[1] In loc să sărbătorim, cum ne pregăteam pentru toamna anului 1940, zece ani de activitate ai « Arhivei de Folklor a Academiei Române 1), să desprindem învăţăturile scoase din experienţa lor şi să trasăm, la acest întâiu popas, programul de activitate al deceniului ce avea să înceapă ­ am fost siliţi să luăm, odată cu părăsirea Ardealului de Nord, drumul pribegiei. Amărăciunea ne-ar fi fost şi mai mare, dacă întreaga avere a Arhivei - manuscrisele, biblioteca, fişierul şi puţinul mobilier - n'ar fi putut fi evacuată în condiţiuni bune şi aşezată la Sibiu (în localul Biblio­ tecii Universităţii). Anii 1939, 1940 şi 1941, nu-i putem considera între anii rodnici ai Arhivei. Concentrările, începute în primăvara celui dintâi, ne-au lipsit nu numai de colaborarea celor mai mulţi dintre corespondenţi, dar ne-au luat, pe multă vreme, şi pe d-l Ion Mărcuş, secretarul şi singurul func­ ţionar al Arhivei. Starea de spirit a colaboratorilor rămaşi pe acasă, dar şi a informatorilor, înfricoşaţi de precipitarea evenimentelor internaţionale şi naţionale - a continuat să se înrăutăţească. In aceste împrejurări, e firesc ca activitatea Arhivei să fi fost mai mo­ de stă şi mai restrânsă decât în toţi anii precedenţi. Totuşi, două chestionare nouă au fost alcătuite pe seama corespoll­ denţilor: unul (XIII) referitor la « Semne şi prevestiri Il, celălalt (XIV), întitulat « Crăciunul: credinţe, obiceiuri şi povestiri 1). S'a continuat propaganda pentru culegeri, de astădată printre viitorii preoţi, directorul Arhivei ţinând conferinţe şi dând îndrumări practice studenţilor dela Academia Teologică Andreiană din Sibiu. Parte din materialele intrate au fost despoiate, în limita posibilităţii. Nu s'a acordat niciun premIU. Ceea ce am pierdut prin lipsa corespondenţilor, am căutat să com­ pensăm, măcar în parte, prin numărul relativ mare al celor nouă 1) Această prefaţă ţine loc şi de « Raport anual pe anii 1939-41 ", raport care la volumele 1- V s'a publicat la sfârşitul Anuarului. [2] 2 ION MUŞLEA cercetări pe teren, făcute pe cheltuiala Arhivei. Cu toate că unele din acestea se resimt de vitregia vremurilor, materialul cules a fost, în general, bogat şi interesant. Iată anchetele folklorice întreprinse: Trei în anul 1939 şi anume: una de către d-şoara Tatiana Găluşcă, profesoară (Ia Mocanii din Do­ brogea); alta de către d-l Gh. Pavelescu, licenţiat în litere (pentru stu­ dierea unui obiceiu de înmormântare din Sudul Ardealului, publicat în acest Anuar) şi a treia de către cel ce semnează aceste rânduri (pentru studierea unui mister popular din judeţele apusene ale ţării). Trei an­ chete în anul 1940 şi anume: una de către d-I Vasile Scurtu, profesor (în Ugocea, publicată în acest Anuar); alta de către d-l Gh. Pavelescu (în Munţii Codrului, jud. Bihor) şi a treia de către d-ra Tatiana Găluşcă (pentru· studierea unui obiceiu al Mocanilor dobrogeni). Alte trei anchete s'au făcut în cursul anului 1941 şi anume: una de către d-I Ion Pătruţ, licenţiat în litere (pe Valea Begheiului -- jud. Caraş), alta de către d-ra Tatiana Găluşcă (în Podgoria Aradului) şi a treia tot de către d-l Ion Pătruţ (la prizonierii români din armata iugoslavă, internaţi în lagărele din jurul Timişoarei -anchetă publicată, în parte, tot în acest Anuar). S'au continuat lucrările pentru o bibliografie generală a folklorului românesc, care, începând cu cea din anul 1938 - publicată în acest volum­ a devenit o bibliografie analitică şi critică .. Fireşte, această perfecţionare a pretins mult mai multă muncă decât simplele bibliografii de titluri, Întocmite pentru anii 1930-37. Lipsa secretarului şi condiţiile de lucru puţin favorabile pentru cercetările bibliografice româneşti ale bibliotecilor publice sibiene, ne-au împiedecat să terminăm bibliografia anilor 1939-194°. 'X' �)(. :*" Subvenţiile primite dela Academia Română au fost: pentru anul 1939/4°, Lei 60.000, iar pentru anii 194°/41 şi 1941/42, câte 75.000 de Lei. Din aceste sume s'a plătit onorariul secretarului, cheltuielile pentru cer­ cetările pe teren, cărţile cumpărate pentru bibliotecă şi efec.tele de can­ celarie. Biblioteca Arhivei s'a sporit cu 84 volume, parte donate, parte achiziţionate. S'au primit donaţiuni dela: Academia Română (2 vol.); Arhiv de Folklor din Tartu-Estonia (3 vol.); cea din Kaunas-Lituania (3 vol.); cea din Oslo (4 vol.); cea din Copenhaga (3 vol.); dela d-nii D. C. Amzăr (1 vol.); Ilarion Cocişiu (1 vol.); George-Mihail Dragoş 1 vol.); Bela Gunda (4 vol.): Elisabeth Knapp (1 vol.); Tiberiu Morariu (1 vol.); Ion Muşlea (2 vol.); N. P. Smochină (1 voI.) şi Nicolae Ursu (2 vol.). [3] 3 PREFAŢĂ 3 In schimbul Anuarului, Arhiva a mai pnrrut, din cauza războiului, doar următoarele publicaţii străine, cele mai multe numai din anul 1939 ŞI parte din anul 1940: o Budkavlen (Abo-Finlanda). Danmarks Folkeminder (Copenhaga). Eesti Rahvaluule Arhiiv (Tartu-Estonia). Diferite publicaţii. Ethnographia şi a A Neprajzi Muzeum Ertesitoje (Budapesta). Nordiska Museets och Skansens Ârsbok (Stockholm). Norsk Folkeminnelag (Oslo). Schweizerisches Archiv fur Volkskunde (Basel). Siebenburgische Vierteljahrsschrift (Sibiu). Sudostdeutsche Forschungen (Munchen). Tautosakos Darbai (Kaunas-Lituania). Zalmoxis (Paris- Bucureşti). Ca şi în ceilalţi ani, Arhiva a căutat să stea la dispoziţia instituţiilor sau particularilor care au nevoie de informaţii asupra folklorului româ­ nesc, satisfăcând - în parte pe cale de corespondenţă - cererile urmă­ torilor cercetători: Prof. john Meyer, directorul « Deutsches Volkslied­ archiv s-ului din Freiburg; Prof. D. Caracostea, dela Universitatea din Bucureşti; Praf. G. Giuglea, dela Universitatea din Cluj-Sibiu; Prof. Petre Ştefănucă-Chişinău ; Prof. Gh. Pavelescu-Bucureşti, etc. Acest volum al Anuarului nostru apare cu o întârziere neobişnuită până acum -la aproape trei ani faţă de volumul V -, sporit însă, ca număr de articole şi dublat ca număr de pagini. Ca o închinare adusă Românilor trecuţi şi rămaşi sub juguri străine, nouă sau vechi, şi ca o afirmare şi pe această cale - de publicare a unor texte folklorice din ţinuturile lor -a drepturilor sfinte ale neamului nostru, jumătate din arti­ colele acestui volum cuprind materiale provenind dela Românii subjugaţi. Să nădăjduim că volumul următor va putea ieşi în zile mai bune, adu­ când şi inovaţiile şi îmbunătăţirile la care ne gândim de atâţia ani. Intre acestea, una din cele mai importante este publicarea Înafară de Anuar a culegerilor de texte mai mari de 4-5 coaIe de tipar. Intr'adevăr, prin extensiunea lor disproporţionată 1) faţă de celelalte articole ale Anuarului, ele îi strică oarecum unitatea. Aceasta n'ar Însemna de loc renunţarea la tipărirea acestor culegeri-monografii, care constituesc, după părerea noastră, o . foarte importantă contribuţie la cunoaşterea materialului folkloric românesc, ci tipărirea lor într'o colecţie aparte, intitulată « Monografiile ') Ca de pilda cercetarile: În Ţara Oaşului (Anuarul 1), În judeţul Lăpuşna (An. II), în Valea Almăjului (An. III), În Valea Nistrului-de-jos (An. IV), la Moţii din Scărişoara (An. V) şi din Ugocea românească (În volumul acesta}. [4] 4 ION MUŞLEA 4 Arhivei de Folklor », In acest caz, Anuarul ar scădea considerabil ca număr de pagini, urmând ca el să cuprindă numai mici studii, cercetări, cule­ geri mai mărunte, recensii şi bibliografie - putând astfel să apară mai des şi mai regulat. Sperăm că această propunere, făcută jSecţiei Literare încă din sesiunea anului 1940 şi asupra căreia Academia nu s'a pronunţat până acum, va fi aprobată şi realizată în curând. Credem că în felul acesta problema publicaţiilor Arhivei va fi soluţionată în mod satisfăcător. Sibiu, Decemvrie 1941. ION MUŞLEA r ! I [5] CONTEMPORANE DESPRE LUI HOREA. VERSURI RĂSCOALA R',,",], lui HO"a a aVut Un "",",t d"tul de pUtemic in lite,",,,,,; răsunee explieobil şi p,in ""'nUntde ei dc "ud dca,""i,m, Catc 'e oferă dela sine ca ,ubiecte lite"""o, dat şi p,in ","nifi"ţia pe care i,a d,,-o ideologia libmlă a "'acului XIX, DUpă ce mai inainte nu fu"" 'ocotită decât ca o izbucni" violen", mai 'nnlt '>u mai PUţin indceptăţită, a ioba­ gilor români impot,iva "ăpânilo, 10' feudali, dup' '848 ea fu !nălţată dcodată la 'angul Unet ,ovoluţu naţionale şi, Ca u'ma", aş",ată m şirul ovcnimentelo, ma,i, monite 'ă ind"Pte i,to,'ia 'o mânca"" conştient sau in"ineti v, 'pte concluzia finală pe C"'e aco",t, ideologio i-o d"ign",,, libertatea şi unitatea naţională. Ace" că,unet "a,imţit, fi,'o,te, "'ai mult In lite"tu," com'n""., da, nu e noglijabil nici in lit"atU'ile vecin ilo,', Lite,."uca com'n""ă a 'ă"oalei u'mează do ap.-oape cetcetă,ilc istorice. Ea s'a n'''ut şi a fosr cultivat, in A'deal, acolo deci unde" pe- "'eeu",ă evenimentele şi, de ,igu,', m,ti mult pentn, a ilu",,, noul tâlc politic al ac"toca, dec't din nevoi " ung. II, p. 91. Schiţa biografică a lui Iosif Matyasi în repertoriul biografic Szinnyei, Magyar irak... Studiase în Debretin şi a profesat avocatura în Pesta şi Kecskernet. Versurile citate de Veress, drept probă pentru atitudinea autorului, în traducere nerirnată, sunt următoarele: Înmorrnântarea lui Horea nu-i cine s'o scrie Căci cine ştie ce răpitoare îi va fi rnorrnântul ? Inirna-i setoasă de sânge poate prin munţi În careva vultur mai rătăceşte şi azi Aşa-i trebuie! Rătăcitor cine-a fost în vieaţă Rătăcitor fie şi după moarte! II. Az Hora Csdssar dltal lett pusztuldsarol iratott edgyiigyii oersek mellyehet fel emelt Hidi Josef (Versuri proaste despre pustiirile Împăra­ tului Horea, pe care le-a întocmit Iosif Hidi). Bibl. Univ. Cluj. Ms. Nr. 2876. 128 versuri ungureşti, despărţite în strofe de câte patru prin ali­ neate. Autorul nu l-am putut Încă identifica. Numele Hidi Iosif nu figu­ rează nici în repertoriul biografic al lui Szinnyei. 2* [16] 12 D. PHODAN 16 12. Hora Csaszarsdgdrol iratot szomoru oersek (Versuri triste despre împărăţia lui Horea). Bibl. Univ. Cluj. Ms. Nr. 2876. 160 versuri ungu­ reşti, despărţite în strofe de câte patru prin alineate. 13. Hora Csdsxdrsdgârol iratott sssomoru oersek (Versuri triste despre. împărăţia lui Horea). Bibl. Univ. Cluj. Ms. Nr. 2876. 72 versuri ungu­ reşti, altele decât cele precedente cu acelaşi titlu, despărţite în strofe de câte patru prin alineate. 14.· Mohany Hora Kirdly szandeka es annali [ustbe menese (Gândul Craiului Mocan H01:ea şi spulberarea aceluia 'n vânt). Bibl. Univ. Cluj. Ms. Nr. 316. 54 versuri ungureşti, alternând prin alineate. - 15. Hordnak rabi-mioolta (HOl'ea în robie). Ribl. Uni·v. Cluj. 1V1s. Nr. 3I6, filele II4--II5. 20 versuri unguresti, alternând prin alineate. 16. Ezer-Het-Seae Nyolteoan-Negyben tamadott Olah-Zenebona' Fejenek, Horânak, vagy mas igazabb neooel, Kriszta Nyikul anak Azon Tximererăl, rnellyet vagy onnăn-maga odlasztott, vagy leg-aldbb k ăeonsegesen nelu: akkor tulajdonitottak. Irtam M.DCCLXXXV-dih Esztendoben Januariusban, mihor mar Hora Karoly·-Fejhvaratt /ogsdgban tartanek (Despre acea stemă a lui Horea, sau pe numele lui adevărat Cristea ( !) Nicula, capul rebeliunii Românilor iscate în anul o mie şapte sute optzeci şi patru, pe care sau el însuşi şi-a ales-o sau era pusă cel puţin în socoteala lui pe atunci. Le-am scris în anul 1785, în Ianuarie, pe când Horea era la închisoare în Alba­ Iulia). Gyongyossi Janosnah magyar versei ... adunate şi editate de Seatsuai Sandor, Viena 1790, pp. 75---78. 44 versuri ungureşti, alternând prin alineate, cu note explicative la unele expresii din text. Comentează medalia atribuită lui Horea, în expresii torturate, barbare, total lipsite de gust sau de spirit. Ioan Gyongyossi e preotul reformat din Turda, cunoscut şi din scrisorile lui asupra răscoalei. Era un om cu o cultură remarcabilă, studiase şi în Belgia, calităţile lui poetice Însă se aflau în vădită dispro­ porţie cu cele culturale. Încercările lui au reuşit doar să provoace critice le nimicitoare ale epocei următoare. Aceleaşi trebue să fie şi versurile Hora cimererăl mikor fogsdgban ooli. (Despre stema lui Horea când era la inchi­ soare), semnalate într'un manuscris dela Muzeul Naţional din Budapesta de Szabo T. Attila, Keziratos enekeshănyvJeink es 'verses Mziratainh a XVI- XIX. szazadban, Zălau I934, p. 160. \ 17. Haranal, Kipet, e1fogattatasa utan, midăn lefestette v6lna [{ore Sigmond Uram; illyen a'lâja vaM Versehet irtam: (Pentru el se potrivi subt cbipul lui Horea când, după ce a fost prins, l-a zugrăvit Domnul Sigis­ mund !Zare, aceste versuri ie-am scris :). Gyăngyossi J anos, o. c., pp. 78--79. 8 versuri ungureşti, altemând prin alineate, cu note explicative la unele expresii. Versurile sunt identice cu cele publicate, text şi tradu­ cere românească, de Papiu Ilarianu, Tesaur de Mon. Ist., III, p. 368, subt titlul Epigramma in effigiem rebellis Hora. Portretul lui Harea, pictat după • l.\J d i , ..•. li , ' . . � [17] VERSUHI CONTEMPOHANE DESPHE RAsCOALA LUI HOHEf\ r3 natură de Sigismund Kore, care a provocat versurile lui Gyăngyăssi, se păstrează şi azi, ars de jumătate, la Liceul reformat din Aiud.: Reprodus la Octavian Beu, Răscoala lui Horia în arta epocei, Buc. I935. Kore fusese trimis anume dela Aiud la Alba-Iulia, în timpul când capii răscoalei se aflau la închisoare, să le facă portretele. Nu se păstrează decât ale lui Horea şi Cloşca; pe al lui Crişan, care murise mai curând, se vede, n'a mai ajuns să-I facă. 18. Ugyan ahkor irtam Kl6ska }uon Kipe alei is ezeket : (Tot atunci am scris şi subt chipul lui Ion Cloşca acestea i). Gyăngyăssi, o. c., p. 80. 6 versuri unguresti, de aceeaşi natură. Identice cu cele publicate, text şi traducere românească, lâ Papiu Ilarianu, Tesaur de Mon. Ist. III, p. 368, subt titlul Epigramma in effigiem rebellis Ivan Glotska. E vorba de por­ tretul lui Cloşca făcut de Sig. Kore, reprodus şi acesta la Beu, o. c. 19. Hora Czimere alei oalo (De pus subt stema lui Horea), Bibl. Univ. Cluj. Ms. Jos. Kemeny, Miscellanea, Tom XVIII A Horaoildgrol, p. 155. 14 versuri unguresti pe verso-ul unei foi, pe care sunt desenate meda­ liile atribuite lui Horea şi un Albac închipuit. 20. Hora Epitaphiurna (Epitaful lui Horea). Bibl. Univ. Cluj, Ms. Nr. 316, fila 115. 4 versuri unguresti, alternând prin alineate. 21. Krisan Zurgy peldds Epitajiumja (Epitaful pilduitor al lui Crişan Giurgiu). Bibl. Univ. Cluj, Ms. Nr. 2876. Publicate după altă copie, cu introducere, de Samuil Borbely în rev. Hasânh; II (1884), pp. 390-391, subt titlul Egy gunyvers a Horaoilâgroi. 44 versuri ungureşti, distinse în strofe de câte patru prin alineate. Versuri cu obişnuitele expresii de ură şi batjocură. 22. Aeneas Christianus apud manes, Sive Hora et Kloska in infernis. Anno I785. grassante tumultu Valachico. Mătvăsi J6zsef, o. C., pp. 31-45. Versuri latineşti. Vezi Veress, Bibl. rom.-ung., II, p. 91. Descrierea sea­ mănă cu călătoria lui Aeneas în infern din Cartea VI a lui Virgiliu. Apud N. Densusianu, Cercetări istorice, p. 71. 23. Epistola poetica. Lucretia matrona Ungara (introdus aici în paran­ teză de către las. Car.· Eder numele Csisxdrş caesis nupero tumultu marite, et liberis in potestatem Valachorurn redacta opem Junii Viri militaris implorat. Copie la Muzeul Brukenthal Sibiu, Secţia Manuscriselor, Alte Sammlung, XL VII, 8. 122 versuri latineşti, înfătişând chinurile indurate de Ecaterina Csiszăr, cea care, după ce i-a fost omorît bărbatul şi copiii, a trebuit să îmbrace haine româneşti şi să se cunune, se pare, chiar cu iobagul care îi ucisese. Crişan, în ascultarea sa, mărturiseşte că el însuşi a scăpat-o dela moarte. Vezi Densusianu, Rev. lui Huria, pp. I66-168. Semnătura lui Jos. Car. Eder, din josul filei din urmă, nu pare să însemne că el e au­ torul versurilor, cum credea N. Densusianu, ci mai curând că aceste file, cu scris deosebit, de altfel, făceau parte din colecţia lui. [18] D. PRODAN 24. Versuri germane, figurând pe o foaie germană de Anul Nou, din I786, drept comentariu la portretele închipuite ale lui Horea şi Cloşca şi exprimând rnulţumirea că şi-au primit răsplata meritată pentru faptele lor. Citate de Mihail Auner, Zur Geschichte des rumănischen Bauernauf­ standes in Siebenbiirgen I7B4, Sibiu, 1935, p. 32. 25. Gabinetto di diecisette [igure di eera di Statura d' U omo rappresen­ tanti i cinque capi ribelli della Transilvania, e Vallachia Imperiale unita­ mente ai pin grandi malfattori dela Francia spiegato in Versi Martegliani. In Alessandna, nella Stamperia d'lgnatio Vimercati Stampatore della Illu­ strissima Citta. Con Licenza de 'Superiori. 53 versuri italieneşti, reproduse de pe o foaie volantă, aflată în Biblioteca Muzeului Britanic, de o. Podea, Versuri italieneşti relative la revoluţia lui Horia, în Anuarul Institutului de Istorie Naţională din Cluj, VI (I931-1935), pp. 556-559, însoţite şi de traducere românească. E o prezentare în versuri a figurilor în ceară ale capilor răscoalei, făcute evident pentru vânzare, şi a scopului răscoalei lor. Printre capi e prezentat şi unul Ion Dumitru, « tatăl lui Cloşca », acesta rămânând la închisoare pe vieată în Alba-Iulia şi după executarea celorlalţi trei. (O confuzie, probabil, cu Todea Dumitru, judele din Albac). Prezentarea se face, de sigur, pe baza informaţiilor răspândire de Ziare. 26. Dictonul românesc contemporan: Horea bea şi hodineşte Ţara plânge şi plăteşte inventat de adversari, a avut o circulaţie foarte mare. S'a răspândit mai ales ca legendă pe medaliile plăsmuite pentru a fi atribuite lui Horea, dar a ajuns şi prin documente, cronici, versuri, în româneşte sau în traduceri. A supravieţuit, subt diferite forme, chiar în poezia noastră populară. 27. Versurile intercalate de D. Sfur'a în nuvela Cursoriul lui Hor'a si Clase' a din Diorile Bihorului, Oradea Mare, 1854-, pp. 98-99. Sunt nouă strofe de câte patru versuri, cu însemnarea la sfârşit: Poporal. Versurile, de factură populară, cele din care am citat şi în introducere, au refrenul: Aidaţi feciori după mine Să vă 'nvăt a trăi bine adaus literar târziu, de sigur pentru a putea fi cântate. Strofa Întâi a acestor versuri, citată şi la Papiu Ilarianu, Tesaur de Mon. Ist., III, 1864, p. 301 bis. [19] 19 VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI I-IOREA IS 28. Cantecu betranu, intercalat de Joachim C. Dragescu, Noptile Car­ patine, roman istoric, Pesta 1867, la pp. 269-27°. 16 strofe, variaţii ale aceloraşi motive populare şi cu acelaşi refren. Prima strofă: Horea stă pe vârf de deal Domnii fug toţi din Ardeal Haidaţi feciori după mine Să vă 'nvăţ a lupta bine. 29. Versuri populare, citate de N. Densusianu în monografia sa Reoo­ luţiunea lui Horia, Buc, 1884, p. 465, ca auzite dela bătrânii George Gligor şi Ursu Coroiu la anul 1879 şi dela preotul Petru Nicola din Albac. Nu reproduce versurile auzite, ci numai citează din ele pentru exemplificare (le-am citat mai sus, la pag. Ia-II). Unele se aplicau şi lui Avram Iancu. în culegerea lui S. FI. Marian, Poezii poporale despre Avram Iancu, Suceava 19°0, pp. 29-31, se pot citi versuri ca: De când Iancu e 'rnpărat Domnii 'n pat nu s'au culcat Nici la masă n'au cinat Când s'arară Iancu 'n deal Fug toţi domnii din Ardeal 30. Versurile intercalate de 1. Pop Florantin În romanul său istoric Horea, Iaşi 1885, la pp. 71-72. Identice până la un loc cu cele citate de N. Densusianu, urmând apoi câteva variaţii în plus ale aceluiaşi motiv" Trebue să fie aceleaşi versuri, dar reproduse acum în întregime, - dacă variaţiile nu vor fi sporite de însuşi autorul romanului. 31. Hora panassos ene'�� (Cântecul de tânguire al lui Horea). Bibl. Univ. Cluj. Ms. Nr. 1625. Publicat de Onisifor Ghibu, Contribuţii la istoria poeziei noastre populare şi culte, Buc. 1934. Extras din An. Acad. Rom., Mem. Secţ. Lit., Seria III, Tom VII. 10 strofe de câte patru versuri, din care întâia şi a treia româneşti, cu ortografie ungurească. Horea, la închi­ soare se tângueşte de norocul care l-a părăsit şi de torturile care îl aşteaptă, încoronarea cu coroană înroşită ; din ceea ce se vede că versurile au fost scrise înainte de condamnare. 32. Carmina Valachica Horae et Kloskae. Bibl. Univ. Cluj. Ms. Nr. 921, 8 file. 332 versuri româneşti, cu litere latine şi ortografie ungurească. Manuscrisul nu e datat, originalul românesc nu e cunoscut până acum şi nici autorul lui. Copia, făcută de vreun Ungur, poate să fie contempo­ rană; după hârtie şi scris cel puţin, nu pare să fie mai nouă de sfârşitul veacului XVIII. Nu e cu desăvârşire exclus Însă nici ca aceasta să fie chiar [20] versiunea originală sau copia vreunui Român, căci acest fel de a scrie, cu litere latine şi ortografie ungurească, nu era neobişnuit. Versurile n'au rămas necunoscute. Le cunoştea şi N. Densusianu când scria istoria răs­ coalei, le are copiate şi Bibl. Acad. Rom. (copie făcută după manuscrisul din Cluj şi revăzută de profesorul De Gregoriu Silaşi, 1883), iar N. Io­ nescu, un membru al Academiei, făcuse chiar o comunicare asupra lor· (cf. Catalogul manuscriptelor româneşti, Tom 1, p. 47°). După cât ştim n'au fost publicate totuşi, foarte probabil pentru cuprinsul lor potrivnic lui Horea, Au devenit în schimb populare. Din versiunile lor populare cunoaştem până acum două: una subt titlul Versul lui Horea, culeasă de Iosif Gomboş, cleric curs 1, şi transcrisă în revista manuscrisă a teolo­ gilor Seminarului Andreian din Sibiu Musa, XII (1883-84), Nr. 13 (comu­ nicată subsemnatului de d-l Ion Mărcuş, secretarul Arhivei de Folklor a Academiei Române), iar alta din Frâncu-Candrea, Românii din Munţii Apuseni, Buc. 1888, pp. 294-296, cu Însemnarea: « auzită dela bătrânul Gavrilă Bădescu din Vidra-de-Sus în 1885 », din care culegătorii n'au publicat însă decât un fragment, evident unul mai puţin potrivnic lui Horea. începutul versurilor: « O ce lucru minunat » era obişnuit; îl găsim şi la Vasile Aaron în două rânduri: în fruntea versurilor Închinate Epis­ copilor Ioan Bob (1806) şi Samuil Vulcan (1807) subt formele: « Lucru foarte minunat» şi « Lucru ne mai pomenit» (Cf. Dan Simonescu, O lature necunoscută din activitatea lui Vasile Aaron, în Arhiva Românească, V (1940), p. 263). Dar numai din această asemănare de început, stereotip, nu se poate naşte încă bănuiala că Vasile Aaron ar putea să fie, eventual, şi autorul versurilor despre Horea. Vasile Aaron, adevărat, e din familia Aroneştilor de Bistra, se născuse Însă la 1770, în Glogovăţ, lângă Blaj şi a trăit Înafară de Munţii Apuseni, în Sibiu, iar scrierile lui încep să apară abia Ia 1805. Mult mai evidentă e Însă asemănarea începutului ace­ stor versuri cu a celor din Preambulul piesei româneşti Occisio Gregorii Vodae, scrisă cu aproximaţie pe la 1780, de vreun student al şcolilor din Blaj. Iată primele două strofe: D. PRODA1\! 20 � \ \ ti Acum tocrna, nu demult lucru groaznic de temut în Moldova s'au tâmplar \ peri re ce de împărat. Locu-i vestit şi oraş să numeşte, să ştiţi, Iaşi, cu primejdie şi-ostaşi. Ghica Voevod. Grigorie, domn În mare dregătorie, [21] il VERSURI CONTEMPOHANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA vrând a sta lângă credinţă şi neamului mântuinţă cu vicleşug s'au chemat, tirăneşte s'au tăiat de Başa turcesc legat. 17 (CE. Al. Ciorănescu, Occisio Gregori: Vodae - Cea mai veche piesă de teatru în româneşte, Revista Fundaţiilor Regale, IV (1937), Nr. 8, p. 429). Asemănarea aceasta e încă un indiciu pentru timpul în care versurile au putut fi scrise şi chiar pentru originile îndeletnicirilor poetice ale autorului lor. 33. Cântecu Horii şi al Closchii (Kinteku Hori, si al Kloski ), Bibl. Univ. Cluj. Ms. Nr. 1742. Copiat aici de două ori, cu ncînsemnate deosebiri, pe filele 58 şi 153. 22 versuri româneşti, cu litere latine şi ortografie ungurească. Forma lor e cea populară, cadenta fără greş; autorul poate fi deci şi un Român, cu tot cuprinsul lor duşmănos. Vezi textul la sfârşit. 34. Hordrol es Kloshdrol higondolhatlan torturdkat erdemlo nagy hegyi toloajokrol keszul: enek (Cântec despre Horea şi Cloşca, hoţii cei mari de codru, vrednici de cele mai neinchipuite chinuri). Bibl. Univ. Cluj. Ms. Nr. 1742, unde versurile sunt copiate, cu mici deosebiri, de două ori: pe filele 56--57 şi I50--151. 36 versuri româneşti, CLi litere latine şi orto­ grafie ungurească, de acelaşi cuprins ca şi cele precedente, datate: Orăştie 6 Ianuarie 1785. În manuscrisele Bibl. Univ. din Cluj versurile acestea le-am mai aflat încă in două versiuni: una în manuscrisul Nr. 2876, subt titlul Hora csâszârrol, Kloska [ejedelemrăl iratott enek (Cântec despre Îm­ păratul Horea şi craiul Cloşca), iar alta subt titlul latin Benventatia Hore el Kloske dum in Fortalitium Alba Carolinense Die 2-daMensis lanuarii I785. inter ş-tam et 5-tam Horas vespertinas adduci [uissent, având 31 ături şi traducerea ungurească. Versuri de o calitate foarte scăzută, compuse probabil, sau sporite cel puţin, de vreun Ungur, utilizând forme popu­ lare in circulaţie atunci. Vezi textul reprodus la sfârşit. 35. Versul Popii Rotogol (Popa Rotogol verse). Bibl. Univ. Cluj. Ms. Nr. 2876. 27 versuri româneşti, cu litere latine şi ortografie ungurească. Popa Rotogol era porecla lui Popa Petru, preotul neunit din Abrud, cel care botezase 'pe cei mai mulţi Unguri de acolo în legea românească, când oraşul fusese cuprins şi prădat de răsculaţi. După imperfecţiunile lor judecând, versurile ar putea să fie compuse şi de vreun Ungur; din hazu­ rile populare care circulau pe socoteala preotului. Dacă nu cumva aceste imperfecţiuni se datoresc numai cunoştinţei insuficiente a limbii româ­ neşti, la cel care a auzit sau a notat versurile. Şi în acest caz ele trebue să fie opera vreunui Român, deprins cu asemenea produse literare din şcolile de atunci, unde erau mult cultivate. Inceputul, mai ales, îndrep­ tăţeşte mult o asemenea presupunere. -....... ........ ------------ [22] r8 D. PRODAN TEXTE CARMINA V ALACHICA HORAE ET KLOSKAE 22 1) Ung. harmincz ad, tricesima, vama regală. Oh ce lucru minunat Groaznic şi înfricoşat În vedere şi-auzit În tot chipul numulit ( ! ) Lucru vrednic de poveste Şi 'ntâmplare făr' de veste Lucru de moarte cu pripă Neauzindu-se nimică Lucru ce s'au întâmplat Pe Criş şi 'n Câmpeni În sat Şi 'n Abrud oraş frumos Şi pe ţară mai în jos La Ighiu şi prin Cricău Pe supt munţi până 'n Trăscău Şi mă rog de ascultare Să vă spuiu acea 'ntâmplare C'având Crişenii nevoie Că n'au dela tisturi voie Nice lor nu le dau pace Să slujească cum le place S'au vorbit ca nişte hoţi Să-şi omoare domnii toţi Ci Dumnezeu cel prea sfânt Au sdrobit acesta gând Căci care-au fost credincioşi Toţi au scăpat sănătoşi Carii văzându-se 'n pace Vor şti ce izbânzi vor face Cum vor lucra cu 'ntocmire Ca să facă răsplătire. Gătind în câteva sate A ucide domni şi-a bate Bătând până 'n Mihăileni Au trecut către Câmpeni Cu hognoji şi căpitan Să se bage toţi la şpan Ca pe el şi doamna 'n silă Şi pre prunci fără de milă Ti răneşte cu mânie Să-i zdrobească să nu fie Pre tistul de herrnitie 1) Şi pre cel de schimbărie Nici unul să nu rărnâie În Câmpeni să se mai ţie Ci pre toţi cu un cuvânt Să-i stângă de pre pământ Ci Dumnezeu cel prea înalt La care ei s'au rugat Pre toţi cu pruncii 'mpreună I-au păzit de-aceea mână, Numai de ce-au fost în casă Unelte scumpe şi vasă Şi altele de prin curte Cum au tisturile multe De toate cu sâlnicie I-au prădat să nu rămâie. Viind incoaci cu Crişenii Mestecaţi şi Albăcenii Cu porunci date crăieşti Din sus dela Niculeşti Numit craiu un Niculesc Pe care Horea-l numesc Purtând minciuni scrise 'n straită Necetite să se vază Zicând ca un mincinos \Că le va fi de folos Nu vor da la nime bani Nici decum în şapte ani Numai domni să nu rărnâie Că nu vor da nici porţâie Nici stânjeni care-i om tare Nu va face 'n Dealu-Mare [23] 23 VERSUHl CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA 19 Care va fi cu dreptate Să spargă curţile toate Căci cari credincioşi vor fi Singuri se vor stăpâni Nici la 'mpăratul nemică Pot a nu sluji de frică Nemic ce-i greu să nu facă Să trăiască să le placă: « Toate voi să stăpâniţi Numai credincioşi să fiţi « S'ascultaţi porunca mea Că eu răul nu voiu vrea « Care va fi cu-ascultare Va avea şi plată mare « Că eu acum întru toate Sânt cu voi până la moarte « Să stricăm toată domnia Că-i a noastră 'rnpărătia « Bine-acum să ne gătim Pe Unguri să-i prăpădim « Nimărui să nu slujim Noi ţara s'o stăpânim « Numai de bani fie plin Nu alegeţi nici Rumân « Nice birău, nici preot Care-i gazdă luaţi tot « Numai de mine-ascultaţi Ce veţi afla tot luaţi « Şi care-află bani să-i ţie Să-mi facă parte şi mie « Să n'ascunză nici un ban Să nu dea la căpitan « Că eu pentru-a vost fol�s Am umblat la Beci pe jos « Să v'aduc vouă dreptate Să vă las până la moarte « Să fiţi cu aşezământ Până veţi fi pre pământ « Şi la pruncii voştrii 'n lume Să rărnâie-a Horii nume 1) în 'text: joncăniţi . « De 'rnpărat acum nemică Nu vă fie nicio frică « Acolo nemic să dăm Că eu ştiu ce să lucrăm « Acum de mine-ascultaţi Ce veţi afla toi- luaţi « De lănci şi puşti vă gătaţi Să fiti toti bine 'narrnati , , , « Iar care-i ficior voinic Să-şi capete şi tulnic « Ş'aceasta încă să ştiţi Carii credincioşi să fiţi « Clopotele boncăniţi 1) Ş'aici la mine veniţi « Că eu acasă şi 'n sate Nicidecum nu m'oiu aba te « Nici la şes sfat nu voiu face Că mie la deal îmi place « Să staţi toţi pe lângă mine Că-i frumos şi-mi şede bine « Şi şi aceasta să-mi ştiţi Pe mine mă străjuiţi « La culcuş şi la sculare Ca pe-al vostru tist ma i mare « Că eu până voiu tră i Şi până cu voi voiu fi « Vă voiu scoate din nevoie Şi vă va fi tot pe voie « Nu veţi mai avea năcaz De nevoile ce-aţi tras « Că voiu pune tisturi mari Căpitani şi cu căprari « Şi voiu pune pace 'n ţară Nu veţi mai fi de ocară « La toţi veţi fi de minune Până veţi trăi pe lume « Care unde veţi îmbla Pre toţi vă vor întreba « Ce-aşezământ v'am lăsat Până cu mine-aţi umblat ........................... __ .r,. [24] 20 D, PRODAN «Puteţi să vă 'mbogăţiţi Numai tari şi iuţi să fiţi « Aveţi o ţâră de vreme Numai nu vă fie lene « La juraţi şi la birău Până 'n gornicul cel rău « Toate jefuiti din casă Macar ce feluri de vasă (1 Şi casa din fundament Răsturnaţi-o la pământ « Şi vreunul de veţi prinde Să-I aduceţi înainte « Ca să şază la robie Aşa cum îmi place mie (1 De va fi cu vină mare Să nu scape de pierzare « De-mi va cinsti ceva mie Eu să-I dau la chizăşie « Macar ce va fi făcut Numai să-mi cinstească mult « S'aveţi şi aceasta 'n minte Să ştiţi de-acum înainte «Că şi şpan şi-odorbirău 1) Să facă ce poruncesc eu « Pentru că 'ntr'a mea pătaşcă 2) Îi porunca 'rnpărătească « Şi n'o dau să se ivească La cine şti să citească (1 Numai la voi l'arătare Unde-i dealul na1t şi mare « Că la vale mai în jos Nu s'arată prea frumos (1 Unde nu-i pădure deasă Nu se vede slav' aleasă « Mai în jos şi pe la sate Nu-s slovele mari şi late «Daţi acum că avem nume Care nu se poate spune « Nici n'au făcut nime 'n lume J) Ung. uduarbiro, judele curţii. ") Traistă de piele. Lucru aşa de minune « Staţi acum toţi dimpreună Să căpătăm şi cunună « Aşa cum n'au mai fost nime Să mă 'ncoronaţi pe mine « Cu coroană 'rnpărătească În veci să se pomenească « C'am fost craiu' iar nu căprar Şi-au fost Cloşca ghenerar (1 Şi macar ce-am poruncit eu Au făcut cuvântul meu (1 Fiind că s'au purtat bine Nu-l voiu lăsa dela mine « Ca de-acuma înainte S'avem amândoi o cinste (1 Sântem arnândoi armaţi Ca şi nişte împăraţi (1 Cu puşte şi cu pistoale Numai pagubă că-s goale « Iară .ceia cu lănci late Să stea mai pe dedeparte <1 De cumva ar veni oaste Să poată fugi pe coaste il Iar de-ar da oştia foc Nu stareţi toţi într'un loc (1 Ci tot omul să se uite Pe unde-ar fugi mai iute (1 Nu îmblaţi după cărare Nice c'ar fi valea mare (1 Ci săriţi nu vă uitaţi De veţi putea să scăpaţi « Şi v'ascundeţi prin păduri Prin munţi şi prin crepături (1 Că\mi voiu căuta loc şi eu Ca\ să scap cu Cloşca meu (1 Căci sânt sus acolo 'n munte Sâlhe jos culcate multe «Şi 'mprejur pădure deasă De poţi lăcui ca 'n casă [25] 25 VERSURI CON"l;EMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA 21 (1 Numai cătră rădăcină Să pui de lături cetină (1 Şi vom face şi palate înalte şi desfătare « Cum n'am văzut niciodată Dedesupt pe supt o piatră (1 Acolo vom lăcui Până ce ne vor găsi (1 Iar pe cân el ne vor afla Alt sălaş ne vor găta « Ne vor purta cu manir Ne vor faceprezentir «Cu cătane 'rnpărăteşti Cu domni şi tisturi nemţeşti « Poţi Cloşcă să te făleşti Pre cum vrei şi cum gândeşti (1 C'ai fost domn şi şi stăpân Şi ghenerar de Rumân « Şi tot vrednic om ai fost Batăr eşti un mojic prost (1 Poţi să fii Cloşcă voios C'ai lucrat foarte frumos « Poţi. să fii cu voie bună Că vei ave şi cunună « Poţi să fii cu bucurie Şi să-mi mulţămeşti şi mie « Poţi să fii acum bogat Că destul ai adunat « Nu da cinste nimărui C'acum ai galbeni destui. (1 Iar acuma dintre toate Mi groază Cloşca de moarte ( Ba mă tem de nu-ţi pociu spune Că noi vom fi de minune « Aşa mă tem de norod De-mi tremură trupul tot « Să nu apuce mănie Ca să ne dea la robie « Din robie la pierzare 1 ) Ung. sohajt, oftează. ") Ung. rakds, grămadă. Şi va fi minune mare « Din oameni mari şi lăudaţi Să fim de toţi blăstămati « Oameni mari şi cu domnie La toţi să fim de urgie (1 Mi frică Cloşcă mi frică De nu-ţi pociu spune nemică « Tot de-acele-mi vin în minte Ce va fi de-acum 'nainte « Că nu-i modru Cloşca meu Să ne rabde Dumnezeu « Şi să nu ne pedepsească în veci să se pomenească « Gândeşte Cloşcă cu gândul Te rog cu Dumnezeu sfântul (1 Că eu de-aceste gândesc Nu pociu să mă hodinesc « De-aceste şoiesc 1) şi plâng Nice beau, nice mănânc « Că mănia 'rnpărătească Trebue să ne găsească (, Vai va fi, Cloşcă, de noi Cum ne-ar rumpe pe-amândoi « Şi fiind vestiţi de gloată Se va strânge ţara toată « Unii numai pentru ciudă Veni-vor cu mare trudă « Numai să mă vază viu Ce formă de om să fiu « Va fi plină de om lunea Numai să ne vază munca « Prin cetate şi 'n oraş Va fi de om tot răcaş 2) (1 Nu-i vreme, Cloşco, de râs Ci de jele şi de plâns « Că vor pUEe după moarte Prin locuri aici prin toate « Din Horea şi din Cloşcutul În tot locul dărăbutul [26] VERSUL LUI HOREA 22 « Să fim pildă noi tutora ( ! ) Şi de 'nvăţul a multora {< Primind de-aci 'nvăţătură Toţi să strige cu o gură: {< Vedeţi toţi răzvrăti torii Trupul Cloşchii şi al Horii « Vedeţi pre cei lăudaţi Cum stau acum acăţaţi {I Şi pre cei ai voşti cinstiţi Cum sânt de dărăburiţi {I Vedeţi cum v'au înşelat Acel om prea lăudat D, PRODAN 26 {< Şi ce v'au agonisit Horea acel prea vestit {< Ce bogătate şi nume Şi ce veste-aveţi în lume (1 Îmblând Ia Beci şi-alte drumuri V'au scos puşte şi cu tunuri {I Dându-i chelşug bani destui V'au adusu-vă Săcui {I Şi-aţi aflat acest folos � C'au fost Horea mincinos (1 Şi de-acum până 'n vecie Tot un mincinos râmâie. (Bibl, Ulli�', CluJ, Ms. Ne 921). (poezie poporalâ ) o ce lucru minunat Groaznic şi înfricoşat La vedere şi-auzit Şi 'n tot chipul umilit ( ! ) Lucru vrednic de poveste Şi 'ntâmplare fără veste Lucru ce s'a întâmplat Pe Criş şi 'n Câmpeni în sat Şi 'n Abrud, oraş frumos Şi pe ţară mai în jos La Idiu şi la Cricău Pe sub munţi pănă 'n Trăscău. Şi mă rog de ascultare Să spun acea 'ntâmplare Că Crişenii având nevoie Că nu le dau domnii voie S'au vorbit ca nişte hoţi Să omoare domnii toţi Să nu lase pe sub soare Domnisari si domnisoare Începu�'ă d�r pe sat� A ucide domni şi-a bate Bătând pe la Mihăileni Or trecut şi la Câmpeni Cu hotnogi şi căpitani Să se bage toţi la şpan Ca pe el şi doamna 'n silă Şi pe prunci fără de milă Pe domnii de harmitie Şi pe cei de străjerie Tirăneşte cu mănie Să-i sdrobească cu urgie Ca pe toţi cu un cuvânt Să-i stângă de pe pământ Dar Dumnezeu cel prea sfânt A nimicit al lor gând Pe toţi cu pruncii 'mpreună I-a păzit de-aceea mână Numai ce aveau prin case Sc�mpeturi şi multe vase Şi �ltele de prin curte De cari la tisturi sunt multe Acestea cu sâlnicie Le-ar prădat să nu rărnâie. Dar vă rog de ascultare Să vă spuiu un lucru mare Că viind încoaci Crişenii Mestecaţi cu Albăcenii [27] 27 VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA 23 Cu porunci împărăteşti Si c'un domn din Niculesti , , Care Horea se chema El Însă craiu se numea Mulţi credeau că-i mincinos El zicea că-i de folos Să-I asculte că nu-i glumă Că-i va scoate dela sumă Numai domni să nu rămâie Că nu vor da nici porţie Nici stânjini care-i om tare Nu va face 'n dealul mare Şi cari credincioşi vor fi Ei singuri vor stăpâni: « Că aveţi acuma vreme « Numai nu vă fie lene « La jurat şi la birău « Până la gornicul rău « Spargeţi -le tot din casă « Măcar ce feluri de vase « Iară pe ei de-i veţi prinde « Să-i aduceţi înainte « Ca să-i punem la robie « Pentru c'aşa-mi place mie « Să nu scape de p.erzare « Sau de pedeapsa cea mare « De-mi va cinsti ceva mie « Îl voiu da pe chizăşie « Măcar ce va fi făcut « Numai să-mi dea mie mult « Şi acum luaţi în minte « Să ştiţi de-acum înainte «Măcar şpan, măcar birău « Facă cum poruncesc eu « Că pentru acest folos « Am umblat la Beciu în jos « Să v'aduc vouă dreptate « Să vă fie păn' la moarte « Şi la pruncii voşti în lume « Să le fie a Horii nume « De Iosif acum nimică « Vouă nu vă fie frică « Acolo nimic nu dăm « Eu singur ştiu ce lucrăm « Numai de mini-ascultaţi « Cu lănci şi puşti vă gătaţi « Cine n'are armă bună « Cu noi nu fie 'mpreună « Şi care-i ficior harnic « Să aibă şi un tulnic « Staţi acum toţi împreună « De-mi căpătaţi şi cunună « Cunună Împărătească « În veci să mă pomenească « C'am fost craiu şi stăpân « Şi general de Român « Voi pe unde-ţi fi mergând « Tot prădând şi risipind « Nu cruţaţi birău, jurat « Nici gazdă într'acel sat « Ce aflaţi tot să luaţi « Numai de mini ascultaţi « Cine află bani să-i ţie « Să-mi facă parte şi mie « Ştiţi că într'a mea pătaşcă « Port poruncă 'rnpărătească « Dar n'aş vrea să o zărească « Care ştie s'o cetească « Numai vouă 'n arătare « Une-i dealul nalt şi mare « Că la vale mai în jos « N'o vedeţi aşa frumos « Unde nu-i pădurea deasă « Nu se vede-aşa frumoasă « Voi cei credincioşi să ştiţi « Pe mini să mă străjuiţi « La culcat şi la sculat « Ca pe-al vostru împărat « Că voiu scoate din nevoie « Şi vă va fi tot pe voie « Nu veţi mai avea năcaz « De nevoile ce-aţi tras « Voi care aveţi Iănci late « Să staţi puţin mai departe [28] « De-ar veni cuniva o oaste « Să puteţi fugi pe coaste « Iar de-or da cumva cu foc « Să nu staţi toţi Într'un loc « Ci tot omul să se uite « Pe un( d)e-ar fugi mai iute « Nu umblaţi toţi pe cărare « Sau pe unde-i valea mare {( Ci săriţi nu vă uitaţi « Numai de puteţi scăpaţi « Şi v'ascundeţi prin păduri « Prin munţi şi prin crepături « Că mi-am găsit loc şi eu (i Ca să şed cu Cloşca meu « Ştiu locuri prea iscusite « De-a noastră treabă gătite « Care-s colo sus la munte « Unde sunt sâlhe căzute « împrejur pădure deasă « De putem şedea ca 'n casă « Avem acolo palată « Inaltă şi minunată « Dedesubt pe sub o piatră « Cum n'am văzut niciodată. « Poţi Cloşcă să te făleşti « C'ai ajuns bin' să trăieşti « Nu dai cinste nimănui « C'avem bani acum destui (i Şi suntem toţi înarmaţi « Tocmai ca nişte 'mpăraţi « Avem puşti, avem pistoale « Numai pagubă că-s goale « Da mă tem despre o parte « Frică-mi Cloşcă de moarte « Tremură-mi şi trupul tot D. PRODAN « De groaza cestui noroc « Că mănia 'mpărătească « Trebue să ne găseasCă « De ne-ajunge··a lui mănie « Ne va duce la robie « Din robie la pierzare « Asta-ar fi minune mare « Eu omul cel lăudat « Să ajung şi acăţat (i Apoi alţii 'n gura mare « Să strige fără cruţare; « Vedeţi pe cei lăUdaţi « Cum zac acum acăţaţi « Vedeţi cei ce Vor zdrobi « Trupul Cloşcii şi-a Horii « Şi ai voştri cei cinstiţi « Zac acum dărăburiţi Vedeţi Cum v'aţi Înşelat Cu Borea cel lăudat Gându-acesta mă mâhneşte De mâncare nu-mi tigneşte. '" * * Ce-o zis Horea s'a 'mplinit El a fost dărăburit Dimpreună cu Cloşca Aci 'n Alba-Iulia Când i-a ars pleşa ( !) cu pară Se vedea de peste ţară Şi când se sfârşeau pe roată Se minuna ţara toată Şi văzură toţi minune Care nv se poate spune. (CuJeasăde clericul Iosif Gomboş, r883). \ VARIANTĂ (Fragmentele din Frâncu- Candrea) o ce lucru minunat Groaznic şi înfricoşat Lucru vrednic de poveste Şi 'ntâmplare fără veste Lucru ce s'a întâmplat Pe Criş şi 'n Câmpeni În sat 1 I I [29] 29 VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA 25 Şi pe ţară mal m jos La Ighiu şi la Cricău Pe sub Munţi până 'n Trăscău Şi mă rog de ascultare Să vă spuiu acea 'ntâmplare Că Crişenii având nevoie Că nu le dau domnii voie S'au vorbit cu nişte lVIoţi Să se răscoale cu toţi Bătând pe la lVIihăileni Or trecut Şi la Câmpeni. * Dar vă rog de ascultare Să vă spuiu un lucru mare Că viind încoaci Crişenii Mestecaţi cu Albăcenii Cu porunci împărăteşti Şi c'un domn din Niculeşti Care Horea se chema El însă craiu se numea Mulţi ziceau că-i mincinos El zicea că-i de folos Să-I asculte că nu-i glumbă ( ! ) Că-i va scoate dela muncă. * - Acum luaţi aminte Să ştiţi de-acum înainte Măcar şpan, măcar birău Facă cum poruncesc eu Că pentru acest folos Am îmblat la Beciu 'n jos Să v'aduc vouă dreptate Să vă fie pân' la moarte Şi la pruncii voşti în lume Să le fie a Horii nume De Iosif acum nimică Voauă nu vă fie frică Acolo nimic nu dăm Eu singur ştiu ce lucrăm Numai de mini ascultaţi 3 Anuarul Arhivei de Folklor VI Cu lănci şi puşti vă gătaţi Cine n'are armă bună Cu noi nu fie 'mpreună Şi care-i fecior voinic S'aibă acum ş'un tulnic * - Staţi acum toţi împreună De-mi căpătaţi şi cunună Cunună împărătească In veci să mă pomenească C'am fost craiu şi stăpân Şi gheneral de Rumân! Pe min' să mă străjuiţi La culcat şi la sculat Ca pe-al vostru împărat! Vă voiu scoate din nevoie Şi vă va fi tot pe voie Nu veţi mai avea năcaz De nevoile ce-aţi tras. * - Din nou să mai luati aminte Că de acum înainte Cu totii trebue să lucrati , , Ca eu Horea cel lăudat Să n'ajung să fiu acăţat Ca alţii în gura mare Să strige fără cruţare; « Vedeţi pe cei lăudaţi « Cum zac acum acăţaţi « Vedeţi cei ce vor sdrobi « Trupul Cloşchii ş'al Horii « Şi ai voştrii cei cinsti ţi « Zac acum dărăburiţi ! « Vedeti cum v'ati înselat , " « Cu Horea cel lăudat! * Ce-a zis Horia s'a 'mplinit El a fost dărăburit "; - '�'" '� �, � " .. "" .'i, , "" ,� [30] 26 D. PRODAN 3° Dimpreună cu Closca Aci 'n Alba-Iulia. Când i-a ars ieşea o pară De se vedea peste ţară, Iar când se sfârşeau pe roată Toţi văzură o minune Care nu se poate spune. (Auzite dela bătrânul Gavril Bădescu din Vidra-de-Sus, 1885). CÂNTECUL HORII ŞI AL CLOŞCHII Horea plânge nu horeşte Nimărui nu porunceşte Zace, nu be în cetate Nu-i lângă el niciun frate Vre să fie crăişor In munţii Mocanilor Gândi că-i tot a lui ţara Pune-i-s'ar curând scara Mulţi o ucis şi-o prădat Prunci mulţi săraci o lăsat De I-ar bate Dumnezeu Ţara pofteşte şi eu. Dar tu, Cloşco, ce-ai gândit Aşe mulţi pui de-ai sporit? Ca să-i mânce cioarele Pe toate răzoarele ! Voi încă-ţi peri 'nţepaţi Ca nişte mari blăstămaţi Ţara toată aşe pofte[şte] Hoherilor să vă deie Căpitanii lotrilor Să fiţi stăpâni furci lor. (Bibl. Univ. Cluj, Ms. Nr. 174-2). CÂNTEC DESPRE HOREA ŞI CLOŞCA, HOŢII CEI MARI DE CODRU, VREDNICI DE CELE MAI NE ÎNCHIPUITE CHINURI Horea o beutşi hodinit Ţara o plâns şi-o plătit Dar acuma râde ţara Văzând pe Horea 'n prinsoare Sănătate Horeo frate Dumnezeu să nu te scape Acum nu eşti la Albac Ci-ai căzut rob în cetate Ai fost craiu Rumânilor Pe răul Ungurilor Ai supt sângele mulţilor Fiind şi prădător curţilor Neamul pe care l-ai grijit Şi de frig încă l-ai păzit Te-o dat în mâna domnilor Să fii floare furcilor. '*' Dar tu, Cloşco, ce-ai gândit Din Mogoş când ai fugit? N'ai ştiut rămâne-acolo Ce te-ai mişcat mai încolo? Bag seama n'ai găsit curechiu Ci te-ai dus în Criş la Curechiu? Ţ -o fi curechiu amaru Nu te-ai uitat la hotaru Care voi l-aţi pustiit, Şi-aţi lăsat jos doborît. Pentru faptele de-aceste Căzut-ai în mâni drăceşte Pe Cum vara 'n flori pieri Îl�. ţapă şi tu-i pieri Fiind \ tu cloca puilor Şi păzitor fiilor Dai din puii tăi cioarele ( ! ) Dacă or sluji vremile Mulţi o dus în ţape şi 'n furci Nici n'o pus la mormânt cruci. Orăştie, 6 Ianuarie 1785. (Bibl. Univ. Cluj, Ms. Nr. 1742). [31] 31 VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA VARIANTĂ 27 CÂNTEC DESPRE îMPĂRATUL HOREA ŞI CRAIUL CLOŞCA Horea be şi hodineşte Ţara plânge şi plăteşte Dar acuma râde ţara Văzând pe Horea 'n prinsoare Sănătate, Hore frate Dumnezeu nu te scape Acum nu eşti la Albac C'ai căzut în piedecă Ai fost craiul Rumânilor Şi stricătorul curţilor Neamul care l-ai grijit Şi de frig încă-ai mai pierit Te-au dat în mâna domnilor Să fii floare furcilor Dar tu Cloşcă ce-ai gândit La Mogoş când ai fugit? N'ai ştiut rămâne 'n loc Călcân d în mai mare foc N'ai putut rămâne 'n sat Că te-ai dus la Curechiu Şi ţ-a fi curechiu de amaru Numai uite la hotaru Ce-ai întâlnit la Mesteacăn Aţi împlut în Brad şi Mihăi1eni Mulţi oameni aţi omorît Multe sate aţi voi sculat Pentru fapte de acele Tu eşti legat cu pentele Pe cum frunza toamna piere Aşe trupul tău în ţapă mere Mulţi aţi pus în ţape şi furci Nici n'aţi pus la mormânt cruci Trupul vostru tot să taie Toţi Rumânii ţineţi minte Nu mai faceţi de acele De care nu se cade. (Bibl. Univ. Cluj, Ms. NI', 2876) .. VERSUL POPII ROTOGOL Oraşul Abrudului Cinstea băişagului Pus în preajma muntelui Şi-asemenea câmpului Câmpul multe ierburi creşte Si multe flori înfloreste , , Jigănii şi pasări hărăneşte Si codrul le săIăsluieste , , , Abrudul mulţi oameni primeşte Şi 'n sânul său îi moşteneşte Tocma din acest oraş Este popa din oraş Om din fire drăgălaş Be pe vin ca pe-on plzmaş Preut fără de muiere Lacum să adune-avere Că aşe be de bin' la bere Cât face 'n crişmă scădere Vinarsul să nu-i-l arete Sau curechiu cu slăină veche Nici rărunchi fripţi câteo păreche Că are pe ele pizmă veche Poate pentru un păcat A fost căzut într'un bubat La mâni, la picioare a fost gros " '[gâmfat [32] 28 D. PRODAN Şi la foaIe cu rast 1) La cap, la barbă ruznat Roade bine la colac cu vintre gras [de crap Şi-i place prescura moale Şi brânza bătută 'n foaIe S'a aflat un om marghiol Belit de pe dealul 2) gol. (Bibl. Univ. Cluj, Ms. NI'. 2876). D. PRODAN 32 --- \ 1) Boala splinei. 2) în text: dragul. [33] PASĂREA SUFLET CONTRIBUŢII PENTRU CUNOAŞTEREA CULTULUI MORŢILOR LA ROMÂNII DIN TRANSILVANIA Ritualul înmorrnântării la Români - ca şi la alte popoare, de altfel ­ este unul dintre cele mai bogate şi interesante prin credinţele şi prac­ ticile ce-l însoţesc. Multe din aceste credinţe şi practici au o origine stră­ veche, fiind păstrate prin puterea tradiţiei - cu mici modificări de sens -­ din timpuri imemoriale până în zilele noastre. Datorită elanului şi înţele­ gerii de entuziastă admiraţie manifestată faţă de produsele noastre popu­ lare începând .cu ultimele decenii ale veacului trecut, o bună parte din aceste credinte si obiceiuri a fost consemnată în colectiile noastre , , , folklorice, dar mai ales în monumentala lucrare a neobositului Simion Florea Marian: Inmormântarea la Români. Vrednicul preot bucovinean a avut şi spiritul necesar, dar a găsit şi înţelegerea contemporanilor, pentru a realiza, în colaborare cu mode ştii intelectuali ai satelor, o operă de sinteză pentru aproape întreg teritoriul locuit de Români. Tot ce s'a lucrat în acest domeniu după Marian, au fost simple adăugiri, mai mult sau mai puţin importante, fără a se ridica însă Ia valoarea lucrării amintite. Cu toată munca titanică depusă de Marian, realizarea integrală a pla­ nului întreprins de el Întrecea puterile unui singur om. Corespondenţii pe care i-a putut utiliza cu folos erau şi pe atunci destul de rari, iar a face cercetări personale la întreg poporul românesc - răspândit peste atâtea graniţe politice - era, de sigur, o imposibilitate. Astfel, din lipsă de in­ formatori, multe obiceiuri, din diferite părţi ale ţării, au rămas necu noscute lui Marian, iar altele au fost abia schiţate. De asemenea, delimitarea ariei de răspândire a unui obiceiu sau a unei credinţe lipseşte aproape Întot­ deauna din această lucrare. Dacă folkloriştii următori ar fi înţeles şi apre­ ciat în adevărata lui valoare îndemnul şi Începutul făcut de Marian şi contem­ poranii săi, ar fi trebuit să adâncească studiul ritualului de înmormântare prin cercetări regionale mai reduse ca extensiune, dar mult mai favorabile investigaţiilor amănunţite şi precise. [34] GH. PAVELESCU Un astfel de obiceiu interesant, întâlnit Ia Românii din Transilvania - dar puţin cunoscut în lucrările de specialitate - este punerea Ia mor­ mântuI unui bărbat, în loc de cruce, a unui stâlp, în vârful căruia, dacă e tânăr neinsurat, se fixează o pasăre cioplită din lemn în forma unui po­ rumbel de mărime naturală. Aceste (1 pasări I) ale morţilor se mai pot vedea şi astăzi în cimitirele satelor româneşti din partea sudvestică a Ardealului, mai ales în cele aşezate în zona subcarpatică, începând din jurul Orăştiei, trecând peste regiunea Sebeşului, a Sibiului şi până în judeţul Făgăraş. Cu toată această răspândire, obiceiul abia e semnalat de Marian 1) prin informaţia lui Romul Simu, ca existând în comuna Orlat din judeţul Sibiu, fără a-l mai întâlni în literatura folklorică românească. E important să amintim - pentru a ne da seama de simţul de observaţie şi spiritul critic de care dispuneau vechii cercetători ai satului românesc -, că deşi Romul Simu a alcătuit mai târziu o monografie a comunei Orlat 2), în care se ocupă şi de cimitirul satului, nici măcar nu pomeneşte obiceiul comunicat lui Marian. Şi tot astfel, aceste pasări dela morminte, au scăpat şi obser­ vaţiei altor monografişti - cu toate că erau preoţi - din regiunea în care e răspândit obiceiul 3). Amintirea lui o mai întâlnim într'un studiu în limba maghiară al lui Sebok Samu: (1 Contribuţii la etnografia Românilor din judeţul Făgăraş 1) 4), dar lipseşte de asemenea din cel al lui Schmidt Tibold : (1 Contribuţii la cultul cimitirului la Românii din fosta Ungarie 1) 5). Cu toate aceste amintiri întâmplătoare, importanţa acestui obiceiu este subli­ niată abia în 1926, într'o notă din (1 Siebenburgische Vierteljahrsschrift 1) (IXL, pp. 134-135) a profesorului Otto Lauffer din Hamburg, care, auzind de existenţa lui în satele din jurul Sebeşului, cere să i se comunice informaţii amănunţite. Rezultatele apelului nu le cunoaştem, dar între­ prinzând cercetarea monografică a Văii Sebeşului, ne-am luat în acelaşi timp osteneala de a studia amănunţit şi acest obiceiu. în afară de cerce­ tările personale făcute la teren, am folosit şi informaţiile primite prin membrii corespondenţi ai « Arhivei de Folklor» 6). 1) S. FL. MARIAN, Inmormintarea la Români. Studiu etnografic. Bucureşti, 1892, p. 100. 2) ROMUL SIMU, Monografia comunei Orlat, Si,iu, 1895. ') NICOLAE CĂRPINIŞAN, Monografia comunei Reh.âu. Sibiu, 1895; IOAN A. BENA, Contribuţii la monografia comunei Pianul de Jos. Cluj.. 1925; IOAN lVlUNTlU, Satul meu. Monografia comunei Cârpiniş, Sibiu, 1937; etc. ' 4) SEBOK SAMU, Adatok a [og arasmeg vei oldhsdg ueprajzdhoz. Neprajzi Ertcsito IX (1908), pp. 59-68. ") SCHMIDT TmOLD, Adatoli a h.asoi oldhsdg t.enteto-leulrusttdho z . Neprajzi Ertcsiro XV (1914), pp. 13Z-16r. ") Mulţumim pe această cale tuturor persoanelor eate ne-au dat concursul la alcă­ tuirea acestui studiu: In primul rând d-Iui Ion Muşlea, directorul « Arhivei de Fol­ klor '1, pentru îndemnul şi sprijinul oferit, d-Ior profesori: C. Muşlea (Braşov), V. Coman [35] 35 PASĂREA SUFLET De sigur că materialul prezentat în acest studiu, nu constitue decât o primă conturare a obiceiului. Cercetările pe care am vrea să le conti­ nuăm personal pe teren, în regiunile indicate de informatori, vor putea scoate la iveală un nou material. De aceea importanţa obiceiului de care ne ocupăm va putea fi stabilită pe deplin numai atunci când vom avea un bogat material - atât românesc, cât şi comparativ etnologic - refe­ ritor la cultul morţilor şi al sufletului, pentru a ne putea pronunţa asupra originii şi evoluţiei sale. Deocamdată ne mulţumim cu stabilirea ariei de răspândire şi a variantelor lui din cele câteva sate studiate. In privinţa numelui dat « pasărilor : dela morminte, mai răspândit este cel de « porumb » sau « porumbel » şi numai foarte rar cel generic de « pasăre» (Pianul de Jos, Răchita, Săsciori), uneori întrebuinţându-se şi ambele numiri (Căp âlna). La acestea se mai adaugă numirea de « pasăre neagră », din cauza colorii în care e vopsită (Nucet, Galaţi), sau de « rân­ dunică », mai ales când « pasărea » prezintă coada resfirată (Nucet, Ticuşul­ românesc). De altfel, după cum vom vedea, execuţia artistică a acestei « pasări» este destul de felurită dela sat la sat. De aceea am preferat să nu-i dăm numele unei specii oarecare - în acest caz frecvenţa ne-ar fi indicat porumbelul - şi nici referindu-ne la colorile în care e vopsită, de asemenea foarte variate, ci raportând-o la conceptul de « suflet », cu a cărui reprezentare ideoplastică credem că trebue pusă În legătură. Cre­ dinţa că sufletul omului ia formă de pasăre în momentul când « sboară » la cer, sau în primele zile după moarte, când colindă locurile umblate în vieaţă, e foarte frecventă în regiunea cercetată de noi şi se întâlneşte şi la alte popoare. Astfel, cu toate că materialul fragmentar de care dis­ punem nu va putea stabili Întotdeauna o legătură directă Între imaginea « sufletului-pasăre » şi obiceiul de care ne ocupăm, totuşi suntem convinşi că această relaţie este reală. Pasărea dela morminte reprezintă imaginea sufletului. Aceasta este semnificaţia pe care o are titlul acestui studiu. « Pasărea» sau « porumbelul » este cioplită de un tâmplar din sat, sau de once om care ştie lucra în lemn şi anume de persoana care face (Braşov), V. Literat (Făgăraş), A. Creangă (Sibiu), P. Munteanu (Orăştie), 1. Rodeanu (Cluj), N. Lupu (Sebeş) şi d-lor 1. Raica, inspector şcolar (Alba-Iulia), C. Oancea, paroh (Cioara-Alba), precum şi celorlalţi informatori direcţi, care totodată sunt răs­ punzători de exactitatea afirmaţiilor: Ion Samoilescu, elev el. IV Liceul (, Aurel Vlaicu »­ Orăştie (Vinerea), Cornel Oniga, elev el. IV Liceul « A. Vlaicu »-Orăştie (Cu gir), D. Ordean, învăţător (Pianul de Jos), Nicolae Dăncilă, elev el. IV Liceul (, A. Via ieu »­ Orăştie (Răchita), M. Florian, învăţător (Laz), Ion Todoran, 50 ani, ţăran, (Săsciori), Zaharia Stoica, 64 ani, ţăran, (Purcăreţi), Ioană Cosor, 38 ani (Purcăreţi), Vasile Perţa, elev el. IV A. Liceul « Gheorghe Lazăr », II (I924), p. 32. Credinţa e răsp ândită şi la alte popoare: Cf. A. BROS, L' Ethnologie religieuse, Introduction a I'etude companie des religions . Paris, I936, pp. I5I, 246/ [40] 8 GH. PA VELESCU 4° Mormânt din comuna Cioara, jud, Alba, 1. bradul z , st âl­ pul j . suliţa 4. « porumbeii» 5. scândura pentru susţi­ nerea " porumbei lor» 6. nă­ framele în colţul cărora e legat câte un ban. Pe mor­ mânt, lângă stâlp, un vas cu tămâie. ar fi sufletul voinicului, care după moarte mai petrece nouă zile pe pă­ mânt, iar al doilea un arhanghel, care după nouă zile conduce sufletul, în împărăţia cerului. Legătura între «( pasărea » dela morminte şi' imaginea sufletului-pasăre apare, astfel, din credinţele citate, în mod evident. Se pune însă din nou întrebarea: care este rostul acestei reprezentări concrete a sufletului, dat fiind faptul că rolul de apărător al morrnântului îl are stâlpul în general? Examinând cu atenţie credinţele de mai sus, constatăm că în unele se precizează că « porumbelul » joacă un rol limpor­ tant numai până la un anumit timp după În­ mormântare, până la nouă zile (Cioara), sau trei săptămâni (Nucet), timp în care sufletul omului colindă locurile umbla te în vieaţă. După acest interval, s'ar părea că «( porumbelul» nu mai serveşte la nimic, decât cel mult la înfru- "rnuseţarea mormântului 1). De aceea, în unele sate, ca în Nucet, de pildă, după trei săptămâni dela înmormântare, « porumbelul » se ia de pe cruce şi se pune în pământ. Aceste puţine indicaţii de care dispunem ne fac să emitem ipo­ teza că imaginea cioplită în lemn a sufletului­ pasăre ar juca rolul unei pseudo-prezente a sufletului pentru a apăra mormântul de duhurile rele în absenţa sufletului. Chipul cioplit în lemn al sufletului-pasăre n'ar avea astfel numai 'un rol <, simbolic, ci unul real, cu o pronunţată funcţie magică: « porumbelul », adică imaginea concretă a sufletului-pasăre suplineşte prezenţa efectivă a sufletului în ti�- peregrinărilor sale. In legătură cu această ipoteză, nu ni se pare prea hazardat să credem că « porumbelul» cioplit din lemn ar putea servi şi ca lăcaş de odihnă . sufletului , care se întoarce din când în când din călătoriile sale, dar mai ales noaptea, în apropierea mormântului, Şi cum sufletul trebue să fi� prezent <şi în timpul înmor­ mântării, ne putem explica mai bine o variaată a obiceiului din jurul Fă­ găraşului (Galaţi), după care se pune în pomul! dela înmormântare o pasăre cioplită din lemn. Această « pasăre » determină, conform principiului magic al analogiei, prezenţa reală a sufletului; In concluzie, putem afirma, cu o oarecare certitudine, că « porum­ belul » de pe stâlpul morţilor conştitue concreţi zarea imaginei sufletului- I ' 1) Referitor la nota de pitoresc pe care ii porumbelul 1) o dă cimitirelor săteşti, vezi V. PACALĂ, op. cit., p. 495 şi L. BLAGA, Spaţiul rniotitic. Bucureşti, 1936, p. 162. [41] 41 PAsAREA SUFLET 9 pasăre şi joacă rolul, în cadrul unei mentalităţi magice, de prezenţă efec­ tivă a sufletului lângă mormânt, servind totodată ca mijloc de încorporare a sufletului în clipele lui de revenire la mormânt, până când trece definitiv în lumea de dincolo. Obiceiul însă nu s'a putut păstra de-a-lungul veacurilor în această puri­ tate de credinţă originară, ci i s'au atribuit diferite explicaţii, mai mult sau mai puţin verosimile, obiceiul însuşi suferind unele transformări. Astfel, putem presupune că în timpuri străvechi « porumbelul » se punea la orice mort, indiferent de sex şi vârstă, iar după un anumit timp, să zicem de trei săptămâni, se îngropa lângă stâlp. Mai târziu, obiceiul pierzând din intensitate, s'a păstrat numai pentru anumite ocazii, pentru mormintele celor dispăruţi în floarea vieţii, când durerea celor rămaşi este mai covârşitoare. In legătură cu această fază, relativ recentă, a luat naştere o altă serie de credinţe, prin care se explică prezenţa obiceiului şi structura sa actuală. Astfel, în unele sate se spune că « porumbelul » simbolizează tinereţea defunctului şi nevinovăţia care există în tinereţe (Orlat), sau « sufletul tânărului îi ca o pasăre, suflet nevinovat, că ce-i necăsătorit trebue să fie mai nevinovat» (Săsciori). Alte răspunsuri sunt de natură mult mai convenţională: « pasărea poartă doliul mortului» (Nucet), « se -pune a jele» (Sibişel), « vieaţa omului sboară ca o pasăre» (Pianul-de-Jos). Altele se referă mai degrabă la caracterul tradiţionalist al obiceiului: « aşa am pomenit» (Cornăţel), « din bătrâni se află aşa» (Purcăreţi). De asemenea, putem. presupune că aria de răspândire a obiceiului era altădată mult mai mare. Cu timpul s'a restrâns în regiunea subcarpatică, în care îl găsim astăzi, regiune cu o străveche populaţie autohtonă. Dar e posibil şi ca obiceiul să fi aparţinut exclusiv unui trib primitiv local, a cărui răspândire coincidea aproximativ cu actuala arie a obiceiului. Ma­ terialul de care dispunem până în prezent ne oferă însă prea puţine certitudini, ci mai mult ipoteze. Cu toate acestea, problema ne apare de pe acum extrem de interesantă prin perspectiva ce o deschide spre credinţele primare ale poporului român şi merită atenţia unui studiu mai clesvoltat, pe care nădăjduim să i-l consacrăm. CH. PAVELESCU [42] [43] NOTE DE FOLKLOR DELA ROlVIÂNII DIN \T ALEA l\1LA VEI (SÂRBIA) în luna Septemvrie 1937, am făcut două anchete dialectale pentru Atlasul Linguistic Român II, în Iugoslavia; una în Banatul iugoslav şi a doua la Sud de Dunăre, în Sârbia orientală. Pentru această a doua an­ chetă am ales, înainte de a pleca din Cluj, satul Jdrela 1) din Valea Mlavei. Alegerea a căzut pe acest sat din următoarele motive; colegul Sever Pop a anchetat, pentru ALR 1, satul Batinţ 2), aşezat departe, în inte­ riorul Iugoslaviei, aproape de oraşul Ciupria S). în tot teritoriul vast, cuprins Între Morava, Dunăre, Timoc şi oraşul Ciupria, nu era niciun punct anchetat pentru Atlas. Am hotărît deci să-mi fac ancheta mea cam în centrul acestui teritoriu şi anume acolo unde teritoriul compact româ­ nesc din Sârbia orientală se mărgineşte cu o regiune în care populaţia este mixtă, românească şi sârbească. Am ales deci, cu ajutorul hărţii etnografice publicate de G. Giuglea şi G. Vâlsan la sfârşitul colecţiei lor de literatură populară Dela Românii din Serbia (Bucureşti, 1913), pe baza căreia şi-a făcut harta etnografică Stoian Romansky publicată în Makedonski Pregled (anul II, fasc. 1, pp. 64-65), satul Jdrela, situat pe limita apuseană a regiunii curat româ­ neşti, cam la egală distanţă între Batinţ (oraşul Ciupria) şi Dunăre. Românii dintre 'I'imoe şi Morava. Românii din această regiune, adică din Valea Mlavei, numită aşa după râul Mlava (pronunţat de Românii de acolo: « Mlaua » 4), care se varsă în Dunăre la Nord de oraşul Poja­ revaţ 6), n'au fost cercetaţi de niciun intelectual român până acum. Pe cei din Craina i-au făcut cunoscuţi publicului românesc, acum 30 de ani, profesorii G. Giuglea şi regretatul G. Vâlsan, prin studiul intitulat ") Numele oficial e Zdrelo (citeşte j drelo). ") Forma oficială e Batinac (citeşte Batinaţ). 3) Forma oficială e Cuprija. ') Formele trecute Între ghilemele sunt forme dialect ale transcrise fonetic. Pentru transcrierea fonetică, v. mai jos, p. 57. 6) Forma oficială e Pozarevac. _S - ..