[5] SCRIITORII RAGUZANI ŞI REFRENUL COLINDELOR NOASTRE încă pe timpul când studiam literatura raguzană, în liceul sârbesc din Novi Sad, am remarcat în « Dubravka Il, celebra poemă pastorală dramatizată de Gundulic, refrenul Hoja, Lero, Dolerije, care seamănă aşa de mult cu refrenul colindelor noastre. Observaţiunile mele le-am expus la o şedinţă a societăţii etnografice din Cluj, care se constituise îndată după întemeierea universităţii româneşti. In 1923 unul din redactorii revistei « Nastavni Vjesnik Il, din Zagreb, d-l Dr. M. Gavazzi, a închinat un articol spre a dovedi apropierea sau mai bine zis identit�tea celor două refrenuri 1). Nici argumentaţia şi nici concluziile, la care a ajuns d-sa, nu au fost co­ mentate şi utilizate de învăţaţii noştri. Totuşi, ele pot interesa în mare măsură pe cercetătorii enigmaticului refren. De aceea le dau în cele urmă­ toare, completând materialul documentar din autorii raguzani, la care face trimitere învăţatul croat şi adăugind o seamă de observaţiuni, ce ni se par necesare. Refrenul amintit se întâmpină la poeţii raguzani Zlataric (sfârşitul sec. XVI) Gundulic şi Palmotic (ambii din sec. XVII). Reproducând versurile lui Zlataric : Zovuc Pana, Hoja, Lero, Doleriju i babu od zlata pe care autorul însuşi le traduce în italieneşte astfel: chiamando e Pane e Pale e Priapo e Pomona ed Ecate notturna vom adăuga îndată explicaţia Dicţionarului Academiei croate: « Dolerija, cuvânt neclar. Se pare că cuvintele hoja, lero, dolerije 2) s'au cântat ca refren pe lângă o poezie populară, de unde le-au luat scriitorii raguzani din sec. XVI şi XVII, înţelegându-le ca nume de persoane din mitologia slavă Il. 1) Nastavni Vjesnik, Zagreb 1923, kn. XXXI sv. 6-7, pp. 224--27. 2) hoja , Iero , dolerije scrise cu alfabetul croat trebue citite: ho ia , lero , doleriie. Despre Hoja, Dicţ. Acad. croate arată, că e de genul ferneriin (conf. ital , Pale, lat. Pales). [6] 6 SILVIU DRAGOMIR Acelaşi Dicţionar ne explică: « Lero, în refren uri , poate cuvânt fără înţeles. La scriitorii raguzani se concepe drept zeu din mitologia slavă. Se pare că în cele mai vechi exemple corespunde lat. Priapus ; mai târziu, nu ştim, care zeu e înţeles. La Gundulic e o zeitate pastorală: deci ne putem gândi la grec. II av sau la zeul dragostei "Eewr; ». De fapt, la Gundulic se găsesc versurile: Ah Lero Lerijane, Veliki Boze nas. (Ah, Ler, Leriane, D-zeu mare al nostru). Iar la G. Palmotic: Doleriju i Lerijana za tijem uzeh zaklinat : nam protivnijeh ovijeh strana da mi budu ces kazati (Pe Doleria şi Lerian prinsei apoi a-i conjura: pe duşmanii acestor ţări să mi-i spună de îndată). Răsfoind Dubraoka lui Gundulic, mai spicuim următoarele versun: Kad moj slatki glas zacina kako slavic, kî se izvija, na Îlj doteku iz planinâ Hoja, Lero, Dolerija. (Când glasul meu dulce începe ca privighetoarea ce se întrece, aleargă din munţi Hoja, Lero, Dolerije). Ali vidim, ăto nekada bog nam Lero prorokova, \ promenila da je sada vilam ures Dubrava ova. (Dar văd ceea ce odinioară ne-a prorocit zeul Lero, că de-acum le-a schimbat destinul zinelor, Dubrava asta). i � 1 [7] SCRIITORII RAGUZANI ŞI REFRENUL COLINDELOR NOASTRE Nu hod'mo imi, gdi svi hode od najljepsich cuti vjeru, na dan ovi od slobode Zahvaliti bogu Leru. 7 (Dar aidem şi noi, unde toţi se duc ca să ascultăm credinţa dela cei mai frumoşi în această zi de libertate să mulţumim zeului Ler). 1 redovnik bjeăe tima u Lerovu crkvu uljezâ. (Şi dregătorul într'aceea intră în biserica lui Ler). Svetiliste on najprije po obicaji davnoj cini, Hoja, Lero, Dolerije vapijase vas puk ini. (Mai întâi un altar făcu după vechea datină, Hoia, Lero, Dolerie strigă tot poporul). N a ovo cudo vas puk stoja kâ zapanen ter ne prista Dolerija, Lero i Hoja zvat na pornoc segaj mesta, (La această minune se opri tot [poporul ca ţintuit, căci nu se învoi pe Doleriia, Lero şi Hoia să-i chieme în ajutor în acest loc). Corul satirilor cântă versuri, care au ca refren: da se ije, da se pije Hoja, Lero, Dolerije (să mâncăm, să bem, Hoia, Lero, Dolerije). [8] 8 SILVIU DRAGOMIR Asemenea versun spune şi un Gorătak (Silvanus) cu refrenul: na pir, na pir, da se ije Hoja, Lero, Dolerije! (la ospăţ, la ospăţ, ca să mâncăm, Hoia, Lero, Dolerije!) apOl un lup şi un sălbatec, personaje din drama pastorală: da se uzrva, igra i smije Hoja, Lero, Dolerije! (ca să ne petrecem, să jucăm ŞI să [râdem Hoja, Lero, Dolerije). Gundulic invită, în fine, şi în drama sa Ariadna: Hoja, Lero, Dolerije, na kletvu vas zovem doli (Hoja, Lero, Dolerije, Vă chiem jos la jurământ). D-I Gavazzi mal adaugă la aceste şi versurile lui Palmotic: Dolerije, Hoje i Lera tad pomrca stara slava (a Doleriei, Hoiei şi Lerului veche glorie atunci se întunecă), cum şi versurile din poezia atribuită lui Petru Contisti (sec. XVIII): Hoja, Lero, Dolerije, Vajmeh, Silerijaen! în care vajmeh este o interjecţiune, iar Silerijaen, tot un cuvânt necunoscut, ca şi Ler, dar, evident, în strânsă legătură cu acesta. El se întâlneşte şi într'unul din proverbele culese de Danicic : Hoja bez razbora, a Silerijan bez srama (razloga) (Hoia fără socoteală, iar Silerijan fără ruşine (minte). [9] SCRIITORII RAGUZANI ŞI REFRENUL COLINDELOR NOASTRE Daniele mai are în colecţia sa două proverbe, ce ne interesează: 1. TeSko ti je Lera i Hoju na kletve prizivat (Ţi-e greu să chiemi la jurământ pe L�r Şl pe Hoia). 2. Pomozi se, rece Lero, i ja cu te pomoc. (Ajută-te, zise Lero, şi eu te voiu ajuta) 1). 9 în temeiul acestui material Gavazzi crede firesc şi logic a considera refrenul drept element de poezie populară cu caracter liric. Analizând, apoi, părţile lui componente, le desparte în felul următor: hoja, Zer-o, do-Zer-ije, din care se vede mai clar repeţirea cuvântului Zer, fenomen ce se întâmpină adeseori în refrenurile poeziei populare. Acest Ler însă se reduce la bine cunoscutul refren al colindelor româneşti. G. îl cunoaşte din Dicţionarul lui Tiktin şi dintr'o lucrare a învăţatului rus A. N. Vese­ lovskij, care, ambii, întrebuinţează şi pe G. D. Teodorescu. In chipul acesta ajunge la concluzia, că izvorul din care s'a împrumutat poezia populară cunoscută de scriitorii raguzani, l-au format refrenurile colindelor româ­ neşti. Argumente de ordin filologic şi etnografic confirmă că împrumutul s'a făcut dela Români. Refrenul oi Zer oi d ai Zer oi din colindele noastre posedă toate conso­ nantele, o mare parte din vocale şi, ceea ce e mai important, aceeaşi ordine în succesiunea singuraticelor componente din refrenul raguzan. Această asemănare în trăsăturile de căpetenie şi cele mai caracteristice face de prisos justificarea trecerii amănuntelor fonetice. De altfel, la împrumuturile din­ tr'un idiom în altul creaţiunile populare de genul acesta, de obiceiu, nu ţin seamă de regulele fonetice. Dar nici din punct de vedere etnografic nu se opune nimic pentru a fixa împrumutul românesc. « Aşezaţi din timpuri îndepărtate în diferite ţinuturi ale Peninsulei Balcanice alături de populaţia slavă şi mutându-se foarte adeseori dintr'un ţinut în altul, fie în chip nomad, fie cu forţa, Ro­ mânii ne-au lăsat numeroase urme şi în comoara lexicală, şi în folklor şi în istorie. Ele se remarcă mai puternic în păstoritul poporului nostru (spre pildă în numărarea românească a oilor la ciobanii din munţii dinari ci), în denumirile: urda, laia, turma, catun, frula, etc., în onomastică (d. ex. Draculici, Radulovici, Banianin, etc.) şi în amintirea despre ei, vie încă sau dispărută nu de mult în Istria (Cicii), Vrbnik, şi în Dalmaţia de Nord (Modacii), făcând abstractie de aceia, ai căror descendenti trăiesc si azi , " în regiunile răsăritene ale Peninsulei Balcanice (aşa Ţinţarii în Sârbia) ». După această constatare, Gavazzi arată că pe teritoriul raguzan chiar şi 1) Dr, Milovan Gavazzi, în articolul citat, p. 224, dă toate trimiterile, care se găsesc şi în Dicţ. Acad. croate, la cuvintele respective . I .................................... �� [10] 10 SILVIU· DRAGOMIR în împrejurimile lui se găsea populaţie românească ce se îndeletnicea cu păstoritul, Probele aduse se întemeiază pe cercetările lui jirecek despre Vlahi şi Maurovlahi. Toţi aceşti Români s'au slavizat în cursul timpului, totuşi, atât în vieaţa, cât şi în graiul lor, au mai rămas urme de româ­ nism, unele păstrate până în zilele noastre. La acestea aparţin şi refrenele din colinde, care trebue considerate drept mărturie despre ei, mai ales în epoca, în care apar rnenţiunile literare. Astfel, trebue înlăturată părerea, că « Hoja, lero, dolerije» ar reprezenta vechi divinităţi slave, deşi scriitorii raguzani din sec. XVI şi poate şi cei de mai târziu le socoteau într'adevăr ca atare. Această credinţă, s'ar putea admite, că exista şi în masele largi ale poporului din acea epocă. Gavazzi arată că şi alte refrenuri din poezia populară serbo-croată, devenind ne­ înţelese, au avut aceeaşi evoluţie, concepute fiind de popor fie ca nume, fie ca închipuiri despre persoane mai mult sau mai puţin precise, demonice sau în legătură cu ritul religios (de ex. Lado, Ljeljo, Dodole). Expunerile învăţatului croat sunt destul de concludente. Rămâne numai ca folkloriştii şi filologii noştri să-şi spună şi ei cuvântul. Cei dintâi vor avea să cerceteze, dacă despărţirea în trei elemente componente ale refre­ nului raguzan se poate justifica şi cu formele vechi ale refrenului românesc. Apoi, vor trebui să lămurească, dacă refrenul împrumutat dela Români are un caracter religios sau pastoral. De rezultatul acestor cercetări depinde, în mare parte, atitudinea ce o va lua filologul atât în ce priveşte trecerea refrenului din limba română în cea serbo-croată, cât şi în ce priveşte expli­ carea a însăşi originei acestui refren 1). Din materialul păstrat la scriitorii raguzani pare neîndoelnic, că împru­ mutul s'a făcut din poezia pastorală. În deosebi Gundulic consideră refrenul intim legat de vieaţa păstorilor, pe care îi înfăţişează în poemele sale cu oarecare tendinţă de-a imita idilele pastorale din literatura clasică şi totuşi cu obiceiurile, pe care le-a observat la cei din împrejurimile Raguzei. Într'adevăr, în apropierea imediată a oraşului, pe muntele Sf. Sergiu, Anonimul raguzan cunoaşte, în sec. XV, populaţia românească, iar în munţii situaţi în spatele litoralului canalitan, se pomenesc, din secolul XIV, o mulţime de cătune de Vlahi 2). Populaţia românească de aici se îndeletnicea exclusiv cu păstoritul, chiar şi « turmarii », Care transportau sarea în inte­ riorul peninsulei se recrutau din aceleaşi cătune de păstori. Dar ei s'au slavizat în curând, după ce au ajuns în raza de influenţă a Raguzei. Niciunul ') Intre Vlahii dărui ţi de Ştefan Duşan m ânăstirei sfinţilor arhangheli Gavril şi Mihail din Prizren se găseşte unul cu numele Lerka. Dicţionarul Acad. croate îl aduce în legătură cu ler. Tot aici, Budrnani P. îşi exprimă părerea, că lero = copil vagabond nume de ocara pentru copii sau tineri (într'o poezie raguzană modernă: !'v[uci, muăi, grdi lero Ty poate fi adus în legătură şi cu Lero din refrenul cunoscut. 2) Vlahii şi Morlacii, studiul subsemnatului, apărut la Cluj, în I924, pp. 1 --2. [11] SCRIITORII RAGUZANI ŞI REFRENUL COLINDELOR NOASTRE II din cei pomeniţi în sec. XIV nu mai are nume românesc. în tot cazul, încă din sec. XV ei nu mai vorbeau româneşte. în răstimp ce procesul de asimilare luase început au venit însă şi alte roiuri de populaţie românească, refugiată din ţinuturile cucerite de Turci, care şi ele s'au slavizat în curând în aşa măsură, că, exceptând numele, n'a mai rămas nicio urmă după ei. Cântecele pastorale au încetat astfel de-a se mai cânta româneşte (cam în jurul anului I400). Ele se vor mai fi re citat la anume prilejuri, ca apoi cu încetul să dispară de tot, lăsând în gura urmaşilor slavizaţi doar refrenul vechiu petrificat şi devenit acum de neînţeles. Aşa I-au găsit, limitat numai pe teritoriul acestui oraş, scriitorii raguzani, după ce s'au strecurat aproape două veacuri, I-au cules şi l-au întrebuinţat, spre a da poeziei lor caracterul neaoş pastoral. Istoricul care culege aceste resturi de vie aţă românească de mult stinsă, se crede dator să mai adauge observaţia, că populaţia românească din împrejurimile Raguzei s'a aşezat acolo, probabil, între sec. X-XII, venind din regiunea Drinei şi a muntelui Rudnik, pe văile râurilor Lim, Tara şi Piva, pe unde a lăsat numeroase urme de romanitate. Aşezările de aici sunt, evident, rezultate dintr'o lentă expansiune păstorească. Ele se deose­ besc de celălalt val de migraţiune, care pornind dintr'un ţinut situat ceva mai la Nord, din jurul muntelui Vlasic, a trecut prin inima Bosniei, fără să lase urme prea numeroase, dar salvând o populaţie, care ajunsă pe lito­ ralul dalmatin, a vorbit încă mult timp româneşte şi a păstrat în dialectul istrian mărturia originei sale. Aceasta mă face să cred, că aşezările româneşti de pe litoralul din nordul Dalmaţiei au fost duse acolo în aceeaşi epocă, adică în sec. X-XII, în pâlcuri mai mari însă şi subt o conducere, care a avut o ţintă precisă. SILVIU DRAGOMIR [12] J:' __ --l [13] «M 1 R O N O SIT ELE» . . o DRAMĂ RELIGIOASĂ DIN ŢINUTUL SĂLIŞTEI Dintre obiceiurile cu caracter vădit de « spectacol », care să prezinte desfăşurarea unui fi� de acţiune dramatică, folklorul românesc nu cu­ noaşte, propriu zis, decât « jocul >) irozilor şi al vicleimului. Gaster, vorbind despre aceste rudimente de teatru popular, amin­ tea 1) şi de ({ colinda ,) Paştilor publicată de Petru Băncilă 2), ca de « unicul text ce-l cunoaştem până acum de un « mystere de Ia passion >), care după aserţiunea autorului se obişnueşte pe alocurea în Transilvania » 3). Confirmarea existenţei în popor a unui asemenea « mister pascal >), ţinutul sau satul unde s'ar obişnui reprezentarea lui, au rămas până acum cu desăvârşire necunoscute. în cele ce urmează vom da câteva lămuriri asupra acestui obiceiu. Textul publicat de P. Băncilă şi întitulat de el « învierea lui Hri­ stos », piesă într'un act cu cântece, este un fragment, « îndreptat )} pe alo­ curea 4), dintr'un fel de poem dramatic popular, cunoscut în ţinutul Să­ Iiştei subt numele de « Mironosiţele », iar obiceiul de a-l reprezenta în zilele Paştilor, « de a se face (fetele) Mironosiţe >} (după cum la Crăciun băieţii « se fac crai », adică irozi) a fost îndătinat până la războiu în satele Galeş şi Rod din plasa Sălişte (jud. Sibiu). Astăzi obiceiul mai trăeşte numai în Rod 5). Informatoarele noastre din Galeş, femei mai bătrâne, care în copilăria lor participaseră la reprezentarea acestui joc sfânt, atribue părăsirea acestui obiceiu faptului că acum « s'o schimonosit lumea ... , o slăbit credinţa ». 1) M. GASTER, Literatura populară română. Bucureşti, 1882, p. 495. 2) PETRU BĂNCILĂ, Colindele Crăciunului şi ale Paştilor . Sibiu, 1875. 3) Cf. şi sz. SULICĂ, capitolul asupra istoricului teatrului românesc, publicat în enciclopedia ungurească: :t\EMETH ANTAL, Szinhdzi Enciklopedia, Budapest 1930, p. 741. 4) Îridrep tări ca: {< Ţine în mână argint, Să am la tine credit '). ,) Am asistat în anul 1935 la un asemenea spectacol, jucat în Galeş de către mirono­ siţele din Rod. Grupul mironosiţelor obişnueşte să colinde satele din jur, întocmai ca şi irozii la Crăciun. [14] Această observaţie nu e lipsită de temeiu. Căci, spre deosebire de jocul mai laic al Irozilor, obiceiul Mironosiţelor e un obiceiu vădit religios, un adevărat joc sfânt popular, pe care sătenii îl ţin în mare cinste şi par­ ticipă cu deosebită evlavie la reprezentarea lui. Vieaţa religioasă specifică a satului Galeş a favorizat apariţia unei asemenea manifestaţiuni. SIă­ birea acestei vieţi a atras după sine pierderea obiceiului. Poemul dramatic « Mironosiţele » e un joc similar misterelor medie­ vale apusene, cunoscutelor « Osterspiele ». Asemănarea cu « pasiunile » apu­ sene: « Die Marien am Grabe » sau « Marienklage », ar determina pe oricine să creadă că avem de a face cu un bizar produs de import. Trebue să an­ ticipăm însă că apariţia acestui joc este o creaţie pur locală, aparţinând regiunii Sălişte. Ca şi misterele amintite, jocul Mironosiţelor înfăţişează câteva mo­ mente în legătură cu Pastile şi învierea lui Cristos. Se pot distinge două părţi ale poemei: cea dintâi, mai sumbră şi melodramatică, exprimă durerea Fecioarei Maria şi tânguirea Mironosiţelor la mormântul sfânt, iar partea a doua bucuria învierii. Partea întâia e un fel de dramatizare a prohodului. Se pot recunoaşte uşor motive din prohod, versificate şi amplificate: 14 D. ST. PETRUŢIU «Oh! măguri şi dealurilor Şi mulţimea oamenilor, Plângeţi şi vă tânguiţi Toate cu mine jeliţi Maica cea mult obidită; A Domnului vostru numită ». Personajele care intervin în cursul desfăşurării jocului sunt: Fecioara Maria, cu mironosiţele Maria Magdalena, Ioana, Susana şi Cleopa. Apoi îngerul, Isus Cristos, sutaşul Loghin, apostolul Petru şi Arhiereul. Poemul e scris în versuri populare, începe cu o închinare către ascul­ tători şi sfârşeşte prin o « oraţie» (ca şi la irozi). Acţiunea sumară a poemului se rezumă la următoarele momente: plecarea Mironosiţelor la mormânt, ca să ungă cu miresme trupul lui Cristos; tânguirea Mironosiţelor şi desnădejdea îndureratei Fecioare; so­ sirea la mormânt, uimirea Mironosiţelor văzând peceţile rupte şi dispa­ riţia « strajei lui Pilat », neliniştea şi teama că cineva a furat trupul Dom- . nului - partea cea mai extinsă a piesei -; apoi apariţia îngerului care Ivesteşte împlinirea proorociei; apariţia lui Aus subt chipul grădinarului; \recunoaşterea lui de către Magdalena; întâlnirea lui Isus cu celelalte Mi­ ronosiţe; întâlnirea Mironosiţelor cu apostolul Petru (îndoiala lui Petru); sutaşul vesteşte Arhiereului minunea învierii, acesta caută să-I ademe­ nească cu bani, ca să ascundă adevărul şi să spună că ucenicii l-au furat peste noapte; Petru se întâlneşte din nou cu Mironosiţele şi se convinge de cele întâmplate, bucurându-se şi veselindu-se cu toţii. Finalul îl con­ stitue « oraţia », adresată crestinilor ascultători. I I [15] « MIRONOSIŢELE � Reprezentarea acestui poem are loc în zilele de Paşti, după terminarea liturghiei, în biserică sau în faţa bisericii (cân� e vreme frumoasă), apoi grupul Mironosiţelor porneşte prin sat, pe la casele credincioşilor. Chiar şi când ele joacă în alt sat, Întâi joacă la biserică şi numai după aceea prin sat. Grupul durează cel puţin cele trei zile de Paş ti, în care timp colindă şi prin satele mai apropiate. Pe vremuri, Mironosiţele din Galeş obişnuiau să umble prin sate până la Ispas. în fiecare duminecă din acest interval plecau prin satele din jur, unde erau primite cu deosebită căldură. Spre deosebire de cele din Rod, care se mărgineau numai la cer­ cetarea satelor Poiana, Tilişca, Vale, Sibiel, Apoldul-Mic (anul trecut au fost, în cele trei zile de Paşti, în Poiană de două ori 1), jina, Tilişca, Galeş, Sălişte, Vale şi Sibiel), cele din Galeş mergeau mai departe, în satele « dela câmp » (dela Săliş te spre Blaj). Se pare că un motiv economic determina umblarea pe « la câmp»: primeau dela credincioşi « bucate ». Una din cântăreţele din grupul dela 1895, ţine minte că în acel an « au umblat» În 22 de sate; îşi mai amintea de Apoldul-Mic, Miercurea, Cunţa, Un­ gurei, Răhău, Cut, Vingard, Draşov, Blaj (unde a cântat în prezenţa mi­ tropolitului). în spre Sibiu au ajuns până la Poplaca şi Răşinari. Grupul Mironosiţelor e format din fete şi băieţi de 12-14, cel mult 15 ani, care « pot să poarte glasul ». Dela o informatoare deţinem urmă­ toarea observaţie: « Cântăretii trebue să. fie copii nevinovaţi ... , cum o să facă un om păcătos pe Isus»? în timpul jocului, cântăreţii sunt aşezaţi pe două rânduri, faţă 'n faţă, de o parte fetele, de cealaltă băieţii. La mijloc, pe un scaun, se aşează « sâcriiul i (o lădiţă în formă de sicriu), care simbolizează mormântul Domnului. În acesta se pun flori, o lu­ mânare şi o cruce. Mişcarea, deplasarea interpreţilor în timpul jocului, se reduce la unul sau doi paşi, făcuţi în spre cel căruia se adresează sau spre mormânt (miş­ cări individuale, Îngerul, Sutaşul, Isus, sau colective, ale Mironosiţelor). De altfel şi ca gest, mimică şi interpretare, totul e foarte puţin teatral. Totul e simplificat, schematizat ca şi în jocul irozilor. Versurile sunt recitate aproape monoton, în gamă minoră, ceea ce produce o impresie profundă în asistenţă. La Rod, Mironosiţele sunt îmbrăcate în fustă şi bluză neagră, pe cap poartă o basma tot neagră, legată subt bărbie, iar celelalte două colţuri atârnând pe umeri. Au aspectul unor călugăriţe. Băieţii sunt îmbrăcaţi « româneşte », adică în portul satului, având doar pe cap coifuri de carton împodobite cu hârtie de diferite colori. Sunt aceleaşi coifuri pe care le poartă irozii la Crăciun. Sutaşul poartă sabie de lemn, iar Isus un « prapor » mic, alb, pe care e lipită o litografie care reprezintă scena Învierii. Costu­ mele Mironosiţelor din Galeş - care se mai păstrează şi astăzi - sunt J) în prima şi a doua zi de Paşti. [16] D. ST. PETRUŢiU făcute anume, căutând să imite îmbrăcămintea personajelor biblice, cu­ noscute în iconografie, costume de diferite colori. Toate Mironosiţele purtau iie, pieptar şi fustă albă (portul satului), iar pe cap o basma mare, care le acoperea capul şi bustul (vezi planşa ), Numai Fecioara Maria purta basma neagră, celelalte de coloare verde (Salomia), roz (Ioana), vânăt (Susana), cafeniu închis (Magdalena). Pe cap mai purtau, în chip de aureolă, un carton aurit. în mână, fiecare Mironosiţă ţinea câte o cană (« cănceuş ») pentru mirezme. Băieţii aveau, de asemenea, haine confecţionate anume: Sutaşul era îmbrăcat în bluză roşie şi pantaloni vineţi, pe cap un coif de jandarm ungur, în mână ţinea o suliţă de lemn. îngerul şi Isus în haine lungi albe, pe umeri o basma albă, pe cap având un fel de potcap de carton. La fel erau îmbrăcaţi Arhiereul şi apostolul Petru. Recitarea versurilor e întreruptă de refrene de cor, care intervin foarte des în timpul jocului. Refrenele sunt cântate pe trei feluri de melodii simple: două din ele sunt aceleaşi şi în Rod ca şi în Galeş - de remarcat faptul bizar că în Galeş, în corul introductiv este folosită melodia imnului au­ striac « Doamne ţine şi protege », fapt care uşor ar putea trezi bănuieli asupra provenienţei obiceiului (explicaţia ar putea fi necesitatea unei melodii maiestoase). La întâmpinarea noastră că obiceiul e « papistăşesc », o informatoare din Galeş ne-a răspuns foarte convinsă: «Da de unde, e obiceiu românesc ­ ortodox, cum am zice », Cei din Rod atribue obiceiului vechime de da­ tină [« aşa l-am pomenit din moşi strămoşi ») şi-l consideră ca ceva spe­ cific numai satului lor, susţinând că Găleşenii I-au împrumutat dela ei. Cercetările noastre au ajuns la următoarele concluzii privitoare la apa­ ritia acestui obiceiu: pentru întâia oară s'a ivit la Săliste, în 185' si s'a , ...... _ ' .J , jucat regulat până pe la 1865. Cam în aceeaşi epocă a fost împrumutat de Găleşeni, care I-au reprezentat aproape an de an până la războiul mon­ dial.Tntre 1861-62 a fost adoptat şi de Rodeni, care îl joacă şi astăzi (1936). Alt ţinut în care e foarte cunoscut acest obiceiu, este plasa Teiuş. Notarul Acilenescu, originar din Galeş, l-a împământenit, înainte cu vreo 50-60 de ani, în satul Cetea. Şi Mironosiţele din Cetea obişnuiau să colinde satele din jur, ajungând câte odată chiar până la Abrud. Unul dintre satele care l-a adoptat şi îl', menţine şi astăzi este Geo- malul (jud. Alba). \ Pentru noi, acest poem popular constitue un fenomen de creaţie re­ centă, care exemplifică teoria procesului indi�idualist de creaţie populară, pe care, apoi, colectivitatea şi-o însuşeste. Se susţine că mai ales creaţiile de natură religioasă sunt de origină cultă, propagate şi adoptate de popor 1). Şi în cazul nostru avem de-a ') AL. ROSETTI, Colindele religioase la Români. Analele Acad. Rom. Seria II. Tom. XL. [17] « MIRONOSIŢELE » face cu un autor, care a iscodit « verşurile », numai că acest autor nu este un «instruit », ci un sătean mai dotat şi mai capabil în mânuirea versului şi anume Picu Procopiu Petruţ din Sălişte (informatoarele din Galeş bă­ nuesc că « verşurile Mironosiţelor trebue să le fi scociorît Picu ... , ăla era mai [aproape] proroc »). Despre acest scriitor popular a scris d-l O. Ghibu, dând ample infor­ maţii bio-bibliografice 1). Picu Petruţ a trăit dela 1818 până la 1873. În întreaga lui vieaţă a ocupat o funcţie bisericească foarte modestă; timp de 44 de ani a fost crâsnic la biserica cea mare din Sălişte. A dus o viaţă de schivnic, cu preocupări exclusiv religioase, desvoltând o activitate fenomenală pe terenul litera­ turii populare. A scris peste 50 de volume de « stihuri» religioase sau « versuri », cum le zice poporul, parte originale, parte copii de pe cărţi mai vechi. Unele volume atingeau cifra de 1500 de pagini. Toate erau scrise de mâna lui, cu frumoase litere chirilice şi împodobite cu ilustraţii şi chenare făcute tot de el. Multe din aceste versuri având şi melodie proprie, au pătruns în pa­ trimoniul popular, având o circulaţie intensă mai ales în Ardeal 2). Una din voluminoasele lui colecţii de versuri se găseşte astăzi în Biblioteca Academiei Române 3). Picu Petruţ este şi autorul dramei cu care ne-am ocupat mai sus: S'ar putea pune întrebarea dacă Picu Petruţ n'a cunoscut cumva vreun model străin? Dat fiind că asemenea jocuri nu sunt cunoscute la Ungurii şi Saşii din Ardeal, şi mai ales în ţinutul Sibiului, apoi luând în considerare şi faptul că Picu nu era un om umblat, este aproape exclusă posibilitatea să fi văzut undeva asemenea reprezentaţii. Credem însă că irozii, cu care prezintă analogii frapante, l-au îndemnat la alcătuirea poemului. Apropierea cu jocul dela Crăciun apare evidentă, în afară de asemănările de formă, amintite până acum - chiar la început: « Să mergem, să sârguim, Ca şi magii să grăbim, La mormânt să alergăm Şi să I ne închinăm. Şi să-I ducem lui miruri Acum, în loc de daruri », 1) O. GHIBU, Scriitorul-ascet: Picu Procopie Petruţ din Sălişte, în Telegraful Român, 1905, N-rii 80 şi urm. 2) Vezi în N. 1. DUMITRAŞCU, Carte de stea şi colinde. Bucureşti 1935 -« Versul Floriilor >} (p. 94) şi toate c ântecele religioase în legătură cu Patimile, culese de pe T'âr­ nave; în special cele dela p. 95 şi 97, care sunt fragmente aidoma din această dramă. 3) ION BlANU, ne cunoscând - probabil - informaţiile d-Iui O. Ghibu, a atribuit greşit acest manuscris lui 'Teo dor Mile Dascălul. (1. BlANU, Un versuitor sătesc necu­ noscut dela Sălişte din Ardeal pe la 1830-50, în Almanahul Graficei Române 19Z9, p. 3Z, şi O mare lucrare necunoscută de literatură şi artă religioasă românească din anii 1847-1850, în «Omagiu lui P. Gârboviceanu ». Bucureşti 19Z9, p. 31). e Anuarul Arhivei de Folklor IV [18] 18 D. ST. PETRUŢIU Izvoarele pe care le-a folosit la compunerea acestei drame sunt­ după cum notează însuşi autorul în foaia de titlu a manuscrisului - cântă­ rile bisericeşti din Sâmbăta cea Mare, stihirile Învierii ale lui Ioan Da­ mas chin şi ale lui Anatole şi din Sf. Scriptură. În afară de această mărturisire, autorul a ţinut să mai însemneze în notele marginale ale manuscrisului, în dreptul fiecărui pasaj, cântarea bisericească pe care a folosit-o ca izvor. Textul folosit la reprezentare pe care-l publicăm mai jos, după o copie din 1902, prezintă, faţă de cel original."), câteva omisiuni. Din cele şapte mironosiţe câte figurează în textul original, lipsesc trei: Maria, sora lui Lazăr, Marta şi Maria Cleopa. Textul rolurilor lor fiind foarte redus, de asemenea a fost în parte omis sau trecut celorlalte. De asemenea a fost omis rolul- de altfel numai de figurant - al apostolului Ioan. Mai importantă este înlăturarea unei scene întregi, care n'a fost nici­ odată jucată: întâlnirea lui Isus cu Luca şi Cleopa. D. ST. PETRUŢIU 1) Datat 185:<: (proprietatea d-lui Prof. Ion Lupaş). [19] «MIRONOSIŢELE» adică întrebări şi răspunsuri ale Domnului Isus Hristos şi ale Fecioarei Maria şi Ingerul şi ale Mironosiţelor: Maria Magdalena, Salomia, Ioana, Susana, apoi Loghin sutaşul şi Arhiereul şi apostolul Petru. 1 ntâiu intră în casă INGERUL şi zice: Cinstiţi creştini prea iubiţi, Poftiţi ca să ne primiţi? La Dumneavoastră venim, Să vă propovăduim Cuvinte de înviere Să vă facem mângăiere. Apoi cântă cu toţii intrând în casă: VERS: Hristos au înviat din morţi Cu sine sculând pre toţi. . Cu moartea pre moarte călcând, \ Tuturor viată dând. îngerul au �lergat Şi Fecioarei au strigat: a ! Tu cea plină de dar, Nu te întrista cu amar. 1- Bucurie îţi vestesc, . Bucură-te! îţi grăiesc. Că fiul tău cel prea sfânt Au înviat din mormânt Şi pre morţi i-au ridicat, Izbăvindu-i din păcat. Acum să ne veselim, Noule Ierusalim, 2' Că mărirea lui Hristos, Ca un soare luminos, Preste tine au strălucit, Minunat şi prea slăvit. Saltă acum Sion voios, Glăsuieşte mângăios. Iar tu curată ce eşti, Maica luminii cereşti, Veseleşte-te curat De-al tău fiu ce-au înviat. Apoi mironosiţele mergând căt ră mormânt grăiesc una cătră alta în astfel: IOANA grăieşte : Surorilor, ascultaţi, Mie un răspuns să-mi daţi Cine ne va răsturna Deasupra gropii piatra? MARIA MAGDALENA răspunde: ah şi cât este de mare N'o vom putea mi se pare Luarea acoperişului Deasupra mormântului, SALOMIA: ah, tare ne spăimântăm, Totuşi, veniţi să vedem. 1IIIIP'I 6�2 .. [20] 20 D. S1'. PE1'RUŢJU MARIA MAGDALENA: Veniţi de grab să alergăm, Sfântul mormânt să-I vedem Şi pre dulcele Isus Care în groapă s'au pus SUSANA grăieşte cu jale: Oh, prietenelor veniţi, Cu miresme sârguiţi Să ungem evlavios Trupul Domnului Hristos. . Trupul cel izbăvitor, I l De viaţă purtător; Trupul ce este 'ngropat, Carele au înviat Pre Adam ce au căzut Din binele ce au avut, Care acum - mort fiind­ Zace pus în nou mormânt. FECIOARA MARIA eice plâng ând: Oh, măguri şi dealurilor Şi mulţimea oamenilor! Plângeţi şi vă tânguiţi Toate cu mine jeliţi Maica cea mult obidită, A Domnului vostru numită. SUSANA: Să mergem să sârguim, Ca şi Magii să grăbim, La mormânt să alergăm Şi să i ne închinăm Şi să-i ducem lui miruri Acuma, în loc de daruri. Cel ce nu este culcat, Cu scutece înfăşat, Ci în jolgiu înfăşurat Şi în mormânt îngropat. Şi din inimă să plângem Şi strigând aşa să zicem: O, stăpâne cel prea sfânt, înviază din mormânt. Cel ce dai înviere La căzuti - si mângâiere. " . FECIOARA MARIA către celelalte Mironosiţe grăieste plângând: Plângeţi cu mine jeliţi Şi amar vă tânguiţi, Că dulce Lumina mea Carele vă mângâia Al vostru învăţător Şi al lumii mântuitor Ca un mort fără suflare S'au dat acum spre îngropare. IOANA cu mirare: Oare este între cei morţi Cel ce-au înviat pre toţi, Al nostru izbăvitor Şi bunul mântuitor? Oare Dumnezeu cel veşnic, împăratul cel puternic Prea dulcele nostru Isus, Acum în groapă au apus. Oare stăpânul cel tare Şi soarele cel mai mare Este ascuns în pământ în Întunecos mormânt? Au cum ne-au spus luminat Din mormânt au înviat? FECIOARA MARIA plângând: De acuma oh, vai mie, Nici odată bucurie Nu s'a mai lipi de mine. Ci voiu fi tot în suspine Că dulcea mea bucurie Şi a lumii veselie, [21] « MIRONOSIŢELE » ZI Şi lumina mea Isus în mormânt nou au apus Dară nu-l voiu părăsi, Ci aici cu el voiu muri Cu el mă voiu îngropa, Şi singur nu-l voiu lăsa. MARIA MAGDALENA zice: Ce e această vedere Străină şi cu durere? Isus a Tatălui rază, Cel ce morţii înviază, Cum în mormânt locueşte Cu morţii se socoteşte? FECIOARA MARIA plângând zice: Prea iubite fiul meu Şi bunule Dumnezeu, Cel ce faci ori ce voieşti Şi din dureri izbăveşti, Primeşte-mă acum pre mine, Făcătorule de bine, Ca să mă pogor stăpâne Şi să merg în iad cu tine Că nu pot răbda să trăesc, Lumina mea cea prea dulce, Care au murit pre cruce. MARIA MAGDALENA sace: Ce mirezme voiu aduce Celui ce-au murit pre cruce, Carele m'au izbăvit De reaua împuţiciune, De a dracilor mulţime? Ce suspin voiu suspina, Ce lacrimă voiu vărsa Celui ce au premenit De lacrămi au izbăvit Şi din blestemul ce avea Pre Eva, strămoaşa mea? FECIOARA MARIA zice cu jale: Taină înstrăinată, Slăvită şi înfîicoşată I Văz eu, fiul meu cel sfânt, Cum te-ai pus în prost mormânt. Cel ce cu al tău cuvânt Scoli pre cei morţi din mormânt. Apoi cântăm vers cu gl. 5: O, ce zile luminoase! O, ce Paşti mari şi frumoase! O, ŞI ce zile vestite, O, Paşti nouă şi sfinţite! FECIOARA MARIA plângând zice: O, fiule şi cuvinte, O, Dumnezeule sfinte! O multa mea bucurie Şi nespusă veselie! Cum voiu răbda de întristare Cea de trei zile îngropare? Mi se rupe inima Ca unei maici d'aceasta. Apoi, iar cântăm vers: Paştile izbăvitorul, Hristos răscumpărătorul, Paştile ce mirezmesc Pre credincioşi îi sfinţesc. FECIOARA MARIA grâieşte plângând: O, primăvară dulce! O fiu iubit, mort pre cruce! Unde dulce fiu Isus Frumuseţea ta au apus? Vai mie lumina mea, Care-ai luminat lumea. Vai Isuse prea iubite, Vai fiu al meu mult iubite. I I [22] 22 D. ST. PETRUŢIU Cine-mi va da apă mie, Izvor de lacrimi să-mi fie, Ca să plâng acum de-ajuns Pre dulcele meu Isus; A ochilor mei lumină Şi a inimii hodină. Prea dulce fiu şi prea sfânt, Cum te-acoperi în mormânt? Mila ta o proslăvesc, Fiul meu, şi o măresc, Că aceste pătimeşti Ca pre om să-I mântueşti. Ci înviază; fiule, Pre cum ai zis, bunule! SUSANA grăieşte plângând: 0, minune minunată! 0, taină înfricoşată 1 Cum împăratul cel mare Zace mort făr de suflare? IOANA zice: Oh, dulcele nostru Isus, Cum mort în groapă te-ai pus? Apoi cântăm vers cu gl. 5: Paştile, praznic frumos Al sculării lui Hristos; Paştile ce scot afară întristarea cea amară 1 FECIOARA MARIA plângând zice: Rana sufletului meu Vindecă-o fiul meu, Învii şi mă veseleşte Şi durerea-mi potoleşte, Că poţi ori câte voieşti, Stăpâne, să isprăveşti. Măcar ca un îndurat, De voie te-ai îngropat. SUSANA zice plângând: Scoală-te, mântuitorule, De viaţă dătătorule 1 Durerea ne potoleşte, De scârbă ne mântueşte, Şi dă lumii mângăiere Prin slăvita ta înviere. FECIOARA MARIA grăieşte : Cel ce poţi orice voieşti, Să nu te mult zăboveşti, Viaţă între cei morţi, Ci învii sculând pre toţi. IOANA către celelalte Mironosiţe: Surori, oare unde sunt Peceţile de pre mormânt? U nde-i straja lui Pilat Pe care o-au aşezat Şi o-au pus spre păzire Cu deadins cu întărire? SUSANA zice către celelalte: 0, ce lucru minunat! Oare cine=au furat Nădejdea noastră cea bună Şi-a tuturor dimpreună? Oh, oh, cine au luat Pre mortul cel îngropat, Cel gol şi cu smirnă uns, Pre prea dulcele Isus, Pre cel, ce unul era Mângăierea maică-sa? IOANA cu mirare zice: Au doară Isus s'au furat, Cel ce ca un îndurat Tâlharului au deschis Raiul cel ce-au fost închis? [23] « MIRONOSIŢELE » 23 Au doară au înviat Cel .ce ne-au spus luminat, Prin ale sale cuvinte, învierea mai 'nainte Dară cu adevărat Hristos din morţi s'au sculat? MARIA MAGDALENA ztce: Vai nouă al tuturor, Bunule izbăvitor, Cum de voie ai primit în groapă să fii sălăşluit? Şi dacă aşa voind, în mormânt sălăşluind, Cum acuma te-ai furat, Cum acuma te-ai mutat? Şi care loc au ascuns Trupul tău, dulce Isus, Cel de viaţă dătător, Al nostru izbăvitor? Ci stăpâne precum te-ai făgăduit, Arată-te, precum nouă ne-ai grăit Şi lacrimile noastre le potoleşte Şi jalea şi mângăierea din inimă o [opreşte FECIOARA MARIA grăieşte: Cânta-voiu mila cea mare Şi multa ta îndurare, De om iubitorule şi Mântuitorule Şi la multa mila ta Stăpâne m'oi închina, Că vrând ca să rnântuieşti, Zidirea să izbăveşti, Ai luat pre cruce moarte, Tristă şi jalnică foarte. Ci prin a ta înviere Dă-ne la toţi mângâiere Şi în dar ne milueşte Doamne şi ne rnântueşte IOANA zice cu tânguire: Amar nouă bunule Şi mântuitorule, împăratul tuturor, Cel bun şi îndurător! Cum pre tine te-au furat Şi din mormânt te-au luat? Ce loc ţine trupul tău, Prea bunule Dumnezeu, Cel de viaţă dătătoriu Şi lumii izbăvitoriu P INGERUL răspunde Mironosiţelor: Muerilor, ascultaţi, Dară nu vă spăimântaţi ! Pentru ce voi alergaţi Şi pre cine căutaţi? Pre Isus cel răstignit, Nazarineanul numit, Pentru ce voi căutaţi Şi în sine vă gândiţi, Pre cel viu cu morţii Pentru ce îl socotiţi? MARIA MAGDALENA răspunde lngerului: Pe Isus cel răstignit Ca să-I găsim am venit. Venim într'aceasta vreme Ca să-I ungem cu mirezme. INGERUL răspunde Mironosiţelor: Mir la morţi e cuvios, Dar stăpânul Hristos Ca un Dumnezeu adevărat De putreziciune este înstrăinat. Apoi cântăm vers cu glas 5. Paştile frumoase Şi prea luminoase! [24] D. ST. PETRUTIU CeI ce-au fost îngropat Astăzi au înviat, Hristos Dumnezeu. (de 2 ori) INGERUL către l'ffironosiţe zice: Muerilor, Nu e aici, s'au sculat Precum v'au spus luminat. Ia aduceţi-vă aminte Cum v'au zis mai înainte, în Galileea fiind, Vouă tuturor spuind, Zicând precum că aşa Trebuia ca să se dea Fiul omului în mâni De oameni răi şi păg âni, De ei să se răstignească Şi multe să pătimească Şi a treia zi să învieze, Lumea să o lumineze. Veniţi aici şi vedeţi Locul şi vă încredeţi Că aicea au fost pus Trupul Domnului Isus. Ci mergând de grab de aici, Să spuneţi Ia ucenici Şi lui Petru îi grăiţi, învierea îi vestiţi, Că va merge în Galilea, Acolo il Vor vedea. Iată că vouă v'am spus Precum v'au spus Isus. Apoi iar cântăm vers: Paştile mari cereşti! Paştile Dumnezeeşti! Că cel ce au pătimit Şi pre cruce au murit Din morţi s'au sculat. INGERUL zice: Răsărit-a O lumină De strălucire prea plină, Care pre toţi luminează Cu luminoasa sa rază Pre cei ce adormiţi sunt La întuneric fiind. Şi să propovăduiţi. Ucenicilor cinstiţi Zicând: întristarea s'o schimbaţi întru bucurie s'o mutaţi Şi cele de bucurie Paştile de veselie Şi lumii de mântuire Şi de a ei izbăvire, Prăznuind cu mulţumită, Cu inimă neîndoită, Să dănţuiţi luminat Că Hristos au înviat, Dând la lume mântuire Şi veşnică izbăvire. Apoi iar cântăm vers: PaştiIe Domnului, Dumnezeul omului! Că din moarte la viaţă Şi din amar Ia dulceaţă Ne-au trecut Isus (2 ori) MARIA MAGDALENA zice către Petru: Oh, Oh, c'au luat din mormânt pre [Isus Şi nu şti� unde pre eI l-au pus! Acum Petru' merge cu Magdalena şi cu Ioana la mormânt şi văzând mormântul deşert se întorc înapoi. Apoi iar vers: Paştile sIăvite, Paştile cinstite! [25] « MIRON os IŢELE » 'J Că în cerul cel sfânt Ne�au dus de pre pământ Hristos Dumnezeu (de 2 ori) MARIA MAGDALENA până se cântă versul vine singură la mormânt şi plecându-se şi plângând grăieşte: Oh, cum moartea au luat Cel ce morţii i-au sculat, Cel ce iadul l-au prădat Cum acum s'au îngropat ? Ci scoală-te bunule Şi Mântuitorule, A treia zi cu mărire, Cu slavă şi strălucire, Cum ai zis mai înainte, Prea puternice cuvinte! INGERUL zice către Maria Magdalena: Ce plângi muere aşa Şi eşti cu inima rea? MARIA MAGDALENA Plâng c'au luat pre Isus Şi nu ştiu unde l-au pus. ISUS: Ce plângi aşa o, muere, Pre cine cauţi cu durere? MARIA MAGDALENA întorcându-se înapoi către glasul lui Isus zice către sine-şi: Iată pe grădinaru-1 văz, Dela el să mă adeverez. MARIA MAGDALENA zice către Isus: Doamne de-ai luat tu pre Isus, Spune mie unde l-ai pus? Ca să-I iau pre dânsul eu Că e Dumnezeul meu. ISUS: Magdalenă Marie, Primeşte bucurie! MARIA MAGDALENA: 0, învăţătorule Şi Mântuitorule! ISUS: Iată graiesc cătră tine Nu te atinge de mine, Că încă nu m'am suit La tatăl meu cel mărit, Ci mergi la fraţi de le spune, Vestire de graiuri bune, Cum că mă voiu sui eu La sfânt părintele meu Şi la al vostru părinte, Ce vă iubeşte fierbinte, Şi la Dumnezeul meu Şi la al vostru Dumnezeu. Apoi iar cântăm vers: Paştile de taină Şi fără prihană! Că Isus cel prea sfânt S'au sculat din mormânt Ca un puternic (de 2 ori). ISUS: Femei, bucuraţi-vă, De plânsuri lăsaţi-vă Şi nimică nu vă temeţi, Ci cu bucurie mergeţi Şi vestiţi fraţilor mei ..-/ Să se bucure şi ei Şi să meargă 'n Galileea, Acolo mă vor vedea. VERS: Paştile ce-au deschis Raiul ce-a fost închis! 25 r [26] 26 Cel ce-au înviat Pre moarte o-au călcat, Iadul l-au stricat (de 2 ori) INGERUL către Mironosiţe: De lacrimi vă părăsiţi Şi bucurie primiţi; Şi în loc de Întristare Aveţi bucurie mare! Strigaţi vesele cântând Şi în cântări prăznuind, Că Isus au înviat Cel ce ca un îndurat Spre om se milostivi Şi-au voit a-l mântui Vers: Pastile lui Hristos, Care din iad ne-au scos! Adam s'au mântuit Satana s'au robit Prin înviere (de 2 ori). SALOMIA D. ST. PETHUŢIU VERS: Pastile lui Isus, Mesia cel de sus! Ca David să săltăm Şi vesele să cântăm Pre Isus slăvind. MAHlA MAGDALENA către Apostoli: Luaţi astăzi veselie Şi veniţi cu bucurie, Veniţi cu pas bucuros Ca să-I vedeţi pe Hristos, Că din morţi au înviat Şi lumii ni l-au dat. FECIOARA MARIA către Apostoli: Eşiţi prea buni vestitori Şi ai viei lucrători! Acuma binevestiţi Şi să propovăduiţi Cuvântul cel de înviere Spre a lumii mângâiere. către Apostoli: Apostolilor eşiţi Şi dela noi auziţi! Noi din noapte mânecând Ne-am dus până la mormânt Ca pre Isus să-I mai ungem Şi lângă mormânt să plângem. Şi un înger strălucit Nouă aşa ne-au grăit: Pentruce voi alergaţi, Pre Isus îl căutaţi? S'au sculat, nu e aici, Să spuneţi la ucenici; Şi noi de grab am plecat Aicea am alergat Ca să vă vestim şi vouă Această minune nouă MARIA MAGDALENA: Hristos Domnul s'au sculat, Viaţa s'au arătat, Soar�le cel luminos \ Au strălucit prea frumos. Părăsiţi suspinele Şi plesniţi cu mânile Bucuraţi-vă 'mpreună Şi cântaţi cu voie bună. \ PETRU răspunde Mironosiţelor: Noi de-aceasta ne 'ndoim, Voim să ne adeverim, Ca să ştim adevărat Că Hristos au înviat. [27] « MIRONOSIŢELE» 27 MARIA MAGDALENA: Stricăciunea o-au stricat Puternicul împărat. Şi pre cei cu legături, Legaţi de multe veacuri, Din iad acuma i-au scos Mântuitorul Hristos. Deci vestiţi cu îndrăzneală Fără ni ce o sfială Spuind la toţi a arătat Că Hristos au înviat VERS: Paştile frumoase Şi prea vesel oase ! Toţi să ne îmbrăţişăm Şi vesele să cântăm Hristos au înviat. LOGHIN SUTAŞUL către Arhiereu: Jidovesc arhiereu, Cătră tine grăiesc eu Că Hristos cel răstignit Şi de�Jidovi chinuit îti �stesc )adevărat , , Cum că el au înviat. ARHIEREUL răspunde lui Loghin: 0, ostaş împărătesc, Eu frumos îţi mulţămesc. Dar asculţă ce-ţi voiu spune, Nu vesti Acea minune, Ţine în mână argint Şi ascunde acest cuvânt, Şi ziceţi aşa cum că noi dormind, Ucenicii lui, noapte fiind, Au venit şi l-au furat, Neştiind noi l-au luat. Şi dacă de aceasta Pilat se va înştiinţa, Noi pre el vom potoli, Voi fără grije veţi fi. LOGHIN: Argintul nu ţi-I primec, Ci voiu să propovăduesc Eu ostaş împărătesc, Care Loghin mă numesc, Mari lucruri şi prea mărite îmi sunt mie dovedite. Când am văzut c'au înviat Aşa tare am strigat Fiu al lui Dumnezeu Hristos, Carele din iad ne-ai scos, Cu slăvit a ta 'nviere Ne-ai dăruit mângăiere! VERS: 0, ce zile luminoase, 0, Paşti mari şi frumoase! 0, şi ce zile vestite, 0, Paşti nouă şi sfinţite! Paştile cele de taină, Paştile fără prihană, Pastile Izbăvitorul! Hristos răscumpărătorul! Pastile care au deschis Raiul cel ce-au fost închis! Paştlle ce mirezmesc Pre credincioşi îi cinstesc! 0, ce Paşti cu bucurie Şi cu mare veselie! C� D id � , d a aVI sarea jucan , înaintea umbrii săltând, Iar noi norodul cel sfânt, Plinirea semnelor văzând, Cu cântări ne veselim, Dumnezeeşte prăzmrirn, Pentru sfânta înviere Au cu toţii mângâiere Şi zic cu toţii dimpreună, Tot cântând cu voie bună: Hristos au înviat din morţi, Mântuindu-ne pre toţi, Cu moartea pre moarte călcând, Morţilor viaţă dând. r ii II .......................... �lr [28] 28 Doamne te milostiveşte Şi pre noi ne 'nvredniceşte Ca raiul să-I dobândim, în veci să te preamărim. LOGHIN către Arhiereu: a, sfat cu deşartă minte, Cu zadarnice cuvinte, A străjui ispitind Pre Isus Domnul ceI Sfânt, Pre ceI împrejur mort pus Şi de nimeni cuprins în zadar v'aţi ostenit, Fără treabă v'aţi privit Ca să tăinui ti voind învierea cel�i Sfânt, A stăpânului Isus, Iată luminat o-aţi spus. a, adunarea voastră în care Dreptatea scaun nu are [ Ci sunteţi deşerţi de minte, Cu înşelătoare cuvinte. Ce iarăşi vă sfătuiţi Şi a tăinui voiţi? Ce umblaţi să ascundeţi Aceea ce nu puteţi? Care nu se tăinueşte, Căci cu adevărat este, Ci dela noi mai vârtos De 'nvierea lui Hristos Să voiţi să ascultaţi Şi a crede vă plecaţi Adevărului făcut, Care de noi s'au văzut îngerul strălucitor, De lumină purtător, De sus din cer coborând, La sfântul mormânt viind, Piatra o au răsturnat, Noi tare ne-am înfricat, încât de acea privire Eram cu prinşi de amorţire D. ST. PETRUŢ!U Şi femeilor numite Le-au zis aceste cuvinte: « Au nu vedeţi, muerilor, Amorţirea străjilor, A peceţilor stricare Şi a iad ului deşertare ? Pentruce aţi căutat Pre ceI ce au surpat Biruinţa iad ului, Puterea diavolului? Şi acul cel suptiat Al morţii I-au sfărâmat; Ca pre un mort îl căutaţi Ca în mormânt să-I .aflaţi Şi degrabă alergaţi, Către Apostoli mergând, învierea le vestiţi Şi fără frică grăiţi, Că Domnul au înviat Din mormânt adevărat, Cel ce are milă mare Şi nespusă îndurare. PETRU către Mironosiţe: Când Hristos au înviat Întâiu cui s'au arătat SALOMIA: Intâiu la Mironosiţe, La cele tari în credinţă; Intâiu l-au văzut Magdalena, Că Eva au făcut vina. PETRU: Pentruce n'au văzut bărbat Când Hristos au înviat, Ci au vă�;ut întâiu muere A lui Hristos înviere? \ SALOMIA: Căci prin ea au venit blestemul De au mers în iad tot omul; Şi prin ea veni păcatul, Primind dela şarpe sfatul. [29] « MIRONOSIŢELE» FECIOARA MARIA către Petru.' Petre, noi am mers plângând Tocmai până Ia mormânt. Şi îngerul au strigat Că Hristos au înviat. Şi noi tare ne-am temut Şi venind am şi văzut. Şi aşa mi-a grăit mie, Ca să spui Ia toţi şi ţie. PETRU: Că mi-a mai spus o muere, Dar am gândit că-i părere. Deci, fiindcă locul văz, Şi eu adevărat crez Că Hristos au înviat Şi din mormânt s'au sculat; Pentru aceea vom cânta Toţi vom glăsui aşa: VERS: Nu mai plânge Prea Curată, Fecioară nevinovată, Maică a lui Dumnezeu, Ca 'nviat fiul tău, întâia zi din mormânt, Ca un Dumnezeu prea sfânt. Ci acum te veseleşte, Te bucură dăntueşte, Şi îl roagă pentru noi Să ne scoată din nevoi, Şi să se milostivească Pre noi să ne mântuiască, Şi să ne dea vieţuire ,în veşnica fericire Ca să cântăm cu glas lin Laudă în veci amin. ORATIA: Mai pe urmă vă vestesc Şi adevăr vă grăiesc, Că noi ca mironosiţe Am fost mers pân Ia gropniţă Şi pre înger l-am văzut, 'Foarte tare ne-am temut. Acela ne-a cuvântat, Cum că Hristos s'au sculat. Aşa suntem călătoare Şi de Hristos vestitoare; De când de-acasă am pornit Până aici ne-am ostenit. Dumneavoastră bine ştiţi, Că cam mult călătoriţi. Şi cine mult călătoreşte, Cheltuială-i trebueşte. Pentru care noi vom mulţumi, Tot binele vom pofti, Dumnezeu să vă trăiască, Cu mila lui să vă păzească Şi-a lui Hristos înviere, Veselă mângâiere Şi cu mare bucurie Întru mulţi ani să vă fie! VERS: 0, ce zile luminoase, etc. r Se repetă « Versul» dela pag. 27]. li I! I I 1\. [30] I , I I � 1 �. I I t ".� I 1 __ �� .. "7 .,--: .. -;:;,---:-�ili'" .' k :i!i!,�' [31] , CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS Cercetările istorice şi folklorice privesc Basarabia ca o regiune unitară din toate punctele de vedere. Nu există studii consacrate regiunilor natu­ rale, cu aspecte etnice aşa de variate, din această provincie. Puţini ştiu că miezul etnic românesc din Codrii Centrali ai Basarabiei şi-a întins ramu­ rile de populaţie străveche în regiunile eteroglote din Sudul şi Nordul Basarabiei. în faţa revărsărilor de populaţii slave (Ruşi, U crainieni şi Bulgari) şi germane în Bugeacul părăsit de Tătari, la sfârşitul sec. XVIII, Românii, stăpâni de veacuri pe Valea Nistrului, nu şi-au părăsit satele, după cum nu s'au refugiat spre Nord nici când au stăpânit Tătarii Bu­ geacul şi Turcii cetăţile Tighina şi Cetatea Albă. Ceea ce ne-a determinat să cercetăm acest ţinut, a fost completa lui necunoaştere şi izolare de trunchiul populaţiei româneşti dela Nord. Valea Nistrului-de- Jos, cu cele două cetăţi care ascund numeroase urme de ci­ vilizaţie străveche grecească, a fost foarte mult cercetată, până acum, din punct de vedere istoric şi arheologic. Cercetări folklorice lipsesc însă cu desăvârşire pentru acest ţinut 1). în afară de partea consacrată folklorului, această lucrare cuprinde în « Introducere » câteva priviri generale asupra ţinutului şi oamenilor, pe care le-am socotit necesare pentru încadrarea materialului folkloric în mediul său istoric şi social. Am cercetat acest ţinut în patru excursii făcute în vara şi toamna anilor 1932, 1934 şi 1935. Cea dintâi am făcut-o între 8 - 16 August 1932, a doua între 25 Iunie - 8 Iulie 1934, a treia între 7-14 Septemvrie 1934 şi ultima Între 12 - 21 Iulie 1935. Timp de 38 de zile, credem că am putut înregistra cele mai caracteristice manifestaţii folklorice ale ţinutului. 1) Există o singură culegere de cântece, doine, strigături şi proverbe, întitulată Comorile satelor (Craiova 1931. (1 Scrisul Românesc 1», de AUREL CODREANU şi GH. ŞTE­ FĂNESCU, privitoare la toate satele româneşti din judeţul Cetatea Albă. Satele de pe Valea Nistrului-de-Jos sunt oglindi te în această culegere cu unsprezece cântece, două colinde, un cântec de stea, un pluguşor şi câteva proverbe. Prezentarea prea literară a textelor le face să piardă Însă aproape orice caracter folkloric. , I I [32] 32 P. v. ŞTEFĂNUCĂ Din cele II sate înşirate de-a-lungul malului drept al Nistrului, am cercetat, mai amănunţit, următoarele şapte: Copanca, Talmaza, Cic burciu, Purcari, Olăneşti, Corcmaz şi Tudora; foarte puţin satele: Chiţcani, Leuntea şi Palanca, şi de loc Răscăetii (vezi harta). Prin refugiatii moldoveni de dincolo de Nistru, stabiliti în satele Co­ panca şi Talm;za, am cules câteva texte care privesc �atele Slobozia şi Zăvărtaica (N ezavertailovca) din ({ Republica Mcldovenească » a Sovie­ telor. Am întâlnit în satele Copanca şi Talmaza câţiva lucrători la gră­ dinile de pe Valea Nistrului, originari din satele din Bugeac: Feşteliţa şi Volintiri. Am trecut în culegerea de faţă şi câteva texte culese dela aceşti informatori. Ne facem o datorie plăcută mulţumind instituţiilor care ne-au ajutat la realizarea acestor cercetări: ({ Arhivei de Folklor a Academiei Române )1, dela care am primit o subvenţie de 5000 lei şi « Institutului Social Român din Basarabia >1 (o subvenţie de 4000 lei), fără de care n'am fi putut duce la bun sfârşit cercetările începute. Ţinem să mulţumim aici intelectualilor din satele de pe Valea Ni­ str ului pentru ajutorul ce ne-au acordat în timpul colindărilor noastre în acest ţinut şi în special d-Ior învăţători: V. Cărăuş, D. Rădulescu şi 1. Balan din Copanca, 1. Vlad din Talmaza, Tr. Cărăman din Cioburciu, Enache David şi E. Ciobanu din Purcari, Gh. Nistor din Olăneşti, M. Ţapu din Tudora şi preoţilor: C. Guţu din Corcrnaz şi M. Malschi din Palanca. ŢARA ŞI OAMENII '!'inutul şi istoricul lui. Valea Nistrului-de-jos se întinde dela con­ fluenţa Botnei (Ia Nord de Chiţcani) până la Liman. Nistrul de Nord şi de mijloc curge printr'o vale îngustă şi stâncoasă, acoperită, prin unele locuri, cu păduri. îndată ce scapă de gura Botnei, valea lui se lărgeşte. Dealurile se depărtează de albie, iar în vale se întinde « balta >1, acoperită . cu livezi de meri şi de peri, stufării, bălţi cu peşte, şesuri verzi, păduri de sălcii şi de plopi. Coastele dealurilor sUI1t acoperite cu vii (Răscăeţi, Purcari, Olăneşti), livezi de cai şi (Chiţcaniwi Copanca) şi păduri (Co­ panca şi Cioburciu). Mai demult, Nistrul curgea chiar subt malurile dealurilor. în dreptul satelor Copanca şi Talmaza se vede albia veche, alimentată cu apă numai din inundaţiile Nistrului viu, numită « Nestru mort >1 sau « Nestru chior ». Nistrul a curs acum o sută de ani în urmă, prin iezerul Zahorna, dela ră­ sărit de Chiţcani, pe subt deal, învârtindu-se în şerpuiri nesf'ârşite. Bă­ trânii din aceste sate îşi amintesc de timpurile când treceau vaporaşe [33] pe « Nestru mort ». Cu timpul, Nistrul şi-a croit drum de-a-dreptul, răzbăt ând în dreptul satului Cioburciu (vezi harta). Balta dintre « Nestru chior » şi Nistrul viu, în întindere de mii de hectare, acoperită cu grădini şi păduri, a fost-până l� Unire-prpprietatea satelor Slobozia şi Cioburciu din « Republica Moldovenească» a Sovietelor. Astăzi o stăpâneşte Mi­ nisterul de Agricultură şi Domenii şi o administrează printr'o « Casă au­ tonomă a grădinilor ». Satele Chiţcani, Copanca, Leuntea, Ti.Imaza, Cioburciu, Răscăeţi, pur-] cari, Olăneşti şi Corcmaz atârnă de coastele dealurilor şi sunt ascunse de bătaia vânturilor dinspre Nord după culmile văilor scurte ce coboară în Nistru. Satele Tudora şi Palanca sunt aşezate pe muchea dealurilor dinspre podişul Bugeacului. Dincolo de Nistru se întinde câmpia nesfârşită a Chersonului. Sunt multe mărturii istorice despre vechile aşezări de pe Valea Ni­ strului-de-jos, încă înainte de Cristos, pe timpul lui Herodot, se pome­ neşte de oraşul Tyras. în timpul cruciatelor, în locul Cetăţii Albe de astăzi, era oraşul Moncastro, stăpânit de Genovezi. Stăpânirea aceasta a fost înlocuită, după anul 14IO, cu cea moldovenească subt domnia lui Alexandru cel Bun 1). Cetatea Tighina păstrează şi ea urmele unei vechi cetăţi genoveze. în secolul XIV ajunge, subt stăpînirea Moldovenilor, o vamă însemnată pe drumul comercial ce ducea spre Caffa din Crimeia 2). Hotarul Mol­ dovei s'a întins şi s'a Întărit spre răsărit până la aceste două cetăţi. Aşezările omeneşti trebue să fi fost rare pe Valea Nistrului-de-Jos la începutul sec. XIV. Din această cauză voievozii Moldovei dau -- din pă­ rnânturile pustii -moşii cu priseci şi iezere pentru pescuit mănăstirilor din munţi. Alexandru cel Bun dăruieşte mănăstirii Neamţului, la anul 1424, « iezerul la Dnistru, anume Zahorna [de lângă satul Chiţcani de astăzi] urie cu tot venitul» 3). într'alt document din sec. XV, se oomeneste de o baltă la Nistru, anume . , . « Leonta» (poate vreo baltă din apropierea satului Leuntea de azi), dă- ruită mănăstirii Moldoviţa « cu toate prisăcile şi toate gârlele » 4). Domnii care urmează la tronul Moldovei, Întăresc şi chiar măresc această danie. într'un document dela 1456 Martie 1, se arată precis care sunt hotare'e acestei danii 5). I , I CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 33 ') N. IORGA, Chilia şi Cetatea Albă, p. 6. ") ŞT. CIOBANU, Cetatea Tighina în Comisiunea Monumentelor Istorice. Secţia din Basarabia, II (1928) p. 54. 3) M. COSTĂCHESCU, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, Iaşi 1931, I, p. 285. 4) IDEM, ibid., II, p. 285. 5) IDEM, ibid., I, pp, 575-6. J Anuarul Arhicei de Folklor IV [34] 34 P. v. ŞTEFĂNUCĂ Petru Rareş măreşte·- la anul 1527 -- dania strămoşilor săi « cu un sat la Dnistru în gura Zahornei, anume Copanca şi cu gârle şi cu iazuri» 1). Cetatea Albă şi Tighina erau înconjurate, pe timpul lui Ştefan cel Mare, de sate moldoveneşti. După căderea Chiliei şi Cetăţii Albe în mânile Turcilor, la anul 1484, Ştefan strămută părcălăbia din Cetatea Albă la Cioburciu. Documentele istorice amintesc de doi părcălabi de Cioburciu 2). Părcălabi şi hotnogi de Cioburciu apar şi în documentele dela sfârşitul sec. XVI. Intrun document din anul 1592, Aron Vodă scrie părcălabilor şi hotnogilor din Cioburciu că i « s'au jăluit călugării dela Neamţ pe fiii lui Malic din Copanca» şi spun cum că ei « nu-şi pot săpâni despre dânşii ale sale locuri de iazere şi gâ rle » 3). Documentele istorice ne arată că Cioburciul a fost în sec. XVI « un însemnat centru catolic» 4). Locuitorii de astăzi ai satului nu păstrează nicio amintire despre Ungurii catolici (şi husiţi mai târziu) din vechiul oraş reşedinţă de părcălăbie, după cum nu există nicio familie în sat care ar trăda o origine ungurească. Probabil că Ungurii de atunci au plecat în altă parte sau au fost asimilaţi de Români. Un alt sat ve chiu de pe Valea Nistrului-de-Jos e Purcari. Apare la anul 1559 într'un document, prin care Alexandru Lăpuşneanu dărueşte mănăstirii Căpriana douăsprezece sate; din acea danie face parte şi satul Purcari 5). în sec. XVI, Tătarii Nohai din regiunile dintre Don şi Volga pun stă­ pânire pe Bugeac. După căderea în mânile Turcilor a celor două cetăţi ­ Cetatea Albă la 1484 şi Tighina la 1538 - vechiul ţinut al Cetăţii Albe, strămutat acum cu reşedinţa părcălabului la Cioburciu, continuă să ră­ mână în hotarele Moldovei până către sfârşitul sec. XVI. Francezul Fran­ cois Pavie, baron de Fourquevaulx, călătorind în anul 1585 prin acest ţinut, scrie: « Astfel, după o zi (de drum dela Cetatea Albă) trecurăm de satul zis Porcaer (Purcari) care desparte pământul turcesc de Ţara Mol­ dovei » 6). ') G. GHIBĂNESCU, Surete şi izvoade, XVIII, J?p. 124 şi urm. 2) TH. CODRESCU, Uricariul, XVIII, p. Il3. Zapiski Odessi ago Obşcestua Istorii i Drevnostej, Tom. II, 1850, p. 566. Uricariul, XVIII, pp. II6-7 şi Arhiva Isto­ rică, I, p. 83. ") GH. GHIBĂNESCU, op. cit., XX, p. 26. \ 4) N. IORGA, Basarabia noastră. Vălenii de Munte 1912, p. 44. GH. NĂSTASE, Un­ gurii din Moldova după (, Codex Bandinus ,) în Arhi"el� Basarabiei, VI, Nr. 4, p. 401. 5) ŞTEFAN BERECHET, Ivl ândstirea Căpriana în COI1;isiunea Monumentelor Istorice. Secţia din Basarabia, II (1928), p. 100. G) Apud N. IORGA, Basarabia noastră, p. 40. D-l GH. NĂSTASE (Hotarul lui Halil Paşa în Bulet. Societ. Regale Române de Geografie. L(1931), p. 176) crede că ho­ tarul dintre Moldova şi regiunea din jurul Cetăţii Albe, stăpânită acum de Turci, se va fi Întins spre Sud până la satul Palanca. [35] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 35 La anul I595, ţinutul moldovenesc al Cioburciului, rămas izolat în lumea tătărească şi turcească a Bugeacului şi a raialelor dela Cetatea Albă şi Tighina, este cedat Hanului cu denumirea de «şapte sate de ţară i} sau «sate hăneşti». După câteva reintegrări la teritoriul Moldovei, aceste sate rămân, în cele din urmă, în stăpânirea Hanului 1). Elementul românesc s'a păstrat în acest ţinut neîntre\upt până în zilele nostre, fiind apărat dinspre răsărit de bălţile Nistrului, iar dinspre apus de pădurile dese ce acopereau dealurile mărginaşe cu Bugeacul tătăresc. Continuitatea ele­ mentului românesc în tot timpul stăp ânirii tătăreşti în Bugeac şi a celei tur­ ceşti în ambele raiale, e dovedită şi prin supravieţuirea aceloraşi toponimice mai însemnate, cunoscute încă din documentele din sec. XIV şi XV. Do­ cumentele Zahornei ne dau următoarele numiri toponimice: «Zahorna i) (baltă), « Crivaia i} (baltă), «Dubrovca i) (baltă), « Chişcina i} (gârlele lui Chişcă) « Voevodina » (gâr1ă), « Havaronea i} şi « Corabvca i) (vaduri la N i­ stru) şi « Ivanco i} (prisaca lui Ivanco). Unele din aceste numiri sunt cu­ noscute şi astăzi la Chiţcani: «Zahorna i) (baltă, şes), « Voevodina i} (şes), « Chişcina i} (satul Chiţcani de astăzi), « Ivancova i}, «Hovorane i} şi «Ico­ rabsca i) (vaduri la Nistru). Cetăţile Tighina şi Cetatea Albă şi-au schimbat numirea, după cu­ cerirea lor de către Turci, în Bender şi Akkerman. Totuşi, bătr ânii din satele acestui ţinut spun şi astăzi: «Tighinea i) şi « Cetate i)2). Rar se aude Bender şi Akkerman şi numai din partea elementelor minoritare, venite mult mai târziu în aceste părţi. La Purcari se cultivă şi o varietate veche de viţă de vie, numită «poamă di setari », Cuvântul «cetate i} a in­ trat şi în colinde (textul 84). Hărţile dela începutul sec. XVIII arată următoarele localităţi înşirate de-a-lungul Nistrului, în sus, dela Cetatea Albă până la Tighina: Palanca, Corcmaz, Olăneşti, Purcari, Răscăeţi, Cioburciu, Talmaza şi Chiţcani 3). Către sfârşitul sec. XVIII şi începutul celui al XIX, ţinuturile din jurul Cetăţii Albe şi Tighinei au fost teatrul unui şir de războaie între Turci şi Ruşi, sfârşi te cu victoria celor din urmă, la anul I806. Stăpâ- ') GH. NĂSTASE, Hotarul lui Halil Paşa în Bulet. Societ. Regale Române de Geo­ grafie. L(1931), p. 176. 2) Cuvântul «cetate )l e cunoscut în acest ţinut numai cu sensul de nume propriu, dat oraşului Cetatea Albă. In satul Tudora, trecând cu un grup de săteni pe lângă rui­ nele unei vechi cetăţi şi auzindu-mă vorbind cu învăţătorul despre această cetate, unul dintre săteni m'a întrebat ce înseamnă cuvântul «cetate ». L-am lămurit traducându-i cuvântul în ruseşte: «creposte ». Sătenii spun <, cetate » numai oraşului Cetatea Albă. ") r. LEPŞI, O veche hartă manuscrisâ a regiunilor româneşti, fără titlu şi fără an. [Pro­ babil cam din a. 1730.] Arhivele Basarabiei V (1933), Nr. 3, p. 256. T. G. BULAT, MoI· dova dintre Prut şi Nistru după harta geografului francez 1. B. d'Anville, în Arhivele Basarabiei 1 (1929), Nr. 4, pp. 1-6. ' [36] P. v. ŞTEFÂNUC nirea turcească a fost înlocuită cu cea rusească şi din acest timp a început o perioadă de infiltraţie a popoarelor străine în sudul Basarabiei. Satele. Drumul dela Tighina spre Chitcani, pe Valea Nistrului, duce prin livezi umbroase de meri şi peri. În fund, spre răsărit. la o depăr­ tare de 20 km., se zăresc turlele mănăstirii Chitcani sau Noul Neamţ. Mănăstirea e aşezată ca o cetăţuie pe ri.iicătura unui deal din mijlocul satului Chiţcani. La o depărtare d� J krn., de Chiţcani, pe ambele versante ale unui deal ce se coboară până în Valea Nistrului, se vede, când iesi din Chitcani, satul Copanca (astăzi « 1. G. Duca »). Arnândouă satele sun� locuite d� Ro­ mâni, Ucrainieni şi Ruşi Lipoveni (staroobreadţî). Acum r50 de ani po­ pulaţia acestor două sate era aproape exclusiv românească. După ce Ruşii au cucerit Tighina şi Cetatea Albă, au început să se infiltreze Ruşi fugiţi dela robie de pe moşiile boiereşti din Rusia. Cei mai mulţi s'au sta­ bilit, după ce s'a înfiinţat mănăstirea Noul Neamţ (r864), ca arendaşi pe termen lung pe moşiile mănăstirii. Românii sunt băştinaşi în Chiţcani şi Copanca. Acum 70 de ani, când s'a înfiinţat mănăstirea de către că­ lugării refugiaţi din mănăstirea Neamţului (Moldova) la moşiile dela Za­ horna, în urma secularizării averilor mănăstiresti de către domnitorul Alexandru Cuza, Chiţcănenii şi Copăncenii au fost siliţi să-şi mute satele « în câmp », la o depărtare de 5-6 km., unde au fost îrnproprietăriţi. Din Chiţcani au plecat 232 de familii şi au Întemeiat satul vecin Ursoaia, iar din Copanca s'au ridicat 50 de familii, întemeind satul Plop-Ştiubeiu. Românii care locuiesc astăzi în Chiţcani şi Copanca sunt urmaşii celor care n'au vrut, acum şaptezeci de ani, să-şi părăsească vatra strămoşească 1). Între Copanca şi Talmaza, la o distanţă de 4 krn de arnândouă sa­ tele, e aşezat pe malul « Nestrului chior », satul Leuntea (rus. Leontieva, astăzi Leontina), locuit de Români şi Rusini (Haholi). Satul e mult mai nou decât celelalte sate de pe Valea Nistrului şi s'a înfiinţat cu elemente « de str ânsură », Ruşi şi Români veniţi ca lucrători la salhanaua şi la mo­ şiile generalului Catargi 2). Familia Catargi a vândut satul Leuntea generalului rus Ponset, iar acesta a adus şi a colonizat satul în anul r827 cu 25 de familii emigrare ') ZAMFIR C. ARBORE, Basarabia în sec. al XIX-lea. Buc. 1899, pp_ 339 urrn.: R. ROSETTI, Conflictul dintre guvernul Moldouei şi mÎiînăstirea Neamţului. Anal. Acad. Rom., Mem. Secţ. 18t. Seria II. 1, XXX, p. 684; Nooo-Njamjachij monastiri, Chişinău I881; N. MURZACHEVICI, Vo snesenskij Sobornî] hram! v Nooo-njameckou monastîre (v Chiţcanah), Zapiski, tom. XII, p. 482 2) Acest general e hatmanul Ilie Catargi, care a fost recunoscut ca general rus şi a intrat în rândurile supuşilor Ţarului. împreună cu alţi boieri moldoveni a cerut Ţ'a­ rului să i se restitue moşiile ocupate de Tătari în Bugeac. Generalul Catargi a obţinut satele Leuntea şi Gura Bâcului , cu moşiile din împrejurimi (N. IORGA, Basarabia noastră, Vălenii de Munte I912, p. IJ,2). [37] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 37 din Austria 1). Boierul le-a dat vatră de sat, Însă când au început să se înmulţească, nu le-a dat voie să-şi întindă satul. Până la Unire, au trăit şi câte cinci familii într'o singură casă. Din această cauză multe familii au fost silite să se mute în alte sate. Prin reforma agrară din 1928, li s'au dat locuri de case, satul s'a mărit, iar locuitorii lui sunt astăzi foarte mul­ ţumiţi de stăpânirea românească. Cel mai mare sat din regiune e Talmasa, locuit aproape în Întregime de Români. În partea de miazăzi a satului există o « măhală » numită « În deal la Ruş : sau « În Ruş ». Se spune că aceşti Ruşi sunt veniţi din satul Sahâna, de pe malul Mării Negre. La început au venit vreo zece familii şi s'au stabilit, cu Învoirea obştiei, în hotarele satului. Am constatat per­ sonal că astăzi, din Ruşii autentici au mai rămas doar câteva familii; cele­ lalte au fost complet românizate. Din anul 1930 s'au stabilit aici şi şase sute de Moldoveni refugiaţi de peste Nistru. Reşedinţa de plasă - în trecut, astăzi e la Căuşani - şi târgul săptămânal au adunat foarte mulţi Evrei în acest sat (85 de familii cu 366 suflete). Cele mai bogate gospodării, casele cele mai frumoase din centrul satului, sunt ale lor. Ca peste tot, Evreii din acest sat sunt băcani, cârciumari, măcelari şi meseriaşi (croi­ tori şi cizmari). Ocupaţia cea mai bănoasă pentru ei este Însă comerţul cu fructe. La hotarul dintre judeţele Tighina şi Cetatea Albă e aşezat Cioburciul. Satul e locuit aproape numai de Români şi se poate spune că e unul din cele mai româneşti sate de pe Valea Nistrului-de-Jos. Există în acest sat numeroase urme şi tradiţii despre vechiul târg Cioburciu, reşedinţa păr­ călabilor strămutaţi dela Cetatea Albă după ocuparea ei de către Turci (1484). Spre răsărit de Cioburciu, peste deal, la o depărtare de 3 km., se în­ tinde « Valea Târgului », Bătr ânii din sat spun că pe această vale a fost cândva un târg numit «Cubeu» 2). Astăzi «ValeaTârgului» e îrnpădurită şi nu mai păstrează nicio urmă de ruină din oraşul de altădată. Satele Răscăeţi, Purcari şi Olâneşti, situate la rând, aproape unul de altul, la poalele dealurilor ce mărginesc balta Nistrului cu Bugeacul, sunt J) ZAMFIR C. ARBORE, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Buc. 1904, p. 135. 2) Existenţa acestui târg pare a fi dovedită şi de următorul fapt: In anul 1869, a sosit în satul Cioburciu, cu decizia statului turcesc şi cu aprobarea autorităţilor ruseşti, ° comisie compusă din trei membri, cu planurile acestei văi. Comisia a declarat că în timpurile vechi, când Turcii, stăpânii de atunci ai acestor locuri, s'au retras din cauza ar­ matelor ruseşti, strămoşii lor au îngropat într'un beciu de piatră o mulţime de munitii mi­ litare şi au atârnat într'o fântână cu nişte lanţuri de fier, de o bară, un butoiaş cu gal­ beni. Vreme de o lună de zile au umblat Turcii cu instrumentele lor, căutând beciul şi fântâna, dar n'au găsit nimic, fiindcă în cursul vremii s'a înnămo lit valea şi astfel nu se mai poate ajunge la obiectele ascunse. (Din « Insemnări istorice asupra satului Cio­ burciu », ce se păstrează la biserica din acest sat). [38] P. v. ŞTEFÂNUC renumite prin cultura viţei de vie. Viile cele mai mari şi mai bine lucrate sunt ale coloniştilor francezi, elveţieni şi nemţi. Satele Corcmaz, Tudora şi Palanca sunt mai mult ({ de câmp )}, decât ({ de baltă )}. Nistrul curge aproape de poalele dealurilor şi lasă mai puţin loc de baltă. În construcţia caselor şi în croirea regulată a străzilor se re­ simte tot mai mult influenţa satelor nemţeşti din Bugeac. La apus de Corcmaz, în apropiere de sat, există un izvor cu apă tămăduitoare, numit: ({ Fântâna lui Herdim )} (textul 195). Lângă această fântână este construită o capelă şi se spune că, înainte de războiu, se organiza în fiecare an, la Rusalii, un adevărat pelerinaj al satelor din împrejurimi. Astăzi foarte puţină lume mai crede în puterea lecuitoare a apei din această fântână. În satele Tudora şi Palanca se văd urmele a două cetăţi de orrgtne genoveză. Sătenii din Palanca au scos în anul 1858 piatra dela temelia cetăţii şi au folosit-o la construcţia gospodăriilor 1). Pălăncenii mai găsesc şi astăzi, când sapă gropi pentru pivniţe, mari amfore greceşti. La Sud de Palanca începe Limanul Nistrului. Populaţia. Românii sunt singurul popor care a locuit în aceste sate neîntrerupt, de pe timpul lui Alexandru cel Bun până în zilele noastre. în tot timpul stăpânirii turceşti şi tătăreşti (1484-18°7) asupra Tighinei şi Cetăţii Albe, precum şi asupra Bugeacului, Românii nu şi-au părăsit satele lor de pe Valea Nistrului. Celelalte popoare conlocuitoare s'au infiltrat numai după ce au fost isgoniţi Turcii din cele două cetăţi şi Tătarii din Bugeac, iar păm ânturile -- rămase libere în urma lor - au fost declarate « părnânturi împărătesti » (cazennâe zemli) 2). Se pare că până în acest timp satele româneşti şi-au păstrat o oarecare autonomie, iar stabilirea străinilor în ele se făcea numai cu învoirea obstiilor sătesti 3). ",-' , Ruşii s'au aşezat în diferite rânduri; fugeau din Rusia pentru a scăpa de robie şi de armată 4). Unele secte, cum sunt ({ staroobreadţi » (Ruşi Li­ poveni) de pildă, s'au refugiat din cauza persecuţiilor religioase. În alte sate, Ruşii au fost aduşi ca lucrători pe moşiile boiereşti (vezi p. 39) sau colonişti pe « pământurile împărăteşti )}, cu scopul vădit de a disloca 1) ARBORE, Dicţionarul geografic al Basarabiei, p. 161 şi Basarabia în sec. al XIX-lea, p. 380. '. 2) St atistiăescoje Opisanije Bessarabii sobstuenno ta�. naeâoaemoi ili Budjaca. Akker­ man, r899, p. 17. 3) « înainte iara numa Moldoveni în sat. Dacă vine on Rus di univa şl să 'rnpăca cu obştea, cu năro du , sî făse shod. Dacî vre obştea sa-I priniascî, apui al pri lHS (Infor­ mator: Irimia Vitori, 99, Copanca). 4) În Basarabia au început să se facă recrutări numai începând din anul r874: (, Au­ dzăm dila părintili meu cî fu ze de armată, din Zartaica, dincoase în Basarabia. Am nea­ muri familia noastră Hanencu în Corcmaz şi Olaneşti ». (Informator: Moisei Hanencu 74, Zăv.vtaica , Republica Moldovenească). ., ii [39] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 39 elementul etnic românesc. Infiltraţia elementului slav s'a făcut lent în tot cursul sec. XIX. Cea din urmă aşezare de popoare slave în aceste sate s'a făcut după anul 1864, când s'a întemeiat mănăstirea Chiţcani sau Noul Neamţ. Pe moşiile acestei mănăstiri s'au stabilit foarte mulţi Ruşi (Ruşi Lipoveni şi Ucrainieni), la început ca arendaşi pe termen lung şi - după reforma agrară din 1918 - ca proprietari definitivi. Înstrăinarea satelor Chiţcani şi Copanca s'a început din acest timp. Din «Însemnările istorice » asupra satului Tudora, aflăm foarte im­ portante date privitoare la timpul când au început să se strecoare mai intens Ruşii în acest ţinut: «scriptele bisericeşti nu arată, până la anul 1836, altă populaţie decât cea românească. Din acest an se observă mă­ rirea populaţiei cu refugiaţi din Podolia şi Volynia şi anume: Maloroşi de o parte şi Moldoveni din satul Bahmut de altă parte, fugiţi de subt jugul boierilor, găsind în Bugeac o patrie nouă. La 1839 sunt înscrişi printre parohieni şi familii de maloroşi ca: Buraciov, Mişurencu, Sev­ cenco si altii » 1). În acest ţinut s'a petrecut, în cursul sec. XIX, un proces de strati­ ficare etnică a populaţiei româneşti. La nucieul care a suportat stăpânirea turcească şi tătărească timp de trei veacuri, s'au adăugat, în cursul sec. XIX, straturi nouă de populaţie românească, fie coborîte din Codrii Centrali ai Basarabiei 2), fie fugite dela robie sau de armată din Rusia 3). Bogăţiile naturale ale acestui ţinut au atras foarte mulţi Evrei. Tal­ maza, care rămăsese în 1864 cu o singură familie de Evrei, astăzi numără 85 de familii (366 suflete). În Purcari şi Olăneşti s'au stabilit şi colonii de Nemţi şi Elveţieni, dar din cauza crizei viticole astăzi numărul lor scade pe ZI ce merge. Raporturile etnice Între Români şi Ruşi. Dintre popoarele care conlo­ cuesc cu Românii În satele de pe Valea Nistrului -de- J os, mai numeroşi sunt Ruşii şi U crainienii. În Chiţcani şi Leuntea predomină elementul slav, în celelalte sate majoritatea o formează Românii. Oricât s'ar deosebi structura sufletească a unui popor de aceea a altui popor, există totuşi ceva comun în manifestările lor, care contribue mult la o apropiere sau la o asimilare etnică. 1) Familiile Buraciov, Mişurencu şi Şevcenco sunt astăzi aproape românizate şi au optat pentru naţionalitatea română la recensăm ântul general al populaţiei din 1928. 2) Opisanije Bessarabii, p. 19. 