[1]
OVID DENSUSIANU FOLKLORIST
în istoria culturii şi ştiinţei noastre, Ovid Densusianu va fi amintit
Întotdeauna ca unul din cei mai însemnaţi filologi. Ar fi mare păcat să
nu se releve însă, în deajuns, şi deosebit de importantul rol pe care l-a
avut el în desvoltarea şi perfecţionarea culegerilor şi studiilor de folklor.
Acest rol ne-am propus să-I prezentăm în cele câteva pagini care urmează,
pagini care constituesc în acelaşi timp şi omagiul adus de « Arhiva de
Folklor a Academiei Române » celui care a fost un precursor şi, indirect,
un luptător pentru realizarea ei.
Preocupările pentru folldor le cunoaşte tânărul Densusianu încă din
sânul familiei sale. în « Revista critică-literară » a unchiului său Nicolae,
apar multe culegeri de poezie populară şi studii de folklor, unele datori te
chiar directorului revistei. Tot acolo tipăreşte părintele său, Aron, cuno­
scutu-i (i Cestionariu despre tradiţiuniie istorice şi anticitătile ţeriloru
locuite de Români », precum şi câteva studii folklorice interesante.
Densusianu debutează în domeniul folklorului la vârsta de douăzeci
de ani (1893), printr'un studiu intitulat « Literatura populară din punctă
de vedere etno-psihologicu », publicat în revista amintită. Un an mai
târziu (r894), recensează, în aceeaşi publicaţie, culegerea lui 1. G. Bibi­
cescu, arătându-se încă de pe atunci nemulţumit de felul cum se publică
folklorulla noi. « Cele mai multe [din colecţiunile de literatură populară] lasă
încă de dorit din punct de vedere al exactităţii şi fidelităţii cu care sunt
reproduse şi date la lumină; toate Însă merită să atragă atenţi unea noastră,
pentrucă în fiecare din ele găsim câteva mărgăritare ale gândirii şi geniului
poporului nostru »,
Dar după aceste manifestări de început, plecând la studii în străinătate,
Densusianu nu va mai publica multă vreme nimic în legătură cu fol klorul
românesc. Abia după apariţia revistei sale « Vieaţa Nouă » (I905), începe
seria susţinută de articole şi dări de seamă privitoare la folklorul nostru.
Toate culegerile mai importante ce apar între 1905-I925, dela volumele
colecţiei « Din vieaţa poporului român » la ediţiile popularelor lui Alec­
sandri şi discursurile de recepţie privind folklorul, sunt recensate temeinic
de către Densusianu. După dispariţia « Vieţii Noui » recensiile vor con­
tinua în nou a-i revistă « Grai şi Suflet » (I92.3-37).
I Anuarul Arhirei de Folklor V.
-
[2]
Dar Densusianu nu şi-a manifestat interesul pentru folklor criticând
numai culegerile şi studiile altora, ci, de timpuriu, a ţinut să dea studii
şi culegeri proprii.
Împreună cu L-A. Candrea şi Th. D. Sperantia, a publicat, în 1906,
« Graiul nostru », două volume de « texte din toate părţile locuite de Ro­
mâni », unele culese chiar de către cei trei editori, deci şi de Densusianu.
Tot lui îi datorăm una din cele mai bune culegeri de materiale, făcută
în 1913, singura ce posedăm din atât de interesanta Ţară a Haţegului,
ţinutul de obârşie al Densusienilor. Impozantul volum de 450 pagini,
tipărit cu eleganţa şi cu scrupulozitatea care-I caracterizau, e întitulat
« Graiul din Ţara Haţegului »; studiul limbii nu cuprinde însă nici a patra
parte din materialele folklorice. Ion Bianu, care era un mare cunoscător
al problemelor de folklor românesc, consideră această culegere ca « un
model pentru acest fel de lucrări, cum nu s'au mai făcut la noi» 1).
E singura culegere proprie a lui Densusianu, care a văzut lumina tipa­
rului. Suntem informati că în anii de după războiu ar fi făcut, veri de-a­
rândul, cercetări asupra graiului din Sud-Estul judeţului Bihor. Nu ştim
însă ce s'a ales de aceste cercetări, acum, după moartea sa.
Paralel cu acţiunea de culegere, Densusianu este preocupat şi de alte
chestiuni care interesează folklorul. Una din ele e adunarea, în volumaşe ­
de cele mai multe ori din « Biblioteca pentru toţi » - a bucăţilor mai repre­
zentative din diferitele genuri de literatură populară, răsp ândite prin diverse
publicaţii. Au apărut astfel, în ordine cronologică: « Poezii populare din
diferite regiuni locuite de Români» (19°9), « Poveşti din diferite ţinuturi
locuite de Români» (1909), « Antologie dialectală : (1915), « Tradiţii şi
legende populare » (1921) şi « Din popor; cumgândeşte şi simte poporul
român» (19302).
Tot în această serie trebue să cuprindem minunatul volum de « Flori
alese din cântecele poporului » (1920), care dovedeşte întreaga pricepere şi
gustul sigur al lui Densusianu în distingerea pieselor demne de a figura
într'o antologie a poeziei noastre populare.
Prin aceste publicaţii, el a pus în mâna iubitorilor de literatură popu­
lară câte un mănunchiu ales din diferitele genuri, aducând astfel un mare
serviciu cunoaşterii folklorului nostru în toate straturile societăţii 3).
Alături de culegerile şi antologiile amintite, Densusianu ne-a lăsat şi
valoroase cercetări folklorice. \
2
ION MUŞLEA
o}."
�
I
,
I
.,
"
I
&
I
1) OVID DENSUSIANU, Barbu Delaorancea (Academia Română. Discurs de recepţie
XLV). Bucureşti I9I9, p. 19.
2) Int âile două şi cea din urmă, în colaborare cu L-A. Candrea.
3) (1 Florile alese» au apărut, în I934, şi în franţuzeşte, în tălmăcirea domnişoarei
Maria Holban, subt titlul: <! Flori lege des chants populaires roumains 1>.
i
I
I
[3]
OVID DENSUSIANU FOLKLORIST
3
Una din problemele sale de predilecţie a fost păstoritul. Convins că
aceasta a fost ocupaţia prin excelenţă a poporului nostru în trecut, el a
urmărit-o în diverse aspecte, unul din cele mai interesante fiind oglindirea
păstoritului în cântece. «Vieaţa păstorească în poezia noastră populară»
(voI. I-II, 1922-23) este un studiu bazat pe consultarea unui material imens,
care, chiar dacă nu răuşeşte să ne convingă că «noi Românii suntem un
neam de păstori » (p. VII), ne dovedeşte bogăţia urmelor lăsate de păstorit
în folklorul nostru, desgroapă un bogat şi preţios material poetic răspândit
prin ziare şi reviste şi ne dă un model de cercetare folklorică documen­
tată 1).
Tot din seria de cercetări în legătură cu vieaţa pastorală face parte şi
« Păstoritul la popoarele romanice» (1913), apoi «Origina păstorească a
« Cîntărei cîntărilor» (1916); de asemenea şi câteva articole privitoare la
migraţiunile păstoreşti.
Dar preocupările lui Densusianu pentru folklor nu s'au oprit nici la
cercetări. într'adevăr, el este singurul nostru folklorist care a încercat
nu numai să dea o definiţie a folklorului, ci să-i precizeze domeniul, îmbo­
găţindu-1. Preocuparea aceasta este cu atât mai preţioasă, cu cât contri­
buţiile româneşti la metodologia unei discipline - contribuţii care să fi
fost recunoscute şi de străinătate -, sunt apariţii extrem de rare.
Spre deosebire de înaintaşi şi chiar de mulţi din contemporanii săi,
Densusianu a susţinut că folklorul nu este numai poezia populară tradi­
ţională, ci trebue să fie şi «vieaţa, chipul de a gândi şi simţi al ţăranului »;
astfel «unele texte pot fi socotite ca documente sufleteşti, culturale şi, în
parte, istorice» 2).
Convingerea că lucrurile spuse în lecţia sa de deschidere din 1909
(« Folklorul- cum trebue înţeles ») - îşi păstrează mereu valabilitatea,
l-au făcut să dea ° nouă ediţie a acestui extras peste 28 de ani (1937), ba
chiar să pună să fie tradus şi în franţuzeşte. Modestie şi orgoliu se amestecă
în rândurile cu care-şi încheie pagina de prezentare a retipăririi sale: « Păre­
rile acestor folklorişti [Corso, Van Gennep, Vidossi, Saintyves] şi ale altora
amintite acolo [în extrasul din 191:)J, se deosebesc uneori de acelea pe care
le-am exprimat acum aproape treizeci de ani, dar alteori se Întâlnesc cu
ele, venind să arate că felul cum am crezut de mult că trebue înţeles folk­
lorul aducea o anticipare la ceea ce şi altora li s'a părut că nu poate fi
neluat în sa mă pentru ca el să nu rămâie la mărginiri ale cercetărilor şi
metode prea convenţionale ».
Densusianu n'a fost niciodată un entuziast al literaturii populare româ­
neşti, în sensul că nu există popor mai înzestrat ca al nostru din punct de
1) Acest studiu a fost tradus şi în italieneşte (Roma, 1936).
2) Graiul Nostru, I, p. VI.
[4]
4
ION MUŞLEA
vedere al folklorului. Totdeauna a căutat să îndemne ·la o cât mai con­
ştiincioasă culegere şi o cât mai fidelă publicare a acestui material. O garan­
ţie de îmbunătăţire, în această privinţă, era convins că poate veni numai
prin apropierea folklorului de disciplina filologiei: « Pentrucă în cercetările
privitoare la producţiunile populare trebue să se introducă alt spirit decât
cel care a stăpînit pînă acum. Culegerile şi studiile de folklor se fac şi astăzi
fără pregătirea pe care o cer, cu o desăvîrşită lipsă de metodă, după un
sistem cu totul învechit » 1). El adaugă că « pregătirea ştiinţifică şi în stu­
diile de folklor e de aşteptat să plece tot dela Universitate. Şi deoarece
nu avem pînă acum o catedră specială pentru aceste studii 2), .... cum
investigaţiunile de folklor se întîlnesc adeseori cu cele de filologie şi cum,
de altă parte, metodele riguroase ce se aplică în filologie pot să călăuzească
şi pe cei ce se ocupă cu folklorul, activitatea Institutului va putea da o
îndrumare bună şi în această direcţiune }}.
E vorba de « Institutul de filologie şi folklor }}, înfiinţat în 1913, pe
lângă catedra sa de filologie romanică. Doi ani mai târziu, în prefaţa « Graiu­
lui din Ţara Haţegului }} - întâiul volum publicat în colecţia Institutului -,
anunţa că subvenţia i-a fost suprimată. Totuşi, el asigura că va « continua
cu propriile mijloace, să tipărească lucrările făcute sub auspiciile lui ».
Izbucnirea războiului îi zădărniceşte planurile. Abia în 1922-23, apar,
subt egida Institutului, cele două volume din « Vieaţa păstorească ».
între timp, Densusianu încercase altceva. El protestase în repeţite
rânduri împotriva ({ maculaturii folkloristice », în care înglobase şi unele
din volumele apărute în colecţia « Din vieaţa poporului român }} a Acade­
miei. Necesitatea reorganizării acestei colecţii, după războiu, i se părea
un prilej de a-şi înfăptui, cu ajutorul Academiei Române, un vast şi amă­
nunţit plan de adunare şi publicare a materialului nostru folkloric. încă
în sesiunea din anul 1919 - încurajat poate şi de călduroasele cuvinte
cu care Ion Bianu îi răspunsese la discursul de recepţie -, Densusianu
arătase motivele pentru care publicarea materialelor de folklor trebue
reorganizată şi fusese rugat să întocmească şi un proiect în acest sens.
Din acest proiect, prezentat în sesiunea din 1920, şi aşa de puţin cunoscut,
cităm 3) partea cea mai importantă, aceasta cu'. atât mai vârtos cu cât ea
cuprinde şi multe din ideile principale exprimate în articolele sau obser­
vaţiile sale metodologice amintite mai sus:
1) Graiul din Ţara Haţegului, p. VIII.
2) A cărei creare pare să o fi obţinut tot el: {< catedra de dialectologie şi fol klor }},
ocupată Între anii I927-I938 de L-A. Candrea. Până în I927 Densusianu a ţinut,
în cadrul catedrei sale, mai multe cursuri de folklor, din care cităm; {< Concordanţe
lingvistice şi fol kloricc » (I924-25) şi « Aspecte ale poeziei populare romanice}}
(I925-26).
3) Analele Academiei Române, XL (I920), pp. I54-5.
[5]
OVID DENSUSIANU FOLKLORIST
5
« Publicarea textelor populare va trebui să se facă după norme ştiinţifice de tran­
. scriere, aşa încât materialul folkloric să fie o contribuţie adevărat ştiinţifică şi pentru
dialectologie.
{, Sistemul de transcriere se va fixa ulterior şi el se va indica în volumul care va inau­
gura seria nouă de publicaţi uni de folklor ale Academiei Române.
« In adunarea materialului sunt de părere să se ţină seamă nu numai de folklorul
tradiţional, ci şi de cel de actualitate, adică de tot ce arată cum se răsfrânge în sufletul
poporului vieaţa la care el participă. Vor trebui astfel culese povestiri variate în care
ţăranul îşi exprimă sentimentele, gândurile sale În diferite împrejurări şi alături de ace­
stea se vor aduna motivele folklorice nouă - cântece, legende ş , a.- care sunt puse
în circulaţie în diferitele regiuni, pentru că nu trebue să uităm că imaginaţia poporului
nu rămâne inactivă, e stimulată mereu de ce se întâmplă în anumite împrejurări (să ne
gândim la răsunetul pe care l-a avut războiul în sufletul ţăranilor şi care oferă folklori­
stului elemente nouă de cercetare).
« Cum multe regiuni - ca Mararnurcşul, nordul Transilvaniei, Basarabia, Do­
brogea şi multe ţinuturi aromâne - nu au fost decât întâmplător sau de loc explo­
rate, se va căuta prin misiuni speciale să se adune materialul folkloric din aceste părţi.
{, Pe lângă ce se va culege de cei bine pregătiţi pentru asemenea studii, se vor pune
la contribuţie comunicările ce se pot avea prin răspândirea de chestionare, care ştim
ce folositoare pot să fie de multe ori, cum au dovedit chestionarele Întreprinse de Hasdeu
şi N. Densusianu.
« Acest material va înlesni înfiinţarea unei arhive folklorice pe lângă Academie, care
va permite într'o zi să se publice o Enciclopedie a folklorului român, cum şi un Atlas
folkloric, care să arate repartizarea geografică a unor motive din creaţiunile noastre
populare.
« Deoarece mult material folkloric s'a tipărit în ziare şi reviste, s'ar cuveni ca el să
fie adunat într'o culegere - într'un fel de {( corpus » - care se înţelege dela sine de ce
mare folos ar fi pentru cercetători.
{, Paralel cu adunarea materialului, "a trebui să se înceapă o serie de studii, mai ales
comparative, cu privire la folklorul nostru, ceea ce s'a făcut prea puţin la noi şi nu după.
metode riguroase »,
La aceste propuneri Densusianu mai adăuga în 1924 1) următoarele:
« Un deziderat mai îndepărtat ar fi alcătuirea unui Repertoriu sau Atlas
etnografic, care să completeze pe celelalte două, pentrucă filologia, folklo­
rul, etnografia nu pot fi despărţite şi numai din colaborarea lor poate ieşi
mai multă lumină în limpezirea unor probleme )}.
Din nenorocire, din frumoasele proiecte ale lui Densusianu nu s'a
realizat decât prea puţin: copierea unei părţi - vreo sută de mii de ver­
suri - din poeziile populare răspândite prin ziare şi reviste vechi 2).
Dar Densusianu nu era omul să renunţe la un plan. Neputându-se
înţelege cu Academia - a cărei « nouă serie de publicaţiuni folklorice )} nu
apare nici în 1924 -, având nevoie de o revistă în care, pe lângă studiile de
1) Analele Academiei Române, XLIV, pp. 86-87.
2) Aceste copii se păstrează astăzi în Cluj, la {, Arhiva de Fol klor a Academiei Române »,
ele fiind puse la dispoziţia cercetătorilor.
[6]
6
ION MUŞLEA
filologie, să dea un loc larg şi studiilor şi culegerilor folklorice, el face să
apară în 1923 periodicul « Grai şi Suflet» (volumul I-VII, 1923-1937).
Pentru folklorul românesc, această publicaţie, cu toată apariţia ei destul
de neregulată, prezintă o importanţă covârşitoare. E revista care a publi­
cat în mod constant, în fiecare din cele şapte volume, unele din cele mai
bune culegeri de folklor românesc şi câteva cercetări foarte valoroase,
între care şi « Limba descînte celor » a lui Ovid Densusianu, precum şi
preţioase recensii ale aceluiaşi şi ale elevilor săi.
Chiar şi « Institutul de filologie şi folklor » mai da - la intervale foarte
rare, e adevărat -, câte un semn de vieaţă. Astfel, în 1930 apare întâiul
volum din valoroasa lucrare a lui Ion Diaconu: « Ţinutul Vrancei », Din
introducere, aflăm (p. VII) că Densusianu « i-a pus la disposiţie mijloace
de cercetare ». E probabil că acelaşi lucru l-a făcut şi cu alţi cercetători
care voiau să facă culegeri de folklor şi ale căror materiale sau studii le-a
publicat în « Grai şi Suflet» 1).
O fire extrem de susceptibilă şi o dârzenie puţin obicinuită I-au oprit
să realizeze tot ceea ce marele său talent, ascuţita-i inteligenţă, deosebita-i
putere de muncă şi pasiunea pentru graiul şi folklorul nostru ne îndreptă­
ţiau să aşteptăm dela el.
După neînţelegerea avută cu Academia, în chestiunea adunării şi publi­
cării materialelor folklorice precum şi a altor probleme, e natural să fi
păstrat o umbră de resentiment înaltei instituţii. Acest resentiment apare
şi în paginile 2) în care e recensat întâiul « Anuar al Arhivei de Folklor ».
Dar pe-noi rezervele lui Densusianu nu ne-au contrariat. Ştiam că
ele vin din partea unui mare iubitor al folklorului românesc, care ţinea
să se lucreze cât mai mult şi mai bine în acest domeniu.
Ocupându-se cu înţelegere, căldură şi competintă - ca nimeni altul ­
de aproape toate ramurile folklorului nostru: culegător şi popularizator
de culegeri, autor de studii valoroase, deschizător de drumuri nouă in dome­
niul acestei discipline, organizator de culegeri, studii şi publicaţiuni folk­
lorice, Densusianu trebue considerat - aşa cum l-am numit şi acum
şapte ani 3) - cel mai de seamă folklorist al nostru.
\
ION MUŞLEA
') Institutul pare să fi lansat şi un « Chestionar folkloric 1) (cu 167 de chestiuni),
a cărui aplicare şi rezultate nu le cunoaştem. Acest chestionar l-am văzut publicat numai
în revista « Invăţământul Primar 1) din Făgăraş, Anul VIn (1931), Nr. 17, pp. 1Z-14,
subt titlul: (' o rugăminte 1).
2) Grai şi Suflet VI, 399-400.
3) Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române I (1932), p. 5.
[7]
DIN LITERATURA POPULARĂ A
ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
Îrrtâile culegeri româneşti transnistriene apărute în ţară le datorăm
lui T. T. Burada, ca rezultat al celor două călătorii făcute la Românii din
gubernia Cherson 1) şi Kameneţ-Podolsc 2). După războiul mondial găsim,
pe ici pe colo, câte o poezie-două, publicate în diferite periodice, de T.
Hotnog 3) şi M. Florin 4), altele în ziarul « Cuvânt Moldovenesc » din
Chişinău, iar de curând în lucrarea lui P. V. Ştefănucă 5). Câteva obiceiuri şi
poezii populare au mai fost publicate de noi în ziarul « România Nouă >1 din
Chişinău (1926 No. 68-70), precum şi în revistele «Societatea de Mâine» 6)
şi « Ramuri >1 7). Toate aceste culegeri - afară de aceea a lui P. V. Ştefă­
nucă - sunt redate în limba literară.
Culegerea acestei poezii populare n'a fost neglijată însă nici de către
Românii de dincolo de Nistru. înfiinţarea « Republicei Moldoveneşti »
a pus în discuţia cărturarilor localnici culegerea şi publicarea acestei comori
a neamului. Meritul de a fi primul culegător al poeziei populare îi revine
lui P. Chior 8), pe atunci comisar al educaţiei naţionale. în trei broşuri
1) T. TH. BURADA, O călătorie în satele Moldoveneşti din gubernia Cherson (Rusia).
(, Convorbiri Literare 1) XVII (1883-84), pp. 281 -291.
') T. T. BURADA, O călătorie la Românii din gubernia Kamenitz Podolsk (Rusia).
« Arhiva 1) XVII (1906), pp. 536-547.
3) T. HOTNOG, Românii de peste Nistru în « Universitatea populară din Chişinău.
[Anuar] pe anii 1922-1925').
4) M. FLORIN, Din folklorul transnistrian în (, Tribuna Românilor de peste hotare »
II (1925), Nr. 3-4, p. 19; Nr. 5-6, p. 24·
5) P. V. ŞTEFĂNUCĂ, Cercetări folklorice în Valea Nistrului-de-jos. (' Anuarul Arhivei
de Folklor a Academiei Române 1) IV (1937), pp. 31-227.
6) N. P. SMOCHINĂ, Crăciunul la Moldovenii de peste Nistru. (, Societatea de Mâine l)
IV (1927); Anul-nou la Moldovenii de peste Nistru, « Tribuna Românilor Transnistrieni »
II (1928), Nr. 5, pp. 6-13.
7) N. SMOCHINĂ, Din obiceiurile Românilor de peste Nistru - Dumineca Mare. (, Calen­
darul Ligii Culturale » pe anul 1924. Bucureşti, 1924, pp. 44-52; Anul-nou la Moldovenii
de peste Nistru. « Ramuri » XIX (1925), pp. 26-35.
8) Cîntici moldovineşti (norodnici). Culesî di P. Chior. Editura di stat a Moldovii.
Partea I-a: Balta, 1927; Partea II-a: Balta, 1927; Partea III-a: Balta, 1928. Culegerea
este tipărită cu litere cir ile.
[8]
8
N. P. SMOCHINĂ
mici, el ne dă o serie de cântece bătrâneşti, doine şi hore, unele culese din
Caucazia şi alte ţinuturi îndepărtate. Autorul a luat ca model popularele
publicate de Alecsandri, de a cărui influenţă se resimte 1) şi din care chiar
face unele reproduceri 2).
Dar mai târziu, odată cu introducerea alfabetului românesc, numit « lati­
nizat », cele trei broşuri au fost arse, iar autorul lor scos din partid şi pedep­
sit 3). Adevăratul motiv al condamnării trebue căutat însă în faptul că auto­
rul a urmărit să redea unitatea sufletească a Românilor de pretutindeni 4).
') Cf. ALEx. N. SMOCHINĂ, Literatura Republicii Moldoveneşti sovietice. « Moldova
Nouă » 1 (1936), p. 361.
') « Am socotit trebuincios di dat v'o cîteva cînteci şi din Moldova veche (cîntece
bătrîneşti şi v'o cîteva di jale) luate din cartea vcstitului scriitor Rornîncsc - V. Alec­
sandri, fiindcî ele sînt mai arătătoare la limbî şi frumuseţe », P. CHIOR, op. cit., Partea
I-a. Precuvîntare, p. 5.
3) N. P. SMOCHINĂ, Institutul de cercetări ştiinţifice din Republica Moldovenească.
« Însemnări Ieşene » III (1938); p. 524.
4) Din culegerea lui Chior, merită să fie citate în special trei cântece: a) provenind
dela Românii din Caucaz (Partea 1, p. 44); b) din Novoucrainca, ccrugul Kirovsc, fest
Elisavetgrad (Partea III, p. 69) şi c) din regiunea Donbasului (Partea II, p. 61), pe care
le dăm mai jos, în întregime. Tot din culegerea aceasta (Partea III, p. 50) am mai repro­
dus o variantă la un cântec vechiu (p. 14-15).
a) Cân tecul bătrânului
« Pe cumpănă la fîntînă
Cîntă o pasîre bătrînă.
Cîntă, cîntă şi suspină
C'o rămas e străină
O crescut rînduri de pui
Ş'o rămas a nimănui
Ş'o stricat chicioarele
Pin toate răzoarele.
Ş'o strîns sămănătură
Ş'o dat la pui în gură,
Păn o făcut peni bune.
Ş'o sburat la cei a lume
Şi la slăbiciunea sa
N 'are cine o căta »,
b) Frundzîşoara trii grânati
« Frundzîşoara trii grănati
'Treci un voinic ş'o fatî,
Dar flăcău chiuind,
Da copchila suschinînd.
Taci copchilî nu-ni mai plîngi
Eu la mă-ta cî m'oi duci
Cînd a creşti grîu în casî
Ş'a logi cu schicu 'n masî.
Cînd a creşti grîu 'n tindî
Ş'a logi cu schicu 'n grindî.
Cînd a faci salcea meri,
Da tînjala porumbreli.
Cînd a faci giugu peri,
Da răsteu mugureli
Cînd a mergi apa 'n sus
Da soarili la supus.
Cînd a faci gardu flori
Atunci puicî am sî mă 'nsor.
Da cuptioriu pepini verdzi
Atunci puicî sî mă vedzi »,
e) Două fete
« Trecui, valea, mor de săte,
Mă 'ntîl�esc cu două fete
Ş'amÎndouă în rochiţi nouă
Le-am iubit eu pe amîndcuă
Am iubit şi am gîndit
Cum să fac să fiu iubit?
Aşi iubi pe cei mai mare,
Cei mai nică-nică-ni place tare'
Aşi iubi pe' cea mai voinică
I
Am să fac o lege nouă
Să le iubesc pe-amîndouă ».
[9]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
9
Locul acestor culegeri l-au ocupat altele, « revoluţionare », Prima ediţie
a acestora a apărut în toamna anului Il)35 1). Culegătorii, Lebedeva şi
Culai Neniu 2), au adunat cântece haiduceşti, de recruţi, antireligioase,
despre războiul mondial, etc. Lucrarea, prefaţată de autoarea oficială S.
Soloviova, evreică, azi şi ea căzută în disgraţie, se deschide cu următorul
cântec al « închisului »:
"Nalt e zidul la închisoare,
Inimioara 'n piept mă doare
Toată ziua fără soare.
Vin copiii pe la poartă
Şi tot strigă «tată, tată».
N'am făcut ucigănii
Nici n'am fost eu bahman rău.
Anul atunci a fost cu foame
Şi nici p ânea n'a ro d it
Toată munca ţărănească
In pământ s'a prăpădit.
S'a pornit la strîns nălogu
Starostele la noi în sat
Toate hainele din casă
Chiar şi vaca ne-a luat (p. 24).
Din cântecele haiduceşti reţinem următorul:
Dar voinicii când veneau
Din pistoale ei trosneau
Pe boeri îi speriau
Zăvoarele descuiau
Bănişorii ei luau
Şi la târguri alergau.
Cumpărau ei boi şi vaci
Şi dădeau la cei săraci
Iar săracii mulţumeau (p. 34).
Din cântecele privitoare la războiul mondial, atrag atenţia următoarele
două:
Bătălia împărătească
Prăpădenia omenească
Frunză verde, lozioară
Ziua toată până 'n seară
Tot ne îmbracă şi ne spală
Ne pornesc de nu ştim unde!
Şi ne v âr ă în patru c1as 3)
Să ne ducă la necaz (p. 50).
Şi:
Frunzişoara de susai
Niculai tu împărate
Să n'ai tu nproc şi parte.
Tu împărate Niculai
Mulţi ostaşi ai adunat
Şi pe toţi în foc i-ai dat.
In priiomu 4) împărătesc
Mulţi voinici se prăpădesc.
Frunză verde de orez
Poftim maică să mă vezi
Cum ofiţerii mă chinuesc ...
Culegerea aceasta este legată de vederile partidului, ceea ce se constată
mai bine din rândurile de mai jos, caracteristice pentru poezia antireli­
gioasă:
S'a dus popa la femei,
Acolo 1-0 prins flăcăii
Şi I-au pus într'un ştiubei
L-au bătut cu furci de tei
Când ştiubeiul a crăpat
Atunci popa a scăpat.
1) C. NENIU şi LEBEDEVA, Cîntece populare moldoveneşti. Editura de stat a Moldo­
vei. Tiraspol, I935. 25I p.
2) Culai Neniu este un bun muzicant. în ultimul timp el lucra la compunerea operei
moldoveneşti «Grozescu », pe baze folklorice.
3) Vagoane de clasa a patra, pentru transportul militarilor.
4) Cercul de recrutare.
[10]
10
N. P. SMOCHINĂ
De aceea, acestui folklor impus nu i-a putut rezista nici culegerea
lui P. Chior şi nici ale altora, publicate în periodice sau broşuri. Astfel
Dodul a fost învinuit ca naţionalist care « ocolea conştient culegerea cânte­
celor cu caracter revoluţionar )} 1). Altora li s'a adus învinuirea că adunau
numai cântece despre nunţi, cununii, botezuri, petreceri, « despre ciobani
şi stele, despre foaie verde şi oi », ei justificându-se că Moldovenii n'au
cântece revoluţionare.
Aceste poezii prezintă un neajuns. Având o anumită nuanţă şi trebuind
să redea o anumită stare, ele sunt adesea forţate şi lipsite de variaţie, fiind
prelucrate sau adăugate atât ca formă, cât şi ca fond. Din aceste consi­
deraţii nu s'a dat nicio atenţie colindelor, urăturilor, bocetelor şi cânte­
celor de nuntă. Ba dimpotrivă, ele fiind considerate ca păstrătoare de obi­
ceiuri şi datine vechi, au fost chiar prigonite.
Nota dominantă în poezia populară transnistriană este cântarea instrăi­
nării si a Nistrului. Această înstrăinare reflectează în cuvinte miscătoare
, ,
jalea seculară abătută asupra frânturii neamului aruncate peste Nistru.
Astfel, ea aminteşte locurile părăsite:
La noi era şî vara, varî
Şî primăvara, prirnăvarî,
ca apoi să plângă:
Di atîta 'nstreinari
Nu pot mergi pi cărari.
Ard-o facu di streinătati,
C'am agiuns tari diparti,
Pisti Nestru, pisti api ,
Undi nici hîrtia nu răzbati.
România apare în cântecele acestea subt numele de « ţară ». Românii
transnistrieni n'au uitat-o niciodată, cu toată vicisitudinea vremurilor. De
aceea nu fără nădejde, şi Întocmai ca fiul rătăcit, cântăreţul de pe acele
meleaguri spune cu amar:
Dimineaţa când mă scol
Es afarî 'ncetişor
Şî mă uit in ţarî cu dor.
Bărbaţi voinici, destoinici şi intreprinzători nu numai în munci rea
ogorului, ci şi în mânuirea paloşului, ei ajung la dorinţa de a fi răsplătiţi:
Cu Moldova 'n gimătati
Ş'Ucraina treia parti,
') « Moldova socialistă », Nr. 232 din II Octombrie 1935.
[11]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU II
.pentru ca mal târziu să se plângă împotriva celor ce au venit peste el:
Di când moscalii o vinit
Toţi copchiii ni s'o prăpădit.
Iar în zilele noastre, vieaţa de acolo devine atât de grozavă, încât voi­
nicul îşi ia lumea 'n cap şi fuge 'n ţară. Dar la jumătatea Nistrului este
prins de agentul « ghepeist », care-i aduce moartea. Aşa a fost sortită, cum
se vede, acea frântură a neamului românesc!
Cântecul recrutului este unul din cele mai jalnice, originea lui trebue
căutată în timpurile îndepărtate, când Moldovenii erau prinşi cu arcanul
şi rămâneau la oaste douăzeci şi cinci de ani. Nu în zadar la străin:
In priiomu 'rnpărătesc
Mulţ vonici sî prăpădesc.
De aceea, cu drept cuvânt, recrutul este obiectul compătimirii tutu­
rora, iar plecarea lui din sânul obştei se îndeplineşte cuo ceremonie deose­
bită. Toată toamna el se ţine numai de petreceri şi cântece. Până la ple­
care el nu lucrează din greu şi umblă în haine de sărbătoare. Iar la pără­
sirea satului, dacă e holtei, se face « gioc », În preajma plecării se adună
toţi flăcăii şi fetele; fiecare îl leagă cu câte un prosop şi îi dărueşte câte
ceva. Spre seară, toţi îl conduc până la marginea satului. În casă, stând
la masă, toată lumea cântă şi plânge; iar pe drum merg cuprinşi, având
la mijloc pe recrut. Unii cântă, alţii dansează, pentru a înveseli pe cel ce
pleacă şi pe rudele sale înlăcrămate. Î ntreg satul le iese în cale făcând daruri
celui ce-l părăseşte. Lumea certată curecrutul îi cere iertare până în trei
ori; apoi se îmbrăţişează şi se sărută. Fiecare îşi dă seama că « Dumnădzău
ştii dacî va mai vide satu 1».
Culegerea de faţă cuprinde: doine şi cântece, legende, strigături, conă­
cării, colinde, urături, descântece, bocete şi ghicitori. Ea este rodul muncii
noastre începute încă pe când locuiam în acel ţinut al copilăriei. Demnitar
al zemstvei şi altor funcţii înalte civile, în administraţia ţărănească şi mili­
tară, călătorind din sat în sat, atât în graniţele actualului stat moldovenesc,
cât şi în afara lui, am adunat poveşti şi cântece din gura poporului de prin
acele meleaguri. Dar vremurile tulburi nu ne-au permis să publicăm acel
material. Am fost silit să luăm drumul lung al pribegiei. Iar în urma noastră,
toată acea muncă a fost arsă.
Ajuns în ţară am reconstituit parte din materialul pierdut, prin fraţii
care au pribegit pe urmă în România.
Date fiind însă împrejurările anormale în care trăiesc, ei au consim­
ţit să ne dea aceste informaţii cu condiţia ca numele lor să rămână necu-
[12]
12
N. P. SMOCHINĂ
noscute, nu cumva, altfel, rudele lor rămase în Rusia să aibă şi mai mult
de suferit. De aceea ne mărginim să arătăm după fiecare text, numai satele
din care a fost cules materialul şi sexul (b. = bărbat, f. = femeie) ,;rmat
de vârsta informatorului şi de anul în care ne-a fost comunicat.
Majoritatea cercetărilor de faţă au fost făcute în Iulie 1922 şi 1923
şi în August 1924, când foamea de peste Nistru a adus în ţară un număr
foarte însemnat de refugiaţi transnistrieni. în toamna anului 1934, reintors
din străinătate, am completat adunarea materialului dela fraţii scăpaţi din
grozavele măceluri dela Nistru, care au ridicat proteste în toată lumea.
Apoi am mai făcut unele culegeri în August 1936 şi Mai 1938, la care am
mai adăugat câteva bucăţi culese la 7 Decemvrie 1924.
Am adunat puţin, dar aproape din toate domeniile 1) şi din toate păr­
ţile locuite de Românii de peste Nistru, pentru a dovedi unitatea lor sufle­
tească şi pentru cunoaşterea lor mai clară. Republica Moldovenească până
în anul 1937 avea II raioane administrative 2). Dela această dată numărul
raioanelor a sporit la 14, fără însă a se mări ca teritoriu, pentru a cuprinde
satele vecine moldoveneşti. Toate aceste raioane sunt reprezentate în lucra­
rea de faţă.
Cu particularităţile graiului Românilor transnistrieni ne-am ocupat cu
alt prilej 3).
1) Jocurile de copii au apărut în revista « Moldova Nouă » 1939, Nr. 5.
2) N. P. SMOCHINĂ, Republica Moldovenească a Sovietelor. « Moldova No uă » 1
(1935), pp. 17-19·
3) N. P. SMOCHINĂ, Les Moldaves de Russie sooietique. Considerations generales 1.
« Moldova Nouă » 1 (1935), pp. 69-107.
în ce priveşte partea istorică, a se vedea în sp�cial următoarele lucrări:
N. IORGA, Ucraina Moldovenească. Analele Academiei Române. Seria II, Istorice vol,
XXXV (1912-13), p. 347-360; Românii de peste Nistru, Iaşi, 1918.
N. P. SMOCHINĂ, Din trecutul românesc al Transnistrianei. 1. Dânilâ Apostol, Hat­
manul Ucrainei libere; 2. Moldovenii din armata lui Petru cel Mare şi Carol XII. (, Cerce­
tări Istorice», V-VII (1929-1931), pp. 170-215.
Cu privire la starea actuală a Românilor transriistrieni, a se vedea lucrările noastre
apărute în revista (' Moldova Nouă ,),1-111 (1935-193i» şi articolul Institutul de cercetări
ştiinţifice din Republica Moldovenească, (' însemnări Ieşene » III (1938), VoI. V pp.
487-53°.
[13]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 13
T E X T E
Transcrierea s'a făcut cu literele alfabetului obicinuit. Am folosit numai
semnul diacritic il (n muiat).
Observăm că sunetele c -1- i, e trebue citite: fi, iar g + i, e: i.
Sunetul î, â a fost transcris printr'un singur semn: î.
La indicarea informatorilor s'au întrebuinţat următoarele prescurtări:
b. = bărbat {
f. = femeie Cifra care urmează arată vârsta informatorului.
r. = « raion >} (judeţ).
Anul din parenteze e cel în care a fost cules textul.
Tabloul textelor:
Balade şi cântece vechi
Doine
Strigături
Colinde .
Literatura nunţii
Ghicitori
Poveşti şi snoave
Descântece
Varia
I-6
7-69
70-75
76---89
90-93
94-129
13c-134
135-142
I43-I46
[14]
N. P. SMOCHINĂ
\
Frundzîşoara, nintî creaţî,
Sărmana Dochiţa noastrî,
Cum ni-o scos-o pi-o fereastrî
- Da cini 1-0 fărmăcat?
- Doauî veri dintr'on sat
S'o fimei cu bărbat.
, "
- Da di ci 1-0 fărmăcat?
- Ni s'o dus sara pin sat.
- Da cu ci 1-0 fărmăcat?
- Cu pomînt
Dila mormînt;
Cu nămol
Dila izvor;
Cu aninî
Dila fîntîni;
Cu frundzî di liliac;
Cu o surcicî di pi prag.
Leacu lui numa el sî ştii:
Hîrbuşoru cu tămîi;
Dila cap păn la chicioari ...
La chicioari,
Floriceli;
La nijloc,
On busuioc;
La guriţî,
Fîntiniţî ,
La urechi,
Apî vad.
La cap,
01"1\ pui di brad;
La .ochi,
\
Dout păhăreli
Şî-i îmbla tu cu eli.
Mahala (1'. Dubăsar) - f., 36 (1934).
\
2
BALADE ŞI CÂNTECE VECHI
1
3
Nestri, Nestri, malu nant,
Şădi on vonic înfărmăcat.
Albî floarea bobului,
La capătu dealului,
Steclesc ochii şărpilui
Di dom vonicului.
Şădi-on şărpi 'ncolăcit
Ş-al mănîncî pi on vonic.
L-o mîncat pi gimătati
Şî gimătati n-al măi poati:
- Sai, măi frati, şî mă scoati,
Ţ'oi ci frati păn la moarti !
Hai, murgule, paşti-o brazdî,
Ca vonicu sî ti vadî,
Şî di luptî sî-i măi ardî.
Şî ti 'ntindi epureşti,
Ca pi vonicu s-al izbăveşti!
Lăbuşca (raionul Crud) - dela un
bărbat de 50 ani (culeasă în anul
1936).
Frundzişoara calapăr,
Nunta Chirii o vinit.
Tatu Chirii o işît,
Nunului i-o poroncit:
Luaţ calu nirilui
Şî căruţa nunului
Ş-al purtaţ pin calapăr,
Pi undi o 'mblat Chira 'n păr.
Ş-al purtaţ pin nintî creaţi,
Cî Chira s'o dus din viaţî.
Mahala (r. Dubăsar) - f., 24 (1924).
') Să se compare cu Blestemul fetei din culegerea lui P. Chior, Cântici moldovineşti
(norodnici). Partea III-a. Balta, 1928, pp. 50-51, pe .care o dăm mai jos.
« Ploaia-ni plouî, iarba-ni creşti, Badea eli elrum si găteşti,
Vîntu-ni bati, ni-o zghiceşti, Lelea şădi şî-I prăgeşti,
[15]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 15
. Şî vazonu ni-o stricat.
Pi Dochiţa tot ni-o luoat,
Ni-o dus-o la deal mari
•
Undi-ni ardi foc şî parî.
Şî i-o dat on foc ş' o parî.
Trupuşoru tot i-o ars,
Numa căpucianu i-o rămas,
Ci o rămas di năcaz.
Toati fetili mari la horî,
Numa Dochita-ni ardi 'n parî.
Toati fetili mărg la gioc,
Numa Dochiţa ardi 'n foc.
- E-o măi, măi Onaş !
- Pi Dochiţa eu aş lua,
Da cî maica nu ti vra.
Di n'ai măi agiungi tu
Cu maicî-ta I
Sî ti 'nsori
Di nouî ori,
Şî 'nsurat sî nu măi cii!
N ouî copchilaş
Sî-ni faci
Şî la urmî o fiiculiţî,
Ca o floari,
Sî ti poarti di mînuţî,
Din uşi
În uşî ;
Din lemn
În lemn.
Di lacrîni aghe-l zăreşti.
- Tu ti duci, badi , ti duci,
Da pi mini cui mă lepidz,
Chetrilor ori lemnilor?
- Nu ti las eu chetrilor,
Nu ti las eu lernnilor ,
Da ti las la frati-rieu,
Ca la sinu lui Dumnădzău.
- Sî ti duci badi , ti duci,
Da eu rămîn, rămîn aici.
Sî agiungi la verdi mogiliţi
Şî si dăi v'o plo iţî,
Drurnuşoru sî-ţ răzmoai,
Şî murgu s'sî poticneascî,
Mîna dreaptî sî-ţ scrinteascî.
Sî calci din chiatrî
În chiatrî.
Sî ştii ci-i blăstăm di fatî.
Sî calci din rău
În rău,
Sî ştii ci-i blăstămu neu.
Mahala (r. Dubăsar) - f., 31 (1923).
5
Cît îi Macicăuţu di man,
Cît îi Macicăuţu di man,
S'o ucis, s'o ucis,
S'o ucis O fati mari,
Cu păr galbăn pi schinari,
Ioana mari, Ioana mari.
E-i supţiri şi nantî.
Cînd s'o 'ncingî cu brîu roşu,
Faţa ii vărsa păru roşu.
Cînd s'o 'ncingî cu-amundouî,
Faţa ii vărsa rouî,
Molovata (r. Dubăsar) - L, 54 (1936).
6
TIMOFTI
Frundzişoara d'un nohut,
Of, di ci maicî rri'ăi făcut?
- leş, Timofti, din mormînt,
Vedz jidanii cum ti vînd
Sî ti 'nsori di nouî ori,
Şi sî ai nouî ficiori ,
Da a dzăcea copchiliţî.
Sî tot cari apî din temniţî
S'înbli din uşi în uşî,
Ca un pui di găinuşî
Şî s'agiungî la uşa me
Sî ţ'o niluesc şî eu
C'o bucatî di malai,
Uscatî di no ui ani
Da ş'aceia si n'o ai».
Dela Românii din comuna Novo­
ucrainca, ocrugul Kirovsc (fostul
jud. Elisavetgrad). Comunicată de
E. Burag a,
[16]
16
N. P. SMOCHINĂ
Şî moscalii te-o 'rnpuşcat.
Şăsî gloanţ în tin' o dat.
Nu pre mult ăi alergat.
La pomînt tu ăi chicat.
Jîdanii te-o 'ncungiurat,
Cu postoronca te-o legat,
Pi murgu 1-0 'nhămat
Şî Dubăsarii o 'ncungiurat.
Sora ta Saşa o audzît
Şi 'n fuga mari o vinit.
În glas mari le striga,
Şî jîdanii n'o lăsa.
Şî cu funia o lega.
le la funi nu sî da
Şî'n gura mari tot ţîpa:
- leş, Timofti, din mormînt
Şî fă umbrî pi pomînt.
Vedz jîdanii cum ti vînd! 1)
Mahala (r. Dubăsar) - f. 36 (1924).
DOI N E
9
Hâdiţ, măi fraţ, grămaglOarî
Ş'om plîngi, cî nu-i chip di stins,
Aşa di tari s'o aprins.
ar ardi sî gunoaili
Ş'or rîm'ne chetrili
Şî noi cu durerili.
Rohi (1'. Dubăsar) - f. 54 (1926).
(Se cântă şi în satele Mahala, Cor­
jevo-Creţeşti şi Coşniţa, din acelaşi
raion).
8
7
Frundzî verdi di-o sulcinî,
Cresc tril flori într' o grădinî.
Eu mă' aplec, eli sî 'nchinî
Şî mă văd ci-s o streinî.
Of amar şi iar amar! Frundzî verdi grîu, sacarî,
Mari pojar s'o stîrnit. Cîti dealuri şi ponoarî,
Şî nu-i vremi di prăgit, Toati-s plini de-a me parî.
Cî nu-i di parî, Cîti dealuri şi vălceli,
Da-i di viaţî amarî. Toati-s plini de-a me jăli.
") Iată originea acestui cântec: În satul Coşniţa di� raionul Dubăsar, tânărul Timofti,
orfan de tată, n'a răspuns la ordinul de mobilizare al Sovietelor pentru a lupta împotriva
Polonezilor (1920). Împreună cu alţi flăcăi s'a ascuns În pădurea din sat. Dar pe urmă,
fiind alungat, şi-a mutat ascunzătoarea în cerdacul casei, unde a fost prins de soldaţii
bolşevici şi dus în Dubăsar, reşedinţa raionului, legat de mâni şi de picioare. Acolo auto­
rităţile l-au desbrăcat, I-au legat de un cal cu o funie şi - În fuga mare - au înconjurat
Dubăsarul: apoi, când abia mai răsufla, a fost împuşcat. Scena s'a petrecut în vara
anului 1920, în văzul tuturor. Mama târi'ărului a murit pe loc, iar sora de care aminteşte
cântecul, a Înnebunit. Cântecul este compus de un cerşitor orb, care cânta la uşa bise­
ricii, unde a fost auzit de informatoarea noastră.
Dicît, maIC1, mă făcei,
Măi ghini capu-ni rupei,
Şî pi Nestru ni-al azvîr1ei.
Valurili ni -al văluie
Şî la marginî ni-al băte,
Cu nămol ni-al nămole,
Şî'n pomînt ni-al răsăde.
Di rade, di nu rade,
Frundzî verdz tot creşte.
Sî umbre cini trece
Şî badaprosti tot dzîce,
Jura (1'. Rîbniţa) - f. 35 (1934).
[17]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU I7
Bati vîntu vălureli
Pi deasupra casîi meli,
Şî-ni aduci dor şî jăli
Dila locurili meli.
Bati vîntu di pi munţ
Şî-rii dă dor dila părinţ ;
Bati vîntu dintri bradz,
Şî-ni aduci dor di fraţ.
Bati vîntu din vălce
Şî-ni dă dor di ţara me.
Jălea dila rnaiculiţî,
Sî ni-o leg în basmaluţî.
Jălea dila sorioarî,
Vai, m'o ars la ininioarî.
Frundzî verdi trii aluni,
Cucule din păduri,
Dici-am vinit la tini?
Cînd ţ-aş spuni a neu năcaz
Ti-ai usca-ti într'on ceas.
Ţ'oi spuni măi puţunteli,
Sî nu-ni mori aşa di jăli.
Dorule, mîncate-ar focu,
M'ăi înbătrînit cu totu.
Dorule, mîncate-ar para,
M'ăi îngăIghinit ca ceara.
Cucule din păduri,
Du-ti la neamuri şî li spuni:
Cî di plîns, ochii nei sî strîcî,
Frundza 'n codru sî usucî;
Di dor mari nisfîrşît,
Faţa ni s'o vestejît,
Mult amar am înghiţît.
Eu cii cînd i-am prăpădit,
Şî di cînd m'am dispărţît,
Multi răli am păţit
Şî mult amar am înghiţît.
Măi spuni: vai di viaţî,
Nici o dragî dimineaţî
Sî nu vărs lacrîni pi faţî.
Nici o dragî dicusari
Lumea sî nu cii amarî.
Cucuşor din păduri,
2 Anu.arul Arhicei de Folklor V.
Cini n'ari dor pi lumi,
Imprumuti dila mini,
Cî eu am şî-ni măi rămîni.
Taşlîc (raionul Grigoriopol) - f., 45
(I934).
10
Primăvara când sosăşti
Tot pomîntu 'nverdzăşti.
Numa ininioara me
Nu sî poati mîngîe.
Mîngie-o-aş într'o sad,
Ci tari ni-i amarî,
Da la riimi n'am cred zari ,
Di atîta 'nstreinari,
Albî floarea bobului,
Mult îi rău streinului!
Nestri, Nestri, malu tău
Diparti-s di niamu rieu,
La noi era şî vara, varî
Şî primăvara, primăvarî.
Şî pin iarbî nu ma floriceli
Şî pin copaci numa păsăreli.
Da di cînd di niam m'am dipărtat,
Şî fraţii şî casa ni-am lăsat
Şî doru cucului l-am spus,
Toati frumusăţîli ni s'o dus ...
Nici nu-i casa, casî;
Nici nu-i masa, masî.
Nici floricelili, floriceli,
Nici păsărelili, păsăreli,
Dimineaţa cînd mă scol,
Cu Iacrîni cerbinţ pi obraj mă spăl.
Dimineaţa cînd mă scol,
Es afarî 'ncetişor
Şî mă radzîrn di uşor
Şî mă uit în ţarî eu cu dor.
Pi deasupra casîi meli
Trec stoluri, stoluri păsăreli,
Şî-ni aduc dor şî jăli
Dila toati neamurili meli.
Numa una ni sî popre;
"
[18]
N. P. SMOCHINĂ
E vine din ţara me.
Şî 'ncetişor mă diznerda
Şî dila măicuţa vesti-ni da:
E fuior torce,
Cu amar şî dor cînta
Şî degitu 'n lacrini îni uda.
Fusu iuti-l învîrte
Şî 'n grădini pi cărari rătăce,
Nu ştie încotro s'apuci,
Ca obrajîi s' sî usuci.
Sî 'ntorce cu faţa cîtri soari,
Soarili 'n noori s'ascunde,
Şî pi dînsa n'o vide.
Cu faţa la lunî s'întinde;
Luna di dînsa-ni fuge.
Numa o ste măi tari îi luce
Şî la dînsa amarnic o pofte.
Di cînd moscalii o vinit,
Toţ copchiii ni s'o prăpădit.
Podoima(r. Camenca)- b., 67(1 934).
(Se cântă şi în raioanele Ocna Roşie
şi Dubăsari, ca şi în ocrugul Odesa).
11
Frundzuliţa ordzişor,
Fă-mă, Doamni, ci mî-i faci:
Fă-mă puiculiţî di argint,
Sî zbor sara pi pomînt
Păn la măiculiţa la mormînt.
Sî mă jălui cî mă doari
în chept şî schinari,
Di nu pot mergi nici pl pamînt,
Nici pi cărari
Di atîta 'nstreinari.
Păsat (r. Balta) - f., 35 (1922). (Se
cântă şi în raioanele de pe malul
Nistrului).
12
Frundzîşoara di-on mohor,
Cucoşăl di pi răzor,
Tu n'ai jăli, tu n'ai dor.
Eu am şî jăli, am şi dor,
Numa n'am arichi sî zbor.
Dă-ni, Doamni, douî arichioari,
Sî sbor noaptea pi răcoari
Di trii coţ dila pornînt
Păn la maica la mormînt.
Acolo sî stău, sî mă jăluesc
Cum pi lumi sî trăesc.
Cî-s neagrî sî pătatî
Di streini inveninatî.
Pîrîta (r. Dubăsar) - f., 32 (1922).
(Se cântă pe toată valea Nistrului,
începând dela Jura până la Grădi-
niţa, ocrugul Odesa).
13
Frundzuliţa di-on măr dulci,
Tu strein, eu strein,
Hai în codru si trăim.
Sî ni facim on bordieş,
Cu uşorii di cireş,
Cu podu di măcieş,
Cu grindzîli di tulchinî
Cu ferestruicî di sulcinî,
Ş'a vini maica la fereastrî
Şî ni-a asculta durerea noastrî.
Acolo noi om trăi
Şî di viaţî ni-om căi.
Eu strein, tu strein.
Mahala (r. Dubăsar) - f., I4 (1926).
14
\
Ci măi frati,
Tu strein şî eu strein.
Hai în codru sî trăim.
Cînd ti-i duci sî-ni spui nii,
Sî-ţ dău meri dulci.
Şî undi-i sta, sî li mănînci,
Şî di mini aminti sî-ţ aduci.
Mahala - Aceeaşi. (Se cântă şi la
Rohi, r. Dubăsar).
[19]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 19
15
Frundzişoara trii aluni,
Bati, vinti, cît îi bati,
Cî la inimî nu mi-i răzbati.
Bati, vinti, rîşchirat,
Ci la inimî venin am cîşligat.
Bati, vinti, vălureli,
Sî-ni aduci dor şî jăli
Dila trii surori a meli.
Of, ininioarî cu lăcatî,
Cînd te-ai discue v'odatî,
Si ti vadî lumea toatî,
Cum îni eşti di amărîtî,
Di streini înveninatî
Şî di rudi 'ndipărtatî.
Cum îni eşti di 'nveninatî,
Veninaş negru şî 'nchegat
Dila streini cîşligat.
Mari-i satu, eu nu 'ncap;
Nu ştiu ci rău li fac.
Nici in casa lor nu calc,
Nici la masa lor nu stău,
Nici paharu nu li-I beu,
Nici cămeşa nu li-o 'mbrac.
Nu ştiu ci rău li fac.
Mahala (1'. Dubă sar) - b., 54 (1924).
16
Frundzîşoara lozîoarî,
Dragî, dragî Mărioarî,
Ci ţî-i faţa gălghigioarî?
Ori ţi-i rău, ori dzaci di boalî ?
Nu ni-i rău, nici dzac di boalî,
Da mă uit în ceia ţarî,
Ca sî-ni strîng fraţîi grămăgioarî.
Grămăgioarî nu i-am strîns,
Da m'am pus gios ş-am plîns.
V reu sî trec în ceia parti,
Şî Nestru mă disparti.
Of, Nestri, di ci nu ti 'ngustedz,
Sî ni ti păşăsc
Şî 'n Moldova sî mă trezăsc?
Of, of, amar şî iar amar!
Co şiţa (r. Dubăsar ) - L, 68 (1924).
(Se cântă şi în satele Mahala, Ro hi,
Pîrîta şi Pogrebi).
17
Frundzîşoara di-on pop 'şoi,
Ni-o făcut maica pi doi:
Unu niercuri, altu gioi,
Ş'o 'mplut ţărîli cu noi.
Ş'o purces maica pin ţarî,
Sî ni strîngî grămăgioarî,
Grămăgioarî nu ni-o strîns,
Da s'o pus gios ş'o plîns.
- Taci, măicuţî, nu măi plîngi,
Cî inima ni sî frîngi.
Di atîta 'nstreinari,
Nu pot mergi pi cărari.
Ard-o focu di streinătati,
Cam agiuns tari diparti,
Pisti Nestru şî pisti api,
Undi nici hîrtia nu răzbati,
Valea Hoţului (r. Valea Hoţului) -f.,
55 (1932).
18
Frundzîşoara di-o alunî,
Sboarî stoluri păsăreli,
Pi deasupra casîi meli,
Sî-ni aduc dor şî jăli,
Dila neamurili meli.
Toati-rii zbura,
Numa o rundunicî,
Tari frumuşîcî.
E-i din ţara me,
Şî s'o poprit la casa me.
- Rundunicî din ţara me,
Spuni-rii, maica ci făce?
Coce pîni şî la tini sî găte,
Şî din ochi negri e plînge.
- Păsăricî din ţara rp.e,
-......n ..
[20]
20
N. P. SMOCHINA
Zboarî înăp oi la mama me,
Şî spuni-i: coacî pînea sănătoasî,
S'o mănînci bucuroasî!
Da la mini sî nu vii,
Cî eu sînt în ncagrî pustii,
Pisti N estru şî pisti api,
Undi nici hîrtia nu răzbati.
Mahala (1'. Dubăsar) - b ., 44 (1923)'
19
Frundzişoara di-o alunî,
Pasări di n ţara me,
N'ăi vădzut pi maica ci făce?
Coce pîni şî la tini sî gînde,
Din ochi negri e plînge.
Of, păsăricî din ţara me,
Sî treci pi la mama me
Si-i spui: coacî pînea sănătoasî,
S'o mănînci voioasî
Şî la mini sî nu sî gîndeascî.
Ci eu sînt la loc diparti,
Undi nici hîrtia nu răzbati.
Mahala (L Dubăsar) - L, 30 (1924).
(Se cântă şi în satele: Rohi, Coceri,
Corjova-Creţeşti, Lunea, Coşniţa şi
Pir.ta, din acelaşi raion).
20
Zboarî rundunelili pi sus
Şî vin din altî ţarî.
Pi toati li-am întrebat
Dispri mama ci o aflat.
Şî una dintr'însîli ni-o răspuns
Cî mama coce colaci pintru mini
Şî mă aştepta acasî.
Ah şi of! Eu ci i-am răspuns:
Las sî coacî pînea sănătoasî,
Cî eu nu pot sî viu acasî.
Tocila (r. Ananiev) - f., 27 (1922).
21
Frundzişoara di oredz,
Vin, măicuţî, şi mă vedz,
Cît îs grîili mai verdz.
Dac'or prind' a sacira,
Numa păsîrili or zbura.
Şî di toati mî-i întreba:
Nu m'o văst pi undiva?
Ci ni-i bun cî m'o vădzut,
Dintr'acei vremi am dzăcut.
Am dzăcut o dzi ş'o noapti
Şî ni -o fost la ceas di moarti,
Di nici lumea nu mă cunoaşti.
Coceri (r. Dubăsar) - f., 31 (1923).
22
La Nestru, la mărgioarî,
Creşti-ori nuc cu frundza rarî,
Di ci creşti,
Frundza sî răreşti,
Vin, măicuţî, şî mă vedz,
Cît măi am în mini nedz.
Daci ni-a putrădzî ş'aista,
Cîti pasîri or zbura,
Di toati mi-i întreba:
Nu m'o văst pi un diva ?
Şî eli ţ'or spuni:
Cî m'o văst într'o grădinî,
Sprijînitî di-o turchini
Şî din ochi lăcrămam,
Di viaţî mă căinam,
Oraşul Dubăsar - f., 47 (T924). (Se
cântă în toate satele raion ului Du­
băsar).
23
Ţîn}\mă, rnăicuţi, ghini,
Cît măi sînt pi lîngî tini.
Ci dacî m'oi îndipărta,
Citi păsări or zbura,
Di toati mî-i întreba:
Nu m'o văst pi undiva?
Şî din eli ţ'a răspundi numa una:
Ci m'o văst rătăcitî într'o grădinî,
Sprijînitî di-o tulchinî.
Honorata (r. Cotovsc) - b., 20 (1923).
[21]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 21
24
Ici în vali, la fîntînî,
Creşti-ori nuc cu frundza rarî.
Nu ştiu-ni pari, ori îi rarî.
Da pi vîrvu nucului,
Cîntî maica cucului.
Da măi gios, pi rămureli,
Cîntî douî păsăreli,
Eu gîndem cî-s surori de-a meli,
Da eli-s douî păsăreli,
Sî-ni aduc dor şî jăli
Dila toati neamurili meli.
Lunea (r. Dubăsar ) - b., 27 (1934).
25
Ici în vaii, la izvoarî,
Creşti-ori nuc cu frundza rarî,
Vîrvarî, Vîrvarî.
Di ci creşti
Sî răreşti,
Iar măi sus, pi rărnureli,
Cîntî douî păsăreli.
Una-ni cîntî cu glas supţiri,
Pintru a noastrî dispărţirî
Şî una-ni cînti cu glas măi gros
Pintru traiu nostru cel frumos.
Eu credem cî-s surori di-a meli,
Da eli ni-s douî păsăreli.
Vîrvarî, Vîrvarî.
Goian (r. Dubăsar) - f., 42 (1934).
26
Treci, măicuţi 'n 'not,
Ori cu luntrea,
Ori cu murgu la pohod.
Şî mă e di acole.
Nestri, Nestri, malu tău,
M'am giurat cî nu ti-oi treci.
Şî ti-am trecut pi gimătati.
Şî în gimătati nu ti măi pot.
O trecut şî bun şî rău
Ş'on frati di-a neu,
Pi la Chiş'nău.
N'am nici o cărari.
Am avut o cărăruşî
Şî răii s'o horghit
Şî di 'ngrădit ni-o 'ngrădit-o.
Şî di schinuit, ni-o schinuit-o.
Şî nu-i cu chip di răzbătut.
Mahala (r. Dubăsar) - f., 30 (1923).
27
Frundzîşoara tărtăcuţî,
Nu mă blăstăma, măicuţî.
Nu mă blăstăma şî plîngi,
Cî blăstămu mă agiungi.
Cî mă-i blăstămat şî gioia,
De-am agiuns sî trag nevoia.
Cî rnă-i blăstămat şî lunea,
De-am agiuns sî 'ncungiur lumea.
Stăi, măicuţi, di blăstămat,
Sî m'aprochii di a neu sat.
Cî di strein ci am rămas,
Numa-s negru pi obraz.
Ci pin streini cît am îmblat,
Îniriioara ni-am dărmat.
Speia (r , T'iraspol] - f., 34 (1934).
28
Frundzuliţa lozîoarî,
La Nestru, la mărgioarî,
Creşti on nuc
Cu frundza rarî.
Şî-ni cîntî on cuc
Di mă oboarî.
Maici, cînd rnă-i făcut
Tari ghini ţ'o părut.
Cînd mă-i dat la legănat
Tari rău mă-i blăstămat.
Cu chicioru mă legănai,
Din guriţî mă blăstămai,
Din ochi negri-ni lăcrărnai.
Mă-i blăstămat şî gioia,
Di m'o 'ncungiurat nevoia.
Mă-i blăstămat şî lunea,
[22]
22
N. P. SMOCHINĂ
Di-am agiuns sî 'ncungiur lumea.
P'săni tari rău mă-i blăstămat
Sî nu mă aprochii şî eu di sat.
Di îmblu din uşî 'n uşi
Ca on pui di găinuşî.
Mahala (r. Dubăsar) - f., 35 (1924).
29
La Ustia 'ntr'o grădinî
Sînt trii flori 'ntr'o turchinî.
Cînd mărgi, eli sî închinî,
Cî mă văd cî-s o streinî.
Di streinî ce-am rămas
Numa-s neagrî la obraz,
Neagrî, neagrî şî pătatî,
Di părinţ îndipărtatî.
Mahala (r. Dubăsar) - f., 35 (1934).
30
Frundzîşoara trii maslini,
Măi Ion di pisti deal
Măi, mat,
Tu di-on an la noi n'ăi vinit.
Ci ni-i bun c'amu am vinit,
Ş'am găsît puica 'n pomînt?
Daţ hîrleţu şî lopata,
Sî dizgrop puicuţa gimătati,
Sî-i dizgrop şî mîna dreapta,
Ca sî-ni eu inelu di cununii,
Şî sî-ni cat altî soţii,
Măi, măi.
Mahala (r. Dubăsar) - f., 32 (1924)
(Se cântă şi în satele Rohi, Coşniţa,
Creţeşti şi Pîrît a , din acelaşi raion).
31
Lasî vîntu sî mă batî,
Şî ploaia sî mă ploai,
Şî soarili sî mă ardî;
Cî eu sînt ginovatî,
Cînd sara am işît la poartî
Şî m'am cerut măritatî,
Mahala (r. Dubăsar) - f., 32 (1924).
32
Frundzuliţî măcieş,
Dragu mamii Gheorghieş,
Ci-ni răsai noaptea pin somn?
- Mă gisez, maicî 'n priiorn ;
In priiomu 'mpărătesc
Mulţ vonici sî prăpădesc.
In priiorn cînd am întrat,
Toţ boerii s'o rierat :
Brava vonic ni-o ehi cat !
Pi stănoc I-o aşădzat,
La cură I-o măsurat,
Chiculiţa gios i-o dat.
Chiculiţa privuschie
Pe a cui scaun sî-ni rămîie?
Sădz, măicutî, s'o prăgesti
, " ,
Ş'o prăgeşti ş'o boceşti.
Şî ni-o strîngi măruncheli
Şî ni-o puni 'n sîn la cheli
Şi ţ-a treci di dor şi jăli.
Moşneaga (r. Balta) - b., 35 (1934)
33
Frundzişoara di-afion,
Dragu mamii Sînion,
Ci răsai noaptea pin somn?
- Mă gisădz, maică 'n priiom;
In priiomu 'mpărătesc
Mulţ vonici sî prăpădesc.
Drag� ma mii, nu ti duci,
Cî te-oi scălda în lapti dulci,
Macar scaldî-mă şî 'n zăhar dulci
Cî sunî goarna sî mă duc.
Mahala (r. Dubăsar) - f., 30 (r924).
34
Ţîni-mî, măicuţî, ghini,
Cît măi sînt pi lingî tini.
[23]
• DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE ·PESTE NISTRU 23
Cîdacî m'oi dipărta
Di toţ mî-i întreba,
Nu m'o văst pi undiva?
1\1'0 văst la on argat,
Cu puşculiţa 'n schinari.
Pusculita -
, ,
Ni-i măiculiţa;
Săghioara ­
Ni-i suri oara ;
Şticuşoru ­
Ni-i frăţîoru.
Chiscul-Lung (r. Ocna-Roşie) - b., 27
(1922).
35
Rămîi, mamî,
Rămîi, tatî,
Rămîi, sorî,
Rămîi, frati,
Rămîi, PUICl, sănătoasî,
Cî eu mă duc di-acasî l
Mă duc diparti,
Cu puşca 'n spati,
La graniţa Turcului,
Undi-i rău vonicului.
Taci, măicuţî, nu măi plîngi,
Cî inima fii sî frîngi.
Măi ghini mă prigăteşti
Şî di mini ti 'ngrijăşti.
Străistuţî rii-i faci,
Colăcei fii-i coaci.
Cămeşîli-ni coasî,
Cî mă duc di-acasî.
Mă duc la văgzalaş,
Li văgzal, la Călăraş.
La văgzal, la Călăraş,
Cîţi vonici s'o suit
Nici unu n'o vinit.
Cî mă duc la graniţî,
La graniţa Turcului,
Undi-i rău vonicului.
Pîrîta (r. Dubăsar)- b., 38 (1922).
36
Frundzîşoara cir di ordz,
În moscal, maicî, mă vedz,
Cî di-am agiuns aşa
Îi numa gina ta.
Cî sî eu t'am fost ficior
, ,
Şî ţ'am scos boii din ocol.
Cî la şcoalî nu mă-i dat,
Carti buni n'am învăţat.
Dragi maicî, nu mă-i lăsat
Sî-ţ aduc o norî 'n casî,
Sî-t cii di măturat curtîli,
, ,
Di pus pi rnasî
Şi streinii di sculat.
La văgzal, la Călăraş
Plîng părinţii di jăli:
Masîna 'ncărcatî cu moscălas
, ,
Şî cu şîneli îmbrăcaţ
Şî cu curăluş încinş.
La văgzal, la Călăraş,
Plîng părinţii di jăli ...
Rămîi, mamî,
Rămîi, tatî,
Rămîi, sorî,
Rămîi, frati 1
Rămîi, mamî,
Cî n'ăi fost bucuroasî
Sî-ţ aduc o norî 'n casî!
Lunea (r. Dubăsar) -- b., 29 (1924.).
37
Iaca toamna fii-o vinit
Eu la cîmp am pornit.
Şî la cîmp am agiuns,
Plugu 'n brazdî ci-am pus.
Nu pre mult am brăzdat,
Cornu ci fii-a sunat.
Şî la priiom m' o chemat.
Eu plugu 'n brazdî l-am lăsat
Şî la priiom ci am alergat.
Chiculiţa me cei creaţi,
O rămas în priiom pi masî.
[24]
N. P. SMOCHINĂ.
42
Vin, măicuţî, şî fii-o strîngi,
Şî fii-o strîngi fir la fir
Sî-ţ pai cî-i trandafir.
Şî fii-o fă măruncheli
Şî o puni 'n sîn la cheli.
Noaptea sî mă gisădz
Şî la mini s' ti gîndeşti.
Strâmba (r. Cr utî) - b., 28 (1936).
38
Frundzuliţa di măr dulci,
Ia-n eş, maicî 'n deal la cruci
Şî-i prăgi 'ncotro m'or duci.
Di rn'or duci la văgzal,
Sî ştii, maicî, cî-s moscal.
Di m'or duci la Ades,
Sî ştii, maicî, cî-s ales.
Di m'or duci la Binderi,
Sî ştii, maicî, cî-s boeri.
Dî m'or duci la Chiş'nău,
Sî ştii, maicî, cî-s on rău.
Rîbniţa (1. Rîbniţa) - b., 47 (1934).
39
Frundzîşoara fir mătasî,
Lepăd casî, lepăd masî.
Lepăd nevastî frumoasî,
Cu doi copchilas pi braţî.
Unu strigî: mamî, mamî!
Altu strigî: tatî, tatî!
Taci, dragu mamii, nu striga,
Cî riimi nu ti-a asculta,
Cî tat't-o nu-i acasî.
Îi în Manjuria, la loc diparti,
Undi nici hîrtia nu răzbati.
Mahala (r. Dubăsar)- b., 17 (192]\.
(Se cântă în toate satele de pe malul
Nistrului).
40
Frundzîşoara di oredz,
Ci plîngi, puicî, cînd mă vedz?
Frundzîşoara di măr dulci,
Las cî-i plîngi cînd m'oi duci!
Stăi, puişor, nu ti duci,
Ci foi da guriţî dulci.
Macar dă-fii-o ş' cu zăhar,
Cî m'aşteaptî polcu 'n deal.
Şî pihota măi la vaIi.
Toţ soldaţîi stău călari
Şî strigî 'n guriţa mari:
Hadeţ, vonici, măi tari.
Şî strigî: hadeţ rnăi iuti,
Cî n'ari cini s'ne-agiuti.
Cî rana ghermăneascî,
Nu-i doftor s'o lecuiascî,
Nici ferşal s'o tămăduiascî.
Coceri (r. Dubăsar) -- f., 31 (1923).
(Se cântă şi în satele Molovata,
Goian, Rohi, Doibani, Corje vo ,
Mahala,Lunca, Pogrebi, Pîrîta, Do­
ro ţcaia, Coşniţa, din acelaşi raion).
41
Sui, măicuţî, sus la steli
Şî-i prăgi oasîli meli,
Cum li duc pi năsîli,
Dila Austria măruntăli.
Sî nili duc la bolni�î,
' ,
La sestriţî.
- Fa, sestriţî, puişor,
Undi-i a neu ficior?
- Du-ti, ia, la cei fereastrî
Şî lî-i prăgi cum îi fac priveascî.
Domniţa (r. Rîbniţa) - b., 49 (1936).
\
Frundzulita pelinitî,
\ ' ,
Vin, măîcuţî, la fereastrî,
Vin, măicuţî, la bolniţî, la fereastrî
Şî-i prăgi cum îfii fac priveascî
La chiciar.
Şî-i prăgi la fereastrî.
Cînd eram acasî,
Nu muncem
[25]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 25
Şî mîncam pîni albî,
Da amu muncesc
Şî pîni smolitî mănînc
Şî la inimî venin strîng.
Lăbuşca (r. Crutî) - b., 50 (1936).
43
Fa, Ileanî Cosînzanî,
Ochii tăi, struguri di poamî!
Cîti tîrguri am îmblat,
Pisti ochi di-a tăi n'am dat.
Pisti-on tîrg am dat:
O rujî 'n chipu tău,
S'o rup, s'O pui în ceai şî s'o beu.
Mă uit în gios, la căpătîi;
Toati casîli-s pustii,
Copchilî cu ochi căprii.
Taşlîc (r. Grigoriopol) - f., 45 (1936).
44
Copchilî cu ochi verdz,
Eş afarî di mă vedz.
Eş afarî, păn la poartî,
Şî vedz doru cum mă poartî.
Fa, copchilî, copchiliţi,
Eş afarî la portiţî
Şî-rii dă apî şî guriţî.
Eu guriţî nu foi da,
Cî nu sînt di sama ta.
Eu sînt floarea florilor,
Dragostea flăcăilor,
Eu sînt floari di bostan,
Nu dău gurî la ţîgan.
Eu sînt floari di pi mari,
Cini mă iubeşti, moari.
Pîrîta (r. Dubăsar ) - f., 28 (1936).
(Se cântă şi În satele Coşniţa, Ma­
hala, Hîrtop şi Pogrebi, din acelaşi
raion).
45
- Fa, Nataliicî, eşi afarî, c'oi
muri!
- Stăi, Andrii, nu muri,
Cî tot amu oi işî
Şî v'o douî horbi om horbi
Şî Ia urrnî om hotărî.
Iubirea ari o sprinceanî,
Dintîi dulci
Ş'nainti amarî.
Dintîi dulci ca ruerea,
Ş'nainti amarî ca cerea.
Goian (r , Dubăsar) - f., 32 (1934).
46
Di cînd PUlU neu s'o dus,
Douî flori în faţ'am pus.
N'o trimăs puiu o scrisoari,
Sî-i trimăd şî lui o floari.
I-aş trimedi pi sfîntu soari.
Sfîntu soari păl eşti tari
Şî ni-a ardi faţa la floari.
S'o trimăd pi sfînta lunî,
Cî luna-i răcoroasî
Şî ni-a duci floarea frumoasî.
Dar florili s'o vestejît
Şî el scrisoarea n'o prinit.
Doibani (r. Dubăsar ) - f., 31 (1923).
47
- Copchilî di PIStI Prut,
Spuni-rii drept, cum ăi trecut?
- Am păşît din salcii 'n salcii
Ş'am trecut Prutu dincoaci,
Sî-ni văd puiu undi dzaci.
Dzaci cu faţa la păreti,
Cu gura arsî di săti.
- Adî-ni apî cu a ta gurî
Sî-ni potoali a me arsurî!
Cît trăesc mă tînguesc,
Cum sî fac, sî nimeresc,
Tatălui sî nu greşăsc,
Sî nu rămîu ruşînatî
Şî cii tata dipărtatî.
Di diparti nu-i diparti ,
.............. -----------
[26]
26
N. P. SMOCHIN.Î\.
Da cî nu mal poci răzbati,
Ci sînt neagrî di păcati,
Doibani (r. Dubăsar) - Aceeaşi.
48
Frundzuliana di-on chirău,
Aleu, aleu!
Nestri, Nestri, malu tău
Cît îi el di cotigit,
Cît rău el nu ni-o făcut,
Nici cu luntrea n'am trecut.
Trecea-aş Nestru şî m'aş duci,
La puicuţa me cei dulci;
Cî e doarmi 'n aşternut,
S'o discopăr, s'o sărut;
S'o sărut pi la guriţî,
Cî e riie rii-i puicuţî.
S'o sărut pi obrăjăl,
Cî m'am diprins di mititel.
Scumpî cărărusî avem,
Mă spălam şî mă dregem,
Şî la puicî mă pornern.
Da di cînd eu m'am mărit
Si duşmanii m' o smintit,
Cărăruşa ni-o 'ngrădit
Nici cu pari, nici cu nueli,
Da numa cu cuvinti răli.
Teia (r. Tiraspol) - f., 45 (I924).
49
Frundzîşoara lobodî,
Toatî lumea-i slobodî.
Numa eu şăd la 'nchisoari
Pintr'o puicî ca o floari.
De-aş agiungi vinerea,
Sî mă duc la Ustia,
Sî-ni văd puica
Cum culegi cînipa.
Sî mă fac şî eu a culegi,
Şî cînd cir la cir ar s'o legi,
Si-i pui mîna pi băsma
Şî aşa ni-om împăca.
Mahala (r. Dubăsar) - b., 43 (1934).
50
Floricicî alb-albastri,
S'o stricat dragostea noastrî.
Cînd aş agiungi 'n primăvarî,
Sî-ni tocmesc dragostea iarî.
Floricicî alb-albastrî,
Cînd aş şti cî-i puica 'n deal, la cruci,
Di trii ori pi ci as m'aş duci.
Da aşa-i măi diparti,
Nici cu cartea nu-i răzbati,
Floricicî di -o vizie,
Cum o fost, n'ar' s' măi cii.
Doroţcaia (r. Dubăsar) - f., 24 (1924).
51
Frundzuliţa poamî coaptî,
Nu mă bati maici,
Cî m'oi duci
Pisti-o apî dulci.
Cu puiu 'n mîni
Pin streini.
Pi undi nu ştiu pi riimi.
- Fa, copchilî, nu ti duci,
Cî copchilu-ţ plîngi.
Las sî plîngî,
Dumnădzău s-al strîngî.
Şî eu mult am plîns
Şî nimi nu m'o jălit,
Şî nici nu m' o audzît.
Duhău (r , Dubăsar ) - f., 29 (1922).
52
Frundzîşoara doi arginţ,
Îs una la părinţ
Şî mă ceri on dăscălas
Tari drăgălaş.
Ah, a, a, a, ha, ha.
Şî părintîi nu vor sî mă dăi,
Ii dzîc, cî dascălu
Cînd audi di colaci,
Azvîrli plugu 'n copaci;
Cînd audi di pomeni,
-
[27]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 27
Azvîrli plugu 'n burueni.
Ah, a, a, a, ha, ha.
Şî ii mă dău după Vasîlicî.
Eu spui mamii
Cî după dînsu nu m'oi duci.
Da e dzîci cî m'a da,
După Gheorghi gada-da.
Şî porunca ii n'o pot călca.
Şî, ah, iti-o vinit on hulubaş pi vînt
C'o scrisoari 'n clanţ,
Şî iti-o lăsat-o în cerdac.
Eu cînd am luoat-o ş'arn citit-o,
0, of, era dila ghetu dăscălaş.
Dăscălaşu mă roagî sî mă ei 'n
[ căsătorii,
Ah, vai, vai, şî iad of.
Şî eu i-am răspuns pi vînt,
Cî părinţîi nu mă lasî.
Ah şi of, maica me.
Dă-mă, maicî, după drag, mal,
CÎ-n pomînt ţ'a ci măi larg.
Nu mă da după urît, măi,
Cî şî-n pomînt ţ'a ci rnăi strîmt.
Oraşul Dubăsar - f., 54 (r924).
53
Iaca, măicuţî, nişălu,
Cum îrii poartî unelu.
Eu i-l cer ca sî ni-l dăe,
Da el dzîci si mă ei.
Cînd aş şti cî m'ar luoa,
Zăstrii foc i -aş da:
Din trii părţ,
Cu lemni verdz,
Dintr'o parti,
Cu uscati,
Ca sî margî vestea pin sati,
Cum sî prăpădesc a meli toati.
Mahala (r. Dubă sar) - L, 29 (1926).
54
Iacată-I-îi riişălu,
Cum îiti poartî unelu.
El dzîci cî m'a luoa.
Cînd aş şti cî m'ar luoa,
Tot amu m'aş înneca,
Undi-i balta măi latî,
Sî-ni eu zăstrea- toatî.
Şî ci-a măi rîm'ne,
Sî-i dău foc cu mîna me.
Mahala - Aceeaşi.
55
- Cini mergi,
Cini mergi după iaz
Cu calu 'n brazdî?
- Fătul Alicsandru.
- Da din urmî,
Da din urmî ci ni mergi?
- Tot puica lui.
- Ci ai, badi 'n buzunari?
- Turti dulci şî coarni lungi.
- Da cu a cui guriţî s' li mănînci?
- Tot cu a Mărioarii.
- Da afarî iti plouî
Şî iti ningi.
- Măi Alicsandru, brîu-ţ chicî !
- Sai, fa Mărioarî, şî iti-al rîdicî.
Citi on cir
Sî-ţ parî cî-i trandacir.
Rîdica-l măruncheli,
Sî-ţ pari CÎ-s floriceli.
Da afarî, da afarî
Ni plouî şi iti ningi.
Oraşul Dubăsar - f., 17 (1926). (Se
cântă şi în satele din jur).
