice În lolklorul românesc. Bucure/ti, 1942.
Mon. Of. Imprimeria Naţională, 8", 31 p. lei 40.- (Ac. Rom. Literare. S. Iti, T. XI,
M. 4). Men]. Cetalea Moldovei III (1942), Val. V, Nr. 5, p. 257-258 (G. B.); Viata
Basarabiei XI (1942), 442-443 (AUREL GEORGE STINO).
1042. GRECU, VASILE. Un vechi motiv de lolHor italian În româneşte. Bucureşti,
1943. M. O. Imprimeria Naţională. 8°, 35-45 p. (Extras din Revista Istorică Română
XI-XII (1941-42).
1043. GROFŞOREAN, C. Folklorul muzical maghiar după Barlok Bela. (Rev. InsI.
Social Banal-Crişana XI (1943), 335-336).
1044. GUNDA, BELA. A deli Karpatok roman nepi muveltsegenek balkani kapcso­
"alarol 1= Despre legălura cu Balcanii a civilizaţiei populare româneşti din Carpaţii
sudici}. (Ethnographia LII (1941), 37-44).
1045. HAÂZ, FERENC. Udv arszetc! iemesierseqeic. 87 rajzzal es fenykeppel. Holz_
arbeiten in Kom. Udvarhely (Auszug aus Ki5zlemenyek az Erdelyi Nemzeti Muzeum
erern - es regisegtarâb61 II (1942). 72 p. 1 f. [Rezumat german].
1046. HINZ, HERMANN. Que/len zur Volks- und Heimalskunde der Siebenburger
Sachsen. Beitrăge zur Kenntnis des DeutschtlJms in Rumănien, hr9. van Rudol! Spek,
Band 1. Verlag S. Hirzel in Leipzig (gedruckt bei Krafft Llnd Drotleff, Hermannstadt),
1940. VIII, 304 S. 4°. Meni. Siebenbiirgische Viertel;ahrsschrilt LXIII (1940), 253-254
(KARL t;URT KLEIN).
[192]
192
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
1047. HOCKL, HANS WOLFRAM. Volbtumliche Spiele aus dem Banat. Timişoara,
1941. Tip. "Victoria", 8°, 25 [-28] p.
1048. IROAIE, PETRU. Sulla poesia popolare italiana (In occasione di alcuni recenti
studi). (Italica I (1941), 98-131).
1049. KAKASSY, ENDRE. Erdelyi meseviMg [= Lumea poveştilor ardeleneşti]. Arad,
1943. Edil. Kaka3sy Endre şi Molnar Arpâd, 4°, 71 p.
1050. KLlNGLER, FRITZ. Kinderzeit in Gross-Jetscha. (Deutsche Forschung im Sud­
osten I (1942), 436-442).
1051. MARTINIUC, CONST. 1. Citeva aspecte din viaţa Huţulilor. Gospodăria, portul
şi viaţa lor. Iaşi, 1939. Tip. "Brawo", 8°, 8 p.
1052. MARTINIUC, CONST. 1. Obiceiuri la nunţile hUfule din munţii Bucovinei. (Re­
vista Ştiinţifică "V. Adamachi" XXVII (1943), 128).
1053. NETOLlCZKA, LUISE. Aus dem Brauchtum der Burzenlănder Sachsen. (Sonder­
abdruck aus den "Mitteilungen des Burzenlănder Sachsischen Muzeum" IV (1939),
14 p.). .
1054. NETOLlCZKA, LUISE. Die Weihnachtsnacht der nordsiebenburgischen Sachsen.
[Braşov], 1938. 4 p. (Sonderabdruck aus der "Kronstădter Zeitung", N. 293, 1938).
1055. NETOLlCZKA, LUISE. Die siebenburgische-săchsische Volkskunst. Sibi'u, 1941.
Tip. "Mercur", 8", 104-125 p. (Extras din "Siebenburgische Vierteljahrsschrift" LXIV
1941). 104-125).
1056. NETOLlCZKA, LUISE. Die Tracht der Siebenburger Deutschen in ihren Bezie­
hungen zu Mitle/alter und Vorzeit. (Deutsche Forschung im Sudosten I (1942),362-390).
1057. OBREJA, ALEXANDRU TH. Răspândirea Tiganilor În România. Ar fi influentat
literatura populară. (Revista Ştiintilică "V. Adamachi" XXVIII (1942), 79-81 )'.
