[1] ACADEMIA ROMÂNĂ SI FOLKLORUL. , Intorşi din Apusul plin de entuziasm pentru producţiile lite­ rare ale poporului, doi tineri moldoveni, AlecLI Russo şi Vasile Alecsandri, caută, abia sositi în patrie, să culeagă şi ei "cântecele Ossianilor şi Barzilor româneşti" - cum numea Baritiu poezia noastră populară. Acţiunea lor e aproape simultană cu aceea a revistei "Dacia Lite­ rară" (1840), în care Kogălniceanu şi Negruzzi atrăgeau atenţia asupra comorilor sufleteşti ale ţăranului. În aceeaşi vreme, întâlnim preocu­ pări asemănătoare şi în "Foaia pentru minte" dela Braşov. În Ardeal se făcuseră de altfel şi culegeri, chiar ceva mai înainte; din ele merită să fie amintită mai ales aceea din jurul Blajului, întocmită la 1838 de Nicolae Pauletti, dar dată la iveală abia la 1927 (in broşura "De pe Secaş ", publicată de A. Lupeanu). Nici articolele celor două reviste amintite şi nici culegerile ar­ delene, rămase atâta vreme necunoscute,' n'au avut însă efectul ac­ ţiunii întreprinse de cei doi tineri moldoveni. Într'adevăr, baladele publicate de Alecsandri la 1852 - 53, avură un răsunet deosebit, tre­ zind definitiv interesul şi insufleţirea pentru literatura poporului nostru. Şi aceasta nu numai în tară, ci şi în streinătate, unde cânte­ cele româneşti se traduc în mai multe limbi. La 1866 Alecsandri Îşi publică frumoasa ediţie de "Poesii populare ale Românilor" şi faima şi autoritatea lui de descoperitor al poeziei poporului nostru creşte şi mai mult. In chiar anul apariţiei acestui volum, ia fiinţă "Societatea Lit­ teraria", care devine în curând Academia Romană. Dacă n'am şti că intăiul ei deceniu de activitate a fost aproape în întregime consacrat discuţiilor pentru alcătuirea dicţionarului şi gramaticii limbii - ne-ar mira faptul că inalta adunare nu s'a o­ cupat din rntăii ani de problema literaturii noastre populare. Curând după înfiinţarea ei, Academia a început să primească manuscrise cu culegeri de poezii populare. In jurul cererilor de publicare sau [2] ION MUŞLEA de premiere ale acestor culegeri, au început discuţii, pe baza că­ rora se fixează încetul cu încetul atitudinea Academiei faţă de lite­ ratura poporului nostru. Această atitudine a fost determinată mai ales de prezenţa lui Alecsandri, învitat în anul 1879 să ia parte la lucrările Secţiei Literare. In legătură cu cererea de publicare a cunoscutei culegeri de "Doine şi strigături" a lui jarnik-Bărseanu primită la 1882, Alecsan­ dri insistă asupra numeroaselor colecţii "apocrife, irnitaţiune după căntecele deja cunoscute" şi cere o "alegere critică" a poeziilor din această culegere, angajăndu-se însuşi să o facă. El e mulţumit să raporteze că aceste căntece sunt "în adevăr originale şi credincioase stilului şi cugetărei poporului român" şi cere publicarea lor. Din interesanta discuţie care avu loc cu această ocazie, aflăm părerile unor membri asupra culegerilor de folklor. Maiorescu le găsea "importante, ca documinte ale spiritului poporului român". Vasile Maniu arată că "asemenea tipăriri ... trebue să primeze orice alte publicaţiuni ale Academiei" (Anale, Seria II, Tom. V, Desbateri, p. 38-39). Cu această ocazie Alecsandri a insistat şi asupra valorii variantelor şi a culegerii poeziilor populare din toate ţinuturile ro­ mâneşti. In alte rânduri el intervine şi pentru conservarea melo­ diilor noastre populare, fapt în urma căruia Academia îşi constituie şi o comisie de arii populare. Discuţiile iscate în jurul manuscrisului jarnik-Bărseanu n'au fost singura ocazie în care s'a pus la Academie chestia examinării autenticităţii culegerilor de poezii populare. La fel a procedat Alec­ sandri şi atunci când culegătorul era un membru al Academiei: Ata­ nasie Marienescu. Acesta avea merite însemnate pe terenul eule­ gerilor de folklor. Încă pe la 1859 publicase două volume, de co­ linde şi de balade, adunate în urma unei stăruitoare propagande întreprinse prin ziarele ardelene. Totuşi, "Novăcescii", faimosul său ciclu de balade, n'a putut fi publicat la Academie, deoarece Alecsandri a arătat că această colecţie "nu este poesia adevărat po­ porală în toată firea ei ... In epoca de renascere în care ne aflăm este bine să adunăm toate comorile spiritului poporului roman. .. orice colecţiuni s'ar face în direcţiunea aceasta crede că sunt de mare importanţă ... Dorinţa Academiei - spunea el însă - este de a publica mai ales adevărata poesie a poporului român" (Anale, Seria II, Desbateri, Tom. VI, p. 79, Tom. VII, p. 77, 145). Prin Alecsandri, Academia îşi manifesta deci din întăii ei ani de activitate, în ce priveşte culegerile de literatură populară, un punct de vedere precis: sprijinirea acestor culegeri, condiţionată de o severă examinare a autenticităţii lor. [3] ACADEMIA ROMÂN ŞI FOLKLORLTL 3 Acţiunea întreprinsă de Academie pentru cercetarea vietu po­ porului nostru capătă o îndrumare şi mai largă prin activitatea des­ făsurată în sănul ei de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Datorită lui se pune pentru întâia oară şi chestiunea unei culegeri sistematice a materialului folkloric. Incă la 1877 el îşi citise la o şedinţă un "Ces­ tionariu asupra traditiunilor juridice ale poporului român", care se şi publică In Analele aceluiaşi an. In legătură cu "Magnum Ety­ mologicum Rornaniae" Hasdeu lansează însă şi un alt chestionar "limbisticu-mitologicu pentru culegerea şi descrierea moravurilor, institutiunilor si datinilor noastre". Tipărit în mai multe mii de exemp'lare, el'e răspândit în toate ţările locuite de Români. Peste 700 de răspunsuri intrară şi se păstrară la Academie, constituind un foarte preţios izvor de informaţie pentru cercetările folldorice. Interesul pentru literatura poporului era in plină desvoltare. Numeroase culegeri de poezii populare apar între anii 1880 -1885, multe tipărite, ajutate ori premiate de Academie. In schimb nu se arăta nici un interes pentru celelalte ramuri ale folklorului. Mem­ brii Academiei, dăndu-şi seama de acest neajuns, încercară promo­ varea de cercetări referitoare la obiceiurile populare. In 1885 Aca­ demia pune la concurs pentru unul din marile premii ale statului un "studiu istorice-etnografic comparativ; Nunta la Români". Se cu­ vine să dăm acestei iniţiative toată atenţia, căci Hasdeu, căruia pare ,::. "';:, Arhivei (pentru cercetătorii din ţară sau din streinătate). Pentru în- curajarea culegătorilor s'au prevăzut câteva mici premii, destinate celor mai bune răspunsuri la chestionare. Arhiva nu se gandeşte de altfel să culeagă numai prin aceste chestionare la cari răspund mai ales învăţători şi preoţi. Ea inten­ ţionează să însărcineze tineri bine pregătiţi cu explorarea din punct de vedere folkloric a unor regiuni din cari s'a cules până acum prea puţin material (Basarabia şi Dobrogea, părţi din Ardeal, etc). Ce se va face cu materialul adunat? In primul rând trebue conservat şi aranjat astfel ca să nu rărnănă un material mort. De aceea, materialul intrat se copiază la maşină în mai multe exem­ plare şi se clasează după cuprins - intocmindu-se şi un catalog topografic - spre a putea fi pus Ia dispoziţia cercetătorilor. In a­ celaşi fel se va căuta să se copieze şi aranjeze, cu vremea, şi ma­ terialul folkloric răspândit prin reviste şi ziare, astăzi adeseori im­ posibil de consultat. Aceasta nu însemnează că s'ar fi renunţat la publicaţii. Cu [7] ACADEMIA ROMÂNĂ ŞI FOLKLORUL 7 volumul al XL-lea colecţia "Din vieata poporului român" s'a înche­ iat şi pe viitor această publicaţie a Academiei va fi înlocuită cu "Anuarul Arhivei de folklor", inaugurat prin volumul de faţă. Acest Anuar va cuprinde studii, cercetări, culegeri, recensii şi o biblio­ grafie amănunţită a literaturii folklorice a anului, şi astfel va căuta să devie o publicaţie cât mai cuprinzătoare şi reprezentativă a fol­ klorului românesc. Viitorul ne va arăta de altfel cum va trebui desvoltată şi în­ drumată atât această publicaţie cât şi activitatea Arhivei. Aceasta din urmă va căuta să-şi formeze cât mai curând o bibliotecă de speciali­ tate, pentru a înlesni cercetările de folklor comparat. Prin chestio­ narele ei va căuta să urmărească şi probleme de un deosebit in­ teres pentru folklorul nostru sau pentru cel universal. Ea va întreţine şi legături cu instituţiile similare din streinătate, pe cari le va servi cu informaţii din domeniul românesc. Prin răspunsurile la chestio­ nare şi prin cercetările întreprinse, nădăjduim ca în câţiva zeci de ani Academia să poată ajunge în posesia celor mai caracteristice elemente ale folklorului nostru cari se mai pot culege astăzi. Mai târziu va trebui să ne gândim şi la alcătuirea unui Atlas folkloric, menit să arate repartizarea geografică a motivelor. Dacă aceste proecte se vor înfăptui, se va putea spune, cu drept cuvânt, că Academia Română a făcut pentru folklorul naţio­ nal aceea ce nici o instituţie similară din altă ţară n'a realizat pen­ tru studiul vieţii populare. ION MUŞLEA. [8] ., \1 [9] "ŞEZĂ TOAREA" POVESTEA VIEŢII UNEI REVISTE DE FOLKLOR. Murise Ion Creangă. Într'o zi, în casa prietenului Eduard Gruber, în Iaşi, stăteam de vorbă cu Elena Sevastos, vara lui Gruber , şi o vecile cuno­ ştinţă a mea. Pregăti sem, împreună, un examen de clasa a şasea de liceu; eu mă socoteam mai iscusit decât dansa la matematici, şi-i explicam la trigonometrie, pe când ea, în fundul unui pat, cine ştie dacă se gândea la încurcatele mele probleme; încă de pe atunci era preocupată de cântecele populare şi de obiceiurile dela ţară. In primăvara trecută, îi făcusem eu corecturile cărţii "Nunta la Ro­ mâni 1/, lucrare prerniată de Academia Română. Eram colegi de Universitate: ea Ia litere, eu la drept, şi eram prieteni. Puneam la cale să scoatem o,' revistă pentru literatură şi tra­ diţiuni populare, la care ar fi trebuit să colaboreze şi d-şoara Adela Xenopol, sora marelui nostru istoric A. D. Xenopol. Revista noastră avea să se numească "Ion Creangă". Eram încă sub impresia durerii ce o mduraserăm, toţi prietenii lui, la moartea omului pe care nu ne puteam ademeni să-I credem muri­ tor, ca şi noi ceilalţi. Planul nostru nu a putut să se îndeplinească. Era prea fru­ mos, prea măreţ; noi eram prea slabi pentru asemenea încercări. Peste trei ani, prin Decemvrie 1891, erarn judecător de ocol la Broşteni, in judeţul Sucevei. Acolo am găsit învăţător pe Mihai Lupescu, de locul lui din Spătăreştii lui Millo, lângă târguI Foltice­ nilor. Fusesem coleg, cu Lupescu, în gimnaziu, şi-i pierdusem urma. Pe atunci era greu de trăit în Broşteni, unde se ducea o vieaţă primitivă; intalnirea cu un vechiu coleg de şcoală, era o salvare. Şcoala in care-şi petrecea zilele învăţătorul, singurul învăţător al şcolii, era tot aşa de primitivă, cum trebue să fi fost bojdeuca [10] 10 ARTUR GOROVEI Irinucăi, în care se umpluse de râie elevul Ion Creangă, dela şcoala lui Nanu. Două camere cu o tindă la mijloc, scunde, întunecoase, frigu­ roase - loc de osăndă - alcătuiau toată "clădirea" menită pentru luminarea poporului. Una din camere era "şcoala". cealaltă locuinţa învăţătorului şi a nevestei lui. La lumina mohorltă a unei lampe dintre cele mai simple, pu­ neam şi noi lumea la cale, incălzindu-ne mâinile pe paharul de ceaiu, fiert in gura sobei, de care ne minunam că-şi ţine echilibrul. Şi, după cum făcusem planuri, cu Elena Sevastos, ca să scoa­ tem revista "Ion Creangă", făceam acuma aceleaşi planuri, cu Mihai Lupescu, să scoatem o revistă, de acelaşi fel, pe care să o botezărn "Şezătoarea" . Ne trebuiau două lucruri, ca să ne executăm planul: ne tre­ buiau oameni destoinici cari să adune material, şi ne trebuiau bani, pentru tipar. Lupescu s'a adresat colegilor lui elin împrejurimile Broştenilor, cari au primit să fie "membri fundatori" ai revistei. Neculai Vasiliu, elin Crucea-Broşteni ; Const. Pavelescu, din Mădeiu ; Teodor Daniilescu, din Fărcaşa, cum şi Mihai Lupescu, fundatorii revistei, m'au numit pe mine director, şi ne-am luat cu toţii obliga­ ţia să contribuim cu câte cinci lei pe lună, pentru întreţinerea re­ vistei. Fiecare dintre noi, insă, aveam speranţe că vom putea pescui abonaţi; suma ce eram noi în stare să o sacrificăm, era prea neîn­ semnată, chiar pentru vremurile acelea. A doua zi de Crăciun, la 26 Decemvrie 1891, s'a pus temelia revistei "Şezătoarea". Dintre fundatorii j.Şezătorii", învăţătorii modeşti din 1892, nu­ mai unul mai este în viaţă: dl C. Pavelescu, actual maestru de gimnastică la un liceu din Bucureşti. Cu data de 1 Martie 1892 a apărut primul număr din "Şeză­ toarea, revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare", o broşură de 32 pagini, tipărită la tipografia M. Saidrnan, în Fălticeni, unde fusesem şi eu permutat, ca judecător de ocol. Nu-mi aduc aminte câte exemplare am tipărit din primele nu­ mere ale revistei; ştiu însă, că am trimis-o : tuturor persoanelor, pe cari le ştiam, sau le bănuiam că le-ar interesa materialul ce publi­ cam. Am mai trimis-o şi unor cărturari din Bucovina şi Ardeal, cum şi unor preoţi şi învăţători de prin părţile acelea, acestora din urmă după indicaţiile lui Lupescu. În Basarabia nu aveam chip să fac să pătrundă revista. Nu cunoşteam pe nimeni. Aveam neamuri, prin ţinutul Hotinului; fu­ sesem chiar pe acolo, cu vreo doisprezece ani în urmă, dar nea- ., f I ] [11] "ŞEzATOAREA" 11 murile mele, personaje marcante din boierimea Basarabiei, oameni bogaţi, deşi de obârşie din Moldova, erau instrăinaţi de sufletul nostru românesc, şi nici nu am putut să vorbesc, cu cei tineri, pe limba strămoşilor lor. Ştiam, însă, că la Universitatea din St. Pe­ tersburg este profesor un moldovan din Basarabia; adresa lui Polihron Sircu o cunoşteam din o scrisoare a lui către Elena Se­ vastos, de pe vremea când îi apăruse cartea "Nunta la Români". l-am trimis revista, cu rugăminte să mă îndrepte cui să i-o mai trimit, în Basarabia. Poate că prudenta l-a îndemnat să nu-mi răs­ pundă la întrebarea aceasta, deşi mi-a trimis abonamentul. Cei din Rusia ar fi putut să considere "Şezătoarea" ca o publicaţie sub­ versivă - precum tot cam pe atunci era socotită, de guvernanţii noştri, Constituţia, pe care autorităţile o confiscau, iar cei cari o răspăndeau, prin sate, erau arestaţi, daţi în judecată şi condamnaţi pentru înşelăciune. Un atentat de acest fel se încercase şi în contra "Şezătorii". Un unchiu al meu, Manolachi Morţun, unul dintre primii elevi ai Academiei Mihăilene din Iaşi, era om cu vază, şef al partidului liberal-naţional din judeţul nostru. Un alt nepot al lui, profesor la un liceu din ţară, tânăr ambiţios, dar nu tocmai bine înzestrat, nici la minte nici la suflet, se zvârcolea să devie politician. In halucina­ ţiile lui, vedea o primejdie care-I ameninţa, posibilitatea ca învăţă­ torii ce s'ar grupa În jurul "Şezătorii", să-şi manifesteze oarecari veleirăţi de politică. Politica lor ar fi fost binevenită, dacă ar fi făcut-o în folosul lui, lucru de care pe îndoia. Crezând că ar putea să împiedece un asemenea dezastru, i-a bătut capul, o săptămână întreagă, unchiului Morţun, cu gând de a-l convinge că "Şezătoarea" este o revistă 50 eia lis tă, şi deci vătămătoare societăţii. Îi cerea să intervie, cu autoritatea lui, ca revista să înceteze, dacă nu altfel, dar măcar să fie oprit tipograful de a o mai tipări. Îi mai cerea să facă intervenţii la Ministerul de Justiţie - eu eram magistrat -, şi la Ministerul Instructiei - membrii fundatori erau învăţători. Planurile politicianului, care a rămas acelaşi până la bătrâneţe, nu au reuşit. Ba, dimpotrivă, cel mai bun crainic al "Şezătorii" a fost "Voinţa Naţională", oficiosul partidului liberal-naţional, în care Delavrancea a dus o adevărată campanie de reclamă a revistei. După expediţia primului număr al revistei, am început să pri­ mesc scrisori în cari se aduceau multe laude întemeietorilor ei. Cea întăi scrisoare, cu data de 6 Martie 1892, a fost a dlui M. Schwarzfeld, din Bucureşti, în care spune: Primind azi revista Dv. nu mă pot opri fără a vă adresa că ldu­ roasele mele felicitări pentru fericita ideie ce aţi avut de a ela viaţă [12] I I I '1 12 ARTUR GOROVEI unei publicaţii a tit. t de necesare, care e menită il face servicii reale Iolklorului şi poporului roman. Sunt gata a vii servi cu bucăţi populare, recenzi uni (din care vreo 2-3 sunt de mult guta, însă n'am fost dispus a le da la revistele exis­ tente), despre opere de un caracter popular, şi cu mici studii Iol klo­ ristice, Ştiam că autorul scrisorii are material de folklor adunat; pro· punerea sa de colaborare era binevenită. Un profesor universitar din Iaşi, a cărui părere ne era foarte preţioasă, dl 1. Găvănescul, îmi scrie cu data de 7 Martie: Am primit şi am cetit cu interes primul număr al revistei ,.Şe- 7(I.t081'ea.", destlnată literaturei şi tradiţiilor populare. Vă felicit ;;;i prin Dvvoastră felicit pe toţi căti v'aţi adunat împrejurul ideii da culege :;;i era face cunoscute producţiile Intelectuale ale spirituâui po­ pular român. Imi pare bine că văd astfel t-ea lizând u-se o parte însemnată din dorinţile ee am exprimat Într'unul din numerele "A1'1tioei societăţii ştiintifice şi literare din Iaşi": !;'i urez elin suflet succes deplin între­ prinderii Ir-voast.ră, atât de folositoare din multe puncte de vedere. Invătători, din diferite părţi ale ţării, ne scriu, plini de entu­ ziasm şi binevotori. Dl D. Adamescu, din Dimăcheni, jud. Doro­ hoiu, scne: Literatura poporului, care era pe patul de moarte, zăcând în în­ tunerec de atâta timp, era negreşit a se perde. Daci", acuma in vie, dacă acum pot zice se desgroapă., vii datoreşte mult. aUU Domniei Voastre, cât şi Comitetului ce aveţi onoare a-l reprezinta. Onoare Dvoastrs. onoare judetului Suceava! Vă felicitez şi salut ideia Domniei Voastre. Din judetul Ialorniţa, învăţătorul S. Popescu, din Ţonea, scne: Posteritatea cred că va recunoaşte mult partea ele merit ee vi se cuvine pentru nobilul scop ce urmăriţi cu revista Dv., !;'i nu lăsaţi să. se îngroape comoara nepreţuită a poporului. Din parte-mi vii fe­ licit pentru aceasta şi vă. urez succes. Din Ardeal, glasul unui învăţător e tot aşa de cald. Ion Pop Reteganul scrie din Rodna-veche: Am primit "Şe:âitoarea". E escelentă. Daună că nu o putui cetl d't pă.tirnese de ochi, dar mi-o ce ti colegul. Irida tă ce mi-o fi mai bine, o să vă trimit material berechet, având deja gata. Se vede că nu i-a mers tocmai bine cu ochii, ŞI n'a putut să colaboreze la revistă. [13] "ŞEZĂTOAREA" 13 o scrisoare mai lungă mi-a trimis un cunoscător al folkloru­ lui, un scriitor fecund, Gh. Ghibănescu, profesor la şcoala normală "Vasile Lupu", din Iaşi: Revista Şezătoareo; ce iese supt direcţi unea Dvoasue, am primit-o şi mi-a produs ma re plăcere pentru cii prin acest uigan propriu produselor popuda.re, luăm cunoştinţă. de ale poporului doruri şi credin(i din nordul Moldovei, acolo unele atingerea cu străin li e mai lesnicioasă fiind frontieră. Am cetit :;;i citesc cu nesaţ tot ce se tipă­ reşte. Numele învă.tă.tcrilor îmi sunt dragi, că-i văd puşi pe lucru, lucru rar ,:,i de dor-it în elementul învătă.tcresc. Din toate însă. m'a int.eresat Cimiliturilc, în modul cum ,le publici. Imi place s;\ mă. în­ �el, ca SrL nu mă laud: eu de 4 ani în urmă în o crit ică făcută în Hev. "Gheorghe Lazăr" ce apărea supt redacţia unui comitet din care f'ăceam parte, am arătat 6i. modul cum s'a colectat ele Bulgă.­ iescu, Ispirescu, et.c., e greşit, că.ci nu se :;;tie cani cum î:;;i Iormează conceptul cim ilitu rii asupra unui obiect; :;;i ca probă. am dat model asupra Acului �i Porcului. unele elin cele mai plăcute poporului nos­ tru. Dus de acest dor am început. a colecţiona cimi liturile parte tipăr-ite parte culese de mine. Ca profesor la ŞCo Normală am putut aduna dela elevi suie �i sute. Astă»! am aranjate în alfabet, aşa cum ai procedat vreo 2000 ele cimilituri. Am urmărit cele publicate p[tllit acum şi-ţi lipsesc multe elin cele ce am eu. In6i. n'am isprăvit. de aranjat, toate. Aceasta numai ca înstii nţa rc. Că. ţin la reviste ca Seză.toarea e că-rui iau voea a vă trimite cpva potr-ivit soi ului ei, aceasta cu atât mai mult. că - dacă. nu mii înşală memoria - vă. cunosc personal, am fost în casa hă.tră.n ului Dv. rii.l'inte; asta în 1887 când am trecut prin Folticeni. Nu VrL cunosc personaj :;;i nicicum ailtfel decât numai din convor­ birea ce adeseori aduce despre Dv. amicul nostru comun, Ulise Ca- fusese la nOI, pe cari le pu­ cari le cetiam In ŞI eu îl adevăr, prietenul meu de astăzi Chibănescu, cunosteam încă de mai înainte, din cronicele , I blica în ziarul "Romanulu" al lui C. A. Rosetti, p� cu multă plăcere. Cimilituriie, despre cari pomenea Ghibănescu, erau acele pe cari le-am publicat eu, în primele numere din "Şezătoarea", apă­ rute, mai pe urmă, într'un volum editat de Academia Română. In aranjarea materialului acestuia, nu am fost îndrumat de articolul lui Ghibănescu, elin revista "Gheorghe Lazăr", pe care nici nu o cu­ noşteam, pe atunci. Colecţia mea ele cimilituri o începusem încă de pe când eram elev în l.ceu. Persoane cari se întitulau "folklorişti", dar cari nu avuseseră ocazia să se manifesteze până atunci, ies la iveală cu ivirea "Şeză­ torii". -- DI Victor A. Nistor, avocat din Slatina, în o lungă scri­ soare, zice, între altele: I 1 ; . � [14] 14 ARTUR GOROVEI riade, eminentul magistrat al tribunalului local, totusi pentru aceasta n'am stat mult la chfbzuir i, spre a prinde condeiul 'ii adresa rându­ riIe presente apropos de publicatiunea importantisimei Dv, reviste "Şezătoarea". Sunt şi eu un umil soldat al batalionului folkloriştilor romani şi nu sunt în stare a aşterne pe hârtie bucuria ce am avut când mi-a presentat Ulise primul No. al revistei Dv., pe care cerind-o cu aten­ ţiunea cea mai încordată,. mi-am zis: trebue a arăta Dl ui Gorovei observaţi unile mele, cred eu că Dsa nu va lua în nume de rău aceste îndreptări ce neapărat trebue a se face în revistă. Indreptările dorite de dl Nistor, erau: să se indice localitatea şi numele persoanei dela care se culege materialul, indicaţii cart lipseau la unele din bucăţile publicate In primul număr. O scrisoare interesantă, - interesantă pentru că venea dela fiul marelui nostru Ion Creangă, - este aceasta, cu data de 15 Martie 1892, din Bucureşti: Frate Artur. Făcutu-mi-ai mare cinste, trimiţându-mi nepretuita-ti "ŞeziHo;:L­ re". - Dorescu-i ani mulţi, cât de multi, fericiţi şi rodnici pentru desăvărşita-i ajungere la scopul pentru care a fost menită. Să.tenilor, apostoli ai lurninăr'ii strivitei noastre opinci, li urez nesf&r'iită râvnă şi întrecere pe drumul apucat, iar ţie, sufletul acestei lumi de iluzii şi vărtoşenie îţi doresc sănătate, izbândă" iar într'o mână cumpăna şi în ceaJ1altă cuţitul cu care să înjunghii prostia şi să spinteci vani­ t atea, sub orice formă s'ar prezenta. Al tău frate C. 1. Creangă, Const. Creangă fusese căpitan în armata noastră, şi acuma in­ ventase o afacere: pusese în vânzare nişte cărticele cu hârtie de ţigară, sub numele de "Ţaţa Lina". Pe fiecare cărticică era portre­ tul câte unuia dintre scriitorii noştri de pe atunci, şi înăuntru câte o foiţă, cu versuri sau cu proză hazlie de ale scriitorilor respectivi. De aceea, în scrisoarea aceasta, Creangă mai adaugă şi aceste cu­ vinte: "Bre! Ia mai zi ceva pe acolo; şi de vestita Taţa Lina, hărtia mea de ţigară!" In streinătate, "Şezătoarea" fusese tot aşa de bine apreciată. Kristoffer Nyrop, profesor la Universitatea din Copenhaga, îmi trimite o carte de vizită cu aceste cuvinte: "Avec tous mes remer­ cîments de votre interessante publication, dont je dirai un mot dans' quelque journal. je suis absolurnent de votre avis sur l'orthographe de Weigand", Ortografia "Şezătorii" era acea fonetică. l I ! \ (fi [15] "şEZATOAREA" 15 Dr. Gustav Weigand, docent la Universitatea din Leipzig, şi director al Seminarului de limba română de pe lângă acea Univer­ sitate, îmi scrisese aprecierile lui, şi-i publicasem scrisoarea în No. 3 al revistei. Scrisoarea lui Weigand are următorul cuprins: Die Lecti.ire cler "Şezătoarea" hat mir eine gros se Freucle bereitet, sehe ich doch, dass Sie auf clem besten Wege sind cler tolklorfstischen Wissenschaft einen ausgezeichneten Dienst zu leisten. Auch clie be­ obachtete Orthographie findet meinen vollen Beif'ald, wenn Sie abel' Ilrrer Mitarbeiter veranlassen konnten, in clen clem Volksmunde ah­ gelauschten Stucken sich auch ganz enge cler Aussprache cler betref­ fenden Gegencl anzuschliessen, so wurden Sie in gleicher Zeit clie so sehr verriachlăssigte Dialektkunds rordern, wotur Sie sich den Dank allsr Sprachforscher erwerben wurden, Inclem ich Sie bitte mich als Ihren Abonnenten betrachten zu wollen, verbleibe ich mit den besten Wiinschen 'fiiI' Ihres Unternebmen. Un alt învăţat, Dr. Ioan Urban-jarnik, profesor la Universitatea din Praga, aşa de cunoscut în lumea noastră românească şi pentru sentimentele sale filo-române, îşi manifestează aceeaşi simpatie, şi acelaşi interes, pentru revista noastră: Cu toate că venitele mele nu sunt aşa strălucite, ca să mă pot lipsi fără ca să mă resimt de aceasta, de suma fixată de abonament pentru Şezătoarea, totuşi lucrarea aceasta corespunde aşa de mult studiilor mele şi mi se pare aşa de bine făcută, încât nu mă pot opri a nu mă abona pentru anul curent. Urându-vă succes bun, vă rog să primiţi asigurarea deosebitei mele consideraţi uni. Revista îşi răspăndise vestea i şi printre persoanele cari nu puteai crede că s'ar interesa de lucruri de acestea. Surprinzătoare a fost o scrisoare din Bordeaux, a 'unui avocat Henri Touzis, care scrie : MI' Touzis vous offre ['expression de ses meiUeurs sentiments, et vous serait reconnaissant de vouloir bien lui adresser un ou deux numeros specimen ele votre revue ,,,Şezătoarea", et y joindrn, s'il en existe, un catalogue ele vos publications. " I-Ienri Touzis cunoştea limba noastră. In altă scnsoare îmi spune: Il y aurait pret.ention de ma part el dire que je connais le rou­ main. La verite est que je le lis... approximativement, et que je serais incapable de l'ecrire d'une fa<;on ;). peu pres correcte. Je n'en cherche pas moins EL reunir Ues elements d'un travail que .ie me pro­ pose el'entreprendre sur la litterature de votre pays et sur la presse periodique, principalement la presse litt,eraire. Imi cere, apoi, nişte informaţii, pe cari m'am grăbit să i le dau, amănuntit pe cât mi·a fost cu putinţă. • [16] 16 ARTUR GOROVEI J 1 I f Cel mai entuziasmat dintre cetitorii "Şezătorii", şi dintre acei can puteau să spuie un cuvânt despre dansa, a fost maestrul Dela­ vrancea: In 3 Aprilie 1892 îmi scrie : Domnuăo Gorovei, Nu am onoare de a vă cunoaşte, elar'mi perrnu s�'t vă strang mana si să vă felicit din toată inima pentru valoroasa întrepl'inelere ce înc�peti. Opera d-voastră, ."