56
Foai verdi ş'on chirău,
Nestri, Nestri, malu tău,
M'am giurat CÎ nu ti-o treci
Pisti apa ta cei răci.
Şî ti-am trecut pi gimătati,
Vin măicuţî şî mă scoati,
Cît rii-i iniriioara 'ntreagî !
Cînd dzÎci măicuţî,., dragî,
.............. ------------�
[28]
28
N. P. SMOCHIN},.
Limba, limba 'n gun 111 SI Ieagî
C'on cir di matasî neagrî.
Teia (r. Tiraspol) - b., 28 (1923).
57
Frundzîşoara di-o gutîi,
Ici în vali 'n Slobodzîi,
Toati casîli 's pustii
Şî nevestili 'n vădănii
Şî copchiii 'n sărăcii.
Nurna o casî nu-i pustii,
Şădi-on pisăraş şi scrii
Numa listuri di hîrtii
Şî li trimeti la bătălii.
Caragaci (r. Slobozia) - f., 58 (1936).
58
Frundzîşoara peliniţî,
Copchiliţî di om bogat
Tinericî te-ai măritat,
Da la ci te-ai bucurat ?
- La doi boi, la opt 01
Şî la suta di nevoi.
- Na-ţ, părinti, 'patru boi,
Discununî-mă 'năpoi !
- Macar dă-ni şî vaci cu lapti,
Cununia-i păn la moarti.
Cînd ăi mărs la cununat,
Di trii ori te-am întrebat:
- Ţî-i cu voia di bărbat,
. Ori ai gînd di lipădat?
Mahala (r. Dubăsar) - L, 32 (1924).
- Ci aduci, Dudo, di mîncari P
- Mălai cald şi usturoi!
- Du-ti, Dudo, înăpoi,
Cî mîncarea nu-i di noi!
Lunea (r. Dubăsar) - b., 42 (1924).
(Se cântă şi în alte sate de pe malul
Nistrului, mai ales în r. Dubăsar).
60
Ici în vali, la izvoarî,
Creşti-ori nuc cu frundza rarî.
Nu ştiu-i rarî, ori îrii pari,
Nici o formî nu măi ari.
La tulchina nucului
Cîntî mama cucului.
Da măi sus, pi rămureli
Cîntî douî păsăreli.
Una-ni cîntî glas su pţîri
Pintr'a noastrî dispărţîri.
Alta-ni cîntî glas măi gros
Pintr'a nostru trai ci-o fost.
Stroeşti (r. Camenea) - b., 49'
(1936). (Se cântă şi în satele din
r. Dubăsar).
61
Frundzuliţî lozioarî,
La Nestru, la mărgioarî
Şăd toţ fraţîi grămăgioarî
Şî sî uită 'n ceia ţarî,
Undi o lucrat astî varî .
Corjevo (r. Dubăsar ) - b., 24 (1922).
La turcvina iazului
Trii flăcăi ni sî scălda.
Numa unu sî 'neca:
Sai, puicuţî, şi ni-al scoati,
Cî el ţ'o fost cu dreptati,
Cî el cît o holteit
Numa pi tini ti-o iubit.
Corjevo - Acelaşi.
59
Frundzîşoara di mătasî,
M'am suit în deal la coasî.
Trag o brazdî, trag şî douî,
Păn ci m'am udat di rouî.
Da la brazda cei măi mari,
Sari coasa din brăţari.
Cat la luni, cat la soari,
Vini Duda cu mîncari.
\
62
[29]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 29
63
Frundzîşoara lozîoarî,
Măi, măi, măi, dragî Mărioarî.
Ci ţi-i faţa găIghicioarî,
Ori ţî-i rău, ori dzaci di boalî?
- Nu ni-i rău, nici dzac di boalî
Măi, măi, rnăi, bădiţî, bădiţî, hăi.
Da ni-i rău
Di ci-aud eu.
Tot ăi dzîs cî mi-i luoa,
Cînd s'a coaci poama ta.
Poama ta s'o cules,
Şî tu altî mîndri ţ'ăi ales,
Măi, măi, măi, bădiţi, bădiţî, hăi,
Speia (r. Tiraspol) - f., 34 (1934).
64-
Frundzîşoara trii păstări,
Fa copchilî cu brăţări.
Ci rn'aştepţ atîtea sări,
Ci măi am v'o trii cărări.
Păn măi îmblu pi la toati,
Ni sî faci niedz di noapti.
Păn măi vin şî pi la tini,
Ni sî faci dziua ghini.
Oraşul Dubăsar - b., 41 (1934).
65
Răsai lunî,
Răsai lunî măi di vremi,
Of şî iarî of,
Sî-ni văd puica la sprinceni.
Răsai lunî eli cu sarî,
Sî-ni văd puica pi livadî.
Să-ni cosăsc chirău
Si-i dău murgului sî roadî.
Murgu roadi şî nichiadzî,
Da puicuţa ni lăcrămeadzî,
Taci, puicuţî, nu lăcrăma,
Cî bădiţa te-a lua,
Cînd a creşti grîu 'n tindî
Şî s'a bati cu schicu di grindî.
Taci, puicuţî, nu măi ofta,
Ci bădiţa te-a lua,
Cînd a ningi ş'a tuna
Şî pi loc ne-a sănina.
Aşteaptî, puicuţî, cînd ni-a creşti
gia 'n casî
Şî s'a bati cu strugu di masî.
Atunci tu, puicutî, ni-i ci nireasî,
Ori atunci, ori nici atunci,
Of şî iarî of!
Oraşul Dubăsar - f., 54 (1926) (Se
eântă şi în satele Mahala, Corjevo,
Creţeşti, Lunea, din raionul Dubăsar).
66
Mana badii, Mani,
Vin la badea, vin.
Cî băsmaua ţ'ai uitat
La badea pi pat.
Mana badii, Mani,
Vin la badea, vin.
Cî copchilu-ţ plîngi.
Mana badii, Marii,
Viaţa i sî strîngi !
Lasa-l, badi, sî plîngî,
Dumnădzău sî ni-al strîngî.
Cî mulţ vonici sînt pi lumi,
Cu atîtea frumoasî numi.
Mana badii, Mani,
Vin la badea, vin,
Mana badii, Marii.
în cei vali, în cel deal,
Mărg vonici cu cai la apî.
- Mergi tu, Marii, di-i adapî l
- Eu i-adăp, da ii mă 'ntriabî
Di ci-s tînărî şi slabî?
Eu li spun c'am iubit,
Di-on vonic m'am îndrăgostit.
Pi cei toloacî, pi cel deal,
Şuerî on vonic din gura toatî.
Ş'o puicuţî tot în catî:
Sî vedi cî-i vonic niînsurat,
Nicununat,
Di Mana lăsat.
[30]
30
N. P. SMOCHINĂ
Mana badii, Mani.
Vin la badea, vin,
Cî băsmaua ţ'ai uitat
La badea pi pat.
Mahala (r. Dubăsar) - f., 32 (1924)
(Se cântă şi în satele Rohi, Coşniţa
şi Pîrîta din acelaşi raion).
67
La copacu rîşchirat,
La copacu rîşchirat,
Şădi Ghiorghi rădzămat.
Of, şî iarî of.
Şî-i catî Dzîna 'n cap.
Las' sî-i cati cî nu-i păcat,
Cî şî el o alergat.
Şî pi soari
Şî pi lunî
Şî pi negura cei mari.
- Tu la dînsa ce-i cătat P
- Di băut şî di mîncat.
- Da cu ci ti-o fărmăcat?
- Cu ţărînă dila fîntînă
Şî nămol dila izvor
Şî cu pornînt dila mormînt.
ŞÎ c' o surcicî di liliac,
Ca sî nu-ţ clăi pisti leac,
Ca sî nu-ţ dăi pisti leac.
Of, şî iarî of.
Coceri (r. Dubăsar) - f., 37 (1924).
(Se cântă şi în satele Mahala şi
Corjevo).
68
Ci-ni şădz, puicuţî, aşa măhnitî?
Cînd erai a me iubitî,
Nu şîdei aşa măhnitî!
Da di cînd te-am lipădat
Cînd ş' ti cat-măhnitî!
Fa Ileanî, fa Ileanî,
Nu ţ'îi nirni ginovat,
Cî tu sînguriţî 'n obraz ri-ai dat.
Pîrîta (r , Dubăsar) - f., 48 (1934).
(Se cântă în toate satele raionului).
69
Badiţa Vasîli, Sîli,
S'o pornit la bătălii,
Numa numili sî-i vii.
Badiţa sara ni-o vinit.
Dila poartî m'o strigat
Şî la poa�tî ni-o chicat.
Hârtop (r. Grigoriopol) - f., 57 (1922).
70
STRIGĂTURI
72
Am sî beu, sî beu,
Am sî beu comîndu neu,
Ş' am sî beu cu golova,
Sî văd lumea n'a crăpa.
Mahala (r. Dubăsar) - f., 36 (1924).
71
M' O făcut maica frumoasî,
Sî stău cu boeri la masî.
Cu boeri, cu ginerali,
Cu fiei ori di comisari.
Mahala - Aceeaşi.
Frundzî verdi di cicoarî,
Tragiţ hora ceia mari,
Cî-i o 'dzî di sărbătoari.
Frundz\ verdi di susai,
Păn ci vini luna Mai,
Di mîncat avem mîncari,
Mămăligî cu susai.
Goian (r. Dubăsar) - b., 48 (1934).
73
Rău bărbat mal am.
L-am vîndut c'on pitac şî gimătati
[31]
• DIN LITERATURA POPULARA A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
31
Ş'am lipădat pita cu
Şî m'am muntuit di dracu.
Broşte ni (r. Crutî) -f., 47 (1934).
74
Ţîni-rnă măicuţî ghini
Cît rnăi stău pi lîngî tini.
Dacî m'oi îndipărta
Di toţ mî-i întreba,
Nu m'o văst pi un diva ?
Luna n'o 'mplinit
Şî măicuţa ni-o vinit.
Broşteni - Aceeaşi.
75
Bărbătălu neu cel blînd,
N-aI dor mînîli bătînd
Şî guriţa suduind.
- Bărbătăli, borş cu neri
Şî 'ndulcit cu porombeli.
Porombeli mai măşcati,
Stăi, bărbati, nu mă bati.
Eu sara cînd agiung
Îni măi tragi cîti-on ghioldum.
Eu sara cînd tî-s măi drag
îni măi tragi cîti-on zdupac.
Culnaia-veche (r. Râbniţa) - f., 45
(1924). (Se cântă şi în satele raio­
nu lui Dubăsar).
COLINDE, URĂTURI
1
I
76
Cini 'n lumi s'o aflat 1),
Voilerom şi voiler Doamni 2).
Alixandru făt-frumos,
El sî-ni cii sănătos,
Sus în slava lui Hristos.
Jîdogii în ţarî s'o aflat,
Da din ţarî ci-o prădat?
Cheili raiului o luoat
Şî lunina soarilui.
Dumnădzău s'o spăimîntat
Şî 'n gura mari ni -o strîgat:
Cini 'n ţarî s'a afla
Şî după jîdogi s'a lua?
S'o aflat Alixandru făt-frumos.
Faţa d'albî ş'o spălat,
La icoani s'o 'nchinat,
Cu părinţii s'o ertat,
Pi murgu din grajdi 1-0 scos
Şî sî-ni cii sănătos.
Şî pi murgu 1-0 'nşălat
Şî pi dîns s'o aruncat,
1) Fiecare vers se repetă.
") Se spune după fiecare vers.
După jîdogi s'o 'nturnat.
Nu pre mult i-o alungat,
Jîdogii cînd 1-0 aflat,
Di dîns s'o spăimîntat.
O Iipădat cheili raiului
Şî lunina soarilui.
Ş' Alixandru li-o luoat
Şî pi cal s'o aruncat
Şî 'năpoi s'o înturnat ;
La Dumnădzău o alergat.
I-o dat cheili raiului
Şî lunina soarilui.
Dumnădzău s'o bucurat
Ş' pi Alixandru l-o 'ntrebat:
- Cu ci dar sî ti dăruesc?
- Cu cel băţ
Di huludeţ,
Cu Moldova 'n gimătati
Ş' Ucraina .triia parti.
Este o chiatrî
Răstrăchia trî
Şî cuprindi-o lumi toatî,
[32]
32
N. P. SMOCHINĂ
Şî pi noi cîtiodatî ;
Şî Moldova gimătati
Ş' Ucraina triia partî!
Buna vremea ş'o colindă.
Mahala (r. Dubăsar)-- b., 32 (r934).
(Se colindă în aproape toate satele
raionuJui).
77
Cini 'n lumi s'o aflat?
Cini 'n lumi s'o aflat?
Voiler, voiler Doamni J).
S'O aflat on făt-frumos.
Dimineaţa s'o sculat,
Faţî dalbî ş'o spălat,
La icoani s'o 'nchinat,
Cu părinţîi s'o ertat,
Pi murgu din grajdi I-o scos
Şî pi dîns s'o aruncat,
După jîdogi s'o luoat.
Jîdogii s'o 'nspăimîntat,
Cheili raiului o lipădat.
Luna 'n sîngi si răsvărsa,
Noorii sî tulbura.
Handrabura (r. Ananiev) - b., 39
(1936). (Se colindă şi în satele de pe
malul Nistrului - raioanele Rîb-
niţa, Dubăsar , Grigoriopol).
78
Bucurî-ti, sfînta cruci,
Bucurî-ri sfînta cruci.
Noi-ţ cîntăm ţîi iar di jăli,
Pintr'a lui Adam greşăli,
Pintr'a lui Adam greşăli.
Of, Adam, ce-i greşît?
Din rai Domnu ti-o lipsît.
Raiule, grădini dulci,
Nu mă 'ndur Doamne-a mă duci
Di vieaţa ta cei dulci,
Di niroznj; florilor,
1) Se spune după fiecare vers.
2) Se spune după fiecare vers.
Di cîntarea păsîrilor,
Di chicarea frundzîlor.
Citi flori sînt pi pomînt
Toati la poarta raiului mărg la
giurămînt.
Numa schicu grîului
Şî cu lemnu Domnului
Şăd la poarta raiului
Sî-ni giudicî florili
Undi vedz niroznili,
Li-o luoat [m]adamili,
Sî-ni strochiascî straili.
Sî-ni prifacî apili.
Sî sfinţascî apili,
Sî prifacî aghiazmili.
Mahala (r. Dubăsar) - b., 19 (r926).
79
La doi meri, la doi prăsadz,
Nouraş cu flori 2),
Di turchină dipărtaţ.
Dar în vîrvu mărului
Esti on leagăn di mătasî.
Dar într'însu cini-ni coasî?
Ilenuţa cei frumoasî.
Dar ci-ni coasî?
Steguşor di domn domnesc,
Mărg boerii ş'o prăgesc;
Toţ o mărs şî o tăcut,
Numa unu, Ilii, nu ni-o tăcut;
O dzîs: Dă-ni -o nii, Doamni,
Cî n'o eu sî cii roabî,
Da o eu sî-ni cii doamnî,
Sî-ni'\domneascî curtîli si portîli.
" ,
Buna vremea ş'o colindî!
Sărăţei (r. Rîbniţa) - b., 24 (r924).
80
La doi meri, la doi pen,
La doi men, la doi pen,
[33]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 33
Di vîrvuri împreunaţ,
Di turchinî dipărtat.
SUS, mai SUS, la vîrvureli,
Ard nouî lunineli.
Sus îni ard, gios îni chicî,
Lac di nil', pîrău di vin.
Da 'n pîrău cini sî scaldî,
Ia sî scaldî
Sfînt Agiun cu Sfînt· Creciun.
Ii sî scaldî, sî 'nnoesc
Şî cu dar sî dăruesc
Şî cu nir sî niruesc,
Buna vremea ş'o colindî!
Ocniţa (L Camenca) - b., 32 (r934).
81
La doi men, la doi pen,
Nouraş cu flori 1),
Di turchinî dipărtaţ.
La turchina mărului
Esti on pat mîndru închegat.
Da di ci ni ni-i lucrat?
Di-o vădanî
Şî di-o cucoanî 2).
Dar într'însu ci-i aşternut?
O prostiri di bumbac.
Dar într'însu C1-l aşternut?
On covor
Roşîor.
Dar într'însu ci ni şădi P
Dzîna cei frumoasî.
Dar ci-ni măi coasî?
Guleraş tatîni-să-lui,
Praporaş frăţîni-să-Iui.
E-ni coasî şi-ni schindoşăşti,
Ineluţu-ni străluceşti,
Acuşoru-i rugineşti.
Da pi podureli,
Runduneli.
Da pi ferestreli,
Păsăreli.
Buna vremea
Ş' o colindî!
Mahala (r. Dubăsar) - b., 32 (r 934).
(Se colindă şi în satele Corjevo , Co­
ceri, Lunea şi oraşul Dubăsar).
82
La doi men,
La doi peri.
Sînt doi meri mîndri,
Mîndri şî 'nrotaţ.
Da şî 'n vîrvu merilor
Esti on leagăn di mătasî.
Da şî 'n casî ci ni coasî?
Coasî Mărioara cei frumoasî.
Cît îni coasî,
Lacrîni varsî.
Şî li varsî 'ntr'on păhar
Şî li puni supt divan.
Mărg boerii ş' li prăgesc
Ca pi faţa lui Hristos.
Ţ'ibulăuca (r. Dubăsar) - b., 36 (r934).
83
Vin trii crai la răsărit.
Lor luna li-o răsărit
Şî si duci la aniadzî
Spri sfinţît,
Undi s'o născut Hristos,
La eslea cu boi, pi gios.
Şădi Durnnădzău şî craii
Şî grăesc dumnădzăeşti,
Patru nii di prunci o strîns
-Şî pi dînş în ştie i-o prins.
Iuda pi Hristos 1-0 prins;
Ni 1-0 prins şî 1-0 legat
Şî la jîdogi o alergat
1) Se spune după fiecare vers.
2) In unele sate se zice: « di-o turcoaicîe ,
3 Anuarul Arhivei de Folklor V.
[34]
N. P. SMOCHINĂ
!
II
Pesceana (1'. Pesceana) - f., 36-
(1934). (Se cântă şi în raionul
Dubăsar).
în horaş în Vifleem,
în horaş în Vifleem.
Boeri viniţ
Şî videţ.
Astădz di s'o născut
Domnul cel fărî di 'nceput.
Proroci-l-ai,
Proroci -l-ai,
Cî s'a naşti Mesia
Din Ficioara Maria
Şî din radu lui Adam.
- Du-ti Adami
Dila mini!
- Nu mă 'ndur, Doamne-a mă duci
Di vieaţa ta cei dulci,
Di riirozna florilor,
Di căitu broaştilor,
Di sueru sărchi lor.
,-.., ,
Ş'o butelcî
Di holercî.
To pala (r. Ciorna) - b., 45 (1934).
(Se cântă şi în satele din raioanele
Dubăsar, Grigoriopol, Tiraspol,
Slobozia).
85
86
în horaş în Vifliem,
în horaş în Vifliem.
Viniţ, boeri şî ni-ţ vide
Astâdz di s'o născut,
Domnul cel fărî di 'nceput
Proroci-l-ai, proroci-l-ai,
Cînd s'a naşti Mesia
Din Ficioara Maria
Şî din rodu lui Adam.
Du-ti, Adami, dila mini.
Adam, Adam cel greşît,
Domnu din rai ti-o lipsît.
34
84
Şî din gurî o cuvîntat:
- Daţî-ni triidzăci di arginţ,
Cî vă vînd şî pi părinţ !
Triidzăci di arginţ i-o dat,
Şî pi Hristos 1-0 luoat.
Şî 1-0 dus la Bolboca jîdovascî,
Acolo să-I răstigneascî.
Răstignesti-al tu, Pilat,
Ci el ţîia ţ'o fost frati.
Şî Pilat din guriţî o cuvîntat:
Cu el în frăţîi am îmblat !
Şî din ochi negri o lăcrămat :
- Hristos nu-i ginovat!
Sus pi cruci 1-0 rîdicat,
Mînili i-o ţîntuit,
Chicioarili i-o chironit.
Sîngili sî răsvărsa,
Iudili alerga,
Ii pin pahari-l strînge
Şî bucurii mari ave.
Jura (r , Rîbniţa) - b., 19 (1924).
Vin trii crai la răsărit,
S'o dat luna la sfinţît
Şî soarili la răsărit.
Iuda pi Hristos 1-0 prins;
Ni 1-0 prins
Şî 1-0 legat
Şî 'n temniţî ni 1-0 dat,
în temniţa jîdovascî.
Şî ni I-o giudicat,
Pi cruci s-al răstigneascî.
Şî pi cruci 1-0 răstignit
La mîni şî la chicioari
Ni l-o chironit
Sî l-o rîdicat întri doi tălhari.
Buna vremea
Ş'o colindî!
Daţ colacu
Şî pitacu
[35]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 35
Raiule, grădinî dulci,
Nu mă 'ndur, Doamni, a mă duci
Di vieaţa ta cei dulci.
Di nirozna florilor,
Di şueratu şărchilor,
Di căitu broaştilor.
Pre scaunu lui David,
S'o nănţat din viţa lui,
Trii craii pomîntului.
Aur smirnî şî tărnîi,
Mila Domnului sî fi.
Lunea (r. Dubăsar) - b., 21 (1934).
(Se cântă şi în Mahala şi oraşul
Dubăsar).
87
VIN AŞTONŢîI LUI ADAM
S'o născut Mesia,
Din Ficioara Maria.
Din fiul lui Avram
Şî greşălili lui Adam.
Cînd Adam ni s'o greşît,
Domnu din rai 1-0 lipsît.
- Du-ti, Adami, dila mini.
N -ăi răbdat tu trii cuvinti
Sî-ni trăeşti în rai cu cinsti.
- Nu mă 'ndur, Doamni, a mă duci
Di vieaţa ta cei dulci,
Di dulceaţa ponilor,
Di nirozna florilor,
Di cursu izvoarîlor,
La izvoarî,
Sînt pohoarî,
Undi toatî jîvina oi sî adapî.
Corotna (1'. Tiraspol) - b., 43 (1936).
88
URĂTURĂ
Scoalî, badi Vasîli,
Nu dorni,
Cî nu-i vremea di dornit;:
3*
Da-i vremea di arat
La păru cel rotat.
Bun loc sî curat ara.
Bădiţa ara, ara,
Brazdi neagrî răvărsa
Grîu roşu sămăna.
Cu borona ni-l borone,
Grîu verdi răsăre.
S'o dus bădiţa la săptămîna,
La luna,
Sî vadi: grîu copt ca nuca.
S' o dus la tîrg,
La iarmaroc
Ş'o cumpărat douî săcereli
Cu zîmţîi di f1oriceli.
S'o apucat di săcerat,
Din snop
în snop.
Din elae
în elae.
Din grămadî
'N grămadî.
Ca sî dăi Domnu şi la anu.
Speia (r. Tiraspol) - b., 28 (1922).
89
URĂTURĂ
Bună-dzăoa, lîngî feti
Nu da buzna, măi băeti!
Tabărî cu bini,
Ca 'n sara Sfîntului Vasîli.
Copchii şî fraţ
Toatî lumea Iăudaţ.
Pi la frunti ţinţăntăi ;
Tot roatî, măi flăcăi.
Audzîţ ţîşmănţîţi,
Dă rachiu 'n chisăliţî.
Măi tari s'o 'nspăimîntat,
Şi la' mpărat o alergat:
Îrnpărati, luninati,
O vinit unu cu şălili lati,
[36]
N. P. SMOCHINĂ
Cu toatî oastea nu l-ii bati.
Ari o cuşmuliţî'n cap,
Di cincidzăci di chei di ţap.
Ari on cojoc pi trup,
Di cincidzăci di chei di lup.
Ari şî mănuşăli 'n mîni,
Di cincidzăci di ghimpi di. lînî.
Ari şî ciboti în chicioari,
Di cincidzăci di cioari.
Cu chiroani chironiti,
Şi cu ţînti ţîntuiti.
Ici în dealu la Goian,
Paispredzăci odati prăvăle ...
Noi nu sîntem di aici, di pi acole,
Da noi sîntem dila Duduca,
Undi fac măliga ca nuca.
S'o dus o furnicî
Ş'o apucat o fărmăturî;
O logit-o c'o dişchicături
S'o apucat o vătămăturî.
Doibani (r. Dubăsar) - b., 43 (1934.)
ERTĂCI1.JNEA
LITERATURA NUNŢII
Şî pomîntu
O hlagoslovit.
Şî pomîntu o podoghit:
Cu lunî şî cu soan
Şî cu steli
Marunţăli,
Cî mult nivădzuţ,
Mulţ nipricepuţ
Sî vadî
Şî s's'încreadi,
Cî nilostivu Dumnădzău
Cînd c�riu şi pomîntu o urdzît
Şî 1-0 podoghit:
Cu văi adînci,
Cu api dulci,
Cîmpi înfrundzîţ
Şî' •. pomi înfrundzîţ
Şî 'cu păsîri mărunţăli,
Sî duc păsîrili dimineaţa rnăhniţăli,
Da rin sara voiosăli.
Sî-ni cîntî cari voioşăli
Şî-ni cintî cari grosureli
Şî sî cluc pi la locu său,
Pi undi li-o 'mpărţît Dumnădzău.
Nilostivu Dumnădzău,
Cînd ceriu şî pomîntu o urdzît,
în mîna cei dreaptî s'o uitat.
Şî pi strămoşu nostru Adam 1-0
vădzut
90
Staţ, fraţ,
Ş'ascultaţ,
Şî duniavoastrî, părinţ,
Cî aist fiu a duniavoastrî
Şădi di-asari
Şî di-alaltasarî,
Cu hoari frumoasî,
Cu masî 'ntinsî,
Cu făclii aprinsî,
Cu jămni pi masî,
Cu pahari dreasî.
Şădi di-asarî
Di-alaltasari,
Cu genunchili aplicati,
Cu lacrîrii dalbi pi faţî răzvărsati.
Şî vă roagî s-al ertaţ,
S-al blagosloviţ.
Duniavoastri, părinţ,
Nu vă spăimîntat,
Cî s'încep pacatili
Dinspri duniavoastrî
Ori dinspri fiii duniavoastrî.
S'începi di cînd s'o urdzît,
Ş'începi dila nilostivu Dumnădzău.
Nilostivu Dumnădzău
Cînd o vădzut ceriu
[37]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 37
Cu toiagu di măr di-o riii di ani uscat.
Şî nilostivu Dumnădzău
în scarî di argint o călcat
Şî 'n nant ceri s'o 'nnănţat.
Şî pi strămoşu nostru Adam 1-0
vădzut,
Cu toiagu di măr di-o nii di ani uscat.
Şî strămoşu nostru Adam s'o rugat
La Dumnădzău sî-i erti din pacati,
Macar a triea parti
Şî lui din mînîtoiagu di măr i-o
'nverdzît.
Ş'o rodit
Şî lui ghini i-o părut.
Aşa aist fiu a duniavoastrî, părinţ,
Sî roagî s-al ertaţ,
S-al blagosloviţ,
A doilea cuvînt sî-i daţ.
Nilostivnicu Dumnădzău
S'o gîndit sî facî
Parti femeiascî.
O luoat omului din talpi;
Omu scadi.
Ş'o luoat din trup;
El slăghe.
Ş'o luoat din cap;
El zălughe.
O luoat din coasta cea mai nici,
Ca nicum să nu-i strici di ninicî.
Şî lui ghini i-o părut.
Şî strămoşu nostru Adam
Ertăciuni ş'o cerut.
Aşa aist fiu a duniavoastrî, părinţ,
Sî roagî s-al ertaţ,
S-al blagosloviţ,
A doilea cuvînt sî-i daţ.
Taci, Adami, nu ti spăirnăta:
Nu s'încep pacatili
Nici cu mini,
Nici cu tini.
C'ari s'sî 'mulţascî norodu
Ca chiatra di-avalma
Ş' ca iarba pomîntului.
Cî iarba creşti
Şî'n patru s'impleteşti
Şî pi pomînt putrădzăşti.
Şî lui ghini i-o părut.
Şî ertăciuni s'o cerut.
Aşa sî roagî aist fiu a duniavoastrî,
părinţ,
Sî roagî s-al ertaţ,
S-al blagosloviţ.
Adam 1-0 făcut pi Iacob,
Iacob pi Sarafima,
Da Sarafima
Pi doispreci apostoli,
Cari în talpa bisericii îş puş.
Sî'n Evanghelii îs scris.
, "
Cî ertăciunea părinţîlor
întăreşti curţîli fiilor.
Da blăstămu maicii,
Cii curţîli din chiatrî,
Cî li stricî,
Din vîrv păn în talpî.
Da ertăciunea părinţîlor
întăreşti curţîli fiilor.
Da niata, fiule,
Scoalî di-acole !
Sărutî mîna nănaşîlor,
Şî părinţilor
Şî tutulor fraţîlor.
Cî ertăciunea părinţîlor
întăreşti curţîli fiilor.
Sî trăiţ
Şî vî liubiţ:
Ca vara,
Ca primăvara,
Ca toamna cei bogatî,
Di toatî lumea lăudatî.
Ciţ sănătoş
Măi, fraţîlor, cu toţ!
Rîm' neţ sănătoş,
Cî mai mult, s'o terminat!
Podoima (r. Camenca) - b., 6:: (1938).
[38]
N. P. SMOCHINĂ
91
CONOCĂRIE
Buna vremea, hoarî frumoasî,
Cî di-amu nunta sî duci după masî.
Cî noi sîntem fii domneşti,
Pi cai împărăteşti.
Ni-am abătut la duniavoastrî la prag
Sî vî dăm di ştiri
Cînd împărăţălu nostru o vini,
Pomîntu o hui.
S'o cutremura pomîntu,
Da voi, cu riie, cu mari, vî-ţ nira,
Da lui nicum nu i-ţ strica.
Va dăm di ştiri:
C'am audzît la duniavoastrî,
Ci esti o Iloari di grădinî.
Di 'nflorit, înfloreşti,
Da di rodit, nu rodeşti,
Da noi om luoa-o :
La alţ fraţ,
La alţ părinţ,
La alţ fraţ,
La alti curţ,
Pisti hraniţ
Şî e, di 'nflorit, a 'nflori
Şî di rodit, arodi
Şî părinţilor cu bucurii a CI.
Sănătoasî, grindî,
Cî 'fi eu copchil a di mînî
Şî mă duc în tindî.
Podoima - Acelaşi.
92
CONOCĂRIE
(Hora dila nunti la pragu u şii, cînd sî
schimbî colacu şî sÎ e nireasa di o duci
la niri).
Buna vremea, hoarî frumoasî !
Boerii di casî,
Cu bun răspuns
Înainti sî m iasi,
Sî ni 'ntrebi:
Ci îmblăm?
Ci căutăm?
(Cei din partea niresîi dzîc r )
Ci îmblaţ?
Ci căutaţ?
- Noi ci 'mblăm
Ci căutăm,
Bine sama noi ni dăm;
Vă poftim si ni luoaţ cu 'ncetu,
Căci ni dăm sa ma cu dreptu.
Şî nu ni luoaţ pi diparti,
Sî ni dăm sama di toati;
Şî ni luoaţ cu 'ngăduialî,
Sî ni dăm sama cu schimosalî.
Amin
Ş'o ocî di gin.
Şî una şî gimătati
Sî dăm la esti guri căscati,
Cari sî cascî,
în gurîli noastri,
Parcî noi sîntem
Ciobani dila oi,
Ori ciocoi
Dinegustori di boi,
Sau un nohai
Di negustori di cai.
I
Dară noi sîntem soli soli şti,
Fii dumnedzăeşti,
De tineri crai aleş.
Cî tînăr crai,
Ci a, nostru împărat
Di cînd s'o rîdicat
I
Pi leafî o călcat.
Leafa s'o mărit
Şî la vînat s'o pornit.
Ş'o vînat cînchii
Cu luchii;
Codrii
Cu urşîi,
[39]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 39
Şî văi adînci
Cu izvoarî răci.
Ş'o dat pisti-o urrnuşoari
Di căprişoari.
Oastea 'n loc o stat
Şî mult s'o nerat.
Unii dziceu cî-i di dzînî,
Iar alţîi dzîceu ci-i di crai,
Ca sî fie lui tînăr crai,
Di bun trai.
Tînăr crai foarte s'o bucurat
Pi şea di aur s'o lăsat,
Oastea o adunat
Şî ni-o ales pi noi,
Vonici amîndoi;
Doi vonici
Cu caii murgi;
Cai vîneţ,
Vonici îndrăzneţ.
Caii buni di vini,
Vonicii buni di gurî.
Şî ni-o trimăs pi crîngu ceriului
La Iunina stelilor;
Dară noi ne-am abătut
Şî mai bine am nimerit.
Am audzît cî esti o arinî
Cîntărinî
Floricicî din grădinî.
Di dzîuî infloreşti,
Da noaptea sî veştejăşti.
Şî nici on fel di roadî nu rodeşti.
Dară dzîci c'a vini tînăr crai
Ş'a luoa-o
Ş'a duce-o
Pisti munţ cărunţ
Pînă la a sali curţ.
Acolo di rodit arodi,
Roada părinţilor.
Cinsti nănaşîlor,
Bucurii tuturor fraţilor.
Poftim şÎ daţ o batisti di in
Sî ştergim guriţîli di gin;
Ş'o batistî di mătasî
Sî ştergim budzîli di covaşi.
Jura (r. Rîbniţa) - b., 3S (1934).
93
CONOCĂRIE
Bună-dzăoa,
Bună-dzăoa,
Hoarî frumoasî
Cari sînt buni di casî.
Puteţ sî ni 'ntrebaţ,
Pi noi, ci umblăm,
Ci căutăm?
Noi bini sama putem sî ni dăm.
Îrnpăratu nostru di cînd s'o rîdicat
lVIultî oasti-o adunat,
Tot oamini tineri şî bătrîni
Şî ficiori di oamini buni.
Ni-am pornit la vînat
Ş'am vînat:
Cînii cu lupchii
Şî codrii cu urşîi.
Ş'am dat pisti-o urrnuşoarî di dzînî,
Ca sî fie cu noi împreunî;
Ş'am dat pisti-o urrnuşoarî di plai,
Ca sî fie al nostru trai.
Îrnpăratu nostru Niculai
Cînd o audzît aesti cuvinti 'rnpărăteşti,
în scarî s'o 'nnălţat
Şî în suliţi s'o rădzîmat.
Şî ni-o ales pi ai şti doi voruci,
Cu caii murgi,
Cu coamili cocniti
Şî cu frîili zugrăvi ti.
Şî ni-o pornit pi crîngu ceriului,
Pi lumina stelilor.
Undi steaua o luminat,
La aceastî casî ni-am lăsat.
C'am audzît cî esti-o floricicî.
Di 'nflorit ea înfloreşti.
Da di rodit,
[40]
4°
N. P. SMOCHINĂ
Nu rodeşti.
Sî vii împăratu nostru s'o cumperi
în galbeni şî arginţ,
S'o dăi pisti munţ,
La a doilea părinţ,
Acolo di 'nflorit a înflori
Şî di rodit arodi
Şî în plata părinţilor a fi şi a noastrî
Şî a tuturora Dumniavoastrî.
Noi nu sîntem ciocoi,
Di cumpărat boi,
Da nici greci,
Ca sî cumpărăm berbeci.
Nici armani,
Di vîndut cîrlani.
Da noi sîntem aceşti doi stolnici
împărăteşti aleşi.
Avem voia
Cu o mînă a da
Şî cu una a luoa
Şî aldamaş a be.
Poftim şî ni daţ o năfrăniţî di in,
Sî ni ştergim acesti musticioari tineri
di vin;
Da pentru cuconaşu niri, una di
bumbac,
Sî sî şteargi nasu di tăbac
Şî una di mătasî,
Sî ştii bine cî nireasa-i acasî.
Ia-n daţ on vas cu pruni uscati
Pin celi guri căscati,
Cî aşa stău di rierati,
Cî întrî muştili ni 'ntrebati.
Cioburciu (r. Slobozia) - b., 56 (I9z2).
94
GHICITORI
98
V răghiuţî 'ncărcăţîcî,
Ţîşti sara 'n poiţîcî, - Lingura.
95
Hui în gios,
Hui în sus,
Ca on pui
Di mătăhui. - Rişchitoru.
Butuceni (r. Râbniţa) - f., 33 (1934).
96
Leova, Leova,
încungiurî Moldova.
Catî cheiţîli,
Sî discui lădiţîli,
Sî 'mpodoghiascî gîţîli.
Roiul de albini.
97
Cuşma 'mpăratului
In nijlocu satului. - Biserica.
Pi-o vaIi albî,
Pasc oi negri.
Ci ni li paşti,
Li cunoasti.
'" ,
Ci ni nu li paşti,
Nu li cunoasti. - Buchili.
, ,
Lunea (r, Dubăsar) -f., 54 (1936).
99
Tropa-tropa
Pin cărari,
Vîja-vîja
Pin topaci. - Ploaia.
100
Sus tropa-tropa,
Gios tîr-tîr-tîr. - Sîta.
, , ,
101
Esti ori om; nu-i bolnav,
Da cît şădi, gemi. - Porcu.
[41]
DIN LITERATURA POPULARA A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 41
102
Esti o vacî;
Pi la şolduri,
Cu bolduri;
Pila coasti
Cu găvoazdi. - Policandru.
103
Ragi buga la cetati
Cî nu i-s vacili toati - Clopotu.
104
Ci-i?
O fetiţî
într'o roşii rochiţî,
în sîn poartî o chetricicî? - Gişîna.
105
Pi on buturug stău totdeauna,
Am cămeş ninumărati
Şî li port odatî pi toati. - Corechiu.
106
Popa 'ngroapî
Cu pletili pi groapî. - Sfecla.
107
într' o mogilî di baligî
Şăd ni şti cîcăredz di oar.
Cărtoafili.
108
Pi o casî şîndilitî
Gioacî o mîţî potcogitî. - Luna.
109
Pi on deal rotat
Cerbi o oalî di păsat. - Soarili.
110
Vara 'nghiaţî
Iarna sî.:dişghiaţî. - Nasul.
Mahala (r. Dubăsar) - f., 36 (r924).
111
Băsmăluţa împăratului
în nijlocu satului. - Biserica.
112
Esî moşu din colibî,
Cu nasu plin di măligî. - Melesteu.
113
Vine puchea
Ş-al e pi muchea
Ş-al duci în Fănari
Ş-al învaţă cojocari.
Cioroiu cînd furî puii dila closet,
114
Străchinicî verdi,
Fundu nu i sî vedi. - Fîntîna.
115
Dila noi păn la voi
Tot plăcinti moi.- Glodu. (Omătu).
116
Sînt patru fraţ
Ş'într'o cămeşî toţ lăsaţ. - Nuca.
117
Stău toţ la on loc
Învăliţ supt on cojoc. - Nuca.
118
Sînt patru fraţ:
Doi măi mari,
Şî doi măi mititei.
Cii măi mari
Hojma sî sîlesc
Pi cii măi mititei sî-i agiungî
Şî nici odatî nu-i agiung,
Numa di giaba fug. - Câruţa.
[42]
42
119
N. P. SMOCHINĂ
125
Ci-i?
On nant, nant şî supţîri
Şî la capăt ari măciugî ? - Vâtraru.
120
Nant, nant
Şî la capăt lat? - Lopata.
Grădiniţa (ocrugul Odesa) -f., 41 (I934).
121
Tata sî SUl In pod,
Da mama al tragi di nod. - Sacu.
122
Ci-i măi gras? - Pomîntu.
123
Ci fugi măi tari? - Gîndu.
124
Am o poiţîcî plinî cu oi albi
Numa una roşîi şî li bati pi toati?
Gura.
Borş (r. Cotodic) - f., 39 (I934).
Esti on cal negru
Şî toatî iarna stă cu dopu 'n cur?
Cahla.
126
Esti on om şî stă într'on chicior.
Ari cămeşi ninumărati
Şî la port odatî li 'mbracî pi toati?
Curechiu.
127
Într' o mogilicî
Stău măi multi cîcăredz di oai?
Usturoiu.
128
La orişîci casî
Eu sînt slugî aleasî.
Cîni vini, eu al Întîlnesc
Şî cmi pleacî, eu al pitrec. - Uşa.
129
Ci-i rnăi dulci? - Somnul.
Jura (r. Rîbniţa) - f., 37 (I938).
POVEŞTI ŞI SNOAVE
130
ÎMP ĂRA TU CU TRIl COPCHIl
On împărat ave trii copchii ş'o grădinî �u meri di aur. În toatî noaptea-i
fura cîti on măr di aur. F'cioru cel mari o �ost trimăs di tat's'o sî păzascî,
da n'o prins pi uimi. Cel nijlociu s'o dus şî eli, da nici dînsu n'o putut prindi
tălhariu, .
Pi cel mizînu al chema Ion; s'o dus şi ieI la păzît merii. El o prins
pasîrea cari fura di-o panî şî i-o rupt-o. Cii doi fraţ s'o cumpărat cît'on
cal, da el nu s'o cumpărat. Sara, el s'o 'ntîlnit c'o fatî; el-o 'ntrebat di trii
on:
- Un' ti duci, măi vonici?
- La grădini 'n vali, i-o răspuns flăcău.
[43]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 43
- Ori ăi vinit sî cum piri cal şi ri'ăi găsît? Dacî vrei sî cumpiri, du-ti
la casa cei pustii, bătrîneascî şi rîdicî o chiatrî; apui sapî trii rînduri cu
hîr1eţu ş'a işî on cal cari ţ'a plăce.
Flăcău ista, Ion, aşa o ş' făcut. O săpat trii rînduri di hîr1eţî ş' o işît
on cal vrăjmaş frumos. Da cînd Ion o işît din ogradî, i s'o dişchis înainti
trii drumuri; fişticari drum ave trii tablirî, pi cari era scris:
pi-on drum dac'a mergi, l-a mînca pi cal;
pi alt drum dac'a mergi, l-a mînca şî pi cal şî pi dîns;
iar pi a triilea drum dac'a mergi, l-a mînca numa pi dîns.
El s'o dus pi drumu cela, cari l-a mînca numa pi cal. Mergi el călari
ş'audi vijîind. Lupu işă din ni şti tufi. Ion atuncea liapădî calu şî fugi.
Lupu o mîncat răpîdi calu ş'apu s'o luoat după Ion; 1-0 agiuns şi
1-0 'ntrebat:
- Ţî-i jăli ori nu di cal?
- Nu, o răspuns Ion. Nici di mini nu ni-i jăli.
Apui lupu s'o trîntit di trii ori sîngur di pamînt şî s'o făcut an cal măi
bun dicît acela pi cari 1-0 mîncat. Ion s'o suit pi dîns călari. Ş'o trecut
nişti mări di nu sî vide capătu. Ş'apui Iupu 1-0 lipădat într'o păduri şî
lupu s'o dus în păduri. Da Ion mergi inăinti şî dă pisti doi oamini nebuni,
cari sî băte dila o cuşmî şî dila o bîtcî şî dila on topor. Şî cînd dzîcei : « Bîtcî,
bîtculici », e băte pi cini dzîce acel cari grăe, da cuşma sî pune în cap şî
e sîngurî astupa toatî faţa; da toporului cînd dzîcei : « Topor, toporaş »,
apu el săre în sus di bucurii şî giuca.
Di-aghe sî vide on copac pi chisc. Ion atuncia dzici:
- Videţ copacu cela, alergaţ acolo. Cini a agiungi 'nainti, a luoa douî
bucăţi di copac, da cini a agiungi pi urmî, a luoa numa o bucatî.
Ii o alergat amundoi, blenduindu-sî păn acolo, da văd cî copacu nu sî
disfaci.
Ion o 1uoat aestia şi mergi înainti pi drum. O dat lupu pisti dînsu şî
s'o trîntit di trii ori la pomînt şi s'o făcut iarî cal. Ion s'o suit călari.
Lupu 1-0 dus la o cumătrî di-a lui. Cumătra i-o spus lui Ion la cini-i
păsăruica, la on împărat cît casa di mari, vrăjmaş di vîrtos.
Apu Ion mergi măi diparti; lupu iarî al găsăşti ş-al duci la altî cumătrî.
Aceia i-o arătat on copac gros, cari sî vide. Ci-cî: Du-ti la copacu cela, sapi
douî rînduri di hîr1eţî şî-i da pisti on iaşcic şî 'n el îi găsî douî suti di car­
bovi. Acelea-s toatî puterea 'mpăratului.
Ion o săpat douî rînduri di hîr1eţî ş'o dat pisti on iaşcic mititel, cu douî
ouî. Pi unu era scris: puterea lui şi moartea.
La uşa împăratului era nouîspreci măgari; uimi nu pute sî sî licheascî.
Ion s'o dus la uşa împăratului ş' o dzîs: « Bîtcî, bitculici, bati -i pi măgari ».
Şî cînd o 'nceput sî batî o dzî ş'o auiadzî, o ucis pi toţ măgarii. Da cînd
pi urmî i-o dzîs: « Bîtcî », apu e o stat şî s'o dus la Ion.
[44]
44
N. P. SMOCHINĂ
\
Ma'hala (r. Dubăsar) - f., 14 (19z6).
Ion o 'ntrat la 'mpărat ş'o vădzut-o pi fata împăratului cel cu pasa­
ruica; e şîde într'on cuib di aur. Ion o apucat-o pi fata ceia din cuib s'o
pupi. Da fata plînge sî dzîce: Of, di ce-ai vinit, cî tata ari s'ti ucidî ş' pi tini
ş' pi mini!
Da Ion îi dzici: Nu ti temi!
Da 'mpăratu cît casa, o vinit şî dă la dînsu. Ion o dzîs: «Bîtcî, bîtculici,
eş din desagi şi bati» ! Da 'mpăratu o apucat bîtca ş'o ţîni 'n mîn şî sî duci
la Ion. Atunci Ion e ou, adicătelea puterea împăratului, şî faci trenchi!
în pomînt şî 1-0 strîcat. Da 'mpăratu o slăghit de tot şî-i dzîci lui Ion:
Lasi-mă macar cu moartea, cî ţ'oi da fata şî cuibu cu păsăruica ţ'oi da.
Da lupu i-o spus: Cînd s'a 'nsura el, apu s-al chemi ş' pi dînsu la nun!!.
Da el o luoat fata şî făce nuntî.
Lupu o vin it c'on faiton şi la muzîcî şî la toţ sî 'nchina. La faiton era
ferestri în toati celi patru părt. Şî caii era ca spuma di curaţ. El o agiuns
în casî, o luoat colaci, ş'apu s'o pus la masî, o şădzut ş'o băut.
Ion o luoat păsăruica şî calu fetii sî pi fatî şî s'o pornit. Apu pi drum o
dat caii la păscut. Iaca 'nspri ii vin fraţîi lui Ion, şî unu e saghia din teacî
şî-i tai capu lu Ion şî i-o luoat calu şî nireasa. Apu vini on cioroi şî 1-0
ci chit dila ochi. Da lupu ştie di moarti. Lupu o apucat cioroiu di chicioari,
da on alt cioroi zbura pi sus şî dzîce: dă-i drumu, dă-i drumu! Şî aist di
gios iad dzice: Dă-ni drumu, dă-ni drumu !
Da lupu-i răspundi:
- Cînd îi aduci tu o butelcî di apî 'ncheitoari ş'o butelcî di apî di 'ngiet,
atunci eu la aista i-oi da drumu.
Cioroiu di diasupra s'o dus ş'o adus.
Atunci lupu i-o dat drumu la cioroi. Lupu o pus capu lu Ion la loc,
o turnat apî 'ncheitoari şî 'ngietoari şî Ion o 'ngis ş'o dzîs : H, ih, ia am
adorriit, da undi ni-i calu ş' păsăruica şî fata ş' căpăstru cel di aur?
Lupu o dzîs: N'ăi măi adorriit, da ti-o tăet fraţîi tăi!
Ş'apu Ion o trecut înăpoi mărili şî cînd o agiuns acasî, fraţîi numa
o 'nlemnit.
Nireasa lu Ion era 'ntr'o grădini lîngî casî ş'o dzîs: Hă-tii, şî oasîli lui
Ion deamu aş cind putrădzîti.
Da el dzîci di colo: N'o măi putrădzît ! \
Da e o 'ngheţat di bucurii.
131
HRISTOS ŞÎ SFÎNTU PETREA
Ci-cî merge odatî pi drum Hristos cu Sfîntu Petrea. Iaca o 'nnoptat şi
n'ave undi sî culca.
[45]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 45
o tras ii la o fimei ş'o rugat-o sî doarmî. Da fimeia ceiea li spuni verdi'n
ochi:
- Drumeţîlor, eu v'aş prini, da am on bărbat beţîv; toatî dzîulica be,
da noaptea, cînd vini acasî pi toatî lumea bati.
Da Sfîntu Petre a cel fricos dzîci:
- Ăi veţ-cî?
- Dzău-cî, îi răspundi fimeia năcăjîtî.
Da Hristos dzîci:
- Nu-nicî, la noapti a vini ostinit şî nu ni-a faci nicî,
Ş' s'o culcat: Hristos la păreti, da Sfîntu Petre a la marginî.
Iaca pi la nedzu-nopţîi vini gospodariu cel beţîv. Vedi pi pat tologiţ
doi drumeţ şî dzîci:
- Măi fimei, da cini i-o prinit pi aişti hărjătăi sî doarmî 'n patu
neu ?
Da e, gheta fimei, numa 'ntra în goga cuptiorului şî-i spuni:
- Ia, sînt doi drumeţ streini; îs morţ di ostinealî.
Lasî-i sî doarmî 'n plata lu Hristos!
Da el ci-cî:
- Ci? Sî lăs eu trîntorii iştea în paci? Las cî-i învăţ eu minti!
Măi badio, şî cînd iti-o scos on gînj di nueli di supt pat, ş' cînd o 'n­
ceput a-l îmblăti pi cel dila marginî, di numa-i merge penili.
Apo-ostinit, şî s'o măi trezît şi dzîci:
- Di-amu mă duc iarî la cîşmî, sî măi dău cu cistelnicu, cî mă dor
mînîli ca la coasî bătînd.
Şi cum o işît din casî, da Sfîntu Petrea si scoalî di pi pat şî sî jălui Iu
Hristos:
- Văleu, Doamni, da rău om aista-i; m'o smintit în bătăi. Ia măi
dă-ti tu, Doamni, la marginî, si rnăi trec şî eu la păreti!
Da asta el o făcut-o ca s' n'aI batî iarî beţîvu.
Da iaca, numa ci s'o mutat, cum VInI şi beţîvu chiuind di-ţ asurdză
urechili.
Apu cînd o 'ntrat în casî, ci-cî:
- Măi, da tot nu s'o dus halhătăii iştea? Şî undi iti-o luoat din nou
gînju di supt pat şi spuni, punînd cuşma pi-o orechi:
- Măi, ia s-al măi îmblătesc amu pi cel dila păreti, cî pi-aist dila mar­
ginî i-am dat săracu di m'a pomini cît a trăi!
Şi iaca aşa i-o tras o mamî di bătai lu Sfîntu Petrea, ca s'sî diprindî
cu frica ş' cu tot feliu di oamini.
Oraşul Crigoriopo l (r. Grigorio­
pol) - f., 33 (1936). (Se spune şi
în alte sate transnistrierie).
[46]
N. P. SMOCHINĂ
132
TRIl CIOBANI
Trii ciobani o mărs la mănăstiri. Ş'acolo sî-s facî? O 'ntrat în mănăstiri
, ,
şî sî uita întrînsa. Ii prăge cum s'aprind lempili, prăge cum măturî, sî,
mă rog, sî riira di riinunăţîili ii. Şî şîdeu ii cu toegili în mînî sprijîniţ şî
holba ochii pisti tot. Şî tari ii vre sî ştibî cum sî chiamî sfinţii.
Şî stînd ii aşa rieraţ di celi ci vide, s'o făcut ciasu nouî - dzăci, Atunci o
buhnit norodu la mănăstiri ; şî pi dînşii i-o dispărtit.
S'o uitat unu dintrînşîi: Undi-i Ghiorghi, undi-i Ion?
Ci-ş facî el, sî-i găsascî?
O prins a striga:
- Măi Ghiorghi, măi !'
Da Ion di colo o sărit ş-al popre:
-- Ci strigi tu, măi, c'aici îi mănăstiri?
- Tu taci, eu tac, da Ghiorghi sî sî prăpădeascî ?
Ş'o prins a striga el, măi vîrtos:
- Măi Gghiorghi, măi l
Podoima (r. Cam enea) - b., 62 (1938).
133
ŢîGANU LA MĂNĂSTIRI
Era odatî o cioarî, pi cari-al chema Ghiorghi. Bărăgladina s'o dus odatî 'n
cîşlegi la mănăstiri. Acolo călugării 1-0 hrănit numa cu saralii, chiroşci şi
cu chitoragî. Da lui îi creşte inima di bucurii.
Şî s'o gîndit sî rămîi la mănăstiri, s'sî facÎ pop ţîgănesc.
Iaca 1-0 prinit şi 1-0 făcut călugări; i-o dat falon şi scofî şî 1-0 afurisît
ca uimi, dicît nu ma popa cel măi mari, sî-i poatî luoa scofia din cap şî
falonu di pi dîns.
Şî ţîganu neu o fost blagoslovit şî i-o schimbat ŞÎ numili; el sî dzîce
Vichenti. \
Tari ghini o dus-o fratili Vichenti în c4legi, ş' cînd o vinit hojrna şî
bălaia. Da după spolocani o 'nceput pocuta. Atunci călugării mînca numa
odati pi dzi.
Vichenti-a-rieu o uoat-o. El nu ştie ci pedeapsî-i asta dila Dumnădzău.
Da cînd sî duce la stranî, toţ cînta; numa el molfăe.
Călugării ci eal anţ a-l întreba:
-- Ci faci, frati Vichenti?
Da el li răspunde:
- Mă 'nvăţ a mînca!
[47]
o • DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMANILOR DE PESTE NISTRU 47
Ş'apu cioara n'o răbdat pocuta. Intr'o bunî dzî, cînd toţ era la mănă­
stiri, Ia slujbî, el s'aprochii de-on gard di nueli şî spuni tari:
- Nici ti-o pus Ghiorghi, nici ti e Ghiorghi. Rămîi sănătos Vichenti,
cî Ghiorghi sî duci!
Şî la cuvintili estea s'o 'ntors cu spatili la gard, s'o aprochiet cu capu
di-on par ş'o lăsat scofa 'n par. Tot aşa o făcut şî cu falonu, ca sî nu cadî
afurisănia pisti dîns.
Şî cînd s'o vădzut slobod, aşa di răpi eli o luat-o la fugî, cî nici cu şoimu
la sărita n-aI putei agiungi, da nicum la mănăstiri sî măi calci.
Speia (ro Slobozia) - b., 59 (r938).
134
DILIGAŢîIA LA DUMNÂDZÂU
Cînd s'o dat revoluţîia, bolşevicii o trimăs diligaţ la Dumnădzău. S'o
dus ii şî-i spun:
- Bună-dzăua, tovarîş Dumnădzău!
Dumnădzău li-o mînţănit:
- 'ţăm niavoastrî !
Ii i-o spus:
- Am vinit s'ti rugăm sî mergi pi pomînt s'ni-agiuţ a faci paei.
Da Dumnădzău li dzici:
- Eu sînt om bătrîn; ca mîni oi muri. Nu poei mergi, da duce-vî-ţ
la Hristos, fiindcî el o măi fost pi pomînt ş' cunoaşti locur'li: poati-a mergI.
Ş'nanti ii s'o dus la Hristos şî-i dzîc:
- Bună-dzăua, tovarîş Hristos!
Da el li-o răspuns:
-'ţăm!
Şî diligaţîi o 'nceput a macina:
- Ti poftim, tovariş Hristos, sî mergi cu nOI m diligaţîi pi pomînt
şÎ ni-i agiuta-ni s'facim paei, cî pi noi ni-o 'ndreptati-ni la tini Dumnădzău.
Da Hristos i-o prăgit cu coada ochiului ş' li-o spus răpidi :
- Eu cînd am fost pi pomînt nu ma o Iudî o fost ş'aceiea m'o vundut,
m'o dat la muncî ş'Ia moarti. Da amu sîntet toati iudz. Nu poci sî mărg,
cî mă tem. Da măi ghini duce-vî-ţ la Sfîntu Ilii, ci el ari cai şî căruţî şî
v'a duci-vî chiuind ca la nunti.
Diligaţîea s'o dus şanti la Sfîntu Ilii şi i-o cuvîntat:
- Bună dzăua, tovarîş llii. Noi am vinit la niata s'ti rugăm, mă rog
niatali, sî mergi cu noi pi pomînt sî ni agiuţ a tocrii paei, pintrucî niatali
ai căruţî bunî şî cai graş ca eli livărant. Am fost în diligaţîi la Dumnădzău
şî la Hristos, da ii n'o vrut şî ni-o trimăs la niatali sî mergi cu noi pi pomînt
sî faci pureatcî. Dumnădzău ni-o spus cî-i bătrîn sî hîrbuit di atîta osti-
"
[48]
N. P. SMOCHINĂ
nealî. Da Hristos sî temi; el ni-o spus c'o fost odatî pi pomînt. Atunci
o fost o Iudî şî 1-0 vundut; da amu nu măi vra sî margî. Ti poftim pi niata
sî mergi cu noi în delegaţîi, cî ţ'om plăti cu ci-om pute: ti-om cinsti cu
oca di gin, ori cu vadra, da la cai li-om da-li ovăs cu nerţa şî cu nerticu,
ori cu dimirliea.
Da sfîntu Ilii li-o răspuns mînios:
- Bolşevicii undi esti on cal, viu ş-al eu, da eu cî am doi şî buni, mă
tem ci şî la ostrov m'or da! Măi ghini duci-vi-ţ la Moici, ci el îi priceput
în zăludzîili di pi pomînt.
Şanti ii s'o dus la Moisăi şî-i spun c'o fost la Dumnădzău, şî la Hristos
şî la sfîntu Ilii, da nimi nu vra sî margî pi pomînt:
- Toţ ii ni-o 'ndreptatî-ni la niata, ca sî mergi pi pomînt sî ni-agiuţ
a tocrii pureatcî şî a faci paci, ca oaminii sî nu sî mănînci unii pi alţii ca
cînii.
Da giupînu Moici, hîtru ca jîdanu, cari trăeşti numa di pi amăgiti,
o priceput cum stă tria ba iasta, ş'o 'nceput sî cotigeascî. Ba cî-i una, ba cî-i
alta, ba tei, ba curmei, ba cîr, ba rnîr, păn cînd o vădzut cî n'ari 'ncotro.
Atunci el li spuni diadreptu:
- Iu nu mărg. Jîdanii riii au sari, au sopon şî gaz. Ii au di toati. Duce­
vî-ţ şî faciţ ci vî agiungi capu vostru di goi!
Şî păn în dzîua di az tot comuniştii o rămas. N'ari cini-i îndrepta.
Pîrîta (r. Dubăsar) - b., 52 (1934)
DESCÂNTECE
135
DISCÎNTIC PINTRU DIOCHIU
Fumeia cari discîntî, al aco piri pi bolnav c'on tulpan roşu pi cap. Apui,
cu mîna dreapta, pi cari o poartî diasupra capului, faci cruci în văzduh,
da din gurî dzîci pi tăcuti, ca sî n'audî nimi, cuvintili:
O păsăricî
Cu ochi di fo�.
On ochi di foc,
Unu di apî.
Cel di foc fugi,
Cel di apî-I stingi.
Dacî discîntătoarea cascî, atunci însămneadzî cî bolnavu esti diochet
di-o fumei cari o fost intoarsi dila 'ntărcat. Deaceia ele cînd văd ceva nu
trebu sî si uiti cu nirari sî sî dzîcî to�diauna � « Tifu, s'nu cii di diochi ! »
Butuceni (1'. Rîbniţa) - f., 33 (1934).
[49]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 49
136
CîND st îMFLî OBRAJîI st OCHII
Sî e o păşîcă, adicî on mototol di cînipî şî sî moai ghini în neri di
alghini. Apu sî ungi obrazu 'mflat împreunî cu ochii.
Da pi urrnî păşîca s'aprindi şî, sî poartî pin pregiuru obrazului, pintru
a faci fum la obrazu 'mflat.
Toatî vremea asta sî dzîci:
Sfîntu Ghiorghi pi on cal călari,.
Cal bălan cu coasa'n schinari,
Cu coasa ti cosă
Cu grebla ti grebla,
Cu mătura ti mătura
Şî'n Marea Neagrî ti arunca ...
Butuceni - Aceeaşi.
137
DI DIOCHIU
Uei pasîri albî
Cu dinţ în ceri
Chetri ai ridicat,
Izvor ai distupat.
Diochiu dila Ilie
O crăpat.
Cîni a ci sî rămîi curat, luriinat,
Ca Maică-sa
Precista din ceri, ci 1-0 lăsat.
Popencu (r. Rîbniţa) - f., 52
(1924). (Se spune �i în Mahala, r.
Dubăsar).
138
DI DIOCHIU
Şărpoaicî roşii,
Proroşîi.
în cînchi ăi fătat,
în cînchi ăi li:pădat.
Diochiu dila Măriuca
O crăpat.
4 Anuarul Arhive; de Folklor V.
Măriuca sî rămîi curatî,
Luriinatî,
Ca Maică-sa
Precista,
Din ceri lăsatî.
Sî chei diochiu,
Pocitura,
Fulgerătura,
Datu,
Faptu.
O aruncăm pisti Marea Neagrî.
Acolo sînt căpcîni
Măi mulţ decît la noi, creştini.
Mahala (r, Dubăsar) - f., 36 (r924).
139
DI DIOCHIU
Broascî verdi,
în tufi verdi,
Crăpi ochii cui o vedi!
Aşa sî crăpi strigarea
Şî căscarea!
Şî din ochiu cel mari
Gheorghi sî rămîi Iuninat
[50]
5°
N. P. SMOCHINĂ
Şî curat,
Ca di Maicî-sa Pre'sta lăsat.
Din ochi,
Dintri ochi,
Din cleştili capului,
Din faţa obrazului,
Sî rămîi luninat
Şî curat,
Ca di Maicî-sa din ceri lăsat.
Lipeţca (1'. Balta) - f., 54 (1924).
(Se spune şi în satele Coceri şi
Doibani din raionul Dubăsar).
140
DI DIOCHIU
Anin, anin,
Cozrnî di anin.
La fîntîna lui Iordan
Stă o fatî di jîdan.
C' on ochi di api
Ş' c'unu di foc.
Cel di apî,
Cadi pi cel di foc,
Ş-al stingi.
Pi cel ostrov mari,
Şădi on bălauri mari
Tot c'on ochi cii apî
Şî c'unu di foc.
Cel di foc ardi,
Cel di apî-I stingi.
Aşa s' sî stingî diochi
Dintri ochi.
Da Ion sî rămie
Curat
Luninat,
Ca di Dumnădzău sfîntu lăsat,
Ca maicî-sa ci 1-0 dat,
Ca auru di curat,
Ca argintu di strecurat.
Leac în veci di vac.
Păsăţăl (1'. Balta) - f., SI (1934).
(Se spune şi în Mahala, r. Dubăsar).
141
DI DIOCHIU
Călugări- bulgări,
E boaşîli pi umăr
Şî purcedz pin sat.
Boaşîli -o crăpat.
Aşa sî crăchi
Ochii dintri ochi.
Sî rămîi Gheorghi curat,
Luninat,
Ca maicî-sa ci 1-0 lăsat.
Călugări-bulgări,
E boaşîli pi umăr
Şî purcedz pin sat.
Boaşîli -o crăpat,
Tu sî rămîi curat,
Luninat,
Ca maicî-ta ci ti-o lăsat.
Dac'a ci cii fatî mari,
Sî-i cadî cosîţa.
De-a ci di fimei cu prunc,
Sî-i crăpi ţîţa,
Sî curi hrana,
Sî plîngî prun cu.
De-a ci di bărbat,
Sî-i crăpi boaşîli,
S' alergi moaşîli.
Mălăeşti (1'. Tiraspol) - f., 54
(1934). (Se spune şi în satele Ma­
hala şi Coceri, 1'. Dubăsar).
142
Esti -o stea,
�ocostea,
D0l!Î steli,
Pocosteli,
Patru steli,
Pocosteli,
Cinci steli
Pocosteli,
Şăsî steli,
Pocosteli,
[51]
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMANILOR DE PESTE NISTRU 51
Şăpti steli,
Pocosteli,
Opt steli,
Pocoste!i,
Nouî steli
Pocosteli,
Surioarili meli,
Eu m'oi culca şî m'oi hodini,
Da voi sî n'aveţ a vă culca,
A vă hodini;
Sî 'mblaţ.
S-al cătaţ,
Pi ursîtu neu,
Cari-i lăsat di Dumnădzău,
Pi Ghiorghi
Undi lî-ţ găsî,
S-al aduciţ la mini.
Di lî-ţ găsî pi cuptiori,
S-al daţ în cuptior.
Di lî-ţ găsî pi laiţî,
S-al daţ supt laiţî.
Di lî-ţ găsî pi prispî,
S-al daţ supt prispî.
Di lî-ţ găsî la masî mîncînd,
Sî-i luoaţ lingura din mîn,
Şî pisti mîni s-al plesnit
Şî la mini s-al porniţ.
Din gurî şuerînd,
Din ghici plesnind
Şî din mînî făcînd,
La mini sî crăpi vinind.
Ca vîntu,
Şî ca gîndu.
Şî la mini păn n'a vini,
Sî sî batî a peri.
Păn la mini n'a căta,
Sî sî bati a crăpa.
Cum ardi focu în cuptiori,
Din gurî
Păn în fund
Şî din fund
Păn în gurî,
Aşa sî ardî inima într'îns.
Sî ardî,
Sî trăsneascî,
Si plesneascî
Şî la mini sî sî porneascî.
Şî el sî nu poatî fări di mini,
Cum nu poati lumea fărî di pîni,
Fări di apî şî fărî di sari.
Aşa el si îmbii după mini.
Doibani (r. Dubăsar) - f., 31 (1923).
V A H.. 1 A
143
POVESTEA LUI DUMNĂDZĂU
Sî ni ducim la pădurea mari,
Cu săcurea mari.
Sî facim mănăstirea mari,
Cu nouî uş,
Cu nouî pristoali,
Cu nouî altari.
Pi pristolu cel măi mari
Şădi Maica cei măi mari.
Pi pristolu cel rnăi nijlociu
Şădi Maica cei măi nijlocii.
4*
Pi pristolu cel mal ruc
Şădi Maica cei măi nicî.
Domnu Isus Hristos cînd s'o
născut,
S'o născut supţioarî.
Tari ghini i-o părut
Maicii Domnului.
Mari puteri i-o dat
Sî nu sî legi nici o jîganii.
Iaca iudili la mîni 1-0 apucat,
Sus pi cruci 1-0 rîdicat.
Mînili i-o lăntuit,
Chicioarili i-o chironit,
[52]
52
N. P. SMOCHINĂ
Cununia 'n cap 1-0 pUS.
Cununia apăsa,
Sîngili sî răsvărsa.
Ii pin păhari al strînge
Ş-al be
Şî lor măi ghini li păre.
Sî duci la sfîntu Ion Maica
Domnului,
Nănaşu Domnului.
- Sfinti Ioani, nănaşu lui
Dumnădzău,
Nu l-ăi vădzut pi Fiiul neu,
Pi cinul tău?
Nu l-am vădzut,
Dar cuvînt dila dîns am audzît.
Iudili la mîni 1-0 apucat,
Sus pi cruci 1-0 rîdicat,
Sîngili sî răsvărsa,
Maica Domnului o pus pi mmi o
miniştergurî
Şî sî duci sî pui inima la pomînt.
Iaca o dat pisti -o broascî ţîstoasî:
- Undi ti duci cu aiastî Iuninî, Maicî
Pre'stî?
- Mă duc la Fiiul rieu cel iubit.
Cînd s'o născut,
Tari ghini ni-o părut.
Toatî puterea i-am dat.
Da El s'o lăsat
Şî iudili la mîni L-o apucat.
Sus pi cruci L-o rîdicat.
Mînili I-o ţîntuit,
Chicioarili I-o chironit.
îi spuni broascîi.
Da broasca-i dzîci:
- Eu am avut nouî cochilaş,
Ca nouî îngeraş
Şî i-am pus într'o crăpături di nuc,
în nevoi sî nu-i arunc.
Ş'o mărs on om bătrînit,
Cari pi-acolo ni-o vinit;
Şî i-o fărfăcat,
Parcî nici n'o mărs pi ist pomînt,
C'o roatî
Fărfăcati,
Şî i-o ucis pi toţ odatî.
Numa unu ni-o rămas,
Rîios,
Bubos,
Şî cu maţîli afarî.
Şî nu mă duc sî plîng,
Amaru sî ni-al sting,
Cu inima la pomînt.
Maria pi plîns s'o pUS
Şî broascîi din gurî i-o spus:
- Di-i muri în postu Sînchetriului,
Sî ti usuci ca frundza curechi ului !
Di-i muri în postu Sînta Marie,
Sî ti usuci ca frundza di gie !
Di-i muri în cîşlegi,
Sî ti usuci ca frundza di cireş!
Ş'o liapădî pi broascî
Şî sî duci Ia Bolbocî.
Sî puni cu inima Ia pomînt,
Undi-o fost a lui Hristos mormînt.
Şî iatî cî cii nouî apostoli.
Vini şî Fiiul ii.
E al apuci
Şî dzîci:
- Fiiul rieu cel iubit,
Ci ghini c'ăi vinit.
Cînd te-i născut di supţîoarî,
Tari ghini ni-o părut
Toatî puterea ţ'am dat,
Da Tu ti-ai lăsat
Sî n\ ti l�gi jidanii.
- Mamî, înaintea ta nu sî grăeşti,
Da v'O douî cuvinti sî potrigeşti:
M'am lăsat pintru creştini,
Cî mîni s'or botidza
Şî s'or cununa
Şî s'or îngropa.
Gospodi pomilui,
Gospodi pomilui,
[53]
DIN LITERATURA POPULARA A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 53
I
j
I
I
Gospodi pomilui.
Şî iaca di-atunci ci-ci broasca o
rămas aşa.
Mahala (r. Dubăsar) - f., 18 (1926).
(Cunoscută în tot raionul Dubăsar).
144
BOCET DE FATĂ MARE
Stipănidî, puiculeanî,
Rudişoarî.
Stipănidî, niresîcî,
Cini nunta 'n postu mari faci,
Stipănidî, puiculeanî,
Rudişoarî P
Numa mama-ţ faci,
Stipănidî, Stipănidî niresîcî,
Stipănidi, Stipănidî,
Eş afarî ş'tî-i vide nunta dunitali,
Stipănidî, rudişoarî,
Dă-ti măi la păreti,
Sî'ncapî ş'a meli speti.
Stipănidî, Stipănidî,
Puiculeanî, rudişoarî,
Undi-i nirili dunitali ?
în fundu pomîntului,
Stipănidî, puiculeanî,
Stipănidî, niresîcî.
Stipănidî, încotro te-ai pornit?
Cini faci nunta 'n postu mari?
Nunta duniata o faci în postu mari,
Stipănidî, Stipănidî, puişor.
Tu erai la mama fatî şî băet.
Ce-i gîndit, de-i lipădat pi mamă-ta,
Stipănidî, Stipănidî puiculeanî?
Dă-ti măi la păreti
Sî 'ncapî ş'a meli speti.
Stipănidî, Stipănidî,
Puiculeanî, rudişoarî,
Cînd oi vide eu toati fetili,
Numa pi duniata nu ti-oi vide,
Oi treci la grădinî
Şî m'oi puni pi-o turchinî
Şî m'oi uita
Nu-i işî di undiva?
Stipănidî, Stipănidî, puiculeanî,
Stipănidî, rudişoarî, riiresîcî,
Stipănidî, puiculeanî frumuşîcî,
Ce-i gîndit, Stipănidî,
Stipănidî puiculianî,
Ce-i gîndit di ni-ai lipădat?
Stipănidî, Stipănidî,
încotro ti-i pornit?
Stipănidî, Stipănidî,
Undi ţî-i nirili P
în fundu pomîntului.
Stipănidî, Stipănidî,
Cini faci nunta 'n postu mari?
lan eş afarî şî ţî-î vide nunta
dunitali.
Incotro ti-ai pornit,
Stipănidî, Stipănidi puiculeanî?
A noastrî casî nu ţ' o plăcut,
Stipănidî, Stipănidi puiculeanî?
Alta măi buni t-ăi făcut:
Nici fereastrî, nici uşor,
Nici fereastrî di prăgit,
Nici uşî di işît,
Nici pat di hodinit.
Stipănidî, Stipănidî, puiculeanî,
Stipănidî, eş afarî 'ncetişor,
Sî ti rădzîn di-on uşor,
Sî-i prăgeşti pi toţ cu dor.
Stipănidî, Stipănidî puiculeanî,
Eş afarî şî ţi-i prăgi nunta ta.
Noi am socotit s'o facim în cîşlegi,
Stipănidî, niresîcî, puiculeanî.
Noi am gîndit sî facim nuntî cu
moz'canţ,
Da noi facem nuntî cu cruci,
Cu năsîli şi cu fănari şi cu steaguri.
Mahala (L Dubăs�r) - f., 14 (1926).
[54]
54
N. P. SMOCHINĂ
145
MOARTEA
Vini moartea mînioasî
Şî mă catî pi acasî,
Cu cuţîti şî cu coasî.
Eu la cîşmî, după masî,
Cu ocaua plinî rasî:
- Poftim, moarti, şî cinsteşti
Şî din dzîli rnăi lungeşti!
Moartea-ni dzîci:
- Eu păharu ţ'oi cinsti,
Da din dzî nu foi lungi.
Ţ'o vinit vremea sî mergi,
Săcrieşu si ţ-al dregi !
Of, cînd ni-o spus maica, c'arn sî mor
După Paşti, în sărbători!
Sărit fraţ, săriţ surori,
Şî mă 'mpodoghiţi cu flori,
Cî la tîrg nu mă duc,
Da 'n pomînt mă arunc,
La mogila cei cu cruci,
Di-acolo nu mî-ţ aduci.
- E-ţ on drum ş'o cărari
Şî ti du la rai măi tari.
Of, la rai cînd am agiuns.
Of, în rai cînd am întrat,
L-am vădzut pi Hristos,
Auraşu cel frumos;
Şî din gurî ni-o grăit:
- Sufleti, la ce-i vinit?
- Of, Hristos,
Am vinit
La spovidit.
Of, Hristos
Cel frumos,
Îni răspundi riia:
De, săraci
Sufleţăli,
O fost vremi măi dimult,
Nu amu cînd zi-ei murit!
E-ţ on drum s'o cărari
Şî ti porneşti la iad rnăi tari!
- Of, Hristos,
Cel frumos.
Am vinit la rai cîntînd,
Mă pornesc la iad plîngînd.
Of, săraci trup di lut
Nici on ghini n-ăi făcut,
Cît pi lumi Îl-ei trăit!
ÎI1i duci sufletu la năcăjît.
Of, în iad cînd am întrat
Tari m'am rnăi spăimîntat.
Cî 'n nijlocu iadului,
în nijlocu focului,
Şădi Iuda cei măi mari
Pi toati sufletili călari.
Mahala (r. Dubăsar) - b., 27 (I934).
146
RUGĂCIUNI DI CULCARI
Cînd creştinu sî culcî, după ci s'o
închinat la icoani, faci cruci la cap,
pi căpătîi, la nijloc şî la chicioari,
dzîcînd:
Cruci 'n cen,
Cruci 'n pomint,
Cruci 'n locu ist di mă culc.
Cruci 'n casî,
Cruci 'n masî,
Cru� 'n nijlo« di fereastrî.
Cruci 'n truspatru unghiureli
A cas1i neli.
Butuceni (r . Rîbniţa) - f., 33
(1934). (Foarte răsp ândită şi în alte
sate).
[55]
L
o
s
A
Ades 38, oraşul Odesa.
anadză, o dzî ş'o -- 130 (p. 43).
aninî 2, nisip.
aş cind putrădzîti 130 (p. 44), uo r fi fiind
putreeite.
aştonţîi 87 (titlu).
bălaia, o vinit şî - 133 (p. 46).
Binderi 38, oraşul Bender (Tighina).
bîtcî 130 (p, 43), ciomag gros.
blenduindu-sî 130 (p. 43).
Bolboca 83, Golgota.
bolniţî 41, spital, infirmerie.
bororia 88, grapă.
buga 103, taurul.
buhni 132, a năvăli.
buteleî 84, sticlă, b.itelie.
carbovi 130 (p. 43), ruble, bani.
Călăraş 30, sat în Jud. Chişinău.
chiroşci 133 (p. 46), g âluşte, plăcinte.
chitoragî 133 (p. 46), piftie.
cii, sî nu - 9 (p. 17), să nu fie.
ciehit, 1-0 - dila ochi 130 (p. 44).
cir 36, fir.
eistelnicu 131 (p. 45).
cîşliga 15, a câpăta; câ"tiga.
cîşmî 131 (p. 45), cârciumă.
coeniti (coam ili) 93 (p. 39).
cotigeascî, sî 134 (p. 135).
cotigit, malu tău îi - 48.
covaşi 92.
crîngu ceriului 92 (p. 39).
discununa 58, a desface cununia.
dreasî (paharî) 90, pline cu vin.
e-ţ 145, ia-ţi.
falon 133 (p. 46), [elon (veşmânt preo­
ţese) .
Fănari 113.
ferşal 40, felcer, chirurg.
gălghigioarî 16, gălbioarâ.
ghermăneascî (rana) 40, nemţeasca.
ghimpi di lîn â 89.
gimătati r, jumeltate.
gisădz 37, gisedz 32, Visez.
gîţîli 96, cozi, cosiţe.
goga cuptiorului 131 (p. 45).
golova 7°, primarul.
Gospodi pomilui 143 (p. 52), Doamne mi­
luieşte.
grosureli (şi-ni cîntî) 90.
h ădiţ 8, haideţi.
hîrtia 39, scrisoarea.
hoarî 90, horâ, adunare de lume.
holereî 84, rachiu.
hrana 141, laptele (femeii).
iaşeic 13° (p. 43), ladă.
îngiet (apî d') 130 (p. 44), apel de înviat.
îngietoare (apî) 13° (p. 44), apă Vie.
îngis, o 130 (p. 44), a înviat.
jămni 9°, colaci la nunta.
leafî 92.
lipsî 78, a scoate.
listuri 57, scrisori.
livărant 134 (p. 47), negustor (?)
1) Cifrele indică textele în care se găseşte cuvântul. Intre parenteze e notată
pagina, dacă cuvântul se găseşte în « Introducere ,) sau dacă textul e,. mai lung.
[56]
N. P. SMOCHINĂ
,
zi din postul
Iăsatului de
Macicăuţu 5.
madamă 78, CUcoană.
Maria, Marii 66, Mania, nume femeiesc.
miniştergurî 143 (p. 52), ştergar.
mînţării 134 (p. 47), a mulţumi.
Moiei, Moisăi 134 (p, 48), Moise.
moscal, moscălaş 36, soldat.
nainti 45, apoi, după aceea.
nălogu (p, 9, vers).
nanti 134 (p. 47), apoi, după aceea.
riera, a să 32, a se mira.
riertieu 134 (p. 48), o măsură.
riiata 90, dumneata.
riică 131 (p. 45), nimic.
nicum 91, nicidecum.
riirozna 78, mirosul, mireasma,
nohai 92.
nohut 6, năut (?)
ocrug (p. 8), judeţ, gubernie.
ostrov 134 (p. 48), închisoare, puşcărie;
140, insulă.
păşîcă 136, mototol de cânepă.
pihota 4Q, infanteria ..
pisăraş 57, scriitor.
pitac 73, gologan, ban.
pocuta 133 (p. 46).
pohod 26.
pohoarî 87, pahară (?)
praporaş 81.
prăgi 8, a privi, a se uita.
priiom 37, p. 9, garnizoană, (cerc de)
recrutare.
priveascî 41, operaţie (?)
privuschie 32.
p'săni 28, pe semne, se vede că.
pureatcî (si faci) 134 (p. 47); a tocrii--
134 (p, 48), ordine, rânduială.
raion 1, plasă, judeţ.
răsai 32, tresări.
rîm'ne 8, rămâne.
rodu (lui Adam) 85, neamul lui A.
schimosalî 92.
schindosăşti 81.
sehinui 26, a închide cu spini.
seofî 133 (p. 46), potcap.
sestriţî 41, soră de caritate, infirmieră.
sminti 48.
smolitî (pîne) 42, neagră.
spolocani 133 (p. 46), prima
Paştilar, după Dumineca
brânză.
stănoc 32, scaun (?)