1058. OREND, MISCH. Mensch- und Trachtdarstellung in der Volksk.unst der Deu­
tschen in Siebenburqen. (Deutsche Forschung im Sudosten II (1943), 294-322).
1059. OREND, MISCH. Das Pfingsk6nigsfest in Siebenburqen, (Deutsche Forschung im
Sudosten I (1942), 458-461).
1060. OREND, MISCH. Schnurren und Spăsse aus Siebenburqen. Hermannsladt [1943].
Verlag H. Welther, 8°, 148 p.
1061. OREND, MISCH. Die Wertung der Volkskunst. (Deutsche Forschung im Sud­
osten I (1942), 598-606).
1062. PALOTA Y, GERTRUD. Erdely magyar nepmfivesz ete [= Arta populară maghiară
arde/eană.] Budapest, 1940. OHicina, 36 p., 32 planşe.
1063. PETRANU, CORIOLAN. Monumentele politice maghiare din Transilvania şi liti­
giile româno-maghiare În domeniul istoriei ariei. (Luceafărul-Sibiu (1942), 237-239).
1064. PISAROV, B. Moartea lui Marko Kralievici. [Traducere din sârbeşte de -.].
(Revista Fundatiilor Regale IX (1942), II, 170-174).
1065. ROTH, FRITZ. Nordische Baukwnst im vor- und Iruhgeschichtlichen Sudost­
europa. (Deutsche Forschung im Sudosten I (1943), 17-32, VIII tab.) .
. 1066. SCHLANc;, HELENE. Zweihundert Jahre deutscher Kurschnerstickerei in Sieben­
burgen. (Deutsche Forschung im Sudosten, II (1943), 147-162).
1067. SCHMIDTS, LUDWIG, Muzica Ge\mani/or din Rumânia. Bucureşti, [1940]. Tip.
"Marvan", 8°, 11 p. (Exlras din voi. "Muzica românească de azi", Bucureşti, 1939,
p. 829-837). \
1068. SEBESTYEN, KÂROl.Y CS. A m§kelyhâz eredete. Die Herkunft des Sz ekler
Hauses. (Auszug aus Neprajzi trtesit6 1941). Budapest, 1941,21,,55 p. (A Neprajzi
Muzeum Fi.izelei 6), [Rezumat german].
1069. SEBESTYEN, KÂROL Y. A szekelykapuk palmafilja. (Elhnographia L (1939),
296--300).
r .
,
01
[193]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
193
1070, "SIRUNI, H, DJ, Legenda tetiţei zidite, Baladă arrne ană tradusa 1n limba rO­
mâna, (Ani, Anuarul de ClIltură armeană 1941, p. 243-246),
1071, ŞERBAN-CORNI LĂ G, Variante ungureşti ale unor poveşti de Ion Creangă.
l. Traduce 1n româneşte "Bănulul de diamant al cocoşel ului" , cu o scurtă introducere,
În care face comparajie cu "Punguta cu doi bani" a lui 1. C. II" Începutul basmului
unguresc "Ţiganul În raiu şi iad", cules in părţile Bihorului de Arany Lasz lo, ÎI dă În
rezumat, iar partea ultima În traducere fidelă, Acesta prezintă asemănari cu "Dănila
Prepeleac", Învăţământul Primar XVIII (1941), Nr, 10, p, 11-16; Nr. 11, p. 20-24;
Nr. 12, P;' 21-27),
1072, SZENTMIKLOSI, FERENC şi VITA ZSIGMOND, Magyar neprne sek, [=i Poveşti
populare ungureşti], Aiud, 1942, Tip, "Bethlen", 8u, 76 [-77] p, .