ŞeZiUoarea", este şi mare :;;irorn:'l­ nească .. Indată ce am primit primul număr il-am citit cu o poftă excepţio­ nală şi am simţit că visul meu il realizaţi el-voastră. O asemenea re­ vistă eloriam să. încep şi eu, bine înţeles numai cu concursulînvăţă­ torilor. Când am Vi\ZUt că alţii au început. ceeace eu întârziam prea mult, în loc ele a simti vreun resentiment, mi-am zis: să fiu ajutorul dacii nu întemeetorul acestei opere salutare. Şi m'am hotă.rît să vor­ besc tuturor amicilor despre revista d-voastră, şi să scriu despre ea, şi s'o laud şi sit vă. lauel dupa cum merită si bine-meritaţi. Şi vii mărturisesc că pentru întâeaşi dată. am simţit un adânc regret că, activitatea mea este prea mult absorbitlt în altă direcţie de cât în aceea în care intraţi el-voastră. Prea mult Jucru m'a împe­ dicat ele a vă saluta Inceputul, dar pentru aceasta'mi cer ertaro 'ii 111i1. leg sit vii. fac toate serviciile ce'mi VOI' sta în putinţă. In ziua dePa�te, consacru cu plăcere întreaga foiţă. a "Voinţei Naţionale" pentru revista el-voastră .. De astăzi am început o listă. de abonament, :;;i cred că în calea mea. nu voiu ln ta.ln! un român pe care să nu'] conving că ,1 Şeză­ toarea" se cuvine sti o aibă pe biuroul şi în hibl ioteca :;;i în mint.ea lui. AsUizi am vorbit Ia zece, 'ii toţi s'au grăbit a'mi da abonamentuj, Vă t.rimet deocamdata această mică sumă de 50 ele lei. După să rhă­ t,Ol'i vă voiu trimet.e negreşit 100., şi mai departe voiu continua a vă face abonati print re toţi ceti:'tţenii no�tri. Inainte de a încheia să mă ertati a vii da un sfat, bun după. pă­ rerea mea: tipă.riţi circulare �i adresaţi-ls învătătorilor- de pretutin­ denea, pentru ca să sporiţi numărul colaboratorilor, şi să ajungeţi ca Hevist a el-voastră si='t clevie o forţă. nu numai literară. ci şi socială. Din Muntenia sunt prea puţini colalion\;tori, adresati-vă la ei cu în­ credere, sunt. unii cari posedă adevă.rate comori populare. Jnvătătorti elin Transilvania mi-au produs o adâncă emoţiune. Să fiţi convinşi cii. d-voastră. începeţi actul unei 'Uniri mai mari decâ.t aceea care s'a fii.cut, lJinecuv,l.ntata unire a tutu]or românilor prin strângerea lCl olalU't a.creatiuniloJ' lor. Vii felicit şi vă salut elin t.oată. inima. Sfinte]e SăTbiHori cu bine Barbu Ştef. Delavrancea. Foita lui Delavrancea, publicată în ziarul " Voinţa Naţională II, in numărul dela 5 Aprilie 1892, începe cu nişte priviri generale cari se cuvine să fie cunoscute: V\ [17] "ŞEZĂTOAI, Volumul V ca si vol., VI, s'au tipărit la tipografia Lanof din \ \ Folticeni. La 1 Marti�\.1892)apare' No. 1 din a�11JlYÎl,Jtipărit iarăşi la Saidman. Prefata acestui volum dă oarecari lămuriri despre vieaţa revistei: Sezătoal'w intră în al şaptelea an de viaţă. - Drept vorbind astăz ix ] Mart 18920 se împlinesc zece ami de când a ieşit primul nu­ măr dil�oastriÎ" dar abia şase volume am scos pănă acuma. Şi numai când ţinem socoteală de greutăţille ce am întâmpinat, putem să ni dăm seamă căt e de mult şi ceea ce am tăcut. Cu aceiaşi dragoste de neam" începem acest nou volum. Material avem destul, dar mijloace materiale puţine. Fără mCI o subvenţie, fă.ră niciun abonament plătit înainte, o începem. Contri­ buim fiecare din noi cu cât ne iartă puterile, şi trebue să spunem şi de astă dată, că fără sprij inul învăţătorilor săteşti",ŞezătoareaJ' şi-ar fi trăit traiul. Când va fi să fie, 'ii se va aprecia comoara ce o des­ gropăm şi o dăm la lumină, sri se ştie că tot cei mici şi săraci au jert­ fit pentru dănsa. In fruntea acestui volum este lista persoanelor cari au susţi­ nut revista, în acel an: Ioan Adam, Constanta : I. Anastasiu, inv., Hăntesti, Dorohoiu : D. Adămescu, înv., Dimăcheni, Dorohoiu; Preotul T.' Bălăşel, înv.: Stefăneşti, Vâlcea; G. Burghele, avocat, Dorohoiu; I. Cosmescu, înv., Buftea, Ilfov; I. Cosmescu, înv., Buneşti, Argeş; T. Daniilescu, înv., Farcaşa, Suceava; 1. Dumitrescu, Bacău; Dr Toma Dicescu, profesor, Campulung : Şt. Floareş. înv., Buhociu, Bacău; Artur Go­ rovei, Folticeni; P. Herescu, inv., Mălini, Suceava; V. Hudiţă, inv., Bogdăneşti, Suceava; Serafim Ionescu, institutor, F olticeni; Gh. Lupaşcu, înv., Vascani, Suceava; M. Lupescu, Directorul orfelina­ tului "Ferdinand"; Ratu Marinescu, înv., Heciu, Suceava; D. Măn­ dricel, inv., Merenii-de-jos, Vlaşca; L. Mrejeriu, înv., Crucea-Bros­ teni, Suceava; G. Rigo, Turcenii-de-sus, Gorj; D. Stoenescu, Cr�­ iova ; N. Stoleriu, înv., Zorleni, Tutova; Gr. Tabacariu, Făntanele, Bacău; D-ra Maria Todirescu, înv., Dolhasca, Suceava; Gh. Teodo­ rescu-Kirileanu, Iaşi; S. Teodorescu-Kirileanu, înv., Zorleni, Tutova; A. Vasiliu, înv., Tătărusi, Suceava; N. Vasiliu, înv., Pascani Su- , , , ceava ; I. Voinea, inv., Merenii-de-sus , Vlaşca : I. Zanne, Bucureşti; Paul Zarifopol, Iaşi. Cotizaţia învăţătorilor ar fi fost de un leu pe lună, dacă ar fi plătit-o. Lumea se interesa, din ce în ce mai mult, de "Şezătoarea": soseau mereu cereri de abonamente gratuite, dela diferite societăti de prin satele din ţară, cum şi din Bucovina şi Ardeal; se cereau [31] "ŞEzA TOAREA" 31 numere de probă; mi se adresau scrisori de laudă, dar abonamen­ tele achitate nu-si măreau numărul. Volumul viu s'ar putea spune, începe o serie nouă a revistei. In afară de colaboratorii obisnuiti, învăţători, la volumul acesta co­ laborează şi persoane cu o �ultL�ră mai' întinsă. Profesorul de liceu Hristian Ţapu, dl N. L. Kostache, au lucrări interesante. Dela Ro­ mânii din Maceelonia căpătăm material adunat de profesorul etno­ graf Teoelor T. Buraela. In acest volum, în fine, se publică un stu­ diu al invăţatului profesor Weiganel, elespre "Războiul de ţesut". Mă adresasern şi lui S. FI. Marian, rugăndu-l să ne facă cinste la revistă. La 25 Februarie 1902 îmi răspunde: Am primit ultima D-voastre epistoală şi, cetindu-o, m'am bucu­ rat că eară-şt voiţi a scoate Setletoureu: Şi m'am bucurat cu atât mai mult cu cât că" după. cum imi scrieţ], voiţi a a eda eu mai mare îngrijire de cum a fast mal nainte edată. Eu, la rîndul meu, Ve promit că ve voiu trimite cllte una alta spre publicare intrtnsa. De o cam dată însă şi anume până. după adunarea generală a Academiei romăns să me îngăduiţi căcl până atunci am ele prescris în curat un nou op ce vaesc a-l înăf nta Academiei spre publicare. Dorind u.Vă elin toait,ă ini.ma sporiă la lucru mă subsemn al Dvaastre cu toată stima S. FIl. Mai-lan. Dela el nu am primit nimic pentru revistă. In 1903 am avut un ajutor dela 'un minister. Un om de inimă, Dr I. Simionescu, profesor la Universitatea din Iaşi, a stăruit pe lângă un alt om de inimă, Spiru Haret, mi­ nistru al Instrucţiunii, care a subscris, pentru bibliotecile rurale, un număr ele 150 abonamente a 3 lei, ceeace ne-a scăpat revista pe anul acela. Dela Martie 1904 s'a tipărit voI. IX, cu ultimul număr care poartă data Ianuar-Februar 1905, şi cu material adunat de colabo­ ratorii de până atunci. Timp ele doi ani şi jumătate "Şezătoarea" nu a mai apărut­ Subvenţia dela Ca.<:9. Şcoalelor, dată de Spiru Haret, a fost tăiată, în 1905, de dl ministru M. Vlădescu, iar în 1906, cu toate stăruin­ ţele puse pe lângă d-sa, de persoane pe cari, de obiceiu, un mi­ nistru nu le refuză, Casa Şcoalelor nu a reinscris "Şezătoarea" pe lista revistelor abonate. In 1907, Spiru Haret, fiind iarăşi ministru al invăţărnăntului, zăsind că revista aceasta merită să trăiască, i-a dat din nou viata � , , subscriinel iarăşi un număr ele abonamente pentru şcoalele săteşti, [32] 32 ARTUR GOROVEI şi astfel, în Octomvrie 1907, apare primul număr din voi X, care se sfarşeşte cu ultimul număr din Martie 1908. In volumul acesta publică un material interesant, unul dintre cunoscătorii folklorului nostru, dl Const. N. Mateescu, profesor din Rămnicul-Vălcei. i\ nul 1908 a fost un an de încercare pentru "Şezătoarea". Tovarăşul meu dela întemeierea revistei, unul dintre cei mai harnici culegători, Mihai Lupescu, m'a părăsit. El împreună cu un alt destoinic colaborator, Tudor Pamfile, şi pe lângă dănşii şi alţi cătiva dintre vechii "susţinători" ai "Şezătorii", au pus temelia unei alte reviste de folklor, tipărită la Bărlad, cu numele de "Ion Creangă II , precum plănuisern şi eu cu Elena Sevastos, să intitulăm revista pe care ne bătea gandul să o scoatem la Iaşi. Cu privire la întemeierea acestei reviste, Mihai Lupescu îmi scrie, la 30 Iulie 1908: Cind Gh. 'Kil'ileanu. Pamfile Mrejeriu şi eu ne am hotărît a scoate pe ,,Ion Creangă", ca revistă de culegere a literaturei popu­ lare, nici prin minte nu ne-a trecut că avântul nostru va fi tălrnăcit în rău. __ Acest avânt ne-a făcut SrL ne indreptăm la mulţi prieteni să vie să sprijine şi această. revistă, depărtarea neputăndu-ne îngă­ dui a aduna pe toţi la cari am scris ca să vie Sf1 vorbim gură la gură .. '---- Tu ca şi mine ştii, şi poarc şi mai bine şi adânc" că ştiinţa poporului intră zilnic în pămâ.nt cu moşnegii şi babele; s'a dus Cir Baroiu din I-Iolda,Erhanoaia :;;i Antaâoaia elin Broşteni, Bostănoaia din Hă.leasa, Mă,năIăchioaia din Bogdăneşti, ş. a., Ş. a., pe care veşnic pă.mân tul îi astupă cu tot ee ştiu. Nu pentru a lOVI în "Şezătoarea" am întemeiat pe "Ion Creangă"; de o mie de ori nu, căci ar fi să ne urîm noi singuri munca pUS{L la ea, ci numai găndul de a putea să. se strîngă căt mai mult material, care se pierde, se prăpădeşte în noianul mahalagismelor şi a pseudo-civilizatiei. Pentru mine, oricăte reviste de folklor al' fi, la toate" de aş putea aş da ajutor, căci perderile ee suferim zilnic, greu trebue să apese pe toti, şi mai ales pe noi învăţătorii. Şi dacă o vină are elrtscăJimea şi preoţimea satelor, e şi aceea că nu-şi dă socoteală că perdem o avere de mare preţ, pe care spoiala de azi o îneacă, pe care morrnăntul o astupă. Când am întemeiat pe "Ion Creangă", n'am avut în gând să părăsim ,,,Şeză­ toarea", Rărnănem membrii ei si-i vom da şi ei tot concursul mate­ rial şi articole. In volumul XI, care incepe abia în 1909, Lupescu nu mai pu­ blică nimic, iar Tudor Pamfile a încetat, pc totdeauna, să colabo­ reze la revista în care şi-a făcut începutul. Intre mine şi Tudor Pamfile nu aş putea să spun că au fost legături de prietenie; era prea mare diferenţa de vârstă între noi. Am primit dela el multe scrisori, cu multe vorbe bune; a închinat un număr întreg din revista sa "Ion Creangă", atunci când "Şeză­ toarea" Implinise 20 de ani de vie aţă, şi cu orice ocazie îşi manifesta [33] "ŞEZĂTOAREA" 33' oarecare deferenţă pentru mine. Cu toate acestea m'a urît. Nu ştiu pentru -ce. Nu i-arn făcut nici un rău. Ştefan St. Tuţescu, în o scrisoare către preotul D. Furtună, directorul revistei de folklor "Tudor Pamfile", din Dorohoiu, pu­ blicată în această revistă (An. IV, No. 5-8, Maiu-> August 1926), îi spune că ar vrea să publice scrisorile ce a primit dela Tudor Pamfile, dar e nedumerit de un lucru, şi-l întreabă: "Să dau toate­ scrisorile lui Pamfile?! Unele jignesc pe dl Gorovei". Haret mă numise şi pe mine conferenţiar Ia cercurile culturale, înfiinţate de el. In Noemvrie 1912 am fost la o şedinţă a cercului din Ştefăneşti, judeţul Vâlcea. M'am dus aşa de departe, ca să văd pe unul dintre colaboratorii preţioşi ai "Şezătorii", preotul Teodor Bălăşel, Se legase, între noi, o prietenie prin scrisori, şi se cuvenea să stăm Ia sfat, gură Ia gură. Atunci am cunoscut pe învăţătorul Ion N. Popescu, şi pe colegul său Gh. Fira, al căror material de folklor începe să fie publicat în voI. XII. Dl Ion N. Popescu a rămas un colaborator statornic al "Şe­ zătorii" şi cercetările sale despre bibliografia foIldorului nostru, "au atras şi atenţia unor specialişti din streinătate. In vol, XII am publicat, în întregime, o scrisoare interesantă ce mi-a adresat Ioan Urban Jarnik, şi toastul, ţinut de el in Iimba românească, la banchetul oferit de ministrul C:. C. Arion, in onoa­ rea delegaţilor Universităţilor streine, cu prilejul jubileului de 50 de ani al Universităţii din Iaşi, în ziua de 26 Septemvrie 1911 st. v. Volumul XIII, pe anul 1913, începe cu o preţioasă colecţie de descăntece, a regretatului Simeon Crainic, profesor la liceul din Focşani, In acelaşi volum s'au mai publicat tradiţii, legende şi obi­ ceiuri din comuna Bogza, judeţul R.-Sărat, tot din colecţia lui Crainic. Bătrănul jarnik, cu care intreţineam o întinsă corespondenţă, căci lui îi plăcea să scrie în româneşte, iubea mult "Şezătoarea", şi pentru dănsa a' scris articolul: "Noima variantelor din poezia populară", publicat în prima pagină a volumului XIV. Era o mare cinste pentru revistă, ca să numere printre cola­ boratorii ei, pe un profesor universitar cu renume universal, ca Dr Ioan Urban jarnfk din Praga, care în volumul următor, al XV-lea, pe 1915, mai publică încă un studiu: "Din folklorul ceh: CrăciunuI şi Cei trei crai dela răsărit". In acelaşi volum s'a publicat şi un basm, cules de I. G. Bi­ bicescu, guvernatorul Băncii Naţionale, care se interesa de folklor. De altfel, lumea universitară din streinătate cunoştea şi utiliza revista "Şezătoarea". 3 [34] 34 ARTUR GOROVEI Incă la 23 Iulie 1912 primisem următoarea scrisoare din Frank­ furt a. M.: Hochgeehrter Herr! Seit langer Zeit suchte ich vergeblich im Besitz Ihrer schonen Zeitschrift "ŞezMoarea" zu kornmen, abel' alle Buchhăndler konnten nul' unvollstundige Exemplare anbiet en. 1h1' Ireundliches, wertvolles Geschenk hat mir also eine grosse Freude gernacht und jr:h dnnke Ihnen fUr diese grossherzige Spende von ganzen Herzen. Unser roma­ nisches Seminar wird dadurch in dem Stand gesetzt, die rumănische Fnlklorlstik aus dieser ausgnzeichueten Ouelle kennen zu Ierrien. Ich hoffe wieder einmal nach dem Iieblichen Folticeni zu kom­ men und werde mir die Ehre einer personlichen Begegnung erbitten. Mit bestem Danke und der Bitte, Herrn M. Sadoveanu von mir grussen zu wollen, verbleibe ich hochachtungsvoll 11,1' ergeben8J' M. Friedwagner. La 14 Noemvrie 1912, altă SCrisoare, din Viena: Institutul român al Universitătei din Viena întemeiat. şi sub. ventionat de guvennul român, îşi propune să devie un centru de pro­ pagare al limbei şi Iiteraturei române. Nedispunînd de fonduri suri­ ciente pentru cumpărarea tuturor periodicelor române, direcţi unea institutului se adresează bună voinţei Domniei voastre rugăndu.vă să-i trimiteţi gratis revista voastră preţioasă pentru înt81egerea mai adâncă a sufletului şi culturei romane, In schimb vă propunem să facem în anuarul institutului nostru dăr! de seamă amănunţite des­ pre publicatiunil e ee apar în revista Domnieivoa.stre Primiti Domnu.le, încredinţarea deosebite. mele stime. Meyer-Llibke. In Aprilie 1915 începe voI. XVI, cănd revista era în al XXIII-lea an de existenţă. Volumul acesta a fost tipărit, în parte, cu ajutorul dat de I. G. Bibicescu, din fondurile Băncii Naţionale. Intrarea noastră În războiu, în 1910, a făcut cu neputinţă să mai apară "Şezătoarea". Primele patru numere, April - Iulie, din vol. XVII, s'au tipărit nestingherite; prima coală din No. 5-6, pe August şi Septemvrie, tipărită pe hârtie foarte proastă, pe vremea cănd declarasem şi noi războiul, s'a părăduit, în tipografie, şi a rămas din ea un singur exemplar. Acest număr începea cu articolul ,,0 colecţie de căntece", pe care l-am tipărit apoi întreg în voI. XXIII. Astfel se încheie, am putea să zicem, prima perioadă din vieaţa " Şezătorii", care timp de şase ani şi aproape jumătate n'a mai . apărut. [35] "ŞEZĂTOAREA" 35 li I • I 1 I i In vremea aceasta s'au petrecut evenimente cari au avut In­ fluentă .asupra revistei. 'Tudor PamfiJe murise, iar Mihai Lupescu, director al Orfeli­ natului Ferdinand din Zorleni. jud. Tutova, ieşise la pensie, şi se asezase în satul Bogdăneşti, de unde-i era sotia, nu departe de sa­ t�l Sp ătăreşti, locul lui de naştere, de care-I legau amintirile dulci ale copilăriei. El şi cu prietenul G. T. Kirileanu au pus la cale să scoatem iarăşi la iveală "Şezatoarea", urmând să ne împărţim atri­ butiile: Kirileanu să găsească mijloace de tipărit, Lupescu să se ocupe cu chitibuşurile administratiei, şi eu să mă lupt cu necazurile tipograficeşti. La Ianuarie 1922, a apărut primul număr din anul XXX, volu­ mul XVIII, care s'a încheiat cu 304 pagini, atătea câte cuprindea şi volumul 1, apăr u t cu 30 de ani în urmă. Kirileanu a făcut minuni. El a fost în stare să adune fonduri, pentru a se putea tipări un volum aşa de mare, şi tot el a strâns, în jurul "Şezătorii", colaboratori cari i-au făcut cinste: Ion Bărlea, C. Bobulescu, G. Murgoci, sunt nume cunoscute în lumea noastră cărturărească, El însuşi, Kirileanu, a contribuit la îmbogăţirea aces­ tui volum cu lucruri preţioase: dintr'un manuscris al lui Dumitru Constantin Moruz a publicat căntece din Basarabia; dintr'un manu­ scris al Academiei Române de prin 1844 a publicat "Cântece de lume cărturăreşti", iar din manuscrisul dela Academie al marelui vornic Iordache Golescu, a extras şi a publicat o serie de cuvinte în legătură cu vieata, obiceiurile şi credinţele noastre populare. In acest volum, începe să colaboreze dl Lucian Costin, profe­ sor la liceul Traian Doda din Caransebeş, şi dl Gh. Cardaş, arnăn­ doi priceputi folklorişti; colaborează preotul Petru Gh. Savin, di­ rectorul de mai pe urmă al revistei de folklor "Doina", iar acel colaborator cu care se mândreşte şi mai mult revista, este dl Leca Morariu, cunoscutul scriitor, şi profesor la Universitatea din Cer­ năuţi. Savantul Dr Ioan Urban jarnik are, şi în acest volum, un ar­ ticol: "Comoara de cuvinte şi moneta de limbă". A veam tot dreptul să fim mândri şi multumiti de noi înşine, pentru opera pe care o infăptuiam. Durerea, însă, ne-a fost din cale afară de crudă, când, în ziua de 17 August 1922, după câteva zile de suferinţă, s'a stăns Mihai Lupescu, omul care a servit ca pildă tuturora: un simbol. Om - fără de păcate; învăţător - unul dintre cei aleşi; neo­ bosit culegător de folklor, - Mihai Lupescu însemnează o pagină în istoria noastră culturală. 3* [36] 36 ARTUR GOROVEI Prin stăruinţele prietenului Kirileanu, "Şezătoarea" şi-a adunat, în fiecare an, suma necesară pentru a putea să fie tipărită, până la finele anului 1929, când s'a încheiat volumul XXV, după 37 de ani de viaţă zbuciumată. Dacă nu ar fi obţinut Kirileanu subvenţii de pe la Casa Şcoa­ lelor, dela Ministerul Artelor, dela Banca Naţională, abonamente la Casa Regală, la Administraţia Domeniului Coroanei, şi ajutoare dela diferite persoane, din lumea cunoştinţelor lui, "Şezătoarea" nu ar mai fi apărut dela războiu încoace. Tot lui Kirileanu se datoreşte cinstea ce au făcut revistei, prin colaborarea lor, personalităţi marcante din lumea noastră cul­ turală. De dragul lui Kirileanu a publicat I. Paul, profesor la Uni­ versitatea din Cluj, căntece adunate de el din Ardeal (vol. XX);. Vasile Bogrea, savantul profesor la aceeaşi Universitate, a publicat un studiu de valoare "În carneleagă" (voI. XXI), şi "Ceva despre "Partea sufletului" (vol. XXII), o lămurire la studiul cu acelaşi titlu, publicat de mine în acelaşi volum. In ultimele volume, pe lângă articole de ale unor colaboratori preţioşi, ca Murgoci, care a publicat "Slobozirea izvorului de apă" (voI. XXIII), şi Dr M. Gaster: "Povestea poamelor", (vol. XXV), "Şezătoarea" a fost onorată cu colaborarea unor distinşi profesori secundari: dl N. N. Răutu, dela Şcoala Normală din Botoşani, şi dl Virgil Tempeanu, dela liceul "Nicu Gane" din Folticeni. Cel în­ tâi a publicat descântece şi căntece de prin judeţul Botoşani, şi cel al doilea căntece argeşene. Alţi doi distinşi folklorişti au colaborat la vol. XXIII: Dl Tiberiu Brediceanu a publicat "Despre muzica poporală românească şi culegerea ei", şi dl Ion Muşlea a publicat studiul "Icoanele pe sticlă la Românii din Ardeal". Arnăndouă a­ ceste articole sunt comunicări făcute, de autorii lor, la primul con­ gres internaţional de artă populară, care s'a ţinut, în Praga, în Oc­ tomvrie 1928. Vremurile grele prin cari trecem, - nu-mi place să bănuiesc alte pricini -, n'au mai îngăduit, pe cei îndreptăţiţi la aceasta, să ajute "Şezătoarea" ca să-şi continue drumul, ca şi indiferenta lumei intelectuale, pentru lucruri precum sunt acelea pe cari le publică revista aceasta. Cu ultimul număr din voI. XXV, "Şezătoarea" şi-a suspendat apariţia. Mi-ar fi prea dureros să spun cuvântul că a murit o publica­ ţie, în care o generaţie plină de entuziasm şi de dragoste de neam, ş.a desfăşurat activitatea unei vieţi întregi, în dauna, poate, a in­ tereselor p articulare, cari călăuzesc paşii fiecărui individ. Dacă îm­ prejurările vor mgădui, ni-i drag să sperăm al vom rcîncepe să [37] "ŞEzA TOAREA" 37 toarcem firul care s'a destrămat cu încetul, şi s'a rupt, sau se vor găsi alţi oameni cari să continue ceeace am început noi. Pentru înlesnirea cercetătorilor cari ar vrea să utilizeze mzte­ rialul variat, publicat în cele 25 de volume din "Şezătoarea", am alcătuit un Indice analitic şi alfabetic, care formează un volum de 125 pagini, şi care s'a tipărit cu ajutorul dat de Fundaţia "Regele Ferdinand". Materialul publicat în "Şezătoarea II a fost utilizat, într' o largă măsură, de toţi acei cari, în lucrările lor, au avut a se ocupa de chestiuni în legătură cu acest material. Lăsând la o parte orice modestie, putem să spunem că a­ proape nu există lucrare în domeniul folklorului şi al filologiei, apă­ rută dela 1892 încoace, în care să nu fie citată "Şezătoarea", ca izvor de informaţie. Nu voiu înşira lucrările scriitorilor noştri, cari nu s'au putut dispensa de ceeace a publicat "Şezătoarea"; ar fi o listă prea lungă, şi nici nu sunt în stare să o alcătuesc completă. Scriitori streini au făcut acelaşi lucru. Îmi este cu neputinţă să urmăresc bibliografia+streină, a lu­ crărilor în cari "Şezătoarea II a fost pusă la contribuţie. Despre felul în care a fost apreciat materialul publicat, voiu reproduce scrisoarea din Graz, cu data de 9 Decernvrie 1899: Hochgeehrter Herr, Ich war schon, wie ich an Herrn Prof. Onciul schr ieb, im Begriff Ihrien fl'lr 1111"e Sendung verbinellichst zu elanken als ich Ihren liebens­ wiireligen Brief erhielt. Die Beschreibung der Fîschgerăthe von Suceava aus eler Feder des Herrn Mihă ilescu ist fur mich von grăsstem Nutzen gewesen; ich habe sie noch im letzten Augenhlick fur elen Schluss ei ner im Druck befindlichen Arbeit verwenelen konnen, Fur Ihr freundJiehes Anerbieten elanke ich Ihnen ebenf'allls be­ stons; auch ich hin bereit Ihnen zu elienen so weit es in meinen Krăften steht. Nun bemerke ich dass es auf einem lrrthum beruht wenn Sie mich tur elen Redakteur einer Zeitschrift halten, Es hat ela wohl eine Verwechselung mit cler erwăhnten Arbeit stattgefunden. Diese greift "iibrigens nul' an einem und elem anelern Punkt auf rumănisches Ge­ biet hinuher ; in ihrer Gănz s diirfte sie Sie wohl nicht interessiren _ sie behandelt gewisse etymologische Probleme eles Ita.lienischen, Fran­ zosischen, Spanischen usw, Ich habe in eliesen Tagen noch keine Zeit gefunelen, elie einzel­ nen Beitrage in lhrer Zeitschrift, insbesondere jenes Glossar năher anzusehen; abel' ich habe eloch festste1len kănnen wie vieI lnteressan­ tes unel Wertvolles, nach verschieelenen Seiten hingeboten wircl. lhre [38] 38 AR TUR GOROVEI Zeitschrift ist gewiss eine sehr ansehnliche Bereicherung der rolklo­ ristischen Litteratur welche ja uberhaupt in Rumănien einen so Ieh-, haf'ten und erfolgreichen Anbau gefunden bat wie kaum in einem an­ dern Lande. Was mich anlangt, so bin ich nicht eigentlich Folklorist, son­ dern Linguist, habe aher seit Kurzem den Plan gefasst mich mit cler Ethnographie cler rornanischen Volker eingehender zu beschâft.igen, und zwar mit besonelerer Berucksichtigung cler Fischerei, der Spin­ nerei unel andsrer uralten und verbreiteten Gewerhe. Es wăre mir werthvoll wenn ich mich im Laufe der Zeit mit eler Gestalt d er verschieelenen einschlăgigen Gerăthe hekannt machen konnte. Man wenelet ja unt er elen Rumănen d er Grund ung von Museen (so zu Deva in Ungarn) rege Interesse zu. An Werken mit Abbildurigen fehlt es wohl noch; g erude ubsr elie Fischerei existirt keines wăhrend Italien, Spanien, Portugal, Frankreich, Deutsclnland unel auch Ungarn sehr schons unel umfangreiche besitzen. Mit elem Ausdruck vorziiglicher IIochacbtung Ib1' ganz ergebene1' Hugo Schucharelt. Dintre lucrările la alcătuirea cărora a servit ca temeiu mate­ rialul publicat în "Şezătoarea", voiu cita numai cateva, cari mi se pare că sunt puţin cunoscute la noi. In 1911 a apărut, la Buenos Aires, in colecţiunea de "Folklore Argentino" a Universităţii din La Plata, un prea frumos volum, for­ mat mare, de 495 pagini, întitulat "Adivinanzas rioplatenses", al profesorului Robert Lehmann-Nitsche, care a utilizat materialul de cimilituri pe care l-am publicat eu în "Şezătoarea", şi a fost apoi tipărit într'un volum de Academia Romană. Chipul în care a fost utilizat acest material, ni-I arată autorul prm următoarele cuvinte din Introducere: Para la perfecci6n ele este comentario me he servielo ele aquelles colecciones" que, mas 6 menos completas, ofrecen el materiruI enig­ matico de Espana, Francia" Sicilia, Mecklemhurgo, Rumania y Curianelia, y cuyos titu[os van al principio elei citado comentario. No hay en el pais bihliotecas folkl6ricas y me ha sielo imposihle llevar a la perfecci6n desoaela esta ele mi ohra. Pero no cre o que 1a perdiela sea muy granele. He traha.jaelo para present!' una coIecci6n agotaela ele las aelivinanzas riolatenses" y enumeraelos en un momento son los otros paises que ofrecen algo an3.ilogo: Mecklemburgo, gracias a R. Wossiello; Sicilia, gracias a G. Pitre; Rumania" gracias a, A. Goro­ vei! Las colecciones espanolas, francesas e ita.lianas" 6 son incomple­ tas 6 elesparramaelasen un sinnumero ele pequenas revistas y lib1'u­ chos, dificiles ele consegui1' aun en Europa! Lo que hace falta, son coleciones amplias y completas como las. de los tns citados folklo1"i.�­ tas, y espero que la presente ob1'a. pueela juntal'se con ellas. [39] "ŞEZA TOAREA li 39 Dintre lucrările mai recente, putem cita: ",Die Eheschliessung bei den Rurnanen", de dna Else Krohn din Harnburg (Inaugural-Dissertation zur Erlangung der Doktor­ wurde der Hohen Philosophischen Fakultăt der Hamburgischen Universităt, Hamburg 1926). D-na Krohn a utilizat, între altele, lu­ crarea mea "Datinele noastre la nuntă", şi articolele scrise în fran­ ţuzeşte şi tipărite în "Revue des traditions populaires" din Paris, în care şi eu am reprodus material din "Şezătoarea". "Verzeichnis der rurnănischen Mărchen und Mărchenvarianten" , lucrare aşa de minuţioasă a regretatului Adolf Schullerus (Helsinki, 1928), cuprinde tot ce s'a publicat în "Şezătoarea", în cele 23 vo­ lume apărute până la încheierea lucrării. In fine, ultima lucrare: "Die Sage vom Riesenspielzeug ", a d-uei Valerie Hottges (Deutsche Arbeiten der Universităt Koln, Jena 1931), cuprinde, reproduse în întregime, toate pasajele din "Şeză­ toarea", în cari se vorbeşte despre uriaşi. Unul din pasaje este tradus, în nemţeşte, de dona Hilda Schullerus, din Sibiu, iar celelalte traduse de mine în franţuzeşte. In "Şezătoareaii am publicat eu un studiu asupra descântece­ lor noastre. Savantul Arnold van Gennep anunţă, în revista "Mer­ cure de France " (15 Martie 1931), că pregăteşte o traducere în fran­ ţuzeşte a acestei lucrări. In acest chip "Şezătoarea" şi-a îndeplinit, în timp de 37 de ani, o intreită misiune: ca primă revistă de folklor a desmorrnan­ tat o comoară menită să fie pierdută pe totdeauna, şi a contribuit la desvoltarea interesului pentru culegerea şi cercetarea materialu­ lui nostru folkloric; "Şezătoarea" a contribuit, în vremuri grele, la "binecuvântata unire a tuturor Românilor prin strângerea la olaltă a creaţiunilor lor", cum a zis Delavrancea; şi, "Şezătoarea" a făcut să se vorbească despre Români şi despre creaţiile lor populare, peste toată faţa pământului. "Şezătoarea", şi noi cei cari ne-am adunat în jurul el, ne-am făcut datoria. Lăsăm acuma locul altora 111 ai tineri ŞI mai destoinici decât noi, să şi-o facă pe a lor. Folticerii, 2 Aprilie 1931. ARTUR GOROVEI. [40] [41] MUSCA COLUMBACĂ ÎN TRADITIA , NOASTRĂ POPULARĂ SI ISTORICĂ , (CU o PARALELĂ ROMANICĂ).*) Chestia "Muştei Columbace", care a făcut atâta vâlvă în prr­ măvara lui 1924, când, din peştera de lângă Orşova, unde-şi are reşedinţa, a roit asupra întregii Oltenii, pană'n Argeş, Muscel, Olt şi Dămbovita, muşcand mortal mii de vite şi chiar oameni, are şi o lature care poate interesa pe membrii acestei Societăţi. 1.-DI profesor 1. Simionescu 1) releva ecoul pe care primejdi­ oasa jivină îl trezise, din vechiu, în închipuirea poporului din partea locului, citând chiar fragmentul din balada "Iovan Iorgovan", în care se spune că, din capul balaurului răpus de erou, Muşiţă ieşia, Caii ii muşca, i Boi-i otrăvia, Plugurile-opria. Balada, pe care o citează şi dl dr. D. R. Olariu prin "Curie­ rul Băilor" din 1 Iunie 1923 (p. 10), după monografia dorului A. Popoviciu asupra "Băilor Erculane" (Pesta 1872), înfăţişează, în ade­ văr, într'un chip impresionant, dialogul dintre Iorgovan şi monstru: - De moei omorî, Capu-rni s'a 'rnpuţi, Viermii s'or mulţi, Muşte-or slobozi, *) Comunicare făcută Ia "Societatea Etnografică Română" (Cluj), în şe­ dinta dela 6 Februarie 1924. (Manuscrisul a fost pus la dispozitia "Arhivei de FOlklor" prin bunăvoinţa d-Iui Emil Panaitescu, directorul Instit'utului de Studii Clasice al Universităţii din Cluj). ') Musca Rea, în ziarul bucureştean" Viitorul" din 13 Maiu 1922. [42] 42 V. BOGREA Calul ţi-a muşca, De loc va crăpa, Boi s'or otrăvi, Plugul s'a opri, Oameni vor muri! - Şerpe-afurisite, Incă porţi cuvinte! Ţara-oiu învăţa, ­ Şi ea m'asculta, ­ Fumuri puturoase Şi din pietre scoase Ţie ca să-ţi facă, Şi de muscă scapă; Calu-rni n'a pieri, Boi n'a otrăvi, Plug nu s'a opri, Oameni n'or muri, Dar tu mort îi fi! Am dat versiunea din colecţia de Poesii po porale din Bănat, II (Sibiiu 1906) a d-lui E. Hodoş, care subliniază, de asemenea, alu­ zia la "aşa-numitele muşte columbace" (p. 31), fiindcă ni s'a părut cea mai pregnantă; dar am fi putut lua oricare din variantele, în versuri şi în proză, pe cari le-a adunat de mult, cu adrnirabila-i sârguinţă, răposatul Sim. FI. Marian, în capitolul cu acelaşi titlu ca şi foiletonul d-Iui Simionescu, din monografia-i despre Insecte (p. 332 sqq. 1), şi în care se vorbeşte de naşterea veninoasei gângănii din "al doisprezecelea cap al balaurului", care, "rămas nezdrobit", "cu o bucată de corp", fuge pe Cerna la vale, intră în Dunăre, se urcă în sus până la Coiumbaria, suie dealul şi se ascunde într'o peşteră" (p. 337). Acest "Columbaria" e, de fapt, numele vestitei cetăţi Golubaci t= Golumbaci, Coiumbaci, "Porumbeni, Hulubeni"], dintre Belgrad şi Severin, pentru care luptase odinioară (ca. 1428) Sigismund al Ungariei cu Turcii şi Brancoviceştii şi după care s'a şi numit în ştiinţă insecta: Simulia Columbacensis 2). ') Alte numiri populare ale insectei: muscă năpraznică, muscă uen ino asâ v. şi Ciurea, 1. c. mai jos. ') Un studiu stiintific asupră-i a dat, în 1909, dl prof. dr. N. Leon, V. si foiletonul d-lui Secrleriu: din ziarul clujan "Patria" (Iulie 1923), cum si, m�i ales, articolul d-Iui J. Ciurea din rev . .,Natura" pe Maiu-Iunie, acelasi an, No. 7-8, pp. 3-8 (unde se dau şi interesante microfutografii şi chipuri Y; mărime naturală ale insectei). [43] MUSCA COLUMBACA 43 2.