şanti 134 (p. 47), de-a-dreptul, direct.
şîneli 36.
ştibî, sî 132, să ştie.
ştie 83, ştieuşoru 34, suliţă, baionetă.
toloacî 66, câmp în paragină.
tot amu 54, îndată (?)
unelu 53, inelu,
uoat-o, o 133 (p, 46).
vădănii 57, văduvie.
vazonu 3.
văgzal, văgzălaş 35, gară.
vonic 1, 35, fecior, voinic, soldat.
vizie 50.
zălughe 90, înnebunia.
zăludzîie 134 (p, 48), nebunie.
N. P. SMOCHINĂ
[57]
TOV ARAşIILE DE CRAcIUN
ALE FECIORILOR ROl\1ÂNI
DIN ARDEAL 1)
în întreg cuprinsul Ardealului abia se găseşte un sat românesc, în care
tineretul să nu se organizeze într'o tovărăşie chemată să pregătească petre­
cerile obişnuite la sărbătorile Crăciunului, ale Anului nou şi Bobotezei.
După lăsata secului de Crăciun, jocul obişnuit în Dumineci şi sărbă­
tori, încetează; odată cu venirea iernii, încetează şi lucrul câmpului. în
monotonia serilor lungi tineretul îşi caută distracţii în şezători sau « habe ».
Aici, pe lângă păcălelile şi glumele obişnuite, ţin sfat, cum să se intovă­
răşească şi ce pregătiri să facă pentru petrecerile rămase din generaţie
în generaţie, la marile sărbători de iarnă.
Numiri de tovărăşil, Însoţirile acestea ale tineretului au diferite numiri,
după regiuni. Astfel, pe Ţara OItului întâlnim mai des numirea « ceată» 2)
« ceata ficiorilor» 3).
O altă numire este aceea de « juni » 4), « se bagă cu junii » 5).
Pe valea celor două Târnave şi pe Secaş, regiuni vestite de podgo­
rii, aflăm mai des numirea « bute » 6), « a Întra la bute» 7).
în satele de pe Câmpia Ardealului, regiune bogată în cereale, orga­
nizaţia feciorilor se numeşte « lădoiu }) �), « la băgat în lădoiu }) 9) şi « că­
mară » 10), mai rar « joc de Crăciun » 11).
,) Spicuiri dintr'o lucrare în manuscris, cuprinzând descrierea obiceiurilor dela
Crăciun, Anul nou şi Bobotează, adunate în mare parte cu concursul învăţătorilor din
peste cinci sute de sate din Ardeal, în anii 1932-1933.
') Corbi, Sărata, Bărcut, etc., jud. Făgăraş; Avrig, Vurpăr, etc., jud. Sibiu.
") Săscior, Berivoiu-Făgăraş,
4) Orlat-Sibiu.
5) Mog, Tilişca-Sibiu.
") Buia, Sălcău- Târnava Mare ; Blaj, Sân cel, Biia, Lodroman, Cergău, Cenade-
Târnava l\1ică.
') Zlagna- T'ârnava Mare.
8) T'ârşor, Vişinelu-Cluj.
") Ercea, Băla-Mureş; Ormeniş-Cluj.
'0) Răzoare-Cluj.
ll) Dâmb-Cluj.
[58]
58
TRAIAN GERMAN
Pe Valea Someşului remarcăm faptul interesant ca In unele sate cen­
trul petrecerilor e în sărbătorile Crăciunului, în altele la Anul nou.
Potrivit acestei deosebiri şi tovărăşia tineretului are numiri deosebite.
Astfel în satele unde miezul petrecerilor e la Crăciun, aflăm mai des
numirea « bere » 1), iar în satele, unde petrecerea se face la Anul Nou, de
obiceiu aflăm numirea « vergel » 2).
Întrunele sate găsim şi numiri pe care nu le întâlnim în alte sate din
regiunea respectivă decât foarte rar. Astfel sunt numirile « oleghină » 3) şi
« olăhină » 4) şi apoi « cergalăi » 5) şi « a se înbăni » 6).
în judeţul Hunedoara întâlnim şi numirea « dobă » 7) şi « dubasi 8) »,
dela toba tradiţională, cu care se umblă la colindat, apoi numirea ({ călu­
şeri » 9), pentrucă în seara ajunului de Crăciun tinerii în loc să colinde,
joacă jocul căluşerilor.
Alegerea conducătorilor. Odată înţeleşi că vor ţinea şi în anul respectiv
obiceiul moştenit din bătrâni, feciorii hotărăsc o zi în care să se întrunească
spre a-şi alege conducătorii tovărăşiei, care la rândul lor să facă toate pre­
gătirile, aşa ca petrecerile să reuşească cât mai bine şi să nu păţească ruşine.
Pe Ţara Bârsei 10) şi Ţara Oltului 11), apoi în părţile Sibiului 12), există
o dată fixă la care se întrunesc feciorii: e ziua de Sf. Nicolae, când deşi
e post, în multe sate e obiceiul să se joace.
în alte părţi, feciorii se întrunesc chiar la lăsata secului 13), ori în cea
dintâi duminecă din post 14), mai rar în dumineca dinainte de Crăciun 15).
De obiceiu, în fiecare sat se face ,o singură ceată. în satele mai mari,
cu tineret mai numeros, se organizează mai multe cete.
în Avrig tineretul se constitue, fără nicio discuţie, în nouă cete, fie­
care parte de sat cu ceata sa şi fiecare ceată cu numirea sa (după numele
părţii respective a satului: ({ Gruieni », « Veştemeni », etc.).
în câteva sate de pe Ţara Oltului, ca de exemplu în Scorei, găsim două
cete. E foarte caracteristic criteriul după care se formează ele. Pe vre-
1) Mintiul Gherlei, Strâmbu, Ciceu-Sorneş.
2) Cupşeni, Borcut-Sorneş.
3) Arpaşul de sus-Făgăraş.
4) Co halm- T'ârnava Mare.
5) Poşaga de jos- Turda.
6) Ernea-T'ârnava Mică.
') Veţel.
") Mintia-Hunedoara.
r,) Galaţi-Hunedoara.
'0) Dârste, Râşnov, Poiana Mărului-Braşov,
") Beclean, Dejarii, Corbi, Neto', Vaida-Recea, etc.v-Făgăraş.
12) T'ilişca, Sălişte, Poplaca, N ocrich, etc., - Sibiu.
"') Bogata-Olt (j. T'ârnava-Mar e).
14) BJăjel, Sorostin- T'ârnava Mică.
15) Odverem-Alba ; Copalnic, Trestia-Satu Mare.
[59]
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 59
muri, satul acesta de grăniceri avea o organizaţie militară. Cei care făceau
parte din aceasta, erau socotiţi boieri, cu anumite drepturi şi privilegii,
pe când ceilalţi erau socotiţi iobagi. Această pecete a unor vremi apuse
o mai întâlnim şi astăzi, chiar în raporturile zilnice dintre locuitori şi o
găsim şi în obiceiurile satului. Astfel şi pentru petrecerile din sărbătorile
Crăciunului tinerii se grupează în două cete: în « ceata grăniţerilor »,
formată din descendenţii vechilor grăniceri şi în « ceata iobagi lor », com­
pusă din descendenţii vechilor iobagi. Şi nici vorbă nu poate fi ca un iobag
să poată intra în « ceata grăniţerilor »,
După ce s'au înţeles asupra datei când să se facă alegerea conducă­
torilor, fie că data aceasta este fixată prin tradiţie, fie prin înţelegerea
comună a tineretului şi după ce în satele mai mari gruparea s'a făcut în
mai multe cete, tineretul se Întruneşte să-şi aleagă conducătorii.
Alegerea în cele mai multe locuri se face cu anumite forme, care dau
acestui act o solemnitate deosebită. Ea îmbracă, mai ales în satele din Sudul
Ardealului, o formă sărbătorească.
Un ritual specific e « ridicatul feciorilor », obiceiu practicat în special
pe Ţara Oltului şi în jurul Sibiului, cel puţin pe vremuri, apoi pe Valea
Târnavelor şi pe Valea Someşului.
În Netot (jud. Făgăraş), e obiceiul ca în ziua de Sf. Nicolae, după
« zăoritul Niculailor » - felicitarea tuturor celor care poartă numele sfântului,
tinerii se întrunesc seara la unul dintre ei, ca să-şi petreacă din câştigul
dela « zăorit ». Cu acest prilej ei aleg şi pe conducătorii cetei: câte un « vătav,
ajutor de vătav, primar, stegar, colăcar, crâjmar ,) şi doi « sameşi ». Confir­
marea alegerii o fac prin ridicare. Cel ales să poarte o slujbă în comitet
e ridicat de către ceilalţi de trei ori, în strigăte de (< să trăiască! », Aceasta
Însemnează învestirea lui cu drepturile şi datoriile funcţiei în care a fost
ales.
La fel se practică confirmarea în Vaida-Recea, Dejani, Ucea de Jos
şi Copăcel, iar în Viştea de Jos, după fiecare ridicare toţi joacă câteo sârbă,
condusă de cel ales.
Această ridicare în Tălmăcel (jud. Sibiu), se numeşte « cu capul în
grindă », deoarece cel ales trebue să ajungă, la ridicare, cu capul grinda,
de cele mai multe ori să o lovească chiar.
În Nepos (jud. Năsăud), ridicatul feciorilor se face astfel. În ziua întâi
de Crăciun se strânge tot tineretul (şi fetele!) la « bere ,). Aici aleg conducă­
torii, în frunte cu (< primarul ». De remarcat că acesta are dreptul să-şi
aleagă o « primăriţă », care la toate sărbătorile stă la masă alăturea de el, ­
e (< bereanca» lui. Alegerea se confirmă tot prin ridicare, pe rând, după
gradul slujbei. Mai întâi e ridicat primarul şi, îndată după aceasta, e ridi­
cată ŞI (< bereanca ,) lui.
[60]
60
TRAIAN GERMAN
Ridicatul feciorilor îl mai aflăm în Bogata-Olt, Giacăş- Târnava Mică,
apoi în Ardan şi Bistriţa Bârgăului, jud. Năsăud, în Homorodul de mijloc,
Cuţa şi alte sate din jud. Satu-Mare.
Răspândirea acestui obiceiu dela o margine a Ardealului la ceala ltă,
ne îndeamnă să presupunem, cu toate că obiceiul nu apare pretutindeni,
că pe vremuri el a fost practicat în toate satele româneşti din Ardeal, fiind
părăsit cu timpul şi păstrându-se astăzi abia în câteva sate şi în amintirile
bătrânilor.
în ce priveşte numărul conducătorilor aleşi şi al numelor lor, acestea
variază nu numai după regiuni, ci aproape dela sat la sat. Mai sistematic
şi cu un număr mai mare de « funcţionari », cu atribuţii speciale, se organi­
zează feciorii de pe Ţara Oltului şi din jurul Sibiului. Pe când în unele
sate de pe Ţara Oltului se aleg 10-12 conducători, în regiunea apuseană
a Ardealului numărul lor scade adeseori la doi-trei.
La alegerea conducătorilor sunt de faţă numai feciorii; fetele apar cu
anumite drepturi în prea puţine locuri.
Fiecare tovărăşie are un conducător, un şef, care se chiamă « vătaf :
sau « jude », « primar », « birău ». Cel ales în această funcţiune este întotdeauna
feciorul cel mai cuminte, mai potolit şi serios în judecată şi de obiceiu şi
cel mai prezentabil ca înfăţişare. Se ţine seama apoi, pe lângă calităţile per­
sonale, să fie şi din familie bună, cu vază, şi cu trecut nepătat.
't Vătaful reprezintă autoritatea nediscutată. Toţi tinerii trebue să asculte
de ordinele lui. Pe cei ce se opun are dreptul să-i pedepsească, la nevoie
să le aplice chiar pedepse corporale, fără dreptul de-a protesta. Vătaful '
conduce tovărăşia tinerilor, ajutat de ceilalţi aleşi; el dă ordine, se îngri­
jeşte să afle o « gazdă », în casa căreia să se înt�unească ceata şi să se ţină
petrecerile; tot el are grijă de muzicanţi, de băutură, de lemne, etc. Vătaful
mai reprezintă tineretul în faţa autorităţilor civile şi bisericeşti, atunci
când e nevoie.
în schimb, el se bucură de cinstea cea mai mare, atât în faţa tineretului,
cât şi a sătenilor în general. El intră cel dintâi în casa unde se colindă, el
stă în fruntea mesei la toate întrunirile, el joacă în fruntea jocului şi tot el
îşi alege fata cu care vrea să joace, sau pe care vrea să o aibă lângă el la
masă. \
Pe lângă « ajutorul de vătaf », care ţine 10c\Il vătafului, de câte ori lip­
seşte acesta, mai aflăm pe « butoier », numit şi « crîjmar» sau « cheier »,
care, după cum arată şi numirea, ia în primire şi păstrează băutura; el
o împarte la mese, ca să nu se facă nimănui nedreptate, primind mai puţin;
dar tot el are şi răspunderea să nu abuzeze nimeni de băutură.
Un alt slujbaş cu rol important e « cămăraşul » sau « colcerul », care
poartă grija de mâncările aduse de fete la « gaZdă » şi de colacii şi carnea
căpătate la colindat (în unele sate şi de băutură).
[61]
I
r
i
1
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 6r
. în multe sate de pe Ţara Oltului se alege un « stegar », care se îngri­
jeşte de steagul făcut de fetele satului din năfrămi şi e împodobit cu pan-
glici mărgele si năfrămute ; acest functionar al tovărăsiei are grijă si ca
, , , , , ,
steagul să nu fie furat de cineva.
Tot pe Ţara Oltului se mai alege un « pristav » sau « fetelar » sau
« felderaş », care se îngrijeşte ca în timpul jocului să nu se întâmple nicio
desordine, ca toate fetele să joace şi ca feciorii să nu ia fetele la joc după
plac, fără să joace fiecare pe rând cu fata pe care le-o dau ei.
Pe Valea Târnavelor, a Mureşului şi Sorneşului şi pe Câmpie se mai
.aleg, de obiceiu, doi « chemători », care cum vom vedea, au să ceară în­
voirea părinţilor să-şi lase fata la petrecerile şi la masa comună din sărbă­
tori, când fata duce şi « cinste » (de ale mâncării şi .chiar băutură).
Un personaj foarte important în organizaţia tineretului e « tata fecio­
rilor », pe care îl aflăm mai mult pe Valea Târnavelor (Pelişor). Acesta
e de obiceiu un bărbat mai tânăr, însurat de curând şi bucuros să ţină şi pe
mai departe contactul cu tineretul. Rolul lui e acela al unui fel de patron
al tinerimii. De obiceiu în casa lui se întrunesc tinerii pentru petreceri,
-- el e « gazda ficiorilor », -- el îi povăţuieşte cu sfaturi şi în caz de neînţe­
legeri, vătaful cu sfatul lui le aplanează. în Pelişor- Târnava Mare, chiar
.şi soţia lui are rol în organizaţia tineretului, ea fiind « mama ficiorilor ».
Gazda. După ce tineretul şi-a ales conducătorii, grija de căpetenie a
vătafului şi a ortacilor săi e să găsească o « gazdă », în casa căreia să-şi
ţină petrecerile din sărbători.
Nu e uşor să găseşti o gazdă potrivită, pentrucă se cer multe. Casa
trebue să fie cât mai largă, să cuprindă tot tineretul' şi pe cei care vin
să vadă petrecerea; pe cât se poate, să fie mai în mijlocul satului, loc po­
trivit pentru toţi. Greutatea cea mai mare stă în faptul că nu poţi alege
"Casa oricui. Gazda trebue să fie un om cinstit şi cu vază, pentrucă alegerea
lui e în acelaşi timp şi un certificat de stima de care se bucură. Gazda ia
parte la consfătuirile tinerilor şi sfatul lui trage în cumpănă, mai ales când
ar fi vorba să netezească şi micile neînţelegeri ce se ivesc. Atât el, cât şi
familia lui, ia parte la mesele comune ale tineretului. Gazda e în fruntea
cetei în zilele de sărbătoare, când se merge la biserică. Iar la colindat, în
multe locuri, există o colindă specială, « a gazdei », care i se cântă numai
lui.
Dar pe lângă aceste recompense de ordin moral, plata gazdei, după
învoială, e o sumă de bani, care se acopere din cotizaţiile tineretului; i se
mai face parte apoi şi din colacii şi carnea dela colindat. în regiunile pădu­
roase i se dă o cantitate de lemne, iar pe Câmpie i se face o zi de clacă
la secere. în Nepos-Năsăud, fiecare fecior îi dă o sanie de lemne sau de
gunoiu, iar fetele câte 2-3 « litre » de grâu sau mălaiu şi mai torc într'o
seară câte un fuior de cânepă pentru soţia lui.
[62]
62
TRAIAN GERMAN
Este interesant felul în care feciorii din Jina-Sibiu îşi caută gazdă.
Chibzuind de mai înainte cam cine ar fi potrivit să le fie gazdă, se fixează
asupra mai multor familii potrivite. în ziua de Sf. Nicolae pleacă apoi în
căutare. Merg în ceată cântând de-a-lungul satului şi se opresc la poarta
unuia din cei socotiţi că le-ar putea fi gazdă.
Aici strigă cu toţii: « Vivat! vivat! vivat! Să trăiască gazda noastră!
Vivat l vivat! vivat! ». în felul acesta, ei vestesc că tineretul îl vrea ca « gazdă ».
Dacă gospodarul nu vrea să primească această cinste, nu iese din casă
să le răspundă şi ceata îşi încearcă norocul în altă parte. Dacă îi convine
să-i « găzduiască », gospodarul iese la poartă şi pofteşte tineretul să intre
în casă, unde apoi, în prezenţa gazdei, se face alegerea conducătorilor.
-Atlusul vinului. O altă grijă a conducătorilor e să aibă din bună vreme
băutura pentru petrecerile din sărbători, pentrucă petrecere deplină fără
băutură nu se poate.
în cele mai multe sate băutura obişnuită e ({ vinarsul» (rachiul). în
timpul din urmă însă se poate constata, chiar şi în regiunile lipsite de pod­
gorii, că tot mai mult se obişnueşte să se petreacă la sărbători cu vin.
într'o consfătuire a întregului tineret, se înţeleg de câtă băutură ar
avea lipsă. Cantitatea aceasta apoi o repartizează pe membrii tovărăşiei.
în satele cu podgorii, fiecare fecior contribue cu cantitatea repartizată,
iar în satele fără vii, se plăteşte în bani.
în regiunile de podgorii de multe ori contribue fiecare cu must încă
la culesul viilor, în alte sate numai după ce s'a constituit, în postul Cră­
ciunului, tovărăşia. Adusul vinului din alt sat şi chiar în acelaşi sat, se face
cu mare alaiu. Astfel pe Valea Târnavei Mari, în Sângătin, Ungurei,
Şoroştin, apoi în Sâncel lângă Blaj, în Apoldul de Jos (jud. Sibiu) şi în
alte părţi feciorii din ceată vin de dimineaţă la gazdă, îmbrăcaţi toţi în haine
de sărbătoare; prind la un car patru sau chiar opt boi şi pun butea în car.
Atât boii, cât şi carul şi chiar butea o împodobesc cum ştiu mai frumos
cu năfrămi, cu panglici, cu flori şi clopoţei. Pleacă apoi dela gazdă după
vin. în frunte merge vătaful, conştient de importanţa momentului; ur­
mează carul cu boi, mânaţi de către doi feciori, alţii înconjură carul, ori
se urcă cu toţii în el (Apoldul de Jos). « Crişmarul ficiorilor» e în car lângă
bute, cu un ciubăr nou-nouţ, cu care măsură vinul. Toată ceata merge cântând,
- în Sângătin colindă - de-a-lungul satului. Alaiul se opreşte la fiecare casă
unde este un fecior în ceată şi din fiecare poartă liese feciorul sau stăpânul casei
cu o « ferie » 1) sau două de vin; « crişmarul» îl măsoară şi îl goleşte în bute-
După ce au cutreerat întreg satul, se întorc la gazdă, dau jos butea din
car şi o aşează în pivniţă. Vătaful încuie uşa şi dă cheia ({ crişmarului . sau
({ colceriului », care de acum încolo e răspunzător pentru vin.
') Măsură de 10 litri.
I
r
[63]
TOVĂRĂŞIILE DE CHĂCIUN ALE FECJORILOR ROMÂNI DIN AROEAL 63
Cu acelaşi alaiu se aduce şi vinul din alt sat, atunci când satul n'are
podgorii proprii (de exemplu în Galaţi, jud. Făgăraş).
în Dopca- Târnava Mare, aprovizionarea cu vin se face într'alt fel.
1
Aici nu tineretul contribue cu bani sau cu băutură, ci fiecare gospodar
la care a fost ceata la colindat. Tinerii ţin cu câteva zile înainte de Crăciun
un sfat, la care hotărăsc cam de câtă băutură ar avea lipsă ceata. Canti­
tatea aceasta apoi o repartizează pe toate familiile din sat, având să contribue
fiecare cu o anumită cotă. Nimeni nu se sustrage dela această contribuţie,
pe care o dau cu dragă inimă, pentru cinstea ce le-au făcut-o tinerii colin­
d ându-i în ajunul Crăciunului. Vinul îl adună în ziua întâia de Crăciun,
umblând prin sat cu un car, pe care pun butea pentru vin şi un butoiu
pentru rachiu.
« 11lânatul verzelor », Dacă feciorii s'au Îngrijit din bună vreme de băutură,
trebue să aibă şi după ce s'o bea. De altfel, de rândul măncării nu vor duce
lipsă, deoarece la colindat vor primi dela fiecare casă un colac şi o bucată
de carne, din care apoi găzdoaia sau bucătarul poate găti. Mai vin apoi,
în sărbători, fetele şi aduc {< cinste» şi aşa vor avea mâncare din belşug.
Ar putea fi Însă Crăciunul Crăciun fără varză. cu carne şi fără {< găluşte »
(sarmale)? Acestea nu pot lipsi nici de pe masa tineretului.
Varza acră de obiceiu o aduc fetele, În ziua Întâi de Crăciun după
amiază, la gazdă şi aici se găteşte mâncarea. Forma în care se practică obi­
ceiul de a aduce varza acră şi a contribui şi cu munca la gătitul ei, e foarte
variată, după regiuni.
Mai interesante obiceiuri găsim în jurul Sibiului şi pe Valea Târnavelor,
cunoscute sub numirea « mânatul verzelor» (Marpod, Ilimbav - jud.
Sibiu).
în Marpod, în ziua Întâi de Crăciun, după vecernie, se strâng la gazdă
atât feciorii, cât şi fetele şi joacă numai trei jocuri. Dacă o fată s'a învoit să
fie jucată în cele trei jocuri, aceasta se socoteşte ca o declaraţie din partea
ei, că doreşte să ia parte la toate petrecerile din sărbători şi că vrea să se
supună unor mici obligaţii, cum e, în acest caz concret, de a contribui cu
varză şi cu carne pentru masa feciorilor.
După cele trei jocuri, toţi feciorii şi fetele se duc acasă. Pe vremea
cinei, feciorii vin din nou la gazdă şi vătaful trimite pe cei doi « pârgari »
după fetele care au fost la joc, să vie acum cu varza: e {< mânatul verzelor ».
Dacă vreun fecior se are bine cu fata, de obiceiu merge şi el cu cei doi
pârgari până la casa ei; el rămâne apoi aici şi însoţeşte fata când aduce
« verzele ».
Până sunt duşi {< pârgarii », toţi ceilalţi feciori stau la gazdă şi aşteaptă
să sosească fetele. Fiecare din ele aduce câteo farfurie de varză tăiată acasă,
pentru gătit şi o bucată de slănină. « juzii » iau în primire {< taierile » cu
verze (Planşa I, 2) şi drept mulţumită din partea cetei oferă fetelor câte
[64]
TRAIAN GERMAN
un pahar de vin. Dacă au sosit toate fetele, începe jocul, care ţine până
pe la miezul nopţii.
Aproape la fel se practică « mânatul verzelor» ŞI in Nocrich şi în
Ilimbav, unde fetele duc curechiul gătit şi nu numai verze pentru fiert,
iar seara tinerii cinează din această mâncare oferită şi gătită acasă de fete.
în Cusu-Sibiu e obiceiul ca în ziua întâi de Crăciun « judele » şi « juratul »
cetei să cheme fetele la « tăiatul verzelor » (Planşa II, 3). Fiind satul mare, se
întâmplă ca uneori să se facă mai multe cete. Fata poate alege deci la care
din ele să se ducă. Fiecare ceată cheamă toate fetele şi e o vrednicie pentru
ceata care are cât mai multe fete la joc. Seara, după cină, fata pleacă la
ceata care îi convine şi duce şi câteva căpătâni de varză acră. Când s'au
strâns destule fete, încep să taie verze, altele să « toace » carnea, să umple
sarmalele. Cum şi feciorii sunt de faţă, se mai face din când în când şi
câte un joc.
Colindatul. în timpul cât tineretul face pregătirile amintite mai sus,
aproape seară de seară se adună la gazdă, ca să înveţe colindele pe care
au să le cânte în noaptea din ajunul Crăciunului. Colindele le învaţă sau
dela unul dintre ei, sau dela un om mai bătrân, angajat anume în acest
scop. Învăţatul colindelor nu e lucru uşor, pentrucă nu pot pleca numai
cu una ori două; într'adevăr, alta e colinda preotului, alta a primarului,
alta a fetei, sau a feciorului; apoi (pe Ţara OItului), la casă de « boier })
nu poţi să colinzi colinda iobagului, ci fiecăruia colinda ce i se potriveşte.
De altă parte, cu cât e colinda mai lungă, cu atâta e şi cinstea mai mare
pentru colindători.
Nu vom insista asupra felului colindatului, cam acelaşi în toate satele
din Ardeal. Vom aminti numai câteva obiceiuri pe care nu le găsim în toate
regiunile, ci numai în anumite sate.
Astfel, într'unele sate din părţile Sibiului colindătorii mai primesc
şi o lumânare de ceară. în Cacova, când starostele mulţumeşte pentru
darurile primite, referindu-se la Iumânarea primită spune:
« Ş'o lumină de stupină,
Ca Dumnezeu să-i ţină »,
în câteva sate de pe Ţara Oltului, e \obiceiul ca feciorii să umble la
colindat cu o icoană înfăţişând naşterea, Mântuitorului, în timpul cât
colindă în casă, vătaful pune icoana pe ma�ă (Seleuş- Târnava Mare), ori
o ţine în mână (Şomărtin-Olt), iar ai casei vin pe rând şi sărută icoana.
Un alt obiceiu interesant e colindatul în turnul bisericii. Tinerii, în
seara Ajunului, înainte de-a începe colindatul pe la familii, iar în alte sate
pe la miezul nopţii, se urcă în turnul bisericii şi colindă patru colinde în
cele patru părţi ale văzduhului, vestind astfel lumii întregi naşterea cea
minunată şi dând de ştire în acelaş timp şi sătenilor, că de-acum le vin
[65]
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 65
colindători. Obiceiul de-a colinda seara în turnul bisericii îl găsim în Cârţa­
Făgăraş, Chirpăr-Sibiu, etc.
în Biertan şi Bratei (jud. Târnava-Mare) era obiceiul până prin anul
I900 să înceapă să colinde de cu seara, iar pe vremea cinii să întrerupă
colindatul pela familii, să urce în turnul bisericii şi să cânte patru colinde.
în Inoc, aproape de Ocnele Mureşului, e obiceiul ca tineretul să meargă
în ajun la vecernie. Seara, pe vremea cinei, se adună la gazdă, de unde
pleacă apoi la biserică, unde fac cerc în jurul vătafului şi zic rugăciunile
obişnuite, iar preotul dă fiecăruia câte o lumânare. Cu ele aprinse merg
la casa preotului şi îi cântă la fereastră trei colinde. Preotul îi pofteşte în
casă, le face cinste cu bani, vin şi colac. Dela preot merg din nou la bise­
rică, tot cu lumânările aprinse şi mai cântă o colindă. Acum lasă lumâ­
nările pe seama bisericii şi încep colindatul la familiile din sat.
în satele din jurul Hunedoarei, e obiceiul ca în loc de muzicanţii cu
cetera, care însoţesc de regulă aproape în toate satele pe colindători, să
fie un « fluieraş i ori un « dobaş », care mergând cu ceata pe drum să dea
de ştire din fluier sau tobă că sosesc colindătorii.
Astfel în Almaşul de mijloc colindătorii, mergând pe drum, cântă,
joacă şi chiuie, iar fluieraşul zice din fluier. înainte de a intra în casă,
unul dă de ştire cu vorbele:
« La uşiţa mândrii mele
Răsărit'or două stele;
Două stele luminoase,
Ca şi mândra de frumoase ».
Ori, dacă e ploaie şi lapoviţă, strigă:
« Slobozi-ne lele 'n casă,
C'afară ploauă de varsă! »
Iar dacă s'ar întâmpla să sosească târziu noaptea:
« Descuie leliţă uşa,
Că răsare găinuşa!»
Dacă colindătorii sunt obosiţi, o spun şi aceasta cu cuvintele:
« Ieşi afară cu colacu,
Că pe noi ne doare capu t »
în Găunoasa, tot în jud. Hunedoara, e obiceiul ca în ajun să se strângă
la o casă atât feciorii, cât şi căsătoritii mai tineri şi să facă sfat, să angajeze
un « fluieraş », un « dobaş » şi un « cimpoier », Fac apoi cu aceştia o « probă »
să vadă cam ce fel de sgomot pot să producă instrumentele lor. Apoi, în
dupăamiaza zilei de Crăciun ies la o margine de sat feciori) fete, bărbaţii
5 Anuarul Arhivei de Folklor V.
[66]
66
TRAIAN GERMAN
cu soţiile şi toată ceata aceasta, căreia i se mai alătură şi altă lume, însoţită
de cimpoier, fluieraş şi dobaş, pleacă de-a-lungul satului chiuind şi jucând.
Intră în fiecare curte şi joacă, fără niciun rost. Acest joc înlocuieşte colin­
datul propriu zis, pentru care gazda le dă « cinstea >} tradiţională; colin­
datul obişnuit lipseşte.
În Lucăcestii de lângă Baia-Mare întâlnim obiceiul numit « a răspunde
colacul ». Se colindă numai la casele cu fete mari. După ce au colindat
la fereastră, feciorii intră în casă şi se aşează în jurul mesei, pe caree
aşezat un colac mare şi o « iagă I} (sticlă) cu băutură. Vătaful scoate
cuţitul dela brâu, ia colacul în mână şi « răspunde I}, adecă mulţumeşte
pentru colac:
ii Când eram mai mititel
Eram harnic plugărel.
M'am dus cu tata la plug
Pe baltă;
S'o arat rău.
Tata a zis sa imping de cârceie,
10 am tras de heteie.
Tăt am împins şi am tras
Şi iată cu ce am rămas! 1)
Şi arată o bucată tăiată
După ce a tăiat colacul
închină astfel:
ii Să trăieşti Mărie,
Dumnezeu te ţie!
De mi-i ştii mulţămi,
din colac.
felii, ia sticla şi, întorcându-se către fată, îi
Tri şi patru-i dobândi;
De mi-i şti închina,
Tri şi patru-i căpăta ».
(E vorba de pahare cu băutură).
Acum fata ia paharul dela fecior şi îi răspunde astfel:
ii Ia frumos ţi-aş mulţămi,
Da mă tem că nu ţi-oi şti;
Mulţămească-ţi spicu grâului
De pe marginea rîului
Şi spicu săcării
De pe marginea mării! »
Apoi, gustă din băutură şi după ea, toţi colindătorii pe rând.
Chematul Ietelor, După ce tineretul 's'a îngrijit de toate cele de lipsă
pentru petrecerile din sărbători: de casă' potrivită, de muzicanţi, băutură
şi mândri şi în multe sate de lemne şi chiar şi de gazul pentru luminat, -­
vine rândul petrecerii în înţelesul adevărat al cuvântului, cu joc, mese
şi voie bună, care în unele sate ţine zile întregi aproape fără întrerupere.
Fetele, deşi au şi ele partea lor de contribuţie la pregătirile ce s'au făcut
până acum, şi toate acestea cu învoirea părinţilor, totuşi nu pot să meargă
aşa, numai de capul lor. Se cuvine ca feciorii să ceară învoirea părinţilor
şi să le ii cheme 1) la aceste petreceri.
[67]
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECLORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 67
Chematul fetelor nu e un lucru de toate zilele, de aceea i se şi dă o
importanţă deosebită. în cele mai multe sate se aleg doi feciori, numiţi
« chemători », care au rolul de-a cere învoirea părinţilor ca să-şi lase fetele
să meargă la petrecerea tineretului. Cei aleşi trebue să fie feciori de cinste
şi omenie, din familii mai bune.
în ziua ştiută: Întâia sau a doua zi de Crăciun, după obiceiul satului,
chemătorii se îmbracă în hainele cele mai frumoase; ei poartă următoa_
rele semne distinctive: pălăria ori căciula împodobită cu muşcată şi flori
artificiale; peste umărul stâng, trecută pe subsuoara dreaptă, au câte o
năframă, sau chiar două; unul dintre ei, ori chiar amândoi, poartă câteo
ploscă cu băutură şi în mână fiecare ţine câteo « bâtă » de chemători, împo­
dobită cu fel de fel de panglici şi flori artificiale.
Intrând În casă îşi spun gândul cu care au venit, închină din ploscă
pentru stăpânul casei, care primeşte închinatul în semn de învoire, apoi
tinerii Sunt poftiţi la masă.
Chematul fetelor e cunoscut mai ales pe Valea Târnavelor, pe Valea
Mureşului, pe « Câmpie» şi pe Valea Someşului.
În Valea Sasului (jud. Târnava-Mică), chematul se face a doua zi de
Crăciun dimineaţa. Intrând chemătorii în casă, se adresează cu următoarele
versuri părinţilor fetei:
« Ieri a fost vremea ce-o trecut,
S'o născut Domnu sfânt pe pământ;
Oamenii s'or bucurat,
De veselie s'or apucat,
Şi noi de dimineaţă ne-am sculat,
De veselie ne-am apucat.
Faceţi bine şi iertaţi,
Fătuţa să ne-o lăsaţi
Pân ' la noi să s'ostinească
Şi cu noi să se veselească ».
Amândoi părinţii răspund: « Mulţam! », apoi unul dintre chemători
închină cu plos ca spre tatăl fetei.
În Sâmboleni, pe Câmpie, e obiceiul să se aleagă patru chemători.
A doua zi de Crăciun, doi merg pe la fetele care locuiesc în cătun uri, iar
doi prin sat.
Intrând În casă, are loc următorul dialog între unul din chemători şr
tatăl fetei:
-� « Cu pace sunteţi?
-� Cu pace. Da, Dumneavoastră?
-- Şi noi cu pace!
-- Noa, şădeţi la noi!
- Mulţămim, că mult n'om zăbovi»!
5*
Şed apoi amândoi chemătorii pe laviţă, Însă nu la .masă. Şederea e
numai de formă, ca « să şadă peţitorii » ce i-ar veni fetei « În dulce »; apoi
[68]
68
TRAIAN GERMAN
chemătorii se scoală de pe laviţă, se postează unul lângă altul în ţinută
militară, iar unul dintre ei grăieşte tatălui fetei în felul următor:
«Este cuvântu lui Dumnezo
Ş'a feciorii satului dimpreună:
Un băietăl mândru şi frumos,
Ce vi 1-0 rânduit Ristos
Să faceţi bine, să-i lăsaţi
Cu feciorii satului,
La un scaun de hodină,
La un păhar de beutură,
răspunde stăpânul casei.
La mai multă voie bună.
-Că noi nu umblăm a he s'a mânca,
Că noi umblăm fete-fecioare a chema
Şi dacă li-ţi lăsa,
Noi bine l-am ospăta;
Şi dacă li-ţi îngădui,
Noi bine l-om omeni.
- «Mulţam. Să fiţi sănătoşi! })
De cinste
Şi de omenie,
Ca Dumnezo să vi-I ţiie.
N'aveţi fân de adunat,
Nici ovăs de săcerat,
Fără bine să-I gătaţi
Şi la horă să-I lăsaţi.
Nu-l cerem la scârbă şi ruşine,
Fără la joc şi voie bună,
Cu mai mulţi tineri dimpreună »,
Se aşează apoI toţi la masă, care e încărcată cu mândri şi băutură Încă
dinainte de-a fi sosit chemătorii. Aceştia nu pot refuza cinstea, ce li se
dă şi, de formă, gustă din toate mâncările, apoi pleacă mai departe.
în Diviciorii Mici de pe Someş, avem următoarea formulă pentru
chemat:
«Noi doi ficiori
Ne numim chemători.
Dimineaţa ne-am sculat
Şi pe obraz ne-am spălat,
Lui Dumnezo ne-am rugat;
Două măcauă 1) am îmbrăcat
Şi la dumneavoastă am plecat,
Că ştim bine
Şi mai bine,
Că aveţi şi dumneavoastă
Un băieţăl,
Obiceiul acesta de-a chema fetele, într'o formă de o atât de încân­
tătoare naivitate, îl găsim şi În cele mai multe sate de pe Valea Lăpu­
şului, pe la Baia-Mare şi Satu-Mare, cu unele variante locale.
Masa comună. După ce chemătorii si-au făcut datoria îndemnând
. \ '
fetele la joc şi la masă comună, la fiecar, casă încep pregătirile, pentrucă
fata nu poate merge cu mâna goală. Pentru cinstea ce li s'a făcut de-a fi
fost chemate la joc şi la masă, fetele «du� cinste }) pentru feciori diferite
rnâncări şi chiar şi băutură.
De altfel, pentru această masă s'au îngrijit din bună vreme feciorii,
strângând varză şi carne; în alte părţi duc şi găini, iar mamele au dus
făină şi ouă pentru tăieţei. Din acestea, precum şi din carnea căpătată la
1) Bâte ,
[69]
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMANI DIN ARDEAL 69
colindat, se gătesc mândri în casa gazdei feciorilor. Cu toate acestea şi
fetele duc din partea lor diferite « coptături II (plăcinte, scoverzi) şi chiar
mândri gătite anume, apoi câteun colac împletit, cât mai mare.
Mâncările şi colacul sunt puse în cele mai frumoase « merindări II.
Fetele de obiceiu predau « cinstea II vătafului, iar acesta o dă cărnăraşului,
care o pune într'o cămară, subt lacăt şi e răspunzător pentru tot ce a
primit.
După ce au venit toate fetele cu « cinstea II, începe jocul, care ţine
până seara târziu, ori, după obiceiul satului respectiv, până la miezul
nopţii. Atunci jocul încetează, feciorii aduc mese şi laviţe în casă,
fetele aştern masa, bucătarul sau bucătăresele aduc mâncările pe care
le-au gătit, butoierul aduce băutura din pivniţă, iar cămăraşul « cinstea »
dela fete; pune fiecare « cinste II în dreptul fetei care a adus-o şi masa
comună începe.
De obiceiu ea se face a doua zi de Crăciun, pe Valea Someşului însă
şi în mai multe sate din Nordul Ardealului, la Anul nou.
Descrierea de mai sus a obiceiului corespunde numai în linii mari, pen­
trucă aproape fiecare sat îşi are particularităţile sale.
Aşa în Pelişor (jud. Târnava-Mare), feciorii se strâng încă în ziua de
Crăciun la o cină comună. Fetele nu iau parte, în schimb e ..chemat la cină
atât preotul, cât şi învăţătorul. Mâncarea constă de obiceiu dintr'o zamă
acră cu carrie şi de fiecare persoană o jumătate kilogram de vin. După
cină feciorii rămân mai departe la « tata ficiorilor >1 şi îşi petrec cu cântece
şi cu glume. Joc nu se face.
A doua zi, după liturghie, feciorii au altă masă comună la « tata f icio­
rilor II, de astă dată fără participarea preotului şi învăţătorului. Pe la arniazi
vin şi fetel<: în uliţă şi joacă cu toţii până seara.
Dacă s'a înserat, fiecare fată pune într'o merindare « hencleşe II (pră­
jituri) şi o sticlă cu vin şi se strâng toate la o casă, aproape de « tata ficio­
rilor II. Până să vie fetele, flăcăii au întins mesele la « tata ficiorilor >1. Când
intră fetele, feciorii se aşează Ia mesele « din jos )1, cele din fruntea casei
rămânând neocupate. Fetele pun « hencleşele )1 şi băutura pe mesele goale,
rezervate anume pe seama lor; « mama ficiorilor », ajutată de două « fier­
bătoare II, aduce mâncările pe care le-a gătit: zeamă şi varză cu carne şi
cinează împreună, fetele deosebit, la mesele « din sus >1, iar feciorii la
mesele « din jos >1. După ce au mâncat din mâncările gătite de « mama fiei 0-
rilor II, fetele îmbie feciorii cu « hencleşele II aduse şi cu băutură.
A treia zi seara iar e o cină comună, la care iau parte Însă numai feciorii,
fără fete.
în Orosia (jud. Turda), fetele merg cu « cinstea >1, un colac şi carne
de porc, a doua zi de Crăciun pe la amiazi. Un <, ehizeş >1, care e şi
[70]
70
TRAIAN GERMAN
staroste, când primeşte cinstea, o ridică în văzul tuturor şi o « starosteşte »
astfel:
« Uitaţi, ficiori, cu ce ne cinsteşte Cutare! Da nu-i porcu 'ntreg,
C'un colac mare, frumos, De-ar fi un porc întreg,
Ca peliţa lui Ristos Cu nasu v'ar rîma,
Şi cu o pecie mare de porc. Cu coada la dracu v'ar da,
Nouă ni se pare că-i porcu 'ntreg, Numai pe mine şi pe gazda _ ba! >1
După ce au venit toate fetele, se aşează la masă. Mamele feciorilor au
pregătit încă înainte cu o zi totul pentru acest prânz comun. Au frământat
pături de aluat pentru tăieţei, au tăiat varza şi au pus sarmalele la foc,
au jumulit găinile. A doua zi în zori vin din nou la gazdă să gătească
mâncările.
Când au venit toate fetele cu « cinstea », se pun la masă, Însă numai
fetele, iar mamele feciorilor le servesc zeamă de tăieţei cu carne de găină,
curechiu cu găluşte şi carne de porc, iar « chizeşii » aduc vin.
O fată mai isteaţă închină feciorilor un pahar de vin în numele fetelor:
« Uită, vere, ce-ţi închin:
Un păhar frumos de vin
Ce-i din măr de păltină ( ?),
U nde-i pasărea vrăjită.
Să trăieşti, vere, drăguţă l .
La această închinare feciorii răspund toţi deodată, cu paharele pline
în mână:
« Să trăiţi, fete drăguţe!»
Fetele mănâncă şi nu prea, pentrucă se simt stânjenite ş'apoi mCI nu
le este atâta de mâncare, cât mai mult de joc, care ţine până seara.
Pe cum vedem, în Orosia e obiceiul ca tinerii să dea o masă în cinstea
fetelor, iar ei numai asistă şi chiar mamele lor le servesc pe fete.
În Mintiul Gherlei de asemenea aduc fetele « cinstea » a doua zi de Cră­
ciun, anume un colac mare şi « pancove » (gogoşi). Fiecare fată e însoţită
de un frate, văr, o rudă mai apropiată sau �n vecin. Acesta aduce colacul
şi « cinstea '>, nu fata. \
La poartă se postează de-a dreapta şi de-a stânga, cei doi « comarnici »
(vătaful şi ajutorul său), cu câte-o sticlă de băutură. Când soseşte fata cu
însoţitorul, « comarnicii» închină acestuia de bun sosit şi iau colacul, iar
« cinstea» o duce fata în casă.
După ce « au venit toţi colacii », se găteşte masa. Toţi colacii se pun
pe masă, în fruntea mesei aşez' ndu-se colacul cel mai frumos; de-a
dreapta şi de-a stânga alţi doi colaci, care sunt socotiţi mai frumoşi Şi
[71]
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 71
aşa mai departe se aşează toţi colacii. Acum fiecare fată îşi cunoaşte colacul
şi se aşează Ia masă Ia locul unde i-a venit colacul. Fetele pun pe colac
şi ({ cinstea » adusă şi se aşează la masă cu feciorii, care s'au îngrijit de bău­
tură. Mâncarea e ({ cinstea » dela fete.
În Remetea din Chioar începe « vergelul » a doua zi de Crăciun. După
amiază fetele merg la vergel, fiecare ducând un colac mare, apoi ({ coptături »
(plăcinte) şi ({ horincă» (rachiu). Toate se păstrează într'o cămară până
la miezul nopţii. Atunci jocul Încetează, toţi se aşează la mese, în fruntea
mesei stând un staroste. Un fecior aduce din cămară, pe rând, « cinstea »
dela fete şi o dă starostelui, care le starosteşte.
Când ia colacul în mână, el spune astfel:
({ Cutare a adus un colac de grâu frumos, Să aiv' a se bucura.
Trupul lui Domnu Ristos. Să strigăm toţi:
Cine din el a gusta, Să aivă fata noroc!»
Starosteşte apoi plăcintele ŞI băutura:
({ Plăcintele şi scoverzile,
Toţi cu mânile prin ele.
Şi nişte glăji cu beutură,
Să ne facem voie bună;
Legate cu fir de cercuri,
Să tăt bem de Marţi pân' Miercuri;
Şi iară mă 'ntorc înapoi,
Să ne hie până Joi;
Iar din glaja vânătă,
Să bem până Sâmbătă;
Tăte-s astupate cu stupusuri de hârtie,
Ca să-mi ajungă şi mie ».
După ce au fost starostite toate « cinsturile », începe masa, cu glume
şi cu voie bună. Acum vine rândul să se umple paharele şi datoria unei
fete de-a închina în cinstea starostelui din fruntea mesei. Deşi mai anevoie,
totuşi se găseşte o fată mai îndrăzneaţă, care cu paharul în mână închină
astfel :
« î ţi închin, staroste,
C'un păhar galbin,
Dintr'un vârf de paltin,
Paltin din mlădiţă,
Dela dalba coconiţă.
De'nchinat ţi-oiu închina,
Păharu nu ţi l-oiu da,
Pân'ce nu mi-i săruta,
Nici 'mneata nu li-i primi,
Pân' ce nu mi-i şi 'nvârti;
Aşa să mă 'nvârteşti de tare,
Că bumbii de pe piept să-mi saie ».
După închinatul fetei, toţi închină cu paharele, apoi începe jocul,
care tine până dimineata.
în' Bucium (pe Vale� Lăpuşului), la ({ cinstea » adusă de fete i se zice:
({ fetele răspund ». Masa comună e la miezul nopţii, a doua zi de Crăciun,
după care joacă un ({ ştaier » (un fel de vals). Dimineaţa jocul se sfârşeşte,
toţi se împrăştie şi rărnân numai ({ chizeşii : cu câţiva prieteni, care îşi
petrec cu ce a mai rămas dela cină.
[72]
TRAIAN GERMAN
E foarte interesant obiceiul din Sălistea Sibiului, cunoscut sub numirea
de « intâlnirea jocurilor » din alte trei sate vecine. Deşi astăzi obiceiul e
influenţat în amănunte de multe practice moderne, totuşi, în fond are ceva
specific, neintâlnit în alte sate; l-am putea asemăna cu obiceiul de-a « merge
lătureni » în satul vecin, practicat în multe părţi în duminecile de peste
an. Descrierea obiceiului în amănunte nu poate intra în cadrul acestor
spicuiri, ca şi alte multe obiceiuri interesante din alte părţi.
Dusul vedrei, dusul jocului. în multe sate, mai ales de pe Ţara Oltului
şi Valea Târnavelor, e obiceiul ca feciorii care conduc ceata « să-şi aleagă
câte o fată ». Pentru « fetele alese » e o cinste aceasta, deoarece în sărbători
ele joacă în fruntea jocului. însă o cinste şi mai mare li se dă din partea
întregului tineret, când în sărbători feciorii « duc vadra» sau « duc jocul >}
la casele acestor fete.
Aşa în Bărcutul de pe Ţara Oltului, e obiceiul ca feciorii să colinde în
ziua întâia de Crăciun până seara. Atunci cinează împreună la « gazdă »,
iar după cină joacă cu fetele adunate din bună vreme, până la miezul
nopţii.
La miezul nopţii încetează jocul, pentrucă acum « judele» sau vătaful
feciorilor « duce vadra ». Acesta s'a înţeles din bună vreme cu o fată că
în sărbători ea va fi aleasa lui. Fata, în schimb pentru această cinste, cu
învoirea părinţilor, e datoare să dea o cină pentru toată « ceata » în ziua
întâi de Crăciun.
Când a încetat jocul, « ceata » pleacă cu judele în frunte la casa alesei
sale. Judele duce o vadră de vin ca cinste pentru părinţii fetei. (De aici
vine şi numirea de « dusul vedrei »). La masă li se serveşte, de obiceiu,
o ciorbă cu carne de porc şi plăcinte, iar ca băutură vinul dus de jude.
După ce au cinat, se Întorc la gazdă şi se continuă jocul până dimi­
neaţa.
A doua zi de Crăciun seara, e rândul « crâşmar ului » să ducă vadra
la « aleasa » lui, iar a treia zi, rândul « bucătarului »,
Dusul vedrei îl găsim şi în Pojorta, pe Ţara OItului, însă în altă
formă. Anume, într'una din zilele dintre Crăciun şi Anul nou un fruntaş cu
fată mare, cheamă « ceata cu vadra » la o cină, iar fata îşi invită prietenele.
Stăpânul casei dă de-ale rnâncării, iar feciorii dau băutura. După ce cinează,
se continuă veselia cu joc.
Acelaşi obiceiu, numit « dusul jocului », îl aflăm în Vurpăr pe Târnava­
Mare. Dreptul de a duce jocul îl au cei trei conducători aleşi ai feciorilor :
judele, pristavul şi cârciumarul. Se deosebeşte de « du sul vedrei » din
Bărcut prin faptul că la cină ia parte întreg tineretul, fete şi feciori, adecă
tot jocul trece la casa respectivă.
Cu totul deosebit se prezintă « dusul jocului » în Zlagna (jud. Târnava­
Mare). A doua zi de Crăciun feciorii se adună la gazdă, unde au venit
[73]
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 73
şi fetele. Feciorii le împart în trei grupuri şi acum în cele trei seri
următoare merg cu jocul la fiecare fată, după ce s'a spus fiecărui grup
de fete în ce seară vor trece cu jocul pe la casa lor. Aceasta o fac în semn
de mulţumire pentru că i-au primit la colindat. Feciorii joacă Ia fiecare
casă cu fetele care sunt acolo, iar stăpânul casei îi omeneşte cu mâncare
şi băutură. S'ar putea întâmpla ca la vreo casă să zăbovească mai mult;
pentru ca să nu se facă niciun abuz şi să iasă cu obrazul curat, se fixează
dela început câtă vreme au de stat la fiecare casă.
în Ghijasa e obiceiul să se constitue tinerii în trei « buţi », A treia zi
de Crăciun cele trei « buţi » merg pe la fiecare fată şi joacă un joc sau două
cu fata. Pentru acest joc, fata dă cetei un kilogram de vin. Cele trei
« buţi » se întâlnesc apoi în mijlocul satului şi fac un joc comun.
ZorÎtuJ. Tot pe Ţara OItului şi pe Valea Târnavei-Mari aflăm obiceiul
cunoscut sub numele de « zorit » şi « zăurit », practicat mai ales la Anul nou.
De fapt, acest obiceiu e un fel de urare de Anul nou.
Astfel în Pojorta tinerii umblă Ia zăurit în ajunul Anului nou seara.
Ca şi la colindatul dela Crăciun, merg la fiecare casă şi colindă Ia fereastră,
însă numai un fragment de colindă, apoi joacă « fecioreşte »1) un joc.
Pentru acest zăurit primesc ca cinste bani şi câteva scoverzi.
în ziua de Anul nou fac horă, la care, ca de obiceiu, vine aproape tot
satul. Cu banii căpătaţi la zăurit, feciorii au cumpărat încă de dimineaţa
băutură; ei cinstesc pe toţi cei de faţă cu câte un pahar şi cu câte o scovarză.
în Netot « zăoritul » se face în zorii zilei de Anul nou şi numai Ia casele
cu fete mari ori cu feciori. Gospodarii lasă anume deschise porţile peste
noapte, <ia. să poată intra feciorii la zăorit. Ei se grupează la fereastră şi
« zăoresc » astfel, acompaniaţi de ceteraşi :
« Zicri, ziori,
Dragi ziori,
Nu grăbiţi cu revărsat,
Că ne-apucă ziua 'n sat
Şi ni-i murgu de furat.
Noi murgu nu l-am furat,
Că murgu l-am cumpărat,
Dela târgu din Bănat
Şi banii i-am numărat
Pe spinarea murgului,
în mijlocul târgului ».
La sfârşit, strigă toţi: « Vivat l Să trăiască la mulţi ani! », Apoi joacă.
Gazda iese afară, le mulţumeşte şi îi cinsteşte cu bani şi cu scoverzi.
în Buneşti- Târnava Mare, tinerii au obiceiul să « zorească : numai la
casele cu fete mari, în felul următor: Pleacă cu toţii în grup, de-a-lungul
satului; când ajung în dreptul casei unei fete mari, slobod cu toţii pistoa­
lele. La auzul impuşcăturilor, fata iese şi pofteşte feciorii în casă. Aici,
tatăl fetei îi îmbie cu băutură, iar mama cu scoverzi.
1) Numai feciori.
[74]
74
TRAIAN GERMAN
Un fel de zorit aflăm şi în Budacul de Sus, lângă Bistriţa, deşi nu i
se dă numele acesta. În ajunul Anului nou seara e obiceiul ca feciorii să
se colinde unii pe alţii, prieteni pe prieteni, neamuri pe neamuri şi feciorii
pe fete, şi în tot locul să fie cinstiţi cu mâncare şi băutură.
Obiceiuri la Anul nou. Seara din ajunul Anului nou e un adevărat
caleidoscop de obiceiuri şi credinţe. În pragul anului ce vine; în special
tineretul încearcă să pătrundă tainele viitorului prin o mulţime de practice
interesante.
Nu voiu aminti variatele forme ale « vrăjitului )}, care tinde să descopere
cine va fi viitorul soţ şi ce calităţi va avea el, obiceiu practicat în fiecare sat
din Ardeal, subt numele « de-a ulcelele » (Avrig), 1< vărgelat » (Vidrasău­
Mureş), « a se invăsui » (Tiur- Târnava-Mică), « a se năsăvăi » (pe Valea
Mureşului), etc., nici obiceiul fetelor de-a ghici din grohăitul porcului
ori din lătratul cânilor, din care parte le va veni norocul şi peste câti ani
se vor mărita, obiceiuri cunoscute mai ales pe Valea Mureşului şi Câmp ia
Ardealului. De asemenea nici obiceiul de-a afla dacă viitorul soţ va fi bogat
ori sărac, de pe « florile de ghiaţi'1 )} ce se aşează pe un spin împlântat în
ţărmurele unui pârâu, obiceiu cunoscut pe Valea Arieşului.
Voiu aminti totuşi câteva obiceiuri, care deşi răspândire, sunt prea
puţin cunoscute.
În noaptea din ajunul Anului nou şi chiar în ziua de Anul nou, feciorii
au o libertate aproape nestăvilită, Multe lucruri care sunt interzise în mod
firesc, le sunt îngăduite în ziua aceea şi oricât de neplăcute ar fi pentru
cineva, nimeni n'are dreptul să se supere.
Un astfel de obiceiu, pe care îl găsim în întreg Ardealul, dela Dejani
(Ţara OItului) până la Lipău (lângă Satu-Mare}, e «furatul porţilor».
În noaptea Anului nou tinerii au voie să intre, bine înţeles pe furiş,
în gospodăria oricui şi dacă nu sunt observaţi, să fure porţile dela ogradă
ori diferite unelte cum e carul, plugul, grapa, etc., - pe care apoi le
ascund, fie în curţile altor gospodari, fie prin poduri ori prin văi. În ziua
de Anul nou dimineaţa e mare forfoteală în întreg satul; toţi îşi caută
uneltele furate, pe care adeseori le găsesc abia după umblat de două trei
zile.
În Dejani e obiceiul să se fure porţile numai dela cei certaţi între ei.
Ele sunt schimbate, ca astfel cei certati să fie nevoiti în ziua de Anul nou
să meargă unul la altul să-şi ia poarta, - prhej de' împăcare.
În Hopârta (jud. Alba), e obiceiul ca din porţile furate să se facă o
strungă (ocol de oi) în mijlocul satului, ca cei păcăliţi a doua zi 1< să meargă
la strungă » în văzul satului întreg.
Pe Valea Arieşului şi a Somesului, se schimbă porţile dela casele cu fete
de măritat şi cu feciori de însurat, făcându-se cunoscute în felul acesta
unele legături mai intime dintre anumiţi tineri.
[75]
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 75
Un alt obiceiu, tot atât de generalizat ca şi furatul porţilor, e « legatul
-drumului ».
în noaptea de Anul nou tinerii au obiceiul să facă funii din paie răsu­
cite ori din rogoz şi cu acestea închid drumurile dela intrările în sat ori
răspântiile din mijlocul satului. Dimineaţa, cine vrea să intre ori să. iasă
din sat, e nevoit să rupă mai întâi aceste funii.
În multe sate legatul dru murilor e numai simbolic, Întru cât tinerii,
se suie noaptea, bine înţeles pe furiş, pe arbori înalţi, ori pe acoperişul ca­
selor şi le leagă peste drum cu astfel de funii (Murăş-Uioara şi Turdaş­
Alba).
Un alt obiceiu din noaptea de Anul nou e cel cunoscut subt numele
« pune moşi la fete ».11 întâlnim mai des pe Valea Mureşului şi a Someşului.
Se pun « moşi » mai ales la fetele mai înaintate în vârstă, care nu mai au
nădejde de măritat.
în noaptea de Anul nou tinerii se întrunesc la o casă. Aici, din haine
rele umplute cu paie, fac o figură de om, numită «moş », pe care în mare
taină îl pun la poarta fetelor bătrâne, --« care au întors », cum se zice
în Lucăceşti-Satu-Mare, - simbolizând peţitorul pe care îl mai pot
aştepta.
în multe sate însă se pun « moşi » la casele fetelor, fără ca să fie supărare
pentru aceasta, deoarece nu se face nicio deosebire între fete, ci feciorii
încearcă să pună pentru fiecare fată câte un astfel de peţi tor. Aşa în Ho­
pârta, « moşii » sunt numiţi « peţitori » şi se fac din tuleu de cucuruz. îmbracă
în zdrenţe, imitând figura unui om, un tuleu cam de 30 cm lungime şi
îl pun într'un loc mai dosit, în gard, ori în straşina casei în aşa fel, ca fata
să nu-l vadă cu uşurinţă din curte, în schimb trecătorii de pe drum să-I
vadă cât mai bine.
în Filea de Jos-Turcia, « moşul » poartă numirea «cârlicus » şi e pus
la casa fetelor, dacă se poate într'un pom cât mai înalt, ca să nu poată fi
luat uşor.
Pe Valea Sorncşului nici fetele nu se lasă mai pe jos şi dacă feciorii le
pun din batjocură « mosi » pe casă, şi ele pun «babe» în poarta feciorilor.
(Chizeni).
Spartu] buţii. Organizaţia tineretului în «ceată », « lădoiu » sau « bute i)
Încetează de obiceiu la Bobotează, În multe sate la Anul nou ori chiar a
patra zi de Crăciun. Atunci se «sparge butea », prilej pentru diferite
obiceiuri.
În Şona-Făgăraş, a doua zi de Bobotează feciorii, însoţiţi de ceteraşi
merg cântând de-a-lungul satului, oprindu-se la fiecare poartă şi jucând
câte un joc. Prin aceasta dau de ştire că se (1 desface ceata ». Stăpânul
casei îi cinsteşte cu bani şi cu câte un pahar de băutură.
[76]
TRAIAN GERMAN
în Ucea de Sus-Făgăraş, « ceata încetează» a doua zi de Bobotează.
Seara se strâng la « gazdă» feciori şi fete şi cinează împreună, e cina de
despărţire. A treia zi de Bobotează feciorii se urcă în sănii şi cutreieră
toate uliţele cântând şi chiuind, vestind că a « încetat ceata »,
în Tiur (lângă Blaj), organizaţia Încetează a patra zi de Crăciun; atunci
« îngroapă Crăciunul ». Se ia o scară şi pe ea se întinde un fecior, care se
face mort. Un alt fecior e mascat ca preot, altul ca diac şi al treilea crâsnic,
iar ceilalţi împreună cu muzicanţii, bocesc mortul: Crăciunul. După
aceea patru feciori prind de scară şi cutreieră cu mortul întreg satul, ­
duc Crăciunul mort să-I îngroape.
în cele mai multe sate de pe Valea Târnavelor şi chiar pe Valea OItului,
spartul buţii se face într'o formă hazlie. Câţiva tineri se maschează ca femei,
ca ţigani sau jidani şi însoţiţi de un convoiu întreg, în sunete de oale sparte,
clopote de oi şi alte instrumente cutreieră, cântând şi jucând toate uliţele
satului, vestind prin aceasta « spartul buţii ».
în Apoldul de Jos (jud. Sibiu) acest obiceiu se practică a treia zi de
Crăciun. în ziua aceasta toţi tinerii se îmbracă în haine de sărbătoare şi
umblă în grupuri prin mijlocul drumului, cântând însoţiţi de ceteraşi.
Vătaful şi crâşrnarul, cu câte-o ploscă în mână, merg pe lângă şirul de case
şi închină fiecărui om care iese la poartă. Şi iese toată lumea, pentrucă
cu ei e şi « buha », un fecior îmbrăcat în haine rele, înfoiate cu paie, ca
să apară cât mai diform, cănit pe faţă cu funingine, purtând pe cap o căpă­
tână de berbece, la picioare având legate clopote de cioaie, iar în mână
ţinând un biciu de curele, cu care alungă mulţimea de copii care se iau
după el.
Îrnbiatul cu plosca se face în semn de mulţumită pentru toate gazdele
care au sprijinit « ceata» cu darurile dela Crăciun.
După aceasta feciorii se mai întrun�sc în fiecare zi de dimineaţă la
cântatul cocoşilor. Crişmarul dă fiecăruia câte două păhărele de rachiu
şi o felie de colac. Apoi din nou cutreieră satul, unii îmbrăcaţi în haine;
de mireasă, alţii ca miri; alţii îşi pun câteo cârpă femeiască pe după cap
- se fac « stolnicese ». Acum însă se opresc numai la casele părinţilor lor
şi ale fetelor, jucând câte un joc; la sfârşitul jocului, pe comandă, sar în
sus toţi deodată, apoi pleacă la altă casă. �ocul acesta e în cinstea părin-
ţilor. \
Un obiceiu asemănător găsim şi în Sângătin (jud. Sibiu). Aici feciorii
umblă mascaţi timp de trei zile, începând cu ziua a treia de Crăciun. în
ziua aceasta se maschează ca femei, iar în celelalte două zile ca homari
şi ţigani corturari. în ziua primă şi a treia 'cutreieră satul întreg pe uliţi,
pe când în ziua a doua intră şi în curţile gospodarilor fruntaşi, care îi cin­
stesc cu bani. A cincea zi de Crăciun seara se strâng cu toţii « la vivat ».
+ « Strânsul de vivat» e o cină comună de despărţire, care ţine de multe ori
[77]
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 77
până cătră ziuă. Atunci, la un semn dat de vătaf, toţi strigă deodată
« vivat » - semn că « s'a spart butea ».
În Ernea (jud. Târnava Mică), « sparg butea » a patra zi de Crăciun.
În ziua aceasta se organizează o adevărată parodie de conduct etnografic,
reprezentând o nuntă cu mire, mireasă, naşi, preot, terfari, etc., toţi dintre
tinerii dela « bute ». Iau apoi o căruţă rea, prind la ea o mârţoagă şi încarcă
căruţa cu zdrenţe: zestrea miresei. Acest cortegiu cutreieră tot satul,
feciorii luându-şi rămas bun în felul acesta dela cei care le-au fost mar­
tori şi sprijinitori ai petrecerii lor din sărbătorile Crăciunului.
Obiceiul acesta nu-l aflăm în partea de Vest a Ardealului, afară doar
de Budacul de Sus (lângă Bistriţa), unde în noaptea de Anul nou, când
se umblă cu pluguşorul, feciorii sunt însoţiţi şi de « momâieţe » sau « mă­
tăhăli », închipuind un preot, un ţigan, un jidan, un drac, etc.
Tovărăşiile de Crăciun ale feciorilor români pe care le aflăm în întreg
Ardealul, dela o vreme au început să dispară. În multe sate le mai găsim
numai în amintirile bătrânilor. Am crezut că e de datoria noastră să încer­
căm o descriere a lor acolo unde mai sunt în fiinţă, sau o reconstituire -­
acolo unde aceste obiceiuri interesante aparţin trecutului.
TRAIAN GERMAN
·--ETTZ
Z E
[79]
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE
ARDELENE VECHI
Interesul scriitorilor şi al cercetătorilor pentru poezia noastră populară
a fost crescut în deosebi de culegerea de balade, din r852, a lui Vasile
Alecsandri. Dacă, înainte de această dată, produsele cântăreţilor noştri
populari n'au stat în centrul de preocupare al cercurilor noastre intelec­
tuale, ele n'au fost cu totul ignorate, nici chiar în acest Ardeal, unde orien­
tarea latinistă a ţinut atâta timp muza populară la poarta literaturii. Se
ştie locul pe care îl ocupă folklorul în opera lui Ioan Budai Deleanu.
Autorul « Ţiganiadei l> nu este Însă un caz izolat. Ion Muşlea a arătat cum,
din cei dintâi ani de apariţie, foile lui Bariţiu au publicat versuri populare,
sau notiţe privitoare la ele, scrise fie de redactorul lor, fie de alţi colabo­
ratori, mai ales de Andrei Mureşeanu 1). Era prea mare bogăţia şi frumu­
seţea poeziei noastre populare pentru a nu fi observată de un ochiu inteli­
gent şi a nu fi înţeleasă de o inimă sensibilă, oricât ar fi fost de stăpânită
de teoriile fabricate în turnurile de fildeş ale filologilor latinisti. Mai ales
că străinii - în deosebi Saşii - culegeau, traduceau, comentau cu un
interes şi o admiraţie surprinzătoare 2).
Când a început interesul şi până unde a mers, se poate şti din unele
publicaţii ignorate- ca aceea dată de curând la iveală de O. Ghibu 3) -,
dar mai ales din manuscrisele păstrate în bibliotecile noastre publice şi
l) ION MUŞLEA, Interes pentru [olhlorul românesc în Ardeal înaintea baladelor lui
Alecsandri (1852), în Transilvania, LVII (1926), pp. 555-562. Despre articolele lui
Andrei Mureşeanu privitoare la poezia populară cf. şi ION LUPAŞ, Activitatea ziaristică
a lui Andrei Mureşeanu, în Ac. Rom., Mem, Secţ. Ist., Seria III, Tomul V, Mem. 6.
Bucureşti, 1925.
,) Despre poeziile publicate de Martin Samuel Mo kesch în revista germană Tran­
silvania din Sibiu, în 18+4, ef. G. BOGDAN-DurcĂ, Un culegător de poezie populară:
Martin Samuel Mâhesch, în Gândirea, I (1921), p. 332; despre Romănische Dichtungen,
Hermannstad t, 1851, făcută de acelaşi folklorist sas, ef. MUŞLEA, art. cit. Despre cule­
gerile anterioare anului 1848 ale lui Fr. W. Sehuster şi J. Marlin, cf. BOGDAN-DurcĂ,
Alt folklorist saxo-r omân: Fr. Wilhelm Schuster, în Convorbiri Literare, LXIV (1931),
p. 604 şi urrn. şi Folhloristul saxo-român .'1. Marlin, ibid., p. 208.
") ONISIFOR GHIBU, Contribuţii la istoria poeziei noastre populare şi culte, în Ac. Rom.,
Mem. Seeţ. Lit. Seria III, Tomul VII, Mem. I. Bucureşti, I934.
�.� .T �·�--
[80]
80
ION BREAZU
particulare, neexplorate pana acum în deajuns din acest punct de vedere.
Ce surprize pot aduce aceste manuscrise ne-a dovedit-o culegerea din
1838 a lui N. Pauletti, publicată de regretatul Al. Lupeanu, care, prin fră­
gezimea, autenticitatea şi bogăţia ei, poate sta alăturea de culegerile făcute
astăzi cu priceperea şi interesul specialistului 1).
Cu două decenii înainte de Baladele lui Alecsandri, Anton Pann pu­
blica şi el o culegere de versuri populare 2). Bucăţile date în această broşură
sunt mult mai îndreptate decât cele din culegerea lui Alecsandri, totuşi,
motivele şi chiar părţi întregi din ele pot fi identificate în unele tipărituri
şi manuscrise anterioare, răspândire pe întreaga întindere a pământului
românesc. E altă literatură aceasta, nu mai puţin populară însă, mai ales
dacă ţinem seama de marea ei circulaţie în satele noastre. Cercetările lui
Hasdeu şi Gaster, iar acum în urmă ale lui Drăganu şi Cartojan au dovedit
cât de mult au fost citite aceste versuri, inspirate din scrierile religioase şi
apocrife, ale căror autori sunt diecii şi psalţii bisericilor, călugării mănăstirilor
şi, mai în urmă, la începutul secolului al XIX-lea, elevii şcoalelor ardelene 3).
") De pe Secaş. Cântece şi strigături româneşti de cari cântă fetele şi feciorii, şi strigă
la Joc, culese de Nicolae Pauletti din Roşia, în anul r839. Date la tipar de Alexandru Lu­
peanu , Blaj, 1927. Manuscrisul lui Pauletti este înregistrat în Biblioteca Centrală din
Blaj sub Nr. 93. Lupeanu mărturiseşte, în prefaţa broşurii lui, că a ales din el « numai
pe acelea [cânteceJ, care ni s'au părut mai frumoase ». Controlând acest manuscris, am
putut constata nu numai această afirmaţie ci, şi « prelucrarea ), pe ici, pe colo a origi­
nalului. De aceea, dată fiind importanţa culegerii lui Pauletti, ea ar merita o ediţie cri­
tică completă. AI. Lupeanu mai aminteşte (Folkloriştii Blajului, în Comoara Satelor,
III (1925), pp. 1-5) de o culegere din 183°-184°, făcută de un Samuil Pop, pe care
n'am aflat-o Însă În Biblioteca din Blaj, unde Lupeahu afirmă că există. - Versuri
populare din manuscrisele ungureşti ale Muzeului Ardelean a mai publicat O. GHIBU,
op. cit., pp. 28-36 (semnalate, unele, înainte de ATTILA T. SZABO, în Az Erdelyi Mu­
zeunt Egylet XVI-XIX ktfziratos enekeskân yoei, Cluj, 1929, şi Kexiratos enekeskănyceinh
es uerses k'zjmtai.,k a XVI-XIX szdzadban. Zălau, 1934, passim), apoi N. DRĂGANU
în Junimea Literară, XV (1926), Nr. 1-2, pp. 6-7. Cf. ACELAŞI, Pagini de literatură
veche în Dacorornania, III, pp. 23°-251 şi Versuri vechi, în Dacorornania, V (1927-28),
pp. 52 şi urrn., unde e descris un manuscris dela sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec.
XIX, din care sunt reproduse şi câteva versuri �u caracter popular. Manuscrisul din
1811, Pesmă cu cântări lumeşti şi veselitoare, al lui\ D. Ardelean, « preparand în cursul
al II în Arad ", pe care G. Alexici afirmă (Texte de 'literatură poporană română, I, Buda­
pesta, 1899, p. 126) că l-a dăruit bibliotecii Astrei ',pin Sibiu, nu l-am găsit în această
instituţie. N. IORGA, Istoria literaturii române, ed. II-a, voI. 1, p. 32, aminteşte de o
culegere manuscrisă din 1821, din Maramureş. Aceste două manuscrise, avem impresia
însă că nu sunt decât nişte « cărţi de cântece ", foarte numeroase la sfârşitul sec. XVIII
şi în întâia jumătate a sec. XIX.
2) Versuri musiceşti ce să cântă la Naşterea Mântuitorului nostru Isus Hristos şi în
alte sărbători ale anului. Bucureşti, 1830.
3) Gaster, apoi N. Drăganu, Dan Simoriescu, N. Cartojan şi alţii, au arătat cir­
culaţia câtorva din c ântccele publicate de A. Pann (cf. Bibliografia dată de CARTOJAN,
Cărţile pop., II, pp. 218-219;'
[81]
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
81
Cu toate studiile atât de remarcabile ale cercetătorilor amintiţi, materialul
inedit în care se cuprind astfel de versuri e departe de a fi explorat în
întregime. Cartojan a arătat în excelenta sa lucrare Cărţile populare în lite­
ratura română cât de numeroase sunt man uscrisele din fondul Academiei
Române. Avem însă credinţa că întâia noastră bibliotecă nu cuprinde
decât o parte din aceste manuscrise. Un număr destul de însemnat din
ele se află în celelalte biblioteci din ţară şi pe la particulari. Mai ales manu­
scrisele care se găsesc în Ardeal, nu sunt de loc de neglijat. (De altfel multe
din manuscrisele Academiei sunt de provenienţă transilvăneană). O cerce­
tare sumară, pe care am făcut-o În bibliotecile dela Cluj, Blaj, Sibiu şi
Năsăud mi-au dat această convingere. Cunoaşterea lor este foarte utilă,
atât pentru circulaţia în timp şi spaţiu a acestor versuri, cât şi pentru stu­
diul comparativ - destul de anevoios -- al motivelor pe care au fost
brodate. Ele nu pot fi încorporate în întregime în folklor; trăind Însă în
imediata lui vecinătate, Împrumuturile Între un domeniu şi celălalt au fost
frecvente.
In vederea acestor cercetări am explorat manuscrisele din bibliotecile
din Cluj, pe care le înşir mai jos în ordinea vechimii lor:
Ms. A. - Inregistrat în arhiva Muzeului Ardelean dela Biblioteca
Universităţii din Cluj, sub no. 3202. A fost cumpărat în Ianuarie 1914,
dela Aurel Filimon din Târgu-Mureş. Nedatat; după filigrana hârtiei
(care nu se poate reconstitui decât fragmentar) şi după scris, pare a fi Însă
dela sfârşitul secolului al XVII-lea sau începutul secolului al XVIII-lea.
Pe fila ultimă este această însemnare: ( Mesiţa Mai în 12 zile. Sfărşit şi
lui D[umneze]u laudă. Scris-am eu, Dascal Toader, bătrânul, din Unguraş
aste cazanii ». Sunt trei comune cu acest nume: una În jud. Satu-Mare,
una în jud. Sălaj şi alta în jud. Sorneş. Legătura este veche (probabil con­
temporană), dn pânză. Scrisoare cirilică, clară şi frumoasă. Formatul în
8°. Manuscrisul este nepaginat. Foaia de titlu lipseşte. Cuprinde: Cazan ii
la morţi, Povestea lui Archirie, Povestea Sf. Ioan Bogoslov, Povestea lui
Aiexie, Verş la oameni morţi şi Vers la Patimi. Am reprodus « verşurile ».
Ms. B. - Face parte din colecţia de manuscrise a Muzeului Limbei
Române din Cluj. Are 8 foi nepaginate, În 8°. Foaia primă şi ultimă cuprinde
Însemnări - mai mult nişte exerciţii de scris a acelora prin mâna cărora
a trecut manuscrisul. Pe fila a 7-a v. se află această însemnare: « Scris-am
eu, Aron Popovici din Poeniţa Tomii. Decembrie în 20, 1801 ». O comună
cu acest nume se află în judeţul Hunedoara. Scrisoare cirilică stângace,
dar clară. Cuprinde: Două Oraţii la Naşterea Domnului (una în proză şi
alta în versuri) şi două Cântece de stea. Am reprodus Oraţia În versuri şi
Cântecele de stea.
Ms. C. - In colecţia Muzeului Limbei Române. A fost dăruit acestei
instituţii în 1935 de către Alex. Miclea, student, care la rândul său
6 Anuarul Arhivei de Folkloy V.
[82]
82
ION BREAZU
l-a găsit în Şieul Maramureşului, la cântăreţul de biserică Ioan Petreuş.
Manuscrisul este în 8° şi are 209 pagini, date de Miclea. Foaia de titlu,
apoi filele dela început şi sfârşit lipsesc. Scrisoare cirilică greoaie, nere­
gulată, uneori anevoie de descifrat. La p. 99 aflăm însemnarea: « Aceste
versuri sânt a lui Dunca Onuţ, din Şieu. Scris-am în luna lui Noembrie
30 zile, anul dela H[risto]s, r814 », Insemnarea este însă de altă mână,
cu altă cerneală şi ulterioară, astfel că manuscrisul pare a fi dela sfârşitul
secolului al XVIII-lea, sau începutul secolului al XIX-lea. Cuprinde nu­
mai « verşuri », în total vreo 60 şi anume: Mai multe versuri la morţi,
la Naşterea Domnului, la Dumineca Floriilor, Ia Patimi, Ia Inviere, psalmi,
Versul Precestii, al lui Adam, al Sf. Dumineci, Ia Botejiune, al 1 ntrebării
dascălului, al lui Iosif, al Judecăţii, al Pustnicilor, al lui Brâncoveanu, al
Hotinului, al Horincii, al Streinătăţii, al Bradului şi al Teiului, etc. La
p. 121-124: « Verşu' verbuncului Şuhai Mihăila, tălhariul care au omorît
pre Isaie Arhimandritul dela Mănăstire Bicsadului » - singurul din întreg
manuscrisul, pe care nu l-am putut descifra decât parţial. Am reprodus
şi din acest manuscris patru « verşuri »,
Ms. D. - In posesiunea Bibliotecii Universităţii din Cluj, care l-a
cumpărat dela d-l A. Profeta. Foaia de titlu are următorul text: « Carte
de versuri frumoasă, scrisă de mine cel mai mic al tuturor de binevoitor,
Alexander Kempner, Kiz Baie, Maiu 30, 183° i). (Corn. Chizbaia se află
lângă Baia Mare). Manuscrisul are 82 pagini în 8°, numerotate de copist.
Pe pagina a doua a foii de titlu este o « Scară de cele ce se află în această
carte », din care se poate vedea că manuscrisul cuprinde vreo 30 de « ver­
şuri »: la Naşterea Domnului, la Sf. Vasile, la Botez, Ia Dumineca Flo­
riilor, la înviere, la Sf. Gheorghe, înălţare, Pogorîrea Sf. Duh şi la alte
Dumineci şi sărbători de peste an, precum şi Versul lui Adam şi al lui
Moisi. Am reprodus versul « la Dumineca Floriilor »,
Ms. E. - Inregistrat la Biblioteca Universităţii din Cluj subt Nr.
5-r933. Dăruit de regretatul Francisc Hossu-Longin, care l-a primit dela
Mărioara Pop, născ, cpt. Pretor Sorescu din Someş-Odorheiu (jud. Sălaj).
Format în 8°. Scriere cu litere latine, clară şi regulată. Paginat de copist.
Paginile dela început (r-62) şi dela sfârşit (348- ) lipsesc. Nedatat; la
pagina 3I6 se află însă un « Vers care s'a cârttat la Theatrumul. .. r838 »,
din care se vede că manuscrisul a fost scris după această dată. După hârtie
şi scriere nu pare a fi însă posterior lui r856. Copistul, probabil, a fost
un elev (mai de grabă teolog) al şcoalelor din Blaj. Cuprinde numeroase
versuri româneşti (cele mai multe) şi ungureşti. Unele din cântecele româ­
neşti sunt traduceri stângace ale celor unguresti. Amintim din cuprins:
Versul Judecăţii, al Floriilor, al Răstignirii, al lui Bonaparte, al Botezului,
al lui Iosif, al lui Banfi, al streinătăţii, mai multe versuri la morţi, cântece
de stea, de dragoste, de întristare şi de veselie. Unele sunt de origină evi-
[83]
VERSURI POPULARE îN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
dent cultă şi sunt copiate din diferite publicaţii ale vremii. Cele mai multe
din versuri le-am reprodus din acest manuscris.