3) Locuitorul Andrei Afanasiev, de 50 ani, din Tudora (familia Afanasiev numără 25 de familii în acest sat) ne-a mărturisit că străbunicul lor a venit din Gubernia Eca­ terinoslav, satul Bahmut, cu 5 feciori. A fugit de acolo fiindcă « lua la armată câte 25 de ani. S'o tras îricoasi si nu-i iei la armati ». Acolo li se spunea Tânăseşti, dar după ce au venit în Basarabia li s'a schimbat numele de familie în Afanasiev. Astăzi, deşi sunt Români, se numesc Afanasiev. [40] P. v. ŞTEFĂNUCĂ J .r vrer 5° I27 7 366 39 I 31 26 156 5° 17 28 897 2,54% G 4.590 12,95% STATISTICA NAŢIONALITĂTILOR DIN Total In % ... I Popoare slave SATELE Români I E Ruşi Ucrainieni Chiţcani. I 985 2.790 I.585 1936 Copanca. 2·576 464 2°9 1934 Leuntea. 224 274 245 1934 Talmaza. 6.610 195 - 1934 Cioburciu . 2.890 28 6 1935 Răscăeţi . 2·498 17 - , 1935 Purcari 2.277 192 r 24 1934 OIăneşti. 3·123 : 71 - 1935 Corcmaz 2.422 212 - 1935 r Tudora 2·°4° 35 32 1934 Palanca 2.264 16 - 1935 2.101 Căile cele mai potrivite pentru amestecul dintre popoare sunt casa­ toriile mixte. Românii şi Ucrainienii, având aceeaşi religie ortodoxă, căsătoriile între ei se fac fără niciun obstacol. Se cunosc, totuşi, destul de numeroase cazuri de căsătorii mixte şi între Români şi Ruşi lipoveni, care, după cum ştim, sunt sectanţi. Am vizitat mai multe familii provenite . din căsătorii mixte şi peste tot mama este aceea care imprimă caracterul etnic al familiei în sensul românismului sau \ al slavismului. În familia lui Pavel Stog din Chiţcani, tatăl e român după ambii pă­ rinţi, soţia însă e ucrainiancă şi, cu toate că e, în vârstă de 55 de ani, nu ştie decât foarte puţin româneşte. în familie \rorbesc numai în dialectul ucrainian. Cei trei feciori ai lui Pavel Stog, căsătoriţi şi ei, locuesc în aceeaşi familie cu tatăl lor, vorbesc numai ucrainiana, fiindcă soţiile lor nu cunosc altă limbă. Copiii, până la vârsta de şcoală, nu au de unde să înveţe româneşte. Chiar şi feciorii lui Pavel Stog au învăţat româneşte la şcoală ŞI la armată. [41] CERCETARI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS . SATELE DE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS I '-', : �� ... o:; c, ->il o E-< Chiţcani 594 41 Il6 - - 13 - - - 764 Copanca 717 4 121 - - 15 - - - 857 Talmaza 863 - 86 - - 28 - 15 - 992 Cioburciu 575 8 69 - -- 9" - 7 - 668 Răscăeţi 392 - 17 - - 3 - 4 -- 416 Purcari . 831 2 - - - 18 5 5 -- 861 Olăneşti 566 - - - - -- - - 5 571 Corcmaz 346 -- 45 - - - - -- - 391 Tudora 243 - - 14 - - - - - 257 Palanca 179 16 -- 17 44 - - - - 256 --- --- --- --- --- --- --- --- --- \ Total 5306 71 454 I 31 44 \86 5 31 5 6033 v 556 --.l.- --- --- --- --- --- Procente 88% 9% 0,8% I,5z(!c, 0,08% 0,6% 0,08% 100% ') Credinţa - de altfel izolată - că « Rusu , chiar dacî l-ăi găsi mort undivai, nu poţ să-I crez; şi daci-i găsî oasile, dă-li foc şî dă-li pi vînt ,) (Tudora-Condrea Culea 61) cred că se referă mai mult la Ruşii Iipoveni , decât la Ucrainieni, [43] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 43 Procesul de asimilare e început de mult în acest ţinut şi a fost observat şi de etnografii ruşi. Alexandru Cociubinschi a întîlnit în excursiile sale etnografice în satele româneşti de pe Valea Nistrului-de- J os numeroase familii unde « tatăl e maloros curat şi vorbeşte numai ruseşte, Însă fiica, măritată într'un sat vecin de lângă Nistru, cu toate că ştie ruseşte, în­ trebuintează în vorbire numai limba română, desi trăsăturile fetei sale se deos�besc pronunţat de acelea ale Românilor de' sânge curat ». în con­ cluzie, crede că biruinţa elementului românesc asupra celui slav ne vor­ beşte despre « o vechime adâncă (glubokoj starine) a elementului românesc în Valea Nistrului-de-Jos» 1). Raporturile dintre Români şi Ruşi, aşa cum au fost arătate mai sus, determină treceri de obiceiuri, credinţe şi superstiţii dela unii la alţii. Elementele culturii populare circulă dela un neam la altul ca lichidul din două vase comunicante. în cuprinsul acestor sate cu populaţie mixtă rămâi de multe ori cu impresia că se plămădeşte un popor nou cu un su­ flet nou. Starea economică şi ocupaţia locuitorilor. Valea Nistrului-de-Jos e una dintre regiunile cele mai bogate ale ţării. Ea cuprinde Nistrul, cu bălţile sale pline cu peşte şi stuf, « balta» cu livezi de meri, peri şi izlazuri, coa­ stele dealurilor îmbrăcate cu vii şi păduri, iar peste culmea dealurilor, în « câmp », se întind lanuri de grâu şi orz. « Baltă» şi « câmp », regiuni agricole deosebite, se îmbină aici în chip fericit şi dau cea mai variată bogăţie de produse. Livezile cele mai în­ tinse de meri şi peri din Chiţcani, Copanca şi Talmaza sunt stăpânire de stat şi câţiva Evrei bogaţi. Ruşii şi Românii au foarte puţine livezi. Bogata recoltă de fructe se datoreşte apelor Nistrului. Valea lui cunoaşte două rânduri de inundaţii: primăvara, din topirea zăpezilor şi vara, din ploile torenţiale. Inundaţiile de primăvară sunt binefăcătoare; cele din timpul verii strică însă pomilor. Oamenii din partea locului sunt încre­ dinţaţi că dacă Nistrul n'ar inunda primăvara, cinci ani de-a-rândul, s'ar usca toate livezile. Î ntr'adevăr, s'a observat că în anii când nu sunt inun­ daţii primăvara, pomii încep să îngălbenească, iar fructele sunt bă­ ţoase şi nu aşa de dulci ca în anii cu inundaţii. Apele de vară se evapo­ rează repede şi opăresc pomii. Viile cele mai vestite sunt la Purcari, Olăneşti şi Răscăeţi. Cultura viţei de vie e foarte veche în această regiune. Cei dintâi care au adus strugurii în aceste părţi au fost Genovezii. Aceştia au sădit viţa de vie şi în Crimeia. Din nişte hrisoave ale Hanilor tătăreşti din sec. XV, se constată că ţăranii aşezaţi pe malurile Nistrului aveau « tapii : asupra viilor lor 2). 1) AL. COCIUBINSCI-II, Lapidarnija nadpisi XV stoletija iz Belgoroda eto nîne Akkerman, Zapiski. Te m. XV, 1889, p. 553. 2) ARBORE, Basarabia în sec. al XIX-lea, pp. 435 urm. [44] 44 P. v. ŞTEFĂNUCĂ Şi astăzi mai supravieţuesc două varietăţi de viţă nealtoită şi foarte veche, numită de localnici « poamă di setati » şi « poamî crîmascî ». După războiul dela Plevna s'au stabilit la Şaba şi Purcari câteva co­ lonii de Francezi şi Elveţieni şi au făcut în aceste părţi o cultură sistema­ tică a vitei de vie. Românii au învătat dela acesti colonisti să altoiască , '" şi să pregătească vinuri bune. Astăzi însă, din cauza crizei viticole, viile coloniştilor sunt în păragină. Mai rezistă numai Românii cu proprietăţile lor mici. Culturile cele mai sistematice de zarzavat se fac la Copanca şi Core­ maz. O parte întreagă a satului Corcmaz se ocupă cu grădinăriiul. Se aduce apă din Nistru, prin jghiaburi suspendate, până la o distanţă de 1.500 metri, în sat, unde sune grădinile, şi se pregătesc trufandale de to­ mate, pe care le vând la staţiunile balneare din Sudul Basarabiei. Un grădinar cu familia sa a căştigat, din comerţul cu tomate, într'o vară, 100.000 lei. Toţi aceşti zarzavagii sunt Români. S 'au deprins şi s'au specializat cu această îndeletnicire, dela satele de pe celălalt mal al Nistrului, de unde se aproviziona Odesa, cu zarzavat, înainte de războiu, Satele Răscăeţi, Olăneşti, Corcmaz, Tudora şi Palanca, stăpânind mai mult teren de câmp, se ocupă şi cu cultura cerealelor. În toate aceste sate, ca de altfel în întreg Bugeacul, se treeră cu caii. Aria se face în faţa casei şi se treeră cu « piatra » şi cu « scândura », Regiunea are foarte puţine oi, aşa că nu se poate vorbi despre o vi.aţă păstorească. Cele mai multe oi sunt în Olăneşti (1500) şi Talmaza (1400), gospodarii fruntaşi având dela 5 până la 30 de oi. Stână organizată este numai la Talmaza, dar şi aici oile se mulg « cu rândul », ca şi cele care sunt mulse în sat. Atât oile sterpe cât şi cele cu lapte sunt păscute {< cu rândul » şi mulse « cîti douî oi la lapte », Vite cornute sunt multe, în spe­ cial vaci. Pentru muncă) se ţin mai mult cai decât boi. Pe Valea Nistrului-de- J os, nu există o vieaţă pescărească, aşa cum se Întâlneşte pe malurile Dunării. Cei câţiva pescari localnici nu sunt numai pescari, ci se ocupă şi cu agricultura 1). Arendaşii Nistrului aduc în fie­ care vară pescari dela Dunăre şi pescuesc cu cârIigele. Românii pescuesc mai mult pentru consumul în familie sau vând peştele prin satele din {< câmp ». Uneltele cele mai întrebuinţate la pescuit sunt: {< nevod, ietri, mreji, coteţuri, coboc, perenitcî, hodoroabî, fatcî, nachitci, undiţi şi siorpac », Pescuitul În acest ţinut e un izvor de imbogăţire pentru arendaşi; popu­ laţia satelor însă abia dacă se poate înfrupta cu câte un chitic prins cu undiţa. 1) <1 La rnalu Nestrului cam toţ păscari. Nu-i cu nevodu, îi cu fatcî, îi cu ietri. Nu zanimuesc numai cu păscăriia, au şi gospodarie. Păscari cu adivăr apu-s la limanuri» (Copanca - Carp Teacă, 45). [45] C2RCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 45 I Q Altă bogăţie a Nistrului e stuful. în multe sate, ecupaţia din timpul iernii, e tăiatul stufului. Cu stuful se acoper casele, se fac gatduri, plase de prins peşte, plase de întins în jurul « scîrtelor » cu grâu şi plase pentru cărat pleavă. Stuful e întrebuinţat şi ca combustibil la morile de foc; de asemenea la poditul caselor. Până şi mătura cu care se mătură prin casă tot din stuf se face. Toate satele din Bugeac se aprovizionează cu stuf dela malul Nistrului. Din comerţul cu stuf, unii săteni câştigă 4-5.000 lei anual. Bălţile dau în deajuns şi răchită, din care se împletesc coşuri. Cei mai mulţi meşteri în îrnpletitul coşurilor sunt la Purcari. Oraşele unde se desfac produsele agricole ale ţinutului sunt: Tighina, Cetatea Albă, Căuşani şi Volintiri. Prin Tighina apucă drumul expor­ tului fructele. Celelalte târguri sunt mai mult pieţe în care se desfac pro­ dusele din cele două regiuni: « câmpul» şi « balta », Aceste două regiuni naturale trăiesc într'o corelaţie economică perfectă. « Balta » produce fructe, zarzavaturi, stuf şi peşte, iar « câmpul» cereale. Coloniştii nemţi vând unelte, căruţe şi hamuri. Merele mărunte, care nu pot fi exportate, sunt încărcate în căruţe şi purtate din sat în sat, în întreg Bugeacul. « Bălteanul >) dă un căuş de mere şi primeşte, în schimb, o jumătate de căuş de grâu sau de făină. Pleacă de acasă cu o căruţă de mere în « veretcă )} şi se întoarce înapoi cu câţiva saci de grâu sau de făină. în acest ţinut constatăm o specializare în ocupaţii, după naţiuni. Ro­ mânii sunt mai buni agricultori, pe când Ucrainienii mai iscusiţi pomi­ cultori, iar Ruşii (căţălapi) sunt specializaţi în cultura zarzavaturilor. în Copanca, Talmaza şi Chiţcani se găsesc şi Între Români grădinari tot atât de buni ca şi U crainienii. Industria casnică a ţesăturilor e specialitatea Româncelor. Ucrainien­ cele şi Rusoaicele nu ţes pânză şi tot ceea ce le trebue pentru casă cum­ pără dela Românce. Acestea ţes o pânză foarte frumoasă, decorată cu cele mai variate motive. Iată câteva specialităţi de pânză: « pînză tort în tort, pînză di bumbac, bumbac cu tere, bumbac bătut cu tereua rîdicatî, manişcî pintru cămes (pieptare pentru cămăşi), pînză 'n ghil, cu bumbacu bătut şî inu rîdicat ». Toate aceste modele se întrebuinţează pentru cămăşi, feţe de masă, « drăniţare », perdele, prosoape, etc. Există numeroase posibilităţi de a câştiga banul În acest ţinut 1). Cei cu căruţe transportă toamna fructe la oraşe, iar iarna lemne din pădurile de pe malul Nistrului. Cei lipsiţi câştigă lucrând cu ziua la exploatarea 1) Posibilităţile de câştig atrag înapoi chiar pe cei care au fost îrnproprietăriţi în Bugeac. Din Copanca au plecat în satul Puhoi, din jud. Lăpuşna, vreo 40 de gospodari După vreo câţiva ani, unii s'au întors, fiindcă: ({ acolo dacă ai grâu şî vite trăeşti, dacă nu, e greu. Aici mai sunt livezi, mai vinzi o fructă, di bine d i rău ti nă neşti cu zîua, mai faci cărăuşie şî tot cîşliii on ban ,). _.. ; 11l1l1l1l1l1I1I .. 1I1I .. 1I1I �·�<,j�<�------------�-------- \>I!f.:",,,· • [46] P. v. ŞTEFĂNUCĂ grădinilor. Cu toată bogăţia produselor acestui ţinut, Românii sunt să­ raci. Din tot ce câştigă, abia le ajunge pentru îmbrăcăminte, hrană şi tre­ buinţele gospodăriilor. întreg comerţul cu fructe îl fac aproape numai Evreii. Ei arendează grădinile dela Stat, ei sunt stăpânii banului. În trecut, această regiune stătea mult mai bine din punct de vedere economic. Dru­ murile fiind îndreptate spre Odesa, exista în apropiere o mare piaţă de desfacere şi o cale de comunicaţie ieftină. Astăzi, lipsind pieţele de desfacere şi căile de comunicaţie, vieaţa economică a regiunii este paralizată. Locuinţa. Casele dela şes se construesc cu pereţii din furci groase, îngrădite cu nuiele, ca să fie rezistente la inundaţii. Când se fac din vălă­ tuei sau din ceamur (pământ amestecat cu paie sau pleavă), li se construeşte fundamentul din piatră. Din pământul amestecat cu paie se fac « chirpici » (cărămizi ceva mai mari), care se usucă mai Întâi şi apoi se întrebuinţează la construcţie. Podul caselor se construeşte dintr'un strat gros de stuf sau de nuiele, iar deasupra şi dedesubt se lipeşte cu lut. Casele sunt aco­ perite cu stuf « bătute la cheptine », sau « nemţeşte ». Puţine case sunt acoperite cu « siripiţă » (olane) sau cu « gonţ » (şindrilă). Stufului împletit deasupra acoperişului i se spune « cosiţă », iar scândurile care îl ţin, se numesc « huluc ». Pridvorul din faţa casei se numeşte « calidor », iar foişorul din faţa uşii de intrare, « ganoc ». Casele mai sărăcăcioase sunt împrejmuite de o prispă cu stâlpi de lemn. Gardul dela grădinitele din faţa caselor se numeşte « gratie », în construcţia caselor şi în orânduirea internă a gos­ podăriilor, se resimte influenţa coloniilor nemţeşti şi bulgăreşti din Bu­ geac. Tipul rotund de casă românească, înalt şi cu acoperişul din patru părţi, se întâlneşte tot mai rar. Cele mai multe-case se construesc după tipul celor nemţeşti şi se numesc case « cu frantoane ». Ele cuprind subt acelaşi acoperemânt grajdurile pentru vite şi hambarele. Ferestrele sunt largi şi se pot deschide pentru aerisitul camerelor, iar uşile se deschid în două părţi şi se numesc « uş în filoanse ». în interior, cele mai multe case au tindă şi trei încăperi: « cămara, casa cei mare şi chimnata », În cămară se locuieşte iarna şi vara; jurîmprejur sunt laviţe, iar într'un colţ e cuptorul unde �e doarme iarna la căldură. « Casa cei mare » e consacrată numai oaspeţilor şi nu e locuită de ni­ meni nici iarna, nici vara, ca să fie curată. Iarna nu se face foc, fiindcă so­ bele sunt construite numai pentru decoraţie - « ca \să îmbrace casa » şi nici nu au horn. în casele cu fete de măritat, la capătul laviţei stă zestrea în teanc. În fundul casei, subt grindă, atârnă « draniţa », acoperită cu un « drănitari » (o ţesătură albă de bumbac), peste care sunt întinse hainele şi broboadele. La icoane, la uşi şi la oglindă sunt atârnate şterg are cu dantelă lucrată de mână, iar la ferestre atârnă perdele de oraş. În unele case se întâlnesc [47] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 47 şi paturi acoperite cu scoarţe sau ţol uri cu canafuri şi ţurţuri. Ca element decorativ, am întâlnit în unele case, chiar la Români, samovarul. Lăzile de zestre se mai păstrează ici-colo, dar gospodarii fruntaşi au scrinuri sau dulapuri. Peretele de subt oglindă e încărcat cu fotografii şi cu ilustraţii din reviste. Sunt gospodării care au în casa cea mare « două rînduri de dzăstre »: un rând mai simplu, pentru zilele obişnuite, iar alt rând pentru sărbătorile mari ca Crăciunul, Paştile, Rusaliile, nunţile de toamnă şi hramul bisericii. « Chimnata» e bucătăria de iarnă şi camera unde îşi deschide gura de foc soba şi cuptorul. în toată regiunea n'am întâlnit decât o singură casă cu cuptor cu horn (în trecut existau numai cu horn: vezi textul 215). Cuptoarele fără horn şi cu gura care se deschide în chimnată sunt mai nouă şi, după cât ţin bătr ânii minte, au învăţat să le construiască dela Nemţi. Aceste sobe şi cuptoare sunt foarte practice, fiindcă nu scot fum şi nu lasă miros de tizic în camerele de locuit. în curte găsim la multe gospodării « cuhnea» sau bucătăria de vară, construită din vălătuci sau « chirpici» şi acoperită cu pământ uns cu lut. Cei mai săraci îşi fac chiar casele de locuit din pământ şi acoperite cu lut. Acest tip de construcţie ne aminteşte de bordeiele Tătarilor. în colţul curţii găsim în multe gospodării « sîsîiacul », împletit din nuiele. Locul din faţa casei sau de după casă slujeşte şi de arie pentru treeratul grâului. Gardurile se fac din nuiele şi din stuf. Hrana. « Câmpul : produce, în deajuns, grâu, secară, orz şi porumb, iar « balta» dă zarzavat, fructe, peşte şi izlaz pentru vite. Pânea de grâu e alimentul ce se consumă în fiecare zi la masă şi fiecare gospodină coace, cel puţin odată pe săptămână, un cuptor de pâne. Din făină de grâu mai coc plăcinte, « învârtită », colaci pentru praznice şi prepară « tocmazi : pentru borş sau lapte. Mămăligă se consumă mai puţin. Românii o mănâncă cu lapte, cu brânză şi cu smântână ; Ruşii şi Ucrainienii nu o mănâncă aproape de loc. La Crăciun se taie câte un porc şi pregătesc carnea « gălusi şî cartoafe pusă în sobă cu siolan fript deasupra, chiftele cu carne de porc chisate cu maşina şi răsituri ». La Paşti se taie miei, păsări, iar şoldurile din porcii tăiaţi la Crăciun şi puse în sărămură, se afumă şi se prepară ca « ocur : (şuncă). în zilele de post se mănâncă peşte, fasole şi murături. Am urmărit, în aceste sate bogate în livezi de fructe, dacă se consumă, în timpul iernii, fructe uscate, magiun sau compot. Sătenii mai înstăriţi păstrează merele în grâu, în pleavă sau « pe coardă » în «casele cele mari ». Alţii le usucă de cu toamnă, tăindu-le în bucăţi şi atârnându-le în şirag, ca pe ardei, de uşorii dela prispă, sau le întind să se usuce pe streşina ca­ selor. Iarna le păstrează în 'podul caselor şi de aici le strâng negre şi [48] P. v. ŞTEFĂNUCĂ amestecate cu praf, le pun în oală şi fac chiseliţă. Prunele le usucă în loznite cu fum sau le fac « povidlă >i, dar în cantităţi atât de mici, încât abia dacă le ajunge pentru sărbătorile Crăciunului şi pentru praznice. În cea mai Logată regiune în fructe, magiunul nu intră în alimentaţia zilnică a locuitorilor 1). Valea Nistrului, fiind o regiune foarte bogată în produse alimentare, asigură posibilităţile de nutriţie pentru toţi locuitorii acestui ţinut. Vara, stau înşiraţi pe malul Nistrului şi pe malul bălţilor copiii şi bătrânii cu undiţele şi « fătcele \i aruncate în apă şi aşteaptă să le cadă câte un peşte. Satele din «câmp >) le invidiază, din acest punct de vedere, pe cele dela « baltă >). Tipul şi portul. Din cauza numeroaselor bălţi înşirate de-a-lungul Nistrului, în toate satele bântuie cu furie malaria. De răul ţânţarilor, oa­ menii dcrm vara cu ferestrele închise, iar când ies să doarmă pe prispă sau în pridvor, fac un acoperiş din pânză rară de « veretcă >), pentru ca să nu-i supere ţânţarii. La câmp sau la grădini, aprind focul şi dorm în jurul lui. La Corcmaz şi la Tudora am văzut cum aprind chiar şi acasă, unde dorm, băligar într'o căldare, de arde toată noaptea cu fum, ca să nu se apropie ţânţarii. Cu toate măsurile de apărare, malaria face adevărate ravagii. Munca grea din timpul verii şi frigurile slăbesc atât pe bărbaţi cât şi pe femei şi copii, iar tuberculoza găseşte astfel teren prielnic. În afară de malarie, ceea ce distruge sănătatea locuitorilor e vinul, care se bea în cantităţi enorme în acest ţinut de podgorii. Dacă mai adăugăm şi clima umedă de baltă, înţelegem de ce locuitorii din aceste părţi prezintă numeroase tipuri de degeneraţi. Tipul brunet, cu ochi negri şi cu trăsăturile feţei regulate) se întâlneşte de multe ori amestecat cu tipul blond, cu ochii albaştri, umerii obrajilor ridicaţi şi nasul puţin desfăcut. E şi expl icabil în acest ţinut de amestec 1 • ac neamurr. În Chitcani si Copanca am întâlnit multi bătrâni care poartă barbă , , , lungă (chiar dintre Români), întocmai ca Ruşii-lipoveni. Pe mulţi Ro­ mâni nici nu-i poţi deosebi de Lipoveni. În Talmaza, Cioburciu şi Olă­ neşti unii bătrâni îşi taie părul numai la ceafă, spunând că poartă « chica rătidzată rătund ». Obiceiul de a-şi tunde întreg capul a fost adoptat după ce s'a introdus serviciul militar obligatoriu, în anul 1875. Bătrânii îşi amintesc că « Moldovanu curat îş rătidza prinpreziur păru. Bătr ânii nu să tundeu, înblau cu chica rătidzată. Da di cînd o prins a lua la moscali, o 'nceput a să tunde >} (Purcari - Gavril Vasilache, 74). 1) în vara anului 1934, Ministerul Agriculturii a construit cele dintâi uscătorii siste­ matice de fructe în satele T'almaza, Copanca şi Chiţcani , La Tighina s'a construit şi o fabrică de magiun. Sătenii au început să usuce fructe pentru iarnă la uscători ile statului. [49] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 49 1 I Atât portul bărbaţilor cât şi al femeilor este astăzi în mare parte urba­ nizat. În trecut a existat port românesc; anumite părţi ale lui se mai în­ tâlnesc şi astăzi. Bărbaţii purtau «cameşî albî di bumbac cusutî cu pui, manişli la chiept sî bratărili la mânisi, în cap pălării di sele bune )} vara, iar iarna « purtam cusme şi pantaloni larzi di şăsi arşîni pantalonu. Ciubotile cu turetsili lunii ŞI numai c'o talpî şî cu ţînti prin preziur )}. Portul femeilor se compunea din « pafti cu catrinţî; dinainti o pestelci şî 'n urmî o pestelcî, pi cap cu tulpan di ţăsut ». Astăzi n'au mai rămas din portul românesc decât unele părţi. Flăcăii poartă în zilele de sărbătoare « cames di bumbac cu manişcî cu flori ». Croiala cărnăşilor nu este Întotdeauna românească şi motivul floral de pe pieptare şi brăţări se compune din ramuri şi flori naturaliste în care se îmbină două culori: negru şi roşu. Pe deasupra cămăşii de pânză, îmbracă o cămaşă neagră de stambă şi lasă larg deschis gulerul, ca să se vadă piep­ tarul înflorit. Cămăşile româneşti cu brăţări se văd tot mai rar. « Rubaşca » rusească i-a luat peste tot locul. Pe cap se poartă « cartuzuri » cu bordurile Întinse sau cu bordurile lăsate. Cămaşa de pânză de bumbac sau de tort e purtată mai mult ca schimb pe dedesubt. Pantalonii sunt de « bej» şi numai pentru iarnă se fac pantaloni de lână, care se numesc « berneveci )}. Deasupra cămăsii îmbracă, în zilele de sărbătoare, vara, « tufine », iar iarna « polşubsi ». în zilele de lucru, iarna, se poartă « scumane » şi « juchetce căp­ tusîte cu blană », iar pe cap « cuşme )}. Femeile îşi împletesc părul în două gâţe şi-l leagă « moţoc în vîrvu capului ş-al prind cu chieptini ori şpilsi », La gât poartă mărgele. Fetele se îmbrobodesc vara cu testemele, « ba­ rizuri » şi « colţuri )}, iar iarna cu « tulpane ». în Pur cari şi Olăneşti, femeile bătrâne şi chiar nevestele, îndată după ce se mărită, poartă cămăşi cu pui pe la mâneci, « cu chiept ales şi cu braţări ». Puii nu sunt brodaţi, ci ţe­ suţi în pânză în cinci iţe « cu vrîste înflorite )}. Fetele mai poartă cămăşi albe de bumbac cu pui, numai în zilele de lucru. Dumineca, la horă şi la biserică, îmbracă « fuste cu proşoucă pe la poali şî cu sercuri » şi cofte de stambă. Peste fustă, fetele din Corcmaz se încing cu brâie roşii şi lasă să se sloboadă afară, de subt coftă, drept podoabă, canafele sau ţurţurii. în faţă poartă « pesteleă cu pui şî cu scladsi ». Iarna, femeile se îmbracă cu « burnuzuri )}, iar fetele cu « sacioasi » şi şaluri, în Talmaza sunt câteva croitorese evreice care cos haine « după jurnal ii şi Româncelor din satele din împrejurimi. Acestea contribuesc în mare măsură la urbanizarea portului. Cu toate acestea, produsele industriei casnice intră încă într'o măsură destul de mare în confecţionarea îmbră­ cămintei. La Olăneşti există şi darac de bătut « scumane ». S'ar putea spune că s'a urbanizat mai mult croiala portului, decât materialul din care se pregăteşte. 4 A rucarul A rhii-ei de F OI"'Of IV [50] 50 P. v. ŞTEFĂNUCĂ Vieaţa religioasă şi morală, Populaţia regiunii studiate aparţine în cea mai mare parte bisericii ortodoxe. Timp de mai bine de trei secole (1484- 1810), cât a durat stăpânirea tătărească şi turcească asupra Bugeacului, satele româneşti de pe Valea Nistrului-de- J os au aparţinut Mitropoliei Proilaviei sau Brăilei 1). Biserici vechi nu s'au putut păstra până în zi­ lele noastre, deoarece întreg ţinutul a fost în drumul tuturor năvăli­ rilor şi războaielor dintre Ruşi şi Turci. Cea mai veche biserică e în Copanca, zidită in anul 1810. Altă bise­ rică, tot veche, e cea din Cioburciu, zidită în anul 1818, în locul vechei biserici de lemn, care se dăr âmase încă din anul 17702). În celelalte sate au existat biserici vechi de lemn, dar ruinându-se cu timpul, au fost înlocuite cu altele, de piatră, cu turle rotunde şi verzi, în­ tocmai ca la bisericile ruseşti 3). În locul unde a fost altarul bisericilo r vechi de lemn s'a ridicat câte un « pristol» de piatră cu o cruce de fier deasupra. Am văzut asemenea « pristoale» la Talmaza, Purcari, Olăneşti, Corcmaz şi Tudora. Se obişnueşte uneori ca preotul să facă, la dorinţa credincioşilor, sfinţirea apei la aceste « pristoale ». Bisericile sunt bogat înzestrate cu icoane, cruci, steaguri şi odăjdii cumpărate în bună parte din banii pe care-ijertfesc flăcăii pentru biserică, din veniturile plugăriei dela Anul nou. Se păstrează în biserici şi cărţile religioase de slujbă, destul de vechi. La bise­ rica din Corcmaz, există o evanghelie tipărită la 1746,la Episcopia Râmnicului. Singura mănăstire în această regiune este cea dela Chiţcani. Cu toată ura săten ilor din Chiţcani şi Copanca împotriva călugărilor acestei mănăstiri (vezi textele 188-189), mănăstirea a avut în trecut şi continuă să aibă şi astăzi un mare rol în vieaţa religioasă a creştinilor orto­ docşi din întreg Sudul Basarabiei. În zilele de hram se întâlneau, pana la Unire, toate satele româneşti de pe ambele maluri ale Nistrului, (satele de pe malul drept se întâlnesc şi astăzi) şi ascultau slujba religioasă în româneşte. Sate dela distanţă de 100 de km, ca Palanca, Tudora, Satu Nou, vin şi astăzi în pelerinaj la mănăstire. Slujba religioasă s'a oficiat întotdeauna în româneşte şi prin călugării acestei mănăstiri s'au adus din Vechiul Regat şi s'au răspândit în satele româneşti de pe Valea Nistrului mii de iconiţe, calendare, cărţi bisericeşti şi diferite broşuri populare, păstrân d astfel vie tradiţia de vie aţă şi cultură românească faţă de puhoiul de înstrăinare rusească 4). 1) IVSTIN ŞTEFAN FRĂŢIMAN, Istoricul Mitropoliei Proilaviei (Brăila). Chişinău 1933, p. 123 şi unu. 2) Dicţionarul statistic al Basarabiei. Chişinău 1923, p. 192. 3) I. HALIPPA, Trudî. 1 (1907). Din datele statistice asupra bisericilor din Basarabia la 1812, aflăm că în acest ţinut erau două biserici de piatră şi 19 de lemn. 4) PAUL MIHAILOVICI, Inf âţişări de viaţă culturală românească la mănăstirea Noul Neamţ din Basarabia. Viaţa Basarabiei IV. p. 7,2. [51] i CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS în Chitcani, Copanca şi Palanca sunt mulţi Ruşi care aparţin sectei « staroobreadţî ,> 1), numită şi « edinoverî : sau « staroveri », Aceşti sectanţi schismatici mai sunt cunoscuţi şi subt numele de Lipoveni sau « că­ tălachi », , La Palanca au rămas astăzi numai 5 familii de Lipoveni. în trecut au fost mai multe, însă au dispărut. Un cimitir vechiu Iipovenesc în acest sat ne confirmă acest fapt. în Copanca sunt 464 suflete de Lipoveni, au preot şi biserica proprie. Românii, Ucrainienii şi Ruşii ortodocşi se căsă­ toresc foarte rar cu Lipovenii. Atunci când se fac astfel de legături, Întotdeauna creştinii ortodocşi sunt obligaţi să treacă la credinţa « staro­ verilor ». Căsătoriile se fac numai îndeplinind această condiţie, iar copiii care rezultă din aceste căsătorii mixte sunt Întotdeauna Lipoveni. În Co­ panca au trecut la (< staroveri» vreo 10 ortodocşi 2). Românii lasă să le crească barbă lungă întocmai ca la Lipoveni, după ce trec la această sectă. Treceri de ortodocşi la « staroveri : s'au întâmplat şi la Chiţcani. Altă sectă răspândită aproape în toate satele este baptismul. Cei mai numeroşi baptişti sau {< credincioşi» sunt în Corcmaz (25 familii cu 150 suflete), Olăneşti (30 familii cu 200 suflete), Talmaza (Ia familii cu 35 suflete), Cioburciu (7 familii cu 25 suflete), Palanca (6 familii cu 18 su­ flete) , Copanca (3 familii cu 1 2 suflete) şi Chiţcani (8 familii cu 26 suflete). în toate aceste sate există case de rugăciuni. Centrul baptiştilor din Sudul Basarabiei este în satul (vecin cu Palanca) Han-Câşla. Poate datorită acestei apropieri se explică năval i sectei baptiste în satele româneşti de pe Valea Nistrului. Au îmbrăţişat această sectă atât Românii cât şi Ruşii, însă mai cu s:amă familiile cele mai decăzute din punct de vedere social şi moral. În Palanca mai există şi o altă sectă, numită {< fiii lui Dumnezeu » sau « penticostari », Aceasta însă numără numai 20 de suflete. Raporturile dintre ortodocşi şi baptişti sunt de altfel liniştite. Totuşi baptismul pre­ zintă pericol pentru credinţa strămoşească a Românilor din aceste sate. Unitatea spirituală a satelor e disolvată nu numai în formele ei de cre­ dinţă religioasă, ci şi în cea a obiceiurilor şi datinilor. Până acolo ajunge această disoluţie sufletească, încât chiar rudele Între ele nu se mai recu­ nosc şi nu se mai întâlnesc la sărbători şi la petreceri. Schimbarea calendarului a produs o mare turburare în vieaţa religioasă a acestui tinut. în ultima excursie ni s'a întâmplat să trecem dela Căusani , , spre Olăneşti în ziua de Sf. Petru şi Pavel (29 Iunie stil vechiu). Unele ') N. POPOVSCHI, Istoria bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub Ruşi, 1931, pp. 99, 207 şi 330. ") <, Dacî on căţălap ie o creştini de-a noastri, o trazi 'n le zea lui; şî dac'o fatÎ d i căţălap mer zi după creştin de-a nostru, al tra zi în lezea ii. V'o dzăsi de-a noştri s'o dat în le zea lor; patru gospodari şÎ şăsî feti » (Serghei Zalatoi , român, 48). 4* î .� �-�------------�----� [52] sate prin care am trecut ţineau s.ir hătoa ea, altele lucrau la câmp 1). La sărbătorile după stilul nou, bisericile sunt goale, iar după stilul vechiu, nefăcându-se slujbă, mulţi săteni lucrează. S'a ajuns de nu se mai respectă sărbătorile nici după un stil, nici după altul. Pe Românii din Copanca şi Chiţcani îi agită contra stilului nou sectantii « staroveri », care ser­ bează după stilul vechiu, precum şi mănăstirea Chiţcani, unde li se face slujbă în fiecare zi. În ajunul Crăciunului şi al Bobotezii, Românii din Copanca se duc după aghiazmă la biserica lipovenească. Ca rezultat ime­ diat al schimbării calendarului, se resimte, în ultimul timp, o înmulţire a sectelor şi o scădere a sentimentului religios. Preoţii mai învinovăţesc de acest fapt şi pe refugiaţii de peste Nistru, stabiliţi în aceste sate, despre care se spune că au trecut dincoace cu multe idei potrivnice spiritului bi­ sericii. Chiar satele care au adoptat noul calendar nu respectă sărbătorile ca în trecut. Nu au încredere în sfinţirile care se fac după calendarul îndreptat, deoarece « cînd iara pi vechi, tot ţînem cî-i aghiazrnă, da amu pi nou parcî tot nu-i aşa di bunî» 2). Trăiesc în concubinaj mai al. s cei care nu au avut timpul să di­ vorţeze legal. Sunt numeroase cazuri când se căsătoresc numai civil, iar religios nu. în Olăneşti s'au celebrat în anul 1934, 53 cununii civile, din care s'au cununat şi religios numai 12 familii. Se observă de asemenea că trăiesc înainte de căsătorie flăcăi cu fete. Despre avorturi practicate fie în oraşe, fie de babe, se aude din ce în ce mai des. Posturile sunt respectate după vârste : bătrânii le ţin cu stricteţe, iar cei tineri, dacă se întâmplă c'au fost după lucru pe la Galaţi, au uitat cu totul de posturi. Se împărtăşesc însă toţi: tineri şi bătrâni. în trecut a existat în aceste sate o vieată religioasă plină de evlavie. Sâmbăta, după ce suna de vecernie, lăsau lucrul la câmp şi câte unul din fiecare gospodărie era trimis la biserică, iar Dumineca « ni ocără mama: nu mîncaţ, duceţî-vă la bisericî : (Talmaza). 52 P. v. ŞTEFĂNUCĂ GRAIUL G raiul Românilor din satele de pe Valea Nistrului-de- J os nu e unitar şi cercetarea lui descopere particularităţi care oglindesc amestecul de populaţii diferite din acest ţinut. ') Iată cum se înşiră satele de pe Valea Nistrului din punct de vedere al stilului după care serbează: Chiţcani şi Copanca (stilul vechiu), Leuntea, Talmaza şi Cioburciu (jumătate de sat după stilul nou, jumătate după stilul vechiu). Răscăeţi şi Purcari (stilul vechiu), Olăneşti , Corcrnaz, Tudora şi Palanca (stilul nou). 2) Informator: Vârvara Pamfil, 62, Cioburciu. Sărbează după stilul nou, 1 [53] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 53 Din cele două categorii de sate cercetate, cele cu populaţie românească (Talmaza, Cioburciu, Purcari, Olănesti) şi cele cu populaţie mixtă (Chiţ­ cani, Copanca, Leuntea, Tudora şi Palanca), graiul satelor cu populaţie românească este aproape acelaşi graiu moldovenesc cunoscut în Basarabia şi Moldova, pe când graiul satelor cu populaţie mixtă e mai amestecat cu rusisme. Expunem succint, în cele ce urmează, unele particularităţi ale graiului din aceste sate. Vocale. Vocala â neaccentuată se pronunţă a: «barbat, nahut, mai­ culiţa, parinţ, harag, gainî, gradinî, manînc, cautat, vaitez, vaicaredz », etc. Vocala â din « năvod» se aude « nevod », iar ii Între labiale devine o sau u în « pomînt, fumeie» (mai vechiu fămeie). Ă final se pronunţă î: (1 casî, moarî, masî, cîntî, aliargî, grăunţî, braţî », etc. E după labiale, când în silaba următoare nu e o vocală palatală, trece la â: (1 iubăsc : (se aude şi iubesc). E trece la ii după s, ;\', ţ, z, j: « săc, ro­ şăsc, înmultăsc, păzăsc, năcăjăsc, bisărcî »). « Trăiem ghini, cî la dînşîi ni dusern la bisărcî : (Leuntea). Se aude şi « bisărisi », însă foarte rar. Se observă o tendinţă de închidere a vocalei e neaccentuate în i: (1 trăsniti, tuniti, fimei, casîli, feţîli », etc. E iniţial trece la ia în « iaram i) ( eram). 1 trece la î când se găseşte după s, ş, ţ, j, st, str, dz: « rîsîchesc, şi, cuţît, muzîcanţ, vrăjit, năjît, stîng, strică, strîg, tindzîli », etc. 1 final dispare după ţ, dz: « ziudicăţ, soldz, oaspiţ, cînt (tu), videţ », etc. Sufixele -or, -ar au un i scurt la sfârşit, -ori, -ari: « fanari, cutiori, olari, porcari, bu­ zunari ». De asemenea şi cuvintele grajd, zid: « grajdi, zîdi », Diîtongi. Diftongul ea se pronunţă ca a în: « crangî, vac (vacuri di om, va cu de-apoi), lovascî ». Diftongul ea dela imperfectul verbelor de conj. II, III şi IV trece la e: « bei (beai), veselei ». «< Duneta bei şi ve­ sălei i 94), 1) « băte . (bătea), etc. Diftongul tu trece la i în « ştibei », Diftongul oa apare ca ii în « tătî ». Numeroase sunt cazurile de sincopă vocalică: « capti, nirli, sioarsi, fsior, streşnî, bisărci, malurli, ţărnî, nafrî, carlui (genitiv), pînsi : (pântece), etc. Consoane. O particularitate comună tuturor satelor din acest ţinut e palatalizarea labialelor. Labialap apare constant alterată în h' (notat ch) în cuvintele: « chiatrî, chiept, cochil (se aude şi copchil), luchii (se aude şi lupchii), schic, cînchi (câmpuri), arichi, s'o aprochiet », etc. în Zăvărtaica şi în vorbirea românească a Ucrainienilor şi Ruşilor p + e, i se aude pro­ nunţat ca t': « st'inaria, dost'it (aluat dost'it), t'iept », etc. B + ie, i> g' (notat gh): « doghitoc, ghiholiţî, alghioarî, alghinî, găI­ ghioarî, ghetu, ghini », etc. ') Cifra arabă indică numărul textului în care se Întâlneşte exemplul citat. [54] 54 P. v. ŞTEFĂNUCĂ F + ie, i > s : « ser, sulsinî, siicî, (fiică) însipt, sir (di mac), sire » (fire, caracter), etc. Palatalizarea labialei �I se prezintă subt două aspecte: z şi g' (notat gh) : « zişîn, zin, loziturî, zisădz, ziţăl şi ghiţăI ». M + ie, i > il: lunină, nijloc, :iliere, niroznă, aniorsît, etc. Dentalele t şi d urmate de e şi i apar în câteva cuvinte alterate: « Mit' ia (nume propriu) şi Michia, Vitia, Fedia şi Feghia, Vologhia, nad' elu, ardei », etc. Se aude l' în a « l'iubi » (« I'iubeşte-mă puici dragî » 7), subt influenţa formei ruseşti. Acest cuvânt se rosteşte cu l' în Chiţcani şi Copanca, sate cu populaţie mixtă. Destul de des se aude în graiul românesc al Ruşilor şi Ucrainienilor, şi chiar în al Românilor care ştiu ruseşte, 1 velar. La Co­ panca şi la Leuntea se pronunţă curent « moldovancî, cal, colbăit }), etc., cu 1 velar. Se aud şi forme cu n rotacizat prin disimilare: « păr (pănă), mărunchi, « Nu mă satur păr la moarti }) (29); « rnărunchi di ruj }). «< Cît am îmblat cu col ind a nu s'o bătut nimeri a »i. Se aude şi « nimi }) în loc de « nimeri a }). C şi g + e, i apar ca s şi z: « sinsi, nusi, cruse, furnisi, zinere, zern, culeze », etc. J de origine latină apare peste tot ca z: « zios, zioc, zioi, iiug », Z de origine latină e încă în stadiul dz: « dzîc, dzamă, dzîli, astidzî, îndzălat, niedz, frundzuşoara », etc. Subt influenţa limbei ucrainiene g se pronunţă de multe ori ca h: « hostinţî, hospodari, hinăral, ahranom, brihaderiu, Harasîm (Gherasim) », ( te. V trece la h în « hultani, hulpi, horbî, horbăsc, ghiholiţî », Iată încă o seamă de forme interesante: « sîsera, prăviţ (voi), săhastru, săcrii, steclî, Nestru, nărod, gălăgani, tăt, cavior (covor), săpon, căpşîni, on (un), olsicî, şoni (şoirni}, răbuş (răboj), goţule, măduhă (măduvă), scahun (la Olăneşti), Iăhor, fruhpti, liabdî (leapădă), prăduh, dişchid, şfarî, pişti (peste), cut'iori (cuptor), lucniţî (lutniţî), sînie (sâmcea de cuţit), strestii, straistî, Îs (îşi). «< leIi Îs însamnÎ }», as (aţi). «< Ni-as ars ininioara }», Marcovei, mariii, ursînic, coarjî, chefluind, lainseri, Iăcătuite (alcătuite), stă­ clănel (stăcănel), sălcuteţ (săculteţ), hodinit (odihnit), hon (horn), pin (prin), misia (mingea), univa (undeva), costÎrc (cocQstîrc), mîcăi (mamă) = mîcă + hăi, pi stot locu < peste tot locul. ]tIorfologie. Articolul 1 nu se aude decât în vorbirea celor care ştiu carte. 1 dela genitivul şi dativul singular, al substantivelor feminine cade: « feti (fetii), babi (babei), mami (mamei) }). Se întâlnesc şi genitive peri­ frastice: « Părinţîi la bărbatu nieu}) (părinţii bărbatului meu), « iesti al on cuzneţ}). Articolul pronominal al, a, ai, ale apare subt o singură formă: a. [55] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 55 Indicativul prezent dela verbul « a uita» se aude cu accentul pe i la singular: « ui' t, ui' ţ, ui'ti ». Verbul « a tăia» are la indicativ prezent, persoana I singular, forma « tau» în loc de « taiu ». Verbul « a curge» se aude la indicativ prezent pers. III singular: « cură» (curge). Perfectul simplu nu se întrebuinţează de loc. Dela « a da» se întâl­ neşte şi acest timp, însă numai sporadic şi numai la pers. III singular: « dăti» (dete) (« Şî dăti Dumnedzău on vînt din zios » 93). Auxiliarul perfectului compus apare la pers. II singular subt forma: i, ei (« Da iel nu te-i răcorit» lO8 şi « Nu n-ei făcut nis on bini » 69). La pers. III singular şi plural: o. Formele auxiliarului de viitor sunt: oi, ăi, i, a; la plural: om, ăţ, ţ, s, or. Auxiliarul dela pers. I şi III singular dela condiţionalul trecut se contopeşte cu infinitivul fi şi dă aş < aş fi, ar fi. « Dacî n'aş adus» = dacă n'aş fi adus (eu), « ie aş născut » = ea ar fi născut. La conjunctivul trecut se întâlneşte la fel contopită conjuncţia cu auxiliarul: « şî chicat » = să fi picat; « şî băut» = să fi băut. La Tudora şi la Copanca se aude conjunctivul prezent dela « a şti » subt forma « sî ştibi »: « Păduraru trebu sî ştibî undi sî dusi luntria )l (Tudora) şi « sî ştibî lumia ci-i mort la casî» (Copanca). Dela « a învia» şi « a adăuga» sunt cunoscute şi următoarele participii trecute: « îniis )l (« O 'nzis Ivan » 160), alături de « îniiet» şi « adaus » (( citi casî s'o adaus»), alături de « adăuzet ». Verbele « a întuneca, a lunina, a naşte )l, nu sunt pronominale în ur­ mătoarele expresii: « Şî iadu o luninat : (s'a luminat) 74; « Raiu atunsi o 'ntunicat » (s'a întunecat) 74; « şî prunca o năecut » (s'a născut). Iată câteva forme interesante din punct de vedere morfologic şi sin­ tactic: « siomagă, lăcată, painzina, unghi (doi unghi ��, colţul dinăuntru al casei), sămnuri, mîn (mâni), mînuli, nor-sa, tătîni-so, frăţîni-so ; « S'o suit a noulia ser» (51). « Păn a noua vad»; « Sini ari o nuntî, veri o pi­ tresiri, yeri o cumătrii ni chiamî pi noi» (Talmaza); « Flăcău ista trebu sî samini veri lu tat-so, veri lu mîni-sa ». « Di trii ori te-oi seti-ti » (184). « O vin it aisia şi 1-0 'mbrăcată-l »; « când 1-0 văzut în tîrg, 1-0 cunoscu­ tă-lă r (158); « Sini l-a cârchi-lă, sini l-a spăla-lă »; « Da iel s'o apucat şî i-o vîndutî-i : (salcâmii); « Le-o luati-li şî le-o pusi-li în căruţî » (169); « Diavolului dati-i zapis sî sii oaminii a lui dupa rnoarti » (17I); « I-am aziutatu-i şî ieu la prăşit lui moş Tudurachi» (Talmaza); « Ieu m'am întîmplatî-rnă în satu siala » ; « M'am oftatî-rnă pintru nevoia me» (158); «Ne-am dusî-ne curati-ne în dzîua di Sîntu Neculai». Aspecte de bilinguism. în satele cu populaţie mixtă se vorbeşte curent În două şi chiar în trei limbi: româneşte, ucraineşte şi ruseşte. Ruşii şi Ucrainienii (bărbaţii) ştiu toţi româneşte, după cum şi Românii (bărbaţii) [56] P. v. ŞTEFĂNUcA vorbesc ruseşte ŞI ucraineşte. Femeile fiind mai legate de casă sunt mal conservative. E evident că într'un mediu social de bilingvi trecerile de cuvinte, expresii, fenomene fonetice, morfologice şi sintactice dintr'o limbă într' alta se produc În mod natural. E deci firesc ca graiul din satele cu populaţie mixtă să prezinte multe elemente ruseşti şi ucrainiene: « Ieu sînt soglasno (de acord) sî dau cît or ceri »; « Nu ştie daje (nici, chiar) apa cum sî chiarnî »; « Dintili sela dacî slobodzăşti iad (otravă), atunsi sî pierdi şi şărpili, şî omu sî iadooeşti »; « Da ni dai Boh (să nu dea Dumnezeu) să nu ploai!»; « La noi norodu iara vsio oremia (tot timpul) în baltă »; « Îi siel mai glavno (important) şî ţîi di colo, propalo (s'a pierdut) apu tătî munca »; « Cum sî-ţ spun, po­ mîntu obsăestfenîi iara (comun), al raxdile (Îl împărţea) la novîi rojdeonîi (noi născuţi) ». FOLKLORUL În configuraţia geografică de astăzi a ţării, s'ar părea că Valea Nistrului-de- Jos este unul din cele mai retrase şi mai patriarhale ţinu­ turi, de vreme ce-i izolat în colţul cel mai de răsărit, departe de toate drumurile civilizaţiei. Situaţia aceasta s'a creat numai dela Unire încoace. Până la această dată, ţinutul avea în coaste patru oraşe, unul foarte mare şi trei mai mici: Odesa,' Tiraspolul, Tighina şi Cetatea Albă. Pe drumul de apă al Nistrului, se scurgeau, spre Odesa, toate bogăţiile de cereale şi fructe din întreg cuprinsul Basarabiei, iar satele de pe Valea Nistrului-de- Jos erau mici porturi pentru îmbarcarea acestor bogăţii. Datorită acestor împrejurări, satele regiunii se prezintă astăzi subt un as­ pect înaintat de urbanizare. Influenţa destul de simţit oare a popoarelor conlocuitoare, în special a Ucrainienilor, a contribuit la stingerea multor manifestări spirituale, obi­ ceiuri, credinţe şi superstitii specifice poporului român. Materialul folkloric adunat prezintă un document viu al sufletului românesc din acest colţ de ţară, intrat în lupta de asimilare cu popoarele . conlocuitoare. • Dacă încercăm să comparăm aspectele mai caracteristice ale folklo­ rului din acest ţinut cu acelea ale altor ţinuturi, vedem că el se aseamănă mai mult cu cele din Moldova şi Ardeal. Ceea' ce surprinde e bogăţia mare de colinde ce s'au păstrat, faţă cu cele ce se mai aud în restul Basarabiei. În cele ce urmează vom prezenta, pe scurt, genurile folklorice care se mai întâlnesc în satele de pe Valea Nistrului-de- Jos. Balada apare astăzi foarte rar. Cele câteva exemplare pe care, cu toate stăruinţele depuse, abia le-am descoperit nu prezintă niciun indiciu că în trecut exemplarele acestui gen ar fi circulat mai viu şi în mai multe [57] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 57 variante. Singura baladă care pare a fi mai cunoscută e « Vălinaş ». Ea se întâlneşte şi în satele româneşti din ţinutul vecin al Bugeacului 1). Am cules şi un scurt fragment de baladă, intitulat Tudur-Tudurel; fără a putea stabili despre care Tudur ni se vorbeşte. Tradiţia ne arată că « pi cîn trăie Tursii, apu 1-0 usis pi unu Tudur Tursii şî i-o stîrnit cîntic mumi-sa. La Vadu-lu-Vodă 1-0 usis Tursii pe Tudur-Tudurel ». Răsunete despre o vieaţă păstorească în trecut se aud astăzi foarte rar. Cele două cântece păstoreşti culese, ne dau o imagine cu totul ştearsă despre ce a fost păstoritul cândva în acest ţinut. Cântecele. Cuvântul doină nefiind cunoscut, poezia lirică are pretu­ tindeni numele de cântec. Ca şi balada, cântecul se stinge în unele sate din cauză că se cântă în două limbi: româneşte şi ucraineşte. în Chiţcani, Leuntea, Palanca şi mai puţin În Copanca şi Corcmaz, melodia caracteri­ stică a do inei se aude rar de tot. în schimb, răsună cântecul ucrainian, Întins ca nemărginitul stepelor de dincolo de Nistru. în cercetările noa­ stre, am ascultat de multe ori pe flăcăii şi fetele din aceste sate cântând toamna, la culesul merelor. Melodiile lor se pierdeau în ondulări liniştite ca şi aburii ce plutesc dimineaţa deasupra Iuncilor Nistrului. în Copanca, e cunoscut de toate vârstele cântecul ucrainian « Oi na hore », pe care-I cântă şi Românii, cu toate că mulţi dintre ei nu-i înţeleg de loc cuvintele. în Corcmaz ne-au cântat cântece ucrainiene aceiaşi in­ formatori care cu câteva minute înainte ne cîntaseră cântece româneşti. La Leuntea, am participat la o « cumătrie », la care veniseră şi Români şi Ruşi. După ce li s'a deslegat limba cu câteva pahare de vin, au început să cânte cântece româneşti şi ucrainiene. Subt influenţa Ucrainienilor şi-au însuşit şi Românii facultatea de a cânta în cor. Ori de câte ori încep să cânte mai multe persoane cântece româneşti sau ucrainiene, se împart în mod spontan pe voci şi cântă în cor. Se resimte în toate satele o pu­ ternică influenţă a cântecului ucrainian. Sărăcia cântecului românesc se datoreşte, în bună parte, acestei influenţe. Cântecele propriu zise şi cântecele de pahar se produc la « cumpănii». În zilele de sărbătoare, iarna şi - mai rar - vara, se întâlnesc la casa unui gospodar rudele şi vecinii. Aici stau la masă, discută între ei despre eveni­ mentele satului şi nevoile gospodăriilor, beau şi cântă. La « cumpănii », gazda se simte obligată Întotdeauna să dea tonul cântecelor. După ce « drege» câteva pahare de vin, începe să cânte, să tropotească şi să joace paharul în mişcări ritmice, potrivit cu melodia săltăreaţă pe care o cântă. Cântecele de pahar sunt nişte imnuri închinate vinului, viei şi beţiei. Inspiraţia lor e cât se poate de liberă şi fiecare cântăreţ poate să adauge versuri nouă, de multe ori spre surprinderea celor care îl ascultă. Unele 1) P. V. Ş'rEFĂNUCĂ, Cântecul lui Văleanu. Viaţa Basarabiei, III, p. 244. r [58] 58 P. v. ŞTEFĂNUCĂ cântece de pahar cuprind şi versuri care aparţin cântecelor propriu zise. Între aceste două specii, nu se poate trasa o graniţă precisă. Colindele. Cu toate că şi acest gen a suferit puternice influenţe din partea colindelor ucrainiene, totuşi se aud încă multe colinde româneşti. Se colindă curent şi astăzi în două limbi, româneşte şi ucraineşte, în ur­ mătoarele sate; Chitcani, Copanca, Leuntea, Corcmaz, Tudora şi Pa­ lanca. Înstrăinarea parţială a acestei manifestări spirituale româneşti, a început de mult. În « Însemnările istorice» asupra satului Tudora sunt trecute următoarele date privitoare la acest fapt; « Cum satul e amestecat cu Ruşi, în ultimul timp (înainte de anul I90o) şi Moldovenii au început să colinde şi să umble cu hăitul în graiul malorosian, uitând cu Încetul cântecele lor naţionale ». Un bătrân din Tudora ne-a confirmat adevărul celor cuprinse în cronica satului prin următoarele; « Am ştiut colinzi din vechimi, da le-am dat pi rusîi. Când iaram copchil, colindam tot rnol­ dovneşti, da cînd ne-am mărit, colindam rusăşti : (Sofronie Caraştefan, 59 ani). Cel mai frecvent şi mai caracteristic motiv de colindă pentru întreagă Valea Nistrului-de-Jos e întrecere a dintre şoim şi cal (textele 69-7I): « Şoimu sus pi vînt, Steli luninînd, Nouri misti cînd ; Murgu pi pomint, Izvoarî distupînd Brazdi 'ntorcînd », Poetic şi plin de reminiscenţe istorice - se pomeneşte şi numele unui « Ştefan V odă » - e motivul despre un bour care poartă între coarne un leagăn de mătase, în care şade fata de gazdă şi coase: « Guleraş tătîni-so, Brăţăruş frăţîni -so, Proşchiraş la stiag domnesc Stau boierii ş'o prăzesc Cu galghini o cumpănesc ». (textul 79). Copiii şi flăcăii colindă şi astăzi colinde ruseşti, chiar dacă unii dintre ei nu înţeleg niciun cuvânt ruseşte. Învaţă colindele pe de rost, le colindă fără să le înţeleagă şi din acest motiv textul colindelor este cu totul pocit 1). Colindele româneşti sunt vechi şi cuprind numeroase motive pe care le întâlnim în colindele din Ardeal şi din .Moldova. Cele cu conţinut profan au subiecte mult mai poetice şi su�t mai numeroase decât cele religioase. Poate datorită acestei frumuseţi se datoreşte rezistenţa colin­ delor româneşti în faţa celor ucrainiene, din care apar în acest ţinut nu­ mai cele cu conţinut religios.' 1) Iosif Galupa, 22 ani, Român, nu ştie ruseşte, dar a cântat cu Ion Ciornac, 20 ani, Rus, mai multe colinde în limba ucrainiană declară: « Am coli ndat co linda aiasta (Dnesi pojuşcij) di riie copchil. Răbdi o posi spuni, da 'ncet nu, încî amuridoi cu Vania Ciumac Îmblam cu co\inda, ci iararn în mahală », [59] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 59 Literatura nunţii. Literatura legată de datina nunţii prezintă numeroase texte (conăcării, urări de pahar, etc.) pline de umor şi ironii usturătoare la adresa flăcăilor şi fetelor care iau parte la nuntă. « Iertăciunile » cu­ prind către sfârşit un interesant motiv biblic, care cunoaşte prelucrări fericit inspirate în literatura cultă şi anume: înverzirea unui toiag uscat de ani de zile (în altă « iertăciune : înverzeşte un măr uscat): « Sfîntu Arhanghel Mihail Şîd6 c' on toiiel di măr uscat Di patrudzăsi şî doi di ani. Cînd o audzît cî părinţii fiii s'o iertat, Toiielu o odrăslit Din odraslî vii Şî din vii vin ». (Pal anca - Sofronie Caraştefan, 53). Bocetul. Bocetele se culeg greu, fiindcă sunt puţine femei care să se poată stăpâni să nu plângă, atunci când încep să spună cuvintele. Prin natura inspiraţiei şi prin unele imagini comune, bocetele se apropie mult de cântece (text 109)' Pe mort îl bocesc de obiceiu membrii familiei şi rudele. Uneori sunt chemate să bocească şi străine, care n'au nicio legă­ tură de rudenie cu mortul. Obiceiul bocitoarelor plătite nu este cunoscut. Următorul fapt însă ne confirmă că se întâmplă ceva asemănător: « Ieste-o fimei bătrîni şî m'o legat c'on prosop s'o bosesc cînd a muri. le m'o chemat de-acasi : « S ti leg c'on prosop sî mă boseşti Ş pi mini!. Macar streinî, da obosesc. Niia-ni vini a plinzi. Cîti zăli trag ieu l r (Talmaza -- Axînia Cojo­ caru, 50). Cele câteva ghicitori, proverbe, zicale şi j ocuri de copii pe care le-am putut nota, nu ne dau ° idee completă despre bogăţia lor în acest ţinut. Interesant e jocul flăcăilor şi fetelor din postul mare, când n'au horă în sat, cu text şi melodie în româneşte şi ucrainiană, Poveştile, legendele şi snoavele sunt ramura cea mai bogată a folklo­ rului din satele de pe Valea Nistrului. Textele culese sunt numai o in­ fimă parte din ceea ce s'ar putea culege şi din ceea ce se povesteşte în acest ţinut. Basmul fiind materialul cel mai fluid dintre toate genurile folklorului, cu greu îl poţi urmări când trece din literatura populară a unui popor la alt popor. Observăm că: « Povestea soarelui» e o variantă la cunoscuta « Poveste a rândunicii s 1) şi că « Rac-Răcuşor : se apropie ca tip de « Povestea porcului» a lui Ioan Creangă. Destul de numeroase şi interesante sunt şi legendele despre facerea lumii, zapisul lui Adam, Eva şi şoarecele, moara şi diavolul (textele 171-177) şi altele. 'l'radiţiile, Amintirile despre vremurile din trecut cu greu răsbat din­ colo de timpurile stăpânirii turceşti asupra acestui ţinut. Vag de tot mai 1) S. FL. MARIAN, Ornitologia. 1. p. 356. *- [60] 60 P. v. ŞTEFĂNUCĂ trăieşte amintirea lui Ştefan cel Mare, despre care se crede că a locuit prin « Valea lui Oanea» (lângă Copanca), unde călugării refugiaţi dela Mănă­ stirea Neamţului au desgropat mai târziu comori după « urisile : care le-au rămas dela marele voievod (Textul I90)' Tot pe seama lui Ştefan cel Mare sunt trecute, ca fiind dăruite de el, moşiile dela Purcari ale mă­ năstirii Căpriana, despre care istoria ne arată că sunt daniile lui Alexandru Lăpuşneanu 1). Se aude şi legenda descălecatului Moldovei, cu interesante substituiri de locuri şi personaje. Cel care vânează « buhaiu », nu este Dragoş, ci Ştefan cel Mare, iar vânătoarea se petrece pe apele Nistrului de-Jos până la Odesa. Aici se înneacă l\IIolda, şi nu pe valea Siretului. Cele mai multe tradiţii ne vorbesc Însă despre războaiele dintre Ruşi şi Turci şi despre Tătari. Şi astăzi se văd seliştele satelor tătăreşti, în câmp deschis, unde, când se ară, se desgroapă grămezi de cenuşă, iar copiii cu vitele găsesc în ţărână monete şi lulele turceşti. Există, într'unele sate, fântâni şi cişmele îmbrăcate cu muşchi verde, despre care se spune că sunt rămase dela Turci. Tradiţiile ne descriu foarte plastic felul de vieată al Tătarilor. Aflăm despre ei că « ave herghelii di cai, n'ave casî, ave bordei săpati 'n pămînt. Aisi supt paduri [aproape de Nistru] vine şî ierna caii» (text 199) sau ({ Ii trăie cu iiti. La dînşii iera caii sei mai buni» (text 209)' Superstiţli, descânteee, medicină, populară şi magie. Apropierea de patru mari oraşe, precum şi de calea navigabilă a marelui fluviu, au aşternut, în cursul timpului, un strat de civilizaţie şi cultură peste satele de pe Valea Nistrului. Subt acest strat se ascunde însă omul primitiv. Credinţele, superstiţiile, descântecele şi practicele magice constituesc o lume spirituală aparte, pe care, oricât a-i încerca să o cunoşti, niciodată nu vei izbuti să-i descoperi toate secretele, deoarece căile de investigaţie ţi se închid curând. Din acest punct de vedere, am întâmpinat o rezistenţă dârză ori de câte ori, în anchetele mele, am încercat să pătrund dincolo de zgura civilizaţiei, cu scopul de a cunoaşte sufletul primitiv. întâm­ plător, am anchetat satul Copanca în acelaşi timp cu o echipă medicală sosită în sat pentru combaterea tifosului exantematic. Echipa medicală umbla din casă în casă şi, acolo unde constata, murdărie şi păduchi, îi tundea pe toţi până la piele şi desinfecta casa cu fum de pucioasă. Doctorul ni se plângea că-i e vieaţa în pericol (dela o vreme a luat doi jandarmi cu el), fiindcă unii gospodari se opun cu forţa să fie tunşi şi desinfec­ taţi, Am fost martor la o scenă de revoltă şi am văzut pe un sătean cum sta la poartă cu o sapă în mână; gata să lovească şi strigând cât îl ţinea gura: « Ci are stăpânirea cu casa mea? Dacă eşti viu, cum să n'ai păduchi? Numa omu mort n'are păduchi t ).' ') ŞT. BERECHET, op . cit., p. 100. [61] ( CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUi-DE-JOS În timp ce doctorul trecea din casă în casă dând îndrumări pentru îngrijirea sănătăţii şi oferind gratuit medicamente, la o descântătoare, unde mă oprisem să notez descântece, au venit, să le descânte şi să-i oblo­ jească, vreo şase femei şi copii. Fugeau de doctor, ca să nu-i tundă, iar în persoana mea descoperiseră pe « Antihîrţ ». Când mă vedeau că intru în curte, săreau gardurile şi fugeau în toate părţile, ca să scape, să nu-i trec « la zapis », Se răspândise vestea printre femeile din sat că, după ce vor pleca «dof­ toru şi cel cari scoati casele 'n patret şî trece la zapis» vor mai veni alţi doi, « unu sî sloboadă sînzi, da unu sî pui peceata la oameni, ca sî-i cu­ noască ». Fiindcă în satele vecine nu erau asemenea soli de ai lui « Antihîrţ », babele au sărit cu gura asupra primarului, învinovăţindu-l că el i-a adus. Odată cu culegerea descântecelor, am socotit potrivit să notez plantele şi substanţele cu care descântă şi pe care le întrebuinţează la lecuirea boalelor. Materialul redus de texte pe care am reuşit să-I adun, l-am grupat într'un capitol special, întitulat : « Medicina populară ». Oricât de mare ar fi puterea lecuitoare a unei plante sau a unei substanţe, nu se administrează niciodată unui bolnav fără descântec sau anumite practice magice. Din această cauză, am notat toate credinţele în legătură cu o plantă sau sub­ stanţă, precum şi ritualul şi zilele de sărbătoare când sunt culese. În satele de pe Valea Nistrului, sunt câteva babe care cunosc plantele medicinale din pădurile şi bălţile Nistrului, le culeg şi le vând unor femei care le desfac, în zilele de târg, în Volintiri, Căuşani, Cazaci şi alte târ­ guri din Bugeac, unde flora medicinală este foarte săracă sau aproape nu există. Destul de numeroase sunt credinţele şi practicele magice menite să provoace ploaie în acest ţinut, unde anii secetoşi se ţin lanţ. Pe lângă cele cunoscute şi în alte ţinuturi, cum sunt; « paparudele » şi « udatul mortului », adus de peste hotar, notăm o practică magică foarte curioasă şi anume; {< calul de OS)} (textele 340-341), despre care nu ştim dacă se mai obişnueşte şi în alte părţi. OBICEIURILE În capitolul acesta al obiceiurilor la sărbători, la anumite zile şi ocazii din timpul anului, la naştere, nuntă şi înmormântare, prezint mai pe larg unele obiceiuri, iar pe altele le las să le descrie înşişi informatorii. Am socotit potrivit să grupez în legătură cu o sărbătoare sau datină toate cre­ dinţele, superstiţiile şi practicele magice, pentru a obţine o privire cât mai completă şi mai unitară asupra sărbătorii sau datinei respective. Aici au fost trecute şi obiceiurile în legătură cu {< Claca de cas㻺i «Hora» (p. 76 -78). J [62] 62 P. v. ŞTEFĂl\IUCĂ La sărbători. Crâciunul, Anul nou şi Boboteaza 1). Deoarece aceste trei mari sărbători se serbează una după alta şi unele obiceiuri se petrec În cursul tuturor acestor zile, le tratăm unitar. Obiceiul « cu steaua » e cunoscut astăzi numai în Palanca şi Zăvărtaica, În celelalte sate se păstrează amintirea că în trecut umblau copiii « cu steaua », dar acum, din cauza schimbării calendarului, nu mai umblă. În Talmaza, se colindă la fereastră cântecul de stea « Trei crai dila ră­ sărit », Însă fără stea. La Palanca umblă « cu steaua » şi cu « lusiafăru » flăcăii. Se adună în « cete » de câte 12, se duc mai întâi la preot, ca să le dea « cruşca » din biserică, apoi la primar, ca « să-i învoiască » şi după aceasta pleacă prin sat. Când intră în ogradă, întreabă dela poartă dacă-i primeşte « cu steaua » în casă. Umblă de dimineaţa până seara; în toate cele trei zile de Crăciun. Colacii pe care-i câştigă îi împart Între ei, iar banii îi duc la biserică. Ce­ tele de « stelari » din Palanca pleacă şi în satele vecine: Corcmaz, Tudora, Han-Câşla, Caplani şi altele. Steaua şi luceafărul se păstrează în timpul anului la unul din flăcăii din ceată, iar când acesta se însoară, trece la altul mai tânăr. Colindatul este obiceiul cel mai bine păstrat. Rezistenţa acestei datine se datoreşte, poate, împrejurărilor că Românii conlocuesc în unele sate cu Ucrainienii şi Ruşii la care ştim că această datină este foarte Însem­ nată. Textele de colinde româneşti şi ruseşti sunt o mărturie despre vieaţa puternică a acestei datini. Cu colindatul umblă copiii, flăcăii (în unele sate şi bărbaţii însuraţi) toate cele trei zile de Crăciun. (În Corcmaz şi Copanca umblă numai în întâia zi). Seara, până a nu asfinţi soarele, umblă copiii până la 12 ani, după asfinţitul soarelui băieţii dela 12-16 ani, iar mai târziu, până după miezul nopţii, umblă flăcăii. În Zăvărtaica, umblă copiii dimineaţa, spre seară, « păţanii » (băietanii) iar în amurg, flăcăii. La Palanca, umblă cu colindatul şi bărbaţii însuraţi, însă numai cei săraci şi numai pe la rude. Colindătorii se grupează în « cete » de câte patru, cinci şi chiar doisprezece flăcăi. La fiecare « ceată esti naznacit birioza. Birioza 'ncepi colindili, iel prineşti colacu, strînzi . bani şi tot iei ceteriazî colacu » (Vezi « Uraria colacului » - text 91). La Olăneşti « ceata » are « doi hăznătari ; unu strinzi colasii, da unu banii », La Copanca şi Talmaza, conducătorul « cetei » e numit « cămăraş ». Colindele le învaţă copiii unul dela altul \sau de la bătrâni, încă din postul Crăciunului. Flăcăii se adună şi învaţă \ colindele « la hurdughie »: ") Informatori: pentru Copanca - Irimia Vitari, 99; Vasile Zbârnea, 25; Leuntea­ Ifrirn Enicenco, 89; Talmaza - Marianca Bolîndău, 70; Corcmaz - Maria Drubală, 73; Iosif Galupa , 22; Tudora - Sofronie Caraştefan, 53; Palanca - Dominte Co­ stencu, 36; Olăneşti - Alexei Cărăman, 72; Slobozia (Republica Moldovenească) ­ Ana Morari, 48 şi Zăvărtaica -- Moisei Hanencu, 74- [63] CERCETĂRI FOLKLORICE PE V.�Lr.A 1\!ISTRULUI-DE-]OS casa pe care (o « nănesc » flăcăii dela un gospodar din sat, pe timp de şapte zile, . cât ţin sărbătorile Crăciunului şi Anului nou. Aici adună « cetele » toate darurile pe care le câştigă cu colindatul sau cu hăitul şi tot în curtea acestei case fac « ziocu » în cele trei zile de Crăciun şi la Am.I nou. Hora din aceste zile se numeşte « hurdughie ». Astăzi nu se mai face « hurdughie » în toate satele, deoarece, fiind aproape graniţa, grănicerii îi opresc pe feciori să se adune noaptea. Cu colindatul, ca şi cu pluguşorul, nu se umblă în « cete» răsleţe. Cu vreo două-trei zile înainte de Crăciun, se adună flăcă.i din sat la « hur­ dughie » şi aleg dintre ei vreo trei inşi care să se ducă Ia preot şi la primar ca să « sî 'mpaci din preţ pintru colindat ». După cele trei zile de Crăciun, se duc din nou la preot şi la primar ca « să cumperi plugăriili ». Preotul le dă o « cruşcă : în care adună banii (Palanca). « Cetele» îşi împart mai întâi satul, ca să « nu îmble douî ceti pe-on loc» şi îndată ce se înnoptează, pornesc cu colindatul. Copiii colindă la fereastră, iar flăcăii, dacă se întâmplă pe la unele case « curnpănii de hulesc, apui pof­ tesc în casă şÎ-i pun si colinde. Li dă cîte-on pahar di zin, nişcaivai capisi, Undi ari fatî mari 'n casî, li dă cîte-ori colac şî slăninî : (Zăvărtaica). La Pal anca, umblă un flăcău din « ceată » cu un clopot şi cere « slăninî, si olan şî Iei pintru hurdughii ». După ce au umblat pe la toate casele, « cetele» se Întrunesc la « hur­ dughie », adună banii pe care i-au câştigat şi dau o parte preotului pentru biserică. Din banii adunaţi cu colindatul, « cumpără ori popii strai, ori stiaguri la bisericî» 1). În Olăneşti preotul obişnueşte să anunţe, în bi­ serică, a doua zi după slujbă, câţi bani s'au adunat 2). Slănina şi colacii pe care-i câştigă, îi aduc la « hurdughie », unde-i împart între ei. În Palanca « col as ii îi vînd la on gospodari. Sî fasi torhi. Vin mai mulţ gospodari, pun preţu la pîni şi-i cumpără ». Cu banii adu­ naţi din sat sau de pe colaci, cumpără vin, plătesc lăutarii, beau şi petrec toţi flăcăii la « hurdughie» până dimineaţa. Copiii umblă « cu plugu 'n dzîua di aziunu di Anu nou, după aniadzî : Au on pluguşor din lemn cu bosuioc şi lini roşi şî dzic: Hăi, daţ colacu şî pitacu Vă fărîrnî boii pragu! Hăi [ » 1) Acest obiceiu trebue să fie destul de vechiu în aceste sate. în Insemnările isto­ rice asupra satului Tudora, se dau următoarele date despre acest obiceiu: «La Cră­ ciun umblă cu colindatul iar la Anul nou .cu uratul (s şcedrivkoj). Din banii adunaţi dela colindat şi hăit, se cumpără daruri la biserică ». 2) In satul Antonovca (vecin cu Corcmazul) feciorii au construit o fântână pe drumul dela Căuşani la Cetatea Aibă, din banii adunaţi cu colindatul şi hăitul. Fân­ tâna se numeşte «fântâna f'lăcăilor '). Feciorii din Corcmaz, după exemplul celor din Antonovca, au construit şi ei o fântână, la câmp, din banii adunaţi CU colindatu . ........................ �I----------�· [64] P. v. ŞTEFÂNUCĂ Flăcăii umblă «CU plugu sial mari, sara, da la căţălachi nu prmesc. Tresim pe-acolo la oamini de-a noştri » (Copanca). Şi flăcăii poartă un plug mic «cu bosuioc, cu lînî roşîi şî cu clopot ». Buhaiul e cunoscut nu­ mai « di cînd o vinit Rumânii » (Olăneşti). Se face şi la Anul nou «hurdughii ». Fiindcă la Copanca ea se orga­ nizează la Anul nou, întru câtva mai desvoltat decât în celelalte sate, ră­ mâne să mă ocup mai pe larg de acest sat. În ziua de Anul nou, toţi flăcăii din sat se împart în «cete », Fiecare ceată are un « cămăraş » şi un «sîtori », « Cărnăraşîi » aleg un « cămăraş mari », care stă toată noaptea la «hur­ dughie ». Dimineaţa « prineşte socotiala dila cămăraş », « Cămăraşu mari » îşi alege « cu sîtoriu şî cu flăcăii lui şăsî casî di gospodari undi-s fetili fru­ moasî şî li spuni şî la seilanţ sî nu sî dud. Cărnăraşu sî dusi numa la seli şăsi casî: feti aliasî ». Acestea sunt anunţate din timp, ca să se pregătească să-i primească cu masă. Ele invită rudele şi vecinii. Este o deosebită onoare pentru gospodăria unde a fost «aleasă fata ». « Cămăraşu mari, sîtoriu şî flăcăii lui îrnblă pe la feti aliasă » şi tot drumul le cântă « muzîcanţii » marşul. Când sosesc la o «fată aliasă, mozîca stă 'n tindi, cămăraşu mari şî sîtoriu într' în casă, dă buna sara, dă mâna cu părinţii şÎ cu fata ş'apu spuni plugăriia. Sîtoriu şî flăcăii strîgî: hăi l » După ce urează, se aşează la masă. Fata dă câte « on colac încrestit cu mîndreţî, cu bosuioc şî cinzăsi di lei ». După miezul nopţii se adună toate cetele la «hurdughie ». Aici «cămă­ raşu mari strănzi paralili dila tăţ, adusi v'o trii-patru vedri di zin, mă­ nînci colasi sî slăninî sî beu zin. Mozica li cîntî sî ii zioacî ». În ziua de Anul nou, dimineaţa, flăcăii umblă' cu sămănatul (numai în Copanca); « cămăraşu şî sîtoriu la feti aliasî, da setili Ia părţîli lor >}. Când intră în casă, spun: «Sî vă sii di bini sîntu Vasîli, Sănătatia noului Şî la anu cu sănătati l S î criascî grîili Şî mălaili Şî popşoaili l >} Gazdele le dau câte un colac. Colacii, adunaţi cu sămănatul, îi împart Între ei. « Cămăraşu şi sîtoriu » aleg câteva perechi de colaci frumoşi, pe care îi duc şi-i «închinî la fatÎ aliasÎ ». Mama fetei «cumpără colasii », dându-le câte 20-30 lei. \ Din banii adunaţi cu pluguşorul şi sămănaţul, dau o parte în folosul bisericii, iar cu ceilalţi bani, plătesc lăutarii «la tioc », în ziua de Anul nou. In celelalte sate umblă cu sămănatul numai copiii. Când samănă, spun: «Sănătatea noului Şî la anu cu sănătati ! » � "";...,, , .: » � ;, - " �:tJ1 ., '", �n:l.. f" :: li 1l'i'; " ;iIi;�4ittWll;�I,z,�$l;" ' -'l\\!l!j " Olt " , [65] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 65 Gazda le dă « cîte-on colac, ori cîte-on ban ». Bărbaţii şi femeile, când intră în case străine, samănă cu grăunţe de porumb, zicând: « Sănătatia noului Şî la anu cu sănătati l Să vă fii di bini cu Anu nou! » Se obişnueşte să se umble cu « mal anca » la Anul nou, nu mal m satele ruseşti, Chiţcani şi Leuntea. La Leuntea, umblă şi cu « pluguşoru» şi cu « malanca ». În trecut se obişnuia să se umble cu « mal anca » la Copanca şi la Corcmaz, atât la Români cât şi la Ucrainieni. Ucrainienii din aceste două sate, fiind complet românizaţi astăzi, acest obiceiu a dispărut. « Cu capra» nu se mai umblă astăzi în niciun sat. În trecut însă se pare că a existat şi acest obiceiu: « Cînd iaram ieu fată, sî făse on moşniag cojă. Îş pune barbă, sî sluţă şî 'mbla pi la casî şî-i da oaminii cîti seva. Înbla păr la Botiadzi, tăti sărbătorili. La Botiadzî ave produhu lui deoparti şî cînd sî sfinţascî apa, sî sfinţă şî iel» (Corcmaz). Un alt obiceiu dispărut e « chiraleisa », Mărturiile pe care le-am cules despre acest obiceiu sunt următoarele: « Îmbla cu chiraleisa cochiii. Ave o crusi di lemn, făcutî di meşteri, împodoghitî. Îmbla di Crăsiun, di Anu nou, Aziunu di Botiazî şî tucma di Botiazî o sfinţă la Nestru, la Iordan. O lega cu mîneşterguri şî merze la preotu ş'o sfinţă. Întra 'n casî şî 'mbla pin preziuru mesîi cu lumînaria aprinsî, cu hîrb di tămîi şi chiraleisă : « Chiraleisa, Doamni, Stogurili groasî, Fetili frumoasî. Cîti chietriseli 'n fîntîni, Atitia oali cu smîntînî l , Acest obiceiu a existat şi la Copanca. Astăzi abia îşi mai amintesc că « chiraleisa iera o crusi di lemn, aşa ca lingura, şi sî duse doi-trii flăcăi la unu şî la altu şî dzîse : « Chiraleisa, Doamni, Cai înhămători, Boi înjugători, Stogurili groasî, Fetili frumoasî, Chiraleisa, Doamni i » La Slobozia (Republica Moldovenească), umblă şi astăzi « cu chiraleisa la Aiiunu di Botiadzî, cochii păr la dzăsi ani. Îrnblă pi la niamuri, pi la nănaş şî pi la măhăleni ». În ajunul Anului nou, fetele care vor să se mărite, fac o mul­ ţime de vrăji, ca să-şi cunoască ursitul: « liagă parii: cu bosuioc. Daci-i paru sioturos, apu ari noroc; dacî-i netid, n'ari nicî, îi sărac », Cioburciu-Varvara Pamfil, 62. 