-Legenda arată şi în acest caz, cum imaginaţia populară, im­ presionată de un fenomen neobişnuit, caută şi află o explicaţie în lumea supranaturală de fantasme ce-i e familiară, cu logica ei spe­ cială: numai ca o infernală răzbunare a "balaurului", - monstrul prin excelenţă al basmelor, - se putea concepe apariţia unor atât de vătămătoare lighioane l Şi un interesant "pendant" la legenda românească găsim, (1. ex., în legenda sardă despre "Sa musca ma­ cedda" (musca măcelăreasă), publicată de Gino Bottiglioni (Leggmde e tradizioni di Sardegna, Geneva 1922), în care e vorba de ceva asemănător şi care aminteşte, în acelaşi timp, legendele privitoare la "şolomonarii" fermecători de guzgani: "Intr'o vară din vremea veche, în toată Sardinia şi mai ales în Iglesias ("Igresia il), toată lumea murea şi apăruse năpraznic o muscă ne mai văzută şi ne mai cunoscută, care, când înţepa, ucidea omul. Era musca măcelăreasă, pe care nime n'o putea distruge, nici măcar rugăciunile făcute la Sfinţi. Intreg oraşul era desnădăjduit, când un om sfânt, mult venerat şi slăvit, zice norodului să se roage şi să-I urmeze, unul după altul, căutând să calce pe urmele lui. Toţi, auzind aşa, îl urrnară, făcând un cerc atât de mare, incăt îmbrăţişa toată piaţa bisericii. Atunci omul cel sfânt le porunci să micşoreze cercul acela puţin câte puţin, până s'a închis în mijlocul pieţei. Atunci s'a văzut un fapt în adevăr ciudat: toate muştele "macedde", cari erau în aer, se lăs ară jos, până făcură o grămadă mare în mijlocul pieţei bisericii. Omul cel sfânt, care, înainte de a face minunea, pusese să se pregătească şepte buţi în piaţă, le umplu atunci, cu lopeţile, de muşte şi, închizăndu-Ie bine-bine, le transportă în subterana dela castelul vechiu. In piaţă, de frică să nu mai fi rămas vreun vierme de muscă de-acelea, şi de plăcere, lumea aprinse o focărie, de ţinu trei zile. Dar mântuirea de această muscă nu e sigură, pentrucă, în ziua în care ar reuşi să iasă din nou, va fi sfârşitul lumii şi distrugerea omului." (p. 154 ş. u.) 1) 3.-Există însă, pe lângă aceste date de folklor, şi un document istoric, de un deosebit interes, relativ la "Musca rea": el a scăpat el-lui Simionescu şi celorlalţi, precum - sau pentru că - scăpase răposatului Marian. Anume, în "Istoria Ţerii Romîneşti dela anul 1689 încoace", tipărită în Magazz'nu lstoricu pentru Dacia, t. V., Radu Popescu 1) Cf ibid., p. 25 şi urm., unde numele teribilei insecte (musca macedda, m achedda, ma;;hedda) e explicat ca .una mosca che fa macello, che mena strage", iar varianta musca manchedda, ca "Ia mosca diabolica" (din maJ1CU = sinistro). [44] 44 V. BOGREA (căci el e, probabil, "Anonimul" continuator), însărcinat de Constantin­ Vodă-Brancoveanul, în primăvara anului 1695, lIsă fie de pază la locu la Cerneţi", unde Domnul însuşi primise poruncă dela Turci "să păzească vadul Dunării care trecea şeicile cu zaherea şi furcatele 1) cu oşti, cu iarbă şi gloanţe, spre BeJigradu ((, poate înfăţişa, ca un lucru văzut, o icoană a ravagiilor Columbacei: " ... ci Miercuri după Paşti au purces [Brancoveanul cu ai săi] cătră Cerneţi, pre zăpadă, cu fân hrănind dobitoacele; care, ajun­ gând la satul Domnului, Brăncovenii, au şezut catăva vreme, până s'au strâns boiarii, cari era rând uiţi de tabără, şi alte oşti, şi până s'au făcut iarbă verde, hrana vitelor. Şi iar au purces în sus la Cerneţi, însă iar încet, pentru ca să treacă vremea unor muşte ve­ ninate ce ies primăvara la Cerneţi, de fac multă pagubă oamenilor în dobitoace; că este între munţii carii taie Dunărea de currneziş, de iese la Cladova cetate, care au făcut-o Clavdie împăratul, şi la Turnul-Severinului, care l-au făcut Sever Împăratul, unde sărit şi picioarele podului lui Traian împăratul, ce au făcut preste Dunăre, se văd (sic) că este o piatră găunoasă, 2) a căruia găunosirură (gură) este neagră, afumată, ca cum ar ieşi un fum dinnăuntru, de negreşte marginile găurilor, iar nu este fum, ci în toţi anii primăvara iese un fel de muscă rnitutică, care, ieşind din piatră asupra Dunării, multă se mneacă, că, ca un vifor întunecat, se porneşte pre Dunăre în jos, şi ies la câmp la dobitoace, pre care le muşcă, şi le veninează, şi mor, ci cu fum de tufă, de fân îşi păzesc Câţiva oameni dobitoacele şi pre ei, că şi oamenii pătimesc rău de rnuştile acelea, însă nu mor. Ci pentru acestea mergea Domnul încet" (pp. 137-8). Fără îndoială, tot ca un reflex al baladei populare trebue so­ cotită şi menţiunea Muştei Columbace din James O. Noyes (Rouma­ nia: The Border Land of the Christian and ihe Turc, New-York 1858, p. 61):"Din jos de ostrovul Moldova, o enormă stâncă neagră iese din sanul fluviului [Dunării], pe care se spune că un Turc gelos şi-a părăsit mireasa bănuită, zicănd către ea: "Babakai! ba­ bahai !" (pocăieşte-te! pocăieşte-te 1), un nume care s'a aplicat stâncii însăşi. Aproape de aceasta este peştera dela Golumbaţ, unde se crede că SI Gheorghe a ucis bălaurul din al cărui trup, şi azi în stare de putrefacţie, purced roiuri de muşte uătămătoare", 1) "Fregatele", din turceşte ferqata=catalan. fargata (BARBIER DE MAYNARD, II, 411-2). 2) "Peşteră, grotă"; cf., de altfel, şi dubletul toponimie dorohoian : Movila Găunoasă şi Mouila-Bortoasă (GHIBĂNESCU, Dorohoiui, Iaşi 1924, p p. 22, 65), în speţă, probabil, nişte g·organe s. "kurgane" preistorice (ef. Arhiva-Iaşi, 1924 p. 267). [45] MUSCA COLUMBACA 45 Menţiunea aceasta prezintă un deosebit interes, nu numai pentru că e, .foarte probabil, cea dintăi pomenire americană (autorul cărţii venise prin părţile noastre ca chirurg în armata turcească) a Colum­ bacei, ci şi pentru legătura ce stabileşte între Sf. Gheorghe, 01110- rrtor al "dragonului li, 1) şi eroul baladei româneşti, - de sigur, datorită interpretării numelui Iorgouan ca lorgu (Gheorghe), pe lângă motivul comun. t V. EOGREA. ') V. în special: AUFHAUSER, Das Dr acheniounder des �Hei!igen Georg (B yz antinisches Archru, Heft o). [46] 1\ ----�_ .. --�_.- [47] TREI PROBLEME FOLKLORICE SI ASPECTUL LOR ROMÂNESC.*) , În cuvăntarea ţinută la adunarea generală a IIAstrei" din 1921, dl A. R. Wright, vice-preşedintele Asociaţiei de Folklor din Lon­ dra, îşi exprima convingerea, că IIcheia pentru o bună parte din istoria europeană se găseşte în trecutul nostru" şi că, studiind ma­ nifestările poporului român, II vom ajunge să deslegăm multe pro­ bleme ale istoriei umane" .1) Dacă lucrul e în adevăr aşa, sau dacă părerea invăţatului en­ glez e numai o iluzie generoasă, nu ne aparţine s'o spunem. Ceeace ni se pare, însă, în afară de orice îndoială e datoria cercetătorilor români de a pune în circulaţie ştiinţifică aspectul ro­ »uinesc al problemelor, oriunde el există, - indiferent de valoarea lui relativă. E, poate, cel mai bun .�i mai firesc mijloc de a contribui la mişcarea generală a ştiinţei, rărnănand totuşi în cadrul celor mai legitime şi imperioase obligaţiuni naţionale, Ca o modestă încercare în acest sens trebue considerată şi seria de comunicări mărunte, care incepe aici. 1. Pietre-Scrise. Într'o interesantă comunicare, apărută în IIComptes-rendus de l'Academie des Inscriptions et Belles-Lettres" din Paris, pe 1920 (p, 103 sqq.), subt titlul: IILe rocher de Pcrescrita, pres de Cenici­ entos (province de Madrid)", Pierre Paxis explică numele acelei localităţi prin baso-relieful ce împodobeşte faţa de Sud-Est a stâncii: două icoane suprapuse, în josul unei firide, reprezentând un călă- *) Comunicări făcute Ia "Societa�ea Etnografică Română" (Cluj), în anul 1924. ') V. rev. Transilvania pe 1!l21, p. 860. [48] 48 V. BOGREA re] şi o ceată de fauni, cu o inscripţie aproape total indescifrabilă, fac din ea, în adevăr, o Piedra-Escrita. Câţiva ani mai înainte, Eduard Meyer (Rel'ch und Kultur der Chetiter, Berlin 1914, p. 6) observa, că o stâncă sculptată, de lângă Boghaz·chioi (în Anatolia), înfăţişănd o lungă procesiune de zei într'un stil cu totul necunoscut până acum, cu inscripţii într'o scriere pictografică sau figurativă (Bilderschr�ft) deopotrivă de necunoscută, se chiamă, Ia Turcii din partea locului: Yazyly-Kaja,,, beschrie­ bener Stein". Iar, cu mult înaintea arnănduora, celebrul arheolog englez Arthur J. Evans, vorbind.') în opera sa Scripta Minoa (Ox­ ford 1909, I, p. 5), despre aşa-numitele hadjrat meletubat, "written stones", ale Serniţilor din Nord-Vestul Africei, relevase răspăndirea şi importanţa acestor monumente pentru istoria culturii şi în deosebi a scnern. Astfel de "Pietre-Scrise" există însă şi la noi. Evident, nu e vorba de expresia însăşi. întrebuinţată de unii scriitori 2) ca echivalent popular pentru inscripţiile lapidare: de "piiatra cea scrise" pomenesc, de altfel, din vechiu, documentele noastre (v. N. Iorga, Studiisi doc., XVI, 239), pe când bătrâni căr­ turari, ca traducătorul lui Herodot (ed. Iorga, p. 119), tălmăcesc obeliscul cu ieroglife prin "stâlp cu slove", iar Muza populară zugrăveşte plastic (col. G. Dem. Teodorescu, p. 555) o "piatră mare [ce] sta trăntită, de ciocane ispitită, de veacuri părăginită şi cu slove râcâită", Dar Piatra-Scrisă se chiamă "un loc izolat, în Putna, pl. Vran­ cea, com. Spineşti, unde se află o piatră mare, pe care se află scris, din vechime, numele lui Ştefan' cel-Mare" (v. Marele Dicţ. Geogr. al României, IV, 699), şi Pietrele-Scrise se chiamă "un loc izolat, în jud. Buzău, com. Vintilă-Vodă, unde se află o mare les­ pede de piatră cu inscriptiuni indescifrabile din cauza vechimii lor" (ibide171, IV, 709; ef. Iorgulescu, Dicţ. geo/]'r. al jud. Buzău, p. 447), iar, asupra rostului acestora, evident că numai o cercetare compe­ tentă la faţa locului ne-ar putea lumina întru câtva, - fiindcă în J) După DON MANUEL GONGORA Y MARTINEZ, Al1ligiiedades prehistoricas de Andaincia, pp, 65-7 (unde se dau reuşite reproduceri de figuri cu inscripţii de pe Piedra-Escrita de lângă Fuencaliente) şi G. B. M. FLAMAND, Les Pierres ecrites (H adjrat lIfe/dot/bat) du Nord de I'Afrique el speciaiement de la rei{ion d']I1-Sâlalz (Congres international d' Anthropologie et d' Archeolog ie prehisto­ r ique, Paris 1900). 2) V. d. e. P ÂRVAN, Începuturile vieţii romane la /?urile Dunării, Bucu­ reşti 1923, p assini, [49] TI�EI PROBLEME FOLKLORICE 49 .contemporaneitatea lor cu Ştefan-ceI-Mare şi legendarii "feciori al Vrancioaii" n'am putea crede, cu poporul. Subsidiar adăugim, că. toponimicul pz'etrele-Îllfz'erate, "o pă­ dure din Prahova" (v, Marele Dicţ. Geogr. citat), adecă: "pietrele legate în [iare, în fier", constituind o perfectă paralelă la numele topic italian Sassoferrato 1) (ef. şi lat Mons Ferratus, în Africa romană), - bare de fier se află, de altfel, şi la Perescrita spaniolă, ,- se referă, probabil, la nişte pietre de hotar, Întocmai ca copacii infieraţi din hotărnicia dela [699, publicată în "Arhivele Olteniei", 1II (1924), p, 42: " ... pană în drumu ce vine de la Călugărei în cerul infierat .. , la locu unde am pus pz'atrâ, aproape de gârm'ja irn­ pletitâ, infierată , de-acolo drept În jos prin copacii înfiera!i ...• unde am pus piatrâ langă gârm'ţa cea mare Î1lJ'z'eratâ / de-acolo ... în cornu pămăntulni Teiului, unde am pus piatră la g'ârl1ija incinsă; de-acolo drept la vale, În ceru cu uimt« înfierat .. , la gârnija în­ cinsă , " pană la gârnz'ţa ÎI1/!emânăra tă 2) , .. « Copacii oferă, în adevăr, un element natural de delimitare, ce apare foarte des în concurenţă cu pietrele, împărţind cu ele, într'un izbitor paralelism, atât rostul, cât şi epitetele: Pietrei-Râioase, nume ele deal din Tulcea (Marele Dic], Geogr., ad. loc.), Îi corespunde, astfel, plopul râios dintr'o hotărnicie dela 1779 (rev. cit., II [1923J. p. 465), iar Pietrelor-Scrise înseşi le corespunde un Fagu-Seriptu, n. de localitate macedO-rOI}1ână (v. Tache Papahagi, O problemă de romanitate sud-ilz'rică, în "Gr�i şi Suflet", I [1923], p. 93), 2. "Gardul dinţilor". "Epxo\; o06'11:wv, faimoasa expresie homerică (Iliada, IV, 350; Odiseia, X, 3:?8, etc.), a făcut obiectul unei străvechi controverse: Solon (fragm, 26,1) credea că ea nu se referă la buze, ci la dinţi, pe când Eusthatios (ad. Od, l, Ci) afirmă că ea ar Însemna şi una şi alta, Reluând problema (v, Revue des Etudes Grecques, XXIX, pp. 275-80 şi Wochenschrijt jiir /i!lassz'sche Phzio log u, 1916, col. 1234), D, C. Hesseling dă dreptate lui Solon : o06vtwv nu e un genetiv obiectiv, indicând străjuirea dinţilor de buze, Ci un genetiv subiectiv, arătand "gardul" format de dinţi, ca o strajă a gurii, ') Pentru aşa-zisele pielre:litte ale Sarzilor, v. E. PAIS, La Sardegna prima de! dominio rom ano, p. 116, ') Evident însă, că atunci când e vorba de copaci, "înfierarea" se poate înţelege şi altfel decât ca o încercuire cu fier: ca pecetluirea cu fierul ţării ("bourul"), de pi idr', 4 [50] Ceeace ne interesează însă aier nu e formularea gramaticală a concluziei, ci documentarea ei etnopsihologică, la care putem, cred, adăugi unele argumente decisive. De fapt, credinţa populară despre mortalitatea timpurie a ce­ lor cu strungă, adecă cu dinţii superiori de dinainte depărtaţi unul de altul, coroborând cu închipuirea sufletului însuşi ca un abur subtil şi volatil ("Hauchseele" a lui Wundt 1), captiv în trupul de lut ca'ntr 'un mormânt (crwf!a-T7Jp,a) şi trebuind reţinut ca să nu eva­ deze, confirmă rostul de "gard" al dinţilor, prin care nu ies numai tot atât de faimoasele ETeea TeŢcp6cvŢo.:, "cuvinte înaripate" (cf. uerba volant 2), culminând în irreuocabile f aiurn (dela fari, "a vorbi"), ci Însuşi Teveulta (spiritus) sau 4ux1J (anima, vita). Acelaşi sens îl are expresia grecească-modernă [LE Ţrl 4ux� 'cr,O: 06vno.:, .with the soul between the teeth" O. C. Lawson, Modern Cred Folklore and Ancient Greeb Relzg'iolZ, Cambridge 1910, p. 111), al cărei echivalent românesc n'ar fi însă a-şi lua inima in dinţi, - fiindcă acesta indică mai curând curajul in exiremis, energia disperării, - ci a fi cu sujletul în buze sau la gură (v. Zanne, Prouerbele R0711âm'lor, II,440), adecă "a fi aproape de a-i ieşi sufletul": "Deschide gura, ca să-ţi ieau sufletul", zice însuşi Charon către victima sa (Lawson, l. C.).3) O dovadă directă, însă că "gardul" homeric se raporta în adevăr la dinţii cari-I compun, o găsim în cunoscuta cimilitură a dinţilor, la Români: Doisprezece parmaci, într'al cui ... îi bagi? (Giorge Pascu, Despre CimzIil/tri, I, 186), cum şi'n nu mai puţin cunoscutul dicton satiric la adresa celor cu dinţii rari: "Ai dinţi în gură, ca parii' la curătură" (Zanne, o. c., II, 116). Ca şi pariz' cari servesc în de obşte la facerea gardului, par­ inaci: înseamnă, cum se ştie, propriu: "ostreţele, zăbrelele", ce al­ cătuiesc parmaclâcul (balustrada, cerdacul, grilajul, incinta, ingradi­ tura). Metafora, care defineşte şirul dinţilor ca un "gard" (EpXO�) al 50 v. BOGI merg la el protestând ca să-i ceară socoteală pentru ce i-a purtat prin acele locuri unde sunt chinuiţi de foame şi ger: - "Bre Marcoş, paşă bătrân, Cu bărbuţa pân la brâu! Ce suntem noi vinovaţi, De ne ţii nebâuţi şi uemâncaţi Ca nişte câini leşinaţi Si prin zeruri degerati ?" 7) , 1:'> , Aceste versuri se repetă în mai multe locuri din baladă. Legă­ tura dintre cronici şi balada populară românească apare deci evi­ dentă şi în ce priveşte acest detaliu. ') TUBERO, op. cit. Ed, Frankfurt p, lOtii; Ed. Scripr, rer. pol. p. 33(l, ') LEUNCLAVIUS, op, cit. p. 640. a) Ibidem. ') ibidem. ') SOLlGNAC, op, cit. p. 1\7. ') HAMMER, op . cit. 1, 641". ') TOCILESCU, Materia/uri (olkloriilice, VoI. I, partea rl, p. 1229; AI hiua Dobrogei, J, 106. I tJ [85] CRONOLOOIZAREA BALADEI POPULARE 85 b) Vânturi năpr asnicc : O altă cauză care ar fi contribuit la dezastrul armatei Turcilor şi pe care o aflăm menţionată numai la Leunclavius o formează văn­ turile năprasnice ce S'c1U deslănţuit în timpul retragerii lor. Dacă trebue să credem spusele cronicarului, ele erau aşa de puternice că îi aruncau pe Turci în apele pe lângă cari treceau, şi în mare: " ... exorti uehenientes ac furiosi quidatn uenti, sic eos disjiciebant ut in ipsum mare nonnulli, quum iter in ejus litore facerent, in alias aquas alii, ccenosasque voragines ac paludes, praesenti cum vitae discrimine, praecipites irnpellerentur ... " 1) Un astfel de vânt grozav din timpul iernii nu putea fi altul decât crivăţul. Intorcându-ne la cântecul bătrânesc, vedem că acea­ stă cauză este nu numai menţionată ci arătată a fi - împreună cu gerul, cu care foarte adesea crivătul se confundă în baladă - drept cea mai însemnată. În toate variantele fără excepţie, crivăţul ocupă un loc de frunte: lupta imaginată de fantazia populară se dă între el şi Turci. Pretutindeni crivăţul apare personificat şi este cel care dă lovitura de graţie armatei întregi şi generalului care o comanda, aruncăndu-Ie focurile în văzduh, smulgăndu-Ie corturile şi îngheţându-i cu suflarea lui. Acest element realist, cu tot aspectul mitologic al crivăţului din baladă, transpare totuşi adesea în unele variante, ară­ tănd oarecari analogii cu cele relatate de Leunclavius, în povestirea sa, de ex.: " ... Dar Crivăţ ce mi-şi făcea? O furtună el sufla, Focurile mătura, In slavă le ridica, Şi în mare le-arunca! Oştirea să 'nspăirnănta ... « 2) c) Ploi ;jt' inunda ţii : In sfârşit o altă cauză, pe care n'o mai aflăm în alt crorncar afară de Komorowski, ar fi şi inundaţiile mari ce a avut de suferit oastea turcească între Prut şi Nistru în partea lor superioară, unde Turcii îşi aşezaseră tabăra. Aceste răuri, după ştirea cronicarului polon, s'au revărsat peste maluri înnecând mulţi oameni şi cai: ') LEUNCLAVIUS, op. cit. p. 640. 'J TOCILESCU, op, cit. vol, l, partea II, p, 1229 j Arhiva os», I, 105. [86] 86 PETRU CARAMAN " ... illi duo fluvii inundaverunt in modum. Sicque aliqui submersione aquarum, aliqui frigore ... una cum equis inte­ rierunt 1)". De sigur, trebue să ne închipuim că în cursul lunii Decernvrie, pe când se aflau Turcii prin acele locuri, vor fi fost ploi mari cari au umflat râurile, făcăndu-le să-şi iasă din matcă, iar după aceea, răcindu-se brusc atmosfera a urmat îngheţul şi ninsoarea. Acest de­ taliu din cronica lui Kornorowskl consună cu ceeace găsim în unele variante ale cântecului bătrănesc în chestiune, unde ni se spune că la început Crivăţul a dat ploaie caldă de i-a udat bine pe soldaţii lui Marcoş Pa şa şi apoi a dat ger: " ... Dară Crivăţ ce-mi făcea? Dă cu sară cam ploua: Dă cu sară ploae caldă, Peste noapte dă zăpadă, Despre ziuă-mi senina Şi ger mare că punea Si pe toti că-i amortia ... " 2) o o o sau aiurea, acelaşi motiv: " ... Trei zile ploae caldă că le da, Burfele că le uda, Câte nouă că avea, Pe toate le lepăda! Apoi trei zile ger uscat iarăşi le da, Burfele că le 'ngheţa! Oştirea se speria ... " 3) Sau încă ŞI mai succint expus, în alte variante: "Di cu sad k'icura Pisti noapti zer cădta ... " 'J) Se poate foarte bine ca motivul acesta din balada populară să coincidă cu detaliul din cronica polonă în chip absolut întâmplător. fără nici o legătură cu realitatea. In orice caz, izbitoarea asemănare dintre ele este demnă de relevat. ') KOMOROWSKI, op. cit. p. 126. ') RĂOULESCU·eOOJN, op, cit. p. 207. S) TOCILESCU, op, cit. p. 1229; Arhiva Dobr. I, 105. 4) DIACONU, op, cit. p. 224·5. [87] CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE 87 d) Disensiuni 'În Sâl1UI armatei turceşti : In fine, o altă cauză a dezastrului Turcilor o formează discor­ dia care domnea în rândurile oastei plecate în expediţie. După rela­ tările lui Tubero şi Leunclavius, s'au iscat certuri între generalii turci, dela comanda supremă. Leunclavius în special ne povesteşte despre aceasta cu date foarte precise. Comandantul suprem al expediţiei era Malcocogli, care - du­ pă cum vom vedea mai departe - corespunde paşei din cântecul bă­ trânesc. Sultanul Baiazid, investindu-I cu această comandă, i-a dat ca ajutor trupele de pradă ("Akenzilari") din Rurnelia, în fruntea cărora era generalul Alibeg Michalogli, unul dintre cei mai înverşunaţi ri­ vali ai lui Malcocogli. Intărătat de invidie şi de ambiţie, Michalogli nu voia să lupte subt ordinele lui Malcocogli : " ... Baiasites ... omnes Akenzilaros Europeae Rumiliae­ cum Ali bego Michaloglio, Balim Malcozoglium hac expeditione comitari jussit ... Sed Alis begus Michaloglius ex aemulatione guaclam aegerrime tulit, adjunctum se Malcozoglio, sub ejus signis praeter clignitatem militaturum" 1). In consecinţă, Michalogli şi-a separat oastea sa, interzicăndu-r de a-l urma pe Malcocog li. Acesta a fost astfel nevoit să-şi adune alte trupe, ceeace a avut drept rezultat că pregătirile pentru expe­ diţie s'au făcut în pripă, iar plecarea s'a întârziat foarte mult: "Itaque non ipse dumtaxat interesse huic expeclitioni no­ luit, sed etiam exercitum suum apud se continuit, nec ire cum Malcozoglio permisit. Quae res institutum hujus non parum impediit, qUUl11 ante, quam colligi copiae satis magnae possent sine fructu non exiguum ei tempus e manibus elaberetur. .. " 2). Ce influenţă fatală a avut întârzierea aceasta rieprevăzută asu- pra soartei expeditiei, se 'nţelege dela sine. Putem spune chiar că aICI e obărşia dezastrului; căci, dacă Turcii ar fi plecat cu câteva săptămâni mai de vreme, iarna cea grea nu i-ar fi apucat în ţinuturi atât de nordice, aşa că dezastrul nu numai ar fi fost complet evi­ tat, dar Turcii ar fi înregistrat cu siguranţă o nouă izbândă în Po­ lonia. Foarte probabil însă că aceste disensiuni din sânul armatei turceşti nu s'au oprit numai la stadiul schiţat ele cronicar, ci au dat ') LEUNCLAVIUS, Histo riae musulmanae . . p. 639. 2) IDEM, ibidem. [88] 88 PETRU CARAMAN naştere chiar la unele ciocniri sângeroase între Turcii împărţiţi în două tabere. Balada populară românească pare a păstra ecoul acestor în­ tamplări, deoarece în finalul unei variante, aflăm o vagă aluzie la ele. Paşa care comandase expeditia, in timp ce se plimba - după dezastru - prin mijlocul ostaşilor morţi, plangea blăstămandu-se astfel: - "Fie câne pe pământ, Cân' s 'o bate Turc CIi Turc, Şi cu geru, crivăţu, Puterea lui Dumnezeu l" 1) Subt această formă de imprecaţiune, poporul arată de fapt cauzele catastrofei turcesti. Versul al doilea di� blestemul paşei are toate aparenţele unei reminiscenţe istorice. El ne dă să înţelegem că dezastrul se dato­ reşte şi unei lupte pe care armata credincioasă paşei a avut-o cu o altă oaste turcească. Alt sens nu poate avea versul în chestiune. In cazul acesta, avem de semnalat încă o concordanţă de mo­ tive realiste între cronici şi balada populară . . , * * Afară de cauzele mai sus enumerate, au mai fost şi altele cari au contribuit la nimicirea oastei turceşti, însă nu e locul să le men­ ţionăm aici, deoarece nu le aflăm înregistrate decât în cronici. Căn­ tecul românesc nu pomeneşte nimic despre ele. § 4 - Determinarea personajelor. Personaje de tipul realist, în balada populară în chestiune, nu avem decât două: 1. Un personaj colectiv ŞI anorum -- oastea turcească, ŞI 2. Comandantul supren« al expediţiei. Pe cel dintăiu l-am determinat deja, chiar dela început. şi am văzut că în adevăr corespunde unei realităţi istorice. In ce priveşte personajul al doilea - generalul turcesc din cântec - e mult mai greu şi foarte riscat totodată, de a face probe de identificare a lui cu vreun personaj istoric. Epica populară - mai ales când e pă- ') GIUGLEA- V ÂLSAN, Dela Românii din Serbia, p. 277. [89] CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE 89 trunsă aşa de adanc de elementul fantastic - foarte rar ne oferă posibilitatea unei asemenea identificări, Totuşi vom încerca. Din cele 10 variante eate cunoaştem în total pentru cantecul nostru bătranesc, numirile cari se dau eroului principal se repartizează astfel: Marcoş Paşa 1) . . în 3 variante. Marcus Pasa 2) . » 2 (din Vrancea). Marcu Paşa 3) . " 1 variantă. Moş Marcu (Paloş Bătrân) 4) ,,1 » _ Bruiaman Paşa .,) "1,, (din Vrancea). Colceag Paşa 6) "1,, (din Serbia). [Vechi u Paşa 7) "1,, ]. Să corespundă vreuna din numirile acestea numelui real al co­ mandantului oastei turceşti? Şi care din ele? Vedem că predomină aspectul Marcoş-Marcu, care apare în 7 variante. Dac' ar fi să ne călăuzirn numai după frecvenţa unui nu­ me în cat mai multe variante, ar trebui să alegem pe Marcoş-Marcu. Dar am avea un motiv foarte puternic să admitem şi pe altul care apare numai o singură dată, d. ex. pe Bruiarnan sau pe Colceag, da­ că presupunem că ar fi singurul care a rezistat adaptării, păstrăn­ du-se într'un mediu rustic mai conservativ, în vreo localitate izolată în mijlocul munţilor sau în sănul unei populaţii româneşti izolată într'o massă etnică streină, cum ar fi la Romanii din Serbia. In afară de aceasta, Marcoş-Mar cu nu prea sună a turceşte, aşa ca Bruiaman sau Colceag. Ba mai mult încă, s'ar părea că nu­ mele Marcu ar fi aici o adaptare a numelui altui erou de baladă, de origine sudslavică, ce a trecut şi în epica românească: Marko Kra­ ljevic, cunoscut în căntecele bătrăneşti de obiceiu subt numele de Marcu Viteazul. Eroul turc având unele însuşiri comune - în spe­ cial vitejia - cu cel slav, a putut deci să-i împrumute numele. Şi cu toate acestea, dovezile puternice ce aflăm într'unul din cronicarii pomeniţi, ne fac să ne oprim asupra aspectului Marcoş­ Marcu şi să-I recunoaştem că este acel care corespunde numelui per­ sonajului istoric. ') În TOCILESCU, Arhiva Dobrooei şi RĂDULESCU-CODIN, locurile citate. ') În DIACONU, op. cit. varianta Il si l l I. ') În Ov. DENSUSIANU, Flori alese, 'p. 140 sqq. (Extrasă din "H.ăspunsurile la Chestionarul lui Nic. Densusianu". CI'. Ms. Bibl. Acad. Rom. No. 4547, fila 238)_ 4) N. P ĂSCULESCU: Literatura populară românească. Bucureşti, 1910. p. 211 sqq. 5) P. CARAMAN, Culegere inedită. ') GlUGLEA -- V ÂLSAN, op. cit. p. 275 sqq. 7) DIACONU, op, cit. p. 221 sqq., Varianta 1 (Canticu z eru luf}, &l2ssaauac . 5ffl1_" [90] 90 PETRU CARAMAN În adevăr în cronica lui Ludovicus Tubero aflăm personajul "Marcom'us", despre care cronicarul vorbeşte foarte pe larg. Ran­ gul său este şi la Tubero de paşă, ca şi în cântecul bătrănesc, de aceea acest nume este de cele mai multe ori însoţit în textul latinesc al cronicei de epitetul "balys" sau adesea "ballis", care nu-i altceva decât latinizarea cuvăntului turcesc "vaIi" ceeace înseamnă: guver­ nator general al unei provincii 1), sau, cum îi spune uneori chiar Tu­ bero, "praefectus provinciae", adecă un titlu aproape echivalent cu cel de paşă, Il vom întâlni deci pe acest personaj subt forma: "Ba­ lys Marconius" 2), însă în câteva locuri şi simplu "Marconius" 3). În scrierile istorice ale lui Leunclavius, aflăm deasemenea un personaj cu numele Malcozogli 4) sau Marcozo,gli 5), ori subt forma latinizată : Malcoeogliue, Marcozoglius. De obiceiu acest nume este însoţit ca şi în Tubero de titlul "baIi" sau şi mai complet, "baIi beg", deci: .Bali MaIcozogli" 6) sau "BaIi Beg Malcozogli" 7) (latini­ zate: "Balis Malcozoglius" sau "Balis Begus" 8) MaIcozoglius"), Acest personaj, atât in cronica lui Tubero căt şi în istoria musulmană a lui Leunclavius, este pus în exact aceleaşi situaţii şi i se atribue ace­ leaşi fapte, prin urmare e clar că în ambele scrieri este vorba de unul şi acelaşi om. În Leunclavius, numele MaIcozoglius sau simplu Malcoz zius"), apare mai des şi mai de timpuriu ca la Tubero. El aparţine unei familii nobile care a dat multe personaje importante Turciei. Malco­ zoglius, adecă fiul lui MaIcozzius, a cunoscut bine principatele ro­ mâneşti şi Ardealul, iar mai târziu şi Polonia, ca unul ce făcuse ex­ pediţii prin toate aceste ţări. Leunclavius vorbeşte mai pe larg de· spre el cu prilejul unei incursiuni In Moldova când a fost însoţit şi de oaste muntenească 10). Relativ la acea incursiune din anul 1485, autorul ne dă după cronici turceşti ştiri foarte favorabile Turcilor, deşi de aiurea aflăm că ea n'a fost de loc fericită. ') V. V. RAOLOFF: 0""'111"(,, ". cit. p. 5. [124] 1) 124 ION MUŞLEA rarnureş 1), prin anii 1850. Numărul lor variază dela sat la sat. Dacă Răcşenii s'au tinut bine şi au numai 3 familii în comună, la Căr­ măzana sunt în schimb peste 50 de familii (cam 480 de suflete). Nu­ mărul lor e mare şi la Negreşti. Prin satele Ţării Oaşului nu ştim să locuiască Ruteni. Ei Vor fi existat cu siguranţă, într'un trecut poate nu prea îndepărtat, co­ borîţi spre Sud într'o penetraţie lentă, dar Vor fi fost absorbiţi de elementul românesc, Despre aşezarea din trecut a satelor şi originea unei părţi a locuitorilor, găsim ici-coln câte o tradiţie: Călineşteanul Grigor Do. baş, de 55 de ani, ştie că strămoşii lui "o fost din Dob, lângă Săgmar". Locuitorii din Moişeni şi-ar fi trăgând originea, după Szirmay 2), dintr'un oarecare "Moiş", originar din Bicsad, care s'a aşezat pe locul unde e astăzi satul Moişeni. Un informator al nostru (Ion Moiş, din Moişeni, de 61 ani) ne-a supus însă că "Moişănii o ghinit dela Berbeşti, din Maramurăş; o fost oarece om cu patru feciori, cu oile o ghinit la deal, aici la Hută, ş'apoi s'o telepăduit aici, ş'apoi o făcut sat". În sfârşit unii Lecînţeni ştiu până astăzi că înainte "Iăcuiam la Ogrădzele, şî ne-o fugărit orice Tătare, ş'am zi nit între dealuri, la Lecînţa", Ocupaţia şi starea economică. Cu toate că pămantul Ţării Oaşului nu este prea roditor, totuşi nu este sat în care să nu se facă agricultură. Se cultivă mai ales porumb, dar şi grâu, secară, ovăs, cartofi, fasole şi floarea soarelui. Singuri Moişenarii şi Căr­ măzenii au mai putin pământ arabil şi nu cultivă decât porumb. Venituri însemnate aduc în anii mai buni bogatele recolte de "legume", termen subt care Oşenii cuprind diferitele fructe: prune, cireşi, nuci şi mere. Acestea sunt soiurile cari se fac şi se vând mai mult. Înainte de război, fructele - mai ales prun ele _ însem­ nau adeseori pentru Oşeni cel mai important venit al anului. Veneau din "Ţara Nemţească" negustori să cumpere rrunele neculese, să angajeze culegători şi să le ducă cu multă grije împachetate în lăzi. De zece ani şi mai bine, de când aceşti negustori streini n'au mai venit, câştigul adus de cultura fructelor a scăzut mult. Totuşi ni s'a spus că şi în anii trecuţi unii câştigau, când erau recolte bune, până la 30.000 de Lei. Astăzi fructele se desfac mai ales pe piaţa Sighetului. Viile s'au prăpădit, în cea mai mare parte. Odinioară ele