[1] ANUL XVIII, Nr. i 101-103. IAN.-IUNIE 1939. F DIRECTOR: PRaF. C. D. FOR TUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER Arheologie preistorică a Olteniei. de Prof- D, BERCIU. lNTRODUCERE - Materialele arheologice mai vechi descoperite în Oltenia au fost adunate de către d-l 1. Andr�ieşescu într'o lucrare refe­ ritoare la preistoria Olteniei, pe care o are în manuscris şi din care a publicat în 1921 un fragment de început 1), unde d-sa face şi 'un istoric al cercetărilor până la acea dată şi scoate in evidenţă caracterul specific al provinciei noastre, în ceiace priveşte aspectul său arheologic. Din nefericire întreaga serie de desene lucrate la Craiova şi de planşe i-a fost pierdută de unul dintre colaboratorii săi (d-l H. Meuuca), Razboiul a dis­ trus muzee şi a risipit obiecte de a căror urmă nu se mai ştie nimic. Publicarea schiteior şi a notelor dela muzeele oltene studiate inainte de războiu. de d-l 1. Andrieşescu ar umplea în orice caz Un gol, de care se resimt cercetările ulterioare. Lucrarea de faţă, \'enerală a secţiune! preistorice oltene). D. Berciu, Colecţia de Antichităţi, "Gh. Georgescu", fig. 4, 1-4, 6, 11-18.; fig. 5. 1-2; Iig, 6, grupa Il-a. VI. Dumitrescu, În Istros, III, 1\)34, fig, II şi 3, 1. ld. L'art prehistorique en Roumanie. 1937, pl. X. Pentru muzee şi colecţiuni a se vedea explicaţiile dela planşe şi notele anterioare. 48 [49] închise, slip în aceiaşi culuare şi lustruit. A 1 b, Lut negru, stra­ tele de suprafaţă castanii, slip în aceiaşi culoare şi lustruit. A 1 c, Lut negru, stratele superficiale cenuşii, cu sau fără slip. A 2. Lut negru-castaniu, stratele dela suprafaţă castanii, lus­ truite intens în aceiaşi culoare. Această specie este foarte frec. ventă în ceramica Sălcuţa. A 2 a. Lut negru-castaniu, stratele superficiale gălbui sau portocalii, lustruite în aceiaşi culoare. A 3. Lut negru-cenuşiu, cu stratele dela suprafaţă în aceiaşi culoare. In această specie apar şi vase cu un singur strat de su­ prafaţă. A 4. Lut negru-cărămiziu, cu un singur strat superficial. In această specie intră majoritatea ceramicei de uz comun şi factură grosolană.s- B. Culoarea esenţială a grupei B este cea deschisă, galben-roşiatică sau cărămizie. B 1. Lut cărămiziu, cu strate superficiale şi slip uneori lustruit în aceiaşi culoare. B 1 a. Lut cărămiziu, stratele superficiale castanii, cu slip lustruit în aceiaşi culoare; câteodată apar pe corpul vasului făşii sau pete Fig. 47. vinete, negre şi roşcate. B 1 b, Lut cărămiziu, stratele de su­ prafaţă gălbui, cu nuanţe roşiatice, cu slip în aceiaşi culoare şi lustruit. Acestei subspecii ii aparţine vasul pictat dela Sălcuţa. B 2. Lut roşiatic mai mult sau mai puţin gălbui, stratele su­ perficiale portocalii, lustruite în culoare portocalie şi roşiatică. B 3. Lut de culoare portocalie, cu un singur strat de supra­ faţă. Uneori apare şi slipul. Pasta e bine aleasă de impurităţi, Irămăntată suficient şi moale la pipăit. Slipul acopere de obiceiu o singură faţă a vasului. In specia B 3 intră ceramica pictată dela Ostrovul Şimian. Lustruirea e puternică. Pereţii vaselor sunt groşi. Forme. Repertoriul formelor Sălcuţa posedă un mare nu­ măr de forme principale şi variante ale acestora. Astfel: 1) Ur­ cioare : a} cu două mănu li, cu sectiuneaîn bandă, de o parte şi de cealaltă a gâtului (Fig. 46, 2); b) urcioare cu gâtui strâmt şi apucători aşezate pe zona de maximă rotunzime a vasului (Fig. 47, 4) i c) urcioare cu apucători verticale. în regiunea gâtulni (Fig. 49, 6). In fond forma urcioarelor se reduce la aceia de pară. 2) Casiroane : a) cu pereţi oblici, de mari demensiuni, larg deschise şi adânci (Fig. 49, 1); b) înalte, adănci şi strâmte, 49 [50] prevăzute CJ apucători (fig. 46, 6). 3) Străchini." a) compuse din două părţi: a 1, cu' buza îngroşată în interior, cu profil bom­ bat (Fig 52, 11; Fig. 55, 6.7; Fig. 56); a 2, cu buza turtită în interior, fie prin modelaj organic, fie prin alipire ulterioară (Fig. 52, 5-10; Fig 65 şi 67); această variantă aste identică celei dela Troia. Strachini formate din trei părţi: b 1) cu marginea răsfrăntă spre interior (Fig. 59; Fig. 69, 1, 4, 8-10), corp bombat şi apu­ cători ; b 2) cu marginea profilată în afară şi îngroşată spre in­ terior, cu apucători verticale şi orizontale (Fig. 52, 12, 16; Fig. 55, 5; Fig. 58, 3-5 j Fig. 64,5.6, 11-12 j Fig. 69,2-3, 5·7,11.13, 15-16).). Varianta 2 b este în strânsă legătură ti pologică cu a 1, din care derivă. 4) Ceşti." a) cu două toarte, ele o parte şi decea- Fig'. 48. laltă a gătului, pornind dela buză şi sprijinindu-se pe pântec; mănuşile au o secţiune rotundă (Fig. 86, 4; Fig. 54, 1; Fig. 52, 1·2); b) cu gâtui cilindric şi toarte pe zona de maxima rotunzime (Fig. 49, 5); c) cu o singură mănuşă, similară ca modelaj va­ riantei a, şi gât larg (Fig. �1); d) ceşcuţe scunde şi larg des­ chise, cu toarte alungite şi perforate, de obiceiu orizontal (Fig. 49, 9-10). 5) Pahare." a) fără mănuşi şi cu gât scurt (Fig. 46, 3); b) cu partea superioară înaltă, elegant resfrântă în afară (Fig. 66, 12). 6) Cwpe : cu pereţii în general subţiri, prevăzute uneori cu gurgue şi caneluri plissate (Fig. 52, 13, 15). 7. Cupe cu pi­ cior." a) cu piciorul scurt şi corpul propriu-zis larg deschis (Fig. 50 [51] 42 şi Fig. 50 .. 4) j b) cu piciorul înalt, corpul deschis mult şi cu toarte (Fig. 46). 8) Oale sţerice (Fig. 39, 3-5) l26). 9) Urne în formă de dublu trunchiu de con (Fig. 75, 12) li7). 10) Vase cu profil în forma literei S. (Fig. 66, 10, 1821). 11) Vase.askoi, din care se cunosc în Oltenia numai trei exemplare: două dela Sălcuţa (Fig. 46, 7 şi Fig. 50, 1) şi unul dela Reşca (Fig. 50, 3). 12) Vase-kernoi din care avem un singur exemplar dela Cloşani, jud. Mehedinti (Fig. 60, 1). El se înrudeşte cu cele dela Troia, cu cele din Tesalia şi cu vasul de la Toszeg din epoca timpurie a 10 Fig. 49. bronzului (G. Childe, The Danube, p. 221 şi fig. 12f». 13) Su­ porturi. L:1 Măgura-j.cetate" s'a găsit un suport în formă de clep­ sidră (Fig. 50, 2). 14) Vase aniropo-zoomorţ e. La Sălcuţa s'a de scoperit un fragment de vas pictat, postamentul format din picioare de om şi prevăzut sub buză cu apucătoare în formă de cap de berbec (Fig. 55, 2). 15) Vase miniatur! sunt destul de numeroase. Unele din aceste vase amintesc formele din cercul 126) Care amintesc formele Lenzyel (G. Childe, The Danube, fig, 49 a). 127) Reprodusă în fotografie: D. Berciu, Colecţia de antichităţi "Gh. Georgescu", fig. 4, 12. 51 [52] ceramiceipictate (Fig. 49, 11). 16) Strecurăiori, de formă conică (Fig. 49, 8). 17) Tigăi din lut grosolan, având în exterior apu­ cător (Fig. 60, 2-3) şi uneori prevăzute şi în interior cu un prag pentru susţinerea capacului (Fig. 53, 3). De multe ori ele au dimensiuni destul de mari. Asemenea tigăi au fost descope­ rite în stratul Sălcuţa dela Ostrovul Corbului şi Ostrovul Simian, deşi în Ardeal apar în civilizaţia Turdaş 128) o 18) Vase cu jgheab. 19) Linguri cu coadă 129). Ornameniarea, Aceiaşi bogăţie şi varietate, pe care am întâlnit-o la forme, o vom regăsi şi în ornamentare. După felul tratării suprafeţii distingem trei grupe: A. Ornamentarea î}'f, adâncime; B. Ornnmeniarea in relief; C. Ornamentarea de suprafaţă. Fig. 50. A. Principala tehnică a grupei A este incizia, realizată cu ajutorul unui instrument de diferite forme, având vârful puternic ascuţit, uneori bont, iar câteodată cu secţiunea dreptunghiulară (Fig. 52, 21, 25). Incizia esţe tntovărăşită de incrustaiie albă (Fig. 52, 6, 9-10). Tot in sprijinul ornamentării în adâncime se aşează împunsăturile (Fig. 4;6, 1; Fig. 53, 12) imprimările, 128) M. Roska, o. c, fig'. 27, 6, 9. 129) Ca cea dela Sălcuţa (Muzeul din Craiov-a) şi exemplarul dela Mă­ gura-"cetafe" (AI Odobescu, o. c., fig. 8). 52 1 �f I lî ., [53] câteodată în asociere cu incrustaţia (Fig. 52, 7), precum şi exco­ vaţiunile de sub buza vaselor (Fig. 53, 13) şi falsele caneluri în­ guste (Fig. 51). Motivele decorative propriu zise sunt rari. Foarte curente sunt liniile paralele, acoperind de obicei umărul ceştilor (Fig. 52, 1) sau baza străchinilor (Fig. 52, 11). Ele formează uneori sisteme de căpriori, unghiuri haşurate şi romburi (Fig. 52, 5-6). Vasul dela Reşca are linii frânte (Fig. 49, 6). Spirală apare mai rar şi într'un stadiu evolutiv deja evoluat (Fig. 57). Cercurile mici sunt întrebuinţate ca elemente de umplătură Fig. 52, 15). Motivul-scară e deasemenea o raritate (Fig. 67, 5). Parantezele nu au aci forma pe care o cunoaştem în civilizatia Gumelnita. • B) Omamentarea în reliet apare la produsele mai grosolane. Ea cuprinde: vârei (Fig. 46, 6), umflături făcute cu unghia, apli­ caţiuni plastice, mici gurgue sau proeminenţe organice, cu rol decorativ. Proeminenţele sunt frecvente la cupe (Fig. 52, 13) şi ceşti cu două mânuşi (Fig. 46). Multe toarte alungite şi terminate într'un vârf ascuţit - caracteristice tipului Săl­ cuta - au mai mult o semnificatie decorativă decât una practică. Aplica­ ţiunile zoomorfe sunt în legătură cu vasele antropo-zoomorfe (Fig. 55, 2). Apar şi hrâuri alveolare. C) Datorită unor numeroase po­ sibilităţi de realizare, grupa C orna­ mentală este mult mai bogată decât cele două anterioare. C 1 a. In eera- F· 1 mica Sălcuta se întâlneşte o serie de Jg. 5 • produse care poarta un slip portocaliu sau roşiatic, în compoziţia căruia a in­ trat una din aceste culori. Câteodată slip-ul este dat în exterior Cu culoare portocalie ori roşiatică, prin intermediul unei pensule. Culoarea portocalie predomină. Slipul este apoi lustruit. C 1 b. Slipul este lustruit în culoare neagră sau castanie, până la do­ băndirea luciului metalic. C 2. Caneluri, C 2 a. Canelurile se do­ bândesc prin tehnica plissării, ca şi în civilizaţia Vincea-Turdaş şi Vădastra 1. Atari caneluri sunt înguste, abia vizibile (Fig. 52, 13,15). Sub-grupa C 2 a a apărut la Ostrovul Corbului în nive­ lurile inferioare ale stratului Sălcuta. C 2 b. Canelurile late' sau făşii verticale (Fig. 47, 5), oblice (Fig. 52, 17-18), orizontale şi paralele (Fig. 75, 12). C 2 c. Caneluri înguste şi puternic lus­ truite(Fig. 46, 4 ). C 3. Ceramica pictată formează o grupă de sine stătătoare, împărţită în două categorii: C 3 a, ceramică pictată cu culori şi C 3 b, pictată cu grafit. Pictura cu culori se divide la rândul său în trei sub-grupe. G 3 a 1. In tehnica crudă sau "crus­ ted-ware" apare în aşezările Sălcuta o specie pictată în culoare albă şi roşie. Slipul s'a spoit cu o materie făinoasă albă sau ro­ şie, folosindu-se de o pensulă sau o bucată de stofă, ale căror 53 [54] urme sunt destul de vizibile pe fragmentele descoperite. O ase­ menea materie colorantă a fost găsită la Ostrovul Corbului în , [i'jg. 52. vase. O analiză chimică nu s'a făcut încă. Fondul ornamentării îl formează culoarea roşie (Fig. 55, 4=58, 1; Fig. 55,5=58, 4); 54 [55] uneori motivele decorative sunt atât de late, încât dau .impresia că fondul este constituit din culoare albă (Fig. 58, 5). Ornamen­ tele pozitive redau benzi, triunghiuri, spirale, precum şi motivul scară (Fig. 55, 4). Câteodată se spoieşte cu materie roşie buza străchinilor, în maniera picturii similare din cercul Boian şi Gu­ melniţa. Pictura C 3 a 1 apare în legătură cu formele 3 b 2 şi în tehnica lutului A 1. C 3 a 2. J n să păturile dela Ostrovul Şimian s'a descoperit o ceramică pictată, a cărei tehnică este mai evo­ luată decât cea precedentă şi care reproduce forme 3 a 1 în spe­ cia B 3. In exterior aceste vase au un slip lustruit puternic, cu nuanţe portocalii şi roşcate, pe când în interior lipseşte slip-ul şi Iustruirea. Materia colorantă a fost pregătită anume pentru pictură, fiind disolvată anterior într'o soluţie specială. Motivele, de culoare roşie-vişinie, constau din benzi late, linii scurte, dungi late, dis- t� Fig'. 53. puse pe buza îngroşată a străchinilor şi în interiorul lor (Fig. 55, 'G-7). Pictura C 3 a 2 este monocromă, pe când C 3 a 1 poate fi considerată ca hicromă. Ambele sunt în crusted-ware- Technik. C 3 a 3, Cu totul altfel stă cazul cu câteva fragmente dela Os­ trovul Corbului şi alte probe dela Sălcuţa. Aci este vorba de ade­ vărata pictură, dată anterior arderii, în tehnica bicromiei. Vasul întreg dela Sălcuţa (Fig. 55, 1) care a fost tratat de către noi cu acid clorhidric diluat, pentru a scoate în evidenţă pictura acoperită la început cu o crustă calcaroasă, se împarte în două zone ornamen­ tale: partea superioară este pictată cu grafit (Fig. 62, 1), iar cea infe­ rioară cu culori (Fig. 62, 2). Fondul picturii este roşu-inchis, aplicat peste un slip portocaliu-roşcat, în telul glasurei dela Cernavodă şi Pa [ade (Dămboviţa). Motivele decorative au fost trasate cu culoare 55 [56] aIbă (Fig. 62,2). Vasul antropomorf dela Sălcuţa (Fjg. 55,2) are ace· laş fond roşu-închis, pe care se pictează ornamentul cu culoare roşie­ vişinie, înrămat apoi cu dungi albe. Pe un fragment de strachină dela Ostrovul Corbului întâlnim deasemenea un fond roşu-închis şi ornamente albe (Fig. 55, 3). In această pictură apare spirala, banda şi aşa numitul ,.geradeIiniges Wirbelmuster", repetat de patru ori la vasul dela Sălcuţa, Această pictură se poate pune Fig 54. alături de cercul Ariuşd-Cucuteni, Legăturacu cercul transilvă­ nean se face pe calea Oltului. C 3 b. Pictura cu grafit este relativ mai frecventă decât aceia în culori, Totuşi ea este încă departe de a se apropia de bogăţia cercului gumelniţeao. Partea superioară a vasului 2 Fig'. 5f>. , amintit dela Sălcuţa are motive\în spirit geometric, pictate cu grafit (Fig. 62, 1), originar legate de numitul ,.geradelinges Wirbelmuster". Urna bitrunchicornică dela Măgura-i.Cetate" poartă o spirală în forma literii S, compusă din mai multe linii paralele şi inguste (Fig. 75. 12). Ornamente cu grafit apar şi Ia Bâl văneşti (Fig. 63, 1). Benzi înguste şi paralele acoperă uneori suprafaţa exteri- 56 [57] oară a străchinilor sau buza interioară (Fig. 63, 2, 4). Pictura cu grafit dă ornamente pozitive. Intr'un singur caz, cum este fragmentul dela Bălvăneşti, pictura cu grafit joacă un rol negativ -ca fond-, pe când ornamentele sunt cruţa te. . Plastica. Reprezentările plastice ale civilizaţiei Sălcuţa sunt, în comparaţie cu acelea ale cercului Gumelniţa, surprinzător de puţine, date fiind legăturile de geneză ale acestor două civi­ lizaţii. In săpăturile dela Ostrovul Şimian s'au descoperit numai câteva exemplare, ca şi la Măgura-j.Cetate" dela Vădastra. La Sălcuţa tnsăş nu sunt prea multe exemplare. Această sărăcie a plasticei ar fi încă o dovadă că Oltenia intrase încă din timpul civilizaţiei Sălcuţa în sfera influenţelor central-europene şi nor­ dice. Idolii zoomorfi se împart în: a) idoli' massivi, dintr'o singură bucată, grosolani ca tehnică, a vând braţele întinse lateral, per­ forate sau nu. Nu se dă atenţie amănuntului (Fig 73,2,5) Unele exemplare ale acestui tip se aseamănă cu plastica Vincea- Turdaş, atât prin tratarea feţei (a bec d'oiseau), a poziţiei braţelor, cât şi prin forma generală. Tipul a are o steatopigie relativ pronunţată. b) Cunoscutul torso dela Sălcuţa, numit pe drept cuvânt Venus r: \�>, �, . . ,�� Fig. ee- Fig. 57. de Sălcuţa 13°) (Fig. 71), la care se adauga şi un altul similar, dovedeşte cu prisosinţă până unde putea ajunge gustul rafinat şi putinţa de a reda în plastică atâta mişcare naturală, atât rea­ lism şi graţie. Un modelaj remarcabil se observă şi la figurina dela Vădastra 131). c) Intr'o tehnică similară cercului cu ceramică pictată şi gumelniţean târziu poate fi categorisit un idol deja Os­ trovul Simian, format din două părţi alipite şi fixate cu ajutorul unui "cep". E singurul exemplar de' acest fel din Oltenia. â. Un tip aparte il reprezintă idolul gol dela Sălcuţa ,,(en cIocbe"), într'o formă analoagă idolilor din civilizaţia cămpurilor de urne 130) 1. Andrieşescu, Des survivances, pI. II şi P: 1. Prin uzurparea drep­ tului primulur descoperitor, d-I 'I'zigara-Samurcaş a dat acest nume unei alte figuri dela Sălcuţa (Convorbiri literare, 19�4, p. 225, cu fiI!. 11 şi 12), uzur­ pare pe care şi-a însuşit-o recent ŞI d-I VI. Dumitrescu. L'art prehistorique en Roumanie, pl. X. D-I VI. Dumitrescu crede că figurina "it robe cloche" dela Sălcuţa nu face parte din civilizaţia ,.baleano-dunăreană" (lpek Vlll, 1932, p. 59, nota 3). Dealtfel ambii autori nu au dreptate, fiindcă tor sul FiI{. 71 publicat prima dată de d-I Profesor 1. Andrieşescu, este superior ca realizare artistică faţă de idolul intreg. Fig. 72. 131) D. Berciu, o. c., fig. 4, 14. 57 [58] a epocii (Fig. 72). Un idol similar, dar într'o tehnică mai pu­ ţin îngrijită, a apărut la Măgura-j.Cetate" (Fig. 75, 14). In mu­ zeul dela Craiova se află o mască din lut roşu (pământ amestecat cu păioase), cu faţa înaltă de 0,10 m., triunghiulară, nasul redat plastic, ca şi ochii; în dreptul gurii este o serie de adâncituri în forma dinţilor, în care de sigur vor ti fost înfipţi dinţi de piatră sau altă materie, Această mască provine dela Sălcuţa. Poate va roşu i=:Jalb, Fig. 58. fi făcut parte dintr'o coloanăi sau alt element arhitectonic având probabil un caracter profilactic. ' Reprezentările zoomorfe sunt ducumentate doar prin prezenţa unui cap de bou, a unui cerb (1), precum şi prin capul de berbec amintit cu ocazia prezentării formelor. Figurina de diorit negru-verzui dela Sălcuţa (Fig. 74), pu- 58 [59] blicată prima dată de d-I I. AndrieşescuJ'"), reprezintă un cap de animal. Este singura dovadă de până acum a plasticei de piatră în civilizaţia Săleuţa, fiind în acelaş timp şi cea mai apro­ piată replică la exemplarul dela Fedeleşeni 133). O descriere amplă, dusă până la cele mai mici amănunte, a dat d-I 1 Andrieşescu în stu jiul citat, şi care fapt ne scuteşte de a mai reveni aici. D-sa a subliniat atunci rolul pe care îl va fi avut asemenea reprezen­ tări în viaţa spirituală a vremii, asemănându-Ie cu sceptrele de comandă (semne de distincţie), ele nefiind decât simboluri, ceeace este mai mult decât a insista asupra naturii animalului, fiindcă o atare încercare ar duce la rezultate foarte problematice. D-l VI. Dumitrescu crede că cele două figurine reproduc un cap de ................ --- Fig. 59. fig. 60, hipopotam şi că s'ar datora unui import din Egipt, ajungând aici pe calea comerţului. In să păturile noastre dela Palade, jud. Dăm­ boviţa, am descoperit în dărămăturile unei case cu material gu­ melnitean târziu un exemplar similar celor amintite, dar modelat în piatră de provincie. Trebue subliniat faptul că toate cele trei � ... Fig'. 61. Fig. 62. exemplare s'au descoperit în interiorul locuinţelor. Nouă ni se pare că asemenea sceptre stau în legătură cu vechea tradiţie de viaţă social-religioasă a paleoliticului transmisă apoi şi vre- 13:) 1. Andrieşescu, o. C., pl. 111. Reprodusă apoi de el.I 1. Nestor (Der Stand, pl. 2, 1) şi mai târziu de d-I VI. Dumitresou, Les figurines en Piern trouvees Sălcuţa et a FedeLeşeni (Roumanie) et le commerce entre l'Egypt� et le Bas-Danube pendant la periode eneolithique. în Istxos, 1, 1934, fig. 2 şi 3 1. 133) J. Andrieşescu, Q. c. pl. 111. D· ,a tratează prima dată aceste figurine ca reprezentări analoage. 59 [60] murilor următoare, f[organizaţia tribală evoluând foarte încet. Sceptrele dela Sălcuţa, Fedeleşeni şi Palade vor fi fost semne de distincţie socială şi religioasă a şefului de trib, a capului :Qt$V I Fig. 63. Fig'. 64. de familie şi a preotului-vrăjitor, care în acele vremuri era ace­ iaşi persoană. In acest sens părerea dIui 1. Andrieşescu, anume că Fig. 65. Fig. 66. ne găsim în faţa unor supravieţuiri paleolitice, este îndreptăţită. Podoabe. Nu rare ori s'au descoperit in aşezările Sălcuţa 60 " '1i!Jii!W' " ' '. .. [61] "boabe de colier", în formă de phallus, ca la Ostrovul Corbului (Fig. 76), Ostrovul Şimian (Fig. 53, 7, 15), Măgura-c.Cetats" etc: Bră­ ţările de scoici mediteraniene şi şira gurile de scoici de apă dulce sunt mai puţin frecvente decât în civilizaţia Vincea-Turdaş. Ro­ tulele de os orna menta te cu cercuri concentrice incizate (Fig. 83, 2) puteau să servească tot ca podoabe 134), Ace de păr nu se cu­ nosc. Un singur exemplar, care se află la Craiova, ar dovedi exis- ."._ .•• /10.61 ••.• Fig', 67, Fig, 68. tenţaunor atari podoabe; dar, după forma sa nu este sigur. Tot aceiaş rezervă şi pentru cele dela 'Vădastra 135). La Ostrovul Şi mi an am descoperit în stratul Sălcuţa o mărgea de sticlă de cu- Fig'. 69 Fig. 70. loare albă-albăstrue, cu incastrări de ornamente în culoare ro­ şie şi galbenă. Este singurul exemplar cunoscut până acum în România. 134) 1. Andrieşescu, o. C., p. 6 şi 10. 135) V. Christescu, o. C., fig. 64, 1-10, 18. 61 [62] Os. Silex. Piatra. Industria osului lipseşte aproape cu totul, pe când în civilizaţia Gumelniţa ea abunda. O daltă de os (Fig. 61, 2) aminteşte pe cele gumelniţene. Industria cornului de cerb se bucură Însă de o largă atenţie. In toate aşezările Săleuţa, dar mai ales în ostroavele Dunării, au eşit la iveală mari cantităţi de coarne de cerb, dintre care unele lucrate, cum sunt săpătourele, perforate în vederea tnmănuşării unei cozi de lemn, care serveau Ia restrânsa agricultură ce se putea practica pe atunci, dălţi şi împunsătoare, servind la nevoe şi ca purnnale. Silexul se găseşte În nuclee, unele folosite apoi ca percutoare. In săpăturile dela Ostrovul Corbului s'a dat peste un depozit de silex, compus din 15 piese, din care şi o lamă tipică cercului gumelniţean şi ana- Fig. 71. Fig. 72. Ioagă exemplarului dela Ostrovul Şimian (Fig. 53, 16). In afară de lame lungi şi arcuite, se întâlnesc şi alte unelte de dimensiuni mai mici: răzurtcare (grattoirs), curăţitoare (racloirs) şi burghiie (burins), precum şi vârfuri d� săgeţi triunghiulare cu baza dreaptă concavă şi cu .Jiarbelurea" laterale. Tot din silex putem număra şi securi cu ceafa ascuţită (Fig. 57, 2) şi cu ceafa lată (Fig. 75. 3), lucrate ambele în tehnica retuşării. Industria Iitică este variată şi bo­ gată. La Vădastra a apărut o "casse-tete" 1B6) care are o izbitoare ase- 136) V. Christescu, ibid., fig. 49, 3. 62 [63] I 1 < � �., mănare CU cea din Cucuteni A 137). Toporaşul în formă de calapod 1 Fig. 73. (Schuhleistenkeil) dela Vădastra (Fig. 75, 1) este cea mai tipică Fig. 74 137) H. Schmidt, Cucuteni in der oberen Moldau, Rumănien, 1932, pl. 63 [64] unealtă a civilizaţiei Sălcuţa, ca de altfel a tuturor civilizaţiilor hand­ ceramice sau dunărene. O altă unealtă este toporaşul în formă de "herminette", din piatră moale şi de culoare albă, ca şi în cercul Gu- 23, 5. Industria de silex şi a pietrei a ambelor civilizaţii este în multe privinţe similară. V. şi dălţile (ibid., pl. 27, 7-9). 64 [65] melniţa şi Cucuteni (Fig. 78; unele sunt forme de Schuhleisten­ keil). Nu lipsesc nici dăltiţele. Din piatră dură, diabas sau gresie, se cunosc forme noi de securi: 1) secure, pe care am putea-o numi de tip sumero-egiptean, întâlnită în cinci exemplare: două i:\ 1 , Fig. 76. la Ostrovul Corbului-dintre care una în să păturile noastre (Fig. 52, 22)-, una la Urdarii-de-sus, jud. Gorj 138) (Fig. 77, 1), alta la rt1-., f��0 r'-' � :-- 1 " . n '�7 '� Fig'.77. �'ig. 78. Giuleşti, jud. Vâlcea (Fig. 77, 2) 139) şi ultima din "Oltenia" 140). 138) Colecţia Istrati-Capşa, T.-Severin. 139) C. N. Plopşor, Oltenia, cartea Il, 1923, p, 378, Iig, 1. 140) Muzeul din Craiova. - 65 [66] Asemenea forme apar in Egipt, în Orient+"), ca şi la Troia 142); 2) secure în formă de scut, ca cele dela Ostrovul Şimian (Fig. 63, 3, 5) şi Ostrovul Corbului 143). Acest tip aminteşte arnuletele dela Vincea 144), podoabele dela Marea de Azov 145) şi securile din Egipt 146). Asemenea securi vor ti servit şi ca greutăţi de plasă. Originea lor ar trebui căutată spre Sud şi Orient. Metale. Civilizaţia Sălcuţa a beneficiat de descoperirea me­ talelor, cu deosebire de aceia a cuprului, cel dintăi metal cunos­ cut de umanitatea preistorică. D·I 1. Andrieşescu semnalează la Sălcuţa prezenţa unor obiecte de cupru şi bronz 147). In săpătu­ rile lui V. Christescu dela Măgura-j.Cetate' s'au descoperit două ace de cupru, o undiţă şi un inel din sârmă cu secţiunea ro­ tundă şi extremităţile suprapuse 148). Ca descoperiri mai recente amintim cele două dăltiţe dela Ostrovul Şimian şi Ostrovul Cor- r - - - o 0.92 - -- -- ==* I �/, �----=�:I/;lJ,'�;:3'#�_/�::-' ��� , � 'leiI. --�? ii!f-/5 !/ ��iiJYY �ţf//;';;;/;��::: ��r �' j' :{,.o/ I��;: $3:I§/;!/I'., '1JJI//�/;:/'���;{�.�.·�.''; �.�.�.->.�/;/V/; -: . �Şl' I �0' � � �!ffl J;f';;!/! {-:;:;::;;/;'. -=> % I ""!!l.r'>v�!lil� %-/�::: :;;;:/'� I '-- "/''i..f?�� " /� := r-> / • "''' ���)L--/� -- ' � �--- 0,/03 bului (Fig. 80, 1-2), cu secţiunea drepţunghiulară. In stratul SăI­ cuţa dela Ostrovul Şimian am găsit o� lamă de bărbierit de cupru (Fig. 46, 1), în asociere cu pictura crudă C.3 a 1 şi 03 a 2. Ea aparţine tipului cu un singur tăiuş, cunoscut în civilizaţia Gu­ melnita 14D) şi Cucuteni 150) Pentru fixarea de plăsea are un câr­ lig bine pronunţat, care este în acelaş timp singurul amănunt ce 141) Funders Petrie, Prehistoric Egypt, Londra, 1920, pl. XXVII, 22. J. de Morgan , La prehistoire orientale, 111, L'Asie Mineure, 1927, Iig, 103-104, "hache spatulee", in formă de lopă\ică. 142) Muzeul din Berlin. 143) Mai multe exemplare în Muzeul din 'r.-Severin. 144/ M. Vassici, În Starinar, Ill, 1908, fig. 11 a-h, şi fig. 110. Corbovo, Starinar, V, 1910, p. 90, pl. IX, 77. CI. G. Childe, The Dimu' e, fig'. 14. şi p. 29. 11>5) N. Makarenko, Neoli.thic- on the shores of the Sea of Azov, in E. S. A.o IX, 1934, Minns Volume, r 135 şi urrn., fig. 10 a, p. 143 (morminte cu schelele chircite). 146) Elinders Petrie, o. C., ,pl. XXVlJ, 20-21, 24, 26. Cf. G. Child!', 1 he Bronze Age, fig. 5, 1. \ 147) 1. Andrieşescu, o. C., p. 1. 148) V. Christpscu, o. c .. fig. 64, 14-15, 19-20. 149) Dacia II, 1927, p. 195, fig., 49, 13 (Căscioarele). 150) H. Schmidt, o. C., pl. 30, 14 şi p. 61. 66 [67] y. ... Fig. 80. "... , , , I I I j 1 f t-­ o-­ c o I I I I I I I I I deosebeşte exemplarul nostru de cele citate şi îl apropie de o lamă identică din stratul Gumelniţa 1lI dela Tangăru, jud. Vlaşca �. (inedit). In acelaş strat dt la Ostrovul Şi­ mian am mai găsit bucăţi de aramă in­ forme şi puternic oxida te. Elemente inventarice de caracter casnic. Aproape în toate aşezările Sălcuţa s'au descoperit greutăţi de plasă in număr destul de remarcabil (Fig. 77,3-11). Sunt două tipuri: a) unul conic, cu secţiunea elipsoidală şi b) altul în formă de pi- ... � rarnidă, cu secţiunea trapezoidală, Un exemplar unic este cel dela Ostrovul Cor­ bului (Fig. 77, 10). Unele dintre greută­ ţile de plasă pot fi considerate şi c<,J. su­ porturi de frigare (câteva poartă urme de arsură pe o latură şi s'au descoperit în apropierea vetrelor), precum şi ca greutăţi de războiu, pentru întinderea firelor care serveau ca urzeală la tesut. Fusaiolele au forme sferice şi semisferice. Râşniţele de mână, descoperite fn mare cantitate, cât şi percutoarele,-care se foloseau pentru măcinarea cerealelor, tie grâu sau meiu-, descoperite în stare carbonizată la Os­ trovul Şimian, complectează acest in­ ventar. Locuinţe. După urmele pariIor, am putut stabili la Ostrovul Şimian o formă rectangulară a locuinţelor Sălcuţa, care poate fi Fig. 81. pusă în paralelă cu cele din Boian şi Gumelniţa. Sistemul de construcţie e acela în paiante (Fig. 52, 23-%, urme lăsate de 67 [68] Fig. 82. [i·jg·.83. pari şi scânduri). Pe unele locuri urmele de pari indică forme d e colibe rotunde şi elipsoidale, cu un inventar modest Morminte. D-I 1. Andrieşescu aminteşte morminte de in­ cineratie la Sălcuta 151), dar acestea ar putea aparţine civi­ liza tiei ulterioare. Până în pre­ zent nu s'au descoperit mor­ minte pe care să le putem a­ tribui în mod cert civilizatiei Sălcuţa ; însă prin analogie cu ceeace există la Răsărit de Olt şi la Sud de Dunăre, în cercul Gumelniţa, unde avem de a face cu ritul inhumaţiei în poziţie strânsă, s'ar putea atri­ bui civilizatiei Sălcuţa mormin­ tele dela" Ostrovul Corbului (Fig. 81) şi poate unele din Dolj (Fig. 82). Cele cinci mor­ minte dela Ostrovul Corbului au fost descoperite de către noi în 1933, în apropierea aşezării Sălcuţa de acolo. Din păcate, ele nu aveau niciun inventar funerar. Purtătorii civilizatiei SăI­ cuta erau oameni paşnic', a­ griculton, crescători de vite, vănăton şi pescari, ca toate tri­ burile creatoare ale civilizaţii­ lor dunărene. In staţiuni apar oase de bos taurus primigenius, tip coarne mici, aducând în­ trucâtva cu tipul brachyeeros, apoi oase de câine domestic, de sus scrofa, de cerb şi căprioară. Prezenţa idolilor descoperiţi în aşe­ zări şi locuinţe dovedeşte un cult specitic agricol, iar prin exagera­ rea sexului se relevă şi un cult al Iecundităţii, strâns unit ca semnifi­ catie cu cel dintâiu, . Stratigrafia. Dupa datele sta­ tigrafice dobândite până în prezent, se poate spune că civilizaţia Sălcuta suprapune în Vestul Olteniei stratul Vincea-Turdaş, iar în Sud­ Estul acestei provincii urmează civilizaţiei Vădastra Il, şi că stra­ tul Sălcuţa este suprapus pretutindeni în Oltenia de către civi­ lizaţia Coţoteni. In săpăturile noastre dela Ostrovul Şimian şi 15'1) O. C., p. 1. Cele dela Pleniţa-Dol] (Măgura·Mare şi "via lui Ion Bâr ţan"), la C. N. Plopşor, Oltenia, 1, fasc, V, 1923, p. 83 şi 86. 