•. _ j t5 [44] 2 EMIL PETROVICI Românii din Serbia (extras din Anuarul de Geografie şi Antropogeografie, anul II, 19IO-19II, Bucureşti, 1911) 1) şi prin bogata lor colecţie de literatură populară amintită mai sus. Gustav Weigand, în călătoria lui prin părţile răsăritene ale Sârbiei, nu a atins Valea Mlavei (v. harta Nr. 66 din Linguistischer ALias des daco­ rumânischen Sprachgebietes, Leipzig, 1909). De asemenea, dânsul nu ştia că Valea Mlavei e în bună parte românească. Pe harta etnografică (Nr. 67) a Atlasului său, toată Valea Mlavei e indicată ca fiind sârbească. Numai aproape de izvoarele Mlavei aminteşte un singur sat românesc, Lazniţa, lângă orăşelul Jagubiţa 2). (v. Siebenter .'Jahresbericht des Instituts fiir rumă­ nische Sprache, Leipzig, 19°0, p. 12) 3). Profesorul de etnografie dela Sofia, Stoian Romansky, a cutreerat în vara anului 1916 toată regiunea dintre Timoc şi Morava, cu scopul de a studia etnografia acestei regiuni. A vizitat aproape toate satele româ­ neşti din acest ţinut, adunând pentru fiecare sat date etnografice demne de încredere. Rezultatul cercetărilor lui a fost publicat în articolul înti­ tulat: Romdnită mezdu. Timok i Morava (Românii dintre Timoc şi Mo­ rava), apărut în revista Mahedonski Pregled, Sofia, 1925 şi urm., anul II, fasc. 1, pp. 33-68. După calcule minuţioase, ajunge la concluzia că, îndată după sfârşitul războiului mondial, populaţia românească dintre Timoc şi Morava se ridica la circa 200.000 suflete. De atunci, această populaţie se va mai fi înmulţit cu vreo 4°.000 de suflete 4). Profesorul Romansky a cules dela Românii dintre Morava şi Timoc o mulţime de poezii populare şi alte texte folklorice, pe care însă nu le-a publicat încă. Satul Jdrela şi împrejurimile, Călătoria până la Jdrela am făcut-o cu trenul dela Belgrad la Pojarevaţ, pe care Românii dela J drela îl numesc simplu: (i Oraş ». De aici, pe linia ferată îngustă care trece şi pe lângă sate ') Studiul e compus din două articole. Întâiul, de G. VÂLSAN, are titlul: Românii din Craina Serbiei. Al doilea, de G. GIUGLEA, întitulat Românii din Serbia, se ocupă de toată populaţia românească din părţile răsăritţne ale Sârbiei. 2) Forma oficială e Zagubica. \ ") Din studiul lui KANITZ (Serbien, Leipzig, \l868), Weigand ştie chiar de satul Jdrela, pe care Kanitz îl consideră ca întâiul sat românesc urcând pe Mlava în sus. Wei­ gand Însă crede că Românii din aceste părţi au fost definitiv slavizaţi (WEIGAND, op. cit., p. 12). 4) Profesorul german M. Block, care a cutreerat după mine acest ţinut, fixează nu­ mărul acestor Români la 300<000. Nu e deci de mirare că după unele publicaţii străine numărul Românilor din Iugoslavia se apropie de 500.000 de suflete (v. KNAURS WELT­ ATLAS, Berlin, 1938, p. 147). Dicţionarul enciclopedic croat Leksikon Minerva, Zagreb, 1938, p. 634"dă numai 280.000 de Români în Iugoslavia, adică 2 % din po­ pulaţia ţării. [45] 45 NOTE DE FOLKLOR DELA ROMANII DIN VALEA MLAVEI 3 româneşti, am mers până la Petrovaţ 1), numit de Jdreleni: ({ Petr6ţ », în tren dela Pojarevaţ la Petroţ, te-ai fi crezut undeva în Banat, deoarece vagoanele erau pline de Români din Valea Mlavei, care au portul şi graiul aproape identic cu cel al Bănăţenilor. Fiind zi de târg, orăşelul Petroţ era plin de Români din jur şi chiar din mahalaua « Liscoţ r (oficial Leskovac) 2), curat românească, a Petroţului. Pentru ca să evit orice bănueli din partea autorităţilor iugoslave, m'am prezentat la administratorul de plasă. Acesta mi-a recomandat pe notarul din satul Jdrela, care era chiar atunci în biroul şefului său. Cu toate că era îmbrăcat în portul ţăranilor sârbi (căciuliţă, asemănătoare cu un fes, cămaşă albă, pieptăraş din aba cafenie, şalvari din aceeaşi aba, ciorapi negri de lână şi opinci sârb eşti), acesta era Român din satul Rasanac 3) dintre Petroţ şi Pojarevaţ. Nici ri'aş fi crezut că contactul meu cu autorităţile iugoslave va fi aşa de prietenesc. După ce am coborît din autobus 4) la marginea satului J drela, n'am mai vorbit şi nici n'am auzit o săptămână întreagă aproape de loc altă limbă decât cea românească. Puţinii Sârbi care sunt în sat, secretarul pri­ măriei, învăţătorul şi proprietarul unei cafenele (« căfână », cum se zice la Jdrela) vorbesc toţi foarte bine româneşte. Doar învăţătorul, care venise numai de trei ani în sat, mai păstrează un accent străin. La primărie, la şcoală; în cafenea, unde a venit să mă vadă toată familia cafegiului, s'a vorbit .româneşte, cu toate că nu erau de faţă ţărani români. Mi-am dat seama că toată lumea vorbeşte bucuros româneşte, şi nu o românească oarecare, ci un graiu bănăţenesc savuros, pipărat cu glume şi cu proverbe neaoşe româneşti. Mare a trebuit să fie mirarea şcolari lor care au auzit vorbindu-se româ­ neşte la şcoală. Pe urmă. am aflat, anume, că elevilor nu le era permis să pronunţe niciun cuvânt românesc din momentul în care intrau pe por­ tiţă în curtea şcoalei. De aceea îi şi vedeam în timpul recreaţiei -locuiam ") Formă oficială e Petrovac (cit. Petrovaţ). 2) Cit. Lescovaţ. 3) Cit. Raşanaţ. Are gară pe linia Pojarevaţ-Petroţ. După Romansky (ap. cit., p. 60), în anul 1916 avea 1630 de locuitori, toţi Români. 4) Autobusul cursei Petroţ-Jagubiţa, localitatea din urmă fiind orăşelul cel mai important din regiunea numită « Omoli » (sârb. Homolje), de pe cursul superior al Mlavei, regiune în bună parte românească. Şoseaua, îndată ce lasă la stânga satul j drela, intră într'o cheie de o frumuseţe sălbatecă numită de Jdreleni {< Clisura ,), iar de Sârbi Gornjacka Klisura, prin care curge cu sgomot Mlava. în această cheie, nu departe de o cascadă mică a Mlavei, se află renumita mănăstire sârbească Gornjak, despre care se zice că ar fi fost Întemeiată la 1380 de cnezul Lazar, eroul de pe Câmpia Mierlei. Această mănăstire serveşte în acelaşi timp de biserică j drele nilor, căci n'au altă bise­ rică în sat. Dela această mănăstire şi-a luat numele şi cheia. De asemenea şi satul Jdrela îşi are numele dela cheie, deoarece Zdrelo Însemnează sârbeşte defileu (înţelesul ade­ vărat este acela de gâtlej, ca frantuzeşte gorge). 1- Anuarul Arhioei de Folhlor VI [46] ... EMIL PETROVICI la învăţător � jucându-se într'o tăcere morrnântală. Cu atât mai mare era însă găIăgia când plecau acasă, îndată ce ieşeau din curtea şcoalei. Din momentul acela şi învăţătorul schimba limba şi vorbea cu toţi sătenii şi chiar cu. şcolarii româneşte. Lucrul acesta părea tuturora natural. La şcoală sârbeşte, pe stradă şi acasă româneşte. După observaţiile mele, nu poate fi vorba, în această regiune a Mlavei, de niciun fel de măsuri ale auto­ rităţilor sârbeşti care ar putea fi simţite din partea populaţiei româneşti ca o presiune. Românii de aici nu au o conştiinţă naţională propriu zisă, ci numai una etnică. Chiar şi cei desnaţionalizaţi, care vorbesc astăzi sârbeşte, în sate aşezate mai spre apus, îşi zic şi astăzi Români. Astfel, în satul Ra­ şanaţ din care e originar notarul, două treimi din sat vorbesc sârbeşte ; toţi îşi zic însă Români. însuşi notarul nu ştia bine româneşte înainte de a veni la Jdrela. Acestor Români li se pare natural ca statul, şcoala şi biserica să între­ buinţeze numai limba sârbească. Fiind oameni simpli şi fără carte - şcoală e numai de câţiva ani în sat - sunt convinşi că pretutindeni în lume cartea se face sârbeşte, Pe când le vorbeam despre Cluj, au aflat cu mirare că nimeni nu ştie sârbeşte în tot oraşul. O femeie tânără a exclamat: - Iiiiiu, dar voi nu aveţi şcoli la Cluj? E sigur deci că această populaţie românească nu pricinueşte autori­ tăţilor iugoslave niciun fel de greutăţi 1). După Romansky 2), satul Jdre1a avea, în anul 19I8, I3I5 locuitori, toţi Români. E sigur că aceşti Români au venit în Jdrela, ca şi cei din satele de primprejur, din Banat. Se ştie că cei din Craina le zic Ungureni 3). Ei Însă nu ştiu să fi venit cândva în sat. După credinţa lor satul e de când lumea aşa. Se povesteşte numai că mai de mult satul era aşezat în altă parte, anume la locul numit « Cocor ». Acolo nu aveau case, ci fiecare îşi săpa un « bordzeu » în pământ. Când veneau Turcii, se refugiau la locul numit « Zbăg 4): s-a zbăguit » (s'au refugiat) 5). 1) Vorbesc numai despre regiunea aceasta a Mlavei. Mai spre răsărit, în Valea Timocului şi în regiunea numită « Craina )', există o oarecare conştiinţă naţională care ia tot mai mult forme politice şi care a dat naştere şi unei rnişcări politice naţionale româneşti. Aceşti Români au luat contact cu mişcarea naţională a Românilor din Ba­ natul iugoslav. ") 01)· cii., p. 59. ") V. GIUGLEA-VÂLSAN, Românii din Serbia, p. 3.'> şi ROMANSKY, op. cit., p. 66. GIUGLEA, loc. cit., crede că numirea de Ungureni nu e o dovadă că sunt veniţi de curând din Ungaria. 1) Cuvântul « zbăg » Înseamnă sârbeşte refugiu (sârb. zbeg). 5) Se mai povesteşte că Turcii încercau să ademenească femeile strigându-le pe nume, deoarece ştiau româneşte. Ele ieşeau din locul întărit, din « zbăg », crezând că le chiamă vreunul de ai lor. (Cf. Anuarul Arhiuei de Folklor III, p , 79, textul 60). [47] 47 NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI 5 De altfel nu toţi Jdrelenii par a fi venit din Banat, ci unii dintre ei trebue să fie originari din alte părţi sali poate chiar autohtoni 1). Altfel nu s'ar putea explica de ce o mahala a satului, cea de « prîstă [erugă : (de peste părău), se chiamă « Bănat », iar locuitorii « bănăţăn : 2). A doua ma­ hala a satului e numită: « la Răcăşceri ». Aceasta ne aminteşte numele satului Răcăjdia din jud. Caraş sau Răcăştia din jud. Huniedoara 3). în Srpski etnografski zbornik, cartea V, Belgrad, 1903, pp. 247-458, Ljubomir jovanovic a publicat un studiu antropogeografic asupra văii Mlavei, întitulat Mlava. Cred că nu e 'fără interes să dau aici câteva citate din acest studiu, ca să ne dăm seamă cu ce ochi priveşte ştiinţa etnogra­ fică sârbească oficială pe aceşti Români. « Cineva care trece prin această regiune şi nu e destul de bine infor­ mat, judecând după port şi după graiu, ar putea să creadă că populaţia acestei regiuni e românească 1). « Aceasta mai cu seamă în ce priveşte satele din dreapta râului Mlava. Acesta împarte oarecum şi etnografic această regiune în două părţi. La dreapta râului şi în regiunea Vitoniţei (Vitovnica), în majoritatea satelor, se aude vorbă românească şi se vede port românesc. Satele în care se vor­ beşte sârbeşte sunt foarte sporadice. în schimb la stânga Mlavei situaţia e inversă. Cu excepţia satului Busur, în toate celelalte sate se vorbeşte curat sârbeşte, cu toate că aproape nu e niciun sat în care să nu fie vreo mahala unde să nu se audă şi româneşte. Ba mai mult, chiar şi aceia care vorbesc sârbeşte ştiu şi româneşte. A fost interesant de văzut în Busur un moşneag de 100 de ani care vorbea şi sârbeşte şi româneşte, aproape mai bine sârbeşte decât' româneşte, pe când nepoţii lui nu ştiu sârbeşte. Dar şi acel graiu românesc care se vorbeşte pe aici e de-a-dreptul un ame­ stec de cuvinte româneşti şi sârbeşti, la care a fost adăugat câte un sufix şi care se pronunţă cu accent românesc. E adevărat că sunt mult mai multe cuvinte româneşti, dar se aud şi de cele sârbeşti printre ele 1). « Din cele 27 sate studiate se vorbeşte mai mult româneşte în Raăanac, Dubocka, Ranovac, Melnica, Vitovnica, Stamnica, Leskovac, Zdrelo şi Busur 1) (pp. 294-295). « Populaţia ea însăşi împarte pe locuitorii acestui ţinut în Români şi Sârbi , adică aceia care vorbesc sârbeşte numesc pe aceia care vorbesc româ­ neşte Români, iar numele acesta li se dă oarecum în batjocură. în schimb, 1) Aşa crede G. Giuglea (v. GIUGLEA-VÂLSAN, Românii din Serbia, p. 35). 2) A fost o scenă hazlie când le-am spus Jdrelenilor că sunt bănăţean, din Banat. Numai într'un târziu ne-am descurcat şi au înţeles că eu sunt (I Pre cjan », din (1 Precă » (sârb. ţrreho (1 dincolo II). ") A treia mahala a satului se numeşte (1 Coton » (cătun), iar locuitorii {I Cotorienţ » (sg. (I Cotoriant II). [48] 6 EMIL PETROVICI aceia din satele unde se vorbeşte româneşte se opun şi nu dau vore să. li se zică Români ». « Situaţia exactă se vede însă din capitolul despre originea populaţiei» (p. 296). Datele despre originea populaţiei le-a cules jovanovic dela bătrânii satelor. Etnograful sârb recunoaşte că în satele româneşti - sau, cum zice dânsul, în care se vorbeşte româneşte - a avut greutăţi la adunarea acestor date, deoarece bătrânii, poate de teamă, nu vroiau să vorbească despre originea lor (p. 287). Dintre cele 630 de familii din cele 27 sate studiate, numai despre 17 nu se ştie de unde sunt. Dintre celelalte, 19,68% sunt din Ţrna Reka 1), 19,20% din Craina, 7,46% de pe Morava, 6,34% de pe Resava, 3,65% din Şumadia 2), 3,80% din Omoli. Deci majoritatea e din Sârbia. De peste graniţa Sârbiei sunt: 8,72% din Austro-Ungaria, 8,42% din Vechea Sârbie, 3,33 % din Muntenia, 1,90% din Bulgaria (pp. 292-293). Prin urmare, toată populaţia de pe valea Mlavei e nou venită din re­ giuni diferite. E interesant că [ovanovic a găsit numai 8,42 % de familii venite din Austro- Ungaria. Deoarece jovanovic nu trage, din cifrele de mai sus, nicio concluzie asupra aparţinerii etnice a acestei populaţii, vom încerca să o facem noi. Regiunile Craina şi Ţrna Reka fiind româneşti, procentul celor veniţi de aici împreună cu al acelora veniţi din Austro- Ungaria şi Muntenia se ridică la 50,63 %. Deci cel puţin jumătate din această populaţie e compusă din Români 3). Din datele pe care le dă jovanovic despre Jdrela (pp. 382-386), amin­ tim următoarele: După spusele sătenilor, toţi locuitorii sunt nou veniţi din diferite regiuni 4). Cu timpul, din amestecul acesta s'a constituit o populaţie unitară. « Cea mai puternică influenţă au exercitat-o imigranţii din « Precă : 5) şi din Muntenia, care, prin bogăţia şi isteţimea lor, i-au făcut pe ceilalţi să le primească graiul şi portul, aşa că acuma se aude în sat numai româneşte ». Din 270 de case câte erau atunci la Jdrela, Jova­ novic dă 100 ca originare din Austro-Ungaria, 20 din Craina, iar cele­ lalte 150 din alte părţi neromâneşti (90 de pe Câmpia Mierlei). Nu amin­ teşte însă nicăiri câte case sunt originare din Muntenia. De fapt, la Jdrela nu sunt Români veniţi din Muntenia (sau mai bine zis din Oltenia). 1) Regiune locuită de Români, Ia Vest de oraşul Zaiecear, 2) Regiune la Sud de Belgrad, vatra statului sârbesc. 3) Să nu uităm că şi de pe Morava şi Resava, precum şi din Omoli, au putut să vie mulţi Români. 4) Oamenii pe care i-arn Întrebat eu nu ştiu despre aceasta nimic. 5) Adică din Banat. [49] 49 NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI 7 Prin urmare, dacă l-am crede pe jovanovic, ar trebui să presupunem că minoritatea românească a asimilat majoritatea slavă. în felul acesta Jdrelenii ar fi mai cu seamă Sârbi de limbă românească. Aceasta este teza oficială sârbească asupra apartenenţei etnice a populaţiei româneşti din Estul Sârbiei. jovanovic dă şi numele localităţii din Banat de unde ar fi venit familia Şorbonilor, cea mai mare familie bănăţeană din Jdrela (70 de case), anume satul Răchitova. Judecând însă după numele mahalalei « Răcăşcen )}, satul de unde au venit mulţi Jdreleni, e mai de grabă Răcăjdia, sau Ră­ căştia, după cum am spus mai sus. Tipul J drelenilor şi al Românilor din Valea Mlavei, de asemenea portul, graiul, obiceiurile, credinţele îmi amintesc pe Românii din Valea Almă­ jului, din Sudul Banatului şi în general pe Românii din judeţul Caraş. La fiecare pas am fost nevoit să fac această observaţie. Mă credeam câte­ odată în vreun sat din apropierea Bozoviciului. Timpul când se vor fi aşezat Românii din J drela în satul lor de astăzi, nu e cunoscut. în anul 1733 e amintit şi satul Jdrela ca fiind locuit de Români într'un raport al exarhului mitropolitului din Belgrad Maxim Radcovici 1). Colonizarea românească a Văii Mlavei era deci terminată la începutul secolului al XVIII-lea. De altfel tot cam atunci a fost coloni­ zată şi Valea Almăjului 2). în ce priveşte pe Sârbii din această regiune, ei trebue să fie tot aşa de noi pe acele meleaguri, ca şi Românii, sau chiar mai noi 3). Am spus mai sus că satul Jdrela e aşezat pe linia care desparte regiu­ nea curat românească din Estul Sârbiei de cea amestecată din spre Valea Moravei. în spre răsărit de Jdrela încep munţii regiunii « Omolî i). Vârful cel mai apropiat de Jdrela se numeşte « Vucan )}. La poalele apusene ale acestor munti se însiră o serie de sate românesti: « Breznita )} (oficial Brez- , , " nica), « Stămniţa }) (oficial Stamnica), « Vitoriiţa » (oficial Vitovnica), « Me- niţa i) (oficial Melnica), « Clădăroo i) 4) (oficial Kladurovo), « Ranouăţ » (oficial Ranovac 5). 1) V. ROMANSKY, op. cit., p. 67. 2) V. E. PETROVICI, Anuarul Arhioei de Fol/dor III, pp. 29-30. 3) ROMANSKY, op, cit., p. 52. 4) Accentul pe întâiul Q. ') Numărul locuitorilor acestor sate era în 1918, după Romansky, de: 100, 1439, 519, 1945, 1344, 2100, în ordinea cum au fost înşirate mai sus. împreună cu mahalaua « Liscoţ l), a oraşului Petroţ, amintit mai sus, cu 500 de suflete şi cu cele 1315 din j drela, la poalele apusene ale Vucanului erau, .în 1918, 9262 de Români. Recensământul iugoslav din 192I, a găsit în j drela numai 648 de Români şi 751 de Sârbi după limba maternă. în toate localităţile înşirate mai sus, cu Jdrela cu tot, recensământul oficial din 1921 dă 8.565 de Români. j udecând după exemplul j drelei, nu putem avea nicio încredere în cifrele oficiale iugoslave. "'�.�'- [50] 1) Cit. Svilainaţ. 2) Din cuvântul sârbesc zemljoradnik (agricultor). 3) il S-a dus ai noştri ţlamiri. Ia lucru-m Precă 'i (Banat) (1). ') Cit. Zaiecear. ') Cit. Raduievaţ. 6) Adică prinţ. Spre Sud-Est de Jdrela, în Clisură, e mănăstirea (i Gorriăc » în care stau doi călugări sârbi, iar dincolo de Clisură e satul (i Cri polin i) (oficial Krepolin) cu I300 de suflete, dintre care o treime sunt Români ŞI satul curat românesc (i Cobilia i) (oficial Kobilje) cu I479 de suflete. La apus de [drela sunt numai sate sârbeşti, afară de Busur. Mai departe, spre oraşul Svilajnac 1), aproape de râul Morava, sunt iarăşi sate româneşti sau amestecate (v. harta). Ocullaţia. J drelenii sunt agricultori: « zămneranisî » 2). Pământ au însă puţin şi neroditor. De aceea mulţi dintr'înşii pleacă vara şi toamna în Banatul iugoslav la lucru (la seceriş şi mai cu seamă la culesul porum­ bului) 3). în timp de iarnă lucrează la minele Bor, la Nord de oraşul Za­ jecar 4), într'o regiune curat românească şi la minele Senjski Rudnik lângă oraşul Paracin. înainte de războiul mondial, mergeau foarte mulţi dintr'înşii în Ro­ mânia. Se îrnbarcau într'un vapor la Radujevac 5) şi debarcau undeva lângă Corabia, de unde îi duceau pe moşiile oarecărui (i prenţ i) 6). Moşia aceasta trebue să fie a familiei Obrenovici din jud. Dolj. Am vorbit cu mulţi dintre acei care au fost prin România. Niciunul n'a putut să-mi spuievreun nume de sat sau de oraş. Nu ştiau decât de malul Dunării, unde i-au debarcat şi de moşia prinţului. Pe moşiile ace­ stea nu ajungeau în contact cu niciun ţăran român, ci numai cu admini­ stratorii acestor moşii, care probabil că erau chiar Sârbi. Unii dintre Jdreleni au umblat chiar mai departe, până pe la Galaţi. Spuneau că li se zicea Bulgari pe unde umblau, deoarece veneau de peste Dunăre. Prin poienile pădurilor din munţii Omoliului se cresc multe vite, oi şi vaci, avutul cel mai de seamă al Jdrelenilor. Proprietarilor de vite li se zice (i stocaş il, fiindcă au « stuacă i) (vite) multă. Hrana, Şi Românii din Valea Mlavei se hrănesc mai cu seamă cu mă­ măligă, pe care ei o numesc - ca Românii din Sudul Banatului - « co­ Ieşă il. Aceasta se face ca în alte părţi. Femeia o (i mjestăcă cu coleşărju ii (făcăleţul). Terciul sau cirul, adică apa amestecată cu făină ce a rămas după ce a fiert mămăliga, se numeşte la Jdrela « scrob ii. Tot din (i făriină dă cucurudz i) se face « balmeş cu lapci il, adică mă­ măligă fiartă în lapte, în care se pune « caş ii. li I 8 EMIL PETROVICI 5° [51] 5' NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI 9 « Pîni » se face mai rar la J drela. « Coptort : nu au de loc, ci pânea o coc într'un fel de ţest, numit « serine ». Acesta e făcut din pământ. Sea­ mănă cu un lighian mai mare, numai că peretele îi este foarte gros, fiind făcut din lut. Subt acesta se face foc până se înfierbântă bine, după ce îl aşează cu gura în jos, sprijinit dintr'o parte de vatră, iar de altă parte ridicat cu un lanţ care atârnă din coş. Se zice că femeia « ardzi seriria )1. Apoi se răstoarnă cu gura în sus, se pune pânea cu « Iopariu : (lopată ro­ tundă) pe fundul ţestului, se acopere ţestul cu « sasu » (un capac de tini­ chea) şi se pune spuză pe deasupra. Se face pâne şi de orz. Din pâne se taie câte o bucată mare numită « codru ». Aceasta se taie apoi în felii: « codrisej », Lângă mămăligă sau pâne, « gaqttşCi» femeia « legume ». întrebând la ce se zice « legume », mi s'a răspuns: « la se fjerbim în uală », Iată unele din mâncărurile dela Jdrela: « păsuj prîjît» (fasole scăzută), « păsuj slejit s (fasole frecată), « păpricaş : (tocană), « dzamă acră» (ciorbă), « supă» (supă de carne), « carni dă vacă cu sos» (rasol cu sos), « căjgană» (jumări de ouă), « gorgolvaşă» (sarmale) umplute cu « pirindze (orez) şî carne », « piparcă plină» (ardei umpluţi), « dzimicat : (păpară de pâne cu brânză), « dzuvecî : (ghiveciu). Iarna, când se taie porcul, fac « crnaţ » şi « sînzerjeci » (cârnaţ de sânge). Tot atuncia fac « pjesină frită pră cărbuni, dă pră but, şold » (muşchiu de porc fript pe cărbuni). « Trbanu » (burta) porcului tocat şi fript cu untură şi cu ceapă, « pipărcat» cu « alină piparcă : (boia), se numeşte « căfurrnă », Din carne de oaie se face « postîrmă» (pastramă). Din « aluvat pruaspăt » (aluat nedospit) se face « turtă astrucată : (aco­ perită) în spuză. Se coace turtă şi pe o piatră infierbântată în foc numită « ljespice », tot din « aluvat pruaspăt : (aluat nedospit). Turta aceasta se numeşte « turtă pră părjttCi neastrucată ». Când face femeia pâne, prăjeşte din aluatul de pâne, în tigaie, în untură, turte care se numesc la Jdrela « pită ». Tot atunci, din acelaşi aluat, rupe turte pe care le coace ca pâinea; se numesc « turciţă », Se fac la J drela şi diferite prăjituri, care de altfel nu au un nume ge­ neric. Fac ştrudel numit « kirfică )1; turtă cu jumări, numită « ghibaniţă mică»; clătite, numite « plăsinţ : (sg. « plăsintă »); gogoşi, numite « şcruamfe : etc. Putem deci spune că Românii dela Jdre1a se hrănesc destul de bine. Aceasta se datoreşte faptului că ţărăni mea sârbească din satele vecine, de altfel ca toţi ţăranii sârbi din părţile dunărene ale Sârbiei, este pe o treaptă destul de înaltă de civilizaţie materială care se răspândeşte din capitala ţării, din « Beligradu », cum îi zic J dre1enii, în spre părţile răsă­ ritene locuite de Români. [52] 10 EMIL PETROVICJ Locuinţa. La Jdrela se fac casele « dă bîrne )1, deoarece sunt multe păduri în munţii Ornoljului. Meşterul se chiamă « mastur lemnari )1. întâi se face o temelie de piatră în pământ, numită « tamelju )i. Peste aceasta se aşează o bârnă groasă, numită în alte părţi talpa casei, iar la jdrela, « tamelju dă ljemn )1. Apoi vin bârnele. Sus, deasupra bârnelor, vine cosoroaba, numită la Jdrela « bulvan ». Peste « bulvanl » se aşează « grindzîli )1. Căpriorii se numesc « mertjeţ » (sg. « mertjeci il). în cele patru colţuri ale acoperişului (la [drela se zice ( astrucamînt ») se pun patru căpriori mai groşi, numiţi « maij t (sg. « maije il). Astrucământul se face din « baskf] » (sg. « baskie ») (laţuri), peste care se pune « cărămidă » (olane), sau « ţrep» (ţigle drepte). « Colibili s-astrucă cu blănî, cu trestă, cu paie şî cu frundză », Casele au un pridvor numit « trăuşă » sau « tindă ». Din « trăuşă» se intră în « casă », adică în tinda din alte părţi. Din casă, la stânga şi la dreapta, se intră în « soba dă-mblat, dă durmit» (camera unde stau toată ziua) şi în « soba dă statut» (camera de musafiri). Pe jos, cele mai multe case au « pomînt prîn casă )i. Numai cei mai bogaţi au « pat» (podele). Pe lângă casă au un « cljet i (cămară), o « şupă » sau, cum se zice « cisto (curat) rumîneşci », « cindă dă car » (şopron), o « cosină » (coteţ pentru porci), un « cuneric : 1) (coteţ pentru găini), un « sănduc dă golîmbi» (coteţ pentru porumbei) şi un « ştal» (grajd) pentru « stuacă : (vite). Aici am putea aminti un alt acaret obişnuit încă la Jdrela, « arzaua », un fel de bordeiaş. « Ţăs mujerili-n ia. Fasi erou îm pomînt ş-o astrucă cu tor )i. Se bat patru « pari » în pământ pe care se pun cele două suluri. în răz­ boiul acesta primitiv, aşezate pe pământ, cu picioarele în groapa (« erou ») argelei, ţes femeile subt un acoperiş de « tor» (gunoiu). Aşa se ţesea mai demult, în argea, şi în Oltenia şi Muntenia. în « ObOr)1 (curte) se intră cu carul pe 1< vrâcnită » (poartă), iar oamenii intră pe « vrâcniţa mică» (portiţă). Mobilierul era destul de sărăcăcios: un pat în care aveau câte un « că­ pătîn r (pernă umplută cu paie), un « sănduc » (ladă) pe care l-a adus gos­ podina casei când era « govie» (mireasă): « sănducu lu govia» (lada mi­ resei), o masă, « scamni », '( clupe » (scăunaşe), Acuma, în loc de « căpătîn )1, au « istuc : (pernă umplută cu. puf), în loc de « sănduc )1, au « ormăn » (dulap), în loc de vatră simplă, au « forună » (sobă de tuciu). Casele mai moderne au pe perete o « ogrindzauă . (oglindă) şi la ferestre « firuansi », sg. « firuancă : (perdele). Portul. Am spus mai sus că portul Românilor din Valea Mlavei ne aminteşte pe cel al Almăjenilor. 1) Accentul pe silaba -11�-. [53] 53 NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI II Femeile poartă poale albe, având două « zăvjelsî », 0« zăvjelcă i înainte şi una înapoi. Iia, adică bluza, se numeşte la Jdrela « supag », în cap au « cîrpă )} (năframă); « mujerea să-mpoponeşci » (se îmbrobodeşte) cu « cîrpa », în picioare au « sirepi » (ciorapi) şi « opinsî » 1), iar în zi de sărbătoare « papus : (ghete). Mai de mult nu· aveau « cîrpe )}, adică năfrămi, ci împleteau părul în « cîrt6bi» (cozi), pe care le făceau cunună pe cap. Peste « cirtobî » puneau o « sapsă (tichiuţă) dă cîrpă, pistriţă », iar pe cap purtau « propuadă », să « nu-j pisi sapsa », în loc de « zăvjelca » dinapoi, aveau « kiţălje 2) cu su­ curi» (opregul, fota cu ciucuri a portului bănăţean). în ultimul timp portul a început să se schimbe. Peste poale poartă « sucne : (fustă). în loc de « supag » au « dzemberf : (bluză). înainte poartă « ţiţe» (şorţ cumpărat dela oraş), iar când e mai rece, îmbracă o « şofrancă» (jachetă de lână) 3). Iarna poartă « mînică » (jachetă), sau « peptărjel » de piele de oaie, care « să-nkjeptoră », se încheie dinainte, sau un « gornac », un pieptar de piele care se încheie « sut mînă» (subsuară). Pe deasupra poartă « zobun lung », alb fără mâneci, de pănură, sau « cojoc » care e ca şi zobunul, însă e de piele de oaie. Când e frig de tot, poartă « cojoc lung dă frig ». Zobonul are câte odată « kicală i (decoraţie), făcută din « postal) )} colorat. Din « postau i se fac « ruj» (decoraţii în formă de flori). Bărbaţii poartă « kimjeşă : lungă până în genunchi şi « izmjene : (iţari largi ca în Banat). Iarna poartă « sl}aris» de pănură. Cei tineri au « pantaluani cumpă­ raei ». În cap au « şăşîr 4) n((gru » (pălărie de pâslă) sau « pălărie » (pălărie de paie), iar iarna, « clăbăţ» (căciulă). Ca să se apere de ninsoare şi de ploi, poartă, peste « clăbăţ », « glugă ». Peste cămaşă se încing cu « curaua : sau cu « oposacl : (şerpar) sau cu « siştorf : (brâu lat de lână). încălţămintea bărbaţilor e ca şi a femeilor, Însă unii dintre ei au şi « sijme ». Peste cămaşă poartă « peptarf : (un fel de jiletcă), iar iarna au, ca şi femeile, « peptărjel » sau « gornac i de piele. Când e mai rece poartă « burcă » (surtuc) de lână peste jiletcă. Iarna au « şubă lungă, riagră : de pănură sau cojoc lung. Mai de mult şubele lungi erau albe; la fel şi clăbătul de oaie era alb. în ultimul timp a început să pătrundă portul sârbesc, pe care l-am descris mai sus, când am vorbit despre notar. Acesta este considerat ca elegant. Numai acela e « acejat : (gătit), care e îmbrăcat sârbeşte, 1) Opincile le fac ei. « j up uaje i porcul, iar <, pj elja o-ncinze ; fasi opinsl r 1. 2) Accentul pe sila ba -ţă-. a) Informatorul IV zice: <, şof'ljancă dă lînă », 4) Accentul pe silaba finală. [54] ') Nici Jdrela n'are biserică. Mănăstirea « Gorruic : �in Clisură serveşte ca biserică pentru mai multe sate. La hramul mănăstirii, Schimbarea la Faţă, se face mare pele­ rinaj: « Să duc uamini la Gorriâc la Pobrăjăm r (II). 2) Cuvântul « zăvjelcă », după cum am spus mai sus, însemnează fotă, catr inţă, Aşa numeşte Ana Ianoş Marcovic patrafirul preotului. Şi pentru alţi termeni bisericeşti subiectul din jdrela are expresii populare. Astfel în loc de preotul cădelniţează, dânsa zice: « popa vijăje cu tăminerju ». 3) Astfel de exemplu TU-IOMIR R. GJORG]EVIQ în notele sale de drum: Kroz nasc Rumune (Printre Românii noştri), Belgrad, 1906. Vieaţa religioasă şi starea culturală. în regiunile muntoase, locuite de Românii din Sârbia orientală, sunt foarte rare bisericile; la zece satecâte una 1). De aceea Românii nu au obiceiul de a merge la biserică. Mi-a po­ vestit un preot dintr'un sat românesc din Banatul iugoslav, că de două­ zeci de ani, în fiecare toamnă, vin o mulţime de Români de peste Dunăre să se angajeze la culesul porumbului în satele româneşti din Banat. în dumineci şi sărbători, stau grupuri, grupuri, bărbaţi şi femei, în piaţa din mijlocul satului în jurul bisericii, aşteptând să fie tocmiţi la lucru de ţăranii chiaburi. De douăzeci de ani, n'a văzut niciunul dintre ei intrând în biserică. Preoţimea, foarte rară în aceste regiuni, e exclusiv sârbească. Nu e deci de mirare că Românii acestia nu au niciun fel de educatie religioasă. Noţiuni religioase, care ar pute� fi considerate elementare, l� lipsesc. în cursul anchetei pentru ALR II, am pus întrebări în legătură cu biserica şi vieaţa religioasă. Subiectul nu avea idee despre iconostas, strană, cân­ tăreţ, cristelnită, Isus Cristos, Fecioara Maria, Duhul Sfânt, protopop, utrenie, liturghie, vecernie, apostol, evanghelie, etc. Subiectul pe care l-am întrebat despre noţiunile religoase şi biseri­ ceşti, « Ana [ănoş Mârcovic », o femeie de 50 de ani, era de altfel foarte religioasă. Cum Însă n'a fost niciodată la şcoală şi nu ştia niciun cuvânt sârbesc, nici nu avea cum să le înveţe. Dela dânsa am auzit singura plân­ gere că nu se poate înţelege cu preoţii sârbi. Odată în vieaţa ei a vrut să se spovedească şi nu s'a putut înţelege cu preotul călugăr dela mănăstirea (i Goniâc ». Văzând preotul că nu înţelege niciun cuvânt, nici n'a mai continuat spovedania şi i-a pus « zăvjelca : 2) în cap, murmurând o rugăciune neînţeleasă. Cu aceasta s'a încheiat spovedania. Subiectul nu ştia nicio rugăciune. E şi natural, deoarece rugăciunile în biserica sârbească se spun în limba slavonă. Nu ştia deci nici Tatăl Nostru. Nici nu ştia ce-i aceea. Am întrebat-o ce face atunci când se duce la biserică. A răspuns că « să ruagă ». Rugăciunea ce o spune o improvi­ zează totdeauna. Se roagă să dea Dumnezeu sănătate, să dea rod pe câmp, vreme bună, etc. Intelectualii sârbi au obiceiul să exagereze moralitatea cam scăzută a Românilor din Sârbia orientală 3). Pentru stalea aceasta de lucruri este 1, IZ EMIL PETROVICI 54 I ,-- [55] 55 NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI 13 însă de vină preoţimea sârbească, care nu se interesează de loc de această populaţie. De altfel, după observaţiile mele şi din cele auzite dela autorităţile sârbeşti, Jdrelenii, cu toate că au o educaţie religoasă atât de redusă, nu pot fi consideraţi ca lipsiţi de moraiitate. Singurul lucru despre care am cunoştinţă este că fetele au obiceiul să fugă cu flăcăii (v. textul I7) şi să trăiască într'un fel de căsătorie de probă până se cunună. Ştiinţa de carte e foarte puţin răspândită la Românii din aceste regiuni. Mai cu seamă femeile sunt analfabete. De altfel, chiar dacă au fost la şcoală câte doi, trei ani, pe urmă iar uită să. scrie şi să citească. La şcoală învaţă să scrie şi să citească cu litere chirilice. în clasa a IV -a învaţă şi literele latine; acestea însă le uită cu toţii mai târziu. Cu câţi am vorbit şi i-am întrebat dacă ştiu să citească cu litere latine, mi-au spus că au învăţat şi au uitat, ceea ce nu-i de mirare, dacă le uită şi pe cele chirilice. în tot satul, nimeni nu citeşte vreo gazetă, afară de învăţător şi notar. Neştiinţa de carte i-a scăpat până acum de desnaţionalizare. Poate de acum înainte, după ce frecvenţa şcolară va fi mai regulată, ne vom putea aştepta la o sârbizare foarte lentă a acestor Români. La Românii din Estul Sârbiei e obiceiul să se dea nume sârbeşti. Prin­ tre cei bătrâni se mai întâlnesc nume care pot fi considerate româneşti, ca: Florea, Marcu, Lică, Sandu, Ion, Ionică, «Mjajlă », Pătru, Pătruţ, Iancu, Floarea, Floricica, Stana, Nuţa, Petra, Anca, Stanca, Măra (Maria), Lena. Copiii însă au aproape toţi nume sârbeşti : e Steva », sau e Stevăn : (Ştefan), « [ovan : sau « [ovana : (Ioan, Ioana), «Miladin, Drăgoljub, Stoj­ dzin : (sârbeşte Stoiadin), « Mfloş, Toza, Pauu : (Pavel), (< Râdmila, Da­ rinca, Vladinca, Rukita, Ruja, Sîndza, Pjersa, Calina, Lenea, Melania ». Pe lângă numele de botez, mai au şi câte o poreclă, pe care ei n'o numesc poreclă, ci spun că aşa le zice româneşte. De exemplu: «Vidân, Marcu lu 801âc, Lic-a lu Mîţ, lu Măcsîn, lu Puricon, lu Traja, Stevăn a lu Liki lu N01}âc» (sau pe scurt « Stinki N01}ac »), «Iova lu Brancu Iu Gjorgi , Pietra Poncuruani, Pjetra lu Lic-a lu Bircă, [ova lu Lic-a lu Păuu lu Zurz, Arăzel lu [ena lu Stjevân lu Marcu », etc. « Sîrbjeşci », adică oficial, îi chiamă: (< [ovanovic, Macsfnovic, Mlade­ novic, Nouacovic, Dzordzevic, Nicolic, Brkici », etc. Familiile mari din sat au câte un nume derivat dela numele vreunui străbun cu ajutorul sufixelor -oni sau -eşci. jovanovic 1) înşiră următoarele familii: Şorboni, Curioni, Marconi. Baineşci, Plutorii, Baciorii, Petriconi, Srborii, Brculeşci. 1) în Srpshi etnografshi zbornik, V, pp. 384-385. [56] EMIL PETROVICI 56 Graiul. Am spus mai sus că graiul din Jdrela ne aminteşte pe cel din Valea Almăjului 1) şi în general pe cel din Sudul Banatului. Astfel şi la Jdrela, ca în Valea Almăjului, semivocala Y se pronunţă adeseori ca v, de ex. « luvat» pentru luat, « nuvirl r pentru nouri, etc. în schimb şi la Jdrela -v- intervocalic e pronunţat y, de ex. ({ seYQ » (ceva), ({ prirnouară » (primăvară), ({ pliaYQ » (pleavă), ({ Mlaua : (râul Mlava). în Almăj şi la Jdrela semivocala y urmată de o consonantă devine chiar b sau p,de ex. ({ labdă» (laudă), « să-nkjeptoră r (se încheutoră) 2). Tot ca în Almăj, v sârbesc e re dat printr'un y care apoi dispare. De ex. în sufixul toponimicelor -ovaţ, la locativ-ovţu. Astfel oraşul Petrovaţ e numit « Petr6ţ », Întocmai cum satul Gârbovăţ din Almăj e numit de Almăjeni « Gîrboţu » 3). Şi sufixul -av slav, e re dat prin -au : « boln ău )}. O altă particularitate a graiului din Jdrela şi din Almăj o constitue formele arhaice tari la 1 persoană a aoristului, de ex.: ({ dzîş » (zisei), ({ tri­ meş» (trimesei), « spuş », ({ trămeş » (trimisei), « CoPŞ» (copsei) sau dacă textul e mai lung. Or­ dinea literelor e următoarea: c urmează lui c, dz şi dz lui d, s lui s şi i lui z. Pentru cuvintele de origine sârbească am dat şi etimologia, când aceasta n'a fost dată în vreunul din dicţionarele noastre. ') Accentul pe silaba' finală. bujedz (p. 61), 9, buruieni. bulvan, pl. bulvatii (p. 52), cosoroaba casei. burcă (p. 53), surtuc de lână. but (p. SI), şold [din sârb. but e id. '>]. căfănă (p. 45), cafenea. căfurmă (p. SI), mâncare din burtă de porc [din sârb. kavurrna « ido ,>]. căjgană (p. SI), jumări de ouă. căpătîn (p. 52), pernă umplută cu paie. cauc (p. 62), cununa mirilor [din sârb. kauk «turban ,>]. căznuji 16, a pedepsi [din sârb. kazniti « ido fi]. cînta (a să) (p. 63), a se boci. cîrt6bl (p. 53), cozile femeilor. cîta 6, 7, puţintel. clăbăţ 2) (p. 53), căciulâ [din sârb. Ido­ buk «tichie»]. cljet (p. 5Z), cămară pentru provizii. Clisura (p. 45, nota 4), 20, Cheia Mlavei, numită sârbeşte Gornjaăka Klisura. clupă, pl. clupe (p. 5Z), scăunaş. C6cot (p. 47), nume de loc. codru (p. 61), pistrui. col eşă (p. 50), mămăligă. coleşărju (p. 50) făcăleţul. coljendră (p. 60), băţ împodobit ca o sorcovă cu care se umblă ÎII Ajunul Crăciunului. Bănat (p. 47). o mahala a satului Jdrela. baş (p. 64), chiar. baskie, pl. bask ij (p. 52), laţ [din sârb. baskija « id. »]. bie (p, 59), taur. Blagamarfja (p. 61), sărbătoare băbeascd [din sârb. Blaga Marija « Marina (17 Iulie) ,>]. boj d-al stărp 14. spân«. borăvf 10, 20, a sta, a petrece vremea [din sârb. boraviti « ido '>]. Boşco 5 [cf. sârb. Bosko, formă hipoco­ ristică a lui Bog « Dumnezeu »]. brită, pl. briţ (p. 63), 3, briceag [din sârb. britva t ido »]. brituţă 4, cuţitaş. Il (p. 61), 4, 7. 8. 13. 21. iar (din sârb. a « idem '>]. aceiat (p. 53), gătit, bine îmbrăcat. ali 20, dar [din sârb. ali « ido '>]. alina (p. 61), a anina, a atârna. alină piparcă (p. 51), ardeiti roşu. boia [din sârb. alen « roşu »]. ărpî 9, aripi. arvăluc (p. 64), aldămaş, ar zauă (p. 52), argea, bordeiaş în care se ţese. astăl (p. 60), masă [din sârb. astal « ido »]. astrucă (p. 52), a acoperi. astrucamînt (p. 52), acoperiş. astrucat (p. SI), acoperit. [72] 3° EMIL PETROVICI 72 comjendz (p. 63), comedii. copş (p. 56), copsei. cornurl dă cirpe (p. 63), colţuri de basma. cotărisuară 4, coşuleţ. Coton (p. 47, nota 3), o mahala a satului Jdrela. Cotorianţ, pl. Cotonenţ (p. 47, nota 3), locuitorii mahalalei numită Coton. crăjiţă (p. 64), 8, paparude [din sârb. kraljice « fete care umblă la Rusalii jucând din casă În casă, ca la noi că­ Iuşarii "]. Crajna (p. 46, nota 1), regiunea din extre­ mitatea de Est a Iugoslaviei. crje] 4, creeri. Crîst6vdan (p. 61), Ziua Crucii [din sârb. Krstovdan « ido »]. erou (p. 52), groapă. cumnatu al dă mînă (p. 62), însoţitorul miresei Iv- Anuarul Arh.. de Folkl., III, p. 148]. cun eric 1) (p. 52), coteţul găinilor. cutropi, cutruapi 2, a apăsa, a înnâbuşi. cindă (p, 52 b), pridvor. cindă dă car (p. 19 b), şopron. cinerfş (p. 60), tineret. cistî (p. 61), a curăţi [din sârb. Cistiti »id.»]. cizap (p. 61), apă tare [din sârb. cezap « ido ),]. dirzarju (p. 63), cel care duce hainele miresei la casa mirelui. drîglj e ci, 4 pieptene pentru fuior, Mama Duca 2, Mama Pădurii. dUQ (pp. 60, 61, 62), două. dzipostît (p. 61), lâsatul secului [din sârb. zapost « ido )'). dzîş (p. 56), zisei. dzemberî (p. 53), bluză. d zimicat (p. 51), păpară de pâne cu brânză. diuveC1 (p. 51), ghiveciu [din sârb. gju- vei: « ido »). Erina g6spodia 20, doamna Irina [din sârbeşte J erina gospogja]. firl}ancă, pl. firl}ansi (p. 52), perdea. fil}ani 13, şueră (de,pre şarpe). 1) Accentul pe sila ba -1îf-. 2) Accentul pe silaba -ţă-. forună (p. 52), sobă [din sârb. furuna « ido )']. găcituare, găcitl}orl (p. 62), bucătăreasă, bucătar. gazdă (p. 61), bogat. ghibarliţă (p. 51), turtă cu Jumări [din sârb. gibanica « plăcintă cu brânză »). gorgoluaşă (p. 51), sarmale. gornac (p. 53), pieptar de piele care se încheie subsuoară. Gorriac (pp. 54, 61), 10, 12, 19, mănă­ stirea din Cheia Mlavei, de lângă Jdrela [sârb. Gornjak). gospodza 20, doamnă [sârb. gospogja: ido »]. gostî (a să) (p. 60), a se osţuita, govie (pp. 56, 62), mireasă. guşă (p. 61), gât. jarmă (p. 61), 14, făină muiată în apă pentru oi ; porumb măcinat cu lot cu coceni pentru vite (din sârb. jarma « păsat )'). [erba 14, a pune spânz la z'ită. jerugă (p. 47), pârâu. imală (p. 62), noroiu, lut. îrnpistrit (p. 60), împodobit. înkjeptoră (pp. 53, 56), a încheia o haină. istuc (p. 52), pernă umplută cu puf [din sârb. jastuk « pernă >']. ispitu, scot (p. 62), se logodesc [din sârb. ispit « logodnă "). ki cală (p. 53), decoraţie pe suman din postav colorat. kirfică (p. SI), ştrudel. k iţălje 2) (p. 53),jotă ca în Banat (din sârb. kecelja « şorţ »]. labdă (p. 56), laudă. laptarl (p. �9), viorist, lăutar. legume (pp. \51, 60), orice mâncare ce se gâteşte în cratiţă. Lîscoţ (p. 45), mahalaua Leshovac (cit. Lescovaţ) a orâşelulu-i Petroţ. liţă (p. 61), faţă (din sârb. lice « ido >,]. Iopariu (p. SI), lopată rotundă pentru pâne [sârb. lopar « ido »]. i;;r i __ " � .• __ r;:,.,_h [73] 73 NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNI[ DIN VALEA MLAVEI 31 Mâcsanita 5. ma ije, pl. ma i] (p. 52), căpriorii din cele patru colţuri ale acoperişului. Masa Milostînsilor 12, locul unde au jucat ielele. mertje ci, pl. mertjeţ, (p. 52), câpriorul casei, milostîncă, milostînsî (p. 58), 4, 12, iele. Miojoldăn (p. 6r), ziua Arhanghelului Mihail, 29 Septemvrie. mînică (p. 53), jachetă. mînidzi (p. 63), a doua zi. mladojăna 1) (pp. 56,6,), mire [v. Anuarul Arh, de Folkl. III, p. ISI]. Mlaua (p. 43), râul Mlava. mocuj 5. molidvă (p. 62), aghiazrnâ. momjesi (p. 62), flăcăii [din sârb. momak, « ido "]. moş (p. 62), măscăriciu la nuntă. mumasi, 17, flăcăii [v. momjesi]. muron (pp. 58, 63), II, strigoiu, demon. Mrcodan (p. 61), probabil ziua euanghe- listului Marcu, 25 Aprilie [din sârb. Markovdan « ido »]. nădell 5 [cf, sârb. nedelja « duminecă»]. namăj (p , 62), dar de nuntă [acelaşi cuvânt ca şi nămaie din alte regiuni şi care Însemnează vite mărunte, din lat. animalia]. nămnădzăţ (p. 61), amiazi. năprooră (p. 61), a mulge oile dimineaţa. nascomon i (a să), 9, a se Iăcomi. Niţa 5. nivă (p. 61), câmp, pământ lucrat [din sârb. njiva « ido lI]. numănare (p. 60), lumânare. nU1]Q 5, nouă� nuvirl (pp. 56, 64), nou!'i. obor (p. 52), curte. 6dma II, 14, îndată [din sârb. odmah « ido l)]. ogrindia1]ă (p. 52), oglindă [ef. sârb. ogledalo « ido » ]. 1) Accentul pe silaba.jă-. 2) Accentul pe silaba -bră-. ") Accentul pe silaba-tir-. Omolî (p. 45, nota 4), regiunea cursului superior al Mlavei, sârbeşte Homolje (cit. Homolie). ornoljanţa (p. 59), nume de joc [adică din regiunea numită Omoll]. oposa cl (p. 53), şerpar [din sârb. opasa c « brâu ,,]. Oraş (p. 44), oraşul Pojarevaţ. orrnân, (p. 52 d), dulap. pă, pa, p- (pp. 60, 61, 62), 3, 6, 8, 9, 17 şi (consecutiv) [din sârb. pa « ido lI]. pan (pp , 6r, 62), 7, 9, 21, până. pană (pp. 60, 61), 8, până. păpricaş (p. SI), tocană [din sârb. papri- kas « ido "]. par (p. 61), pahar. Paş cu al Mic (p. 61), Dumineca Tomii. păsui (p. 5I),jasole [din sârb. pasulj « ido »]. pat (p. 52 b), podele în casă. peşkir 8, prosop. petrccătuarc (p. 63), bocitoare. Petroţ (pp. 45, 56), orăşelul Petrovac (cit. Petrovaţ) . piesină (p. SI), pecie, muşchiu de porc. pip cfj (p. 61), piftii. Pipiliga (p. 59), Cenuşereasa. pir ind ze (p. SI), orez [din sârb. pirinac « ido »]. pită (p. 51), turtă din aluat de pâne pră­ jită în untură [din sârb. pita « un fel de turtă lI]. plţa1]Q (p. 56), pleavă. plicuris (p. 59), licuriciu. ploscarju (p. 61), vornicelul care chiamă la nuntă. pocazui (p. 64), a arăta [din sârb. poka­ zivati « ido »J. pogan = buba ră 5. Polobrăniia 2) (p. 61), sărbătoare băbească înainte de Rusalii. postÎrmă") (p. SI), păstra mă [din sârb. pastrma « ido lI]. potpuno 19, cu totul, complet [din sârb. potpuno « ido »]. [74] 32 EMIL PETROVICI prau 3, praf de puşcă. praznic (p. 60), serbarea patronului casei. Precă (p. 47, nota 2; p. 48), Banat [din sârb. preko (, dincolo li]. Pre cjan (p. 47, nota 2), Bănăţean [din sârb. pre canin « locuitor dela Nord de Du­ năre sau Sava »]. pregoruje (p. 64), insecta numită în alte părţi mămăruţâ. prîndă (să) (p. 63), să pr âneeascâ, să mă­ nânce dimineaţa. pulpea la vacă 3, 10, ugerul vacii. pupăţă (p. 63), colac mic în formă de spi­ rală, lipit pe unul mai mare (, pupăză li). rămniturî (p. 58), r , farmece, uraji, răni (a să) (p. 62), a se hrăni, a trăi. răscucă i (p. 58), 7, v. Anuarul Arh, de Folklor, III, p. r 54. răscucu 6. rătundzi (p , 60), a tăia, a tunde, a scurta. ruj (pl.) (p. 53), decoraţii în formă de flori pe suman [din sârb. ruăa (1 trandafir li]. sănduc (p. 52), ladă [din sârb. sanduk « ido Ii]. sănduc dă golîmbî (p. 52), cuşca poruui­ beilor. sănducu lu govia (p. 52), lada miresei. şăşîr 1) (p. 53), pălărie de pâslă [din sârb. ăeăir (1 pălărie li]. sasu (p. 5 r), capacul de tinichea al ţestului [din sârb. sac (, capacul cuptorului li]. scot ispitu (p. 62), se logodesc [v. ispitu]. scrob (p. 50), terciu, cir de mâmâligâ. şcryamfe (p. 5r), gogoşi [din sârb. hofna (I ido 1)]. şcetă r3, pagubâ [din sârb. steta (1 ido 1)] SfeCillic61a (p. 61), Sf. Nicolae [din sârb Sveti Nikola « ido 1)]. Sfeti T6dor (p. 60), Sf. Teodor [din sârb. Sveti Todor {I ido li]. Sficiliia (pp. 60, 6r), Sf. Ilie [din sârb. Sveti IIija « ido 1)]. sîmbraş (p. 63), tovarăş la plug. Sîmiedru (p. 61), Sf. Dumitru. sînzeri�Ci (p. SI), cârnaţ de sânge. slică 9, tablou [din sârb. slika (1 ido »]. 1) Accentul pe silaba finală. snagă 4, putere [din sârb. snaga s id. )]. sobă (p. 62), cameră. şofljancă, şofrancă (p. 53, nota 3; p. 62), jachetă împletită din lână. sovori (p. 62), oăl de mireasă. spacmă (p. 62), aţă. spuş (p, 56), spusei. stag (p. 62), steag la nuntă. sta gari (p. 62), stegar la nuntă. ştal (p. 52), grajd [din sârb. stala (' ido »]. starojca, starojkfţa (p. 62), naşul şi naşa miresei [din sârb. starojko (1 martor la cununie li]. stocăş (p. 50), crescător de vite. stuacă (p. 52 p. 62), 10, r 1, 14, vite [din sârb. stoka (1 ido »]. şubă lungă (p. 53), sumast bârbătesc [din sârb. suba « palton femeiesc blănit »]. subota 5 [ef. sârb. subota (1 sâmbătă »]. sucrie (p. 53),justâ [din sârb. suknja « ido 1>]. supă (p. 52 b), şopron [din sârb, supa «id.»]. Svici [ovăn 19, Sf. Ioan [din sârb, Sveti j ovan (' ido Ii]. sapsă (p. 53), căiţâ, tichiuţă pe care o poartă femeile subt basma [din sârb. cepac (, ido »]. ser Ine (p , 50), ţest [cf. bulg. cerepnja, sârb. crepnja (' ido 1)]. seuo (p. 56), ceva. sirepl (p. 53), ciorapi [din sârb. carape « ido 1)]. siştârl (p. 53), brâu de lânâ. soctli 5. supag (p. 53), ie. ţaca-ţac (p. 64),8, sunetul pe care îl fac cuţitele lovite unul de altul. tameliu (p. 52), temelia. tameliu dă Jiţmn (p. 52), talpa casei. tămÎilţriu (p. 54, nota 2), câdelniţa. ţară (p. 63), pomanâ. ţiţe (p. 53), şO'rţ cumpârat la oraş. tor (p. 52), gUlloiu. trăgoli (a să) (p. 62), a se rostogoli. trătlşă (p. 52 b), pridvor. trbân (p. 5 r), burtă (ef. sârb. trbuh, trba (, ido »]. [75] NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI r j 75 . ţrep (p. 52), ţiglă [din sârb. crep \< ido »[. trestă (p. 52), trestie. trimeş (p. 56), trimesei. uară (p. 59), horă. uară 4, pasăre de curte. udz î 1, 2, 4, a rămânea, ujcă (p. 62), unchiu [din sârb. ujak \< ido »]. vjec 19, vieaţa, veacul omului [din sârb. vek « ido »]. vîlve (pp. 58, 64), fiinţe supranaturale care stăpânesc [urtunile şi grindina. vîlva căşî 13, şarpele casei. Vinirea 1,!Q1,!îlor (p. 61), Vinerea Patimilor. vîru colacului (p. 64), oârcolacul care mănâncă luna. vrâcniţă, vrâtriiţă (p. 52, 61), poarta curţii. 33 Vucăn (p. 61), munte lângă Jdrela. zămrieranisl (p. 48), agricultori [din sârb. zemljoradnik \< ido »]. zăve cină (p. 60), sărbătoare mare [din sârb. zavetina « hramul bisericii »]. zăvjelcă (p. 53), fotă; (p. 53), 19, patrafir. zbăg (p. 46, nota 5), refugiu [v. Anuarul Arh. de Folklor, III, p. 157]· Zbăg (p. 46), nume de loc. zbăgu i (a să) (p.46), ase refugia [v. Anuarul Arhivei de Folklor, III, p. 157]· znac 20, semn [din sârb. znak « ido »]. zobun (p. 53), suman femeiesc fără mâ- neci [din sârb. zubun « suman »]. Zrţki 5. Zozoşclţa (p. 61), sărbătoare băbească. zune (p. 62),6, 9, 17, flăcău de însurat. EMIL PETROVICI t. i I l I t [77] o FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI (BASARABIA) Cercetând de mai mulţi ani, basmul în satul Iurceni din judeţul Lă­ puşna, odată cu transcrierea basmelor, am urmărit împrejurările sociale şi spirituale în care se desvoltă fenomenul literar popular al povestitului. Dela început, am căutat să aflu câte basme sau variante se cunosc în acest sat, câţi povestitori are satul astăzi, câţi povestitori a avut în trecut, cum se transmit basmele dela o generaţie la alta, dela un informator la altul, cum circulă basmele din spre alte sate spre Iurceni şi cum ernigrează de aici spre alte sate, când se povesteşte mai mult şi cum se oglindesc poves­ titorii în conştiinţa ascultătorilor. Cu alte cuvinte, am cercetat basmele « în primul rând pe terenul lor originar şi naţional, unde au dobândit acea formă particulară ce le deose­ beşte de fenomenele analoage la alte popoare învecinate sau îndepărtate, înrudite sau străine », cum spune Hasdeu. Problema care m'a preocupat, în deosebi, În aceste cercetări, a fost transmiterea basmelor dela o generaţie la alta. Până acum am constatat, în general, următoarele: Tinerii învaţă basmele dela bătrâni. Vârsta care poate fi socotită ca o perioadă de şcolari tate a povestitului e copilăria. Copiii învaţă basme în familie, dela părinţi, bunici, rude apropiate şi slugi. Ti­ nerii dela I6-30 ani învaţă basme la şezători, clăci sau întruniri speciale pentru povestit. Sursa basmelor oricărui povestitor e de două feluri: fa­ miliară sau extrafarniliară. In prima categorie intră basmele învăţate dela membrii familiei, iar în a doua cele învăţate dela străinii cu care povestitorul vine în contact, fie în sat, fie în altă parte. Transmiterea basme lor între membrii aceleiaşi familii e 'destul de răspândită la Iurceni. Ceva mai mult, în acest sat am descoperit o familie ai cărei membri posedă, prin excelenţă, darul de a povesti. Cu prilejul anchetelor folklorice din acest sat, pe măsură ce descopeream noi povestitori de basme, constatam că mulţi dintre ei sunt din aceeaşi familie: Tâmbure. Am ascultat şi am cules basme dela cinci povestitori din această familie. Dintre ei, patru poartă numele de familie 'Dâmbure, 6 Anuarul Arliioei de Folhlor VI [78] PETRE v. ŞTEFĂNUCĂ iar al cincilea e din familia Botezat. După mamă e însă tot Tâmbure şi el. Dela toţi aceştia am cules 43 de basme, snoave, legende şi tradiţii istorice. Aceşti povestitori îşi amintesc de alţi membri din familia lor, astăzi morţi, buni povestitori şi ei, dela care au învăţat basmele ce mi le-au povestit. Tot din această familie fac parte alţi 15 inşi, dintre care cei mai mulţi nu cunosc un repertoriu anumit de basme, dar sunt înzestraţi cu darul de a povesti. Mulţi dintre ei, fiind prea tineri, sunt povestitori în formaţie şi urmează ca de acum înainte, să intre în conştiinţa satului ca buni po­ vestitori. Familia Tâmbure este una din cele mai vechi familii din acest sat şi chiar din regiunea Codrului. Povestitorul Isai Tâmbure, de 80 de ani, cel mai în vârstă dintre membri în vieaţă ai acestei familii, se ridică, pe scara amintirilor genealogice, până la Pricopie Tâmbure, bunic, despre care Îşi aminteşte că era «meşter în povesti », adică bun' povestitor. Pricopie Tâmbure apare pentru prima oară, în documentele Iurcenilor, în anul I812, Mai z8. Incepând dela r Szo, el semnează aproape în toate documentele de interes obştesc, primul. După cât se pare, a fost un răzeş fruntaş. Pricopie Tâmbure cu soţia sa Vasilca e trecut În « Vedomostia » satului Iurceni, pe anul I825, cu şase copii, dintre care doi în vieaţă - Ion, de I4 ani şi Constantin, de ZI de ani, - iar patru morţi între 4-18 ani J). Familia Tâmbure este Înrudită la origine cu Mihalcea Hâncu, vestitul revoluţionar lăpuşnean din sec. XVII şi vechimea ei poate fi urmărită, după documentele Iurcenilor, până pe la 'Începutul secolului al XVII-lea (1600--I650) 2). Ion Tâmbure, fiul lui Pricopie Tâmbure, a avut două soţii: pe Despa şi Dochiţa (vezi spiţa genealogică a familiei Tâmbure). A avut cu ele şapte copii: patru băieţi şi trei fete. Copiii Gheorghe, Constantin şi Alexandra sunt dela prima soţie, iar Ioana, Nicolae, Ileana şi Isai dela a doua. Dintre aceştia, singurul în vieaţă e Isai Tâmbure. El îşi aminteşte că tatăl său, Ion Tâmbure, era « meşter în poveşti ». Despre mama sa, Despa, soţia dintâi a lui Ion Tâmbure, spune că « ştia, dar mai puţin », Dochiţa, soţia de a doua a lui Ion Tâmbure, nu ştia poveşti. Isai Tâmbure spune că dintre surorile şi fratii săi, ştiau poveşti : Gheor­ ghe, Constantin, Alexandra şi Ileana. Alt frat� al său, Nicolae, nu ştia, fiindcă « era neaşezat la minte, tulbure », Toader Tâmbure, fiul lui Gheorghe şi Ion Tâmbure, fiul lui Constantin, sunt buni povestitori şi am cules dela 1) Informaţiile din colecţia inedită de documente asupra Iurcenilor, a d-Iui Aurel Sava, fost consilier la Curtea de Apel din Chişinău. 2) AUREL SAVA, Documente istorice privitoare la târqul şi ţinutul Lâpuşnei. Bucu- reşti, 1937, p. IZ!. [79] 79 o FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI 3 ei multe basme. Povestitorii cei mai tineri din familia Tâmburesunt Si­ mion Tâmbure şi Gavriil Botezat. Primul e fiul lui Toader Tâmbure, iar al doilea e fiul Catrinei lui Gheorghe Botezat, născută T'âmbure (vezi spiţa. genealogică). Isai Tâmbure, de 80 de ani (în 1939), nu ştie carte, a fost, în tinereţe, bun gospodar. Astăzi, fiind bătrân, e întreţinut de fiul său Vladimir Tâm­ bure, gospodar mijlocaş. El nu s'a depărtat de sat decât până la Chişinău şi satele din împrejurimi. Am cules dela el trei basme, o legendă despre originea tutunului (în care, la sfârşit, ni se spune de unde se trage numele Chişinăului), o baladă, jumătate în versuri, jumătate în proză şi trei tradiţii istorice în legătură cu războaiele dintre Ruşi şi Turci. Aceste povesti, legende şi tradiţii isto­ rice le-a învăţat dela tatăl său Ion T'âmbure şi dela Toma Mârza, un bătrân povestitor din sat. Isai Tâmbure a povestit, de mai multe ori, copiilor şi nepoţi lor săi ba smele şi legendele ce le cunoaşte, dar niciunul din ei nu le-a învăţat. Basmele şi legendele cunoscute de el nu le-am întâlnit la ceilalţi poves­ titori din sat. Fiind cu mult mai în vârstă, nu s'a Întâlnit cu ei « la spus poveşti », aşa că odată cu moartea sa, va dispare din repertoriul de basme şi legende al satului comoara folklorică pe care o cunoaşte. Isai Tâmbure e un bun povestitor şi te atrage prin tonul său bătr ânesc şi sfătos. Basmele şi legendele culese dela el sunt presărate cu multe cu­ vinte şi expresii arhaice. Fiind Însă prea bătrân, cu greu se lasă convins să povestească. Toader Tdmbure, de 61 de ani (în 1936), nu ştie carte. Fiind sărac, munceşte cu ziua, toată primăvara şi vara, pe la negustorii evrei din sat. Toamna se angajează păzitor la viile sau livezile de pruni arendate de Evrei. Nu a părăsit satul decât pentru a merge după cumpărături, la târguşoarele din im prejurimi. Am cules dela el 12 basme, pe care le-a învăţat dela tatăl său Gheorghe T'âmbure « noaptea la şezători, acasi, când tor se fimeili. Tata prinde a li spuni povesti, "ca sî nu adoarrnî ». A mai învăţat poveşti şi dela Tiganii din Bursuc (sat .vecin cu Iurcenii), despre care spune că « vine la lucru la noi. Ii spune povesti şi ieu li învăţam ». Din cele 12 basme pe care le ştie, 6 au fost învăţate dela tatăl său, 5 « din bătrâni » şi unul « dela furci » (sezătoare). Dela Toader Tâmbure s'ar fi putut culege mai multe basme, dar reve­ nind în al doilea an pentru cercetări, nu mai putea povesti cu claritate. în ultimul an al vietii căzuse la patima betiei si memoria îi slăbise cu totul. , , , Scurt timp după plecarea mea, a şi murit. Toader Tâmbure e cel mai bun povestitor din familie. Dela el au în­ văţat « să spună povesti » cei mai mulţi povestitori din sat. Pe el îl recu- [80] 4 PETRE v. ŞTEFĂNUCĂ 80 nosc, ca. « tata poveştilor )}, fiul său Simion Tâmbure şi Gavriil Botezat, nepot, Ion T'ârnbure, văr, Ifrim Contobei, Isai Lungu şi alţii. Din bordeiul său sărac, el a făcut o adevărată şcoală de poveşti. In acest sens, preţioase sunt informaţiile nepotului său Gavriil Botezat, care ne spune: « hram micuşori, de vreo 15 ani şi ne grămădeam la moş Toader Tâmbure acasă, că era vădăoi şi avea on flăcău de sa ma noastră - Simion - şi-l puneam sara di ne spune povesti. Dila d ânsu li furam şî noi. Ne-adunam: ieu, Simion Tâmbure, Toader 5iori5i, Alexandru Donea, Dumitru Păun (mort), Ifrim Contobei, Isai Lungu, fraţii Ion, Gheorghe şi Ştefan Tomov, Vasile Bouroş, Petrea Tudor şi Vasile Motrea. Şedeam în casă la cald şi ne spune povesti )}. Basmele culese dela Toader Tâmbure sunt cunoscute de aproape toţi ceilalţi povestitori din sat. Multe din ele au frecvenţa de 3 -5 povestitori. Acest fapt vine ca o confirmare a celor declarate de povestitorul Gavriil Botezat. Isai T'ârnbure a fost sursa celor mai multe basme culese în acest sat. Ion Tâmbure, de 60 de ani (în 1939), nu ştie carte, e gospodar mijlocaş. Se ocupă cu agricultura, iar în timpul liber e şi lemnar. A părăsit satul cu ocazia războiului mondial (Simferopol-Crimeia). El a învăţat povesti dela tatăl său Constantin Tâmbure, dela mama sa Ioana, născută Criva, dela Grigore Cocu, socru şi dela Toader Tâmbure. E bun prieten cu cei­ lalţi povestitori din sat şi se întâlneşte deseori cu ei « la spus povesti )}. Cele mai multe basme le ţine minte din copilărie. A învăţat însă câteva mai târziu, după ce s'a însurat, dela socrul său Grigore Cocu şi dela un Moldovean din satul Troiţca, de peste Nistru, cu care s'a întâlnit, în timpul războiului mondial, în oraşul Simferopol. Basmele învăţate în copilărie le ţine cu mult mai bine minte decât pe cele învăţate « mai dincoace )}, despre care spune că « încep să le uit », Ion T'ârnbure nu ştie carte, însă a ascultat basme dela un alt povestitor din sat care cetise basme şi le învăţase dintr'o carte rusească. Dela acesta stie basmul « Ilie Murumet » si « Solovei războinicul ». Constatăm aici , , , un interesant caz, de « coborîre în folklor )} a unui basm publicat. Dela Ion Tâmbure am cules 9 basme, pe care le ştie: 6 dela tatăl său, unul dela mamă-sa, altul dela socrul său Grigo�e Cocu şi un basm dela Moldoveanul, de peste Nistru, al cărui nume nu-l mai ţine minte. Privitor la originea basmelor, el crede că « aşa o fost, de-atâta se po­ vesteşte. O spus unu din altu, păr s'o audzit ş'o aziuns în vremea noastră. Înainti vremi, daci iara oarninii buni, grăie Dumnedzău cu dânşii, cum grăim cu dumnevoastrÎ. Amu nu sî mai arati Dumnedzău », După moartea lui Toader Tâmbure, povestitorul cel mai sfătos din sat a rămas Ion Tâmbure. El are o dicţiune aşa de clară, un graiu atât de curgător şi o intonaţie aşa de plăcută, în cât poveştile spuse de el capătă [81] SI o FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI 5 un farmec deosebit. De multe ori povesteşte întâmplări destul de banale din vieaţa sa, dar le povesteşte aşa de frumos, încât te captivează dela primele cuvinte. Gavriil Botezat, de 36 ani (în I938), nu ştie carte, e muncitor cu ziua în gospodăriile înstărite din sat. De câţiva ani, e vătăşel la primăria locală. Luptă cu greutăţile familiei, având cinci copii şi numai Yz ha de pământ. A părăsit satul cu ocazia stagiului militar şi a fost la Buzău, Cahul şi Chi­ şinău. Gavriil Botezat e povestitorul cel mai adânc intrat în conştiinţa sa­ tului, mai ales printre tineret. Toţi îl cunosc că « ştie să spună poveşti ». Faptul se datoreşte, poate, şi ocupaţiei sale de vătăşel , care îl face să vină în contact cu multă lume. Basmele ce le ştie le-a învăţat dela mamă-sa, Catrina Gheorghe Bo­ tezat, născută Tâmbure. Tatăl său nu ştie să spună basme, deoarece - după cum recunoaşte Gavriil Botezat - « nu prea ştie ce-i pe lume », Gavriil Botezat a mai învăţat basme dela unchiul său, Toader Tâmbure, dela Maria Zeru, ţigancă din satul vecin Cristeşti, stabilită la Iurceni şi dela Ion Nica, prieten din copilărie. Cele mai multe poveşti le-a învăţat însă dela Toader Tâmbure, în casa căruia a ascultat în copilărie şi tinereţe, multe basme, ierni de-a-rândul. Cât a fost neînsurat, a spus poveşti « la furci » (şezătoare) şi c1ăci. In anu­ mite împrejurări, spune şi astăzi. în legătură cu acest fapt, Andrei Mo­ creanschi, de 43 ani, secretar comunal din Iurceni, mi-a declarat urrnătoa­ rele: « Lucram sara la primărie şi îl puneam pe Gavriil Botezat să ne spună povesti. El ne spunea, noi râdeam şi ne mai trecea somnul. Chiar şi domnul notar asculta şi râdea ». Dela Gavriil Botezat au învăţat să spună povesti şi alţii. El recunoaşte ca elevi în ale povestitului pe Gheorghe Arsenie, poves­ titor tânăr din sat şi pe Marina Cobâlceanu, născută Botezat, soră, din satul Ţigăneşti, jud. Orhei. Aceasta, căsător indu-se în alt sat, a dus cu ea, de sigur, basmele auzite dela fratele său şi dela alţii. Dela Gavriil Botezat s'au cules I4 basme. El ştie să mai povestească alte 41, culese dela alţi povestitori din Iurceni. Cât priveşte originea basmelor, el crede, deopotrivă cu toţi ceilalţi povestitori iurceneni, că « până n'o fost, omu, din capu lui, nu poate face povesti >). Despre povestea cu « Căpcânii », basm cules dela el, crede că s'a întâmplat. « Au fost în vremea aceia oameni care mânca carne de oameni. Nu ieste şi amu o ţară unde se mănâncă cai? Aşa a fost o lume, de adună­ tură », După declaraţia de mai sus, identică în ceea ce priveşte conţinutul cu declaraţiile tuturor povestitorilor iurceneni, basmele ne aduc mărturia unor timpuri şi fapte din trecut. Posibilitatea de creaţie personală a bas­ melor de către un povestitor oarecare este exclusă, după mentalitatea po-· vestitorilor din Iurceni. , . ... --------------� ... -­ - [84] 8 PETRE v. ŞTEFĂNUCĂ stantin Tâmbure (vezi spiţa genealogică). Talentul de a povesti s'a transmis la această familie însă mai mult în linie bărbătească. Dintre femei, chiar dacă au fost câteva (Alexandra Leon Nani, Ileana Vladimir Mămăligă şi Catrina Gheorghe Botezat) înzestrate cu darul de a povesti, după măr­ turiile urmaşilor lor n'au Întrecut prin talent pe ceilalţi povestitori băr­ baţi. N'am găsit nicio povestitoare în vieaţă la înălţimea talentului vreu­ nuia din cei cinci povestitori anchetaţi. Povestitorii sau povestitoarele din familia Tâmbure, care se desprind şi pleacă, prin căsătorie sau migraţiune, în altă parte, duc cu ei darul de a povesti şi repertoriul de basme în regiunile în care se stabilesc. Astfel Marina Botezat, povestitoare, s'a căsătorit cu un oarecare Cob âlceanu din satul Ţigăneşti, jud. Orhei. Ea va povesti, de sigur, în noul mediu familiar, basmele învăţate Ia Iurceni şi va transmite, poate, darul de a povesti şi urmaşilor săi. * Basmele, ca şi celelalte specii ale literaturii populare, trecând « din gură în gură », se schimbă datorită gustului şi posibilităţilor de creaţie literară ale noilor povestitori. Speciile literare în versuri, cum sunt baladele, de pildă, se modifică mai greu, deoarece povestitorii sunt constrânşi să respecte textele din cauza formei fixe a versurilor. Această constrângere este deter­ minată la basme numai de conţinut şi nicidecum de formă. De aici rezultă că posibilităţile de creaţie literară Ia basme sunt mai mari, în ceea ce pri­ veşte forma. Pentru a urmări modificările -ce le poate suferi un basm când trece din repertoriul unei generaţii Ia generaţia următoare, am cules acelaşi basm - « Ion Făt-Frumos, finul lui Dumnezeu» - dela doi povestitori: Toader şi Simion Tâmbure (vezi Anexa, p. 86). Fiul a învăţat basmul dela tatăl său. Constatările sunt următoarele: în linii generale, basmul are la amândoi povestitorii cam acelaşi conţinut. Prezentarea literară diferă Însă mult. Ne-am fi aşteptat ca basmul povestit de fiu să aibă un oarecare deficit literar faţă de cel cules dela tată. Se întâmplă Însă contrariul. Basmul cules dela Toader Tâmbure e prea rezumat. Cel cules dela Simion Târnbure are o acţiune bine închegată, desvoltată, cu dialoguri vii şi su­ gestive motivări de fapte. Faţă de basmul ascultat dela tatăl său, Simion Tâmbure a recurs Ia o simplificare a acţiunii prin Înlăturarea unui motiv care îngreuia povestirea (Ex. Stareţul şi slujnica sa care rămâne gravidă). Urmărind paralel felul în care se prezintă începutul basmului Ia cei doi povestitori (p. 86, pasajul 1), constatăm că Toader Târnbure ne dă numai scheletul povestirii, faptele petrecute şi atât. Simion Tâmbure intervine cu explicaţii şi motivări de fapte, care trădează din partea sa [85] 85 o FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI 9 un simţ literar cu mult mai pronunţat decât la tatăl său. El ne arată că părinţii fetei nu ştiau de fapta fiicei lor. De frica şi ruşinea părinţilor ea s'a dus să nască în pădure. Dacă ar fi născut acasă, i-ar fi făcut pe ei de ruşine în sat; Şi doar ni se spune că (< erau gospodari ». în pădure a învelit copilul în nişte cârpe. Acest amănunt ne poate sugera ideea că ea, când l-a părăsit, s'a gândit că se poate întâmpla să-I găsească cineva şi să-I crească. Instinctul de mamă nu dispăruse din sufletul ei. In cuprinsul acestui basm (p. 91 şi 93, pasajul I4), ni se arată, mai către sfârşit, că Ion Făt-Frumos a omorît nişte smei şi a dus-o pe mamă-sa la curţile lor. Basmul povestit de Toader Tâmbure ne enunţă numai faptele - omorîrea smeilor - fără să ne arate cum s'a petrecut acţiunea şi prin ce peripeţii a trecut eroul. Simion Tâmbure ne dă acelaşi fragment cu atâtea întâmplări plastic prezentate şi amănunte, Încât suntem în faţa unei pagini cu adevărat literare. în basmul cules dela Simion Tâmbure întâlnim un fapt despre care putem spune că e un element de creaţie personală în povestire (pasajul 15, p. 93 şi 94). Ion Făt-Frumos trebuia să aducă apă învietoare şi apă intrupă­ toare dela « munţii care se bat cap în cap ». Acolo a putut răzbate, ca să ia apă din fântână, numai un ciocârlan şchiop, pe care i l-a dat sfânta Dumi­ necă în ajutor. Fântâna din care trebuia ciocârlanul să scoată apă nu era însă ca toate fântânile : « din gurî şi pân în fund îs numa sârmi în crusi di mahnet » (curent electric). De aceea ciocârlanul (< când o zburat iei în sus, o atins cu aripa o sârmî şi o sîmţît zmeii»; dar « când s'o bătut munţîi cap în cap, iei o fost în naniu seriului », în basmul lui Toader Tâmbure nu se vorbeşte de nicio fântână, nici chiar de cele fără (< sârrnî cu mahnet », Toader Tâmbure, bătrân şi neumblat prin lume, nu avea cunoştinţele despre electricitate, chiar aşa de elementare, ale fiului său, care plecând din sat în alte părţi a aflat despre proprietăţile şi intrebuinţările curentului electric. Cunoştinţelor sale ştiinţifice le-a găsit o întrebuinţare în basm. Prezentarea prea rezurnativă a basmului lui Toader Tâmbure se ex­ plică şi prin aceea, că el fiind la o vârstă destul de înaintată, memoria îi slă­ bise şi nu mai putea povesti la bătrâneţe cu lux de amănunte. Simion Târnbure a ascultat basmul în copilărie, când tatăl său era în plină matu­ ritate folklorică, şi când putea să i-l spună mai desvoltat. La basmul ascultat atunci, a mai adăugat şi el o serie de amănunte nouă, care, incontestabil, trebue considerate ca elemente de creaţie proprii. [86] ANEXĂ FĂT - F R U MOS, FIN U LUI DU M N E D ZĂU Povestitor; TOADER T ÂMBURE 60 ani, nu ştie carte (August 1935) O dat Dumnedzău s'o fost o fati mari ş' o făcut on copchil şî I-o 'nfăşăt şî 1-0 lipădat într' on pustiu. 