5 Anuarul Arhi-cei de Folklor IV [66] 66 P. v. ŞTEFĂNUCĂ « Fetili în spri Anul nou ave aşa on obicei cî liaga parii Ia gard,liaga uşîli Ia casi cu lînî. Făse drumuri di pai, di cenuşî, iara omăt di sî tîmpla, prisara cenuşî, cînd iara uscat, prisara pai. Făse drum, ca on rode, îrnblî flăcău Ia fata seia. Una Ia alta si făse, ca sî rîdî ». Zăvărtaica - Moisei Hanencu, 74. Tot în această zi Ii se arată fetelor dacă se vor mărita în curând, sau vor trebui să mai aştepte. în acest scop, « sî duc Ia Nestru ş'aduc apî ni'ri­ seputi cu gura, sî ieu făninî din sac, cît apusi odatî cu mîna şî fasi bu­ buşleli şî li dai Ia cîni. Ieli îş însamni bubuşliia. Pi cari o ie cînIi mai di­ grabî, aseia fatî sî rnăritî mai nainti ». Cioburciu - Varvara Pamfil, 62. Calendarul cu coji de ceapă e cunoscut în toate satele cercetate şi se face în modul următor: « înainti vremi băte trii rnătăni, disfăse sepi şî pune pi feriastrî şî dzîse ; aiasta-i cutari lunî, aiasta-i cut ari ; li 'nsămna. Spri Anu nou, Ii pune, ş'adaudza dimineaţa sî duse şî vide cari lunî-i sloatî. La Botiadzî, la Anu nou, dacî chicî promoroacî, apu pinia rodeşti ». Talrnaza - Grigori Luchian, 70. A doua zi după Anul nou, « sî duc firneili la moaşî cu colac, cu Iei, cu săpon, cu zin ş'acolo 'nchinî babii săponu, colacu şî lei. Sî pun la masî şî sinstesc, Tăti fimeili cari i-s nepoati, îi fac cîte-ori colac mari şi-i duc. Baba sî găteşti şî ie di mîncari. Dacî nu sî duc curat în aseia dzî, tot trebu sî sÎ ducî ». Copanca - Matroana Burlacu, 41. La Palanca este sărbătorită moaşa şi în ziua de Anul nou. « La Crăsiun şi la Botiadzî, dacî-i promoroacî pi porii, apu atunsia iesti sloatî. Atunsia cînd nu-i omăt, nu-i promoroacî, apu asiala an în­ samnî cî-i an greu ». Purcari - Gavril Vasilache, 74. « Ti dusi Ia bisericî la Iordan ŞI ieI aghiazmî şî vii acasî şî ti dusi la grădinî şî strocheşti cu aghiazmî butusii. O strocheşti ca s'o feriascî Dum­ nedzău di boaIî ». Purcari - Acelaşi. Satele de pe Valea Nistrului-de-Jos, sun,t foarte bogate în grădini de pomi fructiferi. Interesându-ne de sărbătorile \păzite pentru roada pomilor, am aflat că ({ di Triju şî di Strateniia (1 şi 2 Februarie) nu lucrăm pintru grădini, sÎ sii curati grădinili, sî nu sii gînd asi ; şî di negurî şî di tăt. în «Alba » chicî aiesti sărbători. Noi nu lucrăm. Di Strateni fasi preotu aghiazmî şî ni dusim şî luăm di strochim grădinili. A nostru preot nu pre sÎ bati capu de atîta, da noi ni dusim la mănă.stiri. Ni dusim pi nou, cî pi vechi nu fac slujbî. Di chiatrî, tot pintru grădini, nu lucrăm nouî iioi după Paşti ». Copanca - Lisaveta Reven, 53. [67] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS « La Odochia (1 Martie), iesă la plug, boronesc zăbli ; curat în dzîua di Odochia », Copanca - Pintilii Reven, 60. ({ Patrudzâsi di sfinţ îs la nouî di Mart. înainti vremi plugurli 'mbla. Acasî sărba, cose pîni, sfinţ, si li duse la dial ». Copanca - Acelaşi. « La Sfint fac colasi si sfint; duc la bisărici. Înainti vremi sî duse la , " ţîntirim s'aprinde tămîi şî dăd i di pomanî sfint la copchii, brahî dăde, La dial dusem sfinţ, brahî la plugari şî punem sfinţ în coarnili plugului. Da amu, di cînd România, nu pre fac. Cioburciu - Varvara Pamfil, 62. La 17 Martie se serbează sfântul Alexei, « Tieplia AJicsîi ». Această zi e « primejdioasă. on prăval ». cunoscut subt numele de Dacî n'o sărbedz, apu ai Corcmaz - Maria Drubală, 78. I t l' i Ziua de 17 Martie e păzită cu sfinţenie de pescari. Sfântul Alexie e socotit patronul lor: « în dzîua di Tieplia Alicsîi îi păcat sî pescuieşti. Atunsi sî pornesc apili, adaugî. Pescarii sărbiadzîîn dzîua aseia. Dacă nu ţînim dzîua seia, apu ni 'necăm. Trebu sî sărbăm dzîua peştiului ». Copanca - Constantin Donoi, 78, pescar. În sâptdmâna brânzei sau ({ aIbă », cunoscută în acest ţinut mai mult subt numele de « maslena », « nu sî mănînci siolan, Sini mănîncî, ari pa­ gubî în toati selia: în ziti, în păsări. Nu sî tai pasîri. Mîncăm brîndzî, ouî, Japti, unt, brindzî di oi, dacî iesti ». Purcari - Hana Slobozian, 50. A doua zi după ({ lasatu săcului di postu sel mari, luni, sî chiamî Bilichii. Grămădim tăti hîrgăili : masî, fund, lopatî, liunguri, polonic, siaun, di opărim tăt. După si-am opărit, fasim măligî şî serbim cartoafi cu coarjî. Pîni nu mîncăm, ci, daci rămîn bîcăţ, îi unsî ş'o dăm afarî. Pi urmă mai adusim ş'o liacî di zin şi mai hulim, cî spun fimeili cî nu rod sioarsii straili din cui dacî bei, daci-ţ speli dinţîi, Nu-ţ mănînci moliili. Dacî n'ai zin, sî cumperi on chil, da sî Iasi aiasta poriatd. Spun la dzîua asta Spolocaniia ». Pureari - Aceeaşi. ({A dăudza după Iăsatu săcului, fimeili di cusut nu coasî, nu torc, numa murui şî grijăsc. Spalî dinţÎi, beu şî mănîncî. Cari-s gospodini nu sî mai duc după aiestÎa treburi, da unIi sî grămădesc şî beu. Cîn vin, spun: ({ Sî vă fii di bini sfîntu post!» Copanea - Lisaveta Reven, 5J. 5* [68] 68 P. v. ŞTEFĂNUCĂ « Sân Toader i 'n postu mari, la săptămîna 'n post. Mama dzîse : «Hadi, laţi-vă !» Cînd ni lam, dzîsem : Toadiri, Sîn- Toadiri, Dă cosîţa fetii Cît coada iepii!» Făsem cîte-on blid di ospăţ, chemam cîte-on om doi şî-i ospătam ». Corcmaz - Maria Drubală, 78. « La Sîntu Toader si Iau fetili cu ogreJ din iesli dila cai, sî Ii creascÎ cosîţîli ». Copanca - Lisaveta Reven, 53. « Niedzîi păreţîi îi Ia zimatati di post. Femeili nu fac nicî, sărbiadzî. Numără ouîli sî ştii cîti ouî au şî cîti sî mai strîngî păr la Paşti. Aseia dzî nu sî schimbî, îi tot niercuri ». Corcmaz - Maria Drubală, 78. « La Niedzu păretîlor sărbiadzî, numără cîti ouî au. O fimei perie în dzîua di riiedzu. - Cumătrî Măriuci, nu perie az , cî-i Niedzu păreţî1or. Ti-i bati cu capu di păreţ. - Da sini sî mă batî? - Da barbatu ii iara soţchi Ia sat; iara urît, iara budzat. IeI vini din sat bat ş'o ie la bătut, ş'o bati, ş'o bati cu capu di păreţ ! Şî vini ie la mini şî dzîsi: « Ghini-ai spus sî nu perii, cî iaca m'o bătut ». Cioburciu - Varvara Pamfil, 62. « O sutî di dzîli dila Crăsiun numara ş'apu samănă bostan, cî si fasi », « Cînd ocăiesc broaştili, apu-i primăvară. Samănă fetili bosuioc, sî criascî mari tufili ». Corcmaz - Maria Drubală, 78. « Cînd înfloreşti caIi nu şî cînd înfIoreşti socu, atunsi nu sî mai prindi peşti ». Copanca - Carp Teacă, 45. în Vinerea Patimilor, numită si « Vineria-sacî i « sî duc si sî scaldî păn a nu răsări soarili, c'apu nu sî licheşti �oalili di dînşii, nu sî 'nbol­ năzesc, nu dzac. Cum îi Vineria sacî, aşa 8Î\ săsi boalili ». Cioburciu - Varvara Pamfil, 62. în Vinerea şi Sâmbăta Paştilor gospodinele coc « pascî rusascî 'n formi şî pascî moldoviniascî. Înainti la Niedzîi păreţii ave cîte-o fimei sîtî diasî şî 'mbla tăti măhala păr la Paşti. Nu iara ca amu maşini ». Cioburciu - Maria Drubală, 78. [69] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUJ-DE-]OS Toti în aceste două zile se fac « pisanse i (ouă încondeiate). Unealta cu care se fac « pisansi : se numeşte « chişîţî di 'ncrestit ouî» şi e făcută din metal subţire de alamă dela icoane. În Corcmaz şi Tudora « încrestesc» ouă fără să întrebuinţeze vreun izvod, ci « din gând ». Motivele cele mai obişnuite de « pisanse : poartă următoarele numiri: « Seru plugului, Coada rîndunicii, Ruja sei diasî, Calia rătăsitî, Arichili morii, Mînica doamnii, Punga popii, Soldzîi pe­ stiului, Cîrligu siobanului, Vîrtelniţa ». « În spri Paşti, făse totdeauna flăcăii denii. Grămăde lemni şi făse focu. Vine oaminii şî sî 'ncăldză, Adica spune cî'n spri Paşti, hai sî fasim denii sî 'ncăldzascî morţîi. Dusem, cari stuh, cari lemni, şmacuri di lemni dusern acolo sî făsern focu. Hăt încoasi iara orednisi si vine sî rîde: « Si fasit, măi? » , ", Talmaza - Grigori Luchian, 80. Se crede că în spre Paşte se arată comorile; « sî rîdici foc, para-i al­ bastrî la bani. Spun cî-s bani. CÎn te-i dus acolo, azvîrli şalvarii, seva, ci stau diasupra. Păn atunsia o fost în pomînt, în spri Paşti iesî şî ard ». Palanca - Gavril Vârnavu, 62. Copiii când se scoală dimineaţa, în ziua de Paşte, « si spalî c'on ou roş sî prindî la sînzi, şî unu alb si sii bălan şî rumăn, Ş c'o capicî, sî-i dăi Dumnedzău bani pişti an. La Paşti sî cadi numa ouî roşîi si sii, nu al­ bastri, vineti sî nu sii, roşii sî trebuiesc. Sî sii ca cum o fost sinzili lui Hri­ stos cînd 1-0 chinuit ». Talmaza - Grigori Luchian, 80. La « Înviere », gospodinele duc pentru sfinţit alimente: pască, colaci, ouă, slănină, brânză, etc. Pescarii trebue să ducă şi « on chitic di peşti. Al pui pi pasci ş'al dusi la bisăricî ş'al sfinţăşti. Aşa-i obiceiu păscar'lui ş'afarî di păscar duc cari poati ». Copanca - Carp Teacă, 45. Dimineaţa, copiii umblă pe la case « de-a oulia ». Când intră în casă, zic: « Hristos o 'nvet !» la Români şi « Hristos voscres!» la Ruşi. Numirea de « Rohmani» sau « Blajini» nu se aude, însă credinţe de­ spre lumea în care trăiesc aceste fiinţe mitice există. La Olăneşti am în­ tâlnit următoarea credinţă: « Coj di ouî roşii dau pi apî ca sî vadî Ş pi altî lumi cî-i Paştili. Odatî pi atîta ştie ci-i Paştili c'o găsit coj di ouî roş pi api ». Olăneşti - Irina Morariu, 66. « Sini moari 'n dzÎua di Paşti, asela mer:ii la rai. Atunsia ari bucurii Hristos c'o 'nviet şî-s porţîli dischisî la rai ». Corcmaz - Maria Drubală, 78 . [70] 7° P. v. ŞTEFANUCĂ « Mosnezii Ş cu babili si dau în dzîua di Paşti în scrînsiob, c'apu creşti cînepa Il. Purcari - Hana Slobozian, 50. Luni după Duminica Tomei, se serbează « Prohoadele Il. [Nu se aude spunându-se « Paştele Blajinilor Il]. încă de sâmbătă sau de luni « păr în dzîuă sî duc la ţîntirim, curăţă mormintili şî boiesc crusile. Luni sî duc cu dimîncat, cu pomelnicu, fac panasidî, şăd la mormÎnturi. Dac'o mîntuit panasidzîli, apu fiişticari ari colivî şî ouî şi orez şî nusi ŞÎ covrizi şî li 'mpărţăşti pi la copchii. Copchiii ŞÎ calisii sînt plinî lumia la ţîntirim Il. Corcmaz - Maria Drubală, 78. După ce termină preotul toate pomelnicele, se aşterne în cimitir o « veretcă Il pe iarbă, Întind masa cu bucatele pe care le-au adus de acasă şi ospătează tot satul, cu preotul În capul mesei. După amiază, « să împăr­ ţăsc cu siata niamurli, s'amesticî şî streinii, şî fac cumpănii 1). Corcmaz - Aceeaşi. « Noui zioi după Paşti li ţînim, li sărbărn di chiatrî, di gîndasi. Nu lucrăm în zii, în grădinî. Sînt unii lucriadzî. în vechimi făse ŞÎ iioc, da amu s'o stricat lumia 1). Copanca - Iri mia Vitori, 99. Sfântul Gheorghe (23 Aprilie) e sărbătoare însemnată pentru cei care au vite. La Palanca fac din aluat, în Ajunul Crăciunului, un colac în forma unui 8 (opt), numit; « Sfîntu Aiiunu Il. Acest colac îl păstrează « la icoani păr la Sîntu Ghiorghi, ş'atunsi al iei ş'al moi ş'al dai la vacî într'o stra­ chinî, Al presori oliacî cu sari. Aşa ci-cî-i bini sî ştibî şî ie cî-i Sîntu Aiiun 1). Palanca - Frăsîna Isaicu, 45. Se crede ca In spre Sfântul Gheorghe umblă strigoaicele şi iau mana vacilor. Această credinţă e adânc înrădăcinată în toate satele şi se pove­ stesc fapte de curând petrecute. Din Copanca ni s'au comunicat urmă­ toarele despre strigoaice; « Iaca ieu am doui vasi şî niş la una n'am Iapti ca lumia. Cumpăr lapti cu vasili meli; da niş fruptu nu fii-i ca fruptu Pribluesc pi nişti măhălensi cî fii-o luoat mana vasilor. Păr la Sfîntu Ghiorghi am avut, cînd adaudza n'o avut 'nici lapti ŞÎ n'au niş amu, O prisarat fetili, cu mac împreiiuru vasilor $'0 pus grapa 'n poartî, şî tot o 'ntrat I,. Copanca - Lisaveta Reven , 53. « Spri Sfîntu Ghiorghi pui o crangî di rnăşîieş în uş la ziti, la poiatî, pintru ca sî nu iei mana la ziti, Sî 'nghimpî strigoaisili 1). Purcari - Hana Slobozian, 50. [71] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 71 Cioburciu - Varvara Pamfil, 62. Există credinţa că « nu-i ghini si doriti in dzîua di Sîntu Ghiorghi, c'apu iei somnu nieilor ». {( Di Sfîntu Ghiorghi, fetili cînd si scoali, sl spali cu rouî, dău pi iarbi cu mîna şi SI spalî pi faţî ca si nu li crăpi faţa. Altili au chistrui ş'apu sî ie », Corcmaz - Maria Drubală, 78. « în dziua di Sîntu Ghiorghi sî dizbracî păr la dzîuî cu chelia şî si tă­ văl eşti pin iarbî, pin rouî. Dacî sî tăvăleşti, sî curăţi di dureri, di bubi ». Copanca - Lisaveta Reven, 53�. Ziua de 1 Mai se serbează, însă nu-i cunoscută subt numele de « Ar­ minden ». în această zi «beu rachiu cu pelin şi zin, sini ari, cî sî 'noieşti sînzili ». Talmaza - Marianca Bolîridău , 70. Sâmbăta Rusaliilor e o zi consacrată cultului mortilor si se numeste " , « Sîmbăta morţască ». în această zi {( fimeili duc pomelnisili la bisericî, iesi preotu din bisericî şi sî duc la ţîntirim fiişticari, cari c'on ulsior, cari c'o găliatÎ şi udî morţîi. Acasî fac praznic, dau lapti di pomanî. Pui la captu stricătorii o strachinî cu api, ori o steclî cu zin ŞÎ dai di pomanî la cari socoţ cî n'ari. Dzîsi: Sî-ni dau o fîntîni: di altî lumi s'o am ». Corcmaz - Maria Drubală, 78. « Sîmbătă di Duminica mari fasi praznic şî chiemi oamini. Li dai cîte-o ceşculiţî, cîte-o străchinicî cu lapti, linguri. Pui şi sireşî, c'atunsi ii vremi a sireşîi ; leii la toartî sireşî. Ti dusi la bisericî şi rîdisi pomelnicu », Purcari -- Hana Slobozian, so. « în Sîmbăta Rusalilor dau firneili lapti di pornanî. Dacî poati, cum­ pără V'o strachinî, ori v'on ulsior şî dă di pomani la sei sărasi. Si gătesc şi chiamî rnăhălenii şî-i ospătiadzî cu lapti, plăSinti şî dau di pomani stră­ chini di lapti, linguri şî cîte-o crangi di trandasir ». Talmaza - Marianea Bo.lîndău, 70. (< în Sîmbăta Duminisii Mari, sini ari doui vasi cu lapti, apu s'o leI una di funii cu ghiţăI, s'o ducî undi-s copchiiiSei sarasi s'o lasî o săptă­ mînî s'o mulgi, c'apu ari izvor di lapti pi seia lumi ». Pureari - Parasehiva Iordachi, 6z. Prima săptămână după Dumineca Mare se numeşte (< săptămina lu­ itinoasi şi sÎ dau di pom ani străchini, ceşculiţ. Dacî ai lapti, li dai cu lapti, dacî nu, dai Ş cu :tin ». Pureari - Hana Slobozian, SO • ..................... m�i--------� [72] 72 P. v. ŞTEFÂNUC Prima Miercuri după Duminica lucrezi în această zi, « apu te-apuci dzîli ş'apu iarî îţ vii În siri ». în Sâmbăta Rusaliilor se curătă izvoarele. La curătitul fântânilor dă ,. , ajutor fiecare gospodar, la fântâna de unde ia apă. La Corcmaz, cură­ ţirea izvoarelor se face cu mare procesiune religioasă. Preotul sfinţeşte apa la una dintre fântâni, şi de aici trece apoi în fruntea procesiunii pe la toate celelalte fântâni din sat, unde citeşte câteva rugăciuni scurte şi stropeşte izvorul cu aghiazmă. Proprietarul fiecărei fântâni aduce o masă pe care aşterne o « stricătoari }), iar deasupra pune o pâne şi doi colaci. « în Sîmbăta Rusalilor adusim simburel, corovaticî, nuc, iarbî şî punim pi zios în casî, în tindî, La stîlchi, pin streşnî, punim frundzari di plop, di stejar, di frasîn. Li laş dila Duminica Mari păr la lăsatu săcului di postu Sîn-Chietriului. îi scoţ şî-i dai pi apî. [Nu se cunoaşte semnificaţia]. Tot în Lunia Rusalilor scot on oghial roş, ori o hainî roşii şî li 'ntindz la soari di halu moliilor }). Copanca - Lisaveta Reven, 53. « în Sîmbăta Durninisii Mari, sara, pui frundzari în streşnî. O săp­ tămînă, cît Îi săptămîna luninoasă, stau în streşnî, Luni, în dzîua di Iarbî­ verdi, păr a nu răsări soarli, îi zrnulzim şî-i dusim la izvor, îi dăm în apî. Daci ţ-a apuca frundzariu soarli, apu ti rîd fimeili cî ieşti lenoasî », Purcari - Rana Slobozian, 50. în Sâmbăta Rusaliilor se culeg plantele medicinale. Culegerea şi pă­ strarea lor se face după un anumit ritual: « în Sîmbăta Duminisii Mari mă duc şî strîng buruieni. Mă scald sî siu curatî. Nu-i liac la buruieni dacî ti dusi nispălatî. Mă duc şî mă scald la vremia di bîcati, şî-ni ieu că­ meşi curatÎ şi mă duc la păduri. Le-aduc Sîmbătă sara şî le-aştern pi ii os sî sii di liac. Şăd pi zios numa Duminicî. Luni păr la dzîuă, li strîng sî nu răsai soarli pi dinsili şi li azvîrl în pod si ususi, Li strîng într'o carzîncî şi li acopăr, sî sii curati », Tal maza - Marianca Bolîndău, 70. « Buruienili siunti, di liac di spăriet îs buni. Li cuIe ii înaintia Rusa­ lilor, c'apu la Sfredelu Rusalilor nu-s buni » 1). Cioburciu - Varvara Pamfil, 62 Mare e Sfredelu Rusalilor şi dacă Rusalili. 'Ti strîmbî păr la on an di \ Purcari - Rana Slobozian, 50. \ « Di Sfredelu Rusalilor sărbiadzî. Aduc pelin di marţ sara şî pun pin casî, pin cui ş'apu al strîng şî-i bun di friguri. AI beu cu zin ». Corcmaz - Maria Drubală, 78 . ') Vezi pe larg ritualul culegerii plantelor medicinale, conservarea şi întrebuin­ ţarea lor În textele de « Medicină populară » (textele 308'--328). [73] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 73 « Di Rusalii pun pelin în casî, în brîu. Sini be zin cu pelin, prindi la sînzi, n'ari boalî, rusalile. Dacă lucredz di Rusalii, ti sui 'n sus, ti hlu­ şăşti di cap, minţîli ţî li ie. Insibzi cuţit di sel sfinţit în pom înt ş'apu omu al scuboarî diavolu }). Purcari - Paraschiva Iordache, 68. « Cari lucra pi Rusalii, apu îi mai apuca Rusaliili, îi mai zbînţuie. Spune c'adica îmbla fimei, trii-patru fimei şî ziuca pin păduri. Da amu nu-s. înainti iara şî drasi. Sărba dzîlili lor, da amu nu sărbiadzî }). Copanca - Irimia Vitori, 99. « Rusaliili-s douîspresi feti şî sî pornesc di Duminicî şî îmblî cîrd tătî săptămîna ş'apu zboarî. îs îmbrăcati în alb ». Talrnaza - Marianca Bolîndău, 70. « în dzîua di Rusalii sî nu dorni, c'apu ti ieu Rusaliili. Înainti îmbla şi Rusaliili pi pomînt, da amu nu mai îmblî, cî s'o 'mulţît norodu. îs feti, trtLfeti şî fac zioc pi cîmp, cîntî şî zioacî şî strîgî: ih, ih, ih ! Dacî sî dusi siniavai pi dial şî Iucriazî, apu al ieu, al poartî sini ştii pi undi. Dacî vini acas", vini hemesît, tot îi hunit ieI, tot îi tujni, nu-i cu mintia 'ntreagî. Asei luoaţ di Rusalii glsesc, îţ spun si-ai sî păţăşti, îţ catî 'n pălării şî-ţ spun dacî ai praval di lucniţî, ori praval di apî, ori di cai }). Cioburciu - Varvara Parnfil, 62. A doua luni după Dumineca Mare, în postul « Sîn-Chietriului, îi Siulica », numită şi « Iarbă-verde }). Această sărbătoare nu apare în calendarul ba­ belor din celelalte regiuni locuite de Români 1). « Ciulică » se serbează în toate satele pe care le-am cercetat, ni s'a părut însă că-i mult mai res­ pectat în satele cu populaţie mixtă. în « însemnările istorice » asupra sa­ tului Tudora sunt trecute următoarele date privitoare la această sărbă­ toare: « Cea dintâi luni din postul Sf. Petru e numită această zi în româ­ neşte « Iarbî-verdi », iar în malorosă Siulica. Gospodarii învită rudele, cunoscuţii şi prietenii la masă, beau vin şi-şi dau ceapă de pomană». (Nu se cunoaşte semnificaţia acestui obiceiu). Iată cum se serbează astăzi această zi: « Luni, într'o săptămînă după Duminica Mari, în postu Sîn-Chietriului, îi Siulica. Fimeile dzîc: « Hai la Siulica, la Iarbî-verdi! Fac mîncări ş'apu ieu o stricătoari şi sî duc la iarbî verdi, o 'ntind pi iarbî, pun mîncari, pun siapî, Fărî siapî nu sî poati. Cari n'ari, cumpără şî dă di pomană. Sî duc fimei, oamini la iarbî verdi, mănîncî, beu, dau di pomanî ş'apu mai vin ş'acasî şî hulesc }). Corcmaz - Maria Drubală, 78. 1) în « Calendarul babelor », întocmit de I. A. CANDREA (Iarba fiarelor. Studiu defolklor. Buc. 1928), se arată că la 15 Iulie se s erbeaz.ă Ciurica, pentru pocituri şi pentru ca omul să nu fie ciuruit de bătăi. Această sărbătoare nu poate fi confundată cu Ciulicâ, care cade înainte de Sf. Petru şi Pavel (29 Iunie). [74] 74 " P. v. ŞTEFÂNUC « Cînd iesî Rusaliili, în dzîua di « Iarbî-verdi )}, apu s'adună toţ mă­ hălenii Ş tăti niamurli la o casî di om şî vin tăţ cu şîpurli di zin şi cu pInI coaptî şî cu siapî verdi. Atunsi sî dă di pomanî siapî verdi, unu la altu. Siapa sei care-i dat-o 'n dzîua di Iarbî-verdi, aseia ti scoati din iad. Te anini di siapa seia şi ieş din iad. Atunsi sî plăteşti Cum a şî si, dacî n'ai vatra ta şî sî dai siapî di pomanî. Păn în sarî oaminii mai hulesc )}. Purcari - Hana Slo bozian, 5°, « Luni di Siulică strîng frundzarii, mult păr la dzîuă, şî-i duc la Nestru sî nu răsarî soarli pi dînşii. Cînd dusi frundzariu, arunsi pi gard petici roşii ori iorganu )}. Corcmaz - Maria Drubală, 78. « Zioi în postu Sîn-Chietriului, cînd iesî tăti zioili, iesî Zbusiurnu Rusa­ li1or. O fimei, Ma1cosioai, o 'mplut borş şî s'o dus sî iei siumbrusel din ţîntirim sî pui 'n borş. 1 s'o făcut icoana nurori-sa iios ş'o vrut s'o iei şî i-o luoat minţîli. On an di dzîli ziuca, cînta şî sî 'mpodoghe. Pi urrnî ş'o vinit în siri cu nici, Cum o vinit anu, cum s'o 'ndreptat », Corcmaz - Aceeaşi. « Sîndzdniili-s în postu Sîn-Chietriului, cînd iesî pepini dintăi. Dăi di pomanî pepini ş'apu atunsi dacă-i da di pomană, mănînsi sîngurî )}. Purcari - Hana Slobozian, 50, « La Sîmdzănii iara slujbî înainti şî uniIi fimei scote hainili afarî sÎ nu li roadî moliili. O fimei o sleit untu di Sîmdzănii şî i-o luoat gura şî n'o grăit patru luni di dzîli. Da amu lucriadzî, nu-i mai vedi Hristos. S'o suit a noulia seri şî nu-i mai vedi sî-i mai posiascî. I-o lăsat di capu lor. La Sîmdzănii, pi vechi, saltÎ soarli 'n seri. La Sîmdzănii o săltat Hristos în trupu maicî-sa şî la Crăsiun o făcut. La Sîmdzănii pui o găliatî cu apî cînd rasari soarli şî vedz cî saltî soarli 'n seri. Ieu am pus pi nou [stilul nou] şî n'o săltat, da pi vechi o săltat )}. Corcmaz - Maria Drubală, 78. « La Chiricî-schiopu [15 Iulie] sărbiadzî, nu lucriadzî, di foc. Doamni fereşti! On turc 'vine di la carat şî vinind aşa, �\o aprins caruţa cu snochi )}. Cioburciu - Varvara Pamfil, 62. « Trifu-i vara; sÎ prichesc pînIi, sÎ coc pînIi pi dial». Talmaza - Grigori Luchian, 70. « La Pintilii cdldtoriul [27 Iulie] sÎ duc cocostÎrsii. O aiiuns la Sfîntu Ilii, sÎ 'nvîrtesc, sî carî )}. Talmaza - Grigori Luchian, 70, [75] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 75 « La noi la Marcooei cap di post [1 August], postu Sîntă Mării, sfin­ ţăsc florili, Sfinţăşti bosuioc, flori bătuti, flori roşîi, dusi la bisărcî şî li sfinţăşti, c'a�u-s buni di lat, di scăldat cochii, di dureri di cap ». Purcari - Hana Slo bozian, 50. « Dila Botiadzî păr la Marcovei, mulţ si 'niaci 'n Nestru, multi ziti, La Marcovei fiişticari cu mărunchi di flori, tăt nărodu, cum sî dusi la Botiadză, aşa şî la Marcovei sî duc şî sfinţăşti popa Nestru ». Corcmaz - Maria Drubală , 78. La Corcmaz, sfinţirea florilor la « Marcovei» se face cu mare proce­ siune la Nistru. întreg satul, tineri şi bătrîni se duc cu flori la râu, unde preotul oficiază sfinţirea apelor şi a florilor. în celelalte sate sfinţirea flo­ rilor se face la biserică. « Probajnili [6 August] inainti vremi sî număra mari sărbătoari. Oaminii sărba, si duse la bisărici, duse poami, duse meri sî sfinţascî. Nu mînca nimi păn la Probajni poami din oamini bătrîni, da din copchii mînca ». Purcari - Gavril Vasilache, 74. « Păn la Probajni nu sî mănînci meri. Spun cî di alti lumi plîng înzerii. Maica Domnului li 'mpărtăşti la dzîua asta di pi tepsii la copchii. Cari-o mîncat mă-sa, îi da măru 'nseput, c'o fost mă-sa scroafî Ş n'o răbdat. Da ii plîng cu lacrîni pi obraz. Da cari n'o mîncat părinţii, au bucurii, li dă meri 'ntrezi ». Purcari - Paraschiva Iordache, 68. - De ce nu mănânci mere, mătuşă? Văd că nu eşti prea bătrână? - « Numai sînt tocma bătrînă, da am şî copchii morţ şî trebu si li dăm di pornanî. Cum sî li dai di pomanî, dacî nu le-ai sfinţît? Nu sî poati si mîncăm păr nu li sfinţîm» 1). Copanca - Maria Bălan, 46. Despre postul Sfintei Mării se cunoaşte următoarea legendă: « Postu mari, cînd 1-0 lăsat Dumnedzău, o fost sî sie nouî săptămîni. Ş'apu o dzîs acolo on sfînt, sfîntu Petria, cî sfîntu Petria înbla cu Dumnedzău pi pomînt, c'a si pre lung tari. O spus: « Doamni, a si pre lung postu mari. Sî lăsăm doui săptămîni ş'a si vara la Sînta Marii, cî sînt di toati ». Postu Sintă Mării îi rupt din postu mari şî tot mari si chiamî ». Corcmaz - Maria Drubală, 78. « La Holooâsîca [29 August, Sf. Ioan de toamnă] nu sî mănînci harbuz cu niedzu roş, niş poami niagrî; niş frupt nu sî mănînci atunsia ». Corcrnaz - Aceeaşi. 1) Astăzi, în satele unde serbează după stilul vechiu , sătenii nu se duc la biserică în ziua de « Probajni » şi deci n'au posibilitate să sfinţească merele. În ziua de 6 Au­ gust, stilul vechiu, nu-i slujbă la biserică şi cei mai mulţi lucrează la câmp . ....... e 'N,.��, �--------- [76] P. v. ŞTEFĂNUCĂ « Ieste-o dzî toamna, Sîriion Stîlnicu II Septemvrie], sini poati si 'nsămni dincotro a bati vîntu, apu sî chiamî pişti an vîntu tot asial dila Sinion Stîlnicu bati. Dacî bati din spri Nestru, apu-i ghini pişti an, nu si pălesc pînIi. Dacă bati din zios, apu si ştii c'a sî sii negurî, pînli păleşti. Amu noi nu ştim cînd îi Sinion Stîlnicu; ieI îi mutat amu, îi pi steliu nou. Sini ştii pi vechi, asiala să 'nsămni: dacî 'nsamnî pi [stilul] nou, nu-s dzîIili aselia >). Talmaza - Grigori Luchian, 70. Într'un an se serbează trei « sâmbete morţăşti: Sîmbăta maslena (înainte de Postul Mare), Sîmbăta Rusalilor şî Sîmbăta lui Sîmedriu >}. Corcmaz - Maria Drubală, 78. Sfinţi protectori ai casei: « Cînd sî cununî, ieu praznic pe Sînta Mării, Sîntu Neculai, Arhanghelu şî Vineri a mari. Fac dimîncat, fac colasi, duc la bisericî colasi, colivî, pomelnicu ş'on stou di zin şi slujăşti preotu. Chiamî măhălenii, niamurli şi fac praznic. Pominesc morţîi. La praznic, cînd în­ chinî paharu, pominesc părinţii morţ şi copchiii. La praznic dau di po­ manî cite-on colac ş'o lumînari >). Talmaza - Marianca Bolîndău, 70. « La dzî 'ntăi di iarnî, fac Andriu. Fac mâncari, cîntî, iioacî. Aduc de-acasî fiişticari flacău zin şi fetili pun mîncari. Flacăii aduc muzîcanţ. Fetili aduc apî cu gura dila fîntîni, fac o turti şi turta o coc ş'o liagî cu aţi di coardî şi sî răpăd s'o apusi cu gura. Cari poati apuca di turtî cu gura, apu si măriti anu sela. La Andriu al fac pi Sînt' Andrii cii petisi, cum ai fasi o matahalî ş'al întind pi laiţî ş'al bosesc fetili. La Andriu unii cu usturoi la crusia ferestrii şî la uşori. Cu asiala usturoi şî la iiti fasi în frunti, pi coarni, şî la cochiti pi tuspatru, ca sî nu s'aprochii strigoaisili ». Copanca - Lisaveta Reven, 53. « Fetili 'n spri Andriu făse mîncari la o fatÎ la cari pune ieli. Sî duse flăcăii, îi pune la masî, îi ospăta, îi sinste. Fetili făse cînişuri, piroguri. Cînişuri sî fac din aluoat ca sî plăsinta, numa ci si fasi din aluoat doschit şî sî fasi mai groasî turta. Pi turti puni bîcăţăli rătundi di aluoat şi pi urmî părţîli li 'ndoai ca la vărdzari. Da di si si sărba la Andriu, nu ştiu >). Ză\ărtaica - Moisei Hanencu, 74. « Cînd sinstesc pl smeva cu iin, apu-i' dă� şi pîni. Dacî vin oamini buni în casî, pun o bîcati di pîni şî sari pi masî, luăm din pîni ş'apu bem iin. Zin curat beu numa beţîvii >). Corcmaz - Alixandru Gratii, 50. « Ciad di casî. Cînd fasi casî, pofteşti la clacî di casî niamurli şî mă­ hălenii. Cînd ai pornit-o, rîdisi de-on arşîn, o IUrdzăşti, apu ospitezi, îi [77] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 77 Copanca -- Irirnia Vitori, 99. sinsteşti, fasi masî la oamini. Cari vin la clacî, aduc si-i trazi inima, cîte-o găliatî di pîni! cîte-on băţ, o pîni, o parechi di colasi, on şîp, on burlui ş'o vadrî di iin. Adusi cari si sî poati », « Cînd ai pornit casî, ai mărs on rînd, măsori nouî sta cani di apî şî li pui într'o strachinî, o pui în colţ supt icoanî şi pui o icoanî diasupra. Sîmbăta sara spri Duminicî. Dacî a sî-ţ margî în casa seia, apui cînd mă­ sori diminiaţa, iesî tot nouî stacani di apî; dacî nu, iesî mai mai dişărti », Cioburciu - Varvara Pamfil, 62. La Chiţcani e obiceiul ca părinţii să facă feciorilor casă înainte de a-i însura. La construcţia casei fac clacă cu rudele şi « măhălenii », Am asistat la o clacă de casă şi am rămas adânc impresionat de solidaritatea socială într'o atare împrejurare. Cu toate că era vară şi fiecare avea de lucru la câmp, au venit la clacă toţi vecinii. Toţi cei care veneau, aduceau daruri: un ştergar, o farfurie cu făină, o pâne. Darurile le închinau stăpânului casei, urându-i: « Bog na pomoci l l) (Doamne ajută). Stăpânul săruta darul şi răspundea: « Spasiba l) (Mulţumesc). Darurile la casă nouă se aduc ca să aibă stăpânii casei toată vieaţa pâne de mâncat. « Când fac fîntîni, omu cu fîntâna dă pîndză di pomani, Liag' on ban în o mîneştergură la talpi ŞI cînd li scuboari 'n fîntini, ie meşteru m.neştergura şî' banii ». Corcmaz - Maria Drubală, 78. Hora. Hora sau « iiocu» se face în toate satele de pe Valea Nistrului­ de-Jos În piaţa din mijlocul satului. La Crăciun, la Anul nou şi la Bobo­ tează, hora se organizează la o casă de gospodar, închiriată de flăcăii care conduc col in datul şi plugăria, Această casă se numeşte « hurdughiie », La Paşti, se face « scrînsiob l) şi « caceli ». Hora se face lângă « scrinsiob l). În post nu se face horă şi nici toamna când sunt nunţi. Dumineca, în post, se adună flăcăii şi fetele la « scrînsiob » şi se dau în « caceli l). În satele cu populaţie mixtă se fac două hori şi se duc unii la alţii şi dansează. Flăcăii care « nănesc mozîcantîi şî strîng păralili dila flăcăi » se numesc « cămăraş » sau « birioza l> (Palanca). Lăutarii angajaţi la horele şi nunţile din acest ţinut sunt români şi ţigani din Talmaza şi Volintiri. Cobza şi vioara nu se mai aude; le-au luat locul tarafurile cu trom­ boane, clarinete şi trompete. Destul de des se cântă la horă şi din harmo­ nică. în Zăvărtaica, la horă şi la nunţi apare numai harmonica. De cobză sau cimpoiu nici nu se ştie cum arată. Hora din satele de pe Valea Nistrului-de-Jos e astăzi mută. Nu se aud strigăturile care se spun în Ardeal şi Moldova. în trecut a existat strigă- [78] P. v. ŞTEFÂNUC tura ŞI In acest ţinut. Se spune despre jocul ({ corăghiasca» că « băte din chisoari şî striga din gură: Asta-i una, măi băieţi!» Repertoriul jocurilor de astăzi cuprinde multe dansuri de salon ru­ seşti, poloneze şi chiar evreeşti, ca: ({ valiţu, lisghinca, Dira, cracoveauca, cazaciocu, iuhar cupeţ şi şaeru» (evreesc). Se mai păstrează încă în număr destul de mare şi jocuri vechi româneşti, din care însemnăm : ({ cărăşălu, prăsada, copăcelu » şi altele. La horă, dansurile în perechi sunt din ce în ce mai preferate faţă de cele în grup. Despre unele jocuri foarte vechi, cum sunt: ({ hangu, sîiacu, urma dracului şi buşanca» îşi amintesc numai cei mai bătrâni că le-au jucat în tine reţele lor. Există şi jocuri rituale la nuntă, care se aud din ce în ce mai rar. Unele sunt cântate de lăutari, iar altele, de femeile care îndeplinesc anumite ritualuri ale nunţii. Sunt cunoscute următoarele dansuri rituale: « oliandra, colacu, păsătălu şi hostropăţu» 1). La naştere 2). Despre femeile gravide se crede că poartă ({ băietu 'n driapta, da fata 'n stînga» (Olăneşti). « Daci si sparii cît îi groasî, apu s'o discînţ di spăriet : (Olăneşti). « Sî nu coasi pi sărbători, sî nu tai cu foarfisili, daci-i îngreunatî, c'apu sî 'tîmplî di ari cochilu sămn » (Copanca). « Sî nu si uiti la calisi, la ninuni, c'apu fasi copchilu urît, cu sămn» (Copanca). ({ Cînd vedi om urît, sî dzîcî : Tu sî sii aşa, da cochilu nieu sî nu sii aşa» (Olăneşti), « Cînd si trudeşti di fasiri, leii în poala cămeşîi o căpătînî di usturoi» (Copanca). Ca să nască mai uşor, moaşa « displeteşti lehuza s'o dischei la cameşî. Cînd sî naşti copchilu, si pui lîngî lehuză farfisili ŞÎ cutîtu, sî nu si lichiascî duh nicurat di copchil şî di lehuzî » (Olăneşti). îndată ce se naşte, « al strochim cu aghiazmî, strochim şî lehuza şî baba sî spalî pi mîni cu aghiazmî» (Copanca). 1) Astăzi sunt cunoscute şi se joacă la horele din satele de pe Valea Nistrului-de-Jos: a) Jocuri vechi româneşti, de care-şi mai amintesc bătrânii: {( corăghiasca, hangu, sîiacu, urma dracului, buşanca » ; \ b) Jocuri rituale la nuntă: « colacu (ăl zioacî fin:i�ile cînd scot dzăstria), păsăţălu (ăl zioacî fimeili cînd sî duc cu roşu), hostropăţu (l� masa sei mari) ,); c) Jocuri româneşti de astăzi: {( di zioc, bulgăriasca, halupu (în doi), săcăroaia, fata popii, cărăşălu, şîpot, copMelu, şchioapa, farfisili (horă), floaria, potroinicu, pră- sada (în doi), chiriacu, juravelu»; • d) Dansuri populare şi de salon, ruseşti şi poloneze: « polica, valiţu, lisghinca, cuhanca, poli ca madzurca, pitrusiava, cazaciocu, iuhar cupeţ, oira, cracoveauca, dişpanca> 2) Informatori: pentru Copanca - Lisaveta Reven; 53; Talmaza - Agafia An­ dronic, 27; OIăneşti - Irina Morari, IJ6; Tudora - Irina Tătaru, 52. [79] ( CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 79 După ce se naşte copilul, nu se stinge lampa în casă până nu-l bo­ tează, fiindcă « dacî-i întuneric, poati sî schimbi copchilu, al stricî dia­ volu i (Olăneşti, Copanca). Când se naşte « cu cămeşuicî, apu asiala copchil îi cu noroc. Iaca fsioru nieu cari-i primari, s'o născut cu cămeşî şî trăieşti ghini » (Olăneşti) « Cămeşa o puni pi bosuioc în ladî, ori pi coardî, ş'o ţîni. Aseia-i norocu omului. Ii bunî pintru fetili cari nu sî pot mărita. Sî spalî cu lăutoari di pi cămesuicî, sî îmbli flăcăii după dînsîli : (Copanca, Olăneşti). « Sî nasc alţ copchii nu ma c'o liacî di suflet ş'al botedz ieu [moaşa]. Torn aghiazmî 'n scăldătoari ş'al plînt în apî şî dzîc « Numili Tatului : şî popa al îngroapî cu botedzu nieu. Atunsia îi înzer, di altî lumi. Avem şî vorbî cu popa» (Olăneşti, Copanca). « Dacî moari nibotizat, pi seia lumi îi duh nicurat. Al dusi ş'al Îngrochi fări popî la ţîntirim i (Copanca). « Dacî fimeia al fasi mort din naştiri, apu al îngroapî 'n hărrnan la on pom, al strocheşti şăpti ani cu aghiazmî la Botiadzî ş'atunsi iel sî botiadzî şî iesî din mînli diavolului şî sî dusi la rai înzer ». « Sini ari grijî; da amu-i fac şî sî saturî şî cînii di dînşîi l . Ne-a răs­ puns moaşa Irina Morariu din Olăneşti, revoltată împotriva celor care îşi provoacă avort. « Cînd nu sî botiadzî răbdi copchilu, pui o carti la capu lui, pui o epistolii şî şîpu cu aghiazmî, pîni şî sari, ca sî nu sî lichiascî seva di dinsu i (Tudora). « Păr la botedz n'arunsi afarî scăldătoaria copchilului dac'asfintăşti soarli, c'apu plânzi copchilu. Stînzi trii cărbuni în scăldătoari ş'o dai afarî şî nu-i nicî : (Copanca). Scutecul copilului nu se lasă afară « sî sfinţascî soarli pi dînsu, pintru plînsori, sî nu plîngî cochilu i (Talmaza). După naştere, la Români poate intra oricine în casă; « numa la Că­ ţălachi nu sî poati sî întri strein în casî, păn si-a fasi copchilului apa; macar niam sî sii : (Copanca). Când întri într'o casă unde este un nou născut, trebue « să pui n leu-doi pi fruntia copchilului, cî şi maiii i-o adus lu Hristos, cînd s'o născut, aur, smirnî şî tămîi» (Olăneşti). Când naşte femeia primul copil, « îi fasi o cămeşuicî ş'al îmbracî v'o lunî douî ş'apo strînii 'n ladî sî-i Îmbrasi pi cari altu sî naşti ş'asiala tot o lunî, ca sÎ cauti di fraţ» (Copanca). A doua zi după naştere, se duce moaşa la preot, ca « să-i dăi popa nu­ miIi copcbilului ». Rodina se face la trei zile după naştere. Moaşa invită de dimineaţă vecinele, rudele şi viitoarele naşe. Spre seară vin cele invitate şi cînd intră În casă, urează: « Sî vă sii di bini cu om nou, sî trăiascî părinţîi s'al pui la caIi şî pruncu sÎ sji sănătos, sî priniascî cămeşa lui Hristos 1 » [80] [o P. v. ŞTEFĂNUCĂ I r , Ele « aduc lehuzîi gostinţî: ostrachinî di făinî, o desatcî di covrizi, o legăturî di fasuli, cîte-on funt di dzăhar şi poami. Dăruiesc şî bani şî, dacî-i băiet, dzîc : « Na di puhî »; da dacî-i fatî: « Na di sersei, di merzeli ». Moaşa stropeşte cu bi.suiocul muiat în aghiazmă peste mânile le­ huzei, iar aceasta se spală pe faţă şi zice (de trei ori): « Mă rog di mă iartaţ! » Moaşa şi femeile răspund: « Dumnedzău sî ti ierti! » Se spală apoi moaşa cu aghiazmă şi cere iertare lehuzei şi oaspeţilor. Lehuza pune o bucată de pânză pe mânile moaşei, ca să aibă cu ce se şterge după ce se spală. Acestui petec de pânză, dăruit moaşei, i se spune « mîne si ». ({ Cînd iesi lehuza din scăldătoari, pui on topor, o măturî, undi calcî lehuza cu chisioarili, Macar sii baiet, macar sii fatî, tot una sî puni. To­ poru, si sii sănătos ca sieru şî mătura, sî mături durerili. Dacî nu-i topor, on ser seva, numa ser sî sii » (Copanca). « Ouî nu s'aduc la rodinî, c'apu fasi copchilu jolni. Daci-i Paştili, sî poati ouî roşîi, da 'ncoasi nu si poati » (Talmaza). « Fimeili cari au poalî roşîi, nu sî duc la rodinî, c'apu fasi copchilu bubi, sî prăpădeşti şî vara sî opăreşti » (Copanca). Dacî sî dusi v'o nebunî, apu unli spun: ({ Cum ii mă-ta di curati, aşa-s şî ieu l » Şî sterzi copchilu cu poala cămeşîi şî nu i-i nici copchilului (Talmaza, Copanca, Olăneşti, Tudora). Dacă se întâmplă că vine vreo femeie şi uită să spună, iar mai târziu copilul are bube, atunci « moaşa scoati locu di undi 1-0 'ngropat ş'al scaldî pi copchil cu locu. Tot locu al puni în scăldătoari şî dzisi : « De isi te-i născut, de isi sî-t sii sî liacu » (Olăneşti). " , Urmează ospăţul până noaptea târziu. în acest timp, moaşa se duce cu o ceaşcă cu apă şi cu o stiblă de busuioc la preot. Preotul sfinţeşte apa şi dă moasei odată cu aghiazma si numele copilului. (în satele unde moasa nu se , , , J duce după nume a doua zi după naştere). Când vine moaşa acasă, stropeşte cu aghiazmă pe toate femeile dela rodină. Acestea pun câte un leu în ceaşca cu aghiazmă şi spun: ({ Dă cu stibla şî cîte-o sămîntî di bosuioc, ca sî fac copchii! » După ce cad seminţele, le numără şi zic: « Uiti cîţ copchii am sî fac! » înainte de a pleca femeile pe la casele lor, moaşa le anunţă pe cele care urmează să fie naşe copilului: ({ în cutari dzî am sî vin cu şîp », în ziua fixată, moaşa se duce « cu şîp di prins cumătri ». Cele care primesc să boteze, îşi învită vecinele (« Hadeţ, cî am şîp! ») şi stau la masă. Moaşa primeşte drept dar pentrucă i-a adus vest�a că va fi « cumătră », o legă­ tură de făină. « Cumătra» trimite mamei \;opilului cu moaşa, « poami, douÎ lumînări, on toc di ţîrnisi şî puţunticî sari » (Talmaza. Nu se cunoaşte semnificaţia acestui obiceiu). Botezul se face după o lună şi chiar două luni dela naştere. Sâmbătă seara sau Duminecă dimineaţa vin naşii să ia copilul la botez. Aştern în mijlocul casei un cojoc, aşează copilul gol pe el şi-i pun câţiva lei pe frunte spunând: « Luăm copchilu păgân ş'al aducim creştin » (Talmaza). l, �. ! '. 1, [81] CERCETĂRI FOLKLOHICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS La Tudora, aşează copilul pe cojoc « ca să aibî multi oi ca 'n vechimi », N aşii duc copilul la biserică înfăşurat în « crîjmî albî, cî şî Hristos în alb s'o botidzat ». La biserică, fiecare naş cumpără câte două lumînări, una o dă preotului şi alta o aduce acasă. Mai cumpără şi o cruciuliţă, pe care o pun la gâtuI copilului. După botez, aduc copilul acasă şi-l aşează din nou pe un cojoc şi îl închină apoi mamei, spunând: ({ Dila noi sin, dila Dumnedzău creştin ş'al dunevoastrî fiu ». Mama ia copilul, sărută mâna naşilor şi le răspunde: ({ Vă mînţămăsc ». « Copchilu nu si scaldî chiar cum vin dila bisericî, trebui sî doarmî 'n nir. Chicî 'ntr'o strachinî plini cu apî, cu lumînărili, siarî 'n patru colţuri Ş cu crîjmili tot în crusi, pin apî, şi apa seia o pun în scăldătoari » (Olăneşti). « Baba ie lumînărli dila nănaş şi li stinzi di coardî şî spuni: « Slava Tatului, ş'a Fiului s'a sfîntului duh» (Nu se cunoaşte semnificaţia acestui obiceiu). « Lumînărili li ie lehuza şî li ţîni păn îş fasi molitfa ş'aprindi una la Maica Domnului şî una la Isus Hristos» (Olăneşti). Când scaldă copilul după botez, « îl spalî cu bumbacu dila lumînări şi cu bosuiocu, ca sî nu sî opăriascî, sî nu sî ardî cît îi copchil » (Tudora). După ce scot copilul din scăldătoare, « nănaşîli al îmbraci cu crîjmî. O cumătrî îi fasi chichie, alta o cameşuicî ». « Sini boteadzî mai mulţ copchii, apu al scot din iad sinii ». « Sî botedz la ţîgani, cî-ţ merzi la cai» (Tudora). « La fatî mari, cari o făcut on baistruc, sî botedz, cî-ţ merzi la gospo­ ) dării» (Tudora). Urmează apoi ospăţul sau « cumătriia ». Cei mai mulţi însă ({ amână cumătriia toamna, cînd au vin şî pîni ». Când urmea� « cumătriia» în aceeaşi zi cu botezul, « baba toarnî apî pi mîni nănaşilor sî speli. Sî şterg di mîneşterguri. Altili ser on aşternut di Iîni, ca sî aibî noroc la oi » (Tudora). « La cumătrii dau colasi, cari-s mai sărasi ; cari-s mai bogaţ, acoperiţ cu barizuri, şaluri şî mîneşterguri. Cînd închinî colasii, spun: « Poftim pîni şî sari dila cumătrii dunevoastrî 1» Nănaşîi pun cîti douîdzăsi ori patrudzăsi di lei. Cari-s sărasi, nu mai fac cumătrii» (Tudora). J�a mmtft 1). Dela vârsta de 15 ani, băieţii şi fetele încep să se întâl­ nească şi să petreacă împreună, toamna la culesul merelor, la nunţi, la şezători şi la ({ iioc » 2). Ceea ce-i mai caracteristic pentru satele din acest ţinut e obiceiul numit în graiul local ({ şăd c'on flăcău » sau « şăd c'o fatî ». ') Informatori: pentru Copanca - Ion ZbÎrnea, Z9; Malania Reven, zz; Lisaveta Reven, 53; Talmaza - JVlarianca BolÎndău, 70; Grigori Luchian, 70; Pureari - Hana 810 bozian, 50; Paraschiva Iordache, 68; OIăneşti - Irina Morariu, 66; Corcmaz­ AxÎnia Pascu, 50; Iosif Galupa, zz; Tudora - Ion Tătaru, 4Z; Pal anca - Panaghia Mocanu, 55; Zăvărtaiea - Filip Ipati, 39. 2) Pentru « iioe ,), vezi capitolul « Hora') (p. 77). 6 Anuarul Arhivei de Folklor IV [82] 82 P. v. ŞTEFĂNUCĂ Iată în ce constă acest obiceiu: « Tătî dzîua duminică, zioacî la zioc flăcău şî fatî, Cînd aziung sara, o 'ntriabî flăcău pi fatî: « Fa, şădz cu mini? » Da fata răspundi deodatî, cî n'am undi, cî tata, cî mama, cî nu ştiu si. Da flăcău-i spuni: « Fa, si nu mai calsi cu chisioru 'n zioc ori sî mai gă­ săsc v'on flăcău la tini h Fata-ţ spuni si vii ori la dinsa, ori la v'on niam, dac'o bati tat-so. Flăcău vini şî bati la ziam la casa sei mari şî fata-i dă drumu în casî. Flăcău rnerzi 'nset si n'aI sîmtî părinţii, ori cînii. Stai di vorbi şî-i spui si-audz pin sat şi ie-ţ spuni se-audi ie. Şi mă culc cu dînsa, dacî stau v'o cît iva sări >) (Copanca). Ceea ce urmează după aceste întâlniri, e uşor de inchipuit. Fata îi spune flăcăului să o ia de nevastă. Flăcăii însă, « alţii o ie, da alţîi n'o ie. O ie pi alta şi fata rămîni 'ngreunatî >). Fetele ştiu şi ele să scape de încurcături. Recurg la ajutorul babelor sau doctorului: « Sunt unili şi ştiu drăsii şi nu pursed gre. Sî duc pi la Tighina ş'al scot şi iar rămîn feti mari cum o fost. Pintrucî ie o fost fatî mari de gospodari şi nu vre si facî di rîs >) (Copanca). De sigur, asemenea cazuri sunt rare, însă le-am Întâlnit peste tot. Fiind una din cele mai tăi­ nuite probleme din vieaţa satelor, cu greu se poate urmări frecvenţa ca­ zurilor. E de ajuns constatarea că avortul a pătruns şi la sate. Scăparea pentru fetele care ajung în asemenea situaţii grele, e « să fugă pi cuptiori », « Fug pi cuptiori >) foarte multe fete şi din această cauză se întâmplă că toamna fac nunta şi după Crăciun vine şi copilul. Iată ce înseamnă « a fuzi pi cuptiori » : « Am şădzut cu dînsu, m'o vrut şî l-am vrut şi am fuzit pi cuptiori. Cind am aziuns acasî la dînsu, am intrat În casî ş'am dzîs : Iartaţ părinţ ! (di trii ori) şî ii o spus: « Domnu si ti ierti! >) M'o iertat şi m'o prin it >} (Copanca). Când aud părinţii că fata lor « şădi c'oncflăcău, dacî li plasi flăcău, apui dă voi si stăi fata; da dacî nu, o bati ş'o opreşti » (Corcmaz). Când părinţii nu vor să-şi mărite fata după un flăcău, fiindcă « nu-i din oamini, ori ii sărac, o furî flăcău pi fatî. Si dusi cu doi-trii flăcăi ş'o 'nhaţî de-acasî. Chiar dacă n'o şădzut cu dînsa, o furî 'ntr'o noapti ş'o dusi acasî la dînsu, o furî cu de-a sîla » (Copanca). « O fost o clacî di tors. O vinit on flăcău după o fatî, o bătut la feriastrî ş'o chemat-o afarî. O luoat-o ş'o dus-o la on frati a ii. Acolo, s'o sleit, sărmana, di si-o vădzut. Sara o vinit v'o pa,ru flăcăi ş'o pus mîna pi dinsa, o pus-o 'n cărutî ş'o dus-o la nirli ii acasî. M,erie vesti a pin sat c'o furat-o >) (Copanca - Malanca Reven, 22). \ Logodna. Gospodarii fruntaşi cred că-i mare ruşine să le « fugă fata pi cuptiori » sau să le vină la flăcău « miriasă pi cuptiori >). Ei stăruesc ca fiii lor să se căsătorească « după rânduială >), adică să se facă logodna. Logodna e aproape aceeaşi, fie (fă fata-i din sat, fie că pleacă flăcăul în alt sat. « Dacî ai on flăcău şî vrai s'a! pursedz niri 'n alt sat, apu [83] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS chiemi on om măhălian, ori on niam ş'al trimeţ cu dînsu. Starostili cu nirli trag la o casî di 0111 ş'acolo îi laudî o fatî. Trimeti la omu _sial cu fata. Omu chiamî nirli ş'adosi şî fata şî dacî sî plac, sî logodesc. Niriasa puni zălog on tulpan şî inelu, da nirli puni o sutî di lei. Îş schimbî ineli şî pi urmî si pun la masî. Înainti trăie şî din chistoali, da amu-i opresc jăn­ darii» (Purcari). La plecare, mirele îi anunţă pe părinţii miresei, în ce zi să vină « la răspuns, sî vadî averia nirlui şî din si niam di oamini» (Purcari). Răspunsul. Când vin « la răspuns» părinţii mi�esei, « nu trag �_itiri, da trag la altî casî 'n mahalî şî-i dau di ştiut nirlui. Nirli si dusi şî-i pofteşti şî-i puni la masă. Mama niresi puni-capisli şî inelu pi masî, da nirli şalinca şî inelu. Sî 'mpacî si pridani dă nirlui ori niresî, Dacî nu sî 'mpacî din pridani, apu strîcî» (Palanca). Tot la răspuns se învoiesc socrii între ei « şî din legători ». Mireasa trebue să aibă gata până la o sută de « legători »: « Liagî toati niamurli. Dacî nu li leii pi toati, can sî bănuiesc. Ii sî prind a sî sfădi la nuntî, ba chiar şî sî bat» (Talmaza). Inzestrarea. în trecut, fetele nu primeau ca zestre pământ arabil, vii sau livezi, ci numai « dzăstria din casî» şi câteva oi sau o vacă. Pământul arabil, viile şi livezile se împărţeau numai între feciori. Partea cea mai mare şi casa rămânea feciorului mezin. Acesta era obligat să îngrijească de părinţi şi să-i înmormânteze (Talmaza). Astăzi dau de zestre pământ arabil şi fetelor, cu singura deosebire că primesc mai puţin decât băieţii. Fetele iau în schimb o foarte bogată « dzăstre din casî ». Mamele se străduesc, încă de când sunt mici fetele, să le facă toată zestrea. « Izvodul» de zestre trebue să cuprindă până la 2 ha pământ arabil, o vacă şi următoarele covoare şi ţesături de pânză: « două părechi di păretari, un polog în ochiuri, patru lăiceri pi canapcî, douî poloazi alesî pi crivat, o scoarţî, douî poloazi mai alesî di pareti, veretcî, v'o triidzăsi di coţ di sasi, douî drăniţari, unu ales cu garos şî unu 'n tere, patru stri­ catori di lînî şî douî feţî di masî albi în tere, prostiri di pat cusutî cu flori, cu zîmţ şî cu douî rînduri di 'ncheituri, ci-i di trii laţ, şăsî prosoapi cu horboţîcî, şăsî perni, iorgan, o ladî şî icoanî» (Copanca şi Talmaza). Se mai dă zestre « dzăsi şărviti di masî, dzăsi farfurii, şăsî furculiţ, tăblâ, grafin şi cafenie di steclî» (Copanca şi Purcari). La fetele care ştiu să coasă li se dă zestre şi maşină de cusut. La Corcmaz şi la Olăneşti nu se dă zestre fetelor « posudî; da cînd vin la masa sei mari, ori sî duc di tineri [prima vizită pe care o fac tinerii căsătoriţi socrilor mici], aduc niamurli farfurii, furculiţ, linguri, stăcani, grâu, oi, ori o ziţîcî ». 6* [84] P. v. ŞTEFĂNUCĂ Flăcăilor li se dă zestre până la trei hectare de pământ arabil, un hectar de grădină sau de vie, loc de casă, căruţă cu cai, plug şi grapă. Mezinul rămâne stăpân în gospodăria părinţilor, după moartea lor. La Chiţcani, li se fac flăcăilor case de către părinţi, înainte de a se însura. Se ridică pe­ reţii şi se acopere, rămânând ca după ce se însoară, să o lipească cu lut şi să o văruiască cel care se mută într'însa. Darurile. Mirele îi cumpără miresei, înainte de nuntă, « rochii, tufli, colţuni; vinoc di flori, cari pun pi cap la niriasî, cumpără fata. Sî dusi la tîrg nirli cu niriasa şî mama niresîi ». Mireasa face la rândul ei mirelui şi soacrei următoarele daruri: « cameşî di niri, cameşî di soacrî. Cameşa di soacrî sî fasi di pîndzî di bumbac ş'o coasî nireasa ». Darurile pe care le cumpără mirele miresei, i le dă la târg, aşa că astăzi nu se .mai duc « pocloanili » şi nici nu se mai aude urarea « pocloanelor », La Tudora a existat în trecut « pocloanili ». Din acest sat am putut culege o astfel de urare. Din ziua ({ de răspuns » şi până ({ la nuntă », mireasa « îş coasî feţî di căpătîi, feţî di masî, stricători di lînî şî di bumbac. Nirli fasi făninî, nă­ neşti muzicant, îş catî nu ni mari. Nunii şi streini si tîmplî. Niamurli mai stăruiesc ş'aşa la nuntî » (Purcari). Nunta la mireasa. Nunta, atât la mire cât şi la mireasă, începe de Sâm­ bătă dimineaţa. La mire, se adună mai întâi rudele. Starostele şi cu un vornicel se duc şi-l aduc pe nunul cel mare cu lăutari. Acasă, la socrii cei mari, sunt întâmpinaţi la poartă cu o sticlă de vin. După ce stau la masă, se pregătesc să plece la mireasă. Când pleacă după mireasă în alt sat, mi­ rele învită cât mai mulţi flăcăi şi fete ca să-I însoţească cu nunta. Când se urcă mirele în trăsură, soacra cea mare ({ pune-on scaun ş'aşterni pe­ stelca di calcî nirli, Flăcăii chiui » (Purcari].» Sâmbătă de dimineaţă, vorniceii miresei umblă cu o sticlă c� vin prin sat şi învită la nuntă rudele şi vecinii miresei. La Chiţcani, Leuntea, Pa­ lanca şi Copanca (mai rar), unde populaţia este mixtă, învită rudele la nuntă însăşi mireasa, însoţită de câteva ({ druşte ». Mireasa, cu o cunună de flori pe cap şi cu un colac împodobit, cu bu­ suioc în mână şi « druştele, legati cu prosoapi », colindă pe la casele ru­ delor şi vecinilor, cântând tot drumul melodii rituale în ucrainiană. Cu toate că mireasa şi druştele sunt românce şi\cunosc puţin limba ucrainiană, totuşi ({ cîntecu-i rusăsc, da-i poftim moldovineşti : (1 S'o rugat tata şi mama şi mă rog şî ieu în urma lor, poftim ta pusu mesîi ! » Dăm mîna cu niamurli. Sini binivoieşti, fasi masî la niriasî; cari şî cum vra. Cînd işim pi uşî, însepim cînticu niresî. Cinticu ista fac toţ: şî Moldoveni, şi Ruş şî-i frumos » (Palanca. Vezi cântecele rituale, textele 99-100). Nunta în satele arătate mai sus prezintă unele aspecte de Înstrăinare. Unele obiceiuri ucrainiene sunt adoptate şi de Români. iZ _ ...... il 1=5&2 [85] CERCETĂHI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 85 După ce termină mireasa de învitat rudele, vine acasă, « s chiaptînî, Ş puni florili pi cap, druştili o 'mbracî şî ţîganii cinti. Fetili şăd di rînd lîngî nireasî şi pi urmî mărg la păhar. Dau mîna şî pun cite-on leu. Ni­ reasa li dă cîte-ori pahar di zin. Pi urmî încunziurî masa cu vorniseii şî druştili Ş1 iesi afarî şî iioacî» (Purcari). La Palanca şi la Corcmaz ({ druştile zioacî buchetu ». Ele prind mai în­ tâi mirelui o floare în piept şi apoi la toţi vorniceii şi miresei. Cât timp vând florile, drustile cântă o melodie rituală a florilor. V orniceii aleg florile şi aruncă într'un talger pe care-îl întinde o druşcă vreo câţiva lei. Acest obiceiu l-au împrumutat şi Românii dela nunţile ruseşti. V orniceii mirelui ({ dau de ştiut niresîi cî vini nirli : spun conocăria », Mireasa dă doi vornicei călări « cu şîp di iin şi iesî înaintia nunţi şî-i pof­ teşti sî margî la gazdî (când e nunta din alt sat). Starostili niresîi sî dusi şî pofteşti toatî nunta Ia niriasî. Cînd vini nunta, niriasa zioacî danţu cu a ii. Nirli si prindi lingî niriasî, Înainti, alunga niriasa 'mpreziuru ziocului şî dac'o prinde, sta 'n zioc şî ziuca. Dzîse cî furî niriasa : (Olăneşti). La Purcari se practică şi astăzi acest furt simulat. La Talmaza, după ce spun vorniceii « conocăria », se întorc înapoi (1 şî ieu nirli şî mărg păr la prag. Niriasa iesi cu druştili c'on colac în mînî şî bosuioc, vîrî mîna pin colac şî strocheşti cu apî sfinţîtî, c'o stiblî di bo­ suioc. Nirli zvîrli cîţva lei» (Talmaza şi Palanca). Toţi nuntaşii mirelui intră în casă şi se aşează la masă. Spre seară, socrii cei mici îi petrec pe nuni .şi pe mire (1 cu şîp di zin păr Ia gazdî », Duminecă dimineaţă, (1 nirli s dusi cu nănaşîi Ş cu nuntaşii lui Ia bisărici ». Mireasa se duce din urmă cu nuntaşii ei. V orniceii miresei iau de acasă un ţol ori un războiu ({ s'aştern supt chisioari ». Când iese mirele din casă ({ cu danţu, mama lui ăl împroaşcî cu grîu, cu canfeturi şî cu nusi, ca sî-i margî ghini pişti viaţî » (Palanca). Când e mireasa din acelaşi sat cu mirele, ({ Duminicî diminiaţî sî dusi la lliriasî ş'o ie şî sî cununî» (Tudora, Palanca). Cununiile se oficiază după slujbă. Când se întorc dela biserică, (1 dacî sî stînii lumînaria niresîi întăi, moari niriasa 'ntăi, dacî a nirlui, moari nirli» (Purcari). Când se întorc dela cununie, ies pe la porţi copIii ({ şi-l udă cu apî pi iliri (îi toarnă în cale) ». Mirele le asvârle bani. Când mirele e din alt sat, ({ flăcăii din satu niresî, iesî 'n poarta bi­ sărsi c'o masî, cu chitî şî c'on şîp di iin. Nirli plăteşti la flăcăi, cumpără niriasa. Dacî nu li dă bani, sî tîmplî că-I şî bat pi niri, pi nun şî pi flăcăi» (Palanca). Cortegiul nunţii e întâmpinat de părinţii miresei ({ c'o părechi di co­ lasi, c'o farfurii di bicsfituri şî c'on şîp di rachiu. Zioacî 'n faţa casîi păr si-i ospăteadzî pi toţ» (Purcari şi Talmaza). [86] 86 P. v. ŞTEFĂNlJCĂ La Olăneşti, soacra cea mică iese în întâmpinare c'o icoană. întră în casă şi stau la masă. Duminecă, toată ziua, e nunta la mireasă. La nuntă vin « niamurli niresîi, măhălenii, ş'aduc cîte-on prosop, cîte-o părechi di colasi, cîte-on şîp di zin. Spre seară, se fac « legătorile ». Trec la masî şî-i liagî dintăi c'on prosop, pi nuna sei mari c'on prosop ş'o şalincî, pi nun cu douî prosoapi în crusi, da pi iştialant, niamurli nirlui ş'a niresîi, c'on prosop» (Talmaza, Olăneşti, Copanca). Soacra cea mică aduce şi pune pe masă în faţa mirelui « o plăsintî 'n tăva, cu brîndzî ş'o găinî friptî învălitî c'o farfurii. Nirli ie farfuria ş'o învîrteşti di trii ori ş'o puni 'n ladî. Scot dzăstria ş'o zioacî ş'o pun în car (Purcari, Talmaza). Cînd scot dzăstria, on frati de-a niresii vindi dzăstria. Nirli-i dă v'o dzăsi lei» (Copanca). înainte de a pleca din casa părinţilor, aştern un cojoc jos, în faţa icoa­ nelor, pe care se aşează în genunchi mirele şi mireasa. Ei se roagă de pă­ rinţi să-i ierte. Un vornicel spune iertâciunea (textele 99 - 100). La Chiţcani şi Palanca, vornicelul spune « Tatăl nostru », când nu ştie « iertăciunea ». După iertăciune, mirele şi mireasa sărută mâna părinţilor. Aceştia iau mireasa de mână şi o dau mirelui, spunând: « Iaca-ţ dăm, niriasă-t dăm, Cum îi tine-o, Păn amu o fost a noastrî, Aşa-i ave-o l : Da de-amu i-a ta. (Olăneşti). Apoi « însep danţu, încunjoarî masa di trii ori şî iesi afarî şî zioaci ziocu sial mari. Cînd iesî cu danţu, on frati ori o sorî de-a niresî, pune-on băţ în uşî ş'o plăteşti nirli, cu lei, pi niriasî ». După « ziocu sial mari» mireasa se urcă în trăsură, iar flăcăii chiuie. înainte de plecare, mireasa îşi face semnul crucii cu un colac, în patru părţi, pe care îl aruncă apoi flăcăilor. Nuntă seara. Când vine nunta dela mireasă, socrii cei mari o întâm­ pină cu o icoană şi pâne cu sare. Soacra cea mare o întreabă pe mireasă: « Cu sini ai vinit?» Mireasa răspunde: « Cu chitî şî cu sari Şî cu fsioru dunitali r (Palanca). Toţi nuntaşii intră în casă şi stau la masă. După masă, nunii sunt con­ duşi acasă, iar mir�le şi mireasa primesc ur�ri1e. Un vornicel iese în prag şi strigă: « Poftim flăcăi la hărăzi Dila nic şi păr la mar�!» Flăcăii si fetele intră în casă ŞI dau mâna cu mirele Şi mireasa. Un vornicel « urează păharul ». [87] r , ; I I � CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS Masa cei mare. Duminecă seara, nuna şi cu vreo câteva femei conduc pe mire şi mireasă « la o casî 'n măhalî sî doarmî, Nănaşa-i dă sinii alt rînd di cămeşi curati. Înainti, nirli ave 'ntr'o siuboti on ghisi şî 'n seilanti o carboavî. Niriasa al discălţa şi dacî găsă ghisiu, al pune supt cap şî dacî nu iara sinstitî, o băte : (Purcari). A doua zi dimineaţa, nuna se duce la gazda tinerilor « ca sî vadî bu­ curia. Duc cu dînsîli şî plăsinta şi dacî-i bini o puni pi masî ş'o mănîncî tinerii. Nuna ie cărneşa niresîi ş'o liagî 'ntr'o băsma roşii, şî iioacî şî cîntî: Floricicî ghivozîi La �ăniţa pi feriastrî. La Hănita 'n căpătîi; Hura, hura, pin săcarî, Floricicî albî albastrî, Douî roati nu-s de-asari (Zăvărtaica). Dela gazdă vin tot drumul cântând şi tropotind, nuna şi câteva femei, şi « aduc bucurii la masa sei mari ». Se spune că « înainti niş nu luoa ea din masî păn si ri'aduse bucurii dila niriasî : (Tudora). Acest obiceiu a fost în trecut foarte respectat. Astăzi se practică însă aprollpe numai la nunţile U crainienilor. Preoţii, socotind acest obiceiu păgân şi degradant, au căutat să-I îndepărteze. Obiceiul a dispărut poate şi din cauză că fetele şi flăcăii îşi permit raporturi prea libere între ei. Iată în ce constă obiceiul numit « cu roŞU» sau « iioacî roş »: « Făse nunţ şî ziuca roş, da popa proboză, ocără, sî nu facî. Cu roş, luni diminiaţa, nuna leagî roş la fimei, lînî roşii, cordeli şî bosuioc, da pi bărbaţ îi liagî cu brîi roşii în crusi. Zioacî, chiui, beu şî cîntî. Ţîganii cîntî colacu, da fimeili sar şî zioacî: ha, da, da, ha, da, da! Sî duc la mama niresîi cu co­ lacu şi cu cămeşa, cu bucurii mari. Soacra sei nici îi prineşti, îi positueşti, daci-i bucurii. Pi nuna sei mari o liagî cu mîneşterguri, cu odoari buni» (Talmaza). « Cînd pliacî dila soacra sei nicî, ie cari şi cum poati apuca: furculiţ, cuţit, farfurii, stăcani, găini, şî duc la niriasî. Pi drum, cînd sî 'ntorc, ţî- ganii cîntî păsăţălu, hostropăţu şî fimeili iioacî» (Purcari). ; Când locuesc socrii cei mici în alt sat, « sî dusi on vornisel sî starostili. îi liagî 'n crusi, cu prosoapi, pi-amîndoi. Niş nu întrî 'n ogr�dî păr nu-i liagî» (Olăneşti). La « masa sei mari» petrec numai cei căsătoriţi. « Tinerii toamî pi mîni nunilor. Ţîn amîndoi di toartî şî prosopu tot amîndoi al dau. Nă­ naş a le-aruncî v'o cîţva lei în apă » . . Cei care participă la « masa sei mari» pun pe masă câte 50-100 lei ŞI « priÎlesc colasii tăţ cîţ îs la masî» (Purcari, Olăneşti). Către sfârşitul mesei, « o 'mbracă pi soacra sei mari c'o cameşî di bumbac şî pi socru al îmbrobodi c'o peticî» (Palanca, Purcari). Se scoală dela masă mai întâi bărbaţii şi pleacă acasă. Femeile mai rămân « la legătoari ». Pi tînără o liagî c'on tulpan [semn că nI! mai e fată] .......................... �,�------ [88] 88 P. v. ŞTEFĂNUCĂ SÎ posituiţ Şî gospodari sî siţ!» (Talmaza). ş'o chiaptîni nuna. Al chiaptînî şî pi tînăr. Li dă cîte-o bîcătîcî di dzăhar şî-i îndulseşti : « Sî trăit Ş'a lui Dumnedzău sî siţ l Ţîganii cîntî di jăli. De cobssdrie sau de socri (La Palanca se spune şi « de tineri »). Socrii mari îi invită, după o lună de zile dela nuntă, pe socrii mici şi pe naşi. Dacă se întâmplă că mireasa n'a fost cuminte, « apui la Ruş şî astădzi li pun hamu 'n gît, la sei cu fata. Sî duse 'nainti cu roş, aşa nurna , di ochii lumii, da cînd sî duse di cobzării, apu-i sinste din păhar spart şî li pune hamu 'n gît» (Tudora). « Am fost di cobzării la Tudora 'n mă­ halî şî i-o pus hamu 'n cap. S'o apucat la bătai ş'arn fuiit noaptia la Pur­ cari» (Purcari). Naşul îi învită « pi tineri di cali şi li ziuruieşti o oai, on pursel, o ziţici. Sî duc şî la socrii sei Îlisi di caIi» (Purcari). La moarte şi înmormântare 1). Moartea se arată prin diferite semne: « cînd chiei zios icoana din păreti, apu rnoari siniva 'n gospodării; ori o zită, ori on om» (Talmaza). Se crede că « nu-i ghini sî moarî omu ni­ spovidit; dzîc, o samî, cî-i păcătos ». Din această cauză, Întotdeauna chiamă preotul înainte de moarte şi-l « spovidesc ş'apu al pristuesc» (Tudora). Celor care zac multă vreme, le fac şi « sfintili masli, s'al ierti Dumnedzău, ci-i păcătos» (Olăneşti, Talmaza). Când bolnavul « sî năcăjăşti mult cu moartia, al pui zios ş'aşterni pai ori on cojoc. Nu-i pui căpătîi, cî de-atîta nu poati muri » (Talmaza). Alţii aduc nouă copii şi « din trii lumînări fac nouişî le-aprind şî copchiii bat mătănii păr si sî trec Iumînărili. Setesc psaltiria şî zisu Maisii Dom­ nului la capu mortului. Pun o peticî albî şî pun psaltiria pi peticî. La cop­ chiii cari bat mătănii, dau cîte-on covrizel : (Olăneşti). La Tudora, când moare greu o femeie, « chiamî nouî nevesti ŞÎ sî roagî 'n zenunchi ». Rar se întâmplă să nu se ţină lumânarea celui care moare. Când moare cineva de moarte grabnică, de n'au timp să-i ţină lumânarea, « iesti-o dzî, Vovideniia, ş'atunsia-i fasi-o turtî c'o lumîn�ri ş'o dusi par la dzÎuă la o casî 'n măha1î ş'aprindz lumînaria cum dor\n ii pi 'ntuneric ş'o dăi di pomanî la on copchil cu si sÎ tîmplî. Adica-l, dai luÎlinî pi 'ntuneric şî-i luÎliniazî pi seia lumi» (Olăneşti). ' « Cînd iesî sufletu, sî sii o farfurii cu apî ş'o lingurî ş'o bîcăţîcî di pÎndzî. Pîndza seia, farfuriia şî lingura, li dai di pomanî» (Talmaza). ') Informatori: pentru Talmaza - lVlarianca Bolîndău, 70; OIăneşti - Irina Mo­ rariu, 66; TU,dora - Irina Tătaru, 52. [89] C!:':RCETARI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 1< Cînd moari omu, arunsi on petic di pîndzî pi uşî ş'apu al scoţ afarî 'n streşnî. Trag clopotu ş'aduc stiag şî sfeşnic dila bisericî ş'al pun dinaintea casîi, dacî-i omu bătrîn. La copchil, pun o bîcăţîcî di pîndzî 'n streşnî ori on tulpan alb, sî ştibi lumia ci-i mort la casî » (Tudora). Pe mort îl scaldă în albie, iar 1< scăldătoarea o varsă supt on gard, la on loc ferit, sî nu calsi zitili » (Talmaza). Îl îmbracă apoi în haine nouă şi-l întind 1< pi Iaitî, supt icoani 'n casa sei mari ». Cât stă acolo, mortul e acoperit, din cap până 'n picioare, cu o pânză albă. Pe piept i se pune o iconiţă. Bătrânii au grijă, cât sunt încă în viaţă, să-şi 1< facî comînd, strai di moarti », pe care le păstrează în ladă. 1< Femeia căreia îi moare bărbatul, « n'aI îmbunghii cînd al îmbracî. Daci-i îriîbunghiet apu-i legatî cununiia şî nu s ' poati marita » (Olăneşti). Fetele mari sunt îmbrăcate « cu flori pi cap şî fata o 'mbraciniriasî », iar la flăcăi « li pun buchiet în chiept, ca la niri ». Flăcăii care participă la înmormântare, sunt « legaţ vornisei », iar fe­ tele « poartî bucheti 'n chiept ». « La copchil di ţîţî-i pun dezitari di siarî plin cu ţîţî, hranî pi seia lumi. Ş'o crusiliţi di siarî-i pun în mînî » (Olăneşti). În mâna mortului pun « crusiliţi di siarî, părali şî băsmălutî di mînî la flăcău şi la fatî mari. Adica sî plătiascî vămili » (Olăneşti). Cât stă mortul în casă, două nopţi, « fac privechi, cari cum poati, la bătrîni. Da amu-s vremurili greli şi nu mai fac. La privechi, stau di vorbî 'n casî cu mortu şî spun poveşti şî mai ce­ tese psaltiria. Îi coasî di mort, prind cu aţî, ca sî mai rîdî, Sî vîrî unu supt laiţî şî coşăşti mortu 'n sus şi siilanţ pi uşî afarî di fricî. Cred c'o 'nzis » (Tudora). Un alt joc la « privechi » e următorul: « aprind o lumînari ş'o trec unu dila altu. La sini sî stînii lumînaria, sărutî mortu » (Talmaza). Racla o fac fără fund, numai cu nişte chingi, peste care înşiră un maldăr mic de stuf. Perina de subt cap se umple cu strujiturile dela raclă. La Talmaza, cred că nu-i bine să pui în perină pene de găină sau busuioc, « cî sî tochesc niamurli », La capul mortului pun un sfeşnic, unde cei care vin la mort pun lumânările. Dimineaţa spală mortul « c'o peticuţî pi faţî ş'aprind tămîi » (Olăneşti). Cât e mort în casă, bărbaţii umblă descoperiţi, iar femeile despletite. Mortul e bocit de trei ori pe zi: dimineaţa, la ami azi şi seara. Îl mai bo­ cesc când îl scot din casă, în biserică şi la groapă. Cât stă mortul în casă, nu se mătură. Când vine preotul, « strocheşti o liacî ş'al strînzi la uşi, da afari n'aI dai » (Talmaza). Femeia care mătură în urma mortului, ({ ie altiţa din streşnî ». Cât e mortul în casă, nu se împrumută nimic din gospodărie. [90] P. v. ŞTEFĂNUCĂ Vecinii nu lucrează când e mort « în măhală ». Când scot mortul din casă, « îi dau din uşî, îi aştern on laiseri, on ţol, on căpătîi, o farfurii cu mîncari, on colac ş'o ciaşcî cu zin. Tresi mortu pişti aşternut. Sî chiamî cî i-o dat pişti prag>l (Talmaza). La oamenii bătrâni « aştem în poartî, pi pomînt, o stricatoari îmbrăcatî cu farfurii, cu furculiţ, cu linguri, cu colasi. Pun şî ţirnisi, undilemn şi candilî. Merii preotu s'o rîdicî ş'o dăi di pomanî >l (Talmaza). Când înmormăntează flăcău, « pun starosti legat c'on prosop şî merzi c'o steclî di zin şî cu păharu din urma mortului ». Cu cine se întâlneşte, îl opreşte şi-i dă să bea vin de sufletul celui mort (Talmaza). La înmormântarea unui bătrân cu stare, urmaşii « îi dau din poartî o oai ori o iiţîcî. Cînd aiiung cu mortu la poartî, aduc oaia ori ziţîca c'on şărvăt la gît >l (Tudora). , Morţii sunt duşi la groapă pe năsălii. Numai când e noroiul prea mare duc sicriul cu carul. La năsălii pun colaci. Cei care au săpat groapa sunt « legaţ » cu prosoape şi tot ei duc « stiagurile >l. Cei care duc mortul, pri­ mesc « pomuri >l. Când scot mortul din casă, dau « on pom pişti săcrii », Astăzi însă « la sărasi sî tresi şî fări pom» (Talmaza). Obiceiul de a da la înmormântare « pomuri >l de pomană, a dispărut aproape în toate satele. Preotul din Tudora ne spunea că a apucat timpuri când se dădeau « pomuri di pomană >l la toate înmormântările, Astăzi se dau foarte rar. Pe drum spre cimitir se împart « nouî poduri »: un colac cu lumânare şi un petec de pânză. « Podu >l se aşterne înaintea mortului. La înmormântare se coc nouă colaci, pe care îi pun în sită şi-i « duc cu mortu » la mormânt. Prohodul se slujeşte la biserică. La Copanca, preotul duce pe copiii mici de-a-dreptul la cimitir. în biserică « lichesc patru lumînări di săcrii şi ard cît ţîni prohodu >l. Preotul are în mînă « o lumînari cu tătuşîi şî pîndzî pi umăr >l. în biserică se aprinde la capul mortului toiagul, care arde cât citeşte preotul prohodul. Cel care a ţinut lumânarea la moarte, primeşte la groapă « o găini di pomanî şî c'on petic di pîndzî. Găina scurmî di altî lumi şî fasi pîrău si bei apî» (Talmaza). \ Când coboară mortul în groapă, îl stropescvmai întâi cu vin şi aghiazmă. Aruncă bani în mormânt, « ca sî aibî di altî lumi cu si plăti vămili» (Tudora). . Pe cei spânzuraţi « nu-i duc pin bisericî şî-i îngroapî în ţîntirim la marzinî » (Olăneşti). Ca să uiţi cât mai curând mortul, « zvîrli ţărnî 'n groapî di trii ori >l (Olăneşti), iar ca să nu-l « zisădz urît, dai siapî di pomanî » (Talmaza). [91] .".Toiagul îl aprind « păr la nouî dzîli, pi locu undi-o murit. Pui ş'on pahar diapî dulsi ş'o bîcăţîcî di pîndzî » (Tudora). « Sufletu vini păr la patru­ dzăsi di dzîli şî be apî » (Olăneşti), După ce se întorc dela cimitir, nu intră nimeni în casă, la praznic, până nu-şi « spală mînii». La praznic iau parte toţi cei care au petrecut mortul la cimitir. Mâncarea care nu lipseşte niciodată sunt « gălusile ». A doua zi după înmormântare « muruim, cî sufletu cînd iesî din om, tăt îi numa chicături de sînzi, Cînd ai vide, da noi nu videm » (Talmaza). Trei zile la rând după înmormântare, mama, soţia, copiii sau o rudă a mortului se duc la cimitir « ş'al tamîiazî, ş'al bosesc ». Când se Întorc spre casă, dau de pomană cîte un colac şi o lumânare copiilor pe care îi întâlnesc în cale. După trei zile se face praznic şi i se dă mortului « de-a triidza. Fac mâncări, abur, adica iesî abur din mîncari şî dusi mortului niros » (Olăneşti), Se face praznic, Însă mai rar, şi « de-a nouîdza ». Celor bătrâni li se « dă di pomanî la patrudzăsi di dzîli ». în această zi « coc cîti patrudzăsi di pomeni şî li duc siur la biserici ». Acasă fac praznic cu preot şi li se dă de pomană haine. Până la « patrudzăsi di dzîli », sufletul stă pe aproape şi « daci ridicî siur, sî dusi la locu lui » (Olăneşti). r 1 I .. CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 91 I � I li I [92] P. v. ŞTEFĂNUCĂ f t TEX1'E Transcrierea s'a făcut cu literele alfabetului obişnuit. Am folosit numai trei litere sp - ciale şi anume: s pentru s palatal: si (ce), sel (cel), dusi (duci), etc. z pentru z palatal: aziuns (ajuns), iin (vin), dezitili (degetele), etc. ii pentru n palatal (muiat): ininioară (inimioară), nimi (nimeni), etc. Sunetul î, â a fost transcris printr'un singur semn: î. Accentul a fost indicat numai în cuvintele în care ar fi putut exista îndoială în privinţa locului său. Pentru particularităţile graiului vezi capitolul special (p. 52-56). Tabloul textelor,' 1 I I I j t • J- 5 6- 48 49- 59 60- 65 66- 92 93 -106 107 - 109 110 - 127 128 - 140 141 - 152 153 - 165 166 - 180 181 - 187 188 - 225 226 -280 281 -- 307 308 -- 328 329 - 346 , \ \ \ Balade şi cântece ciobăneşti Cântece (doine). Satire, glume. . Cântece de pahar. Cântece de stea, colinde, pluguşoare Literatura nunţii Bocete ..... Ghicitori. . . . Proverbe, zicale. Jocuri de copii Poveşti .. Legende. Snoave .. Tradiţii, vieaţa din trecut, povestiri. Superstiţii . . Descântece. . Medicină populară Magie . [93] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS BALADE ŞI CÂNTECE CIOBĂNEŞTI 93 1 VÂLINAŞ - Vălinaş cu calu bun! - Dicît, maici, mă făsei, Mai bini capu-ni rupei Şî pi Nestru ni-al dădei Şî valurli ni-al băte, Ni-al băte din val în val Pănă ni-al dăd e la mal. Ş' on cal bun di călării Vălinaş o 'ncălicat Şî la mîndri o plecat. Mîndrili cînd al videu, Una poarta-i dischidia, Una calu îi ţînia, Alta găina-i frizia; Friptî, fripti, nu pre fripti Şî la nijloc otrăziti, Vălinaş cînd o muşcat, Di trii ori o sughiţat, La mîndri iel o strîgat: - « Fetilor şî mîndrilor, Daţi-ni calu sî mă duc La maica di m'o făcut! » Iel pi cal s'o aruncat Şî acasî o alergat. Maicî-sa cînd al vidia Cît de-acolo-al întreba: - « Dragu mamii, ce-i păţît ? Ori calu te-o trîntit, Ori mîndrili te-o otrăvit P» - « Nisi calu nu m'o trîntit, Mîndrili m'o otrăvit. Aşterni-ni măicuti'n pat Sî mă culc sî fiu culcat l : - « Dragu mamii Vălinaş, Bagî mîna 'n buzunari Şî plăteşti clopotari, Ca sî-ţ tragî clopotili Sî le-audî rnindrili.: Cîntî cucu sus pi moarî, Vălinaş trazi sî moarî, Cîntî cucu sus pe-o crangî, Vălinaş al duc la groapî. Cîntî cucu pe-o nuie, Pi Vălinaş al prohode. Cîntî cucu pi colac, Pi Vălinaş "în groapă al bag. Co rcmaz - Emilian Carablut, z.z . 2 Şî iar verdi di trii flori, Mi-i barbatu băutori. A băut cirez di boi Ş'o sutî di gonitori Ş'o rămas încî datori. Ş'ar mai be, tot ar mai be, N'ari bani di un sî-i ie. Crîşmăriţa-l sfătuia Ca sî-ş vîndî nevasta. Iel atunsi cînd auzia, Iute acasî sî dusia: - «Hai, nevastî, la vîndzari, Ca sî ieu buni parali ! » Nevasta cînd auzia, Copii nisi îş săruta, După iel cî sî lua, Drumu mari apuca Şî cu Turcu sî 'ntîlnia: - Buna dzîua, Turcule! - Mîntănim, beţîvule! -- Di vinzari-i nevasta? - D i vinzari, sărmana! - Şî cît ai sî ceri pi ia? - Numa miia şî suta. Turcu atunsi cînd auzia, începi bani a număra. - « Ţîni banii, omule, Şî-i du la copiii tăi. Strînzi-ţ banii di pi masî Şî-i du la copii acasî l r [94] 94 P. v. ŞTEFĂNUCĂ IeI atunci bani număra Şî la crîşmî sî dusia Şî pi toţ cu vin îi bia. Drum spri casî apuca Şî copiii al vidia, Cît di colo-l întreba: - « Undi-i mama, tăticî ?» - « Mă-ta-i dusî la Dialu-crusi Sî v'aducî meri dulsi. Taci cu tata nu mai plînzi, Tata ari bani parali V'a aduci fatî mari!» - « Poţ s'adusi şî cucoanî, Noi nu i-om mai dzîsi mamî!» Corcmaz - Acelaşi '). � 3 TUDUR-TUDUREL Tudur- Tu dureI , Sara pe răzor Mulţ îţ mor di dor În luna lui Cuptiori. Iaca turcu ca dracu, Dacî ţ-o apucat patu, Apu ţ-o mîncat şî capu. Mama-ni spune: Cînd trăie cu Tursii, apu 1-0 usis pi unu Tudur, şî i-o stîrnit cîntic mumă-sa. La Vadu-Iui-Vodă l-o usis Tursii pl Tudur- Tudurel. Olăneşti - Alexei Cărăman , 72. 4 Măi siobani, măi minteni, Liagî calu la zăbreli, Întrî 'n casî, nu ti temi. Ci, di sini te-i temut, O pus spetili la pamînt. Siobanu, când ni-o 'ntrat, O adornit, Oili s'o prăpădit, Cu cîrligu la chisoari Şî cu torba la schinari Şî cu fluieru supţîoarî. Cînd siobanu s'o trezit, Oili s'o prăpădit, Chita 'n straist-o musedzît, Cuţîtu c'o ruzinit. Siobanu o purses după oi. S'o 'ntîlnit cu iepuraş: - Nu iti-ei vădzut oili? - N'am vădzut, cî n'am păscut. O mai mărs păr la o caIi S'o 'ntîlnit cu luchiieni. - Bună calia, Iuchieni, N'ai vădzut oili meIi? - Le-am vădzut, cî le-am păscut; Pin pîrloazi, tot sfîrtoazi; La fîntîna lui Chenchesi, Numa capti di berbesi ; La fîntîna lui Buguţi, Numa capti di nieluţî, Bîr, bîr, bîr, oai, nioarî, Di doi niei la primavarî, Bir, bir, bîr, oai la munti, Tăti-s ţîntati în frunti. Chisioruş di oai niagrî, Ni-i dragî pîn.a 'ntriagî; Chisioruş di oai lai, Ni-i dragî fata balai. Cioburciu - Ştefan Şerbencu, 57. 5 \ \ SIOBĂNIASCA Măi siapani dila oi, Tu n'ai grijî, niş nevoi, Tu doriti pi mărunchi di flori. ') Informatorul a învăţat această baladă dela lucrătorul rus CarpoiEţencu, din jud, Ismail. Rusul ştia şi româneşte şi s'au împrietenit amândoi, când au fost după lucru la Galaţi, în anul 1932. [95] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 95 CÂNTECE (DOINE) • I il I L' I 1, 1 I '1 I j Cînd vinem sara la oi, Intîlnem cîrduri di copili, Li dam cali şî cărari Puntru dragostili tali. ... lezea, iarnî lungî, N"e-i mîncat banii din pungî 6 - Cucule, vonicule, Vara-ni vii, toamna ti dusi, Mă nier iarna si mănînsi ! - Mănînc făguraş di nieri Şi-ni cînt codrului cu jăli; Mănînc putregai de harag Şî-i cînt codrului di drag. M'as jălui sî n'am cui " , M'aş jălui codrului; Codru-ni ari frundzî verdi IeI pi mini nu ma credi· ' M'aş jălui cîmpului, ' Cîmpu-ni ari peliniţî Ieu la dînsu n'am credintî· M'aş jălui fraţîlor, ' , Cî li-i casa can diparti, Cî li-i casa pe-on hîrtop Di nu-ni am frati di loc. Jălui-m'as codrului , , Codru ari frundzî verdi , IeI pi mini nu ma vedi. Nestre, Nestre, malu tău Creşte-ar iarbî ş'on dudău, Sî-ni fac ieu on pod mereu, Sî-ni treacî sî bun sî rău Şî la urm'od frate � nieu Cu cămeşa nispalatî, ' Cu chica nirătidzatî. Aşa, frati, ai fost diparti, Nestre, Nestre, apă răsi, Şî oili dila strungî. Dintr'on tamazlîc di vasi, o rămas copii sarasi, Dintr'on tamazlic di boi, Am rămas numa cu doi. Purcari - Alexei Holbea, 70. Tot ai dzîs cî nu te-oi tresi , Niş calari, niş pi zios, I?a te-am trecut pe-on pod most Ni-am trecut cu chisioarili Sî-ni văd surioarili Si-or Ş făcînd, sărmanili; Cî di sarmani si-ni iara, Pi faţî ni sî pata Şî di parinţ sî diparta, Şî di fraţ şi di surori Şi de-o grădinî cu flori. La sei uşi di grădinî, Creste-o floari s'o sulsinî: , , , Una 'nfloreşti floare-albastrî Parca-i maiculita noastrî , . Frundzuliţa, frundzî latî, M'am serut maritatî, Bata-I focu maritat Ş'asel di m'o 'ndemnat Sî aibî casa cucului, Pi vîrvu copacului Şi hodina lupului în nijlocu cîmpului. Struguşor di poamî niagrî, Tari-i scump cuvîntu di mamî, Sini vra s'al baii samî: Şî-i scump şî di parint/ Sini vra s'al ţii minti. Talmaza - Axînia Cojo caru , 50. " - Puiuşoru nieu sel prost, Da tu asarî unde-ai fost? [96] P. v. ŞTEFĂ'JUCĂ - Ieu, puicuţî, drept ţ-oi spum Undi am fost ieu asarî, Undi ni-am uitat basmaua. Da mă duc ieu şî disarî, Ca să-ni ieu basmaua iarî. F oiul verdi poamî neagrî, Liubeşti-mă puicî dragî, Cît îs cu cameşa neagrî, Cî, dacă m'oi primirii, Altî puicî m'a liubi. Ni-am dzîs verdi, de-on oredz, Si plînzi, puicî, cînd ma vedz? Ni-am dzîs, verdi di măr dulsi, Las că-i plinzi cînd m'oi dusi! Las, puiule, nu te-i dusi, Te-oi scalda-te 'n lapti dulsi. Macar scaldî ŞÎ 'n dzahar, Ci ni-o fost+traiu cu amar. Mai pelini, mai pelini, Amarî-i frundza pi tini, Ca şî ininioara 'n mini; Da amar îi lemnu tău, Ca cum îi şi traiu nieu, Zăvărtaica (Republica Moldovenească) Filip Ipati, 39. 