[1] ION BIANU SI FOLKLORUL NOSTRU , În cuvintele cu care inauguram întâiul Anuar al Arhivei de Folklor, am arătat cât de larg a fost reprezentat folklorul, încă dela început, în cea mai înaltă instituţie de cultură românească, prin Alecsandri, Marienescu, Hasdeu şi Marian. Cu moartea lui Ion Bianu, Academia Română pierde un alt mare iubitor al folklorului nostru. Prin felul studiilor cărora s'a dedicat, Ion Bianu n'a fost propriu-zis un folklorist. Alături de cercetările-i de istorie literară, filologie şi bi­ bliografie, el s'a ocupat din când în când şi de folklor. Dacă n'a scris mai mult în acest domeniu, nu Însemnează Însă că nu era mereu preocupat de vieaţa tradiţională a poporului nostru dela ţară. Născut din părinţi ţărani, el n'a putut uita - cum vom arăta mai jos - nici la adânci bătrâneţe, obiceiurile şi cântecele satului natal. Pornit din acel Fă get de pe Târnave, unde preoţise Nicolae Pauletti, cel care ne-a lăsat cea mai vechie culegere de cântece populare de care avem cunoştinţă 1) - Bianu a ţinut să se ocupe, de câte ori multiplele-i îndeletniciri i-au dat răgaz, şi de «floarea culturală a sătenilor», cum numea, într' o scrisoare, folklorul. Contribuţia lui la promovarea studiilor de folklor românesc are două aspecte: de o parte ca cercetător, de alta ca organizator. În întâia calitate, a publicat trei articole interesante 2), dintre care primul atrage atenţia cercetătorilor asupra semnificaţiei lungimei versurilor vechii noastre epici populare. Într'al doilea publică o baladă găsită într'un manuscris din anul r809, arătând «înrudirea strânsă între cântecele şi credinţele româneşti şi balcanice» şi insistând asupra bogatului câmp de cerce­ tări ce se deschide învăţaţilor noştri În acest domeniu. Tot aici trebue să amintim că la r899, când Revista Nouă (II, p. ') Publicată de A 1. Lup ea n li - M eli 11, De pe Secaş. Blaj 1927. ,) Din istoria poeziei noastre poporaie. Convorbiri Literare XL (r906), p. 726-3°. Doncilă. Un ve chiu cântec vitejesc. Idern, XLII (r908), p. rO-22. Filipii. Credinţă poporalâ din judeţul Vâlcea. Revista Nouă IV (r89r), p. 338-39. Anuarul Arhivei de Folklor III. [2] 2 ION MUŞLEA 36-39) publica balada «Călătoria mortului» culeasă de S. FI. Marian din Bucovina, Bianu, la curent cu cercetările de folklor comparat, arăta în nota dela p. 39, că «această baladă este o nouă formă românească a legendei despre călătoria mortului, comună la toate popoarele Penin­ sulei Balcanice» - el cunoscând şi alte două variante româneşti, pre­ cum şi pe cele balcanice publicate de Dozon. La sfârşitul acestei note, anunţa că «în Revista Nouă se va publica în curând un studiu comparativ amănunţit asupra legendei acesteia şi asupra credinţei cuprinsă îrrtrînsa». Studiul anunţat n'a apărut. Dar această «întâie identificare a motivului la noi» se datoreşte lui Bianu-şi nici de cum lui S. Flaviu (sic !) Marian, cum greşit afirmă D. Caracostea 1). Ca raportor al atâtor culegeri şi studii prezentate Academiei spre publicare sau premiere, Bianu a ştiut să deosebească contribuţia pre­ ţioasă de cornpilaţia seacă şi superficială 2). În a doua calitate, aceea de organizator sau de iniţiator, datorăm lui Ion Bianu publicarea mai multor culegeri de folklor în editura sau Memoriile Academiei, culegeri care, fără ajutorul şi înţelegerea lui, poate n' ar fi văzut lumina tiparului 3). Cum în Memoriile Secţiei Literare nu se puteau publica toate culegeri­ le de folklor prezentate Academiei, multe din ele rămâne au netipărite, sau «îngropate în uitare în reviste şi ziare. În amândouă cazurile se făcea mare pagubă studiilor cari trebue să pătrundă în sufletul tera­ nului român spre a-l înţelege în toată firea lui adâncă precum şi în felul lui de a-şi spune prin vorbire gândul şi simţirea» 4). Bianu propune deci publicarea unei colecţii speciale a Academiei, destinată folklorului ... «cu un cuvânt de tot ce este manifestare a vieţii sufleteşti a poporului». Astfel luă fiinţă în primăvara anului 1908, colecţia «Din vieaţa popo­ rului român - Culegeri şi studii», care a publicat, timp de 23 de ani, patruzeci de volume cuprinzând materiale şi studii, multe de o deose­ bită însemnătate. S'ar fi crezut că, legat cum era de această colecţie, Bianu nu s'ar fi ,) Lenore. O problemă de titeraturâ comparată şi ţolklor . Bucureşti I929, p. r6. 2) Vezi în special critica necruţătoare, dar dreaptă, pe care ° face studiului lui T h. S per an tia, Introducere în literatura popula1'ă (Buc�reşti r904). în «Analele Academiei Române», Desbateri, Tom 27, p. 5 T 3-520. . 3) Texte macedo-române. Basme şi poesii poporale dela Cruşoua, culese de Dr. M. G. O b e d e n a r u. Publicate după manuscrisele originale, cu un glosar complet de Prof. r. Bianu. Bucuresci I891. «Academia Rornână» , IX, 380 p. Medicina babeloru, adunare de descântece, reţete de doftorii şi vrăjitorii băbesci de D imi t r i e P. Lup aş c Il, cu un raportu de Prof. 1. Bianu. Bncuresci r890. «Aca­ demia Română». t z S p. ') Raportul lui Bianu în: Pom P i 1 i u Pâr ve s c il, Hora din Car/al (Academia Română. Din vieaţa poporului român I}. Bucureşti 1908. p. 3· [3] ION BIANU ŞI FOLKLORUL NOSTRU 3 înduplecat să o părăsească. Dar înţelegerea sa pentru necesităţile altor vremuri a biruit. Bianu s'a ocupat cu interes «de planul pentru reorga­ nizarea adunării şi publicării materialelor de folklore. prezentat de O. Densusianu în 1920. Apoi, când subsemnatul a înaint-t, prin d-l S Puşcariu, un memoriu pentru înfiinţarea unei Arhive de Folklor, Bianu a îmbrăţişat cu căldură această propunere şi i-a dat posibilităţi de reali­ zare încă la sfârşitul acelui an (1930). Pentru Arhiva noastră, Bianu a avut tot timpul o atenţie şi o grijă deosebită. În cele ce urmează aş dori să arăt această lature necunoscută a interesului său pentru folklorul românesc, manifestat în legătură cu activitatea Arhivei. Desprind dintr' o scrisoare particulară - datată 3 Ianuarie 1932- care e caracteristică şi felului său de a scrie, ultimul aliniat: «Anul non cu bine pentru toţi ai noştri (cu deosebire pentru ai Maicei Academie). şi cu spor în toate - afară de cheltuieli. Să ştii însă că banii pentru lucrările de folklor sunt la dispoziţie». Într'adevăr, toate propunerile noastre pentru premierea corespondenţilor harnici, au fost aprobate: «Ai mare dreptate - scria Bianu la 25 Ianuarie 1932 -, trebue să ne folosim de ultimii ani de vieaţă veche sătească pentru culegerea folk­ lorului de toate felurile». Orice titlu de publicaţie ori articol, românesc sau străin, de care lua cunoştinţă şi care credea că poate interesa cercetările de folklor româ­ nesc, era pus fără nicio zăbavă pe hârtie şi trimis Arhivei. Marele bibliograf care a fost Bianu, şi-a dat seama şi de importanţa bibliografiei folklorului românesc, pe care am inaugurat-o cu întâiul Anuar. Aceasta i-a produs o vie mulţumire şi în repetate scrisori insista nu numai pentru continuarea ei, ci mai ales pentru pregătirea şi pu­ blicarea întregei bibliografii a folklorului românesc - ceea ce rămâne deocamdată o problemă a viitorului. Initiativei lui Bianu se datoreşte însă alcătuirea «Bibliografiei lucrărilor cu caracter folkloric şi etnografic publicate de Academia Română (1877--1929)'), apărută în Anuarul II (p. 221-227). Dar preocupările lui Bianu în ce priveşte Arhiva noastră erau şi de alt gen. Atrăgând atenţia conducătorului ei asupra unor articole din cotidianele bucureştene interesând folklorul, insista ca «în Anuar să fie în fiecare an o cronică a manifestărilor Iolklorice între cari aceasta - era vorba de «Târgul de fete» dela Găina - este una de viu interes') (scrisoare din 21 Iulie 1933). In legătură cu această sugestie, Bianu adaugă contribuţii interesante la cunoaşterea târgurilor de fete din Ardeal: «La noi, pe Târnave, ştiu unul la «Târgul Bulciului», numit şi «Ia Oraş'), Ia Cetatea-de-Baltă pe la Sântă Măria. Merg asemenea fetele şi ficiorii - îmbrăcaţi cât mai frumos - petrec, beau, joacă, cântă, se [4] 4 ION MUŞLEA înţeleg şi «:se ieau» (se căsătoresc).Am fost şi eu odată, pe când eram în c lasa VII sau VI. Erau centre de vieaţă socială a ţăranilor români. Urmă­ ri ţi peste tot l: Contribuţiile lui Bianu la sporirea materialelor Arhivei nu se mărgi­ neau Însă la aceste Însemnări. Punându-şi In ordine corespondenţa, el găseşte notate, de prin anii 1892, colinde din satul copilăriei sale. Pe acestea le cântase compozitorului ]uarez Movilă, pentru ca să le pună pe note. El trimite Arhivei cele cinci colinde împreună cu ariile lor (Ms. No. 585), dintre care «întâiele două le-am colindat şi eu la cinci-şase­ şapte ani - am acum 76 împliniţi». Altădată trimite o seamă de obi­ ceiuri dela «lăsata-secului. de Paşti şi dela Sânziene, pe care le întitulează «Note şi amintiri din copilărie (1870) dela Făget: (Ms. No. 270). Dintre acestea, mai multă Însemnătate prezintă «sărbătoarea boului» [împo­ dobit], despre care avem atât de puţine informaţii În literatura noastră folklorică 1). O chestiune îl preocupa demult şi cu deosebire în ultimul timp: « Un lucru de urmărit cu stăruinţă neadorrnită este superstiţia pentru «legatul viilor», lucru de mare taină şi însemnătate - îmi scria la 28 Decemvrie 1932. Eu îţi trimit ce mi-aduc aminte din copilărie, din Făgetul meu. Dar ar trebui urmărit, fiindcă are urme foarte vechi. Mai este undeva? S'o public ?» Această practică magică, pe care o dăm în Întregime 2), este întra­ devăr interesantă şi, după cât ştim, nerelevată până astăzi. Am în­ tocmit imediat o circulară către corespondenţii Arhivei, învitându-i să comunice dacă această practică e cunoscută în ţinutul lor. Anunţându-i acest lucru, Bianu răspundea: «Cu «legatul viilor» eu am tot amânat, gândindu-mă să organizez eu o anchetă». Dacă această amânare nu s'ar fi întâmplat, e foarte probabil că ar fi găsit material suficient pentru un ,) Ci. Ion M u ş l e a, Şcheii dela Cergău şi [oiklorul lor. Cluj J928. p. 20-2I. ') «La satul meu de naştere Făget între dealurile cari despart Târnava mare de Târnava mică, oamenii au o coastă de vii în mici parcele, cari' formează un singur trup despărţit cu gard din toate părţile de locurile de arătură din jos, pentru ca să fie ferite de vitele, cari în unele timpuri (după secere sau după culesul Cucuf"qzelor) pasc în jurul viilor. În fiecare an la Stu Gheorghe se aleg doi feciori din �at cari au să păzească viile - şi sunt numiţi vighitori. Slujba lor începe tocmai la Stă M�rie (I5 August sau 8 Septemvrie mai probabil). Atunci se aduc de ei la biserică câţiva struguri, cari au început să se în­ dulcească; popa le ceteşte o rugăciune şi-i stropeşte cu apă sfinţită, iar din acea zi vighi­ torii întră în slujba lor şi nu mai ies decât după culesul viilor. Pentru locuinţă îşi fac în fiecare an o colibă în vârful dealului viilor în acelaşi loc în fiecare an. Deasupra locului colibei s'a împlâutat în pământ la Stu Gheorghe un ar­ bore cât mai înalt adus din pădure şi împodobit la vârf cu crăci legate în formă de cruce. În noaptea următoare se face «legatul» viilor de un 0111 bătrân care ştie. Coliba este făcută şi în ea se întâlnesc seara târziu cei doi vighitori şi meşterul legător cu ale lui taine . . ,.tr·""I::·."·l" __ �""· , [5] ION BIANU ŞI FOLKLORUL NOSTRU 5 studiu interesant. Aşa, abia am primit câteva răspunsuri la obiect, dintre care unul dintr'un sat vecin cu Făgetul său 1). Încă înainte de a-i comunica vreun rezultat, Bianu întreba cu ne­ răbdare: «Dar cu «legatul viilor» ai aflat ceva? Ori nu s'a mai aflat nimic prin întunecarea trecutului? Multe, multe se vor fi înnecat aşa şi la noi şi la alţii. Nu ştiu dacă acea credinţă este cunoscută şi dincoace de munţi, unde sunt multe vii cultivate din adâncul vechimilor 2»>. Trirniţându-i materialele intrate ca răspuns la circulara privitoare la «legatul viilor», îl rugam să scrie un mic articol, care să se publice chiar în Anuarul Arhivei. Se pare însă că sărăcia informaţiilor nu l-a îndemnat să o facă: «Se vede că am venit prea târziu cu cercetarea după acel obiceiu, care pare a fi mort in ceaţa uitării. Eu îl cred rămas de pe vremea lui Buerebista şi pierdut în modernizările secolului al XIX-lea» - răspundea în Martie 1934. Am crezut însă că se cuvine ca materialele devenite cunoscute mul­ ţumită informaţiilor sale despre practica magică a «legatului viilor» , a cărei semnificaţie şi origine îl interesau atât de mult, să le publicăm sau să le semnalăm aici, în cuvintele cu care ne luăm rămas bun dela el. Cei doi vighitori pleacă pe cărarea care înconjură viile - unul la dreapta celalalt la stânga, şi ajung jos în sat, apoi trec prin sat spre ţintirim; acolo fiecare merge la un mormânt proaspăt, pe care l-a ochit de cu ziua; umple gluga cu ţărânădepe acel mormânt, apoi pleacă înapoi pe drumul pe unde a venit celalalt vighitor şi ajunge la vii. Dacă întâlneşte pe cineva trece pe lângă el fără să-i vorbească şi fără să răspundă dacă este întrebat. Ajunşi la vii cu glugile pline, cei doi pleacă fiecare în sens opus de cum a venit şi pe tot drumul cărării presară cu mâna din glugă ţărână adusă de pe mormânt; ajunşi la coliba lor, găsesc acolo pe vrăjitor, cu care vorbesc şi fac nu se ştie ce - şi aşa viile sunt legate. Prin această legătură viile sunt apărute de multe stricăciuni, mai ales de a fi mâncare de pasări - granguri, mierle şi altele. Am cunoscut în copilăria mea un asemenea meşter - om de frunte care ştiea lega. Mai târziu intâlnindu-l la părinţii mei, căci era dintr'un sat vecin, l-am întrebat despre legătura viilor, dar a râs şi a spus că «astea sunt de ale noastre, nu sunt pentru Domnia voastră cărturarii» şi nu a vrut să-mi spună nimic. Un văr primar al meu - proprietar - om cu studii universitare de drept - aşezat la ţară m'a asigurat că la o vie a lui sădită departe de viile sătenilor, a făcut însuşi ex­ perienţa şi a constatat efectul sigur al legăturei, căci via nu i-a mai fost prădată de pasări după legătură, cum fusese nelegată în anii dinainte» (Ms. No, 460, p. 1-3). Într'o scrisoare dela 7 Ianuarie 1933, adăuga: «Asemenea «legături» se fac însă şi pentru grâu (holde) şi ovese etc .. , ca să fie apărate de jaful vrăbiilor». Pentru «legarea» păsărilor prin ţ.ărâna de pe morminte, vezi şi manuscrisele Arhivei No. 314, p. 5 (Rusul-Bârgăului, jud. Năsăud), No. 59°, p. IZ (Todireni, jud. Botoşani) şi revista «Vlăstarul Cârnpiei» 1 (1933), p. 140 (Cojocna, jud. Cluj). 1) Chesler, jud. Târnava Mică. Ms. No. 501, p. 1-2. 2) O dovadă că acest obiceiu există şi în Oltenia este răspunsul din Coşoveni, judeţul Dolj (Ms. Arhivei de Folklor a Academiei Române No. 491, p. 45-47). [6] 6 ION MUŞLEA Am amintit cât de mult îşi iubea Ion Bianu locurile copilăriei. I-ar fi plăcut atâta ca ţinutul său: «satele grupate în nişte funduri de văi din încreţiturile dintre Târnave», să fie studiat din punct de vedere al «graiului, cântecului şi portului». Arhiva de Folklor nădăjduieşte să-i poată împlini în curând această dorinţă - exprimată în ultimul său an de vieaţă -ca un omagiu de recunoştinţă pentru dragostea deosebită şi grija părintească arătate întotdeauna de Ion Bianu folklorului ro­ mânesc. ION MUŞLEA [7] PSIHOLOGIE SI CREATIE POPULARĂ , 1 Cercetările privind geneza creaţiei populare au fost în delăsare la noi. Evocativul «Rornânul e născut poet» e încă o formulă curentă a vremu­ rilor de altădată, conformă din păcate psihologiei noastre care respectă adesea necontrolat resturile venerabile ale trecutului. S'a încetăţenit expresia citată mai de grabă în folklor. Şi pentru dovada ei s'a publicat mult şi de toate: poezie populară, povesti, etc. O nepregetare rar în­ tâlnită. Dar care ar fi legile ce conduc naşterea şi evoluţia creaţiei po­ pulare româneşti - aşa dar: cum a creat; ori poate: şi cum crează acest Român «poet» - puţini s'au aplecat să cerceteze atent. În apus însă lucrurile sunt uneori puse la punct. Franţa - de multe ori iniţiatoare în studiile folklorice - trebue socotită în această pri­ vinţă după Germania. Aici problema ce ne va preocupa a fost variat desbătută, ajungându-se la cercetările lui O. Bockel I}, socotite astăzi cardinale. Nu e mai puţin adevărat că şi studiile lui O. Schel1 2), E. Wechsler 3), etc. au desbătut amplu problema, parafrazând aproape gândirea lui Bockel. De sigur că poziţia metodologică a acestuia rămâne oarecum de rectificat, el pornind în studiul genezic al creaţiei populare dela formele elementare ale cântecului popular, bănuite chiar în ce ne poate oferi etnografia popoarelor primitive, pe lângă dovezile venind din mediile rurale europene. Oare, dacă este să acceptăm concluziile studiilor sociologului francez L. Levy-Bruhl s}, admiţând o separaţie a formelor logice care caracterizează mentalitatea de tip mediteranian de cea prelogică, atunci concluziile cercetătorului german ar fi eronate. Ceea ce este în acord şi cu atitudinea întemeietorului acelei «Volker­ psychologie» ce socoteşte ireductibil tipul mental al popoarelor de cul­ tură - «Kulturvolker» -la aspectele psihismului popoarelor în stare 1) O. B ă c k e 1, Psychologie der Votksdichtung, Leipzig-Berlin 1913. 2) O. Se hei J, Das Volhslied. Leipzig 1908. 3) E. W e c h s J e r, Begriţ] und Wesen des Volkslieds . lVIarbnrg 1913. 4) L. Le v y - B r u h 1, Les ţonciions mentales dans les societes inţ erieures. 8-e ed., p. 2, 38, 61-67, 76-78, 80, 1 IZ-IlS; La rnenialitc primitive, 4-e ed., p. I2-IS, 5°3, 510-522. [8] 8 ION DIACONU de natură - «Naturvolker» 1). Lucru în desacord de două ori cu acest curent reprezentat de Bockel. Şi doar dela etnopsihologia lui W. Wundt derivă cu siguranţă cugetarea folklorică germană în direcţia ce ne preocupă. Aceste diverse atitudini nu ne vor preocupa deocamdată. Firul ex­ plicativ se va orienta în ce vom afirma noi după modurile existente ale creaţiei populare româneşti. Căci dacă în general paralelizări ar putea fi posibile, prin faptul că psihicul colectiv şi individual- cooperante în creaţia populară - au la orice neam substrat comun, noi le vom eli­ mina deocamdată. Vom urmări aspectele versului popular în procesul lui de naştere întru cât e conform cu psihologia noastră. Noi credem nestrămutat că elaborarea folklorică e un aspect specific fiecărui grup etnic. Şi în distinge rile noastre vom considera numai poezia populară, pentrucă în ordinea valorilor de creaţie poezia e una dintre etapele ultime. Investigaţiile ce privesc geneza poeziei populare le vedem justificate nu numai că ar putea fi o chibzuită judecată speculativă, ci şi pentru a justifica şi funda unele afirmaţii curente. Se repetă adesea obositor în scrisul românesc: origina literaturii culte trebue văzută în ce a creat poporul 2). Dar de e aşa, apoi se cuvine această migală de discernere a felului în care s'a ivit «Mioriţa», ori doina. Poporului să i se facă dreptate. Noi vom încerca o modestă discernere în acest sens, colaborând ob­ servaţiile noastre personale despre creatorii populari contemporani cu mărturiile altora, spre a vedea ce se poate susţine în privinţa chipului ivirii unui oarecare motiv popular poetic. Vom avea în vedere mereu sufletul românesc. La noi, dintre studiile temeinice urmărind aspectele actuale ale poeziei noastre populare, trecând peste ce ne-a dat vremea lui B. P. Hasdeu, trebue reţinut în primul rând acela al lui Ov. Densusianu 3). Însă punctul de vedere al cercetătorului acesta urmărea demonstrarea substratului păstoresc în poezia noastră populară; adică începând cu formele rudi­ mentare lirice - doina - şi culminând cu «Mioriţa», concretizarea autentică în poezie a specificului românesc; în toate acestea forţa de plăsmuire a fost ciobănia. Toate celelalte vajiaţiuni ale poeziei noastre \ ") w. W u n d t, Elemente der Volherps ychologie. Leipzig 1912. p. 3-4, 6, 12-22, 22-34· 2) Cf. Mai ore s c u, Critice, III, ed. a z-a, p. 264. a) Ov. D e 11 S li sia n u, Vieaţa păstorească în poesia noastră populară, I, II, Bu­ cureşti 1922-23. util poate fi aici şi studiul aceluiaşi: Literatura populară din punct de vedere etnopsichologic, în Revista critică literară,!, p. 145-159, 241-256. Jnsemnăm şi notele 110 astre anterioare: Aspecte din folklorul vrăncean, în Milcovia 1 (1930)' p. 69--86. [9] PSIHOLOGIE ŞI OREAŢIE POPULAI<Ă 9 populare - de pildă, doinele plecate din vieaţa haiduciei - nu sunt . decât deveniri târzii în care totuşi prin analiză atentă se poate descoperi fondul primar: vieaţa păstorească. De sigur, sagacitatea analizei urmă­ reşte desăvârşit întregul proces de plămădire folklorică al doinei noastre. Dar aici documentul folkloric este pus la contribuţie aşa cum e el atestat de cine l-a aflat, cules şi publicat. Nu este urmărit originar, adică în chipul cum s'ar fi ivit în cântarea celui dintâi individ plăsmuitor. Însă în aceeaşi vreme sunt publicate încă două studii: al lui P. Cancel I] şi T. Papahagi 2), urmărind de-a-dreptul fenomenul literar popular în existenţa lui iniţială. Studiul celui dirrtâi, prima discernere serioasă la noi a naşterii poeziei populare, trebue considerat în detaliu, recunos­ când însă că şi însemnările celui de-al doilea oferă uneori câte ceva de reţinut. De sigur, problema care se impune iniţial oricui urmăreşte ce am indicat noi este aceea privind aspectele literare în mediul rural: cum circulă În colectiv cutare produs literar recent ori arhaic, care pare să fie destinul unui motiv gustat de o colectivitate largă ori redusă, cum să se fi produs geneza acestui motiv de circulaţie generală. Asemenea chestiuni nu lipsesc studiului lui T. Papahagi pe care-I vom relata întâi. Părerile lui Papahagi se sprijină pe materialul oferit de două ţă­ rance din Maramureş care îi apar ca nişte «poete ale ţărănirnei mara­ rnureşene». Ce a aflat dela ele - material liric numai - e considerat « o preţioasă contribuţie pentru istoricul genesei poesiei populare 1) 3). Pe baza acestui material, cât şi a celui publicat în monografia asupra Maramureşului 4), autorul constată că genul epic pare să fie creaţia exclusiva bărbatului 5), pentrucă temele epice presupun o puternică desprindere din lanţul afectelor, spre obiectivarea acţiunii. Oare, cum femeia e roaba propriilor simţiminte, rareori îşi poate reprezenta stări afective ale altora. Ea se implică pe sine întotdeauna în jocul afectiv ce I-ar comporta conflictul personajelor unei anume povestiri. Genul epic este astfel fructul sufletului bărbătesc 6). De aici se pare că derivă cealaltă idee centrală a lui Papahagi : dacă femeia nu poate închega un eveniment oarecare în stare estetică, apoi ea păstrează prin me�orie baladele. Ar fi parcă un fel de predestinare ce ar face ca în majoritatea lor cântecele epice să fie «cunoscute cu deo­ sebire de femei» 7). Ieşind pe teren - acel minunat ţinut al Maramure- 1) P. Ca n cel, Originea Poeziei Populare. Bucureşti I922. 2) T. Pa p a h a g i, Creaţiunea poetică populară, în Grai şi Suflet, II', p. 263-3°9. S) Ibid., p. 263. 4) T. Pa p a h a g i, Graiul şi folklorul M'aramureşului, Bucureşti I926 5) Grai şi Suflet, II, p. 263�-264. 6) tus.. p. 265. ') tua., p. 264. [10] 10 ION DIACONU şului - hotărît că Papahagi va fi descoperit baladele ce le-a publicat «din gura femeilor bătrîne, foarte puţine dela bătrînii). De aici pleacă şi explicaţia firească ce-o dă: în perioada pastoral-patriarhală a nea­ mului nostru bărbatul era depozitarul cântecelor acestora. Numai el la oricare petrecere cânta o baladă, determinată întotdeauna de mu­ zică - şi aceasta «exclusiv bărbătească». Firesc a fost ca femeia - to­ varăşă de cămin şi petrecere în sânul colectivităţii rurale - tot ascultând astfel de cântări să le fi învăţat cu vremea. Şi când bărbatul, modificat de complexul civilizaţiei contemporane - adică: adaptat unei vieţi mai confortabile venită din spre oraş; artificială dar ademenitoare, comodă dar ucigătoare a patriarhalismului unui popor - când omul acesta natural a început, am zis, să fie orăşenizat, atunci şi « hrana lui sufleteas­ că» din vremurile precedente a fost schimbată pe ce puteau oferi nou­ tăţile civilizaţiei. Se subînţelege din argumentare a lui Papahagi neapărat: că bărbatul e mobil- silit să părăsească gospodăria pentru armată, hrană şi câştig, el împrumută mai uşor ce aparţine sufletului altora. Femeia rurală e mai conservatoare decât semena sa târgoveaţă. Şi firesc este ca în repedea şi ciudata preface re a satului românesc actual aceasta să fie cel din urmă refugiu al cântecului popular. Prin ea acesta se păstrează încă. Părere provizorie, de sigur, din punctul nostru de vedere, pentrucă poate fi modificată de îndată ce privim în general problema indicată. Provizoratul acesta se vede şi din argumentarea ambiguă a lui Papahagi când pare că se întreabă despre mediul creator al poeziei populare - e vag: a vrut să se refere exclusiv la baladă? Oricum s'a situat autorul în problema ce a urmărit, e evident că pe lângă «vieaţa internă» a satului, cea păstorească i se pare esenţială în Iăurirea poeziei populare. Căci pe drept, satul şi stâna sunt în regiunile specifice şi astăzi cele două focare adevărate de naştere folklorică la Români. Ori, aici vroiam precizarea noţiunilor amândorura: stâna şi satul sunt aspecte de vieaţă colectivă: unul provizor, celălalt continuu; şi ca atare, în ce mod se infiripă versul popular aici? Dacă se consideră vieaţa păsto­ rească - stâna - şi orice «petrecere» - în sat - «drept mediu creator şi comunicativ», unde «rnusica să nu lipsească», atunci implicit, se ac­ ceptă creaţia plurală. Pentrucă o petrecere, fie sezătoare de iarnă, OIi nuntă, e un ansamblu de săteni unde uni� din ei au posibilităţi apre­ ciabile literare. Aici, deci, s'ar produce crearea prin cooperare, unde femeile nu par să fie părtaşe, deşi - atenuează Papahagi - se poate admite că odată «vor fi răsărit oarecari personalităţi creatoare» şi dintre ele 1). În astfel de reuniuni -la care unii adaugă şi bâlciurile - loc pentru «cunoaşterea şi răspîndirea» poeziei populare, bătrânele transmit ,) Ibid .. p. 266. [11] PSIHOLOGIE ŞI CR]�A'!'IE POPULARA II celor tineri baladele, continuă autorul. Dar după «inforrnaţiunile bă­ trîneşti» altădată numai bătrânii însufleţeau aceste petreceri prin cân­ te cele din vechime ştiute de ei. Şi de data aceasta problema ridicată de Papahagi rămâne insuficient distinsă. Referindu-se la cele două poete amintite, autorul îşi pune altă chestiune: dacă poezia populară e o «irnprovisaţie». Noţiunea aceasta pare să însemne aici prefacerea în timp şi spaţiu a creaţiei populare, însă la nesfârşit - în această categorie intră genul liric. Căci, în adevăr, ceea ce trăieşte prin alterare, fiind înlocuit şi chiar uitat, e improvizare. A doua categorie aparţinând genului epic se distinge însă prin conser­ varea în timp şi spaţiu a motivelor. Părerile folkloristului italian C. Nigra susţinând dreptul colectivităţii şi nu al individului în desăvârşirea oricărui motiv popular, care e elaborat «lent», îl sprijineşte pe Papahagi să afirme că baladele sunt originar improvizaţie individuală. Deve­ nirile posibile printr'o bogată circulaţie desăvârşesc cristalizarea iniţială care e frustă, fără amploare şi colorit. Adevăr - în privinţa individua­ ţiei creaţiei populare; imprecizie Însă când se utilizează noţiunea «irn­ provisaţie». În general, ideile lui Papahagi de o logică sumară, adesea dreaptă, nu păşeau în miezul psihologiei creaţiei populare. Lui P. Cancel îi revine meritul de a fi încercat o discuţie durabilă în acest sens. Studiul său amintit e un popas în cercetările ce privesc geneza şi evoluţia creaţiei populare. Prilejul i-Iofere studiul profesorului sloven M. Murko asupra poeziei epice populare din Bosnia şi Herţegovina, apărut în 1915 1). Cercetă­ torul acesta şi-a completat sistemul prin ce a publicat în 1915 şi 1919 2). Iar studiul apărut în 1929, în franţuzeşte, vulgarizează rezultatele sale, în acelaşi timp precizându-Ie. Noi, admiţând că Între literaturile po­ pulare slave şi a noastră sunt multe atingeri, nu socotim fără interes o succintă rezumare a ultimului studiu al lui Murko - înainte de a discuta studiul lui P. Cancel- mai ales că acesta completează, în marginele vederilor anterioare, gândirea din 1913. Obiectivul lui Murko a fost să studieze cum se naşte, trăieşte şi dispare poezia populară sârbo-croată �), dacă e în funcţie de colectiv sau nu 4), dacă această poezie populară se plăsmueşte în variate medii sociale 5), 1) Ca n c e 1, op . cit., p. 14. 2) Referatele asupra cercetărilor din 1913 şi 1915 sunt însemnate în studiul: La poesie poţrulaire ePique en Yugostaoie au debut du XX-e siecle. Paris 1929, p. 7. 8) Ibid., p. 9, 13, 25. ') Ibid., p. 26. 6) iua., p. Il, [12] 12 "ION DIACONU sau dacă nu cumva se iveşte la un popor exclusiv şi mereu în a­ celaşi loc. Caracterul acestei poezii de o bogăţie puţin obişnuită stă într'o va­ riată circulaţie: o întâlneşti la ţară, în oraşe, la munte. Cântăreţii sunt la ţară cultivatori, la oraş meseriaşi, la munte păstori 1). Păturile de sus sociale procură des -lucru care poate să mire - astfel de cântăreţi populari: la musulmani beii cântă, nobilii cântă, preoţi de confesii diferite cântă şi chiar un mitropolit ortodox a ştiut balade. Iar călu­ gării francisc ani sunt puternic înclinaţi către cântecele epice, cântate ori recitate şi însoţite de gusla sau tambura. Aceştia însă sunt «amatori» în faţa «cântăreţilor de profesie» ce cântă uneori şi prin cafenele 2). Trăi­ rea aceasta puternică a epicei populare iugoslave În straturile sociale înalte, creştine ori musulmane, îl face pe Murko să concludă că arta şi poezia populară s'au născut aici, difuzându-se apoi în masa po­ porului 3). Cântăreţii iugoslavi sunt neapărat «artişti. 4). În mediul unde tră­ iesc apar ca nişte diferenţiaţi: oameni bine înzestraţi, bine văzuţi de ceilalţi din grupul social, ascultaţi cu «maximum de atenţie», deşi în pauzele recitării auditorii îi întreabă despre ce cântă, chiar criticându-i 5). Unii din ei au o memorie prodigioasă, recitând ore întregi, adesea două şi trei nopţi, pentru că sunt lungi cântecele ştiute: în 1891 s'a imprimat, de pildă, unul având 3412 versuri decasilabice. Şi cântăreţii aceştia nici nu pot preciza adesea numărul cântecelor ştiute; zic: 30 ori 40. Un musulman - cântările acestora sunt mai ales lungi - a cântat în 1887 la Zagreb 90 de cântece având 80000 de versuri decasilabice, în total cantitatea îndoită a Iliadei şi Odiseei la un loc 6). Şi mai toţi au un «magnific debit» care a uimit pe Murko 7), deşi rar câte unul pare «blazat de civilizaţie» 8). La asemenea cântăreţi balada pe lângă lungimea ei caracteristică este într'o perpetuă mişcare: uneori cântecul recitat ori cântat e con­ densat, altădată apare într'o diluare surprinzătoare. Această lungire 'ori scurtare voluntară a cântec ului depinde de dispoziţie, autor şi recom­ pensă. Metamorfoza aceasta voită de cântăreţ înseamnă observatorul că nu ar fi posibilă când motivul ar fi ştiut p\� de rost. El e mereu impro- \ ,) Ibid., p. II. 2) Ibid., p. II, 17. ') tua., p. 12. 4) Ibid., p. 21. ') tua., p. 21-22, 26. 6) iua., p. 15. ') Ibui., p. 20. ') tua.. p. r8. [13] PSIHOLOGIE ŞI CREAŢIE POPUJJARĂ 13 vizat; şi de câte ori o baladă e cântată, e o recreare «3. nouveau: printr'o . «strălucitoare improvizaţie» 1). Din pricina variaţiei continue a oricărui motiv epic la acelaşi cântăreţ, Murko nu crede că s'ar putea reconstitui proto-motivul unui cântec popular 2), acesta rărnânând mereu acelaşi - unitar - în scheletul epic, modificabil însă la nesfârşit prin simpli­ ficarea, de sigur, a acţiunei, suprirnându-se unele momente se­ cundare. Se cunoaşte că la Sârbi esenţialul în poezia populară e fondul mo­ tivului cu forma poetică şi nu muzica: monotonă. «Cântecul e mai de grabă o recitare monotonă» înseamnă Murko; adică o recitare întot­ deauna, nefiind determinat de melodie. Această caracteristică a epicei iugoslave e diferenţială faţă de ce prezintă folklorul nostru: nu e un motiv poetic aici pentru care muzica să nu-i determine trăirea. M uzicalizarea versului popular e un aspect general pe tot teritoriul nostru folkloric. Cum am- mai susţinut: muzica şi versul popular convieţuesc organic 3). Şi la noi se recită baladele - concomitent cu cântarea, dar aceste ca­ zuri privesc pe cei ce nu pot cânta; ori au cântat, dar au pierdut din pricina vârstei «g' ersu » - cum se spune în Vrancea -- adică facultatea de a cânta. În privinţa naşterii cântecelor populare astăzi, Murko a observat că toţi cântăreţii improvizează. Sunt printre ei oameni «din toate con­ diţiile sociale» putând să facă «indată un poem din cutare fapt de răz­ boiu, sau din oricare eveniment interesant». De multe ori cântăreţii aceştia «condensează mai multe poeme» 4). Poezia iugoslavă e creată astfel colectiv: în armata muntenegreană faptele de vitejie sunt cântate în cântece alcătuite «in colaborare» «de mai mulţi autori diferiţi», ale căror versuri sunt «adaptate, corijate, lăsate la o parte» 5). Şi cinstea de a fi pomenit cineva în astfel de cântări - simple rapoarte militare versificate - egalează o decoraţie. Despre «colportarea» baladei iugoslave Murko ne informează că «voiajorii» şi meseriaşii, deplasându-se, o transmit oral, pe lângă «cărţile şi broşurile» care chiar în Herţegovina - «ţara clasică a cântecului epic» - stinge rolul memoriei aşa de fertilă altădată 6). Epica populară iu­ goslavă se fixează, aşa dar, prin sprijinul cărţii. De sigur apare aici exodul civilizaţiei contemporane, din care pricină poate şi cântăreţii sunt astăzi ') Ibid., p. 21. 2) Ibid., p. 17. S) Folklor di» Rîmnicul-sărat, II. Focşani 1934- p. LXXXV-LXXXIX. 4) M u r k 0, op, cit., p. 25' ') tua., p. 25. 0) iua., p. 12-13. [14] ION DIACONU «modernis : publicul «le cere cântece relative la evenimentele actuale, mult inferioare celor vechi» 1). Sumar, acestea sunt ideile din studiul recent al lui Murko, asemă­ nătoare celor din 1915, pe care le-a utilizat in studiul său Cancel. Dis­ tingerea aceasta o vom face simultan cu firul cugetării proprii a cuge­ tătorului nostru. Iniţial trebue reţinut că gândire a lui Cancel, pe lângă vecinătatea cu Murko, e un derivativ al etnopsihologiei lui W. Wundt; adică nu e o filiaţie categorică, dar prin formaţiune e evident adiacentă gândirii marelui psiholog german. Deşi în privinţa genezei poeziei populare Cancel ia atitudine contrară lui Wundt, totuşi acesta i-a prilejuit sis­ temul, dar e aparent contrazis de emulul său. Căci, în adevăr, întemeie­ torul acelei «Vălkerpsychologie» afirmă că toate «dovezile spirituale» au ieşit din «vieaţa omenească a colectivităţii» - «aus der Gemeinschaft des menschlichen Lebens: 2) «şi nu din calitatea unei conştiinţe unice». Această «psihologie a popoarelor: care s'ar putea numi «Entwicklungs­ psychologie», sau «Menschheitspsychologie», sau « Gemeinschaftspsycho­ logie», sau «Sozialpsychologie», studiază limba, religiile naturale - «Na­ turreligionen» : greacă, romană, etc. -- în cadrul ivirii lor în colecti­ vitatea largă. Toate aceste «geistige Erzeugnisse: nu par lui Wundt produse aparţinând numaidecât naţionalităţii - «Volkstum». Dar nu e exclus ca poporul - «Volksgemeinschaft» să fie focar originar­ «Ursprungsherd: - ale acestor «creaţii spirituale» 3). Aşa dar, noţiunea popor pe care Cancel o găseşte profund modificată de Wundt, e de fapt admisă, ca şi «psihologia individului» - o «indispensabilă completare» a psihologiei popoarelor. «În desvoltarea totală a vieţii spirituale po­ porul e o idee unitară principială» - «Haupteinheitsbegriff» 4), scrie categoric Wundt. Aşa că în gândirea sa trebue distinsă funcţia acestei colectivităţi: poporul. De altfel marele gânditor deosebeşte în opera lui producţiile spirituale aparţinând unei colectivităţi întinse - religiile, de pildă - de altele: expresia şi funcţia imediată a unei obştii reduse- . limba ea însăşi. Opoziţia gândirii lui Cancel pare un desăvârşit exemplu al ambivalenţii freudiene: ai combate, adică, tocmai pe cel care ţi-e intim... \ Studiul lui P. Cancel caută să precizese iniţial cele două aspecte succesive ale creaţiei populare: plăsmuirea primordială şi circulaţiunea. Aceste durate în succesiune ale oricărui motiv poetic din popor sunt ,) Ibid., p. 24. 2) W li n d t , Elemente de,' V olkcr-psychologie, p. 3. ') Jbid., p. 2, 3. 4) Ibid., p. 5. [15] PSIHOLOGIE ŞI CREA1-'IE POPUJ"ARA I5 adevărate pietre de încercare ale studiului, iar distingerea lor e cate­ gorică - şi se face mai cu seamă pe baza însemnărilor lui M. Murko. Punctul de vedere al genezei e distinct: «naşterea istorică» tre bue deosebită de «naşterea actuală» 1). Adică: numai Iămurindu-se procesul genezic contemporan al versului popular, se va putea întrezări ivirea poeziei populare în «trecutul îndepărtat». Dar ce e această poezie po­ pulară? Se pare că e produs spiritual la origine plăsmuit de individul dotat, receptat apoi - şi aici apreciabil prefăcut - de un grup social oarecare. Creaţia populară nu se poate izola, aşa dar, de tipul social de vieaţă. Poezia populară existentă pe o arie geografică întinsă dovedeşte o circulaţie vie: desfată «un mare număr de indivizi» - e colectivul. Contrar: poezia populară de circulaţie redusă, dar «mai bine aşezată la câţiva indivizi» - e pluralul 2). Dacă acestea pot fi aspectele funda­ mentale ale versului popular contemporan, atunci procesul naşterii folklo­ rice trebue privit aidoma: se iveşte cântecul în popor în chip Plural; colectiv, ori individual 3)? Creaţiunea «individuală», stabileşte Cancel, e în mediul sârb esenţială, pe când aceea «in comun» e accesorie 4). Poet popular e un individ excepţional, selecţionat chiar în grupul social respectiv 5) care e conştient de acest primat al lui. De aceea la orice grup etnic nu­ mărul poeţilor populari e «restrâns» 6). La Sârbi, de pildă, nu numai autorii cântecelor istorice sunt nişte «selecţiona ţi», însă şi «recitatorii unor astfel de poezii». Colportarea chiar e un «act individual», aparţi­ nând numai insului ales 7). Mediile populare sârbe permit, cum se vede, explicarea modurilor de creaţie populară. Cancel acceptă aici distincţia următoare: coo­ perarea în creaţia poeziei populare priveşte numai pe «câţiva inşi dintr' o mică unitate omenească». E categoric, aşa dar, lucrul acesta: cola­ borarea colectivă e admisă pentru grupuri mici sociale. O colaborare a comunităţii «mari» - şi simultan - nu e de admis, decât doar subt formă «plurală» - simultan - şi într'un grup social unitar, astfel res­ trâns 8). Colaborarea colectivă «prin succesiune» înseamnă accesul pro­ dusului poetic popular din sfera unei mici unităţi omeneşti în colectiv: astfel deoenire - peregrinare «din gură în gură». Aici se întâmplă pre­ face rile folklorice cunoscute: desagregarea, suprapunerea, sincreti- ') Ca n cel, op. cit., p. 13, 5°· 2) Ibid., p. 8. 3) Ibid., p. 21. 4) Ibid., p. 20. ') tu«, p. 17· 0) tua., p. 16. ') Ibid., p. 17· 8) Ibid., p. 21-22. [16] 16 iON DIACONU zarea care nu înseamnă creaţii nouă ale aceleiaşi poezii, fiindcă sunt modificări simţitoare. Ele caracterizează momentul recitării, nu pe al creării care e sfârşit anterior 1). Circulaţia folklorică nu înseamnă pen­ tru Cancel desăvârşire - astfel calitate. Întotdeauna calitatea creaţiei populare nu a fost determinată niciodată de «durata circulaţiei», nici de extensiunea ei, ci mai ales de «calitatea individului care i-a dat vieaţă .. , precum şi de calitatea unui poet întâmplător în puterea căruia ea va fi intrat mai târziu» 2). Astfel, nu circulaţia, ci creaţia individuală sau cel mult cea plurală constitue valoarea oricărui motiv popular. Cancel nu admite, am relevat, că poezia «păşind din suflet în suflet» ar tinde spre desăvârşire. Dovadă stau colecţiile vechi unde bucăţile notate sunt superioare celor aflate în prezent. Aşa dar, pentru cercetătorul acesta tot prin individul de talent se poate desăvârşi orice motiv popular. Subt influenţa sistemului de sociologie a lui E. Durkheim, Cancel e preocupat de problema raporturilor dintre colectiv şi individ, referin­ du-se la creaţia populară. E vorba dacă nu trebue admis că poetul este un delegat al colectivului, când creează. Opera de artă populară ar fi atunci rezultanta unui act de constrângere dinspre masă asupra indivi­ dului. Ea s'ar elabora - se deduce, dar nu e afirmat categoric - din aluatul psihicului superior al colectivului prin instrumentul trecător, poetul, care lucrează subt imperativul de neînlăturat al masei. Grupul social impune cântăreţului popular, după preferinţele sale, genurile necesare. Cancel exclude această presiune a grupului social asupra in­ dividului creator. Din contra, după cele văzute, când masa acceptă larg un motiv, îl debilitează: îl preschimbă, atenuându-i frumuseţea primară. Dar Cancel considerând vieaţa militară muntenegreană, ca şi cazul «cetei: sârbe, nu exclude oarecare «determinism. al unităţii sociale asupra creaţiei populare 3). În acest caz individul creator e determinat simţitor numai de grupul social restrâns: îi oferă subiectul epic, contro­ lând veracitatea expunerii lui. Atâta doar; încolo natura operei ră- . mâne în seama posibilităţilor de realizare estetică de care e capabil in­ dividul ce creează. Partea a doua a studiului expune, criticându-le, teoriile etnopsiho­ logiei asupra naşterii poeziei populare. Aderând parţial la vederile lui Lazarus şi Steinthal care vedeau în popor or,iginea operei de artă, total divergent de Wundt ce atribue obştei largi orice valoare spirituală, socotind ca atare poezia că e colectivă - « Gemeinschaftsdichtung» - ,) Ibid., p. 23, 24· 2) tua., p. 26. 3) Ibid., p. 27-28. , �'ti: ' �m;, 1 •• l� , 1\ i lUI �'II1'11, "t!'�'1\I' :"j\�1; � �\ "i1 c , [17] Cancel, având în vedere mereu poezia sârbă, accentuează că orice creaţie populară e o operă «singuratecăr şi nu colectivă 1). Distingerile următoare privind personalitatea celor dela ţară, ori ireductibili tate a psihologiei ruralului european la aceea a primitivului - «Naturmensch»; la Bockel de o identitate aproape foncieră­ au de scop clarificarea celor amintite. Se stabileşte pe bună dreptate că naturalii stând pe un alt plan de evoluţie psihică, nu sunt comparabili prin valorile lor de creaţie cu noi Europenii care am avut întretăieri multiple de civilizaţie. Poezia populară europeană e o apariţie de sigur recentă subt «influenţe de artă multiple» 2) şi studiul ei genetic înseamnă urmărirea prefacerilor succesive până la momentul său iniţial. Cancel, dându-şi seama de specificitatea poeziei populare la orice grup etnic, cere studiul «direct», experimental al producţiilor noastre 3). Numai aşa procesul genezei contemporane va putea lămuri apariţia istorică a creaţiei populare române. Studiul acesta de argumentare stăpânită, punând parţial la contribuţie ceea ce poate oferi neamul nostru, ră­ mâne răspintenul cercetărilor de geneză a poeziei populare la noi. PSIHOLOGIE ŞI CREAŢIE POPULARĂ I7 I of Punctul nostru de vedere e în bună măsură aderent gândirii lui Cancel. Concluziile ne pornesc dela observarea continuă a unui ţinut de o excepţională valoare etnică prin mărturiile oferite până astăzi cercetătorilor - Vrancea - cât şi a ţinutului alăturat - Râmnicul­ Sărat - de multe ori vecin cu Vrancea în privinţa creaţiei populare. Problema amintită a genezei populare ne-a preocupat constant aici, căci socotim că numai regiunile retrase - ferite de năpădirea violentă a curentului civilizaţiei actuale - sunt favorabile păstrării aspectelor arhaice ale vieţii rurale. Oare, ce ne oferă aceste două regiuni din punctul de vedere al genezei şi circulaţiei folklorice? Orice motiv folkloric, existent în formă desăvârşită estetică, e o apariţie singulară. Într'un sat râmnicean, Sihlea, am aflat două varian­ te ale «Cântecului Cerului», dar una singură - culeasă dela un bătrân cobzar -- e de o realizare estetică aleasă. Din tot ţinutul Râmnicului am cules trei variante ale baladei «Dobrişan» 4) ; cea realizată e iarăşi a cobzarului din Sihlea. Tot aşa stau lucrurile cu «Toma Alimoş». Balada «Doncilă: găsită la un lăutar din Dediuleşti şi la un sătean din Ore avu 5), numai la al doilea e într'o formă superioară. Iar «Mihu Copilul», ştiut 1) Ibid., p. 39. 2) Ibid., p. 44-45. 3) Ibiâ., p. 46-47, 49, 50. t) Vezi Folklor din Rîmnicul-sărat, II, p. 20. fi) Ibid., II, p. 24. Anuarul Arhivei de Folklor III. - ..... ��"- �-� --. � � .� '--. ":- ';"'.- ,�'"� [18] I8 ION DIACONU de un sătean din Gugeşti 1) şi de cobzarul amintit s'a statornicit la cel de-al doilea. După cum «Mioriţa» care circulă în Vrancea până acum în 102 variante publicate, doar în câteva sate e închegată desăvârşit. Astfel, se observă că puţini rurali pot fi socotiţi drept poeţi adevăraţi. Ni se pare că poeţii de jos se întâlnesc mai rar decât confraţii lor literaţi. În popor poeţii sunt pentrucă au talent, dar nu fiindcă râvnesc catalo­ garea istoriei literare. Setea de nemurire nu bântue printre cântăreţii din popor. Poetul popular este oarecum un predestinat: e o fire diferen­ ţiată de grupul social respectiv, rebel- de acest lucru semenii lui ştiu­ mereu mânat de chinul cunoaşterii, hipersensibil. Despre el se ştie peste multe sate, iar în satul lui dacă adesea e astăzi ironizat de cei orăşenizaţi, apoi bătrânii contemporani cu el îl socotesc drept un om excepţional, care «ştii şî toaca 'n ser» cum îl aprecia pe unul din Vrancea alt ţăran. Chiar ai săi îl socotesc drept un om aparte 2) şi-l lasă în voia lui, fiind un incorigibil. El e şi un cântăreţ bun, lucru căutat la ţară pe la nunţi şi cumetrii. Niciodată nu am întâlnit un ţăran cu darul cântecului numai prin memorie, fără să poată «zice din fluer» sau «din gură». Având o memorie puternică el se distinge prin faptul că poate reproduce oricând, constant, un motiv ştiut. Improvizarea - de care vom mai vorbi­ nu are amestec în ce ştie el. Căci el reproduce întotdeauna un motiv limpede, fără zăbavă. Poet popular socotim că trebue privit nu numai întâiul anonim care a articulat cutare motiv poetic, ci oricare poate prezenta în chip nou cântările aflate dela înaintaşi. Î.n asemenea cazuri cel ce are vocaţie nu se mulţumeşte de fel cu ce a căpătat: preface, toarnă în tipare nouă, ameliorează 3) şi impune masei noua creaţie. Din acest punct de vedere, criteriul durkheimist care-i irnpusese lui Cancel problema: nu cumva colectivul constrânge pe individul-poet să fău­ rească vers popular? - credem că nu-şi poate avea nicăieri loc serios în explicarea genezică a cperii literare populare. Deterrninismul social­ coerciţiunea grupului social- aspra lege care ar subjuga funcţia de creaţie a poetului popular, ar putea avea rost doar în explicarea formelor literare care pleacă din practica religiei : colindele par să fie pe drept dictate de nevoi ale psihicului colectiv. Dar şi aici elementul individual e axa: poetul anonim îşi aşterne materialul literar în tipar propriu, după viziunea interioară de care e în stare. Arta poetică populară în acest sens are doar o tendinţă pragmatică de ordin colectiv; încolo îşi menţine caracterul obişnuit: de joc al forţelor sufleteşti individuale - însuşirea oricărui act creator în artă - gratuit, lipsiti de utilajul cotidianului atât ,) tua., II, p, 45. 