2 Da on pustnic - iara în păduri, - l-o găsÎt şî l-o luoat şî I-o dus la bordeiu lui. Pustnicu prinde capri sălbatisi şî li mulze şî hrăne copchila seia, cî fatî iara. Ş'o crescut ie fatî mari. 3 Iaca on simandrit 1) ave o fatî slugî. Şî iel o umblat cu d ânsa ş'o făcut-o groasÎ. IeI dzÎse ci-i groasî c'on flăcău, slugî la dânsu şi iel _. numa sî nu spui pi d ânsu. Fata o dat flăcău la sud ') s'o iei, da cî iel n'o vrut s'o iei, o dz îs cî nu-i di dânsu groasî. La sud l-a chemat şî pe pustnicu sela din păduri sî ziudisi. 4 Pustnicu o prins an lup în loc di cal, s'o suit călari, ş'o luoat an bălaori 'n mâni 'n loc di ghisi ş'o vinit la sud. 1) arhimandrit. 2) judecată. Povestitor; SIMION TÂMBURE 39 ani, nu ştie carte (Februarie 1939) O dat Dumnedzău ş'o fost o fatî mari şî ie o făcut an copchil. Nu ştie părinţii ii di dânsu. ŞÎ al di tat-so iara gospodari. E i-o fost ruşîni când o vădzut ci-i groasî. S'o dus ş'o făcut într'o păduri­ o făcut o fatî, o 'nvălit-o ·în nişti cârpi acolo, o lipădat-o şî s'o dus acasî, 2 îmblând prin păduri o dat pişti cop- chilu sela on pustnic şî I-o luoat cu d ânsu la bordeiu lui. Şî iel prinde capri sălbatisi şÎ li mulze şî hrăne copchilu. Şî o făcut fata mărişoarî, o crescut-o. De-amu ie prinde a mătura prin casi, făse mâncari. \ [87] o FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI r 1 it; I - Si vă iesti vouî, si m'aţ chemat pi mini? i-o 'ntrebat pustnicu. - Iaca si: ziudicăm fata iasta cî ie dzîsi cî-i cu mini groasî, da ie-i c'on fiăcău di şădi la mini. Da pustnicu o dzÎs: « On vide acuş ! », S'o dus pustnicu ş'o pus mâna pi p ân '> cili ') feti ş'o dz îs : « Măi, di ieşti În p ârr'cili m âni-ta, di sini ieşti făcut? ». Prun cu din pâri'cile mâni-sa o dzÎs: « Di sirnandritu l », Pustnicu o dzîs : « Videţ di sini-! faptu ' Pintru di si dai zina pi flăcău, dacî di durieta-i făcut?". ŞÎ I-o mai Întrebat ş'a doilea pi cop­ chil În pân'ci, păn di trii ori ŞÎ tot aşa o spus. - Hai întrebat şî voi! A grăi cu voi? O 'ntrebat şî n'o grăit, numa cu pust­ nicu o grăit. Flăcău o scăpat. Pustnicu s'o suit călari pi lup şî s'o dus În pustiu lui. 5 Pustnicu o prins an peşti şî i I-o dat fetii seliia icar] o crescut-o ieI: « Na, fa, peştili ista, să-I radz şi să-I fri z i, Ieu mă duc la bisericî. Da sî nu guşti păr 2) oi vini ieu! ». le o dzÎs cî n'a gusta. le ş'o făcut socotealî rădz ând, aşa: « SÎ ieu de isea, sî cunoaşti, sî ieu di dincoasi, sî cu­ noaşti, da ia sÎ ieu de isea » - ş'o luat an soldz şî I-o supt. Ş'o pornit groasÎ din soldz îli se! di peşti. Când o vinit pustnicu dila bisericî şi i-o pus dzamî, ieI i-o dzÎs: « Tu, fa, al mâncat din peştili ista? ,). Da ie o dzÎs cî n'o mâncat. ') pântecele. 2) până. ŞÎ ieI o prins an peşti mari şî i I-o dat feti sî facî mîncari şî i-o spus: « SÎ nu măn ânsi dintrânsu păn si n'ai vini ieu dila bisericî, cî ieu am sî cunosc dacÎ-i mânca! ». le o dzis cî nu măn âncî. le o dres peştili ş'o luoat an soldz ş'o dzîs : « Am sî sug ŞÎ ieu an soldz; cred că n'a mai cunoaşti ! ». Şî ie o pornit groasi din soldili scala. Când o vinit pustnicu dila bisericî, o dzîs : « Ţ-am spus sî nu rnăn ânsi din peşti; di se-ai mâncat? ». - N'am mâncat, o dzÎs ie. - Am sÎ cunosc dacî n'ai mâncat. Di si nu m'ai aşteptat sÎ vin dila bisericî? O dat Dumnedzău ş'o crescut În pân'ci. Da pustnicu: « Iaca, ai dzÎs cî n'ai mâncat, da ai pornit groasÎ! ,). Când o aiiuns la nouÎ luni di dZÎli, s'o Împlut pântisili, sÎ cunoşte ghini. 4 Iacătă, o aflat sine va cî pustnicu trăieşti 'n păduri c'o fatÎ mari ş'o făcut-o �" ��h%.c�� [88] 12 PETRE V. ŞTEFĂNUCĂ 88 6 Ş'o Leut ie an băiet. Pustnicu o luoat copchilu şî l-o dat la cheptu ii ş'o dzis : "Când oi puni ieu mâna, atunsi si sÎ dislicheascÎ copchilu tău dila chiept! ». Ş'o alungat-o. IeI sÎ teme ca sÎ n'aI iiudisi şÎ pi dânsu ca pi simandritu, cÎ di dânsu-i făcut. 7 le s'o dus În lumea lui Dumnedzău. Ş'o crescut co.pchilu sela mari la ţâţî, iara cât dânsa, al târâie la chiept şi nu sî mai dizliche. 8 Cum merZe odatî pi drum, s'o dat la o mariinî di drum sÎ sî hodineascÎ. TreSe pe-acolo o taburÎ di carÎ. Da an car, ') «Treaba s'o mântuit ,). groasî şî l-o dat în iiudicatî. Le-o vinit cităţii şî s'o dus la ziudicatî. Pustnicu o prins on lup şî s'o suit călari p i lup ş'o prins ş'on şărpi şî l-o luoat În loc di ghisi şi s'o dus la ziu di­ catî cu fata împreuni. Colo l-o 'ntrebat: « Cum di te-o aii uns pi tini capu, an pustnic - te-ai dus la pocăinţî - di te-ai aninat di eopchila asta? ». Pustnicu o dz îs : « Nu-i adevărat! Putem sî fasim întrebari ! ». Fata o spus cum s'o timplat, din eapu locului, cu soldili. Ziudicătorii n'o credzut; o dzîs el fata ţîni cu pustnicu. Pustnicu o 'ntrebat eopchilu din p ân­ ticili fetii, da iiudieătorii sî niera cu toţii. Pustnicu o 'ntrebat: « Măi băieti, di sini ieşti făcut? ». Din p ântici o răspuns: « îs di siman­ drit făcut! », T'ărnan asimandritu-i ziudica. Sî di cari îi ziudica, di asela sî anina şi cop­ chilu. Asirnandritu l-a 'ntrebat pi pustnic di si mănâncÎ miercurea şi vinerea lapti. Da ieI o dz îs aşa: « Nu 'ntreba di lapti, faptili sî-n sii buni », Dela s'o atcăjît ') şÎ pustnieu o vinit iad la bordeiu lui. Dă Dumnedzău şi Iasi fata seia an băiet. După si I-o făcut ghinişor pustnicu o cautat-o ca o moaşă p.i· fată. De-acolo i-o luoat şi i-o 'nfăşat copchilu şi il-o lichit la chiept ş'o spus: « Când oi în­ tindi eu mâna spre tini, atunsi sÎ disli­ cheascÎ c'opchilu ista dila chieptu tău, pintru el �u m'ai ascultat ,). 6 Fata o 'D.seput li plânii şî s'o dus pi 1 urni cu cdpchilu la chiept. N'aI pute Înfăşă, n'aI pute scălda, el iera înzemâ­ nat di chiept. L'a purtat v'o optspresi ani la chiept. De-amu n'aI mai pute dusi el sÎ târâie chisioarili di pământ. 7 O stat Într'o mariinî di sat sÎ hodi- neascÎ şi ie. Tre:§i o taburÎ di cad pi drum, pe-acolo pi ]ingÎ dânsa. O trecut [89] o FAMILIE DE POVESTITORI DIN lURCENI 13 lfJ I la urrni, ave o roatî fărfăratî. T'resi o şop ârlî cu nişti pui ş'o usis roata on pui. Şopârla o 'mblat incoasi şî 'ncolo. Ş'o adus trii pai ş'o dat c'on pai pi puiu seala . Da fata şîde şî sî uita sî vadî se-a r sî faci sop ârla. Cum a să-I înz ii, daci i-o dat matîli afarî. Când o dat cu a triilea pai, o pornit puiu după dânsa. Ş'o lepădat paili selea acolo. le s'o târâit cu băietu păr la pai li selia, s'o luoat sî dăi sÎ dizlicheascÎ pi băiet. O dat c'on pai, băietu o nişcat , Ş'o dat cu a doilea pai şî când o dat şi cu a triilea, o sărit băietu dila chieptu ii ş'o dzîs: «Ee, he, he, marnî, tari am mai adornit! 1). - Hei, ci, dragu man1i, tari ni-ara rău şî niia ! Putem sî mor şi ieu, sÎ mori şi tu. 9 De-acolo s'o apucat ş'o făcut on bordei la mariina satului.' �Du-ti, mamî'n dughianî şî-ni cum­ pără ser şÎ-11i fă la cutari meşter on buzdug'ill. 10 S'o dus mă-sa ş'o cumpărat ser ş'o dat la meşter ş'o făcut buzdugan. Când I-o zvârlit în sus, o ţînut palma ş' o chicat buzduganu-n palma lui şî s'o rÎsÎchit. O trimăs-o pi mă-sa de-a doilea: « Du-ti, mamî, şÎ cumpără, toati asili din dughianî şî fă-ni on buzdLlgan, cÎ seru-i zgruhos şî sî lăţăşti, da asela-i oţ{tl. S'o dus şi i-o luoat ŞI 1-0 făcut buz­ dugan. L-o loat şÎ pi aseala şî I-o aruncat. Când o chicat în palmî, o sărit iad 'napoi în sus. Când o vinit a doilea 'n iios, I-o prins di Ilijloc. II - Apu mamă, şădz la bord ei, CI leu mă duc şî ţ-aduc di mâncari. Zvârle cu ") o zi şi noapte, 24 de ceasuri. 2). vânătoare. ş'o siop ârlî cu v'o trii pui pi lângî d ânsa , de-a curmedzuşu drumului. Ş'o trecut o roatî fâlfăratî ş'o călcat on pui di sio­ p ârl î, i-o ieşît matîli, ş'o murit acolo. Fimeia şide z ios şi sî uita la puiu şei di siop ârlî. Da siop ârla îrnbla şi 'ncolo şî 'ncolo şî iar sî dus6 prin buruieni, ş'o vinit cu trii pai 'n gurî şî le-o pus ii os Iîngi puiu se! mort şo luoat on pai ş'o dat pi puiu şeala şî s'o prins a 'ndrepta puiu iad. Ş'o luoat alt pai şî când o 'rn­ plinit cu trii păişoari, o prins a porni şî puiu după siop ărlă. Da fata s'o nierat : « A si mă duc si ieu şÎ ieu aseli trii pai 1). Ş'o luoat paiJi 'n mână ş'o dat p i copchil odatî c'on pai, ş'o dat di dădăori ') şi iei da din chisioari, flăcău seala si iara. Şî când o dat di trii ori, ieI o sărit drept În chisioari. Ş'o dzîs: « Mamî, tari am mai aciornit! ». - Hei, dragu mami, avei s'adorni di vesi, da ci, am avut noroc de-o siopârlÎ, cÎ si-o făcut ie, am făcut şî ieu. 8 le! nu crede: « Mamî, si sat i-aista? 1). - D'apu, ci, nu ştiu ieu sîngur si sat i-aista 1). Du-ti şî vedz sînt dugheni în satu ista. SÎ cumperi tot seru din dLlgheni, sÎ-ni fac on buzdugan. 9 S'o dus mă-sa ş'o cumpărat ser ş'o dat la an meşter, la on seral' şî i-o făcut on buzdugan, şÎ când I-o Juoat în mânî şî I-o zvârlit în sus, n'o vinit o sutcÎ, aşa vârtos si iara. Şî când o ţînut lnâna s-al prindî, s'o turtit în mâna lui buzdu­ ganu. O fost seru moali. Şî i-o dzÎs mâni-sa: « Nu-i bun, mamî, sî ti dusi s-a! dusi înapoi, s-al plăteşti; sî cumperi tăti asi li, tăt oţălu, sî-ni fac altu. le s'o dus şî i-o cumpărat toati asili şî tot oţăJu şî seraru i-o făcut altu mai bun. L-a zvârlit ş'aista iar în sus. Aista n'o vinit douî dzî!i. Şî când o vinit, I-o apucat di Ilijloc şî tot o fost bun; foc ieşă dintrânsu când I-o prins. 10 Aista-i bun, mamî. Mamî, ieu mă duc la ahotî '), da dUIleta şădz în casa [90] PETRE V. ŞTEFĂNUCĂ buzduganu 'n iepuri, al omora ş-al aduse m âni-sa acasÎ. 12 S'o dus a doilea iar la p ândî. S'o 'ntâl- nit cu Dumnedzău şî cu sfântu Petrea. Dumnedzău I-o 'ntrebat: (1 Măi băieti, ia sî 'ntreghi tu pi mă-ta, ieşti botizat ori nu ». S'o dus ş'o 'ntrebat-o: (1 Mamî, sînt ieu botizat ori nu? ». Da mă-sa i-o dzîs : (1 Dragu mami, nu ieşti botizat, c'ai şădzut nouî ani la chieptu ni eu ». S'o luoat şî s'o dus iad tot la locu aaiala. O găsit iar pi Dumnedzău şî sfântu Petrea, Dumnedzău dzîsi : (1 Măi băieti, ai Întrebat-o pi mă-ta? ». - Ci, am Întrebat-o. - Şi ce-o spus? - O dzîs cî nu-s botidzat. Dumnedzău o grăit cu sfântu Petrea: (1 Petri, hai s-al botidzăm noi! », L-a luoat şî l-a dus la an p ârău, 1-0 muiet şi l-o blagoslovit şi I-o botidzat. I-o pus numili: Ion Făt-Frumos, finu lui Dum­ nedzău. Nănaşii, de-amu : (1 Hadi la mă-ta, măi, sî-i spunim cî te-am botidzat! ». Când o mărs acolo, i-o spus: (1 Fimei hăi, am botidzat copchilu! », - Cum al chiamÎ? - Ion Făt-Frumos, finu lui Dumnedzău. O făcut mă-sa masî şÎ i-o prillit ca pi nişti cumătri. Dumnedzău o dzÎs: (1 Când ni dai colasi, al11U ori lTIai târdzâu? ). Mă-sa o spus: (1 Pin cutari vremi vă dau colasii 1). 1) Închiriat. 2) botez. iasta. - O nănit 1) o casî 'n mar-zina satului. S'o dus la păduri ş'o vânat şî si vâna i-o adus mâni-sa. II Ducâridu-să pi drum, s'o 'ntâlnit băietu cu Dumnedzău şi sfântu Petrea. IeI iara di douădzăsi di ani. - Un' ti dusi tu măi băieti? I-o 'ntre- bat Dumnedzău. - Mă duc la ahotî! - Măi, da tu ieşti botizat.? Da iel o spus: (1 Nu ştiu; nu ni-o spus mama cum 111ă chiamî. - Ia s ti dusi tu acasÎ şî s'o 'ntreghi pi mă-ta cum ti chiamî şî dacî nu ieşti botizat, sî vii tot pe isea, cî ti botizăm noi. S'o dus ş'o vânat şi i-o adus m âni-sa mâncari pi v'o săptămână. Ş'o 'ntrebat-o pi mă-sa: (1 Marnî, cum mă chiamÎ pi mini? 1s botidzat ieu ori nu? ». - Nu ieşti botizat, dragu mami, n'ai numi. -- Şî i-o spus si s'o tîmplat. Mamî, ieu mă duc sî mă botedzî doi oameni. M'am Întâlnit cu d ânşii pi drum şî m'a 'ntrebat îs botezat an nu ş'o spus, daci nu-s botizat, sî mă duc sî mă botezi. S'o dus la d ânşii. - Ai Întrebat-o pi mă-ta, ieşti bo- tizat? Am Întrebat, da nu-s botizat. Hai sÎ ti botizăm noi. S'o dus la an pârâu ş'o blagoslovit apa seia şÎ I-o dizbrăcat cu chielia şi I-o botizat şi i-o pus numili: Ion Făt-Frumos, finu lui Dumnedzău. De-amu sfântu Petrea o dzÎs aşa: " Doamne, cu si dar poţ s-al mânţâ6.eşti pi sinu-to? - Ieu îi dau puteri cât ştiu ieu, o dzîs Dumnedzău. Băietu o dzÎs: (1 Hadeţ la mama me, SI ştii şi ie d m'aţ botizat, si ştii şÎ ie di nrulaşii itiel! ». Ş'o vinit la 111ă-sa tustrei, ş'o lnâncat, hini, ş'o băut ş'a pitrecut, ca cum pitrdi lumea la scăld{ttoare 2). Aseia i-o fost şi scăldătoarea şi cumătria odatÎ. [91] 91 o FAMlLIE DE POVESTITORI DIN IURCENI 1$ IZ I Q I I 13 L-a luoat pi sinu-so cu d ânşii : Pi drum, I-o trimăs la an boieri: «Du-ti, măi, şî seri sî-ţ dăi sî trierăm ». S'o dus ş'o serut şî boieriu le-a dat În parti. Ion Făt-Frumos luoa paşca cu ţ ârnisi ') şî da foc. Grâu s'aleze de-oparti /şî pleava de-a parti. Da boieriu sî uita. S'o dus la alt boieri, n'o vrut sî-i dei sî trieri ş'o dzîs : «Las c'oi triera ieu ş'aşa ». Când s'o dus Ion Făt-Frumos şî i-o dat foc, o ars scârta 2) ş'o rămas boieriu sărac. Dumnedzău şi sfântu Petrea s'o dus la mă-sa ş'o luoat colasii. Partea cât o câştigat-o Dumnedzău şi sfântu Petre a, i-o dat-o lui sinu-so, l-a 'nzăstrat şi i-o făcut o curti. 14 Ş' o lăsat-o pi mă-sa acolo sîngurî şî iel s'o dus În pustiu. S'o dus în pădurea zmeilor şî acolo o usis zmei. De-acolo s'o dus ş'o luoat-o pi mă-sa ş'o adus-o la curţîli zmeilor. Da an zmău nu I-o usis ; l-a 'nchis într'on poloboc şî l-a 'nser­ cu it. Dac'a adus-o pi mă-sa acolo, i-o spus: c Na, mamî, chieili, sî ÎmbIi pis'tot locu, da ai sia sî nu întri ! ». Undi iara zmău nu i-o dat voi sî Întri. IeI s'o luoat şî s'o dus la vânat. Dumnedzău şi sfântu Petrea s'o dus dila ii. Baietu o rămas numa ieI cu mă-sa. Aşa puteri si ave, sî ş-avut 3) pământu toartî, al întorse cu faţa 'n zios. Mamî, de-amu ai mâncari pe-o săp­ tămână, cî ieu mă duc la ahotî, mai pi diparti. Mărgând ieI pin pustietăţ aşa, o 'noptat ş'o rătăsit. S'o suit într'on copac ş'o vădzut o lunini diparti, ş'o mărs păr la lunina seia, Când o aiiuns la luninî, acolo iara curţîli zmeilor. Da ii şîde, zmei, la masÎ. Iel s'o dus păn În tindî ş'o suflat pin crapătura uşii. Lor le-a anirosît : «Puti a om primintean 4) la noi În casî », - Doamni fereşti! -- fasi alt zmău. Nu sî poati sî calsi om primintean pe isea ; pasÎri măiastrî nu vini, da tocma om primintean ! Când o mai suflat odatÎ, le-a vinit ilirozna ") la toţ. -- Ia dischidi uşa măi, şÎ vedz sini-i. Când o dischis uşa, Ion Făt-Frumos o Întrat în casî. Ii o audzît di Ion Făt­ Frumos, da di vădzut nu l-a vădzut. Da atunsi chiar l-a vădzut. I I ') cutia cu chibrituri. 2) jireada de grâu. l 3) să fi avut. I 4) pămilntean. ") mirosul. EL [92] PETRE v. ŞTEFĂNUCĂ 92 - Si cauţ tu pe-isca, rnăi ? l-a 'ntrebat zrnei. - M'am rătăsit şi ieu pe isi! - Şădz la masî şi tu cu noi t Zmei serbe bou 'ntreg, şîde siolanili 'ntrezi pi masî. Ion Făt-Frumos o luoat an siolan mari, o ros carnea di pi dâns şi după si-o m ântuit carnea di mâncat, o luoat ŞÎ când l-a Io ăit pe-an zmău în cap, l-a omorît deodatî. - Sărit, măi, cî iaca mă usidi, o strîgat zrnău. Alt zmău o spus: « IeI nu ştii un' sî dăi oasîli. - Dă-Ii ia colo la gunoi, În ungheri t Ion Făt-Frumos o luoat alt siolan mai mari ş'o mâncat carnea di pi dânsu şî când I-o Iozit şl pi altu, încî mai tari, I-o dat gata. Da ii răb'di ') l-a apucat ca s-al usidî pi Făt-Frumos. Ionel, când o pus mâna pi buzdugan, s'o 'nvârtit Întrânşii şÎ i-o pus la pământ pi toţ. La unu i-o rupt numa o mânÎ ş'on chisior ş'asela o strigat: « loani, Ionel, nu mă usicli di tot pi mini, sî mărg si-t arăt ieu toati selia În iconomia asta ti). Nu I-o usis di tot şî i-o dzîs: « Hai şî ni -ei ară ta ». I-o arătat besiu cu bani, i-o arătat magazîia ser cu p âni, besiu cu băuturî, grajdu cu ziri, se-ave furati ii. Ion i-o spus: «Am sti 'nfund într'on poloboc ş'am sî-ţ dau di m âncari ». Şî 1-0 pus într'on besi pi zmău şî i-o pus la uşî lăcatî cât păduchili şî chei cât pur isili. Ş'ave douîspresi uş păr la d ânsu , 'n fund acolo, toati 'ricuieti, ş'o luoat cheili dila toati grajdurili, dila toati besiur ili, o 'ncuiet pis' tot locu. O luoat cheili 'n buzunari· şî s'o dus la mă-sa. Ş'o adus-o pi mă-sa la curţîli zmeilor: « Na, mamî, pi mânî, toati cheili. Iacă colo-s bani, colo-i băuturÎ, colo-i grâu; pis' tot locu sÎ Întri, da aisi undi-i lăcata ca păduchili şi cheia ca purisili, sÎ nu Întri! - [93] 93 o FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCEN[ 17 's Mă-sa o dzîs : « Cum ieu atâţa ani l-am purtat la chiept şî toati le văd şî numai aisea sî nu văd! Am sî mă duc sî văd şî aisea si-Î 'f. O 'ntrat in besiu sela şî I-o găsit pi zrnău. Zmău i-o dzîs: « Hii, drăguţi, si sî fasim noi să-I usidim pi f's'iorî-to sî trăim amândoi. Sî ti fasi bolnavî şi sî dzîsi cî ţî-i a mânca di ca mi di lup. S'a dusi la lup şi l-a mânca. 16 Când O vinit dila vânat, mă-sa bolnavî. - Si .ţî-i, rnamî, hăi? - Tari m'am mai bolnăvit. Da am iisat că dacă aş mânca carni di pui di lup, m'aş îndrepta. S'o dus sÎ-i aduci. Când s'o dus la lupi, aici o dat sÎ usidî on pui di lup s-al iei. Da lupoaica al zăreşti: «Ioani, Ioani, si vrai sî fasi tu? ,). - Vrau sî ieu on pui de-a tău! - Mă-ta nu v1'3 S ti creascî, da vra s ti prăpădeascî. Na-ţ on pui dila mini şî ti du şî i-aI du. Când s'o dus, da ie şîde cu zmău. 1) mă tem că. 2) mă 'ntristezi. " Anuarul Arhivei de FoI/dor VI - N-oi Întra, dragu mami! S'o pornit iel la ahotî, iarî. IJ Da ie o dzîs: « L-am purtat ieu atâta vremi la chiept şî cum sî nu Întru sî văd şî ieu si-i aisea ? Când o dischis colo uşil i, da zmău o dz îs : « He, he, drăguţî, da t ârdz âu te-arăt la mini! Ad â-ru o cofî di apî, ci crăp di săti ». I-o adus o cofî, o baut-o ş'o plesnit on sere. - Da sî-ni mai adusi o cofî! 'I-o mai adus o cofî, o băut-o ş'o plesnit alt sere. - Da sî-ni mai adusi o cofî! I-o adus şî o băut ş'o plesnit toati ser­ curili. Ş'o luoat iel ş'o strâns-o 'n braţî ş'o sărutat-o 'n faţî : « Amu ieşti a mea şî ieu a tău. Da cum sî fasim noi sî ştim puteria lui f'siorî-to P - Păi, ci, da cî mă-i învăţa! SÎ ti fasi bolnavi şî si dzîsi c' ai iisat cî ţî-i a mânca di carni di pudel dila scroafa roşii, cî acolo nu mai poati iel răzbati. Şi dacî ţ-a adusi. te-oi mai învăţa. L-o 'ncuiet şî s'o dus ie iar în casî. 14 Când o vinit Ionel dila vânat, mă-sa bolnavi. - Dă, mamî, sî mănânc!. - Hei, dragu mami, mă tin'cî ') ieu am sî mor. - Da si ai, mamÎ, cî mă scârgheşti 2) cu totu. Ni-o trecut foamea ŞI nu di scârbî. Si mâncari si-ţ aduc ieu, cî sî ti 'ndrepţ? - Of, dragu mami, par'cî Iii-ar si a mânca di cami di pursel dila scroafa roşîi. - Mă duc, mamî, sÎ-ţ aduc! S'o dus ieI la sfânta Duminicî, ş'o bătut în poartî, ş' o ieşit de-acolo sfânta Duminicî ş'o dzÎs: « Si îmbIi, Ionel? '). - Ni s'o 'mbolnăiit maicî-mea şÎ mi-o spus cÎ-i a mânca di cami di pudel dila scroafa roşîi. - He, hei, Ioani, mă-ta nu vra s'ti creascÎ, da vra s ti prăpădeascÎ! Da J-a aziuta Dumnedzău! Vin in casÎ! [94] PETRE V. ŞTEFĂNUCĂ 94 - hai. iaca vini! - Îi vârtos pişti samî ! - Na-ţ-al, mamî l I 7 IeI s'o dus iar la vânat. Zmău i-o dzÎs m âni-sa : « S-al trimet s'aducî api 'niiutoari ') şî apî 'ntrupătoari, ci acolo când l-or prindi zmei şî lei, au s-al uâigî ». Când o vinit ieI dila vânat, o găsît-o iar bolnavÎ. ŞÎ l-o trimăs după apî ŞÎ ieI s'o dus. S'o dus la sfânta Duminicî ş'o bătut În poartî. - Si cauţ fiule? -- Iaca, maica ili-i bolnavÎ şÎ-ili trebu apÎ 'niiutoari şÎ apÎ 'ntrupătoari. Un' sÎ găsăsc ieu? le i-o spus: « Mă-ta nu vra sti creascÎ, da vra sti prăpădeascî! Şădz aisea şÎ ti hodineşti! '). Şi sfânta Duminicî o tri­ măs pe-on siocârlan şchiop ş' o adus apÎ 'iliiutoari şi apÎ 'ntrupătoari. I-o dus icI 1nâni-sa. - Ihai, vini! Ş'acoJo o dovidit! îi vârtos pişti samÎ! ') Învietoare, vie. L-o chemat În casî, l-o ospătat şî i-o spus: « Na-ţ calu nieu, ci cu a tău n'ai sî poţ răzbati ! ». ŞÎ iei o luat calu şi pe-a lui l-o lasat aisi şî s'o dus drept deriiadzî la lacu cu Japti dulsi. AcolosÎ scălda porsii, şî iei s'o dat într'on zenunchi ş'o vrut sî 'mpuşti on purcel. Da scroafa l-o vădzut. - Si vrai sî fasi, Ionel? - Vrau sî 'rnpuşc on purcel. - Las ci ţ-al dau ieu iiu! Şi i l-o dat iiu ş'o vinit la sfânta Duminici şi sfânta Duminicî i-o dat alt pursel şi pi asela I-o oprit la d ânsa. S'o dus la mă-sa cu purselu : Na-t-al. mami l Când 1-0 văzut colo, s'o 'ndreptat mă-sa. 15 IeI s'o dus iar la ahotÎ pi v' o trii dzîli, patru. Ii iad s'o 'ntâlnit. Al Întreba ie pi zmău: Oari si sî-i mai dzîc, si sî-i mai ser? - SÎ ti fasi bolnavi iarî, şi sî spui c'ai iisat cî ţi-i săti di apî 'nziutoari şî dî apî 'ntrupătoari, di un sî bat munţii cap În cap. O vinit dila vânat, mă-sa bolnavî. le i-o spus: Nii rii-i rău şi ni-i săti di apÎ 'nziutoari şi apÎ 'ntrupătoari. Par'cî m'aş Îndrepta, dac'aş be. IeI s'o dus iar la sfânta Duminicî. - Si Îmbii, Ionel, l-a 'nU'ebat. Ni-i bolnavî mama iarÎ şÎ ili-o spus cî i-i săti di apî 'nziutoari şi api 'ntrupă­ toari. Ci s'ar îndrepta, dac' ar be. - Vin în casî. Ionel! L-a pus la masÎ, l-a hrănit, 1-0 sinstit, -. Ionel, ti-i l1iera, di-i scăpa diacolo. Mai sîn,gur ieu nu ştiu undi-i apa iasta. Ş'o sHÎgat ie toati păsări Ii di pi lumea asta sÎ li hrăneascî şÎ le-a 'ntrebat: « Nu ştiţ voi undi sÎ bat munţîi cap În cap şî iesti apÎ 'ntrupătoari şî api 'nziutoari ? f). - Nu ştim, maicî, noi. Da iesti an siocârlan şchiop, asela trebu sÎ ştii, ci locuieşti pe-acolo. - Ia sÎ mai stăm, oleacî, Ionel, poati sÎ vii ş'asela. [95] 95 o FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI ,8 Si sÎ-i mai spun? -' Sî-i spui s'aducÎ meri din grădina lIcni Cosîndzăni ! 1) magnet. ') sticluţe. 3) coridor. 7* Ş'o vmrt ş'asela pişte-on ceas. ŞÎ 1-0 'ntrebat: (' Nu ştii undi-s muntii cari sî bat cap în cap? ». -Ştiu. - Iesti apî 'nziutoari şi apî 'ntrupă- toari acolo? - Iesti, da tari-i cu pazi acolo. N'am sî pot răzbati, ci-i numa o sîngurî fân­ t ână şî fântâna sei din gurÎ şî păr În fund 1S nu ma sârrni în crusi di mahnet "). Nu poati sî întri nimi, sî iei apî de-acolo. - Sîpoati cî s'adusi tu douî şipureli 2) di apÎ de-acolo? - Sî poati sî mă duc, rnaicî ! Şî i-o legat sfânta Duminicî, douî şîpuşoari 2), la gât. Daci sî duse Ionel aco.lo, tot una nu scăpa. S'o dus siocârlanu, pişti nouî mări.. pişti nouî ţări ş'o aiiuns acolo, drept deriiadzî, când sta zmei toţ la .masî. Şi ieI s'o slobodzît printri sârmiIi selia ş'o­ luoat douÎ şîpuşoari di apî 'nziutoari şî, di apÎ 'ntrupătoari. Când o zburat ieI În sus, o atins cu' aripa o s ârrnî şî o sîmţit zmei şi când s'o bătut munţii cap în cap, ieI o fost în nantu serului. Ş'o aiiuns la sfânta Duminicî : - Iaca am adus, rnaicî I Sfânta Duminicî, le-o oprit şipuşoaril: selia şi i-o dat lui Ionel alti şîpuşoari di. apî di iastalantî. - Du-ti şî-i du! Când o vinit iei la mă-sa acasi : (, Iaca' mamî, t-am adus l ». Mă-sa o dzis : (1 Valeu, dragu marni, iaca cum am băut, cum m'am îndreptat! », O mai stat iei v'o trii dzîli acasî păr când s'o 'ndreptat ghini mă-sa. De-acolo o dzîs: (, MamÎ, mă duc iar la abotî şî n'am sÎ viu v'o săptămânî. DlFti, dragu mami! 16 Când s'o pornit ieI de-a casî, le iar o scos zmău sela din beii şi s'o pus în calidor 3) ş'o făcut mâncăruri, şî mânca [96] 20 PETRE v. ŞTEFĂNUCĂ Mă-sa s'o făcut iar bolnavi ş'o serut meri din grădina I1eni Cosîndzăni, di undi stuhu si'rnpleteşti şi'n v ârv mărgă­ rint îi creşti. S'o dus ieI la sfânta Duminicî ş'o dzîs : « Maici sfântî Duminici, mama iar Îi bolnavi şî i-i a mânca cii meri din gră­ dina Ileni Cosîndzăni ». Sfânta Duminicî o dz îs : « Cu calu tău n'ai sî poţ răzbati , da na-t calu nieu. Da sî iei sa ma si nu ti uiţ asupra ii, cî di frumoasî s i-i, tu ai sÎ chisi cu calu asupra ii ş'a '0 ti pr indi şi pi tini şi calu ! ». IeI s'o dus. Când o az iuns acolo la măr şi când o vădzut-o pi Ileana Co­ sindzana, o chicat cu cal cu tot. Da calu i-o dzîs : «D'apu tu nu ştii ce-o zÎs maica? le meri şi haidi ! », IeI o 'nşfăcat copacu ş'o luat-o pi Ileana cu leagăn cu tol. Ş'o vinit ş'o adus-o la sfânta Duminicî. Sfilnta Dumi­ nicî dzîsi: « Buni puteri mai ai, de-ai luoat-o cu totu! ". O luoat-o fimei pi Ileana şi s'o dus acasÎ. Cânta feli di feli di păsări În copacu seala. Da mă-sa fasi: Ihai, iaca vini ş'adusi pi Ileana CosÎndzana cu copac cu tot! ". O pus măru sela clinaintea casii şÎ i-o dat meri mâni-sa şî s'o 'ndreptat. 1) 8i-o lăsat. 2) grozav. ii în caliclor sÎ iel tot o 'nvăţa si sÎ facî ic, cum s-al mântui. - Sî-i spui ci ţi-i rău cii nevoi şi ţi-i a mânca di meri dila Ileana CosÎndzana. De-acolo tot una nu mai scapî. IeI o vin it acasî ş'o găsit pi mă-sa bolnavÎ iarî. - Mamî, dă-ni sî mănînc! � Hei, dragu mami, ieu n'am mâncat nicî, di când te-i pornit de-acasÎ. N'am putut ci sî-ţ fac nisi ţîi m âncari. - Da si leacuri sî-ţ aduc, marnî, sî te 'ndrepţ? - Par'cî ru-o vin it prin iis aşa si mă­ nînc on măr dila Ileana Cosîndzana, din măru ii. - Mă duc, marni, sî-ţ aduc! S'o dus iarî la sfânta Duminicî ş'o bătut în poartî şi i-o dzîs ie: « Ai vinit iarî, Ionel?». - Am vinit, maicÎ! Ni-i bolnavÎ iad mama ş'o clzÎs cî-ia mânca di mer! din măru I1eni CosÎndzana. _. roani, mă-ta nu vra s ti creascî, da vra s ti prăpăcleascÎ. - Si sÎ fac, maicî, dacî ni-i mamî, trebu s'o caut! - LasÎ calu tău alsea şi na-ţ-al pe-a 6ieu, cî cu a 6ieu îi răzbati! O Iipădat ') calu lui acolo, s'o suit călari pi calu sfintei Duminici şÎ s'o pornit. Când s'o suit călari, I-o zburat pin nouri. Calu grăie: - Ioani, vedz copacu sela? -Al văd. - le ari leagăn di mătasÎ în copacu seala. Când ai aziunzi acolo, sÎ nu ti uiţ la clânsa 'n leagăn, cÎ ie-i frumoasÎ pişti samî, Îţ ie ochii ş'a sÎ ddem amândoi acolo. Sî iei douÎ meri şî sÎ-ţ cauţ di drum. IeI cii avan .") si-o fost şÎ di vonic, când s'o plecat deasupra măr'lui ş'o aruncat ochii şî'n leagăn şî iara sî chisi cu cal cu tot în leagănu ii. Da calu O dzîs: « Si fasi, Ioani? J). Iei O apucat măru dila 6ijloc, I-o zmuls din pământ ş'o luoat-o cu totu. Şî s'o [97] 97 o FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI 21 '9 Zmău i-o dzîs mani-sa: (, Tu du-ti 'n târg şî ie toatÎ mă tasa sei neagrÎ şî fă on odgon ş-al leagî, cî ieu l-aş tăie ». Mă-sa s'o dus ş'o cumpărat ş'o făcut on odgon. S'o pus la masî şi mă-sa i-o dzîs aşa: « Dragu mami, tari vârtuti mai ai tu! Di-i rupi odgonu ista, apu Îţ ştiu şî ieu puterili tali », Da iel, di ruşînia Ileni, dzîsi : « Na, ci, hai Ieagî-rnă ! ». L'o legat ghini. - Hai, rupe-l ! Când s'o 'nflat, I-o rupt pi trii locuri. Ş'o mâncat ş'o băut iarî. Mă-s? s'o dus la zmău ş'o spus: (, O rupt odgonu, cî-i vârtos pişti samÎ !». Da zmău o dzîs: (, Aţa iasta nu-i bunÎ, cÎ-i arsî 'n boieli '). Da s ti dusi sÎ iei mătasÎ de sei albÎ. Dac'a rupi şj odgonu seaJa, apu n'avem si-Î f�tsj ! i). lVIă-sa s'o d\Js .ş'o luoat ş'o făcut alt odgon ş.i când o vinit jel, 1-0 legat şi cu asiala: (, Ia sÎ videm, dragu mami, l-ăi rupi şÎ pi aista? ». - Di l-oi rupi, mamî, I-oi rupi; di nu l-oi pute, mă-Î dizlega. L-o legat şî când s'o 'nflat, 1-0 tăiet odgonu seala păr la os. - DizleagÎ-mă, mamî, cî n-aI posi rupi! Mă-sa I-o chemat pi zmău: (, Vin, drăguţÎ, cî l-am legat, de-amu! ». O vinit zmău şi 1-0 tăiet, 1-0 pus în desazi, ') vopsele. dus pân la mă-sa. Da mă-sa şîde cu zmău şi I-o zărit. Zmău o dzîs : « IeI vini chiar şî cu Ileana, o adusi cu copac cu tot! ». L-o luoat şî 1-0 'nsipt dinaintea casii­ măru. Ileana s'o dat zios din leagăn ş'o 'ntrat În curti. IeI o dzîs: (' Iaca, marnî, ţ-am adus meri; di cari vrai, de­ aselea mănâncî! ». - Mă-sa o dzÎs: « De-amu m'am În­ dreptat ». O făcut, nunti, s'o cununat şo luat-o di soţîi pi Ileana Cosîndzana. De-acolo s'o pornit iel iar la vânătoare p i douî săptămâni. '7 Baba s'o dus iar Ia zmău : (, învaţă-mă si sî mai fac s-al mântui. Zmău: (, SÎ-i spui aşa: « Dragu mami, tari v ârtos mai ieşti tu. Ia sî văd Îi rupi tu brâu ist di matasÎ neagră. Dacî l-a rupi, sî-i dai alt brâu, di mătasÎ albî ». Mă-sa i-o dat on brâu: Când s'o 'nsins iel cu brâu scala, o pocnit brâu pi douî locuri. Mă-sa l-o 'nsins cu alt br âu : « Ia sî văd şî pi aista I-ăi rupi. Când s'o 'nflat iel s�al rupî, s'o rupt inima 'ntrânsu şî tot nu 1-0 putut rupi. - Dizleagî-mă, mamî! - Cum, dragu mami, n-aI poţ rupi? IeI de-amu o slăghit cu totu. le o chemat zmău şî iei o vinit şî 1-0 tăiet şî 1-0 hăcuit cum trebu. O pus carnea toatî într'on sac. Ochii i-o scos şi i-o pus În poliţÎ. O pus sacu pi cal ş'o dzÎs: (, Mult l-ai purtat iiu, mai poartă-1 şî mort ». [98] 22 PETRE V. ŞTEFĂNUCĂ desaiii i-o pus pi cal ş'o dzis : ({ Na, du-Iă ; cum l-ai dus ziu, du-Iă şî mort! ». 20 Calu s'o pornit în lumi. S'o tras la poartî la sfânta Duminicî. Calu o neche­ dzat la poartî şî sfânta Duminicî, când l-a vădzut o dzîs : ({ Re, he, hei, de-amu te-a gătit mă-ta! ». O luoat desazii di pi cal şî i-o dus înăuntru. Undi rr'aziunze bîcăţîca, pune di pursel şî I-o 'nchegat cu apî 'nchegătoari şî l-a , nzis 1) cu api 'nziutoari. Când s'o tredzît, o dzîs : ({ Re, he, hei, rnaici, tari am mai adormit! », - ŞÎ nu-ş vinit ") calu la mini, nu m31 iarai amu. Da lui îi luasî ochii, iara chior. :7\ 1 Ileana ta s'o măritat dupî an zrnău ; i-i nunta az, sî dusi dila casa ta. .. Oari cum sî fac leu sî les Înaintea nunţîi? - Fă pi drumu ista, c'a sî treacÎ nunta pe isi! Când s'o dus, Iara an văcari. Ş'o prins a striga la văcariu seala: ({ Măi văcari, ia sÎ vii mai Încoasi! ». S'o dus văcariu. L-a 'ntrebat: ({ Si s'audi huiet? ,). Da văcariu fasi: ({ S'o măritat Ileana lui Ion Făt-Frumos! ". Da pi undi-a sî treacÎ nunta? -Pe isi! - Pune-mă în riijlocu drumului. Vine nunta. Da căIăreţîi: (, Măi chio­ rule, fuii din drum ". CăIăreţîi o trecut înainti. Iaca şî căruţîli din urmî. Ileana cum I-o zărit, cum l-a cunoscut. O sărit dincăruţÎ şî l-a 'nşfăcat În braţÎ. Da iei o Întrebat: ({ Ileană, tu ieşti ? ». - Ieu Îs! - Dă-ti 'n lături sî nu ti pălesc pi tini! Când o zvârlit cu buzduganu, toatî nunta o usis-o. Văcariu s'o l'iierat. ') Înviat. 2) să nu fi venit. a) nechezat. 4) privească. 18 Ş' o dischis poarta şî .s' o dus calu la sfânta Duminicî. Ş'o nihotit 3) calu la poartî. Şî o ieşît sfânta Duminicî pl ân­ gând: ({ Re, he, ci, Ioneli, Ioneli, de-arnu te-a gătit mă-ta? ». O luoat sacu sel cu ca mi şî I-o dus În casî şî 1-0 pus pe-o masî. Ş'o pus bîcăţîcî di bîcăţîcî şî l-a făcut om iari. Ii pune apÎ 'ntrupătoari şi api "nziu­ toari, tot di dâns'adusî. Undi n'aziunze di om, pune di pudel. ŞÎ l-a făcut om Întreg ş î pi urmî l-a 'nziet. - Rei, Ioane, da arnu cum ieşti? Ion chior iara. 19 Da mă-sa, din urmî, măritasi pi Ileana Cosîndzana după an zmău . Sfânta Duminicî al întreabî : ({ Ioan, mai ai tu puteri cum aveai? ». -' Am, maici, mai sevai di cum am avut-o, numa cî videri n'am! 1'-a da Dumnedzău şî vid eri ! O ieşit ieI pi poartÎ 'n drum. Buzdu­ ganu tot cu dânsu. On văcari duse vasili la apî. ŞÎ o strigat la dânsu: ({ Dă-ti măi, chiorule, din drum, c'ar sÎ vii nunta cu Ileana CosÎndzana ş'ar s ti calsi ş'ar s ti facî pulberi! - Da pi undi ar sî treacî nunta? Da băietu o dzîs: ({ Pe isea! ". - Du-mă şî pi mini În flijlocu dru­ mului, pi undi a sÎ treacÎ nunta! L-a luoat văcariu şî l-a pus în 11ijlocu drumului. Vasili .s'o dus, da văcariu şîde s'al prăzeascî 4) sÎ vadî şi-ar sî facÎ chioru 'n drum. Când o prins a vini, nunta, câtî frundzÎ şÎ iarbÎ! �triga la ieI: ({ Dă-ti, măi chio­ rule 'n lăt�ri ! ". Când o aziuns cucoana nireasî drept dânsu, s'o ferit nunta di dânsu. Nireasa o sărit zios din trăsurÎ, l-a cunoscut şî s'o apucat di gâtu lui. « Re, hei, Ioani, Ioani, di grabî ş'o făcut mă-ta râs di tini!» [99] 99 o FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI 23 22 De-acolo o rămas cu Ileana şî s'o 'ntur­ nat acasî la mă-sa. O tras pe-ori câmp, mărg ând spri casî. Ion i-o dzîs : «Ia cari­ ni În cap, oleacî ». Da strîga unu din seri: «Toani, Ioani, zvârli cu buzduganu 'n sus şi ţîni palma ş'a chica trii chicături di sânii şă-i da la ochi şă-i fasi videri mai bunî di cum ai avut. O dat cu buzduganu ş'o ţînut palma ş'o chicat seli trii chicături di sânii ş'o dat la ochi ş' o făcut videri, 23 - Hadi, de-amu, Ileanî Cosindzanî ş'om vide si fasi mama. Zmău m'o tăiet legat, da ieu am s-al tai dizlegat. S'o luoat şÎ s'o dus. Măru Ileni sÎ uscasÎ, dacî ieI o 'niis, măru o prins a 'nverdzî şi a cânta păsăr'Ii. S'o dus ieI la mă-sa: «MamÎ, dă-ni sÎ mănînc. Amu după nuntÎ, trebu sÎ ai di mâncat! .). Mă-sa i-o adus di mâncari. - Du-ti şi chiamî şi pi tati-nio sÎ I11ănânsi. -- Da di undi ai, dragu mami, tatÎ? -- Du-ti ş'ăI chiamÎ, cî iei m'o tăiet legat, da ieu dizlegat. S'o dus şi I-o adus pi zmău. - Dă-ti, tatî, şî mănîncî cu mini! I-o tăiet o urechi: « Mănîncî ! 'i. I-o tăiet pi amândouÎ urechili: «Mănîncî! ". I-o tăiet nasu: « Mănîncî ! ,). Pi urmî I-o luoat şi I-o siopIit şî I-o tăiet bîcăţăli ş'o pus doisprdi hărăbăli di lemni şî le-o dat foc şi 1-0 ars şî pi dâns. Ş'o luoat senuşa sei ş'o vânturat-o'n vânt. - O trecut toatÎ nunta înainti ? Ia dă-ti 'n lături! - O trecut, i-o răspuns ie. Şî iei când o 'nvârtit buzduganu după nuntî, o fărmat tătî nunta, n'o rămas unu iiu, i-o făcut ţăndări. 20 - Hai, sî ni punim iios, Ileanî, sî-ni cauţ o leacî 'n cap. Caut ând ie 'n cap, iei o adornit. Da iei i-o vinit o jăli şi i-o curs v'o trii picături di lacrăni pi faţa lui. Şi iel s'o fript di lacrănili selia. - Si fasi Ileanî, se-i turnat pi faţa me, di m'ai fript aşa? - Lacrinili meli îs serbinţ. Da o pasîri sus, deasupra lor, tot răcne : Ioani, Ioneli, zvârli buzduganu 'n sus şî ţîni palma, c'a si chisi trii picături di sânii şi sî dai pi la ochi şi ai sî fasi ochi mai frumoş di cum i-ai avut. Iei o aruncat cu buzduganu 'n sus, ş'o ţinut palma ş'o chicat trii chicături di sân zi ş'o dat pi la ochi fo făcut ochi mai frumoş d i cât i-ave. Hei, ci, Ileanî, mânţ âmăsc lui DUI11- nedzău cî am şi ieu videri. Hai la pă­ rinţîi noştri. Iel m'o tăiet legat, da ieu s-al tai dizlegat! Iei o ştiut sini 1-0 tăiet. Aşa i-o fost sî tragî păcatu. Când o plecat Ileana de-acolo, măru, de-amu, sÎ usca. Când o aiiuns ii acasî I11ăru 'nverdză. Zmău s'o priseput c'o 'nziet Ion Făt-FrUlTIOS şÎ s'o ascuns în bdi. Mă-sa iar s'o făcut bolnavÎ când 1-0 văzut cî vini, ş-o dat iei bună dzÎua ş'o spus: - Dă-ni, lnatuÎ, sî mănânc şî ieu, c'aţ măritat pi Ileana CosÎndzana şî trebu s'aveţ mâncari din url11a nunţîi. Pi Ileana n'o arătat-o. Mă-sa o dzîs: « N'al11 nicî, l11âncari, dragî mami. - Ia du-ti şă-i adî pi tatÎ-nio, să-I văd ŞÎ ieu. S'o dus mă-sa la zmău ş'o dzÎs: « Hai, la Ionel, cî ti chiamî! 'i. Zmău o vinit. - Hei, tată, tu m'ai tăiet legat, da ieu am s ti tai dizlegat! L'o luoat şi I-o sioplit. cu barda ca [100] 24 PETRE V. ŞTEFÂNUC 100 24 S'O dus la mă-sa: « Mamî, hăi, cum ai gândit durieta sî mă Iezi sî mă tai zmău? De-oi si ieu z inovat, oi svârli buzduganu 'n sus ş'a chica 'n capu rieu şî m'a usidi pi mini. Di-i si durieta zinovat, a chica 'n capu dunetali şî te-a usidi 1>. O aruncat buzduganu ş'o chicat în capu m âni-sa, ş-o făcut-o turtî. Ionel o luoat ş'o trăit cu Ileana Co­ sîndzana şi trăieşti şi-n dzîua di az. pi siurseli ; nu l-o usis de-odatî, trosc! Şî o grămădit patrudzăsi di cari di lemni şî I-o pus deasupra ş'o dat foc la lemni ş'o ars tot şi s'o făcut senuşî. Ş'o luoat lopata ş'o vânturat senuşa seia toatî 'n vânt. - Ia sî văd a mai înzie iei, cum am Îniiet ieu! 22 Hei, ci, mami, sini-i zinovar aisi ? Nu pot sî ti usid pi măta , cum l-am usis pi zmău ista , Da hai sî ni punim ală­ turea şi si svârl buzduganu 'n sus. De-oi si ieu iinovat, ari sî chisi buzduganu drept în creştetu capului la mini. Da de-i si măta, ari sî chisi la măta ! Şî când o zvârlit cu buzduganu în sus, o chicat drept în creştetu capului la mă-sa ş'o 'ngropat-o 'n fundu pămân­ tului. Ş'atunsia o rămas iel Iuninat şî curat şÎ cu Ileana Cosîndzana pi braţîli lui. Ş'o trăit o vieaţî cu dulSiaţÎ, la câmp cu verdiaţî. Ş'am luoat o rnuscî de-o urechi. Ş'am trântit-o de-on păreri, sî sii nebun sel di m'a credi. Aşa-i povestia, aşa am auzît-o ş'aşa v'am spus-o. PETRE V. ŞTEFĂNUCĂ [101] PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SIBIENI ÎNTRE 1871-1907 ŞI BIBLIOGRAFIA FOLKLORICĂ A REVISTEI «MUSA» În anul 1865, studenţii din anul al II-lea dela Seminarul Teologic sibian fac să apară o foaie, « Speranţa », cu scopul: « una pentru a-şi Îm­ părtăşi reciproc ideile câştigate din orice ram al ştiinţelor, alta pentru a înfiinţa o bibliotecă din venitul « Speranţei », care să servească clericilor din institut ca un depozit de avere spirituală» 1). Primul număr a apărut la 30 Octornvrie, revista menţinându-se până la 28 Mai 1867. În urma ei, « Speranţa» a lăsat o bibliotecă de 58 volume. Începând din anul 1868, teologii sibieni se întrunesc În conferinţe, unde discută chestiuni de specialitate şi, ceea ce este interesant de remarcat, sunt în corespondenţă cu societatea teologi lor din Arad, propunând ace­ leaşi legături şi teologilor din Cernăuţi şi Caransebeş. Propunerea arăda­ nilor, la 187°, de a scoate un almanah toţi teologii dela cele patru insti­ tute din Arad, Sibiu, Caransebeş şi Cernăuţi, constitue un fapt cultural a cărui importanţă nu poate fi trecută cu vederea. Pentru serbările dela Putna, studenţii dela Viena sunt în legătură şi cu teologii dela Sibiu. Din aceste conferinţe ia naştere Societatea de lectură care se. constitue la 14 Martie 187° şi este pusă subt patronajul mitropolitului Andrei Şaguna. În afară de societăţile studenţeşti « România Jună» din Viena, « Petru Maior» din Pesta şi « Iulia» dela Cluj, exemple de urmat erau destule în oraşele ardelene: cele din Blaj, Beiuş, Satu-Mare, Oradea, Năsăud, Gherla, etc. în anul şcolar 1871/72, Societatea de lectură face să. apară revista « Musa ». Compoziţiile bune, citite în şedinţele Societăţii, se publicau în revistă, care ieşea anual în câte 10-12 numere. Primul număr apare la .6 Noemvrie 1871, având următorul titlu: « Musa », « foaie beletristică ') ROMUL FURDUl, Istoricul Societăţii de lectură «Andrei Şaguna 1), « Musn 1) IX (r880-8r), Nr. 6-7. [102] 2 ION MĂRCUŞ 102 ştiinţifică », iar ca deviză figurează pe frontispiciu: «Când veţi sta toţi pentru unul şi unul pentru toţi, atunci şi porţile infernului se vor sfărâma înaintea voastră », Redactor e N. Petru Petrescu. Titlul este scris cu litere în relief, negru şi roşu, încadrat într'un frumos chenar în aceleaşi colori. Este scrisă « cu literele lui Teodor Stavila », Stavila era teolog în anul al II-lea. EI se oferă să scrie revista în mod cu totul gratuit pentru întreg anul. începând cu primul număr şi continuând cu toţi anii în care a apărut, « Musa » a rămas o revistă rnanuscrisă 1). Din acest motiv, de bună seamă că nici nu a putut fi cunoscută decât în cerc restrâns, mai ales între teologi. în articolul « Către lectori » din primul număr, redacţia anunţă apa­ riţia revistei tot la două săptămâni, în mărime de două coale « sub revi­ ziunea domnului conducător al societăţii, de prezent Rev. Dom. Dr. Ilariu Puşcariu ». Ce va publica « Musa »? « Tot ce ar putea contribui la des­ voltarea spiritului, operate proprii, traduceri bune, novele, chiar şi povesti populare, de vor fi frumoase », După cum vedem, un program destul de larg, în care folklorul ocupă un loc foarte modest. Mai târziu produc­ ţiunile populare câştigă din ce în ce mai mult teren în paginile revistei. Explicaţia creşterii interesului pentru folklor vom căuta să o dăm mai încolo. Unde se publica folklor Ia data apariţiei « Musei » şi de unde puteau lua îndemnuri pentru culegeri teologii sibieni? Iată întrebări la care ne vom strădui să răspundem în cele ce urmează. « Depozitul de avere spiritua-lă }), de care vorbeşte istoricul societăţii, a crescut, fie prin donaţii 2), fie prin abonamente de periodice sau prin trimiterea lor în mod gratuit. într'o dare de seamă asupra activi­ tăţii Societăţii pe anul şcolar 1874175 3) sunt menţionate revistele şi zia­ rele pe care Societatea le-a primit în cursul anului. Astfel sunt: « Columna lui Traian » (Buc.), « Predicatorul săteanului rornân » (Gherla), ({ Biserica ortodoxă rornână » (Buc.), « Orientul Iatin » (Braşov), « Federaţiunea }) (Pesta), « Gura satului » (Arad), « Trompeta Carpaţilor » (Buc.), « Tran­ silvania » (Braşov), ({ Convorbiri Literare » (Iaşi), « Albina }) (Pesta), « Eco­ nomul» (Blaj). Despre « Telegraful Român » se spune că « deşi s'a cerut de mai multe ori gratis nu am avut fericirea a\l putea căpăta », « Trom­ peta Carpaţilor }), « Transilvania }), « Convorbirii� }), ({ Albina » şi « Eco- ') Revista existând într'un exemplar unic, am crezut că e bine să dăm aceste lămu­ riri asupra ei. ") între donatori sunt menţionaţi - în afară de studenţii teologi şi profesorii lor ­ Ion Neniţescu-Berlin, Dr. Paul Vasici, văduva lui Andrei Mureşeanu-Braşov, Vasile Alecsandri, Academia Română, Gheorghe Sion, « Astra ,), « Albina », Silvestru Morariu Andreievici, mitropolitul Bucovinei, D. Sturdza, V. Craft, N. Ciurcu, etc. ") «La [initul anului şcolastic 1875 ", « Musa . IV (1874-75), Nr. 20. I .t� ,f<.}t ?� [103] 10J PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SlBIENI 3 nomul » au fost trimise societăţii gratuit. Este cea dintâi dare de seamă unde aflăm aceste preţioase informaţiuni. începând cu anul 1880, « Musa » face amintire an de an despre revistele primite. Numărul acestora sporeşte considerabil în anii următori, în comparaţie cu cele amintite de noi. Legăturile « Convorbirilor » cu Sibienii sunt vechi, ele datând chiar dela apariţia revistei ieşene 1). De altfel, Sibiul a fost un însemnat centru de răspândire a junimismului în Ardeal 2). Profesorul serninarial Ilarion Puşcariu, cel dintâi conducător al Societăţii teologilor, face mai multe abonamente la Sibiu pentru « Convorbiri », Negruzzi îi mulţumeşte prin­ tr'o scrisoare din 23 Aprilie 18743). Nu ştim dela ce dată primesc teologii din Sibiu « Convorbirile », dar în I874/75 revista le era trimisă gratuit, după cum am văzut, şi apoi con­ tinuă să o primească, gratuit sau cu abonamentul plătit, atâta timp cât a apărut « Musa ». La « Convorbiri », studiile şi culegerile de folklor erau ţinute în mare cinste. Spicuirn câteva din primii ani ai « Musei ». Miron Pompiliu comu­ nică redactorului « Convorbirilor », că a cules balade, cântece şi hore, mai ales de pe Valea Crişului Negru [Şteiu] şi din jurul Sibiului [Gura Râului] şi publică, în « Convorbiri », două balade: « Feciorul şi pedepsirea Maică-sa » şi « Drăguţa înşelată » "'), anunţând şi apariţia colecţiei « Balade populare române » 5). Revista revine asupra poeziilor populare ale lui Pompiliu şi publică o baladă, « Giurgiu » 6), de data aceasta luată din volum. Miron Pornpiliu continuă publicarea « poeziilor populare de peste Carpaţi » 7). Folkloriştii « Convorbirilor » din anii următori sunt, pe lângă Miron Pompiliu, Ioan Slavi ci , G. Vârnav-Liteanu, A. Lambrior, Ion Creangă, G. Dem. Teo­ dorescu, S. FI. Marian, Th. T. Burada, Gr. Sima, Elena Sevastos 8), etc. Folklorul din « Convorbiri » era urmărit de aproape de teologii sibieni. Vasile Albu publicând o baladă în « Musa » 9) o însoţeşte de următoarea 1) D. ST. PETRU'fIU, « Telegraful Român l) şi literatura de peste Carpaţi, « Gând Ro- mânesc l) 1 (1933), p. 167 seq. 2) ION BREAZU, Literatura Tribunei, « Dncoromarua l) VIn (1934-35), p. 13 seq, 3) IDEM, ibid., p. II, nota 1. 4) Anul III (1873-74), p. 301. 5) Care a şi apărut în 1870 cu sprijinul « Junimei l), dedicată « Societăţilor literare a studenţilor Români de peste Carpaţi », 6) Anul IV (1870-71), pp. II8-120. 7) Ibid. V (1871-72), pp. 113-II6 şi 295-296. 8) Vezi bibliografia completă a folklorului publicat în « Convorbiri Literare l) la M. SÂNZIANU, «Convorbiri literare l), Indice bibliografic 1867-1937. Buc., 1937, pp , 61-66, cap. XXIX. Folklor. D) Anul XXXI (1902-9°3), Nr .. I. [104] 4 ION MARCUŞ notiţă: « N. B. Această poezie e variantă la Todorel Todor, publicată în « Convorbiri Literare i) Nr. 10, 19,20 deşi nu-i aşa completă i) 1). N. Petru, primul redactor al « Musei », colaborează chiar la « Convorbiri ». El tri­ mite spre publicare « Cântece populare din Transilvania » 2). Revista iesană fiind cunoscută teologilor sibieni, probabil datorită în special profesorului Ilarion Puşcariu, care era în bune raporturi cu frun­ taşii junimişti, producţiile populare din paginile ei au putut forma un îndemn Ia preocupări asemănătoare. Între revistele vremii era una cunoscută de toată suflarea românească, în paginile căreia se întâlnesc foarte frecvent nume consacrate de folklo­ rişti de pretutindeni, alături de altele, care au rămas neştiute în cercuri mai largi, cu toată munca lor de albine vrednică de admiraţie. E vorba de « Familia i) lui Iosif Vulcan. După informaţiile de până acum, nu putem şti cu siguranţă de când a fost trimisă « Familia i) Societăţii teologi lor dela Sibiu. Cea dintâi evi­ denţă a revistelor intrate la Societate o avem din anul şcolar 1874/75. în aceasta Însă nu este amintită şi « Familia i). Abia cu şase ani mai târziu, în raportul de fine de an asupra activităţii anului şcolar 1880/81, este menţionată şi ea 3). « Familia i) Însă era binecunoscută teologi lor dela Sibiu, cu mult înainte de a se face menţiune despre aceasta în « Musa i). Primul redactor al « Musei », N. Petru Petrescu, cel care trimitea poezii popu­ lare la « Convorbiri i), colaborează şi la « Familia i). Înainte chiar de apa­ riţia « Musei », apar în « Familia i14) « Cântece poporale i) de N. Petru Petrescu. În primii ani de apari ţie a « Musei » (1871 şi 1872), în « Familia i) publică folklor: Valeria Bianu, « Doine din jurul Mediaşului » ; Tit Bud, « Doine din Maramureş »; Vasile Budescu, « Suspinul miresei i) (cântece), « Doine i), « Doina Lotrului », « Dorul Anei », « Doina i); Emil Daschevanu, « Calapod paharnic şi Ileana i), baladă din Bucovina; N. Densusianu, « Elementul istoric în poezia poporală i); M. Domide, « Cununa, datină poporală »; P. Draga, « Doine din Ardeal » ; I. C. Drăgescu, « TârguI de dat la Găina i); Ana şi Emilia Farcaşiu, « Doine din Biharia » ; I. Lape­ datu, « Doine de lângă Sibiu i); Anastasia Leonescu, « Doine de lângă Surul în Transilvania »; At. IVI. Marienescu, « Gruia Novac şi fata de latin i), « Satire poporale i), « Pitic, piticot, stati cot (Fiinţe mitologice daco­ romane) i), « Codreanul florilor şi calul lui i), baladă, « Fata română », doină, ') E vorba de balada publicată de E. Hodoş în « Conv. Lit. li XXXVI (r 902), pp. 898-1)05. 2) « Conv. Lit. li V (r87r-72), pp. 357-360. a) « Musa li IX (r880-8r), Nr. 7. ') Anul VI (r870), pp. r03, 247. ! I j t L, [105] 1°5 PREOCUPĂRILE EOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SlBrENl 5 « Pricolicii », ({ Baba Dochia şi babele »; Teodor Mihnea, « Doine din Maramureş », « Grâul, mirul şi vinul », colindă din Maramureş, « Des­ cântec de deochiu din Maramureş »; V. Moga, « Doine din jurul Ara­ dului »; N. F. Negruţiu, « Văleanu », baladă din Transilvania; Rubin Patitia, « Târgul de fete la Găina »; Paulina Pelle, « Doine din Satu-Mare »; N. Petru, ({ Poezii poporale »; B. S. Podoabă, ({ Doine din jurul Clujului »; A. M. Pop, « Doine din Cârnpia Transilvaniei»; Clemente Pop, « Doine din Sălaj » ; Sofia Seculianu, « Doine din jurul Tirnişoarei »; Silviu So­ horca, « Satire poporale », « Doine din Valea Sorneşului », « Codreanu şi mama sa >1, baladă; Veronica B. Tamaşiu, ({ Doine din Transilvania »; C. H. Turtureanu, « Doine de lângă Gherla », Am menţionat cuprinsul folkloric al ({ Familiei» pe doi ani, pentru a ne da mai bine seama de bogăţia şi varietatea lui. Numele lui N. Petru dela Sibiu îl întâlnim şi în anii următori. Astfel în « Familia» din 1873, p. 79, publică « Doine şi hore poporale » (din jurul Sibiului). Folklorul dela « Familia », cules aproape din toate regiunile locuite de Români, dacă n'a putut oferi Sibienilor un criteriu sigur de orientare în acest domeniu, a fost - fără îndoială -- o pildă vrednică de urmat. Şi a fost urmată. Între 1875 şi 1882 Iosif Vulcan scoate, întâi la Pesta, apoi la Oradea, « Sezătoarea i> pentru popor. Programul « Şezătorii » este schiţat de Vulcan astfel: « Foiţa mea, ferindu-se de politică, va cuprinde de toate, ce după părerea mea poporul va ceti cu plăcere: balade, doine şi hore, povestiri, întâmplări, învăţături, anecdote, cimilituri şi altele. Scopul meu de frunte este a o Iăţi cât mai mult în popor, căci printr 'insa se va desvolta gustul de citire, şi astfel va face loc şi altor scrieri » 1). A început să apară la 1 Ianuarie 1875, odată pe lună, după cum a fost anunţată. « Şezătoarea » cuprinde mai ales prelucrări folositoare şi distrac­ tive pentru săteni, potrivit caracterului ei. Se întâlneşte însă în paginile ei şi foarte mult folklor. Între primii colaboratori întâlnim pe At. Ma­ rienescu şi S. FI. Marian. De asemenea pe teologii sibieni N. Petru şi Simion Medrea. ({ Musa il a crescut oarecum în umbra « Telegrafului Român ». Coloa­ nele « Telegrafului » ofereau deseori ospitalitate încercărilor teologilor. Manifestările publice ale Societăţii acestora, ca de exemplu serbarea anuală din 29 Nov., dată în onoarea zilei onomastice a Mitropolitului Şaguna, erau urmărite cu grije şi despre ele se făceau dări de seamă în « Telegraf ». Începând cu N 1". 1 din anul VI (1877/78), ({ Musa » adoptă ortografia « Telegrafului Român ». Schimbarea o anunţă o notiţă, la « Varietăţi », cu ') « T'ransilvania » VIU, 1875, Nr. 3. [106] 6 ION MĂRCUŞ 106 următorul cuprins: « În şedinţa ordinară ţinută la I9 Martie r878 st. V., societatea hotărăşte ca «Musa >/ să se scrie cu ortografia «Telegrafului Român >/, cu sedile (codiţe) >/. Totuşi, îndrumările pentru preocupări folk­ lorice, primite de studenţii teologi dela «Telegraful Român >/, În primii ani de apariţie a « Musei >/, trebue să fi fost de mică Însemnătate, deoarece în acest timp se întâlneşte puţin folklor în «Telegraf », At. Marienescu se ocupă de «Sărbătorile florilor >/, arătând foloasele etnobotanice şi de medicină populară şi linguistică a culegerii lor 1). N. P[etru] P[etrescu] urmăreşte formulele de salut la popoarele vechi şi moderne, ocupându-se de formulele de salut şi Ia ţăranii români 2). Tot Petru Petrescu publică, În acelaşi an, o încercare despre: «Datinile la înmormântarea morţilor din vechime până în timpurile noastre >1, după Schwanenfeld 3). Aceluiaşi autor, care de data aceasta nu mai semnează decât Petru, i se datoreşte şi: «Sărbătoarea bunei vestiri şi unele superstitiuni împreunate pe alo­ curea cu dânsa >/ 4). Mai târziu, «Telegraful >/ devine mult mai primitor pentru folklor. Vasile Bologa publică aici o întreagă colecţie de poezii populare 5). Dacă, cel puţin în anii dintâi ai «Musei », articolele de cuprins folk­ loric se întâlnesc în e Telegraf » întâmplător, ziarul sibian nedând o aten­ ţiune deosebită producţiilor populare 6), Întrucât acestea nu formau un esenţial punct programatic, totuşi, mult-puţin cât era, folklorul «Tele­ grafului » a Însemnat un accentuat şi permanent îndemn pentru teologi, date fiind raporturile dintre «Musa » şi «Te1egraf » sau, mai exact, dintre teologi şi profesorii Seminarului, trecuţi, aproape toţi, prin redacţia « Te­ legrafului ». Şaguna însuşi are multă înţelegere pentru poezia populară. Prin cir­ culara Nr. 1010 din 6 Dec. 1859, către preoţi şi învăţători, cere acestora să culeagă poezii populare şi să le trimită lui At. Marienescu 7). în «Foişoara Telegrafului Român » - care trebue să fi fost cunoscută teologilor, tot aşa de bine ca şi «Telegraful » -, în răstimpul de doi ani cât a apărut (1876 şi 1877), s'au publicat abia două articole de cuprins folkloric, amândouă ale lui At. Marienescu şi anume: « Păcurarul şi Elena, poveste populară explicată » 8), în care arată corespondenţa personajelor 1) «Telegraful Român ,), 1871, Nr. 20. ') Ibidem, 1872, Nr. II, 12. \ 3) Ibidem, 1872, Nr. 22-27. Vezi despre aceasta şi bibliografia, în «Anexă », NI. 61 4) Ibidem, 1872, Nr. 26. ") Anul 1889, NI. II8-I28. Despre această colecţie vezi bibliografia, în Anexă, Nr. 6-8; 10-13. 6) Despre programul <, Telegrafului Român') vezi anul 1887, Nr. 74- 7) AT. M. MARIENESCU, Epistolă deschisă către domnii protopopi, preoţi, profesori, învăţători şi către literaţii români, <, Albina» V (1870), Nr. 8. . 8) « Foişoara Telegrafului Român') 1 (1876), pp. 19, 29. [107] I07 PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGlLOR SIBIENI 7 1 I I 1 şi motivelor din povestea românească cu cele din mitologia greacă, iar al doilea: « Câteva observaţii critice (Domnilor P. Haşdeu şi A. Ci hac) }) 1), în care autorul dă unele explicaţii din domeniul mitologiei şi a datinilor populare, menite a elucida originea câtorva cuvinte care formează obiectul polemicei între cei doi învăţaţi. E vorba de cuvintele: tărâm, urdă, iele, turcă. Tot în « Foişoară », 1. Popea publică o conferinţă ţinută la. Braşov, în care, între alte sfaturi date « junimei studioase }), dă şi următoarele pri­ vitoare la producţiile populare: « Cu deosebire însă să-i placă a ce ti poe­ ziile populare, în care se reflectează mai bine ca oriunde, caracterul po­ porului român; căci ele cuprind toate pornirile naturii sale şi toate razele geniului său. Comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de no­ tiţe istorice, de obiceiuri vechi şi mai ales de frumuseţi originale, adesea fără asemănare în literaturile străine, - poeziile populare, fără dată sigură şi fără nume de autori, ascunse de veacuri ca nişte pietre scumpe în sânul poporului român, alcătuesc averea cea mai frumoasă naţională, titlul etern de glorie pentru naţiunea rornână » 2). Şi înainte de « Tribuna» se publica folklor în periodicele ardelene. în niciun ziar însă nu s'a făcut ca aici un principiu din cultul folklorului "), Numele lui Ion Pop Reteganul, Iuliu T. Mera, Grigore Sima a lui Ion, Ion Berescu, 1. Trimbiţoiu, Avram Coreea, Const. Pepa, sunt des întâl­ nite în paginile ziarului sibian. Chiar dela începutul apariţiei lui (r884), acesta a fost trimis şi teoJogilor dela Sibiu, aşa că folklorul publicat în coloanele « Tribunei» le era cunoscut 4). « Tribuna }) preţuieşte folklorul, face propagandă şi dă îndrumări pen­ tru culegerea materialelor folklorice 5). 1) Ibidem 1 (1876), pp. 59, 68, 76, 86. ') Ibidem II (1877), p. 15. 3) ION BREAZU, Literatura Tribunei, {( Dacoromania » VIII (1934--35), p. 46 seq. 4) O judicioasă privire de ansamblu asupra folklorului «Tribunei » vezi la BREAZU, o. C., p. 46 s z q , 5) Iată de exemplu, sfaturile pe care le dă Ion Pop Reteganul, prin coloanele « Tri­ bunei », în privinţa culegerii folklorului versificat: « 1. Materialul ce iese din gura poporului rimat: cântecele, descântecele, colindele, etc., să-I scrie chiar aşa după cum îl exprimă poporul, fără a adăoga sau lăsa ceva afară. De crede; că vreun cuvânt oarecare, nu e înţeles de mulţimea Românilor - explice-I, de crede că nu s'ar putea exprima chiar după cum îl exprimă poporul În acel ţinut, pună-i semne oricâte şi explice această împrejurare, dar nu-l Înlocuiască cu altul pen­ tru cât bine e în lume. « 2. Fiece poczioară, cântec şi descântec ori colindă, trebue scrisă pe foiţă sepa­ rată, ca să o poţi pune unde vrei şi când vrei, ca pe o carte de joc. Aceasta ajută stu­ dierea şi ordonarea materiei. [108] 8 ION MĂRCUŞ 108 între revistele de circulaţie largă, cu înţelegere şi primitoare pentru folklor, trebue să menţionăm, în rândul întâi, pe lângă cele de până acum şi revista ({ Transilvania », Aceasta a fost trimisă teologilor dela Sibiu chiar dela apariţia « Musei )}. În aceşti ani de început, publică profesorul Gri­ gore Sila şi în coloanele ei o preţuire dreaptă a folklorului şi literaturii populare 1). Dela Gherla, teologii primesc « Cărţile sătean ului român )} şi « Amicul Familiei », amândouă redactate de Nicolae Fekete Negruţiu. În « Cărţile săteanului român )} se publica multă literatură populară şi folklor, nu însă cu vreun scop ştiinţific, ci pentru uzul sătenilor. La « Amicul Familiei » colaborează cei mai buni folklorişti ai vremii, ca S. FI. Marian, Grigore Si ma a lui Ion, etc. Marian publică doine poporale sau descântece din Bucovina sau se ocupă de datini şi credinţe în legătură cu ornitologia. Gr. Si ma trimite la « Amicul Familiei )}cântece populare. Numele lui S. FI. Marian îl întâlnim şi în ({ Observatorul )} lui G. Ba­ riţiu dela Sibiu, de asemenea cunoscut teologilor. Aici lansează ({ Apelul literar către toţi Românii ca să-i trimită, « dacă nu vor fi ştiind nicio legendă, nicio datină sau credinţă, niciun cântec sau proverb, etc., etc. ceea ce cu greu îmi vine a crede, apoi binevoiţi a-mi comunica măcar toate numirile poporale ale paserilor, dimpreună cu diminutivele lor, şi tot modul de pronunţare vulgară a acestora » 2). Tot aici, Aurelia Vlad născ. Baritiu, publică « Poezii poporale (Orăştie şi jur) )} 3). Ne-am ocupat până aci de câteva dintre numeroasele periodice, pe care rapoartele anuale ale Societăţii de lectură, publicate în ({ Musa », le arată ca fiind trimise Societăţii şi deci cunoscute teologilor. Îndemnuri erau destule şi pilde de urmat Ia fel. (' 3. La finea fiecărei poezii să pună locul, de unde a cules-o, şi ţinutul, unde se află acel loc; aceasta pentru trebuinta filologului ». Iar, mai departe, vorbind despre culegerea materialului în proză: {, Materialul ce ni-l oferă poporul În proză, cum sunt poveştile, basmele, credinţele deşarte ş. a. acestea Întrucât numai este cu putinţă încă să le punem pe hârtie cum ies din gura povestitorului. Drept este că aceasta estcvaproape imposibil unui popor ce nu ştie stenografia; iar stenografia câţi o ştiu din cărturarii noştri dela sate? Să se nizuiască Însă culegătorii de astfel de material al lit�raturii poporale a-l pune pe hârtie - dacă nu pot chiar atât de frumos ca badea Ioan sau Nichita -, cel puţin adoptând şirul ideilor şi Vorbelor mai uzitate. La fineaacestora să pună apoi locul, de unde le-au adunat, şi ţinutul unde se află acel loc », (ION POP RETEGANUL, Despre modul de a aduna materialul literaturii poporale , (, Tribuna') VII (1890), Nr. 120). 1) GR. SILAŞI, Insemnâtaiea literaturii rom. tradiţionale, (, Transilvania » VIII (1875) Nr. 3-5. 