68 [69] Ostrovul Corbului s'a putut deosebi două niveluri, corespunză­ toare la două faze: Sălcuţa 1 şi Sălcuţa II. Din cauza sărăciei straturilor de sutură însă, o despărţire clară în întreg inventarul Sălcuţa nu s'a putut realiza. Acest postulat rămâne pe seama săpăturilor viitoare. Ceramica de factură superioară apare în ni­ velurile inferioare ale stratului Sălcuţa. Către sfârşitul acestei ci­ vilizaţii se observă o degenerare, cauzată în mare parte de curentul "nordic" . II. Civilizaţiile Il Nordice" sau Central­ europene. Complexul civilizaţiilor "nordice" nu este pe deplin lămurit. Denumirea este utilizată mai mult în contrast cu civilizaţiile pre­ istorice dela Dunăre, adică cu aria hand-ceramicei. Ea a fost uti­ lizată pentru prima dată de către arheologii silezieni şi cehi 152). Termenul este justificat doar prin faptul că aceste civilizaţii în­ treţin relaţii cu Marea Baltică şi Scandinavia, prin urmare cu cercul nordic, pe când 'în realitate ele nu sunt decât o creaţie de mixtură, care a avut loc în Europa Centrală 153) şi la baza căreia stă deopotrivă un element nordic şi altul local, de carac­ ter band-ceramic, Nouile civilizaţii au o mare putere de răspân­ dire 154), dar ele pierd în intensitate şi durată faţă de culturile anterioare. Cultul zeiţei-mame, de caracter agricol, dispare, iar în locul său îşi fac apariţia reprezentările zoomorfe 155), cum de altfel şi ele destul de puţine. Plastica şi ceramica din Dacia vremurilor acestora oglindesc cu prisosinţă caracterul deosebitor al acestor noi civilizaţii, care marchează a doua perioadă a epocii neolitice din ţinuturile noastre. Civilizaţiile "nordice" par a pătrunde în Dacia, spre ţinutul auriter, prin Nordul Ungariei şi prin Polonia 156), ocolind deci Ungaria, unde culturile premergătoare curentului "nordic" rezistă Cu mai multă putere 157). La noi grupa civiliza­ ţiilor central-europene începe cu tipul Coţofeni, care se găseşte la periferia sud-estică a acestui cerc. Vom avea de a face de data aceasta cu elemente est-mediteraniene 168) şi band-ceramice, care, printr'un proces de supravieţuire şi ca o reacţiune a fondului local, vor reapare în timpul civilizaţieiCototeni. G. Childe a tra­ tat civilizaţiile "nordice" în Danubianul III (2250-1750 a. Chr.), 152) Cel d intâiu care le-a numit aşa a fost Buchtela (li. Stockv, La Bo­ heme prehistorique, p. 102). cr, G. Childe. The Danube, p. 112. 153) G. Childc, o C., p. 131, SI' găndeşte la Si lezia şi Galiţia. 154) Ib .• p. 133. Ajung chiar până în Nordul Italiei, la Hemcdelo, şi până în Sudul Rusiei (ib .• p 132). 155) lb, p. 129. 150) H. Reinlrar t, Siebenbiirgen als nordischeshulturland der jiingeren Steinzeit. in Mannus, VIl, Er�ănzungsband 1929, p. 199. 157) G. Childe, o. c .• p. 203. 158) Ca în ta! cercul .,nordic" (Chil de, o. C., p. 215). 69 [70] care corespunde în Nord cu Monielius 3 b 159) j dar aceasta ar însemna că civilizaţiile band-ceramice din Dacia şi dela Dună­ rea de JOs ar fi încetat de a mai exista la 2250 a. Chr., ceeace nu corespunde realităţii. Am arătat cu altă ocazie că anul 1700 a. Chr., e o dată însemnată în viaţa Daciei şi a Sud-Estului eu­ ropean şi că ea poate fi luată ca terminus post quem pentru civilizaţia Coţofeni, al cărei inventar îl prezentăm aici. Civilizaţia Coţofenl. Săpăturile făcute în 1918 de către C, Sehuchhardt şi Ru­ bensohn la Botul-mic dela Coţofenii-din-Dos, jud. Dolj, au dat la Fig. 84 Civihzaţia Coţof'eni, judeţul Mehedinţi ; Turnu-Sevoriu, 1; Ostr-ovul Şimian, 2 ; Hinova , 3; Ostrovul Corbului, 4; Ostrovul Mare, 5; Balta Verde, 6; Gârla Mare, 7; Salcia, 8; Vânjuleţ, 9; Rogova, 10; Şura, 11; Bălvăneşti, 12; SeJişte, 13; jud. DoJj: Craiova, 14; Coţoteni, -15; Cornu, 16 j Cetate, 17; Sălcuţa, 18; Vela, 19; Coşoveni, 20; Pleuita, 21 ; Cărcea, 22; S uharu, 37; jud Gorj: Aninoasa, 23; Petreştii-de-jos, 24; Dobriţa, 25; V ărţu, 28; Schela, 27; Stăneşti 30; Baia-tie­ Fier, 39; jud. Vâlcea: Grădlşrea, 38; Polovragi, 29; jud. Romanaţi: Vădastra, 31; Frâsinetul-de-pădure, 32; Devesel, 33; Potel, 34; Gelar, 35; Popânzăleşti,36. Total: 39 localităţi. iveală o serie de materiale '\60), care aveau să fie tratate mai târ­ ziu ca o civilizaţie de sine stătătoare 161). In timpul din urmă descoperirile au sporit mult. .Ele provin din săpături regulate, ca 159) D. Bercin , Prime consideraţiuni asupra neoliticull!i din valea Du­ nării inferioare, p 73. 100) Care se allă azi in Staa tI. Muz. f. Vor-uud Fruhgeschichte din Berlin. 161) 1. Nestor. o. c , p. 6 [ şi urm. 70 [71] cele dela Ostrovul Şimian şi Ostrovul Corbului, din achiziţiile diferitelor muzee şi colecţiuni, sau din cercetările personale pe care le-am întreprins de-alungul Dunării şi în interiorul provinciei. In prezent inventarul civilizaţiei Coţofeni se cunoaşte destul de bine, încât prezentarea şi studierea sa a devenit mai uşoară. Răspândiri (Fig. 84). Civilizaţia Coţofeni e răspăndită pretu­ tindeni în Oltenia, ci nu numai în Vestul acestei provincii, cum susţine d-l I. Nestor 162), deşi anterior se cunoscuseră descoperi­ rile dela Vădastra şi Stoeneşti, jud. Romanaţi 163). Se ocupă acum 3 6 Fig. B5. vechile aşezan, unde se constatase anterior civilizaţia Vincea­ Turdaş sau Sălcuţa, dar de cele mai multe ori nuua civilizaţie ocupă punctele strategice, care vor coincide cu cetăţile dacice de mai târziu (v. Sârsca- Dolj, V ărţu-Gorj etc.), precum şi peşterile, ca cele din Gorj, Vâlcea, Dâmboviţa şi Banat. Prin aceasta se desvălue deodată caracterul intrusiv al civilizaţiei Coţofeni. In toată Oltenia s'au putut stabili până' în prezent peste 40 de aşe­ zări şi puncte: 1) Judeţul Mehedin�i: Turnu-Severin, Ostrovul 1(2) In. Prăhist. Zeitschr., XXlII. 1932, p. 368. 163) Der Stand, p. 65, nota 241. 71 i---iii·l·i�.Y-ZŞiii·i· ......... ri�·.·"lIiiÎi"iÎi.aillllllrillI' ··�."E.IT"P",.T [72] Şimian, Ostrovul Corbului (cu cele trei puncte: botul Piscului, la "Batoţl" şi pe latura de Est a Ostrovului), Hinova [(Stârm�a Fig 86. şi Pichetul grănicerilor), Ostrovul Mare, Balta Verde, Gârla Mare, 72 [73] Salcia, Vănjuleţ, Rogova, Sura, Bâlvăneşti şi Seliştea : 2) Iudeiul Dolj: Craiova (la biserica Sf. Dumitru), Coţofenii-din- dus (Botul Mie, Botul Mare şi Botul Dealului), Cornu, Cetate, Sălcuţa, Vela, Coşoveni, Sârsca, Suharu şi Pleniţa; 3) Jud. Gori : Aninoasa, Pe­ treştii-de-Jos, Dobriţa, Stăneşti, Schela, Văr]u, Polovragi şi Baia- Fig. 87. de-Fier; 4) Jud. Bomanaii : Vădastra (Măgura "Cetate", Măgura Fetelor), Orlea, Devesel, Stoieneşti, Frăsinetul-de-Pădure, Potel, Celar şi Popănzăleşti ; 5) lud. Vâlcea: Grădiştea ("La Ceta te") şi peşterile dela Polovragi ("Peşterile jidanului"). 73 .�l r- [74] Pană acum s'a publicat foarte putin material Coţofeni, şi acesta răspândit mai mult prin reviste de nespecialitate 164). Tipologie. Ca prim element Inventarle avem ceramică, deşi mai mult în stare Iragrnentară. După tehnica şi culoarea lucru­ lui se deosebesc trei man grupe: A. Ceramica mai fină şi orna­ mentată. B. Ceramica mai grosolană ca tehnică şi ornamentată. Specii: A 1. Lut negru, moale la pipăit, cu stratele dela supra­ faţă în general groscioare, de culoare portocalie, uneori cu nuanţe roşiatice, având slip în aceiaş culoare şi lustruit. Peste slip se dă cu culoare roşie disolvată în spiritul speciei red-slipped-ware I I I � , I Fig. 88. din civilizatia Vincea- Turdaş 165). Se spoieşte interiorul, cât şi exte- 164) Literatură: BuL Com. Mon. Ist. le. Moisil), IV, 1911, p. 93, fig. 2 şi p. 89 (o planşă cu lragmente ceramice din Gorj; probabil dela Polovragi-Gorj). A. O. (C. N. Plopşor ), III, 1924, p. 132 ŞI urrn cu fig. dela pp. 133-136 ("Bo­ tul-Mare" şi "Bolul mic"). Anuarul Com., Mon., t«, 192;5, p. 128, Jig·. 53-54 (Uoţofenii-dru-Dos., "Botul Dealului"), C. N. PJoPŞl!I", Un mormânt scitic (sic), Suharu.Dolj, Craiova, ·19;�2. V. Christescu , o. C., fi5. 27, 1, ��-4 (invers!), fig. 28, 1-2; fig, 32, 5. D. Berciu, Colecţia de Antichităţi Gh. Georgescu, fig-. 4, 12 şi fig. 6, III. Muzee' şi colecţiuni: Muz. T .. Se vcrru , Muz. Craiova; Muz. Na]. de antichităti, Bucureşti; Muz. "AI. Ştelulescu", Tg.·JIU; Muz. Arnan, din Craiova; Muzeul din Berlin; CoL Istrati-Capşa, T .• Severin; Col. Gh. Geor­ gescu, Corabia; Col. Ilie Constantinescu, Caracal; Colecţia de studii a Serninaru­ hn de Preislorie dela Facultatea �e Litere şi Filosofie, Bucureşti, O planşă cu fragmente de tip Coţofeni, descoperite la Ostrovul-Corbului, se află în Muzeul Municipiului Bucureşti, împreună cu o altă planşă dela Jupolnic (aproape de Orşova). 165) DI. 1. Nestor, (o. c .. p. 16 şi urrn.) aminteşte o pictură roşie în crusted­ ware- Technik Îl! ceramica Coţoteni dela Ostrovul Corbului; dar în realitate nu poate ti vorba de pictură, ci de o spoială, în sensul bun al cuvăntului, ca cea din CI. vilizaţia Turdaş. 74 [75] riorul vaselor (Fig. 85, 8; 86, 3-15). Culoarea roşie se aplică direct pe slip, după ce acesta a fost lustruit, dar în unele cazuri slip-ul se lustruieşte şi după ce a fost dat cu culoare roşie. Va­ sele dobândesc o culoare roşie puternică, uneori cu luciri meta­ lice, ţinând loc şi de ornamentare. Specia A 1 se întâlneşte aproape în toate aşezările Coţofeni. Am putut-o identifica şi la Vărţu-Gorj A 2. Lut negru, cu nuanţe putin deschise, aspru la pipăit, pătruns de o ardere egală şi complectă. Pasta e bine fră­ măntată. Pereţii vaselor sunt subţiri şi rezonanţi. Stratele super­ ficiale au o culoare cărămizie, fără slip, dar date cu aceiaş culoare roşie peste ornamente (Fig. 86, 1-2; 93, 9). A 3. Lut negru, stratele dela suprafaţă de culoare castanie, lustruite în acei aş culoare, une­ ori cu pete cenuşii sau negre. In această specie intră şi ceaşca dela Stârmina (Fig. 85. 4) şi Pichetul grănicerilor (Fig. 85, 6). A 4. Fi€!. 90. �d �" Lut negru, stratele de suprafaţă în culoare neagră, câteodată lus­ truite i fără slip. A 5. Lut, negru cu nuanţe cenuşii, foarte fin, aspru la pipăit, pasta frământată bine şi arsă complect; pereţii vaselor sunt rezonanţi şi subţiri; stratele superficiale de culoare neagră şi cenuşie, deobiceiu acoperite de un slip lustruit negru, negru-cenuşiu şi castaniu (Fig. 86, 18-20, 23-24; 91, 9-14, pro­ file). Unele fragmente au incrustaţia albă (FIg. 86, 23). A 6. Lut negru-cenuşiu, stratele superficiale gălbui, portocalii, roşia­ tice sau cărămizii, câteodată cu slip lustruit (Fig. 85, '7; 8'7, 1-2; 92). Suprafaţa vaselor prezintă uneori pete negre lucitoare. Stratele superficiale sunt inegale : în unele cazuri chiar un sin­ gur strat. Specia B. Lutul e de culoare cenuşie, pasta are multe impurităţi şi pietricele de diferite mărimi. In compoziţia pastei intră deasemenea multă mică. Pereţii vaselor sunt formaţi din- 75 [76] tr'un singur strat şi sunt groşi. Ornamentarea constă din motive în relief şi incizii (Fig. 86,27-29, 31-32). Specia C. Lut gălbui, fin, deobicei fără impurităţi, stratele superficiale în aceiaşi cu­ loare; uneori lipsesc (Fig. 86, 25). Forme. Vasele întregi sunt rare. Restul formelor se poate reconstitui după profite. Repertoriul formelor este sărac, dar ca­ racteristic : -1) Ceaşca este forma cea mai tipică; ea apare în va­ riante: t a) cu corpul sferic, gât cilindric şi mânuşi cu secţiunea elipsoidală sau rotundă, de dimensiuni mici (Fig. 83, 1; fig. 85, 4-6). i b) cu fund ascuţit şi gât în formă de pâlnie, răsfrânt în afară, ca cele două exemplare dela Craiova (Fig. 85, 2· 3) şi în general fără ornamente. Mănuşa este supratnălţată, din bandă cu secţiu­ nea elipsoidală. In această variantă poate ti considerată şi ceaşca dela Vădastra amintită mai sus (Fig. 83, 1). t c) ceşti cu profil Fig-, 92. Fig. 93. în forma literei S, de mici dimensiuni, ornamentate cu "boabe de linte" şi incizii, peste care în mod obişnuit se dă cu culoare ro­ şie (Fig. 86, 1-2; 96 b),amintind pe cele din varianta transil­ văneană şi bănăţeană a aceleiaşi civilizaţii 1 d) ceşti de dimen­ siuni mai mari, mănuşa mai lată şi gatul în formă de pălnie (Fig. 95). t e) ceaşcă în formă. de caliciu, cu fundul mai mult sau mai puţin rotund; răsf5,ângerea gâtului în felul unei pălnii este foarte pronunţată (Fig. 81,1, Craiova); n'are mănuşă. Această formă stă fără îndoială în legătură cu varianta t b de mai sus. t f) ceaşcă cu profil în forma literei S şi cu torţi în bandă Iată şi frânte în partea superioară, mult deasupra deschizăturii vasului (Fig. 86, 5=89, 22; 93, 9). Mănuşi aparţinând unor atari forme de vase s'au descoperit în mari cantităţi. Majoritatea lor intră în 76 [77] specia red-ware şi totdeauna sunt ornamentate (Fig. 90, 7-9; 93, 2, 4, 6).-2) Vase duble, comunicante, cu proeminente orga­ nice şi ornamentate în relief (Fig. 88, 1).-3) Străchini, adânci, cu o singură toartă (Fig. 85, 8, red-ware).-4) Cupe, cu profil bombat şi buza îngroşată în interior şi uneori alungită (Fig. 86, 16-17=88, 2-3: '89, 1-8, 23, 32), (specia A 6); 89, 14.21, 25-29 (specia A t) 166)._5) Pahare (Fig. 89, 34; 91, 2.3).-6) Vase cu gât cilindric şi gât bombat (Fig. 91, 11).-7) Ca o replică la ceş­ tile t f apar vase mari, în felul amforelor cu două mânuşi înalte, modelate la fel cu acelea ale ceştilor cu gât înalt şi cilindric, terminat cu o buză răsfrântă în afară (Fig. 93, 10, Ostrovul Şi­ mian). Alte forme, mai mult sau mai puţin întregi bile, sunt redate de restul profilelor. Pentru specia B a se vedea fig. 94. Fig. 94. Ornamentarea. Spre deosebire de ceramica Sălcuţa, unde ornamentarea de suprafaţă juca un mare rol, în cea de tip Coţo­ Ieni acest fel de decoraţiune este redus doar la spoi rea cu culoare roşie aplicată după ardere, ca şi la încrustaţia cu culoarea albă, aceasta din urmă tiind întâlnită de altfel foarte rar 167). In schimb ornamentarea de adâncime este utilizată pe o scară foarte întin­ să. Astfel: 1) incizia simplă, din linii şi tmpunsături regulate; 2) incizia în aşa numita "Stichkanaltechnik", din şănţuleţe care ofe­ ră în interiorul lor o serie de liniuţe paralele sau împunsături 166) Forme similare in Transilvania, la Peştera Almaş (Muz. din Braşov). 167) In Transilvania apare şi incruslaţia roşie (1. Nestor, o. C., p. 323, iar specia red-ware se întâlneşte pretutindeni în Dacia în mediul Coţoleni. lucruste albe se cunosc la Capud (Muzeul din Aiud). H. Heinerth men­ ţionează. atare incrustaţie in a sa .,i\.ltere Stufe" din Transilvania, o. C., p. 190. 77 [78] succesi ve (Fig. 86, 3; 92, 4-5; 9-3, 2, 6). Alături de un instru­ ment cu vârful ascuţit pare a se fi întrebuinţat şi rotita cu dinţi. (Fig. 92, .5); 3) ornamente prin ştampilare şi imprimarea unui instrument cu secţiune prizmatică, dreptunghiulară sau cilindrică (Fig. 86, 13; 89, 3; 93, 5, 8-9). Ornamentarea în relief apare' mult mai frecvent şi constitue o caracteristică a civilizaţiei Colo­ feni. In special grupa ceramică A 6 şi C preferă un atare orna­ ment. Se întâlnesc brâuleţe aplicate pe corpul vasului înainte de a fi fost introdus în baia de lut. pentru adăugirea slip-ului. Brău­ leţele se cresteaaă în felul celor de pe vasul dela. Rogova (Fig. 88, 1) şi unele fragmente dela Ostrovul Corbului (Fig. 85, 7), ori rămân simple (Fig. 86, 25). Aceste dungi în relief (Relief­ plasten) sunt dispuse in sisteme verticale, orizontale, sau paralele, ori înconjoară proeminenţele vaselor. In specia B întâlnim hrâu­ leţe alveolare, aplicate ulterior sau chiar organice. făcând deci corp împreună cu peretele vasului (Fig 86, 26-28, 31-32). Unele reliefuri iau forme de potcoave, �a în civilizaţia Glina III (Fig. 86, 31-32), ori pseudo-toarte (Fig. 94, 7), sau aplicaţi uni verticale. Ornamentul în formă de "boabe de linte" poate deter­ mina numirea unei intregi grupe ornamentale, dar nu a unei civilizaţii, corn a incercat El. Schroller 168). Aceste "boabe de linte" sunt aruncate uneori pe corpul vaselor fără vreo regulă oare­ care, dar în general ele sunt dispuse în sisteme ornamentale strâns unite cu incizia. Se întâlnesc şi proemme r.ţe, dar de sunt rare. Dela Coţofenii din- Dos provine un Iragmr nt foarte intere­ sant (Fig. 92, 7). E un relief aplicat ulterior, care 1( da în 101 mă plastică braţul omenesc. Asemr nea ornamr nt a aţ ărut T2! a acum numai în civilizaţia Vincea-Turdaş, mai ales la Turdaş şi la Cioca. Motive ornamentale. 1p tehnica inoiziei se CUU0S(' : 1) mot i­ ve-căpriori, element caracteristic al civilizaţiei Coţofeni ; ele apar pe majoritatea ceştilor (Fig. 85, 4·; 86, 1). 2) Benzi late umplute cu liniuţe paralele (Fig. 85, 7; 92,2,4), cu liniuţe haşurate (Fig. 168) H. Schroller, vorbind de eera mica deja Turdaş a arătat că ,,�'ur­ chenstichkeramik- are un pronunţat caracter tectonic (Zeitschr, Eth., 1903, p. 441). 78 [79] 92, 1), sau cu împunsături în felul imprimăriIor (Fig. 86, 5=93, 9). a) Ornament-penal, din linii incizate, dispuse în sens invers în jurul unei axe centrale (Fig. 90, 4; 92, 6; 93, 9). 4) Motivul­ zăbrele (Fig. 91, 9-11, 13). 5) Motivul "solzi-de-peşte", care este foarte căutat (Fig. 86, 16-18; 88, 2-3). 6} Motive geome­ trice: unghiuri, triunghiuri, romburi, cercuri imprimate etc. Foar­ te rar apare şi linia Irântă, dispusă sub buza vasului şi încrus­ tată cu alb (Fig. 86, 23). Ornamentarea în tehnica inciziei are în general un caracter tectonic 169). Locuinţe. In săpăturile dela Ostrovul Şimian şi Vărţu- Gorj am dat peste bucăţi de chirpic adunat la un loc, în jurul unei vetre. Massa acestui chirpic indica o formă rotundă sau elipsoi­ dală. Pe chirpic se păstrau încă urme de pari subţiri şi orăci de COpaC. In pământ însă nu s'au găsit urme de pari. E vorba aci, foarte probabil, de colibe modeste, cu caracter vremelnic. Am amintit încă dela inceputul acestui capitol că purtătorii ci­ vilizaţiei Coţofeni au ocupat şi unele peşteri din munţii Olteniei, pe care le-au folosit drept locuinţe. In stratul Coţofeni dela Os­ trovul Şimian s'au descoperit şi fragmente de râşniţă, silex şi a Fig. 96. coarne de cerb, dintre care unul cu grijă lucrat (Fig 86, 30). Aceste elemente inventarice, cât şi ciocanele de piatră şi de cu­ pru din celelalte provincii ale Daciei, arată deopotrivă caracteru 1 tnsăşi al civilizaţiei Coţofeni. Morminte. Intr'un singur caz se poate vorbi în moci cert de ritul de înmormântare din civilizatia Cotof ni. E VOI ba de morrnăntul dela Suharu-Dolj, descoperit de d'-I Plopşor şi publi­ cat de d-sa ca scitic (1) 170). Ceaşca tipică civilizaţiei Coţoleni arată, fără alte posihilităţi de interpretare, că cel îngropat apar­ ţine acestei civilizaţii. Scheletul e în poziţie întinsă (Fig. 96). Mormintele de inhumatie cu ocru şi în poziţie chircită dela Ple­ niţa şi Perişor, d-l Nestor le-a considerat ca făcând parte din . civilizaţia Coţofeni 171). 169) H. Schroller, o. c., (Linsenkerumik), 170) C. N. Plopşor, l. c, 171) 1. Ncstor, o. c" p. 65. 79 I--'-··-sa [80] Stratigra{ie. D-I 1. Nestor a lăsat să se înţeleagă în 1933 că ar exista o oarecare dependenţă stratigrafică între civilizaţia Coţoleni şi Vincea-Turdaş 17:l). In realitate nu există în Oltenia niciun raport de acest fel. Din cercetările de până acum rezultă că pretutindeni stratul Coţoteni suprapune stratul Sălcuţa, şi este la răndul său suprapus de stratul Glina III, acolo unde aceste trei civilizaţii se întâlnesc laolaltă. Aşa se prezintă situaţia stra­ tigrafică dela Ostrovul Corbului, Ostrovul Şimian, Vădastra şi alte localităţi. Chiar atunci când civilizaţia Coţofeni apare în ve­ chile aşezări Vincea-Turdaş, ea urmează întotdeauna tipului Săl­ cuţa. Asemănările dintre Coţofeni şi Turdaş nu se pot explica prin stratigrafie. Ele pun însă din plin problema supravieţuirilor de origină band-ceramică în mediul civilizaţiilor "nordice". De altfel, această opiniune a noastră este acceptată şi de d-I Prof. I. Andrieşescu. In felul acesta terminăm prezentarea materialelor din epoca neolitică. Civilizaţia Glina III (în Transilvania Schneckenberg), care urmează după Coţofeni şi care are deasemenea destule ele­ mente "nordice", o 'vom trata în epoca de bronz, şi anume în prima perioadă a acestei epoci. Tradiţiile neolitice se menţin şi sunt de recunoscut până târziu. Cu Glina III încep în Dacia vre­ muri noi, pe care le vom ilustra, pe epoci şi civilizaţii, în partea II-a a lucrării de fată. III. Descoperiri izolate. O serie de descoperiri întâmplătoare, care nu pot fi a tri­ buite în mod cert unei civilizaţii anumite, fiindcă ne lipsesc deo­ camdată suficiente date de încadrare, şi care cronologic se pla-' sează în cea mai mare parte în perioada de tranziţie spre epoca bronzului, le prezentăm aici separat. Unele dintre ele pot face parte din inventarul mai multor civizaţii, dăinuind astfel dintr'o epocă în alta, începând din neolitic şi până târziu în epoca fie­ rului. Faptul că aceste elemente inventarice aparţin diferitelor epoci şi civilizaţii tngreuează, fără îndoială, încadrarea lor crono­ logică mai precisă. a) Securi de. cupru cu braţele in cruce. In categoria descoperirilor izolate, securi le duble de luptă ocupă un loc însemnat, atât prin numărul lor, cât şi prin impor­ tanţa problemei în directă legătură cu originea, tipologia şi cro­ nologia acestor arme. Ori�nea lor s'a căutat. pe rând, în Orient, în Sudul Rusiei, în Sud şI în Transilvania, cu Ungaria nord-es­ tică 173). G. Childe a încercat cel dintâiu=-şi În repetate rânduri-. 172) 1. Nestor- o. c., nola 242. 173) Discuţiile mai recente la: 1. Nestor, Des Stand, p. 77 şi urm. H. Schroller, Stein-und Kupferzeit Siebenburgens, 1933, p. 57 şi 257. H, Schmidt, Cucuteni in oberen Moldau, Rumănien. p. 71 şi 88 urm, 80 I , I I I l'i J. [81] o clasificare a securilor de luptă. Arheologul englez a deosebit două serii de forme pentru regiunile noastre, şi anume: o serie A (securi-ciocane şi securi cu două tăiuşuri, dar tără manşon) şi o serie C. (securi cu două braţe şi manşon). Seria B se referă la forme specifice Mediteranei 174). D-Il. Nistor a adoptat clasificarea lui G. Childe, ilustrănd mai ales tipul A cu noui materiale, dar această clasificare poate fi criticată din punct de vedere tipo­ logie. Arcuirea braţelor şi a corpului securilor nu poate fi luată drept criteriu în determinarea stadiilor evolutive, iar securile-cio­ cane (v. Luszca, Beşineu şi unele dela Turdaş) par a nu avea nicio legătură tipologică cu securile de luptă. Ele se pot grupa în seria A, independentă de serie B, care cuprinde securile de tip Vidra 175), ilustrată deopotrivă în cercul Cucuteni-Ariuşd.Gu­ melniţa, cât şi în cercul vest-dacic al ceramicei pictate 176). Securea dela Jordansmuhl !") ofera aceleaşi caracteristici cu securea dela' Vidra, însumându-so astfel în seria noastra B. Seria B nu va fi putut servi şi ca ciocan, fiindcă braţul "ciocan" subţiat, teşit şi uneori terminat printr'o muchie foarte îngustă, adesea mai puţin de 0,05 m. şi perpendiculară pe braţul-secure. Pe când seria A este greoaie ca aspect, amintind formele de piatră sau pe cele din corn de cerb, seria B este sveltă, elegantă, bine adaptată la ce­ rinţele metalurgiei antice a cuprului, unele securi fiind turnate după procedeul, relativ greu, a cire perdue. Astfel, atât din punct de vedere tipologie, cât şi practic, seria B poate fi luată drept prototip a securiIor de luptă 178) Printr'o evoluţie succesivă, braţul opus tăiuşului devine la rândul său un Iăiuş de aceiaş formă şi perpendicular pe primul. Cu seria B se îurudesc formele din Boemia 179) şi Moravia 180), care aparţin perioadei pre-Aunjetitz. De notat că aceste apariţii îşi fac loc cam în acei aş vreme, deo­ potrivă în Europa sud-estică şi Europa Centrală, unde, pe baza cronologiei de aci, se pot data în primele secole ale mileniului al II-lea a. Chr. Această cronologie este sprijinită de securea dela 174) 1. Nestor, l C., G. Childe, When vid the Beaker folk arrive? In Ar­ cheologia, Londra, LXXIV, 1923-24, p. 159 şi urm. Id., The Dawn of Euro­ pean civilization, ed. 11, p. 34 şi p. 187 şi urm, Id., The Danube in Prehistory, p. 204 si urni. Cf. E. S. A, IX, 1934, p. 157 şi urrn, 175) Dinu V. Rosetti, Săpăturile dela Vidra, 1934, fig. 42. 176) S'a semnalat un exemplar la Sibiu, alte două se află la muzeul din Varna (Rosettl, o. c., p.: 29), trei s'au descoperit la -Slivnitza, distr, Sofia (V. Mikov, Stations et trouvailles, Iig; 25 şi p. 91. CI. Materiali, Sofia, 1921, fig. 25 a. c.), iar exemplarul dela Plocinik cu alte două similare În muzeul dela Bel­ grad. este absolut identic tipului Vidra (iVI. Grbic, Plocnik, eine prăhistorische Ansiedlung aus der Kupferzeit, Belgrad, 1928, fig. 100); exemplarul publicat de G. Childe, The Dawn, fig'. 87, 3, intră în seria noastră E, cu ceata .teşItă şi re­ lativ scurtă. 177) Schlesiens Vorzeit, lll, p. 51, p. fig. 2. (Seria A a lui G. Childe). 178) Idee exprimată anterior si de d-J Rosetti în legătură cu securea dela Vidra (o. C., p. 30). ' 179) Sehranil, Vorgeschichte Biihmens und Miihrens, pl. XVII, 15 şi 16. (fără tub). 180) E. S. A. VIIl, 1933, p. 39, fig. 34; ef. Schranil, o C., p. 89. 81 [82] Chamaezi din Creta (M. M.I. b: 2000-1900) 181), care este o foarte bună paralelă la seria noastră B, cât şi de miniatura de lut des­ acoperită în stratul A dela Cucuteni �82), aparţinând foarte probabil nivelurilor superioare ale acestui strat. Miniatura dela Cucu­ te ni reproduce o secure-târnăcop similară celei dela Ostrovul Corbului (Fig. 103, 5). Aceste două miniaturi, ca şi securea-târ­ năcop dela Veremje (Ucraina, descoperită în acelaş mediu ca şi cea dela Cucuteni 188), merg pare-se paralel, tipologie şi crono­ logic, cu seria B. Ele reprezintă tipul de secure cu un braţ-târ­ năcop, ascuţit şi cu secţiunea rotundă, şi un braţ-tăiuş, ca şi cele dela Troia 184). Am putea să-I desemnăm ca B 1. Tipul Bie relativ rar şi ar putea aparţine tot cercului cu ceramică pictată dintr'o perioadă târzie a evoluţiei sale. Seria C cuprinde cele mai caracteristice forme de securi de luptă cu două braţe, de Fig. 97. multe ori neegale, cu sau fără manşon tubular de o parte sau de ambele părţi ale secu rei. Asemenea forme pot deriva nemij­ locit din seria B printr'o lentă evoluţie, sesisabilă tipologie şi atestată şi de stratigrafia relativă a civilizaţiilor dela noi. Se deo­ sebesc diferite variante. Tipică pentru varianta C 1 este securea dela Ariuşd, care pare a aparţine fazei timpurii a civilizaţiei Schneckenberg 185) şi se întâlneşte într'un mare număr de exem­ plare pe valea OItului transilvănean şi a Mureşului 186). In Oltenia tipul C 1, fără tub în jurtiJ găurii de inmănuşare, este ilustrat \ 181) A. Evans, The PaZace of Minos, 1, 1921, p. 194, fig. 141, c. 182) H. Schmidt, o. c., pl. 35. 25 = fig. 19-a, pp. 71�i 88. 183) M. Ebprt, Siidrussland im Altertum, 1921, fig. 23, 1. 184) H. Schmidt, în Priihist. Zeitschr, iv, 1912, p. 21, fig. l-a. 185) Arch. Ert., 1928, p. 49, fig. 73. H. Schroller, o. c., fig. 11 c,şi p.257. 186) Arch. ti«, VlIl, 1888, pp. 116-124. 82 [83] prin securea dela Halănga. DIn C 1 derivă seria C 2, care este tipologie mai tânără decât prima. S'a ajuns de data aceasta Ia o formă bine definită şi s'a adăugat un manşon tubular, cu deo­ sebire accentuat pe latura interioară a securei 187). Se pare că o oarecare dependenţă tipologică să fi existat între securile de luptă din cupru şi cele din epoca mijlocie şi târzie a bronzului, cu un tăiuş vertical şi braţul opus prevăzut cu o îngroşare t88). Astfel aceste arme de luptă, imitând foarte probabil la în­ ceput forme de piatră şi de corn de cerb 189), îşi au ca punct de plecare sigur securile cu ceafa teşită a seriei B din cercul civilizaţiei pictate şi din cercul vest-dacic (Turdaş III - Vincea Ill-Starcevo) şi reuşesc a se menţine până în epoca de bronz. Ele au, în ultima lor evoluţie, o mare arie de răspândire, depăşind cercul strâmt numai al unui tip de civilizaţie, devenind astfel bunuri culturale care circulă dintr'un cerc într'altul. Centrul acestei răspăndiri rămân ţinuturile metalifere ale Daciei şi ale Fig'. 