Ms. F. - Inregistrat subt Nr. 988 al « Arhivei de Folklor a Academiei
Române» din Cluj. Manuscris cu cirilice, c uprinzând 21 de « versuri »,
comunicat de d-l Valer Literat profesor în Făgăraş, căruia îi exprim şi
aici cele mai vii mulţumiri pentru informaţiile ce mi-a pus la dispo­
ziţie. « N'are dată, nici iscălitură - spune d-l Literat, - după scris Însă
bănuesc că [textele] sunt copiate de Ion Breazu din Luţa, jud. Făgăraş,
« popa din Vale », pe la 1850 ». D-sa n'a avut, Ia Făgăraş, posibilitatea de
a constata provenienţa textelor. Bănueşte Însă că au fost copiate, în
parte, din Spitalul amorului, de Anton Pann. D-I Literat are dreptate:
trei sferturi din « versuri » sunt copiate din această culegere, care ase­
menea celorlalte broşuri ale lui Pann, s'a bucurat, îndată după apariţie,
de o mare circulaţie. Am reprodus din acest manuscris « Verşu beuto­
riului» şi « Verş la Anu nou ».
Am reprodus din manuscrisele amintite numai acele cântece care mi
s'au părut inedite, sau variante mai desvoltate ale unor motive cunoscute.
Manuscrisele cu cirilice le-am transcris cu eliminarea lui ii; versu­
rile din Ms. E. cu ortografia de astăzi. Cifrele din capul versurilor arată
pagina din manuscris.
Mulţumesc d-lui prof. O. Ghibu pentru bunăvoinţa de a-mi fi pus
la dispoziţie, pentru compararea unor texte frumosul manuscris al lui
Picu Pătruţ din Sălişte, iar d-lui D. Prodan, bibliotecar la Biblioteca Uni­
versităţii din Cluj, pentru ajutorul dat la descifrarea unora din manu­
scrise.
ION BREAZU
6*
[84]
ION BREAZU
T'
,
I
« VERŞ LA OAMENI MORTI »
(v.) Acum ciasul mi-au venit
Şi lume am părăsit,
Acum lume[ a] părăsăsc
Şi îndată mă arăduesc,
Şi mă duc cale departe,
N'am soţie nici de o parte.
0, dar cum mă vor duce,
Dela tine lume dulce.
0, cum mă vor depărta,
Singur pre cale[ a] aceasta,
Singur fără soţie,
Pre ace cale pustie.
Niciodată n'am urmat,
Picioarele nu mi-au călcat,
Intr' ace cale streină
Unde nu ştiu ceva milă.
Şi cine au urmat
De acolo n'au mai înturnat,
(1') Să spue şi să vestească
Tot omul sufletul să-I păzască.
O) cum mă vor depărta,
Neamul mieu, de dragosta ta!
0, cum mă vor arădui
Pre cale, şi voi porni
Intr'ace streină[ta]te
Unde n'am nicio parte,
Nici de streini, nici de frate;
Pre ace cale departe
N'am cunoscuţi nici milă,
Ştiu că-m[i] vor face silă.
Mă rog tuturor,
Micilor şi marilor,
Boiarilor tuturor,
Incă şi săracilor,
La femei şi la bărbaţi,
La toţi şi cei depărtaţi:
(v.) In genunche să staţi,
Lui D[umneze]u să vă rugaţi,
Preacistii,
Ca milos[ti]vii maicei,
Rugaţi-vă sfinţilor,
Ca să fie într'ajutor,
Şi să li se facă milă,
Să mă izbăvască din silă.
Şi mai întâi mă rog,
Cu lacrimi ca de foc,
La toţi cei besericeşti
Din slujbe dumnezeieşti,
La ceata preoţească
Şi ce diaconească,
Tocma şi ai ce în sat,
Câţi aice s'au aflat.
Mă rog foarte cu dedins
Cu lacrămi şi cu mare plâns
Neîncetat să roage pre D[umneze]u
Ca să iau ertăciune eu;
Apoi celor dinafară,
Mă rog cu inima amară,
Sătenilor de aici,
Celor mari şi celor mici,
Cu cari am vieţuit
(r} In lumia şi am trăit.
Ştiu că mult le-am greşit
Până voia mi-am plinit,
Ce pănă veţi fi pre lume
Nu mă uitareţi pre mine,
Ce rugaţi pre D[umneze]u
Voi, pentru sufletul mieu,
Cu fraţi şi cu toţi,
Cu veri şi cu nepoţi.
Că iată limba mi s'au legat,
Ochii s'au întunecat,
Faţa ?'au ponegrit,
Tot t�upul mi-au putrezit,
Mânule, mi s'au legat
Şi picioarele de umblat.
Pentr'ace mă rog de ertăciune
Să mă sloboziţi din lume,
Că sufletul m'au lăsat,
Viaţa mi s'au ciuntat.
Pentr'ace, D[oa]mne sfinte,
Să-mi iai sufletul aminte,
[85]
VERSUIU POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECI-II
85
Din' munci să mi-l izbăveşti,
Unde-i apa vieţii
Şi odihnă la toţi drepţii,
Acolo să lăcuim
In veci să ne veselim
De acum până în vecie
Pomenirea lui să fie.
(Ms. A. - Cf. o vagă asemănare între
acest (, verş : şi cel publicat în broşura
Cântecul lui Adam, Braşov, I900, Ed.
Ciurcu, pp. 4I-43).
« ALT VERŞ A MORŢILOR»
, 42) O amar şi grea durere
La noi fără mângăere,
Şi o, moarte rnânioasă,
Astăzi mă scoase din casă,
Şi alt nu mi-au dăruit
Fără pust ul mormânt,
Ca să trăesc în vecie,
Cu gele şi cu urgie,
Şi de acum înainte
Nu voi mai grăi cuvinte.
Iată mă călătoresc
Şi nu [mă] mai chem om lumăsc,
Ce mă chem un lut uscat,
Ca mâne voi fi uitat.
Soarele pe la upus [sic],
Eu din lume că sânt dus,
Mă duc la loc de suspin
Şi la un lăcaş străin,
Şi [în ]tru un codru întunecat,
Cu mâni streine-am întrat
(43) De am gândit am dat
Cu moarte m'am întimpinat.
Gre fortună [?] şi geroasă
Curm] mă scoasă mort din casă.
Veniţi fraţi, de vă strângeţi,
Impreună de mă plângeţi
Şi vă luaţi ertăciune
Cu lacrimi ŞI întristăciune.
Vino şi tu, a me soţie,
Ce mi-ai fost din cununie;
Veniţi şi voi, copilaşi,
Dragi tati fi] coconaşi ;
Veniţi pretini şi vecini
Că de acum sânt strein.
Iară eu sânt cunoscut
După cum m-aţi şi văzut.
Fiţi toţi sănătoşi
Şi împreună veseloşi,
Că iată eu am găti t [sic],
De toţi fraţi[i] m'am lipsit.
Pe la locuri streine trec
(44) Şi nu ştiu unde merg
Ca un nemernic privesc
La împăratul cel ceresc.
Ce vă rog nu vă întristaţi,
Ce pre Dumnezeu rugaţi
Să gătească loc de verdiaţă,
Să văzi a Domnului faţă;
Să gătiască loc Înverzit,
La raiul cel înflorit,
Şi să mă odihnească la loc lin
Că în lume-am fost strein,
Şi sânt mare păcătos,
Doară voi ave folos,
Şi cufundat în păcat mare,
Doară voi ave ertare.
Că acest cumplit păhar
Imi păru foarte amar;
Oh, ce pahar veninos
Că. mă supăra de tot jos! r sic J
(45) Şi m'am dat de periciune
La moarte şi la putregiune.
Ce dor a]r şi voi gândiţi,
De aceasta vă găti ţi,
Că nu ştiţi ziua şi ceasul,
Când vi se va închide glasul.
După cum mă vedeţi
La stare cum mă aveţi
Fost-am Înverzit ca o fecioară
. Şi m'am uscat ca o ciocoară [sic].
[86]
86
ION BREAZU
Unde sâmpt fraţi
De aproape şi cunoscuţi!
Veniţi rudenii şi părinţi,
De vărsati lacrămi ferbinti.
, ,
Veniţi fraţi şi surori,
De mă împodobiţi cu flori,
Cărare mi s'au închis
Şi făclie mi s'au stins,
Şi simt ca un vinovat
Cu pânză înfăşurat,
(46) Şi cu rnânile pre pept,
Muncă gre aştept;
Cu fruntea posomorâtă
Şi cu faţa veştezită.
Demnezeu [sic] împodobit
In pământ s'au pogorît
Şi lut negru s'au făcut.
Spalaţi-mi trupul cu apă
Şi mă petreceţi la groapă,
Spălaţi-mă cu vin
Ca pre un rob strein.
Plângeţi, fraţi, şi mă sărutaţi,
Zioa bună vă luaţi,
Că mă duc unde nu ştiu
Şi la voi nu voi să mai viu.
Cuvântaţi toţi cu săte
Ca Dumnezeu să mă erte,
Că eu ca un vinovat
Multe voi fi strâcat.
Şi toate mi le lăsaţi jos,
Că sânt mare păcătos.
Şi vedeţi a me smerire
In mormânt putoare rămâne,
Că iute eu am plecat
In mormânt m'am aşezat.
(Ms. C. - Cf. « versul Nr. VIII,
din EMIL TURDEANU, Un manuscris mis­
celaneu necunoscut, în Arhiva pentru
Ştiinţa şi Reforma Socială, X (1932,
p. 381).
« VERŞ CARE SA CADE sA
sA CÂNTE LA COCONI CARE
MOR ŞI-S MICI�)
(83) 0, fiul meu cel pre dulce,.
Cum au grăbit a te duce!
Părinţii ai părăsit
Şi de viaţă te-ai lipsit.
- 0, multă bucurie avem,
Inainte când te vedem!
Bună înţelepciune ta,
Nici nu o poei uita!
Căci m'am lipsit de lume,
Că mă duc la mai mult bine,
La Tatăl ce m'au zidit,
Că aşe mi-au poruncit.
Să las lume ce cu răutăţi,
Să merg la veşnicile bunătăţi.
(84) - 0, fiul meu cel iubit,
Cât am rămas de năcăjit!
De pre mine m'ai lăsat
Şi de aice te-ai mutat,
Că bună nădejde avem,
Că cu tine mă voi ţine
Şi vei rămâne în lume,
Pomenindu-rnă pre mine.
-- Intru tot cinstite părinte,
Tatăl meu cel cuminte,
Pentru tine mă voi ruga
La Dumnezeul, meu I[su]s
H[risto]s
Ca să-ţi fie de folos,
Să dee alesului ajutori
Şi c�get mângăitori.
(85) Nu este nici un lucru mai cu jele
Şi la inimă cu durere
Părinţilor şi maicelor,
Când le mor coconii lor,
Aducându-şi ei aminte
Cum tde ei mai nainte,
Fiind bine grăitori.
- Ascultă, fiu, pre rnăică ta
[87]
VERSURI POPULARE îN MANUSCRISE ARDELENE VECI-II
Ce va cuvânta:
- Vai, fiul meu cel pre dulce,
Cum ai grăbit a te duce,
Rău, din lontru mă rănesc
De nu poei să te privesc;
.Inima mi, să pătrunde
Cu amarui cel pre iute [?].
(86) - O, iubită a me maică,
Ştiu că inima ţi-i sacă,
Cu plângere mestecând,
Ochi[i] tare lăcrămând,
Nu plânge maică de mine
Că mă duc la mai mult bine,
Unde-i bucurie nespusă,
Şi văsălie [?] cumplit neajunsă.
- 0, fiu meu cel pre dulce,
In mult năcaz rămâi,
Pre cine voi ave mângăere,
Intr'a me gre durere?
Cum pre maica ta ce dulce
Intr'atât [?] amar [o laşi]?
Pre tine, fiul meu,
(87) Nădejde avem,
Că la bătrânete mă vei tine.
, ,
- O, părinţi cei cinstiţi,
Dela mine vă poftiţi [?]
Pentru a voastră ostănială multă,
Că aţi avut cu mine trudă.
De multe ori somnul v'am stărnit.
Ce vă rog să mă ertati.
\ ,
Şi Domnului vă rugaţi.
0, iubit al meu moşu şi moaşă,
Mult am greşit nu poei ca să mă
[ertaţi şi pre mine,
Măcar n'am făcut nici un bine.
Ce mă rog ca la un iubit
Să-mă ertaţi ce-am greşit
Şi vei rămâne în pace în lume
Rugându-te pentru mine.
0, iubiţi fraţi şi surori,
Că mă rog foarte cu rugă multă
Că si voi să mă, ertati.
, ,
5
Mila Domnului să fie
Şi la unţi [sic] şi la mătuşi,
Cari aicea sâmt.
Şi iară mă rog foarte cu diadins
Şi cu lacrimi şi cu plâns,
La boeri la jupânese,
Şi la mici şi la mari,
De la mic până la mare,
Dela toţi eu cei ertare.
Părinţii mei cei cinstiţi
Mă rog să nu vă bănuiţi.
Faceţi bine de mă ertaţi
Şi Domnului vă rugaţi.
Şi eu vă las în mila Sfinţiei Sale
Şi iarăşi mă rog de ertare:
Faceţi bine de mă ertaţi
Cu Domnul în veci să fiţi.
,(Ms. C).
« VERS LA MORŢI f)
(I2I) Bunurile pământeşti
Nu sunt alta făr' poveşti ;
Toate câte sunt pe lume,
Nu sunt alta fără glume;
Că 'n lume moartea-ai mai mare,
Pre nimeni pretin nu are,
De bătrân nu i ruşine,
La cei tineri încă vine.
Nu se teme de voinici,
Nu i milă de prunci mici.
Mor şi tarii împăraţi,
Chiar craii cei minunaţi.
(122) Unde-i acel lăudat,
Alexandru împărat?
Unde-i Neron cel tiran?
Unde-i Diocleţian,
Care 'n lume stăpânea,
Peste totu'împărăţea?
Unde-i Samson cel puternic?
Au murit, o, lucru jelnic:
Solomon cel înţeler.t,
[88]
88
Impărat bun şi drept,
Impăratul Adrian
Şi foarte blândul Traian ...
0, lume înşelătoare,
Şi foarte amăgitoare,
Spune-mi acum odată:
Unde-i acea mare ceată
Şi multora minunată
Şi lăudaţi împăraţi?
Unde-i Constantin cel Mare
Foarte bun spre creştinare?
S'au săvârşit, au pierit,
Cu lut s'au acoperit!
(l23) 0, oameni cum vă 'nşălaţi,
De trupul vi-l îngropaţi?
Vermilor sunteţi mâncare
0, durere, mare jale!
Tot ce creşte şi 'nverzeşte,
In pământ se veştejeşte;
Pere ruja din obraz
0, moarte, cu mult năcaz;
Se 'închid ochii cei frumoşi,
Tineri veseli şi voioşi;
Putrezesc sprâncenele,
Negre ca şi murele.
Aceasta chiar ne învaţă
Acest mort ce stă în faţă,
Fără glas, fără suflare,
Fără o ţâră de strigare.
Şi aşa zicând, grăeşte
Şi pe toţi ne dojeneşte:
Veniţi, ai mei fraţi iubiţi,
De cu min' călătoriţi,
(J24) Că: r stăzi mie,
Mâne ţie,
Cel ce cântă bine ştie;
Că şi eu nădăjduiam
Şi socotind socoteam,
Zile multe să trăesc,
Pe lume să vieţuiesc,
Grea poruncă îmi veni
Şi de voi mă despărtii,
ION BREAZU
Mă despărţii şi de fraţi,
De surori de ceialalţi;
Că eu merg la judecată
Pentru fapte să dau plată;
Voiu să-mi dau seama de faţă,
De câte-am făcut în viaţă.
Deci voi, staţi şi vă rugaţi,
Rugându-vă, lăcrămaţi,
Că mai mult nu-mi veţi slugi
Cât în lume ve-ţi trăi.
(Ms. E. - Comp. inceputul cu Nr ,
34 din MbKESCH, op. cit., p. 86).
« VERS LA MORT TÂNĂR 1)
(T24) Oh, vai, ai mei iubiţi fraţi,
Cei aicea adunaţi,
(J25) Curund m'am mutat din lume:
Moartea nu ştie de glume.
Nu vă fie dar mirare,
Ştiu că moartea pretin n'are,
La mine înc' au venit,
De boale m'a mântuit,
De boale şi de năcaz,
Nu mi-a dat mai mult răgaz.
M'au mutat ca pre o floare,
Acum nimic nu mă doare,
Am dobândit al meu sfârşit,
De Dumnezeu rânduit.
0, tare mă veseleam
Când la olaltă trăiam,
Dar acum în cel ceresc
Mai 'tare mă veselesc.
Şi suht floare Înflorită
Anume N numită
Oh, iubiţi ai mei părinţi,
Nu vărsaţi lacrimi ferbinţi,
(126) Că Christos îmi este taică
Şi Sfânta Fecioară maică,
Sfinţii îngeri dimpreună
Mi-au dat o sfântă cunună,
Cunună neveştejită-
[89]
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
,
t
Nu fii, tu, maică, mâhnită.
Oh, fraţii mei cei rămaşi,
Care-mi ieraţi foarte dragi,
N.N.N.N.
De toate vă mulţumesc
Eu de voi mă despărţesc :
Să trăiţi viaţă bună!
Mare, cerească cunună
La cinstiţi ai mei părinţi,
Cari pe mine mă jeliţi.
Şi mâna vi o sărut,
N'oi vorbi cu voi mai mult.
Iertaţi-mă de v-am greşit
Ca să pot fi fericit
Intr' a raiului dulceaţă,
In mult dorita viaţă.
(Ms. E.)
« VERS LA MORŢI»
(127) Desfătările lumeşti
Nu 's făr' umbră şi poveşti !
In scurtă vreme se ţin'
Cu trupu' trăesc puţin,
Cea mai bună parte-o strică,
Sufletul ţi-l fac nimică,
In groaznicul iad te-aruncă,
Focul veşnic aduc muncă.
Fie faţă luminoasă,
Ca soarele de frumoasă;
Fie vorbă iscusită,
Fie voinică virtute:
In groapă toate se strică,
Ca fumul se fac nimică.
Când vine groasnica moarte
Le coseşte acestea toate.
Unde-i vorba lui Tullie,
Dulceaţa lui Hortensie,
(128) Inţeleptul Socrates,
Marele Aristotele-,
Alecsandru împărat tare
Şi Scipio, vitezu' mare?
Hanibal tare 'n răsboiu,
Cu Hasdrubal amândoi,
Gallenus şi Hipocrates,
Toţi aceştia-acum unde-s?
Numai numele rămâne
Pentru că aşa se cuvine.
Voinicuţi [?], mândre mlădiţe,
Tinerele coconite,
Cad în vârsta cea frumoasă
In amara morţii coasă,
Abia în lume înfloresc,
Iată 'n pământ veştejesc.
0, moarte, cât eşti urîtă,
Cât groasnică şi cumplită!
De ai avea feciori şi fete
Şi nepoţi mulţi şi nepoate,
Preot sau vlădic să fie,
La moarte coată să vie.
(129) Trebue toţi să se mute
De aici toţi şi nu ştiu unde.
Oh, batăr mai bin' de ar fi,
Unde dânşii vor sosi!. ..
Unde-i virtutea lui Hector,
Şi înţelepţi a lui Mentor,
Stăpânia lui Kesariu,
Strânsă prin răsboaie mari?
A morţii amară silă,
Sărac, găzdac, fără milă,
Din dreptate pe toţi duce
Şi ce poate pe toţi strânge.
De-ai fi în chedve [sicl Ia 'rnpărati,
De-ai avea pretini bogaţi,
De pretin moartea-ai lipseşte
Şi-a fi singur te sileşte.
De-ai avea curţi auri te ,
Palate cu pietre scumpe,
Lăzi umplute cu argint:
La moarte-i mere, curând.
Nu-i pe bani răscumpărare,
Moartea nici o lipsă n'are.
(130) Vezi, oame, şi nu te'ncrede,
De lume nu-ave nădejde I
[90]
90
ION BREAZU
Tot ce vezi îi trecătoriu
Şi nimic nu-i stătătoriu.
A te ruga nu curma,
Fii totdeauna gata,
Ca nu moartea să sosească
Negata să te răpească.
(Ms. E.)
({ VERS LA MORŢI})
(130) Tristă-i soarta omenească­
Cine să tăgăduiască?
0, a mei prea iubiţi fraţi,
Cei aicea adunaţi,
De aici puteţi vedea,
Foarte chiar şi aevea,
Ce este omul anume
In astă de necaz lume,
Şi din el ce se alege,
Şi cum foarte iute piere
Toat' a omului putere.
(131) Că acest frate al nostru
Nu de mult cu noi au fostu,
Şi era om simţitoriu,
De cinste şi vorbitoriu,
Iară acu�a s'au lipsit,
Ca când nici n'ar fi trăit.
Sirnţirea lui şi cuvântul
Au încetat, ca pământul,
Iată, cât el a trăit,
Ce s'au mai agonisit:
S'au fost făcut casă 'naltă,
Fără uşi, fără fereastă,
Fără caferi, încunjur stă
Iată acum în ce casă,
Gătat cătră groapă pasă
Şi să bagă în mormânt,
Ca să se bată pământ.
Unde e a lui frumuseţe
Ce o avea în tinereţe?
(132) Unde e rumăna faţă
Care-o avea în viaţă?
Unde-s ochii cei frumoşi
Oare când desfătăcioşi P
Şi mâinile cele tari,
Puterile cele mari?
Tot trupu' cu un cuvânt,
Dacă se bagă 'n mormânt
Se face tot puţiciune,
Pulbere şi putrejiune,
U rîţilor viermi mâncare,
Pământului îngrăşare.
Aşa trupul se de.face
Şi putred în pământ zace,
Iar micuţul sufleţel,
Scos fiind din trup şi el,
Ingerii îl duc în grabă
La Dumnezeu, de-l întreabă,
Să-şi dea seama chiar în faţă
De faptele în viaţă,
P.entru ce n'au făcut bine,
Cum la creştin se cuvine;
(133) Pentru ce au făcut rău,
In contra lui Dumnezeu;
Sufletul ce i l-au dat
Pentru ce l-au întinat?
Şi dacă l-au întinat,
Cu mare şi mult păcat,
Pentru ce nu l-au spălat
Cu lacrimi rău supărat?
Pentru ce n'au ascultat
De preoţi ce l-au 'nvăţat,
Că' de rău să se ferească
Şi de bine să grijească?
De are vreo bună faptă,
În c�mpănă o îndreaptă.
Cump\ăneşte răutatea,
Împreună cu vârtutea,
Ca de acolo el să vază
Apriat şi să şi crează,
Din fapte ce au făcut
Cari va cumpăni mai mult.
(134) Dacă răul cumpăneşte,
Mai mult Dumnezeu vorbeşte:
[91]
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
91
l
1
1
J
- 0, suflete de ocară,
A păcatelor povară,
Ce le făcu şi, ia, te duce
La iad ca să te îmbuce!
Acolo îţi vei lua
Pentru fapte, plata ta.
De mine n'ai ascultat,
Acum fii în iad băgat.
Dimonii întunecaţi,
Ca şi nişte lei turbaţi,
Îndată îl şi răpeşte
Şi în besnă îl trânteşte.
Acolo se va munci
Până când vecii vor fii.
Iară dacă cumpăneşte
Binele, Christos grăeşte :
- Făptura mânilor mele,
Plinişi poruncile mele.
Pentru purtarea cea bună
Da-ţi-voiu slăvită cunună!
\135) Că în veci vei fi cu mme,
în fericire şi bine.
Şi aşa îl bagă 'n raiu,
Unde e desfătat traiu.
Acolo e fericire
Care nu va avea sfârşire.
.orept aceea, iubiţi fraţi,
Cei aicea adunaţi,
De vreţi raiul să-I luaţi
Fapte bune să lucraţi.
Cari fapte bune va. face
De aici în raiu va trece;
Cari va avea fapte rele
Va arde în iad cu ele.
Lumea e deşertăciune­
Noi să facem fapte bune
Dacă vrem să dobândim
Raiul şi să-I moştenim,
Să luăm sfânta cunună
Cu îngerii dimpreună.
(Ms. E.)
« VERS LA ° MOARTĂ FATĂ
FECIOARĂ»
(147) Mult amăgitoare lume,
Toate câte ai sunt glume
Şi visuri prisositoare,
Ca negura trecătoare!
Cât ne naştem în viaţă,
Cât ne dăm ţie în braţă.
De tin' ca 'ntr'un laţ ne prindem,
Ca viaţa să ne-o 'ntindem.
Ne iei tare cu celşag,
Ne faci de'n tine ni drag.
Te ţinem tare de mână,
Cum ţine scaiul pe lână.
(148) Ne facem podoabe scumpe
Ca să nu se poată rumpe.
Ne stângem dup' avuţie
Ca cum ea ne-ar fi moşie.
Şi, o, ce deşertăciune,
0, ce mare 'nşelăciune,
Că când lumea ni mai dragă
Şi chedvea ni mai întreagă,
Vine-atunci cumplita moarte
Şi 'ntr'un ceas lăsăm toate.
Lăsăm cei strâns cu sudoare
Ş'a tinereţelor floare .
Precum vedeţi apriat
Pilda ce m'am întâmplat,
Că, tirana Atropos,
Are-un cuget nemilos,
Mi-au ciuntat firul vieţii,
Când trecea de miezul nopţii.
Eu ziceam să nu grăbească
Batăr ziua să sosească
Ea zice: Gată-te iute,
Nu face cuvinte multe,
(149) Că de aseară îs trimisă,
Sabia eşi, luci să ;
Nu te pociu dar aştepta,
Batăr cât de mult mi-ai da,
Că ŞI io-s subt ascultare
[92]
92
Şi mi-au dat poruncă mare,
Să-ţi ciunt eu a ta viaţă,
Dintr'a lumii mare ciaţă,
Şi să te duc la vecie,
La cereasca 'mpărăţie.
Eri ai venit, azi te duci,
Dela părinţii cei dulci
Pe cale nepovestită,
La maica ta cea dorită,
Şi, ducându-te, oftează,
Oftând aşa cuvântează :
- Rămâi, taică, sănătos
Rărnâi, taica meu, duios!
(150) Taică, de eu ţi-am greşit
Cu 'n nepriceput cuvânt;
Maică, de n'am ascultat,
Sau cumva te-am întristat;
Taică, mă blagosloveşte,
Mă rog să faci, părineşte.
Ertaţi slăbiciunii mele
Şi firii cei tinerele.
Iubită, lele Marişcă,
Şi mult dorită Iulişcă,
Ştiu c'acum îţi lăcrăma,
Dimpreună cu Ana,
Pentru a mea despărţire
De voi, cu multă dorire,
Ş'i de ai mei iubiţi fraţi,
N. N. mă iertaţi
Ca pre-o sor' a voastră dragă,
Ce 'n pământ acum mă bagă.
Pentru toate mă iertaţi,
Ca în ceriu plată s' aflaţi.
(151) Întristaţi-vă odată,
Schimbaţi în plâns faţa toată,
Că sora voastră cea dulce
Acum în pământ se duce.
Cântaţi-mi cântări de jale
Tristei petrecerii mele.
În loc de .mărităciune
Iată, că-i îngropăciune.
Voi tineri, fete, feciori,
ION BREAZU
Cari sânteţi ca neşte flori,
Învăţaţi dintr'a mea soartă
Cum vine cumplita moarte.
Învăţaţi, o, tinereţe,
Ce sunt a lumii frumuseţe:
Praf, cenuşe, putrejiune,
Ochilor deşertăciune.
Iar, ai satului creştini,
Şi dimprejur strânşi vecini,
La toţi mă rog de iertare,
Cui am făcut supărare.
(152) Şi la toţi, ca neşte fraţi,
Ce-aţi venit cinste să-mi daţi,
La toţi eu vă mulţumesc ­
Mai mult nu vă mai vorbesc.
Iubiţi veri ş'a mele vere,
Iertaţi greşelile mele,
Şi-a legii lucru sfinţind :
Mă petreceţi la mormânt.
Iar la domnii cei din loc,
Stau umilită 'n mijloc,
Rugându-vă de iertare,
De n'am fost cu ascultare.
(Ms, E. - Cf. versul Nr. XIX (A)
din GASTER, Colinde, cântece populare şi
cântece de stea inedite, în Revista pentru
Istorie, Arheologie şi Filologie, voI. II
(1883), p. 313).
« VERSURI LA MORŢI
SI LA PRUNCI TINERI SI
LA OAMENI BĂ TRÂNI })
(210) Moarte, minunată eşti,
U nde vrei curund soseşti !
Omul, gândeşte că-s glume,
Tu, iute îl muţi din lume!
Şi la tine 11l1-i iertare
Că pe slab şi pe cel tare,
Cu a tale groasnici mâni,
Pe tineri şi pe bătrâni
(2lI) li răpeşti şi nu te uiţi
Din lume curând îi muţi.
[93]
VERSURI POPULARE îN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
93
J
lE
Mult ţie unii ţi-ar da,
Dar de ce nu-i poţi ierta?
Ai, tu, o groasnică fire,
Cătră nime n'ai iubire;
Ai un cuget nemilos,
Groasnică eşti, Atropos!
Mi-ai scurtat firul vieţii,
Tocma 'n vremea dimineţii.
Când de ziuă se revărsă
Steaoa mea încă pică.
De boală m'ai mântuit-­
Pociu să nu fiu eu mâhnit?
Acum nimic nu mă doare­
Aşa-i ornu' dacă moare.
Acuma nu mai boiesc,
M'ai dus la Tatăl ceresc,
Acolo mă veselesc,
Şi bine mă odihnesc,
{2l2) Cu toţi sfinţii dimpreună.
Mi-au dat' în mână cunună,
Cunună neveştejită,
De Dumnezeu împletită.
Aceasta, de-aici, în raiu ,
Nu-l schimb cu al lumii traiu.
Toate cele îs frumoasă
Iară raiu n'are soaţă.
Că lumea-i înşelătoare
Precum floarea când dă soare;
în raiu floarea nu veştejeşte
Şi totdeauna 'nfloreşte.
Unde să ne 'ntâlnim toţi,
Cu ai mei mărunti nepoţi,
Domnului să mulţămim frumos
Pentru al nostru folos?
Dela ai mei cei de acasă
Inima chiar nu mă lasă,
Ca să nu-mi iau iertăciuni,
Prin a mele rugăciuni:
(213) - N., soţul meu,
Rânduit de Dumnezeu,
Foarte mă rog de iertare
De ţi-am făcut supărare.
N., fratele meu,
Pue-şi mila Dumnezeu
Deie-ţi păcatelor iertare,
în raiu şi ţie iertare.
N.N.N.N.
Care mi-au dat tatăl mie,
Rugaţi-vă lui Dumnezeu
Pentru sufleţelul meu,
Cu N. dimpreună,
Dee-vă Dumnezeu cunună,
Cunună neveştejită,
De Dumnezeu împletită,
Şi totdeauna 'nflorită.
Nu gânditi că sânteti tari,
Că şi 'rnpăratii îs mari,
(214) Mai bine ar da comoară
De cât dânşii să mai moară.
Nurori, nepoţi, ceialalţi,
Faceţi bine şi iertaţi,
Că eu bine-am adormit
Şi sufletul mi-a ieşit.
Face-ţi bin' şi voi creştini,
Ai mei prieteni şi vecini,
Mai pre urmă încă, tare
Mă rog de voi de iertare,
Ca să pociu mere curat
La marele împărat,
Ca să pociu mere frumos
La împăratul Ch�isots.
Nepoţi, nepoţi vă sărut­
A vorbi nu pot mai mult,
Dar mai multe vom vorbi,
Când În raiu ne-om întâlni.
Fii, acuma ce să fac,
Nu pot porunca s'o calc,
(2IS) Duceţi-mă la mormânt
Şi mă puneţi în pământ,
Şi-mi puneţi voi la cap semn:
O cruce scrisă, de lemn,
Ca să ştie locul meu,
Unde m'am îngropat eu,
Nepoţii cei viitori-
[94]
94
ION BREAZU
Deie-vă Domnul mult sponu.
Acuma mă despărţesc
Cu pământ m' acoperesc.
(Ms. E.)
« ALTUL LA MORT »
(ZIS) O, a mea jalnică soarte,
Fără milă eşti tu moarte!
M'ai rupt tu din pruncie-­
Trebuia milă să-ţi fie,
Să mă laşi să învăţ carte
Şi învăţătură mai 'nalte,
Apoi să mă fi luat-­
Atunci te-aş fi lăudat.
(zI6) Ştiai că nu am pe nime
De ce ai venit la mine?
Că n'am taică nice mumă,
Ba' sarn' tu nu ştii de glumă.
Dela al meu profesor
Mă despărţesc chiar cu dor
Şi mâna i o sărut-
A vorbi nu pot mai mult.
Am dobândit altă şcoală,
în raiu, unde nu e boală,
în loc unde-ai mei părinţi
L-am aflat şi cu toţi sfinţi.
Dela ai mei fraţi de-acasă
Inima chiar nu mă lasă
Ca să nu-mi iau iertăciune :
Le poftesc tot zile bune.
Faceţi bine şi iertaţi,
Iubiţilor ai mei fraţi,
M'aţi grijit într'a mea boală
Cu care-am fost într'o şcoală.
(217) Scrieţi carte la a mea doamnă,
Care mi-a fost bună patroană,
Că frumos m'am îngropat
Cu banii care mi i-a dat.
Mânile i le sărut-
A vorbi nu pociu mai mult.
Dar mai multe vom vorbi
Când în raiu ne vom întâlni.
La gazdă de bun sălaş,
într'a Blajului oraş,
Le mulţumesc eu de toate _.­
Mi-au fost buni până la moarte.
(Ms. E. - ef. No. II (A) din GASTER
op. cit.).
« VERS LA MORT »
(217) Oh, tristă ş'amară moarte,
Oh nernilostivă soarte,
Ce eu ţie ţi-am greşit,
De din lume m'ai răpit?
Când gândeam să mai trăesc,
Părinţii să-i veselesc,
(zI8) Săgeata ţi-o ai implântat
Când eu nici n'am aşteptat!
Venit-ai cu-a ta otravă
La mine, fără zăbavă.
Oh, moarte, tiran cumplit,
Că aşa m'ai pismuit,
De săgeata cea cumplită
în mine-o ai lăsat înfiptă,
Şi faci să mă despărţesc,
La cer să călătoresc,
La prea sfânt al meu Părinte,
Ca eu să cânt cântări sfinte.
Mă mut dintr' această cetate
La a cerului polate.
or, trista mea despărţire,
De părinţi, cu grea mâhnire.
Părînti si voi, surori toate,
RăJâneţi în sănătate,
Căci eu mă despărţesc,
La raiu călătoresc.
(ZI9) Oh, moarte nemiloasă,
Cum ai venit de pismoasă,
Nicio ţâră de răgaz
N'ai dat la al meu năcaz,
Şi într'o frumoasă floare
Ai făcut stricare mare.
[95]
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCHISE ARDELENE VECHI
95
Gura, ·limba i-ai legat,
Cuvântul i l-ai luat,
Faţa tu o ai scămoşit,
Mânile i le-ai lipit,
Ochii s'au îrnpăir jinat
Prin leacul de tine dat.
ah, moarte, pricină mare,
Multora spre întristare,
ah, mare putere ai,
Cum tu nu cruţi nici pe crai,
Pe tineri şi pe bătrân
Îi cuprinzi în al tău sân,
Şi ori unde tu gândeşti
Acolo de faţă eşti.
(220) Nu te uiţi cum lăcrămează,
Cum suspină şi oftează.
ah, moarte, tirană eşti,
Că prea mulţi din noi răpeşti,
Precum şi pre mine încă,
Cu-a ta suliţă adâncă,
De părinţi m'ai depărtat
Şi mult m'ai Înstrăinat.
Pentru aceea, părinţi iubiţi,
Nu vă aşa deosebiţi,
Căci că şi voi trebuiţi
Aceasta să o 'mpliniţi.
Da fiind că când porneşte
Omul, de călătoreşte,
Ori care-şi ia ziua bună,
De cătră toţi dimpreună,
Pentru aceea şi eu
Astăzi ziua bună-mi iau
Şi mă rog de iertare,
De-ai mei părinţi, cu plecare,
Şi zic: Iubiţi părinţilor,
(221) Şi voi dragi, surorilor,
Rogu-rnă să mă iertaţi,
Acuma să mă despart,
Şi de-acum călătoresc
I-a lăcaşul cel ceresc
Mai pe urmă de iertare
Mă rog de toţi, cu plecare.
Cu acest grăit cuvânt,
Duceţi-mă la mormânt.
(Ms. E.)
«VERS I-A UN CI-ERIC
MORT»
(22I) De tine m'am mântuit,
Seminar, foarte dorit.
Făcură groasnica moarte
Ca mai mult să nu 'nvăţ carte t
Iată, din Theologie
M'am mutat eu la vecie.
Ba chiar din primianită [sic]
M'ai mutat moarte cumplită.
De Marţi seara până Joi,
M'am mutat fraţi dintre voi,
Adică, la altă lume-
M'ai mult examen n'oi pune.
(222) lVI'au examinat în raiu
Dumnezeu cu al său graiu.
Sfinţii îngeri împreună
Mi-au dat în mână cunună,
Cunună neveştejită
Şi viaţă fericită,
Şi-o veşnică bucurie
De mult gătită-au fost mie.
Pretini, iubiţii mei fraţi,
Faceti bine si iertati.
, , ,
Om am fost de v'am greşit -­
Am venit l-aI meu sfârşit.
Dela care m'au învăţat-
Mă rog ca să fiu iertat.
Dela Rector, Vicerector,
Precum dela Prodirector,
Dela toţi eu, dimpreună,
Îmi iau acum ziua bună.
De toate le mulţumesc,
Cătră groapă mă grăbesc.
Dela care îi mai mare
Mă rog eu de deslegare
(223) Archireu, c'o 'naltă minte,
[96]
ION BREAZU
(51)
(52)
Care-i de obşte părinte,
Sfânta dreaptă i-o sărut.
Oh, foarte rău mi-a părut
Că n'au fost aici de faţă
Când am trecut din viaţă,
Ca să-mi vază îngroparea ­
Mi-ar fi cetit deslegarea.
Totuşi eu nădăjduesc
Că va face ce doresc
I)ară ai rfiei: cei de-acasă,
Pot avea inimă arsă,
Auzind de al meu nume
Că m'am mutat eu din lume.
(Ms. E. - Asemănări vagi (de multe
ori versuri identice) cu aceste cântecc
la morţi mai au cele care se găsesc
în Ms. C.; apoi cele publicate în Io'\'
SBIERA, Colinde, cântece de stea şi urări
la nunţi. Cernăuţi, 1888).
«VERŞUŞUL SFINTEI
I)UMINECI })
Acum toţi cu frică
Şi cu mare grijă,
În. Sfânta Duminecă,
Des de dimineaţă,
Noi să ne sculăm
Şi lui Dumnezeu să ne rugăm.
Că trupul se hodineşte,
Iară sufletul să munceşte.
Vai, suflete amărîte,
Cum te vor duce în munci cum­
[ plite,
Tot în paturi de aramă
Pentru răle să-ţi dai sarnă,
Unde-s ploi cu lacrămi crunte
Pentru ale voastre păcate multe,
Unde-i Geena ce împuţită,
Păgânilor îi gătită.
Ia pe crai şi pe împăraţi
Pre domni şi pre ceilalţi,
De vorbesc de avuţie
Şi se ţin în someţie,
Pre toţi afară din lume-i scoate,
Fără oşti şi fără gloate.
Că crai[i] şi împăraţi[i]
Fac cetăţile cu alţi[i],
Cu ziduri, cu băci frumoasă
(53) Şi cu şanţu[ri] scufundoasă,
Nimică să nu gândiască,
Că în iele va să trăiască,
Că moarte să nu le găsască,
În pământ să nu-i trântească.
Spune, lume, spune,
Cum mă vei răpune
Unde, focul, mă vei pune
Când mă voi duce din tine, lume?
Ş'au grăit cuvânt adevă[ra]t
Că eu te voi băgat [sic],
În curţi desfătare
În paturi de voi gătate,
Şi la tine vor veni,
În groapă unde vei fi
Broaştele cele râioasă
Şi şerpi[i] cei fără oasă,
Tu sama să-ţi dai,
La zioa ce de întrebare
Când va fi frica mai mare,
Socoteşte-te, creştine,
Până eşti cu vii în lume,
Şi tu mai te canoneste
Şi lui Dumnezeu slujeşte,
Că cei ce nu să canonesc
În mare muncă muncesc.
De acum până'n vecie
Slav� Domnului să fie.
(Ms, C. - Cf. <1 verşul » dela p. 46-48
din Cântecul lui Adam, op. cit.},
. «VERS CUVIOS
DE pocAINŢ A CA sA
FACA BUNE }) [sic]
(158) Cearcă, oame, pocăinţă,
De păcate părăsinţă.
[97]
VERSURI POPULARE îN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
97
Lasă-te de strâmbătăţi
. Să nu ptei[sic] cu răutăţi,
Că veacul ţi să scurtează
Şi munca ţi să rătiază,
Părăseşte-te de rău,
Să nu caz[i] în mare greu.
Când faci pe săraci neparte [sic]
Vei căde în mare prăpaste.
Că pe toţi făcători fi] de rău
Lega-vor cu lanţuri de fer, rău
Şi la Geena îi vor trimite,
Unde-s muncile cumplite.
Cumu-i cerul de pământ
Şi-apusul de răsărit,
(159) Aşa vor sta de departe,
Toţi, care fac strârnbătate,
De raiul cel cu rază
În veci lumină să nu vază.
Staţi la rugă cu plecare
De păcate înfrânare
Şi aşa de muncă veţi scăpa
Şi la noi vă veţi afla.
Acolo să vă veseliti
În veci nesăvrăsiti.
(Ms. C.)
« VERŞ FRUMOS)}
(4r) Steaoa de sus răsare
Cu o taină mare,
Steaoa străluceşte
Şi mărturiseşte,
Steaoa îş dă rează
Pe magi luminează.
Şi magii grăesc
Grai filosofesc:
Tu eşti cea prorocită,
De Valam (?) vestită,
Că de când pământul
N'au născut cuvântul.
Şi fără de această
N'au născut Preacestă.
7 Anuarul Arhicei de Folhlor V.
(4V) Născu pre H[risto]s
Lurniji] spre folos.
0, stea prea luminoasă,
Din toate aleasă,
Cu a ta ivi re
Ne înveţi Întocmire.
Şi noao ne scrie
În astronomie
Că s'au născut jos
Împăratul H[risto]s,
În cetatea lui David
Pildă arătând.
Şi, dacă au văzut,
Au călătorit
Trei crai dela răsărit,
În Vitleem au venit
Şi îndată au aflat
Pre cel ce-au căutat
(5r) Şi lui i sau închinat,
Ca unui împărat,
Daruri în mâni ţiind
Şi lui H[risto]s cântând:
Cocor aJne împărate,
Şi prea luminate
Te ştim cine eşti mărit
În Troiţă slăvit,
În ce chip ai venit
Şi din fecioară te-ai născut,
Din fecioară curată
Şi prea nevinovată
Pentru aceia ne rugăm
Că şi dela noi să primeşti
Daruri lumeşti.
(Ms. B. - CL Cântecul dela p. 37-40
din Cântecul lui Adam; apoi N r. 1 din
N. I. DUMITRAŞCU şi Pr. VAL. CRIŞAi",
Steaua dela răsărit, « Bibl. pop. a Aso­
ciaţiun ii », Nr. 174 (1930).
« VERŞURI LA NAŞTEREA
[LUI] H[RITO]S.)}
(sv) 0, ce slavă sufletească,
Şi mărire îngerească!
,
[98]
ION BREAZU
0, ce fecioriţă sfântă
Şi de tot neamul cinstită!
Că s'au născut Mesiia.
Săltează pământule,
Bucură-te norodule,
Că s'au născut Messia.
0, ce zi blagoslovită,
0, ce no[a]pte luminosă,
Că s'au născut Mesiia.
Minune înfricoşată
Şi pre o fală minunată.
0, ce mângăere mare
Că au venit la arătare
Că s'au născut Mesiia.
Praznicele lumino[a]să
împodobi cu ele frumoasă.
Pila cornuri de oltari
împodobind cu liti [sic] man,
Că s'au născut Mesiia.
0, Iro[a]de, ce mânie,
De t-ai tăiat prunci cu mii!
Spune vai, vai, ce mânie,
Spune ce fel de urgie
De t-ai tăiat prunci cu mii?
Slavă ţie, împărate,
I[ su]s adevărate,
(6r) Că s'au născut Mesiia,
Slavă sus, lui D[u]mnezău,
Ca să poei să dau şi eu.
Slavă şi întru înălţime
Ca să să vestească în lume
Slavă, şi până 'n vecie
Mila Domnului să fie.
(Ms. B.)
« URKfIE LA NAŞTEREA
LUI H[RISTO]S. »
(r r) Cine por a ]te să socotească
Şi să nu să ciudească,
Fiind aşe cu capu' mare
Şi cu păru' sucit tare,
Nu pre tare nalt şi cam gros
Şi ciudat, portul îmi este cam
[prost,
Că aşe portă neamul nost.
Eu aşa socotesc
De neamul cel rumânesc,
în ţara Ardealului
De-a trăirea omului.
Care cum va să trăiască,
Mult îi caută să muncească
Şi nice să socotească.
Bună-i ţara, cu dulceaţă
(IV) Şi nu le ajung la toţi
Moşâi şi locuri să le împarţă,
Şi trăesc care cum por a ]te
întru aceşti neamuri şi glo[a ]te ..
Nici pre tare de mine să nu te
minunezji]
Că aşe gol mă vez[i]!
Ţundra-m[i] este ponosită
La uşcolă find sâlit;
Ţundra îmi estă spartă şi sură
Şi nu o poei face la învăţătură.
(ar) Şi acum având acest bun prilej
Să vă cetesc acest verşi,
Ca să înţălegeţi şi dumnevoţaţstră,
Care sânteţi de limba no[a]stră,
Uitându-vă toţi la mine,
Luaţi sama, fora ]rte bine:
Nu vă pae pre cu greu
De verşul cel prost a mieu,
Ci fiestecarele mânile să-si tinză
Şi qe' pungă să se prinzi,
TotiI să scoată câte un leu,
, ,
Cari aţi auzit versul meu,
Sau bătâr marieşu'
(zv) Pentru că v-am spus verşu',
Au colacul, cu petacul,
Să-I împărţi[m] cu ortacul.
Cun [sic] staţi la mine şi vă uitaţi
Aşa bani trebue să-m[i] daţi.
Că jupâneasa cumătra
[99]
VERSURI POPULARE îN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
99
Ştiu că nu va pregeta,
Ci s-o băga în cămară
Şi va scor alte un colac mare
Şi o spată lată,
Ca nime să nu mă bată,
Şi un cârnaţ cât de lung.
Că acela ştiu că mă ajung.
(Ms, B. - Comp. cele două ora ţii
publicate în V. STANCIU, Colinde, Cântece
de stea şi Cântecele Irozilor, Bibl. « Să­
mănătorul », Arad, Nr. 22).
« VERŞ LA ANU' NOU »
Vă poftim din nărav vechiu:
Trei căzi pline cu curechiu,
Şepte clise, cârnaţi lungi,
Până toamna să te-ajungi;
Podromuri cu vin ales;
Poduri cu grâu şi oves;
Coşerci pline de mălaiu,
Cepe multe şi mult aiu;
Car nou, bine ferecat,
Plug ales şi Înfierat;
Patru vaci şi boi frumoşi,
Şepte găini şi-un cocoş,
Gâşte albe, multe oi,
Zece reţe, doi răţoi,
Patru scroafe cu purcei,
Cu purcariu după ei;
Moşii, pline cu pomi buni:
Pierseci, meri, peri, pruni, aluni.
Şi să-ţi umple ciurcele [?]
Curtea şi grădinile.
Poftim încă tuturor
Multă roadă viilor,
Bălvani [?] groşi, lungi, din pă-
[duri
Fân şi pae din câmpuri;
Mirese voinicilor,
Fetiţe flăcăilor ;
Carii sânteţi însuraţi
Să rămâne ţi înjugaţi;
Să nu rumpă credinţa
Cui au plăcut Anuţa;
Floarea fie cu bărbat,
Cu care s'a cununat.
Milostivul Dumnezeu
Să vă ferească de rău
Şi să trăiţi făr' de nori
Anii cincizeci de trei ori.
(Ms. F., Nr. 95).
« VERŞ LA DUMINECA
FLORI[I)LOR »
(39) Astăzi H[risto]s călari vine
Pre mânzul unii asâne;
Astăzi vine chitinel,
Cătră patimi, ca un miel,
în Dumineca florilor,
Bucurie noroadelor,
Care l-au întimpinat
Ca pre a slavi[i] împărat,
De pin [sic] copacii văz' stâlpării,
De biruinţă insămnări,
Tăia şi în mânile purta,
Plecăciuni arăta.
Alţii cale ce vârtoasă,
Să o facă mai cuvioasă,
Cu verdeţ' o împodoabă
Şi hainele aşternă,
(40) Dar la pruncii jidoveşti,
Să tot stai să te ciudeşti.
Sugători la maliţci din brată,
Glas de laudă înalţă.
Osana întru inălţimă [sic]
Blagoslovit cel ce vine,
în numele Domnului,
H[risto]s fiiul omului.
Când pre Lazar chiemat,
La viaţă l-au sculat,
Fiind mort şi împuţit,
De patru zile în mormânt,
Minunea au săvârşit,
Veste mare au eşit.
[100]
100
ION BREAZU
Atunce călători
Prorocia săvârşi.
în loc de şea haine i-au pus
Ucenicii lui H[risto]s,
Aşe zmerit încălecă
Mândria lumii culcă.
(41) Bucură-te, Sion Sfânt,
Ierusalime iubit,
Că împăratul tău cel blând
Vine pre asân aşezând l
Vine din Vitanie
Să-si cercetează mosie.
în �etate când intr�
Toată să cutremura.
Atunci popiţi] cei mari,
Bătrânii şi cărturari,
Văzând pre H[risto]s cinstit,
De noroade ocolit,
De mânie s'au umplut,
De H[ristoJs rău au gândit,
Cinste să i-o năduşască,
De-ar pute să-I potopască,
Căci la H[risto]s strâ[n]ge
Cei ce ştie minune,"
Şi pre Lazar cel înviat
Iară a-l omorî fac sfat,
Că aşa face pizmarea
Nu-şi vede cercetare,
Nu-şi cunoaşte bunul său
Ce-l răsplăteşte cu rău.
(42) 0, Sion, cetate tare,
Cum îţ[i] plăzmueşti surpare!
Domnu' înainte au spus
Când de jelea ta au plâns.
0, slavă nestătătoare,
în grabă eşti trecătoare!
0, cugete omeneşti,
La noroade jidoveşti l
Aşe-i slava pământească
Na agiunjă [sic] să se învetească
Ce curund se întoarce în scârbă
Şi în ocară să schimbă.
Astăzi pre Domul cinstesc,
Păstă puţin îl urăsc;
Astăzi înainte îi es,
Mâni oare aceia unde-s?
Astăzi clătesc ramurile
Şi-şi aştern pre drum hainile,
Apoi mâni să-I prinză caută
Ca pre un tălhariu cu gloată.
(43) Astăzi sporesc laudele,
Mân' aJaltă ocările;
Astăzi strigă Osana,
Mâni alaltă patima;
Astăzi ca pre un împărat,
Toţi bine I-au cuvântat,
Vineri căznit, despoet,
Stând pre cruce spânzurat.
Is[ us le, mielusel blând,
Spre aceste tu vii voind,
Că nu slavă pre pământ
Ce în ceruri faci aşezământ,
Vino, dulce împărate;
La a ta creştinească parte.
Noi de tine ne lipim
Cu credinţă te cinstim.
Tot pre tine aşteptem
Şi bine te cuvântăm
Cântând ţie, Osana!
în veci şi totdeauna.
(Ms. D. - Un « vers al Floriilor »,
care seamănă mult cu acesta, în Ms. E.;
cf. şi versul dela p. 1069 din msullui
Picu Pătrut din Sălişte (din 1844), în
posesiunea d-lui praf. Ghibu; apoi cel
dela If" 94 din N. 1. DUMITRAŞCU, Carte
de stea şi colinde, Bucureşti, 1935).
« VERŞ LA PATIMI »
(v) Cruce[ a] era foarte gre
Şi sudorile-i merge.
în Golgotha I-au suit
Pre cruce l-au răstignit.
Câţi acolo venia
Şi pre I[su]s îl vedea,
[101]
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
101
r
. Toţi pre dânsul hulia
Şi cu capul clătia.
Fiere i-au dat de-au mâncat,
Cu oţăt l-au adăpat,
H[ risto]s pre Tatăl au rugat
Şi- sufletul lui l-au dat.
Soarele s'au întunecat,
Pământul s'au tremurat.
Cu suliţă I-au împuns,
Sîngele i-au curs.
Atunci Iosif la Pilat
Au venit de s'au rugat.
Pre H[risto]s lui l-au dat.
De pre cruce I-au luat
(r) Şi cu joljiu I-au înfăşurat
Şi în mormânt I-au îngropat.
Atunci Pilat au poruncit
De piatră au pecetluit
Jidovii au rânduit
Voinici de l-au străjuit.
H[ risto]s iadul au prădat
Şi pre moarte au călcat
Şi din morţi s'au sculat
Şi toţi sfinţii au strigat
Aliluia.
(Ms. A.)
[VERŞ LA PATIMI]
I[su]s H[risto]s, Domnul sfânt
Când din ceriu s'au pogorât,
Din fecioară s'au născut
Intrupat din Duhul sfânt,
Cu oameni au petrecut,
Multe minuni au făcut.
Jidovii s'au miniat [sic]
Pre dânsul s'au rădicat,
Şi când vreme i-au venit
De el cina s'au gătit,
{v) Cu ucenicii au cinat
Şi multe i-au Întrebat.
Dracul în Iuda au Întrat
Şi el cina an lăsat
La Jidovii au lergat [sic]
Şi în 30 de arginţi I-au dat.
Jidovii la el gloate au mânat
Şi pre H[risto]s l-au legat.
Prin divanuri l-au purtat
Şi mult l-au judecat.
Lui Pilat l-au dat,
Pilat mult l-au întrebat,
Vină pre el n'au aflat
Şi pre mâni s'au spălat,
De singe s'au lepădat,
Să nu fie vinovat.
j idovii toţi au strigat
Singe pre dânşii au luat
(r} Atunci Pilat I-au judecat
Să-I răstignească I-au dat.
Şi Jidovii l-au luat
Cu spini l-au încununat,
Multe bâte i-au dat,
Tot trupul i-au cruntat.
Să-I răstignească l-au dat,
Cruce în umări i-au pus,
Sus la deal de au dus,
Şi el tare au ostenit
Când la deal o au suit.
I[su]s H[risto]s, zi Întâi.
(Ms. A. - Verşuri « la Patirni » sau
« a Răatignirii » sunt numeroase in toate
manuscrisele cercetate de noi, precum
şi în culegerile citate. Acestea două par
a fi Însă cele mai vechi).
«VERŞ CE sA SPUNE LA
MASA PENTRU VESELIA
BOERILOR, ADECA LA
BOTEGIUNE »
(192) Boeri, ce staţi la masă,
Intr'această cinstită casă,
Ce-aţi venit de aţi cugetat
Şi pre cine aţi căutat,
Ca să faceţi veselie,
Împreună cu toţi meseni[i}
[102]
102
Cu gazda împre soţie [sic]
Să aveţi mare bucurie.
Noo ne-au venit în ştire,
La cei cu puţină fire,
Şi versul aşa ne spune
Că aveţi o botegiune.
Aceasta s'a sovărşit
Şi taina s'au rănduit.
Laudă Domnului să fie,
Ce au vrut aşa să fie!
Ce voi zice cătră voi,
Noo pre buni voitori
(193) Celor mari şi celor mici
Să fiţi în rai fericiţi
Întăe voiţ [?] aşa:
Părinte,
Părinte, Sfinţia-ta,
Să fii la multe aşa,
în loc gata cu slujba.
A doile, voi, nănaşi mari,
Să cu staţi bine cu trai,
Să puteţi la mulţi să fiţi
Sufleteşti cinstiţi părinţi.
A treia, că voi răspunde
La [al]ţi meseni de frunte,
Pentru masa săvârşită
Ce de ... rânduită [?].
A patra, dar ca să fie,
Gazdi[i] mare bucurie,
într'un loc co a sa soţie
Ca să aibă bucurie.
(194) Că Domnul li-au dat
Un cocon frumos,
Ca de dânsul să aibă parte
Rugători pentru păcate.
A cincia, voi şi găti,
Coconului voi pofti
Să trăiască şi să crească,
Părinţilor să slu jească,
Să trăiască şi să custe
Şi pe părinţi să-i asculte,
Să trăiască cu mult bine
ION BREAZU
în mulţi ani cum se cuvine,
Din micuţa tinereţe
Păn' la albe bătrâneţe.
Fiţi meseni cu voe bună
Toţi cu toţii dinpreună.
Beţi, mâncaţi vă veseliţi
Şi pre Domnul pomeniţi.
Că voi zice şi amin
Voi numai ne închinaţi [?]
Şi vro doi tri bănişori
Să aveţi la Domnul spori.
Şi iar voi zice amin
Că si versul mi deplin
(lvrs. c. � Un (, verş >) aproape identic
în Ms. E., p. II9).
« VERŞ LA GAZDA CE TE
OSPĂTEAZĂ»
(104) Caută din ceriu, Doamne Sfinte,
Spre ruga me ia aminte.
Caută dintru al tău lăcaş
întru acest sălaş,
Şi pre această gazdă bună
Întăreşte-l cu-a ta mână,
Că ei pe noi ne-au chemat
(105) Şi bine-ne-au ospătat.
Pentru aceea, Doamne Sfinte,
le spre ruga noastră minte,
Casa lui o întăreşte
Şi pânea o îmulteşte,
Precum acele cinci pâni,
Ce le-ai dat cu-a tale mâni,
Celor cinci mii de noroade,
Ce I\lerge după tine toate,
Mâncând toţi s'au săturat,
Pre tine te-au lăudat.
Aşa tu blagosloveşte,
Bunătatea imulţeşte,
De tot răul îl fereşte
Şi mulţi ani îi dărueşte.
întru mila ta să fie
De acum până 'n vecie.
(Ms. E.).
b
&d
bE"'_
biE"';;;.;;;W;
[103]
VERSURI POPULARE îN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
1°3
·1
I
Ploile ti-aru ploa
Şi aurul ţi s'ar spăla.
Dară eu îţî ţii [?]
Să trăim ca fraţi,
Să nu mai pricim
Că amândoi că trăbuim
Cu toţi[iJ fraţi dinpreună, amin.
(Ms. E. - Cf. variantele publicate în
G. DEM. TEODORESCU, Poezii populare ... ,
p. 353-354 (după A. Pann, O şezătoare
la ţară), apoi cea din ]ARNIK-BÂRSEANU,
Doine ... , p. 508-509).
[FĂRĂ TITLU]
(198) Prost am fost şi n'am ştiut,
Cu prostie m'am ţinut,
Cu proşti(il m'am năcăjit
Multă scârbă am păţit.
Ochi avui şi nu văzui,
Urechi avui şi n'auzii.
Şi minte câtă avui
între proşti o perdui.
Când îmi aduc aminte,
Cum trăem mai înainte,
Tot în voe desfătat
Fără muncă de răutate [?]
Şi cu gândul gândem
Eu pre tor a ]te le plinem,
Şi încătro mă întorcem,
Tot veselie făcem,
Şi pre cei
îndată mă folosem.
Avut-am bani de cheltuială
Şi haine fora ]rte de triabă
(199) Haine scumpe şi frumosă
Tot de fit [sic] şi de mătasă.
Şi gădăoi [?] de materie [?]
Că aşe-mi place mie.
Avem şi cai buni de Încălecat
De cari mulţi s'au mustrat
Şi şei în tot chipul poleite
De mulţi voinici era dorite.
Arme încă avem bune,
ALT VERŞ CUM S'AU MU­
STRAT TElUL CU BRADUL»
(137) Plaiul muntelui,
por a ]la codrului,
De mustră-să mustră,
Teiul cu bradul.
Bradul aşam căm grăeşte
Şi pre teiul dosădeşte:
- Da, lemn tupăIăcios,
Şi putrăgăios,
Cui te bizueşti
De tu de miş creşti,
în rând cu brazi şi cu molitvi?
Iară teiul că-i răspunsă
Şi cătră brad aşa zisă:
- Ale, brad minunat,
înalt eşti şi minunat,
(13)8 Rău grăeşti şi fără sfat,
Că eu sânt tei pălăcios [sic]
Şi putregăios,
Ce eu sânt un lemn de triabă,
Că vin măştri de mă 'ntreabă
Şi mai bine mă chitesc
Şi ico[a]ne mă croesc
Şi în biserică mă bagă,
Totă lume şi să rogă.
Nu-s ca tine un brad înalt,
Vedeti-aş uscat.
La vârvuri eşti ciot ros,
La trupină răşinos
Şi nu ai nici un folos.
Bradul foarte să mâhni
Şi din gură aşa-i grăi:
- Da, lemn tei, fără telemei:
Nu mă mai grăi aşe greu,
Pentru sinătate ta
Mă rog nu mă mai mustra,
Că şti frate, dar nu şti, ,
(139) Că mulţi voinici că să bat
Până şindila me fac
Şi de n'ar fi şindila,
I
I
1·
•.............................. r-���
1 L
[104]
(75)
(75)
[sic]
I04
Ca orice ales din lume.
La boeri eram cinstit
Cu de toate ce-am poftit.
Iar acum m'am osândit
. . .. [?l sosit.
Dumnezeu să să milostivească
Şi pre mine să mă scoţe
Din prostia cei cumplită
Care tuturor orită [?]
De iar să dobândesc
To[ a [te cele ce doresc.
(Ms. C.).
« VERSUL LUI BANFI»
După nor vine senin,
După dulceaţă pelin.
Amar mie şi suspin,
Lacrimile vale-mi vin,
Inima mi se despică,
Sudori de pe mine pică,
Ce văz nirnică îmi place,
Că mânile întinse-mi zace.
Săracă inimă darsă,
Varsă lacrimile, varsă.
Săracă faţă frumoasă,
De jele mai toată stoarsă,
Săraci ochi nevinovaţi,
Vale de lacrimi vărsaţi.
Voi sânteti acum de vină,
C'aţi iubit faţă streină,
Voi sânteti fără dreptate,
C'aţi iubit un dor departe,
Tocma din streină ţară
O, dor, flacără şi pară.
Cât soarele încălzeşte
În lung şi 'n lat se lăţeşte
Nu-i doftor leacuri să-mi deie
Boala din oase să-mi ieie.
Câţi preoţi blagosloviţi
Şi călugări preacinstiţi,
Toţi să vie să-mi cetească
Nu pot să mă mântuiască.
ION BREAZU
Câte muieri vrăjitoare
Şi babe descântătoare,
Toate vie să-mi descânte­
Tot oi fi ca mai 'nainte.
Vie moartea să mă spaie,
Că m'a duce în văpaie,
Dragostea nu vrea să iasă
Din inimă şi din oase.
Când apa din jos în sus,
Soarele dela Apus;
Când pe pământ vor fi stele,
Pe cer ar tăia nuiele,
Când dibolii [sic] or sbura
Şi paserele-or umbla,
Nici atunci nu te-oi uita,
Capu' de mi l-ar ciunta.
Eu mă duc doru-rni rămâne,
Dar mă rog tine-mi-I bine
Într'a tale scumpe braţe,
Păstrează-mi-I cu dulceaţă,
Când şi când cu hori de jale.
Şi-l scaldă în lăcrămele,
Că eu de voi mai trăi
Drept la tine voi veni,
Şi te-oi cuprinde în braţe
Şi voi trăi cu dulceaţă,
Întru dreapta cununie,
În sfânta căsătorie,
De acum până 'n vecie
Domnul lăudat să fie.
(Ms, E. - Câteva versuri identice
în V. BOLOGA, Poezii popor ale din Ardeal,
Sibiu, 11936, p. 127-128).
\
« VERS DE ÎNTRISTARE�)
\
Auzi-mă, Doamne Sfinte,
Şi de mine-ţi fie-aminte:
Turture, pasere vie,
Să-mi fii mie mărturie
De mă scoate din robie,
Să mai am ŞI eu bucurie!
[105]
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
1°5.
S'au sculat duşmanii mei
Să-mi numere anii mei
Pre mine să mă gonească
Din casa cea părinţească.
Dumnezeul ceriurilor,
Care ştii gândurile lor, '
Opreşte-i şi nu-i lăsa
Să-şi 'nplinească voia sa.
De suspinuri şi de jale
S'au umplut oasele mele
Şi ca corbul cel de noapte
Îmi petrec zilele toate,
Ca o pasăre rămasă,
Subt o streşină de casă;
(110) Ca o biată turturea
Ce şi-a pierdut soţia,
De cleangă verde se fereşte,
Pe-uscată s'odihneşte
Şi tot cântă şi jeleşte,
La inimă nu-i tigneşte.
Unde-i apa limpede
O turbură apoi be.
Aşa sunt acum şi eu
Şti-mă singur Dumnezeu.
Că tot stau şi mă gândesc
Cum în lume să trăesc?
Câte frunze prin păduri,
Câţi muguri pe la vârfuri
Şi de ploaie câţi picuri,
Atâtea mă bat gânduri;
Câte păsări sunt pe lume
Toate cină şi s'alină
Numai eu n'am ce cina,
Nici unde mă alina.
(111) Vai mâncatu-s de duşmani
Ca câmpul de bolovani;
Vai mâncatu-s de streini
Ca iarba de boi bătrâni.
Că mila dela streini,
Îi ca umbra cea de spini,
Când gândeşti că te umbreşte,
Mai tare te dogoreşte.
Şi mâncatu-s şi de-ai mei
Ca iarba de mielusei.
(Ms. E.)
« VERSUL STRĂINĂTĂŢII >'t
(III) De voi prinde a cânta,
Munţii s'or cutremura,
Pietrile s' or despica,
Văile s'or turbura,
Câmpurile s'or întinde,
Florile-or începe-a plânge,
Cerul se va 'nsenina,
Aerul va răsuna,
Paserile vor înceta,
Indată de a sbura
(112) Şi toate vor lăcrăma,
Cât voi începe-a cânta!
Că de dor şi de bănat,
Văzându-mă 'nstreinat,
De satul meu depărtat,
De streini încunjurat,
Mare jele m'a aflat,
Din ochi lacrimi am vărsat.
Săracă streinătate,
M ult eşti fără de dreptate
Încun jurai ţările toate
Şi de bine n'avui parte.
Că de mic am pribejit,
Tot cu streini am trăit.
Nicăiri cât am umblat
Odihnă n'am căpătat.
Câte cloambe prin păduri
Şi muguri pe la vârfuri,
Atâtea sunt mari a mele
Năcazuri gânduri şi jele.
Mă rugai lui Dumnezeu
Să-mi arate drumul meu.
(113) Vino, dragă turturea,
De-mi arată calea mea,
Să pot trece Dunărea
Să mă duc la maica mea.
-....nr __
[106]
ION BREAZU
(lIS)
106
jele-i Doamne cui i jele,
jele-i inimuţei mele,
jele-i la tot neamul meu
De rău noroc ce am eu.
Vine-mi dorul câte-odată
Să mă sui pe munţi cu piatră,
Să plâng cu lacrimi fierbinţi
Pentru-a mei prea dulci părinţi.
Şi îmi vine, uneori,
Să mă sui pe munţi cu flori,
Să mă jăluesc în hori,
Pentru a mele surori.
Strein sunt de-ai mei de toţi,
Ca şi mierla fără soţ,
Dară mierla tot îsi are
încă pe cuc văr �rimare.
Doar maică când m-ai băiat,
Cu'n picior mai legănat,
Cu gura mai blăstămat,
Scăldătoarea mi-ai ţipat
în grădina cea cu brazi,
Să nu trăesc Între fraţi,
în grădina cea cu flori
Să nu trăesc cu surori,
în grădina cea cu spini
Ca să trăesc cu streini.
Eu, când la voi toţi gândesc,
Tot stau şi mă socotesc,
Cui foc să mă jeluesc
Ca dorul să-mi potolesc?
Vine-mi dorul câte-odată
Să mă sui în munţi cu piatră
Şi să-mi întorc ochii roată
Să mă uit în lumea toată,
în sus cătră răsărit
Şi în jos cătră sfinţit
De unde eu am venit
De m'am pe-aici rătăcit?
Şi iar stau şi mă gândesc
Cui foc să mă jeluesc?
jeluim-aş şi n'am cui,
Cui năcazul să mi-I spui,
N'am cui să-i spui pribejirea,
Cui să-i descopăr dorirea,
Care o am de părinţi
Cei mie prea mult iubiţi,
De fraţi toţi şi de surori,
De toate-a mele neamuri.
Că când gândesc eu acasă
Ochii părău lacrimi varsă,
Inima mi se despică,
Sudori de pre mine pică,
Plâng cu mare lăcrămare,
Fără nici o stâmpărare,
Suspinez şi oftez tare,
Ca nopţile după soare,
De dureri necontenite
In inima mea înfipte,
Care nu mai au sfârşit,
De când eu m'am despărţit
(lI6) De taică, maică, surori
Şi de ai mei frăţiori,
Veri, vere, de cruce fraţi,
De mătuşi, unchi şi cumnaţi,
De şogori, fete şi pretini
Şi de ceilalţi vecini,
Pe cari iubiţi i-am avut,
Cât cu dânşii am şezut.
N'am cui să mă jeluesc,
Dorul să mi-I potolesc.
jeluim-aş cerbilor,
Cerbilor şi ciutelor.
Cerbul este vită mută
Şi pe mine nu m'ascultă,
Că el !fuge foarte tare,
Eu răn\âi cu supărare.
Iar tot stau si mă gândesc
Cui foc "să �ă jeluesc?
jeluim-aş munţilor,
De dorul părinţilor.
Munţii sunt tot pietrii surde
Şi nu pot să mă audă.
jeluim-aş şi n'am cui
(117) Cui jalea să mi-o spui?
[107]
VERSURI POPULARE îN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
Ci
!
'(118)
Jeluim-aş florilor,
Florilor, câmpurilor,
De dorul surorilor.
'Câmpul este loc întins,
Eu cu dorul m'am aprins.
jeluirn-aş şi nu-i cine
Să mă asculte pe mine,
De cari le voi spune eu
De amărunt traiul meu.
Jeluim-aş văilor,
Văilor şi brazilor,
Eu de dorul fraţilor.
Vino, taică prea iubite,
Vino, mie mult iubite, (228)
Vino, maică, de mă vezi
Şi cu mine-odată şezi.
Veniţi de mă mângâiaţi
Şi mă scoateţi din năcaz,
Veni ţi să vă povestec
Cum între streini trăesc,
Că traiul care îl am
Nu-l poftesc nici la duşman.
Fie plătit neamul meu,
Cu cât am pribejit eu.
Am umblat prin ţări streine (229)
Şi n'avui parte de bine.
Oh, de m'aţi putea vedea,
în streinătatea grea,
Inima rău v-ar durea,
Văzând obida rea mea.
Voiu să mor de dorul tău,
Dulce părintele meu. (265)
Vin acum, taică, la mine,
Că eu sunt strein în lume.
Vino, maică, şi voi, fraţi,
Veniţi de mă desfătaţi,
Că a mele lăcrămele,
Ca şi neşte râurele,
Să varsă cu grea durere,
Cu dor şi cu mare jele. (266)
(Ms. E. - Variantele � Verşului Străi­
nătăţii », pe care le-am văzut în manu-
scrise sau care au fost publicate pana
acum, sunt foarte numeroase. Aceasta
mi se pare însă cea mai desvoltată. Cf.
MăKESCH, op, cit., p. 20; J. K. SCHULLER,
Romănische Volkslieder, Hermanstadt,
1859, p. 29-30, 67-68; (}ASTER, op.
cit., p. 320 (Nr. XII A); ANTON PANN,
Spitalul amorului, Bucureşti, 1852,vol. I,
p. 114; EM1NESCU, Literatura populară,
(Ed, MtJRĂRAŞU, în « Clasicii români co­
mentaţi fi), p. 213-214; Şesătoarea, VIII
(1882), p. 40; N. DRĂGANU, Versuri vechi,
în Dacorom.ania, V, p. 516-517; etc.).
« VERS DE VESELIE »
Mărişcuţă dela beciu, trala,
Vin cu luntrea de mă treci.
De mă treci să nu mă 'neci,
Că n'ai bani să mă plăteşti,
Numa-o sută şi cincizeci.
De cât pită cu comleu,
S'o mânci cu un meteleu [sic],
Mai bine spuză pogace,
Să o mânci cu cine-ţi place.
Decât pită prin sită deasă,
S'o mânci cu o urduroasă,
Mai bine prin sită rară,
Să o mânci cu-O domnişoară.
(Ms. E.)
«ALTU»
Scrisu-ţi-am vers cuvios
Din cuvinte mai în jos.
Scriu-ţi, draga mea viaţă,
Carte mândră cu dulceaţă.
Porumbiţă ce voi face
Că dorul tău nu-mi dă pace?
N'am pe lume nici un bine
Că sunt departe de tine.
Rău boIesc, rău pătimesc,
Când mândră la tin' gândesc
De binele ce aveam
[108]
!OS
ION BREAZU
Când mai aproape şedeam,
Că atâta nu gândeam, (264)
Nici de dorul tău boleam.
De când mă 'nstreinaiu eu
De N satul meu,
Dorul mândră dela tine,
Peste multe dealuri vine
Si-asa vine de ferbinte
Că de-aş sta 'n loc m'aş aprinde.
Nime nu-l poate 'nturna,
Nici Ţigan cu cetera, .
Nici Român cu fluera,
Nici Neamţu cu flota [sic]. (265)
Până când nu viu la tine
Inima oftează 'n mine.
Când eram printre hotară
Gândeam că-s într'altă ţară,
Aşa departe părea
De dor inima-mi bolea,
(267) Şi s ocoteam întru mine
Că de-aş ajunge Ia tine,
Cu tine să povestesc,
Dorul să mi-l potolesc.
Când peste păduri treceam
În toate laturi priveam
Că doară te pociu vedea.
Oh, foarte mult îmi părea
Până voi sosi acasă,
Oh, vai, vai, inimă arsă.
Deci cât acasă soseam
În toate laturi priveam
Că iesind din casă doară
Te p�ciu vedea pe afară.
Socoteam că-mi alinez,
Dorul numai să te văz.
Inima-mi părea căznită
De boală nelecuită.
Arză-te focul urât,
Boală fără crezământ,
Arză-te focul iubire,
Boală fără lecuire.
(Ms. E.)
«ALTU»
Prin dumbravă trecere-aş,
Frunză verde rumpere-aş,
Slovă neagră scriere-aş,
La rnândră trimitere-aş.
În toate patru cornurele
Picături de lăcrămele.
La mijloc pară de foc,
Ca să vază şi să crează
Că precum este slova
Asa mi-i si inima.
D� când de tin' m'am lăsat
Şi pe-aici m'am depărtat,
Eu mândră a mea inimă,
De o aş vedea la fântână,
Nu aş cunoaşte-o din tină,
Aşa mi-i de supărată,
De dorul tău Întristată.
Când gândesc mândră la tine,
Dorul tău s'aprinde 'n mine
Şi arde cu bobotaie,
Ca o jireadă de paie,
Foarte rău mă năcăjeşte
Până când se potoleşte.
(Ms. E.}
«VERŞU BEUTORIULUI»­
Vai, săracu' beutoriu,
Au rămas ca cerşetoriu.
Au băut una şi două
Până au plinit şi nouă.
Dac' au văst că-i bine-aşa
Şi-au băut şi cămaşa.
Crâsmărita mare dusmană
,\, ,
Nu vrea \să-i dea de pomană,
Dar crâjmarul ca măgariu
Îi luă zechea şi pieptariu.
Ce voiu să zic mai multe
Că le svârle lângă bute,
Şi începe a-i aduce
Beutură de cea dulce,
r
I
fS
I
[109]
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
1°9
Vin· roşiu, rosior,
De care-i era lui dor.
Şi dacă s'au îmbătat
Cătră casă au plecat.
Câte bălţi le întâlnea
Tot prin mijloc le plesnea,
Unde era apa noroioasă,
Îi părea că-i mai frumoasă.
Unde era turburată,
Îi părea că-i mai curată,
Câţi pe cale întâlnea
El Ia toţi se închina.
Toţi fugea ca de un câne
Nevrând să i se închine.
Şi dac-au ajuns acasă,
La glob ana de nevastă,
Ea au început a-l muştra
Şi din gură-aşa grăia
Bărbate, sufletul meu,
. . . . . . mi-te tată-tău,
Dar de-aseară-unde-ai fost,
Ai băut Ia crâjmă gros.
Unde-i zeghea şi pieptariu?
O! le-ai beut cu crâjmariu,
Şi luă o despicătură
Şi-l atinsă peste gură
Şi luă alta mai mare
Şi 'ncepe a-i da pe spinare.
(Ms. F., No. 94).
[FĂRĂ TITLU]
Câtu-i lumea şi veleag,
Nu mă ia cine mi-i drag
Şi mă [ia] un blestemat
Care-i mai urît în sat.
Frunză verde zoralie
Cel voinic cu pălărie
Trimisei la glătărie [sic]
Să-mi cumpere doi mintie.
Ce-i mi de mintea lui
Dacă nu-s cu dumnealui.
Păsăruică de pe lac,
Nu mă blestema să zac,
Că n'am pe nime cu drag,
Să-mi pună mâna sub cap
Să mă 'ntrebe de ce zac.
Păsăruică de pe iaz
Mândra moare de necaz.
Câte flori pe iaz în sus
Toate cu mândra le-a pus
Şi-am plătit de le-am 'ngrădit,
Nici cu pari, nici cu nucle
Numai cu cuvinte rele.
Mărita-mas, mărita,
Cu suveica nu ştiu da,
Ţes un cot, arunc în pod,
Ţes o natră, rup o spată .
Mărita-m'aş, mărita,
Pita n'o ştiu frământa
Cu feciori mă ştiu juca.
Doamne bate şi trăsneşte
Cine-o făcut drumu' lat,
De-o trecut badea 'n Banat.
Doamne bate-I şi trăsneşte
Cine-o făcut drumu roş
De-o trecut badea 'n Lugoj.
« MAş» [=AL TUL]
Săraci Bucureşti vestiţi,
Că se duc cătanele
Şi rămân cocoancle,
Sub păru' cu perele
Unde joacă sârbele,
Sub măru' cu frunză lată,
Unde joacă Turcii roată.
Coconiţă dela ţară
Ce ţi -e gura aşa amară
Doar de pită de secară
,.
[110]
110
ION BREAZU
f'
I
I
Hai la noi la Bucureşti,
Ca gura să ţi-o 'ndulceşti,
Cu afine, cu migdale,
Cum îţi place dumitale.
(Aceste două « versuri i) din urmă
le-am aflat în Ms. 69, Cutia V din.
arhiva Muzeului Ardelean dela Biblio­
teca Universităţii din Cluj; manuscris.
cu cântece ungureşti, nedatat, probabil
însă dela începutul sec. XIX. In origi­
nal cu ortografie ungurească).
j
.Ii
î
f
1
1.
I
1.
2&2
[111]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA
La apus de orăşelul Câmpeni, pe văile celor două Arieşuri şi ale afluen­
ţilor lor şi peste munţii dintre aceste văi, se întinde « Ţara Moţilor » propriu
zisă. Mergând pe şoseaua naţională care pleacă dela Câmpeni pe valea
Arieşului Mare în sus, trecând prin comunele moteşti Săcătura şi Albac,
se ajunge în cea mai mare comună, ca număr de locuitori (5225) 1), din Ţara
Moţilor : Scărişoara. Din punct de vedere administrative o comună; pentru
călătorul care urcă valea strâmtă, adeseori de o frumuseţe sălbatică, a
Arieşului Mare, Scărişoara se arată ca un şirag de cătune neînsemnate,
compuse din vreo 2-3 case. Două dintre aceste cătune, deoarece au
biserică şi şcoală, formează un fel de centre: Gârda-de- Jos şi Gârda-de­
Sus. Majoritatea celor aproape 5300 de suflete nu trăiesc însă în aceste
cătune de pe valea Arieşului Mare şi nici în cele de pe văile afluenţilor
lui, ci prin poienile 2), adeseori foarte mici, risipite prin nesfârşitele păduri
de « sîlhă: (molid) şi de « bradiir care acopăr dealurile şi podişurile ce se ridică
deasupra văii Arieşului Mare până la altitudinea de 1300 m, prin sutele
de «cringuri» (cătune) formate din 2-3 case, numele cringului fiind format
din numele familiei care îl locuieşte: cringul 3) unde stă familia Paşca se
chiamă Pâşceşt' i, unde stă familia Morcan, Morcmieşt'i4), etc.