1073, • TEMPEANU, VIRGIL, Ecouri din "Tristan şi Isolde" germană, În poezia
populară românească, (lnmuguriri VI (1940), Nr. 9-10, p, 13-14),
1074, WEIHNACHTSPIELE, Neujahrswiinsche und Dreikiinigsliec'or aus dem Banat,
(Deutsche Forschung im SiJdosten II (1943), 163-176'
1075, WYMAN, E, Un cântec al lui Wilhelm T cII cu meloc;« românească, (Revista
Arhivelor IV (1940), 160-161),
XVI, ALTE GENURI DE LITERATURĂ POPULARĂ (BOCETE, ClMILITURI, PROVERBE,
JOCURI COPILĂREŞTI, ETc.),
1076, AL/C, VIOREL, Bocet (Ghe/ar-Hunedoara), Cu melodia, (Hunedoara-Noastră I
(1942/43), Nr. 3, p, 1),
10n', ANDREI, A, Jocuri de copii În Timoc (în satul Bălii); Pe marginea unor amin­
tiri, (Timocul IX (1942), 1. 38-43),
1078, CAPRARU, /. [7] Ghicitori (Bivo/ari-Iaşi), (Tinereţă-l.aşi IV (1940), 319),
1079, CIOBANU, AUR EL, [3] Ghicitori (Băiseşti-Suceava), (Tineretă-/'aşi IV (1940),
319).
1080, COSTIN, LUCIAN, Ghicitorile bănăţene, Studii asupra /olkloru/ui bănăţean, Vo/.
III. Craiova, [19401, Tip, Unirea, 4°, 67 p. Lei 40,-
1081 i COŞERIU, EUGEN, Materi,al lingvistic şi lolkloric, 1. Cuvinte şi forme, II. Ex­
presii, III, Cu plete, IV. Formule pentru jocuri de copii, V, Date populare] VI, Credinte,
superstiţii, obiceiuri, VII, Descănfece. VIII, Jocuri de copij, IX, Expresii, cuplete, snoave
În legătură cu diferite natiuni, (Revista Critică XIV (1940), 159-173),
1082, CULEA, AP, D, Lângă leagăn, Pentru şedinţele (lecţiile) ClI /etele (şi lemeile),
Reproduce numeroase cântece de leagăn din diferite provincii, notate de G, Breazul,
N, Ursul, şi allii, (Căminul Cultural VII (1941), 157-170).
1083, DUMITRAŞCU, N, 1. Frânturi de limbă, (Era Nouă VIII (1940), Nr. 2, p, 63).
1084, DUMITRAŞCU, N. 1. Vorbe şi proverbe (Boureni-Doli). (Era Nouă VIII (1940),
Nr. 1, p, 27-28; Nr, 2, p, 52).
1085, DUMITRESCU-BISTRIŢA, IOSIF N. [22 Proverbe]. (Revista Asociaţiei Învăţători­
lor Mehedinteni XII (1939), Nr. 7, p. 64 - Fără informator,
1086. EPURE, GH. [4] Ghicitori (Truşeşl'i-Botoşani). (Tinereţă-Iaşi V (194jJi,;&5).
1087. GHERMAN, TRAIAN. locurile copiilor. 12 jocuri, (Satul şi Şcoa/'a VIII (1938/39),
114-116).
1088, GHICITORI. (Zorile Romanatilor XVII (1943), Nr. 5-7, p. 20 --'-- Fătă" inlor­
mator.
1089. [4] GHICITORI (jud, laşi), (Tinereţă-Iaşi V (1941), 93).
1090. [2 GHICITORI], (Satul XI (1941), Nr. 123, p. 11 - Fără informator).
13
[194]
194
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
1091. GTLCESCU, T. Folklor din Gori. Bocete. (Grai şi Suflet VII (1937), 249-270).
1092. GLOSAR. Lămurirea ziceri/or rare. (Zori/e Romanaţilbr XV (1941), Nr. 1-2,
p.9-11),
1093. GRIGORAŞ, CONST. [9) Ghicitori (Orăşeni-Botoşani). (Frângure/e XII (1939),
1225).
1094. HURDEA, SEVER. Bocete culese dela Floarea Turşan, din comuna Zagna, iudo
Năsăud. Sibiu, 1940. Tip. Dacia Traiană, 16°, 62 p. (Bibl. pop. a Asociaţiuni] "Aslra",
Nr. �67).
1095. LUNGU, ŞTEFAN V. (11) Ghicitori (Valea G/odul'ui-Baia. (Tineretă-llaşi VII (1943),
106).
1096. LUNGU, ŞTEFAN V. [8) Proverbe şi zicători (Valea G/odului-Baia). (Tinereţă­
laşi VII (1943), 40).