2) « Observatorul », 1 880, Nr. 59. ") Ibidem, 1880, Nr. 26, 28. [109] 1°9 PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SIBIENI 9 Să vedem cum lucrează teologii dela Sibiu? Prilejuri erau pentru a veni în contact cu poporul, mai ales în timpul vacanţelor. Cei mai mulţi dintre ei erau fii de ţărani, aşa că multe obi­ ceiuri populare le erau bine cunoscute de acasă. Pentru culegerea folklo­ rului versificat, de bună seamă vor fi fost folosite vacanţele. Putem pre­ supune deci, că locul culegerii - dacă nu în toate cazurile, dar cel puţin în majoritatea lor -, este locul de naştere al teologilor. Odată materialul cules, era prezentat în şedinţele Societăţii, pentru a fi discutată valoarea lui. în revistă nu era publicat până ce conducătorul Societăţii, întotdeauna un profesor, nu-şi spunea părerea 1). Valoarea ma­ terialului folkloric era judecată numai subt raport estetic, cel puţin în primii ani 2). Important era ca materialul să fie şi inedit. Unii colabora­ tori ai « Musei » reuşeau uneori să înşele vigilenţa colegilor şi să strecoare în revistă producţiuni proprii, dându-le drept populare. Aşa se explică faptul că întâlnim câteodată în « Musa » versuri care nu au popular decât factura 10L Adăogirea de versuri nouă şi înlocuirea celor populare cu creaţii proprii sau înlocuirea cuvintelor numai, erau cazuri destul de frec­ vente. în anii de început mai ales, teologii lucrează destul de neştiinţific. Era şi de aşteptat. Trebue să ne gândim însă că suntem în primii ani după 187°, în plină epocă de romantism a folklorului, când Atanasie Marie­ nescu este autoritate nediscutată în această disciplină. Având cunoştinţă de felul cum se făceau culegerile folklorice în altă parte, după cum am văzut, problema adunării acestui fel de materiale şi a publicării lor devine o preocupare esenţială a viitorilor preoţi. Iată hotărîrile pe care le iau în această privinţă; « Poeziile poporale să se publice, întrucât se poate, întocmai cum se aud şi culeg din gura poporului, rezervându-şi astfel comitetul şi res­ pective societatea, dreptul de a delibera asupra unei poezii poporale numai Întrucât este ea (în întregi tate a ei) sau nu vrednică de a fi eternizată şi păstrată în foaia « Musa ». Schimbăm prin aceasta abuzul din trecut de a ciungări şi modifica poeziile poporale, după bunul plac al unuia sau altuia, şi astfel vom primi toate poeziile poporale care nu cuprind trivia­ lităţi sau tocmai nişte versificări fără nicio măduvă şi înţeles. În genere ... corecţiuni (afară de erorile de peană) absolut să nu se facă nici de comitet, nici de societate în ele. Vom păstra toate provincialismele din aceste poezii şi în caz de lipsă, în note, le vom comenta şi compara cu altele, căci numai astfel credem că vor putea servi poeziile poporale de obiect de studiu adevărat şi nefalsificat pentru cei ce se interesează de popor, de vieaţa, datinile şi limba lui; numai astfel are înţeles şi se recomandă întroducerea 1) « Musa» 1 (1871-74), Nr. 6, « Poşta Redacţiei », 2) Cf. articolul Către lectori « Musa » 1 (1871-74), Nr. 1. 8 Anuarul Arhiuei de palMor VI [110] ro ION MĂRCUŞ 110 şi Vasile Albu. Acesta e un eule­ populară" fără a interveni cu vreo \ de variante din diferite ţinuturi în foaia « Musa »: ca adecă să servească de obiect de studiu celor chemaţi. De aceea se cere dela cei ce culeg poezii poporale ca să însemne cu acurateţă ţinutul şi localitatea de unde le-au cules » 1). E interesant de observat că, în urma acestor hotărîri, culegerile încep să fie făcute pe baze ştiinţifice. între genurile folklorice, baladele, doinele şi strigăturile sunt mai bogat reprezentate în « Musa ». Materialul fiind abundent, s'a simţit uneori nevoia ca aceste feluri de producţii să se publice într'un supliment aparte. « Musa» din 1884/85, Nr. 1, cuprinde, ca parte integrantă, « Fascicolul de poezii poporale ». La fel Nr. 1 din 1885/86. în acest fascicol nu se publica altceva decât poezii populare culese de teologi, corpul revistei rărnânând rezervat preocupărilor de altă natură. Printre cei mai harnici culegători de folklor versificat trebue să amin­ tim în locul Întâi pe Vasile Bologa. A adunat materiale din Geoagiul-de­ Sus, jud. Alba. Cum bine zice în titlurile culegerilor sale, poeziile sunt: « adunate şi întocmite ». Prin « întocmite », trebue să înţelegem un foarte răspândit obiceiu al vremii, de a adăuga ici un vers, colo un cuvânt numai, sau- de a proceda tocmai dimpotrivă, după priceperea fiecăruia. În afară de aceste scăderi, care nu sunt numai ale lui, Bologa lucrează în general bine şi meritul lui constă mai ales în faptul, că a lăsat în coloanele « Musei » cea mai bogată colecţie de poezii populare a acestei reviste. Prin 1881/82, fiind el însuşi redactor al revistei, preocupările folklorice ale teologi lor iau un avânt necunoscut până acum. A continuat activitatea şi după ter­ minarea studiilor teologice. În 1889 publică În « Telegraful Român» o . parte din poeziile care mai fuseseră publicate În « Musa ». Ca profesor la « Şcoala civilă de fete a Asociaţiunii» şi la Liceul de Stat din Sibiu, continuă culegerea poeziilor populare, de data aceasta cu ajutorul elevilor săi. O parte din rodul muncii acestor ani a fost dat la lumină prin publi­ carea volumului: « Colinde poporale din Ardeal. Culese la Sărbătorile Naşterii Domnului în 1900 ».' (Sibiu; 1937). Cu un an mai Înainte a pu­ blicat, tot la Sibiu: « Poezii poporale din Ardeal. O mie de bucăţi culese între anii 1880-19°5 ». În Geoagiul-de-Sus face culegeri gător bun, păstrează peste tot forma schimbare. Trebue să mai remarcăm, pentru calitatea lor, culegerile de doine şi strigături făcute de Anania Boldor, Ioan Duma şi Teodor Stavila. Boldor publică materiale « de pe Murăş din jurul Turdei ». Indicaţiile pe care le dă Duma, în privinţa locului unde a auzit poeziile populare, sunt destul 1) {( Musa » XIII (r884-85), Nr. 6. \ � ! I 1 � i '*Rt}ţ§S$i!il�ţ, adăugiri ale culegătorului, care n'au mai trecut în volum. 9. Bologa, Vasile. Cântece populare [Geoagiul-de-Sus-Alba]. X (1881/82), Nr. 8. Continuare şi sfârşit la balada Dăianu şi 4 cântece numerotate XII-XV, publi­ cate în volum la pp. IO-lI, Nr. 5-8. Poezia Nr. 6 din volum (p. 10), e publicată şi în « Tribuna» 1889, Nr. Z3I. [114] 14 ION MÂ.RCUŞ IIf ro. Bologa, Vasile. Cântece popul.[are] ostăşeşti (din ţinutul A.-Iuliei) [Geoagiul-de-Sus-Alb-]. X (r88r/82), Nr. 8. IZ cântece numerotate XVI-XXVII, publicate în volum, pp. 11-14, Nr. 9-zo. Poezia Nr. 9 din volum /p. II), publicată în I! Telegraf » 1889, Nr. IZZ. în II Tele­ graf" poezia e mai scurtă, abia de 6 rânduri, pe când în volum are încă 6. Nr. 10 din voI. (p. II), în II Telegraf 1) 1889, Nr. IZZ, texte identice. Nr. II din volum (pp. II-IZ), în « Tcleg raf » 1889, Nr. IZZ, texte aproape identice. Nr. IZ din volum (p. IZ), în (1 Telegraf» 1889, Nr. IZZ, texte identice. Nr. 13 din volum (p. IZ), în II Te­ legraf » 1889, Nr. IZ3, texte identice. Nr. 14 din volum (p. IZ), în II Telegraf » 1889, Nr. 123. Poezia din II Telegraf » are, la sfârşit, unele (1 completări» ale culegătoruJui, care nu se mai întâlnesc în volum. Nr. 15 din volum (pp. 12-13), în II Telegraf » 1889, Nr. 123. Texte aproape identice. Nr. 16 din volum (p. 13), în II Telegraf >, 1889, Nr. 123. în II Telegraf » are un vers întrodus de culegător. Nr. 17 din volum (p. 13), în « Telegraf ,) 1889, Nr. 123. Texte aproape identice. Nr. 19 din volum (p. 14), în « Telegraf " 1889, Nr. 123. Nr. 20 din volum (p. 14), în II Telegraf » 1889, Nr. 125. Texte identice. Poezia Nr. 18 din volum (p . 13), publicată şi În II Musa », nu e publicată în II T'elegraf », II. Balaga, Vasile. (1 Cântece popul.[are] de casnă : (ironice) [Geoagiul-' de-Sus-Alba]. X (1881/82), Nr. 12. Publicate în volum, pp. 20-24, Nr. 45-60. Unele sunt sa tire populare, ironizârid, mai ales, sărăcia celor mândri, sau autosatirizări, sau - foarte des - simple strigă­ turi. Nr. 45-46 din voI. (pp. ZO-21), apoi 48-50 (p. 22), 52-55 (p. Z3), în II Te­ legraf » 1889, Nr. 126, cu texte identice sau aproape identice. Nr. 47 din vol. (pp. 21-Z2), în II TeJegraf " 1889, Nr. 126, cuprinde unele versuri întocmite de cule­ gător şi intercalate în textul popular. Nr. 56-60 din voI. (p. 24), în « Telegraf » 1889, Nr. 127, cu texte identice. Nr. 51 din volum (p. 22), n'a mai fost publicată în II Telegraf », 12. Balaga, Vasile. « Cântece populare» din ţinutul Albei-Iulie [Geoa­ giul-de-Sus-Alba], adunate şi Întocmite de -. X (1888I/32), Nr. IZ. În volum; pp. 15-20, Nr. 22-38, 40-44. Nr. 22-24 din vol , (p. 15), în II Te­ legraf » 1889, Nr. 125, texte identice. Nr. 25 din voI. (p. 15), are în (, T'clegraf: 1889, Nr. 125, .5 versuri mai mult. Nr. z6 din vo\. (p. 15), în (1 Telegraf » 1889, Nr. lz3. Un vers din (1 Telegraf » este creaţia culegător ului. Nr. 27 din vol , (p. 16), în « Telegraf » 1889, Nr. 123, texte identice. Nr. 28 din vol. (p. 16), în II Telegraf » 1889, Nr. 124, texte identice. Nr. 30 din volum (p. 16), în II Telegraf » 1889, Nr. 124, texte identice. Nr. 31, 33-34 din vol. (pp. 17-'18), în l' Telegraf ,; 1889, Nr. 125, texte identice. Nr, 32 din vol. (p. 17), în II Telegraf » 1889, Nr. 125, are intercalate două versuri în volum, care lipsesc în II Telegraf ». Nr. 36 din volum (p. 18), în «Tele­ graf » 1889, Nr. 125. în volum are două versuri mai mult. Nr. 38 din vol , (pp . 18-19), în II Teiegraf >} 1889, Nr. 125. în volum mic;" schimbăr\, faţă de II Telegraf ». Nr. 40 din voI. (p. 19), în II Telegraf ') 1889, Nr. 125. În II Telegraf » intercalat un vers care nu se află în volum. Nr. 42 din volum (p. zo), în II Tel�graf') 1889, Nr. 125, texte aproape identice. NI". 43-44 din voI. (p. 20), nu se află în (1 Telegraf >). La fel poe­ ziile din vol. Nr. 23 (p. 15), Nr. 35, 37 (p. 18) şi Nr. 41 (p. r8). Nr. 29 din volum (p. 16), în II Telegraf» 1889, Nr. 125. 13. Bolaga, Vasile. « Cântece populare» din ţinutul AJbei-Iulie [Geoa­ giul-de-Sus-Alba], adunate şi întocmite de -. X (188I/82), Nr. J]. Numerotate LXV,-XCIII. în volum, pp. Z4-Z5, Nr. 61-64; pp. 26-29, Nr. 66-81; pp. z9-31,Nr. 83-90; pp. 3°-31, Nr. 94. Poeziile Nr. 61-64, 66-67 [115] 115 PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SIBIENI din volum (pp. 24-25, 26), publicate în « Telegraf I} 1889, Nr. 127, au textele iden­ . tice sau aproape identice. Nr. 68 şi 69 din voI. (p. 26), În {< Telegraf I} 1889, Nr. 127 formează o singură poezie. Textele sunt aproape identice. Nr. 70 din vol. (p. 26), {< Telegraf I} 1889, Nr. 127, texte identice. Nr. 73 şi 74 din voI. (p. 27), {< Telegraf I} 1889, Nr. 128, texte identice. Nr. 76 din voI. (p. 28), (< Telegraf 1), 1889, Nr. 128. În « Telegraf I} sunt unele întregiri ale culegătorului care nu se mai întâlnesc în volum, Nr. 78-81, 83-84, 86-87, 89-94 din volum (pp. 28-31) în {< Telegraf I} 1889. Nr. 128, texte identice sau aproape identice. Nr. 84 din voI. (p. 29), în «, cu schimbarea nu­ melui personajului principal, în loc de Văleanu - Nită. 46. Todoran, N. Poezii populare (culese şi îndreptate de -. ).VII (r878/79), Nr. 4. (Fără informator). 7 poezii populare. [118] ION MĂRCUŞ IlS 47. Todoran, N. Tânguirea unei fete (Poezie populară de --.). VII (1878179), Nr. 1. (Fără informator). Poezia nu e « de », ci e autentic populară, «autorul» fiind simplu culegător. 48. Torpan, Ioan. Poezii poporale (din jurul Reghinului săsesc) de XII (1883/84), Nr. z-3. r8 cântece. Intervenţia culegătorului eu întregiri şi adaosuri este atât de mare, Încât uneori versul popular e de nerecunoscut. POVEŞTI 49· Anonim. Linuţa, poveste. XII (1893/94), Nr. 10-13. (Fără infor­ mator). Motivul « Lenore >', tipul Iogodnicul-strigoiu, contaminat cu un alt motiv popular. 50. Bologa, Vasile. « Crăişorul şerpilor» - poveste. X (1881/8z), Nr. 8, 10-IZ. Este Însoţită de următoarea notiţă: « Mi-a povestit-o un cioban dela oi şi mi-a zis, că dânsul ar fj auzit-o dela nişte bănăţeni », Adevărul e că a fost copiată din « Convorbiri Literare >, XVI (1882-83), 205-'2r8, unde a publicat-o Iuliu T. Mera. SI. Ciorbea, Laurenţiu. Împăratul tiran, poveste din popor de -. XIX (1893/94), Nr. 4-8. (Fără informator). Povestea pare a fi compusă după motive populare cunoscute. sz. Deişorean, Filaret. Zorilă şi mândra lumei (poveste poporală) de -. XII (1883/84), Nr. 10-14. (Fără informator). Trei fete de Împărat sunt răpite de smei şi duse pe celălalt tărâm. Trei feciori năz­ drăvani le readuc la curţile Împăratului. Peripeţiile prin care trec. 53. Făgărăşan, Iosif. Ion din mormânt şi Rachila (Poveste). XIII (1884/ 85), Nr. 9, ro. (Fără informator). Povestea face parte din ciclul « Lenore », tipul logodnicul-strigoiu. în povestire intervine Sf. Duminecă, care învaţă pe fată ce să facă pentru ca strigoiul să n'o poată lua cu sine în mormânt. Strigoiul blestemat de mama sa (« să se căsătorească cu o fată moartă ai cărei părinţi nu trăiesc »), tot după povaţa Sf. Dumineci, află pe Rachila, moartă şi înviată apoi, cu care se căsătoreşte şi trăiesc fericiţi, el scăpând astfel de blestem. 54. Moian, G. [Archirie şi Anadan]. Poveste. Culeasă de -. VII (1878/ 79), Nr. 4-6, 9, II, IZ, 14 .. (Fără informator}. Povestea nu e altceva decât o variantă a romanului popular, cu o circulaţie atât de largă în literatura populară scrisă şi orală. în versiunea culeasă de Moian sunt unele particularităţi de amănunt şi, fără îndoială, multe omisiuni, fiind o prezentare" mai scurtă. \ 55. Nicola, Nicolau. Viorica fata cea frumoasă care înverzeşte câmpu­ riIe şi înfloreşte ierburile. (Poveste culeasă din popor de -.). XVIII (1889/ 90), Nr. 5-7. O lungă poveste, Întocmită. de autorul care spune că a cules-o. Motive diferite de poveşti se înserează în cursul povestirii. [119] J19 PREOCUPĂRILE FOLKLORICE':"LE TEOLOGILOR SIBIENI DATINI, ŞI OBICEIURI 19 56. Buzdug, Leo. Datinile poporului român pe la Crăciun Şi anul nou (de prin Nordul Transilvaniei). VI (1877178), N�. 9-10. Descrie: colindatul, Irozii, « focul sacru ti, butea, vrăji pentru cunoaşterea ursitei şi a viitorului .. Nu insistă În mod deosebit asupra niciunuia dintre obiceiuri. 57. Capătă, Ioan. O privire asupra procedurei de pescuit pe la noi. VII (1878/79), Nr. 3-4, (Fără informator}, Interesantă descriere a ocupaţiei şi procedeelor de pescuit. Importantă e şi numirea locală a câtorva unelte de pescuit. 58. Enescu, George. Un mic paralelism între căsătoria romană şi română şi concluziunile de aci. XII (1886/87), Nr. 3-5. Paralelismul are menirea de a dovedi originea noastră romană prin continuarea aceloraşi obiceiuri. 59. Germann, Ioan. Descrierea vieţii casnice la Romani, în alăturare cu a Românilor. Timpul mâncării la Romani. Mesele publice la Romani în comparare cu a Românilor de azi. IV (1874175), Nr. 15, 17. 60. Manuil, Iacob. Un obiceiu de Crăciun de pe Valea Hârtibaciului de --o XXV (1896/97), Nr. 2-5. O sistematică descriere a ·tovărăşiilor de feciori. Autorul nu omite niciun amă­ nunt care ar putea fi interesant. Descrierea este o bună privire de ansamblu. 61. Petru, N. Datinile la înmormântarea morţilor din vechime, până în timpurile nor stre. După P.S.I. (1871/72), Nr. I, 4-8. Problema e privită mai mult subt aspectul ei teologic şi istoric. 62. Popescu, Eugen. Obiceiul la ospeţele româneşti din jurul Cohal-, mului, de -. XXVIII (1899/900), Nr. 9-10. Descrierea sumară a obiceiului. În text sunt intercalate interesante fragmente din literatura nunţii. 63. Şpan, Petru. Câteva obiceiuri şi credinţe de ale Romanilor antici, păstrate în poporul nostru, ca tot atâtea documente despre originea noastră romană. XII (1883/84), Nr. 8. Se ocupă În special de obiceiurile la nuntă. 64. Voina, V. Datinile Braşovenilor din suburbiul Scheiu la sărbătorile Paştilor. V (1875/76), Nr. 3-5. Descrie obiceiul « juriilor ti. E o descriere metodică, deşi cu unele - nu Întotdeauna exacte -- consideraţii asupra valorii datinilor în general. Încearcă un istoric al obice­ iului, dar partea cea mai importantă e descrierea Însăşi. Autorul spune ce a văzut şi a văzut bine. Descrierea continuă în trei numere consecutive, încheindu-se cu un «va urma ti. Dar n'a luai urmat. în numerele următoare revista-rnanuscrisă are câteva pagini goale. Unele din ele erau destinate, probabil, continuării descrierii obiceiului. A fost utilizată de Ion Muşlea (« Obiceiul lunilor Braşoveni 'i, Cluj, 1930, pp. 4-5), ca unul din cele mai importante izvoare ale interesantului obiceiu braşove­ nesc (« ar fi de sigur cea mai bună şi completă descriere a lunilor, dacă nu s'ar opri la jumătate ti). [120] 20 ION MĂRCUŞ îNCERCĂRI DE STUDII 120 65. Comanici, N. Rolul năzdravinilor în poveştile noastre poporane de -. XXVII (1898/99), Nr. 3-5. Despre Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Zâne, Ursitoare, Smei, Smeoaice, Mama­ Pădurii, Ciuda lumii, balauri, cai năzdrăvani, bivoli năzdrăvani, obiecte neînsufleţite (gresie, arnnar, perie, pieptene, apa vie şi apa moartă, buruiana vieţii, sângele). Autorul arată. în amănunt Însuşirile fiecăruia În parte. 66. Duma, Ioan. Ceva despre începutul folklore-Iui la Români. XXXIV (19°5/906), NI'. 13-I5, 18. Expunere sintetică asupra începutului folklorului românesc până la 1885. Autorul cunoaşte bine începuturile şi evoluţia acestei ştiinţe la noi. 67. Enescu, IOSIf. Haiducii. Desvoltarea lor istorică şi cum ni se pre­ zintă în poezia poporană a Românilor (studiu istorico-literar) de -. XXIII (1894/95), Nr. 8-9. Stăpânirea turcească, şi întreaga istorie vitregă, a fost cauza naşterii haiducilor. în poeziile haiduccşti sunt cânta te motivele care i-au îndemnat să ia calea codrului, dar mai ales faptele lor de vitejie. Citatele de cântece haiduceşti sunt făcute după ii Literatura ,) de Lăzăriciu şi ii Doine şi Lăcrărnioare » de Alecsandri. 68. Germann, Ioan. Rornânul ca creştin şi patriot în poezia poporală. IV (1874175), Nr. 3-5. 69. Hociotă; Ilie. Despre credinţa oamenilor în apariţia spiritelor şi în alte fiinţe supranaturale (vrăjitori, strigoi, vârcolaci, smei, iele, stafii). XXVI (I897/98), NI'. 5-6. Interesantă privire de ansamblu asupra însuşir ilor caracteristice ale vrăjitorilor, strigoilor, vârcolacilor , smeilor , ielelor şi stafiilor. Autorul vorbeşte şi despre credinţa în apariţia spiritelor la Romani, pe care am fi moştenit-o, fără să arate ce anume am moştenit. 70. Manitiu, Gregoriu. Superstiţiuni. XXIV (1895196), NI'. 1-3. Priveşte problema mai ales subt aspect teologic, ajungând, de sigur, la concluzia că superstiţiile trebue combătute. 71. Mircea, Iosif. Cântece haiduceşti. XXXIV (19°5/9°6), Nr. 8-II. încercare neizbutită de a zugrăvi stările sociale care au determinat haiducia. 7Z. Mircea, Iosif. Fazele evoluţiei dragostei în poezia poporală, XXXIV (1905/906), Nr. 13-15, '18. Expunere bombastică şi juvenilă, în care Încearcă' să prezinte naşterea şi evolutia sentimentului de iubire la ţăranii români. 73. Oprea, Alimpiu. Unele credinţe deşarte la Români ŞI urmările lor. XVI (1887/88), Nr. 2. Partea privitoare la descântece interesantă. 74· Popoinciu, Tereniie. Dor şi jale. XXVI (1897/98), Nr. 2-3 încercare juvenilă de a defini aceste două stări sufleteşti, urmărind şi reflexele lor în poezia populară. 75. Scorobet ; Trandafir. Poreclele euferniste despre duhul răului. (Stu­ diu de literatură poporană). XXXI (1902/903), Nr. 5-'-7. Analizează unele porecle ale diavolului, căutând explicarea lor etimologică , [121] IZI PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGlLOR SlBlENI ZI 76. Serb, Gerasim. Prospect fugitiv în trecut şi un mijloc pentru des­ voita rea culturii în prezent. VI (1877/78), Nr. 6-8. Se ocupă, Între altele, de superstiţii , tradiţii şi sărbători populare, din punct de vedere teologic, ajungând - de sigur -la concluzia că trebue combătu te. 77. Stanca, Seb[astianJ. Dragostea la ţăranul român. XXIX (1900/901), Nr. 7-8. încercare juvenilă de a defini această stare sufletească. Urmăreşte naşterea şi evo­ luţia sentimentului de dragoste la tinerii ţărani. Recurge uneori la cântece populare, intercalate în text, pentru a ilustra diferitele faze ale, dragostei, la fată şi fecior. 78. Stanca, Sebastian. Legenda « Soarele şi luna» ca dovadă de ori­ ginea romană a poporului român. XXVII (1898/99), Nr. 6. Scurt rezumat al legendei (cunoscută din colecţia G. Dem. Teodorescu). Elemente păgâne şi creştine în legendă. în elementele ei esenţiale am moştenit-o dela Romani. 79. Şandru, Nicolau. Duioşia ca notă caracteristică a poeziei poporane, de -. XXVIII (1899/19°0), Nr. 7-8. Cauzele care au imprimat caracterul de duioşie poeziei populare ar fi: starea poli­ tică vitregă din trecut, aspectul trist al dragostei, înstrăinarea, reflexiuni triste asupra lumii şi vieţii. 80. Toma, M[oiseJ. [Românul, Religiunea şi Poezia]. Dizertaţiune ţinută la festivitatea literară aranjată de Societatea de lectură a tinerimii pedagogico-teologice cu ocaziunea serbării jubilare în 22 August 1871. I (1871/72), Nr. 1"':'2. încearcă să scoată în evidenţă, cu dese citate din poezia populară: « amorul, do­ rinţa, fericirea, durerea, voinicia, patriotismul şi toate Însuşirile cele nobile ale nea­ mului românesc ». 81. Tulbure, George. O privire în satira poporului român, studiu literar de -. XXIX (19°0/901), Nr. 6-9. Scurtă privire asupra genului satiric popular. 1. Satirele Românului despre Român; defectele satirizate. 2. Satirele Romănului despre alte neamuri: a) Ţigani; b ) Saşi; c) Evrei; d) Maghiari. DIVERSE 82. Popea, V. Anecdotă. III (1873/74), Nr. 7. (Fără informator). 83. Toma, Moise. Proverbe economice. IT (1872/73), No. 2. 8 proverbe proprii ale autorului, concepute şi redate popular. 84. Ghicitori. VII (1878/79), Nr. 3; IX J880/81), Nr. 1; X (1881/82), Nr. 9. (Fără informator). 12 ghicitori. 85. Petrinca, George. Amintiri din 1848 de XXVIII (r899/1900), Nr. 11-12. Auzite dela tatăl autorului. 86. Scorobeţ, Tr[ andafirs. Vremea Coruţilor. Tradiţii din comuna Streza-Cârţişoara [jud. Făgăraş] (din cronica anului 1664) de -. XXXI (1892/93), Nr. 7. Tradiţii culese dela bătrânii satului, pe care autorul le leagă de evenimentele anului 1664. ION ,.MĂRCUŞ [122] \ I o [123] CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN UGOCEA ROMÂNEASCĂ (JUD. SA TU-MARE) In timpul celor zece ani petrecuţi la graniţa de Nord-Vest a ţării, în regiunea Sătmarului, o datorie de conştiinţă faţă de neamul nostru ne-a îndemnat să cercetăm trecutul acestui ţinut, în care a pulsat odinioară o intensă vieaţă românească. Paralel cu cercetările istorice, am căutat să descoperim şi comorile sufleteşti ale poporului din acest colţ îndepărtat de ţară. Fiindcă din alte părţi ale judeţului Satu-Mare, şi chiar din regiu­ nile învecinate, avem astfel de culegeri - aşa cum se va arăta Ia locul său -, ne-am îndreptat gândul spre Ugocea, căci din această regiune n'avem până în prezent nicio publicaţie de texte dialectale, culegeri sau studii folklorice. Am cercetat numai comunele din Ugocea (vezi harta). Acestea sunt următoarele 1): Batarci (Bătarci), Bocicău (Bâşcău), Comlăuşa, Gherţa­ Mare (Derţa-Mare), Gherţa-Mică (Derţa-Mnică), Tarna-Mare, Turţ şi Valea-Sacă. Cercetările le-am făcut în intervalele dela 21 Aprilie-c-re Mai, 6-9, 15-r8 şi 28-30 Iunie 1940. Am întocmit aşa, încât am putut cuprinde în aceste călătorii şi sărbătorile Paştilor, Rusaliilor, Inălţarea Domnului, Sf. Petru şi Pavel, când oamenii fiind pe acasă, poţi observa mai multe lucruri şi culege material mai bogat şi variat. Cu toate acestea, am avut de întâmpinat multe greutăţi şi chiar neplăceri. Regiunea fiind situată de-a-lungul frontierei româno-maghiare, eram mereu suspectat, bănuit şi cercetat de autorităţi. în acelaşi timp, atacurile de frontieră ale bandelor maghiare se repetau destul de des, ca un preludiu al evenimentelor triste ce au urmat în August 1940. Lumea era îngrijorată şi agitată. în astfel de conditiuni munca noastră n'a fost tocmai usoară. în lunile următoare fă- , , cându-se concentrări masive de trupe, am rămas cu regretul de a nu fi putut cerceta şi comuna Turţ, pe care am văzut-o numai în treacăt. Partea destinată folklorului propriu-zis, am precedat-o de o scurtă privire istorică asupra regiunii şi vechimii elementului românesc de aici. 1) Dăm în paranteză rostirea în graiul local, atunci când ea diferă de cea oficială . r [124] VASILE SCURTU 144 Am crezut necesar acest lucru, pentru a se vedea că temeiurile stăpânirii româneşti dela Nord-Vest sunt solide şi justificate. Ţinem să mulţumim la acest loc, în primul rând Arhivei de Folklor a Academiei Române şi directorului ei, d-lui Ion Muşlea, pentru îndemnul şi sprijinul acordat pentru realizarea acestei lucrări. Aceleaşi mulţumiri se cuvin următorilor intelectuali ugoceni, de a căror bunăvoinţă ne-am bucurat în timpul cercetărilor: Adrian Lupan, protopop în Tama-Mare ; Ovidiu Lupan, preot în Gherţa-Mare; Augustin Paul, preot în Bocicău; Vasile Sima, notar în Batarci şi Mihai Finta, învăţător pensionar în Gherţa­ Mică. D-Iui Ion Ursu, director de bancă, îi mulţumim pentru fotografiile anexate acestei cercetări. 1. ŢARA ŞI OAMENII Ţinutul şi trecutul lui. Ugocea este o regiune care reprezintă astăzi punctul extrem al românismului nord-vestic. în Ungaria dinaintea răz­ boiului mondial, Ugocea a fost un judeţ mai mic, cu o suprafaţă de 1213 km", în anul 1910 - data ultimului recensământ maghiar - numărul lo­ cuitorilor fiind de 91.755. Judeţul, în forma de atunci, era situat la poalele munţilor Carpaţii Păduroşi, pe cursul superior al r âului Tisa, care îl străbătea dela Est spre Vest, tăindu-l în două părţi aproape egale. Capitala judeţului era Seleuşul (ung. Nagy-Sz6116s). După războiul mondial, o parte mică, de dincoace de Tisa, situată la Sud-Estul fostului judeţ Ugocea, a fost alipită Româ­ niei. Această regiune s'a încadrat în judeţul Satu- Mare, subt numele de plasa Ugocea, cu următoarele comune: Băbeşti, Batarci, Bocicău, Ci­ dreag, Comlăuşa, Dobolţ, Gherţa-Mare, Gherţa-Mică, Halmeu, Porum­ beşti, Tarna-Mare, Tămăşeni, Turt, Turulung şi Valea-Sad. Ulterior, dela comuna Turulung s'a desfăcut colonia Drăguşeni, încât numărul comunelor este de şaisprezece. Ugocea, numele comitatului, pare să fie diminutivul unui nume de persoană Ugo +- sufixul ca 1), purtat mai întâi de un sat, probabil satul de reşedinţă al comesului regal. Satul de colonişti Sas e numit, la 1430 şi 1431, « Sz asfalu alio nomine Ugocha» 2). V�chiul sat Ugocea Însă trebue să. se fi contopit foarte curând cu acesta, căci documentele nici nu-l cunosc. în documentele medievale satul apare în strânse legături cu Mara­ mure sul. Cele două comitate le întâlnim adesea subt autoritatea aceluiasi ,. , comes, de obiceiu voievod de Maramureş. La 1299 de pildă, capitlul din 1) N. DRĂGANU, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimieişi onomasticei. Bucureşti, 1933, p. 388. 2) SZABO ISTVAN, Ugocsa meg ye. Budapest, 1937, p. 535. L", ( 4\iR& ,i* &9L .LJiWtif L$'iiS!A@f){B!L., 4M4UJiJUiiuswanu"A!J€!Li .Si &U&W4MUA [125] 125 CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ 3 HARTA REGIUNII CERCETATE t<-""""�'--_ (SATELţ ANCHETATI:. SUNT SUBLIN/ATE) SCARA 1; 300.000 9 A1lua'Z,rArldvei de FoIMa>· VI [126] 4 VASILE SCl.;R7� 126 Alba-Iulia se adresează: Nobili vira el' honesto Nicolao Voevodae, filio mag-: nifici Mauritii, Comiti de Ugocsa et Marmarusio 1), titlu pe care îl poartă şi Petru Perenyi la sfârşitul veacului XIV 2). Voievozii de Maramureş stăpânesc adesea moşii întinse şi în Ugocea. La 1378 fraţii Drag şi Ioan, fiii voievodului Sas, veniţi din Moldova, stăpânesc, cu titlu de donaţie regală, alăturea de altele, şi satele din regiunea românească: Kirva, Csar­ nato, Komlos (Cornlăuşa), Szephegy, Batarcs (Bătarciu), Turţ 3). La 1390 voievodul Bale purta titlul de « comite de Ugocea », pe care Drag îl poartă la 13924). Îi găsim de asemenea pe amândoi stăpânind moşiile regale Seleuş şi Hust 5). Titlul de comite de Ugocea îl întâlnim unit şi cu cel de Bereg 6). Astfel şi vieaţa Românilor din Ugocea trebue să ne-o imaginăm în strânse le­ gături cu a celor din aceste două comitate vecine. Legăturile mai fireşti par să fie însă cele cu Românii din Ţara Oaşului, Satele româneşti de 'astăzi din Ugocea se grupează în jurul munţilor din colţul sud-estic al comitatului, care nu sunt decât o prelungire a mun­ ţilor Oaşului, Aceste sate apar foarte curând în documente, de pildă: Gherţa-Mare la 1351, Gherţa-Mică 1393, Batarciu 1378, Cornlăuşa 1378, Turţ 1385 7). Ele figurează dela început ca « possessiones valachales» şi trăiesc cu cneji şi voievozi în frunte, după acelaşi «jus valachicum », pe care-l întâlnim şi în comitatele vecine. La început, ţinutul făcea parte din domeniile regr le, ajungând însă foarte curând sub stăpânire feudală şi astfel şi privilegiile iniţiale ale satelor se pierd treptat în iobăgie, iar cnejii şi voievozii, care n'au trecut mai curând în rândul nobilimii, se degradează la simplii juzi săteşti în serviciul curţilor. De prin veacul al XVI-lea încoace, în scriptele ungureşti ţinutul se numeşte « Olahsăg », spre deosebire de «Oroszsâg », care designa satele ruteneşti de peste Tisa. În documentele vechi Însă şi aceste sate de peste Tisa figurează tot ca «valachales ». Rutenii care coborau din spre Nord cu ocupaţii asemănătoare, s'au aşezat în cadrele şi după normele aceluiaşi « jus valachicum ». Venind în număr mai mare Însă, au câştigat teren tot mai mult în dauna Românilor, au trecut chiar în sudul Tisei, rute- nizând şi aici câteva sate. \ Românii de aici au luat şi ei parte la multe din evenimentele istorice, la războaiele lui Matei Corvinul - cum a fost cel dela Baia --, apoi sub ') FEJER, Codex diplomaticus, I, p, 147, 2) AL. FILIPAŞCU, Istoria Maramureşului. Bucureşti, 1940, p, 65, 3) SZAB6, op, cit" p, II7, ') XENOPOL, Istoria Românilor III, Iaşi, 1896, p, 32. 5) SZAB6, up. cit. p , 96. 6) FILlPAŞCU, op . cit., p , 41. 7) SZAB6, op. cit., harta istorică din anexe. [127] 127 CEHCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA .ROMÂNEASCĂ 5 comanda lui Pereny, la 1514, împotriva răsculaţilor lui Gheorghe Dozsa, la cetatea Nyalabului. în sec. al XVI-lea şi al XVII-lea, iau parte la di­ diferite lupte şi răscoale ale principilor care se războiau între ei. La În­ ceputul sec. al XVIII-Iea îi aflăm înregimentaţi Între răsculaţii lui Gh. Râkoczi. între robii creştini care şi-au primit libertatea cu prilejul în­ frângerii Tătarilor la 1717 în Maramureş, un număr de 1454 erau din Ugocea 1). Au participat şi la revoluţia lui Kossuth din 1848, despre care bătr ânii vorbesc şi astăzi ca de o mare binefacere (vezi textele 216, 218), căci dela acea dată « au început să se descumpere domnasca », adică să scape de iobăgie. Precum vedem, şi Românii de aici şi-au dat în cursul timpurilor contribuţia lor de sânge, de multe ori însă pentru o cauză străină. * * * în ce priveşte vieaţa sufletească a Românilor ugoceni, biserica de aici apare în istorie subt jurisdicţia episcopilor de Haliciu. Pe la sfârşitul sec. al XVI-lea, Haliciul a fost încorporat Poloniei şi astfel a pierdut dreptul de jurisdicţiune asupra Ugocei. în Maramureş, la Peri, exista o mănăs­ tire veche, al cărei egumen îndeplinea şi funcţiunea de episcop, încă de pe vremea voievodului Sas 2). La 13 August 1391 voievozii Bale şi Drag merg la Constantinopol, unde obţin dela patriarhul Antonie dreptul ca egumenul dela Peri, Pahomie, să fie numit exarh şi asupra Sălajului, Arvei, Ugocei şi Beregului. Se pare că după egumenul din Peri, dreptul de ju­ risdicţiune l-a avut episcopia dela Vad, înfiinţată de Ştefan cel Mare al Moldovei. în sec. al XVI-lea şi al XVII-lea se desfăşură în aceste părţi o intensă propagandă calvină, de către diferiţi principi ardeleni. Necrutând niciun mijloc, ea avu ca rezultat desnaţionalizarea şi pierderea unui mare număr de Români în masa ungurească. Pe Ia sfârşitul sec. al XVII-lea, ţinutul e străbătut de misionarii catolicismului. La 1695, Episcopul Muncaciului, căruia-i aparţinea acum biserica Ugocei, Iosif de Carnellis, propovădueşte catolicismul şi-i trece pe mulţi Români în rândul Rutenilor, al căror păstor era 3). Abia Ia 1853 se desmembrează câteva parohii româneşti din Ugocea de vitrega episcopie a Muncaciului, pentru a se anexa diecezei greco-catolice române de Gherla, acum înfiinţată. Astfel împrejurările vieţii religioase au fost cât se poate de defavo­ rabile desvoltării unei vieţi naţionale a Ugocenilor. Dacă la acestea adăugăm şi condiţiile de ordin social-politic, amintite numai tangenţial de noi, putem ') FU.JPAŞCU, ap. cit ., p. 152. ") IORGA, Istoria bisericii române, I, p. 51. a) VASILE SCUJnu, Probleme nationale la graniţa de Vest. Bucureşti, 1937, p. 8. 9* ................................. ---- [128] 6 VASILE SCURTU 128 afirma că salvarea şi păstrarea fiinţei naţionale a Românilor de aici este în adevăr « un miracol » al istoriei. Că Românii au fost în trecut mult mai numeroşi In U gocea, este un lucru incontestabil. Chiar şi bătr ânii de astăzi îşi amintesc că în comunele - astăzi maghiarizate - Hija, Tarna-Mică, Cerna, Dumbrava, Hoarca, Mocira, Porumbeşti, Cidreag, existau odinioară numai Români, sau că erau amestecaţi şi cu alte neamuri. Intr'adevăr, în aceste comune mai există astăzi foarte puţini Români, care au conştiinţa neamului lor, dar şi-au pierdut limba şi portul. Rutenii şi Ungurii aşezaţi printre ei i-au desnationalizat aproape cu desăvârşire. Satele. Pentru a ajunge în regiunea cercetată de noi, drumul cel mai scurt este prin oraşul Satu-Mare. De aci se poate pleca prin două direcţii: întâia, cu trenul până la Halmeu, iar de aici cu trăsura sau cu automobilul în direcţia Tămăşeni - Batarci -Comlăuşa -Valea - Sacă - Tarna - Mare - Bo­ cicău. Parcurgând acest drum, cercetezi tocmai comunele situate de-a­ lungul graniţei. Intre Halmeu şi Tămăşeni, drumul se bifurcă apucând o parte spre Turţ şi cele două Gherţe. Al doilea drum prin care ajungi în regiunea Gherţelor, deci mai spre interior - către Ţara Oaşului - este: Satu-Mare-Botiz-Drăguşeni-Tu­ rulung=-Gherţa-Mare. Spre Sud dela această comună din urmă, la o dis­ tanţă cam de trei km, dăm de Gherţa-Mică, iar spre Nord, cam la aceeaşi distantă, de satul Turt. în' general, regiune� este deluroasă, dealurile reprezentând prelungirea munţilor Oaşului spre Vest, unde încep a se pierde în câmpia Tisei. Cele mai înalte din aceste dealuri sunt: Oşoiul (422 m, lângă Tarna-Mare), Vârful Tăului (422 m, între Comlăuşa şi Valea -Sacă), Babani (582 m) şi Coparcea (612 m), ambele în hotarul comunei Turţ. Regiunea este pi­ torească, înfăţişarea şi varietatea reliefului, cu alternanţe de dealuri şi şes, încântă ochiul. în ce priveşte râurile ce o străbat, afară de Valea Tarna­ Mare, care trece prin comuna cu acelaşi nume, n'avem decât pâr âiaşe care seacă vara. Pe acestea le vom aminti la fiecare comună în parte. Intâiuf sat dela Halmeu spre Nord-Est e Batarci. îşi trage numele, probabil, dela pârâul Batarci, care izvorăşte din deluşorul « Tufe » şi trece prin mijlocul comunei. Satul e aşezat de-avlungul drumului principal ce-l străbate, pe malurile p ârâiaşului cu acelaşi nume. E amintit la anul 1378, când a fost donat voievozilor Drag şi Bale de regele Ludovic din « possessiones valachales» de Nyalab. Chiar regiunea din jur e numită la acea dată de către Unguri: « Românime » 1). La distanţă de doi km spre Nord se află comuna Comlâuşa, având spre Vest cătunul Şirlău, cu 25 de case. Este situată de-a-lungul drumului 1) SZAB6, op. cit., p. 291. [129] 129 CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ 7 dintre Batarci şi Valea-Sacă, având ramificaţii pe deluşoarele din împre­ jurimi. E amintită la 1378 între « possessiones valachales i). Inaintând spre Vest, la distanţă cam de patru km, ajungem în Valea Sacâ. Numele şi-l trage dela pârâul cu acelaşi nume care izvorăşte din Izvorul Scăldărilor şi se varsă în Valea Tarna-Mare. Spun bătr ânii că înainte cu 50--60 de ani pârăul Valea-Sacă şi Tarna erau mari şi se pescuiau în ele somni, cleni, ştiuci, costrişi, în greutate de 2-3 kg unul. Acum apa Văii-Seci a scăzut, iar vara, când e secetă, seacă complet. Motivul trebue căutat în exploatarea neraţională a pădurilor ce existau odinioară în jurul acestui râu. Vlahovo 1) vorbeşte despre populaţia românească din « Valleszaka vel Szarazpatak i). Numirea este curat latinească. La 1378 se pare că a fost între satele româneşti amintite atunci ca «possessiones valachales », Continuând drumul spre Nord-Vest, la distanţă cam de 3 km dăm de fruntaşa comună Tarna-Mare, cu cătunul Văgaş. O găsim amintită la anul 1430, cu ocazia unei moşteniri a familiei Pereny, iar la 1378 pro­ babil a fost între satele cuprinse în « possessiones valachales i) 2). Comuna are o poziţie pitorească, fiind aşezată pe malurile Văii Tarnei, care izvo­ răşte din Izvorul Domnilor, la poalele dealului Runc, în partea nordică a comunei. Are dealuri acoperite cu vii, păduri de fag şi stejar. In regiunea sud-estică a comunei se află Băile Tarna-Mare, cercetate vara pentru apele minerale care vindecă bolile de stomac. Fiind aşezată Ia o altitu­ dine mai mare, are şi un climat plăcut, ceea ce aduce şi vizitatori din oraşul Satu-Mare care petrec aici vara. înainte de războiul mondial au existat şteampuri pentru exploatarea minelor de aur. în cătunul Văgaş se găsesc bogate zăcăminte de cărbuni şi caolină. Din cauza acestor bogăţii, la 1919 Cehii au ţinut mult să încorporeze comuna, care a şi stat subt stăpânirea lor 15 Juni. Preotul de pe atunci, Atanasie Doroş, a luptat mult pentru anexarea comunei la România. Toate comunele înşirate: Batarci, Comlăuşa, Valea-Sacă şi Tarna, au o bună parte a hotarului pe dealuri - mai ales Tarna -- şi o altă parte, mai mică, pe şes. Aceasta, fiindcă sunt situate tocmai la ultimele prelun­ giri ale dealurilor şi colinelor spre câmpie. Comuna care e aşezată în În­ tregime pe şes este Bocicăul, situată Ia Vest de Tarna Mare şi Nord-Vest de Valea-Sacă, Ia o distanţă egală de acestea, cam de trei km. E străbă­ tută de pâr âiaşul Ciobot. Amintim şi în altă parte că datorită fertilitătii solului această comună e cea mai bogată şi are şi cel mai ridicat procent de ştiutori de carte. Numele se pare că îşi are originea în slavonescul «boc'bka » = ciubăr, vană. 1) DRĂGAN, op . cit., p. 388. 2) SZAB6, op. cit., p. 436. [130] 8 VASILE SCURTU 13° La extremitatea sud-estică a Ugocei se află comuna Gherţa-Mică. Nu­ mirea este improprie, căci este mai mare şi are mai mulţi locuitori decât Gherţa-Mare. La această comună se poate ajunge din Gherţa-Mare, ur­ când un deal cam de 3 km. Din vârful acestuia îţi apare Gherţa-Mică într'o perspectivă dintre cele mai pitoreşti. E o comună fruntaşă a Ugocei aşezată pe coline care prin poziţia lor împart satul într'un fel de sec­ toare naturale. Ghena-Mare e numită astfel fiindcă e mai veche ca cealaltă. Amân­ două aceste comune formând hotarul între Ugocea şi Ţara Oaşului, atât aspectul satelor cât şi locuitorii prezintă foarte mari asemănări cu cei din Oaş. Până în sec. al XVIII-lea, Gherţa-Mică s'a numit Gherţa-de-Sus, iar Gherţa-Mare, Gherţa-de- Jos. Atunci au primit numele care îl au şi astăzi. Până pe la mijlocul sec. al XIV -lea au aparţinut judeţului Satu-Mare şi au format o comunitate de avere împreună cu comuna Terebeşti. La sfârşitul sec. al XIV-lea au fost anexate Ugocei. Drăganu 1) presupune că numirea acestor comune derivă dintr'un nume de persoană cu sufixul - sa. Gherţa-Mare apare în documente la anul 1351, iar cea Mică la 13932). Intre Gherţa-Mare şi Batarci este comuna Turţ, cea mai mare comună românească din Ugocea. E situată pe dealuri şi coline frumoase, care domină regiunea din jur şi mai ales depresiunea în care este aşezată Gherţa­ Mare. Prin comună trece Valea Turţului, care la Terebeşti se varsă în râul Tur. Originea numirii Turţ este latinească, derivând, după Puşcariu, din « *turdeus, um », iar după Drăganu e o reconstruire din pluralul « *turzi, sturzi» (proteza lui « s : s'a făcut pe teren romanic) > turdi 3). Populaţia. Precum am arătat în altă parte, cei mai vechi locuitori ai Ugocei sunt Români. In cursul timpurilor s'au strecurat printre ei şi alte neamuri. Acestea au contribuit la scăderea numărului Românilor, fără a-i putea desnaţionaliza complet. Ba s'a mai întâmplat şi contrarul, . cum a fost cazul În Bocicău, unde au existat înainte şi Ruteni,pierduţi apoi în masa românească. Bătrânii din acest sat îşi amintesc încă de tim­ purile când serviciul divin se făcea jumătate în limba română şi jumă­ tate în limba rusă. Astăzi abia mai sunt cinci Ruşi în tot satul. După da­ tele Şematismului episcopiei de Muncaci, laI anul 1822 numărul Româ­ nilor în comunele ce ne interesează este acela' pe care îl indicăm mai jos după numele fiecărui sat şi anume: Batarci 364, Bocicău 216, Comlăuşa 239, Gherţa-Mică 1004, Gherţa-Mare 487, Tarna-Mare 542, Turţ 1614, Valea-Sad 237. 1) Op. cit., p. 550. 2) SZAB6, op. cit., pp. 38')-390. 3) DRĂGANU, op. cit., pp. 175, 346. [131] 131 CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ 9 Geograful ungur Fenyes Elek arăta la 1879 că. numărul Românilor pentru partea de dincoace de Tisa a judeţului Ugocea - deci cea care ne interesează pe noi - este de 5202 1). In comunele din Ugocea, rezultatele recensământului din 1930, după neam, sunt următoarele: � 1'2 I ..,. ;l � il E-< Z I 1 Băbeşti " . .... 49° 1 [475 - - -1-1- - - 14 - - - 2 Batarci , , , , ' ., ' 1.767 1,241 53 238 8 ---- 1 1 201 - 24 - 3 Bocicău ' , '. ' 471 452 - - 7 - - - - - 7 - 5 - 4 Cidreag . , '. , 732 24° 228 - - 170 - - - - 22 - 72 - 5 Co mlăuşa 1.061 918 8 13 - 2 - - - - 117 - 3 - 6 Dobolţ . ... , . 462 16 420 - - - - - - - 10 - 16 - 7 Gherţa-Mare 989 895 3 - - - - - - - SI -- 4° - 8 G herţa-Mică .. 1.824 1.747 19 - - - - - - - 46 - 12 - 9 Halmeu ..... 4·260 673 2.029 17 7 145 1 3 4 1 1.316 5 45 14 10 Porumbeşti .... 1.291 238 620 5 48 293 - - - - 80 - 7 - II Tarna-Marc 2.066 927 228 141 415 1 - - -- -- 324 1 29 - 12 T'ămăşeni ..... 587 13 497 2 1 - - - - - 73 - - 1 13 Turţ ..... ... . 3.792 3.284 144 3 2 - - - - - 35° - 9 - I4 Turulung .. .. . 3.856 461 2·°75 7°5 7 256 2 2 - -- 206 - 142 - 15 Valea-Sacă " .. 1 .048 970 - I - 8 - - - - -1 66 - 4 - Pentru a avea icoana etnică a întregei plase Ugocea, am încadrat în acest tablou toate comunele din ea, nu numai acelea pe care le-am cer­ cetat. înafară de acestea, precum se poate constata, se găsesc Români şi în alte comune. Nu ne-am putut Însă servi de ei În cercetările noastre, pentru motivul că o parte a lor, ca cei din Cidreag, Porumbeşti şi Turu­ lung, sunt colonişti aduşi aici după Unire. Aceştia nu ne-ar fi putut reda specificul regiunii. Atât în aceste trei comune, cât şi în alte câteva se mai găsesc - răzleţe - resturi ale populaţiei româneşti de odinioară, care mai rezistă Încercărilor vremii. Unii au conştiinţa de Români, vorbesc şi limba mai rău, Însă sunt pe cale de a fi desnaţionalizaţi de populaţia - în ma­ joritate străină - a comunei. E lesne de înteles că încercările noastre de a aduna măcar cât de puţin şi dela aceştia, n'au dat rezultate. Că populaţia acestor sate a fost românească, se poate constata din nume de familie: OI âh, Stoica, Cojan, Vida, Daraban, Diacon, etc. Tinem să atragem atenţia că la rubrica « Unguri ) a tabloului de mai sus nu trebue să se înţeleagă numai Unguri adevăraţi. O bună parte a 1) V. MERUTIU, Judeţele din Ardeal. Cluj, 193 I, p. 31. [132] 10 VASILE SCURTU J32 acestora sunt proveniţi din Românii, Germanii şi Rutenii maghiarizaţi complet în cursul timpurilor în aşa măsură, încât şi-au pierdut şi conştiinţa naţională, iar astăzi declară că sunt Unguri. Pentru a arăta cum a evoluat populaţia după neam, în curs de opt ani, dăm mai jos următorul tablou, cu regretul că nu l-am putut completa, pe data de 1 Ianuarie 1938, decât pentru trei comune: Numele comunei Bocicău ... Tarna-l\iare Valea-Sacă . Populaţia după naţionalitate Totalul '8 popu- '8 '8 ). Pe cei din Valea-Sacă îi poreclesc « spătari », căci exista mai de mult în această comună multă trestie din care se făceau spete pentru războiul de ţesut. Cornlăuşenii cultivă mulţi cartofi şi de aceea sunt numiţi « ciormani », dela numele vierrnelui care roade cartofii dela rădăcină. Bătărcenii sunt mici de statură şi de aceea li se spune « sgârleţi >), numire echivalentă cu slab, becisnic. Turţanii sunt porec1iţi « pepin » şi « căci oară ». Acest nume din urmă se dă la scroafe. Locuitorii ambelor Gherţe sunt porec1iţi « luna >} sau « cei cu luna >}, căci după anecdota pusă în socoteala lor, unul din ei văzând cândva luna reflectându-se seara în apă, a adus un cârlig şi cu aju­ torul celorlalţi a voit s'o scoată. Sunt iubitori de libertate şi le place să-şi satisfacă poftele instinctive de multe ori, nestingheriţi de nimeni. De aceea nu se prea împacă cu re­ stricţiuni1e impuse de legi. jandarmii şi autorităţile care le pun piedeci şi-i înfr ânează sunt mereu ironizaţi, insultaţi şi ameninţaţi în ţîpuriturile lor (Textele 92, 102, 107, 125, 154, 160, 174). Feciorii care au ceva de împărţit între ei, se înţeapă cu ţîpurituri ca acestea: Măi cotînge, nu mă 'mpinge, Că şî 'n mine ieste sînge l Mai ales la horă, din cauza fetelor, când mândria lor este atinsă, imediat scot cuţitul şi se încaieră la bătaie. Aceste bătăi nu degenerează în crime ca în Ţara Oaşului, unde sunt multe satele care cunosc aproape în fie­ care an câte o crimă. Mai de mult însă şi în Ugocea era la fel. Ceea ce-i distinge de Oşeni e firea mai potolită şi stăpânirea de sine în măsură mai mare. Totuşi, cuţitul nu-l părăsesc, fiindcă: Revolveru la cuţit, Şohan nu i-o poroncit! 1) 1) Gherţa-Mică - Mihai Strangu, 19 ani. ro Anuarul Arhive; de Folklor VI [142] 20 VASILE SCURTU Cuţitul le este tovarăşul nedespărţit. Iară-i cuţîtu la mine, Nu mă tem, frate, de nime I 1) De rolul lui sunt conştienţi cu toţii, căci le măreşte încrederea r- Numa cuţîtu l-oi scoate Şî pământu l-oi întoarce! Ieu de-oi scoate cuţîtu, Oi ş'întoarce pămîntu l 1) Versurile citate se potrivesc mai bine Ugocenilor din comunele apropiate de Oaş : Turţ şi Gherţe. Cei din Tarna, Bocicău, Comlăuşa, Valea-Sad şi Batarci nu prea fac uz de cuţit. In ultimii douăzeci de ani nu-şi prea aminteşte lumea de crime, ci mai mult de bătăi şi incăierări, unde se în­ tâmplă să se « zgărie » - cum zic ei - cu cuţitul. De altfel, pentru a pre­ întâmpina neplăcerile ce derivă din mânuirea cuţitului, autorităţile au oprit purtarea acestuia. Unii Ugoceni regretă mult această restricţiune. Sunt foarte curajoşi şi din acest motiv şi foarte buni soldaţi. Curajul nu e numai o calitate a bărbaţilor, ci şi a femeilor. In Valea-Sacă o ţărancă a mers la învăţător să-i ceară socoteală pentru o nedreptate. Acesta jig­ nind-o cu răspunsul său, ţăranca i-a aplicat pe loc o corecţie, Iuându-l la bătaie. De ruşine, învăţătorul a şi plecat din acel sat. Pe la judecăţi nu prea umblă, căci dreptatea şi-o fac singuri, prin obiş­ nuitele bătăi. Vieaţa religioasă. O caracteristică principală a Ugocenilor este pro­ funda lor religiozitate. Aceasta nu numai în forme externe, ci şi ca inten­ sitate sufletească. Sentimentul religios îl trăiesc în toată măreţia lui. In dumineci şi sărbători bisericile sunt pline de lume care stă nerniş­ cată dela orele opt dimineaţa până la douăsprezece sau unu, cântând şi preamărind pe Dumnezeu, căci în Ugocea toţi cântă în biserică. In comuna Bocicău am găsit femei rugându-se cu mătăniile în mână, iar una din cele pe care le anchetam, m'a prevenit să grăbesc cu scrisul, căci trebue să se roage. Şi troiţele dese de pe la răscruci sunt un indiciu al religiozităţii U gocenilor. Respectă mult pe preoţi şi poartă cu mândrie anumite funcţiuni bisericeşti onorifice. Locuitorul Handru Văsîi,\ de 66 ani, din Gherţa­ Mică, îmi amintea mereu, când scriam, să spun că e « curator » la biserică, iar Doros Văsîi lui Ştefan, de 77 ani, din Valea-Sacă, să scriu că este (< făt» (crâsnic). Cel mai important centru religios al Ugoceni1or este mănăstirea Bicsad din Ţara Oaşului 2). J) Gherţa-Mică - Mihai Ştrangu, 19 ani. 2) Despre aceasta, ef. MUŞLEA, op . cit., pp. 131-132. [143] 1 li CERCETARI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ 21 La această mănăstire vin în pelerinaj Ugocenii la sărbătoarea Sf. Petru ŞI Pavel şi la Sfânta Marie. Pleacă aproape tot satul, pe jos, cu prapori şi preoţi în frunte, cântând cântece religioase. Pelerinaje asemănătoare se mai fac la Şişeşti şi la mănăstirea Nicula, lângă Gherla. Mai de mult mergeau la mănăstirea Poei şi Dorog în Ungaria. Amănunte despre aceste p elerinaje povestesc şi astăzi bătrânii care le-au făcut (Textele 234, 243). Posturile nu le prea ţin. Concubinajele sunt foarte rare, la fel divor­ ţurile şi copiii din flori. Secte religioase nu sunt, doar câte unul sau doi adventişti în câte un sat. Aproape toţi Ugocenii sunt greco-catolici. Biserici vechi de lemn nu există în Ugocea. în Tarna-Mare, Bocicău şi Valea-Sacă, bătrânii îşi amintesc că au fost, dar s'au dărâmat cu timpul. Cele existente sunt zidite din piatră, sunt mari şi încăpătoare. Am putut afla anul zidirii următoarelor biserici: Tarna-Mare 189°, Valea-Sacă 1874, Gherţa-Mică 1873, Gherţa-Mare 1893 şi Batarci 1875. Cele din Comlăuşa, Bocicău şi Turţ nu par a fi nici ele mai vechi, ceea ce se poate observa din înfăţişarea lor. Dintre bisericile actuale, cea mai măreaţă şi mai impo­ zantă - ca edificiu - e cea din Batarci, aşezată într'un loc unde do­ mină regiunea. In aceste biserici ŞI 111 cele care au existat înaintea lor s'a păstrat ne­ alterată, de-a-lungul veacurilor de vitregie, fiinţa neamului nostru. Do­ vadă sunt şi cărţile bisericeşti găsite de noi aici. Ele veneau din centrele culturale sau naţionale româneşti, pentru a forma legătura sufletească între fraţii de aceeaşi lege şi limbă dela o extremitate ameninţată a ro­ mânismului. Am găsit în Comlăuşa Noul Testament al lui Simion Ştefan (1648); Octoihul din 1720; Dumneseeştile şi Sfinţitele Liturghii (1742), Antologhionul (1736). Am aflat apoi următoarele cărţi tipărite la Blaj : Li­ turghier (1786), Apostol (1802), Triodion (1813), Euhologiu (1815), Straşnic (1816), Evanghelie (1816) şi un Catavasier. Iar dela Sibiu: Liturghier (1856) şi Pentecostar (1859). Aceste două cărţi din urmă le-am găsit şi la biserica din Batarci, împreună cu următoarele, ieşite din tiparnita lui Bob dela Blaj: Octoih (1792), Apostol (1802), Triodion (1813) şi Straşnic (1816). Regretăm că împrejurările nu ne-au permis să scotocim şi prin bisericile celorlalte sate, pentru a putea constata mai bine ce a mai rămas din tre­ cutul îndepărtat. Starea culturală a Ugocenilor nu este tocmai dintre cele satisfăcătoare. Stăpânirea maghiară nu s'a prea interesat de instrucţia lor. Ea prefera chiar să-i ţină într'o stare cât mai .inapoiată, ca astfel să-i poată stăpâni mai bine. Când a voit să-i ridice din punct de vedere cultural, a închis şcolile confesionale, transformându-le în şcoli de' stat cu limbă de pre­ dare maghiară. Aşa a fost cazul celei din Tarna-Mare, închisă în 1903. Cu toate acestea, dacă judecăm situaţia prin comparaţie cu a ţinuturilor vecine - cum ar fi, bunăoară, Ţara Oaşului - Ugocenii ne ap�r în această IO' [144] 2,2 VASILE SCURTU 144 privinţă favorizaţi. Bruma de carte s'a făcut înainte în şcolile primare con­ fesionale, susţinute cu mari jertfe de către săteni şi biserică. Cu toată în­ dărătnicia Ugoceanului, acolo unde au fost dascăli inimoşi s'a făcut carte şi rezultatele se văd astăzi. In Tarna-Mare procentul ştiutorilor de carte este aproape 50%, datorită muncii unor dascăli români conştienţi din trecut, ca Vasile Doroş, Anton Tărnăiagă şi Alexandru Paul. Mulţumită unor astfel de slujitori vrednici, am putut afla pe la unii ţărani cărţi şi gazete poporale care se citesc cu multă dragoste şi interes. Situaţie mai bună decât în Tarna este în Bocicău şi Batarci. In schimb, în Comlăuşa şi Gherţe procentul analfabeţilor este destul de mare. După anul 1930 li s'au edificat şcoli, s'a mărit numărul învăţătorilor şi situaţia evoluează satisfăcător. Frecvenţa şcolară în Tarna-Mare era, În 19'4°, de 100%. In celelalte comune tinde spre aceeaşi cifră. Copiii din unele sate încep să frecventeze şi şcoli secundare, ceea ce e un semn îmbucurător al înţelegerii timpurilor. Drumurile pietruite, cooperativele şi alte instituţii create de administraţia românească, contribue în măsură Însemnată la ridicarea acestor sate. II. FOLKLORUL Conslderaţlunl generale. Ţinutul Ugocei fiind situat la un punct expus al românismului, satele fiind înconjurate de elementele străine din ime­ diata vecinătate, iar într'unele, cum e Tarna-Mare, străinii infiltrându-se printre Români, s 'ar părea că şi folklorul trebue să fie aici sărac, sau pe cale de dispariţie. Această părere o des mint cercetările prezente. Intâia concluzie ce se desprinde din acestea este bogăţia folklorului ugocean. Precum se poate constata, aproape toate genurile sunt reprezen­ tate din belşug. N'am publicat tot din ceea ce am cules, căci la unele ge­ nuri - mai ales la poezie - era prea evidentă asemănarea cu culegerile din ţinuturile învecinate. Intr'adevăr, folklorul ugocean se aseamănă foarte mult cu cel din Ţara Oaşului şi mai puţin cu cel din Maramureş 1), lucru explicabil prin apropierea şi contactul cu aceste regiuni. N'am putea afirma că textele noastre conţin ceva cu totul distinct, sau chiar original faţă de aceste ţinuturi. Ele înfăţişează doar o prelungire şi o continuitate spre \ ') Cf., pentru Maramureş, culegerile: TACHE PAPAHAGI, Graiul şi [olhlorul Mara­ mureşului. Bucureşti, I 925; AL. ŢIPLEA, Poezii populare din Maramureş. Bucureşti, I906; TIT BUD, Poezii populare din Maramureş. Bucureşti, I908; 1. BîRLEA, Cântece poporane din Maramureş. Bucureşti, I924; iar pentru Oaş : ION MUŞLEA, Cercetări [olk­ lorice în Ţara Oaşului, Cluj, I 932; L-A. CANDREA, Graiul din Ţara Oaşului, Bucureşti, I907; C. BRĂILOIU, Bocete din Oaş (Grai şi Suflet VII - I937) şi E. BARBUL, Az auas­ oidetii nyelojards. Budapest, I900. [145] 1.4·5 CERCETĂRI FOLI i : năcăjît, jîntiţă, sită, singur, sine, ţîie, peţîtori, fraţi, ţipâ, şî, şindilit, zîs, zinâ, auzît, îngrozît. i final dispare după ş, ţ, şi z:fraţ, părinţ, braz, 7JerZ, ţăş (ţeşi), închiş (închişi). o neaccentuat se transformă în u şi În cuvintele purcâraş (porcăraş), durmnim (dormim). u din fostul diftong au se pronunţă o silabic : taor, staor, scaon, aor, balaor. Diftongi. au în verbul a căuta se reduce la o: a cota, cotat (căutat). Acest o se diftonghează În oa când e accentuat şi e urmat de o silabă a cărei vocală e ă sau e: coatâ (caută), coate ( caute). 1) I.-A. CANDREA, Graiul din Ţara Oaşului. Bucureşti, 1907. 2) TACHE PAPAHAGJ, op. cit. [154] 32 VASILE SCURTU I54 ea precedat de o labială se reduce la a: bau (beau), vac {veac), margâ (meargă), pribag (pribeag). ea accentuat la sfârşitul cuvintelor se reduce la e: aVI( (avea), oide (vedea), mure (murea), puntt (punea), arde (ardea). în cuvinte monosilabice diftongul ea la fel se reduce la fi,' me (mea), jtt (ea), ctI (cea). Consoane. Palatalizarea labialelor e un fenomen general. p + i > pt' ajungând uneori la faza t' spre care se pare că tinde: pt'ic (pic), pt'icior (picior), a topt'i (a topi), pt' ere (piere), a lipt'i (a lipi), spt'ini (spini), spt'inare (spinare), pt'atrâ (piatră), t'ept (piept). b + i > bd': robd'i (robi), ibd'i (iubi), sabd'ie (sabie), bd'izui (bizui), pociumbd' i (pociumbi). b în cuvântul bine nu se palatalizează; rar se aude şi rostirea bd' ilie sau bgine. f + i >h': Iz'ie (fie), h'ire (fire), h'iecînd (fiecând), h'arâ (fiară), h'ert (fiert), h'iuţ (fiuţ). în comunele apropiate de Ţara Oaşului (cele două Gherţe) f În această poziţie sia schimbat în s. v + i > d': d'in (vin), d'iiâl (viţel), lod'it (lovit), o d'init (a venit), a d'isa (a visa). în comunele dinspre Ţara Oaşului v + 1:, mai ales în poziţie iniţială, se rosteşte foarte des ca y sau z. m + i > mn: mnes (miez), mnere (miere), mneu (meu), mnire (mire), mnireasă (mireasă), mnel (miel). Dentalele t şi d urmate de e şi i apar nealterate. n + e, i > n: tume, ţîhe, cine, bune, cine, nişte, întunecat, oinit . n latin urmat de esau i în hiat s'a transformat in i, nazalizând vocala precedentă: intiiu, ursoăie, mâsoăie, muşurbiu. Rotacismul. Pentru regiunea învecinată (Ţara Oaşului) acest fenomen a fost atestat de cercetători (I.-A. Candrea, Ion Muşlea). în Ugocea nu-l întâlnim consecvent din cauza influenţei graiurilor învecinate fără rota­ cism din Sud. L-am înregistrat în următoarele cuvinte menţionate în texte: dumirecâ (durninecă), miră (mână), mira (a mâna), mirincâ (mănâncă), mire (mine), pîră (până), pure (a pune), tire (tine), ţîre (a tinea), vîră (vână), tnre (el vine), ura (una).. \ Pe lângă aceste forme trebue să mai adăugăm şipe : gerunt' e (genunche), irimâ, iremâ, irmâ (inimă), cu formele derivate irimucâ, irmucâ, irimioarâ, pe care le considerăm cazuri de rotacism, deşi ar fi putut fi pricinuite de disimilare. Existenţa indiscutabilă a rotacismului în Ugocea nu trebue să ne sur­ prindă, deoarece fenomenul a fost mult mai răspândit decât Îl credeam până acum. Aria de răspândire a rotacismului credem că cuprinde o bună parte din teritoriul nordic al dialectului dacoromân, întinz ându-se spre [155] 155 CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA HOMÂNEASCĂ 33 Sud până în Munţii Apuseni, unde rotacismul există până în zilele noastre, în graiul bătr ânilor, ca de altfel şi în Ugocea. 1 > r în cuvinte ca cormdâ (colindă, formă ce se aude încă destul de des), a tirinca (a tilinca), a sfrederi (sfredeli), a script'i (a sclipi). j latin apare ca gi: agiunge (ajunge), giudeţ (judeţ), gioc (joc), giug (jug), gios (jos). • z provenit din d latin se aude rostindu-se şi dz: dzînă, [rundzâ, uneori şi ca d' : putred' i (putrezi). Asimilaţie. a - u > u - u: nimurui. a - o > o - o: locomneşti. Disimilaţie. n - n > r - n: arin, verin, verinos, ftimurui, gerunt' e, cu­ rund (se aude des şi cunună). Acestea trebue să fi fost influenţate şi de ro­ tacism, deoarece ele apar în regiuni pe care le presupunem că au cunoscut acest fenomen. n - n > n -1: ingiler r - r > 1 - r : Ţ ali grad Morfologia. Forma articulată la masculin singular e fără 1: pâmintu, culesu, hotaru, altu. Forma articulată la plural a substantivelor masculine terminate la plural în ţ, z, ş, prezintă un î final în locul celor doi i ortografiei : urşi, fraţî, brazî, morţi, pârinii. Forme interesante de plural sunt: câş, câsuri (case), sori (surori), mînuri (mâni), pâmintile (pământurile), Superlativul se formează cu tare. Pronumele personal are următoarele forme: io (eu), iei (el), u, (ea), Il (ei), i (ei, dat. sing. fem.). Pronumele posesiv: a me (a mea), a nost, a vost. Pronumele demonstra tiv : aiesta (acesta), aiasta (aceasta), ciia (aceia), Cf( (aceea), aieştia (aceştia). Pronumele nehotârite: nime, ftimuryi, tdt (tot), tâtâ (toată), taţ (toţi), tate (toate). Numeralele ordinare se formează cu f( Ia urmă în loc de ea: al doile, al treile, al patrule. Odata este înlocuit cu termenul docale (de ocale). Verbul. Perfectul: el au mers (el a mers), ea au venit (ea a venit), l-au dus (I-a dus). Viitorul: oi mf([re] (voi merge), îi mf([re], a mf([re], om mf([re], îţ mf([re] , 01' mf([re]. Persoana a III-a plural a auxiliarului a fi are forma sim sau simt: Condiţionalul trecut se formează, ca şi în graiul de pe Crişuri, din infinitivul verbului precedat de perfectuI auxiliarului a vrea. De ex. l-o vut (vrut), omorî (I-ar fi omorît) (text 395). PerfectuI verbului a vrea poate avea o formă şi mai scurtă: în loc de o vut = o-t. De ex. dacă ar hi spus, I-o-t săgeta ş'o-t muri (dacă ar fi spus, l-ar fi săgetat şi ar fi murit) (text 399). [156] 34 VASILE SCURTU 156 Sau: de n-o-t aue apă şî foc, l-o vut omorî (de n'ar fi avut apă şi foc, I-ar fi omorît) (text 395); sau da voi ce o-t fa cu rondioşl voşti de cai (da voi ce aţi fi făcut ... ) (text 250). în locul subjonctivului aflăm foarte des întrebuinţată forma infiniti­ vului lung, care se păstrează cu sensul verbal, nu substantival ca în limba literară. Astfel în exemplele: Ca mine nu mai ieste om in D' erţa-Mnicâ de-a trăire cu ominie (text 277). Prin codru de-a vîna re (text I92). Eu am de murire la Rusalii (text 253). Cînd îi de luare roada noi ne ducem (text 253). Ai de a dare bani. Nu te poţi apropt'iere (text 2IO). Tot în locul supinului se află întrebuinţat infinitivul scurt. N'o mdrs a lucra (text 236). Nu trebue a plăti păşune (text 240). Adoerbe: cîtingan, cîtingănuţ (încet), tuma (tocmai). Prepoziţiuni: diript, dipt, (drept, pentru), diri (pentru). Conjuncţiuni: pcdic (deşi, iar). Interjecţiuni: le, în expresiuni ca: Maică-le cîn[dJ m'ai făcut (text 42). Dăm mai jos câteva forme dialectale care ni s'au părut mai interesante: besericâ, ficiori, crancâ (creangă), vîrv (vârf), [âreastâ, pâste (peste), nemic, straiţă (traistă), dereaptâ, dirept ; lengini, gînşte, gî(tit (gândit), ibască (iu­ bească), pin (prin), ai jani), pinga (pe lângă), oarce (oarece), pince (pentru ce), oarunde (oareunde), une (unde), cătă (către), şa (aşa) ciia (aceia), puşte (împuşte), tîmplat (întâmplat), tilnit (întâlnit), farmâ (sfarmă), cîn[dJ, mer­ gîn[dJ, torcîn[d], nost[ru], vost[ru], tra[ge], mft[rge], fa[ce], trft[ce], sfinţtt.fşte], gîndft[şte], abua, aburca, brincâ (mână), bugezi, a se cînta (a plânge), citingan (încet), ceterâ (vioară), coc (pâne mică), erei (creieri), cucoana (fată tânără), a cura (a alerga), docale (odată), a Îndemna (a începe), mal (margine), mo­ rosiu (albastru), pâcurime (oi), sâlaşime (loc de odihnă pentru vite), săriu nopţî (miezul nopţii), din creştere până 'n talpe (text 345). Dintre influenţele străine ce s'au exercitat asupra graiului ugocean, cea mai puternică e cea ungurească. Ea este de natură pur lexicală - s'a exercitat prin administraţie - şi se explică prin stăpânitorii unguri ai acestui ţinut, încă din timpuri destul de vechi, căci ţinutul a fost în vechime {< domeniu regal » şi donat de către regii Ungariei diferiţilor feudali. IV. OBICEIURILE' în acest capitol am notat obiceiurile dela sărbătorile de peste an, naş­ tere, nuntă şi moarte. Şi în acest domeniu folklorul ugocean prezintă unele obiceiuri rare sau chiar specifice acestei regiuni. Pentru ca aceste obiceiuri să fie cât mai accesibile celor ce se intere­ sează de ele, le-am redat - aproape în întregime - prin scurte constatări [157] 157 CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEAScA 35 şi descrieri ale noastre. Redarea parţială a acestora de către subiectele de care ne-am servit se găseşte la capitolul « Practici magice ». înfăţişarea tuturor obiceiurilor prin povestiri dela cei ce le-am cules, ar fi lungit prea mult acest capitol, rezultatele fiind aceleaşi. La sărbători 1). Anul nou. în ajunul Anului nou fetele caută să-şi afle norocul şi viitorul prin diferite semne şi mijloace. Ca să afle dacă se va mărita sau nu în acel an, fata merge dimineaţa la coteţul porcilor şi caută să vorbească cu vierul. Dacă acesta răspunde prin grohăituri, Însemnează că se va mărita În acel an, dacă nu {< mai ră­ mine fată >}. în aceeaşi noapte, fata, legată Ia ochi, merge la un gard şi numără îndărăt parii, Începând dela numărul nouă. De parul unde a terminat numără­ toarea leagă un fir de mătasă, iar dimineaţa merge să-I vadă. Dacă parul e strâmb, se supără, căci bărbatul Îi va fi urît. Ca să se mărite În acel an, fetele merg dimineaţa Ia o apă curgătoare şi se scaldă « unde-i genune ». Feciorii le păndesc, ca să le arunce cămă­ şile În apă şi să râdă de ele. în apă aruncă cărbuni şi busuioc şi, Între al­ tele, zic: Sîn-Văsîi vărgat Dă-mn, Doamne, bărbat! Când se Întorc acasă, aruncă cărbunii şi busuiocul în drumul oamenilor care merg Ia biserică. Fata se duce apoi Ia funia clopotului, taie o bucată mică din ea şi o pune În sân; ca « aşa să-i rmrgă hiru cum mere glasu clopotului », . Ca să nu se mărite o fată oarecare, duşmancele îi aşează subt pragul casei cărbuni {< vrăciuiţi >}. Pentru a rodi pomii, se aşează Ia rădăcina lor gunoiu din casă, adunat Între Crăciun şi Anul nou, se leagă pomii cu un smoc de paie răsuci te şi cu securea în mână e ameninţat fiecare zicându-se : « Tăt te tai, de nu rodeşti ! >). în ajun « să străjuieţşte] », ca să se vadă unde ard banii de pe comori. Tot acum se preface toată apa În vin, dar oamenii n'o pot vedea, căci ori­ cât se silesc să nu adoarmă, nu pot rezista. Ca să aibă belşug la vite, le nutresc şi adapă foarte de dimineaţă. Unde se află un om cu numele Văsîi, ÎI leagă cu o « partă >) sau un ştergar Ia mână şi nu-l desleagă până nu {< cinsteşte >} palincă ori vin. Apoi beau şi petrec urându-şi mulţi ani. La fel se procedează şi la alte zile ono­ mastice. ') Informatori: pentru Batarci - Mărie Rus, 58; Bocicău - Iluşcă Doroş, 80; Comlăuşa - Petru Paul, 57; Gherţa-Mare - Mărică Coţan, 70; Gherţa-Mică - Iacob Nichituţ, 49; Valea-Sacă - T'itie Filip, 16; Tarna-Mare - Gheorghe Buhai, 46. II Anuarul Arhioei de Folklor VI [158] \ La Sfântul Alexâ -- (' Caldolesâ -- să slobod albd' inile afară ». La Blagoveştelîii, « cînd cîntă răchiţăii, zÎcem că o vinit primăvara ». Atunci se « oltoriesc » pomii. Dumineca Floriilor. « Florii ». Se cluc mlădiţe de salcie « cu mîtă » la biserică. Amestecate cu coji de ouă sfinţite, ele se pun pe foc când vine o furtună mare, « oarce d' ivar }), pentru a o potoli. Sfântul Gheorghe. Feciorii şi fetele se udă cu apă, ca să fie sănătoşi peste an. Apoi fug repede acasă, unde beau şi petrec. « Lăsarea }) e Duminecă, iar ziua următoare e « Lunea uritâ ». In această zi femeile adună cenuşă pentru a o arunca pe ceapă şi pe varză, ca « să nu le taie d' errnni, să nu să uşte ». Cenuşă de aceasta se aruncă şi pe fete, ca să le urască feciorii. Cele nouă sâmbete din postul mare sunt « a morţîlor ». « Cine are rînd, dă pomană pentru morţ }). La « Patrueâci de sfinţ, nu-i iertat să ţăş » .. Atunci se seamănă « răsad de curechi }). Şi la Bobotează se colindă, iar fetele se scaldă la râu. Lăsatul secului se chiamă în Ugocea « lăsarea », Feciorii şi fetele fac « dant », joacă toată noaptea, căci nu mal joacă până după Paşti. Ca să le crească cânepa mai mare, nevestele merg la joc. Dacă nu le joacă nimeni, joacă singure, ţîpurind astfel :. De giucatu, l-om giuca, Să ne crească cinepa ! VASILE SCURTU Boboteasâ (< Apâ-Boteasă }»). în ajunul acestei sărbători se deschide cerul şi vorbesc vitele. Cele bine ţinute se laudă şi îşi vorbesc de bine .' stăpânuL Unii oameni prind de veste şi dacă în acel moment - când văd cerul deschis - se roagă lui I?umnezeu să-i primească acolo după moarte, rugăciunea lor este ascultată. Pentru a afla cine-i va fi bărbat, fata îşi aşează, în ajun, subt perină, un pieptene, o săcure, un pranic şi un coc. Pe cine-l visează că-i cere apă, acela îi va fi bărbat. Şi la Bobotează ard banii de pe comori.