8 Frundzuleana de-on oredz, Ininioarî, nu ti vedz, Pi tot seasu ti oftez; Ti oftez dila dureri, Nimi nu ti mai credi; Numa unu Dumnedzău, Aeeala-i on părinte-a nieu ; Iel mă vedi şi mă credi, Ieu am vădzut şî n'am credzut Şî chiar ghini n'am aziuns. Aşa mă blăstăma maica, Mă blăstăma şî lunea, De-am aziuns sî 'ncuniiur lumia, Şî mă blăstăma şî marţa, Di m'o 'ncuniiurat năpastia; Şî mă blăstăma ŞI zioia, Di m'o 'ncunziurat nevoia. Cînd mă blăstăma plînze, Toati din urm'aziunze, Cî m'ai blăstămat ş'ai plîns. Foiul verdi de-o săcarî Ni-o purses măicuţa pin ţarî, Sî ni strîngî grămăiioarî; Grămăzioari nu ni-o strîns. S'o pus în drum şî ni-o plâns Şî grămăzioarî nu ni-o strîns. Talmaza - Axînia Cojocaru, 50. 9 Mult ma mai rog sî mori La Paşti, pi sărbători, Cînd îi cîmpu plin cu flori; Şî mai ales pi Rusali, Cî tari-i ghini şi răcoari; Şî mai ales la Sînta Marii, Cînd îi frundza tot pi zii Şî zinu-ni curzi pîrău, Sî-ni dau di sufletu meu. Toatî lumia m'ar mânca, Numa Dumnedzău nu vra. Cît îi Copanca di mari, Sînt trii drumuri ş'o cărari, Sini merzi noroc n'ari; Ş'avut şî ieu noroc, N'aziunzem ai sta loc. Ş'on izvor de apî tari, Sini be, cochii nu-ni ari. Şî băut şî maica me, Pi mini nu mă făse. Foaiar verdi zişîni coapti, De-ar şti maiculiţa di toati, N'ar �ve 'n coş sănătati; Da aşa ştii mai puţunteli, Îlli pitresi cu dor şî jăli. Nu ma blastama, măicuţî, Nu ma blastama sî-ni mor, Cî pi iurmî ţ-a si dor, [97] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 97 . Cî la vremea di neputintî Ţ -\i si, maicî, di trebuinţî. Talmaza - Aceeaşi 10 Frundzuoara di pastări, Copchilicî cu bratări, Nu ma aştepta mereu, Cî ieu multi ca rări am. Cînd oi cata ieu la toati, Tresi dzîua iiumatati. Pin paduri, pin desîmi, M'am tâlnit cu trii copchili, Mai mai brava dicît tini, Ni-o pus pîni şî maslini. Ieu din pîni ni-am luoat, Din maslini ni-am gustat, Casa puicî ni-am uitat. Casa puicî mai la vali, Cresc trii flori pi feriastrî, Una albî, douî albastri. Dă-ti, puicî, mai încoasi : Nu-i jîdan sî te-amăziascî, Da-i puiu sî ti liubiascî. Chiţcani - Mariusca Rus, I7. 11 Ci ai, dorule, cu miru, Di mă ţîi în drum cu tini? Doru di sini sî liagî, Nu-i pai lucru di şagî, Căci di mini s'o legat, Parcî nu-i lucru curat, Cî mă poartă sara 'n sat Disculţî şî dizbrăcat. Doru nieu asel nebun, Cum mă poartî iel pi drum. Di trii dzîli bat la poartî, Dar mîndruţa doarmi moartî. Audz, puicî, ori n'audz, Ori n'ai gurî sî răspundz? Te-aud, puiule, pre bini, 7 Anuarul Arhirei de Folklor IV Da nu pot sî viu la tini, Cî ni-i uşa cîrţîitoari Şî mama gozgoitoari. C'aşa-ni vini cîte-odatî Sî-ni fac ochişorii roatî, Sî mă sui pe-on stîlp de piatrî, Si mă uit în partia driaptî; Sî mă uit la răsărit, Să-I văd pi puiu din mormînt; Sî ieu sapa şî lopata, Sî-i dau ţărna la o parti Şî pîndza pi ziumătati, Sî-i văd faţa sei pătatî Şî guriţa sei uscatî, Cari-o sărut am odatî. Corcmaz - Dumitru Andruşca, :;:0. 12 Ininioarî cu lăcatî, Cînd te-i discuie odatî, Sî ti vad' o lumi toatî, Cum îni ieşti di 'ntunicatî, Cu venin înveninatî; Venin galbăn şi 'nchegat, Dila duşmani cîşligat. Saraca inima me, Mult înoată 'n voie ră Ş'a 'nota cît a si ie, C'aşa o fost partea me! Saracu norocu nieu, Cum o dat într'on pîrău, Plînii iel şi plîng şî ieu. Talmaza - Axînia Cojocaru, 50. 13 Aşa-i viaţa omului Ca şî floarea pomului; Diminiaţa ni-infloreşti, Pisti dzî sî vestedzăsti. , " Ş'aşa omu sî pitresi : O dzî bunî, douî răli Ş'o trecut tinereţîli meIi [98] P. v. ŞTEFĂNUCĂ Ş'o trecut şî făr di vremi. La tîrg ieu nu le-am vundut, Niş la crîşmî nu le-am băut, Nu ştiu, dzău, si s'o făcut. Talmaza - Aceeaşi. 14 La copacu rătidzat, Acolo, puiule, te-am aşteptat, Cu beri, cu dimîncat. Dac' an vadzut cî nu vii, Ni-an pus doru căpătîi Şî cu jalia m'a 'nvălit, Greu somn ni-am adormit Şî rău zis am mai zisat : Băsmăluţa me sei nouî, An zisat-o ruptî 'n douî. Nu ni-i ruptî basmaua, Cum ni-i ruptî inima. Cînd iaram ieu fatî mari, �a o stiblî mîndrî floari, Cu vorba m'ai mîngîiet Şî cu cuvinti m'ai legat, Ca pe-an doghitoc la gard. Doghitocu-i doghitoc Şî nu şădi într'on loc, Da ieu, cî-s o fatî mari? Ochii niei şî cu a mătali, Di s'ar fasi ii pe-o vaIi, Sî 'nfloriascî tot o floari. Talmaza -- Aceeaşi. 15 Aşa-ni viru uniori, Sî-ni dau c'on cuţît, sî mori; Ş'apu stau şî mă gîndesc Cum pi lumi sî-ni trăiesc, Cî-ni trăiesc ca vai di mini Şî nu ma mai ştii nimi. Fă-mă, Doamni, si mă-i fasi, Fă-mă fluturaş de arzint, Sî-ni zbor sara pi mormînt; Sî-ni stau la maica pi mormînt Sî mă jălui de-an cuvînt, Sî mă dău maiculiţi dila cap, Sî ma 'ntrebi cui m'a lasat: Lemnilor şi chetrilor Şî negri străinilor? Mă dau, maicî, la zimatati, Sî ma 'ntrebi maiculiţa di toati; Şî ma dau şî la chisioari Sî ma jălui si ma doari. Talmaza - Aceeaşi. 16 Foiu verdi pepini verdz, Vin, maicuţî, şî ma vedz Cît ar si pînili verdz, Cî, dacî s'or sisera, Tari m'o mai diparta Şî multî caIi ni-ei călca Vinerea şi sîmbăta Şî mai mult duminica. Cîti caruţ huruiesc La toati 'nainti li ies. Cîti caruţ or hurui, La ta ati 'nainti le-oi işi : Nu ni-aţ vădzut fiica me? Cîti păsări ar zbura Pi ta ati le-oi întreba: Nu ni-aţ vădzut fiica me? Nimi sama nu ş'a da, Numa neagra rîndunica: Am vădzut-o 'ntr'o grădinî Lunina ca o călinî C'on mărunchi de flori în mînî. Flori�ţli răsăde, Din gVriţî nu-ni tăse Şî cu lacrîni li uda, Din guriţî îni blastama Cî o dat-o după bogat: Bogaţîia tresi dialu, Da ieu îni rămîn cu amaru, Talmaza - Aceeaşi [99] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NlSTRULUI-DE-]OS 99 iL I I � , L 17 La\Nestru, la mărzioarî, Stau tăţ fratii grămăzioarî, Stau doi fraţ ş'o sorioarî. - Sorioarî Mărioarî, Si ţi-i faţa găIghioarî? -- Am dzăcut on an ş'o varî Ş'o lunî di primăvarî, Am dzăcut pi prisp' afarî. Ies afarî 'ncetişor Şî mă radzîm de-on uşor Şî mă uit în sat cu dor, Cum mărg fraţii la surori Şî părinţîi la ficiori. Talmaza - Trofim Bolîndău, 38. 18 Fraţîi niei, rudili meli, Tare aţ rămas puţunteli; Fratîi şî mătuşîli N u -ni mai dişchid uşîli ; Fraţîi şî surorili Nu-ni pre bat cărărili, Săraca inima me, Iar o prins a mă dure; Nu mă doari, cum sî doari, Mă do ari 'n chiept şî'n schinari, Nu posi merzi pi cărari, Vai di lin, vai di pelin, Vai di omu sial strein, Cî munseşti la stăpîn Şî munseşti cu drept ati Şî ie hacu zimătati Şî de-aseala n'ari parti. Volintiri - Stepanida Şarov, 70. 19 Frundzuoara poamî rarî, Rasai lunî di cu sarî; Sî sî vadî pin livadî, Sî-ni cosăsc pelin şi iarbî, Sî-i dau mîndrii sî-ni disfacî, 7* - Disfă, mîndrî, se-i facut, Ci ţ-oi da un leu bătut! -- Macar dă-ni şî dzăsi lei, Ci nu ţ-am facut sî bei, Dar ţ-am facut si ma iei Şî tu, goţule, nu vrei. Foiul verdi bob nahut, Du-ti dor pi supt pomînt La mîndruţa 'n aşternut. De-i găsî-o suparatî, S'o saruţ nu ma odatî; De-i găsî-o chefluind Şi cu alţii pitrecînd, Sî ti sui pe-o rămurea Şî sî 'nsechi a blastama Sî ardî casa pi ea, Cum arde inima me. Sî ardî casa pi tini, Cum ardi inima 'n mini. Iaram tînarca fraguţa Şî m'o 'mbătrînit mîndruţa. Bătrîni-o-ar şî pi ea, Ca pi mini dragostia. Copanca - Maria Caroboşnic, 18. 20 Frundzuliţa şî te-ar bati, Osîndi-te-ar şî te-ar bati Cîn vinei la niedz di noapti Şî serei multi di toati. Ini seri ai pîni şî vin, Ieu îţ dam drumu la sîn; Ini seriai pîni şî meri, Ieu îţ dam braţîli meli. Di meri te-ai saturat, Di vin nu te-ai înbătat, Da amu te-ai suparat, Pi mini m'ai lipadat, Alta ţ-ai cautat; Mai rumănă, mai frumoasî, Nu ca mine - o gălbăiioasî; Mai din neam şî mai din ziţî, EU [100] 100 P. v. ŞTEFÂNUC Nu ca mine-o ramaşîtî; Mai din neam şî mai din soi, Nu ca mini, din gunoi. Copanca - Maria Melinti, 20. 21 Frundzuleana poamî, Nu mă bati mamî, Ci m'oi supăra Şî te-oi lipada. Şî m'oi dusi, dusi, Pişti-o apă dulsi; Pişti-o apî linî, În ţarî streinî; Pişti-o apî răsi, Pişti N estr'oi tresi. Acolo diparti, Am şî ieu on frati. Sini s'ti 'ngroapi? Malurli or chica Şî m'or îngropa; Tunurli-or hui Şî m'or prohodi; Sora m'a bosi, Maica m'a jali. Copanca - Maria Melinti, 20, 22 Frundzuleana poamî rarî, Într'o sînbătî 'n disarî, S'o aprins codru cu parî. Plînze-on pui di sî omoarî: - Tasi, puiule, nu mai plînze, Cî cu lacrăni nu l-ai stînze l Da roagî-ti Ia vînt sî stăi, Dumnedzău. ploai sî dăi, Copanca - Maria Caroboşnic, r8. 23 Întru 'n casî după masî, Da maicuţa-i pari rău. Nu-ţ pai, maicuţî, rău, Ci n'am vinit sî ti beu; Da am vinit sî ma mai ieu, Sî-ni pitrec amaru nieu, Di amarîtu ieu si sînt, Nu-ni posi merzi pi pomînt. Cînd n'ar bati vara vînt, M'aş aprindi pi pomînt. Las sî batî cît ni-a bati, La ininioarî n'a razbati, Cî-i plinî cu rautati. Zăvărtaica (Republica Moldovenească) - Filip Ipati, 39. 24 Fă-mă, Doamni, si ma-i fasi, Fă-mă pasîri zburătoari, Sî-ni zbor sara pi răcoari. Fă-mă, Doamni, si ma-i fasi, Fă-mă pasîri di pomînt Cu arichili de-arzint, Sî-ni zbor sara pi mormînt, Sî-ni întru la maica 'n pomînt, Sî ma jălui de-on cuvînt. Rabdî, inimî, cum poţ, Nu ti jălui la toţ, jălui-ti numa cui socot. , Zăvărtaica - Acelaşi. 25 - Malanî, Malanî, Vinî 'n napoi, vinî. Ţ -ai uitat, uitatu, Rochiţa pi patu. - Las cî n'am uitat-o, Ieu a\;n lepadat-o. De-ar'�i lumea 'n pasi, Ieu rochiţ ni-oi fasi ! - Malanî, Malanî, Vinî 'n napoi, vini, Ţ -ai uitat, uitatu, Coftuţa .pi patu. - De-ar si lumea 'n pasi, ;;;;; �ii";; tiîli& [101] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 101 Ieu coftut iti-oi fasi ! -\Malani, Malanî, Vinî 'n napoi, vinî. Cî cochilu-ţ plînzi, Cu lacrăni di sînzi. - Lasî iel sî plîngî Moartia sî ne-l strîngî, De-ar si lumia 'n pasi, Ieu cochii iti-oi fasi l - Malanî, Malanî, Vinî 'n napoi, vinî, Ci ghiţăii rag. - Lasî ii sî ragî, Luchii sî li tragî; De-ar si lumea 'n pasi, Ieu ghiţăi iti-oi fasi ! Zăvărtaica - Acelaşi. 26 Maicî, inimi di chiatră, Si nu-iti vii la mine-odată, Sî mă vedz cum mă poartî Şî disculţ şî dizbrăcatî Şî 'mpuşcat nivinovat. Chicî unu, chicî doi, Chic' o nii dintri noi; Ni-o ehi cat unu 'n carari, Ni-o 'lergat o fatî mari, Sî-i aprindî lumînari. Da drahunu di calari Ni-o strigat în gura mari: - « Nu-i aprindi lumînari, Cî di 'mpuşcat iel nu moari!» Bati vîntu vălureli Pi deasupra casîi meli Şî iti-adusi dor şî jăli. Zăvărtaica - Acelaşi. 27 Frundzuliana di măr dulsi, leş, măicuţî 'n dial la crusi Şî-i vide 'ncotro m'or dusi. Di m'or dusi 'n spri Chirman, Sî ştii, maici, cî-s moscal; Di m'or dusi 'n spri Ades, Sî ştii, maici, cî-s ales. Sî mă plînzi, maicî, cu dor, Cî şî ieu ţ -am fost ficior; Am scos boii din ocol Şî i-am pus la pluguşor, Am tras o brazdî, ş'am tras douî, Şî boierii m'o luoat, Şî 'n scaun m'o aşădzat, Chica 'n cap iti-o rătidzat. Strînzi, maici, chica me, Şî iti-o strînzi măruncheli Şî mi-o puni 'n sîn la cheli, Şî-ţ sii di mini jăli. Volintiri - Nadejda Roman, 73. 28 Fă-mă, Doamni, si mă-i fasi, Fă-mă pasîri găinî, Sî zbor la maica 'n grădinî Şî sî-ni stau pe-o crănguliţî, S'aud glas de maiculiţî; Şî sî-ni stau pe-on pomuşor S'aud glas de-on frăţîor; Sî-ni stau pe-o sălsioarî, S'aud glas di sorioarî. Talmaza - Axînia Cojocaru, 50. 29 Foaiar verdi sir di mac, Dă-mă, maicî, după drag Şî 'n pomîntu ţ-a si larg. Daci ma-i da după urît Şî 'n pomînt ţ-a si strîmt. După sini m'an gîndit, Ghini n'a mai nimerit. Parcî n'o fost lucru curat, Ni-o fost lucru fărmăcat De-o fatî şî de-on bărbat, Cu trii beţî dintr'on gard [102] 102 P. v. ŞTEFĂNUCĂ 35 Şî CU peni di liliiac, Sî nu-ni mai dau pisti leac. Tari m'am mai săturat Di socru şî di bărbat. Ci di mamî şî di tatî, Nu ma satur nisiodatî ; Şî di sorî şî di frati, Nu ma satur păr la moarti. M'am dus într'o grădinî, La on măr, la o truchinî, M'am pus si mă umbresc Şî mai tari mă pîr1esc; M'am pus ş'am adornit, Cu capu pe-o bătături Şî ni-o 'ntrat on şărpi 'n gurî. Cum sî fac s'al dau afarî? Sî-i serb frundzî di prăsad, S' o serb ghini si si amarî Sî scot şărpili afarî. Talmaza - Aceeaşi. 30 Toatî lumia rău şî rău Diasupra capului nieu ; Toată lumia m'ar mînca, Numa Dumnedzău nu vra; Toatî lumia rău pi mini, N uma Dumnedzău cu ghini. Talmaza - Aceeaşi. 31 Frundzuliana măr daraş, La vagzal la Calaraş, Stă maşina la popas Şi-ni încarcî moscalaş. Nu-s moscalii tinerei, Da tot oameni cu fim ei; Şî ni-i puni rîndureli Şî ni-i însing cu curăli Di ni-i tai păr la şăli, Lepăd casî, lepăd masî, Lepăd nevastî frumoasî, Cu trii cochilaş pi braţî. Unu strigî: mamî, mami! Doi îmi strigă: tatî dragî! Strigaţ, mamii, cît puteţ, Cî voi tatî nu-ni aveţ; Tatî-to-i'n bătălii, Asara'n prinit hîrtii, Sî vă dau în sîroţchii. Di n'aş mai ave ieu parti C'am aziunsu loc diparti, Loc di şîni şi di roati. Zăvărtaica - Filip Ipati, 39. 32 Frundzuleana Ieuştean, Toţ cu rudi şî cu neam, Numa ieu pi nimi n'am. Şî pi se! si l-am avut Îni căta posomorît. Copanca - Gore Antonov, 80. 33 Nedejdia dila mim, Ca şî ghiaţa sei subtiri, Cîn ti sui şî nu ti ţîni Şî dai zios şi ţîi .ruşini. Copanca - Maria Caroboşnic, 18. 34 Foai verdi ş'on chirău, Ni-o vinit şî rîndu nieu, Sî ma prapadesc şî ieu. Foai verdi de-on oredz, Ininioară, nu ti vedz Şî tot hojma ti oftez. \ T'almaza - Axînia Cojocaru, 50. \ F· Id· A oai ver 1 poaml, Nu mă bati, mamî, Cî m'oi dusi, dusi, Pişte-o apî dulsi, Pişte-o apî linî, în ţarî streinî, [103] CERCETĂRI FOLKLORIGE PE�LEA NISTRULUI-DE-JOS 1°3 P'\ A V,· . lşÎ�e-Oapi raSI Dunărea oi tresi, Copanca - Nadia Reven, 19. 36 Din Siubursiu păn în Zărtaica, M'o bătut vîntu şî chiatra. Lasă-I, vîntu, sî ma batî Şî chiatra sî ma razbatî. Din Siubursiu păn la Hlinaia M'o bătut vîntu şî ploaia. Lasă-I, vîntu, sî ma batî Şî ploaia sî ma razbatî. Zăvărtaica - Filip Ipati, 39. 37 Nii ni-i drag omu nant, Cî ma sarutî pişti gard Şî 'n zenunchi înzenunchiadzî Şî ma sarutî cu dragî. Si ai, leleo, pi la poali? Zurzurei, badeo Ioani. Dă şî nouî on zurzurel! Ba, badiţo, nu ţ-oi da, Păn si nu ma-i saruta. Săruta-te-ar pupădza! Ba, badiţo, duneta l Zăvărtaica - Acelaşi. 38 Frundzuoara de-on chirău, N'audz, puicî, se-aud ieu, Cî ti ţîn părinţîi rău, Pintru cî ti iubăsc ieu? Ieu nu ti iubesc nisi c'on rău, Da ti iubesc sî ti ieu. Nu ti iubesc di frumoasî, Da ti iubesc di mintioasî, Ca sî ţîn cu tini casî. Copanca - Maria Caroboşnic, 18. 39 Bată-I norocu s'al batî Sini m'o scris la armatî! M'o scris cu sernialî niagrî, Cîn ni-ara lumia mai dragî; Şî m'o scris cu sernialî verdi, Cînd iaram draguţ la feti; Şî m'o scris cu sernialî albastrî, Cînd iaram drag la nevastî. Talmaza - Axînia Cojocaru, 50. 40 Frundzuoara de-o alunî, Dzîsi lumea cî nu-s bunî, Cîn cînt ieu sara pi lunî; Da ieu nu-ni cînt di voi bunî, Da ieu cînt cî sînt strainî; Sînt strainî, n'am pi nimi, N'au ochi sî ma vadî nimi. Copanca - Maria Caroboşnic, 18. 41 Spuni-ni, spuni-ni, măi Vasîli, Cî te-am audzît de-acasî Cum bătei cu pumnu 'n masî Şî-ni spunei cî nu-s frumoasî. Di frumoasă m'ai vadzut, Di averi m'ai ştiut. Spuni-ni, puicî, poţ nu poţ, Nu ma mai ţîne la porţ Sî ma latri cînii toţ, Sî ma facî lumia hoţ; Cî ieu nu-s hoţ di furat, Da sînt hoţ di sarutat. Spuni-ni puicî, cînd sî viu Ori di vremi, ori tîrdzîu, Vin, puiule, mai divremi, Cîn duşmanu tai lemni. Vin, puiule, mai tîrdzîu, Cîn duşmanii nu ti ştiu. La gradina cu flori multi, Sî şterzia mîndra pi frunti, Nu sî şterzia de-asudatî, Da sî şterzia de suparatî. Copanca - Aceeaşi. [104] J04 42 P. v. ŞTEFĂNUCĂ 46 Pintru tini, fa Iliani, S'o uscat iarba 'n poiani, S'o uscat, s'o veştedzit, Amîndoi nu ne-am iubit. Ne-am iubi la primavarî, Cînd o 'nverdzî iarba iarî. Iaca iarba o 'nverdzît Şî noi amîndoi nu ne-am iubit. Copanca - Aceeaşi. 43 Floricicî di grădinî, Sî ti săp din rădăcini Şî sî dau l-a me vecinî, Sî ti udi, sî ti criascî, Sî ti pui la feriastrî Sî ti vad' a me nevastÎ. Talmaza - Maxim Luchianov, 27. 44 Frundzuliana lozîoarî, La Nestru, la mărzioarî, Sî strîng fraţîi grămăiioarî, Întri dînş o surioarî. Surioarî Mărioarî, Cu rochiţa găIghioarî, Băsmăluţa alghioarî. Nestre, Nestre, malu tău Cînd s'ar fase-on pod mereu, Sî treaci şî bun şî rău Sî treacî şî puiu nieu, Sî ţîn casi ieu cu ieI. Volintiri - Stepanida Şarov, 70. 45 La vaIi, mamî, la vali, Cî ma ie o apî mari. Lasî apa sî ti iei, Cî n'ai pui sî ti mîngîi, Da nisi parinţ sî ti ţîi. Copanca - Maria Melinti, 20. Ştii, puiule, ori nu ştii, Cîn dornem pe-on căpătîi; Da amu nu vrei sî mă ştii. Sini iubeşti şi lasî Dumnedzău să-I osîndiasci, Ostrovu SI-1 Sl1 casî, SeriIi 'n mîni sî-i ruziniascî. Copanca - Aceeaşi. 47 Frundzuliana dzărdzaraş, Dragu mamii cochilaş, Mult năcaz cu voi an tras Şî di voi nu m'an lăsat. Pintru voi în foc a 'ntrat, Voi pi mini m'aţ uitat. Volintiri - Stepanida Şarov, 70. 48 Frundzuoara di negarî, M'am strîcat cu puiu iarî; Nisi de-o siudî, nisi de-o jăli, Pintr'o iudî di muieri; Cî ie ştii tn buruieni Şî Ii serbi 'n trii ulseli, Şî Ii serbi 'năduşîti, Pintru puiu nieu gătiti. P�iu nieu cum o gustat Di trii ori o sughiţat Şî la maică-sa o alergat. - Aşterni-ni, maicuţî 'n pat, Cî iuda m'o fărmăcat. Cinti cucu sus pi grindî, Pi puiu \hieu al scot în tindî. Cinti cucu sus pi sfarî, Puiu nieu al scot afarî. Cintî cucu sus pi casî, Puiu nieu îi mort în casî. Copanca - Maria Melinti, 20. [105] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 50 Măi siobani, siobănel, Hai la vin, cî vinu-i bun, Vinu-i bun şî oca nicî, Crîşmăriţa-i frumuşîcî. Crîşmăriţî, draga me, Dă-ni on acuşor cu aţî, Cu aţa sî mă cărpăsc, - Peliş, Peliş, dragu mamii, Vedz beţîia şi curiiia Te-o adus la nişăliia. - Tasi, maicuţî, nu-i nirmci, C'oi be az ş'oi be şî mîni, Be-o-aş patrudzăsi di dzîli, Be-o-aş murgu di supt rruru, Cu toati mîndrili Şî pin toati crîşmili. Cît ni-o fost punguţa plinî, M'o ţinut puica pi mînî; Da dacî s'o dişărtat, Uliţa ni-o arătat. Murgule, căluţu nieu, Di si sufli aşa greu? Ori ţî-i greu di trupu nieu P - Nu ni-i greu di trupu tău Ni-i greu de-aşteptat mereu. Cîti crîşmi sînt în sat, La toati mă-i poposat Şî tot m'aninai di gard. Tot sunai paharili, Da ieu rodem zabalili. Cî ţî-i drag cu mîna 'n sîn Şî niia cu botu 'n fîn. Bădule, vonicule, Şî Bărbuleas' asei frumoasî Cu trupu di zipîniasî, Cu ochii di curv' aliasî. Cioburciu - Ştefan Şerbencu, 57. \ SAT 1 R E, 49 ) GLUME Cu tini sî mă iu băsc. Ochii tăi sei negri 'n cap Di pi uliţi mă trag, Şî Ieliţî cu dzulusi, Spuni noaptea un ti culsi Sî mă tîrîi şî ieu pi brînsi, Purcari - Paraschiva Iordache, 68. 51 Dragî, dragî N astasii, Nu cata cî-i sărăsii, Hai la cumătrii. Toţ ţ-an spus şî la beţii Sî-ţ iei rochi naramzîi. Pi mini nu m'ai ascultat, Rochi verdi ţ-ai luoat Şî ieşti dragî la toţ în sat. Vai di mini, si li fasi, Di li ieşti la toţ drazi, La toţ ieu li sînt drag, Cî la toţ bini li fac. Cari şî si-o poftit Cîte-o Lacî le-an tot dat, Pintru de-atît şî Ii-s drag. Tudora - Alexei Caraştef'an, 62. 52 Omuşor cu barba surî, Ţ -ai vîndut vita din şurî, Cu banii ce-i făcut? Cu mîndrili i-am băut. Nisi o mândrî nu mai dzîsi : Nu-ţ mai be banii, vonisi, La vremia di neputinţî, T -or si banii di trebuintî. r , Cît ni-o fost punguţa plinî, Mă culca mîndra pi mînî, Dac' o aziuns la zimătati, M'o mai dat şî la o parti. Cînd s'o mîntuit di tot, II I .. [106] r06 P. v. ŞTEFĂNUCĂ 57 M'o mai izbit ie şî zios Şî cu mînIi m'o luoat, Şî pi uşî m'o hoznit Şî cu pumnu ni-o trîntit. Purcari - Paraschiva Iordache, 68. 53 Oi, saraca baba me, Făse borş într'o lule Şî mîncam sî ieu sî ie , , Şî 'ncă ni mai rămîne. Barbăţăli, borş cu nieri Şî 'ndulsit cu porombreli, Porombreli mai mascati lan dzî dzău, cî nu ma-i bati, Porumbreli marunţăli lan dzî dzău, cî nu ţi-i jăli. Zăvărtaica - Filip Ipati, 39. Ieu vagzalu-ni posi ziuca, Pi talchizi nu posi calca, Ni-am pus stativi dupa casî, Sine-a tresi ca sî-ni tasî. Ni-o trecut unu cala:i Şî m'o rîs, cî-i spata rarî. Ni-o trecut unu pi iios Şî m'o rîs, cî-i tortu gros. Ni-o trecut unu nebun Şî ni-o spus cî-i tortu bun: Întri iţî ş'întri spatî Pasti murga 'nchedicatî: rn�ri iţî ş'întri fusei ' Paşti-o scroafî cu pursei; La sulu di dinapoi Şăptidzăsi di latînoi; La sulu di dinainti Şăptidzăsi di siri rupti; Ni-o dzîs mama: sî-ni sai sus, Da di furcî nu ni-o spus. Ieu ma plec sî-ni bat matani, Furca ma bati 'n schinari. Zăvărtaica - Acelaşi. 55 Dzîsi mama cî m'a mărita, Dzăstri ci ni-a da Doudzăsi di poloboasi, Fărî funduri, fărî doazi, Nu ştiu cu zinu si-oi fasi. Dzîsi mama cî ni-a da, Dzăstri, cînd m'oi mărita, Doudzăsi di perni mari, Toati plini cu tufari; Doudzăsi di perni misi Toati-s plini cu furnisi. Cioburciu - Domnica Ciulei, 47. 56 Ni-o dzîs maica sî zioc sus, Da di furcî nu ni-o pus. Zioacî, lelio, si-i ziuca, Hadi acasî şă-i mînca. Da si corghii sî-ni mănînc? Măligî din rîşniţî Şî peşti din undiţi. Sini-ni iioacî bulgăreşti Vara pîndză nu ghileşti; O ghileşti la Crăsiun, Cînd îi bati vîntu 'n cur; Sini iioacî bulgăreşti Şădi 'n tindî sî-ni cîrchesti , , Şî cu mă-sa sî sfădeşti. lan fuzi, mamî, de-acole Sî-ni cîrchesc şi rufa me ! Am una di bumbac, Ruptî 'n cur şî după cap. I Cioburciu - Ştefan Şerbencu, 57. \ Frundz�leana di scunchii, S'o dus barbatu 'n chirii, Al aştept sî nu mai vii; Vii iiugu şî proţapu, Da barbatu-ş rupî capu! Cînd am audzît cî VIUl, [107] Cioburciu - Acelaşi. 1°7 Sina az la crîşm' o fost! Dacî nu ma crez pi mini, Dascălu ştii mai bini. ) Du-ti, sinule, acasî Şî ie o nuie groasî Ş' a căta siria di casî, CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS o �urit inima 'n mini; Cîn l-an vădzut la poartî, An chicat în tindî moartî. Măi fimei, se-i păţît? Da tu, cîni, se-i vinit? 58 Cioburciu - Acelaşi. Frundzuleana pui di nuc, Vinem sara dila plug, Nu ştiu, boii sî diziiug, Ori la popa sî ma duc. Batiuşco, sfinţiia ta, Ia prişol la duneta, Cî s'o 'nbolnăzit sinî-ta. - Sinule, nu sii tu prost, 59 La valia cu tufili, Spalî lelia rufili; Li spăla, li săpone Albe ca turiatca me ! le pi gard cîn li 'ntinde, Cînii cî li hîrîie, Olăneşti - Alexei Cărăman, 72. CÂNTECE DE PAHAR 60 Ma niaram sini 'nchina, Asiala nanaş n-iara I Stăclănel, nu-ni tremura, Cî te-oi be, nu te-oi mînca; Sî ni-ş fostu di mîncat, Ti mîncam di pi butuc. Da aşa te-am pus în doagî, Sî ti 'nchin cu sin ni-i dragî. Ma niaram sini 'nchina, Nănăşîca me iara! Stăclănel cu floriseli, Pui la gurî IeI sî scurî. Zinisor ni-as închina, , , Da n'are sini-ni cînta! Ni-ar cînta maicuţa me, Da-i diparti de-aco le ; Ni-ar cînta surorili, Da-s pin tăti ţărili. Ghini-o dzîs maicuţa me, Cî ieu noroc n'oi ave! Sî ş'avut noroc şî parti, N'aiiuniem aşa diparti Undi n'am mamî niş tatî. Aşa-ni vini câte-odatî Sî ma sui pi munţ di chiatrî, Sî-ni văd mamî, sî-ni văd tatî. Aşa-ni vini uniori Sî ma sui pi munţ "di nori Sî-ni văd fraţ, sî-ni văd surori. Zăvărtaica - Filip Ipati, 39. 61 Păhărel cu rămureli, Te-aş sinsti cu nemureli; Păhărel di steclî murî, Păr la gurî IeI si scurî. Zinişoru ghini-ni plasi, Nu ştiu iii si i-oi fasi, Aş tăie-o cu cosoru, Sî-ni car zinu cu ulsioru. Cînd ar creşti iiia 'n casî, Ni-aş lega-o cu mătasî. [108] J08 P. v. ŞTEFÂNUC Hura, hura, fraţii niei, Nu cătaţ la mini rău, Cî n'am vinit sî vă beu, Da am vinit sî ma mai ieu, Sî-ni spun amaru nieu. Olăneşti - Liza Catîrău, 36. 62 Tot îni văd fraţîi hulind Şî rri'aş puni şi ieu di rînd Sî-ni beu c'o sticlî murî, Păn la gurî lel sî scurî. lan închinî şî mai be, Pintru sănătatea me! Aş mai be ş'aş închina, Da n'ari sini-ni cînta. Ni-ar cînta surorili, Da-s diparti, sărmanili, Nu-ni pre bat cărărili. Talmaza - Axînia Cojo caru , 50. 63 Păhărel cu florisicî, lan închinî, nănăşîcî, lan închinî şî mai be Pintru sănătatea me! Zinişoru ghini'n plasi Nu ştiu zii si i-oi fasi. Sî pun ziţa supt chisior, Sî scurg zinu în ulsior, Copanca -- Olea lVlarcocean, ZI. 64 Astâdz beu şî mim lan, Sădi lumea şî sî niarî, Cu si fac di cheltuialî! Am făcut o dzî la coasî Sî-ni fac cheltuialî 'n casî. Talmaza - Trofim Bolîndău, 38. , 65 Ieu de-asarî di cînd cînt, S'o făcut o gîlcî 'n gât; Daţî-ni zin sî ni-o dis cînt, Cî di zin îni folosăşti, Da di rachiu ni-amorţăsti. Zăvărtaica - Filip Ipati, 39. Raiule, grădinî dulsi, Nu ma 'ndur a ma mai dusi, Di aceasta dulciaţî dulci: Di dulceaţa poarnilor, Di mirozna florilor, \ Di a�a izvoarîlor, Di umbra copacilor, Di ieslea dobitoacilor ». Trii crai dila răsărit, Vinind la 'nchinarea lor, Aducîndu-şi daru lor, Aduc smirnî şî tămîi, După cum şî 'n carti scrii CANTECE DE STEA, COLINDE'ŞI PLUG UŞOARE 66 Un araşu Vifleem, Viniţ boieri şî prăviţ! Astîdzî vi s'o născut Vi sî naşti, vi sî ie, Din ficioara Mariia Şî din rodu lui Avram, Muntuieria lui Adam, Lui Adam celui greşît, Domnu din rai 1-0 lipsît. Iar Adam s'o tânguit Şî din gurî ni-o vorbit: «Lipsît sînt ieu din viiaţî Sî raiului cu dulsiatî, , , [109] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS Ş'a�n Domnului sî fii, Dumnevoastrî în vecii. Purcari - Onisim Popuşoi, 57. ) 67 Du-ti, Adami, dila mini, Nu ni-ai făcut nisi on ghin. Adam ni-o lăcrămat Şî din gur' o cuvîntat: « Raiule, grădinî dulsi, Nu ma 'ndur a mă mai dusi, Di dulsiaţa poamilor, Di nirozna florilor, Di sunatu frundzîlor, Di ţîpatu broaştilor ». Sel bogat şi ne'ndurat Sădi 'n pat rădzămat Cu drasi mulţ încun:iiurat. Sel sărac şi îndurat Cu poami mîndru şî 'nflorat. La izvoarî sînt paharî Vai Hristoasî, slavă ţîi. Şî de-acum păn în vesie Cu dar şi cu bucurii Şî la anu cu ghini. Slobozia (Republica Moldovenească)­ Ana Morari, 48. 68 Viniţ, zali, viniţ, gradi Şî v' om da raiu cu toati, Cî la siasu sel di moarti Sî ti căieşti nu sî poati. Că ai fsiori Te-or pomini ori nu, Da mai ghini ti găteşti, Făclia ţ-o 'mpodogheşti. Cînd s'a dişchidi poarta, Făcliia sî sii gata. Mer:iiţ fraţ, Mer:iiţ surori Ş'al împodoghiţ cu flori Dila cap păn la chisioari Sî vă pui tot o floari. Viniţ, fraţii lui Adam, Cu fisiorii lui Adam, Sî cîntăm lui Adam di jăli Pintru a lui Adam greşăli, Cî Adam cînd o greşît Domnu din rai 1-0 lipsit: - Du-ti, Adami, dila mini Te-i mintănit de-aist ghini. -:- Raiule, grădinî dulsi, Nu ma 'ndur a ma dusi, Di dulsiata ta sei dulsi, Di nirozna florilor, Di dulsiaţa poamilor, Di apa izvoarîlor, Di glasu păsărilor. Copanca - Antim Ţurcan, 47. 69 Of, Adami, se-i lucrat, Mari poruncî ni-ai călcat, Porunca lu Dumnedzău, Di cari mă tem sî ieu! Te-i lăcomit ca on om Ş-ăi întins mîna la pom, Din poami ni-ai gustat Şî cu moartia te-i în:iiugat. N'ai mai răbdat on sias, Iara raiu dar şi az. Adam cînd s'o greşît, Domnu din rai 1-0 lipsît: Du-ti, Adami, dila mini, Cî nu ni-ei făcut niş on bini ! Adam cînd s'o împornit, Din guriţî ni-o vorbit: Viniţ tăţ a lui Adam Şî cu fiii lui Avram Ş'om cînta versuri cu jăli, Pintru a lui Adam greşăli. Raiule, grădinî dulsi, Nu mă 'ndur de isi a dusi, Di dulsiata poamilor, Di nirozna florilor, [110] 110 P v. ŞTEFĂNUCĂ Di cîntaria păsărilor, Di izvoarili apilor, Di setaniia sfinţîlor, Di cîntaria înierilor, Di sunatu ponilor Şî huitu frundzîlor. Săriţ fraţ, sărit surori Şî mă 'mpodobiţ cu flori, Din cap păn în chicioari, Ca sî vă pui o floari; Stropiţî-mă doar cu apî Şî mă pitreciţ la groapî; Stropiţî-mă cu vin, Ca să dzîc şî ieu amin. Palanca - Dominte Costencu, 36. 70 Dar vonicu Ion, Leroi Doamni, La bun domn slujăşti. Slujba lui si iesti? Bun cal că-I hrăneşti. Dar cu se-al hrăneşti? Tot cu ordz chisat Şî 'n vînt vînturat, Murgului di dat. Dar cu se-al adapî? Cu vin strecurat Şî 'n vadrî-i turnat, Murgului di dat. Şoimu niluieşti, Stăpîni loani. Dar cu si-al hrăneşti? Cu carni di zmău. Dar cu si-al adapî? Cu sîn ii di prîng. Murgu-ni niluieşti, Din guri-ni vorbeşti: Stăpîni loani, le-ne şî ni primblî. IeI i-o mai luoat Şî i-o mai primblat. Şoimu niluieşti, Din guri-ni vorbeşti: Di ma 'ntresi murgu, Aripa sî-ni tai. Murgu niluieşti, Din gurî horbeşti : Di ma 'ntresi şoimu, Cochita sî-ni tai. IeI i-o mai luoat Şî i-o mai primblat. Dzîua li-o vinit, Aiiunu di Crăsiun. Murgu niluieşti La stăpîn Ion: le-ni şî ni primblî. IeI i-o mai luoat Şi i-o mai primblat, Dila sfînt Crăsiun Păn la Anu nou Ş'apu iar i-o luoat Şî dzîoa Ii-o mutat Dila Anu nou, Păn Ia Boboteadzî Şî la Iordan i-o dus Şî i-o iordănit Şî la 'ntrecut sî-i iei: Murgu pi pomînt, Brazdi aruncînd; Şoimu pi seri zburînd Nouri amesticînd. Purcari - Alexei Holbea, 70. 71 Vonicu Ion Slujbă lui si iesti? Bun c'al cî-s hrănesti. \ ' Dar cu' ce-I hrăneşti? Cu ordz chisat, Şî 'n vînt vînturat, Şî 'n merţ măsurat, MurguIui bun di dat. Dar cu ce-al adapî? [111] II ( CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUl-DE-TOS III Cu vin di ceal bun, Bun şî strecurat Şî 'n decă turnat, Murgului di dat. Şoimu niluit, Da cu ce-i hrănit? Cu carni di zmău. Dar cu ce-l adapî? Cu sîn ii di prîng. Vonicu Ion, Iel i-o mai luoat Şî i-o mai primblat Şî 'n grajd i-o dat. Mult n'o zăbăzit, Zîua le-o vinit, La Iordan i-o scos Şî i-o iordănit, I-o scos la cîmpu curat, La măru rotat, Bini de alergat, Drumu cî le-o dat; Şoimu sus pi vînt Steli luninînd, N ouri misti cînd ; Murgu pi pomînt, Izvoarî distupînd, Brazdi 'ntorcînd. Vonicu Ion, înapoi s'o 'nturnat Şî 'n curti iti-o 'ntrat Şî 'n cot s'o lăsat; Mult n'o zăbăzit, Şoimu iti-o sosît, Cîn iti-o şuierat De-odatî şoineşti, A doilea voiniseşti. Din gurî iti-o vorbit: Drag stăpîn a nostru, Nu sluţî pi şoimu, Cî bini t-a sîde , , Calari pi murgu, Cu şoimu pi braţî. Purcari - Onisim Popuşoi, 57. 72 Alimonu di 'mpărat Sus pi scarî s'o 'nănţat, Iel o stat ş'o ascultat Si feli di vonic s'o aflat? Numa vonicu Ghiorghiţî în lumi s'o aflat, Cal negru o 'ncălicat, Înspri soari s'o lăsat, Paluşu ş'o luoat, Paluşu în mîna driaptî, Cu suliţa în mâna stîngi, îiti merze tot cîntînd şî hăulind. La zmău o aziuns Şî din gurî o strîgat: « Lei, lei, cîni zmei, leş afarî păn la mini!» Leu afarî n'o ieşit, Numa capu s'o ivit. Iel di calari s'o plecat, Capu leului o luoat, în sulitî 1-0 'nsulitat , , Şî 'napoi s'o înturnat, Tot cîntînd şi hăulind, Tăt nărodu bucurînd. L' Alimonu iti-o aziuns, D'Alimonu cum 1-0 văzt, Di calari 1-0 1uoat Şî 'n casî iti 1-0 dat. Strai proasti o dizbracat, în strai 'mpărătesti 1-0 'mbrăcat , , Pi scaun 1-0 aşădzat Şî fiica după dînsu ş'o dat. Copanca - Ion Zbîrnea, 51. Ostrovariu di primari, Di truchinî dipărtari, Di vîrvuri împreunari. Da vonicu, tăt Vasî1i, Iel acasî iti-o a1eargat Şî 'n poiatî cînd ni-o'ntrat [112] II2 P. v. ŞTEFĂNUCĂ Şî pi murgu 1-0 dizlegat, Iei afarî ni 1-0 scos La zabreIi 1-0 leagat. Iei in casî cînd ni-o 'ntrat, Strai proasti-o lipadat, Da mai scumpi ni-o 'mbracat, La icoani s'o 'nchinat, Cu parinţîi s'o iertat, Sulişoari ni-o luoat. Iei afarî ni-o ieşit Şi pi murgu 1-0 dizlegat, Şi pi murg s'o aruncat, Scari dalbi ni-o calcat Şi pi murgu s'o aruncat. Stai vonisi nu chitisi Cu mari dar te-oi daruisi, Tot cu sora sei mai nicî, Mai frumoasî cum si sii, Par'ca-i scrisă pi hîrtii. Zăvărtaica - Filip Ipati, 39. 74 COLINDA GOSPODARULUI într'o sfîntî duminicî jîdovii s'o mînicat, Ţara 'n pradă ni-o prădat. Da din ţarî si-o luoat? Cheili raiului Şi radzîli soarilui. Raiu atunsi o 'ntunicat Şî iadu o Iuninat. Dumnedzău s'o spăimîntat, în lumia toatî s'o uitat. Dar în lumi ce-o aflat? Iar vonicu di Ion Bini sama ni-o luoat, Iei acas'o alergat în grajd di chiatrî o 'ntrat, Pi murgu 1-0 dizlegat, La zăbreIi 1-0 legat, L-o 'nşălat şî 1-0 'nfrînat, Fîn cu flori cî i-o dat. Şî în casî CI ni-o 'ntrat Haini vechi o dizbracat Şî mai scumpi o 'mbracat. Faţî dalbi o spalat, La icoani s'o 'nchinat, Cu părinţii s'o iertat, Cu părinţii şi cu fraţîi Şî cu dalbili surori Şî cu noi colindători. # Paloş din cui ş' o luoat, Uş afarî cî ni-o dat, Pi murgu 1-0 dizlegat, Scarî dreaptî ni-o calcat Şî pi iei s'o aruncat. La Dumnedzău s'o rugat: - « Dă-ni, Doamni, puterea ta! » - « Ieu puteria nu ţ-oi da, Tun şî fulzer cî ţ-oi da l i Tun şî fulzer i-o dat, După jîdozi s'o luoat, Di diparti o tunat, Mai de aproapi o fulzerat. jîdozii s'o spăimîntat, Cheili o lipadat. Iar vonicu di Ion, Bini sama ni-o luoat Di pi, cal s'o aplecat, Şî cheili o apucat, în băsmăluţî le-o legat Şî la Dumnedzău s'o 'nturnat în rai le-o aruncat, Raiu atunsi o luninat Şî iadu o 'ntunicat Şî, Dumnedzău s'o bucurat. CU\ si dar s' al dăruiascî? C'on băţ di ziudicăţ, Sî ziudisi lumia toatî Şî pi noi cîte-odatî. Corcmaz - Emilian Carablut, 22. 75 într'o sfîntî duminicî, Valearom şî mari boieri (refren), [113] CERCETRĂI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS II3 Sculaţ, sculaţ boieri man, Şî sculaţ şî sluzili, Sî v'aprindî făcliili, Cî o chicat oaspiţ grei, Oaspiţ grei colindători. jidozii s'o mînicat, Dar în ţarî si -o prădat? Tot luna şî soarili Şî cheili raiului Şî seal băţ di ziudicăţ, Di ziudicî o lumi toatî Şî Rosîia ziumătati. Sini 'n lumi s'ar afla Si păzască ţarina, în ţarină izvoarîli P IeI Ion, ieI vonicu. Ieu Doamni cî m'aş afla Dar sî-ni dai puterea ta: Tunurli şî fulzerli. IeI, Domnu, cî i le-o dat, IeI pi murgu 1-0 'nşălatu, L-o 'nşălat şî 1-0 'nformatu, După jîdozi s'o luoatu, Tot tunînd şî fulzerind Şî pi jîdozi o aiiuns Şî 'n suliţi i-o luoatu Şî 'napoi cî s'o 'nturnatu. La Domnu c'o alergat, La feriastri c'o strigatu: lan ieş, Doamni, păn afarî ! Domnu 'n samî n'o băgat, IeI de a doilea c'o strigat: lan ieş, Doamni, păn afarî Şî ni-i prăzi cap di zmău! IeI afarî c'o ieşîtu, Cap di zmău c'o prăzitu. Cu si dar să-I dăruiascî? C'on contaş mîndru 'nflorit, Pi la poali stelişoari, Sus, mai sus la umereli, Sîn douî lusefureli Şî răsar sara di vremi. Purcari - Alexei Holbea, 70. 8 Anuarul ATidvei de FolMor IV 76 A cui sînt aestor curt Aşa nanti luminati, ' Cu vîrvurili 'n cer dati, Cu streşna di busuioc, Cu ferestri verigati, Cu uşîli 'n cer legati, Cu zîmbreIi pi supt steIi, La portaş on hulubaş, La portit-o hulughitî , " La uşori mărunchi di flori, Pi păreţ hulughi verdz, Pi ferestri meri domnesti , , La icoani tot matani, ( La podeIi turtureIi. Dar în mijlocu istor cursuri Ieste-o masî mîndri driasî, Cu păharî 'npăhăratî, Cu colasi mîndri 'mpletiţ. Sus mai sus, la cap di masî, Stă Aiiunu di Crăsiun,· Ling' Aiiunu di Crăsiun Stă Crăsiunu sel bătrîn, Lingî Crăsiunu sel bătrîn Stă Aiiun di Anu nou, Ling' Aziun di Anu nou Şădi Sfîntu Vasîli, Lingî Sfîntu Vasîli Şădi Aziunu di Boteadzî, Ling' Aziunu di Boteadzî Şădi Sfînta Boboteadzî, Lingî Sfînta Boboteadzî Şădi Ion Sfîntu Ion. Sus mai sus la cap di masî, Stă stăpînu ist di casî, C'o ploscî di vin în minî Sî-ni sinsteşti, sî-ni măresti " , De-amar greu sî jăluieşti. Doi-mă mînIi, doi-mă coatili Di cai tineri hătuindu-i, Di boi tineri juguindu-i Pi la sini dăruindu-i. [114] P. v. ŞTEFÂNUC Zios mal ZlOS, la cap di masî, Stă stăpîna iast di casî, C'o ploscî di vin în mîni Sî-ni sinsteşti, şî-ni măreşti, De-amar greu sî jăluieşti, Doi-mă palmili, doi-mă dezitili, Di colasi mîndri 'mpletind; Cei mai mari di boteziuni, Cei mai misi di cununii. Iar supt talpa istor cursuri Ii fîntîna lui Avram. Curî apa lui Iordan, Trec toţ sfinţii şî si spalî, Sî spalî şî sî unesc Şî cu mir sî miruesc. lan stăi, Doamni, sî ti 'ntreb, Cînd va fi vacu de-apoi? Atunsi va fi vacu de-apoi, Cînd va bati mic pi mari, Frati mai mic pi sel mai mari, Soră mai nicî pi sei mai mari, Sinu-so pi nănaşî-so, Sini-sa pi nănaşî-sa, Fii-so pi taicî-so Şî fiicî-sa pi maici-sa, Atunsi va fi va cu de-apoi. Corcmaz - Dumitru Andruşca , 20. 77 COLINDA FLÂCÂILOR A cui curt acestor curt , , Aşa nanti luminati; Domneli, domn din seri (refren) Cu zăbreli Pi supt steli, Cu tunurli pi supt nouri. Sus mai sus, la capu mesîi, Şădi domnu cestor curţ Şî sinsteşti Şî măreşti Şî di greu sî jălueşti, Di boi tineri iiuguind, Di cai tineri hăţuind. Zios mai zios, la coada mesîi, Şădi doamna cestor curţ Şî sinsteşti Sî măresti , , Şî di greu sî jăluieşti, Mînili şi palmiIi Di făclii răsusind, Cele mari di cununii, Cele mici di boteziuni. Sus mai sus, la capu mesî, Şăd domnii cestor curţ Şî sinstesc Şî măresc Şî din tîlc sî tîlcuiesc. Cînd a si vacu de-apoi Şî sfîrşîtu vacului? Cînd a bati fiu pi taicî Şî siicî-sa pi maicî-sa Finu-so pi nănaşu-so, Finî-sa pi nănaşî-sa Frati mai nic pi seal mai man, Atunsea va cu de-apoi. Olăneşti - Alexei Cărărnan, 72. 78 COLINDA PREUTESÎI La ist domn bun bătrîn, IeI şădzîndu şî gîndind O gîndit o sfîntî rugî, Sfînta rugă-i mănăstiri Cu .noui uş, nouî pristoali; La 'l?ristolu sel mai nic ŞădiBinta Măriia sei nici, La psistolu seal mai mari Şădi Sînta Mării a sei mari Şă cu toţ sfinţ.i de-a rîndul. Zios mai zios, la coada mesîi Şădi doamna istor corsuri, Cu ploscî di vin în mîni [115] \ CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 115 l p' I I I Şî-i sinsteşti, şî-i măreşti, Di: mari greu sî jăluieşti; Di vasi tinere mulgând, Di făclii mîndri siusind, Di colasi mîndri 'npletind. Ieu cu dreptu cî v'oi spuni Cînd a si vacu de-apoi, Cînd a bati fiu pi tati, Fiică-sa pi maici-sa, Sorî mai nicî pe sei mai man, Sinî-sa pi nănaşî-sa, Atunsi va fi vacu de-apoi. Pureari - Alexei Holbea, 70. 79 J ăim, J ăim mic mai mari, IeI di mari, maluri n'ari Valearom da ler domneli. Dar di mic nu-i potrivit Pintru lez, pintru molez Sînt grădini di livedz, Cu parii di bosuioc, Cu nuieli di gălbineli. Da 'n grădinî ci-i sămănat? Floriceli tătî floaria Da mai mult di bosuioc, Ci-i mai drag vara la iioc. Ş 'noatî Ş 'noatî Ş bour negru, IeI îş noatî, coarni poartî. Da 'ntri coarni si-ş mai poartî? Leagăn verdi di mătasî, împletit cu viţa 'n şasî. Dar în leagăn sini-iti şădi? Şădi Ileana sei frumoasî, Şădi la ghiorghiou şi-iti coasî. Nu ştiu coasî ori discoasî, Lăcrănioari ştiu cî-ni varsî, Di pi faţî păn pi braţî. Da si daruri îni mai coasî? Guleraş tătîni-so, Brăţăruş frăţîni-so, Proşchiraş la steag domnesc, 8* Stau boierii ş-o prăzesc, Cu galghini o cumpănesc, Şî nu şădi cum sî şădi, Da ie şădi 'nghidosăşti Şî la Maier cî-i şopteşti: Maier, Maier�our negru, Mai înset cu coarne-a tăli, Ni-i sminti ozoarili meli; Li-i sminti, smintite-or si Cîci ieu am nouî fraţ Şî-s la 'mpărăţîi daţ Şî mai am şî nouî veri Şî-s a ţării veri primari, Ieu la dînşîi di te-oi spuni Ii pi ti ni di te-or prindi, Di te-or prindi te-or tăie-ti. Din comiţi, dintr'a tăli, Fasi-ar dalbi păhăr eli, Sî bei boieri cu ieli. Dar din unghii, dintr'a tăli, Fasi-ar dalbi tălzireli, Sî iei boieri din ieli. Dar din trupu, dintr'a tău, Fasi-ar dalb on pod mereu, Sî treacÎ şî bun şi rău, Sî treacî ş'on frati a nieu, Mai la urmî, mai la urmî, Sî treacÎ şi Ştefan Vodî. O trecut şî n'o tăcut Şî podu s'o disfăcut Ştefan Vodî s'o pierdut. Buna vremea ş'o colindî. Coremaz - Dumitru Andruşca, 20. 80 Din zios, din spri mari, Din cotro soarili răsari, Cum îni vini on caic, Caic mîndru 'npodobit, Cu var verdi văruit, Cu ţinti galbini ţîntuit, Pi la toati potrivit, && _!tELUL: L . i_ [116] II6 P. v. ŞTEFĂNUCĂ Păr sî vîslili de-alami, Trag' vonisii tăţ de-o samî, Lingî caic si-ş mai 'noatî? Ş 'noatî Ş 'noatî, Coarni poartî, Da 'ntri coarni ci-ş mai poartî? Leagăn verdi di mătasî, Dar în leagăn sini şădi P Numa pin steclî sî vedi. Şădi Dochiia sei frumoasî, Şădi la ghierghef şi coasî. Coasî, coasî 'nchindosăşti O prostiri 'mpărătiascî. le sîlesti s'o fîrsascî. le prostirea ni-� fîrşît Şî la bour i-o vorbit: Bour negru, 'noatî lin, Nu be apî şî be vin Sî rnerzi cu caicu lin Şî 'nţălezi din cuvinti Şî ţîni cîrma 'nainti, Sî 'ntălezi din cuvînt , , Şî ţîni cai cu 'n vînt, Cî apili ni-ei tulburat Şî vadurili ni-ei stricat. Cî ieu am doi veri primari Şî-s în oasti ghinărari Şî mai am şî doi fraţ La 'mpărăţîi-s luoaţ. Ieu la dînşii cîn te-oi spuru, Vadurili s'or închidi, Nisi ti-i gîndi cînd te-or prindi. Bourel, din carnea ta, Mari boieri s'or ospăta ; Bourel, coarnili tăli Face-aş mîndri păhăreli Ş'aş be la masî cu ieli. Tot Dochiia sei frumoasî Sî sii ie sănătoasÎ, Părinţîi cu fraţîi Şî cu dalbili surori Şî cu noi colindători. Tudora - Sofronie Caraştefan, 53. 81 COLINDÎ BĂIŢAScî Dinaintea cestor curţ Sînt doi meri mîndri 'nfloriţ, Dar în vîrvu merilor Ieste-on pîIc di porunghi verdz. Cînd s'o'nflat ş'o zburat, Drept la maria s'o lăsat, Apî 'n guşî ni-o luoat Şî 'nap oi s'o 'nturnat, Chetriseli'n deiiţăli. Ieste-on pat mîndru 'nrotat, Da în pat si-i aşternut? O perinî ş'o prostiri. Da di sini-i aleasî? Di Luchiţa sei frumoasî. Nu ştiu-ni coasî, ori discoasî, Lăcrănioari ştiu cî-ni varsî, Guleraş tătîni-so, Prişchiraş frăţîni-so, Năfrăniţ la steag domnesc, Şăd boierii ş'al prăvăsc, Cu galghini ni-al cumpănesc. Pintru iasta Ş pintru toati Înoatî, înoatî bouş negru, IeI înoatî, coarni poartî, Da 'n corniţî si-ni mai poartî? Legănaşu di mătasî. Da în leagăn sini-ni şădi P Tot Luchiţa sei frumoasî: Mai înset cu coarnili, Cî ni-ei sminti odoarili, Li-i sminti, smintite-or si, Da ieu am doi fraţ Şî-s \în oasti ghinărari. Di t�,-oi spuni te-or tăie-ti; Da dîn coarni, dintr'a tăli, Fase-dr dalbi păhăreli, Din cochiti, dintr'a tăli, Fase-or dalbi tăliireli Da din carni, dintr'a ta, Mari boieri s'or ospăta. Olăneşti - Alexei Cărăman, 72. - G 2 2221:2 [117] r CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-}OS II7 \ 82 Dinaintea istor curţ Si-o născut şî si-o crescut? Tot doi meri şî doi prăsadz, Di vîrvuri împreunat, Di truchini dipărtaţ. La truchina rnerilor, Ieste-on pat la strug lucrat, Cu mohor înmohorît, C'o pelie acoperit, C'o pelii ş'o prostiri Şî sinsi, şăsî căpătîi. Dar întrînsu sini-ni doarmi? Doi j inei tinerei. Şî îni dorm faţî la faţî, Amîndoi cuprinş în braţî, Sus pi vîrvu merilor Şăd doi, doi hulturi. Şî în peni s'o înflat, Sus la seri s'o rîdicat, Pi nouri s'o amesticat, 2ios la marea s'o lasat La prăduh s'o plecat, Apî 'n guşî o luoat Şî în peni ii s'o 'nflat, Sus la seri s'o rîdicat, 2ios pi meri s'o lasat, Din arichi o scuturat Şî pomînt' o rourat Şî norodu s'o bucurat, Chetriseli o răsunat, Pi sei tineri i-o sculat. Ş î sî - ni fii sănă toş Sus în vestea lui Hristos. Cioburciu -" Ştefan Şerbencu, 57. 83 COLINDA FETILOR Mereol, merişor de arzint (refren) Ia doi meri şî doi peri, Di truchinî dipărtatu, Di vîrvuri împreunaţu. Dar în vîrvu merilor !este-on pat mîndru 'nchingat, Cu stîlchii di odolean Şî cu scîndurî di fag. Dar întrîns si-i aşternut? Mohor mîndru şî 'nflorit, V'o sinsi, şăsî căpătîi Ş'o prostiri mîndr' aleasî. Da di sini cî-i aleasî? Di Anica sei frumoasî, Şădi la ghierghef şî coasî. Nu ştiu coasî, ori discoasî, Lăcrănioari pi faţî varsî, Prişchiraş frăţini-so, Guleraş tătîni-so. Bună vremea ş'o colindă, Dă-ni fata 'n tindî Ş'oi pupa-o Ş'oi chişca-o Şî 'nap oi ţ-oi da-o. Purcari - Alexei Holbea, 70. 84 Fa Grecii mîndri citati, Nu fii-o fasi cum sî fasi, Da fii-o fasi tot di piatrî ; Dar în vîrvu cetăţăi Ieste-on leagăn di mătasî; Dar în leagăn sini şădi P Numa pin steclî sî vedi. Tot Ileana cei frumoasî Sădi la ghierghef şi-ni coasî. Nu ştiu-ni coasî ori discoasî, Lăcrănioari ştiu cî-ni varsî Guleraş tătîni-so, Prăşchiraş frăţini-so. Tudora - Sofronie Caraştefan, 53. 85 Măturînd şî dirdicînd La astî curti luninoasî, Ieste-o doamnî frumoasî, [118] IlS P. v. ŞTEFĂNUCĂ Ni-o găst on fiorel, Fiorelu de-aurelu Şî 1-0 dat la zlotari, La zlotari, la meşteri mari Şî sî-ni fac'on ineluşu, Ineluş pi dezit nic, Sî sii di logodit. Olăneşti - Irina Morariu, 60. 86 COLINDĂ COPILĂREASCĂ Sculaţ, boieri mari, sculaţ, Leru, leru Doamni, Sculaţ şî vă spălaţ, La icoani vă 'nchinaţ Şî vă gătiţ mesîli, Cî v'or vini oaspiţ buni, Oaspiţ buni colindători. Noi îmblăm şî colindăm Şî pi Dumnedzău al purtăm; Dumnedzău îi mititel, Mititel şî 'nfăşăţăl, Faşî dalbî di mătasî Ş' o chichii di hîrtii. Da întrînsa si-ni mai iesti? Ieste-o chiatrî năzdrăvanî, Di cuprindi lumia toatî Şî Pal anca ziumătati. Palanca - Dominte Costencu, 36. 87 Sculaţ, sculaţ, boieri man Şî vă sculaţ sluzili Cî vă vin colindători. Noi îmblăm şî colindăm Şî Dumnedzău al purtăm, Dumnedzău îi mititel, Mititel şi 'nfăşăţăl, Faşî dalbî di mătasî, Cu scuticu di uşînic, Cu pelincî Di hastincî, Cu chichii Di hîrtii, Da în fundu chichiuţîi Ieste-o chiatrî năstripatî Di cuprindi lumia toatî. La mulţ ani! Feştelita - Ion Ciobanu, 17. 88 Mîndru-ş cînt'on cerb în codru Ş'aşa-ni cîntî di cu dor, Di cad frundzîli şî mor; Ş'aşa-ni cîntă di cu jăli, Di gîndeşti cî codru-ni pieri. Nimi 'n lumi n'aI audi, Făr' o doarnnî 'mpărăteasî, Di pi-o mîndrî di feriastrî. împărăteasa o ascultat, La 'mpărat o alergat: - Înălţati împărati, Credi-mă ce-oi spuni ieu: Mîndru-ş cîntă on cerb în codru! Ş'aşa-ni cîntî di cu dor, Di cad frundzîli şî mor; Ş'aşa cîntî di cu jăli, Di gîndeşti cî codru-ni pieri. " Îrnpăratu s'o sculat, Paloş din cui ş'o luat, După cerb cî s'o luoat, Da în sus şi da în zios, Da di urma cerbului, Am cerbu odihnind. întindi puşca să-I împuşti, - Ho, ha, ho, nu mă 'mpuşca, Cî nu\.s ieu sini gîndeşti, Da sîrl\t ficior di 'mpărat, Di părinţ n'am ascultat, Mama me m'o blăstămat Sî fiu fiara codrilor, N ouî ani şî nouî dzîli. Dacî aiestea le-oi împlini, Zios la sat m'oi scoborî, [119] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 119 Purcari - Onisim Popuşoi, 57. 90 La domnie, la 'mparatu Cî-i mai multî bucurie, La domni mari Cu 'ntrebari Sî uita la dial şi la vaIi Şî vide o tarinî mîndrî si frumoasî , , Lostofoasî, Di cari ni mi 'n lumi si nu sî mai gândiascî, IeI di vrednic şî di puternic si iara, Disătina 'ntr'o dzî fii-o sisera, A doilea fii-o cara A triilea gata iara. Părinţii lui atunsi ieşă 'n prag Şî sî rădzăma di serdac: « Filosof Ion, Cu plugu s ti sîleşti ŞÎ 'n lumi s ti vesteşti », IeI, cînd audză aiestea cuvinti dila părinţ, Luoa vesălii dila 'mpăraţ Şî da pi la fraţ, La cari da boirii, La cari da negustorii, Da nouî ni-o dat acest pluguşor de­ arzint, împodobit cu mărgărit. De-amu v'an urat, v'an urat, Toati-o fost cu plin Ş cu adivărat, Da noi von mai ura, von mai ura, Da de-aista Domnu cum a vra M ungel sî vorbăsc, Crai sî lostofăsc Priniţî-ni Ş pi noi la aist grai, Cî Ş noi sîntem fsiori di crai, Cî v'an trecut pi supt lunî Şî v'an făcut voi bunî; V'an trecut pi sup soari Şî v'an făcut vesălii mari. Şî la anu cu sănătati l Bise�i oi discuie, ) Pi sei misi oi botiza, Pi set mari i-oi cununa Şi 'ncă dăruiri voi da, Păharu botezului Şî scaunu judeţului Sî ziudisi o lumi toatî Şî pi noi cîte-odatî, (O colindăm di trii, patru am. O adus-o 'n sat flăcăii cari o fost la lucru în sus [în jud. Lăpuşna J. Corcmaz - Iosif Galupa, 22. 89 IeI atunsia scrie 'n cărţ Şî trimete 'n părt. Trimete 'n lumi, Cî la dîns vra sî fii Sup mila Domnului di pIn!. Sîserătorii lui cîn vine, Ca vîntu vijiie, Ca mari ploai huie ; IeI atunsi sî suie Pi munti di abure ; Buna vremea cu sara lu Sfintu Vasîli Să vă fii cu mulţ ani cu bini, C'afar' o nourat ş'o 'nsăninat. Omu nostru aist bogat, O scos plugu la arat Ş'o arat la văi cu rouî La pămînt nou, La munţii nanţ, La cînchi curaţ, La vîrvuri di munti, O sămănat flori mărunchi. Tătî sămînţa fii-o sămănat Şî tăti lumea s'o bucurat Ş'o sămănat alămîi Şî tămîi Ş'alivan Sî-i fii acestui domn di aşternut pi divan. [120] 120 P. v. ŞTEFĂNUCĂ 91 Copanca - Vasile Zbîrnea, 25. Cînd îmblî cu sămînta a daudza , , în dzîua di Anu-nou, dzîc : Sănătatea nou, Sî creascî grîili Şî malaili Şî popşoaili, Sî trăit, Sî 'nflorit, Ca merii, Ca perii Pi la nijlocu verii, Ca toamna sei bogatî Di toati 'ndestulatî. Aur, galbini cumpăneşti, După dînsu tăti suflarea sî hrăneşti. V'am mai ura, v'am mai ura, Da ni temim c'om înopta, Dicît om înopta la curţîli durne­ voastră, Cu găinaţ di vraghii 'ncrestiti, Mai ghini om înopta la bordieşîli noastri, Seli cu baligî di oai lichiti. Da nu sîntem niş de-acolo; Da sîn tim dila Hîrtop, Undi 'nghiaţî apa 'n toc Şî gălusili la foc Şî strechii motanu pin pod, C'o adulmăcat nişti chisioari di porc. Sî uniiţ cochiliţîli pi la bot Şî sî li scoatiţ la zice, în scurteicuţ şî 'n botencuţ,. Ca pi nişti coteicuţ. Da noi sîntem dila moara lui Săfă, Undi n'au morarii si mînca. Pintr'on boţ di mămăligî Sî trag di vaIi, di chicî. Olărieşti - Alexei Cărăman, 72. S'a pute s'arăm la curţile mariei sale? Sî poati, sî poati, Multî sănătati. S'arăm, sî sămănăm, Tătî lumia sî bucurăm; S'arăm alivan, Ca sî sii di aşternut la boieri pi divan; Sî sămănăm alămîi şi tămîi, Precum în carti scrii. Hăi! într'aceastî curti luminoasî, Ieste-o doamnî frumoasî. le, di cînd pi lumi trăind, Mulţ fisiori avînd Numa unu crescînd, Iel filozop în lumi, Plugăraş di pâni; Turmi di oi, Pluguri cu boi; Iel cu pînia sî sîleşti, Multî lumi şî oasti hrăneşti. Iel într'o dzî săsira, A daudza căra, A triiadza pi faţari di alamî, Numa unu Domnu ştie 'n samî. Iel s'o dus în târg la Mozilău Ş'o luoat săsireli di azireli, Spîndzurati cu ineli Ş'o vinit ş'o dat la nemureli Şî la nepoţăli. Ş'o strîns din snop în snop, Din schic în schic, Din dai 'n dai bob di grîu. Mă-sa din cas' o ieşît Şî din gur' o vorbit: Hai, hai filosoapi, Sileşti-ti cu pînia, Cî-i si vestit pişti tătî lumia Şî bogat, Ca şî pomîntu di 'mbracat, Ca pluguşoru, muncî driaptî Nisi nu mai iesti. [121] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 121 92 Chiraleisa, Doamni! Boi îniiugatori, Cai înharriatori, Boii sî diziiugî, Caii sî dishamî. Câţ carbunaş în cutrori, Atîţa cochilaş pi cutiori. Chiraleisa, Doamni! Cîti cartoafi 'n bordei, ( Atâtea scroafi cu pursei, Citi pai pi casî, Atâta galghini pi masî. Bulusi] groş Şî flăcăi frumoş, Chiraleisa, Doamni! Oili cornuti, Fetili lauti, Chiraleisa, Doamni! Slobozia (Republica Moldovenească)­ Ana Merari, 48. LITERATURA NUNŢII (URAREA DARURILOR, CONĂCĂRIA, IERTĂCIUNEA, URAREA PĂHARULUI, CÂNTECUL MIRESEI ŞI CÂNTECUL NUNEI) 93 Buna vremia, buna vremi a Coniţî niriasî, Iaca sosăşti coraghiia dila conu nirli. Mult îi mîndrî şi frumoasî, Cu vetrela di mătasî, Bucurî-te, bucurî-te, coniţî niriasî, Cî-t sosăşti coraghiia dila conu nirli. Mult îi mîndrî şî frumoasî Cî-i cu vetrela di mătasî. [Mireasa se întinde să ia]: Ingădui, coniţî niriasî, Conu nirli o audzît di tîrg, Di Ţarigrad Şî s'o dus la tîrg la Ţarigrad. Cînd 1-0 vădzt negustorii în tîrg, Dughenili dişchide, N egoaţîli întinde. Negustorii pi cuconu nirli când al [vide, Bini ştie si-i trebuie. Conu nirli merze, Cu ochi negri li prăve, Cu dalbili mîni li răscole, În căravani li 'ncărca Şî 'napoi cî sî 'nturna. Oştili buntuluit-s ' o, Da căzasii, Ca drasii, Da cărăvănierii bătrîni, Ştiind rîndurli diplin, Ş'o făcut pi isi, pi cole, Ş'o dat la conu nirli di vesti. O dzîs : Coani niri, Fă cum îi pute, Cî vedz cî dintr'aiastî parti di loc, N'ari coniţa niriasî noroc. - Poftim coniţî niriasî şî ie! (le si mai smerneşti). Da conu nirli o audzît di tîrg, Di Moscfă. Iarî conu niri la corăghieri alergînd Şî Ia tîrgu Moscului pornind, Cînd negustorii îl vide, Dughenili dişchide Negoaţîli 'ntinde Pre bini ştie si-i trebuie. 1IIIIIIIII*#IIIiIlIlIlIlIlIlIlIlIlIlIlIlIlIlIIIiIlIIIIallB URLU .. [122] 122 P. v. ŞTEFĂNUCĂ Conu nirli merze, Cu ochi negri Ii prăze, Cu galbini Ii cumpăne Şî 'n corăghii Ii 'ncărca Şî 'nap oi cî sî'nturna. Merie corăghiili mîndru şi frumos Şî dăti Dumnedzău on vînt din zios, Merze corăghiili mîndru şî frumos. Dăti Dumnedzău on vînt turbat [din sus, CorăghiiIi o răsturnat, Corăghierii o 'necat. Da on corăghieri bătrîn, Ştiind rîndurIi diplin, S'o făcut pi isi, pi cole, Şî s'o aruncat cu pînsili pe o scîndurî di brad Şî Ia conu nirli di vesti c'o dat: - Fă, coani niri, cum îi pute, Ci vedz cî din iastî parti di loc N'ari coniţa niriasî noroc. Ş'am audzît di tîrg di Chişinău, Cari-I ştiu şî ieu; Şi s'o dus ş'o luoat On tulpan di tocat, Ca sî-ţ sii dunitali di purtat. Poftim, coniţî niriasî şî primeşti! Copanca - Macarie Băltag, 61. 94 Discuieţî-ni porţîli, Cî ni plouî di ni varsî Şi din streşnî chicî, Scumpî marfî ni mai strîcî; Cî di nu ni-ţ discuie Noi on fasi pi isi, pi cole, Şî ne-on dusi Ia crîşmî şî le-om be. Făceţî-ni caIi şî cărari Păr Ia cinstita fIoari, Floricicî di rai, Cochilicî di crai. Bucuri-ti, cuconiţî niriasî, Şî ti vesăleşti, Cî pocloaniii dila cuconu niri îţ [ sosăşti. Poftim, cuconiţî niriasî, Şî Ii ie di pi mîna me Şî li puni 'n ceI unghi di cole, Cî mai bini le-a şîde. Ho, ha, ho, cuconiţî niriasî, Nu ti grăghi Ia luoat, Cum te-ai grăghit Ia măritat, Cu capu mîndru şî legat. Duneta bei şî vesălei, Da la cuconu niri nu mai gîndei. Da cuconu niri sî băte cu gîndurIi, Ca apa di vînturi, Pi la toati tîrgurili. Şî ş'o adus aminti di tîrg Ţarigrad. La tîrg Ia Ţarigrad nu-i vrednic sî [răzbatî Cărăuş cu caru, Da vonic cu calu. Da parahoadi c'au tocnit Şî pi mari c'au pornit. Duminicî diminiaţî c'aziunze, Cînd soarIi răsăre. Cu mîni" galbini răscole, Cu ochi negri ni prăve, Cu gurita-ni tîrguie, Pi faţa dunitali potrive. IeI scumpî marfî cî luoa, Corăbiili cî 'ncărca Şi 'nap oi sî 'nturna. Poftim, cuconiţî niriasî ! Ho, h�, ho, cuconiţî niriasî, Nu ti �răghi la luoat, Cum te-i grăghit Ia măritat, Cu capu mîndru şî legat Şi la logodit Cu capu mîndru şi 'nfIorit. Dumeta bei şî vesălei, Da Ia cuconu niri nu ti gîndei. [123] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 123 Da cuconu niri sî bati cu gînd urli, Ca apa cu valurli, Pi la toati tîrgurli. Ş'o adus aminti di tîrg Tighina. lel maşînili cî le-o tocnit Şî pi drum cî le-o pornit. Duminicî dimineaţa În tîrg la Tighina c'aziunze, Cînd soarli răsăre, Cu mîni galbini răscole, Cu guriţa tîrguie, Cu ochi negri-ni prăve, Pi faţa dunitali-ni potrive. lel scumpî marfî cî luoa Şî 'napoi cî sî 'nturna. Poftim cuconiţî niriasî ! [A triilea ori trebu sî li dăi]. Tudora - Sc fronie Caraştefan, 53. 95 Buna vremia, O hoarî frumoasî, Bătrîni di casî! Poftim, mă rog, păn afarî, Sî ni iasî, Sî ni 'ntrebi pi noi, Si feli di vornisei sîntem, Si înblăm, si căutăm? N oi si înblăm, si căutăm, Buna sara ci ni dăm. Se-am înblat, se-am cătat, Binişor sama ne-am dat. Cî noi ni rugăm sî ni lasaţ cu 'nsetu, Sî ni dăm sama cu dreptu; Sî ni lasaţ cu 'nsetişoru, Sî ni dăm sama cu binişoru ; Cî noi nu sîntem .siocoi, Di precuchit cu boi, Da nisi burlasi, Di precuchit cu vasi. - Da sîntem soi soreşti Fii dumnedzăieşti. Ne-o trimăs tinerel împărat, Pe scări de-arzint ne-o călcat, lVIultî oasti ni-o adunat. Şî ne-o ales pi noi ieşti doi vonisei, Vonisei buni di gurî, Călusenii buni di vînî Şî ne-o trimăs pi lunina stelilor, Pi sămnu moiililor; S'o lasat o ste luninoasî Deasupra curţilor dunilorvoastrî ; Noi după steua seia ne-am ohotit, Dinaintia curţilor dunevoastrî am [ sosît. Ş'am audzît c'aveţ o lrinî Catarinî, Floari di grădinî. Nisi o floari nu 'nfloreşti, Nisi o poamî nu rodeşti. Da noi dac'om luoa-o Ş'on dusi-o pişti munţ, A doilea părinţ, le di 'nflorit a 'nflori Şî feli di feli di poami arodi Ş'a fasi bucurii părinţilor Şî nănaşîlor Şî nouî nuntaşîlor. Da dunevoastrî s'aveţ a vă găti, Di butil di vin Şî di grajdi di fîn Şî di chilioari, Di cuscrişoari, C'aselea nouî ni-s mai trebuitoari. Mai trebui cîte-on siur di peri [uscati şî meri, Ca sî dăm la ies ti guri cascati Şî cîte-o basmaluţî di bumbac, Sî ni şterzim nărili di tabac, Şî cîte una dila oali, Sî şterzim caii pi la zabali. Talmaza -- Timofei Cojocaru, 50. ii"."" ii [124] I24 96 P. v. ŞTEFĂNUCĂ 97 Buna vremia, buna vremia, Hoarî frumoasî ! Cari-s stolnicii di casî? Cu bun răspuns sî ni iasî, Sî ni 'ntrebe si 'mblărn, Si căutăm, Noi bini sama sî ni dăm. Noi sîntem soli soleşti Ş'am vădzut Asestea supre casî O ste Iuminoasî. Ş'am vinit să-i dăm di ştiri, Di buţ di zin, Di carî di fân, Di chili di ordz, Sî ni aziungî pi la toţ. Că 'mpăratu nostru, Cînd a vini, Pomîntu a hul; Cînd a discălica, Pomîntu s'a cutremura Şî toţ în faţî i-s căta Şî nisi nu i-s striga, Că ieI vini să iei, Nu vini si dăi. O audzît cî iesti-o floari, Cătălinî, Floari di grădinî: Noaptea 'nfloreşti, Dzîua veştedzăşti. Şî vini s'o iei, S'o ducî pişti munţ cărunţ, La a dumevoastrî curţ; Acolo ş'a 'nflorl a 'nflori Ş'a rodi arodi Şî pomanî părinţîlor a si Şî nănaşîlor Şî nouî tuturor fraţîlor. Copanca - Macarie Băltag, 6r. CONÂCÂRIE ( Final) Da dunevoastrî, socri mari, Gîndiţ cî sîntem nişcaiva , talhari, Da noi avem fermi cu peceţ dila [ 'mpărat. Cini ştii carti latiniascî, Sî vii s'o cetiascî, Da ci ni nu ştii, Sî nu mai vii. Sî nu fii v'o unu cu barba cîntî, Ca sî rămîi cu carti a nisetitî; Sau v'o unu cu barba rarî, Ca sî ni ţîi păn în sarî ; Da sî fii v'o unu cu barba ca fusu, Sî ni dăi curînd răspunsu. Da răspunsu nostru sî ştii: Douî păhari di vin Sî douî năfrăni di in, , . Cusuti cu fluturi di zgudură; Numa fii şî mai zdremătoasî, Numa să fii dila cinstita miriasî [din casî. Sî nu fii dila vecini, Cî atunci a si cinstia noastrî Şî ocara dumevoastrÎ. Poftim, socri mari, şî Iarziţ casa Şî întindiţ masa, Cî dacî nu-s ave bîcati de-aziuns, Vi-s căta loc di-ascuns; Da s'aveţ şî lăutari, Sî grămădiascî tot satu, Sî ves\iliascî şî 'mpăratu. Poftim-socru mari şi 'nchinaţ. Sărută-I mai binişor, Sî-ţ pai mai dulsişor. No-ăl saruta tari, Cî şî căsiula din cap îţ sari. Căci acesta-i rachiu dila Piteşti, Cînd bei ti năvăleşti, [125] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 125 Nu dzamî di pruni de-a dume- [ voastrî, Cînd bei mult ti fasi dobî, Ti sui după sobî Şî stai cu grierii di vorbî. Socri mari, Di caii noştri sî cătat, S'aveţ fîn cosît în noaptia lui Sfântu [Ghiorghi, Cu roua niluoatî, Cu floaria niscuturatî, Adunat Ia sărbători, Di douî feti surori. Caii noştri sî măninsi Şî din cap ti sî nu mişti; Caii noştri sî bei Şî din capti sî nu dăi ; Sî mai aveţ vaci lăptoasi Şî feti frumoasî. Tudora - Ion Tătaru, 42. 98 CONÂCÂRIE (Final) Da duneta, cuconiţi niriasî, Nu sta şî ti uita, Da du-ti 'n casî şî cautî V'o douî băsmăluţ di mătasî, Sî ni şterzirn budzîli di brahî [groasî; Dacî nu, măcar cîti una di in, Sî ni şterzim buzîli di vin. Da dacî nu ni-i da, şî nu ni-i da, Ne-om şterii de-o poalî di mănta Şî tot bini ne-a sta; Da pi duneta te-om ruşîna Ş'om vide mîni sarî Cum sama ţî-i da. Da duneta, cuconiţî druşcî, sei di [frunti, Mi sî pan cî duneta stai înainti, Stai lingî uşi Cu nasu cât o cătuşî, Da du-ti 'n pod la căsoai Şî catî nişti cosiuzeli, Cu v'o trii mîni di porumbreli Şî zvîrli 'ntr' aeşti din spatili meIi; Ci stau cu gurili cascati- Îritrî muştili ni'ntrebati. Sî siţ sănătos cu toţii dimpreunî. Da aiastî copchilî di cole, Ieu zîc cî-i ibovnica me, Da ie dzîsi cî nu-i a me. Da ieu fac pi isi, pi cole, Ci ibovnica me-i după uşî, Cu nasu cît o cătuşî. Daţi-ni v'on dîrmoi di Iapti dulsi Ş'on ţăpoi di ouî moi Şî v'o funii di gălusi Sî-i duc şî ii, sărmana, sî mănînsi, Corcmaz - Dumitru Andruşca, 20. 99 Ascultaţ, ascultaţ, Dunevoastrî sinstiţ părinţ Şî dunevoastrî sinstiţ nuntaş Şî dunevoastrî 'rnprejuraş Şî gloati şi noroadi. După cum noi ni smerim Şî din rost v'on grăi Aiesti doui-trii cuvinti Cari sînt din vec pominiti. C'aşă stau aceşti fii a dunevoastrî Cu capu la plecăsiuni, Cu inima la rugăsiuni, Ca să iei dila dunevoastrî Cuvînt di iertăsiuni; Sî dunevoastri vă 'ndurat , , Şî vă milostiviţ Sî fii iertaţ, Ca sî margî la blagosl6vita casî, La sinstita masî. Nu s'o 'nseput dila dunevoastrî, 1111111111111111I141111111111111111111111141111111:ZlliMl"IRMI�I-I"II'1::1I_121212IJJIIIII. [126] P. v. ŞTEFÂNUCĂ 126 Da s'o 'nseput dila strămoşu nostr' [Adam, Cari ni tragim din aselaş neam. Vinind rîndu din neam în neam Şî din ziţî 'n iiţî, O vinit rîndu şi la dunevoastrî Sî căsătoriascî fii dunevoastrî, Ca şî ponii sî rodeascî, Ca şî ierghili cânpului Cîn li poronseşti Dumnedzău Sî usucî verdeţurli; Cî Dumnedzău o făcut Seriu şî pomîntu, Numa cu cuvîntu Şî maria, N uma cu dzîsu Cu toati si-s întrînsa, Iarî Dumnedzău i-o părut Foarti mîndri şî 'npodobiti. Ş'o făcut on zîdi nant di chiatrî Şî pre zîdi s'o suit Dumnedzău Ş'o prăzit pi pomînt Şî i-o părut mult frumos Şî 'npodobit. Iarî Dumnedzău ii os la malu mării S'o scuborît Şî i-o părut foarti bini şî 'npo- [ doghit. Şî pi strămoşu nostr' Adam L-o zîdit, Cu trupu din lut, Cu osu din chiatrî, Cu sînzili din rouî, Cu ochii din - maria, Cu frumusăţîli dila soari, Cu duhul, din duhul sfinţîii sali. Dumnedzău o dzîs: - -Adami, Adami! Adam în tălchi c'o sărit Şî la Dumnedzău s'o poclonit. Dumnedzău o dzîs : - Adami, Adami, Sî trăiăşti Şî pomîntu sî stăpîneşti! Adam o dzîs: - Hai, hai, Doamni, Si feli di vrednic sînt leu Sî stăpînesc pomîntu Sîngur ca on săhastru pi pomînt? Dumnedzău pi strămoşu nostru [Adam 1-0 adormit. Şî Dumnedzău s'o 'nvîrtit pin pre­ [ziuru lui di trii ori Ş'o socotit: Sî iei din cap, Omu zăludzăşti : Sî iei din mîni, din chisioari, Omu slăgheşti. Ş'o socotit ca sî iei De-a triia coastî stîngî, Coasta sei mai micî, Ca să nu-i sii lu strămoşu nostru [Adam nicî. Ş'au zîdit pi Eva. Atunsi Adam în rai trăind Şî cu Eva di mînă pursedzînd, Dumnedzău i-o dzîs lu Adam: - Din j'ai sî ieş cu Eva Şî sî pursedz. Adam din rai ieşind Cu Eva di mînî pursedzind, Din ploscî 'nchinînd, Din jămni muşcînd, Lui Dumnedzău mînţănind. Şî 8,'0 dus supt munţîli Garali- \ [mului Ş 'o lăcuit doispresi ani Ş'o făcut trii fiisi : Pre Sara, pre Reveca şî pI [Oroveica. Iar Dumnedzău o lăsat trii pro­ [rosi pi pămînt: Pre Avram, pre Isac ŞI pre Iacov. [127] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 127 Avram O luoat pre Sara, Da Iacov pre Reveca, Da Isac pre Oroveica. Iar Adam dac 'o vădzut, La inimî s'o 'ncrămăluit Şî fiisili s'o urisît. Fiisili dac'o văzt, Ghinişor di mînî s'o luoat, S'o dus supt on măr Di doispresi ani uscat; Fiisili, dac' o văzt, Ieli o lăcrămat, Cu chic di apî nu 1-0 udat, Iarî măru frundzî verdi o 'nfrundzît, Flori dalbi o 'nflorit. Iar Adam dac 'o vădzut Fiisili 'napoi le-o chemat Sî le-o iertat. AsîJ' dire a sî dunevoastrî iertaţ, , , După cum o iertat Adam pre [Avram, Ş'Avram pre Isac Şî Isac pi sei doispresi patriarhi, Cari o făcut slujbili 'n Canagalili. Moartea 'n lumi tari iesti, Di 'npăraţ mari nu sî temi, Di crai nu sî sîieşti, De asei bătrîni nu i-i ruşini, La sei tineri inci vmi, Şî nu ti gândi Cî, dacî-i muri, Niamurli te-or pomini. Cî niamurli s'or învrăjni Şî s'or dusi pi la ziudicăţ, Ca s'apusi dila ti ni bunătăţ. Şî me-l ie Şî 'n pămînt al trînteşti Şî iarbî verdi 'n cap îi creşti Ş'acum şî pururea Şî 'n vesi amin. Copanca - Macarie Băltag, 61. 100 Stat frat, s'ascultaţ ,', . . "". -Şî dunevoastri, pre cinstiţ pannţ, Ca doi poni mîndri 'nfloriţ Şî duneta, cucoani niri, Sî stai cu capu la plecăciuni, Cu suflet la iertăciuni, Cî nu-i începutu nici dila fii, Da nici dila părinţ; Da-i începutu dela Domnu nostru, [Isus Hristos, Cari iesti mari şî putincios, Cari-o făcut luna, Ceriu şî pămîntu, Soarili şi stelili Ş'o dat şî ominerii. Ş'o stat Domnu ş'o gîndit: Bini şădi cîmpu 'mpodobit Cu flori frumoasî Şî ceriu cu steli luminoasî: . Da rău sădi fărî slodun di duh di , [om Ş'o luoat ş'o 'ntrupat pi m?ş A�am, Cari sîntem sî noi dintr'asiala ruam, Cu trupu din lut, Cu osu din piatrî, Cu sînzili din rouî, Cu faţa dila soari, Cu frumusaţa dila radzîli soarilui Ş'o dzîs: - Scoalî Adami Şî stăpîneşti locu acesta! Adam drept în talpi ni-o sărit. S'o uitat la sfinţit, N'o vădzut nimic; S'o uitat la răsărit, O vădzut pi Dumnedzău sfîntu C'on înzer, pe-on stan di chiatrî [şădzînd. Ş'o dzîs: - Doamne, [128] 128 P. v. ŞTEFĂNUCĂ Nu sînt vrednic Ieu sîngur on poronc, Sî stăpînesc acest loc. Dumnedzău lui i-o dat adormiri Şî somn dulsi Cum noi toţ păcătoşii avem a 111 [duci; Stat-a Domnu ş'o gîndit Di undi sî-i iei, Ca sî-i facî lu moş Adam soţ? Sî-i iei din talpî, Omu scadi; Sî-i iei din speti, Omu slăbeşti; Sî-i iei din cap, Omu a fi slab. Ş'a fi fimeia mai mari dicît bărbatu. S'o dat din parti a stîngî Ş'o luoat a triia coastî, Ca precum omu sî nu si cunoascî. Ş'o 'ntrupat-o pi strămoaşa noastrî [Eva. Ş'o dzîs Dumnedzău : - Scoal' Adami, Iaca Eva, soţu tău! - Mînţănim, Doamni, Di daru ci mi-ai dăruit, Foarti bini m'am vesălit. Şî i-o luoat Domnu di mînî Şî i-o dus în grădini Şî i-o blagoslovit: - Sî vă 'mulţîţ, Ca năsîpu mării Şî ca stelili ceri ului ! Iertaţ, cinstiţ părinţ, Cu cuvîntu di'nceput. Ca cum o iertat Adam P! Avram Şî Avram pi Isac Şî Isac pe Iacov Şî Iacov pi sei doispresi apostoli, Cari iara dila Dumnedzău sfîntu [ aleş. Cî David, fiu lui Isac, Ave on toiag di nouî ani uscat Şî iel în palme-l suie Şî 'n sus al azvîrle ; Şî Dumnedzău dacî s'o milostivit Şî 1-0 blagoslovit Şî s'o 'ndurat Şî 1-0 iertat, IeI a doilea o 'nverdzît Şî mîndru c'o 'nflorit Şî poami o rodit. Aşa şî fii dumelorvoastrî Sî pleacî şi sî roagî, Cu zenunchi plecati, Cu lacrîni vărsati Cu multî smerenii, Ca sî priniascî dila părinţ blagos- [lovenii. Iertaţi-i, părinţ, şî-i blagosloviţ Şî cu a doilea cuvînt, Cî iertaria părintilui Întăreşti casa fiilor, Da blăstămu părinţilor Rîsîpeşti casa fiilor. De-ar si casa pi timilii di lut Cî sî rîsîpeşti din vîrv păr în [pămînt. De-ar si casa fiului P! timilii di [piatrî, Cî sî risîpeşti din vîrv păr în [talpî. De-ar si casa fiului pi timilii di os, Ci sî rîsîpeşti din vîrv păn zios. Aş<;l şî fii dumilorvoastrî. Ier\aţ, părinţ, şi blagosloviţ Şî cu a triilia cuvînt. Dunevoastrî, cucoani niri şî cuco- niţî niriasî, Dila pămînt vă-ţ scula, Şî mîna părinţîlor îţ săruta Ş'a nănaşîlor Ş'a tuturor fraţîlor. 1 I i i � [129] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 129 Şî pi urmî, dacă-i vre, îi săruta-o şî pe a me. Dunevoastrî ni-aţ dat acest păhărel [di băuturî , Ca s-al beu cu voi bunî. L-oi be pi ziumătati, Da pi ziumătati L-oi arunca pişti spati, Cî la spinarea me Stau ni şti guri căscati, Olăneşti - Alexei Cărăman, 72. 101 URĂTURA PĂHARULUI (Cînd merzi la hărăzi la niri ori la niriasî, sîrnbătă sara şi duminicî înainti di cununie. îni dă on păhar di zin în mînî şî spun:) Fii sănătoşicî, cuconitî niriasî, Şî ·cu tăţ mesănii dunevoastrî. Ieu acest păhar oi ura, Toati copchilili la mini s'or uita, Da ieu nisi pi una di rău nu le-oi [blastăma, Ieli păn la toamnî tăti s'or mărita. Numa una cu rochiţa gălbioarî, Cari ni-o fost ibovnicî astîvarî Şî una cu rochiţa 'nbunghie, le pi mini di loc nu mă vre. Da ieu oi fasi pi isi, pi cole, Şî ni-oi găsî-o pe a me, Mai nantî şi mai frumoasî Nu ca duneta o somnoroasî. Ci dumeta, coniţî niriasî, Dimineaţa cînd te-i sculat, Di măturat te-i apucat, Şăpti pumni după cap ai luoat. Fiţ sănătoşăli şî dunevoastrî, cuco­ [niţîlor druşti, 9 Anuarul Arhivei de Folil/or IV Ieu văd cî pintru v'o douî, trii [galuşti, Toată noaptea vă curg musii Şî staţ cînd pi laiţî, Cînd pi supt masî Şî tot roadiţ la oasî. (Te întorsi la vornisei i) Fii sănătoşăl şî duneta, cucoani [ vorniseli, Cu trupu di floriseli, Cu spetili di bosuioc Şî guriţa di foc. Cu mustetî ca la mîtîli meli , , Şî nasu ca la motanu nieu sel de- [ acasî. Astîdz ieşti într'o hoarî frumoasî, Da mîni porcari într'o măhalî. Te-am văzut la on pod Cu douî strai sti 'ntr'on şold. Şî duneta, coniţî niriasî, Nu sta aşa voioasî Ş' ti smierni Şî cu gându la niri, Cî nirli vini cu mari amăzialî s ti [iei, IeI dzîsi cî ari şăpti viti mioreli, Iel dac 'ar ave şăpti viti mioreli, Nu vine cu sibotili cârchiti Şî cămeşa zdrenţuitî Şî pantalonii fărî fund. Iel vini, Da o mai stat în ni şti vîlcele, Ca sî culiagî păduchii din izmeru, Nu pre rari, Da mari. a mai trecut printr'o păduri latî, Sî mai culiagî ş' di pin batî. Acuma sî vă văd sănătoş Şî pi dunevoastrî dila cutiori, Cu nasu cît on ulsior, Şi dunevoastrî dila pat Cu nasu cît on băltag, [130] P. v. ŞTEFĂNUCĂ Şî dunevoastrî dila uşî Cu nasu cît o cătuşî, Şî dunevoastrî, sinstiţ muzîcanţ, Rău vă stă fărî clanţ, Şî duneta, grindî din tindî, Nu ti nădăjdui 'n mini, Ci ni-oi fasi pîncili balercuţî Şî guriţa leicuţî. Sî vă văd toţ musafirii! (Am învăţat-o dila on moşneag: moş Costea Buhaniuc, Rus, da ştie şi rnoldovneşti). Copanca - Vasile Zbârnea, 25. 102 URAREA pAHARULUI LA MIREASA Fii sănătoasî, cuconiţî nireasi ! (Bei puţin din păhar şî îl dai niresîi, Cînd vra să-I apuce, îl trazi înapoi). Nu ti grăghi la luoat, Cum te-i grăghit la măritat; Cî di cînd ai logodit, La cuconu niri n'ai gîndit. Da cuconu niri sî bati cu gîn- [ durli, Ca maria cu vînturli, O audzît di tîrguri multi, Ca sî-ş iei strai scumpi, Ş'o audzît di tîrgu di Bebei, Ci-i mai mîndru di fimei. Ş'aist păhărel di vin li floaria lui trandafir, Cu mîndri singhilituri sî 'nchinî. N'aI închinî alţii, Numa domnii şî 'rnpăraţîi Sau la tini, sau la mini, Sau pi văili dunevoastrî, Pasc cîrduri di păsăreli Şî vin sara sătuli. Da aesti cochili boghieti, Cu spetili la păreti, Cu mîna pi mînicuţ, Flăcăi, în guriţ sî li săruţ. (Incepi urarea vornicelului:) Voia la duneta, cucoani vorniceli, Cu trupu di floriceli, Cu cuşma di cîrpeli, Cu polşubca di chieliseli, Şî 'ntrînsa-s numa bortiseli : Din spri soari, Borta-i mari; Din spri steli, Bortiseli; Din spri lunî, Borta-i bunî; Din spri Ţara Ungureasci, Nisi dracu si n'o cîrchiascî. C'amu ieşti vonic pe-o hoarî, Da mîni poimîni şî pe-o ţarî. Di-i si şi nirticari la o moarî Tu nerticu nu pre bini, Stăpînu vine şi ti povire. Tu mînisili ţ-ai încărcat, Valia 'n zios ai apucat, Porsi d� păscut ai cătat, Podi di păscut n'ai găsît Şî te-ai dus vacar la sat. Păr ochinsili-ţ legai Vasili 'n ţarinî scapai. Şî de acolo ai lipadat Şî te-i dus Şî pi mozila sei mari te-i culcat. Cari'. om trese, Ti s�duie. Tu de. acolo ai lipadat, Porcarl la sat ai stat Şî 'n cas'ai întrat Şî pişti strachini crapati ai dat Şî di siudî pi tăti le-ai scăpat. Mă-ta sitoriu di coadî o luoat Şî ţîia 'n cap ţ-o dat [131] CERCETARI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS • Cu trupul di floriseli, Cu cuşma di cîrpeli, Şî siuboţălili nu-s a tăli. Nu ţi mai ţîne aşa fodul Cî pantaloni-s rupt la cur. Şî cu calu sur Şî ti Iăudai cî-i bun. 104 15RAREA PĂHARULUI LA NIRI Siţ sănătos, cucoani niri, Cu acest păhărel di vin, Floaria lui trandafir. N'aI închini alţii, Numa domnii şî 'mpăraţîi, (Ii dau păharu ş'ăl trag înapoi:) Ho, ho, cucoani niri, Nu ti grăghi la luoat, Cum te-i grăghit la 'nsurat, Căci di cînd ai logodit, La cuconiţa nireasî n'ai gîndit; Da cuconiţa niriasî sî bati cu [gîndurli, Ca maria cu vînturli, C'o audzît di tîrguri multi Ci sî-i iei duneta rochii scumpi Şî vra rochii di mătasî, Cî la mă-sa de seia nu purtasî. Da duneta ie-i una di hasă, Cî şî cu aseia bini i-a sta. Duneta di frumoasî ţ-ai ales-o, Da di harnicî ieu sî ţ-o spun. Diminiaţa cînd sî scula, Păr casa mătura, Dila mă-sa dzăsi pumni în cap [luoa. Şî işă 'n tindî Şî sî băte cu capu di grindî Şî i sî păre cî sî uitî 'n oglindî. [Către vornicel:] Sî ti văd sănătos, cucoani vorni­ [ celi, 9* Mîntănim ţîi, cuconiţî niriasî, De ist păhar singhilit, Cî no-al singhilesc unii şî alţii, Da numa craii şî 'mpăraţîi. Cî iel sî bati stincî di stincî Şî nu s'alezi riicî. Da duneta, cuconiţî niriasî, Pi cuconu nirli di frumos al ştii, Da di harnic ieu sî ţ-al spun. IeI păr sî'ncalţî, Soarli sî 'nalţî; Dila pat şî păr la prag, Aţîli din urmî ca odgonu i sî trag; Mă-sa păr si no-al cosiorve, La lemni no-al trimete, Da şî păn no-al răsiule, La apî n-aI trimete, Da iei la apî di sî duse Făse pi isi, pi colc, Şî 'napoi sî 'naturan Şî apî nu mai adusia. Tudora - Sofronie Caraştefan, 53. 103 Şî din gurî te-o blăstămat: Sî ti dusi cîti dzîli-s într 'on an Sî mănînsi chitî de-ori ban Şî călcîi di ciofîltan Şî anpl di liliiac Sî nu-ţ mai dăi nisi mama dra- ; [eului pişti leac. ş'aşă, cucoani vorniseli, Cu musteţîli supţîreli, Ca la coada mîţîi meli Şî cu calu bun, Cu pantalonii rupţ în cur. Nu ti supăra di minsiunili meli , C'aestea nu-s dila mini, Da is dila lumi. Şî sî fiţ sănătoş cu tătîi l (Închină păharu). Corcmaz - Iosif Galupa, 22. I J I i " , l' [132] 132 P. v. ŞTEFÂNUC Da, asarî, dila deal di moarî, Nu putei încuniiura on găinaţ di [sioarî, Sî siţ sănătos cu toţîi dimpreunî! Corcmaz - Iosif Galupa, 22. 105 URATURA CîND ADUC MI­ RIASA LA NlRE Buna vremea la dunevoastri, Socri mari di casî, Cu bun răspuns sî ni iasî, Cî v'adusim o niriasî lai-bălai, Coasi ghini la mălai. Li vîrî cu lopata Şî li scoati cu covata; Şî li vîrî cu misiogu Şî li scoati cu vologu; Ş'o copt ş'asarî opt Şî niş una nu s'o copt; Le-o pus toati di rînd, Nisi on cîni nu-i flămînd. C'o uitat sî li pui tărîtî Şî le-o dat la mîţî; Ş'o uitat sî li pui sari Şî le-o dat di vali ; O trimeti mă-sa la pai, le vini cu rnuşii pi strai; O trimeti mă-sa la fîn le vini cu musii pi sîn. Ş 'aşa-i cuconiţa niriasă. Corcmaz - Dumitru Andruşca, 20. 106 LA LEGA TU NIRESîI Ş'am dzîs verdi di grîu tuns, Jale mi-i şî nu-i di spus, Pitrec viaţa tot cu plîns Şî dragostia pi ascuns. Creştit flori şi înfloriţ, CÎ niia nu-ni trebuiţ; Creştiţ flori mari cît gardu, Cî di az ni-am legat capu. Corcmaz - Anton Munteanu, 32. B O C E T E 107 BOCET LA CUMATRU Cumătri Feghii, Cum te-i indurat, Dzîua bunî ţ-ai luoat, Psîni tari te-i săturat .Di trai mult cu năcaz. Gospodăriili dunitali, Aiesti făcuti şî lăcătuiti Si, cui le-i Iăsatî-li? Psîni aestea nu ţ-o plăcut, Altili mai buni ţ-ai făcut, Di douî, trii scîndureli, Fărî uş, fărî feresti, Fărî prispi, fărî Iăiţ, Niş n'ai prispî di hodinit, Niş laiţî di şădzut, Numa trupu di putredzit. Ti rugam, cumătri Feghii, SÎ ti scoli: într'on cot, Sî-ţ prăzeşti neamu tot. Rîdicî-ti şi 'ntr'o mîni Şî-ţ vedz neamu cum îţ VInI. Mult mă rog la sfîntu soari Sî facî dzîua mai mari Sî vii sî zăbăzeascî, Cu duaeta cochiii sî-ni grăiascî; Cî de-a\arî di cînd strîg Şî duneta nici nu-ni grăieşti, Niş cu ochii nu prăzeşti, Niş cu guriţa nu vorgheşti. Ti rugăm; cumătri Feghii, Cînd ai aii unii sîmbăta Sî trimeţ cămeşuica, S-o trimeţ pi la vaIi, [133] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS J33 Ci tari-i ghini şî răcoari Si ţ-o spăl în lăcrănioari Şî sî ţ-o usuc, Niş la vînt, da niş la soari, Da s'o usuc la ininioarî, Duneta, pi undi merzei, larbî verdi îni creşte, Da di cînd ai răposat, Cărărili s'o uscat. Talmaza - Axînia Cojocaru, 50. 