2) Ibid., II, p. 96, text. XXXVI. 3) rua., 1, p. 4I, text. X. [19] PSIHOLOGIE ŞI CREAŢIE POPULARĂ 19 I de folositor grupului social. Cancel admite, e adevărat, imperativul colectiv în creaţia populară plurală în două cazuri: al păstorilor sârbi care plăsmuiau cântece «cu subiecte din auzite» 1) şi al căpitanului de cântăreţi din guslă, din Muntenegru 2). Dar şi aici acţiunea creatoare a mediului e redusă, mărginită la un grup social restrâns, aproape un cenaclu. Colaborarea este - s'a însemnat mai sus - plurală şi nu «larg colectivă >} 3). Murko, de ar fi observat desăvârşit, suntem siguri că ar fi relevat în această redusă colectivitate pe unul mai ales prezent: acesta stimulează, apreciază cutare vers reuşit, rotunjeşte o strofă; ceilalţi ac­ ceptă prefacerea fără şovăire, o admiră. La horă am auzit deseori rostin­ du-se chiuituri care rămâneau stereotipe pentru mulţi flăcăi; câte unul însă din ei aştepta momentul de atenţie când ceilalţi încetau de chiuit şi el reproducea acelaşi material, însă dres: prea puţin adaus, dar totalul înfăţişând mai bine defectul ridiculizat. Astfel colectivul total etnic nu poate imprima individului - creator în niciun chip actul creaţiei. Mediul- oricare ar fi el- prezintă insului - poet subiectul, supraveghiază apoi - cum a evidenţiat Cancel-) - respectarea relativă şi nu veridică a faptelor. Atâta tot. Încolo, În- chegarea literară aparţine exclusiv unui ins eminent: fire Înzestrată cu puterea de creaţie. « Mulţimea satului >} - e cuvântul lui Cancel - are o «atitudine receptivă » : «ascultă şi se desfată >} 5), ajungând să reţină parţial unele din temele ce corespund înclinărilor ei sufleteşti. Dar trebue să precizăm că şi în cazul când mediul colectiv redus furnizează subiectul, acesta nu înseamnă pentru individul superior care va crea imbold extern determinant; e mai mult o ofertă: procură sufletului un mobil, asupra căruia numai el- unul-- se va apleca, spre a-l contura în creaţie ar­ tistică. Şi încă chiar pentru un individ creator orice subiect preferat suferă o serie de remanieri, prefaceri, adaptări -- formări succesive în propria lui conştiinţă; nu se întrupează numaidecât în operă desăvârşită. Şi aici să se adauge un lucru: poeţi populari după unii par să fi fost numai în vremurile patriarhale. Ei sunt încă. Fiindcă există motive populare care abia în timpurile contemporane s'au aşezat în creaţii desăvârşite. Formele lor iniţiale de sigur că au fost firave. Cercetările asupra «Mioriţei >} stau mărturie aici cu temei. Astfel, în raportul dintre colectiv şi individ noi acceptăm o simţi­ toare interdependenţă, o interacţiune intimă, însă inversă: dela individ ',: Ca 11 cel, op, cit .. p. [7, 27. ") lbid., p. r S, 28. ") Ibid., p. 40. ') Ibid., p. 28, 30. ') Ibid., p. 29. [20] 20 ION DIACONU către masă. Talentul obligă masa să fie atentă spre creaţia adevărată. Masa receptează dela individ şi numai ce convine aptitudinilor şi în­ clinărilor ei sufleteşti. Totul depinde în acest caz de aluatul etnic sufle­ tesc al grupului respectiv. Uneori masa rămâne indiferentă - dacă nu respinge - pe altele. Se ştie cum la noi numai câteva motive au circulaţie bogată, altele fiind limitate. «Corbea», de pildă, are o circulaţie generală, pe când «Cântecul Cerului», cu toate că motiv superior ca valoare estetică, e mărginit: are aproape o circulaţie regională. Pe acest plan de rapor­ turi între individ şi masă se pot stabili distincţii sigure: individul-poet cultivă, desăvârşeşte mai întâi tema ce-o simte acceptată de mediul pe care-I frecventează. Reţine pentru delectarea lui un număr redus de teme care dacă nu găsesc vreodată preţuire în grupul social, pier cu el în mormânt. Mărturisirea unor lăutari că : « nu le-am mai cântat din tinereţe, că nu se cere », înseamnă tocmai acest caz. Pe aceştia când îi cercetezi, îţi cântă tocmai motivele pe placul lor, memorizate în tinereţe, însă fără aprobare în grupul social."). Dar creaţia colectivă simultană în cadrul grupului social redus (stâna, ceta) , admisă de Cancel, ridică problema improvizării. Aceasta ni se pare noţiune imprecisă la Cancel şi mai ales la Papahagi. Înainte de a păşi la distingerea ei, trebue adăugat că problema creaţiei populare este specifică fiecărui neam. Lucrul s'a observat de multă vreme 2) ; adică: există un mod particular în care un grup etnic elaborează creaţia sa populară. Alăturarea poetului popular de fratele său evoluat - poe­ tul cărturar - credem că e concludentă: invenţia literară e diversifi­ cată dela caz la caz. Aşa dar, dacă admitem pentru neamurile slave ori cele romanice că improvizarea joacă rol esenţial în plăsmuirea poe­ ziei, apoi se ivesc şi cazuri diferite. Dacă la Sârbi s'a putut observa de către Murko cum la redactarea unui cântec erau «părtaşi» «mai mulţi membri [ai cetei] », ori că au fost aflaţi « şi păstori de amândouă sexele » ce se luau la întrecere «in născocire a [Erfinden] cântecelor» 3), faptele acestea privesc exclusiv aspecte izolate ale creaţiei. În niciun caz vieaţa noastră ţărănească nu poate oferi acest mod de creaţie prin cooperaţiune redusă. Stâna noastră nu a fost niciodată un laborator de racordaj poetic : ciobanii nu au făurit de fel asemenea fabricate literare, ca băiatul dintr'o cafenea din Tesanj care «inventase: un cântec eroic unde personajul esenţial era ... «un biet ţăran nevoiaş» însu;at 4) ; ori ca băiatul din Lju- ,) Folklor din Rlmnicul-sărat, I, p. 63· 2) Cf. O. Ba d k e, Das italienische Volk im Spiegel seiner Volkslieder. Breslau 1880. p. 8-9, 104. 3) Ca n c e 1, op. cit., p. 17. ') Ibid., p. 15· ;i ." � l' 'rtr�\ltjl'" .�.: 'j' �{��'\ �1 '1 � 2���j\� �,��;:,.� � ,',!'1 4 'l�"'.��_ , [21] PSIHOLOGIE SI CREAŢIE POPULARĂ 21 binje .care crease un cântec cu conţinut imaginar. Veridicitatea momen- . telor acţiunei e o necesitate relativă dela neam la neam. Socotim că atunci când un popor este pe o treaptă înaintată de evoluţie creatoare, când adică seria creaţiilor sale e complexă, având îndărăt o stare lite­ rară de secole, astfel de accidente în creaţia populară sunt posibile. Cu cât un popor însă are o carieră literară mai tânără, posibilităţile lui de creaţie stau pe marginea realului: îl păstrează fidel pe acesta, uti­ lizându-l ca material poetic. Aici fantazia are rol redus. Omul cântă acum ce vede, rar îşi închipue şi nici chiar ce aude-ca fapt extraordinar­ dela alţii, nu e literarizat numaidecât. Fiind puţine faptele cântate, sunt supraveghiate atent, ca un lucruşor util într'o gospodărie modestă. Dar ce este improvizarea? Credem că e un joc imediat al funcţiei de creaţie favorizat de imaginaţie; un salt al subconştientului putând potrivi ideile în formă poetică convenabilă despre un subiect oferit­ văzut ori aflat. Unele neamuri au această facultate într'un grad aprecia­ bil. În Bretania se citează cazul «gwerss-ilor bretoni remarcaţi din 1839 de Villernarque 1). Prin 1889 încă era obiceiul în Bresse (Franţa) să se improvizeze cântece cu ocazia cutărui eveniment 2) - un fel de cântece satirice mai mult. Corsicanii improvizează seara poezii, spunând fiecare alternativ versuri în legătură cu vreun fapt oarecare, o legendă de de­ mult, ori o întâmplare zilnică - obiceiu pe care un cercetător folklorist se angajează să-I urmărească până la Bucolicele virgiliene 3). Femeile au aceeaşi dexteritate a impovizaţiei, ca şi păstorii din Sardinia. Aceste improvizări populare se numesc în Corsica «voceri», iar în Provence «serenata: - un fel de cântec de dragoste. Preexistă aici melodia --- ele­ mentul constant - şi e improvizat numai textul. Tot aşa Bascul are darul de a improviza cu uşurinţă 4). Improvizarea aceasta - relatată amplu de O. Bockel 5) - am întâlnit-o în Râmnicul-Sărat, dar subt formă osebită. Iată cum se petrece: La horă, unde fetele se prind lângă flăcăi, după preferinţă, se spun chiuituri în comun: un flăcău spune primul vers dintr'o chiuitură cu­ noscută, iar ceilalţi jucători - flăcăi şi fete - repetă stereotip versul deodată. Altul spune versul 2, repetat în acelaşi mod, până ce tot grupul începe să recite restul chiuiturei alcătuit din patru, cinci şi uneori mai multe versuri, adesea cu variaţii simţitoare încât înţelesul e greu de prins. Nu avem a face aici, e evident, cu o improvizare integrală. Im­ provizarea nu păstrează niciodată o formă oarecare: variază la nesfârşit. ,) Th , deLa Vi 11 e 111 ar q li e, Barzas-Breie. Paris 1839-184°. p. 396 2) J. Tie r sot, Histoire de la chanson populaire el' France. Paris 1889. p. 352. ') A. de C roz e, La chanson populaire de l'ile de Corse, Paris 1911. P: 35, 36. ') Tie r sot, op, cit., p. 354. 5) B o c k e 1, op, cit., p. 78. [22] 22 ION DIACONU Oare, când un motiv îl găsim stereotip în colecţii la extreme etnice res­ pectabile - aici e cazul nostru - mai poate fi invocată improvizarea discutată de Papahagi? În improvizare nu intră actul memoriei; se păstrează numai elementul central al motivului: faptul care e povestit - continuu, în formă variabilă. Dar când poezia noastră se transmite în unele regiuni nernodificată - adesea la intervale mari de timp­ unde se vede aici improvizarea? Când un motiv circulă uniform, nu se spune că e improvizat, chiar liric fiind el. . Circulaţia folk1orică e drumul ce şi-l croeşte un motiv în colectivi­ tate. Nu de mult, folkloriştii îşi reprezentau circulaţia aceasta prea capricioasă. J. Tiersot credea că ea ar sta într' o mobilitate extremă: asonanţe, refrenuri, ritm, formă poetică desăvârşit schimbată - «li­ bertate absolută» 1) - iată variantele. Dar cine e autorul acestor vari­ ante? «Toată lumea şi nimeni». Cel dintâi venit cu memorie slabă a prefăcut un vers, o idee, a creat o «nouă tradiţie». Punct de vedere evi­ dent vulnerabil. Cum s'a subliniat adesea: calitatea unei creaţii po­ pulare nu e în raport intim cu numărul indivizilor care o colportează, ori numai o ştiu 2) şi nici cu timpul. Deci, extensiunea în spaţiu şi durata în timp pot fi factori de decadenţă. Lucrul acesta îl admitem într'un singur caz: când motivul a fost receptat de un mediu mediocru. Când însă a umblat numai la inşi cu aptitudine creatoare, cutreierarea aceasta este dacă nu sigură desăvârşire, apoi cel puţin păstrare. Prăvălirea unui cântec popular din marginile artei este rezultatul fatal al difuziei lui printre indivizi cu stări de spirit contrare actului creator. Motivul aici nu se amplifică, nici nu se menţine, ci se degradează. Noi credem temei­ nic că pentru psihologia creaţiei populare un adevăr rămâne: creaţia populară se desăvârşeşte, numai în funcţie de colectivul selectat. Sâm­ burele creator primar însă e pur individual. Un motiv se concretizează în popor când merge. Nu negăm că vreodată se va fi ivit la noi ori aiurea vreun motiv Închegat definitiv esteticeşte, numai prin energia de creaţie a unui individ singur. Aceste fapte însă sunt excepţionale. Capodopera populară e paralelă cu cea cultă: apare ca o operă succesivă la care iau partt; câteva generaţiuni. «Faust» şi «Mioriţa» sunt de echivalentă exemplificare. \ Despre locul de naştere al unui motiv poetic oarecare se pot spune \ lucruri pur speculative. Sigura origine a oricărui motiv e compa- rabilă aflării invenţiei focului. Studiile comparative pot Întrezări numai şi nu afirma categoric problema motivului originar. Dovadă stau cerce­ tările ingenioase ale lui Doncieux de o uriaşă erudiţie şi pătrundere ,) Tie r sot, op. cit., p. 257. 2) Ca 11 cel, op, cit., p. 25. [23] PSIHOLOGIE ŞI CREAŢIE POPULARĂ 23 . critică, însă criticate în ultima vreme de specialişti şi socotite pe nedrept o eroare ştiinţifică 1). Credem că dovada prin circulaţia bogată a unui motiv într' o regiune - utilizată şi de noi 2) - este temeinică. Dar şi aici sunt rezerve. E adevărat că difuzia violentă a unui motiv într'un grup social nu probează existenţa lui primară acolo: poate să fi fost împrumutat, acceptat, ba chiar remaniat. Dar când alt motiv apare exclusiv intens la un neam, iar la altele - vecine ori îndepărtate, însă subt raportul etnic înrudite - circulând diluat, putem reclama aici dreptul de proprietate. Şi când la un neam alt motiv - ca «Mioriţa»­ e întâlnit frecvent numai într'un ţinut, iar în celelalte e şters, oare miezul lui de cristalizare nu poate fi socotit aici ? Procesul acesta al genezei şi evoluţiei creaţiei populare trebue sur­ prins experimental, urmărindu-1 după regiuni. E xperimentaZ, adică săfie urmărit pe teren: printre poeţii populari aflători în regiuni specifice. Convorbirile cu ei sunt mărturii preţioase ce pot Înlătura ipotezele cui discută fără să aibă la îndemână observarea directă a faptului, ci doar numai logica rece care poate înşela. ION DIACONU ------ 1) G. Do n c ieu x, Le rom.ancero poţrulaire de la France. Paris 1904. 2) Ţinutul Vrancei, I. Bucureşti 1930. p. CIV-CVI; Pâstoritul in Vrancea. Bu­ cureşti 1930. p. 41-42. � -�- , , " , � ,,, " [24] ,,', '''''''''''-R�fi������''''''--' 1 [25] FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJULUI (BANA Ţ) În toamna anului I934, am Întreprins, din Însărcinarea «Arhivei de Folklor a Academiei Române», o călătorie În Valea Almăjului, . pentru a aduna material folkloric. De patru ani de când cutreier ţara în calitate de ancheta tor al Atlasului Linguistic al României, am cules, din toate localităţile anchetate, un număr Însemnat de informaţii folklorice, deoarece în chestionarul desvoltat (de 4800 Întrebări) al ALR-ului, avem şi multe Întrebări privitoare la folklor. Dar, pe când până acum scopul anchetelor mele era notarea particularităţilor lin­ guistice ale graiurilor anchetare, În Almăj, unica ţintă a cercetărilor mele a fost culegerea folklorului acestei regiuni. Din anchetele pentru ALR am păstrat numai obiceiul de a nota cele mai mici nuanţe fo­ netice perceptibile ale graiului subiectelor vorbitoare. După cum vom vedea mai jos, În textele publicate aici am fost nevoit, din motive tipografice şi pentru a uşura cetirea lor pentru nelinguişti, să simplific grafia. Cu toate acestea, textele culese de mine pot servi şi pentru studiul graiurilor din satele cercetate. Texte din Valea Almăjului, de altfel foarte puţine la număr, se găsesc În studiul lui Gustav Weigand : Der Banater Dlaleki, apărut În «Dritter J ahresbericht des Instituts fur rumănische Sprache», Leipzig I896, la pp. 278-280, 305-308. Folklor şi texte din Almăj mai găsim În următoarele lucrări: Vasile Popoviciu, Monograţia comunei Pătaş, Caransebeş, 1914, la pp. 55-Ioo; Candrea-Densusianu-Sperantia, Graiul nostru, Vol. II, Bucureşti, 1908, p. 14I-143; E. Hodoş, Poezii poporale din Bân ai, Caransebeş, 1892, passim ; E. Hodoş, Cântece bănă­ ţene, Caransebeş, 1898, passirn ; E. Hodoş, Descântece, Sibiu, I9I2, passim, Manuscrisul N o. 736 al Arhivei de Folklor a Academiei Române, cuprinde 4 balade şi I05 cântece culese În satele Almăjului de regretatul profesor Iosif Popovici, În vara anului I904. Din cele 15 sate româneşti ale Almăjului (v. mai JOS, p. 28), am cercetat şase. Intâi Bozoviciul. E un fel de târguşor, sediu de plasă, cu judecătorie de ocol, spital cu 20 de paturi. Au fost la Bozovici şi [26] 26 EMIL PETROVICI un gimnaziu şi o Şcoală de Arte şi lVIeserii, desfiinţate acu vreo 3 ani. Bozovicenii se consideră mai civilizaţi decât restul Almăjenilor. Mai cu seamă cei din Bănia şi Rudăria trec drept mult mai înapoiaţi. Din Bozovici am trecut în extremitatea apuseană a Almăjului, în satul Şopotul-Nou, numit de Alrnăjeni «Busaua. 1) (după numele râului cu acelaşi nume notat în hărţi Buceava). Şopotul-Nou e, fireşte, mult mai arhaic ca Bozoviciul şi chiar decât restul satelor almăjene. Aşezat în defileul strâmt al Nerei sau pe platourile care domină valea Nerei, departe de centre ca Bozovici sau Sasca, «Busevinţî. trăiesc relativ izolaţi, prezentând un număr foarte ridicat de analfabeţi (după in­ formaţiile primite dela învăţător procentul neştiutorilor de carte ar fi de 95). Folklorul - cât şi graiul�- s'au păstrat aci mai neatinse de civilizaţia orăşenească decât în restul Alrnăjului. Pe urmă am fost în Bănia şi Rudăria, la Sud de Bozovici, două sate învecinate, destul de mari, prezentând de fapt un caracter mai arhaic, în folklor şi graiu, decât Bozoviciul, dar în măsură mai slabă ca Şo­ potul-Nou. În sfârşit am cercetat Pătaşul şi Borlovenii-Vechi, în partea răsăriteană a basinului. Aceste două sate mi s'au părut mai puţin interesante. În rezumat, am studiat trei sate în centrul Almăjului, unul în extremitatea apuseană şi două în partea de răsărit a văii. 'ţin să mulţumesc aici, pentru ajutorul ce mi l-au dat în timpul şederii mele în Almăj, d-lor învăţători Vasile Nerneş din Rudăria şi Gheorghe Seracovanu din Şopotul-Nou, precum şi părintelui Ion Goanţă ŞI d-lui Ilie Ruva din Bozovici. Valea Almăjului sau simplu: Almăjul s), aşezată în partea sud­ estică a judeţului Caraş, e un basin înconjurat din toate părţile de 'munţi impăduriţi, care îl izolează de restul ţării, printr'o zonă mun­ toasă 3) având uneori o lăţime de 30 km. (de ex. spre Sud-Est, spre Orşova). Almăjenii mai păstrează amintirea timpului când Austriecii nu construiseră încă şoselele care duc din 'Almăj la Oraviţa, Sasca şi Orşova. Pe atunci Almăjul nu era legat de regiunile învecinate decât prin poteci; sarcinile le purtau pe cai sau chiar oamenii în spinare. O regiune astfel izolată trebuia să păstreze multe caractere arhaice atât în limbă, cât şi în folklor. ') Pentru grafie vezi p, 59. 2) Accentul e pe a iniţial. a) Unele piscuri de munţi se ridică până la înălţimea de 1400 m . , , ",'" ," "', ':H�::;',' '! coloraţi, lungi până la pulpe, cunoscut astăzi în toată ţara ca fiind o parte esenţială a portului bănăţean. În loc de «oprieg» se poartă şi «targă», un şorţ lung ţesut de Almăjence în diferite colori (v. planşa II, 2). În picioare nu mai au ca mai demult «obiele», ci poartă mai cu seamă «ştrimfi» (ciorapi), împleti ţi de altfel de ele, peste care încalţă opincile (v. planşa II, 2). Cămaşa are la încheietura mâinii o «brăţare (manşetă) cu sipcâ» (dantele). În cap au o «cîrpă» cumpărată din târg. Iarna iau un «piep­ tari» de piele înfundat sau un «căput» (palton de lână împletit de ele). Bărbaţii poartă «kimieşă» destul de lungă (v. planşa II, 3) şi, iarna-vara, «izrniene» de pânză. Iarna, ca să nu le fie prea frig, îm­ bracă două «părekii dă izrniene». Mai de mult purtau iarna «nădraz dă soaric» (de pănură albă sau sură) , dar de câtva timp i-au părăsit, găsind că e mai «frumos» în izmene. «Pieptariu» de piele e înlocuit vara cu «lâibăru» (jiletcă) de lână, ţesut de altfel de Almăjence. Pe deasupra poartă iarna «căput» de lână ţesut în casă. În cap au, fireşte, «pălărie>! de pâslă, iar iarna «căsulă». Tot mai mult se poartă iarna peste cămaşă câte un «căput dă Iînă» numit şi «svietăr», împletit de femei. Dumineca şi în zile de sărbători femeile se îmbracă aproape numai în mătase. Peste cămaşă au «bluză, poale, targă, cotrinţă, cîrpă, ştrimfi dă mătasă». Se încalţă În «păpus» (pantofi) galbeni din pielea cea mai fină. Şi bărbaţii au «căsulă dă străgan» (astrahan), iar pe pnlpe au «camă/şnurf (jambiere) de piele sau de mătase (un fel de ciorapi care acopăr numai pulpele). Vieaţa religioasă şi starea culturală. Almăjenii, ca toţi Bănăţenii în genere, nu prea sunt bisericoşi. Femeile, firerte, sunt mai credincioase. E adevărat că creştinismul lor (Almăjenii sunt cu toţii ortodocşi), e împestriţat cu atâtea elemente păgâneşti şi eretice. De câtva timp, se arată şi la dânşii nevoia unei vieţi religioase mai adânci. Şi-au făcut şi aici apariţia sectele şi, antidotul, mişcarea cunoscută subt numele de «Oastea Domnului». Această înnoire a vieţii religioase intră adese­ ori în conflict cu superstiţiile şi practicele magice care au dăinuit nestin­ gherite de nimeni până acuma î11 Almăj. Informatoarea Iglica Bufta �,' : ..... ,', "i;lj ."" , ;" ''':{ '" ·'���';i::�'�'."'·""'·c"'· ��.Ii , [33] FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJULUl 33 din Bozovici a cerut întâi învoirea preotului ca să-mi comunice o seamă de descântece, deoarece, intrând în rândurile Oastei Domnului, îi pro­ misese solemn că se lasă de vrăjitorie. Din punct de vedere cultural, Almăjenii stau relativ bine. Şi aici SE' simte, dar, fireşte, puţin mai încetinit, puternicul curent de civili­ zatie si cultură în care a intrat de câteva decenii tărănirnea noastră , , , bănăţeană. Şi aici au fost organizate coruri, fanfare, ca în restul Bana­ tului. Despărţământul Bozovici al «Astrei. este foarte activ. Acesta publică şi o bibliotecă a despărţământului 1). Am amintit mai sus că în Almăj au funcţionat regulat şcoli încă dela sfârşitul sec. XVIII. Totuşi în unele sate analfabetismul e încă destul de mare. În drum dela Oraviţa la Bozovici, intrând În vorbă cu preotul din Dalboşeţ şi cornunicându-i scopul călătoriei mele, acesta m'a sfătuit să-mi aleg altă regiune mai arhaică, de ex. Craina (între Caransebeş şi Orşova), deoarece în Almăj folklorul a dispărut aproape cu desăvâr­ şire ; ţinutul e modernizat, portul vechiu e părăsit, se face mult lux, se poartă mătăsuri, pantofi de lac, tinerii cântă melodii moderne, tan­ gouri, etc. Din fericire, informaţia dată s'a arătat mult exagerată. De altfel sunt convins că, în Craina, vreun pesimist ca preotul din Dalboşeţ, m'ar fi trimis în Alrnăj să culeg folklor. Chiar contrar primelor informaţii, am constatat că în Almăj folk­ lorul e foarte viu, cu toate că începând din a doua jumătate a seco­ lului al XVIII-lea există în Almăj şcoli bune de tip austriac şi în ciuda « graniţei militare» care i-a obicinuit cu forme de vieaţă central-europene. Ştiinţa de carte se împacă de altfel foarte bine cu diferitele forme ale Iolklorului. Astfel Iglica Bufta din Bozovici, vestită descântătoare, e ştiutoare de carte. Înainte ... de cununie şi-a scris toate descântecele care le ştia: «Cîn m-am cununat, io li-am avut scrisă şi rn-an cununat cu ieli-n sîn, ca să fie cu hac .. ) Vom vedea mai jos rolul cărţii În păs- trarea baladei. --- După cum era de aşteptat, în această regiune de graniţă a terito­ riului limbii române, aproape de graniţa iugos1avă, asemănările cu folklorul sârbesc sunt multiple. În cele următoare vom trece în revistă diferitele genuri de folklor. Balada. Baladele, numite în Almăj « cîncisi dîm bătrîneţă », sunt în dispariţie. Lisăvieta Puia Lăban din Bănia spune că se cântau balade 1) Au apărut cinci numere. Preşedintele despărţământului este părintele C'oriolan Buracu. Anuarul Arhive; de Folklor III. [34] 34 EMIL PETROVICI când se adunau ciobanii în jurul focului: « Moşî spuna, cînd am fost noi păcurar! » 1). Astăzi se mai cântă rar, la moară sau la şezători. De altfel tinerii le iau în râs 2). întrebând pe Meflă Mengu (84 ani) din Borlovenii-Vechi, dacă a auzit cântecul Iui Cruia lui Novac, mi-a răspuns: ({ Oruia lu Novac să cînta numa prî la nunţ ; cînta, ăia, ţîgani. [Acuma] o iişît muzî/ca 3) întră oamin. ,) Ţiganul lăutar Ilie Luca Pirlău din Bozovici, care mi-a cântat (şi recitat) balada ({ lu Ana Z'urzuliana », zice că niciodată nu i se mai cere să cânte la nunţi ({ bătrineşce ,). Singura baladă care o mai ştie a învăţat-o dela ţiganul Iefta Zbîrsa care ştia mai multe. Ca semnul cel mai sigur că balada e pe moarte poate fi considerat faptul că a trebuit să caut foarte mult până le-am descoperit pe cele publicate mai jos. întrebând de Cruia lui Novac, Iorgovan, Mioriţa, etc., mi se răspundea că ştiu despre aceste cântece « dupr-în cărţ ,) 4), sau că « îi scris în istorie », 5) De fapt circulă în toate satele din Almăj broşura lui Gheorghe Cătană, întitulată Balade poporale (Braşov, 1895), conţinând balade culese în Banat. E probabil că astfel de broşuri au prelungit agonia baladei în Almăj. Totuşi, n'am dat de niciun caz ca informatorul să fi învăţat balada din carte. De obiceiu posesorul unei cărţi cu balade nu le ştie pe-de-rost; nici nu are nevoie să le înveţe, deoarece le poate ceti. în colecţia lui Gheorghe Cătană, amintită mai sus, găsim « Lină Ru­ jălină ,) (p. 140-143; ef. aici text. 4), « Ianăş Gulianăş ,) (p. IOO-I07; ef. aici text. 5 şi 6), ({ Ana Belgradana ,) (p. 57-6I; ef. aici text. 9), « Blăstămul mândrei » (p. 144-146; ef. aici text. IO). Şi în colecţia lui Avram Coreea, Balade poporale, Caransebeş, 1899, se găseşte o variantă a lui « Ana Z'urzuliana ,) (text. 9), subt titlul « Iancu Sibiiancu şi Ana ,) (p. 53)· Toţi informatorii mei m'au asigurat că au învăţat cântecele bă­ trâneşti dela cei bătrâni. Numai «Mănăstirea Argeşului» (text. 3) îmi dă de bănuit. Prea sunt dese în ea forme literare ca « mieşterul ,) în loc de ({ mieşceru ,), ({ Ardzeş» în loc de forma bănăţeană aşteptată « Arziş », « Manoli ,) în loc de ,) Mănoli ,) \ sau « Mănulia », « încerca ,) în loc de « înserca ,), etc. Totuşi, inforrnatoarea mă asigură că a auzit-o 1) Aici « păcurari : are Înţelesul de ciobăniţe, deoarece Lisăvieta Puia Lăban vor- beşte despre ea însăşi şi despre prietena ei, care era prezentă, Ana Oţu. 2) Băuia - Lisăviet.a Puia Lăban, 67. a) T arafurile de ţigani, care nu mai cântă cu vocea. ') Bă nia - Ştefan Şuşară, 64. a) Bozovici - N'icolaie Jurkescu, 61. , "-:; '�i ",'Ii" "" :l' "I'l '\: r. l!l:' • • j < l1;m �ţ��ia*î*WfJi!HI).j !:i� �, �U' ; > , ., " �i ',,' , [35] l!'OLKLOR DIN V ALEA ALMAJULUI 35 dela tatăl ei, iar tatăl ei a auzit-o « eri-că 1) dzi la ăi bătrîn ». E posibil ca aici să fim în prezenţa unei contaminări între o variantă locală a motivului Mănăstirii Argeşului (text. 2) cu o variantă scrisă. Baladele publicate mai las le-am descoperit întâmplător. Am Întrebat pe Lisăvieta Puia Lăban, din Bănia, dacă ştie cântece despre Iorgovan, Novăceşti, etc., întrebare repetată de zeci de ori în fiecare sat din Almăj pe care l-am cercetat. Am primit răspunsul că a auzit despre « Iorgovan Buzdugan» şi despre « Gruia lu Novac ». Despre acesta din urmă ştie că « dzîsa cătră iel că-i dracu-mpeliţat ». Eram convins că nu ştie nicio baladă. Când colo, după ce am notat o serie de obiceiuri dela ea, mi-a recitat « Cîncicu Jîiului »,' « Ciniriel voinic » şi « Vida » (text. 6, 8). De altfel, în Almăj, Iorgovan e astăzi un personagiu asemănător cu Păcală din alte reg-iuni (text. 8I). Mai de mult, baladele erau cântate. Ilie Luca Pârlău din Bozovici nici n'a putut să-nu reciteze balada (text. 9), ci numai cântând şi acompaniat de vioară Îşi amintea textul 2). Melodiile acestor cântece ar trebui notate înainte de dispariţia lor totală. Toate celelalte texte mi-au fost recitate. Fragmente din balade, ca de ex. text. IO şi II, se cântă ca doinele ; informatorii nu le consideră »cincisi dîm bătrîneţă». Doina şi strigătura. Doina o numeşte Iglica Bufta (Bozovici) « cin­ cicu dă pră dzal s : Păuna Râncu (Şopotul-Nou) îi zice « cîncic d-ăl fiecesc ». Aceasta e Încă foarte vie în Almăj. Toată lumea cântă doine, mai cu seamă « pră dzal », prin poenile pierdute în imensitatea pădu­ rilor care înconjură Valea Almăjului, sau la clăci, unde le cântă mai ales fetele. Multe din aceste cântece au un caracter satiric, ef. textele 24, 30, 35, 42,43,44. E obiceiul de a ridica cântec -- de obiceiu satiric-cuiva: « I-o rădzicat cîncic la cutari». Mai cu seamă flăcăii îşi răzbună prin cântece asupra fetelor prea fudule. Dau mai jos un astfel de cântec ridicat unei fete « c-o băzucurit copiii, Iisori ». Frundză vierdzi dzi sălată. Iestă-n sat la noi o fată, Îi cîntă iuni la firiastă. Ia dzi sudă că i-o cîntat, I-o pîrît la arfocat. Du-Ci, mîndra, ma pîrăşci, Că nii dracu nu c-oprieşci, Că noi tot că ţ-on cînta, Pan dzi rîs vi rămina, Dzi rîsu fisorilor, Dii urîtu fiecilor. 3) 1) « eri-că», = cred că ... ". 2) Totuşi dela un loc a continuat fără melodie. 3) Rud ăria - Icoana MăCei 25. [36] EMIL PETIWVICI Am trecut în grupul doinelor la sfârşit şi povestea numerelor (text. 49) precum şi textul No. 5°, cu toate că nu aparţin acolo. Informatorul le consideră însă tot »cîncise d-ăle fieceşc» ca pe adevăratele doine. Strigăturile se aud în Almăj numai la nunţi. La hora din dumineci şi sărbători se dansează serios, fără glume şi strigături. Putem spune că literatura strigăturilor e săracă în Almăj. Practice magice, descântece. În schimb descântecele sunt nenumă­ rate. Aproape fiecare femeie practică într'o măsură oarecare descân­ tatul. Există însă în fiecare sat cel puţin câte o (1 vrăjitoare i> care ştie vrăji pentru toate bolile şi pentru toate împrejurările din vieaţă. Se crede despre ele că ştiu să evoce pe dracul. Unele dintre ele nici nu se sfiesc să o spună (cf. text. 147). Se zice că (1 fac cu spurcat ii. Am trecut în această categorie şi (1 numărătura mare i>, deoarece e considerată tot ca un descântec (text. 135-137). Se spune la căpătâiul muribunzilor. Sunt ciudate descântecele spuse de Ana Oţu din Bănia (text. 130 131). Acestea sunt compuse din fragmente de descântece care se urmează fără legătură logică între ele şi sunt recitate mecanic. GRAIUL În satele almăjene nu se vorbeşte un graiu absolut unitar. Almăjenii îşi dau de altfel seamă de particularităţile care deosebesc graiul fiecărui sat. În Almăj se disting două grupuri de sate după felul cum se pro­ nunţă prepoziţia de. Satele din partea apuseană a Almăjului <1 dăcăesc i> 1) adică pronunţă (1 dă i>, pe când cele din partea răsăriteană pronunţă (1 dzi i> (sau (1 die ii). Dintre satele cercetate de mine, Bozoviciul, Şopotul­ Nou şi Bănia au (1 dă », iar Rudăria, Borlovenii-Vechi şi Pătaşul au (1 dii (dze) i>. Un grup mai mic e format din satele Bănia şi Rudăria. Aci vocala a accentuată e pronunţată - de unii numai şi nu totdeauna- cu o puternică nuanţă velară 2). În manuscris am notat-o ti sau q după cum mi-a făcut impresia de a fi mai aproape de\a sau de o. Aici transcriu totdeauna cu a. Printr'un fel de armonie vocalică, adeseori şi a din silaba precedentă, dar mai cu seamă din cea krmătoare, se velarizează. Astfel am notat: aflat, aşa, apa (apa e-Iorrna articulată), salca (salcia -=ar ticulat}, maica, aia (aceea), asta (aceasta), etc, etc. Dintre informa- ') Vas i 1 e P o p ov ici u, M onograjia comunei Pâtaş, 2. 42. 2) \V e i g an d (Der Banate» Di.aletit, ] ahresberichi; III, p. 214) numeşte "9_ Cemeinden» satele care prezintă această pronunţare. I l 4 , 1 [37] FOLKLOR DIN V ALEA AI,MAJULUI 37 torii mei din Bănia numai trei au avut această particularitate. La Rudăria pronunţarea aceasta s'aude rar. E probabil că ea va dispărea curând, căci restul Almăjenilor, mai cu seamă Bozovicenii, îşi bat joc de cei ce pronunţă ti în loc de a. Prepoziţia pe am notat-o « pră il. Numai în Pătaş se zice « pi il. De asemenea şi în graiul Ţiganilor romanizaţi din Bozovici avem o formă fără r : c pă i) (text. 9) 1). În Şopotul-Nou şi Bănia, conjuncţia dacă are forma «dăcă » sau chiar « dîcă il. În Bănia, prepoziţia la se aude adeseori « lă il. În Şopotul-Nou se aud forme ca «s-o dusu-să il, «s-o făcutu-să il. Tot în Şopotul-Nou se zice numai e întînesc i) (întâlnesc). Tuturor satelor almăjene li sunt comune următoarele particularităţi: Palatalizarea dentalelor urmate de e, i. D, t, n, devin d/:, c, n, Numai 1 nu e totdeauna palatalizat; am notat l' sau un sunet intermediar între 1 şi 1', deci un 1 foarte puţin palatal sau chiar un 1 curat. În texte am transcris simplu cu 1. Sunetele notate di şi c sunt africate apropiate de africatele munteneşti, notate literar ge, gi, ce, ci. Totuşi africatele almăjene (şi în general bănăţene) sunt mai «moi il, elementul fricativ al lor este un i şi un s foarte «moi il, pe când în ge, ce elementul fricativ e puţin mai «aspru il, are o slabă nuanţă de j, ş. La Rudăria mi s'a părut că di şi c, se apropie foarte puţin de d', t' din alte regiuni. Informatoarea Ana Băsilă, de 78 ani, din Pătaş pronunţă d', t', Aceasta nu e pronun­ ţarea obicinuită în Pătaş, ci e un defect al subiectului care, din cauza lipsei totale a dinţilor, nu poate articula africatele. Şi în Alrnăj, ca în întreg Banatul, vechile africate, ge, gi, ce, ci, au devenit fricative notate i, s,; « zer i) (ger), «ser i) (cer). O altă particularitate almăjană e pronunţarea ca v, sau chiar ca b şi p, a semi-vocalei 1:f : lU1:fat devine «Invat il, lă1:fdat se pronunţă «Iăbdat il, cheutoarea e la Şopotul-Nou « keptoaria il. În schimb v adeseori e redat prin 1:f: e dâuul i) (=diavol), « Biuul i) (bivol, nume de deal), « Rîşâua i) (= Orşova), etc. 2) În Almăj u final din formele ne articulate «zunghju il, «uokju », «diidi­ okiu 3) il, etc. se pronunţă ca un u silabic obicinuit. Formele articulate ') Aceşti Ţigani şi-au uitat cu totul graiul. Pentru Bozoviceni a vorbi «ţigăneşce înseamnă a vorbi cu «pă. în Joc de «pră •. Alte particularităţi «ţigăneşti>; sunt: dispariţia lui n intervocalic, de ex. «cigaiee , pe când Alrnăjeuii zic «cigane. (=tigaie); pronunţarea «uoiki». în loc de forma almăjeană «uo ki». E evident că aceşti Ţigani au fost romanizaţi în altă regiune, de unde au venit în Almăj după romanizare. 2) Seini-vocala 1f e re dată în texte printr 'un u simplu. 3) Semi-vocala i e re dată în texte printr'nu i simplu. [38] EMIL PETROVICI ale cuvintelor de mai sus sunt deci identice cu formele ne articulate 1). În toate satele almăjene cercetate de mine, e neaccentuat e pronunţat foarte închis; eu l-am notat e, (3, �, şi i. În texte ţ! e redat prin e, iar i şi i, prin i. Când debitul vorbirii e mai Încet, când subiectul silabiseşte, se aude un e, de obiceiu închis. Cu cât vorbeşte însă cineva mai repede, cu atât mai închisă e nu anţ a acestui e, devenind de cele mai multe ori i. Să nu uităm deci că un cuvânt poate avea în textele publicate aici forme aparent îndepărtate una de alta şi cu toate acestea să se gă­ sească în aceeaşi frază, de ex. «lapce: şi «lapci». Dar aceste forme sunt în realitate foarte aproape una de alta; în manuscris întâia am notat-o «lapce: şi .a doua «lapci». Între (3 şi j 'deosebirea e minimă. Articolul -le e pronunţat aproape totdeauna «-IIi», transcris în texte «-li» : «lapcili», «fi ecili. . Diftongul notat în texte. oa e în realitate format din semivocala !f urmată de un d sau 9. În manuscris avem deci !fd şi 'l;ţ9 . .în Almăj, ca în multe alte regiuni româneşti, orice esau o accentuaţi au tendinţă să devie diftongi; înaintea lor se desvoltă câte o serni-vocală abia schiţată, dar perceptibilă. Acest început de diftongare e notat în manuscris aşa: «vrleme», «c�odru». În texte, pentru a simplifica, aceste semi-vocale nu sunt notate, deci avem »vreme», »codru». Fireşte, ade­ seori diftongarea e completă: «vrjeme», «cuodrus : în texte: «vrieme», «cuodru». De aceea vom întâlni în aceeaşi frază forme ca «vremei şi «vrierne», care în realitate se deosebeau foarte puţin. Chiar şi â accentuat se diftonghează : «m!ătură», în texte «mîătură». Câteva particularităţi morfologice: ni-săm (suntem), «vi-săţ» salu «vi-săt» (sunteţi); întrebuinţarea destul de deasă a formei »reaş: la condiţional: «dacă re aş şei» (dacă aş şti); forme arhaice tari la întâia pers. sg. a aoristului: «PUŞ» (pusei), «trimeş»(trimesei), «dzîşr (zisei), sîntorşi (întorsei), «dzeţ, dzeţă: (dădui, dădu), etc. ; «am rămînat» (am rămas). E firesc să găsim în Almăj o puternică influenţă sârbească, Aceasta nu se manifestă numai prin elemente lexicale, ci întâlnim o seamă de decalcuri şi de particularităţi sintactice datorite influenţei sârbeşti, de ex.: \ «Cumnat dă mînă» - sârb. rucni deoer ;': Prefixele verbale do- şi pro-, intâiul pentru a indica îndeplinirea completă a unei acţiuni ca sârb. do- (esă dogată» = se isprăveşte de tot; «docursă: = curse până la sfârşit; «o doazuns: = a ajuns la ţintă; etc.), al doilea pentru a indica repetarea unei acţiuni, adeseori de o altă per­ soană, sens desvoltat din cel al prefixului verbal sârb. pre- care arată I 1) Ca în cazul lui codru. .. , ." .. , .... w·_"i��i:t1···· . «'"''''''''':''�''' ,"."� . .: ."f'" .'.�_ .... ���_ w, , [39] FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJULUI 39 între altele sensul de a face încă odată o acţiune altfel 1) (crnă prontorş: = mă întorsei la rândul meu ; «prodieţ» = dădui şi eu la rândul meu; «proînsipia. = începea din nou; «o proîncălicat» = a încălecat din nou, etc.); Întrebuinţarea destul de deasă a particulei interogative «0», când nu există niciun pronume interogativ în frază: «O n-o vinit P: Acest «o» corespunde lui au din limba noastră literară mai veche, Cred că, în aceste regiuni, construcţia aceasta e o imitaţie a construcţiei slave cu particula interogativă li. În aproape toate textele publicate aci se simte influenţa: limbii li­ terare. Astfel adeseori e pronunţat -l final al articolului masculin, de ex. «fiuh 2) ; dentalele rămân nepalatalizate, de ex. «de» nu «dze», «te» nu «ce» ; în loc de fricativele s, z, întrebuinţează africate ca în limba literară, dar fireşte africatele care există în graiul din Almăj, adică C, di, de ex. «ceri» nu «sed» ; în loc de dz se pronunţă z, de ex. «zîua: nu «dzîua. 3) ; se Întâlnesc şi cuvinteînvăţate la şcoală sau prin lecturi, de ex. «bolnav» în loc de «bicag». OBICEIURILE În capitolul acesta al obiceiurilor la sărbători, naştere, nuntă şi înmormântare, se găsesc multe mici bucăţi în proză şi în versuri, se descriu o mulţime de practice magice, credinţe şi superstiţii. De cele mai multe ori am lăsat să vorbească înşişi informatorii, 4) fără a adăuga dela mine decât strictul necesar. La sărbători. Un obiceiu din Almăj puţin răspândit în alte regiuni româneşti, care ne aminteşte obiceiuri asemănătoare din Peninsula 1) Ci. rom. a preface. De ce avem însă pro- în loc de pre-] În serbo-croată există un prefix verbal pro-, dar acesta are cu totul alt sens. În alte graiuri româneşti din Banat acest prefix are forma ţrre-, în altele prfo-, de ex. prşoţac. Din acest prfO- s'a desvo1tat pro- din Almăj (cf. vre-o devenit vr-o). Prşo- s'ar putea datori unor forme sârbeşti ca: preobraziti «a transforma», preobuoi se «a se îmbrăca altfel, a se deghiza». 2) De altfel cuvântul fiu nu e viu în graiul din Almăj. De aceea îl deformează ade- seori. În text. 37 avem «viuţi în loc de fiuţ. 3) Se poate însă că e o desvo1tare fonetică proprie graiului almăjean. ') Informatorii sunt următorii: (1) = Bozovici - Iglica Bufta, 50. (II) = Bozovici - Ilie Ruva, 68. (III) Şopotul-Nou - Ilie Bălaure, 83. (IV) Şopotul-Nou - Păuna Râncu, 50. (V) Bănia - Lisăvieta Pui a Lăban, 67. (VI) �dăria - Mihai Dobn>; am aştepta « coJindziţă, lopăciţă'), : • :'h'�""" '·:"��_���_��i�:�i::I.��t�\;��1i$'o:1'�"Î1I;�""·i5""'i\'",1lI.,_",iJ;� , [41] FOI,IG,OR DIN VALEA ALMĂJULUI La Bănia « imblă la ,colendă colindaş » (V). Cântă numai «Naşterea ta Cristoase». Totuşi « îmblă şî cu staua » (1) ; (i cu stiaua » (II). La Bozovici « îmblă şî Ţîgan noapca, la miedzu nopţî şî cîntă: C-ais, ais şedze Moş Crăcun ; Lîngă Moş Crăsun, Şedze Sfîntu Arni-nou ; Lîngă Sfîntu Anu-nou, Şedze Sfîntu Ion. Cîntaţ, dom-mari, cîntat, Şî la Ţîgan daţ. Daţi-ne cîrn atu , Că ne ducem la altu. Să trăit, la mulţ an fericit. Dacă Dumnezău ne va ajuta, La anu n-orn împreuna (1). La Bănia el fost obiceiul, pierdut cu totul astăzi, de a umbla între Crăciun şi Sf. Ion cu brezaia, numită « serbu ». Informatoarea îşi amin­ teşt e numai începutul cântecului după care juca « serbu » : Zoacă, serbu, serbuli, C-ai corniţă-mpungătoari, ............... (V). « La Sînviisîi fac zoc, în sara aia dă A nu nou, la o casă numită » (III). ({ La Anu nou pune sup taire păr, pune cărbune, pune piepcin. Îl şcie că-i colţat [viitorul bărbat] cînd zgodzeşce piepcin, CÎn zgodzeşce cărbune dzîse că-i negru. Cîndî ,zgoţli�şee inel, îi frumos. Cîn zgodzeşce ban, îi bănos. Cîn zgodzeşce p�r, atunsa iar îi urît. Cîndî zgodi�şee culeşă, ie mîncătuorL· Cîn zgodzeşce plivais, ie domn. Atunsa vine cîce una [fată] şî rădzică cîc-un taier. Şî să rîd alelalce dacă află rău» (IV). Se mai aşează aşa subt farfurii « foarfisi, ogrindzauă, crumpiei i (1). Dacă fata ridică farfuria de pe foarfeci, atunci bărbatul îi va fi « om cu zănat»; dacă nimereşte pieptene, va fi « colţose , dacă e oglindă va fi frumos; dacă e cartof, va fi « bubos », dacă e pâine, va fi « om cu năroc » (II). Tot atunci se taie IZ foi de ceapă, le sară şi le lasă până a doua zi. Fiecare foaie de ceapă" reprezintă o lună a anului ce vine. După cum vor fi de umede foile, se va şti cât de ploioase vor fi lunile respective(II). Tot în seara aceea flăcăii « să fac măimus, să-rnbracă urît şî să bagă-ntră gloace, s-atîrnă dă i�le, le ţucă, le �a1:ă. Fic;ei1i nu şeie sini-i. Unu-i popă şî unu-i priuoeasă. Numa oamin să fac » (IV). Tot în noaptea de Sf. Vasile « fata pune o aţă dila uşa iei pîn la a veSinului prăstă drum. Şî dac-o rupe Siileva, să mărită; dacă n-o rupe, nu să mărită pră a11U ăla » (IV). Tot în noaptea aceea se îndeplinesc diferite rituri magice pentru aducerea iubitului (text. 103-105). [42] 42 EMIL PETROVIOI (\ Dziminaţă, dă Anu nou, fata mare mătură ş-a strinze gunoiu şî şădze pră iel cu pisoarili s-audă pră siniva strîgînd: Ioane sau Petre. Spune c-aşa-i kiamă bărbatu cum s-audze numili » (1). În Almăj nu se umblă la Anul nou cu sorcova, cu pluguşorul, cu buhaiul, etc. La Boboteazâ, numită în Almăj ({ Bocedz », când umblă preotul cu Iordanul ({ punem un leu îlp piesă la copii şî un fuior pune pră cru§� la popă şî cucurudz şî păsui la pitrop, ca să miargă bine prăstă an, să rodlască,» (IV). » La Bocedz, atunsa cinerimea să joacă-n nus, în alune, în ţucăr şî mai mulce alia. Cînd îmblă popa la Sfîntu Ion, ser fiecili molidvă şî bosîioc să-ş facă dă dragostă. Să duc la vrăjîtori să le dăscince, să fie plăcuce la zun. [La vrăjitoare, apa şi busuiocul le pune « pră masă », iar vrăjitoarea] aşa spune că, cum îi plăcut popa la lume şî la ţară, aşa să fie iele dă plăcuce năinca zunilor. Cu apa aia să udă şî bie. [Busuiocul] ăl poartă-n cap » (1). Aghiazma luată atunci dela preot se păstrează tot anul. ({ Să udă [fetele 1 cîn să duc la ioc, cînd ai boală, becejug » (IV). La câteva zile după Bobotează femeile serbează ({ SjmPietru dă iarnă. Nu lucrăm muierili nimica » (1). « Trii sărbători, trii dzîle una după alta; nu lucrăm lucruri muierieşc . (IV). Cei Patruzeci de Mucenici se numesc în tot Almăjul « Sîmţ », «Pa­ trudzăs şî patru dă mOC1niS, dă sîmţ. Fase turtă cu pui şî să duc cu pomană dî1a unu pîn la altu. Cu o ţavă Iase patrudzăs şî patru dă pui d-aia pră turtă» [=decoraţii pe aluat] (IV). La Bozovici decoraţiile făcute cu ţeava pe colaci se numesc « pupi ». Se fac din aluat nedospit şi nişte figuri omeneşti numite ({sîmţ>). Atât colacii cât şi ({ sîmţî 1) sunt unşi cu miere (II). ({La Blagovişcană [Bunavestire] fasem foc afară şî la Sîmţ iar fasem foc afară în avlie, în sălaşu mărvi. Atunsa să mănîncă pi�şce şî altă se nu» (1). ({�iv �� �ar� că la ,�l�govi�ca�� s� �.usi � uiâ?a l�. pr�n vşî'toarnă la radasma CIta. Fasi CIta kllnata ŞI alalalta o bl�. ISI ca sa dz� rod l110şîia» (VI). \ La Sf. Gheorghe, ({Sîl11iordzu, aduc frundză vi�rdie dîl11 pădure şî pun la uşă să triacă marva pră sup frundza aia. Iar atuns, la Sîl11- iordz, să dzîse, atuns cîm pune frundza la uşă: Codru să răsună Şî lapCili să mi s-adună [sic] (IV). ":1n 119b�;' '-"fiS �, " ", '" il'" �'l'tr;1 (IV). I,'emeia gravidă trebuie să se ferească d� o sumedenie de lucruri: « La mort să nu să ducă, că-ş fase băiatu făr dă fire. Dăcă să duse, să pună o aţă roşie la mînă. Să nu pună m:ţ)tca după cap, că-ş fase băiatu cu buricu după cap şî să nu di� cu cracu-n CUI şî-n mîţ, că-I fase tot flocos. Să nu să uice la oamin urîţ. La cai să nu să uice până să mîndzăsc caii, că-I poartă mai mult dă cît s-ar cădza » (IV). (� Să nn triacă prăstă pisoarili cuiva, că samănă cu ala [copilul]. I Să nu fure nimica, că-I va fase cu sămn. Să nu le pună-m poală foar- fi sili , că să fase sup limbă broască. Să nu pună aţă la guşă, că-I fase [47] FOI,KLOR DIN VALEA ALMĂJULUI 47 . cu buricu după cap, înfăşurat dă guşă. Să nu să sfădzască cu nima, că va fi rău băiatu ăla, sau fată, se va fi i> (1). « Cînd îi muieria groasă, nu-i slobod să să uici la oamin dz-ăi urîţ, dz-ăi skimbaţ, orbi or şkiopî. Şî cînd îi viedz, dt-aia, Ci ghindzeşc : Iei să fie ca iei, şî se-i in mÎ11i să fie curat. La mort cîn să dusi, să-ş pună zgî'rgor roşu [ciucur] sau aţă roşîie la mînă or la dzezit, Şî ce ghindzeşc : Mortu să fie galbin, şi se-i in cini să fie roşu, curat. Cînd furi floari şî o pun la urieki, rămîni cu sămn. Şî dacă furi carui, or şî se rei fura, s-o pun la dos; atuns rămîni fără sămn i> (VII). «-Cînd ai strînsorî dzi naşciri prăstă şăli şî la foali, atunsa o muieri, or mama muieri aieia, ia un topor şî-l pitriesi pră dupa-nsingătura muieri cari-i incărcată şî dzîsi : Dt-o fi fisoriel, Să iasă la toporăl , Tuns ia o furcă cari toarsi muieria şî iar o pitriesi pră după brîu şî dzîsi : Dz-o fi ficiţă, Să iasă la furkiţă. Dzîs dii trii ori aşa i> (VII). « Să s-afume cu ghij dă sapă şî să sufle-ntr-o uiagă goală, atunz va naşce uşor i> (1). « Pune o baligă dă vacă şî-rn baligă pune un uou şî dă cu cracu şî sparte uou şî dzîse : - Cum fase găina uou aşa să facă ia dă uşor, dă dăloc i> (IV). « Bărbatu o rădzică pră muiere în sus şi dzise : - 10 c-am încărcat, io ce dăscarc, cînd kinuie muierea i> (IV). « Am audzît dîm bătrîn că la naşcere are drept să-j bată muierea bărbatu 1> (1). « Cîn fase şî vrie să nu fie friguros, toarnă apă răse pră ieI întîII. Ş-atunsi-l scaldă cu apă caldă i> (IV). « Dup� s-au născut băiatu, atuns să pune-m pat. Să duse moaşa la popă să-i facă molidvă i> (1). « Dupa s'-1 fas, atullsa-l spielL Pun apă caldă şî pun in scălduţă flori şî pun un artint ş-un uou crud şî dzÎs: Cum nu să prindti rălili dii uou şî dti ban, aşa să nu să prindă dti băiat. Cum i floaria dti frumoasă şî dti dragă la toată lumia, aşa să fie băiatu mieu. Scălduţa atunsa o iai, dupa s-il scaldz, ş-o lapidz la un loc curat [48] EMIL PETROVICI undii nu să p1şa rnma. Tot acolo s-o lapidz, tot într-un loc, pau crieşci băiatu, cît îl scaldz » (IV). « Ş-atuns la tri zîle noapca îs ursîtoarili. Îs trii ursîtori, Moaşa să dăşsinze dîm brăsirî şî-ş lasă brăsirili acolo pră scamn lîngă pat. Şî Iase trii turţ şi le unie cu miere şî pU11e um pahar cu apă tot pră scamn. Ş-atuns muieria care o născut să ia sama se visază. Dziminaţa dă tur­ ţîli la copii să le mănînse şî, d-o visat bine, are năroc dă băiatu ăla, sau fată, se-i. Şî dacă visază rău, atuns îi la neferisire » (1). « La trii dzîli, sara, puni pră o masă kimieşa lu tată-se şi pun trii Iumin şî trii colas ş-on par cu apă. Îl skimbi băiatu tot în alb şî-i laş mîna driaptă afară; nu i-o lei. Ş-atuns visadză ursîtoarili; cari cum visadză. Paaru l-am pus ras dii apă pră masă. 10 am adurmit o ţîră; ş-atunsa am visat. Diim par s-o băut o ţîră apă. S'ică cînd bie, atunsi-i bini, trăieşci gloata » (VII). « Naşu vine la băiat cu doauă lurnin şî pîndză cît îi Iase kimieşă băiatului. Aia dzîse că-i crijma dila naş » (IV). « În colţu crijmi Iiagă ban, cît i să poace » (1). « La ob dzî1e să duc la bisărică şî-l bocadză. Să duse moaşa şi naşa. După s-au dat numili popa, or venit acasă, or făcut prînz şî o astrîns ban pintru a fase haine copilului. Nu-l lasă singur [pe copil]. Şî dacă 1-0 bocedzat