· Cantorul bisericii, « diacul }), însoţit de copii şi feciori mulţi, umblă cu crucea pe la case, strigând: « Chirale sa ! ». Oamenii le dau mălaiu, nuci, pălincă, grâu şi un fuior: De brăcinar popt' i ; De frîmbd' ie preutiesi ! I I I I '1 I i [159] ]59 CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ 37 La casa unde este fată, iubitul ei aşază în poartă un copac verde - de obiceiu un mesteacăn --- împodobit cu « P. A doua şi "a treia zi de Paşti, finii merg la naşi cu un « oi » cu vin, lu­ mânare, colac, iar unde sunt copii mici, duc şi ouă. Acolo îşi petrec îm­ preună. La acest obiceiu se referă versurile: Când îi colea după Paşti, Mărg hinile la nănaş, Şî ieu mărg la ferestuică Ca să văd cine ce 'rnbucă S'o văd şî pe-a mt; mândrucă. La Ispas (lnălţarea Domnului) « mt;[rgeJ popa la vie şî o sfintejşte] }>. Rusaliile. Aduc acasă dela biserică crengi de teiu, care se păstrează în casă, la grindă, şi când e furtună mare se pun pe foc, ca ea să Înceteze. Frunza aceasta, fiartă cu lapte dulce, e bună de pus « pe bubă », ca « să spargă }>. Tot acum se aşează pe morminte crengi de teiu cu frunze şi flori. Şi biserica se presară cu iarbă verde şi frunze de teiu. Se iese la sfinţirea ţarinei făcâridu-se şi o cunună de grâu. La Sîmpt' etriu se merge în pelerinaj la mănăstirea din Bicsad. La Foca, nu se lucrează la fân. « S'o 'ntâmplat că o lucrat aici la on căzal de trifoi şi o trăznit până 'n sară }>. " Sinziiene. Se fac cununi de « sînzăne » şi din alte flori. Acestea se aruncă pe case şi pe morminte. « Dacă-i pruncu piste an cu bube, apăi fă cenuşă din it; şî-i trejce] ». Ziua-Crucii. Culeg « boresăle buruieni le de liac }>. Crăciunul. In ajun se umblă la colindat: tineri, copii, femei, bătrâni. Pe masă se aşează un colac frumos de grâu, având otavă subt el. Co- lacul se păstrează întreg anul. Dacă oile sau vacile au « mărin », se afurnă cu otavă şi li se dă să măn ânce colac cu usturoiu şi le trece. Cine are în casă om cu numele Văsii, nu-i bine să toarcă între Crăciun şi Anul nou, căci « îi betegos }>. Fetele care nu se mărită şi nu joacă, atunci când le vin feciorii la co­ lindat îşi desleagă « zgarda }> şi mărgelele dela gât şi le aşează subt fereastră. Când colindă feciorii, ele zic: « Cetori, cetori, Aduceţî-rn peţîtori Pe cîţ colindători », în dimineaţa de Crăciun e bine să-ţi intre mai întâi în casă un copil ori băr bat, căci ai noroc şi bucurie în acel an. Pentru sărbătorile Crăciunului se fac mai multe pâni. Una « omenesc de Sîn- Văsîi » şi o mănâncă atunci. în ajunul Crăciunului, la unele case se mănâncă nouă feluri de mâncări , [161] CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ 39 « Şezătoarea » e pe punctul de a dispărea complet. Bătrânii şi bătrânele vorbesc cu duioşie despre ea: « Fetele torce, feciorii- băte cărţ şî glume, spune ciumilituri. Acolo să 'ntilne şi aceia care nu-i lăsa părinţi să să ibd'ască ». La naştere 1). Despre noul născut se spune celorlalţi copii că a venit « di la vale, di su zăpadă, I-o adus o babă din baltă, I-o făcut din lut, I-o cioplit tată-so cu săcurea şî I-o adus baba din pădure sau 1-0 cumpărat din târg ». Femeia însărcinată « îi groasă, îi greoaie ». In timpul sarcinei îi este interzis să lovească în pISIca sau în câne, căci altfel « pruncu a h'i flocos şî cu barbă ». Să nu se uite Ia orbi, şchiopi « coldăuş, hibaş, h'iretici » şi când îi vede să se gândească să nu-i fie aşa copilul ei. Să nu fure, căci copilul încă va fura. Să nu ridice şi să nu fugă 1< că atunci să clătejşte] prun cu di la loc şi pt'ică 'n vintre, îi gr). - « Vînzare mri-i, săraca, Că m'a lod'it suşîgu, De rnn-aş da şî sufletu! >). Turcu stă a număra, Nevasta a suspt'ina. Turcu stă a mă 'ntreba: - « Ce susptiri, tu, nevăsttt? Că ieu bine ti -oi ţîrie, Cu coc caldu frămîntat Cu vin roşu strecurat! >) -- « Tu, tu, tu, turculiuţ, tu, Mînînce-ţî-l şî cocu, Mînînce-l mucezîtu, Şî vinu nepustitu ! Şî ţîie, găzduc a mrieu, Dumnezău îţ năduşască Straiţa Ctt coldouşască, Căci nu m'ai putut ţîne, Ci m'ai făcut streirie, Cân îi vini la casa mtt, Să-ţ dau coaja Ctt mai rtt ». Gherţa-Mare - Mărie Sarcă, 24. 2 MÎNDR U SUPĂRAT - « Ce ieşti, mîndruţ, d'ogod'it, Cu faţa cîtă pămînt? >). Mîndra lîngă ieI p1îngîn: - « ••• morţî, mândrulior! Tu de-acoalea scula-t-i Şî pe mine lua-m-i! >) - « ••. morţî, mîndrule I Ieu de aicea m'ai scula, Pe tine nu ti-oi lua, Căci nu mă lasă maica! >) - « Tu, tu, tu, mîndrulior, tu, Şî coată ce grăieşti, Numa să nu-ţ bănuieşti! >) - « .•• morţî, mândrulş, Ridică mîna dereaptă, Te pleacă şî mă sărută Şî te du şî te mărită! » Ie pe h'ire ş'o călcat, Mîna dreaptă o rădicat, S'o plecat, lMo sărutat, S'o dus şî s'o măritat, Lîngă cel vecinu 'n sat, După-a lui dulce fărtat. Iel dacă s'o dus acasă, O pus coatile pe masă. Mamă-sa 1-0 d'întrebat: - « Ce iesti, Ion, supărat? >) - « Taci, 'maică, nu mă 'ntreba, Nu ştiu, spun<;;-ţ-aş, ori ba. M'ai făcut fără drăguţă, Ca şî codru fără frunză. M'ai făcut fără nevastă, Ca codru fără verdeaţă. M'ai făcut fără fem<;;ie, Ca plugu fără grindttie ! >) - « Taci, Ion, bunu mamii, Că şî alte fete sînt în sat Şî mai mari şî mînînţ<;;le, Al\[ge Jţ una pintre iele ». - « Măicuţă, măicuţa m<;;-le, Că şî stele sînt pe ceri Sî mai mari si mînîntttIe� , " F [178] VASILE SCURTU 56 Nu-i ca luna pintre iltle; De mîndră, de vederoasă, Nu-i ca mîndra de frumoasă. Spune-i, maică, mîndrii mitle, Să nu-rn calce ograda! Pe-unde ograda o calcă, Pămîntu şî iarba sacă. - ( ... rnorţî, mîndrulior, Pămîntu, iarba, nu sacă, Iri mioara 'n tine crapă, Cum m'ai săruta odată! Iarba coasa o primejşte], Irima 'n tire să topejşte], Cum o ai lipt'i de a mit. Spune-i, mîndruţ, mîne-ta, Să 'ngrădească fîntîna, Tot cu-arin şi cu călin, Mai mult să nu ne iubim. Numai sîmbăta, la plată, Dumineca, zîua toată! Spune-i, mîndruţ, mîne-ta, Noi atuncia n-orn lăsa, Cîn mă-ta ş'a număra: Grăuntele dint'o mnertă, Penile-di pe-o pupăză; Frunzulica d'int'on prun, Penile di pe-on păun; Frunzulica dint'on nuc, Penile di pe-on cuc. Spune-i, mîndruţ, mîne-ta, Noi atuncia n-orn lăsa: Cîn mă-ta s'a face stan Şî tată-to bolohan. Ş'încă Il-om iubi 'nt'on an. Că-i păcat să ne lăsăm, Tare bine sămînărn Şî la ochi şî la sprincene, Ca doi păunaş la perie ». Gherţa-Mare - Aceeaşi. 3 CIUMA (Fragment) Am avut nouă ficiori Şî mn-o dus de noauă ori. Ş'apăi unu o vinit acasă din cee lume şî nu 1-0 cunoscut. Şî cîn o d' init a noa oră, o zîs: Du-te, ciumă, la focu! Tarna-Mare - Gheorghe Buhai, 46. 4 A GRUII în cel dial încornurat, Mîndră-i crîşma lui Novac. Da 'n mnijlocu crîşmiei leste o masă rotilată, Doamne, galbînă-i, de pt'atră, De voinic' împrejurată. Tăţ beu şî mulătuiesc, Numa Gruia lu Novac IeI şede mai supărat, Cu clopu pe ochi lăsat, O i-i dor de Ţăligrad? -- « Daţ, băiet, de-l întrebaţ, Pe Gruiţa lui Novac, Ce şede-aşa supărat? Da i-i vremea de 'nsurat, O i-i' dor de Ţăligrad? >) -- « SF,înta că-i Măria-Ta, Dă-mn, on cal întărniţat, Să mă \duc la Ţăligrad! >) Aşa Gruiţa zîce, Cu stînga frîu ţînC'(, Cu dreapta cruce-ş făce, De lumea se 'ngrozîiC'(. Cîn în Ţăligrad o 'ntrat, La Aniţa, crîşmăriţa, I I * ; CCS!Q3t44CXSUM &!ktt!fiJiii"WiiJliK2tUiliM&&2aua 2� [179] I79 CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ 57 Tri tonuri o deşărtat. încă cere să mai b�e, De ban nu gânde să deie. Aniţa, crîşmăriţa, Poale dalbe o sufulcat Şî la Iovu o alergat. Iovu cît o vide, Tătă puterea-i per�. - « Tu Aniţă, crîşmăriţă, Doară d'inu s'o gătat Ori ban ai de numărat î i - « Nici d'inu nu s'o gătat, Nici ban n'am de numărat: Asară, căn o 'nsărat, an voinic în crîşmă o 'ntrat. Nu be d'inu cum să be, Prinde d'idăra de-o toartă Şî o ţîpă 'n gît odată », - « Tu Anită, crîşmărită, Spurie-rnn, tu, făptura Iui l r - « Aşa i-s ochiti lui, Cum îi murea cîmpului, Care-i coaptă la pămînt, N'o agiunge strop de vînt. Aşa i-i obrazu lui, Cum îi spuma laptelui i). - « Tu Aniţă, crîşmăriţă, Dă-i d'in cît a pofti, De ban nici nu pornini ! Ala-i Gruia lui Novac ŞÎ-i ficior ca tată-său, Bate-rnni-l-ar Durnriezău ! ) I-o dat d'in cât o poftit, De ban n'o nici porninit. - « Unde ai fost tu, nană Floare? încă nu te-am Întrebat Din ce neam te-ai rădicat j : - « Io-s florice di pe mare, Prind voinicii la prinsoare ». Da li-o prins şî 1-0 legat Şî 'n temniţă 1-0 băgat. Da on puiuliuţ de corbuţ, S'o luat şî s-o dus, .La curtea Novacului. Aşa cîntă de cu j�le, Stă soarile 'n loc, nu mere, N ovac afară o ieşît : - « Du-te, tu, corbuţ de acole, Ce cînt tu, aşa cu j�le, De stă soarile 'n loc, nu mere j : - « Taci, Novac, nu mă mîna! Te încinge nemneşeşte Şî te 'rnpodobejşte] domneşte. Pe Gruiţa al tău, Tăt 1-0 prins şî 1-0 legat Şî 'n temniţă 1-0 băgat. Numa legea lui a 'rnbla Şî apăi l-or spînzura ». Iel s'o 'mpodobit domneşte Şî s'o 'ncins călugăreşte. S' o gătat şi o d' init. Cînd o fost hăt la on loc, S'o 'ntâmpt'inat, C'on cîne de Turc bătrîn: -� « Popă ieşti, ori domnu ieşti î i - « Nici is popă, nici îs domn, Io-s popă călugăresc, Pe cei robd'i îi spovedesc. Că ieu tăt am auzît, C'aicea 'n ţăru ca voastă, Ieste-on rob de nouă zîle. Numa legea lui a 'mbla, Şî apăi l-or spînzura ». - « Pe ala nu l-i spovedi, Că cheia mare am aruncat, în temniţă l-am băgat ». Iel după cheie s'o dat Şî uşa o descuiat. - « De cîn aici, tată, m'o băgat, Nici apă nu mn-o dat. - « Vez, Gruie, puiu tatii, D' inu-i roşu şî-i beţîi, Palinca-i mare zlobd' ie, Capului bicisnicie. [180] 58 VASILE SCURTU 180 Şî som nu-i mare sodom, . Face pt' erdere de om! Gruie, puiu tatii, Socoteşte marginile, Ieu oi bate mnijlocile, Pe-arnriazîţî, pi la săghii, H'i-ua sînge până 'n brîu ». Gherţa-Mare - Mărică Coţan, 70 5 VĂSÎI ŞÎ IRINCA Nici de alea n'am văzut, Om ficior de gazdă mare Cu pruncă de sărac mare Să să ibască-aşa tare! Că mă-sa ş'o cuvîntat: - « Vîsîioc, puiu mamii, Ie tarniţa din cămară Şî murguţu tău de-afară Şî te du a peţi 'n ţară », IeI murguţu l-a gătat Şî 'n ulită s'o iesît " , Cu lrinca s'o 'ntîlriit. Ia, Irinca, da i-o dat Chischineu împăturat: - « Coată tu, măi Văsîi, bine, Coată tu ş'a triia zî, De-i vede sînge 'nchegat Şti că lumea o-am lăsat ». Iei aşa o mîngăiet : - ( Nu ti teme, Irincuţă, Tătă lumea oi îmbla, Tăt la tine-oi înturna!» IeI s'o luat şî s'o dus, Tătă lumea o îmblat, Ca Irinca n'o aflat. S'o 'ntîlnit c'on păcurari: - « Bună ziua, păcurari!» - Sînătos, cocon frumos!» - « Cumu-i rîndu 'n satu nost?» - « Bunu-i rîndu 'n satu nost, Bunu-i rîndu cui îi bun, Ştiu că ţîie nu ţ-î bun. Că Irinca s'o 'necat, La moară la Molidău, La moara tătîne-tău. S'o-aplecat gios la părău S'o-aplecat şî s'o 'necat ». - « Di, di, di, murguţ, mai tare, Să sosîm în sat cu soare! - « leş, măicuţă, pîn' afară, It( tarniţa su cămară Şî murguţu tău de-afară. Cu murguţu poţ trăi, Fără de mine poţ h' i ! - « Vîsîioc, puiu mamii, Întoarnă-te tu 'napoi, Ca Irinca ţ'oi afla Şî de mîndră şî de gazdă!» - « N'o fost, maică, de găzdac, Da mri-o fost omuţ pe plac! ». IeI s'o luat şî s'o dus, La moară la Molidău. S'o aplecat gios la părău, S'o aplecat şî s'o 'necat. Mă-sa o prins şî i-o cotat, I-o cotat în sus pe apă, I-o cotat, nu i-o d'aflat. Ie s'o dus ş'o rădicat, Tri sate ş'on giumătate. I-o cotat pe apă 'n gios, I-o cotat şî i-o aflat. Une o fost apa mai lină, Tăt ţii�du-să de mînă. Pe Văsîi' l-a d'îngropat, Dinaintei turnului, În fundu pămîntului. Pe Irinca o 'ngropat, ·În mnijloc, în ţintîrirn, Unde-i locu cel sfinţît. Pe morrnîntu lui Văsîi, Crescut-o an rug verzîi, [181] 181 CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ 59 Pe mormîntu Irinchii, Crescut-o o rujă 'mplută. Rugu-atîta s'o întins Pînă ruja u-o cuprins. Şî oamini s'o mnirat Şî s'o dus ş'o rădicat, an zăslău mîndru roşu, In turnu besericii. Ca să ştie tăt omu Să nu-ş apere pruncu, De unde i-a sta gîndu. Batarci - Mărie Filimon, 58. 6 BIRCUŢA în mnijlocu satului, La casa preotului, Mulţ îşi bau şî veselesc, Pe Bircuţa o peţesc. O peţesc, nu o peţîră.· Gioi sara o 'ncredinţîră. Cînd îi coalea 'n mnază-noapte. Ia, Birca tra[ge] de moarte, Cînd îi coalea 'n zorile, La B irca vin dru j bile. Batarci - Aceeaşi 7 CÂTUNA FUGIT Colo Ia on munte verde, Mîndră zărice să vede, Da la munte cine şede P Şădu-ş doi cătuni fugiţ, Di la cătune-s fugiţ. Paşte murgu priponit, Paşte murgu sî rînciază, Doarme mîndru şî d' isază. - « Scoală, mindruc, nu d'isa, Noi pe murgu l-om fura Şî ţî l-om întărriiţa, Cu tarniţă de brad, Ca să şti că mii-ai fost drag!» - « Di, di, di, murguţ, mai tare Să sosîm în sat cu soare, Am o mîndră ca o floare Şî m'aştiaptă cu sudoare. Mriie patu 'mperinat, Ţîie grajdiu măturat, Mnie o iţîie de d'in, Ţîie o porţiie de fîn. Batarci - Aceeaşi. 8 BOALA MîNDRII « Ţui, ţui, ţui, să mergem tare, Să sosîm în sat cu soare, Să văd mîndra dipce moare!» Ieu cu soare mri-am sosît Ş'am legat murgu de făreastă, Cu tri fire de mătasă, Ş'am dat bună sara 'n casă. -- « Ţîpă, soră, cununa Şi tu maică Iumriina, Că de-a cui doruţ ai murit, Iatu-I-i, c'amu o viriit l : - « Tu, tu, tu, mîndruţa met, Da-mn-aş hamu şî murgu Să-t aflu ţîie leacu ! » - « Tu, tu, tu, mînelruţu rnneu, De-a mneu leacu nu-i pret mare; Bulz de caşu 'n primăvară, Sloi ele ghiaţă 'n mnez de vară, Mure coaptă 'n mnez de iarnă» - « Tu, tu, tu, mîndruţa mtt De cînd mama m'o făcut 10 de alea n'am văzut! » - « Mutu ieşti, ori prostu ieşti, ? [182] VASILE SCURTU 60 Ori ce nu te nădăieşti P Mure coapte ţî-s ochii, Bulz de caş ţ-i inima, Sloi de ghiaţă ţ-î gura, Cu alea m'oi întrăma ! » Tarna-Mare - Mărie Buta, 18. DOI N E 9 Cine m'o dat dorului, Bată-l frunza plopului! Da-u-ar Dumnezău, să deie, Frunza 'n plop să nu mai steie, Omu năcăjît să pt' eie ! Tarna-Mare - Gheorghe Buhai, 48. 10 Tot aş- îi mare apărătoare de beteşîg, nu trabă a lucra! Sîmbăta-i a morţîlor! Dumineca ŞI Dumnezău s'o hodinit l Bauirci - Mărie Rus, 58. [293] r,1 G L o SAR 1) Il Abua 305, adormi, acar 35, nuicar, ori. acia, aci ia 223) aceia. aclingi 200, făclii. acolisi (a se) 349, a se stabili, a se vârî. adăpile 209, locul pentru adăpost vitele. adîrrna (a) 193, a pleca, adătui (a) 239, a răscula. adieu 231, tun. adimant 250, diamant. admînuător 413, înmânuator, factor postal. agonisîie 217, cereale, bucate. aiestia ?-46, acestea. ala 221) acela alalţ, ceilalţi. aldui (a) 408, a blagoslovi, a binecuvânta. alepădu i (a se) 2.17, a se aşeza, a se stabili. amnazăz 222, 'anâazâ, prân», amninoasă 222, miroase. Ardău 236, numele unei localităţi din fostul jud. Ugocea. ardo-bgirău 22.5. (ne 52., arie, v, arie. argaş I 9 5, arcaş. arie ,+94, locul r+ în liber - pe care se ÎIII­ blâtesc ccrealele. Arrnan 248, Armeni. avea rînd (a) 2.53, a avea posibilitute, a fi bogat. Babă (p. 161) femeie care asista şi ajută la naştere, moasd . babdiţă (p. 164), babiţa, boalâ la ('o/J;11: mici. bai 47, necaz, durere, baicr 1 '7, panglicd ce ţine atdrnatâ traista­ bar 36, 1Ju,; bine. baron 236, boier. batăr 229, măcar, bate cărţ (a) (p. 16,), a se juca în cârţi. bau 51, beau. bălaie 209, albă. bălcăluşă 368, baltă, băltoacă. bănui (a) 19+, a regreta. bărbăcuţ 209, berbecuţ , miel mic. bărbdinoc 33, planta care-i verde şi iarna (vinca lterbacea }, bărnaci 129, oacheş, negricios. băte de-a avere 432, se s'uitea î n durerile naşterii. băută 204, Mut. Bişcău 215, numele popular, al satului Bo- cicău, bd el 2'f3, biet, bdirui (a) 244, a birui, CI putea. hdiscot 344, sgontot . bdităngos 242, pribeag, hoinar, bdizui (a se) 98, a se bizui, (/ se Încrede. beIi (a) 250, a tăia, il injunghia. Berbeşti 230, numele unui sat din j\llara­ ntureş, Bereg 2_P, numele judeţului ueciu cu Ugocea (spre N. - V.) . besăz +56, vorbe rele bgrrău 125, primar, birtoc, bdirtoc [33, moşie, avere. bizuaş 414, sigur. boactăr 225, pazitor. J) Cifreie indică textul în care se găseşte cuvântul glosat. Dacă cuvântul nu se găseşte în texte, ci în partea introductivă sau de studiu, e notată pagina între paren­ teze. Verbele le-am dat, pe cele mai multe, Stlbt forma infinitivului, Însă substantivele şi celelalte cu vinte aşa cum se găseşte fiecare în text. [294] VASILE SCURTU 294 boarşe 354, testicule. bob 250, plantă lcguminoasă. boboane 436, vrăji. boboni (a) 436, a vrăji. boeor 82, ceată, mulţime. boitori 22, ciucuri. bold 407, prdvălie, băcânie. bolahan 2, bolovan, piatrâ mare, bolaneiag 90, nebunie. bondă 250, cojoc. bongăruţe 359, musculiţe . boreasă 221, neuastâ, borsoeaie 4°1, strigoaică, urdjitoare (uneori şi strigoiu ), borsoeai 355, strigoiu. bortă 426, scorbură de copac. bot (de flori) 251, nuinunchiu de flori. bate de hed ' (p. 163), ramuri de viţă de vie. Botiza 246, sat în Maramureş. bozăraş 260, bonzăraş, cârâbuş, brîncă 410, mână. brăcinar i 378, sfoară cu care se leagă (pe la şolduri) gaeii la bărbaţi "ipintileul la femei. broştian 319, broscoiu ? buştean? Budeşti 233, sat în Maramureş. Budeni 233, nume de familie din Glterţa­ iliicei. bugăt 403, destul, bugezî (a se) 243, a ,se umfla la fnţâ, a se buhăi. buhalău 219, pulbere de puşcă. buisă 338. bumbuşcă 162, micii floare artificială care serueş le de podoabă în clopul [pâldria ) [eciorilor sau. cununa fetelor şi se fixează cu un ac cu g ămălie . Burăştii 226, numele uneifamilii din Gherţa- Mieei. bursucat 249, umflat. Buştina 215. buzdugunături 365, lovituri, sgo1llo1e. CaJada 237, butuci (instrument de torturei). carte 15, scnsoare. CăJineşti 241, sat în Tara Oaşului. călin 2, numele unm arbust (viburnum opulus) . căplui (a) 402, a opeiri. căş 226, case. căzal (p. 960), stog. căznit, căznat 208, rău, care te face să suferi. cînta (a se) 357, a plânge. cîrciovască 220, oală mare de lut cu două toarte, cîrţiitori 357, încheieturi. cît· 60, pentru că. cîtă 2, către, cîtingănuţ 198, încetinel. cîtuţ 12, puţin. ccapsă 205, podoaba de pe capul miresei; Nş. tichie. ceatăra, ceteră 264, uioară. Cedreag 241, Cidreag , sat în Ugocea. . celezî 203, copiii familiei. cernat 249, chemat. ceargîn 198. Cepe 236, nume de localitate din fostul Judeţ Ugocea, Cetăţe 229. ce tari, cheutori; 432, locul unde se îmbucă bârnele casei, la colţuri. cheş 123, cuţit. Chiş 238, nume de familie în Batarci. chischirieu 5, maranui purtată de femei pe cap. ciar 249, chiar. ciia 223, aceia. Ciforeşti 238, nume de familie în Batarci. ciind 431, fiind. eingeteu 38, clopoţel. cinu căsî (p. 1 b7), haine necesare pentru a împodobi, în interior, casa. cintirim :�88, cimitir. cinui (a) 209, a chinui. ciobri 195, cerbi. ciocoti (a) 34-2, a ciuguli. ciant 260, 6JS. ciad (a se) I�3, a se chiorî, a trage cu ochiul. ciorangas 55; urît. Ciateni 238, \zume de familie din Batarei. eiatori 15, cheutori, dou.ri fire de aţă cu care se încheie ceimaşa la gât. cipcă 133, dantelei. cire 4°2, cine. eiucalăi 22, ciucuri, podoabei la clopul ficiorilor. ciuce 222, sui! ureei! [295] :\95 CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ I73 ciucurele, ciucur :\79, cine poartă ciucuri sau cănaci (aici figurat părul caprelor şi al cânilor care atârnă în formă de ciucuri) • ciuisă 338. ciumavă 4°7, urită (ca ciuma). ciumel :\57, formula de începere a ghici- torilor. ciung 49, arbore uscat. ciunta (a) 288, a curma (vieaţa cuiva). ciurgău, (p , I46), uluc, ciutoc 391, cioatâ , butuc, bucată mare de lemn. clop 2.65, pălârie, coăci 129, faur. cobotitură 451, ceartă, zarvă. coc 1, pâine mică. cocie, trăsură. cocon 5, copil, bâieţaş, [ecioraş, fecior. codobici 312. coită 49, femeie stricată. coldăuş. coldouş 1, om sărac, cerşi tor, calic. colteşele 49, bucăţi. comănac 60, acoperiş, comîndare 52, prohod. cornin 373, ursoaia hornului. cop îrşău 300, sicriu. COPllC 199, uuisurii micri de greutate. copt' il 431, 229, copil, copil din flori. corei 343, tufă, copac. Corei 85, numele unei păduri. corinda (a) 428, a colinda. corrnan :\18, conducător, conducere. coroană 4:\6, monet ă austriacă de argint în valoare de I leu. cosiie 444, toporişte, coada coasei. Coştiui 245, sat în Maramureş, cota (a) 5, a căuta. cotătoare (p , 164), oglindâ . cotîng 100, vagabond, ştrengar. cotranţă 96, C1/rea uzată, haină rujJtri. ·cotună, cătună 45, cătallri, soldat, ostaş. Craia :\13, oraş aproajJe de Ugocea, în fosta Cehoslovacie. crancă 308, creangâ. <::rei 357, creieri. cruci (p. 161), şale. crumpei 375, cartof,:. cucoanrl, cocoană 245, fată tânără, fetiţă. cupeţi 478, cumpărâtori. cură (a) 3:\1, a alerga. curechiu :\76, curechiu, varză. curună 368, cunună. cuşăi (a) 116, a gusta. danţ 367, dans, Joc. dîmboc 242, dâmb, ridicăturâ. dîrăi (a) 351, a sgâria. demnica (a) 184, a demica, a preface în bucăţi. d'er 389, vier, porc de prăsilă. ders 194, viers. D'erţa 180, Gherţa, numele satului. descurnpăra (a) 226, a răscumpâra , a libera, didără 4, did/eră 335, uadrâ, d'igan (p. 164), bine făcut, sdraoăn; sănătos. diitoare 372, uiitoare, d iliban 407, pentru bani. d'iiti(a) 4. a veni. dint " 350, dintru. dipce 7, pentru ce. dipt 72, pentru. direp t 95, diript, drept. diri 303, pentru. disa (a) 7, a visa. dişlui (a) :\37, a dăltui, a da la rândea . dişmă :\4°, dijmă. dite 226, vite. dităl 142, viţel. divăr, furtună. do :\5°, cum. clocăle 193, odată. domnască, dornncscu 2:\6, stăpânirea dom- nească, a nemeşilor, domnime 226, domni, stăpânire. Dorog 234-, nume de localitate în Ungaria. Doroş 234, uuute de familie. drob 204, bucăţicâ. d roridoli (a) 278, a face sgomot . clrot 221, s/irniâ. druliţă 339. DU1l1brava 248, comună În. Ungan:a, odi­ nioară r01Jfâneascâ. dumirică 291, dUlIlinecâ. dutcuţă (p. 169), "IIwneti cu valoare micri. Făcături 338, farmece, vraJl-. fărăgău (p. 161), bardri scurtri la coadci. fărn.a (a) 433, a sjârma, a sjJarge. [296] '74 VASILE SCLTRT'U fărtai 367, sfert. făt 433, crâsnir, fedeu 377, capac (la oale). feJelţti (p , 164) raspuns. ferestar 139, geamgiu. festung 213, cetate. fingie 377, ceaşca. fioc 87, cadrul ferestrei. fişcarăş 25, avocat. f'işpan 241, prefect. fiteauă 391, soba de încâlei«. floarea beteşîgului 356, erizipel. florinţ (p. 169), florin (IIIOl1eld). foaş'423, furtunâ, uifor, foitui (a se) 474, a se înabuş», font 123, greutate de �� hg. fotogin 350, petrol lamţiant . frîmbd'ie (p. 158). brâu. Irînsă 404, frâu/a, înurnsâ, fuitui (a se) 243, li se sufoca, II leşiua. furtuni (a se) 426, a se distruge, a se omorî, Gaei 14, tsmenr, găleată 209, 'vasul de lemn in core se Illulg ode. găzdui (a) 218, a gospodrlri. gÎnşte 250, gîşte. gîrgan 148, grJl1naz, gât. genune (p. I57), prapastie. gcrmuţ 2I4, vienlli,'lori. gerunch,i 216, genUl/cll/. ghete 45, să nu să - sd IIU se gâteascâ. ghezeş 39, treu. ghindi (a) 129, a gândi. giucăn (a), giucălească 455, ajuca , a se/uea. i;iug 237, jug. giungia (a) 349, a junghia. giurat 86, jurat, consilier colllunal. gligan 392, mistreţ. gornic 225, jJădurar. gOL n 223, steiar. gorcniţă 240, ghilldci. greI uş 497, grea. griţar 239, ban, ereilar. JI:ronţăi (a) 250, a 'lIlesteca ('li SgOlllot, (f r01ztdi. groştior 65, smântânâ. gruă 30S, grall.r. GUdl'liii 216, 1I'Il1l1ele ullor familii. gujulie (p. 164), imectii mieci CII J)icioare illulte. Gura Leului 402, numele unei pârţi din hotarul comunei Gherţa-Mare. gurgoi 378, gurguiu, uârful opincii. gută 74, paralizie, boalei. Haită 229, goanei, fug â, halube 379, haine. ham11iş 407, şiret. harpă 340, harpie, monstru. hazriă 385, folos. hăgădui (a) 450, a observa, a urmdri. hăni (a se) 340, a se duce. hăp tie 338, formula (illterjeeţia) cu care e alungat cineva. hăt 220, foarte, prea, departe. hăznăli (a) 427, CI folosi, hinsă 259. heciuri 256, scai (?). hţd' 406, munte. Hedu Aelrianului 38+, muntele AdriUllulili. h,liu 235, loc, 11I0,Iie. het 349, dcpart e, hetică 274, ofticd, tuberculoca. hibaş (p. 161), bolnăvicios. h'ie 9, fie. hiie 45, lipsei. h'in 212, fin. hir 250, veste. hire 2, fire. h'irţtic 489, firetic, iute la fire. hiruţ, 3°3, firice!. h'iuţ 195, [iuţ . hodin 245, gros, bine [âcut . hoştină 4°1, petrecere, veselie. hunciog 358, brazdd, l'idiceiturri. hunţiut 407, viclean. Hust ZI3, o�'ai' În (/!Jropiere de lJgocea, astei:::?: în Ungaria. j bd'i, iubel'i (a) 130, a iubi. ii 223, ei (pronume). îmbumbllşcat 1',?-1, Îl1lj)odobit Cll (' bUIIl- bUite '). \ îmbllrda (a se) 22�, a se împiedeca, a se. Încurca. Îrnr:cistri (a) (p. 159), a ÎnljJistri, a roşi (auei) Împletica (a) 426, a ÎmjJleteci, a înClIna. inci ele (a) 323, a închide. incri'inc,ite 207, crdcânate, desfe/Clile. Încredinţî (a) 5, a logodi. [297] , , .� I II 175 JVIălancl 232 nume de loc. mămărigă 3I2. mâmăligâ. mărin 332, boală cu umflături la ugerul vacii. măsoaie 212, faţâ de masă. măştihoiu 239, tată vitreg. mătărîng 271, organ genital al bărbatului. mătrici 347, dureri reumatice. măzăluit 239, zugrăvit, vopsit. mîie (a mînea) 207, a poposi peste noapte. Mîndruţ 238, nume de familie în Batarci. J11ÎJÎ.ei voastre 241, mamei voastre. mîra (a) 218, a mâna. 111ÎrÎnce 403, mânânce, mîri 368, mâni. l11Îţoacă (». 163), nume de plantâ, m e 163, mea. Megieş 231, Media,>1,d Aurit, comuna În jud. Satu-Mare. mejde 442, miesuina. meşter-grr-ndă (p . 170), grinda cea.maigroasâ a casei care susţine pe celelalte trei sau patru. mezdre( (p. 162), mistrie, mind'ar 54, îndată. mire 194, mine. mititioc 36, mititel, mic, mnel 163, miel. illllerţă, rnierţă 2, lIzăsurd de capacitate de 20 1. mlliji (a) 312, a închide ochii, a miii. mniloaste, mnilostenile 403, iele, zeÎne rele. mneriu 60, albastru. rnriişăl 30I, trist. Mociră 441, nume de loc' moI 94, noroia, tină. moloşag 360, petrecere, chef, moroi 336, strig01:u făcut din r:opil mOI;t nebotezat. morosîu 342, albastru. moşÎnă 48, ma)'ind, locomotiz'd. motor 143, automobil. mreană de apă 340, mulăceag, petrecere. mulătui (a) 4, a petrece, a chejili. Napă 232, mapâ, hartă. nădăi (a se) 8, a se .' i9: [Legenda Mânăstirii Curtea de Argeş.] începutul lipseşte, (Datat: « Fevruarie, 4, 1867�).� "," '. ' , �o-:«Turturica. glas 5 ,}, (Versuri)., • 21."« Fostul, în bătae soldatul căzuse. .. o), (Versuri. Datat: « Feb. 9, 1'872 »). 22,« Caii cei domrieşticu caii cei proşti a,� plugarului .să tânguesc in drum şi 'să c�mănăc�sc ,;, şi dacă sfârşim ne ducem r r Aşa cântaţi şi strigaţi pre mesia lăudaţi I � I 4 5 6 7 8 9 ro ELISABETA NANU Poftim casă aveţi folos Denaşterea lui hristos ace dar frumos Astăzi toţi vă vesăliţi şi cu mănile plesni ţi Aşa cântaţi şi strigaţi pre mesia lăudaţi Aşa cântaţi şi strigaţi dumneavoastră gazdă bună noi văpoftim dinpreună Aşa cântăm şi strigăm pre mesia lăudăm Săajungem de multe ori multe sfinte sărbători Aşa strigând şi cântându pre Mesia lăudându Mărire ţie înpărate cocoane prea lăudate Sfârşit Sau scris prin Picu pătruţu Sălişte 25 fev[r]uarie r837 r837 r837 an 2 ori 2 an 2 an 2 ori 2 ori 2 an 2 ori [315] REDACŢIA A DOUA AI doilea verş la Crăciun Inpărat Irod la ieru- salim în r 2 3 1{ în 2 3 4 5 în 2 AL DOILEA VERŞ IARĂ LA CRĂ­ CIUN ADECĂ LANAŞŢEREA LUI IS. HS. Irod când au venit crai la Ierusalim de au întrebat de Hs. . De unde veniţi fiilor Domnia voastră crailor Pre cine căutaţi şi de cine întrebaţi Sau de unde veniţi şi unde călătoriţi craiul cel dea dreapta valtazar răspunde Prea înălţate înpărate Noi aicea am venit tocma dela răsărit Am venit săcăutăm şi bine să cercetăm Am venit întrebând de cel născut de curând Den înpăratul înpăraţilor şi de domnul domnilor. irod cu mănie ZIce Cen înpărat poate să fie sămi ia amea înpărăţie Au nu eu sânt irod înpărat de care tot pământul sau cutremurat la crăciun când au venit crai la ierusalim diau întrebat când iau Întrebat irod din cătro vin laieru­ salim când iau Întrebat irod din .cătro vin la ieru­ salim craiul valtazar au răspuns cu­ vintele scrise cătră irod înpărat irod înpărat ' şi auzind irod în părat sau turburat Mathei cap 2 stih 3 [316] 16 în 1 2 3 4 în 1 2 3 4 5 În 2 3 4 5 6 în 1 ELISABETA NANU craiul cel din mijloc gaşpar răspunde Inpărate să trăeşti şi bine săînpărăţeşti Noi ştim cătueşti mare înpărat şi de jidovi înălţat Însă casă ştim mai bine noi nu Întrebăm de tine Ci umblăm Întrebând de cel născut de curând Irod potolit de măniă zice Minteani adun cărturari ca sămi spue fieşcari grăiaşte vro prorocie ceale ce grăi ţi voi mie Căeu crailor am socotit că sânt înpărat mare şi vestit Drept acia cum poate să fie înprotiva mea altă înpărăţie Dară pre voi cine vau îndemnat de cătră el aţi plecat Craiul cel dea stănga melhior răspunde Prea înălţate înpărate La acest mare înpărat Prenoi neau îndemnat O stea foarte minunată Spre ce riu noa o arătată Şi noi după ia viind Şi pre aicea sosind Pentru el întrebăm Ca doară cumva îl aflăm Şi unde sau născut Acel fără den ceput. Irod cam blând zice Pre ce vreame steaoa sau arătat Acestui tinăr înpărat' craiul gaşpar au răspuns craii cătră Irod înpărat aceaste cuvinte cătră el. . irod înpărat şi adunând pre toţi ar­ hierei şi cărturari no­ rodului iau întrebat pre el. math cap 2 stih 4 craiul melhior unde iaste cel ce sau născut înpăratul jido­ vilor că am văzut steoa la răsărit şi am venit să ne închi­ urăm] lui. math cap 1) 'h 1) sti '" irod înpărat iau Întrebat Ia ei vraeme steaoa 1) Şters. [317] 317 UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI rrcu PĂTRUŢ 2 în 2 3 4 5 6 7 8 9 în 1 2 în 1 2 3 4 Prin care voi aţi călărit cătră celce sau născut Craiul cel din mijloc gaşpar răspunde Prea înălţate înpărate Steaoa sau arătat La acest mare înpărat în vreamea înpărăţiei tale sau arătat steaoa acestui înpărat mare Pre care proroci Iau prorocit Şi despre dânsul au grăit Prorocul miheia încă Aşa scrie şi cuvântă întru tine miile iudei mal mici vor fi dintrutine va eşi Mie om de căpetenie întru i�rall -să- fi;--------------- După aceasta noi am venit căalui Hs. afi am cunoscut Până aici după ia am venit şi aici dinaintea noastră sau [a [scuns Irod cătră alţi Diaci ZIce Spune ceva prorocia despre Hs. mesia Unde săsă nască şi săn părăţască Unul din diaci răspunde Prea înălţate înpărate Cu bună samă despre aceasta au adeverit şi proroci au prorocit De de mult valaam prorocul săţi arăt şi foaia şi locul Că aşa grăiaşte Şi despre el poveşteaşte matei cap 1) stih 1) craiul gaşpar iată o fecioară va luoa şi va naşte fiiu şi vi chema numele lui Emanuil. Isaia cap 6 stih 13 o tu Vithleme casa Efraftului nu eşti mai mic întru miile Iudei. Miheia cap 5 stih 2 ?] filosoful unde săsă nască iade- [vărat ?] mathei cap 2 stih 4 filosoful răspunde aurăspuns cărtu] rariu] răsăriva o stea iacov şi d·· 1) va. . . 111 le ... 1) num ... valaam cap __ . 1) ') şters. 21 Anuarul Arhioei de Folklor VI [318] 18 5 6 în în 2 3 în ELlSABETA NANU Că o stea din iacov va eşi Şi un om din israil să va IVI Făcând fărâmă şi prav pre boiari lui Moav Irod întreabă crai de unde sânt Ce craiu eşti şi deunde te iveşti Craiul cel dea stânga melhior răspunde 1 crai Eu melhior mă numesc cu aur îl dăruesc Eu sânt din persida ţară care care cu numele aşa să chiamă Şi iam adus lui Hs, înpăratul darul De care să află în ţara noastră adecă aurul Irod cătră al 2 crai valtazar Zice Dară tu ce craiu eşti ŞI deunde te iveşti valaam prorocul zice irod înpărat întrebând zice craiul melhior atunci irod înpărat în­ trascuns chemând pre maghi mathei cap 2 stih 7 irod înpărat întrebând zice în al 2 c. valtazar 2 3 4 în 1 în Eu mă numesc valtazar si tămâe îti aduc dar , , Din partea pământului ţara vavilonului Şi am venit din pământul nostru Sămă închin la Hs. înpăratul nostru Adu cândui şi eu daruri de care tămâe ţara noastră are Irod cătră al 3 craiu gaşpar zice \ Te rog şi pre tine sămi spui din ce ţară vii Craiul cel din mijloc gaşpar răspunde Numele meu e gaşpar ŞI tămâe îi aduc dar atunci irod înpărat În­ trascuns ehemând pre maghi mathei cap 2 stih 7 irod înpărat întrebând zice atunci irod înpărat în­ trase uns chemănd pre maghi au întreţbat] mathei cap 2 [319] 319 UN MANUSCRIS CU !ROZI AL LUI PICU PĂTRUT 1<) 2 3 4 în 2 În Eu sânt din arabia' ţară care cu numele aşea să chiamă Şi cudar am venit la Hs. celce sau născut Aducândui şi eu daruri de care smirnă ţara noastră are Irod cu mănie ZIce Eu sânt înferbântat de mame şi voi tăia pre Hs. mesie Tăiare, tăia re groaznică Tăia re Craiul cel dea stănga melhior răspunde stih 5 irod înpărat atunci irod văzând că sau bat[jocorit) mat hei cap 2 stih 16 crai melhior au ZIS 1 Înpărate nuva fi tăia re ci va fi şi păreare în 2 3 4 în M K 1 2 Irod stând puţinel zise cătră craiu Fără de zăbavă mergeţi şi cu dea dinsul întrebaţi Mergeţi şin trebaţi şi viind mănştintati Să merg sămă închin ŞI eu caunuia Dumnezeu Dară sămăn ştinţati deacum auzitaţi Craiul cel din mijloc gaşpar răspunde Tiom înştiinţa de nuneom uita poţinetot aştepta Crai când mulţămesc cu darurile o Doamne înpărate sfinte primeaşte şi anoastră cinste Ne rugăm casă primeşti dela noi daruri lumeşti De 2 ori Sau darurile şcolaticeşti irod înpărat ZIce şi trimiţândui pre ei în � Vităleem au zis mer­ gând întrebaţi cu deadinsul de prunc mathei cap 2 stih 8 crai melhior (sic) au răspuns melhior (sic) crai cu mulţumiri 2 on [320] 20 ELISABETA NANU K Şi cântarea aceasta 320 2 3 4 o în păratul ceriurilor spre izbăvirea oamenilor Din maria sau născut Domnul cel fără den ceput Cau (sic) om au luoat trup de 2 on Ca săne scapi din peri re ai luoat chip de omenire Că din ceriu teai pogorât şi pre pământ ai venit Să ridici pre cel căzut. de 2 ori. Şi după aceasta zicem oce veaşte minu­ nată pe glas 2 caută inapoi la foie a 8. list. ro Şl IL 2 Ori 2 an I J [321] REDACŢIA A TREIA {i Din anu 1836 am luoat obiceaiu a umbla la Crăciun adecă la naşterea lui Is. HSr să cântăm şi săne desputuluim 3 Crai şi Irod: Maria Iosif 3 ciobani inaşu lui Irod şi Îngerul "). Irod: cu coroană: şi cu cârpă roşie în spate şi înbrăcat cu haină iar cam roşie: şi inaşunvălit în cap şi cu arme de brâu : cu peană în cap. îngerul iar cu coroană şi cu arepi: şi în mâna dreaptă paloş şi în stânga clopoţel de cioae şi cu haină albă înbrăcat după obicei îngerilor .şi irod să aibă sabie: şi crai iar să fie înbrăcaţi cu haine sau cu cârpe şi în spate iar cu cârpe şi în cap coroane şi în mâna dreaptă schiptruri şi în mâna stângă darurile şi cu steaoa arnână: fieştecarele şi ciobani cu căciuli în cap şi cu tuharci şi bâte amână şi unu cun caş al 2 cu 2 mei al 3 cu un berbece şi iosif cu ferăstrăul în spate şi tesla şi barda şi maria înpropodită ŞI aşa să meargă. Sălişte ano r839 ghenuarie 14 r838, Picu Pătruţ IROD in tră în casă şi inaşu şi şeade pre scauun : iară iosif şi maria afară bat în uşe şi irod mână inaşu zicând aceaste cuvinte. Irod zice cătră Inaş 1 Mergi grabnică slugă Şi vezi cine mă strigă Şi aşea bărbăteaşte uşami ciocă­ neaşte 2 Inaşu fiind mânat de Irod săduce la uşe şi zice aceaste cuvinte cătră iosif: Cine eşti: de unde eşti Dela craiul ce pofteşti Iosif zice 3 Ne rugăm cearern întrare Ca să aflăm la craiu cărare 4 Inasu zice mi ai puţintel răgaz Casă fac de ştire L) Aceste trei rânduri şi cele două următo ue sunt rej.ro duse şi în facsimilc (pia'-'şa). [322] 22 ELISABETA NANU 322 Casă nu faci vrun necaz Cu ata grăbire. 5 Inasu să duce înaintea lui irod şi ZIce Din Nazaret un drumar Să veade afi teszlar Vrea să ceară aziden ţie Punţintică slobozenie Irod ZIce cătră iosif 6 Ah vino bun frate Putin ten călzeaste , , Pune jos din spate Si te odihneaste , , Iosif vine înaintea lui irod ŞI . . . mana ŞI ZIce 7 Ca unui craiu ne închinăm Umilit şi ne rugăm Casă ne dai azi sălaş că nu aflăm în oraş 8 Irod ZIce mănios cătră el Ce eu să vă dau sălaş săn gheţaţi aci n oraş Eu ştiu cănu vă umbresc măcar pietrile de plesnesc La mine sălaş nuţi căpăta măcar pietri le să vor despica Tocma la crăesc polat să ceară mojici pat O ce în drăznire orbească şi minte rnojicească Aceasta nu .pociu face măcar ştiu cănu leplace Mie de eii nimic numi pasă de la mine iute săiasă 9 Iosif zice cătră irod O înpărate iroade eu ştiu mai multe noroade Dar piatră catine nuţaş putea spune 10 Maria zice cătră Iosif O iosife lasă că ştiu eu o casă Ştiu eu o poiată nuprea depărtată Acolo lângă oraş cam dau la străini sălaş îngerul dintâiaş de dată el întră încasă şi zice cătră oameni căsi aceaste vorbe pentru primire . îngerul zice cătră oameni II La crai dela răsărit un lucrul ne auzit Astăzi lisau întâmplat cât tare sau spăimântat Căci că o ştea luminoasă astăzi înaintea lor iasă După care după oleacă crăişori în dată pleacă Socotindusă pre sine cum lucrul va fi mai bine Ca dânşi să poată afla pre Isus sfinţiia sa Care lucrul dacăl vreţi sin focată inimă aveti , . ' FrUlYos mă rog săsă lasă să 'între şi ceialalţi încasă Săauziti o faptă frumoasă neşte vorbe cătrănoasă IZ Apoi îngerul ZIce întru cei de sus mărire şi prepământ pace [323] 323 UN 'MANUSCRIS CU !ROZI AL LUI PICU PĂTRUŢ 23 Intră oameni bună voire o astăzi să face. Pănă aici au fost părodia acelora: acum să înceape a crailor şi alui irod. Craiul întâiu valtasar zice cătră melhior adecă al 2 craiu Dar tu întră în nainte Şi întrabă cen părate Unde întracest oraş Au avut Isus lăcaş 19 1 lea craiu: zice valtazar Ba eu amintrinea gândesc ca mai bine să nimeresc 21 1 lea crai zice valtazar crai 1 zice (crai vaIta sar) 13 Cesăfac craiu prea înalte cănu ştiu în care parte Că când înoraş am ajuns şteaoa noastră sau ascuns 14 2 lea craiu zice (melhior) Oh frate nute întrista că iar săva arăta Sau aşea denuva fii almintrinea vom gândi Că vom mearge la norod şi vom întreba de irod 3 lea craiu gaşpar zice I-Ie frate rău tu gândeşti ca de el să ispiteşti Nu ştii tu că vrea rău Acela la Dumnezeu 20 22 3 lea craiu gaşpar zice Nute tot gândi atâta vină numai şom întra Acum vin toţi şi stau înaintea înpăratului irod şi zice aceaste cuvinte In părate prea înalte viu la ale tale polate Şi la ata măestrie pentru mare bucurie Irod zice mănios Ce bucurie aşa mare ai tu deaţi facentrebare Spune numai dupo laltă naştepta vorbă rugată 17 3 lea craiu gaşpar zice Şi zău doară tu nu crezi haida dar cu mine de vezi 16 2 lea craiu melhior zice Ce cuvinte tu îmi spui ce vorbeşti ace ia nui 23 3 lea craiu (gaşpar zice) Azi noapte un vis minunat pre noi neau încredinţat Precum că un fiu din ceriu prea iubit aici sau sălăşuit irod zice cătrănit 18 2 lea craiu melhior zice Meargeoi deva fi acasă că de el nimic numi pasă Ce vorbeşti doară eşi beat aşea cătră un înpărat Ce faţă dumnezeiască poate aicea săsă nască [324] 24 ELISABETA NANU .124 25 2 lea craiu melhior blând zice Mă rog să ai puţintel har căte mânii în zadar Ca ici întru acest ţinut Domnul ceresc sau născut 26 irod zice turburat o crai fără de minte dute acuma dinainte Că de iau sabiia în mână în loc te fac tot tărâmă Şi ce întreb dela tine sărni spuiapriiat 1) şi bine 30 irod zice turburat Cu care cuvânt grăeşti pre mine tare mă răneşti Tu ce ai îmi spune iute şi dinaintea mea dute Spune ce vre ai să cei şi din nain tea mea pei 3I 3 lea craiugaşpar vine înaintea lui irod şi zice 27 3 lea craiu gaşpar răspunde cătră melhior 2 c. Batăr de nau fost iaste îţi vestesc această veaşte Oh mă nu ţam spus ceorn avea pentru isus Cu acest om prea viclean lui Hs. mare dujman 28 2 lea craiu melhior răspunde Oh mă datu tem de el de un om prost şi misel Lasămă eu săi vorbesc eu săi spui săi povestesc Cătuai inimă slabă eşti fricos ca şi o babă Că eu pentru un craiu ceresc şi viaţa mio jertvesc 29 2 lea crai rnelhior .să duce înaintea lui irod ŞI zrce o iroade luminat te cinstesc capreun În ărat Dar şi tu cinşte sămi dai mie caşi laun crai 1) lămurit. ") răsteşti. ") armată. 32 irod zice mănios Numa tâta năcăjiţi ci pre la mine veniţi Si deti afla undeva , , pre isus sfinţia sa Caşi eu lui sămăn chin ŞI înnaintea lui să vin 33 I lea craru valtazar vine înaintea lui irod şi zice O iroade viclean tare zici căi da închinare Dar dacă aşa voeşti dicete născocărăşti 2) Dice tearăţi mănios când te Întrebăm de Hs. 34 irod ZIce cu mărime Marăt caşea să cuvine celui ce arrnadie 3) ţine [325] UN MANUSCRI� CU ]ROZI AL LUI PICU P�\TRUT 35 Ţine ŞI şiocâmuiaşte aspru a vorbi să sileaşte Caoricine să stie că sânt craiu Întru înpărăţie 1 lea craiu valtazar zice cătră a 3 lea anumegaşpar aceaste cuvinte Auzi cum irod vorbeaste acuma te vicleneaşte Mergi vorbeaşte cu asprime vitejeaşte cu iuţime Dar despre ce îndrăzneaşte despre Hs. cleveteaşte 3 lea craiu gaşpar: zice cătră irod Ceau zis mă dacă iar spus lui irod despre isus 39 3 lea craiu răspunde zicând Mă eu am înlemnit ceacela au grăit Că au vrut sărni tac fără milă capul sămi iae 40 1 lea craiu valtazar zice Să mengem la acea feară cu mal mare Îndrăzneală 41 1 lea craiu baltazar VlJ1e înaintea lui irod şi ZIce Ce iroade înpărate iar te lauzi căni bate o iroade ce gândeşti spre ceale dumnezeeşti Te ştiu eu destul de bine cătueşti la mată câne 37 irod zice mănios şi turburat Vai lună şteale şi soare fiţi mie ajutătoare Uităte soare şi vezi până capul il rătez Terog sabie oleacă să eşi putinel din teacă Ca pentru această price să taiu acestui cerbicea ŞI Lce cu sabia cătră el săl tr.e 38 1 lea craiu valtazar zice cătră gaşpar 3 lea craiu aceaste cuvinte ') ticălos. 42 irod cătrănit şi mănios zice Te ferească Dumnezeu să nu iau sabiia eu îndată sângeleţi vărs dice cuacela nai mers Dice nuteai dus din lume sănutimai auz de nume 43 1 lea craiu răspunde cătră irod şi zice He ca 111 mana neai venit teom juca cum nai gândit Cetu p1"e isus huleşti cetu pre el cleveteşti Să ştii tu aceaia bine căacelai domn preste tine. 44 irod ZIce rnănios ŞI cătrănit Da în cine te sprijineşti ha craiu hunţfut 1) cetu eşti [326] 26 ELISABETA NANU 45 Sabiia din teacă oi scoate şin datăţivoi plăti toate Oi cionta eu al tău grai o amărâtule o vai Că slugile numi mai vin ca sămi stâmpere al meu chin Ho ho ştiu eu bine ceoi lucra cât nori vor lăcrăma Poruncivoi la ostaşi pre moarte să facă paşi Vino vino oaste tare săţi dau o poruncă mare 1) De o dată multe o grămadă la mine de sabii adă Casăfac o vitejie sătaiu prunci preste omie Ca şi Is. săsă tae întru acea rea bătae 1 lea craiu vaIta zar zice cătră dânsul Ho ho că nu me rge aşa după socoteala ta Ce vrei tu tirane câne cali cuIe vai detine Pre Is. vreai să 1 omori mai bine tu acum sămori Crapă nori şi zipoteaşte ceriule iutel trăzneaşte Că a acestui armadie iasă astăzi la păradie Lapăradie cumplit varsă sânge negătit Foc şi peatră pucioasă din cenu preste a tale oasă să iasă 46 2 lea craiu melhior chiamă pre 1 craiu valtazar ŞI zice Vino dar iubite frate ca să meargem prin cetate Canu în zadar să fie a noastră călătorie 47 1 lea craiu valtazar zice cătră el Ba eu altă am auzit când deacolo am pornit Căn tro peşteră de jos sau născut is hristos 48 atunci merg toţi şi săînchină şi zic cuvintele aceaste scrise Veniţi toţi să ne n chinăm şi cu glasuri să strigăm lui Hristos daruri săi dăm ŞI acuma dau darurile 49 1 lea craiu vaIta zar ZIce Eu mă numesc valtazar şi tămâe îi aduc dar de '2 ori 50 2 lea craiu melhior zice Eu melhior mă numesc cu aur îl dăruesc cu aur îl dăruesc 51 3 lea craiu gaşpar ZIce Numele meu e gaşpar şi smirnă îi aduc dar de 2 01'1 1) în ms. urmează, tăiate cu o linie, versurile: « Casă fac o vitejie sătai prunci preste omie ». I t [327] 327 UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI PICU pATRUT 27 52 ,apoi crai îngenunche înaintea naşterii şi zice aceaste o Doamne înpărate sfinte primeaşte şi a noastră cinste Ne rugăm casă primeşti dela noi daruri lumeşti de 2 ori 55 apoi să culcă iară şi pe deaceaia parte şi să duce îngerul adoua oară şi zice cuvintelea aceastea Ia sculaţi ciobani bărbaţi şi iute vă deşteptati ca pre hs. săl aflaţi de 2 ori 53 pănă, vorbesc crai ciobani stau culcaţi la uşe apoi dacă isprăvesc să duce îngerul la dânşii şi cântă aşa Sculati frati nu mai durmiti " , ci de grabă să porniţi La oraşul Jidovesc ce Vitlem îl numesc de 2 ori Iată sau născut mesua precum scrie prorociia Şi zace pre fân uscat de vite încunjurat de 2 ori 54 îngerul să duce iară ciobanii să scoală unu şi să freacă pre la ochi şi zice cuvin­ telea aceastea Nu ştiu ceam visat căeu mam spăriat Că au ven it îngerul şi mau deşteptat Da de cât săi mai pomenesc Mai bine măntorc şi mă odihnesc sau Dadecât ioi mai pomeni mai bine moi Întoarce ŞI moi hodini 56 acuma să scoală iară el din miljoc şi dă cu bâta înceialalţi şi zice Sculaţivă o iubiţi fraţi şi iute vă deşteptaţi Să meargem în vithleem şi pre Hs. săl vedem 57 acuma să scoală toţi şi să freacă pre la ochii şi vin înaintea naş­ terii şi zic aceaste cuvinte [li pseşte o foaie] Şi dacum pana n vecie multe oi la nOI să fie de 2 ori 6r îngerul să duce la iosif ŞI la .. . . marua Şi zice Eu Îngerul marelui sfat aici la voi sânt mânat Ca prin vis să vă vorbesc adevăr săvă grăesc Iosife, iosife de cale săte apucI şi În eghipet să fugi Căci că irod înpărat prin prea vicleanul său sfat Vrea ca pre isus să tae cu prunci să facă bătae Că tatăl va porunci şi înnapoi veţi veni. [328] zi> ELISABETA KANU 62 după aceasta cântă crai toţi versul acesta o înpăratul ceriurilor lor caută ... 1) şi mai multe versuri să cântă cât va vrea căsânt multe la list. 42 pănă la foia 9 2) 63 după aceasta zice irod oraţiia sau şi craisozică cauta lista II 3) 64 şi dacă sfârşim ne ducem frumos pre uliţe la alţi oameni. Sfârşit szau szcns prin mine Picu petrutz Szellisztey ghenuarie 13 ano 1838 », \ 1) Un rând şters. ') La «lista') 4Z a ms., se af lă ; « Versuri musiceşti ale lui Anton Pan ». 3) La «foaia') 1 1 a I11S. se află « oraţia » lui Irod din redacţia J a Iroz ilor, [329] FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA În primăvara anului 194I, prizonierii de origine etnică română din armata iugoslavă, au fost predaţi autorităţilor noastre militare. O parte dintre ei -- vreo două mii - au fost cantonaţi în patru sate din apropierea Timişoarei: Moşnita, Bucovăţ, Remetea-Mare şi Ghiroda. Dintre aceştia mai mult de jumătate erau originari dintre Timoc şi Morava, iar ceilalţi din Banatul iugoslav. Din însărcinarea Arhivei de Folklor a Academiei Române, am făcut o anchetă de zece zile (18-27 Mai 1941) printre aceşti prizonieri. Am început cu lagărul din Moşnita, fiindcă aici se aranjase, în dumi­ neca de 18 Mai, o serbare pentru ei. Am fost apoi în Bucovăţ şi în Re­ metea. În lagărul dela Ghiroda n'am mai ajuns să merg, pentrucă în 27 Mai prizonierii au început să fie trimişi pe la casele lor. Fiindcă din zi în zi se aşteptau să plece, a trebuit să mă mulţumesc numai cu adunarea de obiceiuri şi literatură populară, renuntând la cele­ lalte date privitoare la ocupatiuni, locuinţă, port,. etc. De altfel, acestea trebue înregistrate la faţa locului, prinse direct de anchetator, nu din auzite. La începutul anchetei voiam să aleg informatori mai ales din loca­ lităţile de mijloc ale regiunii locuite de Români, în special din părţile Bo­ lievaţului (Boljevac) 1), întru cât Românii de acolo sunt cel mai puţin cunoscuţi la noi. Dela cei din răsărit, din Craina, avem colecţia Giuglea­ Vâlsan 2), iai la cei din părţile apusene s'au făcut două anchete pentru Atlasul Linguistic Român 3). Dar prizonierii din localităţile de pe lângă Bolievaţ erau puţini şi nu am găsit printre ei informatori destul de buni, aşa că a trebuit să nu-i neglijez nici pe cei din alte părţi. Am cules material dela 4-7 de informatori din 27 de localităţi, stabilind astfel o reţea destul de deasă de puncte pe întreagă regiunea aceasta locuită de Români (vezi harta dela p. 44). ') în parcnteză sunt date numirile oficiale sârbeşti ale localităţilor. 2) G. GlUGLEA şi G. VÂLSAN, Dela Românii din Serbia, Bucureşti, 1913. 3) cr. EMIL PETROVICI, Note de folhlor dela Românii: din Valea Mlaoei, în acest Anuar, p. 43 sCJ. [330] 2 J. pATRU,/, 330 Versurile adunate sunt aproape toate dela informatori din partea de răsărit a regiunii, din Craina. Multe dintre ele sunt cunoscute la noi şi au fost, de sigur, răsp ândite la ei de lăutarii care trec dincoace de Du­ năre, în oraşele apropiate (Turnu-Severin, Orşova, etc.). Astfel informa­ torul dela care am cules balada numită de el « Alu strinu }) (textul 1) - o variantă a « Mioriţei }) - spunea că o ştie dela lăutarii lor cei bătrâni. O variantă mai frumoasă a « Mioriţei » a cules D. Caracostea, dela un prizonier din Brza-Palarika, care o ştia tot dela lăutari 1). Am adunat dela doi lăutari de pe lângă Negotin destul de multe cân­ te ce şi strigături. Ei le numesc « frînturele }) sau « flînturele », adică « frîn­ turi, fragmente de cântece }) 2). Din alte localităţi, Înafară de cele de pe lângă Dunăre, am cules foarte puţine versuri. Se pare că, pe măsură ce te îndepărtezi de masa mare a românismului de peste Dunăre, constaţi dispariţia poeziei. Cred că cele spuse de Emil Petrovici despre J drela 3) sunt valabile pentru întreagă partea de Vest şi de Sud a regiunii locuite de Români: poezia, cântecul, jocul şi portul românesc dispar, iar influenţa sârbească se accentuează. În schimb, această parte pare a fi bogată în poveşti, credinţe şi su­ perstiţii. Poveştile de aici sunt asemănătoare, ca structură, cu cele din Sudul Banatului: proza e îmbinată cu versuri sau, uneori, cu proză rimată 4). E interesant că am găsit la aceşti prizonieri multe descântece, gen care constitue mai mult o specialitate a femeilor. Erau Însă printre informatori unii care descântau ei înşişi, iar alţii le ştiau dela mamele sau dela bunicele lor - descântătoare , Materialul adunat nu-l public în întregime. Din cel referitor la obi­ ceiuri se va reproduce o bună parte în capitolul cu acest titlu. Printre versurile care nu se publică, sunt trei balade: « Ghiţă Cătănută », larg răspândită şi în Muntenia, «Rădoiţă », în două variante, şi « Cincecu lu copilu lu Pătru » 5). Aceste două din urmă �,e găsesc şi în colecţia Ciu­ glea- Vâlsan G), dar cele adunate de mine sunt mai lungi. Din anumite motive, numele şi vârsta informatorilor n'au putut fi date aici 7). Cei pe cari i-ar interesa se pot adresa Arbivei de Folklor a Academiei Române. 1) Revista Fundaţiilor Regale VIII (194r), Nr. 4, PP.\l.4I-r43. ') CI. explicaţia dată de G. GIUGLEA în Langue et Litterature 1, Nr. 2, pp. r63-,64. ") Loc. cit. p. 58. \ ') CL Anuarul Arhivei de Folklor III, poveştile Nr. 73, 74, 78, 80, 8r. În cele pu­ blicate de mine se găsesc scurte părţi rimate în Nr. 35 şi 37, părţi pe care nu le-am dat Însă subt formă de vei suri. ") Titlul e dat de informator. De fapt, ar trebui să se numească eCîncecu lu Pătru ». 6) Op. cit., pp. r5-r8 şi 269-274. ') S'a notat însă, când era cazut, calitatea de lăutar a inforn\atoruILti. [331] 331 FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA GRAIUL 3 Din punct de vedere al graiului, teritoriul locuit de aceşti Români se împarte în două părţi: una mai mare, la Vest, care aparţine graiului bănăţean, şi a doua la Est, în Craina, în care se vorbeşte un graiu foarte apropiat de cel din partea apuseană a Olteniei. Dintre localităţile din care public material, se vorbeşte graiul oltenesc în următoarele: Ganova (Dusanovac), Radujevac 1), Coroglaş 2) (Milo­ seve), Negotin şi Mocrăn (Mokranje). Deosebirea dintre cele două graiuri o constitue mai ales felul în care se pronunţă sunetele t, d, urmate de e, i, şi africatele c, g (ce, ge). În loca­ lităţile cu graiu bănăţean, în loc de t, d (urmate de e, i) se rosteşte c, dz 3), iar in loc de c, g (ce, ge), s, z 4). În localităţile care ţin de graiul olte­ nesc, C, g se rostesc ca în limba literară (ce, ge), dar t, d (urmate de e, i) devin t', d' 5), ca în Vestul Olteniei şi prin Transilvania. Iată câteva din trăsăturile caracteristice ale celor două graiuri: Graiul oltenesc. Vocala e, urmată de i, se schimbă, la unele cuvinte, în i: k'iil'i « cheile », ii « ei », Prin contragerea celor doi i, cuvântul « strein >) (străin) a devenit strin H). Din Mocrăn (Mokranje) am notat câteva cuvinte cu labiala palatali­ zată: jt'jară « fiară >), mneoricâ, dim. dela « mioară >), mniaud « mială >), mneilor « meilor >). Acelaşi informator din Mocran rostea sunetele e, g mai dur decât cele din limba literară, cam aşa cum se pronunţă în Maramureş. Le-am notat e, /f. Auxiliarul viitorului 1 are o mulţime de forme: m-a întf?aree « mă voiu Întoarce >), aş aVţa sau ooş auşa 7) « voiu avea », oj să mor « o să mor >), ar şt' ija « voiu şti »; voi veliia « vei veni >), oi sta « vei sta »: n-oo-aussa « ne va auzi >), voţ crediâ « veţi crede )}; va alerga « vor alerga )}. De asemenea la c onditional : aş cînta « aş cânta l). Verbele de conjugarea III şi IV, adeseori, la forma infinitivului, trec la conjugarea II sau 1, mai ales la sfârşitul versului, b rimă: ti-o scoliti « te va scoate )}, oj umdra « voiu omorî >). Sunt câteva fenomene fonetice comune şi graiului oltenesc şi celui bănăţean: 1) N'alll inregistrat numirea românească, ') Corog l aş e numirea corectă a localităţii, dar informatorul îi spune (' Colog r ăşî ». ") c, di reprezintă sunete mai palatale decât ce, ge din limba literară. 4) Asemănătoare sunetelor moldoveneşti corespunzătoare unui ce sau ge din limba li terară, dar rostite mai palatal , ") Am notat uneori şi ti, dj (deci foarte puţin palatalizate) şi chiar t, d. 6) Fenomenul acesta e cunoscut şi la Nordul Dunării. Forma strin, sau striin e răs­ pândită în Sudul Banatului şi al Olteniei (ef. Atlasul Linguistic Român, partea II-a, val. 1, p , 69, întrebarea [2635J). ') Aceste forme sunt date şi din materialul nepublicat. [332] 4 1. PĂTRUT 332 Apariţia unui a protetic înainte de consoană, în special înaintea lui r, 1: ardicâ « ridică », alâtrdtoare « lătrătoare i), astrîng « strâng ». Dispariţia lui It intervocalic dzâar « zahăr i), mald « mahala i), pdar, paar şi chiar par « păhar ». Rostirea lui v final sau intervocalic ca y: bolnâu; bolnduâ 1), leya « ceva i), beţîj « beţivi i) (pluralul lui beţîy). Există şi cazul invers, adică un y intervocalic devenit v: luod « lua i), stava « steaua i) (Brejana - Brezane), dzîva « ziua i) (Zăbrega - Zabrego). în loc de v final şi y intervocalic am notat uneori un sunet interme­ diar: w. Graitlj himrtlfltH 2). Câteva din caracteristicele mai importante, ale acestui graiu, în afară de cele arătate până acum, sunt următoarele: Păstrarea lui lÎ 3), care în limba literară a devenit j: întîll « întâiu i), Vill « vii i) (plur. subst. vie), pl:ron « piroiu i), dăşcun « descui i), seron « cer i) (copacul). Tendinţa unui ă neaccentuat de a se preface în a: baiat, lautari, catat « căutaţi» (Crivel' -la un informator numai) şi forme izolate: dâca « dacă i) (Mustapic), pră grinda « pe grindă i), doua « două i) (Cre­ polin) -- şi invers: dâcâ « dacă i), lâ « la », vă dzîfe « va zice i) (Zăbrega, lsî'noa). Labializarea vocalelor ă şi î în apropierea unei consoane labiale: po­ mînt, să spomîntd « se spăimânta i), furtaţ « fârtaţi », în Camna (Kaona), Ranovac, Zăbrega, Mustapic şi Măcjoţ (Macevac) sunt obişnuite formele de dec1inare cu articolul prepus la genitiv-dativ sing.: uşa lu pjeşceră (peşterei), nâinca lu nâmnadside, lu masă « înainte de masă i), fu fată, fu golîmb. Pronumele nehotărît orun, vro, « vreun, vreo ii, se întrebuinţează, mai ales la lsî'noa, în locul articolului nehotărît un, .o: vrun moş = un moş, vro carce = o scrisoare (textul 35). Tot la lsî'noa 4) găsim întrebuinţarea pleonastică a pronumelui per­ sonal sau reflexiv: cînd cutaj la pjendieră, jel std un !l0m (tex tui (,7); in-am dusu-mă, s-a jălitu-să, s-a prinsu-să, l-a păzîtu-l. Uneori acest pronume are o foimă neutră, nu se acordă cu substantivul: şî jel l-a prinsu-l plf!aja (textul 35); jel să rădiică' o IUJnănarje (text�d 67). Auxiliarul perfectului compus, pe lângă forma a sau ay, la persoana III sing. şi pl., poate fi şi ar, la Zăbrega (nu�ai la un informator): s-ar ') În Crepolin (Krepoljin) numai v final se rosteşte y, cel intervocalic se păstrează. Deci: bolna!" daT bolnavâ. 2) Cf. şi cele spuse de EMIL PETROVICI în acest Anual' pp. 56-57. 3) Notat în Crivel' (Krivelj), Isî'noa (Jasenovo), Zăbrega (Zabrego), Rănovăţ (Ra­ novac) şi Podgorac (citeşte: Podgoraţ. N'am notat pentru acest sat forma românească). 4) Şi, nu atât de des, şi la Camna (Kaona) şi Mustapic. [333] 333 FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂHB1A sculat « s'au sculat )1, ar şâdxut « a şezut >1, ar plecat « a plecat >1 sau « au plecat >1. Am notat două exmeple şi din Maidan Pec (Majdan Pek): ar mers « au mers >1 şi ar pus « au pus >1. Ca şi în Sudul Banatului, găsim formele ni-sâm « suntem » (Isînoa, Camna), ui-sdt « sunteţi), (Crepolin) 1). Înfluenţa sârbească e mult mai accentuată în graiul bănăţean de aici, decât în cel dela Nordul Dunării. Şi aici se întrebuinţează prefixele verbale do-, pentru a indica îndeplinirea completă a unei acţiuni şi pro­ care arată repetarea acţiunii 2): dogdcjadzd .« isprăveşte de tot >} (Câmna), d odâscîntâ « descântă îndeplinind întreg ritualul), (Măcjoţ), sâ dooorbdsc « se înţeleg >1, propune « pune din nou >1 (Isînoa). Numărul cuvintelor de origine sârbească este însă mult mai mare în graiul din Sudul Dunării. Multe dintre cuvintele uzuale chiar sunt imprumuturi sârbeşti: ale (ali) « dar, însă », adma (udma, Ud111d) « imediat, îndată », samo « numai )1, etc. OBICEIURILE Despre unele obiceiuri am cules informaţii din mal multe localităţi. (Materialul va fi, reprodus � deseori, în graiul informatorului). La }j{trlliltut'L În Ajunul Crăciunului aproape în întreaga regiune se merge ia colindat. În Mocran (lVlokranje) colindă copii şi fete, de 7-12 ani, în dimi­ neaţa de Ajun. Îşi cioplesc mai dinainte un « cumegel )1, lung de 3-4 palme, şi-l curăţă de scoarţă. Pe urmă împletesc pe el, în cruciş, sfoară de cânepă dela un capăt la altul. Ciumegelul acesta îl numesc « colindă » 3). La casa unde merg « brucesc cu colinzîl'i ăn vatra focului, în cenuşă Ş1 strigă din gură: Atîţa bani pe masă! ». Bună zăoa la Ajun, Într-un cas bun! Să trăiască vit' il' i, Mni! Purcej, Căluşăi, l) oi şi vacl. Cît:e . ( pa!e acuma: cărămidă) pe casă, « Gazd-al căşi sprimjeşt'e înăinte colindjeţ, colac şi bomboane şi nuc Ş1 porumb curat, boabje şi boabie de făsuj şi grî1), un dovlete întreg. Un 1) CI. EMIL PETROVICI, Falldor din Valea Almăjului, În Anunrul Arhiuei de FalMar III, p. 38. 2) Cf. IDEM, ibid., p. 38. 3) În Lubniţa (Lubnica) (' colinzîli >, sunt (1 bîce d ze salcă afuma ce în foc şi J'egab-n coajă şi-mpistrişa cc ». 