dă- ') TACHE PAPAHAGI, Graiul şi (olklorul Maramureşului. Bucureşti 1925, p. XV. ") o). cit. II, p. 334. i '� Iit [125] CERCETARI FOLKLORICE iN ŢARA OAŞULUI 125 deau vinuri vestite. Astăzi nu se mai cultivă decât pe la Călin eşti, Lecinţa şi Oraşul-Nou şi, mai puţin, pe la Racşa şi Bicsad. Oaşul trebue să fi fost pe vremuri o ţară de întins păstorit. Chiar astăzi sunt foarte puţini gospodari cari să nu aibă câteva oi şi capre. La Racşa sunt vre-o 6000 de oi. La Moişeni am găsit patru stăni cu câte 200 de oi şi capre. Numărul lor variază dela sat la sat. Vitele mari sunt în general puţine. Mare parte din an, oamenii sunt departe, pe la locurile cu fănaţe. Mulţi din Oşenii mai săraci, sau cari nu se ajung cu cât le aduce pămăntul, îşi câştigă păinea Ia întreprinderile forestiere din apropierea Negreştilor. Tot în această localitate sunt angajaţi şi la minele de cărbuni. Până de curând se exploata o astfel de mină şi în apropierea Trăsoltului. Înainte de construirea liniei ferate inguste, care leagă Satu-Mare de Bicsad, Oşenii se angajau cărăuşi la trans­ portarea apelor minerale din Bicsad şi Tur. Femeile lucrează în rând cu bărbaţii, la faneţe ca şi la câmp. Iarna e!e ţes la "tiară" materialul îrnbrăcămintei familiei. Tot din mâinile lor meştere ies "ştergătorilell, feţele de perină, traistele şi cămăşile împodobite cu frumoase cusături de formă lineară. Locuinţa. Casa Oşenilor e făcută din bărne de fag sau ste­ jar, cu acoperiş ţuguiat de şindrile sau de paie. Aceste paie sunt fixate prin nişte beţe numite "pozme". La cele mai multe case găsim un "târnaţ" prin care se intră. Uneori stălpii lui sunt frumos săpaţi (v. planşa II, 2). Pe acest târnaţ se aşează în unele sate stup ii (v. plan­ şa I, 1). Alteori intrii direct în tindă, de unde treci în celelalte două încăperi: "soba" - camera de locuit - şi "casa mare", rezer­ vata oaspeţilor şi ocaziilor sărbătoreşti. De multe ori această odaie lipseşte. În camera de locuit găsim un mic cuptor de cărămidă. În tindă, vatra liberă, fără horn, la care se găteşte. "Mâţele" pe cari se clădeşte focul se văd încă in multe case. Pereţii sunt văruiţi, iar pe jos se lipeşte cu lut. Ferestrele, două-trei, sunt mici şi insuficiente. Mobilierul este sumar: într'un colţ al camerii patul, plin cu perini, Îmbrăcate în feţe cu cusături de cele mai multe ori de cu­ loare roşie. Pe lângă pereţi, laviţe şi lăzi cu haine; o masă şi câteva "scaune, un "podişor" pentru ţinut vasele. Pe pereti, icoane litogra­ fiate - cele zugrăvi te pe sticlă au dispărut şi de pe aici -, farfurii şi ulcioare şi "ştergări" sau "ştergătoare" iarăşi cu cusături în cari domină roşul. Acestea din urmă sunt aşezate adesea pe nişte "rude" lungi. Tot în "sobă", rareori în tindă, e aşezată "bărbînţa" cu brânză şi "tonulll cu varză. În curte găsim şura, grajdul şi cotetul. Înapoia casei livada cu pomi fructiferi. O piesă interesantă este poarta, a cărei parte su- [126] 126 ION MUŞLEA perioară e alcătuită dintr'o enormă grindă de stejar - un trunchiu întreg - cu un capăt mai gros in formă de butuc (v. planşa I, 2). Ea se numeşte "vraniţă cu boc" şi poate fi văzută mai ales la Cer­ tedze şi N egreşti, ici-colo şi la Racşa. Hrana. Painea de grâu este un aliment aproape necunoscut. Oşanul trăieşte cu "pchită de mălai" şi mai ales cu mămăligă, care în graiul lui se chiamă, puţin deconcertant, "tocană". Ea se mănâncă mai ales cu brânză sau lapte. Iarna, se mai mănâncă cu cartofi, varză, mazăre, "păstăi usca]", adecă fasole, dar şi cu slănină. Vara cu fasole verde, cartofi şi "pepeni răioşi" - castraveţi. În zilele de post, adeseori se mănâncă numai "madzăre acrîtă cu oţăt", dreasă cu "rântaş cu oloi". Ouă se mănâncă doar la săr­ bători mari şi atunci cu carnaţi : "ratotă cu cârnaţ". În general slă­ nina nu lipseşte in casele Oşenilor, puţini fiind cei cari nu taie porc la Crăciun. O mănâncă rar, mai ales fiartă, ca şi carnea de oaie. Ceeace îi prăpădeşte pe Oşeni, e alcoolul. Vin se bea prea puţin, mai ales de când au pierit cele mai multe vii. Se bea în schimb rachiu mult şi prost, turbure şi adeseori negru, cu un miros greu şi respingător. Tipul şi portul. Majoritatea bărbaţilor oşeni sunt foarte bine legaţi şi voinici (v. planşele III şi IV). Afară de rare excepţii sunt bruni, cu ochii negri, nasul achilin şi trăsăturile regulate. Fruntea mai mult înaltă, este acoperită aproape cu totul de un păr negru ca pana corbului, care acopere şi urechile, iar la ceafă se lasă în plete retezate. "Mai nainte oamenii să purta cu păr lung, nu-l rătundza, îl ţipa peste umeri înapoi" 1). Ceeace surprinde mai mult la tipul Oşanului, este părul acesta căzând bogat pe fruntea rareori senină. Oşanul poartă o deosebită grije părului. Îl spală - "îl leşie" ­ destul de regulat - "numa can Dumineca" -, uneori chiar la două săptămâni, apoi îl unge cu unt. Oşenii mărturisesc destul de greu rostul acestei ungeri 2). Deobiceiu ei explică: "îl dăm cu unt, ca să stea", "nu l-oi lăsa să zboare", sau "de nu, nu stă bghine". Numai bătrănul Moişenar Ion Moiş, cu care am stat mai multe zile de vorbă, ne-a mărturisit, in taină mare, că "îl ungem să nu să facă jigănii'n iel". . Părul e privit ca o mândrie, în special de către bătrâni, cari nu s'ar tunde odată cu capul. Unii tineri au început să şi-I taie. Mulţi şi-l lasă din nou să crească după ce se întorc dela armată, unde trebue să renunţe la el. Pentru Oşenii de demult, numai cei ce se'ntorceau din cătănie sau din temniţă erau tunşi. ')Boine�ti-Petre Ţaran, 61 ani. ') Ea se întâlneşte şi in Maramureş: PAPAHAGI, op. cit. p, XXV. [127] CEI�CETĂRI POLKLORICE IN TARA OAŞULUI 127 Mustata o tund scurt, răzănd şi ceva de subt nas. Barbă poartă numai ,,]îdzii". Portul bărbaţilor nu este de loc complicat: o cărnaşe numită "uioş" sau "cămeşe", aşa de scurtă, încât adeseori lasă buricul des­ coperit. Oşenii spun însă că mai demult acest neajuns nu exista, deoarece toti bărbaţii purtau "curăle late pănă susuori", un fel de ,'Şerpare, aşa cum astăzi abia se mai vede câte unul ici-colo. "Cu cât o fost mai scurtă cărneşa, cu atât mai naltă curaua" - ne asi. gurau nişte bătrâni din Boineşti. Mănecile cămăşii sunt de obiceiu largi, peste măsură de largi, atingănd adeseori o jumătate de metru şi chiar mai mult. Aceasta mai ales la Bicsad, Trip, Certedze şi, fireşte, numai la cămăşile de sărbătoare. La Trăsolţ, Călineşti, Boineşti, Lecinţa, se poartă că­ meşi cu "pomrîişori, un fel de partă strânsă, incrăţită", cu cusături, cari apar şi la umeri (v. planşele III şi IV). Pe deasupra se poartă şi un "chieptar de uioş de cioaric" numit uneori "laibăr". În loc de pantaloni se poartă "gaei", un fel de ismene largi făcute din aceeaşi pânză dură ca şi cămăşile. Uneori, mai ales la feciori, în partea de jos a gacilor sunt cusuţi nişte ciucuri numiţi "roit". Iarna, "gacii" sunt înlocuiţi cu "cioarici" de lână. În picioare se poartă obi ele cu opinci, legate cu curele, iar în sărbători cisme. Cind nu umblă cu capul gol, Oşanul poartă un "clop" mic de păslă neagră, cu marginile întoarse drept în sus, care stă mai mult pe vârful capului, servind mai ales ca podoabă (v. planşa III şi IV.) Tinerii au început să poarte pălării de oraş. Iarna se poartă căciulă. (Unii bătrâni n'o lasă nici în timpul ve­ rii). Opincile sunt înlocuite uneori cu cisme. Ca o haină mai groasă, de apărare împotriva ploii şi a frigu­ lui, se poartă "sumanul" de lână. Atunci când are "miţe" sau "bite", această haină se chiamă "gubă" tv. plan şa IV, 2). Culoarea sumanelor şi a gubelor variază întru cătva după sate. La Trip, Bicsad, Moişeni, Certedze, Negreşti, Tur, Prilog şi Racşa, .se poartă sumane negre. La Lectnţa, Călin eşti şi mai puţin la Căr­ măzana, se poartă mai ales gube albe, "cu bi] albi". Trăsolţul face trecerea între Vestul şi Estul ţinutului, cu sumane sau gube sure. La Boineşti, feciorii poartă o "zadie" albă înainte, ca fetele, ceeace pare a fi o inovaţie de după războiu. Din portul bărbătesc face parte integrantă "straiţa", numită uneori - mai ales la Racsa - si "tască". Zicem p arte integrantă !J ,:) ;> , pentru că Oşanul e nedespărţit de ea. O poartă copiii dela 3-4 ani in sus. Ea e schimbată Dumineca cu una de sărbătoare. Straiţă se [128] 128 ION MUŞLEA pune şi mortului în sicriu. Dacă întrebi pe un localnic cum e por­ tul bărbaţilor, îţi răspunde: "cămeşe, gaci şi straiţă". Straiţa aceasta e făcută din pânză şi are dimensiuni diferite (v. planşeJe III şi IV). Ea e împodobită ca şi baiera care o sus­ ţine, cu broderii de arniciuri colorate. Cele de sărbătoare sunt tot aşa, doar că sunt "mai măndre" şi mai ales mai curate. Rostul lor e purtarea nedespărţitului cuţit - chiar copiii poartă măcar un bri­ ceag - uneori şi a pipei, a amnarului şi a banilor. Pe vremuri, oamenii însura ţi purtau, spre deosebire de feciori, o "taşcă" de piele, tintuită. Astăzi aşa ceva se mai poate vedea foarte rar, la câte-un bătrân. Ca o 'reminiscenţă a acestui obiceiu, în unele sate - cum e Racşa - straiţa e numită şi taşcă. Purtarea strai ţii începând cu întăii ani ai copilăriei - se zice chiar că Oşanul se naşte cu straiţa 1) - a dat prilej la o mulţime de glume şi sati­ rizări, Cei mai necăjiţi în această privinţă au fost Răcşenii, despre cari se susţine că obicinuesc să spună: "Adă-m, mamă, straita să mă'mbrăc". Străinle lor au ajuns şi în strigăturile altor sate. Iată două exemple: Ce poartă Răcşenii 'n taşcă ? Un anari ş'un bot de iască. 10 te gioc, măndro, pă tine, Taşca gioacă prngă mine 2). Femeile au prea puţin din măndra statură a bărbaţilor, fiind în general mici şi adeseori durdulii. Aceasta nu însemnează că nu ar fi frumoase, lucru remarcat şi notat la 1804 de Szirmay, care amin­ teşte de frumuseţea femeilor din Cărrnăzana. În general ele sunt mai puţin brune decât bărbaţii. De cum se ridică puţin, fetele lasă cămaşa lungă pe care o poartă cât sunt mici, la fel cu băieţii, şi pun una scurtă cu măneci largi, strânse în "pomriişori", împodobită aici, la umeri şi la gât cu broderii ("îmbrăduită", cum se zice la Bicsad). Când ea e împodobită şi pe piept, se numeşte "cămeşe cu cheptari" (v. planşa V). Fusta de pânză se numeşte "pindileu". Peste aceasta se poartă o "zadie", care mai de mult era din pânză, iar astăzi e făcută din stofă de târg. Pe vreme rea, femeile poartă suman sau gubă, ca şi băr­ baţii. Ele umblă mai mult desculţe, dar şi cu opinci, în sărbători cu "topânci" sau cisme. ') BARBUL, op, cit. p. 14. ') Boineşti - Petre Rusu, 24 a. [129] CERCETĂRI FOLKLORICE IN TARA OAŞULUI 129 Când sunt mici - până pe la 10-12 ani --, fetiţele sunt pieptă­ nate cu o cărare la mijloc şi au câte o codiţă dată după urechi (Racşa), Mai târziu, cărarea rămâne, părul se împleteşte în două coade cari cad pe spate şi cari sunt prinse uneori de cingătoare. Femeile îşi fac coc. Capul e acoperit cu o cârpă ("chescheneu") co­ lorată cu flori ţipătoare Ia fete şi neveste tinere, neagră la cele mai în vârstă. Chescheneul e făcut din creton, lână şi chiar din mătase sau catifea. Cele de mătase şi catifea sunt pentru zilele de sărbătoare. În sărbători, fetele obicinuiesc să se încingă cu o "pocmată" (sau "pogmată") brodată şi să-şi pună "zgardă" de mărgele. În fie­ care Duminecă poţi vedea două-trei, uneori şi mai multe fete cari se deosebesc de celelalte prin felul cum sunt împodobite la cap. Părul rămâne despărţit în două cu cărarea obicinuită, dar pe obraji el cade în câteva cosiţe, iar înapoi este împletit într'o mulţime de pătrăţele ca o reţea fină lăsată pe spate (v. planşele V şi VI). La capăt el este prins cu panglici de ,) barşon ". Aceasta este aşa numita ))coadă", pe care o poartă ))mniresele", adecă fetele a căror zestre e gata. Deasemenea o poartă miresele la cununie. Această "coadă" este "ţăsută" de către o femeie pricepută şi lucrul ei durează 3-4 ceasuri, uneori şi mai mult. Părul se unge întăiu cu unt. Coada aceasta am găsit-o în toate satele Ţării Oaşului şi pare să constitue o interesantă particularitate a portului acestui ţinut. Pe cap) aceste fete pun şi o }Ocunună" cumpărată dela oraş, făcută din flori artificiale) mărgele şi }Ihusoşi". Firea. La prima întâlnire) Oşanul: nu pare de loc dispus să stea de poveşti cu "domnii'11). El se deschide totuşi destul de re­ pede, dar chiar după ce se împrieteneşte puţin, păstrează ceva din aerul-încăpăţânat şi dărz care-I caracterizează. De originea lui "oşănească" e totdeauna mândru. Nu ştim dacă strigătura : Oşania nu o lăs, De m' or ţînea cu ovăs 2) este o creaţie populară. Fapt e că o auzi în toate satele, spusă cu un aer de mândrie. Dacă întrebi ce e aceea ,)oşănia", ţi se răspunde: "rându din Ţara Oaşului, portu!" De aici .poate şi dispreţul pentru veneticii, pe cari Bicsădenii îi numesc ,)ziituri", ,)lepchituri". Cum am mai amintit, între ţăranii oşeni sunt mulţi posesori ') BARBUL, op. cit., p. 17, însemnează caOşanul sustine că "domili.s min­ cinos· . • ") Cărmăzana= Gheorghe Dobra�,� .. [130] 130 ION MUŞLEA de vechi diplome de nobleţe. În viaţa de toate zilele, nu se face ab­ solut nici o deosebire între aceştia şi foştii iobagi. Din când în când, la cine ştie ce ocazie, apare însă conştiinţa diferenţei de rang so­ cial. Ni s'a povestit că, acum câţiva ani, tatăl u-nui fecior cu avere din Bicsad, s'a dus să peţească pe fata unui "nemiş" din acelaşi sat. Când a aflat despre ce e vorba, nemeşul l-a întrebat: "Cine­ ieşti şi de unde ieşti? Eu nu te cunosc pă tine". Bietul fecior a tre­ buit să-şi caute mireasă Ia Moişeni. Mandria rămâne o caracteristică a Oşan ului. Sensibilitatea şi vulnerabilitatea lui e în legătură cu ea. De aici şi legendarele cer­ turi şi bătăi ale feciorilor la horă. Dintr'o nimica toată - "nu-i place unuia cum gioacă celălalt" - vezi sclipind nelipsitul cuţit şi cur­ gănd sânge; de atătea ori se face şi moarte de om. Ca un fel de scuză, Oşanul iti spune cu un aer fatal: "sângele porunce[şte]"! Unele strigături reflectează bine aceste stări, iar în câteva din ele cuţitul este căntat cu accente cari îti aduc aminte iutele şi .răsbună­ torul sânge al altor meleaguri: Trii cuţite în cura: Unu zbghiară, unu plânge, Unu carne să manănce 1). Caracteristic e si un alt obiceiu al tinutuIui. T1-ăieste încă amin- , , , tirea timpului când feciorul învins într'o luptă - mai înainte poate voinicească, fără cuţit -- nu mai prea avea ce căuta în sat. El urca la munte, să se refacă ori să căştige forţe nouă, pentru ca la in- toarcere să-şi poată lua revanşa, \ Părintele Erdos din Lecinţa ne-a spus că următoarea strigătură face aluzie la acest obiceiu: Lasă-mă mamă, la oi, Batăn înt'u an o doi. Şî la capre v'o doi-trii, Că doară m'oi dobândi 2). Este şi aceasta o trăsătură remarcabilă pentru caracterizarea mandriei Oşanului, Firea lui nu-l prea lasă să ştie nici de glumă. Cu Oşanul nu e recomandabil să glume-şti, căci' nu poţi şti nici odată ce-i cade rău şi nu mai poţi scoate nici o vorbă din gura lui. Aceasta nu însemnează însă că lui nu i-ar plăcea să glurnească sau să ironizeze. Dimpotrivă, spiritul lui glumeţ se vede prea bine în 't Boineşti-Mihai Ciobră, 38. ') Leclnţa=-Mihăilă Rus, 23. În Trăsolt (Ion Pop a lui Mihai, 18) acest vers e înlocuit cu I "Că doar m'oi tnzigăni 1" [131] CERCETARI FOLKLORICE îN ŢARA OAŞULUI 131 n It I g strigăturile - de cari va fi vorba mai încolo -, ca ŞI în poreclele ce si le dau reciproc, după sate 1) . • Ar fi greşit să se creadă că Oşanul nu e bun la suflet. În fie: care an, după-amiaza zilei de Sf. Gheorghe e rezervată pentru ara­ tul locurilor celor lipsiţi de mijloace. Candrea aminteşte şi că "iarna (de obicei de Crăciun) cară din pădure lemne la văduve şi la săraci". Ospitalitatea Oşenilor este deasemenea bine cunoscută: noi înşine ne-am bucurat de ea în mai multe rânduri. Viaţa religioasă. Cu prea mici şi neînsemnate excepţii, toţi Românii din Ţara Oaşului apartin bisericii greco-catolice, Este inte­ resant de ştiut că acum o sut� de ani, sate întregi erau încă orto­ doxe: astfel Călineştii şi Racşa 2). În trecerea la Unire a Oşenilor, episcopia de Muncaciu pare să fi avut un rol important 3). Chiar şi originile Mănăstirii Bicsadului, care-şi ridică turnurile pe o colină din centrul Ţării Oaşului, dominând ţinutul, sunt în le­ gătură cu aducerea Ia Unire a Românilor oşeni. Întemeietorul ei pare să fi fost "un anume Isaia, grec dela Atos, fost paroh în Ca­ reiu, ... :.. care se indatori faţă de Carnilli, că-i va aduce pe toţi (Românii din aceste părţi] Ia, Unire chiar şi fără voia lor" 4). Înfiinţată la 1689 5), mănăstirea fu arsă Ia 1703, iar egurne­ nul ei ucis. După Iorga, făptuitorul ar fi fost "un hoţ şi se dădu vina pe Români". Cei trei călugări se imprăştiară şi mănăstirea nu fu refăcută decât la 1753, de către ordinul bazilit, care ridică aici, la 1769, clădiri de piatră. De atunci ea fu i'n continuu locuită şi di­ rijată de ordinul acesta. Ungurii recunoşteau 6) că "ordinul bazilit a făcut mult la Bicsad pe terenul maghiarizării, mănăstirea fiind sin­ gura instituţie morală ungurească în Oaş". Într'adevăr lucrul acesta este de crezut, pentru că atmosfera. românească mai pronunţată a mănăstirii datează abia dela înfăptuirea României Mari. Subt regimul unguresc, călugării, 2-3-4 la număr, erau Ruteni. O strană era "rusească" (rutenească], cealaltă românea­ scă, pentru că la anumite sărbători, Sân-Petru şi Si. Mărie (mare şi ') Vezi lista acestor porecle la CANDREA, Of. cit. p. 5. Noi dăm numai câ­ teva variante şi completari: Boineştenilor li se spune "coşărci", dipce sărit oa­ meni fără vlaste"; Călineştenilor li se zice "caciori", ceeace in Oaş pare a In­ semna un fel de "porc tarcat" şi aceasta pentru că ar avea pete albe pe piele; Lecinţenii sunt porecliţi • ţicători", ceeace însemnează ciocănitori; in sfârşit Moi­ senarilor li se zice "talhari" - "dipce chiar sănt ", • ") SZIRMAY, op. cit. II, p. 328, 336. ") Seatm âr uâr megye, p. 494. 4) IORGA, Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramureşene. p. XLIX. 5) Seatmdr udrmegye, p. 46. 6) Ibidem. 9* [132] 132 ION MUŞLEA mică) mii de pelerini români veneau la "bulei" din toate părţile. Şi astăzi - când "ruseşte" nu se mai slujeşte decât atunci când vin credincioşi ruteni -, numărul pelerinilor trece de zece mii şi ei vin şi din Maramureş şi Cehoslovacia 1), în bună parte atraşi şi de vestita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Spre deose­ bire de vremurile dinaintea prăbuşirii monarhiei austro-ungare, astăzi se face la mănăstirea Bicsadului operă românească constructivă, subt vrednica conducere a egumenului Atanasie Maxim, ajutat de cind preoţi şi doi clerici.În ultimii ani s'a instalat şi o tipografie. E probabil că existenţa mânăstirii, spre care de atâtea ori pe an se îndreaptă, prin satele oşeneşti, lungi convoiuri de pelerini, a exaltat în oarecare măsură credinţa Oşeni lor. La păstrarea religio­ zităţii lor au contribuit şi preoţii de astăzi şi cei din trecut, unii din­ tre ei adânc devotaţi chemării lor. E păcat că anumite provocări de lupte confesionale le subminează din când în când autoritatea. Bisericile Ţării Oaşului gem de lume în Dumineci şi sărbători. Slujbele sunt lungi, dar nimeni nu se mişcă. Pe pereţi îţi atrag a­ tenţia numeroasele "troiţe", lumânări groase de ceară, pecari-Oşe­ nii le aprind în timpul "litiei". Aproape pretutindeni bisericile sunt clădiri nouă, frumoase şi încăpătoare. Doar la Lectnţa se mai păs­ trează vechea biserică de lemn ridicată în anul 1735 9), astăzi o ve­ nerabilă ruină în care se mai slujeşte cu toate acestea. Am observat că în pereţii ei exteriori sunt bătute mici cruci de lemn. Ni s'a explicat că crucile dela morminte putrezind, se bate o astfel de cruce într'un perete al bisericii, pentru ca totuşi să se păstreze o pomenire a mortului. Acest obiceiu a fost general în Ţara Oaşului - ne spunea părintele Erdos din Trăsolţ -, dar de când cu nouile biserici de piatră, crucile nu se mai pot fixa aşa de bine în zid şi obiceiul a fost lăsat. Sărbătorile sunt ţinute cu sfinţenie, deasemenea posturile. În privinţa moralităţii însă stările nu sunt din cele mai fericite. Satele gem de concubinaje, de copii din flori şi această situaţie se dato­ reşte, în parte, neadmiterii divorţului de către biserica gr'eco-catolică. Acest lucru exasperează pe unii în aşa măsură, încât sunt în stare să .recurgă la orice mijloace pentru a ajunge la o despărţire, chiar până la a răspândi în sat vestea şi a încerca să dovedească - ca o femeie din Moişeni - că bărbatul ei este... strigoi. ') Intr'o revistă ungureasca de acum 90 de ani (Hirn(jk, 1841, p. 35) aflăm informaţia că la Sf. Maria-mică veneau in procesie pŞvabii din Bukalja şi cei de pe la Carei, Ruşii din Verchovina �i Ungurii şi Românii din Sătrnar, Ugccea, Maramures, Chioar, etc. a. . 1) S;atl1uir oârmegye, p. 110. [133] CERCETARI FOLKLORICE îN ŢARA OAŞULUI 133 Starea culturală a Oşenilor nu este din cele mai fericite. Pro­ centul analfabeţilor este enorm. Pe la 1910 la Lecinţa, din 482 lo­ cuitori, abia 26 ştiau să scrie şi să citească 1). Situaţia nu este nici astăzi mult, mai bună. Copiii nu sunt prinşi la şcoală decât iarna, când adeseori cei din satele tr esfirate nu pot veni din cauza zăpezii mari. Mulţi din cei cari ştiau să citească în tinereţe, cu vremea au uitat cu totul. În drumurile noastre prin Ţara Oaşului, n'am pome­ nit să găsim în casele ţărăneşti o gazetă românească, lucru care se vede în atătea părţi ale Ardealului şi cu atât mai puţin o carte. Subt vechiul regim de altfel, şcoala a fost mai mult un mijloc de maghiarizare. Am amintit mai sus rolul pe care l-au avut ­ după chiar mărturisirile Ungurilor - atât mănăstirea Bicsadului, cât .şi instituţiile de binefacere ale fostului ei egumen Arcadie Păszthori. Barbul 2) ne dă o listă considerabilă de maghiarisme strecurate în limba Oşenilor. Şi astăzi, după zece ani dela Unire, aproape toate numirile funcţiunilor administrative şi diferiţii termeni tehnici au ră­ mas ungureşti. E extrem de trist - şi totuşi trebue să o spunem - că unii din preoţii Oşenilor continuă să vorbească, în familie, ungureşte. Să nădăjduim că alături de şcolile, acum româneşti, ale fiecă­ rui sat, tipografia care s'a deschis la mănăstirea-Bicsadului va răs­ pândi cât de puţin din binefacerile culturii şi din cartea românească şi în întunecatul ţinut al Oaşului. II. FOLKLORUL. Consideraţii generale. De sigur, nu poate fi vorba de o în" cercare de a examina folklorul Ţării Oaşului ca o unitate indepen­ dentă, oarecum deosebită de restul folklorului românesc, pentru că folklorul Ţării Oaşului însemnează doar contribuţii la folklorul ro­ mânesc. Studiarea din punct de vedere folkloric a fiecărui ţinut în parte este însă un fericit mijloc de a ajunge la o cunoaştere cât mai de­ plină a folklorului nostru. Unele particularităţi locale - datorite in­ fluenţei popoarelor conlocuitoare sau vecine - dau un aspect de­ osebit folklorului cutărui ţinut. Alt ţinut interesează prin stadiul mai adânc de primitivitate în care s'au păstrat o seamă de elemente folklorice. Ţara Oaşului prezintă un interes considerabil pentru folklorul !omânesc, din arnăndouă aceste puncte de vedere. ') Seatmdr udrmegye, p. 109. 2) Az avasvidiki nyelujar as, p. 41-56. [134] 134 ION MUŞLEA "Închişi ca între nişte ziduri de piatră, isolati aproape complet de locuitorii din alte regiuni" - cum îi arată Candrea 1), Oşenii au păstrat cu sfinţenie, o mulţime de resturi ale unei lumi sortită pieirii astăzi, când vechea şi interesanta civilizaţie a satelor noastre face loc, cu atâta repeziciune, unei civilizaţii de duzină. În Ţara Oaşului practicile magice trăiesc încă neatinse. Fe­ tele mari îşi caută, cum vom vedea, norocul la dans, jucând goale în jurul mătrăgunii scoase din pământ după rituri datând din epoci imemoriale. Ciobanii obicinuesc încă, în aproape toate satele ţinu­ tului, să aprindă "focul viu" prin frecarea a două bucăţi de lemn. Fata-pădurii e gata şi astăzi să momească în braţele ei de dihanie păroasă pe feciorii cari rătăcesc prin codri şi răspund chemării ei. Fărămituri din vechiul cântec al fetei în primejdie să-şi piardă oile şi viaţa, se mai aud încă în fiecare sat al Ţării Oaşului. Tot din de­ părtate timpuri, în cari păstoritul era mult mai răspândit, s'a păstrat pretutindeni povestea ciobanului omorît de tovarăşii săi - "Mioriţa"-, ca una din cele mai iubite din vechile colinde păstoreşti ale ţinutului. Am amintit numai câteva din elementele cari prezintă imediat Ţara Oaşului ca o sursă foarte preţioasă pentru folklorul românesc. În ce priveşte influenţa popoarelor con locuitoare - nu credem că Oşenii ar fi împrumutat mult dela Ungurii veniţi, de altfel, destul de târziu între ei şi trăind izolaţi în satele lor. Mai simţită poate să fi fost influenţa Rutenilor din satele învecinate, cari astăzi cad în Cehoslovacia. Din elementele pe cari li le datoresc Oşenii, vom cita aici obiceiul de a pleca în fugă dela biserică, în noaptea În­ vierii şi credinţa în anumite fiinţe fantastice. Dacă e să apropiem aspectele caracteristice ale folklorului Ţării Oaşului de acele ale altui ţinut românesc, asemănarea cu Mararnu­ reşul se impune, fireşte, din capul locului. Tache Papahagi 2) crede, cu drept cuvânt, că între cele două ţinuturi a existat "şi ... o oare­ care continuitate etno-psihică ... în decursul secolelor" 3). Mara­ mureşul este de altfel singurul ţinut învecinat cu Ţara Oaşului din care avem multe şi bogate culegeri folklorice 4). Lipsa culegerilor din părţile sătrnărene, ale Băii-Mari şi ale Ugocii, ne Împiedecă să ne ') Graiul din Ţara Oaşului, p.4. 2) Graiul şi folklorul Maramureşutui, p. LlV. a) Cf. şi informaţiile noastre referitoare la o origine maramureşeană a satului Moiseni (p. 124). 4) AL�XANDRU ŢIPLEA, Poezii populare din Maramureş. 'Extras din Ana­ lele Academiei Române. Seria II. Tom. XXVIII. Bucureşti 1906; TIT BUD, Poezii populare din Maramureş. Bucureşti 1908; I. BÎRLEA, Cântece pofror ane din Maramureş. Bucureşti, 1924. 2 volume; TACHE PAPAHAGI, op. ciI. [135] CERCETĂRI FOLKLORICE iN ŢARA OAŞULUI 135 pronuntărn asupra asemănării folklorului oşan cu acela al acestor tinuturi. , În cele ce urmează vom căuta să prezentăm, pe scurt, diferite genuri ale folklorului oşan, dela balade şi căntece, până la practi­ cile magice şi superstiţii. După aceea vom trece la obiceiurile de­ la naştere, nuntă, moarte şi sărbători - pe cari le-am grupat într'un capitol aparte (III) -, pentru ca să ajungem apoi la textele propriu zise, la sfârşitul cărora am adăugat şi câteva (CCCXC-CCCC) refe­ ritoare la păstorit şi viaţa de mai de mult a Oşenilor, Balada. Literatura populară a Ţării Oaşului e destul de bo­ gată, cel puţin în ceeace priveşte anumite genuri. Altele in schimb, surprind prin sărăcia lor. Aşa este cazul baladei, un gen aproape inexistent în acest ţi­ nut. Ne surprinde cu atât mai mult acest fapt, cu cât în vecinăta­ tea imediată, Maramureşul oferă - vezi recenta culegere a lui Tache Papahagi - o bogăţie puţin obicinuită în domeniul baladei. Oşenii nu numai că n'au posedat facultatea creatoare în acest dome­ niu poetic, ci, mai mult, dau dovadă că balada, cu suflul epic pe care îl pretinde, nu a convenit în general spiritului lor, prin exce­ lentă neastâmpărat şi satiric. Să fi avut balada mai de mult o circu­ laţie mai mare în acest ţinut? Weigand 1) a cules o baladă despre "Pinteail, Candrea 2) alta despre sora care-şi otrăveşte fratele. Noi n'am mai putut găsi nici una din acestea, oricât ne-am silit să le descoperim. Tot ce am putut nota a fost un fragment slab şi incom­ plet din cântecul românesc al "Lenorei il (text. II.) Cel ce ni l-a spus, vestit în toată Cărrnăzana ca singurul meşter de astfel de "hori", a început să recite şi altă baladă, "a Vilii", din care ne-a putut spune doar: "Pă cea coastă cu măcriş, S'o tălnit Vila cu Chiş". Despre aceşti doi eroi mai ştia să spună că "o fost vitej mari, o umblat pă la Maramurăş" 3). Un bătrân din Boineşti, ne-a spus,. pe jumătate în proză, "horia Gruii" (text. 1). Iar la Moişeni, o ne­ vastă tânără "horia mea, cum am cantat de bănat c'am făcut cop­ chilu" (text. III) - de fapt un fragment din balada nevestei fugi te, aşa de cunoscută în Maramureş 4). Concluzia ce se desprinde din cercetările făcute de noi, e că ') Samosch- tind Theiss-Dialekte, p. 70-72. ") Op. 7it. p. 42-43 (text. XXXIX). ') Vezi o baladă în care se întâlnesc aceste nume L1 PAPAHAGI, op, cit. p. 117. 