De altfel numele acestor cătune nu au vieaţă prea lungă. Ele se mută
împreună cu familiile care formează cringurile. Astfel, pe harta militară
austriacă de pe la mijlocul secolului trecut, cringul Păşceşt'ilor e arătat în
altă parte, nu unde este astăzi. Făcând această observaţie într'un grup de
Moţi, am primit răspunsul că Pâşceşt'ii s'au mutat de mult de unde erau
înainte.
1) V. Indicatorul statistic al satelor şi unităţilor administrative din România. Bucureşti,
1932, p. 386.
2) Moţii zic poienii « cîmpu, cîmpulu-m padure ». (Sistemul de transcriere îl dăm
mai jos, Ia p. 133-134).
3) N'am auzit niciodată pronunţându-se crîng, cum scrie TACHE PAPAHAGT,
Cercetări din Munţii Apuseni (Extras din « Grai şi Suflet »), Bucureşti, 1925, p. 16, ci
totdeauna cring. V. şi Dacoromania VIII (1936), p. 153.
4) Acesta este numele cătunului din jurul bisericii, numit oficial Gârda-de-Sus.
Iată încă vreo câteva nume de cringuri : Pleit'eşti (dela porecla Plejta), Morareşt'I,
Haiduceşti, Suceşti, Pt'iţar âşt'I, Fluţareşt'L, Pleşeşt'L, Dodoieşt' t, Gond' eşti, Curpeşt'i:
[112]
112
EMIL PETROVICI
Pentru ancheta pe seama Atlasului Linguistic Român şi pentru cea
destinată adunării de material folkloric, pe seama Academiei Române, am
cercetat, în verile anilor I935 şi 1936, cringurile din apropierea Gheţarului
(la D'eţarju), situate la vreo 1200 m înălţime şi cringuriJe de pe Valea
J'ila Iarba Ra până subt Bd'lhârşa, cel mai înalt vârf din Munţii Apuseni 1).
La Gheţar am fost găzduit în frumoasa şi confortabila casă de adăpost a
Turing-Clubului României, iar expeditiile până la Iarba Ra le făceam
dela cârciurna din Gîrda d'i susîi, adică din cătunul numit Morcaneşti.
Regiunea dela D'eţariu şi Valea d'ila Iarba Ra reprezintă numai o mi­
nimă parte din colţul de ţară care formează hotarul comunei Scărişoara.
Fiind nevoit să continuu anchetele Atlasului Linguistic Român, cu părere
de rău a trebuit să renunţ la cercetarea altor <1 cringurî » din Scărişoara şi
mai cu seamă la cele din comuna Arieşeni, care e aşezată şi mai sus, mai
aproape de « Bel' iharea » şi unde cu siguranţă se poate face o bogată recoltă
de folklor.
Casa de adăpost a Turing-Clubului din apropierea Gheţarului (alti­
tudinea circa 1200 m) e situată într'o poieniţă pe care ai crede-o înconjurată
de păduri nesfârşite de molizi şi brad. De fapt, îndată ce te depărtezi puţin
de casă, te crezi la cine ştie câti krn depărtare de orice aşezare omenească.
Pădurea deasă de molizi uriaşi pare de nepătruns. Cărarea ce duce în Valea
Arieşului anevoie se strecoară printre trunchiurile putrede acoperite cu
muşchiu ale molizilor căzuţi. Abia ai făcut însă vreo 500 de metri, se deschide
un alt <1 cîmpii » cu o căsuţă de Moţ în mijloc şi cu o bucăţică de loc cultivat
unde cresc câteva fire de cânepă 2) şi câţiva cartofi (« picioci» IV). Dacă e
mai înstărit, Moţul mai are şi alte « maitori » 3) pe lângă casă; o (1 camară »,
o (1 cocină », iar jos în vale, rar, şi câte o (1 colnă i unde îşi adăposteşte
căruta. De curte, nici urmă nu se vede pe la Moţi.
Poienile acestea locuite sunt risipite peste întreg masivul păduros ce se
ridică din Valea Arieşului Mare, spre miază-noapte, până la înălţimea de
1300 m, subt muntele Călineasa. La casa de adăpost TCR nu eşti, cum ţi
se pare la început, în mijlocul unui codru sălbatic, ci în mijlocul satului.
Dacă asculţi mai cu luare aminte, auzi, dincolo de perdeaua de molizi care
1 e înconjură, vorba vecinilor şi fâşâitul coaselor (e timpul când se coseşte
') Vârful cel mai înalt se numeşte Curcubăta (aCc�htule pe sila ba penultimă), fiindcă
e acolo pe munte o pt'atră ca o curcubâtâ I( bostan ». B,xp!icaţia mi-a dat-o Fluriia N'egri
Ionasâ dela Va/fa D'ied'itului . Cf. şi T. PAPAHAG1, op. cit., p. 48.
') Informatoarea III (vezi numele lor la p. 135) îi zice I( ogor d'i cîripă », iar infor­
matoarea VII, I( ogorul cel d'i cîripă ».
3) Aşa a pronunţat cuvântul informatorul IV. La singular zice « maito re », Maitorile
sunt: « şura, casa, camara, pujcţili », Informatorul I numeşte porumbarul (colivia
porumbeilor), de care de altfel nu există prin Ţara Moţilor, (, rnăjetorea porumbuluj }). Cf',
FRÂNcu-CANDREA, Românii din Munţii Apuseni. Bucureşti, 1888, p. 25: « rnăetoare ».
Forma « rnăieturi ", dată de TACHE PAPAHAG1, op. cit., p. 17, e greşită.
j
't·
i
t
i
[113]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCÂRIŞOARA
II3
fânul). Seara, flăcăii chiuiesc dintr'o poiană într'alta, mână cu strigăte vitele
la adăpost. Vuiesc pădurile seculare de zarva atâtor oameni pe care nevoile
i-au silit să se aciueze pe aceste înălţimi reci 1), lipsite de apă 2). După ce
s'a întunecat, liniştea, coborîtă în sfârşit peste vârfurile nemişcare ale mo­
lizilor, e turburată numai de sunetul melodios al tulnicelor care îşi răspund
dintr'un « cîmpii » într'altul, mai aproape, mai departe şi, stins, ca din alte
lumi, din cine ştie ce depărtări, de prin cringurile dela Magura sau dela
Pt' atra grait gri.
Ocupaţia. Aşezările acestea rnoţeşti din văgăunile afluenţilor Arieşului
Mare, de subt Biharea şi Călineasa şi din poienile de pe podişurile care se
ridică deasupra acestor afluenţi, nu sunt vechi. Tradiţia despre urcarea
recentă a Moţilor în cătunele Scărişoarei mi-au repetat-o adeseori infor­
matorii. Cea despre aşezările dela Iarba Rea, am dat-o la Texte (246-7).
în căutarea lemnului cât mai bun şi cât mai ieftin pentru « vasaritii », /
Moţii din satele moţeşti mai vechi, ca de pildă Vidra, şi-au făcut, la început,
în pustiurile acestea ({ rnutăturf » unde se adăposteau până tăiau « doje »
(v. textul 246). Cu încetul, mutăturile au devenit aşezări statornice; în
locul rnutăturii, Moţul şi-a durat măietoare,
Toţi Motii sunt ({ vasarî i 3). Cu « vasili » se duc ({ în ţară ». Cei de pe la
Gheţar ajung până la Sdgmarz (Satu-Mare), Carâi (Carei), Zdlâvu (Zălau),
Şumleu (Şimleul-Silvaniei), Baia Marie, Baia Sprie, Ldpuşul (Lăpuş). Cei
dela Iarba Rea cutreeră mai ales Ungurf}asca = Ţara ungureasca, pe la
Hălmagiu, Arad, Cohul (Vaşcău), Br-jilşul (Beiuş), Cei din valea Arieşului
vin în Ard' qliu, spre BăIgăratiî4) (Alba-Iulia). Cei mai bogaţi, care au
căruţe solide, trec pe la Turnu-Roşu în Rumîizija până în Dobrogea. De
când au început a colinda, acum 20 de ani, Vechiul Regat, văsarii au fost
nevoiţi să fabrice articole pe gustul nou ei lor clientele. Astfel, acuma fac
mai cu seamă ({ put'in : 5) enorme (v. planşa II, 3) în care Oltenii şi
Muntenii acresc varza.
Nu toţi Moţii au însă « cocu i (căruţe). Mulţi dintre ei, mai săraci,
încarcă vasele pe spatele cailor şi le duc la târguI dela Vidra, unde le vând
altor Moţi, adevăraţi angrosişti, care le transportă cu trenul până la Craiova,
Galaţi, Constanţa.
1) Fragile se coc abia în August.
2) în toată regiunea Gheţarului, abia sunt vreo două izvoare. în vara secetoasă a
anului 1935, numai unul n'a secat. La acesta se dădeau în fiecare seară adevărate bătălii,
atâta norod se aduna dela distanţe de kilometri, ca să ducă în bot'ele (sing. botă) aşezate
de o parte şi de alta a şelei, pe cai mititei de munte, o apă turbure, roşcată.
3) Cuvânt pronunţat de informatoarea IV. Cuvântul CIUBĂRAR nu l-am auzit
niciodată la Moţi. Moţul trăieşte din «vasaritu», {(vasarţşt'ţ-;);)face « vase ». Cf. FRÂNCU-
---
CANDREA, op. cit., p. 61. Greşit (ciubarâ ) la TACHE PAPAHAGI, op. cit., p. 17.
4) Accentul e pe întâia silabă.
5) Cuvântul e nou, adus din Vechiul Regat.
8 Anuarul .Arhis.ei de Folklor V.
[114]
1 '4
EMIL PETROVICI
Să încercăm sa inşiram deosebitele lucrări care ţin de « vasaritii » 1).
Întâi caută o « sîlhă» 2) (IV), o (, ţîpă josu » (1), o « dărîmă d' y clombe : 3) (1),
taie « boci 4) cu h' arastău d' i sîlhă» (IV) acolo unde e « mîtcă pi sîlhă» 5)
(IV); «om boc să creapă-rn patru» (VII) « cu sacurea sî cu maju i (IV), iar
doagele se numesc « doji-n cjozvîrti i (VII); dacă se creapă bocul în două,
se zice că sunt « doşt' eşt' i» (VII). Doagele « le curăţim, le cjoplim cu
mezdreala : (IV) pe « scăundu cel d'i vasaritii r (IV) 6). Apoi « dă cu doga
pi jilău »(IV) (v. planşa III, 1) şi o pune « pi pr isori r (IV) (v. planşa III, 2)
cu « cleştili : (IV). Apoi face « cercă r (IV) din « cep d' i sîlhă» (creangă
de molid) (IV); cu o « custurâ ca un cutitii taa 7) muşcatorili 8) d' ila
cercu : (IV). Apoi « fajşeşt' e 9) cu mezdrjala : (IV) vasul (v. planşa III, 3)
şi -1 « d' irează : (VII), « d' îrează : (IV), « d' inează »10) cu « d' eratorea »
(VII), « d'aratori, d'anatori : (IV), « dinatori » 10) (v. planşa III, 4) pe
dinăuntru. Apoi îl « rostjază pe la gură» (VII) cu « mezdreala », îl « gar­
direazăi (VII) cu « gard'irarju : (VII), « gard'inarju : 10). După ce « cjubăru-j
gardinatu . (IV), « măsură 11) fundu cu masurili . 12) (IV), « faci o şară cu
masurili» (IV), taie fundul « pi sară » (IV) şi « pure fundul pi locu gâr­
diruluj : (VII). Apoi « cercujeşr'e », trage « cu tragatorili, tragăşili 13)
d'i cereti » (IV) sau « dă cu maju pi batatori : (IV) să se aşeze bine cercul.
Pe urmă găureşte, « tortareşt' e », toarta ciubărului cu « tortarju » (v. plan şa
IV, 1).
Când a făcut vreo 12, 16 « dar abi » (IV), îi zice « o t'Işiţă d'i vasi» (IV).
Pe acestea le încarcă pe cai şi coboară cu ele (v. plan şa II, 3) până la
« fagadău ». Aici « stau-n colnă cocili : 14) (IV) Moţilor (v. planşa II, 4).
Cârciumarul « capătă arîndă 15) după i«li» (IV). La « fagadăll» văsarul
încarcă « t'işiţa d'i vasi » în «cociy» şi pleacă « în ţară ».
') Cifra romană în parenteze indică pe informatori. Numele lor sunt date la p. 1 3�.·
') Informatoarea III zice şi ({ molivu ».
3) O curăţă de crengi.
4) Boeu (bucata din trunchiu din care se fac doagele).
5) Partea trunchi ului fără « cep ».
6) V. planşa III,!. Scaunul are un cap, nut:I\it « cjQeă >, (IV), şi un talpig, numit
« talpa scal}nduli» (IV). \
7) Taie. <
8) Cele două capete ale cercului care se îmbU:că. La singular: «muşcatQri la.
cercti » (IV).
9) Netezeşte pe dinafară.
'0) Formă auzită dela bărbaţi.
11) Accentul pe întâia silabă.
12) Compas.
13) Accentul pe ă.
14) Stau în şopron căruţele.
15) Chirie.
[115]
'Cei mai mulţi nu-şi adăpostesc însă căruta, de altfel sărăcăcioasă, în
« colna }) cârciumarului, ci o lasă la marginea drumului. Am văzut adeseori
astfel de căruţe părăsite în şanţul şoselei, în câte un loc unde nu se zărea
nici urmă de aşezare omenească. Casa Moţului care e nevoit să-şi lase astfel
căruţa, este aşezată pe vreo coastă de deal, cu câteva sute de metri deasupra
Văii Arieşului, unde anevoie urcă şi omul şi a-nimalul. De drumuri
pentru căruţe, nici vorbă nu poate fi pe aşa locuri.
Alteori Moţul îşi ia uneltele « ciniili, t' isigurili cele d' i vasaritii }) (IV),
ia cercuri şi doage, le pune în căruţă şi porneşte cu ele în ţară. Vasul îl face
la faţa locului, după indicaţiile muşteriului. Doagele le leagă, vreo 50 de
bucăţi, în formă de semicerc; acesta se chiamă « o corcije d'i doji d'i
pus pi calii }) (IV), (când le aduce din pădure acasă). Când pleacă cu ele în
ţară, leagă vreo 100 de bucăţi cu un cerc; i se zice « o rotă d'i doji di pus
pi car ii » (IV).
Agricultură se face foarte puţină la Scărişoara. Pământul e prea « pt'a­
trosii }) şi clima prea rece. în « holda }) Moţului abia creşte puţină « sacară }r
nişte « picioci }) şi câteva fire de « ciripă }) (VII). Arătura se face cu plugul
de lemn, dispărut demult în restul ţării.
Nici creşterea vitelor nu poate Înflori în această parte a Munţilor Apu­
seni. Păşunile de pe munte sunt slabe, iar lipsa izvoarelor zădărniceşte orice
încercare de a face un păstorit mai intens.
Fiecare Moţ creşte vreo 2-3 oi (( tirern lJoi }) VII); primăvara se înto­
vărăşesc (« lţ strângem laolaltă » ), fac « o turrnă » şi angajează un cioban
«( ni naravim cu pacurarju » 1), « cjobanu cari faci brîndza »r. Acesta îşi
angajează un băiat strungar « pacurarju cel mnică » şi « cjobanul la stăr­
pări }). Apoi se măsură laptele (« masurăm laptili )}, v. textul 242) şi se Începe
facerea brânzii «( băgăm uăili-m brîndzâ }».
Brânza se face la « colibâ }) 2). Se « mulgi }) în « galeată }), se « strecură })
cu o « strecatori » într'un « pîrlău mari », Apoi ciobanul pune « t' agu » în
lapte şi « îlu-nt'agă )}. Chiagul « ăl cumpără şî mai faci şî d'i porcii (rasa­
turili c<tl�a d' i maţi, pt' <tlţa d' i pi burtuşu }»; îl ţine « într-on d' obu })
sau « În ujagă (cel d'e cumpărată). Laptili-nt'egată ăl zoleşti aşa-m
brînci, îl strîngi laolaltă cu pumni » şi îl pune « într-o cârpă », După ce n'a
mai rămas în el « dzăru )}, îl pune pe « po1iţâ )}. De acum se numeşte « caşu }).
Pe « poliţâ să zd'fciulă }). Apoi « lu-mfrămîtă 3) cu brîncili. Brîndza o
t' ascu!ţşt' i cu brîncili în d' Qbă }), pune un « fund }), pe acesta un « bocu })­
şi deasupra o piatră. Fundul cu bocul şi cu piatra se numesc « t'ascu }).
i
\:
,
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCARIŞOARA
115
1) Se zice şi « ciobanu )} (VII).
2) Se ştie că în alte părţi, pe la Muntele Rece, în judeţul Cluj, se zice « stînă )} (cuvânt
pronunţat de flăcăi de 15-I7 ani). Subiectul VII pronunţă « stîră )}; pretinde că tinerii
încep să întrebuinţeze tot mai mult cuvîntul din urmă în loc de « colibă )} (VII).
3) Accentul e pe -fră-.
[116]
1I6
EMIL PETROVICI
Din « dzăru i) se face, rar, « urdâ i) după ce « ăl h' erbu-n caldari ii, în care
« jîntuie i) 1) cu 0« lingurâ d' i lemn ii, ca să nu se prindă « scrumn i) pe fundul
căldării. Lingura cu care scoate urda se numeşte « lingura mari ii.
În « jarnari i) stau oile lângă casă, « în turist' i afară ii, după ce toamna,
fiecare şi le alege pe ale lui (( Ie-alejern, lj-aducem acasă d' -a-munti ii).
Noaptea se adăpostesc în « pujătă i) 2).
Locuinţa. Casa Moţului e foarte simplă şi sărăcăcioasă. E făcută din
« grindz i) (bârne) de câte un « rneşt' er d' ţ face case i) din comuna Sohodol
de lângă Câmpeni, de unde se recrutează constructorii de case pentru
toate satele din Munţii Apuseni, până la Măguri şi Mărişel (judeţul Cluj).
Meşterul din Sohodol aşează Întâi « talpa casi i) pe « pt'atră i) (temelie simplă
făcută din bolovani), face apoi păreţii, « arjăua casi pără la acuperişu il, din
« grindz i) (bârne), iar sus, pe păreţi, pune « cununa il, « curura » (VII)
(cosoroaba), Peste cunună sunt aşezate « grindzţle i) 3) (grinzi). Apoi vin
« cuornili i) (căpriorii). Câte doi căpriori sunt prinşi, sus, cu o chingă numită
« găinariu, gairariu (VII), gairâreţu i) (VII). Peste căpriori se bat « laţuri ii,
iar pe laţuri « şind: il ţ i) sau « doşt' e i) (şiţe). Măietorile de pe lângă casă
sunt acoperite mai mult cu « cet'ină i) 4). Pe « trept i) (trepte) urcă omul
în « tîrnaţ i) sau « t' indă il, iar de acolo intră în « casă ii. Mobila e sărăcăcioasă:
un pat, o masă, două laviţe de-a-lungul păreţilor, într'un colţ al încăperii
un « podişoru i) (un fel de dulăpior, în care se pun vasele de bucătărie)
şi în mijlocul casei, o mică maşină de gătit, numită de Moţi « sobă ii. Fi­
reşte, mai demult, în loc de sobă, aveau « vatră i) deschisă, formată dintr'un
fel de platformă de piatră numită « câmeniţă i) (VII), de-asupra căreia se
deschidea « coşul i) larg, pătrat. Acoperişul era ferit de scântei, de « băbură i) 5),
făcută din piatră, deasupra coşului, în « podulu i) casei. Pe « gura băburi i)
ieşea fumul în pod 6).
Portul. Astăzi portul Moţilor e foarte, împestriţat cu elemente orăşe­
nesti 7). Femeile poartă « rotije i) (fustă). Numai bătrânii mai ştiu că demult
purtau « poli i) (poale) albe şi două « zâd'ji i) (fote), una înainte şi una
.înapoi. La bărbaţi tot mai rar se văd « cjoricl »: tinerii poartă mai mult
« păntălon ii. Vara, pe acasă, la adunatul fânului, Moţii poartă pantalonii
\
1) Amestecă. Accentul pe silaba iniţială. \
2) Toate formele dialectale ale termenilor privitor;, la păstorit sunt dela subiectul
IV. O singură dată am notat cuvintele subiectului vJI+: « ţirem \Joi ». De asemenea
în nota 2, p. IlS, am Însemnat odată pronunţarea unor flăcăi (< stînă li) şi cea a infor�
matoarei VII (<< stîră li).
3) Accentul pe -dz�-.
4) « Cu cet'in㠺Πcu paie» (VII).
5) Accentul pe sila ba iniţială.
fi) Toate formele referitoare la casă sunt dela informatorul 1, afară de acelea care
poartă indicaţia VII.
') V. planşe:e III şi IV.
[117]
FOLKLOR DELA MOTII DIN SCĂRIŞOARA
117
largi de pânză ai Crişenilor : « izmeni cu ciucuri» (IV) (v. planşa IV, 2).
În loc de (< opt'inci» încalţă tot mai mult (< păpucî : (ghete), iar în loc de t
e invîrt'itorj : (obiele) (IV), iau « colţuri» (ciorapi) (IV) (v. planşa IV, 1).
Mai demult, bărbaţii aveau (< tică i (VII): purtau părul lung împletit I
în două cozi care le cădeau pe piept (v. textul 74) 1).
Hrana. Moţul trebue să-şi aducă aproape toată hrana din « ţară ». La
el acasă poate cultiva numai câţiva cartofi şi puţină secară. Din făina
de secară sau de grâu - adus din (< ţară » -, câte odată şi din făină de orz,
femeia face (< pîr e : (III) 2). Se mănâncă, fireşte, şi (< mamaligă» (VII), precum
şi « balrnoşă d' in groşt' oră » (VII), un fel de mămăligă fiartă în srnân­
tână.
Dar mâncarea cea mai caracteristic moţească este un fel de mămăligă
apoasă din făină de grâu sau secară, sau porumb sau orz, numită (< ciră »
(IV). Comparat cu mămăliga (< cirulu-j mulcelu : 3) (IV) şi se prepară
foarte repede (v. textul 148). E o adevărată mâncare de oameni săraci.
Câştigând aşa de greu grăunţele, e firesc ca Moţul să nu prea poată
creşte pe lângă casă multe păsări şi porci 4). Moţul nu prea are, ca ţăranii
din alte regiuni ale Ardealului, Crişanei şi Banatului, « clisă» 5) (VII) cu ce
să-şi îndulcească pânea făcută dintr'un amestec de făină de porumb, de
secară şi de grâu (ba chiar şi de orz). Moţul mănâncă adeseori pânea sau
cirul fără « ljagumă . (VII) 6).
Se mănâncă şi în Ţara Moţilor, la sărbători mari, « tocană» (VII),
(< r atâtă : (VII) (jumări de ouă), câte un (< pui friptii : (VII), « on darâb
d' t; mrielu . (VII) (o ciosvârtă de miel). De obiceiu, însă, Motii se
mulţumesc cu (< mâziri 7) h'artă» (VII) (fasole frecată), .zarnă acră (VII)­
acrită cu lapte acru, (< borşii i (VII) din tărâţe dospite, « curit' u tiiatii :
(VII) (varză tocată). Despre sarmale, numite (< boţ» (VII) (sg. « boţu »
VII), « spuru drumari că facu Crişeni, bagă cartii şî pasată r (VII); la Moţi
Însă nu se face aşa ceva.
Sărăcia în hrană a Moţului şi teama lui de foamete e foarte bine ilustrată
prin textul 207. La Moţi, cuvântul « fomi : (foamete) nu trebue niciodată
') Formele referitoare la port sunt date după rostirea informatorului LI, fireşte,
cu excepţia cazurilor când sunt indicaţi, după o formă dată, alţi informatori: IV sau VII.
2) Bărbaţii care cutreeră tot Ardealul, Crişana şi Banatul, au învăţat dela Ardeleni,
Cr işeni şi Bănăţeni să numească pânea : « pită ». Femeile zic însă numai « pîn e ». Fireşte,
cele mai bătrâne păstrează urme de rotacism: « pîri e 'i, « pÎri(t)ţ », « pîr e ", etc. (V. Daco­
romania, VIII, p. 155).
3) Moale.
") Cutreerând cringurile Scărişoarei, n'am văzut niciun câne pe lângă casele Mo-
ţilor.
5) Slănină.
6) Informatoarea explică: « Ijag{lma ') pe lângă pâne e laptele, « cIeisa ,) (sIănina).
') Bărbaţii şi femeile tinere pronunţă « mazini ,).
�
.............. ----------------
[118]
118
EMIL PETROVICI
pronunţat; e « coh rău» (IV). De aceea Moţul nu zice « mi-e foame », căci
ar cobi a rău, ci « mn-i flamîntă» (IV) 1).
Poame nu există aproape de loc. Prin pădure se găsesc « afirţ » (VII) 2),
fragi şi smeură. Toate se coc foarte târziu; fragile abia la sfârşitul lui Iulie.
Tot atunci, ba chiar la Începutul lunei August, se coc şi vişinile Moţilor,
foarte acre. Mai au pe lângă casă şi vreo 2-3 pruni şi meri, care nu prea
.aduc roadă. Prin cringurile de pe platouri nu este însă niciun pom roditor.
De aceea vezi toată ziua copiii Moţilor mestecând « mestţacă d' i pi sî1hă »
{III) (răşină de molid) (< să mestţacă-n gură» III), care le ţine loc de mere,
de pere, de cireşe. Am gustat şi eu mesteaca; nu e de loc plăcută.
Starea culturală. Prin cringurile risipite pe toată imensa Întindere a
Scărişoarei, foarte greu pătrunde ştiinţa de carte. Mai cu seamă în vreme
de iarnă copiilor din cele mai multe cringuri le este de-a-dreptul imposibil
să frecventeze şcoala. De aceea şi azi majoritatea copiilor din satele moţeşti
rărnân fără carte. Informatorul II, de II ani, cu toate că dela vârsta de 8
arii a cutreerat cu tatăl său tot Nordul Ardealului, n'a intrat niciodată în
vieaţa lui În vreo şcoală sau în vreo biserică. În aceeaşi situaţie erau şi
tovarăşii lui cu care ziua întreagă se juca prin preajma Casei de adăpost
TCR. La şcoală şi la biserică merg numai copiii din cringurile apropiate
de Gârda-de_ Jos, Gârda-de-Sus şi Iarba Rea.
Cu toată lipsa de învăţătură, Moţii sunt foarte desgheţaţi, ceea ce se
datoreşte cu siguranţă peregrinărilor lor prin toată ţara.
FOLKLORUL
Tache Papahagi afirmă, În (i Cercetările din Munţii Apuseni » citate mai
sus, că « Moţul n'are literatură folklorică: doină, bocet, colindă, baladă,
basm, tradiţie, etc. N'are nici alte genuri, ca strigături, ghicitori, etc.»
(p. 25)· Dintre toate genurile Înşirate de Tache Papahagi, numai balada nu
e reprezentată la Moţi. Motivul Mioriţei, al ciobanului care şi-a pierdut
oile, etc., nu sunt cunoscute la Scărişoara. Despre Novac, informatoarea
VII a ştiut să-mi spuie următoarele: « 01' povestitu şî batrîni că Novacn
o fost hoţ mărţ, că o facut rnulti celea », iar acuma, cei tineri, citesc din
cărţi despre Novac.
În ceea ce priveşte celelalte genuri, Ia începutul anchetei şi eu eram
convins, cu siguranţă influenţat de cele spuse d� Tache Papahagi, că folk­
lorul Moţilor e aproape inexistent. Întrebând pe informatoarea Sar/It'ira
N' egri (III) de lângă Gheţar, dacă ştie poveşti, am primit răspunsul că
') Şi în alte părţi ale Ardealului şi Crişanei se zice numai « sânt f1ămând », iar nu
«mi-e foame ,), cu toate că e curentă expresia « mi-e sete '). E probabil că în aceste regiuni
cuvântul « foame ,) a însemnat (< foamete ", ca la Moţi.
2) « Afirîşul face afire » (VII).
[119]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA
II9
/
pe la ei nu se adună lumea la poveşti seara şi în sărbători. Casele sunt prea
îndepărtate unele de altele, iar iarna zăpada e aşa de înaltă, încât nu pot ieşi
din casă. Ca să poată circula dela unul la altul şi ca să se poată aproviziona
cu apă, trebue să se înţeleagă mai mulţi inşi să facă pârtie cu lopeţile prin
zăpadă până la izvor 1). Totuşi, dela acelaşi subiect (III), am putut culege,
îndată după aceea, descântece interesante (textele 190, 191, 192 şi 193).
în aceeaşi vară (1935) am primit un răspuns categoric dela Fluriia
N' egri Ionasâ, că nu ştie poveşti, cântece, etc. Mare mi-a fost surprinderea
când, în vara anului următor, am recoltat o adevărată comoară de « hori »
(doine) şi « strigaturi» - dela acelaşi subiect 2).
Prin urmare, contrar celor afirmate de Tache Papahagi, trebue să con­
chidem că genul liric al doinelor şi strigăturilor e foarte bine reprezentat
în folklorul Maţilor.
E interesant că informatoarea VII, cu toate că mi-a dictat mai mult de
a sută de « hori» şi « strigaturi », nu cunoaşte renumitul cântec atribuit
Moţilor:
A plecat Moţul la ţară,
Cu cercuri şi cu ciubară :3).
De altfel e uşor de recunoscut că acest cântec nu e moţesc : Moţul nu
zice « la ţară )l, ci « în ţară»; de asemenea Moţul merge « în ţară » cu cercuri şi
cu « vase )l, nu cu « ciubară» 4). De altfel, dintre toate do inele pe care le-am
notat, numai cea de subt No. 83 aminteşte despre vieaţa drumeaţă a Maţului.
Şi ghicitorile, basmele, colindele, bocetele sunt tot aşa de obişnuite la
Moţi ca în alte părţi. Ceea ce a spus informatoarea III, anume că Moţii
n'au obiceiul să se întrunească, poate fi adevărat pentru cringurile dela
Gheţar. în vale însă, de ex. la Iarba Rea, se fac « strânsurî pi la casi » (VII),
:se fac « clăci cîn să torc cîlţi )l (VII), iarna fac femeile « torcarie » (IV) (şe­
zătoare): « D'ină aicea muieri şî f�t'i şî mai ficjorî ş-ăpu acolo hore seu şî
cjumelescă cjumeliturî» (IV). Se mai întrunesc apoi la nunţi, Ia «prevedenie.
(1) (priveghiu). Iată deci atâtea ocazii unde să se spuie « cjumneliturî »
(VII), poveşti, snoave, etc.
') Informatoarea a sfârşit plângându-se de sărăcie. Aşa sunt de săraci, încât nu pot
să-şi facă nici provizie de sare. Numai atâtea parale au, ca să-şi poată cumpăra un kg.
Peste câteva zile sunt nevoiţi să coboare iar în vale, să-şi cumpere din nou.
2) Pe urmă am aflat că informatoarea VII a fost bolnavă toată vara anului 1935.
Aceasta e explicaţia răspunsurilor ei laconice şi repezite de atunci. în schimb, în 1936
<a fost foarte veselă şi comunicati vă. cu toată vârsta ei Înaintată (80 de ani).
a) Cf. TACHE PAPAHAGJ, op . cit., p. 18.
4) Cuvântul « cjubăru » există la ,:[V10ţi. E vasul cu două toarte în care se opăresc şi
se spală cămăşile. Termenul general Însă pentru tot ce confecţioriează văsarii este: « vase ».
De altfel pluralul pentru « cjubăru » este « cjuberă ,,; prin urmare nu poate rima cu
« ţară )}.
\
1
1
1\
\
[i
I
I
I <.l
Ula
[120]
I20
EMIL PETROVICI
Şi în timpul anchetei mele duble 1) la casa subiectului IX, se făcea
acolo o adevărată « strînsură », Pe lângă informatoarele IV şi VII, se adunau
o mulţime de femei, flăcăi, copii din vecini. Bărbaţii, care coseau fânul
pe coastele apropiate, făceau repausuri destul de dese, ca să vie să facă
haz de întrebările ciudate - cum de sigur le păreau lor - ce le puneam.
Zile întregi a fost acolo un du-te-vino ca la bâlciu 2); glume, câteodată cam
pipărate, provocau hohote de râs de răsuna Valea D' izd' ituli. Femeile se
întreceau să-mi spuie strigături cât mai hazlii. Unele din acestea n'au putut
fi publicate din cauza cuprinsului lor prea crud. La fel şi unele ghicitori.
Oare e adevărat că Moţul are o fire bănuitoare ? Că nu e comunicativ 3) ?
Notez că, atât pentru Atlasul Linguistic cât şi pentru Arhiva de FolkIor,
am interogat aproape exclusiv femei. La Moţi, mai mult ca în alte regiuni,
femeia e păstrătoarea vechilor obiceiuri şi a graiului strămoşesc, deoarece
numai dânsa stă acasă tot anul, pe când bărbatul, dela vârsta de 8 ani,
cutreieră într'una toată ţara. De aceea se şi deosebeşte graiul bărbaţilor,
împestriţat cu fel de fel de elemente culese din toate regiunile ţării, de cel
al femeilor, care e mai arhaic, mai bătrânesc 4). Folklor moţesc şi graiu
adevărat moţesc poate fi cules numai din gura femeilor. Dacă cercetătorii
de până acuma n'au reuşit să învingă pretinsa neîncredere a Moţilor şi
mai cu seamă a Moaţe!or, vina, cu siguranţă, nu e a Motilor 5). Firea ne­
Încrezătoare şi închisă a Moţului, precum şi lipsa folklorului la Moţi sunt
basme născocite ele oameni care nu ştiu să se apropie, cu destul tact, de
ţăranul nostru de pretutindeni.
') Pentru studiul graiului pe seama Atlasului Linguistic Român au fost puse şi la
Scărişoara, ca în alte părţi, 4800 de Întrebări. Pe lângă această anchetă linguistică, am
întreprins şi una folklorică, pe care însă n'am putut-o aprofunda cum aş fi dorit, din
cauza lipsei de timp.
') în fotografiile din PL III, se poate vedea că e adunată multă lume la casa lui Pătru
N'egrea. Fiind vorba de văsărit, toată lumea se îmbulzea să-mi fie cât mai de folos.
") Cf. TACHE PAPAHAGI, op. cit., pp. 20-23 şi D. Ş\NDlW, En,uete dans le pays
des More: în « Bulletin Linguistique », II (1934), p. 203.
') Cf, D. Ş\NDRU, op. cit., p. 202 şi Dacoromania VIII, pp. I53-156.
5) Vina e a cercetătorilor. Cum să-şi deschidă Moţul sunetul unui om care se apropie
de el cu sentimentele pe care le vădeşte d-I Tache Papahagi în scena povestită în op. cit.,
p. 20. Cercetăto rul nostru s'a întâlnit cu doi Moţi în pădure. îi trec cuvântul: (l Deşi
trecerea mea - om strein pentru ei - în aceste locuri li s'a părut cu totul ciudată pentru
firea lor bănuitoare, totuşi (l bună ziua » al meu fu întâmpinat cu « Dumnezeu ţ'ajute >l
al lor, fără ca să mi se aducă nici cea mai mică neplăcere », - Ce neplăcere puteau să-i
aducă? Să-I ciopârţească cu săcurile sau să-I jupoaie de viu? S'a auzit vreodată în Munţii
Apuseni să i se fi făcut vreun rău unui excursionist, ,< ştudenţu » (VII), cum zic Moţii
oricărui excursionist dela oraş, la Gheţar, la Găina sau pe Curcubăta? Se poate ca d-l
Papahagi, în calitatea d-sale de folklorist şi etnograf, să treacă pe lângă doi oameni
întâlniţi în creştetul munţilor cu un rece « bună ziua l)? Bieţii Moţi lucrau, poate, de o
săptămână întreagă la doage, singuri în pustietăţi le acelea şi ar fi stat bucuros o leacă
la taifas cu cineva care vine dintre oameni.
[121]
FOLKLOR DELA MOTII DIN SCĂRIŞOARA
121
Să revenim Însă la genurile noastre folklorice. Despre « doina », numită
la Moţi « horă », şi « strigătura » dela Scărişoara, pe lângă cele spuse mai
sus, aş mai avea de adăugat următoarele: E greu de trasat hotarul Între
« horă » şi « strigătură ». Strigătura e mai scurtă şi conţinutul ei e totdeauna
satiric. Totuşi, informatorii mi-au dat drept « hori » bucăţi având acelaşi
caracter ca şi strigăturile. Adeseori nici informatorul nu ştie ce nume să-i
dea vreunei bucăţi. Astfel textul 96, relativ lung, e « şî horă şi striga­
tură » (VII).
Majoritatea horelor şi strigăturilor publicate aici sunt cu siguranţă
originare din alte regiuni, căci graiul lor nu este cel moţesc. Astfel, informa­
toarea VII, care rotacizează absolut consecvent şi care în conversaţie zice '
de ex. numai « yiri; » (vin), « yirul » (vinul) sau « d' iru, d' irul » 1), în hori
rosteşte adeseori «vinul». în textul II, « vinulz rimează cu «strinul» (străinul',
iar În textul 70, «vinu. cu «strinu».În graiul adevărat moţesc, «strinul» rămâne _.
nerotacizat din cauza efectului disimilator al lui r (Cf. Dacoromania VIII,
p. I56-157), iar «vinul» ar trebui să fie rostit «yirul, d'irul». Şi în textul
1 2, informatoarea VII pronunţă « viriişoru », dar « birişorii r şi « d' irul ». Să nu
uităm Însă că, la Moţi, vinul e importat din alte regiuni, aşa încât, Îm­
preună cu lucrul, a putut fi importat şi cuvântul. De altfel Moţii rar beau
vin, ci « yirarsii », « dirarstip (VII) (rachiu) 2).
Tot o rimă adusă din alte părţi, unde nu există rotacisme, avem în
textul 85: (i tire >) (tine) - « strină ,) (VII). La fel, în textul 120, « batrînu . 3)
rimează cu « fir U >) 4) (fân) sau in textul 121, « batrinile » cu « cirile »
( cânele).
Sunt, fireşte, şi rime care sunt posibile numai la Moţi, de ex. în
textul 4: « bură - matragură », în textul 28: « sură -- bură », în textul 40 :
« şură - bună » 5), în textul 68: « burti - singuru », Textele acestea au fost
deci compuse sau modificate de Moţi. Cu siguranţă moţeşti sunt şi textele
74 şi 83·
Am amintit că, după Tache Papahagi 6), folklorul e aproape inexistent
la Moţi, şi acela, după părerea sa, imposibil de cules. în materie de
credinţe şi superstitii, îi ajunge mai puţin de o pagină (p. 25--26) ca să
înşire tot ce a găsit. în puţinul timp de care am dispus pentru ancheta
folklorică la Scărişoara, am reuşit totuşi să culeg descântece interesante,
unul chiar dela un bărbat (text I95).
') Informatoarca IV pronunţă numai d'iru.
2) Informatoarea IV rosteşte « d/irasu ». În textul 73, informatoarea VII a pronunţat
însă ({ vinarsu ».
") CL Dacoromania VIII, p. 157.
') Vocala î a fost pronunţată nazal.
") Informatoarea IV caută să evite rotacismuL (CL Dacoromania VIII,.·pp. 155-156).
G) Op. cit., pp. 24-28.
------- .... ---------
j
[122]
J:22
EMIL PETROVICI
Se vorbeşte de câte o femeie care « şt' i vrăjî 1), şt' i vrăjî })2) (III). Sunt
interesante vrăjile de dragoste din textele 204 şi 2°5.
O descântătoare foarte căutată e informatoarea IV. Am asistat când a
descântat, într'o oală plină de apă, unei femei, pentru o vacă muşcată de
« navîscă }). E şi veterinara cătunelor din apropierea văii D'izd'ituli.
« Cîn să bdejttşt' i d' ita, trud' eseu sî jeg cu ittli. O-mpungu pi limbă,
în splină, pi uret'!, în rarunţ, în splină sacă [la a treia coastă a vitei] şî-n
şăli şî-m vîrvu cozi ».
Se crede în nişte fiinţe supranaturale numite « moroi }), care fac mult rău
prin farmece: « d' e fărmăcat, moroile act;lt; farmăcă, răutăţîle cele, fărmă­
dturile Cttltt}) (III). Tot « moroile }) iau şi mana vacilor (text 234).
Cei doi demoni caracteristici pentru regiunea Moţilor sunt « vîlva » (XII)
sau « vîlfa » (III) (textele 227,228) şi « şolomăml s 3) (textele 230--232). Vâlva
'seamănă, întru câtva, cu mama-pădurii, iar şolomăţul e şolomonarul din
alte părţi.
Se mai ştie la Scărişoara de « cătcăjinl, d'-o fo 4) mîncîn gQmţnl}) (III).
Informatoarea VII le zice « capcajirt ».
« Zmei şî ci' avulî îi sudalmă [înjurătură] }); « najma iară, tă 5) sudalmă })
{VII) : « Nu t' -o adus najma aici, d' imn-ai strica tu ceva? }) (VII). « Cîn sudue
omul zice d'i zmei: draci. Auzia spujin li uom Ia o moră c-o avut zmei}) (IV).
GRAIUL
Nu în toate cringurile din Scărişoara se vorbeşte la fel. în cele din spre
apus, dela Iarba Rea şi de către Arieşeni, orice a urmat de accent se pro­
nunţă a: oparimă (VII), pasată (VII), camara (IV), etc., pe când în cele
din spre răsărit, de pe platoul din jurul Gheţarului până' la Călineasa, se
păstrează a în toate poziţiile. Scărişorenii îşi dau foarte bine seama de
aceasta: « D'ila Valea Ordîncuşî-n SUStl, aclo-ntr-alm formă vorovăs­
cu }) (IV).
De asemenea, cei dela Gheţar formează aoristul în mod cu totul arhaic:
mîncaiă, mîncaş, mînca 6), mîncam1i, ntîncată; mîncarâ (III), sau facuju,
fdcuş, facu, facumzl, fâcută, facura (III), pe când cei dela Iarba Rea zic, Ia
1 -a şi a 2-a persoană a plural ului : mîncaramu, m'mcdratu 7) (VII), facurâmu,
facurâtă 7) (VII).
') Ştie vrăji.
') Ştie vrăji.
3) Accentul pe -ma-o Infonnatoarea III îi zice şi « şolomarju <).
4) Fost.
5) Tot.
6) Accentul pe a final.
7) Să se citească t, nu ţ! Cf. Dacorornam:a VIII, p. 162, la cuvântul yin.
[123]
FOLKLOR DELA MOŢ II DIN SCÂRIŞOARA
123
Dintre informatorii înşiraţi la p. 135, IV, V, VI, VII, IX, X şi XI
'Vorbesc de obiceiu cu a, pe când I, II, III, VIII şi XII vorbesc cu d.
Pe lângă deosebirea aceasta « geografică » constatată în graiul dela Scă­
risoara, cercetătorul descopere repede că, în �ce1aşi cring, vorbesc deosebit
femeile şi bărbaţii, generaţiile mai în-vârstă şi cele tinere.
Deosebirea de graiu între femei şi bărbaţi am amintit-o mai sus 1).
Femeile rotacizează mult mai <ies ca bărbaţii 2). De asemenea ele palata­
lizează labialele mult mai consecvent ca bărbaţii. Pe lângă aceasta, graiul
femeilor păstrează cuvinte caracteristice moţeşti care tind să dispară în
graiul bărbaţilor. Am amintit cazul lui pită, întrebuinţat de bărbaţi, şi pîne,
întrebuinţat de femei 3). De asemenea femeile zic numai oase, oasari, pe
când bărbaţii încep să zică cţuberd, ciubârari, cum se zice prin Ardeal,
Crişana şi Banat 4). Şi cuvântul brîncâ (mână) e întrebuinţat azi aproape
numai de femei 5).
Influenţa graiurilor ardeleneşti, iar după războiu şi a limbii literare,
e, fireşte, mai puternică la generaţiile tinere.
Informatoarea VII (în vârstă de 80 de ani) constată şi ea schimbarea
aceasta în graiul tinerilor, formulând-o în felul următor: De vreo câţiva
ani « s'or motocosit vorbile ». Pentru a ilustra deosebirile în graiu dela o
generaţie la alta, să dăm formele imperativului verbului « a veni» (a 2-a
pers. sing.), auzite la Scărişoara. în loc de vino, printr'un fel de anticipare
a elementului labial al lui o final, informatoarea XI (de 10 ani) zice vjună,
fără a labializa pe v. Informatoarea IV (de 45 de ani) palatalizează pe v,
dar se trudeşte să-I păstreze pe n: d'unâ. Totuşi, nu se poate controla tot­
deauna şi zice de obiceiu d' uită, d' ură, d' ură. Informatoarea VII (de 80
de ani) zice numai yurâ 6) sau d'urâ.
La cele spuse despre rotacism în Dacoromania, VIII, p. 149--163,
aş adăuga următoarele: Abia în vara anului 1936 am descoperit că infor-
') Cf. şi D. ŞANDRU, op. cit.
2) Cf. Dacoromania, VIII, pp. 153-156.
3) V. mai sus p. 117, nota 2.
4) V. mai sus, p. 113, nota 3.
5) Astăzi MÂNĂ e un cuvânt nou la Scărişoara, totuşi informatoarea VII îl pronunţă
mîrd (cu un î puţin nazal). Trebue deci să presupunem că BRÂNCĂ, venit din
Bihor, n'a înlocuit niciodată complet la Moţi pe MÂNĂ. De altfel, după cum se vede
în Atlasul Linguistic Român, partea I, voI. I, harta Nr. 49, regiunea Moţilor e la marginea
ariei cuvântului BRÂNCĂ. în punctul 93 (comuna Aricşeni) informatorul, un bărbat,
a răspuns, de altfel, mînă. E probabil că o femeie ar fi răspuns colegului Sever Pop (care
.a făcut ancheta la Arieşeni) brincă .
G) Informatoarea VII are de obiceiu un y în locul unui v palatalizat. Pe acest y l-am
auzit şi dela alţi bătrâni. Cei mai tineri, dacă n'au părăsit complet palatalizarea Iabialelor,
.ău numai d',
Cuvântul moţesc yură, d'ură n'are deci nimic de a face cu ungurescul gyere, cum
.susţin e D. ŞANDRU, op. cit., p. 206, nota 2. V. Dacoromania, VIII, p. 162, nota 2.
[124]
124
EMIL PETROVICI
matoarea VII rotacizează absolut consecvent. Numai în « horî » (doine)
menţine uneori forme nerotacizate 1). De asemenea nu rotacizează pe n
din cuvintele în care este un r: Craciună, creşt' inii, [rasină, carpână, batrînă,
tînâră, oineri, prună, arină, etc. Nici în cuvântul jupînu (juţflJasă), titlu
ce se dă Ungurilor (Unguroaicelor), n'are rotacism. Acesta e, cu siguranţă,
un cuvânt intrat în graiullVIoţilor din alte regiuni, deoarece in Ţara lVIoţilor
nu se găseşte niciun Ungur şi nici n'a existat niciodată. Tot din alte părţi
trebue să fi venit şi cuvântul paună. în toată Ţara lVIoţilor nu se găseşte,
fireşte, niciun păun. Nu are un r adevărat, ci numai un n, în d'imeniată,
mănîncă, mâniniei. Are numai r în mîră 2), smîntîră d'ila !:loi 3), stîrâ 4), sta­
pîru, stapîresc jey, cirept' iţă (ştir], racuiiră (plantă pe care o mănâncă cu plă­
cere porcii, pronunţată racuiinâ-sie informatoarea XI), lirişt'i (lâna broaştci,
pronunţată de informatoarea X Iinişt' i), ţîţîră (ţâţână), cremtn (r ) e 5).
Salutul obişnuit al informatoarei VII era: « D<:;<t.<t Dumnizău bir e ! »,
La sfârşitul anchetei, când, după ce am strănutat (după ce « am zdramnitii »)
şi informatoarea VII mi-a strigat saratat' el, am Întrebat-o dacă dânsa nu
poate zice sanatat'e ca cei tineri, mi-a răspuns: «nu mri-i-ndernîră 6),.
Duma saratat' ţ }) 7).
Ar fi încă multe observaţii de făcut referitoare la rotacism, u scurt final,
1 final al articolului 8), palatalizarea labialelor, etc., dar ar cere prea mult loc.
La fel şi morfologia ar trebui studiată într'o monografie. Am amintit
mai sus aoristul. Iată şi alte forme: Dacă n-ari h'i, nu s-ari povesti (VII);
îm-ua lo (IV) [mi-ar fi luat]; mama o ore Şt'l: [mama ar fi ştiut-o]; sa va
prind'i (IV) [dacă ar fi prins]; să vrliaput'd guri aclo (VII) [s'ar fi
putut urca acolo] ; nu cîntareţ 1, nu facireţ ! (VII); o is (VII) [au zis]; sîmtic
(IV) [ti sunt]; nuşt' u Tîgan (IV) [nişte Ţigani]; nuşt' e (VII) [nişte]; taa
(IV, VII) [taie]; pâa (IV) [paie]; imblă (VII); câlmirî (VII) [scarmeni];
om mai acea ce scriiâ (VII) [vom mai avea ce scrie]; ară (IV) [ei au];
ţiola-] Sîntămărie (III) [poala Sfintei Marii]; etc. etc.
Cuvintele dialectale ar cere un întreg glosar. Iată câteva din ele: va
guriţ (IV) [urcaţi]; urlaţ (IV) [coborîţi]; bucirâ VII, bucinâ (IV) [lupul,
1) V. mai sus, p. r z r .
2) Cu un î puţin nazal.
3) Smîntîrâ se numea mai demult întreg fruptul dela oi: lapte, brânză, urdă, zer,
dar mai ales brânza.
4) Mai de mult se zicea numai colibă; acum tinerii încep să zică stînă, 'pronunţat
aşa de nişte flăcăi, (v. mai sus, p. 115, nota 2).
fi) Cremin (r ) e, racuiiră şi cdmehiţă \ v. mai sus, p. 116), sunt singurele cuvinte
de origine sigur slavă care prezintă rotacismul în rostirea informatoarei VII.
fi) Cu î şi r nazali.
') Cel căruia îi doreşti saratat'e răspunde: « Mulţam, să hi] saratosn l )} (VII).
8) Despre Il final şi 1 al articolului, v. D. Ş\NDRU, op. cit., pp. 205 şi 207; Daco­
rotnania, VIII, p. 149, nota 2.
---------- ..........
[125]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA
125
cânele urlă] ; d' esujd (VII) [descalecă] ; bat la donâţuri 1) (IV) [stau la taifas] ;
porcâ (IV) [scroafă]; fişcQQ d'i boncjagu (IV) [bucium de cucută, o jucărie
ce-şi fac copiii]; s-arameşt' i, s-o aramnită (VII) [se cocleşte căldarea];
turul (VII) [tunetul, trăsnetul, tunul], groră, grori (VII) [cocor]; ţîră!!
(VII) [izvor]; etc., etc.
OBICEIUIULE
Impresia mea este că la Moţi sunt mai puţine obiceiuri în legătură cu
sărbătorile, ca în alte părţi. Mai ales obiceiurile la nuntă îmi par sărace.
E şi natural ca în regiunea aceasta, unde alimentele sunt aşa de rare şi
scumpe, să nu se facă nunţi mari, costisitoare.
înainte de a înşira diferitele sărbători mai importante din punct de
vedere folkloric, sărbătorile băbeşti, să amintim un târg care se ţine la
« Simt' etru )) la muntele Câlinasâ.
Pe lângă renumitul târg de fete dela Găina, mai există în Ţara Mo­
ţilor, chiar în hotarul Scărişoarei, un târg care se chiamă;
« Tîr[gJ la Câlmasâ. La Simt' etru să strîng la munt' e, la Călinasă, să gur
(se suic) la Călinasă. Să strîng o âmenf cu băutură şi cu negQQţe d' e estea,
haine, cose. Petre[c], joocă. D'e cînd îi lumea tăt tîrg o fost la Călinasă ca
şî la Găjina » (III).
Se mai numeşte în glumi'! şi « tîrgu d' e darii I) adecă de dat pumni, deoarece
în fiecare an se întâmplă bătăi Între unii prea pătirnaşi de băutură.
La sărbători. La Anul Nou se face « disparţeria colindatorilo 1). Iată cum
o descrie pe scurt informatoarea IV; « Imblă 2) colindatori di eşt'a mari
la Craciun. Ş-apu la Anu nOI} fac disparţena colindatorilo. Fac il uspăţii
mari colindatori acija la o casă. Ş-apu acolo jocă şî-ş petrecu. împart
bucat' ili cari li-o capatată imblînd a colindă : (IV).
Alte obiceiuri nu există la Anul nou (I). Nu se umblă cu uratul, cu
pluguşorul, cu sorcova. Subiectul 1 zice; « Nu imblă la noi) (1), căci pe
la Anul nou zăpada e aşa de mare, încât nu pot ieşi din casă 3).
La Apă-bot' azâ (Bobotează) « irnblă cu crucea d' iiţci (cantorii) d' ila
biserică 1) (1). Li se dau « bucat' ţ: ); acestea sunt « a popi ş-a lorii care imblă,
cu bosijocii şî cu cofită nouă I) (1).
Urmează apoi, după Bobotează, Sîmt'jonul (1) (Sf. Ioan Botezătorul),
.Stret' enia 4) (1) (întâmpinarea Domnului), Blagooeşt' enile 4) (1) (Buna­
vestire), fără obiceiuri deosebite.
1) Accentul pe -nă-:
2) Trebue citit imblă, nu îmblă.
3) Să nu uităm că informatorul 1 e de lângă Gheţar, pe la 1200 m altitudine.
4) Informatoarea VII pronunţă: Stret'ena, Blogouâşt'enile,
[126]
126
EMIL PETROVICI
Se serbează şi « Sînt' etru cel d'i [arnâ. Îi cam jut'i, premejdios, că n-are­
post « (III). De asemenea şi Aflarea capului Sf. Ioan (24 Febr.) numită
Capu primâodri 1) : « Nu lucră atuncja » (III).
Nici la Patrudzâci d'i mocenici « nu să cadi să lucri » (III).
«La Moş, Săptămîna Măşilor, în făşangu [câşlegi], cin să prinde Postul
Pâştilor. Cin(r)e are vrt(me, duce la biserică cola cu şî să rogă pintru iii
[pentru ei, pentru moşi, pentru cei morţi]; le cere jertăcjune » (III).
Haralampi. Pe la lăsata secului. « Nu lucrămii » (1).
« La Sintod' eră facim colibă, h' erbem grîy. 2) » (IV).
A treia săptămână înainte de Postu Paşi' ilo (IV) se numeşte saptamina
cu hîrţ (IV) sau hîrţi ogaruli (IV). « Dacă nu mincă d' i dulci mnercurea şi
viriirea, apu sarută ogaru-n cură » (IV).
Săptămâna următoare e saptamina clisi 3) (IV); urmează apoi lasatu
d'i clisă (IV) cu care incepe saptamîn t r ) a albă (IV) sau saptaminabrîndei
(IV).
Apoi « prindirn postu d'j tăt'i » (IV): Prind'erea Postul Paşt'ilor (III).
Nu se lucrează nici la mijlocul postului mare numit M1Îl(zi părjl(' si (1) sau
Trîmt arâint' e-trîmt arăpoje (III). « Zîce că o d' epănat o mujere-âpu
tăt o d' epănat păr o murit. Să păzez-rnujerile, nu Iucră. -� Circ-a lucra,"
să pată ca mini » [a zis femeia care a depănat în această zi] (III).
La Flori, Florii, fireşte, se duce la biserică « clombă d' � rătită » (1),
« stilpăr i » (IV), cum le zice preotul.
La Paşt', ouăle « nu li prea vapsim, că n-aven cu ce-li » (IV).
După Paşti « şept'e joi nu-j bi re să lucri, că-i rău d' � tun (trăsnet) şi
pat (păţesc) mulţ » (III).
« Cîn lucri gjoile dupa ce trec Paşt'ili, tună, bat'i boholtu (= pt'atră) »
(IV).
« La '[oia uerd' e pure friiză d' e fag pin casă, pi la grăd'ină » (III).
« La Armind'in (1 Mai) ţîrem Armind'inu. Prind acâl�a lîngă casă,
purie-m pămînt armind'inu d'in muzuci (brazi tineri) d'e sîIhă (molid) » (III).
G'ermanul « e sărbătQre mare ». « Nu lucră nici în G'ermanll. Zîce că-i
iut' �}) (III). Subiectul 1 spune că Ungurii numesc această sărbătoare
O'rban (1).
Cu trei săptămâni înainte de Rusalii sune SfrM' ele Rusălloril. « Le ţin
tri zîle » (III).
« La Sîndzîjr;.fte ies Ia apă popt'i şî-ncujură best(reca; d' e cînipă, să să
facă cînipa; să n-o bată pt'atra. Culeg [femeile flori), fac cun(r)uni, mai
day. şi pi la yit'e, că-s curat'�» (III).
') Accentul pe -vă-o
2) î este nazal.
3) Clisă = slănină.
[127]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA
127
I
I
J
[Femeile fac] « cururl d'i flori d'i pi cîmp şî d'in grad'ină. Li pun
pj-aclo pin casă d'i felije [mândrie] » (VII).
Informatoarea IV pronunţă: « Sîndzenili. Facim curuni, cununi, d'im
perii d'i pi cîmpii. Li punim aşa pi sus. Iarna, cîn tuşim or ni dori capul,
punim pi jar [din florile dela Sânziene] şi ri-afumărn cu [eli. Şî li mai punim
şî d'i h'erbu ş-apu bem dzamă d'-ac<t<t. Mai dăm sî-n sari Ia.. vad, ş-ăşa-z
buni» (IV). •
La I7 Iulie e Mârina Mâcimcâ. « Mărina incă-j mare. Atuncja iară nu
să lucră » (III).
«Foca şî Pâlia şi Ana. Atunjcl] nu lucră, că zîce că pălesc hold'ile şî
nu-j bine » (III).
« Vîrtolomei. Atuncja să duce cucul d' ila noi. Ziua cucului » (1). « Vîr­
tolornej îi rău d'e tiln(r)ii» (III).
« Ilisie, tupă Vîrtolomej, sărbătore mar e » (1).
« La Pant'ilimoni1 iară nu să lucră. Ş-âcela-l ţîn(r)ii. îi rău d'e tun(r)u
[trăsnet]. Să tîmplă rău » (III).
« Colo cătă Sîntămărie, întid mujerile teptini. [Bagă pieptenii de
pieptenat lâna unul într'altul]. înt' id' e gâd' iriile [fiarele] celţ:;a răle» (1). Cum
se încleştează pieptenii unul într'altul, aşa să se încleşteze şi fălcile lupului,
să nu poată sfăşia vitele.
« Hărhajeli1) [Arhanghelii] îi ţîr. îi răii d' e bet' eşugii şî d' ţ yit' e.vez: (III).
« Indrij, ş-âcela-l ţîn(r)u. Zîce că-i bine tare cin(r)e-l ţîn(r)ţ » (III).
« D'ila Sîntâ Bdrbură-ndălujţ:;-a creşti 2) zoua. Întorci anul » (VII) 3).
La Ajurul d' i Craciună (VII) umblă copii mai mici din casă în casă. Se
numesc « pt'iţarăj >) (1) 4). Când intr:ă în casă zic: « Bur Ajurul d' ţ
Craciuni:i » 5) (VII), iar când ies: « noi ieşim, Dumnizăl} intră » (1).
La Cracjunu (VII) « colindă colindători >) (1), flăcăi mai mari. De câtva
timp « imblă cu stial}a » (1). Tot nou e şi obiceiul de a umbla cu Irozii:
« imblă cu craii >) (1). Acuma nu se mai « imblă cu tuica >) [bre zai a ] (1).
Informatorul, care e de 80 de ani, a văzut « tuica » în copilărie.
Iată şi numele sărbătorilor obişnuite, neamintite în înşirarea de mai
sus: « Z'aj-mari (1), Vinirţ:;a cţ:;a Mari (VII), Duminţca Tomi (VII), la
Ispasii (1), Rusali (1), Ilina şî Costant'in (1), Costant'in şî Ilina (VII),
SÎnt'ilii (1), la Obrâj [Schimbarea la faţă] (1), Sîntămăriie (1), Tii<trţ:;a lui
1 l}an (1), Zîl}a Cruci (1), Vinirea Mari [Sf. Paraschiva] 6) (VII), Sumedm
(Sf. Dumitru) (VII).
") Informatorul 1 pronunţă harhâiiri cu accentul pe a nazal: a.
2) începe a creşte. Accentul pe -dă-o
3) Sf. Martiră Varvara e sărbătorită în ziua de 4 Decembre.
4) Sg. pt'iţarăl) (I).
') Informatorul 1 pronunţă: Bun Aiunul cI'i Crăciun.
') Popa îi zice « Parasteva » (VII).
[128]
-128
EMIL PETROVICI
\
La naştere. Ca şi în alte părţi, femeia însărcinată trebue să urmeze o
serie întreagă de prescriptii.
« Nu-] bin(r)i să furi riirnnica. Nici-o pană d'in grad'ină nu-j bini să
furi. Dac-o puni pi pteli, apu aşa-i pană pi pt'eli la coptilu,
Să nu sâ uit' i cătă bolnayi, cătă uorice 1) prostă. Şî dacă să uită şî ved' i
uor ice 1) să zîcă: Să hije [el aşa, da pruncu iii să h'iii fain sî mîndru.
Nu-j bini să minei bureţ păstrayi 2). Cică-j păstrav 2) copt' ilu pi 0-
brazu » (IV).
«Dupa mujeri, cînd îi cu greotat'i 3), să n-o-ncungjuri 4), că nu poti
faci copt' ilu » (IV).
« Să nu sudue pi jele [pe cele Însărcinate]; să tîmplă ceva dîn sudalmi.
Stricat cumva, mîna }} 5) (V).
[După ce s'a născut copilul] « îl pure şî-l spală frumos 6). [în scăldătoare
se pune o] burană; să-i hie pruncu frumosii, verde, ca cumu-j lumea
verde, Care-i mQşa o care-i nănaşa ocuşă 7), imblă, cînu-l scaldă, cu cărţ
cu t' isigurl 8) cu care lucră la cjuberă, că să h' ie pruncul îmvaţat, să h' ie
ocuşii, să ajbă-mvăţătură e (V).
«Nu-l lasă sîngur pără-l bot'ază, nu-] bini. Păni o cart'uţă d'i-i zîci :
Visu Maici Precisti }) (IV). « Cari n-ari cart'uţă d' -acejă, apu purj-u h' erii }}
(VII).
«Nu-j bine să-I laş sîngur. Can 9) căşt'igă 10) d'e [el. Mult'e celea să
timplă » (V).
«Yin ursitorile, nopt'a, d' � vorbăsc, pără la tri nopţ. Nu ştim în car e
vine }) (V).
Informatoarea IV pretinde că este numai o « ursitori. D'iiJ.(r)i, îi rîn­
dui«'şt'i ce ari să paţă}} (IV).
De altfel nu există niciun obiceiu în legătură cu ursitorile. Nu se pune,
ca în alte părţi, în seara a treia după naşterei o masă numită masa ursitorilor.
Copilul trebue cât mai repede botezat, căci altfel îl «skimbă naima,
lucru ră1] }} (VI).
«Pi cîri. d'in� popa să-I bot'«zi, atunci punim florI, d'i pi cîmp amu
vara şî d'in grad'inâ, în 1]ala aceia cari-ncăldz«şt'i apa, ca să h'iii pruncu
fain ca florili}) (IV).
') Accentul pe Q.
2) Accentul pe ă.
3) Însărcinată.
4) Să nu meargă cineva împrejurul ei.
5) Se naşte copilul stricat, de ex. cu o mână seacă.
6) «Ăl spală fain cu apă răci ,} (IV).
7) Deşteaptă.
8) Unelte.
') Cam.
"0) Îl păzesc.
[129]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA
I29
Când aduce moaşa copilul dela botez şi-I dă mamei, zice:
« Mni-l dedeş pagiru, armi tî-l dau creştinii i (VII).
Acelaşi lucru informatoarea V îl redă în felul următor: [Moaşa zice:]
« Ţî I-a IUQt păgîn şî tî-l dau creştină. ÎI dă Ia mumu-sa. N'<o-rnvăţat
preuutul i (V).
E interesant că informatoarea V rtu sperie copiii, ca să fie cuminţi, cu /'
vreo fiinţă fantastică, ci în felul următor: « Yini il om d'i t'i duce. Yini
popa. T'ţ bat'i uomu. Yinţ omu » (V).
Informatoarea IV zice: « D' ini pţp�a; d' iri PţP9a» (IV).
La nuntă. Tinerii au mai puţine prilejuri ca în alte părţi să se întâlnească,
deoarece «jocă : (horă) se face mai rar. Se zice: « merem la jocu ». Acesta se
face în « fagadău : (cârciumă). De altfel aici în «fagadău : se adună cu toţii
dumineca, după ce ies din biserică, chiar şi dacă nu joacă. I-am văzut în
cârciuma din Cârda-de-Sus, tixiţi ca sardeIele în toate încăperile cârciumei
şi pnn cerdac, de nu te mai puteai mişca. Numai cei căsătoriţi beau rachiu
sau bere. Tineretul, în picioare, se hârjonea în îmbulzeală. Câte un logodnic
mai norocos sau mai îndrăsneţ a reuşit să puie stăpânire pe vreun capăt
de laviţă unde, după atâta stat în picioare în biserică şi în făgădău, îşi putea
desmorţi picioarele, odihnindu-şi şi logodnica, tinând-o strâns îmbrăţişată
pe genunchi. După vreo 5 ore de îmbulzeală, pe la vreo 4 după amiazi, s'au
risipit cu toţii pe la casele lor de prin cringurile de pe platourile înconju­
rătoare, unde trebuia să sosească târziu, pe la miezul nopţii. Toată lumea
aceasta din făgădău n'am văzut-o mâncând. Cu toţii sosesc acasă târziu,
lihniţi de foame.
Dansul la Moţi este numai unul. « Tăt un fţI d'i jocti ». Nici n'are alt
nume decât « jocu ». Dansează tot câte doi, un flăcău şi o fată, cum e obiceiul
în toată regiunea apuseană a ţării.
Se mai dansează şi pe Ia casele oamenilor « cîn să fac strînsurl pi la casi :
clăci, cîn să torc cîlţi, şî nunţ» (VII).
Claca cea mai obişnuită este « daca d'i cîlţ» (V). Iată cum se fac clăcile :
« Facim dacă la cîlţ şî amu, vara, la iarbă. Iarna facim cairuţi mnicuţi
şî Ii purtăm pi la mujerî, pin casi. Ş-ap-atuncia d'ir 1) mujerili Ia noi şî li
dăm cît' i doo pahari di d' irasii 2). Şî avem ada igr6ţ 3) d' e zîc cu t' ecera 4)
şî cu clanetu, Ap-atuncja jocă ficjori cu fetili » (IV).
La fân, « la iarbă », le dă rachiu şi mâncare cosaşilor : tot cu muzicanţi.
Să nu uităm de încă două ocazii de a se întâlni ale tineretului. Sunt cele
două târguri: cel dela Găina ŞI ceI dela Călineasă.
') Vin.
2) Rachiu.
3) Muzicanţi. Sunt trei {( igreţ »: un « ceteraşa ,) (viorist), un {( clanătaşu ,) (cântăreţ
din clarinetă) şi un (' burdunaşu " (cel cu basul).
4) Vioara. Accentul e pe silaba întâi.
9 Anuarul Arhivei de Folklor V.
[130]
EMIL PETROVICI
Flăcăul la 20-21 de ani e « ficjor d' e-nsuratii » (1), iar fata pe la 18 ani e
« fată d'i marită i (VII) 1), « care-i [eşîtă la mărită : (1).
Flăcăul care merge în peţit e « peţitorju » (1).
Nunta la Moţi se face cam aşa: « Să duce [peţitoriul] cu tatu-so o
c-orn 2) vecin care-i imvaţat [la peţit]. [Se zice]: Meem [mergem] a peţi.
Daca să potu-nţeleje la olaltă, atuncja s-apucă d' ţ tîrgurile ce al}.
Să-neted' Inţă-ntije [se logodesc întâiu], aclo, la tata fet' i 3). Să-nţeleg
că ce-i dă cu fata. Locă, dacă-j dă Iocu ; dacă nu-j dă ban, cît'iva mnij.
Zice c-o tomnitii.
Mîr(ri)ţ mem la notarăş să facă contratii.
La două stămînl facem nunta. Îş t' iarnă ficjoru cîţ are voă. Meri iei
d' e-i t' amă. Ia t' iarnă namurili. Und' i să pot iii înţeleje, acolo facu [nunta,
la fecior sau la fată] » (V).
« T'amă la nuntă mnireâzul [mirele]; t'ar ieI imblă : (VII). Nu-şi
pune « t' emătorjă : (1).
Câteodată, după ce a peţit flăcăul fata, « mţ;;t;t; fata pi ved' eri la ficjoru,
zoua, dupa ce mţ;;t;t; ficjoru a peţi la fată. Iel mţ;;ţţ o lurj sara, o joi sara, o
duminică sara. D-apu să vază că place-j aclo d'i lumi, d'i averea ficjorului,
d' i casă şî d' i camară şî d' i maitorî s (IV).
în ziua cununiei, « ficjoru mee cu cuscri [nuntaşii] la tata fet' i după
fată. Le face mîncări. Pur aclo la masă şî mîncă şî bjau. Ş-ap-atuncja să
duc la cununie. După cununie să dur c] la ficjor. Aclo mîncă şî bjau, Ap­
atuncja giQcă nevasta pi ban. Cine giQcă apu plăt' eşt' i cît vrţ;;a omu: dzt;ce
şÎ suta cinţ vrţ;;a. Dacă gată cu giocul nevţ;;t;sti, atuncia andăluie 4) QQmeni
a giucâ : ficiori şî fţ;;ţt' e şî nevţ;;t;stţ care-s tÎnere."Şăd pără nQpt' a şî giQcă» (V).
« Măr [merg] tupă mnirţ;;ază 5) cu caii calarţşt'i, cu igreţ (muzicanţi),
cu hori [cântece], cu huhurezaturi: hu-hu-hu-hu-hu-hu» 6) (VII).
La cununie mireasa poartă în cap o « curură 7) d' im pţni, cumpărată »
E o cunună din flori artificiale.
Când se duc la cununie, miresele « mai pur ban şî pţ;;ţni (flori) şî oglinda
aicia la sÎnu. Aşa l-i suca (obiceiul). Să aibă ban» (V).
Tot atunci, în drumul spre biserică, « mnirţ;;aza dă cu bîta pi calu mni­
rţ;;azului 8), să h'iţ dÎns calcatli, să bd'iruie "ţa cu vorba iii, cu porunca iii )}
(VII). ,
") Informatorul 1 pronunţă măriiU.
') Cu un.
3) Logodna se chiamă (, încredi'nţare 'i (1).
4) Accentul e pe ă.
5) r a fost nazal.
<il Cei patru hu dela sfârşit urmează repede unul după altul.
') Informatorul 1, fiind bărbat, pronunţă, fireşte, cunună.
8) r a fost pronunţat nazal.
[131]
FOLKLOR DELA MOTII DIN SCĂRIŞOARA
131
Când soseşte mireasa în casa mirelui «O ia socrâ-sa di brîncă (mână),
încîijură ") masa cu ia şî cuscri-nciijură '] casa cu caii calareşt'i » (VII).
La moarte şi Înmormântare. Când cineva e pe moarte, « ] -aprind' em
o lumniră d' y oşară }). Dacă a murit, «îl spalăm frumosii, lom hajni py
iel, îl punim acolo-n copîrşău, Şî atuncea-j punim pînză curată nouă pi
obrazu. Face un colăcuţu d'i grîv 2) şî pure u ljeu în ielu şî-i pur e-m mîră 2).
Ş-atunc�a-i puni um bîtuţ d' y măr) o d'i prun lingă jel în copîrşău, să
aibă şî [el acolo d' y merind' y. Alţi puru-ri-cară şÎ-I duc cu boii, alţi-I duc
numa uomerf pi t'ind'ee 3). Fac colacf, îi dau tă pistă copîrşău la uomini,
muer i, că yir uomini, yir mueri, yir prunci }) (V) 4).
Mortul îl duc la groapă« pi carii » (IV) vara, iar iarna îl duc pi sanji (VII.)
Felul cel mai obişnuit Însă de a duce mortul este pe aşa numitul talt'igu
(IV). E un fel de sanie formată dintr'un molid îngemănat, o sillui-nşamdratd
(VII) pe care tot timpul « aclo o lasă la ţint'erinu}) (cimitir) (IV). Talpigul
serveşte şi vara, nu numai iarna. Dacă mortul e un copil, «îl duci şî pi
suliţă 5), îl leagă pi suliţă şî-l pury d' -a umării » (VII).
«Să cîntă 6) după iel [după cel mort] muerl e, namurl e » (V) 7). Şi
bărbaţii « îl cintă » (1, IV).
Iarna, din cauza zăpezii prea mari, se îngroapă mortul şi fără preot,
mai cu seamă copiii. Pe urmă, la 2-3 săptămâni, preotul « dizleagă mortu
la morminţi, în ţînt' erin » (VI).
Pe cel mort «nu-l lasă sînguru-n casă; căşt'igă 8) d' e iei pără-j mortii » (III).
La preoed'enie (1) (priveghiu) fac fel de fel de jocuri. Astfel de pildă «să
popt' escii : să puri cu capulu-m polă la popă. Acela-j popă. Dacă nu ţiri
biri cu patrahiru - o zdramţă - apu zîce că-i rad'i barba. Altu dă cu
palma pista curti. Ş-ap-atuncia să să sCQli iut' y să-I gîcy, să-I pună p-aceJa
c�-o da cu palma, dacă-I gîcy. Dacă-i muiE(ri, îi preut'asă}) (IV).
Sunt şi alte jocuri: «Să fac peţitorI. Fac d' iraiiri }) 9) (IV).
« Glumăsc, fac acolo comed'ii. D' e suduit nu-i slobod să suduie la preved'u.
Nu-l lasă sîngur niz ZOl}a, niz nQpt' a. Cum să-nsară, cum sfint' e sQQrele,
pără ce răsare, tribă s-aprindă lampa }) (VI).
«La cari nu-i casatoritu, or fată, or ficior holt'E(riu, ii faci suliţă cîn
lu-ngr1]Qpă. Duci suliţă soţu 10). O puri acolo la CaptI, o bagă-m pămîntu.
1) Accentul e pe fi.
2) î e nazal.
3) Ştergare. Accentul e pe -d' f-.
4) Când (, dăm colaci pista copîrşc\,) » se zice: <, facim pomană '> (IV).
5) Despre suHţă, vezi mai jos, p. 132.
") Bocesc.
7) V. textele I38 şi I(9.
8) Îl păzesc.
O) Biruire, luptă.
"0) Duce suliţă ca şi când ar fi soţul mortului.
9*
ee ilWW" ... 'E'!A 7
'It",r,1'
§lfR1rrm.
[132]
132
EMIL PETROVICI
o cjopleşt'i faină-m patru duj. Lasă clqrnb e cu cetină-rn vîrvii. Puri [in
crengile braduluiJ prime (panglici, puri cur uri d' e peeni, şî ci' in grad' ină
şî d'i pţ cîmpii. VII. (Suliţa se face) d'in bradu » 1) (VII).
« Cîn mori atart' e prunc o atart' ţ fată care nu-s cununat, apu le puni
suliţă la aceia. Să duci-m paduri, taie orn bradii care-i lungă şî fajnu,
ş-apu îl cjopleşti-m patru dungi şî aclo în cet'ină, susii, puni aclo o mu­
cariţă (batistă) şî, dacă-j fată-j puni primi (panglici) roşii. Dacă-j ficjor,
puni lînă, laţuri d' i pi l}oi, vapsit' i, Faci cruci d' in doo doji şî o bat' iada
pi suliţă. Cîrn pleacă d' -acasă, o duci um bărbatu d' -a umăr ii înnaint' a
mortuli şî o puni acolo la capă. O-mplîntă ada-m pamintu, în talpi (în
.picioare, drept în sus) » (IV).
« La şt,:sţ săptămîni facem um prinosu cît o pită d' ţ mar e. Ducim
prinosu la preuutii, la beser ecă, Face slujbă atunci pintru mortă. Ş-atunc�a-i
rîd'ică pâosu. Duce o litră d'i vinarsu şi pure un colac mai mnică pi ujaga
acee ş-ap-atuncea-j rîdică paosul preuutul şî namuril e » (V).
Colacul cel mare care se face « la şesi saptamîrt » 2) (VII) se numeşte
« cjontâri » (IV). Se face apoi « un cola[c] mar e la popă » (III) numit « pri­
nosii » (III) şi unul mai mic, « colacu la păosu » (III); cu acesta din urmă
« rîdică p aosul » (III). « Faci şi parast aţ » (IV), un colac în formă de cruce.
« Tă[t] d'i pornană-l dă ş-ăcela la uomirî cari-s mai aleş » (IV).
\
') Vezi planşa I, 2.
2) Inforrnatoarea IV pronunţă În acest cuvânt un î nazal.
[133]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA
'fEXTE
133
La transcrierea fonetică m'am ţinut de cele spuse în culegerea mea făcută
în Almăj, publicată în voI. In al acestui Anuar, pp. 36-39 şi p. 59,
adecă am simplificat grafia faţă de cea a manuscrisului.
în manuscris am notat de ex. pentru un e neaccentuat (mai ales final),
după impresia ce mi-a făcut-o: e, ţ:, i sau i. Nuanţele mai închise de e
le-am auzit, fireşte, atunci când debitul vorbirii era mai repede. Aici, în loc
de ţ: (e închis) şi i (i deschis), notez �. Astfel vom avea: bire, bire sau biri
(bine).
Am suprimat literile mici ridicate la umărul literelor obişnuite, repre­
zentând sunete abia perceptibile, pe cale de a dispărea sau de a se naşte.
în loc de birie (bine) din manuscris, notez aici bire.
Am suprimat, din motive tipografice, semnul nazalităţii de pe î, ă, Q,
etc., înlocuind pe î, d, Q nazali cu în, dn, on. Semnul nazalităţii l-am păstrat
numai deasupra vocalelor care n'au alte semne diacritice: a, ii, 1, 0, U.
Iată semnele întrebuinţate în textele ce urmează:
â este un â, de obiceiu final, care tinde să devie î: casâ.
r,; şi Q sunt e şi o deschişi. Întâiul corespunde unui e accentuat urmat
de un e în silaha următoare, jşJi (ele), sau diftongului ea, ore (vrea) din
limba literară. Al doilea, Q, reprezintă diftongul oa din limba literară:
pot'i (poate). Acest diftong se prezintă şi ca $?Q, 1jQ.
ţ: şi 9 sunt e şi o închişi. Al doilea apare de obiceiu în articolul nedeter­
minat on (un).
i, y, f, fi sunt semivocale reprezentând elementul consonantic al dif­
tongilor, de ex. ia, au, {la, $?Q, etc.
i este acel i final foarte redus din toate grai urile româneşti: pari (pari
pl.).
u este un u final foarte scurt, foarte redus, a'semănător lui i final: parii
(par sg.).
t' şi d' sunt ocluzive palatale care ar putea fi notate şi k', g'. De fapt
reprezintă atât pe te (ti), de (di) cât şi pe ehe (ehi), ghe (ghi) din limba lite­
rară: t' amâ (teamă SlU chiamă), grad'ină, d' em (ghem).