nis atuns nu-l Iasă. P11l1e un cuţit d-asupra lui pră liagăn. Pan cînd îrnblă abuşîlia » (1). « Atuns, cîn să duse la bocedz, are să lucre mumă-sa pănă la bo­ cedz tot lucru, ca să şCie tot lucru şî să-nvi�ţă tot lucru » (IV). « Cînd dusi băiatu la bisărică, mamă-sa �ă scoală diim pat şî să pi�pCină şî să spală şî să şc�rii şî să skimbă şî ia mîătura, mîătură, ca să-i fie drag să mîături, să rînduie ; �î dacă-i băiat ia toporu, taie l�mni şî lucră, o-ngă'ură c-un sfri�diil, ca să-I tragă i11ima să fie maistor; şî ia condieiu şî scriie şî sic�şCi, ca să-i fie drag la şcoală; şî ioacă, ca să-i fie drag la ioc; şî şuiră şî cîntă, ca să-i fie drag să cînCi. C'i cauţ prîn ogrindiauă, să fie frumoasă, drăgăstoasă» (VII). « Cînd îl adusi dii la bisărică, moaşa ţî-l, dă pră firiastă şî-I ia tată-so şî-I puni pră masă şî spuni: Să fie vădzu'ţ ca masa. Pră uşă i�să şî pră firiastă-I bagă » (VII). Moaşei şi naşului li se dărueşte la botez câte o basma, « cîrpă ». « Cînd îi dă cîrpa [moaşei], îi toarnă apă pră mîn şî să şc�rie cu cîrpa aia care i-o dă. Şî la naş iar aşa » (IV). « Cînd fasi băiatu, nu-l lasă sîngur pană nu-l bocadză, pintru că, sică, Vil1Î dracu şî skimbă băiatu. După bocedz, cînd îl laş, pun un cuţît pră ieI » (VII). După botez « astrînie vesin, namurL Fase prîndz. Şî tot natu. pune [49] FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJUL ITI 49 pră liagăn cît poace. Nu s-apucă dă mîncare pănă nu pune pră ·liagăn ban» (IV). După botez « nu-l lasă şasă săptămîn niscum sîngur, că îl ia sătana, ăl înskirnbă. La noi una, îi anu acu dă cînd o murit; şi ieI [copilul]. Şapce an o avut cînd o murit. Şî iel o fost inskimbat. Atîta o fost în cap cît oarnini ai bătrîn. Şî dă crescut n-o măi crescut, nis n-o vorbit. Ia 1-0 lăsat cice cita singură, c-o fost muiere sîngură. Ş-atunsa vădzînd că iel nu-i dă triabă, la şapce an s-o dus la mănăstire cu iel, la S'Iclova. Şî iel, cîn s-o apropiat să-I baze-m bisărică, atunsa atîta o ţîpat, atîta o ţîpat, ş-o neg rit pănă să moară. Atunsa 1-0 băgat cîta în bisărică şî iel s-o şî căcat în bisărică. N'ezdrâvăn. Ş-atuns o adus brîu lui la pă­ rincili ăsta. O sicit părincili şasă săptărnin şî la şasă stămîn o şi murit. Ăla o fost înskimbat » (IV). « Duc sinstă şi la moaşă şî la naş, la şasă stămîn. Şî numa la moaşă un an dă dzile, la dzîle mari» (IV). « Unghiili la băiatu al mic să rup cu dzirrţî şî li şkipi-n sîn, nu li lapidz, pană la anu. [Altfel] să fasi hoţ. Să nu-l tunz pană la anu, că să Iasi hoţ» (VII). « Pînă-i copilu dă sin-şasă an, să duse mama copilului cu creţonu la moaşă: Un colac mare şi brindză, um pui fript sau găină, o lopă­ ciţă, o Iitră dă răkie, ş-atuns un tâier dă melşpais, prăjîturî, şî miţră. În sănătaea copilului. Dar cînd Întoarse mama dî1a moaşă, moaşa hăbe să-i diţ 6r şî se pintru copil, Or1 kimiţşă, ori păpus, o o căSuliţă, mâcăr se » (I). « Dacă fasi muiţria băiţţ mulţ şî mor şî fasi unu mai pră urmă şî-l faSi viu, atunsa-l înfăşuie şî-l ia o muiţri şî-l scoaei afară în mijlocu drumului şî-l lasă acol6 şî ia să pitulă şî-l lasă sîngur. Şî or-sin-ar vit'ti, ori uom, ori muiţri, or 'ţIgan, or lăiţCi, or duomn, fie sin-ar fi, îl ia-m braţă şî mamă-sa atunsa iţsă şî-l kiamă nuntru şî ala-l scaldă şî ala udiţşCi moaşă sau moş6n » (VII). Dacă unui băiat i-au murit toţi fraţii mai mari, i se pune cerceI, « sodel }), în ureche (VII). E obiceiul să se boteze un copil cu numele unui frate mai mare mort. Cel care a primit astfel numele fratelui mort va zice: «Mi-s dupa pirit }) (pierit) (VII). Pentru a speria copiii; se zice: «Nu ce duse că vine popa să- ţ taie limba; că viIle coşăriu ; vine o Iăiaţ㠺Πce ia-n torbă ; ori că vine tată-to şî ce bagă-m podrl1m; ce mănîncă şărpi » (I). «Fui d-aSi, că vine mo­ rot'tu. AuIă'Iăăă-i morot'tu }) (IV). Ca să se ferească de foc copilul, se zice: « Fui că-i bîja» (I). « Fui că-i bîj » (IV). Copilul din flori e numit « copil. DzÎse că-i dîn căpătat; n-are tată. Anuarul Arhive; de Folklor III. [50] 5° EMIL P�JTIWVICI Cîn să duse îm pădure la vînat apu are să zgodzască, că iel îi copil » (IV). La nuntă. Şi în Almăj, ca în alte regiuni româneşti, dumineca şi în zi de sărbătoare flăcăii şi fetele merg « la zoc ». Jocurile sunt: « ardzi­ liana, hoara, brîu, dă doi » (1) ; pe urmă «rnădzărica, troapa. (IV). « Cînd însepe zocu, atuns fisoru-ş kiarnă de-o fată. Îi fasi dîn dzezit. [Dansează fetele şi dela 10 ani.] O bătut toba să nu joase pînă trec dă patrusprăse an. Trisprăse an are fata şî are copil mic » (1). Un alt prilej de întâlnire pentru tineret sunt clăcile. Iată cum se face o « dacă. Împart cai re prîn sat, la care vrie să ia, şi le toarse muierili alia la casa 101. Ş-atunsa nurnăsc, într'o sară (gazda care o dat caiere) cîn[d] să vină. Atunsa fase mîncare bună; mănîncă fiecili, muierili. După s-o mîncat, atunsa să bagă Iisori » (IV). Aici se glumeşte, se cântă, se povestesc snoave, iar tineretul îşi petrece cu diferite jocuri dintre care e preferat « d-a năroiu » (text 169). Fetele se căsătoresc la 17-20 de ani, iar flăcăii, la 20. E însă foarte frecvent cazul ca fete dela 15 ani şi flăcăi dela 17 ani să trăiască în concubinaj. Pe urmă, când au ajuns la vârsta legală, fac nunta, dacă nu s'au despărţit până atunci. În general concubinajul e foarte obicinuit în Almăj. Una dintre cauzele principale pentru care tinerii omit să se cunune e că nunta e foarte costisitoare. Săracii trăiesc deci necununaţi. Întrebând o păreche de concubini de ce nu fac o simplă căsătorie civilă şi religioasă fără nicio cheltuială, mi-au răspuns că aşa ceva nu se poate fără nuntă. Iar tot ceremonialul nunţii, mâncarea, băutura, darurile, etc. costă o sumedenie de parale. Preferă deci să rămână necununaţi. Astfel informatoarea Icoana Măeei din Rudăria e 'necununată din cauza sărăciei. « Cîn m-am măritat io, io n-am făcut nuntă. M-am dus într-o sară. Şî cînd m-arn dus la băiat, acolo, atuns, o-nsiput să cînci na­ rnurili mieli : Mi-z băga[t] zmm-n casă Şî nu mi-s slugă, nis gazdă. Că sluga are simbrie, Ieu mi-s rudă la cosie Cosia ii la scucală, Ruda rămîni afară. Co�îa-i băgată-n şofru, Ruda-i mînată la lucru » 1). Aceasta a fost toată ceremonia de nuntă. De obiceiu părinţii hotărăsc dacă o căsătorie se poate face sau nu. Starea materială a viitorilor soţi are mai mare importanţă pentru legarea ') Nu înţeleg, şi nici infonnatoarea nu ştie motivul, de ce s'a căutat acest cântec potri­ vit cazului când flăcăul merge la casa fetei şi intră deci ginere in casă. [51] FOLKLOR DIN V ALEA ALMĂJULUI SI unei, căsătorii, decât simpatia dintre tineri. Totuşi se iau şi bogat cu săracă şi invers. Fireşte, părinţii se cam opun. Doina ce urmează e . «Îi dă daru după ploscă [v. mai sus]; îi dă o cîrpă măriaţă care să cunună cu ia şî ban. Îi dă daru, sică, Atuns să vorbăsc cîn să facă nunta. Duminica Iase fata şî luna, fisoru » (IV). La Rudăria «s-o dus tata băiatului s-o logodzască sîmbătă sara. O luvat nişci Iumin tata băiatului şî s-o dus la fată şi tata fieci o pus sina. Ş-atuns fata, i-o dat socri luminili-n mînă; pană iei o sinat, ia o ţînut Iuminili aprinsă la şăli » (VI). La Bozovici « după pieţît, la uob dzile fag daru. O dăruie fata. S-astrîng oamin mulţ şî dau ban fieci. Le dă dă prînz, dîla zupă pîn la friptură şî băutură. Atuns hotărăsc cîn să fie nunta» (1). După logodnă, « atunz, joi, năince dă nuntă, să duse cu pina la naş, cu sinsta naşului, pintru a cununa duminică. Asta duse mama copilului la naş. Tuot aşa, iar mama copilului, duse simbătă sara pîne, iar, la fată. Dîm pîria aia fata să nu minsi, numa fata o rupe ş-o dă la aialalţ dă pr-asi care să află» (1). Înainte de cununie, «fata sara să culcă pră masă. Şî dzirninaţa cîn să scoală dă noapce, să duse la rîu după apă. Ş-atuns să-mbracă. Vine nunta dîla fisor şi să duc la bisărică. Fata cin să-mbracă îş puni în sîn o ogrindiauă, ban, miere dă stup mort. Cu mieria aia poace să-ş farrnise bărbatu. [Oglinda şi banii îi ia] să facă copii frumoş şî bănoş : (1). Tot înainte de cununie, la Borlovenii- Vechi, «cîn să hotărăsc să facă nunta, atunsa fisoru caută sîmbătă sara nuntaşi dzin tÎ.amurl di-a lui: veri, pri�Cin. Unu-i stăgari ]), cari-i mai nam cu ieI. Şî diin namuri, iar, unu-i cumna[t] dii mînă. Ahiia îi dzÎc şî stîrsală. Ăla ari aşa o p1ăneică, o ia aşa la grumaz 2). Mierg dumil1ică diiminaţa la fisor acas şî după aia pliacă cu iei şî cu naşu la fată acas. Fata şădii la uşă cu namurili; ari um bosîioc în mînă şî o vadră dii apă. Ia cu bosîiocu apă şi-i stropi�şCi şi iei, cari trec inluntru cîei unu, lapădă ban în vadră. Ăl Cinăr măi pră urmă mi�rii; şi ia să slob6adii să prindă dii ieI. Şi ieI să păzăşCi, prîntră oamin, să nu-l prindă că �iSi diin vorba al6r bătrîn c-atuns cît trăiesc iei tot ieI să traii după ia (dăcă-I traii ia). Dac-o miers înluntru, diiloc pliacă la bisărică. Sîmbătă sara a Cinără îş grijăşCi toaCi ţoali1i� pintru ca să să-mbrasi ,) «Au şî stag cu trii color\» (1). 2) Eu bandouliel'e. [53] FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJ1JLUl 53 duminică la cununie. Amînat, cînd o gătat, să culcă cita pră masă» (VIII). «La cununii ia pliacă cu cumnatu dii mînă. O ia dii mînă şî mierg cu nuntaş cu toţ, cu naşu, tot doi cu doi şî muzica li cîntă dii năpoi. Îş puni nişci galbin im păpuc ; sică să fie norocoasă. Cînd ocolieşci la cununie, să calcă pră pisor şi să zrnîcon aşa dii mînă unu pră altu, caută să să seluie că cari să-I calsi mai intîn, o să-I tragă mai intîn, că după ala să trazi orsi fiel dzi-rrţălieziri intri iei» (VIII). La Şopotul-Nou «duminică Iase Iisoru fruşcucu naşului cu nuntaş, cu stăgarî, cumna[t] dă mînă. Cumnatu dă mînă are o taută aşa, ca să să cunoască. Fata îş ia iar nuntăşîţă la stăgarî, la cumna[t] dă mînă; pune cîc-o nuntăşîţă. Atunsa să duc la bisărică, Fata mierze cu un nam a iei şî cu a doilia naş. Îi calcă-n urmă un riarn a iei, să nu-i ia siniva urma. O ia un duşman a iei, fase rău cu vrăjîtorii. Şî fisoru mierze cu naşu al dintîn. Atuns să cunună. Ia vrie să-I calse, numa ieI nu sufără. Dăcă-I calcă, atunsa să dă iel după ia. Şî dăcă nu-l calcă, atuns ia să dă după iel. Ia ogrindzaua ş-om bosîioc în sîn, ca să facă copii frumoş şi drăgă­ stoş: (IV). La cununie mireasa are în cap «şlaier». E obiceiu nou. Mai de mult era cu capul gol «cu cicuri pră şăle», adecă cozi pe spate, «iar văduvili iera legace cu cirpa năpoi făcuce cu dîrloz. Ş-or pus sfănţîs pră dirloz. Acuma iară-i cu şlaier [şi văduva]: (1). «Cînd vine dîla bisărică numără căşili, cîţ an vriy să nu facă [co­ pii J» (IV). «După cununie ies afar-amîndoi dti mînă. Z' oacă acol6 năinca bi­ sărisi ş-atuns pliacă la fat-acas ş-aco16 mierg la masă. Acolo prînd tcţ cu naşu cu nuntaşî toţ. După s-o prîndzît, atuns ies afară la toc. Cînd însypi a-nsăra, mierg la masă iar, a Cinără şî cu ăl cinăr şî cu naşu» (VIII). După cununie «pune prîndzu fata şî prînd. Mai ioacă dta pînă să dogată prîndzu. Cînd vin dîla bisărică uriadză nuntaşî. Ş-atuns îi sprijoane cu răkie. Le iysă năince părinţî fiyCj» (IV). Şi la Bozovici «prîndzu să fasi la fată. După prÎndz, după se prîndte, iysă iocu afară pînă-nsară. Cînd o-nsărat, vin namurili cu sinstă la fată. Un strîgător dă sinstă strîgă sinsta. [Zice:] - Iar aveţ a mulţămi, kinez dîla masă, cu se s-arată şî cutare, cum îl vo kema, c-o sinstă frumoasă cum bine vedteţ dumnavoastră. - Mare mulţam şî b6bdaprosb> (1). La fel şi la Borlovenii-Vechi, «seara vin l1amurili cu sinsta. Iystă unu [54] 54 EMIL P:ETROVICI dzin riamurili găjdzi, cari arată sinsta. O puni pr-o smie. Acol6 puni piţîli, puni um pursel fript o găiii fripci, brîndză, oauă, pîrjîturi, răkie, Iumin aprinsă şî li pridă la ăl s-arată simta. N'amuri-n scurt a fieci dau cîrpi ori trastă ori stran, brăsiri. Toaci li kicesc ac6lo ş-atuns ăl si strîgă sinsta rnierzi năinca rniesî la naşu şi la a cinără şî ăl cinăr ş-a­ tuns ăla dzîsi : - Bună vremia, naşuli, Cu Si s-arată un narn a găjdzi, c-o sinstă mîndră şî frumoasă cum bini vidzeţ dumnavoastră. Şî iestă cari sinstăsc şî ban şî li pridau aiei ciniri. Bucacili să pro­ iau năpoi şi ţoalili si ari li kiceşci pră masă diinăinca iei. Cîn s-o gătat sinsta, atunsa să puni siria. Atunsa pliacă cu nunta-ntriagă» (VII). Şi la Şopotul-Nou «sara namurili fieci vin cu sinstă : cîrpie, colas, mîncăruri dă toace, pursei frîpţ. Pune un narn dă strigă sinsta : Cu se s-arată un nam a găjdzi (îl nurnieşce}, c-o sinstă frumoasă, cum bine vedzeţ dumnavoastră. - Mulţaaarn, mulţaaam, bogdaprooost» (IV). La Şopotul-Nou, după ce « strîgă sinsta, atunsa zoacă şî şăd pănă dă cătră dzîuă. Ş-atuns zoacă pr-a cinără sine dă mai mult. Cumnatu dă mînă bace-n tâier cu ban: care dă mai mult întîia oară, ş-â dăuară, care dă mai mult? Z'oacă pr-a Cinără. Să-ntrec s-o ioase » (IV). La Bozovici « după se să gată sinsta vin dila fisor o mulţîme dă oamin, dă muieri şî să pun sup feri astă şî cîntă naşului cu g6vie : Frundză vi�rdie dă vioală, l'ucu-ce dă govioară, Ia fă bine şî ce scoală Şî ce du la soacra ta, C-ais nu ie casa ta. Fi, miriasă, vi�săIă, C-acum mieIi la casa tă, La bărbat şî la socrie Şi la casa dă moşîie. Frundză vi�rdie dă bujor, Audzîţ voi, cuscriIor, Dăşkidieţ porciţăli Să între cuscriţăli, Că-s cuscre cu budză moi S-ar săruta cu voi. Să cîntă, ca cum dă pră dial, ca cîncicu dă pră dial. Atunsi g6via să scoală şî pliacă. Cîn aiun'ze la uşa oborului, mamă-sa o strigă dă trii uori. Atuns mirili să-ntoarse mtpoi la soacră şî rupi bumbu cu keptoaria la guşă. Atnns cînd mi�rii acasă'la fisor, o sprijoane soacra c-o pîne mare-m braţă şi-i liagă cn brăSirili şî-i traie-ununtru pr-amîndoi, pră g6vie cn mladojă'na. Le dă să bit; cîta răkie şî să lingă sare dă pră pită. Atuns o aşază pr-un scamn pră g6vie şî-i dă un copil mic îm braţă şî g6via dă la copilnn colac cu brăSid. Şî dn să 'scoală g6via dă jos, pnnă mîna pră un cun sau doauă, să nU facă doi, trii an copii. [55] ]'OLKLOR DIN VALEA ALMAJULUI 55 Atuns ţ.îne nunta pîn-la dzîuă. Mînezî prînzu-i la cumetri, la cum­ natu dă mînă. Cumnatu dă mînă: un frace [al mirelui], un strin; poartă grija că după zupă, după carna din zupă, după sarme strînie ban, că sică-s călători vinit dîn dăparce sî li s-o frînt rotîli. Âtuns, dîla cu�etri, nunta mî;rie iar la fisor. Acolo atuns strînzi iară sinsta. După sinstă, atuns, vin dîrzari : aduc ţoalili fieci şî daruri dă sinstît la namurî. [Daruri făcute de fată: cămăşi, ştergare, pe care le dăruieşte mirelui şi rudelor mirelui]. Lu fisor kirnieşă, la soacră kimieşă, la suocru iar kirnieşă, la naş iar kimieşă. Atuns la namurili ălelalce le dă peşkire. Atuns să pune siria. După sină fac lăutaşî zocuri şî glumi i) (I). La Rudăria mireasa o duce noaptea târziu. ({ Cînd să dusi dup-a cinără s-o kierni duminică noapca, cîntă la fi­ riastă cuscrili, vro tri-patru : Bună sara, naşule. Ia mînă-ţ cătanile Să dzişkidă porţîle, Să rupă zăvoarăle, Să dzişcuni porţîli, C-acu vin cuscriţăli, Cuscrăli cu budză moi Numai buni pintru voi » (VII). Ducerea miresei se face la Borlovenii-Vechi aşa: ({ Cîm pliacă dii la părinţî iei, strîgă mamă-sa; Leno o Măriooo, cum o kiamă, că sică să cauce năpoi, că să nu-i zăuici. Mierg la fisor acasă. Acolo mai zoacă vr-un zoc o doauă ş-atunsa fac vorbă că s-o furi. Ş-atuns dzîsi că : Cum fură lupu mielu? Atuns ieI o prind ii dzi mînă dzin mulţîmia aia şj Iuzi cu ia-ntr-altă sobă şî iei şi rămîn acolo, să culcă i) (VIII) 1), La Şopotul-Nou duc mireasa în zori. « Atunsa pliacă la fisor dă cătră dzîuă. Uriadză iu, iu iiiu, 'hu, hu, huuu, Cînd o plecat, o strîgă părinţî: Ano, Ano, Atuns, fisoru, bărbatu iei, să-ntoarse năpoi şî rupe keptoaria lu soacră-sa i) (IV). Mai demult, la Borlovenii- Vechi, mireasa nu petrecea întîia noapte cu mirele, ({ NăinCi o luvat-o cumnatu dii mînă şî o dus-o la iel acas şî 11-0 mers pan lun diiminaţă la naşu şî la-l Cinăr i) (VIII). A doua zi după nuntă, ({ lun diiminaţa pră ia o-mbracă ş-o fac ca pră fămei. Ş-atuns mierg la rîu să să spiţli cu nuntaşî şî cu naşu şî cu muzî'că. Acol6 iau o vadră cu apă ş-o pun ios, iau cu câucu apă ş-atuns ieI ţîni mÎniIi că să-i toarni ia apă şî tot diisparCi mînili că să n-aiungă ') Şi la Rudăria se zice {(cătr-al einăr. O şei cum fură lupu oaia? AtunS iellll-o prins d�i mlnă Şl s-o dus. A tuns iei o tot aft : iii tub> (VI). [56] EMIL PETROVlCI apă. După aia iar iel toarnă la ia şî dau să să-nseluie că s-aiungă pră rnîn apă, că, dzîsi, c-aşa să prind dăcă ar fi curvari, Atuns acolo mai ioacă cîta ş-atuns mierg la prîndz la cumnatu dzi mînă. Şî după s-o prîndzît, ia să dusi cu ăl cinăr dii loc la ăl cinăr acas, c-aşcaptă să-i vină dîrzari cu ţoalili, cu pat, cu ormân, cu scauni 1). Dîrzari kiocesc. Ş-atuns vin şî nuntaşi dzi la cumnatu dzi mînă cu rnuzîcanţi ş-atunsa dă ţoalili toaci-nluntru acolo şi după aia ies toţ şî fac ioc afară pană sara. Sara mierg cu toţ la-l cinăr înluntru şi li puni sina. Cînd o gătat cu sina, pliacă nuntaşî cu ăi ciniri şî pitriec pră naşu pan acasă » (VIII). Şi la Şopotul-Nau se spală lunea nunta la râu. Vine multă lume din sat să privească. - «Haidâţ să vediem că să spală a cinără. A cinără cu al cinăr ia un vas, unu d-o parce, unu dă alta, îl duc şi împlu şi dă cu cracu-l varsă şî iar îl împle şi iar dă cu cracu-l varsă. Al cinăr cu a cinăra duse vasu cu apă acas. Oăcez-din ia » (IV). «La fisor, [a doua zi de nuntă], pun fruşcucu, mai odzinesc, pun prîndzu şî sara iar vin namurili fisorului cu sinsta. Numa la fisor nu duse cîrpe, numa sinstă : pită, mîncare, răkie, se-godze trăbui; cu cotăriţîli duc. Şî vin atunsa namurili fieci, Aduc ţoalili fieci. Aia să nurnăsc dîrdzarI. Atuns sină, zoacă pr-a cinără, strîgă sinsta » (IV). «Mînedz.î, [marţi după nuntă], sinstăşce naşu cu mîncare, cu băutură. [Îi duce] trasta plină dă mîncare. Şî-i dă un rînd dă kimieş » (IV). Deasemenea şi la Borlovenii-Vechi «marţa fisoru profasi sinsta naşului : mîncari şî băutură. Atunsa kiamă pră naşu la sinstă şî pră urmă îi dusi naşului nişCi cotăriţ cu sinstă: colas, pursei fripţ. Îi dă ş-o kimi�şă naşului, a Cinără » (VIII). Şi la Bozavici, « după asta, marţ la prîndz, să duse mireasa şî cu mirili iar cu sinsta la naş. Îi duse doauă cotăriţ cu mîncare, o litră dă răkie ş-una dă vin ş-un porc d-un an » (1). «La uob dzî1e după nuntă, iar la casa fi�Ci, să fac oauăli closice. Fase um prîndz cu cineri şî cu cumnatu dă mînă şî cu socri fi�Ci. An gătat nunta acu» (1). În tot timpul nunţii « naşu porîns�şce la lăutaş, că ieI a plăCit muzî' ca » (1). \ Pentru gătit îşi tocmesc o bucătăresA. « Îş plăcesc o mui�re: sacăSiţă » (1). \ La moarte şi Înmormântart>. Când bolnavul e în agonie, « fasem a cruse dă lumină dă sară şî punem un leu la cruse; o pune în mînă la mort. Pune lumin, trii o sins, [muribundului în mână] » (IV). Lumânările ,) Informatorul, dându-şi sea ma că aceasta nu e forma adevărată dialectală, se co­ rijează îndată: «scamut>,. [57] FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJULUI 57 sunt « sins sau tri ori că şapce ; să nu fie cu ortâc. Ăle sins Iumin vine­ nvăluice-n cîrpă sau într-un peşkir » (1). « Să nu să facă moron , îi pune cîta rnolidvă în gură şi întră pisoare punem un rug, um măsaş ». « Noapca-l păzăsc, Să zoacă, fac comiedzii, rnacăr că-i mort » (IV), (text I70). « Mîne, cînd pliacă cu iel la morminţ, atunsi-l petriese păn n-a ple­ ca» (IV). « Kiemăm muieri, opt or dzăse, la pitricut ; să pitresem zorili: (1), (textele 8z-85). «Tot în zîua dîla urmă, după se trec doaosprese, vin mnierili cu colacu dîla mortu s-o murit năinca lui. Atunsa la trii sasurl traze vestîrea [trag clopoteleJ şî vine lumea la mormînt are. Atuns plecăn cu iel la groapă. Pră drum îi fase sinţsj-şasă odzin : şî la morţărie cînd azunzern, pînă n-aşadză mortu-n groapă. Să bag[ăJ o muiere-n groapă şî-i mătură groapa cu opregu. Atunsa-l astrucă oa­ mini cu pămînt. Atunsa-ncinze colasi, pune colasi acolo pră măsai, Întin dă la oamini care o făcujt ] groapa. Ăi se mai rămîn, colas, îi imparce la copii. Atuns vin toţ dîla groapă acasă, namurili, la pomană » (1). Mortul e dus pe «roabă. Oamini ai s-o făcut groapa, le toarnă apă-m mîn şi să spală ispră mort după se-i gata. Dau prăstă mormînt şapce colas la copii o la oamini aia care-o făcut groapa. Dăcă-i cinăr, scot stagurili şî răpizîli şî pun cîrpe la toţ, şî la al se duse crusa, la cîntăreţ, la popă, la dascăl» (IV). De acasă până la cimitir (emorţărie») femeile «să cîntă» (textele 86-88). Pentru ca o rudă apropiată să-I uite pe cel mort se face aşa: «Dăcă să zăuită macăr-sine cu o-mbucătură-m mînă, atuns o pîndz<,;şce şî-i dă ăluia care nu-l zăuită [pe cel mort]» (IV). Pentru ca să nu se facă mortul moraiu «am audzît că opravl<,;şce, numa nu şCiu cum fac» (IV). (Vezi textele Il3-Il4, Il7-Il8). În cazul când din doi fraţi, născuţi în aceeaşi zi a săptămânii, unul moare, e neapărată nevoie «să musască». Mucitul se face şi când tatăl şi fiul sunt «dzîlâCis» şi unul din ei moare (text. Il8). «Dăcă-s dzîlacis doi fraţ. Unu o murit, unu o rămas. Atunsa măsură doauă aţă pr-ăl viu: una o pune la al mort şî una o ţîne la al viu. Caută un copil strin şî-l aduse. Aia dzÎse că mus<,;şce cu ieI. Ala să-i fie frace, al strin, nu al mort. DzÎse dă trii ori : - Să-ţ fie frace ăsta, dar nu ăl mort. Şî-l traie cătră ieI aşâ, dă prăstă umeri, ăl strin pră fraCili âlui mort. Numa-l traie [cu aţa]. Dar o mui�re dzîse: - Fradz dă cruse. Să becejăşce şî dzase atîta cu ani. Nu-i bun dăcă nu musyşce» (IV). Mucitul se face şi mai târziu după înmormântare, dacă zilaticul rămas se îmbolnăveşte: «Să duse la mormînt şî iar îl traze al strin pră fraCi-so prăstă mor­ mînt şî dzÎse : - Ăsta să-ţ fie frace şî nu al mort. [IaJ un fir dÎn salcă [58] EMIL PETROVICI ca um bît, îl sparze şî cu aia-l traze şî cu lanţu dîla coş. Salca o lapădă pră apă. Şî fase trii turţ, ca palma, o ţîră dă turciţă rnis ; le friie cîta-n foc ş-acolo, la morrninţ, le frinze, le lapădă» (IV). »Slobod abă dii pomană, la noauă dzîli după s-o murit, şî la şasă săptămîn şî la zumătaci dii an şî la anu. La noaua [sic] dzîli fas-un capsel (un colac mai mari cu crusi) , ş-o prisctiră ş-on aranzil ş-o limbă şî trii patru col as dz-ei slobodz ; şî doauă bîci dzintr-o salcă, mai mult dii alun; şî să puni o kită dzi flori ş-o lumină ş-on lieu în capu bitului. Ş-atunsa-l puni-n rnarzina rîului şî-ncinzi colasi ş-aprindzi luminili şî dă dzi pomană să fie lu cutari cui ii mort. Ş-atunsa împli vadra dzi apă şî puni um piecic în rîu şi puni un lieu pră piecic. Ş-atuns sloboadii apă dzin cantă pră piecic şî dzîs] : Să fie apa sloboioară lu cutari. Tunsa ia piecicu şî-l zvîrli pră apă şi ia o muieri sau um băiat um bît şî-I prindzi dzi pră apă piecicu cu bîtu dii tri ori. Ş-atunSi-1 dă dzi pomană bîtu şi piecicu ş-on colac» (IV). După cel mort se poartă doliu un an şi mai mult: «jălim». Dacă a murit o fată mare, mama ei ţine doliu şi şase ani. Iglica Bufta din Bozovici a jelit treisprezece ani după fraţii ei morţi în războiu. Pentru doliu se poartă «tot negru, numa kimi�şa-i albă; cîrpă nagră, cotrinţă, oprieg». [Bărbatul] pune păllc1ică nagră la pălărie. Cît îi mortu pră masă, cu capu gol umblă». «La şasă stămîni-i pune pomană. La şasă lun iară. Îi dă ţoale dă poman-atuns. Îi fase părăstâs la bisărică. Atuns la anu iară-i fase po­ mană.» «Dacă-i fată mare sau iune, să duse-ntr-o sărbătoare cu lăutari la mormînt. D-aco16 să duc, dîla morţărie, la locu numit un-să fase ioc şî fase ioc şî hoară mare ş-o dă dă pomană mortului cu lumin aprinsă şî cu flod. PIăc�şce muzÎca. Lăutaşî [zic] : Să fie lu Ana, lu Pătru, dă po­ mană» (1). O rudă a mortului «în toată zîua, dă dn moare mortu, să duse şî diîminaţa şî sara la morţărie cu jăghiu şî cu tămîne 1); şî tămîne tot . natu, cîd vr�. Duminica pune şî lumin pră mormînt şî-n sărbători mad. Alt/ili aduc şî Iăutaş. Cîntă cînCise dă jale şî dă iocur!» (1). 1) v. planşa II, 2. Iglica Bufta din Bozovici face drurpul acesta la cimitir, în fiecare dimineaţă şi seară, de 30 de ani. [59] TEXTE La observaţiile privitoare la grafie date în capitolul despre graiu (p. 36-39), adăugăm următoarele: c corespunde, în limba literară, unui t urmat de e, i: bicag (be- teag). di corespunde unui d urmat de e, i : dial (deal). s corespunde lui ce, ci: seri (cer). i corespunde lui ge, gi: zană (geană). n corespunde lui n urmat de e, i : nauă (neauă, nea). t', d' sunt t, d palatali, când sunt urmaţi de e,i: bot'izat (botezat), d'i (de). Majusculele corespunzătoare au forma C', S', Z', N', T', D'. dz corespunde lui z din limba literară: dzîc (zic), sau unui devenit sonor: să-dz vin (să-ţi vin); i este acel i final foarte redus din toate graiurile româneşti: lupi (lupi), corbi (corbi). Un i final în grafia întrebuinţată aici are valoarea unui i plenison silabic şi corespunde lui ii sau lui e finali din grafia ofi­ cială : lupi (lupii), viedzi (vede). fi este e accentuat deschis din Banat şi Ardeal: vreme. ie, i�, ia, UD, tă sunt diftongi în care i, u, şi î au valoare de semi­ vocale: vriei, viedzi, rnuieria, tuor, rîău (vrei, vede, muierea, tor, rău). După 1 semi-vocala i indică adeseori palatalizarea lui 1, astfel în manuscris avem « val' a » iar aici «valia», Accentul l-am notat numai la provincialisme necunoscute aiurea şi la cuvinte care în diferitele graiuri româneşti n'au o accentuare uni­ tară : guzrnânn, acolo, bolnav. Apostroful nu-l întrebuinţez de loc; ar putea fi confundat cu semnul palatalizării aşa de des întrebuinţat în aceste texte. Cuvintele care, în urma unei eliziuni, formează un grup fonetic le-am reunit printr' o li­ niuţă: păn-acas (până acasă), pun-acolo (pune acolo). [60] 60 EMIL PETROVICI BALADE 1 o fuost niscarî uoţ d-ăi bătrîn şi Lăzărică o fost unu dîntră iei. Şî aă'la o trăit birii cu dîla noi, c-un moş Pătru Bulibâşa. Şî iel Bulibaşa ăla ş-o skimbat corniţăli dă prau cu Lăzărică, ca să fie-ncredzut. Şî aşa pră Lăzărică ăla 1-0 prinz domni ăi marî. Şî o aflat corniţu lu Bulibaşa Pătru domni ăi mari, c-o fost scris pră corniţ. Şî pră urmă Bulibaşa s-o cernut că-I prindze şî pră iel. Şî pră urmă ieI s-o otrăvit. O sărit cu calu prăstă poartă. Şî s-o otrăvit ş-o murit. Atunsa iei aşa o cîntînd cîn s-o ospătînd dă s-o-rnpreunînd, că sică : Bulibaşa uoţu, D?- se ieş-tu roşu? 2 10 bieu vin roşu, Că d-aia mi-s roşu. Bănia - Ana Oţu, 67. Acolo la iiruga aia 1) zîua o zîdiind şî noapca o căzînd. Şî atuus v!sază mâoru al mai mari, păliru Mănulia, visază ieI că atunsa vo sta zîdu că, cari muieri (rnuieria maorilor, că iei o fost mai rnulţ maori) , că, cari vo vini rnăi intîn cu prîndzu, aia s-o zidzască-n zîd. Ş-atunsa zîdu vo sta. Ş-atunsa .iel spuni la maori aialalţ s-o visat. Ş:"atunsa iei o pus zurămînt că să nu spună la muieri. Şîiei o spus la muieri, ailalţ maori ; o trecut prăstă zurămînt.viedz, o spus că să vină cu prîndzu amînat că, cari muieri vini-ntîn, pr-aia o zîdzeşci-n zîd, ş-atunsa zîdu vo sta. Şî Mănulia, iel, n-o spus la muieria lui; ieI s-o ţînut dii Zurămînt. Şî mui�ria lui o plicat cu prînzu şî o căzut şî 1-0 vărsat şî s-o dus năpoi în sat iară, ş_·o profăcut dii prînz şî iar o proplicat şî o aiul1s cu prînzu la Mănulia, acolo, la bărbat. Ş-atunsa ieI o luvat-o ş-o pus-o-n zîd ş-o zîdiit-o. Ia o fost cu copil mic la pi�pt. Ş-atunsa zîdu o stătut, il-O mai căzut. Ş-atunsa ia : - Mănulio, Mănulio, nu ţ-o fi ţîie păoat, isică, cînd m-ai luvat şî m-ai zÎdiît, să rămînă copil mic. \ A'pu Dumllizău măi şCie aSia 2)_ Diin ai bătrîn am auzît-o şî ieu. Rudăria - Pătru Didraga, 72' ') Vezi text 7I. ') Subiectul confundă Mânăstirea Argeşului cu balada lui Iorgovan. Pretinde că atunci a zis Iorgovan "însatcl, S'erno- nSată". Cerna s'a liniştit la locul numit "Piatra lu Iorgovan". [61] FOLKLOR DIN VALEA ALMAJULUl 3 MÎN ĂSTÎRIA ARDZ'EŞ 6r Mănoli, MieşCiru Mănoli, iiria rnăi învăţat dzi cît ai doi, ortasi lui. Iei iiriau trii ortas. Şî s-o apucat să fac-o mînăstîri şî să spu na mînăstîria A'rdieş. Şî cît dzîua zîdzau, noapca să sudumiâ. Ş-o lucrat vro doauă săptămîn. La doauă săptămîn o visat, Mănoli, Mieşterul 1) Mănoli: În zădar Ci kinueşo, Ca să mai zîdzeşc. Num-aşa vo sta Zîdiitura ta, Dacă mîni vini 2) Ffese muieri Mai intîri dii diiminaţă, Aia luvaţ, În zîd S-o băgaţ. Zîdu-atuns vo sta Şî nu vo mai pica. Atunsa ieI o spus la ortas se noapoa o visat. Pră iei i-o iurat să nu spună la muieri cari vo vini măi năinci : Aia o fi zîdiită, În zîd plămădiită. Ai doi mieşcerl la muieri-i spuna: Să găci prîndzu amînat, Să spună că tîrdzîu s-o sculat. Şî Măn oIi să ruga : Să dze Durnnizăn o ploaii mari, Să nu-i vină nivastâ-ri. Dumnizăn îl asculta, Ploaii cu spumi ii da, N'ivasta tot ii vina. Mănoli cînd o vidia, Cătră muieri dzîsa : - Hai, muieri, să prîndzîm, Apoi pr-umă [sic] să zîdiim. Sus pră crist să suia, În zîd rn-o puna Şî cătră ia dzîsa : - Stăi, draga mia, Num-oi însirca, Ca să plămădiesc, Zîdu să-I zîdiesc. Pietri tot puna, Pan o năroia Pan la brîuşor, Pan la ţîţîşoare. N'ivasta strîga: - 000, Manoli, Mieşteru Manoli, ') E o prommţare literară in loc de dialectalul mieşâiru, ') Pronunţare literară în loc de vini. [62] 62 EMIL PETROVICI Zîdu rău mă strinzi, Viiaţa să stînzi. - 000, nu Ci ciemi, dragă bălioară, Că io nurn-oi incerca Zîdu l-oi zîdza Şî cînd oi dogăta, Pră Cine c-oi scoca ; Zîdu să nu cadă, Mărioară dragă. În zîd o donkiia, Sara vina. Mănoli udza cu un copilaş iel cu iel acasă. Dzirninaţa să scoală, dii lucru s-apuca, Mînăstiria Ardzieşului la doauă săptămîn o găta, o astruca, Cu mieşceri pra la. La-mpărat strîga. CristuriIi li strîca, Iei pră rnînăstîri udia. Ş-o do astrucară. Atunsa iei, ăi doi rnieşcerî îş făcură nişci ă'ripî dzi şîndzilă, ca să sară dzi pră ia. Cum săriră Şî muriră. Mieşceru Mănole, IeI cînd îm săria, Z' os cînd îm cădza, Fîntînă să făsa. Lumia apă bia Şî mi să găta. Mănoli dzi sudă c-o spus ăialalţ la muieri (că iel i-o zurat ca să nu spună la muieri că cari vo pica să vină mai năinci, aia o zîdzeşci, ş-ăi doi o spus) şî iel dzi sudă c-o spus, atunsa s-o rugat dzi-mpărat, ca să strîsi cristurili şî iei să udzască sus pră mînăstîri că cîn sări zos să moară şi iei. Că cum o udiit iei dii muieri, aşa să udzască şi muierili lor dzi bărbaţ. IeI asta spuna dzi pră mînăstîri la popor. [Pretinde că a auzit-o de la tatăl ei. Iar acesta a auzit-o 1 eri-că dii la ăi bătrîn. , S'ică ş-acu iestă mînăstîria Ardzeş acolo. Rudăria - Icoana MăCei, 25. 4 LINĂ RUJĂUNĂ Lină Ruj ălină, Floari mîndră diin grădiină, Ia plînia Şi foc stînia. Mama sa o-ntrăba: .. - S'e-i tu, Lină Rujălină, Floari 'mîndră diin grădiină, S' e tot\ plîni Şî foc tţ>t stîni? - Dăr cum io să nu mă plîng, Şî io, mamă, foc să stîng? Căutai cătră răsărit Şî vădzînd 'l'urSi vinind Cu săbili săbiind, Cu puşkili puşcăilld [63] I"OI,KI,OR DIN VALEA ALJVIĂJULUI Diim pisoari t.rnpăind. Mamă-sa cînd audza, Cătră Lina îm dzîsa : - Tas tu, Lină Ruj ălină, Că mama Ci vo luva Dzi Turs mi c-oi pitula Şi c-oi puni în grădiină Supt o tufă dii gherghină Cu on fir dii tămîiţă Să-rnpliceşc la cununiţă. Mamă .. sa o îngrupa Şî în casă să băga. Tursi pră uşă tunară Pr-a bătrînă o-ntrăbară : - Soacră, socrişoara mia, Undii m-i ni vasta mia? La Turs ia li spuna: Lină Ruj ălină, Floari mîndră dzin grădzină, Ia o murit. Tursi s-o-ntristat. Ş-onTurc mai bătrîn Cu barba dii păr păgîn: - Soacră, socrişoara mia, Lină Rujălină, Floari mîndră dzin grădzină, I supt o tufă dzi gherghină, Cu on fir dii tămîiţă Împlic�şCi cununiţă. Tursi-n grădiină tunară Şî pră Lina m-o aflară. - Dăr tu, Lină Ruj ălină, Floari mîndră diin grădiină, S'i c-ai pus aisa în grădiină Supt o tufă dzi gherghină Cu un fir dzi tămîi ţă Să-rnpliceşc la cununiţă? O luvar ă, o ligară Ca să triacă Dunăria, Să triacă podu cu ia. Atuns Lină Ruj ălină, Floari mîndră diin grădiină, Dzi un Turcuţ să ruga: '-- «Măi, Turcuţul, dumnata, Lasă-rn mîna diin stîngâ Să-tu tocmesc cununiţa I Măi, Turcuţul, dumnata, Lasă-rn mîna diin dreapta Să-rn susesc inelili, Că rn-o tăiat dzezicili. Turcuţu cînd audza, Mîna dzin driapt-o lăsa Să susască ill�lili, Să nu-i taii dzezicili. Şî pră pod îm azunza Şi Lină Ruj ălină, Floari mîndrădiin grădiină Îm dzîsa : --- Mai bini rana pieşcilor Şî smoala pietrilor Diicît rnuieria TUrSiloL Atuns săria-n Dunări. Şî doi Turs săria după ia Şî mt să l1ica Şî nu măi iişâ, Rudăria - Icoana Măcei. 25· 5 VIDA A'pu aşa-m audzît povasta, dăc-o fi fost, că s-ar fi dus omu cu mui� rea, domnu cu doamna, c-aşa i-o dzîs. O plicat la gostîie, la socrie. Pră ieI 1-0 kiemat IenăşăI şî pră ia o kiemat-o Vida. Şî mergînd prăstă codru, dzîse Ienăşăl cătră Vida: [64] EMIL PE'l'ROVfCr - Hai, tu Vida, doamna mia, cîntă un cîncisel, să ni pitriesim codru cu iel. Ia atuns dzîsi : - Birri, ia oi cînta, numa ni va auzî Pană Roşiiană. Ş-atunsa, dzîsi că, n-o fi bitii. - Lasă să vină, o dzîs Ienăşăl, O spus c-o fost drăguţu iei dii cînd o fost ia dzi şapci an. Şî ia atunsa însepi a cînta dii s-a legănînd codru. Ş-atuns puţîuel viedzi că vini Pană Roşîiană, O iişît inăinca lor şî s-a luvat la lupci. Şî Ienăşăl strigă la Vida: --- Vida, Vida. doamna mia, vino dă-m azutori, că ma biruie Pană Roşîiană. Vida o dzîs, sică : - Ienăşăl, cari viţ udzi, ala ma viţ stăpîni. N-o vrut să-i dze azutorl, numa încă 1-0 împediicat. I-o slobodzît brăsinariu ca să să-mpiedzisi. Atunsa diin puţîn n-o biruit pră Ienăşăl. Numa i-o dat Dumnidzău o puceri dziodată 1-0 biruit ie1 pră Pană Roşîiană ş-atunsa 1-0 tăiat şî pră urmă s-a slobozît la doamna lui, la Vida, şî i-o tăiat capu şî iei, sorsilat şî mărzilat, aşa s-audzi. Ş-atunsa i-o pus capu-n diisai, c-o fost cu calu, şî s-a dus la socri, la gostîie. Ş-atunsa în loc di-a fi muierea cu iel, scoaci capu şî-l puni pră masă la socri. Şî socri atunsa zbiară pră iel că s-a făcut. IeI atuns spuni că : - Soacra, soacra, tas că şî ţîie-ţ fac aşa. A'pu dz-asi nu şciu s-a mai făcut. Rudăria - Mihai Dobren zis Mel1ă Basa, 80' 6 VIDA - Vida, Vida, doamna mia-re, Şî sufulcă-ţ mînii> lari Şî împlic�şCi la colas ! Un colac Dă un sac Ş-o priscură D-o măsură. Haida, Vida, în gostie 1/a socrie. Ise Vida (iut să prigăca) : - Iacă Ghiţă ia mi-s gata. Iei că mi-ş luva, Lă socrie că plica. Ia calu dă funi-I luva. Iei la o culmi azunza. IeI dîn grai aşa-n grăia: - Vido, Vida, doamna mia, Cîntă tu un cînCisel, Să tr�sin codru cu ieI ! ISe ; - Ghiţă, Ghiţă, domnu mieu, (ISe \ bucuros că reaş cînta, S'-am un podiţăl dă glas, Văili \s-or răsuna, L�mni1i s-or dăCina, Izvoarăli s-or turbura Şî Codrianu va audzî Cari pră mini m-a sirut Şî ia n-am vrut să mă duc. Pră Cîni ce va omorî [65] FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJULUI Şî pră mini mă va luva. - Vida, Vida, doamna mia, Ieu voinic, IeI voinic, La care om udzi, Tu aluia să-i fi. Ia că mi-ş însepia, Văili să răsuna, Lemnili să clăcina, Izvoarăli să turbura Şî Codrianu audza Şî Codrianu că iişa : Ghiţă, Ghiţă, si-rn răsun tu văi1i S'i-m clacin lemnili, Şî-m turbur-izvoarili? La si vriei să ni luvăm, La lupci să ni luptăm O la muri săjii-ntriesim ? ISe: - Hai la lupci, Că-s dziriepci, Dă dziminaţă pănă-n dti sară! Atuns o dzîs Ghiţă: - Vida, Vida, doamna mia, Bagă mîna-m pozonari, Scoac-o briptă ş-on amnari Şî-i dă bripţî cu amnariu Şî mi-i taie brăsinariu ! Vida, Vida, aşa-n grăia: _.- Tu voinic, ieI voinic, Ia, cari viţ udzi, Ia aluia oi fi. Ghiţă, Ghiţă să mînia Ş-odată să sufulca Şî zos că mi-l trînca Şî capu iut că mi-I tăia Şî dîn grai iel aşa grăia : - Vido, Vida, doamna mia, S'i să fac şî cu Cîni? Capu iut că mi-I tăia Şî-n dzisaz că-I puna Şî la socri că plica. Cîn la socri azunza, Uşa că i-o dăşkidza Şî-n curei să băga Şî soacră-sa aşa-m dzîsa : - Ghiţă, Ghiţă pră Vida n-ai [adus-o? IeI înluntru că să băga Şî capu pră masă scoca. ISe : - Iacă-ţ fica ta, C-aşa crieşciri că i-ai dat. Bănia - Lisăvieta Puia Lăban, 67. 7 IORGOVAN Dzi Iorgovan ala şciu că nu-s minsun. Şcirn că n-arată oamini urma dii cal pră piatră. Ala iar o fost un vicaz. În Băn o omorît leii năinci şî pră urmă o iişît o şcurpie cu doauăsprăsi capici. Ia o iişît să-I mănînsi. Ş-alergînd după ie tot o azuns-o colţ, colţ, tot i-o tăiat de-un cap. Ş-a­ lergînd aşa, audzi un glas dii fată prăstă S' erna dtincolo. Ş-atunsa ieI dzîse cătră S'erna, că S'ernai apă răpeşînoasă: Însată, S' erno, îl1sată, Ca s-aud glas dii fată! Că c-oi sinstî c-o briană dii aur. Ş-atul1s o-nsitat. Astăz acolo tasi, că-i in drum. Şî atunsa iei o tricut la fata aia. Ş-atunsa dă să să zborască Anuarul Al'hivei de Folklor III. 5 [66] 66 EMIL P�;TROVICI cu ia ş-odată s-o slobozît un petron prăstă iei. Ş-atunsa iel îi dă-n gînd că piatra aia-i un sămn şî iel întrabă că dii sini-i, Şi ia atunsa-i răspundzi, Şî să află fraţ. Atuns iel o proîncălicat calu şî şcurpia o scăpat c-un cap nităiat. Dzi asia nu şciu s-o fi mai făcut. Să cîntă asta, numa noi nu şcim. Îs vorbi lovici 1). Să văd urmili, să viedzi urma calului. Undz-o tăiat cîc-un cap, să viedzi sînzili. Rudăria - Mihai Dobren, 80. 8 CÎNC'ICU JÎIULUI Moşi spuna, cînd am fost noi păcurarl, cîncicu Jîiului. Jîiu-ăl mic mari-o vinit. Şî dă mari, mări in n-ari. Şî unda si-m adusa? Um brad mari dîn rădăsin, Lă rădăsina bradului Iera um pat înkiiat. Îm pat iera Ana Z' urzuliana. Şî ia dîn grai aşa-n grăia: -- S'ini să vo afla Pră mini să mă scoată, 10 aluia oi fi. Um păcurari dă oi audza Şî-n Jîi că mi-ş săria. Nota Jîiu zumătaci, Nota ş-a triilia parci. Ia dîn grai aşa-n grăia: -- Nu ie Jîiu dă notat ea lapcili dă mîncat. Păcurariu năpoi să-ntorsa Au, Doamni, că rău-i păria. Ia, Doarnni, iar strîga : - S'ini mi să vo d-afla, 10 aluia oi rămÎna. Un voinic cu vas iira, Iel în Jîi că mi-ş săria. Nota Jîiu iumătaCi, '} Rimate. Nota ş-a triilia parci. Ia iar grăia : - Că nu ie Jîiu dă notat Ca lapcili dă vacă dă mîncat. IeI năpoi că să-ntorsa. Ia, Doamne, iar strîga. Um moj bătrîn cu porsi iira. Şî iel în Jîi că mi-ş săria. Nota Jîiu zumătaci, Nota ş-a triilia parci. Ia dzîsa : - Nu ie, taică, Jîiu dă notat Ca slănina dă mîncat. Moşu la ia nu să uita, Pan la pat aiunia Şî dă pat că prindia Ş-afară o scoca. Dar Ana· Z' uriuliana : --- Taică, nu mi-s io dă cirii, Nis tu dă mini. ISe : \ - Ană Z'uriuliană, Am 1\[ii fis orei Şî trii riipoţăi, Să-ţ al,�iim unu dîntră iei. Dar moşu sică prîntru ieI o scos pră Ana Z'uriuliana. Bănia - Lisăvieta Puia I,ăban, 67. [67] FOLKLOR DrN VALEA ALMA�LUI 9 A LU ANA Z'URZ'ULIANA 0, strigă, Doamne, sine strigă, S'irie strigă, sirie-ni strigă? Strigă Ana Z'uriuliana Dîn turnu Sîbiiului, mă, Dîla Tîrgu Jîiului, mă: Care-n lume să d-afla, mă, Pă pisorî să mi-o calsi Mîna-n sîni să i-o baii. N'ima-n lumi nu s-afla-re, Fără Iancu Sîbiiancu, Rămaş mari c-au făcutî Tot cu Iancu Sîbiiancu. Ana dîn gură-n grăia, mă: - Aşca poali se Ie-nsingi 10 să nu le mai dăsing, Dacă tu mă-i selui, mă. Iancu dîn gură-n grăia, mă: - Asta sabie s-o-nsing 10 să n-o rnăi, zău, dăsing, mă, Dacă nu c-oi selui, mă, Cap la mini să nu fie. Iancu, Doamne, se-m făsa, mă? To-la soru-sa dusa, mă, Pune coacili pă masă. Soru-sa, Doamne-i dzîsa, mă: - Sai tu, Iancu Sîbiiancu, S' e pun coacili pă masă, S'e caţ aşa dă rău 1) Ca un şărpe dîn dudău, mă? - Sorioară, soriiâ, mă, Cum să nu cat, zău, io rău, mă Ca un şărpe dîn dudău, mă, Rămas mare ca-n făcutî Tot cu Ana Z'uriuliana. Soru-sa, zău, se făsa, mă? Dă iel, zău, să apuca, mă Şi-l piepcina, zău, Iieceşci Şî-l îmbrăca moierieşci. Iancu, Doamne, se-m făsa, mă? Tot la Ana că-n fuia, mă Şi strigă cu glas măi mare: - Sai tu, Ano Z'uriuliano, Scoace capu pă feriastă, Dă viez portu-i dă nevastă! Ana din gură-m grăia, mă, Că bine că-l conoşca, mă : - Du-ce, Ianculi, d-asi, mă! Nu ţ-î graiu moiiresc, mă, S'i ţ-i graiu voinisesc, mă. Iar Iancu dîn gură-m zisă: - Ano, Ano Z'uriuliano, Scoace capu pă feriastă, Dă viez portu-i dă nevastă! Ana, Doamne, se-m făsa, mă? Mila, zău, s-o întorsa, mă Şî-nnuntru c-o sloboza, mă. Iancu, Doamne, se-m zisa, mă? - Ia fă tu atîd dă bine Şî mi-aşcerne-rn pat cu Cine! Ana, Doamne, se-m făsa, mă? Ia în pat că n-aşcerna, mă. Ana, Doamne, se-m făsa, mă? Pîngă foc că-i aşcerna, mă. Iancu din gură-m grăia, mă: - Sai tu, Ano Z'uriuliano, Nu mi-aşcerne pîngă foc, mă, Că ţî-s liemnili dă plop Şi mă cern că ard in foc, mă. Zău, fă tu atîta bine Şi mi-aşcerrre-rn pat cu cÎ11e! Ana, Doamne, se-m Iăsa, mă? Mila, Doamne, s-o-ntorsa, mă Şî îm pat că-i aşcerna, mă Şi amîndoi să culca, mă. Cînd a fost dă miez dă noapce, Cînd dorm duşmani pă moarce, Iancu, Doamne, se Iăsa ') Undeva a pus un zău; de ex. : se zău caţ aşa dă rău. [68] 68 EMIl" PETROVICI Dîn somn că să pornena 1), Pă pisor că mi-o călca, Mîna-n sîn că i-o băga. Dar iţ cîn să dăşcepta, În oki negri să uita; IeI în guriţ-o săruta. Ie dîn gur-aşa-ni grăia: Atuns crăiasa aia a blăstămat sora lu arîmbaşu ăla, lu Iancu Sîbiiancu, că ie l-a-nvăţat să facă cu ie..; să mă ierţ... ruşine. Acuma o spus crăiasa aia : Să fii, Iancule, sănătos, Să-ţ fie pră folos. Bozovici - Ilie Luca Pârlău (ţigan), 44. 10 Prăstă dzal, prăstă colnic, T'riese-o pruncă ş-un voinic. Voinic mierzi şuirînd, Prunca mierzi suspinînd, Voinic mierzi călărieşci, Prunca mierzi pră pisoari. Şî voinic dîn gură aşa-n grăieşci ; - 'ras, pruncă, nu suspina, Că-i dă vină mumă-ta, Mumă-ta şi tată-tu, Că c-o făcut frumoşâ, Să fi dragă zunilor, Z' unilor, că tanilor, Mai vîrtos căprarilor. Bănia - Lisăvie ta Puia Lăban, 67. 11 C'IN'IRIEL VOIN'IC Ciniriel voinicî Doarmi-n Săminicî. Murgu-i priporiitî Cu sfoară d-arzirrtî, Oţî mi-j vina, Pră murgu să-I furi. Murgu străfiga, Voinic să dăşcipta. IeI dîn grai aşa grăia: - Lupi să ci mănînsi, Că tu-m străfigaş, Dă mă dăşciptaş. Că frumos vis visam. Ieram zos la plai Şî mă logodzam C-o fată dă crai. Vina păsărieli, Strînia la bobişoari .... Bănia - Lisăvieta Pui a Lăban, 67. CÂNTECE, DOINE 12 C610-n vali vălisică Iestă-o casă micucică Cu firieşcili dă sticlă. Dar în casă sini-m şădza ? O nivastă frumoşîcă, Dar dă lucru se lucra? Şădzi la masă, NlI-ŞCU', coasă O dăscoasă, O lă Iacrăm-varsă. C-aşa-i vini d-uniuorî Să să suii la munţ cu flori, Să-ş prindă fraţ şî surori, Ş-aşa-i vini d-altă dată ,) Începând cu versul acesta, informatorul nu mai cântă, ci recitează. [69] FOLKLOR DIN VALEA ALMAJ1JI,UI 69 Să să suii la munţ cu brad, Să-ş prindă mumă şi tată. Bănia - Lisăvieta Puia Lăban, 67. 13 Cîntă cucu sus pră moară. Traze-un căprăriel să moară, Cu capu pră săbioară. Da nu-s fraţ, da nu-s surori, Să-i dz e apă dîn ursor, Să-I întrăbe : dă se mori. Să-i dze apă din cîrsag, Să-I întrăbe: dă se dzac. Vai d' e vin, vai d' e pelin, Vai d'e dă voinicu-ăl strin. Hai, soro, să-I miluim, N'is cu pită, nis cu vin, Numai cu ţîţa dîn sîn. Şopotul-Nou - Ilie Bălaure, 83. 14 Vinde-ţ, bălo, se-dz vi vinde 1), Vinde-ţ foaia din spinare Dzi mă scoţ di la prinsoare, Că mie mi s-au urît To-la sasurî numărînd, Ganguri n�gri măturînd Şî la şolurl tot spălînd, La minajă aşciptînd. Rudăria - Pătru Didrăga, 72. 15 Haida, murgule, mai tare S-aiuniem în sat cu soare, Să ni dze seva mîncare Mie-o oală dar de 1) vin, Ţie-um porţîion de 1) fîn, ,) Subiectul imită pronunţarea literară. Mie pat împerinatî, Ţie grajdiu măturatî. Rudăria - Acelaşi. 16 Fă-mă, Doamni, si mă fas, Fă-mă um bumbiţ di-ariint, Ca să mărg pră sup pămînt Pan la mîndra la mormînt Să văd mîndra s-o fi-mflat, S-o fi-rnflat, o putredzît, De nu mai zîsi nimic. Rudăria - Acelaşi. 17 Cînd mă uit la oki, la zerii Dii mîncare n-aş mai seri. Cînd mă uit la ţîţă-n sîn, Pisoarili nu mă ţîn. Cînd îdz văd pisoru gol, M-aiunii iunghiu să mor. La guşa cu rnărzele, Alia-n scurtă zîlile-re. Rudăria - Acelaşi. 18 - Frundză vierdzi bob dzi mac, Ia ieş, mîndro, pan îm prag! - Ba io, badzo, c-am bărbat Şî mă cem c-o fi păcat. - Ia ieş, mîndro, nu Ci cerni, Că şî ieu am muieri. Numa iinim-aşa-m seri S-am drăguţă şî muieri. Muieria să mă grijască, Mîndruţa să mă iubiască. Rudăria -Icoana Măcei, 25. [70] 7° EMIL PETROVICI 19 Frundză vierdzi dzi săcară, Îm vini o viest-asara Că mîndra-i bolnavă iară. Ma mir, Doamni, cum oi Iasi Să mă duc să văd cum dzasi, Să-i văd faţa, obrăioru, Să-m stîmpăr jălia şî doru. Mori, mîndruţo, o Ci scoală, Ori dodă' -rn şî mie boală! Să nu dzîs mîni poimîni Că ţ-î boala dzi la mini. Boala vini dii la rău, Ca şî apa pră părău. Rudăria - Aceeaşi. 20 Badio, cînd oi muri leu Să vin la mormîntu mieu, Să-ţ iai sapă şî lopată Şî să-m fas pămînt grămadă! Pră dzi supra gropi mieli, Să prisădzeşc viuorieli ! Viuorieli flori adîns, Cîn li viedz, badio, să plînz Şî să dzîs, badio, aşa: - Săraca mîndruţa mia, Sărac cinăr s-arn iubit, Ca diiloc o putrădzît. Rudăria - Aceeaşi. 21 Fire-ai, mîndro, blăstămată, Cîn c-am sărutat odată, Ţ-o foz gura fărmăcată. Rudăria - Aceeaşi. 22 Cîrn plies, badio, la păduri, Vin la noi dupa săcuri, Să-dz dau apă diim pahar. Să nu frînz seva la car, Să-dz dau guriţa mie toată, Să nu frînz la car vr-o roată. Rudăria - Aceeaşi. 23 Frundză vierdzi dii susai, C'inără mă mărit ai Şî răi socri-n căpătai. Socri răi, bărbatu-i cîni, Taie-mbucături diin mini Şî mă mînă să li frig Şî pr-urnă să li mănînc; Mă mînă la săsirat Sîngură fără bărbat. Săsirai cît săsirai, Di�iitu-al mic mi-l tăiai. Cursă sînzi, nu docursă, M-o azuns doru dii muică Şî plicai pr-o pocicuţă. Mă-ntîlnii c-o rîndunuţă. - Rîndunn dzin ţara mia, Să-i spun tu la muic-aşa, Să-n trămiată um picisel, Să mă leg la diiiiţăI; Să-n trămiată-o cîrpuşoară, Să mă leg să nu mă doară. Rîndunică, sora mia, Să-i spun tu la marn-aşa : Să-m scoată ţoliţăli, Să li scoată-n drumu-al mari Şî să·11 di� foc şî pară, Să să �adă prăstă ţară. Z'umăta�i l�mn-uscaCi, \ Să să vadă prăstă saCi, Z'umătaCi l�mni viE'rdz, Să să vadă prîn liviedz, Prîu liviedz cari li viedz. La casa muikiţî mi�li, Lipită cu băliz�li, . . . . [71] FOLKLOlI DIN VALEA ALMAJULUI 7I Dzinurrtru-s faguri şî rnieri. Iară casa strinilor Ii lipită-i văruită, Dzinuntru-i otrăvită. Rud ăria - Aceeaşi. 24 - S' e-m stai, bădiţă-n 1) cărari? Vino şî Ci bagă-n casă, Că bărbatu nu-i acasă S'i-i în sat şî lucru ari Şî nu-m vini nis astară! Cînd ni fu somnu măi dulsi, Pră bărbat dracu-l adusi. Vini şî bătu îrn poartă Şî poarta fu încunată. Să dusă ş-o dzişcune: Şi bărbatu aşa-rn dzisă : - Bună sara, boiriasă, S'i c-ai incunat în casă? --- Bărbaei, suflitu mieu, M-am încunat că 111-i rău. Iar tu la s-ai vinit, Lucru nu l-ai isprăvit? -- Io-arn vini[t] după cojoc, Că dzi frigînghieţ pră loc. Cojocu-i băgat în ladă, Du-ci, dragă, şî mi-l adă! - 10 nu pos că mi-s bieagă. Să dusă bărbatu la ladă, Şî-m află' o păpuşîcă. - Păpuşîcă, draga mia, Dii se-m şădz în lada mia? - Lasă-mă cu Dumnizău, M-am pus ais că m-i rău. Scoasă păpuşa diin ladă, M-litvă pă'puşa la ioc Şî m-o ioacă rumîn�şCi, Dii numai skineei zări�şCi. Şî m-o scapă pră firiastă Şî s-apucă dzi riivastă. Şî-m ia nivasta la ioc Şî m-o ioacă rurnîneşci, To[t] dzi pămînt bufăneşci Rudăria - Aceeaşi. 25 - Frundză vierdzi dzi sălcuţă, Scoaci-ţ patu măi mîndruţă ! -- Undzi să mi-l scot neicuţă? -- În grădzină sub gutîn. Spuni-rn, mîndre, pr-Ul1-să-dz vin! Că să-dz vin dii cătră dos, Mă împiedzio în rogoz. Şî să-dz vin d zi cătră faţă, Că cîrn-vin Ci iau îm braţă Sî Ci sărut cu dulsată. , , Rudăria - Aceeaşi. 26 Baei-l, Doamni, dii năroc Că la mini n-avu loc, Că cîn s-o-mpărţi[t] nărocu, Ieu atuns am fost la lucru Şî cînd am vinit acasă Şî nărocu să gătasă. La uni o dat cu caru, Mie m-o dat cu păharu. N'is păharu nu doplin, Z'umătaCi cu vinin. N'is păharu nu doras, Z'umătaei cu l1ăcaz. Rudăria - Aceeaşi. 