1097. MĂCUŢĂ, EMIL. Ghicitoare (Baltati-Iaşi). (Tineretă-/aşi IV (1940), 319).
1098. MANOLE, VASILE. Supersfitii din satul Mărgineni, ;uq. Neamt. (Apostolul VI
(1940), Nr. 1-2, p. 52-53).
1099. MANOLlU, HARALAMBIE. [8) Proverbe (Stănceşti-Botoşani). (Frângurele XII
(1939), 1224).
1100\ MĂNlTIU, 1. Băbăruţa. Cântec pentru ploaie (Vărădia de Mureş (-Arad). (Viaţa
ilustrată VI (1939), 17).
1101. MARCU, CONST. Credinţe (Săveni-Oorohoi). (Tinereţă-Iaşi V (1941), 48).
1102. MARCU, CONST. [10) Zicători (Săveni-OorohOi). (Tinereţă-Iaşi V (1941), 16).
1103. MIREA, ILIE 1. Colecţie de ghicitori (cimifi.turi) pentru şezătorii. Bucureşti,
1940. Tip. Cugetarea, 8°, 101 p. (Cadea copilului, Nr. 14).
reşh, 1943, T,ip. Cugetarea, 8a, 101 p. Lei 75.- (Calîea Copilulu� Nr. 14).
1104. MiIREA, ILIE 1. Colecţie de ghicitori (cimilituri) pentru şezători. Ed. II. Bucu-
1105. M[ORARIU], L[ECA].: [2] C'imi/Huri (Vârful Câmpului-OorohOi). (Făt-Frumos
XVI (1'94,�), 188).
1106. NEAGU, GH. 1. Ghicitori din lalomita şi Teleorman. Roşiorii de Vede, 1939.
Tip. Lumina Poporului, 16°,.76 p. L�i 12.-
1107. PASCU, SPERANTA. Material folk./oric (cimilituri, qiciiori, zicătoTii, expres;:;).
Cules de elevele Şcolii Normale de fete laşi. (Revistra Critică X 1'1 I (1939), 39-42).
1108. PAVELEA, IOAN S. Din bătrâni. Proverbe. Tribuna Ardealului 11(1941), Nr. 360,
p. 2).
1109. POPOVICI, GHEORGHE. Proverbe, obiceiuri şi credinte, ghiCitori, chiuituri
(Hudeşti-Oorohoi). (Frângure/e XIII (1940), 15-16).
1110. POPU-CÂMPEANU, ION. Credinte despre animale. Superslijii. (Natura XXXI
(1942), 101-103).
1111. [2J PROVERBE (iud. Botoşani). (Tinereţă-Iaşi V (1941), 93).
1112. [23] PROVERBE. (Carpatii XI (1943), 78, 115, 176 _ Fără informator).
1113. PROVERBE ALESE. Bucureşti, 1940. Editura" Cartea Neamului/ 80, 26 p., 1 �.
1114. PROVERBE ŞI ZICĂTORI. (Zorile Romani;ţil�r XVII (1943), Nr. 5-7, p.18 _
Fără informator).
1115. PULPAŞ, MARIANA. Despre proverbe. (Contfapunct I (1941), Nr. 2, p. 4-7).
1116. PUNGĂ, VERONICA. Bocet de mamă. Priveghiul. (Oniceni-Baia). (Tinereţă-Iaşi
VII (1943), 105).
1117. RADINSCHI, CONST. [3 Ghicitori) (Brăieşti-Oorohoi). (Frângurele XII (1939),
1244).
1118. RUSU, IOAN. Ghicitoare (Mociu-Clu;). (Tinereţă-Iaşi IV (1940), 319).
,.�--. _._------- •.. -.- -. -. -.
[195]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
195
1119. SALA, VASILE. Bocete. Bucureşti, f. a. "Editura Noastră", 8�, 16 p. (Biblioteca
Vaşcăului 49).
1120. SANDU-TlMOC, C. Frânture/e din jude/ul Vidin. (Revista Asocia/iei Invă/ăto­
rilor Mehedin/eni XIII-XIV (1940), Nr. 9-10, p. 40).
1121. SIMCELESCU, SAICHE 1. Ghicitoare. (Satul XI (1941), Nr. 127-128, p. 21 ­
Fără informator.
1122. URSACHI, IOAN. [15] Ghiciifori (Cuza-Vodă<Roman). (Tinere/ă-Iaşi IV (1940),
320)'.