1Î este n palataI, pronunţat ca francezul gn.
h' este fricativa palatală care se naşte din palatalizarea lui f: h'i (fi),
pronunţată ca ieh german.
y e aceeaşi fricativă palatală, dar sonoră, născută din palatalizarea lui
v: yin'l (vin). Să nu uităm că acelaşi informator pronunţă în loc de y câteo­
dată d' : d'iru (vin).
z se aude rar la Moţi. E o fricativă palatală intermediară între z şi j.
n, un n mai scurt, care, dacă e pronunţat mai repede, face impresia
unui r.
[134]
134
EMIL PETROVICI
r, un r incomplet, cu o foarte slabă vibraţie a vârfului limbii.
iz (i-) sau r (iz), un sunet despre care n'aş putea spune dacă e un il
sau un r 1).
Să nu uităm că un i la sfârşitul unui cuvânt trebue cetit ca un i plin,
ceea ce în ortografia oficială se notează cu doi i: pari = parii (dar pari =
pari); sau cu un e: creşt'] = creşte.
Semnul - deasupra unei vocale arată că ea e nazală.
Accentul l-am notat numai în cuvintele în care e deosebit de accentul
literar. În doine şi strigături, din motive ritmice, adeseori accentul e cu
totul deosebit de accentul întrebuinţat în proză. Am căutat să-I notez cât
mai fidel. Din motive tipografice, vocalele t, d, Q, e, re, etc., n'au putut fi
accentuate.
Câteodată am notat Ş1 un accent secundar: cedrului.
Tabloul textelor:
« Hori » (doine)
Strigături
Colinde .
Poveşti, legende, snoave
Ghicitori.
Bocete
Descântece
Practici magice.
Diferite credinţe şi superstitii
Demoni, fiinţe fantastice sau cu puteri
supranaturale
Despre păstorit şi viaţa din trecut. Diverse
\
') Despre Ii, r şi ll(r), v. Dacoromania, VIII, p. 153 -1 54.
1-96
97-143
144-146
147-152
153-187
188-189
190-199
200--206
2°7-226
227-241
242-252
[135]
FOLKLOR DELA MOTII DIN SCĂRIŞOARA
INFORMATORII
135
1. Gliga Paşca, 80 am, analfabet, din cringul Pdşceşt' i de lângă
Gheţar.
II. Trăian Paşca, II ani, analfabet, din acelaşi cring.
III. Sănh' ira N' egri, 80 ani, analfabetă, din acelaşi cring.
IV. Rah'ila N'egrea, 45 ani, analfabetă, dela Valea D'izd'ituli, cringul
Plejt' eşt'L, de pe Valea Ierbii Rele. E fiica informatoarei X.
V. Simt' ona Suciă, 74 ani, analfabetă, dela Iarba Ra, cringul
Morareşt' 1.
VI. Dâoid Todor Morarescu, 40 ani, ştiutor de carte, din acelaşi cring.
VII. Flurija N' egri Ionasâ, 80 ani, analfabetă, din acelaşi cring ca şi
informatoarea IV. E soacra acesteia.
VIII. Costini; Paşca, 78 ani, analfabet, din cringul Pdşceşt' 1.
IX. Pătru N' egrea, 48 ani, 3 clase primare, bărbatul informatoarei IV,
fiul informatoarei VII.
X. Parasiie Patruţi, 70 ani, analfabetă, mama informatoarei IV. E
măritată de mult, a doua oară, în Lăzeşti.
XI. Ayriţa (Ayrelja) Precupu, 10 ani, analfabetă, din cringul su­
biectului IV.
XII. Simion Paşca, 48 ani, pădurar, ştiutor de carte, din cringul Pâş­
ceşt' 1.
[136]
EMIL PETROVICI
"H o R î"
1
D' icît cu barbat batrînă,
Mai bini culcatu-m fînii.
Că d'i fîn m-i scutura,
D' i barbat nu m-i put' a. (IV)
2
- Cucule, d' e und' ţ yij ?
-D'ţla Cluj, d'ila Sîbd'ii.
- Da d' ţ mîndra ce mai şt' ii?
- Şed' e-n casă
Tupă masă,
Cose-un guler d' ţ matasâ.
Da nu şt'u : cosi
O d'escosi,
O mai mult'i lacrămn varsă 1).
Lacrămnile-s ca bobul,
Mai h' erbinţ d' ecît focul.
Urie pt'ic-o pt'icatură,
Beşică, ca d'i arsură.
Cît' i lacrămn o varsată
S-o facu fîntîră-n satii ;
Fîntîră cu tri] izvoră,
Cirj-a bea d'i ia să moră, (VII)
3
.Colo gjos la fîntîrele 2),
Rasarit-o douo stele.
Dvacolo nu-z douo stele,
D' e-z douo surori-a mele,
Ura plinje,
Paje stînj e ;
Ura rîd' ţ,
Paje-aprind' e, (VII)
(D O 1 N E)
4
Omulu-i cu voi bură,
Cîrn mănîncă matragură 3). (VII)
5
HORA Fţ:�T'ILOR U
Ăs horeeşt' ţ 4), fată, hor ile,
Pără-ţ poţ purta florile I
Că dacă ti-] marita,
Atuncea nu-j cut'ez ă
D' e vatrarjul d' in cearuşă,
D' e bîta d' e tupă uşă. (VII)
6
Am auzi dint-on uomii
Că puiul mor e d' e dorîi.
Omul mint' e ca un cîre,
Că d' e dor nu more riime,
D' ţ mor e că n-ar e zile. (VII)
'7
Ş-am avut odat-om PU!u,
Ş-amu niş pomană nu-j,
Că puiul s-o dus catană
Ş-o ramîns clopu ' ş-o pană. (VII)
8
Voia bură-j cîn şî CInU,
Amarala nu-j dă rîndu.
Voia bură-j cît' -odată,
Ş-amanUa nu să gată. (VII)
9
Cucule, bolundule,
Vara ci' ii, vara t' i dud
') Repetând repede versul, informatoarea a pronunţat: ... lacrăm-varsă.
2) Când a repetat versul, a spus: C610 gj6s la şăsurţlţ.
3) Informatoarea zice că a auzit un flăcău demult «horinu ,> [cântând] aşa.
') îţi horeşte = cântă-ţi!
[137]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA
137
Şî nimriică nu mri-aducl,
Numa sîru plir d'i nuci,
Ş-apu tu Ie-aducî, tu le mărîncl,
Da la iarnă ce-j să mînci P
- Să şt' il} c-aş mînca pamîntii
Şî vouă nu vă mai cintii. (VII)
10
Apu ca mire nu-j sîngur nirne,
Numa pujul cucului
în mneljocul cadrului,
Fără ariptI, fără, peeni
Ş-ar zburâ şî n-ari vreemi. (VII)
11
Am fost tînăr ca d' irarsul
Şî m-o batrîrii[t] necazul.
Ş-am fos tînăr ca vinul
Şî m-o batrînit strimil. (VII)
12
Şî d' e cîrn beau şî nu' mă-mbătu,
S-o facu d' irul oţătă,
D' irarsul ca lapt' i h' ertu.
D' e cîrn beau la vinişoru,
D' -atuncjă mn-i birişor ă, (VII)
13
Ş-am foz necajît odată,
D'-an gînd'i[t] să sai-i apă.
Da - i paca [t] d' ţ om frumosu
Să margă pţ răl}u-n giosu. (VII)
14
Ai d' i mii'ţ, mult' ţ şt' il}
Şî ma mnir urid' ţ lţ ţil},
Şî lţ ţil} înt-o puiată
Şî lţ sloboz cît' -odată.
Şî lţ ţil} înt-o ocolu
Şî lţ sl6boz cîrn mri-i doru. (VII)
15
Cobori, Domni, p� pamîntă,
Să vez popa Cţ-O facutii l
Cum curură urîţi
Şî d' espart ţ iubiţi.
Cururat-o doi urît
Ş-o d'ispârţi[t] doi [ubiţ. (VII)
16
Ci re n-ari nicjon dorii,
Mul-trajeşt' ţ cu uşoru.
Cir e n-ar e dor pi vale,
Nu şt'i lura cîn rasare.
Cir e n-ar e dor pe luncă,
Nu şt'i lura cîn să culcă
Şî soril ţ cîn rasari
Şî dorul cîtu-j d' e mari.
a am auzit d'im batrin, d'ila ti­
nereţi. (VII)
17
Ş-am trăjit odată bir e,
N-a. ştiut cir e mă ţire.
Da las-să trăjes[c] şî mai răl},
Să gînd' ez d' ţ Dumnizău.
Şî d' ecîn trăjij cu necaz,
Peri ruja d'i obrazu. (VII)
18
Ş-o rasarit 9m măru-n cQstă,
Numa d' e dragostţa nQstră,
Şî stal} dojmani să rii-l taie.
Pliră- i lumţa d' e dojman,
Câ valţâ d'e bolovan.
Şî-j pliră lumţa d' ţ nevo!,
Câ ţad d' ţ Unguroj. (VII)
19
Drajilţ mt;lţ fatuţţ,
D' e v-aş ved' a nevastuţţ!
Să vă văz în sa [t] la noi,
Nu v-aj da pi patru ,boi,
[138]
EMIL PETROVICI
Că pi boi i-aj vindi şî j-aş bea,
Da pi va! v-aş tă[t] vedă. (VII)
20
l} ot' i tăi cei cu albuşu,
Mă iau sara d' in culcuşii.
l} ot' i tăi cei cu lumină,
Mă iag sara d' ila ciră. (VII)
21
Drum batut pi dîmbfi-susn,
Da nu batut d'i boii tăi,
D' t; batud d' i gat' i mnej.
l} ot' i tăj-is mangalăj
Şi mărîncă boii mnej. (VII)
22/
Puşej secera Ia brău
ŞÎ mă 19ai pi rîncă răţ; 1).
Secera] cît secera]
Mă ujtaj-I latureli,
Vacile nu It; vazuju,
Vacile rnni It; pt'ardujă ..
Şî mă luaj pi dîmbU-susu,
Dedei d' e puiul culcatu.
- SCQIă, puiuţ, nu durIÎ.Î,
Că d' t; cînd ai adurmitu,
Florilt; t' -ar napad' itu
Şî iarba t' -o întrejitu
Şî vaciI t; lţ;-am pt' erdutu ;
DQră tu mni lţ(-ai vazutu?
- Că să It; h'ig tă vazută
Şî nu lţ(-aş h'i cunoscută.
- Ba tu lţ(-ai h'i cunoscută,
C-acelţ(a-z vad cunoscut' t;,
Că la cQrni-s ht(d' t(şt(lt;
Şî la păru-st'icaţt(ly
Şî la cQdă dalboşt(lt;
Şî la ţîţi boreţt(Ii.
1) Pe lângă râu.
A'şadară le-am vazută,
Că asară biri lţ(-amciratu,
Cu grăg mîndru vînturatU,
Cu vin roşu strecura tu. (VII)
23
Auzit-a şi şt' ig birt;
Că tu-j să t'i laş d'i rrurr.
Lasă-t' e cu Dumnizău,
Că mnie nu-rn pari rău ;
Pot'j-urn pic mn-o h'i cu greu. (VII)
24
- Apu, hai, draguţă, Ia Banatu!
- Ba-ju, ba, că am barbatn.
- Şî io încă am mujer e
Şî cu t' ire tăt aş mere.
Hai să trecem Mogoşul,
Doră n' e stimbărn portul. (VII)
25
A' mu joc cu drăguţ a,
Mîre-m duci suliţa.
Aj-jucă şî nu-şt'u bire,
M-aş lasa şî mri-i ruşiry.
Ia statui şî ma gînd' iiu,
Tu gînd'iş că mă opriiu.
Ia statui şî ma uitaiu,
Tu gînd' iş că ma lasaiu. (VII)
26
Amarîtă-� draguţa,
Că n-ary\cu ciry bia;
Şî ari-u strop d'i bautură
Şî n-o pQei bia sîngură. (VII)
27
Şî-i amarît omul, DQmnt;,
Cîn să culcă şî n-adQrmi.
[139]
FOLKLOR DELA MOŢ II DIN s'bARIŞOARA
139
H
I
Cui � somn, PQt' ţ durni,
Cui i dor, PQt' ţ d'iri 1).
Cui i somn, PQt' ţ să dorrnă,
Cui i dor, PQt' ţ să margă. (VII)
28
Socră, socră, pornă acră,
Acar cît i put' a coce,
Pomă dulci nu t' -i face,
Că n-aj văzu nicio cjoră sură,
Nicio socră bură;
Nicio cjoră albă,
Nicio noră dragă. (VII)
29
Cui ii placi-n crîjm-a bea,
Nu dormă tătă nopt' a.
D' ţ stee-n loc şî să gînd'ască
Pe cire să pagubască.
Bau vin cu sfîrtajul
D'in comă d'ila Murgul,
Şî bau vin cu jiţiâ
D' in corn e d' ila Hid' a. (VII)
30
Astă nopt'i n-am durmitii,
Numa ce m-a jîtrujită
Pi Ia-o cruci d' i fereastă,
Tupă-o dalbă d' ţ nevastă.
Da tîlharju d' i barbat
O fost cu nevasta-rn pată
Şî hJo furcjala d' ila pată
Să deie la miri-n capii.
Şî mă puşei-int-u jarunt' ţ:
Dumnizău să nu-i ajut' ţ
Să deie la mirţ-m fruM ţ.
Că d'il-aia nu-i banatu,
C-oj muri cu capul spartu.
Da niş d'il-aia nu-i durţ;rţ,
C-oi muri bagatîi-h' ţ;ră. (VII)
1) Veni.
2) Accentul este pe â.
31
Cini-j cjala pi la cruci?
Todoruţ cu gura dulci t
Nil st'Ii-strajţă ce mnj-aduci :
On cocuţ d' i pîni dulci.
Nu şt'u cocu l-ui mînca
O gura uj 'saruta, (IV)
32
La fîntîna cu izvoră
Să tîlneşt' i dor cu doru,
Să sarută pără morii. (IV)
33
Sus la d' al, cobor la vaIi,
Ma tilnij cu bad'a-n caIi,
Cu caruţu plin d'i Ijemni,
Cu clopuţu plin d' i pieni,
Ia cjaruj să-n-dea panuţâ,
IeI isă 2) să-i dau guruţâ.
Puri pălar ija josti
Şî ma sărută frumosii. (IV)
34
Pintru t' ini, spalaturâ,
Nu-rn t'ineşti saraturâ,
Numa zarnă t'iparatâ,
La doo tri zilj-odată. (IV)
35
Cuculi, sacă-t-ar limba,
D'i cîn cînţ, lasai pi mîndra.
Cuculi saca-ţ-ar pana,
D'i cîn cînţ, lasai pi nana. (IV)
36
Cuculi, bolunduli,
Vara d' ii, vara t' i dilci,
Da la iarnă cţ să mînei?
[140]
EMIL PETROVICI
Sâ şt'iy c-ui mînca pamîntă,
Şî vouo nu va mai cîntii. (IV)
37
o auzjam pi mgşa hodn[dJ aşa
cîn culejam la [iru. Cja 1) :
D' -ajiş pără-m Braşey,
Nu-] uimi sîngur ca ie],!,
Numai muerlapi parău,
Ma iimvii 2) să-rn-văz parinţ,
Văzuj munţi pîrjoliţ.
Ma jîmvi] să-rn-văz jo fraţ,
Văzuj brăz încet' enaţ.
Ma Imvij să-m-văs-surori,
Văzu] munţi plin-d' i florI. (IV)
38
Amarît ca mrn nu-j
Numa puju cucului
Cîn şî-l lasă mama lui
Îrn mueljucu cedrului,
Fără âript', fără perii,
Ş-ar zbura şî n-ari vremi 3) (IV)
39
Pintru t' iri cît' i ami:i,
Mul-Iucru d'i vara n-ami:i.
Pintru t'iri, mîndră, hăi,
Pt' ârdui locul d' intră văi
Şî polog d'i noo clăi. (IV)
41
Vinu să bea Ia racorr,
Lucru să lucră a sori.
Vinu să bea hod' iriinu,
Lucru să lucră lucrîni:i. (IV)
42
Auzit-am, mîndri, ie],!,
Că mîil(r)î-ta-i pari rău
P intru că t' i jubăsc !elJ.
Spuri miri-ta aşa:
Să-ngrad'ască uliţa
Tăt cu ljemn şî cu palîni:i,
Dgră noi nu ne tîln imă,
Numa sîmbăta odată,
Dt'!miidcă zîlJa totă,
În jesti zili r ăriuort,
Într-o zi d' i n auo ori. (IV)
43
M-o puz maica la cearnutu
Şî mn-o dat o sîtâ d'asâ,
Sâ nu ies sara d' in casâ,
Dară jo- i merj ţ la tîrgi:i
Şî mn-oj IlJg o sîtă rară,
Sâ mai ies sara pi-afară.
Cîrn fuşei s-astîmpăr doru,
Ma t'amă 4) s-apriz cuptoriu;
Cîm fuşei la sarutati:i,
Ma pusă la-mfrămîntati:i;
Cîm fuşei să dalJ ţucata,
Ma t'amă 4) să raz covata. (IV)
40
Pană sură d' ila şură,
Io cu mîndra n-o dug bună. (IV)
44
\
Spuri, mîndro-ad' ivarati:i,
Cîz draguţ \ t' -o sarutati:i?
Numa doi cu :l2E.�gL noi
') Zicea.
2) Ma ji11tviju (mă ivii, ; ma jZmvăscu ,:mă ivesc).
3) Cf. NI'. ro.
4) Accentul pe ă.
[141]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCÂRIŞOARA ,141
1
C· 'v , • ,v1)1 r::o
. mCI paret cu c!Qngl vet li O)
Şî uru 2) CU barba nagră Lasă-mă, dragudz, d' i voie!
Lă-cealâ i-am foz mai dragă. (IV) Nu fi mai cald riavoje !
Că t' -D mai calcat odată,
45
D'i t' -o şt' iut lumea totă. (IV)
Frundză veerdi ruptă-n trij,
10 cunoz vojă mîndri,
Că cu mini s-ar jubt.
Nu-ndîrzrieştj-a vorovi,
[a-ndirzneşti d'i vorbeşt'i,
Că irima t' i poft' eşt' i ! (IV)
46
Dragă mn-i crijma-rn paduri,
B�a1] la vi şî mînc la muri.
D' e să tîmplă să ma-mbăt,
Numa lemnili ma vădii. (IV)
47
Creş paduri şî t'i-ndasă,
Numa log d'i casă-n lasă
Şî o Ieacă d' i t"l,,1' u
Sâ-ş sarnini mîndra t"nt'u. (IV)
48
Mîndra mea d' i astă vară
Gînd' ţşt' i c-o [ubăsc iară.
Doră jo n-arn bolondzitii,
Să iubăsc c�-am parasi tu;
DQră io n-am capt'iiatu,
Să iubăs-c�-am lasâtu. (IV)
49
Mîndra mţa c�a mai d' y anu
Să spală cu mad' erţanu
Şî gînd'eş că-i d'i Ţîganu.
Dară-aiasta mai d' i-amu
Să spală cu apă rţci
N'ij d'i Ungur n-o întrţci. (IV)
") Cioareci vechi.
') r e nazal.
51
10 pi d'al, mîndra pi vali,
C-O cunoz numâ pi poli
Şî pi mărsu d'im pticjori,
Că-i lungă şî suptirea,
D' -o cuprind'i zadijă. (IV)
52
Pintru uot' ca mura nagră,
Ncungjuraj padurea-ntreagă,
Pintru 1]01' ca murili,
Cungjuraj padurili, (IV)
53
D' e cît cu barbatul prostii,
Mai bire la 1)ăi pi dosii,
Că uojfle-or merizâ
Şî altul oi capata.
D' e cît cu barbad batrînu,
Mai bire culcatu-rn fîru,
Că d'i fîr m-oi scutura,
D' y batrîn nu m-oi put' a,
Pt'ică-m pat ca un Îleclâdi:i
Şî ş"d' �-m vatră ca o pt'atră. (VII)
54
Vom cu 1)om s-o tăt iubitu,
D' al cu d' al nu s-o tîlÎlitu.
Vom cu 1]om să tăt iubia,
D' al cu d' al nu să tîlÎla. (IV)
55
Fost-am puiul paduri
Şî nu m-o mînca lupt' î. (IV)
I
1,
[142]
142
EMIL PETROVICI
56
Astă nopti-ntr-adurrnitti,
Grttli yisurî mn-or viritii.
Strigă mort' a d' im ferjastă :
- Spovid' itu-t' -aj, nevastă?
- Ba jo nu m-a spovid'itti,
Că d'i morti n-am gînditti.
Da cotă-a cart'i, nu-s pacat'i?
- Numa tri cară-ncarcat'i
Şî urul la jumatat'i. (VII)
57
Ş-aj muri, mort' a nu yir e,
S-as trait sî n-am cu cire,
" ",
Că cu cire-am mai trajitu
O pus faţa la pamintii.
Da n-o o pus să rumenască,
D' -o o pus să putrezească, (VII)
58
D' -ar avea draguţ a mint' e,
Cînd oi muri să mă cînt' e
Cu trij zile ma-arînt' e. (VII)
59
Mori, draguţă, mor şî iel},
Să ne fac-ori copîrşău,
Să n e-ngropi-m fagadău,
Cu capul cîtă 1) hîrdău, (VII)
60
Mori, mujer e, mori-urîtă,
Să-mn-ial} alta mai iubită. (VII)
61
Că ce mn-l drag, nu mn-i urîtU,
Macar cîtu-i d'i peritu.
Ce mn-i urî-nu mn-i dragă,
D' -ar h' i ca naua d' i albii. (VII),
62
S-amarît' ţ nanile,
Cîn să duc catanile.
Sî mai amarît' e-or h' j,
'o �
C-or merje şi n-or yid 2). (VII)
63
Am zis, maţca, cîtă t'ir e
Să ţii zile pintru mir e,
Să mă daj-I sat cu tir e,
Şî tu zile nu ţîruş
Şî diparti mă daduş ;
Mă dadus a tr ija sat' ţ,
Urie nu curios pi nime,
Numa frfiza şi iarb<l
Cari-i in tătă lumea.
Şî ce socru-n-capataj ?
Şed'i-rn prag cu on tojagu:
Cîn dă-ri cîr e,
Dă şî-n mir e. (VII)
H4
Dă-mă, mamă, la maritii,
Că vremea mni s-o-mpliritu l
Şî mă dă, mamă, cui mă cttrţ
Să mă fac şî rel} mu ier e ! (VII)
65
UN FRAGMENT DE « HORĂ»­
Matragulă şî her�nu
Şî oţă� d' in c�ala anu. (IV)
66
Ficiorul care-i curatu
Nu să culcă nQpt'a-m paHi,
1) Accentul pe ă.
2) Repetând versurile ultime, informatoarea a spus:
Şî mai amarît'!<-o h'i,
C-o merje şî n-o yirî.
[143]
)
)
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA
1
,
1
I
�(l
1
I
l
d
Numa pţ pamînt uscată.
Ficjorul care-j ficjoru
Nu să culcă nopt'a-n ţolu,
Numa pţ pa mîntui golu. (VII)
67
Vai d'i Iinîi, vai d'i palinii,
Vai d' i ceala ce- i la strinii
Mult' i rabdă săracul.
Las-să rebd' i,
Dacă ş«d' i,
Că nu-j uorb d'i lumea o vedi.
Haina o portă cu cotulu,
Pita o mîncă cu fontulu ;
Haina o portă tă cotită,
Pita o mîncă tă fonţită. (VII)
68
AŞA-! HORA FE;T'.ţ:LORU:
Domni, mi-m da ce nu-j burti,
M âi bire ma las sîngurti l
Domni, nu-rn da ce nu-rn placi,
Măj bire ma lasă-rn pace ! (VII)
69
Creapă, Domni, pamintul,
Să să baji urîtulu l
Creapă, Domni, pajişt' a,
Să să baji uralâ. (VII)
70
Tătă zO\;la b�a\;l la b«rţ:
Las-să b�a\;l, că n-am mui�ri!
Tătă zO\;la b�a\;l la vinu:
Las-să b�a\;l, că-s copil strinli ! (VII)
71
Pasaruică dalbă-m p«ni,
Dâ-mn-a Dumniză\;l cu vr«mi.
1) Subiectul XI zice: că d'/ncl6.
Pasaruică dalbă-n cjocii,
Da-mn-a Dumnizău narocii. (VII)
72
Pasaruică zburatori,
Ce t' e cînţ în gura mari?
--- Da cum focul nu m-oi cîntari,
Că mn-i cuibul rîncă cali,
Înt-o tufă d'i pelină ;
Cîtu-j nopt'a nu m-alirii
D' e glasul vojniciloru,
D' e pornnitul zd' iciloru. (VII)
73
Dragostili celea mari
Nu să ţîr cu meri, peri,
D' e cu vi şî cu vinarsă
Şî cu p«ş1' i d' i cel grasă.
U ralâ d' in ce să face?
D' i uomul care tăt tace. (VII)
74
Am um puiuţ ŞI sa duce.
Cu cam«şa nespalată,
ClI guni n esarutată.
Da ti-ntornă, nu t'i duce!
Că cam«şa u-om spală
Şî gurâ \;l-om sarutâ
Şî t'icâ \;l-om piriiâ..
Apu d'imultu av�a t'ică şî barbaţi.
O pur�a pi-aikI, pi el' -arînt' ţ, pi la
t' eptu ş-o piriiâ mui�rţ(a:ş-o-mple­
t' â. Aşa-i zîc�a: l' ică. (VII)
75
Ţugu-ţugu, iepuraş,
D' incatru\;l 1) l' i laturaş?
D'i pi val�a Murgului,
Vazui fata Turcului:
[144]
144
EMIL PETROVICI
Cercelată, marjelată,
Cu patru cercei d'i pt'atră.
Yură 1), maică, şi 2) ma vez
Cum 3) ma-ntorcii-hajni verz! 4) (VII)
76
Arză-t' y focul, urală,
Că mn-aj pus faţa-n cerrială ;
în cernală d' e cea ra,
1)' e nu să PQt' e spala !
Arză-t' y focul, urîtă,
Că tar e m-ai batrînitu ! (VII)
77
Sărmană irima mea,
Iar începj-a mă durea.
Nu mă dori d' e durere,
Numa d'i necazuri grţly.
Taci, ir imă, nu tăplînje,
Că cu mire 5) nu-j Invije !
Taci, ir imă, taş pogană,
Nu le Ioua tăt'I samă! (VII)
78
Astă vară pt' arduj vara
Pi parău la Gîrd' işora.
Şî papuci mni-j rupşeju,
Fără Petrea ramînşeju. (XI)
79
On izvor cu apă reci
D�ţţ Dumnizăl} să-nţţrci.
Să ramîă 6) numa pt'etri,
Ia să h' il} nevasta Petri. (XI)
80
T' iclazău d' i cel vargatii,
Pi pt' icjoru 7) cel stricată. (XI)
81
D' -aş murf el' ţ dor el' i mur e,
Nu m-aş mă] duce-m padure,
Că mima odată m-am dusii
Ş-am vazut om pLq d'i ursii. (VII)
82
Cît' e flori din Turdă-susu,
Iel} cu-a mea mîndră le-am pusă.
Şî tăt' e-rnflor e şi nu l�agă,
Ba-sîmă-j samînţa slabă.
Numa florea soriluj
Şed: i-rn porta raiului. (VII)
83
St' ieuţ verd' i el' e sacară,
C-a mrieu uom s-o dusu-n ţară.
St'icuţ verdi d'i odosu,
Domni, adă-l sâratosu l (VII)
84
Multamnim sfint'ilor Paşt'I,
C-O elat frîiză verdi-m faj!
Multamnim Sînjorzuluj,
C-O dat friiză codruluj, (VII)
85
Fruză' vţrd'i, fn'izulică,
Il v � fV v 'ci l' v
"alJu-! ara mm ru lca.
1) Subiectul XI zice; vjună.
') Subiectul XI zice; să.
") Subiectul XI zice; cîn (când).
4) Versurile au fost spuse Întâiu de subiectul XI. Pe urmă le-a repetat subiectul VII.
5) r e puţin nazal.
6) Vocala accentuată î este complet nazală. Subiectul' VII pronunţă ramîjă, fără
urmă de nazalitate pe î.
') Subiectul VII a zis pe pt'icjorul.
[145]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN :':C\RIŞOARA
145
Da-i. mal rau fără nevastă,
" "��
Că n-a] urie traji-n gazdă.
Da la draguţă dă cu palma,
La mujer e traji sama,
Că mujerea-j tă cu t'ir e,
Da draguta-] tary strină. (VII)
86
Du-mă, Domni, d'<âiceâ
Urie-rnflori t' iparcă,
Să nu yil} pără-i lumea.
Du-mă, Domni, d'<aiceâ
U ni-rnflori t' Iperjul,
Să nu yil} pără-j cerjul.
Ma du, Domni, şî ma lasă
Uni nu-z barbaţ-acasă
Numa neveste frumosi. (VII)
87
M-aj duce nu şt' il} drumuiu,
Sî-mvaţă-rn-o urîtul,
M-aj duce nu şt'il} calea,
Şî-rnvaţă-rn-o urală. (VII)
88
Ciudă mn-i, ciuda ma coei,
D' e urală n-am ce face.
T' e du dor urie t' e mîjă
La puiul la capat ijă
Şî spure că şî jel} yil}. (VII)
89
Şî puşei ciuda capatiju,
Cu dorul m-acuperij
Şî biry ma hod'irliju. (VII)
90
Sară-j sară, murgu-i nQpt'i
Şî la mîndra n-oi străbat'i (VII)
IO Anuarul Arhivei de Folklor V.
91
D' i ce !eJ mîndr-amarîtă?
Pintru că ţ-am dat o bîtă?
Alta rabdă mnij şî sut' i
Şi imblă să mă sarut'i. (VII)
92
Astî vară la Ispas,
Ieram tînere1 �î grasu.
Da vez arnu la ci-am ramas,
La urît şî la necazu. (VII)
93
Pană-n cui, pană su cui,
Fost-an dragă l}Qricui
Ş-amu nu-s a n imaruj.
Da-i ţinea zili d'i postii,
Să Il'il} dragă cui am fostii. (IV)
94
Du-t' i draculi, urît,
Că tari m-ai batrînitu,
Şî di zili nu-z di multii :
D' -odată cu pt' etrile,
D' -o vîrstă cu Ijemnile. (IV)
95
Horjam sî noţ cîn erearn feti, la
[vaci :
Aveam doi vojnicaş drajî.
Vojnicul, vojnicul mneu,
Mult aj vrea să hi] a mneu
D' e-j vrţ;a tu şî ma-ta nu ... (IV)
[Nu mai ştie.]
96
ŞI HORĂ ŞI STRIGATURA
Ljucă, ljucă doholică,
O d'i ce t'e doholeşt'i?
O frat'uţi 1'-0 sfad' itu,
O parinţi ţ-o muriUi?
[146]
EMIL PETROVICI
/'
- N' iş fraţi nu m-a sfad' ită,
N' iş parinţ nu mn-o muri tu,
Numa puiul l-an pt'ardută.
Doră tu mni l-ai vazutii P
- Ia să-I h'il} tă vazută
Şî nu l-aş h'i cunoscută.
- Ba tu l-ai h'i cunoscută,
C-acelâ-i om cunoscutii,
Că-i pi d' ejitul cel mari
Cu irei frumoz d' i sori
Şî pi d' ejitul cel mnicu
Cu irel frumoz d' -arjintii.
- Aşadară l-am vazutii
La Huhui, la fagadău
Cu canceul plir pi masă;
Iaca prunci plîng acasă.
Că pruncutj-or mai taceă,
Numa noi s-avem ce bea. (VII)
97
STRIGATURI
102
Drajile mele codren e,
Mîndri uot' vazuj la i<ţlţ. (VII)
98
Drâguţâ d'i tupă d'alu
Ar d' ir i şi n-ari calu ;
Drâguţâ d'i tupă dîmbu,
Ar d' irî şî n-ari rindii. (VII)
99
O STRIGATURUŢĂ, AŞA
Cotă, Domni, cu ot' i,
Cum beau lotri cu domni!
Şî armile dornniloră,
Pi mîrfl e Iotriloru.
Şî arrnile lotriloru
Pi mîrile domnilorii. (VII)
100
Haidă, fată, tupă miri,
Că ţir�â-t' -oi tari biri:
Am o raţă ş-u raţoiu,
Nu t' -i faci cu gunoiu. (VII)
101
Ard' el�an cu ţundră sură,
ZOl}a dQrmi, nQpt'a fură. (VII)
Cucuruz d'i pţ iirugă,
Mă bagaj la mîndra slugă
Pe opt' ind şi pţ obd' <ţIţ
Şî pe buze supţireele. (VII)
103
Şî nu ma călca pe pt' icjoră,
Că ia şt' il} d' i ce ţ-i dorii !
Şî nu ma călca pţ optincă,
Că ia şt' il} d' i ce ţ-i frică!
Şî ş-âsară m-ai calcat
Şî guruţă nu mn-aj dată. (VII)
104
Am om bărbat cît om fagu
Şî n-am hajni să lu-mbracu.
Şî am om bărbat cît an nucu
Şî n-ăm hajni-m-pat să-I culcu.
Şî ia mari, şî tu mari,
D-ap� ciri n-o-mbracâ? '
Brîncil\ţ, dac-o lucrâ. (VII)
105
Am om bârbat cît om fag
Şî d'i fl}Qmi-abd' â mă tragu.
Am om bârbat cît an nucu
Şî d' i fl}Qmi-abd' â ma ducu.
Am om bârbat cît an d' em
[147]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRJŞOARA
147
Şî di fomi nu ma temii.
Am om barbat cît an d' em
Secerîm l)-pi-holdă-1 pt'erz.
Cari fată I-o afla,
Bur nara ş-o capata. (IV)
106
Frundză-rn prun, frundză sup prunii,
Am o mîndră şî n-o spujă
N' Icî o spui, nici ma gioru,
N'Icî o las pără ce morju. (X)
(O striga ficjori mai dimultu cîn
juca, 'cînd jerearn fată). (IV)
107
· .. morţi, met' eley,
Să t' ţ h' i facută iey
T'-aş h'i trasă pi-u jîlăi;
Să h'i popă o bdirău. (IV)
108
· .. morţi, t' ică creată,
Ce t'i ţii aşa mareaţă ?
Că şî jo-s cu păru creţă,
Nu ma ţi!} aşa rnaretii. (IV)
109
· .. morţi tăi, ţolină,
10 tînăr şî tu batrînă.
Fata cari s-o ia!} ia,
Cu p1}Qli d' i Ieped' el},
Şî ac�l�a l!(-o întors
Cu c�ala d'i-susu-josu.
Ma tă mnir d'i ce 1 ţ-ntQrcţ,
O n-ari d'in ce Ii faci. (IV)
110
Sarută-mă bad' i-n-d' inţ,
D'i buzi să nu t'-at'ingi,
') Secerând.
2) Şi cei doi r sunt nazali.
3) Şi aici r a fost pronunţat nazal.
Că buzfli-s masurat'i
Cu fonţij Aradului,
Pi sarnă barbatului;
Cu fonţîi Abruduluj,
Pi sarna draguţuluj. (IV)
111
D' -ăiis para-m Fagaraşu
Nu-n tribuji cer' er ăş.
Cet'erâşu-j gura mea,
Dâc-aj-aveă ce da la ia.
(Li strigă-n jocu). (IV)
112
Frundzâ verd' i d' i cireaşă,
Dulci-i gura d'i mnireazâ,
Ca o buobă d' i cireaşă.
Da-i mai dulci-a mninulu],
I Ca bobuţa struguhij. (IV)
113
Crîjmariţâ lată-n şeli,
Că mîncăş vacili meli
Şî d'iţeii d'ila [eli ! (IV)
114
MD.ir( n)!(azuţă cu ciiriiră 2),
D'i-a h'i socră-ta biiră "},
H'ii şi tu bună cu ia.
Da d' -o h' î sQcrâ-ta ra,
Măturâ casa cu ia
Şî pi-afarâ d'i-i put' a! (IV)
115
Marita-m-aş să nu şezu,
Numai cîmpu să nu-l văzu.
Cîmpu să-I vază barbatu,
10 să mătur, s-aşt' ern patu,
Să pui oglinda-m feriastă,
.ţ
[148]
EMIL PETROVICI
•
Să văz curnii stă nevastă.
IeI în dă camesa să j-o spălă,
Să j-o spăl şi s-o cîrpăscă.
Dee-rn paei-o zi o douo
Pără ce-z nevastă nouo. (IV)
116
Crîjmariţă di Rumîru 1),
În t'ire nu-j suflet bună,
C-aj bagat apă-n d'iuu
Şî bani ţi-an da d' iplinu. (IV)
117
Draga mea ce jucatori,
Cvamnirosi 2) ca o f lori ;
Ca o flori d' in grad' ină
Cînd o zmuIgl d'i radaciră 3). (VII)
118
Undi jocă văr cu vară,
Amnirosj-a 2) primavară.
Uni jocă văr cu vării,
.AmnirQsj-a 2) flori d'i măru. (VII)
119
Lasă jocu, verişora,
Pără ce-sii-Scărişora ! 4). (VII)
120
Ajicja-] om moş batrînu
Cari faci vara fîrii 5) :
. Cîrn ved' e nevestile,
Rasuce mustetile, (VII)
121
Cîrn ved' am nevţstiIe,
Mă t'ind'am ca şţrpile.
Cîrn ved'am batrîriile,
Mă boţjam ca cîrile. (VII)
122
D' e jocu-z numa focu,
D' e mincar e-z numa lupă,
D' e lucru numa butucii. (VII)
123
Dă, Domni, dă, Domni,
Şî la cel ce-dorrne,
Pe cîn s-o scula
Să aibă ce mînca. (VII)
124
Cirj-e zisîi că jo nu-s uomii
La mîncare sî la somnu ? (VII)
125
Ajfsta- i joc ard' eleriescu,
Stau fet' ile şî pînd' eseu. (VII)
126
Huhă mari dila munt'e,
Huhurează lată-rn frunt' e! (VII)
127
Cîn da friiza,
Puşej pînza
Ş-o tijaj Ia Sîmvas ijă;'
Şî -rn paru că prţa grabd' fiu. (VII)
128
Domni, fă-mă liem-d' i tufă,
Să mă Vacă mîndra furcă,
Să ma ducă-n sazatQre,
\ ' .
Să ma puji-ntră pt'icjQri. (VII)
1) î e nazal.
2) în manuscris r are deasupra semnul nazalităţii care, din motive grafice, a fost
omis aici.
') Rah'ila Negr!<a a repetat şi ea versul din urmă şi a pronunţat: radacin (r ) ă.
4) Până ce sunt în Scărişoara.
5) Vocala î este nazală.
[149]
FOLKLOR DELA MOTII DIN SCĂRIŞOARA
I49
129
Hididaşul zîci moli,
Ba-sîrna-l dori la foli.
Rid' idaşul zîci bire,
Bă-sîrna-j satul d'i pîr e. (VII)
130
Ba-sî�a o mîncat on ciru :
Numa coda [-o ramas
Să să şteargă pi la nas.
[Dela un flăcău].
131
Intre zrneji-rri voi ficjorr,
Că nu-mblaţ să vă-nsuraţ,
Numa tupă curve-mblăt. (VII)
132
Dă-mă, mamă,
Dă-mă, bună,
După cjala cu burdună,
Că puni burduna-n cui,
Ma sarută cin îi spui.
[Dela un flăcăul.
133
C-a mea mujeri încă-j bură,
Că-rit-o jură torcj-o lîră,
Sî-nt-o an,
D'e o suman. (VII)
134
Răhilă, buz ili tali
Unsu-lj-o ma-ta cu mneri.
D'e-rn puj capul după j('(li. (IV)
135
Dă, draci,' cu popa-n tău,
Cu dascăru tă mereu.
Dascăru cu prunci-şcQIă,
Ia cu dascariţa-m polă.
Preut' asa h' erbi \;lO\}ă,
Mniji nauă, popi două. (IV)
136
Preut' asa popi nostru
Ţesi pîndza fără rostă
Şî bat' i bat' ală sură
Să facă popi căciulă. (IV)
137
Popa nostru-] popă buri(i")u,
Cînd aud'i clopotul,
Ţîpă cosa pim bureni
Şî să ia pi la pomeni, (IV)
138
Tremură popa să moră :
Nu să-ndură
D' i prjascură,
C-o asîmti dulci-n gură. (IV)
139
Sărmană mujerea mea,
Să cunoşt' i că iej ra:
Cîtu-] lumea tăt cîrpeşt'i
Şî d'im val nu curăjeşt'I. (VII)
140
Cueurudz d'i pi ujugă 1),
Ma bagaj la popa slugă.
Popa-j slugă, j-o stapinii.
Vai d'i tr ăju rnrieu cel bună. (X)
141
B6sii6eu crescutu-n trocă
Măj, Trajarie, hai la jocu !
Da, bosijoce, nu t' ţ coce !
N -ari cir e t' i cul('(j ţ,
Că circ t' -o mai culcsu
•
') Informatoarea nu ştie ce Înseamnă « uiugă »: « Aşa-i strigatura.'>.
[150]
EMIL PETROVICI
o băuut apă dî rău
Şî s-o imflat pi la brău.
Da nu şt'u Fătă-j o ficjoru,
Numa o clat'it om pticjoru. (VII)
142
Mn-i dragi'! a trăji biri
Cu omul car e-j d' ţ miri.
Şî mn-i drag omul falosă
Şî pi faţă şî pţ dosu.
o horeeşti aclo cîndu-j-im birtă,
cînd jocă, atuncea lţ strigă jucatori,
strigaturile, strigaturili hori. (VII)
143
Raţa faci libo-libo
Şî cocoşu cucurigu.
Puju faci pju-pju-pju
Şî gajira taramb iu. (IV)
COLINDE
144
Hoj, vejrilcă-rnpărăţie,
Cum, Domrie, slava ţiţ,
. Cum, Demne, să-dz vestescă
Sfatul cel dumriizejescu P
Cum, Dornrie, cu a ta mînă
Zideş preuri-n ţărină.
Om pom d' erai sădi tu
Ce [era forte oprită.
D'in tăt pomu să mănînce,
Numa d'im pomil-florit,
Ce jera forte oprită.
Suz la roşu răsărită,
Mîndru pornu-j imfluritu,
Cu mt;rili d' e arjintu.
Da su pom cille iera?
Dumnizăy. ij supăratli.
Da jo, DQmnţ, cum ·n-oj h'i?
Pi vrjt;mia bist;rici
Să-mbată y.amini. (II)
145
La grăd' ina Zanului,
RumiQara,
Şt;d' ţ-Adam cu Jeva lui
Şi-ş plînjja greşt;lili.
Aşa le plînjja d'e cu jt;li,
D' e gînd' ai că ra!u pt' �ri.
Rai, rai, rai, grăd'ină dulci,
D'ila tine nu m-aj duci:
D' -amninosu floriloru,
D' e dulcjaţa porniloră .
Vini-un ş�rpe virinosă,
Hîrăjinu-să pi josu
Ş-aplecă d' -o clombă-n josă :
- Vină, [eva, ş-ia o pomă l
[eva porna ş-o lu uatii ,
Lui Adam incă j-o datu,
Dumnizău 1-0 strigatu :
.- Tu, Adami-j mjeri josu
Şi-] lucra c-um păcătosu l
Şi tu, [eva, incă-j mjer!
Şi-] munci ca şi-o muj<tri
Şi n-or [sic] h' i prunci cu durĂ<tri (II)
146
Dumni�ău d'ila-nceputu
Tătă lu\nţa o făcutu,
Pi Adarr\ 1-0 răstÎlriitli
Şi pi Ieva o zid' itu,
La olaltă i-o soţit
Şi lj-o da raiu pi mînă.
D'in tăţ pomni d'j-a-mpreună,
D' in tăt pomu să mănînci,
Numa d'im pomu-nflorit
Să nu mînci că-j opritu. (II)
[151]
FOLKLOR DELA MOTII DIN SCĂRIŞOARA
p O V E ŞTI, LEG E N D E, S N O A V E
147
ISI
o fost on ficjor d' e [-o zis Ceruşotca. O fost o fată d' e domn, fajnă,
ci' -a-mpăratuluj, O zîs că ia n-a mxt; după nime, numa după Ceruşotca,
Apu o mărs tată-so acolo să vază că ce fac iei laolaltă. O fo mîncîn pj-on
l}0lJ, iei amîndoi. O zîs fata că :
- Mulţan, Domni, că aesta-l şt'iu] d' ţ bunii d' ecî găzdăşia tat'i.
Tată-so o foz gata să-i puşt' ţ. Nu s-o-ndurat, dacă o auzit zîcîn aşa,
c-o văzu că trăjez bine 1). Atuncja o-ntreba mă-sa:
- Ce văzuş ?
- Da văzuj mîncînd pj-îi lJOlJ ş-o zis că-i mai dulce asta d'icît găz-
dăsla tat'i. Şî nu mă-ndurai să-i puşcă.
, " " ,
Ş-apu j-o-ngăzdăşat. Li-o da şi lor d' -D avut d' estul bine şî fata. (III)
148
DOT'A CU COJQCILI
Doosprăzăci cojoci o fost având Dot'a. O fost avîn capri. Apu o is
'Că să guri cu caprili a munt' i. O fos sori şî caldă cîn o POrIU d':'acasă cu
caprili şî cu cojocili pi ia să să guă a munt' i. Ş' -apu ia tăt o lasă la cojoci
di pi ia josu, c-o fos caldă, Apu pi cînd o sosit aclo a munt'i, într-o dungă
d'i paduri, ia o pus uala să facă ciru, Pu o dinit om vînt cu ria şî o-rnburdat
fagul pi uala eia cu ciru şî pi capri. Ciru 1-0 varsatii, caprili li-o omorîtă.
Apu ia o strigat atuncja :
- Blagovej-blagoveşt'I, caprili mni li mîncăş, ciru mni-l varsăş,
Ş-apu o fost avîn ia o noră bună ş-apu o mînat cu o uală dupa frăj.
Apu frăj n-o fos, c-o foz na, ş-o fost iarnă. Numa o vru să facă cjufală d'i ia.
Dacă s-o dus aclo pi-un cîmp fain, apu s-o imvit Maica Sfîntă la noru-sa
şî i-o şoiitu-m brînci şî o o-ncaldzit şî i-o implut lJQla d'i frăj. Ş-atuncia ia
o gînd'it că s-o prapad'it noru-sa. Apu atuncia i-o fos ciudă pi ia şî i-o dat
Ură 2) nagră. O is că s-o tă spt;li păr o ald' î. Ia tăt o fos spalată pi lîră 2) şî
n-o mai fost ald' int'!. O d' init altă muit;ri d' -ad6 d' im vecirI ş-o is că ce
lucră? Ia o zÎs că spală la lÎră. Muit;rxa o is :
- Nu mai spalâ pi lîră, ci-o pun(r)i pi gardu să ningă pi p. Ş-atuncia
t'am-o pi sQcră-ta şî i-o arată. Zî: NQ, iecătă c-o ald'itu. (IV)
149
O mUĂt;n o avut un ficior şî ficioru s-o dus la vînatu şî muit;rxa s-o
tîlr1it c-o zmelJ. Ş-âpui o apucat în dragosti cu zmeu. Ş-apu atuncia tăt
1) A repetat cuvântul şi a zis: birt;!.
2) Vocala î e puţin nazală.
[152]
15Z
EMIL PETROVJCI
o fos trud'in zmeu s-ornoră pi ficjoru să rămîă 1) mama ficjoruli cu zmeu.
D-apu nu 1-0 omorît, că ficjoru o avut cred'inţă bună la Dumriizău alduitu,
d' i nu 1-0 putut omorî., O fost avîn ficjoru un cală. Ş-apu I-o mînat să ia
apă d'i und'i să bat munţi-n capit'i. Ş-apu ficjoru o fost avîn o doriiţă, aşa
mari, ş-apu o legat doniţa în cap la calu şî s-o ţîpat calu ş-o 'IYQt apă cu
doniţa d' -acolo. Ş-ap atunci munţi s-o strîns laolaltă şî [el tăt o scăpat.
Ş-apu o d' init înapoă şî ficjoru n-o foş-şt' iin că ţi ni mă-sa cu zmău. Ş-apu
iey n-o şt'iy mai multă. (IV)
150
O fost ă lupă ş-o urs ş-o vulpi. O fost iarna. Ş-or fost avîn mrieri strînsă
d' i vara-ntr-un d' ob mări ş-o foz şăzin la focu şî-ncaldzinu-să. Şî d' obu
cu mneri n-o fost în casă la ii!, ci-o fost într-um pod d' i pujată.
Arnu vulpea :o foz mai h âmişă, Ia o jeşît afară ş-o-ndalit a grai! că:
- Ce-i? Lupu şî ursul o dzîs d'in casă că:
- Cini strigă pi t' ini ? Ia o zis d' -afară :
- Da o rnujeri, să mă duc să rnoşescu. Lupul o zis şi cu ursu :
- Vă, vă, numa nu şed'a multii ]
Amu ia s-o dusă ş-o şăzut om pică şî o dinit înapoo iară în casă. Ş-atuncia
o-ntrebat ursu sî lupu pi vulpi că cum j-o puz numi? Vulpea o zîs că j-o
puz numi Pîrvu. Atuncia o mîncat vîrvu d'ila rnrieri.
Atuncja în c«« sară iar o jeşît vulpea afară. Iar o-ndalit a faci vulpea :
-- Da ce ma striji? Atuncia iar o zîs ursu d'iluntru şî cu lupu că:
- Cini mai strigă pit'ini? Atuncia iar o zis vulpţa:
- Da iară mă t'amă o mui«rţ să mă duc să moşescu. Ş-apu s-o duz
vulpţa ş-o mai stat cît o mai stat şî iar o d'init Înapoă. Ş-atuncia iar o-ntrebat
că cum i-o puz numi? Ia o zÎs că: Mrieljucuţu. O foz mîncat mri«rţa d'iri
d' ob pără la mrieIjucu.
Apu-n c«« sară, iai' o zÎs c-o t' emat O mui«re să margă să moşască.
Apu Iupu o is că:
---:- Vă, vă, numa nu şed'a multu ca asară. Apy-atuncia s-o dusu.
Şî ce zi s-o facu bet' agă. Ş-a pu ia o zÎs că să- i aducă mri«ri d' -acolâ
d' iI'1 d' obu, dQr i-a tr«ci. Amu s-o dus lupu dupa mri«ri să i-o aducă. Atuncia
ia o foz mînc�tă mri«rţa tătă. Ş-atuncia iii s\or apucat a să traji d' i capu
ş-a să bat' i laolaltă pintru mri«ri, că n-o fost în\d' obu. Ş-apu ia o foz zîcîn :
D'inovatu ş«d'i-m patu,"
Do! fartaţ să trag d'i capu.
Atuncia o zÎs ursu cătă vulpi că: -- Tu ce Îşăş d' -acolâ el' im patu?
- Da lis-prelis,
D' obulu-i cu gura-ngiosu. (IV)
1) î e nazal.
[153]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA
151
r53
o fost ă uom d'i bajii, o foz batauuşu. Şî altu o facut o uspăţu şî o zîs
cîtă jel, cît-acela d' i bai, ici:
- Tu cît cei astăz, atita-z-dau, numa să nu d' ii la uspăţ la mlni, Aml'
[el o is că nu dini. Da [el s-o dus aclo afară şî s-o cearu să-I lasi să să haji-n
casă numa o vorbă să-ntrebi pi VQmiil.(r)I că :
- Cîtu-j ţarca mai multă, nagră o albă?
Atuncea lJQmiil.(i·)i : altu că-i mai multă nâgră, altu că-i mai multă albă.
Ş-atunc�a lJQmin(r)i s-or apucat şî s-or batutu. Şî tătn-o scapat [el să nu
facă bai ş-aclo. (IV)
152
o fost on Ţîgan secerîn la holdă. Ap9 o is că:
Zoua-i rnar e, holda-] tar e,
Rău ni ţfr e d' e mîncare.
D' e tri ori cotaj la sor e
Şî odată la pt' icjore, (IV)
G H 1 CIT () R J 1)
153
Cjumelii, cjumelii !
Albu-rnfomojat,
Gîş ce-i acei?
Altu gîei, o ciumeleşt' e : acela-] ăiu,
154
Am o vacă cu douăsprăzăce pt' ei.
Gîş ce-i acei? - Ace-i ceapa.
155
Tia moşulu-rn faţă
Şî san ast' ia-n dosă,
SZtrH 2) [Sunetul, ecoul].
156
Hodu-m podu. -Fumil.
157
Am o vacă cu ţîţa-n curti
Şî-m dă lapti tă distuhi.
Cada eu curit'ii.
158
Am o vacă d'-o du Ic] d'i coodă la apă
Şî să v�<td'i tăt ce-i Ha. - Doniţâ.
159
Ce trece pi apă şî nu să uudă?
D' iţâlu-m vacă.
160
Ce pt'ică-n apă şî nu stroP<tşt'i?
Frundza.
') Ghicitorile 15z�r8o sunt culese dela informatoarea IV; cele dela 18:-r87, dela
informatoarea VII. Toate ghicitorile informatoarei IV încep cu {, Cjumelu, ciumelu l ,>
Toate ale informatoarei VII, cu (, CjumneI-cjumnell ,>
2) Şi r e nazal.
[154]
154
EMIL PETROVICI
161
Rasteu reci
Marea treci. - Şf{rpili.
162
Napîrcă riagră,
Vara pi cîmp alţ?argă. - Cosa.
163
Zdîra1}uţă-m pîra1}uţă.
Copt' ilu mee dupa apa cu olu.
164
Bolundu satuli cu cojo d'i lemn.
D' inarsulu-n d' obil [rachiul în cofa].
165
Strigă Totosu d'in dosă să-I apăr
d'i gajirl că d'i cîrr nu să t'�mi.
Grîyu 1).
166
Tulturuşu-ntr-um pt' icjoru.
Curit'u,
167
Tureacu albii şî butura riagră.
Pt' icjorulu-n cizma.
168
Tragu-m mini-mpingu-n tini,
On darab din mini-n t'ini.
Iara pt'icforu-n cizma.
169
Am um bou d'<atita-j d'i mari,
d'i nu-nkepi-n grajd. Trupu-nk<ipi
şî cQrriiIi nu. - Sfrrd'ilu.
') Vocala î e nazală.
170
Am doo fţ?<it' i: mia nu să spală
riiciodată, mia să tă spală şî zi şî
nQpt'i şî mai albă-j C<i<i ce nu să
spală, ci' icît C<i<i ce să tă spală.
Pt' etnii la rnorâ şî rota la morâ.
171
Tă cură d60 f<it'i după um moşii
şî nu-l mai pot prind'i. - Caru.
172
Bolborosu-n grosu..
Popa-m biserecâ.
173
Ifarască, parască,
Să aibă scară-n cer s-ar gurî
Furnica.
174
l;}Qlă unsă-n cîmp ascunsă.
lepurili.
175
Vust'Ic, fată frumoosă,
Prin paduri d' asă. - V ulpea.
176
Îrn pad'uri crescuj,
Îm pa�uri nascuj
D'i cinstţ?a casi tali fui. - Masa.
177
Îm paduri crescuj,
Îrn paduri nascuj,
D'-izb((lişt'a casi tali fui. - Uşa.
[155]
FOLKLOR DELA MOTII DIN SCĂRIŞOARA 155
178 183
rm paduri crescuj,
.Îrn paduri nascuj,
D'i ştergura casi tari fui.
179
Mătura.
Că urlă Tod6s
Cu porci d'i pţ dosîi.
A'py-aciala-i t' ept' irite fpieptenele].
184
.N'Icj-afară, riici-n casă.- Ferjasta. -, Că am o vacă cu dousprăzăci pt' ej.
Ciapa.
180
. Crţ(�şt' i cu vîrvulu-n giosu.
Sloiu la casă.
181
Meliga-peliga
Merje la biserică,
Fi d' i lături ujtînu-să,
D' i cur piţigînu-să. - Forficili.
182
Cjumneleşt' ţ :
Cjumnel-ciumnel !
Am o vacă
D'o dug-d'i codă la apă. - Canta.
185
Că şed' ţ ursulfi-sat
Şî cîri pi icI nu batu.
Cuptoriul cari cuoci pîrţa.
186
J oc-o-jepuraşu
Supt om palt'iraşu. -Fusul.
187
DOl}O leemni holdorerii
Şî mai mult'i măti(r)înţ�li?
Scara.
BOCETE
188
Aiel} şî d'i mini, Domni J),
Şî d' i mini, Domni l
Ci-am avut nu-j mai avea,
C-o pornit pj-o caIi mari,
Fără di-ntumari.
.ş-o pornit pj-o cali lungă
-Cini pgt'i să-I ajungă ...
[Nu ştie mai departe.]
Cînt/ioa mortuli: tăt cam iiriu
glas ari. (IV)
189
Avc:;a o mujerj-orn barbat d' e-l
t' ema Parpajelă şî pi ia o t' ema
Hampa. Apu o murit Parpajelu. Apu
ăl cînta:
Saracu <;ţ Parpajelă,
Cum o murit jelti !
Aiel} şî d' io, Domni !
Parpajelu rnrieu,
Cum o murit jelă.
Nu mai sta, numa tăt aşa să
cînta. (IV)
m:
1) Aiey şî di miii, Domni I [Aşa se tânguesc femeile. Bărbaţii se vaietă:] Aie\! şî
od'îo, DQmiti!
[156]
EMIL PET,"ZQVICI
DESCÂNTECE
lr
190
DE SCRINTIT
Heu-t' ţ, sclint' it' e, obrint' it' e,
Rădăcină nu prind' e,
Rădăcină nu t' ind' e !
Du-t' e-n valea nagră
Şî-n t'icera naltă,
C-aco16 ţ-î scăldătorea,
Aco16 ţ-î săzătorea,
Aco16 ţ-î adăpătorea !
Nu-j demnă să t'e dojcjască,
N'ici să t'e hodinască.
!« şî t'e du
Pe pt' etri şi pe lemne secî l
Heu-t: ţ, nu-rnpunje,
Heu-t'i nu străpunje!
Apuca] Pţ-um poduţ mîndru
[dt-aramă.
Podu-l trecuj,
Pe Sîmt'etru nu-l putui. /
O p6d' ină să clăt' I,
Pt' icjorul să sclint' i :
Oz de os,
Carne d' e carne,
Pt' «le d' ţ pt' t;le,
Vînă d' e vînă,
Sînje d' ţ sînje.
H' ie pt' icioru cum o fost!
Nu-l durţa,
Nu-l mînca!
lVlîncă pt' etri, putrigai!
T'e mîi cu cuvîntu mnel)
Şî cu a lui Dumnizăl}.
D' im pQla-i Sîntămărie
Liaclll amu să-i h'iie.
Nişt' e apă-n Qarece pui acolo la
pt'icjor, apu-i tr«ci. Şî aţă nagră
lţagă la pt' ic jor. (III)
191
Dacă să strică la omacu, la fole �
D' e s-o d' esorit d' in apă, ..
D'in apă să-i treacă.
D' e s-o d' esorit d' in somn,
D'in somn să-i treacă.
D' e s-o d' esorit d' in mîncare,
D'in mîncare să-i treacă.
D' e s-o d' esorit d' in ustenală,
D'in ustenală să-i treacă.
D' in pt' icjore 1'-0 călcată,
D' in apă t' -o adăpatii.
D'in pola-j Sintămărie
Ljacul acuma să-i h' ije, (III)
192
D' i potcă care dă omul. Tîlneşt' e,.
vez, omul potcă sură, potcă nagr ă :
Potcă sură,
Potcă nagră,
Potcă vînătă,
Potcă sacă,
Du-t' e-ntr-o codă d' ţ ţarcă!
Nu infla,
Nu verenoşa,
Nu obrint' i !
Potcă tărciată,
Potcă yărgată,
Potcă �răţată,
D' i nQl}ăză-şî nQl}ă d' ţ f«luri,
NlI-mpujă,
Nu străpuje!
Du-1'i pţ p1'etri,
Du-t'i pţ l«mni!
leş, nu-l mînca,
Nu-l durţa,
Nu-l imfla,
Nu-l obrint' i.
la
i':1l
"
[157]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCÂRIŞOARA
I57
Tătii-apă ; udă care-i bet'agii. Că'
iţste d' e ţipă � mînce-Ie capu mu­
ieri - ţîpă-n vînt. Ice că le suflă-n
vînt potca ceja. îi ra ace bolă. Pat'e
rău omu, dacă dă-ri uom. Să imflă
şî sparje. (III)
193
DES CÂNTEC DE DEOCHIU
Potoleşt' e cărbuni. Bagă-n apă
nauă cărbuni:
Hel}-t'i, diotatule,
Nu lu-mpiije,
Nu-l străpiije,
Nu-l obrint'i,
Nu-l verenoşa!
Hel}-t' i, strigă 1),
Nu-l mînca!
Armi-l aflaş,
Arnu să-I laş!
A' min. (III)
194
D'E CAPU
D' emineaţa, păr nu rasari sorili,
ăpu să zîci:
!ej, d' isori,
D'in-t'isQri!
Că t' i prind' i sfîntu sori
Cu cuvîntu mrieu,
Cu put' ţr�a li Dumnizău
Şi cu sfînta zi d' i astîz.
Apu ori-n ce zi să nim�ţri, să
d'iscînt'i cînd îl dori pi omii. Apu
să zîcâ pără d' i nal}ă l}orj tăt aşa
cum spuşej d' i scrişeş. Ş-apl}-atun­
c�a să zîcă: Tatăl nostru. (IV)
195
D'E SCRINT'ITU
Cînd aj călcat cu picjoru şî l-ai
sucit ceva:
N âuăză-şî-nauă d e-rit' ijeturl,
Să saje,
Să trasaje,
Ca postul Sfintij-Marije,
Ca arjint curată
Ca Durnnizeu ce mi 1-0 dat.
Apu aşa discînţ pînă d'i nău-uăr î.
[Se ia aţă neagră de lână şi pe
măsură ce se repetă descântecul, se
înoadă aţa, până de 9 ori. La vite
se ia un păr din coadă şi cu el se
fac cele 9 noduri.] (IX)
196
D' iscîntă d' i navîscă şî d' i şerpi.
[în prezenţa mea a venit o femeie
să-i descânte pentru o vacă muşcată.]
[într'o] uolă, cu urdzică; crucij
dau şa 2) [cu urzica] d' i nau-uorj.
[După fiecare des cântec 1 suflu şî
scîpt' ii.
Dzîc Tatăl nostru cîndu-ndăluj 3)
a d' iscînta.
Cîrn muşcă pj-atărit' e vacă o pj­
atarit' e porc, ăpu zicî cumu-l
t' iarnă. Întrebd' că cumu-1 t' iarnă.
Spuri. Apu zîcj-aşa. D'o h'i muşcată
d' i navîscă, Îi zîci:
Hei Mar iţă,
Pîrpariţă,
Cu guşî1i tali nu ung!,
Nu-mpungi,
Nu-mfla,
1) Nu ştie ce e striga. « [Aşa se zice] cînd îi d',;, d'iot'at >}.
") Aşa.
3) Accentul pe ă: endăluj = încep.
[158]
EMIL PETROVICI
197
AC�IA-I D'I �RPI
D'in creri capului,
D' im faţa obrazului,
D'in zgîrciu naruli.
Ciri d'iscîntă, rupe o clombă
d'intr-o mătură, o [a-n mînă, ţini-n
mînă cuţitu şî forficili şî dîcl că:
Cu cuţitu t' itai,
Cu indrc,;:al}a t' i-mpungă,
Cu mătura t'i mătur,
Cu forficili t' i aruncă îm munţ pusti i
Şî t' i suflu şî t' i scîpu
Und'i cocoş nu cîntă
Qaii nu zbiară
Nimirea nu locojeşt'i.
Va ial) şî va scîpă
Cu cuvîntu mneu
Şî cu put' ţrc,;:a li Durnnizău
ŞÎ cu sfînta Luni
Şî cu sfînta Marţ
Şî cu sfînta Mnercurî
(Tăti zîlili să să numască.) (IV)
199
D'I D'AOT'IATU
(Să d'aoati.)
D' -o h' i d' aot' [at d' i mujeri,
Să-i săa focu pim majîi
Ca sacurea pim putrigaiă.
Iar d' -o h' i d' aot' jat d' i mujeri,
Să-i pleznască ţîţili.
D'-o h'i d'aot'jat d'i barbatii,
Să-i săa focu pim maju
Ca sacurea pim putrigajii,
Iar d'-� h'i d'aot'iat d'i barbat,
Să-i pt'i'ci păru.
Că-I blâstăm ieI}
Cu cuvÎntu milel}
Şî cu put' ttrc,;:a li Dumilizău
Şî cu sfînta zi d' i astăz.
D' ita asta să dmîă 1)
Nu gîmfa,
Nu-mveruilăşa!
Că d' ita asta (cum o t' âmă)
Nu t'i pot'i purta.
Că d' ita asta ari să mârgă,
Ari să pască.
Atunci tăt aşa <;Iîd pără d' i tri
uorî. Şî zîci îm vorbili-acţlc,;:a cîn
zîcl :
Hei Mariuţă,
Pîrpariţă. . . păr la sfîrşît :
Năuăză-şî nauă d' ţ verunăşat' e
[spurcat' e,
T' e suflu şî t' e scîpii
Cu cuvîntu mneu
Şî cu put' ţrc,;:a li Dumnizău
Şî cu sfînta zi d' e astăz. (IV)
Hei balauri spurcat' i,
Cu limbd' ili tali nu ungi,
Nu-mpungi,
Nu-mfla,
Nu gîmfa,
Nu verunoşa l
Că d'ita acţţ nu t'i pot'i purta.
Nauăză-sî nauă d'i feluri va iau
..... ''''' .. .... ,...
Şî va suflu şî va scîpîi. (IV)
198
D'! MĂ TU
(Cîn t' i dQri il I}ot'l)
Să să ducă imflatura asta
Ca cum să duci
ROl}a d' i sQri
Şî fumu d'ila cuptQri
Şî pulberc,;:a d' i pi caIi.
10 va iau şî va d'iscînt
") î e nazal.
[159]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRlŞOARA
159
(
Ca auru d'i curată,
Ca arjintu nimăsurată,
Ca Dumnizău sfîntu ce mni o datti.
Ş-o suflu ş-o scîpii. (IV)
MAGICE
PRACTICI
200
înt' id' e gad' inile celea răle. [Bagă pieptenii de pieptenat lână, unul
într'altul, toamna]. Colo cătă Sîntămărf]e, întid mujerile tept'ini (1)
201
CUM SE APĂRĂ DE DEOCHIU
Îl Ieagă la brîncă cu aţă roşă d' ţ amici, că zice că nu să d' euat' e. (III)
202
Să rasuci vîntu. Dacă jej-d' -apropi d' i vintu, cîndu-I vez rasucindu-sâ,
atuncea strij : Frumăsti, frumos, cu frumosili !
Dacă zîcî aşa, ăpu nu stricâ vîntu.
Strică vîntu multi Cttltt [vite, oameni], dacă nu zîcî aşa. Dacă strică
vîntu, nu ma-ari put' eri.
îl spală cu lingura vîntuli [pe cel stricat de vânt]. [esti aşa-ntr-o sî1hă
înt' egată laolaltă o clombă, aşa ca un cuib d' i cjoră. La clomba ace] d' i
sîlhă-j zîci: lingura vîntului. O bagă-n apă ş-apu să spală cu ia. Ş-ap­
atuncea-j treci. (IV)
203
SARAMîzDĂ 1)
Să faci d'im ploo. Icja că cîrn m�tttt-n sus (cîrn mtttt pi costă-n susii),
mţtt a vremală. Cîrn meee-n jos, mţtt a vremi bură.
O ard' i-m foc şî faci cjaruşă. Ş-apv-atuncia dacă ari mînii pi VQricini,.
atuncja îi dă cjarîişă d'-actttt Într-o mîncari, o apă, În ce-j vedi vrttm�a.
Ş-atuncia-nd'iţ aclo în cj-o mincă,
Am auzit d' i multii că erea il uomti, ăl t' ema Daguţu şî avea o fată.
Apu nu-şt'u cin(i:)i-i dadusi cjariişă d'<acie de saramîzdă. Apu să cînta
omul acela: - Aiev şi d' io Ţant'i{lţa 2) mţa. Ş-apV-o muritii. (IV)
204
[VRĂJI DE DRAGOSTE]
Să ducii În dZÎVa d'i Paşt' şî să spală pi la fîntÎri şî pi la izvQră und'i nu
spală muieri cameş. Şî iau apă acolo şÎ zvÎrli pistă ittli şÎ pi supt ittli ş-apu
zîcu:
1) Am auzit şi salamîzdă, salamîzdră, solomîzgă.
2) Acel Daguţu nu putea pronunţa pe s şi pe r. Vroia să pronunţe: Siih'iruţa.
[160]
160
EMIL PETROVICI
Lau-mă,
Dau-mă
Cu apă d'in naua paria,
Să h'iu noră PucUţQQ 1).
Ş-apu iară maţ zîc iteli:
Adă-I, Domni,
Adă-l, Domni,
D'in lumi, di pistă lumi,
D'in patru cornuri di lumi.
Slobozî-rn, Domni, part'a mea,
D' in lumi, d' i pistă lumi,
D' in patru cornuri d' i lumi! (IV)
205
Sîmt itele ş-alcja d' i culegii matragulă şî facu. [eli zîc :
IelJ t' i ialJ, matragulă,
Tu să-ri stai mnije d' i bună
Pi joc şî pi bautură
Şî pi cinstea cja mai bună!
Ş-ap-atuncia să rogă li Dumnizău şî fac matani, Matragula o ia mriercuri
pără-rn Paşt'I ş-o bagă-ntr-orn furriicarl, Ş-ap-atuncia o ţini la ia. La
Paşt' o bagă acolo-ntr-orn papuc şi jocă cu ite. Care-o prind'i d'i ia maţ
int.ije, dup-acjala să marită. (IV)
20(i
Dacă găţ o casă, apă atuncja să tai capu la un mnelii or la un cocoş
Of la ce ai sa mă şi rîndu, aclo cătă pragă. Atuncja ii norocosă casa şî nu
itesti morti cu graba în ia, dacă tai un cab d'id'ită, nu să hie cab d'i
uomii. (IV).
[Când se face o casă nouă, trebue să se aibă grijă de următoarele:]
Să nu h'i fostă hatu acoleă und'i pui casa. Să h'ie locu curată, să hie casa
norocosă, Und'i să fac bată] şî sudalmi sî omorîrl, acolo nu-I curată (IV).
DIFERITE CRED INTE ŞI SUPERSTITII
207
[Nu e bine să rosteşti cuvântul foame.] Icjă că-i cob rău. - Cobiţ tăt
a rău. [Aşa ziceau bătrânii] cîn dzicjarn că mn-i forni. Fomea-i cob rău.
') Pucuţoaei = porecla soacrei, a informatoarei VII.
[161]
161
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA
(
l
D'ice 1) d'iri fornea 2): să'-mpîţînă 3) bucat'ili şî să-mpîţînă pîri(r)ţa.
(IV)
208
Da că-n 4) zauâa 5) uret'a, api-auz o vesti nQYU 6). (IV)
209
Nu-şr'u cim ma sud'iţâ, ma voroveşt'i, (IV)
210
PAIELE ŢIGANULUI
O fujit Ţîganu cu pajili, c-o furat paa. Ş-o fujit cu i�li ş-o pt'ardut d'j
jeli. Să văd pi cerjă st' elj-aşa, mult' i laolaltă, pi urid' -o mărs Ţîganu cu
pajili. (IV)
211
[CRUCEA DE SPICE LA SECERAT]
Facjăm o cruci d'i st'icurt, o purţâmu-n casă. O scuturam pi masă şî
alejam grîyu 7) ş-atuncja-I ţîpam acIa în samînţâ. Acela-i fain d'i samînţâ, că
nu-j cu bureri]. (IV)
212
[OBICEIU LA SEMĂNAT]
Moşu bagâ o pîri(i-)i ş-o untură-n d'asâj, ăpuj punea pi plug pără ce
brazdă, Icjă [zicea]:
- Aşa să h' iii st' ieu la sac ară d' i pliri(i)i:i ca şî pîri(r )ţa, ca şî untura
d'i-ntrţagă. (IV)
[Acuma nu se mai face.]
213
în zoua cari samanâ sacăra, nu dă riimrifca d'in casă. Icjă că dă na­
rocu. (IV)
214
[Nu e bine să te învârteşti împrejurul unui copil, căci nu mai creşte.
Copilul zice]:
- Nu ma-ncungjura, că nu �cresci:i! (IV)
') De aceea.
2) Foamete.
3) Se împuţinează. Accentul pe întâiu(î.
4) Dacă îmi ....
5) Ţiuie. Accentul este pe a.
6) Nouă.
7) t e nazal.
II Anuarul Arhivei de Folklor V.
[162]
162
EMIL PETROVICI
215
N'i d'isăm+), aşa, uoricâri d'intră casjen, o din nam, c-o razboi şî cu
pîndză lungă şî cu araturâ. Apu mori uoricini d'in namul mneu. (IV)
216
Dacă pt' ică um măr puz d' im batrin, âpu moori uoricini d' in casă o
d'in namu nostru. (IV)
217
Cîrn pui nucu, tribă să pui om blidă o o uală ra d'i-ttttstţ(a, d'i pamintă,
că nu creşt'i pim parnîntu-josu, ce creştî-sus cîtă ceriu. (IV)
218
[CUM SE CÂNTĂ CORBULUI]
Cîndu-l vid' em, apu strigăm dupa jelu :
Corbuli, corbuli,
N-ânumâri(r)â 2) d'it'ili nostri,
Că-s anumănfrjati
D' i cîndu-s cumparat' i
Pj-o cameşă barbat'ască,
Dumnizău să-I ped' esească,
Pi-o cameşă lungă,
Dumnizău să nu-l mai ajungă.
Ici că cîn să imvăscii, apu pagubeşt' i 1}Qriciri(f )i. (IV)
219
!ARBA H'E;RĂLOR U
Icea c-o bagă hoţi-rn palmă.
Cică, dacă ai put'a gasi und'i-j cuibul dînsului [al ariciului], ăpu dacă
ari pui, să-i impt' ed' ici, c-ăpu ici că [el cunoşt' i iarba h' er elo şî aduci şî
d'ispted'ică puii. Apu t'ţ duci şî cerci în cuibul dînsului şî gaseşti iarba
h' erelo. Apu cu iarba h' er elo poţ d' iscui, uşîli. O ţii-im brîncă ş-âpu pui
brînca pi uşâ, ăpu să discuu uşa. (IV) .
[Hoţii descuie fiarăle cailor şi-i fură]
220
[Când auzi întâia dată pitpalacul, numit « t'it'irlîc », numen de câte
ori cântă.] [De câte ori cântă.] cu-atit'a sut'i-j cabelu d'i grî1}3). (IV)
1) Ne visăm.
2) Nu număra!
3) Vocala î e pronunţată nazal.
[163]
I
I
�
FOLKLOR DELA MOTII DIN SCĂRIŞOARA
221
Dacă să bat' j uot'ul stîng, ai amarală. (VII)
222
Porci cînd imblă cu gozi-n gură, yiri iarna, dă frigu. (VII)
223
•
Ici, cîn streti vacile, îi să mai pl<;!Vă, că streti vacile. (VII)
224
Marţ sara, sîmbătă sara, nu torcim şî nicî vinirja nu torcim şî riid nu
cosim, că dacă cosim vinirja, n'e dor ot'i. (IV)
225
Marţa nu-j pr�a bini nicjo călătorie s-o facim, da nicî nu-j pr�a bini
să dăm sari la vaci marta, că să-mpungu, nu trăjez bini laolaltă jt;li. (IV)
226
Să nu-ndăluj d'i sîmbăta uorce, numa dară d' ţ lurja 1) şî di mnercurea.
Lunja şî mnercurea poţ să fad orce călătorie, 'iz zîli buni. Sîmbăta nici
să-ndălui, da nici să nu pr�a găţ, că-i la gatătu saptamini şî nu-j aşa bini.
Sîrnbătă sara şî marţ sara nu pr�a lăsăm prunci să rîdă şî să facă pr�a
mult'i celea, că nu-j biti, c-atuncja-s mult'i cjapasurj slabi, cjapasu nu
buil(i')u. Numa să zică Tatăl nostru şî să să roje li Dumn ezău.
Noi marţa nij d'em nu facim, că zîce că să-ntorc uoile d'i capii. Nu-j
biti să fad. (IV)
DEMONI, FIINTE FANTASTICE SAU CU PUTERI
SUPRAN ATURALE
227
VILVA
[Doi flăcăi au plecat într' o marţi seara « su Pt' atra căldărilor » să taie
« doje », prin contrabandă. « Su Pr' atra căldărilor » e un loc stâncos, sălbatic,
înfiorător. Flărnânzind, au făcut foc şi au început să mănânce. Dintr'odată
s'a auzit din stâncărie un sgomot asurzitor, ca de viori, clarinetă, gurdună.
Au lăsat lemnele tăiate şi au fugit din toate puterile. Era « vîlva ». Acolo
e sălaşul ei, în locurile acelea sălbatice. Au lucrat marţi seara.] (XII)
1) A doua oară a pronunţat funia, cu un iz complet denazalizat.
[164]
EMIL PETROVICI
228
VîLFA
Vîlfa iţste la pădure, acolo und'e taie pădurea, und'e fa[c] stînjîn.
Zîce că să cîntă că-i taie pădurea, îi ra, Dornrie apără-ne. îi zugrumă
care să tilneşt'e cu ia, care-i iţse-n cale. Vîlfa aceje, zice că-i mama pă­
duri. (III)
"'229
BALAURUL
Cîn ţîpă d' aţă, iţse d' im văzdug, d' int-un tău, balauru. lţste uom d' e-l
duce d'e căprăstii. [Omul acela se chiamă] şolomăţu 1), şolomarjii. (III)
230
[Şolomăţul] cet' eşt' e pj-o cart' e păd cînd virie-n dunga tăuluj, la şolo­
măţii, bălaurul. (VIII)
231
ŞOLOMĂŢU
Cîn d'iri boholtu [grindină], îi şolomăţu.
Erea o bătrînă, apu să riimerisi d' i fusesim pj-acolo pi fa ia. Ş-apu jo
numa văz că iţsi batrînad'in casă şî ia o bîtă (proptită erea acolo d'i pujată)
şi o ţinea d'i mneljucu 2). Ş-apu o rot'ilâ-m patru lături. Ş-apu atuncja
striga batrîna:,
- Sus, Solomoni 3), sus, Solomoni 3) d'i frîuu 4) d'ila şolomăţii ! Nu
lăsa boholtu pi ţarini li nostri, sus, Solomoni 3) d'i frîl} 4) !
Ş-apu bîta acee zîcţa c-o omorît şept' i şert'I cu ia; ş-apu cîn d' ini
boholtu, apu dacă ari macar cini bîta ace, dacă dă crucişii cu ia, PQt' i să­
ntorcă boholtu. (IV)
232
O fost nişt'e coptij la d'it'i la munt'i. 'Acolo o fost d'<aprope Tău 0)
iţzilo. Ş-apu copt'iji o fost şezîn acolo caşhgîn di d'it'i. Ş-apu o d'init
şolomăţu ş-o cerut la copt'ij să-i dţţ pîni 6)\ şî copt'iji nu i-o dat; fet'ili
j-o dată pîni 6). Ş-apu copt' iji s-o ll}Q după ielu; şî s-o dus păr-acolo la
1) Accentul e pe -mă-o
2) Accentul e pe �.
3) Vocala (i a fost pronunţată foarte lungă.
4 ) Vocala î e nazală.
5) în două silabe.
6) î e lung.
[165]
FOLKLOH DELA MOŢII DIN SCAmşOAHA
\
tău, şolomătu. Ş-aculo nu şt'il,!- ci-o facut, o-odată o ieşît un caluţ şî s-a
sujit şolomătu pi dîns. Ş-o prins a-nnoră ş-a tura 1). Ş-odată o trezriitti
copt'ilu, care s-a ll,!-Qt cu pt' etri dupa [elă, şî patru boi. Ş-aşa j-o trezriit
că nu [-o-mburdajt] josă. în talpe i-o lăsată. Ş-o fos tă pj-acolea ş-a fet' ilo,
pi-mprejurul ") acela, ş-a fet' ilo nu le-o treznitii. (IV)
233
VÎRCOLACI
[Luna] o mîncă vîrcolaci. Să ţîpă la !a d'i tăt'i Iăturili ş-o mîncă. (IV)
234
MOROl3)
Sîm d' e ia lapt' ili d' i pi la vad. Ia cu tătu cît' e una d' ţ n-aj ce cota
la i<clţ, că ia mana tătă d'i pi la [ele. Ce-i bur tătu-l mîncă răutăţîle. Tă pi
praznice ia mana d'i pi la vad.