98. Ungariei de Nord şi Est. Aceste arme sunt o creaţie ale purtă­ torilor ceramicei pictate din Europa .sud-estică, In măsura pro­ gresului metalurgiei, ele devin cele mai temute arme în mâna seminţiilor, în bună parte "nordice", din vremea de tranziţie spre epoca bronzului. O analiză chimică ar putea să arate, para­ lel cu perfecţionarea formelor, o creştere graduală de staniu, care avea să ducă la crearea bronzului, şi care determină o întreagă epocă. In Oltenia avem următoarele tipuri şi localităţi: 1) Ha­ lânga 190), iudo Mehedinti: Muzeul din Turnu-Severin (Fig. 102, 2). Tip. C. 1. Braţele sunt neegale, iar lungimea totală de 0,16 m. 187) Cele trei securi dela Tg.-Ocna au manşon doar pe o parte (Arch. Ert.,1928, fig. 15, p. 51). Aceestă formă ar putea reprezenta un stadiu evolutiv mai vechiu, mai ales că s'a descoperit într'un mediu cu ceramică pictată, stil Cucuteni B. 188) V. de pildă miniatura din mormântul dela Valtina (faza il a bron­ zului: F. Mllleker, Delm. Reg., 1, '1897, p. 123, fig., 3 a-b) şi toată seria de bronz de mai târziu. ' 189) O semnificativă formă este in această privinţă cea din civilizaţia Turdaş dela Ostrovul Corbului, amintită în capitolul respectiv. 190) Al. Bărcăcilă, in Dacia, 1, 1924, p. 293, fig. 264 şi p. 295. 83 [84] E făcută din cupru, de o culoare roşie caracteristică minelor dela . Baia-de-Aramă 191). 2) Turnu-Seoerin; Colecţia Istrati-Capşa 192) (Fig. 100, 2-3). Două exemplare provenind chiar din T.-Seve­ rin. Lungimea 0,22 m. şi 0,'20 m. Au fost turnate şi lucrate apoi cu ciocanul. Seria C 2. 3) Mo�ătei, jud. Dolj, Muzeul din Craio­ va. Două exemplare 193). Primul (Fig. 98) are braţele neegale ca lungime şi arcuire, Braţul-secure se termină cu un tăiuş lăţit, subtiindu-se spre centrul seeurii, pe când. braţul-teslă păstrează mereu aceiaşi lăţime şi se termină drept. Gaura de inmănuşare prezintă un puternic manşon, accentuat şi din cauza unui prag sau muchie, care desparte cele două braţe. Lungimea totală 0,154 m. Exemplarul nostru reprezintă o subvariantă a seriei C 2, care aminteşte pe cea dela Troia 194). E turnat şi apoi lucrat cu cio­ canul. Al doilea exemplar (Fig. 99) este de dimensiuni mai mari: lungimea totală de 0,305 m. Prin modelarea braţelor se deose­ beşte de primul. A fost turnat şi apoi lucrat cu ciocanul, ale cărui urme se văd foarte bine la manşon. Seria C 2. 4) Coioţe­ nii-din-Dos, jud. Dolj, Muzeul din Craiova. Un exemplar (Fig. 97, a-b). Braţele sunt neegale. Manşonul este prelungit de am- Fig. 99 bele părţi şi lucrat cu ciocanul după turnare. Lungimea 0,016 m. A fost descoperit întâmplător la cetatea "Mihăiţă", unde a făcut săpături În timpul ocupaţiei germane C. Schuchhardt. Până acum este singura secure de luptă din România, care să aibă o formă atât de sveltă. Seria C 2. 5) Coşov,enii-de Jos, jud. Dolj, Colecţia Istrati-Capşa, T-Severin 195). Un exemplar întreg (Fig. 100, 4) şi un fragment 196). Lungimea celui întreg 0,145 m, Seria C 2. 6) Cârna (?) jud. Dolj, Muzeul din Craiova. Secure cu braţele aproape egale. Lungimea totală 0,19 m. Locul de găsire nu este 191) Cuprul dela Baia de aramă nu conţine argint, ca cel din Transilvania, ceiace deosebeşte în mod sigur cele două centre din Homânia (Nicnleseu Otin, Contribuţiuni la metalurgia antiţă a cuprului în ţările locuite azi de Români, în Publ. Artamachi, V, 1910-191$, p. 373; 1. Andrreşeseu, Asupra epocii de bronz in Românîa, Bucureşti, 1916, p. 6. Autorul publică aci depoxitul dela Sinaia, care =ste lucrat din cupru dela Baia-de-Aramă). 192) No. inv. 717, 6 =136 Dis; No. inv. 718, 7=9. 193) D-l 1. Nestor mai aminteşte de aci şi un fragment (Stand, nola 307). 194) H. Schmidt, o. c. p. 21. fig. 1 b, 195) C. Moisil, în Bul. Corn. Mon. Ist., IV, 1911, p. 85, fig. L 196) No, inv. 728/10=26. Seria C. Z Mai sunt aci şi două jumătăţi de Fe­ curi din Bulgaria; No. inv., 719/8=10; No. 720/9=11. Seria C. 2. 84 [85] bine cunoscut. Seria C 2. (Fig. 100, 1). 7) Craiova. Două exem­ plare: unul în colecţia "Dr. Severeanu", Bucureşti, şi altul la Muze­ ul Municipiului Bucureşti (fragmentar). 8) Orodel, jud. Dolj. Un braţ lung 0,09 m. Seria C. 2. Cunoaştem prin urmare deo­ camdată 13 securi de luptă în toată Oltenia. La aceste forme se adaogă miniatura de lut dela Ostrovul Corbului, descoperită întâmplător pe plajă, la locul numit "Botul piscului" (Fig, 103, 5). Lungimea minia turii este de 0,043 m., iar braţele unul de 0,025 m. şi celălalt de 0,018 m. Gaura de tnmănuşare este rotundă, spre deosebire de aceia a miniaturii amintite dela Cucuteni, care este dreptunghiulară. Ea este asi­ metric aşezată faţă de cele două braţe, dintre care unul este în formă de secure şi celălalt de târnăcop. Manşonul este rudimen­ tar indicat. EI pare chiar a lipsi cu totul. Miniatura noastră, ca şi cea dela Cucuteni şi securea dela Veremje din Ucraina, repre­ zintă formele de securi-târnăcoape pe care noi le-am insumat seriei B 1. b) Securi de cupru cu tăluş vertical. O serie independentă de formele anterioare o constitue se­ curile cu. un singur tăiuş vertical, cu gaură transversală şi pre­ văzute cu manşon mai mult sau mai puţin pronunţat. Spre deo­ sebire de securile cu braţele perpendiculare, care serveau ca arme, această nouă categorie folosea ca unelte. Exemplarele descoperite în Oltenia reproduc acelaş tip, caracterizat mai sus, cu foarte mici deosebiri, care stau în legătură cu forma manşonului, uneori foarte accentuată (Fig. 101), alteori mai scurtă (Fig. 102, 1), sau cu forma mai mult sau mai puţin arcuită a corpului. Ele reproduc tipul securilor dela Sinaia, care ne pot servi, aici, nu numai ca punct de referire tipologică, dar şi cronologică 197). Acest tip de secure este foarte răspândit în România, de o parte şi de alta a Carpaţilor, cât şi în Ungaria şi In ţinuturile înveci­ nate. Fără îndoială că prototipul acestor securi va fi fost cel de piatră, după cum şi-a exprimat părerea încă mai de mult d-l 1. Andrieşescu (Dacia 1, 1924, p, 71, cu pl. VII, 5, 14; idem în Dacia, 11, p. 365). Ca vreme, securile cu tăiuşul vertical ar începe din perioada B a civilizaţiei Cucuteni 198) şi s'ar menţine toată perioada I-a a epocii bronzului. In parte aceste securi pot fi comparate cu seria C a securilor de luptă. Cunoaştem până acum următoarele localităţi din Oltenia: 1) Poâari. jud. Dolj. Muzeul din Craiova. Un exemplar (Fig. 101). Provine dintr'o descoperire întămplătoare, de altfel ca toate se­ curile amintite aici. Lungimea totală de 0,076 m., lăţimea tăiu­ şului de 0,031 m., iar a muchiei de 0,026 m. Tăiuşul e stricat 197) 1. Andrieşescu, o. C., fig. 1-2. 198) V. securea similară descoperită În stratul B dela Cucuteni (H. Schmidt, o. C., pl. 30,10). 85 [86] din cauza uzului îndelungat. Curbura corpului pronunţată şi man­ şonul destul de accentuat. 2) lIalânga, jud. Mehedinti. Muzeul din Turnu-Severin, Un exemplar (Fig. 102, 2) 199). Acelaş tip ca şi precedenta, dar manşonul este foarte pronunţat (lung de 0,06 m.). Lungimea totală 0,16 m. Securea e conservată în bună stare. 3) Pătule, jud. Mehedinti. Muzeul din Turnu-Severin. Un exemplar. Lungimea totală 0,155 m.; lungimea manşonului 0,062 m. Securea a fost turnată. Se observă foarte bine marginea ră­ masă dela această turnare. In compoziţia aramei a intrat de data aceasta o proporţie mare de staniu (Fig. 102,1) 4) Ciouârnăşani, . jud. Mehedinti. Muzeul "Al. Arnan", Craiova. Unexmplar simi­ lar celui din jud. Vâlcea (Fig. 102,3). In acelaş muzeu se mai află încă două securi analoage. Locul lor de provenienţă nu se ştie. Ele au fost însă descoperite în Oltenia. 5) Rudari,jud. Gorj. Muzeul "Al. Arnan", Craiova. Un exemplar. Forma sa se apropie de Fig. 102, 1. Linia tăiuşului e bombată, 6) Un exemplar des­ coperit in jud Vâlcea. Colecţia "Rozariu", R.- Vâlcea. Lungimea totală 0,19. Securea s'a păstrat în bună stare şi are o patină ca­ racteristică obiectelor cu o mare proporţie de cupru (Fig. 102, 4). 6) Andreeşti-Gor], tip Fig. 102, 3; amintită de d-I I. Andrie­ şescu (Dacia II, p1.366). In afară de cele opt securi de mai sus, s'a semnalat şi prezenţa altora. D·I D. Tudor aminteşte un toporaş dela Isverna, jud. Mehedinti 200). La Vădastras'ar fi gă­ sit, după spusele lui Boliac "une hache, topor de aramă roşie pa­ tinată admirabil. plesnit la mijloc din vechime" 201). Soarta pre­ supusului depozit dela Vădastra nu se ştie însă 202). c) Ciocane şi securi de piatră. Cu tot progresul industriei metalurgice, uneltele de piatră se menţin totuşi, ca o tradiţie a epocilor anterioare şi dăinuesc până adânc în epoca bronzului, uneori supravieţuind chiar până în epoca fier ului. De aceia determinarea lor cronologică este foarte grea atunci când avem de a face, cum e cazul nr stru, numai cu descoperiri izolate. 1. Ciocane el, rainures Se Întâlneşte În Oltenia, mai ales în regiunea muntoasă, o formă interesantă de ciocane de dimen­ siuni mari şi foarte grele, care pot fi comparate într'o oarecare măsură cu "barosurile" meşteşugarilor fierari din zilele noastre. Asemenea ciocane au, fie un tăiuş lat (Fig. 103, 3; 104, 1-5), fie unul conic (Fig. 103, 1), căruia i se opune o muchie foarte lată. Piatra din care sunt făcute aceste ciocane este granitu1. Pentru , \ 199) AI. Bărcăcilă, in Dacil(1. 1, p. 295, fig. 265 (fotografie). 200) .Arh. Olteniei, XIlI, 1934, p, 348. 201) C. Moisil, in BuL. Corn. Mon. t«, III, 1910, p. 120. 202) Citat de M. Roslia (Dacia, ut.rv, p. 354, nota 5) după M. Much, Controlând lucrarea lui Much, n'am putut găsi niciun citat relativ la acest depozit. 86 [87] fixarea cozii s'au săpat şanţuri (rainures, groover). Ele au servit pentru sfărâmarea minereurilor care aveau să tie topite, fiind deci unelte de minieri. Vremea în care se pot plasa cronologic ar pleda tot pentru această atribuire. In Europa centrală ele s'au descoperit Ia un loc cu elemente inventariee care aparţin civili­ zaţiei Aunjetitz 208), care este o civilizaţie a bronzului timpuriu. La noi În ţară s'a găsit un asemenea topor În inventarul tipului Bucureşti din epoca bronzului 204) Exemplarele din Oltenia se plasează, în ceeace priveşte cronologia, în acest cadru de vreme, dela sfârşitul neoliticului şi până în epoca bronzului mijlociu. Atari forme supravieţuiesc însă şi în epoca fierului. Localităţi: a) Jud. Mehedluţi : 1) Turnu-Severin (castrul .i.->:': �--- ��' , 1, � ��� Fig. 100. Drubeta): Al. Bărcăcilă, Drubeta. azi Turnu-Seeerin (Fig. 2). 2) Rocşoreni (Fîg. 104, 4). 3) Sura (Fig. 104, 7). 4) Salcia (Fig. 104, 5). 5) Ostrovul Corbului (Fig, 104, 6) 206) şi 6) Cernaia (Fig. 103, 3=104, 1 ; b) Judeţul Dolj: 7) Veleşti (diabas, lungimea 0,15 203) G. Childe, The Danube, p. 227 şi fig, 130. Cf. Pamâtky A.rch., XXXVllI, 1932, p. 54" fig. 35 şi pl. VIII, 6-7. Cf. Pravek, IV. 1908, p.120 şi urm., fig'.3, si 5·6. , 204) Dinu V. Hosetti, Civilizaţia tip Bucureşti, Bucureşti, 1936, p, 11 şi fig. 86. Aceleiaşi vremi par a se incadra şi apariţiile din Bulgaria (Bull, dt. l'Inst., arch. bulgare, 1928.29, V, p. 312. fig. 171. 205) Pentru cele dintăi, v. AI. Bărcăcilă, o. c. p. 293. 87 [88] m.206). 8) Lişteava 207) şi 9) Goeşti (lung. 0,15 m. Muz. din Cra­ iova); c) Jud. Gorj : 10) Gorgovii-de-Jiu (Fig. 104, 8) (fragment) 208). 11) Cărbuneşti (trei exemplare) (Fig. 104, 2, 3) şi 12) Ciuper-. ceni 209); d) Jud. Vâlcea: 13) un exemplar dintr'o localitate ne­ cunoscută (Fig. 103, 1), lung. 0,145 m.210). Fig. 101. ". - - - _ .. - - - , , , , , , , , , , , � I 1 I , I , I \ , I I I I (-----_._-- , y � le t-.- d) Securi de piatră cu un tăluş şi gaură transversală, Spre deosebire de toporaşele de piatră-dintre care unele în formă de ca­ lapod - din perioada mai veche a neo­ liticului, apar către sfârşitul acestei vremi forme noi de securi perforate, având deci o gaură de tnmănuşare. Ele vor fi servit ca modele securiIor de metal. Apar mai multe serii de forme, care ar trebui ur­ mărite monografie pe un teritoriu cât mai întins. Distingem: a) securi-ciocane, cu ceafa modelată în aşa fel, încât să poată folosi şi ca ciocane; b) securi cu două tă­ iuşuri paralele; c) securi cu un tăiuş în formă de lopăţică şi cu partea opusă pre­ lungită. Acest tip este reprezentat în Ol­ tenia numai prin exemplare dela Pleniţa, jud. Dolj (Fig. 103, 2), lung. 0.20 m.211), şi care par a sta în Iegătură'cu civilizaţiile "nordice"; d) ciocane-securi, Fig. 102. \ 206) Colecţia Istrati-Capşa,', Tc-Severln, No. inv, 7. 207) Muzeul din Craiova; tf. ştefan Ciuceanu, În An. Com. Mon. Isi., '1915, p, 1?5, fig. 51. . 208) Colecţia Istrati-Capşa, T.-Severin, No. inv. _9. 209) Aceiaşi colecţie, No. inv. 6 şi 8; CI'. C. MOISil, în Bul. Com. Mon. t»; III, 1910, p. 175. I. Moisil, în ATh. Olt., V, 1926, p. 12, fig. 3_ 210) Colecţia Rozariu, R.-Vâlcea. 211) Pentru care avem o foarte bună paralelă în Polonia (Muzeul Na­ ţional din Varşovia). 88 I­ I [89] de mari dimensiuni, cu gaură transversală, a căror utilizare poate fi similară cu aceia a ciocanelor "cu şanţ". In interiorul clasificării de mai sus, în care am ţinut seama mai mult de scopul uneltei decât de forma sa, s'ar putea face alte subîmpărţiri tipologice, dar aceasta nu intră în cadrul lucrării de fată. In Oltenia ase­ menea unelte sunt foarte numeroase. O statistică aproximativă ne dă următoarele localităţi: a) Jud. Mehedinti . 1) Turnu-Severin, 2) Ostrovul Şimian, 3) Ostrovul Corbului, 4) Ostrovul-Mare, 5) Salcia, 6) Sura, 7) Balta-Verde, 8) Persicea, 9) Menţii-din-Dos, 10) Oreviţa (Cetatea Latinilor), 11) Hinova, 12) Budăneşti, 13) Isvoarele, 14) Topolniţa (Schitul) 212) şi 15) Zid ioa Dacilor tTrom­ peta Carpaţilor, 1872, nr. 1010); b) Jud. Dolj: 16) Pleniţa (pl Fig. 103. 72, 6), 17) Vei a (trei exemplare şi două fragmente), 18) Orodel, 19) Lişteava, 20) Coţofenii-din-Dos, 21) Caraula, :l2) Scăieţii-de­ Jiu, 23) Suharu, 24) Mălăieşti, 25) Murgaş,26) Goeşti, 27) Căciu­ lata, 28) Valea Boului 213), 29) Hunia-Mare (1. Andrieşescu, Con­ tribuţiuni, p. 31), 30) Negoeşti (ibidem, p. 33); c) jud. Gorj . 31) Aninoasa, 32) Peşteaoa, 33) Bumbeşti, 34) Borăscu 214), 35) 212) Se află in Muzeul din Turuu-Severin şi Colecţia Istrati-Capsa, Turnu­ Severin. Bibliografie: C. Moisil, în Bul. Com. Mon. Ist., IV, '1911. p. 84. Trom­ peta Carpaţilor, No. 1010, fig. 2 (Topolniţa), Al. Bărcăcilă, o. c., fig. 119-121, 125; tig. 258, 259. La fig. 126 perforaţiunea nu este terminată. 213) Muzeul dm Craiova; Muzeu) "Aman". Colecţia Istrati-Capşa. C. Moisil, o. C., p, 84. 214) Muzeul din Tg.-.Tiu. Colecţia Istrati-Capşa. Muzeul din Craiova şi Muzeul Arnan. 89 [90] Andreeşti, 36) Dăneşti, 37) Turburea, 38) Văiteşti, 39) BăIăneşti, 40) Viezuri, 41) Roşla-de-Amaradia. (ibidem, p. 32-33); d) jud. Vâlcea: 42) Hurez, 43} Turceşti (Valea câinelui) 215) şi 44) un exemplar dintr'o localitate necunoscută (Fig. 103, 4); e) jud. Ro­ mana ţi: 45) Dăhuleni şi 46) Apele-Vii 216). Numărul securilor de piatră depăşeşte cu mult statistica de mai sus, dar din păcate ele sunt împrăştiate prin toate muzeele şi colecţiunile Olteniei, de cele mai multe ori fără locul de pro- R--­ r-l o Fig'. 104. � venienţă. Multe dintre ele, menţionate aici după, vechea litera­ tură, s'au pierdut. Valoarea lor ştiinţifică este micşorată prin fap­ tul că asemenea securi provin din descoperiri izolate şi întâm­ plătoare. In schimb cea muzeistică rămâne întreagă. (Partea Il-a şi ultima în nr. viitor). \ 215) Seminarul Sf. Nicolae din R.- Vâlcea, Colecţia Rozariu din R.- Vâlcea si la Seminarul de Preistorie din Bucuresti. ' 216) Colectia Istrati-Capşa ;C. MoisIl, l. c Arh., Olteniei, XV, 1936, p. 389 (flie Chiriţă), 90 [91] t I " " Biserica din Budeşti (Băbeni-Olteţ, jud. Vâlcea) de MARIA OOLESCU. Biserica din cătunul Budeşti este ctitoria boierilor Diculeşti, pe cari îi întâlnim în documentele veacului al XVII-lea. Un Matei logofăt ot Diculeşti semnează în 1699 cartea de hotărnicie pentru moşia Dobruşa, fiind "luat pre răvaşele" Domnului Con­ stantin Vodă Brâncoveanu de către părintele Ioan, egumen dela Hurezi, şi de parintele Daniil dela Dobruşa, Numele de Matei se citeşte de mai multe ori în pomelnicu Biserica din Budeşti. morţilor, scris în firida proscomidiei din altarul bisericii dela Bu­ deşti, şi pe care îl transcriem aci, aşa cum l-am notat înaintea restaurării făcute în anul 1931, precum urmează: "Păuna, Matei, Stefan, Stana, Matei, Barbu, Cătrina, Maria, Nicolae, Manolache, tostandin, Marica, Matei, Eleana monaha, Papa, Ancuţa, Ioan, Balaşa, Costandin şi cu tot neamul lor". Pisania săpată în piatră, cu slovele trase cu vopsea roşie, se păstrează deasupra uşii, la adăpostul tindei deschise: "Această sfântă şi dumnezăiască beserică/ieste zidită din temelie şi înfrumusăţată după cum să vede/de dumnialui vistiriu Alisandru Diculesc/u i cu soţia sa Stanca, cu fii dumn-lor, în zi­ lele lumi/natului Domn 10 Ion Grigorie Ghika Voevod I cu bla- 91 [92] goslovenia sfinţii sale Kir Kirio Neo/Iit episcupu Râmnicului în hramu ce sa prăznuiaşte / [Adormirea] sfintei pria curatei pururia feciorei Marii / şi sfinţii patriarfu (sic) Alicsandru, Ion Boteză­ toru / şi sfinţit împăraţi Costandin şi . maică/-sa Elena şi sfântul arhireu Nicolae / ca sa fie spre veşnică pomenire. Dni 25, 1825". Sub această pisanie, o inscripţie vătămată, care azi nu mai există, în vopsea roşie, spunea urmatoarele: " ... cine ... va ... SilU cine ... muntele sfănt al tău ... cel ce umblă şi face dreptate, cel ce grăiaşte Iără frică adevăr în inima sa. Matei zugravu: Haicu zugravu: Bratu Dumitru: şi s'au săvârşit tot lucru în luna lui lume 30 It. 1825". Este o "sclitadă", un "sfitoc", stihuri puse adesea de zu­ gravi în dreptul uşii, dinaintea iscălit urii lor. Semnătura celor trei zugravi se putea desluşi deopotrivă şi pe peretele despărţitor dintre naos şi pronaos, care s'a surpat în timpul restaurărei, "Cei ce au ostenit la zugrăvit" îşi scriseseră numele cu roşu şi în firida proscomidiei, sub pomelnicul ctitorilor, tntovărăşindu-I de paratul obicinuit al meşterilor zugravi. Nu întâlnim prea des atât de multe iscălituri, într'o vreme când arta şi meşteşugul îşi mai păstrau anonimatul. Planul treflat al bisericii, tâmpla de zid cu încadrament de stue poleit în jurul episodurilor din viaţa şi patimile Măntuito­ rulni, tinda deşchisă, cu simple arcade pe coloane (tot aşa cum e despărţirea dintre naos şi pronaos), nu prezintă nimic deosebit. Vom întârzia puţin la pictură, care se menţine Într'o bună tradiţie, cu tonuri luminoase. Sfinţii ostaşi din naos, de mărime naturală, bine proportionaţi, cu diversitatea chipurilor prescrisă de erminie, cu mâinile destul de bine desenate şi cu draperiile căzând fără rigiditate, sunt probabil d� acelaş meşter care a mo­ delat figura Pantocratorului din calota naosului, Scena "Pogorârei lui Christos la iad", cu sfărâmarea incu­ ietorilor, scoaterea strămoşilor şi a drepţilor din genune, baterea lui "Velzevul" cu suliţi de către îngeri, e reprezentată despre miază­ noapte, făcând faţă .Juvierei de a doua". Acestea sunt de altfel singurele compoziţii mai desvoltate. Pe timpanul prăbuşit, dinspre pronaos, era înfăţişată Maica Domnului sub aspectul de "Acoperământ al oamenilor", ocrotind sub mantia larg deşchisă mulţimea inchinătorilor. Ce deosebeşte această înfăţişare de cea cunoscută în Apus sub numele de "Vierge de Misericorde", sunt cele două aripi întinse pornind din umeri deasupra mantiei, aripi ce le poartă probabil ca "Doamna îngeri. lor", "Slava îngerilor"; că�, atât Isus, când e numit "Inger al marelui sfat", cât şi Ioan Botezătorul, când e numit "Ingerul Domnului" (Matei II, 10), sunt înfăţişaţi cu aripi îngereşti. Re­ prezentarea aceasta a Maicii Domnului se întâlneşte la Govora şi în mai multe bisericuţe (Mileşti, Vâlcea, ete.) şi pare a fi de înrâurire rusească. O notă populară o adaugă reprezentarea iadului din prid- 92 It. • [93] l • I '1 I I I I vor. Pe lângă "Luţeper, împăratul dracilor", care este aşezat în mijlocul râului de toc, ţinând pe Iuda de păr, zugravul ne mai prezintă pe "Aodramalică voevodul dracilor", stand călare pe botul balaurului, cu Arie pe genunchi şi cu mâna pe creştetul Anei şi Caiafei. După cum se vede, o adevărată ierarchie infer­ nală. O inscripţie vesteşte pe credincioşi: "Vedeţi cum se teme cine vine la noi; vedeţi bine lccu şi muncile lui şi toate sufe­ rinţele iadului în focul vecinic". In rând cu Moise arătănd cetele Turcilor şi Ovreilor, Na­ bucodonosor, Alexandru şi Darie (nu vedem pe al patrulea îm­ părat, poate din lipsă de loc) pe tronul lor şi cu toate insignele Pictură din interior. imperiale, simbolizează, conform viziunei lui Daniel (VII, 4·8), in­ terpretată de sf. Ieronim (el, Fulop-Miller, Leaders, dreamers and rebels, London, Harrap, 1936) cele patru fiare sau imperii: cel babilonean, cel macedonean, cel medo-persan şi cel roman; de acolo introducerea lui August, ca la Mileşti, pe lângă ceilalţi trei împăraţi. . In tindă e înfăţişat şi st, Cristofor, cel cu capul de came, tănărul atât de frumos, care, după legenda populară, s'a rugat să i se schimbe chipul, pentru a nu ispiti şi a nu fi ispitit. In tabloul ctitoricesc, care ocupă întreg peretele dinspre apus şi o parte din cel dinspre miază-zi în pronaos, ne întâmpină biv vistierul Alexandru Diculescu ţinănd izvodul bisericii, împreună cu cocoana Stanca. Ni se înfăţişează cu işlicul cenuşiu, în giu- 93 -�- [94] bea neagră căptuşiţă cu alb peste altă haină albastră îmblănită, cu brâul de şal de Anadol, din care iese mănerul hangerului Panlocra!orul din calota naosului. \ bătut cu nestemate, încins peste antereul vărgat, şi cu imineii roşii coborând până la meşii galbeni. Sotia vistierului poartă pe cap un testemel verde, tivit cu 94 [95] cafeniu, care se înnoadă într'o funtă pe frunte în jurul tichiuţii de catifea roşie. Haina lungă, de atlaz sau "ghermesut" galben, e îmblănită, şi gulerul de jder îi prinde umerii. Ea se deşchide pe o rochie verde cu flori. In jurul gâtului se deosebeşte o nă­ framă străvezie, cu capetele înciucurate atârnând pe piept. Cercei lungi în urechi şi inele multe în degete poartă cocoana Stanca, aşa cum se cuvine boieroaicelor de viţă. Alături de tatăl lor stau feciorii: Drăghici, în aceaşi giu- lnfăţişarea Iadului, din pridvor. bea, neagră-vişinie, purtând acelaş işlic ; Şerban, care şi-a dra­ pat cu iscusinţă un şal înfIorat în chip de turban; tot aşa Ioan; Lazăr, cel mai mic, are un fes roşu pe cap, iar Vasilie, în haină albastră-cenuşie, silabiseşte dintr'o carte: "Intăreşte, Doamne, biserica ta !,' Catrina, fiica mai mare a boierului Alexandru, e îmbrăcată întocmai ca maică-sa; doar că rochia ei e de culoarea vişinei 95 [96] putrede; soţul său, Barbu, are peste işlic un patrat de pâslă sau de postav; copiii lor' se numesc Salta şi Costache. Celelalte fete se strâng lângă mama lor, Marica, în rochie albă, strâmtă, de croială "empire", cu guler de dantelă şi galoane verzi; poartă un şal vărgat pe umeri şi ţine un trandafir în mână; şiruri de mărgăritar se împletesc în părul ei negru. Dumitrana, îmbrăcată Ia fel, are un şal vinuriu înf1orat. Maria e în roz. Aniţa şi Păuna au scurteicuţe îmblănite. Soarta vitregă a Maricăi şi a Dumitranei ne este cunoscută. Se povesteşte că, fugind de groaza resmiriţei, au căutat cu ai lor apărare, ca multe alte familii de pe valea Olteţului, în biserica dela Beneşti, peste drum de casa Otetelişanului, care căutase să se întărească şi să ţină piept pandurilor scăpaţi de sub frâu până la venirea lui Tudor, vestit mai dinainte. Rezistenţa întâmpinată îndârjind şi mai mult pe zavergii-căci, din turnul bisericii că­ deau lovituri ucigătoare,-aceştia au răzhit în sfântul lăcaş, unde răzbunarea lor nu a cruţat pe femeile tinere, printre care ştim că se aflau şi fetele boierului Diculescu. Răzvrătiţii au tăbărât apoi asupra casei care, în ciuda bol­ ţilor straşnice şi a zidurilor atât de puternice, nu a putut sta împotriva jalnicei lor hiruinţi, Dar când abia reteza seră capul unui dascăl de franceză, luându-l drept boierul Grigore Oteteli­ şanu, a sosit Tudor, care, după aspră judecată, a împărţit cruntă şi dreaptă pedeapsă: capetele pandurilor vinovaţi-străinii lova şi lenciu-, înfipte În ţeapă, au rămas cătăva vreme de strajă la porţile conacului din Beneşti (tradiţie orală, cf şi C. Alecsan­ drescu, Dicţ. geogr. Vâlcea, Buc. 1893, p. 35; Aricescu, p. 137-139). Atunci când s'a făcut linişte în ţară, de nu s'a mai simţit nimeni ameninţat la vatra sa, a început boierul Alexandru Dicu­ lescu zidirea din temelie a bisericii din Budeşti, peste drum de curtea sa, care, împreună cu satul înveeinat, Diculeştii, aminteşte astăzi de numele neamului său. \ 96 r: r;, , \TI H\" I I � i�fu'Th" • " � '. [97] Graiul şi Folklorul din Oltenia nord-vestică si Băna tul răsăritean . . de Mihail C. Gregorian. URMARE 8) Maria face Ia vocativ Marie şi Mario: ieşt Marie pănă'n prag (354), scoal Mari!e, scoală (770), Marie (777), Mario (770,777). t) Vocativullui Pătru este Petr' e : Petr' e, sfintse Petr' e (691) ; dar: Pătru (691) Ia nominativ şi acuzativ. 6. Pluralul. Nominativul şi acuzativul. a) La pluralul articulat al masculinelor, -il se contrage în i: an'i (60), boi (23), cai (168, 540), cân'i (585), cărlan'i (169), crasi (1%), dornn'i (669), duzrnan'i (19), lupi (169), ochi (59, 61, 291), pagân'i: (55), Rumăn'i (48), stâlpi (169), strain'i (209), vom'isei (82). b) După Ş (8), i. z, d.z, ţ, acest i trece Ia î (CI. § 97 Fon.): copilasî (206), moşi (810), obrazî (36), bradzî (262), băţett (532), carnin'eţi (752), Sern'eţî (200), fraţî (45), munţi (14, 218), parinţi (46), pişăţi (955). , c) Deşi feminine, substantivele qadină şi pasăre« par în exemplele de mai jos cu art. masculin -i la plural: n'e manâncă gadiin'i vitseîe (452), să n'o mânse păsări (840). d) Pe lângă forma obişnuită de plural articulat a cuvântului obraz, am găsit şi: obraiil'e=obrajii (Podeni. Femeia Ioana Rusu). e) La adăugarea art. feminin plural -le, unele substantive schimbă terminaţia e în i (Cf. § 193 Fon.): dzeochetoaril'e (567), duzmansil'e (244), f' et'il'e (173), jăl'il'e (533), mirătoaril'e (567), moroaţsil'e (567), muril'e (224), râmn'itoaril'e (567), strtgoaţsil'e {567}, zmţeoaţsil'e (567). . f} In Bănat, art. feminin ambigen şi plural, pe lângă -Ie, apare şi ca l'i (Cf. § 176 Fon.): I'etsil'i (886), gurifi (911), mân­ dril'i (823), pisţoaril'i (823). g) Când se adaogă articolul, terrninaţiunea i dela unele subst. feminine trece la î, după ş, ţ, etc. : căşil'e (325, 759), ehi­ ţîl'e (947), copiţil'e (135), s!uţîl'e: copitsil'e s!uţîlor (948). h) Cuvântul maică are la plural articulat şi forma: maţchil'e (938). i) li se contrage în i la plural în cuvântul: sârvisil'e (629). J) La adăugarea art, -le la plural, le din cuvântul coaie se reduce la i: coail'e (182). La fel şi gunoail'e (545). (Cf, § 124 Fon.) . . 7. Alte forme de articol. a) Articolul adjectival sel, sea, apare destul de rar; sea ma! mar'e (573), guriţa ta s!a dulse (253), Forma obişnuită a acestui articol este: ăl, a. Uneori apar forme cu h protetic: ha! doi (45) b) In loc de al'el=celei, găsim forma a! în expresia; oil'e babi a! bătrân' e (Măreşeşti). 97 [98] ADJECTIVUL. 8. Singularul. a) Ferice apare şi sub forma ţerica , ţerica die tsin' e (190). b) Galben apare cu e trecut la i: galbin (114, 817), gal- bină (83). (Cf. § 83 Fon.). \ c) Adj. lut (=iute) are femininul lută: car'e area lut (70), [ută (222, 427, 619). e) Fioros apare uneori cu prefixul in: groapa le 'nfio­ roasă (574). tJ Sub influenţa lui micutel, mititel trece la mitut'el (286). (Cf. § 320 Fon.). g) Pustiu e pronunţat: pusti! (749): şi cum dift. il este după st, trece la Îl, dând: pustîţ, cu fem. pustiie. Ex.: pusti; (191, 254, 535), pustîţe (170). (Cf. § 53 F on.). h) Femininul adjectivului rău (sau riău] e ra, sau rîă, cu pluralul răl'e. Exemple: ra (234, 589, 740), riă=rea (153), răl'e (688). (Cf. § 45 Fon.). i) Sânt, sântă apare ne contaminat de slavicul C&iJ\'l'K: sân­ tulu; (483), sântă (92, 319), sânta (482). (Ci § 354 Fon.). j) Pe lângă străin şi strein (care apare mai rar), găsim deseori: strin, cu fem. strină şi plur. strin'[, strin'e : strin (172), strină (110, 322), strin'[ (465, 553), strin'e (28). (Cf. § 1'34 Fon.). k) Dela ud s'a format un adjectiv derivat: udzilos (262). l) Vechiu apare terminat în ţu : v'eclnu (63), cu fem. veche (200). m) Adi, vie e pronunţat uneori şi ca vile (148) (Cf. § 143 Fon.). n) Adjective formate din nume proprii: n'[amu dzinul'esc (63), n'ţamu dârp/eşjesc (63), hotaru mţersesc (260), n'ţamu pă­ păv'esc (63), paul'esc (63), stăn'esc (@>3). 