4) PAPAHAGI, op, cit. p. 113-4 (CCCXCV). [136] '136 ION MUŞLEA în Ţara Oaşului balada este un gen aproape necunoscut, care nu trăieşte şi nu se propagă, cu toate că în ţinutul Maramureşului ve­ cin ea are o vitalitate extraordinară-sjn acest sens pledează şi fap­ tul că "Mioriţa" s'a transformat şi aici în colindă 1). Credem că mai potrivit e să vorbim aici, decât in altă parte - la "tradiţii" de pildă - despre "horia fetii" care şi-a pierdut oile. E vorba de un cântec, răsunănd din depărtări de veacuri, pe care Oşenii îl zic din 1/ trâmbghită ii, ştiind să dea însă şi câteva versuri. Noi am crezut că e bine să notăm cât mai multe variante ale lui şi cu toate amănuntele posibile. Astfel am .ajuns la cele şapte texte (IV-X). Atmosfera de baladă, şi mai ales cele două variante cu versuri mai multe, ne fac să ne întrebăm dacă nu e vorba de o baladă veche, din care n'au mai rămas decât aceste câteva versuri? Ne gandirn la căntecul fetei care şi-a pierdut caprele în munţi, cântec care constitue, după cum se ştie, întâia atestare a poeziei noastre populare. Suntem de părere că în această direcţie ar fi bine să se facă cercetări cât mai multe şi în Maramureş 2), şi în alte ţinuturi din Nordul Ardealului. Poate că aflarea unor variante cu versuri mai numeroase, ar duce la descoperiri preţioase. Doina şi strlgătura, În ceeace priveşte poezia lirică, Oşenii sunt mai puţin săraci, deşi nu se poate susţine că doina are la ei vitalitatea din alte ţinuturi ardelene şi româneşti în general. De sigur, o încercare de a-şi vărsa dorul, urîtul, supărarea, sau alte senti­ mente în cântec, nu lipseşte nici Oşanului. În cel mai ascuns colţ al ţinutului, la Cărrnăzana, o femeie care n'a ieşit în viaţa ei dintre dealurile Oaşului, te primeşte cu: Daina, măndră, şî daina, Şî iară daina-daina. Cine-o dzîs daina-daina, Arsă i-o fost irima, Ca şî mriie acuma 3). Alta, ca Mărie Rus, nevastă tânără din Moişeni, îţi mărturiseşte neîntrebată : "Câte ştiu ieu din capu mnieu ! Că m'am năcăjit mult ... Încă mnie-rn place să margă a mele amaruri în lume. Căndu-s supă­ rată, horesc, că mă mai mangăi". Satul acesta pare de altfel cel mai bogat în "hori" - acesta e numele doinei în Oaş. Poate că trebue să vedem aici şi o influ­ en�ă a Maramureşului de care nu-l despart decât nişte dealuri, sau 1) Despre ea vezi p. 139. ") Unde a cules-o PAPAHAGI op, cit. p. XLVII-XLVIII. a) Cărmăzana=-Mărie Bura, 55. _1·1-. 1 [137] CERCETĂRI POLKLORICE tN ŢARA OAŞULUI 137 chiar originea maramureşeană a Moişenarilor, despre care am amintit mai sus. În "horile" culese de noi - dacă putem să ne permitem o clasare la un material aşa de restrâns (text. XI-LVII) - e vorba mai ales de înstreinarea fetei măritate în alt sat, de urîtul ei, de jalea feciorilor plecaţi la cătănie - cel mai mare necaz al acestora e că ,.n'or mai mulge oi la stână" - doine de jale, de dor, de înfră­ ţire cu natura, blesteme asupra iubiţilor necredincioşi şi prea puţine în legătură cu "pribăgia" sau haiducia. În Oaş, doina nu se aude însă, ca în alte părţi, la orice ocazie. Trebue să insişti mult ca să ţi se spună câte una. Ai impresia că oamenii nu sunt de loc dispuşi să arate ce au pe inimă sau că doinele sunt rare. Şi e păcat, căci unele "hori" sunt de o profunzime şi frumuseţe puţin obicinuită. Adevărata poezie a Oşanului - în sensul: versificaţie - o constituesc strigăturile sau chiuiturile, numite aici mai ales "ţîpuri­ turi" , "iuituri" , dar şi "strîgete" şi chiar "hori" (text. LVIII-CXLI). În Oaş nu se "ţîpureşte" numai Dumineca, la horă. La munca cârn­ pului, la făcutul fânului, acasă în og-radă, seara, pe drum, - toată lumea "ţîpureşte". Toată lumea, adecă nu. numai feciorii şi fetele, ci şi bărbaţii, femeile şi chiar copiii 1). E seară târziu şi departe auzi \111 zvon de cântec; pleci urechea în nădejdea unei doine - şi de­ sluşeşti un "Ţura, lele ... tI Aşa încep în Oaş cele mai multe "ţîpu­ rituri" 2). Oameni din Racşa şi Cărrnăzana ne-au explicat că acest "ţura" se adresează ceteraşului. Socotind după strigături ca: Hai, ţurai lele, măi Pătru, Tralgej-ne nouo cu arcu Tragă-t dracu sufletu 3), această explicare apare verosimilă. Aceste strigături se cântă pe o singură melodie cum nu se poate mai monotonă. Este de altfel singura arie pe care am putut-o auzi în Ţara Oaşului 4). ') La Tur, un băieţel de 11 ani, Vasti Lupiscă, ştia o mulţime de stri­ gături, din cari am şi cules câteva (text. CXXXVI-CXXXIX). ") Strigături cu acest început întâlnim şi în Maramureş (de ex. la BIRLEA, of. cit. Il, p. 307 (No. 198): "Hop, tură, tură, rnăi Andrei, De s'ar rumpe arcu'n trei Şi gru m azu ceter ei" . ') Trăsolţ= Nlcoară Solorneş, 21. 4) Cf. şi CANDREA) op. cit. p. 7. [138] 138 ION MUŞLEA În Oaş supărarea nu se alină cu doine, CI cu strigături: Iară-s cu rău lumii Iară'ndearnn'a ţipuri 1). La auzul strigăturii, munţii ŞI apele se clătesc, după rnărturi­ srrea Oşan ului : 10 aşa oi tipuri, De şi munti s'or clăti. Ţipurit-am can m'am dus, De-o şt stat valea de' curs Ş'oi ţipuri când oi mejrge], De-a şî sta de curs vale 2). Strigături le acestea le face oricine. Cum? » Tăt gandesc câte una; le gândesc la olaltă, sărnălesc din cap" - ne spunea Gheorghe Dobraş, fecior de 21 de ani, din Cărrnăzana. Sunt însă unii mai dotaţi şi vestiţi pentru alcătuirile lor în versuri. La Cărrnăz ana, toată lumea ştia ca mare rneşteră pe o oarecare Irinca Tomoaii, pe care ne-a fost însă imposibil s'o găsim 3). De multe ori e greu să faci deosebirea între "ţîpuritură" şi doină. Aceasta şi pentru că nu toate "ţîpuriturile" sunt batjocori­ toare sau ironice - cum ne-au obicinuit strigăturile din alte regiuni. Totuşi majoritatea lor se ocupă de femeile ori fetele leneşe, cochete, urîte ori stricate. În unele sunt batjocoriţi şi feciorii slabi. Sunt câ­ teva în cari apare o interesantă tendinţă de autoironizare. În unele ironia se dovedeşte fină; păcat că multe sunt de-a-dreptul grosolane. Colindele. După hori şi ţîpurituri, cea mai bogată ramură lite­ rară a folklorului oşan, o constituesc colindele (text. CXLII-CLXIII). În general sunt vechi; rar de tot se întâmplă să auzi, dela copii sau ') Cărmăzana-Grigore David, 51. ') Lecinţa - Vasîle Fuşlea, 30. a) Ca o contribuţie la felul in care se creează versurile populare, cităm următorul fapt: Vasile Finta, un Bicsădean de 54 an i şi om cu stare, se oferă de bunăvoie să ne spună ţlpuritura urrn atoare r, Atâta mni-i ograda Cât împrăştie cloşca Şi ogoru cânepchii Cât împrăştie puii. Cineva ne atrage atenţia că aceste versuri nu sunt: fără legătură cu biografia celui ce ni le-a spus. Vasile Finta ne-a mărturisit într'adevăr că versurile au fost făcute de el, in tinereţe, când pe neaşteptate, in urma unei certe In familie, s'a pomenit că a rămas fără .Ieacă" de pământ. Atunci şi-a vărsat focul în versurile citate: "M'am sărnăluit aşa că cum să dzîc". [139] CERCETĂRI POLKLORICE !N ŢARA OAŞULUI 139 Oile cele cornute Coborînd în gios pre munte, Oile cele bălăi Coborînd în gios pre văi, Mnirencile cu lănele Şi mneii cu danţurile, Că le-am ţinut tare bine Toamna şi primăvările 1). feciori, şi "În oraşul Vifleem" sau "Trei crai dela răsărit". Jumătate din cele notate de noi sunt religioase. În cele cu conţinut profan e vorba mai. ales de păstorit, dovedindu-se şi astfel cea mai veche şi cea mai iubită îndeletnicire a Oşeni lor. În aproape fiecare sat al ţinutului aflăm bătrâni - şi chiar tineri - cari cunosc "c6rinda păcurarului", care nu e alta decât "Mioriţa". Toate cele şase variante notate de noi (text. CXLII­ CXL VII) sunt scurte - unele fragmentare - şi semănând mult între ele. Cele mai multe se sfărşesc cu frumoasa imagine a ciobă­ naşului care cere să fie îngropat cu fluieru şi "trâmbg-hita" şi să fie jelit de: Tradiţiile. Despre trecutul lor mai îndepărtat, Oşenii nu ştiu să povestească aproape nimic. Fireşte, nici urmă de tradiţii în legă­ tură cu originea lor macedoneană sau spaniolă, despre cari vorbesc intelectualii localnici. Vremurile cele mai vechi sunt pentru ei acelea în cari împăraţi fără nume se băteau pentru pămăntul Ardealului. Nume de ţări şi de locuri, sunt aruncate la întâmplare. Ruinele de lângă Boineşti, "Belevar", sunt şi ele amestecate în unele tradiţii (text. CL VI, CLXXIV). Mai multe se spun despre vremurile în cari "Tătarele" - cum li se zice în Oaş Tătarilor - prezentaţi uneori ca fiind "giumătate de om, giumătate de căne" (text. CLXVIII), ajungeau până în ţara lor. Despre aceştia poţi auzi în fiecare sat câte ceva. Toate tradi­ tiile acestea - unele localizate la Bicsad sau Certedze - se reduc însă la două-trei tipuri: casele făcute cu două uşi, pentru a putea fugi pe una când Tătarii intrau pe cealaltă (text. CLXX). Tătarul în­ necat în butea cu curechiu (text. CLXXI) - despre care se pove­ steşte şi în Maramureş 2) şi mai ales nimicirea unor hoarde tătăreşti în acelaşi ţinut, prin doborîrea peste ele a unei păd uri pe jumătate tăiate (text. CLXXII � CLXXIII). Această tradiţie, pe care iarăşi o în- ') Cărmăzana-Grigor Homa, 58. ') PAPAHAGI, Graiul *i jolklorulll!Ji;rramure*ttlui, p. 159. [140] 140 ION MUŞLEA tălnim şi în Maramureş 1), trăieşte în Oaş foarte intens. Faptul se explică poate şi prin împrejurarea că reuşita fugăririi- Tătarilor la Borşa, fapt petrecut la 1717, se datoreşte în mare parte uriui iobag român din părţile sătrnărene, pe care Szirrnay 2) îl numeşte Karăt­ son T6dor. Un singur viteaz- "pribeag", cum zic Osenii - trăieste, du­ pă cât am putut' constata noi. în traditia' Ţării Oaşului: Pint�a. De­ spre acesta însă, poti afla câte ceva în fiecare sat (text. CLXXIV­ CLXXX). Explicaţia o dă pe de o parte faptul că epoca în care şi-a făcut el isprăvile, nu e aşa de îndepărtată, Pintea murind în anul 1703 3). Pe de altă parte faptul că locul vitejiilor lui a fost da­ că nu chiar Ţara Oaşului 4), imediata ei vecinătate: Maramureşul "), Baia-Mare şi ţinutul dela Nordul Ţării Oaşului, care cade astăzi în Cehoslovacia. În imaginaţia poporului figura lui Pintea a luat pro­ portii fantastice: la Boineşti, de exemplu, "pribeagul" e pus în le­ gătură cu legendarii "urieşi" (text. CLXXIV). După cele câteva poveşti, snoave şi legende pe cari le-am putut nota (text. CLXXXI -CLXXXVI), nu ne putem face, fireşte. nici pe departe, o idee despre bogăţia lor în Ţara Oaşului. Întăm­ plarea a făcut ca între ele (text: CLXXXI) să fie şi o variantă a ve­ stitului "Dănilă Prepeleac" al lui Ion Creangă. Ea prezintă interes şi prin faptul că din Ardeal nu s'a publicat decât o singură pove­ ste cu acest motiv 6). Ghicitorile (text. CLXXXVII - CCXXVIII) sunt cunoscute nu­ mai subt numele de "ciumurlituriii şi "ciumilituriil• Ele nu prezintă totdeauna un interes deosebit faţă de acelea din alte ţinuturi. ,) PAPAHAGI, p. 157, 159. 1) Seatmâr udrmegye feeuese ... 1, p. 63. a) IOAN Por RETEGANUL, Pintea Viteazul. Braşov, p. 60-62. Însernnăm mai mult ca o curiozitate, că după o informatie a acestuia, Pintea ar fi fost şi con­ ducătorul Românilor din tinutul Oasului in miscarea contra propagării Unirii, el si tovarasii săi o�orând si pe egumenul Isaia Kărolyi, intemeietorul Mână- sti;ii Bicsadul ui. • 4) SZIRMAY (op. cit. p. 376), insemnează Insă că Pintea işi avea un adăpost _ in stâncă - în apropierea satului Racşa, între dealurile Komsa sau Nyală­ Mai reproduce şi o tradiţie, după care, orăşeni! din Baia-Mare, văzând că nu-l pot cu nici un pret prinde viu, au pus pe bărbierul lui propriu să-i taie gâtui. Pintea, rănit, ar fi luat scaunul pe care şedea, trăntindu-l In capul bărbierului dăndu-si apoi amăndoi sufletul. Textul nostru CLXXX nu este fără legătură cu această traditie. Şi bătrânul Alexe Dubo, din Racşa, ştie că "la Conja o trnblat Pintea". Cf. si CANDREA, op, cii. p. 29, text XIX . s ) Vezt şi tradatiile dela PAPAHAGI, op, cit. p. 153. ') "Stan Bolovan", publicat de I. POP-RETEGANUL în Poueşti ardeleneşti IV,3. [141] CERCETĂRI FOLKLORICE IN ŢARA OAŞULUI 141 Acelaşi lucru îl putem spune despre bocete - cunoscute nu­ mai subt numele de "cântece" (text. CCXXIX -CCXXXI), cânte­ cele de leagăn (text. CCXXXII-CCXXXVII), [ocurile de copii (text. CCXXXVIII - CCXLIII) şi formuletele lor (text. CCXLIV­ CCXL VIII). Însemnărn că acestea din urmă sunt extrem de rare. Practice magice, descăntece, credinţe şi superstltli. Am a­ mintit de mai multe ori despre primitivul care trăieşte în fiecare Oşan. Cea mai bună dovadă despre aceasta, o constitue mulţimea practicilor magice, a descântecelor, superstiţiilor şi credinţelor în­ tr'o lume de fiinţe create de fantazia lor. S'ar putea spune chiar că această parte. şi nu literatura, constitue adevărata bogăţie a f olklo­ rului oşan. Noi am căutat să dăm o cât mai largă atenţie acestui fel de materiale, mai ales că până acum s'a cules prea puţin din ele, în majoritatea ţinuturilor cercetate. Deşi nu arareori am întâlnit piedici şi rezistenţe, adeseori crezute de neînvins, insistenţa noastră a făcut ca un număr de Oşeni - şi mai ales de Oşence - să ne dea putinţa să aruncăm o privire în această lume a superstiţiei şi a magiei populare. Oşanul recurge de foarte multe ori la "ceva babă", la meştera satului. I-a deochiat cineva un copil ori o vită, nu mai dă vaca lapte, vrea o fată să se mărite mai curând ori să nu se mărite o rivală, sau doreşte o femeie să aibă copii ori să-şi recapete iubirea bărbatului necredincios, nu există decât un drum: la babă. Femei' cari să ştie' să descănte de deochiu, se găsesc în toate satele Oaşului, destule. Dar sunt 'şi unele foarte vestite; la cari vin şi oameni din satele vecine, sau chiar mai îndepărtate. De cele mai multe ori e greu să le obţii încrederea şi să le faci să spună câte ceva din cele ce ştiu. Multora le e frică să nu fie bănuite de legă­ turi cu diavolul 1). Trebue să insişti mult asupra faptului că ştii că descântecul e "dela Dumnezeu" 2). Numai aşa am putut culege un număr destul de- mare de descântece (CCXLIX-CCLXXIV). Poate nicăiri ca în Ţara Oaşului nu umblă fetele atâta ca să găsească mijlocul de a fi ele cele mai căutate la "danţ". Am re­ uşit să obţinem câteva descrieri amănunţite despre interesanta prac­ tică a săpării şi aducerii mătrăgunei (text. CCLXXV - CCLXXIX), despre care, după cât ştim, literatura noastră folklorică e foarte să- ') Lucrul acesta ni-l repeta mereu femeia Mărie Dobaş, din Călineşti, care �tia multe vrăji interesante. ') Atât la Moişeni, cât şi la Racşa n'am putut culege nici un descăntee Dnminecă dimineaţa, babele susţinănd cu tărie că nu pot spune "câtu-i lumea'n lteserică". [142] 142 ION M{jŞLEA racă în amănunte 1). În legătură cu căutarea fetelor la joc, am găsit I şi cateva interesante "descantece de danţ" şi de apărare în contra urii care se "ţîpă" pe fete de duşmancele lor, precum şi o seamă de' practice, interesante, pe cari le îndeplinesc singure, fără ajutorul ba­ belor, mai ales la marile sărbători de iarnă: Anul-nou şi Boboteaza (text. CCLXXX -CCLXXXV). Am putut nota şi câteva vrăji (text. CCLXXXVI-CCLXXXVIII) in legătură cu adusul iubitului sau iubitei şi o serie de interesante ,practice menite să ducă la o fecundare a femeii sterpe, a opririi. bărbatului de a petrece cu femei streine, a reda potenţa bărbatului, a despărţi pe cei ce se iubesc, etc. (text. CCLXXXIX -CCC), toate pline de interes, fie prin noutatea lor, fie prin ciudăţenia unor detalii 9). Duhuri necurate şi tot felul de fiinţe fantastice păndesc pe bie­ tul Oşan, în special noaptea. Diavolul, pe care fiecare l-a văzut în- / trupat într'alt chip (text. CCCI -CCClIl), nu este apariţia cea mai primejdioasă. Dar iată teribilele "bosorcoi", "borsocoi" sau "bosărcăi li. Subt acest nume se înţelege în Oaş atât femeile cari iau laptele vacilor (text. CCCIV -CCCVl), cât şi un anumit strigoiu, termen pe care nu l-am auzit de loc între Oşeni. Foarte rar e vorba de omul care se face strigoiu după moarte (text. CCCXIII). Bosorcoiul Oşeni lor este strigoiul viu, copilul pe care moaşa, observăndu-l Ia naştere 3) că va fi bosorcoi, îl destinează să fie bosorcoi "pe" cutare animal - mai adeseori pe lupi, şi mai rare ori pe peşti, pe păsări ori pe altceva (text. CCCVII -CCCXV). În această credinţă, foarte răspăndită în Oaş, credem că putem recunoaşte o influenţă ruteană 4), cu toate că etimologia cuvantului ne duce Ia Unguri 5). Interesant mai e şi faptul că bosorcoii ap�r adeseori ca nişte lurniniţe (text. CCCVII - CCCXI). Strigoi de acest fel întâlnim şi în credinţele Rutenilor 6). Unii din ei poartă chiar numele de "bosur- 1) Pentru Maramureş, cf. PAPAH�GI, op. cit., p. XLIV. ') Pentru practicile menite să fericească pe nouii soţi, să asigure autori­ tatea femeii în căsnicie, să hotărască timpul când va avea copii, vezi şi obi­ ceiurile la nuntă. 8) Vezi obîceiurile la naştere şi textul CCCXIV. 4) Cf. PIERRE BOGATYREV, Actes magiques rites el croyances en Russie Sub- . carţ atbique. Paris 1929. p. 134: "Le vampyre peut etre un hornme, un cheval, un chien", 5) G. POLlVKA, Du surnaturel dans les conies slouaques (Revue des etudes slaves, II, p. 264-5) se miră că Românii nu cunosc cuvântul "bosorka". Iată că el e foarte curent In Tara Oasului, Si Papahagi (op. cit. Glosar) l-a cules de trei ori In Maramures, cdsensul ." vrăjitor". . . 6) BOGATYREV, �p. cit., p. 234-5. [143] \ CERCETARI FOLKLORIGE îN ŢARA OAŞULUI 143 J I t kani" 1). Toti sunt răi şi chinuiesc pe oameni sugăndu-le sângele sau ,,'săgetându-i". Adeseori întâlnim contaminarea între bosorcoi-stri­ goi şi bosorcoi-vrăjitoare. Ba numele de "bosorcoi" e dat uneori şi "mnilostivelor" - "ielele" Oşenilor (text. CCCXVI-CCCXIX), cari nu cunosc de loc cuvântul "iele". Mai putin groaznică, dar destul de primejdioasă, este altă fiinţă mitică care trăieşte foarte viu în credintele Oşenilor : "Fata-pădurii". Deşi cunoscută în Nordul Ardealului, Bucovina şi Maramureş 2), po-' vestirile Oşeni lor despre ea (text. CCCXX -CCCXXIX), aduc multe contribuţii nouă la cunoaşterea acestei interesante creaţii a imagi­ naţiei populare, în special în ce priveşte încercările de a momi fe­ ciorii în peştera ei şi a nu-i mai lăsa să plece înapoi. Tot atât de cunoscută şi mai ales mult mai ternută decât Fata­ pădurii, este ,,�arţ-:ara" sau ,:tra:tolea" (te�t. CCCXXX-CC�XXXIII). Pe când cea dintăi este o funţa care se interesează exclusiv de băr­ baţi, "Marţ-sara" apare aproape numai tn povestirile despre femei. Această fiinţă mitică e cunoscută şi în alte părţi ale României 3), dar mai ales în Ardeal. Ca o caracteristică aei în Ţara Oaşului, tre­ bue să insemnăm că i se atribue exclusiv fapte rele. ° fiinţă abia întălnită până acum în folklorul nostru 4), este "Omul-nopţii" - despre care nici noi n'am putut culege decât in­ formaţii foarte sărace (text. CCCXXXIV - CCCXXXVI). În legătură cu corpurile cereşti şi cu meteorologia (textele CCCXXXVII -CCCLII), cu zidirea casei (text, CCCLIII - CCCL VI), cu ocupaţiile şi cu gospodăria (text. CCCLVII -CCCLXV), cu zilele săptărnănii (text. CCCLXVIII - CCCLXXVI) şi cu diferite vietăţi şi lucruri (text. CCCLXXVII-CCCLXXXIX), trăiesc si în Tara Oa- . , şului o mulţime de credinţe şi superstiţii. Ceeace am putut culege noi, nu sunt decât firimituri. III. OBICEIURILE. /1 La sărbători şi la anumite zile de peste an, ca şi la naştere, nuntă şi înmormântare, Oşenii îşi au obiceiurile lor, cari nu se deosebesc, .întotdeauna de acelea din alte ţinuturi ple noastre. Am crezut însă că e bine să dăm şi o inşirare a lor, pentru ca la cer- ') BOGATYREV, Of. cit., p. 137 sq. 1) Vezi în special S. FL. MARIAN, Fata pădurii. in "Junimea literară" II (1905), p. 183-5; PAPAHAGI, of; cit., p. XLIX-L şi textele DIII-DIV. a) Cf. TUDOR PAMFII.,E, Mitologie românească 1. Duşmani şi pfieteni ai omului. Bucureşti 1916. p. 109-116. 4) PAPAHAGI, op. cit., p. XLIX şi text Dlîl, ... t ------------------------- [144] 144 ION MUŞLEA Noi îmblăm şi corindărn, Cu căluţ impătruşăl, Cu frâmbie de mătasă, Împletită'n cinci şi'n şasă. Voie bună'nt'astă casă! 3) cetările ce se vor mai face asupra obiceiurilor româneşti, să nu lipsească informaţiile din acest ţinut interesant. Aceasta cu atât mai mult, cu cât unele din obiceiurile Oşenilor nu se mai întâlnesc în alte ţinuturi româneşti (cum e d. ex. fuga dela biserică în noaptea Învierii, "deslegarea U celor ce-şi serbează ziua numelui, etc.), iar al­ tele, ca importanta -aprindere a "focului viu", se întâlnesc încă în Ţara Oaşului în mod curent. La câteva din obiceiurile puţin cunoscute am căutat să le precizăm originea sau să le indicăm bibliografia. Am socotit că e preferabil ca aici să nu dăm texte răsleţe, ci să inlănţuim informaţiile noastre, insemnănd, de câte ori a fost cu putinţă, şi cari obiceiuri cunoscute în domeniul românesc nu se gă­ sesc în ţinutul cercetat de noi. La sărbători 1). Colindatul este cunoscut şi în Ţara Oaşului. În seara de ajunul Crăciunului, mai de vreme, umblă întăiu "co­ conii" -- copiii. Obiceiul de a umbla cu steaua e cu totul necu­ nascut, afară de targuşorul Negreşti, unde probabil a fost introdus doar după Unire. La Bicsad, feciorii pleacă Ia colindat însoţiţi de un ceteraş­ care "duce danţu după corindă", adecă ţine melodia, pe când feciorii cântă din, gură .. Bărbaţii însuraţi au în loc de ceteraş pe unul cu fluierul. În seara de Ajun se leagă cu un lanţ picioarele mesei, ca să nu ducă lupul oile (Racşa). în ziua de Crăciun, dimineaţa, copiii umblă prin case după ,rcoci" spunând: "Bună dimineaţa Ia Crăciun". Se zice că "mărg în pchiez" (Racşa), ceeace ne aduce aminte de "piţărăii" din Munţii Apuseni şi alte părţi ale Ardealului. Iată şi două "c6rinde de prunci" : Puică neagră bagă'n sac, Scoală babă dă-m colac. Nu-rn da mnic, Că rnni-i frig, Ce-m dă mare, Bghine-m pare 2). De "Sân. Văsii", copiii nu obicinuiesc să umble "Cll sorcova" .. Cuvântul e cu desăvărşire necunoscut. Nu se umblă nici cu plugu- ') Informatori: pentru Bicsad� Toader Zoab, 16; Călineşti-Grigor Mărcuţ, 60; Cărrnăzana-Grigor Glodorean, 60; Certedze-Toader Stan, 52; Moişeni­ Ion Moiş, 61; Racşa= Ion Feier a Ohirnii, 06; Trăsolţ=-Ion Ştefuţ a lu Grigor, 66. !) Tur-Văsti Lupiscă, 11. ") Trâsolţ-Mihai Bulbuc, 15.; [145] CERCETĂRI FOLKLORICE îN TARA OAŞULUI 145 " ii J şorul, rnct cu "capra" ("cerbul" sau "turca"). La colindat nu umblă în această zi decât Ţiganii (Bicsad). În ziua aceasta - ca şi în cea de Bobotează - mai multă treabă au fetele, cele de măritat şi cele cari vreau să iasă Ia joc. La Bicsad, ele se duc des· de - dimineaţă, la râu, se desbracă'n pielea goală şi se scaldă, aruncănd apă peste cap şi spunând: Sân- Văsii vărgat, Dă-m Doamne bărbat! La Racşa se adaugă: Cât de blăstămat, Numa să hie cu clop în cap 1). Aceasta se face pentru a avea noroc la feciori şi la măritiş. Pentru a-şi cunoaşte ursitul, fetele procedează ca şi în alte părţi, numărănd parii gardului pe'ntunerec. Dacă aceştia sunt "fără" [soţ], se c�ede că se vor mărita "înt'ăla an" (Cărmăzana), Altele merg la cotetul porcilor, strigăndu-le .hoiotem l" spre a vedea dacă se scoală sau nu, ceeace însemnează că se 'vor mărita sau nu în anul acela (Călineşti). - Despre facerea "căIăndarului pă ceapă" astăzi abia se mai ştie (Cărmăzana). În ajunul Bobotezii, copiii umblă "cu chiraleisa", strigănd : Chiraleisa ! Struţuri de mătasă, Pe din sus de casă, Ţuţuru să iasă! Chiraleisa! Grâu de primăvară Şi'n pod şi'n cămară, Pe din sus de casă, Ţuţuru să iasă! 2) Dacă nu li se dau poame uscate, alune, nuci - cuprinse toate în cuvântul "ţuţur" -copiii strică câte ceva pe lângă casă (Racşa). La Bicsad, copiii însoţesc pe diac şi pe "făt". Când sunt aproa­ pe de casă, strigă cât îi Iasă gura: "chiraleisa!" Ajunşi în tindă, ei strigă: "hurr!" şi atunci Ii se aruncă cu "taLlgeru" nuci. La Moişeni se strigă numai "chiraleisa", iar Ia Cărmăzana se zice: "chiraleisa pe an nou!" 1) Racsa - Mărie Balaş, 20. 2) Rac;a - Ion Feier ; Ohimii, 56. 10 [146] 146 ION MUŞLEA � , ! "La Sfantu Ion, da care-s prietini la olaltă, merg şi-l leagă pă care-I chiamă Ion de-o mână cu'n colac. Apoi numa ieI stngur să poate deslega, aduce palincă ŞÎ mâncare şi să mulătuiesc. Apoi ace­ ia-i deslegare". La fel se procedează, tot la Cărrnăzana, şi la alte ono­ mastice. La lăsata secului ("lasare{(), Oşenii nu au obiceiuri deosebite. Nici aprinderea de .focuri pe dealuri, nici "strigarea peste sat" nu sunt cunoscute. "La Dochie cu caprele dzrc aşa că ninge, plouo -- şapte vremi sănt într'o dzî, sant ş'tntr'un ceas de bogat de ori" (Cărrnăz ana). La 17 Martie cade Alexie, cunoscut subt numele "Caldolexe{(. "Atunci slobod muştele afară, că pan'atunci o fost închise la preat­ că. Le las' afară să rnănănce, de-or afla ce" (Cărmăzana). Ziua Sfântului Gheorghe ("Sân-Giorgiu {() este importantă, ca în toate ţinuturile româneşti, din mai multe puncte de vedere. La Bicsad, fetele se scaldă sărind şi sbătăndu-se ca şi la Anul­ nou, în pielea goală, în râu, "să sie loatre, adică iuţi, peste an, şi uşoare, să să poată scula de dimineaţă". Cu prilejul acesta femeile măritate obicinuiesc să le spună: Unde-i apa curgătoare Să scaldă fata'n picioare. În această zi se serbează şi revenirea primăverii. La fiecare casă se aduc ramuri de mesteacăn, numite "frunzar", punăndu-se în casă, în grădină şi'n gunoiul vitelor: "dau sărnn că-i aicea Săn-Cior­ giu. Ala dzîc că-i Sân-Giorgiu" (Cărrnăzana). Se ştie ce mare importantă are sărbătoarea aceasta pentru pă­ storit. Oamenii caută să-şi păzească în tot felul oile. În această noap­ te ele nu dorm în sat. "Să ducea cu iele păcurarii în deal, după deal, În groapă, departe, să nu ieie laptele dela oi. Numa una noap­ te, de San-Ciorgi. Departe, ca să nu s'audză din ala loc cântând cocoşu. Diptu dzlceau că yin bosorcăi, să nu s'audză glas de cocoş negru cântând {( (Trăsolt). "Ca să nu ia bosorcăile laptele, în noaptea cătă Săn-Giorgiu, aprinde orice petece, cu leuştean şi aiu, să pută, şi ung pă la staul şi la grajd şî vacile pă la ţâţe{( (Trăsolţ). Dar cel mai interesant obiceiu al acestei zile - tot în legătură cu păstoritul -, este de sigur aprinderea focului viu 1). Obiceiul pare mai bine păstrat decât În alte ţinuturi româneşti. De altfel informaţiile despre aprinderea focului viu la Români sunt ') Numit la Bicsad : "foc ziu", la Călineşti şi Aliceni: "foc yiu". ,1 ti I ,1 l. I I I I • [147] CERCETĂRI FOLKLORICE IN TAI�A OAŞULUI i47 foarte sărace 1). De aceea am crezut că e bine să dăm cat mai multe amănunte 2). Focul se obţine peste tot prin frecarea a două lemne. Fe­ lul lemnului însă diferă: în unele părţi, se întrebuinţează două scănduri de fag (Alice ni), în altele de brad (Bicsad), sau în unele părţi "doi pari, acar douo şindile de garon" (Călineşti). A scoate foc din două bucăţi de lemn, nu e însă tocmai uşor: De aceea uneori se pun la muncă patru feciori "dipt aceia că să hodinesc. Tăt doi fracă nurna" (Călin eşti). De remarcat că cei patru feciori trebue să fie veri primari (Racşa). La Bicsad, lucrul acesta îl fac de obiceiu şase oameni, cu schimbul. Focul se face la staul, langă "pleasă", în par­ tea din afară (Aliceni). Este cu totul oprit ca focul acesta să se "potolească ii atâta timp cat nu s'a făcut toată brănza, şi cea mare şi cea mică (Aliceni), "p'â­ nă cănd ne răscolirn" (Călineşti]. Păcurarul din a cărui lipsă de grije s'a stins focul, e pedepsit să dea cea mai bună şi mai grasă din oile proprii, care e friptă şi rnăncată de toţi păcurarii la olaltă (Ali­ ceni], Focul este reaprins ca şi întâia oară, frecandu-se două lemne. E interzis să dai din acest foc cuiva. Poţi să iai să-ţi aprinzi pipa, dar apoi trebue să-I pui la loc. Dacă staulul se mută, pacura- Tii duc focul cu ei (Aliceni). .' Aprinderea şi păstrarea focului viu are ca scop principal: ,;să nu să strice oile" (Călineşti), "să nu să strîce oile la pulpă"jTra-' solt), "să nu ieie bosorcăile mana laptelui în noaptea de San:'(;ibrgi" (Aliceni). Focul acesta mai e bun ca leac: dacă oile încep să dea lapte puţin, "le slăbgheşte laptele", el� sunt mulse deasupra f6ctil'ui şi le vine laptele înapoi (Bicsad). Iar cănd laptele "o fost stiîcat,'o putit şt o fost perind şi oile ii , atunci cărbunii se pun în sarea oilor, iar cenuşa'ngăleţile în cari sunt mulse (Racşa). ') Iată bibliografia cunoscută de noi: A. GOROVEI, Credinţi *i super stiţii ale poporului român. Bucureşti 1915, pag. 361, No. 4189 (Straja, Bucovina); E. \VESLOWSKI, Das r um ânische Bauernhaus in der Buhozuina, în "Zeitsc\1rift des Vereins fur Oste rr e ichische Volkskunde XVII (1912) p. 87; G. VÂLSAN"O *tiin!