Mai trudeş-cu ia, mai d'escînţ d'e mai yine lapte. (III)
235
PRIGURICI
PQt' e că-s moroj, strigoi, lucru rău. [Aşa le zice] d' ţ i<csţ d' -acolo [din
mormânt]. Apu cît'e unu, să t'e apere Dumnizău, că face rău. Să duce
pe-acolo pi la mujere, care-i bărbat. Dudăjeşt' ţ cu ce PQt' e pin casă d'e
să sparie ciled'u. Zvîrle d' i pin casă.
Ice c-acela-] spurcată, O lucrat tă pe sa ma Satani, pe lucru rău [înainte
de a muri J. Di-aceja să fac iţi aşa 4).
Face slujbă popa. Şî-mbracă um bucjumii, un ljemn ad' eca, cu haine
care-o avut omul. Ş-apu atuncja nu mai are treabă să yije. Numa-ş ia
hajriili şî nu mai are put' <cre să yiie. [Buciumul îmbrăcat îl lasă în pădure].
(III).
236
[CA sA NU SE FACA STRIGOI trj
îl scot' e d' in gropă şi ia pt' elea d' i pi [el. Lucru rău, Sătana ad' eca. Şi
yine pi la case, pi la casa und' -o fost. (III)
1) U e puţin nazal.
2) u urmat de r e puţin nazal.
3) E un plural feminin. Singularul e mor oia, cu Q şi i nazali. Li se zice şi strigoi.
4) Un flăcău care a asistat la anchetă spunea că omul păcătos, după ce moare, are
să umble pi lumţ!.
[166]
EMIL PETROVICI
237
Bagă o seciri la irima dînsului, dacă ice că-i srigoju. ICţ că-i mor
n'amurili tupă dîns, dacă-] strigojă.
Nuşti arnicju negru puri-ada la mortii în copîrşău, aşa crucişă. Aşa-i
zice p ăijînă. D'im batrîn o ramas juşu. (VII)
238
D'in Ţ'îgarif să fac prigurid, lupt'. Ş-apu!, dacă să află d'e-j ţipă pîne,
iară să face uom an(r)ăpoie. (III)
239
VÎLVA PADURI
Mama paduri; vîlva paduri, d' e vorbeşt' i pim paduri. N-am auzit că
face nic iti rău. (V)
240
VÎLVA LUPT'ILORU
o fost o turmă d' i lupt'I cu vîlva lorii. Or trecut pi l}Qril}uni, ori pi
munt'i, ori pi padure, S-o vazut lupt'i cu vîlva lorii. [a-j portă. (VII)
241
[ŞARPELE DE CASĂ]
La tătă casa jesti şerpi su casă la uomii. Tăt aşa ca şî ajesta d'i cîrnpă.
Că să imveşti [el d'i mult'i ori a sori. Stă a sori. Zîcja că să nu imblăm
după [ehi, că s-amărăşt' i şî muşc-atărit' i d' ită,
Şî zîcja batrîni că ittsti şerpi şî la radacirurja-) api. Di-acee-] reci apa.
[Se chiamă] şerpili cari stă la radacira api. (IV)
f
I
. l
242
DESPRE
PĂSTORIT ŞI VI�ŢA DIN
DIVERS]:,
\
MASURĂM LAPT'ILI
TRECUT.
Tătă rnujerea-j-mulgi ii. Ş-atuncia pacurarjul acjala măsură Iapt' ili
cu masura, o feliţâ d'i masuratii. Atuncja-z-dă brîndză cari dupa cum o
avut lapt' i d' i multii, o litrâ, o fe1iţâ, un pont' ttrilL (IV)
1) A doua oară a pronunţat: radacira,
•
[167]
FOLKLOR DELA MOTII .DIN SCĂRIŞOARA
243
Dacă tundz l}QQ 1) tătă, apu-atuncja ial} iarbă verd' i d' i josii, o zmulgu
d'im pamîntu ş-atuncja pui pi spat'i la uaa 2) şi zîc: D'i mi [estim, a t'impu 3).
D-apu să crească lîra ca iarba. (IV)
244
Nu ied drumuri şî cocţe. Purea vasili pi spat'ili calului, ş-apu baga
bucatili-n-d'esaj şî yir�a acasă cu ittli la nevastă şî la ciledă. (VII)
245
Alisandru-mpărat o fa săjind d' im pt' atră-rn pt' atră cu calu, călăreşt' e.
S-a fo bătînd şi cu furnicile, c-o fo cî vacile. Nu s-o fo t' emînd d' e nime.
O fo poganii, pogănoc. (III)
24G
[A fost numai o casă la Iarba rea: moara. Din aceea s'au înmulţit cei
de astăzi. Omul acela singur se credea că era bogat. L-au călcat « lotri ».
L-au omorît.]
A avut aicja mutătură. IeI arţa d'ila Yidra (d'ila Vidra ce d'i susu),
d'ila Pîrvuleşt' (a Pîrvuli). S-o gînd'it că să-ş facă moră, Ş-apu dup-ace
ş-o făcut mora. S-o mbogăţit mari. O ţînut boi, vad, uo]. Iei ba-sma ş-o
mai făcut sî ban. O vîndut boi, o vîndut vaci. S-o vestită-lături că-i bogat
mare şî are şî ban. Ş-atuncia o yinit lotri pi [el ş-atita tin o pus pi iei, c-or
bd' icjuluit domni că şept' i font d' ţ carne ar tijat d' i pi ieI. O avut om
prunc şî 1-0 pus supt o laiţă ş-o pus caldarea pi jel. (V)
247
Apu-aşa or povestit că cirj-o foz-mai hotă, s-o alirat ajicja. (VII)
Ice că o furat d' ila ţară, ş-apu-ajicja s-ar asciisu îm padurI. (IV)
248
Zîce că nu-s bunî [banii, comoara] care-s puş cu lucru rău. În Grumazul
Bătrîni o aflat acolo il hurdoj di banl astupaţ acolo, puş d' ernult. Paşcul
Drili d-apu o foz dîn[d] d'i iei gata să-i itt. Ş-o aduz d'-amint'e c-o avut
drăguţe-lum�a asta.
- Ai, drăguţile mttle, cum să-m petrec cu ittle! O da [t] d' e hurdoi
şî, pi cîn o vru să-i itt, o zis aşa. Şî s-a dus [comoara] pe acolţtt, pi hudă-n
jos. N-o fost a lui. Să nu h'ie zîs aşa, ar h'i fQst-a lui. Dumnizău i-o ll}at
d' ila iei. (III)
") Oaia.
2) Oaie. Când pronunţă Încet de tot, informatoarea zice 1JQji.
3) Dacă nu în anul acesta, la anul viitor.
[168]
168
EMIL PETROVICI
249
Am auzi şî ia d'im batrin c-o fost arîn[d] nuşt'u VQminI, ş-apu o dinită
nuşt'u prunci d'i nazdr âvin şî o IVQt uomini acija ci-o fost arîn, cu boi,
cu plug cu tătă, im braţi şî j-o dus acasă aclo la a Ioră. Şî o zîs parinti cătă
prunci să margă să-i ducă nap6o:
- Cvacija o moştini pamînturili nostri,
Cînd o foz dîm brincă cu uomu, ăpu o foz rupîm 1) brînca d'ila uom.
O foz zdrumnicîm pt' atra-m brîncă ca farina. (IV)
250
RUDA FIqORILOR
[O peşteră pe drumul dela Câmpeni la Săcătura. Pe timpul când prindeau
cu funia pe flăcăi pentru serviciul militar, se ascundeau în această peşteră.
Cunoscutul hoţ {< Faţa N' agră », despre care scrie în romane, îşi avea
aci ascunzişul, Peştera are ieşire dincolo de munţi în judeţul Bihor. E ca.
un tune!.] (Dela un birjar din Câmpeni).
251
[Cel care vine la o femeie care chiar atunci urzeşte, ca] să imbIe bire
(VII) [ţesutul, trebue să salute aşa:] Să h'iiţ r6stul mari! (VII) [sau i]
Domni, dă să hie bini l (III) [sau:] Domni, ajută-ţ l (III). [Cea care
urzeşte răspunde:] Ajut' e Dumriezău şî tiie l (III).
252
"'.
[Când cade o stea, se zice că] fuji o stea pi cerju. Zîc că-s prunci ne-
bot'ezaţ, cari-s morţ (IV).
') Au fost rupând.
[169]
G
L
Q-v S
A
Acar cît 28, oricât.
ai 247, vai.
ajeu şî d'i mini 188, aşa se tânguesc femeile
în bocete.
ajeu şî dio 189, 203, aşa se tânguesc băr-
baţii în bocete.
alduit 149, binecuvântat.
amarală 8, 221, supărare.
amărăşti, S-241, se supără.
amarît, -rîtă 26, 27; supărat.
Ana (p. 127), o sărbătoare bâbească, Ador­
mirea Sfintei Ana (25 Iulie).
andăluj, andăluje 2), o-ndalit (p. 130), 150,
196, 226, încep, începe, a început.
Apă-bot'ază (p. 125), Bobotează.
arameşti , s-(p. 125), se cocleşte (câldarea },
aramnitu (p. 125), coelit.
are a 246, era.
ar.ndă (p. 114), chirie.
arjaua casi pără la acuperişu (p. Il6), pâ­
reţii casei fără acoperiş.
Armindin (p. 126), ziua de 1 Mai;molidul
tânăr ce se înfige în pământ în ziua de
1 Mai.
arii (p. 124), ei au.
atărit' i, atărt' e (p. 132), 241, oarecare, vreun,
vreo.
Băbură 3) (p. II6), acoperişul de piatră al
coşului din podul casei care apără acope-
risul casei de scânteile care ies pe coş, pe
«gura băburi »,
baju, uom d' i - 151, om certăreţ, buclucaş,
Bălgăratu 4) (p. 113), Alba-Iulia.
balmoşu (p. 117), mămăligă fiartă în smân­
tânâ = « groşt' oru ».
banatu 30, regret, părere de rău.
Bârbură, Sîntă - (p. 127), o sărbătoare bâ­
bească, Sfânta mucenică Varvara (4 De­
cemvrie) .
bâ-sîmă, bâ-sîma, b â-sma 82, 129, 130,
246, probabil, pe semne.
bat la donăţurî 5) (p. 125), stau la taifas.
batatori (p. 114), ciochie în care se bate cu
maiul, ca să se aşeze cercurile.
b âu 29, (el) bău.
bdicjuluit, or - 246, au preţuit, evaluat.
bd' irău 107, primar.
bet' eşugu (p. 127), boală.
birtu 142, cârciumă.
bocu, pl. bocl (p. II4, lIS), butuc; bucata
din trunchi din care se fac doagele.
boholtn = ptatră (p. 126), 231, grindină.
bolborosu 172, preotul (în ghicitoare).
bolondzitu, am - 48, am înnebunit.
bolund 9, 36, 164, nebun.
boncjagt; (p. 125), cucută.
boreţeli = boreţi 6) = pliri d' i lapt' i 22.
botă, pl. bot' e (p. 113, nota 2),fedeleş mai înalt
pentru transportat apa la depărtâri mai mari.
1) Cifrele indică numărul textelor în care se găseşte cuvântul. Dacă cuvântul se
găseşte în Introducere şi «Obiceiuri », e notată Între parenteze pagina. Ordinea literelor
e următoarea: d' urmează după d, s' după g, h' după h, n după n, Ş după s, t' după t
iar ţ după t'.
2) Acentul pe -dă-o
8) Accentul pe bă-.
4) Accentul pe BăI-.
5) Accentul pe -nă-.
6) Boureţe; v ârtoase şi îndepărtate una de alta ca şi coarnele bourului.
fM§ MSh58i&%WeN zw
[170]
EMIL PETROVICI
D' anatQri, d' aratQri (p. 114), v. d' eratQr!:(a.
d' e, d' 3, 6, 29, 57, ci.
d' eratQq,a (p. 1I4), v. d' inatQri.
boţjam, mă- = să colăcjă 121, mă încold­
ceam.
boţu, pl. boţ (p. II7), varză umplută, sarma,
brîncă, pl. brînci (p. 115, 123), 104,201,
249, mână.
burdună 132, vioară de bas, contrabas.
burdunaşn (p. 129, nota 3), muzicant care
cântă din contrabas.
burtuşu (p. 115), stomacul porcului.
butură 167, scorbură.
Cabelu 220, măsură pentru cereale de 6 litri.
câlmirî (p, 124), scarmeni (lâna).
camen iţă (p. 116, 124, nota 5), vatră bdtrâ:
nească formată dintr' o platformă de piatră.
canceul 96, ulciorul.
cantă 182, cană.
căşt' igă d' e ieI (p. 128, 13 I), îl păzesc.
caşt' igîn d' i d' it' i 232, păzind vitele.
cep, cep d' i sîlhă (p. I14 şi 114, nota 5),
creangă (de molid).
cerci 219, cauţi.
-cet. eraşu (p. 129, nota 3), III, viorist.
eia 37, zicea.
cjapăsu, pl. cjapasurr, cjapasu nu buri(r)u
226, nenorocire, pacoste.
ciUd'll 235, 244, copii, familie.
cîmpu (p. 1 IZ), poiană în pădure.
cîntă, să - (p. 131), plâng, bocesc.
cîr\t'ica mortuli 188, bocet.
cjocă (p. 114, nota 6), capul scaunului de
uâsărit (v. planşa III, I, 2, 3, 4).
cjontări (p. 132), colacul cel mare care se
face la şase săptămâni după înmormântare.
cjozvîrti (p, 114), cele patru părţi în care
se crapă « bocul ,) din care se fac doage.
cîrţpt' iţă ') (p. 124), ,ţtir.
ciru (p. 117), 148, mămăligă apoasăfăcută
din făină de grâu, secară, porumb sau orz.
cjufală 148, batjocură.
cjumel, cjumr\el 153, 182, formula cu care
Încep ghicitorile.
. cjumr\elitură, pl. cjumr\elituri (p. 119), 182,
ghicitoare.
clar\ătâşu (p. 129, nota 3), muzicant care
cântă din clarinetă.
clanetu (p. 129), clarineta.
') Accentul pe -rfp-.
2) Accentul pe -bâ-.
3) Accentul pe -nâ-.
clisă (p. II 7), slanina.
clombă, pl. clornbe (p. 114, 126, 132), 145.
198, 202, creangă.
clopul 7, pălăria.
clopuţu 33, pâldrioara.
cocie (p. 114), 244, câruţâ,
cocili (p. 1 14), câruţele.
cocină (p. 112), coteţul porcilor.
cocu 31, pânişoara.
cocuţ d' i pin i 31, pânişoarâ,
Cohul (p. 113), orăşelul Vaşcău (jud. Bihor).
colibă (p. 126), colică.
colnă (p, 112, 114), şopron În care se
adăpostesc casutele.
colţuri (p. 117), ciorapi.
contrară (p. 130), contract de casatorie.
copîrşău (p. 131), 59, 237, sicriu.
corcije d' i dQji (p. 115), legătură de vreo
5° de doage În formă de semicerc, când
se aduc doagele acasă dela pădure pe Cat.
cotită 67, măsurată cu cotul.
cring (p. 1 II), cătun.
cură 171, aleargă.
curăjeşr '] 139, croieşti.
curcubăra »j (p. 1 IZ, nota 1), bostan.
curit'u (p. 117), 157, 166, varză, curechiu.
custurâ (p. II4), cuţit mai grosolan ..
Dalboşele pl. f. 22, albe la coadă.
darab, pl. darăbi (p. 114), r68, bucată.
d ărîmă (p. 114), curăţă de crengi.
dascăru; dascariţa 135, Învăţătorul, nevasta
învăţătorului.
dau-mă 204, mă dau.
dim, o foz dîm brîncă aao, au fost dândmână.
doholeşt'i, t' e - 96.
doholică 96.
donăţuri 3) (p. 125), vorbe de clacă.
doşt'e (p. II6), şiţe.
doşt' ţşt' i \(p. 114), În felul şiţelor, (doage)
făcute "",'n « boci » crepaţi în două.
dudăjţşt' � 235, dudue, face sgomot răstur­
nând şi �işcând lucrurile din casă .
[171]
FOLKLOR DELA MOTII DIN SCÂRIŞOARA
171
-d' esorit, s-a - 191, s'a stricat la stomac.
d' esujă (p. lZS), descalecă.
d' ii 36, vii.
dijeci (p. 125), cantorii.
dinarsulu 164, rachiul.
-dinatori (p. II4), scoaba cu care se netezesc
pe dinăuntru doagele (v. planşa III, 4)'
-dincatruu 75, dincotro.
-dinează (p. 114), netezeşte cu « dinatorea 1)
vasul pe dinăuntru (v. planşa III, 4).
-dio 189, 203, v. ajeu.
d' il', vin (dela verbul a veni).
dirajiri (p. 13 1), biruire, luptă,
-dirarsu (p. 121, II, IZ, rachiu.
dirasu (p. IZI, nota 2, p. 129), rachiu.
-direaaă (p, II4), v. dinează.
-dirl, 29, uent,
diru (p. 121), 12, vin (băutură).
disori 194, durere de cap.
-disparţena colindatorilo (p. 125), un « us­
păţu 1) pe care îl fac colindătorii după
sărbători.
d'obu (p. lIS), 150, 164, cofă.
dobă (p. IlS), putina pentru brânză.
-dună, d'ură (p. 123 şi nota 6), vino.
Fagadău (p. 114, 129), 96, cârciumâ.
fajşeşt' e (p. 114), netezeşte pe dinafară vasul
cu « mezdreala : (v. planşa III, 3).
făşângu (p. 126), câşlegi,
felije (p. 127), mândrie, fală.
feliţă = ° jumatat'i d'i litră Z42, jumătate
de litru.
fişcQQ ") d'i bonciag11 (p. IZS), bucium de
cucută, jucărie ce-şi fac copiii.
Foca (p. 127), ziua Sfinţilor Mucenici Tro-
fim, Teofil şi Foca (23 Iulie).
fQle 191, burtă.
fontulu 67, � hg.
fonţ, fonţii (articulat; plurale tantum) 110,
246, cântar.
fonţită 67, cântărită,
fund (p. II5), capac.
furcială = pt' icjoru patului 30.
Gâd'iftile (p. 127), 200, fiarele sălbatice.
găinariu (p, 62), chinga care leagă câte doi
căpriori la olaltă.
") Accentul pe -CQ-.
gairăreţu (p. II6), v. găinarju.
gairarju (p. 116), v. găinariu.
gard' irarju (p. 114), gardinar.
gardirează (p. II4), face garden în doage cu
gardinarul.
găzdăşîa 147, bogăţia.
gJnfâ 196, 197, umfla.
goz] IZ2, gunoaie.
greotat' i , cu-(p. 128), (femeie)' însărcinată.
groră, pl. grorî (p. 125), cocor.
groşt' oru (p. 117), smântânâ,
grosă 172, biserică (în ghicitori).
guri, a să -, să guri, să gur, să să guă
(p. 124, 125), 148, 173, a se urca, se urcă,
sit se urce.
G' errnanul (p. 126), sărbătoare bâbească nu­
mită în alte părţi Ghiorman.
Hamişă 150, vicleană, şireată.
harăscă 173.
Hărhjâeli, Harhâăirl (p. 127), Sfinţii Ar-
hangheli Mihail şi Gavril (8 N oemvrie).
hatu 206, hotar între două proprietăţi.
hed' eşele pI. f. 22, cu coarnele ascuţite.
he] 196, strigăt cu care se îndeamnă boii.
hereanu 65, hrean.
heu-t' ţ, heu-t' i 190, 193, v. hei.
Hid' a 29, nume de bou.
hididaşul 129, vioristul.
hîrăjinu-să 145, târindu-se.
hîrdău 59, butoiu.
hîrţ, saptamÎi:ta cu-, hîrţi ogaruli (p. 126),
a treia săptămână înainte de Postul Pa­
ştilor când se mănâncă de frupt miercurea
şi vinerea.
hodu 156.
holdorţÎli 187.
hoIt' ţriti (p. 131), holteill, burlac.
horă, pL hori (p, 119, 121, I30), 5, 68,
cântec, doină.
horţţşt' t;, horţţşt' i 5, 142, cântă.
horin 37, cântând ..
hudă 247, Z50, gaură, peşteră.
huhă 126, poreclă ce se dă muntencelor.
Huhui 96, nume de loc.
huhurţază 126, v. huhă.
huhurezaturi (p. T30), chiuituri.
hurdoi 247.
[172]
EMIL PETROVICI
H' arastău (p, 1I4), fierăstrău.
h' erelo, iarba - 219, iarba fiarelor.
Ice, ici 192, 218, 223, 235, 237, 249, zice.
iceâ, icjâ 203, 207, 212, 213, 219, zicea.
jecătă 148, iată.
jestfrn 243, estimp, anul acesta.
igreţ pl. 75, muzicanţi.
[îmvij, ma - 37, mă ivii, mă arătai.
[iru 37, in.
[irugă 102, şanţ.
[iţia 29, măsură pentru lichide. (Din ungu­
rescul icee ),
IIina şî Costantin (p. 127), sărbătoarea Sf.
Constantin şi Elena (21 Mai).
IIisîe (p. 127), Sf, Proroc Eliseu (14 Iunie).
îmburdat 138, 232, răsturnat.
imfomojat 153, înfoiat (?).
Imvăscu, să-, să îmveşti, s-o îmvit, 148,
218, 241, se ivesc, se arată, se iveşte,
s' a ivit.
încredInţă , să-ncred'Inţă (p. 130), se logo­
dese.
Indrij (p. 127), Sf. Apostol Andrei (3°
Noemvrie).
înjamarată (p. 131), îngemânatâ.
înd'i{ 203, învie.
îngăzdăşat 147, îmbogăţit.
înst' icaţele 22, înspicate, cu părul amestecat
(de ex. alb şi negru).
învîrt' itori (p. 117), obiele.
irel 96, inel.
is, isă, îsăş (p. 124),33, 148, 150, ISI, 152,
zis, zise, ziseş,
juşu 237, obiceiul.
izbelişt'a 177, izbelişte, loc expus loviturilor.
.jilău, jîlău (p. 114), 107, rindea.
jîntuje (p. 116), amestecă.
jîtruiitu, m-a - 30, m'am frământat, m'am
sbătut.
Laiţă 246, laviţă.
laturaş, t' i - 75, te alăturaşi, te apropiaşi.
Iau-mă 204, mă spăl.
leped' ejJ 109, cearşaf.
liagumă (p. 117), tot ce se mănâncă cu pâne:
lapte, slănină, brânză, etc.
1) Accentul pe m�-.
2) i a fost pronunţat nazal.
libo-libo 143, strigătul raţei (?).
lingura vîntului 202, o creangă de molid'
deformată ca un cuib de cioară; se în-­
trebuinţează ca leac de cei stricaţi de vânt.
lfrişt' i (p. 124), mătasea broaştei.
ljucă 96.
lotri 99, 246, hoţi.
Macar cini 231, oricini.
macar cît 61, oricât.
majă 199, ficat.
maitore, pl. maitori (p. 112 şi nota 3),
acaret, clădire.
mana 234, laptele la vaci.
mangalăj 21.
Mărina Mă cinică (p. 127), Ziua Sfintei Mu­
cenice Marina (17 Iulie).
Mariţă 196, nume dat nevăstuicei în des-
cântec.
marim 64, bărbat.
Marjuţă 196, v. Mariţă.
matragulă, matragură, 4, 65, 205, mătră-­
gună.
mătu 198, durere de ochi (cîn t'i dori li.
uotI).
mâzini, mâz iri (p. 117 şi nota 7), fasole.
mburdat 148, 232, v. îmburdat.
meliga ') 181.
meriz â, or - 53, (vitele) se vor odihni la
amiazi.
mesteacă (p. 1I8), răşină ce se mestecâ în
gură.
met' eleu 107, famen, [âtâlâu.
mezdreală (p. 114), cuţitoaie.
mfomojat 153, v. îmfomojat.
mîtcă (p. 114), partea trunchiului unui molid
care n'are « cep ) .
Mnezi-părjesi (p. 126), mijlocul postului mare.
mninu 112, mirele.
mliîr�az5, mnîr�ază (p. 130), 112, mireasă ..
mnii«azdJ 2) (p. 130), mirele.
M6goşul �4, comuna Mogoş în Jud. Alba,
plasa Abrud.
moroi pl. f. (p. 12Z), 235, demoni răufăcă­
tari; fac rău prin farmece şi iau « mana >,
vacilor.
mQşa 37, bunica.
[173]
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCÂRIŞOARA
173
moşu 212, bunicul.
motocosit, s-or - (p. 123), s'au amestecat.
mucariţă (p. 132), batistă.
mulcelu (p. 117), cam moale.
murgu 90, amurgul.
muşcatorili dila cereti, sg. muşcatori (p.
114), cele două capete ale cercului de lemn
care se îmbucă.
.mutătură, pl. mutături (p. 1I3), 246, adă­
post, colibă la munte.
.muzuci de silhă (p. 126), molizi tineri.
Najma (p. 122, r z S), naiba.
nana 35, iubita.
.naravim, ni - (p. 115), ne tocmim, ne În-
uotm:
.naruli 198, nasului.
navîscă 1) (p. 122), 196, nevăstuică.
nazdrâvin 249, uriaşi:'
ricredinţă, să - (p. I30), v. încredinţă,
ndalit, ndăluj, ndăluje (p. 127), 150, 196,
226, v. andăluj,
ngăzdăşat 147, v. ingăzdăşat.
njamarată (p. 131), v. înjarnarată.
rio 148, cuvinţel cu care îndemni pe cineva.
norârăş (p. 130), notar comunal.
nsticaţele 22, v. însticaţele.
riuşt' e, nuşt' i, nuşt' u (p. 124), 237, 249,
nişte.
N'a 148, zăpadă.
ild'iţ 203, v. îndie.
riecladu 53, buşteanul care arde în vatră.
nimeeri, să - 194, se nimereşte:
Obr aj (p. 127), Schimbarea la faţă.
ocolu 14,curte.
ocuşn, fem. ocuşă (p. 128), deştept.
odosu 83, o buruiană care creşte în grâu,
în secară.
om ăcn 191, stomac.
Paa (p. 124), 210, paie.
pacurarju = ciobanii (p. IlS).
p âijină 237, două fire de arniciu negru puse
cruciş peste mort în sicriu, ca să nu se
facă strigoiu.
1) Accentul pe -vÎs-.
Pălia (p. 127), sărbătoare bâbeascâ în preajma
lui Sf. Ilie.
palinu 42, pelin.
pană, pl. perii (p. 127, 128), floare.
Pant'ilimonu (p. 127), sărbătoare bâbească.
(Mucenicul Pantelimon, 27 Iulie).
panuţâ 33, floricică.
păosa (p. 132), parastas.
păpucl (p. 117), ghete.
parăa 204, pâraie.
parască 173.
parastâţ (p. 132), colac în formă de cruce;
se face la 6 săptămâni după Înmormântare.
pate 192, sufere.
pel iga 181.
peni (p. 127), v. pană.
pepea (p. 129), monstru care mănâncă copiii.
picioei (p. II2, lIS), cartofi.
pirlău (p. 115), cadă mare în care se strecură
laptele la stână.
Pirpariţă 196.
pju-pju-pju 143, imită piuitul puiului.
podişoru (p. II6), dulăpior în care se pun
vasele de bucătărie.
poganâc 245, foarte mare şi puternic.
poganu 77, 245, mare şi puternic.
pornnitul 72, pocnetul.
pont' ţrju = un deţii 242, un decalitru.
porcă (p. 125), scroafă.
potcă 192, o umflătură care sparge; e arun­
cată în vânt de vrăjitoare.
preuri 144.
preved'eriie, preved'u (p. II9, 131), prive-
ghiu. (la mort).
prigurici 235, 238, strigoi, pricolici.
prime, pl. primi (p. 132), panglici.
prinosu (p. 132), colac mare care seface la 6
săptămâni după înmormântare şi se dă
preotului.
prîsori (p. 114), un cerc de care se prind
doagele cu ajutorul cleştelor îndată după
ce au fost date pe {< jilău » (v. planşa 111,2).
ptiţarău, pl. pt'iţarăl (p. 127), copii mici
care colindâ din casă în casă în Ajunul
Crăciunului.
pu 148, apoi.
pujată, pl. pujeţ (p. 1I2, not a 3, II6),
14, 150, 231, grajd, grajd pentru oi.
[174]
174
EMIL PETROVJ CI
Racujină, racuiiră (p. 124 şi nota 5), plantă
pe care o mănâncă cu plăcere porcii.
ras te\! 161, resteu la jug.
răstîlnitu 146.
râtâtă(p. 117), jumări de ouă.
răuu, rău 13, 22, râul, râu.
rîncă 22, 72, lângă.
rostjază (p. II4), netezeşte gura vasului cu
cuţitoaiele.
rotă di doji (p. lIS), legătură de 100 de
doage legate cu un cerc.
rotije (p. 116), fustă.
rotilă 231, rotea, înuârtea jur-împrejur.
rujă 17, bujor, roşaţa din obraz.
Saa, să - 199, să sară.
Săgmarl (p. 113), Satu-Mare.
salamîzdă, salarnîzdră, saramîzdă 203, nota
1, salamandră.
scaundu (p. 114), scaunul.
scîpt'u, scîpu 196, 197, 198, 199, scuip.
sclint' it' e; (vocativ) 190, scrintealo!
scrumn (p. 116), scrum,
sfint' e (p. 131), asfinţeşte.
sfîrtaiul 29, sfertul, măsură pentru lichide.
sîlhă (p. III, 1[4, 126, 131), 202, molid.
sîmtu (p. 124), 205, (ei) sunt.
Simvasfju 127, Sf. Vasile (1 Ianuarie).
Sîndzîjene (p. 126), Naşterea Sf-tului Ioan
Botezătorul (24 Iunie).
Sînjorzul 84, Sf. Gheorghe (23 Aprilie).
sî ru 9, sânul.
solomîzgă 203, nota 1, v. salamîzdă.
Solomoiii ! 231, Solomoane !
spalaturâ 34, femeie stricată.
stămînl (p. 130), săptămâni.
,stîlpărl (p. 126), ramurile de răchită dela
Florii.
strţt'i 223, strechie, e lovit de strechie.
strigă 193, un fel de demon care deoache.
strÎnsură (p. 119, 129), adunare de oameni.
nst' icaţţh; 22, v. Înst' ica;ţţle;
suca (p. 130), obiceiul.. -
sudalmă (p, 122), 206, 'înjurătură.
suliţă (p. 131, 132), 25, brad tânăr care ser­
veşte drept (< soţu,) mortului necăsătorit;
1) r e nazal.
2) Accentul pe -mă-o
3) Accentul pe -gă-.
se împlântă în pământ la capul mortului
(v. planşa 1, 2).
Sumedru (p. 127), Sf. Dumitru.
sur 1) 155, sunetul, ecoul.
şară (p. 114), dâra ce-o lasă compasul, « mă­
surili », pe scândura din care se taie fundul
vasului.
şojitu, 0- 148, a suflat.
şolomarju, şolornăţu 2) (p. 122 şi nota 3)"
229, 231, 232, şolomonar, vrăjitor care'
stăpâneşte nourii.
Şumleu (p. 113), Şimleul-Silvaniei.
Taa (p. 114, 124), 155, taie.
talpi, talpe, În - (p. 132), 232, în picioare"
vertical.
talt'Igu (p. 131), un fel de sanie formată
dintr'un molid îngemănat pe care se tran­
sportă mortul la cimitir.
tarambju 143, imită cotcodăcitul găinii.
tărcjată 192, bălţatâ.
telet'u 47, bucată de pământ cultivat.
tent'u 47, porumb.
tijatu p. (117), 246, tăiat, tocat.
'Tijerea lui Iuan (p. 127), Tăierea capului
Sf-ului Ioan Bot. (29 Aug.).
tîrnaţ (p. I16), cerdac.
torcarie (p. 119), şezâtoare.
tortareşt' e (p. 114), gâureşte toarta vasului
(v. planşa IV, 1).
tortariu (P>114), sfredelul cu care se gău­
reş te toarta la vase.
Totosu 165, Teodosie (?).
tragăşîli 3) = trăgătorile (p, 114), unealtă cu
care se aşează cercul pe vas.
tragatorili (p. 114), v, tragăşili.
TrÎmt arăint' e-trîmt arăpoje = Mnezi pă-
riesi (p. 126), mijlocul postului mare.
trocu 141, ghiveciu de flori.
tuica (p� 127), brezaia.
tultunişu\ 166.
tună (p. 126), trăsneşte.
tUli, tCin(�)u, tun(r)u (p. 126, 127), trăsnet,
tunet, tun.
tupă (p. 12.7 13°),2,3°,98,100,131, 237,
după.
[175]
f
I
FOLKLOR DELA MOTIl DIN SCAHIŞOARA
175
;
,f
turişti (p. II6), locul unde stau oile peste
iarnă, neacoperit.
turul (p. 125), v. tun.
T' ascuieşt' i (p. 115), tescueşte,
"t' ecera ') (p. 129), vioara.
tică (p. 117), 74, părul împletit în două cozi
lăsate pe piept, la bărbaţi.
t'Iceră 190, deal, munte.
t' iclazău 80.
t' impu, a - 243, la anul viitor.
t' ind' e 190, întinde.
t' ind' ee 2) pl. (p. 131), şiergare.
t' ineşt' i 34, tihneşte.
t' iparcă 86, ardeiu,
t' isîgurl (p. 1 15), unelte.
t'Işiţă d'i vasi (p. 114), grupul der'i z sau
16 vase.
tit'irlic 220,pitpalac.
Ţint' erfnu, ţînt' erfnu (p. 131), cimitir.
ţîpă 137, 149, 233, 238, aruncă.
tîpă-n vînt 192, vrăjeşte în vânt, aruncă
farmecele în vânt.
ţîrău (p. 125), şipot; izvor.
ţolină 109, poreclă pentru o femeie bătrână.
ţolu 66, pătură,
ţucata 43, sărutul.
ţugu-ţugu 75.
ţundră 101, suman, manta.
Uaa 243, oaie.
ujagă (p. 115), sticlă, butelie.
ujugă 140.
Unguroi 18, Unguri.
VQQ 243, oaia.
uoriuuni 240, undeva.
urală 69, 73, 76, 87, 88, antipatie (faţă
de soţul neiubit ),
urîti1, urîtulu 69, 76, 87, antipatie; v. cu­
vântul precedent.
') Accentul pe t'f-.
2) Accentul pe -d' f-.
3) Accentul pe -ii-o
urîţ 15, antipatici.
urît, pl. urîţ 15, 61, 94, antipatic, neiubit:
Vă! 15°, du-te!
vasareşt' ţ (p. 113, nota 3), face vase.
vasarl (p. 113), ciubărari, dogari.
vasaritu (p. 113), dogărit, meseria dogarului.
văzdug 229, văzduh.
vederi, meee fata pi -Ia ficjoru (p, '130),
merge fata în vizită la casa flăcâului
(înainte de' logodnă). .
vcrenoşa, verunăşa, verunoşa, nu - ! 192"
193'; 195, 197, nu învenina! '
verunăşat' e pl. 196, demoni care înoenineaeâ
o rană,
vîlfă, vîlvă, v.Iva paduri (p, 122), 227, 228,
239, mama pădurii.
vilva lupt' ilor 240, demonul care conduce
haita de lupi.
vinarsu 73, rachiu.
Vinirea Mari (p. 127), Sj. Paraschiva (14
Octomvrie) .
Virtolomej (p. 127), sărbătoare băbeascâ,
după Sj. Ilie.
vjună ; (p. 123),75, nota 1, vino!
vremală 203, vreme rea.
vuşt' le 175·
Yir (p. 131), ei vin.
yirarsu (p. 121), rachiu.
, yiru (p. 121), vin.
yură! (p. 123),75, vino!
Zadia, pl. z ădi] (p. 116), SI, [otâ, catrinţă.
Zălavu (p. 113), Zalau.
Zanuluj 145.
zauâa 3) 208, ţiue urechea.
zdîrauuţă 163.
zdramnitn, am - (p. 124), am strănutat,
zd' iciloru 72, bicelor.
zolţşt' i (p. II 5), frilmântil, filrilmiţeazil.
EMIL PETROVICI
[179]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
179
23. M u ş l e a, Ion. Raport anual (1935-1936) [despre activitatea
Arhivei de Folklor a Academiei Române]. Anuarul Arhivei de Folklor IV
(1937), 263-264.
24. P o p e s c u - Opt aşi, N. Motivări, îndrumări pentru monogra­
fierea jud. Olt. Şcoala Noastră (Slatina) VI (1937) No. 6, p. 13-20.
25. Sta h 1, H. H. Chestionar pentru studiul vecinătăţilor. Socio­
logie Românească 1 (1936), No. 1, p. 54-55.
26. Sta h 1, H. H. Expoziţiile de viaţă sătească din TârguI Mureş.
Sociologie Românească 1 (1936), No. II, p. 33-34.
Cu ocazia « lunii » oraşului Tg.-Mureş, s'au expus obiecte pentru « ... un muzeu
de artă bisericească, un muzeu de artă ţărănească, obiecte de lemn, ţesături şi olărie ... ,
fiecare cuprinzând sute de piese f).
III. DOMENIU. PRINCIPII. METODĂ
27. Am zăr, Du mit r u C ris tia n. « Ştiinţa Naţiunii ». Reflecţii
ŞI îndoieli asupra noilor iniţiative ale Profesorului D. Gusti. însemnări
Sociologice III (1937), No. 1, p. 19-31.
28. Am zăr, Du mit r u C ris tia n. Ştiinţă şi monografie. Dela
Em. Durkheim Ia Dimitrie Gusti. însemnări Sociologice III (1937), No.
4, p. 4-10.
29. B ă n ciI ă, Vas il e. Duhul sărbătorii. Gândirea XV (1936),
161-17°.
« Sărbătorile folklorice româneşti au un puternic suflu cosmic şi religios ... f).
30. B 1 a g a, L [ u c i an]. Elogiul satului românesc. Discurs rostit
la 5 Iunie 1937 în şedinţă solemnă [Ia Academia Română]. Cu răspunsul
d-lui 1. Petrovici (Academia Română. Discursuri de recepţie LXXI).
Buc. 1937. Tip. « M. O. Irnpr. Naţională ». 8° 28 p.
Rec. Revista de Filosofie XXII (1937),468-471 (N. Ta t u); Arhiva (Iaşi) XLIX
(1937), ::66-::7:: (IIi e B ă r bul e s cu).
31. B 1 a g a, L u c i a n. Perspectiva sofianică. Gândirea XV (1936),
13°-141.
Pentru ilustrarea sofianicului cu elemente din literatura populară, se referă la balada
Meşterului Manole şi la « Mioriţa f) (p. 138-139).
32. Bre d i cea n u, Ti b eri u. Păreri relativ la problema salvării
şi cultivării specificului nostru etnic. Transilvania LXVIII (I937),
174-179.
Intrebuinţarea filmului şi fonografului pentru fixarea obiceiurilor, cântecelor, etc.
33. Con ea, Ion. Geografia satului românesc. Aşezare, formă,
structură. Sociologie Românească II (1937), 60-67.
34. Cos tin, L u ci a n. Metoda de investigaţie în folklor. Banatul
Literar II (I935-1936), No. 1-2, p. 4-6.
[180]
180
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
35. CuI e a, A p. D. Calendarele. II. Calendarele de azi şi de mâine.
Căminul Cultural III (1937), 10-15.
Sugestii pentru întocmirea unui calendar pentru ţărani, conform trebuinţelor şi
gradului lor de cultură.
36. D e n sus i a n u, O v. Folkloru1. - Cum trebue înţeles. - Ed. a
z-a. Buc. 1937. Editura P. Suru. 8° 3 f., 27 p. Lei 15·
Notă. Sociologie Românească II (1937), 479 (T rai an H e r s e ni).
37. De n sus i a n u, O v. Le folklore. Traduction de M-lle M. Hol­
ban. Bucarest 1937. Edit. P. Suru. 8° 32 p.
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 194 (R.
Corso).
38. D i m a, A 1. Arta populară şi valoarea estetică. Revista Funda­
ţiilor Regale IV (1937), 662-67°.
39. D i m a, A 1. Sociologie şi folklor. Sociologie Românească II (1937),
234--237.
40. D i m a, Ale x a n ci r u. Clasificarea artei populare. Gând Ro­
mânesc V (1937), 4°8-416.
41. Eli ade, Mir cea. Folklorul ca instrument de cunoaştere.
Bucureşti 1937. 8° 16 p. (Extras din « Revista Fundaţiilor Regale» No. 4,
Aprilie 1937).
42. G o r o vei, Ar tur. Întru apărarea folklorului nostru. Ade­
vărul Literar XV (1936), No. 820, p. 1.
Note polemice prilejuite de publicarea în revista (' Izvoraşul » din Ianuarie 1936,
a articolului (, Insemnăripe marginea cercetărilor de folklor . al lui D. Imbrescu.
43. G o r o vei, Ar tur. Noţiuni de folklor. Buc. [1933]. (' Cartea Românească »,
8° 74 p.
Rec. Arhivele Olteniei XII (1933), 298-299 (C. D. For t [ u nes c u 1 j Socio­
logie Românească 1 (1936), No. 2, p. 44 (1. C. Caz an).
Notă. Mercure de France, Tome 278 (15 Sept. 1937), p. 615-616 (A. Van
Gennep).
44. H e r s e n i, T rai a n. Câteva lămuriri în legătură cu cercetă­
rile monografice. Sociologie Românească II (1937) 23-25.
45. H e r s e n i, T rai a n. Cercetările monografice ale Echipelor şi
Institutelor sociale. Sociologie Românească 1 (1936), No. 12, p. 36-38.
46. H e r s e n i, T rai a n. Plan de �ucru pentru cercetarea morali­
tăţii săteşti. Sociologie Românească 1 (1936), No. 10, p. 42-43.
47. I-I e r s e n i, T rai a n. Plan de lutru pentru studiul autorităţilor
locale. Sociologie Românească I (1936), No. 7-9, p. 84--85.
48. 10 s i f, O c t a v. Plan pentru cercetarea vieţii religioase a .satului.
Sociologie Românească 1 (1936), No. 6, p. 36-39.
49. M e h e din ţ i, S [i mi o n]. Etnografie. Curs ţinut în anul
1935-1936. Editat de Soc. Studenţilor în Geografie « Soveja ». Ploieşti,
f. a. « Tipografia Românească» 8° 449 p., 5 planşe,
[181]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
181
50. M e h e din ţ i, S [i m ion]. Etnografie. Curs ţinut în anul
1936-1937, Editat de Soc. Studenţilor în Geografie « Soveja ». Bucureşti
f. a. [Tip. « Graiul Românesc »]. 8° 355 p., 3 planşe.
51. M uşi e a, Ion. Le folklore roumain. Revue internationale des
etudes balkaniques II (1936), 567-574.
52. M u ş l e a, Ion. O rumunskom knjiăevnom folkloru. Knjiga o
Balkanu I. Beograd 1936. Izdanje Balkanskoga Instituta. 287-292.
(= Folklorul literar românesc).
53. P O P u, F. Acţiune monografică cu concursul elevilor şi studen­
ţilor. Căminul Cultural III (1937), 223-225.
54- Sta h 1, H. H. Al treilea film documentar al Institutului Social
Român: « Satul Şanţ» [NăsăudJ. Sociologie Românească I (1936), No. 2,
p. 30-32.
<, ••• lucrat cu prilejul campaniei monografice din judeţul Năsăud »,
55. Sta h 1, Hen r i H. Monografia unui sat. Cum se alcătueşte,
spre folosul Căminului Cultural. Cu o prefaţă a d-lui profesor D. Gusti.
(Cartea Căminului Cultural 4). Bucureşti 1937. Tip. Luceafărul. 8° 244 p.,
10 table.
56. Sta h 1, Hen r i H. Cultura satelor, cum trebue înţeleasă (Biblioteca învăţă­
torilor No. 3). Edit. revistei « Satul şi şcoala », Cluj 1935 [Tip. « Ardealul »]. 64 p.
Rec. Transilvania LXVIII (1936), 52-55 (H. P [ e t r a - P [ e t r e s cu]).
57. Sta h 1, H. H. Metoda de lucru a Echipelor cu satul şi cu Că­
minul. Sociologie Românească I (1936), No. 12, p. 34-36.
58. Sta h 1, H. H. Satul Românesc. O discuţie de filosofia şi socio­
logia culturii. Sociologie Românească II (1937), 489-5°2.
59. V u ia, Rom u 1. Acţiunea de păstrare a porturilor, cântecelor,
dansurilor şi obiceiurilor strămoşeşti. Transilvania LXVIII (1937), 180-186·
IV. BIBLIOGRAFIE
60. B i b 1 i o g r a fi a folklorului românesc pe anul 1935. Anuarul
Arhivei de Folklor IV (1937), 243-260.
6r. CăI i nes c u, R.a u 1 I. Problemele şi bibliografia cadrului cos­
mologic. Buc. [I937]. Institutul Social Român - Secţia Sociologică. 8° 15 p.
(Extras din revista « Sociologie Românească », numărul 4, anul II, Aprilie
I937)·
62. Con vor bir i Li t era r e. Indice bibliografic 1867-1937 de
M. Sânzianu. Buc. 1937. « M. O., Impr. Statului ». 8° 302, p. 1 f.
VII. Artă (şi populară). No. 144-223 (p. 7-12). XXIV. Etnografie. No. 961-982
(p. 48); XXIX. Folklor. No. 1245-1363 (p. 61-66). XL. Muzeografie. No. 3469-70
(p. 192). XLI. Muzica (şi populară). No. 3471-3480 (p. 192-193).
63. C r ă c i u n, Ioa ehi m. Bibliographie de la Transylvanie
roumaine I9I6-1936. Revue de la Transylvanie 3(1937), No. 4, p. 1-366.
XII. Coutumes, folklore: p. 303-307 (No. 3855-3906).
[182]
182
BIB'LIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
64. G e O r g e seu - T i s t u, N. Bibliografia publicaţiilor prrvitoare
la cultura românească veche (1933 şi 1934). Cercetări Literare. Publicate
de N. Car t o j a n. II (1936), 129-I81.
II. Folklor. Etnografie. Poezie poporană. 1. Generalităţi. Bibliografie (135-I36).
2. Literatură poporană orală (136-I37). 3. Etnografie. Obiceiuri. Tradiţii (137-139).
65. Volkskundliche Bibliographie fur die Jahre 1931
und 1932. Herausgegeben von Pau 1 G e i ger. Berlin 1937. Walter de
Gruyter & Co. 8° XXXVIII, 542 p.
Pentru bibliografia folklorului românesc pe anii 1931-32, vezi în special No.
202-207 (p, 17), 483-489 (p. 38-39), 4747-4781 (p. 332-335), etc., etc.
66. lor dan, Ale x a n d r u 1. Contribuţii la cunoaşterea operei
lui Alexandru Odobescu. II. Bibliografia completă a scrierilor lui. Buc.
1936. Tip. « Rom. Unite ». 16° 45 p.
(p. 37-38) .« X. Folklor ,); (p. 43-45) « 5. Bibliografia scrierilor despre Al. O. ».
67. Sur u, Mir O n. 1935 Literar. Sinteză biblic-critică. Bucureşti
1937. Editura librăriei Pavel Suru. 8° XV, 346 p., 1 f. Lei 120.
2. « Folklor. Etnografie. Poezie poporană : (p. 197-202).
Rec. Familia IV (1937), No. 1-2, 102-104 (O. Ş u 1 u ţ i u).
68. Ş te f ă nuc ă, P. V. Contribuţie la bibliografia studiilor şi eule­
gerilor de folklor privitoare la Românii din Basarabia şi popoarele conlo­
cuitoare, publicate în ruseşte. [Bucureşti] 1935. [Tip. Cartea Românească].
8° I2 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor III, I935, p. I77-188).
Notă. Viaţa Basarabiei V (1936), 61-62 (E m. G a ne).
V. MONOGRAFII SĂTEŞTI SAU REGIONALE CUPRINZÂND
ŞI FOLKLOR
69. B ă n u ţ ă, G h. A. Satul Crivina jud. Prahova. Monografie cu o
prefaţă de I. Simionescu. (Buc. [I936J. Tip. Ziarului « Universul »). 8°
86 p., 1 f., 1 hartă. Lei 30.
(p. 71-84)' « Obiceiuri. Datini. Superstiţii. La naştere. La nuntă. La moarte »,
[La sărbători]. « Fol klor . [1 baladă, 5 doine, versul paparudelor, 5 descântece, II
ghicitori] .
70. Bar t o ş, Pe t r u. Un sat expansiv, Căianul-Mic din Sorneş.
Faţa de azi şi evoluţia în ultimul secol. Sociologie Românească II (1937),
43°-439· \
71. B ere a, Ion 1. Mişcarea spre oraşe a locuitorilor din Arcani-
Gorj. Sociologie Românească II (1937), 465-471.
72. Bot e z, E cat eri n a. Viaţa unui ţăran din Banat. Povestea
lui Moş Pelea din Fibiş. Sociologie Românească Il (1937), 548-555.
73. C i o mac, 1. L. îndeletniciri şi aspecte din viaţa locuitorilor din
Munţii Apuseni. Observatorul social-economic VI (I936), 159-184-
Ocupaţia locuitorilor (p. 159-171). Locuinţa (p. 172). Portul (p. 172-173). Hrana
(p. 174)·
[183]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
74. Cos m a, Vas i l e. Cinci sate din Ardeal. Cluj 1933. Tip. Naţională. 8° 199 p.
Rec. Sociologie Românească 1 (1936), No. 2, p. 39-40 (H. H. Sta h 1).
75. Dă S c ă l e s cu, N a tai i a. Regiunea Codrilor Basarabiei, Mono­
grafie. Chişinău 1936. Tip. «Tiparul Moldovenesc». 8° 96 p., 78 clişee, 1 hartă.
« Omul. Schiţă antropo-geografică ,) (p. 29-40). « Caracterul şi viaţa sufletească
a populaţiei: a) Datine şi obiceiuri ... de sărbători; b) la naştere, nuntă, moarte; c) Cân­
. te ce populare; d) Strigături la horă; e) Glume; f) Descântece ; g) Ghicitori; h) Pro­
verbe » (p. 72-93).
76. D O g a r u, D u mit r u. Năpădenii, un sat de mazili din Codru.
Sociologie Românească II (1937), 288-299.
77. Du mit r a Ş c u, N. 1. Praid. Sat într'un ţinut săcuizat. (Biblio­
teca « Astra }) No. 23). Sibiu I936. Tip. « Dacia Traiană ». 8° 86 p. Lei 30.
« Istoric, populaţie, legende » (p. 9-32).
78. Fă c ă O a r u, 1. Studiul genealogic al unei familii asociale din
Şanţ (Năsăud). Sociologie Românească II (I937), 276-278.
79. F lor e s cu, F lor e a. Vidra, un sat de Moţi. Sociologie Româ­
nească II (1937), 299-306.
80. G ă i n a r u, Ele n a Cos tac h e. Monografia comunei Bur­
dujeni plasa Bosancea judeţul Suceava. Bucureşti 1936. Tip. Seminarului
monahal « Cernica» Ilfov. 8° I28 p. Lei 60.
Locuinţele ţărăneşti (p. 26-28). Plante textile (p. 40). Industria casnică şi portul
naţional (p. 41-43). Obiceiuri şi credinţe la naştere şi botez (p. 49-50). Cum se făcea
nunta altădată şi cum se face azi (p. 50). Comori (p. 55-56). Clacă (p. 56).
8I. Hau f e, HeI mut. Ruşeţu-Brăila, un sat în Câmp ia româ­
nească. Structura socială. Sociologie Românească II (I937), 277-284.
82. H e r s e n i, T rai a n. Gospodării ţărăneşti din Nereju [Vrancea].
Sociologie Românească I (I 93 6), N O. II, p. 7-2 I.
Material pentru înţelegerea satului românesc şi cunoaşterea vieţii lui economice.
Tipuri de case.
83. Ion e s c u, Do b rog e a n u, M. Starea principatelor române
pela începutul veacului trecut, după W. Wilkinson. Buletinul Soc. Reg.
Rom. de Geografie LV (I936), I92-236.
Cap. VIII. « Ţăranii. Moravurile şi felul lor de trai » (p. 224-228).
84. lor g u les c u, G e o r g e D. Monografia comunei Cerna din judeţul
Tulcea. Brăila 1934. « Dunărea », 8° 68 p., 1 f.
Rec. Sociologie Românească 1 (1936), No, 2, p. 40-42 (H. H. Sta h 1).
85. 1 ser u les c u, 1. Monografia comunei Aninoasa judeţul Gorj. Craiova 1935.
Tip. Ramuri. 8° 87 p. Lei 40.
Rec. Sociologie Românească 1 (1936), No. 3, p. 41-42 (H. H. Sta h 1).
86. I str a t e, G. Graiul satului Nepos (jud. Năsăud), Buletinul Insti­
tutului de Filologie Română « Alexandru Philippide » IV (I937), 50-97.
Şi texte de literatură populară.
87. MiI i a n, C h ris tac h e Ch. Monografia social-economică a judeţului
Telcorman. Turnu-Măgurele 1935. Tip. Camerei de Comerţ şi Industrie. 8° 152 p.
Lei 120.
Portul Înainte şi după războiu (p. 32-34).
[184]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
88. M unt i u, Ioa n. Satul meu. Monografia comunei Cărpiniş.
Sibiu I937. Tip. « Veştemean ». 8° I6I p. Lei 60.
Superstiţii, Filipii, Şolomonari, Balauri, lele, Vâlve, Bobitoare, Strigoi (p. 60-64).
Descântece (p. 65-66). Legende (p. 67-84). Ghicitori (p. 84-86). Obiceiuri peste an,
Ia nuntă, fraţi de cruce (p. 88-96). Cântece (p. I02�I09). Cântece şi scrisori din răz­
boiu (p. 109-130).
89. N i col a i a s a, M i hai şi A n a M. Ni col a ia s a. Mono­
grafia satului Sărnăşeni judeţul Baia. Cu o prefaţă de Artur Gorovei. FăI­
ticeni I937. Tip. « 1. Bendit 1) 8° I50 p. Lei 35.
Obiceiuri şi credinţe la botez (p. 76-78), nuntă (p. 78-85), moarte şi înmormântare
(p. 85-88), sărbătorile de peste an (p. 88-92). Descântece (p. 92-98). Caracterul
(102-105). Porecle (p. 105). Jocul- Hora (p. 105-107). Strigături la nuntă (p. 108-
II4). Conăcăria (p. Il4). Strigături la joc (p. Il4-Il8). Cântece p. Il8-122).
90. O P r e seu - S pin e n i, V. Emigrarea Ia oraşe a locuitorilor
din Spineni-Olt. Sociologie Românească II (I937), I83-I84.
9I. P o p e seu, Stă n i c ă R. Monografia comunei Surdila-Greci
judeţul Brăila. Râmnicu-Sărat I936. Tip. « Poporul» 8° 160 p.
Portul (p. 131-133). Locuinţa (p. 133-137). (1 Folklorul. Cântece de lume 1) (p.
141-145). Descântece (p. 145-149). Superstiţii (p. 149-151). Obiceiuri la naştere,
botez, nuntă (p. 151-154). Jocuri naţionale (p. 154-155). Jocurile copiilor (p. 155-156).
92. Se h mie d t, W il heI m. Un sat « fabrică de căruţe 1): Topliţa
(Cetatea Albă). Sociologie Românească II (1937), 179-183.
93. Tol a n, G h e o r g h e. Un sat istoric de pe graniţa arădană
[Şumand, jud. Arad J. Introducere la un glosar al Şumandului. Societatea
de Mâine XIV (1937), 23-26.
« Credinţe rămase din bătrâni 1) (p. 26).
9+ Ţi u era P r i bea g u 1, P e t r u. Pietre rămase. Contribuţie la
Monografia judeţului Arad. 1936. Buc. « Impr. Căilor Ferate Române.
8° 396 p., 1 hartă [şi ilustraţiuni în text).
« Tipul şi caracterul (p. 15-20). Locuinţa (p. 23-32). Portul şi îmbrăcămintea
(p. 35-47). Semne grafice (răbojul oilor, răbojul laptelui) (p. 81). Legende, povestiri,
anecdote (p. 101-106). Superstiţii (p. 107-IIO). Prognosticuri (p. 1 Il-II3). Obi­
ceiuri (naşterea, nunta moartea) (p. Il5-128). Cultul creştin ortodox şi obiceiuri reli­
gioase în Nădlac (p. 129-144). Jocuri de copii (p. 145-149). Strigături (la nuntă­
la horă) (p. 152-158). Cântece (colinzi, bocete, cântece lumeşti, cântece de dans (p.
160-180). Vrăji, descântece, doftorii băbeşti (p. 181-186). Arta decorativă (orna­
mentaţie în lemn, etc.) 1) (p. 187-224).
,
95. Vin t i l e seu, Ion. Merişor, un \sat de « momârlani» de pe
pragul porţii sud-estice a Ţării Haţegului. Sociologie Românească II
(1937), 502-507· '
96. Vi t ă nes c u, P a veI T. Monografia comunei Bălăneşti din
judeţul Olt. Dela întemeiere până la 1 Ianuarie 1936. întocmită de:-.
Craiova 1937. Tip. « Victoria ». 8° 244 p., 3 planşe. Lei 80'.
Tradiţii, legende, locuinţă, hrană, port, obiceiuri, « folklor 1), etc.
97. V u i a, Rom u 1. Chronologie des types de villages dans le Banat
et la Transylvanie. Revue de Transylvanie III (1936), 33-68.
!l'i-��
-�
[185]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
185
VI. OBICEIURI ŞI CREDINŢE LA SĂRBĂTORI, NAŞTERE, NUNTĂ ŞI
INMORMÂNTARE. OBICEIURI SOCIALE ŞI JURIDICE
98. Bal aur, D imi t r ieI. Paştele B1ajenilor. Biserica Ortodoxă
Română LIV (1936), 183-186.
Descrierea sărbătorii şi temeiul ei biblic.
99. B i dia n, Cor n e 1. Obiceiuri de Anul Nou din comuna Sava
[Cluj]. Scânteia VIII (1937), 253.
100. B răi l o i u, C. Dealul Mohului. Cântec ritual, la daca sece­
rişului, când se face « buzduganul» (Drăguş-Făgăraş). Sociologie Româ­
nească I (1936), No. 2, p. 10.
IOI. B răi l o i u, C. Cântec ritual la sfârşit de dacă (Drăguş-Făgă­
raş). Sociologie Românească I (1936), No. 3, p. 19·
102. B răi l o i u, C. Nunta la Feleag (Odorhei). Musică şi Poesie II
(1937), No. 6, p. 21-25, + 4 pagini de arii.
103. B r â n duş, G h. Drama Mocanilor Săceleni. Braşov 1937.
Tip. « Unirea », 8° 19 p. (Extras din revista « Ţara Bârsei »).
Aşezare, îmbrăcăminte, ocupaţie, neajunsuri economice şi sociale.
104. B r uda riu, A d r i a n C. Monografia comunei Belinţi. Cer­
certări asupra manifestărilor etice-juridice. Sociologie Românească I (1936),
No. 7-9, p. 37-55·
« Chestionarul A. privitor la sistemul de proprietate, de producere a averii şi trans­
miterea ei în sânul familiei ,) (p. 38-39); « Chestionar B. privitor la relaţiile personale
şi materiale în s ânul farniliei » (p. 43-45). (1 Chestionarul C. privitor la legislatura şi
obiceiurile juridice » (p. 50-51).
După fiecare Chestionar sunt publicate şi răspunsurile.
105. But ură, Val eri u. Credinţe în legătură cu cultura grâului
la Românii din Transilvania. Sociologie Românească II (1937), 358-362.
106. Ca n tem i r, T rai a n. Istro-Rornânii. Hotin 1937. Tip. M.
Landvigher. 8° 24 p.
Caracter. Religiozitate (p. 3--7); Magie. Spirite (p. 9-15); Superstiţii, Credinţe
(p. I6-I8); Obiceiurile de peste an (p. 19-22); Naşterea (p. 22-23); Jocuri de copii
(p. 24)·
I07. Ca ţ a vei, N. Credinţe / Brăeşti-Dorohoiu j. Frângurele X
(1936), No. 86-87, p. 1070.
La Anul nou şi Bobotează.
108. C heI cea, Ion. Hobştiile de tors din Muscel. Societatea de
Mâine XIII (1936), 158-159.
109. C h iru les c u, L u c i a. Anul nou al unei familii din burghezia
rurală (Fântânele-Prahova). Sociologie Românească II (1937), 546-547.
110. Chiuituri, obiceiuri la nuntă în jud. Mureş.
Calendarul pentru popor al Asociaţiunii pe anul 1937 Întocmit de Hor i a
Pe t r a - P e t re s c u. (Biblioteca poporală a Asociaţiunii « Astra : No.
237), p. 145-17°.
Fără iridicarea locului culegerii.
�dmiffin&JbJ'.�t!)1j,Mfim;Wlhk,nOM4l�-"�-------
[186]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
III. C ris t e s c u, Ş te fan i a. Cântecul cununii (Şanţ-Năsăud).
Sociologie Românească I (1936), No. 2, p. 21.
Il2. Din bătrâni.Mergem «să silim». Calendarul pentru
popor al Asociaţiunii pe anul 1938 Întocmit de Hor i aPe t r a - P e­
t r e s c u. (Biblioteca poporală a Asociaţiunii « Astra » No. 243). p. 170-171.
Focuri şi strigatul peste sat la lăsatul secu lui în comuna Mănărade, jud. Alba, prin
1868-70.
II3. D r ă goi Sa b i n V. Toaca. Amintire. Musică ŞI Poesie I
(1936), No. 6. p. 8-9.
Obiceiuri din postul Paştilor, în regiunea Almaşului-Banat.
114. Fior e s cu, Fior e a. Căminul cultural şi reînvierea sărbă­
torilor de Crăciun. Căminul cultural III (I937), 408-409.
IlS. Fior e s c u, Fior ea. Cetele de secerătoare din Cuhea-Ma­
ramureş. Sociologie Românească II (1937), S07-5II.
116. Fior e s cu, Fior e a. Târgui de pe Muntele Găina. Socio­
logie Românească II (1937), 418--43°.
Il7. G o r o vei, Ar tur. Ouăle de Paşti. Studiu de folklor. (Aca­
demia Română. Studii şi Cercetări XXX). Bucureşti 1937. « M. O., Impr.
Naţională ». 8° 176 p., IX planşe, XIV tabele. Lei 150.
Il8. G u g i uma n, Ion. Târgul de fete dela Călineasa (M-ţii Apu­
seni). Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LV (1936), 274--275.
II9. H e r s e ni, T rai a n. Ceata feciorilor din Drăguş [jud. Făgă­
raş]. Bucureşti 1936. « Tiparul Universitar », 8° 16 p. (Extras din revista
« Sociologie Românească» Anul I, Nr. 12. Dec. 1936).
Jocurile şi petrecerile feciorilor la Crăciun, Anul-nou şi Bobotează.
120. H O b j il ă, G h. Hora secerişului, hora nevestii, hora miresn
(Criştelec-Sălaj). Şcoala Noastră XIII (1936), 123.
121. Iov e s c u, Ion. Nuntă cu bucluc. Roman. Buc. [1936]. Edi­
tura « Cugetarea ». 8° 265 p., 1 f. Lei 60.
Capitolul V «La nuntă') (p. 2°7-223) şi cel următor (1 Calea de-a'ndărătili » (p.
224-240) cuprind o descriere literarizată a nunţii în Spineni-jud. Olt, dar şi obiceiuri,
credinţe şi oraţii. FoJklor se mai găseşte şi în alte capitole.
122. L ung u, Ce zar. Credinţe (Miorcani-Dorohoi}. Frângurele X
(1936), No. 80-82, p. 1°32.
In legătură cu fenomenele atmosferice.
123. Ma n u g h evi ci, A 1. Credinţe şi, obiceiuri (Mihăleşeni-Boto­
şani). Frângurele X (1936), No. 80-82, p. 1°144-
Superstiţii.
124. Mi 11 o r dea, V. O descriere a Moldovei înainte de Cantemir
(Memoriile lui de la Croix. 1684)' Revista Istorică XXIII (1937), 122-147.
Şi despre obiceiuri.
125. Moi s i 1, 1 u 1 i u. Vătăsii sau fraternităti si decurii sau vecină-
tăţi. Transilvania LXVII (1936),'132-146. "
Spicuiri din cartea (1 Regulamente pentru vătăşii şi decurii proiectate a se introduce
în comunităţile Districtului Ţării Făgăraşului », Sibiu 186+ Tip. diecezană gr. ort,
8° 35 p. Reproduce şi un regulament vătăşesc şi .un regulament decurial.
[187]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
126. Mor ari u, T ijb eri u. Contribuţiuni la aprinderea « focului
. viu » în Ardeal, Maramureş şi Bucovina. [Bucureşti 1937. « M. O., Impr.
Naţională Il]. 8° 229-236 p., 9 fig., 3 planşe. (Extras din Anuarul Arhivei
de Folklor a Academiei Române» IV [1937]).
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 127 (R.
'C ° r s o).
127. Mor ari u, Ti b eri u. Obi.eiuri, credinţe şi superstiţii legate
de « focul viu », Cluj, 1937. Tip. « Cartea Românească ». 8° 19 p. (Extras
din « Freamătul Şcoalei» III, 1937).
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 127 (R.
�orso).
128. Mor a r u, Au g. Datini de sfintele sărbători de primăvară
(Paşti). Luceafărul (Sibiu) IV (1937), No. 4, p. 22.
Fără indicaţia localităţii.
129. Muc i 1 e a n u, G h. G h. Obiceiuri şi credinţe /Fântâna-Mare­
Baia/. Frângurele IX (1936), No. 77-78, p. 992.
La Sf. Alexă, Sf. Vasile şi semănat.
130. M u r g oei, A. Roumanian salt signs and other identification marks. Folk­
.Lore 42, 265-29°.
Despre « semnele de proprietate la Români ».
13I. M uşi e a, Ion. Materiale pentru cunoaşterea şi răspândirea
« focului viu » la Români. Anuarul Arhivei de Folklor IV (1937), 237-242.
132. Ne d eia de 1 a Tab 1 ă [Valea Jiului]. Avântul IX (1936),
No. 24--25, 8-15 Iulie, p. 1.
133. Os t. Obiceiuri la Ispas (înălţarea Domnului). /Mohu-Sibiu/.
Luceafărul (Sibiu) III (1936), No. 5-6, p. 35 -36.
134. P o p, T rai a n Ş t. Cum dau bineţe în Lujerdiu [Someş]. Scân­
teia VI (1936), 43.
135. Rad u, IIi e. Monografia sociologică a satului Belinţi[ - T'imiş­
Torontal]. Probleme juridice în legătură cu familia. Sociologie Româ­
nească 1 (1936), No. II, p. 22-30.
Sisteme de Înzestrare. Căsătoria (ceremonialul, tocmeala, furatul fetelor, etc.).
136. R ă d li 1 e seu, N. A 1. Obiceiuri vrânceneşti. Stîlkii.Milcovia IV (1933),
.123-13°.
Semne de piatră puse la morminte, În loc de cruci.
137. R O Ş c a, Ser g i u. Problema calendarului îndreptat în satul
Nişcani [jud. Lăpuşna]. Chişinău 1937. Tip. « Tiparul Moldovenesc 1).
8° 16 p. (Extras din « Buletinul Institutului Social Român din Basarabia »,
VoI. 1, 1937).
138. SaI a, Vas i 1 e. Datinile poporului român la nuntă în plăşile
Beiuşului şi Vaşcăului şi Descântecul de mărit (Biblioteca Beiuşului No. 2).
Beiuş 1937. Tip. « Doina ». 8° 61 p.
139. Ser g h i, Mar g are t a. Nunta la ţară, obiceiuri şi poezii
populare. Culegere de -. Iaşi 1937. Tip. « Alexandru Ţerek 1). 8° 23 p.
Culegeri din comunele Coşerniţa-Soroca şi Ocsentia-Orheiu.
1.
III
� I
li
il
[188]
188
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
14°· Sta h 1, H. H. Cununa în satul Şanţ [Năsăud]. Sociologie Ro­
mânească I (1936), No. 2, p. II-2I.
141. Sta h 1, H. H. Rudenia spirituală din năşie, Ia Drăguş [Făgăraş].
Sociologie Românească I (1936), No, 7-9, p. 25-36.
142. Sta h 1, Hen r i H. Vecinătăţile din Drăguş [-Făgăraş]. Socio­
logie Românească I (1936), No. 1, p. 18-31.
143· Sta h 1, H. H. Un izvod vrăncean de cheltuială la moarte, din
1781. Sociologie Românească I (1936), No. 2, p. 37-39.
144· Şei ci u c, A t. Du mit r u. Credinţe jVilancea-Storojineţj.
Frângurele X (1936), No. 79, p. 1015.
In legătură cu Bunavestire şi Paştile.
145· Str a v a, Val e n tin. TârguI de fete [de pe muntele Găina].
Gazeta Ilustrată V (1936), I09-IIO.
146. Te o dor u, OI g a. Datini şi credinţe de Crăciun, Anul nou şi
Bobotează. Conferinţă ţinută în sala Tetatrului Comunal din Brăila la
22 Decemvrie 1934. Brăila f. a. Tip. « Dunărea », 8° 27 p.
VII. LITERATURĂ POPULARĂ IN GENERAL. STUDII ŞI TEXTE.
MONOGRAFII
147· An u a r ulA r h i vei de FoI k lor a A cad e mie i Rom â n e I.
Publicat de Ion M u ş l ea. Cluj 1932. « Cartea Românească '>, 80 2 f., 254 p., 7 planşe.
II. Bucureşti. 1933. M. O. Irnpr, Naţională. 8° 250 p.
Rec. Revue internationale des etu des balkaniques II (1936), p. 291-293 (T h. C a­
p i dan).
148. A n u a r ulA r h i vei d eFo l k lor a A cad e mie i Rom â n e. III.
Publicat de Ion M u ş l e a. Buc. 1935. Impr. « Cartea Românească ') 80 2 f., 215 p.,
2 planşe.
Rec. Satul şi Şcoala V (1935-6), p. 331. C. 1 [ e n c i ca]; Sociologie Românească I
(1936), No. 2, p. 43-44 (1. C. Caz an).
149· An u a r ulA r h i vei d eFo 1 k lor a A cad e mie i R o­
m â n e. IV. Publicat de Ion M u ş I e a. Bucureşti 1937. « M. O., Impr.
Naţională ». 8° 267 p., 4 pl.
15°· B [a r r a l ], L. La poesis populaire du Bihor. Observatorul IX
(1936),256-260. . '. " \ .
ISI. B 1 a g a, L u CI a n. SpaţIUl mlOntlc.\ Ed. II. Bucuresti 1936.
Tip. « Bucovina » 1. E. Torouţiu. 8° 233 p. Lei\ 90.
Rec. Gândirea XVI (1936), 410-412 (N i ţ ă Mi hai); Pagini Literare III (1936),
395-4°5 (G r i g o r e P o p a); Buletinul Institutului de Filologie ii Alexandru Phi­
Iippide » IV (1937), 253-256 (lor g u I o r dan); Familia IV (1937), No. 5, p.
79-82 (O c t a v Ş u I u ţi u).
152. B uri 1 e a n u, C. N. între « frunză verde » şi « doină ». Chişinău
1936. « M. O., Impr. Statului ». 8° 104 p. Lei 50.
-;:""'=��_�"�C�_. -��._�._. -�.� ��="�Î=:"I�Î�·';I· i-ii- ••••• � Î;,Î'-II· •• � .. ·.�':-.-.:.= .. � ]
-
[189]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
153. Constantinescu, 01. O. şi I. I. Stoian. Din datina
Basarabiei. Chişinău 1936.; Tip. « M. O. ». 8° 255 p. Lei 60.
Obiceiuri, credinţe şi superstiţii la Crăciun (p. 5-24); Anul-nou (p. 24-50); Bo­
botează şi Sf. Ioan (p. 50-57); Paşti (57-105); Alte sărbători (p. 105-133); Naştere
(p. 133-139); Nuntă (p. 139-155); Moarte (p. 155-162); Doine (165-213); Stri­
gături (p. 213-225); Colinde (p. 225-229); Versuri la nunţi (p. 229-236); Descântece
(p, 236-239); Ghicitori (p. 239-253); Proverbe, glume (p. 252-253). Toate culese
din satele basarabene cu ajutorul elevilor Şcoalei Normale de Invăţători-Chişinău.
Rec. Viaţa Basarabiei V (1936), 309-3 II (P e t r e Ş t efă nuc ă); Sociologie
Românească 1 (1936), No. 12, p. 51-52 (J o lan daN i c o ară).
154. De n sus i a n u, O vid i o. La vita pastorale nella poesia
popolare romena. Trad. di T. Ma n n o, pref. di G. B e r ton i (Publica­
zioni dell' Istituto per l'Europa Orientale, S. I-a, XXXI). Roma 1936.
Ist. per l'Europa Orient. 8° VIII, 227 p. Lire 15.
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italia ne II (1936), 99 (R. Cor s o).
155. Dia con u, Ion. Folklor din Râmnicul-Sărat 1. Focşani 1933. Tip.
« Cultura ». 8° XLIV, 80 p. II. Focşani 1934. Tip. « Cultura », 8° XCV, 96 p.
Rec. Gândirea XV (1936), 92-94 (N i ţ ă Mi hai).
156. Dia con u, Ion. Folklor poetic dela lăutarii Rimnicului­
Sărat. Milcovia V-VII (1936), 1°3-121.
(< Cântecul Gerului, Doncilă, Dobrişan şi Toma d'a lui Moş ».
157. D i m a, AL Colindul în poezia noastră contemporană. Ramuri
XXVII (1936), 3-6.
Motive din colinde în opera poeţilor Ion Pillat, Lucian Blaga, Nichifor Crainic şi
Voiculescu.
158. D i m a, Al. Folklorul în poezia noastră contemporană. Gând
Românesc IV (1936), 96-102.
159. D i m a, A 1. Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană.
Bucureşti 1936. Tip. « M. O.)} 8° 91 p. Lei 40.
Ree. Gând Românesc IV (1936), 484-486 (A u reI Mar in). Familia III (1936),
No. 6, p. 94-95 (O c t a v Ş u I u ţi u). Pagini Literare III (1936), 442-444 (Ro­
m u I u s D e m e t r e s cu); Blajul III (1936), 389-391 (N i c. Alb u); Convorbiri
Literare LXIX (1936), 404-405 (C o n sta n tin S tel i an).
160. D r a g o mir, Si 1 viu. Scriitorii raguzani şi refrenul colin­
delor noastre. Anuarul Arhivei de Folklor IV (1937), 5-11.
161. Du mit r a Ş c u, N. I. Oraţii sau carte de vornicit. Bucureşti
1937. « Cultura Românească )}. 16° 86 p. Lei 20.
Publicată după un manuscris al lui Iosif Ivaşcu din Orăştie.
162. E f tim i u, E. Irneno Dunaj v Iidove poesii rumunske (Der Name Donau
in der rum. Vol kspoesie). Slavia 10 (1931), 793-802.
163. E m in e s c u, M. Literatura populară. Comentată de D. M u­
r ă r a Ş u. Craiova 1936. « Scrisul Românesc », 8° 651 p., 5 pl. Lei 100.
Ree. Făt-Frumos XI (1936), p. 256-270 (1. E. Tor o u ţ i u).
164. E pur e a n u, T. Problema destinului în poesia noastră popu­
lară. Foaia învăţătorului (Brăila) X (1937), 19-22.
Note din conferinţa Prof. Liviu Rusu, ţinută la Câmpulung-Muscel.
sa �---------
[190]
190
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
165. Foc Ş a, G h. Aspectele spiritualităţii săteşti. Sociologie Româ­
nească II (1937), 197-21 I.
Cap. 1. Valoarea civilizaţiei şi spiritualităţii săteşti. II. Cugetarea în vieaţa satului.
III. Concepţia magică. IV. Concepţia teologică. V. Concepţia pozitivistă. VI. Coexistenţa
diferitelor sfere de mentalitate.
166. Fu c h s, Te O dor. Despre originea cântecului popular. Bucu­
reşti f. a. Tip. «Alfa ». 8° 8 p.
Cântecul popular la vechii Eleni şi Evrei.
167. G ă z dar u, D. Originea şi răspândirea motivului «Amărîtă turturică 1) În,
literaturi le romanice. Iaşi 1935. Tip. Alex. Ţerek. 8° 180 p. Lei 150.
Rec. Studii Italiene II (1935), 220 (C. H. Ni cuI e s cu).
168. G O r ° vei, Ar tur. Persistenţe păgâneşti în datinele noastre ..
Revista Fundaţiilor Regale IV (1937), 95-IIO.
169. Gre g ori a n, M. Graiul din Clopotiva [jud. Hunedoara].
Buc. 1937. Tip. «Socec» et Co., 8° 64 p. (Extras din Grai şi Suflet, VII).
Texte de literatură populară (p. 26-54): 20 doine, 14 strigături, 6 bocete, 3 balade,
2 descântece, ghicitori, etc.
170. Hol ban, M [ ari e 1. Elernents de la poesie populaire rou­
maine. Journal des Poetes, 5-e annee, No. 8.
171. Hol ban, Mar i e. Incantations. Chants de vie et de mort,
transposes du roumain par -. Buc. 1937. « M. O. Imprimerie Nationale ».
8° 270 p.
Descântece, cântece, bocete, etc., cu un lung studiu introductiv (p. 5-98).
172. Ion e s c u, Ne 1 u. Cântecul oltenesc. Conferinţă /ţinută la
Radio în seara de 9 Dec. 1936. La pian, d-l C. Bobescuj. Craiova [f. a.].
Editura « Ramuri )}. 8° 33 p., 1 f. Lei 30.
Câte o bucată din fiecare gen (baladă, doină, bocet, etc.). Cu note asupra lor.
173. I r O a i e, Pe t r u, Caracterul poeziei populare. Cernăuţi 1937.
Tip. « Glasul Bucovinei». 8° 42 p. (Extras din « Omagiu lui 1. Nistor »).
174. I r o a i e , Pe t r u. Cântece populare istroromâne. Cernăuţi 1936 ..
Tip. « Glasul Bucovinei '1. 8° 86 p., 1 f. (Extras din rev. Făt-Frumos XI
(1936); XII (1937).
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane XII (1937), 204 (R.
Co'rso).
175. Mi hai, Ni ţ ă. Solidaritatea cosmică' în folklorul românesc.
Gândirea XV (1926), 141-15°. \
176. Mir o nes c u, V 1 a di mir. Viaţa, credinţele şi arta popo­
rului românesc. Arhiva (Iaşi) XLIV (1937), p. 78-83'
177. Mor ari u, Le c a. Folklor aservit filologiei?! (Pentru « epoca
folklorică » a folklorului !). Siret 1936. Tip. « Arta » Rădăuţi. 8° 13 p. (Extras
din revista « Freamătul Literar» I936).
Notă. Arhivele Olteniei XV (1936), p. 508-509 (C. D. For t (u nes cu]); Ju­
nimea Literară XXVI (1937), 231 (P e t r li 1 r o a i e).
_----1
[191]
r
I
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
""
1 .it'
178. Mor ari u, Le c a. Şi iarăşi specificul sufletescului românesc.
Făt-Frumos XII (1937), IIO-IIL
Străinii (A. Graf, L. Salvini, 1. Voilquin), despre « dor » şi « urît »,
179. M ură r a Ş u, D. Eminescu şi literatura populară. Craiova 1936.
« Scrisul Românesc ». 16° 128 p.
180. Ni c o ară, Eu gen şi Vas i 1 e Net e a. Murăş, Murăş, apă
lină. .. Literatură populară din regiunea Murăşului de sus / Cu o prefaţă
de Ion Agârbiceanu [, Reghin 1936. Edit. Desp. « Astra }). 8° XVII, 16,
328 p., 1 f.
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 7-9, p. 96-97 (T rai a n H e r s e ni).