9. Pluralul. Forme schimbate din cauza unor fenomene de fonetică: a) Ia trece la le sub influenţa lui e final: încuţetse (542). (Cf. § 177 Fon.). b) I trece la î după si şi se păstrează în: milosfîvil'e (357). c) Il se reduce la i şi acesta trece la i în: roşî (613, 614, 777), rosî (59). (Cf, § 97 Fon,). d) Vânăt face la plural vânăt, cu fem. vânătse : vânăţ (168), vânătse (410). NUMERALELE. \ 10. N umeralul cardinal. \ Particularităţi: Femininul dela do! este: două (7, 15, 222), doo (36, 45), şi doo (21). In afară de tr'ej, întâlnim: tril (35), şi tri (661). Ca şi la două, întâlnim alături de nouă formele: noo şi noo (4). 98 [99] Pentru zece întâlnim două forme: dzese (159, 237), zese (198), şi dzăse (110; 138, 222, 286,' 322, 433, Cloşani, 808). Alte forme: unsprădzese (315), unspr'ese (875), doţspr'edzese (237), doisprădzăse (933), doţsprăzăce (781), doosprădzese (315), dojspr'ese (286), doţspr'ese 829,875), doisprăse (933). doospr'ese (223), şaţspr'edzese (225), şaţspr'ese (875), şaispce (763), saptse­ spr' ese (138), noosprece (785), doodzăsj, (60), doozăşasă (875), tr'eţdzăsi (60), patrudzăsţ (60), patruşcincj (726), patruzăşînoo (562), sinsrdzăsI(60), cinzăc] (713), şajzăşipatru (760), şajzăşîopt (933), şaptseşaptse (646), şapt/eşapt'e (712), obzăsţ (416), obză­ şişapt'e (726), obzăsţopt (416), noodzăsişînoo (619), noodzăşînoo (620), noodzăsînoo (110, 113, 277), tr/e] mie (274). 11. Numerarul ordinal. Alături de întâţ apare în Bănat întân'ţ şi al dzintân'j (807). Sub influenţa lui a tr/eţa întâlnim şi o formă a doja : a dota dzî (35). In loc de al optul'ea apar .. a optăl'ea: a optăl'ea an (875). 12. Numeralul adverbial. Particularităţi: a doţl'ea oară (947), dze-a tr'ejl'ea of! (21). 13. Numeralul nehotărît. Particularităţi: Alături de câţiva apare şi câtse v'o doj : pun'em câtse v'o do! pom! în pamânt (303). PRONUMELE. 14. Pronumele personal. a) La persoana I-âi sg., cazul nominativ, întâlnim mai multe forme: Ieu (4, 625), !eo (823) şi !O (41, 59, 255, 618, 625, 691), La dativul sg. tonic găsim: mie, şi mai rar: mn'ie (59), Formele atone de datiu sg. sunt: îm, mi şi m. Exemple: drag îm !e (18), im dal (65), im mterzea (274), im facu (897), cocoş n'egri mi-ş câhtară (514), şî-m stă gându (15), să-m do !e (57), să-m închidă (57), să nu-m prapadzestsţ (59), să-m da! (65), dă-m tu ha beată (274), dă-m voţe (318), spun'e-rn (363), udaţî-m gura (524). . In locul lui m], întâlnim în Bănat: m', Exemple: mie m'o placut (932),m'o pus faţa la pamânt (894), odzina m'o turburâră (947). Cred că este o influenţă a pers, a II-a (n, unde i dispare după ţ, Acest fenomen apare şi în Ţara Haţegului (ef. O. Den­ susianu, Graiul din Ţara Haţeqului, pg, 47). lnaintea unui cuvânt începând cu t, d, c, g, s, l, cons. m trece la n. Exemple: săn tragă (730), să-n da! (131), să-n cântSe (575), aşa-n gra!a (729), să-n spalat faţa (574), şi-n IpaI calu (578), (Cf, § 235 Fon.), Formele tonice de acuzativ sunt: min'e, miI)'! şi mine Exem­ ple: p'e min'! (251, 310), pe min'! (671), nil pe min! nu mă uIta (561), die min'! (660), haU cu min pe dilal (554), 99 [100] Formele atone de acuzativ sunt: ma, care apare foarte des, şi mă, De ex.: ma culca! (309). b) Pers. a II-a Datiuul sg, tonic: ţî!e (2, 59, 274), Formele atone de dativ sunt: tî (308), îţ (899) şi i, Ex.: ram ratsedzat (15), Co ven'it (65), fo placut (932), mulţumes­ cu-] (274). La acu.zatiuul singular tonic întâlnim formele: tsin'e şi tsin'j. Ex.: p/e tsin'; (310), p'e fin'I t'j-o duce (777), pentru tsin'; (658), pin tsin'; (678). c) Pers. a III-a sg. masculin, cazul nominatiu : leI (35, 65). Femininul: lea (4, 861),!a (28, 60, 859), d) La' plural. Pers. a UT, a mase.: le! (28,35). F em.: !el'e (28,36). e) Alături de el întâlnim şi pe: dânsu (45), f) Câteva forme de pronume Ele reverenţă: dumn'eta (71), dumn'cta (589, 730, 814), mata (2, 28), matal'e (6), cu matal'e (250), mulţumesc, n' elco matal'e (269), nora matal'e (28), pinlru matal'e (28), dumn'evoastă (129, 195, 952), 15. Pronumele reflexiv. Formele acestui pronume sunt cele obişnuite In loc de şi se pronunţă ş : mi-ş Iasja (174), 16. Pronumele şi adjectivul pusesiv. a) La pers. l+âi sg., pe lângă forma obişnuită: mţeu, apare şi: mţo, când urmează după substantive exprirnând grade de ru­ denie, fiind aton în frază. Exemple: mţeu (4, 7, 35,74), mjo : Iratsi-mţo (45, 400). La feminin găsim: mja (7, 51, 193, 222, 382), mtea (35, 41, 126, 175) şi m!e (258, 626), Pluralul mase. este: mjet (45), iaă femininul: mel'e, mere, mţel'e şi mţel'e, Ex: mel'e (2u), l-a i'etsej al mere (Nadanova), numjel'e mere (355), masăl'el'e mere (483), n'evesti mţel'e (490), rmel'e (38), mtefe (65, 146). - b) Pe lâ�gă forma obişnuită: tău a pers. a II- a sg. masc., găsim: Hău (7), şi to (în exemple ca: barbatu-to, 584), La feminin găsim formele: fă (628, 823), tiă (175), Ha (313), şi ta (forma obişnuită). La plural masc.. tîă! (127,) şi tăi. La feminin. tăl'e (188, 259, 312, 320, 483, 492, 651, 721, 777), tiăl'e (65), Sub influenţa lui mere apare: tel'e (20), c) La pers. a III-a adj. posesiv său, fiind aton în frază, atunci când urmează după substantive exprimând grade de rudenie, este redus la so şi su. Exemple: barbatu-so (35), barbată-so (61), tată-se (813), tată,-su (129), \fratse-su (154), fiu-s'U (828), (CI. § 115 Fon,). d) Pe lângă nostru şi noastră, întflJnim nostu şi nust, iar la fem. noastă. Exemple: nostu (478), 1/0St (515,625, 650, 698), noastă (477). 100 [101] 17. Pronumele şi adjectivul demonstrativ. Formele obişnuite de pronume demonstrativ, sau de ad­ jectiv pus în urma substantivului, sunt: a) Sg. mase.: ăsta (36, 87, 274). Genitivul şi dativul: ăs­ tura (944). F em. asta. Pl. mase.: ăştsja (ăstţa), Gen.-dat.: ăstora. Fem.: aştsca, aştsta (386) şi ăştsţa (vitsil'e ăştsia, 278). b) Sg. masc.: ăla (62), ala (175, 810, 919), [da (938). Gen.­ dat: ăluţa şi aluţa. Fem.: ala (35, 403). Gen.vdat : ăl'e;a, Ală­ turi de această formă mai apar: aeia (a mujeri aeţa, 36), aiia (Ia casa aiţa dze l'e-o fi dat, 358). PI. mase.: ăla. Gen.-dat.: ălora şi alora. F em.: al'ea, ăl'ja şi el'ea. c) Pe lângă formele care încep cu ă, apar altele cu î ini­ ţial. (Cf. § 7 Fon). Exemple: ista 315, 407), tştsta (316), îstora (93), Ha (35, 41, 45, 705, 785), Ha (35, 222). d) Sub influenţa formelor din limba literară (acesta şi acelo), formele obişnuite din popor primesc uneori un a iniţial. (CL § 200 Fon.). Exemple: aăsta (349), aăla (620, 875), aăţa (631, 875). aîţa (935). e) Alteori primesc un h protetic (Cf. § 336 Fon.): hăsta (6 6), hîsta (Izverna), hăla (722), hîla (Măreşeşti, 45), haţa (219), hăl'ţa (219), hefea (609, 633),. hailaltă (45). f) La formele de genitiv şi dativ de câteva ori apare ac­ centuarea veche (Ce în dialectul aromîn] : ăstuia (944), ăstora (400, 698), alu! (955), aluja (482), cutăruja (108, 391, 446, 945). g) Alte forme de pronume demonstra tiv: aţalaltă=scealaltă (919), ălelalţ=sceilalţi (864). h) Adjectivul demonstrativ. Formele obişnuite de adjectiv dernonstrativ, pus înaintea substantivului, sunt: ăst şi astă, ăl (919) şi a. Uneori, în loc de a, găsim forma de pronume cu h profetic : hara. Ex. : trăse-rnă 'n hara ţară (467) La plural: ăşts; şi aştse, ă! şi al'e. Găsim mai rar şi for­ mele din limba literară, dar fără a iniţial: sel (387), sela (175), sel'ia (387). - . Tn loc de acea apare forma de pronume în exemplul prin aseţa padur'e (175). In loc de cealaltă, găsim sralălaltă : stalălaltă partse (176). Ailaltă apare cu h protetic : mâna hailaliă (45). 18. Pronumele relativ. Pluralul pronumelui relativ co re este de multe ori: cari. Ex.: cari area bejenarţ (704). Alături de sin'e, întâlnim formele: sin'! şi sin. Exemple: sin'! (: 7), sin'! tse tale (306), sin'j-o fi (389), p'e sim-om pun'e (17), p'e sin'! să l'e las IGornenti], n'ar 'e sin să ma cautse (24), sin tSe vo ma! matura (269), sin fa pus num!el'e (884), cin fo porâncit (710). 101 [102] 19. Pronumele şi adfectivul nehotărît. a) Alături de: n'imin'[a (643), întâlnim şi pe: n'ima (7, 35, 59,65, 160, 310, 596, 719,800), cum şi: ni ma (469, 544, 659). b) Afară de n'iştse apare şi: n'eştse (422), c) Toată, femininul lui tot, apare şi ca t6tă (263). d) Influenţa lui tot se vede în: totulor (2). e) In loc de câţiva, întâlnim uneori forma: câia, iar în loc de câteva: câtsea, Exemple: câţa oamen'i (67), v' o câţa (631), câtsca O! (38), Vf!O câtsea viorel'e (640), câtsja trănţă (217). ţ) Forme schimbate în urma unor fenomene de fonetică: orse (260), un'i (538, 570). VERBUL. 20. Observaţiuni qenerale. Verbe cu forme schimbate în urma unor fenomene de fonetică: a închepa=- a încăpea [Şovarna], să 'ncheptoră=se inchiotoră (409) .), sa lacuieştsţ (323) "), l'[-am p-ăvit=sle-am privit (210). 21. Forme de conjugare Unele verbe sunt întrebuinţate la forma reflexivă: tse cânţ (542), se t'e cânţ-=ce te plângi (91), nu tse cânta (618), insepu; a ma cânta (618), să făgăduisă r'ezel'e nost (650), nu să mţerze do! pţ-un drum (846), şcoală pornin'e­ ştsi-tse şî cu nOI vorbeştsi-tse (803) să râdzţa dze leI (236), vrură să să râdă dze Ţîgan (183). Altele, în loc să fie la forma reflexivă sunt la forma activă: cân soldatu întoarsă (131). înapoj n'or ma! întors (804), 'napusti cu Iazetu (122), pila str' eaşin'ţ vo fi spurcat (947). 22. Conjugări. Schimbări dela o conjugare la alta: dzespar­ ţare=edespărţire (30), s'a 'nv'esalat �s'a 'nveselit (678), a scria =a scrie: 1-0 scriat (119), o cam scriaşf(Prisăsina); oasăl'e-] Iărâ­ miră (564), oasăl'e fa fărâmit (719), sa 'ncorazî= se incurajă (131). Verbul a rămâne a este păstrat la coni. a Il-a vi! ramân'[a (319), ve! ramân'ta (320). 23. Moduri şi timpuri. a) Prezentul indic'ltivului şi eubionciivului, Particulari­ tăţi comune. 1. Lipsa suţixelor lo. indica tivul şi subjonctiuul prezent. Câteva verbe de conj. I-â i formează singularul fără sufixul ez (ezţ, ează}: abură vântu (Canicea-Izverna), însară=înserează (823), mi-r înstrin=mi- i instrăinez (114), lucră=lucrează (890), râşchiţe =râşchiază, lucrează cu râ�chitorul (Gornenţi), să scurtă dzi pl'e­ car'e (803), pământu să ţî-l uşoar'e (623). Sufixul esc lipseşte la udnătoarele verbe de conj IV: s!oacăn (39), crip!=c1ipeşti (629), cutroape (Costeşti), dăru!e (683), înfloar'e *) Contaminaţie cu cuv. Piept (chept). Cf. cheptoar'e § 354 Fon. **) Cf. 354 Fon. 102 [103] (230, 393, 689), undie Ilorţ înfior (827), înfrundie=înfrunzeşte (213, 889, înfrund'e (170), învârtse=sînvârteşte (87, 473, 566), n'i­ rmer' e=nemereşte (392), cum să nimer' e (779), ord=surzesc : îl ord pe gard (214), ord (222), bumbacu îl ordz p'e gard (=ur­ zeşti) (635), îl oardze==Il urzeşte [Bogâltin], prând=sprânzesc (Gornoviţa), nu prândz (=nu prânzeşti) (192), roabă! (214), le! bumbac j îl roabă! cu apă caldă şî cu Iaină (635), slintse soar/el'e (Podeni), păn nu sfintse soaril'e (541), sa suse=sse suceşte (64), îşi suse gura (948), tavăl'e=stăvăleşte (176), o zăgoan'e (875). II. Câteva verbe, care de obicei n'au sufixe, apar cu su­ fixele -ez şi -esc: să matur'edz=să mături (119), să-m raspun­ diez (660), cu florife să să mirosască (595). m. Altele au sufixele schimbate: cu lumin'il'e să să lumi­ n'ţască (595), adie v' erţază==adevereşte (33), să mai abur' eze, să tse răcor'eze (552). IV. Unele verbe, care au la infinitiv un a trecut la ă, păs­ trează acest ă la prezentul indicativului şi subjonctivului. Exemple. Prezentul indicativului: săr'e dzin pom (799), soaril'e păn nu răsăr/e (540), răsăr'e luna (897). Prezentul subjonctivului,' să-I arătse (65), să-] crăp'e (219), să răsăr] (900), să tse scăp (180), să fe scăpe (631), să-! scăp/e (955). In exemplul: să schepe (182), ă trece la e prin asimilaţie. V. Influenţa persoanei a doua se observă deseori la pers. I·âi la unele verbe: mor' (50, 334, 352, 591), să mor' (239, 305, 662, 663, 817), să simţ tu, se simţ şî leu (688). VI. Verbul a veni are pers. I-âi sg. deja prezentul indicati­ vului şi subjonctivuJui terminată în n: nu ma! vin (589). In aceeaşi consoană se termină şi alte verbe, cum sunt: a pune, a rămânea, a spune, a ţinea. VII. Pers. a II-a sg. a verbelor: a pune, a rămânea, a spune, a ţinea, a veni este terminată în -n'i: pun'[, ramân'[, spun'[, ţîn'!, vin'[. Exemple: pun'! (87, 635), ramân'ţ (74, 366), rămân'j (589, 789), ţîn'! (180, 626, 664), vin'! (71, 209, 318), să tse pun'! (35), să nu tse pun'! (394), să-m spun'! (631), să vin'! (296, 363, 424, 464, 804). Găsim însă şi forme terminate în !: să sPU! (14). b) Prezentul indicativului. 1. Singularul. E din sufixul -esc trece la ă după b, în Bănat. (CI. § 10 Fon], Ex.: n'o mal iubăsc (936), vorbăsc (896), tse zdrobăsc J881). Verbul a speria face la ind. prez. pers. l-âi sg. spariu : ma spariu (793). Verbul a blestema arela in dic. prez, pers. l-âi sg. forma: blastăm (529) Verbele terminate în ţ, z, dz, pierd la pers. a II-a sg. pe i scurt final. (Cf. § 100 Fon,), Ex.: audz (306), şîădz (879). 103 [104] Pers. a II-a sg. a indicativului prezent dela: el d'eeqhiora este ; d'esghţaurţ (157). Verbul a şedea are la prezentul indicativului, pers. a Ill-a sg. formele: şedze, şedie (şed'e) şi şădze. Exemple: şedze (373), şed'e (92), şed'e (518), şădie (153, 547). Pers. a Ill-a sg. a ind. prez. dela a întreba este uneori: in­ trabă (343). Verbul a tnchep« l= a încăpea) are la pers. a m-a sg (ind. prez ] forma inchţapă (Nadanova). Indicativul prezent dela a mirosi se termină la pers. a IU-a sg. în ă • miroasă (713), (din cauza lui s anterior). IL Plu·ralul. Deşi de con]. a III-a, unele verbe sunt accentuate pe termi­ naţie: Iasem (350), Iăsem (636), torsern (636), trăzern (636). Influenţa pers. a H-a sg. se observă la sălţăm=săItăm (Gor­ noviţa] Verbul a omorî apare la pers. l-âi pl. a indic. prez. cu o trecut ia u: o om urim (302). Aceeaşi trecere o are şi intluriţ (290). (Cf. § 105 Fon.). Păstrarea lui o în iornăm (771) se datoreşte influenţei persoanei l-âi sg. In exemplul: dujman'i să urt (579), verbul a se uita apare la pers. a IH-a pl. a indicativ ului prezent fără terminaţia ă. c) Prezentul subjonctivului. Verbul a azvârli are la prezentul subjonctivului pers. 1 sg. forma: să tse azvârlu (384). . Subjonctivul prezent, pers. l-âi sg., dela verbele care au îna­ intea vocalei finale un d sau t, se tethIină în această consoană, nu în z sau ţ. Ex.: să şăd (567). Aceste verbe la pers. a III-a sg. se termină în -dă şi -tă : să re ardă (219), să sa 'nchidă (36), să-I întindă (629), să sa 'ntsindă (663), să ma prindă (12), să nu-] prindă (830), să vadă (318), să fe vadă (631), să tse 'mpartă (83). Formele cu zsau ţ sunt mai rari: să arz (709), să d'eschiză (174). Verbele *) care au inaintea vocalei finale un n, păstrează acest n la subjonctivul prezent: să spun, să vin, să spună, să vină. Exemple: să spun (56), să vin (823), să vină (30, 811), să ramână (91). Găsim însă: să ţîle (74), în loc de să tină, Verbul a lăsa are pers. a m-a s�. a subj. prez. terminată în ă: să-I lasă (110), s'o lffSă (175). Unele verbe de canj. 1 (sau cele de canj. IV terminate în îl, care au înaintea vacalei finale una din cons. ş, z, t. r, se ter­ mină la subjonctivul prezent pers a lII-a sg. în ă, în loc de e. (CL § 86 Fon.). Ex.: să sa cur'eţă (871), s'o 'nv'eţă (875), să tse omoară (932). *) De origine latină: a pune, a rămânea, a spune, a ţinea, a veni. 104 [105] I V � Aceeaşi trecere a lui e la ă o observăm şi la verbele care se conjugă cu sufixul -ez: să să cocoşeză (629), [arîna s'o spul­ oer'edză, trupu să mi-I uşur 'edză (594), să vân'eză (175). Ea din suf. -ească dela pers. III sg. trece la a, în Bănat, după cons, b sau v: să !ubască, să nu să bolnavască (898). Aceeaşi trecere a lui ţa la a o găsim şi după tr, în: să tracă (820). (Cf. § 44 şi 47 Fon.). L -se păstrează trecut la i În: să intr'e (183, 476). (Cf. § 24 Fan.). Pers. III sg. a subj. prez, dela a simţi este: să simtă (531). (Cf. § 27 Fan.). d) lmperfectul indicativului. După s, z, dz, 1" si, -ea (ra) dela imperfectul indicativului trece la a (Cf. § 43 Fon.). Exemple: gasa (312), !esa (45), sosa (274), sloboza (310), audza (842), ţera (957), pov'esta (266). De cele mai multe ori pers. III pl. a imperfectului se ter­ mină în -a, ca şi pers. II! sg.: ma ciricăţa (728). maşîn'il'e să 10- vra (171), n'e luva parinţi (46), stlura (47), să unzja (47). Forma perifrastică, constând din perfectul compus al auxi­ liarului a li şi participiul prezent al verbului de conjugat, are înţeles de imperfect: o fost avân (131, 315), o fost cântân (198), l'ro fost ingraşân (414), si-o fost mâncând ţel, Î! da si le! (175), o fos mâncân (315), s'au Ios r'epezîn (198), o fos şadzân (315), o fos tr/ererân (316), so fos ţinân (201), o fos v'en'in (36), o fos venin (201), s'o fos vorbin (129). O aton trece la u în: durmeai (561). (Cf. § 105 Fon.). Influenţa prezentului se vede în: păstrezarn (432). e) Perţectui simplu. E! după S trece la ă!: adusă! (56), pusă! (2, 22). trimeasă! (85). (Cf. § 49 Fan.). Verbul a trimite are la perf. simplu pers. III sg. formele: trimjesă (383), şi trimeasă (714). f) Perfeetul compus. La pers. Il sg. a perf. compus, auxiliarul a avea are în exemplul următor forma 01, fiind influenţat de voc. O dela n'ejco: nu ştsiu, n'ejc' al bolândzit (823). La această trecere a mai influ­ enţat şi pers. III sg., care are de cele mai multe ori pe a trecut la o. Alteori aceeaş persoană apare ca !: spovedzi tsi-; =te-ai spovedit? (49). Auxiliarul perfectului compus la pers. III sg. este la unii: au. Exemple: m'au aruncat (91), se dor mi t'e-au azuns ? (274). Iorgovan s'au ascuns (198), au dat (316), au întâln'it (35), au luvat-o (35). Perfectul compus este format de cele mai multe ori la pers. III sg. cu auxiliarul o (< au): o curaţît-o (35), o dat (316), m'o 105 [106] durut (6), o fost (35, 838, 877), m'o lasat (91), O luvat (35), o mjers (35, 183), o pl'ecat (567), m'o posit (91), m'o spriz on'it (91), O ven'it (183), O vorbit (35). La pers. 1 pl., în loc de am, întâlnim uneori om, în urma influenţei pers. III sg.: n'l-om urît (838). La pers. III pl. verbul auxiliar este o şi or (mai des): bo­ ţere s'o boţerit (223), boi o 'mbatrân'it (23), O rnţers Tursi (46), I'etsil'e m'o otrăvit (798), plugu o ruzin'it (23), or cr'escut şî s'ar uscat (835), s'or dus (178), or îmblat (935), nu n'I-or' lasat (19, 575), or pl'ecat (236), or vadzut (655). Se întâmplă uneori ca auxiliarul dela pers. III pl. să se con­ funde cu cel dela pers. III sg.: a 'nflurit dOI pom) (396). g) Perfectul subjonctiv ului. Perfectul subjonctivului este format din subjonctivul pre­ zent al verbului auxiliar a fi, care se conjugă la toate persoa­ nele, şi participiul trecut al verbului de conjugat. Pers. 1. sg.: să-I fiu vadzut (691). Pers.Ill sg.: să fie fost (61,93), trăbuţe să-I fie spus (Costeşti], Pers. 1 pl.: să-l tim vadzut (ponoare). h) Mai mult ca perţectul indicativului. Din cauza analogiei cu verbele de conj. 1, unele verbe de conj. III au terminaţia -a săm, -asăşl, -asă, etc. Ex:.: mă dusasăm (41)/ pusasii (511, 751), spăreasă (757). E după s trece la ă: strânsăsă (649). [Cf. § 14 Fon.l, Alături de forma simplă, apare şi o formă periţrasiică : 1-0 fost dat o sacur'e 'n cap (45)/ s'o fost sculat (45), o fost v'e­ nit (569). i] Viitorul. Formele de auxiliar ale viitorului sunt: Pers. 1 O! (formă mai des întrebuinţată, alături de vOI, care apare rar). Ex.: O! dzăsja (85), 01 dzesfasţa [Gornenţi), m'oj marita (4), O! sta (59). Pers. 11: ve! (mai rară), eJ ăj, !, vi! şi vi. Exemple: ve! gândii (35)/ tsl-ej spov'edzi (380), d" e� fi d'e altă l'ege (602), nu m'ăj duse? (59), tsi-! baga (796), vi! briliezi (28), vi! vindze (856), vi fi (870), cân îI vi vedzţa (130). Pers 111 "g. vo şi p (rezultând din vo, prin pierderea lui v). Ex. : vo adapa-o (879)\ vo aduse (567), vo audzî (180)/ vo da (35), da-vo bunu Dumn'edzău (255), vo dzescânta (866), vo Iase (28), vo fi (292), să vo gatsi (28), vo [esî (310), vo ma! [eşl (59.5), vo luva (310, 879), vo mânca (108), vo saca (15), vo scapa (901), vo spun'e (660), ,/;0 spun'j-o (691), vo ma! tr'ese (114), vo ma! trimletse (264), vo v'ediea (35), vo ven'i (12). Sub influenţa lui vo, să (provenit din se) trece la so: 106 [107] un'e so vo vedzja fum (130) (CL § 169 Fon.), O azunze (175), O dzîsta=wa zice (932). Pers. 1 pl.: om şi vom (mai rar): n'e vom duse (175). Pers. II pl.: oei, viţ şi oţ (influenţa lui O dela celelalte forme). Ex.: veţ razbi (310), vit pl'eca (948), oi capata (274), l-oţ vâna (274). Pers. III pl.: or (şi mai rar vor). Ex.: Nu s'or ma! batse (56)­ Forma perifrastică de viitor: O să mă 'mpăc (317). j) Conditionalul şi optativul. In afară de formele obişnuite de condiţional, apare şi ve­ chiul condiţional format cu auxiliarul vr'eaş, vr'caj, vr'ea, vr'cam, vr'eaţ vr'ea. Acest condiţional, fie că apare singur, fie că are înainte conjuncţiile să (r=dacă], sau dacă. De cele mai multe ori are o nuanţă de trecut. Exemple: să vr'eaş fi leu acas (95); nu-l vr'eaş lua (-,,nu l-aş fi luat. Cernavârfj j mal bin'e vr'eaj aduse faină (Nadanova}: vr'eaţ fi tu acas, nu să serta copii (=dacă ai fi Iost.i. Nadanova); să vr'e; ven'i mân'e, gasal pe moşu acasă (637); să vr'ea bja, şî mai bin'e ar zîse (Domn'ica Gru!a, Chiţimii}; dăcă vr'ea fj ca acum (G. 1. Marcu, Bunaica}: dacă vr'ea fi do da V'eta (=dacă ar fi fosL .. Nadanova) j vr'eam Iase o vânatoar'e (=am fi făcut .. C. Iliuţă, Gornenţi). Uneori se întrebuinţează în locul subjonctivului perfect: dii se nu pusăşţ pe baba să tse vrţa 'ncalţa (=să te fi încălţat. Bala de jos). Forma inversă de opta tiv are în mod obişnuit verbul la infinitivul lung: sujer'e-ar şerpi (731). Forma inversă de opta tiv dela verbul a fi apare uneori contrasă : firi-a naibuluţ să fi! =fir'e-a! a naibulu; ... (296). Găsim şi o formă inversată de optativ trecut: fir' ar fost udiit pustîţe = ar fi fost udiit ... (355). k) Imperativul. La unele verbe sufixe le lipsesc: hodiină=odihneşte [Izver­ na) j invârt'i-t'e (602); insjată, Sernă, 'nsţată (315). Verbele care conţin în temă un a trecut la ă la infintiv, păstrează acest ă la imperativ, ca şi la prezentul indicativului: rasărt (127, 155, 210), rasjărţ (28), răsărţ (467). Uneori în loc de răsărţ întâlnim: rasa! (644). Imperativul verbului a sta este: stă! (130, 486, 670). Imperativul verbului a rămânea este: ramân) (470). Verbul a scula are două forme la imperativ (pers. II sg.): scoal şi scoală. Ex.: scoaJ, cutar' e, scoal; scoal die mi !Se roa­ gă (471); scoaJ, Mari!e, scoală (770). Imperativul verbului a aduce este: adu (387, 768). Verbul a zăcea are, în exemplul următor, imperativul la pers. II sg. terminat în e: or ma! dzase, or tSe scoală (243). La pers. II pl. a imperativului verbului a se duce găsim, 107 [108] pe lângă forma obişnuită, şi o formă în care pronumele reflexiv este intercalat în corpul verbului: duse-vă-t (537). Imperativul negativ terminat în -reţ (format din inlinitivul lung) apare deseori: nu bereţ multă apă [Cloşani], nu va dar' eţ (82), nu va rnirar' eţ (92, 737), nu pripir' eţ (a zori) (28, 127, 514), nu ramn'irăţ (134), nu-l stragn'iră] (113), Uneori chiar imperativul afirmativ are la pers, Il pl ter­ minaţiunea -re], ca şi cel negativ: Iir/e] bun'! (Cireşul). Verbul a plânge are la imperativul negativ şi forma: nu plângea (463), fiind influenţat de verbele de conj. IL 1) Gerunziul şi participul trecut. Gerunziul apare de multe ori fără d final. (CI. § 305 şi 350 Fon.). Ex.: busţumân (467), cul'egân (467), latrân (467), mjer­ gân (834), pornin (467), proptsin (219), scuturân (467), tocân (467), ţînin (102); t'e-a lasat cântânu-t'e (719), ducânu-să (35), înfrângâ­ nu-I napoţ (631), zevel'inu-să (482), spunânu-j (35), taval'inu-să (482), vaţcărinu-să (482). Formele cu d păstrat sunt mai rari, mai ales în Oltenia nord-vestică. In Bănat apar mai des: boncănind, cloţaind, raca­ ind (878), radzâmând (942), rânkezând (878), şadzând (942), vaj­ carând (866) , v' enind (878), vaţtându-să (175). Verbul a rage are parti cipul trecut ras: o ras cum raze bou (314), o ras păn'o murit (314). Dela verbul a strânge s'a format şi o formă de participiu trecut analogică: strânguit (880). m) Modul ipotetic (prezumUv). Apar şi forme ale acestui mod: ar fi audzit că ţestă o ştsiutoar/e (36); Iostu-t'oj drăguţ' or �a (=ţ'O! fi fost (4). E prezumtivul trecut, forma inversă). 23. Câteva forme caracteristice ale verbe lor : a) a fi. Ind. prez, pers. Tl sg.: !eştSr (30, 35); pers. III sq.: [est'e (435), [estă (17, 36, 435, 466, 816), le (43), e (937), Î! (1, 5, 136, 274), el: cât el gran'iţa (689), !: se-! în casă (35), fl'inta mţa-; far v'erzja (308), mi-] dor (335), mi-t fir'ea (786) j pers. I pt.. sântsem (96) j Pers. III pl.: sânt (99), sân, (639), s: l'i-s obrazî ars (36), îs : is s!oban (38), îs hornidz (413), îs n'eştse iţă (608). . lmperfectul, pers. 1. sq., !er'eam *) (45), !eqam (48, 429), ar'eam (64), aream (182) [Nadanova), arram (428); pers. n şi .� III: erIa! (426), erea (35, &29), fer'ea (95), IerIa (47), ar'ea (568), area (66, 77, 625, 64(», arIa (47, 130, 171, 260, 304), ira \ .1 1 I I . r [137] 14. 1649, Iunie 1.-Matei Basarab tntareşte stăpânire postelnlcului Condila şi jupânesii sale Stanca peste moşia din Stolniceni. Milostio Bojieio 10 Matei Basarab Veovod i gsdnă davat gsdvmi sie poveleanie gsdvmi bolearin gsdvmi Condila postelni­ cuI i jupaniţei ego Stancăi dăştra Prăvului logofăt Rudeanu, ca să hie volnic cu această carte a Domniei mele de să ţie ocină În Stolniceani, partea aceia toată de spre tot hotarul, şi iar ocină în Stolniceani partea sfintei mână stiri ot Slătioare, va re cât să va alege de preste tot hotarul, pentrucă aceste părţi de ocină den Stolniceani, Iostu-Ii-au cumpărat Prăvul log. pre bani gata, cum am văzut Domniia mea şi cartea lu[i] Alexandru Vodjă] snă Bogdan Vodlă]. de cumpărătoare vl. 7101 (1593) j şi tot au ţinut-o cu bună pace, iar când iaste acum în zilele Dumniei meale, să scoală nişte boiari cu pâră pentru această moşie ot Stolniceani, Intr 'aceia Domniia mea am căutat şi am judecat pre dirept şi pre leage cu toţi cinstitii dregătorii Domniei Meale şi am dat Domniia mea lu[i] Condila post. şi jupânesii lui Stanca, fata Prăvului log. ca să-şi ţie moşia cu bună pace, cum au ţinut-]o] şi până acum, cu tot venitul şi să oprească pre tot omul de pre acea moşiie. Iar cui va părea cu strâmbu, să vie de faţă la divan. Inaco da neast. 1 is reci gsdvmi. Pis. Iunie 1 dni vălt. 7157. 10 Matei Voevod. Pecete cu tuş negru. Acad. Rom. doc. 79/CLXXXV. 15. 1619, Dec. II.-Ma lei Basarab dărueşte mână stirii Strehaia moşia şi rumânii dm Stăngăceaua din faţă şi din dos. Cu mila lui Dumnezeu 10 Matei Basarab Voevod şi Domn a toată Ţara Rumânească dat-am Domniia (mea) această poruncă a Domniei meale sfintei şi dumnezăeştii mână stiri a Domniei meale ce să chiamă dela Strehaia, hramul Sfintei Troiţe, şi părintelui igumenului Nicolae şi tuturor călugărilor câţi lăcuesc intr'acest lăcaş, ca să fie sfintei mânăstiri ce s'au scris mai sus, moşie şi rurnâniIn Stângăceaua din faţă şi în Stângăceaoa din dos, din judeţul Mehed[inţi], toată partea Pre Iei vornicul Cepleanul, şi de moştenire şi de curnpărătoare, însă moşie aleasă şi hotărâtă şi împietrită cu 12 beeri hotarnici şi cu cinstitul dregătoriul Domniei meale jupan Dragornir vei vornic, din câmp şi din pă­ dure şi din apă, şi cu vaduri de moară şi cu vii şi cu rumâni, şi din şă der ea satului şi de pretutindenea, de preste tot hotarul. Şi să să ştie în Stângăceaoa din faţă 1880 stânj. şi în Stân­ găceaoa din dos stâng 1500. Aşijderea şi rurnânii, anume: Preda cu feciorii lui; Pârvul şi Barbul cu feciorii lor i şi Pârvul cu fiiu­ său Stan şi cu feciorii lor; şi Ivan cu feciorii lui, Creciun şi 137 [138] Drăghici şi cu feciorii lor j şi Stoian cu fiiu-său Barbul şi cu feciorii lorjşi Damaschin Umeret şi cu fiiu-său Ştefan şi cu fe­ ciorii lor; şi Preda cu Iiiu-său Pătru şi cu feciorii lor j şi fraţii Popei anume; Stoica şi Nicola şi Radul in Ţara Ungurească şi cu feciorii lor j şi Oprrţa cu Iiiu-său Dumitru şi cu feciorii lor; ........ şi cu feciorii săi, în locul lui Stan Capotă rumânul Tis­ meanei j şi Grigorie cu feciorii săi j şi Barbul cu Iiiu-său Nicola şi cu feciorii lor; şi Lupul j şi Dumitru cu fecioru lui Anghel, şi Radul şi cu feciorii lor; şi Radul Vitregi cu feciorii săi; şi Bar­ bul în Ţara Ungureasca: şi Radul cu feciorii lui anume: Dan­ eiul şi Mihăilă şi cu feciorii lor in Sărăcineşti pe Gilort; şi Sto­ ian feciorul lui Laţco cu feciorii lui în Drincea : şi Glăvan cu feciorii lui Stoica şi cu feciorii lor; şi Radul cu feciorii lui 10- van şi Barbul şi cu feciorii lor; şi Cârstca feciorul lui Stăit cu feciorii lot în Ţara Ungurească : şi cu feciorii Oprei Voiculeţului anume: Radu şi Ianăş şi Barbul şi cu feciorii lor şi rumânii carii i-am cumpărat Domniia mea dela Borungă, anume: Lupul cu feciorii lui, anume: Nicola şi Dumitru şi lvan şi cu feciorii lor; şi Matei cu feciorii săi j şi Domachin cu feciorii lui, Ianăş şi Pătru şi cu feciorii lor în Ţara Ungurească. Şi să să ştie hotarăle şi seamnele moşiei, anume: din ho­ tarul Bresniţei pe dealul cu viile părăsite, piscul din streaje (stejar) în piiatră şi din piiatră la vale în cotul Olariului în piiatra de lângă cale, şi din piiatră pe cale până în vadul Motrului, pe unde au trecut jupan Dragomir ve! vornic: şi din vad în piiatră în marginea poenii Fărlăului, şi din sus de piiatra Fărlăului la deal sadina (padina) Păducelului. Şi de acolo din sadina Pădu­ celului preste deal, unde să hotărăşte cu Ioneştii, şi pre lângă hotarul Ioneştilor până unde s'au hotărît cu Suşiţa, şi până În hotarul Stănceştilor, şi din hotarul SJănceştilor până în piatra Strehăii. Pentrucă această mai sus zisă moşâe şi cu rumânii din Stângăceaua din faţă şi din Stângăceaua din dos au fost a vor­ nicului Prcdei Cepleanu, şi de moştenire şi de curnpărătoare, dela Mihai spătariul Coţofcanu şi dela frate-său Durnitraşco clu­ cer Spineanul Încă de mai nainte vreame, şi tot au fost pre le­ gătura lui cu bună pace. Iar după aceia când au fost acum în zilele Domnii meale, după moartea Predei vornicul Cepleanu, iar Ieciorii lui: Ghiorghic vornicul din Sărdăneşti inpreună cu toţi fraţii lui, Dumitraşco ' păharnicu şi Mihai spătarul şi Paras­ chiva şi Preda şi cu sora lor Iudita, ei au făcut această moşie şi cu rumânii din arnândoao Stângăcealele vânzătoare şi de moş­ tenire şi de cumparăto are. \ Deci fiind aproape şi lâ'ngă sfânta mănăstire a Domniei meale din Strehaia, am făcut dompească tocmeală cu dânşii cu toţi, de am cumpărat Domniia m�a toată partea lor şi de moştenire şi de cumpărătoare şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul şi de preste tot hotarul, din hotar ,până in hotar, precum s'au scris mai sus, în preţ drept 60000 de aspri gata. Şi au vândut ei 138 [139] fraţii de a lor bună voe, fără de nicio silă, de nainte a a divanul Domniei meale, şi cu zapis, dela mâna lor, de vânzare şi cu ştirea tuturor boerilor din prejurul locului, ca să fie Domniei rneale moştenire ohabnică in veaci. Iar după aceia Domniia mea am socotit şi am dat la sfânta mânăstire a Domniei meale, ce s'au zis mai sus, Strehaia, ca să fie sfintei mânăstiri de folos şi de întărire şi călugărilor întru hrană, iar Domniei meale şi răposaţilor părinţilor şi moşilor şi strămoşilor Domniei meale veacinică pomenire. Intr'aceia egumenul Nicolae, împreună cu tot soborui sfin­ tei mânăstiri Străhaia, văzând cum că sânt aceaste moşii din Stângăceale mestecate cu Nicola postelnicul din Stângăcea şi cu megiiaşi de acolo, au venit înaintea Domniei meale în divanul cel mare, şi din naintea tuturor cinstiţilor dregătorilor Domniei meale, mari şi mici, de au luat 12 boieri hotarnici pre răvaşe domneşti, anume: din Poiana Ncagoe postelnicul, şi din Târgui Gilortului Vlăduţul păstelnicul, şi din Bircii Udrea post.; şi din Roşiia Barbul postelnicul : şi din Bătăceşti 1) Neagul păharnicul ; şi din Târgui Jiului Rustea postelnicu : şi din Braloştiţă Dro­ sul post[ elnicul]; şi din Vlăcăneşti 2), Stănilă posteI nicu ; şi din TăI păşeşti Pătru postelnicu : şi din Strehaia, Preda căpitan; şi din Cernaia Costandin paharnicu : şi din Stănceşti Balica pos­ telnicu : şi hotarnic omul domnesc, cinstitul dregătoriul Domniei mele, jupan Dragomir veI vornic, ca să caute şi să aleagă mo­ şia şi rurnânii sfintei mână stiri Străhăei din moşiia Stângă ce a­ lei din dos şi din Stângăcealei din faţă, şi să o hotărască de către Nicola postelnicu şi de către toţi oamenli], precum va fi mai Cl1 dreptate şi precum vor afla ei cu sufletele lor. Intr'aceia, aceşti mai sus zişi 12 beeri, inpre ună cu iupan Dragomir vei vornic, ei au umblat şi au tras moşiia tot cu fu­ niia şi au ales sfintei mână stirii Străhăei moşie în Stângăccaoa din faţă stânj. 1880 şi în Stângăceaoa din dos stânj, 1500, pre­ cum s'au scris mai sus. Şi au pus pietri pe seamne din piiatră în piiatră, precum s'au scris mai sus, şi precum au aflat ei cu sufletele lor. Şi am văzut Dornniia mea şi cartea boierilor de hotăr­ nicie pe seamne şi pre hotare şi pre tocmeală, precum s'au scris mai sus. Drept aceia am dat+şi Domniia mea sfintei şi durnnez ăeşt ii mânăstiri a Domniei mcale ce s'au zis mai sus, Strehaia, ca să-i fie această moşie hotărâtă şi aleasă şi înpietrită, moştenire ohabnică în veaci, iar Domniei meale şi răposaţilor ctitori carii au câştiga t a cea stă moştenire, pomană in veaciji] vecilor. Si de nimenea să fie neclătită preste zisa Domniei meale. Iată şi mărturii am pus Domniia mea: Jupan Ghiorrna veI ban al Craiovei şi jupan Dragomir veI vornic, şi iupan Radul veI logofăt, şi jupan Stroe veI vistier, şi jupan Di[i]cul vei spa­ tar, şi Preda clucer şi Drăguşin paharnicu şi Mihalcea comis, şi 1) Bălceşti.-2) Vâlcăneşti. 139 [140] jupan Costandin Cantacuzino vel postelnic şi ispravnic, şi jupan Radul vel logofăt. Şi am scris eu Dumitru logofătu în scaunul cetăţii Târgo­ viştci. Luna Dechemţurie] 11 zile. Leat 7158. la Matei Basarab Voevod. (Pecetea). Acad. Rom., Ms. 500, f. 19, 19v, 20 şi 20v. 16, 1650, Martie 6.-Matei Basarab darueşte mânăstirii Strehaia satul Strehaia. Cu mila lui Dumnezeu 10 Matei Basarab Voevod şi Domn a toată. Ţara Rumânească, dat-am Domniia mea această poruncă a Domniei meale sfintei şi dumnezăeştii mânăstiri a Domniei meale dela Strehaia din Mehedjinţi], unde iaste hramu Sfintei Troiţe şi părintelui igumjen] Ştefan şi tuturor călugărilorcâţi lăcuesc în lăcaşul acesta, ca să fie sfintei mânăstiri ce s'au zis mai sus, satul Strehaia, unde iaste zidită mănăstirea, tot satul cu tot ho­ tarul şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul din hotar până în ho­ tar, pe hotarele şi sămnele ceale bătrâne. Pentrucă acest sat . Strehaia, ce s'au zis mai sus, el au fost de moştenire dela moşii Domniei meale. Şi tot au fost pe seama moşilor şi părinţilor Domniei meale, iar din zilele lui Mihai vvod, au căzut pe seama d[o]mnească, de au fost sat domnesc din Domn în Domn, până în zilele Radului Voevod Mihnea j iar când au fost atuncea ru­ mânii din Strehaia, ei s'au fost sculat de s'au răscumpărat dela Radul Voevod cu moşiile lor. Iar dând au fost acum în zilele Domniei meale, după ce m'au dăruit Dumnezeu şi cinstitul împă­ rat pe Domnia mea cu domniia aici în Ţara Românească în scaun şi la mai nainte moştenire casă a Domniei meale, iar ru­ mânii din Strehaia, ei ştiindu-să cum că sânt de moştenire ai Domniei meale, iar au venit de s'au vândut Domniei meale rumâni cu toate moştenirile lor din Strehaia, drept ughi 950 bani gata, cum au fost şi mai nainte vreame, Intru aceaia Domniia mea, cu voia lui Dumnezeu şi cu aiutoriul Sfintei Troiţe, am făcut Dom­ niia mea această mânăstire acolo în satul Strehaia şi am miIuit Domniia mea pre această sfântă mânăstire cu toaă moşia Stre­ hăei şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul din hotar până în hotar, ca să fie sfintei mânăstlri de hrană şi de întărire, iar Domniei meale şi răposaţilor părinţilor Domniei mea le veacinică pomenire. Şi iar am dat sfintei, mânăstiri ce s'au zis mai sus satul Stângăceaoa din dos şi satul Stângăceaoa din faţă, amândoaoă Stângăcealele, cu toţi rurnânii şi cu tot venitul din hotar până în hotar, pre hotarăle şi seamnăle ceale vechi, ce au pus 12 boieri hotarnici şi cu j upan Dragornir vel vornic, însă rurnânii 140 I ./ [141] anume: Preda, Neagoe, Pârvul, Ivan, Stoian, Damaschin 1), Preda, Stoica, Nicula, Radul, Opriţa, Stan, Capotă, Giurţ, Barbul, Pâr­ vul, Gogoaşă, Radul, Laţco, GIăvan, Oprea, Stăit, Oprea, Voico­ le], Lupul, Radul, Veatruşi, Barbul şi cu toţi feciorii lor. Pentrucă am cumpărat Domniia mea amândoao Stăngăcealele, cu rumânii ce s'au zis mai sus, dela feciorii Predei vornicul Cepleanu, anume: Gheorghie vornic Sărdărescul şi Dumitraşco paharnic şi Mihai spatar, Paraschiva, Preda, Iudita, drept 60 aspri gata, cu zapis de vânzare. Şi iar oarecare rumâni din Stângăceaoa din faţă, anume: Lupul cu trei feciori, drept galbini 24; şi Damaschin cu trei fe­ ciori, drept ughi 24, şi Matei drept ughi 17. Pentrucă aceştia s'au vândut ei rumâni Domniei meale de bună voia lor cu zapis. Si iar am cumpărat Domniia mea dela Mihai paharnicul din Hargitoaia partea lui de moşie din sat din Stănceşti, de lângă Motru, toată, şi partea lui din Bresniţa de jos toată, de preste tot hotarul, cu un hileşteu şi cu o vie. Şi iar partea lui din Bresniţa de sus toată, fără rumâni, şi cu o vie gata şi cu tot venitul, drept 200 galbini gata, cu zapis de vânzare. Şi iar să fie sfintei mână stiri Strehaia satul Bresniţa de sus, tot satul cu tot hotarul şi cu rumânii şi cu tot venitul şi rurnânii carii s'au vândut Domniei meale cu capetele lor şi cu feciorii lor şi cu moşiile lor din Bresniţa de sus, anume: Bar­ bul cu cinci feciori, Gaspăr, Radul, Nicola, Preda (şi) Drăghici cu feciorii lor j şi Călian cu cinci feciori, Radul, Gaspăr Anghel, Dragornir ... , cu feciorii lor; şi Radul cu şapte feciori, Pătru, Bo­ din, Ion, Stanciol, Hamza, Preda, (şi) Drăgoi cu feciorii Jor j şi Dumitru cu opt feciori, Florea, Nedelco, Stanciul, Tudosie, Laţco, Preda, Toma (şi) Damaschin cu feciorii lor j şi Tudor cu doi fe­ ciori, Matei şi ... : şi Dragornir fratele lui Tudor cu feciorii lui j şi Pârvul cu trei feciori, Ion, Oprea (şi) Ianie cu feciorii lor; şi Stanciul cu trei feciori, Alexie, Neagoe (şi) Danciul cu feciorii lor; şi Stepan cu doi feciori, Cârtea (şi) Udrea cu feciorii lor; şi Stanciul şi Drăghici, şi Pană, şi Stanciul şi Dragomir cu doi feciori, Hamza şi .... j şi Pârvul cu doi feciori, Dragornir (şi) Dan cu feciorii lor j şi Nedelco cu feciorii lui. Pentrucă aceştia s'au vândut rumâni Domniei meale (le bună voia lor, pe capetele lor câte 9 galbini unul, cu zapis de vânzare. Şi iar să fie sfintei mânăstiri Strehaia satul Bresnita de jos, însă rumânii carii s'au vândut Domniei meale cu feciorii lor şi cu moştenirile lor, tot capete anume: Lupul cu trei feciori, Stroe, Cr eciun (şi) Nedelco cu feciorii lor, drept 200 aspri j şi Stanciul cu feciorii lui, Dragomir, Frăţilă, Pârvul (şi) Gheorghie, drept 8200 aspri : şi Barbul cu fraţii lui, Cârstea (şi) Ion, drept 5700 aspri j şi Pârvul cu feciorii lui Vladu (şi) ..... , cu feciorii lor, Barbul, Bălaciu (şi) Mihaiu, drept 6700 aspri; şi Barbul cu fe­ ciorii lui şi David cu feciorii lui. drept aspri 2800 j şi Drăghici 1) In doc. e scris greşit Dumachiu. 1/1 [142] cu frate-său Dragotă drept 2800 aspri j şi Mihai cu feciorii lui, Drăghici (şi) Preda, drept 4600 aspri j şi Hamza cu feciorii lui, Matei (şi) Radu şi cu toţi feciorii lor, drept 4600 aspri gata, cin cumpăraţi cu aspri 46,600 gata. Şi s'au vândut ei de a lor bună voe, fără de nici o silă, cu zapis dela mâinile lor de vânzare. Şi iar să fie sfintei mânăstiri Strehaia satul Vlădăşăştii, însă partea lui Mihai jumătate de sat, de preste tot hotarul, fără rumâni, pentrucă am cumpărat Dornniia mea dela Mihai, drept 24,000 aspri gata, cu zapis de vânzare, şi dela Bălaciu, fiul lui Nandiu din Vlădăşăşti, partea lui de moşie 2 funii, în funie câte 150 stânj., ein 300 stânj., fără partea lui Mihai ce scrie mai sus. Pentrucă aceasta o am cumpărat Domniia mea drept ughi 40 gata, cu zapis, toate moşiile hotărâte de 12 boieri hotarnici şi pe hotar semne. Şi iar să fie sfintei rnânăstiri Strehaia satul Coşcodiia, tot satul cu tot hotarul, şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul din ho­ tar până în hotar, pe hotarăle şi seamnele ceale bătrâne. Pentrucă acest sat Coşcodila, el au fost de moştenire del[a] strămoşii şi părinţii Domniei meale, încă de mai nainte vreame, şi au fost miluit pe o slugă anume Cârstea Praja, pentru slujba lui cea dreaptă, şi tot au fost pre sama lui. . Iar după aceaia, Cârstea Praia, el au fost vândut satul Co­ cicodiia, cu moşie cu tot, de s'au făcut boeiriu j iar când au fost acum În zilele Domniei meale, iar săteanii din sat, din Cocicodiia, ei au ştiut că au fost de moştenire ai Domniei meale, iar au ve­ nit la Domniia mea şi au vândut rnoşiia cu tot venitul, din ho­ tar până în hotar, drept... �albini gata, cu zapis dela mâinile lor de vânzare, innaintea a tot divanului Domniei meale. Şi iar să fie sfintei mânăstiri Strehaia satul Drăguleştii, ce să chiamă Busul, şi rumânii cari s'au vândut Domniei meale cu fe­ ciorii lor şi moştenirile lor din hotar până în hotar, anume: .Ianăş cu Iiiu-său Radu\ şi cu feciorii lor; şi .... Mâinea cu fiiu-său Laţco şi cu feciorii lor; şi Stau cu fiiu său Zahariia şi cu feciorii lor; şi Gligorie cu feciorii Jui, Standul şi Dragul şi cu feciorii lor: şi Dan cu feciorii lui, Dragotă, Lăpădat (şi) Vasilie cu fe­ ciorii lor j şi Marin cu feciorii lui, Pârvul (şi) Radu\ cu feciorii lor; şi Pârvul cu feciorii lui, Stan [şi} Dobrun cu feciorii lui, Radu\, Dragomir cu feciorii lor; şi Ursu fratele lui Marin cu fe­ ciorii lui, Vasilie şi Radu cu feciorii lor, Lupul şi Radu! cu toţi feciorii. Pentrucă s'au vândut rumâni Domniei meale de bună voia lor, fără nicio silă, cu moşiile lor cu tot, drept 38,000 aspri gata, cu zapis dela mâinile lor de vânzare, cu toţi boierii şi divanul, mărturii mari şi mici. ' Iar satele de cumpărătura Domniei meale le-am dat şi le-am închinat aceastea ce s'au zis mai sus, sate şi moşii şi rumâni[i] toţi la sfânta mânăstire a Domniei meale la Strehaia, ce s'au zis mat sus, cu tot venitul, ca să fie sfintei mânăstiri de hrană şi călugărilor de trebuinţă, iar Domniei meale şi părinţilor Domniei meale veacinică pomenire. 142 [143] Incă şi supt blestem am pus Domniia mea, după trecerea Domniei meale, Pre carele îl va aleage Domnul Dumnezeu a fi Domn şi stăpân Ţării Rumâneşti, sau din neamul Domniei meale, sau dintr'alt neam, îl rog ca să cinstească şi să înnoiască şi să întărească această carte a Domniei meale pre aceste moşteniri, după tocmeala ce s'au scris mai sus, ca pre acela Domnul Dum­ nezeu să-I păzească şi să-I cinstească întru Domniia sa şi să să numească şi Dornniia lui ctitor mare la sfânta mânăstire. Iar carele nu va' cinsti şi nu va întări, ci va călca şi va lăsa de să va învechi, atunci să fie de trei ori blestemat şi anathema de vlădica Cristos şi de 318 sfinţi părinţi dela Niceia şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie la un loc şi cu ceilalţi Ji­ dovi necredincioşi, carii au zis: i al, restigneşte-I pre el. Sân­ gele lui pres te dânşii şi preste feciorii lor să fie în veci. . Amin! Iată şi mărturii am pus Domniia mea pre toţi boierii Domniei meale : jupan Spahiul vei ban al Craiovei, jupan Preda Brânco­ vea nul vei vornic, jupan Radul vei 10goL, jupan Ghinea vei vist., jupan Di[i]cul vei spătar, jupan Bunea vei stolnic, jupan Mihal­ cea vei comis, jupan Hriza paharnic, jupan Costandin Cantaco­ zino vel postelnic şi ispravnic, jupan Radul vel logofăt. Şi am scris eu Dumitru logofătul, în scaunul cetăţ[i]i Târ- goviştei. i Luna lui Martie, 6 zile, în anul 7158. 10 Matei Basarab Voevod, (Pecetea). Acad. Rorn., Ms. 500, f. 7, t-, 8 şi 8v. 17. 1650, Noemvrie 5.-Hotarnlca boierilor orândutţi ca să aleagă hotarăle moşiei StAngăceaoa, a lui Matei Basarab. Adecă noi boierii hotarnici carii am fost luaţi pre răvaşe domneşti ca să aleagern şi să hotărîm moşiia domnească din Stângăceaţoa], însă anume boierii: ot Poiana, Neagoe postel , ; ot Târgui Guortului, Vlăduţul postei. j ot Bircii, Udrea postel. j ot Roşia, Barbul postel.: ot Bălceşti, Neagul păhar.; ot Tărgul .Iiiu­ lui, Rustea postelnicu; ot Braloştiţa, Drosul postel.: ot Vâlcă­ neşti, Stănilă posteI.; ot Tălpăneşti, Pătru postelnicu,; ot Stră­ haia, Preda căpitanu j ot Cernaia, Costandin pahar.; ot Stăn­ ceşti, Balica postel, Deci am căutat şi am funiit şi s'au aflat stânj. 1880. Deci le-am ales şi le-am inpietrit din hotarul Bresniţei pre Dealul cu viile părăsite, prin Piscul de streaj [stejar] în piiatră, Din piiatră la vale în cotul Olariului 1:- piiatra de lângă cale j din piiatră 143 1 [144] pre cale până în vadul Motrului, pre unde au trecut jupan Dra­ gomir vei vornic, Din vad în piiatră în marg.nea Poenii Frălăului din sus j din piiatra Frălăului la deal în Sadina [Padina] Pădu­ ceilor; dela Păducei preste deal, unde să hotărăsc cu Ioneştii, pre lângă hotarul Ioneştilor până să hotăraşte cu Suşiţa, până în ho­ tarul Stănceştilor j din hotarul Stănceştilor până în piiatra Străhăei. Deci noi aceşti 12 boieri aşa am aflat noi cu sufletele noastre. Şi ispravnic au fost jupan Dragomir vel vornic. Şi pentru ădevărată credinţă pusu-rie-am peceţile şi iscăliturile mai jos. Noemu. 5. Leat 7158. Eu Costantin pah. Eu Udrea postelnic. Eu Balica postelnic. Eu Barbul postelnic. Eu Preda căpitan. Eu Stănilă post. Eu Neagul paharnic. Eu Vlădutul postelnic, Eu Neagoe postelnic. Eu Rustea postelnic. Eu Drosul postelnic. Acad. Rom .• ,\1s. 500, f. 21 v. şi 22 18. 1651. Octomvrle 25.-Hotarnica moşiei Stângăceaoa din dos. Adecă noi 12 boieri, carii sântem luaţi pre răvaşăle Măriei sale Domnului nostru 10 Matei Basarab Voevod de părintele egumenul Nicolae ot Străhaia, ca să hotărîm şi să aleageam ocina sfintei mânăstiri, din sat din Stângăceaoa din dos, de către Nicola postelnicul ot Stângacea.işi de către alti megiiaşi, cine va avea ocine şi moşie în sat în Stângăceaoa din dos. Drept aceasta noi ne-am strâns toţi din preună aceşti bo:" ieri şi au fost împreună cu noi şi cinsfjtul dregătoriul Domnului nostru, iupan Dragomir velichi dvornic, de am umblat preste toate hotarăle satului, de le-am călcat şi le-am tras cu funiia, din hotar . până în hotar, cum [aste leagea hotarului. Şi am îm­ părţit tot satul de preste tot în doao. Deci jumătate de sat ales am partea sfintei mânăstiri Strehăjiji, iar jumătate de sat au rămas pre sama Nicolei postelnicul şi cu alţi megiiaşi cine mai are ocinţă] şi moşie în sat în Stângăcea oa din dos. Deci jumătate de sat ce s'au căzut a sfintei mânăstiri lipitu-o-am iar de ocina sfintei mânăstiri de sat de Străhaia, şi o am împietrit şi o am însămnat j şi să să ştie şi hotarăle şi seamnele , din hotarul Străhăi unde să loveaşte cu hotarul Stănceştilor despre apa Motrului ; apa Motrului în jos până dirept p iiatra din Crivină j de [ajciia din piiatră la deal presta câmp până iar în piiatră, care iaste din jos de valea seliştii în coastă. De aci la deal preste câmp până în piiatră lângă copaci n din piiatră dircpt să fragă preste vale în Dealul cel Mare, în hotarul Cocicodiei. De aciia în sus pre hotar până în piiatra Bresnitei j de aciia în sus până în ho­ tarul Străhăi[i] până în piiatră. De aciia prin luncă la vale pre hot.irul cel bătrân până iar în apa Motrului Pentrucă bine am 144 [145] hotărît şi am ales cu sufletele noastre, şi pre această carte a noastră să-şi facă şi cărţi de moşie. Şi pentru mai mare credinţă pusu-ne-am şi peceţile şi iscăliturile noastre. Octomv. 25. Leat 7159. Eu Mihai clucer, Eu Drăghici post. Eu Toma postelnic. Eu Danciul logo], Eu Mihai postelnic. Eu Lupul postelnic. Eu Stan­ ciul pah. [Eu] Răduţul clucer. Eu Gruia postelnic. Eu Nicola postelnic. [Eu Martin postelnic. [Eu] Pârvul postelnic. Acad. Rom., Ms. 500, f. 23 v. şi 24. 19. 1652, Iunie 10.-Preda vei vornic Brâncoveanul po· runceşte lui Loizu clucerul ca să cerceteze pricina lui Mircea armaşul şi a lui Petru armaşul din Drăgăşani, ce au avut cu Mihalcea, fost birarru de Armaşte, pentru birul Mircei armaşul, .Iupan Preda vel dvornic, scriis-am la al nostru priiatin Loizu clucerul sănătate, că prin aceasta dau ştire Dumnetale pentru Mircea armaşul i Pătrul arrnaşul ot Drăgjăjşani, că aici au venit de s'au pârit da faţă înaintea noastră cu Mihalcea ce au fost birarie de arrnăşăi, pentru birul Mircei armaşul, să-I dea la birari. iar apoi Coico n'au avut 300 de bani să-şi împle birul ci au împlât birul lui cu bani de]la] Mircea. Iar apoi birariul au luat pentru acei bani o iapă dela Pătru, de au stătut peitoare. Derept aceia să cauţi dumneata de să-i chemi să vie toţi dinpreună înaintea dumneatale, să-le iai sama, (şi) cui să va cădea să plătească acea iapă, acela să plătească, să nu fie Pătru armaşul cu pagubă. Şi au fost dat Mircea armaşul şi treapăd la birari 500 de bani. Ci pentru toate să socoteşti Dumneata: cine va fi oprit banii, acela să plătească toată paguba aceasta. Dau în ştirea dumnetale, 1 bog te veseliti. Amin! 1). Iunie 10 dni, lt 7160. (Pecetea). Acad. Rom, doc. 54/CLXXXV. 20. 7652� Iulie 28-Cartea lui Matei Basarab către pă­ rintele Nicolae dela mănăstirea Strehaia şi Lepedatul, referitoare la rumânii din Oreaviţa. Cu mila lui Dumnezeu 10 Matei Basarab Vvd şi Domn, scriis au Domniia sa sfinţiei tale, părinte eg[u]mene Nicolae dela 1) Şi Dumnezeu să te binecuvânteze. Amin! 145 r I [146] sfânta mănăstire Strihaia şi la tine unchiiaş Lepădat de acolo, sănătate. Alta vă face Domniia sa în ştire pentru răndul unor rumăni anume: Aldea şi cu fraţii lui, carii i au fost cumpărat Cioana cornisul, tatăl lui Mihai logE. Că iată că Domniia sa au trimes la tine, unchiaş Lepădate, pentru aceasta, şi pre tine va să-ţi crează, şi te jură şi te leagă cu numele lui Dumnezeu. Şi părintele vl[ă][d][i]ca încă te leagă cu mare aiurisanie. Ştiind Măriia sa şi părintele pre tine om bătrân şi cu o mănă de suflet şi ai feciori j alt pre nimenea nu va să mai crează, numai pre tine,' că tu acestea toate le ştii cum va fi cu drept. Ci să cauţi să mărturiseşti tu cu capul tău înaintea părintelui eg[u]m[en] Nicolae în sf(ă]nta mănăstire, să juri tu cu mănapre sfjinta Ev[an]ghelie, că pre tine (te) Iasă Domniia sa. Deci de-i va f apucat legătura lui Mihai Vodră] pre acei rumăni în Orea­ viţă işi de vei putea jura într'acest chip', ei să fie rumănii lui Mihai logf., dupjă] cum s'au văndut. lar să nu care cumva să umbli tu cu alte Iăţării şi cu niscare cuvinte ale altora, şi să Iăţăreşti au părintelui au lui Mihai logf., căci Dornniia sa lasă cum vei şti tu cu sufletul tău j că apoi de vei Iăţări cumva, va să trimită Domniia sa om domnesc acolo, de-ţi va umbla pre urmă şi-ţi va adevăra tot lucrul tău j şi cum va afla Domniia sa că ai umblat cu Iătărie, bine să ştii că de cătră Domniia sa bine nu-ţi va fi, ci rea scărbă vei petrece de cătră Domniia sa. Aceasta scrie Domniia sa. 1 pisarn reci gdvmi. Iol. 28, L. 7160. Vei dvor. Matei Canto biv uel ban. C. Dudescu uel log. Acad, Rom. Ms, 610, f. 7. 21. f}, 1653, Sept. 20.-Matei Basarab scuteşte de bir şi de toate dăjdlile casa şi bucatele lui Mircea, vătaful de plă­ eşi din 8troeşti, jud. Gorj.· Milostiio Bijiio 10 Matei Basarab Voevod i Gsdnă davat gsdvmi sie poveleanie gsdvmi slugii gsdvmi Mircii, vătaf de plă­ iaşi din Stroeşti ot sudstvo Gorjil, ca să fie de acum înainte casa şi bucatele lui ce va avea În pace de bir, de taleri, de miiare cu ceară, de găleata cu făn şi de diimă de tote dăjdiile şi măn­ căturile căte sănt preste an în ţara Domniei meale, de nimeni val sau bântuială să n'aibă, pentrucă m'am mi[lo]stivit Domniia mea de l-am lăsat şi l-am -ertat de aceaste de toate cum scrie şi l-am pus Domnia mea să\ fie vătaf de plăiaşi, să poarte grijă să păzească plaiurile de hoţi şi de oameni răi, şi de oameni bir­ nici, să nu treacă În Ţara Uqgurească. Aşijderea şi voi toţi plăiaşii căţi veţi fi pre plaiurile lui, în vreame ce veţi vedea, această carte a Domniei meale şi slugii Domniei meale, Mircea vătalul, iar voi să căutaţi să aveţi a as- 146 [147] cultare de toate ce vă va da învăţături pentru paza plaiurilor. Să păziţi fo[a]rte bine, să nu care cumva să treacă cineva pre[ste] plaiuri, hoţi sau oameni de bir. Iar care nu va asculta de vătaf, să fie (silnic) cu această carte a Domniei meale să ... pentrucă aşa iaste învăţătura Domniei meale. Iar cine să va ispiti a face rău într'alt chip şi nu va asculta de porunca Domniei meale, bine să ştie că pre unul ca acela tocma acolo în plai voi trimete Domniia mea de-I voi spănzura. Nimic glumă să nu vă pae. Aşiiderea şi voi, toate slugile Domniei meale, veri care de ce slujbă veţi şi avea la într'acest judeţ, şi în vreame ce veţi vedea această carte a Domniei meale, iar voi încă să căutaţi şi foarte să vă feriţi de casa şi de bucatele Mircei vătaf, cum scrie mai sus; că cine să va ispiti învălui preste această carte a Dom­ niei meale, acela om mare certare va petrece de către Domniia mea, I is gsdvmi. Pis Septemvrie 20 dni, vălt. 7162. 10 Matei Voevod. (:'-\onogramă roşie). (Pecete cu tuş roşu). Acad. Rom., doc. I/CLXXXV. Cu privire la satul Goeşti-Dolj Comunicate de L M. Neda. 1620, Mai 12, Târgovl§te.-Copie după cartea dom­ nească a lui Gavril Movila, dată lui Pătru logofătul şi fiilor acestuia, prin care li se întăreşte stăpânirea asu­ pra moşiei din Goeşti şi a rurrlăntlor de pe dânsa. Tra­ ducerea este făcută la 1 Martie 1736 de poste lnicul Vin­ tilă Modoran. t Cu mila lui Dumnezău TO Gavril Moghilă Voivod şi Domn a toată Ţara-Românească, feciorul marelui şi prea bunului răpo­ satului 10 Simeon Voivod, dat-am Domnia Mea această carte a Domniei Meale lui Pătru logofătul dela Plăviceani şi cu feciorii lui câţi Dumnezău îi va da, ca să-i fie lui moşie în Goeşti, însă partea popei Stoicăi şi a Irăţini-său lui Dumitru, feciorii călu­ gărului, den câmpu şi den pădure şi den apă şi den siliştea sa­ tului cât să va aleage, pentru că au cumpărat Pătru logofătul această moşie dela popa Stoica şi dela frate-său Dumitru, drept bani gata 2200 j şi iar au cumpărat Pătru logofătul dela Giura şi dela frati-său Mihai şi dela noru-sa Cătălina, femeaia popei Danciului, toate părţile lor de moşie de pretutinderea şi de peste tot hotarul, drept bani gata 2300 j şi iar au cumpărat Pătru logo­ fătul o vie în siliştea satului dela Catalina, drept bani gata 700 j şi iar [au cumpărat] dela Catalin a două curţăjturi ce au fost ale cum- 147 , [148] natu-său Dan, drept bani gata 200; ŞI Iar au cumpărat Pătru logofătul dela Stan şi dela Coste a şi dela Preda şi dela Optea, fratele Costei, toată partea lor de moşie de prctutindirea şi de peste tot hotarul cât să va aleage, drept bani gata 2100 j şi iar au cum­ părat Pătru logofătul dela Stan cumnatul Costei şi dela fraţii lor osebi neşte curjălturi, de au dat un bou; şi iar au cumpărat Pătru logofătul partea Stăncicăi toată şi dela feciorii lui Stoica i Vladul, den câmp şi den pădure şi den apă şi den si1iştea satului şi de pretutindirea cât să va aleage de peste tot hotarul, pentru că o au cumpărat dela Stăncica şi dela feciorii lui Radul i Stoica, drept bani gata 1600; şi iar au cumpărat Pătru logofătul dela Dumitru şi dela fraţii [lui], în câmpul ce să cheamă al Pornea­ teştilor, opt holde, drept bani gata 800; şi iar au cumpărat Pătru logofătul dela Dumitru şi dela fraţii lui, Oprea i Pătru i Duca i Drăghici i Stoica i Stanciul, toate părţile lor de moşie, den câmp. den pădure, den apă şi de peste uscat şi den siliştea sa· tului şi de pretutindirea şi de peste tot hotarul cât să va alcage, drept bani gata 3,400; şi iar dela Dumitru osebi de fraţii lui, o curjăjtură ce să cheamă Adâncata, drept un bou i şi iar au cum­ părat Pătru logofătul dela Dumitra, femeia lui Neagoe, toată par­ tea .lui Neagoe de moşie şi cu viie, den câmp şi den pădure şi den apă şi de peste tot hotarul, drept bani gata 1,300 i şi iar au cumpărat Pătru logofătul o vie dela Oprea Simnicescu, drept bani gata 700; şi iar au cumpărat Pătru logofătul dela Duca o vie drept bani 400· şi iar dela Stoica o vie, drept bani 400; şi iar dela frate-său Stanciul o vie, drept bani 300; şi iar [au cum­ părat] partea Vulpeştii toată, drept bani 700 şi drept un bou; şi iar au cumpărat dela Ştefan, feciorul Zotei, o vie, drept bani 700; şi iar [au cumpărat] o vie dela Pătru, drept bani 700; şi iar au cumpărat Pătru logojătul o vie", dela Colţa, drept bani 400, iar după aceaia Pătru 1'0gofătul, el au schimbat cu Diiaco­ nul de au dat această vie dela Colţa ce s'au zis mai sus, iar Diaconul el au dat altă vie lui Pătru logofătul, ce au fost lângă viia lui Pătru logofătul; şi iar au avut pâră Pătru logofătul cu Devul, denaintea răposatul jupanului Predei biv vei ban ,pentru moşiia ce să cheamă a bisericei, pentru că au fost plătit Neacşa nişte biruri pentru această moşie, denpreună şi cu rumânii lui Pătru logofătul, de au dat Neacşa la bir două părţi, iar rumânii lui Pătru logofătul ei au fost dat o parte, pentrucă această moşie ea au fost toată dată la bisearică: iar Devul el n'au vrut să lase ne această tocmeală, ce o au fost vândut peste Gheocăii dela Cruseţi. Deci iupanul Preda banul, el au socotit pe leage şi cu dreptate cum că iaşte mai v�nic Pătru logofătul să întoarcă banii Ce au fost oartea rumânilor lui şi să ţie el moşiia. Şi au dat Pătru lo�ofătul atuncea toţi \banii în mâna Devului, feciorul Neacşei, bani 670, dinaintea jupanului Predei banul... 