108 OIi, OIi, Olişoarî, Cărăruşîli dunitali, Cărăruşîli la hărman Îni creşti mari buruian. Duneta cînd ne-i răposat, Cărăruşîli s'o uscat. Cărărusa la fîntîni Îiti cre�te-o floari sî sulsinî. . . Şî sulsina iti-o 'nflorit Şî Olicica di dzîli s'o mîntuit. Tot mă rog la Dumnedzău Şî mă rog şî la sfîntu soari Sî-ni facî dziua mai mari, Sî mai săd cu Olisoara. . , C'aşteptam sî-ni vii nuntî cu cai [murzi, Da iel o vinit cu steaguri şi cu [ crusi. Olişoarî, măiculiţî, Te-i suit pi deal Sî-ţ sii mai racoari, Da iel nu te-i racorit Cum di dzîli, măiculitî, te-i mîntuit. Sî vii măiculiţîi sîmbăta, Sî-ţ speli măiculiţa cămeşuica. Sî nu vii pi deal, Cî tari - i greu şî amar, Da sî vii pi vaIi, Cî tari-i ghini şî răcoari, Talmaza - Aceeaşi. 109 BOCET LA TATÎ ŞÎ LA MAMÎ Sî ti 'nchini di sănătati, La tata şî la mama, Cî-s plinî di jăli şi di dor, Ca şî N estru di nămol; Şi -s plini di jăli, Ca N estru di chetriseli ; Şî-s plinî di amar Ca Nestru di chetri mari. Cî n'am niş o nilî, Cî n'am niş o cărari. Şî ma rog la sfîntu soari, Sî facî dzîua mai mari; Mă mai rog la Maica Precista, Di te-i dusi pi seia lumi, Sî-i spui la măiculiţa me, Cî-s sănătoasî, Cu inima friptî-arsî. Nu ni-i arsî di cărbuni, Da ni-i arsî di străini; Di străini m'am săturat, Da di mamî nişodati. Şî di fraţ şî di surori, Nu mă satur păr si mori. Olăneşti - Liza Catirău , 36. 110 La cap bîtcî, La cur bîtcî, Da la itijloc fiu, fiu, fiu. GHICITORI 111 Trazi vlagî Păn si-o bagî, Hoţ, moţ Furnica. Păn si-o scoţ.- Ciubota cînd o 'ncalţi. [134] 134 112 P. v. ŞTEFĂNUCĂ 119 Gândul. Douî capiti Şî douî ineli, Da la nijloc cui. - Foarfecele. 113 Diasupra-s albî, Da didisupt îs niagrî; Dacî nu mă credz Cîrligî-mă şî mă vedz. -- Ciuperca. 114 A mamii latî şî bortilitî, A tatii nantî şî 'ntri crasi sfredelitî Şî c'on cui di ser găvozditî. Păn si nu dai în sus şî 'n iios Nu ţi-i dintrînsa di folos. Fântâna cu cumpana când scoţi apa. 115 Sus steli, Zios steli, Val eu di tălpili meli. - Ciulinele. 116 în unghi la pod Ieste-o sîtî, Da nu-i cu mîni di om făcutî. Painiina. 117 Dialu alb, Sămînţa niagrî. Sini o samînî O 'nţălezi si feli di sămînţî iesti, Scrisoarea. Olăneşri - Alexei Cărărnan, 72. 118 Imblî badia cu unturî Şî unii pi lelea 'n crăpătură. Când unge câruţa cu dohot. Hurduz, burduz, Di la ţar' adus, Supt Iaiţî pus. - Bostanul. 120 Iesî moşu din colibî Cu ochii plini di mămăligî. Melesteul. Corcmaz - Io n Ciomac, 20. 121 Străchinicî verdi Fundu nu sî vedi. - Fântâna. 122 cură unsî Pi supt pămînt adusî. - Şarpele. 123 Am o vacî roşî Cît îi dai mănîncî, - Soba. 124 Dila noi sî păn la voi " Cintî moşu din sirnpoi, - Porcul. 125. Pi seal deal înrotat Şădi-on moscal crăcănat, Furnicarul. \ 126 V � h\ " � �" rag l,-\ţ! ncarcaţrcr Ţuşti nsapti 'n poiţîcî. - Lingura. 127 Si fuzi mal tari pi lumi? I Copanca - Vasile Zbârnea, 25. -- �";;;;s..7i; e 'jjhiuitiG ". I [135] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS P R aVE R B E, ZIC ALE , 128 135 135 Omu catî sî S11 mai ghini şi peştili apa tot mai adâncî. Chiţcani - Nichita Potolea, 80. 129 Omu dacî 'mbătrîneşti, pum-l pal ş'ăl pîrleşti. Corcmaz - Maria Drubală, 78. 130 Nu toatî musca fasi nieri, Talmaza - Anton Mânăscurtă, 45. 131 Sînt scări di suit, da sînt şî di coborît. Purcari - Paraschiva Iordache, 68. 132 Dumnedzău nu bati cu băţu. Purcari - Aceeaşi, 133 Ziupîneasa ţîni casa, da ziupinu drumu. Cioburciu - Vârvara PamfiI, 6", 134 Pi sel sărac mSI somnu n'al prindi di gânduri şî voi proastî. Chiţcani - Anton Hanganu, 69, JOCURI 141 CÎNTIC DI POST În postu mari, iesi fetili dumi­ nica la dial şî flăcăii şî şăd în rînd: flăcăii de-o parti şi fetili di alta. F etili cîntî şî chiamî on flăcău şî vini la dînsîli. Ş'apu cîntî flăcăii şî Popa boteadzî, da dzîli nu dă. Olăneşti - Irina Morariu, 66. 136 Iei O liacî îi can călcat di siriadî, [Despre unul puţin ţicnit]. Tudora - Ion Tătaru, 42. 137 O avut o mamî cari-o ştiut cîti coarni-s în putini (O ştiut multi tari, pişti samî). Corcmaz - Maria Drubală, 78. 138 Di mult s'o ouat broaştili la dînsa (adică o murit demult). Copanca - Pintilie Reven, 60. 139 Din multi cuptioari am mîncat chitî. [Când vrea să spună că a umblat, a colindat mult]. Chiţcani - Anton Hanganu, 69 140 Di undi-o 'nzenunchiet racu ş'o băut apî. Chiţcani - Acelaşi. DE COPII chiamî O fatî la dînşii. Cînticu-i rusăsc, da Moldovenii cîntî mol do­ vineşti şî Ruşîi rusăşti. Nieri nierioarilor, Nieri bărghioarilor. La voi îs mai mulţ, Da la noi îs mai puţuntei. li, J.if, �'.". 1':1< .... , [136] Da fetili zîc : Viniţ şî vă luoaţ Di cari vă plasi. P. V.ŞTEFĂNUCĂ 144 DE-A NlJOATCA Unu nijî, da cîţ sînt băieţ s'ascund. Asiala cari nijî, îi prindi. Care al prindi, asiala nijă. Numără dezitili ş'aleg. Cari rămîni la urmî, asiala ilijî. Da flăcăi zîc: Nouî ni plasi, Vin Acsînii 'ncoasi. Şî tot aşa sî diapănî păn ramm flăcăii dincoasi şî fetili dincolo, aşa cum o fost dintăi. Talmaza - Axinia Cojocaru, 50. 142 DE-A PURClLl Stau trii rînduri cîti patru flăcăi ori feti. Sei dila nijloc îs purcoi, sei dila capiti îs di fugî. Sei dila capi ti fug, doi de o parti şî doi di altî parti, fug unii la alţii. Sei dila nijloc sî sîlesc sî-i prindî. Sei cari-i prind purcoi, întrî ii purcoi şi purcoii întrî di fugî. De-a purcili al iioacî flăcăii şî fetili în postu mari. Corcmaz - Ion Ciornac, 20. 143 DE-A POARCA Dacî sînt mai mulţ băieţ, fac mai multi grochi di rînd şî una la nijloc : coştiriaţa. Băieţii ţîn cu băţu 'n groapî şî porcariu mînî porcu la coştiriaţî, Da sei cari ţîn bătu 'n groapî, lozesc poarca şi fug la loc. Dacî dă poarca 'n coştiriaţî, atunsi pi sini lozeşti 'n băţ, aseala-i por­ canu. Copanca -Alexei Bunduchi, 9. Ion Buhanştiuc, 10. \ r Nijoatca, Poatca, Ţîni Corovatca, ISi, Dusi, Fuii Di isi. II Unu, leli, Duduieli Carabina Bina Solom Dolom 'Mişca Toporaş. Tai baba iepuraş, Pi la poali Stricătoari, Paş cochilă 'n vaIi. Copanca - Aceiaşi. 145 \ DE-A NIJOATCA Unu ieli, Dodieli, Ca la măr, Ca la păr, - -- --�- ,',""' . • 1. • ---- , l ' , ',� �, .," � I > � [137] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 137 J 't, I Ca la gradiniţa, Ververiţa, Iara, Para, Zubţ Ţînoara. Unu nijî. Seilant s'ascund. Iei ni catî şî noi vinim la ţănchi. Dacî nu lozeşti pi unu, nijî tot ieI. Di trii ori ş'apu deatriilia dacî rămîni unu'n urmî, nijî asela. Talmaza - Ion Sârghi, I3. 146 Uni ieli Duduieli Ca la păr Ca la măr Ca la grădiniţî, Ververiţî Clei Pişti clei Podu sî 'ncleiazî Vad Vonic. Copanca - Feodor Psenciniuc, I4. 147 Uncic, Duncic, Tri cantori. Sahăr, Mahăr, Pamidori. As Bas Chişleoc Tas Tri capechi Funt calbas. Copanca - Acelaşi. 148 DE-A MISIA CALARI jioacî cu părechi, dzăsi, doispresi, Trag la sorţ doi cîti doi; cari chicî la ţînai, stă didisupt, da sel dila bătai încalicî. Sei dila bătai azvîrl misia unu la altu. Dac'a scapî, sei dila bătai fug, da sel di la ţînai mai aproapi di misi, o ie di zios ş'aruncî după sei dila bătai. Dacî nimereşti pi v'o unu, ceata lor vini la ţînai. Dac'a dat misia unu dila altu păr la dzăsi şî n'o scăpat-o nisiunu, atunsi cetili sî schimbî şî spun c'o arat o desătinî. Corcmaz- Dumitru Andruşcă, 20. 149 DE-A MISIA ŢîCNA Zioacî patru băieţ. Fasim douî borţ, diparti una di alta. Cîti doi băieţ la bord. Unu bati misia şi unu azvîrli. Dac'a prindi, o puni 'n bortî şî tresi la bătut. Da seal cari bati sî păzăşti sî nu i-o punî 'n bortî. Aista cari zvîrli rnisea sî păzăşti s'o prindî şî s'o punî 'n bortî. Dac'a pus-o 'n bortî, sî schimbî. Unu bati şi altu şădi la prins. ' Talmaza - Ion Sârghi, I3. 150 LA CULBESI Curcubesi, besi Scoati coarni boireşti Şî ti du la Dunăria Şî be apî tulburia; Şî ti du la baltî Şî be apî caldî; Şî ti du la crusi Şî be apî dulsi. Talmaza - Iosup Pol ivai, I4. [138] P. v. şrEFÂNucA 151 Iarna, cînd îi frig şî s'ascundi soarli, dzîsi: Lusi, soari, lusi, Cî ţ-oi da on car di nusi Ş'o părechi di papusi Ş'on mai Ş'on pai Di sufletu lu Nihai Ş'on căţăl di usturoi Dila popa din gunoi. Talmaza - Acelaşi. 152 CîND VIN CUCOSTîRSII: Cocostirc, stîrc, N'ai vădzut pi lelea 'n tîrg? Am vădzut-o 'ntr'o dughianî, Invălită 'ntr'o dulamî. Talmaza - Acelaşi. POVEŞTI 153 îMP ĂRATU MĂRII Iara on negustori pin străinătăt cu feli di feli di mărfuri. Odati s'o pornit iel pi mari cu corabiia şî ş'o lăsat fimeia 'ngreunatî acasî. S'o dus, o negustorit de-acolo, o cumpărat alti mărfuri şî cînd o aii uns la nijlocu mării, cînd vine 'napoi, o 'nseput valuri, furtunî şî hîşîm, aşa cî iara sî prăpădiascî şî coraghii şî tăt. Negustoriu o poronsit sî zvîrli tătî marfa din corabii, ca doarî s'a uşura corabiia. Da din maria s'o audzît glas: « Nu zvîrli mărfuri li din coraghii, da dăruieşti-ni tu si ai mai scump acasî ! Dacî ni-i dărui si ni-a plăse niia, tu sî iei sînzili din dezitu sel mezîn, sî pui în condei sî scrii şî s'arunsi hîrtiia 'n mari >}. Negustoriu o gîndit şî la dugheni, şî la ziti şî la si-o avut şî nu sta va­ lurli. La urmî o gîndit: « Măi, ieu am lăsat fimeia 'ngreunatî acasî. le aş născut. I-aI dăruiesc pi asiala, nu ma sî mă vindic ieu ». Cum o gîndit la băiet, cum o stat valurli. Iel s'o apucat ş'o luoat sînzi ş'o scris ş'o aruncat în maria ş'o stat valurIi. Dac'o aziuns la mal, în tîrgu lui, o vinit sluga cu cochilu 'n braţî. Ne­ gustoriu s'o scuborît din coraghii şî s'o uit,at la cochil ş'o 'nseput a plînzi. L-o sărutat şî s'o dus acasî. Da negustoriu 0\ scris în scrisoari cî la doispresi ani sî vii s'al iei. Da sluga i-o spus stăpînii: « Cucoanî, boieriu în loc sî sî bucuri cînd o vădzut prun cu, da iel o 'nseput a plînzi >}. Da cucoana al întriabî : « Di si-ai plîns cînd ai vădzut pruncu? >) Da boieriu: « Di bucurii am plîns », L-o dat pi băiet la şcoalî ş'o 'nvăţat carti păr la doispresi ani. Iaca 'ntr'o noapti negustoriu zisadzî : « Di si nu-ni adusi tu niia copchilu, cî di-amu s'o 'nplinit sorocu ! >) Negustoriu s'o sculat şî ş'o făcut crusi şî n'o spus - -- - I � .. ,j , i • [139] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 139 la nimi. A doilia noapti i-o spus pin zis : « Di si nu-ni adusi cochilu, ci on vînt mari ca cum o fost pi maria a sî-ţ rîsîchiascî tătî moştiniria l » le! s'o sculat şî n'o spus la nimi nici. Iaca 'ntr'o bunî dzî, viind băietu dila şcoalî, o chicat o hîrtii dinaintia lui, o adus-o on vîrtej. Pi hîrtiia seia iara iscălitura lu tătîni-so, cum 1-0 ziuruit, Da numili nu iara scris, cî nu-l ştie nisi tat-so într'asei vremi. Da pi dosu hîrtii iara scris di 'rnpăratu mării: « Porneşti şî vin la mini, cî dacî n'ai vini, a' s ti rîsîchesc, ci tat-to ti-o ziuruit niia. Slujăşti măcar trii ani di dzîlî ş'apui îi împlini şî te-i dusi cu sănătati acasî ». Iaca băietu sî dusi şî spuni tătîni-so : « Tatî, duneta ai fost pi maria cu coraghiia şî ţî s'o întîmplat seva? » Tat-so s'o atcăjît. Baietu scoati hîrtiia din buzunari: ({ Da asta hîrtii sini-o scris-o?» Da tat-so: « lan dă-o s'o văd! » Da băietu : « Si s'o vedz, cînd m'ai ziuruit. Duneta nu mă laş, da ieu mă duc, cî di nu, tot una a sî mă prăpădesc. Da aşa, dac 'oi slujî, poate-oi scăpa! » Da din dosu hîrtii iara scris: « Dacî-i vini, sî-ţ fasi cuşmî di ser şî papusi di ser », Băietu ş'o făcut cum iara scris, s'o iertat cu părinţii şî s'o dus. O mărs ş'o dat de-on dial di cremini. Ş' fost de iştia papusi, sî rupe, da cu asei di ser o trecut. Şî cît o mărs pintr'o păduri, iara nişti păsări cu clanţu di ser şi cînd sî repedză ş'al siuche 'n cap, chica zios, Da nu i-o fost n)cî. După si-o trecut păduria seia, o dat pişti o cărari ş'o mărs căraria seia, o mărs ş'o dat pişti nişti curţ. Acolo şîde storoj la uşî şi 'ntriabî: ({ Di undi ieşti, măi băieti? » Băietu i-o spus di undi-i şî si catÎ. Da asiala o dzîs: ({ Mai ghini nu ti făSe mă-ta, cî la toţ cari-o slujît aisia, le-o luoat capu. Aiestea-s curţîli împăratului sela din maria ». Întrînd ieI acolo în odaia storojului, o mai stat acolo, cî curţîli iara mai diparti. Pi cărari, iaca fata 'mpăratului sela merie dila curţ îngrădinî, fata sei mai nicî. S'o 'ntîlnit tăman faţî 'n faţî cu dînsu şî i-o dzîs: ({ Buna calia, vonisi! Si caţ pi-aisi? » Da iel: « Mă duc sî slujăsc la domnu 'mpărat, cî m'o iiuruit tata ». Da fata i-o vorbit: « Dacî te-i dusi, si ţ-a da di lucru, nu ti spărie; apucî-ti, cî-i fasi; las cî ieu ţ-oi fi de aiiutori. Da sî nu spui la nimi cî ti-ai întîlnit cu mini, c'apu ar s ti prăpădiascî! » Iaca iel o aii uns la curti ş'o spus împăratului: « Buna dzÎua, prenănţati 'mpărati. Iaca ieu am sosît aisi la duÎl.eta, cî m'o iiuruit tatî-fiio încî din pînsili mamii ». Impăratu 1-0 poftit în casî, 1-0 ospătat, i-o arătat o cămară 'n grădinî şî i-o dat mîncari, beri, pi trii diîli. A triidza sî vii iar la curti. S'o dus acolo, şîde şî sÎ tînguie. Iaca fata 'mpăratului o vinit noaptia şî dzîsi: « Si tînguieşti, si ieşti aşa măhnit? » Da băietu: ({ Nu ştiu si servisi fii-a da tatî-to, cî-fii spuni inima can di rău ». Fata 1-0 mîngîiet: « Tari nu ti temi; las cî ieu ţ-oi si di aiiutori. Si ţ-a da sî fasi, sÎ dzîSi cî-i împlini. Sî vii pi urmî aisi ş'oi vini şî ieu şî tu fii-i spuni si uroc ţ-a da tata ». [140] p. v. ŞTEFĂNUCĂ A triidza s'o dus la 'mpăratu, Îrnpăratu i-o spus: « Vedz dialu ista? Sî ni-al pui păn în dzîuî cu porii sî cînti păsărili 'n toati glasurli, sî-ni adusi meri sî gust ieu şî după plăseria me te-oi lăuda )}. Iel s'o dus la cămara lui ş'o vinit fata noaptia şî 1-0 găsît pi dînsu măhnit. Da ie dzîsi : «Nu ti ziuri hulubaşu nieu, da spuni si t-o pricăjît tatî-nio )}. Iel i-o spus. Da ie fasi: « le-ti şî ti culcî ŞÎ diminiaţî si iei coşu şî culezi poami », le o ieşît afari şî cînd o prins a şuiera, s'o grămădit feli di feli di lumi cu topoarî, cu hîrleţî şî i-o făcut după placu 'mpăratului păn în dzîuî, IeI s'o dus adăudza cu coşu ş'o ales poami ş'o dus împăratului. Îrnpăratu, cînd o vădzut aşa, s'o cam măhnit. O mai şădzut ieI trii dzili şî s'o dus iar la 'mpăratu sî mai facî v'on sărvici. Amu i-o dzîs: « Dialu siala s'al tai în douî sî curi apa şi păn la dzîuă sî trazi nevodu si prindz peşti şi s'adusi sî mănînc )}. IeI s'o dus şî şîde măhnit. le iar o vinit şî ieI i-o spus si i-o dat di lucru. Fata i-o dzîs : « Nu ti ziuri, las ci fac ieu. Culci-ti şi dorni fărî grijî l » O făcut ie ca şÎ cu merili. Diminiaţa, ieI o tras nevodu ş'o prins peşti şî i-o dus împăratului. Îrnpăratu s'o măhnit. L-a lăsat iar trii dzîli sî hodineascî. A triidza l-a chemat si 'mpliniasci alt sărvici, Îrnpăratu i-o dzîs: «Măi, am an cal în grajdi; sî ti sui calari sî ni-al înveţ la călării )}. S'o dus acasî. O vinit fata 'mpăratului şi i-o spus si sărvici i-o dat. Da fata fasi: « Aisia can sî-ţ iei sama, cî nu-i cal, da-i tatÎ-nio sÎngur. Da na-ţ bulauca iasta cu codiţÎ, pune-o 'n mînicî, sÎ nu ti vadî ieI. Cînd te-i sui călari, ieI ar sî sii blînd şÎ smereni. Da dacî s'a dipărta di curti, apu iel a sÎ'nsiapî a sÎ cutremura. Da tu s'al plesneşti cu ghioaga la urechi, s'al opinteşti sănătos ş'apu sî-i mai dai v'o cîtivai păr si I-ăi hămesî ghini ş'apu s ti scubori şî sÎ vii acasî înapoi la curti )}. S'o dus ieI adăudza ş'o făcut cum l-a 'nvăţat fata. O vinit la curti şî vedi cî iesÎ 'mpăratu cu capu leagat'. Ş'al întriabî împăratu: « Da si, măi, ai vinit?)} Da băietu fasi: «De iştia cai îni dai, cari nu mă pot dusi pi mini?)} . O mai şădzut băietu trii dzÎli. La trii dzîli s'o dus la 'mpăratu şî i-o spus: « Măi, ieu am trii feti şî ghini m'ai slujît; cîţ m'a slujît, nimi n'o 'm­ piinit, da tu ai împlinit blagopolucino, care-i vra tu s'o iei din trii pi una »). I-o dat timp di gîndit trii dzîli. Fata sei mai nicî o vinit la dînsu noaptia, sî nu siarî deodatÎ pi sei mai nicî.\ S'o dus la 'mpăratu ş'o serut-o sÎ i-o dăi măcar pi sei mai nicî. Împăratu 6, pus fetili tustreli toati 'ntr'on pai, într'on şal şî-i dzÎsi: « Cunoaşti-li din trii cari-i niriasa ta )}. Împăratu o scos saghia, cî dacî n'a găsî-o sî-i tai capu. Da fata s'o pus la caIi dinainti, cî sî iei ieI sama bini, c'ar sÎ scoatÎ o basma din buzunari ş'a sî ştiargî, şî aseia-i ie. Cînd o mărs, s'o uitat can pi supt sprinseni, nu cu toţ ochii ş'o vădzut-o cî s'o şters pi faţî ş'o mărs ş'o luoat-o di mînî. Pi urmî i-o mai dat răgaz trii dzÎli di odihnÎ. Trebuie s'o mai aliagî odatî. Da fata l-a sfătuit: « Sî ti can uiţ pi supt masî, cî ieu am sî ţîn chisoarli 'n crusi ». O [141] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS nimerit-o pi niriasa lui şî di-adoilea. Tat-so o cam sîmţît-o pi fata sei mai . nicî. De-a triilia le-o 'mbrăcat iarî la feli şî le-o adus înaintia lui s'o găsascî. Da fata i-o spus lui: « Cînd te-a chiema tata, sî iei sa ma ghini, cî a sî-ni iasî fum din gurî ş'a sî margî supt tulpan ». Băietu o nimerit-o şî de-a triilia. Îrnpăratu le-o trimăs pi seli douî mai mari în casî, ş'o rămas cu sei mai nici şî cu dînsu s'o dzîs: « Sî trăiţ, sÎ vă cununaţ ! )1 De-amu tătdeauna-i chiema la ospăţ. La ospăţ i-o spus ie: « Noi nu ne-om mîntui di tatî, da hadi sî stuchim în casî şî ne-om dusi )1. Ş'aşa o şi făcut. Cînd o vinit vremia la ospăţ, o trimăs slujanca sî-i poftiascî. Da stuchitu o făcut din casî: « Amuş, amuş om vini )1. S'o dus slujanca ş'o spus împăratului cî i-amuş vin. O trirnăs de a doilea. Ş'a doilea tot aşa o răspuns stuchitu. S'o dus şi de-a triilea. Şî tot aşa i-o răspuns. S'o dus sîngur îrnpăratu ş'o strîgat şi tot aşa i-o răspuns stuchitu. Îrnpăratu cînd o dischis uşîli, nu-i nimi ţîpenii. S 'o dus Ş 'o spus fimeii acasî: « Ni-o Iipădat fiica cu bărbatu-so 1» Apui i-o dzîs baba: « le-ti după dînşii şi-i aziunzi l » S'o pornit împăratu după dînşii. Da fata 'mpăratului puni urechia la pomînt s'asculti seavai, O pus şî băietu urechia ş'audză trăsnind şî huind. Da ie: « Mari triisniti şî huieti iesti )1. Da iel: « Nu-s trăsniti şî huieti, da vini tatî-to după noi )1. Da ie spuni: « Ieu m'oi fasi o desătini di mălai, da tu an moşniag şă-i păzi mă­ laiu di vrăghii ». S'o făcut aşa. O vinit împăratu şî 'ntriabî pi moşniag: « N'ai vădzut o fatî ş'on vonic sî triacî pe isi? )1. Da iel fasi : « Nu, moşule ; noi cînd sămănam mălaiu, atunsi o trecut !» Da 'mpăratu s'o 'ntors înapoi şî i-o spus împărătitîi. Impărătiţa i-o dzîs: « Du-ti, cî asiia-s ii! )1. Îrnpă­ ratu iar s'o pornit după dînşii. Da fata cu bărbat-so, cînd o sîrnţît cî vini tat-so, s'o făcut ie o mănăstiri, da iel on călugări. O vinit îrnpăratu şî dzîsi : « Părinti, n'ai vădzut sî triacî o fatî c'on vonic pe isi?)1 Da călugării i-o răspuns: « Cînd făsem mănăstirea tucma o trecut! )1 împăratu s'o 'ntors şî i-o spus împăratiţîi. Da ie i-o spus: « Asiia-s ii. Nu le-i făcut ilicî? Ia sî mă duc ieu, sî videm nu i-ai aiiunii? )1. S'o luoat ie după dînşîi. Cînd o sîmţît fata, cî vini mă-sa, s'o prifăcut ie 'ntr'on iaz şî ieI într'on răţoi şî i-o spus lui: « Mama o strîga la tini, da tu sÎ nu ti dusi, nisi sî nu ti uiţ, c'ai sî rămîi chior )1. Cînd o vinit împărătiţa, o dzîs: « Iaca fiicî-mia cu bărbatu ii undi şădi. Uti, uti, dragu mamii !» Şî nu-ş cum s'o uitat răţoiu 'nspri dînsa şî ie i-o luoat ochii. Soacrî-sa i-o luoat ochii, i-o legat într'o băsmăluţî, i-o pus în sîn şî i-o dzîs: « Rămîi cu băr­ batu chior!)1 Şî s'o dus. S'o făcut ii iar oamini cum o fost, da iel chior. Da ie îi spuni lui: « Şădz aisia, cî ieu mă duc după mama sî-i fur ochii )1. S'o dus ş'o aiiuns înaintea ii şî s'o Tacut an iaz. Da 'mpărătiţa dzîsi: « Aisia m'oi hodini ş'oi be o liacî di apî ». Ş'o luoat ş'o băut apî şî s'o culcat ş'o adorilit. Fata i-o vîrît mîna 'n sîn sî i-o luoat băsmăluta cu ochii s'o fuiit. � �, Cînd s'o trezît împărătiţa, o dzÎs: « Căţăoa di fatî o 'mblat în sîn. Da [142] 142 P. v, ŞTEFĂNUCĂ nu-i nici, iacă sînt », Da fata o pus în loc douî cîcăredz di oai. O vinit şi i-o pus ochii şî s'o pornit înainti. Îrnpărătita o aziuns acasî şî s'o lăudat cî i-o luoat ochii lui barbat-se. Cînd o scos băsmăluţa, da iel douî cîcăredz di oai. Fata cu bărbat-so o aziuns aproapi di tat-so 'ntr'o grădini şî 1-0 trimăs pi dînsu 'nainti şi i-o spus: «Tu sî ti dusi şî sî dăi mîna cu tăţ, da cu sărvitoaria sî nu dai, c'apu ai sî uiţ di mini ş'ai s'o iei pi dînsa », Iel s'o dus ş'o dat cu tăţ mîna ş'o dat şî cu sărvitoaria ş'o uitat di nevastî, pi undi o 'mblat şî si-o făcut. O vinit vremia şî s'o dat în dragosti cu sărvitoaria s'o trebuit s'o iei. Da nevasta lui s'o făcut o casî şi s'o făcut croitoriţî. O vinit an flăcău, sî-i coasi an strai di nuntî. Da ie al întriabî la si nuntÎ sî găteşti. Flăcău i-o spus c'o vinit flăcău negustoriului din străi­ nătăţ şî sî 'nsoari şî-i poftit la nuntî. Da croitoriţa 1-0 rugat sî ducî sî spui s'o poftiascî şi pi dînsa la nuntî. O poftit-o şî pi dînsa la nuntă. Da pi-atunci la nunti spune tăţ cîte-o povesti. Dac'a vinit rîndu la dînsa, ie o serut o farfurii, o vîrît mîna 'n buzunari ş'o scos on pumn di mac ş'o turnat în farfurii, o bătut din palmi ş'o vinit doi hulughi şi s'o pus pi farfurii. Hulubu o 'nseput a hurui ş'a siuchi macu. Da hulughiţa 1-0 apucat di siup şi i-o dzîs: «Stăi, nu mînca macu, cî n-ăi spus povestia fetii di 'mpărat ». Ş'o 'nseput hulubu a spuni povestia. La urmî i-o dzîs nirlui croitoriţa: «Ştii cîn ţ-an dzîs sî nu dai mîna cu sărvitoaria, c'ai sî mă uiţ ş'ai s'o ici pi dînsa? i) Da iel s'o trezît şî s'o sculat d( capu mesii ş'o dzîs: « Aiasta-i fimeia me! il Ş'o Iuoat-o pi dînsa. Olăneşti - AJexei Cărărnan, 72. 154 POVESTIA SOARLUI Ave an om trii feti ş'ave an tabun di cai. Tat-so dzîsi: «Cînd aş ave on băiet, da ieI s'ar dusi ş'ar paşti caii iştea, da aşa fetili nu pot 11icî! i) Da sei mai mari spuni: «Mă duc ieu, tatÎ! i) - «Hei, ai mai paşti tu caii! i) - «Îi pasc, tatî! i) I-o făcut strai bărbăteşti şî i-o dat puşca ş'o pornit cu cau S1-1 pascî. Tat-so s'o făcut on lup şî s'o ascuns supt 'on pod. Cînd o aiiuns ie la pod, da şî tat-so fasi: hoa ! la dînsa. Da ie: « Of, \nă tem, iaca lupu !» SÎ 'ntoarsi 'napoi, ş'adusi hergheliia. Da sei nijlosii dzîsiţ « Mă duc ieu, tatî! ,) - « Hai du-ti!» Sî dusi ie asei nijlosii. Tat-so sÎ fasi iar on lup şî iar la dînsa: hoa ! le sî sparii şî s'întoarSi cu caii aca�Î. Asei llicî dzîsi: «Mă duc ieu, tatî! i) - «Hei, dragu tatii, n'o păscut-o sei mal man, nisi sei 11ijlosii şă-i paşte-o tucma tu ? » -« Mă duc!» [143] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE�JOS 143 - « Du-ti! Dumnedzău sî-ţ aziuti !» S'o pornit ie. Tat-so iar la pod. le merzi şi tat-so iar la dînsa: hoa! Da ie : « Cari-i asela P » L-o 'ntrebat păn di trii ori. le iara năzdrăvancî. A treilia o vrut sî dăi cu puşca 'n tat-so. « Stai, draga tatii, cî-s ieu l » S'o pornit mai diparti. I-o păscut ie trii ani di dzîli, păn o aziuns pi locu soarilui. Şîde acolo cu caii; iaca cî vini sîntu soari şî dzîsi : « Hadi, măi veri, la mini şî te-oi ospăta c'o leaci di borş, cî di cînd ieşti tu dus de-acasî, ţ-ar sind a mînca di borş l » Iel l-o chemat s'al afli îi fatî orî îi barbat. S'o dus, o stat la masî, o mîncat amîndoi. le s'o 'ntors la cai. Da iel o horbit cu mama lui: « Mamî, tari ni-ar plasi. Cînd aş şti cî-i fatî, ieu aş Iuoa-o l r Da mă-sa o făcut: « Ia disarî s'o pofteşti sî culsi cu tini. Vă-ţ culca amîndoi pe-on căpătîi şi ieu ţ-oi puni o stiblî di bosuioc ţîia supt cap şi una lui }). Da căţăluşca o ascultat, cî ie şî cu o cătăluşcî s'o pornit. Sî dusi la fatî şî spuni aşa: « Fatî fru­ moasî, iaca fsioru soarlui vra s ti ischitiască, s ti vadî daci ieşti fatî ori barbat. Te-a chema disarî s ti culsi la dîns şi vor puni cîte o stiblî di bo­ suioc la amîndoi. Da ieu m'oi tăvăli toatî noaptea pi stibla ta ş'a si veştedî c'a ş'a lui. Atunsi nu te-a prisepi cî ieşti fatî ». S'o tăvălit cătăluşca toatî noaptia pi stibla ii. Cînd s'o sculat mă-sa şî s'o dus şî le-o vădzut şî cum iara a lui ş'a ii de-amu. Da dînsa vorbeşti cu dîns: (< Hei, dragu mamii, nu-i fatî, îi tot flăcău !» Da iel fasi : (< Hei, mamî, ba chiar îi fatî, aşa-ni spuni inima me l » - « Dragu mamii, dacî socoţ cî-i fatî, iaca vini dzîua sei di tîrg şî ti du la tîrg cu dînsa }). - « Hadi, măi veri, Ş te-i primbla cu mini ». - Ş l-ăi dusi la straili seli bărbăteşti şî ie, dac'a si, mamii, fatî, a sî dzîd aşa: Si m'ai adus, măi veri, la straili iesti bărbăteşti; hadi şî mă-i dusi la strai fimeieşti; niia aselea-ni trebui!}) Da căţăluşa o ascultat şî s'o dus şî i-o spus: (< Fad frumoasî, a s ti dud la Bebei [Volintiri, târg în jud. Cetatea Albă] ş'a s ti ischiteasd. A s ti ducî la strai feteşti, da tu, după inima ta ţî-i drag după dînsîli; da sî tasi, sî dzîsi aşa: Du-mă mai ghini la strai bărbăteşti, cî nu-ni trebui de istia!}) O dus-o ieI la Bebei. IeI iarî sî măhneşti, cî n'o putut-o s'o afli cî-i fatÎ. S'o pornit înapoi acasî, o vinit iad la tabun. Iel sî dusi şî dzîsi: (< Hei, mamî, chiar îi fatî ! }) Da căţăluşca îi spuni ii: (< Iel a s ti 'nghii s ti scaldz. Da ieu m'oi fasi on lup şî m'oi baga 'n hergheliia ta. Da tu sî dzîSi aşa: întrî duneta 'ntăi, cî ieu nu ştiu locurli }). S'o sculat dimineaţa şî s'o dus la scăldat. Iel s'o dizbrăcat ş'o 'ntrat în apî ş'aştepta şî pi ie. Da ie s'o dizbracat la iimatati şî căţăluşca s'o făcut on lup ş'o dat în hergheliia ii. le s'o 'mbrăcat înapoi şî s'o dus la hergheliia ii. S'o pornit la casa ii la părinţ, cî di trii ani nu i-o mai vădzut. Părinţîi gînde cî s'o prăpădit. le o aiiuns acasÎ ş'o dat hergheliia 'n ograda lor. Cînd o aiiuns ie 'n poarta casîi lor, sîntu soari [144] \ p. v, ŞTEFĂNUCĂ o făcut on leagăn di mătasî. S'o suit fetili sî dăi, Sî da şî sî scubora. Lor nu li făse nicî. Da ie cînd s'o suit, soarele-o ridicat-o 'n sus, o luoat-o. Mă-sa o plîns ş'o dzîs aşa: « Hei, dragu mamii, di trii dzîli di cînd ai vinit, ieu cu ti ni n'am grăit! » Da fetii i s'o părut cî mă-sa i-o dzîs trii ani di dzîli s nu grăiascî. Cînd o dus-o acolo, ie mai frumoasî niş nu mai pute sî sii pi lumi. Da. cî iara mutî, nu grăie. Da soarli cu mă-sa sî văi cara : « Si sî fasim noi cu dînsa? S'o muntuim; nouî mutî nu ni trebu. Hai ş'om trimete-o la baba Colţa, sî siai sîta, sî fasim nunta! » Fata s'o dus la baba Colţa. S'o dus la Sînta Vineri: « Mătuşi, nu ştii undi-i casa babii Colţa? » Da ie i-o spus: « Ia, ia, sî vedi de-acole ; du-ti cî mai sînt douî casî ş'a triilea-i a ii. Na-ţ on prosop, cî ţ-a trebui v'o datî ! » S'o dus la Sînta Sîmbătă s'o 'ntrebi. Tot aşa; nu ştii undi-i casa babii Colţa. I-o spus: « Du-ti la Sînta Duminicî şî-i casa ii lingî dînsa. Na-ţ o perii, cî ţ-a trebui v'o datî. Strînze-o ! » S'o dus la Sînta Duminicî. Sînta Dumi­ nicî o dzîs aşa: « Hei, cochilî, te-o trimăs s ti mănînsi. Da iacată-o casa ii. N a-ţ cutiia asta. S'o strinzi, cî ţ-a trebui ». le o aziuns la bordeiu babii Colţa. Baba Colţa şîde şî sî uita pi fereastrî. Da ie dzîsi : « Asta-i casa babii Colţa? » - « Asta, poftim în casî ! » le o 'ntrat În casî. Baba Colţa o dzîs: « Stai pi laiţî, cî ieu mă duc s'aduc sîta din seia casî şi ţ-oi da-o », Da on sioarsi iesî: « Ţîu, ţîu, fatî frumoasî, ie sîta şi pi uşî, cî baba Colţa s'ascuti dinţîi pi oglindî s ti mănînsi ! » Da ie şădi şî grăieşti: « Si, măi sioarsi, măi, grăieşti tu di zeaba ! » IeI dzîsi : « le sîta ŞÎ pi uşî! » le ie sîta şî pi uşÎ şî porneşti. Baba Colţa o ie din urmî şî după dînsa cît di cît s'o aiiungî. Da fata zvîrli periia. S fasi o păduri. Da ie roadi, roadi. O ros-o ş'o muntuit-o şî iarî după dînsa. le zvîrli cutiia. S fasi on scaI di chiatrî. le roadi Ş chiatra Ş după dînsa! Da ie zvîrli prosopu. SÎ fasi o apî mari. Da ie sorgheşti apa, sorgheşti! Păr o muntuit di sorghit apa, o aiiuns şî ie acasî la soari. Da iel iara uiri cu alta. IeI jăpuisă on hiel la gura cuptiorului şî iara plini mînIi di sînii. Da ie dzîsi: « Na-vă sîta, cî v'am adus-o sî fasim nunta I » IeI, cînd o vădzut-o c'o grăit, o apucat-o di gît s'o săruti. N'o mai dovidit sî speli mînIi. Da ie s'o făcut o rîndunicî. Da iel dac'o vădzut cî s'o făcut rîndunicî, dă cu cuţîtu s'o tai. Da ie o zburat pi hoieac afarî. Cînd o dat cu cuţîtu, o aiiuns-o pişti coadî. De-atunsea rîndunisili au guşa roşÎ şî\coada tăietÎ. Cioburciu - Domnica Ciulei, 47. 155 DORNIŢ, BRESLAJ! Iara on om s'o fim ei s'ave on băiet s'o fatî. Iaca fimeia o murit sî omu ", , s'o 'nsurat de-a doilea. Şî ieI cînd sÎ duse la, tîrg, i-aduse băietului hostinţî, confeturi, covriiei. Iaca măştihoaia o prins chizmî pi dînsu şî cînd s'o dus [145] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 145 tat-so la tîrg, ie 1-0 omorît pi băiet şî I-o 'ngropat în grădini supt trii nusi. Măştihoaia ave şi ie o fatî şi i-o băgat în cap sî nu spui la nimi, cî şî pi dînsa a s'o zătreascî, Iaca cînd o vinit tat-so dila tîrg, o 'ntrebat undi i-i copchilu, da baba i-o răspuns: « S'o luat după tini, nu ti-o aziuns P » Moşniagu 1-0 aşteptat o dzî, douî, păr si 1-0 uitat. Iaca 'ntr'o dumi­ nicî s'o 'mpodobit rnăştihoaia cu fati-sa sî sî ducî la bisericî. Da fetii moş­ niagului i-o dat on căuş di mac ş'o dzîs: « Na, aleii macu ista şî păn si-on vini, sî Iasi dimîncat, nisi răsi, da nisi serbinti ! » Şî ieli s'o dus la bisericî. Da fata moşniagului o 'nseput a plînii. Iaca o vin it trii hulughi sî i-o dzîs: « Hur, hur, fatî frumoasî. Du-ti la nucu sel dintăi şi ti 'mpodobeşti şi ti du şî tu la bisericî, cî noi macu t-orn alezi sî dimîncat t-om fasi, Da sî ti sîlesti si vii acasî înaintea mîni-ta!» Fata " , s'o 'mpodobit la nuc şî s'o dus la bisericî. Iaca fsioru boieri ului s'o dus şî iel la bisericî şî cînd o vădzut-o pi fata seia, i-o plăcut, aşa cî sî uiera iel sîngur cî n'o vădzut o copchilî aşa frumoasî şî la cali. S'o dus la dînsa ş'o 'nseput a 'ntra 'n vorbî. Cînd o vinit măştihoaia acasî, o găsît mîncaria gata, după cum o poruncit. S'o luoat di vorbî cu fiicî-sa di fata sei frumoasî şî di fsioru boieriului. Da copchila moşniagului o 'ntrebat: « Si v'audzîţ mîcî, Iicî î : Da ie, baba, i-o răspuns: « lan tasi tu acolo, fa siuhoaso şî nitoaso, nu mai ştii di tăti!» A doilia duminicî iar i-o dat on căuş di mac s'al aleagî şi i-o porunsit sî facî dimîncat. Iar o vinit hulughii şî i-o spus sî ducî la nucu sial de a doilea sî sî 'mbrasi şî sî ducî la bisericî. le s'o dus, s'o 'mbrăcat; s'o dus la bisericî şî s'o 'tîmplat tot aşa cu fsioru boieriului. Cînd o vinit măşti­ hoaia acasî, iar o găsît mîncaria gata şî iar s'o luoat di vorbî di copchila sei dila bisericî şî fsioru boieriului. Da copchila moşniagului întriabî: « Si v'audzîţ, si mai grăiţ?» Mă-sa iar o făcut-o siuhoasî şî fuligoasî şî i-o spus sî-ş cati di lucru. A triilea duminicî fsioru boieriului o luoat argaţîi lui şî i-o pus la uşa biserisii s'o păzascî cînd a ieşî s'o iei la dînsu. Cînd o vinit vremia sî iasî lumia din bisericî, o vinit hulughii ş'o luat-o pi sus. S'o repedzît on argat şî i-o apucat on papuc din chisior. Măştihoaia iar o vinit acasî ş'o găsît ş'amu mîncaria gata şî ma cu ales. S'o luoat di vorbî cu fiicî-sa di copila sei dila bisericî şî spune cî i-o luoat on papuc din chisior argaţîi. Ş'a sî pursiadzî pin sat sî vadî cui i-a vini papucu, pe-aseia s'o iei la boirii. Iaca baba măştihoaia dac'o sîmţît cî vin la casa lor, o luoat ş'o pus-o pi copchila moşniagului supt alghii după uşî. O vinit argaţîi ş'o 'ncălţat-o pi fata babii şî nu i-o vinit la chisior; iara pre tălpăgoasî. Ieşînd afarî, da cocoşu di pi prag o făcut: « Cucurigu! fata moşniagului supt alghii, după uşî !» Da baba o răcnit: (< Tasi cucoş, cî te-oi tăie mîni şî te-oi fasi borş! » IO Anuarul Arhivei de Folklor IV .,,� l' .', '.j. j" 1.:) 'j�, '':(. �,�.k,l, .. 44i;-."lti,:}-« Da cî ni-am rîş­ chirat averia cari fii-a dat-o Bou-bălan şî nu-o pot grămădi >}. Da uriiaşu o făcut: « Si fii-i da niia, cî ieu ţ-oi grămădi-o iar înapoi? >} - « D'apu si sî-ţ dau, cî n'am nicî ! >} - « Apu sî-ni dai aieşti trii cîni şî sî dai cuvînt cî nu te-i însura cît ăi si şă-i trăi. Dacî te-i însura, am sî viu pi la niedzu nopţîi, pi la pusu mesîi ş'am sî ti gîtui », Băietu s'o unit. Cînd o plesnit din harapnic urieşu, s'o vîrît tăti zitili 'n corn. Băietu s'o pornit ş'o vinit acasî. Acasî, dacî o aziuns, s'o dus în păduri ş'o tăiet lemni ş'o făcut ocoali, curiiesi, di tăti si trebui la hospodării, s'o pus în nijlocu lor şi s'o uitat în cornu stîng ş'o ieşit zitili şî păsărili din corn ş'o mărs Fiişticari la ocolu lor. S'o vestit ieI nu nu ma pin satu lui, da şî pin alti sati. Fiişticari îi dzîse sî sî 'nsoari, cî ari mulţîmi di averi şi n'ari soţîi. IeI tot s'o ţăpinit, da dila o vremi s'o unit şi s'o logodit c'o fatî. O pornit nunta. La pusu mesîi, sara, cînd şîde ieI în capu mesîi, o vinit strigoiu şî i-o dzîs: « leş dila masî, cî ţ-ai călcat cuvîntu, Aisi ţi-i mîntuitu! >} Da o jămnî o sărit pi umăr la băiet Ş 'o dzîs: « Stăi, rabdî, cî nă-i crăpa, Ci pi mini m'a sămănat Şî m'a boronit, Şî m'a grăpat. Ş'am răbdat Şî n'am crăpat; Rabdî şî tu Şî nă-i crăpa. Ş'apu dac 'an crescut, M'a cosît Şî m'a adunat. Ş'am răbdat, [etc.] Şî m'a cărat ŞAl m'a . fă: . pus pl aţan Şî m'a călcat caii cu chisioarili. Ş'am răbdat, [etc.] Şî m'a vînturat Şî m'a dus la moarî Şî m'a măsinat, Numa dinţîi din gun-lll cnşca. Ş'am răbdat, [etc.] Şî m'o dus acasî, M'a plămădit Şî m'a frămîntat [152] P. v. ŞTEFÂNUC « Dă-ni drumu pi trii mi nu ti sî cînt trii fasi cu mini l » I-o dat drumu. S'o suit striga: Şî m'a adunat Şî m'a pus în cutiori Şî m'a copt. Ş'am răbdat, [etc.] Şî m'a luoat şi m'a pus pi masî Şî mîni dac'oi aziunzi, M'ar puni din urma căruţîi Da nirli i-o dzîs strigoi ului : cîntisi ş'apu atunsia, se-i vre ăi nirli într'on pom ş'o 'nseput a Şî m'ar anina băieţîi Sî m'ar rupi cîte-o bicăţîcî, Di nu s'a alezi nicî din mini. Ş'am sî rîd Şî n'am sî crăp, Rabdî şî tu Cî nă-i crăpa. \ « Heti, Ne-audi, Ne-a-vedi, Nea-greu-pămîntului, Săriţ, cî mă prăpădesc! >} Ne-audi o audzît ş'o dzîs: « Iaca bre, stăpînu strigi, la mari hal o chicat ! >} Da Nea-vedi o dzîs: « Ieu n'aud; ia dă-ti 'n lături dila uşi, s'ascult şî ieu! » Ii iara închiş într'o chilioari cu uş di ser. S'o pus la uşî Ne-a-vedi ş'o audzît şî iei cînticu şî i-o dzîs la Greu-pămîntului: « Iaca bre, ni strigî stăpînu ; ari mari hal şî mari greu !» Da Greu-pămîntului i-o dzîs: « Ia fereşti-ti, s'ascult ŞÎ ieu, cî nu vă cred pi voi l » S'o pus şî iel la uşî ş'o ascultat ş'o audzît şî iei cînd cînta stăpînu de-a triilia ori, ş'o dzîs Greu­ pămîntului: « Hadi, măi, cî nu-i a bini. Puneţi-vă speti la speti, sî dăm uşîli la pămînt l » Cînd s'o pus tustrei, o scos uşîli din uşori şî s'o pornit. Cînd o aziuns, da strigoiu aştepta sî scoboari nirli din copac, s'al mănînsi. Da Greu-pămîntului o strîgat: « Si ni-ai strigat, 'stăpîni ? )} Da nirli : « Iaca vra strigoiu sî mă mîntui di dzîli. Săriţ şî mă scoatiţ di la nevoi l » Cînd 1-0 'ncăirat sii trii cîni, 1-0 rupt fărîneli. Şî nirli adăudza s'o 'nsurat ş'o rămas şî cînii cu stăpînu lor. Ş 'am fost şî ieu la nuntî, ş'am băut ş'am mîncat: pi musteţî cură, da 'n gurî niş o chicăturî! Olăneşti - Alexei Cărăman, 72. 158 POVESTIA LUI Ol?'TIA Iara an om sărac şî n'ave niş mîţî pi lingî casî. Ave on băiet şî-i dzîsi: « Si sî fac ieu, dragu tatii, cu tini? Hai sÎ ti nănesc măcar pe-an sac di pîni, univai! >} S'o luoat ii şî s'o dus în lumi. S'o dus cît s'o dus ş'o aiiuns la o vaIi, la o fîntînî. O scos o bîcăţîcî di chitî ş'o prins a mînca. Moş­ neagu fasi: « Of, of, Doamni!)} Iesî unu din fîntînî şî fasi: «Da si, m'ăi - , � ---�--- �. "'� <; ,-" �,\\��l ,�"",.\ �:, "'., .... \' � ,.� ,i' ,1 [153] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 153 strÎgat, mosule ? » Da moşniagu: « Da, cî ieu nu ti-am strîgat; m'am oftatî-mă pintru nevoia me », - « Apu, pi mini mă chiamî Of tia ; sî ştii di az înainti. Si nevoi aşa mari ai? Poati ieu ţ-oi da mînî di aiiutori! » Apu, dzîsi moşu : « Vreu sî-ni nănesc băietu ista univai », Da Of tia o făcut: « Dă-ni-l niia, c'a slujî la mini! » Moşniagu nu vre s'al dăi cî s'al vîri 'n fîntîni. Pi urmî s'o gîndit, s'o soglăsuit şî 1-0 dat. Omu din fîntîni i-o spus: « La anu sî vii la fîntîni s'al iei acasî l » S'o luat moşniagu şi s'o pornit acasî, Of tia 1-0 luoat pi băiet şi s'o scuborît În fîntîni, Cînd s'o 'mplinit anu, moşniagu s'o dus la fîntîni ş'o strigat: « Of tia ! » Da Of tia nicăiurea. Moşniagu ş'o făcut crusi şi ş'o dat drumu 'n fîntînî, S'o făcut pi altî lumi. Mergînd iel pi drum, o aziuns la o fîntîni şî spăla o fimei cămeşîli. I-o dzîs buna­ dzîua, fimeia i-o mînţănit şi 1-0 'ntrebat : « Da si îmbli, moşule, pe isi; cî pe isi nisi pasîri rnăiastrî nu zboarî, nisi dihanii, numa duneta te-i rătăsit ? » Da moşniagu i-o răspuns: « Nevoia mă poartî, cî am avut on fsior şî l-am dat lui Of tia la 'nvăţăturî ş'o dzîs sî vin la anu ş'am vinit ş'am strigat şî Of tia n'o mai răspuns ». Da fimeia i-o dzîs: « Moşule, daci te-i dusi amintrilia nu l-ăi găsî-Iî. Iaca curţîli lui, s-acolo în siala dial, Dacî te-i dusi, a s ti dăi 'ntr'on sarai cu hulughi ş'a dzîsi : Cunoaşti-ţ fsioru, Sî ti uiţi ghini, cî toţ a sî sî uiti înspri duneta. Da a dunitali a sî-i curi lacrîni din ochi ş'apu asiala-i a du­ nitali ! » IeI s'o dus la curţîli selia şî 1-0 găsît pi Of tia. Of tia al întreabi: « Si caţ, moşnezi P » - « Am vinit sÎ-ni ieu fsioru! » - « Hadi şî ţî I-ăi cunoaşti! » O 'ntrat ii în sarai, s'o uitat iel la hulughi şî la unu-i curze lacrîni din ochi. Moşniagu o mărs ş'o dzÎs: « Iaca aista ni-i fsioru nieu ! » Da Of tia i-o dzîs: « SÎ trăieşti, moşule, de amu ai pîni di mîncat. De-i făcut din capu tău, bun cap ai avut; da di ţ-o spus siniva, tari ghini ţ-o priit. Merii sănătos!}) Of tia o luoat hulubu şî 1-0 dus în altÎ casî şî 1-0 făcut băiet sÎ 1-0 dat tătîni-so sÎ s'o dus acasÎ. , , Acasî, băietu o dzÎs: « Tatî, ieu m'oi fasi an buhai gras şi frumos, da duneta sî mă iei, sî mă dusi la tîrg sÎ mă vindz; da funiia din coarni sî nu ni-o dai! » L-o luoat moşniagu şî l-a dus la tîrg pi buhai. L-a vădzut oaminii aşa frumos şî s'o grămădit ca la urs. S'o tîrguit cu unu, l-a vîndut, o luoat funiia ş'o vinit acasî. Da pi buhai, sini 1-0 cumpărat, o luoat şî l-a dat în sireadî. Buhaiu o şădzut v'o douî dzîli, păr si-o flă­ mÎndzît, într'o aniadzî o dat strechiia pişti dînsu şî .. pişti deal! Numa o scăpat dialu, s'o dat de-a curu 'n cap şî s'o făcut băiet cum o fost. Iaca văcarii vine cu gurili căscati. Sî 'ntîlnesc cu băietu s'al întriabî: « Măi , . băieti, n'ai vădzut v'on buhai pe isia? » Da băietu: « S'o dus valia 'n sus! » [154] 154 p. v. ŞTEFANUcA Băietu s'o dus acasî la tat-so. Tat-so pi buhaiu siala ş'o luoat o părechi di boi buni, căruţî şî car; s'o făcut hospodari. Băietu o mai şădzut v'o trii săptămîni, păr si-o mîntuit tat-so banii ş'o dzîs: « Tatî, hadi la tîrg l » - «Da cu si sî ni dusim, dragu tatii? » -« Las, nu-ţ bati capu,cî ieu m'ai fasi an copău cu zgardî la gît; da zgarda sî nu-ni dai! » S'o pornit cu tat-so la tîrg. Mărgînd ii pi drum, iaca trese nişti boieri ş'al întriabî: « Moşule, vindi-ni nouî copău ista! » Da moşniagu: « Cumpăraţî-I, cî niia ori în tîrg, ori pi drum, ni-i tot una! » L-a vîndut, boieriu l-a luoat în căruţî şî s'o dus v'o cîtiva vrîsti. O ţîşnit an iepuri înaintia căruţîi, da copău o sărit din căruţî şî după iepuri. L-a alungat păn si nu s'o mai vădzut. S'o dat de-a curu 'n cap şî s'o făcut băiet. Mărgînd iel pi drum, l-a 'ntîlnit boieriu şi l-a 'ntrebat: « Măi băieti, n'ai vădzut tu an copău pe isia ? » Băietu i-o răspuns: «L-am vădzut: fuze tot înainti după an iepuri! » S'o dus băietu acasî. O mai şădzut v'o trii săptămîni şî iarî dzîsi lu tat-so: «Hadi, tati, la tîrg. Ieu m'ai fasi an hărmăsari şî mă-i vindi. Da sî nu-ni dai frîu din cap! » Of tia o 'nştiintat cî iel s'o apucat di făcut ninuni şî 'mbogăţăşti moş­ niagu. S'o dus la tîrg s'al cumperi ieI. Cînd 1-0 vădzut în tîrg, l-a cun os­ cută-lă băietu pi Of tia ş'o lăcrămat. Da tat-so n'o mai băgat în samî. Şî o 'nseput a sî tîrgui cu moşniagu, Of tia, o făcut şî preţu ca sî i-al dei. Cînd s'al dei, moşniagu vra sî iei frîu, da Of tia, nu vra s'al dei. Ş'o 'nseput a sî sfădi pintru frîu; păr la atîta, cî Of tia s'o unit s'al cîntăriascî di trii ori cu bani, da frîu s'al iei. L-a luoat. Cînd i-o pus frîu 'n cap, calu iar o Iăcrămat. Da tat-so s'o uitat la dînsu, o Iăcrămat şi iel ş'o gîndit: « Cum a da Dumnedzău l » L-a luoat Of tia şi l-a dus pi altî lumi ş'acolo al băte sî facî altseva, şî iel tot cal o rămas. Odatî o chitit cînd o lăsat grajdu dischis şî cînd s'o zmînsit din tâtî puteria, o rupt dîrloazili ş'o ieşît pi uşi sî fugî. Iaca Of tia, dacî l-a vădzut c'o fuzit, s'o făcut şî iel cal şî după dînsu. Dac'a vădzut c-al aziunzi, s'o dat pişti cap şî s'o făcut an ogari. Da şî Of tia s'o făcut an ogari şî după dînsu şi cît d� cît s'al aiiungî. Da ieI s'o dat pişti cap şî s'o făcut an inel şî s'o vîrît 'a o fatî 'n deiit. Fata, spălînd cămesîli, vedi an inel la dînsa 'n deiit. Di undi s'o făcut inelu ista 'n deiit , \ la mini? Da Of tia s'o dat de-a curu 'n cap şî s'o făcut an boirnaş şî sî dusi la fîntînî şî dzîsi: «Buna dzîua, copchilî! Si mai fasi? » - «Ia mai spăl cămeşîli ». - «Da frumos inel ai! Di undi l-ai luoat? » - «Ni l-a dat Dumnedzăuniia ». -- « Dă-ni-al niia, cî ţ-oi da se-i vra tu ! » [155] CERCETĂRI FCLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 155 - Da nu ţî l-oi da, ci ieu de-aghe l-an cîşligat şî si ţ-al dău ţîia? i) l -o ziuruit ieI şî bani, da ie n'o vrut sî i-al dăi. -- « Dacî ni-ei cîrţîi uşa on an di dzîli, ţ-ăI dau, da aşa nu », S'o 'nvoit. Dacî s'o 'mplinit anu, da Of tia fasi : « Dă-ni inelu! i) Fata al scoati din dezit şî fasi zvîrl pişti prag: « Na-t-al, cî n'o sî mă pot mîntui di tini! i) Inelu s'o făcut mălai ş'on sir di mălai o sărit la ţîţîna uşîi, Da Of tia s'o făcut an cucoş ş'o 'nseput a siuchi mălaiu şî dac 'o mîntuit mălaiu di siuchit, o cîntat: « Cucurigu, am mîncat capu băietului [ i) Da băietu di după uşî din mălai s'o făcut băiet şî hîşti cu cuţîtu şî tai capu cucoşului. Şî s'o mîntuit di Of tia. O luoat-o pi fatî şî s'o dus cu dînsa la tat-so ş'o dzîs: « Tati, numa cî-ni ieşti tatî, da ştiu ieu si ţ-aş fasi cî ni-ai vîndut frîu! i) S'o 'nsurat ş'o luoat pi fata seia. Şî m'am suit pe-o scarî Şî ţ-am spus-o de-asarî, Şî m'am suit pe-o sursicî Şî ţ-am spus o minsiunicî. Olăneşti - Alexei Cărăman, 72. 159 Iara on om ş'o fimei şî făcusî numa o copchilî. Şî nu i-o dat drumu si duci 'n lumi, niş la nuntî, niş la zioc, niş în rnahalî ; numa la sfînta bisericî. Tat-so sî duse la păduri şî tăie lemni. Cînd aziunze soarli de niadzî, iel sî pune sî mănînsi o bîcăţîcî di pîni şî vine an hulub şi dzîse aşa: » Moşneii, moşneZi, nu-i da fata după mini? i) Da iel tăse şî mînca. Vini acasî sara şi spuni fimeii: « Măi fimei, m'am pus de niadzÎ sî mănînc o bîcăţîcî di pîni şî vini on hulub şî mă 'ntriabî, n'ai da fata după dÎns. De-amu di trii dzîli di cînd mă 'ntriabî ! i) Da fimeia dzÎsi aşa: « Dacî te-a mai întreba şÎ az, sÎ dzÎsi c'on da-o ». IeI s'o dus la păduri. Hulubu iar o vinit cînd o fost soarli de niadzî şî-l întreabî iad. Da moşniag' o dzÎs aşa: « Hai c'on da-o!') Da ieI o făcut aşa: « Daca-i da-o, apu mîni diminiaţî, cînd a răsări soarli, s'o găteşti, cî au sî vii s'o iei! i) Iel spuni fimeii. Diminiaţa sî scoalî, da fetii nu-i spuni nicî. Dimi­ niaţa vini on cal bălan ş'o căruţî; da ni mi 'n căruţî. Di grăit grăie din că­ ruţî şî sta dinaintia casÎi. Dzîse: « Hadi moşneii şî babî, scoatiţ fata sî sui 'n caruţî, cî dad ni-aţ dat-o, apu daţî-ni-o! i) Da ii plîng. Da fata dzîsi: « Dac' aţ dzîs cî mă daţ, ieu mă duc! i) S'o suit în căruţî şî s'o dus. O aiiuns la o grădinÎ frumoasî. Ş'acol6 iara o casÎ 'n grădina seia. Din căruţî iar o grăit: « Cochilî frumoasî, ie Ş ti scuboarî şî du-ti 'n casî i). le s'o scuborît ş'o 'ntrat în casî. în casî iara feli di feli di mîncări şî feli di feli di băuturi ş'o făclii frumoasî arde pi masî. IeI aşa o cuvîntat la feriastrî: « Cochilî frumoasî, ie din masî, be ş' mănîncÎ. [156] r. v, ŞTEFĂNUCĂ Ieu mă duc sî duc calu şî vin şî ieu )}. Iel o dus calu, da ie niş n'o mai mîncat,niş n'o mai băut; şîde şî sî gînde. Da iel o vinit la feriastrî iarî ş' o dzis aşa: « Stinzi făcliia di pi masi, sÎ întru şî ieu în casî, sî şidern amundoi la vorbî >}. le o stîns făcliia şî iel o 'ntrat în casî. S 'o culcat sî doarmî şî spune aşa: « Tu tasi şî dorni, sî nu sii măhnitî cî nu ma vedz. Rabdî păn la vremi, c'a da Dumnedzău şi mi-i vide. Tu mîni diminiaţî, dacî ti-i scula, a si mîncari feli di feli, si vrei mănîncî )}. le diminiaţa s'o sculat şî s'o uitat, feli di feli di mîncari, feli di feli di băuturi, feli di feli di nirozna florilor. le o mîncat şî s'o pornit pin gră­ dinî sî primbli. Aşa iara niroznî şî flori şi păsărli cînta în glăsurelili lor. Aşa frumos niş nu sî mai pute. Cînd s'o 'nturnat ie înapoi acasî, blidili spălati şi alte feliuri di mîncări. O luoat ie ş'o mîncat cît i-o dat gustu. O aii uns sara; făcliia s'o aprins, da sine-o aprins-o nu ştiu. Iel iar vini la fereastrî şî dzîsi: « Cochilî frumoasî, stînzi făcliia di pi masî, sî întru şî ieu în casî ! >} le o stîns făcliia sî iel o 'ntrat ş'o 'ntreabî aşa: « Cum ţ-o mai părut la mini aisi ? )} Da ie fasi: «Tari ghini ni-o părut, da cî nu ti văd sini ieşti ! >} Da iel o dzîs: « Mă-i vide, dac'a da Dumnedzău, da rabdî ! >} Iel o adormit. le o şădzut ; gînde şi plînze diasu pra lui. L-o chicat douî chicături di lacrîni pi cap. IeI o dzîs atunsi: « Si plînii? Ţ'î-i jăli di mă-ta? Dacî ţî-i jăli, apu dorni, mîni păn si-a răsări soarli, ti scoalî, Ş ti spalî, ţ-a vini calu Ş tu nu ma ti-i gîndi Ş la mă-ta-i si ! )} O vinit calu, s'o suit în cărutî, s'o gîndit şi la mă-sa o fost. Mă-sa o 'ntrebat-o? «Ei cum, marnii, îi bini?)} Da ie o spus: «Tari-i bini, Jeli di feli di flori, feli di feli di mîncări, făcliia sara s'aprindi, nu ştiu sini li spalî blidili, ieu nu fac nici, nu ma şăd; da numa atîta, cî n'aI văd. Cînd stînii lumînaria al aud, da di vădzut n'aI văd sini-i ! » Da mă-sa spuni: « Te-i dusi, na-ţ o lumînari ş'o oalî ş-ăi puni lumînaria supt oalî. Cînd a 'ntra iel, ăi lăsa s'adoarmî. Atunsi tu ăi luoa lumînaria ş'ăi prăii sini-i!)} Da ie nu ma s'o gîndit ş'o fost acolo. S'o dus, o 'ntrat în casî ş'o pus lumînaria supt oalî, supt laiţî. Mîncaria gata, făcliia aprinsî. Iel iar vini la fereastrî: « Cochilî frumoa�î, Stînii făcliia di Ji masî, Sî întru şî ieu în \casî Sî stăm la vorbî )} .. le stînii, ieI întrî şî 'ntriabî: «Ei, cum ai pitrecut la mă-ta, la tat-to? » Da ie: «Tari bini am pitrecut ». -« Da si te-o 'ntrebat?)} Da ie: « Ieu le-am spus toati-s buni, numa nu ti văd )}. Da ieI o spus: « Ai răbdari, cî nu-i mult de-amu!)} [157] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 157 "- Iel o adornit, da ie sî scuboarî 'ncetişor di lîngî dîns, si dusi şî ie lumî- naria di supt oalî, sî dusi cu lumînaria aprinsî s'al prăzeascî sini-i ieI. Cînd 1-0 vădzut aşa frumos şî Iuninos, n'o mai putut sî stîngî lumînaria. Cu lumînaria aprinsî o mărs s'al săruti. O chicat trii chicături di siarî pi obrazu lui. IeI cînd o sărit: Hei, dzîsi : « Maicî-mia, ci m'a făcut şî m'a crescut, Sămn pi trup nu fii-a făcut, Da fata sei mari Niş nu m'a făcut, niş nu m'a crescut, Sămn pi trup fii-a făcut 1). S'o luoat ş'o sărit, cî iel o fost soari, o sărit şi s'o dus pi lumi. Ci s'o pătat, s'o dus la o mănăstiri şî iara acolo călugări. Da ie s'o sculat; mîncări tot aselia iara, băuturi tot aselia, nirozna flo­ rilor tot aseia, făcliia tot aşa s'aprinde, da cî iel nu mai vine. Calu nu mai vine s'o ducî la mă-sa. le o zisat an zis. I s'o arătat în zis la si mănăstiri-i ieI. Aşa i-o spus pin somn: « Tu n'aI mai aştepta, cî ieI nu mai vini, cî tari ieşti greşîtî înaintia lui! De-amu pasi, n'aI mai vedz ! le an mărunchi di flori Ş ti por­ neşti după dîns! » le an mărunchi di flori din grădina lui şî s'o pornit după dîns. O aziuns la mănăstiria seia uni iara iel călugări. Cînd o 'ntrat ie, lui i-o aniorsît flori din grădina lui, ş'o 'ncîrnit capu ş'o dzîs: « Oamini buni, scoatiţ-o sî n-o văd, cî ie fii-o mîncat viaţa! » Şî iel o murit cînd o cuvîntat. Tot aisi o murit şî ie, la mănăstirea seia. Cioburciu - Domnica Ciulei, 47. 160. ILEANA COSîNDZANA şî IVAN ŢAREVICI Iera an împarat ş'ave trii fsiori ş'ave an copac di aur într'o grădini. în toatî dzîua număra merli şî cînd sî scula, adăudza, chere cîte-an măr din copac. Da sial mai mari fsior dzîsi : « Dă-fii, papaşî, arma, sî mă duc si păzăsc ieu măru. Poati l-ai prindi-Iî .eu ! » O luoat arma şî s'o dus acolo la copac şî s'o pus di pază. O stat, o stat, păn în zori di dzîuî şî 1-0 furat somnu şî 1-0 adornit. O vinit o pasîri di aur ş'o luoat an măr din copac şî s'o dus. Cînd s'o sculat ieI ş'o nu­ mărat merli, o văzt cî nu-i on măr. Pi urmî s'o dus acasî, Amu sialant, fiijlosiu dzîsi: « Hei, badi, ieşti mari şî nu l-ai prins, da ieu am să-I prind! » S'o dus şÎ ieI la copac ş'o stat păn' în zori di zÎuî ş'o adorfiit ş'aista. O vinit iarî pasîria ş'o luoat an măr şî s'o dus. S'o dus şî ist fiijlosiu acasă. De-amu, aseala mai fiic dicît toţ dzîsi: « Papaşî, mă duc ieu! » [158] p. v. ŞTEFĂNUCĂ Da tat-so dzisi : « Si s ti mai dusi tu t O fost al di badi-to şî n'o prins, da tu ai s'al mai prinz!» « Las cî mă duc ieu ». Ş'o luoat şi iel arma şî s'o dus acolo. O stat păn în zori di zîuî ş'al fura Ş pi dînsu somnu cîte o leacî. Dac'o văzt c'adoarmi, o tăiet trii porumb rei de sei cu schini şî s'o aşternut supt dînsu. Cînd si 'ntorse, al înghimpa şî ieI tot cu ochii la măr sî uita. ŞÎ cînd colo vedi cî vini pasîria zburînd pi sus. Cînd s'o pus pi copac, da ieI o luoat-o la ochi s'o tras din armî. Şî i-o rupt o panî. Ş'o luoat pana, s'o dus acasă şî s'o culcat. Da pana o pus-o pi masi, în comnata lui. Tat-so o trimăs sluzili sî vadi o vinit iel ori n'o vinit. Cînd s'o dus ş'o văzt aşa di luminat, s'o dus şî i-o spus: « Nu ştiu si iesti 'n casî, cî straşnic Iuniniazî l » Tat-so o luoat şî i-o grămădit pi tustrei şî le-o spus: « Se! de-a găsî pasîria, apui ieu îi dau zimătati di averi!» Le-o dat cîte-on cal la tustrei şi s'o pornit sî cati pasîria. O 'mblat ii, o 'mblat, o aziuns di mariinia la o păduri şî iara o tăbliţ' acolo şî tăbliţa seia iara scris: « Sine-a merzi drumu drept, sî-i mănînsi lupu calu. Sine-a da 'n driapta, a sî zdohniascî calu. Sine-a da 'n stînga, a sî rup' on chisior la cal ». Asial mai mari o apucat în driapta, asia! nijlosiu în stînga, da I van Ţarevici, aşa al chiema pi sial mai nic, năzdrăvan, o mărs drumu drept. Cînd o aziuns într'o vaIi, în văgăunî, i-o ieşit lu pu 'nainti şî-i dzîsi: « I van Ţarevici, ai sitit pi tăbliţî? Dă-ti zios di pi cal t » IeI o luoat şăua di pi cal, o pus'o 'n schinari ş'o pornit înainti. Da lupu o luoat ş'o burdîhănit calu şî s'o luoat după Ivan Ţarevici : « Amu puni şăua pi mini s ti duc acolo undi-ţ trebui. Cum vrei s ti duc, ca vîntu ori ca gîndu?» Da iel dzîsi : « Ca vintu t » Cum vîntu abure, aşa iel sî duse. Şî 1-0 dus păn la 'mpărăţîia sei cu pasîria di aur: « Acu iaca 'ntraria. Uiti 'n copacu seala sădi pasîria. Dacă-i luoa pasîria, sî nu iei cuşca, dacă-i luoa cuşca, sî nu iei pasîria, c'apo a s ti prindî ! » Da iel o luoat pasîria 'n mînî ş'o rpărs v'o patru paş dila cuşcî şî s'o uitat la cuşcî, cî şî cuşca iara di aur. Iel o pus pasîria 'n cuşcî şî cînd s'o pornit sÎ iasÎ, pasîria o prins a răcni. S'o sculat împăratu şî sluiili şî dzîsi: « Si vrei sî-ni iei pasîria, I van Ţarevici?» Da iel dzîsi: « Multî şcoadî ni-o făcut! » - « Tu dacî ni-ei adusi calu sial di aur, apui eu îs dau pasîria ! » Şî ieI o ieşit afarî, s'o suit iar căI ari �i lup şi s'o pornit la alti împă­ răţîi, la seal cu calu. Cînd o aiiuns acolo, lupu i-o dzîs: « Dac'ai luoa calu, s 'al leii cu brîu tău; dac 'ai luoa frîu, sî n� iei calu, c'apo a s ti prindî ! » Da iel o luoat calu şî s'o pornit. Sî uitî iar înapoi la frîu siala, da frîu o luninat, da cî tot di aur ieara. Da iel sî'ntoarsi 'napoi şî puni că­ păstru 'n cap şî sî porneşti cu calu. Calu o prins a nechedza ş'a tropăi din chisioari. S'o sculat iar împăratu şî argaţîi ŞÎ 1-0 prins şî i-o dzÎs: « Si vrei sî-ni furi calu, I van Ţarevici? Tu dacî ni-ei adusi-o pi Ileana CosÎn­ dzana, îs dau calu t » [159] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS I59 Şi iel s'o suit căl ari pi lup şi s'o pornit la 'rnpărăţîia sei cu Ileana Co­ sindzana. Şi cînd o aii uns acolo, da ie si primbla cu sluga ii pin grădini ş'anirosâ flori. Da lupu dzîsi : « Ivan Ţarevici, stai duneta la colţu ista di grădină, da ieu mă dau di trii ori de-a curu 'n cap şi mă fac fatî mai frumoasî şi mă duc la dînsa s'o amăiesc ş'o aduc in colţu ista di grădini ». Ş'o sărit gardu şî s'o dus la Ileana Cosîndzana şî dzîsi : « Hei, Ileani Cosîndzanî, si flori frumoasî sînt În colţu ista, da 'n colţu siala sînt şi mai frumoasi flori! » Şî s'o pornit încolo cu dînsa. Tot i-arăta : « Ia floriseli frumoasî l » Ş'o aziuns acolo la colţ şi Iupu cînd o 'nhăţat-o odatî, o dat-o dincolo pisti gard. Da Ivan Ţarevici o prins-o ş'o sărutat-o odatÎ. « De-amu, Ileanî Cosîndzanî, ieşti a me ! » ŞÎ s'o pornit la sial cu calu. Amu lup 'al întreabî : « Si ţî-i mai dragî, Ileana Cosindzana ori calu? » Da ieI dzîsi : « Mi-i dragi şi Ileana da şî calu ! » « Lasî cî ieu oi fasi c'a si şi Ileana Cosindzana şi calu a tău! » Cînd o aziuns la sial cu calu, s'o dat lupu di trii ori de-a curu 'n cap şi s'o făcut o fatî mari şi Ileana Cosîndzana s'o ascuns. Ivan Ţarevici 1-0 luoat podrucicî pi lup şi s'o dus la 'mpăratu sel cu calu. « Hei, dzîsi, prenălţati 'mpărati, ţ'am adus pi Ileana Cosîndzana, acum dă-ni calu ! » Ş' îrnpăratu i-o dat calu, 1-0 sinstit, 1-0 ospătat. Dac'o luoat calu: « Cu bini de amu ! » O luoat-o pi Ileana di undi iera ie ascunsi şi s'o pornit. Cînd o aziuns la sial cu pasîria, Ileana o luoat calu s'al ţii 'ntr'o văgăun'ascuns. Da lupu o potrizit cînd s'o dipărtat şi dzîsi : « Pre nălţati 'rnpărati, hai si mai videm flori pin grădinî », Da 'mpăratu i-arăta florile, da lup' o rămas can in urrnî şi si dă de-a curu'n cap di trii ori, sÎ fasi lup şi fuzi cît ii dzîua di mini. Lupu i-o aiiuns pe-aldi 1 van Ţarevici şÎ dzÎsi: « Tu, Ileană, ţÎni calu aisia, da noi, 1 van Ţarevici, hadem amîndoi! » S'o dat di trii ori de-a curu 'n cap şÎ s'o făcut on cal di aur. Ivan Ţarevici s'o suit calari pi dÎnsu ş'o 'ntrat în curti: « Buna dZÎua, prenanţate 'mpărate! Iaca ieu ţ-am adus calu. Amu dă-ni pasiria ! » L-o pus impăratu la masi, 1-0 sinstit, I-o ospătat şÎ i-o dat pasîria şi s'o dus şi s'o suit cu Ileana pi calu sial di aur, cu cuşca 'n mîni cu pasÎria şÎ s'o pornit drumu 'nainti. Da sia! cu calu, împaratu cari o rămas cu lupu, o dzîs la vizătii: « Ia 'nhămaţ calu sial di aur la trăsurî ! » L'o 'nhămat pi lup şî s'o pornit ii. O mărs cît o mărs, la v'o dzăsi vristi, lupu si dă de-a curu 'n cap şî iesi din ham şî fuzi cît al luoa locu. Da 'mpăratu al puni pi vezătiu si tragî trăsura. « Nu pot, cucoani; mai scubori şi duneta şî'mpinii ! » O luoat ii tră­ sura ghinişor şî s'o dus acasi. Da lupu i-o aiiuns pe aldi Ileana Cosindzana şî i-o dus păn' la tăbliţa din mariina pădurii şi dzisi: « Ivan Ţarevici, de-amu te-am adus păn aisia. Sîleşti mai răbdi şî du-ti păn acasÎ s' nu [160] r. v, ŞTEFĂNUCĂ 160 Copanca - Vasile Zbârnea, zs. ti găsascî fraţîi tăi, c'apu, dzîsi, a s' ti usidi ş'a s ţ-o iei pi Ileana Co­ sîndzana ! » Ii o mărs cît o mărs ş'o aziuns la o fîntînă ş'o stat ş'o adapat calu ş'o mai băut şi ii cîte-o leacî di apî. S'o pus zios s' mai hodineascî. Ileana, dzîsi : « I van Ţarevici, pun-ti pi braţîli meli ». IeI cum s'o pus o ş'adornit, IeI trudit, atîta timp n'o hodinit nici, c'o fost la trii împărăţii, o adornit. Numa ghini o dat fraţii pişti dînşii. I-o făcut sămn Ilenii: ({ Dacî l-ai scula pi dînsu, am s' ti tăiem pi tini şi pi dînsu ! » Şî ie nu ştie si sî faci. Şî nu 1-0 sculat, cî n'ave cînd, cî ii s'o apro­ chiet. L-o luoat şî 1-0 tăiet pi Ivan Ţarevici ş'o luoat pi Iliana Cosîndzana şi pasîria şî calu sial di aur şî s'o dus acasî. De-amu ii s'o 'rnpăcat amîndoi. Asel mai mari dzîsi : ({ A me-i Ileana, da a tăi îs calu şî pasîria l : Acum lupu i-o anirosît cî 1-0 tăiet. S'o dus şi s'o vîrît în calu lui, sel cari 1-0 bîrdîhanit ieI şî sioroii siuche din cal. Da ieI o păzit cari sioroi mai mari şi 1-0 prins. Da sioroiu o dzîs: « Nu ma mînca pi mini, cî ieu îs împăratu sioroilor, cî dacî m'ăi mînca pi mini, toatî oastea sî prăpadeşti ! » Da lupu dzîsi : « Ieu nu ti mănînc, da sî ti leg c'o şfarî de-on chisior şî-ţ dau drumu 'n sus şî strîgî cîţ sioroi ai tu pi lumia asta sî ne-aduci apî 'nviutoari, cari 'nzie şî apî 'ntrupătoari », Şî ieI o strîgat tăţ sioroii şî i -o adus douî şupureli; una di apî 'nviutoari, da una di apî 'ntrupătoari. Da lupu n'o credzut. O luoat on sioroi şî 1-0 rupt bîcăţ şi pi urmî 1-0 pus la loc cîte-o bîcăţîcî ş'o luoat şî 1-0 prisorat cu apî întrupătoari şî s'o făcut sioroi la loc şî cînd 1-0 prisorat cu apî 'nviutoari, o 'niis sioroiu ş'o zburat. Şî s'o dus lupu la Ivan Ţarevici, undi iara mort ş'o luaat ş'o pus cîte-o bîcăţîcî trupu la loc, capu la loc şî 1-0 prisorat cu apî 'ntrupătoari şî s'o făcut la loc. Şî cînd 1-0 prisorat cu apî 'nviutoari, o 'niis Ivan Ţarevici ş'o dzîs: ({Vai, prea am dom it mult!» Da lupu dzîsi: ({ S' nu ti trezÎt ieu, dornei di istovo aisi. Du-ti tu mai răbdi acasî, cî frati-to sî dusi la cununii; ţ-o ie pi Ileana!» Da ieI s'o făcut on calic şî s'o dus la bisăricî. Şîde ieI acolo, şî cînd o vinit nunta ca sî sî cununi; o mărs tat-so, o mărs mă-sa şî nu 1-0 cunos.cut. O mărs nunu şî nuna, da cînd o mărs şî niriasa, o văzut ineIu la ieI pi mînî, cî ii s'o logodit pi drum. Daoiriasa 1-0 cuprins pi Ivan Ţarevici şî i-o dzîs: ({ Papaşî, ai sta m'a luoat pi 'fI1ini, şî calu şî pasîria !» Da ii o luoat şî 1-0 tăiet pi dînsu. \ Ş'amu nunta s'o oprit, s'o cununat c� Ivan Ţarevici. Da pi sei doi o scos doi cai din grajdi şî i-o legat di coada calului şî le-o dat drumu pi lumi. Şî fuiind caii seia cu dînşîi aşa, apu uni aiiunie capu lor sî făse dialuri şî uni aiiunie coastili, făse rîchi. Şî 1 van Ţarevici trăieşti şî 'n dzîua di az. Ş' m'am suit pe-o siursicî, v'am spus o minsiunicî, şî m'am suit pe-o roatî ş'am spus-o toatî. �! II u ! 1 ! [161] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-jOS 161 RAC-RĂCUŞOR Iara on om ş'o fimei şî n'ave cochii. Si sî fasim noi, măi fimei, s'avem şi noi cochii? O adornit ii. O zisat omu si dud sî scaldi, sî prind'on rac şÎ 1-0 prins şî 1-0 pus într'on poloboc cu apî. Şî i-o spus aşa, pin zis : « S'al laş nouî luni în polobocu sial cu apî }>. Dac'o 'mplinit nouî luni, da ieI s'audză plîn­ gînd. Acolo cînd s'o dus, iel cochil. Vini cu dîns în casî şi-i spuni: « Iaca, măi fimei, ne-o dat Dumnedzău on cochil. Hai s'al botidzăm l » O crescut ieI, s'o făcut flăcău mari. Sî duse la vînat şî sara cînd vine, dizbraca corjîli seli di rac şî li pune supt cap. Dimineaţa cînd sî scula, iar sî'mbrăca cu aselia. Mama lui ştie şi tatăl lui ştie si primeturi ari băietu lor. O vinit într'o sarî dila vînat şî s'o culcat. Sî scoalî diIa o vremi şî dzîsi : « Tatî, se-am zisat ieu? Sî ti dusi la 'mpăratu şî sî dzîsi sî dăi fata după mini !» Da tat-so dzîsi : « Hei, dragu tatii, cum sî mă duc ieu tucma acolo, cî-s om prost j » Da iel dzîsi: « Tatî, numa-i gîndi ş'acolo-i si. Mamî, ie şî coasi o turtî şî dă tatii s'o pui suptîoarî şi sî ducî undi dzîc ieu! » Mă-sa o copt şî s'o pornit moşniagu. O gîndit ş'acolo o fost. O vorghit cu 'mpăratu ! « Nu-i da fata după flăcău nieu ? }> Păn o vinit tat-so de-acolo, mă-sa o murit. Împăratu o dzîs aşa: « Sî-ni fasi drum di aur şî ponii si sii de-arzint şi merli di aur, dila mini păr la tini, pi di marzina drumului ş'atunsi dau fata după flăcău tău }>. Tat-so s'o pornit acasî şi dzîsi aşa: « Hei, dragu tatii, iaca si ni-o spus: sî fac drum di aur dila mini păr la dîns, copasii pi di marzina drumului şi merli di aur ş'apu dă fata după tini }>. « Tasi, tatî, nu sii măhnit, cî mîni diminiaţă-i gata tăt l . Diminiaţa, cînd s'o sculat, aşa o fost. Împăratu i-o dat fata ş'o adus-o acasî, Da tat-so s'o 'nsurat de-a doilea. Iaca fata, dac'o vinit ii, s'o .'ncasa­ torit şî sî duse iarî la vînat. Vine, sî dizbraca, pune corjîli seli di rac supt cap şî sî culca. Nevasta lui nu ştie. Da mă-sa, iast de-a doilia, întriabî pi tat-so: « Si puteri ari fsior-to de-o luoat fata 'mpăratului?}> Da iel dzîsi: « Hai şî-i vide }>. Da iel dorile mort, iara trudit. Da ie o tăcut ş'o plămădit chitî, s'o sculat dila o vremi s'o coad ş'o dzîs aşa la nevastî: « Si mai ţîni corjîli seli di rac supt cap la dînsu. Ian ieli şî li dă 'n foc, cî nu şădi bini }>. Da ie li ie şî li dă 'n foc. Cînd le-o luoat, n'o sîmţît şî le-o zvîrlit în foc. Da ieli o 'nseput a trăsni. Iel o sărit de-acolo. - « He,hei, dzîsi, ni-as ars ininioara 'n mini! Tu sî ti dusi la tat-to, sî-ţ facî chingî di lemn şî cîrj di ser - cî iara groasî -, şî cînd chinga a plesni şî cîrja s'a ruiini, atunsi copchiIu s'a naşti. Cînd ieu cu mîna oi da, atunsia chinga a plesni şî copchilu s'a naşti!}> II Anuarul Arhivei de Folklor IV [162] 162 r. v, ŞTEFĂNUCĂ IeI s'o dus în lumi. Da ie s'o dus la tat-so şi i-o spus blăstămu. Tat-so i-o făcut chingî di lemn şî cîrjî di ser şî porneşti după dînsu. S'o pornit ş'o aziuns la Sfînta Vineri. Sfînta Vineri: « Si înbli, cochilî? Îi Da ie dzîsi : « N'ai audzît di Rac-Răcuşor ? ), Da ie dzîsi : « N'am audzit, da ia sî strîng păsărli ),. Strîgî păsărli : « N'at audzît di Rac-Răcuşor ? ), - « N'am audzît ),. - « Du-ti la sora noastrî sei mai nijlosii, Sînta Sîmbătă l » Sînta Vineri îi dă o furcî di aur: « N a cochilî, cî ţ-a trebui v' o datî ! ), S'o dus la Sînta Sîmbătă s'o 'ntrebi, - « Dacî ieşti om pomîntean, aprochii-ti di casa me, cî am o căţă­ luşcî cu dinţii di aur şî dacă te-a prindi, ti fasi prav şî pulberi! ), le s'o aprochiet. N'o ştiut niş Sînta Simbătă. Iar strîgî toati păsărli, li 'ntreabî şi nu ştie niş una. - « Da du-ti la sora noastrî sei mai mari, Sînta Duminică, cî ie trebu sî ştii l » Sînta Sîmbătă i-o dat on măr di aur: « Na cochilî, cî ţ-a trebui v'o datî! ), O aziuns la Sînta Duminicî ş'o întriabî: « N'ai audzit, mă rog, di Rac­ Răcuşor î » Sînta Duminicî nu ştie. Chiamî toati păsărli. Li 'ntriabî şî nu ştii. Iaca sî uiti la poartî. Vine on siocîrlan şchiop: « Da si mai vii şi tu sî mai rnănînsi ?), îi spuni Sînta Duminicî. « Ieu am cuib în tinda Ra­ eului », dzîsi siocîrlanu. - « Dacî ai acolo cuibu, sî dusi fimeia asta păn acolo, cî te-oi mîn­ ţăni! ), Siocîrlanu o pus-o pi arichi ş'o dus-o păr la poartî: « Şădz aisi păn a vini, sara, cî iel îmblî la vînat ),. Iaca iel vini. Da ie toarsi cu furca sei di aur. Da cucoana, undi iara la gazdî Rac-Răcuşor, sî uitî pi fireastră şî vedi furca şî trimeti argata: « Du-ti şî vedz si seri pi furca sei di aur, s'o cumpărăm ),. - « Si seri pi furca iasta?), întreabî argata. - « Nu vreu nicî, numa vreu sî mă culc cu Rac-Răcuşor în pat ». -- « Ii vini disarî Ş te-i culca, cî iel doarmi 'ntr'o tindî ». I-o dat furca şî i-o dat drumu sî întri. Iel o vinit şî sî dusi sî sî culsi. Niş nu sÎ uitî la dînsa. Da ie dzÎsi: « Rac-Răcuşor, Cu mîna driaptî mă cuprindz Şî cu stînga mă loieşti C\hinga sÎ plesniascî, Ptuncu sÎ sî nascî!), IeI nisi nu s'o uitat. Diminiaţa iar s'o pornit. le sî :iiuca cu măru sel di aur. Da cucoana i-o dzîs la argatî: « lan du-ti şî vedz si mai seri pi măru ist di aur!), Da ie o dzÎs: « Nu-ni trebu nicî, numa cu Racu 'n pat s mă culc ),. I-o dat măru. , " • J, • ..., .�,,� c � 1. �! � ., �'" i. '" , • ) ,�" 1 • , [163] Chinga sî plesniascî, Pruncu sî sî nascî l » CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS Racu iar o vinit şi iar s'o culcat. Da ie iar sî plînzi : « Rac, Răcuşor, Cu mîna driaptî mă cuprindz Şî cu stînga mă lozeşti Da iei iar nu s'o uitat nisi atunsi şî sî dusi la vînat. Da ie sî zioacî cu cloşca sei di aur şi cu puii cari i-o dat-o Sînta Duminicî. Cucoana iar o trimăs ş'o luoat-o, Racu o vinit dila vînat şî iar s'o culcat, da din gurî o cuvîntat: « M'ai găsît? 1) • Da ie plînze, Iei o 'ntins mîna stîngî ş'o lozit şî chinga o plesnit şî pruncu o născut. S'o 'mplinit nouî ani di dzîli şi prunca s'o născut. Nouî ani di dzîli o 'mblat după dîns şî s'o chinuit. Cioburciu - Domnica Ciulei, 47. 162 SORA ILEANA st FRATI LI CHIRILAŞ Iara odatî on om ş'ave doi cochii, o fatî ş'on băiat şî s'o 'nsurat de-a doilea. O prins fimeia a sî sfădi cu omu: « Alunzi copchiii, cî ieu n'o sî posi trăi cu tini l » IeI i-o luoat într'o dimineaţî la ocărît: « Hadeţ cu tata, sî ni dusim la grădinî ! » Da ii sî prisepe c'a sî ducî sî-i lepidi. Ave după uşa tindzîi douî coboasi : unu cu făninî, da unu cu senuşî. O luoat fata 'n poalî senuşî şî s'o pornit cu tat-so. Tat-so merze 'nainti, da ii din urmî mărg. O mărs cît o cunoscut locurli. Dac'o văzt cî nu li cunosc şî nu ştiu undi-s, o prins a da drumu senuşî cîte-o liacî. Dac'o aziuns în desîmi, tat-so dzîsi : « Şîdeţ voi, drazii tatii, aisi, cî ieu mă duc şî vin! }) L-o aşteptat ş'o văzt cî nu mai vini tat-so, Ii sî 'ntorc pi urma sei di senuşî, Tat-so aziunzi 'naintia lor acasî şi spuni măsîi cî i-o lipadat. Mă-sa s'o bucurat ş'o făcut mîncari. Cînd şădzînd ii la masă, iaca vin băieţîi. Cînd i-o văzut ie, o prins iar a sî sfădi: « Tu nu i-ei dus. Dacî nu-i dusi, ieu ti lepăd pi tini ! }) Sî scoalî a doilea dimineaţî, sî ie şî iar îi dusi. Fata iarî o luoat senuşî şî iarî liabdî pi drum. I-o dus mai diparti şî i-o lipadat. Ii iarî o vinit acasî. Mă-sa o 'nseput mai tari încî. Tat-so ie de-a triilia şî-i scoalî din somn şî-i dusi. Da ie [fata] gre­ şăşti şî ie făninî şÎ porneşti iarî. Dă ie drumu făninii. O aii uns mai în desîmi, mai diparti şÎ-i liabdî. Aşteaptî ii pi tat-so sî vinî, aşteaptî, ieI nu mai vini. Hulpea le-o lins urma di făninî şî ii n'o mai găsît urma. îmblînd ii aşa pin păduri, iaca băietului i-i săti di apî. O găsÎt o călcăturî di lup cu apî. Iei dzîsi: « Sî beu apî, tari Îli-i săti ! }) Da ie dzîSi: « Nu mai be apî, cî te-i fasi lup şÎ-i mînca-o pi leiea. Hadem înainti !}) O găsît o călcăturî di iepuri cu apî. IeI iarî: « Si sî fac, cî tari Îli-i săti di apî? }) II* [164] r. v. ŞTEFĂNUCĂ - « Nu mai be, cî te-i fasi iepuri şî-i lipada pi lelea şî se-oi Iasi sîn- gurî? Hai tot 'nainti! » Mai mărg ii ş'o găsît o călcăturî di serb cu apî, - « Si sî fac ieu, sî beu macar de aisia, cî nu mai posi ! » - « Ai s ti fasi serb ! » - « Ai şî dacî m'oi fasi? Iaca ieu mă disting di brîu şi daci m'oi fasi serb, l-oi puni 'n coarni şî m'ai purta cu duneta I » IeI o băut apî şî s'o făcut serb. le i-o pus brîu 'n coarni, păru di aur s'o făcut. S'o pornit pin păduri amîndoi. Ş'o dat piste nişte căpşune şî nişti căchiţ di fîn. Strînze ie căpşuni şî-i dăde şî lui şi mînca. Iaca vine-on vătav dila boieri. Dă pişti dînşii. - « Buna dzîua, cochilî! Nu vindz serbu ista? » - « N'ăI mai vînd ! » - « D'apu si si fasi tu cu dînsu? » - « Sini-a luoa serbu s mă iei Ş pi mini l » S'o dus şî i-o spus boieriului: « Uiti cucoani, ieu am fost la fîn ş'am vădzut o fatî c'on serb, mînca căpşuni. Şî i-am spus sî vîndi serbu, da ie o spus cî n'aI vindi. O spus: Sine a luoa serbu, s'o leI şî pi dînsa ». Al trimeti pi altu: « Du-ti şi vedz, poati ţî l-a vindi ţîia ! » Cînd s'o dus, da ii tot acol6, pin căchiţ. - « Buna dzîua, copchilî I Nu vindz serbu ista? » - «Nu vînd! Sine-a luoa serbu, sî ma iei şi pi mini! » S'o dus înapoi iarî la boieri şî-i spuni: « Ş'aşă cucoani. Nu vra s'al vîndî, Sine-a luoa serbu, s'o iei şî pi dînsa ». Sî dusi şî boieriu cu asei doi vătavi şî spuni iar buna dzîua. Boieriu i-o luoat şî pi serb şi pi dînsa. I-o dus acasî. Boieriu o luoat-o pi dînsa di soţii. O trăit ş'o făcut doi copchii di iemini. Da o ţîgancî sî duse mai des pi la curti. Boieriu nu iara acasî cînd o făcut ie. O luoat-o pi dînsa şî i-o legat o chiatrî di gît ş'o dat-o 'n iaz. Şi s'o pus ie 'n locu ii, ţîganca. Copchii seia o 'nseput a plînii; da cî mititei, trebuie sî-i hrăniascî. Ţîganca spuni cî nu poati sî-i hrăniascî, păn si n'a mînca dzamî di serb. Boieriu spuni la on servitori s'al prindî s'al tai ş'o pus siaunili pi foc şî cuţîtili le-ascută s'al tai să-i facî· dzamî. L-o scos dintr'on sarai s'al tai. - «' Lasaţî-mă o liacî, sî mă duc la \iaz sî mă răcoresc ş'apoi viniţ şî mă-ţ tăie! » I-o dat drumu şî s'o luat din urma lui, s'audî se-a sî facî ieI acol6. O pus coarnili 'n apî ş'o 'nseput a plînii: « Sorî Ileanî, Seaunili serb, Cuţîtili ascut, Ţîganca sel neagrî Capu sî-ni mănînsi ». [165] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS Da ie răspundi din apî : « Auei, frati Chirilaş, Rana di copchil, Chiatra di nămol, Ţ'îganca sei neagrî Capu ni-o mîncat ». Da sărvitoriu şădi ş'ascultî. S'o 'ntors înapoi la boieri ş-ăi spuni: « Audz cucoani si spuni serbu ista? Sî dusi la iaz şi spuni: « Sorî Ileanî, Seaunili serb, Cuţîtili ascut, Da din iaz Îi răspundi: « Aud, frati Chirilaş, Rana di copchil, Chiatra di nămol, Ţîganca sei neagrî Capu sî-ni mănînsi ». Ţîganca sei neagrî Capu ni-o mîncat ». Boieriu n'aI tai pi serb. Ţîganca prindi ie, cî păn n'a mînca carni di serb, n'ari cu si hrăni copchii. Iei adoudza vra iad s'al tai. Serbu sî dusi iad la apî, prindi iar a plînii. Sluga vini tot din urma lui. Ş'aşa păn în trii ori. A triîlia si dusi şî bo­ ieriu ş'ascultî. Vini acasî. Si sî facî? « Hai s'aruncăm nevodu 'n iaz, acolo si videm si-i la fund?» O aruncat nevodu, o scos pi Ileana ş'o dus-o acasî. Ţîganca o legat-o di cozîli cailor şi le-o dat drumu şi s'o dus în lumi. Ileana o rămas şi trăie cu boier.u. Copanca - Matroana BurIacu, 41. 163 BURUIENI SrUNTI O fatÎ O avut on ibovnic ş'o trăit ie multî vremi cu dîns ş'apu iei o murit. Dacî iel o murit, ie una sî bose pintru dîns, SÎ duse 'n grădinî şî bose, sî n'o vadî părinţii cî ie sî boseşti. S'o chipluit duşmanu în chipu ibovnicului ii şî vine la dînsa sara. Da ie dzîsi : « D'apu cum, cî duneta-i murit?» Da iei dzîsi : « N'am mai murit; aşa m'am făcut l : Da fata şîde cu dînsu la vorbî păn dinaintia cucoşlui. Da fata se ia o prins a sî usca ş'a sî usca; s'o făcut ca coama. Da mă-sa-i dzîsi : « Si ti ususi tu, draga mamii?» E-i dzîsi : « Aşa ma usuc ieu; ieu ştiu di si sIăghesc?» [166] I66 P. v. ŞTEFĂNUCĂ Da mama fetii ave mamî :« Mîcî, hăi, sini vini la fata noastrî şî şădi păn dinaintia cucoşîlor ? » Da bît-sa dzîsi : « S'o 'ntreghi SIll1 VInI la dînsa lr Fata dzîsi : « Vini iubovnicu nieu ! » - « D'apu cum, cî iel îi mort?)} - « Iel dzîsi cî ari dugheni sini ştii uni!» spuni fata. Da bătrîni-sa dzîsi : « Draga bîtii, ia s'al întreghi, cînd a vini la tini, cari-s buruienli seli siunti ?» Da ie, fata, 1-0 'ntrebat: « Si-ni spui, mă rog, cari-s buruienli seli siunti ! » Da iel dzîsi : « Da si sÎ fasi cu dînsli?» « Avem o vacî şî nu ştim dila o samî di vremi o prins a sî usca şî slă- gheşti, şî slăgheşti l » Da iel dă cu baltagu 'n pomînt ş'o iesît buruienli seli siunti. Da ie dzîsi : « Si si fac cu dînsîli?» Da iel îi spuni: « Sî spui mîni-ta sî cati o oalî nouî, si pui buruienli 'n oalî şî apî, sî li pui dicusarî în vatra focului şî dimineaţa si scaldi vaca. » O dat cu baltagu ş'o ieşit buruienli din pomînt. Cînd o dat cu baltagu, ieli o ieşît, da cî siunti, le-o tăiet cu baltagu vîrvu. le o luoat buruienli selia şî mă-sa le-o pus în oalî, oalî nouî ş'o pus o bîcăţîci di chitî ş'o bîcăţicî di dzăhar ş'o liacî di zin, Baba o dzîs, cînd li-o pus: « Ieu cu pîni vă hrănesc Şî cu nieri vă 'ndulsesc Şî cu zin vă sinstesc, }) Ş'apu fasi o liaci di foc în sobi şi vîrî 'n gurî oala seia. Dimineaţa s'o scaldi pi fatî. le 1-0 'nghiet: « Hadi, Z'om şîde la horbi pi protapu carlui, sî nu ni vadî l . Da bătrîn-sa o 'luoat ulsica din vatrî, s'o dus ghinişor, cum s'aş dus şî i-o turnat fetii din cap. Duşmanu o dzîs: « Sini te-o 'nvăţat, bun cap o avut; da dac'ai făcut din capu tău, bunî minti ai avut ». Mai mult ieI la dînsa n'o vinit. Fata s'o 'ndreptat. Cioburciu - Vârvara Pamfil, 62. 