2:1 Anuarul Arhicei de Folklor VI [334] 6 1. PĂTRUŢ 334 cuopil ma! mare la dovletili şi dă cu ieI d'e pămînt şi-I sparge. Fămija din cas-aia dă la fijecare copil şi fată cîtj-un colind'et'e, nuc şi bomboane. Altu dă şi cîtj-un ban ». « Copii pljacă, da fămiia căşi dă cu curelu cu sămîntîil'j-ălja după copii, [căci] toate sămîntiil'i a fost într-un curel cu colindiet cu tot » 1). în Maidan Pec (Majdan Pek) colindă « pitărăj], copii dzela şcoală ». (< Dziminata dze noapce, în dzîua dze Ajun, ia colinda 2) şî k' esu la gît, pintru nus. Pljacă pin sat piţărăji, dzila casă la casă, şî cîntă: Bună dzăoa la Ajun, Că-i măj bună-a lu Crăsun l Dă-m colacu şî cîrnatu Să mă duc la altu! ». în Negotin (< în vrieme d'e bătrinată, înăinte patruzăşîcinc d'e arii, ier�â ad' etu aş â : în zăoa d'e Ajun, diminaţa, să aduna o grupă d'e băieţ cu fet'e mari, să duca la biserică şi lua icoana a Sfint'i Majki Precest'i şi cu Năşt'Irea lu Domnu Cristos. Făca un felinar şi-l atîrna pe un ciumâg şi-I atîrna p�-un bît în sus. în felinaru-ăla ier�a pusă icoana a Maik'i Precest'i şi cu a lu Domnu Cristos ». « Şi merga pe uliţ, băt'a la or şi fiecare poartă, înăint'a căşî oamenilor. Şî cînt' ecu îl cînta aşa: Bună d'iminaţa la moş Ajun! Fi-v-ar cu bine zăoa d'e Crăcunl Ne daţ, ne daţ, ne daţ ornu ne daţ? Mîndră cocoană, dă-ne un colac, Zăoa d'e Crăcun fi-v-ar cu drag! Ne daţ, ne dat al) ((K] or)") nu ne dat ? Mîndră cocoană, dă-ne un covrig, Că noi afară gegerăm d' e frig! Ne daţ ... ». Astăzi, la Negotin, « copilaşî îş face cît'�-un comag pistriţ Şl mlerg d' in casă-n casă orI şi fiecare cu cît' �-o mînă d' e paie ». « Al) Întrat în casă ş-a şezut jos pe paie la uşa şp6retului. Şi bagă co­ magu-n fl}oc şi-ncepe d'e zîce: Bună d'iminaţa la moş Ajun! PorCi graş, unturoş, Qameni sămnătoş! OiI' i lănyasă, VaCiI'i lăptyasă! Cît' e paie pe casă, Atîţa ban pe masă! Dă-n-colacu şi cîrnatu, .Să ină duc la altu ! ». 1) ef. Zborni/� priloga za poznavanje Timocke Krajine II, Belgrad, 1930, p. 106. ') Bît pistriţ dzi-alun. 3) [K] arată dl informatorul s'a corectat (eL p. 342). [335] 335 FOLKLOH DELA ROMANII DIN SAHBlA 7 În IsÎnoa (J asenovo) «să strîng cătă patru-sins l11Ş în sara dă Aiun şi să duc la dornacinu în casă şi dzîse : Bună vriernja lu Azun, Că-i rnăj bun-a lu Crăsun l : «Şî dau cu bîcil'i-n fuoc şi dzîc: -- Cîce sk'incej, atîta an să trăim ş-atîta ban s-avjem la k'ies! Miei, viţăj, pursej !» Dacă li se dă ceva, zic: - Să trăiască şî la cimp l . Dacă nu li se dă, «blastămă: - Burjeţ pră părjet l : «Ai bătrîn spămintă fjecil'i, cîtă dă dzăse-uopt an, cu cuoljendril'i : că Z'ojmărica vine să l'e ia ». În unele părţi - spune un informator din Mustapic - obiceiul colin­ datului a dispărut: «Ai bătrîn, tata, djeda mjeu a-mblat În coljendră la Aiun. Noi nu-rnblăm acu: îi ruşîne. Nis nu-ţ dă nima ; ce băzucuriesce ». În Maidan Pec, în seara de Ajun umblă Irozii. Băieţi de I5-I6 ani « vin îmbrăcat în ţoal'e frumoasă, ca ţar'i: căsul' rnar'I dz-arcije, k'ik'ice cu plăncis die toată boja, farba, şî sabie la iei la toţ tri ». « Să bagă, umblă pin căş la lume şî cîntă. Cîntă cum s-a născut Cristos ». În Mokran, la Anul nou, fetele şi băieţii încearcă să-şi ghicească norocul în căsătorie. Seara se adună într'o casă si aduc atâtea «strănkiru câti insi , , , sunt. «Unu să duce şi ajoame, să nu vadă ce Iucră ailalţ. Ajlalţ ce sînt pune pe rând strănkinili şi sub toată strank'ina pune cîti-un stwar (obiect): inelu, pept'enu, cărbunili », etc. «Una rămîne gQală. Ăla ce ajoarne vine şi ardică o strank'ină şi aia ce ie sub strank'ină aşa i-o fi norocu. Inelu : ala vine-nalt şi supţire; pept' enu: colţat; cărbunili : uajk' iş ; perii a : bă­ trîn, bărbos, mustăcos ; oglinda: mîndru, frumos; mălai: bogat; banu: blăg6s; cercelu : cocoşat, bătrîn; golu [strachina goală]: sărac, n -are nimic » J). In Mustapic <, la Azun, sara, să pun paie pră sub pat: dă sănătace 'i. «La Cră:hm, diiminaţa, ne sculăm dă nQapce şi fasem dă mîncare. Şi nu şădiem pră scamne - aşa-i obisaiu la noi. Şî fruştucuîm llQapca. Cînd pUl1em pursC;lu pră f\,lOC, pyocnim odată cu prănghiia. Cînd îl luvăm dupră fţ,lOC, măi pyocnim odată ,). i< Şî nu să mătură syoba trei dzîl'e. Cînd o măturăm, a triilia dZÎ, luvăm gunoju cu paie cu tot şî-l dusem la vin, la grîy şî prîn pomi, să rodiască ,). In Isînoa (, în diiminaţa dă Crăsun duc şi cîta păsulie l şi J dulieţ la fîntînă. Aia-i bun dă berek'iet, rodi<:;şce cîmpu ,). ") Cf. Anuarul Arhivl'i de Folhlor III, p. 41. 22* IL: .. , li ( ,i' i [336] 8 I. PĂTRUŢ În Maidan Pec « la Bocies, sara, să duc fieCil'ila apă şi pitulă busujose pe la fîntînă şî spune: - Cum vine lumea la fîntînă, aşa să vină fisori la mine! >} « Şi pitulăLusujoase şî la moară şî spune: - Cum să-nvîrceşce piatra die moară, aşa să să-nvîrcască fisori pingă mine! >} « Şî pune şi pi la coşniţă [ele albine] busuioc sî-l l' agă cu aţă roşîje şî pune unt pi ieI �î cîcj-un ban dzi-arzint, că banu-ala [este] drăgăstos, curat >}. « Şî fis ari pljacă sara să ca1}ce busuioasil'i cu lămpil'i. Să-ntriec care să afl'e măj întîi. Şî, care-a aflat, să kik'esce cu jel rnînezi, în piept ori în căsulă, Întîi aduse apă bocjezată, dîla fîntînă, şi pune busuiocu-n apă şi să spală pe ok'I, Spune că aja-j bun dze dragostă >}. În Lubnita, « dziminaţa la Bobocază, muieril'i să scoală dziminaţa dze noapce şî mătură casa. Şî pe urmă luvăm pe vătrai guno!u şî senusă mes­ tăcată cu funinzină şi luvăm o căldare şi un bosiioc, l' egat cu fir roşu şi ne dusem la apă şî cu gunoju şi cu bosîjocu şî cu căldarja. Şî luvăm apă şi ne dusem la vije şi stropim vija cu apă, cu bosîjocu. Şî cu gUl1oiu-l lapădă pin vie )}. « Şi pin mierî, pin prun iar tot aşa umblă sî stropjeşce pîntru rodiit, să ţînă f1Qaria, die să nu pise )}. La Zăpostîtu dă Paşc, în 1sînoa, există urrnătorul obiceiu: « Dză\.la, diimirî.aţa, cînd doprîndzîm, copii îmbIă p1'Î!1 sat ş-astrîng l' eml1e dîIa tQce căşîl'işl l' e pun întră drumurI. Şî sara, cînd dosinăm, l'�-aprindiem; nţ:-astrîniem a ija. Care vrit( ăla aduse vin, răk'ije. Şî iucăm, care cît vri� să şadă, t1}3tă n1}apca. Ne dzîc sfirâCi >}. În Maidan Pec, tot la « Zăpostîtu al die Paşc >} se practică un obiceiu împrumutat, probabil dela Nemţii 1) din localitate. Duminecă, luni şi marţi, după Iăsatul postului, feciori şi fete se travestesc în « urş, măimun, ţîgan, ofiţîrI, d1}omrî. cu burta mare Şî-11 toi: fi�lu >}. 'Acestia se numesc « făşâns >} 2). 1mprovizează o nuntă cu « mer�asă, cu Cinăr >}. « Să şpăţă- ric;şce pe drum cu clălliseri, să-i vadă lum�a >}. Seara, unul se face popă, cu barbă mare, cu mustaţă şi cu o oală în cap. Alt « făşânc >} se preface că e mort şi ceilalţi toţi pleacă cu popa să-I În­ mormânteze. Popa cântă şi cântece triviale. De fapt îl duc pe cel mort numai la « cănţăIărîie, undie-s jăndari )} şi fac\ tot felul de glume pe soco­ teala lui. Apoi pleacă ŞI Joacă şi se veselesc noaptea întreagă. J) În JVlaidan Pec sunt mine de aramă şi fier, unde lucrează şi un număr oareC,lre de Nemţi. 2) Obiceiul e cunoscut şi la noi, prin Transilvania şi' Banat, unde «( farşang » Însen1- neaZ{l (1 carnaval ». [337] 337 FOLKLOR DELA HOMANII DIN SAHBIA 9 La Simtoadseri, în Maidan Pec, « mujerili nu lucră, ţîrie sărbătuare mare, că-i rău dze izdat. I�l'e spune aşa că: Vrodată ar mers sîmtoadzeri pe cai şî care-godze al} lucrat în zîua aia l-al} legat pe i�I' e cu lanţăl' e. Aşa li s-a arătat că le-au legat şî 1 -al} bătut caii cu pisoaril 'i. l�l'e dz-aja ţîn şapce dzîl'e sărbătoare : riis nu să pjepcină, riis cămăş nu spală ». în Lubniţa, la « Sînto adzerî )}, « cum însăriadză, lumea să bagă în casă şî nu măj jesă pînă-n cîntarja cocoşilor, că-i prind Sîntoadzer] şî-i omoară », « Sîntoadzeri sînt cai neporneniţ », « Baş tata miel) a [eşit aproapje dze drum şî, cînd a jeşît aproapje dze drum, lui îi virie să 1) ducă pe-afară, pîntru je], la vrun spine. Şî, pină-j iei asija, Sîntoadzeri ajung pe drum tot cîntînd. Cîntă şî bat tobil'i şî trubje. Şî pe urmă iei cîta să pierd, cîta să fac. Şî iei, cînd trjec pje drum, tata să rădzică dzila spin şî să-ntoarse acasă îndărăt )}. La Simţ, în Lubnita, « iasă muierili pi la pom], cu săsera, dzîua. Să duc cu săsera la [el, la pom, şi pune săsera la rădâsină şî-j dzescîntă : - Da să rodzjeşc, al) să ce tai! Şî cu săsera aruncă la rădăsină ; pînă die tri ori dzîse tot aşa )}. Pregătirile care se fac pentru Paşti, la Isînoa, sunt următoarele: « Mi�rcurl fac muieril'i colasi )}. «Mîriedzî, la Zoirnari, să sCl}ală dă nl}apce şî aduc apă curată şî fac focori�'l'e şî dal} dă pomană cu colas, dă nl}apce)} 2). « La Vinerja yauLJr 3) roşăsc 9al}ă, cu farbă roşîie, galbină, în tot fiţ'l' u )}. « Ar sîmbătă, muieril'i fac colasi dă mîriedzî, dă Paşc, ar 9amerii taie pursei )}. « În răsărit dă sl}are, în diimriaţa dă PaşG', să duse l}omu, domăCînu căşî, să-nsk'imbă-ntîri, şî-ş fase cruse cătră sl}a{·e şî ia gl'iia cu iarbă cu tl)ot ş-o bagă-n casă. Cînd o bagă-n casă, mic;stăcă-ntr-un blid cît-o ţîră dă colac şî cîta l)ol} şî cîta urdzîcă şî cîta vin, într-un blid 4). Şî ia-ntîll domăCinu căşî: să purle c-un crac, cu ăl diirept, pră gI'iie, pră iarbă, şî-ş fase cruse cîtră sl)are şî gustă dîn bl'idl}-ăla. Aşa dă tri l}.orL Tot pră rînd, care cumă-s mă! bătrîri, Întîri l}omu, mui�ria, copii, fac aşa )}. « Cînd Îs tl}oţ gata, iei atunsa fruştucuie. Şî pun purst,lu pră fl}oc şî pînă-n dQl}ăsprăse-1 frig )}. « Muic;ria, cînd îi gata prîndzu tl}ot, să-nsk'imbă fruml}os ş-aduse tl)ot pră masă şî dă dă pomană )}. 1) = să se. 2) CL Al1uarul Arlii'vei de Folldar III, p. 44. ") Cf. ibiel. ') Colacul acesta ţine locul paştilor (pâne cu vin) pe care le împarte, prin Banat şi Ardeal, preotul la biserică în ziua de Paşti. Aşa fac toţi care n'au biserică în sat. (Cf. Zbornih priloga za po:mava1�je Timoehe K.raJine II. Belgrad, 1930, p. 107: O Ushrsu). [338] 10 r. pAT RUT La Mitcălău. Se ţine, în Maidan Pec, « după Paşcf, la uopt zîl'e », « Muieril'i fărbuie 1}al}ă şî fase colas şî ia vin şî răk'iie şî fase suclijăş dze orez şî să duse la mormint. Ş-acoJo să duse copii. Şî mujeril'i le dă dze pomană l}Ql}ă, la ăi muort, Şî popa ciceşce la ăi morţ ». « Sara să fase focuri mulce şî copii şcolaft să prind furtaţ unu pe altu, pe lîngă focufî şi cîntă: - Ai, furtace, pîn la moarce, să trăim ca pita cu sarja ! Pe-orrnă fuie dzela fuoc ». « Şî toţ copii al} cumul dze florI în cap. Ş-atunsa însk'imbă uauăl'i : îş dă uauăl'i unu la altu şî să sărută şî-s-spune furtaţ unu la altu cît-godze-s VI! le!». La Sf. Gheorghe. Există la Sârbi obiceiul de a tăia, la sărbătoarea Sfân­ tului Gheorghe, un miel ales, dinainte destinat, numit « F 'urgjevilo » 1). Acest obiceiu e cunoscut si la Românii din unele localităti În Negotin, cu o seară înainte, « s-adună băjeţ, druga'rI », se vorbesc cu fetele, « ia un miel, ia vin, rak'iu . etc., şi se duc la pădure. Acolo frig mielul, mănâncă, beau şi joacă până dimineaţa. Dimineaţa « tot natu taie creng ori tufă ori lipă » şi cu acestea împodobesc uşile şi ferestrele la casă şi la grajd 2). Femeile dau de pomană lapte şi brânză de oaie. În Isînoa, la « Sîmdzordz », se duc cu « stuaca, cu l}oil'i, cu vasil'i », la câmp, le aduc apoi acasă şi le mulg, fierb laptele şi frig un miel. Când mielul e fript, « mujeril'i să-nsk'imbă ş-aduc pră masă tuot şi dau la muort dă pomană ». În Maidan Pec, în preajma zilei Sfântului Ilie se ţin două sărbători băbeşti: « Ana Foca, înăince die Sfeci Ilie cu două dzî1' e. Atunsa ţîn muieril' i sărbători, că alia-s suroril'i lu Sfeci Ilije şî-s fricoasă [femeile] dze trăsnet ». « Nis Qameni nu astrînie la fîn, că trăsllţşce şî aprindie claia ». « Maria Magdal'ina, după Sfec-Ilie la dQl}ă dzîl'e. Iar nu lucră nis muieril'i, nis Qameili, lucruri pintru cîmp ». Prazlîisc. În Isînoa « s{t prăznu,it;şce la: Sf�tilîia, Sîmtămărija Mare, Vineria Mare, Mi6iu (năinca lu Sîmiedru La o lună), Sîmiedru, Diiur­ diiţa (la sins dzîl' e după Sîmiedru), Aranielu, Sfeti Nic6la, Al'imri (năinca lu Crăsun), a triia dzî la Crăsun: Sfeti Stiewan, la l}opt dzîl'e după Cră­ sun: Sfetiovan, la Sîmdiordz ». La bote7. În Zlot « bocadză copilu şî vin în mjană şî şăd tl}oţ, pl}or­ l1esc die să bia: răk'iie, vin, care se vriţ. ') V. Rjeenih hrvatshoga ili srpskoga jeziha III, Zagreb, 1887-1 89I, pp. J 4-1 S. ') Obiceiul acesta e luat în întregirne dela Sârbi, ef. Zbornih priloga za poznavaje Timoche Krajille II, Belgrad, 1930, p. 3 seq. [339] 339 FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA II « Pră urmă să-ntrâbă': care potrivjeşce numil'i la copil, care să bo­ cadză, atunsa ăla dobîndzeşce o sută of! sindzăs die dinari diela naş ». « Pră urmă. iar mă] bie\) cîta şî pornesc die să prindă ». « Să dăruiesc cu sirjep], pîndză die rjeclă. Unu ia pina şî mjerze prîngă masă şi pune care cît vrie, Şî rămîn asija, bie\), igacă totă dzăoa şî totă noapca ». « Copilu să tunie of! la un an orf la tri. La doi nu. îl tunie în crus, Şî păru îl l' agă-n cîrpă şî pră urmă-l ia\) mujeril'i, îl păstriadză-n cîrpă. Şî cu păru-ăla-l afumă cînd să bolnăvieşce ». « Să dăruiesc iară atuns, la tuns. Şî pi-ormă mjerg, să vesăljesc ». La nuntă. în Rănovăţ, după ce părinţii băiatului s'au înţeles cu ai fetei, « cît îi dă, ban ili nivă, pămînt », « mlădojănia » se duce, cu o « ploscă cu răk'ije », la fată şi « dă lu fată plosca să bje. Şî fata, dacă ia plosca, atuns vojesce copilu, să duse după iel, dacă n-o i((, nu să duse ». În Crivel', băiatul « în sar-aia, cînd s-a vorbit s-o-mpeţască pje fată, îş k'[arnă familija lui şî comşîi şî cată şî Iautafi şi să duc ei sara la fată ». « Şî atunsa-ntrabă părincil'i fjeci : la s-a vinit ei asi şi se cată. Baiatu spune că a pliecat în Iov ş··a vădzut vro căprigară şî iel a ranit-o pe ia· Şî a scapat ia, şî ieI a luwat-o pie urmă şî a vădzut că s-a băgat în casa aia. Întrabă iei acuma: - Cunoşceţ voi aia se cataţ? » « Baiatu spune că CUIlQaşce. PărinCil'i fi((6 spune: să aducă căpriQar-aia, să vadă o cunQaşce iel ». « Atuns aduc altă fată, mică. Şî baiatu spune că nu-i aia, alta mai marie. Atunsa iei aduc o babă. Baiatu spune că nu-i nis aia, alta. Atuns o aduc şî pi ia ». Se dăruiesc unul pe altul cu « serapI, pîndză die rieclă, şal, peşk'ir, traistă, căpătîn, ban ». Fata mai primeşte şi doi-trei « galbin ». Apoi începe jocul. în Crivel', logodna se numeşte « ispîta » sau « ispîtu », iar În Rănovăţ « t6cma». În CrivCl', logodna se face la biserică, la o săptămână după « pieţît », iar nunta, la trei săptămâni după « ispît ». Se duc la cununie cu « stag alb, k'iCit cu flofi ». « Măi diemult, tri căIărieţ a avut băiatu ». Fata punea « dîrzîl'j » el pe cai şi aşa mergeau la cununie. Când se întorc dela biserică, mama băiatului îi aşteaptă la poartă, cu vin si cu două pâni. îi dă miresei un caier de lână si o sită în care a , , pus pâne. Mireasa se urcă pe masă. şi aruncă pâne la cei din jur. Apoi aruncă sita pe casă şi se duce să împartă darurile: « căpătîne, cîlţane», etc. Mireasa mai aduce, ca zestre: « un astal, dQ\}ă scamne şî un pat ş-un orman die toal'e sî masÎnă die cusut la toal'e ». '''' " '''' [340] 12 I. PĂTRUT 34° Toţi învitaţii aduc « sin stă »: « pursej pje frigarie şi mne; ». Unul scrie ce a adus fiecare, ca « să-ntoarcă împrumutu, cînd fac şi iei nuntă ». înainte de a începe să mănânce, « domacinu tămîne masa nu cu tamîrie, numa cu flofl, mafl, galbene, să eul' eg toamna, stau toată iarna ». în timpul mesei « staroica : adună bani şi-i dă « la gâvie ». « Luri, la amnadzît, strică naşu nunta. Vine gâvia cu mlădojăria la naşu. Şî-i învaţă cum să trăiască: s-asculce părinţi şi iei s-asculce unu dze altu ». « Şî naşu ia sov6nu şî Iiagă năşce ban în iei şî-I rădzică la g6vie-n cap. Şî ia pljacă dzi lîngă naşu şî să duse-n altă sobă şi să diizbracă dzin ţoalil'i se li -a a vu t, alia albie, şi ia ţoalie dz] -allalce ». în Valeacoane (Valakonje) nunta « s-aţîţă» sîmbătă sara. « Naşu vine cu stăgarju. Şî lăutari iasă năince şî aşcaptă. Şî cînd să bagă la prag, g� wja stă dzinăinca uşî)a o parce şî cumnatu-al dze mînă. Gowja stă după �i şî are o căldare cu apă dzinăinca ii. Naşu lapădă vrun ban în căldare », Pe urmă naşul trece după masă. « Trese şî mlădojăna şî doi stăgaiI, da g6wia rămîne diincolo die masă. Aduc două inel'e şî savonu. Şî naşu îş fase cruse die tri l}ofl, die tri l}ori le-nvîrceşce inell'i la parca diir<:(aptă şî l' e pune la parca diir<:(aptă la ieiet, la mînă, unu la gowie )}. « MIădojăna ia saVOllU şî cu ţîtu şî îl ia pe cuţît SaVl}OnU şÎ-I pUlle pe capu g6wi die tri l}ofi ». i( Pe urmă sină şî pe urmă jQacă dQl}ă-tri l}ori. Naşu pe urmă să dus<:(­ acas )}. i( Duminică diimillaţa vine naşu şî să duc la cununije. G6wia, îmbră­ cată-n ţl}al'e albe şî savl}on. Are-n cap cunună diin măriel'e. MIădojăna, la străgană, o cunună die smiMc )}. « Cînd vin diila cununiie, să duc la um pom. Şî aduc jugu şî dQl}ă scamne şî o pătură. Voiev6da-ntriabă g6wia: cum a zÎs la muma COpi­ lului pÎn atuns? G6wia zÎse: - Uină. Iar voiev6da-ntriabă: Da di-acuma? -- Maică. Cum a zÎs la tata copilului? - Uică. Di-acuma-ncolo: taică ». « MIădojăna ia puşca şî dă într-o crjangă şî rupie dQl}ă-tri cr,ienguţă )}. Apoi mirele şi mireasa « ie\) jugu şî-l duc cătră răsărit şî-l lapădă ». Seara joacă « pînă pin zăs-sasurL P<:(-urmă naşu spade nunta şî să duse-acas )}. « Lun diimiilaţa mlădojăna ş-un copil ial) cîrsagu şî să duc la femel' ia care-i mă! aprQapie şî-i k'iamă la gostîie )}. La Crivel', marţi după nuntă se face la casa fetei « păcăsur'ta )}, adecă împăcarea, căci părinţii fetei se consideră supăraţi, că le-a fost luată fata. Iarăşi fac petrecere şi îşi aduc daruri. [341] 34-1 FOL.KLOR DELA ROMÂN]] DIN SÂRBL\ 13 Lu moarte, Obiceiul din Crivel': « Cînd vriE; să moară, îi pune lumă­ nare-n mînă, să nu moară-n negură, să aibă pe lume-aia Iumănare, să nu îmblje-n negură », « îi mă] pun şî ban în păzănafî, c-a fi udzit datorf, să-ntoarcă ieI pe 1 urne-aia datoriil'i ». « îi pun şi colăsej, uoglindă, să să cace pe lume-aja », « Care-i bătrîn, îi pun bît în mînă, să să rădzimje-n bît, - să nu cadă. îl îmbracă-n ţoal'e noi ». « Cînd vece îi iasă sufletu, îi ard lumănăril'i ». « Mujeril'i să cîntă asija la ieI », « Mînedzî, dzăoa, k'jarnă oarnenl, să facă cruse şî ljagăn dze blăn în care pun rnuortu. Să duc oamen să facă grQapa », « Pun acuma o pătură curată în liagăn şî căpătin şî-l pun pi ieI, mortu. îl pun în car şî-njugă boii-ndărăt. Pe urrnă-j diijugă şî-i înjugă cum trăbuje ». « La bou-ăl dii dzireapta J'agă o cîrpă la coarne. Şî pljacă cu iei să-I îngroapje ». « Vin muieri cu Florl şî cu Iumănăfî. Dau dii pomană şî-l tărnine ». « îl duc la besărică. După se slujăşce pl}opa, îl scot şî-I duc la mor­ minţ. Pie drum mujeril'i să cîntă după ieI». « La grQapă îl lasă cîta lîngă grQapă şi lapădă ban în grQapă. Rămîn acolo ibani-n grQapă ». « Acasă îi pun ţara, după se-l îngrQapă». « Pe urmă-l tămîne, în totă diiminaţa, pîn la patrtldză' S die dzîl' e. îi dă pomană la stămîna du pă s-o murit. Pe urmă îi dal} patrudzăsilia. îi măi daI} turce cînd fiie ». « îi daI} pe urmă jumăta-die an. Şî pe urmă-i dă anu ». « îi măi daI} şî ţl}al'e. În tot anu, în elzăQa cînd a murit, îi elal} po­ mană, pîn la şapce an ». [342] TEXTE în capitolul acesta, după fiecare text se va arăta numirea românească a localităţii informatorului - aşa cum a spus-o el - şi, în paranteză, numirea oficială sârbească. După cum am spus mai sus, numele şi vârsta informatorilor nu vor fi date. Pe hartă sunt trecute numai numirile oficiale sârbesti ale localităţilor anchetate de mine. înafară de cele spuse la capitolul despre graiu (p. 331 --332), referitor la transcrierea fonetică, adaug următoarele: Sunetele ce, ge, din localităţile cu graiu oltenesc, le-am transcris prin 13, g: face «face », mer/!,e «merge ». Semnul l pus subt o vocală (Pc, i, o) arată că vocala aceea e rostită deschis: mş.rge « merge », ij « ei », d()1fd « două ». Semnul "' (f, j, 9, li) arată că sunetul de deasupra lui e elementul secundar al unui diftong: mea «mea », [arbă « iarbă », oase « oase )i, ră1J « rău », Semnul ' la dreapta sau deasupra consoanelor d, t, 1, n, r, indică pala­ talizarea acestor sunete: d'int' e « dinte )i, l' ac «leac », biee « bine », mai « mari )i 1). Un punct subt o vocală (întrebuinţat rar: ţ?, 9) arată că vocala aceea se rosteşte Închis. e reprezintă un sunet intermediar Între e şi ă. dz corespunde lui z din limba literară: dsîc « zic ». i reprezintă pe i final scurt după consoane : lupi « lupi », slabi « slabi », facl « faci ». r Între consoane - notat numai de câteva ori .- reprezintă un r silabic: crpit « cârpit ». w redă un sunet intermediar Între 1f şi v: gowja «mireasa ». [k] arată că informatorul s'a corectat. Cuvântul prin care s'a corectat l-am trecut, de obiceiu, Între parenteze. ') Pentru c, di, " z, vezi p. 331. [343] 343 FOLKLOR DELA ROMÂNII DlN SÂRBlA '5 Diftongii ea şi oa i-am notat, de regulă, prin 9a şi ea, deşi, în general, se rostesc mai mult ia şi ua. La unul dintre informatorii din Mocran (Mokranje) se va constata inconsecventa palatalizării, mai ales a dentalelor t, d. în localitatea aceasta cele două sunete se rostesc palatal: ti, d'. Informatorul respectiv Însă a stat mai mult timp în România, unde s'a obişnuit cu pronunţarea i, d, şi amestecă vorbirea de acasă cu cea învăţată. Tabloul textelor Balade . . Cântece Frânturele Ghicitori Povesti .. Fraţi de cruce. Credinţe, superstiţii Descântece, practici magice 1-" 2 3- 7 8-20 21-33 34-37 38-4° 41-67 68-97 [344] ] A LUI STRINU Verd' e flori mărunt' e Pe-al munt'e, cărunt'e, Coboară, duboară Turme d'e oi mult'e. Strinu l'e k'ema, Coban l'e mîna. Ii mi să vorbja Pe strin să-I omoare, Turma să i-o-mpartă, N ouă părţ s-o facă. Şi ii tot mjergind, În vale dubărind, D-a mică mneorică, Cu lîna cănită, Cu lîna modură, Cu corniţă-n gură, Şk'jQapă să făca, La uorrnă-m ud 'a. Strinu mi-o-ntreba : - Mneorica mia, Şk'jQapă t'j-aj făcut, La uorrn-aj ud'it! 01' nu t' e-am păscut L-ale livez vjerz? 01' nu t'[-am [a]dăpat L-ale ape rec ? 01' nu t'j-arn umbrit L-ale umbre mari? Mnjaua că-m vorbja BALADE D'in gură 'zîca : - Măj tu, strinule, Stăpîiorule, Tu m-ai adăpat L-ale ape rec, Şi tu m-ai păscut L-ale livez vierz, Şi tu m-ai umbrit L-ale umbre mari, Da şk'joapă rn-am făcut, La orrn-am ud'it, Ia că mj-am uzît Coban s-a vorbit Pe t' in să t' e-ornoare, Turma să ţ-o-rnpartă, Nouă părţ s .. o facă. Strinu, d' -auza, D'in gură vorbja : - Mneorica mia, Fincă-rn ieştj .. aşa, Tu tj-oj înfurişa, La orm-oj ud'a, Acas t'i-o] duca La murn-oj spuna: Pe miri să mă cat'e, Pe miri să mă-ngroapie În tîrla uoilor, În jocu mneilor. Şi mie să-rn pună, Baş la cap să-rn pună, Un fluier dje pom, Tot legat cu sîrmă [345] 3+5 FOLKLOR DELA ROMANII DIN SARIlIA Inima-rn fărîmă; Ş-un fluier d' e uos Să cîntje frumuos Pe Dunăre-n jos. Şi muma să cat' e, Baş în tîrla uoilor, Mj-jest: e un u lj' i Şi tot plin d' e Iii, Banj-ai di pe mnjej ; În tîrla d' e oiţă Mj-jest'e o căită, Banj-aj d'i pje miţă; Da-n tîrlabătrînă M -iest' se-o st6mnă plină, Bani-ai ci'i pie lînă: HaI1i că i-o 11}a Şi ia j-o-mpărţa Şi tot la sărac. Şi la să să dud Şi )3 să ridice Şi la să plăt' asea, Şi să mi-i găsaseă Pj-aj nouă coban ; La jud'ecată mjargă. Şi să mi-i jud'ece, Cum je drept în Iumie. Mnjaua că-n pleca, Şk'joapă să făca, Îndărăt să-ntorca Şi tot făca Cum strin o-nvăţa. Baba d' -auza, Ia tot că-n găsa, Blaga mi-o-mpărţa. Şi să ridica Cu blagă-m p1ătia, Pe coban g[lsa, DQamne, z91}-i prind' a, în turmă mi-i băga Şi mi-i jud'eca. Da ce fieI d' e jud' ecată ! Ij ieria1} d' e spînzurat: Spî nzură toare-aseza Şi pe ii că mi-i scot'a, Doamne, zău mi-i spînzura D'e tot mi să pornenja J). MOCr:\11 (Mokranje). 2 A LU VĂLIAN Frundză vjerdze l' eoşcan, Frumoşăl voinic Vălian l Dziminata să scula Faţa albă o spăla, PăI' galbin că-I pjepcena, Sizme negre că-ncălţa Şî sara, cînd însăra Şî pe rojb să-ncălica Şî pe drum că măj pljeca, Tot cîntînd şi fluierînd, Pîngă mîndril'i trecînd. Mindril'i, cînd l-audza, Fireşcil'i dzeşkidza Şî el zin gur-aşa dzîsa : - Un-ce dus, Vălian vojnic ? Undzi tres buzuminit, Că la noi n-ai măj vinit? Da Vălian Iii'; n-asculta, Numa drumu să-I 2) ţîna, L-a lui mîndră să dusa. L'ega calu die portiţă ŞJ-j da lîr: şî tămăiuţă. Vălian înluntru să băga, Diin plăsintă cÎ-n 3) gusta, Diin vin negru cÎ-n 3) probia. 1) Informatorul spuoe că ştie câotecul dela lăutarii cei bătrâni ai satului. ") = şi-l 3) = că-mi [346] 18 1. pATRUŢ Cînd [erea-n mişloc dze noapce, Văljsnu dzase pe moarce ; Cînd [erea vărsat dze-n zori, Văljan 6colit în flori. Mujcă-sa cînd audza-re Şî la [el cînd măi vina-re Şî pi ieI cînd să cînta-re, Să cînta c-un glas milos, Că Văljan a fost frumos: -- Tot ţ-am spus, Văljan, t-am spus Că mîndril'i capu ţ-ar pus! Cîntă cucu sus pe cruse, Pi Văl] an la grQapă-l duse; Cîntă cucu pi făntînă, Pi Văljanu trag ţărînă. Maidan Pec (Majdan Pek). 3 AL AL DUNĂRIA CÂNTECE 4 'PLîNZE-MA, MU IcA, CU DOR . Bace sasu numa unu, Audz, muică, sună tunu. Bace sasu numa doi, Vine drenu după noi. AL ai, Dunărja, Să punem podu pi ia Sî să trec la tara mia ! , '" Bace sasu numa tri, Ieu mă duc, muică, la socn. Bace sasu numa patru, Mă duc catană la-mpăratu. Bace sasu numa sins, Iel} mă duc, mujcă, dz-ais. Aj, ai, Dunăriă ... Bace sasu numa şasă, [eu mă duc, mujcă, dz-acasă. Bace sasu numa şapce, Iel} mă duc, mujcă, diiparce. Bace sasu numa l}Opt, Iel} mă duc, mujcă, dii tot. AL al, Dunărjâ ... Bace sasu numa nQl}ă, Să-mpărţîm Dlll1ărja-n dQyă! Ai, al, Dunărjâ ... Maidan Pec (Majdan Pek). Plînze-ma, mujcă, cu dor, Că t-am fost şî [o fisor, Ţ -an scos plugu dzin obor Ş-am pljecat la YOgOL Ugoru ţî l-am arat, Cucurudz t-am sămănat. Cucurudzu-o răsărit, Miie carce m-o vinit, Cade albă, slovje negre, Da-ntr-al' e patru colţoşăl' e, Scrisă lăcrălirni mjele. Mujcă, dzintr-o casă plină Numa mije m-aflas vină: Mă dzidzeş în casa strină. Pînă strinu, mama, sină, [o-i stau sfjttsnic dze lumină; Pînă strinu-m taie pită, Mije lăcrălimi-rn pică. Io jey cîrpa să l' e şcerg, IeI' e şî n�ăi muICe mierg! Săraca cîrpuţa mjtt-re, Cum să scaldă-n Iăcrăl'mjttl'e, S-a uscat în dor şî jal' e. Ca răI} îj copil sărac: S-a pus cu strinu la sină, [347] 347 FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA 19 Strinu-j spune să să lasă. Luwaj die două-tri vofl, Da oftai rdzi nouă ofî ! Lăsă l'ingura pi blid Şî plecă pi drum plîngînd, Pi parinţ blăstămind, Şî I-au lăsat pi pămînt. Cînd soaril'j-a-juns la prîndz, Toţ copii la parinţ, Ia stau în loc şi mă ghindiesc În se parce s-o croiesc. Ma uit într-o toje-adîncă Undze şărpi mă mănîncă. [ăli-rn-aş şî n-arn cui, jăli-m-as şî codru lui : Codru-j jalnic ca şi mine, Că nis ieI frundzâ n-o ţîne. jăli-m-as şî dzaluluj : Dzalu-i mic şi pietri mulce Şî nu poace să m-ajuce. Dvau, lălă, ca gre\;! îi doru, Cînd pi, [sau] pje ia [pe care vrea să moară], pje mumă-sa, p!e tat-so, p!e soru-sa, pie ţ"ra-so, . \ . p!e naşi-so, pie fină-sa, [etc]. Şi dacă-i dă zor cu d' escînt' ecu, cînd bat' e paru-n pămînt, iei atunc mă] tare-I întăreşt' e la inimă, îl inţapă, că paru-j ascuţît. Şi face-aşa d' e tri uorf cu paru-ăla şi paru-ăla-l pune sup cap, und' e doarmje fămija off că uomu la care-I d' escîntă. Şi ieI visază scrisa lui: Mocrăn (Mokranje). [375] 375 FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA 83 D'I-APUCAT 47 Cînd s-apucă copIl-a! mic, cînd îs bolnavi. Copii d'e ţîţă. Să descîntă-n unt, cu firu d'e mătură-n ieI, în paar, şi tămîje-n unt. A pljecat apucatu cu-ncl'eştatu La val'e , Pe cărare, Pe drumu-ăl mare La val'e, S-a dus la (N. N.) acasă: La uş-a venit, Uşa-ncuiată a găsît; La ferjast-a venit, La feriastă s-a suit, Pe ferjastă s-a uitat Pe (N. N.) în suobă l-a văzut Şi culcat că l-a găsît. 84 D-apucatu cu-ncl' eştatu La ieI s-a zăuitat, Cu barba-nfojată, Cu gura-nel' eştată, Cu d'inţî bel'iţ, Cu l"loik'i zgîiţ, La jel s-a uitat, Inima i-a mîncat Şi uasăl'i i I'[-a-ncl' eştat, [A uitat restul]... dac-o mai fi. D' escînt' ecu rnieu Ş-a lu Dumnezău. Mocr ăn (Mokranje). D'in alt'e descînt'ece am uitat vorbelje ŞI n-are Ijac dacă [cineva] nu şr'iie vorbei' e toat' e. Mocran (Mokranje). 85 DZESCÎNCEC DZE MuSfT Cînd i-i luvat 1) [cuiva] pisoru ofi mîna. Iestă baba care s-a prins că ş6ie să-i dzescînce, să-i triacă. Să duse, marţ sara, la ăl bolnău acas. Şî fase tri turce dă pîne, mik'icel' e, şî tri lu­ mănăfî şi [ia] tri cărbun dze foc. Şî şădze al bolnau pră pragu căşî, Şî-i pune turcil'i-ălja lîngă iei ş-aprindze lumănăril'i şî pi-ai tri cărbun dze foc pune tămîrie, Şî-l astrucă cu ţă'nicu, i-l pune-n cap, şî ia săsera şî dzes­ cîntă la pragu căşî. Asta dzescincic să fase dze tri uorf în săptămînă, sara după sină : marta, joia şî sîmbăta. ') = când îl doare. [376] L PĂTRUŢ [Se descîntăJ cu sasera, dacă je mujere şî cu ° găină nagră. Dacă-j uom, iar cu săsera şî cu un cocoş. Asta dzescîncic aşa să dzescîntă şî la uom şi la mujere : sîmbăta sara, după se dodiescîntă, duarmje-asija, la ăl boln âu acasă, baba. Duminecă dziminaţa ia baba găina, cocoşu, şi ° k'ilă die răk'iu şî turcil'i s-a dzes­ cîntat cu i]. cornuri 44, 45, 'colţuri (la casă). covjeşce 60, bate fierul, bate un cuiu [din sârb. kovati « ido ,»). croit (a) (p. 352), a tăiat. cum-godie (p. 354), 97, oricum. cură 32, curge. cutroapje 67, 74, se lasă asupra cuiva, îl înnâbuşe. cejcă 97, mătuşă. ceri (pa) 75. cicu (p. 357), ciocul (paseirilor). ciceşce (p. 338), ceteşte. cimp (la) (p. 335), la anul viitor. cinăr (p. 336), mire. cistînă 41, loc curat [din sârb. cistina « ido '»). cisto 41, curat [din sârb. cisto « ido '>). coşcurî 44, colţuri (la casă) [din sârb. coăak « ido »). cok'ină 9. dăca 95, dacă. dajca 5, 7, 20, « mândra ,), iubita [din sârb. dajka « ido ,)]. dălac 69 = cînd să fase vro bubă dîn zdravăn, la loc răiJ. dăloc (p. 353), imediat. dărupt (p. 354), în dreptul, în faţa. dăspănat (ar) (p. 359), au rupt în bucăţi. dăspră 55, pentru, din cauza; 64, din spre. dăşcun 38, descuiu, descui. dieda (p. 335), bunicul [din sârb. deda «id.')]. doborî (a se) (p. 344, 357), 37 (a se) coborî. dodăscÎntă, dodiescîntă (p. 333), 85, 88, descântă îndeplinind întreg ritualul. dogăcadză (p. 333), 43, terml:nă de tot. domăCin (p. 335, 337, 340), 68, stăjJânul casei [elin sârb. elomaCin (1 id. »J. doprîndzîm (p. 336), terminăm de prînzit. dosod zlt (o) 4, a necăjit, a chinuit [elin sârb. dosaeliti « ido ,)]. dosinăm (p. 336), terminăm de cinat. elovorbăsc (să) (p. 333), se înţeleg, pun totul la cale. drug ari (p. 338), tovarăşi, prieteni [elin sârb. drugar «id, ,)]. drumăj 52, faci un drum, porneşti la UJI drum. drustă 67, tovărăşie, societate [din sârb. drusto « ido »]. duboară, V. doborî. ducan 38, dugheană, prăvălie [din sârb. ducan « id. '>). dudăje 9, lunei, fulgeră. duljet (p. 336), dovleci [din sârb. dulek «id. '>]. dumăzluc 45, noroc la vite [elin sârb. do­ mazluk \', vita care nu se vinde, ca să rămână norocul în casă »], dupră 67, 89, de pe; 45, pentru. duşăj 67, dusei. dvoru, dvuru (p. 356, 358), palat [din sârb. dvor « iei. »], dzÎ (na) 75. dzîva (p. 332, 357), ziua, dia, die (să) (p. 354), 73, sa dea. diidieş 4, dăduşi. dzirjept 38, 48, 50, drept; 67, direct. fămi]e (p. 334), 63, 80, 82, 86, femeie. făsuj (p. 333), fasole [elin sârb. fasulj «id, ,>]. făşanc (p. 336), persoanei travestită, la săr- bătoarea carnavalului. fijarăluj, fijarului(jarba), 4I, l:arba fim·elor. fîrş{lsc 44, sfârşesc. fÎrtal'j 33, sfert. flînturel' e, V. frÎuturel' e. frÎnturel'e 'p. 330), 8, cântece, poezii popular," hn:ce. \ fruştucuim (P. 3'35), fruştlkuje (p. 9), d�­ junărn, dej;unează [elin sârb. frustuko­ vati « iei. ,)J\ ft'jară (p, 331), fiară (lanţuri). furnături 58, sgaibe. gazdă (p. 352, 353, 355) adj" bogat. gînsoc 22, gâscan. [381] FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA 53 IăcrăI'mj"l'e 4, dim. dela lacrimi. liagăn (p. 349), sicriu. lipă (p. 338), teiu [din sârb. lipa « ido .»] liţă 63, faţă. lopafî 69, fundul pe care se pune mămăliga. Iov (în) (p. 339), la ziânâtoare [din sârb. Iov « ido })]. lunaCic (die) 39, nâscui în aceeaşi lună, luvat (j-i luvat p isoru) 85, îl doare, îi este bolnav jJz'ciorul. macsina 68. măg6i 69. măjmlln (p. 336), maimuţe [din sârb. maj- mun « ido })]. maIâ 18, mahala. măng il'e 17. masălli 25, măselele. mătrj,U 43, material de construcţie. meni;y (p, 358), crâşmar [din sârb. me-, handzija « ido })]. mereor (p. 29), încetinel. mi'lnă (p. 338), v. mijană. mjeniiţă (p. 352), mdsurâ pentru cereale [din sârb. merica «id.})]. mjeturl 67, metri. mijână (p. 358), crâşmă [din sârb. me­ hana « ido ,)]. mik'ic"l'e 85, mititele. Mi6iu (p. 338), sârbătoarea Minunea Arhan­ ghelulU1: Mihail din 6 Sept. mişiliesc 37, ochesc, ţintesc. MîtcăIă\1 (p. 338), sârbătoare popularâ în sâjJtămâna de dUPâ Paşti. miţă (p. 345), lâna care se tunde prima dată de pe miei. mit'ut'ja 1<), mititea. Mlava 67, Valea Mlavei, regiunea râului Mlava. mlădojă'lia, mlădojă'nia (p. 339, 340), mirele. mneorică (p. 331, 344), dim. dela mioarâ. mlijayă (p. 33 r, 344, 345), mia. mliiej (p. 331, 333, 344, 345), miei. mocui 68. modură (p. 344), 73, de coloare sur-închis. moi (a) 16, la muiat, să se moaie. mara 47, trebue [din sârb. mora «id. »]. glăsânja 67, votarea, alegerea [din sârb. g.lasanje « ido }I]. glQace (tri"se la) 95, are relaţii sexuale. gQangă (eufemism) 75, şarpe. goj 69. golena 68. golîmb (p. 332, 356, 357, 358), golurnbu 37, porumbel. gasoropata 69. gostije 73, petrecere, ospeţie. gostît (s-a) 67, s'a ospătat, şi-a petrecut. govje (p. 340), mireasâ. gazbă 38, petrecere, osţiâ]. [din sârb. gozba « ido »]. grjemnă 37, brăţară, verigâ de fier [din sârb. grivna « ido »]. icsta 68. iecsă'rj 60, cuiu de fier, piron [din sârb. (j)ekser « id. }I]. iepur (p. 356, 357, 358), iepure. jert{,tă (babă) 38, femeie trecuta de vârsta critică '). jeşk'i 74, aşchii. ili (passim), sau [din sârb. iIi « id. })]. IIii 73, Sf. Ilie. îndupl' ecă (să) 37, se apleaca. înfurişn (p. 344), furişa. Înk'eptoră 39, închelltorâ, încheie o hainâ. îrce 46, 67, şoarece. isplt (p. 339), logodnâ. isto 38, la fel, exact [din sârb. isto: isto tako « ido }I]. iut, iuta 4, 62, iute, reptde. izdat (p. 337), 70, 72, o boalâ (la stomac, la pântece, etc.). jăndari (p. 336), jandarmii. k'es (p. 334), traistâ micâ; (p. 335) .pllngâ. k'jcit (p. 339), împodobit, decorat. k'ik'ice (p. 335), k'ikjţşce (p. 336), împodo­ bite, împodobeşte. le'i!' 43, kilograme. k'imil'şă 38, 43, 88, câmaşă. lă (p. 358), la. labe 71, laM. Iă'crălimi 4, lacrimile. ') eL Anuaml Arhi"L'ci de FalMor nI; p. 45 . .: 5 Anuarul Arhivei de Pol/dor VI [382] 54 1. PĂTRUŢ morţîje 38, moarte. -mpeţască (p. 339), peţească. -rnpist rişace (p. 333), împistriţate. mujcă 3, 4, 19, dim. dela mamă. murgu (p. 352), amurgul, musit = cînd j-i luvat [= îl doare pe cineva] pisoru ori mîna 86, paralizie. na amnaz 81, la amiaz. năbăvit (ai) (p. 352), ai făcut rost de, ai procurat, ai câştigat [din sârb. naba­ viti « id. ,)]. nădovî'lcă 76. najca 5, năjcuţî 20, neica. nămriadzîdz (p. 332), amiază. năprăcit (c-aj) 74, ai fermecat. năprăciturî = cînd visadză visufl urîce : vrun şărpje, ar! visadză că-I cutroapie vrun om urît 74. n âro ci to 74, mQ1: ales [din sârb. narocito « ido Il]. născornăn it (s-a) 67, s'a scornit. NăştLrea (p. 334), Naşterea. ne delia 68, 69· -nghindiit (ş-a-) (p. 354), (a-) (p. 355), s' a gândit, s'a socotit, a crezut. -ngrozăşt' e (i să-) 78, i se face greaţă. -ntîmpină 38, pune unul lângă altul, alâ- t ureaxă. -ntîneşce 38, -ntînit (s-a-) 72, întâlneşte, s' a întâlnit. nujd ă (p. 356), nevoie, trebuinţă [din sârb. nuăda .« ido Il]. nujnic (p. 355), closet [din sârb. nuănik « ido ')]. numă 82, nU1flai. numinat 74, lurm:nat. nUlJa (p. 353), 68, nouă (numera!). l1am 38, 57, neam, rudă. iiecrstat'e 72, nebotezate. l1ima (p. 335 356), 75, nimeni. iii-săm (p. 333), 92, suntem. l1iţa 69. iiivă (p. 339), j,ământ arabil. obor 4, ocol, curte. obrază 69, faţă. acra Cit (e-ai) 74, te-ai înverşunat [din sârb. okrutiti se « ido »]. 6dma, 6dmă (p. 333, 358, 359), imediat. o gac 63, horn, coş. oj 17, aş. amărît (a) (p. 359), a omorît. orm ân (p. 339), dulap. ort ac 48, tovarăş. pă (p. 354), şi, iar. paar 83, pahar. pac (na) 75. păcăsuna (p. 340), împăcarea ce se face după nuntă între cuscri. păce ? (p. 358), oare? p amătu 67, mintea, conştiinţa. păn 39, până. paramăn (p. 359), bucată, parte, [ârâmâ- tură [din sârb. paraman « id. ,)]. păroşăj 41, pari mici. păsulje (p. 335), fasole. patrudză'silia (p. 341), pomana dela patru- zeci de zile după moarte. păzănarî (p. 341, 356, 357), buzunar. pend ' eră (p. 155), v. pjendzeră. peşkir (p. II), 38, 39, prosop. pjend zeră (p. 332), 67,jereastră [din sârb. pendăer « ido Il]. pjetrese- 38, introduce, trece prin. pingă (p. 336), pe lângă. pîrg 37, pâlc. piştâjcă (p. 353), fluier [din sârb. pistaljka « ido ,,]. piţărăji (p. 334), copiii cari umblă în colindat, plăncis (p. 335), panglici. pliecat (a pliecat să plîngă) (p, 354), a început. plîngă (să nu să) 46, să nu plângă. podrurn 4J ,pivm:ţâ. pomîntu (p. 359), pământul, pnştăie (să) 38, se resj)ectâ, se ţine [din sârb. postovati « id. ,)]. pnşto (p. 3'4),39,67, pentrucă, fiindcâ [din sârb. posta « id. ,)]. pdll1ghiia (�. 7), treascul [din sârb. pran­ gija « id. ,)]. prăseiiic (p. 358), primar [din sârb. pred­ sednik « preşedinte »]. prăvărjţşce (să) (p. 352), se înşeală [din sârb. prevariti se « ido »]. pretforj\,şce (să) 42, se preface, se trans­ formă [din sârb. pretvoriti se "id"]. prînd 38, prîndă(să) (p. 339), prîndie (p. 358), prânzesc, etc. I I [383] FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA 55 prîngă (p. 339,352357,),42,63,69, pe lângă. propune 89, pune din nou. pucernic 43, bogat. puos (p. 356), pot. rănesc 73, hrâneşti. răsărice 74, sârite (în ţăndări). răstiu 8, 77, resteu. rjecă 77, râu [din sârb. reka « ido »]. rjeclă (p. 339), jachetă. haină (la femei) [din sârb. rekla « ido },]. săcit (a) (p. 354), a cetit, sacuri (p. 352), saci. samănă (p. 358), asemănătoare. Sămărinovă'ţ '4, sat în Craina Negotinului. sămnătoş (p. 334), sănătoşi. sâmo (p. 333), 4I, 63, 89, 96, numai [din sârb. samo « ido o)]. şar (p. 356), pestriţ, bălţat. sărbatic 37, sâlbateci. savuon (p. 340), vălul miresei. scîrţ1)Qne 47, scârţâe. scobicllr 39, 7/lăâeş. scoruş 37, mâcieş. scrise: d'escînt'ec d'e scrise 82, descântec în CCl1'e se meneşte moartea cuiva. Setjovan 38, v. SfetjovlÎn. Sfeti NicaJa (p. 338), Sfântul Nicolae (săr­ bătoare) [din sârb. Sveti NikoJa (' ido },]. Sfetjovan (p. 338) Sfântul Ion (sărbătoare) [din sârb. Sveti Jovan (' ido o)]. Sfeti Stjewan (p. 338), Sfântul Ştefan (săr­ bătoare) [din sârb. Sveti Stevan « ido »J. sfietu 65, lume, !JojJulaţie [din sârb. svet « ido »]. sfiraci (p. 336), ldutarii [din sârb. svirac ('id.»]. Sf!tilija (p. 338), Sfântul Ilie (s(u'b(,toare) [din sârb. Sveti Uija « ido 'i]. Sîmdiordz (p. 38), 9°, Sfântul Gheorghe (sărbătoare). Sîmjedru (p. 338), Sfântul Dumitru (sărbă- toare). Sîmpjetru 38, Sfântul Petru (sărbătoare). Sîmţ (p. 337), Cei .4° de Mucc71ici. SîmtQadierl (p. 337),jiinţe sUjJranaturale care umblâ pe c(â la sârbdtoarea Sfântului Toader; SîntQ3diefi sînt cai nepomeniţ (p. 337)· Sîncelij 73, Sfântul Ilie. sirţ, sirta 63. şkjup 87, scuip. slica (p, 358),jotograjia [din sârb. slika (, id.»], slicuj (să) (p. 357), sJicuit (a) (p. 35Î), să fotografiez, a fotografiat [din sârb. sliko.. vati « ido }i]. sminic (p. 340), simmic, şocîte 21, şobolan. şOCUl 68. somod'iva 16, demon, lYI1.l1l1a pădurii [din buJg. sarnodiva « zână }i]. soţîja 48, tovarăş. sovonu (p , 340), uălul miresei. spărnînrărn 4t, spărnîntat, spomîntat (s-a) (p. 353, 357), spâimântdm, s'a spâimântat. spăsască (să) 96, sâ vindece, să scape (pe cineva) [din sârb. spasiti « id. },]. şpăţărjeşce (să) (p. 336), se plimbă. şpo retuluj [genitiv] (p. 334), tnaşinei de gâtit [din germ. Sparherd « ido »]. sprirnăsc (p. 353), sprimjcşce (p. 353) 3B, sprimjeşte (p. 333), sprirnir (a) (p. 353), pregătesc, etc. [din sârb. sprerniti « ido }i]. srebro 44, argint [din sârb. srebro « ido },]. stămîna (p. 341), sâptâ77l.âna. stane (în) 43, în stare [din sârb. stanje (} ido }, J. stih"ija 69. starajca (p. 340), şeful n71ntaşi1or. st31)a, stava (p. 3.12), 71, 74,78,79, steaua. stQucă (p. 338), 43, 45, 64, 89, 90, vite. stamnă (1'. 345), oa/â, 1Ilcicâ r din buJg. stomna « ido },]. străgană (p. 340), astrahan. strank'ină, strănk'it1 (p. 335), .,!rachină .. strcje 15, strafd. stlciece 45, 60, noroc [din sârb. sreca (' ido ,)J. strîgă 73, demon Tăufiicei/or. strin (p. 331, 344, 345), 4, slrâin. stu 77, îlwjJoi I stwar (p. 335), obiect, lucru [din sârb. stvar ({ ido »]. subota 68. suclij'lş (die orez) (p. 338). sobă (p. 354, 357), 84, cameră. SviIatiiţa 67, ol'ai'l.d Svilajnac. svirari (1'· 353), fluieri [din sârb. siir�ti {, a cânta dinti 'un Il1strUlTlent )J. se .. godie 97, orice. ser, seron 73, 74, cer (copacul). 8\,'1)a (p. 358), 41, 73, 91, ceva. sedp; (p. 339), ciorapi. [384] 56 ION PĂTIWT sinstă (p. 340), cadou la nuntă. sirjcp! (p. 339, 357) 38, v. scr.ipi. soco] 69. ta 15, tale. rămîne 74, tămâie. ţănicu 85, cenuşa de strecurat leşia. ţăpelj- 38, ghete [din sârb. cipela « ido ,)]. ţara (p. 341), pomana. :ţăsăI'e (să) 48, să netezeascii (pe pene). ţiyane 48, ţiuie. tocma 43, logodna. toce 38, toate. t<;>!x- 4, baltă. totă 66, toată. totiIcă 74. trămeşăj 74, trimesei. treamă 89, tramă (fir din ţesătura ce se destramă ), troponjenţ 67, locuitori din Tropiunia. Tropuona 67, sat în apropiere de Svilaj­ nac (oficial: Troponje). trubje (p. 337), trompele [din sârb. truba (( ido '1]. trupu (la om) 69, organul genital. tunat (a) 67, a (u) intrat. tutuc, (p. 352), 74, butuc de lemn. udma, udmă (p. 333. 356), SI, v. odma. ud'a (p. 344), ud'it (ai) (p. 344), udzit (a) (p. 357, 359), 74, 92, udzesc 38, u­ dzţşce 38, udia 71, râmânca, etc. uică (p. 340, 356), unchiu (titlu cu care se adresează unui bărbat mai în vârstă). uină (p. 340), mâtuşâ (titlu cu car" se adre- sează unei fCluei n1ai în vârstă). ulii (p. 345), trunchiu. de copac scorburos. umărît (ai) 9, ai omorît. urnplusă! 38, u.mplui. undze-gudie (p. 359), oriunde. unturoş (p. 334), unsuro şi. uvec 63, totdeauna [din sârb. uvek « ido '1]. 'uzît (am) (p. 345), am auzit. văjă 68, are ualoare, efect [elin sârb. va- ziti (' ido '1]. vau (p. 355), vor (auxiliarul viitorului). vec'e (p , 341), deja [din sârb ... vece « ido '1]. vjcşce (Îj vjeşce = ivjeşce P) (p. 353). vir 76, 'vîrf. vi-săţ (p. 333), 41, sunteţi. vod za (p. 353), conducatorul, şeful [din sârb. vogja « ido )i]. voievoda (p. 340), conducâtorul nunţii [din sârb. vojevoda (, ido »]. vojnisesc (glas) 48, 'bnrbâtesc. Vosca 88, sat în apropiere de Mâcj6ţ. vro (p. 332, 339, 354), O. vrodată (p. 337), odată. vrun (p. 332, 353, 354-), un. zaăr 21, zahăr. zac (na) 75· Zăpostit (p. 336), lăsata secului. zătrjeşc (să) (p. 353), sii nimiceşti, să omori [din sârb. zatrti (, id. »]. zăujt (mă) 17, 25, 37, 83, mti uit, privesc. zăvî rrie (soarili) 58, scaţuit â [din sârb. zavrnuti {( a Întoarce »]. zgod'ituri (p. 350), ghicitori. z6rnriiţă (p. 352), sac, traistâ [din sârb. zob. nica {( sac il fourrage »J. zrţa 6'). ieiet (p. 340), deget. Zo!muri (p. 337) Joia Mare. Zojmărica (p. 335), fânţ;â supranaturalâ cal'� se interesează, ulai ales, de hârnicia fetelor şi a neves'ţelor tinere. \ [385] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROl\lIÂNESC PE ANUL 1938 împărţirea pe capitole a Bibliografiei a rămas aceeaşi ca ŞI cea de pe anii I936/37, publicată în Anuarul V. Dintre revistele despoiate pentru bibliografia pe a1111 I936/37, multe nu au mai apărut şi în 1938; totuşi, numărul lor total (vezi lista la sfâr­ şitul Bibliografiei) a fost simţitor sporit, pe de o parte cu cele nou apă­ rute sau necunoscute nouă până acum, iar pe de altă parte cu cele redactate în bune condiţiuni ştiinţifice de către societăţile de lectură ale unor scoale secundare. Din categoria acestora din urmă nu puteau fi luate în considerare toate. O selecţie se impunea. Acolo însă, unde s'a observat îndrumarea profesorului pentru culegeri, nu am ezitat să le utilizăm şi, trebue să mărturisim că am ajuns, în multe cazuri, la materiale preţioase. Revistele înşirate în Anuarul II (p. 229) n'au fost cuprinse în biblio­ grafia noastră, din motivele arătate acolo. Materialele folklorice risipite în atâtea periodice - între care unele apar în te miri ce localitate, cu totul neînsemnată -, au fost strânse de culegători cu pregătiri foarte inegale. De aceea o bibliografie analitică şi critică, aşa cum am Încercat să o întocmim pe cea ele faţă, credem că este de cea mai mare utilitate. în aceasta constă şi inovaţia Bibliografiei de pe acest an, faţă de cele de pe anii precedenti. Pentru menţiuni şi recensii au fost Întrebuinţate următoarele pres­ curtări : Rec. (= recensie); Menţ. (. menţiune) 1), cu adaosele: anal. (= analitică), crit. (= critică), elog. (= elogioasă). Semnul * arată. că pu­ blicaţia respectivă nu a putut fi văzută şi e citată după alte bibliografii sau cataloage. Bibliografia a fost alcătuită în întregime de d-l Ion Mărcuş, secretarul Arhivei. 1) In locul Notelor Bib liografiilor din Anuarele J-V [386] 2 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC PE ANUL 1938 1. FOLKLORIŞTI 1. BĂNCILĂ, VASILE. Lucian Blaga energie românească (Colecţia Gând Românesc). Cluj, 1938. Tip. Cartea Românească, 8°, 164 p. 1 f. Cu următoarele capitole: L Pro­ blema şi metoda. H. Etnicul în cadrul bibliografic. III. Viziunea şi categoriile cunoaş­ terii etnice româneşti. IV. Partea L Corespondentul viziunii etnice În opera lui Blaga. Partea IT. Corespondentul categorii lor etnice în opera lui Blaga. V. Filosofia practică. VI. Corectarea etnicului. VII. Apriorismul etnic al lui Blaga şi Concluzii. 2. CĂLINESCU, G. Opera lui 1. Cl'eaug'ă cu. prilejul unei noui ediţii. « @reangă adună în scrierile lui mult vocabular tărănesc şi mai cu seamă proverbe, zicători, care alcătuesc aşa zisele lui « ţărănii .. ». (' Anton Pann şi Creangă sunt. nişte mari erudiţi în materie de ştiinţă şi literatură rurală ». iAdeuâru! literar XVIII (1938), S. III, Nr. 905, p. 17)· 3. CĂLINESCU, G. Viaţa lui 1011 Creangă. Bucureşti, 1938. M. O. Imprimeria Na­ ţională, 8°, 370 p. 1 f., 25 ilustraţii afară din text. Rec. Viaţa Românească XXX (1938), Nr. 8, p. 143-144 (PE.); Rec. Git. Reoista Istorică XXIV (1938), 266--269 (N. IORGA); Rec. e1og. Adeoârul literar XIX (1938), S. III, Nr. 924, p. 1-2 (M. SEVASTOS); Cuget Moldovenesc VII (1938), rr. 8-10, p. 33-34 (S. VĂRZARU). 4- GOROVEI, ARTUR. Ion Creangă. Scurtă infăţişar e a biografiei, cu intrarea lui Creangă la {, Junimea ". Debutul lui Creangă cu « Soacra cu trei nurori ,) nu a fost o ucenicie, ci o co nsacrare. Nu aduce date nouă la cunoaşterea vieţii sau a operei. (Din trecutul nostru V (1937), Nr , 4°-45, p , 2-5)· 5. LĂZĂREANU, BARBU. Cu privire la Creangă. Bucureşti, [1938J «Cultura Românească», 8°, 40 p. Lei 16. Reflex ii asupra elementelor folklor ice din opera lui Creangă. Menţ. Preocupări Literare III (1938), p. 276-277 (M. LITTMANN). 6. SĂTEANU, C. In amintirea lui Creangă. O însemnare a lui G. T. Kirileanu, din care reiese că « Povestea Poveştilor» a fost citită, în anul 1878, de două ori la « Junimea ». (llrlevârul Literar XVIII (1938), S. III, Nr. 895, p. 15). 7. A GAVRILOAEI, GI·1. Ovid Densuslnnu (Necrolog). (Lnsemnări Ieşene III (1938), vol. VII, p. 1 56-r 58). 8. DIMITRIU, L G. Gnid Densuşianu. Necrolog. Şi despre O. D. folklorist. (Con­ vorbiri Literare LXXI (1938), 398-399). 9. POPP, GH., Ooid Densuşianu, Şi despre opera lui folldorică. (Societatea de Mâine XV (1938), 60-61). 10. R[OSETTI], A. Ouide Densusianu (Necrolog). (Bulletin Linguistique VI (I938), 263--265). 1 I. BEZVICONI, GI-!. Artur GOl'ovci şi Basarabia. Cu prilejul împlinirii a şaptezeci şi cinci de ani. Datele biografice pot fi consultate cu folos. Asupra activităţii Iolklorice insistă prea puţin. (Cuget Clar III (1938-39), 499-500;. 12. D. S. P. Artur Gorooei. Rânduri elogioase, dar care nu aduc nimic nou, despre revista (, Sezătoarea Il. Bugeacul III (1937-38), Nr. 12-1" p. 85. 13. ZAI-IARIA, E. AR. Artur Gorouei. Braşov, 1938. Tip. Unirea, 80, 13·P· (Extras din « Ţara Bârsei li X (1938), 362-372). Mai ales despre copilăria şi vieaţa de student. Nu urmăreşte activitatea folklorică în intregul ei. Despre interesul pe care l-a stârnit revista (' Sezătoarea » in apus. Merit. Straja Moldovei I (1938), NI'. 14, p. 7. 14. GOROVEl, ARTUR. Dr . Ioan Urban-.Jarnik (Cunoştinţe Folositoare, Seria C. Nr. 69)· Bucureşti, [1938]. (, Cal'tea Românească ",8°,32 p. Lei 8. Vieaţa şi legăturile lui cu fol­ kloriştii români. 15· SIMONESCU, DAN. Vieaţa lui Petre lspircscu (183°--1887). (RevistaSoâetăţii Til1eri1llea Rornânâ LXI (1937-38), 147-151). [387] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938 3 16. LĂZĂREANU, BARBU. Umorul popular în culegerea unui bănăţean. Scurte Însemnări bio-bibliografice despre Emilian Novaeovlet, (Adevărul literar XVIII (1938), S. III, NI'. 913, p. 7). 17. ISTRU, BOGDAN. Vasile 1. Popovici. A publicat două volume de folklor muzical: « Cântece de Crăciun şi Anul Nou" culese din jud. Dâmboviţa şi Ialorniţa în 1934 şi {I Colinde » 1935. In cadrele Institutului Social Român din Basarabia a cules mult ma­ terial folkloric din această provincie. (Viaţa Basarabiei VII (1938), 544-556). 18. TĂBĂCARU, C. şi C. Moscu. Neculai Stoleru (Vieaţa şi opera lui). A publicat şi di­ ferite broşuri cu cântece de stea, pluguşoare, etc. (Cârninul Cultural IV (1938), 125-129). I9. MFRUPU, V. t Praf. G. VâlsulI. Nu se ocupă de activitatea de etnograf a lui Vâlsan, dar în « Lista Iucrărilor publicate de prof. G. Vâlsan : (p. 4-7) sunt cuprinse şi cele cu caracter etnografic. (Lucrările Institutului de Geografie CI1lj VI (1938), 3-9, I pl. şi un rezumat în limba franceză). 20. DUMITRAŞCU, N. 1. Un prieten rar: G. Vâ/san. Amintiri. 9 scrisori primite dela G. Vâlsan în care i se dau îndrumări şi sfaturi privitoare la publicarea corectă a textelor populare pentru ca acestea să poată fi utile etnografilor. Cu o introducere. (Era Nouă VI (1938), Nr. 3, lP' 9--22). II. DESPRE CULEGEREA FOLKLORULUI. CHESTIONARE 21. CULEA, Ar. D. Cântecele copilăriei şi ale tineretului, Trebue luată o iniţiativă pentru restaurarea cântecului popular acolo unde el este ameninţat cu dispariţia sau trivializarca. Tineretul trebue deprins cu cunoaşterea cântecclor locului natal. (Căminul Cultural IV (1938), 77-81). 22. DUMITRESCU, D., Ceremonii şi sărbători popor ale. Răspunsuri Ia un chestionar al Academiei Române privitor la ceremo'niile religioase făcute pentru sporul turmelor şi păzirea lor de fiarele sălbatice. In scurta introducere, care precede răspunsurile, autorul se arată lipsit de Înţelegere pentru folklor. (Athenaeum IV (1938), 33-41). z3. IMBRESCU, DUMITRU. Cum se face o bună culegp;re de {al/dor. Indicaţii sumare pentru culegătorii de folk lor. Preconizează transcrierea fonetică, cu semne diacritice, a folklo­ rului necântat, iar în ce priveşte folklorul muzical, înregistrarea lui ca muzică şi text. (Căminul Cultural IV (1938), 81-8z). z4. NAGY, ODON. Teli nephagvonuinyaink, Otmutat6 a neprajzi gylijtoknek (= Obi­ ceiurile noastre populare de iarnă. Ghid pentru culegătorii de folklor). Irta : -. Kolozs­ var, 1938. Az {, Ifju Erdely » Kiadasa, 16°, 45 p. 25. Vill"CĂNESCU, ROMULUS. Chestionar mitologic. Târgovişte, 1938. 'I'ip. « Unirea ,}, 8°, 34 p. Intrebări 1. Despre Dumnezeu; 2. Despre Scaraoski ; 3. Despre Maica Domnului; 4. Despre Mamarca (mama dracilor): 5. Despre Sfinţi şi Sfinte; 6. Necuratii ; 7. Ingerii; 8. Diavolii ; 9. Raiul şi Iadul ; 10. Divinităţile cereşti; 11. Duhurjle văzduhului ; IZ. Du­ hurile apelor; 13. Duhurile pământului; 14. Despre vremea de apoi; 15. Despre croi ; 16. Despre sărbătorile păgâne; I7. Despre jocurile păgâne. Şi îndrumări pentru răspunsuri. III. DOMENIU. PRINCIPII. METODĂ 26. CONGilllS FOLKLOmSTIC. Anuntul şi programul congresului care urma să se ţină la Bucureşti, în luna Februarie 1938, din iniţiativa revistei « Izvoraşul ». (Vestitorul Satelor XXVI (I938), N1'. 23-24, p. 8). 27. CREŢU, 1. V. Decadenţa [oll.lorului românesc? Jocurile naţionale şi cântecele vechi ar dispare din cauza celor dela oraş, care le iau locul. Nu adânceşte problema. (Straja Moldovei 1 (r938), Nr. 10-13, p. II). [388] 4 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL '938 28. CRISTESCU, ŞTEFANIA. Primul congres internaţional de [olklor, Sumară dare de seamă asupra Congresului internaţional de folklor ţinut la Paris între 23--'28 Aug. 1937, după informaţii din publicaţia « Travaux du F-er Congres International de Folklore Tours 1938 », apărută subt îngrijirea lui Georges Henri Riviere. (Sociologie Românească III (1938), 383-388). 29. DENSUSIANU, OVID. Folhlorul. - Cum trebue înţeles. - Ed, a 2-a. Buc., 1937. Editura P. Saru, 8°, 3 f. 27 p. Lei 15. Menţ. Satul şi Şcoala VII (1937-38), 346 (1. CHELCEA). 30. IMBRESCU, DUMITRU. Interpretarea socială a [olhlorului, Circulara dintre sat şi oraş determină dispariţia folklorului. Pentru salvarea lui trebue alcătuit un atlas folk­ loric. Materialele de folklor au Însemnătate documentară pentru istorie, sociologie, psihologie şi pentru disciplinele Înrudite. (Ramuri XXX (1938), 298-305). 31. IMBRESCU, DUMITHU. Monografia ca temei de acţiune socială. Lucrările monografice Întocmite înainte de activitatea Echipelor studenţeşti au prezentat satul parţial, fie numai din punct de vedere spiritual (folklor, limbă, port, etc.), fie economic, şi numai rareori şi din punct de vedere biologic şi cosmologic. Redă un mic tablou de materialul mono­ grafie adunat de unele Echipe. (Curierul Echipelor Studenţeşti IV (1938), Nr. 3, p. 4). 32. POPESCU-OPTAŞI, N. Motiuări, îndrumări şi îndemnuri pentru monografierea jud. Olt. Despre încercările şi metodele de monografiere a satelor cunoscute până acum. Se opreşte mai ales asupra sistemului profesorului D. Gusti, faţă de care ia atitudine critică. (Şcoala Noastră (Slatina) VI (1938), Nr. 6, p. 13-20). 33. SAINTYVES, P. Manuel de [olklore. Paris, 1936. Librairie E. Nourry, 8°, VII, 218 p. 1 f. 1 pl. Rec. crit. elog. Sociologie Românească III (1938), 579-584 (ŞTEFANIA CRISTESCU). 33 a. NICULESCU-VAHONE, G. T. Cei mai de seamâ folhlorişti români. (Bibliografie). Bucureşti, 1938. Tip. ziarului « Universul», 8°, 48 p. Lei 20. Repertoriu bibliografic cuprinzând numai folklor versificat, extras din « Bibliografia poeziei noastre populare )} (Folklor român versificat, cuprins în volume şi broşuri) 183°-1935. Ed. II. Buc. 1936, şi « Bibliografia poeziei noastre populare ,) 1936-1937. Buc. 1938, ale aceluiaşi. Autorii sunt gri-pati pe provincii şi În ordinea cronologică a publicaţiilor. Criteriul de alegere a folkloriştilor, ca fiind cei mai de seamă, a fost conţinutul inedit al culegerii. In aceeaşi broşură (pp. 5-6) autorul publică o (, Introducere despre specificul naţional românesc (Generalizări) ,), fără nicio legătură cu bibliografia. Tot fără legătură cu bibliografia prezentă este şi « Folklorul român versificat » (pp , 7-9), dar mai ales « Elogiul munţilor noştri » (PP. 43-44). Lucrarea, cu toate lacunele, poate fi consultată cu folos. IV. BIBLIOGRAFIE 34- SURU, MmON. 1935 Literar. Sinteză biblio-cri,tică. Bucureşti, 1937· Editura librăriei Pavel Suru, 8°, XV, 346 p. 1 f. Lei 120. 2. (, Folklor. Etnografie. Poezie popo­ rană», (pp. 197-202). Menţ. Revista Societăţii Tineriniea Română LVI (1937-38), 39-40. (D. MUHlI.RAŞU); Rec. erit. elog. Dacoromania IX (1936-39), 358-361 (ION BREAZU). 35. VÂJÂIANU, GEOHGETA Indice bibliografic al Revistei Societăţii « Tinerimea Ro­ mână» 1880-1938. XXVI. Etnografie (p. 610); Recensii [la studii de etnografie] (p. 610); XXX. Folklor. A.) Studii (p. 613); Recensii la studii [de folklor] ( p. 613-614); B.) Texte (pp , 614.-616) ; Recensii la culegeri de texte (p. 616); XLIII. Muzica [şi muzică populară] (p. 650); Recensii [la studii de muzică populară] (p. 650). (Revista Societăţii Tinerimea Română LVI (1937--38), 585-696). [389] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938 5 Monografia satului Ghigoeşti, judeţul 178 p. 1 hartă, Lei 50. Monografia 36. ZAHARIA, E. AR. Reuista Nouă 1887-r895. Indice bibliografic. Poezia. Rădăuti, r938. Tip. ({ Arta », 8°, ro p. r f. Indicele e lucrat pe autori, în ordine alfabetică. Sunt trecuţi şi culegătorii de poezii populare. Astfel: [Teodor] Bălăşel dela Ştefăneşti (Cinci balade poporane din Oltenia VII, 44Z), Ştefan Cacovean (Petrea - baladă populară I. 274), şi S. FI. Marian (Călătoria Mortului, baladă populară II, 36). V. MONOGRAFII SĂTEŞTI SAU REGIONALE CUPRINZÂND ŞI FOLKLOR 37. ARBORE, ALEX. P. Caracterul etnografic al Dobrogei sudice din epoca turcească până la I9I3. Incearcă să stabilească caracterul etnografic al regiunii cu argumente toponimice şi de limbă. In afară de Găgăuzi şi Turcii aşezaţi aici în secolul al XVI-lea, toate celelalet neamuri sunt aşezate mai de curând. (Analele Dobrogei XIX (r938), voI. II, 77-rzo). 38. BELOIU, MIHAIL. Vieaţa Turcilor într'un sat din Cadrilater : Cara-Ezechioi din Durosto'r. Câteva note istorice asupra Turcilor din Dobrogea. Apoi, în privinţa celor din Cara-Ezechioi, despre hrană, îmbrăcăminte la bărbaţi, femei şi fete, locuinţa (casa şi acareturile), primirea oaspeţilor, ocupaţia, întrun irile fetelor, obiceiuri la nuntă şi înmormântare, sărbătorile (Giuma, Bairamul, Curban Bairam, Anul nou, Zămis­ Iirea lui Mahomed, Naşterea lui Mahomcd, Inălţarea lui Mahorncd la Cer, vieaţa mo­ rală. (Sociologie Românească III (1938), 190-z08). 39. CANTACUZINO, G. M. O casă la ţară [Conferinţă ţinută la Radio]. Generalităţi asupra arhitecturii casei ţărăneşti. (Satul şi Şcoala VII (1937-38), r06-r08). 40. CANTACUZINO, G. M. Satul românesc [Conferinţă ţinută la Radio). Generalităţi asupra fizionomiei satului. (Satul şi Şcoala VII (1937-38), 65-70). 41. CERNEA, :MARIN. Atniageaua-tâtâreascâ. O colonie de megleniţi din Cadr ilater. Portul la bărbaţi şi femei, onomastica, obiceiuri la nuntă; naştere, înmormântare, Anul nou, lăsatul secului; practici magice. t Sociologie Românească III (r938), r8r-r89). 4Z. CHELCFA, ION. Asupra formelor de sat din Ardeal şi Banat. Reeditează clasificarea satelor, plecând dela lucrarea lui Romulus Vuia': Le viIlage rournain de Transylvanie et du Banat, extras din (, La T'ransylvanic », Buc., r938. (Satul şi Şcoala VII (r937-38), 3ro-3r2), 43. CIORĂNESCU, GHEORGHE I. Lunea, satul de fabricanţi şi de negustori de preşuri şi de uelinţe din Dâmbouiţa. Descrierea războiului. Depănatul. UrzituL Invelitu!. Năvăditul, Alesul. Modelele. Coloratul Iânci. 1 planşă cu motive pentru ţesături. Din mahalaua oraşului au pătruns în sat, duse de negustori, motive de velinţe şi preşuri, portul şi bolile . sociale. (Sociologie Românească III (1938), 339-34·3)· 44 .. CLOPO'fEL, ION. Monografia unei comune din Banat. Preotul Partenie Gruescu scrie cu avânt şi talent monografia comunei Sinteşti [jud. Severin] în r 859. Un sociolog fără voe. Spicuiri din manuscrisul păstrat în arhiva parohială. Şi despre plante medi­ cinale şi port. (Societatea de Mâine XV (1938), r oo-v-r oa). 45. CONEA, IoN. Locuinţe şiforme de adăpost în ţara Haţegului, O mică sumă de civi­ lizaţie locală românească. A) Forme de adăpost în satele de subt munte: casa, şura, colna, co tarca, etc. (pp. 46-57). B) Forme de adăpost la munte: coliba, sălaşul, gardul (pp. 57-64). (Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie LVII (1938), 46-65, 5 pl. 1 rezumat francez). 46. FLORESCU, FLOREA. Cusuiul din Vale. O colonie de români iimoceni din Cadri­ later. Nunta, botezul, Înmormântarea, Chiraleisa, Lazărul, descântece (de scrisă, de deochiu, de izdat, de strâns), doine şi cântece bătrâneşti. (Sociologic Românească III (1938), 170-180). 47. MAREŞ, GHEORGHE şi DUMITRU MAREŞ. Neamţ . Bucureşti, r938. Tip. I. C. Văcărescu, 8°, [390] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL '938 390 cuprinde şi folklor, deşi are alt caracter. Sunt descrise pe scurt obiceiurile de Anul nou şi Bobotează; strigături, obiceiuri la nunţi şi la botez, « credinţe păgâne " în legătură cu sărbătorile de peste an, descântece, superstiţii (pp. 155-173). 48. MERUŢIU, V. Moterial pentru geografia Transiloaniei, adunat sub conducerea şi după îndrumările date de -. Dintre cele aproape 3°0 de teze, prezentate de studenţi pentru licenţă, păstrate în biblioteca Institutului, menţionează 94, iar pe alte 92.]P prezintă În rezumate scurte. Lucrările au caracter monografie, îrnbrăţişând de regulă o regiune, mai rar câte un sat sau oraş izolat şi aproape întotdeauna se ocupă şi de portul şi obiceiurile locuitorilor. (Lucrările Institutului de Geografie - Cluj VI (1938), 303-359, cu un rezumat în limba franceză). 49. MUNTIU, IOAN. Satul meu. Monografia comunei Cârpiniş [jud. Sibiu]. Sibiu, 1937. Tip. « Vesternean ", 8°, 161 p. Lei 60. Superstiţii, Fil ipii, şolomonari, balauri, iele, vâlve, bo bitoare, strigoi (pp. 60-64). Descântece (pp. 65-66). Legende (pp. 67-84). Ghicitori (pp. 84-86). Obiceiuri peste an, la nuntă, fraţi de cruce (pp. 88-<)6). Cântcce (pp. 1°3-1°9). Cântece şi scrisori din războiu (pp. 109-130). Menţ. Curierul Echipelor Studenţeşti IV (1938), Nr. 5, p. 6. (FLOREA FLORESCU). 50. NASTASE, GH. 1. Locuinta din satul Copanca [- Tighina). (Evoluţie, materiale, tipuri şi adaptare la mediul fizic şi uman). (Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chişinău II (1<)38), 179-189, 4 planşe. Cu un rezumat în limba franceză (p , 644). 51. PAPA-PLENITA, CONSTANTIN 1. Monografia oraşului Pleni.ta-Doli· Craiova, [1938 ?]. Tip. « Speranţa », 8°, 175 p. 1 hartă, numeroase figuri în text. Lei 60. « Folklorul ora­ şului» (pp. 148-171): credinţe şi superstiţii, obiceiuri la Crăciun, Anul nou, Paşti, Sf. Gheorghe, la naştere, botez, înmormântare, nuntă; cântece bătrân eşti, jocuri populare, ghicitori, jocuri de copii. Descriere sumară. Obiceiurile sunt prezentate fragmentar. Menţ. Căminul Cultural IV (1938), 162 (Z. IMBRESCU); Satul şi Şcoala VII (1937-38), z88 (D[IMITRIE] G[OGA]). 5z. PĂTRU, C. Locuinţele din satul de moşneni: Dioşti-Romanati. Privire generală asupra aşezării geografice a satului şi asupra evoluţiei casei de locuit şi acareturi lor. Sociologie Românească III (1938), ZI4-2Zr. 53. PETRESCU, BURLOIU. Tipurile de case din comuna Şanţ=Năsâud. Tipurile vechi de case: a) casa la un loc cu « celturile » şi b) casa separată de « celturi " au dat naştere la ° varietate de forme, tipice sau netipice, potrivit cu trebuinţele locuitorilor şi progresele civilizaţiei. 54. RAFIROIU, G. G. Din ţinutul săcuizat: Araci, Judeţul Trei-Scaune. Salonta, 1938. Tip. Gaal et Co., 8°, 167 p. Obiceiuri la nuntă, Înmormântare şi la sărbătorile mai În­ semnate de peste an (pp. 61-64). Folklor : colinde, cântcce, strigături (pp. 1 Q-12Z). 