1) ce scrie 1) Loc liber. 148 [149] · , } I mai sus; ŞI Iar au cumpărat Pătru logofătul dela Devul, feciorul Neacşei, două locuri, drept bani 200; şi după aceaia Pătru logofătul el au avut tocmeală cu acei rumâni ce s'au zis mai sus, de le-au plătit lor toată moşiia cu bani şi au plătit şi birul lor şi toate dăjdiile câte au fost peste an într'un an, întâi la luna lui Martie birul de bani 9,000 la Dumitru şi la Oprea birarii, bani 1,650, şi iar la bir de bani 7,000 la Dumitru Obogeanul i Pârvul birarii, bani 1,250, şi iar la bir de bani 9,000 la Stan dela Băşcoi i la Cernea birari, 1,650, şi iar la un bir de bani 5,000 la Săliman şi la Manea birari, 1030, şi iar la Stanciul postelnicul şi la Dobro­ mir Păcurariul oi 60, şi la bir de 10,000 de bani la Urluianul i Oprea logofătul, bani 1840, şi iar la bir bani 7,000, la slugile ba­ nului Voda, bani 1,050, şi iar la un bir de bani 9,000 şi la Stan­ ciul i Stoian birari 1,330, şi iar la un bir de bani opt mii la Ma tei postelnicul i Prodea birari, 1,370 j şi în că după aceaia au fost trimis Preda banul, Pătru logofătul la Radu Vodă Şerban, pentru multe trebi, şi atuncea într'acea vreame s'au întâmplat de au venit veaste dela Moldova pentru unchiul Domnului, ră­ posatul Eremiia Vodă, cum că au murit. Deci Pătru logofătul el au fost sărit Iostu cu grai, de au fost mers la răposatul jupan Preda banul, de au fost spus veaste bună, pentru Eremiia Vodă că au murit. Deci jupan Preda banul, pentru veaste bună, el au fost ertat birul den satul Goeştii lui Pătru logofătul până s'au împlinit anul deplin, pe cum au fost tocmeala lui cu rumânii şi s'au vândut aceijudeci ce s'au zis mai sus, toţi rumâni ei de a lor bună voe, fără nicio silă, cu toată moşiia lot, să fie rumâni lui Pătru logofătul şi cu ştirea tuturor megiiaşilor den sus şi den jos. Şi au văzut domnia mea şi cartea Radului Vodă Şerban de cumpărătură pe această moşie cu rumânii ce s'au numit mai sus, când au fost curgerea anilor 7113 (1605], şi de atuncea încoace au fost tol rumâni cu bună pace; iar după aceaia, când au fost acum în zilele Domniei Meale, iar Pătru logofătul au avut pâră denaintea Domniei Meale cu rurnânii den Goeşti şi au venit de s'au pârât de faţă în divanul cel mare, şi aşa pârâia acei mai sus numiţii rumâni înaintea Domniei Meale, cum că nu s'au fost vândut lui Pătru logofătul cu toată moşiia lor rumâni, ce au fost vândut numai priloagele în câmpu, şi cum că el n'au mai fost rumâni până acum. Pentru aceaia Domniia Mea am căutat şi am judecat pe leage şi pe dreptate cu toţi cinstiţi dregătorii Dom­ niei Meale. Şi au dat Domniia Mea oopei Stoicăi şi Oprei şi Ducăi şi Giurei şi Stoicăi i Oprei şi Radului, feciorul Stăncicăi, şi Coltei i Dragornir i Preda i Stan i Dumitru i Pătru i Stoica i Drăghici i Stanciul i Mihai i Boşca i Zota i Dumitru al Costel den sat den Goeşti leage 12 megiiaşi pre răvaşe domneşti, pe nume den Vladimir! Lupul i Baicul şi den Ciutureşti Toma i Costa şi den Gârleşti Barbul şi den Halmaj Mihai şi den Hodo­ leani şi den Pomeateşti Brancea i Droja şi den Miiara Dobromir şi den Cruşeni Radul şi den Pomeateşti Cornea, ca să jure aceşti mai sus numiţii oameni, cum că nu s'au fost vânduţi la Pătru 149 [150] logofătul cu moşiia toată, ce auvândut numai priloagele în câmpu şi cum că nu au mai fost ei rumâni până acum. Şi când au fost la zi şi la soroc aceşti oameni rumânii lui Pătru logofătul, ei n'au adus pe acei iurători nicidecum ca să jure, ci au rămas de leage. După aceia Dornniia Mea încă le-am mai schimbat zioa la Sfânta Vinere Mari, ca să vie cu leagea să jure al doilea rând. Deci când au fost la zi aceşti oameni den Goeşti rumânii lui Pătru logofătul, ei iar n'au putut nicidecum ca să-şi aducă jurătorii să jure, şi au rămas şi al doilea rând după moartea lui Pătru logofătul de leage şi de judecată dennaintca Domniei Meale. Pentru aceaia am dat şi Domniia Mea lui Pătru logo­ fătul, ca să stăpânească rnoşiia den Goeşti cu românii cari sânt mai sus scrişi, şi să-i fie moşie ohabnică feciorilor, nepoţilor şi strănepoţiicr lui şi de către nirninea neclintit peste porunca Domniei Meale. Iar şi mărturii am pus Domnia Mea: [upan Iana­ chie vel ban al Craiovei i jupanul Ivaşco veJ vornic i jupan Papa vel logofăt i jupan .... 1) veI vistier i Miho spătar i Mihalachie stol­ nic i Buzinca comis i Vlad păharnic i jupan ... 2) veI postelnic şi Papa vel logofăt. Şi am scris eu Lăpădat logofăt în oraşul sca­ unului Târgoviştei, luna lui Mai 13 şi dela' Adam până acum curgerea anilor văleat 7128 [1620J. Şi s'au tălrnăcit acum la Martie 1 dni, 1736, de Vintilă postelnic Modoran. [Vo.] S'au socotit această copie şi s'au găsit zloţi 1053. Condica Bisericii Mântuleasa 1) Transcrisă de Radu N. Guran. , Zapise pentru locuri. Zapisul Ioanel, soţia lui Vasile Ducan, cu gineri-său Nicolae, prin care au dat un loc de pământ danie st[IJO­ tei Beserfci, care loc să vecineşte despre miazăzi cu Radu Grădinaru, şi despre miazăuoapte cu Ceauş Şerban, şi spre apus cu Armaşoaţf]», " Adecă, eu Ioana, soţia lui Vasilie Ducan, inpreună cu gi­ neri-rnieu Nicolae. Dat-amîncredinJat zapisul nostru la mâna dumnealor epitropilor, precum să să ştie că având eu o fată anume Ioana şi făcându să de vărstă, am măritat-o după numitu Nicolae gineri-mieu, şi întâmplăndu-să de au murit fie-mea, i-au rămas o copilă mică de luni şapte, şi murind şi copila, rămăind un loc de grădină, care loc m� vecinescu despre amiază zi cu Radul Grădinariul, iar la narniază noapte, cu Ceauş Şerban, din 1) Loc liber. 2) Loc liber 1) In urmare de la pag. 93, an. XVII (1938). 150 [151] gardul Părşcoveanului să otăraşte la scăpătat cu Arrnăşoaica, şi locul jumlăjtate arat şi jumătate livadie, care acel loc fiind dat de mine de zestre, şi invoindu-mă cu gineri-mieu, l-am dat be­ sericii Maicăi Precestii de danie Măntuleasa, ca să să pomenească morţii şi să fim tit ori , findcă au fost zestrea numitei, să aibă a stăpâni beserica, ne fiind supărată de către noi şi de către tot neamul nostru, că l-am dat de a noastră bună voe. Iar seu­ lându-să cineva cu vreo pricină, noi să răspundem. Şi ne-am iscălit; iar neştiind carte, am pus degitele să să crează, fiind şi alţi neguţători de faţă, care mai jos să vor iscăli. 1805, Decembrie 10. Eu Ioana, sotia lui Vasilie Ducan am dăruit Eu Nico­ lae sin Ion Grădinariul, am dăruit. Eu Samţira a lui Ilie Cioclu, mărturie. Eu Mirea Croitoriul, mărturie. Eu Mihai Croiioriul, mărturie. Eu Popa Stan ot Maica Precesta, mar­ tor. Eu Ianache Croitoriul, mărturie. Şi am scris eu Ion Cro­ iioriul, cu zisa mai sus numitilor, şi sănt marturie. Adeverinţa lui Tudoran 'I'ărnăveanul, cu care au dat un loc de grădină danie sf[i]ntei Beserfci, pentru po­ menirea răposţatuţlui Măinii şi a soţiei lui, fiindu-I cum­ nat, care loc iaste Iungu, stănj, 21 şi latu, stănj. 9. Fiind că la sf[â]nta Beserică a Măntulesii, unde să prăznu­ eşte hramul prea sf[i]ntei Născătoarei de D[u]mnezeu, sănt în­ gropaţi răposatu jupănul Măinea Boltaşu, i soţia sa Maria; şi copii, şi fiind că la besericuţa ce era nainte făcută de Măntu­ leasa, la meremetul acei bisericuţe era şi numitul ctitor. Apoi după arderea Craiovei, arzându şi besericuţa aceea, în urmă, din îndemnarea st[i]ntei prea curatei F ecioarei, s'au apucat Enaful Croitorilor şi cn cei ce au avut osărdie, de au făcut alăturea beserică înfrumuseţată după cum să vede, şi la lucru sf[i]ntei mânăstiri aceştiia după urmă, nerărnăind răposatului Măinii cliro­ nom, ca să ajute la beserică cu ceva spre pomenirea lor. Ci dar eu cel mai jos numit, frate fiind cu răposata soţia Măinii, ce să nu­ meşte mai sus, văzând că cu totul s'au contenit pomenirea lor, am dat un loc de grădină la vale între grădinari, care loc au fost al răposaţilor, pe care l-am dat să fie spre pomenirea răposatilor şi a copiilor lor, care sărit îngropaţi în această be­ serică, însă lungul locului iaste stănj. 21, adică două zeci şi unul. şi latul stănj 9, adică noao, şi la capul de către răsărit, să ho­ tăraşte cu chir Dinu Abagiul, şi de către apus cu ..... şi de către miazăzi cu Popa Stan dela această beserică, şi la miazănoapte cu ... Drept aceea am iscălit şi cei ce să văd mai jos oameni de cinste. 1812, A vgust 22. Tiuioran Tărnăuean«, adeverez. 151 lE 'ei.;;; : il [152] Scrisoarea lui Gheorghe, prin care a scris dumnealor Matei i Ioan Terzibaşi epitropii beserlcf i, că de DU va avea loc în curtea besericii să zidescă chtltile, să caute a zidi chiliile pe locul ce iaste în dosul beser icii, dela porttta lui Iancu Coj[oJcariul spre miazănoapte, că acel loc s'au lăsat danie la beser ică de Maria logţoţfeteasa .Lacusteanca babă-sa, prin diata ei. Dumneata chir Mathei i chir Ioane, fiindcă am auzit că sânteţi să faceţi chilii, acia la Beserica Măntuleasa, de nu veţi avea loc să faceţi într'altă parte în curtea besericii, fiind loc puţin, vedeţi de puneţi chiliile în dosul besericii, dela portiţa finului Iancu Cojocariul despre amiază noapte, fiindcă acel loc au fost al babă-mea Logofeteasa Maria Lăcusteanca, şi prin diată l' au lăsat sf[i]ntei besericii, partea răposatei. Iar pentru partea de loc ce o are dumnealui cumnatu Dincă Lăcusteanu tot aco­ lea la altariul besericii, rămâne pănă mă voi intălni cu dumnea­ lui, ca să-I întreb de voeşte să-şi dea şi dumnealui partea de loc ce o are acolo sau nu, şi, atunci îţi voi trimite răspunsu. Al âumţniţtal« de bine uoitori, Gheorghie. 1813, AV,qust 30, Zapisul lui Costandin Lăcusteanu, prin care au dat dante partea lui de loc Sf(i]l1tei beserici, care loc iaste la oltariul besericii, şi zice că jumţăjtate- au fost al lui, şi altă jum[ă]tate au fost al Mariei Logofeteasei Lăcus­ tencei. Zapisul mieu, la mâna lui chir Matei, i chir 101,1, ce sănt epitropi la sl[ă]nta Beserică Măutuleasa, ce iaste hramul Sfintei Adormiri Prea Curatei Fecioarei, ca să să ştie că un loc ce iaste la oltariul sfintei beserici, iaste al mieu [umjăjtate, iar jum[ă]tate au fost al răposatei mătuşă-mea Maria Lăcusteaca Logofeteasa. Şi fiindcă răposata, partea sa, prin diată l-au dat danie sl[i]ntei beserici şi pentru aceea şi eu partea mea am dat-o danie iarăşi la sf[ă]nta beserică, să mă pomenească, şi să mă socotesc drept un titor şi eu. Şi pentru credinţă am iscălit. 1813, Octombrie 1:, Costandin Lăcusieanu, Acest loc ce s'au sc�is mai sus, adecă jumătate, ce au fost al răposatei Mariei Logofeteasii Lăcustencii şi jum[ă]tate ce au fost partea lui Costandin Lăcusteanu, care amăndoao părţile s'au dat danie sf[i]ntei beserici pentru pomenirea lor, pe care s'au zidit chiliile. Măsurăndu să de către epitropii besericii cu stănjin domnesc, s'au găsit în lungul locului, stănj. trei zeci şi în lat stănj, cincisprezece, iar la mijloc s'au găsit stănj. zece 152 [153] Zapisul St a ncă i Sprincenatei din Craiova, cu care au dat danie sf[i]ntei besertci, ce să numeşte Măntu)easa, o casă cu cuprinsul et de locu, spre a el şi a părinţilor ei vecinică pomenire. Adecă eu cea mai jos iscălită, încredinţez cu acest zapis al mieu, de a mea bună voe, nesilită de niminea, la măna dum­ nealui jupănului Matei terzibaş, epitropul sf[i]ntei beserici Mai­ căi Precesta Măntuleasa, precum să să ştie că am dat danie sf[i]ntei beserici o casă cu grădina i curtea, şi cu tot cuprinsul ei, spre a mea pomenire şi a părinţilor miei şi a tot neamului mieu, fiindcă nu-mi rămâne pomenire despre copii, fără numai nepoţi, pe care nepoţi i am şi înzestrat, după cum arată dia ta. Insă am dăruit şi o icoană ce este Maica Precesta într'insa, şi e îmbrăcată cu argint, şi o candelă de argint şi o păreche paf­ tale de argint, care sănt arătate şi în diiată, şi aceaste arătate le las după moartea mea să le stăpăncască sf[â]nta beserică, care diiată o am făcut de a mea bună voe, fiind în . toată mintea, şi s'au întărit de prea sf[i]nţia sa părintele episcopu Galaction şi de alte mărturii vrednice de crezut. Şi s'au măsurat acest loc cu stănj. domnesc, unsprezece stănj, în uliţă la drum, noao stănj, fundul grădinii, şi să vecineşte cu dumneaei cocoana Rucsanda Portăreasa despre răsărit şaptesprezece stănj. şi un cot croito­ resc. Lungul locului din fundul grădinii pănă la uliţă, despre miazănoapte. să vecineşte cu dumjneajlui Sărdaru Panait, şi des­ pre miazăzi cu Logofătul loniţă, sin armaşul Vasile. Şi aceste lu­ CTUri mai sus arătate le-am dat spre veciniclă] pomenire. Şi pentru mai adevărată credinţă m'am iscălit mai jos, puindu-rni şi degetul în loc de pecete, ca să să crează. 1818, Februarie 17. Eu Stonca Sprăncenata, sin Voicu, adeoerezi. Eu Popa Anghel duhovnicu, martor. Eu Popa ioan, mar­ tor. Eu Costand Danciu, marto?'. Eu Popa Stan duhounicu; martor. Eu Diiaconu Coetanâ. martor. Şi am scrie eu dascălu Petru, cu zisa şi cu invăţătura numitei ma,t sus, fiind dascăl al sţţiţ niei beserici, şi sănt şi mărturie. Zapisul lui Popa Ion Vutistis ot Şegarcea, ca să dea doao oca de ceară embatic la tot anu la sf[ăţnta be­ ser ică, pentru un 10": al beser icri ce i s'au dat întru stă­ pânire lui. Adecă eu care mat JOs mă voi iscăli, dat-am încredinţat zapisul mieu la măna dum[nea]lor epitropii sf[i]ntei beserici M'lica Precista Măntuleasa, precum să să ştie, că dăndu-rni un loc al sf[i]ntei beserici Maicăi Precestii Măntuleasii, cu emba­ ticu pe un an căte doao oca de ceară, din an în an, să am purtare de grije a răspunde la hramul sf[l]ntei bcserici, care loc 153 1\ li II II , lil 111 il I I I '1 [154] 1817, Septembrie 24. Popa Ioan Vutistis . ot Şeqarcea, adeuerezi. Şi am scris eu Doscâtu Pătru, şi sănt şi martor. iaste alăturea cu al dum[nea]iui cluceriului Dincă Otetelişjajnu, merge din pod pănă în gardul Dimii Purcariului, şi afară din ce-am dat lui Simeon opt coturi de loc, să avem a lăsa poartă la căte trele părţile, iară Simion să stăpâncască numai partea lui îngrădită, şi celalalt rărnăne pe sama popei lui Nică,şi pe a lui Ştefan, şi să am a stăpăni eu, căt şi copiii miei şi iarăş ce să va trage din [trjinşii, iar mai mult nu, dară să ferească d[u]mne­ zeu a nu rămănea nirninea dintr'mşii, să r ămăe pe seama sf[J]n­ tei beserici, că aşa am bine voit eu, Şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit Zapisul lui Ştefan Bruta ru, ca să dea embaticu doao oca de ceara la sfţăţnta beser icţă] pe tot anul, pentru locul beser icti ce i s'au dat înt ru stăpânirea lui. Adecă eu care mai jos mă voi iscăli, dat-am încredinţat zapisul mieu la măn a dum[nea]lor epitropilor sf[i]ntei beserici Maica Precista Măntuleasa, precum să să ştie că dăndu-mi un loc al sf[i]ntei beserici Maicăi Prccestii Măntuleasii, cu embaticu pe an căte oca doao de ceară din an în an, să am a răspunde la hramul sf[i]ntei beserici, care loc iaste alăturea cu al dum­ [nea]lui c1ucer[u]lui Dincă Otetelişanu şi merge din pod pănă în gardul Dimei Purcarului. Şi afară din ce i-am dat opt coturi de loc lui Simion, să avem a lăsa poartă la căte trele păr [ile, iară Simion să aibă să stăpănească numai partea lui, opt coţi, căt şi afară, şi cela­ lalt rămăne pe sama lui Ştefan Brutaru. Şi să aibu a stăpăni el! cât şi copiii miei iarăş ce să va trage dintr'înşii, Dar să ferească O[ ujmnezeu a nu rămănea ni mini dibtr'înşii, să rărnăe binaoa pe seama sf[i]ntei mănjăjstiri, adcclă] biserjijcil, că aşa bine am voit eu, Şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit mai jos, ca să să crează. 1817, Septembrie 24. Eu Ştefan Brutaru, aâeoerez, Şi am scris eu cel mai jos iscălit şi sânt şi mărturie, Pătru dascălu. bisericii. Zapisul lui Simion Croitoriul, ca să dea la sf[ă)nta beser ică embaticu pe tot anul câte doao oca şi jumţăţtate de ceară, pentru locu beserfcit ce i s'au dat întru stăpanire. Adecă eu care m�i jos mă voi iscăli, dat-am încredinţat zapisul mieu la măna dWpl[nea]lor epitropilor ai sf[i]ntei beserici Maicăi Precestii Măntulea,sa, precum să să ştie că mi-au dat un loc al sf[i]ntei beserici ce iaste pe uliţa podului, alăturea cu Georgie Băcanu, însă locu de prăvălie de şapte coturi largu, iară lungul căt ţine locul. Şi m'am tocmit ca să dau sf[i]ntei beserici pe an că te doao oca şi jumătate de ceară, însă această ceară 154 [155] să am a răspunde la hramu! sf[i]ntei beserici din an în an, la Sf[ă]nta Maria. Iară nepurtând grijă să plătesc la soroc, atuncea are biserica voe a-mi socoti binaoa, şi să mă scoată afară, că aşa m'am legat eu săngur cu acest zapis de a mea bună voei iară plătindu-rni ernbaticul cinstit, să am a-l stăpăni atăt eu cat şi copiii, miei. Şi pentru mai adevărată credinţă, am iscălit cu măna mea. 1816, Noembrie 27. Eu Simion Croiioriul. adeverezi, Si am scris eu Petco Cismarul, cu zisa şi inuăiătura mai sus' rniniitului, şi sant şi mărturie. Zapisul dumneaei cocoa nei Zmăr agda, fata răposa­ tului Mă.inea bogasieru, pentru un loc ce l-au dat sfintei btsărtcei, impreun[a) cu pomelnic, ca să-i pomenească. în veci la sfânta btsarică. 1826, Avg[ulst 29. Eu, Zmăragda, fata răposatul[uJi Măinii Bogasieru, ade- Incredinţăzi cu acest al mi eu adevărat zapis la sfănta mâ­ năstire Maica Precesta dela Măntuleasa, precum să să ştie că având eu un loc rămas dila răposatu tată-rnieu Măinea Bogasieru în mahalaua Sfăntulţu]i Gheorghe Nou, ce s[ă] învecineşte despre răsărit cu Popa Niţu, care acum să stăpâneşte dă dum[nea]l[ui] Popa Gheorghe şi merge în lat păn]ă] în drumul vechiu, care au venit stă[n]jini 29 la capu despre miazăzi, şi acest locu stă[n]­ jini doaozăci şi cinci şi jumătate, şi Ia capu dăspre miazănoapte pănjă] în drumul dă lângă brazdă, după cum merg toate locurile, st[ăn]j[ini] doaozăci şi cinci, iar lungu din drumul vechi dăspre miazăzi pănjă] în drumul dila brazdă, dăspre miazănoapte, precum merg toate locurile dă alăturea care merg dăla numitu loc impreunţă] cu ipitropii sfintei bisărici dă mai sus zisă chir Tric Croitoriu şi chir Ion Rumânu Croitoriu şi alţii, am adunat toţi vecinii, impreunjă] cu moş Ilie Croitoru sch[i]opu, om bătrân peste o sută dă ani, şi pă dumlnea]ei jupăneasa Păuna Mocioica, care ştiu sămnele locului. Şi pă unde au arătat numiţii, l-am mă­ surat şi s'au găsit st[ă]njinii dă mai sus arătaţi, care l-am dat dă danie sfintei mănăstiri să-I stăpănească în veci, de niminea ne­ clătit. Şi eu am trecut numele răposaţilor părinţilor miei şi al neamului mi eu la pornelnicu cel mare al sfintei mănăstiri, ca să pomenească în vecii. Şi oricine să va ispiti, ori din vecini ori din rudenii, să-I calce sau să nu lase a să stăpăni de sfănta bisărică, acela să-şi dea sama cu sufletu său şi pă lumea aceast]a] şi pă cealaltă, parte cu Hst. să nu aibă şi să fie subt blestem, căci eu l-am dat dă danie, să s[ă] pomenească sufletu părinţilor şi al neamului mieu, Şi pentru mai bună şi adevărată credinţă, m'am iscălit mai jos, ca să slă] crează, puind şi dcgetu mi eu în loc dă pecete f ca să s[ă] crează. 155 [156] verezi. Si am scris eu Loniiă Piciu postelnic, zel Zmăraqda ţica răposatului Măiniea, cu zisa şi învăţătura dumneaei Maica soacră-mea, şi sănl şi martor. Zapisul lui Stan sin Ştefan brutar pentru locul ce Lau luat cu embatic ca să-si facă casa, ce are să dea pă tot anu câte talere treiaăci şi doi. Adecă eu care mai jos mă voi iscăli dat-am încredinţat ! zapisul la rnăna dumnealor epitropilor siintni besearici Maicăi I ţ ) Preacestii Măntuleasăi, precum să s[ă] ştie că am luat un loc cu I embatic al sfintei besearici, ce-I are din dosul brutăriei în vale I dinspre Iăntăua Giacovului, ce să loveaşte cu fundu locului lui Tudorea Croitoru. Insă acest loc l-am luat în stănjini, lungu stăn- jini patrusprezăce şi latu opt, măsurat căt la un căpătăi şi la altul. Şi eu mă leg pri[n]tr'acest înscris al mieu ca să-mi dau e[m]baticuldecinstit din an în an, de cinstit depăcum zice şi zapisul ce mi l-au dat dumnealor mie, pă an câte tal[e]re treizăci şi doi pă an. Iar nedănd până la tre[i] ani, atunci are voe sfânta besearică a-mi plăti binaoa după cum să va găsi, şi să fie scos afară [s]caunul ce nu mi-am purtat canunisita datorie ce mă leg printr'acest înscris; şi pentru casa ce să află din dos, să am voe ca sjă] urdin tot [prin] poarta ce o are brutlăjriile din faţă. Şi spre a fi de crezut acest înscris, rugai pre scriitorul acestui zapis de mă iscăli, şi eu îmi pusăi deagetul în loc de pecete, neştiind carte. Cu acest înscris al mieu încredinţăz pă d-lor epitropii sfin­ tei biserici Maica Precesta Mântuleasa pentru locu ce mi l-au 1834, FevrfuarJifeJ 13. Eu Sian bruiaric sin Ştefan brutaru, adeverezi. Şi am scris cel mai ioe iscălit, cu zisa şi învăţătum mai sus numitu­ lui, şi sănt şi martor. Preot Gheorgl� duhoimicu. (?) (adăogat de altă mână) Din cuprinderea acestui zapis i s 'au mai dat stănjini tre în lung supt stăpânirea dumnealui, fiindcă şi dumnealui ne-a ajutorat la pod la biserică. Un loc arători, preţ de o zi de arătură, al mieu, pe moşia domnească, ce dă cu capul despre răsărit în drumul muntenilor şi despre apus pănă în şanţu cel vechi şi alături cu alte locuri ce mai rămâne ale mele. care cad spre miazănoapte, iar acesta mari] despre miazăzi, şi l-am dat danie sfintei biseri[c]ei Maica Precesta Mântuleasa, spre pomenirea sufletelor morţilor, fiindcă aceste locuri le am moştenire de la mătuşă-mea Elinca Olteanca, ce au ţinut-o răposatul dţtmnealui vătafu de brutari. De aceia, spre a-şi avea puterea biserica şi d. epitropii a-i luoa venitul, am iscălit intr'această condică. Iancu Chintescu, am dat. 1836, Aprilie 20. 156 1 • J ,[ ,. [157] dat d-lor cu embatic lângă cumnatu-mieu Stan sin Ştefan, însă lungu şaptesprezece stânjini şi latu opt, pă an câte lei treizăci şi doi. Şi eu mă leg printracest înscris că, de nu voi plăti ern­ baticul până la trei ani, atunci să aibă voe a mă scoate din stă­ pânire, plătindu-mi numai binaoa. Drept aceeia că voi fi următor întocmai, mi-am pus dege­ tul la numele mieu, de faţă cu cei mai jos martori. Şi am să stăpănescu neam din neam. Şi trecerea mea să fie pre poarta prăvăliilo]r] sfintei biserici, unde prin inscrisul ce mi I-au dat cuprinde că-mi lasă şi uliţă. 1838, Aprilie 23. Eu Ghencea sin Dumitru, aâeoerezi. Stroe Veleanu, scr-ii­ tor. Popa Nicolae ot Măntuleasa, mar-tor. Fiindcă d-Ior epitropi sfintei biserici Maica Precesta Mân­ tuleasa mi-au dat un loc lângă chir Ghencea Dumitru, ce să ve­ cineşte cu D. Slugierul Vicşoreanu, latu opt stânjini şi lungu doozeci, cu embatic pă an lei treizăci şi doi, şi să-i plătescu la înce­ putu fieştecărui an. Iar când pănă la soro cu de trei ani nu voi plăti, ori eu sau după vremi cine să vor afla, să aibă putere a scoate din stăpânirea acestui loc pă acela, plătind numai binaoa după cum să va afla pă acea vreme la ponturi de întâmplarea arătată. Insă la sălăşluirca mea ce o să o fac acolea, mergerea o am a trece' de la pod pă uliţa prăvăliilor, cu car, căruţă şi ori ce; asemenea să fie uliţă de car şi spre fântână în vale. Şi spre temeiu aces­ tora am iscălit, însă cu embatic neam din neam, precum am înscris. Stroe Veleanu, adeverezi. 1838, Apr-ilie 23. Prin înscris mi-au dat şi mie epitropii sfintei biserici Maica Precesta Mântuleasa un loc din trupul ce-I are lângă Ghencea brutaru, latu cinci stânjini şi lungu şapte spre zece, cu embatic pă an lei doozăci, şi să-I stăpânescu atât eu, următorii mei pre­ cum şi alţi viitori în veci, urmând numai cu plata embaticului pă fieştecare an. Dar când până la trei ani nu voi plăti eu sau cei ce după vremi să vor afla, să aibă putere biserica fără ju­ decată a mă depărta, rămăind binaoa pă sama bisericii. Mer­ gerea la acest loc ni s' au dat dela pod de patru stânjini latu, atât spre pod precum şi spre fântână în vale. Pentru încredin­ ţarea celor legate aici am iscălit, de faţă cu martorii ce să iscălesc. 