27 Amărîtu-i amărît, Cînd ii omu năcăjît, 1) Pronunţare literară în loc de bădiiţă. [72] Să cunoaşCi pră păşît, Că păşăşCi-nsitOllel, Cu năcazu după iel. Rudăria - Aceeaşi. Pră sub vîrvul ') dialului, Trţse Ion cu mîndra lui. Şî ieşîră-n curmătură Şî să sărutară-n gură Şî pusără rărnâj bun. - Tot ţ-an spus, mîndro, ţ-an spus, Că mă duc, mîndro, mă duc, Dară tu nu m-ai credzut. Dar acu voi să mă credz, Că trii an nu mă mai vedz. Trii an, o vrieme lungă, Poaco doru să n-aiungă. 10 mă duc, drumu udiţşce. Mîndra p1înie şî şuşnţşce. 10 mă duc, drumu rămîne, Mîndra plînze după mine Şî la toţ le pare bine. Şopotul-Nou - Ilie Bălaure, 83. 72 28 29 Au că mor, au că mor, Ustănit şî plin dă dor. Cîtu-i dzalu dă nalt, Dă trii uorî l-am proumblat Sî dă mîndra n-arn mai dat. " Cuodrule cu frundză viţrdie, Caut pră mîndra nu să viţdie, Nu să viţdie, nu s-audie, Că n-are, Doamne, dă ul1die. Reaş muri, moarca nu-m vine, Reaş trăi şî n-am cu sine, Că cu sine-aş fi trăit, M-o pus faţa la pămînt EMIL PEl':aOVICI Şî dă mult o putrădzît. Fă-mă, Doamne, se m-ii Iasi, Fă-mă un bumbiţ d-arzint, Să mă duc pră sup pămînt, Pîn la mîndruţ[ă]-îm mormînt, Să văd cum o putrădzît: Mîna cu irielil], Gîtu cu mărzelili. Faţa şi sprînseriili C-alia-m taie vînili Şî-rn scurcadză dzîlili, [Informatorul pretinde că el a fă­ cut cîntecul:] «L-am iscosît ieu dă plăsere». Şopotul-Nou - Acelaşi. 30 Dzîsă muica cătră mine: - Însoară-ce, mal copile; Însoară-ce, ia pră surda, Că-ţ aduse oi cu suta Şî-ţ aduse boi cu gula, 10 dă muica ascultai, C' ineriel mă însurai Şî pră surda o luvai, Dă uoi şî dă boi im plase, Dar cu surda n-am se fase. Şi cu surda s-o să-i fac, O să-i dau cu maiu-n cap. Dzîsă rnuica cătră mine: - N-o omorî, măi copile; Viniri-i tîrgu la Sasca, Du-ce şî'-ţ vil1die nevasta. Nu cotâ \tu prieţ cum vriei Lapăd-o Wă cîţa lei. 10 dă muica ascultai Şî la tîrg călătorii Şî pră surda o tîrguii. Mă-nsurai, luvai pră muta. ,) Influenţa limbii literare, [73] F'OLKLOR DIN V AI_EA ALMĂJUI_UI 73 Şî CU muta bine-rn rnierzi , Stă pră loc şî îm kimir;şCi. Şî la muta bin-o trag, Stă pră loc şî-rn dă dîn cap. Şopotul-Nou - Acelaşi Copil mic măi insată, Dar inima mir; nisodată. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 35 Şopotul-Nou - Păuna Râncu, 50. 31 Păsăruică, mută-ţ cuibu, C-o venit badia cu plugu. Plugu şădze sup părir;ce Şî bădiiţa-i după fiece, Boii pasc la iarbă vierdze, Păsăruică, mută-ţ casa. Ia casa m-aş muta, Nu mă lasă inima. 32 Aşa cîntă mîndra sara Ca şî cucu primăvara, Aşa cîntă dă frumos, Dă răsună valia ios. Şopotul-Nou - Aceeaşi. Aiungă-ce, mîndro-aiungă Doru mieu la prîndzu tău. Aiungă-ce, mîndro-azungă Mila mir; La sina tă. Aiungă-ce, mîndro, doru-n culmi Şî să mori ca nirna-n lumi. Aiungă-ce doru-n cale, Şî să mori făr lumănare. Şopotul-Nou - Aceeaşi. Păsăruică albă bine, Plînie iilima în mine Ca copilu .. al dă tri dzîle. Mă dusăi la Liupcova, l,a drăguţa Ilena. LE�gai calu la feriastă. - Sădiet! - Bună sara-n casă . • r , Ia-rn pusă siria pră masă. 10 sinai şî mai rămasă. Ia mă rupsă a mustra: N-an sinat nu ma la ia. 10 zuram şî nu pria, Că şciam că-i cam aşa. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 36 Sus la munce ploaie, Mnie, Mîndra mie şădie şî p1înie. Zos pră sa ce ro aua cadze, La mîndruţa rn-aş abace. Şî uşîli-s încunaoo ; La fereşc o pus fieră. O ghindzit că să pier. N-am perit cîn am fost mic, Dar acu că rni-s voinic? N-am perit cîn am sup[t] ţîţă, Dar acu cîn am drăguţă? Şopotul-Noll - Aceeaşi. 37 CObOli, Doamne, pră pămînt, Să viedz maikili cum plîng. Maikili după viuţ [sic], Fir;ce mari după drăguţ, Nevir;stă după bărbaţ. Frundză vir;rdie floare mare, 10 mă duc mîndra-n cătane, Tu rămîn şî spală haine. [74] 74 EMIL PETROVICI Să speli şî năframa mia, Care-an şcers lacrămi cu ia. Astăz, mîne şî poimîne, Rămîn, mîndre, făr dă mine. Ia doru şî-l pune bine Într-un corn dă cîrpă nagră Şî mi-I bagă-n fund la ladă La tri dzîle ia şî-l caută. Dăcă-i cîrpa-mpăturată, Ia cîrpa şî mă jălieşce, Că şî io pră undz-oi fi, Tot la Cine m-oi ghindii. Pană nagră dă cocoş, Ilia-i în Logoj Şî criseşce să-I jăleşc Cu kiţă'le viorintă, Cu cotrinţa-ntunecată, Cu kimi�şă dă bumbac, Cu doi trîndăfiri-n cap Şî cu păru răcedzat. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 33 Okilor dă plîns topiţ, Culcaţi-vă şî rnuriţ, Dăc-aţ fost nenărosiţ, S-aţ iubit nu măi găsîţ. Plînzeţ oki şî lăcrărnaţ, Că voi vi-săţ vinovaţ, S-aţ iubit nu mai aflaţ, Se vedieţ nu mai lăsat. Şopotlll-Nou - Aceeaşi. 39 Muică urîtu ma s�re, Nu mă da făr dă pIăs�re! Muică urîtu ce-ntrabă, Nu mă da făr cîrpă nagră! Că şî urîtu are liac : Cu patru scînduri dă brad Şî crusa dă lemn uscat. Şopotul-Nou - Aceeaşi. �o S'ine vme, nu-i dă mme, S'ine-ntrahă, iar nu-rn plasi, S'ine-rn plase, n-arn se-i Iasi. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 41 Prîngă casa mîndri trec, Cu nimica nu m-aleg. D-aş şei bine, m-aş alez e, Dă tri ori pră dzî re aş triese. Dăcă, mîndro-ţ pare rău, Îngrădi�şce drumu mieu Tot cu in şî cu pelin Şî cu crenzi dă băgrin, Ca, mîndruţă, să mă-nspîn, Ca la cine să nu vin. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 42 I ubieşci-rnă, neică dragă, Iubieşci-rnă, dacă-ţ plac, Dacă sîlă nu-ţ fac. Iubieşci-rnă dacă vriei, C-acolia m-aşcaptă trii: Unu-i Duţă cu Măcei Şî neicuţa-i prîngă iei. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 43 Frundză dă briboi. C-aflai, curvo, ieu cu doi. Unu ce Mia pră space, Zuraş, \;urvo, că ţ-î frace. Unu ce \Mia pră păr, Zuraş, etuvo, că ţ-î văr. Ia dzî, mîndro, şî ce ioară, S-ai iubit tu tot să moară, Numa ieu să mai trăiesc, Pră mîndruţa s-o iubăsc. i Şopotul-Nou _ Aceeaşi. i 1" I - # � ''J",ţ, •• ,'> ," <" � "', , '" )" \ • '" l' ,;C "" ,( '" ( , ','''' lţ ;'lJ""t",l"" ',,,. '�\"UI �""".,i/;"\�"'h' ..... _ ,�. , [75] FOLKLOR DIN VALEA AI�JHAJULUI 75 44 --- Mare-i noapca şî sănin, Dar tu, badzo, uu rnăi vin. Vădzînd că tu nu măi vin, Pusăi doru căpătîn Şî vai că rău mă uodzinii. - 10 pră drum am zăbăvit La o mică dă feriastă Şî la o mîndră dă nevastă. D-aş avea şî io nevastă N-aş aserâ la feriastă, Să văd mîndra mie o iesă. Nu e mîndra me S'i-i al cîne dă bărbat C-un dărab dă lemn uscat, ]ap, jap, jap la mine-n cap. Trecui zîdu dă urdzîs, Cu curu plin dă beşîs. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 45 Du-ce, mîndro, dusi-c-ai Şî drăguţ să nu mai ai, Că drăguţ cum ţ-am fost ieu Nu ţ-ar mai da Dumnidzău. Dar aşa cu budză moi Ar rnăi fi şi prî la noi. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 46 Liagănă-ce, codrule, Pise-ţ frundza galbină. Galbină şî uscată. Să şei, mîndro, ieşc lăsată. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 47 Sine iubieşce şi ţîne : Dă-i, Doamne, năroc şî bine. S'ine iubieşce şî lasă: Dă-i, Doamne, moarce-n casă La copii şî la nevastă Şî la todz dîn casă, Numa pră neica să-I lasă. Şopoiul-Nou - Aceeaşi. 48 Am audzît, badio, am audzît, Că s-ar fas] e]-o moară-n vînt Să masine aur ş-arzint. Dar la ia Sine să dusa? Fiece şî neviestă. La fiece gur] a ]-amară Să duse toată ţara, La muieri-i gura dulsi, N'irna nu să măi dusi. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 49 Hai să dzîsern unu, Să să facă doi. Doauă ţîţă fata are. Să bem vin, să bem vin, Să ne vesălirn. Foaie dă măslin Şî dă rosmălin. Hai să dzisem doi, Să să facă trii. Tri pisoare La căldare, Doauă ţîţă fata are. Să biem vin, etc. Hai să dzîsem tri, Să să facă patru. Patru roace caru are Tri pisoare la căldare .... Hai să dzîsern patru, [76] EMIL PETROVICI Să să facă sins. S'ins dii�diice la o mma, Patru roace caru are .... Hai să dzîsem sins, Să să facă şasă. Şasă boi la plug să mînă, S'ini dii�diice la o mînă .... Hai să dzÎsem şasă, Să să facă şapce. Şapce dzîle-n săptămînă, Şasă boi la plug să mînă .... Hai să dzîsem şapce, Să să facă opt. Op-pisoare racu are .... Hai să dzîcern opt, Să să facă noauă. Noauă luri mui�ria poartă, Op-pisoare racu are, Şapce dzîle-n săptămînă, Şasă boi la plug să mînă, S'ini di�diice la o mână, Patru roace caru are, Tri pisoare la căldare, Doauă ţîţă fata are. Să biem vin, etc. (Cîntă fi�ci1i la şădzători aşa, la pietri�seri. ) Să cumpere o raţă. Raţa dzîse racu-macu, Puiu dzîse cirimpiri. C'irimpiri mă-ntrabă, N' eiculiţă dragă. Să dusă mătura la tîrg. [mătura la tîrg. Să cumpere o gîscă. Gîsca dzîse rusun- fusu, Raţa dzîse, etc. Să dusă mătura la tîrg, [mătura la tîrg. Să cumpere o curcă. Curca dzîse MIu-mă, Gîsca dzîse, etc. Să dusă mătura Ia tîrg, [mătura la tÎlg, Să cumpere o oaie. Oaia dzîse tunzi mă, Curca dzîse, etc. Să dusă mătura la tîrg, [mătura la tîrg, Să cumpere urn porc. Porcu dzÎse taie-mă, Oaia dzîse, etc. Să dusă mătura la tîrg, [mătura la tîrg, Să dusă mătura la tîrg, [mătura la tîrg, Să cumpere o vacă. Vaca dZ;Îse mulii-mă, etc. \ Să dusă \mătura \ la tîrg, [mătura la tîrg, Să cumpere um bou. Bou dzîse iugă-mă, etc. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 50 Să dusă mătura la tîrg, [mătura la tîrg, Să cumpere um pui. Puiu dzîse cfrirnpfri. C'irimpiri mă-utrabă, N' eiculiţă dragă. Să dusă mătura la tîrg, [mătura la tîrg, [77] FOLKLOR DIN VALEA ALMAJULUI 77 Să cumpere un cal. Calu dzise harnu-mă, etc. Să dusă mătura la tîrg, [mătura la tîrg, Să cumpere o fată. Fata dzîse mărită-mă, Calu dzîse hamu-mă, Bou dzîse zugă-rnă, Vaca dzîse mulii-mă, Porcu dzîse taie-mă, Oaia dzÎse tunii-mă, Curea dzîse lulu-mă, Gisca dzÎse rusun-Iusu, Raţa dzÎse racu-macu, Puiu dzîse cirimpiri, Cirimpirî mă-ntrabă, Neiculiţă dragă. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 51 STRIGĂTURI Dă mi-ar da Sineva un zIot. Cîn zoacă [la nuntă], CÎntă ţîgani din gură: Unt, soacră, unt, Că bun piepcin ţ-aduc. Unie, soacră, pragu, Că ţ-aduc pră dracu. Bozovici - IgHca Bufta, 50. 52 Kiocesc [la nuntă]: Mă-nsurai, luvai muieri, Luvai mumă mumii mieli. Ieşî nora în obor, Dar fug boii dă s-omor. Na-na-na, Boiane, na, C-asta nu ie moarca ta. Ci ie ia, muieria mia. Aj dus-o marţ la tîrg, Nis dracu nu-m dă nimic. Aj da o cu stric cu tot, Bozovici - Aceeaşi. 53 Iii u soarăăă, Că g6via ni kioară. Iiiu nuntăăă, Că govia-i curtă. Bozovici - Aceeaşi. 54 toacă, mîndro, nu ce da. Că kirnieşa nu-i a ta. Şî cojocu dă pră Cine Îi Iuvat dîla vesine. Şopotul-Nou - Păuna Râncu, 50. 55 Hop, cicăloasă, Sine ce făcu frumoasă, 0, Păuna, rupCigoasă? Şopotul-Nou - Aceeaşi. TRADIŢII. VIEA Ţ A DIN TRECUT 56 [Spuneau bătrânii că mai demult nu erau drumuri, şosele, În Almăj. [78] EMIL PETROVICI Almăjul era legat de regiunile vecine prin poteci. Transportul se făcea pe cai sau se lua sarcina în spate. Almăjul e ca o albie. Mai de mult era apă peste tot Almăjul. Împă­ ratul Traian «cu cătănimea: a făcut drum apei Nerei spre Dunăre. De fapt spre apus, dincolo de Şopotul Nou, se îngustează valea Nerei şi formează un defileu. După ce s'a scurs apa, s'a adunat popor din toate părţile. 'Astfel s'a populat . Almăjul.] Bozovici - Ion Verindeanu Beică, 47· 57 Am audzît dîn bătrîn că biserica noastră îi făcută dă opt numere, mai mult nu. Într-ale opt numere, cu policra Cosa, Jorkescu, Kitrine­ seu, Pîşlea, Terianu, Budu, Popi/şco Asea familii o făcut biseri­ ca asta. [Pe atunci erau 280 numere în sat; acuma sunt peste IOOO. Turcul a avut cetate de pământ în capătul satului. Informatorul pretinde că toate informaţiile de mai sus le-a cetit \:] «Îi scris în istorie». Bozovici - Nicolaie jurk escu, 60. 58 Năince s-o kiemat Marzina [satul] şi ieI o fost mai în sus, [cam la I km. spre Sud]. Din povestîrili bătrînilor aşa să şcie că, năince dă Rumin, o fost um popor ungur aşădzat, nu pră locu ăsta undze astădz să află Bănfa, dar mai în sus cu vro doi kilometărî, la moara lu Proc6pie. Şî acolo ar fi fost satu ala care 1-0 kiemat Mariina. Dar prîn năvălire a Tursilor, Unguri au părăsît comuna lor şî locu o rămas dăşărt. Sădzise că cînd au fuzit Unguri dă Turs (au fost dă Turs sprînjîţ), ar fi făcut o boaltă mare: Lacu Iu Săbişcan. Ş-acul11 să află acolo hîrburi dă oală. Lucrurile co­ munale le-o pus acol6 şî iei o fuzit. Rurnîni or venit ca fugari, scăpaţ dîn robia Tursilor, ca păstori dă vice. O trăit îm păduri, îrn peşciră. Apoi atun� s-o aşădzat mai amînat RUl11Îni. \ Bănia - Ion Borozan, 83, fost subofiţer. 59 Tata meu iel o murit dă obdzăşidoi dă an. IeI rn-o spus dîla bătrîni [79] f j 1 I � I 79 lui cii tot aşa o foz dă mare stăjăriu 1) şî iel ar fi fos pus dîn vriernia Un­ gurului, dă cînd o fost Unguri pră ais, Şî-n Frunca Mâierului şî-n Cracu Cornorî şî-n Kiacoţ o şăzut Unguri şî-n Gaura Corni : acolo-i pieşciră. După-mpăratu Trăian o fos şî Das pr-aisa. Bănia - Ştefân Şuşară, 64 60 Iestă o pieşciră mare la Pîndză acolo la Kiacoţ., Şi mai iestă un loc, iară la Kiacoţ, la Zbăg. Acolo s-o pitulat oamini dă Turc. Şî măi iestă unu Iă -y-oinicoţ, iară o pieşciră mare dă s-o zbăguit oamini. Bănia - Acelaşi. 61 Am fost îrn bătaie ş-atunsa am fost în Albania. Ş-atunsa am mărs cu neşce tunuri, să le dusern la front. Ş-atuns m-am întîlnit cu o muiere ş-am serut cîta pîne să-m die prîntru ban, să-i plăcesc, sîrbieşci. Şî ia o ghindiit că rni-s Ungur. Ş-atunsa ia o spus că n-are. Şî vine o fată a iei şî ia spune: Mamă, mamă, haidâţ acas că sîn flămîndă. Ise rumîrieşcs. Dzîcş: Prîntru se nu grăieşc, fa nevastă, rumîneşce. Ia o dzîs : Frumos grăieşti rumîneşte, ţucu-te dă frate 2). Ş-atunsa spuni : Ţvdau cita mălai că n-am pîni. Ş-atunsa am vrut să-i dau ban. N-o primit ban dîla mine. În vorba aia a noastră o măi vinit um popă. / Iera cu urn pisor dăsculţ, unu-ncălţat. Dzîc : - Domnu priot, dă se nu iese incălţat. Dzîse : - Am avut numa o păriyke dă păpus şî unu l-am dat la mieşcer să-I kicască. Am fost în Gabrova; o fost un sat mic. Bănia - Acelaşi. 62 Îm patrudză-şÎ-opt am fost la şcoală. O vinit Tursi; o şădzut o săp­ tămînă. O ieşît popa Dobromir şî popa Gruia; li-o ieşît năince. În turnu bisărisi o fost şălb6cu lor. Pră Valia-Mare am fuiit. Tursi o spus că iei o dat contract popilor că, cît o fi nam dă Turc, nu vo măi vini-m Bănia, fiindcă i-o primit cu bucurie. Bănia - Crăsul1 Dârlian, 97. 1) Între Bozovici şi Bănia, la marginea şoselei, este un enorm stejar secular, uscat de vreo doi ani. Aici e centrul Almăjului. Vezi p. 29. 2) Subiectul imită pretinsa pronunţare a femeii. [80] EMIL PETROVICI 80 Satu o fost măi mic. N-o fost slobod în vriemia aia să pună cătană cînd o fost unu-n casă. N-o fost căş d-aisa dîla dos la vale, numa prun. Bănia - Acelaşi. 64 În vriernia aia n-o fost car ferecat la ni ma numa dă lemn. Sî zăvoa- , , răli o foz-dă corn; şî plugu tot dă lemn. Roţîli le-mped'eca cu gujbI dă lemn. Şî lemnili le lega iar cu gujbî dă lemn. Cu lişîţî1i adusa lemn dîla pădure. Bănia - Acelaşi. 65 Moşu Franţ cînd o primit împărăţîia, am foz-dă şcoală-n vriemia haia. Am învăţat muştăru cu puşc dă lemn. Ş-am făcut prezentir la S'orogău. Atuns o vinit îrnpăratu d-o vădzut Bănili. A'păi cînd o vinit împăratu, o vinit cu alt împărat. lera budzat, urit; i-o fost uică la Franţ Iozif. 1-0 dat împărăţîia la nepot. Bănia - Acelaşi. 66 Ar fi fost Turs aisa, prin audzîre. Pră urmă d-ais s-o dus în Rîşâva. Cînd am fost la şcoală, Tursi o fost în Rîşâva. Pră urmă s-o dus în uos­ tru, în Adacalia. A'poi după se m-o lăsat dîn cătănie, i-o sprînjît d-a­ colo să să ducă la satu lor. O vinit după Turs Sîrbi. Sîrbi i-o zăgonit pră Turs. La Tursi ai Morţ, acolo i-o omorît. 1-0 acupit în kieia aia, dîncoas dă Ciregova. Bănia - Acelaşi. 67 Acolo iestă un loc. Acolo să-mpreună tri api: Nergăniţa, Băniieşu. şi Coşâua. La locu ala iestă păduri mari 'şî iestă stins marf dii piatră. Pră vremurili viekl ar fi-mblat huoţî dii\codru pră acolo. O viniţ t] dzim Pustă. Şî iei o-mblînd prin Rumînia,' o-mblînd prîn Tursia, prîn Sîrbia. Şî furau ban dzi prî la bisăris, dii pri la bogaţ. Şî iei o ascundzînd bani prî la locuri numice, prî la dialurI numi ce şî prî la izvoară şî prî la fîntîn; o':'făcînd sămni prîn pietri şî prîn crus şî pră l�mni, că să şCie iei să ia vr-odată di-acolo dn să lasă dii hoţîie. Şî unu d:i:ila noi, un moş bătrîn, şădzîb la uoi, o aflat acolo, la [81] FOLKLOR DIN VALEA ALMAJULUI SI Botu Calului, Într-o poliţă dzi piatră, o aflat ban. Şî moşn ala îm spuna mie că şî bani i-o sicit, că îs făcuţ dzin o mie şasă suci şaidzăşâsă, IeI o şădzut la uoi şi i-o spus doi oarnin bătrîn că să cauci la Botu Calului şî, undzi vo afla o crusi pră piatră, să facă măsură pră apă-n sus, ş-acolo vo afla făcut dzin soc an un cînt ari pră piatră. Ş-acol6 să cauci că numa va luva muşkiu dii pră piatră. O avut planuri dzi pră vremia hoţîlor. Iei n-o foz dz-ais, o foz dzin­ tr-alci părţ. Borl ovenii-Vechi - Petru Mengu, 55. 68 O fost un sat aii; pră vale; s-o numit Scorţari, n-o avut să facă şindzile ca acu [din «coajă dii cei» au făcut acoperiş la casă]. S-o-mmultat satu şî s-o mutat încoas, [mai la vale]. Şapce bordzeie o fost acolo. S-o tras la pădure. . O spus că la Cîmpu Gîrb6ţului o fi fost vr-oIpoiană. Acolo o şciut ] iei c-o fost o poiană. Acolo o vinit cai sălbacis. \ Am audzît că Alrnăju o fost înkis dzi apă şî s-o slobodzît apa cătră Sasca-m vali. Pră Keia Săski o puşcat. Valia asta o fost inkisă. [Zice că Traian a tăiat ieşire spre Sasca]. Borlovenii-Vechi - Meilă Mengu, 84. 69 Iestă aproape doauă suce dă an [de când s'a Întemeiat satul]. S-o­ mmultat acolo la Şopotu ăl Vekiu ş-o.venit după pămînt. Uni sînt veniţ dîla Ruminia dîla Drumu Oii. Aşa m-o spus bătrîni mei. [Cătunul] Stănsflova. Iestă acolo prăstă o sută dă colibi, pră dzalurili ă'lia. Dzalu Stănsflovi. D-âia i-o dzÎs Stăni;Îlova, că acolo o stătorit Tursi atuns cînd o fost Tursi. C-o fost Tursi pr-ais patrudzăS dă an. Ais d-aia-i dzîse Groş, că s-or diimicat dă or rămas morţ ca groşî, a noşCi pră Turs. Şopotul-Nou - Ilie Bălaure, 83. 70 GunişCi [dealul deasupra satului]. La Arie, acol6 la Gl1nişCi, să văd arăturili şî aria undi-o treerat. După vîrv, diincol6, să cunoaşCi bini c-o fost ocnă, o fost rudă. Atuns o fost păduri pr-ais, numa acol6 o fost poiană. Aşa audzîi diin bătrîn c-ar fi fost păduri, smidă, pră ii; pră lun­ sili noaştri. Pră urmă li-o dat cÎe-un dărab dii smidă di-aia, ca să taie, Anuarul Arhivei de FoJklor III. 6 [82] 82 EMIL PETROVICT să pună bucaci. Cu bătaie i-o făcut dzi să curăţă. Care ll-e lucrat, 1-0 bătînd, i-o dînd la cur. Ăi bătrîn o-mblat vara în soaris, în nădrai ş-o fost cîci triizăs Într-o casă şî n-o avut sobă, num-aşa, Sic-o făcut focu în mij16cu sobi, ca Iăieţî, ş-acolo o dur mit toţ, aşa-n roată, prîngă foc. Rud.ăria - Mihai Do bren, 80 71 Atuns O fost Rîşaua a Turcului. Ş-aşa împăratu cu Turcu o dat rămaş că să facă o borugă împăratu nostru că să miargă boruga aia pană la Işălniţa. Ş-acol6 să facă o moară şî moara aia să facă o piui. Ş-atunsa, dacă fasi pîria, rămîni Rîşaua a împăratului nostru. Irnpăratu nostru o făcut ş-o dobîndzit Rîşaua fără bătaie, fără nimic. Ş-atuns Turcu s-o dus. Rud ăria - Pătru Did raga, 72. POVEŞTI, LEGENDE, SNOAVE 72 Sic-o fost un uorn ş-o avut o fată ş-un copil. Ş-o murit mumă-sa. Ş-o luvat altă muieri. O luvat mumă vitrică la ăi doi copii. Şî ia o dzîs că să-i ducă copiii, cătră bărbat. Şî bărbatu o plicat cu iei. Şî fata o fost mai mari şi copilu mai mic. Ş-o luvat fata sinuşă, Cît o miers, o prisărat sinuşă. Şi tată-se i-o dus îrn păduri, pustînătaci, undzi n-o fost nima ş-o dzîs că să dusi s-aducă liemni. I-o lăsat la foc ş-o pus curcubăta-n liemn. Cîn vîntu o bătînd, curcubăta o făcînd soc-soc în liemn, copilu dzicind c-audz vini tata cu liemni. Şi pră urmă sică o şădzut doauă dzîli acolo, o vădz-că nu mai vini tată-se. Atuns o plicat năpoi acas şî s-o dus tot pră urma sinuşî. Atunsa sara o azuns şî s-o pus după uşă. Şî ia o dzîs : Viedz, dăc-ar fi copiii, ar strînz.i droburili dă pră masă. Atunsa fata o dzîs : Hă-n-ais, mumă. Atunsa ia o dzîs că l1U i-o dus. Toată l10apea s-o sfădiit şî diiminaţa i-o Iuvat şî i-o produs. Şî fata o luvat tărîţă. O pus tărîţăli pră drum şî vulpili o mîncat �ărîţăli. Ş-atuns 11-0 măi vinit ; o şădzut aco16-m păd mi. Şî află o baligă dă sută ş-o pU11i-n foc, ca să facă turtă, fata. Şi vini Dumnidzău cu Sfîli).tu Pătru şî dzîsi că s-au în foc, cătră fată. Şî ia o dzÎs că i-i ruşîni s-o scoată. Ş atuns o dzîs Dumlli­ dzău' că s-o scoată. Şî cînd o scos-o, o fost o mîndră dă pită. Cît o tăiat dîn ia, o procriscut pita. Şî Sfîntu Pătru i-o făcut un arc băiatului să puşki joavin. S-atunsa o trăit iei multă vri�mi acolo în pustînătaCi. Şî iei să duSi vr-;dată la urc şi vi�dii ;r-� vul�i. IeI înCinii arcu să di�-n ia. A tunsa dzisi : [83] FOLKLOR DIN V ALEA ALMAJULUI Nu da, Petre-n mini că mi-s greoani. T-oi da um puişor; ţ-o prin­ dzi odată bitii. Mînidzî să dusi. Află o lupoani. Lupoaria iar aşa dzîsi că să nu dze-n ia, că-i greoani. La a triilia dzî află o ursoani. Aia iar aşa dzîsi că-i greoarii şî-i dă um puişor, iar îi vo prindzi odată bini. Şî i-o căpătat toţ trii puii şî i-o criscut mari. Atuns soru-sa să-ndrăzeşci cu vr-un zmău. Şî dzîsi zmău cătră soru-sa că cum să facă să-I prăpădza­ scă pră fraci-so. Soru-sa dzîsi că nu poţ să-I omori, că-s puii cu iel. Atuns soru-sa dzîsi că să-i lasă urp. pui şi iei că i-i urît tot sîngură. Apoi mîni­ dzî o dzîs că să-i lasă toţ trii ogarî lui, că o zbierat ăla făr dă iei. A­ tuns i-o lăsat toţ trii. Ş-atunsa iel să dusi-m păduri sîngur. Şî zmău vini şi bagă căţăii-ntr-o sitaci şi pliacă după iel. Şî 1-0 aflat pră ieI. O dzîs zmău cătră iel : - Petre, ci mănînc. IeI o dzîs că-i dă să-i roadă curaua dîla ee- şî'Iă şî ieI s-o suit Într-un copas, Pătru, ş-o dzîs : - Lasă-mă să strîg că pier şî pier voinic cinăr. Atuns o dzîs, isi: - Uuu, uşor ca vîntu, grieu ca pămîntu, na, cuculi, na. Atuns o audzît vulpia: - Audz, stăpînoru nostru cum să vairă. Atunsa Iupu i-o dat o palmă vulpi; o dzîs că minei. Şî pră urmă cînd ostrîgat a doaua oară o audzît lupu. Şî cînd o strîgat a tria oară, atuns o audzît ursu. O dzîs, isi: - Audz stăpînoru nostru cum să vairă, isi. Cînd o datî ursu, s-o sodomit zîdurili ; o iişît vulpea afară. Cînd o dat lupu, o ieşît şî iel afară. Cînd o dat ursu, o ţîşnit toţ trii afară. Cînd o azuns afară, o dzis că cum să .să ducă iei, ca vÎntu o ca gîndu. O dzÎs : - Ca gîndu, că stăpînoru nostru piţri acuma. Cînd o aiuns acolo, o dzîs zmău cătră Pătru: - Cobor-Ci cUn copas, să ci mănînc. Atuns ogarî o şî azuns. Atuns o dzîs: - Fasiţî-mi-l prau şî pulbăr, numa unturisa s-o aIţiiţ dîn ieI. Atunsa o ales untura ş-o plicat la soru-sa. Cînd sara o aiuns la soru-sa o-n­ sintat unt ura la foc ş-o dzîs : - Captă soră la mini. Ş-atuns i-o dat cu untura prăstă uoki, ieI iei, ş-o-ntrăbat-o că : - Cum viedz acuma? O dzîs : - Ca prîn urekili acului. I-o dat a doaua oară. O dz.îs că viţdii ca prîn sîtă. Atunsa i-o dat ş-a tria oară. O dzîs că nu viţdii niscum. Şî pră urmă o dzÎs că s-o ducă pră ia undii o omorît pră zmău. Ş-o dzîs că să-i diţ un os. Şî i-o dat un os. Ia o pus osu bini. Ş-o năpustît-o fraCi-so acolo. Şî ieI o plicat şî miergînd pră drum află o fată dă-mpărat că plînii la vr-o fîntînă. [84] EMlI, PETROVICl că aşcaptă s-o mănînse vr-un bălaur. Nu li-o dînd apă bălauru în satu ăla numa dacă i-o dat cap dă om să mănînse. Şî atunsa Pătru o dzîs cătră fată că să-i capci-n cap. IeI o fost adurmit şi fata dă-rnpărat 1-0 stropit cu-o lacrămă cînd o vădzut că iesă bălauru. Şî ieI dzîse : --- O, fie-ţ curvă mumă-ta. L-o ars cin s-a dăsciptat, Doauăsprăsi săzeţ o avut la arc ş-o omorît doauăsprăsi capici. Bălauru o avut doauăsprăsi capici. Ş-atunsa s-o-rnplut lumea dă apă. Şî ieI o tăiat vîrvu la limbi la bălaur ş-o dzîs cătră -fată că s-să duc-acas, Ş; ieI o luvat ogarî şî s-o dus. Îrnpăratu o-ntrăbat fata că cum o scăpat. IeI vrie s-o diţ dup-aăla cari-o scăpat-o pră ia şî să-i dze zumătaci împărăţia lui. Un Ţîgan audzi şî să dusi şi taii guturîli la Iirnbf la bălaur. Ţîganu spuni că iel o omorît băla­ uru. Fata spuni că nu. Împăratu vrie să facă nuntă cu Ţîganu. Şî atunsa cînd să fie nunta cu Ţîganu, provini Pătru cu ogără'ii lui. Atunsa fata strigă că ieI îi, dar nu-i Ţîganu, - Ăsta-i tată. Atuns o arătat ieI vîru la limbi, nu ca Ţîganu guturu. Atunsa s-o-ntocrnit să facă nuntă Cl1 iel îrnpăratu. IeI o dzîs că s-o aducă şî pră soru-sa la nuntă. Ş-atuns s-a dus după ia ş-o adus-o la nuntă. Şî s-or cununat. Şî s-aşcarnă sara dă culcari. Şcatuns soru-sa o dzîs că să arăci undz-o făcut aşcernutu la ăş-cinerî. Şî ia puni osu dă zmău acolo. Şî moari Pătru. Şî pră urmă-l îngroapă pră Pătru. Ş-atullsa căţăii stau pră mormîntu lui. Nu-i poa6 dăzgîrni nima. Dzîsi vr-o soară că : - Prindiiţ o soară-bară ca mini şi să-i rupiţ capu prăstă iel, că- nvie măi frumos dă cum o fost. Vulpea o dzîs: - Vină măi aproape, că ni-săm surdz, n-audzîm dă plîns. f Şi cînd s-o coborît soara, haţ cu laba pră ia. Şi i-o rup[t] capu şî Pătru o-nviat. Şî s-o dus şî pră soru-sa o omorît-o atuns, şî pră 'ţîgan. Bănia - Lisăvieta Pui a I,ăban, 67. 73 [POVESTEA LUCEFE�ILORJ Lusafăd. Unu 1-0 făcut lupoana şî unu 1\0 făcut oaia. O fost un pă­ curad la oi. S-o slobodzît lupu ş-o luvat o oai.e. Acu păcurariu o suduit : Dăcă vii fi lup ş-ai luvat um berbiţse. Dăc-o fi lupoane ş-o luvat oaie, iar o suduit. O dzÎs dă ruşîne. Ş-atunsa. o fost lupoane ş-o luvat oaie. Şî iţle o ponlit greoal1e. Ş-atunsa lupoana n-o mîncat oaia. Atunsa iţle-o făcut doi copii. O crescut mar!. Şî iei ş-o făcut un arc ş-o prins la joavin 'cu arcu s-o mîncat, o trăit. Acuma dîla o vrţme să duse lupoana cu oaia la apă să biţ �pă. Trţse oaia dîla vale. Lupomli i s-o făcut' kefu să mănînse oaia: [85] FOLKLOR DIN VAL1c m-ai dusa Şî l-ai manunta, Ieu ţîie ţ-oi da. Nu şciu, i-o fi măi dat, o nu i-o fi m� dat. Rud ăria - Icoana Măcei, 25. 81 lOR GOVAN Iiria un om şî-l kima Iorgovan. Ş-atunsa iei iiria doi fraţ. Şî iel iiria mai mic, Iorgovan ala. Ş-atunsa fraci-so alal1lt iiria bogat; avia doi boi I [97] l'OJ_KLOR DIN VALEA ALMĂJULUl 97 ş-o iapă. Acuma so rugat dii fraci-so să-i dze boii s-aduc-un car dzi lemni dzi la păduri. IeI iiria cam prostovan. Fraci-so-i da boii cu cam şî să dusa la păduri. IeI cin să dusa la păduri acolo, o traz boii cu cam lîngă un fag ş-o-nsiput să taie fagu. Şî tagu cîn cădza, cădza drept în car ş-ornora boii ŞI frînza cam. Atunsa iel si să facă? Să dusa la fraci-so acasă. - Frăţioruli, isi, dă-m iapa să scot boii dzi la um pripor că, isi, nu pot să iasă. Isi: - Cum să-ţ dau io iapa, si, cin m-ai Iuvat şî boii şi nu mi i-ai măi adus. IeI: - Frăţîoruli, c-o ploiat o ploaie mari şî-i irnală şî nu pod boii să iasă. Ş-atuns iel să băga-n grajdi şi Iuva iapa ş-on topor şi s-o dus la pă­ duri. Şî cînd o fost la păduri, o fost un iaz mari ş-acolo iiria răţă în iaz. Ş-atunsa iel o dat cu toporu s-ornoară o raţă. Ş-atunsa cînd o dat, toporu s-o cufundat şî nu 1-0 mai vădzut, toporu. Ş-atunsa iel iişa sus la cîmpie cu iapa. Ş-atunsa un drac s-o dus la iel. Ş-atunsa o spus: -S'i fas tu, Iorgovani, asia? S'-ai zvîrlit toporu-n iaz să ni mănîns răţăli ? S'i: - N-am vinit să vă mănînc răţăli, si am vinit, isi, că-m fac o casă mari şî să-m tai lemni dzin păduri, ca să-rn fac grâdiie. Atuns iei o-nsercat şî liemnu ăla şî Iiernnu ăla, cari-i bun dzi grâdiie. O spus dracu: - Mă, Iorgovani, si fas tu asia, atîta tăitură-m păduri? Tu v rii să ni tai păduria noastră toată? S'i: - M-trăbi l�mni mulCi, îm trăbi bîrni, în trăbi cosoroabi, în trăbi căprior1 şi-n trăbi şi Iăceţ şî să fac şî sîndii1ă, că s-astruc casa. - Stăi, Iorgovani, nu tăia, am să-dz dau io ţîie un foaH dii galbin ŞI să nu ni tai păduria. Atuns ieI o stătut ş-o spus: - Poţ să-m dai, numa să văd dţ îm dai. Atunsa dracu să procufundâ-n iaz şî spunâ cătră dracu al mari si vria să facă Iorgovan cu păduria. Atunsa dracu al mari, îl întrăbâ : S'i i-ai imbunat tu lui, ca să nu taie păduria? 10 i-am îmbunat foalili ăI cu galbil1. A'pu ia-l ŞI du-l, numa să-I însers pră Iorgovan, cari viţ fi măi iuţ la luptă. Atunsa ieI cum să-I îns�rsi pră Iorgovan? S-o dus la iei şî i-o dus foalili cu galbin: Iaca-ţ, Iorgoval1i, plata. IeI o spus: Pintru se? Pintru să nu tai păduria. S'i: Anuarul Arhivei de Folklor III. 7 �o/���;�,.aiîiii:,.�lIii�����tllj�lj�':�JH'\, .. ," ·l'iI'i"_w_1i�""""",. , <:�''''.', .' . !l! < .' [98] EMIL PE'fROVICI - Ahaaa, pintru păduri-ni dai? S'i : - Da pintru păduri-ţ dau. Atunsa Iorgovan o luvat foalili şî 1-0 puz ios ş-o şădzut pră iel cu curu. Tuns dracului ii păria rău c-o dat foalili cu galbin. Dzîsa cătră Iorgovan: - Da şcii, Iorgovani, si dzîc ieu? - Ba nu şciu ; daca-n spun. S'i: - Viedz tu iapa asta? Cari om luva iapa asta-n şăli ş-om ocoli iazu dii trii uori, aluia vo udiî foalili cu galbin. Atuns Iorgovan dzîsa : - Aaa, tu ieşc în stari să ocoleşc iazu dii tri ori cu iapa-n şăli ? I'iş-mic tu di-a luva iapa-n şăli şî să ocolesc iazu cu ia. Dracu o dzîs : - 10 rni-s mic? 10 nu pot să iau iapa-n şăli şî să ocolesc iazu dii tri orf ? Atuns dracu dzîsa : - O să probim şî să-I ocolim. Atuns dracu luva iapa-n şăli şî-ntr-o clipită ocolia iazu dii trii ori. Ş-atunsa vina la Iorgovan şî Iorgovan să spăira şî dzîsa : - Aaa, asta n-ai făcut-o bună. Iazu nu s-ocolieşc-aşa. - Numa spuni, Iorgovani, cum! Tot ari să fie foalili dii galbin a meu. Ocolieşci şî tu dacă poţ ! Tunsa Iorgovan incălica calu şî-l cuprinsă cu pisoarili dzi prăstă foali ş-atunsa-i da la cal pincin să miargă. Calu mirza. Dzi tri ori iazu-l oeolia Şî la dracu să dusa Şî cătră dracu dzîsa : - Vez tu, drasi ? 10 an luvat calu numa-n pisoari ş-am ocolit iazu cu iel, dar tu-l luvai in gîrgă şî-n sîlă l-ai ocolit. Iorgovan dzîsa : .- Stăi, drasi, că mai avem noi dii lucru amîndoi. Şi Iorgovan să făsa pucernic om. Ş-atunsa dracu dzisa cătră ieI: - S'i mai avem noi, Iorgova11i, dii lucru? Foalili ăI cu galbin, dra- cu dzîsa, tot i-a mieu. Iorgovan dzîsa : - Cum să poaei să fie a tău? Mi l-ai dat mie. Trăbi să fie a meu. Atuns dracu dzÎsa : - Aven să ni măi însircăm dii dău'-ori. Atuns Iorgovan dzÎsa: - Pucem să ni-nsireăm cum vrei; foalili cu galbin tot i-a mieu. Atunsa dracu dzÎsa : \ \ - Hai să ni-nsircăm. Să fas, Iorgova11i, cum dzîc io. - Da fac, cum să nu. Numa să fas tu, năinCi, să vidien cum fas. Atuns dracu dzÎsa eătră Iorgovan: - Şuiră tu, Iorgova11i, ca mini, să să răsulll valia dii trU ori. Atunsa vo fi foalili cu galbin a tăi. Tuns Iorgovan dzîsa : - Aaa, tu şei să şuiri sobă11ţşCi? Tu ai fost la oi? Tu al fost pă- [99] F'OLKLOR DIN VfLEA ALMAJDLUI 99 ieşc. N-ai fişconat dzi nimic. vii vidia tu si-i fişconat. curari ca mini? Şciu măi mul-ca cini să şuir, şî măi tari, şî măi frumos. Ia şuiră, să c-aud, dzîsa Iorgovan. Atuns iel însepi să şuiri. Cînd iel şuira, Lemnili să clăcina, Rîurili însita, Izvoarîli săca. Iorgovan dzîsa : Num-atita poţ să şuiri, mă drasi ? N'is n-am audzit nimic. S'e, n-ai audzît nimic? N-am audzît, rni-s cam surd. S'i să mai şuir odată? S'i mă-ntrăbi ? Ai să şuirî dii trii ori, dzîsa Iorgovan. Atuns cîn măi însipiâ dracu să şuiri a doaoară: Lemnili să clăcinau, Dzin rădăsină picau. Atunsa Iorgovan iar dzîsa : - Num-atîta, mă, poţ să şuiri tu măi drasi ? Pria slab Ci porţ. Să Ci văd, măi ai odată să şuirî cît dzi tari poţ tu, că dii doauă orî n-am audzît nis-cum cum ai fişconat. Atunz dracu proînsipia să fişcoană a tria oară. Cînd dracu fişcona, Iorgovan surdza. Ş-atuns cătră dracu dzîsa : - Lasă-Ci, drasi, măi! Slab la piept Numa lasă să fişc6n io dii trii ori, atuns Dracu dzîsa : - Fişcoani, Jorgovani, să c-aud io pră cini, că tu pră mini nu m-ai audzît. Iorgovan dzîsa : - Stăi, drasi, numa să-ţ spun să fas cum spun io. Am să Ci leg la oki, că cînd fişcon io odată, tu ai să surdzăşc. - Aşa fişcon tu dii tari, Iorgovani? Iorgovan dzÎsa : - Numa ai s-asculţ dii mini că io n-am să-ţ voiesc rău. 'l'uns Ior­ govan î1liga la oki ŞI grija un mai. Ş-atunsa cătră dracu dzÎsa : -- C' -ai prigăcit, drasi? Să fişcOll? [100] 100 ElI-,IL PE'l'ROVICI M-am prigăcit, fişcoani, dzîsa dracu, să c-aud. Atuns Iorgovan luva maiu şî-i trăza-n cap. - Ai audzît, drasi, cum am fişconat P -S'i, că nu ma ca um puric rn-o muscat. Cînd da Iorgovan a doaua oară în iel, tunsa : - Ai audzît, drasi, cum am fişconat a doaua oară? - Am audzît, Iorgovani, nu măi şuira. Ai şuirat dzi dădăuorl, dar m-i dzistul, că cîrn vi şuira a tria oară, ari să mi să dzişkieie capu. Iorgovan dzîsa : - Nu, drasi, că tu ai şuirat dzi trii ori. 10 am să rnăi şuir odată. Iorgovan cîrn maiu îl luvâ, În dracu cîn proda, Dracu ios cădza, Cătră Iorgovan dzîsa : micuce1. ieu la fugă? meu si-i numa urieki1i dii ieI şî-i ogaş. Iii tut, ipuraş, Să fui col� pră Iepuru fuZa, - Iorgovani, diizliagă-mă la oki. Să fi tu al dracului cu şuirat cu tot, că mi s-o diisfăcut capu şuirînd. Iorgovan îl diizliga şî cătră dracu dzîsa : - S' e, mă drasi, cun ţî să-mpari? Am şuirat miri eu o tari? Dracu dzîsa : - Ba tari, Iorgovani, ai şuirat, dă capu mi s-o crăpat. Şî Iorgovan dzîsa : - Ai dzîs, drasi, c-avern să ni-nsircăm dzi trii ori. Dzi dădăuori n-arn însircat. Cum n-orn Însirca a tria oară? Dracu dzîsa : - Nu n-orn însirca alt cum. La fugă n-orn luva. Cari om fi măi iuţ, ala om cîşCiga foalili cu galbiri. Iorgovan dzîsa : - Aaaa, numa la asta nu c-ai luvat cu mini. La fugă, aia vreu şî ieu. Şî la asta am să Ci birui. Vies-tu, drasi, copilu ăla? Ala-i copilu rnieu. Dacă-I vii azunzi tu pră ieI, cîn Ci iai la fugă, atuns foalili cugalbill vo fi a tău. Dracu dzîsa : - Aaa, cu ala mă iau - Cu ala. Ala-i copilu Tuns Iorgovan dzÎsa: - Acu, drasi, ia-o la fugă! Cîn dzîc ieu, \�i să fui, CÎn copilu vo plica năirica ta, tuns tu s-aleri. Iorgovan strîga � \ Dracu alirga, Diin oki-i piria. La Iorgovans ă dusa. Sti: [101] FOLKI,OR DIN VALEA ALMĂ.JU1,UI �- 000, Iorgovani, tot să-ţ fie a dracului copilu tău IeI Iuza, Dracu nu-l măi aiunia Cătră Iorgovan dzisa : 101 Iorgovani, numa una am să măi dzîc cătră cini. DzÎ, mă drasi, si vrei; io mi-s popa tău. Iorgovan dzîsa : lVIai vrei tu seva, măi drasi ? Numa una mai vreu. Să mă iau la luptă cu cini Cu mini vrei să ci iai la luptă? Iiş-pria mic tu dii Invat la luptă cu mini. Haida tu cu mini, să Ci iai tu cu taica meu al bătrîn la luptă, că cu mini ieş .pria slab, că noi doi or-şî-s-am probit, io tot c-am biruit. Ş-atuns să dusa-rn păduri Iorgovan cu dracu; să dusa la o gaură. Acolo locuia un urs. Ş-atunsa Iorgovan cătră dracu dzîsa : - Cînd ia oi brusi cu bîtu la gaură, atuns taica mieu vo iişa, cu Cini la luptă să va luva. Dar să vă-rnbrăţîşaţ braţă la braţă, faţă la faţă. Taica lui iişa, Dracu cînd îl vidza, Îm braţă să luva. Ursu cînd îl îrnbrăţîşa, Z' os pră dracu-l trînca, Carna i-o fărîma, Oasăli li frînia. Iorgovan să profăsa, La dracu să dusa, După un liemn şădza, La dracu strîga : Dracu atuns fuia, Cu Iorgovan să. dusa. Iorgovan dzisa : Fuz, drasi, ăsta ari să-ţ pună capu, că ăsta-i bătrîn, nu iiş-tu ca iel. Fui şî hai cu mini ! Dracu să răzbia, Dzi la urs scăpa. Ursu rnărăia, Pră dracu-l şkipa. 8'i mai vrei tu drasi acu? Cum să 111 mai luptăm şî si să mal fasern ? Dracu dzisa : - Numa una om mai făsa. Viez tu, Iorgovani, pa16su ăsta? - Îl văd, drasi. Dar si să fac cu iel ? Fă tu năinci, să vidien si fas L Tuns dracu dzîsa : - Cari vo luva buzduganu ăsta şÎ-I vo zvîrli sus la nor, aluia-i vo udzi foalili cu galbin. Tuns Iorgovan dzîsa : 000, zrnăuli, tu ieşci-n stari să-I zvîrlî la nor. Tuns dracu-l luva, Buzduganu-l zvîr1ia, Iorgovan dzîsa, si: Trii dzili-mbla, Api-l afla. .....-r ....... --------- [102] Dracu cînd audza, Cătră Iorgovan dzîsa : - Lasă, Iorgovani. Nu-m da buzduganu Să-I bată cu socanu, Că io pră Cîni c-ei dusa În şă1i la casa ta. Iorgovan dzîsa : Cătră Iorgovan dzîsa : -� Aisa ţ-î casa ta, Iorgovani? Ais ai locuit, Pră mini m-ai biruit? - Ais am locuit, Pră Cîni c-am biruit. Rlldăria - Aceeaşi. Gaura la pod om astupa. Dracu cind audza, În luft să dusa Şî pră Iorgovan îl lăsa. Şî dacă vo fi, Vo mai trăi. Şei, mă drasi, si făsa Unu caii Potcovia, Unu tot căldări făsa. 10 cind cu buzduganu oi da, În lună să vo dusa Şî potcoavi vo făsa, Caii-i vo potcovi, La noi nu vo mai virif. Dracu pră toţ îi luva, Pră Iorgovan cu iapa Şî foalili-ntr-o mînă Şî miria o săptămînă Ş-acas aiunia. Înuntru să băga, 82 Cătră copii dzîsa, Iorgovan strîga : - Curieţ copii, prindieţ dracu Şî-l viţ omorî Şî-l viţ biH, În casă pi�lia viţ puna, Cum, şî pră mini mă iai, şî foalili cu ban şî iapa, că-i a mie ? Şî cu si-i astrucată casa tă? Cu noauădzăşînoauă dii piei dii drac. 102 Viedz, mă drasi, luna aia? Viedz că-s doi oamiJli-n ia, unu-i covas, unu-i căldăraş. Dracu-l vidia, cătră Iorgovan dzîsa : S'i fac, mă Iorgovani, oamini aia-n lună? Iiria O mui�ri şî iiria-ncărcată. Şi ia iiriafu bărbatu la păduri, la pors. Şî ia o făcut UUl băiat la păduri şî iei ii ţJuna numi Iorgovan. Şî iei nu 1-0 mai boCîdzat. Şî ieI o criscut mari pan-o �iuns pră la vro 6psprăSi an. AtUllS dzÎsi tată-so cătră ieI: _. Măi IorgovaIli. s-adusim pră popa să cî boCîdzăl11 aisa la păduri. DUl11inică-l adusel11 să cî boc�dză. Dar să nu ples cu podi pană nu vinil11 noi di-acasă. IeI Întră ba : , li I 1: [103] FOLICLOH DIN VALEA ALMAJULUI r03 . -- S'ini-i, tată, popa ala? S'i Iasi cu mini, cum mă bocadză ? - T-toarnă apa-n cap şî-ţ puni numili. Duminică să dusa, pră Iorgovan la colibă nu-l afla. Şi tată-so o-nsiput să-I strîii : - Măăăi Iorgovaaani ! _ IeI dzintr-o vali mari să răspundia: - Hăăă-hăăă, mă taaată. - Vino, măăă Iorgovaarri, c-o vinit popa să Ci bocedză ! Da ţ.îni-l, Iaaata lui dzi popă, pană virr io la iei! Atuns popa dzîsa : -- S'ini-i ala dzi s-audzi dzi strigă aşa taaari dzi sună valia? -- Ala-i Iorgovan copilu rmeu. $i cum i-ai pus nurnili ? -- Iorgovan. - Iorgovan să-i rămînă nurnili ŞI 10 mă duc. Popa s-o dus acasă. Şî Iorgovan vina. Şi tată-so dzîsa : - Mă Iorgovani, Ci du şî tu acasă, Ci du şi tu prî la bisărică, fas şî tu si fasi lumia aialaltă irn bisărică, c-acuş îdz vini vrernia, ca să ce­ nsurărn ! Tuns Iorgovan cobora ac as şi să dusa la bisărică şî să puna la rînd cu oarnini. Tuns popa cînd iişa cu cădzelniţa, oamini să-nkina şî cîn să-nkina, unu azunza cu capu-n cum lui. IeI proda cu capu-n curu aluilalt, ăl dzin năinca lui. Ala să-ntorsa, o palmă-n obraz îi da. IeI să prontorsa şî proda-n ălalalt, în ortacu lui ş-atunsa să băcan ca drasi im bisărică. Tuns să dusa acasă şi tată-so-I întrăba : - S' -ai măi vădzut tu, Iorgovani, la bisărică? Ai făcut şî tu ca oamirii ăilalţ? - 000, taaată, isi, am făcut. tîn m-am băgat îm bisărică, işî popa c-un pitr6ri şî-n capu alllia şî-n capu aluia da. Şi oamiiJi să-nkinară. Ş-ăl diinăpoiu mieu di�ţă cu capu In cum mieu. Şi ieu prodieţ cu capu în cum ăl dii cliinăinca mi�. Şî al dii diinăinCi să prontoarsă şî-m diţţă o palmă în obraz. Şi io mă prontorş şl-i dieţ iar ieu o palmă al6ia dii diinapoiu meu. Şi iti băturăm ca drasi-m bisărică. Rudăria - Aceeaşi. 83 SPUMA DZ'I PRĂ MARE o fost O rnuiC;'ri ş-o fost cu bărbat muiC;'rea aia. Şî ia s-o-ncîlsit cu popa. Ş-atunsa ia s-o culcat cu popa. Şi cîrn bărbatu să dusa di-acasă, popa iiria aproapi ş1-1 vidia pră bărbat cîn să dusa di-acasă şi să dusa la ia. Ş-odat-o plicat bărbatu la BozovÎs şi popa 1-0 vădzut şi s-a dus la ia [104] EMIL PE'l'lWVICI acas. Şî ia s-o culcat cu iel. Bărbatu cînd o vinit dii la Bozovis, s-o făcud bicagă ş-o dz îs : - Au, mă bărbaei, ca rău m-i. - S'i-ţ făleşci, si Ci doari? - Tot ma doari, nu şciu dzin se să-rn fie Iiacn Să Ci dus, să-rn adus cîta spumă dii pră mari. Tuns bărbatu plica să-i aducă cîta spumă dzi pră mari. Ia să vorbia cu popa că cîn să dusi după spumă dzi pră mari, iel să să ducă la ia. Şî popa Iuva şî crî'snicu. Şî bărbatu o p1icat după spumă dii pră mari. Ş-atuns s-o-ntîlnit cu neşCi Iăutaş. Tuns lăutaşî-I întră bară : - Undzi Ci dus tu, mă omuli, undzi ai plicat? - Ma duc, că m-i bicagă mui�rea şî rn-o mînat după spumă dii pră mari. S'i: - Ai, mă, napoi, că ia nu-i bieagă, nurna ia să ţîrii cu popa. Hai cu noi napoi. ",J..- Şî si fasiţ voi cu mini, că ia mă viedzi ? -- Nu Ci viedzi, că cîn ri-apropiem noapea lîngă casă, Ci băgăm În­ tr-un sac şî ligăm sacu la gură şî-l luvăm pră umăr şî bacim la firiastă şî ni rugăm dzi ia să 11i sloboadă înuntru. Şî omu atunsa aşa făcu. Să­ ntoarsă cu iei napoi şi cîn s-apropiară dzi casa iei, îl băgară-n sac şî ligă sacu la gură şî Ţîgarii bătură la firiastă. Şî ia iişî la firiastă şî dzîsără: 1 - Sini vf-săţ voi la firiastă şî sini baCi? __ - Noi M-săm 11eşCi Iăutaş. Nu vi fasi bini să tIi primeşe să odiitlim la voi? ----- Tunsa o dzîs: - Ba vă primăsc. ŞCiţ să cîntaţ frumos? - ŞCim să cîntăm di-eli lumeşe. Atunsa-i siobodzî nuntru Iăutaşî şî iei luvară sacu pră umăr şî s-o băgat în sobă. Atunsa dzîsa : - S' -ai tu, măi Ţîgmli-n sacu ăla? - Dii-elia noaştri, dii-eli ţîgăneşe. S'i: - N-ai loc cu sacu-n sobă, că-i strîmeală-n sobă. Tuns Ţîgani o dzîs. S'i : - Noi băgăm sacu su pat. Ş-atunsa 1-0 băg�t su pat sacu şî ia o făcut mîncari, o tăiat găill ş-o sinat. Tunsa o dzîs cătră Ţîgan că să dzîcă, ca să ioasi ia cu popa. Atunsa Ţîgani o-nsiput s� cînCi şî ia o-nsiput să ioasi cu popa. Ia dzÎsa : Sus, popo, sus, Că bărbatu mi s-o dus După spumă dti pră mari '! , ',,, .. ..... ' ',.-."." , , [105] l'OLKLOR DIN VALEA AJ.MĂJUI,UI roS Să mă ţusi-n curu-al mari. Tuns Ţigani dzîsa : Dar dac-oi diizliga sacu, Atuns vii vidia pră dracu. Atunsa dzîsa : - S'i dzîs tu, rnăi Ţîgani? - Aşa zîc io. Aşa m-i zîcala mia. At unsa iar o-nsipur să zoasi şî iar dzîsa : Sus, popo, sus, Că bărbatu mi s-o dus După spumă dii pră mari ... Dii trii ori o dzîs tot aşa şî Tîgani tot aşa o dzîs : Dar dac-oi diizliga sacu, Atuns vii vidia pră dracu. Cînd o dzîs a tria oară, atuns ŢÎgani o diizligat sacu ş-atuns o vădzut pră dracu. Ş-atuns o iişît bărbatu diin sac. Ş-atuns rieşci lăutaş o şădzut la uşă şî uni o şădzut la firiastă şi ieI o-nsiput să bată pră popa şî pră crîsnicu. Ş-atunsa popa o spus că ieI pIăcţ'şei să nu-l bată. Atunsa ieI o plăcit cu ban. Crîsnicn n-âvia han să pIăcască. Ş-o-ntors crîsriicu curu-n sus şî i-o pus o lumină dzi milikţ"rţ în cur pan-o tricut1umina toată în curu crîsnicului. Ş-atunsa i-o siobodzît. Ş-o vinit Duminica şî ia o dzîs cătră bărbat: -- Mă bărbaei, mă duc cita la bisărică. - Poţ să Ci dus. Atunsa popa cînd o vidza, însipia să cinci : Frumoasă-i muierea casta. Atuns crîsniou dzîsa : Frumoasă pră paralili noaştri. Crîsnicu prodzîsa : Ia parali n-am avut Curu fiţ'şnic l-am făcut. Tuns lumia dzÎsa : - 0000, Doaaamni, ca frumos cîntă' popa-m bisărică. Atuns bărbatu iei dzîsa: Cîntă, ca dracu să-I ia. R udăria - Aceeaşi. [106] 106 EMIL PETIWVlCI ZORILE, PETRECEREA MORTULUI, BOCETE 84 ZORILI MORTULUI În dzîua dă să-ngroapă; pănă-n dzî dziminaţa. Stau [femeile] lîngă mort. Atuns iele să-nsep a cînta. Vine : patru-ntr-n parce, patru-ntr­ alta sau sins. Cîn jumătac[e]-o gătat, atuns însype alialalci. Fire, trîndăfire; S' -ai zăbăvit, Dă n-ai înflurit, Dă ieri dzimin aţă Pănă d-astă minaţă > Trîndăfiru-m dzîsă : Ieu mi-am zăbăvit Tot la sudz prăvint Păn s-o dăspărţît Suflet dîla oasă Cu mare duriere, Cu părere ră-re. Du-ce, Ioane, du-ce Tot pră drum năin ce, . Pană vii azunzâ La al măr dă Sîmpetru, Dă vîrei] pîn la serî, Poale ios pră mări; Pră poală înflurit . . Iară zos la rădăsină Iestă o maică bătrînă, Maică Mărie iera, Cu caucu-i adăpa, Drumu li-arăta. Iar să meri năince Şî să nu-n greşăşc, Drumu să-I sminceşc, Să nu ce abaţ la stînga, Că-s răzorî arace, Cu spin sămănace, Să c-abaţ la drialJta, C-acol6 vo fi Flori pintru dor, Pintru ăi călătorI; Flori vi culieze, Dă dor îdz vo tryse. Iar să mieri pră drum Pan vii azunzâ L-aI mîndru dă rai. La rai sin-iera ? Maica Priyşesta. Lucru se-m lucra? Vii şî morţ scria. C'e roagă, Ioane, ce roagă, Să ce scrie în coala viilor. Roagă, Ioane, nu ruga, Dacă n-ai rugat . Cînd porîncă s-o dat. C' -oi scri-n coala mortilor : Îreie măi am, Condzei n-am perdut. Dar dîn coala viilor Ireia am sfîrşit, Condiei am pierdut. Iar ce du, Ioane, ce du Pînă vii aiuniâ Undie serbi 01' ara Şî suce or sămăna. Du-ce, \Ioalle, du-ce Pînă vii, aiuniâ L-aI neg�u pămînt; C'e roagă dă Domnul sfînt, Să nu grăbască, Să ce putrădzască, Că tu-i vi da Faţa ta I I ' - • � A - ,.,. � ... " ,� , " .�. ...�. �, � , [107] FOLKLOR DIN VALEA ALMA.JULUI 1°7 Sup pravişca lui, Iar spacili tîăle Pră braţăli lui. Dunuiezău să ee ierce, Să fii iertat, Suf1etu uşurat, Dila noi plecat. [Fiecare vers e cântat -de două ori de o echipă de patru femei; echipa ceealaltă reia acelaşi vers şi-l cântă tot de două ori :] Fire, trîndăfire, Fire, trîndăfir! Bozovici - Iglica Bufta, 50. 35 DĂ PITRICUT LA MORT Cînd s-apropie să-I ducă la groapă, în sobă, pană n-a plecat. Una-nsepi şî patru-s aşa. S'ins dă toaci. Vară, vară, primăvară, Săsitoasă şî amară, Vînturoasă, iar săsitoasă ! Dîn copiei scîncei mărg Şî pră nări venin îi pică Şî dîn gură pară-i cură. Şî grei vameş că rni-ş ierea. Şî luvau vamă Fără samă. Dă tălazu mărilor Florili sînguri-nflor, Sîngurit;li să dăsf1or. Vine nuviriel dă ploaie Şî nu vini cum să vini Şî mi-j vini văirînd, Toată lumea spămîntînd. Toaee izvoarili o săcat, Numa unu o rămîriat Şî somodiia aşa-m dzîsa : Să mi-ş iasă pan afară! 10 afară nu mi-ş ies, Că pră pat că rn-am culcat, La odiină m-arn lăsat. Copilaş dăpră bociţă, Fieci mari pră munuruoari, KimieCiţă pră cîrşoari, Şî kimiâţ pră cîrjîioari, Z'unilaş pră fluirieli. Somodiia aşa-m dzîsa : Că stag negru rădzica La uşîţa mortului. Şî iestă un măr dă Sîmpietru Şî pră poali-i înflurit Şî pră vîi- ie-mpupit, Cum ăi bun dă mirosît. Iestă un brad mari rotat, Aşa-i dă mari minunat Cu vîrvări pană la seri, Cu poalili prăstă mări. Doamne, la tulpina lui, La tulpina lui sini şădza ? Doamni, Maica Priesista Şî cu Simtă Maică Mărie. Şî rni-ş şădzi şi rni-ş scrie Tot pr-o coală dă arcie. Şî i-i iscamnu dă mătasă Tot dă sîrmă, Doamn-aliasg, Şî i-i scamnu dă răkită, Dă răkită împupită. Roagă-mi-Ci dorului, Să-ţ ail1Ci dialului ! Şî pră drum să nu grăbieşe, Că şî măi rău putrădzăşe. Spinăruica-i putrădza Şî faţă albă călfidza Şî okişori pănjăI1a. Roagă-mi-Ci dialului, Să-ţ aiuCi dorului! La mijl6cu drumului 1 -o lină fîntînă. Şădii cu păharu-n mînă, S'iIli trit;si mi-l înkină. [108] r08 ll!\lIL PETROVl('I Ş-aşa apa ii dă rasi Şî dă dor îi triesi. Dar apă să nu mi-j bie, Că-i apă zăuitată, Să zăuită dă lumea toată Şî dă strin şî dă vesin Şî dă toaci riemurieli Şî dă buni surorieli Şî d-ăi bun dă puişori. Doamni-i dă grădzin cu flori, Ş-atuns vo vini, Cînd cu sierbi oi ara Şi cu S uce-oi sămăna, Băuia - Ana Oţu, 67. [Continuă pe altă melodiei: nu-i tot un viers. [E melodia pe care am auzit-o la Bozovici], Firi trăndăfiri, leş-roşu la firi S'i c-ai zăbăvit Dă n-ai influrit Dă ieri dziminaţă Pan d-ăstă-rninaţă ? Tu mă-ntrăbî pră mini, Da ia n-am înflurit, Că io mi-am prăvit Tot la sudz pră vind Suflit dăspărţind, Suflit dîla oasă Dîn lumi frumoasă, Oasă păcătoasă, Hai, dorule, hai Haida dupţ milli, Să Ci duc pră cini, Să Ci duc la rai. Mortu să ruga Să-I scrie în ăi vii,. Somodiia mi-j dzÎsă: Ieu îl scriu în ăi muorţ, Că fuoili s-o-rnplut, S' ernala s-o sfîrşit, Condieiu 1-0 pierdut. Mortu iar să proruga La driapta să-I dze, Că-s răzor! araci Şî cu flori sămănaci, Dar la parca stîngă, Că-s răzor! niaraci Şî cu spin sămănaci. Şî mortu iar ruga, Dă ce roi, dă ba, Dacă n-ai rugat dă mult Cînd an dat viestă-n sat. Pămînei, Pămînei ! Dă astădz namci Să rni-l prindz părinci Cu Aranzil Meilă. J3ănia- Aceeaşi. 