1123. VELEA, AUREL A. Credinte şi obiceiuri cuvioase. Sibiu, 1941, 160 48 p.
Lei 5.- (Bibl. pop. il Asociejiunii "Asfra" Nr. 270).
XVII. PÂSTORITUL
1124. CHELCEA, ION. Câteva consiâereţiuni În legătură cu vieata păstorească din
Bor/ovenii Vechi şi Pătaş-Careş. (Societatea de Mâine XVI (1939), 142-144).
1125. CHELCEA, 1. Cercetări etnografice. Creşterea' vitelor În vie ala locuitorilor din
Pătaş şi Borlovenii-Vechi (Caraş). (Revisla Geografică Română II (1939), fasc. 1, 14-21,
4 fig. 2 plaşe).
1126. GHELASE, ION. 1. Păstori bârsani. Element de expansiune şi unitate econo­
mică, nalională şi socială În trecutul nostru românesc. (lnsemnării leşene V (1940),
Val. XIII, p. 97-102).
1127. GHELASE, ION 1. PăstorJii români păstrătorii românismului şi Întregirii neamu­
lui românesc. Bucureşti, 1941:. Tip. 1. C. Văcărescu, 8°, 42 p. Le; 80.-
1128. G'HELAiS8, ION. 1. Les pătres "Bârsani" comme lacleurs d'expansion ej:ono­
mique et nationale dans /'histoire de la Roumanie. Braşav, 1941. Tip. "Unirea", 11 p.
1129. HERSENI, TRAIAN. Probleme de socio/ogJe pastorală. Bucureşti, 1941. Mon.
Of. Impr. Statulu], 8°, 219 [-2201, Lei 200.- (Bibl. de Socioloqie Etnică şi Politică.
StudIi şi Cercetări 9).
:1130: MOGA, 1. Les bergers "Mărgineni". Un chapitre de /'histoire economique
des Roumains de Transylvanie. Bucureşti, 1939. M:. O. Impr. NaFonală, 8u, 24 p. (Extras
din Revue de Transylvanie V (1939), 202-232).
1131. MORARIU, TIBERIU. Material etnografic şi folklor ciobănesc din Muntii Rodnei.
Bistriţa, 1939. Tip. "Minerva", 8°, 50 p. (Extras din Vatra V (1939), 137-186).
/132. POPP, MARA N. Păstoritul În câmpie În cadrul vie,.ii pastora/e româneş�i În
genere. (Lucrările Institutului de Geografie Cluj (Timişoara) VII (1942), 283-310. 5 fig.,
1 pl., cu un rezumat În 1. franceză).
/133. RETEGANUL, GH. Păstoritul În Dâmbovnic. (Sociologie Românească IV (1942),
433-444).
1134. TULESCU, VASILE. Români din Banat şi raporturNe lor cu populi'/ip alogenă.
Contribuţiuni de antropogeografie şi etnografie. Partea II-a: aşezărife omeneşt'i. Despre
oriqinee şi evoluţie satelor, hod�llor, sălaşelor şi stânelor. (Bul. Soc. Reg. Rom. de Ge­
ografie LXI (1942), 205-258, cu un rezumat german (p. 259-264), 2 pl.).
13*
[196]
\
[197]
REVISTELE DESPOIATE
1. Apostolul (Piatra-Neamt)
2. Archivio per la race. delle trad.
pop. itaI.
3. Archivum Romanicum
4. Arhiva (Iaşi)
5. Arhiva Românească
6. Arhiva Someşeană
7. Arhivele Olteniei
8. Artă şi Tehnică Grafică
9. Athenaeum
10. Balcania
11. Basarabia Literară
12. Biserica Ortodoxă Română
13. Bugeacul
14. Buletinul Cărţi] Româneşti
15. Bul. Comisiunii Monumentelor
Istorice
16. Bul. InsI. de Filologie Rom.
"AI. Philippide"