1838, Aprilie 30. Costaiche Neagoe, adeverezi. Stroe Veleanu, martor. Pentru şaisprezece stânji[ni] lungu, latu cinci, loc lângă Ghe­ nea brutaru, din Costaiche Neagoe în deal, care mi s'au dat în­ scris de epitropii Maică Precestii, pă anu câte Iei doozăci em­ batic, să-I stăpânescu cu copii din copii în veci, după cuprinderea înscrisului ce mi I-au dat. Iar când nu voi plăti [em]baticu până 157 [158] 158 Marin IoancoviC'i. (Urmare În numărul viitor) la trei ani, să aibă putere biserica a mă scoate, rămân[â]nd bi­ oaoa pă sarna bisericii. Şi eu sâni slobăd, urmând cele legate, să fac ori Ce voi vrea cu ioclu]. Drept legătură mă iscălesc 1838, . Aprilie 30. Eu Mihai sin Mihai ctitor, adeverezi. ::::t1'oe Ve/eant!, ser ii: t01' şi martor. ) I , 1 i � 1838, Aprilliel 23 Craiova. Ionoi Iovanoviâ. Anastasie AtanasoviC'i m Dau acest încris al mieu la mâna epitropi/or bisericii Mân­ tuleasa, precum să s[ă] ştie că am luat un loc în [em]batic de stânjinii lungu doozăci şi unu şi latu stânjini cinci, de care din Costache Neaguie la vale şi ieu să am a-I stăpâni în bună pace, nesupărat de niminea în veci, sănt voinic a face Of ce voi voi pă acest loc. Şi m'am învoit a plăti [em1batic pă an lei doozăci şi patru pă fieştecare an, să am a plăti banii în nainte şi eu să am a păzi urlo[aJiele fântânii a nu le striica cu vre o bina puind pă orlo[aJie. Şi ne plătind [em]baticu pănă la trei ani, atunci are voie biserica a mă scoate făr de nici un Cuvânt de înpotrivire, fi[ln1d sie binaoa pă acel loc. Şi spre încredinţare am iscălit. Craiova, 1838, Aprilie 23. Adică eu ce! mai jos iscălit dau acest înscris la mâna D. epitropii sfintei biserici Mântuleasa, precum am loat Un loc cu embatic ce este al sfintei biserici la fântânifa din vale, cu em­ batic pe an câte lei doozeci şi patru, care loc s'au măsurat în lat despre răsărit stânjini zece şi jumătate, iar de'spre D. Cos­ tache Vicşoranl1 stâniini unsprezece în lung, iar fundu despre scăPătat stânjini unsprezece şi şasă palme, iar despre namieaz iar în lung stânjini opt. Şi eu am toată voia a clădi ori ce voi vrea pă acest loc şi să stăpânesc în Wl)e; iar ne'pIătind embaticu până la trei anei], după pravilă or ce clădire voi face pă acel Joc să rămâi[eJ pe sa ma bisericii. Şi pentru adevărată, credinţă am iscălit. Având un loc În acest oraş în maha[laoaJ ungureni!or, văp­ seaoa roşie, cumpărat dela frate-meu Ioniţă Costandin cu zapi­ sul din leat 1836, Maiu23, adeverit de L judecătoresc Dolju sec. I supt No. 44. De a mea bună voe, nesilit de nimini l-am dăruit sfintei biserici Maica Precesta Mântuleasa. Deci de astăzi Înainte să aibă sf. biserică \a stăpăni în pace şi statornic pome­ nitul loc, fără nici o SUPărare din partea cuivaşi. Si spre incre­ dintare am iscălit aici faţă cu martori, dând în mâna d-Ior epi­ tropi bisericii şi zapisul ce am avut de cumpărătoarea acestui loc. 1847, August 8. [159] Biserica Sf. Gheorghe-Nou din Craiova Introducere critică la opera picturală de V. Oeorgescu-Paleoiog. lncercând să desluşească felul nou de a zugrăvi o biserică, pe care pictorul Eust. Stoenescu a izbutit să-I aşeze pe zidurile bisericii Sf. Gheorghe-Nou din Craiova -spre bucuria câtorva de azi şi a mai multor de mâine-,autorul acestor rânduri face voit şi bucuros abstracţie de opera picturală zisă de "chevalet" a maestrului. Şi pentru o mai mare libertate în datoria de a-şi spune neînfrânat gândul. el va zice chiar că Eust Stoenescu intră în istoria care nu piere cu opera sa dela Si. Gheorghe­ Nou, una şi singură. * Un zid este un spaţiu pictural mai greu de slujit decât o pânză. Zidul este, pentru pictura murală, un ce care se leagă ne­ cesar de arhitectură; şi întru câtva pictura murală, ca să se ex­ prime. trebue să se lepede de câteva legi ale picturii proprii, pentru a se apropia de acelea ale arhitectnrii.v=ha chiar şi de ale sculpturri (de-am vorbi numai de nevoile perspectivei şi regulile ce isvorăsc din respectarea ei). Pe de altă parte, arta murală mai cere şi un fel de supu­ nere faţă de geniul locului şi al timpului. Sufletele prea fericiţilor, ca şi acelea ale celor blestemaţi să ardă în jarul iadului, sunt la locul lor şi în timp şi în spaţiu pe zidul care înconjoară Cimitirul din Pisa. "Judecata de Apoi" se leagă cu tavanul Capelei Sixtin e, iar SI. Genoveva veghiând asupra Parisului e la locul ei pe colina care-i poartă numele. Nimic nu ar putea inlocui nepieritoarele chipuri ale hieratice lor domniţe> care împodobesc pe vecie zidurile basilicale dela Ravcna. ZIdul basilical este acel spaţiu pictural care poate să creeze marea clipă de esire din sine -beyond ihe horizon-, care este fiorul de artă ... Zidul basilical contribue la ivirea acelui moment de uitare de sine integrală, care este cheia bolţii Frumosului. In adevăr, zidul basilical este suportul vizual al slujbei li­ turgice. Pentru închipuire e Altarul şi 1 ain a Tainelor ce se pe­ trece îndărătul său. Ritmica liturgtcclor cadenţe stă în desfăşurarea pontificală a ritual ului, care leagă norodul credincios, pe înţelesul tuturor, cu însăşi Marea Taină de dincolo de Altar. Pentru auz: zisul liturgic, în grava lui distinctiune susţinută de o sub linie re corală l Pentru văz e zidul. In acest tot magic, care este slujba religioasă, zidul zugră­ vit are un rol de convincţiune El trebue să susţină în intelect 59 [160] actul de supunere religioasă, după cum temeliile susţin edificiul. Pentru aceasta, aşa de puţine ori de-alungul Istoriei Arte­ lor a reuşit zidul să-şi aibă independenţa lui faţă de pictură pro­ priu zis: cu alte cuvinte, ca arta murală să-şi 'exprime legile, zisul şi destinele ei, eliberată din constrângerea pe care totdeauna sora ei, nu mai vârstnică (Altamira e anterioară oricărui "cheva­ let" 1), dar mai înstărită, a exercitat-o asupră-i. ,. ,. Arta murală la Egipteni, atât de răspândită în necropole şi care ne lasă să întrevedem care a fost aceea a ternplelor, este pur şi simplu o grafie, un text fără vreo preocupare ex­ presivă. Un text în care chipul e o literă, şi atâta tot. Arta murală greco-romană, ale cărei resturi sunt atât de bine conservate la Pompei, arată că în acea epocă ea nu se des­ părţea de pictura propriu zis (confuzie de întotdeauna !), rărnâ­ nând în slujba acesteia din urmă. Despre zidul ca spaţiu arhitectonic destinat descmnului şi coloarei nu posedăm nicio urmă păstrată (Nupţialele Aldobran­ dine neintrând în socoteală). Dacă din acest fel de zid nu a rămas nicio urmă la Greci, păstrăm însă dela Romani podeaua, pavimentul. Aci, această suprafaţă oferă prilejul pentru marii decora­ tori romani să-şi arate virtuozitatea şi concepţia unei arte nouă, --şi în care ei au rămas până în zilele de azi ne depăşiţi Din mozaicul podelei, din orizontalitatea suprafeţei destinate sobri­ etăţii culoarei şi disciplinei desemnului, libere şi neînfrânate, meşterii romani creează adevărata artă a decorării spaţiului. Niţel mai târziu, meşterilor Imperiului Roman de Răsărit nu le 'va trebui decât să transpue podeaua şi s' Q), ridice pe zid! Cu ei începe marea şi nemuritoarea artă murală bizantină. Nepieritoare prin însăşi materialele întrebuinţate e arta mura­ lă bizantină; neîntrecută şi nemuritoare, pentrucă până azi această artă nu a fost depăşită decât o singură dată în decursul vea­ curilor, şi anume de acei minunaţi artişti necunoscuţi ai sticlei, ai vitraliului, ai golului pictat cu lumina ea însăşi! Cu GioUo zidul. recapătă viaţă şi "se omeneşte"-dar DU în splendoarea de altă dată+-, mângâind zidul cu pensula înmuiată în săracele şi anemice le .culori de apă. Abia cu Michel Angelo, în "Facerea Lumei" şi mai târziu în "Vremea de Apoi", zidul îşi reînoeşte zisul, înscriindu-şi pen­ tru vremuri legile şi adâncind hotarul care desparte pictura mu­ rală de aceea de "chevale�". In zadar, în aceleaşi timpuri, Camerele rafaeline şi acea mi­ nunată Villa Farnesina, şi toţi cei ce vor urma pe maestrul din Urbino, vor voi să unească "tabloul" cu "zidul". Rafael (care nu e Ia cea dintăi eroare), credincios inspiraţiei ce-i venea din frescile pompeiane, îndreaptă pictura murală spre tablou, înde­ părtând -o dela îndatoririle ei faţă de spaţiul arhitectural-(care 160 [161] trebue să piară, să se topească în viaţă şi culoare) -, fiinţa însăşi apicturei murale. Lui i se datoreşte lunga eroare prelungită în veacuri până la Puvis de Cha van nes. Tot printr'o eroare continuată, pictorii de miazănoapte au luat zidul drept loc pentru a nara o anecdotă sau 11n fapt istoric. Singur El Greco, ,în opera sa: Inmormântarea contelui de Orgaz, avu geniul zidului, dematerializându-l prin culoare şi mişcare până la desfinţare. In schimb Goya întrebuinţează procedee murale în acea înspăimântătoare Execuţie a insurgenţilor. Iar acest artist nu e singurul care a conceput "mural" un tablou de chevalet (Manet, în Moartea Impăratului Maximilian, etc.], dar e nesfârşit de mare numărul pictorilor cari au luat zidul drept o pânză, apli­ cându-i tehnica pânzei însăşi, pur şi simplu prin operaţia "marou­ Ilage" -ului. Prin Puvis de Chavannes pictura murală încearcă şi izbu­ teşte aproape în chip fericit să-şi rostească din nou rostul şi destinul ei în cadrul artei picturale, înfruntând soarta de Cenu­ e reasă ce j se rezervase de sora ei mai mică, pictura de chevalet, • . .. Ne-am îngăduit acest succint prolegomen asupra evoluţie i artei murale, ;.entrucă artistul Eust. Stoenescu (care socoteşte în viaţa-i proprie mai mulţi ani petrecuţi în preajma operelor apusene decât în propria lui ţară) şi-a hrănit şi şi-a desvoltat văzul şi simţirile în aceste arătări şi în învăţul artei pictoriceşti apusene. Aceste învăţăminte au trecut în personalitatea lui artistică, esenţele lor aşezându-se, formând acel sediment spiritual propriu oricărui om care a avut harul şi soarta să-şi hrănească sufletul şi mintea din Frumos. Eust. Stoenescu vine la biserica Si. Gheorghe ca o albină încărcată de o miere neştiută şi de mirezme stranii, strânse din­ tr'o Iloră perenală, de sigur, aproape lipsit de busuiocul şi isma miriştilor noastre, însă printr'un fir şi printr'un iz ascuns, totuşi, localnică plaiului! Aceasta e cea dintâi mirare care se face violent stăpână pe cel ce păşeşte pentru prima oară pragul dela Sf. Gheorghe. Este nevoe, principial, de o mare bunăcredinţă şi de o stăpânire de sine cinstită, care să pue piedecă alunecărei uşoare pe panta părerilor pripite. Această mirare înciudată e datorită nouă înşine E un fapt: căutând, găsim ceea ce purtăm în noi, şi nimic alt. CăI când pragul bisericei, simţurile noastre preş tiu: auzul se organizează pentru a primi frumuseţea trivializată prin tărăgă­ nare şi nazalizare; olfactivul pregăteşte acel miros de ceară arsă, de tămâe, de 'nchis : iar văzul prevede atmosfera picturală, afară din timp, rece, fără viaţă şi nesfârşit de tristă în sărăcăcioasa ei tehnică şi sordida inspiraţie care caracterizează, cu excepţii 161 [162] numărate pe degete, starea de artă picturală a bisericilor noastre, în special orăşenesti 1). Ei bine, la Sf. Gheorghe-Nou sensaţia dintâi, aceea a actu­ alului pictural, este de o vehemenţă aproape violenta. Artistul nostru a rupt firul prea răsucit nu al tradiţiei picturale bisericeşti, ci al acelei nărăviri în trândăvia săracă de inspiraţie şi concepţie, şi sordida tehnică în care se com­ place încă balcanismul pictural, căruia timp de veacuri bietele simţiri de coloare şi de linie româneşti i-au fost rob orb ş netrebnică slugă. In locul aştcptatei şi temu fei tristeţi de "pictură mur ală bisericească" oficială, cel ce deschide porţile dela Sf. Gheorghe se găseşte înaintea unui fapt nou. a simţire de bună bucurie - o euforie - îi năpădeşte'n suflet, ceea ce este un fel de a se ruga al câtorva. a într eită unitate se desface din întregimea caznei de zece ani apict.oruluî în biserica Sf. Gheorghe. In primul rând o to­ naiitate dominantă, desfăşurată pe un registru cromatic unic în pictura bisericească ortodoxă. In al doilea: o unitate de ritmi­ că, de mişcare, care înseamnă isprava artistului cu Marea Pecete a Semnelor unei epoci. Tonalitatea dominantă este un frumos negru. Un negru cu adâncuri care fac să creeze va/ori de volum dintr'o neaşteptată sirnp licitate. Compact, dar cu transparente şi translucidităti aproape fosforescente, care ajută şi împrumută re­ tinei facultăţi neştiute şi nebănuite, ca să cerceteze adâncuri Ins[ârşit, în ai treilea rând, acea "lumină neagră" care a făcut să viseze atâţi oameni de ştiinţă pe pragul veacului. Inţelegem prin dominan.i« neorului nu profuziunea aces­ tei culori, ci mai degrabă ceea ce în muzică se înţelege prin expresiunea "dominanta", Aceasta c� atât mai straniu, cu cât în unele unităţi din ansamblul pictural deja Sf. Gheorghe negrul este absolut, sau aproape, absent, In Aierul din tamburu/ boltii, în Ecce Homo, în se I�n Botezătorul el e Ctl zgârcenie împrăş­ tiat. Cu atât mai mult că. în unele unităţi domneşte o mono cromie absolută, ca în Si. Ion Botezătorul, ori relativă, ca în Eccc Homo, sau în aceea a Corpului Domnului, de pe Sfântul Aier * * * Cel ce păşeşte pentru prima oară la Sf. Gheorghe să nu se oprească în pronaos, ci să-şi îndrepte pasii hotărît spre absida altarului, lipsit încă. de târnplă. Intr'o vastă aliteratiune de albastru, aşezată într'un tron incrustat, stă Maica Dom.,\wlu,i - Impărăteasa Cerurilor - cu Sf Prunc în poală, cuprinzând în văzu-l tutelar întreaga biserică. Meşteşugul pictorului de a se sluji de hemisfera absidială pentru desfăşurarea concentrică a nuanţelor de albastru, de [a 1) Bisericilor dela sate le este mult ertat, în numele naivităţii, care le Îmbracă Într'o haină de îngăduială. 162 [163] aceea difuză şi boreala până la acel albastru electro-eteric (seu­ tindu-ne de temutul albastru sentimental), poartă pecetea unei maestrii care devine cu el clasică. Pictorul s'a slujit în acest vast vocalism (care ar fi putut deveni periculos plictisitor prin vastitatea lui uşor căzândă în monoton, ca orice "a placere" fără scară) de procedeul versifi­ caţiei, întrebuinţând - prin intercalare - tonuri neutre, atone, de scurtă durată, pentru accentuarea acelor "tari" de emi­ siune, dar prin concentricitate de o cantitate metrică superioară. La dreapta şi la stânga Maicii Domnului, într'o mişcare de reverenţă graţioasă şi de o uşurinţă eoliană, şase hieru­ vimi, în vestminte albe stropite de culorile cicoarci, se rânduesc de-a laturile Impărătesei Cerurilor. Indărătul lor se aude foş­ netul alb al aripilor. Compoziţia acestui întreg absidial este bine chibzuită, în­ tr'o mişcare gravă, şi totuşi senină, scăldată de-a'ntregul în ozon. O geană de noapte instelat ă mijeşte sub norii albi la picioarele Maicei Domnului, pre-anuntân d pare-se drama hie­ raticului Prunc din poalele mumii. Asimetric şi întrebător, sub fruntea'I pare că se şi îngână tăgada dela Cana. Ca aşezare murală, artistul a ocolit cu dibăcie dificultăţile ce s'ar fi putut ivi prin prezenţa ferestruicilor laterale. Nu tot aşa s'a întâmplat însă cu cele patru scene strânse în sânurile bisericei, unde ferestrele de ajutor, tâmp aşezate de însăşi zidirea bisericei, şi în fapt fără vreun folos de mai multă lumină pentru sfântul locaş, au fost fatale libertăţii pic­ torului. Scena Noşterei Domnului din sânul drept, precum şi acea a Poqorirei de pe cruce 2), din stânga sunt vădit înghemuite în strânsul spaţiu de care pictorul mai dispunea, prin respectul acestor Ierestruici de ceas rău. Şi ca un făcut: bttilţarea, care prezumă verticalitatea as­ cendentă, ca şi Buiuuiesiire, verticalitate coborîndă, se bu­ cură de suprafeţe prisosclnic de largi, -astfel că linia care sue în lnălţar-e şi linia care coboară în Bunavestire se pierd în vas­ titatea câmpului de umplut cu culoare, şi atâta tot. Ferestruicile cu pricina, pe de altă parte, mai îngăduesc şi încrucişări de lumini năvălitoare din susul sânurilor, în care se întâlnesc pieziş cu lumina intrândă din ferestrele pline inferioare. O falşe lumină se iscă din această cauză, cu pagubă mai ales pentru scena Poqorirei, care în motivul ei central râmâne to­ tuşi nesdruncinată prin defectuosul dispozitiv arhitectonic al pomenite lor lumină toare. * * Lăsând ochii mai jos, la dreapta şi la stânga absidei, pen- 2) Frumoasa Pietii şi Christ Mort din sânul drept sunt de neuitat. Şi cât ar fi căştigat, dacă pictorul ar fi dispus de toată imtregimea zidului pentru desfăşurarea scenei! 163 [164] (Salome, O. Wilde). tru străiuirea altarului şi sfintei tâmple, şi in respectul unei legende sau al unui adevăr care se urcă la vârsta întemeierei însăşi a acestei ctitorii, pictorul a aşezat un SI. Gheorqhe de o superbă şi orgolioasă forţă conţinută, în uşoara torsiune atJelică a mijlocului, care face să ne gândim insistent la marii sculptori ai Renaşterei (Sf. Gheorghe, ca linii dinamice, e conceput sculp­ tural), şi un SI. Dumitru de aceeaşi filiaţiune artistică. • * Teoria de sfinţi şi mucenici, cari fac sub şirul superior al medalioanelor un brâu archiericesc, e accentuată în superbul SI. Ion Botezătorul (făcând faţă unui sângeros Ecce Homo), de o retorică sculpturală aproape trăindă. E de mirare că glasul lui, obicinuit cu sonorităţile pustiului, nu răsună în biserică, -atât de vorbitor apare în migălosul studiu de detalii şi probita­ te de desemn, peste care apoi pictorul, mare boier al pensulei şi al paletei, trece cu o mână care şterge cazna, învăluind-o într'o pierdere monocromă. Din acest turburător de frumos 10- kanaan,şi totuşi amar ca fructul pustiului, artistul a făcut o simfonie pe o coardă, un poem într'un vers . ... es war ein bitterer Geschmack auf dein Lippe n. * * * Doi pasi In urmă ne vor aşeza în mima bolţii. Pe cerul ei pictorul a aşezat pe Domnul Nostru Iisus Christos binecuvântând, sau mai degrabă impunând peste ca­ petele credincioşilor mâinile sale, cu tot podul palmelor deschis. In ochii Lui magnetici stă strajă o prieire prăvălită din ne­ gura tăriilor înălţirnei peste norodul îngenunchiat sub boltă. Această privire hipnotică se înfrăţeşte cu gestul taumaturgic al mâinilor. Chipul Domnului pare fugind sub cerul negru al părului răsfirat în două pe fruntea ce apasă ca o stâncă, pe privirea-I împietrită de preştiinţă şi de înţelesul cifrelor des­ tinului Său uman: Aus Eins mach zehn Und Zwey lass gehn Und Drey mach gleich. Verlier die Vier, Aus Funf und Sechs Mache Sieben und Acht So ist vollbracht; Und Neun i�t Eins Und Zehn ist Keins. Das ist das �exen - Einmal- Ein ! (Goethe, Faust. ein Fragment). Sub prrvirea Pantocratorului se naşte preştiinţa că ceva va să se întâmple, ceva ce se presimte temut şi înfricoşător. 164 i: r [165] Prinşi în vârtejul de spaimă iscat în suflet, ochii intorcân­ du-se spre Apus se opresc pe plinul mural ce desparte naosul de pronaos. Aici pictorul a înfăţişat cea mai înfricoşătoare măr­ turie de credinţă care zgudue dar mântueşte lumea de două mii de ani. Spre cinstirea vecinică a darului său de a zămisli necon­ tenit cutremurul sufletului prin linii şi coloare, pictorul, în această .iucercare crucială, prin cruce şi pentru el, a izbutit să dea Marea Patimă a Bastiqnirii Domnului, fără pereche în pictura murală românească şi cu loc de mare cinste în Istoria Picturei de pretutindeni. Artistul a avut aci la îndemână o pleni­ tudine murală aproape perfectă ca proporţii.i+dacă şalele pe care se deschide arcul de boltă nu-s prea joase. Zidul e aşezat pe un gol susţinut la extremităţi de plinurile zidurilor laterale, iar la mijloc pe doi stâlpi mai mult vârtoşi decât proporţionaţi, gol subliniat de o triplă acoladă (lăbărtarea trilobului mai de-grabă). Această plenitudine murală a îngăduit artistului o libertate, care se resimte şi în avântul inspiraţiei, cât şi în minunata ordonare a compoziţiei, inobilată de o grada!ie de mişcări în adevăr m agistr ală. Nicio constrângere arhitectonică nu a stânje­ nit larga respiraţie dramatică a intenţiilor artistului, aci stăpân şi despot pe spaţiu şi mijloace. Scena e simetrică, desfăşurându-se Într'un echilibru static de masse şi călcare. In mijlocul zidului, pe o cruce se mdă (condiţionată de înălţimea cerului ce-i mai ră­ mânea la îndemână artistului) şi oareşicum năvălindă pe primul plan, stă pironit trupul Domnului, în care moartea s'a grăbit par'că să-şi aşeze lividitate a verzuie a asfixiei. Violenta mortei stă Înscrisă pe Sfântul Trup: greutatea corpului e alunecată pe o parte, întinzând astfel nemăsurat braul drept. In acelaş plan cu trupul lui Christos stă, împietrită de durere, Maica Domnului, cernită în negrul zăbranic aruncat ca o a doua mantie peste o rochie Iulgerată de roşu-sânge, lucind ca şi focurile viitoare ale Graalului. La ochii plânsi duce o maramă aibă, care, cu conturul alb al năframei de pe cap, ogoeşte durerea de mumă. Aci, oh ! nu, ea nu mai e Impărăteasa Cerurilor, ci o biată mumă ce-şi plânge fiul, poate în rernuşcarea neinţelesului. La stânga Domnului, pră­ vălită de suferinţă, cu faţa ascunsă în veşminte, plânqe pe Acela care a mântuit-o Maria cea care a păcătuit. Alături SI. Ion Evan­ ghelistul. fratele Domnului, cu degetul pe litera Cărtii Sfinte, arată implinirea in eluctabilului, după voia Tatălui Dumnezeu. La dreapta şi la stânga, incovoiţi de durerea nebiruită de su­ flet, se zbat cei doi tâlhari ce nu şi-au dat încă obştescul sfâr­ şit. In colţul drept, o cuoând un spaţiu important, călare pe masiva spinare a unui cal şarg, plin de fortă, larg în spcte, cu nrivirea pe care o ghicim cine ştie unde, dar nepăsătoare şi de­ parte de ceeace se petrece în [uru-i+-niciun înţeles fără îndo­ ială neiscându-se pentru mintea sa din drama a cărei desfă­ şurare îi este sub privighere-«. stă înfipt un legionar roman, cu platoşa asvârlită în voia ei pe soate şi cu suliţa, ţinută în mâna stângă, înăltându-se spre cer. 165 [166] Simbolul prezenţei acestui ostaş e limpede, el reprezentând puterea imperială romană şi acea implacabilă Lex Romana, pen­ tru a cărei împlinire procedurală legionarul e martor mut, şi rece ca şi legea pe care o înfăţişază. Implacabilitatca acestui personagiu, şi chipul îndrăzneţ şi fără soţ ştiut prin care l'a in­ trodus şi înfăţişat în tragedia de pe Golgotha, este magistral. Miezul mistic al acestei SCene chiamă în ajutorul minţii închipuirea altor îngheţări de ape ale sufletului, şi în deosebi acel: "Muss es sein? Es muss sein" beethovenian, sau tetragra­ mul goethian: "Es sei esse i iesse". De altfel Întreaga scenă a răstignirei se înrudeşte cu dramaticul bee thovenian, Iulgerările care despică bezna cerurilor, cu atât mai înfricoşată căci înstelată, se înscriu insistent în începutul simfoniei a IX-a: Mâna Tatălui Ceresc, ce se iveşte în sinusul boltei ca o mângâIere, sau pentru prijonirea sufletului Fiului său iubit, pare a lăsa să-i pice printre degete frazele "Ariettei": d./i'"i 4" /� ..-..... � AI ,.-- -- , v )' -=' rhm. P' c-te?t.. f' .. ::::lI � = = ,.,=:::.:� ===:: !::::= .== ,- h"I' li' ..., , '" --II �J M (Sonata op, 111 a lui Beethoven). Ultimul cuvânt pluteşte legând în vraja-I şi pe Om şi Di­ vinitatea: And death orice dead, there's no more dying then. \ (Sonet CXL VI), Shakespeare. Pe ambele ziduri incident�. "Răstignirei" pictorul a în­ făţişat două din patimile Domnului : în stânga .Biciuirea", sce­ nă ce se petrece într' o sală cu adâncuri de perspectivă, care ar aminti cazna câtorva Olandezi din veacul al XVII-lea, iar la dreapta "Tăierea capului Sţ . Ion Botezătorul", Aci, o oală cu flori, aşezată (cu mult tâlc) lângă trunchiul pe care va fi re­ tezat de paloşul gâdelui frumosul cap al lui Iokanaan, neutra- 166 [167] lizcază fiorul crunt. Nimic nu aminteşte nici pe Hero d, nici pe Salomeea. Amândouă scenele, de un efect uşor melodramatic, subliniat de un "verism" literar, pun şi mai bine în evidenţă, prin eco­ nomia lor realistă, măreţia tragică a "Răstignirei". *' Scenele esenţiale ale decoraţiunii bisericei au un prim su­ port circular 'de medalioane, în care pictorul a închipuit mulţi­ mea capetelor sfinţilor părinţi ai Ortodoxiei. Sub acest şir de meda\ioane-o salbă de mărţişoarc în ju­ rul bisericei-o a doua înlănţuire de sfinte feţe strejuesc de jur împrejur tot zidul bisericei, aşezate la înălţimea unei jumătăţi de stat de om -atât cât credincioşii să înalţe privirile spre ele -, pe o uşoară draperie sumbră, dar ca înveselită de prospeţimea unei înfloriri stilizate până la isprava incondeiatului. Dacă nevoile obicinuite de mobilier de odihnă, care cer ca strane de lemn să fie rând uite jur împrejurul bisericei, ar fi fost nesocotite de pictor, şi acesta, în loc să. rândue acele sfinte feţe deasupra draperiei le-ar fi zugrăvit la înălţimea statului cred in­ ciosului, ar fi putut să realizeze aci ceeace Rodin năzuise pentru ai săi "Pârgari din Calais": lipsa de piedestal. Astfel ca urmaşii lor să fie, spre pildă şi îndemn prin suflul lor eroic, zi de zi cot la cot şi alături cu marii lor înaintaşi. Dacă acel aş dispozi­ tiv (nerealizat nici la Pârgarii din Calais) ar fi fost întrebuinţat la Sf. Gheorghe, pictorul ar fi reuşit să creeze acea simbioză, năzuită de orice religie, între laici şi clericii beatizati, între la­ ici, cele sfinte şi cei sfinţi. Lui Eust. Stoenescu nu i-a lipsit îndrăzneala (martoră stă întreaga pictură a bisericei l): reînoirile sale însă, vom vedea, sunt tainice şi chibzuite astfel caşi sluga credincioasă din pa­ rabolă, care îşi va îmbogăţi stăpânul împotriva şi în nevrerea aces­ tuia din urmă ... Cu doi paşi să 'naintăm, şi suntem în pronaos, de propor­ ţii chibzuite: patru ziduri, patru scene. Din cele laterale ne vom opri la un al doilea Sf. Gheorghe - de hram -, dar de data aceasta equestru, Dar mai 'nainte să ne reintoarcem spre Răsărit, unde vom avea pe zidul cu faţa opusă "Răstignirei" un spaţiu mural mai scund. Pictorul, socotind foarte bine câmpul ce avea la îndemână şi care nu-i îngăduia decât o compoziţie circulară şi de desfă­ şurare strict orizontală, a aşezat aci "Cina cea de Taină". Nu intră în cadrul acestei succinte încercări de iniţiere la înţelegerea operei dela Sf. Gheorghe să stăruim îndelung asu­ pra ,.Cind". Reprezentarea picturală a acestui moment sublim al religiei creştine e diferită. Se ştie ce-a rămas din îndrăzneala 167 [168] unor artişti ca Leonardo da Vinei (la Santa Maria delle Grazie), Michel Angelo şi Theotocopulo: aceşti mari credincioşi au oco­ lit-o, ca şi Raphael păgânul. Rembrandt s'a gândit la "Cină" pe aramă. Celelalte încercări sunt de mâna a doua in veacul picturci. Ne vom opri deci la "Cina" lui Eust. Stoenescu in treacăt, şi numai pentru a da ocol cu privirea chipului Iudei, cu toate că acest al 13-lea apostol şi tâlcul său inscris în Voinţa Durnne­ zească nu este decât o măruntă întâmplare în faptul mare al "Cinei cea de Taină",-piilejul şi dinadinsul acestei taine creşti­ neşti nefiind ştiuta învinuire de trădare aruncată de Mântuitor împotriva unuia "dintre noi". Prilejul şi dinadinsul acestei taine era teribilul act teofagic, marea taină a eucharistiei, afirmarea fiinţei Corpului Divin (reală ori simbolică) în acea azimă, în acel vin. Faptul denunţării trădărei (preştiută de Mântuitor şi, dacă acceptăm teoria predestinaţiunii, utilă şi necesară îm­ plinirii Voiei Tatălui) e un fapt mărunt in "Cina cea de Taină", de care s'au agăţat, din nefericire, toţi pictorii mari şi mărunţi, cu Leonardo da Vinei cu tot, şi cari nu s'au învrednicit să trans­ pue pictural decât acest neînsemnat episod, cel mai puţin adânc, cel mai puţin tainic, şi care nu cuprinde în el nimic din esenţa crestinismului. Pentru destinele mari .ule picturei ar fi fost de aItinteres dacă slujitorii ei s'ar fi încumetat să transpue acea împărtăşire prin actul (real ori simbolic) de teribilă teofagie al incorporării directe a Divinului, .. Nu e de făcut deci vreo vină nici lui Eust. Stoenescu dacă' şi el, Maestrul dela SI. Gheorghe, nu a reţinut din mis­ terul "Cinei Cea de taină" decât faptul Iudei. Iuda -lui Eust: Stoenescu are cel puţin meritul că nu se înrudeşte cu niciunul altul, din iconografiile creştine din Apus ori din Răsărit. Iuda dela Sf. 'Gheorghe nu coboară nici din ma­ rea literatură iscată în jurul acestui 'tnigmatic personagiu (din acel Iscariot al lui Leonida Andreieff de pildăl] şi nici din acea literatură' pe jumătate a noastră :şi, dacă nu consângeană nouă, coreligionară .lui Iuda (căci Iuda a murit reîntors la mozaism); vroim să spunem că, întâmplător Iuda al Maestrului dela Sf. Gheorghe este dintre ai noştri, el fiind pur şi simplu Zelig Şor. Şi numai atât. " * La dreapta intrărei, în pronaos, 'pictorul a aşezat pe ctitorul de hram al bisericei. De această dată nu în acea postură de strajă trează şi mândră, \din latura dreaptă a altarului, ei în­ vingător şi equestru, în şţiuta performanţă hipică a balaurului. E Pintea! In intreaga pictură dela Sf. Gheorghe Maestrul a rămas credincios tipicelor şi \ canoanelor iconografice ale bisericei noastre ortodoxe. Nici un fir, nici o umbră de erezie pictori­ cească nu a turburat apa limpede' a creştinului ortodox care este şi înţelege să rămână Maestrul dela Sf. Gheorghe. 168 -=1, [169] Totuşi hagiografia creştină e aşa de bogată în peripeţii de credinţă a ierarhilor ei, că era lesne de inchipuit, în sfârşit o dată 1 altfel decât străpungând pe cuscrul lui Fafner. Tânărul şi mândru} ostaş ce fu Gheorghe înainte de a deveni Sfânt nu a scăpat el oare din gura acestui Martie din Post o fecioară de împărat, îmblânzind şi aducând balaurul ca pe un mieluşel, le­ gat cu cingătoara împărăteştei fete, la treptele tronului 1 Iată su­ biectul dintâi al unui Sf. Gheorghe fără cal şi nestrivind balau- rul din potrivă." . Un altul ar fi fost pătimirea lui, ordonată de crudul Da­ cian, supărat pe tânărul erou şi ostaş pentru culpeşa subjugare a inimii împărătesei, fapt care scoase din răbdări pe nevredni­ eul soţ şi împărat. Pictorul Stoenescu ar fi putut inova, dar el nu şi-a îngăduit nicio abatere de la închipuirea obştească şi ortodoxă a faptelor creştine şi ierarhilor acestei credinţe,-cu toate că artistului nu îi sunt necunoscute îndrăznelile de aiurea, prin care se încearcă în Apus să se pună în înţeles credinţa noastră, născută acum două mii de ani, cu mintea, cu ideile, simţirea şi reprezentarea frumosului de azi. O-sa va fi ştiind, poate, şi de încercările (şchioape) dela Vesinet, de acelea ale lui Epstein şi von Friesz, cum şi de altele mai ortopedice (ceva nou s'a încercat şi în "Stella Ma­ ris" dela Balele), dar mai ales indrăsneaţa concepţiune a lui Bes­ nard în paraclisul dela Berk, Spre o singură pilduire, vom spune că Besnard aci a înlo­ cuittoată regisarea picturală a "Naşterei Domnului" [iezle, pae, boi, măgari, steaua care a răsărit, cei trei crai, etc.) printr'o scenă de lehuzie, şi atâta tot: o odaie simplă, vădit locuinţa unui muncitor cu mâinile. Pe cearceafurile albe ale unui pat de fier o biată lehuză, abia venită în fire, cată duios spre plodul de o oră, ţinut pe palmele bătătorite ale tatălui, care îl înfăţişează Dom­ nului Iisus Christos ivit în alba odaie, cu crucea în spinare, caşi cum 1-1 ar fi încredinţat spre milostiva şi dumnezeiasca Lui pază ... Simbolica nouă a acestui nou Bethleern e străvezie. Nimic însă în paraclisul dela Berk [de-a'ntregul pictat în această nouă conceptie de decoraţiune basilicală] nefiind potriv­ nic credintei crestineşti catolice, ierarhii Curiei Romane nu s' au împotrivit deloc la sfinţirea acestui paraclis. .. .. Să ne întoarcem privirea spre intrarea bisericii, cu uşa stră­ juită în medalioane de ctitorii sfântului locaş. De-asupră-Ie, şi într'un fel peste capetele ctitorilor, pictorul a aşezat" Adormirea Maicii Domnului". In ciuda ocalei de plumb ce ne-am impus limbei şi cer­ tărei fără preget a condeiului nostru în teama ispitei florilor merilor,-în vorbe mult drămuite, vom zice că Adormirea Maicii Domnului" dela Sf. Gheorghe este un creştet, Este un creştet ecumenic pentru pictura bisericească. 