37 Cînd pliacă cu mortu la mor­ minţ, atunsa pînă n-a pleca, îl petriţse,� A'pu iestă doauă pe­ trieseri. Unu dzîse că: «Pră se cimpu-al pîrjolit» şî alta să dzîse : « Pup dă trîn dăfir.» Iestă-n sacili Mia, că-i scris în cărt, în ţăi­ tunguri. Pră se cîrnpu-al pîrjolit, Pră Ion îl dusa În Ie�ănelu-al dă mătasă. IeI să, văita. S'ine 'mi-l dusa \ Sus la Iristos, U ndie-i raiu vedieros. Şî ieI să ruga Să-I scrie-n ăi vii. Maica njJ. ce poace scrie-n ăi vii, I Că coala mi s-o-mplut [109] J a FOLKLOR DIN VALEA ALMkTUI�UI rog '. I f Şi. condziiu l-am perdut Şî sernala an sfîrşît. N uma Maica mi ce scrie, Mi ce scrie în ăi morţ Că coala-i mult goală Şi condziiu l-am noit Şî sernala an grijît. Haida, Ioane, pră drum năince Sus la grădzină, Că drumu ţî l-am măturat. Bac-o, Doamnn e, dă grădzină S'ine s-o dus nu măi vine. [Patru femei cîntă. Ceealaltă petrecere cu «PUP de trandafir» a fost publicată într'o gazetă pentru popor. S'a răspândit nu de mult în sat, din Moceriş.] Şopotul-Nou - Păuna Râncu, 50. 88 Cîntat după mort pînă la mor- tărie, Scoală, Petre, scoală! ° nu ţ-î păca[t] dă Dumnedzău, Că cum rămîn ieu. Dacă io aş puca, Dzîlili li-aş îrnpărţî, Dă Cine n-aş udzi. Dragă, io aş merzâ, Cu Cine aş şădza, Nis d-ori rău ieu nu ţ-aş fi, Că dă toace c-aş îngrijî. Roagă-ce lui Dumriezău, Să merg, Petre, şi ieu, Că-i păcat dă Dumnezău, Să rămîn văduvă ieu. Că muieria făr bărbat le dă vorbă tot în sat. ° nu şei tu, dragă, bine, Că noi doi ne vorbiam, T'oace Ie-mplirrarn. Dar acuma, vai dze mitle, Rămîn ca o pasăre-m pădure. Să fas cum vii puca, Ieu cred tu nu vii şădz a, Să provin la mine, Să mă iai cu Cîtle. [Femeia spune un vers, celelalte îl reiau în cor : J Scoală, Petre, vai dze mine! Undze, drago, ai plecati Şî pră noi cum Il-ai Iăsatî? Atunsa-dz vine, Domnule, să dzîs, nu şcu cum; dar aşa .... După cum ţ-î durieria şî jălia dă mare. Bozovici - Iglica Bnfta, 50. 89 Ia scoală, Păune, scoală, Scoală-ce, măi vorbieşce, Că acum a-i a dîn urmă. Dar că noi nu ni mai înfînii muuu, N'is pră lume să vorbiiimuuu. Nu-i păcat dă Dumriidzăăăuuu, M-ai lăsat tot sîngură-riuuu. 1) 0, n-audz, Păun-audz, S' e ia c-aş ruga. Să mă iai Ş1 pră mine, Să mă iai cu cine, Că n-am murnă, Că n-am tată N-am fraţ, N-am surori, N-am fiece, N-am fisor!, Mi-s pustÎlle-n lume Ca mierla-m pădure. j ,) De aici înainte recitează, nu mai cântă. [110] DESCÂNTeCE SI PRACTICE MAGICE , EMIL PETROVICI Dar şî mierla riamurî are Cucuşoru frăţîior, Rîdunaua verişor. Cum ghindieşc să putredzăşc, Pră mine să mă jăleşc, Că şî io c-oi jăli N'is pră lume nu n-orn măi întîni. Şopotul-Nou - Păuna Rânou 50. 90 Odolian, Odolian, Dă si n-ai murit încă an, Să nu torc şî pră duuan, 1) Bănia - Lisăvieta Pui a Lăban, 67. 10 suflu prăstă frunce, Diidiiokiu s-să ducă-n munce, Asta-i diidiiokiu dă cap. Pun mîna pră frunce şî dăscînţ. Bozovici - Iglica Bufta, 50. 92 DĂSCÎNC'ICU SÎMC'I MAIKI MĂRII Dăscînt lu Pătru dă diidiokl. S'ini o dzokiat, O crăpat. S'ini-o rărnnir , O plesnit. Şî dăc-o "fi dă om, Să crăpe boarfili, Să i<;,să sămînţî1i. Dăc-o fi dă muiere, Să crăpe ţîţîli, Să cură Iapcili, Să-i moară copilu dă foame. Dăc-o ,fi dă fată mare, Pise cosiţa, Să nu să rnăi mărice. \ Oaia-ş lihie mielu, Vaca-ş linie viţălu, S'uta linie roiu. 10 ling pră Pătru 110 --------- ') Parodiază bocetul. 91 DĂ DZ'OKIAT o plecat, Pră cale, Pră cărare, Să-ntîlni Ion cu diiokitoriu-n cale; Illima-i săcară, Crieri-i turburată. 10 se mă soco Cii ? În ienunki-nienunkiai, Trii săbi-n mînă Iuvai, La toţ capicili tăiai, Dîla toţ sînze luvai, În capu Iu Ion Iăpădai. Puşă'i snagă la snagă, Os la os, Mai vîrtos dă cum o fost. Să rămînă luminat, Curat, Ca dă Maica Mărie lăsat. . Pică sînie-ais colie Pică oki cui ce dzoki<;,'. DăscînCicu-i dîla mine, Liacu dî1a Maică Mărie. Dăscîncicu mieu Şî Iiacu dî1a DUlTIllezău. 10 suflu prăstă cap, Diidiiokiu s-să ducă-n sat. [111] FOLKLOR DIN VAJ�EA ALMĂ.rULUJ III Dă. diokituri, Dă rămrritnrî, Pătru să rămînă Curat, Luminat, Ca dîla Durnn idzău lăsat. / Că io cu limba i-arn dăscîntat, Sîmtă Maică Mărie, Liac dîn limba mia să-i fie. DăscînCicu mieu, Liacu dîla Durnri idzău. Asta dzise dă trii uori. Dăs­ cîntă-ri apă. Ia un cuţit şi pune apă-n scafă şi dăscîntă. Fase aşa cu cuţîtu acolo-n apă. La urmă după s-o gătat, stîrnpără tri cărbun în apă; udă pr-al dzokiat. Şopotul-Nou -. Păuna Rânou 50. 93 DĂ DZ'IDZ'OKIU Cînd îl doari pră om capu dă varsă. Ala dăscînt aşa cu mîna şî cu apă, dăcă nu-i lîngă mine. Tămîni [în apă]. Dăc-o fi diiokiat un om, Să-i crăpi capu, Să nu să miri dă nirna, Să-i cură boaşîli, S'i iera o păsăria, Codălbia; Dzidzokiu-l luvai Din creii capului. Şî dăcă 1-0 fi diiokiat o mui�ri, ° starpă, o cu lapCi, Să nu să miri dă ăl bicag, C-o fi fmmos, o urît. Dăcă 1-0 fi diiokiat o babă, Să rămână surdă-n lumi-n ţară. C-o fi urît, o fmmos Cum Dumnidzău 1-0 lăsat, Maică Mărie liac i-o dat. Dăcă 1-0 fi diiokiat o fată man , Sînii dîn coadă-i curia Şî diidiiokiu dîn cap îl luva Şî în mări-I dusa, Undzi-s făclii aprinsă, Miesă-ncinsă. Şî Durnnidzău îl dăruia Şî la mări-I dusa. 0, Maică Mărie, să ruga, S'nri 1-0 fi diiokiat, ° dă mic, o dă mari. S'i ira o păsăria, Codălbia, La iazu mărilor să dusa. Dzidziokiu dîn frunci, Diidiiokiu ăI din cap, Du-ei-n sat la sini c-o fi mînat. Cu toaci dzilili m-an rugat, Că liac i-an dat Şi cu gura I-an dăscîntat. 0, Maică Mărie-n loc sta, Toace hainili le-am mînat, Dî1a Dumnidzău sfîntu le-am [minat. Şi cum să scutură bosîiocu dă [roau ă Şî iarba dă pămînt, Aşa să să scuturi bicagu Dă toaci spaimili, Dă toaci boa1ili. Pră cali, Pră cărari Şî Domnu Ristos dă folos. 0, Maică Mărie, Doamnă mari, Nu pot să-ţ şăd in caIi, Că Îniereii ce păza, Diidiiokiu din cap să dusa, Dîn zgîrsili nasului. Undii-s făclii aprinsă, Acolo să-I dăruiască Cu .strădomaşî i-am mînat, [112] II2 EMIL PETROVJCI Cu gura i-am dăscîntat Cîn ţî să baei cernia, la copii. Bănia - Ana Otu, 67. 94 DZ'ISCÎNC'IC DZ'I DZ'IDZ'OKIU Diokiu dzi la cutari dzin cap Să să ducă-n sat. Diokiu dzi la cut ari dzin frunci Să să ducă-n munci. S'in-» dzokiat pră cutari, o crăpat, S'Ini-o rămnit la cutari, o pliosnit, Dzi-o fi dzokiată dzi muieri, Să-i crăpi ţîţa, Să-i pisi cosîţa, Să-i moară băiatu dzi foami, Să să miri lumia şî ţara dii ia. Cutari să udzască curat, Luminat, Ca dzi . la Durnnizăn lăsat, Ca dzin tată sămănat, Diin rnumă făcut, Dzin moaşă scăldat, Dzi naşă bocidzat, Ca staua-n seri, Ca roaua-n cîmp. Ca poala Maiki Mării. Dzin limba mie liac să-i fii. Hei, acti dz-o fi dzi om dzokiat, Să-i crăpi boaşăli, Să-i cură pişatu, S-să miri lumia şî ţara dii ieI. Cutari să rămînă curat, Luminat, etc. Di-o fi dii fată mari, Cu cosîţa pră spinari, Să-i crăpi ţîţa, Să-i pisi cosîţa, S-să miri lumia şî ţara dii la. Cutari să rămînă curat, Luminat, etc. O plicat un om roşu, La o păduri roşii Cu o săcuri roşii Să taie un lemn roşu, Să facă o strungă roşii, Să mulgă oi roşii În strungăriaţă roşii, În cumpănă roşii. Dzin cumpănă roşii, Îl pU11a în străcătoari roşii. Străcătoaria roşii o luva Ş-o puna-rrtr-rm sălsiner roşu. Sălsirierin roşu nu să şcia S'i să făsa. Aşa nu să şcia si să Iăsa Diokitoriu cu dzokitoaria, Râmn itorin cu rămnitoaria, Cu toaci rniracili, Cu toaci dzizrniracili Dzi la cutari. Cutari lldia curat, Luminat, Ca dzi la Dumniz.ău lăsat, Ca dzin tată sămănat, Dzin mumă făcut, Dzin moaşă scăldat, Dzi naşă bocidzat, Ca staua-n seri, Ca roaua-n cîmp, Ca poala Maiki Mării. Dzin limba mie liac să-i fii. Aşa \ cu mînili goali dziscînţ la cap. Atuns sufli prăstă cap. Rudăria - Icoana l\1ăcei, 25. 95 D'I D'ID'IOKIU Fui d'id'i6kiu D'in creii capului, [113] r FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJULUI II3 Bozovici - Fira Cocorăsou, 84. 97 DĂ MÎNĂTURĂ Nu şădza. Dî1a cutare Duse-vă-ţ în rnan negre. Acolo să vă zădzinaţ Şî pră cutare să-I curăţaţ Dă răle, Dă durierî. Şî să vă duseţ dîn grădzină în [grădzină, Păn viţ da prăstă stăpînă; Şî dîn sat în sat, Păn viţ da prăstă a s-o mînat. Da tu, cutare, să rămîn curat Ca dă Dumnidzău Isus Cristos lăsat. Dăscîntă-n apă şî molidvă. Să pună noauă fâlurl dă bucaci în apă. Pun sare, pun pită, pun cucu­ rudz, pun păsui, pun crumpiel, pun tămîne, dulece, sapă, piparcă. Şî cu mătura şî cu cuţîtu să dăscînci. Să să spieli şî se rămîne s-o lapidie la hotar, undie să hotărăşce cu vesinu. Cum să hotărăşce cu ve­ siriu, aşa să să hotărască rău dîla iel. Mînătură curată, Mînătură spurcată, Năpoi întorcată, Du-Ci la mărili negri, C-o crisit fini voştri, Să vă duseţ să cununaţ Şî să bi�ţ şî să mîncaţ Şî pră cutare curat să-I lăsaţ, Să rămînă curat. Luminat, Ca dîla DumiJidzău lăsat. Dzîse dă trii ori. Iar prodzîse: 96 DĂ MÎNĂTURĂ D'im faţa obrazului! D'id'iokiu cu muron , D'id'iokiu cu muroani. Inima i-o crăpat, Sînzili il-o vărsat, Iar să rămînă curat, Luminat, Ca di moaşa iar scăldat, D'i naj botizat. D'iscînţ .aşa-n săc, cu suflitu suflat. [Suflă peste cel bolnav.] Pătaş - Ana Băsilă, 78. Sin-o mînat cu o mînă, Întorc cu doauă. Şî Si11-0 mînat cu doauă, Întorc cu trii .... , etc. Sin-o mînat cu opt, Întorc cu noauă, Cu noauădză-şî noauă. Să să ducă dă pră capu a lui se-i [becag, Să rămînă curat, Ca dîla DumiJidzău lăsat, Că io rn-an rugat la Maica Marie. Maica Marie audzâ, Pră scară dă sară să cobora Şî cu bisu pocna Şî toace durierili dîla cutare luva. Şî iel să rămînă curat, Ca dîla Dumnidzău lăsat At unsa dzîse : .Fui strîgă Şî strîgoane Şî muru011 Şî muroane, Şî rămnitud Şî prăvitud, Nu sta, ! I j� 1. I Anuarul Arhivei de Folklor III. }�. [114] EMfL PETROVICI II4 .Mînătură curată, Minătură spur­ cată, Năpoi întorcată, Dusi-vă-ţ la mărili vînăce ..... Ş-atuns dzîsi : Dusivă-ţ la mărili albi.... , 10 v-am dăscîntat, Prăstă mărili n<;gri v-am aruncat, Cutare curat o rămînat. Şopotul-Nou - Păuna Râncu, 50. 98 AL DĂ MÎNĂTURĂ Mînătură spurcată Şî noauă văduvi văduvici Şî dîla cutari oprăvici, Şî cu puşca l-am puşcat Şî cu mârrnor l-am mărmurit Şî cu prau l-am prăuit Şî ăluia cari-i becag l-am mînat Şî cu pieli goală l-am mînat, Pră roată l-am încălicat Şî cu coarni dă capră l-am (îmbruţat Şî-n N'ergăr; li-am nicat s-arn [imbruţat Şî o vinit mînătura pră apă Şî io am mînat-o pră săc. Şî iar o mînat mînătura pră săc Şî am mînat-o-ri apă. Şî du-Ci, mînătură, Prîn foc, prîn apă, Că ieu cu gura c-an dăscîntat Şî dialu al mari ţî l-am dat Dă keltuială şî dă oprăvit. Şî du-Ci pră pov6i ! Du-Ci la dom-so năpoi, Să nu-i di<; a sta, l,a pat îl vo culca, Z' os să-I trîncască! S'ini i-o fi dat cu una, ti dau cu doauă. S'Ini i-o fi dat cu opt, Îi dau cu noauă, Cu noauă cară-ncărcaci, Ca dă sari a păsaci. Şî zos să-I trîncască Şî căcaina să-I lovască. Şî cum întorc patru boi la capici, Aşa să să-ntoarcă Făcăturili, Mînăturili. Şî iel rămîne' curat, Luminat, Ca dîla Dumnidzău Sfîntu lăsat. Şî să nu poată sta, Să nu poată-rnbla, Pan dă mini vo da. Şî liac i-an dat, Cu gura i-an dăscîntat. Şî io dăscîntătoari, Şî Domnu Ristos dă fălos. Şî Dumnidzău sănătaci-i da Şî Maica Mărie cu iel iera. Am dăscîntat aşa cu mîna. Să pun mîna pră iel. Băuia - Ana Otu, 67. 99 D' 1 MÎN ĂTURĂ D'-A SPURCATĂ Cîn discînţ d'i mînătură d'-a spurcată, iar d'iscînţ cu spurcat. Iartă, sfînt'i pămînt'i, Că nu t'i-mpung pi t'ini, Împrtng mînăturili. Mînătură cu d' lta. Atunsa Ana plecă pră pămînt Cîntînd, Văierînd. N'ima n-o audzâ, N uma cu Sîmtă Maică Mărie (să-ntîna: [123] FOLKLOR DIN VALEA ALMA.ruLUI 123 J - Un-ce dus, tu Ana? - Mă duc, Maică-n lumi, C-o tunat rău-n mini. Carna-m mînca, Pucerea săca, Sînzili-n surbi, Faţa m-o-ngălbini. Intoarsi-ce-nnăpoi, nu ee duse, Că ieu liacu ţî l-oi da Şi durierili şî vaieejWli li-oi luva Si la seri oi nălta, După 1i1i�l) oi pitula. Nu săv�măi vedza, Nu să vo măi audzi Pînă viacu ş-arninu vo fi. Vi fi posită dă lun, dă marţ, dă miercuri, dă zoi, dă vinirî, dă sîmbătă, dă duminică. Noauădză-şî noauă dă posituri, Noauădză-şî noauă d-aducăturî, Iertaţ, Şî liacu Iu Ana-l daţ. Că io v-oi dăscînta, Şî cu miere v-oi indulsi, Şî pră Ana o zvidui. Şopotul-Nou - Păuna Râncu, 50. 122 DĂ POS'IT Cîn să cemi, cîn fuzi, cîn să sminceşci la minei. Positură dă dzîua, Positură dă noapci, Noauădză-şî noauă dă posituri. Nu sta, nu şădia, Că cu cuţîtu e-an tăiat, Cu săcurea e-an snopit, Dî1a biCijug dureriii am oprăvit, Dî1a casă la casă. Şî liac i-an dat Şi Maică Mărie Cu iei să fie. Iar cu cuţîtu şi c-un fir dă mătură. în apă. Şî cu cuţîtu la foale şi cu aiu codrului, cu untura porcului. Bănia - Ana Oţu, 67. 123 UNSURA DĂ NOAPC'E Dă săre băi atu din ţoale şi nu poace durrni, ş-atuns caută untură dă porc negru. Ş-atunsa împre­ ună-n untură ai, sare, tărnîne, prau; ş-atuns dzîse (dă la o muiere care şcie). Aia dăscîntă În trii sări. Dzise mai intîn : Dăscînt copilului unsura dă noapci. Stu cală, Stu bală. Stu hală, Stu haloa ne, Stu zmei, Stu zmăoa.ne, Stu dras, Stu drăcoa ne, Stu viorr, Stu vioroa ne, Stu păduri, păduroane, Stu muma păduri, Stu muma ogaşîlor, Fuziţ, Duseţî-vă Din streşîna caşi, Dîm pragu uşî, Dîn prag, Dă sup prag, Dîn casă, Dă sup casă, DÎm pat, Dă sup pat, [124] I24 EMIL PETROVICI Dîm masă, Dă sub masă, Dîn aşcernut, Dă supt aşcernut, Dîn căpătîn, Dă sup căpătîn. Carna nu-i mînca, Pucerea nu-i săca, Sînzili nu-i surbi, Faţa nu i-o-ngălbini, So mnu nu-l sminci l Că io cu limba oi dăscînta. Cu untură dă porc negru c-oi afuma Şî cu ai ce aii Şî cu prau ce profi, Cu tămîne c-oi tămîna, În Ioale dă capră c-ei băga, Prăstă mări c-oi arunca, Undie calu nu să călărieşce, Fata mare cosîţa nu-mpleceşce. Copilu să rămînă curat, Luminat, Ca dîla Dumriidzău lăsat. Iar unze la tălpi şîla inimă ş-o pune sup streşîna căşî, acolo să şce. Şopotul-Nou - Păun a Râncu, 50. 1:M Sara cîndî nu poţ să dormi, o copilu mic nu poace să doarmă, atuns dzîs (cum îl kiamă copilu) ! O avut, Doamne, Pătru, o avut Un copil dă dom nişor Cu okl lăcrămaţ, Cu inima sînie-nkiegat. Dar iel pră nima nu vedia, Numa surorili lu Lazăr li vedza În cîmpu cu flori, Dîn flori albin, Dîn albin sară, Dîn sară lumin. Luminili s-aprindza, Raiu să dăşkidza, Maica Mărie cu Maica Vinirî să rîdza Şi dîn gur-aşa-m dzîsa : S'i n-o spune poviasta mia Z' oi sara dă tri ori, Vineri sara dădăuorî, L-oi scoace dîn mă' gubî, Dîn păgubi, Şî l-oi duse-n rai, Undze-s miesă-ncinsă, Făclii aprinsă, Acol6 vo trăi, Acolo vo lăcui. Asta cînd o dzis dă trii ori, atuns adoarme. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 125 DZ'I CRUS' A MARI Cîn nu doarmi băiatu ăl mic. Crusimică, Crusi mari, Crusi sfîntă ş-alduită. Dzin crusi mică, Dzin crusi mari, Dzin crusi sfîntă ş-alduită Să nasc-albină, Dzin albină mieri, Dzin mieri sară, Dzin sară lumănari. Lumănaria s-aprindza, Sfînta" Maică Mărie în mîn o luva, Pră cutari să suia, Îrn biz', dzi foc plisna, Toaci halili li sprînja. Cutari udia cu Domnu Şî cu somnu. Sfîntă Maică Mărie să-I adoarmă, Sfîntă Maică Mărie să-I dzişcţpCi .. Să dzîsi dii trii ori şî diiscînţ [125] FOLKLOR DIN VALEA ALl\IĂJULUI 125 j / CU cuţîtu şî-l pun la liagăn sau la . pat la răstamiţă, undzi doarrni băiatu. Rudăria - Icoana J\lIăcei, 25. 126 DĂ-N DZ'E SOARE Cîn ce doare capu dă-n dze soare. C'e doare o pănă-ni prîndz, o dup-amnadzădz : nu ce doare să ce ţînă una. Atuns mă duc cu omu becag la rîu. Dăscînt cu noauă pietri dă noauă ori : Soare-n die soare, Soare mic, Soare mare, Soare alb, Soare galbin, Soare negru, Soare vierdze, Soare noauădză-şî noauă dă sori; Soare rumînesc, Soare ţîgănesc, Soare tursesc, Soare slovăsesc, Soare sîrbăsc, Soare noauădză-şi noauă dă sori, Soare văsesc, Soare căiesc, Soare oiesc, Soare porsesc, Soare cÎnesc, Soare mîţăsc, Soare noauădză-şî noauă dă sori. leş dîn creii capului, Dîn faţa obrazului, Dîn toace înkeieturili, Dîn toace măduurili, Că io c-oi dăsdnta, Cu piatră c-oi aşădza Şî-n apă c-oi neca. Şî-n apă ce văd Şî-n apă să fii În capu lu ălui becag să nu măi fii. Şopotul-Nou - Păuna Râucu, 50. 127 DĂ MUS'rI' 10 am dzăcut un an dă dzî1e, şî m-o secit popi, şî m-o făcut sluj­ be-n bisărică, şî dî prî la apăticări, şî dî1a doctur, şî nu m-o trecut pănă o musit cu mirie-rn prag. Um bît aprins dă seron îm mînă ş-o lumină aprinsă [ţine] al becag. (10 am ţînut). Şî trii ieşkii (răsărice dîn lemn care săr cîn currnî lenmu) pră prag ard cu tămîne pră i�le. Şî al becag şădze-n zenunki, şi muierea dăscintă cu săseră la şăle şî dzîse : Cruse mică, Cruse mare, Cruse sfîntă şî alduită. La capice colţ dă fier La inimă colţ dă vier. Lumină dîn lumină Lumina s-aprindza, Raiu să dăşkidza, Domnu Cristos scobora, Pră scară dă arzint, Păn la Ana la pămînt, Îm braţ-o luva, Cu bisili dă foc pocna Halili le sprînja. Fui, hale Fui, aloane, Fui, dras, Fui, drăcoane, Fui, viuor, Viuoroane, Păduri, [126] I26 EMIL PETROVICI Păduroane Zmiei, Zmăoarie, Muma cadrului, Muma ogaşului, Muma păduri. Fuziţ, urîcilor, Dăsplăcicilor, Dîla Ana. Nu-ngînfa, Nu-nfla, Că ieu cu săsira c-oi dăscinta, Şî c-oi tăia, Cu tărnîne v-oi tămîna Şî-n codri pustîn v-oi mîna. Şî v-oi da cosfe dă cărat Şî lumină dă vedierat. Asta îl dzîse dă trii ori, tot aşa. Cuştule mult dăscîncicu ăsta prîntu că ăsta-i dăscîncic mare. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 128 DĂ Z'UNGHIU Cauţ un fuior dă vară. Şî ce dus după uşă şî dzîs întîn : Scoş plugu, Arai, Sămănai, Încolţîră, . Răsăriră, Crescută, S-al�sără. 10 mă duş Şî le culeş, Le făcui grămadă. Iele musedzîră. Le scuturai dă sămînţă. Li-am pus în apă şî li-am topit. Le scoş dîn apă şî le spălai. Le spălai Şî le uscai. Le bătui. După se le bătui, le piepcenai. Li-am făcut caier. Am tors Şî an-coţ.ît Ş-am urdzît Ş-am învălit Ş-am năvădzit Şî am ţăsut. Am tăiat pîndza. După s-am tăiat pîndza, Am fiert-o-m pîrlău. După s-am fiert-o, An scos-o, An spălat-o, An croit-o, An făcut-o kimieşă, An cusut-o. Al becag o luvă Ş-o imă, 10 o luvai Ş-o spălai Pînă să făcu tranţă. Cum nu să şcie dă tranţa aia, Aşa să nu să şcie dă iunghiu dîn [oasăli lu Pătru. 10 am dăscîntat C-un fuior dă vară. Am dăscîntat Şî l-an legat, Prăstă mări l-am aruncat. Maică Mărie, Liac dîn gura mie să fie. DăsdJCicu mieu, Liacu dîla Dum nidzău. Ia puţîJ am dăscîntat, Simtă Maică Mărie Liac mult m-o dat. Aţa dă iunghiu o pun pră după guşă şî pră după mînă, undze-l doare. Şî' pănă dăscîntă fase aţa, [127] FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJULUI 127 . ş-âtuns Iase aşa roată cu aţa îm palmă şî atuns pune pr-al becag să lingă sare dă pră palmă; dă trii ori întoarsi roata şi linie sare. Şopof.ul-Nou _. Aceeaşi. 129 DĂ-NTORS Cîn trăieşce omu rău cu muieria, atunsa să dzîse un dăscîncec să să­ ntoarcă: dă-ntors. S'ine o făcut cu una, Întorc cu doauă; S'ine o făcut cu doauă ... , etc. S'ine o făcut cu opt, Întorc cu noauă. Noauă cară dă-ncărcace, Cu crasi găzîce, Cu pari bătuce, Dă urîsu n, Dă năprăciturl, S-să ducă Pră cale, Pră cărare, Pră drumu al mare. S-să facă văndălac. S-apuse pră socac. S-să facă musculiţă, S-apuse pră uliţă. Ale răle ' Să să spiele, Ale bune Să s-adune. Cun s-adună lumea la foc şi la apă, Aşa s-s-adune ale bune. Că io-i dăscînta, Cu tămîn-oi tămîna, Cu sare oi săra, Cu Iunizină oi fuzina, Cu piparc-oi pipărca, Codri pustîn oi mîna S'i ne o făcut cu noauă, Întorc cu noauădză-şî noauă. Iar sin-o făcut cu sur6c, Întorc năpoi cu foc, S'in-o făcut cu noauă, Întorc cu mînili cu amîndoauă. A' mătură măturătoare Casa AlE apărătoare! Cun să astrînze gunoiu-n casă, Aşa să s-astrîngă Urîsunili, Năprăciturili. Cum nu poace să facă popa bocedz [făr bosioc, Aşa să nu poată sta la Ana Cum nu stă luna şî soarili, Aşa să nu şce urîsunili. Bună dzimi naţa, cîrciţă [mare, doamnă mare. Mulţămez-durnitale, Ano, [d-aor şî d-arzint. Şădz pră scamn d-aor ş-d-ar­ [iint ! N-am veni-să şăd, Num-am veni-să mă spell Şî să mă curiţ. Cun curiţ curţîli tăli dzîua şi [noapca, Aşa să mă curiţ pră mine dă toace [urîsunili. Că pră cap, Pier dă drac; Pră miri, Pier dă cîn ; Pră ţîţă, Pier dă mîţă; Pră dos, Pier dă urs; Pră trup, Pier dă lup; Pră pisoare, Pier dă soară ; [128] I28 EMIL PETROVICI Pră tălpi, Pier dă şărpi. Pră gură muţîia, Pră oki orbia Ana să fie curată, Luminată, Dîla Dumriidzău lăsată, Dîn tată născută, Dîn mamă făcută, Din naşă bocedzată. Ca auru dă curată. Asta-l dzîse dă tri ori. Pune-n apă sare, piparcă, tărnîne, funizină, şi dăscîntă c-un fir dîn mătură. Ş-fase cruse, să udă şî bie şi aia-o laltă. S' e mai rămîne o lapădă întră drumuri, un-să dăspart dru­ murili. Şopotul-Nou - Păuna Râncu, 50. 130 DĂ lZDATU Fui, izdaci, nu sta, Nu şădza, Că pră sup pămînt ai vinit, Pră sup pămînt c-am mînat Şî cu cuţîtu ca-ri tăiat Şî-n mări c-am mînat Şî cu pisoru c-an călcat Şî cu vÎntu c-am mînat, Dî1a casă La casă� Şî ăn lumi c-am mînat Şî-n noauă otară oprăvîci. Şî undii afli pră dom-so la masă Şî ios să-I trînceşc. Şî ieI udiî curat, Luminat, Dîla Maică Mărie lăsat. Şî Dumnidzău liac i-o dat. Cînd îl doar la inimă şî să înf ă la foali, asta-i izdat. În apă dăscîntă, cu cuţîtu. Ş­ acolo puni cîta tămini. Ş-atunsa-i dă cîta să bie şî pră urmă-l udă, pră care-i becag, Rănia - Ana Oţu, 67. 1:11 D-APUCAT Dă durierea pieptului, dă tusă. Şasă dzile-n săptămînă rugătoari Şî io dăscintătoari. Ş-amin, amin, dăscîncicu lu Dum- [nidzău. Ş-o plecat tantoru cu tăntoroana Ş-apucatu cu apucătoana Dîla casă la casă. Undzi află uşa-ncunată Şî feriasta astupată Şî sări-m prag. Şî dim prag sări-m masă Ş-aflară pră cutari cari-i bicag [împat Şî-l îndzisară şî-I apăsată Şî numa' cu suflitu-n oasă-l lăsară. Şî viniră la Ana dăscîntătoari Cu cosîţăli pră spinari Şî cu piepcini dă lînă-ntr-o mînă Şî cu foc şî cu tamîne Şî cu ieşkii răsăriei. Cîn vo mai înverdzî lemnu Şî bi�i să vo kid, Ş-atuns şî nis atuns. Şî nu fuii cum fuii. :păru dîn şeim Şî cîlţî dîn stupă Şî liac să-i fii. Şî lană, lană! S' i ieş-Vl.Odorîtă\ Dă pră văi venită? [129] FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJULUI 129 Că CU toaci dzî1ili m-an rugat . Şî liac i-an dat. Că io an dăscîntat, Toaci durerili li-am mînat Dîm pieb 1), dîn şăli. Şî liac i-o dat Dîn toaci dzîlili ... [Nu ştie cum se termină]. Îm vini să case, c-aşa cîn dăs­ CÎnt îm vini să case. Cu pepcinili dă lînă şî cu foc şî cu trii ieşkii şî cu tamîne şî cu ·co­ dzîli pră spinari cari dăscîntă. Bănia - Aceeaşi. 132 [PENTRU MANA VACII] S'In-o luvat mana dîla vacă Năpoi să să-ntoarcă. Să nu-i vină a sta, Să nu-i vină a şădza, Pană lapcili năpoi îl vo mîna la [vacă. Şî asi trăbuie o salcă dă undze bace pr-apă. Şî lapcili să fiarbă în cîta oală la foc, gazda ala care-i cu vaca. Şî atunsa dzîse. Cu salca . bace la pcili : Nu bat lapcili, Numabat fărmăcătoaria Care o luvat mana. Vaca să rămînă curată Ca dî1a Dumnidzău lăsată. Lapcili să-I ia şî să-l Iapidzi pră apă şi să dzică : Cum vin izvoarili dî1a Dumnidză u Aşa să vină mana la vaca mie. Şî salca o lapădă iar cu apa. Ş-a­ tuns dăscîntă dă diidiokiu : ') Piept. Anuarul Arhivei de Folklor III. Fui strîgă Şî strîgoane Şî muron Şî muroane. S'in-c-o diiokiat, O crăpat. Şî sin-io rămnit, O plesnit. Bozovici - Fira Cocorăscu, 84. 133 D'I BRÎNCĂ Cin să-nflă capu. Bubă albă, Bubă roşîie, Bubă viorintă, Bubă mohorîtă, În noauă kipurî, În noauă fal uri , Lătărieşt/, Frănţuzăşt", U ngurieşt' , Să nu cos, Să nu răscos, Sti napoi să-ntors, Să rămînă curat, Luminat, Ca d/i moaşă scăldat, D'i naş bot'izat. Şî-n unsoari şî-n fie-se d'is­ cînţ. Să unii iar cu tamîni, Pătaş - Ana Băsilă, 78. 134 D'I MOAR1"I Cînd căz neşt/i şî nu să dusi. Înier, înzerielu mieu, Roagă-t'e la Dumllidzău 9 [130] 130 EMIL PETllOVICI Pintru suf1iţă1u mieu! D' in dzî-n dzî, D'in noapt/i-n noapt'i, Păn la sasu al d'i moart'i. C-o plecat pr-o pot' esâ, Ş-o rupt o florisa ... D'in floari să făcu albină. D'in albină să făcu lumină. Lumina s-aprinsă, Raiu să d' işkisă Şî Maică Marie sosâ. D'i iera d'i cale, D'i plecare, D'i mîn-o luva Pîn la poartă cu ia nu sta. Poarta i-o d'işkid'a, M-potroc61 o scria, Scamn d'-od'ină-i da, La od'ină rămîna. Pătaş - Aceeaşi. 135 NUMĂRĂTURA MARE Cînd îi omu bolnav, ce dus lîngă iel la pat, ce pun pră zenunkî, a­ prindz o lumănare dî1a praznic ş-atuns însepi să dzîs : ° plecat un om mare La o pădure mare, C-o săcure mare Să fac-o bisărică mare Cu noauă uş, Cu noauă Iereşc, Cu noauă altăriele. Toţ oamini care lucra Dă Maică Mărie să ruga. Maică Mărie nu-i asculta; Năcăjîtă mare iera, Că-n dăpărtare pleca, Fiul scump a iei căuta, La Maica Miercuri azunza. - Maică Miercurî, N-ai văzut copilu mieu? - 0, Maică Priacurată, Dacă l-oi fi văzut, Nu l-an cunoscut. Iar plecavăicărînd, La Maica VinerI azungînd, - Maică Vinerî, n-ai vădzut Copilu mieu al scump? -- 0, Maică Priacurată, Dacă l-am vădzut, Nu l-an cunoscut. Iar plecă văicărînd Prîn cuţîce ascuţîce, Prîn topoară-mbărburace, Prîn simsele sîmselace. Iar plecă drum dăparce, Azunsă la Maica Duminică. - Maică Duminică, N-ai vădzut scumpul meu copil? - 0, Priacurată Maică, L-an văzut întră doi tîlhari, Bătut şî kinuit, Cu trestie bătut; Cune-m palme bătînd Şî faţa lui scumpă şkipiind Şî cunună dă spin pră cap punînd. S'ine vo şei povasta mia Şî nu vo spun-o, Dă trii ori pră an, Sau dă doauă ori în lună, Sau odată-n săptămînă, Vai'\de sufletul alui om. Bozovici _. Iglica Bufta, 50. 136 ° fost on moş bătrîn. Tata lu mama. Ala ne spuna poveşc în toată sara. Şî cînd kinuie omu şî nu poace să moară, [a zis] să-i spunem numărătura mare. [131] FOLK.LOR DIN VALEA ALMĂJULUI I31 Ai o săsiră-n mînă ş-o lumină-n aialaltă : Bisericuţă mică, Bisericuţă mare, Cu noauă altare, Cu noauă altăriele. Dară-n ia S'ine-rn şădia? Maică Priesesta şăd za, Îm patru cornurî dă pămînce să [uita, 'Pră toţ fiu-să dă maică-să-i găsa, Numa fiu-so nu-l găsa. Pleca pră cale, Pră cărare, Pră drurnu-al mare, Să-ntîna cu Ion Simeon în cale. - Buna cale, Ioane Simcoane, Naşu lu Dumnidzău, N -aţ vădzut fiul meu? :- Maică Priesistă, Şî dăcă l-am vădzut, Nu l-an cunoscut. - Ii Iiesni d -a cunoaşce : Obrăzoru lui, Buldzu caşului : Okişori lui, Mura codrului; Sprînsenili lui, Pana corbului; Kimieşoara lui, Faţa ioliului; Puşkisoară, Dudzitu dă vară; Săbioara lui, Fulziru dă sară; Căluşălu lui, N' egru pinCinor. - Ba l-am vădzut, Nu mi s-o-mpărut, La poarta lu Pilat, Răstîgnit pră cruCi dă brad, Doi răzbunţ sta Cu jordzili-I lovia, PeHţa pica, Domnu-l alduia Şî grîu să făsa. Cu suliţa prîn coastă-1 suliţa Şî sînzili-l tosa Şî Domnu-l alduia Şî vin să făsa. Numa-ntoarsi-ce năpoi Şî lasă ţoale înzereşc Şî ia negre călugăresc Şî ce du la rîu lu Iordan Şî ce spală pră faţă, Pră braţă, Pră dalbă peliţă Şî ce uită sus la răsărit : Ii vedza codri-nfrundzînd Şî cîmpi-nverdzînd. Năpoi să-ntorsa Şî lăsa ţoale înzereşc Şî luva negre călugăresc Şî să dusa la rîu lu Iordan Şî să spăla Pră faţă, Pră braţă, Pră dalbă peliţă Şî uita sus la răsărit: Vedza cîmpi înverdzînd Şî codri-nfrundzînd, Păsări CÎntînd, Pră Domnu seri ului ş-a pămîn­ [tului venind. ISe: - S' ee-ai dat, Doamne, la cin [dă c-o robit? - Nu m-am dat prîntu mama, [prîntu tata, Numa prîntu lumeaprîntu toată. Pănă acu n-o plîns muma după [copil, N'is copilu după mumă, [132] 132 EMIL PETROVICI N'is vacă după viţăl, N'is viţălu după vacă, N'is oaia după miel, N'is mielu după oaie. S'in-o murit, nu s-o cuminecat ; S'ine s-o-mpreunat, nu s-o cununat; S'Ine s-o născut, nu s-o bocedzat. Dar d-ais năince vo plînze muma [după copil, Copilu după mumă ; Vaca după viţăl, Viţălu după vacă; Oaia după miel, Mielu după oaie; Ş-aşa toace bobitoacili. Şî sine vo muri, să vo cumineca, Şî sine să vo-mpreuna, să vo [cununa, S'ine să va naşce, să va bocidza. Atuns dzîse Simtă Maică Mărie: S'ine nu vo spune poviasta mia In dzi odată, O-n săptămîn-odată, O-n lun-odată, O-n an odată, L-oi luva dă mîna stîngă Şi l-oi duse pră culmea strîmbă, In iad, undze să bat şărpi berbesfu Şî să taie Iorfesfu ; Şopîrlili, Ca bîrnili Şî broaşt'ili, Ca vasili. • Acolo vo trăi, Acolo vo lăcui Pănă-i viacu ş-aminu vo fi. Şî sini vo avi� poviasta mia Şî vo spun-o În dzî odată, O-n săptămîn-odată, O-n lun-odată, O-n an odată Lsoi luva dă mîna driaptă Şî l-oi duse pră calia driaptă In rai, undze-s miesă-ncinsă, Făclii aprinsă. Acol6 vo trăi Ş-aco16 vo lăcui Pănă-i viacu ş-aminu vo fi. Viedz, io dacă ştiu că kinuie omu şî nu mă duc, am păcat. Cîn srnincesc la asta, atuns şciu că moare omu şi cîn nu smincesc, nu moare. ŞopotuJ-Nou - Păuna Râncu, 50. 137 NUMĂRĂTURA MARI O plicat un om mari La o păduri mari Să taii un lemn mari, Să fac-o bisărică mari, Cu noauă-us, Cu noauă uşîţă, Cu noauă firieşc, Cu noauă firistuikî, Cu noauă scamni, Cu noauă scămneli, Cu noauă-altari, Cu noauă-altărieli. Pră scam-mic, scamn mari S'Ini-n şădza ? Maica Priesistă Şî sicfL Carci�că, CarCi lnari, CarCi dragă, Cît o ari. Pră toţ drazi iei fii afla, Numa pră drag fiul ei, C' eriului ş-a pămîntului, . Nu-l afla. Şî plică Maica Pri�sistă [133] FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJULUI I33 "/ Tînguindu-să, Amărîndu-să, DZi cosîţă dzisplicindu-să, Prîm pietri colţuraci, Prîn săcuri bărburaci, Prîn cuţîci ascuţîci, Prîn acoani-mpungătoari, Pan azunza sînzili La-mfăşurătoari : Ş-azunza la Toma Postul. Toma Postul îmbia Să şadă pră scam-mic, scam-mari, Scamn galbin dz-aur şî dz-arzint. - 000, Toma Postul, n-am vi­ nit să şăd pră scam-rnic, scam­ mari, scam-galbin dz-aur şi dz-ar­ zint. Am vinit să ci-ntrăb : Ai vădzut pră drag fiul meu, tuturor ceriului ş-a pămîntului? - Ba, Maică Priesistă, nu l-am. vădzut ; şi dacă l-oi fi vădzut nu l-oi fi cunoscut. - Că-i lesni dz-a cunoaşci : La braţă, Iarbă criaţă. La brîu lui, Ii Ioiofiu, în doi umiriei, Z-doi luCifirei, Îm faţă-i soarele Şî-n dos ii luna. - Ba, Maica Pri�sistă, nu l-am vă,dzut. Du-Ci la naşu Ion; Sfint-Iion. IeI măi dziloc 1-0 fi" vădzut. Iar plică Maica Pri�sistă, Tînguindu-să, Amărîndu-să, Dzi cosiţă dzispliCindu-să, Prîm pietri colţuraCi, Prîn săcur'i bărburaCi, Prîn cuţîCi ascuţîCi, Prîn acoani-mpungătoari, Pan azunza sînzili la-nfăşurătoari. Ş-azunza la naşu Ion, Sfint­ Iion. Naşu Ion, Sfint-Iion, o-mbia să şadă pră scam-mic, scamn-rnari, scamn galbin dz-aur şî dz-arzint. - 000, naşu Ioani, Sfint-Iioani, n-am vinit să şăd pră scam-rnic, scam-mari, scam-galbin, dz-aur şî dz-arzint, Am vinit să ci-ntrăb : Ai vădzut pră drag fiul meu tutu­ ror ceri ului ş-a pămîntului? - Ba, Maica Priesistă, nu l-am vădzut; şî dacă l-oi fi vădzut, nu l-am cunoscut. - Că-i lesni di-a cunoaşci :. : \ La braţă, ,- Iarbă criaţă. Vismîntu lui viorint, Incins prăstă pămînt. Murgu lui sună dii vară, Puşkiţa lui sună dii toamnă. În doi umiriei, Doi lusifiriei, În faţă-i soarili Şî-n dos ii luna. - Ba, Maica Priesista, l-am vădzut la rău loc; îl kinuia cîni" şi păgîni dii j îdovi pră crusi dii brad; în mîn şî-m pisoari ii băca băskii dii fier cu maili dii oţă1. N uma du-Ci la rîu dii roauă a 'lu Ior­ dan să Ci speli pră faţă, pră bra­ ţă, pră alba piliţă, să laş smoala pietrilor, să Ci şceri cu năramă frumoasă, să laş haini-niireşc, să iai 11�gri călugăreşc şi să Ci sui în vîru Sficagului şi să cauţ asupra munţilor. Vii vidia munţî-nfrun- . , 'dzînd şî izv oară izvorînd şi pră cel dom-mare aCingîndu-să sau dti ceri sau dii pămînt. Maica Pri�­ "sistă iar plica, [134] 134 EMIL PE'fROVICI Tînguindu-să, Amărîndu-să, Dii cosiţă dzisplicindu-să. Pan azunza la rîu dii roauă lui Iordan şî să spăla pră faţă, pră braţă, pră alba piliţă : lăsa smoala pietrilor, să şcirza cu nărarnă fru­ moasă, lăsa hailli-niireşc, luva ne­ gri călugăreşc şî să suia-m vîru Sficagului şî căuta asupra munţi­ lor şî vidia Murrţî-nfrundzînd Şî izvoară izvorînd şî pră cel dom-mari acingîndu-să sau dzi seri sau dii pămînt. - 000, drag fiul mieu, ceriului ş-a pămîntului, se c-ai dat la cîn şî la păgîn să Ci kinuie pră crusi noauă dzi brad? În miri şî-rn pi­ soari .să-ţ bată băskfi dzi fier cu maili dzi oţăl P - 000 tas, maica mia, Nu dzîs-aşa, Că cu cît vorbieşc, Cu atîta păcătuiesc. Nu ma-m dat pintru mini Sau pintru cini Sau pintru maică Sau pintru taică. M-an dat pintru lumi, pintru toată; pintru orb şî pintru şkiop, pintru mut şî pintru surd. Pan n-a da-mă ieu la cîn şî la păgîn să mă kinuie pră crusi noauă dii brad, în mîn şî-n pisoari să-ro bată băskii dii fier cu maili di-oţăI, Oaia nu ş-o lins mielu, N'ii vaca viţălu. S'ini s-o-mprionat, Nu s-o cununat, S'in-o născut, ') Imită pronunţarea literară. Nu s-o bocidzat ; S'in-o murit, Nu s-o curninicat Iar dz-acii năinci Oaia-j vo linii mielu Şî vaca viţălu; S'in să vo-mpriona, Să vo cununa; S'ini vo naşci, Să vo bocidza. S'ini vo muri, Să vo curninica. S'ini vo şei povasta asta şi nu vo dzîs-o În săptămîn-odată, Ori-n lun-odată, Ori-n an odată îl vo luva Dumnizău dii mîna driaptă, îl vo dusi pră drumul t) driept pan la poala raiului şî numa-i vo arăta poala raiului. Şî-l vo luva Dumnizău dii mîna stîngă şî-l vo duci 1) pră drumuri strîmbi şî strîmci pan la iad. Ş-acol6 vo locui în vies. Iar cari vo şei povasta asta şî vo dzîs-o În -dzî odată, În săptămîn-odată, Ori-n lun-odată, Ori şî-n an odată, îl vo luva Dumnizău dzi mîna stîngă şî-l vo duci 1) pră drumuri strîmbi pan la iad şi numa-i vo arăta ţadu. Şî-l vo proluva Dum­ nizău aţi mîna driaptă şi-l vo dusi pră dru1TIuri driepţ pan la poala raiului ş�acol6 vo locui în viyC în viyCilor 1). Amin. Când ii bicag dii moari, aprindz o lumină şî i-o spun. . Rudăria - Icoana Măcei, 25. [135] FOI,KLOlt DIN VALEA ALMĂJULUI 138 [CUM SE APĂRĂ DE DEOCHIU] I35 Ca să nu-l diioaki, pU11e mîna la trup la ia şi fas-aşa : Cum nu să diioaki trupu, aşa să nu să dzioaki iel [copilul]. Bozovici - Fira Cocorăscu, 84. 139 Şi cînd îi dăscîntă, dă sîmce că-i dziokiat, atunsa-l linie pră frunce : Cum linie vaca viţălu Şî oaia mielu dă mlas, Aşa ling io pră ieI dă dzidzokiu. Bozovici - Aceeaşi. 140 Udă cu pişăţi băiatului pră sine o viedze că 1-0 diokiat. Şi cînd îl bocadză, îl pune pră pragu uşi şî pune curu pră ieI, moaşa. [Zice] : Cîn s-o mai dzokia curu, Atuns să să dzoakie băiatu. Atuns şi nis atuns. Şopotul-Nou - Păuna Râncu, 50. 141 Dăcă dzasi dă friguri, să vină o muieri cari-i fuiită după bărbat dîla părinţ. Atunsa să ia găliata cu bosiioc cu apă şî să miargă la al bicâg [şi să-I ude pe cel bolnav.] Să fie astrucat, ca să nu vadă sini-l udă. Şi dzîsi : Cum io l-am udat cu apă, Şi frigura 1-0 lăsat Şî io acas am plicat 1). Bănia - Ana Oţu, 67. 142 [CUM SE OPREŞTE PLOAIA] Aud că Ţigani fac aia, care fac la cărămidă. Cîn s-apucă dă cără- ,) Frigurile se mai vindecă şi aşa că un necunoscut este rugat să dea o palmă bolnavului. [136] EMIL PETROVICJ midă, atuns prind o broască ş-o bagă-n cărămidă. Acolo stă. NlI-ŞCU, o pun la coş, undz-o pun cărămida aia. Şopotul-Nou - Păun a Râncu, 50. 143 Iestă neşce buiedz pră CÎmp, ca omu şî băle şî măi intunecace şî nli!gre dă tot, cum i omu. Jele-s numa-mpupice. Şî le ia muierin o ornu şî le pune una d-o paroe şî una d-aialaltă parce sub brîu. Şî le sorosE;şce : Dîcă i-i mai drag dă alta, să-nf1oară care-o sorosit-o, şi dacă i-i mai drag dă ia, să-nf1oară iară care-o sorosit-o. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 144 La Sîmiordz, fac în sara ispră Sîmiordz, ca să nu ia mana dîla vas, dîla oi, să nu ia lapcili. Fase unsură îm prag cu ai, cu prau. Dăscîntă cu o săcure şî dzîse că : Fărmăcătoare, Vrăjîtoare Să nu ia mana dî1a marva mIE;. Fărmăcătoare dă pră seri, Fărmăcătoare dă pră mări, Fuiiţ dîla marva mie, Că ieu cu ai v-aii, 145 Cu prau vă proii, Cu untură vă unturai, Cu tămîne vă tămîriai. Să vă dusiţ În codri pustîn, La marva mie să nu vin, Şopotul-Nou - Aceeaşi. RÂSCU'CÂIE MARVA Atunsa pune un fir dă salcă la găliată; ş-un Iioşcan pU11e la găliată. Fase un colac şî pune colacu pră gă1iată şî mulzi vicili, oili, prîn colac. Şî la a dîla urmă pune doauă gloace mis, un copil ş-o fată, unu d-o parce unu dă alta. Şî copilu dzîse : cucu, şî fata: răscucu. Dzîc şi dă trii ori. Ş-atunsa trag dă colac şî rup colacu, Cîta pune-n saria oilor ŞÎ ălalalt îl mănîncă. Aşa-i obliseriu, CÎnd o do CÎntat cucu, să răscucăie marva. Dacă nu le răscucăie şî fată după se o CÎntat �ucu, atuns pierd lapcili. Şopotul-Nou - Aceeaşi. 146 La vas. MiE;rie doi copii la vacă. Au un colas. Unu şădie d-o parte, unu dă alta la vacă. Ţîn cu mîniIi dă colac sub vacă. DzÎse unu: cucu, [137] FOIJKLOR DIN VALEA AIAL\.JULUI I37 altu : răscucu, dă 'trii ori. Ş-atuns trag şi rup colacu-n doauă. Unu rămîne cu cit o apucat cu minili : şi unu şi altu. Îl mănîncă [colacul] cu lapce -dîla vacă. Aşa-i dacina că cînd fată-n vriernia cînd cîntă cucu, audze cucu şî trăbă răscucăit, că să aibă lapce vaca, să nu stărpască, să aibă mană. Şopotul-Nou - Ilie Bălaure, 83· 147 [PENTRU A CÂŞTIGA UN PROCES] Ieu fac şî cu curat şi cu spurcat. Îi strîg pi numi: Golgota, Gavril, Mat' imotei , ăi d'im baltă. Sâmbăta şi marţa. Cînd ieş-kemat , ai cu sini o iud'icată [atunci chemi pe cei necuraţi]. Spun că îi plăt' eşt/ pi ucigă-i. [Mergi sîmbătă sau marţi seara la râu]. Strîi : Golgota, Gavril, Mat'Imotei, Ăi doauădză-şî patru d'i dâuli, D'i grabă să grăbit, La mini să ieşîţ, Cu bini, cu bucurie să-m fiţ (aiutori) ! Că v-oi plăt/i, v-oi dărui, Cu plată mari viţ fi, Că v-oi da şî cap pintru capu mieu, Numa azutorî să-m daţ, D'ila iud'icată să mă scăpat. Atuns iai pietrili dim vad. [Mergi la vad]. Capu năpoi să nu-l întors, nis crusi să nu fas, Iau noauă pietri d'ila baltă, d'ila vad, d'ila iei, şî apă. După s-adus pietrili acasă la vatră, t/i-ncalis şî dzÎs : Pi pivă mă-ncălicai, Pi toţ vă strîgai, Azutori să-m daţ. Că ia v-am plăt'it Şî v-am dăruit. Li pun sup pat. Merz mîne und'i ieş-kiernat cu alia. Li iai în seva, într-o olcuţă. Cu apa t'i speli şi pietrili li iai îm pozonarî, Acol6 cîn tun inluntru [la proces), li Iapidz, să nu t'i vadă nima. Pătaş - Ana Băsilă, 78. [138] EMIL PETROVICI 148 [CÂND SE ZIDEŞTE O CASA] Purii la colţ, [la o casă nouă la temelie], un sfănţî' c, o para d-ăli albi, um paar [cu puţină apă]. Îl zidiţşCi. Şi: ăli răli să să speli şi ăli bU11i să s-aduni la casa mie. Aşa dzîsi. Bănia - Ana Otu, 67. 149 Pune um pui, maistoru, şi-l zîdiţşCi acolo, pintru că să fii diiscum­ părată casa. C-aşa o fost la-i bătrîn, aşa o fost pomirriran Îi vorba aşa că, cînd ii gata casa dii să să bazi-n casă, atuns moari unu. Aşa o dzîs ăi bătrîn. Dz-aia puni puiu, ca să nu moară omu, să moară puiu ala. Rudăria. - Mihai Dobren, 80. 150 DO'DOLI Lăieţăli să fac dodolî. Să-mbracă-m boj. Ş-atuns pliacă prin sat cîn­ tînd şi ies muierili şi le udă cu apă. Cîntarea lor i-aşa : Rugă, păpărugă, Ia iej dă 6e udă C-o găliată d-apă Prăstă lumi a toată. Pămîntu să să moaie, Umiedzală să vină. Ploaia iar să vină, Dă copii să-i fie milă. Copiii-s fără păcat, Pămîntu-nsătat. Îritoarse-ţ, Doamne, mila ta Şi nu ne lăpăda : Marva-nsătată, Viţa 6eudată. Şi moşii a uscată. Doamne, să vină, să vină Ploaie lină, Să 6e vină apă dăstulă. Rugă, păpărugă, Mila ta, Doamne, ne udă. Bozovici - Iglica Bufta, 50. 151 Să-mbracă, �ă fac duoldore cu buoj, cu floA nu le mai cunoşc sirie-s, fiţce curaco, şcolăriţă, şi cîntă: Ploaie, Doamne, ploaie, Undie-i valia sacă, Să să umple d-apă. S'erne cu surielu, Toarnă cu subăru, Rudă, rudă, Vină dă ne udă Cu găliată plină, Udă prin grădiină. [139] FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJULUI 139 I J l. 1 f Dar să bagă şi prîn căş şi udă casn isi. Şî cu sine să-rrtîuesc pră drum, tot udă. Le dă tot natu cît poace, cîc-un leu. Şopotul-Nou - Păuna Râncu, 50. DEMONI, FIINŢE FANTASTICE 152 MUMA PĂDURI 'fata lu mama, iel o fost noapca la oi sîngur într-o pădure şi ieI o a­ durrnit. Cînd iel să pomeneşce viedze că şădze o hală la foc. Dară diîse rnoşu : - Dar tu noapca ? Ia o dzîs: - Şî io noapca, toată noapca. ISe: - Ai avut mare năroc c-ai avut ai la Cine. Atuns şî rupe a mînca ai din poz.ănari. Ş-atunsa ş-ia pră uşă afară şi să dusi. Muma păduri [a fost], d-aia o dzîs ia: Şî io noapca, toată noapca. Şopotul-Nou- Păuna Râucu, 50 153 Şî tracili lui iar, d-acolo s-o momit hala la iel. S-o făcut muiere ş-o venit la iel noapca, Şi iel atîta o slăbit dă n-o putut să păşască pră lume. Acu-ntr-o sară ia iar vine la iel. Numa n-o doaiuns la iel, c-o vădzut-o lupi ş-o curs lupi după ia. Ia n-o mai putut să piară, că lupu n-o mai clipit dîn okL Şî ia strîgă la iel, la om : - Marcooo, Marcoo, curî, că mă mănîncă lupi, curi că mă mănîncă lupi, nu mă lăsa, Maree ! Atunsa iel nu i-o răspuns, nis n-o curs. Ş-atuns o mîncat-o lupi. O scăpat omu dă ia. Smăoana s-o momit la om. Şopot ul-Nou - Aceeaşi. 154 Muma păduri spămîntă copiii. Îmblă noapca, Bănia - Ana Oţu, 67. 155 O spus un om că o fost la păduri cu ortasi. O fost la pors. Ş-o vinit la medzî nopţî muma păduri ş-o-mbrăţîşat uşa, la colibă. Atuns iel s-o sculat ş-o Iuvat săcurea ş-o vrut să die-n muma păduri. Şî muma pă- [140] EMIl. PETROVlCI duri nu fuia. Iel odat-o dat cu pieptu-n uşă şî cădia uşa cu iel prăstă muma păduri. Atunsa iel dzîsa : - La si-ai vinit tu aisa la noi? Ai ghindiit că iJ.i cemim dii cini ? Şî muma păduri atuns să scula şî plica mîrăind. Ş-atunsa iel cîn s-o băgat înuntru dzÎsă cătră ortas : - 000, dăr taari fu muma păduri. Asta trăbi să ni fac-un rău pan la dzî noauă, că o suduii şî ia plică mîrăind. Ş-atuns diimiuaţa cîn s-o sculat, fiecari s-o dus la cosini1i lor să sloboadă porsi afară .. Şî cîn să dusă rnoşu la cosina lui, află' o scroafă năroită-n sînii. Şî moşu dzîsă: - Adz vădzut, ortasilor, că v-an spus io voauă c-ari să ni facă muma păduri un rău. Rudăria - Icoana Măcei, 25. 156 PRICOLIS' S-o făcut dîn om cîne. O avut năpoi [coadă] şî nima n-o şciut. Ş-o mînat muiţ>rea la moară şî ieI s-o dus după ia s-o muskie. Şîia o dat cu furca şî i S-o prins caieru dîn furcă în dzinţ, Şî vine şî vaită cîtră iel şî cîtră soa­ cră-sa C-o venit un cîne mare şî abia s-o apărat dă iel. Şî iel s-o-nseput a rîdie şî i-o vădzut caieru în diinţ. Ş-atuns<{\ o dzîs cîtră ieI: - O ieş-tu cîne? Atunsa 1-0 Iuvat şî 1-0 căutat şî 1-0 vădzut că are coa­ dă. Ş-atunsa i-o ars cu fieru coada şî-n-o măi avut coadă. Ş-atuns o fost om şî ieI întră oamen. N-o măi putut să să facă cîne. Bozovici - Fira Cocorăscu, 84. 157 Pricolis : oam1l1 cari au coadă; să fac lupt. Mănîncă mÎndzî mai cu samă şî dui. Îi ardii coad�atuns nu să mai poaCi fasi pricolis. Băllia - Aua Oţu, 67. 158 [MOROIUJ \ O murit o muiţ>re lîngă mine. În doauă sărr o venit. Şî m-o şuierat în­ tr-o noapce la pat. Ş-a doau-oară o fost în ştaIă neşce doi. Mi li-o Iuvat şî li-o pus după uşă. Cîn mă duc diimiuaţa, nu pucam dăşkidie uşa să întru-nul1tru. Dă fapt asta nu-i minsună. Bozovici - Iglica Bufta, 50. [141] POLKLOR DIN VALEA ALMĂJULUI 159 VÎLVĂ Vin aşa nuvm şi să-rnpreună amîndoi nuviri. Atuns rup lemnili dîn rădăsină, cîn să bat vî1vili, că vilva-i om. C-o fost unu ş-o fost cu fraci-so ş-o strîns la fîn. Da iel o dzîs cătră frati- sa. ISe: . - Să vă lăsaţ cita să vă odziniţ că ia mă duc Într-un loc. Şî iel s-a dus, s-a dăzbrăcat şi s-a făcut vîlvă şî s-a bătut cu altă vîl­ vă. Şi iei o dzîs atunsa cătră fraci-so : - Acu nu vă cemereţ, că acu nu ploaie, nu vine nuvăru. Şî atuns s-ar apucat dă a strînie la fîn şî iei s-a culcat c-o fost nă­ duşît, trecut dă apă, dă luptace se s-a luptat cu vîlva aialaltă. O foz-mai tare iel dă cît âialaltă vîlvă. Năince vrieme, îm bătrîneţă, o fost vî1ve. Acu nu să ştie d-aia. O fost cam proşci, da tot o fost cumince : s-a făcut nuvăr. Bozovici - Pira Cocorăscu, 84. 160 MII.OSTÎ'VN'IS' S'ică nu-i iirtat să Ci piş pră sup strieşînă, că iestă milostî'vnis Cînd Ci piş în masa lor, sup strieşînă, atunsi-ţ ia snaga dzin mîn, diin pisoari. Nu poţ să Iucri, nu poţ să mieri. Atuns Ci dus la vr-o vrăjitoari şî-ţ dziscîntă. Iestă o babă sau o muieri cari şoie. Şî trăbi opt fieci, Ş-atuns o dusi pr-a bicagă la rîu ş-o puni pră un scamn în rîu. Ş-atunsa baba aia Iasi noauă kiţ dii flori. În toată kita de-un fiel dzi floaH. Tuns baba mierzi năinci ş-ăli opt Iieci după ia. Ş-atuns udă baba kita în apă ş-atunsi-i dă lu a bicagă-n cap cu kita şi dzîsi aşa: Hai la rost, la rost. Să miargă snaga undi-o fost, Măi vîrtoz dii cum o fost. Ăli opt fi�ci tot aşa dzÎC ca baba şi ocol�şCi pr-a bicagă dii trii ori şî tot aşa dzîsi dii trii orI. Rudăria - Icoana Măcei, 25. 161 ZMEI [A auzit] c-o zburat pră sus. Bozovici - Iglica Bufta, 50. [142] EMIL PETROVICI pASTORIT 162 LA MĂSURATU OILOR, LA SMÎLDZ La doauă săptămin după Sfîntu Ghiorghi, doisprăse oamin s-adună la măsuratu oilor. Fiecare, vineri sara ş-aduse oili la stînă, le bagă-n­ luntru şî după aia dau mîna fiecare unu cu altu. Şî după aia s-apucă dă muls, toţ la-mpreună. Şî sîrnbătă dziminaţa uni rămîn la poloşcie şî U11i să duc cu oili. Şî ăi s-o rămas la poloşcie taie mieii care şi i-o adus fiecare stăpîn şî fac dă prîndz. La unsprădzăse sasuri aduc oili la stînă, le ocoleşce cu tămîni şi mîncarea să-rnparce la stăpîn. Fiecari-ş dusi o găliată să-ş primască minâja. După aia, după s-o-mpărţît-o, fie­ cari om îş ia găliata şî să aşadză la prîndz. Inăinci bieu răkie dî1a unu pînă la alalalt, toţ. Şi după aia s-apucă dă prîndz toţ, kiocesc, zbiară, puşcă, fac vesălie. După s-o prînzît toţ, proiau găleţîli şi li spală cu apă. Ş-atuns mierg toţ la uşa strunzi, să kicesc cu frundză vierdzi şî s-aşadză fiecari pr-un tutuc şî s-apucă dă. muls. Fiecari îş mulzi oili lui. După s-or gătat cu mulsu, mierze cu găliata cu lapcili să i-il măsuri. Acolo-z doi camin ; unu tîrii cupa şi unu toarnă cu o oală dîn găliată în cupă şi cînd i cupa plină îl toarnă-n cumpănă. Cînd mai ari lapci năpoi în găliată, îl toarnă iar în cupă. Nu s-o-mplut cupa, ş-atuns dă cu aragu, îl măsură. Aragu ăla ari crestături. Atuns şcie cît lapci ari. Cari ari mai mult lapci din iei ala-i bas. După se s-o termi­ nat, s-o gătat cu măsuratu, mierg oamin iar cîdzva cu oili ş-ăialalţ rămîn la poloşcie, strîng lapcili, fac caşu, fierb dzăru şî fac urdă. Strîng liemni dă noapce, provin cu oili sara, iar li mulg. Cîntă cît mulg, puşcă, fac visălii, După aia fiecari merg şî să culcă. Duminică dziminaţa la noauă sasuri, la năprăuor, mulg oili. Pro-dă­ nou fac mîncare ş-o-mpart. Duminică să Iase şî dzamă şî să frig şi mieii-m brucă. Kic�şce acol6 la găliată cu frundză vi�rdii şî lioscan. Caşu-l vind şî iau sari prîntru 01; plă�esc păşunatu oilor. BănÎa - Domăskin Urui>. 32. 163 MIERZ' IM I�A SMÎLDZ Cin n-apucăm dii măsurat oili, oprim mieii Şl ne-mpreunăm toţ ortasi dii fasim um pîlc şi otărîm o dzÎ cîn să li măsurăm. Măsurăm lu6a, ioia şî sîmbătă. Ş-atuns merg gazdăli di-acasă cu băutură, 1 I � [143] FOLKLOH. DIN V ALEA AL�fĂJULUI 143 cu pîni ş-acolo tăiem, tot natu, dăcă nu doi miei, da unu tot taie, ăl măi bun. Şî-i frizim la foc îm brucă, aşa-i mai dulsi. Şî-l încinzim aşa lung pră zos, pră ponevi şî frînzirn pîna, la tot natu cîc-un dărap ; lăpădăm d zi la unu păn la altu. Ş-odată să scoală toţ îrn pisoari cu uiezili-rn mînă şi zîc aşa: -- Mulţămim lui Dumnizău pănă astăz că nf-sărn îrn pasi, ni-sărn la viiaţă toţ. După s-am măsurat lapcili, apăi n-aşăzărn la prîndz. Tot natu-ş multi oili lui şi după si li-o domuls, atunsa punirn în mă­ sură, in cumpănă, lapcili. Aia-i, aşa dzîsirn noi, găliata şî ai a-i măsurată cîci oki ari. Ş-atunsa la tot natu să viedzi cît lapci o făcut. În găliata hai a să Iasi iar un râboş şî aăla-i sămnat în oki. Ala-i dă aşa-n vali şi să viedzi cît îi ud. Ş-atnns, după si 1-0 măsurat, atuns s-aşadză la prîndz, cum am dzîs. Ş-atnns să şcie cari-i mai mari cu Iapcili : ala să dzîsi bas, bas mai mari. Şî dt-asia unu după altu mărg cînd li vini rîndu să ia dzi la oi. Cari ari numa o ocă, ia doauă găleţ. Cari nu do-ari o ocă, lasă să fie oca dzi la toţ. Atunsa să şcie cari-s păcurari, iar. Cari să-nvoiesc. Şî ăialalţ să duc toţ acas cu mielu fript. Mai mănîncă dzin miel ş-acolo. Mai mănîncă şi strin, că vin Ţigan. Şi muzî'ca vini nikimată dzi nima, Li dă şi lor lapci ca şî la aialalţ, s-aducă la ăi dt-acasă. Lapeili ăla îl împarCi prî la toţ, îl aduc acasă. Rudăria - Mihai Dobren, 80. 