164 Iara ll1ştI feti ş'o făcut o şădzătoari la '9 casî 'n grădinî, mai la o parti, Da o fatî ave o sorî mai Îlicî. Da ie: « Ie-rrţă, leli, şî pi mini la şădzătoari!)I Da ie nu vre s'o iei. S'o dus fata seia plîngînd. O şădzut cît o şădzut, o cîntat, o tors; iaca vin şapti flăcăi. Da copchila seia iara can năzdră­ vancî. I-o vădzut cochitili la chisioari, ca la cai şî dinţ ave, dinţ colţaţ. - « Hadi, leli, hai, vai cî tari mă doari pînsili. Leli hăi, flăcăii iştea-s strigoi! » ) 1 I I 'm [167] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS -- « Fa, s taşi, fa, nu mai spuni minsiuni l » -'- « Dzău, cî-s strigoi 1 }) Da ieli fug toati. Da flăcăii sî ieu după dînsîli. Găsăsc o glugî. di cînipî 'ntr'on harman şî s'o vîrît întrinsa., Şî iaca şi strigoii chicî acolo. Da ie dzîsi : « Oho, flăcăilor, mai staţ o liacî sî vă spun povestea cînichii: « Apu o dat Dumnedzău Ş'o dat Dumnedzău Ş'o arat 1) Ş'o samanat Cinipă Ş'o crescut Şî s'o dus S'o culeagî Pi sei sacî. Ş'o cules-o Ş'o adus-o Ş'o pus-o În moitoari Ş'o dughit-o Ş'o scos-o Ş'o bătut-o Ş'o răzilat-o Ş'o periet-o Ş'o tors-o Ş' v , o ţasut-o Ş'o ghilit-o Ş'o cusut Cămeş », Da cucoşu : cucurigu! Da ii o crapat şî ieli o işît şî s'o dus acasî. De-atîta o spuni rar şî dădăori, ca sî 'ntirzii vremea, si cînti cucoşîi. Cioburciu - Aceeaşi. 165 o fost O fimei ş'on om, tineri şî tari ghini trăie dumialor. Bărbatu s'o dus la păduri. Într 'on moşneag în casî. Întreabî : « Undi ţî-i omu? }) le dzîsi : « S'o dus în paduri s'aduci lemni }). « Re, tari bini trăit dumevoastrî, da, dzîsi, încî mai bini-ţ trăi dac'a vini omu din păduri, ăţ mînca, apu Ş nainti sî iei sî pui on cuţit supt chisioru drept, da după se-a mînca sî dzîsi : « Omule, dă să-ţ cat în cap l » Sî iei on sir di păr din capu lui cu stînga şî s'al tai cu dreapta, c'încî şî mai bine-s trăi! }) Ş'o ieşît şî s'o dus. S'o 'ntîlnit cu bărbat-so şî dzîsi : « Om bun, ai fost la lemni; tari bini trăieşti cu fimeia, da s ti păzăşti, cî păn în sarî a s ti tai. S ti culsi pi braţîli ii şi ti fasi a forăi cî dorni şî-i vide c'ari si iei cutîtu di supt chisioru drept ş'ari s ti tai }). Iel o vin it acasî, o mîncat şî s'o pus pi braţili ii, sî-i cati 'n cap ş'o 'nseput a forăi. Da ie scoati cuţîtu şî-i tai on sir di păr. Da ieI o sîmţît şî cînd o sărit ş'o 'nseput-o a bati. Moşneagu o 'ntrat în casî, şî bati din palmi. Da iel o fost Iuda. Ş'adăudza moari fimeia. Purcari - Paraschiva Iordache, 68. ") Fiecare vers se repetă. [168] I68 p. v, ŞTEFĂNUCĂ LEGENDE 166 POVESTIA LUI DUMNEDZĂU o purses, omu mari, Cu săcuria mari, La păduria mari, Sî tai Iemnu mari, Sî facî mănăstiria man, Cu nouî uş, Cu nouî altari, Cu nouî sfintili pristoali. în pristolu sel mai mari Maica Sînta Măriia sei mari; în pristolu se! mai nic Maica Sînta Mariia sei nici Catî 'n carti, Catî 'n parti. Catî 'n tăti cărţîli Şî 'n truspatru părţîli Sî-ş vadî fiul ii. Fiul ii nu 1-0 vădzut, Numa di nurnili lui o audzît. O audzît şî di dialu Rusalimului, Cî-i mari ş'ascuţît, Ca o sînze di cuţit. le o purses, Mîni dalbi frîngînd, Cosîţa din cap rupînd, Cu băsma mohorîtî Iăcrini ştergînd. S'o 'ntîlnit c'on lacăt di broascî. « Hai, hai, maicî Sîntă Mării, Si ti văicăredz, Si ti nişăledz Cu parî din seri păr în pămînt, Mîni dalbi frîngînd? >} - « Cum nu m'oi văicăra, Cum nu m'oi nişăla; C'am avut numa on fii Ş'al năcăjăsc Cînii-păgînii di jîdoii. Pi crusi 1-0 răstignit, Chiroani 'n talpî i-o bătut, Strestii pi supt unghii i-o vîrît, Cu cărneşî di urdzîcî 1-0 'mbrăcat, Cununiţî di măşîieş în cap i-o pus; Cununiţa s'apăsa, Sînii1i sî revărsa, în păhar a-I scurâ, Cînii di duse-al be, Lor ghini Ii păre l >} Da lăcătu di broascî aşa i-o spus: - « Hai, hai, maicî Sîntă Mării, Ieu am avut doispresi cochilaş, Ca nişti năsturaş Şî i-am pus într'o crăpăturî di [pămînt Ş'o vinit on baş cărauş Şî i-o călcat pi toţ odatî. Şî ieu samî nu ni-an făcut! >} - « Hai, hai, lacăt di broascî Sî sii sfînt pi pămînt, Sî distuchi izvoarîli, Sî bei năroadi1i, Sî nu sî greţăluiascî pi tini; Sî ti ususi pi pămînt Şî ienli sî nu fasi I » O purses pe-o cărăruşî Şî s'o 'ntîlnit cu Adam: - « Hai, hai, maicî Sîntă Mării, Si ti văicăredz, Si ti nişăledz? >} - « Cum nu m'oi valcara, Cum nu m'oi nisăla, C'�m avut numa' on fii Ş'a!, năcăjăsc Cîniî-păgînii di jîdoii. Pi crusi 1-0 răstignit, Chiroani 'n talpî i-o bătut, Ţînti pi frunti, Strestii pi supt unghii, [169] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS Cununiţî di măşîieş în cap i-o pus. » -;-- «Hai, hai, maicî Sîntă Mării, Fă pe iastî cărăruşî Şî întrî 'n sei' chilioari Şî liapîdî strai domneşti Şî ie călugăreşti; Liapîdî cîrjî domniascî Şî ie niagrî călugăriascî; în uşî-i işî, Cu fiul ti-i întîlni l : le pi Adam 1-0 ascultat, în chilioarî o 'ntrat, Strai domneşti o lipădat, Negri călugăreşti o 'mbrăcat, Cîrjî domniascî o lipădat, Niagrî călugăriascî o luoat. în uş'o ieşit Cu fiul s'o 'ntîlnit: -« Hai, hai, Doamni, Mari putincios te-am ţinut ieu pi [tini, N'ai avut chietri sî-i împroşti, N'ai avut apî sî-i inesi ? » -- « Hai, hai, maicî Sintă Mării, Am avut chietri sî-i împroşc, Am avut şî apî sî-i Înec. Nu m'am lăsat pintru mini, pintru [tini, M'am lăsat pintru aist duium di [norod. Sini mure şî sî prohode, Prohodit nu iara; Sini sî 'nsura şî sî cununa, Cununat nu iara. Fata vaca ghiţălu, Nu căta ghiţălu di vad, Nisi vaca di ghiţăI; Fata oaia nielu, Nu căta nielu di oai, Nisi oaia di niel ; Fata iapa mîndzu, Mîndzu nu căta di iapi, Nisi iapa di mîndz ; Cucoşîi nu cînta, Codrii nu 'nverdză, Ponii nu rode. Da di cînd m'am lăsat La cînii-păgînii di jîdozi, Di m'o năcăjit, Sini naşti şî sî botiadzî, Botidzat iesti; Sini moari şî sî prohodeşti, Prohodit ies ti; Sini sî 'nsoarî şi sî cununî, Cununat iesti. Fad vaca ghiţălu, Cati ghiţălu di vacî Şi vaca di ghiţăI; FatÎ oaia niel, Cad nielu di oai Şî oaia di niel ; FatÎ iapa mîndzu, Catî mîndzu di iapî Şî iapa di mîndz. Codrii înverdzăsc, Ponii rodesc. Da la vremia din urmî, Or muri niprohodiţ Ş'or trăi nicununaţ Ş' or trăi nibotidzaţ ! » Şî-i drept aşa! Sini a şti povesti a lui Dumnedzău [sfîntu Şî n'a spuni-o într'o săptămîni odatî, într'o lunî dă dăori, Într'on an di trii ori, S'al iei satana sei mari Di îmblî pi sufle ti călari, S'al ducî di mîna stîngî Pi căraria strîmbi, Pi la mesî nidresî, Pi la făclii niaprinsî, S' al dăi în iad, în focu nistîns. _ •••• n •• i1li ••• a.lilli •• UIlllL; ..... ".,III=BIII''''IIII,IIII'_lIIIi1iliiIlllSW_Jlllilll'illlII*''I!Il!!fIII!IIiiliiE_lIIfiii61iii61- [170] 17° r. v. ŞTEFĂNUCĂ § : Da sini a şti povestia lui Dumnedzău [sfântu Ş 'a dzisi-o, S'al iei Vineria mari, S'al iei di mîna driaptî, S'al ducî pi la mesî dresî, Pi la făclii aprinsî, S'al dăi 'n rai, Supt poala lui Adam. Amin. Ini fac crusi, da păr nu dzîc « Povestia lui Dumnedzău » nu mă culc. Diminiaţa, cînd am lucru pişti samî, n'o spun, da macar pişti dzî, da tot o spun. Mama m'o 'nvăţat. Mă duc la grădinî, lucredz şi m'apuc şî spun « Povesti a lui Dum­ nedzău ». On sioban dzîse hojma « Po­ vestia lu Dumnedzău ,) ş'ave o oai a făta şî numa 'ntr'o sarî n'o spus-o, o uitat, s'o fătat nielu mort. Corcmaz - Maria Drubală, 78. 167 POVESTIA LUI DUMNEDZĂU o purses omu mari, La păduria mari, Cu toporu mari, Sî tai copacu mari, Sî facî mănăstirea man; Cu nouî uş, Cu nouî altari, Cu nouî sfintili pristoali. În pristolu seal mai mari Şădi Sînta Măria sei mari; Da 'n pristolu seal mai mic Şădi Sînta Măria sei micî; Da 'n pristolu seal mai mari Şădi Maica Presista, Şădi şî catî 'n cărţ în toati părţîli, el Ca s'al vadî pi Domnu Dumnedzău, Şî nu 1-0 vădzt pi Domnu Dum- [nedzău. L'o văzt pi Ion sfîntu Ion: - « Ioani, sfinti Ioani, N'ai văzt pi fiul meu? » -- « Maicî, măicuţî dragî, Di vădzut nu l-am vădzut, Da di numi li lui am audzît, Cî 1-0 prins cîni căpcîni, Latina di jîdozi Şî i-o dat muncî niaudzîti, Schinii niaudzîti, Pi crusi di chiparos întins Chiroani pin palmi i-o bătut, Stresti pi supt unghii i-o vîrît, Cu cămesî di urdzîcî 1-0 'nbrăcat, Cu brîu di schini 1-0 'nsins Cuşmî di măşîieş în cap i-o pus; Cînd ăl strînze, Sîniili -1 poticne, Poharî di marrnoraş dreze, Tot di duşcî li be ». Da Maica, maicuţa noastrî, Cînd o audzît Aesti v'o douî, v'o trii cuvinti, Cum, si sî facî? Da măicuţa noastrî S 'o lăsat la dialu Rusalimului, La dialu ascuţit, Ca o sînze di cuţit, La dialu Rusalimului, Podişu Garalimului. Maica la deal cînd o aii uns, Dealu s'o tochit Ca \siara s'o sleit. Maica la baltî latî s'o lăsat, O broschiţî pi curat o rămas. Da broschiţa seia din gurî aşa [grăieşti: « Măicuţî, măicuţî dragi, Cum poţ duneta sî-ţ fasi samî pişti [samî [171] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 171 Pintr'on fiu a dunitali î Da pursedz pi căraria lui Adam, La fîntîna lui Iordan Şî-i luoa cu mîna apî, Ti-i spăla şî-i căta 'n Căi ţ, În tăti părtîli Şî-i vide curţîli 'mpăratului. Cînd la curţ cî-i aziunzi, Cu călcîiu-i loii, Uşîli or sări, S' or dischidi Ş'o işî Dumnedzău înainti. - « Racatinţî di broascî, Moarti sî ai, Putoari sî n'ai, Sî bei creştinii apî di pi tim Şî si nu să greţăluiascî ! » - «Da Maicî, măiculiţi dragî, Tu aşa mă blagosloveşti, Încî mai pursedz odatî pi căraria lui [Iordan, Ti-i spăla din fundu lui Iordan Sî-i căta 'n • cărţ În toati părţili ; Cîn la curţ cî vei aii unii, Cu călcîiu-i loii, Lăcăţîli or sări, Uşîli s'or dischidi Şî-i vide pi Dumnedzău Şi pi fiul tău », - «Hai, hai racatlnţî di broascî, Moarti si ai, Putoari sî n'ai, Si bei creştinii di pi tini apî Şi si nu să greţăluiascî ! >} Maici, măiculiti dragi, Mai pursedz odatî pi calia lui Adam, La fîntîna lui Iordan, Ti-i spăla în fundu Iordanului Şî-i căta 'n cărţ, Şî-i căta 'n părţ; Cînd la curţ i-aiiunii, Cu călcîiu-i loii, Lăcătîli or san, Domnu Dumnedzău în slavî sî va scula Şî tu pi dinsu li-i vidia >}. - «Hai, hai, fiu meu, Cum di te-ai lasat tu la l âtina di jîdovi? N'ai putut tu sî-i dituni, Ori în apî sî-i înesi, Ori cu pămînt sî-i amestisi P >1 -- «Maicî, măiculiţî, Di toati am avut, Da m'am lăsat pentru sial iad nea­ [dormit: Sini mure, Nu si prohode; Sini sî năşte, Nu sî botiza; Sini sî lua, Nu si cununa; Glas di plug pi dial nu s 'audză ; Sini focu făse, Chitî nu cose ; Sini apî căta, Nu s'afla. Da di az înainti, Maicî, măiculiţi dragi, Sine a muri, S'a prohodi; Sini s'a naşti, S'a botiza; Sini s'a lua, S'a cununa; Sini focu a fasi, Chiti a coasi ; Sini apî a căta, Apî s'a afla. Maica di copil ş'a căta, Oaia di ilie! s'a căta, Vaca di iiţăI ş'a căta, Iapa di mîndz ş'a căta, [172] 172 p. v. ŞTEFĂNUCĂ Glas di plug s'a audzî. Maicî, măicuţî dragî, Sine a şti aiesti cuvinti, L-a lua Dumnedzău di mîna [driaptă, L-a dusi pi cararia driaptî, La masî 'ntinsî, La făclii aprinsi Şî la păharî driasî. Sini le-a şti şî nu le-a dzîsi, L-a dusi pi căraria strîmbi, La mesî strînsî, La făclii neaprinsî ; Niş nu l-a ospăta, Niş nu l-a sin sti Şî la iad l-a da. În vremi, cînd o fost, i-o dzîs Dumnedzău la on sioban : « Spune-o tu 'ntr'on an di dzîli, cî ţ-a fasi Dumnedzău doi niei cu lîna di aur ! » IeI o dzîs'o 'ntr'on an di dzili, da cî 'ntr'o sarî n'o dzîs-o şi 'ntr'o dimi­ niaţî şî i-o făcut mort cîrlanu. Cioburciu - Moisei Văscan, 100. 168 Cînd 1-0 prins pi Isus Hristos jidanii, apui Maica Domnului al căta pi Isus Hristos. S'o 'ntîlnit c'on lemnari şî dzîsi : « N'ai vădzut, omule, pi fiul meu, pi Dumnedzău ? » Da iel dzisi: « Maicî, di vădzut nu l-am vădzut, da di audzît am audzit, cî şî crusi i-am făcut. Ni-o dat on lemn şi l-am făcut o crusi mari; i-am făcut-o încî mai mari di cît ni-o dzîs!» Maica Domnului i-o dzîs: {< Meşteri di lemn, sî lucredz cu anu ŞI SI cîşlizi banu!» Şî s'o 'ntîlnit cu meşteru di ser şî dzîsi : « Fiule, nu l-ai vădzut pi fiul meu, pi Dumnedzău? » - « Maicî, di vădzut nu l-am vădzut, da di audzît am audzît, cî şi crusi i-am făcut. Ni-o dat ser şi oţăl şî i-am făcut-o mai mititicî şî mai supţîricî ». - {< Meşteri di ser, sî dai odatî cu siocanu şî sî cîşlizi banu!» S'o pornit Maica Domnului plîngînd şî suschinînd. Sî'ntîlneşti cu broasca şî dzîşi : « Broascî, n'ai vădzut pi fiul meu, pi Dumnedzău? .) {< Hei, Maicî, pentr'on fiu si fasi P Ieu am avut doispresi fisiori, ca nişti coconaş, într'o călcătură di bou ş'o mărs o roată fălfăratî şî i-o călcat pi toţ odatî!» Da Maica Domnului: « Hei, broascî rîioasî; si pui pe fiul nieu cu a tăi. Sî sii pin tăti izvarli şi pin tăti fîntînli şî sî bei oamnii apî di pi ti ni şi si nu sî greţăluiascî! » Volintiri - Stepanida Şarov, 70. 169 Iara on rus, 1 vlovi, şî scote chiatrî. Di cîti ori merze Isus şî Sfîntu Petrea, li dăde apî ; lăsa lomu şi sî duse şi li-aduse apî, mîncari, şî li da. Iaca Sfîntu Petrea dzîsi: « Cu si s'al daruim pi 1 vlovi ? » Da Dumnedzău fasi: « Petri, ieI amu Ş fasi ililî di oamini, da dacî l-ăi dărui-lî, iei uitî di Dumnedzău ». Sfîntu Petrea: {< Hei, Doamni, ieI n'a uita! S'al dăruim cu seva!» .Lt::: [173] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 173 S'o dus la crişmî, Ivlovi. Da Dumnedzău o mărs pi lingî groapa sel cari săpa iel chiatrî, I vlovi, ş'o blagoslovit-o ş'o chicat on mal pişti lom ş'o rămas douî butăi cu aur. Norocu lu Ivlovi iara asiala, Cînd o vinit I vlovi dila crîşmi, malu o chicat pişti burtoucî. IeI o vădzut poloboselili, s'o dus în sat ş'o luoat o căruţî şî le-o luoati-li pi dînsîli şî le-o pusi-li 'n căruţi, Ş'o cumpărat iel odai, casî buni, ş'o cumpărat ziti, argaţ, argate, cînii 'n lanţuh ş'o legat. Iac'o vinit Isus Hristos şî Sfîntu Petrea la dumnealui, ş'o serut pîni. O trimăs pi argat şî le-o dat la poartî. La săptărnînî o vinit iarî şî iar o serut. Iar le-o trimăs cîte-o bîcăţicî di pîni la poarti şî li spuni : « Mai mult sî nu mai vii l r S'o dus la săptămîna iarî, a triilea. Ş'o luoat ş'o dat drumu cânilui din lanţuh şî pi Sfîntu Petrea 1-0 dărmat, da pi Dum­ nedzău nu 1-0 rupt. « Nu ţ-am spus ieu, Petri, cî uitî Ivlovi di Dumnedzău? ) Şî pişti noapti 1-0 blagoslovit Isus Hristos: « Sî ti fasi la lomu tău şî la maiu tău, cî n'ai rost vrednic sî mînţăneşti lu Dumnedzău ». Ivlovi s'o trezit la lom şî scote chiatrî. Bogăţîia s'o dus. Purcari - Paraschiva Iordache, 68. 170 Merze Dumnedzău cu Sfîntu Petre a pi pornînt ş'o vădzut O luninică la o casÎ. Cînd s'o dus acolo sî-i prineascî sî doarmî, da îi iara fimeii seia ruşîni sî-i primascî. Dumnedzău şi Sfîntu Petrea, calisi, rupţ, terfoş ! Da fimeia seia săracî cu cochii, i-o prinit pi urmî. le o strîns di pi drum baligî di vacî ş'o pus-o 'n cutiori si coacî păr or adorni. Da Dumnedzău şi Sfîntu Petrea o ştiut si-o pus fimeia 'n cutiori. O blagoslovit şî s'o făcut din baligî pîni. Iacătă copchiii plîng, ser di mîncari, nu pot adorni flă­ mîndz. Da Dumnedzău dzîsi: « Du-ti şi li dă si-ai pus în cutiori l : Da ie dzîsi : « Ni-i ruşîni se-am pus în cutiori ). Dumnedzău i-o spus: « Du-ti şî li dă! \) Cînd o cătat în cutiori, da iel iara pîni. Isus Hristos o blagoslovit şî s'o făcut. Puteria lui Hristos, sini vra sî creadÎ. Purcari - Aceeaşi. 171 Trăie Dumnedzău şÎ cu dracu ŞÎ cu Arhanghelu; ii numa trii iara. Trăie pi vazduh, pi api. Da i-o spus Dumnedzău lu dracu sÎ sÎ ducî 'n apî, sî cauti pomînt s'al pecetluiascî sî stei, sÎ hodiniascî. Şî i-o spus, cînd a luoa ieI pomîntu, sî dzîcî: N umili tatului, şÎ sî iei pomînt şÎ sî iasî. Dracu s'o dus dă dăori şî nu i-o plăcut cuvintili iestia, şî nu le-o spus şî n'o luoat pomînt. Spune lu Dumnedzău cî nu găsăşti pomînt. Da Dumnedzău îi spuni: « Tu du-te 'napoi şî pomÎnt ăi găsî. Tu n'ai spus si ţ-am spus ieu! ) A triia ori dacî s'o dus, iel o dzîs ş'o scos, da s'o spălat pomÎntu, c'o ţînut [174] 174 r. v. ŞTEFĂNUCĂ mîna drept. Ş'o spus cî tot n'o găsit. Da Dumnedzău, ştiind gîndu lui, o scoghit di supt unghii ş'o găsît pomîntu şî l-a pecetluit şî pomintu o crescut. S'o pus Dumnedzău sî sî hodineascî. Da diavolu o vrut s'al piardî pi Dumnedzău, ca sî fii iei în locu lui. Şî-i spuni lu Arhanghelu s'al iei pi Dumnedzău s'al dei 'n api. Şî Arhanghelu nivrînd, l-a luoat iei ş'o mărs s'al dăi 'n apî şi pomîntu fuie şî apa sî dipărta şi nu pute aziunzi, Sî 'n­ torse 'napoi ş'al pune la loc undi şîde Arhanghelu. Şî Dumnedzău tot dorme. Şî iel Iuîndu-l s'al dai undi-i mai aproapi, rnerze la sfinţit cu Dumnedzău. Şî pomîntu iar fuze şi apa sî dipărta şi nu pute aziunzi undi-i apî. L-a luoat şî l-o dus la niedzu noptîi şî pomîntu tot fuze şi iar I-o 'ntors înapoi. Şî tot aşă l-a dus în patru părţ şî pomîntu s'o tot lăţît. Atunsia Dumnedzău s'o sculat şî i-o mînţănit, c'a hodini s'o hodinit şî pomîntu s'o lăţît. Da diavolu îi spuni: «Tu tihodineşti, da noi cu Arhanghelu cît pamînt am Iăţît ! 1) Dumnedzău l-o blăstămat şî l-a alungat din rai şî din gurî l-a spus: « Din înzer Iuninat si fii diavol întunicat, sî fuzi di la mîni }). Atunsi diavolu plînze la Dumnedzău s'al priniasci şi Dumnedzău nu I-o prinit, Diavolului datî-i zapis sî sii oaminii a lui după moarti. Dumnedzău o făcut în loc pi Adam, sî sii toţ trii. Dumnedzău o vădzut cî nu trăie oaminii bini şî iara a diavolului. S'o gîndit ş'o trimăs pi Arhanghel sî-i dăi cuvînt cu si sî răscumpără daru. Arhanghelu s'o dus la diavol şî i-o spus cî nu poati trăi cu Dumnedzău şî I-o lipadat. Diavolu l-a crezut şî i-o spus: « Las ş'om vide cum a trăi cu Adam. Cît I-o slujît, diavolu I-o 'ntrebat pi Arhanghel cu si dar s'al dăruiascî. Arhanghelu i-o spus, cî iel nu vra altî nicî, numa cuvînt cu si sî răscumperi daru. Da diavolu I-o prins a"" I alunga pi Arhanghel: «Tu n'ai vinit sî m'aiiuţ, da tu ai vinit sî iei cuvînt cu si sî răscumperi daru? S'al iei pi Adam cu tăt niamu ! }) Arhanghelu nu vra sÎ ducî la Dumnedzău. Mai slujăşti la dracu an an. Diavolu s'o gîndit si cuvînt sî dei, sÎ nu afli, sî nu sÎ poatî răscumpăra. S'o gîndit şî cînd o 'mplinit an an, i-o dat: « Iaca cu si sî răscumperi: sÎ nascî fiicî dila oamini fărî sămînţî şî fiica aseia sî nascî fiu niatinsî di bărbat! 1) Ş'atunsia Dumnedzău o dat o arşiţî ş'al, friie pi diavolu. L'a 'nghiet pi Arhanghelu sî scaldi. Ş'Arhanghelu nivrîr\d sî scaldi, o rămas pi mal. Da diavolu s'o vîrît sî scaldi şî s'afunda şî ieşă 'napoi, sî vadî iesti Arhanghelu ori nu. Arhanghelu şîde Ş 'al înghiie sî iasî. Diavolu dzîsi: « Stăi, cî nu mă posi răcori! }) Şî ie şî s'afundî di trii ori. A triia ori îi spune drept lu Arhanghelu cî iel sî dusi tucma la talpa mării sî răcoriascî. Atunsia Dumnedzău o 'ntors-o 'n ier ş'o 'nghieţat maria. Arhanghelu ie zapisu şî fuii! Da diavolu cînd s'o răcorit ş'o ieşît, maria iara 'ngheţatî. S'o repedzît în sus ş'o spart ghiaţa şî s'o luoat după et W""1"-'1- "TFFt TE [175] Arhanghel. Arhanghelu sî dusi la Dumnedzău sî-i dăi zăpisu. Diavolu nu l-o putut aiiunii, da 1-0 apucat di talpa chisiorului, i-o rupt talpa ş' o rămas cu bîcăţîca 'n mînî. Diavolu s'o 'ntors înapoi la maria şî ş'o luoat hainili, cî iel di-amu stiia omu, l-a găsî-lă, cî ari sămn. S'o dus la Dumnedzău şî sere omu cari i-o furat zapisu. Da Dumnedzău i-o spus cî n'o vinit la dînsu. Diavolu i-o dzîs cî si dusi s'al aliagî, cî iel al ştii. S'o dus şî 1-0 cătat şî nu 1-0 găsît. Dumnedzău o făcut cî tăţ oaminii ave sămn la talpî. T'udora - Sofronie Caraştefan, 53. r 1 I } 1 I l' CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS I75 I � . • I I \ �72 Dracu îmbla cu zăpodili şî Dumnedzău i-o dat o poroncă la an om sî furi zâpodili şî omu nu li pute. Dumnedzău o dat o călduri mari şi dracu s'o dat la apî sî sî scaldi. Cînd s'o dizbrăcat, o stuchit, ş'o făcut o coţofanî. Diavolu cînd s'afunda, omu sî vîră sî iei zapodili, da coţofana căţănăie şî diavolu ieşă din api. Dumnedzău o dat mai mari călduri şi iel s'o afundat mai adînc. După călduri, Dumnedzău o dat an ier ş'o 'n­ ghieţat apa şi diavolu n'o putut ieşî 'ndatî. O dat cu capu 'n ghiaţî ş'a doilia şi tucma a triilia o loiit ş'o ieşit. Cînd o dat la haini, nu-i zapisu [corectează alt bătrîn care participă la povestire]. S'o luoat după om la sfinţît s'al aiiungî şi nu 1-0 aiiuns; s'o luoat la aniadzi, nu 1-0 găsît; s'o luoat la răsărit, nu i s'o Iuninat, Omu sî suie 'n sus, duse zapisu la Dumnedzău. Dracu 1-0 apucat di chisior şî i-o rupt bîcăţîca dila talpi şî i-o spus omului: (< Du-ti, cî ieu mă 'ntorc sî mă 'mbrac şi viu şî ti găsăsc, cî ai sămn », Cînd s'o dus, Dumnedzău o făcut cî iara toţ oaminii cu sămn aşa. Tudora - Ştefan Ştirbu, 42. 173 Dumnedzău s'o apucat tovarîş cu dracu sî Taci pomîntu. Dracu o 'nseput a plînzi la Dumnedzău. Dumnedzău i-o dzîs: « Afundî-ti în nijlocu mării şi din pomîntu siala om fasi pomînt, şî chiatrî, ş'arzint şî aur ». Dracu s'o bagat în apî ş'o scos din fundu mării pamînt. Da sÎ gînde: {< Ieu sî scot pomîntu, da Dumnedzău sî facÎ pomîntu şî sî sii a lui!)i Şî i-o dzîs lu Dumnedzău: (< Doamni, cum ieu sî scot pomîntu şî nu ma Dumeta sî stăpîneşti, da Îliia nu-Îli dai râcî? i) Da Dumnedzău o dzîs cÎ-i dă vlastea, ca sî sii iel stăpîn pe-asei păcătoş. Pi urmî ş'o făcut Dumnedzău Îlilî sÎ-i scoatÎ pe asei păcătoş şî 1-0 trimăs pi Hristos. Şî Hristos o fost În iad ş'o prins a hrăbui. Da diavolu: (< Se-ai vinit sÎ-Îli prădz iadu? » Da Hristos o dzîs: (< Ieu n'am vinit sî-ţ prăd iadu, da ţ-oi da alţîi în loc: pochi, călugări!» Ia, ca işti cari ni-o strîcat satu. Copanca - lrimia Vitori, 99. [176] r. v. ŞTEFĂNUCĂ 174 Cînd s'o suit Noe 'n corabii, da vrăjmaşu i-o pominit soţîii lui: « Sî nu ti sui în corabii păn nu m'a pomini pi mini ». Noe s'o 'ntors odatî ş'o spus: «Hadi, fimei, sui! I} Iara timpu şî sî grăbe. Da ie şădi mînioasî pi mal. S'aprochii timpu, da Noe dzîsi : «Da si nu ti sui, fimei hăi? i} Da ie nu vra. S'o 'ntors ş'o dzîs: « Sui sătanî ! }} Da ie s'o suit. Daci s'o pornit corabiia pi mari, iesî apî 'n corabii. Noe vedi on sioarsi. Da iel cu si s'al lovascî? Scoati mănuşa - perciatca, la Ruş dzîse - ş'azvîrli mănuşa după sioarsi şî sî fasi o mîţî ş'o prins sioarsili di-o ros corabiia. Şărpili, plutind şî iel în corabii, s'o 'ncolotăsit ş'o astupat borta. Tudora - Condrea Culea, 61. 175 Diavolu o făcut o moarî. Meşter, meşter iara iel, da nu pre meşter, cî pune grăunţîli cu mîna. Da Dumnedzău o serut moara sî i-o dăi lui, cî iel a fasi-o ci moara sîngurî a slobodzî grăunţî. Diavolu i-o dat-o. Dum­ nedzău o făcut tigăiţa şi slobodză sîngur grăunţî. Turna 'n coş şi din coş în tigăiţî şi tigăiţa postipeno da drumu 'n chiatrî, Tudora - Sofronie Caraştefan, S3. 176 Dumnedzău şi dracu o făcut lumia. Dracu o sămănat siapa şî nu ştie si sî fad cu dînsa. Dumnedzău o sămănat grîu. Iaca Durnnedzău o vădzut siapa şî 1-0 'ntrebat pi dracu si vra sî fad cu dînsa. Dracu nu ş'o dat sama. Da Dumnedzău i-o arătat grîu şi i-o dzîs: <<"Hai si fasim .schimb. Tu dă-ni si-i în pămînt sî sii a nieu, da si-i diasupra sî sii a tău. Da sămănătura me, si-i diasupra a nieu sî sii, da si-a rămîne 'n pămînt i-a tău I}. Aşa iesî cî Dumnedzău din amindoui părţîli o cîşligat, da dracu o păgubit. Tudora - Ion Condrea, 65. 177 Diavolu 1-0 făcut pi lup, da lupu d� ca s'al măninsi pi Dumnedzău şî tot îi dzîse : «Huiia, huiia ş'al mănînc.î pi Dumnedzău!}} Da cî lupu iara di lut, iel şîde. Da Dumnedzău i-o dzîs: «Măi nifîrtati, sî ni-al dai niia! ,} Şî 1-0 rugat sî sii şî ochii diavolului la lup. Şî Dumnedzău cînd o suflat şî i-o dat duh, lupu o 'nviet. Dumnedzău i-o dzîs: «Huiia, ş'al mănîncî pi diavol!}} Şî lupu după diavol şî diavolu fuga! Niavînd undi s'ascundi, s'o vîrît în apî. Şî numa 'n apî scapî ieI di lup. Tudora -- Sofronie Caraştefan, 53. [177] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 178 I77 I I I I l � I ! Iara on moşniag olog şî nu s'o putut dusi 'n bisericî sî iei o lumînari. Dă la on boieri o capicî: « Ai luoa Ş pintru mini o lumînari ! ,) Boieriu ie capica, merze o liacî şî-i dă drumu. 1-0 fost ruşini sî iei lumi­ nari de-o capicî. Cînd slujă preotu, da lumînaria arde. O blagoslovit-o Isus Hristos. Lumia sî niera di lumînari. O ieşit ş'o cătat în ivanghili ş'o spus: « Asta muncî o fost cu dreptati şî s'o aprins sîngurî sî ardî », Purcari - Paraschiva Iordache, 68 179 BABA ODOCHIIA Baba Odochiia o trimăs-o pinor-sa sî speli o lînî niagrî păr s'a fasi albî. Nor-sa s'o dus ş'o spălat-o. Da un' sî fad albî, dacî-i niagrî?! Da Dumnedzău sfîntu o vedi ş' o 'ntreabî: « Si speli, nevastî, hăi? » - « Ia o lînî niagrî. M'o trimăs soacrî-rnia s'o spăl păr s'a fasi albî », Dumnedzău o blagoslovit-o şi s'o făcut lîna albî ş'o dus-o babii albî. Dacî s'o dus acasî, baba s'o făcut bolnavi şi i-o fost a mînca di căpşîni, - « Du-ti, fatî, băi, şi-ni adi căpşini, cî tari ni-i a mînca di căpşîni ! » le o luoat o oalî şî s'o dus. Da undi sî sii căpşini în postu Crăsiunului P Da Hristos o aziuns-o din urmî: « Un' ti dusi, nevastî? » - « Mă duc sî strîng căpşîni, cî soacrî-mia-i bolnavi şî i-i a mînca », -- « Du-ti, nevastî 'n valia seia, c'acolo sînt şî strinzi o liacî ! » S'o dus nevasta ş'o strîns şî i-o adus. Tot Hristos i-o dzîs: « Ai s ti 'nbolnăzesti sî tu sî t-a si a mînca di " " brîndzî di caprî făcutî la munt. » Nevasta, nu zăbavi vr�mi, 's'o 'nbolnăzit ŞI 1-0 fost a mînca şî ii di brîndzî di caprî ş'o serut la soacrî-sa si-i aducî. Soacri-sa o dzîs: « Mă duc, cî ie 'n postu Crăsiunului ni-o găsit căpşini, da ieu nu i-oi adusi brîndzî di caprî dila munţ? » O luoat baba douîspresi cojoasi şî douîspresi cairi di lînî, sî nu şadi diziaba. Pi drum, oaminii o 'ntrebau: « Da un'ti dusi, babî Odochii, cî-i Mart? » Da ie li răspunde: « Hei, ieu pi Mărtişor l-oi fasi on boţîşor şî l-oi vîrî în curişor! » Iaca o 'nseput a da o ploai şî plouî, şî plouî. Da baba Odochiia leabd'on cojoc. Plouî douîspresi dzîli, leabdî baba douîsprdi cojoasi. Şî rămîni ie numai cu sufletu ş'o 'nghieţat şî s'o făcut ie o scalî di chiatrî şî curî apî postoiano ca şuşmeua, din scala seia. Sini nu rîdi, be apî limpidi; sini rîdi, îi tulburi apa, di n'o poati be. Corcmaz - Maria Drubală, 78. IZ Anuarul Arhivei de Folklor IV [178] P. v. ŞTEFĂNUCĂ 180 La noi o usis an cucostîrc di pi casî, Şî alt om o dzîs : « Măi, băieti, măi, si-ai usis cucostîrcu? N'a sî sii ghini, ai s ti prăpădeşti l » Şî păn la anu n'o mai aiiuns. O jîganii pi lumi, curăţi pomîntu di gîn­ dasi, di şărchi, di şopirli. Cucostîrsii îs din om. în vremi, cînd îmbla Hristos pi pamînt, s'o luoat ş'o legat doi sasi cu broaşti şî cu şărchi, cu tăti jîgă­ niili şî i-o dat la an moscal: « N a, mai, duseţî-i şî-i daţ pi apî ! )} O fost sî sii numa pi apî, pi uscat sî nu sii nicî. Da le-a spus: Sî-i diz­ legaţ în apî, da sî nu sî uiti păn acolo. Da ii s'o dus şî s'o apucat: «Hai, ia sî videm si dusim noi în sasi? )} Şî i-o scăpat, o 'nplut lumia cu dînşii. S'o dus la Dumnedzău, la sfîntu Petria ş'o spus: «Iaca, noi am scăpat broaştili, şărchii, pi pamînt; nu i-am dat pi api ! )} Dumnedzău i-o blăstămat: « Cît ăt si să-t trăi si va chemat cucostîrsi , " , şî să strîniiţ broaştili, jîgăniili di pi pamînt. lele ar mînca norodu, daci le-at dat drumu. Da voi sî li strîniiţ! ') Talmaza - Grigore Luchian, 70. SNOAVE 181 O fost an băiet: da iel o 'ntîrzîiet într'o păduri ş'o dat de-an copac frun­ dzos, ratat, s'o suit întrînsu. Da nişti Lipoveni merze cu sinsprezese căruţ di tămîe, s'o tras la copac şî s'o pus sî faci măligî, mîncari. Da băietu s'o temut în copac. Dă iel sî udi. Sî udî în seaun. Da Ruşîi : «Dai boh dojdi 1) ! )} De-amu scapî şî din trup şî fasi huştiuliucln seaun. Da Lipovenii-fuga ! Liabdî tămîia. Dimineaţa, s'apucî şî dă căruţîlor selea foc şî s'o dus tămîia tucma la Dumnedzău în seri. Sî scuboarî Dumnedzău: «Măi, si miroasî aşa tari? >} Găsăşti băietu: « Sine-o făcut nirosna asta, măi băieti?» - «Ieu, moşule!)} - «Cu si dar s' ti dăruiesc ieu pi tini?)} Da băietu: «Dăruieşti-ni, Doamne, an fluier sî iioasi şî buruienili ! '} Dumnedzău îi dăruieşti an fluieraş, 'cînd cînta, iiuca şî buruienili. Sî dusi, sî tîmplî la an popă, sî puni siobhn la oi. Iel sÎ dusi cu oili, da iel cîntî şî oili iioacî, vin sara flămÎndi. Si sî facî popa? Sî dusi diminiaţa, sî vadî si fasi ieI? Cum li paşti iel? Sî puni aşa deoparte, într'o tufî di măsieş. S'o pus siobanu ş'o mîncat, oili pasc ghini. O mîncat, s'o sculat ş'o 'nseput a cînta, ş'o 'nseput oili a iiuca. Popa iiuca şî ieI. Mai stă băietu. Vini popa acasî, plin di sînii, cît o iiucat în măsieş, rupt. J) Dă Doamne ploaie. I � , I I � [179] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS I79 - « Da si iesti părinti? ) preutiasa al întreabî. - « Ia disarî a cînta şî-i vide! ) Sara, băietu o mîncat ş'o 'nseput a cînta. Da popa s'o băgat într'on stiubei, sî nu zioasi. Numa si fasi hodoronc iios! , IeI, băietu, si sî facî? I-o dat Dumneazău trii oi. Dumnedzău sî Iasi 'naintea lui cu Sîntu Petrea. IeI s'apucî sî tai o oai şi strînzi siotsi, buruieni ş'o pus pi foc ş'o 'nseput a frizi, Da o rămas numa o oai. Dumnedzău spuni: « Măi băieti, fă-ni o mîncari l : - (, Sî poati », Dumnedzău, după si-o mîncat, s'o sculat şî mînţăneşti. Oaia can-o tăiet-o s'o făcut la loc, cu lîna di aur. Băietu audi cî la o 'mpărat iesti o fad, ci nu rîdi păn si n'a vide o comedii mari. Merzi siobanu într'un sat şi 'ntîrzîie, Uni sî doarmî? Trazi la popa cu oaia seia, Puni oaia 'n tindî, iei sî culcî pi laiţî 'n casî. Popa ave trii feti mari. O adornit siobanu, da ieli sî scoalî sî zmulgî lînî din oaia se ia sî pui 'n gîţî. S'o aninat di oaia seia, sî ţîn di oai, nu sî pot dislichi. Strigî la mă-sa, sari şî preutiasa din aşternut şî s'aninî di oai. De-amu şi preuteasa strîgî la părinti. Sî scoali şî iel, s'aninî şî ieI di oai. Şăd grămadi la oai. Sî scoalî siobanu, sî mai închinî la icoani, şî porneşti cu oaia şî cu dînşîi aşa. Da unu rîne ni şti pai într'on hărman şi hişti, popii cu furca! Sî licheşti şi iel. Da unu rine baligi 'ntr'on ocol cu lopata şi merzi şi hîşti, o lopatî ! Sî ţîni şî aşa sî ţin toţ plug. Sî dusi la 'mpăratu cu fata. Da fata se ia o rîs, cînd o văzt. Aista-i a nieu, o făcut fata. Şî iei o rămas împărat. Cioburciu - l\IIoisei Văscan, 100. 182 FIMEIA SEI PROASTî Iara o fimei ş'on om şî fimeia iara can proastî. Omu ave on chip mari di bani supt pat şî-i spune ii si nu intri, c'acolo-i Bordea. Bărbat-so nu iara acasî, le vedi cî strigî on olari: « Hai la oali ! hai la oali !) le li iesî 'nainti şî dzÎsi: « lan viniţ, mă rog, şî scoatiţ pi Bordea di supt pat!) Da ii vin ş'al scot şî-i dau tăti oali1i dişărti. le li puni toati la gard. Da o olsicî di iesti mititeii n'ave loc. le dzîsi: « Oalilor, fasiţ loc şî olsidi istea, cî de nu, ieu on băţ şi vă stric pi toati ! ) Da oalili di undi s'audî, dad n'au nisi urechi, nisi gurî. Da ie ie on băţ şî li strid pi toati. Puni ulSica seia 'n gard, sî dusi la poloboc sî sloboadî iin ş'adusi şî-i toarnî şî iioacî: « Ia cum îţ stă di ghinişor!) întră 'n casî şî-i pari ghini cî nu-i Bordea. Sî uitî pi oglindî şî sî chiaptînî. Vaca şîde dinaintea casîi şî ruguma. Da ie: « Vad, hăi, nu mă strîmba, d ies afarî Ş ti tai! ) Da vaca ruguma. le ies' afarî şî tai vaca. Ave curechi în hărman. Tai dte-o bîcăţîd din vad, şî puni la tătî căpăţîna sî siarbî, sî sii borş pi disarî. Puni cînIi si păzasd, sî nu vii I2* [180] 180 P. v. ŞTEFĂNUCĂ Cioburciu - Domnica Ciulei, 47. cint din sat sî manmsi, cî iesî dusi la apî. Cînd o vimt, cînii s'o gră­ mădit sî tătî carnia o mîncat. le vini sî ie cînli la bătut. Ş'al chiamî 'n chih- , , niţî ş'al liagî di sep cu coada ş'al bati. Cînli zmulzi sepu şî fuzi şî iinu tăt curii. le, si sî facî? Carî v'o dzăsi sasi di făninî di grîu, ie şi prisoarî pe aninî, sî ususi, Da iel s'o făcut aluoat. Ies'afarî ş'aştiaptî barbatu sî vii. IeI vini. le ii iesî 'nainti şî-i spuni: « Iaca se-am făcut: Pi Bordea l-am scos din casî; de-amu nu ma mai tem. Vaca am tăiet-o ». Da iel o ie şî dzîsi : « Oh, cum am sî mă muntui di dracu ista ! » le ş'o tundi ş'o radi, şî-i licheşti ochii ş'o dus-o 'm păduri ş'o leapîdî. le răcneşti 'n păduri. Vin nişti mărfari cu sit Ş cu marfî ş'aud : « Hei, măi, si s'audi? Asta-i mama pădurii! » Leabdî căruţîli şî fug. le sî sui'n căruţî şî vini acasî. le strigî la fereastrî. Da bărbat-so : « Hei, iar o vinit pi capu nieu l » le întrî 'n casî, aprindi lunina şî iel dzîsi : « Am sî găsăsc nevoia din prisina ii! » Drumetîi sei cu căruta o'ntrat în sat sî numa la casa seia iara , , , lumînari. Ii o tras acolo ca sî hodiniascî. Sî roagî: « Vă rog prinitî-ni sî ni hodinim în casî! » Da ie dzîsi : « Ieu v'oi prini, da sî nu fasiţ nicî. Sî dorniţ ghinişor ». « On doriti, mătuşi, n'om mai fasi nicî », Oaminii văd cî-i situ lor. Da ie fasi nişti plămădeli şî li toarnî la toţ la schinari. Da ii sî vorghe : « Măi, la tini di si-i ud? Şî la mini-i ud. Hai sî fuiim! » Sî ieu şî fug, şi rămîni ie cu situ siala ii. 183 JÎDANU ŞÎ LîNA Merze on jîdan pm sat şî da parali pi Tînî, Sî 'ntîlneşti c'on om ş'al întriabî: « Si îmbIi, iiupîni? ,) - « Dau părali pi lînî. » - « Da, dzîsi, şî itiia-ni trebui parali, cî şî ieu am v'o cîtivai iiti di oi ». - « Da cum îţ dzîsi dunitali? » - « Moş loniţî, trăieşti 'n cotu nicărui, dac'ar si ghini-ar si ,). I-o dat banii. Şî la timpu lînii, cînd o vinit jîdanu, 1-0 prins a-l întreba: « Undi trăieşti moş loniţî, trăieşti 'n cotu nicărui, dac 'ar si, ghini-ar si? » Omu o audzît c'al cautî şî s'o păstrat di \nişti sămînţî di porumbreli. Cînd jîdanu 1-0 găsît, io dzÎs: « Buna dzîua, Moş 10niţă, trăieşti 'n cotu nicărui, dac 'ar si, ghini-ar si. Ştii c'ai luoat nişti parali dila mini pi lînî? » - « Da, da, dzîsi, am luoat. lesti-o vorbî: nu dă bogatu, da dă iinovatu. Dac'am luoat, trebu sî dau. Iaca, dzîsi, vedz sămînţîli iestia di porumbreli? Mă duc sî li samîn la şliahu Ţarigradului şî negustorii mînî oi multi şî s'aninî lînî pin ghimpii seia şî ieu oi strînii-o şî ţ-oi da-o >). Da jîdanu rîdi. � I , I [181] • CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-}OS 181 Tudora - Ion Tătaru, 42. Da omu dzîsi: «Hei, tui te-a'n doba ta, măi jîdani, rîz c'ai vădzut lîna gata; da sî nu-ş fost lîna, si-iti făsei tu niia ? 1) 184 Păşte doi siobani oili. Iacătă rnerze-on popî cu căruţa pi şleah. O stat la o fîntîni s'adapi caii: «Părinti, dzîsi, ieu di cînd îs născut, la bisericî n'am fost. Si sî-ţ dau dunitali sî mă pomineşti în bisericî? 1) Iaca selant tovarîş di papurî - de seia, cî nu-i dintr'on sînzi - dzîsi : « Dăi an hăzman di v'o doi ani şî te-a luoa 'n zametcî Ş te-a seti la slujbî 1). L-a luoat Ş l-a scris. Cum ti chiamî? Ion 1 Ş'o pus scrisoaria 'n buzunari şî dzîsi : « Mai rămîneţ sănătos, cî de-amu la tăti slujba di trii ori te-oi seti-ti ! 1) Siobanu o păscut oili. Tresi pJpa la lună pi şleah. - «Hei, dzîsi, părinti, m'ai mai pominit la slujbî? 1) - « Da cum? în tătî diminiaţa, în tătî Duminica di trii ori ti pominem ! 1) «Da siobanu fasi: «Da cum mă chiamî pi mini, părinti? 1) Da popa dzîsi : « Par'cî Ghiorghi, par'cî-ni pari cî Tănasî ori Neculai 1 1) - Da, Ion mă chiamî. Ş'al ie la blănit cu dîrjăua. - «D'apu iel l-a pominit? 1) [Auzită dela un refugiat de peste Nistru]. Purcari - Paraschiva Iordache, 68. 185 Un om ş'o fimei ave on ţîgan cumătru, Cumătru potrize cînd stă fumu şî sî duse sî-i chisi seavai di mîncari. Ş 'aşa potrize can în fiicari dzî. Da cumătru-so sî puni la cali cu fumeia şî dzîsi: « Ştii si? Cînd a vini cumătru, tu sî mănînsi deoparti şî ieu di alta 1). Vini cumătru, Omu mînca la masî şi fumeia la vatrî. Ţîganu într'în casî şî «Buna dimineaţa, cumătri ! 1) Da cumătru nu mult gîndeşti şî dzîsi : «Poftim la masî, cumătri l 1) Fimeia di dincolo: «Poftim la mini la masî, cumătri l 1) Omu la dînsu al pofte, da fumeia la dînsa. Ţîganu nu ştie la cari masî sî si 'ntindî. Ş 'atunsia omu si răpedi ş'al înhaţî di chicî; Omu deoparti şî fimeia di alta. Da ţîganu strîga di dureri: «Daţî-iti drumu, c'oi mînca şî di colo şî di dincolo! 1) Ş'aşa cî pi ţîgan l-a penit frumos di tot. Tudora - Mihail Ţapu, 36. 186 Iara an starşînâ ş'ave an cucer ţîgan. S'o pornit ii la an drum. Stău ii cu trăsura la o crişmî ş'al trimeti pi ţîgan s'aducî iin. Ii dă şî ţîganlui on păhar di iin şî dzîsi: «Măi ţîgani, di-i dzîsi cî-i bun, ti bat, di-i dzîsi cî-i prost, tot ti bat! 1) Ţîganu o băut păharu ş'o dzîs: « Si sî 'nţăleg dintr'on [182] 182 P. v . ŞTEFÂNUC « Sini tai rişchitoari Baba-i moari », păhar?» Şî i-o mai dat unu. L-o băut şî pe ista ş'o dzîs: « Aista o mărs după selant ! » - « Sî-i mai dau a triilia, ci tot ni-a chica s'al bat!» Da iei, dacî 1· o sinstit a triilia, ţîganu o dzîs: « Din omu cu chef, cucona­ şule, si sî 'nţăleii ! ,) Şî pi isi ţî-i drumu. Purcari - Paraschiva Iordache, 68. 187 o fost O fimei lenoasî şî ie tot O tors, tot o tors şi n'o făcut pîndzî, ci n'o avut rîşchitori. L-o trimăs pi bărbat-so sî tai-on rîşchitori ş'o găsît iei on băţ di rîşchitori, ş'o prins a tăie. Da baba lui s'o dus pi di altî parti ş'o dzîs: S'o 'ntors înapoi acasî, da baba-l întreabî: « Si, n'ai tăiet? » Da iei spuni: « Am găsît rişchitori ş'o ieşit mama pădurii ş'o dzîs: « Sini tai rîşchitoari Baba-i moari », le niş n'o tors, niş n'o ţăsut, da cînd o murit, i-o pus tort pi faţî. Da popa, cînd o luoat-o s'o 'ngroapi, o dzîs: « Nu ştiu prohodi-te-aş Ori curu prăziţ-aş l » Purcari - Alexei Holbea, 70. TRADITII, VIEATA DIN TRECUT, POVESTIRI 188 Cînd o vinit călugării în Copanca, apui fiicari haziain ave citi patru boi. Aseal mai sarac; da sial mai bogat şî opt boi, cîti douîspresi vasi. O vinit ii în Copanca v'o trii călugări cu urisili ş'o prins a grămădi oaminii. O spus: « Oameni buni, ştiţ si? Locu 0\ fost a vostru, da de-amu a si a nostru! ,) Oaminii o spus: « Noi nu ni dăm!» Păn si-o adus moscali şî zărnni­ mieriu. Moscalii alunga oaminii din Copanca. O fuzit oaminii la Plopu­ Ştiubei. Plopenii-s tot de aisia, Da la Chiţcani, cu moscali s'o dus acolo, şi le-o stricat casîli. O fuzit, sarasii, cu straili pi umeri, la U rsoaia. Cît ca 'n Copanca ŞÎ 'fi Chiţcani, oamini bogaţ, păn a nu vini călugării, nu iera 'n toată ţara! . - --�. -- [183] CERCETĂRI FOLKIORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS [- Cu ce drepturi au venit şi v' au luat pămînturile?] Cu si drept? O spus cî pomîntu, s'aveţ în ştiinţi, i-a nostru. Ştefan seal Mare, Ştefan Vodu o fost pe aisea, o trăit pin văili istia, Valea-lui-Oanea. Ş' păn a nu vini călugării s'audză c'o fost Ştefan seal Mari, da n'o fost stăpîn pi noi. S'audză c'o fost, da ieu nu l-am apucat, da nisi părinţii niei, Pe-atunsea puşcî nu iara, da ave on băltag, o sînzea şî ti Ioze la seafî, Pe-a­ tunsea nu iara pomîntu împărţît ; arai cît vrei. Avei puteri, arai dzăsi dzîli. Toloacî o fost păn la brazda Chiţcanilor. Nu iara nicăiri oi ca la Copanca şi Chiţcani, da ne-o stricat călugării. După si-o vinit călugării, o stricat satili. Inima s'o rupt din noi dacî ne-o luoat toatî puterea ş'am rămas calisi şî calisi sîntem şi 'n dzîua di az. Pomîntu 1-0 luoat şî 1-0 dat în posesărie şi plătem cîti douîspresi carboavi pi desătinî. Oaminii sî duse la Mănăstire, da vine plîngînd, cî n'ave la si sî tragî, cî i-o sărăsit. Noi mînţănim Romi­ nului, spasibi, cî o luoat locu �ila călugări şî 1-0 dat la oamini. Îrnpăratu nostru cari sîntem amu ş'o făcut o nili di noi, dă Doamni sÎ-i aziuti Dum­ nedzău! Înainti iara numa Moldoveni în sat. Dacî vine on Rus di univa şî sî 'mpăca cu obştia, cu nărodu, sî făse shod. Dacî vre obştia s'al priniascî, apui al prine. Iei plăte pomîntu, acolo cum sî pute împăca, cî pomîntu iara a nărodului, n'o fost boiresc, n'o fost mănăstiresc. Da s'o iscat buboiu ista, buboiu seal mai rău, cari ti doari inima 'n tini, apu ne-o stricat, ne-o sărăsit. Ci sîntem sî 'n dzîua di az. La' sî li iei, batî-i Dumnedzău, tăt sî li iei! Sî rămîi nu ma cu dohodu lor şî grădina! La' sî li iei, ci şî aselia-s pi locurli noastri făcuti! -- A, voi sînteţ bogaţ? Las' cî noi v'orn fasi sî siţ dzăsi la o părechi di boi! ne-o spus călugării. V'om calisi noi pi voi !C�îOiuili)nari, plata mari. Ruşi o vinit din Ades, din Chirman şî luoa pomînt' în posesărie. N'avei gurî si dzîsi nicî cînd vine Ruşî. Şî niia o vrut să-ni iăi grădina, da m'am :iiudicat la cazeonaia palata ş'am pus advucat ş'am dovidit. Dzăsi ani m'am iiudicat cu Mănăstirea. Copanca - lrimia Vitori, 99. 189 Tetea o fost pomintian, bătrînelu pomintian, tatî-mio iimătati pomm­ tian, da pi iimătati 1-0 'ntors arindaş pi pomînt sobstfenîi. Poati di sinsi suti di ani o fost a poreclii noastre, a Hanganu. Plînie ghetu tata ca cochiii, pi lejia me. Tata s'o diştinut, vra să dzîcî s'o ieşît din siri di jăli, cî 1-0 strămutat. Iei o fost· gospodari. O chicat în ogradî la Mănăstiri şî de-atîta o stricat casa. Moscalii i-o chemat călugării. Ii o adus ordin dila 'mpăratu. S'o apucat ş'o stricat întăi casîli. Cit o prins cu ograda, atîtea casî o stricat. O vinit cu bini la om: [184] Copanca - Maria Bălan, 44. r. v. ŞTEFĂNUCĂ - Hadi, ieş afarî din casîl - Da di si sî ies? - Casa-i a mănăstirii. Bătea on par în nijloc la prag, strica copirimîntu, ferestrili, tot; soba o spărze cu ţapuş, Noi am fuzit la gradini, da unii s'o dus la Ursoaia. O vădzut răua oaminii, s'o dus acolo. Fase slut la Chitcani ! Stareţu Teofan iera mic di staturî şi cînd o fuzit dila Niamţu, o fuzit învălit în gunoai, c'ave să-I usidi Cuza. Dracu să-I iei, c'o vinit şî ne-o răzărit gospodariili. O fost casîli şî pomîntu a nostru şî ii 1-0 'ntors a Mănă­ stirii. Noi nisi astîdzî nu videm cu ochi buni Mănăstiria. Doamni iartî-rnă, cî mă 'ncarc di păcati. Ne-o strÎcat, ne-o rîsîchit. Chiţcani - Anton Hanganu, 69. 190 Călugării o găsît comori. Pi urisili lor o vin it ş'o disgropat comon în Valea Oanii. Copanca - Irimia Vitori, 99. 191 Cîn o vimt Mănăstiria, i-o alungat, le-o cădzut casîli zios. Ii spune cî-i a lor pomântu. Şî l-o luoat după dînş. Noi am rămas nu ma cu grădini, cu cîti o desătinî; cari şî cât o putut ţîni. Ii o dat hîrtii cî si vii, cî iesti pomânt de-aziuns, Ruşi o vinit di pin Setatea Albî, di pin Chişinău, di pin preziur s'o grămădit aisi, Ieu ştiu puţîn limba lor. Cîn mă 'ntîlnesc, horbăsc cu dînşii, da n'am putut-o diprindi. Sînt şî din Moldoveni cari o diprins-o. Chiţcani - Ion Glodia, 57. 192 Moldovenii o fost întăi, din butuc. Pi urmî s'o adunat di ieştea, Ruş. Sini o avut capital, o vinit ş'o cumpărat casî, grădinî. Aisi o fost pământ mănăstiresc. Când ieram tânăr, iera mai tăt satu di Moldoveni. Chiţcani - Pavel Stog, 57. 193 \ Rusu trăiă pin baltî, pin grădini. Încoasi o vmit. I-o mai scos şî apili. Amu sî ieu cu Moldovensi, Ariişca Revin, sî chiamî, iel îi Rus ş' o Iuoat Moldovancî. Ş'amu s'o 'nvăţat şî ie rusăşti, cî ştii mai ca şî dinsu. Ba mai mai ghîni grăiăşti, cî iel îi tăcut. Şî cochiii în casî grăiăsc rusăşt, Da 'n sat, la api, undi sî 'ntâlnesc cu Moldovensi, grăiăsc moldovneşti. Mişca ari trii cochii. - - . , � . [185] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 194 . înainti vremi nu sî pre luoa Rus cu Moldovan. Cînd sî luoa sin ştii sini, apui si uiera. Di multişor sî ieu. Mai rar atunsia sî luoa. Amu s'o 'mulţit norodu. S'amesticî cu Căţachi. Iaca on Moldovan s'o luoat c'o Cătapcî. Trăiesc nicununaţ, da au cochii. Chiţcani - Maria Postoroneă, 56. 195 FîNTîNA LUI HERDIM o fost on sioban şi i-o fost moartia acolo, o chicat călari di pi cal. Şî calu, di jălaniia lui, o dat cu chisioru, păr o făcut izvor. L-o 'ngropat acolo. O vin it unu calic şi s'o spălat la izvor şi s'o lecuit. O săptămîni o şădzut şî s'o dus sănătos. Iel sîngur o cumpărat pămîntu, grădina dimpreziur ş'o făcut casî, o cumpărat icoani, candili, ca 'n bisericî. Şî vine creştini bolnazi, luoa ţărnî şi sî spăla şî sî 'ndrepta. Unii cari-i scuturî frigurili, si duc ş'amu; da cî nu-i aşa de lecuitoari ca 'nainti. Iara ca lecărstfa înainti. Omu seal cu casa o murit şi n'ari sini căta izvoru, cum căta înainti. Vine lumia pi la Duminica mari, di nu 'ncăpe di căruţ. Vine şî di dincolo di Nestru. S'o lecuit mulţ. Ieu şăpti ani am fost calicî şî tot cu apî dila fîntîna lui Herdim m'am îndreptat. Aduse mama di trii ori pi săptămînî apî şî ţărînî dila mormînt, punem apa şî ţărîna seia de-o serbem şî m'aburern, mă spălam di trii ori pi dzî. Am fost calicî şăpti ani, cî m'am dus la Nestru ş'on huit pi sus ni-o luoat fundu la găliatî şi ni-o luoat şî o parti di trup. Coremaz _. Maria Drubală, 63. 196 Moşîia noastrî O fost mănăstireascî; la sfînta Agurî, la Afon, da stăpîne Căpriiana mănăstiri, Am audzît cî dila Ştefan Vodî o fost iiuruit pămîntu la mănăstiri. Spune bătrînii cî şî Turcu o fost stăpîn, ş'apu 1-0 alungat Rusu ş'o rămas Rusîia. Da Purcariu di multi vacuri di om. Pureari - Dănilă Dămian, 75. 197 IeI precum o fost şî spun părinţii noştri, cî pi-acolo pi undi-i brazda, o trecut pişti apî păn la Ades, o trecut Ştefan seal Mari. Acolo 'n Ades s'o 'necat Molda, o căţă, o dulaucî. Îrnbla după iepuri, dupî goanî. S'audză, părinţii noştri spune, pi aisea o mînat Ştefan seal Mari buhaiu. Apu de-acolo o făcut ieI brazdî păn în Ades, pi urma calului, undi-o mărs. Pin Slobodzîia merzi drept în Ades Talmaza - Ştefan Luehian, 72.. j!j[ji, "lli" ,d�i< �. , � r.. i, 'f; i!!' n' f w JlIj, ' .. : .. '� i 11" � 1, [186] 186 p. v. ŞTEFĂNUCĂ 198 în Iurt o fost sat tursesc ş'o fost grădini pi săliştia seia. Iara 'nainti moiili di senuşî. Iara senuşări. Sî duse cu carîli ş'aduse di foc, rădăsini di măr, di perj, truchini groasî iara. Li tăie ş'aduse di foc. Mulţ o găsît şî bani. Mama me spune cî Rusu i-o arnăzit pi Turc. Ruşii dzîse sî-i lasî sî triacî pi ospeţ. Şî ii o mărs păr i-o 'ncuniiurat şî Tursii o fuiit ş'o rămas tot ghinili pe isi. Mulţ o găsît bani turseşti, pis' tot locu iara sapat. Iara nişti găIăgani mari! Iesti ş'o şuşme în Iurt, tot di la Turc rămasî. Pi timpu Turcului, on moş a nostru spune cî s'ascunde pin poala stu­ hului ş'apu de-acolo-i scote. Corcmaz - Maria Drubală, 65. 199 Spune bătrînii cî dacî iara răscoalî şî-i rîdica, apu ave şî popî 'n bejănii. Sî ridica satu cu popî cu tot; făse nunţ acolo, făse botedzuri. Tot în sus sî duse, c'apu Buieacu aisia şî freca bătăliili cu Turcu. S'audză c'o fost Tatari în Buieac. Asta sî chiamî Buieacu dila Căplan la mari. Ş'ave her­ ghelii di cai; n'ave casî, ave bordei săpati 'n pamînt. Aisi, supt păduri, vine şî ierna cu caii. On om s'o ascuns în groapî şî ii s'o fuzit tăt satu 'n sus. Da iel pişti trii dzîli o audzît c'o vinit căzasii şî 'mbla pin casî şî dzîse : « Măi, catî iţî, cî mama iţî n'ari acasî }). Da ii' psîni nu iara răscoalî, sîngur ii în di ii înfricoşă, Olăneşti - Alexei Cărăman, 72. 200 Aista sat îi tursesc. Bătrînica spune c'o trăit cu Tursii, Iara bătălii, trese cînd încolo, cînd încoasi şî fase răscoalî. îi rîdica şi-i duse. Unii s'o dus păn la Ecatirinoslav şî dincolo 'n Harson ş'apu vine 'napoi. Cari nu iara pre fricoş, ave duboi şi trese dincolo şi luoa luntrili cu dînşii şî şide acolo, îş făse bordei 'n pămînt, în păduri 'ntr'on loc undi sî chiamî Dubini. Trimete cîte-on om sî vadî îi linişti de-amu. Dacî iara linişti, apu vine cî imuşcistfa care-o ave, o ascunde 'n �rochi, pînea sau dzăstrea, c'ave grochi di pîni pin 'preziuru casîi. . Olăneşti - Alexei Cărăman, 72. 201 Spune cî sî duse la Tighinea Şl lara Turcu. Mai rar, da iara. Dacî sî duse fimeia la tîrg, sî unie cu funiiinî, sî Ifăse urîtî. TaJmaza - Timofte Luchian, 42. [187] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 202 . Turcu o trăit pi Valea Căplanului. Ni dusem cu zitili şî gasam luleIi turseşti. Găsăm pitasi di miedi; ni ziucam cu dînsîi. Ş 'amu sînt sămnurili selia unde-o trăit Tursii. O trăit în bordei şî făse focu. Ave cai. Spune bătrînii cî 'mbla călări. Sî chema, o vaIi, la Omar. O stat şî pi Carăsîn. Dzîsem : pi sălişti la Omar. Purcari - Gavril Vasilachi, 7+ 203 Pi vremia Turcului - O fost la Tighinea Turcu, spune ci trăie can prost cu Turcu. Vine sara 'n sati şî făse proasti treghi. Vine călări. Dac'o prins a noştri cî-s proşti, ieşă a noştri călări şî-i uside. La Chirman trăie Grechiia. lesti scris pi creposti : Grehiia. La Tighina aşa şăd crepostili, cum le-o 'ncuiet Turcu. Chilituri mari, aşa şăd ş'amu. Ruşii n'o trogăit nicî, nisi n'a trogăi nimi. Ş'amu trebu sî sii moscali de-a dumevoastrî. Nu sî poati creposti fărî moscali. T'almaza - Grigore Luchian, 79. 204 Di mo:iili, spune părinţii noştri ci s'o făcut cînd bătălii a sei mari, cînd o scos pi Turc din Tighinea. Sînt două mo:iili cînd întri în Tighinea. S-a lu Suvoro, on boier mari, moschicesc o fost, purta oastea. lelo bătut Turcu. Suvoro o scos pi Turc din Binderi. Spune tata nostru cî Suvoro o făcut oamini din sasi, din cuIi. Ş'o făcut aşa, ca cum bat în Binderi la Turc. Turcu căta cu binoaşili în dosu mo:iililor cu oastia. Şî dac'o pus oaminii sei di sasi, o dus oastia lui păn dincolo di Nestru. Ş'o vinit şî s'o aşăzat în dos şî 1'0 'ncon:iiurat. Atunsi o stat di bătut, cînd o văzut c'o 'ncon:iiurat crepostia pin pre:iiur. Talmaza - Acelaşi. 205 Bîtu 1-0 chemat Melinti, pi bunicu 1-0 chemat Vasîli. Spune c'o fuzit dila boieri, din Leşasca, Pi Vasîli 1-0 usis în bătălii la Turc ş'apu bunica o primit zapis dila 'mpăratu, dila Catarina: « Na-ţ o bîcăţîcî di hîrtii, că-i rămas vadanî cu trii cochii. Sî ai o bîcăţîcî di loc l » Cînd s'o ugoit, s'o aşădzat ie, de-arnuş nainti, o găsît în locu ii on călugări. le al întriabî pi călugări: « A cui îi moşîia?» Călugăru o dzîs: « I-a me!» Da baba: « Ba i-a me!» Sî siondăne. « Da-ni doispresi oamini?» I-o dat doispresi oamini ş'o mărs la iaz ş'o rîdicat chiatra ş'o scos tocu sealdi searî, o disfăcut ş'o scos zâpisu ş'o setit oaminii. « I-a tău, babî », o dzîs călugăru. [188] 188 p. v. ŞTEFÂNUC o trăit în Leuntea, ave herghelii di cai. Băietîi n'o vrut sî primascî pomîntu. Si-o făcut călugăru, o apucat zăpisu, şî tot ieI o rămas. Ciobarciu - Moisei Văscan, 100. 206 Bita iara fatî di popî, Adriiana, cum iara pochii înainti. Poati n'aş fost pochii aşa di boiroş ca amu. Spune, cî iara copchilî şî sî unze cu funizinî pi faţî şî sî 'mbrobode cu nişti olăriţ ; sî teme di Tursi. Turcu, dacî vine, lasa catalizili 'n prag şî calu lega di furca casîi. Barbatu, dacî vine din sat, vide catalizili şî nu 'ntra 'n casî păn si nu ieşă Turcu. Cioburciu - Vârvara Pamfil, 62. 207 Pi dialu Sălcuţî iara on mormînt di unoş di şăpti ani. Da iara lungî groapa. Iara mari, lunii, oamini nanţ. Cioburciu -" Aceeaşi. 208 Iara o fimei vădani, Tudora şi rase brahî, tîrguie brahî puntru moscălaş, cî iara citati undi-i Tudora amu. O fost creposti, da o scos oaminii chiatra. Iara bordieşî, 'nişti cîşli pin preiiuru cetăţii. Cînd o slăbit, o spus: « Oamini buni, aisi si v'aşădzaţ satu, pi vatra iasta!» Spune din bătrîni c'o dzîs Turcu: « Măi olani, cînd vă-ţ aşădza satu, să-I aşădzaţ la fîntînili Robului!» Iara fîntîni şî luoa apî cu mîna dintrînsa. Le-o astupat; nu ma una mai iesti. T'udora - Condrea Culca, 61. 209 în cîmp, la Cirnăţăni, o fost Tătari. Trăie 'n bordei, n'ave casî ca şî a noştri. Ii trăie cu ziti. La dînşii iara caii sei mai buni. Copanca - Irirnia Vitori , 99. 210 Iara Tatari, prinde cochii şî-i mai hrăne cu niedz di nucî ş' cu turti ş' pi urmî îi pune şî-i frize di vii în cuteori şî-i mînca. \ 211 Purcari - Hana Slobozian , 50. în cîmp, îi dzîse Buzeac. Bîtu dzise ci 'ncoasi 'n Buzeac nu iara sati. Cari-s Moldoveni îs tot dipi isi. Da satili rusăşti îs trimăş la posîleni din Rosîia; iiudicaţ şî trimăş aisia pintr'o iinî. Şî mai fuie şî di moscali, c'a­ colo-i luoa la moscali, da aisi nu-i luaa. Şî Căţălachii, şî feli di feli di Rus îs fuiit din Rosîia. Sî Leontiva la feli. Nu tîn minti cînd o vinit Cătălachii. " , , Copanca - Serghei Zalatoi, 48. [189] Mori di amu: la Copanca - lrimia Vitori, 99. CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 212 Moldovanu cu Moldovanu sî licheşti, da Ruşî îs azîiaţ. Dacî o liacî I-ai încăldzît, te-o muşcat. Avem o soacrî ş'o murit şî ie aşa spune: « Măi băieti, Rusu chiar dacî l-ai găsî mort undivai, nu poţ s'al crez. Şî dacî-i găsî oasîli, dă-li foc şî dă-li pi vînt )}. Tudora - Condrea Culca, 61. 213 Am fost pişti Nestru păn la Ades, o sutî di vrîsti ni dusem cu poami, cu căruţîli. Alţîi sî duse şî cu parahodu. Bun preţ ave poamili acolo. Perjîli iesti goldani sî vinde o carboavî pudu. La Tirişpolia, ca ş' cînd ierai acasî. Pintru tăt nărodu o fost ghini. Dacî dusei fruhpti şî si vinde cu preţ şi chita sî vinde. Copanca - Irirnia Vitori , 99. 214 în valea lui Teti iesti ochi di marea. Sî slobodză acolo ochiu seala, împle văili cu apî, Spun bătrînii cî 1-0 bătut Bulgarii cu linî di ţigâi, cu schini, cu porumbrei. L-o astupat, cî nu pute tresi oaminii cu zitili, cu oili, aşa cură apî. Da nu-i nu ma on ochi, da-s mai multi ochiuri. Talmaza - Grigore Luchian , 79. 215 Pe atunsia nu iara hoziac, Iăşă fumu 'n tindî şî 'n casî. Nu iară sobî, iara horn. Făse focu, cose chitî, făse măliga pi jăratic, pi cărbuni. O făcut întăi sobî mititicî, merze fumu 'n horn şî din horn în hoziac. Aestia mai dincoasi o ieşit sobî cu gura 'n tindî. Or si v'o şăsîdzăsi di ani. Cioburciu - Moisei Văscan, IOa. 216 Pe atunsi iera mai putini grădini. Pi urmî s'o apucat di grădini. Undi-s amu grădini o fost paduri, stejari de-o mii di ani. Chiar noi am cumpărat de-on val di moară, moară di vînt. apî n'am apucat, da si-ci o fost în baltî, la Zagorna. Aşa-i şî spun Morişcî. La feti fusta iera cu pafti, cu catrinţî; dinainti o pestelcî şî 'n urmî o pestelcî, pi cap cu tulpan di ţăsut. 217 Mai nainti vremi călca cu chisioarli, Iara sac di cînipî, iara făcut ră­ rişor ; turna tosconeli şî trese pin trînsu răvacu şî rămîne numa toscone lili [190] r. v. ŞTEFĂNUCĂ Teasc di lemn, curat di lemn, iera în vremi, da amu numa di ser. Nu au toţ ,gospodarii teascuri di ser. Au numa unii şi seilalţ împrumutî şi dau a patra decî. Purcari - Gavril Vasilachi, 74. 218 Dacî merzi pi drum ŞÎ tresi-on barbat de-a currnedzuşu drumului, apu fimeia sÎ-i aştepti calia. Dzîsi buna dzîua Ş pi urmî trese. Aşa am fost învăţati la părinţ. Dacî tresi cu apî, sî tresi apa 'naintia barbatului, sî tresi înapoi păn tresi barbatu ş'apu-ţ caţ di drum. Aşa iara 'nainti. Purcari - Paraschiva Iordache, 68. 219 Înainti trăie 'n bucati oaminii. Ave dzăsi boi, opt vasi, ave o suti di oi, cari nu pre ave. Chiar tati-nio ave şăsî suti di oi. Siobanii, cari Iara sioban, făse stînî acolo, acasi de-amu perdiă iară. Făse socotialî pi răbuş: o bicati stăpînlui, o bîcatî siobanlui. Cioburciu - Moisei Văscan, 100. 220 S'o dus o fatî di uriieş la brănduş ş'o găsît ruşti oamim rmsi, ara cu plug cu şăsî boi, şî i-o luoat în pestelcî şî i-o dus acasî la părinţ. Da tat-so i-o spus: {< Du-i 'napoi, cochilî, cî cu timpu a sî iasî oaminii iştia şî noi n'a sî mai sim », Tudora - Ştefan Ştirbu, 45. 221 Ştii duneta cî la nOI iesti ş'amu on strigoi şi ari coadî? Audzăm din bătrîni cî mai şî măturî sî nu lipădat pi drum, s'o strîniiţ, s'o 'ngropaţ în pămînt, ori s'o daţ în foc, cî nu-i bini. Li găsăsc strigoaisili şî li 'ncâlicî şî sî duc pin ţarî. Ieli 'ntr'o noapti calcî douîspresi hotarî, ieli zboarî. Da cî au pi ghiavolu 'ntrînsîli. leli sî duc undi au soviet ieli. Talmaza - Grigore Lllchian, 80. 222 Audzăm înainti cî la Nestru işă pi mal chip di om mititel şî striga: {< Ni a mînca di cap di om, ni a'mînca di cap di om !}) Sini audză sÎ 'neca. Sî 'neca ti ilieri sini, on băiet ori on flăcău şî spune: {< Iaca de-atîta s'o 'necat, c'o audzît pi faraon cî striga: {< Ni a mînca di cap di om! » Cioburciu - Vârvara Pamfil, 6:2. T � I I �" 1 I [191] Copanca - Carp Teacă, 45. CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE_}OS 223 Baba Iliana spune cî nu-i bini si mănînsi di frupt Iunia. On băiet sî duse printr'o grădinî ş'on şărpi s'o 'nvălatusit împreziuru grumazului. O îmblat cu băietu pi la doftori, pi la mănăstiri şî no al pute luoa dila gît, şărpili sela. Ş'on moşniag le-o spus sî cati on om sau sine-a fi sî nu-ş mîncat Iunia di frupt, păn cînd vini la băiet, Ş'o vinit o fatî cari n'o mîncat Iunia şi 1-0 lozit di trii ori cu mîna şî şărpili ş'o dat drumu. Fata o spus sî n'al omoari. De-atunsi îi post Iunia. Sînt şi astîdz di ţîn post Iunia. Tudora - Ion Tătaru, 42. 224 Ieste on soi di peşti, iel îi tot şaran, crap. Asiala ari soldz ca cînd îs di aur; galghini şî nu ma douî rînduri ari. Şî dac'al prindim, apu-i dăm drumu 'n apî, Ii dzîsim ci-i amparatu peştiului. Ş'apu iel cînd sî porneşti, tot peştili sî ie după dînsu. IeI merzi 'nainti. Da rar sî prindi. Pintru atîta-i spunim ampăratu peştiului, ci-i rar. Noi am prins cîndva într'on liman. Am dat nevodu pi supt ghiaţî. 2271 On om merze pi cîmp ş'o găsît supt on mal o curcubătî di cap di om. Şî după obicei, o vrut s'o nvăliascî cu o bîcăţîcî di pîndzî şi s'o ngroapi. Cînd o măsurat pîndza, n'aziunze s'o 'nvăliascî, O tăiet alta pîndzî, mai mari şî cînd o măsurat-o, niş aseia n'o aiiuns. O tăiet a triia, încî mai mari şî niş aseia n'o aiiuns. Şî pi urmî iel o prins a spuni la unu la altu si s'o 'ntîmplat. Da an om îi spuni: « Ia ie tu sama, c'aseia-i curcubătă di cap di popî. Bati-o ghini cu pămînt şi puni pîndza sei dintăi >). Cînd o măsurat pînza sei dintăi, înc'o rămas. Pi popa n'ăl saturî nimi, numa pămîntu. Tudora Ion T'ătaru, 42. SUPERSTIŢII ŞI CREDINŢE 226 Lunia, miercurea şî vineria nu si dă din ogradî baligî. Purcari - Paraschiva Iordache, 68. 227 Az îi lunî nouî, nu sî nurnărî anu. Purcari - Aceeaşi. [192] Volintiri - Ştepanida Şarov, 70. r. V. ŞTEFĂNUCĂ 228 Lunia nu sî mănîncî di frupt, puntru gospodării di năpasti; si nu chiai v'o zitî, Tudora - Ion Condrea, 65. 229 Ieu niş nu torc, niş nu ţăs vineria, c'am năcajît cu ochii. Pin zis am zisat cî mă trăze la prag şî-ni scote ochii cu asi, cu fusî şi de-atunsi nu cos, nu torc şi nu coc pîni Iunia. Ni s'o arătat o fimei displetitî, poati sfînta moarti! Dumnedzău ştii! Purcari - Paraschiva Iordache, 68. 230 Dacî coş vmerea, apu năcăjăşti cu mînuli. Fasi buba sei niagrî. Copanca - Matroana Burlacu, 4I. 231 Daci-i toarsi 'n spri sfînta vineri, ori daci-i ţăsî, apu tătî noaptea-ţ bagî fusîli 'n ochi. Da dacî ţăş, apu tăti noaptia bati 'n tălchizi. Asta şî ieu am apucat. Am ţăsut şi dac' am adornit, pin zis videm cum îmblî tăl­ chiiii şî i ţîli. Nu videm pi nimi, da audzăm: cliamp! cliamp! Purcari - Hana Slo bozian, 50. 232 Cînd îi preutu 'n utrini, în slujbî, apu atunsia sî chiaptînî om, fimei, ie cu mîna di pi cheptini şî dă zios ş'apu si" dă afarî şî sî ie cu vîntu, cu gunoi şi calsi cu chisioarli ş'apu sî iscadzî păr. Nu sî chiaptînî cînd îi preotu 'n bisărcî. 233 Dacî împrumut dila o fimei o spati, cînd scot pînza, o ud cu apî, leg bumbac la dînsa şî i-o dau îndărăpt acasî, Goalî nu sî dă. \ 234 \ Dac'a 'ntra crusi di barbat în casî, cind învăleşti pîndza pi sul, apu i-aziunzi bătătură; dacî întrî fimei, n'aiiunii. 235 Cînd scoţ pîndza din stati vi, ti 'mbrobidz şî tai pîndza şi scoţ spata ş'o udz, c'a si iasî sufletu mai uşor cînd ăi muri. � I i 1 � � - - i' _...-- ..!..� 'Il"''''' . , 1 [193] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 236 J93 'Daci ţăs' o fatî mari, cînd scoati pînza, le fuseii şî iesî afarî şî pi sini l-a vide, aşa i-i soţîia ii, barbatu. 237 Fata, cînd toarsi şi puni butcos pi fus, apu si măritî 'n sat. Da dac 'al puni răşchirat, apu sî dusi pişti brazdî. 238 Iţîli sî li fasi di fatî mari, c'apu li fasi şî dacî ieşti maritatî. Dacî n'ai făcut di fatî mari, apu cînd s'a mărita sî nu mai facî, c'apu moari barbatu. 239 Cînd ai bolnav tari 'n casî, nu sî poati sî torsi, nisi sî ţăş, Ales di vărsat dacî-i bolnav. Toate (No. 233-239) din Purcari -- Paraschiva Iordache, 68. 240 Cînd sî cutrernurî pornîntu, dzîs] ci-i peştili seala pi supt pornînt, sî zbati şî sî cutremurî. Peştili ţîni pornîntu. Amu s'o tremurat numa de­ gheluşca. Poati cînd s'a cutremura tari ne-om prăpădi şî noi. Corcmaz - Maria Drubală, 78. 241 Prima 'ntăi cînd ai facut nevodu ş'al arunsi în apî şî vini on peşti 'na­ intia nevodului, aseala-l iei ş'al azvîrli înapoi în apî. Sî numeşti sî aibî năroc nevodu la prinsoari. Copanca -- Carp Teacă, 45. 242 Păscariu, cîţ soldz la peşti, atîtea cîrpeli pi straili lui. Aşa al ziurî peştili pl păscar. Copanca - Constantin Donei, 68. 243 Cînd zisădz peşti, atunsea chipluim cî s'aratî ploai. Copanca - Carp Teacă, 45. 244 Dacî ni pornim la păscuit şî ni IeSI cu dişărt, apu sîntem măhniţ, cî nu chicî peşti. Dacî ni iesî cu plin, atunsea ni bucurăm, cî prindim, chicî. Copanca - Ion Gogu, 45. I3 Anuarul Arhivei de Folklor IV [194] 194 P. v , ŞTEFĂNUCĂ 245 Dac'al tai peştili şi an sînzi mult, însamnî c'a sî sii apî, c'a si Vll apî. Copanca - Acelaşi. 246 Sînt on feli di broaşti ; fac: pu, pu, pu ! Sîmt a apî. Atunsi sî ştii c'a­ dăudza Nestru dă pişti maluri. Tudora - Ştefan Ştirbu, 45. 247 Cînd sî linii mîţa 'n gura sobii, fasi a ploai. Da cînd sî PUnI P! vatrî lingî sobî iarna, fasi aier. 248 Răţîli, cînd îmblî pi dinaintia casîi şî sî scaldî pi pămîntu uscat, sî ştii ghini cî plouî. 249 Toamna, cînd cîrîie sioarili, apu atunsia sî sîlim la popşoai, c'apu ninzi. 250 Cînd sî naşti luna şî-i c'on corn în sus şî cu unu 'n zios, aseia lunî îi a ploai. Da cînd îi cu amîndouî coarnili 'n sus, apu aseia lunî Îi sacî. 251 �"'h Sara cînd sfinţăşti soarli şî sî fasi zianî din sus, cînd îi roşîi PIŞtI tăt, apui i-a vînt; da cînd îi didisupt, îi nour şî diasupra roş, îi a ploai. 252 Cînd s'aprindi fundu la seaun, apu dzîsim : « Ardi curu căzănii a ploai ». Toate (No. 247 - 252) din Corcmaz - Maria Drubală, 78. \ 253\ Cînd zisădz vulpi, prindz peşti. ' Copanca - Carp Teacă, 45. 254 Dac'o răsărit soarli ŞÎ seriu-i roş, apu-i vremia a ploai ş'a vînt. Cînd sfintăşti soarli şî-i zianî, tot a ploai fasi, -Sî zamiceşti cî-i vremia a ploai. Talmaza- Grigore Luchian, 70. �, I I � I I I • ....... -r- b 1 ';ţ,��"�;1f " [195] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 255 195 Iesti crusia seri ului în patru părţ, caru siobanului, drumu ţîganului. S'o. dus ţîganu ş'o furat pai dila cumătrî-so şî cum o furat, o imprăştiet pai pi drum. Dumnedzău o făcut aşa sărnn, cînd o fost pi pămînt. Ta!maza - Acelaşi: 256 Ploaia sî rîdicî di pi api. Fierbi apa acolo, ca 'n căzan şî sî rîdicî aburu şî din aburu seala sî fac nouri groş şi Dumnedzău stîrneşti vînt şî-i urniazî din urmî undi vre iel si plouî. Popeasca - Nichita Zrnău, 60. 257 Soarli cînd aziunzi la sfinţit, şădi şi sî hodineşti, sî uiti pl tasta lumi. Dac'o scăpătat, mîni iesi tot di undi răsari, cî si 'nvîrteşti seriu tătî noaptea. Talmaza - Grigore Luchian , 70. 258 La noi, anu trecut, s'o ditunat douî feti şi cînd o trăsnit o chicat moarti. Vedz, din tun vini moartia. Duşmanu, vedz, sî vîrî supt om şi Sfîntu Ilii îmblî să-I mîntui cu săziata. Omu dacî nu-ş fasi crusi, sî vîrî duşmanu supt dînsu, dacî-ş fasi, sî dipărtiazî. Cînd ploui şi trăsneşti, cînli sî nu şadi lingi om, cî duşmanu sî vîrî şî la cîni. în uşa tindzîi si nu stai, în uşori di stai şî ti radzîni. şî prăzeşti cum plouî, c'apu ti trăsneşti. Duşmanu stă 'n prag. Preotu stă la masî la mort şi mănînci, uni moari di moarti bunî, da cînd îi din trăsnit, atunsi nu si cadi sî şadî la masî. Cred c'aşa scrii 'n cărţ. Feşteliţa - Antim Ţ'urcan, 47. 259 Iesti la Nestru, drept în ii os malu, podmol. Aud ci spun oammu cî ierni Nestru, cînd îi vini vremea sî 'nesi v'on om. Seri cap di om. Ieu am audzît; ierni ca on buhai, priamo. Pureari - Gavril Vasilaehi, 74. 260 Pe la siobani pun capiti di cal în gard la gospodariie, să nu să dioachi, să nu s'aprochii luchii. Volintiri - Nadejda Romanov, 73. 261 Crusia, di rău (duh rău). Crusia pesetluieşti casa, sî nu întri vrăjmaşu. Volintiri - Aceeaşi. I3* [196] P. V. ŞTEFĂNUC." 262 Dacî nu-i coţofanî 'n sarai la cai, caii toatî noaptia si zbusiumî. Sî 'mple­ teşti coama, sî fasi caier. V răjmaşu ari zab6tî di coţofanî, di cînd o lăsat-o stăpîni pi haini şî zapis. Oaminii usid o coţofanî ş'o spîndiură de-o bulme, Tudora - Ion Condrea, 65. 263 în ţintirim am avut şî ieu salcîni la mormînt. Tăt gospodariu pune 'nainti la mormînt salcîni; la părinţ, la copchii ş'ave. Părintili cari-o fost i-o vîndutî-i. Ieu n'am vrut sî cumpăr salcîm dila mormînt. Dacî fasi o sanii, apu greu trazi zita, ci-i dila mort. Corcmaz -- Alexandru Gratii, 48. 264 Cînd si cutremura pămîntu, apu pune urechia la ţîţîna uşii ş'asculta ş'audză cal nechezînd. Dzîse ci-i a voina, a bătălii. Corcmaz - Maria Drubală, 78. 265 Cînd zisădz siriadă, ziti, prindz mulţ peşti. Copanca -- Carp Teacă, 45 266 Spune înainti vremi, cînd să cutremura pămintu, ci iaca fasi a bătălii. Talmaza - Grigore Luchian, 7 o. 267 Cînd gîgîi gîştili, si ştii ghini cî li furî. Nu vin v'o douî, trii; le-a fura-li. Corcmaz - Maria Drubală, 78. 268 Cînd sî 'ntoarsi o chitî 'n cuptiori pi dos, apu-ţ vin oaspiţ. Corcmaz - Aceeaşi. 269 '. \ în lunî-s doi fraţ cari o usis asel mai nic pi se! mai mari. Ase! mai mic îi tîni căldaria sî-i curii sînzi din das. Dumnedzău i-o pus znac în , ' luni, sî vadî tătî lumia cî nu-i ghini sî usidi frati pi frati. Talmaza -- Grigore Luchian , 70. 270 Bosuiocu aniorsî frumos, ci-i sudoarea lui Hristos. Talmaza - Marianca Bolândău, 70. [197] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 271 -I97 . Cînd plouî cu soan, ieste-o fatî 'ngreunatî 'n sat. Feşteliţa - Antim Ţurcanu, 47. 272 Ii păcat sî strîsi cuibu cucostîrsilor di pi casî, c'apu moan omu on fimeia din casî, SÎ strîcî parechia. Copanca - Matroana Burlacu, 41. 273 Din banii din comori au parti, da nu tăţ. Da trebu sî dai sevai. Ba unii rămîn calisi, cî ii îs daţ în mîna diavolului. Comoarî nu sî poati sî sii fărÎ diavol. On ţÎgan, Dunitrachi şî fimeia lui, ii o vrăjît şî i s'o arătat bani. Ş'o săpat ş'o găsît trii ulsioari cu cărbuni. S'o făcut banii cărbuni. N'o ziuruit suflet. Iei acolo nu sieri suflet, seri macar on pui di găinÎ. Da cînd sî dusi acasÎ găsăşti on copchil mort, ori o fimei moartî, a lui. Talmaza - Grigore Luchian, 80. 274 Liliac, la noi aşa sî chiamî sioarsi, gustî din bisericî pristenii ş'apu fasi arichi şî zboarî. Curat îi ca sioarsili, nu ma cî ari peni la arichi. Ş'aşa ţiţîi, Numa sara, pi răcoari, zboarÎ. TaJmaza - Axînia Cojocaru, 50. 275 Dac'o sfinţit soarli, sî nu dai gunolU afarÎ, ci-i rău di ziti. Purcari - Hana Slobozian, 50. 276 Cînd saminî popşoi, siocălăili li dusim la izvor, li dăm pi apî, cî aselia nu sî ard în foc. Poati di tăsiuni, aşa am apucat. Purcari - Aceeaşi. 277 Ori dă vm, on dă borş di pornanî ; îi izvor di altî lumi. Purcari - Paraschiva Iordache, 68. 278 Dacî nu dai borş di pornanî, sî scaldî Iuda 'ntrînsu. Da fimeili stîng cărbuni, c'apu nu s'apropii. Purcari - Aceeaşi. [198] I r. v. $TEFĂNUCĂ 279 Sini-ş dă masî di pomanî şî-i pari rău, P! seia lumi şădi tătî musedî. Şădînierii la masî şî plîng. Purcari - Aceeaşi. 280 Punim capti di cal în gard, pintru gâra oaminilor, pintru vorbă ră, Cum nu vorbeşti sel di-i mort, aşa sî nu vorbascî lumia di rău. Olăneşti - Fedosia Moraru, 46. DESCÂNTECE Ieu buruieni vă hrănesc Şî cu nieri vă 'ndulsesc Şî cu zin vă sinstesc ; Aşa sî sii bun ca nieria Şî bun ca pînia Şî sinstit ca zinu ! \ (Dintăi baţ trii mătăni şî dZÎsi:) (Iei oala ş'o pui la foc, păr a nu sfinţi soarli ş'o vîri de-odatî, sî n'o muţ din loc, ş'o laş păn diminiaţa 'n foc. Diminiaţa 'n zori di zîuă, ti dizbrasi cu chielia şî fasi o groapî '" (Iei şî li pui ghinişor în oalî ş'apu li pui o bîcăţîcî di pîni ş'o bîcăţîcî di zăhar s'o liacî di zin sî dzîsi i) , , Sfîntu Ion Voina, cari-i pus pi buruieni di liac şi Maica Sîntă Mărie, sî-ni dat liac şî sănătati Vîrvarii. Păn a noua vad Şî si ducî pi capu cui 1-0 dat Şî tu sî rămîi curatî, Luninatî, Ca Maica Presista si te-o lasat Şî ca maici-ta si te-o făcut. (Pui pi masî o peticî albi, on prosop, curat sî sii, ş'apu pui bu­ ruienli seli siunti în nouî Iocuri şî tot piste-aselea pui în crusi + + + + + + + + -j--. Adusi apî ninse­ putî, sara păn a nu sfinti soarli, sî nu vorgheşti cu uimi pi drum. Pui apa 'n capu mesîi,pui mânuli una pişti alta 'n apî şî fasi crusi r) 281 DIScîNTIC DI SPĂRIET, DI LICHITURî - Buna vremia, apî albî ! - Mîntănirn, Vîrvarî neagrî! - Si-am vinit sî mă rog la tini, Api albî, Sî-ni dai pi fata, pi Maranda; N'o pun nisi la arat, Nisi la samanat, Da nisi la ridicat chetri, Da pun s'o speli pi Panaghiia, S'o speli, S'o limpidzascî Şî s'o curăţascî, Di faptu sel mari S'o speli, S'o limpidzascî Şî sî ducî din vad în vad, I t [199] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS I99 şi pui' de-asupra grochii crusi di car şî şădi de-asupra fati ori se-a si. Ie-ş fasi crusi şî-i torni pi mîni ş'apu ie dă pi obraz ş'apui dă-i şi be 'n crusi din oalî. Strecuri apa seia, sî nu curi buruienli din oalî pişti cap, pi cap, pi trup. Oala seia o pui sî ras ai soarIi pi dînsa, pe-o poliţî, pi seavai şi groapa o astuchi. Trebu trii dimineţ. Marţa sara pui buruienli, miercuri, zioi şî vineri discinţ. Buruienli selia li zvîrIi ori pi Nestru, ori li 'ngrochi, si nu calsi zitî, sî nu olozeascî. Miercuri şî zioi sara discînţ numa apa. Cînd îi torni din cap, dzîsi i) Sî sî ducî din vad în vad Păn a noua vad, Pi capu cui ţî l-o dat. Cioburciu - Vârvara Pamfil, 62. 282 S'o sculat N. duminicî diminiaţî, Pi faţî s'o spălat, La sfintili icoani s'o 'nchinat, La sfînta bisericî s'o pornit. Pi caii, Pi carari, Spărietu i-o ieşit, Cu dinţî rînjîţ, Cu ochii stîlchit. În pamînt I-o ;rîntit, Carnia i-o mîncat, Sînzili i-o băut, Faţa i-o 'ngălbinit Ochii i-o 'mpăinzinit. N. sî văita Şî sî vai cara. Nimi nu I-o audzît, Nimi nu I-o vădzut, N uma Maica Precista din cen L-a vădzut şî I-o audzît. - Si ti vaitez N. Si ti vaicaredz P Da di undi, Maicî Precistî, Nu m'ai vaicara Nu m'ai vaita, Dacî duminicî m'am sculat Pi faţî m'am spălat, La sfintili icoani m'am închinat, La sfînta biserici m'am pornit. Pi caii, Pi carari, Spărietu fii-a ieşit Cu dintî rînjîţ, Cu ochii stîlchiţ. În pamînt m'a trîntit, Carnia fii-a mîncat, Sînzili fii-a băut, Faţa fii-a îngălbenit. Maica Precista s'o sprijinit pl cirji [di aur, Pi scarî de arzint s'o scuborît Şî la N. s'o pornit. Spărietu din cap i I-o luoat, Di supt cap, Din schinari, Di supt schinari, Din chept, Di supt chept, Din inimi, Di supt inimî; Din chisioari, Di supt chisioari ; Din mini, Di su pt mîni; Din talpi, Di supt talpî; Din toati închieturelili, Din toati durerili. Maica Domnului Cu sapa l-o săpat dila- N., Cu mătura l-o măturat, Pişti Maria Niagrî I-o aruncat, [200] 200 P. v. ŞTEFĂNUCĂ Undi cu coş negru nu cîntî, Mîţî niagrî nu miorlăieşti, Cîni negru nu hămăieşti, Acol6 ţi-i beria şî mîncaria! Da s'al laş pi N. curat Şî luninat, Cum maica 1-0 dat, Cum Domnu sfînt di 1-0 lăsat. Palanca - Palaghia Mocanu, 58. 283 DI SPÂRIET Anin, Cazma de anin, S'o pornit Pi caIi, Pi cărari. Cînd o aiiuns la zimătati di caIi L-a pălit an seas rău, C'on vînt rău Şî 'n pornînt 1-0 trîntit Şî faţa i-o 'ngălbinit Şî ochii o 'mpainzinit Şî sînzili i-o băut Şî carnia i-o mîncat Schinaria i-o strîcat, Şî chieptu i-o coroiit. Şî baba, discîntătoarea, Cu gura 1-0 discîntat, Cu săsiria 1-0 săsirat, Cu mătura 1-0 măturat, Pişti Maria Niagrî le-a aruncat, Cî iesti acolo an peşti mari şî hrănit Pintru N. gătit. (Al discînţ c'o săseri pi schinari şi 'n cap şî-i torni cosîtori. Tocheşti plumb ş'al pui în apî. Cari a s'îndrepti, apu sî fac conopsi [cositorul], de iestea cari sî 'nchei. Da cari ari sî moarî, apu sî fasi crusi sî săcrii. Ieu discînt s'am , , văzut şî mor aseia, Ieşti mai tînăr dicît mini şî-ţ spun; da sî sii mai bătrîn, nu ţ-aş spuni, cî n'am folos). Copanca - Lisaveta Reven, 53. 284 DI SPÂRIET S'o sculat N. Marţ diminiaţa, Gras şî frumos Ş'o purses Pi caIi, Pi cărari Ş'o aiiuns la nijloc di caIi. Ş'o ieşît Strînsu cu strinsoiu, Samca cu sămcoiu Şî sp6rniţa cu sporniţoiu Şî i-o luoat din faţî, Di supt faţî, Din limbî, Di sub limbî, Din faţa obrazului, Din sfîrcurli nasului. Şî i-o băut sînzili Şî i-o luoat puterea Şî-î-o să cat serea. Ş'o prins N. a sî văira Ş'a sî nişăla. Nimi n'o audzît-o Şî nimi n'o vădzut-o. Numa Mariia, Sînta Mariia, Din seri s'o s coborît, 'În cîrjî s'o sprijînit Ş'o 'ntrebat-o: �i ti văiredz Şi si ti nişăledz P Nu ti văira, Nu ti nişăla, La baba ai alerga, Cu gura te-a discînta Şî cu mîna ţ-a luoa. [201] CERCETĂI.U FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 201 Pişti Maria Neagră a arunca Şi strînsu tău Şî spărietu tău L-a arunca. Acolo strînsu tău şî spărietu tău Sî vesiuiascî Şî sî lăcuiascî, Sî rămîi tu curatî, Luninatî, Ca Dumnedzău sfîntu si te-o lasat, Ca auru strecurat Ş' ca arzintu curat Ş' ca maicî-ta si te-o lasat. Volintiri - Nadejda Romanov, 73. 285 DI P05ITURî o zburat o pasîri din seri Albî, nalbî Ş'o chicat trii chicături di sînzi Şî chicat pi apî, Apa săca ; Şî chicat pi chiatrî, Chiatra crăpa; Trii paharî s'o iscat: Unu di apî, Unu di iin, Unu di venin. Aseal de-o băut apî, S'o săturat; Aseai de-o băut iin, S'o 'mbătat; Aseal de-o băut venm, O crăpat. Ş'o chicat pi didiochiu dintri ochi, Din crenili capului, Din faţa obrazului, Din sfîrcurIi nasului, Sî rămîi curatî, Luninatî, Ca maicî-ta si te-o făcut. Purcari - Paraschiva Iordache, 68. 