ă nouă,' etnograjia. Cluj, 1927. p. 21, aminteşte că "obiceiul s'a mai păstrat la noi azi numai in Muntii Bucovinei. unde a fost descris în ultimii ani de păririteleNlo­ rariu'"; S. PL. MÂRIAN, Serbătorile la Români, Bucureşti 1901. VoI. III p. 226-- 228; TACHE PAPAHAGI, Cercetări în Muntii Apuseni, Bucuresti 1925. p: 26; IDEM, Graiul şi folelorul Maramureşului, p. xi, VI; L-A. CANDREA: Iarba fiareloJ:t,J3u­ cureşti 1928 p. 106-107, promite "un studiu special despre focul viu"., P'),n�r�' DEMONI, FIINŢE FANTASTICE SAU CU PUTERI SUPRANATURALE. CCCI Un om o fost dela noi, bătrân. Dacă o băut, acolo după Tai­ na, o fost schini şi goz. Când o ghinit bat, suduind, din Prilog, o ieşit din spchini un căne negru, tăt cu botu o fost după iel şi 1-0 luat pă sus şi 1-0 dus pană cătă hotaru Vămii. Şi n'o băut pălincă de la jid mai multut în veci, moşu. Dracu o fo[st] canele. Racşa - Văsîi Betea, 73. CCCII S'o făcut aşa un uom mare şi cu haine aşa albe, ca şi omu. Ş'am audzît cum gioacă cineva'n uliţă. Ş'aşa s'o lungit, c'o fost mai sus ca streştna căsi. Şî s'o dus la vale şî s'o spălat. O fost la mna­ dză-noapte. Numa Ucigă-l-crucea putea să sie. Boineşti - Ion Popchilea, 50. CCCIII Dracu să fă şî ghierme şî cal şî vacă, dă tot felu. S'arată oda­ tă cal, apoi mintenaş să fă căne. Apoi s'îndeamnă un foas s'apoi să duce cu iel. Apoi cine s'o văjit să-I vadă, apăi aşa dzice că 1-0 va- dzut : cal mare, căne mnic, o mât. C - - G' Gl d 60 , armazana - ngor o orean, . CCCIV Vrăjitoarele, căn vrea să ia lapte dela vacă, fac vraciuri pe sa- [215] CERCETĂRI FOLKLORICE îN ŢARA OAŞULUI 215 re şi duc la vaci să lingă, ş'atunci me[rge] laptele tăt la a iei vacă. Şî cu foc fa[ce]. Me[rge] la om în casă să ducă foc, ia foc din va­ tră, ştiopchesc pe foc şî-l vrăciuiesc, spune să zie laptele la vaca iei. Vaca să beşică la ţâţe căn ştiopchie[şte] pă foc. Bicsad - Toader Zoab, 16 .. CCCV Ai o vacă bună, o mai în ciurdă şî ghine acasă vaca răgind şi p'aceia o cunosc oamenii că i-o luat laptele. Şi'n ceia dimineaţă prinde-a împroşca şi nu te lasă s'o mulgi, nu lasă nici ghiţălu. Cre-o dem că tot din femei ia laptele. Le zice borsocane ori borsocoi. Ieste om că şti tomni cân fată, că n'o poate strica p'acea, Cărmăz ana - Grigor Glodorean, 60, CCCVI La mnijlocu postului de Crăciun, ieste dzî care sa spune că-i Luţia, ş'atunci dacă faci un scaun mriic, să lucri 'n tată sara pă iel, tot să ciopleşti câte-un dărab în tătă sara pă iel, pănă'n Crăciun, atunci să-I gheţ. Şî să mergi la beserică cu ieI şi să faci o roată cu; creită aubă pă pământ, acolo nu pot tre] ce] borsocăile apoi. Şî să pui scaunu'n mnijlocu roatii, ş'atunci vedz toate borsocăile pchele­ goase ş'au o coadă neagră la ţâţă. Ş'apoi vreau să te omoare atunci, să nu le spui la nirne. Trabă să ieş Ia giumătate Iitia afară, că dacă mai stai, te gâtuiesc. Apoi în cea dzi mărg şi-ţ plătesc măcar cât, numa să nu le spui Ia nime. Bicsad - Toader Zoab, 16� II· Moişeni - Mărie Rus, 28. Boineşti - Petre Ţaran, 61.. CCCVIII Bosărcăi, alea umblă pă sus noaptea. Alea ies noaptea din te­ meteu. Am vădzut noaptea, aşa Marţ sara, aşa lumnini pă sus. Nu vreau alea să le ştii care-s ghii pă pământ. Au coadă. Racşa - Ohirnă Berende, 57. CCCIX Pă balta Morărenilor au drum borsăcăile, ca neşte tăciunaş de şi la pod. S'o nebunit ŞI neşte femei care lăcuia acolo. Racşa - Vasti Berea, 73. foc, CCCVII Borsocăi, să strîng noaptea Iumnini laolaltă. Îrnblă pe unde-s căs pustii şi gioacă. Acelea-s din borese. Iau lapte dela vaci şi sa­ getă oaminii. CCCX Borsocoiu imblă noaptea şî să face luminuţă când iese, da tru­ pu rămâne acasă şi dacă iel a si culcat cu faţa'n gios, atunci nu poate me[rge] sufletu în ieI. Ş'atunci moare borsocoiu. Me[rge] şî sagetă oamenii şi băieţii mici. Ca să nu te sagete, să mânânci sara aiu şî să ungi cu aiu pă la făresti. CCCXI Borsocăile sânt ca cum ie o beşică de porc, de pui dohan în ea, imflată şî crestată şi cu lumrî.ini arde, tăt aşa me[rge] ca când ar hi, cu aripi. Să bagă pă o găuruţă'n casă, pă unde poate me[rge] acu. Imblă pin casă, sagetă, suge sângele din om şî te afli vânăt de [216] 216 ION MUŞLEA Certedze - Stan Toader, 52. Racşa - Ir incă Danilovici, 46. . Racşa - Alexe Dubo, 82. unde te-o săgetat - si dinti să cunosc. Oameni sânt. Aşa să naşte, cu coadă susuoară, o 'undeva. eeeXII Bosorcăile îs din oameni. Suge sânge din om, te afli numa di­ mineata că iesti vânăt. Sant bosorcăi pe lupchi, pe căni, pe vânt. Care-; pe lupchi, odată şuieră şî să face lup. Care-i pe vânt, imblă pe vânturi, pe sus. Bicsad _ Toader Zoab, 16. CCCXIlI Ieste borsocoi pe lupchi, pe peşti, altu-i pe dant, pe hie ce lu­ cru. Au coadă, ori-unde, pe trup, ori după ureche, ori pe cap. Când îl îngropi, să-i pui aiu în gură şi să-I pui în sălaş cu faţa'n gios. Unu o ghinit acasă, o pus ghiţălu pe vacă ş'o legănat pruncu ş'� prins pe ea [pe nevastă] de mână. Apoi o fo[st] beteagă ea. Trii găuri o fost acolo la iel la mormânt. Ş'alţ oameni 1-0 vădzut. Dzîce că'n haine albe ghină. Numa noaptea, de când o clopotit, la dzăce ceasuri, până la cântatu cocoşilor. eeCXIV Când naşte pruncu'n beşică, când iese pruncu 'nchis în ea, ie borsocoi. Moaşa atunci îl năpoaste pe ceva şî când îi dă drumu din ea [din beşică], atunci îi spune că să hie borsocoi pe peşti, sau pe păsări sau ori pe ce. Borsocoii, când sant mari, le creşte coadă. Moişeni - Mărie Rus, 28. ceexv Bosorcoi is pin sat. La Hută o fost bosorcoi lup, o tăt mărs la oi la omu ăla. Păcuraru o dzîs să margă stăpănu la iel, că'n tătă noaptea-i mănâncă oile. Apoi o mărs cu puşca şi 1-0 puşcat când o mărs în staul. O curs sânge din iel şi s'o luat pă sânge şi acasă 1-0 aflat mort. L-o 'ngropat. Cât să 'rnburdă peste cap, apoi iară-i om. In Tur, o fost un om, Ionu Tomoaii, apoi o avut un prunc, apoi 1-0 dus la uşculă, apoi 1-0 bătut învăţătoru că n'o vrut a învăţa, a­ poi s'o şi făcut lup. Apoi o mărs după tată-său şi tată-său i-o dat drumu, că mai mult la a lui casă să nu margă. Apoi umbla cu lupchii pă dealuri. O mărs un lup la oi, la Nap Ghiorghie, ş'o stat lângă foc şi i-o dat un bulz de tocană la lup ş'o mâncat. Apoi o yinit c'o fost din aceia, c'o fost bosorcoi din sat. Şi i-o ghinit vremea sa să facă om iară. Apoi s'o dus omu la Carăi, după mălai, cu caru, apoi o dzîs cătă iel lupu ăla - o fost careva domn mare din Carăi : "I-Iai­ da, ice, că foi da săcară cătă-i vrea a duce, că dacă nu-rn dădeai bulz de tocană, apoi muriam de foame. Hiaba, c'aşa m'o făcut Du- mnedzău pă mine". . Şi Ionu lu Mnihai o fost bosorcoi pă lupchi, di cei mari bo­ s?rcăi. Ala-i mai mare peste ceilalţ. Că ieu l-am scăldat la moarte ŞI o fost cu păr tăt-tăt-tăt, încă crăt, ca cuşma, Şi încă o fost puş· cat în coaste, s'o vădzutrana ceia, cine ştie de unde, de pin pă­ dure. [217] CERCETĂRI FOLKLORICE îN TARA OAŞULUI 217 Moişeni - Ion Moiş, 61. Cărrnăzana - Mărie Bura, 55. Bicsad - lrincă Morşan, 57. CCCXVI La noi, o dzi cătră Ispas, tăte florile-s întregi. A doua dzî nu mai afli floare neciuntată, musai să hie ciuntată de vârf. Zicem că sant cum ar hi bosărcăi, care-o săgetat. Cărrnăzana - Gheorghe Ioarieş, 52. CCCXVII Ml1iIostivele, alea săgetă de şî moare omu. La Pchiatra Bicsa­ dului şî la jelejnic, la Călineşti, au gr edină cu, buruieni, cum ie giu­ mătate satu aiesta, de nurna ieJe le pădzăsc. Imblă noaptea. Numa Iumninute sărit. Să poate să hi hie cum, şi ca lumriină şt ca fete. Unde-i spănz, iarba hierelor şi iarbă-grasă, iarba-lu-Tatin, tăt felu de iarbă de leac, acolo-s mnilostivele. CCCXVIII Mnilostivele dzîc că-s sfinte, că unde-i gredina lor nu imblă marhă, nu imblă cară. Aşa ca muştele, aşa bolnăiesc, După prândz mărg iele la flori şî mănâncă de pe flori. Nu-i slobod să margă oa­ menii decât până la prandz. Nici nu mărg decât ălea care ştiu unde-i gredina, Nu ştiu tot oamenii unde îi. Aşa-i un dâmb mare şî pchie­ tri, un deal mare, stan de pchiatră. Locu la vârf ie ca o gredină, ie rând a îmbla ca 'nt'o gredină. CCCXIX Mnilostivele-s aşa: zine la om, la mână or la pchicior şî sa­ getă şi-l doare pă om şi nu-i umflat şî-l doare 'nt'un Iocuţ şi-l doa­ re capu şi, când ie la nouo dzrle, prinde a se înf1a. Alea-s ca cum te-ar muşca. Alea-s bosorcăn. Alea-s în codri 'n pustii, unde cocoş negru nu cântă, măţă neagră nu-ţ naună, Is trimasă de Dumnedzău să sagete. CCCXX Fata-pădurii imblă noaptea horind. Am audzit în deal, în pu­ stiu ala. Satana-i aceia. Aşa-i dzic : Fata-pădurii. Horiejşte] ca oame­ nii, te strîgă pă nume. Numa să nu-i răspundz. Da dacă-i răspundz, iţ şi fă nevoie, să hăţe[şte] de tine, ş'apoi te tomne[şte] de nu ti-i trezî câte-o lună. Are loc aceia unde: şede, Ia Hiriză'n Ostriş, apoi şi cu oile ne-o fugărit noaptea de-acolo. . Fata-p�durii ghine cu vânt şi fă mlÎinuni pă sus. Şi bate copa­ cii d'olaltă. In Ostriş am vădzut-o, ie cu păr până 'n pământ. O şi şedzut lângă foc, o şi aruncat focu tăt cu bota pă noi. Oile le-o fu­ gărit tăte 'n hăitaş, în jghiabu ăla. Cu pchelea goală o fost şi păru până 'n pământ. Care-i om greţos, pân�-i lumea nu me[rge]'n dea1. Apo: "Haida 'ncoace 1" ice la oameni. In Hiriza o fost staniştea ei de umblat. Racşa - Alexe Dubo, 82. CCCXXI Ş'aici în sat, în Cămărzana, o fost un om, Surpan Toader, ş'o venit din Goronete, un deal, pă la Fântâna-roşie ş'acolea o sărit Fata-pădurii în spate la ieI. Ş'o ghinit până cătă sat cu ea 'n spate. Da ieI tot o amăhăit cu baltagu şi dincoa. şî dincolo, ca să o taie. Nu o putut tăia. Şi ea, dac'o văzufc'o duce 'n sat; o sărit gios şî s'o dus. [218] 218 ION MUŞLEA Boineşti - Petre Ţaran, 61. CCCXXJI[ Fata-pădurii o ţinut cu oarece fecior in pădure. S'o tămplat oriunde, aici la Maramurăş, s'o tâmplat că un fecior o avut drăguţă de Jid. Şi drăguţa o umblat la iel la deal. Tăt o umblat multă vre­ me. Şi fecioru ăla o fost şi cu un cocon. Şi coconu tăt o vădzut pă jldolcă. Bogăt că dela o vreme coconu o dzîs cătră fecior, intr'o sară, dacă s'o dus jidolca : - "Aceia n'o fost jidolcă !" Fecioru s'o şi 'ntristat, că o dzis că cine-o hi fost. S'o fost iar o sară ş'apoi iei şi-o şi adus aminte c'o fost Fata-pădurii: S'o dus acasă, la stăpănu-său şi stăpănu-său i-o spus că să facă aşa cum i-o dzice ieI. S'o îmbrăcat in haine nouă, ălea le-o ţipat tăte care o fost cu iele atunci când o fost cu jidolca, cu Fata-pădurii. Şî s'o dus la staul înapoi, şî cu hainele vechi în brată şi le-o pus pe-o ciuturcă, de-a lature de colibă, de foc. Şî apoi, s'o dus şi s'o culcat intre oi. Şiapoi o şi vădzut la colibă că ghine Fata-pădurii şi ceată in colibă, pă la unu capăt, o cotat pe de cea lature, o vădzut că nu-i nimnic. Dup' acea ea s'o'ntors pă lângă colibă şi s'o dus în cea lature, cătă ciuturcă, unde o pus hainele. O prins a se cânta şi odată s'o dus cătă ciuturcă si o luat în brată si s'o dus căntăndu-să. Şi apoi cu-atâta iei o rămas. C'amu I-ar hi' dL�s pă ieI. Cărrn ăz ana - Gheorghe Ioaneş, 52. Tot acolo 'n Goronete, o avut un loc acolo Dămban Iacob si iei o făcut fân acolo. Iera cam de toamnă. Ş'o ghinit o femeie şi 1-0'0' trebat că nu sărit pomniţă p'aiei? Da omu s'o ghindit că ce fel de femeie o fost asta, că pornniţă toamna nu sant şi iei s'o 'ntristat, s' a spăriat. Şi dup' acea o ghinit iei mai la vale ş' o ghinit un lup: "Buo" ! ca să fugă. Iei odată o şi amorţit, n'o mai putut vorghi când o strigat �ătă lup. Patru ani o fost apoi acasă bolnav. Necurăţenie o fo[st] ala. C" G . H "" ărrnăzana - ngor orna, uo, CCCXXII le fată-de-pădure, cu păr mare, până la pământ păru, şi tare lungă. Fata pădurii zine la foc căn dorm oamenii afară. Te digălejşte] ş'apoi de-i râde, te duce'n deal unde are ea loc. O dus un fecior, 1-0 ţinut acolo. CCCXXIV Ieram în de alu Moişănilor, la Pchiatra Bulzului, în hotaru Să­ pintr. Noaptea, lângă oi, am fost numa cu 'n cocon aşa de cinsprece ani. O ghint Fata-pădurii şi s'o încălecat pe mine. Aşa ca pin ghis am vădzut-o, cu'n păr mare. Şi m'am băgat in gubă, că de mă sculam. , . Nu şede ceia mult, Duma minute. In vremea de demult o dus prunci şi oameni, apoi îl ţinea acolo până o dădea omu de ieI, o zi­ nia prun cu. Coconi lua. O fost pădureană, muiere sălbatică, iera ilo­ coasă, cu păr mare, hîdă. A doua oară, SuGoron, la Coasta-Prisăcilor , acolo o avut ea loc mai an. Acu nu ştiu dacă mai zine, s'o prăpădit, amu s'o dus departe, sân v'o patrudzăci de ai. S'o suit pe mine noaptea. Tot o am împins de pă mine, su plasa oilor, lângă coşaru oilor. Mo i seni - Ion Moiş, 61. [219] CERCETARI FOLKLORICE îN TARA OAŞULUI 219 cccxxv Olexa Fătului O mărs în Frasin, în deal, a cosî. Apoi o avut drăguţă 'n sat ieI. Tăto ghindit, cosînd, la ea, parc'o vedea. Şî când o fost noapte, o şi zmrt Fata-pădurii şî s'o făcut ca ea, ca drăguţă-sa, cu sucnă. Când o dat mâna cu ea, s'o drăgostit, o pipăit că-i cu floci în palmă. Căn s'o dus la iel, o dzîs: . - "Tătă dzîua ai ghindit de mine astăzucă şi io am ghindit de tine". L-o luat şi 1-0 dus pană'n vărvu dealului şi iel o vădzut cum că nu-i drăguţa lui, că-i cine ştie ce-i. N'o cutedzat să grăiască cu ie. Şi dacă n'o grăit, 1-0 lăsat şi s'o dus ea in lumea iei. Numa cu bărbaţ o ibghit. Când o dat de urmă de borese, o fugit şi o zbghierat, o dzîs: - "Amu, m'o spurcat!" Nu i-o plăcut să dea de urmă de boreasă. Fără halube îmbla. Pleacă suerând, ca un vânt mare. Tăt o fost cu păr. pănă'n călcanele pchicioarelor. Să face mică şi mare, cum vrea. Cântă, de sună dealurile. Amu nu mai vede nime d'alea. Arnu-s prunci şî femei peste tot. Bicsad - Vasile Finta, 54. CCCXXVI Fata-pădurii imbla mai de mult pe hotară. Iera cu un păr ma­ re până 'n tălpile pchicioarelor, la pchicioare cu copită ca a calului. Păr mare, tătă-i flocoasă. La fată neagră, hidă. Cătră femei nu s'o tins. Da pe bărbat îi ducea. L'o' strigat pe nume: -- "Mă, Nicoară l" Noaptea la fântână iera. IeI o răspuns. Odato şi mers la iel şi l.o şi luat în braţă şi s'o dus cu iel, la orice pchiatră, la casa iei. L-o băgat pe o gaură în lontru şi i-o dat prunci să legene, a iei. Şi 1-0 ţinut acolo un an, o doi, o trii - n'o ştiut spune. IeI tăt s'o ghindit, că n'o avut de lucru decât să legene, cum să schepe , Odată ş'o'ntors opincile, o pus gurgoaiele la călcăie şi călcăiu la degete. Şî când o ieşit, s'o'ncăltat ca să nu poată me[rge] pe urma lui. Ş'o zinit acasă. Când o zinit ea la casa iei, la pchiatră, nu 1-0 aflat ş'o plâns şi s'o căutat după ieI. Da n'o putut me[rge] pe ur­ ma lui. Certedze - Toader Stan, 52. CCCXXVII Pă Fata-pădurii io n'o am vădzut, numa în cărarea iei am fost. Am fost cu coliba. O fost un fecior cu mine d'aici din sat, dela noi. Şî Luni noaptea pă iel 1-0 sagetat, n'o putut din pchicioare face nimic. Şi Marţ dimineaţa, 1-0 dus cu sania acasă - o fost iarna, o săptămână cătă Crăciun. Şî al doile sară, io n'am mai putut să bag oile'n staul după ce le-am hrănit. Cănii îmbla pintre pchicioare la mine şi băteau, urlau. 10 n'am vădzut nimic. N'am putut să 'nchid oile şi m'am dus în colibă şi m'am aruncat aşa cu faţa'n gios cătă pământ şî io am fost cam ameţit - da nu băusern. Şi de cea latură de părău o fost un Rus cu oile şi iel o vădzut că nu-i foc la mine, la colibă. Ş'o ghinit apoi la mine şi mi-o făcut foc. Si'n sar' acea nu mi-o spus nirnică Rusu, pănă'n cea zi. Mi·o spus că-i cărarea Fetii- I I [, l' fi I [220] 220 ION MUŞLEA Trăsolt - Ion Ştefuţ a Iu Grigor, 66. Moişeni - Ion Moiş, 61. Bicsad - Vasile Finta, 54. Racsa - Irincă Danilovici, 46. pădurii p'acolo şi io n'am vrut să stau mai mult apoi, pări'o ghinit stăpănu. Da ortacu mrieu o fost beteag, ia trei luni. Cărrnăzana - Grigor Hom a, 58. CCCXXVIlJ Fata-pădurii irnblă după pruncii mnicut, ca să-i fure. Când a­ doarme muierea şi-i cu spatele cătă prunc, rnelrge] şt-i fură pruncu şi i-aduce a iei prunc, îl inşchimbă. Fata-pădurii are prunci hldzi. Rămâne ciumurlică, hid, ca o moimă dela târg. La şapte ai tăt prunc o fost ş'o murit. La multe femei s'o'ntâmplat, care ş'o lăsat pruncu acasă. Certedze - Toader Stan, 52. CCCXXIX Fatapădurii-i hidă, S"U păr până gios. Tăt p'acolo să frăca, pă unde ştie că afla feciori. Ii fura, dacă putea. Fura copchilu din lea­ . găn şi punea p'a iei în loc. CCCXXX Am pus Mar] sara o oală de mâncare la foc, nu de mult, o hi cinsprece ai. Ş'o am hiert, ş'o am pus pă făreastă să să răcea­ scă. Şi atunci o fost mai mare noapte. Numa io am fost singur. Dac'am luat oala, o şi ghinit Marţ-sara. 10 am ghindit că-i fe­ meia me, o ghinit dela Satu-Mare. Am zinit la uşă să deşchid. Am deschis şi - cu sila, să să bage. Mnam adus aminte cum că-i ie. Femeie iera, nagră, legată la cap. CCCXXXI Mart-sara îmblă cu cujolcă, da lungă tare. Şi o făcut: "He, he, he", ca cum ar rancheza calu. CCCXXXII Marţ sara nu cos, nu torc, nu ţăs ne temem c'a ghini Marţ- sara. O ghinit la o femeie din sat, o hiert cămeş. Bărbatu-i durna în pat. Marţ-sara o dzrs că o-a pune'n ciubăr şi o a hierbe. Ş'o dzts femeia: - "Scoală Văsîi ş'o f ... pă Mart-sara". Ş'apoi s'o dus, că ci o dz is aşa. Numa cu ale băsedz o poţ scoate, da cu altele nu poţ. CCCXXXIII Marţole o fost aşa, c'o pus şapte fuse'n caier, Marţ sara. Şi s'au dus unde-o tălnit femei torcând la vedere, la şezătoare. Şi ie o strigat dela Iăreastă : - "Hei, toarceţ? Năpustiţi-rnă'n lontru, că şi ieu îs cu caier !" Si o strigat o babă: '- "N'o năpustit, c'aceia-i Marţole l" Şi una proastă din iele, cătă găzdoaia căsii, o dZÎS că cum să n' o năpustim? It( o dzis aşa dac' o intrat: - "Ai cânepă destul? Ai ce toarce?" Găzdoaia o strigat: -- "Am şi pă douo ierni lucru cu cânepa!" lte o strigat: [221] CEf�CETARI FOLKLORICE iN TARA OAŞULUI 221 Negreşti - Vasîlie Moise, 34. \ � 1 "Adu·o de fată 1" Şi s'o prins de cânepă a toarce, şapte fuse dint'una mană o ţipat de odată gata. Şi o dzis : - "Păzip-vă şi răştieţ ş'apoi pană'n dzluă le-om hierbe, le-om falce] albe 1" Şi le-o gătat tă.tă cănepa Ia mnadză-noapte ş'o dzîs să meargă după speie Şi să pUle oala pe foc s'o clocotească, să păzească focu să hiarbă, Şi Martole o sărnăluit c'o pune torturile dedesupt în speie şi pă găzdoaie deasupra şi a turna clocotind, ca să moară. Şi fe­ meia s'o aflat inspăimoşată că ce a hi cu ea, că-i prea mult lucru pană la mnadză-noapte de o femeie. C'au gicit ie că aceia-i necu­ rata, Marţole. Pintru ce-o tors in sara ei, Mar] sara. S'o mers la babă ş'o spus .că ce-o dzis femeia care- o lucrat lucru ăla. Baba o dzîs : -- "lVlen în capătu turnatului şi strigă din tătg+azu: că să curgeţ cine vedeţ la Coasta Garaleului, c'acolo ieste foc mare". Acolo a fost puii Marţolii. Şi ie o strigat aşa. Şi Marţole o fu­ git acolo Ia pui. Şi baba o dz îs să margă găzdoaia'n casă şi să'n­ cuie tăte cele şi Marţole o ghinit aşa de 'nhiretică, cum că o pur­ tat-o pă nimic. Şi au strigat că să descuie sita; au sărit sita gias din CUJ1 să meargă să-i descune, Au strigat şi apa cea hierbinte, ca să margă să o frigă pe găzdoaia căsii. 1-0 gbinit din mintea ei că acei a-i necurată, că să ţîpe apă sfinţită, pe un fioc stricat, spre ea, din gură. AŞi ie o strigat, Marţole : -- "It rnulţămăsc, că lucru ţî l-am lucrat, apă bierbinte mnai dat in faţă, că şi ieu am vrut să-ţ iau din ghiiaţă 1" Căpă ea mai rău uo fript apa CE; sfinţită, ca pe găzdoaia CE; clocotită. Cărrnăzan a - Măr icuţa Paul lu Simian, 51. CCCXXXIV Omu-nopţi, O fost Cirilă. Ala omoară tăte gădinile şi pă Fata­ pădurii. La om care ie fricos, nu-l vede. Cirilă, adecă la cină UI'n' blă, la dzece ceasuri, căndu-i mai tare noaptea. Ala nu-i bun. M!Î.e­ dzilă, ala-i bun. Mnadză-noapte, om mare-i ş'ala, puţini îl văd. Ala nu-i bun. Dz orilă, al a-i bun, cel din dziuă. le de noroc. Văzutu-I-am, iera mare. Numa ca umbra să vede, nu s'aude niml'tic. Aceia trii-5- a nopţi. 1-0 lasat Dumnedzău aşa, să nu grăiască cu oamenii. Moişeni - Ion Moiş, 61. CCCXXXV Omu-nopţi ie cu un pchicior numa. ÎmbIă şi pădzeşte pe mu­ ierea care are prunc să nu i-l şchimbe Fata-pădurii cu-al iei. Pă Fata-pădurii o prinde şi face foc mare şi o ţipă pe foc şî o frige şi o manâncă giumătate din ea. Aşa-i ieI pus. Certedze - Stan Toader, 52. CCCXXXVI Omll-de-pădure dzice Ia un om care di-acolo s'o născut, di­ acolo s'o crescut. Gice că umbI'aşa, noaptea, pe la colibi, pe Ia pă­ curari. Răcne[şte) num'aşa, face larmă. Îi dzîce şi omu-nopţii. Spun bătranii, care-o fost păcurari, că ieste om-de-pădure. Sân şi marhă de pădure. [222] 222 ION MUŞLEA �. I DIFERITE CREDINŢE ŞI SUPERSTIŢII. I '1 I I � CCCXXXIX O fost odată doi Ţigani. S'o dus a fura di la orice om din poiată. Şî luna îmbla pe pământ, o fost vederoasă, ca un om. Şî s'o vădzut, şi Ţîganii s'o temut că i-o vedia oamenii. Ş'o aruncat cu 10· pata gunoiu cătă lună. Ş'apoi luna i-o tras la ea. Şî de-atunci, căn­ du-i can ceaţă, să văd doi oameni în lună. CCCXXXVII Când o fost giudeţu, o crescut pămăntu , de cinsprădzece stăn­ geni. Creşte pămăntu. De n'are creşte părnăntu, ar hi ş'acum pchi­ soc de-ala. Numa pchiatra nu creşte, c'aceia o blăstămat Maica Sfântă: rădăcină n'o făcut, in sus n'o crescut. Tăt o crescut păn'o blăstămat Maica Sfântă, d'aia o blăstămat. [Arătând spre munţi]: Vedz cum o crescut pchiatra. De n'o blăstăma, creştea pănă'n ceriu bolohanii ceia. Apoi n'o hi fostă lut, numa bolohani, Moişeni - Ion Moiş, 61. CCCXXXVIII Tău - acela să răsuflă pământu. Pă apă săm noi. Câte odată, căndva-căndva, să clăteşte pământu, tremură şi blidele'n cuier, a­ tunci să 'ntoarce peştii. Pe trii peşti stă pămăntu, mari cătu-i lumea. Moiseni - Acelasi. , , Bicsad - T oader Zoab,. 16. Moişeni - Ion Moiş, 61. CCCXL Atunci când rămâne luna mnitite, o mănâncă vărcolac, La Paş­ tile jidzilor, când ie roată luna, apoi o şi mâncat în acea sară. Alea-s semne. Vărcolacii să tra[g] de pă ape. CCCXLI Atâtea stele îs, căţ oameni. Tăt omu are o stea. Aceia stea-i mai măndră şî mai mare, care nu ie omu păcătos, care-i mai bun. Căn cade orice stea, atuncenică omu moare. Moiseni - Acelasi. , e CCCXLII După ce iese găinuşca, să fa[ce] aşa pă cer, peste cer, calea lu Troian, cu paiele. Am audzît din bătrâni că ş'o pcherdut paiele pă cale. Cărrnăzana - Grigor Glodorean, 60. CCCXLVI Grindinariu, acela să duce la orice tău şi ceteşte până să'n- chiagă apa, ie 'ngheţată. Cărrnăzana - Grigor Homa, 58 [223] CERCETĂRI FOLKLORICE îN TARA OAŞULUI 223 CCCXLVII Cucurbău le un cerc peste lume. Zîce că bea apă din văi, o din fântână. Racşa - Alexe Dubo, 82. CCCXLVIII Căn tună şî fulgeră, ascund cototorile din casă; dzice că la a­ celea tra[ge] fulgeru. Fac foc şi pun nişte maţă sfinţită pe foc şi: coj de ouă sfinţite dela Paşti. Săcurea cu ascuţitu'n sus o scot afa­ ră, şi lopata pitii. Aceia-i mai prirnnită, dipce-i a pitii. Boineşti - Ion Popchilea, 50. CCCXLIX Căn tună, fulgeră o trăzne[şte), zice că s'o băgat dracu 'ntr'un lemn şi fulgeră'n dracu. Cărrnăzana - Văsti Cur ilă, 51. CCCL Căn nu plouo multă vreme, ie secetă, aduc femeile, care-s vră­ jitoare, cruce dela mormânt şî o bagă'n vale. Ş'apoi dztc că plouo-}. Ţiganii, căn fac voioage, apoi coasă o broască la gură cu aţă ş'o ard în foc, ş'apoi nu plouo. Fac pchită, pun broasca'n pchită ş'o ba­ gă'n cuptior. Pchita aia o ţîn pan să gată cu voioagele. Bicsad - Toader Zoab, 16. CCCLI Balauri trăiesc la orice dealuri crunte, unde nu îmblă nirnică, mCI pasările. Mănâncă oameni, înghiţăsc rnarhă. Cărrnăzana - Mări cuta Paul lu Sim ian, 51. Moişeni - Acelaşi. CCCUl Pă un gândac mare, o fo[st] băl aur ala, 1,0 puşcat la Huta Te­ ceului. Iera cu urechi şî' cu nas şî cu coamă. Mănâncă peşti, îrnblă pe ape. De pe ape l-a apucat nuorii şî l-o scăpat gios. S'o dus nuo­ rii cu iăl şi l-o scăpat când o fost ploaie mare, gios pă deal şi l-o puşcat pădurarii. Nuorii 1,0 purtat. Acela mănâncă oamenii. L-o tri­ măs la Pieşta. Moişeni - Ion Moiş, 61. CCCLIII Locu al a-i bun să puri casa şî poiata, unde mărg marhele de să culcă, unde trag marhele la olaltă. CCCLIV Candu 'ndernri casa, treab' a ara pe arătură, să nu o puri pe iarbă. Moişeni - Acelaşi. CCCLV Când încheie talpa la casă, apo pune bani, un leu şî mai mulţ, cme are. Aşa-i obiceaiu 2). Cărmăzana - Grigor Glodorean, 60. CCCLVI Întăne bagă maţ în casă, ala-i iosagu mai slab. ÎI las' acolo să doarmă, apoi bagă omu'n lontru. Ca să pchiară măţu, să nu moară omu şî marha. Moişeni - Ion Moiş, 61. ') Paparudele nu sunt cunoscute (Cărmăzana, Bicsad, Moişeni, Racsa). 2) Obiceiul de a măsura. umbra unui om si a o pune în clădirea nouă, nu e cunoscut (Moişeni, Boineşti, Cărmăzana). ' [224] 224 ION MUŞLEA locu Dacă faci pogace care-i cenuşoasă, când o tragi afară, s'astupi ala, unde-o stat pog acea, că de nu, nu să hrănesc din ea. Căline�ti -- Ion Bumb, 00_ CCCLVIII Dacă s�oate pănea din cuptior, trabă să ţipi un lemn acolo, că de nu tipi, dzice că moare cu gura căscată. Călin eşti - Acelaşi. CCCLIX Căn ghin porcii sara din turmă, atunci treabă pusă cloşca pa o�ă, c'atunci îi sco�te de-odată şi are pui mult. De-i pune din za­ die, sânt puice, de-l pune din clop, is cocoş mai mulţ. Racşa - Irincă Danilovici, 46. Călineşti - lan Burnb, 55. CCCLX După ce scoate cloşca puii, îi duci în poală, cu ochii închiş, ca să nu vadă nici uliu, să ducă puii. CCCLXI Căn scoate puii cu cloşca la câmp, ca să nu-i ducă cioarăle, dzîci: "Sfantă Mărie Maică Sfăntă l Aşa să aibă putere cioarăle cătă pUI, cum nu văd ieu". Certedze - Stan Toader, 02. CCCLXII De mânânci tocana goală, iau bosărcăile laptele dela vaci. Racsa - Ohimă Berende, 57. CCCLXIll Nu-i bghine a sufla'n trâmbghită până mulgi, că nu s'ale[ge] untu. Călineşti - Dumitru Jiboc, 06. CCCLXIV Roiu ca să nu să ducă, îi baţ în pălmi şi-i şuieri şî anozi iar- ba, ca să să prindă la un lemn, să nu fugă. Certedze - Stan Toader, 52. CCCLXV Dacă-l neposti stupu primăvara, pin galtan de lup, apoi să duce stupii la alţii şi-i omoară ş'aduce tătă mnerea de la iei. Şi iel nu lucră, stupu, numa tăt fură dela alţii, ca tâlharu. Certedze - Acela�i. Călineşti - Ion Bumb, 55. CCCLXVI Can vrea să-s aducă omu stupchi, trnblă pin păduri, bătea douo linguri de ol;ltă şi şuiera din gură, ş'apoi mintenaş i-o zint stupchii. Moişeni - lan Moiş, 61. CCCLXVII Ca să rodească pomii, gunoiu din dziua de Crăciun îl strânge păn la AmI-nou. Atunci, pănă'n răsăritu soarelui, pune pa la toţ po­ mii câte de leacă. Care nu rode] şte], me[rge] cu săcurea la iei, şi tăt să'nvârte[şte] pingă ieI, îl înfrică: de n'a rodi, l-a tăie. Care pom nu ţine legumurile, ce pchică, cân frământă pasca, me[rge] femeia şî-I prinde cu alu atu pa mânuri şi dzice: "Doamne, Sfântă Mărie, Maică Sfântă! Aşa să ţîie pomu aiesta merele, cum sa ţîne aluatu de mână"! [225] t CERCETARI FOLKLORICE îN ŢARA OAŞULUI 225 CCCLXVlII Când o făcut Noie corabghie şi s'o'ndemnat giudeţ de apă, o pcherit lumea de apă. Marţ s'o curăţit apa, d'aceia-i mare dzi Marţ, curăţitoare ceriului şi a pământului. Moişeni - Ion Moiş, 61. CCCLXIX Să nu ducă gunoiu afară din casă Vineri dimineaţa, c'apoi iţ duce uliu puii. Calineşti _ Ion Bumb, 55. CCCLXX Unghiile şi păru, nu-i bghine tăiate Vinerea şi Dumineca. De te raz, te doare dinti, o orice. Moişeni - Ion Moiş, 61. CCCLXXI Vinerea dzic că nu-i bine să facă leşie, că dacă fac, apoi n'au năroc Ia prunci, pchica orice prunc şi să arde. Vinerile-s cam cu prilej. Cărmăzana - Anuţa Glodorean, 51. CCCLXXII Vinerea nu-i ghine mCI unghiile să le tai, nici muierile a fa[ce] pchită ş'a spăla hainele, dipce Vinerea-i mare, o fost fată fecioară, mama Mariei Preacurate. Nu-i bghine a toarce, c'apoi tăt il scrum şi bube. Şi pchita tătă-i arsă. Moişeni _ Mărie Moiş, iil. CCCLXXIII Femeia când o pune mâna pe mătură Vineri, tătă dziua, apoi odată ochii la ea să fac roşii, ca şi când ar hi să şi orghească, căn să uită şî nu-ş aduce aminte că-i Vineri. Moişeni - Ion Moiş, 61. dacă-i beteag, ie ghine s'o Moiseni - Acelasi. , . CCCLXXIV Mrîercurea·i om, o fost bărbat. Mart, Joi, Vineri îs femei. Moiseni - Acelasi. , . CCCLXXV. LU!la:să'ndemri Ia lucru. Marţa sara nu-i bună de 'ndemnat, Mtî.ercurea-i bună. Şi Gioia. Vinerea pentru lucrările bărbăteşti, da femeile treabă s'o cinstească, c'o fost femeie. Dumineca-i doamna dzilelor, stăpăna săptămânilor. Moişeni _ Acelaşi. CCCLXXVI Omu 'nt'aceâ dzl, in care să naşte, agiune şi să să roage. CCCLXXVII Când o făcut Noie corabghie, s'o adunat ş'o băgat de tăt felu de gadine, oameni, marhă - c'o pcherit lumea de apă. Numa şoa­ recile, ala s'o acăţat de corabghie ş'o ros corabghia. Şi i-o dat Du­ mriedzău o mănuşe Ia Noie să ţipe pă şoarece: apo acel a-i măţu. Moişeni - Acelaşi. CCCLXXVIII Guzu, al a-i făcut din orice doamnă: n'o vrut s'o agiungă soa­ rele. Dumriedzău 1-0 mânat acolo, nu-i slobod să vază soarele. Cum îl vede, moare. le bun de orice leacuri.