164 După Sîmtordz măsură oili. S-astrîng stăpîni, dzăSe o doisprăSe şi duc mîncare, cîe-um miel, de-o găină, se are omu. Şi-mpreună şî mit;­ stîcă-n căldarea mare. Şî doi, tri, o patru îi friie-m frigare [miei, iezi]. Atuns cînd ii fiartă, pocnesc cu pişeolu şi vin păcurari cu oili. Atuns să duc; tot natu-ş mulie oili lui. După se le-o muls toţ, atuns măsură lapei1i cu o cupă. Altu fase doauăsprăse cupi, altu fase sins, altu doauă pănă la una. Care .are puţine, fase birc; nu-i cupa. Măsură c-un bit şî scrie pră bît cît are tot natu. Atunsa pocnesc cu pişcoalili că-i gata, o măsurat. Atuns pune mîncarea. La tot natu-i dă unu ca la altu micăr să fi pus numa o găină. Ş-atuns iar propocnesc cu pişeoalili ş-atuns rup a minca. Dau răkie dî1a unu păn-la altu. Toţ bieu. Atuns păcurari, după s-o mîncat, pleacă cu oili. Atuns astrînie lapCiH, fase caş. Al vindte, cumpără sare. Sarea o dă la marvă; la oi. Nu dă nima sare, numa pră aia o au. Atuns să vorbăsc care au viee mai muICe; rămîn doi păcurari. Ş-a­ tuns care are mai mult lapce, cupi mai mulee, ala rămine bas intîn. [144] 144 EMIL PETROVICl Ş-atuns, dă cum au lapce mai mult, tot ala mierze mai năince, pănă la. sfîrşit, pănă să gată. Cîn să gată, le-alieze ; tot natu-ş ia marva lui. Şopotul-Nou - Păuna Râncu, 50. 165 Sara năinca lu Sfîntu Ghiorghi culeg buiedz d-ăle cu lapci, lăptaş. Cu cuţîtu le taie dî1a rădăsină şî le toacă acolo şi le pune-n sare şî le dă să mănînse [oile]. Au lapci atuns. Cum sloboadie buiedza lapce, aşa slobod oile. Bozovici - Pira Cocorăscu, 84. 166 [CAND MULG OILE DE SF. GHEORGHE] Atuns pune leuşcan la găliată. Aşa-i bun, aşa am vădzut dîn bătrîn. Atunsa ia colacu şî-l incină-n lapci şî-l rupe. Prindze dă iel Îl împart. Bozovici - Aceeaşi. 167 La zoi mari îngrupa cruşăţu dă sari-m prag şî în dzîua dă Paşc, cin trăia arî'ngu-l scoca şî saria aia o da la oi. Dzîsa că ii mierzi bitii pră­ stă an la oi. Aia dă ali-i bună; dă Iuvat nu ia mana. Bănia - Lisăvieta Puia Lăban, 67· . 168 Lă Aranzil bagă unu-ntr-altu piepcini. [Zice :] Piepcini i-am înkiiat, Gura halilor am înkiiat Şî dîla oili mieli halili le-am mînat, Şî cu dzîua mari m-an rugat. Sî ia o ulsică mică. Am pus cîta foc în ia ş-am întors-o cu curu-n sus 'după uşă, lîngă piepcin. [Zice :] \ Ralili le-am mînat dîla marva mie. Bănia - Ana Oţu, 67. 169 [Mai de mult se zicea că] nu-i bine pîntru marvă să să stîngă focu; îi rău dă marvă. [Acopere] în senuşă jaru, [ca să rămână până îl aprin­ de din nou]. Bozovici - Ilie Ruva, 68. [145] FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJULUl JOCURI LA PRIVEGHIU 170 145 [Flăcăii şi fetele] să zoacă d-a năroiu : să pune unu-m mijlocu sobi, um băiat pră un scamn d-ăi mis. Altu l-intrabă : - Dă se şăz tu asia ? - Mi-s năroit. - Dă cîţ metări ? - Dă trii. - S'in să ce scoată? -- Petra. (Viedz, o fată vine). Atuns să sărută şî rămîne fata-n locu lui. Ş-aşa măi dăparce, scot unu pră altu. D-a pliecera : susesc o cîrpă şî taie doauă bice. Fase pră bîce neşce sămne, sins o şasă crestături, tăieturi. Atuns, care dă cu bîcili şî pică una pră dos, una pră faţă, cîce tăieturi-s, atîca plieceri-i dă pră palmă. D-a caii: învăluie-ntr-un strojac doi camin. Pune dos la dos. Unu-ş ia o oală spartă-n cap ş-a doilia ia o mătură. Mătura spune că-i coada; oala-i capu. A treilia să suie pră iei doi şi ia o boată-n mînă şi mînă caii. Iei vriau să-I trîncască. Omu traze cu boata-n cap la cal şi sparze oala. Ş-atuns ăla cu coada pliacă prîn sobă, prîn camin, şî bace cu coada. Apoi rîs ne-mai-pomenit fac. Bozovici _. Iglica Buft a, 50. Anuarul Arhivei de Folklor III. 10 [146] GLOSAR 1) aă/Ia 1, 72 (p. 84)' acela. acoani 137 (p. 133), ace mari. acupi 66, a aduna grămadă [din sârb. okupiti «zusamtnerrtreibcn»]. Adacalîa 66, insula Ad a-Kuleh . aducături 121, farmece, aruncături. aflâ (refl.) (p. SI), a se intelege, atei (p. 54), celei. aii I19, 123, 144, frecai cu usiuroiu. aldui 136, a binecuvânta. alduită 125, 127, binecuvântată. alefE, milili - 113, sâne, iele. Alirnpii (p. 40), SI. Alipie Stâlţmicul (26 Noemurieş, alo ârie 127, demon, duh necurat (ef. ha- Ioane). altă se (p. 42), altceva. alt.an, dă _. (p. 40), la anul. amînat (p. 53), 2, 3, 58, târziu. Anatoca (p. 45), sărbătoare bâbească, după 51. Ilie. Andrii (p. 46), sărbătoare băbeascâ (30 Noemvrie). apă, ăpăi (p. 52), 65, apoi apătfcărI 127, [armacisti, api, apu 81 (p. 97, 101), apoi. apucat = duri�rea pieptului, tusă I3J· apucătoaria 131, demon, personificarea boalei numită «apucat». arâg 162, băţ cu crestături cu care se mă­ sură laptele la stână. Ar ânzel, Aranzil (p. 40), 167, Arh.an­ ghelii Mihail şi Gavril. Arănzelu dă vară (p. 45), sărbătoare bti­ bească ; cade înainte de Sţ. Ilie. Aranzil 86 (v. Mei1ă), 168 (v. Aranzel). ar ânz il (p. 58), un Iei de colac ce se tace la pomană. ar efe 85 (p. 107), hârtie. arfocat (p. 35), avocat. Arie 70 (v. Curuşci] arîm baş 9, căpitan de hoti. arî'ng J 67, clopot, arş 74 (p. 89), arsei. asera(la feri astă) = caută să vadă 44, a sta la pândă. astrînze (p. 48), a aduna. astr uca (p. 57), 3, 81 (p. 97), a acoperi, ast.r ucat , astrucăci (p. 31), 8r (p. 102), 141, acoperite. au 8, 28, of, aoleo . aulă'lă, aulăIăăă (p. 49), 73 (p. 85), aoleo, avlîe (p. 42), curte. azriăţ ă, d- 75 (p. 91), azi dimineaţă. azunş 74 (p. 89), aţunsei, Baba Colţată 73 (p. 86), monstru care mă­ nâncă copii. b abil i 79, zile cu vreme rea la începutul pr�ăverii. băgrill 41, salcâm. \ \ � 1) Cifrele indică textele în care se g{Iseştc cuvântul. Intre paranteze e notată pagina dacă cuvântul se găseşte în Întroducere şi (,Obiceiuri» sau dacă textul e mai lung. Ordinea literelor e următoarea: c urmează lui c, d.z şi d.i lui d, S lui 5 şi z lui z. Explica­ ţiile, tipărite cu litere drepte separate de cuvânt cu semnul egalităţii, sunt date de informatori. Verbele nu le-am dat totdeauna subt forma infinitivului şi nici substan­ tivele subt forma singlllarului, ci aşa cum se găseşte fiecare cuvânt în text. Pentru cuvintele de origine sârbească am dat si etimologia, când aceasta n'a fost dată In vreunul elin dicţionarele noastre [147] FOLKI"OR DIN V.ALEA .ALMAJULUI I47 băia, 'ce baie =ce mîngâie 43, a netezi, a a mângâia. băiat, băieţ (p. 47, 48, 49), 46, 94 123, 125, 140, prunc, copil mic. baico 73 (p. 86), baba. bală = hală 123, demon. Bă:6., Bă:6.ili 7, 65, Băile Hcrculane. Bănieşu 67, nume de pârâu, ailuent al Nerei . Bărrili 65 (v. Băn). Barbura (p. 46), sărbătoare bâbeascâ (3 Dec.). bărburaci, săcuri-· 137 (p. 133), securi cu câlcâiul mare. baş (p. 43), chiar. băskfi 137 (p. 133), cuie mari, piroaie. băzucurf (p. 35), 76, 78, a batjocori. becâg (p. 45), 98 113, 126, bolnav. becejăşce, să - (p. 44), se înbolnă- ueşte. beccjug (p. 42), boală. becejugu ăl rău (p. 44), epilepsi a. berbestu 136 (p. 132), ca berbecii, cap în cap. bicag (p. 39), 83 (p. 104), 93, 137 (p. 134), (v. becag): bîce 170 (v. bit). biCijug 122 (v. becejug). bîj, bîja (p. 49), se zice copiilor ca să se fe­ rească de toc. bîrc 164, băţ cu crestături ; serveşte la mă- suratul laptelui la stână. bit, bîci, bîce (p. 58), 81 (p. 101), 127. băţ. Biuul (p. 37), nume de deal. Blagovişcană (p. 42), Bunaoestire. boa1tă 58, peşteră. boarfili 92, testiculele. boată, boţîli 73 (p. 85), băţ. b6bdaprost (p. 53) (v. bogdaprooost) bo bişoari 1 I. bobitoacili 136 (p. 132), dobitoacele. Bocedz (p. 42), Bobotează. boCiţă = legă:6.el 85 (p. 107). bogdaprooost (p. 53), bogdaproste. boj, buoj 150, ISI, boz. bolobă':6. 76, bolovani de piatră, stânci. bor{lgă 71. canal. Botu Calului 67, nume de loc. brăţare (p. 32), rn.anşetă cu daniele la tă­ ma;;a femeiască. Breazova (p. 28), numele poţnitar al sa- tului Borlovenii-N oi. briană 7, rnre a.nâ. briboi 43, o buruiană. brincă = cin să-nflă capu 133. briptă 6, briceag. brucă r62, r63, frigare. brusf 81 (p. ror), a scormoni. bruţ 74 (p. 89), imită sgomotul ce-l face fusul înfipt în ochiu, bucaci 96, alimente. bucli uc 80 (p. 94, 95),. gunoiu, bâlega«. bufănf 24, a bul ni, buiedze, buiedz 73 (p. 86), r43,. 165, buruiană. bumbfţ r6, 27, năsturaş. bunari 80 (p. 95.96), ţnu, Busaua (p. 26), numele popular al r âului Buceava şi al satului Şopotul-Nou, Busevirrtî (p. 26), locuitorii satului Şopotut­ Nou. butoarcă 74 (p. 87), buturugă. căcaină 98. diaree, disenterie. cală = hală 123. demon. călfidza 85 (p. 107). îngălbenea la fală. cămară dă 1�l11:6.e = grămadă 75 (p. 90). rug, grămadă de lemne. cămă/şnuri (p. 32), jambiere (de piele); ghetre (de mătase). caută (p. 58), vas de tinichea în care se ţine apă, stropitoare [din sârb. kanta (1 Giesskanne» J. capsel (p. 58), colac mare cu cruce deasupra, la pomană. căptă, să cupei 72 (p. 83 şi 84), a se uita, să se uite, a căuta. căput (p. 32), uesion. de lână, ţesut; ţlanelâ, carliţă 80 (p. 95), albie. căşî'ţă Il8, grămadă de scându,'i, lem�!e. etc. clădite. căsuţăli IOI, celulele din faguri. cazănzfe (p. 28). velniţă. Cimpu Girb6ţului 68, câmp lângă satul Gârbovăţ. ciută, să - (p. 57). se boceşte. cîrpă (p. 32, 47, 52, 57, 58), broboadti, basma. clIJlloari 85 (p. 107). cîrşoari = cîrj (85 p. I07). [148] EMIL PET.ROVICI cîrsag 13, urcior, dea 74 (p. 89), câteva. cita (passim), o leacă, puţintel. cîtă, liis- 114, nici oleacă. cîţa 30, câţiva. cîtr ă 156, către. clisă (p. 40), slănină. cocoşăi 78, un fel de flori. colendă, la - (p. 41), la colinâat. colindaş (p. 41), colindător. copil (p. 46), 72 (p. 82), 145, băiat; (p. 35, 50) flăcău. c6pil (p. 49), copii din flori. corn (p. 46), tâmpiţi, idioţi. cornft, corriîţăli dă prau 1, corn în care se păstrează praful de puşcă. cornuri 136, colţuri. coşăriu (p. 49), homarul. Coş aua 67, nume de părău, aţlueni al Nerei, coste (p. 50), 127, căruţă. cota 30, a căuta. cotărfţ (p. 56), coşuri, panC1'e. cotrinţă (p. 3Z), şorţul dinainte. covas (p. 43), 81 (p. IOZ), fierar. cracu, crasi (p. 43, 46, 47. 56, 129), Picior. Cracu Comori 59, nume de loc. creii 126, creerii. cre toriu (p. 49), cadou ce se duce şase ani de-arândul moaşei. eri-că (p. 35), 3, 80 (p. 95), cred că. erist, cristuri 3, schele la zidirea unei case crisf 37, 97, a da de ştire, a striga. crumpiel, crumpiei (p. 41), 96, cartoţ . cruşătu dă sari 167, drob de sare. cucie (p. 40), farfuria în care se pune un colac, grâu şi O lumânare şi care se saltă la praznic. culeş r z S, culesei. culeşă (p. 31, 41), mămăligă. cum asa (p. 44), surată, soră de cruce [sârb. kumaca <<Îd,)]. cumăsesc, să- fi<;Cil.i (p. 44). se prind surale. cumetri (p. 55), părinţii «cumnatului dze lnînă)}. cumnat dă (dzi) mînă (p. 38, 52, 53, 55 56), asistentul miresei [sârb. rueni de­ ver <<Îd,)]. cumpănă 94, 16z, 163, vas mare 'în care se măsură laptele la stână. cun (p. 54), Il5, cuiu. cur 74 (p. 89), fug. curcu'bătă 72, (p. 82), tidvă. cure, curî, curiet 75 (p. 91), 81 (p. lOZ) 153, fuge, fugi, fugiţi. curtă 53, tără coadă. cuştule 127, costă. cemia 93 (p. lI2), moalele capului. ceşiIă 72 (p. 83), traistă de piele. - produs, o - 72, (p. 82), a dus din nou. prodzîse 83 (p. 105), 97, a zice din nou. prodzeţ (p. 39), 82 (p. 103), dădui şi eu la rândul meu. profasi (p. 56), 2, a face din nou. prof ăsâ, să - 81 (p. 101), se prefăcea. proiau (p. 54), 162, reiau, iau din nou. proii II 9, 123, 144, prăfuii, pusei praf de puşcă. proincălică (p. 39), 7, a 'Încăleca din nou. proinsipiâ (p. 39), 81 (p. 99), începea din nou. proluva 137 (p. 134), a lua din nou. proleze, s-să - 103, să se lege de data aceasta. prontoarsă, să - 80 (p. 96), 82 (p. 103), se 'Întoarse la rândul lui, se tntoarse înapoi. prontorş, mă - (p. 39), 82 (p. 103), mă intorsei la rândul meu. proplică 2, a Pleca din nou. propocnf 164, a pocni din nou. prorugâ, a să - 86, a se ruga din nou. proscocâ 80 (p. 95), scotea din nou. proumb1â 29, a cutreiera. provin 72 (p, 84), 88, 161, vin din nou, pui (p. 42), decoraţii făcute cu o teavă pe turta ce se face la cei 40 de l\!Jucenici; (p. 44) desenele de pe ouăle inconâeiate. pulbăr 73 (p. 87), 114, praf· pup 87. boboc de floare; pupi (p. 42) (v. pui 1). puş 74 (p. 89), pusei. puşă 'i 91, pusei. puşcăind 4, trăgând cu puşca. Pustă (p. 28), 67, şesul Banatului. pustîieşag II 3, pustietate. răboş 163, băţ încrestat cu care se măsură laptele la stână. racu-macu 47, imită strigătul raţei. răkie (passim), ţuică. răm:tii 92, 94 132, a arunca un farmec, a fermeca. răm:tiitoriu, -toaria 94, fermecător. rămnituri 92, 96, 1 I9, farmece, vrăji. răpeşînoasă 7, repede. răpiLili (p. 57), riPidele (în Banat, la sluj­ bele bisericeşti se îmbracă I3 băieţi, numiţi dieci, 'În stihare; 6 ţin câte un sfeşnic, 6 ţin câte o riPidă - un fel de evantaliu de lemn - şi unul ţine o cruce). răsări ce 127, 131, sărite, despicate. răscucăf (p. 43), 142, 145, 146, a îndepărta dela vită e ţectul cântecului cucului care se manifestă prin pierderea laptelui. răstamită 123, scândura patului de către părete [ef. sârb. rastaviti , «trennens ]. răzbi, a să _. 81 (p. IOI), a se suârcoli să scape. răzbunţ = tî1ari aia care 1-0 răstignit pră Domnu Cristos, 136 (cf. sârb. razboi­ nici «Râuber»]. rînduie (p. 48), deretică. Rişaua, Rişâva (p. 37), 66, 71, oraşul Orşova. Ristos 79, 93, 98 Hristos. riză (p. 43), cîrpă, sdreanţâ, roabă (p. 52), năsălie. roiu 92, puiul ciutei. rudă (p. 50), oişte. rudă 70, minereu [din sârb. ruda «Erz»], rug (p. 53), măcieş. rugă, păpărugă 150, strigătul paparudelor. r usun-f usu 47, imită şuieratul gâştei. săbiind 4, dând cu sabia. săcătace 120, slăbiciune, sleire. săcrni lIS, sicriu. sai 9. sălaşu mărvi (p. 42), ocolul vitelor. şălboc 62," sentineiă. salcă (p. 36, 57, 58), 145, salcie. sălsi:tiţr(i) 94, prepeleac. săm (v. rif-săm). Sămăr ina (v. Mărina). Săruiriic II, piscul Semenic. sârme (p. 55), sarmale. săt, săţ (v. vf-săt). scăpărămîncili 74 (p. 87), uneltele de scă­ păr a!': amnar, cremene, iască. Scorţari\ 68, numele vechiu al satului Bor­ lovenii· Vechi. scoş 128, Iscosei. scrisa, fac pră - (p. 46), 100, I03, 104, 118, fac farmece de dragoste. scuea1ă (p. 50), adăpost. şCllrpie 7, balaur. şeţ, să - 123, I29 (p. 127), să stea. şCim 131, ştim, un fel de câlţi. I 'j I [155] FOLKLOR DIN VALEA ALMĂJULUI 155 sfănţi/c, -ţî's (p. 53), 148, mone� austriacă de' 20 de creiţari. Sficâgului, vîru -- 137 (p. 133)' şîbioarie = şî'bii dă buoj uscat (p. 44), beţigaşe de boz. sîmburi (p. 44), păsat, «urui», de porumb fiert în lapte, cu brânză şi untură; se dau de pomană la «Moşî dă sîmburi». Sîrncil ii (p. 45), sţ. Ilie. Simiedru (p. 40), Sf. Dumitru. sîmselace 135, ascuţite. sîrnsele = bri pţ 135, bricege. sîmţ (p. 42), sfinţi; (p. 42), figuri omeneşti din aluat ne dospit uns cu miere; se fac la 40 de Mucenici. Simţ (p. 48), sărbătoarea 40 de Mucenici. Sîmiordz (p. 42), 144, Sţ . Gheorghe. sîriie (p. 54), fund rotund pentru mămăligă. sîrmă 85 (p. 107), ţesătură din fir de aur sau de argint. skimbaţ (p. 46, 47), anormali. şkipt (p. 49), 81 (p. 101), 135, a scui-pa. şlâier (p. 53), văI. slastă (p. 46), dulce, frupt, când nu se posteşte. sI6bodz, colas di-ei - (p. 58); un fel de colaci. slobodzitură = Iănina dila care ° fase- ntîn 108. sloiece 76, ţurţur de ghia,tă. smăoane 153, monstru, demon. smildz 162, 163, măsuratul laptelui la stână. smincf 84 (p. 106), 136 (p. 132), a greşi. snagă 91, 109, II3, putere. sobă, sobe (p. 31, 41, 55), 83 (p. I04), cameră. socăc 129, uliţă. socăsfţă (p. 56), bucătăreasă. sodomi, sudumi, a să - 3. 72 (p. 83), a se surpa; 73 (p. 85). a murdări. şofm (p. 50)' şopron. şoImi 14, ceşti [din sârb. solja «'fasse,)]. şomî'i 73 (p. 85), un soiu de câine. somodiia 85 (p. 107), 86, o zână. soriia 9, sorioară. sparş 74 (p. 88), spărsei. spinămică 85.(p. 107) sPinare (diminutiv). sprijoane (p. 53, 54), întâmPină; II3, prinde. sprinjî ' 58, 66, 125, 127, a risipi, a alunga. spurs (p. 46), lighioane sălbatice, luţ», stăjărf (p. 29), 59, stejar. ştală 158, graiâ [elin sârb. stala «Stall»]. stămîn (p. 49, 58), 78, săptămâni. StănSilova (p. 30), 69, cătun al satului Şopotul-Nou. stărpi (p. 45), r 46, a pierde laptele (despre vite) . stători 69, a se opri, a se stabili. stîrsală (p. 52), asistentul miresei [elin sârb. trcalo «Lâufer, Rcnner»]. storî ' 73 (p. 86), 78, a prăpădi. străcătoari 94 strecurătoare. strădomaş pl. 93, boală la copii, străfigâ II, a strănuta. străgan (p. 32), astrahan, strari pl. (p. 54), cergi, pături de aşternut. ştric 52, Iunie. strigă, strîgoane, strîgon 96. II 9. 132, demon. strimcălă 83 (p. 104), strâmioare. ştrimfi (p. 32), ciorapi. str in (p. 57), 13. 120, 163. străin. Strodor6săle, Strodorusă (p. 44). săr- bătoare băbească înainte de Rusalii. strojâc 170, cearşaf pentru pat. strungăriaţă 94. cupă în care se mulg oile. stu! = năpoi! 123 [din sârb. stu I « zu- riick !')]. stupă 131, un fel de câlţi. suroc = soroseşce cind iţ Iase rău 129, [armec, aruncătură. şuşni 28, a ofta. svietăr = căput de lână (p. 32), ţlanelâ. s 6, ci. se 74 (p. 87), zice. se-godze (p. 56), orice. sel ui (p. 53). 9, 80 (p. 96), a înşela. serbu (p. 4I), brezaia, turca. ser6n 127, cer (copac). si (v. isi). S'iclova (p. 49), satul Ciclova. sinişoară (p. 40), cina din ajunul sărbă­ toarei sfîntuhti ocrotitor al casei. sinstă (p. 49). 52-56), dar, cadou, cadou de nuntă. sinsti' (p. 44, 56), a dărui. sipcă (p. 32), dantele. [156] EMIL PETROVICI /' soacă (p. 27, nota 3), pisc de deal, deal, pădure. soară-bar ă 72 (p. 84), cioară. soc-soc 72, (p. 82), imită lovitura unei iidue în lemn. sorobâră 74 (p. 88), ciur ()). S'orogău 65, Băile Herculane. sorsel (p. 49), cercei. sorsitat 45, cercelat. sudz 84 (p. 106), 86, minuni. surăi 74 (p. 89), a ciurui, a cerne cu ciurul. sur iel ISI, sită. suru 74 (p. 89), imită sunetul ciurului. snSî 4, a suci. taică 8,74 (p. 87), 81 (p.IOI), 137 (p. 134), bunic, moş. taier, t âire (p. 40, 41, 49, SI), farfurie. t.ăitungurl 87, gazete. tămine (p. 40, 58), 129, tămâiază. t.antoru, tăntoroana 131, tartor. targă (p. 32), şortul dinapoi, lung, fără ciucuri (v. planşa II, 2). taută (p. 53), lentă. tîlvă (p. 27, nota 3), pisc de deal. tîr năpoi tîr năince (p. 43), o boală. ţîră, ° - (p. 48), oleacă. ţoale, ţoalili (p. 32, 44, 52-56, 58), 123, haine. ţoliţăli 23, hainiţele. toseşce, îl - sînzili Il5, 136 (p. 131), îi curge sîngele [din sârb. tociti «giessen» 1- trastă (p. 54, 56), traistă. trecut dă apă 159, asudat. troapa (p. 50), un dans. trosili (p. 52) ; viorile, taraţ ul de Ţigani. trup 77, 78, 107, 129 (p. 127), 138, organul sexual. trupă! 4, IlO, a tropoti. trupăt IlO, tropot . tuca (p. 41), a săruta. t ucăr (p. 42), zahăr, eaharicale. tuleu, tulei (p. 43), 75 (p. 92), cocean de porumb. tuna 4, 121, 147, a intra; (p. 43), a începe. tuor (p. 31), ogrinji, ce rămâne din tânul mâncat de vite. Tursî ai Morţ 66, nume de loc. tut (v. iii tut). tutuc 162, butuc. tutur 77, ţurţur de ghia,tă. udzi (p. 49), 3, 5, 6, 28, 77, 80, 81 (p. 98, 101), 94 125, 130, a rămânea. uiăgă, uiezili (P. 42, 47), 163, sticlă. uică 65, unchiu. uiezili (v. uiagă). urnă, pr- 3, 23, pe urmă. urrturâi 119, unsei cu uritură, urrturfsn 72 (p. 83), untura. uostru 66, insulă. uriadză (p. 53), dau chiote. urc 72 (p. 82), vânătoare. urui (p. 44), urluială, cereale măcinate gros. vădz-că, ° - 72, (p. 82), a văzut că. vâiecisili 12.1- vaietele. vălac, lag - I04, şarpe, balaur (? ). Valia-Mare 62, nume de loc. văluş (p. 43), spălător, cârpă cu care se spală vasele. vănd.ălâc 129, balaur (? ). vara lu Mih6i, Mi6i (p. 45), timpul călduros de pe la sfârşitul lui Septemurie [cf. sârb. Miholjdan «Michaelistag» ]. Vărtolomeiu (p. 45), sdrbdtoare băbească; după SI. Ilie. vedzerat .127, luminat. vestirea (p. 57), tragerea clopotelor pentru mort. vijulii 78, furtuni, oijelii. vîlvă 159, vrăjitor care stăpâneşte [urtunile şi grindina. Viriirea mari (p. 40), sărbătoarea Sfintei Paraschiva; -nagră, -oauălor (p. 44), Vinerea ţiatimilor, vioală (p. 54), o floare. vforf , viuor, vioroarie. viuoroarie = bă­ sarna iest ă şi pră sus d-ăle r ăle 123, 12;; demonul, personiţicarea [uriunei. viorint,37, 133, I37 (p. 133), oioriu, violet. vîr , vîr� 72 (p. 84), 74 (p. 88), 85 (p. 107), 137 (p. I33), vârf, vârful. virt.uca 114, puterea. Vîrvara (Ii. 46), sărbătoare băbească (4 Dec.). vîrvă'ri 85 (p. 107), vârful unui pom. vi-săt, vi-săţ (p. 38), 38, 83 (p. 1(4), sunteţi. vitrică 72, (p. 82), vitregă. viuţ 37, fii, coPilaşi. viva (p. 40), vivat! [157] FOl,KLOR lJIN VALEA ALMAJULUI 157 Voinfcot 60, nume de loc. vr-o 68, 72 (p. 82-83), o. vr-odată 72 (p. 82), odată. vr-un 72 (p. 83, 84), 80 (p. 96), un. vr-undziva 80, undeva. zădzină, a să - 96, a se aşeza, zăgoD.i 66, a goni, a alunga [din sârb. za­ goniti «hinter etwas treiben» ]. zărniscă 120, franzeluţă [din sârb. zemicka «Semmel» ]. zănat (p. 41), 109, meserie. zăpostitu (p. 45-47).Iăsata secului [din sârb. zapostiti (,ZU fasten anîangen»]. zăstrug = lăduţă 109, cutie [din sârb. zastrug «schusselartiges Holzgefăss mit Deckel»]. zătrf 74 (p. 89), a zăbovi. zăui tâ (p. 55, 57), 85 (p. 108), 85 a uita. Zbăg 60 nume de loc [din sârb. zbeg (,re­ fugiu» ]. zbăgui, a să - 60, a se refugia L din sârb. zbegnuti se «zusammentluchten»], z.bisulat III, II 3, uscat. zborî 7, 107, a (se) vorbi. zgî'rgor (p. 47), ciucur. zgod:tf (p. 41, 50, 108), a (se) nimeri. zmîcon (p. 53), smucesc, smâncesc. zupă (p. 52, 55), supă, ciorbă. zuzî'ie = lăutaş 74 (p. 89), muzică. zvidui 121, a vindeca. zugă-mă 47, înjugă-mă. EJllIII4 PETROVICI [158] • VALEA ALMAJULUI OLKLOR DIN PETROVICI: F EMIL . Scara.: S j]OZOVLC_ L ăpu-?nu:u[ ­ aNar -: -: SocoZari O te lerdorJ�TUJ7.0- �-- � ita v c-, ' rv.. ZOiJa.-'}fon O L-l.C' � , C 'zcio 1/ CL -RolTl.ClJU:V O 942 ti . nii cercetate Harta regiu t subliniate) 1 tate sun (Satele anc le [159] RAPORTUL DIN 1756 AL UNUI CHIRURG GERMAN DESPRE CREDINTELE ROMÂNILOR ASUPRA MOROILOR 1 Intr'o notă bibliografică, publicată în «Anuarul Institutului de Istorie Naţională) din Cluj, IV (1924), am semnalat între altele şi cartea chirurgului Georg Tallar, apărută în 1784, în care autorul vor­ beşte amănunţit despre varripirii credinţelor populare româneşti, numiţi de ţărani «rnoroi». Cărticica aceasta, pe care o aminteşte şi d-l An­ drei Veress în volumul II al Bibliografiei sale române-maghiare. este o raritate bibliografică. Din motivul acesta, mai ales însă fiindcă literatura noastră folklorică şi etnografică este relativ săracă în in­ formaţii din secolele trecute, cred că este interesant să dau aici o scurtă analiză a cărţii şi conţinutului ei. Brosura se găseşte la Biblioteca Universităţii din Cluj, subt No. 170680. E tipărită în limba germană, cu litere germanice, format octav mic şi are 87 pagini. A fost editată la J ohann Georg Mossle, Viena şi Lipsea.' Titlul complet este următorul: VI5UM REPERTUM ANA TOMICO - CHIRURGICUM oder Grundlicher Bericht von den sogenannten Blutsăugern, Vamţne«, oder in. der Wallachischen Sprache M oroi in der Wallachey, Siebenburgen, und Banat [160] 160 VALERIU L. BOLOGA ieelchen eine eigends dahin abgeordnete Untersuchungskommission. der lobl. k. k. Administration i111 [ahre 1756 erstattet hat. Durch Georg T allar W undarzten, W1:en und Leipzig, bey Johann Georg Mbssle. I784. (Mit von Baumeisterischen Schrijten) În introducerea editorului se arată că Românii din Ardeal, Banat, Croaţia şi Sirmia au credinţa deşartă că frecventele cazuri de moarte care se observă între postul Crăciunului şi sfârşitul lunii Aprilie, se datoresc faptului că unii morţi, care înviez în mormintele lor graţie puterii unor ierburi, reapar şi sug sângele celor sănătoşi, omorîndu-i astfel. Asupra acestor credinţe s'au răspândit veşti şi în ţările mai ci­ vilizate, unde ele au început să fie crezute. Astfel s'a născut dorinţa să se clarifice acest fenomen. O comisiune trimisă pentru a studia chestiunea nu a adus rezultate prea mari. Abia chirurgului Georg Tallar i-a reuşit în I756 să explice lucrurile complet şi să convingă poporul de credinţele sale deşarte (sic !). Acest chirurg merită încre­ derea cu care a fost onorat de administraţia imperială a Banatului. El a studiat cu mare sârguinţă ştiinţele la şcoala înaltă din Mainz, s'a perfecţionat în Strasbourg la Colegiul Salzmann şi a servit I8 ani în calitate de chirurg de companie, batalion şi regiment subt Geyer, Veterani şi principele Lobkovitz în campaniile Austriei împotriva Fran­ cezilor şi Turcilor. însăşi lucrarea sa, pe care în cele ce urmează edi­ torul o prezintă publicului cetitor, dovedeşte cât de fericită a fost alegerea = pentru. c� s� studieze �rob�ef.a «moroiloT»: Fa:niliarizat de mult trmp cu obiceiurile, moravurile ŞI vieaţa neamurilor din Banat, stăpân pe limbile maghiară, «valahă. şi lâtină, a putut să-şi culeagă informaţiile direct. A întrebat pe cei sănătoşi, a îngrijit pe bolnavi şi a autopsiat chiar morţii. Din întâmplare editorul a putut să afle manuscrisul din I756, in care Tallar şi-a consemnat observaţiile. L-a găsit vrednic să-I dea publicităţii. După aceste cuvinte introductive ale editorului urmează, la pagina 9, raportul lui Tallar. Începe cu o prefaţă ((Vorberichb) : [161] CREDINTELg ROMANILOR ASUPRA MOROILOR 161 Nu numai Românii şi Sârbii, ci şi oamenii inteligenţi aparţinând altor popoare, cred că morţii Valahilor pot învia înainte de vreme şi sug sângele celor sănătoşi, omorindu-i astfel. Credinţa această deşartă îndeamnă ţărănimea, ca atunci când observă că sănătatea populaţiei e rea, să nu recurgă la alte ajutoare raţionale ci să desgroape morţii. Oricât de severe ar fi măsurile .ad ministraţiei, oricât de bune ar fi sfaturile care li se dau Românilor, ei totuşi deschid mormintele celor suspecţi, taie cadavrelor capetele, înfig pari în inimile lor sau ard cadavrele întregi. Vieaţa lor religioasă e plină de credinţe deşarte. Ei cred mai mult în înşelăciunile Satanei decât în puterea Creatorului. Înşişi preoţii lor sunt foarte inculţi ; foarte puţini ştiu să scrie şi să citească. Fantazia lor de asemenea e pradă superstiţiilor. Orişice fenomen pe care nu-l pot înţelege este explicat prin credinţe deşarte. Ajunge să treacă un călugăr printr'o regiune, să răspândească ştirea despre «moroi» şi toată regiunea devine rebelă. Pentru observatorul neinfluenţat este bătător la ochi că soldaţii imperiali care trăiesc în mijlocul populaţiei, niciodată nu sunt atacaţi de vampiri, deşi tocmai ei nu duc o viaţă prea exemplară din punct de vedere moral şi religios. De asemenea Nemţii colonizaţi între Români nu au nimic de suferit din partea mo­ roilor. Dintre Români Însă mor în fiecare an sute în câte un judeţ după cum cred ei -- în urma vampirismului. Ei nu vreau să înţeleagă că nu sunt de vină morţii lor şi că medicamente bune ar scădea această mortalitate. La medic nu se duc, în schimb cer sfatul popilor, care sunt tot atât de superstiţioşi ca şi ei. Autorul a avut de cinci ori ocazia de a studia vampirismul şi de trei ori a făcut şi autopsia cada­ vrelor. Pentru întâia dată la Deva în 1724, a două oară la Obârşia, În Muntenia, în 1728, a treia oară în trei localităţi din Banat, a patra şi a cincea oară tot în Ardeal. A asistat la exhumarea morţilor; pe doi dintre cei mai vestiţi moroi îi cunoscuse când erau încă în vieaţă. El îşi propune să redea în cele ce urmează cât se poate de conştiin­ cios observaţiile sale. Înainte de a da însă descrierea boalei, vrea să a;ate care este felul de traiu al Valahilor. Întâi va fi vorba despre posturile lor religioase, extrem de severe. Se va studia apoi în ce ano­ timpuri fac moroii ravagiile cele mai mari. Va urma descrierea obi­ ceiurilor Valahilor. Se vor cerceta în continuare fenomenele boalei. În sfârşit se va insista din nou asupra traiului şi obiceiurilor ţăranilor români şi de încheiere se vor analiza cauzele pentru care unii dintre morţi rămân mult timp în pământ nedescornpuşi, pe când alţii pu­ trezesc repede, cu toate că au murit de aceeaşi boală şi au fost în­ gropaţi în aceleaşi condiţii. Anuarul Arhivei de Folklor III. 11 [162] r62 VALERIU L. BOLOGA Biserica obligă pe Români să postească de patru ori pe an. Mic şi mare ţin aceste posturi cu cea mai mare sfinţenie în orişice împre­ jurare. Chiar şi cei mai mari răufăcători, care nu pregetă să omoare oameni, să-şi ardă victimele cu fierul roşu, să fure cai şi boi, care în sfârşit, după obiceiul ţării, îşi fac din banditism o meserie, cu niciun preţ nu ar păcătui împotriva posturilor. Postul Paştilor ţine 6 săptămâni, plus una albă, în care se permite mâncarea de ouă, gră­ simi, brânză şi lapte. Postul de Sf. Petru durează 2-3 săptămâni, uneori şi 4 săptămâni, cel de Sf. Marie 2---3 săptămâni, cel de Cră­ ciun 5- 6 săptămâni. În postul Sf. Marii şi al Paştilor nu se mănâncă nici peşte. Boala care loveşte pe Valahi, începe de obiceiu în ulti­ mele două săptămâni ale postului Crăciunului, se înrăutăţeşte către sfârşitulluişinudureazăniciodată mai mult decât până la Sf. Gheorghe. Câteva săptămâni înainte de această sărbătoare ei încep să iasă din bârloagele lor şi să lucreze. Aerul curat şi mişcarea opreşte cursul boalei. Dacă însă în timpul boalei li se dau medicamente bune, atunci boala dispare după 2-3 săptămâni, cel mult după o lună şi după sărbătorile Crăciunului nu se găseşte nicio urmă a ei. Românii cred că nicio zi din săptămână nu este mai primejdioasă pentru moroi ca Sâmbăta, când ei trebue să stea în mormânt. De aceea îi desgroapă în ziua aceasta, spre a-i pedepsi pentru setea lor de sânge, pe care şi-o satisfac în celelalte zile ale săptărnânii. Cât" de greşită este însă părerea aceasta o dovedesc înşişi morţii care au fost găsiţi în poziţie neschimbată, aşa cum au fost înmorrnântaţi, oridecâteori au fost ex­ humaţi, în oricare zi a săptărnânii. De câteori autorul era chemat la bolnavi care afirmau că au fost atacaţi de moroi, îi interoga precum urmează: De câte zile stau la pat? - De 2-3 zile. De ce se plâng? - Îi doare inima. Unde este inima? __ Bolnavul arată regiunea stomacului şi a intestinelor. Pot dormi? - Da. Dar imediat ce adorm vin boroii. Ce aspect are moroiul şi cine este elI? - Mortul cutare sau moarta cutar�. În momentul de faţă moroiul este prezent? _ Nu. Îl vede numai când doarme, uneori şi când e treaz. Mulţi bolnavi însă afirmă că moroii nu se văd. Toţi cer însă cu insistenţă să se deschidă mormintele moroilor, căci altcum vor trebui să moară cu toţii. Cu toate că împotriva celor J I [163] CHEDINŢELE HOMÂNILOH ASUPHA MOHOILOH mai severe oprelişti ale autorităţilor se deschid mormintele şi oamenii au prilejul să se convingă de zădărnicia superstiţiilor lor, totuşi nu pot fi convinşi că greşesc. Când scot morţii din groapă şi îi ciopârţesc, ei adună sângele din cadavre şi ung bolnavii cu el. Dar leacul acesta nu le ajută nimica şi bolnavii mor mai departe. În Călacea credeau oamenii că un copil de 4 zile este rnoroiu, deoarece maică-sa a fost bolnavă în tot timpul sarcinei. Când desgroparea micului cadavru şi ungerea bolnavilor cu sângele lui nu a dat nici un rezultat, i-au spus autorului că trebue să mai fie şi alţi moroi. Făcând o cercetare la faţa locului, chiar şi preoţii din sat au încercat să mistifice pe Tallar, iar primarul satului i-a declarat ritos, că pot autorităţile să oprească cât de mult desgroparea moroilor, ei tot nu se vor lăsa de acest obi­ ceiu, fiindcă nimic altceva nu poate să ajute împotriva marei mort a­ lităţi din sat. Îndată ce însera, nu mai ieşia niciun om din colibă, pentru a nu cădea pradă moroilor. În cele următoare autorul descrie amănunţit simptomele boalelor celor ce se cred atacaţi de moroi. 'I'allar presupune că principalele cauze ale lor trebue căutate în alimentaţia greşită a Românilor în cursul po­ stului de Crăciun şi în timpul sărbătorilor. Descrie această alimentaţie şi traiul Românilor precum urmează: În timpul postului Românii mănâncă ceapă crudă, usturoiu, ridichi, varză acră crudă sau fiartă în apă, dovleac murat sau varză dulce şi varză creată fără untură. În loc de pâine îşi fac o fiertură cu făină de porumb la care mănâncă aproape zilnic fasole fără grăsime. Le mai place o zeamă din tărâţe, fermentată - evident, e vorba de borş­ oţet făcut din bere, zeamă de mere pădureţe cu muie ţi de mămăligă sau zeamă de varză acră. Cine are bani pentru băuturi alcoolice nu-şi cumpără vin, ci rachiu. Cea mai mică cantitate din acesta, care se bea deodată, este un sfert [scil. de oca, adică 0,3 1.]. Această alimen­ taţie stranie se dă şi la copii mici, la femei gravide, la mosnegi. Cei săraci trăiesc şi mai prost. Pe cât de sever îşi ţin posturile, pe atât de fără măsură mănâncă în timpul sărbătorilor Crăciunului. Timpul de masă obişnuit la alte popoare le pare atuncia prea distanţat şi de aceea gătesc ziua şi noaptea şi mănâncă întruna carne de porc friptă. Autorul se întreabă dacă după toate acestea se mai poate crede că rnoroii sunt acei care omoară pe Români sau alimentaţia lor iraţio­ nală? Germanii şi militarii care trăiesc între Români, alimentându-se mai bine, rărnân sănătoşi. Călugării români care postesc în tot timpul anului, sunt mult mai puţin expuşi acestor înbolnăviri, fiindcă mâncările lor de post sunt mai bine pregătite şi în­ deosebi mai grase şi prezintă oarecare variaţie, deoarece ei con­ sumă şi peşte. [164] VALERIU L. BOLOGA Alimentaţia aceasta greşită nu strică numai bunei stări trupeşti a ţăranilor români, ci produce .în foarte multe cazuri şi altera ţi uni psihice intense, care pregătesc terenul pentru credinţele lor demoniace. O agravare a tuturor fenomenelor se poate observa mai ales în legă­ tură cu anotimpul când bate vântul de miazăzi 1). La sfârşitul lunii Mai se mai pot observa la Români dureri de gură cu vesicule pe limbă, buze şi gingii, mai ales la băieţi. Românii se ocupă cu agricultura şi creşterea vitelor şi cu comerţul produselor agricole. Sunt deosebit de şireţi şi din fire foarte isteti. În schimb sunt necivilizaţi, nu au şcoli şi de aceea oamenii învăţaţi sunt foarte rari printre ei. Nu ştiu să scrie şi se mulţumesc să fo­ losească răbojul (e Rabisch»). Când se îmbolnăveşte vreunul, chiar dacă e bogat, nu ia medica­ mente, ci sufere ca un animal, aşteptând să-i ajute natura. Dacă totuşi boala se lungeşte prea mult, chiamă o descântătoare. Aceasta trebue să-I binecuvânteze, sau - după cum zic ei - să-I descânte ((descin­ trren»), adică să toarne cositor topit în apă (sic !). Românii se nasc, cresc, îrnbătrânesc şi mor înconjuraţi de credinţe deşarte care îi urmă­ resc şi după moarte. Adesea autorul a văzut morminte în care se gă­ seau înfipte două ţăpuşe de lemn de lungimea unui deget. 1 s'a spus că ele împiedecă mortul să devină moroiu. Autorul a avut întotdeauna multe greutăţi ce învins pentru a convinge pe Români să ia câte un medicament, deşi adesea era de ajuns un vomitiv pentru a vindeca pe bolnavi. Când însă vedeau cu ochii lor astfel de vindecări miracu­ loase, răspândeau vestea în împrejurimi şi începeau să vină la el, de nu mai prididea cu ei. � Părerile Românilor despre bolile lor sunt următoarele: I. Când într'o casă sufere cineva de o boală îndelungată şi se mai îmbolnăvesc şi alţii în familie, atunci cred că sunt vrăjiţi de demoni. Imediat îşi schimbă domiciliul, mai ales dacă este la un loc mai ridicat şi se mută într'alt loc, aşezat mai la vale. Aşează două scăfârlii de cai sau boi pe casă pentru a speria demonii; pe care ei de frică îi numesc «frumoasele» (edie Schonen»). 2. O mare putere asupra celor care au febră si aiurează are ba­ laurul sburător numit smeu ((Gmehu». Evident, greieală de tipar pentru «Smehu»). El îi atacă şi intră chiar în relaţii sexuale cu ei (accubus şi succubus). Aceeaşi putere o are smeul $f asupra epilepticilor. Pe aceşti nenorociţi preoţii nu vreau să-i cuminece. 3. Multe boale vin din apa vrăjită pe care o pregătesc duşmanii. 1) E de remarcat că autorul, în timp ce în descrierea de până aici îi nu­ meşte pe Români «Vala hi 1> , la pagina 40 foloseşte termenul «Rom aner». J [165] CREDINTELE ROMÂNILOR ASUPRA MOROILOR r65 4. Stomacul şi intestinele, adică ceeace numesc ei mima. le cade în pântece. Boala aceasta nu este altceva decât o colică de care sufăr foarte mult în timpul posturilor. 5. Cred că în trupul lor se găseşte un chiag vrăjit (sic !). Cât timp acesta circulă, nu se întâmplă nimic, îndată ce se fixează însă la un loc, atunci bolnavul se încovoaie sau ologeşte. 6. Cred că au la plămâni, la ficat şi mai ales la gât, nişte crescături pe care le numesc «Schui» 1). 7. În sfârşit cred că vampirii le sug sângele omorîndu-i astfel. Cum îşi tratează Valahii aceste boli: r. Începutul curei la orice fel de boală se face cu repetarea de 5-6 ori a unui descântec. Pentru aceasta "Se chiamă cele mai vestite babe din localitate sau din satele vecine. Se topeşte o bucată de cositor şi se toarnă în apă. Câte colţuri mai mari sau mici va avea cositorul răcit în apă, atâtea boale are pacientul. Apoi amestecă mulţime de substanţe cu care .ung bolnavul sau pe care i le dau să le bea. For­ mula pe care o spun la descântec nu ne-a redă autorul, spunând că e o curată neghiobie şi că fiecare babă o schimbă pentru a întări efectul cu adaosurile care îi par bune. 2. Mai au obiceiul să împuşte peste capul bolnavului încărcături oarbe, dar foarte puternice, de pistol. Dacă această cură eroică nu ajută, ea se repetă. de 2---3 ori. Urmarea este adesea foarte rea: bolnavii capătă convulsiuni sau tremuriciuri. 3. 1 se dă bolnavului să bea miere în vin sau rachiu. 4. Bolnavul e aşezat într'o troacă mare, e uns pe spate cu uleiu vegetal şi i se leagă pântecele cât se poate de sus. 5. 1 se dă bolnavului să bea untdelemn din candelă. 6. Operatorii valahi culcă pe bolnav pe spate, cu picioarele către soare. Cu un cârlig grosolan, lucrat de ţigani, îi prinde amigdalele şi le taie cu un cuţit de bucătărie bine ascuţit. Ei ştiu să facă operaţia aceasta foarte îndernânatec, dar sângerarea din rană e foarte mare. Când sângele curge prea tare, atunci singurul leac este zeama de varză foarte acră. Această operaţie costă 17 creiţari. 7. Bolnavii se ung cu sângele cadavrelor desgropate ale celor care sunt crezuţi moroi. Corpurile moroilor se taie bucăţi, îndeosebi li se taie capul şi se îngroapă iarăşi. În unele locuri bucăţile ciopârţite se ard. În Muntenia cadavrul desgropat al moroiului e dus într'un car la hotarul satului. Aici i se taie capul şi i se bagă o piatră în gură. 1.) E probabil că Românii despre care vorbeşte T'all ar. adoptaseră termenul din medieinapopulară ungurească «s111y» (de ex. r ăksuly}. [166] r66 VALERIU L. BOLOGA Apoi se despică trupul şi se opăreşte cu vin fierbinte. În sfârşit se înfige o ţeapă în inimă. Toate bucăţile acestea se lasă nedesgropate, ca să le mănânce câinii şi păsările. Când Tallar era chemat la bolnavi atacaţi de moroi, după ce le dădea îngrijirea medicală necesară, chinezul satului, juraţii şi tot po­ porul îl duceau în cimitir şi îl rugau cu insistenţă să desgroape ca­ davrul moroiului, Dacă el îi întreba ce acuze au împotriva mortului, răspundeau cam următoarele: prin părnântul morrnântului merg găuri până în sicriu. Prin găurile acestea ies moroii şi pornesc să sugă sân­ gele celor sănătoşi. Dacă se deschide sicriul, se poate vedea că din gura, nasul şi uneori din urechile moroilor, curge sânge. Când se des­ groapă moroii se poate constata că sunt mult mai graşi decât erau când au fost îngropaţi şi că pielea lor s'a făcut mult mai frumoasă şi mai roşie. Morrnântul unui moroiu se cunoaşte în felul următor: un armăsar negru ca tăciunele, care nu a fost Încă inhămat, nu poate fi silit să treacă peste mormânt. Într'un capitol lung care urmează, Ta11ar face o analiză amănun­ ţită din punct de vedere medical a boalelor celor care se cred atacaţi de moroi, precum şi unele cercetări din punct de vedere medico-legal asupra mormintelor şi cadavrelor moroilor. Toate acestea prezentând in­ teres pur medico-istoric, nu însă etnografic şi foIkloric, vom spicui numai acele puţine pasaje în care mai este vorba de credinţele şi obi­ ceiurile Românilor. În capitolul acesta autorul caută să combată cu argumente ştiinţifice părerile Valahilor despre boala produsă de moroi şi despre fenomenele despre care ei susţin că le observă asupra cadavrelor moroilor. Găurile pe care Românii cred că le descopere în mormintele moroilor, s'au dovedit întotdeauna a fi simple lacune, formate prin uscarea sau îngheţare a pământului. Ele nu merg niciodată dela suprafaţă până la sicriu. Se poate însă . observa că flăcăii din sat fac, imediat după înmormântare, găuri în pământul morrnântului cu bâtele lor. Mai târziu ele sunt atribuite moroilor. Sicriele desgropate au fost găsite intacte la toate exhumările făcute de Ta11ar. La morţii de curând îngro- \ paţi s'a putut, de fapt, constata la exhu�lare, că le ieşea din gură o spumă murdară, rău mirositoare. Atunci 0. Românii care erau de faţă, ţipau că mortul e rnoroiu. Dar .� .. constată Ta11ar - acest fenomen de decompoziţie e comun la toate cadavrele desgropate şi nu prezintă nimic supranatural. Morţii înhumaţi în frig, iarna, fireşte că nu se descompun mult timp, până ce căldura verii străbate în mormânt. Acest fenomen nu vreau să-I înţeleagă Românii, care de câte ori observau un cadavru conservat timp mai îndelungat, vedeau În el un moroiu, care trăieşte mai departe. Alte cadavre, cu totul proaspete, de [167] CREDINTELE lWMÂNILOR ASUPRA MOROILOR presupuşi moroi, înainte de a începe descompunerea vizibilă, se umflă prin formarea de gaze. În felul acesta pielea e mai întinsă, cadavrul pare mai gras. Acest fenomen face pe Români să creadă că moroiul s'a îngrăşat în mormânt, sugând sânge. Acele ierburi de vrajă, cu care diavolul hrăneşte, după credinţa Românilor, moroii, n'au putut fi găsite în stomacurile cadavrelor la niciuna din autopsiile făcute. Ta11ar a asistat de două ori la proba cu armăsarii negri. De amândouă orile ar­ măsarii, speriaţi de bună seamă de miasmele care ieşeau din mor­ mintele proaspete, nu voiau la început să treacă peste ele, fiind însă siliţi, totuşi au sărit în sfârşit peste moviliţă. În ceea ce priveşte pe bolnavii care se cred atacaţi de moroi, Ta11ar constată următoarele: ei spun că moroii le sug sângele. În consecinţă medicul s'ar aştepta să-i vadă anemiaţi şi orice lăsare de sânge nouă ar trebui să le strice, ceea ce nu e însă cazul, deoarece la toţi tratamentul cu venesecţie dă rezultate bune. Ta11ar constată că Sârbii din regiunile cercetate de el, deşi postesc tot atât de sever ca şi Românii, nu sufer decât foarte rar de «boala moroilor». El explică acest fenomen surprinzător prin faptul că în a11- meritele lor de post se pune întotdeauna foarte multă paprică, care-i fereşte de turburările de care sufer Românii. În concluzie, Ta11ar constată că moroii din credinţele Românilor nu există, că în toate fenomenele observate şi studiate de el nu-i nimic supranatural şi că «boala moroilor» poate fi pe deplin explicată prin traiul neigienic al Românilor şi tendinţa lor de a se lăsa robiţi de superstiţii. Nu am intenţia să fac un studiu asupra lucrării lui Tallar. Cred că redând în rezumat fidel observaţiile şi comentariile sale -- întru cât se referă la fapte de interes pentru vechea etnografie românească-, am făcut tot ceeace poate face un medico-istoric, care nu are compe­ tinţa de a intra prea adânc în materie de etnografie. Poate că un spe­ cialist va găsi în acest rezumat material pentru cercetări. Mă mulţumesc numai să semnalez, pentru comparaţie, o altă lu­ crare cam din aceeaşi vreme, în care tot un străin - şi el medic­ se ocupă cu aceleaşi chestiuni. Iohannes Georgius Kramer, medic german din Ungaria, câtva timp «physicus. în Timişoara, botanist şi scriitor medical apreciat de con­ temporani, a publicat în 1732 în «Hebdorn». [Norica], XXXIII, p. 291-2q2, subt titlul «Observationes philosophici et medici argumenti variae Commercio litterario Norico intertextae. o observaţie: «Cogiia­ tiones de Wampyris Seroiae in Hwngariaş, Textul original al lui Kramer nu mi-a fost accesibil, dar Weszpremi dă în «Succincta Medicorum [168] 168 VALERIU L. BOLOGA Hungariae et Trans. biographia», centuria III, (p. 173-177) un re­ zumat: Ab experientia quiPpe constat omnem nationem Rascianam, aui, SI mavis Russicam dictam, atque Valachicam, quae partim regiones Hun­ gariae inde a Buda in Serviam, immo fere Constantinopolim cis Danu­ bium usq'ue, atque Daciam omnem antiquam, Ripensem puta, transal­ Pinam Valachiam et Moldaviam, (et mediterraneamş Transylvaniam in habitat, de M orte et M ortuis suis singulares prorsus et superstitiosas constanti lege fovere opiniones eo in primis tem-porc, dum solito nume­ rosiorem quam pian« stragem inter se grassari observaverit; singulos enim nulla etiam luis e-pidemicae cuiba mortuos gentili more per v ctulas, ag­ natos et familiares diebus ei noctibus, aliquot continuis inierrogant, q�lare mortui [uerint, quum divites pecude, pecore numis et frumentis e xsii­ terint, potissimum 7JerO ubi morbus quispian« eţndemicus grassatur, a Moriuis quibusdam se su,osque Rasciani exsugi cred unt , Valachi uero, natio aeque supertitiosa, masticari' se dicunt, teste K oleserio nostro in Scrutinio Pestis Dacicae Cibinii an. I7091:n I6 edito, qui Wampyrismum omnem pag. III. sednctionern ac lusum Diaboli nominat. Aşa dar şi aici găsim relevate aceleaşi superstiţii, pe care le ob­ servase şi combătuse Tallar. Despre Tallar n'am putut găsi alte informaţiuni decât cele câteva din prefaţa editorului la cărticica sa. Numele său lipseşte în ma­ rele dicţionar biografic al medicilor de Hirsch-Gurli. Din punct de vedere medico-istoric notez că multe din observaţiile şi opiniile lui Tallar sunt uimitor de bune. Intuitiv, acest bun obser­ vator a ştiut să prindă unele fenomene esenţiale, pe care ştiinţa me­ dicală de atuncea nu putea încă să le explice. Boalele celor care se credeau atacaţi de vampiri sunt foarte judicios puse în legătură cu alimentaţia unilaterală a Românilor în vremea posturilor îndelungate din timpul iernii şi primăverii. Într'adevăr, din simptomele Însem­ nate de Tallar putem face azi diagnosticul retrospectiv, că Românii «supţi de moroi» sufereau de scorbut, pelagră şi nictalopie, boale care toate fac parte din grupul afecţiunilor prin carenţă, al «avitamino­ zelor». De remarcat e detaliul că Sârbii; care posteau tot atât de se­ ver, sufereau mai puţin de «boala moroilor» - fiindcă mâncau multă paprică l Faptul e bine observat: tocmai. în anii din urmă s'a putut . \ constata că ardeiul e foarte bogat În vitamina C (acid ascorbic), care fereşte de scorbut. Astfel Tallar se dovedeşte a fi fost un bun ob­ servator şi În cele medicale, precum În materie de Iolklor face impresia că a ştiut să redea destul de fidel unele obiceiuri ale populaţiei ro­ mâneşti, mai ales din Banat. VALERIU L. BOLOGA [169] ALTE VARIANTE ROMÂNESTI ALE SNOA VEI 1 DESPRE FEMEIA NECREDINCIOASĂ N'am reveni, poate, cu aceste nouă contribuţii la « Variantele româ­ neşti ale snoavei despre femeia necredincioasă» (studiu publicat în Anuarul II, p. 195-Z16), dacă n'am fi făcut două constatări. Întâia, că snoava în chestiune se dovedeşte mult mai răspândită la Români, iar a doua că anumite ipoteze şi concluzii ale noastre din întâia contribuţie sunt confirmate, iar altele apar susceptibile de corectări sau modificări. Într'adevăr, după publicarea studiului nostru, am aflat încă ZI de variante. Ele se datoresc --- chiar şi cele publicate 1) -- circularei noastre despre care amintim în Anuarul II (p. 196-197 şi nota z), la care unii corespondenţi au răspuns târziu; apoi faptului că şi după publicarea articolului nostru am continuat să expediem circulare noilor cores­ pondenţi. În sfârşit, am avut şi cazuri când la citirea studiului s'au găsit cercetători care să-şi amintească că an auzit cândva snoava aceasta, să o caute şi să ne-o comunice 2). Prin cele ZI de variante nouă pe care le semnalăm, numărul varian­ telor româneşti se ridică la 43, dintre care 40 descoperite datorită an­ chetei Arhivei noastre, care-şi justifică şi astfel existenţa. În acelaşi timp putem dovedi lui F. Bolte (vezi Anuarul II, p. 196, nota z), care « aştepta cu o deosebită încordare rezultatul anchetei noastre» - d-sa relevase greutatea culegerii snoavei prin intermediul chestiona­ rului - că această cale poate duce la rezultate foarte bune. Iată acum lista variantelor găsite după publicarea studiului nostru din Anuarul II. Numerotarea lor s'a făcut în continuare, pornind dela snoava cu No. ZZ, ultima pe care o cunoşteam În 1933. z3. Pecineaga, [ud: Constanta. Publicată de d-l Const. Milici, cantor bisericesc de fel din Soloneţ, jud. Suceava, în revista « Izvoraşul» ') Vezi mai jos, p. 169---17°, No. 23 şi 2'1. ") ldem, p. 17', No. 39 şi 43. [170] 170 ION �iUŞLEA. XfV (1935), p. 25, 'uht titlul « Cu", şi'a P'căHt neva,ta hăchatul (Cec. Mări cu variante)" Aceste « ce"cetări" s'au Iăcnt probabil în urma decula"i uoa,t" (vezi mai jos N'o. 37). Nicio indicaţie despre persoana dela care a fost culeasă suoava, destul de fragmentacă de altfel. Ea a fost tri,ni,ă întâi Aduvei noastre (ARAF ') 582, p. 4). 