17. Bul. Institutului Român din Sofia
18. Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie
19. Carpaji i
20. Căminul Cultural
21. Cele Trei Crişuri
22. Cercetări Literare
23. Cetatea Moldovei
24. Conferinta
25. Contra puci
26. Convorbiri Literare
27. Cuget Clar
28. Cuget Moldovenesc
29. Cultura Creştină
30. Curierul Echipelor Stud.
31. Curentul Literar
32. Curţile Dorului
33. Din Trecutul Nostru
34. Ephemeris Dacoromana
35. Era No�ă
36. Erdelyi Muzeum
37. Ethnographia
38. Ethnos
39. Familia
40. Făt-Frumos
411. Flamuri
42. Foaia Invăjătorului
43. Frângurele (Şendriceni-Dorohoi)
44. Gazeta Ilustrată
45. Gând Românesc
46. Gândirea
47. Ion Maiorescu
48. Însemnări leşene
49. fnvăjământul Primar
50. Junimea Literară
51. Langue et Lit!erature
52. Lanuri
53. Luceafărul (Timişoara)
54. Luceafărul (Sibiu)
55. Luceafărul (Sibiu)
56. Meşterul Manole
57. MIădite
58. Moldova Nouă
59. Mugurul
60. Natura
61. Ogorul Şcoalei
62. Orizonturi
63. Pagini Literare
64. Plaiuri Hunedorene
65. Preocupări Literare
66. Primăvara Banatului
67. Ramuri
68. Revista Arhivelor
69. Revista Asoc. Învăjătorilor
Mehedinjeni
70. Revista Bucovinei
71. Revista Critică
72. Revista Cursurilor şi Conferintelor
73. Revista de Filosofie
74. Revista de Pedagogie
[198]
198
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC
75. Rev. Fundatiilor Regale
76. Rev. Geografică Română
77. Revista Limbii şi Culturii Germane
78. Rev. Inst. Social Banat-Crişana
79. Revista Istorică
80. Revista Istorică Română
81. Rev. Soc. Tinerimea Română
82. Rev. Ştiinjifică V. Adamachi
83. Revista Teologică
84. Revue de T ransylvanie
85. Revue Historique
86. Satul
87. Satul şi Şcoala
88. Scânteia
89. Siebenbiirqische Vierle'jahrsschrift
90. Symposion
91. Societatea de Mâine
92. Sociologie Românească
93. Şcoala Albei
94. Şcoala Noastră (Slatina)
95. Şcoala şi Viata
96. Şcoala şi Viata IIfovului
97. Ştiu (Deva)
98. Studii Italiene
99. Studii Literare
1 ca. Timocul
101. Tinerefă-laşi
102. Transilvania
103. Tribuna Ardealului (Cluj)
104. Universul Literar
105. Vatra
106. Vestitorul Satelor
107. Viata Basarabiei
108. Viata ilustrată (Cluj)
109. Viata Românească
110. Vointa Şcoalei
111. Vremea Şcolii
112. Zalmoxis
113. Zeitschrift fur Volkskunde
114. Zorile Rornenejilor
\
[199]
RESUME DES ARTICLES
ARTUR GOROVEI, M. Gasler et le /olklore rou/TIain (p.1-11). Breve biographie du
grand savant, morf a Londres en 1939, et liste de ses lravaux lolkloriques (p. 4-6).
L'auteur de la notice commente les 12 lettres recues de Gaster enlre 1893 et 1937,
lellres qu'iI donne in extenso. Elles iemoiqnent du vii intere! et de l' amour que Gaster
eprouva pour le lolklore roumain, jusque dans les dermieres annees d'un âge avence.
TATIANA GĂLUŞCĂ, "Mocanii". Un jeu dramatique des Roumains de Dobroudja
(p. 12-33). Vers le milieu du siecle dernier, de nornbreux Roumains du Sud-Est de la
Transylvani'e se sont e+ablis en Dobroudja avec leurs troupeaux de moutom; ils sont
connus sous le nom de "Mocani". lsoles dans leurs bergeries ("târle"), menant une vie
simple, dure et pleine de dangers, leur seul diverlissement e+ait, lors des grandes
fEHes de Noei, du Jour de l'An ou de la Saint-Georges, la re presente+ion d'un jeu dra­
matique, inspire de leur qenre de vie et portant leur nom. L' auteur a eu la chance de
surprendre, en 1937, une des dernieres representetions de ceHe piece dans un villaqe
du deperternent de Tulcea. Trois ans plus tard, elle a precede a sa reconstitufion. Le
therne de la plece est simpla: les moutons d'une bergerie s'eqarenr par suite du
manque de survoillance des bergers et des chiens, et sonl poursuivis par le loup. Les
bergers aprennent la chose et, dans leur effliction, chanlent un chant de trisiesse. plus
tard, ils relrouvent le lroupeau, se rejouissen+, dansent et chanten!. l.'auteur donne des
details allestant celte coutume ou le souvenir qui en persiste dans divers villages des
deperfernents de Tulcea et de Constantza, et elle decrlil le processus de disperi+ion de
cet usage.