286 DI PO$ITURî O purses nouî positoroi, Cu nouî săzitături, Cu nouî didiochiuri Ş'o 'ntriabî Maica Domnului: - Un' ti dusi? - Mă duc sî săzitătez, S'o posesc Şî s'o diochi. - Nu ti dusi la dînsa, Da ti du la merIi acri Cu hîrleţîli-ţ săpa, Cu mături îţ mătura, Pişti Maria Niagră-ţ arunca. Acolo sî chiai, Sî răschiai, Ca spuma di mari, Ca roua di soari, Sî rămîi curatî, Luninatî, Ca maica si-o făcut-o, Ca Dumnezău sfîntu si-o lasat-o. (Discînţ în apî ninseputî, sî nu vorgheşti cu nimi pi drum, şî cu cuţit sfinţit. Ieu al sfinţăsc la Paşti. Di trii ori discînţ). Purcari - Aceeaşi. 287 DIP05ITURî Pi sei salsi răsăditî, Ieste-o fatî displetitî, C'on ochi di foc, Cu unu di apî ; Aseal di apî al stînzi pi sial di foc Şî sî stînzi diochi dintri ochi, Din crenili capulu, Din faţa obrazulu, Sî chiai, Sî răschiai, [202] 202 r. v, ŞTEFÂNUC Purcari - Aceeaşi. Ca spuma di mari, Ca roua di soari. Sî rămîi curatî, Luninatî, Ca maica si te-o făcut, Ca Dumnedzău sfîntu si te-o lasat. 288 DI DIOCHI (Nişti ochi răi sî uitî, SI nian şî dioachi copchii, o iitî, o fatî. Ti doari capu, mînii, chisoarli. Adusi apî ninsepurî şî discînţ cu schini dila grapî şî cu cuţîtu, dacî ai cuţît di găsît şî sfinţît; dacă nu, sî poati sî asa! Dzîsi i) , , Doi moroi, Doi pocitoroi, Undi vă dusiţ ? Ni dusim la Motrea în pomînt s'o trîntim, Sîniili sî-i bem, Dzilili sî-i scurtăm! (Ş'apu iad dzîsi r) Doi moroi, Doi pocitoroi, Nu vă dusiţ la Motrea, Da duseţî-vă la sei limbî di păduri, Cî ieste-on prunc di fatî mari în pomînt s 'al trîntiţ, Sîniili sî- i beţ, Dzîlili sî-i scurtaţ, Da Motrea sî rămîi curatî, Luninatî, Ca ariintu strecurat. Cioburciu - Vârvara PamfiI, 62. 289 DI STRîNS Copchiii răsesc, sî 'nbolnăiesc, tuşăsc, îi doari cheptu şî vin şî-i discînţ.Marţa discînţ : diminiaţa, de niadzî şî sara. Discînţ în apî, în iin, cum îi şî copchilu di mari. Copchii mititei în ţîţî discînţ. Pui în pahar şî-i dai sî bei o liacî di ţîţî de-aseia. Ii unii cheptu şî schinaria, cînd discînţ. Dzîsi: S'o sunicat S'o mînicat Toader, Marţ diminiaţa s'o sculat Ş' o purses pi caii, Pi carari. Cînd o aiiuns la nijloc di caii, L-o 'ntîlnit samca cu samcoiu, Pocitura cu pocitoroiu, Strînsu cu plînsu. în pamînt l-o trîntit, Sînzili i-o băut, Carnia i-o mîncat, Dzîlili i-o scurtat. Iei aşa s'o prins a vaicara Ş'a sî nişăla. Nimi n'o vădzt şî n'o audzît, N uma Maica Presista din seri L-o văzt sî l-o audzît. în scări eli aur s'o scuborît, în cîrjî de-arzint s'o sprijînit: - Si ti vaicăredz, Si ti nişaledz P - Cum nu m'oi vaicara Şî m'oi nişăla, Maicî Presistî, Cî m'am sunicat, Cî m'am mîni cat, \ Marţ diminiaţa Gras şî frumos, '"Bun, sănătos \ş'am purses pi caii Pi carari. Cînd am aiiuns la nijloc di caii, M'o 'ntîlnit samca cu sămcoiu, Strînsu cu plînsu, în fursi m'o luoat, [203] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS < I J I � I I I în pamînt m'o trîntit, Sînzili ni-o băut! --- Nu ti vaicara, Nu ti nişăla, Aleargî la Vîrvara, Vîrvara din gurî ţ-a discînta, Cu cuţîtu ţ-a tăie, Din grierli capului, Din faţa obrazului, Din mîni, Din chisioari, Şi tu ăi rămîne curat, Luninat. (Cari ari dzîli sî 'ndriaptî, can n'ari, moari). Cioburciu - Vârvara Pamfil, 62. 290 Dl SAMCî S'o sîni cat, S'o mînicat, Pi cărari Ş'o 'ntîlnit Săporniţa cu săporniţoi, Samca cu sămcoi, Strînsu cu strînsoi, Spărietu cu dintîi rînjîţ, Cu ochii sticliţ, La pamînt o trîntit-o, Oasîli i-o fărmat, Sîniili i-o băut, Faţa i-o 'ngălbinit, Ochii i-o împainzinit. Nimi n'o vădzut, Şî nimi n'o audzît. Numa Maica Domnului, Din nantu seriului, O audzît Ş'o vădzut. Pi scarî di aur s'o scuborît în băţ di aur s'o sprijînit S'al întrebi pi N.: - Si ti văicăredz, Si ti 'nşăledz P - Di undi nu m'oi văicara Şî m'oi înşăla ? M'am purses pi caii; Pi cărari, M'a 'ntîlnit cu săporniţa, Cu săporniţoi, Samca cu sămcoi, Strînsu cu strînsoi, Spărietu cu dinţii rînjît Şî cu ochii sticliţ. La pomînt m'o trîntit, Sîniili ni-o băut, Oasîli ni-o fărmat. - Nu ti vaicara, Nu ti 'nşăla, Du-ti la Paraschiva, le cu gura te-a discînta, Cu mîna driaptî ţ-a luoa, Pişti Maria N iagrî a arunca, Undi cucoş nu cînta, Oaia nu zghieră, Siobanu nu şuiera. Acolo sî chiai, Sî răschiai, Ca spuma di mari, Ca roua di soari, Sî rămîi curat Şî luninat, Ca maica si ti-o făcut Ca Dumnedzău sfîntu si te-a lăsat, Ca poala Sîntă Măriei. (Discînţ în chiuî di lemn, pui cămeşa bolnavului şî chisădz. Sî discîntî şî 'n rachiu şi iin; trii dzîli. Marţ însechi, tiai şî niercuri). Purcari - Paraschiva Iordache, 68. 291 Dl BEŞîcA SEI NIAGRî S'o pornit omu negru La păduria niagrî, I � _ 4:' ' '�J'ti1 , .... ,ÎiIii [204] r. v. ŞTEFÂNUC Sî tai păduria niagrî, Cu toporu negru. S'o cari la casa niagrî, Cu boii negri, Cu căruţa niagrî. Ş'o luoat plugu negru Şî boii negri Şî grîu negru, Sî samini grîu negru, Să-I cari la casa niagrî, Cu boii negri, Cu căruţa niagrî Şî sî hărmăniascî cu boii negn, Sî punî 'n sasi negri, Sî ducî la moara niagrî, Să-I facî făninî niagrî, Să-I ducî la casa niagrî, Să-I facî mălaili negri, Sî facî brahî niagrî. Sî chiemi tăti bobnelili, Sî chiemî tăti zgâncunelili. Da pe a me o uitat-o, N'o chiemat-o. Da ie s'o 'nfocat, S'o 'nbojorat Şă rădăsina i-o săcat, (Discînţ c'o peticî aprinsî, dila cahlî. Macar sî sii şî 'n dzîua di Paşti, c'o discînţ, Asta-i nevoi. Trii dzîli discînţ. De aiasta mor mulţ. Nisi doftorii nu-i fac nicî, Dac'a tai, sî prăpădeşti ornu. Numa cu discîntic îi tresi. Copanca - Lisaveta Reven, 53. 292 DI BEŞîcA SE! RĂ Sîntă Mării mari, Sîntă Mării nicî, Tăti bubili, Tăti zgînsili V'oi pofti la masî, Da pi tini, bubî ră, Nu te-oi pofti! Tu, beşîcî ră, nu ti ISca, Nu ti 'nfoca, Cî ieu pişti liac tot ţ-oi da. Ş'a rămîne N. Luninat, Curat, Ca maicî-sa si 1-0 făcut, Ca Dumnedzău si l-a izdit. (Beşîca sei ră iesî aşa ca on sir di malai, îi rosî sî cu vîrvu " , galbăn. Dac'a rupe, sî fasi mai mari şî iesî mai multi. Dac'o discînt ş'o păzăşti s' n'obrintiascî, apu sî tămădui. Discînţ într'o dzi di trii ori). Cioburciu - Domriica Ciulei, 47. 293 DI TĂTARCî Tătarcî di positurî, Tătarcî di strigari, Tătarcî di ochiu sial mari, Tătarcî di Ioziturî, Cu hîrleţu te-oi săpa, Cu sap'! te-oi drăpăna Şî 'n tătărsicî te-oi băga. Dila N. din cleştili capului, Din audzu urechilor, Din viderili ochilor, Din faţa obrazului Din sfârcu nasului, Din maţî, \ ' D�n ,ă:i,. Dm rmru ; Cu suliţa te-oi însuliţa Şî pişti Maria Niagrî te-oi arunca; Acolo iesti on peşti mari şî hrănit Pintru tătarca lui N. gătit. (Discînţ în tătărsică. Pui rachiu sî discînt c'o andricî. în trii tătărseli. ' , [205] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 2°5 Pui O tătărsică pi .0 fereastrî şî una pi alta şî alta pi alta şi be rachiu diminiaţa din una, de niadzi din alta şî sara din alta). Copanca L: Lisaveta Reven, 53. 294 DI TĂTARCÎ Tătarcî uscăsioasi, Tătarcî putregăioasî, Tătarcî mocnitî, Tătarcî din răsealî, Tătarcî din băuturî, Tătarcî din chisioari, Tătarcî din mîncari, Tătarcî din siudî, Tătarcî din vinili chisioarilor Tătarcî umflătoari, Tătarcî veninoasî, Tătarcî scoaptî la oasî. Tătarca sî rămîi ca on şir di mac Şî N. sî rămîi curat, luninat, (Discînţ în rachiu şî 'n tătărseli. Trii tătărseli pi tustreli fereştri. Discînţ dimineaţa una şi-i dai sî bei, de niadzî alta şî unii; sara be. Sara li pui iarî cu rachiu şî şăd pişti noapti; aşa trii dzîli). Ciuburciu - Domnica Ciulei, 47. 295 Iararn copchilî ş'o virut la o ţîgancî la noi, la Bebei, o fatî, Vîrvara, şî-i dzîsi tîgănsii : « Mamî­ leanî, fă-ni di ursît. Am on ibovnic la Purcari ş'al chiamî Iacob. Cum ai putea să-I adusi, să-I văd macar 1 » le o dzîs: « Dacî ni-i da cămeşî ş'on testemel, ţ-oi Iasi şî l-oi adusi, da di luoat nu te-a luoa. C'aista di răsărit îi om smolit, da a tău, la sfinţit îi om bălan cu ochi albaştri », o adus panî di păun, sari di drob ş'o discîntat-o pi foc. Şî striga ţîganca pi hojeac: « Acasî ieşti Iacobe? Dacî ieşti în pat, Ti dai supt pat; Di-i si pi laitî, S ti dai supt laiţî; Di-i si pi scaun, S ti dai supt scaun; Cu cămeşî di foc s ti 'mbrasi, Cu pantaloni di foc s ti 'ncalţ, Cu papuc di foc s ti 'ncalţ, Cartuz di foc în cap sî-ţ pui, Cu ghisi di foc s ti loziascî, Pi drum s ti porniascî, Din gurî şuirind, Din palmi bătînd, Sî nu . poţ şîde 'n loc Păr n'ăi vini la Vîrvara, Din gurî vorghind, Din palmi bătînd. (Ş'o vinit, 1-0 adus pi la niedzu nopţii. O luoat on cal dila frati-so ş'o vinit. Puteria lu Iuda 1) Purcari - Paraschiva Iordache, 68. 296 DI DRAGOSTE Saltî isi, Saltî cale, Salt' într'on ZlŞlll înflorit, Cu aur aurit Şî cu arzint spoit, Sî sii dragî, Ca şofranu frînsilor Şî ca ţîţa prunsilor. S'o sculat duminicî dimineaţa N. Şî pi ochi negri s'o spălat, La icoani s'o 'nchinat, Cu cameşi di dor s'o 'nbrăcat, Cu rochii di dor s'o 'nbrăcat, [206] 206 r. v. ŞTEFĂNUCĂ Cu papusi di dor s'o 'ncălţat Cu tulpan di dor s'o 'mbrobodit, La bisăricî s'o pornit, Cu duşmansili s'o 'ntîlnit, Ieli din urmă-i luoa Şî 'nainti i-arunca, le, cînd în bisăricî 'ntra, Plînze şi văicara, Maica Presista o 'ntreba: - Si ti văicăredz, Şî si ti nişăledz ? - Cum nu m'oi văicara, Cum nu m'oi nişăla, Cî duminicî diminiaţî m'am sculat, Pi ochi negri m'am spălat, La icoani m'a 'nchinat, Cu cameşî di dor m'am'brăcat, Cu rochii di dor m'am'brăcat, Cu papusi di dor m'am încălţat Şî la bisăricî m'am pornit, Cu duşrnansili m'am întîlnit. Şî ieli din urma me luoa, Înainti ni-aruncă. - Nu ti văira, Nu ti nişăla, Ti du la fîntîna lui Adam, La apa lui Iordan, Şî ti spalî di urî, Di strigari, Di faptu seal mari. Când ăi merzi, Taftă-i dreii; Cînd ăi grăi, Taftă-i croi; Cînd ăi rîdi, Taftă-i întindi. Sî sii aliasî, Cum îi păunu din peni Şî busîiocu din buruieni. (Discînţ cu busîioc şî busîiocu al poartî 'n brîu la iioc fata). 01ăneşti - Irina Morariu, 66. 297 Ţîganii fac frigari, doi veri pri­ mari, cu chielea sî dizbracî şî cu mînli dinapoi ş'apu fac frigaria seia. Aşa lucriadzî ii, Dumnedzău îi ştii! Ş'apu, daci vreu s'o cumpăr, măsor pîndzî cît îi ţîganu di nant şî mînIi 'ntinsî tot pîndzî pui. Dă frigaria şî-i dai pîndza. Cîn ti găsăşti rău, ti doari inima, ori în schinari, ori capu, stînzi frigaria. Adusi apî ninse­ putî, sî nu grăieşti cu nimi pi drum, pui frigaria 'n foc; dacî sî 'ndriaptî, frigaria sî fasi roşî; dacî moari, frigaria nu sî 'nroşăşti, Cînd o dis­ cînţ, o stînzi în apî şî dzîsi : Tu fsior di curvî, Se-ai vinit la Ileana? Ori cochii sî sărăseşti, Ori pi Ileana s'omorăşti, Ori pi Ion s'al vădăneşti P Tu nu vini la Ileana, Tu pi Ileana n'ăi omorî, Pi Ion n'ăi vădăni Cochii n'ăi sărăsi I Ieu ţ-oi vîrî siri di stuh Pi supt unghii la mîn, Ieu ţ-oi vîrî siri di stuh Pi supt unghii la chisioari $î ţ-oi vîrî pin inimî, Pin zeni, Pin sprinseni, Cî te-oi frizi Şî .te-oi ardi, Şî '\1 dohotniţî te-oi VIn Şî pişti Maria Niagrî te-oi arunca, U dl A A n t cucoş negru nu cmn Şî mîţî niagrî nu niaunî Şî ie sî rămîi curatî, Luninatî, Ca Maica Presista si-o lăsat-o Şî ca maicî-sa si-o făcut-o. 1 I [207] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 2°7 (Discînţ sara,.în trii sări, şî pui frigaria supt cap. Vedi si zisădzî. . Vini ursîtu la dînsa ori nu. Be apî 'n crusi, sî spalî "pi faţî şî pi mîn şi trup, la inimî ti speli. Apa o dai pe-on cîni, si ducî boala pi cîni). Cioburciu - Vârvara PamfiJ, 62. 298 DI DURERI DI MÂSÂLI, DI DURERI DI CAP Caralainc crăpăsios, Caralainc rîios, Caralainc din răsialî, Caralainc din chieli, Caralainc din supt chieli, Caralainc din cleştili capului, Caralainc din faţa obrazului, Din audzu urechilor, Din sfîrcu nasului, Din seli guri, Din seli subguri, Din limbî, Din sublimbî, Din zinzinî, Din subzinzinî, Din dinţ, pin supt dinţ, Din măsăli, Din supt măsăli, Din grumadz, Din supt grumadz, Din schinari Din supt schinari, Din chiept, Din supt chiept, Din uurm, Din supt inimî, Din linguriţî, Din supt linguriţî, Din pîntsi, Din supt pîntsi, Din prag, Din supt prag, Din chisioari, Din supt chisioari, Din talpa chisioarlor, Din supt talpa chisioarlor, Din burisili dezitului, Di supt burisili dezitului, Din căputî, Din supt căputî, Sî rămîi caralaincu Ca on sir di mac, Pişti maria s'al arunsi Şî sî nu ştii si te-i făcut. (Discînţ în rachiu, cu afion, şî cu andreua. Al discînt trii dzîli di trii ori şi unii cu o peniţî undi ari dureri şî pi cap torni). Cioburciu - Domnica Ciulei, 47. 299 DIScîNTIC DI .uRî (Ti dusi la Nestru şî spui:) Buna sara Ilianî, ... ţămă dunitali, Palahii, Niagri paniagrî! Nu-s niagrî dila Dumnedzău, Da-s niagrî dila mînî di om. Ieu mă rog la duneta Sî mă speli di urî, Di purî, Di strîgari, Di faptu sel mari. Dac'a sind făcut de-o mînî, Ieu disfac cu douî, Da de-a si făcut cu trii, Ieu disfac cu patru, De-a sind cu patru, Ieu disfac cu sinsi, De-a sind cu sinsi, Ieu disfac cu şăsî, [208] 208 P. v. ŞTEFÂNUC De-a sind cu şăsî, Ieu disfac cu şăpti, De-a sind cu şăpti, Ieu disfac cu opt, De-a sind cu opt, Ieu disfac cu nouî, Cu a meli cu amîndouî. (Discînţ la Nestru ori acasî în oalî. Adusi api ş'o speli pi fatî cu bosuioc). Palanca - Palaghia Mocanu, 58. 300 DIScîNTIC CîND O GĂSAŞTI DI URsîT Ho! vacî niagrî, tărcatî, Nu-i vini rîncăind, Buncăluind, Sî laş barbatu 'n burlăsii Şî fimeia 'n vădănii Şî cochii 'n sărăsii ! S'o sculat duminicî diminiaţî Ş'o pornit Pi cali, Pi cărari, La apî di mari Ş'o 'ntîlnit-o ursîtu seal man. în braţ'o luoa, în pomînt o trînte, Faţa-i îngălbine, Măduha-i mînca, Puteria-i luoa, Sînzili-i tulbura. Da ieu cu săziata te-oi săzeta, Cu frigaria te-oi frizi Ş te-oi îm- [punzi Şî ursîta dila tini s'a dusi. (Discînţ di trii ori, cînd vini rău. Discînţ în api ninseputî, cu săziatî dila tun, cari cînd tunî, o găsăşti pin pîrăi). Olăneşti - Irina Morariu, 66. 301 DI NAJîT, DI URECHI Fuii năjît Pricăjît, Cî te-aziunzi păr di urs, Cum te-aziunzi aşa ti frizi ! Fuii năjît Pricăjît, Cî te-aziunzi călcîi di fatî man Şî te-aii unii şî ti frizi. (Discînţ cu perii di porc, perii di păriet cînipa. Discînţ di şăsî ori). Cioburciu - Domnica Ciulei, 47. 302 DI NĂJÎT Fuzi năjîti Pricăjîti, Cu druga te-oi îndruga, Cu baliga te-oi afuma, Cu călcîi di fatî fisioarî te-oi [alunga. (Cîn ti doari urechia, discînţ cu baligî dila mucinica Vîrvara. Atunsi o iei ş'o licheşti de-on gard şî şădi anu 'mpreziur), Copanca - Lisaveta Reven, 53. 303 DI ZIUNGHI S'o pornit omu roş La dialu roş, Cu nouî suliţ, Cu\ nouî topoarî. Lasi măru sî 'nfloriascî, \ Meri di aur sî rodiascî, Tătî lumia sî hrăniascî. Sî viniţ la N., Sî-i luoaţ iiunghiurli ii, S'o slăghiţ, s'o slobodzîţ. Nislăghind, nislobodzind, I I J � ...• ' • '.. • . .f.,i .!,. • ,1 1 [209] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS Ieu cu suliţa oi însuliţa, Cu gura oi discînta, Cu mătura di bisericî v'oi mătura, Pişti Maria Niagrî v'oi arunca. Acolo iesti on peşti mari şî hrănit Pintru iiunghiurli lui N. pregătit. (Discînţ cu vătraiu, c'on cosor, unde-i năpădi; şî 'n drum măcar. Odatî). Copanca - Aceeaşi. 304 DI UDMî Udrnî, udmî, Sui căl ari pi trubî Şî ti du la Dunăria Şî be apî tulbure Şî be păr si-i crăpa Şî rădăsina ţ-a săca. (Discînţ cu fusu. Cînd 1-0 găsît, atunsi să-I discînţ). Copanca - Aceeaşi. 305 Păr di slujbî, Păr di utreni, Păr di flăcău, Păr di fatî mari, Păr di om, Păr di fimei, Păr di vitî, Păr di cal, Păr di vacă, Păr di lup, Păr di lupoaicî, Păr di tătî jîvina, leş afarî din oasî, leş afarî pi sirnbru Şî pi schisi di săcarî I Discînticu dila mini Şî leacu dila Dumnedzău sfîntu. Volintiri - Stepanida Şarov, 70. I4 Anuarul Arhivei de Fo!klor IV 306 DI ALBAŢî (Cînd ari o zitî albaţî, priamo chiorăşti, apu cu dosu mînii dai pişti ochi şî spui: în numili Tatîlui, Ş'a Fiului, Ş'a sfîntului Duh, Amin. O purses sfîntu Ghiorghi, Cu trii şoni după dîns; Unu alb şî unu negru Şî unu roş. Sel alb după alb, Sel negru după negru, Sel roş după roş, Amin. (Stucheşti în ochi şî sî curăţî ochiu). Corcmaz - Maria Drubală, 78. 307 [Cînd culegeam descîntece dela Vîrvara Pamfil, a venit o femeie să-i « tragă boghii ». Voia să ştie dacă feciorul ei, plecat la armată, va veni în curînd în concediu sau nu. Ea spunea:] « L-am visat astî noapti; păre cî dăde făninî la cai şi ieu al ocărăm ». [Baba a frecat 41 de grăunţe, le-a întins jos şi le-a împărţit în grupe:] « Patrudzăsi şî unu cii boghi, Ghini ştiţ, Ghini gîsiţ ; Dac'a si ş'a vini Sava, Sî chisi bucurii Şî sositori (vini cii grabî, adica). Da dacî n'a vini, Sî sosascî aiurea. [De trei ori]. Cioburciu - Vârvara Pamfil, 62. [210] ZIC P. v. ŞTEFÂNUC MEDICINA POPULARA 308 Sfîntu Pantilimon îi pi boali. Cîn ti dor măsălili, sî înflî capu, sî iscadzî duşmanu, atunsia s ti rozi la sfîntu Pantilimon. Cioburciu - Domnica Ciulei, 47. 309 Ieste-o buruianî nantî, într'on sir, cu frundzîli ca mătasa. O culezi la dz] scumpî, man. Sî sii curatî, primenitî, cu bicăţîcî di pîni Ş di sari şî spUl: Ieu vă dau pml Şl sari Şî tu sî sii di folos. Ii buruianî scumpî. O dai la o fatî mari, la tinereţî, s'o pui 'n lăutoari. Adusi apî ninseputi dila Nestru. Sî nu aibî sineva urî pi dînsa. Cioburciu - Aceeaşi. 310 Buruieni ghimpoasă, sudoaria calului, li culezi înaintidi Sfredelu Ru­ saliilor. Aestia-s pentru răseali, cînd ti roadi la chisioari." Li serghi şî după sisî racoreşti, baii chisioarili. Aestia nu li discînţ. Atunsi cînd li culezi, iei şî pui o bîcătîci di pîni ş'o boaghi di sari şi dzîsi : Ieu vă dau pîni şî sa�! Şî dunevoastri sî-ni daţ liac . . Florili la Marcovei, în postu Sîntă Măriei, răsărita şi florili cari li sfinţăşti îs buni di dureri di cap. Buruieni di spăriet, cu floaria albastrî, creşti 'n păduri. Iei sî li culezi şi cînd sî temi, ieu şi li pun în sîn şi cu mătura şî cu cuţitu al discînt pi schinari, cutit di găsît ş'al sfintăşti cînd cu florili, la Marcovei. Cioburciu - Aceeaşi. 311 Buruieni siunti, di leac, di spăriet îs buni. Li culeg înaintia Rusalilor, c'apu la Sfredelu Rusalilor nu-s di leac. Iei o bîcăţicî di chitî şî pui la buruieni şî spui: Ieu vă dau pml Şl san, Da voi sî-ni daţ leac şi sănătati. [211] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 211 Îţ iei cărnesî albî, Buruieni siunti, cu floaria albastri şî frundza ca la trandasir. Odolean tot di spăriiet, iesti şi zburători. La on loc pui cu odo­ leanu, cu buruieni siunti. Mai ieste-o buruianî tot di lichiturî: unghiia căii. Pin păduri creşti, pi la tălinî, floari galbînî, rnăsiucî fasi. Mai iesti buruiana lui Barboi, tot în chipu diavolului. Rădăsina sî i-o săchi. Rădăsina 'ncolătăsitî 'n chipu diavolului, cu hîrleţu o săchi. Tot di lichiturî îi bunî. O săchi cînd sî 'ntîmplă, cî tătî vara sînt. O săchi marţ sara. Sî nu caţ înapoi, nisi cînd ti dusi, nisi cînd vii; mutî s ti dusi şi mutî sî vii, tot cu cămeşî curatî sî sii îmbrăcatî. Pui o bîcăţîcî di chitî ş'o bîcătîcî di pîndzi la rădăsini şî spui: Ieu vă dau pInl şî sari Da voi sî-ni daţ leac şî sănătati ! Laş pîndza acolo, iei buruienli şi vii acasî. Tot pintru lichiturî şî li pui pisti buruieni siunti. Cioburciu - Vârvara Pamfil, 62. 312 Spun cî iara un bolnav şî liac n'ave. Ş'o pus în gînd sî rupî cutari bu­ ruianî, cî-i di liac. Da dracu o luoat şî le-o rupt vîrvu, sî nu li cunoascî. Aselea buruieni îs di leac, îs buruieni siunti. Îs buni di spăriiet, di lichiturî. Ase! cari-i cu dureri, o puni 'ntr'on hîrb şî-i dă foc şî s'afumî, cînd sî culcî sara. Dacî ari noroc, îi tresi. în pă­ duri la ţălini creşti, ari floari albastri. Strîng unli cînd li vini. Cît ca 'n sînbăta Duminisii-Mari liac mari sî aibî, nisi nu sî mai poati. Mai iesti şî zburători. Aista s'aninî di copasi, buruieni cu sin si deziti, tot în păduri la ţălinî creşti. Talmaza - Mariana Bolândău, 70. 313 Moşneagu nieu, cînd iara flăcău, o avut o ibovnici. Pentrucî n'o luat-o pi dînsa, i-o făcut lui şi 1-0 găsît noaptea vîntu, 1-0 'ntîlnit vîntu seal rău, trimăs. L-o găsît aşa cu chip c'al fărîrnî ducî-sî pi pustii. le! dzîse : (< Iaca tînsii, iaca tînsii l . Da tînsi nu s'afla nicăurea. Da soacrî-sa făse focu sî ' , , , s'o priseput cî nu-i bunî boala asta la dînsu. Sî dusi ŞÎ i-o rupt cămeşa dila gurî păn în iios. Aşa sî rupi sini ari rău, ceornîi bolezni deiasta. O pus buruieni de iesti siunti sî buruiana lui Barboi sî 1-0 dis cîntat sî 1-0 scaldat şî s'o 'ndreptat. ' , , Buruienili-s dila Dumnedzău. Tătî buruiana-i di liac, sini s'o ştii. Cioburciu - Vârvara PamfiJ, 62. [212] 212 p. v. ŞTEFĂNUCĂ 314 Purcari - Aceeaşi. Purcari - Aceeaşi. Cioburciu - Vârvara Parnfil, 62. Buruieni di sel pierit. Taman primavara, cînd sî disprimăvareadzî, şî ieli iesi. Ti dusi şî li strinzi cîn ti dusi la grădinî. Buruieni di sel pierit. Le-adusi acasî şî li spînzuri şî sî usucî. Lasî-li si şadî de-o trebuinţî. Li serghi şi li bei di sel pierit. Palanca - Sosia Vârnavu, 62. 315 Primăvara, cîn' ti dor ochii, toarni în ochi must dila coardi di :iii şî par'cî ţî-i mai uşor. Copanca - Irimia Vitori, 99. 316 Cînd o dizgrochi ziia şi ari puteri, curî cînd sî rupi v'o ziţî. Pui on şîpuşor şî strînzi apî de seia, cî-i bunî pintru ochi. Purcari - Iacob Pavlov, 72. 317 Păru lupului i bun de-afumat, di spăriiet; da inima lupului îi bunî di lichiturî. O chisădz ş'o pui în rachiu ş'o bei. Purcari - Rana Slobozian, 50. 318 Iarba lui Tătin îi bunî di vătămăturî. O scoţ rădăsina, o chisădz ş'o pui în rachiu ş'o bei ş'apu-ţ tresi, 319 Dzîsim şî Paştili Blajînilor, dzîsirn şi Prohoadili. Corjîli di ouî sfinţîti la Paşti li strînzim, cî-s buni di dureri di urechi, di năjît, şi zita, la vacî, dacî s'a năjî, la pulpî, dacî s'a 'nchetroşă, apu pui jăratic şi corj di ouî s'afuni şî-i tresi. 320 \ IeI îi om vechi, PiStI şăptidzăsi şi şăpti di ani. Moşniagu nieu, sî ma ierţ di cuvînt, i-o ieşît în stinghi ca on p�pini ş'apu al doari aşa de-a sî prapădiascî. Nu poati nisi păşi. Ş'apu sî dă 'napoi şî-i om ca omu. Da si sî sii l M'am dus şî i-am cumparat ouîdi broascî dila Cauşani , dila on jidan, an dat dzăsi lei, ieli-s arsî dila jîdan, le-an chisat cu chiua sei di ser şi i-an dat în rachiu. I-o trecut, v'o patru dzîli i-o fost uşor ş'apu pi urmî iarî 1-0 apucat. [213] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS .. 32] 213 Mătrăguna-i bunî di ierni. Chisădz frundzîli şî scun P! rani. Sî aibi zita cît di mulţ ierni, cî toţ chicî, Corcmaz - Maria Drubală, 78. 322 Cînd sî înflî boii, îi fresi cu slaninî sfinţîtî la Paşti; îi fresi, o tocheşti, li dai sî bei. Cînd îi la on chisior, o tocheşti slănina şî unii. Cioburciu - Vârvara Pamfil, 62. 323 SIănina sei sfinţitî la Paşti îi bunî di liac. Doamni fereşti, sî caliseşti o zitî cînd înblî pin stuh, ori o steclî calcî, apu 'nserbinţ on ser şî pui pi ser şi iel curî slănina pi ranî. Dac'a si strestii, apu iesî şî sî tămăduieşti rana. Da la om chisădz seapî verdi şî rachiu şî slăninî sfinţîtî şî sî sii loiitura cît di tari, cî tresi. Corcmaz - Maria Drubală, 78. 324 Corjîli di ouî şî oasîli cari-s sfinţîti la Paşti, li strînzi şî pui cărbuni. Cum aprindz tămîi, aşa aprindz şî corjîli şî ard. Iesî fum ş'afuni pulpa la vacî, cînd i 'nflată ş'apu sî disumflî. Afuni şî d i năjît, cînd ti doari urechia. Corcmaz - Aceeaşi. 325 Dacî omu si loveşti şî prindi la rău tati la os, osu sela arunci zermi. Sî poati lecui numa cu iighiri de-arisi. Al chisadzî ş'al puni pi peticî ş'al puni la ranî. Tudora - Ion Tătaru, 42 326 în Niercuria Rusalilor punim pelin la icoani, pi ZlOS, pi păreţ. Pelinu dila Rusali îi bun di liac. Al fresi în rachiu ş'al bei, cî-i bun di friguri. îi amar ca şî hina. Talmaza - Mariana Bolândău, 70• 327 Ştiuci din ştiucî s'o spintisi, s'o pui s'o ususi, ci-i bunî di friguri. Cum îi di uscatî, corţăieşte-o şî ti Iiapîdi frigurIi. Tudora - Ion Condrea, 65. [214] 214 p. v ; ŞTEFĂNUCĂ 328 La mini sî stîrnisî duşmanu la palmî ş'am pus broascî chisatî ş'am prisarat-o cu dzăhar ş'am pus-o la ranî ş'o trecut. Tudora - Paraschiva Culea, 55. MAG 1 E 329 Unili ieu mana vasilor. Iaca eu am două vasi ŞÎ niş la una n'am lapti ca lumia. Cumpăr lapti cu vasili meli, da niş fruptu nu ni-i bun. Pribluiesc pi nişti muieri măhălensi, cî ni-o luoat mana vasilor. Păr la Sîntu Ghiorghi am avut; cînd adăudza n'o avut nici lapti şî n'au niş amu. Ieu n'am fost acasî, am fost la o fasiri ş'o prisărat fetili cu mac impreziuru vasilor, ş'o pus grapa 'n poartî şî tot o 'ntrat. Unii stau ŞÎ păzăsc. Da trebui sî ai o cură di cununii, ori di moscali şi inel di şăpti cununii ş'apu atunsia o prindi; îi puni laţu 'n gît. Da dacî vrai sî li ştii sini-s strigoaisi, apu li ştii. În dziua di lăsatu săcului di postu mari, dacî-i mînca, sî iei di pi dinţ mîncari şî s'o leii într'o legăturicî ş'apu, cînd te-i dusi la denii di Paşti, s'o iei în sîn, c'apu vedz şî li cunoşti, cî-s cu chielia şi cu doniţili 'n cap. Am trăit bini c'o fad CÎnd ieram nicî, da mama ii iera strigoaicî. Ş'apu n'o spus. Fa, mă-ta-i strigoaicî l Aselia-s dila Dumnedzău, cari-s cu coadî. Da sînt şî răli, sînt învăţati, fări coadî. După moarti iesî, daci-s strigoi. Iesti bord la capu lor. La rnormîntii siala trebui sî sii bortî, nu sî poati. SÎ iei di plutaş, nu di plop, sî fasi o tăpuşî, să-I dizgrochi şi sî i-o baţ în inimă, si sii şî preotu sî slujasci, c'apu nu mai iesi. Co ţ anca - Lisaveta Reven, 53. 330 Ne-am dus noi cu fratili nieu şî n'am găsît vasili. Şădzînd aşa la o mozi­ liţî, s'o arătat aşa dinaintia noastrî parî vînătî, ca focu. Da noi ne-am spă­ riet. Si iesti asta, frati? Nu ne-am priscput CÎ-i comoarî. Şădzînd aşa, iarî: pîl, pîl, pîl, parî. Vinim acasÎ şÎ spunim l-p tătîca si-am vădzut, cum s'o rîdicat parî. Da iel fasi: - {< Măi, acolo sînt oamini morţ, îngropaţ, poati v'o unu nibotidzat ! » Da noi dzÎsim: - {< Cum aşa tatî, daCÎ-i omu îngropat nibotidzat fasi parî? » Da ieI fasi: - {< Apu voi sÎ fasiţ znac, ca să-I botedzî, sinivai » - {< Cum, tatî, s'al botedzÎ?» [215] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-JOS 215 - « Dacî tu ai on tulpan la gît, o băsma, apu sî iei băsmaua seia dila gît şi sî dzîsi aşa păn în di trii ori: « Fiul nieu sî sii botidzat di mini! >1 sî lepedz basmaua acolo, c'apu sî numără c'aseala ţî-î sin, şî pl seia lumi ti 'ntîlneşti cu dînsu. Talmaza - Timofti Luchian, 80. 33] Blăstăma aşa: « Dusite-ar P! strestii l >1 BIăstăma fimeili. Tata nieu spune cî iara c'o chirie, sî duse la Siocrac ş'o stat la on şleah si pascî boii. Şădzînd la car acolo: « Hai, măi, s'adăpăm boii >1. S'o dus la o fîntînî. Cînd o audzît ii pi sus, cum merzi eroplanu, aşa merze on om pi sus şî striga: « Apî! api ! >1 Da on om dintrinşîi iara meşter, o ştiut pisăni, di grabî o alergat la proţapu carlui şî scoati cuţîtu din buzunari şî si-aş dzîs din gurî, Dum­ nedzău al ştii, o spus ni şti cuvinti ş'o 'nsipt cuţîtu 'n proţap. S'o lasat omu zios la car la dînşii. Şî iara aşa omu, ca omu. Iara pi strestii di stuh şi iara cu mînuli 'ntinsî şî i-o dat oaminii apî ş'o băut; da di grăit n'o grăit. Iara legati limba. L-o trimăs o strigoaicî pi strestii. Omu seala o dzîs : « îi pacat să-I ţînim aisi. IeI trebu si sî ducî în locu lui, undi-i trimăs iel l >1 Talmaza - Grigore Luchian, 80 . . 332 Liliesii cari-s la bisărcî spun cî-s sioarisi cari mănînci nafrî. Să-I prindz şî s'al pui într'o oalî nouî, si leii oala la gurî şi s'al pui într'on furnicari. Furnicili mănîncî carnia şi rămîn oasîli. Dzîsi cî iesti greblî, furcî şî dacî ţi-i chefu de-o fati, o greblez ş'o aduni cu furca. Asta-i dispri partia mări­ tatului. Fetili cari nu si pot mărita. Cioburciu - Vârvara Pamfil, 62. 333 o arisioaicî dacă-i găsî cu pui, apui sî iei sî-i îngrădeşti gard împreziuru puilor. Şî ie cînd vini şi vedi cî pui-s îngrădiţ şî nu sî poati dusi la pui, apui sî dusi ş'adusi o iarbî. Cînd merzi cu iarba seia, gardu sari. Şî omu cînd o ţîni 'n mîni iarba seia şî puni mîna pi chilit, sari chilitu, şî disfasi, Da di v-o doi trii ani niş arisi nu văd. S'o niştojît. Tudora - Sofronie Caraştefan, 62' 334 Am audzît cî sî duc şî fac gard undi şădi arisiu, di pomînt, ţarc, di nu poati 'ntra la pui. Sî dusi arisioaica ş'adusi iarba serilor şî strîci. Ii sîngurî cari li trebui iarba seia sî duc şî catî, tai serili tălharii. Ieu am vădzut [216] 216 P. v. ŞTEFĂNUCĂ on flăcău dila Răscăieţ. Iaram cu caii 'n baltî ş'am prăpădit cheia dila serî şadusem caii 'n serî acasî, Da iei dzîsi : « Se-adusi caii 'n serî P >) Da ieu dzic : « D'apu cum sî-i aduc, dac 'am prăpădit cheia? >) Da iel dzîsi : « Prindi caii şî-ţ discui ieu serii >). O luoat serii ş'o suflat di trii ori ş' făcut cu palma [arată] ş'o sărit diparti cătălu din serî. Ni-o tăiet serii. O avut iarba serlor, Dumnedzău stii! , , Talmaza - Grigore Luchian, 70. 335 Am avut sioarisi di sei mari, o fost trimăş. Am năcăjît mult, v'on an di dzîli. O vinit o fimei şî ni-o aziutat. Am aziuns luni ş'arn pus în toatî borta cîti trii strestii şi le-am spus: « Duseţî-vă Voi sioarsi roş şî suri La bunca cu dohot, C'acolo vi-i berea şî mîncarea Şî vă mîncaţ unu pi altu! >) Ş'aşa să şî mînca; îş scote ochii, îş mînca cîte-on chisior ş'aşa s'o mîn­ tuit. Nisi zvaniia lor nu s'o mai aflat. Am făcut în trii luni. Copanca - Lisaveta Reven, 53. 336 Dacî ai sioarisi mari în gospodării, ti dizbrasi cu chielia, luni diminiaţa, desdidimineaţă păr la dziuă, ti sui pe-on băţ căl ari şî 'ncunziuri casa şî bat într'o căldari stricatî sî dzîsi : , , « Duseţî-vă la jîdani, Duseţî-vă la bogătaş, Duseţî-vă undi-i pîni multî! >) Chiar o sor' a me o făcut şî s'o dus dila dînsa. Purcari - Hana Slobozian, 50. 337 S'audză CI Iara o strigoaicî, o rnorăriţî ; o murit. Ş'apu cînd ploua, pune pi bordei cosiorva şî pămătufu, sî nu ploai. Nu li prieşti ploaia, pisîni. \ Cioburciu - Vârvara Pamfil, 62. 338 Am audzît cî iara strigoaisi şî lega ploili, apa. Discînta chiliturli şi li da 'n fîntîni, puntru cî sî nu ploai. Tai maza - Grigore Luchian, 80. I f1 I'_�- "..:: [217] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTHULUI-DE-]OS 339 217 Vezî, înainti, dacî mure la bolniţî, acolo al şî 'ngropâ. Anu ista o adus trii morţ în sat. Nărodu şî spuni ci dacî n'aş adus morti iştia, poati ploua. Da cum grăieşti nărodu, fimeili. Dacî i-o adus di pişti brazdî, apu sî ducî nouî feti cu noul-căldări di apî, s'al udi la mormînt, c'apu dzîsi dă Dumnedzău şî plouî. Feşteliţa - Antim Ţurcan, 47. 340 • Cal di os. Vara cînd îi săsită, pun o scarî şi unu 'nainti şî unu 'n urmî şî pun o veretcî deasupra şî toarnî api pi veretcî. îmblî pin sat, pi la casî şî li dau ouî, slăninî, făninî. Cînd stau di 'mbIat, s'opresc la V'o casî şî fac mîncari şî mănîncî, Cît îmblî, înflămîndzăsc. Fac pîntru ploai, cînd îi săsitî, Copanca - Lisaveta Reven , 53. 341 La noi sî pune o scarî c'on capăt pe-an flăcău, şî cu altu capăt la altu flăcău, s'învăle c'o veretcî pi scarî şî pi dînşii şî căta on cap di cal ş'al pune în capu scării. Al purta pin sat ş'al uda păn si dizera şî pi urmî sî porne ploai. Copanca - Irirnia Vitori, 99. 342 Cînd îi săsitî, sî 'mbracî cîte-o fati cu frundzî di brustur, tăt trupu, sî fasi păpălugî. Ş'o poartî pin sat fetili, pi la casî şî sei cu casa toarnî cîte-o canî cu apî şi fetili dzîc : « Păpălugî, lugî, Sai în sus, Ca on pui di un; Şî ie cheili Şî discui ploi li ! » Olăneşti - Irina Morariu, 66. 343 Înainti făse di brustur ş'al învăle şî pursede pin sat şî li uda. Păpălugî li dzîse. Cari dăde on ou, cari o mînî di brîndzî, cari o mînî di făninî; cît Ii trăze inima. leli, fetili, daci stăte, făse dimîncat. Brusturu al duse ş'al da pi Nestru, sî ploai. Corcmaz - Maria Drubală, 78. " ';'� ... _iIJ!, ••.. � [218] 218 p. v, ŞTEFÂNUC 344 Talmaza - Grigore Luehian, 70. Cînd iesÎ Rusaliili, luni, păn a nu răsări soarli, sî scoţ roş atarî, sî răsai soarli pi roş; o stricătoari, ori on iorgan roş, pintrucî sî nu-ţ rnănînsi moliili dzăstria, Pureari - Hana Slobozian, 50. 345 La Macovei prisari impreziuru casîi mac sfinţit, pintrucî si nu sî li­ chiasci farrnisili di casî. Olăneşti - Lueheria Cărăman, 31. 346 Dacî muntui ogoru di prăşit, tăţ prăşitorii si hodinesc şî spun la fimei: « Legaţi-vă fa, ca sî leii popşoii! » Fimeili sî lega la cap cu tulpanu, ca sî leii popşoii. [219] I� I G L o s A � I J I I adaudza (70), a doua zi. Alimonu di'mpărat 72, nume de împărat. alivan 89, 90. aninî 182 (p. 180), cozma di anin 283, nisip. araşu 66, oraş. • arşîn 54, unitate de lungime (7 Tem.) . atcăjî (a să) 153, (p. 139), a renunţa, a refuza. azîiaţ (Ruşii îs azîiaţ) 212, răi, cruzi. baistruc (p. 81), copil din flori (ironic). bănui (a să) (p. 83), a se ofensa, a se mâhni. Barboi, buruiana lui Barboi 311, 313, nume de plantă medicinală. baş, baş cărăuş T 66, (p. 168). bate (a) 20, a blestema. bătiuşca 58, părintele, preotul. bătrînelu 189 (p. 183), bunicul. Bebei, tÎrgu- 102 (p. 130), nume popular al târguşorului Volintiri din judeţul Cetatea-Albă. bolezni, ceornîi 313, boală neagră, epi­ lepsie. berneveci (p , 49), pantaloni largi de lână netrecut ă prin darac. bicsfituri (p. 85), bomboane, turte dulci. Binderi 204, Tighina. binoasili 204, binoclu. birioza (p. 62), conducătorul cetei de colindători. bîcate (p. 72), mîncări gătite bîtcă 11.0, ciomag gros şi cu vârful rotund. blagopo lucno 153 (p. 140), cum se cuvine. bobnelili 291, bubele. bogbieti r02, fete. Bordea r82 (p. 179), numele dracului. botencuţ 90, pantofi femeieşti. boteziuni, de -- 76, 77, de botez. brahă 98, bragă, o băutură. brăţăruş 79, brâţâri la cămaşă. breslaj 155 (p. r44), slujitori, păzitori. bubuşleli (p. 66), capturi rotunde de aluat. Buguţî 4, nume de persoană. bula ucă 192 (p. 140), ac de siguranţă. bulrne.cele 262, grindă. bulusi 92. buncă 335, dohotniţă, vasul în care se ţine păcura de uns carele. burdîhăni 16;:, (p. 158), a scoate mărun­ taiele la o vită. burlui (p. 77), 7)aS de lut cu gura strâmtă, pentru ţinut vin. burnuzuri (p. 49), haine groase de iarnă. burtoucî r69 (p , 172), butoiaş. buşanca (p. 78), nume de dans. butăi r69 (p. 173), butoiaşe, butcos, şi puni pi fus - 237, gros, rotund. butil 95, butoaie. butuc r92, origine, început. caceli (p. 77), un fel de scrânciob cu IZ leagăne, câluşei. cafenie, -- si (p. 83), ulcior smălţuit, cahlî 291, dop de cârpe cu care se astupă la horn ca să nu iasă căldura din casă. caic 80, luntre. calic 188, 195, 273, schilod, cerşetor, sărac. L 1) Cifrele indică textele În care se găseşte cuvântul glosat. Intre paranteze e no­ tată pagina dacă cuvântul se găseşte în « Introducere » şi « Obiceiuri )}, sau dacă textul e mai lung. Verbele le-am dat, pe cele mai multe, subt forma infinitivului, Însă substantivele şi celelalte cuvinte aşa cum se găseşte fiecare în text. [220] 220 P. v. ŞTEFĂNUCĂ cămăraş (p. 62), conducătorul unei cete de colindători, flăcăul care angajează lautarii şi adună banii dela flăcăi la horă. can (p. 83), cam. canfeturi (p. 85), bomboane. căpătâi 82, 83. căpcîni 167 (p. 170). capicî 178, copeică. Căplanului, Valea - 202, toporumtc, caraJainc 298, nume de boală. Cara sîn 202, Cara-Hasan, sat în Judeţul Cetatea-Albă. cărăşălu (p. 78), nume de dans. cărăvănierii 93, conducătorii carauanelor, carboavă 188 (p. 183), rublă. cartuz, -uri , -e (p. 49), 295, şapcă cu bordurile late. carzîncă (P. 72), coş pentru fructe şi pro­ oixiuni. Cătălinî 96. Catarinî (Irinî Catarini), 95. cătuşi 98, bucată de lemn dela proţap. căţălu 334 (p. 216), bucată de fier din lacăt care îl ţine încuiat. căţălachi (p. 51, 64, 79), Ruşi lipoveni. căţănăi (a) 172, strigătul coţofenii, cazaciocu (p. 78), nume de dans. cazeonaia palata 188 (p. 183), palatul Justiţiei. ceterez (p. 62), ures, ciofîltan 102, nume de pasăre. chiuiţi 182 (p. 180), pivniţă, bordeiu, chiti 102, pâne; 213, cereale, recolta ce- realelor. chimnată (p. 46), bucătărie de uarâ, bordeiu, chilit, -uri 203, 333, lacăt. chip 182 (p. 179), oală. chiplui (a să) 163 (p. 165), 243, a se in­ trupa, a lua fiinţă, a-şi închipui. chirău 38, plantă ierboasă din familia Graminee, chirie 331, cărâuşie, marfa transportată dintr'un oraş într' altul. chirii 57, cărâuşie, Chirman 203, Akkerman, numele vechiu al Cetăţii Albe. chirpici (p. 46), cărămizi de lut amestecat cu paie pentru construcţia caselor. chfşiţă (p , 69), unealtă construită din­ tr'un tub subţire de tinichea, cu care se încondeiază ouăle de' Paşti. chitisi (nu) 82, nu lovi, nu ţinti. cleştili capului 293, 298. cînd, barba cinti 97 (p. 124), vopsită cu negru. cişle 208, bordee, adăposturi de pământ. c1anţ 101, cioc, plisc. coboc, -oase (p. 44), 162 (p. 163), instru­ ment de pescuit, construit din »ergele de răchită. cobzărie, Di cobzărie (p. 88) obiceiu la nuntă. coftuţă 25, bluză. colţ, -uni (p. 84), broboadă albă, de ("rmă triunghiul ară. colacu (p. 78), obiceiu la nuntă. comînd (p. 89), haine de înmormântare. comnată 160 (p. 158), odaie. coritaş 75, haină scurtă până la brâu, copăselu (p. 78), nume de dans. corăghiasca (p. 78), nume de dans. corovatca 144. corovatică (p. 72), nume de plantă, coada vacii, lumânărica. cor ţăi 327, a roade. cosîtă (r. 46), împletitura stufului dea- supra casei. coş 9, inimă, cavitatea toracică. coşăşti mortu 'n sus (p. 89). co siorvi 103, a looi cu cociorva. cosiug, -uzi 98, coş mic de răchită, cu o singură toartă. coteicuţ 90, cotciu, câne mic. cracoveauca (p. 78), nume de dans. �renili capului 285, 287, creerii capului. cr eposte 203, cetate, întăritură. crivat (p. 83), pat. crîjmî (p. 81), pânza albă în care se în­ /ăsoară pruncul când îl scoate din eri­ st\lniţă. cruşcă (p. 62,63), cană de băut aţui, cutia milei din biserică. crusi di bărbat 234, bărbat voinic. cucer, ori, 186 (p. 181), vizitiu. cuhanca (p, 78), nume de dans. culi 204, saci. cumpăni 79,' 81, a preţui, a evalua, a va-o lorijica. [221] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 22J cumpanie. (p. 42,63), petrecere, chef. curcubesi 150, culbec, melc. cursuri 76, 78, curţi. cutiori 92, cuptor. danţu (p. 85), dans ritual la nuntă. darnisi 73. dăraş 3I. dăruiri 88. decă 71. degheluşca 240, de abia. dezi tăli 81, degetele mici. desatcă (di covriii) (p. 80), zece (co­ vrigi) . desătini 89,153 (p. 148), 148, 188 (p. 183), I ha şi 2 ari. dirdicând 85, dereticând, făcând ordine în casă. dişpanca (p. 78), nume de dans. s'o diştinut 189 (p. 183), ş'o ieşît din siri, o înebunit. dîrjăua 184, nuiaua. dîrloazi 158, (p. 154), căpăstru, hâţuri, dîrrnoi 98, ciur. dohodu 188 (p. 183), veniturile preotului, veniturile patrafirului, doi-mă (m ânli) 76. drahun 26, voinic călare pe cal. drănitari, -re (p. 83), pânză albă de bumbac care se aşterne peste draniţă. drăpăna 293, a săpa. driasî, păharî driasî, 76, pahare pline cu oin, Masî mândrî driasî masă Întinsă. druga 302, drug, băţ gros. Dubinî 200, toponimie. duboaie, -boi 200, luntre. duium di norod 166, (p, 169), mulţime de oameni. dulaucî 197, căţea. dtişrnanu 258, 328, dracul. fălfăratî, roatî fălfăratÎ 168. faptu sial mari 281, 296. farfisih (p. 78), nume de dans. fărîneli 157 (p. 192), bucăţi mici. făta, -ale (p. 84), s-oalul miresii. fatcă (p. 48), unealtă de pescuit. fermi cu peceţ 97, firmane, filoansi, uş în- (p. 46), uşi care se deschid în două părţi. fiorel 85. filozop 90. fîrşascî 80. floaria (p. 78), nume de dans. f6rtocica 155 (p. 147), portiţă, deschizătură mică la fereastră. frantoane, casă cu- (p. 46), casă cu acoperişul înfunda t. freca bătăliili ('1 să) 199, a se petrece lup- • tele. frÎng, cu sînz! di- 70, 71. fruhpti 213, fructe. fuligoasî 155 (p. 145), murdară, cu părul vqlvoiu. funt, -uri 61, măsură de 400 grame. gălbineli, cu nuieli di- 79. ganoc (p. 46), pridvor, cerdac, uerandâ, Garalimului, po dişu- 167 (p. 170). gara oarnnilor 280, ura oamenilor. gâros (p. 83), fire de lân.t moale pentru brodat. găvozditî 114, bătută. ghil, pînză 'n- (p. 45). ghileşti 56, spală, albeşte pâneele, ghiorghiou 79, gherghef. ghivozîi (p. 87), roşu Închis. gîlcî 65, inflamaţie în gât, anghinâ, gîţî 181 (p. 179), cozi, cosiţe, goană 197, vânătoare. gonitori 2, viţel de doi ani. gonţ (p. 46), şindrilă. gostinţÎ (p. 80), mâncări aduse ca daruri la nuntă sau la naştere. goţule 19, hoţule. gozgoitoari II, cicălitoare. gradi 68. gratie (p. 46), gardul dela grădiniţă. greţălui (a să) 167 (p. 17 1), a-i veni să vomeze. grierli capului 289 (p. 203), creeri. groapă di pîni 200, pivniţă uscată cu fum, în care se păstrează cerealele. hărăzi 101, obiceiu la nuntă, urarea paha- rului. hastincî 87, stambă subţire albastră. hăzman 184, miel, berbec. hăznătari (p. 62), cel care adună banii sau darurile, când umblă flăcăii cu co­ lindatul, t I I .t •• ··!;1'1 ... [222] 222 P. V. ŞTEFĂNUCĂ haziain 188 (p. 182), gospodar. hemesî (p. 73), a ameţi, a turbura. Herdim, fîntîna lui- 195. hina 326, chinina. hîrgăili (p. 67), vesela, obiectele din bu- cătărie. hîrtii 31, scrisoare. Hîrtop 90, toponimie. hişim 153 (p. 138), ploaie,jurtună, dezastru. hluşî (p. 73), a ameţi, a turbura, a ti se întuneca minţile. hoară 95, horă. hojma 34, mereu, într'una. Holovă-îca (p. 75), nume popular al săr­ bătorii Sf . Ioan de toamnă. hostinţî, v. gostinţî. hostropăţu (p. 78), nume de dans ritual la nuntă. hozni 52, a izbi, a împinge, a da afară. huitu 69. huli 62, (p. 108), a petrece, a chefui, a bea. huluc (p. 46), scândurile care ţin cosiţa de stuf de pe acoperişul casei. hunit (p. 73), ameţit, turburat. hurdughiie (p. 62, 63), casă unde se adună cetele de colindători la Crăciun şi Anul nou. Iarbî verdi (p. 73), numele unei sărbători din săpt.âmâna Rusaliilor. i mtişcistfa 200, avere, proprietate. îndruga 302, a lovi cu drugul. iordăni 71, a duce la Iordan, a stropi cu apă sfinţită la Iordan. iorgan, -uri (p.83), 344, plapomă. iscadzî (sî) 308, 292, se naşte, ia fiinţă, începe să crească. istovo (de) 160 (p. 160), în veci, pentru totdeauna. izdi 292, a intrupa, a da fiinţă. iuhar cupeţ (p. 78), nume de dans. Iurt 198, toponimie. 'nbunghiie 101 (p. 129), cu nasturi. 'ncrămăluit 99 (p , 127), mâhnit , Îndurerat. încrestit (p, 69), 90, (p. 1,20) împodobit, zugrăvit. înflat 82. 'nfJorat 67. înfricoşa 199, a se înfricoşa. 'nfrîna 74, a pune [râul în capul calului. 'nghidosăşti, şădi- 79, 80 (p. 116). înmohorît 82, întunecat, fără coloare. 'mpăhărati, păharî- 76 (p. 113). 'nşălat, 1-0- 74, i-a pus şaua. însibze (p. 73), a înfige, a inri, a băga. invirtită (p. 47), aluat făcut turte, inoârtit şi apoi copt. Jaim 79. jălaniia 195, dorul, durerea. jămni 99, colac înflorit cu lână roşie şi busuioc (la nuntă). jolne (p. 80), scrofule. juchetcă (p, 49), mintean, haină groasă bărbătească. jighiri 325, plămâni. jinei 82. lacăt di broascî 166 (p. 168). lăcătuiti 1°7, alcătuite, întocmite. latina di jîdoâi 167 (p. 170). latînoi 54. legătcare (p. 83), obiceiu la nuntă; legători (p. 87), prosoapele cu care sunt legaţi nunii şi nuntaşii. Iecarstfa 195, medicament, leac. leicuţi 101 (p. 130), pâlnie, diminutiv dela leicâ. Leşasca 205, Polonia. lez 79.' lică 55 (p. 145), lelică, leliţă, lele, numele cu care se adresează unei surori mai în I vârstă. lichiturî 312, 317, speriat. linguriţî 298, golul de subt cavitatea to­ racică. lipsi 66 (P. 108), 69 (p. 109), a izgoni, a scoate, a alunga. lis�hica (p. 78), nume de dans. liub\ 10, a iubi, a plăcea. lornu 169 (p. 172), drugul de fier cu care se sapă în piatră. lostofăsc (si) 89. lostofoasî 89. lozîoarî 44, lozil, răchită. luchiani 4, lupule, lucniţă, lutniţă, lutărie, (p. 73), groapa de unde se sapă lutul. lumînari 181 (p , 180), lumină. [223] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE_]OS 223 madzurca (p. 78), nume de dans, măhălense (p. 70), 329, vecine. Maier 79, numele unui bour. manişci (p. 49), pieptar de cămaşă brodat. mărfari 180 (p. 180), negustori. marmoraş, paharî di- 167 (p. 170). mădiaarî 44, margine (diminutiv). maşcati 53. Măslena (p. 67), sâpt.ămâna albă sau sâpt âmâna brânzei. maşînă 31, trenul; 121, automobilul; 47, moară de aburi. rX, măştihoaia 1 55 (p , 144), 157 (p. 149), mama Y ", vitregâ. "'�- , mătuşca 215, preoteasa, numele cu care se adresează preotesei. medi, pitasi di-' 202, de aramă. melesteu s zoi făcăleţ de mestecat mămâliga, Mereol merişor 83. merţ 71, mierţă. mezin, degetul- 153. mistica 71 (p. III), a turbura, a stârni. misiogu 105, unealtă de scos peştele din coteţe. mîcă 155 (p. 145), 163 (p. 166), bunică. mîna driapta 157, din partea dreapt ă, din dreapta. mîne si (p. 80), petecul de pânză dăruit moaşei la rodină. mîneştergură (p. 77,81), prosop, ştergar, Marişcî 216, toponimie. mascal 27, 203, soldat, ostaş. moschicesc 204, muscâlesc, Moscului, tîrgu- 93 (p. 121), Moscova. 'rnpărăţii 79, 80 (p. 116). Munzel 89. năjît 319, 324, dureri de urechi. năchitcî (p. 44), unealtă de pescuit. năni (p. 84), a angaja. nara miii, rochii- 5 r. năstripatî 87, nestimată. naznaci (p. 62), a numi, a alege, a de- semna. negoaţîli 93 (p. 121), mârfurile, nifîrtati 177, dracul. Îlieri Îlierioarilor 141 (p, 135). Îliluieşti 70. Îlirticari 102 (p. 130), cel care toarnă grâunţele cu mierţa în coş la moarâ. nişăla (a să) 166 (p. 168),284, 289 (p. 202), 296 {p. 206), a se văicăra, a plânge. iiişăliia 49. l1iştojî (a să) 333, a dispare. ochi,-uri,-di maria 214, teren mlăştinos izvor ce răbufneşte din pământ. ocur (p. 47), şuncă, o�ai 169 (p. 173), conac, curte. oira (p. 78), nume de dans. olan 204, băiat, băieţandru. olăriţ 208, cârpe de apucat. oalele de pe foc oliandra (p. 78), dans ritual, la nuntă. Omar 202, toponimie. o minerii 100, omenirii, oriadnic, orednisi (p. 69), şef de post. ospăţ (p. 68), 'mâncare pentru musafiri. ostrov 46, puşcărie. ozoarili 79, firele împletite la gherghef, la ţesături în genere. pafri (p. 49), ţraftale, pai, toati 'rrtrori- 153 (p, 140), seamănă una cu alta, identice. painzina 116, paianjenul, pânza de paian­ jen. papaşi 160 (p. 157), tata. papur î, tovarîş di- 184 (p. 181), se spune despre ,10iprieteni Între care nu exist-i nicio legătură de rudenie. parahoadi 94 (p, 122), 213, uapoare. păretari (p. 83), ţesătură de 'lână care se aşterne pe pereţi. păsăţălu (p. 78), dans ritual la nuntă. paş 144, pas, mergi. păstra (a să) 183 (p. 180), a face rost, a procura. pătul , -ule 1 S7 (p. 150), pat În copac. păţanii (p. 62), bâietanii, pelinci 87, scutece. Peliş 49, nume de persoană. perceatca 174, mânuşa, perdiâ 219, adăpost de stuf pentru oi. perenitcî (p. 44), u11ealtă de pescuit. pepine 16, 320, castravete. petică (p. 76), broboadă. piroguri (p. 76), piroşte, plăcinte. pisanse (p. 69), ouă încondeiate. pi tasi di medi 202, monete (de 5 copeici) de aramă. pitrusiava (p. 78), nume de dans. [224] 22ţ P. v. ŞTEFĂNlJCĂ pisăni (vezi şi psini) 331, pe semne, se vede că. plînsoari (p. 79), când plînz! copchilu, plînta (p. 79), a împlânta, plug, sÎ ţîn- 181 (P. 179), merg grămadă. plutaş 329, specie de plop. poatca 144. podmol 259, mal abrupt, ţrrâp âstios, podrucicî 160 (p. 159), la braţ, de sub- suoară. polica (p. 78), nume de dans. polşubcă, -bse 102 (p. 130), scurteică. pomeni (p. 91), colaci ce se coc pentru înmormântare. pom, -uri (p. 90), ramură de pom încâr­ catâ cu courigei, mere, pânză, ulcioare, care se dă de pomană la mort. pomintean 189 (p. 183), stăpânitor de pământ, răzeş. poronc 100, prunc. portaş 76 (p. 113), stâlp dela poartă. posesărie 188 (p. 183), arendă. posîleni 211, colonizare. postipeno 175, continuu, regulat. postoiano 179, fără întrerupere. posudă (p. 83), veselă. posi 286, a deochia. positoroi 286, 288, 289, personificarea deochiului. poticni 167 (p. 170), a năvăli, a curge. povidlă (p. 48), magiun. povire 102. prăduh 82, spărtură făcută în ghiaţă. prag 298, partea de jos a pântecelui (el-o dat cu chiiioru 'n prag ş'o murit. Cioburciu}. prăsadă (p. 77), 82, pară. prăval (p. 73), nenorocire, primejdie. prăvăsc 81, privesc, mă uit. priamo 259, 306, aproape, e gata să, chiar pr iblui (p. 70), 329, a bănui, a presupune. pricăjit 3°1. pricăji 153 (p. 140), a porunci, a ordona. pridani (p. 83), zestre. prichi (a să) (p. 74), a se coace [grdncle ) , primeturi 161 (p. 161), apucaturi, năravuri. ,priminteanÎ 155 (p. 147), pământească. prişchiraş ve,i proşchiraş: prîng, sînii di- 77, 78. Probaznili (p. 75), Schimbarea la faţă (6 August). probozî (p. 87), a ocărî, a certa, a mustra. prostiri 80, 81, 82, 83, cearşaf: proşchiraş (p. 58), 79. proşoucî (p. 49), dantelă, horboţică. psini (vezi şi pisăni) 107 (p. 132), pe semne, se vede că. psîni (vezi şi psini) 199, pe semne, se vede că. purcoi 142, nume de joc. purî 299 (p. 207). răbdi repede. răbuş 219, răboj. racatfnţî di broasci 167 (p. 171). răspuns (p. 83), obiceiu din datina nunţii. răsiuli 1°3. răua 189 (p. 184), răul. rodină (p. 79,80), obiceiu la naştere. rost 99 (p. 125), gură. rubaşcă (p. 49), cămaşă rusească. săcăroaia (p. 78), nume de dans. sacio c, -oasi (p. 49), scurteică. Săfa, moara lui- 90 (p. 120). Sălcuţa 2°7, nume de sat. săzitătez 286, a săgeta, a pătrunde săgeata. săzitături 286. sarai 158 (p. 153), grajd. scal di chiatri 154 (p., 144), scală di chiatrî 179, stâncă. scuman (p. 49), haină lungă de lână ţe­ sută în stative. scunchii 57 (p. 106), nume de plantă (ar- bust, Cotinus Coggygria). sîiacu (p. 78), nume de dans. SIleşti 80 (p. 116). slnie di cuţit 188 (p 183), vârful cuţitului, tăişul sîtori (p. 64), ajutorul câmăraşului la colindat. schinzi 167 (p. 170), chinuri, torturi. slodun di duh di om 100 (p. 127). 'slujancă 153 (p. 141), servitoare. �mereni 153 (p. 140), smerit. smerni, smirni (a să) 93 (p. 121), 101 \P. 121), a se încrede, se spune despre mireasă când caută sii fie frumoasă. sob�tfenîi 189, propriu, «, Casîli-s a meli sobstfenîi, făcuti di mini » - Talmaza). soi soreşti 95, soli soreşti. sositori 3°7, ca're vine curând. soţchi (p. 68), vătăÎel. [225] CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE_jOS 225 şpiISi (p. 49), ace de păr. . spolocaniia (p. 67), prima zi din postul Paştilor, după Dumineca lasatului de brânză. • stăcan -ne (p. 83), pâhar de vin. starşîna 186 (p. 181), preşedinte de plasă. stativi 54, vatră. stiblă (p. 143), stiblă de busuioc, stiblă de garoafe: tulpină de busuioc cu ramuri, stinghi 320, partea de jos a abdomenului. stîlchiţ, cu ochi- 282 (p. 199), stolnisi 96, cei care servesc la masă la nuntă şi conduc nunta după obiceiu. storoj 153 (p. 139), paznic, santinelă. stou de zin (p. 76), sticlă de vin. Strateniia (p, 66), Intâmpinarea Dom- nului ( 2 Februarie). strica 188, a devasta, a distruge. stricătoare (p. 83), 344, faţă de masă albă de cânepă sau de lână. sunicat, s'o- 289 (p. :102), 290. Suvoro 204, Suvorov, general rus, j- şă eru (p. 78), nume de dans, şalvari (p. 69), pantaloni, şalincî (p. 83), broboadă neagră cu CIU- curi, tulpan, şcoadă 160 (p. 158), pagubâ, şîp (p. 85), sticlă, garafâ. şîpot (p. 78), nume de dans. şchioapa (p. 78), nume de dans. şliah 184, drum lung pentru cară, drum de ţară. şmacuri di lemn (p. 69), brate de lemne. ŞOTii 306, şoimi, serruşar i 198, movile sau grămezi de cenuşă. simburel (p. 72), cimbrişor, cimbru de câmp. singhiliruri 102 (p. 130), ghicitori, glume, spirite. sing hiţi 103, a ura colacul la nuntă spu- nând glume. siolan (p. 47), carne, siotsi 181 (p. 179), rădăcini de copac. siripiţă (p. 46), olane nearse. sit 182 (p. 180), stambă, stofă, sitor iu 102. siuhoasî 155 (p, 145), murdară, cu părul vâhJoiu. I5 Anuarul Ar/.ivei de Falklar IV Siulica (p. 73), numele unei sărbători din sdpt âmâna Rusaliilor . siumbrusi-] (p. 74), cimbru. siup 153 (p. 142), dela a ciupi, a apuca cu pliscul. siur, a ridica- (p. 91), a face pomeniri; tabun di cai 154 (p , 142), herghelie. taftă 296 (p. 206), mătasă. talchizi 54. tălpăgos 155 (p. 145), cu talpa mare. tamazlîc 5, cireadă, turmă de boi sau vaci. tătarcă 294, nume de boală. tătuşîi (p. 90), pânea cu care Înfăşoară preotul lumânarea la înmormântare. tere (p. 83), fire groase de bumbac sau de lână. terfoş 170, cu haine rupte, prost îmbrăcat. tetia 189 (p. 183), străbunicul. Tieplea Alicsîi (p. 67), Sfântul Alexe (I7 Martie) tinereţî 309, tineret. Tirişpolia 213, numele popular al oraşului Tiraspol. tocat, tulpan di- 93 (p. 122). toc 90 (p, 120), cutie de lemn pentru chibrite, cutie de fier sau de carton. tocmaii (p. 47), tăieţei preparaţi din aluat cu ou, toloacă 188 (p. 183), câmp lăsat în paragină. torhi (p. 63), licitaţie. toscorieli 217, tescouinâ, ceea ce rămâne din teasc după stoarcerea strugurilor. trogăi, trohăi 203, a nelinişti, a turbura, a lua. tufari 55. tufin (p. 49), haină bărbătească de stofă subţire, scurteică, tufli (p, 84), pantofi, tujni (p. 73), ameţit, ţicnit, nebun. tun 258, 300, tunet. ţănchi 145, semn, locul unde se adună copiii când se joacă cu mingea, ţăpini (a să) I57, a refuza, a se opune. ţînai 148, numele unui joc cu mingea. ţînoara 14 5. ţîrnisi (p. 80), chibrite. ugoi (a să) 205 (p. 202), a se potoli, a se linişti. [226] 226 P. v. ŞTEFĂNUCĂ unghi II 6, colţul casei, înlăuntru. unghiia căii 311 (p. 2II), plantă medici­ nală. unsă (p. 67), infruptatâ. uri sili 188 (p. 182), uricele, hrisoavele. urisî (a să) 99 (p. 127), a deveni urît. urma dracului (p. 78), nume de dans. uroc, -oasi 153 (p. 139), lecţie, învăţă­ tură. urşînic 101, catifea. usînic 87. vădăni 297 (p. 206), a face pe cineva văduv. văgzalu 54, nume de dans. văgzal 31, gară, staţie. vălaguri �88,. impozite, verdeţuri 99 (p. 126), fructe, zarzavat. veretcă (p. 83), ţesătură de cânepă. vesălii 89. vesiui 284 (p. 201), a trăi. vetrela 93 (p , 121), pânză de corabie. vindica (a să) 153 (p. 138), a scăpa. vlastia 173, conducerea, puterea, voiriâ 264, războiu,bătălie. vologu 105, voloc, plasă de prins peşte. Vovideniia (p. 88), sărbătoarea Intrarea în biserică, (2I Noemim eş, vrăjmaşu 174, 262, dracul. zăbli (p. 67), arătură de toamnă. zali 68. zăloguri 188 (p. 183), impozite. zametcî 184, însemnare, a lua 'n zametcă a însemna, a înscrie. zamici 254, a observa. zămbreli 76 (p. 113). zămnimieriu 188 (p. 127), inginer hotarnic. zanimui (p. 44), a se ocupa, a se inde- letnici, zapis 172, 205, act de vânzare. zapodili 172, Tablele legii lui Moise, zapis. zbînţui (p , 73), a se urca, a se căţăra, a fi neastâmpărat. Zbusiumu Rusalilor (p. 74), nume de sărbătoare (l\lIiercuri în săptămâna Ru­ saliilor) . zdohniasci 160 (p. 158), să moară (anima- lele) . zdremătoasÎ 97 (p. 124), ruptă, dârâmatâ, zgîncunelili 291 (p. 204). zgînsili 292. zgudură, fluturi di- 97 (p. 124). znac, -uri 269, semn, pildă. zvaniia 335, numele, originea, categoria socială. zubţ 145. zurzurei 37, clopoţei. P. V. ŞTEFĂNUCĂ [227] P. V. ŞTEFĂNUCĂ: CERCETĂRI FOLKLORICE PE VALEA NISTRULUI-DE-]OS 227 . f8Z oFesleliJa , , o Voliniiri. I , I Scara : O�_-L-_-5lf1km. Harta regiunii cercetate (Satele anchetate sunt subliniate) UCllAINA [228] 1 � I I I , I l , --�---------------------------p-�=--- [229] «FOCU­ ŞI CONTRIBUTIUNI LA APRINDEREA LUI VIU» ÎN ARDEAL, MARAMUREŞ BUCOVINA « A existat până în trecutul recent, un obiceiu păstoresc care a fost pe cât de frumos şi ales, pe atât de vechiu - atât de vechiu, încât de sigur trece de vremea naşterii neamului nostru şi îşi are originile în adâncimea timpurilor preistorice. Era obiceiul ca la urcarea în stâne, primăvara, primul foc să se facă, nu cu chibriturile sau nici chiar cu amnarul - care probabil e o unealtă preistorică - ci prin frecarea a două lemne atât de mult şi cu atât meşteşug până ce aceste lemne se aprind. Obiceiul există la popoarele cele mai primitive 1) şi s'a mai păstrat la noi azi numai în Munţii Bucovinei, unde a fost descris în ultimii ani de părintele Morariu (înainte pomenit de Wislowski, Das rumănische Bauernhaus in der Bu­ kowina, Wien I9I2). Dela acest «foc viu >} şi nestins se aprindeau toate focurile stânei s, Astfel scria, acum exact un sfert de veac (I9I I), mult regretatul nostru profesor George Vâlsan 2), arătând că « e o adevărată nenorocire că nu s'a putut observa şi înregistra [obiceiul] în vremuri când era în floare >}. Literatura focului viu, aprins în ţinuturile româneşti, s'a mai îm­ bogăţit după articolul profesorului Vâlsan şi a fost adunată şi publicată de Ion Muşlea în «Cercetări folklorice în Ţara Oaşului >} 3). D-sa dă şi o descriere destul de amănunţită a felului cum se aprinde acest foc în cinci sate din Ţara Oaşului. Ascultând îndemnul marelui nostru profesor, am urmărit aprin­ derea focului viu mai mulţi ani de-a-rândul, în cercetări întreprinse subt auspiciile « Arhivei de Folklor a Academiei Române >}. Fenomenul ') Cf. monumentala monografie a lui HERBERT FREUDENTHAL, Das Feuer im Glaube und Brauch. Berlin-Leipzig 1931. 2) G. VÂLSAN, O ştiinţă nouă: Etnografic «, Astra » Biblioteca Secţiunii geografico­ etnografice Nr. z ) Cluj 19z7, p. ZO-Z1. Conferinţă publicată înt âiu în anul 191Z, subt titlul: Pentru minţile şi inimile ostaşilor noştri, Seria 1. Şco alele militare de infanterie, Bucureşti. 3) Anuarul Arhivei de Folklor 1 (1932), pp. 146-147. [230] 23° TIBERIU MORARIU Fig. 1 este foarte puţin răspândit, păstrându-se abia în câteva regiuni mai re­ trase ale Carpaţilor nordici şi nord-estici şi prea puţin în Munţii Apuseni. Cele mai vechi ştiri despre aprinderea focului viu la Românii din B�­ covina par a fi cele citate mai sus, după indicaţiile lui Vâlsan. Astfel D. Dan 1) şi E. Weslowski 2 arată că aprinderea acestui foc în Bucovina se face prin frecarea unui lemn, aşezat între două trunchiuri. Acest pro­ cedeu a fost descris în ultimii ani mai amănunţit şi de subsemnatul, care l-a observat în munţii Rodnei, Bucovinei şi Maramureşului 3). Pentru facerea acestui foc se procedează astfel: se caută un trunchiu de arbore uscat, care se despică în două bucăţi, ce sunt bătute bine în pământ, la o distanţă de un metru una de alta. In mijlocul fiecărei bucăţi se face apoi câte o gaură, în care se fixează, dela un capăt la altul, un «grindeiu », crăpat la ambele capete. În aceste crăpături se introduce iască. După ce s'au fixat transversal cele două vârfuri în găurile dela trunchiuri, doi bărbaţi împing trunchiurile unul spre celălalt, iar alţii învârt o funie în jurul grin­ deiului şi-l mişcă, provocându-se astfel o mişcare rotativă forţată (Fig. 1 şi Pl. I, 1 şi 2). Prin frecarea mare ce se produce în cele două găuri ale trunchiurilor, iasca dela extremităţile «grindeiului)} se aprinde, iar ciobanii fac din ea două focuri, pe care le aşează în faţa strung ii, la prima mulsoare a oilor, când le «bagă pe brânză )}. Pe acelaşi principiu se face focul viu şi în muntele Ştevioara (Bucovina). Deosebirea constă doar în faptul că se înlocuiesc cele două lemne aşezate vertical şi în­ fipte în pământ printr'un «grindeiu )} foarte scurt, care cu un capăt e fixat pe o scândură, ţinută de un om, iar cu cealaltă e fixat în uşa colibei. În jurul « grindeiului )} se află un « curmeiu )} (funie), cu ajutorul căreia « grindeiul » e învârtit până se aprinde iasca dela cele două extremităti. Înainte de a trece la c�rcetările proprii mai recente, vom arăta că aprin­ derea focului viu în Ardeal a fost descrisă întâi de M. Roska 4), în regiunea Cubleşului someşan (jud. Someş) şi a Văii Talabor din Maramureş. ") DIMITRIE DAN, Stâna la Românii din B�covina. Schiţă [olhlorică. (Extras din Junimea Literară XII (1923), p. 106. \ 2) E. WESLOWSKI, Das rumănische Bauernhaus in der Bukowina. Zeitschrift des Ver­ eins fur Osterreichische Volkskunde, XVIII (1911), p. 89. 3) T. MORARIU, Prin Munţii Rodnei. Tour ing-Clubul României 1 (1934), Nr. 2, p. 71. Acelaşi procedeu e amintit de A. 1. Georg ioni, Contribuţiuni la p âst oritul în Ma­ ramureş. Buc, 1936. pp. 68-69. 4) ROSKA MARTON, A tu», (Extras din: Az Erdelyi Muzeurn Egyesulet 19II -evi vajdahunyadi văridorgyulesene k Ernlekkonyve). Cluj 1912, pp. Ia-Il, 16. Figura 3 este reprodusă după lucrarea lui Roska (acolo figura 6). o I [231] « FOCUL VIU)} IN ARDEAL 231 în regiunea Cubleşului someşsn se strânge între două lemne un al treilea, care este tras înainte şi înapoi de către doi oameni. După câtva timp, prin frecarea aceasta forţată, cele două lemne se încălzesc atât de tare, încât dacă se apropie de ele un corp uşor inflamabil, cum e iasca, se aprind. La facerea acestui foc este nevoie de patru oameni, doi ţinând Fig. 2 lemnele care formează un fel de jug, iar ceilalţi doi trăgând de lemnul introdus în acest Jug (Fig. 2). în regiunea Văii Talabor (jud. Maramureş) « se la o bucată destul de groasă de fag, lungă de I,20-I,40 m. Aceasta e bătută în pământ, iar la vârful lemnului se face un cep, adică se gâtueşte lemnul, subţ iin­ du-se. Pe acest cep se aşează, în poziţie orizontală, o draniţă de brad, lungă de 3-4 m., condiţia esenţială fiind ca ea să fie bine uscată. Această draniţă se găureşte mult la mijlocul ei, astfel ca alături de cepul de lemn, în care se introduce scândura să răm ână un spaţiu, în care se pune iască, în aşa fel aşezată, încât să fie bine strânsă şi să închidă perfect deschizătura, Această clă­ dire cu aspectul unui T e pusă în mişcare de doi oameni care învârtesc atâta timp draniţa, până ce se aprinde iasca i (Fig. 3) 1). Deosebite de procedeele de aprindere men­ ţionate până acum sunt cele observate de noi în regiunea munţilor Bucovinei, Rodnei, Mara­ mureşului şi a Munţilor Apuseni. Aceste pro- Fig. 3 cedee se rezumă la următoarele: I. prin frecarea a două lemne sau două scânduri (amin tit şi de Roska); 2. prin perforarea cu mânile şi 3. prin introducerea unui « grin­ deiu : între două lemne fixate vertical (grindeiul este învârtit cu ajutorul unei funii, producându-se o mişcare circulară). Iată unul din procedeele mai primitive, întrebuinţat uneori în satele maramureşene (Moisei): Se pune un lemn moale de brad sau molid în poziţie verticală sau puţin înclinată, fiind aşezat astfel, că se sprijină cu un capăt pe pământ iar cu celălalt de pieptul omului. Cu al doilea lemn, 1) A Magyar Nemzeti Muzeum Neprajzi Osztdlydnak Ertesităje. 1910, p. 214-215. şi fig. I. (v. ROSKA, op. cit., p. 16-17 şi fig. 18). [232] TIBERIU MORARIU Fig. 5 Fig. 6 Fig. 4 aşezat perpendicular pe cel dintâiu, se freacă până ce lemnul se aprinde (Fig. 4 şi Pl. II, 1). O variantă a acestui procedeu gasim în regiunea muntelui Ţibleş, pe versantul de Sud, în vârfurile Obcina, Preluci, Măgura, etc., în ge­ neral în stânile PIăienilor. Se iau două bucăti de . ' scândură sau două « Iodbe : (trunchiuri crăpate), dintre care una se aşează pe pământ, în' lung, iar cu alta, aşezată perpendicular peste ea, se trage înainte şi înapoi - ca o mişcare de fierăstrău - de către doi oameni, După o frecare mai îndelun­ gată, scândurile se aprind (Fig. 5 şi Pl. II, 2). Nu mai puţin inte- resant este focul rezultat prin perforare, frecvent în muntele Crulea, dela izvoarele Ceremuşului, în Bucovina (Fig. 6). Se caută un brad uscat, în c�re se face o gaură. în aceasta se introduce un lemn mai tare, crăpat la vârf şi cu o bucată de iască. Lemnul introdus în brad e învârtit între palme, cu putere mare. Operaţiunea de învârtire nu conteneşte până ce nu se aprinde iasca din vârf. Pentru a se aprinde acest fel de foc, e nevoie să se perinde mai mulţi oameni la învârtirea lemnului între palme, deoarece pentru un smgur om lucrul e prea greu (şi în acelaşi timp locul unde se produce frecarea nu trebue să se ră­ cească, căci altfel nu se mai aprinde iasca). Tot pe principiul perforării se ba­ zează şi următorul mod de a se face focul viu. într'un brad uscat sau chiar un lemn înfipt în pământ, la o înăl­ ţime oarecare, se face o «hudă» (gaură), în care se introduce un «grindeiu », « druguţ» sau «sucitor» (o bucată de lemn mai subţire), crăpat la vârf şi prevăzut \cu iască. Grindeiul, aşezat orizontal, �e spnjmeşte, la extremi- tatea opusă bradului, pe un par, care la rândul lui are de asemene� o gaură prin �are trece grindeiul; acesta are fixat la această extremitate o manivelă cunoscută subt numele de « fus» sau «pană ». Cu ajutorul acestei manivele se învârteşte «grin­ deiul », care făcând o mişcare forţată, la extremitatea opusă, unde se [233] « FOCUL VIU» IN ARDEAL 233 mare, încât iasca se Fig. 7 focul viu se mai obişnueşte să se drugul să aibă un suport. Con- focului viu sunt interesante, nu mal credinţele ŞI obiceiurile care se leagă Fig. 8 află introdus în brad, produce o căldură atât de aprinde (Fig. 7 şi Pl. III, 1). Acest mod de a se aprinde facă şi fără ca la o extremitate diţia esenţială, ca şi la celelalte procedee, este ca « grindeiul » să se înv ârtească cât mai repede, ca astfel să nu ajungă să se ră· cească. Răspândirea acestui procedeu este iarăşi foarte izolată, anume în muntele Zănoaga (Cernahora) şi regiunile înconjurătoare. Uneori îl mai fac şi bătr ânii de pe va­ lea Iodişorului, spre Dragomireşti (jud. Maramureş), când sunt bol­ nave oile de {< sbroatec ». În sfârşit, un ultim procedeu de a se aprinde focul viu prin frecare, răspândit în regiunile ma­ ramureşene, este următorul: se ia o bucată de lemn căreia i se face o gaură la mijloc; în această gaură se introduce iască. Peste mijlocul lemnului, unde e aşezată iasca, se învârteşte o funie. Doi bărbaţi trag de o parte şi de alta funia, atâta timp, până ce lemnul se înfierbântă aŞ1 de tare, încât aprinde iasca. Acest procedeu este foarte rar, ceea ce se explică prin greutatea aprinderii focului (Fig. 8 şi Pl. III, 2). Obiceiul de a se face foc viu în re­ giunea Munţilor Apuseni se mai întâl­ neşte foarte rar, anume în cazuri extreme, când se îmbolnăvesc greu vitele sau chiar şi oamenii. în comuna Măguri, Mărişel, Scărişoara, Gârda-de-Sus, Arieşeni, Arada, Vidra-de-jos, Neagra şi Săcătura, focul viu se aprinde aproape la fel cu cel din munţii Şte­ vioara-Bucovina, descris mai sus, numai că în locul celor două lemne înfipte în pământ, se caută un molid gemenar 1), în care se fixează {< grindeiul » (Fig. 9). Dacă sistemele aprinderii puţin lipsite de interes sunt şi 1) Crescut în formă de furcă, bifurcat. [234] 234 TIBERIU MORARIU la munte » (17, 28), « la ruptu « la băgatul pe brânză» (8, 9, .. _.- :.r'" �,':ţ\1\. " '�'.' Fig. 9 de el. Iată ce am putut culege nOI în această privinţă în anu 1935 şi 1936 1). O încercare de a afla pentru ce i se zice acestui foc « viu », nu duce prea departe. Cauza ar fi « că nu se face cu piatră sau cremene, fără numai din lemn» (5). Focul acesta « vine oarecum din voia lui Dumnezeu, că, când trag doi oameni de funie, el se aprinde, odată dă fum 1) (14). « Acela-i foc aşa ca un om făcut fără sămânţă » (15, 27), «fără pu­ cioasă » (20). « Lumea zice că-i sfânt, pentrucă se face fără scân­ teie, din făcăciunea Iui » (19). Este deci o deosebire mare Între acest foc si cel făcut « în tară » - adică , , în sat - şi care « merge în multe mânuri ». De aceea « e bine să faci foc viu, care n'a fost făcut niciodată » (21). O caracteristică a lui este şi faptul că e « mai fier­ binte ca cel făcut cu chibriturile )} (22). E interesant că În multe că acest foc e « tare sfânt » (5, 6, 14) sau « sfânt ŞI părţi se crede curat » (32). El e aprins, de obiceiu, când oile « ies sterpelor )}, când se « însâmbrează » sau 13, 23, 30). ') Citatele sunt redate literar. Iată numele informatorilor: (1) Plai (jud. Năsăud) - Gheorghe Zinveliu, 31 ani. (2) Idem - Gheorghe Macra, 26. (3) Idem - Gavrilă Pintea, 44. (4) Cuhea (jud. Maramureş) - Vasile Mariş, 40. (5) Salva (jud. Năsăud) - Iosif Petre, 80. (6) Idem - Ilie Ani, SI. (7) Runcul-Salvei (jud. Năsăud) - Ion Pavelea, 61. (8) Groşi (jud. Someş) - Alexa Paşca, 4\Ş. (9) Ieud (jud. Maramureş) - Ion Mihalca, 76. (10) Ieud (jud. Maramureş) - Ion Hocico,\ 53. (II) Dragomireşti (jud. Maramureş) - Vasile Vlad, 52. (12) Dragomireşti (jud. Maramureş) - Vasile Vlad, 52. (13) Săcel (jud. Maramureş) - Dumitru Suşca, 20. (14) Strâmtură (jud. Maramureş) - Vasile Morariu, 27. (15) Săcel (jud. Maramureş) - Dumitru Pleş, 47. (16) Săcel (jud. Maramureş) - Ştefan Danciu, 28. [235] " FOCUL VIU » IN ARDEAL 235 Focul viu nu poate fi aprins de oricme, ci numai de către (< doi veri » (29), « doi veri dulci» (1, 2, 3), (< doi veri primari » (24) sau « doi veri din fraţi » (30, 33). El este şi mai eficace când e aprins de (< doi fraţi gemănari )} (14)· în tot cazul, dacă lemnele sunt frecate de « alţi oameni, nu-i de leac )} (30). în alte părţi se crede că numai focul aprins de « păcurari tineri, nu de bătrâni, e de leac » (28). Am descris mai sus procedeele de aprindere. Ar mai fi de adăugat credinţele că el nu poate fi făcut « decât din lemn nefulgerat » (26), ba chiar numai din (< bradul )} (suliţa) dus în unele părţi la mort, căci numai din acel lemn e « prirnit » focul (33). în sfârşit că, cu niciun preţ, acest foc aprins primăvara, nu tre­ bue să se stingă (14), toată vara (9, 28), căci aceasta ar însemna o mare nenorocire (26), iar baciul trebue să « dea seamă » de aşa ceva (9). Rostul aprinderii l�i e, cum am mai spus, ca oile să nu fie « stricate )} (14, 18) şi să nu « stărpească» (13); apoi ferirea oilor (< de relele care umblă peste vară » (16), de cel necurat (4, 9, 10, 26), de fiare (4), de tunet şi trăsnet (!O). în general acest foc vindecă oile « de orice boală » (29), dar în special fereşte şi vindecă de (< sbroatec » (1, 10, II, 15, 17, 20, 21, 25), de « şchioape» (II, 26), de deochiu (Il), de « orb » (II), de-« armurar» (3°). El e folosit şi la păzirea şi vindecarea vacilor (14). Numai în Munţii Apu­ seni este el întrebuinţat şi la bolile oamenilor, - odată (24) exclusiv pentru ale acestora. Iată cum se procedează acolo: iasca aprinsă de focul viu, e stropită cu apă şi stoarsă într'un blid. Cu apa aceasta se unge rana sau partea dureroasă (31, 32). Chiar şi apa încălzită la acest foc are pu­ tere vindecătoare (33). Uneori, după ce s'a spălat cu apa încălzită la acest foc, bolnavul trebue să sară de nouă ori peste foc (24). (r7) Călineşti (jud. Suceava) - Mihai Şerban, SI. (r8) Dragomireşti (jud. Maramureş) - Ştefan Dubaşcu, 76. (r9) Idern - Gheorghe Alexa, 40. (20) Săcel (jud. Maramureş) - Dumitru Pleş, 44. (21) Rozavlea (jud. Maramureş) - Gheorghe Vişovan, 44. (22) Vicovul de Jos (jud. Rădăuţi) - Dumitru Ţugui, 45. (23) Dragomireşti (jud. Maramureş) - Vasile Hrintea, 46. (24) Scărişoara (jud. Turda) - Gheorghe Negrea, 29. (25) Groşi (jud. Someş) - Ion Pop , 2I. (26) Ieud (jud. Maramureş) - Grigore Dancuş, 63. (27) Dragomireşti (jud. Maramureş) - Vasile Vlad, 52. (28) Vişeul-de-Ţos (jud. Maramureş) - Ştefan Nasui, 60. (29) Suplai (jud. Năsăud) - Pavel Feti, 65. (30) Idem - Gheorghe Feti, 82. (3r) Avram Iancu (jud. Turda) - Niculae David, 52.. (32) Neagra (jud. Turda) - Gheorghe Avram, 42. (33) Avram Iancu (jud. Turda) - Petre Leah, 25. [236] TIBERIU MORARIU Iată cum se procedează acum la preservarea oilor sau la vindecarea lor: focul viu e pus în cădelniţa preotului, care astfel afurnă oile, la ple­ carea la munte (2, 3, 30). Uneori oile sunt trecute printr'o gaură mare făcută în pământ, într'un {< răzvor », spre o pantă de deal unde s'a făcut foc viu (25); alte ori oile trebue să treacă peste el, sau, de e pus de o parte şi alta a strungii, printre el (15, 16,26). în sfârşit, uneori e aruncat printre 01, în strungă (17). E foarte probabil că în trecutul nu prea îndepărtat puţini erau munţii noştri unde vieaţa ciobănească putea începe fără să se aprindă mai întâi focul viu. Astăzi, obiceiul abia se mai păstrează în câţiva munţi şi se stinge pe zi ce merge. Ne-am bucura ca locurile unde mai dăinueşte acest vechiu şi intere­ sant obiceiu să fie semnalate {< Arhivei de folklor a Academiei Române », pentru a se putea întocmi o hartă cât mai amănunţită a ţinuturilor ro­ mâneşti pe unde a fost răspândit şi a se cunoaşte şi alte eventuale pro­ cedee de aprindere, precum şi obiceiuri şi credinţe în legătură cu el. TIBERIU MORARIU [237] l\!IATERIALE PENTRU CUNOAŞTEREA ŞI RĂSPÂNDIREA «FOCULUI VIU» LA ROMÂNI Problema răspândirii focului viu la Români, e, de sigur, una din cele mai interesante şi nu putem decât regreta că d-l 1. A. Candrea, care pro­ misese 1) {< un studiu special despre focul viu », n'a ajuns încă să-I dea. Ne bucurăm, în schimb, că d-l Tiberiu Morariu a întreprins în anii tre­ cuţi cercetări în această direcţie, publicate chiar în acest volum al Anua­ rului nostru (pp. 229-236) şi însoţite de un bogat aparat de schiţe şi fo­ tografii. D-sa face un apel pentru semnalarea locurilor unde se mai cu­ noaşte acest obiceiu, în vederea întocmirii unei hărţi şi a descoperirii altor eventuale procedee de aprindere. Fiind cei dintâi care am luat cunoştinţă de acest apel, avem bucuria să fim şi cei dintâi care răspundem. E adevărat, nu cu material cules pe teren 2), ci cu cel aflat în diferite publicaţii nerelevate până acum, precum şi cu cel ce se găseşte adunat la {< Arhiva de Folklor a Academiei Ro­ mâne» 3). La întâia privire, parcurgând literatura focului viu cunoscută până acum la Români, eşti izbit de faptul că nu există ştiri despre acest obiceiu decât dintr'unele ţinuturi: Bucovina, Maramureş, Nordul Ardealului şi Munţii Apuseni. Să se fi mărginit el, într'adevăr, pentru pământul româ­ nesc, la această arie restrânsă, cu toate că avem de a face cu un obiceiu păstoresc - care ar fi trebuit deci, să aibă o mare circulaţie la Români? Şi mai ales, să nu fie el cunoscut pe celălalt versant al Carpaţilor, spre Muntenia şi Moldova, de unde până acum nu e atestată nicio amintire a lui? --�-_ .. ---- ') 1. A. CANDREA, iarba fiarelor Bucureşti 1928. pp. 106-107. 