24· Rudăria, iud. Caraş. l'ublicată de d.l Emil Petwviei in acest Anuar, p. '03"°5 (No. 83), subt titlul; .Spuma dii pră mare". 25· Tapa.de.eriş, iud. Bih". Culea,' de d.l Porfir Paşca, In. văţăto" dela Nana Floace (1933) (ARAI' 504, p. 1'-3). 26. rânl"reui, [ud, Orhei. Culeasă de d·l Dionisie lonaşeu, lnvăţăt"" dela 1 on Butuc (o ştie dela bnnicul său Vasile) (1933) . (ARA F 525, P 1-2). 27· Ralamuci'C"ci, [ud, Ii(m, Culcas' de d-I Theodo, I. 1'0pe5Ou. Buzău, luvăţător (,'" indică dela dne) (1933). (ARAF 522, p. 9-ro). 28. Ceamaşir, [ud, hmail. Culeasă de d-I Matei Stadş, lnvăţăto" dela Ştefan Starâş, de 54 ani (« a auzit·o dela bunicul lui 'reodor Sta,ăş, mort 1») (I933). (ARAF 527, p. 29-3I). 29· Stu/pita.,:, iud. Câmpulung. Culeasă de d.l D.tru Gh. Abdţculesei, absolveut de liceu, din Cândeşti, jud. Dorohoi, dela ,o!daM Victo, Popescu dio +-, de 22 ani (care o ştie dela Costan a lui Gură, de 89 ani (I932). (ARAF 54I, p. I37-I40). 30. Truş'şti, [ud, B,t'şani. Culeasă de acelaşi, dela soldatul Mihai Irimescu din =r-, de 22 ani (care o ştie dela foo Moroşanu, de 36 ani) (I933). (ARAF 54I, p. I4I-I43). 3". R,,"ş, iud. Huned,ara. Culeasă de d·l loau Buda, elev la Licenl «Anrel Vlaieu" din Orăştie, dela Acon Recţa din _ (1933). (ARAF 552, p. 58-60). 32. Dobra, iud. Hun'doara. Culeasă de d.l 'r'aiao OIadu, elev la Liceul «Aucel Vlaicuo> diu Orăştie, dela fo,,", Petruţo;u d;n _, de 70 ani (I933). (ARAF 553, p. 24-27). 33· Buriuc, iud Hunedoara. Culeasă de d·l Dionisie Negru, elev la Liceul «AUC'el Vlaicu" d;n Orăştie, dela Mu'a Rica şi Maria Stana, din --, de 50 ani (I933). (ARAF 554, p. 1-3). 34· Ca.'teşt', iud. Huned,ara. Culeasă de d.l Emil 'fămăşoiu, elev la Liceeu «AU'el Vlaicn" din O'.ştie, dela Pet," Dosa din ._, de 75 ani (auzită de el dela tova"şi ciohani diu Mupţii Sebe,Ului) ('933). (ARAF 56" p. "'-5). \ 35· Ra/'m,rul de Câmp, iud. Hunedoara. Culeasă de d.l 'foma Vuleu, elev la Liceul « Aucel Vlaicu" din Orăştie, �ela Salon"a Oprita, din -, de 64 ani (I933). (ARAF 562, p. 39-42). --- O) • ARAI', • .te P"""rtue. omo,h,t , Aerul'm'. Ro",'n', Mlriv. de Folklo", Numărul care urmează este acel al luanuscrisului. [171] SNOAVA DESPRE FEMEIA NECREDINCIOASA 171 36. Romos, jud. Hunedoara. Culeasă de d-l Aurel Vasiu, elev la Liceul « Aurel Vlaicu » din Orăştie, dela Aurel Ordean din -, de 67 ani (1933)· (ARAF 570, p. 2-3)· 37. Racouiia, [ud. Muscel, Culeasă de d-I Const. Milici, cantor În Soloneţ, jud. Suceava, dela F. M., care a auzit-o dela Gheorghe Matei din -. (ARAF 582, p. 1-3). 38. Şicovăţ, jud. Lăţ-uşna. Culeasă de d-l Iosif Mareş, învăţător, dela Marin Dancu (notar), de 47 ani (1934). (ARAF 588, p. 6-7). 39. Velea Nebuna, jud. Vlaşca. Comunicată de d-I Victor Brătulescu, profesor în Bucureşti, auzită dela mama sa când era copil. (ARAF 629). 40. Şoicani, jud. Soroca. Culeasă de d-l Petru Vovcă, învăţător în J orjiniţ.a, jud. Soroca, dela Cozrna Irodoi din--. (1934). (ARAF 680, p. 27-32). 41. Ruginoasa, jud. Baia. Culeasă de d-I George r. Bârleanu, pro­ fesor în Fălticeni, dela Lucreţia Manoliu din -. (r934)· (ARAF 693, 'p. 6r-62). 42. Dolheşti, jud. Fâlciu. Culeasă de d-I Ioan Berbecaru, elev el. VII la Şcoala Normală din Vaslui, dela Ioan Gh. Postică din --, de 72 ani (o ştie dela mama sa) (1935). (ARAF 702, p. 145-152). 43. Salva, jud. Nâsâud. Culeasă de d-l Tiberiu Morariu, şef de lucrări la Universitatea din Cluj, dela Iosif Petre din -, de 80 ani (1935). (ARAF 753, p. 1-2). Din aceste variante nu mai publicăm in extenso niciuna, cu atât mai mult, că cea dela No. 23 se găseşte, cum am arătat, chiar în acest Anuar, la p. 103. Reluăm acum, pentru variantele nouă, analizarea detaliilor mai irn­ portante, făcută în Anuarul II (p. 202-209) pentru întâile 22 de variante. De data aceasta insistăm însă numai acolo unde e vorba de o confirmare a detaliilor mai caracteristice găsite în variantele studiate până acum, precum şi acolo unde Întâlnim îndepărtări dela tipul normal, care constituesc trăsături interesante. Astfel e cât se poate de semnificativ, că din cele 21 de variante nouă, numai una (23) ne arată că ibovnicul este popă. Dat fiind însă că această variantă ne vine dintr'un ţinut arhaic ca Alrnăjul Banatului, trebue să-i relevăm toată semnificaţia. În varianta sud-basarabeană (28), ibovnicul este tot un om al bisericii: dascălul, iar cel care deschide ochii bărbatului este popa. Am putea avea şi aici o eventuală substi­ tuire, la origine ibovnicul fiind însuşi popa. Ocupaţia complicelui bărbatului e tot atât de variată şi în varian­ tele nouă. E interesant că şi în majoritatea celor în care ocupaţia acestuia e precizată, dăm de un lăutar (23, 24, 29, 32, 35, 41) - total şase va­ riante, la care putem adăoga încă şase (25, 27, 30, 36, 38, 43), În care [172] ION MlJŞLEA e vorba de diferite instrumente muzicale (Iăută, fluier, ceteră - nici­ odată cimpoi !), pe care le scoate la un moment dat complicele. Ră­ mâne astfel bine stabilit că în variantele româneşti complicele este un lăutar de meserie, un om care ştie să cânte dintr'un instrument (Z4 din totalul de 43 de variante). De remarcat că Păcală - « om care se chema Păcală» - apare şi într'o variantă nouă din judeţul Hunedoara (33). Ca ocupaţie nouă şi potrivită pentru complice remarcăm (i făclierul » - vânzătorul ambulant de făclii - în altă variantă hunedoreană (34). 'ţinta călătoriei bărbatului este şi în majoritatea variantelor nouă - şase - marea, odată (43) cu precizarea de «Marea Roşie ». În nici­ una din variantele nouă nu întâlnim Dunărea, pe care o găsisem în patru variante analizate în Anuarul II. Celelalte locuri unde pleacă bărbatul sunt pur întârnplătoare sau arată că amănuntul cu marea a fost uitat. Şi în majoritatea variantelor pe care le analizăm acum, leacul după care e trimis bărbatul în mai mult de jumătate din cazuri - două­ sprezece -, este « spuma de mare» sau « de pe mare ». Dacă la aceasta adăogăm « sari dila mari» (30), « măr de mare» (31) şi « struguri de mare» (39) 1) - care de sigur sunt înlocuiri în urma neînţelegerii cuvânt ului « spumă de mare » - avem 15 variante din ZI, care împre­ ună cu cele II din 22 studiate în Anuarul II, dau un număr de 26 la totalul de 43. Mai adăogăm că variantele nouă vin să confirme ipoteza exprimată în Anuarul II, p. 204-205, că « spuma de mare» din variantele ro­ mâneşti nu poate fi un mineral, cum susţinea Anderson, ci spuma apei de mare, căci şi în aceste variante e vorba �e spumă cu care femeia « să se frece pe spinare» (29-30) sau « să se ungă pe tot trupul» (33). În varianta 43 e vorba chiar numai de « spumele de acolo» [Marea Roşie]. Obiectul în care e ascuns bărbatul este şi în 20 din cele 21 de va­ riante nouă, consecvent un sac, considerând că « fatcâ din care mă­ nâncă caii» (26) este şi ea un sac ca şi desagii din cele două variante hunedorene (33 şi 36). Acolo unde nu avem sac, nu există obiect pentru ascunderea bărbatului. Această unitate a ',Variantelor româneşti apare într'adevăr surprinzătoare, cum remarcarm şi în Anuarul II (p. 205, nota 5). Contribuţia variantelor nouă este mal preţioasă În ce priveşte strofele cântate de personaje. Prin ţinuturile de unde provin ele (Hune­ doara, Banat), pare să avem de a face cu contribuţii capabile să de­ termine şi mai de aproape felul în care sunau strofele originale ale ') « Strugurel de mare» am avut şi În varianta 1 (vezi Anuarul 11, p. 2°5". [173] SNOAVA DESPRE FEMEIA NECllEDINCIOASA 173 prototipului variantei româneşti. E vorba, bine înţeles, de strofele cân­ tate de femeie şi de complice, căci acelea ale bărbatului (25, 26 şi 33) şi ibovnicului (29) nu par demne de luat în considerare, fiind de sigur creaţii ulterioare, purtând chiar pecetea unor alcătuiri sau impro­ vizări cu totul moderne (vezi şi Anuarul II, p. 206). Strofa femeii se întâlneşte în 19 din cele 21 de variante nouă. Din acestea în două numai ea nu are legătură mai apropiată cu fondul (25 şi 26). Dacă n'am dispune decât de cele 21 variante cu care ne ocupăm acum, am reconstitui-o aşa: Hoi sus, sus, sus, (24, 33, 39?) Că bărbatu mi s'a dus (31, 33, 39) După spumă de pe mare (24, 27, 30--34, 39, 41) Să mă sărute 'n hăst c .. mare (24, 32-34, 4I(?) 43). Reamintind strofa femeii pe care am dat-o ca «text normal» după variantele studiate În Anuarul II : Mi-am trimis omu la mare După spumă de pe mare Să mă ungă pe spinare Omoare-l dracu pe cale vom remarca: « ungerea pe spinare» apare Ş1 1ll două din variantele nouă (30 şi 40) ; la fel, dorinţa ca bărbatul să nu se mai întoarcă, expri­ mată Însă nu prin cuvintele « omoare-l dracu pe cale», ci odată prin « Numa numele sâ-i vii» (28), a doua oară mai complet, ca în varianta 3: « Nurnili să-i vii, da el să rămâi . [acoloJ (40) 1). E probabil, cum spuneam şi în Anuarul II (p. 207), că la origine toate strofele au avut un vers-două, exprimând dorinţa nevestei ca bărbatul să nu se mai Întoarcă, versuri care apoi au fost uitate sau Înlocuite. Din nouăle va­ riante se vede că versul obscen « Să mă sărute 'n hăst c .. mare », se întâlneşte în vreo şapte variante, majoritatea din Ardeal, unde am avut şi « Omoare-l dracul pe cale ». Acesta trebue să fie, probabil, chiar versul .care a fost Înlocuit. Strofa femeii nu este astfel modificată prin variantele cele nouă. Se confirmă însă odată mai mult, că versul « După spumă de pe mare » a trebuit să figureze în strofa originală - căci îl în­ tâlnim în II din cele 21 de variante nouă - şi că la origine exprimarea dorinţei ca bărbatul să moară a existat, dar ea a fost înlocuită cu un vers obscen. Mai remarcăm că refrenul «[Hoi] sus, sus, sus » (33) şi «Sus, popo, sus» (24) - probabil existent şi În varianta 39, unde ni se dă în loc 1) De remarcat că am ândouă aceste variante au fost notate în Basarabia. [174] 174 ION MUŞLEA de vers un rând de puncte, versul-pereche fiind «Că bărbatul mi s'a dus» -, ar putea să fi făcut parte din versurile originale ale prototipului românesc. Faptul că acest vers există subt forma: « Colo sus mai în sus» şi în varianta 1, cea mai veche variantă românească cunoscută (notată în 1896), este o dovadă în plus. Versurile complicelui le întâlnim în 17 din cele 21 de variante nouă. Dacă exceptăm pe cele două (26, 35), care n'au o legătură mai apro­ piată cu motivul nostru, trebue să le împărţim şi aici în două: o parte din ele, şi anume patru variante (31-34), corespunde întru totul, ba formulează chiar mult mai precis şi mai fericit strofa complicelui din încercarea noastră de reconstituire a celei mai vechi redacţiuni româ­ neşti, anume a celei transilvănene. În toate aceste patru variante, toate provenind din judeţul Hunedoara, cornplicele se adresează direct sacului: Ia ascultă sacul meu I) Cum joacă beteagu tău 2) Pune mâna pe băltag 3) Şi te-apucă de beteag 4). Iată şi reconstituirea pe care o încerc am în Anuarul II (p. 209), pentru ({ textul normal» al strofei cornplicelui în cea mai veche redacţie românească : o vai dragă sacul meu, Vezi ce face beteagu tău! .... sacu, ia baltagu Şi apucă pe beteagu. Sunt de sigur versurile originale ale strofei cornplicelui din proto­ tipul românesc al snoavei 5), aşa de apropiate de acelea ale variantei No. 1, notată în anul 1896 în judeţul Alba. O singură variantă ardeleană (36) cunoaşte versurile: De-oi deslega sacu Vei vedea pe dracu. E o variantă destul de slabă, în care lipseşte şi detaliul cu « spuma de mare ». Trebue să însernnărn că aceasta 'e de altfel singura variantă ardeleană din toate cele cunoscute nouă, în care se întâlnesc aceste versuri. ') Cu mici variaţii: « la auz i tu» (32); (1 Uită-ce \ gesagul me u » {,33). 2) (1 Cie z âce » (32). 3) (1 Ia bâtagu la beceagu » (31); (1 le ciumagu de su' pat » (34)· 4) « Dă pe el ca şi pe dracu') (3 I) ; Şi ce dă gi ciel becea g » (33); (1 Şi-l loveşte tomna'n cap» (34). 6) Versul cu (1 Tipă sacul, .. » (vezi Anuarul Il, p. 209" nota I), îl întâlnim tot într�o variantă ardeleană (43), în care celelalte versuri nu păstrează însă nimic din cele originale. [175] 1-;:_ Băr-bă - te -Iu meu La spu-ma de ma -re Toate celelalte variante în care se găsesc ele, provin din Muntenia (23,27, 39), Moldova (3°, 41), Basarabia (40) şi chiar Bucovina (29), unde 11U 1'2 putuserăm semnala mai înainte şi unde întâlnim şi amă­ nuntul, caracteristic pentru redacţiunea românească, al spumei de mare. Mai interesant este că versurile cu (1 sacu-dracu » apar şi in va­ rianta bănăţeană (24), acolo unde ne-am aştepta mai puţin, întru cât avem ca ibovnic un popă, ca în motivul iniţial universal. Aceasta în­ semnează că strofa ibovnicului cu (1 sacu-dracu » a pătruns şi în Tran­ silvania, de vreme ce o avem odată în Hunedoara (36) şi odată în Banat (24), dovedind astfel enorma putere de răspândire a unui detaliu se­ cundar în dauna celui primar 1). Contribuţia variantelor nouă la stabilirea textului normal al celei mai vechi redacţiuni româneşti rămâne aceea de confirmare a vechilor ipoteze. De fapt nu se adaogă niciun element nou, dar se pot susţine cu mai multă siguranţă cele exprimate cu oarecare rezerve în Anuarul II. Importante sunt în special variantele nouă în care ibovnicul e un popă (24), precum şi cele hunedorene cu vechile versuri ale compli­ celui (31-34); de asemenea faptul că spuma de mare apare în ma­ joritatea covârşitoare a acestor variante, consacrând încă odată acest motiv ca ceva propriu românesc. Se precizează apoi strofa complicelui (mai ales în ce priveşte versul întâiu şi al doilea). Cât despre melodia strofelor, trebue să remarcăm un (1 durludu, durludu }) , ca început la o variantă ardeleană (36) 2). Un informator basarabean ne comunică faptul că varianta culeasă de dânsul (26) se cântă pe aria: (1 Câtâ-i ţara ungurească }), iar pentru varianta 41 ni se spune că versurile (1 se cântă dar [informatorul] nu le ştie », În schimb din Dolheşti-Fălciu ni s'a trimis următoarea arie (pentru varianta 42) : r I I I i I 1 I li " SNOAVA DESPRE FEMEIA NECREDINCIOASĂ 17S Variantele nouă, prin răspândirea lor, confirmă şi ele ipoteza noastră că Românii n'au putut lua snoava decât dela Ucrainieni. Nu numai ') Pentru larga răspândire în literatura românească populară a acestor versuri, arrrin tirn că ele se întâlnesc şi într'o snoavă din Zevideni-Vâlcea cu alt subiect (ARAI<' 555, p. 1-2). E vorba de pedepsirea unei femei leneşe, care n'avea nici căniaşe. Ea e băgată goală într'un sac, dusă la o nuntă, unde bărbatul desleagă sacul în mijlocul horei şi spune: (, Dezlegar-aţi sacu, vedear-aţi pe dracu". E adevărat că în Oltenia, şi chiar în judeţul Vâlcea, snoava noastră e cunoscută (vezi Anuarul II, p. 200-201, No , 5, 6. 8, IO-II, 13, 16). 2) Cf. (, haadirla, da, dirla da » din varianta 4 (Anuarul II, p. 20H). [176] ION MUSLEA că am dat peste variante nouă în Nordul Ardealului (25, 43), Nordul Moldovei (30) şi Nordul Basarabiei (26, 40), dar am găsit o variantă - de data aceasta românească - şi în Bucovina (29). Dacă în aceasta elementele sunt cele obicinuite, şi apar chiar versurile (' Când voi deslega eu sacu - Atunci îţi vedea pe dracu», în altă snoavă, fragmentară şi contaminată, auzită tot în Bucovina, la Rădăuţi (ARAF 54I, p. I43-I45) 1) pe care n'am analizat-o şi n'am trecut-o în lista dela pa­ gina I69-7I, pentrucă am descoperit-o în ultimul moment, ibovnicul este un popă (ca în variantele ucrainiene), deşi bărbatul este trimis, la urmă, de către o babă cu care se înţelesese nevastă-sa « să aducă spuma de mare să o scalde în spumă ». Dacă în variantele basarabene studiate' în Anuarul II (p. 2I3) n'am găsit nicăiri amintită spuma de mare, în cele studiate de rândul acesta ea apare de două ori (38 şi 40). Astfel ipoteza că lipsa spumei de mare ar putea fi o indicaţie de împrumutare directă dela Ucrainieni­ cade. Aceasta cu atât mai mult, cu cât în singura variantă basarabeană, care are versurile complicelui (40), ele sunt cele cu « sacu-dracu ». Variantele examinate acum aduc ele vre-o contributie nouă la lă- . , murirea legăturii între redacţiunea noastră şi cea sârbească? Varian- tele din Sudul Transilvaniei s'au înmulţit cu şase, plus cea din Sudul Banatului, culeasă atât de aproape de Sârbi. Toate acestea sunt va­ riante foarte viguroase, păstrând accentuat trăsăturile caracteristice ale motivului. În varianta bănăţeană ibovnicul este un popă (, spuma de mare» apare cu toate acestea). Faţă de starea fragmentată a vari­ antelor sârbe, nu putem decât să rămânern la vechea ipoteză, şi anume că redacţiunea sârbească are ca punct de pornire pe cea românească. Astfel şi după examinarea variantelor "nouă rămânem la vechile concluzii exprimate în Anuarul II (p. 216), concluzii confirmate prin aceste nouă variante. Să nu uităm că aceste variante lărgesc enorm aria geografică a răspândirii snoavei pe teritoriul românesc 2) şi că, în sfârşit, întâlnirea a şase variante (3I-36) într'un singur judeţ (Hune­ doara), arată cât de puternic trăieşte acest motiv şi astăzi în mediul nostru rural. ION MUŞLEA \ 1) Culeasă de d-l lJim. Ahriţcu1esei dela soldatut 'I'rut in I. şi auzi tă ele acesta "dela mosnegi » . \ 2) În special cu cea din Banat (24), cea din Bihor (25), cea din Bucovina (29 şi fragmentul citat mai sus), cea din Vlaşca (39) şi ?ea din Dobrogea (23)' [177] J CONTRIBUTIE 1 LA BIBLIOGRAFIA STUDIILOR SI CULEGERILOR 1 A DE FOLKLOR PRIVITOARE LA ROMANII DIN BASARABIA SI POPOARELE CONLOCUITOARE 1 A PUBLICATE IN RUSESTE 1 Avem foarte puţine culegeri de folklor basarabean. În timpul stă­ pânirii ruseşti n'a existat printre intelectualii români din această pro­ vincie nicio societate cu preocupări folklorice sau etnografice. Cel ce ar încerca să urmărească răspăndirea unor motive folklorice pe întreg teritoriul locuit de Români, va întâmpina, pentru regiunea dintre Prut şi Nistru, un mare gol, tocmai din lipsa, aproape totală, a studiilor şi culegerilor româneşti de folklor. În lipsa lor, cercetătorii vieţii noastre populare se pot folosi de studiile şi culegerile de folklor privitoare la Românii din Basarabia publicate în periodicele ruseşti. Cu gândul de a scoate la iveală şi aceste materiale, le-am adunat şi grupat într'o bibliografie. Dintre toate revistele ruseşti, cea în care s'au publicat cele mai multe studii şi culegeri de Iolklor e publicaţia: «Kisinevskiie Eparhiialnî­ le Vedornosti. (= Buletinul Eparhiei Chişinăului), care a început să apară Încă din anul 1867. Aici s'au publicat mici mo­ nografii statistice şi istorice asupra satelor din Basarabia, Întoc­ mite de preoţi, în urma unui ordin circular al Consistoriului Eparhiei Chişinăului, trimis in anul 1867, tuturor bisericilor. Consistoriul din Chişinău executa prin aceasta un ordin al Sinodului rusesc din 1866, prin care se prevedea caparohiile tuturor bisericilor din Eparhia Chi­ şinăului «să păstreze actele bisericeşti, cu toate însemnările vechi, şi să facă o descriere istorico-statistică a parohiei, cu toate evenimentele locale mai însemnate, cu moravurile, obiceiurile, prejudecăţile, super­ stiţiile şi, în general, evenimentele moral-religioase ale enoriaşilor » (K. E. V. 1870, IV, p. 335-6). Multe din aceste monografii cuprind bogat material folkloric, îndeosebi obiceiuri şi superstiţii. Anuarul Arhivei de Folklor III. 12 [178] Dre vnostei 1'. V. ŞTEFĂNUCĂ În multe studii şi culegeri de texte, unele probleme de folklor sunt urmărite pe bază de material adunat nu numai dela Români, ci şi dela neamurile conlocuitoare. În cadrul cercetărilor etnografice şi folklorice din Rusia dinainte de războiu, Basarabia era trecută în rând cu celelalte popoare din Sudul imperiului. De aceea, când am Întocmit această mică bibliografie, am socotit potrivit să. trec şi culegerile de fo1klor făcute în satele în care alături de Români convieţuesc Ucrăi­ nieni, Ruşi sau Bulgari. Această bibliografie e departe de a fi completă. Bibliotecile pu­ blice din Chişinău nu au colecţiile complete ale revistelor ce mă inte­ resau, iar din unele, studiile mai Însemnate le-am găsit smulse de ce­ titori interesaţi sau lipsiţi de respect faţă de avutul obştesc. Sper ca aceste indicaţii bibliografice să fie de folos celor familia­ rizaţi cât de puţin cu limba rusă. Dar bogăţia de material folkloric rătăcit prin periodicele ruseşti trebue pusă şi la indemâna cercetăto­ rilor care nu ştiu ruseşte. În acest scop, cred că ar fi potrivit şi necesar să se facă extrase de texte În traducere românească. În chipul acesta s'ar completa lacuna ce există în culegerile de folklor privitoare la regiunea dintre Prut şi Nistru. La întocmirea acestei bibliografii, m'am servit de bogata operă bibliografică Besarabiana, I8I2--I9I2 de P. D. Draganov 1). Operele care nu cuprind nicio Însemnare asupra naturii cuprinsului, nu le-am găsit în bibliotecile din Chişinău şi le dau după alte bibliografii. Titlurile tuturor studiilor şi culegerilor apărute În periodicele ruseşti sau inde­ pendent, le-am dat în traducere românească. Titlurile periodicelor le-am lăsat în ruseşte, transcriindu-Ie numai cu caractere româneşti, pentru a înlesni căutarea lor În bibliotecile ruseşti. Deoarece aproape toate studiile şi culegerile de folklor nu cuprind sau nu tratează în întregimea lor probleme de folklor, am notat numai Întâia pagină (cifre arabe). Cifrele romane arată numărul revistei, iar cele arabe care urmează imediat după titlul publicaţiei indică anul. Am utilizat următoarele abreviaţiuni : K. E. V. Kişinevskiie Eparh iialniie Vedornosti Z. O. O. r. D. "�Zapiski Odescago Obşcestva istorii \ 1) P. D. Draganov, istoric, filolog şi etnograf, fost, ajutor de bibliotecar la Biblioteca publică imperială din Pet.rograd, a publicat foarte lllu1te studii privitoare la Basarabia, Originar din târgul Corurat, judeţul Tighina, a lăsat moştenire unui fiu rămas în Rusia o foarte bogată bibliotecă ce se păstrează şi ast ăz i, închisă în lăzi, în acest târguşor. Ea cuprinde foarte multe studii �i culegeri de fol klor din Basarabia în manuscris. Din ne­ norocire, astăzi n11 poate vizita nimeni acea-tă bibliotec ă. Fiica lui Dra!!anov aşteaptă să se deschidă graniţa spre Rusia ca să trimită Iăz ile cu cărţi fratelui său din l.eningrad. [179] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULOI BASARABEAN 179 E. O. =, Etuograficesr-oie Obozrenie B. O. V. =, Bcssarubskiie Oblastuiie Vedornost i S.-P.-B. = Sanet-Petersburg. 1. A fan asi e v - Ci u j b ins c h i, A. O călătorie în Sudul Rusiei. S.-P.-B. 1863, Partea II, 365. Capitolul: Însemnări dela Nistru. TârguI At.achi. Moldovenii: limba, firea şi obiceiurile lor. 2. Bai dan, I. Descrierea istorice-statistică a bisericii şi pa­ rohiei satului Susleni din judeţul Orhei. [Români]. K. E. V. 1876, III, 93; IV, 121. Vieaţa religioasă. Obiceiuri de Crăciun, Anul nou şi Paşti. Superstiţii. Însemnări scurte. 3. Ban dac o v, S. Descrierea istorice-statistică a bisericii ŞI parohiei satului Plalrteevca din judeţul Cetatea Albă. [Ucrainieni]. K. E. V. 1875, IX, 375. Vieaţa religioasă. Obiceiuri de Anul nou şi la nuntă. Însemnări scurte. 4. Bat î i a n o v, 1. Obiceiurile la nuntă în Basarabia. Z. O. O. I. D. Tom. I, 1844, p. 633-35. Studiu. fără texte. 5. B l a g o e v, D. I. Colecţie de cântece bulgăreşti din Comrat ŞI împrejurimi. 1871. 6. B o g o s l a v s c h i, S. Descrierea istorice-statistică a bise- ricii şi parohiei coloniei Şaba din judeţul Cetatea Albă. [Ucrainieni]. K. E. V. 1872, XXIV, 804. Obiceiuri de Crăciun şi Anul non; colinde (texte). K. E. V. 1873, III, 120. Obiceiuri la naştere, nuntă şi înmormântare. 7. B u r u i a n o v, A 1. Descriere istoric o-statistică a bisericii şi parohiei satului Volontirovca, fost stanişte căzăcească, din judeţul Cetatea Albă. [Români şi puţini Ucrainieni]. K. E. V. 1877, XVII, 731. Vieaţa religioasă. Dogmatica populară. Lupta dintre Dumnezeu şi diavol (credinţe bogomilice). Credinţe despre Rusalii. Vieaţa de pe lumea cealaltă. Obiceiuri la Si. Trifon (1 Februarie), Întâmpinarea I'romnului (2 Februarie), Blagoveştcnii, Săptămâua Floriilor, Pastile, Joile de după Paşti, Sfredelul Rusaliilor, Sf. Ion de Vară (24 Iunie), Vinerea Mare. Crăciun, Anul nou. Cântece de stea şi colinde (texte în ruseşte). K. E. V. r877, XVIII, 784. Obiceiuri şi rituri la naştere, botez, nuntă. K. E. V. 1877, XIX, 82.5. Obiceiuri şi rituri la înmormântare. K. E. V. 1877, XX. 871. Credinţe despre fenomenele naturii şi povestiri despre Turci. 8. Caz a n a c l i a, P. Tvardiţa, sat în judeţul Tighina. [Bulgari]. K. E. V. [873, XIX, 692. Vieaţa religioasă. Credinţe, Superstiţii. Obiceiuri de Crăciun, Anul nou, Sâmbăta lui Lazăr. Sărbătorile de vară. Obiceiuri la naştere, nuntă şi Înmormântare. K. E. V. 1873. XX, 731. Curbane (SI. Gheorghe). Paparudele. 9. Ci ac h i r, D. Descrierea istoric o-statistică a bisericii şi pa- rohiei satului Iserlia din judeţul Cetatea Albă. [Bulgari]. K. E. V. 1891, XX, 628. Vieaţa familiară. Obiceiuri la nuntă. K. E. V. 1891, XXII, 736. Obiceiuri, rituri şi superstiţii. K. E. V. 1891, XXIII, 776. Obiceiuri de Crăciun. Colinde (texte în bulgăreşte). Anul nou. Pa.parudele. Supersti ţii, credinţe. [180] 180 P. V. ŞTEFĂNUCĂ 10. Ci O ban u, Ş t. Mitul despre Aranca în legendele Maicii Domnului. E. O. I9II, III-IV. II. Ci o ban u Ş t. Legendele Românilor despre Maica Dom­ nului. E. O. I9II, III-IV. 12. Ci ude ţ c h i, U. P. Legende populare despre Adam şi Eva, după apocrife. [Studiu]. K. E. V. 1878, XXIII, 1021; XXIV, ro57· 13. C h ira n o v, S. Lupta preotului cu prejudecăţile şi super­ stiţiile enoriaşilor bulgari. K. E. V. 1875, XXI, 770; XXII, 818. Arată obiceiurile şi superstiţiile de Anul nou, Bobotează, Sf. Domnica (8 Ianuarie), Săptăm.âna br ânzei , Postul mare, 1 Martie .. Blagoveştenie, Sâmbăta lui Lazăr, Joia Mare, Paşti, Sf. Gheorghe, Rusalii, Sf. Ion de vară, Sf. Arhangheli Gavriil şi Mihail, Sf. Andrei, Sf. Ignat, Crăciun, etc. 14. COC i O ban, I. Parohia satului Şipoteni din judeţul Lă­ puşna. K. E. V. 1876, 1, 19; II, SI. Arată vieaţa religioasă a enori aşilor. 15. Cod r i a n u, G h e o r g h i i. Proverbe moldoveneşti, cu tălmă­ cire pe limba rusească. Chişinău, 1906. 14 p. 16. Con s c h i, A. Obiceiuri la sărbători in Basarabia. K. E. V. 1870, III, 87; VI, 415. Obiceiuri de Crăciun şi Anul nou. Texte: o colindă şi un pluguşor. 17. C r u Ş e van, A. P. Basarabia, antologie geografică, istorică statistică, economică, etnografică şi literară cu 224 ilustraţii, portrete şi o hartă a Basarabiei, editată de gazeta «Bessarabeţ», director P. A. Cruşevan. Moscova, 1903. (,În Basarabia» (extrase din cartea: «Ce este Rusia, Note de drum») cuprinde: Moldovenii dela Nistru şi dela Prut, portul, limba şi obiceiurile. Felul de vieaţă şi cură­ ţenia Moldovenilor. Casa cea mare. Firea Moldovenilor şi dragostea lor de pace. «Ziocul» (hora) şi alte dansuri populare. Şezâ.torîle. În aceeaşi antologie, tot P. A. Cruşevan mai are studiul: «Din cântecele popu­ lare moldoveneşti» cârrtece şi proverbe, reproduse, în parte, după A. Zaşciuc (Bessarab­ scaia Oblasti, S.-P.-B., 1862), parte după V.Alecsandri: a) Cântece haiduceşti (Ştefan cel Mare şi mama sa. Trandafir) ; b) cântcce de codru; e) cântece de dragoste; d) cântecele de leagăn ale Moldovencii : e) cântece rituale la nuntă; 1) proverbe şi ghicitori. 18. CuI n i ţ c h i, H. C. Despre superstiiţiile, obiceiurile, cre­ dinţele locuitorilor din satul Stăvuceni, judeţul Hotin. [Ucrainieni]. K. E. V. 1873, VII. 3 I4· Anul nou. Arătarea lui Dumnezeu. Sărbătoarea Ar ă- tării lui Dumnezeu. \ K. E. V. 1873, X, 425. Postul mare. J oia m�e. Noaptea spre Paşti. Duminica Mare. Ziua lui Ioan Cupală (24· Iunie). Macovei (1 4ugust). K. E. V. 1873, XVII, 626. Hramul bisericii. Obiceiul de a ghici la Sf. Andrei. Animalele vorbesc în noaptea spre Crăcinn. K. E. V. 1873, XVIII, 670. Femeile însărcinate. Rodina, Botezul. Bolile şi ară­ tarea morţii în vis. Bocirea morţilor. Obiceiuri la înmormântare. Sinucigaşii. Noaptea şi duhurile necurate. K. E. V. 1873, XXII, 813. Credinţe despre lună şi soare. Calea laptelui. Tunetul [181] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI BASARABEAN 181 şi trăsnetul. Credinţe despre telegraf şi maşini. Originea liliacului. Dumnezeu şi vră­ jitoria. Lecuitorul boalelor, etc. K. E. V. r874. IV, r58. Boale molipsitoare. Comori. Credinţe despre moarte. Ve­ nirea oaspeţilor. Păcatele celor care mor. K. E. V. r875, XI, 449. Semne: când îţi iese cu vadra deşartă, când îţi taie calea preotnl. Posturile, etc. I9. Cur din ° V s c h i, B. Obiceiurile de Paşti în Basarabia K. E. V. I898, VIII, 225. Studiu. Obiceiuri la Români şi Ucrainieni. 20. Cur din ° V s c h i, B. Legendele în Basarabia. Odessa, I905· 2I. Cur din ° V s c h i, B. Unul din obiceiurile de Paşti. K.E.V. I909, XIII-XIV, 579. Vopsitul ouălor şi obiceiul de a dărui ouă. Studiu. 22. D r a g ano V, P. D. Colinde şi urări moldoveneşti, culese din Basarabia. Probabil în manuscris. Vezi p. 178, nota r . 23. FiI a t o v, A. Poveşti moldoveneşti. B. O. V. 1861, XXIII. Studiu. Compară basmul « Pătcfrumosi cu un basm polonez. 24. FIor O v , P. Descrierea bisericii şi parohiei din satul Cor­ neşti, judeţul Lăpuşna. [Români]. K. E. V. r874, VII, XI; 1876, XIII, XIV. Obiceiuri de Crăciun, Anul Nou, naştere şi înmormântare. 25. F e O dor O v, M. Descrierea bisericii ŞI parohiei din satul Zadunaevca, judeţul Cetatea Albă. [Bulgari]. K. E. V. 1876, XXI, 789; XXII, 859. Vieata religioasă. Obiceiuri de Crăciun şi Anul nou. 26. F e O dor O v, M. Boalele obişnuite în satele din Basarabia şi lecuirea lor. K. E. V. 1877, "IX, 382. Arată boalele mai obişnuite ce bântuie în satul Zadunaevca, judeţul Cetatea Albă. Plantele medicinale, zilele când se culeg; descântece şi practice băbeşti. 27. Gal i n, An d rei. Gura Roşie, sat în judeţul Cetatea Albă. K. E. V. r873, XIV, 554. «În satul Roşia locuiesc 477 Moldoveni şi 449 Ucrainieni. Alte naţiuni nu există» (p. 557). Arată numai vieaţa religioasă. 28. G ani ţ c h i, M. Răileanca, sat în judeţul Cetatea Albă. K. E. V. 1879, XIII, 497. Vieaţa religioasă. Superstiţii şi credinţe. «Toţi locuitorii amestecă în vorbirea lor ucrainieană şi cu vinte moldoveneşti rezultând un amestec de graiu ucrainiano-rnoldo­ venesc» (p. 500). 29. G a u s c h i, I. Cântece moldoveneşti. B. O. V. 1860, XLIII. Reti pări te (r862) şi la Z a şei u c, L, 496-497. 30. G 1 i j ins c h i, A 1. Parohia satului Isacova din judeţul Orhei. K. E. V. r878, XII, 489. Obiceiurile la horă (dansurile vechi moldoveneşti şi pă­ trunderea la sate a dansurilor de salon). Obiceiurile la naştere, nuntă şi înmormântare. [182] r82 P. V. Ş'.fEF ANUcA K. E. V. 1881, 1, 13. Obiceiurile de Crăciun şi Anul nou. O colindă cu text în ruseşte: «Cresc doi meri înfloriţi, La vârfuri Împreunaţi, La rădăcină depărtaţi». Cântec de stea (text În ruseşte) şi Irozii (text în ruseşte). Obiceiurile Moldovenilor la sărbători: Sf. prooroc Ieremia (1 Maiu), Sf. mucenic Chirică (15 Iulie), Maria Mag­ dalena (22 Iulie), Pintilie călătorul (27 Iulie). Sânzienele sau Sf. Ion de vară (29 Au­ gust). Arhanghelul Mihail şi Gavriil (6 Septembrie), Sf. mucenică Varvara (4 Decem­ vrie), Sf. Gheorghe (23 Aprilie), J oile Rusaliilor, Rusaliile, etc. 3I. Gre ben cea, N. C. Poveşti moldoveneşti adunate din satul Comrat şi împrejurimi. 1892. Culegătorul, originar din Comrat, e cunoscut ca etnograf şi folklorist. Informaţia aparţine lui P. D. Dragunov. Culegerile lui Grebencea nu le-am putut descoperi În nicio bibliotecă publică sau particulară din Chişinău. De sigur că se păstrează şi astăzi în ma­ nuscris, în biblioteca lui Draganov sau altă bibliotecă din Rusia. 32. Gre ben cea, N. C. Cântece religioase de sărbători, urarr şi colinde în graiul Moldovenilor din Basarabia. S. P. B. 1887. [Ma­ nuscris ]. 33. Gre ben cea, N. C. Legende moldoveneşti. 1893. 34. Ha j d eu, AL Cântecele populare româneşti. Telescop, 1833, XIV, 8. 35. Ha j de u, AL Cântecele populare ale Moldovenilor, privite din punct de vedere istoric. Telescop, 1833, XIV, 8. 36. Ha j de u, A 1. Legenda despre Petriceicu Voevod, stăpâ­ nitorul Moldovei. Molva, 1843. 37. Ha j de u, AL Cântecele istorice ale Moldovei. Vestnic Evropî, 1830. 38. H a j de u, A 1. Legenda voevodului Moldovei Duca. Moscova, 1834. 39. H a j de u, A 1. Credinţele Moldovenilor despre zmeii sbu­ rători. Jurnal Min. Nar. Prosv., Tom. XXI, td. VII. 40. H. C. Schiţe asupra obiceiurilor şi riturilor Moldovenilor. B. O. V. 1861, VI-VII. Studiază: locuinţa, vieaţa În familie, hrana, vieaţa populară, cârciuma sau clubul satului ('derevenskii club» ), petreceri la iarmaroc, \tdălmaşul, etc. 41. 1 aţi mir se h i, A. 1. Haiduci ·.,\basarabeni în prima ju­ mătate a secolului XIX. E. O. 1892. O monografie excelentă aSUL ra haiducilor vestiţi în vremea lor: Cârjaliu, Tobultoc, Voron şi alţii. 42. 1 aţi li i r s ehi, A. 1. Povestiri şi legende româneşti despre Petru cel Mare. Istoriceschii Vestnic 1903, V. Primirea lui Petru cel Mare la Iaşi. Ospăţul dela. curtea lui D. Cantemir (după [183] BIllLIOGRAFIA FOLKLORUI,UI llASAllABEAN I. Neculce) şi legende despre călugărirea lui Petru cel Mare, împreună cu fiica sa Maria, în mănăstirile moldoveneşti Neamţul şi un schit de maici din apropierea Neamţului. 43. J usi ne n c o, lac o b. Cimişlia, târg în judeţul Tighina. [Români]. K. E. V. 1874, V, 190. Vieaţa religioasă. Obiceiuri la naştere, nuntă şi înmormântare. Superstiţii. Însem­ nări scurte. 44. Laş c o v, F. Parohia bisericii Sf. Mihail din satul Chiper­ ceni, judeţul Orhei. [Români]. K. E. V. r Sy r , XX, 482. Vieaţa familiară. Hrana, băutura, îmbrăcămintea. K. E. V. r873, II, 59. Obiceiuri la înălţarea bisericilor. Pregătirea pentru împăr­ tăşanie. Rugăciunile de casă. Posturile. Rugăciuni pentru bolnavi, pentru muncile agri­ cole şi pentru pomenirea celor morţi. K. E. V. r873, III, II3. Superstiţii şi credinţe. Tunetul şi Sf. Ilie. Descântece. Strigoi. R usalii, etc. 45. Le V i ţ c h i, A. Firea şi obiceiurile Bulgarilor ce trăiesc în coloniile din Basarabia. Z. O. O. I. D. 1860, tom. IV. Obiceiul de a călători la Ierusalim pentru închinare la locurile sfinte. Obiceiuri de Sf. Gheorghe (curban). Sărbătoarea meseriaşilor. Alegerea unui sfânt protector al familiei în timpul cununiei. Obiceiul de a arde tămâie şi de a aprinde lumânări la mormintele celor morţi. Ziua babelor. Obiceiurile la nuntă. Colinde. Paparudele. Cucii, 46. Mal a i, C. Parohia satului Cioc-Maidan, judeţul Tighina. [Bulgari]. K. E. V. 1875, XX, 734; XXII, 830. Obiceiuri, credinţe şi superstiţii de Crăciun, Anul nou, Paşti, Sf. Gheorghe (curban). Drăgaica. Rusaliile. Paparudele, etc. Obiceiuri la naştere, nuntă şi înmormântare. 47. Mat fie v ici, H. Descriere istorico-statistică a bisericii şi parohiei satului Batâr, judeţul Tighina. [Români]. K. E. V. 1873. XXII, 824; 1874, II, 67. Vieaţa religioasă. Superstiţii şi credinţe. Obiceiuri la Anul nou. Rusaliile. Obiceiuri la naştere, nuntă, înmormântare. Vârcolacii. Sf. Ilie, etc. 47. Mar t î n o v s c h i, B. Trăsăturile firii Moldovenilor. Etno­ graficeschii Sbornic, tom. V. S.-P.-B. 1865. 48. Mat e evi c i, Al. Motive religioase În credinţele şi obiceiu­ rile Moldovenilor din Basarabia. Trudî Bessarabscago Ţercovnago Istorico-arheologhicescago Obşcestva 19II, voI. VI, p. 40 şi K. E. _ V. 19II, XX, XIII, XIV. Sărbătorile păgâne : zilele săptămânii, J oile de după Paşti până la Rusalii, Rusa­ liile, Sf. Proroc Ieremia (eIrmindel»), Sf. Pricopie, Sf. Chirică şi Julita, Sf. Ilie, Foca, Maria Magdalena, Pintilie Călătorul, Marina. Credinţe despre lumea cealaltă. Credinţe despre moarte şi obiceiuri la înmormântare. 49. Mat e evi c i, Al. Bocetul la Moldoveni. K. E. V. 19II, XXXVIII, XXXIX, XL, XLI. Studiu şi texte în româneşte şi ruseşte . . / 50. Mat e evi c i, A 1. Schiţă asupra tradiţiilor religioase la Moldoveni. K. E. V. 1912, XII-XIII, XXII-XXIII. Sărbătorile şi obiceiurile la Moldoveni. Calendarul popular. Astronomia populară. [184] P. V. ŞTEFĂNUCĂ , 51. Mat e evi c i, A 1. Sărbătorile Moldovenilor dela Paşti până la Rusalii. K. E. V. 1913, XVI-XVII, XVIII, XX. Studiu şi texte. Tratează despre următoarele sărbători: Pastile. vopsitul ouălor (legende), încondeierea (modele, denumirea lor); coptul cozonacilor; scrânciobul; pu­ terea lecuitoare a mâncărilor dela Paşti. «Ziua Îrivieriis (text în româneşte şi ru­ seşte). «Îngerul a alergat» (idem). «Azi îi Învierea» (idem). Săptămâna luminată (după Paşti), Rusaliile, Izvorul t ămăduirii, Pastile Blajinilor (Rohmanii). Sf. Gheorghe (le­ gende, mana vacilor, strigoii). Focul viu. Strânsul buruienilor de leac spre Sf. Gheorghe. Marcul boilor (25 Aprilie). Armindel (Sf. proroc Ieremia). Si. Ioan. Înălţarea Dom­ nului, Duminica Mare. 52. Mat e evi c i, A 1. Sărbătorile mari şi mici la Moldoveni (continuare). (Schiţă asupra tradiţiilor religioase la Moldoveni). K. E. V. 19I5, XLVII. Anul nou (texte în româneşte şi ruseşte: două pluguşoare). Superstiţii şi credinţe de Anul nou. Urare cu semănatul (texte în româneşte şi ruseşte). Ajunul şi ziua de Bobotează. Chiraleisa (text în româneşte şi ruseşte), etc. 53. Moş c O v, V. A. Poveştile Găgăuţilor din Basarabia. Isvestiia Obscestva Istoric. Etnograf. i Arheolog. pri Cazansc. Universitet, I895. 54. Moş c o v, V. A. Găgăuzii din jud. Tighina. Însemnări et­ nografice şi materiale. Moscova, I900. 55. Moş c o v, V. A. Găgăuzii din jud. Tighina. Moscova 1900-I903· E. O., cărţile: 44, 48, 49, 5I, 54, 55· Cu fotografii. 56. Moş c O v, V. A. Graiul Găgăuzilor din Basarabia. Obrazţî narodnoi literaturî tiurskih plemen. Izdanie Imperatorscoi Aca­ demii Nauc. Tom X. I904. Texte adunate şi traduse. Cuprinde: poveşti. povestiri şi legende religioase şi mi­ tologice; anecdote, ghicitori, proverbe şi zicători, frântnri de limbă, cântece, etc. (Texte în graiul Găgăuzilor şi traducere în ruseşte). 57. M u z î c e seu, A. F . Naşterea şi primii anii ai copilăriei la Bulgarii din Rusia. Slaviianscaia Izvestiia, 1903, III; I904, IV. 58. N ace o, OI g a. Poveşti şi povestiri din viaţa Basarabiei. Odessa, I900. 59. Ne m ţ a n, G h. Câteva informaţii despre biserica şi parohia satului Cicur-Mingir, judeţul Tighina. K. E. V. I874, XV, 554. Vieaţa religioasă. Obiceiuri de Crăciun, Anul nou, Paşti, la naştere, nuntă şi înmor­ mântare. Superstiţii şi credinţe. 60. Nes tor O v s ehi, P. A. Rusi�i (Ucrainienii) din Basa­ rabia. Schiţă istorico-etnografică. Varşovia,' I905. Vorbeşte despre Răilenii din judeţul Hotin. În ţap. III, consacrat limbii, arată apropierea cu graiul Ucrainienilor şi obiceiurile locale. 61. O r a n s ehi, M. Descrierea satului Ciorăşti, judeţul Lă­ puşna. K. E. V. I878, II, 3I. Obiceiuri la naştere şi înmormântare. Credinţe (Sâmbăta lupului, Sâmbăta ursului). Superstiţii la Anul nou. [185] BIBLIOGRAFIA FOLKLORUJ,UI BASARABEAK r85 62. Pir g o v, I. Materiale pentru etnografia Bulgarilor. Z. O. O. 1. D. r889, tom. r5· îmbrăcămintea bărbaţilor şi femeilor. Obiceiuri la horă. Cântece de joc (texte). Obiceiuri la nuntă, cântecul ritual când se îmbracă mireasa pentru cununie, cântcce de lume (de petrecere) şi cântece de vitejie. 63. Pod O b a, T. F. Haiducul basarabean Tobultoc (Întâm­ plare din vieaţa Basarabiei). Chişinău, r909· 34 p. Povesteşte vieaţa de haiduc a lui Tobultoc după diferite tradiţii. 64. P ° P e s cu, G r. Satul Frăsineşti, judeţul Lăpuşna. K. E. V. r874, XX, 764. Vieaţa religioasă. Obiceiuri de Crăciun şi Anul nou. Însemnări scurte. 65. Rom a n c i u c, G. Ştiri istorice-statistice asupra satului Prigorodca, judeţul Hotin. [Ucrainieni]. K. E. V. r892, XIV, 3r5; XV, 326. Vieaţa familiară şi religioasă. Obiceiuri de Paşti, Sf. Gheorghe, Sf. Ilie, Sf. Nichita, etc. Sărbătorile Crăciunului, Annl nou (malanca). Boboteaza, Cele 12 Vineri, Sf. Para­ schiva. 66. Rom a n ci u c, G. Descriere scurtă a satului Dancăuţi, judeţul Hotin. [Ucrainieni). K. E. V. r889, XVIII, 724. Obiceiuri de sărbători şi superstiţii. Însemnări scurte. 67. Sir c ° V (S î reu), PoL Obiceiurile şi cântecele religioase de Crăciun şi Anul nou la Moldovenii din Basarabia. K. E. V. r874, V, 2°7; XIV, 535· Obiceiuri, superstiţii, colinde la Crăciun şi Anul nou (texte) în comparaţie cu ale Bulgarilor şi Ucrainienilor. 68. Sta d n i ţ c h i, A c. Originea obiceiului de a ghici În ajunul Sf. Andrei (30 Noembrie). K. E. V. r889, XXIII, r02I. 69. S toi c o v, H. Starea morală şi religioasă a coloniştilor Bulgari din Basarabia dela colonizarea lor până astăzi. K. E. V. r9II, I-III. Obiceiuri de Anul nou, Bobotează, Ziua babelor (18 Ianuarie). Carnavalul «'cuchin ; se serbează în prima luni din postul mare «'ma5caradnîm dnern»). Blagovcştcniile, Sâm­ băta lui Lazăr, Joia Mare, Sf. Gheorghe (curban), Paparudele (cu texte), J oile de după Paşti, Rusaliile, Sf. Ioan (c Enev d cnî» 24 Iunie), Sf. Andrei, Crăciunul, colinde (texte). Descântece. Obiceiuri la naştere, nuntă şi Înmormântare. « Sborî» (Întrunirea mai multor sate cu preoţii şi cu procesiuni la biserică în ziua de Sf. Nicolae (9 Mai). 70. S vin in, P. Descrierea oblastiei Basarabiei la anul r8r6. Z. O. 0.1. D. r867. Tom. VI. Un capitol se ocupă cu «Obiceiurile şi starea morală a Moldovenilor». 71. Ş c e g Iov, D. Legendă apocrifă despre «Visul Maicii Dom- nului». K. E. V. r879, 1, I. .. Studii asupra acestei legende aşa cum se întâlneşte la Moldoveni şi Ucrainieni. 72. Ş ce g Iov, D. Vrăjitori şi vrăji. K. E. V. r88r, XV, 6r9. Studiu după materialul de superstiţii şi credinţe cules dela Moldoveni şi Ucrainieni şi publicat în K. E. V. [186] 186 P. V. ŞTEFANUcA 73. Ş ce g Iov, D. Credinţele poporului despre sfinţi. K. E. V. 1881, XIX. Studiu după materialul de credinţe şi superstiţii publicat în K.E.V., numerele anterioare. Tratează despre Sf. Ilie, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Vasile, Sf. Ioan Cupală, Sf. Paraschiva, Sf. Gheorghe, Foca, Trifon, Casian, etc. 74. Ş c e g Iov, D. Despre semne. K. E. V. 1882, XV, 790. Stndiu după materialul de superstiţii publicat în K. E. V., numerele anterioare : semne referitoare la o Întâlnire bună sau rea, când ţi se bate piciorul, graiul păsă­ rilor, ţiuitul urechilor, visurile, trosnetul din vreun colţ al casei, pocnetul vreascurilor de pe foc, semne referitoare la zile bune şi rele, arătări din cer, etc. 75. Ş c e g Iov, D. Notiţe asupra câtorva obiceiuri dela Înmor­ mântare. K. E. V. 1883, III, 81. Studiu. Muzica de coarde la înmormântare şi aruncarea banilor în mormintele celor pe care îi îngroapă. 76. Ş c e g Iov, D. Obiceiuri şi rit uri observate la înmormântare in legătură cu credinţele despre lumea cealaltă. K. E. V. 1883, XVIII. Studiu după material folkloric adunat dela Români şi Ruşi. 77. Ş c e g Iov, D. Credinţele poporului despre Sf. muceniţă Paraschiva, numită Sf. Vineri. K. E. V. 1883, XXII, 773. Studiu după material folkloric adunat dela Români şi Ruşi. 78. Ş c e g 10 v. D. Credinţele populare referitoare la boli. K. E. V. 1885, XI, 272; XIII, 304. Studiu după material folkloric adunat dela Rornânf şi Ruşi. 79. Ş c e g Iov, D. Rusaliile. K. E. V. 1884, XIV, 472. Studiu, în parte după materialul folkloric publicat în K. E. V., numerele ante­ rioare. 80 Ta n s c h i i, 1. Cântece moldoveneşti de dragoste. B. O. V. 1860, XLIII. Cinci din ele au fost reproduse şi la Z a Ş c i u c, 1, p. 496-7. 81. T î n c O v, M. Satul Feraponteevca, judeţul Tighina. [Ucrai­ nieni]. K. E. V. 1873, XIII, 511. Obiceiuri şi credinţe de Crăciun şi Anul nou. 82. Ţep O r d e i, 1. Satul Abaclâdjaba, jud. Tighina. K. E. V. 1873, XVI, 603. Români 600, Ucrainieni lIS şi 'ţigani 14. Obiceiuri, credinţe şi superstiţii la Crăciun, Anul nou, naştere, nuntă şi Înmormântare. 83. Val u ţ a, F. Satul Măcăreşti, judeţul Lăpuşna. [Români]. K. E. V. 1875, IV, 175. \ Credinţe şi superstiţii la Anul nou, naştere, nuntă. şi Înmormântare . . 84 Var z o p o v, F. Cuchirul, petrecere populară în săptămâna brânzei «(masleniţa»). K. E. V. 1871, IX, 186. Descrierea obiceiului (un fel de carnaval ce se obişnuieşte În satele bulgăreşti din Sudul Basarabiei). 85. Var z o p o v, G h. Satul Selioglo, judeţul Cetatea Albă. [Bulgari]. K. E. V. 1873, XIV, 55+ [187] săte- 601. joi de 19°4, Etnografia oblastiei Basarabiei. Z. O. O. I. D. BIBLIOGHAl<'IA FOLKLOHULUJ BASAltABEAN . Vieaţa religioasă, superstiţii, credinţe. Curbanul. 86: Vaz a r u, V. Obiceiuri şi rituri. Însemnări din vieaţa nilor din Oordineşti, judeţul Hotin. K. E. V. 1909, XIII-XIV, Înmormântarea Rusaliilor în timp de secetă (descrierea obiceiului). 87. V las i a, A. Cainari, sat în judeţul Tighina. [Români].K.E.V. 1878, V, 193. Obiceiuri la nuntă şi înmormântare. Însemnări scurte. 88. Z a voi ci n s c h i, V. Satul Lencăuţi, judeţul Hotin. [U­ crainieni şi Ruşi]. K. E. V. 1880, xv, 640. Starea religioasă şi superstiţiile, vieaţa familiară, îmbră­ cămintea femeilor şi bărbaţilor. K. E. V. 1880, XXIII, I054. Obiceiurile la naştere, botez, nuntă şi înmormântare. K. E. V. 18�0, XXIV, II22. Obiceiurile speciale şi petrecerile locale ale Lencău- ţenilor. . 