55. SOMEŞAN, LAURIAN. Vieaţa umană în regiunea munţilor Călimani. Cap. VII. Locuinţa ţăranului (Tipuri de case). Casa cu ° singură încăpere, casa cu tindă, casa cu tindă şi cămară, casa cu cuptor În tindă. Imbrăcămintea ţăranului (pp, 48-53). Exami­ nează factorii dcterrninanţi ai aşezărilor. Pentru piesele de îmbrăcăminte, mai puţin uzitate În alte regiuni, caută explicaţii În natura ocupaţiei 'locuitorilor. (Lucrările Insti­ tutului de Geografie - Cluj VI (1<)38), Io-70, 8 pl., cu un rezumat în limba germană). 56. ŞORA, MIHAI. Petru Vancu, Monografia comuneiMăderat [Arad, 1905. Tiparul Tipografiei diecezane gr.vorientale române, 8°, 127 p. 1 hartă] (sau anticiparea româ­ nească a cercet.ârilor şcolii de sociologie dela Bucureşti). Petru Vancu, În Monografia comunei Măderat, anticipează toate problemele, aproape În ordinea în care s'au con­ stituit ele în sistemul sociologic al prof. Gusti. Coincidenţele nu sunt întâmplătoare, ci un sistem verifică poziţia doctrinară a celuilalt. (Revista Institutului Social Banat­ Crişana V-VI (1937-38), NI'. 19-20, pp. 64-67). [391] 391 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938 7 57. VITĂNESCU, PAVEL T. l'vlonograjia comunei Bălănrşti, din judeţul Olt. Dela În­ temeiere până la.r lan. 1936. Tntocmită de -. Craiova, 1937. Tip. eVictori-i "',8°,244 p. 3 planşe. Lei 80. Tradiţii, legende, locuinţă, hrană. port, obiceiuri, « folklor », etc. Rec. crit. Şcoala Noastră (Slatina) VII (1938), Nr, 1, pp. 2-6 (GH. 1. POPESCU-OPTAŞI); Rec. elog. Căminul Cultural IV (1938), 74 (FLOREA FLORESCU); Menţ. Şcoala Noastră (Zalău) XV (1938), 26T-262 (P. C. BUZESCU). 58. VUIA, ROMULUS. Le village roumaine' de Transyluanie et du Banat. Bucarest, 1937. M. O. Imprimeria Naţională, 80, 85 p. numeroase schiţe şi figuri În text, XVII planşe, 4 hărţi. (Extras din "La Transylvanie ", Buc. 1938). Rec. Neprajzi Mu seum Ertesitâ' XXX (1938), pp. 335-336 (FEL EmT). VI. OBICEIURI ŞI CREDINŢE LA SARBATORI, NAŞTERE, NUNTĂ ŞI INMORMĂNTARE. OBICEIURI SOCIALE ŞI JURIDICE 59. ANDREI, IOAN C. Obiceiuri de Paşti [şi SI Gheorghe] jAlbeşti-OIt/. (Muguraşi (1<)38), Nr. 4, pp. Il-12). 60. BARBU, D. Casatoria şi raporturile etnice dintre Moldoreni şi Ruşi la Copanca [·-Tighina i. Cauze de ordin politic, economic şi moral-educativ determină raporturi libere Intre fete 'li feciori Înainte de căsătorie. Descriere succintă a obiceiurilor la joc, fu ratul fetei şi "şederea » ei cu feciorul. (Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chişinău II ('938), 213--246. J hartă, 3 spiţe genealogice şi 4 diagrame. Cu un rezumat În limba franceză (r'p· 644-64.7). 6r. BERNEA, Ell.NEST. Bradul la inmormântnrc [pe Valea ]iului]. Alegerea şi aducerea bradului , Impodobirea. Cântarea braclului. Inţelesul rrt ualului. (Rânduiala III (1938), 29-37)· 6z. BOIA, AUREL. Integrarea ţiganilor din Şant (Năsăud) în comunitatea româneascd a satului. Obiceiuri ale ţiganilor la nuntă şi Înmormântare. Pomeni, superstitii, vrăji, literatura, jocurile, muzica, portul, împodobirea casei, căsătoria, divorţul, rudenia cu Romanii. 3 planşe reprezentând aşezări, interioare, tipuri şi porturi de ţigani. (Socio­ logie Românească III (1938), 351-365). 63. BULACU, M. Despre datinele strămoşeşti. [Conferinţă rostită la sărbătorirea ,< Da­ tinilor strămoşeşti ,) organizată de către Societatea " Tinerimea Română » În anul 1938]. Generalităţi asupra datinilor din sărbătorile Crăciunului. (Revista Societăţii Tinerimea Română LVII (1938-39), 128-139). 64· BRĂILOIU, CONST. Nunta la Feleag [Odorhei]. Bucureşti, 1938. Tip. "Presa veche românească », 4°, 11 p. (Societatea Cornpozitor ilor Români" Publicaţiile Arhivei de Folklore X). Obiceiurile sunt culese cu prilejul reprezentaţiilor populare (Târgul Moşilor), organizate de Primăria Municipiului Bucureşti, în Mai 1929, la care a participat şi o echipă din Feleag. Această împrejurare explică multele lipsuri ale prezentării obiceiului. La sfârşitul expunerii se dau melodiile câtorva cântece şi jocuri. 65· BRUDARIU, ADRIAN. Raport asupra cercetărilor etico-juridice (Belinţ-Timiş- t». rontal }, Cele 38r de întrebări din chestionarul etice-juridic au fost împărţite pe cate­ gorii: A.) Sistemul de proprietate şi transmiterea ei în sânul familiei; B.) Relaţiile personale şi materiale din sânul familiei; C.) Legislatura şi obiceiurile juridice. Repro­ duce întrebările cu răspunsurile obţinute pe care le interpretează în scopul de a lămuri din acest punct de vedere problema depopulăr ii. Institutul Social Banat-Crişana. Anchetă monografică în comuna Belini . Timişoara, 1938. pp. 357-405. 66. CANTEMIR, TRAIAN. Istro-Românii. Nunta. Şi despre dansuri şi instrumente mu­ zicale. Informaţiile nu sunt culese pe teren, ci luate din diferite publicaţii privitoare la [392] 8 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC PE ANUL 1938 392 Istroromâni, româneşti şi str ine, în care se vorbeşte şi despre nuntă. (Făt-Frumos XIII (I938), 28-32; 64-69; 1°3-1°5; 133-136). 67. COTARU, ROMULUS. Etica Dr ăgusenilor, Criteriile morale şi filosofia practică în satul Drăguş [Făgâraş]. Vieaţa morală a satului, aşa cum reiese din convorbirile cu Dră­ guşenii, « asupra activităţii lor economice şi politice şi asupra credinţelor şi aprecierilor lor religioase sau propriu zis morale », Sociologie Româneascâ III (1938), 310-338). 68. CREANGĂ, ION. Obiceiuri de sărb ători. Este reprodus un fragment din « Amintiri din copilărie » privind pregătirile autorului pentru umblatul cu pluguşorul. Şi două fotografii: 1. Capra; 2. Irozi şi Arnăuţi - obiceiuri de sărbători din ţinutul Neam­ ţului. (Straja Moldovei 1 (1938), NI'. 2, p. II). 69. CRIŞAN, I. Schiţâ folclorică a comunei mele « Aghire» ) jud. Cluj. Lucrarea este precedată de o scurtă introducere, în care arată greutăţile întâmpinate cu ocazia cule­ gerii, urmată de 1. Credinţe (pp. 245-247) şi II. Descântece (pp. 247-253). Materialul a fost Împărţit În 1. Credinţe; II. Descântece; III. Vrăji; IV. Literatură propriu z.isă : a) Poezii populare; b) Str igături. (Freamâtul Şcoalei IV (1938), pp. 2+3-253, urmează). 70. CULEGĂTOR. Obiceiuri de Crăciun şi Sf. Vasile din jud. Gorj [în comunele: Curti­ şoara, Bălăneşti, Roşia de Jiu, Săcel şi Vlăduleni]. (AmiC1l1 Tinerimii IX (1938), NI'. 1, p. 8). 71. DANCrU, IOAN. Obiceiuri de Anul nou. Descrie câteva obiceiuri, căutând să explice semnificaţia lor. Incearcă să sta bilească o legătură Între ele şi cele practicate de Romani la început de an nou. (Şcoala Someşană XIII (1938), 36-39). 72. DUMITRAşCr{IEVrcr, GH. Oraţie de nuntă din Ciudei-Storojineţ . tFrângurele XII (1938), Nr. 107-108, p. 1226). 73. DUMITRAŞCU, N. 1. « Cuci! » din Jegâlia [jud. Ialomiţai. Scurtă descriere a obiceiului şi două întâmplări. (Era Nouă VI (1938), Nr. 5-6, pp. 36-38). 74. FLORESCU, FLOREA. Jiţurile unei biserici din Ţara Moţilor, mijloc de a surprinde ierarhia în sat. In cătunul Gueşti, comuna Vidra, ierarhia locuitorilor, constituită după avere, evlavie sau coborîrea dintr'o familie stimată, îşi păstrează structura în ocuparea scaunelor din biserică, moştenite în linie directă. (Sociologie Românească III (1938), 45-47)· 75. GEORGESCU, STELIAN L. [Umblatul cu scârţâetoarea]. (Şerbâneştii de Jos-Olt). Miercurea, înainte de Paşti, băieţii şi fetele um blă cu scârrâetoarea din casă În casă, în grupuri de câte doi, şi primesc ouă roşii, (lI1:uguraşi 1 (1938), NI'. 4., p. 12). 76. GHERMAN, TRAIAN. Nunta ţârănească într'un sat din Sâtmai [I/ba]. Satu-Mare, 1938. « Presa Liberă », I6°, 23 p. Lei 8. (Extras din rev. « Afirmarea » In (I938), 40-4I; 60-63). Descriere sumară. 77. IONESCU, CONST. D. Nedeia dela Crucea lui Sâmpetru. Lângă Porţile-de-Fier, la locul numit Crucea lui Sâmpetru, se face, în prima Sâmbătă după Inăltaroa Domnului, o slujbă religioasă urma' ă de petrecere, numită ne deie. Se deosebeşte de alte serbări câmpeneşti cu acelaşi nume, prin origine, dataIa care se ţine şi locul, Intotdeauna acelaşi. Legende şi tradiţii asupra originii acestei nedei. (Arhivele Olteniei XVII (1938), 26-32). 78. LENGHEL IZANU, PETRE. Obiceiuri de Crăciun şi colinde din Moramureş. Sighet, 1938. Editura tipografiei Asociaţiunii, 8°, 54 p. Lei 15. In introducere autorul arată colecţiile de folklor maramureşan făcute până acum, reproduce câteva cântece, între care unul bătrânesc, auzit În comuna Onceşti. Consideraţiile asupra poeziei populare mararnureşene fără mare importanţă. Nu specifică cine sunt informatorii şi de unde au fost culese obiceiurile de Crăciun. La fel pentru cele dela Anul nou şi Bobotează. Ar putea fi din comunele de unde sunt culese şi cele 29 colinele: Bârsana , Glod, Săpânţa şi Breb. Glosar. 79. LUNGEANLT, MIHAIL. Crăciunul. Generalităţi fără importanţă. (Cele Trei Cri­ şuri X1X (1938), 215-216). [393] 80. MARE, DUMITRU. Cântec de nuntâ (Coruia-Salu-Mare;-. (Mlâdiţe - I (1938), Nr. 5, p. 16). 81. lVIARE, DUMITRU P. Crâciunul în satul meu (Coruia-Sotu-Iviareş. Descrierea cetelor de colindători; câteva colinde. (Mlădiţe 1 (1938), NI'. 5, p. 1-4)· 82. PANAITESCU, P. N. RăboJul în istoria Transilvaniei. Răbojul întrebuinţat de Ro­ mâni pentru ţinerea socotelilor, a fost împrumutat, dela aceştia, de către Săcui şi Ti­ gani. Autorul priveşte problema subt aspectul ei istoric, dar articolul e, în acelaşi timp, şi o utilă contribuţie la cunoaşterea unei chestiuni etnografice. Face o descriere a răbo­ jului, arărând întrebuinţarea lui felurită. (Revista Istorică Română VIn (1938), 28-47, cu un rezumat În limba franceză). 83. PAPADIMA, OVIDIU. Dvn viziuhea folclorică: moartea. Atitudinea ţăranului român faţă de moarte. (Universul Literar XLVII (1938), Nr. 35, p. 1, 8). 8+ POPA, ROMULUS. Dub aşii, obiceiuri din comuna Mintia (judeţul Hunedoara}, Descrie tovărăşia feciorilor din sărbătorile Crăciunului; trei colinde cu melodiile lor; fotografia unui « dubaş », (Ştiu. Revista Liceului « Decebal » Deva II (1938), Nr. 2-3, pp. 37-39)· 85. POPA, VICTOR ION. Mironosiţele . Bucureşti, [1938]. Tip. ({ Luceafărul '),8°,195 p. Lei 30. (Cartea Satului Nr. 28). Textul pleacă dela articolul lui D. St. Petruţiu, publicat În Anuarul Arhivei de Folklor IV (1937), 13-29. Prezentarea de faţă este mult arnp l i­ f icată, în vederea popularizării misterului şi jucării lui la sărbătorile Paştilor. 'Pentru aceasta 'se dau, pe larg, lămuriri pentru punerea În scenă (pp. 157-172). Menţ. Căminul Cul­ tural IV (1938), 379-380 (R. ROCA); Viaţa Românească XXX (1938), Nr. 9, p. II8- 119 (M. R.). 86. POPESCU-OPTAŞI, GH. 1. Obiceiuri în legătură cu naşterea şi botezul copilului (practicate în cont, Optaşi, jud. Olt). (Şcoala Noastră (Slatina) VII (1938), Nr. 1, p. 15-21). 87. POPESCU-OPTAŞI, GH. 1. Obiceiuri şi datini în legătura cu Crăciunul, Anul nou si Boboteaza (Optaşi-Olt). Nu insistă asupra amănuntelor, lăsând, de multe ori, ne­ completă descrierea obiceiurilor. (Şcoala Noastră (Slatina) VII (1938), Nr. 9, pp. 23-29). 88. RADU, ILIE. Raport asupra manifestărilor Juridice din sânul familiei (Belinţ-Timiş­ Torontai }, Despre sistemele de Înzestrare, căsătorie (rnotivarea căsătoriei şi criteriile de alegere a soţilor, realizarea căsătoriei şi ceremonialul ei, « căpara ,), raptul). Problema fiind urmărită din punct de vedere juridic, aspectul folklor c este studiat numai în măsura în care prezintă etate juridice. Institutul Social Banat-Crişana, Anchetă mono­ graficâ în comuna Belinţ: Timişoara, 1938, pp. 3°5-322. 89. RĂDESCU, EMIL. Busuiocul·· Cântec de nuntă (Slobozia-PYtitlcului - Suceava). « După cununie când mirele şi mireasa vin acasă, sunt primiţi cu acest cântec pe care-I joacă împreună cu nuntaşii. N'are cuvinte şi este acompaniat ritmic prin bătăi din palme », (Curierul Echipelor Studenţeşti: IV (1938), Nr. 15, p. 5). 90. RĂDULESCU, N. AL. Sângeor zul. Intre diferitele obiceiuri practicate În ajunul sau în ziua de Sf. Gheorghe, Sângeorzul este aproape necunoscut. Până acum a fost descris în satele Topa Mică, Mihăeşti, Corneşti, Rerind şi Olpret din jurul Dejului. Constă în îmbrăcarea cu frunze din pădure a unui fecior, plimbarea lui prin sat, Însoţit de alţi flăcăi, care cântă din bucium şi uda rea cu apă, apoi desbrăcarea între holde. Autorul studiind amănunţit obiceiul în Topa Mică, face legătura cu obiceiuri similare ale altor popoare agricole, din domeniul riturilor de fructificare. (Revista Geografică Română 1 (1938), 148-158, 4 planşe, un rezumat în limba franceză). 91. RETEGANUL, GH. Jocul de Crăciun al tineretului la Câianul=Mic [Someş ), Pre­ zentare, cu multe amănunte, a pregătirii feciori lor pentru « bute ». (Sociologie Româ­ nească III (1938), 545-548). 393 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL J938 9 I I I ! [394] 10 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC PE ANUL 1938 3% Teodor din co­ [Curierul Echi- Literatură ţioţnt- 8°, II6 p. Lei 40. 92. «Sântilia» la Săcele. Universul, 21 Iulie 1938. P. (Nr. 195)· e Sânt.ilia » e O> sărbătoare câmpenească, care mai dăinueşte şi azi. Se ţine la 20 Iulie. Atunci se întorc acasă mocanii seceleni, mai ales feciorii care voiesc să se însoare, se întâlnesc cu fetele la această sărbătoare, se înţeleg şi apoi pleacă din nou. Nunta se face, de obiceiu, după Crăciun. 93. S'nmGARIU, SILVESTRU. Pomul de Crăciun. Obiceiul pomului de Crăciun trebue părăsit, nu numai fiindcă e străin şi înlocueşte obiceiurile noastre, ci şi pentru a conserva pădurile de brad. (Revista Asociaţiei Inoăţâtorilor Mehedinţeni XI (1938), NI'. 9-10, pp. 9-11). 94. ŞTEFĂNUCĂ, P. V. Datinile de Crăciun şi Anul nou pe Valea Nistrului de .'Jos. Prezentare, mult mai amplă, a aceloraşi datini cuprinse în « Cercetări folklorice în Valea Nistrului de Jos ,> publicate în Anuarul Arhivei de Folklor IV, 1937. (Buletinul Institu­ tului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chişinău II (1938), 485-532, 2 fig. 27 texte muzicale, 3 planşe. Cu un rezumat în limba franceză, la p. 656-657). 95. ŞTEFĂNUCĂ, PETRE. Obiceiuri şi credinţe dela Nişcani în legătură cu locuinţa. Scurte informaţii asupra zidirii casei; zidirea umbrei la temelia ei; angajarea meşterilor; sfinţirea casei; mutarea din casa veche în cea nouă; apărarea casei de duhuri necurate; semne care arată că noua clădire va aduce stăpânilor noroc sau nenoroc. (Sociologie Românească III (1938), 366-369). 96. TĂUŞAN, GR. Crâciunul, sărbătoarea creştinâtăţii şi a familiei. Bradul cu lumini. Moş Ajunul. Inlocuirea brad ului pentru pomul de Crăciun cu o imitaţie tehnică, pentru a se evita pe viitor devastarea pădurilor, după cum în biserici s'a introdus lumina electrică, în locul Iumânărilor, pentru buna conservare a picturii. Scurte notiţe ocazionale despre colindat şi două colinde. (Cele Trei Crişuri XIX (I938), 204). 97. ZARINSCHI, VICTOR. Credinţe î Brâeşti-Dorohoiuş. Scurte note informative refe­ ritoare la credinţele despre mâncarea de peşte la Bunavestire, somnul la Sf. Gheorghe, cusutul şi ţesutul în Săptămâna Patimilor, etc. (Frângurele XI (1938), NI. 97-98. p. 1175)· VII. LITERATURĂ POPULARĂ IN GENERAL. STUDII ŞI TEXTE. MONOGRAFII 98. Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române III. Publicat de ION MUŞLEA. Buc., 1935. Impr. « Cartea Românească », 8°, 2 f. 215 p. 2 planşe. Menţ. Arhivele Ol­ teniei XVII (1938), 430-431 [C. D. FORTUNESCUJ. 99. Anuarul Arhiuei de Folhlor a Academiei: Române IV. Publicat de ION MUŞLEA. Bucureşti, 1937. « M. O. Impr. Naţională », 8°,267 p., 4 pl. Menţ. Arhivele Olteniei XVII (1938), 43I [C. D. FORTUNESCU]; Menţ. anal. Când Românesc VI (r938), I06-108 (GH. PAVELESCU); Ţara-Bârsei X (1938), 18I-J82 (AUREL MARIN). 100. BRĂJLOlU, CONST. Iarăşi înoâţdmânt ul muzical. Bocetul şi hora lungă în liceu. Critică dispoziţiile oficiale privitoare la întrebuinţarea c�ntecului popular în învăţă­ mânt. Universul Nr. 24I (2 Sept. (937). Ediţia de provincie. 101. BUCURESCU, GH. Cântec pentru Echipe. Făcut de ţr\ranul Vlad muna Căianul Mic-Somcş şi spus la sezătoarea din 7 August 1938. pelor Studenţeşti IV (1938), Nr. 16, p. 4). 102. BUDĂL".NESCU, MARG. şi r». G. F. CIAUŞANU. Frunză verde. lară oltenească cu/casei de -. Rv-Vâlcii, 1938. Tip. Sfintei Episcopii, Strigături, doine, balade, ghicitori, etc. 103. BUGAlUU, AUREL. Poporanism. şi popularizare. Popularizarea producţiunilor literaturii culte este un fenomen ce ar trebui să fie observat cu grijă de folklorişti. G. T. [395] Niculescu- Varone a publicat între altele, o strigătură culeasă din Bucovina, în Universul din 2 Mai 1938, identică cu strofa întâi din poezia (1 Rugăciune» pe care Iulian Grozescu a publicat-o în volumul său de (1 Poesii 1) apărut în 1869. (l;uceafărul (Timişoara) IV (I938),S. II, Nr. 7-8, pr , 15-18). 104. BUZESCU, P. C. Naţionaiismul în literatura românească. Generalităţi asupra sen­ timentului naţional şi în literatura populară, în special în balade. (Şcoala Noastră (ZaIău) XV (1938), 173-177; 208-212). 105. CANDREA, I.-AUREL. Spicuiri din [olklorul român. 1. Reminiscenţe romane. Unele credinţe din antichitatea clasică s'au păstrat, prin tradiţie orală, până azi. Aşa sunt: săritul într'un picior al copiilor pentru a scoate apa din urechi când se scaldă, schimbarea cucului în uliu, aşezarea unui cuiu subt ouăle cloştii şi a unei brazde, etc. (Curentul XI, Nr, 39'16 din 25 Dec. 1938). 106. CARAMAN, PETRU. Xylogenese et lithogenese de l'homme. Essai sur I'origine el l' eoolution des croyances en Europe Orientale. Pentru ilustrarea credinţei naşterii omului din lemn recurge la câteva poveşti populare pe care le împarte în următoarele categorii: I. tipul românesc; II. tipurile ucrainiene; III. tipul rusesc. iZalmoxis 1 (I 938), 177-196 - continuă). I07· CHELARU, VALENTIN GR. Autohtonism. Creaţia autenticului românesc în sinteza formelor de culturd, Sumară prezentare a « condiţiilor determinative ale vieţii ţărăneşti, relevând formele de cultură autohtonă, specifice ţăranului nostru, netransmisibile şi neadaptabile altor neamuri 1). In discuţia problemei recurge des la opera lui Lucian Blaga (în special la Elogiul satului românesc) şi mai puţin la Nichifor Crainic (Despre spiritul autohton). (Cuget Moldovenesc VII (1938), Nr. 4--7, pp. 18-23). 108. CHELCEA, ION. Obiceiu, Comunitate (sătească). e:ultură populară. Incercare prolixă de a defini comunitatea în opoziţie cu societatea. Despre elementele de solida­ ritate ale comunităţii, mai ales despre datini. Expunere confuză asupra elementelor cul­ turii populare. (Transilvania LXIX (1938), 88-101). 109· CIOMU, LAZĂR 1., Un vechi monument epigrafic slav la T'urnu=Seuerin, O rugă­ ciune dcscântec slaoo-sârbâ din sec. XIII �-XJv. In muzeul liceului (1 Traian » din T'urnu­ Severin se află un monument, aflat în hotarul satului Budăneşti, judeţul Mehedinţi, cu text cirilic slav, gravat pe foi de plumb, cuprinzând rugăciunea Sf. Sisinie. Autorul dă textul rugăciunii şi în traducere, urmărind apoi circulaţia ei în literatura Orien­ tului şi în cea românească. Dă câteva variante de descântece, după diferite colectii, pentru a stabili asemănarea acestora cu rugăciunea amintită. tReoista Istorică R011lânc1 VIII (1938), 210"-234, 2 pl. un rezumat .În limba franceză). 110. CONDEESCU, N. N. La legende de Geneuiere de Brabant el ses uersions roumaines . Bucarest, 1938. Imprimerie Nationale, 8°, 404 p , 1 f. II pl. 6 table 3 hărţi. Lei 3°0. (Acade m.c Roumaine , Etudes et recherches IX). Originile legendei şi răspândirea ei. Influenţa asupra lucrărilor culte. Versiunile româneşti. Autorul se serveşte de o infor­ maţie bogată, studiază atent şi "mite păreri judicioase. In principalele literaturi euro­ pene neexistând' o operă de nnsamblu asupra acestei legende, lucrarea rămâne singura în acest dov-eniu. Rec , cri t. RC7;ue Historique XV (I93�), 193-19') (N. IORGA); Menţ. anal. Arhivele Olteniei XVII (1938) i, 397 l C. D. FORTUNESCUj; Convorbiri Literare LXXI (1938), 465-467 (S. V.). 111. CONSTANTINESCU, AL. O. şi 1. L STOJAN, Din datina Basarabiei. Chişinău, 1936. Tip. « M. 0.1),8°,255 p . Lei 60. Obiceiuri, credinţe şi supersriţii la Crăciun (pp. 5-24); Anul Nou (pp. 24-5°); Boboteaza şi Sf. Ioan (pp. 5°-57); Paşti (pp. 57-1°5); Alte sărbători (pp. 1°5-133); Naştere (pp. 133-139); Nuntă (pp. 139-155); Moarte (pp. 155--162); Doine (pp. 165-213); Strigături (pp. 213-225); Colinde (pp. 225-229); Versuri la nunţi (pp. 229-236); Descântece (pp , 236-239); Ghicitori (pp , 239-253); 1\ � I � - Itl � II 305 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938 , T II il i [396] i2 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938 Proverbe, glume (pp. 252-253). Toate culese din satele basarabene, cu ajutorul ele­ vilor Şcoalei normale de învăţători Chişinău. Menţ. Satul şi Şcoala VII (1937-38), 96 (N. NISTOR). 112. "CORCINSCHI, V. Motioe şi cântece moldoueneşti, Moscova 1937. Editura muzi­ cală de Stat, 36 p. (In ruseşte). Menţ. anal. Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chişinău II (1938), 630---'--631 (P. ŞTEFĂNUCĂ). II3. CRUDU, TIBERIU. De pe la noi, ce-a fost odată. Bucureşti, 1938. Tip. (1 Cartea Românească 1>, 8°, 139 p. Lei 36. Autorul înfăţişează fazele unei şezători în ordinea în care se desfăşoară: glume răsleţe, cântece, povesti, cimilituri, (1 rămas bun». Scopul, mărturisit de autor, în (1 lămuririle 1> dela începutul volumului, a fost prezentarea acestui obiceiu social sub aspectul lui folldoric. Cartea rămâne o frumoasă evocare literară, dar nu are un caracter ştiinţific. 1 J 4. DIMA, AL. Conceptul de artă populară. Primul capitol din volumul cu acelaşi titlu. O atentă examinare a diferitelor sensuri date artei populare. (Ramuri XXX (1938), 12-17). 115. DIMA, AL. Consider aţiuni asupra formei în arta populară. In arta populară, crea­ torul este preocupat în rândul întâiu de motiv, modalitatea formală rămânând pe al doilea plan. De aci derivă următoarele însuşiri ale artei plastice populare: evitarea spaţiului tridimensional, întrebuinţarea celor mai simple mijloace pentru ordonare, precum: diagonala, triunghiul, schema dreptunghiulară, verticale şi unghiuri, lipsa _._. de multe ori - a relaţiilor dintre elemente, tipismul. (Revista Fundaţiilor Regale V (1938), vol. IV, pp. 119-129). 116. DRĂGANU, N. Un manuscris de apocrif religios ardelean din sec. al XV-lea? In Istoria Românilor, vol, IV, Cavalerii, pp. II4-I 1 5, N. Iorga reproduce în facsirnile două pagini dintr'un (1 manuscript de apocrif religios ardelean (sec. al XV -Iea) 1>. Autorul, comparându-l cu alte texte similare din secolul XVI, ajunge la concluzia că nu poate fi mai vechiu decât acestea şi că cele două pagini amintite cuprind părţi din « Cuvân­ tulu svântul ui Pavelu apostolu de eşirea sufleteloru l) sau (1 Apocalipsul Sfântului Apostol Pavel" în redacţia cunoscută în sec. XVI. Menţ , Revista Istorică Română IX (1939), 453-454 (1. C. CAZAN); tDacoromania IX (1936-38), 219-224). 117. ELIADE, !VIIRCEA. Le culte de la mandragore el! Roumanie. Studiază diferitele aspecte ale cultului mătrăgunei în România, în bună parte pe baza materialului Arhivei de Folklor a Academiei Române. iZalmoxis I (1938), 208-225). 1I8. ELIADE, MIRCEA. Urme istorice în [olhlorul balcanic. Plecând dela lucrarea lui AI. Iordan: (1 Les relations culturelles entre les Roumains et les Slaves du Sud ,) (Buc. 1938), se ocupă de existenţa personajelor istorice în producţiunile folldorice. (Cuvântul, 23 Martie 1938). 119. FLORF..8CU, FLOHEA. Târgui depe muntele Găina. Bucureşti, [1938]. (1 M. O. Impri­ meria Naţională ",4°, 15 p. 3 pl. (Extras din rev. (1 Sociologie Românească 1) III (1938), Nr. 9-10). Stărue asupra celor spuse de cercetătorii de, până acum, studiind apoi as­ pectul de azi al târgului, a cărui principală însemnătate este cea economică. Dintre manifestările spirituale ale participanţilor notează 17 strig1ituri auzite în Dumineca din 18 Iulie 1937, data tinerii târgului. Menţ. Tara Bârsei X (1938), 186-187 (AX. B[ANCru]). 120. FOCILLON, RENRl. La Roumanie, visage et âme, Articolul elogios asupra artei româneşti (şi a celei populare) cu consideraţii de ordin general, reprodus din « Beaux­ Arts >.1 (Sept. 1937), număr special (I L'art rournain ». (AJ'tă şi Tehnică Grafică 1937-38, Caietul special 4--5, pp. 7-9). lZI. GĂLUŞCĂ, TATIANA. Folklor basarabean, adunat. din Judeţele: Soroca, Bălţi, Orhei. Bălţi, 1938. Tip. Iacob Pinchenzon, 8°, 192 p. Lei 10. Cântece , bocete, legenda Maicii Domnului, 1 baladă din ciclul Novăceştilor, colinde, pluguşoare, oraţii la Sf. [397] 397 BIBLIOGRAFIA FOLKLOHULUI HOMÂNESC PE ANUL 1938 13 Vasile, oraţii de nuntă, descâritece, mâncări specific basarabene, ghicitori, strigături, jocuri de copii, diferite întrebuinţări ale burueni lor (în cromatică, medicină populară), povesti. Toate redate în formă literară. Materialul a fost cules cu ajutorul eleve lor stră­ jere , Rec. Insemnâri Ieşene III (1938), vol. VII, pp. 358-359 (M. FLORIN). I22. GEORGESCU, VALENTIN AL. Elemente imaginatioe în folklorul românesc. Articolul nu are nimic din ceea ce se spune în titlu. Consideraţii fără importanţă asupra oraţirlor de nuntă şi pl uguşoarelor, acestea citate din colecţia G. Dem. Teodorescu. Artă şi Tehnică Graficei I937-38, Caietul 3, pp. 59-62). I23. GEORGESCU- VIŞTE, I. O semnificaţie a expresiei (1 foaie uerde ». Fragment intro­ ductiv la un studiu în care autorul Îşi propune să (1 definească precis poziţia expresiei II foaie verde >1 în literatură >1 căutând să-i dea (1 deslegarea totală ». In articolul prezent nu se arată nicio semnificaţie a expresiei, cum ne-am aştepta, după titlu. (Mugurul VIn (I937-38), Nr. 8-9, P.). 6-8). I24· GEORGESCU- VIŞTE, I. Un nou salu de literatur ă populară. In editura Armonia­ Bucureşti şi Ţicu 1. Eşanu, au upărut în timpul din urmă numeroase broşuri de cântece în formă populară, semnate de Pcppo , Vasilescu, Stroe şi Vasilachc, Zlatov, Cassvan, Petrovici, Richard, Fernic, Dendrino, Konigsberg, Eli", etc., « compozitori de muzică în stil popular li. Sunt copii din diferite colecţii de poezii populare, transformate şi trivializate. Numeroase exemplificări. (Cuget Clar III (I93il-39), 77I-775). 125. GORE, PAUL. Despre câutecele moldoveneşti [trad. din limba ruseasca de Zina Moroianu: Balada Miorita a luat naştere în T'csalia, de unde, prin rnigratiuni!e păsto­ reşti, a ajuns în nordul Dunării. Interesante analogii cu vechiul cântec elen « Linos >i şi cu cântccullui Adonis. Amănunţită descriere a horei. Scurtă privire asupra cântecelor populare. Cuget Clar III (1938-39), ,,68-471; 502-506; 554-557; 6II-614; 690.-695). I26. GUSTI, D. Rezultatele muncii Eclripilor Rcg a!« Studenţeşti in anul acesta. Co­ municare [âcutâ la Radio, în seara zilei de 23 Octournrie I938. Reproduce descrierea în versuri a unei echipe la lucru, făcută de ţăranul Gheorghe Retegan din Căianul Mic (Someş), precum şi un fragment din (1 Cântec pentru Echipe >1 al ţăranului Vlad Teodor din aceeaşi localitate. (Curierul Echipelor Studenţeşti IV (1938), Nr. 20-22, pp. 3-5). I27. HAŞDEU, B. P. Cuvente den bâtrăm, Texte alese cu o introducere şi note de I. Byck, Bucureşti, 1<)37. « J\1. O. Imprimeria Naţională », 8°, 272 p. cu I pl. (portretul autorului). Editorul urrnărin d să redea numai ce este mai caracteristic pentru autor, a ales din opera lui Haşdeu părţile corespunzătoare scopului său. Din « Cărţile poporane ale Românilor >1, cuprinse în Tomul II din « Cuvente den bătrâni », sunt publicate texte alese. Menţ. anal. Bulctinnl Institutului de Filologie Rouuinâ « Alexandru Philippide >i V (I938), 33'-335 (V. CROLTOHU). 128. HOLB!\N, NI. Lncantations. Cliants de vie el de ntort , transposcs du r oumain par -. Buc., 1937· « J\1. O. Irnprimerrn Naţională >1, 8°, 270 p. Descântece, cântece, bocete, etc. cu un lung studiu introductiv (pp. 5-98). Mcnţ. Viata RomlÎneascâ XXX (1938), Nr. 2, p. I41 (P.). I29· IL UNA, IOAN. FolMofll1 ifl regiunea Crişurilor (Poezia). Descântcc de deochiu şi două strigflturi. Consideraţii fără importanţă asupra literaturii populare, mai ales asupra descântccelor. (Holarul V (I938), 250-252. ([<'ftră informator). 130. IONESCU, CONST. D. SpeCljic oltenesc. Natma geografică a creat o vieaţă spe­ cific loc'llfl. Pe latură folldorică, Iocalisll1ul s'a rea1.izat În 111u%;ică, -ţesături, cusături şi literatură. (Ramuri XXX (1938), 58-62). 13I. IOHDAN, ALEXANDHU. Isv()(Jre bogollliliee: Predica pres-viteruhU: Cosma. Bucu­ reşti, 1938. Institutu.l de Arte Grafice (' Presa >i, 8°, I04 p. Lei 50. Traducere din limba bulgară după textul publicat de Dr. V. H. Kiselkov şi tipărit la Sofia în 193�. 26 Auuarlll Arhivei de Polklor VI [398] BlBLlOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938 Presviterul Cosma a trăit în secolul X la Preslav sau la vreuna din mânăstirile din apropiere. Predica, adevărată filipică Împotriva bogomililor, a scris-o probabil după anul 970, şi formează cel mai autentic isvor pentru cunoaşterea doctrinei acestora. Contribuţia ei la limpezirea problemei influenţei bogomilice asupra cărţilor populare este Însemnată. 132. IORDAN, AL. Les relations culturelles entre les Roumains et les Slaues de Sud. Traces des ooeuodes roumains dans le [olklore balteanique. Urmăreşte figurile voevozilor Vladislav şi Radu Basarab, Dan 1 Basarab şi Mircea cel Bătrân, În folklorul Slavilor din Sud. (Balcania 1 (1938), 148-210). 133· IORGA, N. Poesia lirică la Români (Conferinţă ţinută la Gand, la Institutul de Inalte Studii. Trad. de Petru Brătescu). O judicioasă prezentare a felului în care ia naştere poezia populară lirică. Circulaţia motivelor este bogat documentată. (Cuget cu: II (1937-38), 650-652; 664-667; 683-685). 134. IORGA, N. Poesia populară italiană (Conferinţă la Societatea it alo-românâ }, Priviri generale asupra poeziei lirice. (Cuget Clar III (1938-39), 577-588). 135. * IORGA, N. Poporul romanesc şi marea. Vălenii de Munte, 1938, 19 p. 136. IRIMIA, ILIE. Folklor oltean. Despre facerea, forma şi aşezarea pământului. Despre ecou. Domnul de rouă (poveste). [Piatra-Olt-Rornanaţi]. (Flamuri IV (1937-38), 42-43)· 137. IROAIE, PETRU. Aşa căntaţ I Cântece populare istro-române. Canti popolari istrororneni. Susneviţajeiăn, 1936. Tip. « Glasul Bucovinei », 32°, 74 p. Lei 30. Extras din rev. (l Făt-Frumos » (Biblioteca « Făt-Frumos » 6). Rec. Revista Societăţii Tinerimea Română LVI (1937-38), 118-119 (D. MURĂRAŞU); Rec, crit. Dacoromania IX (1936- 1938), 330-334 (ŞT. PAŞCA). ' 138. IROAIE, PETRU. Caracterul poeziei populare. Cernăuţi, 1937. Tip. (l Glasul Bu­ covinei », 8°, 42 p. I f. (Extras din (l Omagiu lui 1. Nistor »), Rec. Revista Societăţii Tinerimea Română LVI (1937-38), 77-80 (D. MTJRĂRAŞU); Menţ. Insemnari Socio­ logice III (1937-38), Nr. 7, p. 28. 139. IROAIE, PETRU. Cântece populare istro-române. Cernăuţi, 1936. Tip. « Glasul Bucovinei », 8°, 86 p. 1 f. (Extras din rev. « Făt-Frumos » XI (1936); XII (1937). Rec. crit. Buletinul Institutului de Filologie Română il Alexandru Philippide » V (1938), 350- 356 (P. CARAMAN); Dacoromania IX (1936-38), 330-334 (ST. PAŞCA); Menţ. Arhivele Olteniei XVII (1938), 423-424 [C. D. FORTUNESCUj. 140. IROAIE, PETRU. Poezia autentic poţnilară. I. Poetul şi ambianta socială. 2. Struc­ tura şi evoluţia literară. 3 Poezie p opulară şi nepopulară. Plecând dela concluziile la care a ajuns, în Italia Croce, iar la noi Ion Diaconu, în privinţa genezei şi a naturei poe­ ziei populare, analizează raportul dintre poezia populară şi cea cultă, cea dintăi fiind o operă a comunităţii care se realizează prin individ, În, opoziţie cu poezia cultă al cărei autor e cât .�e poate de individual. (Arhiva (Iaşi) XLV\ (1938), 84-99 � 243-266�: 14I. * LOPELMANN, MARTIN. Aus de,' Volhsdichtung der macedonischen Rumănen. Leipzig, 1934. 8°, 3 f. 133 p. Cuprinde 21 poveşti traduse\ în limba germană din colecţia (l Basme aromâne » de Pericle Papahagi (1905) �i 10 cântecepopularc din (l Texte Macedo­ române» de Dr. M. G. Obedenaru, editate de 1. Bianu (1901). Menţ. Balcania 1 (1938), 253 (TH. CAPIDAN). 14.2. MANIU, ADRIAN. Gravura românească în lemn. Fără a vorbi despre xilogravurile ţărăneşti, articolul poate fi consultat cu folos pentru o mai bună înţelegere şi apreciere a acestora. (Artd şi Tehnicâ Grafică 1937-38, Caietul 2, pp. 27-30, cu 9 fig. în text). 143. MĂRĂscu, TOMA. Folklor adunat din Batăr-Bihor, Tinca, 1938. Tip. Weisz, 8°, 48 p. Lei 20. Culegere utilă în care autorul se strădueşte să prezinte cât mai multe as­ pecte ale folklorului local. Se ocupă cu obiceiurile de peste an, legate de sărbători sau 1 [399] 399 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938 1S munci agricole, la nuntă şi Înmormântare, vrăji, medicină populară, descântece, colinde, vieaţa din trecut în comparaţie cu cea de azi; numeroase strigături, între care multe prea cunoscute. Nu se ocupă de poveşti, şi nici nu dă, niciodată, numele informatorilor. 144. MITROIU, I. Mama în poezia poporană. Dragostea de mamă în doine, cântece de leagăn, bocete şi balade. (Luminita VII (1937-38), 96-108). 145. MITROIU, I. Sufletul românesc în poezia poporană. Insuşirile ţăranului oglin­ dite în literatură. (Luminita VII (1937-38), 61-67). 146. MORARU, AUG. Obiceiuri cari se duc. Consideraţii generale asupra schimbărilor de limbă, port şi obiceiuri ale satului, în urma contactului acestuia cu oraşul. (Lucea­ fărul (Sibiu) V (1938), Nr. 3-4, p. 1S). 147. NAGHIU, IOSIF. Mărunţişuri cultural-istorice năsdudene. Bistriţa, f. a. Tip. « Mi­ nerva ii, 8°, 1S p. (Extras din Arhiva Someşană VI (1937-38), 178-180). Invăţătorii din regiunea Năsăudului: Domjde şi Şoroboteanu publică (1 Poezii poporane de pe Valea Rodnei, În Munţii Nordici ai Transilvaniei" în ziarul «Traian 1) 1 (1869), Nr. 26, p. 104; Nr. 28, p. 112; Nr. 44, pp. 174-17S· In Nr. 8S, p. 344 publică (1 Doine depe Valea Rodnei ». In « Traian 1) 1870, mai publică poezii populare şi un alt năsăudean: O. Longin. 148. NANU, M. Ienăchiţ â Văcârescu şi variantele aromâne . Argurr ente noi în spri­ jinul părerii lui G. Bogdan-Duică, (Dacoromania II (1921-22), 724-727), că motivul din poezia lui Ienăchiţă Văcărescu : «Intr'o grădină 1) este luat din poezia populară. Câteva variante anonime cu acelaşi motiv. (Viaţa Românească XXX (1938), Nr, 2, pp. 101-106). 149. NEGRESC'U, 1. Ţâranul basarabean în literatura română. Generalităţi despre literatura populară. Idei dintr'o conferinţă. (Revista Cursurilor şi Conferinţelor II (1937- 1938), Nr. S-7, pp. 86-88). 150. NISTOR, ION 1. (1 Cântici Norodnici » din Republica Moldovenească. Impreju­ rări le în care a apărut şi conţinutul lucrării lui M. V. Sergiewski: (1 Studii Moldo­ veneşti », Moscova, 1936. In anexa lucrării: (1 Probe de graiuri din teritoriul Republicei Moldoveneşti ». Probele cuprind cântece hătrâneşti, colinde şi balade, adunate elin gura poporului. Reproduce 9 cântece, 2 colinele şi o baladă (Gruia lui Novac). (Juniillea Literară XXVII (1938), 89-95). ISI. PAPADlMA, OVIDIU. Din uiziunea [olhloricâ : destinul. Generalităţi asupra fiin­ ţelor supranaturale şi amestecul lor continuu în orânduirea vieţii omului. Intervenţia acestora nu determină o concepţie fatalistă, ci o severă conştiinţă de ordine. (Revista Fundaţiilor Regale V (1938), voI. I, pp. 597-606). IS2. PAPADIMA, OVIDIU. Firea, eterna prietenă a omului. l nsemnări [olklorice. Dra­ gostea ţăranului român pentru natură şi intimitatea faţă de ea, reflectată în producţi u­ nile folkloricc. (Unioersul Literar XLVII (1938), Nr. 28, ' p. 1--2). IS3· PAPADIMA, OVIDIU. Folklor şi clasicism, Viziunea clasicism ului antic şi viziunea folklorică « au aceea şi rădăcină: acea miraculos de înţeleaptă în ţelegere a lumii pc care şi-a închegat-o, În adâncuri de vremi, omul vechiu pe care nu-I cunoaştem încă aşa cum trebue ». (Universul Literar XLVII (1938), Nr. 3, p. J; 8). 154· PAPADIMA, OVIDIU. O ordine creştină a noastrâ : r ânduiala. Pentru ţăranul. român (1 rânduiala nu e o ordine aşezată şi păzită de oameni ", ci (10 lege a firii, o ordine a ei, nesilită "�o (Universul Literar XLVII (1938), Nr. 13, J p. 1-2). ISS· PAPADIMA, OVIDIU. Ştitnţ d şi oprelişte în viziunea [olkloricâ. Rânduelile lumii pământeşti şi ale vieţii de dincolo de moarte. Omul ar putea cunoaşte, dar Dumnezeu a limitat cunoaşterea, iar omul - încrezător în bunătatea lui Dumnezeu -, deşi ar putea trece peste această oprelişte, o respectă. (Orizonturi 1 (1938), 422-424). IS6. PAPADIMA, OVIDIU. Viziunea folclorica. Incercare reuşită de a desprinde din forţele folklorice o viziune limpede a unui mod de vieaţă. (Athenaeum XV (19'38),265-273). 26* [400] 16 BIBLIO:::;RAFIA FOLKLORULUJ RO'VlA'JESC PE ANUL 1938 400 157. "PETRESCU, DRAGOMIR . Antologia Bugeacului. Buc., 1938. Rec. elog. Bugeacul III (1937-38), Nr. 4-7, pp. 50-53 (IACOB SLAVU). 158. PILLAT, ION. Lirica �'lOaslrâ de ari. Dintre genurile literare populare, doina şi balada au influenţat mai mult în trecut lirica cultă. Lirica contemporană stă subt influenţa întregului domeniu folkloric. Sentimentul naturii ,!i al pământului este pre­ cumpănitor la poeţii contemporani, dovadă sunt titlurile volumelor care nu sunt alese la întâmplare: « Şesuri natale l" « Darurile pământului » (Nichitor Crainic); « Lângă pământ ", (, Cartea Ţării ,) (Adrian Mauiu ) I( Floarea pământului " (Demostene Botez); (l 'Ţară li (A. Cotruş); « Pârgă » (V. Voiculescu}: "B'Jlgcll'i şi Stele> '1 (N. Crevedia) ; « .Strâmbrt-Len1ne)) (Radu Gyr}; (, La Cumpăna Apelor» (Lucian Blaga); «H.ăsărÎt}) (D. Ciurez u) ; Il1Vliresme de stepă ! (1. Buzdugan). 159. PILLAT, ION. Tradiţie şi modernism. Consideraţii pe niarginea 1I11ei conferinţe. Pentru a dovedi existenţa unei tradiţii rornâneşti, negată de pret.inşii rno d ernişt i, autorul face o judicioasă analiză a fenomenului religios şi a fenomenului artistic, cele două as­ pecte mai caracteristice ale spiritului românesc. Aduce în discuţie, trăgând concluzii valabile în sprijinul tezei, credinţa religioasă, arta casnică (olărie, ţesături, chilimur i), arhitectura, arhitectura religioasă, sculptura, pictura, muzica şi poezia populară. (Athe­ naeunt IV (1938), 3-19). 160. PILL1\T, ION. Specificul românesc i'n lirica noastră modernă. Dintr'o conferinta ţinută în anul -'f)29. Despre influenţa Iiteraturii populare) l11Ui ales a pocziei , asupra operei poeţilor: Adrian Mani u, V, Voiculescu, Tudor Argbezi, Nichifor Crainic, Lucian Blaga, G. Bacovia, Demostene Botez, Minulescu, Ion Barbu şi Ion Vinea. (Athel1ae­ unt IV (1938), 381-390). 161. '�POPOVTCI, A. 1. O Ţinţarima.Ed. II-a. Belprad, 1937. T1'8d. în rom. C. Con­ stante. Rec. anal. Sociologie Româueasc-i III (1038), 73-81 (CONST, NOE). 162. PROTOPOPESCU, DHAGOŞ. '( Ramura de aur". Incercare de a prezenta sintetic teoria lui Frazer asupra religiei ��i magiei cuprinsă în � tu diul : « Ramura de Aur II. (In­ semn/iri Sociologice III (1937-38), Nr. II, pr . 1-5). 163. "'PUŞCARIU, SEXTlL şi ION BHEAZU. Anroloeie Română. Hallc-Saale, 1938. Tip. Max. Nicmeyer, 8°, VIJI-\- 87 p . (Sammlung Rornanischer Ubungstexte, Bd. XXIX). Menr. anal. Dacorontania IX (1936-38), 393-39'e (I:.IE POPESCU); Tara Hârsei X (1938), 276-277 (Ax. BiANCruD; lVIenţ. crit. Buletinul Jnstitu/ulili ne FiLologie Român" I( Alexandru Phiiippidc" V (1938), 363-364 (IOHGU IORDAN). 164. SIMONESCU, DAN. Un 1i!a!mscris "echiu necunoscul. Profesorul Şerban, dela liceul Spiru-Haret din Bucureşti, posedă o copie, din sec. XVIIT -lea, a unui manuscris 111is­ celaneu. Copia, făcută de dineul Vasile din Alma�ul-'Vlare, judeţul Hunedoara - pă­ strând caracteristicele gnliului local --', prezintă oir-nportanră deose-birit pentru stnbiiirea circulaţiei unora dintre cărţile noastre popubre. Cuprinde: « Povestea lui 1oaol' Bogo­ slava )} (L 1 1'.-14 r.); « Povestea prea sfintii Nrlscătoarij de D.Lllnnezău l\1arjj ,) (f. 1-1- r- 25 v.); (( Părinte b!agosloveştc.. (L 26 r.--�36 1".») o s, tidi vcrsificată la adr�sa păcăt()�îloi", probabil o creaţie orjg�jnală a diaculu.i 'Vasile: apoi, Între aJte texte, şi {I Ca/�)nji l:::t oanlcnl tTlorţi, cuvântu înainte ,) (f. 69 v-78 v.), o expunere a peripr.ţiilor sufletului, după des­ părţirea lui de trup. (Cmnorbiri Literare LXXI (rrJ38), 368-37-!,)· 165. STINO, AUHEL GEOJ',GE. « ,'Seznloorea " dela Folt/cen!. ";5 de oni dela apariţia primei re�,iste rOll/âne defohlol'. Scurt istoric. (Din treGiitul nostri! V (1937), Nr. ,+0-+5, r p. 57-59)· 166. ŞANDRU, D, EllqlliJtes lin�llistiqlles du LaDoratoire de pi'ouCt ituri 1 (1938), 545-548). 173. VRAIlIE, TOMA. Scurtei priuire asupra [olhlorului din judeţul Râmnicul-Eârat, Sumară trecere în revistă a culcgerilor de folklor. iOrironturi I (I()38), 3,r-36). VIII. BALADE '74. BREZEANU-TEIŞANI, DUM. I. Legenda unui Marcu-Viteazul pe Valea Teleaje­ nului, jud. Prahova. Vălenii-de-Munte, 1938. Aşezământul tipografic "Datina Rornâ­ nească ",8°, 10 p. După tradiţii locale şi câteva ştiri istorice, evocă amintirea unui haiduc de prin anii I770-1800, devenit erou de baladă. In anexă: « Cântecul lui Marcu Vi­ teazul », republ.icat după 1.- �. Candrea şi Ov. Dcnsusianu, (, Din popor. Cum grăeşte şi simte ţ ăra nu l român ». (Bi hlioteca pentru toţi Nr. 351-'352). Ment. Insemnari Ieşene III (1938), voI. VIT, pp. 186-187 .c�;ANDU TELEAJEN). 175. CARAMAN, PETTIU. Contribuţie la cronologizarea şi geneza baladei populare la Români. I. Cronologixarca. Cluj, 1932. Tip. « Cartea Românească », 8°, 53 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române I). Mcnr. Rr-oista Crit.icâ XII (1938), 236 [G. PASCUj. 176. CÂNTEC. Vâlcu, plecat în că răuşie Între Prut si Nistru, se întâlneşte în drum cu moartea, care, înainte de a-i lua z ilelc, îi dă răg'az sti u-imită o scrisoare acasă. jalea mamei şi a w\iei la aflarea morţii. (Vestitorul Satelor XXVI (1938), NI. 19--20, p. z , Fără informator). 177· CUCClNU RĂDUCAN şi IANCU ŞlBIAN (Slatina-Severin). Răducan pleacă să-şi caute mireasă însoţit de Iancu Sibian. Aj'�ns la curţile miresei este pus ]a diferite încerc2ri din partea socrl]or - să descue porţile, S{l afIe cu ce se hrănesc trei cai, srl-�i cunoască mireasa dintre trei fete .Ia fel .- din care iese cu faţa curată, datorit" sfaturilor lui Iancu Şibian. Banatul Lilemr IV (1938), Nr. 5-7, p. 3). 178. Cuvântarea rl-lui jno.f. D. GU8TI [la deschiderea Expoziţiei muncii cu.lturale la sate, 6 Iunie 1938]. Satul Dioşti, din judeţul Romanaţi, distrus în parte de incendiu, a fost reclădit de către Fundaţia Culturală Principele Carol. Acesta e motivul din « Balada Dioştilor » compusă şi cântată ele Ghe01"ghe FIorea Predidl, adăugită şi întregită de alţi săteni. (Cdminul Cultural IV (1938), 271-27-4). [402] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC PE ANUL 1938 4°2 179. DUMITRAŞCU, N. 1. Cântccul lui Costicâ. Contribuţie la formarea cântecilor lloastrcpopulare. Descriere în versuri a uciderii unui flăcău din Boureni, jud. Dolj, de către un prieten al lui. Cântecul a fost făcut de un alt flăcău, rudă cu mortul. (Era Nouă VI (1938), Nr. 1-2, pp. 25-'33). 180. GYR, RADU. Baladă şi eroism. Fondul sufletesc al unui neam prin nimic nu se cunoaşte mai bine ca prin folklor , Specificul local al artei populare este o exteriorizare a specificului local sufletesc. Cea mai caracteristică expresie a sufletului unui neam este balada. Ex. pentru literatura populară franceză: « chansons de geste », pentru cea ger­ mană « Nibelungenlied », iar pentru literatura sârbească ciclurile (l Brancovicilor » ... , sau al (1 Kossovei ». Pentru sufletul etnic românesc cele mai reprezentative balade sunt: « Mioriţa », reprezentativă pentru atitudinea sufletească în faţa morţii; (l Legenda Argeşului» sau (1 Meşterul Manole », reprezentativă pentru atitudinea jertfei; (l Cor­ bea », pentru spiritul haiducesc şi « Toma Alimoş », pentru atitudinea faţă de mişelie. (Gândirea XVII (1938), 182----191). 181. IORDAN, AL. Les relations culturelles entre les Roumains el Les Slosies du Sud. Traces des ooeoodes roumains, dans le folklore ballranique. Bucureşti, 1938. « M. O. Imprimeria Naţională », 8°, 109 p. Intre Românii din Nord şi Slavii din Sudul Dunării au existat Întotdeauna legături, datorite fie aceleiaşi credinţe, fie emigrării Bulgarilor pentru a scăpa de persecuţiile turceşti sau pentru a-şi căuta o ocupaţie, fie chiar încuscri rilor. In felul acesta se explică conservarea numelor câtorva Domni Români în cântecele populare din Peninsula Balcanică. Autorul urmăreşte pe Vladislav şi Radu Basarab, Dan 1, Mircea Basarab şi Mihai Viteazul în folldorul balcanic, ajungând la concluzia că folklorul păstrează amintirea faptelor istorice Însă îmbinate cu irealul caracteristic producţ iunilor populare. Rec. crit. Reoista Critică XII (1938), 236-239 (G. PASCU); Rec. elog. Athenaeum IV (1938), 474-475 (CONSTANTIN STELIAN); Menţ. Sociologie Rmnâncască III (1938), 67-68 (FLOREA FLORESCU); Menţ. anal. Conuorbiri Literare LXXI (1938), 298-299). 182. * IORDAN, AL. Mihai Viteazul în folhlorul balcanic. Bucureşti, J936. (l Impri­ meria Naţională », 4°, 23 p. Menţ. Preocupări Literare III (1938), 276 (M. LITTMANN). 183. IORG.�, N. Poesia epicâ a Românilor. (Conferinţă ţinută în sala cea mare a Unirersit âţii din Bruxelles, în urma invitaţiei făcute! de Institutul de (1 Filologie şi Istorie Orientală». Trad . de pretru] Brătescu ), Foarte documentată expunere asupra genezei baladei populare româneşti şi a valorii ei istorice. Legăturile cu producţiunile similare ale altor popoare, În special cu baladele popoarelor balcanice. (Cuget CLar II (I937--38), 490-4-93; 52,0-523; 601-602; 636-638). 18+ I\rIrCLEU, VASILE. Câniecul lui M'and.u [Morcooăţ-Hanatul [ugosltro], Fragment. (MIMiţe 1 (1938), Nr, 1, p. 10). r85. MUNTEAl\'U-BÂRLAD, Gr-I. Galaţii în balada « Badiul », In veacul XVIII exista la Galaţi o biserică numită (l a Badiului », ceea ce probează realitatea istorică a eroului din balada populară. Despre oraş sau locuitorii lui, se face menţiune în diferitele variante ale baladei din colecţiile: Gh. Dem. Teodorescu, V. Alecsandri, Candrca-Densusianu, N. A. Caranf'il, Sim. FI. Marian. (Orizonturi I (1938), 336-343). 186. PAVEL, lUCA 1. Sandu j Roşiorii-de-Vede-rTeleormal1] t. Un om ucis de ve­ cini, formează obiectul,' cântecului », cules chiar dela autoarea lui. C1;[uguraşi 1 (1938), Nr. 1, p. II). 187. PROCOPIE, MIHAI 1. Literatură populară inedită. Dediu j Iveşti-Tecuci f. Turcii calcă pe Dediu şi-l supun la diferite' supIicii pentru ca să le dea banii. Soţia lui cere ajutorul Badiului, fratele Dedivlui. Când soseşte Badiu, Turcii se ascund în pod de frică. Dediu dă foc casei şi apoi pleacă în lume cu soţia sa şi cu Badiu. (Adevârulliterar XVIII (1938), S. III, Nr. 917 bis, p. 4). [403] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC PE ANUL 1938 19 188. SORICU, I. U. Cântecul lui Miloş Cobilici şi Vaco Brancovici - cântec mauro­ olah. - [După versiunea germană publicată de Herder]. (Cuget Clar III (1938-39), 291-292). 189. TANASE-TEIU, C. Mârioară ieşi afară / Galu-Neamţ ], O nevastă iese afară la iubitul ei, lăsându-şi în casă bărbatul şi copila. Când se întoarce, acesta o ucide şi o îngroapă « în drumul voinicilor 1). Pe mormântul ei cresc flori, voinicii le rup şi le pun la pălărie; trece şi bărbatul, rupe o floare, dar lui i se usucă mânile. (Apostolul IV (1938), Nr. 5, p. 24). 19°· UR8U, GRIGORE. Cântec / Vancicâuţi-Hatin 1. Variantă a baladei Văleanu, cu schimbarea numelui personajului principal (Gheorghieş în loc de Văleanu), iCurierul Echipelor Studenţeşti IV (1938), NI'. 3, p. 2). 19� ZAHARIA, E. AR. Bugeacul în cântecul popular. Incursiunile Tătarilor la noi în ţară au lăsat urme şi în cântecele populare, dar mai ales în balade. Aşa În Toma Alimoş, Sârh-Sărac, Grue Grozovanul. Vestiţi erau caii din Bugeac pentru sprinteneala lor. Această calitate este menţionată în poezia populară. (Bugeacul III (1937-38), Nr. 12, pp. 88-92). IX. DOINE ŞI STRIGĂTURI 192. A PETROAEI, AFlA. Culegeri din popor I Moişa-Boroaia-Baia!. (5 cântece). (Vestitorul Satelor XXVi (1938), Nr. 7-8, p. 6; Nr, 9-10, p. 8; Nr. 11-12, p. 6). 193· BACIU, PETRU P. Cântec ISI. Nicolae-Tr.-Micâ 1. lYIlrldi/e II (1939), NI'. 1, p. 10). 194· BUCUR, T. şi S. IVAŞCU. [4] Strigături I Vodă-Carol-Teleorman 1. Muguraşi 1 (1938), Nr. 4, p. 16. 195· BULGARU, GH. I. « Perle din Bugeac ». Cântece de lume I Frecăţei-Lsmail 1. Un cântec popular cu vulgarităţi care trădează originea lui orăşenească, şi unul de mi­ liţie. (Bugeacul III (1937-38), Nr. 12, pp. 86-87). 196. BURLEA, GH. T. [Cântece] I Frecâţei-Ismail 1. 3 cântece, dintre care două - după mărturisirea culegător ului - sunt compuse: unul de un flăcău, altul de o fată. (Bugeacul III (1937-38), Nr. 4-7, pp. 45-46). 197· BURLEA, GH. T. [2] Strigături I Frecdţei-Lsmail 1. iBueeacul III (1937-38), NI'. 4-7, p. 46). 198. CAŢAVEL, NECULAI. '-3] Chiuituri [Brâeşti-Dorohoi't, (Prângllrele IX (1938), Nr. 97-98, p. 1175). 199· CĂZĂCEANU, LEONARD. [5] Strigături I Gura-Roşie-Cetatea-Albă 1. (Bugeacul III (1937-38), NI'. 2-3, p. 40). 200. Cântec. (Vestitorul Satelor XXVII (1938), Nr. 21-22, p. 5. - Fără informator). 201. [2 Cântece populare din Timoc]. (Timocul V (1938), Nr. 1-4, p. 23; Nr. 5-6, p. 14· - Fără informator). 202. CERBULESeU, D. D. PolMor mehedinţean. [8] Cântece [Perii-Mehedinţi], (Re­ vista Asociaţiei lnvăţâtorilor Mehedinţeni X (1937), Nr. 7-10; XI (1938), Nr. 1-4, p. 57). 203. CERNEA, GHEORGHE. Strigături şi chiuituri la joc din comuna Paloş, jud. Târ­ nava-Mare. Ediţia VI. Sibiu, 1938. Tip. (, O. D». 16°, 32 p. Lei 6. 97 strigături culese la întâmplare, mai mult pentru popularizarea lor. Nu se arată niciodată informatorii. 2°4· CRACEA, FLORIAN I. Lele verde I Bâneasa- Teleor man ] . I cântec. (Muguraşi 1 (1938), NI'. 3, p. 22). 2°5· CREŢU, I. V. Frăsâna [cântec popular auzit în Humuleşti]. Factura cântecului duce mai de grabă la originea lui orăşenească, de cât populară. (Straja Moldovei 1 (1938), Nr. 5, p. 6). ,11 [404] 20 BIBLIOGHAFIA FOLKLOHULUI lZOMANESC PE Al"UL '938 206. DRAGOTĂ, N. Din popor! Brâdiceni-Gor] 1. 6 doine. (Zorile Romanaţilor XII (1938), Nr. 1-2, p. II; Nr. 3-4, p. 9; Nr. 5-6, p. (6). 207· DUMITRAŞCU, N. 1. Prin coclauri şi văgăuni. Cântece olteneşti (Poezii popu­ Iare alese). Cu o prefaţă de T. Pisani. Buc., [1937]. « Cultura Românească ,), 16°, TI7 p. 1 f. Lei 20. Menţ. Era Nouă VI (1938), NI'. 4, pp. 30-31 (N. VLEJA). 208. DUMfTRESCu-BISTRIŢA, GH. N. Du-mă, Doamne ... 1 Vânjuleţ-Mehedinţi 1. (1 doină cu melodia). (Muscelul Nostru X (1938), Nr. 6-7, p. 34). 209. FOLEA, VIRGINIA. [4] Strigături şi chiuituri din Cârţişoara (jud. Făgăraş). iReoista Societăţii Tinerimea Română LVI (1937-38), 88. - Fără informator). 210. FRÂNCULESCU, GH. [3] Strigături 1 Humele-Argeş t. (Muguraşi 1 (1938), Nr. 2, p. 5)· 211. GĂLUŞcĂ, TATIANA. Folhlor basarabean. Reproduce două doine, una culeasă în Ochiul Alb (jud. Bălţ i) alta în Sestaci (jud. Soroca), din volumul cu acelaş titlu, apărut în editura « Cartea Noastră », Bălţi. (Şcoala Basarabeană VI (1938), Nr. 5-6, (pp. 57-58). 212. GEORGEONI, DR. A. Cdntece din Vidra[-TurdaJ. Forma cântecelor trădează originea lor orăşenească. (Cw'ierul Echipelor Studenţeşti IV (1938), Nr. 2, p. 3). 213. G!FON, [2 Cântece]. 1 Spineni-Olt J. Cu melodii. (Mugurul VIII (1937-38), NI'. 4-5; p. 12; Nr. 6-7; p. 12). 214· GRIGORAŞ, CONST. [II] Cliiuituri 1 Orâşeni-Botoşani 1. tFrângurele XII (1938), Nr. 104-106, p. T205). 215· GRIGORAŞ, GH. [2] Cântece 1 Orăşeni-Botoşani /. tFrângurele XII (1938), Nr. 107-108, p. 1225). 216. IONIŢĂ, C. Strig ătur: [la horă]. 1 Cârlonran=Teleorman /. Muguraşi 1 (1938), NI'. 3, p. 4)· 217· LEONIDA, L[EON]. Cântec 1 Cârpeşti-Cahul /. (Viaţa Basarabiei VII (1938), 327). 218. LEONIDA, LEON. Cântecul Vidrei 1 Cârpeşti-Cahul /. Blestemul mândrei pe care voinicul refuză să o ia călare. (Viaţa Basarabiei VII (1938), 72). 219· LuPU-MORARIU, OCTAVIA. Populare. 15 cântcce din jud. Suceava şi Cernăuţi. (Făt-Frumos XIII (1938), 27; 50; 96; 143; 164; 174; n8; 198). 220. POPA, MARIN 1. Du-te dor 1 Vodâ-Caroi-Telcormau t. (Mugu1'ClŞ1: 1 (1938), Nr. 2, p. 12). 221. MOHOlANU, ŞTEFAN. Cântec [Janca-J3rdila]. Foaia Lnuâţ âtorului XI (1938), NI'. 9-10, p. 44). 222. Moscu, EMIL. [4 Strigâturi]. (jud. Bacău). (Straja Molâooc: I (1938), Nr. '6-7, p. 7)· 223· MUNTEANU, lVIARCU ION. Strigături poţntlare din toată Iara românească. Bucu­ reşti, 1938. Tip. « Capitalei ", 8°, 32 p.. Locul de unde au fost culese este indicat cu totul vag (din Moldova,. din Ardeal, etc.). Informatorii, fireşte, nu sunt arătaţi niciodată. Scurtă introducere, de 4 pagini, fără importanţă. \ 224· NEGRUpU, EM. [2] Câniece din Dobrogea. (Vestitorid Satelor XXVI (1938), NI'. II-IZ, p . 4. - Fără informator). \ 225· NICOLAE-STANCU, D. Cântec de dor 1 Suhaia-Teleor'lIIall f. Cu melodia. ( Mugu­ raşi 1 (1938), NI'. 2, p. 10). 226. NICOLAE-STANCU, D. Cântec de veselie 1 Nenciuieşti-î Telcormanî 1. Cu me­ lodia. (Muguraşi 1 (1938), NI'. 3, p. 20). 227· NICULESCU-VARONE, T. G. Strig âturi alese dela hard. Buc. 1938. Tip. « Universul ,), 8°, 64 p. Lei 24. Strigăturile din colecţia aceasta au mai fost tipărite în alte colecţii de productiuni populare ale culegătorului. Clasificarea lor este arbitrară. Introducerea interesantă pentru descrierea metodei de lucru. [405] 4°5 RIBLIOGPAFJA FOLKLOHULUI HOMÂNESC PE ANUL 1938 21 228. NrSTOR, CRIRA 1. FalMar năsâu dean / Coşbuc-Năsâud.:. 4 doine. (Vatra IV (1938), 140) .• 229. OLTEANU, ANIŢA A. [2] Doine / Ludoş şi Sdngătin=Sibiu. l (Mlâdiţe II (1939), Nr. 2-3, pp. 7-8). 230. ONCIU, PAVEL. [3 Cântece]. / Vidra-Turda ţ. Cu melodii. (Curierul Echipelor Studenţeşti IV (I938), NI". 3, p. 3: Nr. II, p. 2). 231. PETRIŞOR, MARIN. Doină / Drâg âşani-Teleorman ], (Muguraşi I (1938), Nr. 4, p. 10). 232. POPESCU, 1. N. Culegere din popor. Din Vâlcea. 2 cântece. (Vestitorul Satelor XXVI (1938), Nr. 3-4. p. 2. - Fără informator). 233. POPESCU, ION N. Hore cu strig ări şi strig âturi. Drăgăşani-Vâlcea, 1938. Tip. « Curechianu ", 8°, 74 p. Lei 25. (Biblioteca Folkloristică Nr. 22). Introducere cu gene­ ralităţi asupra jocurilor populare româneşti şi strigături lor. Importantă e lista cu jocurile cunoscute în Voiceşti, unele şi în Ştefăncşti, jud. Vâlcea şi descrierea câtorva dintre ele. Unele dintre strigături au mai fost publicate (de către G. T. Niculescu-Varone). Majo­ ritatea celor din judeţul Vâlcea au fost auzite dela intelectuali. 234. R. M. Jindâriţa / Lunea Vişagului-[Cluj]/. (1 cântec). (Mlădiţe (1938), NI'. 3, p. 17)· 235. RĂDULESCU, IANCU 1. Cântec / Cetatea-Teleorman j. (Muguraşi (1938), Nr. 2, p. 14)· 236. RĂDUŢIU, G. [3] Strigături din Avrig [Sibiul. tLuceaittrul (Sibiu) V (1938), Nr. 5-6, p ." 19). 237. RÂŞNIŢĂ, ELENA. [Cântece] / Sânduleşti-Turda /. 2 cântece dintre care unul n fost auzit şi cântar de informator (, la Cluj la Memorand, cu « domnii ». i Ogorul Şcoalei V (1938), 152). 238. RÂŞNITĂ, ELENA. Dor de pe T'ârna-oe. Cântece din comuna Valea-Sasurui judeţul Târnava-Mică culese de -r--r-. Blaj, 1936. Tip. « Seminarului Teologic ", 16°, 39 p. Lei 5. Menr. elog. Ogorul Şcoalei V (1938), 13-14 (1. V.). 239· SECĂREA, HOREA. [5 Cântece] / Băiţa, Hărţăgani şi Sălişte-Hunedoara/. (Ştiu. Revista Liceului « Decebal » Deva II (1938), Nr. 1, p. 31). 240. SIMCELRSCU, MIR. 1. Folklor mehedinţean. 2 cântece. (Revista Asociaţiei Lnuăţâtorilor Mehedinţ eni XI (1938), Nr. 5--6, p. 46). 241. STOICA, SCHVENINGER. Poeeii populare din judeţele Cluj "i Somcş . Bucureşti, [1938 ?]. Tip. (, 1. N. Copuzeanu -, 8°, 29 p. Lei 20. Unele culese din Borşa şi Dezmir, jud. Cluj - pentru cele mai multe nu indică localitatea decât atât cât spune titlul, indicaţie vagă. Originea populară a unora este indocl nică. 242. [5 Strigături]. (Mlâdiţe Il (1938), Nr. 2-3, pp. 16-17. - Fără informator). 243· [3 Strigături din Moişeni, jud. Sot u=Morei, (Lnsenmări Sociologice III (1937-38), Nr. 5, p. 10). 244· ŞERBAN-HIUSTESCU, ION. [2] Strigă/uri. (Mug1.rra)·i 1 (1938), Nr. 2, p. 17. -- Fără informator). 245· ŞTEFAN, IUE 1. Cânta. / Papa-T'cleorrnan ţ, (Mu�u,.aşi 1 (1938), Nr. 3, p. II). 246. ŞTEFĂNUCĂ, PETRE. Folhlor din Basarabia [Din « Monografia foJldorică a Satului­ Nou jud. Cetatea-AIbă (în lucru)]. 7 cântece. (Viaţa Basarabiei VII (1938), 106-107). 247· TANASE-TEIU, C. [3] Cântec[e] / Hangu-Neamţ ţ • (,41)ostoI1.l1 IV (1938), Nr. 8-9, p. 36). 248. TIMOFTESCU, CONSTANTIN. [5] Cântece / Blâgeşti şi Hărmâneşti-B01:a /. (LrmU:­ l1iţa VII (1937-38), 95). 249· TIMOrTESCU, CONSTANTIN. [9] Strigătari / Osoi-Hărlllâneşti-Baia /. (Lumi­ nita VII (1937-38), 68-69, 127). [406] 22 13JBLIOCnAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938 250. TUDOR, AUREL. Blastăm di [atî mari [Clocucica-Cernăuţi]. I cântec. tFât­ Frumos XIII (1938), 193). 25 1. VRĂBIUTĂ, C. Pe marginea Dunării. I doină cu melodia. - (Fără informator). (Muscelul Nostru X (1938), Nr. 8-10, p. 32). X. COLINDE. FOLKLOR RELIGIOS 252. ALBESCU, 1. Sus în slava cerului. (Luceafărul (Sibiu) V (1938), Nr. 8-10, p. I. - Fără informator). 253· AGAFI'fEI. GH. 1. Colinde populare, culegere de -. 1 Ţibâneşti-Brâila 1. Iaşi, 1938. Tip. « Lucrătorilor Asociaţi », 8°, 54 p. 1 f. Melodiile au fost notate de învă­ ţătorul V. Vasilache. O mare scădere a colecţiei este că toate colindele au fost auzite dela ° învăţătoare, nu dela ţărani. Menţ. Vremea Şcolii XI (1938), 338-339) (V. VASILACHE). 254· BARDIER, AL. Colindă basarabeană 1 Ţarigrad-Soroca 1. (Bugeacul III (1937- 1938), Nr. 2-3, p. 39). 255· BART6K, BELA. Melodien der rumănischen Colinde (Weihnachtslieder ), 484 me­ lodien, mit einem einleitenden Aufsatz. Wien, 1935. Universal Edition, 8°, XLVI + 106 p. Rec. Sociologie Românească III (1938), 593-596 (CONST. BRĂILOIU). 256. BĂRBULESCU, EUGEN. Culegere de colinde populare. Buc., 1938. Tip. « Cugetarea », 32 p. Lei 15. 257· BILTIU-DĂNCUŞ, PETRU. Viflaimul sau Naşterea Domnului Nostru Isus Hristos Dramă religioasă în 3 acte. Ediţia II-a. Cluj, 1938. Tip. (1 Vieaţa Creştină », 16°, 56 p. Lei 15. 'Piesa a fost prel ucrată şi, în această din urmă formă, a devenit din nou populară circulând într'o mulţime de manuscrise prin satele maramureşene. 258. BOITA, DAN. Colindul cerbului minunat. Scholie la colindul cerbului. Colinda e transcrisă din colecţia 1. Bîrlea : Colinde şi Bocete din Maramureş, Bucureşti 1924. In ea s'ar întâlni supravieţuirea străvechilor mituri din antichitatea clasică. (Artă şi Tehnică Grafică 1937, Caietul 2, pp. 31-35). 259· BREAZUL, G. Colinde. Bucureşti, [1938]. « Scrisul Românesc 1) Craiova, 8°, 454 + X p. Lei 30. (Cartea Satului 21). Sunt grupate în: I. Colinde de Moş Ajun şi Moş Crăciun, a) religioase, b) lumeşti. II. Cântece de stea. III. Vicleimul (Irozii). IV. Colinde de Anul nou. V. Pluguşorul. VI. Sorcova. VII. Vasilca. VIII. Boboteaza. IX. Salcia. X. Lăzărelul. XI. Colinde de Florii. XII. Colinde de Paşti. Colecţia are mai mult un scop practic decât unul ştiinţific: acela de a fi pusă la îndemâna ţăranilor sau cărturarilor săteşti pentru învăţarea colindelor. Pentru aceasta şi notarea melodiilor s'a făcut cu semne muzicale bizantine şi apusene. Arătarea provenienţei colindelor e făcută cu totul ncştiinţific (Ardeal, Basarabia, Dobrogea, etc.); alteori le ia deadreptul din alte colecţii, după cum însuşi mărturiseşte în prefaţă. -Rec, crit. Viaţa Românească XXX (1938), Nr. 8, pp. 55-58 (CONST. BMILOIU); Rec. elog.\ Căminul Cultural IV (1938), 31 -23Z (VALERIU MĂGUREANU); Menţ. Sociologie Românească III (1938), 406-407 (SABIN V. DMGOI); Menţ. anal. Cuget Clar III (1938-39),\ II3-117 (N. IORGA). 260. BREAZUL, G. D. Const, Brâiloiu şi colindele. Rea credinţă sau ignoranţă? Ori şi una şi alta? Răspuns d-Iui Const. Brăiloiu la critica pe care o face în « Universul. Colindelor autorului. (Universul Nr. 341 (14 Dec. 1938, ediţie de provincie). z6r. BURTAN, FLOREA I. [Colindâ] 1 Principele Ferdinand-Teleorman 1. Scurtă descriere a obiceiului, practicat Joi seara înainte de Paşti. Şi o colindă. (Muguraşi I (1938), Nr. 4,. p. 12). 26z. CARTOJAN, N. Colindele cu steaua. Colindele cu steaua trebue deosebite de ci­ clul celor profane ; cele din urmă îşi au originea în păgânismul traco-roman, iar cele cu [407] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC PE ANUL 1938 23 steaua, de dată mai recentă, au rezultat din colaborarea cărturarilor de pe vremuri cu masele poporului. Aminteşte câteva manuscrise şi tipărituri cu cântece de stea, din secolul XVIII şi XIX, insistând indeosebi asupra volumului lui Picu Pătruţ din Sălişte, din care reproduce II miniaturi. (Artă şi Tehnică Grafică 1938--39, Caietul 6, pp. 5-II). 263. CARTOJAN, N. Iconografie populară românească: Mâniuitorul şi viţa de vie. Bucureşti, f. a. « M. O. Imprimeria Naţională », 4°, 4 p. (Extras din Artă şi Tehnică Grafică 1937, Caietul 1, pp. 13-16). Contribuţie la explicarea motivului icoanei reprezentând pe Isus cu viţa de vie. In scopul lămuririi problemei, cercetează atât mate­ rialul folkloric cules mai de curând, cât şi ciclul de legende religioase din literatura veche rornâneaşcă. In . text e reprodusă, în cromotipie, o icoană pe sticlă, cu motivul amintit. Menţ. anal. Biserica Ortodoxă Română LVI (1938), 139-140 (D. F[ECIORU]). 264. CARTOJAN, N. Zapisul lui Adam. Bucureşti, [1938]. « NI. O. Imprimeria Na­ ţională 1>, 4°, 8 p. Cu 1 icoană pe lemn (cromotipie) şi 1 frescă dela Mănăstirea Cozia. (Extras din [Artă şi Tehnică Grafică, 1937-38] Nr. 3, [pp. 9-14]). Icoana, reprezentând Botezul Mântuitorului (reprodusă în cromotipie), cu o vechime de peste două sute de ani, a fost găsită Ia o biserică în jud. Neamţ. Detaliile nelămurite de textele evanghelice . (cărămida susţinută de 4 balauri, pe care stă Mântuitorul cu picioarele, etc.) se pot ex­ plica prin vechea legendă: Vieaţa lui Adam şi a Evei. Intre literatura populară scrisă, arta religioasă şi literatura orală populară, există o conexiune vădită. 265. CIUCEANU, NICOLAE. Credinţa neamului oglindită în colinde. (Universul Literar XLVII (1938), Nr. 46, p. 7). 266. Colind din Humuleşti, (Straja Moldovei 1 (1938), Nr. 2, p. 4.-Fără informator). 267. COMAN, ŞTEFAN. Leru-i. Doamne. Colinzi adunate din satul Margine-Bihor. Cluj, 1938. Tip. « Ardealul», 16°, 47 p. Lei 20. Culegere bună. Textele sunt redate cu semne diacritice, culegătorul năzuindu-se să le apropie cât mai mult de graiul local. Cuvintele necunoscute, sau cele presupuse ca fiind necunoscute, sunt explicate în sub­ solul fiecărei pagini. 