· Moiseni _ Acelasi. , , CCCLXXIX La Farcaşleş, acolea la bradz, aco lea s'adună lupchii. S'adună 15 [226] 226 ION MUŞLEA J I şi să mănâncă ca cănii, Dipce-i între hotară, că-i şi dincolo a Turu­ lui ş'a Prilogului, ş'a nost, ş'a Vămii, Au gazdă, mai mare, porun­ citor, mai mare lup. Aia le poruncelşte] la ceia lupchi mai mici. Lupu nu mănâncă todeauna oile, că-i ie 'nchisă gura, n'o poate deşchide, nu-ş poate căsca gura. Dumriedzău îl impchietrelşte] aşa. Tăt imblă, dă cu pchieptu'n oi, da nu le poate muşca nici una, pâ­ nă nu dă de-un copaci care-I increastă Dumineca omu. Ia asa, căn trelce] orice bolond, dă cu săcurea'n iel. Cât ş'apropchie gura de copaciu ăla, apoi o poate deşchide. Racşa - Alexe Dubo, 82. CCCLXXXI Gătlanu de lup ie bun dacă sufli pin iei să'rnprăştii ciurda, ca să să bage altu acolo, că ăla nu mai poate ţine ciurda. Racşa - Irincă Dani1ovici, 46. CCCLXXXII Să ieu douo babe, trii, şi să duc la Cetăte, un deal sus tare în hotar, ş'acolo sânt buruieni la vaci, tăt felu de buruieni, tămăioa­ ră, untişor, şi le sapă alea din pământ şi le aduc acasă. Da ş'alea numa in Vinerea de Ispas, că-i Vinere de cătă sărbători mari. Şi le aduc şi le dau la vaci. Tărnăioara o crapă cu cutîtu, că-i aşa cât o râpă şi galbănă la mnedz ş'arnninoasă când o săpi de te şi redică, Apoi dacă vaca-i strîcată rău şi nu dă lapte, apoi o dai acea cu pchită şi o mănâncă vaca. Apoi e galbăn laptele şi să fă smăntănă pă iel, Cărrnăzana - Marie Bura, 55. CCCLXXXIII Ieste omu anume, ala de te-o strîca, n'ei puşca nemic, pot tăjt] me[rge] 'n goz. Căn me[rgi] la vânat, nu-i ghine căn te-i aduna c'o fată, n'ai noroc. Dacă nu-i bună puşca, o descăntă, o spală cu apă sfinţită şi o afumi cu tămâie .. Ii voia să strîce pe om să nu poată puşca, apoi îi ie din urmă, taie urma cătă-i din pământ, cu cuţitu, o pune 'nap oi cu faţa, cu cea de dedesupt. Apoi aşa să să 'ntoarcă hiara dela puşcaşu ala, cum întorci lutu ala. CCCLXXX. S'aici în sat ieste mărge dela gândac. O luat dela gândac. Tare 'mândră-i. Găndacii să strâng mulţ la olaltă căn fac mărge. Au împărat gândacii. Apo mărgeaua aia o lasă gios: fac şî iei adunare la olaltă. Aceia-i bună de leac la vaci, la oi, să nu ieie laptele. O pune la găleata oilor, rnoadă mărgeaua de găleată căn mulge, tăt acolo stă. Da-s puţine d'alea. Nu ştiu, sant două 'n sat. Moiseni - Ion Moiş, 61. Racşa - Alexe Dubo, 82. CCCLXXXIV Când să bolnăghesc oile, trabă mai nainte, când însumbrezi, trabă a băga în par - sfredeleşti cu 'n sfredelaş mititel - argint yiu şi pui un dugău, nu să ştie că-i nimriic acolo. Să nu. se'ntroloce lap­ tele. Dacă scapă şi să'ntrolocă, trabă a aduce buruiene, aleoalle, frăsinel, şăIătruică, năpraznică oiască, de'pe heghiurile baronului, la Vadaş. Şi dacă nu poţ mp[rge], atuncemcă să dzăresc, să mulge numa sânge. Hierte buruienile şi spălate oile, la stână. Să nu pchice glOS, [227] CERCETĂRI FOLKLORICE îN TARA OAŞULUI 227 ce numa n găleţ, Ş'apoi apa aia o duci, până n'o răsărit soarele, la homo Apa o astupi acolo. Călineşti - Dumitru jiboc, 56. CCCLXXXV Unde s'adună găndaci, apoi să face foc de cârpe de lână, alea-s bune, c'apoi nu s'aşează găndaci pă lângă grajd, să între 'n casă. La mine o fost ponoru aproape de casă. S'o băgat un gândac su fudament, su casă. Nu-i slobod să-I omori, că ieI a ieşi şi s'a duce; şi s'a dus. Am afumat pe lângă casă cu cârpe. Nu-i bine să-I omori că-s gretoş, că dacă o păşi om pă iel, muşcă pe om. De chiulin gandaci a vacilor, le sug. Ca linesti - Grigor Mă/cut, 60. CCCLXXXVI' o O mărs orice om a cosi ş'o cosît şî i s'o rupt coasa pă locu tistaş, numa o ţmgănit coasa, 1-0 spus la alt om, că i s'o rupt coa­ sa, şi n'o aninat in ninică. Cela om s'o dus, o luat breazda de iar­ b�; de unde s'o rupt coasa şi o tipat pe apă. Breazda o rnărs în gios, hiru cel de iarba hierului în sus. Şî 1-0 luat omu şi s'o dus. le bună că nu prinde puşcă'n ala om care o are. Şî sare zaru de pune mâna ala Ofrl , Căline şti - Dumitru jiboc, 56. CCCLXXXVII Dacă pune ornu un cep la cuib de ciocănitoare şî i-o astupat puii 'n bortă, apoi o adus pasărea iarba sierului şi au pus acolo şi au sărit cepu afară. Şi omu o pus un chescheneu roşu gios, ca să ghindească pasărea că o tipă pe foc iarba sierului, s'o tipe gios, să ardă. Omu o luat apoi, o băgat in palmă pe su pchiele, c'apoi nu prinde sieru în iel, lanţurile, şi să poate descuia toate zarurile na­ intea lui unde pune palma. Certedze - Stan Toader, 52. CCCLXXXVIII Unde fă pui ariciu, face gard omu ăla ce vre să găsască iar­ ba sierului, pingă ieI, roata. Aşteaptă să zie ariciu. Dacă nu poate să treacă ariciu pin gard, aduce ariciu iarba sierului. O agoade să zie ariciu cu ea ş'atuncia o ie dela ieI. Tr ăsolt - Ion Pop a lui Mnihai, 18. CCCLXXXIX Unde arde foc noaptea la dztle mari - la Paşti şi la Crăciun -, apoi mărg oamenii ş'împlăntă un cuţit cu vărvu'n gios, şi de-I află dimineaţa cu vărvu'n sus, atunci-s buni banii, pot să-i ieie. De-I află cum 1-0 pus, nu-s buni. Nu-i poate să-i ieie, nu-s a lui, ts a diavolului. Bicsad - Toader Zo ab, 16. DESPRE PĂSTORIT ŞI VIAŢA DIN TRECUT. CCCXC Primăvara, după ce fată oile, imblăm o ţâră cu iele la câmp, aşa puţine. Căn mărg la mulsu pă brânză, la ruptu sterpelor, atunci le-adună mai mult la olaltă. Şi le mulgdimineaţa în ştimb, cela a 15* [228] ION MUŞLEA celuia si cela aceluia, nuomu p'a lui. La amnadzădz, dacă ghin păcurarii cu oile, atunci beau şi mănâncă cu gazdele, dup'acea le mulg odată şi să duc iar in pădure cu iele până la ojonă. Când ie soarele de-o rudă, atunci ies din strungă şi măsură laptele apoi. A­ colo tătă gazda are o listă pe răvaş şi să pune acolo cu cupa şi la care mulge dzice că are cinci cupe, altu şase, altu are q măsură: '0 măsură-i din zece cupe. Acolo să face cruce pe răvaş. Int'o cupă sân şase linguri. După ălea şase linguri treabă să deie şase măsuri la om. Şi�care mulge-o măsură la ales, acela capătă şasezeci de gă­ h�'ţ de lapte. Ş'apoi dacă iese brânza toată, le mai mulg iară, tot in ştimb, aşa, şî tot aşa dau, ca şi mai nainte. Apoi le răscolesc de cătă olaltă şt fac lapte, apoi atunci dau lapte, nu brândză. Cărrnăzana - Grigor Homa, 58. CCCXCI Gioia, căn insâmbreadză oile, cân le mulge la măsură, le-adună tăte la olaltă, douo-trii-patru sute şi puşcă peste iele să le 'n văluie fa olaltă. Atunci ie praznic. Apoi le-afumă cu tămâie, me[rge] şi popa. Moişeni - Ion Moiş, 61. CCCXCII Aşa s'o mutat [satu], că s'o mutat cu sîla. O zinit comisie cu domni. Păn la optzăci de ani, c' o fost copil tata şi io-s de şasădzeci. O mutat păn la giumătate satu, apoi s'o păţit şi s'o bătut. Şî i-o dus în temniţă pe boierii, fruntea satului. Ind şi borese s'o ridicat, şi, pă jele le-o dus. Alte sate apoi n'o mai mutat. Aici s'o gătat atunci. , Inainte satu o fost pă su Măgurici, pă su Coasta Rătului. Şî i-o mutat domnii încoace. Şî p'aceia care i-o făcut bai, i-o pus un­ de-o fost mai răle locuri, în tăuri. O fost ieri p'acolo, izvoare. Bicsad - Vasile Finta, 60. CCCXCl\I Borcutu O fost din bătrâni, de mult. Mere şi be sie cine. O pu­ tut be, c'o fost baltă. Iş făce de pepene, de be, Iera covată de lemn, J.rn,tl'·@ bată băgată, cu aia beie. S'apoi o dus un grof, Sentivani, pă fata baroniţii, ş'apoi o'nchis tăt, o făcut mai bune randuiele. Bicsad - Vasile Finta, 54. CCCXCIV În vremile bătrăne, da nu beia oaminii palincă. Ş'apoi dacă fă­ cea cineva orice rău, da iera în sat doi panduri, care-i punea oa­ n:linii"n sat. Apoi aceia avea puşti amandoi şî avea lanţuri care-i lega de mănuri oamenii şî punea lăcată. Şi avea ş'un gros, îi punea cu filchicioarele: iera douo lemne groase crestate, anume făcute, îi bă­ ga cu pchicioarele ş'apoi il punea cu pchicioarele pă om, nu le pu­ tea tra[ge] de acolo nici cum. Şî dacă oricine făcea oriceva, alentuia la bghirău, apoi ieI chema pandurii ş'apoi tremetea pandurii după iei. Şi dacă omora oamenii, tremetea după cotune. Zinea călăreşte. Ş'ap>oi care făcea mare zină, odată-i lua înaintea cailor, legat, şî-i ducea pan la Apa, langă Siini, înaintea cailor, pă tăţ legaţ de olaltă oamenii, cu lanţuri. Apoi, care fura, avea acolo nişte corbace de cu­ răle" îl lua l;:t 'ntrebare: că ce-a furat şi-i bătea până-i demica cu c@,r;bacele. Ş'apoi îi du cea la lege, la Săgmar. Boineşti - Petre Ţaran, 61.. [229] CERCETĂRI FOLKLORICE îN TARA OAŞULUI 229 Moişeni - Ion Moiş, 61. CCCXCV Am rnărs de aICI oaste şi bghiraiele, mult, în Carăi. Apoi ne­ am dus cu ceatără, tăte satele pă unde o fost bghiruinţa lui. O fost lumea acolo! Ieu m'am dus cu ceatăra. Asa am trecut cu ceatăra pă langă impărat-Ferdinant şi pă langă împărăteasă, pă lângă Mărie. le o fojst] mândră, de.răt.o fo[st]mândră. IeI o fo[st) o Ieacă mai pă mintit, că s'o temut, c' atunci o pchrcat împărat. peste.Jume, Apo o şi zinit răpleanu de pă sus, o făcut proboşag, o trecut pirigă iel. Apoi tăt patru şi patru am rnărs pingă .iel. Apoi ne-a randuluit tren. Şi o giucat oamenii şi o mulătuit. Ne-o rnulţămnit aşa din cap, im­ păratu, Moişeni - Ion Moiş,61. cec XCVI Fost-o nerniş, avea cartea nemeşîgului. Amu nu mai săntvcă s'o strîcat. Şi le-o rămas din nemeşigpăduri. Tăt omu are căte doua­ sprece iugăre de pădure de-atunci rămase. Da n'o fost aici in sat mai mult de cinsprece oameni de aceia, nemiş. Apoi care n'o fost nemiş, o lucrat la domni, .0 fost a domni­ lor. Şi mergea să Jucre acolo la domn, o fost musai sămargă. Arau tăte s'o stricat, iobăgiile alea. Bo ineşti - Petre Ţaran, :61. CCCXCVII Care fură, îl băga cu grumazu şî cu mănurile în cal odă şt-i da cu bota'n cur-cotunele cormiişerului, CCCXCVIII S'aici O fost aşa o dubă, la şcolă, o calodă. De s'o bătut [o­ mul], de-o fost curvar, J-o băgat acolo. De scândur de goron o fost, groasă, de băga căte trei o câte patru, şi nu-i lăsa nici să şadză. Nu de mult s'o strîcat. Care să sfădia cu femeia, plăti a cinci zloţ buni. Racşa - Vasti Berea, 73. CCCXCIX Mai de mult n'o imblat nime cu scrisoare. O chemat patru oa­ meni, tălnăi, ş'aceia la vreme de bai o mărturisit c'aşa-i drept. Aşa s' o făcut teştement. Bicsad - Vasile Finta, 5:4. CCCC Unde vine drumu dela Bicsad, undi-i crucea, acolo, amu-s v'o. douădzăci de ai, o adus acolo un ghep de cotat în pământ, să vadă că ce-i în pământ lontru. Şi o săpat, ş'apoi o pus tablă afară că tare multă bunătate ieste acolo, tare mare nărocire au. Apoi leo dus d'a­ colo ghepu ala ş'o săpat la Rămete. Aici o astupat gaura aia. Acela ce-o săpat, Tătaru s'o chemat, s'o dus la America. La Rămete o săpat ş'o aflat aşa, o ieştt apă serbinte de n'ai putut să rabzi în ea mâna o pchicioru. Şi Ungurii o dzis să o Iese să n'o astupe că iei plătesc cheltuielile. Da iei o astupat. . -Bolneşti - Petre Ţaran, 61. [230] G L o SARI). abur CLXXXI, răsiiţl.arc, acar 147, sau, ori. aca rcănd CCLXXIX, oricdtui. adăt ui CXL, a amăgi, a înşela. aduna CXLIII, a chema înapoi. aduna (a să) CCL, a (se) întâlni. ag hieu CLXXI, tun. agodi CCCLXXXVIII., a aştepta. ai CCLXXXI, ani. aleoarie CCCLXXXIV, o buruiană. aldui CLV, a blagoslovi, a binecu- vânta. alentui CCCXCIV, a vesti, a înşti­ inţa. alet 148, partea. amăhăi CCCXXI. a da cu ceva, a lO'vi, a imita gestul 10viTii. a-mână CCLXXV, în mană. a.mnadzădz CCCXC, ami azi, pj'(înz. amninosi CCCLXXXII, a mirosi. amorţi CCCXXI, a răguşi. ampruor (de-) CCLIX, "până nu mă.ra cu alte marhă". anari 128, amn(O'. Apa CCCXCIV., localitate în Sudul ra-« Oaşului. are trebui I, ar tretnii. argasi CXLlX, arcaşi (?) Armean, Armeancă CCLXXX, ne- qusior cu şatra. arce CLXVI. şant, g1'oapă. ascuţit. CCCXL VIII., ascv./.iş, tM.ş. asczămănt CLXXIX, aşezare, loc de sI CI t, locnin(.ă. astăzucă CCCXXV, astăzi. astupa (a să) CLXXV, a (se) aco- neri. asuna (a să) CLXXXI, a răsuna. atuncean CCXCVII. atunci. atuncGl1iică CLXXIV, atunci. mibă. CLXXV, CCCVI, albă. aubată CCXLlX, albeaţă. bagău CCLXVIII, tutun ars în lu­ lea şi luat apoi 'in gurâ pentru a fi mestecat. bai XXXVI" necaz, supărare, nevoie. Baie LXXI, oro.şul. Baia-Mare. baltag CLXXVIII, tOP01'. băltăgaş CXLlV, top01'((Ş. bă.nită 153, o planta. bănui XLVIII,CXII, a dori, a duce dorul, a pă1'eâ rău dl�pă. hărbăton CCLXXXI, bârbat. băr'binoc CLI, plantâ, "care-i verde şi iarna". bărbinţă CLXXVII, lJUiină. barşon 129, catifea. hăsadă CCCXXXII, »orbt: hat XLVII, beat. batăn 130, cel pv.tin. batăr câte LXXXVI, oricâie. bă tella CXXXVII, a uura. baut;', LVIII, »oua. Belevar CLXVI, cotină lânoă satul Boineşii. Benţoc CLXXVII, nurne ele loc. hesede CCL VI, vorbe. bghirăiţă CXXXV" primâriiâ. bghirău CXXXV, pTÎllwr. bghirtoc 153, avere, proprietate. bghizoaş (ele) CLXXXII, de siOur, '. de bună seamă. bică CXCVIII,. taur. bit CLVL mi!.ă de păr. hlem LXXX, să meruein, haidem. hobice CCXXIII. hoboane 155, vnt.ii. hohonitoI' CCLX, vrăJitor, om core face farmece. l)oc CIV,. Imşleanvl dela vraniţă (v. parI. 126 şi plallşa " 2). 1). Cifrele romane indică unul din textele in cari se i2ăse:;;te cuvântul gI08at.. Cele a,rahe arată pagina în care se găseşte un cuvânt din Introdu­ cere sau capitoQul despre obiceiuri. N'am cre7.ut necesar să diî.m toate diminutivele, aşa de frecvent.e în graiul Oşenilor (v. de ex. bocetele, text.. CCXXIX-CCXXI). Ele au fost date numai in cazurile când formaţia lor ni s'a părut neobicinuită. Am dat, de obiceiu, formele auzite, fără să căutt,m să formăm noi sin- gularul dela un plural, sau infinitivul. e [231] CERCETĂRI FOLKLORICE îN TARA OAŞULUI 231 bocotan 152, bcujaian; bogăt XXVIII, destul, mult. holoave 148, "bube". bolond CCCLXXIX, prost. bolnăi CCCXVIII" a zurn.zai, borhghil CLXXX, b ărbier, horcut- CCCXCIII, izcor CIl apă mi- nerulă, borcut" LXXXVIII, «p« mineraia .. boreasă CLXXXVI, femeie. Borşa CLXXII, sat in Ma1'amul'eş. borsocaie CCCIX, struţoaica, wă.1i- toure (rareori CIt sensul de siri­ qoiu.). horsocane CCCV, 'V. borsocaie. bortă CLXXVII, scorbură, bosă rcăi 142, v. borsocaie, bosorcoi 142 .. 'V. horsocaie. bot (de flori) CLV, mănunctvi; "struţ de flori". bot de iască 128, trucăiica. de iască. hotă XXXVII,. b aiă, băţ. botei CLII, turma. boteiaş CXLII, turmă. boticută CXLII, tiâtii. brozbă de curechiu CCXVII, cllpă_ ţânâ de 'VaTZCl. buciulie CCXCV, fructul (rn.ăceşu­ lui). bucium ele ghie CCC, bvtuc ele vie. bugedzi (a s'ă) CCLXVII, el (se) mn_ fla. buis{t CCL VII. bU'r13{l CCL VIII. buhi'i XXIX, nevastă (teTmen de 0- caTel). hulci 132, pelerinaj, hram, 1u'oce­ siIlne. caciori 131 (nota 1), "tarcat". cal ele mândr. CLXXV. mânz. calodă CCCXCVII, lJul'llci (instn/- ment de tortIlTc1). can CL VII, cam. • can doară LXXIU, putin, "de leae{t". cantă XVIII. canâ. Carăi CCCXV oraşul CaTei. carte CLXXIV, sCTisoClTe. căce CCXXIX. ceLci,. călăreşte CCCXCIV, clllClre. căni (a să) CLXXXI, a (se) că:;ni. căpeneag CLXXVIII, manta. cătă VU,. către. câ ci CCXXX, cât ce. câ.imă l. cârci7l1nc1. câjmărită 1. cârci111nc11'iţc1. câ.nta (a si'i) CCJ�III, a (se) boci, a plânge. ce CXLIII, ci. cea zî CCCXXVII, a doua zi. ceare CL VI, (/ cere. ce.mu CCXVII, f01'1nulei cu care în­ ce7) ghicitorile. Cetăte CC(SLXXXII, deal în hotarul Carirutzanei. ceteră LX, »ioară, ceteraş CXXVI, lautar, chetoare! XXVI, locul unde se tm­ uină tuirnele la colţurile Imei ca­ se. clletoare2 CLX, inclieietoare la di- mase. el1istaş CCL VIII, curat. chistritoaie CLIII, pestriţă. chilin (de) CCXL, deosebit, sep arat. ch i ui i n (de) CCCLXXXV,v. ch ilin. cimi CCIV, 'v. cemu. ciocă t (o ciocă de vacă) LVIII, o 'vacei prăpădită. ciocă2 CLIII, bâtă ciobăneascâ. ciont CLXXXIV, os. . cionti(.e, CCXCVII, oscioare. cipcă. CVI, dantela. Cil'H{t CCCXXXIV, "omu-nopţ.î, la cină umblă". ciuisă CCL VII. ciumeI CCII, v. cernu. ciumilitură 140, !Jhicitoare. ciurnu CXCVII, v. cemu. ciumunlică CCCXXVIII, "hâd, ca o moimă dela tărg", ciumurlitură 140, qhicitoare. cîunta I, a Cll1'J/w, a reteza, a tclia vârful. ciupleca CCLX a Ci'U!Jllli. ciursă CCL VIII. ciuturcă CCCXXIII, t1"LO?chiu de co- pac tâiat, bu ştwn. clisă XXXVII, slânină. clop CVI. pc1lc1rie. c:!ol)oti CCCXIII, a. trage clopotele. clopotitor 160, cel care tra {fC cl01JO- tele I.a 'Înmormântare. coaci CLXXVII, fie1'ar. coadă 129, pieptc1nc1turc1 SlJecialc1 a mireseloT (v. nlanşele V, VI). coantă CCLXXXIX, ate. Coast.a Prisăcilor CCCXXIV, n7Jme de loc. Coasta RâtuUui CCCXCII, nume de loc. cOC{t 160, coUlcel, pâ·inişocl1'ei. cocon, cocona!'), XXVI, XLVIII. co- 7)il, bâietan, fecioraş, feâ01·. cocuţ CLIV, colc1cel, ]JIÎ'inişoară. coloml'lihor CCXCIV, g1'al1(jUre. comnişer CCCXCVII, comisar. Con.iă CCLXXIX, nume de loc. cont.răctuş CLXV, contract. copâ.rşeu CLXXV, sicriu. Copchileni 149, 11tt:lne de loc. copHitură. CCLXIII., /iuM coa'/ltel .. Corce CCLXXV, nume de Ţlc1dllre. corei CLXXV, tu.fll. copac. cori XXXIII, v. corei. cosiile CLIV, cele necesare pentru [232] 232 ION MUŞLEA cusut. cosar CCCXXIV, staul, cota CLIX, a privi. cotătoare, cototoare CCCXL VII, oglindă. cotonoşag 148, soldă(.ime, ormaiâ. cotor CCLXXX cotoiu. cotună XXVIII, soldat, militar. cotuni LXXVII, a .ţ ace serviciul mi- litaT. crancă XXx. ramină, crean.qa: crăios CCLXXIV. erată CLXII. crăt (erată) XLV, cret, aeaţâ. credinţă (pe)CXXXIlI, pe datorie. creită CCCVI, cretă. crijmă 151, ţiârizu. dăruitâ de către naşe clÎnd se ooteasă cop-ilul. crunt? CCCLI, grozav. crunt- CCLXXXVI, sângeros. cuehiurlău XCVII, "un dărab de tău" (mtme p'J'opl'ill?) cujolcă CCCXXXI, ţurcă de ton. cume XCIII, culme. cumu CCXIV,. v. cemu. cun CLXXV, Cuill. cunună CLXXII, coroană. cură XLIX, CLXXXIII. a alCT(IC/· cuşei CCLXIV, a gusta. da legea cuiva CXLIV v. găta le­ gea. da mâna cu XL VIU, (/ se angaja soldat, pe vremea ,,1Vcrbllng"­ ltllti. darabă CXXIV, b ucaiâ. dărăbuţă 1, tnicatete. darem CCXXXIX, âdm. dâmboc CLI. colinâ, âeol.. depărea (a să) CLXXXIII, a (se) pa­ rea. descumpărare 151, obiceiu la botez (v. text). descune CCC, descltie. desfăcat CCLXXl. descojit. despcheleca CCLXXXIV, a deS],ie- de ca. desturna CXLII. 'o. dinturna. digăta legea cuiva CXLV, v. g��ta legea. dîgăli CCCXXII a gâdila. dinturna CXLIIl. a întoa1'Ce. dipce XXII, pentT1.1. ce, de ce. dipt XXXVII, pentru. dobândi (a >'8) 130, a învinge. dohan CCCXI. tutun. domolit CCLXXXIII .supr�rat, făr�\. voieH• drâmba, CCLXXV, a cânta cu drân- !llll. dreptu (cu) CXVII. r11·cTll. adevcl.rat. dript'iel (pe) CLXXXV, prin drep­ twl lvi. dubă CCCXCVIII .. 'V. calodă. duce (a să) d upă cineva XXXVII, a se md.rita cu. duce pă cinste CLXXXII., a ospd.to, cinsti. duce pe o fată CCXCVIlI, a o Iu a de neuasiă, dugău CCCLXXXIV, dop. dumata CCLXXXVI, dumneata. dzăr! (a să) CCCLXXXIV "când oile să strtcă, căn să mulge numa sânge". dzini 1, a veni. dz ile XLI, zile. Dzorilă CCCXXXIV, "cel elin dzluă". face legea cuiva CXLVII, v. găta legea. Farcaşles CCCLXXIX .. loc 'În 11.010- nil satului Racşa. Iri CCCLXXXVIIl. face. fii. cei XLVI, ţâcui. Iă.ci CCLXVIII,coji. fără CXLIX, 11:umai, decât. îăreastă XXXVI, ţereo stră. făt 145,. pamclis'ie1·. Iedeu CCXCVII, capac. fetie XX, vârsta de fata 11WTe. fioc CCCXXXIII, ochiu. de ţereastră. floarea beteşâgului CCLXI, numele 'unei boli (o. text). floci CCCXXV, ţuir. flocos CCCXXIV, păros, foaş CXXVI" vânt, »iţor. foc yiu 146, foc ziu 146, foc 'oile Frasîn CCCXXV, nume de loc. fruptos CCLIX, ".eu Irupt, cu lap- te". furci de pat XXXVI, pici.oal'e la 'Jl([t. gaci LXXXIV, pantaloni de 1Jânzd.. gadină, gădini CCCLXXVII, fia1'â. Ga.raaeu CCL V" numele l/.nei pd.dlll'i şi. al unui şes de lângâ satul m (t­ ra111.l1.reşan Sr1:pân(a, în aTil'opieTeIt Tc'iTii Oaşllhâ, (cf. ş1 RO(Jrea, 'Î1l ,.Fe'lt-F1'llmos", Il, Ti. 1li6). giHtan CCCLXV, (fâ�lej. gândac CCLXVI. şm"pe. gândăcoae CCLXXXVII. găta CLXXV, a sfâr.5i, găta legea cuiva CXLII, a-i hoUi.1'i sO([l'lea. g:Hlan CCCLXXXI, v. gâltan. �!'ăzdălui CLXXXI, a tn1i (bine). gbep CCCC. masinc'i. gherunchi.LXXVI, (/enll11chi,. ghidel' CCLlX, 1)([(l1'(1, flc'îleatcl.. ghhran CCXC. sd.nrltos, zd1'(l'Vc'in. ghii XXII, vii (verb). gl1iie XL, vie. [233] CERCETĂRI FOLKLORICE IN TARA OAŞULUI 233 ghindi CXL VIII, a gândi, a crede. ghindruţurt CCLXI, ghinduri. ghini IX, a veni. ghişin CCLXXXIII, vişin. ghitele XCIX, 'vitele. ghiu CLXXXIII, viu (verb). ghiunghiu CCLXX, junghi.ll. gice CCL V, a zice. g iurlet! CCCXXXVII, potop. giudeţ2 LXVI, judecata din urmă; giueleţ de apă CCCLXVIII, u. giu- eleţI. giungea CCXLIX, a junghia. giurat CCLXXXIX, consilier comu- nal. glaz CCCXXXIlI, glas, voce. gledă XXVI., şir, rând. golund XIX, purujlică, brâu. cu care se încinge mireasa. gornic CLXXXII, pâduro», Goronete CCCXXL nume de loc. goroniş LXXXIl. padure de ţţoruni; goz CLXXV, padure. gr-adiste CL, "tâ.rnaţ". gram' Cl, VI,. cenuşiu, in cuioarea (/1' a 11.1'11,l u i. greaţă 159, ţrică, g1'oazet. greclină CCCXVIII, o qraâă, livad(l cu porni. greţosl CCCXX, ţricos. gl'eţos2 CCCLXXXV, 1'('1:u, primejdios. grindinariu CCCXL V, "care poartă grindjna�'. griţar CLXXXV, ban, cTeiţa1'. gros CCCXCIV,. 'V. ca.lodă. groştior XXXIII. smântânii. gubiî. XXVI. sal'ică. gurgoaie CCCXXVI, vâ1'{urile opin- C;101·. guti\ LXXV, Jla1'aUzie, boa1ii. guz CCCLXXVIII. câl'ti{r1.. hăHaş CCCXX. l1alubiî CCXLT. hainet. h�lră.mielă CLXXXV. hăţî (a Să.)1 CCCXX. a (se) (Wăta; hăţî (a si"tl2 CCCXCJI, a. (se) certa. l1ecte CCLVII, v. l1egni. hegl1iu CCC. vie. llegni CCL VII, a alun(jo, "le mână. la ptLelure". hiaba CCCXV, in zada1'. hierbe Ctlmeş CCCXXXII. a spiilll.. biie LXXXIII, nevoie, Upsii. biTe (cu) CVIt vese", cu chet. Hiriza CCCXX, n)Lme de loc. bicl LXV, urît. Holtă CLXIV. nume de loc. bom CCCLXXXIV. loc "unele s'adu- nă două hotară". horăi CCLXIV,. a sforăi. horiă IV, cântec. melodie, arie. hrăni (a să.) LlV. o. (se) Siitl11'a. huci XL, tufe. hunţfut CXVI, ticălos, blăstănuit. husoş 129,' ban vechiu. Hust CLXXVII, oraş în apropierea Ţarii Oaşului, astăzi în Celioslo­ »ucia. Huta T'eceul ui CCCLII, localitate în Moramureş, în apropierea Ţarii Oaşului. iarbă-grasă CCCXVIJ, o plant«. iarba sierului CCCLXXXVII, iarba ţiareior, ibască (să să) XC, să se iubească. ibghi XI, a iubi -, ieri CCCXCII" "izvoare". ii XXVIII, ei. irimă XL VI, inimii. iuitură 1:37, st1'igettl1l'â. îmblu XLV, a umbla. îmbrăcina (carul) CCC., a lega JI(l1'­ tea dinainte Cl1 cea dinapoi a ca­ rului, îmbrăd uit 128, cu broderii. imburda CCCXV, a răsturna. impătrusăl 144. împr-oscat LXXIX, a looi. împroşca- CCCV, a da cu piciorul, a zvâl'li {despre o vacă). înainte (mai) CLXXXV, mai incolo, în oiitor. . înhăera XLI, a lega (cu buier}. încelui LXXIX, a mşela; a ornăui. înciuruit LXVII, (Jiiu1·it. încolţurat CLI. încornurat CLII. încnnti CCLII. îndemna CCCLIV, a începe, a ]JoTni. înfăca CCLII, a înveli, a îmb'l'etca. înfoca CCLX, a încetlzi, în toc. îngemânată (crancă.) CCLXXXVIII, C'/I douii ramuri. înhiretic CCCXXXIJI, m.ânios, fu­ rios, "cu hire m.are". însu.mbreadză oile CCCXCI, "le-a­ dună tăte la olaltă, le mulge la măsură"; ,.,primă.vara cân s'adu­ nă oiGe". înşchimba CCCXXVIII, a schimba. înspăimoşat CCCXXXIII, înfl·icoşat. înstruta 149, a. impodobi (mai ales w. flo1'i). însumbra CCCLXXXIV, D. însâm- hreadză. înt{tleşte CCXXIV. înţelege. înt1na 157, a închina. întrămura (a să) CLIX, a (se) C1t­ t1'e1ntlra. întrista (a să) CCCXXIII, a (se) speria. întroloca (a să..LCCCLXXXIV, a (seJ mesteca (laptele). [234] 234 ION MUŞLEA tntundrat LXV, gătit, împodobit. învălui la olaltă CCCXCI, a ame- steca. învăscut 151, îmbrăcat. înverigat CLII" cu verigi. învesel CXL V, vesel. învrâstate (zile) XLI, zile din caTi una se posteşte, una nu. înzigăni (a să) 130 nota 2), a (se) înzd1'ăveni. Jelejnic CCCXVII, nume de loc. Jid oucă, LXXII, Jidancă. jin CXXXIII, vin. jine CXXXI, vine. la (a să) LXXIV, a (se) spăla. lac (cu) CCLVI, "cu ochi răi". lapte de cătuşă CCLIV. lăcădam (de) CLXVII, stabil (?) lăcui CCLXXXVIII, a Locui; lăsa de mas CLXXXVI, a prind în gazdă. lănos CXLIII" w lână. leasă (o rămas) 1. Lecîn cioara CVIII, salul Lecinia. legiui CLXXXI, a hotăl·î. legumuri CCCLXVII, poame, fructe. lemn VII, copac, pom. lenie CCLV" "betegeaJIă". lepchituri 129, venetici. leuros CCLXXXIV, "limpede". Lior'dan CCLIX, Iordan. litie CCCVI, slujbă, sel"vic'itt divin. Iunce CXLV�. lance. Lutia CCCVI, "dzî la mnijlocu po­ stului de Crăciun". madzăre CXXVII, fasole. măduută CCLII, măduvă. Măgurici CCCXCII, nmne de loc. mălai CLXXIV, pOTwnb. rnăm CCXLIII" meTgem. Mămon LXVIII, "mai mare drac". mănănţ� LXXIII, mărantă, miwţă. mărgălean XLIII, o plantă (?) mărin CCLXIX, boalâ cu bube. mătrici CCLXXIII,. du.reTi reumatice. mânâ.nţăluşuri C'LXXIX, mel,nmţi- şUTi. mâni-aJlalt XXXVII, poimâine. mâJnuri XLIX, pl. dela mână. mâţă CCCXLVII, floa1'e de salcie. mere CXXXVI, a merge. mergM XLVI, mersei. minghiart CLXXXIII, îndată. minţît (pă) CCCXCV" C/scuns. mititea CCLXXVI, bu.cc'îtică. ml'i.edz de pchiatră CCLXIX, bucc'î- ti.cc'î, "mnititeluc". mnedză-mnedzî CCLXII, mijloc. mnerîu XLV, albastru. mllilostive CCLXXV, iele. mninosi CXVIII, a miTosi. mnirător CCLXIII, fiinţă mpTana­ turală. mnirătură CCLXIII, eţectui acţiunii miiirătoTilor. mnirencils CXLV, un fel de oi. moimă CCLXXI, o boaiă, ,,,o bubă rea, umflată". moron CCL, lLn fel de strigoiu. mujucaş CCLXX, (petrecere C1t) 111U- zică . mulătşag CLXXIV, petrecere . mulătui CLXXIV, a petrece. munţîle somnului XLV. Murăşeni CLXXIl, Mm·a1J1UTăşeni. murg XXII, castaniu. muşte CCCXVIII, albine. rnuşticuţă CCLXX, muscuiite, albi­ ne (?). năposti II, a ela drurn.ul, a lăsa, a Iibero: năpusti CLXXX, v. năposti. năpraznică oiască CCCLXXXIV, o bUTuianc'î. nără zi (a să) CLXXV, a (se) mim. năsă.ln ic CLXXII, năpTaznic. neeiuntat CCCXVI, tntreo. neeurăţenie CCCXXI, lucru necurat. riemiş CLXVII, nemeş, nobil. nemneşîg CLXXII, (dip1.o1Jlă de) no- bleţe. neposti CCLXVI, ·u. năposti. nevestie XX, timţrui după 1JUTTitl�Ş. nieărire CCXXX, nicâi'/'i. nimăsc CL VIII, năimesc, tocmesc, an(fa,jez. nirnunui CCL1X, ni111i(nui. o XLVIII., sau, oTi,. oaste CCCXCV, mulţime. odor CLXVII oTeclină" curte. oclrăsluţă 149: ;;�liîclită. ' Ogrădzele 124, nume de loc. ojonă CCCXc. ojinâ. 01 XVIII, ·ulcior. oluţ CCXL, ltlciccL. Olexa CCCXXV, nume de bă1'bC/t (A_ ,li�:x;e ). o1'iee CLXXI, OClTece, ceva. o1'eee, v. oriee. otrăţ�, ot1'ăţire, 150, a st1'opi. pe noul nâscv.t cu. apă (sfinţitâ). Palni CCLXXVI, nwne de loc. palţi:'w 153. bâtâ, bc'îţ. p�leurăron CXLII, pâCU.l'c/1', cioban. pă,durean CCCXXIV, de rădu.Te, seU- ba.tic. pă.dzală XXIX. (fj'[(hc1. păiuş 159, paie. pălincă, na:llneă LXVIII, rachiu. păruluţ XXVIII, ])([1'. [235] ! v CERCETARI FOLKLORICE IN TARA OAŞULUI 235 • I păsăi CCLXXI, "a sufla". păz III, păs, mergi. păntu XLI, pentru. pcheligos CCLXXV, în pielea goal(l. gol. pchiatră CCCXXVI, stâncă. Pchiatra Bicsadului CLXXIV, nume de munte. Pchiatra BulzuJlui CCCXXIV; nume de munte. pchiştiol XI, pistol. pchisoc CCCXXXVII" nisip. Pt} LXXI, prea. pendeleu LXVII, fustă de pânză al- bă, poale. pepene CCCXCIII, castravete. perinoi CCLXXIV, pilota, perţ CCLXXX, "brâu", panglică. perţ (cu) CCLXVII, cu dungi, văr- gat. petence CCLXXXII, "păr". peteică CCLXXXIX" reţea de sfoară în care se duce la câmp oaia cu mâncare. petre.te-ui CCL VIII, "te-oi îugăr i''. picioici CCXXIII, cartofi. piclă CCLXXVI, "fă.ina" (pTobabil de grâu). pigniţă CLXVI, pi:vniţă. pin XXXVIII, prin. pingă CLXXXI, pe lângiL pinte CCL V, printre. plăcintor'iu CCLXXI, suci tor. pleasă VIII, staul. plocon CCL VIII, matanie. ploscăniţă CCLXX,. "câ,nd înfiloreşte cănepa, amu dă ploscărrită". pocmată 129, cinaătoare împodobită cu. cusături. pogace CCCL VII, turtă eoaptâ în spuză. pogmată 129, v. pocmată. pomniţă CCCXXI, fragi. porţie CLXXVIII, dare. porţîie CLXIV" v. porţie. potaie CLXV. potică XXXVIII, faT1naci,e. potoli (a să) 147" a (se) stinge. potroca CLXXV, a omorî. pozme 125, beţele cari tin paiele acopeTişwlui unei clădiri. prâ.nturerre CLI. preatcă 146, "găuruţa pă unde iese muştele". pribag XXXIV, haiduc" tâlhar. pribeag VII" v. pribag. prilej (cu) CCCLXXI, "cu primej­ die". proboşag CCCXCV, exercitiu,. încer­ care. prun că XLIV. fatii, nemăTitatâ. pun ei XLVI, pusei. puşca cu zghiciu CLXXXI, a plesni din bidu. puşcaş CXLIX, udnător, pustului CLXVI, a pustii. putredi XXXVIII, a putrezi. Radză XXXVII, nume de femeie. ratotă 126, [umari de ouă. ră XLVI, rea. răbda (a să) LXII, a aştepta. răchiţăl CCXCVII, brotăcet. răgută XXVIII, recrut, Rămete CCCC, satul Remetea. răplean CCCXCV, aeroplan. răstăzi CCLXXXI, a muta, a punen­ tr'att loc. răştia CCCXXXIII, "a face scul, tort", rătez CXCIIL rătund XLIV, rotund. râia CCLXXXIII" a căpăta (a se îl11- Iwlnăvi de) râie. rătunza CCLXVIII, a rotunzi. râpă CCCLXXXII, sfeclă. reveni (a să.) 159, a (se) răcori. rît XL VIII, livadă. roată 152, jocul [eciorilor. rotilan CCIII" rotund. rotUat CLXIII, rotund, rug CCXCV, măceş. rugena XXVI, a ru.qini. rujă XXVI, trarulaţir, rujă de pe că.mp CLXXXV, ţloarea soarelui. rujiţă CCLXI, o ţtoare. Rusalim CCLIX. Ieru.saiim, ruşî CCXLIX, a roşi. săgeta. CCL, CCLIII, CCCXXVII, "I-o săgetat, n'o putut elin pchicioare fa.ce nimic". Săgrnar LXX, oraşul Sat1/-"Mtl1'e. sâii (bisericii) CCLXIV, "ca. un târ- naţ". salău CLXXXVI, oaspe. sălaş 159, SiC1'Îll. şălU.truică CCCLXXXIV, o bu:ruiană. săleac III, selnnan. s;'im II, suntem. E;ămăchişe CCLIX, ",smâ,ntâ.na care rămâne pe fund". sămălui CCCXXXIII, n socoti. s�lngios CCLXl V, sângeTos. Să.pinţa CCCXXIV, sat în MaTamu- Teş, la hotaTul Ţelrii Oaş71ltti. şăranţ 155, şantul dela peTvazul uşii. seăhiţă CCLXXII. scăldare XXIX .. a.lbia în C(/.Te se face baia copilu.>lui. selipăt CCLXVI, "un buruian". serbinte CCCC, ficTbinte. si LXIV, li fi. il , _ ..... _ .. _ ... _--_ ... " ... .., .. "' .. __ ... _----""---�_._-""'---"-----'---'---- [236] 236 ION MUŞLEA sie XXX, fie. Sîglriet CLXXllI, Sighetul Mal'a7/w- 1·eşului. si-has CLV, fire-ati. Siini CCCXCIV, Seini, localitate în Sudul Ţării Oaşul1â (jud. Stiiu­ Mare). sînteni CCLXXx., întocmai" chiar, "drept, sânteni aşa", siul CL V, fiul. slăbghie LIII, slăbiâune. sodomi (a să) eCLXXVI, a pieri. şohan CLXXIV, niciodată. spăla cămeşa CCXClI, a avea men­ struaţie. spargă I, funie. speie CCCXXXIII, "hierb�'doarea tor- tului". stanişte CLXIV, loc (de popas). ştimba (a să) LXXIV, a (se) TJrimeni� şti ol 159, partea de neasum:a a cu.p- tontlvi de copt ţuiin.eu. stîngheri CCXXX, a despă·r/i. ştopchi CCXXXVIII,. a scuipa. ştopchit CCXXXVIII, scuipat. strănsoare CCLII. strtgon CCL, st'l'igoiu. struţ XCIV, Iru ch.eiei de flZori, mai ales artifi.ci.ale, pe ca1'i şi le pun ţeciorii 'in păWl"ie, ţnimineca. sucnă Cl., VII, [u.si.ă, Su-Goron CCCXXIV, nU'me de loc. supşag CLXXIX, obiceiu. suşâg CL VI, nevoie, 'lipsel. tablă (de fereasU't) CXLVIII. tâlhăron IV, tâlhar, hoţ. Taina CCCI, vale eaTe CU1'ge p1'in Tam Oaşului. tălnăi CCCXCIV, marto1'i. tâ!lni CLXXV. a nimc1'i. tămâioară CCCLXXXII, o bU1'uianc1. tâ.mpchina CCLXIV, a întâmpina. tânăr XXXIII, neînsurat. ţâră şî nemică CLXXIV, pmf şi pul- beTe. tâ.rnaţ 125, pTid·vor. tliroa�ă 158, insll1·cil1atc1. Tătare CLXXII, TâtaTi. tăti 1,. cu totul. tau ger 145, talge1'. tău CLXXXII, lac. Tăuţi 122, Slovaci. ţeghi CCLXXIII. ţevi, teleguţă III, că1'uţ(l. telepădui (a să) 12!1, a (se) aşeza, stabili. temeteu CCCVIII,. cimiti1'. temiţă CXXX, tcm:nitc'î, închisoare. Mte XV, toate. tistaş C�CLXXXVI. C1/.1'at. neted. ţîcMori 181 (nota 1), ciocânitori. ţîhăi CCLl�. "să vaită după lapte". Unea cu cineva CCCXXIII, a t1'ăi cu. ţipa II, a arunca. tipătură CCLXXXII, arunea1'W unui .obiect V1'ăjit (în calea cuiva). ţipuri CCLXXVI, a chiui, a striga. Ţ'îtl.ie CCLXII, nume ele femeie. tocană CCCXV,. mc'îmăligc1. taman I, toc med. tomni CCCV, u. ]J1'egdt'i, a d1'ege. ton LIII, butoi. topănci CXIX, ghete. torcătoare 152: şezc'îtOCtre. tr abă LX, tretnie. tragăn CCLI" umfWtnrc1, bulJc'î. trage la olaltă (marliele) CCCLIII, a se aduna .. trâmbghită IV, tulrcic, trămbghita VI, a cânta. eHn tulriic, trâmbită CXLII, u. trâmbghită. troiţă, 182, lumânare cu trei In·ate. turii ac LXXI, tureatcă. tundrele LXV, 1Jodoabe. tura XCIX .• ex()lmnaţie cu care încep stTigătv.ri'le. turai CXXV, ·v. ţura. turnat CCCXXXIII, u, târnaţ. tutur 145, [ructe 'uscate, nuci şi alu­ ne. uiagă CXXII, sticlă. ui be XXXIII, 1)oiu bea. uita (a să) CCCLXXIII, a nita. untişor CCCLXXXII,. o bUTuianc'î. urată (ură) CCLXXXI. urbariu (de-a) CCXLIII (nota 1), jo- cul de-a baba o(J1'lJa. ul'gică, CCLXIX. l/,Tzicc'î. ursa 150, a nrsi. uşculă CCCXVI, şcoalc1. uspă.