89. Z a Ş c i u c, A. Materiale pentru geografia şi statistica Rusiei, adunate de ofiţerul de stat major -. Oblastia Basarabiei. S.­ P.-B.1862. Moldovenii. Firea şi obiceiurile. Însemnări istorice. Locuinţa, curtea,casa, portul, hrana. Obiceiuri. Vieaţa familiară, naşterea, botezul, nunta (conăcărie : texte în ruseşte şi româneşte), pocloanele la mireasă şi la mire (idem), iertăciunea (idem), înmorrn ân­ tarea. Obiceiurile de Crăciun şi intârnpinarea Anului nou. Superstiţii, cântece, ghicitori, proverbe, etc. Cântece : a) Cântece haiduceşti 1. «Ştefan cel Mare şi mama sa» (după V. Alecsandri); 2. «Trandafirul» (baladă populară); 3. «Codreanu» (text românesc şi rusesc). b) Cântece de dragoste, cu text românesc şi în traducere. în notă arată că reproduce un cântec după Criterschi, care l-a publicat în traducere polonă în «Wspomnienie Odessy ]edyssani i Budzac», Tom. III. e) Cântece de leagăn (texte în ruseşte). Proverbe şi zicători (texte în româneşte şi ruseşte). Bulgarii. Vieaţa familiară. Naşterea, nunta, înmorrnântarea şi pomenirea morţilor, ziua babelor, curbanul, etc. 90. Z a Ş ci u c, A. 1863, 491. 91. Z ° g r ° f s c h i, G. Câteva obiceiuri şi credinţe nereligioase la Bulgarii din Basarabia. K. E. V. 1869, III-IV, 103. 92. Cât e V a cuvinte asupra cauzei sărbătoririi celor opt după Paşti de către Moldovenii din Basarabia. K. E. V. IX, 132. Fără indicaţie de autor. Studiu şi Îndemn către preoţi de a deprinde pe săteni să nu mai serbeze [oile de după Paşti. 93. Ori g in e a şi însemnătatea câtorva obiceiuri de Paşti. K. E. V. 1888, X, 3. Fără indicaţie de autor. Studiu asupra obiceiurilor de Paşti la Ruşi, Ucrainieni şi Români. [188] r88 P. v. ŞTEFĂNUcĂ 94· P rog ram pentru colecţionarea materialului de superstiţii şi credinţe din Sudul Rusiei. K. E. V. r884, VI, 230. Fără indicaţie de autor. Chestionar folkloric. PETRE V. ŞTEFĂNUCĂ \ \ [189] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANII 1933 - 1934 Faţă de bibliografia pe anii 1931-32 publicată în Anuarul II, am mai introdus următoarele inovaţii: o listă a periodicelor despoiate şi un supliment cuprinzând articole referitoare la anii trecuţi (care ne-au scăpat din vedere sau nu ne-au fost accesibile). În ce priveşte clasifi­ carea materialului am adăugat un nou capitol, destinat «Monografiilor săteşti şi regionale care cuprind şi material etnografic şi folkloric», Din revistele care n'au fost cuprinse nici de data aceasta În bi­ bliografia noastră şi pe care le-am Înşirat - împreună cu motivele care ne-au obligat la acest lucru - în Anuarul 1 (p. 242) şi II (p. 229), se cuvine să atragem atenţia cercetătorilor asupra materialului bogat ce se găseşte în paginile Izvoraşului, cât şi în acelea ale Calendarului Lzuoraşului: Normele şi semnele au rămas cele ale bibliografiei anilor 1931---32. Cea mai mare parte din revistele româneşti au fost despoiate de d-nii Th. Mihăilescu, licenţiat în litere şi Septimiu 1:.:. Martiri, student în litere. 1. FOLKLOl�IŞTI 1. B o g dan - D u i că, G. Încă un folklorist saxo-rornân [Ioan Carol Schuller]. Anuarul Arhivei de Folklor II, 217-220. 2. B o g dan - Du i c ă, G h e o r g h e. Un folklore-ist uitat. Gând Românesc II (1934), 24-28. Dimitrie Cioflec, profesor la Şcoala primară din Braşov. A cules şi publicat poezii populare în anii 1857-1858. 3. Ger O t a, G. Odobescu folklorist. Convorbiri Literare I�XVII (1934), 747--751. 4. Lup a ş, O c t a v i a n. Mircea Vasile Stănescu (1841--1888). Revista Institutului Social Banat-Crişana 1 (1933). No. 1, p. IO--I7. «Activitatea folkloricăa : poveşti publicate la Timişoara în 1860: «Prosa popo­ rala» , etc. [190] BIHLIOGRAJ<'IA FOLKLOIWLUI ROMANESC 5· M u ş ] ea, Ion. Elena Sevastos. Necrolog. Dacoromania VII (I'J3I-I933), 661-663. 6. P o p e s c u - Tel e g a, A 1. Ovid Densusianu. Craiova 1934. Ramuri. 8° 277 p, 1 f. I.ei 70. «Directive nouă în filologie şi fol'klor» (p. S3-IIS). 7· Rus u, I, ivi u. Pentru culegătorul de cântece Alexandru Voevidca [mort la 6 Iunie 1931]. Junimea Literară XXII (1933), I9I--195. II. DESPRE CULEGEREA FOLKLORULUI. CHESTIONARE 8. A m zăr, Du mit r u C ris tia n. Adunările de lume multă la sate. Îndrumări pentru cercetări de sociologie românească. Familia I (I934), No. 7, p. 55-64. 9· Am zăr, D u mit r u C ris tia n. Cercetarea vieţii noastre săteşti. Ţara Bârsei VI (I934), 122-124. 10. B e r nea, E r nes t. Etnografia franceză. Arhiva Socială XI (I933), 299-301. Activitatea etnografică la Paris în trecut şi astăzi. Cursuri şi muzee. II. C heI cea, Ion. Reprivire asupra înfiinţării şi desvoltării Arhivei dela Muzeul Etnografic din Cluj. Culegătorul I (1933), 3-7. 12. C h est ion a r şi îndrumări privitoare la culegerea obiceiu­ rilor de Crăciun şi Anul nou. Culegătorul I (1933), 8--19. 13· N an u, AL D. Despre colecţionarea poeziei populare. Rolul şcoalei. Universul, 3 Iulie 1933. 14· N [e tol i c z k a], I-I' Câteva rezultate obţinute prin ches­ tionare în etnografia germană. Culegătorul 1 (1933), 94. 15· M u ş l e a, Ion. Raport anual (I932) [despre activitatea Ar­ hivei de folklor a Academiei Române]. Anuarul Arhivei de Folklor II, 247-248. III. DOMENIU. PRINCIPII. METODA. BIBLIOGRAFIE; 16. B i b 1 i o g r a fi a folklorului românesc pe anii 1931-1932. Anuarul Arhivei de Folklor II, 229'--246. 17· B i b 1 i o g r a fi a lucrărilor cu caracter folkloric şi etnografic publicate de Academia Română (1877-1929). Anuarul Arhivei de Fol- klor II, 221-227. 0, 18. B i b 1 i o g r a fi a publicaţiilor (1929\ şi I930). Folklor şi et­ nografie. Dacoromania VII (193I-I933), 521-- 525. I9· Cer c e t ă r i 1 i t era r e. Publicate de N. Cartojan. I. Buc. 1934· M. O., Impr. Naţională. 80 172 p. «Bibliografia PUblicaţiilor privitoare la cultura ro,nânească veche. Lucrată de [191] BIBLIOG.RAFIA FOLKLORlJLUI ROMÂNESC studenţii Seminarului de Istoria literaturii române vechi sub conducerea el-lui docent N. Georgescu-T'istu - 1931 şi 1932. lI. Foiklor. Etnografie. Poezie ţxo-porand» (p. 127- . 130). «Legende» (p. 144-146). 20. C h e l cea, Ion. Literatura monografică a satelor noastre şi problemele în legătură cu studiul satului românesc. Momente prin­ cipale. (Din publicaţiile revistei «Satul şi Şcoala» No. 7) [Extras din Satul şi Şcoala III (1933), 40-45, 84--87, 128--132, 263--266]. Cluj 1934. «Ardealul». 8° 26 p. 2I. G o r o vei, Ar tur. Noţiuni de folklor. Buc. [1933]. «Cartea Românească». 8° 74 p. Ree. Arhivele Olteniei XII (1933), 298-,299 (C. D. Fort[unescu]). 22. H e r s e ni, T rai a n. Cercetarea monografică a satului Mă­ guri [jud. Cluj]. Gând Românesc II (1934), 455-457. 23. H e r se ni, T rai a n. Ştiinţa naţiunii. Revista· Fundaţiilor Regale I (1934), No. 12, p. 592-602. 24. H e r s e n i, T rai el n. Teoria monografiei sociologice. Cu un studiu introductiv: Sociologia monografică, ştiinţă a realităţii sociale de D. Gusti, (Institutul Social Român. Biblioteca de sociologie, etică şi politică. Seria A.- 1). Buc. 1934. Edit. Institutului Social Român. 8° 166 p. I,ei 80. Rec. Gând Românesc II (1934), 357-361 (Oscar Jianu) ; Revista Fundaţiilor Regale I (1934)' No. 8, p. 419-428 (Constantin Noica); Boabe de Grâu V (1934), 101- 102 [Emanoil Bucuţa]. 25. 10' r dan, Ale x a n d r u. Bibliografia scrierilor lui Odobescu, Convorbiri Literare l,XVII (1934), 752--763. IX. Folklor (p. 761). 26. Sta h 1, H. H. Tehnica monografiei sociologice. (Institutul Social Român. Biblioteca de sociologie, etică şi politică. Seria A.- 2). Buc. 1934. Edit. Institutului Social Român. 8° 183 p. Lei 80. Rec. Gând Românesc II (1934), 458-459 (Oscar Jianu) ; Revista Fundaţiilor Re­ gale I (19.34), No. 8, p. 419--428 (Constantin Noica); Boabe de Grâu V (1934), 101-102 [Emanoil Bucuţa]. 27. Sta h 1, Hen r i H. L'Iiabitat humain et les formes de la vre sociale. Arhiva Socială XII (1934), 196-200. IV. MONOGRAFII SĂTEŞTI SAU REGIONALg CUPRINZÂND ŞI FOLKLOR 28. C h e l cea, Ion. Botenii Muşcelului, Boabe de Grâu V (1934), 32-39. Cu 10 ilustraţiuni în text. 29. c h e I cea, Ion. Dintr'o cercetare: Un sat din Câmpia Ar­ dealului: Lujerdiu-Sorneş. Societatea de Mâine X (1933), 5-6. 30. Cos m a, Vas i 1 e. Cinci sate din Ardeal. Cluj 1933. Tip. Naţională. 8° 199 p. [192] Corneşti, Topa-Mică, Berindu, Sâncraiul-AI111aşului, l\1ihăieşti, toate din jud. Cluj. «Moravurile şi obiceiurile» (p. 37-41). Strigături, anecdote, colinde, descântece, bocete (p. 177-195). Cu 33 illlstraţillni În text. 31. D a vid o i u, Ion IIi e. Şesul Între Olt şi Călmăţuiul tcleor­ mănean. Studiu etnografic-antropogeografic şi cu un cadru fizic. Anuarul Societăţii studenţilor În geografie «Soveja» VI (1934), 9-.z8. «For111a şi structura satului. Elementele satului. Populaţia. Hralhl. Haiua. Încăl­ ţămintea. Portul fe111eiesc. Locuinţa. Cultura. Căsătoria». 32. De r m e r, 1. şi Ioa n Mar in. Maramuresul românesc. Studiu de geografie (cu 85 figuri în text, 1 hartă colorată, 5 diagrame Ş1 2 schiţe). Buc. [1934]. «Cartea Românească». 80 195 p. Lei 98. Tipul, ocupaţia, portul, aşezările ţăranului român (p. 57-64). 33· Har e a, V. Românii de peste Nistru. (Cunoştinţe Folosi­ toare. Seria C. No. 14). Buc. 1934. «Cartea Românească». 80 32 p. I-.-ei 8. «Portul, obiceiurile, cântecele. Gospodăria, casa şi interioriul ei» (p. 18-24). 34· 1 a n c u, Ni c. 1. Monografia comunei Buneşti din jud. Argeş. Piteşti 1934· Tip. «Transilvania». 80 98 p., 1 f. «Calendarul babelor, descântece, credinţe şi obiceiuri (naştere, nuntă, moarte şi sărbători),> (p. 30-43). 35· lor g u 1 e s cu, G e O r g e D. Monografia comunei Cerna din judeţul Tulcea. Brăila 1934. «Dunărea». 80 68 p., 1 f, «Folclorul. Cântece, superstiţii, şezători, jocuri, ş. a.') (p. 63-68). 36. Măr ă s c 11, Tom a D. Monografia c0munei Sudrigiu jud. Bihor. Beiuş 1934. Tip. «Doina». 80 64 p. Legende şi povestiri din bătrâni (p. 7-9); traiul, locuinţa, ocupaţia şi portul (p. 34-41); obiceiuri, colinde, chiuituri (p. 55-60). 37· Mar c h i ş, Val eri a V. Feleacul. Schiţă monografică. Cluj 1934· Edit. Rev. «Satul şi Şcoala». 8° 85 p. [Extras din Satul şi Şcoala III (1934)]. «Trecutul legendar şi istoric» [al satului] (p. 9-16). «Locuinţa sătenilor, ocu­ paţiile, traiul, portul» (49--60). Obiceiuri la botez, nuntă, Înmormântare (p. 73-79). 38. Mor ari u, '1' i b eri u. Satul lui Coşbuc [Hordou, jud. Nă­ săud]. Extras din revista «Gazeta Ilustrată»No. II-I2/1934. Cluj [1934]. Tip. Naţională. 80 15 p. Casa, portul, obiceiurile, stâna, etc. 39· P O P e s c u, D. Monografia satului Dărmăneşti judeţul Pra­ hova. Ploeşti 1934· Ijbrăria Naţională. 8°'64 p. I.ei 20. «Traiul, locuinţa, ocupaţiile şi portul (p. 21-25\; obiceiuri şi credinţe în legătură cu sărbătorile creştineşti (p. 5 J-55) ; descântece, cârrteco, ghicitorie (p, 56-64). 40. P O 11 e s c u, Se bas tia n şi S t ci n D r ă g h ici. Mono­ grafia ilustrată a corn. Suhaia-Teleonnan _ cu împrejurimile. T.-Mă­ gurele 1934· Tip. «Florian MOl1cea». 80 48 p. Cu 12 ilustraţiul1i în text. «Limbă, port, obiceiuri, Superstil:ii,> (p. 23--27). 41. P r i e, O c t a v i a n. Un sat românesc din Ardeal in shă- 192 BIBLIOGl�Al<'IA FOI,KLOIWl�UI ROMÂNESC [193] BIBLiOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC vechile sale întocmirii obiceiuri [Săcădate, jud. Sibiu]. Cluj I933· «Ardealul». 8° I25 p. Lei 60. Port, obiceiuri la botez, nuntă, moarte, superstiţii, etc. 42. Sta h 1, Hen r i H. Un sat din Transilvania: Drăguşul. Boabe de Grâu IV (1933), 147-154. 43. S te i n, O t t o F. Influenţe de civilizaţie rurală în ţinutul Sibiului. Sibiu 1933. Tip. Krafft et Drotleff, 8° 94 p. Aşezări, case, port, artă, populară. Cu 29 ilustraţiuni. Rec. Siebenbiirgische Vierteljahrsschrift 57 (I933), 66-67 (Karl Kurt Klein). 44. T a n o v i cea nu, G h. 1. 'I'ârgul Horezu cu satele Bârzoteni ŞI Olari (Vâlcea). Studiu monografie. Anuarul Societăţii studenţilor în geografie «Soveja» 1 (1933), 20-35. «Locuinţe şi aşezări. Portul. Ocupaţii. Obiceiuri. Credinţe». 45. Te O dor e s c u, Voi c u. Monografia comunei Opăriţi ju­ deţul Prahova. 1582-1933. Vălenii de Munte I933. Tip. «Datina Ro­ mânească». 8° 56 p. Lei 25. «Legende şi povestiri din bătrâni (p. 9-II); traiul sătenilor , locuinta, ocupaţia, portul» (p. 40-42). 46. Ţur c a n u, IIi e. Monografia satului Năpădeni [jud. Bălţi]. Bălţi 1933. Tip. Ş. Milgrom. 8° 3 f., 70 p. Lei 20. «Ocupaţiile locuitorilor (p. 31-37) ; ţesăturile şi portul (37-40) ; obiceiuri la nunţi botez şi anul nou (p. 54-55) ; descântece: (p. 56-58). 47. Vi Ş a n, IIi e. Judeţul Rădăuţi în imagini. Le departernent de Rădăuţi en images, Bucureşti 1934. Ed. Marvan. 8° 24 p. text, 77 tab. Tipuri. Porturi. Ocupaţii. Aşezări. V. OBICEIURI ŞI CREDINTE LA SĂRBĂTORI, NAŞTERE, NUNTĂ ŞI îNMORMÂNTARE. OBICEIURI SOCIALE ŞI JURIDICE 48. B e r nea, E r nes t. Botezul in satul Cornova- încercare de interpretare sociologică. Ţara Bârsei VI (1934), 229--"--239, 357-368. 49. B 1 ă g ă i 1 ă, Ion. Târgul de fete de pe Găina. Universul, No. 197 din 22 Iulie 1933, p. 7. 50. B o g dan - D u i c ă, [G h e o r g h el Mugurii de Paşti. Uni­ versul, No. 103 din 16 Aprilie 1933. SI. B o gre a, V. Scrisoare dela -. Analele Dobrogei XV (I934), 170-17I. Note despre «Paştile Blajinilor» şi «Ailerui». 52. Ca n d rea, 1. Aur e 1. Cutremurele În credinţa poporului. Universul, No. 93 din 5 Aprilie 1934· 53. Car a ma n, Pe t r u. Datinele româneşti în limba franceză. Contribuţie critică asupra Iolklorului român în străinătate. Buc, 1934- Tip. C. Lăzărescu. 8° IlO p. Anuarul Arhivei de Folklor III. 13 [194] 194 BIBLIOGRAFIA FOI,KLORULUI ROMÂNESC Se ocupă În special de IVI. VulPescu, Les coutumes roumaines periodiques, Paris 1927. 54. Car u s s y, Ale x an d r u. Umbrele în credinţa populară. Convorbiri Literare LXVII (I934), 353-358. 55. C heI cea, Ion. Obiceiuri, credinţe, colinde din satul Mada, jud. Huniedoara. Culegătorul I (I933), 20-38. «Cerbul (Turca). Credinţele în legătură cu ielele şi strigoii. Credinţă în legătură cu meşteşugul cântatului din fluer». 56. C h i ţ u, Ioa n şi T e r m e n t u, Ale x. Obiceiuri de Cră­ ciun din comuna Breaza de sus, judeţul Prahova. Culegătorul. 1 (I933), 65-]6. 57. Din u, O h. Obiceiuri primitive în Vrancea. Dimineaţa, 25 Decernvrie 1934. Vălăritul, Priveghiul. 58. D r ă g a nu, N. Cuvinte şi obiceiuri. Anuarul Arhivei de Folk­ lor II, 1-I9. 59. F lac h s, A. Rumănische Hochzeits- und Totengebrăuche. Berlin 1899. Rec. Făt-Frumos VIII (1933), 27-29 iLeon Ţapa). 60. O e O r g e s c u, Zen obi a M. Monografia corn. Celaru jud. Romanaţi. Credinţe şi obiceiuri. Zorile Romanaţului VIII (I934), 20. 6r. O o r a ş, 1. V. Obiceiuri specifice Tg. Briceni. Viaţa Basa­ rabiei III (I934), 283-288. «Obiceiuri la naşteri. căsătorii şi lrunoruiântări. Obiceiuri la sărbători şi zile În­ semnate». 62. Han d w ă r te r b u c h des De u t s c hen A b e r g la u­ ben s. Band V. Berlin-Leipzig I932-I933. Walter de Cruyter. Rec. Gând Românesc II (1934), 93-94 (lan Muşlea). 63. H â r nea, S imi o n. Datinile şi obiceiurile Vrâncenilor de sărbătorile Paştilor. Universul, No. 96 din 8 Aprilie I934. «Dresul Iurnânării [mortului). Vălăritul. Surăţia». 64. HeI m u, 1 u sti n a. La dacă [Şona-Făgăraş ?]. Invăţământul Primar X (1933), No. 6, p. 6-I2. Şi cântecul «cununii». 65. H e r s e ni, T rai a n. Observaţii sociologice privitoare la copiii din Drăguş. Arhiva Socială XI (I933), 5I-93. 66. Ion i c ă, Ion 1. O nuntă în ,hotarul brănean pe la 1850. Dora D'Istria. Ţara Bârsei V (1933), 33--\:.36. Traducerea scrisorii III din Dara D'Tstria : L�s femmes en Orient, voI. I, cu o introducere şi note. \ 67. Mi hai 1, Ale x. F. În clinica stelelor. Dimineaţa, 25 Dec. I934· Cum se fabrică stelele de Crăciun, la Bucureşti. 68. Mi hal ac h e, D imi t r i e 1. Calendaristică populară /00- leştii-Badii - Muscelj. Muscelul Nostru V (I933), No. 5-6, p. 46- 47; No. 9-IO, p. 46-47. [195] BIBLIOGHAFIA FOLKLOHULUI HOMÂNESC 195 69. Mi h ă 1 c e s c u, 1. Obiceiuri de Paşti. Ţara Noastră, No . . 567 din 8 Aprilie 1934. 70. Mi nea, 1. şi L. T. B o g a. Cum se moşteneau moşiile în Ţara Românească până la sfârşitul secolului al XVI-lea? Contribuţiuni la vechiul drept din Ţara Românească. VoI. 1. Iaşi 1933. «Presa Bună». 8° 198 p. Rec. Arhivele Olteniei XIII (1934), 222-223 (C. D. Fort[unescuJ) ; Viaţa Basara- biei III (1934), 61-62 (C. T.); Revista Istorică XX (1934), 71 (N. Iorga). .. 7I. MoI d O van u, Vas i 1 e. Datini şi obiceiuri [de Anul nou]. jCojocna-Clujj. Vlăstarul Câmpiei I (1933), 140-143. 7z. MoI d o van, Ion. Obiceiuri de Crăciun din Comuna Mihai Viteazul, jud. Turda. Culegătorul I (1933), 39-54. 73. P o p e s cu, Ioa n. Obiceiuri de Crăciun din Valea Anilor jud. Mehedinţi. Culegătorul I (1933), 55-64. 74. Sac e r do ţ e an u, A. Obiceiuri şi credinţe jGura-Nişcovu­ lui -Buzău;' Muguri XII (1933), No. 3, p. 30-3I. 75. Sa n d u Tu dor. Obiceiuri din satul meu jOltenia? /. Ion Maiorescu III (1933), No. 7-8, p. 184-188. Ajunul Crăciunului - Bobotează. 76. Sta h 1, Hen r i. H. Sistemul onomastic drăguşan (Regula «gi­ neririi pe curte»). Arhiva Socială XII (1934), 83-95. 77. Ţi u c raP r i bea g u 1, P. Monografia Nădlacului. Hotarul II (1934), No. 1, p. 7-9. Obiceiuri: Naşterea, nunta şi moartea; jocuri de copii. 78. U s c O i u, A TI a. Obiceiurile tineretului din comuna Şona [jud. Făgăraş). Învăţământul Primar X (1933), No. 5, p. 9-17. Obiceiuri la sărbătorile de iarnă şi primăvara. 79. W O 1 f ram, R i c har d. Altersklassen und Mannerbunde in Rumănien. Mitteilungen der Anthropologischen Gesellschaft in Wien LXIV (1934), IIZ-1Z8. Rec. Gând Românesc II (1934), 603-604 (Ion Chelcea). VI. LITERATURĂ POPULARĂ ÎN GENERAL. STUDII ŞI TEXTE. MONOGRAFII 80. Ale c s a n d r i, V. Poezii populare. Publicate cu introducere, note şi glosar de G. Giuglea. Buc. [I933]. Edit, Tip. Române Unite'. I6° 390 p. Lei 60. 81. Anuarul Arhivei de Folklor 1. Publicat de Ion Muşlea. Cluj 1932. «Cartea Românească», 8° 2 f., 254 p., 7 planşo. Rec. Viaţa Basarabiei II (1933), 123-125 (P. V. Şteţânucâţ ; Grai şi Suflet VI (1933-34), 399-400 ( O. D[ensusianuJ); Dacoromani a VII (1931-1933), 434-436 (Dimitrie Macrea); Adeverul, Nr. 15196 din 22 Iulie 1933 (1. Byck). 8z. A n u a r ulA r h i vei d eFo 1 k lor a 1 A cad eroi e i [196] BI.BLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC Rom â ne II. Publicat de Ion Muşlea. Bucureşti 1933. M. O. Impr. Naţională. 8° 250 p. Rec. Gând Românesc Il (1934), 168-169 (G. Giuglea) ; Ţara Bârsei VI (1934), 373- 374 (Sever PoP); Convorbiri Literare LXVII (1934), 346-349 (Henri H. Stahlş ; Ade­ verul, Nr. 15428 din 28 Aprilie 1934 (Al. Graur). 83· B O Ş c a, E miI A 1. Poezii poporale din graniţa Năsăudului. Culese de -. (Biblioteca poporală a Asociaţiunii «Astra» Nr. 208). Sibiu 1933. Tip. «Dacia Traiană». 16° 38 p. Lei 5 . .. Balade, doine, strigături; «la cunună». 8+ Bre a z u, Ion. Jules Michelet şi folklorul românesc. Anuarul Arhivei de Folklor II, 181-193. 85· Car aco s t e a, D. Folclor şi literatură. Cele Trei Crişuri XV (1934), 1°5-1°7. 86. CuI e g ă tor u 1. Buletinul arhivei etnografico-folklorice al Muzeului Etnografic din Cluj. 1 (1933), Nr. I. Rec. Convorbiri Literare LXVII (1934). 346-349 (Henri H. StaM) ; Siebenbiirgische Vierteljahrsschrift 57 (1933), 229-231 (Luise Netoliczka). 87· De n sus ia nu, O v. Flor ilege des chants populaires roumains. Traduit par M-Ile M. Holban. Paris 1934. TAbr. E. Droz. Bucarest. Libr. P. Suru. 8° XXI, 120 p. Fr. 12. 88. Dia con u, Ion. Folklor din Rîmnicul-sărat I. Focşani 1933. Tip. «Cultura». 8° XLIV, 80 p. Lei 120. 89· Dia con u, Ni col a e. Poezia populară românească. Ade­ verul Literar şi Artistic XIII (1934), No. 733, p. 6. Generalităţi şi câteva observaţii asupra creaţiei populare. 90. D i m a, A 1. Isvorul folkloric al poeziei religioase a lui Ion Pillat. Gând Românesc II (1934), 501-508. 9I. G h i b u, O n isi for. Contribuţii la istoria poeziei noastre, populare şi culte. (Academia Română. Memoriile Secţiunii Literare. Seria III, Tom. VII. Mem. I). Buc. 1934. Tip. Statului 8° 36 p. Descrie şi comentează cartea «Cântece câmpeneşti cu glasuri rumâneşti», apărută in I768. 92. 1 ro a i e, Pe t r u. Cernăuţul folkloric. Extras din Făt-Frumos [VIII şi IX (1934)]. Cernăuţi 1934. Tip. «Glasul Bucovinei». 8° 29 p. Lei 15. Snoave, poveşti, cântece şi chiuituri culese in \,uburbea Reşa-Cernăuţi şi Horecea Mănăstirii. 93· K â n tor L a jos. Magyarok a\ român nepkolteszetben (= Ungurii în poezia populară românească). Erdelyi Muzeum XXXVIII (1933), 46-64. 94· M uşi e a, Ion. Cercetări folklorice în Ţara Oraşului. Anuarul Arhivei de Folklor I, II7 237. Rec. Revista Critică VII (1933), II6-II9 (G. Pascuţ, 95· Ni ţ u, Mar inD. Cântece olteneşti. Cu un studiu asupra [197] BIBI,IOGRAFIA l'OLKLORULUI ROMÂNESC 197 literaturii poporane. Craiova 1933. Editura revistei «Vorbe Bune», 'Tip. «Victoria». 16° 64 p. Lei 10. Trei balade, restul doire (cele mai nrul te din jud. Vâlcea). 96. N O v a c o v ici u, E rn i l i a n. Folklor bănăţean. Partea Tl I. Adunat de -r--r-. Oraviţa 1933. Tip. Iosif Kaden. 8° 64 p. Lei 30. 97. O r t i z, Ram i r o. Caratteri folc1oristici rumeno-bulgari €o rumeno-polacchi. Il giomale di politica e di letteratura IX (1933), 366-379. 98. Ruf fin i, Mar i o. Le bataglie eli Solferino e Custoza 1866 nei canti popolari romeni. Milano [1933]. Tip. Combi. 28 p. 99. Sad o vea n u, Mi hai 1. Poezia populară. Cele Trei Cri­ şuri XV (1934), 1°4-1°5. 100. Şa n d r u, D. Enqetes linguistiques du laboratoire de pho­ netique experimentale de la Faculte des Lettres de Bucarest 1 [Nispo­ reni-Lăpuşna şi Cornova-Orhei]. Bulletin Linguistique I (1933), 89- 1°7; II. Pays des Motzi. II (1934), 201-237. Cântece, snoave, superstiţii, jocuri de copii, colinde, etc. Rec. Viaţa Basarabiei II (1933), 413 (P. Ştefănucă). 101. Ş a n d r u, D. şi F. B r î n zeu. Printre ciobanii din j ina [jud. Sibiu] II. Grai şi Suflet VI (1933-34), 193-247. 102. Ş te f ă nuc ă, P. V. Folklor din judeţul Lăpuşna. Anuarul Arhivei de Folklor II, 89-180. Notă. Revista Istorică Română IV (1934), 426 (D. Şandru); Gând Românesc II (1934), 169 (G. Giuglea); Ţara Bârsei VI (1934), 374 (Sever PoP). 103. Te cui e s cu, Hor ia. Pe Murăş şi pe Târnave. Flori inrourate. Doine şi strigături. Sighişoara 1929. Tip. Miron Neagu. 8° 207 p. Rec. Siebenburgische Vierteljahrsschrift LVI (1933), 371-374 (Friedrich Czikeli). 104. '1' e cui e s c u, H. Oameni şi locuri din Târnava Mare. Extras din «Anuarul Liceului Principele Nicolae din Sighişoara» pe anii 1929/30 --1932/33. Sighişoara 1933. Tip, Miron Neagu. 8° Port, obiceiuri, poezie populară (p. 350-368). VIJ. B A LA D E 105. Car a cos t e a, D. Balada poporană romana. Curs [lito­ grafiat] ţinut în anul 1932-1933. [Bucureşti], f. a. Lito. Constanta Dumitrescu. 8° 781 p. 106. Car a m a n, P. Consideraţii critice asupra genezei şi răspîn­ dirii baladei Meşterului Manole în Balcani. Buletinul Institutului de Filologie Română «Alexandru Philippide 1 (1934), 62-102. 107. Car a m a n, Pe t r u. Contribuţie la cronologizarea şi ge­ neza baladei populare la Români. Partea I. Cronologizarea, Cluj 1932; Partea II' Geneza, Bucureşti 1933. (Extras din «Anuarnl Arhivei de Folklon> 1 şi II;. [198] I9R BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC Rec. Revista Istorică Română III (1933), 443-444 (P. P. P[anaitescu); Arhiva din Iaşi XCI (1934), 81-84 (Valentin Gr. Chelaru). ro8. Dan, P a v e l. Balade haiduceşti. Ciclul Novăceştilor. Blajul 1 (I934), 95-I05· I09· Fi Iim o n, Aur e 1. Fata de român când îşi pierde oile. Progres şi Cultură II (I934), No. 6, p. 25-28. IlO. G a s t e r, Mos e s. Roumanian ballads and slavonic epic poetry. Sl,avonic Review I2 (I933-34), I67-I80. Notă. Zeitschrift fiir Volkskunde IV (1932), 279 (F. B[olte)). III. Ionescu-Nişcov, Traian. Un episod din vremea lui Vasile I .. upu în poezia populară malo-rusă, Revista Istorică XIX (I933), 39-44· II2. O P rin ca, Ioa n. Baladă populară. Blajul 1 (I934), 53I. Fără indicaţia locului culegerii. II3· Pe t re s c u - Cat a n e, Ş t efa n. Încă un cîntec despre desastrullui Malcoci-oglu ICatanele-Daljj. Revista Istorică XX (I934), 384-385. II4· Pal a mar u, Ni col a i. Folklor basarabean. Cuget Mol­ dovenesc II (I933), No. 7--8, p. I2; No. 9, p. 8; III (I934), No. I-2, p. I3; No. 5-6, p. 4; No. 7-8, p. 8; No. 9-Io, p. 12. Cântece şi balade. IlS· Ş t efă nuc ă, P. Cântecu lui Văleanu [Satu-Nou, jud-Cetatea Albă]. Viaţa Basarabiei III (I934), 244-246. II6. Ş t efă nuc ă, Pe t r e. Folklor din Basarabia. Viaţa Basa­ rabiei III (I934), I23. O baladă ucrainiană la Românii din Basarabia. !I7· BăI ă şeI, Te O dor. Cântec haiducesc, Arhivele Olteniei XII (I933), 280--28I. Copiat În 1885 dintr'un caiet al unui elev dela Seminarul din R.-Vâlcea. VIII. DOINE ŞI STRIGĂTURI Il8. B O sic a, Ion. Strigături IParţa-Timiş-Torontalj. Vlăstarul Câmpiei 1 (I933), I77; II (I933-34), 27. !I9· But uza, Izidor Strigături la nu�tă/Pâglişa, Dârja şi Cubleş­ Cluj;' Vlăstarul Câmpiei 1 (I933), I74-I75; II (I933-34) 24--27. I20. Cap r ă, Con sta n tin. Hore \şi strigături populare din judeţul Vaslui. Colecţionate de -. Vaslui '[I933]. Tip. Al. Onceanu, 8° I8 p. I2I. Ca ţ a n, Ni col a e. Cântece ILupşa-Mehedinţij. Revista Asoc. Înv. Mehedinţeni VII (I934), No. I-2, p. 22. I22. Ci o bot e a, Ca n s t. Cântece IM,:ehedinţi? 1. Revista Asoc. Înv. Mehedinţeni VI (1933), No. 9-ro, p. 27. I i ==��,,= - �'--"" - .. '- ,- .. ���-�-'-' ._---�- -_.,.- [199] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI IWMÂNESC 199 123. Ci O n f i, T rai a n. Câteva culegeri folkloristice din co­ rnuna Hurezul-Mare [jud. Sălaj ]. Şcoala Noastră X (1933), 254:--255. [5] «Cântece de d r agoste. Cântecul mălaiului. Doina lui Vălean». 124. Dă n e ţ, G e O r g e. Cântece jRacoţi-Gorjj. Vlăstarul Cârn­ piei I (1933), 146. 125. I str ă te s c u, Ale x an d rin a. Lirica populară din Argeş. Grai şi Suflet VI (1933-34), 1-40. 126. Lup u - Mor ari u, O c t a via. Strigături jComăneşti­ Suceavaj. Făt-Frumos VIII (1933), 35· 127. M u r g an, Cos t. S t. Strigături şi cântece populare jCa­ menca-Bălţij. Revista Asoc. Înv. Mehedinţeni VI (1933), No. 5-6, p. 44-45· 128. N a n u, D. Al. Poezia milităriei şi a Crăciunului de pe valea Argeşului. Studiu estetic de Iolklor inedit. Piteşti 1933. Tip. «Artistica». 8° 63 p. Lei 15. Ref. Arhiva Socială XII (1934), 156-157 (Dumitru Cristian Amzăr); Grai şi Su­ flet VI (1933-34), 396-397 (A. Istrătescu). 129. N a nul, D. A 1. Poezie populară de miliţie. Viaţa Ro­ mînească XXV (1933) No. 6-9, p. 427-455. Texte - mai ales din Argeş, în general din judeţele muntene - şi comentarii. 130. Lup e a n u - Mei i n, Ale x an d r u. De pe Secaş. Strigături şi cântece din popor. Date la tipar de -. Blaj 1927. Tip. Seminarului. 16° 62 p. Rec. Dacoromania VII (1931-33), 419--420 (Ion Muşlea). 131. P O P a, Vi c tor. Poezii popora1e şi chiuituri din 'ţara 01- tului. Adunate de -. (Biblioteca poporală a Asociaţiunii «Astra» No.' 201). Sibiu 1933. Tip. «Dacia Traiană». 16° 48 p. 132. P o p e s c u, A d.r ia n E m. Cântece haiduceşti jCăzăneşti­ Hunedoara? j. Revista Asoc. Înv. Mehedinţeni VI (1933), No. 2, p. 21; No. 7-8, p. 48. 133. Rac o t z i, G h e o r g h e. Cântece jPopeşti-Clujj. Vlăstarul Câmpiei I (1933), 175-177; II (1933-34), 21-24. 134. Rac o vea n u, Vi r g i 1 N. Doine şi strigături jIlovăţul­ Racova - Mehedinţi/. Revista Asoc. Înv. Mehedinţeni VI (1933), No. 1, p. 28. 135· R u n cu, T. Ioa n. Chiuituri jCorpadea-C1ujj. Vlăstarul Cârn­ piei II (1933-34), 28. 136. Si m cel e s c u, M. 1. Cântece jPavăţu şi Husnicioara/ [-Mehedinţi]. Revista Asoc. Înv. Mehedinţeni VI (1934), No. 3-4, p. 28-29. 137. S o an e a, M. Doine jOcna-Sibiu1ui·--Sibiuj. Vlăstarul Câmpiei II (1933-34), lII-II2. 138. Suc i u, Mar i a. Cântece şi strigături /Cojocna-Clujj. Vlăstarul Câmpiei I (1933), 147--149, 172-173; II (1933-34), J9-21, 81--82. [200] 200 BIBI,IOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 139· Şi c Iov a n u, G e o r g e. Cântece jAruncata-Cluj/' Vlă­ starul Câmpiei 1 (1933), 147. 140. Ţur a i, G h. Cântece populare jFântâna Dornnească-Mehe­ dinţi.'. Revista Asoc. Îrrv. Mehedinţeni VI (1933), No. 3-4, p. 38. IX. COI,INDE. FOI,KI,OR RI.;I,IGIOS I4I. Bre a z u 1, G. Colindele, cântecele de stea, pluguşor, Irozi, capră, sorcovă, etc., ca material de învăţământ. Şcoala şi Viaţa V (1934), 334-338. 142. Cal o t e s c u, Con s t. A. [Două] Cântece de stea jOlteniaj. Ion Maiorescu III (1933), No. 1-2, p. 58-59. 143· Car a m an, P. Obrzed koledowania u Slowian i u Rumun6w, studjum porownawcze (Prace Komisji Etnograficznej 14) (= Ritualul colindelor la Slavi şi la Români, studiu comparativ). Krakowia 1933. Naklad. Polskiej Akademiji Umj�tnosci. 80 VIII, 630 p. Rec. Revista Istorică Română III (1933), 444 (P. P. P[anaitescu]); Grai şi Su­ flet VI (I933-34) 392-393 (O. D[ensusianu]); Buletinul Iust. de Filologie Româuă 1 (I934), 233-238; Arhiva XCI (I934), r87-189 (Valentin Gr. Chelaruş ; Zeitschrift fiir Slavische Philologie XI (1934), 453-456 (A. BrUckner). 144· Ci O n f i, T rai a n. [Zece] Colinzi din comuna Hurezul Mare [jud. Sălaj]. Şcoala Noastră X (1933), 385-386. 145· Col ind a calului bun jMânăstirea-Ilfovj. Şcoala şi Viaţa Ilfovului 1 (1933), No. 2, p. 33-34. 146. G h e o r g h e 1. Vas il e. [Două] Colinde jOltina-Ialomiţaj. Muguri XII (1933) No. 1-3, p. 32-33. 147· IIi e si u, 1 u sti n. Florile dalbe. Colinde adunate din popor. Cluj [1933]. Tip. Astra. 16° 32 p. Lei 5. Culese in Ardeal. 148. O n ci u 1, G e O r g e. Colinda. Analiză.-deducţii-concluziuni. Buc. 1934· Tip. «Bucovina». 8° 55 p. 149· P o p a-I, i s e a n u, G. Limba românească în vieleimul se­ cuesc. Graiul Românesc VII (1933), 27-31, 38. 150. P o p o vie i, Vas i 1 e 1. Cântece (colinde) de Crăciun ... _ din jud. Dâmboviţa şi Ialomiţa culese de�. Bucureşti 1934. Lei 40. 151. Suc i u, Mar ia. Colinzi /Cojocn�-Cluj/' Vlăstarul Cârnpiei II (1933-34), 78-80. \ 152. Vie lei m u 1. Joc sfânt, cules din popor, cu întregiri şi lă­ muriri de punere în scenă de Vie tor Ion P o pa. Cu aşezarea pe muzică a melodiilor populare (semne bizantine şi apusene) de G. Breazu, Cu un desen de copertă în culori de Lena Constante. (Cartea Satului 7)· Buc. 1934· Fundaţia Cult. Regală «Principele Carol». 8° 151 p., 2 f. Lei 30. [201] BIBLIOGRAFIA l'OLKLORULUI ROMANESC X. POVEŞTI. SNOAVE. LEGENDE. TRADITII 20r 153. An c a, V. Dan il. Zâna-pădurii jSumurduc-Cluj;' Vlăstarul Câmpiei II (1933-34), 75-77· 154. A pac h i ţ ei l' e o dor. Ştefîn ceal Mari şî Manastirea Putna. Făt-Frumos IX (1934), 25-26. 155. Ca n tem i r, T rai an. Folklor istroromân. Făt-Frumos IX (1934), 24, 136. Gospodaru carle av porc verit. De uomu carle piseia buletu lu inul/ara. 156. C O joc nea n u, Mar ia. Cei doi fraţi (poveste) jCojocna­ Cluj;' Vlăstarul Câmpiei I (1933), 143--145, 178-r81. 157. Cos tin, L u ci an. Litei arische Ausblicke. Deutsche Aus­ :gabe. Caransebeş 1933. Selbst-Verlag des Verfassers. 8° 40 p. Lei 25· «Aus der rumânischen Volkskunde» (Ubersetzungen von Lucian Costin). 4 poveşri şi 4 legende (p. 28-40). 158. Cre a n g ă, Ion. Poveşti. Publicate cu note şi un voca­ bular de cuvinte de G. Pascu, Buc, [1933]. Edit. Tip. Române Unite 16° 349 p. Lei 50. 159. G as t e r, M. Povestea celor trei prieteni. Studiu de folklor. (În «Omagiu d-lui Dr. Ad. Stern cu ocazia celei de a 80-a aniver­ sare a naşterii sale». Vo1. II din «Sinai», Anuar de studii judaice). Buc. 1929. Tip. «Tiparnita » . 8°, p. 48-- 53. Rec, Dacoro mani a VII (1931-1933), 420 (Ion 1'vluşlea). 160. H î r nea, S imi ° n. Polojănii din bătrîni. Povestiri, le­ gende, snoave şi hazuri culese de -. (Biblioteca populară Comoara Vrancei Nr. 9-10). Focşani [1933]. Tip. «Cartea Putnei». 16° 64 P­ Lei 15. 161. I r o ai e, P e t r u. Poveste c'un fecior de împărat jMitocul­ Adâncatei ._- Dorohoij. Făt-Frumos VIII (1933), 24-27,49-52. 162. Lup aş, 1. Răscoala ţăranilor din Transilvania la 1784 (Bi­ blioteca Istorică «Astra. II). Cluj 1934. Tip. Astra. 8° 228 p. Lei 70. «Cum trăeşte amintirea lui Horia şi a tovarăşilor săi În sufletul Moţ.ilor» (p. 189- 202). Tradiţii şi despre Avram Iancu. 163. NI: O Ido van u, V. Nădav. Poveste poporană din Cojocna t --Cluj]. Vlăstarul Câmpiei II (1933--34), 29-40, 68-74, 103-III. 164. MoI d o van u, Vas i 1 e (V. M. Delureanu). Credinţe-su­ perstiţii jCojocna-C1ujj. Vlăstarul Câmpiei I (1933), 158-161 ; II (1933- 34), 5-8, 53-55, 9°-95; III (1934), 3-6. «Duhurile casei. Dumnezeu şi Sfântul Petru. Zâne, iele sau milostive. Urieşiis . 165· Mor ari t1, Le c a. De-ale Cirebirilor III. Texte istro-ro­ rnâne din Jeiăn. Făt-Frumos VIII (1933), 9-II, 44-48, 105-r08. 4 povesti şi snoave. r66. Mor ari t1, Vie tor i a. A fost odată ... [4] Poveşti bu- [202] 202 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC covinene. Culese de -. (Biblioteca «Făt-Frumos» No. 3). Suceava I933· Tip. Glasul Bucovinei, Cernăuţi. I6° 30 p. Lei 5. I67· M u ş l e a, Ion. Variantele româneşti ale snoavei despre fe­ meia necredincioasă (Der Schwank vom alten Hildebrand). Anuarul Arhivei de Folklor II, 195-216. 168. Pe t r e s c u, V. Studiu asupra banului Mărăcine şi a originii poetului Pierre Ronsard. Craiova [1934]. Tip. «Biruinţa». 8° 27 p. Lei 20. Tradiţii despre comuna Coşovenii-de-} os, jud. Dolj. 169· Se hulI e rus, A d o I f. Verzeichnis der rumănischen Mărchen und Măr­ chenvarianten. Nach dem System der Mărchentypen Arrtti Aarnes zusammengestellt von -. Helsinki I928. Academia Scientiarum Fennica. 80 99, 6, 9 p. (Folklore Fellows Communications, Nr. 78--89). Rec. Dacoromania VII (1931-1933), 421-423 (Ion Muşlea). 170. Şi c Iov a n u, G h. Credinţe-superstiţii /Juriul de Câmpie _ Cluj/, Vlăstarul Câmpiei J (1933), 136-138. Marţo1ea. 171. Suc i u, Mar ia. Datini şi obiceiuri /Cojocna-Cluj/. Vlăstarul Câmpiei J (1933), 157-158. "Cele trei focuri. Arrninghenii. Baba Dochia». 172. SUC i u,M ari a. Credinţe-superstiţii /Coj ocna-Cluj j Vlăs­ tarul Câmpiei J (1933), 138-14°. «Marţolea. Ba1aurii. Smeii. Orbitu1 păsărilor» 173· Ţi mir a ş, Ni col a e. Joan Creangă după documente vechi, Însemnări şi mărturii inedite. Cu numeroase reproduceri de autografe, portrete şi vederi. Bucureşti [1933]. Editura «Bucovina». 8° 335 p. Lei 90. "Poveştile') (p. 310-314). XI. MAGIE. MEDICINĂ POPULARĂ. DEScANTECJ.; 174· B os i c a, J o n. 'Descântece /Parţa- Timiş Torontalj. Vlăstarul Câmpiei J (1933), 181-182; II (1933-34), 43. 175· Ci o n f i, T rai a n. Alte culegeri folkloristice din corn. Hu­ rezul Mare [jud. Sălaj]. Şcoala Noastră XJ \ (1934), 25-26. Două descântece. \ 176. COS rn a, La zăr. Două descântecs /Treznea/[-Sălaj ?J. Şcoala Noastră XJ (1934), 26. \ 177· De n sus i a n u, O v. Limba descîntecelor JII. Grai şi Suflet VJ (I933-34), 75-162. 179· Suc i u, Mar ia. Descântece ;Cojocna-Cluj/' Vlăstarul Cârn­ piei J (I933), 150; II (1933-34), 41-43. 180. Vas i 1 i u, A 1. Descîntece din Mold;ova. Grai şi Suflet VJ (1933-34), 248-3°5. [203] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC XII. ARTĂ POPULARĂ. PORT. MUZEE 203 1 181. Ar b ore, P. Vi r g i 1. Milcovia văzută de un călător străin în anul 1856 (cu 17 stampe reproduse în text). Focşani 1934. Tip. «Cartea Putnei». 8° 35 p. Lei 25. Port, obiceiuri. I82. B u c u ţ ă, Ema noi 1. Muzeul secuesc [din Sfântul-Gheorghe]. Boabe de Grâu V (1934), 504-506. 183. B u c u ţ ă, Ema noi 1. Ouă de Paşti. Boabe de Grâu IV (1933), 248-250. 184. Cap r ă, Con sta n tin. Muzeul etnografic «Ştefan cel Mare» Vaslui. Extras din Anuarul Şcolii Normale de băeţi Vaslui, pe 1931-1932. Vaslui [1933]. Tip. Al. Onceanu. 8° II p. 6. planşe. 185. Ci u rea, V. Muzeul Fălticenilor. Două decenii de muncă 1914-1934. Fălticeni 1934. Tip. «1. Bendit» , 8° 137 p. Lei 50. Cu 40 ilustraţiuni în text. «Grupa etnografică, (p. lIO-II4). 186. Cu par e n c u, Ele n a. Firul de aţă. Boabe de Grâu IV (1933), 571-573. Cu 20 ilustraţiuni. 187. De m e t r e s c u, Mar inşi C. S. Ni col ă e s c u - P 10 p­ Ş ° r. Muzeul regional al Olteniei. Călăuza. Craiova 1933. Tip. Scrisul Românesc. 16° 77 p. Lei 20. arţă, student. Anuarul s'a trimits şi membrilor corespondenţi, premiaţi În anii precedenţi, care au înţeles să rămână credincioşi colaboratori ai Arhivei, anume d-lor : Gh. Bădescu­ Aluniş, înv.; G. G. Fierăscu, Înv.; P. Hossu-Longin, Înv. ; V. Babiuc, Înv. ; Marin D. Niţu, Înv.; P. Lenghel, înv.; C. N. Gafiţescu, Înv. şi 1. N. Dumitrescu-Bistriţa, îl1v.; Gh. 1. Dobrescu, Înv. ; Anatolie Melnic, Înv.; P. Balaşiu-Stolneanu, Înv.; Valeriu Al. [212] 212 RAPORT ANUAL Popa, înv.; Gheorghe Fată, plugar şi Petru Vovcă, înv.; de asemenea tuturor cores­ pondenţi1or amintiţi în raportul din Anuarul II, care şi-au continuat colaborarea la acţiunea Arhivei noastre. S'au făcut trei anchete folklorice prin stipeudiaţii Arhivei Una în vara anului I933, de către d-l Laurenţiu F. Nerneş, profesor secundar, la « Mocanii » din Munţii Apuseni; a doua în vara anului I934, de către d-l Petre V. Ştefănucă, profesor secundar, în Valea Nistrului-de-jos, ; a treia în toamna aceluiaşi an, de către d-I Emil Petrovici, profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Cluj, în Valea Almăjului (Banat). ale cărei rezultate sunt publicate în acest Anual' (p. 25-I58). S'a continuat copierea la maşina de scris a materialelor intrate şi alcătuirea cat alo­ gului pe specialităţi. Materialul care a mai intrat în urma circularei No. I (Snoava despre femeia necredincioasă). a fost prelucrat de subsemnatul şi publicat în acest Anuar (p. I69-I76). S'au continuat lucrările pentru o bibliografie generală a folklorului românesc (în acest Anuar s'a publicat cea pentru anii 1933-34). Directorul Arhivei a pregătit pentru publicaţia internaţională (' VolkskuncUiche Bibliographie » literatura folklorică româ­ nească a anilor I93I-32. Biblioteca Arhivei s'a sporit cu 29 volume, parte donate, parte achiziţionate. S'au primit donaţiuni dela: Arhiva de Folklor din Tartu-Estonia (4 vo1.), W. Anderson (1 vol.), P. Caraman (I vol.), P. Gheorgheasa (I vo1.), Simion Râmea (1 vo!.) , revista « Izvoraşul » (2 vol.), O. Loorits (2 vo!.), T. Mărăscu (1 vo1.) , C, Mureşanu (1 vol.) , Muzeu] Etnografic Cluj (I vo1.) şi G. T. Nlculescu-Varone (1 vo1.). În schimbul Anuarului, Arhiva primeşte următoarele pulblicaţii străine: Budkavlen (Abo-Finlanda) Danmarhs Folheminder (Copenllaga) Eesti Rahvaluule Arhiiv (Tartu-Estonia). Diferite publicaţii. Ethnographia (Budapesta) Lares (Firenze) Lud (Lemberg) Lud Slozvianski (Cracovia) Norsh Folhcminnelag (Oslo) Oberdeutsche Zeitschrift fur Votkskunde (Reidelberg) Schzveizerisches A rchiv fur Volkskunde (Basel) Siebenburgische Vierteliahrsschrijt (Sibiu). Anii din urmă au adus Arhivei şi pierderi dureroase. Am arătat în acest Anuar (p. 1-6) ce a Însemnat pentru noi Ion Bianu, Cu profesorul G. Bogdan-Duică nea părăsit un cald susţinător. Moartea a secerat şi trei din cei m�i harnici membri corespondenţi, toţi trei premiaţi ai Arhivei : Învăţătorii Vasile Cutcan, Sterie C. Enuică şi Const. Mă­ rincianu. (' Arhiva de Folklor a Academiei Române » le \va păstra cu pietate amintirea. ION MUŞLEA [213] RESUME DES ARTICLES ION MUŞLEA, Ion Bianu el le [olklore roumain (p. r-6). Par suite de la mort du professeur Bianu, l ' « Arhiva de Folklor a Academiei Române» perd un de- ses amis les plus d evoues. Bianu a toujours €te vivement interesse par tout ce qui touchait ii la vie paysanne , Il et ai t trop pris par ses multiples charges pour pouvoir s'adonner au folklore, cornme ill'aurait, it coup SlU, souhai te Toutefois il a ecrit quelques artic1es, a edite quel­ ques recueils et a fonde la grande collection de folklore de l' Academie Roum aine (40 volurncs). L'«Arhiva de Folklor a Academiei Române », qui lui doit tant, a recu de lui, ii plusieurs reprises, des notes de folklore. La plus importante concerne une pratique magique pour la protection des vignobles (publiee il l a page 4---'5, e11 note), sur laquelle l'Archive a entrepris une cnquetc. ION DIACONU, Psychologie et rreation populaire (p. 7-2:':;). Les recherches cancer­ nant la genese et l'evol rrtion de la Iitterature populaire - dans le genre de celles de O. Bockel, O. Schell, J. Tiersot, E. Wechsler - nont ete abordees dans le folklore rou­ main que dans les tout derniers temps. O. Densusianu, P. Cancel et T. Papahagi sont les seuls qui aient ecrit avec competence dans cette direction. Au point de vue strict de la psychologie de la creation populaire, il faut rctenir les norns des deux derniers. Papahagi, s'appuyant sur un riche materie: folklorique, recueilli dans J'archaîque pays de Maramureş, conclut que le genre epique paraît etre la creation exclusive de 1'homme, lllais s'est conserve ii l'aide de la memoire, grâce it la femme. I,es ballades roumaines ont leur origine dans la vie co!lective du village, ainsi que dans la vie pastor ale ; e!les gagnellt ensuite en perfection grâce ii une circulation intense. Les opinions de Callcel sont cer­ tainement plus coherentes, seulement e!les ne partent pas des mallifestatiolls folkloriques roumailles, mais des observations de M. Murko sur la poesie yougaslave. Cancel distingue dans l'existence de chaque motif poetique populaire la creation primordiale et la circu­ lation. Son argu111elltatian claire te ud a etablir que n'importe quand la creatioll initiale est uu fait individuel, quoiqlle la poesie serb� prollve la collaboration collective ii rin­ terieur de petits groupes. En opposition avec la sociologie de Durkheim, avec I'ethno­ psychologie dc Lazarus et Steinthal, COlUme aussi avec la {(Volkerpsychologie ,) de Wundt - lesquels voient dans les vale urs spirituelles des produits de la collectivite -, Cancel conclut que l1'importe que!le creatioll popul aire est par excellellce nne oeuvre individuelle. L'auteur "dhere aux opiniolls de Cancel, avec les reserves qu'elles comportent : il repousse la collaboration mbne eu petits groupes. Les milieux roumains qu'il a obser­ ves - surtout le Pays de Vrancea, ou il lui paraît qu'est llee «Mioriţa», le chef d'oeuvre de la litterature populaire roumaille - prouvel1t indubitable111ent que, dans la creation ('OlUme dans la propagation de tel motif poetique, il 11e s'agit que d'un seul individll, lUais particulierelUent doue. Alors meme qu'un motif se cristallise pendant un temps assez long, correspolldant it la duree de quelques generations - COllune c'est le cas pour II I [214] 214 Rr,SUME DES AltTICLES le poeme « Mioriţa " -, ce ne sout jamais que quel qucs ind i vid uali tcs exceptionuelles qui joue nt un role de premier plan. ta creat ion populaire roum aine nes t pas irupro­ visat.ion - commc dans le cas de la Iit terature serbe indique par Murko, cel ui des Corses que rapporte A. de Croze, celui de ces « serenata » de la Provcnce dont parle J. Tiersot, ou celui des Basques. Elle est parf aitement unitaire, c'est it dire que des mo ti fs fonda­ mentaux circulent de maniere sterco tvpe sur des aires geographiqucs vastes, m ais dis­ tantes : done la refonte pRr une circulation intense fixe toute la poesie popu laire ro u­ maine. Cette stereotypie prouve ainsi que dans sa structure la creation populaire rou­ maine est elaboree - corrtruirerncnt it J'improvisation, qui ne garde pas de cadres Hxes, m ais se tr ou VE' dans une transform ation corrti mte, co mme par exemple chez les pe uples dumidi E;vIlL PETROVICI, Folklore de la v attee d'Almăj (p. 25-r58). Dans la partie sud­ est du Banat rourn ain, les 15 villages de la Vallee d'Alrnăj (Valea Almăjului, dcpart. Caraş) sont si tues dans un b assin errto ure de inontagnes boisees. L'auteur a etudie dans six de ces villages la langue et le folklore qui presentent maillts traits archaIques. Il y a trouve des materiaux tn�s riches et interessants relatifs aux ceremonies periodiques et aux coutllmes concernant la vie du berceau it la tombe, beaucoup de pratiques magiqnes et d'incantatioIls, quelques ballades eli voie d� disparition, des chansolls, des legendes, des traditions, etc. Les textes (numerotes de 1 it 170 � p. 60-145) sont precedes d'une illtroduction (p. 26-'59) qui s'occupe du caractere du pays, des habitants, de leur parler et du folklore. I,es textes sont suivis d'un glossaire, d'une carte de la n'gion exploree (p, T 58) et de deux planches qui representellt : 1. I. Le village de Borlovenii-Vechi 2. Dne rue du village de Bănia. II. Dne femme de Bănia 2. Dne femme de Pătaş portant de la braise au cimetiere sur la tombe d'un mort, suivant le rite quotidicn 3· Un homrne de Pătaş. VAI.Emu L. BOLOGA. Rapport d'un chirurgien allemand (1756) sur la croyance des Roumains aux revenants (p. 159-168). L'auteur a trouve dans la brochure de G e o r g Ta 11 fi r « Visum repertum anatolllico-chirurgicul1l .... , (Wien und I,eipzig, 1784), nue foule d'iuformations precieuses et tres detaillecs, cOllcerllant la croyance aux revenants des Roumains du Banat, de la Valachie et de la Transylvanie. Les passages qui presen­ tent un plus grand interet pour le folklore sont donnes eu traduction et commentes. Le chirurgicn apparaît COlllme un observateur sagace, qui a su saisir quelques plH'nomenes .essentiels que la sciellce du temps ne pouvait pas E'llcore cxpliquer. (Ainsi les l1laladies de cellX qui se croyaiellt attaques par les revenants sont tl'es judicieuscmcnt mises eu rapport avec l'alimentation uniJaterale des ROlllllaius pendallt les Jongs jefmcs observes au cours de l'hiver et du printe1l1ps). ION J\iIUŞLEA, .!l. ulres varianles roum.aines du conle de la femme in/idele (p. 169-176). Revenant sur I'article publie dans le tOllle precedent (p. 195-216), ]'auteur presente et analyse 21 variantes nouvelles que I'on a pu recueillir grâce au concours des correS­ pondants de I'Archive, pendant les annees 1933-34. L'aire de diffusion du conte chez les Roumains s'elargit ainsi cOllsiderablement - surtont grâce aux vari antes notees dans le Banat (1) et e11 Bucovine (2); dans un seul departement de Transylvanie (Hu­ nedoara) on a recneilli six variante:>, ce qui pronve que le motif est eneore bien vivant dans le lllilieu paysan rOU1nain. Les couclusions de la contribution precedente ne subissent pas de grands changel11ents, mais se trouvent plutât cOllfinnees par les uouvelles varialltes. [215] R1Lsu�n� DES ARTICLES 215 k t. P. V. Ş'rEFANUCA. Contribution ă la bibliograpbie des etudes et des recueils ţolklo­ riques ţiublies dans les periodiques russes concernant les Roumains de Bessarabie el les peu ple: cohabitanis (p. 177-188). Dans les revues russes et surtout dans le (I Kisinevskije Eparchialnyje Vestnik » (1867-1915) on a public de nonibreuses inonographies des villages de Bessarabie ou le folklore tenait une grande place. L'auteur donne 97 titres darticles de cette espece, le plus souvent avec I'indication du geme de folklore quils con tienne n t. Bibliograpbie du [olklore roumain. (annees 1933-34) (p. 189-209). Rapp01't sur t'actieit« de l' «Archiue de Folklore de i'Academie Roumaine » paul' les C/n­ nees 1933-34. T'ableass des publications recues en echunge (p. 210-211).