181. Ni c u l e s c u - Var o n e, G. T. Folklor versificat din Mol­
dova. Poezii populare din comuna Plopeni, plasa Bucecea, judeţul Boto­
şani. Bucureşti 1936. Tip. Seminarului Monahal « Cernica »-Ilfov. 8°
46 p. Lei 15.
182. O r ton, Ma y. Roumanian folk-songs. London 1931. Besant & Co. 8" 62 p.
2 S. 6 d.
183. Pal a mar u, N. Folklor basarabean. Cuget Moldovenesc V
(1936), No. 1-3, p. 8; No. 4-5, p. 18; No. 6--8, p. 22.
II cântece şi două descântece; fără indicarea locului culegerii.
184. Pa p adi m a, O vid i u. O viziune românească a lumii. Gând
Românesc IV (1936), 253-261.
(, Intrucât se poate lămuri din credinţele noastre folklorice o viziune organică a
lumii ».
185. P ă un e s c u - Ulm u, T. Codrul şi semnificaţia lui în lite­
ratura română. Ramuri XXVII (1936), 71-76.
186. PilI a t, Ion. Primăvara în literatura populară românească.
Luceafărul (Timişoara) II (1936), 225-229.
187. PilI a t, Ion. Sentimentul naturii în evoluţia liricei româneşti.
Convorbiri Literare LXIX (1936), 15-29.
Sentimenul naturii în poesia populară (p. 16-19).
188. R ă d u les c u - Mot r u, C. Psihologia poporului român. Buc.
1937. [Tiparul Universitar]. 8° 29 p. Lei 20.
Rec. Sociologie Românească II (1937), 368-370 (A n ton Gol o p e n ţ ia).
189. Rus u, Li viu. Le sens de l'existence dans la poesie populaire rournaine,
Paris 1935. Libr. Felix Alcan. 8° 122 p., 1 f., Frs. 15.
Rec. Gândirea XV (1936) p. 248-250 (N i ţ ă Mi hai).
190. Sad o vea n u, Mi hai 1. Datini şi legende. Adevărul literar ŞI
artistic XVII, Seria III, No. 844, 28 Februarie 1937.
Jb legătură cu vânătoarea.
19!. Şa n d r u, D. Enqu etes linguistiques du Laboratoire de pho­
jtt:tique experimentale de la Faculte des Lettres de Bucarest, IV. Le Bihor.
_Detin Linguistique IV (1936), 120-179.
rexre de Iiteratură populară.
", ni, V ale r. Doina: jelea şi dorul în poezia populară. Scân­
,. i84"--199·
'î
)
--
,':J!��r, '_�r.lmItnl'GD!_----
[192]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
193· Şa n d r u, D. Enquetes linguistiques du Laboratoire de phone­
tique experimentale de la Faculte des Lettres de Bucarest, V. Vallee de
l'Almăj. Bulletin Linguistique V (1937), 125-189.
Şi texte de literatură populară.
194- Ş t efa n, Ion. Diminutivele în folclor. Pagini Literare IV
(1937), 341.
195· Ş t efă nuc ă, P. V. Cercetări folklorice în valea Nistrului-de­
Jos. Bucureşti. I937. Tip. M. O., Imprimeria Naţională. 8° 32-227 p.
(Extras din Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române, IV).
I96. Ş t efă nuc ă, Pe t r e. Literatura populară a satului Iurceni
[Lăpuşna], Conferinţă. Chişinău I937. Tip. « Tiparul Moldovenesc », 80
51 p. (Extras din revista « Viaţa Basarabiei », an. V [I936], No. 1, 2) [p.
29-40, II4-120].
I97· T ă nas e - Te i u, Con s t. Folclor din ţinutul Neamţului.
Adunat de -. VoI. II. Piatra Neamţ. [1936]. Tip. « Lumina ». 80
48 p.
Ghicitori, strigături, doine şi o baladă (« Vâlcuşor »).
I98. T O dor, A. P. Teme româneşti în poeziile lui Avram Barcsay.
(Comunicare făcută la Soc. Prietenii Istoriei Literare). Buc. I936. Tip.
« Române Unite }). 8° I8 p. (Extras din Preocupări Literare I (I936), VoI. I,
p. 35-5°)·
Barcsay se ocupă (la 1789) şi de « târguI de fete » de pe Muntele Găina.
I99· Vera Mora [Carolina V. Şesan]. Rumunsld pisen. Praha
I936. 32 p.
Despre poezia populară românească, în deosebi despre cântec.
VIII. BALADE
200. B u r d u n, L u c i a. Balada păstorească în literatura populară.
Lucrare publicată de profesor George Burdun. Brăila 1936. Tip. « Dună­
rea }). 8° 64 p. Lei 30.
20I. Cos tin, L u c i a n. Geneza baladei bănăţene. Banatul Literar
II (I93.5--1936), No. 3-5, p. I3-I6; No. 6-8, p. I-3; No. 9-I2,
\
P·4-7· \
202. Cos tin, L u c i a n. Marcu. Figura \roului în balade bănăţene
şi oltene. Banatul Literar II (I935-I936), NOI 9-I2, p. 8
2°3· Cos tin L u c i a n. Novăceştii în balada populară. Studii de
folklor. Banatul Literar III (I937), No. 2--8, p. 7--14.
2°4· G u ţ u 1 e s c u, Ni c. Aur eli an. Kira kiralină /Cegani-Ialo�
rniţa/, Flamuri II (I935-I936), No. I, 91. .
205· I m bre seu, Du mit r u. Cântecul [haiducu]lui ).\1ântu "la
Glimboca [-Severin]. Sociologie Românească I (I936), No�p. 39-42.
[193]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULVI ROMÂNESC
I93
206. 1 o r dan, A 1. Mihai Viteazul în folklorul balcanic. Revista
Istorică Română V-VI (1935-1936), 361-381.
In balada bulgărească.
Rec. Arhiva (Iaşi) XLIV (r 937), 131- I33 (B ori s H ris t o v).
207. Mi hai, Ni ţ ă. Spiritul haiducilor. Gândirea XV (1936),
295-3°0.
Baladele haiduceşti sunt o dovadă"că poezia populară românească nu este lipsită
<le acţiune.
208. Ni col a e, G. Balada soarelui ICarol I-Ialomiţaj. Şcoala Ia10-
miţei VII (1936), No. 7-8, p. 27-28.
209. P o p, P e t r e. în jurul « Mioriţei ». Vatra (Năsăud) III (1937),
No. 4, p. 28-32.
210. P o p e seu - Sur a, G. Cântecul unchiaşului ISura-Mehedinţij.
Ramuri XXIX (1937), 172-173.
211. P o P 1 ă cea n, N i col a e. Soacra şi nora jOrIat-[Sibiu]j. Lu­
ceafărul (Sibiu) III (1936), No. 5-6, p. 36.
212. Sa 1 a, Vas il e. Bradul şi teiul. Baladă /Vaşcău-Bihorj. Banatul
Literar III (1937), No. 9-:-12, p. 18-20.
213. Ş t efă nuc ă, P. Trei viteji. Baladă populară. jIurceni-Lă­
puşnaj. Viaţa Basarabiei V (1936), 52-55.
214. Tom o i a g ă, Ion Rad u. Divagaţii în marginea Mioriţei.
Revista Fundaţiilor Regale IV (1937), 206-215.
215. Y gr e c, Do c tor u 1. Mihail Sadoveanu interpretând « Mio­
riţa ». Adevărul Literar şi Artistic XVII, No. 844, 7 Febr. 1937, p. 9.
IX. DOINE ŞI STRIGĂTURI
216. Alb e seu, r. Strigături jBoiţa-Sibiuj. Luceafărul (Sibiu) III
{I936), No. 1-2, p. 37; No. 3-4, p. 33·
217. Alb e seu, Ioa n. Pe dealul Feleacului jBoiţa-Sibiuj. Lucea­
fărul (Sibiu) III (1936), 27. .
Cântec despre Avram Iancu.
218. A nas t asi u, D. Cântec popular /Verbiţa-Doljj. Zorile Roma­
naţului X (1936), No. 9-10, p. II.
219. A t a nas i u, G h. Ironia satului în strigături (Câteva refIexiuni
în jurul strigături lor culese din Pojejena de Sus [-Caraş]. Luceafărul (Ti­
mişoara) III (1937), No. 5-6, p. 25-27.
220. Bal a n, 1. V. Strigături jŢoleşti-Baiaj. Frângurele X (1936),
No. 80-82, p. 1044.
221. B â r z u, M. Cântec jCopaIău-Botoşanij. Frângurele X (1936),
No. 79, p. 1016.
I3 Anuarul Arhivei de Eolklor V.
[194]
J94
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
222. Bol O g a, Vas i l e. Poezii poporale din Ardeal. O mie de
bucăţi culese Între anii 1880-I905. Sibiu I936. Tip. « Şcolii de Ofiţeri»
8° 296 p. Lei 50.
1025 texte, majoritatea doine şi strigături.
223. B r â n zei, V. Cântec popular jSâncrai-Dorohoi/. Frângurele
IX (1936), No. 77-78, p. 992.
224. Cântece de acum 68 de ani dinMănărade [-Târ­
nava-Mică]. Calendarul pentru popor al Asociaţiunii pe anul I938 Întoc­
mit de Hor i a - P e t r a - P e t r e s c u. (Biblioteca poporală a Aso­
ciaţiunii « Astra » No. 243), p. 17I-178.
225. Caz a n, 1. C. [Cântece şi strigături din Şant-Năsăud]. Socio­
logie Românească I (1936), No. 4, p. 6, IO; No. 7-9, p. 8.
226. Caz a n, 1. C. Strigături din Şanţ [Năsăud]. Sociologie Româ­
nească I (1936), No. 7-9, p. 80-84-
35 strigături cu o introducere.
227. C O hal, Gh. Strigături jCristineşti-Dorohoij. Frângurele X
(1936), No. 79, p. 1016.
228. Cos tin, L u ci an. Cântece bănăţene jJupa-Severin/. Banatul
Literar II (1935-1936), No. 1-2, p. 7-8.
229. Dan i i l es c u, C. Cântece din Vaideeni, jud. Vâlcea. N aţio­
nalul Vâlcii X (1937), 169-171, 234-235, 294-295, 339-340.
230. Dan i i 1 e s c u, C. Cântecul tunarului jCopăcenii Racoviţei­
Argeş/. Naţionalul Vâlcii X (1937), 38-39, p. 85-87.
231. Du mit r a Ş cu, N. 1. Prin coclauri şi văgăuni. Cântece olte­
neşti (Poezii populare alese). Cu o prefaţă de T. P i s ani. Buc. [1937]'
Cultura Românească ». 16° I 17 p., 1 f. Lei 20.
232. D imi t riu, 1. G. Strigături şi doine din judeţul Constanţa
[corn. Dorobanţu şi Cochirleni]. Preocupări Literare II (1937), 371-373.
233. FIor e s c u, Fior e a. Doine şi strigături din Maramureş.
jCuheaj. Sociologie Românească II (1937), 19.
234. Ger m a n, O c t a v i a n. Cântece şi strigături /Sabădul de Câm­
pie;' Scânteia VII (1936), 5-6.
235. Gre g ori a n, Mi hai I. Producţiuni lirice poporane din Oltenia
şi Banat. Flamuri III (1937), 46-47.
236. Gri g ori u, Ni col a e, V. Grâu mărunt. Flamuri II (1935-
1936), No. 2, p. 62.
Fără indicaţia locului culegerii.
237. Gri n c u, G r. Crâsmăriţa satului, cântec popular jTabani­
Hotinj. Frângurele X (1936), No. 79, p. II6.
238. Han e ş, P. V. Cântece de dor din războiu. Preocupări Literare
II (1937), 225-238.
239. Han e ş, P. V. Cântece de vitejie din războiu, Preocupări Lite­
rare II (1937), 139-143.
[195]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
195
240. Han e ş, Pe t re V. Poezii populare din războiu (începuturi
ŞI sfârşituri de scrisori în versuri). Preocupări Literare 1 (1936), VoI. II,
p. 271-276.
241. 1 e n c i u, V. Înstreinarea. Cântecul norocului. Chiuituri. jCozla­
Someşj. Scânteia VII (1936), 179-180.
242. 1 r o a i e, P e t r u. Aşa căntaţ! Cântece populare istroromâne.
Canti populari istroromeni. Extrase din rev. « Făt-Frumos » (Biblioteca
« Făt-Frumos» 6). Susneviţa- Jeiăn 1936. Tip. « Glasul Bucovinei }). 16°
74 p. Lei 30.
Rec. Revista Societăţii Tinerimea Română LVI (1937), No. 3, II8-II9 (D. M u­
r ă r a Ş u).
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 204 (R.
Corso).
243. Li cea Ioa n. Cântecele ostăşeşti din vremea războiului. Cu o
scurtă privire asupra folklorului român. Galaţi 1936. Tip. George Jorică
8° 96 p.
244. Log hin, C. Cântecul streinului. Cântecul mândru ţii mele.
Flamuri II (1935-1936), No. 2, p. 61.
Fără indicaţia locului culegerii.
245. Lup u - Mor ari u, O c t a via. Populare jPrevorochie-Bu­
covinaj. Făt-Frumos XI (1936), 36; II3; 170.
246. Lup u - lVl o rar i u, O c t a via. Populare. (Strigături din
Tărăseni-Bucovina). Făt-Frumos XII (1937), 9°-91; 126; 174; 202.
247. Ma dan, Gh. Folklor basarabean jBoşcana-Orheij. Din trecutul
nostru IV (1936), 35, 47·
248. Nea g u, G h. Doina de înstrăinare în Ialomiţa. Preocupări
Literare II (1937), 362-37°.
249. Ni c Li les c u-V a r o n e, G. T. Strigături dela jocurile popu­
lare româneşti. Bucureşti 1936. Tip. Seminarului Monahal « Cernica })­
Ilfov. 8° 22 p. Lei 10.
Notă. Arhivele Olteniei XV (1936), p. 502-503 (C. D. For t [u nes c u].)
250. Pal a mar u, N. Folklor basarabean colectat de -. Cuget Mol­
dovenesc V (1936), No. 1-3, p. 8; No. 4-5, p. 18; No. 6-8 p. 92; VI
(1937), No. 1-2, p. I9.
Fără indicaţia locului culegerii şi a numelui informatorilor.
251. Pa n ă, Ni c. Doine şi strigături (Satulung-Braşov). (Biblioteca Iolkloristică
« Izvoraşul » No. 7). Bistrita-Mehedinţi [1935]. Edit. şi Tip. « Izvoraşul », 8° 15 p.
252. Pa p a h a g i, Tac h e. Flori din lirica populară. Doine şi stri­
gături. Bucureşti 1936. Tip. Socec et Co., 8° 79 p. Lei 35.
1 II doine şi 16 strigături, fără indicarea locului culegerii.
Rec. Archivio per la raccolta delle tradizioni pop. italiane II (1936), p. 215-216
(L. SaI vin i).
253· Pe t e a n u, Aur elE. Din creaţiunile poetice ale poporului
român bănăţean. Luceafărul (Timişoara) III (1937), 91-94.
Doine culese din diferite comune din Banat.
1]*
[196]
BIBL.IOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
254. Pir c u, Al. Chiuituri /Frumosul-Câmpulung-Bucovina/. Frân­
gurele IX (1936), No. 77-78, p. 992.
255. P o p, G h e o r g h e. Cântece poporal adunate de -. Calen­
darul pentru popor al Asociaţiunii pe anul 1938, întocmit de Hor i a
Pe t r a - P e t r e seu. (Biblioteca poporală a Asociaţiunii « Astra : No.
243), p. 174-176.
Din Chend, Vesăuş, Lemniu şi Purcăreţ- Transilvania.
256. P O p, Vas i 1 e. Din ţara Oaşului. Strigături (ţipurituri), oraţii
de nuntă, bocete. Culese de -. Bixad, 1937. Tip. « Sf. Vasile », 16° 80 p.
Lei 15.
Fără indicaţia satelor şi informatorilor.
Notă. Familia IV (I937), No. 6-7, p. IIO-II2 (T i tus L. Ro Ş u).
257. P O P a, Ale c u, 1. Cântece /Urşi-Vâlcea/. Naţionalul Vâlcii X
(1937), 385-388, 455-456.
258. P o p e seu - A r g e Ş e a n u, Ion. Cântece-Doine /Cărpeniş­
Argeş/. Zorile Romanaţului X (1936), No. 9-10, p. 7.
259. R â Ş n i ţ ă, Ele n a. Dor de pe Târnave. Cântece din comuna
Valea-Sasului judeţul Târnava-Mică culese de -. Blaj 1936. Tip. « Semi­
narului Teologic ». 16° 39 p. Lei 5.
260. Rus, Ale x a n d r u. Hori (Bârlea-Someş). Scânteia VIII (1937),
70--71, II9-120, 137-138.
261. Sta n c i u, Vas i 1 e. Blestemul mândrei înşelătoare (din Valea
Mânăstirii-Râmeţ, jud. Alba). Şcoala Albei IV (1937) No. 2,p. 14-15.
262. Stă nil ă, D. Foaie verde boabe, boabe. Cântec popular /FIă­
mânda-Vlaşca/, Frângurele IX (1936), No. 77-78, p. 993.
263. S toi a, O c t. Cântece de cătănie /Mohu-Sibiuj. Luceafărul
(Sibiu) III (1936), 37--38. '"
264. Str a t a n, 1. Cântec ostăşesc /Năpădeni-Bălţi/. Flamuri II
(1935-1936), No. 3, p. 131.
265. Str a t a n, 1. Doină /Mihăileni-Bălţi/. Flamuri II (1935-1936).
No. 3, p. 131.
266. Ş t efă nuc ă, P e t r e V. Cântece de pe timpul războiului
·/Iurceni-Lăpuşnaj. Şcoala basarabeană. IV (1936), No. 7-8, p. 52.
267. Urs u, V. Mir cea. Cântec ostăşesc /Valea-Seacă-Baiaj. Fla-
muri II (1935-1936), No. 1, p .. 91-92. \
X. COLINDE. FOLKLOR RELIGIOS
268. A P o s tol e s c u, Zi n a. Colinde de Crăciun /Clopotiva-Hu­
nedoara/, Sociologie Românească II (1937), II.
269. Bar t o k, Bel a. Melodien der rum ănischen Colinde (Weihnachtslieder).
484 melodien, mit einem einleitenden Aufsatz. Wien I935. Universal Edition 8°
XLVI + Io6 p.
[197]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
197
270. Bol o g a, Vas i 1 e. Colinde poporale din Ardeal. Culese Ia
Sărbătorile Naşterii Domnului în 1900. Sibiu 1937. Tip. « Şcolii Militare
Inf. ». 8° 97 p. Lei 25·
271. B răi 1 o j u, Con s t. şi H. H. Sta h 1. Vicleiul din Târgu­
Jiu. Bucureşti 1936. Tiparul Universitar 8° 36 p. (Extras din revista « So­
ciologie Românească» I (1936), No. 12, p. 15-32).
272. Car a m an, Pe t r u. Obrzed koledo wania u Slowian i u Rumunow, studjum
porownawcze (Prace Komisji Etnograficznej 14) (= Ritualul colindelor la Slavi şi la
Români, studiu comparativ). Krakowia 1933. Naklad Polskiej Akademiji Umjetnosci.
8° VIII, 630 p.
Rec. Revue internationale des etudes balkanigues II (I936), p. 295-297 (H r.
Va k are l ski).
273. Caz a n, 1. C. Descânteca plugului jŞanţ-Năsăudj. Sociologie
Românească I (1936), No. 7--9, p. 6I.
274. C â r 1 a n, P. N. Sculaţi, boeri. Colindă-cor mixt. Frângurele X
(1936), No. 79, p. 1003.
275. Col ind e şi c â n t e c e des t e a pe două voci, notate
pe muzică orientală. Bucureşti 1937. Tip. Cărţilor Bisericeşti 8° 32 p.
Fără indicaţia locului culegerii şi informatorilor.
276. CUC u, G h. 200 Colinde populare culese dela elevii Seminarului
Nifon în anii 1924-1927. Ediţie postumă îngrijită de Const. Brăiloiu.
Bucureşti 1936. Tip. « Adevărul ». 8° 248 p. Lei 120.
Arii şi texte culese din Vechiul Regat.
277. Dia con u, Ion. Folklor din Rârnnicul-Sărat. Milcovia IV (I933), 83-86.
Colindă din satul Oghileşti, cu o scurtă introducere asupra colindelor din Râmnicul-
Sărat.
278. D imi t riu, 1. G. Colinde din judeţul Constanţa. Preocupări
Literare II (1937), 394-397.
279. D r ă goi, S abi n V. Despre colinde. Muzică şi Poezie I
(1936), No. 3, p. 1-2.
280. D r ă goi, Sa b i n V. 303 colinde cu text şi melodie. Culese şi notate de _.
Craiova [I930]. Scrisul Românesc. 8° XXXXX, 265 p. (Ministerul Cultelor şi Artelor.
Comisiunea pentru Arhiva Fonogramică şi publicarea de folklor muzical. No. 1).
Rec. Revue de Musicologie XV (I931) I49-I50.
28I. Duc Ş O a r a, L uei a. Colind jPurcăreni-Braşovj. Plaiuri Să­
celene III (1936), 14I.
282. Du mit r a Ş cu, N. 1. Carte de stea şi colinde. Bucureşti I935. Edit. « Cultura
Românească ». 8° I06 p. Lei 30.
Tipărite după manuscrisul din 1885 al lui Mihail Piroşca, învăţător şi cantor în
Sângiorgiul-de-Pădure şi după culegerile făcute de învăţătorul Ion Urdea, în comuna
Moşna, jud. T'ârnava-Mare.
283. Du mit r e seu - B i str i ţ a, G. în cetatea Vitleem jBistriţa­
Mehedinti/. Muscelul Nostru VIII (1936), 17.
[198]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
284. G a r o foi u, Ioa n 1. Cântece populare de Crăciun. Culese
din toate provinciile şi aranjate pentru cor. Piteşti, 1936. Tip. « Progresul )}.
8° 46 p. 1 f. Lei 40.
285. Ger m a n, O c t a v i a n. Colinzi din Sabădul de Câmpie. Scân­
teia VII (1936), 2-4.
286. G i b, Con s t. D. Colindă din Şanţ (Năsăud). Sociologie Româ­
nească I (1936), No. 12, p. 14.
287. Hol ban, Mar i e. Quelques noels roumains. Extrait de la
revue « L'Europe Orientale » .No. 1, 2 VII Annee, 1937. Paris [: Tip.
« Bucovina» Bucarest: [, 8° 7 p.
Mic studiu asupra colindelor şi 5 colinde traduse.
288. I m bre s c u, D u mit r u. Crăciunul în colindă. Sociologie
Românească I (1936), No. 12, p. 39-47.
289. Le pa, Cai u s. Note fugare despre colinde. Hotarul IV (1937),
64--66.
290. N a g h i u, 1. E. Colindă despre Maglavit /Năsăud/. Viaţa Ilu­
strată III (1936), N O. 12. p. 14.
291. Ni col a e, G. Colinde /Carol I-Ialomiţa/. Şcoala Ialomiţei VII
(1936), No. 1-2, p. 54-57.
292. Ni col a e, Ion F. Cetele de colindători. La Oteşti-Olt, în
iarna 1935/1936. Sociologie Românească II (1937), 537-543·
293. Ni col a e v, Ele n a. Cetele de colindători. La Văleni-Muscel.
Sociologie Românească II (1937), 545-546.
294. Ni s tor, C h ira S. Colinde populare din Năsăud şi jur.
Vatra III (1937), 424-425. '-<.
295. Pe t r o Ş a n u, P. P r cot u 1 şi Ar h i dia con 1. Mar d a l e.
Colinde şi cântece de stea culese şi aranjate pe două voci de -'. Bucureşti
1937. [Tip. Luceafărul]. 8° 20 p.
Introducere asupra datinelor de Crăciun şi texte fără indicaţia locului şi informa­
torilor.
296. Pe t r u ţi u, D. S t. « Mironositele }). O dramă religioasă din
ţinutul Săliştei. [Bucureşti 1937. « Imprimeria Naţională })]. 8° p. 13-29.
(Extras din « Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române }) IV, 1937).
297. P o p, T r. Ş t. Colinzi din Lujerdiu (Someş]. Scânteia VII (1936),
2; 38-43.
298. S i m o nes c u, Dan. Cântece de stea tipărite înainte de Anton Pann.
Revista Societăţii Tinerimea Română 5 I (I932-33), I I4-I I8.
299. Stă n c i u les c u, Val eri a C. Cetele de colindători. La Di­
teşti-Prahova. Sociologie Românească II (1937), 543-545.
300. Urs u, N. Folklor musical. Colinda păcurarului şi 2 cântece
de stea. (Din Sântana, jud. Arad şi Bârlovenii Vechi, jud. Caraş), Lucea­
fărul (Timişoara) III (1937), No. 5-6, p. 28--2q.
[199]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
199
301. Vi c i u, Ale x i u. Viaţa românească în colinde - Omagiu me­
moriei lui Cipariu. -- Cultura Creştină XVII (1937), 725-758.
302. V u l t u rea n u, Ana. Cetele de colindători, La Luptători­
Ilfov. Sociologie Românească II (1937), 535-537·
303. Z a m fir, Con s t. Trei cântece populare (Un cântec de stea
şi două colinde) aranjate pentru cor de trei voci egale şi pentru cor mixt
de -. Bucureşti f. a. Tip. « Lupta ». 8° 16 p.
Nu se indică locul culegerii.
304- Zar ins c h i, Vi c tor. Urătură jBrăieşti-Dorohoiuj. Frân­
gurele X (1936), No. 86-87, p. 1071-1°72.
XI. POVEŞTI. SNOAVE. LEGENDE. TRADITII
305. Caz a n, 1. C. Un document folkloric: Peştii pe brazdă. Socio­
logie Românească II (1937), 137--138.
Motiv din « Sindipa », Cules în Şanţ-Năsăud.
306. Cer g ă u, Tit u s. )Dela bătrânii dobrogeni. Analele Dobro­
gei XVII (1936), 148-151.
Tradiţii.
307. Ci O n fi, T rai a n. Pipăruş Petru. Poveste. jHurezul-Mare­
Sălaj/. Şcoala Noastră (Zalău) XIV (1937), 4°°--411.
308. CIoc o tic i, M. Ţiganul la iarmaroc jDorobanţi-Botoşani/.
Frângurele X (1936), No. 86-87, p. 1070.
309. Cos tin, L u ci a n. Basme şi istorioare bănăţene. Colecţia
Biblioteca Folcloristică No. 10). Craiova [1937?]. Tip. « Unirea ». 38 p.
Lei IZ.
310. Cre an g ă, Ion. Opere complecte. Introducere de C-tin Botez.
Prefaţă de G. T. Kirileanu - Il. Chendi. Bucureşti 1937. Tip. « Cartea
Românească », 8° XV + 313 p.
311. C 11 C U, S tel i a n N. Basmele lui Creangă. Râmnicul-Sărat.
f. a. Tip. « Poporul », 8° 65 p.
312. Din u, Mar ia. Legende dobrogene despre Sfântul Apostol
Andrei. Biserica Ortodoxă Română LIII (1935), 494-495.
313. Du mit r a Ş cu, N. 1. La opaiţ. Povesti. Cu o prefaţă de N.
lor g a. Bucureşti [1937]. Edit. Ticu 1. Eşanu. 8° 94 p. Lei 24.
II poveşti culese din Boureni-Dolj, Catane-Dolj, Beilic-Ialomiţa şi Şocariciu­
Ialorniţa.
314. Eli ade, Mir cea. Demonologie indiană şi o legendă româ­
nească [Sf. Sisoe]. Revista Fundaţiilor Regale IV (1937), 644-649.
315. G a s t e r, M. Zwei Erzăhlungen aus der rumănischen Volksli­
teratur. Fuchsin und Kater.--- Die vier Unglucklichen. Zeitscrift fur
Volkskunde 46 (1936), 31-39.
316. Ger o t a, C. Etica basmelor lui Ispirescu. Revista Societăţii Ti­
nerimea Română LVI (1937), No. 4, p. 152-155.
1
I
I
[200]
200
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
317. H o b j i 1 ă, G h. Legenda ceterei. jCriştelec-Sălajj. Şcoala Noa­
stră (Zalău) XIII (1936), 18-19.
318. I s pir e s c u, P. Legende sau Basmele Românilor adunate din
gura poporului. Cu o precuvântare de I o r g u I o r dan. VoI. 1. Bucu­
reşti 1937. Tip. « Cartea Românească ».8° 294 p. Lei 60; VoI. II. Bucureşti
1938. Tip. « Cartea Românească », 8° 332 p. Lei 60.
319. 1 s pir e s c u, P. Poveşti despre Vlad-Vodă Ţepeş. (Pagini ine­
dite din opera lui P. Ispirescu). Făt-Frumos IX (1934), II3-II6; X (1935),
83-87; XI (1936), 233-234, 299-3°0. Şi extras: Cernăuţi 1936. Tip.
« Glasul Bucovinei ». 8° 6 p. Lei 5.
320. 1 s pir e s c u, P e t r e. Viaţa şi faptele lui Vlad-Vodă Ţepeş,
(Operă postumă - Fragment). Cernăuţi 1937. Institutul de Arte Grafice
« Glasul Bucovinei », 8° p. 9 Lei 5.
Cu o mică introducere şi note de Leca Morariu.
321. P a v e l e a, Ion. Pierdut şi pierdut. Scânteia VIII (1937),37-38.
Snoavă. Fără indicaţia locului culegerii şi a numelui informatorului.
322. Ş t efă nuc ă, P. Bătălia dela Plevna jlurceni-Lăpuşnaj. Viaţa
Basarabiei V (1936), 184.
Tradiţii.
323. Ş t efă nuc ă, P. Două variante Ia basmul « Dănilă Prepeleac :
al lui 1. Creangă. Şcoala Basarabeană V (1937), No. 2--3, p. 73--82.
324. Ş t efă nuc ă, P. Doi flăcăi. jlurceni-Lăpuşnaj. Viaţa Basa­
rabiei V (1936), 183-184.
Poveste.
325. Ş te fă nuc ă, P. Folklor din Basarabia. Şcoala Basarabeană V
(1937), Nr. 10 p. 5°-52.
Basmul: Ciobanul şi grăuntele.
326. Ş te fă nuc ă, Pe t r e. Basmul la Iurceni (Lăpuşna), Sociologie
Românească I (1936), Nr. 4, p. 3°-32.
327. Ş te f ă nuc ă, Pe t re V. Două !variante basarabene la basmul
« Harap Alb» al lui 1. Creangă. [Iurceni-Lăpuşna]. Chişinău 1937. Tip.
(c Tiparul Moldovenesc ». 8° 34 p. (Extras din' « Buletinul Institutului Social
Român din Basarabia », VoI. 1, 1937).
\
XII. MAGIE. MEDICINĂ POPULARĂ. DES�ÂNTECE. MITOLOGIE
328. A r v a t, Ale x eiA. Plantele medicinale şi medicina populară
la Nişcani [Lăpuşna]. Chişinău 1937. Tip. « Tiparul Moldovenesc ». 8°
58 p. (Extras din « Buletinul Institutului Social Român din Basarabia ».
VoI. I, 1937).
329. Bal o g h, E. Descântec la Ciugheş (Ciuc). Scânteia VII (1936), 22I.
Descântec de muşcătură de şarpe.
330. Bar b u, Aur e 1. Descântece jGrămeşti-Dorohoiuj. Frângurele
X (1937), 1088-1090.
=
[201]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
201
33r. Blaj in, An d rei. Descântece JPererita-HotinJ. Frângurele X
. (1937), II06.
332. B orz a, A 1. Noutăţi etnobotanice româneşti: o farmacie bă­
bească. Buletinul Grădinei Botanice şi al Muzeului Botanic al Univ. Cluj
XVI (1936), p. 17-27.
333. B orz a, Ale x a n d r u. Numiri populare de plante din Basa­
rabia. Dacoromania VIII (1934-1935), 197-199.
334. B u j ore a n u, G h. Boli, leacuri şi plante de leac, cunoscute
de ţărănimea română (Biblioteca poporală a Asociaţiunii « Astra » No.
229-233). Sibiu 1936. Tip. « Dacia Traiană ». 16° 402 p. Lei 25.
Notă. Transilvania LXVII (1936), 183-184.
335. Caz a n, 1. C. Texte de folklor medical. Cercetări Literare II
(1936), 55-78.
336. Cer n ă u, Au g. De deochiu JNojorid-BihorJ. Scânteia VII
(1936), 147-148.
337. C h e l cea, Ion. îndepărtarea magică a ciumei din satele
ardelene. Societatea de Mâine XIV (1937), 100-102.
338. C h e l cea, Ion. Isgonirea vrăjitorească a ciumei în satele din
Ardeal. Natura XXVI (1937), 297--303.
339. C o hal, G h. Descântec de deochi JCristineşti-DorohoiuJ. Frân­
gurele X (1936), No. 79, p. 1016.
340. C r is t e s c u, Ş t efa n i a. Descântec de dragoste şi joc JŞanţ­
Năsăud/. Sociologie Românească 1 (1936), No. 4, p. 18.
341. C ris t e s c u, Ş te fan i a. Cum descântă ({ de întors » Ana
Dănilă din satul Şanţ JNăsăudJ. Sociologie Românească 1 (1936), No. 5,
p. 36-39. •
342. C ris t e s c u, Ş t efa n i a. Frecvenţa formulei magice în satul
Cornova JOrheiJ. Sociologie Românească 1 (1936), No. 4, p. II-I8.
343. C ris t e s c u, Ş te fan i a. L'agent magique dans le village
de Cornova (Bessarabie). Arhiva Socială XIII (1936), II9-I37.
344. Dan i i 1 e s c u, C. Nu speriaţi de mici copiii! Naţionalul Vâlcii
IX (1936), 141-145.
Despre stafii, strigoi, samodiva, zmeu, iele.
345. D r i m e r, Car o 1. Medicina la sate: Coşbuc contra super­
stiţiilor. Societatea de Mâine XIII (1936), 26.
346. F e d i li c, Ale c u G h. Căminele culturale şi strângerea plan­
telor medicinale. Căminul Cultural III (1937), 127-129.
347. FIor e s c u, FIor e a. ({ Meşteşugul » fetelor din Leşu (Nă­
săud) când nu vin flăcăii la sezătoare. Sociologie Românească 1 (1936),
No. 10, p. 42.
348. Foc Ş a, G h. Contribuţii la cercetarea mentalităţii satului Moi­
şeni [Satu-Mare]. Sociologie Românească 1 (1936), No. 1, p. 44-48.
Fiinţe supranaturale: Omul nopţii, Fata pădurii, borsocăi.
. I
I
I
[202]
202
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
349. le n c i u, V. Mama pădurii /Cozla-Someş/. Scânteia VII (1936),
178--179,
350. M â n ă tor u 1, Ni col a e B. Descântece. /Turceşti-Vâlcea/.
Revista Societăţii Tinerimea Română LVI, (1937), No. 1, p. 25-29,
72-73, IlO-II 1.
351. M o rar i u, Ti b eri u. Contribuţiuni la medicina populară şi
etnobotanică din comuna Măguri [-Cluj], Cluj 1937. Tip. « Cartea Româ­
nească », 8° 30 p. (Extras din « Freamătul Şcoalei » III, 1937).
352. P ă nes cu, E m i l i a. Descântec de diochiu. /Hăneşti-Dorohoij.
Frângurele X (I937), II29·
353. P ă nes c u, T r. Descântec de deochi, Descântec de muşcătură
de şarpe. /Hăneşti-Dorohoi/. Frângurele X (1936), No. 80-82, P.1044.
35+ Pe t r a-P e t r e s c u, Hor i a. George Coşbuc propagandist
cultural. Transilvania LXVII (I936), 8-16.
Părerile lui G. Coşbuc privitoare la descântece şi medicină populară (p. 13-15).
355. P O P u, F. Însemnătatea plantelor medicinale în activitatea Că­
minului cultural. Căminul Cultural III (I937), 305-306.
356. S fi c h i, E m i l. Descântec de udrnă /Adâncata-Suceava/. Frân­
gurele X (1936), No. 80-82, p. 1°32.
357. Sta h 1, H. H.-A. Gol o p e n ţ i a. Învăţături din zodiac. Socio­
logie Românească 1 (1936), No. 4, p. 33-34.
Vasile Strătan din Cornova-Orhei cunoaşte <1 semnele oricărei întâmplări care va
să vie şi numără pe cer stelele şi « Lumina »,
358. Sta h 1, H. H. O întâmplare cu moroi. Sociologie Românească 1
(I936), No. 4, p. 35-36.
359. Sta h 1, H. H. O vizionară bucovineană. Sociologie Românească 1
(1936), No. 1, p. 48--53. ",
« ... din satul Fundul Moldovei, care a avut trei <1 vedenii », trei <1 leşin uri » şi a văzut
Iadul şi Raiul »,
360. Ş te fă nuc ă, P. Ion Cocul, zodierul şi vraciul din Iurceni
[Lăpuşna]. Sociologie Românească 1 (1936), No. II, p. 34-39.
Preziceri, boale şi leacuri.
36r. Voi n a, Aur e 1. Cosmetologia empirică la poporul român. Neuvieme
Congres International d'Histoire de la Mcdecine. Buc. 1932. Compte-rendu. 712-717·
\
XIII. ARTĂ POPULARĂ. PO�T. MUZEE
362. An ton O vie i, Ioa n. Ornamentdrea interioarelor în satul
Nişcani. Răstignirile (Troiţele) în satul Nişcani [Lăpuşna]. Chişinău 1937.
Tip. « Tiparul Moldovenesc », 8° 17 p. (Extras din « Buletinul Institutului
Social Român din Basarabia », VoI. 1, 1937).
363. A r v a t, Ale x eiA. Plantele ornamentale la Nişcani [Lăpuşna].
Chişinău 1937. Tip. « Tiparul Moldovenesc ». 8° 16 p. (Extras din « Bu­
letinul Institutului Social Român din Basarabia », VoI. I, 1937).
[203]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORL1LUI ROMÂNESC
2°3
36+ Bem bea, Ni c. Muzeul şcolar. Satul şi Şcoala V (1935-1936),
154-157.
« Muzeul etnografic-cultural».
365. B r ă t u 1 e s cu, Vi c tor. Elemente profane în pictura reli­
gioasă. Sfântul Ilie şi căruţa cu caii de foc. Buletinul Comisiunii Monu­
mentelor Istorice XXVIII (1935), 127-135.
366. C hei cea, Ion. Muzeul Etnografic al Ardealului, Cluj. Cu
ocazia reorganizării şi inaugurării sale din Iunie 1937. Gazeta Ilustrată VI
(1937),127-148.
367. Coc i u, E mii A. Secţia agricolă a unui muzeu local. Căminul
Cultural III (1937), 54-55.
368. Con sta n t e, Le n a. Varvara Guşe, suşiţa din Şanţ [Năsăud].
Sociologie Românească 1 (1936), No. 3· p. 35-39·
Brodarea pieptarelor.
369. G o n ţ a, S. Industria olăritului în comuna Iurceni (jud. Lăpuşna).
Chişinău 1937. Tip. « Tiparul Moldovenesc ». 8° 12 p. (Extras din « Bule­
tinul Institutului Social Român din Basarabia ». VoI. 1, 1937).
370. G u sti, D. Muzeul Satului Românesc. Cuvântare la inaugurare.
Sociologie Românească 1 (1936), No. 5, p. 1-7.
« ••• un loc unde se depozitează întreaga zestre de documente autentice, colectate
în timpul cercetărilor făcute în sate ».
37I. lor g a, N. Les arts mineurs en Roumanie. I. Ic6nes. II. Argenterie. III. Mi­
niatures. (207 figures, dont 26 planches en couleurs. [Tome] 1. Bucarest 1934. Edition
de l'lmprimerie de l'Etat, 52 p.
Rec. Revista Istorică Română. VoI. V-VI (1935-36), 418-423 (E m a noi 1
Hagi Mosco).
372. lor g a, N. Les arts mineurs en Roumanie 1. La sculpture en
bois II. Le tissus. (1°9 figures, dont 4 planches en couleurs). [Tome] II.
Bucarest 1936. Edition de l'Imprimerie de l'Etat. 27 p.
373. 1 e n i Ş t ea, M. AL Vopsitul cu burueni la Nişcani [-Lăpuşna].
Chişinău 1937. Tip. « Tiparul Moldovenesc », 8° 10 p. (Extras din « Bule­
tinul Institutului Social Român din Basarabia ». VoI. 1, 1937).
374. L ă zăr e s cu, L u cre ţ i a. Cum am procedat la reintroducerea
portului naţional în comuna mea natală [Pătaş-Caraş]. Transilvania LXVIII
(1937), 448-450.
375. L ii k 0, G a b o r. Egy havaselvi olah falu viselete (Die Tra­
chten eines rumănischen Dorfes in der Walachei). A Neprajzi Muzeum
Ertesitoje XXVIII (1936), 124-13°.
Satul Brebu, jud. Dâmboviţa.
Cu un scurt rezumat german şi numeroase desene.
376. Mag e r, T rai a n. Cultul eroilor În Munţii Apuseni (Biblioteca Ligii Anti­
.revizioniste, Arad, No. 2). Arad. 1935. Tip. « Diecezana » 8° 168, IV p. Lei 35.
Muzeul Avram Iancu din Vidra (p. 21).
[204]
204
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
377. Milo i a, I. Portul naţional. Luceafărul (Timişoara) III (1937),.
No. 3-4, p. 1-9·
378. Milo i a, I. Portul naţional. Transilvania LXVIII (1937), 385-392.
379. Mor ari u, I u l i u. Despre ornamentica florală în Valea Zăgrii
(jud. Năsăud). Arhiva Sorneşană V (1936),316-325.
380. Mor ari u, I u l i u. Piuăritul în valea Someşului. Buletinul
Soc. Reg. Rom. de Geografie LV (1936), II8-136.
381. M u r e Ş a n u, I. C. Muzeul Arheologic-Etnografic din Palatul
Cultural Tg.-Mureş. Progres şi Cultură VII (1937), No. 1, p. 30-32;
No. 2-3, p. 53-57.
382. Ni eul e s c u - Var o n e, G. T. Costumele naţionale din Ro­
mânia întregită. [Bucureşti] 1937. Editura ziarului « Universul )} 8° 260 p.
Cu 125 fotografii în text. Lei 80.
Rec. Arhivele Olteniei XVI (1937), No. 1-6, p. 200-201 (C. D. For tun e s cu).
383. Net o l i c z k a, L. Porturile populare din Ţara-Bârsei. Gazeta
Ilustrată V (1936), 55-56.
Dare de seamă asupra conferinţei cu titlul de mai sus.
384. O P r e s c o, G. L'art du paysan roumain. Avec une preface de
Henri Focillon. (Academie Roumaine. Connaissance de l'âme et de la
pensee roumaines VIII). Bucarest 1937. Tip. Scrisul Românesc Craiova.
4° 88 p., 1 hartă, 145 planşe.
Rec. Revue Historique XIV (1937), p. 334-335 (N. lor g a).
385. Pa p a h a g i, Tac h e. Images d'ethnographie roumaine (daco-roumaine et
aroumaine). Tome premier. 318 photographies, avec texte francais et roumain. Bucu­
reşti 1928. Cultura Naţională 4° 173 p. Tome deuxierne. 431 photographies originales ,
avec texte francais et roumain. Bucureşti 1930. Socec & Co., 4° 230 p.
Rec. Literaturblat fur germ. u. rom. Philologie 1932, p. 124-126.
386. P e t r a n u, Cor i o lan. Begriff und Erforschung der natio­
nalen Kunst. Munchen 1937, 8° 15 p. (Sonderdruck aus den Siidost­
deutschen Forschungen Bd. II, 1937).
Rec. Gând Românesc V (1937), 352-354 (Ion C hin e z u).
387. Pe t r a n u, Cor i o 1 a n. Bisericile de lemn din judeţul Bereg.
Gând Românesc V (1937), 602-606.
388. Pe t r a n u, C. Noui cercetări şi aprecieri asupra arhitecturii
în lemn din Transilvania. In « Fraţilor Alexandru şi Ion I. Lăpedatu )}.
(Bucureşti 1936. Tip. ({ M. O., Imprimeria N�ţională )}), 645-673.
389. Pe t r a n u, Cor i o lan. Noui cercetări şi aprecieri asupra
arhitecturii în lemn din Ardeal. Neue untersuchungen und wi.irdigungen
der holzbaukunst Siebenbi.irgens. Buc. 1936. Tip. «M. O. Impr. Naţio­
nală )}. 8° 48 p.
Rec. Siebenburgische Vierteljahrsschrift LX (1937), 138-141 (F rit z Hol z­
t;' ti ger).
390. Pe t r e s cu, I. C. Cum am înfiripat muzeul satului Comarnic,
jud. Prahova. Căminul Cultural II (1935-1936), 389-391.
[205]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
2°5
391. Pod e a, Tit u s. Transilvania. Bucarest 1939. / Printed by
'« Oltenia» /. 8° VIII, 174 p.
Text român şi englez. Cu ilustraţii.
«Arta populară românească) (p. 139-174).
Rec, Sociologie Românească I (1936), No. 10, p. 44-45 (D u mit r ulm bre s c u)
392. R ă d u 1 e s c u, N. A 1. Vechea industrie vrănceană. Chiua şi
drîsta. Milcovia V-VII (1936), 21-35.
393. SI ă tin e a n u, Bar b u. Trei plăci de ceramică românească
-din secolul al XVI-lea. Revista Istorică Română V-VI (1935-1936),
184-19°.
394. Sta h 1, H. H. Intâmplări şi privelişti din Muzeul Satului. Socio­
logie Românească I (1936), No. 5, p. 28-31.
395. S toi a n, Sta n c i u. Un colţ de muzeu: muzeul Crăciunului.
Căminul Cultural II (1935-1936), 757-759.
Alcătuirea unui muzeu sătesc în legătură cu sărbătorile Crăciunului.
396. Ş t efă nes c u, 1. D. Peintures murales ilustrant les liturgies.
Revista Istorică Română V-VI (1935-1936), 158-183.
397. T zig a r a - S a m urc a ş, A 1. Graiul obiectelor de artă ţără­
nească. în « Fraţilor Alexandru şi Ion 1. Lăpedatu >). (Bucureşti 1936. Tip.
« M. O., Impr. Naţională »), 857-862.
Vatra cu hornul de ca hale dela Muzeul de artă naţională din Bucureşti.
398. T zig a r: a - S a m urc a ş, AL Musee National Carol 1. Cata­
logue de la section d'art paysan. Bucureşti 1937. « Impr. Naţională », 8°
30 p. 18 planşe.
399. T zig a r a - S a m urc a ş, A 1. Muzeografie românească. Bucu­
reşti 1936. « M. O., Impr. Naţională », 8° XXIII, 383 p., 30 planşe.
Notă. Mercure de France, Tome 278 (15 Sept. 1937), p. 616-617 (A. van G e rr­
.n e p); A Neprajzi Muzeum Ertesitoje XXIX (I937, 464-465 (F elE d it).
4°0. V r ă n cea n u, D r a g o ş. O plimbare prin Muzeul Satului.
Căminul Cultural III (1937), 45-46.
XIV. MUZICĂ ŞI COREOGRAFIE POPULARĂ
401. An d r i c u, Mi hai 1 G. Folklorul în muzica cultă românească.
Muzică şi Poezie I (1935-1936), No. 4, p. 22-24-
402. Ar mea n, Ion. Pentru notarea ariilor populare. Cernăuţi 1936.
Tip. « Glasul Bucovinei ». 8° 8 p. Lei 10. (Extras din rev. « Făt-Frumos »
XI (1936), 87-92).
403. Bar t 6 k, Bel a. Despre muzica populară românească. Muzică
şi Poezie I (1935-1936), No. 12, p. 19-23.
Fragment din prefaţa la « Volksmusik der Rum ănen von Maramureş )}, tradus de
Const. Brăiloiu şi o convorbire a autorului cu Octav Şuluţiu, reprodusă din « Vremea )}
{Bucureşti, 14.I.1934).
[206]
206
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
404. Bar t 6 k, Bel a. Dialectul muzical al Românilor din Hune­
doara. Muzică şi Poezie I (1935-1936), No. 4, p. 6-14.
Studiu publicat în « Zeitschrift fur Musikwissenschaft », Martie 1920. tradus de
Const. Brăiloiu.
405. Bar t 6 k, Bel a. Muzică populară românească. Muzică şi Poe­
zie I (1935-1936), No. 6, p. 21-24.
Două articole apărute, primul în volumul al II-lea al dicţionarului muzical unguresc
« Zenei Lexicon » (Budapesta 1931), al doilea în « A dictionary of modern music and mu­
sicians », Londra 1924 - apoi în ediţia germană a acestuia « Das neue Musiklexicon »
(Berlin 1926). Traduceri de Const. Brăiloiu,
406. Bar t 6 k, Bel a. Muzică populară românească. Muzică şi Poe­
zie I (1935-1936), No. 5, p. 18-22.
Studiu publicat Întâi în (, Schweizerische Săngerzeitung» (Berna 1933), tradus
de Const. Brăiloiu.
407. Bar t o k, Bel a. Rum ănische Volkstănze aus Ungarn. Wien, Universal­
Edition.
Rec. Musikaleht (Reval) 8 (193 1), 14 (R. P ii t s).
408. Bar t 6 k, Bel a. Scrieri mărunte despre muzica populară
românească adunate şi traduse de Con s t. B răi 1 o i u. Buc. 1937.
« Luceafărul ». 8° 55 p.
409. B ă doi u, F lor i a n. începuturi muzicale la Leşu jNăsăudj.
Sociologie Românească I (1936), No. 10, p. 40-4I.
Istoricul muzicii populare din Leşu.
410. B ă doi u, Fior i a n. Muzica populară în Leşu [-Năsăud].
Arhiva Sorneşană No. 19 (1936), 377--380.
41 I. Bob u 1 e s c u, C. Crâmpee din viaţa trecută a lăutarilor. Muzică
ŞI Poezie I (1935-1936), No. 7, p. 9-15.
412. Bob li 1 e s c u, C. Melodii din cântece vechi româneşti. Muzică
ŞI Poezie I (1935-1936), No. 3, p. 16-24.
413. B răi 1 o i li, C. « Lazărul » (( Cu sălcioara ») jVidra-Ilfovj. So-
ciologie Românească I (1936), No. 6, p. 18.
414. B răi 1 o i u, Con s t. « Ale mortului », Muzică ŞI Poezie II
(1936), No. 1, p. 13-18.
Cântecul zorilor şi al bradului, culese din Gorj.
415. Bre a z u 1, G. Die Musikerziehung 111 Rumănien. Bucureşti
1936. Institutul de Arte Grafice « Luceafărul'». 8° 51 p., 1 f., 32 planşe.
(Extras din « Melanges D. Gusti» 1936). \
Rec. Gând Românesc V (1937), 249-25° (C ori fi 1 an Pe t r a n u); Revista de
Pedagogie IV (1936), 292-293 (C 1. Mar c i a nu). \
416. B u g ari li, Gri g ore. Corurile şi fanfarele bănăţene. Că­
minul Cultural II (1935-1936), 723-724.
417. Car ani c a, Ioa n. 130 de melodii populare aromâneşti culese
şi notate de -r+-, Bucureşti 1937. Tipografia ziarului « Universul ». 8° 159 p.
Lei 150.
Rec. Luceafărul (Timişoara) III (1937), No. 1-2, p. 48-49 (N i col a e Urs u),
[207]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
207
4IS: C han t s p o pul a i r e s ro uma ins, transcrits d'apres les phonogrammes
. enregistres par le Musce de la Parole (Bibliotheque musicale du Musee de la parole et
du Musee Guimet. r-re serie, tome 5). Paris 1931. Paul Geuthner. Gr. -in 4°.
419. Cuc 1 i n, D imi t r i e. Despre cântecul popular românesc .. Mu­
zică şi Poezie II (1937), No. 5, p. 1-5·
420. Cuc 1 i n, D imi t r i e. Folclorul şi individualitatea creatoare.
Muzică şi Poezie II (1936), No. 2, p. 13-15; No. 3 (1937), 12-14.
42I. D r ă goi, Sa b i n V. Observări la un răspuns al d-Iui Bartok.
Gând Românesc V (1937), 370-376.
422. D r a g o Ş - Urs u, Vi c tor i a. Jocurile româneşti [căluşarii]
la Londra. Muzică şi Poezie II (1937), No. 5, p. 22.
423. Fu c h s, Te o dor. Muzica populară rusească în comparaţie
cu muzica populară românească. Bucureşti 1936. Tip. « Alfa >1. 8° 14 p.
424. Ion e s c u, Ne l u. Cântece populare din Oltenia. Culese şi
armonizate de -. Flamuri III (1937), 48-49.
Nu se indică locul culegerii nici numele informatorului.
425. 10 11 e S c u, Ne l u. Şapte coruri mixte. Craiova 1936. Tip.
« Ramuri >1. 8° 12 p.
Trei cântece din judeţul Gorj şi trei coruri compuse pe teme populare olteneşti.
426. Mar i n, S car lat 1. Marine, Marine. Cântec popular cules
ŞI armonizat pe două voci de -. /Coşereni-Ialomiţa/. Şcoala Ialomiţei
VII (1936), No. 3-4, p. 18.
427. O a n cea, N. La horă 'n sat. Colecţia de coruri mixte. VoI. II.
Bucureşti 1936. Tip. « Cărţilor Bisericeşti >1. 8° 36 p., 1 f.
428. Pe t r a n u, Cor i o lan. D. Bela Bartok şi muzica româ­
nească. Cluj 1936. Tip. « Cartea Românească >1. 8° 6 p. (Extras din revista
« Gând Românesc II No. 2, 1936).
429. P e t r a n u, Cor i o lan. M. Bela Bartok et la muslque rou­
maine. Bucureşti 1937. Tip. « M. O., Impr. Naţională >1. 8° 20 p. (Extrait
de la Revue de Transylvanie. Tome III. No. 3, 1937).
430. Pe t r a n u, Cor i o 1 a n. Observations en marge des reponses
de M. Bela Bartok, Revue de Transylvanie III (1937), 355-371.
431. P o p a, Gri g ore. Viziunea muzicală a lui 'Sabin Drăgoiu.
Pagini Literare III (1936), 301-306.
432. Sta h 1, H. H. Cum a învăţat Şerban Butoiu din ocarină. Socio­
logie Românească 1 (1936), No. 4, p. 32-33 .
. 433. Urs u, N. Exemplificări caracteristice din folclorul musical bă­
năţean. Revista Institutului Social Banat-Crişana V (1937), No. 17, p.
29-35·
434. Z a m fir, C. Despre muzica populară românească. Progres ŞI
Cultură VII (1937), No. 9, p. 24-28; No. 10, p. 20-25.
I
I
[208]
XV. FOLKLOR AL POPOARELOR CONLOCUITOARE, VECINE SAU
STRĂINE. FOLKLOR COMPARAT
435. Ah m e t, Ali. Monografia insulei Ada-Kaleh. Craiova 1934.
Tip. « Scrisul Românesc », 8° 46 p. Ed. II-a. Ti-Severin 1937. Tip. « Da­
tina », 8° 105 p. şi 1 schiţă a insulei. Lei 40.
Obiceiurile musulmanilor la naştere (p. 85), nuntă (p. 80-83), botez (p. 83),
moarte şi înmormântare (p. 83-85), mâncare, îmbrăcăminte, locuinţă (p. 85-88).
436. Balot ă, An ton, B. I. Albanica. VoI. I. Bucureşti 1936. Tip.
Leopold Geller. 8° 434 p. Lei 300.
Familia şi femeia (p. 141-144). Logodna (p. 144-146). Nunta (p. 146- 150).
Naşterea (p. 150-152.). Hrana (p. 187-188). Locuinţele (p. 188-194). Costumele
(p , 194-2.02.). Proza populară (p.zSS-2.66). Poezia populară (p. 2.66-273). Cântecele
de dragoste (p. 2.73-2.77). Cântecele de vitejie (p. 2.77-2.87). Cântecele de nuntă (p.
287-2.92.). Studiile etnografice (p. 388-390). Literatura populară (p. 400-406).
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 7-9, p. 95-96 (D u mit r u I m­
bre s cu); Convorbiri Literare LXIX (1936), p. 2.68 (C o n sta n tin S tel i an).
437. Balotă, Anton şi Radu Gyr. Din poezia populară alba­
neză. Gând Românesc IV (1936), 358-363.
Studiu asupra poeziei populare albaneze (p. 358-359) şi traducerea a 4 balade.
438. Bar t 6 k, Bel a. Cercetări de folklor muzical în Ungaria. Mu­
zidi şi Poezie I (1935-1936), No. 12, p. 18-19.
Muzica populară maghiară, slovacă şi română. Traducere, după textul din « Art
populaire », Paris 1931, voI. II, p. 12.7-12.8, de Const. Brăiloiu.
4-39. Bar t 6 k, Bel a. Muzica populară românească şi cea maghiară.
Muzică şi Poezie I (1935-1936), No. 9-10, p. I8-44.
Un capitol, tradus de Const. Brăiloiu, din lucrarea « Die Volksmusik der Magyaren
und der benachbarten Volker . «( Ungarische j ahrbucher i XV (1934)·
440. Cea ehi r, M. Obiceiurile Găgăuzilor la nunţi. Viaţa Basara­
biei V (1936), 169-172.
441. Dom o k o s, Pal P e t e r. Regi csiki nepdalok jt = Cântece
populare vechi din Ciuc). Erdelyi Muzeum XLII (1937), 319-338.
442. K loc k e, HeI mut. Das ungarische Dorf. Arhiva Socială XIII
(1936), 275-3°0.
443. K las t e r, Lud w i g. Die săchsische Volkstracht der Land-
gemeinden des Hermanstădter Stuhles in dep Iahren 1739-1795. Sieben­
biirgische Vierteljahrschrift LX (1937), 77\92.
444. L li k 0, G a b o r. A moldvai csăngok I. A csângok kapcsolatai
az erdelyi magyarsâggal. (= Ciangăii moldoveni. Legăturile lor cu Un­
gurii ardeleni). Budapest 1936. (Neprajzi Fiizetek 3)· 208 p., 57 fig., 16
hărţi.
Rec. Etnographia XLVIII (1937), 491-495 (Gunda Bela).
445. Ore n d, Mi s c h. Kriige und Teller. Siebenbi.irgisch-Săchsische Topfer­
waren. Sibiu 1933. H. Welther 24 p. 12.1 ilustraţiuni.
Rec. Revista Istorică Română V-VI (1935-36), 42.3-42.7 (B a r b uSI ă t i ­
nea nu).
208
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
r
[209]
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
209
446. Pal o t a y, Ger t r ud. A «harisnya» szab ăsa Csikmegyeben
(Schnitt der Hosen bei den Szeklern und Csang6 in Kom. Csik [Ciue D.
A Neprajzi Muzeum Ertesitoje XXIX (1937), 338-339.
447. Pal o t a y, Ger t r ud. Torok hagyatek a kalotaszegi himzesben
(Ti.irkische Nachklănge in der Leinenstickerei von Kalotaszeg, Kom.
Kolozs [Cluj]). A Neprajzi Muzeum Ertesitoje XXIX (1937), I06-II8.
448. Pe t r a n u, Cor i o 1 a n. Influence de l'art populaire des Rou­
mains sur les autres peuples de Roumanie et sur les peuples voisins. Buc.
1936. Tip. «M. O., Impr. Naţională ». 8° 46 p. (Extrait de la Revue de
Transylvanie, Tome II. No. 3, 1936).
449. Rom a n, M. Studiu asupra populaţiei turceşti din Dobrogea
şi Sudul Basarabiei. Analele Dobrogei XVII (1936), 96--II6.
450. S c h u n n, VV. Die Nachbarschaften der Deutschen in Rumănien.
Hermannstadt, 1936. Gedruckt bei Krafft & Drot1eff. 8° 88 p., 7 planşe.
451. Va m s zer G e z a, Ban d y Mar i a. Szekely tăncok (=Dan­
suri [populare] săcuieşti). Cluj 1937. Tip. «Minerva ». 8° 123 p.
XVI. ALTE GENURI DE LITERATURĂ POPULARĂ (BOCETE, CIMILI­
TURI, PROVERBE, JOCURI COPILĂREŞTI, ETC.).
452. Cap i dan, T h. Le jeu aux osselets chez les Rournains, Ies Slaves et les
Albanais. Revue internationale des etudes balkaniques 1 (1934), 211-23I.
Notă. Gând Românesc III (1935), 58-59 (S e v e r P o p); Dacoromania VIII
(1934-35), 272-275 (S e v e r P o p).
453. Cre fel e a n u, V i ore 1. Bocet de mamă jFrumosul-Câmpu­
lung-Bucovina;' Frângurele IX (1936), No. 77-78, p. 993.
454. G î 1 c e seu, T. Folklor din Gorj. Bucureşti 1937. Tip. Socec
et Co., 8° 24 p. (Extras din Grai şi Suflet, VII, revista « Institutului de
filologie şi folklor »).
Studiu asupra bocetelor şi 22 texte.
455. I O r dan, AL Crăciunul în proverbe. Preocupări Literare I
(1936), vol. 1. p. 26-28.
456. P ă nes c u - M u r e ş. Proverbe jRăneşti-Dorohoij. Frângu­
rele X (1936), No. 86-87, p. 1070.
457. P a v e l e a, Ioa n S. Locuţiuni grănicereşti. Arhiva Sorneşană
No. 19 (1936), p. 82-84.
458. P isi c ă, V. Ghicitori jBrânzeni-Bălţij. Frângurele (1936), No,
79, p. 1016; No. 80-82, p. 1043.
459. P o p e seu Ar g e Ş a n u, Ion. Ghicitori jRobaia-Argeş şi
Hurezani-Gorjj. Zorile Romanaţului X (1936), No. 6-8, p. 20.
460. S a vin, Ioa n. Ghicitori jTruseşti-Botoşanij. Frângurele IX
(1936), No. 77-78, p. 993.
461. T o z Iov an u, N. Ghicitori jDruţa-Bălţij. Frângurele X (1936).
No. 80-82, p. 1031.
I4 Anuarul Arhirei de Folklor V.
[210]
2IO
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
XVII. PĂSTORIT
462. Con e a, Ion. Din geografia istorică şi umană a Carpaţilor.
Nedei, păstori, nume de munţi. Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie
LV (1936), 42--II7.
463. G e o r g ion i, Ale x a n d r u 1. Cercetări asupra păstoritului
în Maramureş (Biblioteca Zootehnică No. 24). Bucureşti 1936. Tip. « 1. N.
Copuzeanu ». 8° 120 p. Lei 40.
Rec. Sociologie Românească II (I937), 40-4I (G e o r geT u r da).
464. H e r s e n i, T rai an. L'organisation pastorale en Roumanie.
Buc., f. a. Tip. « Luceafărul », 8° 15 p. (Extras din « Arhiva Socială » XIII
(1936), 242-256.
465. H e r s e n i, T rai a n. Stâni nerejene. Bucureşti 1936. « Tiparul
Universitar ».4° 15 p. (Extras din revista « Sociologie Românească »I (1936),
No. 7-9, p. 12-24).
466. Mi h ă i 1 e seu, V. Termenii geografici populari. Buletinul
Soc. Reg. Rom. de Geografie LVI (1937), 375-378.
467. Mor ari u, Ti b eri u. Vieaţa pastorală în Munţii Rodnei
(Studii şi Cercetări geografice II). Bucureşti 1937. Societatea Regală Ro­
mână de Geografie. Atelierele Grafice Socec et Co. 8° 240 p., 15 planşe,
3 hărţi.
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane I2 (I937), I96-I97
(R, Cor s o); Sociologie Românească II (I937), 259-280 (F lor c a Fior e s cu).
468. N a n d r i ş, Gri g ore. Păstoritul românesc în Carpaţii nordici
în lumina Atlasului Lingvistic al Poloniei Subcarpatine. Dacoromania VIII
(1934-1935), 138-148.
469. O ţel, Ion 1. Cercetări asupra păstoritului în Vrancea. Bucu­
reşti 1936. Tip. « 1. N. Copuzeanu ». 8° 86 p.
470. P o p, Mar a N. Contribuţiuni la vieaţa pastorală din Argeş şi Muscel. Ori­
ginea Ungurenilor. (Cu un rezumat francez, 6 planşe şi 2 hărţi). Buletinul Soc. Reg.
Rom. de Geografie LII (I933), 229-282.
Rec. Revista Istorică Română IV (I934), 425 (D. Şa n d r u); Notă. Dacoromania
VIII (I934-35), 243-244 (Şt. Pa Ş ca).
47I. S o m e Ş a n, La u rea n. Vieaţa pastorală în Munţii Călimani. (Cu un re­
zumat german, 2 planşe şi I hartă). Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LI! (I933),
283-342.
Notă. Dacoromania VIII (I934-35), 243-244\ (Ş t. Pa Ş ca).
[211]
BlBLlOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
REVISTELE DESPOIATE
211
1. Adevărul literar şi artistic
2. Analele Dobrogei
3. Anuarul Arhivei de Fol klor
4. Archivio per la raccolta delle tra-
dizione pop. italia ne
5. Archivum Romanicum
6. Arhiva (Iaşi)
7. Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma
Socială
8. Arhiva Sorneşană
9. Arhivele Basarabiei
10. Arhivele Olteniei
II. Arta şi Omul
12. Artă şi Arheologie
13. Atheneum (Iaşi)
14. Avântul (Petroşani)
15. Banatul Literar
16. Biserica Ortodoxă Română
17. Blajul
18. Buletinul Cărţii Româneşti
19. Buletinul Comisiunii Monumen­
telor Istorice
20. Buletinul Institutului de Filologie
Română « Alexandru Philippide »
2 1. Buletinul Soc. Regale Române de
Geografie
22. Bulletin Linguistique
23. Căminul Cultural
24. Carpaţii
25. Cele Trei Crişuri
26. Convorbiri Literare
27. Cuget Clar
28. Cuget Moldovenesc
29. Cultura Creştină
30. Curierul Echipelor Studenţeşti
31. Din trecutul nostru
32. Erdelyi Muzeum (Cluj)
33. Ethnographia (Budapesta)
34. Familia
35. Făt-Frumos
36. Flamuri (Chişinău)
37. Foaia Invăţătorului
38. Frângurele (Şendriceni-Dorohoi)
39. Freamătul Şcoalei
40. Gând Românesc
41. Gândirea
42. Gazeta Ilustrată (Cluj)
43. Hotarul
44. Insemnări Ieşene
45. Insemnări Sociologice
46. Invăţământul Primar (Făgăraş)
47. Junimea Literară
48. Lanuri
49. Lares (Roma)
50. Luceafărul (Sibiu)
51. Luceafărul (Timişoara)
52. Moldova Nouă (Iaşi)
53. Muscelul Nostru (Câmpulung)
54. Muzică şi Poezie
55. Natura
56. Naţionalul Vâlcii (Râmnicu- Vâlcea)
57. A Neprajzi Muzeurn Ertesitoje
(Budapest)
58. Observatorul
59. Pagini Literare
60. Plaiuri Hunedorene
61. Plaiuri Săcelene
62. Preocupări Literare
63. Progres şi Cultură (Tg.-Mureş)
64. Ramuri
65. Revista Asociaţiei Invăţătoriior Me-
hedinţeni
66. Revista Critică
67. Revista Cursurilor şi Conferinţelor
68. Revista de Filosoiie
69. Revista de Pedagogie
70. Revista Fundaţiilor Regale
71. Revista Germaniştilor Români
72. Revista Institutului Social Român
Banat-Crişana
73. Revista Istorică
7+ Revista Istorică Română
75. Revista Societăţii Tinerimea Ro­
mână
76. Revue Historique
77. Revue internationale des etudes
bal kaniques
78. Revue de Transylvanie
79. Satul şi Şcoala (Cluj)
80. Scânteia (Gherla)
81. Şcoala Al bei
82. Şcoala Basarabeană
83. Şcoala dela Ilfov
84. Şcoala Ialomiţei
85. Şcoala Noastră (Slatina)
86. Şcoala Noastră (Zălau)
[212]
212
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
87. Şcoala şi Viaţa
.88. Şcoala şi viaţa Ilfovului
.89. Siebenbilrgische Vierteljahrsschrift
'90. Slavonic Review
<)1. Societatea de Mâine
92. Sociologie Românească
93. Transilvania
94. Ţara Bârsei
95. Vatra (Năsăud)
96. Vestitorul Satelor
97. Viaţa Basarabiei
98. Viaţa Ilustrată
99. Viaţa Românească
100. Zeitschrift fur Volkskunde (Berlin)
101. Zorile Romanaţului
II
"
[213]
RAPORT ANUAL (1937-38)
In al şaptelea şi al optulea an de activitate, « Arhiva de Folklor a Academiei Române »
"a continuat culegerea de materiale folklorice. S'au întocmit şi răspândit alte două che­
stionare, unul (XI) referitor la « Nuntă (Obiceiuri şi credinţe) >} şi altul (XII) la « Obi­
ceiurile juridice (credinţe, obiceiuri şi povestiri) ». La aceste chestiona re, precum şi la
"cele din anii precedenţi - care au fost trimise noilor corespondenţi -, s'au primit
numeroase şi preţioase materiale. Şi în aceşti ani a intrat mult material independent de
'răspunsurile la chestionare.
Mare parte din acest material a fost despoiat deja pentru catalogul pe specialităţi
al Arhivei, care stă la dispoziţia cercetătorilor.
Ca şi în trecut, colaboratorii cei mai harnici şi pricepuţi au fost distinşi cu premiile
următoare;
Premiul I (Lei 2.000); Dumitru Vlase, învăţător în Crihana-Nouă, jud. Cahul.
II (» 1.500); Vasile Grigor, învăţător în Vad, jud. Maramureş.
III (>} 1.000); Ion V. Sandu, învăţător în Pâslari, jud. Vlaşca.
Patru premii a Lei 5°0; Ecaterina Lavric, învăţătoare în Fundătura-H'ârşovei, jud.
Vaslui; Elena Grigore, învăţătoare în Rotunda-Liteni, jud. Baia; Vasile Pelin, învăţător
în Stolniceni-Prăjescu, jud. Baia şi Ioan Donisă, învăţător în Orbic, jud. Neamţ.
O serie de membri corespondenţi, tot atât de harnici şi conştiincioşi, care n'au putut fi
premiaţi din cauza numărului limitat al premiilor, au fost distinşi cu exemplare din
Anuarul Arhivei.
Anuarul s'a mai trimis şi tuturor membrilor corespondenţi, premiaţi în anii pre­
cedenţi sau amintiţi în rapoartele noastre pe anii 193Z-36, care au înţeles să rărn ână
credincioşi colaboratori ai Arhivei.
S'au făcut patru anchete folklorice prin stipendiaţii Arhivei. Două în vara anului
1937, şi anume de către d-I Emil Petrovici, profesor la Universitatea din Cluj, la Românii
<le pe Valea Timocului şi de către d-l Victor 1. Oprişu, profesor secundar, pe Valea
Jiului (jud. Gorj); două în toamna anului 1938 şi anume de către d-I N. Smochină,
profesor secundar, la refugiaţii transnistrieni din Basarabia şi de către d-I Gh. Pave­
lescu, student în litere, pe Valea Sebeşului (jud. Alba).
S'au continuat lucrările pentru o bibliografie generală a folklorului românesc (în
acest Anual' s'a publicat cea pentru anii 1936-37). Directorul Arhivei a pregătit pentru
publicaţia internaţională « Volkskundliche Bibliographie >} literatura fol klorică româ­
nească a anilor 1935-36.
Biblioteca Arhivei s'a sporit cu 5Z volume, parte donate, parte achiziţionate. S'au
primit donaţiuni dela; Academia Română (II vo!.), Arhiva de Folklor din Tartu-Estonia
(6 vo!.), Arhiva de Fol klor din Kaunas-Lituania (3 vol.), cea din Oslo (3 vo!.), cea din
Copenhaga (z vo!.), Vasile Bologa (1 vo!.), E. Butura (3 vo!.), Const. Brăiloiu (2 vol.),
Elena Costache-Găinaru (1 vo!.), Georgescu-Breazul (3 vo!.), Lu ko Găbor (1 vo!.),
Ion Muşlea (7 vol.), Eugen Nicoară (1 vo!.), G. T. Niculescu-Varone (2 vo!.) şi Nic.
Ursu (1 vo!.).
[214]
214
RAPORT ANUAL
In schimbul Anuarului, Arhiva primeşte următoarele publicaţii străine:
Budkavlen (Abo-Finlanda).
Danmarks Folkeminder (Copenhaga).
Eesti Rahvaluule Arhiiv (Tartu-Estonia). Diferite publicaţii.
Ethnographia şi A Nepraj si Muzeum Ertesitoje (Budapesta).
Lud Slowianski (Cracovia).
Nordiska Museets och Skansens Arsbok (Stockholm).
Norsk Folkeminnelag (Oslo).
Oberdeutsche Zeitschrift fur Volkskunde (Heidelberg).
Schweizerisches Archiv fur Volkskunde (Basel).
Siebenbiirgische Vierteljahrsschrift (Sibiu).
Siidostdeutsche Forschungen (Munchen).
Tautosakos Darbai (Kaunas-Lituan ia),
Ca şi în ceilalţi ani, Arhiva a căutat să stea la dispoziţia instituţiilor sau particularilor
care au nevoie de informaţii referitoare la folklorul românesc, satisfăcând - în parte
pe cale de corespondenţă - cererile următorilor cercetători: Prof. J ohn Meier, direc­
torul « Deutsches Vol ksliedarchiv a-ului din Freiburg; Prof. Mircea Eliade-Bucureşti
(material despre mătrăguna în folklor, publicat în revista « Zalmoxis », 1 (1938), pp.
2°9-225); Praf. G. Breazul-Bucureşti ; Prof. Petre Ştefănucă-Chişinău ; Diacon Iosif
Naghiu-Cluj ; Dr, Ion Chelcea-Bucureşti, etc.
ION MUŞLEA
[215]
RESUME DES ARTICLES
ION MUŞLEA, Ovid Densusianufolkloriste (I873-[938) (p. 1-6). Le professeur de
philologie romane a I'Universite de Bucarest a deploye une grande activite dans tous
les domaines du folklore roumain. Ainsi il s'est occupe it recueilli r et a populariser
des textes de Iitterature populaire; il a laisse des etudes tres appreciees, il a trace
des voies nouvelles dans le domaine de cette discipline et il fut I'initiateur de recueils,
detudes et de publications folkloriques. Etant donne cette fertile et precie use activite,
il est estime, it juste titre, comrne le plus important folkloriste roumain.
N. P. SMOCHINĂ, Litterature populaire des Roumains d'au-delă du Dniester (p. 7-56).
Si le fo lklore roumain n'a pas connu de recueils de folklore bessarabien d'une impor­
tance et d'une valeur scientifique particuliere jusqu'aux eriquetes parues dans nos Annuai­
res (voI. II et IV), nous disposions encore moins de materiaux folkloriques provenant
·des Roumains d'au-delă du Dniester. L'auteur, Iui-merne d'origine transnistrienne,
nous·donne un grand nombre de textes recueillis dans les annees 1922-24 et 1934-38
chez les Roumains d'au-delă du Dniester, refugies en Bessarabie, apres la fondation
de la Republrque Moldave. Apres la presentation des recueils folkloriques transnistriens
connus jusquă present, suivent des riches materiaux provenant de tous les domaines
de la litterature populaire (baII ades, chansons, noels, chants de noce, devinettes, contes,
incantations, etc.) et un glossaire.
TRAIAN GERMAN, Les confreries des jeunes gens roumains de Transylvanie, a l'occasion
des fâtes de la Noei (p. 57-77) A I'occasion des fNes de la Noel, les jeunes hommes de la
rnajorite des villages roumains de Transylvanie s'organisent en confreries, en vue des
nombreux divertissements auxquels s'adonne la jeunesse lors de la Noel, du jour de l' An
et de l'Epiphanie. Les jeunes hommes elisent leurs chefs des le dernier jour gras. Ils
apprennent ensemble des noe ls, font des provisions d'aliments et de boisson et invitent
les jeunes filles - parfois aussi les notables de la commune - aux festins, aux danses et
divertissements organises par eux. La confrerie se dissout d'habitude a l'Epiphanie.
Tout se passe suivant de vieux rites. Cette tradition, qui se trouve en voie de disparit ion
dans beaucoup de coritrees, offre des traits interessants surtout dans la region Sud-Est
de la Transylvanie (departemenrs de Sibiu-Făgăraş-Târnave).
Les deux planches representent :
r. 1. La confrerie des jeunes hommes de Tilişca, dep. Sibiu, en 1936.
2. L'acquisition des provisions par les membres de la meme confrerie.
II. 1. La confrcrie des jeunes hommes de Boholţ, dep. Făgăraş, en I935.
2. » Gusu, dep. Sibiu, fete le maÎtre d'ecole
du village.
3. Chefs de la meme confrerie invitant les jeunes filles du village a preparer
les mets pour les repas de la confrerie.
[216]
216
RESUME DES ARTICLES
ION BREAZU, Chansons populaires roumaines trouoees dans de vieux manuscrits tr ans yl-:
vains (p. 79-r Ia). Pour se rendre compte du nombre des chansons populaires qui
ont circule avant le recueil d'Anton Pann (1830) ou celui d'AlecsandrÎ (1852) - con­
sideres d'habitude comme ayant eu un ro le capital dans I'eveil de I'Interet pour la Iitte­
rature populaire chez les Roumains -, il faut avoir recours aux vieux manuscrits, encore
insuffisamment explores it ce point de vue. C'est ce que fait I'auteur en reproduisant
une serie de chansons populaires decouvertes dans des manuscrits transylvains du
XVIII-e et de la premiere moitie du XIX-e siecle. La majorite sont des chants d'en­
terrement ou des chants qui se rattachent il certaines Fetes de I'annee ; les auteurs de
ces vers sont des chantres d'eglise ou des moines. Mais il y a aussi quelques chansons
d'origine laîque, qui ont un caractere folklorique plus mar que. II est utile de connaître
ces chansons, tant pour se faire une idee de leur circulation dans le temps et dans I'es­
pace, que pour I'etude de certains themes de la Iitterature populaire et du fol klore roumain.
EMIL PETROVICI, Folklore des ({ Motzi » du village de Scărişoara (p. 1 II-I7S), On a
plusieurs fois pretendu ces derniers temps que le folklore manque presque totalement
chez les habitants roumains de la region transylvaine, connue sous le norn de ({ Munţii
Apuseni li. L'auteur prouve, par le pr esent recueil et par I'etudc qui le precede, combien
riches sont les materiaux qu'on peut trouver chez les Motzi, merne dans un delai tres
court (quelques jours) si on sait comment il faut s'y prendre. T'oujours dans I'intro­
duction, on trouve une foule de details peu connus concernant la vie de cette interes­
sante race des Motzi. Les textes collectionncs par 12 informateurs, dans le meme village,
comprennent des materiaux relatifs aux ceremonies periodiques et aux coutumes con­
cernant la vie du berceau it la tombe, des chansons, noels, contes, devinettes, chants
d'enterrement, incantations et pratiques magiques. Ces textes offrent en outre un irite­
ret tout special par la langue presentant la particularite du rhotacisme, que I'on parle
dans la region. C'est pourquoi I'auteur lui consacre une petite etude (voir aussi le glos­
saire (p. 169-175). 'Fres precieuses sont aussi les rich es informations concernant la
nomenclature et la technique de la fabrication des seaux et des baquets en bois:
occupation principale des hommes. La plupart des planches illustrent d'ailleurs ce.
metier. Elles representent :
1. 1. Eglise et cimctiere du hameau Gârda-de-Sus.
2. ({ Suliţe» (Iances) posees sur les tornbeaux.
II. 1. Maison des ({ Motzi l) avec chambre de provision et remise.
2. Paysage du pays des (' Motzi »,
3. Transport des baquets (a dos de chevaI) de la montagne il la remise.
4. Remise du cabaretier de Gârda-de-Sus.
III. 1-4. Les differentes erapes de la fabrication des seaux et des baquets.
IV. 1. Une autre etape de la fabrication des objets en bois.
2-4. Vieux costumes en cours de disparition.
Bibliographie du folklore roumain (annees 1936-37) (p. 177-2I2).
Rapport sur l' activite de l' Archive de Folhlore de l' Academie Roumaine pour les annees:
I937-38. Tableau des publications refues en echange (p. 213-214).