268. COMAN, ŞTEFAN C. Un vechiu obiceiu - colinsile - i Morginea-Bihor], Descrie­ rea obiceiului. (Şcoala Noastră (ZaIău) XV (1938), 360'-362). 269. COSMA, A. C. Colindă de Craciun / Tophţa-[l'viureş]/. Vestitorul Satelor XXVI (1938), NI'. 23-24, p. 7). 270. DUMITRAŞCU, N. I. Colind de Crăciun / Arcuş-Trei-Scaune [, Era Nouă VI (1938), NI'. 9-10, p. 38). 271. DUMITRAŞCU, N. 1. Elemente preţioase în colinde şi cântece de stea. Câteva citate din colinde în care se găsesc reflexii filosofice sau morale. Şi despre păstrarea obiceiului colindatului Ia Românii secuizati. (Era Nouă VI (1938), NI'. 9-10, pp. 31-35). 272. DUMITRA�CU, N. 1. O « rugăciune », Rugăciunea, care a circulat în timpul războiului prin satele Olteniei, aminteşte un atac oprit de apariţia Maicei Domnului. Era scrisă şi trimisă din om în om, cu obligaţia pentru cel care o primea de-a o trimite la alţi oameni. (Era Nouc! VI (1938). NI'. 7-8, p. 34). 273. DUMITRF..sCU, GHEORGHE I. Ajunul Crăciunului. Noaptea Anului Nou. Roşiorii de Vede, 1938. Tip. «Lumina Poporului », 16°,31 p. Lei [o. Două piese populare. Bro­ şura are un adus (pp , 23-29): Diferite colinde (Steaua, Sorcova, Pluguşorul, Vasilca), culese din Sard uleşti, jud. T'eleorrnan. 274. DIMITRIU, I. G. [13] Colinde din judeţul Constanta [cam. Topalu şi Cochirleni]. Cuvintele locale sau formele de limbă veche sunt explicate la subsol. tPreocupâri Li­ terare III (1938), 32; 71-78). 275. GOLFSCU, MARIA. Scholie la scholia : Colindul corbului. Urmăreşte motivul din colinda cerbului în Vieţile Sfinţilor şi Fisiolog, de unde a putut trece î11 literatura [408] 24 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938 populară. Concluziile la care ajunge Dan Botta, în studiul asupra aceluiaşi motiv (Artă şi Tehnică Grafică, I937 - Caietul 2) - supravieţuirea străvechilor mituri din antichi­ tatea clasică - sunt puţin probabile. (Revista Fundaţiilor Regale V (1938), vol. II, 666-668). 276 .. MORARU, A. N. Invierea Ta, Hristoase. Ingerul a alergat 1 Porceşti-Sibiu 1. « Ingerul a alergat » e un fragment din piesa populară ce se joacă la Paşti: « Mirono­ siţele f,. De aceeaşi factură e şi (1 Invierea Ta, Hristoase 1). (Luceafărul (Sibiu) V (I938), Nr. 3--4, p. 14)· 277. NAGHn( IOSIF E. Mănăstirea Rohia [jud. Someş]. Reproduce câteva fragmente de cântece populare religioase în legătură cu pelerinajul la mânăstrre, din cartea (1 Cântece religioase 1) (Biblioteca Sf. Ana, NI'. 1). (Viaţa Ilustraiă V (I938), NI'. 3, pp. I7-I8). 278. NANU, D. Al. Vraja colindelor . Generalităţi asupra frumuseţii colindelor. Cuget Clar II (1937-38), 396-397). 279· POPESCU, NAE. Colinde şi icoane. Interesante contribuţii pentru explicarea genezei câtorva colinde, inspirate poetului popular din icoane şi zugrăveli de biserică. Cu O planşă reprezentând Naşterea Domnului, icoană pe sticlă (crornotipie). (âr/ci şi Tehnice! Grafică 1937-38, Caietul 2, pp. 5-8). 280. SĂNDULESCU- VERNA, C. Sfânta imp ărtâşanie în iconografie. Originea motivului icoanei reprezentând pe Isus Hristos, din coasta căruia creşte viţa de vie, nu trebue căutată în legendele religioase din literatura veche românească, ci în manualele de ico­ nografie unde se dau lămuriri cum să se zugrăve ască (1 Pilda viei 1). (Biserica Ortodoxă Română LVI (I938), 780-785. 7 figuri). 281. SECĂREA, HOREA. [Colinde]. + colinde culese din comunele: Ormindea,Cure­ chiu şi Hărţăgani din jud. Hunedoara. Una, auz ită în Hărţăgani, este o variantă a ba­ ladei Mioriţa, iar alta, tot din Hărţăgani, e o col indă ţigănească. (Ştiu. Revista Liceului (1 Decebal » Deva II (1938), Nr. 2-3, pp. 55-56). 282. SIMEDRE, EMILIA. Colinde: 1. Merge Leana la fântână. II. Asta-i seara. III. Strigă'n lume (Colinda junelui}, 1 Dobra-î Hunedoaraş] . (Ştiu. Revista Liceului « De­ cebal », Deva II (I938), Nr. I, pp. 66-67). 283. STANCru, VICTOR Hai lerui Doamne. Cea mai veche povestire vândtorească. In colindele noastre cu motivul cerbului şi refrenul « lerui Doamne », precum şi în unele obiceiuri ca: Turca şi Blojul, se păstrează (�renlinÎsccnţe ale unei vieţi vânătoreşti şi ele par a fi chiar fosilele unui cult religios al preistoricilor de pe plaiurile noastre. Schita (, femeia subt cerb », aflată la Laugerie-Basse în Dordogne, şi desenele de zirnbr: şi mamuţi cu case, aflate în peşterile Marsoulas, Font de Gaumes şi CombareJles, proec­ tează o lumină nouă asupra înţelegerii multor cuvinte, expresii şi fapte narate în colinde. Numeroase figuri în text. (Carpatii VI (1938), 98-I03). 284. SZAB6, T. ATTILA. A regril es (= ColindatuJ). La Unguri. Şi o ilustraţie cu (, ţurca » românească în Zalău. (Pâsztortiiz XXIV (1938), pp. +1-\f5. Cu 3 ilustraţii în text). 285. TOPAN, GRIGOHE şi CaRNEA GRIGOHE. Colin zi dincom, Botin !fi Buza [Someş]. (Scânteia IX (I938), 1 1-I4; 66-68). \ 286. TOPLICEANU, T'k. Despre colindele dela Belint i Tinnş- Torontal.ş. In 193+, Insti­ tutul Social Banat-Crişana a intreprins o anchetă monografică în comuna Belinţ. Folk­ lorul muzical a fost studiat de Sabin Drăgoi , care a alcătuit o adevărată monografie muzicală, nepublicată din lipsă de fonduri, adunând 90 de melodii dintre care 35 colinde, Generalităţi despre aceste colinde. (Luceafărul (Timişoara) IV (1938), S. II, NI'. 1-2. pp. I2-17). 287. TUDOR, SANDU. Colindul mocanului [Bârseşti-Putlla M-ică]. Lămurire la colindul mocanultn .. (Artă şi Tehnice! Grafică 1938-39, Caietul 6, pp. 33-36). [409] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC PE AKUL 1938 25 288. URSU, NICOLAE. ..zece colinde şi cântece de stea. Melodii populare notate şi armo­ niz ate pentru coruri. Timişoara, 1938. Lito Pregler. Editura regionalei bănăţene a «Asrrei ,,, 8°, 23 p. Lei 60. 289. VULPESCU, MIHAIL. Vicleimul- Viflairuul-Iroeii (dela 25 Decenrorie pânâ la 7 Ianuarie). Istoricul acestei drame şi răspând'irea ei georgafică. Nu este o formă a miste­ relor Occidentului şi nici a teatrului religios constantinopolitan, ci un obiceiu ieşit din concepţia religioasă populară. Publică şi textul dramei notată în corn. Co veşu- Transil­ vania în 1910. Studiul introductiva fost republicat, fără schimbări, în revista Atbenaeum IV (1938), 409-413). (Universul 23, 24 şi 25 Dcccmvrie 1937)· XI. POVEŞTI. SNOAVE. LEGENDE. TRADITII 290. BUJOREANU, GH. Opera lui Ion Creangă. Generalităţi asupra basmelor. (Ori­ zonturi 1 (1938), 107�·113). 291. CĂTANA, GEORGE. Pavel inimă bună -po�'este din Banat - 1 Valcadieni 1. (Banatul Literar IV (1938), Nr . 1-4, p. 3). 292. ClUCI-Il, EUGEN. Poreştile lui 1. Creangă. Farmecul poveştilor' lui Creangă, pe lângă 1I1TIOrUI de situaţii şi expresie, îl formează marea lui putere ele a face vie lumea inchipuirii, precum şi firescul povestirii pline de imagini. (PreocuJ)ări Literare III (1938), 28�-::I). 2.93. COSMA, AOREL. Din trecutul românilor tintisoreni, ApostolatulprolupojJuIui Vasile Georgeoici (176)-r826) [Legeuda despre ar dt.area lui Dumnexeu , Biserica română din Fabricul-T'imişoarei a fost zi di tă PE' locul arătat de Dumnezeu prin cru n trăsnet, se rnn trirnis în urma rugăciunii unuia dintre bătrâni, membru al statului bă­ trânilor. iLnceafârni (Timişoara) IV (1938), S. II, Nr. 11-12). 294. CREANGĂ, ION. Harap=Alb, Bucureşti, f. 3. Editura Ţ'icu 1. Eşanu, 8°, TI p. Lei 24. Ediţie de popularizare. 295. CREANGĂ, ION. Opere complete. Cu ° introducere de Const antin Botez. Prefaţă şi listă de cuvinte de G. T. Kirileanu şi 1/. Clicndi. Bucureşti, 1938. «Cartea Românească», 80, 313 p. 1 f. Amintiri (pp . 19-114). Poveşti (pp. 117-263). Diverse (pp. 267-313). 296. CREANGĂ, ION. Pooeştile lui Moş Nicluior. Bucureşti, f. a.Editura (1 Papetăria Românească '>' 8°, 69 p. Lei. 20. Moş Nichifor Coţcariul şi alte poveşti.in editie de popu­ larizare, fără interes ştiinţific. 297· GÂRBOVICEANO, P. ŞI GI-I. 1. CI-IELARU. Poueşti alese. Bucureşti, 1938, Editura Casei ŞcoaleJor, 16°, 139 p. 1 f. (Biblioteca Societăţii (' Steaua ,> Nr, 42 a). In scop de popularizare sunt inmănunchiute in această broşură câteva din poveştile lui Creangă, Ispirescu, V. B. _ 'Ţirică, TeofiJ Bizom, M. Lupescu şi Virginia Stan. 2')8. GEORGESCU, GH. 1. Sf. ilie ÎlI legendele poporului, iUniocrsut Literar XL VII (1938), NI. 23, p. 7)· 29'1. GEROTA, C. Etica. basmelor fui Lspirescu - 50 de ani dela moartea lui - . Per­ sonajele din basmele lui Ispirescu trăiesc o vieaFl superioadl. Din aceste basme se desprind sentimente de prietenie şi recunoştinţă, de dragoste, dcsinteresare, dar mai ales de dreptate. (Revista Soâelâţii Tillerimca Românâ LVI (1937-38), 1 52-�1 55). 3°0. GHEORGI-IJTĂ, V. A. Poveste de pe vre1llea /JO'Ucştilor. Snoavă. (Ve.�tilorul Satelor XXVI (1938), NI. 5-6, pp. 5-6 �- Fără informator). 3°1. HOBlJLA, GH. Despre (, udevârui" .'P'.lS şi nespus. Poveste. (Şcoala Noastră (ZaIău) XV (1938), 358-359. - Fără informator). 302. IONESCU, FLORi CA D. Legende ,": j)oveşfi cu pnsâri, flori şi animale. Culese şi .1Jrc­ lucrate de --o Pitc�ti, 1<)38. Tip. (' Transilvania ", 8°, 160 p. Lei 40. Nu se dă nicio indi­ caţie in privinţa provenienţe! lor. Fiind « prelucrr:te }', ar putea avea o valoare literară, dar nu una folldorică. [410] BIBL!OGI�AFJA FOLKLORULUI ROMÂl\!ESC PE ANUL 1938 410 303. ISPIRESCU, PETRE. Fata moşului cea cuminte şi alte poveşti. Bucureşti, f. a. Edi­ tura Ţicu 1. Eşanu, 8°, 64 p. Lei 20. Ediţie de popularizare. 304. ISPIRESCU, PETRE. Fata săracului cea isteaţâ şi alte poueşti. Bucureşti, f. a. Editura Ţ'icu, 1. Eşanu, 8°, 64 p. Lei 20. Ediţie de popularizare. 305. LOLu, ION. Coasta de Argint în legende. Legende comunicate de intelectuali şiredate fragmentar în formă literară. (Analele Dobrogei XIX (1938), voI. III, pp. 38-51). 306. LUNGIANU, MIHAIL. As-Tot-Puternicui pe lume. Legende. Bucureşti, [1938]. Tip. « Universul », 8°, 180 p. 2 f. Lei 40, Cele mai multe din poveştile cuprinse în volum au mai fost publicate în diferite periodice. Sunt brodate pe teme populare, scrise pentru a fi popularizate. Fără interes ştiinţific. 307. LUNGIANU, M. Comoara lui Prâslea, poveştipentru copii. Bucureşti, f. a, Edi­ tura « Cugetarea », 8°, 174 p. 1 f. Poveştile au fost strânse în volum, după ce mai întâi au fost publicate în diferite periodice, precum şi în alte volume ale autorului apărute înainte de acesta. Au fost scrise « parte după însemnări vechi, parte cum mi-au venit în minte ». Fiind scrise pentru coţ.ii, autorul nu a urmărit un scop ştiinţific. 308. LUNGIAl'.'U, MIHAIL. Din ţara Izâ Alb-împărat. Basme. Ediţia II-a. Bucureşti, [1938]. Institutul de Arte Grafice « Cugetarea », 8°, 318 p. I f. Lei 65. Unele poveşti sunt Întocmite de autor În spirit popular, altele « în marea parte a lor auzite din gura unui bătrân din Avrig, jud. Sibiu, altele de pe malurile Oltului vechiului regat .. .». Aproape toate au mai fost publicate în diferite periodice. Din punct de vedere folkloric, sunt de puţină însemnătate. 309. LUNGIANU, MIHAIL. Siminoc împărat. Legendă populară(?) redată în formă literară. Freamătul Şcoalei IV (1938), 128-143). 310. LUNGIANU, MIHAIL. Smei şi Zâne. Bucureşti, [1937]. Tip. « Luceafărul l), 8°, 182 p. Lei 30. (Cartea Satului 22). Poveşti brodate pe teme populare, scrise pentru a fi popularizate. Fără interes ştiinţific. 311. MURNU, IULIA. A fost odată. Poveşti date în vileag de -. Bucureşti, 1938. Tip. « Luceafărul », 8°, 158 p. 1 f. Lei 30. (Cartea Satului 27). Poveştile au fost auzite de autoare dela bunicul ei, preot de origine macedoneană. Pentru provenienţa lor sunt deosebit de interesante. 312. PĂUNESCU-ULMU, T. Ceva despre (' Făt-Frumos din Lacrimă». Generalităţi. (Ramuri XXX (1938), 22-25). 313. Ph'TROVICI, ION. Centenarul lui Ion Creangă. Şi o succintă analiză a poveştilor. (Revista Cursurilor şi Conferinţelor II (1937-38), Nr. 2, pp , 5-I3). 314. SALA, VASILE. Păţania lui Mândru Solomon cu Ciuma (Poveste) [Vaşcău-Bihor ?]. [Oradea, 1938. Tip. ,( Diecezană »], 8°, II p. 315. SAVIN, PETRU G. Mândrul-Florilor. Bucureşti, f. a. Ed, « Cugetarea », 8°, 143 p. Lei 40. « Poveşti publicate în 19°0-1914 în diferite revi�te ca: Ramuri, Semănătorul, Neamul Românesc Literar, Albina, Ion Creangă, ş. a., iar altele inedite ». Nicio altă indicaţie asupra lor. \ 316. STREINU, VLADIMIH. Recitind pe clasicii noştri. Ion c;reangâ. Cercetătorii literari de până acum s'au ocupat mai mult de vieaţa decât de opera lui Creangă, Încercând să tragă concluzii valabile de ordin estetic literar, asupra operei din amănunte biografice. Frumuseţea poveştilor lui Creangă nu este gustată de ţărani, deoarece fondul lor fol­ kloric nu prezintă nimic nou pentru ei. Privit prin prisma operei lui, Creangă este un scriitor « popular» pentru intelectuali, iar pentru popor scriitor « cult ». (Revista Fundaţiilor Regale V (1938), voI. III, pp. 622-641; voI. IV, pp. 148-162; 394-408). 317. VULPESCU, MIHAIL. Copil fără noroc. Poveste; se indică numele infor­ matorului dar nu şi locul lui de origine. (Universul Literar XLVII (1938), Nr. 6, p. 3). [411] r I ,.11 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938 r i, ,. 1 1 318. VULPESCU, MIHAIL. Strigoiul / Arţari-Lalomiţa ], (Universul Literar XLVII (1938), Nr. 25, p. 7). 319. ZABAVA, OCTAVIAN - MIHAIL SANDU. Poveştile păsărilor. Bucureşti, f. a. Tip. � Cuvântul Românesc 1), 8°, 61 p. I f. Lei 20. Legende scrise pentru copii. XII. MAGIE. MEDICINĂ POPULARĂ. DESCÂNTECE. MITOLOGIE 3.20. BALOC, EDMUND. Câteva superstiţii populare. Magia numelui, superstiţii în legătură cu focul şi fierul 11'\ popoarele primitive şi cele nordice. (Scânteia IX (1938), 202-212). 321. BARTOŞ, PETRU. Criza terapeutică în satele româneşti. Consideraţiuni generale asupra originei medicinii populare. Focul şi fumul sunt primele elemente curative Ia care, mai târziu, se adaogă diferiţi factori de natură magică. Poporul cunoaşte şi medi­ cina preventivă. Astfel ar fi: săritul peste foc din ajunul Sf. Ion, spălatul cu prima ză­ padă a anului, înghiţirea a 9 boabe din prima grindină a anului, presărarea frunzelor de pelin în aşternut. In practica terapeutică, partea magică ocupă primul loc. (Sociologie RQmâneascăIII (1938), 369-372). 322. DARlE, P. [1] Descântece de deochi / Câineni [, (Zorile Romanaţilor XII (1938), Nr. 1-2, p. 18). 323. [Descântece] / Doştat=Sibi {. De bubă. De soare săc (când îl doare pe om capu). (MLădiţe 1 (1938), NI'. 2, pp. 26-27; Nr. 3, p. 18) .. 324- DIMITRIU, 1. G. [6] Descântece din judeţul Constanta [corn. Taşpunar, Seimeni şi Cochirleni]. (Preocupări Literare III (1938), 355-359). 325. ELIADE, MIRCEA. Notes de demonologie 1. Istoria demonului răpitor de copii (Samca, Avestiţa aripa Satanei) şi a sfântului care-I învinge după o luptă dramatică, (Sf. Sisoe sau Sisinie) îşi are originile în demonologia Babilonului. Motivul a fost studiat cu multă competinţă de Valeriu Bologa în broşura: Lamashtu-Karina-Samca, Cluj 1935 (Biblioteca medico-istorică Nr. 7) şi N. Cartojan in: Cărţile populare în literatura românească, voL I, Buc. 1929, pp. 145--155. Autorul studiind cu multă atenţie materialul comparativ, aduce date noi privitoare la transmiterea şi modificarea structurii morale a acestei credinţe populare. (Zalmoxis 1 (1938), 197-203). 326. Fm)1uC, ALECU GH. Căminele Culturale şi strâugerea plantelor medicinale de primduară, de vară şi de toamnei. (Ceiminul Cultural IV (1938), 82-84; 191-192; 417-418). 327. FLORIAN, MIU N. Descântec de şarpe. (Mugura"i r (1938), Nr. 3, p. 16.-Fără informator). 328. GHIVU, NICOLAE. Superstiţii şi practice medicale la Românii bânăţeni în veacul al XVIII-lea. Conferinţei ţinută la Uuiuersitatea populară (1 N. Iorga 1) din V ălenii-de­ Munte, Iulie I938. Timişoara, 1938. (1 Tipografia Românească >1, 16°, 42 p. Schiţează cadrul istoric al vieţii Românilor bănăţeni în secolul al XVIII-lea. Pe baza scrierii călă­ torului italian Francisc GriselIini: Geschichte des Temesvarer Banats, Viena 1780, şi a altora mai mărunte, dar în special pe baza practicelor păstrate prin tradiţie până azi, încearcă reconstituirea medicinei populare a Românilor din Banat în veacul XVIII. Concluzia: practicele medicale ale Bănăţenilor dovedesc un grad de cultură superior ţăranilor din Apus. 329. GOMOIU, V. şi VIORICA GOMOIU. Medicina în poezia populară românească. Bucureşti, 1938. Tip. (1 Vulturul», 8°, 51 p. Studiul a făcut obiectul unei comunicări Ia al XI-lea Congres Internaţional de Istoria Medicinei, ţinut la Belgrad în Sept. 1938. Pentru exemplificările necesare, autorii se servesc aproape exclusiv de colecţia lui Toci- [412] 28 BJBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL '938 lescu, (lVIaterialuri folk)oristice, Bucureşti, 1(00), în care caută elemente în legătură cu medicina. Nu se ocupă de descântece. La sfârşit, acelaşi text în franţuzeşte. 330. HUZUM, IOAN. Valeriana. In poezia populară e cunoscută subt numele de c odo­ lean II. II lVIedicina populară o întrebuinţează în contra boalelor nervoase, a isteriei şi contra sperieturilor, la copii şi femei ». (Natura XXVII (1938), 129.-131). 331. lVIAREŞ, D. Descântece ! Ghigoeşti-[Neamţ]/. De diochi. De beşic-i ce" rea. Carte de srânsoare [pentru alurig area diavolului]. (Apostolul IV (1938), Nr. 8--9,PP· 37--38). 332. lVIARlNESCU, ALEXANDRU. De dăochi / Zâmbreasca-Teleormani] . (Muguraşi 1 (1938), Nr. 3, p. 16). 333. lVIÂNĂTORUL, NICOLAE B. [7 Descântecc] / Turceşti- Vâlcea t. (Re·vista Societăţii Tinerimea Română LVI (1937-38), 25-29; 72-73; 110-111). 334. lVIOJ-IORA-POPOVICI, ALMA. Doftori fără de arginţi: Sfânta Apollonia. Scurtă prezentare a vieţii protectoarei suferinzilor de măsele. Aminteşte şi alţi sfinţi care vin în ajutorul celor care suferă de dureri de dinţi. (Viata llustratăV (193R), N,.. 3, pp. 16-17). 335. MOR/illIU, IULIU. Noi numiri populare româneşti de planle. Bistriţa, f. 3. Tip. II lVIinerva ", 80, 16 p. (Extras din Arhiva Someşanâ VI (1937-38), 453-468). Numiri în majoritate culese elin com. Zagra (Năsăud ). Unele au mai fost publicate în articolul: l' Despre ornamentaţia florală în Valea Zăgrii '>, Arhiva Someşană V (uJ36), 316--325. Cele luai rnulte sunt necunoscute până acuma în literatura etnobotanică românească. La sfârşitul studiului: bibliografia şi un rezumat în limba franceză. 336. PASCU, GIORGE. Nume de plante VII. Raporturi rOlltÎno-uuainene i rut.enc }: Plecând dela lucrarea lui Ştefan Makowiecki : Slownik botaniczny Iacinsko-matoruski, Kvak6w 1936, studiază raporturile linguistice româno-ucrainiene pe baza numirilor de plante. Studiul e interesant şi din punct de vedere etnobotanic. (Revista Critică XII (1938), 85.-151). 337. PETRlŞOR, MARIN. Descântec de d âochi / Me-işoni-i-Teteonnonşl. t Muguraşi 1 (1938), Nr. 4, p. 14)· 338. POP-CÂMPEANU, GRIGORE. Din comorile şcoalei noastre V: Herbarul t». A1Il­ brosiu Cheţianu. (J\lIlâdiţe 1 (1938), Nr. 5, pp. 11-15). Arnbrosiu Cheţianu a Întocmit trei colecţii ele plante adunate într'un herbar: 1. Plantele medicinale, 2. Plantele pe care femeile le Întrebuinţează la colorat, 3. Plantele în poezia populară. Ultima cuprinde 85 plante, reproducându-se pentru fiecare câte o poezie populară în care e amintită. 339. POPESCU-OPTAŞI, GH. 1. [Des cântec de soare sec] I Optaşi-Olt 1. U;;coala Noastră (Slatina) VIl (1<)38), Nr. 8, pp. 12-13). 340. POPESCU-OPTAŞI, GH. J. Descâniece din O/>/a;;i-Olt. De bubă, de mărr ice, de apucate. (,�co(fla Noastră (Slatina) VII (1938), Nr. 1, pp. 26-z8; NI. 4, p. 25)· 3'P. �?ORA, 1\l[ELINTIE. Obser-oări asupra vieţii religoase morale, notate ÎIl comuna Sârboua [T/:miş-Torolllal). Timişoara, 1938. l' Tipografia Rornânească » 40, 12 p. (Extras din "Revista Institutului Social Banat-Crişana " VI '(1938), Nr. ZI). Magia (p , 7)· 342. TZOVAHU, S. Une ros« maccdo-roinnaine (01u:erll�l1lt les debuts de la uaccination antivarioliquc eu Europe. Variolizaţia a fost practicată în' Balcani, în mod empiric, de către păstorii ron1.âni şi alte persoahe, la oarneni şi ani1nale, cu lTIult înainte de a fi cu­ noscurrt în ţările occidentale ale Europei şi Înainte de a fi fost descoperit vaccinul anti­ variolic (1796). (Balcania 1 (1938), 88-95)· 343. TOPA, EIVIILIAN. Coutribuţiuni etnobotanice. Cernăuţi, 1938. Tip. II Glasul Bu­ covinei '>, 8°, 8 p. Câteva numiri de plante, II spccificând în dreptul tcnninului �tiinţific, în ordinea alfabetidl, toate denumirile populare necunoscute în literatura noastre" in­ dicând în acelaşi 6nîP locul, cu date etnografice a regiunilor de unde au fost culese şi verificate .>. 1\1"nţ. Natura XXVII (1938), 287 (R[AUL] qAUNESCU]); Re·,',:sla Critică XII (1938), 244 (G. PASCU). [413] 413 BIBLlOGRAFfA rOLKLOI�ULUl HOlVlANESC PE i\NUL <933 29 344· VULCĂNESCU, ROMULUS. Scurta privire asupra mitologiei: româneşti. (Conferinţa ţinută la 27 Februarie I938 sub auspiciile Soc. (, Prietenii Ştlinţei » din Craiova). Craiova, 1938. [Tip. ?],8°, 16 p. Rec. crit. Sociologie Românească III (1938), 407-4°9 (ŞTEFANIA CRISTESCU); Menţ. Ramuri XXX (1938), 232 (CONST. GR. MIHAI); Menţ anal. Biserica Ortodoxă Româna LVI (1938), 448 (EM. V[ASILESCU]). XIII. ARTĂ POPULARĂ. PORT. MUZEE 345· ANTONOVICI, IOAN. Lmpodobirea iuterioarelor din Copanca[-Tighinrz]. (B1tlet7:nul Institutului de Cercetări Sociale al României, Regionala Cliişinău II (1938), 545-548, 1 fig. Cu un rezumat în limba franceză, p. 658). 346. BRĂTULESCU, VICTOR. Ele1llenteprofa71e în pictura religioasă : Sfântul Ilie şi căruţ a ClI caii de foc. Bucureşti, 1938. Aşezământul tipografic (T Datina Românească') Vălenii de Munte, 4°, 11 p., 10 fig. în text. (Extras din « Buletinul Cornisiunii Moriu­ mentelor Istorice » XXVIII, 1935). In reprezentarea urcării SI. Ilie la cer, zugravii au luat elementele trebuincioase din arta păgână: (T în locul Soarelui şi al Carului S{iU, în locul cailor, al Aurorei şi al Noptii, a apărut Sf. Ilie cu carul său, cu caii săi, Ingerul în locul Aurorii şi Elise iu în locul Nopţii TI. Autorul cercetează elementele iconografice şi În reprezentări străine, făcând legături cu cele româneşti. 347· CHELCEA, ION. NIL/zeul Etnografic al Ardealului, Cluj. Cu ocazia reorg aniz ârii ŞI inaugur ârii sale din Funie 1937. Cluj, [1938]. Tip. Naţională, 4°, 26 p. 4 f. Rezumate în 1. franceză şi germană, Lei 50. (Extras din revista «Gazeta Ilustrată» 1937, NI'. I r-12). Menţ. Natura XXVII (1938), 187 (R[AUL] C[ĂLINESCU]; Satul şi Şcoala VII (1937-38), 288 (C[ONSTANTIN I[ENCICA]). 3,48. CONSTANTE, LENA. Pictura pe sticla în satul Drâguş r -Fâpriraş). Din cercetările monografice ale Institutului Social Român. Inceputurile picturii pe sticlă, tehnica, centre de pictură de unde au ajuns icoane la Drăguş (Braşov, Fănăraş, Nicula, Cârti­ şo.ara, Arpaşul de Sus). Stabileşte provenienţa a 5 I9 icoane, identificând şi pe autorii lor. Uneori face şi scurte aprecieri de ordin estetic. Aminteşte 32 subiecte de icoane, dintre care ti'nel'� foarte frecvente. Numeroase reproduceri în text. (Artă ,\1: Tclmică Graficâ 1938-'39, Caietu lo, pp. 59-74). 349· CUPARENCU, ELENA. Fzooade de ii, adunate de -. Caetul II. Botoşani, I938, Tip. « Munca ,), 8°, 1 p. + XIV pl. -1- 1 p. Album cuprinzând reconstituirea unui număr de 12 modele de ii vechi, pentru uzul şcolăritelor şi al străjerelor. Nu se dă nicio indicaţie asupra provenienţei modelelor. Lucrarea are scop educativ, nu etnogratic. 35°· IFRIM-MARINESCU, AURELIA. Necesitatea costumului naţional fa saie. Se impune reinvierea costurnelor naţionale acolo unde, din diferite cauze, au fost înlocuite- fiind practice şi puţin costisitoare. (Câminul Cultural IV (1938), 185). 35 r. IORDAN, AL. Un pastor potneran din secolul XVII despre Românii din Ardeal, [Bucureşti, 1938. (' M. O. Imprimeria Naţională ,), 8°, 5 p. (Extras din Conuorbiri Lite­ rare LXXI (1938), IIS-II9). Utile informaţii ale pastorului Corirard Iacob Hilde­ brand despre vechiul port românesc în Ardeal, cuprinse în cartea praf. Fr. Babinger : (, Conrard Iacob Hildebrand, Dreifache Schveidische Gesandschaftsreise nach Siben­ biirgen, der Ukraine und Constantinopol (r656-1658) ", Leiden, E, 1. Brill - 1937, XXX + 259 p. 352, IORGA, NICOLAE. Arta populară şi arta istoricii a Românilor. Acestea nu formează două domenii deosebite, ci manifestă (, aceiaşi psihologie a rasei sub .inrâurirea mediului de civilizaţie pe care-I întâlnesc dela O epocă la alta ». (Artd şi Tehnică Grafică [937-38, Caietul special 4-5: pp. 1 r-17). 27 Anuarul Artsiuci de Folhlor VI [414] 30 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUr ROMÂNESC PE ANUL 1fJ38 353. LEPA, CAIUS. Infiintarea unui muzeu etnografic la Arad. Propuneri pentru aflarea mijloacelor materiale şi indicarea criteriilor de colecţionare a obiectelor. (Hotarul V (1938), 45-49). 354. Muzeul Satului. Muzeul Satului este un mijloc potrivit de cunoaştere a ţării, a aşezăr ilor noastre şi a artei populare, pentru străinii care ne vizitează ţara. Impresiile vizitatorilor, români şi străini, notate în registrele dela casele muzeului. (Căminul Cul­ tural IV (1938), 213-214). 355. NECULOlU, GHEORGHE. Suflet şi port. Schimbarea portului este determinată de o schimbare sufletească. După războiu, năvala sătenilor spre oraş a avut ca rezultat ° însemnată înrâurire asupra portului. (Rânduiala III (IC)38), 84-85). 356. NETOLICZKA, LurSA. Portul popular din Ţara Bârsei din punct de vedere ştiin­ ţific. Schimbarea portului este determinată de bogăţie şi civilizaţie. Portul deosebit din diferite regiuni ale Ţării Bârsei : Şcheii Braşovului, Poiana Mărului, Bran, Vl ădeni, Tohanul Vechiu, Săcele, etc. (Revista Istorică XXIV (1938), 333-340). 357. NICOARĂ, M. Expoziţia de covoare [cu motive populare a d-nei MaTia Nisi­ peanu [la Fundaţia Dalles, în Mai I938]. Dare de seamă. (Universul Literar XLVII (1938), Nr. 15, p. 4)· 358. NrCULESCU-VARONE, G. T. Costumele naţionale din România întregită. [Bucu­ reşti], 1937. Editura ziarului « Universul », 8°, 260 p. Cu 125 fotografii în text. Lei 80. 359. OLINESCU, MARCEL. Bisericile de lemn. Vechile biserici de lemn, care sunt dărâmate pentru a se ridica în loc altele de zid, ar trebui păstrate. (Societatea de Mâine XV (1938), 13). 360. OPRESCO, G. L' art du paysan roumain. Avec une preface de Henri Focillon. Bucarest, 1937. Tip. (I Scrisul Românesc » Craiova, 4°, 88 p. 1 hartă, 145 planşe. (Acade­ mie Roumaine. Cormaissance de l'âme et de la pcnsee roumains VIII). Rec. crit. Sym­ posion 1 (1938), 203-204. (GH. PAVELESCU). 360 a. OSTAŞCO, AL. Incuietoarea cu câţ ei. Bucureşti, 1938. {\ M. O. Imprimeria Naţională '>, 4°, 4 p , (Extras din Buletinul A.G.I.R. 20 (1938), Nr. 2). 361. PETRANU, CORIOLAN. L'crt roumain de Transyloanie, voi. 1. Texte. Bucarest, 1938. (\ lVL O. Imprimeria Naţională 1), 8°, 96 p. (Extras din (\ La Transylvanie e i, Expu­ nere metodică şi documentată. In afară de capitolul « L'art paysan " (pp. 71-86) în care se ocupă de casa ţărănească, mobi lier, unelte, ceramică, îmbrăcăminte, broderie şi CQ­ voare, arată, în alte capitole, ce datoreşte arta religioasă celei populare: bisericile de lemn, icoanele dela Nicula, xilografiile dela Hăşdate, precum şi numeroase obiecte liturgice. Menţ. anal. Arhivele Olteniei XVII (1938), 401-403 re. D. FORTUNESCul 362. PETRANU, CORIOLAN. Begriff und Erjorschung der nationalen KUl1St. Munchen, 1937, 8°, 15 p. (Sonderdruck aus den SLidostdeutschen Forschurigen Ud. IT, 1937). Menţ. Viaţa Ilustrată V (1938), Nr. 2, pp. 18-19\ (V. lVIATEIU). 363. PETRANU, CORIOLAN. Noui cercetări şi aprecieri asupra arhitecturii în lemn din Ardeal. Neue Untersucnungen und Wiirdigungen der Holeb auhunst Siebenbur­ gens, Buc., 1936. Tip. {I M. O. Irnpr. Naţională », 8°, 48 p. Menţ. Arhivele Olteniei XVII (1938) 4°°-4°1 [C. D. FORTUNESCUj; Viaţa Ilustrată V (1938), Nr. 1, p. 21 (V. MATElU) 364. PETRANU, CORTOLAN. Nouvelles discussions sur l'archiiecture de bois de la Tran­ sylvanie. Ia atitudine critică faţă de Phleps, Holztrâger şi Domanovszky în privinţa arhi­ tecturii de lemn din Transilvania, reproducând şi părerile a 18 savanţi străini de acord cu autorul în aceeaşi chestiune. (Revue de Transyluanie IV (1938), 3°9-327). 365. PETRESCU, COSTIN, Concursurile de costume naţionale [în cadrul serbărilor [ubi­ leului de 60 de ani al Tinerimii Române, Bucureşti, 27-30 Aprilie I938]. (Revista So­ cietăţii Tinerimea Română LVI (1937-38), 399-401). [415] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUr HOMÂNESC PE Al\UL 1938 31 366. POPA, ANASTASIU. Biserici vechi de lemn din Transilvania şi Maramureş. Cluj, 1937. (, Cartea Românească 1), 80, 100 p. 20 fig. în text. (Extras din Anuarul Comisiunii Menumentelor .storice, Secţia pentru Transilvania, IV, 1932-36). Bisericile de lemn din Lunea (jud. Mures), (pp. 3-25); Câmpia Turzii (pp. 25-33); Mărtineşti-Turda (PP. 33-41); Luna de Sus-Cluj (pp. 42-61); Mână stirea Moiseiu-Maramureş (pp. 62-73); Dragomireşti-Maramureş (pp. 73-100). Menţ. Viaţa Ilustrată V (1938), Nr. 4, p. 22 (1. E. NAGHIU). 367. RArCA, 1. Muzeul şco alei şi al satului. Expunere clară asupra posibilităţilor de Înfiin­ ţare şi a modului de colecţionare a obiectelor. (Şcoala Albei V (1938), Nr. 2, pp. 4-7). ::;68. ROGNEAN, A. Musseul satului Nepos [jud. Năsăud]. Păstrează piese de ceramică, icoane pe sticlă, vechi unelte agricole, fotografii reprezentând obiceiuri la diferite so­ lemnităţi, etc. (Vatra IV (1938), 145-154). 369. SÂMBOTIN, MARIA. Portul oamenilor şi împodobirea casei / Cârligeie-Rs-Snrat. [, (Curierul Echipelor Studenţeşti IV (1938), Nr. 3, p. 7). 370. SCĂUERU-TECLU, JANETA şi LIVIU TECLU. Studiu asupra couoarelor româneşti. Cluj, 1938. Tip. " Fond. Cărţilor Funduare », 40, 43 p. XXXIII pl. + 5 p. (111-115). Lei 150. Cartea e un manual pus la îndemâna ţesătoarei " pentru a-si compune singură covoare 1). Planşcle reproduc motive culese de pe covoare vechi româneşti, pe care au­ torii le recomandă. 371. SLĂTINEAl'<'U, BARBU. Ceramica dela Cotnari. Bucureşti, 1938. "M. O. Impri­ meria Naţională », 80, 21 p., 29 fig. în text. (Extras din (, Revista Fundaţiilor Regale» V (1938), vol. IV, pp. 100-118). La curtea domnească şi la cele câteva case boercşti, s'au întrebuinţat sobe făcute din plăci cerarnice şi vase smălţuite, Materialul găsit, care este aproape în întregime din secolul XV şi XVI, dovedeşte importanţa ceramicei româ­ neşti şi influenţa, asupra ei, � artei bizantino-orientale. Menţ. Insemnari Ieşene III (1938), vol. VIII, p. 536 (GR[IGORE] P[OPA]). 372. SLĂTINEANU, BARBU. Cer amica românească. Bucureşti, 1938. "M. O. Impri­ meria Naţională 1), 80, 74 fig. în text, 5 planşe colorate, 54· planşe în negru, 3 hărţi, 230 p. Lei 240. Rec. Ramuri XXX (1938), 96-97 (ROMULUS VULCĂNESCU); Rec. crit, Viaţa Româneascâ XXX (1938), NI'. 4,PP' 129-131 (G. O[PRESCU]); Rec. erit. elog. Revista Istorică Română VIU (1938), 255-256 (CONST. C. GIURESCU); Rec. elog. Gând Ro­ mânesc VI (1938), 3,,6--350 (Gr-r. PAVELESCU); Insemnări Ieşene III (1938), vo1. VI, pp. 560-563 (POPA GRIGORE); Revista Fundaţiilor Regale V (1938), voI. IV, 676-678 (PETRU COMARNESCU); Reoue Historique XV (1938), 81-83 (N. IORGA); Menţ: Gân­ direa XVII (1938), 213-214 (OVIDIU PAPADIMA); Viaţa Românească XXX (1938), NI'. 3, pp. 136-137 (C. N. C.). 373. SLĂTINEANU, BARBU. Plăci de ceramică românească din sec. al XVII-lea. Plăcile descrise, de provenienţă din Transilvania şi Ţara Românească şi de origine locală, do­ vedesc marea înflorire a acestei arte pela mijlocul veacului al XVII-lea, care şi-a atins apogeul în epoca lui Const. Brâncoveanu. (Revista Istorică Română VIII (1938), 56--68, 12 fig. în text, cu un rezumat în limba franceză). 374. TZIGARA-SAMURCAŞ, AL. Izvoade de artă ţârăneascâ. Fără a se opri mai înde­ lung asupra descrierii şi aprecierii obiectelor, în notiţe fugare, prezintă câteva piese din Muzeul de Artă Naţională Carol 1, secţia lemnului, secţia ceramică, a ţesăturilor şi costumelor ţărăneşti. (Artă şi Tehnică Grafică 1937-38, Caietul special 4-5, pp. 91-104, 1 planşă, 21 fig.). 375· TZIGARA-SAMURCAŞ, AL. Muzeul Naţional Carol 1, la Expoziţia din Paris- 1937. Elogioase aprecieri străine asupra artei populare româneşti, cu ocazia participării Muzeului Naţional Carol 1 la Expoziţia dela Paris din 1937. (Convorbiri Literare LXXI (1938), 1°3-108 + 3 planşe), 27* [416] 32 BIBLJOGHAFIA FOLKLORULLiI ROMÂNESC PE ANUL 1933 376. VîRTOSU, EMIL. 'Trei grauuri în lemn cu temă religioasă. Bucureşti, 1938. (,M. O. Imprimeria Naţională, 4°, 7 p. 3 fig. în text. (Extras din Art.; şi Tehnică Grafică 1937--38, Caietul 3, PP. 49-53). Reproduce două xilografii de provenienţă din Ardeal (Hăşdate, jud. Sorneş, nu Turda, cum crede autorul !), una reprezentând un cocoş, iar a doua pe Sf. Nicolae, dând şi preţioase informaţii asupra circulaţiei ior în Ţara Ro­ mânească ; o a treia - Sf. Gheorghe Nou din Ianina - este făcută la Sf. Munte, în 184°. XIV. MUZICĂ ŞI COREOGRAFIE POPULAH.Ă 377. BHEAZUL, G. Concursul de coruri şi [anf are [îu cadrul serbărilor jubileului de 60 de ani al Tinerimii Române, Bucureşti :?7-30 Aprilie .1938]. La concursul de Iolklor muzical au fost prezentate cântece populare culese şi notate de studenţii Academiilor şi Conservatoarelor de muzică. (Revista Societăţii Tinerimea Română LVI (1937-38), 4°1-4°9)· 378. CARANfCA, IOAN.-I30 melodii populare aromâneşti culese şi notate de -. Bucureşti 1937. Tipografia ziarului (, Universul ,), 8°, 159 p. Lei 150. Menţ. Satul "i Şcoala VII (1937-38), 158 (D[IMITHIE] G[OGA]); Mcnţ. elog. Dacoromania IX (1936-38),334-335 (ŞT. PAŞCA). 379. COCIŞIU, ILAHION. Despre răsp ândirea geograficâ a unui cântec de stea. Urmăreşte în mod amănunţit, răspăndirea melodiei unui cântec de stea în Ardealul de Sud, unde dialectul muzical este unitar. 1 hartă cu răspândirea melodiei şi trei tablouri sinoptice. (Sociologie Românească III (1938), 537-545). 380. DHĂGOI, SABIN V. Contribnţiuru la cunoaşterea şi aprecierea adeoâr ot â a umxicii româneşti [tOl�ferinţă rostit ei la Liga Cnltur ală Bucureşti în i : Mnrt ie !i 10 Radio î u .14 Mnrtie .1038]. O judicioasă expunere asupra existenţei şi valorii elementului etnic în arta populară, mai ales în muzică, şi a factorilor detenninanţi. (Luceafârul (Timişoar8) IV (1938), S. IT, Nr. 9-10, rp. r-rr). 381. DHI\.GOI, SABIN V. XXX coruri aranjate şi armonissate dupâ melodiile poporale culese, notate şi alese din comuna Belinţ [-Timi,>-Torontal]. Timişoara, 1935. Lito «Prcgler », s-, 37 p. 382. DRĂGOI, SABIN V. 122 melodii poporale din jud. Caraş in deosebi din Valea Almăiului. Bucureşti, 1938. Tip. « Cartea Românească ", 8°, 68 p. Lei 100. (Extras din (, Omagiu lui Constantin Kiriţescu » Buc., 1937, pp. 814-878). Colinde, bocete, cântcce de nuntă, balade (Cântecul Pandurului jumarica ), doine, dansuri. 383. DHĂGOI, SABIN V. Obserudri la 111/ râspuns al d-lui Bela Bartok, In polemica dintre Coriolan Petranu (« Gând Românesc" Nr. 2, 1936) şi B. Barrok (<< Archivurn Europae Ccntro-Orientalis » fase. 2 şi 4, 1936) privitoare' la omogeneitatea şi caracterul etnic al muzicii populare româneşti, susţine, cu argumente nouă, părerea celui dintâi. (Revista Institutului Social Banat-Crişana V-VI (1937-38), Nr. 17-18, f p. 23-27). 384. DOBHESCU, AL. COllcurSllrile de jOC1lri nationale Un cadml serban/OI filbileului de 60 de ani al TineriJII.·/?: RomrÎne, Bucureşti 27-30 Aprilie I938]. (Revis/a Sotieleiţii Tinerimea Românâ LVI (1937-38), 409-4II). 385. IJAC, VASILE. Reminiscenţe jJYillâti1Je în 1Iluz,:ca româneascâ. Inceputu I muzicei .populare l-au format descântecele şi bocetele. Acestea, împreună cu obiceiul paparndelor, sunt moşteniri dela popoarele primitive. (Luceajârul (Timişoara) IV (1938), S. II, Nr. 3-4, l'p. 1-5)· 386. IMBRESCU, ZINA D. Concursul de coruri şi jocuri rOlllâneşti [La al IV-lea Conf!res geneml anual al Câmiue/or Culturale, 7-8 Iunie .1938]. Cântecul autentic popular care, pe alocurea, a fost înlocuit cu şlagăre, străine de sufletul neamului nostru, trebue· [417] 33 reînv iat. Coruri şi echipe de jocuri ale Căminelor Culturale premiate la concurs. (Că­ minul Cultural IV (1938), 279-281). 387. LAKATns, ISTVAN. A roman zene [ejlodestiirtenet e (= Istoria evolutiei muzicii româneşti). (Erd ely Tudomânjos Fuzetek 1938,98 8Z.). Cluj, 1938. Tip. "Minerva ",8°, 28 p. Menţ. Sociologie Românească III (1938), 591-592 (CONST. BRĂILOIU). 388. NICULESCU-VARONE, G. T. Jocurile naţionale româneşti. Bucureşti, 1938. Tipo­ grafia ziarului " Universul », 8°, 335 p. cu 50 fotografii. Lei 80. Studiul cuprinde urmă­ toarele părţi: I. (, Scriitori străini despre jocurile naţionale româneşti» (PP. 5-22). Irişiră numele autorilor ale căror opere le-a aflat În biblioteca Academiei Române, şi care, Între anii 1646-193� au trecut prin părţile locuite de Români, au văzut jocurile noastre şi le-au descris. Relevă părţile din operel9 acestora, unde sunt descrise jocurile. Reper­ toriul, fără a fi complet, rămâne de nediscutată utilitate; II. il Poeţi şi prozatori români şi jocurile noastre naţionale" (pp. 23-213). Enumerare cronologică (Începând cu Miron Costin până azi) a autorilor care "în articole sau cărţi, unii s'au ocupat În special de jocu­ rile noastre, iar alţii numai le-au amintit sau le-au Imn ca motive de inspiraţie în crea­ ţi unile lor ». III. " Ce zice poporul român despre jocurile sale naţionale, în strigături », (1 p. 2'4-259). Strigăturile, în care poporul însuşi apreciază jocurile naţionale, sunt republicate după alte colecţii sau periodice mai vechi. IV. (, Autori români şi străini, care, în lucrările lor, au şi melodii de jocuri populare româneşti. (Cu indicaţiile pagi­ nilor unde sunt arătate) il (pp. 260-267). V. "Contribuţie personală la jocurile popu­ lare româneşti Il. Aprecieri de ordin general. Partea importantă rămâne amintirea jocu­ rilor celor mai frecvente, ca fiind mai iubite, pe provincii. 389. ONCIU, PAVEL. Ţarină (Cu strigături) ! Vidra-Turda. /. Curierul Echipelor Studenţeşti IV (1938),. Nr. 4, p. 5). 390. PETRANU, CORIOLAN. M. Bela Bartole et la musique roumaine. BUCUrt�ti, 1937. Tip. " M. O. Irnpr. Naţională ", 8°, 20 p. (Extrair de la « Revue de 'Transylvanie ». 'Torne III, Nr. 3, r937)· Merit. Arhivele Olteniei XVII (1938), 401 [C. D. FORTUNESCU]; Ţara Bârsei X (1938), 273-274 (VIORICA TULBURE). 391. POP, MIHA!. Căluşarii români la Londra şi realitatea. [olklorică a Bucureştilor. Dintre jucătorii echipei de căluşari din Pădureti-Argcş, care au participat la festivalurile internaţionale de dansuri dela Londra, 5 sunt stabiliţi de mai multă vreme la Bucureşti. Interesante observaţii asupra tradiţiei săteşti la oraşe, cu datini, cânrece şi jocuri, păstrată de cei plecaţi din sat. Produsele folldorice, duse şi conservate de foştii locuitori ai satelor, primesc un caracter specific orăşenesc. (Sociologie Româneascd III (1938), 561-564). 392. POPOVICI, VASILE. Cântccul ţrapulor la Cop anca [- Tighina]. Influenţe străine, luai ales ucruinierie, asupra dansului şi cântecului popular; muz ica vocală şi instru­ mentală; arată dansurile cunoscute azi şi cele de acum 40 de ani, reconstituind, după informaţiile bătrânilor, obiceiurile de joc de atunci. (Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chişinău II (1938), 533-544, ] fig., il texte muzicale. Cu un rezumat în limba franceză (p. 657). 393. POPOVICI, VASILE. Folklornl muzical basarabean (Culegeri şi mauifest âri mu­ zicale). Repertoriu al colecţiilor de folklor muzical basarabean şi stadiul actual al cer­ cetărilor. Prilejurile când au fost executate cântece populare din colecţiile amintite. (Buletinul Instirutului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chişinău II (1938),. 6r7-620). 394· [ŞTEFĂNUCĂ, PETRE]. Coruri populare basarabene la Bucureşti [la al IV-lea Con­ gres anual al Căminelor Culturale, 7 -8 Iunie I938]. (Viaţa Basarabiei VII (1938), 570-571). 395· ŞTEFANUCĂ, P. Hora în regiunea Iurcenilor [Lăpuşna]. Peste jocurile vechi româneşti s'au suprapus, cu timpul, dansurile de salon ruseşti şi poloneze iar, acum [418] 34 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC PE ANUL 1938 în urmă, cele moderne româneşti. Interesant proces de urbanizare a coreografiei popu­ lare. (Sociologie Românească III (1938), 534-537). 396. URSU, NICOLAE. Exemplificări caracteristice din folklorul muzical bănăţean. Melodiile a 4 doine, 2 colinde (pentru toate şi textul literar) şi 3 jocuri (Inchinata, Pi­ parca şi Tălianca) culese în comuna Şanoviţa, jud. Timiş, şi publicate cu o mică intro­ ducere despre notaţia nouă a folklorului muzical românesc. (Revista Institutului Social Banat-Crişana V-VI (1937-38), Nr. 17-18, pp. 29-35). 397. URSU, NICOLAE. Folhlor muzical din comuna Sârbova (jud. Timis- Torontal } . Iovan Iorgovan, Cântec şi Păpărugă. Toate trei cu text şi melodie. (Luceafărul (Timi­ şoara) IV (1938), S. II, Nr. 7-8, rp. 30-35). 398. VUIA, ROMULUS. Dansurile populare în serviciul propagandei. In luna Iulie 1937 a avut loc la Londra un concurs de dansuri populare, ale diferitelor popoare europene. Ungurii au exploatat succesul lor în scop de propagandă. Reproduce, în traducere, un elogios pasaj din {( j ournal of the English Folk Dance arid Song Society », Nr. 42, voI. IV p. 246 - privitor la jocul căluşarilor români. (Universul, 13 Iunie 1938. P. (Nr. 160). 399. ZAMFIR, C. Despre muzica populară III-V. B. Punctul de oedere mueical în studiul muzicii populare. VI-VII. Punctul de vedere literar în studiul tnu zicii popu­ lare româneşti. D. Con'sideraţiuni generale. Prin independenţa faţă de text şi caracterul ei ornofonal, muzica populară se deosebeşte de cea cultă. Bogăţia ei tonală, ritmică şi modală a determinat un curent muzical nou în muzica cultă românească. Studiu lim­ pede, dar nesusţinut de exemplificări muzicale, iar textele nu sunt întotdeauna fericit alese. (Progres şi Cultură VIII (I938), Nr. 1, pp. 28-34; Nr. 2, pp. 20-24; Nr. 3, pp , 22-25; Nr. 4. r p. 24-28; Nr. 5, ţ p. 3I-35; Nr. 6, 1'p· 22-24. (Continuare din volumul VII (1937), Nr. 9 şi 10). XV. FOLKLOR AL POPOARELOR CONLOCUITOARE, VECINE SAU STRĂINE. FOLKLOR COMPARAT 1) 400. BALOTĂ, ANTON. Note psihice în balada populară balcanică. [Fragment din « Isto­ na literaturii balcanice» voI. Iviu]. Poezia populară balcanică - albaneză, bulgară şi sărbo-croată - trece, din punct de vedere local, peste diferenţierile etnice şi formează o mare unitate, născută din comunitatea sentimentului etnic. Epica iugoslavă este stă­ pânită de amintirile istorice, cea bulgară de tristeţe şi resemnare. iar din cea albaneză se desprinde conştiinţa libertăţii şi vitejia personală. (Gândirea XVII (1938). 264-269). 40I. BOCEV, S. S. Notes comţrarees sur les corbacis chez les peuples b alhaniques et enparticulier chez les Bulgares, (Revue internationale des etudes balkaniques III (1938), tome II (6), 428-445). 402. CIOBANU, ŞTEFAN. Din legăturile culturale ronuino-ucrainienc. Ioannichie Galea­ tovschi şi literatura românească veche. Bucureşti, 1938. {( JY[. O. Imprimeria Naţională », 8°, 90 p. XV pl. Lei 80. (Academia Română. Mem. Secţ. LI. S. III, T. VIII. Mern. 8). Ioannichie Galeatovschi, scriitor religios ucrainian din secolul al XVII-lea, este autorul mai multor scrieri în limba rusă-apuseană şi poloneză. Două din acestea: Cheia înţe­ lesului, cuprinzând predici la sărbători şi Cerul nou sau Minunile Maicii Domnului, au fost traduse în româneşte. Cerul nou a circulat în numeroase manuscrise contaminate de multe ori cu legendele Maicii Domnului traduse din limba greacă. Rec. crit. Revista Istorică Română VIn (1938), 257-258 (P. P. PANAITESCU). 403. CIOBANU. VALERIU ŞT. Jertfa zidirii la Uerainieni şi Ruşi. Chişinău, 1938. Tip. (< Tiparul Moldovenesc », 8°, 20 p. (Extras din Viaţa Basarabiei VII (1938), 39-56). 1) Vezi şi Nr. 24. 38, 41 şi 28+ [419] 419 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938 3$ Pe lângă răspândirea largă în Peninsula Balcanică, motivul jertfei zidirii se află şi la Ucrainieni şi Ruşi, localizat şi adaptat. E mai aproape de legendele noastre decât de cele balcanice sau romanice. Menţ. anal. Revista Critică XII (1938), 163-164) (GR. SCORPAN). 40+ GOROVEI, ARTUR. Les peuples balhaniques dans le [olhlore roumain, Trăsături caracte�istice ale popoarelor vecine oglindite în proverbe, anecdote şi cântecele populare, balade şi obiceiuri. Câteva exemple privitoare la Sârbi, Bulgari, Greci Şi Turci. (Revue internationale des etudes balhaniques III (1938), tome II (6), 469-483). 405. *IANOW, lAN. Wpljw sloumictuia rumuushiego na Podharpacie, osobliioe na g urare huculska (= Influenţa lexicului românesc în regiunile subcarpatice, mai ales asupra dialectului huţul). Sprawozdanie towarystwa naukowego we Lowowie XVIII, 1 (1938), I5�22. * ACELAŞI. PochocZzenie Huculou: zu sunetle zapozyczen (= Originea Huţulilor în lumina împrumuturilor Iinguistice). Sprawozdanie towarystwa naukowego we Lowowie XVIII, 1 (1938), 20-27. Influenţa românească asupra Huţulilor în obiceiuri şi artă populară. Se ocupă de asemănarea între obiceiurile la nuntă, sărbători, etc., la Români ŞI Huţuli. XVI. ALTE GENURI DE LITERATURA POPULARA (BOCETE, CIMI­ LITURI, PROVERBE, JOCURI COPILĂREŞTI, ETC.) 406. A PETROAEI, AFlA V. Bocit când moare o fată mari 1 Moişa-Boroaia-Baia 1. (Vestitorul Satelor XXVI (1938), Nr. 1$-J6, p. 9). 4-07. BLAGA, AURELTA, 165 ghicitori şi cimilituripentru şeeâtorile strâjereşti, culese de --o Oradea, r1938]. Tip. « Sonnenfeld », 16°, 29 p. - Fără informator), 408. RICHIGEAN, GAVRIL şi ION TOMUTA. Bocete şi descântece din Ţinutul Năsău­ dului. (Dingraniţanăsâudeană3J. Bistriţa, 1938. Tip. « G.Matheiu,), 16°, r oo p. Textele sunt transcrise în formă literară, s'a respectat însă vocabularul local. Bocetele (pp. 9-44) au fost culese î,:'.re anii 19I8-1930, indicându-se pentru fiecare localitatea unde a fost auzit, dar P1iciodată informatorul, ceea ce, mai ales pentru acest gen ele producţiuni, rămâne o mare lacună. Culegătorii le-au grupat în următoarele categorii: « 1. Moartea şi lumea dincolo de mormânt; II. Bocet la un copil; III. La un fecior; IV. De fată; V. La un soţ de căsătorie şi VI. La o soţie de căsătorie », La descântece ( p. 47-153), în afară de localitate şi informator, se arată şi anul când a fost cules fiecare în parte, apoi, la cele mai multe, practicele legate de spune rea descântecului. Urmează un glosar de cu­ vinte d ialectale. Culegere bună. 409· BRĂILOIU, CONST. Bocete din Oaş Bucureşti, 1938. Atelierele Socec et Co. S.A., 8°, 90 p. Lei 100. (Extras din Grai şi Suflet VII, 1-84). O foarte bună culegere, cuprinzând: I) texte poetice, 2) melodii, 3) convorbiri asupra morţii şi înmormântării şi 4-) fişele personale ale informatorilor. Rec. elog. Sociologie Ro­ mânească III (1938), 592-593) (L COCIŞIU); Rec, nit. Svmposion 1 (1938), 204- 206 (GH. PAVELESCU). Merit. Viaţa Românească XXX (1938), NI'. 9, pp. 124- 127 (S.). 410. CATAVEL, NECULAI. [2] Proverbe [Brâeşti-Dorohoiuş, (Frângurele XI (1938), Nr. 97-98, p. rr75). 411. C03TIN, LUCIAN. Folhlor bănăţean. Unelte agricole, casnice, alimente, etc., în ghicitori. (Banatul Literar IV (1938), Nr. 8-10, pp. 15-17). 412. DUMITRAŞCU, N. I. Vorbe si proverbe. (Era Nouâ VI (1938), Nr. 4, p. 27; Nr. 7-8, p. 33. - Fără informator). [420] BIBLIOGHAFIA FOLKLOHULUI ROMÂNESC PE ANUL '938 420 4I3· FREAMĂT, ILARION. [3] Ghicitori / Scăineni-Argeş /. (Zorile Romanaţilor XII (1938), Nr. 7-8, p. 13). 414. [7 GJ-llCITORI din Moişeni, [ud. Sa tu-Mare]. (Insemnari Sociologice III (1937-38), Nr. 5, pp. 9-10). 415. GRIGORAŞ, GH. [9] Ghicitori / Orăşeni-Botoşani t. (Frângurele XII (1938), Nr. 107-108, p. I22S). 416. IONIŢĂ, P. [4] Zicători / Cârloman-i Teleormani l. (Muguraşi I (1938), Nr. 2, p. 3). 417. MANOLIU, E. [17] Proverbe / Ştirbâţ-Liteni-Baia ţ. (Frângurele xn (1938), Nr. 99-103, p. II89). 418. PAVELEA, IOAN S. Zicale poporane istorice. Explicarea, pe baza evenimentelor istorice, a expresiilor: « Mânca-te-ar Gherla! 1\, « Stie-I AiuduI ! ,), « Nu m'am lăut din fuga tătarului ,), « O! bată-te Huha ! ,), « S'a 'mplini În Dorna ,), (l I-a dat dârva ,), « S'a dus în j ălna ", O! bată-te 'n Tonciu! ». (Arhiva Somcşanâ VI (1937-38), 480-482). 419. STOICESCU, IoAN J. [7] Proverbe. (Muguraşi I (1938), NI'. 2, p. 17. - Fără informator). 420. TIMOFTESCU, CONSTANTIN. [6] Ghicitori / Hârmăneşti-Baia /. Luminita VII (1937-38), 127). 421. ZARINSCHI, VICTOR. [3] Ghicitori [Brăeşti-Dorohoiu]. (Frângurele XI (1938). NI'. 97-98, p. II7S). XVII. PĂSTORIT 422. CONEA, ION. Din geografia istorică şi umană a Carpaţilor. Nedei, păstori, nume de munţi. (Extras din « Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LV (j(J36), 42-II7). Rec. Gândirea XVII (1938), 498-499 (OVIDIU PAPADIMA). 423. CONEA,' ION. Om i'i natură în Ţara Haţegului. Utile contribuţii la vieaţa pastorală în regiunea Clopotivei. Despre nedei, plante medicinale şi o descriere, pe larg, a obiceiurilor « cununii ') şi « blojului 1\. (Sociologie Românească III (1938), 447--462). 424. DRAGOMIR, N. Oierii niărgineni în Basarabia, Caucaz, Crimea şi America de Nord. O lucrare cuprinzătoare a Întregei vieţi pastorale mărg ineneşti, subt toate aspec­ tele. Autorul se serveşte prea puţin de documente scrise, pe care nu le are la îndemână, utilizează În schimb tradiţia, dar mai cu seamă mărturiile ciobanilor Înşişi. Urmăreşte, pas cu pas, Începutul oieritului, drumurile migratorii, epocele de Înflorire, decadenţa şi cauzele ei. (Lucrârile Institutului de Geografie Ciuf VI (1938), 159-302, X pl. şi un rezumat în limba franceză). 425. DRAGOMIR, N. Oierii Mârgineni şi transhumuiiţu lor în Dobrogea de Sud. Cer­ năuţi, 1938. Tip. (1 Glasul Bucovinei », 8°, 19 p. (Extras din Volumul festival revistei Analele Dobrogei XIX (1938), vol. II). \ 426. MORARIU, TIBERIU. Vieaţa pastorală în Munţii Rodnei. Bucureşti, 1937. Societatea Regală Română de Geografie. Atelierele Grafice Socec et Co., 8°, 240 p. 15 planşe, 3 hărţi. (Studii şi Cercetări geografice II). Rec. elog. Arhiva Someşanâ VI (1937-38), 217-218 (IOSIF E. NAGHIU). 427. NOE, CONSTANTIN. Celuicii şi Fâlcarea. O instituţie milenară a Aromânilor nomazi. Bucureşti, 1938. Tip. [M. O. Imprimeria Centrală], 8°, 8 p. (Extras din Socio­ logie Românească III (1938), 18-23). Organizaţia internă a fălcării şi raporturile ei cu Statul. Azi în declin, în trecut a fost nu numai o unitate perfectă, socială şi econo­ mi că, dar şi o organizaţie de păstrare a clatinelor. [421] 421 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE A i\;U L. 1938 REVISTELE DESPOIATE 37 1. Adevărul Literar şi Artistic 2. Afirmarea (Satu-Marc) 3. Amicul Tinerimii (Tg.-Jiu) 4. Analele Dobrogei 5. Apostolul (Piatra Neamţ) 6. Archivio per Ia raccolta delle tradizioni pop. italiane 7. Archivum Romanicum 8. Arhiva (Iaşi) 9. Arhiva Sorneşană 10. Arhivele Basarabiei II. Arhivele Olteniei 12. Artă şi Arheologie 13. Artă şi Tehnică Grafică J 4. Athenaeum 15. Avântul (Petroşani) 16. Balcania 17. Banatul Literar 18. Biserica Ortodoxă Română 19. Bugeacul (Bolgrad) 20. Buletinul Cărţii Româneşti 21. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 22. Buletinul Institutului de Cercetări So­ ciale al României, Regionala Chi­ şinău 23. Buletinul Institutului de Filologie Ro­ mână (' Alexandru Philippide » , 24. Buletinul Soc. Regale Române de Geografie 25. Bulletin Linguistique 26. Carpaţii 27. Căminul Cultural 28. Cele Trei Crişuri 29. Convorbiri Literare 30. Cuget Clar 31. Cuget Moldovenesc 32. Cultura Creştină 33. Curierul Echipelor Studenţeşti 34. Dacoromania 35. Din trecutul nostru 36. Era Nouă (Sf. Gheorghe) 37. ErdeJyi Muzeum 38. Ethnographia (Budapest) 39. Familia 40. Făt-Frumos 41. Flamuri 42. Foaia Invăţătorului (Brăila) 43. Frângurele 44. Freamătul Şcoalei 45. Gazeta Ilustrată 46. Gând Românesc 47. Gândirea 48. Hotarul 49. Insemnări Ieşene 50. Insemnări Sociologice SI. Invăţământul Primar (Făgăraş) 52. Junimea Literară 53. Lanuri (Mediaş) 54. Lares (Roma) 55. Luceafărul (Sibiu) 56. Luceafărul (Timişoara) 57. Lucrările Institutului de Geografie .. Cluj 58. Luminita (Paşcani) 59. Mlădiţe (Blaj) 60. Muguraşi (Roşiorii de Vede) 61. Muguru! 62. Muscelul Nostru 63. Natura 64. Ncprajzi Muzeum Ertesitoje, A 65. Observatorl'l Social-economic 6�. Ogorul Şcoalei (Turda) 67. Orizonturi 68. Pagini Literare 69. Plaiuri Huncdorcnc 70. Plaiuri Săcelene 71. Preocupări Literare 72. Progres şi Cultură 73. Ramuri 74. Rânduiala 75. Revista de Filosofie 76. Revista de Pedagogie 77. Revista Asociaţiei Invăţătorilor Me- hedinţeni 78. Revista Critică 79. Revista Cursurilor şi Conferinţelor 80. Revista Fundaţiilor Regale 81. Revista Geografică Română 82. Revista Germaniştilor Români 83. Revista Institutului Social Banat-Cri- şana 84. Revista Istorică 85. Revista Istorică Română 86. Revista Societăţii Tinerimea Română 87. Revue de Transylvanie [422] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938 422 88. Revue Historique 89. Revue internationale des etudes bal- kaniques 90. Satul şi Şcoala 91. Scânteia 92. Sieben burgische Vierteljahrsschrift 93. Slavonic Review 94. Societatea de Mâine 95. Sociologie Românească 96. Straja Moldovei 97. Symposion 98. Şcoala Albei 99. Şcoala Basarabeană 100. Şcoala Noastră (Slatina) 101. Şcoala Noastră (ZaIău) 102. Şcoala Sorneşană (Dej) 103. Şcoala şi Viaţa 104. Şcoala şi Viaţa I1fovului 105. Ştiu (Deva) 106. Timocul 107. Transilvania 108. Ţara Bârsei 109. Universul Literar 110. Vatra (Năsăud) II!. Vestitorul Satelor 112. Viaţa Basarabiei Il3. Viaţa Ilustrată 1I4. Viaţa Românească 115. Vremea Şcolii 1 16. Zalrnoxis 117. Zeitschrift fur Volkskunde 1I8. Zorile Romanaţilor [423] RESUME DES ARTICLES D. PRODAN, Poesies du temps relatives li la reoolte de Horea, (pp. 5-32). Les vers de cette epoque relatifs it la revolre et decouverts jusqu'Ici en manuscrits ou dans diverses publications sont nombreux. La plupart sont d' origine hongroise (ecrits en langue magyare ou en latin), mais il n'en manque pas non plus de roumains. Les poesies hon­ groises relevent de la Iitterature savante: ce sont surtout des descriptions et des recits rimes des evencments ou des souffrances de la classe noble, et elles expriment sans exception des sentiments hostiles â la revo lte. Les poesies rournaines sont, les unes populaires, transmises oralement et favorables â la revolte, les autres Iitteraires et hos­ tiles. Une parrie de ces dernieres sembJent memc represcnter des essais hongrois en langue roumaine. an rernarquera les vers conserves sous le titre de Carmina Valachica Horae et Kloskae, oeuvre Iitteruire roumaine devenue populaire par la suite. CH. PAVELESCU, L'oiseau-csprit; (pp. 33-4I). L'auteur etudie la coutume de placer aupr es de certaines tornbes - ·en particu licr celles de garcons morts avant le mariage .- au sommet d'un poteau de bois sculptc, un oiseau taille dans le bois lui aussi, repre­ sentant un pigeon en grandeur naturelle. an trouve cette coutume aujourd'hui encore dans les villages roumains des departernents de Hunedoara, Alba, Sibiu et Făgăraş. Ces (, oiseaux » sont. souvent peints de couleurs variees et ornes de f'leurs, rubans, mou­ choirs, flocons de laine. L'auteur expose les differ entes variantes de cette coutume et aboutit it la conclusion que ce pigeon represcnte l'image de l' âme apres la mort, âme qui, suivant la croyance repandue parmi les Roumains, prend la forme d'un oiseau. Son râIe serait de deJendre la tombe des mauvais esprits, durant les premiers jOllrs apres la mort, alors que I'âme n'a pas encore quitte la tene, mais erre dans les lieux qu'elle a frequentes pendant la vie et revient de temps en temps revoir la " demellre ') ou el1e a vecu (le corps). La carte de la page 34 donne I'aire de diffusion de cette coutumc. Les planches I-1I et la figure de la page 40 representent quelques-uns de ces " oiseaux" ainsi que l'aspect de cimetihes des villages oii a porte l'enquete. EMIL PETROV1CI, �Notes de folldore Touma':" de la val/ee de la Mlava-Serbie orientale (pp. 43-75) Dans la Serbie orientale, entre le Timoc, le Danllbe et la Morava, vit une population rournaine d'environ 300.000 âmes. Dans la vallee du Danube et du Timoc, c'est-a-dire il l'extremite est de la Serbie, dans la region appelee Craina, le folldore roumain - de meme que Jes parlers et le costume - presente des resse.m­ blances avec celui de l'Oltenie (extremite ou est de la Valachie). Dans le reste du terri­ toire habite par des Roumains, par consequent dans la vallee de 1 a Mlava aussi, on constate des ressemblances avec le sud du Banat. Dans le village de Jdrela, situe â la [424] 2 RESUME DES AHTICLES limite occidentale du territoire hab ite par des masses compactes de Rournains - plus it I'ouest, jusqua la Morava, les villages roumains sont disperses parrni -des villages serbes -, le fol klore poetique rouma in semble avoir disparu. En revanche, les for­ mules di ncantarion se sont tres bien conser vecs. On a donrie, en gardant les part icularites les plus saillantes du parler local, quelqucs informations - fournies par des sujers ori­ ginaires de J dre la - Sur les p ratiques magiques, les ineantations, les couturnes que l'on pratique it des dates fixes, ou hien it la naissance d'un enfant, aux noces, it I'cnter" rernent, etc. Un choix de textes et un glossaire termine I'article. P. V. ŞEFĂNUCĂ, Une familie de conteurs il Iurceni-Bessarabie, (pp_ 7,-100). L'au­ teur, qui depuis plusieurs annees s'occupait de recueillir et derudier des contes popu­ laires du village de Iurceni (dep. de Lăpuşna), a decouvert une familie parti cu lierement douee du talent de conter. II l'a sui vie dans ses ascendants' et descendants (voi r la ge­ nealogie de la page 78) et il donne des renseignements interessants sur la maniere dorit I'art de conter se transmet de generation en generar ion, sur les car act crist.iques des differents conteurs et sur l'opinion de ceux-ci au sujet de l'origine des contes. En annexe (pp. 8( -100) on trouve le rnârne conte, conte par deux mernbres de la dite familie: le pere et le fils. ION MĂRCUŞ, Les etudes de folhlore chez les etudiants en theologie de Sibiu cntre 187 r el 1907· (pp. 101-1::::). Entre les annees 1871 et 1907, les etudiants de l ' Academie de theologie de Sibiu, grou pes autour de la revue manuscrite ({ lVIusa » ­ qui tenait lieu en quelque sorte d'organe pour leul' Societe de lecture ({ Andrei Şa­ guna ,) - developperent une intense actiyite dans le domaine du folklore. L'impul­ sion premiere, dans cet ordre de preoccupations, leul' etait venue pour une part de leurs professeurs, mais aussi des exemples qu'ils rencontraient il chaquc instant dans les periodiques transylvains ou d'outre - Carpathes. La mi se en lumierc de cette acti­ vite est de grande importance, si I'on songe que, du moins pour la periode en gucstion. la plupart des collecteurs de folldore sont de modestes intellectuels de village: pretres et instituteurs. En annexe on trouvera la bibliographie folklorique de la revue (, Musa ". VASILE SCURTU, Reeherches folkloriques dans la partie roumaine du />a1'5 d' Ugotclw, departeme;,t de Satu-1vlare, (pp. 123-300). Conformement it un plan deja ancien, l' Ar­ chivc a charge l'auteur d'etudier, en 1940, un autre poin\. extreme de I'aire de popu­ lation roumaine, it la frontiere nord-ouest du pays (ef. la carte il la page [25). Cette region et sa population ressemblent beaucoup it la ,.egion voisine il I'est «, Tara Oaşului" ouPays d'Oaş, etudic dans J'Annuaire 1, pp. [17-237); clle possecJe pourt;lI1t un cer­ tain ensemble de caracteres propres. Une introdllction copicuse donne l'historique de la region et presentc les villages, le type. physique, le costume, le caractere des habi­ tants et leur niveau de civilisation; apres quoi vient l'etllţle du folklore. Les 507 textes ont ete recueillis dans 6 des 7 villages roumains de la rcgion et compl'ennent des mate­ riaux relatifs aux ceremonies p'�riodiques el aux coutumc;s concernant la vie du ber­ ceau a Ia tonlbe, des ballades, des chansons, noels, contes� devinettes, chants d'enter­ rement, incantations et pratiques magiques. Le pari el' de la region presente au�si de l'interet; l'auteur lui consacre egalement quelques pages (voir aussi le glossaire, pp. 29.,- 300). Sur la premiere planche (fig. 1 et 2): benecliction des paniers pleins d'aliments apportes il l'eglise le jour de Pâques. Sur les autres planches: types, costumes et danses des villages etudies. EllSABETA NANU, Un ,nanuscrit de Pien Pătruţ contenant des jeux dra11latiques de la Nativite, (pp. 301-328). L'auteur a decouvert un interesant manuscrit d'un ecrivain @i)'--' [425] RESUME DES ARTICLES 3 populaire transylvain connu, Picu Pătruţ (sur une autre oeuvre de celui-ci, voir An­ nuaire IY, pp , 13-29). Il s'agit cette fois de trois redactioris, datees de 1837-38, des « Irozi » (Mages) dorines en entier dans I'annexe. L'auteur dccrit la maniere de tra­ vailler de I'ecrivain populaire et cherche it etabli r des rapprochernents avec d'autres versions des « Iroz i ». II croit que, pour les redactions en question, Pătruţ serait parti dunc version oltenienne. La planehe represente deux pages du manuscrit, dont une a vec un dessin de la Nativite de N. S., oeuvre de l'auteur populaire lui-meme. ION PATRUT, Folklare des Roumains de Serbie, (pp , 3::9-.384). L'Archive a chargc l'au­ teur de faire, en mai 1941, urie criquâte parmi les prisonniers d'origine roumaine de I'armee yougoslave, se trouvant dans les camps voisins de Timişoara, et de recueillir parrni e ux des mat eriaux de folklore. La recolte a dcpasse toute attente, a ussi bien pour le nombre que p o ur la var iete des textes -lesquels n'ont dailleurs pas p u ctre pu­ blies en enticr. A noter qu'ils ont etc rccue il lis surtout parrni les prisonniers provcnant des regions cloignees du Danube (voir la carte de la page L:4). (Touchant les Rou­ mains de Serbie, vo ir e galernent ce qui est dit plus haut, dans le resume de l'articJe Petrovici), Dans les 98 textes se trouvent represcntes tous les genres de productions popu­ laires: la ballade, la chansol1, les devinettes, les contes, les coutumes magiques et les incantations. Tr�s nombreuses sont ces dcrnieres, de lueme que les informations 1'ela­ tives a la naissancc, aL1X noces, a la 1110rt, et aux fBtes de l'annee. L'auteul' a etudie aussÎ le parler de ces Roumains (voir le glossaire, pp. 379-384). Bibliagraphic du follelore raumain (annee 1938), pp. 385--422.