ţ LXVI, ospc'îţ (la nv.ntc1). vac CCLIII, 1Jeac. sfârşit. Vadaş CCCLXXXIV. nume de .loc. văduon CCLVI, 'văduv. văduă CCL VI, 'vădU1)(L. vec (in) XIV, n'iciodată. vedere (la) CCCXXXIII, la lumina (Uim,c1,ii). vederos CCCXXXIX. Velete CLXXIX, localitate la Nord de ram Oaşului, azi în Cehoslo- vada. verin CCLXVI. venin. vestediui CCLXXX. a îmbrăca. victeră CLVI,. v. ghidel'. vîjî (a să) CLXXVI, eL (se) întâmpla, eL (se) potrivi. vină X, vino. vindig (pe) CLXXVII. ca oaspe, în- 'OUat. Vireag CCLIX, nume de vacc1. vI aste 181 (nota 1), putere. I [237] CERCETĂRI FOLKLORICE îN ŢARA OAŞULUI 237 voieta (a să) CCLIII, a (se) »aieta. voioage CCCL, cărămizi nearse. voI cele CLI, vă:lcele. vraciuri CCIV" vrăji. vrăciui CCIV, a vrăji. vrajnită CIV, poartă. vranită CXXXVII, v. vrajnită, vreia CLXXXII, vroia. vut-o-l bate 1, bătlI.tu-l-ar fi. yermu] CCXCV, oiermişo-ş, vin XVII, vin. yine LIV, vine. yirii CCCXV, a afla, a inlele qe, a descoperi. zadie XXXVI, cătrintă. zăIăzît CCLXXX, bolnăoicio«, "cum te-ar hi deochiat", zgaibă CCXXIV, "bubă". zgardă 129, salbă. zidră XXIX, cidră. zic CL VIII, vie. zie (să) 1 II, să vie. zierme CCLXVI, şarpe. zii CLXI, vii, în vi{I.(ă. ziituri 129, venetici. zin 1, vin. zluă CCCXCIV, vină, păcat. zini 1, a neni. zîţă ii XXIX, viţeii. zlobiu CLXXXIIJ, "strîca.t ele cap". zvâ,ngăie CL V. [241] BIBLIOGRAFIA FOLKLORlILUI ROMÂNESC PE ANUL 1930. Utilitatea publicării unui repertoriu care să cuprindă atât căr­ ţile cât şi articolele de revistă referitoare la folklorul românesc, credem că nu va fi tăgăduită de nimeni. De aceea socotim că con­ tribuţia noastră va fi binevenită, oricate lacune ar prezenta. Aceste lacune se datoresc mai multor împrejurări, dintre cari trebue să amintim; lipsa publicaţiilor bibliografice, defectuoasa fun ţionare a librăriilor noastre, precum şi faptul că, fiind la încep n'am avut de nicăiri nici un ajutor. Nădăjduim că, pe viitor,c cetătorii şi iubitorii folklorului românesc nu vor pregeta să ne tr mită indicaţii despre orice studii sau culegeri, mai ales din acelea apărute în vreun orăşel ascuns, în vreo revistă puţin cunoscută, în Anuarul vreunei şcoli sau în ziare, în cari un singur om e greu să le urmărească. În ce priveşte clasificarea materialului, am căutat să o facem cât mai simplă. La un număr atât de restrâns de publicaţii folklo­ rice cum sunt cele româneşti, ea nici nu prezintă o importanţă aşa de mare, întru cât întreaga noastră bibliografie poate fi parcursă cu uşurinţă în mai puţin de un ceas. Primim totuşi, cu plăcere, orice fel de sugestii referitoare la o îmbunătăţire a acestei împărţiri. Recensiile (Rec J şi Notiţele (Notă) s'au cules cu caractere "pe­ tit" subt publicaţia la care se referă şi cu numele recensentului în paranteza dela sfârşit. Când publicaţia la care se referă recensia a apărut într'un an anterior, e dată şi ea cu caractere "petit". . Cu aceleaşi caractere s'au tipărit indicaţiile adăugate uneori subt publicaţiile dintr'al căror titlu nu se vede clar cuprinsul lor. La culegerile de materiale, satul şi judeţul unde s'a făcut cu­ legerea, a fost dat, imediat după titlu, în parantezele / - [, Când această indicaţie lipseşte, însemnează că provenienţa materialului nu e amin tită nicăiri în publicaţia respectivă. Numărul roman, după titlul revistei, indică volumul; numărul arab, paginile, Am suprimat intotdeauna - cu excepţia cărţilor - formulele "cules de", "din colecţia lui", deoarece culegătorul figurează întot­ deauna în frunte, ca autor. La cărţi, paginile sunt însemnate cu p., foile nenumerotate cu f. Deocamdată am evitat să dăm vreo prescurtare pentru titlul r�vi�telor, din cari de altfel, foarte puţine sunt citate mai mult de cinci-sase OrI. Trebue să atragem atenţia asupra faptului că bibliografia noa- 16 [242] 242 BIBLIOGRAPIA POLKLORULUI ROMÂNESC ION MUŞLEA. stră nu cuprinde revista "Izvoraşul", deşi ea este închinată exclusiv folklorului. N'am înregistrat materialul publicat de această revistă, deoarece el este alcătuit aproape numai din snoave, ghicitori, glume şi proverbe, material adeseori fără importanţă sau neîndeplinind condiţiile cerute de ştiinţă. Cercetătorului român nu-i va fi greu să-şi procure această mică şi harnică revistă - care apare la Bis­ triţa-Mehedinţi, Of. Turnu-Severin - pentru ca, răsfoind-o, să-şi poată lua din ea datele cari l-ar putea interesa. Felul în care va fi primită această bibliografie, precum şi ex­ perienţa fiecărui an, ne va arăta drumul pe care va trebui să o ducem mai departe. I. FOLKLORIŞTI. 1. B o g dan - Du i c ă, Gh. Fraţii Grimm despre Români. Făt Frumos V, 110. Pasaje referitoare Ia povestile româneşti, In scrisorile celor doi frati. 2. B O g dan - Du i c ă, Gh. Basarabia în 1838. România Literară I, 5-7, 39-41. Trei cântece populare notate nemţeşte de I. G. Kohl. 3. Bou tie r e, J e a n. La vie et l' oeuvre de Ion Creanga 1837- 1889. Ouvrage orne de 25 illustrations d'apres des documents ine­ dits. Paris. 1930. Libr. Universitaire J. Gamber. 8° XXX1, 254 p. 3 f. Rec. Viata Românească XXII. No. 7 -8. p. 335 (P aui Zar i f o pol) ; Adevărul Literar IX, No. 499 (l s a bel a Sad o vea n u); Găndirea X, 252-254 (D. Fur tun a). � 4. C[u l e a], Ap[ostol] D. Invătătorul folklorist Alexandru Vasiliu. Un suflet şi o şcoală. Şcoala ŞI Viaţa I, 359-362. 5. D r ă g a n, G a b r ieI. Tudor Pamfile. Universul Literar XLVI, No. 20. p. 306-307. � 6. G o r o vei, Ar tur. Insemnări de-ale lui Creangă. Făt Fru­ mos V, 21-25. Corecturi la o urătură. 7. M uşi e a, Ion. Viaţa şi opera Doctorului Vasilie Popp (1789- 1842). Anuarul Institutului de Istorie Naţională din Cluj V, 86-157. Autorul disertaţiei "De funeribus plebejis Daco-Romanorurn" (Viena, ]817). 8. Ni s tor, Ion 1. + Raimund Frederic Kaindl. Codrul Cos­ minului VI, 551-552. 9. Pa p a d o pol, Pau 1 1. Colecţiuni şi curente în folkloristica românească. Propilee Literare V, 39-41. Anton Pann folklorist. 10. P a vei, Con s t. Miron Pompiliu. 1847-1897. Viaţa şi o­ pera lui. Beiuş. 1930. Tip. "Doina". 8° 172 p. 1 f. 11. T o p 1 i cea nu, T rai a n. Dr. Atanasie Marian Marienescu (1830-1914). Analele Banatului III. N o. 3, p. 1-14. Biografie, bibliografie şi "activitatea folkloristică". II. DESPRE CULEGEREA FOLKLORULUI. CHESTIONARE. 12. An tip a, G r. Pentru culegeri etnografice prin învătători, preoţi, studenţi. etc. După -. Şcoala şi Viaţa I, 241--242. ' Ce se face în alte tări. Indemnuri si sfaturi. . . [243] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 243 1. l f I 1 .• 1', 13. Ar b ore, AL P. Datorii etnografice ale prezentului (idei dintr'o conferinţă ţinută la 30 Mai 1928 la Focşani. [Fără indicaţie de loc şi an]. 8° 20 p. 14. Invăţătorul şi folklorul. Şcoala şi Viaţa I, 247. Sfaturi pentru Invătător ii cari vreau să culeagă. 15. Dumitrescu-Bistriţa, Iosif N. Invăţătorii ŞI pro- ducţiile populare. Şcoala şi Viaţa 1, 581-583. Indemn la culegeri. 16. M u gur, G h. D .. Folklorul. Şcoala şi Viaţa 1, 38. însemnătatea folklorului. Indemn la culegeri. 17. M u gur, G h. D. [şi] V. Voi c ul e seu. Chestionar folk­ loristic. [Extras din "Cartea misionarului. Indreptar cultural"]. Cra­ iova. 1930. Scrisul Românesc. 8° 75 p. (Din publicaţiile Educaţiei Poporului). Rec. Viaţa Românească XXII. No. 7 -8. p. 97 -99. (A l R [o set t iJ). 18. M uşi e a, Ion. Apel către intelectualii satelor. Cu prilejul înfiinţării "Arhivei de folklor a Academiei Romane". Şcoala şi Viaţa 1, 588-591. 19. Secretariatul Literar al Astrei. O datorie natională. Să adu­ năm produsele folklorului nostru. Un apel. Transil�ania LXI. Nr. 11-12, p. 72-73. 20. S. V. Colecţii de poezii poporale. Transilvania LXI. Nr. 1b-12, p. 73-74. Despre lipsa fondurilor pentru publicarea unor culegeri în manuscris. III. DOMENiU. PRINCIPII. METODĂ. 21. Car a m an, P e t r u. Remarques critiques et discussion des problemes ethnographiques a l'occasion de l'apparition du tra­ vail de M. Pierre Bogatyrev: Actes magiques, rites et croyances en Russie Subcarpathique, Paris 1929. Arhiva XXXVII, 213-229. 22. Li cea, Ioa n. Poezia populară. Originea-vechimea. Stu­ dii şi texte. Poezia populară şi cea cultă. Cum trebue studiată poe­ zia noastră populară. Galaţi. 1930. Tip. George Jorică. 8° 62 p. 23. M e h e din ţ i, S. Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. Ediţia a doua. Bucureşti. [1930]. Socec & Co. 8° 36 p. 24. M e h e d in ţi, S. Coordonate etnografice. Civilizaţia şi cu(­ tura (Hilotehnica-psihotehnica). Bucureşti. 1930. Cultura Naţională. 8° 104 p. 1 f. (Academia Română. Memoriile Secţiunii Istorice. Se, ria III, Tomul XI, Mem. 4). Rec. Buletinul Societătii Regale Române de Geografie XLIX, 312- 318 (V. Mi h ă i 1 e s cu). • 25. Ni e d erI e, L u b o r. Manuel de l'antiquite slave. II: La civilisation. Paris, 1926. VII-360 p. Rec. Grai si Suflet IV, 181-184 (T a c h e Pa p a h a g 1). 26. R ă d'u 1 e s cu - Cod i n, C. Comorile poporului. Literatură, obiceiuri şi credinţe. [Ediţia II]. Bucureşti. 1930. Editura Casei Şcoa­ lelor. 8° 278 p. Lei 60. 27. V u i a, Rom u 1. Etnografie etnologie folklor. Definiţia şi domeniul. Extras din lucrările Institutului de Geografie al U niversi­ tăţii din Cluj. Volumul IV. Cluj. 1930. Tip. "Ardealul". 8° 49 p. 16* [244] 24:,ţ BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC IV. OBICEIURI LA SĂRBĂTORI, NAŞTERE, NUNT A ŞI ÎNMORMÂNTARE. OBICEIURI JURIDICE. 28. A m zăr, D. C. Sociologia şezătorii. Arhiva pentru Ştiinţa ŞI Reforma Socială IX, 516-575. _ 29. B ere c het, Ş t efa n G r. Obiceiul pământului românesc (Incercare de studiu juridico-etnografic). Minerva III, No. 2 - 3, p. 114-146. Câteva obiceiuri ale pământului la noi şi popoarele vecine. Încercările fă­ cute pentru culegerea lor din popor si propuneri pentru o actiune in acest sens la noi. ' • 30. B ere c het, Ş t efa n G r. Simbolica juridică. Încercare de studiu comparat. Minerva III, No. 1, p. 89 -1l4. Brazda. Păruiala. Paiul. Baterea palmei. Mlnusa, Incă ltămintea. Vinul sau adălrnasul. Aruncarea cu măciuca si toporul. Cheia. Arma. Sulita. Părul si bar- ba. Arl�o5UI. • " , 3:1. B e r nea, E r nes t. Problema sociologică a obiceiurilor. Riturile de trecere. Societatea de Mâine VII, 429- 430. 32. B i 1 e ţ c h i-O P r işa n u, A x e n tie. Din comorile nea­ mului nostru. Datini, oraţiuni, cântece şi strigături de nuntă. Cer­ năuti, HJ30. Edit. Autorului. Tip. Glasul Bucovinei. 8° 39 p. Lei 30. Culese in Opriseni, jud. Rădăuti. !3'H. CuI e a, ' A p. D. Vechea şcoală a şezătorilor. Şcoala ŞI Viaţa I, 104-106. Sezători le la noi si In alte tari. Importanta lor. 34. Dumitre'scu-BÎstriţa, (osif N. La înmormântare .. Obiceiuri / Marrnan-Mehedinţi ,'. Arhivele Olteniei IX, 405-407. 35. lor g a, N. O nouă descriere a Moldovei în secolul al XVIII­ le-a, de un Suedes. Revista Istorică XVI, 1-32, 85-102. E. H Weismantels Dagbok 1709-1714. Obiceiuri ale taranilor nostri la sărbători, obiceiuri juridice, etc. ., 36. lVI unt ea nu, Eu gen ia. La cunună /Podeni-Turda/. Cu-­ get Clar III, 529 . .37. M u ş l ea, Ion. Obiceiul J unilor braşoveni. Studiu de folk­ lor. Din "Lucrările Inst. de Geografie al Univ. din Cluj" [VoI. V]. Cluj. 1930. Tip. "Ardealul". 8° 1 f. 74 p. 4 planşe. Rec. Societatea de Mâine VIII, 456 ([Ion Breazu]). 38. M u ş l e a, Ion. Viaţa şi opera Doctorului Vasilie Popp. Vezi No. 7. . . 39'. Stă nes c u, B ade a 1. Monografia comunei Silişteni (fosta BLlm'blireni) din judetul Argeş. R.-Vâlcea. 1930. Tip. "Gutenberg". 8° 23 p. "Traiul sătenilor, locuinta, ocupatia, portul" (p. 13 -14), obiceiuri si cre- d'iut e (13. 1R-21). •• • . 40. Ş t efă nes cu, Mar g are ta. Datine la 40 de sfinţi. Ar­ hiva XXXVII, 124-127, 249-251. 41. Va si Ies c u, A t h. Monografia manăstirei şi comunei DoI­ jeşti din judeţul Roman. Roman. 1930. 8° 209 p. Lei 100. Obiceiur i la sărbători, nastere, nuntă, moarte. Superstitii, vrăji (p. 133�164) . • 42. V u l P e seu, Mi hai 1. Cantecul popular românesc. (Stu­ diu introductiv.) "O nuntă păgână în comuna Lupşanii" (judeţul Ia- 10111iţal llustraţiuni în text. Prefaţă de N. Iorga. Bucureşti. 1930. Tip. "OTfenia". 8° 288 p. 2 f. [245] BIBLIOGI?AFIA FOLKLORULUI IWMÂNESC V. LITERATURĂ POPULARĂ ÎN GENERAL. STUDII SI TEXTE. MONOGRAFII. • . . ., 43. B e z d e ehi, S t. Dragostea în poezia populară din Banar. Sernenicul III. N o. 9-11, p. 7 -13. 44. C iau s a n u, G. F., G. Fir a si C.M .. F o p e s c u. Culegere de folk­ lor din jud. VâÎcea si împrejurimi. Cu un glosar. Bucuresti, 1928. Culrura-Na­ t ională. 8° 212 p. (Academia Română. Din viata poporului român XXXV). • Notă. Grai şi Suflet IV, 193 (O. D [e n s u's i a nu]). .. . 45. C O atu - Cer n a, G. Folklor românesc dobrogean. Ana­ lele Dobrogei Xl, 106-122. Literatura p.ipulară (pluguşor, cântece, ghicitori) din jud. Tulcea. 46. Cos tin, L u c i a n. Studii asupra folklorului bănăţean. Par­ tea 1. Timişoara .. 1930. Ateliereţe ,,�art.ea. Românească". 8° 9,0 p. »Estetlca artei poporane. Morfologie ŞI Jirism. Balada bănăţeană. frag­ ment dintr'un studiu asupra ghicitorilor bănăţene. "Dragostea" In f�!\dorul bă­ nătean. "Viata" în ideologia poporului. "Moartea" in conceptia poporuiui". , Notă. Arhivele Olteniei IX, 117. • .' 47. De n sus i an u, O v. Limba descăntecelor. 1. Grai şi Su­ flet IV, 351-376. Rec. Adevărul Literal' IX, No. 506, p. 7. (J. B y c k). 48. Dia con u, Ion. Aspecte din folklorul vrăncean. Milco­ via r. 69-86. 49. Dia con u, Ion. Folklor din Rtmnicul-Sărat. Milcovia 1, 160-183. 50. Dia con u, Ion. Ţinutul Vrancei. Etnografie - Fol�lor­ Dialectologie. 1. Bucureşti. 1930. Socec & Co. 8° CXI, 28.� p. {In­ stitutul de Filologie şi Folklor}. Lei 400. 51. D r a goi, Sa b in V. 303 colinde cu text şi melodie, Ct,l­ Iese şi notate de -. Craiova. [1930]. Scrisul Românesc. 8° XXXXX, 265 p. (Ministerul Cultelor şi Artelor. Comisiunea pentru Arhiva Fo­ nogramică şi publicarea de folklor muzical. No. 1). Culese în Ardeal si Banat. 52. Dumitra·şcu. N. 1. şi preotul Valeriu Crişan. Steaua dela răsărit. Cântări de stea si colinde adunate de �. Sibiu. 1930. 16° 70 p. (Biblioteca poporală � Asociaţiunii "Astra". Nr, 174). Majoritatea culese în jud. Făgăraş. 53. G e O r g e s c u, Ioa n. Marea Neagră în poezia noastră poporană. Analele Dobrogei XI, 21-30. 54 G e o r g e s c u - T i s t u, N. Folklor din judeţul Buzău. Bucureşti, 1�.28. Cultura Naţională. 8° 92 p. 1 f. 1 hartă (Academia Română. Din viaţa poporu lui român XXXIV). Notă. Grai şi. Suflet IV, 192 (O. D [e n sus i an u]). 55. Ion e sc u - Ni şco v, T rai a n. Lupta dintre creştini şi păgăni în balada populară. Arhivele Olteniei IX, 226-237, 40Ş-4�Z. 56. I str ă te s cu, Ale x a n d rin a. Texte populare din ju­ deţul Prahova. Grai şi Suflet IV, 108-136. 57. Iov, D. Poezia populară basarabeană. Cuvăntare, Solida­ ritatea VII, Nr. 6-7, p. 1-9. Generalitări. Texte (poezii lirice). 58. L e n g h e l, Pe t r e. Poezia populară în Maramurăş. Viata Şcolară (Sighet) V. No. 2-3, p. 9. No. 4-5, p. 4-5. 59. Mor ari u, L e c a. Lu frati nostri. Libru lu Rumeri din Istrie. ţZartea Românilor din Istria. Il libro degli Rumeni Istriani. Cu 78 sl iche }i cu [246] 246 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC carta lu paizu rumer din Istrie. Susn'eviţa (Valdarsa)- Jeiăn [Seiane). 1928. Edi­ tu-a revistei "Făt·Frumos·· Suceava, Romania. 8° 188 p. Rec. Grai si Suflet IV, 411-412 (O. D [e n sus i a nu]). Revista Critică IV, 133-134 (G. Pas cu). Studi Rumeni IV, 182-184 re Ta g li a vin il. 60. Mor oi a n u, Ele n a. Din ţinutul Săcelelor. Grai şi Su­ flet IV, 310 350. 61. M II s lea, Ion. Scheii de la Cer gau si folklorul lor. Dacororna- nia V, 1-50. • , , Rec, Korrespondenzblatt des Vereins fur Siebenbur gische Landeskunde LIIl, 9�-93 (Arnold Pankratz). Studi Rumeni IV, 126-127 (e.Taglia­ vin il. Notă. Arhivele Olteniei IX, 105 (C, D. F [o r t II nes c uj). 62. P a p a h a g i, Tac h e. Originea Muloviştenilor şi Gopeşe­ nilor în lumina unor texte. Grai şi Suflet IV, 195-256. 63. Te cui e seu, Hor i a. Folklor românesc. Din Tărnava şi de pe Mures. Ţara Noastră X, 1225-1230. Ceuerulităti despre folklorul poetic. Miorita. 64. Te e u'l e s c u, Hor i a. Pe Mur ăş 'şi pe Tărnave. Flori inrourate (Doine si strigături). Culese de -. Sighisoara, 1929. Tip. Miron Neagu. 8° 207 p. Lei 100: e Rec. Ţara Bârsei II, 565-067 (1. Col a ni. Notă. Găndirea X, 140-146 (N i­ te h i for era i n i e). VI. BALADE. 65. Că t an ă, G h. Rădivoi cu soru-sa Ilincuta (baladă popu­ lară din Banat). Semenicul III, No. 5-6, p. 56-58. 66. Cos t ă c h e seu, Mi hai. Cântecul Mioarei. Anuarul Li­ ceului Naţional din Iaşi, 1928-1929. Iaşi. 1930. p. 28-32. 67. Dia con u, Ion. O variantă a Mioriţei /Tulnici-Putna 'i]. Milcovia l, 108-109. 68. Măr u ţ ă, T. D. Pătru Haiducul /Gorj ? / Arhivele Olteniei IX, 65-66. 69. O nouă variantă a Mioritei. Găsită în Bieşti-Orheiu. Cuget Clar III, 170-173. ' 70. P 1 o P Ş o r, N. Soarele şi luna /Pleniţa- Dolj/. Arhivele Olteniei IX, 404-405. 7 L P 1 o P Ş o r, N. Tătarii jPlopşor- Dolj/. Arhivele Olteniei IX, 240. 72. P 1 o P Ş o r, N. Trei păsări lebede albe /Risipiţi - Dolj/. Arhivele Olteniei IX, 240. 73. T u dor a n, Vie tor. Balade populare săcelene vechi. Că­ pitan Gheorghiţă. Viaţa Săceleană 1, No. 1, p. 14. 74. Tu ţes c u, Ş t. S t. Căftiţa. Arhivele Olteniei IX, 238-239. 75. Vie o 1, Eu gen i a. O altă nouă variantă a "Mioritei"_ jSlobozia-Hodorogea-Orheiuj. Cuget Clar III, 503. ' VII. DOINE ŞI STRIGĂTURI. 76. Bou r g e o i s - P o p o vie i, L uei a. Din colectia de poe­ Zll populare a d-nei -. JBanat,l. Ţara Barsei II, 466-468. 77. Car pin, 1. şi 1. But u. Strigături. Viaţa Săceleană 1, No. 8, p. 17, No. 9-10, p. 31-32. 78. Cer nea, G h e o r g h e. Căntece ardeleneşti (regiune a Co­ halmului). Cluj. 1930. Tip. Naţională. 16° 32 p. Lei 6. [247] BIB,LJOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 247 79. Cer nea, G h e o r g h e. Strigături şi chiuituri de joc din comuna Paloş (jud. Târnava Mare). Cluj, 1930. Tip. Naţională. 160 32 p. Lei 6. 80. Cal o te seu, Con s t. A. Căntece jGorj./ Arhivele Ol­ teniei IX, 240-241, 407. 81. G a n e, E. Folklor din Basarabia jCobâlca-Orheiuj. Ar­ hiva XXXVII, 136-138. 82. M unt e an u, Eu gen i a. Chiuituri. La cunună. /Podeni+ Turda/. Cuget Clar III, 529. . 83. Populară de peste Nistru. Zice lumea. [Din] ("Plugarul Ro­ şu", 1927). Cele Trei Crişuri XI, 17. 84. V i col, E u gen i a. Cantece populare basarabene jBieşti­ Orheiu/. Cuget Clar III, 66, 491, 497. VIII. POVEŞTl. LEGENDE. 85. B o g dan - D u i c ă, G h. Variante ungureşti la Ion Crean- gă. Făt Frumos V, 5-10. Trei variante unguresti ale lui "Ivan Turbincă". 86. Bou tie r e, ] e a n. La vie et l'oeuvre de Ion Creanga. Vezi No. 3. Un capitol despre culegerea povestilor la Români (p, 61-70) si povestile lui Creangă (p. 70-179).' • , 87. G as te r, M. Poveste foarte de folos a lui Theofil, pentru ascultarea părinţilor şi pentru sfânta liturghie. Arhiva XXXVII, 33-41. Copiată dintr'un manuscris din sec. XVII. 88. Han e ş, Pe t r e V. Poveşti din diferite ţinuturi româneşti. Bucureşti. [1930]. "Cultura Românească". 16° 236 p. (Căminul. Bi­ bliotecă literară şi ştiinţifică No. 45-46 şi 45-46 bis). Lei 12. Reproduse din diferite culegeri. 89. 1 r O ai e, P e t r u. Sfânta Vineri jMitocul-Adâncatei- Do­ rohoi/. Făt-Frumos V, 178. 90. Mir a, Ce d r u. Poveşti. Bucureşti. [1930]. Inst. de arte grafice "Alexandru Vlahuţă". 8° 32 p. Tapu Mosului. Mlchidută, Hai-hai. Verdes.-Toate culese in Răesti-Fălciu. 91. M o'r ari u, Le ca. De-ale Cirebirilor. Texte istroromăne. Codrul Cosminului VI, 345 - 462. Treisprezece povesti în dialect cu traducerea românească. 92. M [o rar i u] L [e c a]. Iarăşi substratul folcloric din Ivan Turbincă. Făt Frumos V, 75. 93. P a vei, Con s t. Miron Pompiliu. Vezi No. 10. Despre povesti în general. Două povesti ("Ileana Cosinzeana" si "Codrea- na Sânziana") culese de M. P.· • 94. S c huli e rus, A doi f. Siebenburgisches Mărchenbuch. Herausgegeben vom Ausschuss des Vereins fur Siebenburgische Landeskunde, Hermannstadt, 1930. Honterus-Buchdr. 80 164 P Int�oducere şi o culegere de povesti : 8 săseşti, 8 româneşti şi 6 ungureşti, toate în limba germană. Notă. Korrespondenzblatt des Vereins fur Siebenburgische Landeskunde UII, 290. 95. N ieu 1 i ţ ă Vor O nea, Ele n a. Necuratul. jRoşa - Buco­ vina/o Convorbiri Literare LXIII, 464-473. [248] 248 BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC IX. AL TE GENURI DE LITERATuRĂ POPULARA (CIMILITURJ, DESCÂNTECE, JOCURI COPILĂREŞTI, ETC.). 96. Bre a z LI 1, G. Archive des phonogrammes roumains. Sa­ bin V. Drăgoi. "Colindele" (Noels}, [Fără indicatii despre locul şi anul apariţiei.] 8° 8 p. . 97. Du mit r e s c LI - B i str i t a, 10 s i f N. Bocet la o fată ma­ re. jValea Copcei-Mehedinţi/. Arhivele Olteniei IX, 423-424. 98. Du 111 i t r e s c LI - B i str i ţ a, 10 s i f N. Descăntec "de 111U­ ma pădurii" /Valea Copcii-Mehedinti/. Arhivele Olteniei IX, 424. 99. Du 111 i t r e s c li - B i str i ţ a, 1 o s i f N. Descantec "de în­ tors". Cules din Zegaia-Mehedinţi. Arhivele Olteniei IX, 61-62. 100. MoI in, R. S. Jocuri copilăreşti din Banat. Arhivele Ol­ teniei IX, 63-44. 101. Mor ari u, Le c a. Cimilituri. Culese de -. Suceava. 1930. Tip. "Glasul Bucovinei". 16° 64 p. Lei 10.- (Biblioteca "Făt­ Frumos" 1). Majoritatea din Patr ăuti pe Suceava - Bucovina. 102. N O v a c o vi c i u, E 111 il i a n. Folclor pornografic bănă­ ţan (partea hazlie). Adunate din popor de -. Anul 1930. Oraviţa, Tip. Iosif Kaden. 16° 92 p. 2 f. Lei 20.- 103. N o v a c o vi ci u, E mii ia n. Jocuri copilăreşti bănăţene. Adunate de --o Anul 1928. Oraviţa [1930]. Tip. Iosif Kaden. 16° 48 p. 1 1. Lei 15.- X. FOLKLOR AL POPOARELOR CONLOCUITOARE SAU VECINE ŞI FOLKLOR COMPARAT. 104. B 011 j LI g, N. Folclor grecesc din satul Regele Ferdinand 1 - Tulcea. Analele Dobrogei XI, 140-152. Balade, proverbe si ghicitori. Texte greceşti cu traducerea românească. 105. C O atu - Cer n a, G. Colinde bulgăreşti din Cerna. Ana­ lele Dobrogei XI, 61-64. Text bulgăresc si traducere românească. 106. Sas s u, • 1 LI 1 i anI. Din etnografia satului Fantănelele (Inancişme) IL Analele Dobrogei XI, 33-60. Obiceiuri! credinţe şi literat�ră ale Bulgarilor dobrogeni. Parte din texte in bulgăreste SI cu traducere romanească. 107.' Ş t efă 11 e s cu, Mar g are t a. Credinţe şi practice popo­ rane la Cehi asemănătoare cu ale Romanilor. Arhiva XXXVII, 193-213. 108. Ş t efă 11 e seu, Mar g are t a. Superstitii şi obiceiuri de nuntă la Cehi. Arhiva XXXVII, 142-144. Comparaţie cu materiale româneşti .. 109. S t e fă nes cu, Mar g are t a. Zicători cehe asemănătoa­ re cu ale noastre. Arhiva XXXVII, 127 -131. Texte cehesti si traducere românească. . . XI. ARTĂ POPULARÂ. PORT. MUZH. 110. C (u 1 e al A [p o s t o 1]. Muzee etnografice regionale. Şcoa­ la şi Viaţa 1, 500-501. Infiintarea lor la scolile normale. • > [249] BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC 249 111. J) e bre c zen i, La dis Iau. Arta populară maghiară ardeleană. În Transilvania, Banatul, Crişana, Mara rnureşul", Bucuresti, 192\:1. vol. II, p.1211-1221. " Rec. Buletinul Societăţii de Geografie XLIX, '334-336 (Vas i leG h η b e dea). 112. D u mit riu, V. Portul glugii în regiunea nordică a jude­ tului Buzău. Soveja II, No. 5-6, p. 1-6. , 113. Io r g a, N. Quelques idees sur l'art roumain. Revue Hi- storique VII, 34-44. Tratează si despre arta populară. 114. Pa p a ha g i, Tac h e. Images d'ethnographie roumaine (daco-roumaine et aroumaine). Tome deuxieme. 431 photographies originales, avec texte francais et roumain. Bucureşti. 1930. Socec & Co. 4° 230 p. 1 f. Notă. Grai si Suflet IV, 411 (O. D [e n sus i a n uj). Revue Historique VII, 123-124 (N. lor g a). Boabe de Grâu 1, 246-247 [E m. B u c u ţal. 115. T zig a r a - S a m urc a ş, A 1. Tragedia Muzeului de artă naţională. Extras din Convorbiri Literare LXIII, 402-415. Bucu- reşti. 1930. Socec & Co, 8° 13 p. . XII. MUZICĂ POPULARĂ ŞI COREOGRAFIE. 116. Bre a z u 1, G. Archive des phonogrammes roumains, Vezi No. 96. 117. D r a g o i, Sa b in V. 303 colinde cu text si melodie. Vezi No. 51. ' 118. G [e O r g e s c u] Bre a z u 1. Arhiva fonogramică. Gândi­ rea X, 351-353. 119 Ni cuI e s cu - Var o n e, G. T. Jocuri româneşti necuno­ scute. Cu un indice alfabetic şi bibliografic al tuturor jocurilor noa­ stre populare. Bucureşti. 1930. Impr. Independenţa. 8° 154 p. 1 f. Lei 60. Notă. Arhivele Olteniei IX, 463. Revista Istorică XVI, 250 (N. lor g a). 120. Societatea Compozitorilor Români 1920-1930. Bucureşti [1930] .Tip. "Bucovina". 8° 95 p. La p. 61-70 un articol despre .Culegerea muzicii populare". 121. V u 1 p e s c u, Mi hai 1. Căntecul popular românesc. Vezi No. 52. [252] 252 RAPORT ANUAL noastre, pe de altă parte pentru că materialul folkloric al acestei provincii e prea putin cunoscut şi trebue cules căt mai în grabă. Cu elevii şcolilor normale din Cetatea-Albă, Chişinău şi Soroca, am reuşit sâ împlinim întru câtva această lacună. S'a făcut o singură anchetă folklorică şi anume în Tara Oaşului, de către cel ce iscăleşte aceste rânduri. HezultateJe ei au fost publicate în acest prim Anuar. In viitor, aceste anchete vor fi continuate şi multipilicate, dacă mijloacele materiale o vor permite. Materialele intrate au fost înregistrate şi depuse în cutii speciale. S'a început copierea .Ior la maşina de scris şi triarea d upă specialitate. S'a făcut şi un catalog al culegător-ilor. S'a mai lucrat la întocmirea unei bi­ bliografii a fcHklorului românesc, din care s'a publicat în acest Anual' cea referitoare la anul 1930. "Arhiva" noastră a început să-şi înjghebeze şi o bibliotecă de speciali­ tate, care cuprinde până acum 28 volume. majoritatea achiziţionate. S'au primit donaţiuni dela d.nii Artur Gorovei (o colecţie a revistei .,Şezătoarea" şi câteva man usr rise}, Ernili an Novacoviciu (5 vol.), G, T. Niculescu-Varone (4 vol.), Arhiva de Folklor din Tartu-Estonia (1 voI.) şi Simion Hărrisa (2 vol.). "Arhiva'� a căutat să se pună la dispoziţia instituţiilor sau particula­ riOor cari au nevoie de informaţii asupra folklorului românesc. Astfel a sa.tisfă.cut cererile Arhivai de Folk.lor din T'artu (Estonia), ale prof. univ. Walter Anderson din acelaşi oraş şi ale doctorandului Kurt Hanke (Kiel). Autorul acestor rănrluri a lucrat pentru cunoscuta publicatie internaţională "Volkslmnc1liche Bi lili out-aph ia', literatura fdlkloricr\ rnmă.nească a anului 1928. ION MUŞLEA. [253] RESUME DES ARTICLES. ION lVlUŞLEA, L'itcadcmÎe Rouinuine el le iolulore (1-7). On montre comment la grancle institutron scientifique a donne, depuis sa fonelation, et sans arret, toute son attention au probleme de la recl1erche et ele la publi­ cation du rolklore roumain. Dans les derriiers ternps (1930), elle a Ionde l'"Arlliva ele Folklor", dont la pr-emiere publication est preciscrnent cet Annuaire. L'Archive recueil le des materiaux ;\ l'aicle ele questionnaires et denquetes, les cla.sse et les met 8, la d isposition des chercheurs rournains et etrangers, AH TUR GOROVEI, "Şczătoa'l'ca" t.i.« VdZlCe"). J-Jistoirc dusie l'evv,c de ţ olklore (p. 9-39). Il y est question du plus ancien periodique roumain con­ sacre exclusivement aux traditions populaires. Fondes en 1892, la revue a traverse au cours de 38 3;I1S, de gr andes difficultes, contees t.out au long par son prcpre directeur. Pendant ce ternps-Iă la revue a puhlie dabon­ dants et precieux materiaux, ainsi que d'interessantes etudes. "Şezătoarea" a. clos son activite en 1929, par la publication ele son XXV-e volume, ain si que el'un index detaille des fascicules. V. BOGREA, La mouche "Sil1uuia. Colurnho censis" dans notTe trtuiit.um. ţioţruluire et historique (p. 4,1-45). Mention de linsecte dans la poesie popu, laire roumaine, dans une legende sanIe et dans une chronique vallaque du XVII-e siecle. V. BOGREA, Tl'ois ]l'l'ouUnnes de !olJ,;ZoTe et le1l'1' aspect 1'o1.mwin (p. 47-52). 1. Les "Pierres-ecrites". 2. "EpxoG 000'l"t00'l.3. La lYlise a mort eles vieir· larels. PETRU CARAMAN, Contriuul'ion ri. la chronolof/re de la ualla!le lJOPV,­ laire roumaine (p. 53--105). A la suite ele I'etuele detaillee des chroniques elu temps, l'auteur etablit que l'evenement celebre dans une ballaele populaire roumaine, a un fondement historique. Il s'agit ele la elMaite subie, a cause du froid qui regnait penelant I'l1iver 1498-1499, par l'armee turque com­ manelee par Malkoc, a son retom' el'une expeclition en Pologne. ŞT. PAŞCA, Les noms de IJa:pteme dans le "Pays (I'Olt" ("Ţam Oltului."). Coutwmes et tTCtdWons (p. 107-115). A l'a.iele des reponses a un certain nombre de questionnaires provenant ele 63 villages elu meme eli strict (Făgă­ raş), l'auteur cherche a etablir el'apres quels criteres est choisi le nom donne flUX nouveaux-�les, ainsi qu'aux jumeaux. ION. MUŞLEA, Recherches de tol/cloTe dans le "Pays ti'Oaş" ("Ţara OaS11'lm") (D. 117-237). Les quatorze communes roumaines ele l'extremite N-O de la Roumanie (district ele Satu-Mare), forment un coin ele terre ou les charmes el'a.mour, les pratiques magiques, le feu allurne par le fr'otte­ meni. ele eleux morceaux ele bo.is et d'autres vestiges inter6ssants, sont en- [254] 254 RESUME core bien vivants, a cote d'une assez riche Iitteratura populaire. Les carac, teristiques des habitants et du folklore sont presentees dans une introduc­ tion (p. 117-160), suivie des textes et d'un glossaire. Biblioyraphie du folklore roumain (annee 1930) (p. 241-249). Rapport SUT factivite de 1'"Arehive de Folklore'" (p. 251-252). TABLE DES PLANCHES. 1. 1: Maison it Cărmăzana. 2. Maison il, Negreşti et porte cochere a contre-poids. II. 1. Danse des jeunes gens. 2. Galerie a Cărmăzana. IlI. 1. Paysan de Tur. 2. Trompe de berger. IV. 1. La fianceo et le "porte-enseigne". 2. Jeunes gens de Bicsad. V. 1-2. Jeunes filles a coiffure de mariee, VI. 1-2. Coiffure de mari ee.