2) Pentru astfel de material vezi ale noastre Cercetări folklorice în Ţara Oaşului, în Anuarul Arhivei de Folklor 1, pp. 146-7. 3) Răspunsurile la Chestionarul IV «< Obiceiuri de primăvară '», întrebările: <, Se cunoaşte aprinderea unui foc prin frecarea a două lemne? Oricine îl poate aprinde? In ce zi? Cu ce scop? Ce se întâmplă dacă se stinge? Cum se numeşte el «< foc vi u » ? Să se dea o descriere cât mai amănunţită a obiceiurilor şi credinţelor În legătură cu aprinderea acestui foc ». [238] ION MUŞLEA în cele următoare vom căuta să răspundem şi la această chestiune. Din izvoarele tipărite şi nerelevate până acum, în ordinea vechimii 1) vin, deodată, bucovinenii S. FI. Marian şi Elena Niculită- Voronca. Ştim că cel dintâiu a mai arătat existenţa focului viu, în mai multe locuri din Bucovina, în ale sale Sărbătorile la Români. O informaţie pe care n'o cu­ noşteam în 1930, când am încercat o bibliografie a focului viu la Români 2), găsim în Ornitologia sa (1, p. 421, nota). E o informaţie generală, care aminteşte de obiceiul aprinderii focului viu în Bucovina, prin frecarea a două lemne uscate, adăugând şi că « e de mare leac ». Alta, în Insectele în limba, credinţele şi obiceiurile Românilor (Buc., 1903, p. 149). De relevat că această informaţie, provenind din Horodnicul-de-Sus - Bucovina, arată că focul acesta e întrebuinţat pentru albine, ca să fie « iuţi ca para focu­ lui », În acest scop, fiecare stup e trecut pe deasupra focului viu, a cărui aprindere, de altfel, e dată fără amănunte: ... {< prin frecarea a două lemne uscate de brad între olaltă ... , la intrarea în prisacă », La Elena Niculiţă- Voronca 3), se descrie « cum se face focul viu », după informaţiile unei doamne din Siret-Bucovina. Procedeul: o gaură în uşorul uşii, alta într'o scândură şi un {< melesteu » cre stat la ambele ca­ pete, în care se pune iască - a fost descris şi de Marian 4. în afară de însemnările lui Roska Martori, citate de d-l Morariu în articolul d-sale, referitoare la focul viu aprins de păstori români în părţile Someşului, mai găsim în literatura etnografică ungurească două descrieri ale obiceiului. E adevărat că nu se spune că cei ce aprind focul ar fi Ro­ mâni, dar acest lucru se înţelege, căci e vorba de obiceiuri ciobăneşti din regiunea Bilborului (jud. Ciuc). Descrierea o găsim la TegHs Gâbor 5). în comuna Sub-Cetate (Gyergy6- V arhely) focul e făcut de ciobani, la scoaterea oilor la munte, prin frecarea a două lemne; scopul este păzirea de duhuri necurate. Aprinderea focului la Bilbor e descrisă mai pe larg: se strânge o creangă - de obiceiu de mesteacăn - având la capete iască, între alte două crengi uscate. Creanga este învârtită până când se aprinde. Atunci se aţâţă focul cu frunze uscate şi dacă iasca ia foc, se aprind vreas­ curile anume pregătite din vreme. Focul acesta e păzit cu multă grijă, căci, dacă se stinge, e mare ruşine Ş;c primejdie pe capul ciobanilor. 1) Amintim, ca o curiozitate, că în româneşte î�tâlnim întâia dată - după cât avem cunoştinţă - descrierea aprinderii unui foc viu, numit, de fapt, foc mort, în Halimaua tradusă acum o sută de ani de Ion Gherasim Gorjan (voI. IV, p. 115): « Făcum un foc mort, adică frecaiu două lemne uscate », 2) Cercetări [olklorice în Ţara Oaşului, în Anuarul Arhivei de Folklor 1, p. 147, nota 2. 3) Datinele şi credinţele poporului român. Cernăuţi 1903, p. 1202. 4) Serbătorile la Români, III, p. 241. 0) Pdsztorszokdsok Csîkgyergyo hat drseeli l.ăescgeiben, apărut în « A Magyar Nem­ zeti Muzeum Neprajzi Osztâlyânak Ertesitoje XIV (1913), Pl'. 294-295. ;: [239] RĂSPANDIREA « FOCULUI VIU» LA ROMÂNI 239 , I at Dacă pentru focul viu în Bucovina şi Ardeal avem informaţii destul de numeroase, pentru Basarabia, cea dintâi despre care avem cunoştinţă este aceea a preotului-poet Al. Mateevici, care a dat-o în articolul « Sărbă­ torile Moldovenilor dela Paşti până la Rusalii », publicat în ruseşte 1), Iată traducerea, pe care o datorăm amabilităţii d-lui P. V. Ştefănucă: La Sf. Gheorghe ... « aprind aşa numitul « foc viu » (zivoi ogoni) prin aju­ torul a două beţe despicate şi cu fumul lui afumă vitele şi şoproanele ». Păcat însă că indicaţia locului (satului) lipseşte. Printr'un corespondent al nostru am răuşit totuşi să descoperim un sat basarabean care cunoaşte obiceiul aprinderii acestui foc. E vorba de satul Şicovăţ, comuna Costu­ leni, din jud. Lăpuşna (ARAF 2) 612, p. 2, comunicarea d-lui Iosif Gr. Mareş, învăţător): « În ziua de Alexeiu-Boje [17 Martie] ... se ia două lemne, unul de esenţă moale şi altul de esenţă tare, se freacă în cruciş unul de altul. în timpul frecării se presară pământ şi se freacăpână ce lemnul se încălzeşte bine de tot şi apoi se pune iască pregătită mai dinainte şi se aprinde. Se mai practică şi focul viu în ajunul Sf. Gheorghe care se face din plante puternic mirositoare şi peste care trebue să sară vitele. Acest foc se aprinde de către doi băieţi, unul fără tată şi altul fără mamă », De reţinut presărarea de pământ pe lemnele ce se freacă, pe care vom întâlni-o şi mai jos - şi alegerea celor ce aprind focul. Cele mai multe informaţii culese prin Arhiva noastră vin din Ardeal şi Maramureş. Pentru Poiana Sibiului 3) se arată că « despre frecarea a două lemne se ştie. Căci a rămas ca şi un proverb că este o muncă grea să faci aceasta, dar nu se ştie cine-o făcea şi cum se făcea. Pe cei bătrâni am întrebat, ştiu de aceasta şi ei dela părinţii lor cari şi ei au auzit-o. Ştiu bătr ânii de aprin­ derea focului cu două pietre albe [?]. Dar ca şi cu lemnele se ştie că era o muncă grea », Tot vag ni se comunică de existenţa aprinderii unui foc viu şi din Laz, jud. Alba 4): «îl aprinde cine voieşte şi nu este niciun obiceiu în legătură cu el ». Cu cât înainte zi însă spre Munţii Apuseni şi spre Nord, obiceiul e mai bine conturat şi trăieşte mai intens. In Baru-Mare, jud. Hunedoara 5): {< Se cunoaşte obiceiul de a aprinde focul frecând două lemne uscate. Le freacă unul pe altul până s'aprinde; ") Kiăinevskiie Eparhiialnîie Vedomosti, 1913, Nr. XX, p. 940. 2) Prescurtare pentru « Academia Română, Arhiva de Folklor », Cifra care urmează indică numărul caietului, p.: paginile. Toate informaţiile din materialul Arhivei au fost culese şi comunicate în cursul anilor 193:<\-36. 3) ARAF 631, p. 9, comunicarea d-Iui Nicolae Dobrotă. 4) Idem, 633, p. 9, comunicarea d-Iui Remus Râureanu. 5) Idem, 84°, p. 17, comunicarea d-Iui Victor I. Oprişu, licenţiat în teologie. [240] ION MUŞLEA îl pot aprinde în orice zi. Prebăluiesc că fac foc din lemn. Nu-i nume dacă se stinge. Nu-i zic «foc viu ». Alţi informatori însă îi zic « foc viu ». Alte amănunte nu se dau. Din Bistra, jud. Turda 1), avem o descriere amănunţită a două pro­ cedee: « Aparatul cu care se produce focul viu seamănă cu o tocilă. Este făcut din lemn tare şi roata este [cu] creste late pe margine. Are 2 cârji de care învârtesc 2-4 oameni. Lemnele care se pun şi de o parte şi de alta sunt de esenţă moale (brad, mesteacăn, salcie, etc.), adică trebue să fie lemn de 9 feluri. Lemnele care dau foc sunt ţinute pe roată de bărbaţi tari, cei cari invârtesc de cele două cârji trebue să fie bărbaţi tari şi să învârtească iute, ca să sară scântei pe care le prind în iască, ce îndată ia foc, apoi se face jar şi în urmă cenuşe. Cenuşa obţinută se amestecă cu lapte dulce smântânâ, făcându-se alifie cu care se ung bube rele, bube dulci, pielea sturoasă (aspră) la oameni şi la animale ». Iată şi pe al doilea: « Doi veri dulci, ori chiar doi fraţi buni se apucă să facă foc viu aşa: bat doi ştemti (stâlpi, singular: şteamp) în pământ şi fac două hughe (găuri) cu sfredelul ghealontru (dinlăuntru) Între ştempţi. Ascut apoi un lemn la amândouă capetele şi-l îrnplântă în cele două hughe, da aşa ca să nu joace prea uşor. Fusu aiesta-i crepat la capeche şi acolo în crepături se pune iască uscată. Pă la mijlocul fusului aiesta fac o crestea (tăietură) şi înfăşură o funiţă de două ori şi încep să tragă tare. Fusul să invârche în cei doi ştemţi cam greu, dară lemnul ghela o vreme, dă fum şi să aprin­ ghe iasca. (De multe ori fără iască ia foc). Cenuşa aiasta să pune în apă şi cu ia să spală bubele ghe pă trup la oamini şi la animale. Să poache căpăta foc ghiu şi aşa că scrumul ghe pă căldare, cându-i pă foc mare, să apringhe şi să pringhe cu iască uscată ». Tot în Munţii Apuseni, la Măguri, jud. Cluj 2, «când cineva e bolnav greu, dar mai ales când suferă de o boală de piele, se duc doi bărbaţi, cari unt veri primari, în pădure, şi fac foc prin frecarea a două lemne. Astfel iau două lemne uscate şi le freacă deolaltă ipână ce sare o scânteie pe iască şi se aprinde. Apoi fac focul mai mare şi pun apă într'o oală de pământ să fiarbă. Cu această apă e spălat bolnavul acolo în pădure, iar oala se aruncă. Acest foc se numeşte «foc viu» şi nu e bihe să se facă decât Miercurea şi Vinerea, numai de către doi veri primari »�, O informaţie din Ciceu, jud. Someş 3; aminteşte scurt cunoaşterea focului aprins prin frecarea lemnelor. ') Idem, 407, pp. 20-22, comunicarea d-lui Iuliu Coroiu, învăţător. 2) Idem, 469, p. 2, comunicarea d-lui Gheorghe; Drâmba. 3) Idem, 406, pp. 9-IO, comunicarea învăţătorului Const. Mărincianu. I 13 j [241] RĂSPÂNDIREA « FOCULUI VIU » LA ROMÂNI În schimb, în acelaşi judeţ, satul Bonţ 1), se ştiu ceva mai multe: « Foc viu făcut prin frecarea alor trei lemne, la noi în sat nu s'a făcut niciodată, n'am auzit să se fi făcut nici în timpurile vechi. Am auzit însă când eram copil de 8---IO ani că focul jiu (viu), adecă făcut prin frecarea alor trei bote (bastoane), este de mare însemnătate pentru cei ce-l pot aprinde, că aceia sunt voinici pe cari nu-i mai prinde în viaţă nicio vrajă, niciun beteşug (boală), sunt tari, viteji, frumoşi şi iubiţi de toată lumea. Am probat împreună cu alţi copii şi feciori să facem, dar nu ne-a succes. Tăciunii din botele (ciomegele) aprinse trebuiau ţinuţi cu mare grijă şi lăsaţi din neam în neam, că aceia te fereau de boale, de vraciuri, de trăznete, de muţenie, de orbire şi de asurzire, de atacurile hoţilor, de foc, de apă şi de vântoase şi tot felul de duhuri rele, de strigoi, de pricolici, de vârco­ laci, de omul vântului şi de şolomonari. De fata pădurii, de iele, de frurnuşele, de smei şi de bălaurii văzduhului cari umblă cu vremurile grele. Acestea le­ am auzit dela Socaciu Maftei de 80 ani care a murit de 45 ani )}. În Maieru, jud. Năsăud 2), se ştie de « foc viu )} aprins de doi ciobani prin frecarea a două lemne uscate, la băgatul oilor pe brânză. Focul e dus în stână şi « nu e lăsat să se stingă până ce pleacă stâna acasă dela munte ». Se crede că astfel, prin focul viu, se împiedecă apropierea duhurilor rele de stână si de turmă. În Şie�l Maramureşului 3), se face foc viu « când merg oile în munte ... din două lemne uscate pe care le freacă până ce se aprind. Când soseşte strna în prima zi în munte, fac foc şi-i zic « foc ziu )} şi acela nu se stinge până ce nu vin înapoi din munte )}. În Vadul Maramureşului 4), « focul viu se face de păcurari printr'un sistem numit vârtej. Se iau două lemne uscate bine, printr'un capăt se găuresc şi se prind bine cu un cuiu de lemn şi pe urmă se freacă până ce dau fum şi în urmă foc. Acest foc se numeşte « foc viu ». Tot în Maramureş, în Roua-de- J os 5), « focul la stână se face astfel: « se ia o sfoară, se înfăşoară împrejurul unui lemn de brad şi se trage când de un capăt, când de altul, până ce sfoara se aprinde, apoi se aprinde şi bradul. Focul astfel făcut se ţine până ce stau oile la munte. Din focul acesta nu se dă la nimeni -la fel nici cenuşă. Se poate da chibrit, sau iască, cremene şi amnar. Nu se dau acestea, deoarece astfel nu se poate lega niciun fel de vrajă de oile acelea » 6). ') Idem, 379, p. 15, comunicarea învăţătorului Vasile Cutcan. 2) Idem, 651, p. 3 comunicarea d-Iui Ion Barna, învăţător. 3) Idem, 500, p. 5, comunicarea d-Iui Al. Micle, student în litere. 4) Idem, 756, p; 32, comunicarea d-Iui Vasile Bologa, învăţător. 5) Idem, 857, p. 23, comunicarea d-lui Mihai V. Marina, învăţător. 6) Un corespondent bucovinean, învăţătorul Izidor Simionovici din Rădăuţi, co­ munică (ARAF 381, pp. 12, 15-16), că tatăl său « a văzut pe un vrăjitor huţul dela munte făcând foc prin frecarea a două lemne şi aprinderea unei bucăţi de iască », r6 Anuarul Arhivei de Folklor IV [242] ION MUŞLEA în sfârşit, două informaţii din judeţele Munteniei. Ele interesează nu numai deoarece - ca şi pentru Basarabia - avem de a face cu întâile atestări ale focului viu în acest ţinut, ci şi pentrucă arată că în Muntenia nu se mai atribue astăzi nicio importanţă magică acestui foc, aşa cum am constatat pentru Ardeal, Maramureş şi Bucovina. Poate acestei împre­ jurări se datoreşte nerelevarea obiceiului până acum. La Cotorca, jud. Buzău 1), « se cunoaşte focul prin frecarea a două lemne. Copiii mergând vara pe câmp şi neavând cu ce face focul pentru a coace porumb, freacă două codirişti de biciu sau două cotoare de « cio­ căni » rămaşi pe locul acesta de toamna trecută. Când se freacă, se toarnă şi ţărână uscată care măreşte puterea de încălzire. Nu se dă niciun nume acestui foc; poate oricine să-I aprindă ». De reţinut procedeul asemănător cu cel întâlnit la Şicovăţ-Lăpuşna: turnarea de nisip pentru a ajuta încălzirea lemnelor. în Radovanu, jud. Ilfov �), « se cunoaşte aprinderea focului prin fre­ carea a două lemne uscate, dar nu se mai obişnueşte acum. Acest meşteşug îl aveau ciobanii înainte » 3). Sunt interesante aceste materiale şi pentrucă se vede cum, în ciuda civilizaţiei, obiceiurile vechi dăinuesc la Români până în zilele noastre. Dacă etnograful Buschan 4) susţine că « practica acestui obiceiu [a fo­ cului viu] s'a stins pe încetul, doar în Suedia şi Europa sud-estică au mai păstrat-o bătrânii până la sfârşitul secolului trecut », cele arătate de d-l Morariu şi materialele date de noi indică o frecvenţă destul de mare a ace­ stui interesant obiceiu până în zilele noastre. Iată pentru ce ne-am bucura ca apelul d-Iui Morariu, de care amin­ team la începutul acestei contribuţii, să aibă un răsunet cât mai mare. ION MVŞLEA ') ARAF 844, pp. 2I-22, comunicarea d-Iui Const. Vasile, Învăţător. 2) Ldem, 366, p. 7, comunicarea d-Iui Nicolae Stoica, învăţător. 3) Sublinierea noastră. ') Illustrierte Vălkerkunde, Ed. II. Stuttgart, I926/ II 2, p. 378. [243] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL I935 Faţă de bibliografia pe anii 1933-34, publicată în Anuarul III, singura inovaţie constă în faptul că ultimul capitol (XVI: « Addenda la Bibliografia folklorului românesc 1931---1932 ») a fost omis, titlurile care l-ar fi con­ stituit fiind trecute la capitolele respective şi culese cu « petit », S'a revenit, în schimb,' la capitolul « Alte genuri de literatură populară (bocete, cimi­ lituri, proverbe, jocuri copilăreşti, etc.) », care figurase în Anuarele 1 şi II. Numărul revistelor despoiate (vezi lista lor la sfârşitul Bibliografiei) a fost sporit cu câteva, pe care nu le cunoscusem în anii trecuţi şi, fireşte, cu cele apărute începând numai din 1935. Materialul folkloric publicat în fiecare număr al ziarului săptămânal « Cuvânt Moldovenesc » (Chişinău), n'a fost cuprins în bibliografia noastră - ca şi revistele înşirate în Anuarul TI (p. 229) -, în schimb articolele lui (începând cu anul 1934) pot fi con­ sultate în Arhiva noastră, subt formă de « coupures ». Revistele româneşti au fost despoiate de d-l Ion Mărcuş, licenţiat în litere. 1. FOLKLORIŞTI 1. D i m a, A 1. Personalitatea estetică a lui Alex. Odobescu , Revista Fundaţiilor Regale II (1935), Ocr-Dec., 196--200. Odobescu cercetător al izvoarelor motivelor folklorice româneşti. 2. D O nea, Val e r. Un cărturar distins: Artur Gorovei. Adevăru 1 Literar XIV (1935), No. 773, p. 1--2. 3. 1 r o a i e, Pe t r u. Folkloristul Odobescu. Făt-Frumos X (1935), 88-91. 4. 1 s pir e s cu, P. Snoave. Cu un studiu şi note de C. Fi e- r ă s c u. Buc. [1935]. TIp. Române Unite. 16° 214 p. Lei 30. p. 9-16. « Vieaţa lui P. 1. - Scrierile -. Despre snoavă », p. 193-2II. «Note. Elemente de literatură comparată », 5 . M uşi e a, Ion. Ion Bianu şi folklorul nostru. Anuarul Arhivei de Folklor III (1935), 1-6. 6. Net e a, Vas i 1 e. Mihai Lupescu. Progres şi Cultură III (1935), No. 3, p. 5-13. I6* [244] 244 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC Colecţiile de folklor ale lui M. Lupescu. Activitatea lui la revistele « Şezătoarea ') şi « Ion Creangă » (p. II -17). 7· Net e a, Vas i 1 e. C. Rădulescu-Codin, Credinţele şi ideile lui asupra folklorului românesc. Progres şi Cultură III (1935), No. 2, p. 1-9. 8. Net e a, Vas i 1 e. Ion Pop-Reteganul. Progres şi Cultură III (1935) No. 1., 3-11. 9· N o va c o v ici, E m i I ia n , învăţătorul folklorist--. Necrolog. Şcoala şi Viaţa VI (1935-1936), 307--308. 10. Pe t r a - Pe t r e s cu, Hor i a. Ioan Pop-Reteganul. Treizeci de ani dela moartea propagandistului cultural şi folkloristului entuziast. Transilvania LXVI (1935), 57-67. II. Pe t rea Da s c ă l u 1. l= Horia Petra-Petrescu] Ion Pop-Re­ teganul. Luceafărul (Sibiu), II (I93S), No. 4-6, p. 43--46. Vieaţa şi opera lui 1. P.-R., cu prilejul împlinirii a 30 de ani dela moarte. 12. Ş e r ban, Mi hai 1. Artur Gorovei. Adevărul Literar XIV (1935), No. 756, p. 3-4. Activitatea de folklorist, cu prilejul împlinirii a 70 de ani. II. DESPRE CULEGEREA FOLKLORULUI. CHESTIONARE 13· Cat a log u l expoziţiei echipelor regale studenţeşti 16 Noern­ vrie 1934----15 Decemvrie 1934. Fundaţia culturală regală « Principele Carol ». [Duc. 1934]. Tip. Luceafărul. 8° 32 p. 1 f. Activitatea echipelor în satele Năpăderii-Bălţi (p. 7-8), Sadova-Câmpulung (Bu­ covina) (p. 9-10), Mirori-Costin-Roman (p. 11-12), Nereju-Putna (p. (13-14), Văcăreni-Tulcea (p. 15-:16), Ferdinand I-Constanţa (p. 17-18), Nucşoara-Muscel (p. 19-20), Corbi-Muscel (p. 21 -22), Stăneşti-Muscel (p. 23-24), Goicea-Mare-Dolj (p. 25-26), Fibiş- Timiş (p. 27-28), Belinţ- Timiş (p. 29-30), Leşu-Năsăud (p. 31-32). 14· Con sta n tin e s cu, N. A. Planul unei monografii de istorie locală. (Pentru sate). Buc., 1935. Tip. « Carmen-Sylva lJ 8° 8 p. « A. IV. Material etnografic. r. Regimul industriei casnice 2. Portul. .. 3. Mo bi- Iierul vechiu ... 4. Jocurile ... (p. 4); D. I. Tradiţia orală II. Tradiţia folklorică ,) (p. 7). 15· Echipe studenţeşti la sate, program de lucru ŞI rezultate, întâiul an 1934. Notă. Curierul Echipelor Studenţeşti I (193Ş), Nr. 1, p. 6-7. 16. E x P O z i ţ i a a II-a a echipelof regale studenţeşti inaugurată Luni 9 Decemvrie 1935. Catalog. Bucureşti [1935]. Tip. Luceafărul 80 131 p., 10 planşe. 17· G u sti, D imi t r i e. Temeiul muncii echipelor: Monografia. Curierul Echipelor Studenţeşti 1 (1935), No. 3, p. 1. 18. M uşi e a, Ion. Raport anual (1933-1934) [despre activitatea Arhivei de Folklor a Academiei Române]. Anuarul Arhivei de Folklor III (1935), 211--212. [245] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC III. DOMENIU. PRINCIPII. METODĂ. BIBLIOGRAFIE 245 19. B ă n cii ă, Vas i 1 e. Etnicul şi logica modernă. Gândirea XIV (I935), 95--100. Epoca modernă nu înţelege etnicul sau îl înţelege greu şi parţial. 20. B i b 1 i O g r a fi a folklorului românesc pe anii 1933-34. Anuarul Arhivei de Folklor III (I935), I89-209. 21. B 1 a g a, L u ci a n. Despre rasă ca stil. Cândirea XIV (1935), 69-73· Insuşirile fizice şi sufleteşti ale rasei şi legătura ei cu mediul. 22. B 1 a g a, L u ci a n. Temele sacrale şi spiritul etnic. Gândirca XIV (I935), I-5. Studierea materialului folkloric în legătură cu temele sacrale. 23. B 1 a g a, L u ci a n. Spaţiul mioritic. Gândirea XIV (I935), 225--233. Influenţa peisajului asupra creaţiei populare. 24. C h e l cea, Ion. Faptul tradiţional românesc. Gazeta Ilustrată IV (1935), 148-I51. Se cere o revenire la obiceiurile vechi de sărbători. 25. C h e l cea, Ion. Realităţi subliniate ocazional cu pnvue la etnografie şi folklor. Societatea de Mâine XII (I935), 43. Schiţează felul cum ar trebui făcute cercetările etnografice şi folklorice, plecând dela chestionarul lui Viktor Lebzelter (Menschheitsgeschichtliche Feldarbeit). 26. Ni eul e s cu - Var o n e, G. T. Bibliografia poeziei noastre populare (Folklor român versificat, cuprins învolume şi broşuri). I830-I935. Buc. 1935. Tip. Seminarului monachal Cernica-Ilfov. 8° 68 p. Lei 20. 27. Ruf fin i, Mar i o. Introduzione bibliografica aUo studio della Romania (Estratto dalla Rivista « L'Europa Orientale» I934--35). Roma, f. a., Istituto per l'Europa Orientale. 8° 58 p. Folklore ed etnografia (pp. 4r -46). Arte popolare (p. 49-50). 28. Sta h 1, H. H. Prefaceri ŞI tradiţii. Curierul Echipelor Studen­ ţeşti 1 (I935), No. 2, p. I; 4. Pentru păstrarea tradiţiei la sate. 29. Ş te fă nes c u, Mar g are ta. Nâro dopis a folklor v Rumunsku (= Et11o­ grafia şi folklorul în România). Nârodopisny Vestnlk Ceskoslovensky (Praga) 22 26r-279· 30. Ş t efă nuc ă, P. V. Contribuţie la bibliografia studiilor Şl culegerilor de folklor privitoare la Românii din Basarabia şi popoarele conlocuitoare - publicate în periodicele ruseşti. Anuarul Arhivei de Fol­ klor III (1935), I77-188. 3 I. T h e o dor e s cu, Bar b u. Bibliografia istorică şi literară a lui N. Iorga 189°-1934 (Institutul de Istorie literară şi folclor. Secţia bibliografică 1). Buc. 1935. Edit. « Cartea Românească» 8° 381 .p. p. 292-297 (Nr. 388r -3938): « Folclor ». [246] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 32. Vo lk s k un d l i c h e B i b l i o g rap h i e fur die Jahre 1929 und 1930. Im Auftrage des Verbandes Deutscher Vereine fur Volkskunde mit Unterstiltzung von E. H o f f ma n n - K r a y e r herausgegeben von Pau 1 G e i ger. Berlin 1935. Walter de Gruyter & Co. 8° XXXVI, 578 p. începând cu anul 1928 (apărut în 1933), această publicaţie internaţională cuprinde informaţii mai bogate şi mai sistematizate referitoare la folklorul nostru. Astfel, în volumul cuprinzând bibliografia anilor 1929-1930, vezi Nr. 519-532 (p. 41), 106-II 1 (p. 9), 6033-6037 (p , 413), 5229-5265 (p. 359), etc., etc. IV. MONOGRAFII SĂTEŞTI SAU REGIONALE CUPRINZÂND ŞI FOLKLOR 33. Anghel, Dumitru şi Nicolae Bălan. Albumul Ateneului popular « Tufeşti » cu monografia satului. Brăila [f. a.]. Tip. « Tiparul » 8° 66 p. « Traiul sătenilor , locuinţa, portul» (p. 62-63). 34. Cam b e r, G e o r g e E. Ţara Zarandului (Cunoştinţe folosi­ toare. Seria C. No. 55) Buc. 1934. Edit. « Cartea Românească » 8° 30 p. Lei 8. Aşezarea geografică, istoric, situaţia economică şi culturală. TârguI de fete de pe muntele Găina (p. 6). 35. Constantinescu-Mirceşti, C. D. Un sat dobrogean: Ezibei. Boabe de Grâu V (1934), 591-608. Port, poezie populară, obiceiuri peste an la Aromânii, Bulgarii şi T'ătarii din Ezibe (p. 600-605). Cu ilustraţii. 36. 1 s c r u les cu, 1. Monografia comunei Aninoasa judeţul Gorj. Craiova 1935. Tip. Ramuri. 8° 87 p. Lei 40� Obiceiuri la botez, nuntă şi înmormântare (p. 64-65). Obiceiuri la Anul nou, Bobotează, Sf. Gheorghe, Crăciun şi nuntă (p. 65-70). Superstiţii (p. 71 -72). Des­ cântece (p. 73-80). Strigături (p. 80). Cântece populare (p. 80-84). Cântece de stea (p. 85-86). Hora satului (p. 87). 37. Li a n u, C. Monografia comunei Novaci-Gorj. Târgu- Jiu 1935. Tip. « Nicu D. Miloşescu » 8° n2 p. « Cântece, jocuri, obiceiuri şi tradiţii >} (p. 50-56). 38. Mar c h i ş, Val eri a. Feleacu1. Starea morală, culturală, so­ cială. Satul şi Şcoala IV (1934-35), 41-�9. 39. M. B. şi 1. M. Aninoasa (Hunedoara), Plaiuri Hunedorene VI (1935), No. 57, p. 20--24; No. 58, p. 17--+20. « Starea morală. Obiceiuri » (p. 18-19). 40. Ni c u les c u - Var o n e, G. T. Folklor românesc din Ardeal. Comuna Nadăşu, plasa Huedin, judeţul Cluj. Cu 3 fotografii şi o schiţă topografică, Buc. 1935. Tip. Seminarului monahal Cernica-Ilfov. 8° 72 p. Lei 20. [247] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 247 4I.P e t r o v ici, E m i 1. Folklor din Valea Almăjului. Anuarul Arhivei de Folklor III (1935), 25-158. « Folklorul (p. 33-36). Obiceiurile, Ia sărbători (p. 39-46), Ia naştere (p. 46-56), Ia moarte şi Înmormântare (p. 56-58). Balade (p , 60-68). Cântece, doine (p. 68-77). Strigătu;i (p. 77). Tradiţii. Vieaţa din trecut (p. 77-82). Poveşti, legende, snoave (p. 82-r06). Zorile, petrecerea mortului, bocete (p. r06-rro). Descântece şi practice magice (p. IIo-r44). Jocuri Ia priveghiu (p. r45) », 42. P O P O V ici, Ni col a e 1. şi Par a s c h i vaN. P o p 0- vi ci. Tecuciul-Nou. Monografie. Tecuci 1]:932. Tip. « Vasile S. Adam » 8° 90 p., 1 f. 8 p1. Lei 35. Superstiţii şi obiceiuri Ia sărbătorile de peste an (p. 53-6r). 43. P r e cu p, E mi!. Un sat grăniceresc: Rebrişoara. Gazeta Ilu­ strată IV (1935), II7--123. Obiceiuri Ia Crăciun şi Anul nou. Portul. Locuinţa (p. r r8-r r o). 44. S m O c hin' ă, N. P. Les Moldaves de Russie Sovietique depuis son origine jusqu'a nos jours. Moldova Nouă 1 (1935), No. 1, p. 69-100. jocuri şi cântece copilăreşti (p. 94). Obiceiuri juridice (p. r03 -r07). 45. Tinerimea Română în Sătmar şi Ţara Oaşului. Buc. 1935. Tip. ziarului « Universul », 8° 66 p., 1 f. « În Ţara Oaşului, Costume, joc, cântec. Gospodăria » (p. 29-63 şi multe ilustra­ huni). V. OBICEIURI ŞI CREDINŢE LA SĂRBĂTORI, NAŞTERE, NUNTĂ ŞI îNMORMÂNTARE. OBICEIURI SOCIALE ŞI JURIDICE 46. Cer nea, G h e o r g h e. Obiceiuri de nuntă din judeţul Hu­ nedoara (comunele Bârsău, Bălata). Ediţia II-a. Buc. 1935. Tip. « Litera ». 8° 30 p. Lei 20. 47. C hei cea, Ion. Asupra unui obiceiu ciudat dela noi (Urme de totemism in Dobrogea). Societatea de Mâine XII (1935), 91-92. 48. CIoc o tic i, M. Obiceiuri şi credinţe /Dorobanţi-Nicşeni-Bo­ toşani/. Frângurele VIII (1935), 915-916; IX (1935), 973. Privitoare Ia naştere, nuntă, Înmormântare. 49. Cor n eli u, T h e O dor. Datinele de Crăciun în viaţa Ro­ mânilor. Focşani 1935. Tip. « Gheorghe D. Mircea », 8° 18 p. Lei 12. 50. Cum sai u t ă ţ ă r ani i? /Iojib-Satu-Mare, Roşia de Secaş­ Alba, jucul nobil-Cluj şi Săpălnăcaş-Alba/, Scânteia VI (1935), No.2-3 p. 6-7; No. 4, p. 5-6. 51. H e r s e n i, T rai a n. Clubul Husarilor /Drăguş-Făgăraş/. Arhiva Socială XII (1935), 437-461. Adunarea feciorilor. 52. MoI d O van, T oa d e r , Datini din comuna Chicidul de Câmpie /Cluj(. Scânteia VI (1925), No. 7-9, p. 12-13. La Crăciun, Bobotează, Paşti, Blagoveştenii şi Sf. Gheorghe. 53· M u r g oei, A. The Cununa: A Transilvanian harvest festival. Fo l k-Lore (London) 40, 245 -26r. [248] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 54. Net o l i c z k a, Lui za. Contribuţiuni la obiceiul [unilor bra­ şovem: o veche descriere săsească. Ţara Bârsei VII (I935), I53-156. 55. Obi cei uri şi cre din ţ e în seara de Sângeorz jStoiana [-Someş]/. Scânteia VI (I935), No. I, p. 8-9. 56. Pe t e a n u, A. E. Datini şi obiceiuri de Crăciun în Banat. Luceafărul (Timişoara) 1 (I935), 557- 560. 57. P o p a, Vi c tor Ion. Datinele de sărbători. Căminul Cul­ tural 1 (I934-35), 44-45. Câteva sugestii pentru revenirea la datinele de sărbători. 58. Popescu, Adrian N. Cântecul bradului /Sohodol-Gorj/. Doina II (I935), No. 5, p. 60-6I. 59. Re din c i u c, G h. Obiceiuri Ş1 credinţe /Carasa-Dorohoiu/. Frângurele IX (1935), 929. In legătură cu venirea primăverii. 60. Rus u, G h. Superstiţii /Smulţi-Covurlui/. Doina II (I935), No. 4, p. 45-46. Privitoare la nuntă, Înmormântare, hrană, sărbătoarea Sf. Gheorghe, etc. 6I. Rus s u, V la d. Superstiţii jGlingeni-Bălţi/. Doina II (1935), No. 4, p. 46. Creşterea copiiilor şi meteorologie populară. 62. S m â n t â nes cu, Dan. Datini' şi obiceiuri de Paşti la Ro­ mâni. Revista Societăţii Tinerimea Română LIV (1935--36), No. 8, p. 3°0-3°3. 63. S o m e Ş a n, La u rea n. Lăturenia , Gazeta Ilustrată IV (I935), I55-I58. Petrecerile feciorilor din jud. Năsăud la Crăciun. 64. Ş t efă nes c u, Do bre. Paparuda(papaluga). Doina II (1935), No. 4, p. 44-45· Fără indicaţia locului unde a fost culeasă. 65. S toi a, O c t. Obiceiuri de Chciun /Şoim-Târnava-Mică/. Lu­ ceafărul (Sibiu), II (I935), No. 9-IO, p. 27-28. 66. Te o dor u, 01 g a. Datini şi credinţe de Crăciun, Anul nou şi Bobotează (Conferinţă). Brăila [I935]. Tip. Dunărea 8° 27 p. 67. Vasiliu, Valentina Elena. Câteva din obiceiurile co­ munei Şugag [jud. Alba]. Anuar al societăţii studenţilor în Geografie « Soveja» VII, 66-69. La sărbători, naştere, nuntă, Înmormântare. 68. Vo n i ca, T rai a n. Drăgaica, luna dragostelor nevinovat- , despărţirea. Stâna I (I934-35), No. 6-7, p. I7-I9. Obiceiuri cio băneşti la Sânziene, în decursul verii şi la plecarea cu oile la şes. 69. V u i a, R. The roumanian hobby-horse, the căluşari. .Excerpt from the J ou mal of the Engl�sh F olk Dance and Song Society. Volume II. [249] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 249 (p. 395-397)· Dan. Unduire ŞI moarte. Gândirea XIV (1935), International Festival Number. London 1935. Cecil Sharp House. 8° 97-'-IIl p., 1 planşă. VI. LITERATURĂ POPULARĂ îN GENERAL. STUDII ŞI TEXTE. MONOGRAFII 70. An tol o g i a B ă r ă g a nul u i. Literatură Folklor. [Intoc­ mită de] C. Fie r ă s cu [şi] G h. 1. Nea g u. Călăraşi I935. Tip. « Modernă i 8° 156 p., 7 planşe , Lei 50. P.I3I�I56: Fol klor (7 doine, 13 strigături şi versuri satirice, 4 balade, 8 colinde (dintre care 3 cu ariile lor), 7 descântece, 12 credinţe, supers tiţ ii, amintiri). 71. An u ar ulA r h i vei de Foi k lor a A cad e mie i R 0- m â n e , III. Publicat de Ion Muşlea. Buc. 1935. Impr. «Cartea Românească» 8° 2 f., 215 p., 2 pl. 72. Bot t a, Dan. Frumosul românesc. Gândirea XIV (I935), 393--397· Poezia populară 73. Bot t a, 457-463. Motive păg âne în folklorul nostru. 74. Ca n d rea, 1. - A. Graiu, datine, credinţe (Biblioteca pentru Toţi No. 1343-I344). Buc. I935. Edit. Alcalay 16° 144 p. Lei 14. 75. C a n tem i r, T r. Motivele dispariţiei poeziei populare la Istro-rornâni. Făt-Frumos X (1935), 28-32; 122---125. 76. Caracostea, D. Folklor şi literatură Cele trei Crişuri XV (1934), 105-107. 77. Car a m a n, Pe t r u . Folklor românesc în englezeşte. Contri­ buţie critică asupra folklorului român în străinătate. Arhiva XLII (1935), 181-197. Consideraţii critice pornind dela lucrarea lui Mar cuB e z a, Paganism in Rou­ manian Fo lk-lo re. London, 1928. 78. C hei cea, Ion. Literatura populară română contra domina­ ţiunii maghiare în Ardeal. Gazeta Ilustrată IV (1935), 95-102: 79. Dan, P. Motivul « Lenore » în poezia populară ardeleană. Blajul II (1935), 429--435. Comparaţie cu variantele balcanice. 80. Dia con u, (o n. Folklor din Râmnicul-Sărat 1. Focşani 1933. Tip. « Cul­ tura» 8° XLIX, 80 p. 120 lei. Rec. Convorbiri Literare LXVIII (1935), 268-269 (D a n Si m o nes cu); Revista Istorică XXI (1935), p. 155 (N. lor g a). 81. Dia con u, Ion. Folklor din Rămnicul-Sărat II. Focşani 1934. Tip. « Cultura », 8° XCV, 96 p. 27 lei. Introducerea (95 pagini) cuprinde un foarte preţios istoric şi o foarte judicioasă critică a culegerilor de poezie populară la Români. Rec. Revista Societăţii Tinerimea Română LIV (1936), Nr. 5, p. 199-200 (D. M ură r a Ş u). [250] 25° BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 82. Dia con u, Ion. Psihologie şi creaţie populară. Anuarul Arhivei de Folklor III (1935), 7--23. 83. D i m a, A 1. Isvorul folkloric al poezi-i religioase a lui Ion Pillat (Extras din revista Gând Românesc II (1934), S0I-S0S). Cluj 1934. Tip. Cartea Românească 8° 8 p. Notă. Revista Societăţii Tinerimea Română LIII (1934-35), p. II8-119 (D. M ură r a Ş u). 84. D i m a, AL Zăcămintele folclorice în lirica noastră contempo- rană. Gând Românesc III (1935), 586-591. 85. Dumitrescu Optaşi, Ion. Un proces literar. Revista Societăţii Tinerimea Română LIII (1934--35), p. 95--101. Influenţa Alexandriei asupra folklorului românesc. 86. Eli ade, Mir cea. Teme folclorice şi creaţie artistică. Arta ŞI Omul III (1935), 321-322. 87. G ă I u Ş c ă, Ta tia n a. Câteva aspecte de folklor. Cuget Mol­ dovenesc IV (1935), No. 5--7, p. 6-8. Circulaţia motivelor folklorice româneşti. Balade şi legende. 88. G ă z dar u, D. Originea şi răspândirea motivului « Amărîtă turturică» în literaturile romanice. Iaşi 1935. Tip. Alex. Ţerek. 8° 180 p. Lei 150. 89. G o r o vei, A r tur. Elementul popular în literatura cultă (Academia Română. Memoriile Secţ. Lit. Seria III, Tom. VII, Mem. 8). Buc. 1935. Mon. Of. şi Impr. Statului. 8° 24 p. Lei 15. 90. M ură r aş u, D. M. Eminescu: Ce te legeni codrule ... Făt­ Frumos X (1935), 67-73· « La baza poeziei sunt culegeri poporane de neîndoelnică autenticitate ». 91. M ură r a Ş u, D. Orientarea lui Eminescu spre folklor. Gând Românesc III (1935), 129-141. 92. Ni c h i for, G. Anul la strămoşii noştri. Revista Societăţii Tinerimea Română LIII (1934-35), p. 138--139. O anomalie în versurile (, pluguşorului », " 93. PilI a t, Ion. Brazda românească văzută de un călător englez. Gând Românesc III (1935), 91-96. Despre cartea lui D. J. Hali, Romanian Furrow. London 1933. Ed. Mathuen and Co. 94. PilI a t, Ion. Folklorul în poezia nouă românească. Gândirea XIV (1935), II9-I26. " 95. P o p a-L i s s e a n u, G. Sicules et Rournains. Un proces de denationalisa- tion. Bucarest 1933. Socec et Co., 8°, 81 p., 2 hărţi. Un capitol despre tradiţii, obiceiuri şi cântece la-Săcui şi Români (p. 51-55). Notă. Revue de Transylvanie II (1935-1936), p. 103-108. 96. P rea j b ă, S car 1 a t. Vasile Alecsandri şi poezia populară. Făt-Frumos X (1935), 59--66. 97. Rus u, L ivi u. Le sens de l' existence dans la poesie populaire roumaine. Paris 1935. Libr. Felix Alcan. 8° 122 p.I f. Frs. 15. ±;- [251] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 9R. Ş a n d r u, D. Enquetes linguistiques du Laboratoire de phone­ tique experimentale de la Faculte de Lettres de Bucarest, III. Lăpujul de Sus /d. Huniedoaraj, Bulletin Linguistique III (1935), 113-177. Şi texte de literatură populară. 99. Vă c ă ren i i, sat dea p ă. Boabe de grâu V (1934), 372-377. Fragmente din balada «Mioriţa» şi cântecul (, Vine cucul de trei zile ». VII. BAL ADE 100. B ă des cu, Ni cu. Miu haiducul /Pleniţa - Dolj/. Arhivele Olteniei XIV (1935), 447-448. 101. Balotă, Anton şi Radu Gyr. Eposul popular jugo- slav. Convorbiri Literare LXVIII (1935), 149-175. Studiu asupra baladelor (p. 149-157) şi 4 balade traduse (p. 157-175). 102. B u r du n, L u c i a. Balada păstorească în literatura populară. Brăila 1935. Tip. « Dunărea» 8° 64 p. Lei 30. 103. Buz d u g a n, Ion. Chira /Bacsani-Sorocaj. Viaţa Basarabiei IV (1935), 456. . 104. Că t a n ă, G h. Cântecul lui Cioban Costa /Agadici-Caraş/. Banatul Literar 1 (1934-35) No. 3-4, p. 3-5. 105. Ionescu, Preda. Voinicul Doicilă. /Regina Elisabeta­ Tulcea/. Doina II (1935), No. 5, p. 59-60. 106. Ro h 1 f s, G. Zum Verwandlungsmotiv im Volkslied. Archiv fur das Studium der Neueren Sprachen 168 (1935), 69-75. Se ocupă şi de metamorfozele din balada românească. 107. S k o k, P. Rumunske paralele (' Zidanje Skadra» (= Paralele româneşti la balada (, Zidirii Cetăţii Scutari r [Mănăstirea Argeşului]). Glasnik Skopskog Nauenog Drustva (Skoplje) 5, 221-242. 108. V 1 a d, C. Lenore. Psychoanalytische Beitraege zum Studium des Brudergespenstproblem. Bucureşti [1935]. Tip. Grassiany. 8° I f., 16 p. VIII. DOINE ŞI STRIGĂTURI 109. B ă des c u, Ni cu. Doina păcurarului /Pleniţa-Dolj/. Arhivele Olteniei XIV (1935), 448-449. IlO. It ă 1 ă ş e l, T. [4] Cântece populare din războiul pentru în­ tregirea neamului. Arhivele Olteniei XIV (1935), 45°-452. III. BăI ă ş e l, T. [3] Cântece populare din Vâlcea /Ştefăneşti­ Vâlcea/. Arhivele Olteniei XIV (1935), 449-450. Il2. B răi l o i u, C. Cântecul echipei din Largu. Curierul Echi­ pelor Studenţeşti 1 (1935), No. 6, p. 8. Făcut cu ocazia venirii în sat a echipei studenţeşti. [252] 252 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 113· Buzdugan, Ion. Folklor basarabean. jVasâlcău-Soroca ŞI Mândreşti-Bălţi/. Viaţa Basarabiei IV (1935), 456. 2 cântece. 114· C â n t e c e de pretutindeni (Biblioteca poporală « Lumea ŞI ţara» No.13). Cluj [1935]. Edit. Lumea şi Ţara. [Tip. Astra?] 16° 47 p. Lei 5. Din Ardeal (p. 1 -8); din Banat (p. 9-13); din Basarabia (p. 14-17); din Bu­ covina (p. 18-22); din Maramureş (p. 23-27); din Moldova (p. 28-36); din Mun­ tenia (p. 37-44); dela Românii din Serbia (p. 45-A7). 1I5· Du mit r aş c u, N. J. Cântece olteneşti adunate de _. (Biblioteca poporală a Asociaţiunii (i Astra» No , 221). Sibiu 1935. Tip. « Dacia Traiană », 1 6° 36 p. Din judeţele Vâlcea, Dolj, Gorj şi Mehedinti. 1I6. Iroaie, Petru. Cântec popular istro-rornân /Jeiănj. Făt­ Frumos X (1935), 218. 1I7· j i a n u, Constantin şi Gr. Dumitraşcu-Sur­ p ă cea nu. Cântece şi strigături din popor. (Bibliotecile Şcolare 1). Râmnicul- Vâlcea 1935. Tip. « Episcopul Vartolomeu ». 16° 30 p. Lei 5. Fără indicaţia locului culegerii [Oltenia?]. Cântece, strigături şi 2 balade [<, Şen­ druleasa ') şi i' Voinicul şi şarpele »J. 1I8. Lup u - Mor ari u, O c t a via. Populare. / Comăneşti-Su­ ceava: 7 doine; Prevorochie - Bucovina: 4 doine; Ostriţa-Cernăuţi: 1 doină/o Făt-Frumos X (1935), 91; 1I6; 139; 195. 119· Ma dan, G h. Cântece de codru. jConojeni-Lăpuşna şi Sireţi­ Lăpuşna/, Viaţa Basarabiei IV (1935), 624. 120. Ma dan, G h. Cântece moldoveneşti dela Codru. Viaţa Ba­ sarabiei IV (1935), 56, 132. « Cântece de pahar (p. 56); Pluguşorul (p. 56); Cântec de dor; Cântec de jale; Cântec călugăresc » (p. 132). 121. Ma dan, G h. [41 -Cântece de pahar şi veselie. /Mileşti-Lă­ puşna, Dubăsari-Tighina, Trebujeni-Orh,ei, Cocorozeni-Orhei/. Viaţa Ba­ sarabiei IV (1935), 624. 122. Mai o r, G h. Poezii populare. /Braşov-Şcheiu/. Luceafărul {Sibiu), II (1935), No. 1-3, p. 47-48;' No. 4--6, p. 48. 123. M â n d r u Ş c a, Ioa n. Chiuituri din Petea [Cluj]. Scânteia VI (1935), No. 1, p. 15-16; No. 4, p. 4--5'. 124. Pal a mar u , N. Folklor basarabean. Cuget Moldovenesc IV (1935), No. 1-2, p. 12; No. 3-4, p. 4; No. 5-7, p. 22; No. 8-9, p. 13; No. 10-12, p. 8. 125. Pe t e a n u, Aur elE. Doine din Banat. Luceafărul (Timi­ şoara), 1 (1935), 18, 71, 269. 126. Ş t efă nuc ă, P. Folklor basarabean /Cornova-Orheiuj. Viaţa Basarabiei IV (1935), 558. 6 doine şi strigături. [253] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 253 IX. COLINDE. FOLKLOR RELIGIOS 127. Alb e s cu, Ioa n. Colindă /Tălmăcel-Sibiu/. Luceafărul (Sibiu) II ('1935), No. 9�10, p. 28-29. 128. C â n t e c e des te a şi pluguşor ce se cântă la Naşterea Dom­ nului nostru Isus Hristos şi la Anul Nou (Sf. Vasile). Huşi [1935]. Tip. George Cerchez. 16° 32 p. Fără indicaţia locului culegerii. 129. Cojocaru, Victor şi Ioan Pantelimon. Pluguşor. Culegere. Paşcani [1935]. Tip. « Haimovici : 8° 57 p. Lei 10. Fără indicaţia locului culegerii. 130. Col ind e culese din popor. Mănăstirea Bixad (Satu-Mare) 1935. Editura părinţilor basiliani l : Tip. « Sf. Vasile» Bixad :/.16° 62 p., 1 f. Fără indicaţia locului unde au fost culese. 131. C r i han, M. Urătură /Proboteşti-Târnauca-Dorohoiu/. Frân­ gurele VIII (1934--35), 892. 132. D r ă goi, Sa b i n V. Sus în vârful ceriului [Banat?J. Lu­ ceafărul (Timişoara) 1 (!935), 564-565. 133. K iri a c, G. D. Colinde şi cântece de Crăciun. Ediţie îngri­ jită de Con s t. B răi 1 o i u. Buc. f. a. Edit, Soc. Compoz. Români. 16 p. Lei 40. II colinde armonizare. 134. Ion e s c u, P r e d a. Colind pentru flăcău. /Regina Elisabeta­ Tulcea/. Doina II (1935), No. 4, p. 4I�42. 135. Mi hai, Ni ţ ă. Isus în colinde. Doina II (1935), No. 4, p. 35--39· 136. Popovici, Vasile 1. Colinde armonizate pe trei voci egale. Buc. 1935. Tip. « Socec et Co. ». S. A. 8° 32 p. 22 melodii din diferite regiuni. 137. S m â n t â nes c li, Dan. Naşterea Mântuitorului. Revista So­ cietăţii Tinerimea Română LIV (1935--36), No. 4, p. 131-135. « Origine, mituri, tradiţii », 138. S. O. Seara de Crăciun. Scoală gazdă. Cunună de viorele. /Mohu­ sibiu/o Luceafărul (Sibiu) II (1935), No , 9�10, p. 30�3r. 139. Ştefănucă, P. Colindul gospodarilor. /Feşteliţa-Tighina/. Viaţa Basarabiei IV (1935), 713. 140. Vi c lei m u 1. Joc sfânt, cules din popor, cu întregiri şi lămuriri de pu­ nere în scenă de Vi c tor Ion Pa p a. Cu aşezarea pe muzică a melodiilor popu­ lare (semne bizantine şi apusene) de G. Bre a z u. Cu un desen de copertă în cu­ lori de Lena Constante. (Cartea Satului 7). Bucureşti 1934. Fundaţia Culturală Re­ gală « Principele Carol », 8° 1 SI p., 2 f. 30 lei. Rec. Gând Românesc III (1935), 441 -444 (D. S t. Pe t r u ţ i u), 141. V u 1 p e s c u, Mar i n. Sociologie populară românească. Buc. 1935. Tiparul «Editurii Noastre». 8° 40 p. Lei 20. I 1 '1 I '1 1 [254] 254 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC Se ocupă, în mod cu totul neştiinţific, în special cu « Originea expresiei « Ho i-Ier-o i leroi Doamne'} (p. 13-35). La p. 35-39 se dau şase colinde, fără indicaţia locului unde au fost culese. X. POVEŞTI. SNOAVE. LEGENDE. TRADITII 142. B ă des c u, N. Povestea satelor Rădina şi Rădiniţa din judeţul Dolj. Arhivele Olteniei XIV (1935), 445-447. 143. Ca n tem i r, T rai a n. Ciripiri ciribire. Fascie.!. Cernăuţi 1935. « Glasul Bucovinei », 8° 32 p. Lei 30. lovo şi fil'u lu cesaru. Preotu şi zidaru. 144. Ca n tem i r, T rai a n. Gvera lu cral'u gărcichl (Text istro­ român). Făt-Frumos X (I935), 190-191. 145. Ci o bot e a, Con s t. Cu apă nu te saturi. /Broscari-Mehe­ dinţi/o Doina II (1935), No. 5, p. 67. 146. Ci o n f i, T rai a n. Femeia blestămată , Poveste. Şcoala Noastră: XII (1935), 388-39°. 147. Cos tin, L uei a 11. « Cerb mare soră n'are ... » Colecţia -. /Cornea-Severin/. Banatul Literar I (1934-35) No. 2, p. 19-21. 148. Cre a n g ă, Ion. Contes populaires de Roumanie. Traduction et notes par Stanciu Stoian .et Ode de Chateauvieux Lebel. Paris, 1932. Maisonneuve. Rec. Nouvelle Revue de Hongrie 46 (1932), 204-206 (N i col a s K â 1 I y). 149. Cre a n g ă, Ion. [Povesti]. Ilustrate de Stoica D. Buc. 1935. Edit. « Cartea Românească » 4°. Capra cu trei iezi. 29 p. 30 lei; Fata babei şi fata moşneagului, 31 p. 30 lei; Ivan Turbincă, 33 p. 30 lei; Povestea lui Stan păţitul, 52 p. 36 lei; Povestea porcului, 38 p. 36 lei; Povestea unui om leneş, 37 p. 36 lei; Soacra cu trei nurori, 28 p. 30 lei; Acul şi barosul, 27 p. 30 lei; Harap Alb, 84 p. 50 lei; Punguţa cu doi bani, 23 p. 28 lei. 150. D ieu, Ion. Mama maştehă (PoveSte)./Luna de Arieş-[Turda]f. Scânteia VI (1935), No. 5-6, p. 12-13. 151. D ieu, Ion. Poveste /Luna de Arieş-[Turda]/. Scânteia vr (1925), Nr. 12, p. 2-5. 152. Du mit r a Ş cu, N. 1. O păţanie cu un şarpe. /Şocoriciu­ Ialcmiţa/. Doina II (1935), No. 5, p. 57-58. 153. Du mit re s cu Opt aşi, 1. Un proces literar. Revista Soc. Tinerimea Română LIII (1934-35), 95--101. Influenţa Alexandriei asupra folklorului românesc, cu texte din Optaşi (jud. Olt). 154. Drumul Robilor. /Moldovc1/. Dimineaţa XXIX (1933), No. 9441, p. 3. Legendă. 155. H obi j l ă, G h. Femeia harnică. Şcoala Noastră XII (1935), II7. 156. I s pir e seu, . Pe t r e. Legende sau Basmele Românilor. VoI. II. (Biblioteca pentru toţi No. 1°48--1051). Buc. [1935]. Edit. « Univer­ sală » Alcalay 8° 348 p., 2 f. Lei 28. J� f ��'1:--�-:·==':T==iiiiiiii"""iiiiiiiiiiiiiiiiiiiililillll"""""""""""""" .. .t�� . .". [255] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 255 157. M â n d r u Ş c a, Ioa n. Cum a fost răpită fata pajorei. Scân­ teia. VI (1935), No , 1, p. 10-15. 158. M â n d r u Ş c a, 1. Ion Năzdrăvanul jPetea-Clujj. Scânteia VI (1935), No. 2-3, p. 8--14. 159. Mar i a n, S. F I. Pasările poporului român. (Pagini alese. Serie nouă Nr. 7). Ediţie îngrijită de Ion P il 1 a t. Buc. [1934]. Edit. Cartea Românească. 8° {8 p. Lei 10. I60. Mor ari u, Vie tor i a. A fost odată ... [4] Poveşti bucovinene. Culese de - (Biblioteca «Făt-Frumos » Nr. 3). Suceava I933. Tip. Glasul Bucovinei, Cernăuţi. I6°, 30 p. 5 lei. Rec. Făt-Frumos, X (I935), 2I3-2I8 (P e t r u 1 ro a i el. 161. M u şl e a, Ion. Alte variante româneşti ale snoavei' despre femeia necredincioasă. Anuarul Arhivei de Folklor III (1935), 169-176. 162. Ni col e seu Ci ura r u, 1. Puterea lui Dumnezeu [Poenele­ Dârnboviţa]. Doina II (1935), No. 4, p. 40-41. I63. P o P - R e t e g a nul, Ş t. Dornnişo ara Broască şi alte poveşti (Biblioteca popor ală «Lumea şi Ţara » Nr. I6). Cluj I934. Tip.« Astra », I6°, 3I p. lei I5. Fără indicaţia locului culegerii. 164. P O P - Re t e g a nul, Ş t. Snoave (Biblioteca poporală « Lumea şi ţara» No. 17). Cluj [1935]. Edit. Lumea şi Ţara. [Tip. Astra ?l. 16° 31 p. Lei 5. Fără indicaţia locului culegerii. 165. S a vin, Pe t ruG h. Când şi-aduce omul aminte de Dum­ nezeu. fBraniştea-Covurluij. Doina II (1935), No. 5, p. 55-56. 166. S a vin, Pe t ruG. Cusurul bărbatului. Doina II (1935), No. 4, p. 52. Fără indicaţia locului culegerii. 167. S t efa n o v i c, S. Die Legende vom Bau der Burg Skutari (Ein Beitrag zur interbalkanischer und vergleichenden Sagenforschung). Revue internationale des etudes balkaniques I (1934), 188--210. 168. Ş t efă nuc ă, P. Povestea lui Ion Săracul jlurceni-Lăpuşnaj. Viaţa Basarabiei IV (1935), 647-655. 169. U r e c h i ă, V. A. Legende române, cu un studiu introductiv şi note de Ion Hor iaR ă du les c u. Buc. 1935. Tipografiile Ro­ mâne Unite. 267 p. Notă. Atheneum 1 (I935), 286-288 (D. P o p o vie il. XI. MAGIE. MEDICINĂ POPULARĂ. DESCÂNTECE 170. Bol o g a, Val eri u L. Raportul din 1756 al unui chirurg german despre credinţele Românilor asupra moroilor. Anuarul Arhivei de Folklor III (1935), 159-168. E vorba de broşura lui G e o r g T a Il ar: Visum repertum anatomico-chirur­ gicum. Viena şi Lipsea, I784. 8°, 87 p. [256] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 171. Bol o g a, Val eri u L. Lamaştu-Karina-Sarnca. Cluj 1935. « Transilvania )}. 8° 2 f., 19 p., 2 f. Articol {( apărut în {( Revista Ştiinţelor Medicale l), XIII, 5, p. 647-665. Bucureşti, 1934 ». 172. COS ac, P. Folklor medical român. Studiu de etnografie medi­ cală română. Descântece şi leacuri băbeşti din România jîn special din jud. Suceava, Brăila/. Extras din ii Mişcarea Medicală Română )}, No. 3--4 1935· Craiova, Scrisul Românesc. 8° p. 235--248. {( Datini şi obiceiuri medicale în relaţie cu igiena », 173. Cre fel e an u, Vi ore 1. Descântec de speriat. /Frumosul­ Câmpulung/. Frângurele IX (1935), 973. 174. Cuc i u rea n u, M. Descântece /Manoleasa-Dorohoiu/. Frân- gurele VIII (1935), 916. , {( Descântec de însurătoare; Descântec ca să-ţi întorci mana la vacă », 175. L li n g u, Aur e 1. Descântec de gâlcă. /Miorcani-Dorohoiu/. Frângurele IX (1935), 959. 176. Mi hai, Ni ţ ă. Magie şi descântec. Gândirea XIV (1935), 429-431. 177. M u r g oei, A. & H. B. The Devil in Rumanian folklore. Folk-Lore (London) 40, 134--167. 178. P O P a, Con sta n tin 1. Descântec de dragoste IBoroaia- Baia/. Frângurele IX (1935), 930-931. 179. ReI i, S. Medicina călugărească în trecutul românesc (Extras din revista ii Candela » XLV (1934, No. 1-12). Cernăuţi 1935. Tip. ({ Glasul Bucovinei )}. 8° 18 p. Medicina băbească (p. 6-9). XII. ARTĂ POPULARĂ. PORT. MUZEE 180. An tip a, G r. Despre muzeele săteşti [: Conferinţă :j. Extras din revista « Căminul Cultural » (Fundaţia culturală regală « Principele Carol » 3). [Buc. 1935]. Tip. Române Unite. 8° 32 p. 1 f. 181. Bar bul, Eu gen. Costume româneşti din veacul al XVII-lea. Cluj 1935. Tip. « Lumina )}. 8° 32 p. Cu 24 ilustraţii în text. 182. B r ă t u 1 e seu, V. Elemente profane în pictura religioasă (Extras din « Buletinul Comisiunii Monurnentelor Istorice )} XXVII 1934). Buc. 1935. Tip. Datina Românească » Vălenii-de-Munte, 4° 19 p. 3 planşe şi 29 fig. Lei 50. 183. C heI cea, Ion. Muzeul etnografic din Viena. Gazeta Ilu- strată. IV (1935), 75-77. 184. Gol e seu, Mar i a. Sfântul cu cap de câine. Convorbiri Literare LXVIII (1935), 30--36- Legende trecute în iconografie. Icoana Sf. Cristofor. [257] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 185. Gol e s cu, Ni ari a. Sf. Gheorghe izbăveşte copilul dela Amira. Buc. 1935. Tip. GeHer. 8° 8 p. Lei 20. 186. Gusti, D. Un scop al muncii noastre: Muzeul satelor ro­ mâneşti. Curierul Echipelor Studenţeşti I (1935), No. 5, p. 1. 187. Mii c o v ici, Z. Folklor şi iconografie. Convorbiri Literare LXVIII (1935), 512-519. 188. 1\1 ilo i a, I. Biserica de lemn din Povârgina fSeverinf. Lu­ ceafărul (Timişoara) I (9935), 125-128. 189. Net o li c z k a, Lui s e. Volkskunst und Volkstracht der Ru­ mânen , In « Die Schweizertracht - Les costumes suisses » (Olten) VIII (1935), 176--182. Cu ilustraţii în text. 19°. P a p a h a g i, Tac h e. Images d'ethnographie roumaine. Tome tro isierne Banat-v-Oltenie. 561 phatographies o riginales, avec texte francais et roumain. Bucu­ reşti 1934. Socec & Co., 4° 294 p., 1 f. 1.000 lei. Rec. Arhiva Socială XII (1935), 523-525; (H. H. Sta h 1) Il Fol klore Italiana IX (1934), 135-136 (R. Cor s o). 191. Pe t r a n u, Cor i o 1 a 1:. Influence de l'art popuiaire des Rou­ mains sur les autres peuples de Roumanie et sur les peuples voisins. Revue de Transylvanie II (1935--36), 278--321. I92. Pe t r e s cu, Ioa n C. Muzeul şcoalei şi al satului Comarnic (Ce s'a înfăptuit la Comarnic). Buc. [1935]. Socec & Co. 8° :;::0 p., 30 planşe. V. Datine, credinţe, obiceiuri. VI. Industria casnică şi arta ţărănească. 193. Rău ţes c u, 1. O călătorie la Soveja[-Putna]. Muscelul Nostru VII (1935), No. 7-8, p. 32-36 Port (p. 34). 194. Sta h 1, H. H. Cum se strâng obiecte pentru muzeu. Cu rierul Echipelor Studenţeşti I (1935), No. 5, p. 8. 195. Str o e - Mii i t ar u, A 1. Locuinţă, port şi obiceiuri săce­ lene. Plaiuri Săcelene II (1935), 149--152. 196. T zig a r a - S a m urc a ş, A 1. Regina-artistă. Convorbiri Li­ terare LXVIII (1935), 425-428. încurajarea artei ţărăneşti de către Regina Maria. XIII. MUZICĂ ŞI COREOGRAFIE POPULARĂ 197. Bar b u , Fii are t. Colindele în muzica românească. Lucea­ fărul (Timişoara) 1 (1935), 573-574. 198. Cos tin, 1\1 a x imi 1 i an. Trubadurii străini şi lăutarii noştri. Luceafărul (Timişoara) I (1935), 490--493. 199. D o bre seu, A 1. Concursul de jocuri şi costume organizat de «Tinerimea Română» la 19 Mai 1936. Revista Societăţii Tinerimea Română LIV (1935-36), 350-352; 4°9-413. I7 Anuarul Arhicei de FolMor IV [258] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 200. D r ă goi, Sa b i n V. Din comorile muzicale ale Banatului. Reflexii şi concluzii în legătură cu ancheta monografică muzicală a co­ munei Belinţ ITimiş/. Luceafărul (Timişoara) I (1935), 161-163. 201. Oancea, N. Culegere de coruri (Cartea Satului Nr. 6). Buc. 1935. Tip. M. O. 8° 95 p. Lei 30. Culegere de colinde armonizate de D. G. Chiriac, T. Popovici, G. Cucu (p. 9-2I); Cântece populare armonizate de N. Oancea, Nicodim Ganea, C. Meittert, 1. Vidu, C. 1. Baciu, 1. D. Chirescu, T. Brediceanu, 1. Morozow (p. 31-90). 202. S li r 1 aşi u , L. Opera murzicală a lui Sabin V. Drăgoi. Lu­ ceafărul (Timişoara) I (1935), 315-320. XIV. FOLKLOR AL POPOARELOR CONLOCUITOARE, VECINE SAU STRĂINE. FOLKLOR COMPARAT 203. An ton i, E r har d. Deutsche Bauernkunst in Giirteln [jud. Târnava-Mare]. Siebenbiirgische Vierteljahrsschrift 58, 217-224. 204. BaiI aPe t e r. Nepzenei gyujtes a bukovinai m::lgyar falvakvan (= Culegere de muzică populară din satele unguresti din Bucovina). Ethnographia (Budapesta) XLVI (1935), I26-14I. 205. Bar t o k Bel a. Nepzenen k es a szornszed nepe k nepzerieje (= Muzica populară maghiară şi aceea a popoarelor vecine). (Nepszeru Zenefiizetek 3). Budapest I934 36 p. + 32 planşe muzicale. 206. B y han, Ar t hur. Beitrag zur Volkskunde der Gagausen (Estr. « Memoires de la Societe Finno-Ougrienne LXVII). După o notiţă bibliografică din II Folklore Italiano X (1935), 237-238, se ocupă cu aşezăr ile , portul, etc. Găgăuzilor basarabeni. 2°7. G Y O r f f y I s t van. Hunyadmegyei latomasok es kuruzslâsok a XVII-··XVIII szazadbol (�� Vrăji din judeţul Hunedoara în secolele XVII-XVIII). Ethnographia (Budapesta) XLVI (1935), 80-87. Dintr'un manuscris unguresc. 208. Hei s k e, W i l hei m. Die siebenbiirgische Ballade von die (, Bosen Schwie­ germutter '). In: Volkskundliche Gaben. Iohn Meier zum 70. Geburtstage dargebracht Berlin u. Leipzig 1934. Verlag Walter de Gruyter. 8° XVI, 314 p. 209. I O r g a, N. Choses d'art arrneniennes en Roumanie , Buc. 1935. Tip. {< Datina Românească » Vălenii-de-Munte 8° 16 p. Fr. 3. Influenţa artei populare româneşti asupra celei armene. 210. Le vai La jos. Poloniţa -- Lengyelfalva monografiâja. Irta :-. Odorheiu 1935. [Tip. « Globus »] 8° 45 p. 2 f. Săcui. « Etnografia satului. Vieaţa populară.\ Poarta, casa şi portul. Obiceiuri » (p. 28-40). 211. Le vai La jos. Szekelyfoldibethlehemes jâtek es Iakodalrni enek (= Vicleim şi oraţie de nuntă săcuiască). Irta: '-. Odorheiu, ţ : 1935 :j. 8° 15 p. După motive popul are , 212. Mi n c e v, D. N. Proverbe bulgare. Prefaţa de C. M u re Ş a n u. Con­ stanţa [1934]. Tip. (' Albania », 16° 31 p. [259] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 259 213. Necula, Dumitru D. şi Ion 1. Chesca. Mono­ grafia satului Cerna - jud. Tulcea din punct de vedere static şi dinamic. Brăila 1935. Atelierele tip. Presa. 8° 120 p., 1 f. Bulgari, p. 40-48 (, Obiceiuri 1) (la naştere, căsătorie, Înmormântare, Crăciun). Alte obiceiuri şi supersti ţii, p. 115: (, Lazărul ». 214. Net O 1 i c z k a, L. Arta populară săsească. (Extras din revista « Cuget Clar» VIII (1935), No. 13-18). Vălenii-de-Munte 1935. il Datina Românească ». 8° 6 p. 215. Net oii c z k a, Lui se. Die Austellung der Trachtenbera­ tungsstelle des Sebastian Hann Vereins. Siebenb.-Deutsches Tageblatt, No. 18666 din 5 Iulie 1935. Şi date despre portul românesc şi influenţa lui asupra celui săsesc. 216. Net oii c z k a, Lui s c. Săchsische und rurnănische Volkskunst, Versuch emer Gegenuherstellung. Klingsor XII (1935), 432--435. 217. P ă un e 1, Eu gen I. Cântecul mititichii. Studiu de literatură comparată. Extras din « Revista Gerrrrinistilor Români ,) Anul IV, No. 1. Buc. 1935. Mon. Of. si Impr. Statului. 8° 32 p. Un cântec popular ce se cânta pe la 1793, citat de mai mulţi călători, ajuns şi în literatura germană. 218. P h I e p s, H e r m a n n. Ost- und westgermanische Baukultur un ter be­ sonderer Wi.irdigung der Iăndlichen Baukunst Siebenbi.irgens. Berlin, 1934. Verlag fur Kunstwissenschaft. 4° 77 p., 40 tab. Rec , Siebenbi.irgische Vierteljahrsschrift 58, 168--169 (G u sta v T rei b e r}. 219. p O s P isi 1, F. Basa jocurilor populare engleze şi cu spad'i în raport cu cele germane, romanice, basce şi slave , Cuget Clar VIn (1935), 373--376. 220. Re t z l a f f, Han s. Bildnis eines deutschen Bauernvolkes. Die Sieben­ bi.irger Sachsen. Mit erl âuterndern Text vo n Mi s c hOr e n d und einem Gelei t­ wort von Bischof G J o n d y s. 96 zum Teil ganzseitige Abbild. und 24 Se iten Text. Berlin u. Stuttgart 1934. Verlag Grenze und Ausland 4°. Rec. Sicbcnburgische Vierteljahr sschrift 58, 163-165 (L u i s e Net oIi c z k a). 221. Si ger u s, E m i 1. Beitrăge zur siebenb.vsăchs. Trachtenkunde , Siebenburgische Vierteljahrsschrift 58, 224-229. 222. T zig a r a - S a m urc a ş, A 1. Impresii fugare din Finle ndr , Convorbiri Literare LXVIII (1935), 191-198. Comparaţie Între litera tura şi arta populară românească şi cea finlandeză. XV. ALTE GENURI DE LITERATURĂ POPULARĂ (BOCETE, CIMILITURI, PROVERBE, JOCURI COPILĂREŞTI, ETC.) 223. Cap i dan, Th. Le jeu aux osselets chez les Ro umains, les Slaves et les Albanais. Revue internationale des etudes balkaniques I (1934), 211-231. Notă. Gând Românesc III (1935), 58-59 (S e v e r P o p). [260] 260 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC Ghicitori. jMiorcani-Dorohoiuj. Frângurele IX L u ci a n. Cercetări asupra folklorului bănăţean. Literar 1 (I934-35) No. 7, p. II-14; No. 8, p. 224. Chifor, Romulus. Ghicitori j:Cojocna-Cluj:j. Vlăstarul Câmpiei 1 (1933), 151-152. 225. Cos tin, Ghicitorile. Banatul 16-I7· 226. Cos tin, L u ci a n. Cercetări asupra ghicitorilor bănăţene. Vântul. Banatul Literar 1 (I934-35), No. 5, p. I5-I6. 227. Cos tin, L u ci a n. Folklor bănăţean. Cercetări: ghicitorile. Doina II (1935), No. 4, p. 49-52. 228. Cot i g ă, Vas i 1 e. Se duc proverbele. Familia II (I935), No. I, p. 98-99. Câteva motive care determină dispariţia proverbelor. 229. Cuc i u rea 11 u, Mi hai. Ghicitori /Manoleasa-Dorohoiu/. Frângurele IX (I935), 929-93°. 230. Cuc i u rea n u, M. Ghicitori jBold-Manoleasa-Dorohoiuj. Frângurele IX (I935), 959. 23I. G h ici tor i dela sate. Scânteia VI (I935), No. I, p. 9----IO. Fără indicaţia locului culegerii. 232. L ung u, Ce zar. Bocet de mamă jMiorcani-Dorohoiuj. Frân­ gurele IX (1935), 930. 233. Paralescu-Cacoţi, Ioan N. Bocete. Doina II (I935), No. 5, p. 60. 234. L ung u, 1. (I935), 973--974· 235. Lup l� -M o rar i u, ° c t a via. Bocet jOstriţa-Cernăuţi/. Făt-Frumos X (I935), 193. 236. Mor ari u, Le c a. Cimilituri buco vinene, Făt-Frumos IX (1934),62-63. 237. Stă n i că, FIor i a n. Jocurile copiilor ca element naţional ŞI ca mijloc pentru cunoaşterea individualităţii. Progres şi Cultură III (I935), No . 7-8, p. 24-28. XVI. P Ă S TOR 1 T 238. P o p p, Mar a N. Urme româneşti în viaţa pastorală a Car­ paţilor polonezi. (Cu rezumat francez, 4 pl�nşe şi 1 hartă). Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LIV (I935), 2IQ--223. 239. Rad u, G h. Păstoritul pe Valed Doamnei [jud. Muscel]. în « Echipe studenţeşti la sate ».1 1934. Buc. J935, p. 361-380. 240. Rad u, G h e o r g h e G h. Contributiuni la studiul stânilor din România. Teză pentru doctoratul în medicina veterinară. Buc. [1935]· Tip. 1. N. Copuzeanu. 8° 96 p., I hartă, 6 planşe. Păstoritul pe Valea Doamnei, jud. Muscel. [261] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC REVISTELE DESPOIATE 261 1. Adevărul literar şi artistic 2-. Analele Dobrogei 3. Anuarul Arhivei de Folklor 4. Anuarul Societăţii Studenţilor în Geo- grafie « Soveja » 5. Archivum Romanicum 6. Arhiva (Iaşi) 7. Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma So­ cială 8. Arhiva Someşană 9. Arhivele Basarabiei 10. Arhivele Olteniei II. Arta şi Omul 12. Atheneum (Iaşi) 13. Banatul Literar 14. Blajul 15. Boabe de Grâu 16. Buletinul Cărţii Româneşti 17. Buletinul Institutului de Filologie Ro­ mână « Alexandru Philippide » 18. Buletinul Soc. Regale Române de Geografie 1 9. Bulletin Linguistique 20. Căminul Cultural 21. Cele Trei Crişuri 22. Convorbiri Literare 23. Cuget Clar 24. Cuget Moldovenesc 25. Curierul Echipelor Studenţeşti 26. Doina 27. Erdelyi Muzeurn (Cluj) 28. Ethnographia (Budapesta) 29. Familia 30. Făt-Frumos 31. Frângurele (Şendriceni-Dorohoi) 32. Gând Românesc 33. Gândirea 34. Gazeta Ilustrată (Cluj) 35. Hotarul 36. Învăţământul Primar (Făgăraş) 37- Junimea Literară 38. Lares (Roma) 39. Luceafărul (Sibiu) 40. Luceafărul (Timişoara) 41. Moldova Nouă (Iaşi) 42. Muscelul Nostru (Câmpulung) 43. Natura 44. Pagini Literare 45. Plaiuri Hunedorene 46. Plaiuri Săcelene 47. Progres şi Cultură (Tg.-Mureş) 48. Ramuri 49. Rânduiala 50. Revista Asociaţiei învăţătorilor Mehe- dinţeni 51. Revista Critică 52. Revista Fundaţiilor Regale 53. Revista Germaniştilor Români 54. Revista Istorică 55. Revista Societăţii Tinerimea Română 56. Revue Historique 57. Revue internationale des etudes bal- kaniques 58. Revue de T'ransylvanie 59. Satul şi Şcoala (Cluj) 60. Scânteia (Gherla) 61. Şcoala dela Ilfov 62. Şcoala şi viaţa Ilfovului 63. Şcoala Noastră (Zalău) 64. Şcoala şi Viaţa 65. Siebcnburgische Vierteljahrsschrift 66. Slavoriic Review 67. Societatea de Mâine 68. Tara Bârsei 69. Transilvania 70. Viaţa Basarabiei 71. Viaţa Ilustrată 72. Viaţa Românească 73- Zeirschrift fur VoJkskunde (Berlin) 74. Zorile Romanaţului [262] [263] RAPORT ANUAL (I935-36) jud. Pâslaru, învăţător în Tg.-Ocna, jud. Bacău. Vasile, învăţător în Cotorea, jud. Buzău. 1. Oprişu, licenţiat În teologie, Baru Mare, Const. Const. Victor In al cincilea şi al şaselea an de activitate, « Arhiva de Folklor a Academiei Române » a continuat culegerea de materiale folklorice. S'au întocmit şi răspândit alte două chestiona re, unul (IX) referitor la (< Moarte şi înmormântare » şi altul (X) la {< Casa, gospodăria şi vieaţa de toate zilele (Credinţe, obiceiuri şi povestiri) ». S'a mai alcătuit şi o circulară (Nr. s) referitoare la (< Povestiri în legătură cu focurile ». La aceste che­ stionare şi circulare, cât şi la cele din anii precedenţi - care au fost trimise noilor co­ respondenţi - s'au primit numeroase şi preţioase materiale. Şi În aceşti ani a intrat mult material independent de răspunsurile la chestionare. Mare parte din acest material a fost despoiat deja pentru catalogul pe specialităţi al Arhivei, care stă la dispoziţia cercetătorilor. Ca şi În trecut, colaboratorii cei mai harnici şi pricepuţi au fost distinşi cu premiile următoare: Pentru anul 1935 : Premiul I (Lei 2000): George 1. Bârleanu, învăţător în J ujineţ, jud. Cernăuţi. Premiul II (Lei 1500): Vasile Bologa, învăţător în Vad, jud. Maramureş. Premiul III (Lei 1000): Gheorghe P. Niculae, învăţător În Podulupi, jud. Ialorniţa, 6 premii a Lei 500: 1. Olivia Sturzu, înv. în Târzia-Brusturi, jud. Baia. 2. Emi- lian Tetileanu, inv. în Co zia, jud. Hunedoara. 3. Mihail Sirncelescu, înv, în Zegaia, jud. Mehedinti. 4. Th. Pletos, înv. în Cruglic, jud. Orhei , 5. Gheorghe M. Negru, înv. În Padina, jud. Buzău. 6. Ion Berbecaru, clasa VIII, Şcoala Normală din Vaslui. Pentru anul 1936: Premiul I (Lei 2000): Premiul II (Lei 1500): Premiul III (Lei 1000): Hunedoara. 6 premii a lei 500: 1. Elena Gh. Stan, înv. În Uda- Tărăruşi, jud. Baia. 2. Mihai V. Marina, înv. în Rona-de-sus, jud. Maramureş. 3. Dionisie Ionaşcu, înv. în Ţânţăreni, jud. Orhei. 4. Ion Cruceană, student în litere, Jiblea, jud. Argeş. 5. Caius Pascu, student­ teolog, Gherman, jud. 'I'imiş-Torontal. 6. Avram Borcuţia-Cercel, plugar În Şicula, jud. Arad. O serie de membri corespondenţi, tot atât de harnici şi conştiincioşi, care n'au putut fi premiaţi din cauza numărului limitat al premiilor (şi care vor fi premiaţi, pro­ babil, în anii viitori), au fost distinşi cu exemplare din Anuarul Arhivei. Anuarul s'a mai trimis şi tuturor membrilor corespondenţi, premiaţi În anii pre­ cedenţi sau amintiţi în rapoartele noastre pe anii 1932 şi 1933-34, care au înţeles să rămână credincioşi colaboratori ai Arhivei, S'au făcut trei anchete folklorice prin stipendiaţii Arhivei. Una în vara anului 1935, de către d-I Emil Petrovici, profesor la Universitatea din Cluj, în Munţii Apuseni (Moţi); a doua în vara aceluiaşi an, de către subsemnatul, în Valea Gurghiului (jud. Mureş), iar a treia de către d-I Ion Mărcuş, licenţiat în litere, în Făget (jud. T'ârnava-Mică), [264] RAPORT ANUAL satul de naştere al mult regretatului sprijmrtr j- al Arhivei noastre, Ion Bianu (după dorinţa exprimată de el însuşi în ultimu-i an de vieaţă), S'au continuat lucrările pentru o bibliografie generală a folklorului românesc (în acest Anual" s'a publicat cea pentru anul 1935). Directorul Arhivei a pregătit pentru publicaţia internaţională « Volkskundliche Bibliographie » literatura folklorică româ­ nească a anilor 1933-34. Biblioteca Arhivei s'a sporit cu 44 volume, parte donate, parte achiziţionate. S'au primit donaţiuni dela: Arhiva de Folklor din Tartu-Estonia (5 vol.), Arhiva din Kau­ nas-Lituania (2 VO!.), Arhiva din Oslo (4 vol.), Arhiva din Copenhaga (2 vol.), V. Bo­ loga (1 vol.), E. Butura (1 VO!.), Georgescu-Breazul (5 vol.), Petru Iroaie (1 vol.), Ion Muşlea (5 vol.), L. Netoliczka (1 vol.), Eugen Nicoară (1 VO!.), G. T. Niculescu-Va_ rone (2 vol.), Nic. Pană (1 VO!.), Emil Precup (6 vol.), Elena Râşniţă (1 vol.), Şcoala Normală de învăţători-Chişinău (1 vol.). In schimbul Anuarului, Arhiva primeşte următoarele publicaţii străine: Budkavlen (Abo-Finlanda). Danmarks Folkeminder .(Copenhaga). Eesti Rahvaluule Arhiiv (Tartu-Estonia). Diferite publicaţii. Ethnographia (Budapesta). Lares (Firenze). Lud (Lemberg). Lud Slowianski (Cracovia). Norsk Folkeminnelag (Oslo). Oberdeutsche Zeitschrift fur Volkskunde (Heidelberg). Schweizerisches Archiv fur Volkskunde (Basel). Sieben biirgisches Vierteljahrsschrift (Sibiu). Tautosakos Darbai (Kaunas-Lituania). Ca şi în ceilalţi ani, Arhiva a continuat să stea la dispoziţia instituţiilor sau parti­ cularilor care au nevoie de informaţii asupra folklorului românesc, satisfăcând cererile următorilor cercetători străini: Prof. Earl Herter (Londra), Oskar Loorits, directorul Arhivei de Folldor Estone (Tartu), Prof. Iovan Erdeljanovic (Belgrad), Prof. J ohn Meier, directorul Deutsches « Volksliedarchiv ')-ului din Freiburg, Prof. G. Rohlfs (Tlibingen) şi Ionas Balys, directorul Arhivei de Folklor lituane (Kaunas). ION MUŞLEA [265] RESUME DES ARTICLES SILVIU DRAGOMIR, Les ecrioains de Raguse el le refrain des Noels roumains (pp. 5-II). - L'auteur signale le fait, presque inconnu de ceux qui chez nous s'in­ teressent au folklore, que chez nombre decrivains de Raguse des XVI et X'Vl I-ernes siecles I'on trouve le leit-motiv « Hoja, Lero, Dolerije », presque identique au refrain des Noels roumains « Oi ler oi d'ai ler oi 1). an doit ecarter I'hypothese selon laquelle on aurait a faire ici au nom d'une vieille divinite slave. L'auteur avance quelques ar­ guments philologiques et ethncgraphiques qui confirment - ce que M. Gavazzi a soutenu des 1923 -le fait que nous avons ici un element emprunte aux Noels «< co­ linde ») des Valaques et des Maurovalaques. Ces Roumains slavises de la Peninsule Balkanique, dont la presence a Raguse a ete par ailleurs prouvee, ont garde dans leur vie tot leurs coutumes certaines traces de roumanisme, dont le leit-motiv ci-dcssus, D. ST. PETRUŢIU, Les « Sainles femmes 1) (pp. 13-29). L'auteur montre que ce drame religieux est I'unique « mystere de la Passion» que connaisse le folklore roumain. an le joue durant les fetes de Pâques en Transylvanie (region de Sălişte-Sibiu et de Teiuş­ Alba). Cette representation est d'origine recente, du milieu du Xl.Xseme siecle. Elle a ere donnee pour la premiere fois a Sălişre, etant I'ceuvre de I'ecrivain populaire Pro­ copiu Picu Petruţ. Le poeme presente de frappantes analogies avec la representation des Mages, a Noel, aussi bien par la structure de la versification que par la mise en scene. Dans ce drame aucune influence des Passions connues dans l'Europe Occiden­ tale. II est presque certain que les Mages ont ere les inspirateurs et les modeles de ce mystere pascal. Ce myster e est compose de quelques scenes relatives a la Passion du Christ, eu particulier aux lamentations de la Vierge Marie et des « saintes femmes » pres du Saint Tombeau. Les personnages du drame sont: la Vierge Marie, les « saintes femmes » Marie-Madeleine, Salome, J eanne, Suzanne, puis le Christ, l' Ange, le centurion Lon­ gin, un pretre et I'apotre Pierre, tous interpretes par des fillettes et des garcons du village, entre 12 et 15 ans. Comme dans le « jeu des Mages 1), la troupe des « saintes fernmes » a coutume de se rendre dans les villages des alentours. La planche represente le groupe des « saintes femmes» de Galeş (arrondissement de Sălişte) en 1895. Suit le texte du drame, tel qu'il est donne au cours de la representation. P. V. ŞTEFĂNUCĂ, Recherches [olhloriques dans la oalee du Bas-Dniestr (pp. 31-226). - L'auteur deja con nu par un travail publie dans notre second annuaire, (pp. 89-180) a poursuivi ses recherches dans la rnerne province et cette fois dans 10 villages situes dans la Bessarabie sud-orientale, ou des populations roumaines, russes et ukrainiennes forment un interessant complexe folklorique. Apres une introduction qui constitue une veri table petite monographie de la region (histoire, etat econo­ mique, occupations, habitations, ressources, types humains, costumes, vie religieuse, [266] 266 RESUME DES ARTICLES \ dialectes et folklore), suit un tres riche recueil sur les ceremc nies periodiques, les cou­ tumes sur la vie, du berceau il la tombe, et de nombreux textes de Iitrerature populaire (chansons, contes, legcndes, superstitions, magie, etc.). Les textes sont accompag nes d'un glossaire et d'une carte de la region exploree (p. 227). TIBERIU MORARIU, l' Focul viu ,) (le feu oicant ) en Transyloanie, Alaramllreş el Bu­ cooine (pp. 229-236). - Parmi les coutumes les plus interessantes conservecs dans quelques coins plus ret ires des .Carpathes rournaines, on trouve celle du feu « vif ,). L'importance de cette coutume ne consiste pas seulement dans le fait qu'on allume le feu vivant par frottement, grâce il deux morceaux de bois secs, mais surtout dans les nombreuses croyances et superstitioris qui s'y rattachent et q ui nous expliquent le caractere presque sacre de ce « feu vivant » dans I'esprit des pâtres de ces regions. Enumerons tout d'abord les divers procedes dont on se sert pour l'allumer. 1. an enfonce dans le sol d eux morceaux de bois, bien secs, il un metre I'un de I'autre , Chaque piquet a ere perce d'un trou il mi-hauteur; entre les deux pieces de bois, on place un autre bâton, il ['extrcrnite duquel se trouve un morceau d'amadou. Une corde met en mouvement ce bâton transversal et le frottement devient si fort que l'a­ madou s'enflamme (Fig. 1 et PI. 1, I, 2). Les bois enforices dans la terre sont souvent rernplaces par deux minces troncs de sapins issus d'une merne souche. 2 .. On place entre deux pieces de bois une troisierne ; par un frottement rapide, ces morceaux de bois se rechauffent il tel point, qu'en approchant un objet inflam·· mable celui-ci prend feu (Fig. 2). J. an fixe un pieu en terre; sur son extremite superieure amincie, tourne une plan­ chette garnie d'amadou. Par le tournoiement de la planchette, l'amadou prend feu. 4. an frotte deux pieces de bois, dont I'une est prise verticalement et l'autre per­ pendiculairement (Fig. 4 et Pl. LI, Il. Une variante de ce systeme est de frotter deux planches en un mouvement de scie (Fig. 5 et PI. II, 2). 5. On introduit dans un sapin sec un morceau de bois dur, ayant au bout de 1'a­ madou. En lui iropregnant un mouvement tournant de va-et-vient entre les paumes, l'amadou s'enflamme (Fig. 6, 7 et PI. III, 1). 6. Apres avoir perce un morceau de bois en son milieu, on introduit l'amadou, dans le trou. an le frotte ensuite avec une corde jusCju'a ce qu'il prend feu (Fig. 8 et Pl. III, 2). Comme nous le disions plus haut, un grand nombre de croyances et de coutumes sont lices il l'allumage, il l'entretien et il l'emploi du feu vivant. Par son caractere sacre, ce feu a, en effet, la vertu de defendre les troupeaux contre les differents dangers qui les menacent: mauvais Esprits, betes sauvages, epidemics et meme l'orage. Pour echapper il tant de menaces, toutes les brebis doivent sauter par dessus le feu vivant, installe devant le parc il moutons; il arrive meme qu'on en­ ·cerele tout le troupeau d'un cordon de fumee emanant de ce feu. Dans les cas plus graves d'epizootie, on creuse sur le versant de la colline une sorte de tunnel, dans Je­ 'quel est place un brasier; le troupeau tout entier, doit traverser ce turmeI, se purifiant ainsi et echappant it l'epidemie. , ION l\lUŞLEA, lIIatiriaux pour la connaissance de l' aire du leu vivant ({aCid ,:iu) clie::. les Roumains (pp. 237-242). - Faisant suite il l'appeJ par .lequel .Mr. T. Morariu termine son artiele public dans ce meme Annuaire (pp. 229-236), l'auteur releve quelques temoignag�s ignores sur l'existence du îeu vivant dans les litteratures rou­ maine, hongroise et russe. Le plus important est celui concernant la Bessarabie, pro­ vince dans laquelle cette maniere d'allumer le feu n'etait pas encore connue, Tout [267] .. RESUME DES ARTICLES aussi interessantes paraisserit <'tre quelques-unes des 15 inforrnations provenant du materiel inedit de 1'(, Archive de Folklore de l' Academie Rournaine », surtout celles qui ont trait il la Valachie, contre e dans laquelle le feu vivant etait j usquă p resent aussi :Înconnu. Bibliographie du [olklore rournatn ( annee 1935) (pp. 243-261). Rapport sur I'actioite de /'(, Archioe de Folklore de ['Academie Roumaine . pour les annees 1935-36. Tableau desPliblications rerues en echange (pp. 263-264) .