Les planches de la p. 24 reproduisent quatre scenes de la reconsfitufion de la
plece. Deux scenes representent I'arrivee des Mocani devant une maison ou ils veulent
jouer la piece (1, 1 et 2); les autres representent le moment aLi les bergers apprennent
la 'perte du troupeau (II, 1), puis, ou ils se rejouissent d'avoir retrouve les mou-fons
(II, 2). L'âne, le loup, les chiens el les moutons sont ligures par des en/ants recouverts
de peaux de moutons. Ă la page 17 sont r'eproduits les deux airs les plusimpol'lanls
joues au cours de ce jeu dramalique.
GH. PAVELESCU, Recherches fo/k/oriques dans le sud du departement de Bihor
(p. 35-122). Con/ormement a un plan deja anc:ien, l'Archive a charge I'auteur d'etu­
dier, en 1940, uhe petite region inferessante du sud du dep. de B.ihor (ci. Ia carle,
p. 34). Une riche introduction dan ne le tableau ethn09r�ph,ique de la reglion el nous
presenle les occupations, I'habilalion, le vetement, la nour�iture et le caractere moral
des habifants; apres quoi vient l' et'ude du lolklore. Les 216 lextes comprennent des
miaferiaux relatils aux ceremonies periodiques et aux coutumes concernant la vie du
berceau a la tombe, des ballades, des chansons, noels, devineltes, incanfations, pra­
liques magiques el conles. Le parler de la region presente aussi de I'inferet (voir le
glossaire, p. 120-122).
[200]
I
200
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
I ches (p. 48): vues sur les villages de Poiana el Vărzari, eglise en bois
Sur les p an
de Petroasa; vieille paysanne; maison el grange de la region.
ENEA HODOŞ, "Noles sur mon activile de lolklorisle" (p. 123-125). Cesl une
interessante r eponse au queslionnaire adresse par l'Archive aux plus nolables Iolklo­
risles de I'ancienne generalion. L'article apporle des renseignemenls precieux sur la
maniere donl les materiaux ela/enl recueiltis el publies, il y a 40 ou 50 ens, ainsi que
des souvenirs sur les lolklorisles disparus.
ION ,MUŞLEA, Maleriaux rouma,ins dans les recherches de /of:klore compare
(p. 125-127). " s'agil perficulierernent de i'eiude de O. Loorils: "Pharaos Heer in
der Volksi.iberlie/erung" (Tar/iu, 1935), dans laquelle une grande impor/ance esl a+tribuee
au /olklore roumain, en egard .il son r61e dans la Iransmission des Iradilions de Byzance.
ION MUŞLEA, Praliques magiques el lellr denominetion dans les circu/aires d' e­
văques el d'archiprâtres au debut du siecle dernier (p. 128-129). L'auleur a trouve dans
le registre d'une paroisse du dep, de Braşov, plusieurs circulaires inlerdisanl la pre­
sence des prâtres lors de l' exhumalion des cadavres de pretendus revenanls, ele. On
y Irouve aussi la quali/iaalion de "croyance vaine" ou "superslitieuse"-.
GH. PAVELESCU, Sur J'oiseau-espril (p. 130-131). Donnees nouvelles, completanl
I'arficle du mârne auleur dans le voi'. VI (p. 33-41), sur la coulume de placer eupre s
de cer/ai nes lombes, au sommel d'un poleau de bois sculpte, un oiseau laille dans le
bois lui aussi, representant un pigeon en grandeur naturaJle.
ROMULUS TODORAN, Poesies populaires dans un manuscrit transylvain de 1831
(p. 131-139). Le manuscril comprend des chanls el des ballades interessanies, du
debul du siecle dernier, oles par un eleve d'ecole normale, D�imilrie Ardelean. Tre·ize
lextes sonl reproduits in extenso.
Bibliographie du /olklore roumain (annees 1939-1943) (p, 140-198).