169 [170] Intinsă pe catafalcul îmbrăcat cu negru şi stropit cu semne . de argint, ţeapănă de-a-tot-lungul trupului uşor înfăşurat într'o aibă pânzuială, livid dar încă tainic viu fără îndoială de viaţa vecinică, chipul Maicii Domnului pare cutreerat de valurile vi­ surilor grele, în somnul care totuşi e de moarte... Inclinarea uşoară a capului este zicerea acelui ştiut că obşteşte totul este isprăvit •. , Indărătul Ei, mii de făclii într'o culcare de V, purtând în vârful lor floarea roşiatică a Ilăcărei tremurânde, străjuesc Marea Adormită, pe când pe de-asupră- I, din scoborirea vertiginoa�ă a roşiilor linii uşor oblice, se întrupează într'un aer compact şi aproape tactil Fiul Omului. La dreapta şi la stânga, Pontilii Ierarhi ai sfintei biserici, purtând în mâini dreptele făclii revărsătoare de inflăcărări vii de nestemate pe scumpele odăjdii, intonează Marea Rugă a Morţilor, Maica Domnului e moartă. Irevocabilitatea obştescului sfârşit este de netăgăduit: stricta geometrie a unei linii rupte în dcclinaţiune a uşoară a capului pe care trupul nu-l mai susţine, o înfăţişează. ' Această redare a obştescului sfârşit printr'o calculată eco- nomie de linie e magistrală. Minunea stă însă să se ivească. Ea e în chipul Maicii Domnului, şi se iveşte. Iată-o : Sub privirea răscolitoare de adâncuri, pe chipul Maicii Domnului se iveşte ca o cutrernurare lăuntrică uşoară, abia să l­ tătoare de semne de viaţă, dar care aleargă ca o flacără prelinsă de-alungul trupului ţeapăn şi totuşi tresăltând de inceata bătae de inimă pe care o ghicim încă vie sub giulgiul morţii Fiori de îndoială alarrnează tactilitatea faptului morţii, căci totuşi, sub ochiul închis şi rece, Inmina veciniciei străluceşte; dincolo de firul buzelor subtiri şi arndrţite flutură zâmbetul În­ crederei în vecinicie, şi, sub stinsa Irăgezime a obrajilor, nu zace în maldăre de flori care nu pier îndoiai a morţii? Dar atunci prezenţa neiadoelnică a morţii? Prin ce minune acest scăpătat care se îngână în răsărit, şi acest răsărit care piere în faptul inser ărei ? Pentru ce şi cum această nemaipomenită alternare a vie­ ţii şi a morţii, această îndoială năs cătoare de nădejdi minţite? Maestrul dela Sf. Gheorghe a izbutit aci un st: aniu dia­ log între sens şi coloare, între linie şi cuget, o pătrundere în păr şi răspăr, o îmbinare care nu are răspuns şi pereche în na­ tură decât în orele Iucefetilor sau zorilor de zi. Intârzierea vieţii carţ se desface cu greu de pe chipul Maicii Domnului, incetineala cu care se retrag de pe sfântul .chip indoiala clipelor şi indelungirca lor, e însăşi jugrăveala no­ ţiunei de Timp! Pe de altă parte graba liniilor drepte, iuţeala de propagare 170 [171] a tonurrlor li vide şi irevo cabilitatea care este înscrisă în orice unghiu e ne desminţirea sfârşitului . .. , Şi totuşi. O mare ·întrebare - ca zorile nădejdii din marşul fune­ bru al Souatei op, 24 (Beethoven): �.� . ...... , . - , Şi totuşi. Şi totuşi. E Moartea. E Moartea. * Pictura cunoaşte câte-va realizări de "obsesiuni de reali­ tate". Se pot număra pe degete: Surâsul Gioconciei şi enigma androgină a Sf Ioan, "Madona Sixtină", "Straja de noapte", "lnocenţiu al III-lea" şi, mai aproape de vârsta noastră, acei "Car­ tofori" ai lui Cezanne de-a pildă, căror vădit le tremură cărţile în vârful degetelor. La Dresda iluz iunea devine aproape o realitate, prin jocul perdelelor care îngădue accesul luruine i. Aceeaşi admisiune de lumină progresivă pr in istrângerea perdelelor face să se scoboare de pe pânză În sălile Riiks Museum-ului din Amsterdam rând pe rând: Banning Cocq, Van Ruytenberg, Visschcn şi fetiţa re m­ brandtiană cu cocoşul mort. Iluzia intârz iere i vieţii în trupul totuşi mod al Maicii Pre­ cestei, Maestrul dela Sf. Gheorghe a redat-o cu o economie de retorică mergând până la lipsa ei ! Elementele care compun conceptia "Adormirei"nu se pot disocia. Fiecăreia dintre ele i se poate atribui o valoare de tona­ litate. Tonurile sunt strânse într'o astfel de solidaritate între ele, Încât nicio desmembrare nu ar putea interveni, fără riscul pră­ buşirei totale, totul fiind un întreg care nu este altceva decât o pa!pitare-respiraţia unei strofe divine-, o unduire a sufletului în me rsu-i vertiginos, prin moarte, spre vecinicie. * Opera dela Sf. Gheorghe este un ce pictural, unul şi total, creiând prin întregimea lui un sistem vizual unitar, care se înalţă într' o progresiune logică până la valoarea unui sistem optic pro­ priu pictorului, sieşi şi nouă unic. Elementele acestei optici nu trebuesc căutate într'o hiero­ glifică a ideilor artistului, ci pur şi simplu în meşteşugul său as­ censional, şi înslârşit în "Adormirea Maicii Domnului" magistral, precum şi în dibăcia' sa de a acorda tonurilor de coloare valori transpo zabile celorlalte arte, creiând astfel printr'o sinteză mo­ mentul integral al Frumosului. 171 [172] u l' Astfel, Maestrul dela Sf, Gheorghe se serveşte de colori ca un poet, intrebuinţând după nevoie coloarea tare, tonul viu, nu pentru a-l impune ochiului prin violenţa lui, ci pentru a se servi de el ca de un accent care Înseamnă un timp în respiraţie. Ritmica ea însăşi e servită de largi suprafeţe acoperite uni­ form de o coloare pură, ceea ce formează elementele de volum necesare nevoiei de perspectivă, în căutarea arhitecturală a ideei de compoziţie. Artistul se serveşte foarte îndemânatic de efectele forte­ lui şi de orice îi pune la îndemână pianissimo-ul, ştiind foarte bine că, din opoziţia fericită dintre colori dominante şi colori neutre reiese jocul graţios al forţei şi al frumosului. In pronaos în deosebi, Maestrul dela Sf. Gheorghe se apropie de modulaţiunea muzicală a colorilor. Dimpotrivă, s'ar zice că în naosul propriu zis al bisericei, artistul a fost dominat de preocupări de modelare prin coloare (SI. Gheorghe, SI. Dumitru, Si. Ion Botezătorul, Christos pogorît). In scena "Răstignirei" preocupările simfonice ale pictorului sunt evidente. Tot în sistemul de optică realizat la Sf. Gheorghe se inte­ grează şi Ritmia, care caracterizează opera picturală până a-i impune o cadenţă de respiraţie. Eust. Stoenescu o realizează printr'o îndemânatică întrebuinţare a seărei valorilor de vite­ ză fiinde în arcanele ascunse ale sensaţiilor ultra-retiniene şi care, sumar, s'ar recapitula astfel: roşul fuge în linie dreaptă; albastru se propagă prin valori fizice de emisiune, comparabile "quantae" -lor; ocrele uşor explodente iradiază : verzurile se 'ntind : liliachiul se 'nalţă vaporos; negrul coboară adăncind, etc. Bine înţeles că această scară de valoare a vitezei şi de direc­ ţiune a colorilor nu are decât o valoare> relativă, ca şi faimoasele vocale ale lui Rimbaud, Însă cu o aceeaşi şi comparabilă putere generatoare în pictură. *., Tot în cadrul opticei lui Eust. Stoenescu trebue să insistăm asupra unui fapt, care are o însemnătate covârşitoare în opera dela SL Gheorghe. In marea mirare care se face stăpână pe viaţa şi simţire a celui ce păşeşte pentru întâia dată pragul acestei biserici, un element de seamă este, de sigur, asimetria evidentă a unor per­ sonagii, şi în deosebi persistenta unui microcefalism insistent. Niciunui ochiu atent nu-i va scăpa, la SI. Gheorghe, asi­ metria evidentă a Christuluiecopil din bolta altarului, proporţiile Pantocratorului, ale Christului coborît de pe cruce, al Sfintei Elena, etc. etc. \ Este un fapt: frumuseţea nu poate fi fără o oarecare ciu­ dăţenie. Ciudăţenia, straniul. ne-rnai-văzutul, formează acel dintâi semn care alarmează perceperea estetică. In faptul abaterilor artistului dela Sf. Gheorghe de la le- 172 tJ I t> I [173] gea, temeinică până mai deunăzi a simetriei,-noi vedem un act de integrare prin anticipaţie şi prin tainicul drum al inspiraţiei în noua concepţie şi cercetare a asimetricului, pe care matema­ ticienii, geometrii, fizicienii, chimiştii, etc., într'un cuvânt lumea ştiinţifică, l-a adoptat, şi care e pe cale să dea omenirei cheia vie­ ţii celor ce nu se mişcă, însufle tirea şi un nou sens Cosmosului. Tetraedria carbonului Iui Van t'Hoif se înrudeşte cu de­ tronarea euclidianului. Intreaga renovare spirituală care dă un nume secolului nostru e predorninată de principiile generatoare, şi uluitor de fecunde, ale asimetriei. Dacă această actuală nevoie lăuntrică a geniului s'a elabo­ rat intr'o măsură moderată la Eust. Stoenescu, aceasta este în concordanţă cu mersul sfielnic şi prudent al artistului în lumea din care s'a întors uimit şi către care se uită îndărăt întrebător Eust. Stoenescu nu inovează decât pentru fenomenul ro­ mânesc de cultură spirituală prin pictură; pasul lui are îndrăz­ neală în lăuntrul frontierelor geografice ale spiritului şi neamu­ lui nostru românesc. De o parte trebue pusă însă "Adormi1'ea Maicii Domnu­ lui", care ca operă picturală se integrează în fenomenul univer­ sal al civilizaţiei, formând un semn în marele hieroglif al Fru­ mosului pictural de pretutindeni. Această operă atinge fenomenul ret inian şi para-retinian, care de fapt invălue şi cuprinde misterul pictural. E un adevăr ieftin să mai spunem că opera de artă (acea în directă contingenţă cu misteru] şi minunea) nu se adresează sensaţiei retiniene propriu-zis (aceasta nu este decât un vestibul în sensul etimologic al cuvântului], ci acelor prelungiri ale sensa­ ţiilor retiniene care îşi întind antenele în adâncul sensorial al omului, în care se uneşte tâlcul, vecinicul şi ne sfârşitul. Pictura, acest zis al vietii prin coloare, este o realitate Iiindă şi pre-Iiindă în sineşi. Ea nu este decât o parte din universul descoperit nouă, în care frumosul pictural, arhetipul formelor izvorîte din îmbierea colorilor, ni se revelează, prinde un sens, numai prin antenele nemurirei care ne leagă de Cosmos. Nemurirea zace în noi; nu în ceea ce are fiinţă constitu­ ită ci, poate şi deocamdată, în acea tetraedrie a carbonului din ultima celulă monocelulară, de care nu putem lua ştiinţă pe ca­ lea niciunui sens definit, ci pur şi simplu prin prelungiri le lor. * * * Astfel este faptul sensaţiilor para şi ultra-re tiniene. Ele se adâncesc, în contact cu opera picturală (bogată de destinul ge­ niului de a fi luat atingere cu sensul cosmic al formei şi colea­ rei), până la aceste adâncuri de întâlnire cu fenomenele timpa- 173 [174] ni ce or olfactice, provocând astfel acea fuziune a simţurilor care este perceperea estetică totală, sintetică, a Frumosului. Pentru acest fapt ochiul devine tactil în "Adormirea Mai­ cii Domnului". Nicăeri ca în această mare silabă artistul nu va vorbi. la Sf. Gheorghe mai mult şi mai adânc sufletului prin gra­ iul ochilor. Maestrul dela Sf. Gheorghe s'a apropiat aci de cei doi stâlpi ai veciniciei Cosmosului, între cari pendulează Viaţa şi Moartea, transcriindu-Ie ingânarea pe chipul Fecioarei Adormite, dar neatingând dumnezcescul tâlc. * E timp să luăm popas, şi pentru o mai bună adunare a gândurilor şi simţirilor, ieşi-vom din lăuntrul bisericei şi şezu-vorn pe scaunul de piatră al inchipuitei fântâni cu murmur viu, ce va fi şi ea o rugă lângă acest locaş. Aici, în afară de puterea tainică ce se desface din faptul de artă, din întregul pictural părăsit, mintea şi simţirea îşi vor aşeza numerele lor fatidice în cumpenile întrebărei. Tâlcul operei dela Sf. Gheorghe şi isprava pictorului Eust. Stoenescu sunt de o întindere spirituală mai la! gă decât se bănue. Ea se incăputează în fenomenul de CUltură românească ce s'a iscat, ca tânăr vlăstar din trunchiul civilizaţiei, care este una, dar trebue să spunem: apusană azi. Dar atunci, oare cât cuprinde În lăuntrul ei din specificul românesc opera dela SI. Gheorghe? Fără umbră de 'ndoială, Maestrul dela SI. Gheorghe nu' şi-a însuşit nimic dela înaintaşii Jocalnjci, dar din trecutul pic­ turei româneşti el a prins - zi fericita în viaţa operei sale ­ ceeace în pictura naţională este, dacă imaterial, nepieritor:' elementul evocator. Atâta tot, - dar cât! Pictura dela Sf. Gheorghe se leagă de acea apusană prin­ tr'o înrudire de tehnică şi prin conceptul de artă, prin ono­ rabilitatea meşteşugului şi" în general prin confectiunea persona­ giilor, care nu au nimic "din lumea lui Anton Pann'": în sfârşit prin plina acceptare a acelei metode din Occident-la fel cu maes­ trul G, Enescu în opera sa' de compozitor-, care caracterizee ză arta Iăgaşului scolastic apusan. Nu e potrivit să intocmim aici harta locurilor cu izvoare, la care sufletul însetat al artlsthlui .a poposit şi a întâlnit poate alţi drurneţi ai frumosului. Mulţi din ei - intâlniri de o clipă - sunt neaştepfaţi, şi la cari maestrul dela SI. Gheorghe nu s'a mai gândit vreodată. . In ceea ce priveşte situaţia operei dela Sf. Gheorghe în cadrul general al artei bizantine, în care �e integrează prin ele­ mentele pur formale şi exterioare, se poate spune că ea se apropie, prin îndrăznelile şi ocolire a tipicelor, de ace a fără de 174 [175] pereche "Psaltire Slavă" din MiiIlchen (necunoscută pictorului), care e conside-rată "tot aşa de modernistă ca o operă de Bes­ nard" [Ch, Diehl, Manueld' Art Byzantin]. ln încheere, pictura dela Sf. Gheorghe este o operă care se ridică, nu fără pipăiri şi ezitări, până la nivelul egal de valoare al puterii de creaţiune a operelor de seamă apusene, reuşind să se aşeze, prin "Adormirea Maicii Domnului", printre operele creste ale disciplinei din Apus, fără însă ca în ea să existe acel sâm­ bure de viitor decât pentru românime, şi faptul ei de învăţătură. Căci de cu [ugrăvirca bisericii SI. Gheorghe-Nou din Craiova de către Eustaţiu Stoenescu se deschide, hotărît, un drum nou şi o epocă nouă istoriei picturii religioase româneşti. Iezer blestemat Trece spre lar« şuie şi neaqră laica fantomă, în care se plimbă strigoiul sub cerneri lunare, în noaptea imensă şi sumbră ... Trece spre larg şuie şi nu lasă umbră. Stelele 'şi coboară licuricii la fund, lângă somni şi tipari; şerpi vineti trag bice subţiri printre nuţeri ; fug spaime de plumb, repezi şi mute, pe ape, cu turburări şi cu frig, cum e când vine moartea sub pleoape. Iezer de sidef, de ce-ai înnecat fata pescarului? De ce n'ai dat măcar trupul alb şi tânăr groparului � Părinţii te-au blestemat cu blesteme mari, iar feciorul care-o iubea s'a coborit şi el la tine 'n adâncuri. De-atunci - sunt veacuri --'- în fiecare noapte, ittruit, o caiă pe cea in veci de veci neuitată, pe fata de qenunile tale furată Situ, iezer de sidef, pân 'la câniatul cocoşilor, cu luminişuri încrâncenate sub ţarmec, cu coclauri inţoraie de groază, precum în Brumar de ismele . [vântulu,i, în toate nopţile auzi cum latră căţelul pământului şi 'mcremeneşii ca moartea, când striqoiul lunecă-aqale pe unde, fără clipociri sub lopată şi fără bulootme rotunde. Aşa... Nopţile tale pustiii sunt şi [i-ucr, şi fără de cântec, că oamenii te ocolesc de departe cu cruci şi descâniec. George Aria. 175 [176] 176 Către elier.eqo Domnului C. Ş. Făgeţel. N'am murit, măi frate, n'am murit, ci încă 'Mi mai zâmbeşte luna, alb, cu sâni i sterpi; Infloresc măceşii dorului pe stâncă Şi amirui stele guri lor de şerţ.i, Uite: port pe gene mirul de răchită, Iar în gură aburi cu miros de cuc. Zău, adun din crivini mierlele în chilă Şi le-adorm în smirna ţ+un zelor de nuc. Auzi! .Apa ariei ... Vino, vino frate Să murim în iarbă, ascultând cum trec Ingeri şi mioare .. O, suflete sec, Nu mai ştii să cânti lăcrimări curate / ... Pe trifoiul serii, suie-mi-te, suie Frunte fără aripi, coaie de amurg, 00 să-mi duc toţi mieii sus pe dealul murg Şi-o să-i sugă lunii mustul de gutuie. Să nu plângeţi, gene; am iubit ° fată Cum iubesc copiii iernile'n ZăPfZ1 ; Creşie'n unde limpezi, - zână minunată, ­ Şi se pierde'n linişti, şi nu 110(i s'n vezi. Auzi! Apa Orlei.: Vino, vino frate, Să murim în iarbă, ascultând cum trec Blândele mioare, umbrele azurate, Albele ursite din bu.narul sec. Nu-s străin de fluier, ci vecin cu cerul. Undeva, în suţlet, cresc ciresi :5i dusi, Cad copii din mine, zrJU/I în cucurus.i, Că-i doboară, _ qhiauoli, - mama cu [urcerul. Stupii de lumină \miau lot strâns sub frunte Faguri mari de ceară, miere pentru vis. Doamne svârle-mi cheia cerului închis, Să mai sui un frate, sus, pe stânci cărunte! Constantin Goga. [177] Crăciun trist. A. venit o iarnă aspră, grea, cu carul de griji după ea ... A început să geruiască pe 'nopiat şi azi dimirlea'ă, câmâ m'am sculat, n' am găsit la fereşti iarna albă şi bună din cărţile Ctt poveşti ca'n vremea copilăriei' - iarna domoală ca o străbu'Y/ă, cu fulgi proaspeţi şi moi, cu obrajii bujori şi genunchii goi şi cu zurgalăii bucuriei. Copacii se sbat desnădă7duiţi, fulgii alearqă biccuii), iar cerul priveşte rlepăsător şi cenuşiu sbuciumul lor alb şi viu... . Nu mai sunt lumini şi belşug, Oamenii, gr'ăbiţi, parcă fug de ei ... de viaţă ... de amintiri." ca nişte năluciri .. Ce vremuri erau, de mult! Parcă şi-acum le văd şi le-ascu li : cu colinde şi colaci, cu clopoţei aurii la sănii ... Pe la case, abur cald de cozonaci. Pe străzi Irozi şi capre, buhai şi câte diMnii şi plozi mici - cât un ghem ­ ce plecau spre Betleem cu stele prea grele pentru ei ... Unde a apus steaua Betleemului bucuriei � Unde s'au dus iernile albe ale copilăriei r, .. 177 [178] 178 Copilul demult ... a murit. Viaţa l'a 1"ăsti,qnit pe ale Golgotei culmi ... Iuda s'a spânzurat între ulmi .. Omul, prin sine s'a purifîcat şi a înviat ... Luminile Se Vor aprinde iară ca odinioară ... Copiii vor porni să vestească minunea la norod, fără să bănuiască cum ._- din umbră îi pândeşte, pe fiecare, Irod ... , DOina Bucur. Cântec de pandur Mă 'nfirip cu zorile şi mă adun, cu fluerul mier'lei mă, 'mpletesc, drept mi-e ,qândul şi aspru ca aspru qorun, şi de-atâta codru chiotesc. Ca potecile mă răspândesc, ca lumina mă topesc, ca P0'loanele mă dă1'uiesc drumului, dorului, câmpului. Sân: vânjos ca trunchiul ulmului, şi mi se rup strejile năvodului inimii de dârzenia sUfletului. Sânt eu, şi par' c'aş vrea sa tiu ceardac în vif, talpă 'n pământ şi prisp« în vânt, \ pom în grădini \ cu bucurii 'n Sântă-MdrU, ori fag în culme, trunchiul să-mi curme ieder'i de ,qând, iele jucânâ noaptea cântând. [179] Ion Mara. Cu. şipotu; serii zăbovesc, cu Miază..:no!tpte mă 'nsoiesc, şi de-atâta beenă hăulesc, Mă pierd în lan, îriu8i de han, pe drurn de plopi, umbra-ii inqropi. Dreaua sufletului mi o "nconuoaie urerile, şi mi-o ascut, ca. spre toamnă serile, ochi mi sânt sclipăt de iaiagan, cum ţi-astâmperi setea doar la han! Intoarcere Memoriei lui N. Mileu. Ce grea e tăcerea şi-adâncă Pe drumul brăzdat de inţrânqeri, Pe drumul Cf, inimă, încă Şi-acum te mai face să sângM'i Lăsat-ai un strop doar, acasă, In lu,tul din care ie-airu.pt Si'n urmă- ti o ietlere deasă Crescu, zi de Zi, ne'iiireru.pt ... Căzu pe un mugur din qtastră O lacrimă când am plecat, Şi'n loc, azi, de-o ţloare 'n fereastră, Mă 'ntâmpina-un tuier uscat, Aurel Chtrescu Ne 5 fârşire. Am înserat cu gându'n cale Şi m'am desprins de mine iar, Să trec prin spIJ,ţii sideraie Ca, reci reflexe de cleştar'. Ptaiisui pe ra zele de lună Privesc în noapte spre pamânt ; O umbră doar se incu muu: In ruqă, lângă un mormânt. Sunt eu. pierdut de mult în zare, Cu suţlei lin călăuzit Spre-albastrul nesfârşit de mare Cu calm adânc de infinit. Mihail Şt. Cioroiu. 179 [180] M. L. M. L. 1. C. SUFLETE 19 ...... iordache Costăchioiu {în haine negre de lustrină, Pe jite tc a-i aibă se vede lanţul de aur la ceasornic. Poartă favoriţi mari, cărunte): Imi daţi voie, Domnule Maior? Maiorul Lupea : Poftim, mă rog. Dar de când pe aici, nene Ior­ dache? Numai de aseară. Ce mai e prin Bucureşti? Zăduf mare. Nu mai era de trăit. Tocmai de asta îmi zise MarghioJiţa să plecăm de acolo, că zăpuşala aceea ne va duce pe amândoi la Bellu Ai destule parale, zice Dumneaei, şi de lucru mai nimic. Hai la Câmpulung, zice, şi hai am zis şi eu. E drept că pri­ misem o convocare la Consiliul Comunal, dar nu se face gaură în cer dacă voi lipsi şi eu odată dela con- siliu. Aşa e? Desigur. Dar pe Coana Marghioliţa nu o văzui. E la hotel. Scoate calabalâcul din cufere, deretecă, fiindcă îi place să vadă toate lucrurile la locul lor. Femee harnică, Domnule Maior! Aşa o fi j dar tot nu pricep cum ai putut Dumneata, nene Iordache, să-ţi iei de nevastă o muiere aşa de­ urâtă şi cu cincisprezece ani mai mare ca Dumneata. Păi nu ştii? , De unde vrei să ştiu? Apoi să-ţi spun şi Dumitale, Tocmai mă luase tovarăş în prăvălie răposatul Panaiot Toptangiul, la care am fost calfă, şi m'am dus şi eu la balul Concordiei. Acolo am văzut o fată tânără şi frumoasă, care tare mi-a plăcut, şi arn jucat toată seara numai cu ea. Dacă am aflat că-i fata lui Matache Bogasieru din Podul Beilic, cum îi zicea pe atunci la Calea Şerban Vodă. m'am şi înfăţişat a doua zi negustornlui.r+că-I cunoş­ team dela cafeneaua lui Simon, unde jucam table pe două parale Iinia-, şi am cerut-o de nevastă, Bine, zice Kir Panaiot, dar e,p am două fete. Pe care o vrei: pe a mare ori pe al mică? Iar eu, fără să mă gândesc mult, am socotit că Smărăndiţa e fata lui cea mai mare, şi am zis aşa: Bine, zice Kir Panaiot : atunci s'o chem. Şi când ce să vezi? Intră pe uşe Marghio­ liţa, aşa lungă şi urâtă cum o ştii. Uite Marghiolită, Dumnealui te cere j tu ce zici? o întreabă Kir Panaioti. 1. C. M. L. 1. C. 1. C. M. L. 1. C. In 19 ... în grădina publică din Cămpulung. Pe o bancă stă Maiorul Lu­ p ea. Poartă mustăţi groase roşcovane, este Îmbrăcat în haine de 'dril, cu pă­ părie tare de paie şi cu monoclu la ochi. ·1 [181] M. L. 1. C. M.L. 1. C. M.L. 1. C. M. L. 1. C. M. L. 1. C. Eu înlemnisem, şi când o văzui că i se umple o de lacrămi de bucurie şi îmi întinde mâna, n'am r, zis nimic Am tăcut, că mi-a fost milă de ea n'am vrut să-i tai inima. De atunci sunt treizeci şi cin: de ani; m'am învăţat cu ea, că e harnică şi ţine 1. mine nevoe mare. Asta cred, dar tot nu pricep. Ai pricepe, dacă ai fi văzut ce bucurie a iost pe ea când i-a spus ta-său că i-a venit peţitor pentru dânsa. Şi nu i-ai spus niciodată cum a fost treaba? Dar de unde! Aşi fi mâhnit-o. Destul de amărâtă a fost când a aflat, nu ştiu de unde. De atunci nici n'a mai vrut să vadă pe soru-sa. Dar Dumneata? Nici eu, ca să n'o supăr pe Marghioliţa. Pe biata Smă­ răndiţa a luat-o un bătut de Dumnezeu de comisar, care i-a jucat în cărţi tot ce moşteni se dela Kir Pa­ naiot. Acum o mai ajut eu. Vasăzică, acum o vezi nene Iordache? De văzut n'o văd; mi-e frică să nu afle Marghioliţa j dar îi trimit în fiecare lună câte ceva, printr'o nepoată a lor. Bravo nene Iordache, nu te-aş fi crezut aşa cavaler! Dar ce crezi Dumneata! Imi pare rău! Pe altă bancă din acelaş parc, o damă brună îmbrăcată într'un costum tailleurde pichet alb şi alta blondă în rochie havaiie, lorgnetează o bătrână, ce trecuse prin faţa lor, rezernându-se de un baston de abanos cu mâner de argint. Blonda Bruna Blonda Bruna Blonda Bruna Blonda Bruna Blonda Bruna Blonda Bruna Blonda Bruma Şi cine zici că este asta? Cati Figiopol. Şi de unde e? Din Oltenia. Trebue să fi fost frumoasă, în vremea ei. Se vede şi acum că a fost. Pe cine a ţinut? Pe nimeni. Este Domnişoara Figiopol. Ce spui soro? De câţi ani o fi, maică? De peste şaptezeci. A fost prietina cea mai bună. a bunicei mele. Frumoasă se vede că a fost! După cum se poartă, nici săracă nu e ; de ce nu s'o fi măritat oare? Ori o fi moştenit la bătrâneţe vreo rudă mai depărtată? Şi-a moştenit părinţii. Are vreo mie de pogoane, luncă de Olt în Romanaţi, Atunci ? Când era fată tânără, părinţii ei stau la Craiova şi în 181 [182] Blonda Bruna 182 zi/ele lui Cuza a venit acolo ca preşedinte la Curtea de' Apel Petrişor Vorovescu. La toate balurile dintr'un carnaval, Vorovescu a jucat mai numai cu ea, şi stau de vorbă amândoi ceasuri într e gr. Toţi vedeau. Ea era convinsă că are să o şi ceară la ta-său. Când colo, în Păresimi Vorovescu a fost înaintat consilier la Ca­ saţie şi s'a mutat la Bucureşti L-a tot aşteptat, că se vede că-i spusese vorbe dulci, încât ea nu se mai gândea decât la el, şi era sigură că are să se întoarcă să se 10godească împreună; dar într' o bună dimineaţă din gazete a aflat că. Vorovescu s'a prăpădit dintr'o răceală. L-a jelit nebuneşte. Doi" ani de zile i-a pur­ tat doliu ca de văduvă, şi de atunci numai în haine închise se îmbracă. După ce i-au murit părinţii, a vân­ dut casele dela Craiova şi s'a retras la o moşie, de unde DU a mai ieşit decât acum în urmă, de vreo câţiva ani. Vara, de vine aici să facă inhalaţii la Băile Kret­ zulcscu, din pricina astrnului care o sileşte să ierneze la Corfu. In odăile conacului dela moşia sa, a pus câte un portret de ale lui Vorovescu, şi tot portretul lui îl poartă în broşa cu diamante deja gât. Săraca! Dece n'o fi luând-o Dumnezeu? Asta se întreabă şi ea. M. Theodorfan-Carada, Vedenie aIbă Nu stiu dar, 'par'că, iarna asta e mai rece ca oricând şi e târziu .. şi e târziu ... Trag storuri grele peste gând şi-mi port privirile spre golful o lb de ghio tă în care epinteeând tristeţea ca o ceaţă a poposit un brie liliachiu- . Şi nu ştiu dar prin ceaţa asta deasă găsesc plutind si'm{irea ta ca o mireasă impodobiiă alb ... \ şi 'ncremen it mă regăsesc târziu privind la qolţ u 1 alb în care-a poposit un brie liliachiu ... Liviu Mar. [183] Note pe marginea cărţilor Ion Aluion Roman de Mircea Streinul. Ed. "Mitrop. Sîlve str u", Cernăuţi, 1939. In omul normal şi evoluat-în care lestul instinctelor pri­ mare s'a depus la fund, spre a lăsa dumnezeeştile simţimânte de omenie şi dreptate să se ridice la suprafaţa sufletului, - mila activă pentru suferinţa altuia şi combativitate a în sprijinul drep­ tăţii indică precis valoarea de factor uman şi social a unui ins. E drept că primul din aceste sentimente, esenţial creştin, a fost socotit ca o slăbiciune, aproape ca o infirmitate, în cutare epocă de anarhie sufletească, atunci când par' că într'adevăr era "homo hornini lupus", tot aşa cum cel de al doilea-cu nobila-i expresie: protestarea+-a fost botezat pe astfel de vremuri "spirit de revoltă" şi gâtuit în formele cele mai elegant legale. Criticul literar obiectiv şi luminat-ca şi istoricul şi filoso­ ful deopotrivă grijulivi pentru etic ca şi pentru estetic-are da­ toria de a căuta să pună ordine în dezordinea intelectuală şi morală a scrisului 'unei epoci, atrăgând atenţia binevoitoare a publicului asupra unei opere de valoare dar şi punându-I în pază împotriva unei literaturi pernicioase, cu atât mai mult cu cât aceasta ar fi prezentată într'o atracţioasă aparenţă şi semnată de nume având curs stabilizat pe piaţa cărţii noastre. Numeroşi sunt din fericire acei ce îndeplinesc conştiintios, nobila funcţiune de critic, începând cu d�l prof. N. Iorga. Dar dacă se dă alarma la apariţia unor lucrări ce păcătuesc, total sau în parte, contra Frumosului- şi acesta nu poate fi con­ siderat separat de elementul decenţei-, se ignorează în chip firesc (criticul nu-şi poate procura toate cărţile ce apar in spe­ cialitatea sa) şi câte una care ar merita cu totul altă soartă. Este cazul cu romanul lan Aluion, asupra căruia nu ştiu dacă se va fi orit cineva din ioiletoniştii noştri critici. PIăcuta surprindere de a fi găsit în paginile acestui volum povestirea unei dramatice intâmplări, scrisă fără retoricism, însă adânc cu­ tremurătoare de suflet, ne răsplăteşte de osteneala cititului atâtor tipărituri pe care curiozitatea spiritului, o veche deprin­ dere şi sentmentul îndatoririi profesionale ţi le aduce subt ochi; de multe ori cu pagubă. Romanul d-Iui Mircea Streinul se învârteşte în jurul iaşu­ lui asasinat al unui copilandru, asasinat pe care o brută sadică il camuflează în judecată cu forme legale. urmată de execuţia capitală a victimei absolut inocente. Acţiunea, de un tragism sguduitor, se desfăşoară în cursul a câtorva ore, având drept scenă un sat din Bucovina pe vremea călăului Colonel Fischer (1914-1918), şi în chip de cor antic, dar mut şi inert, ţărănimea română terorizată de autorităţile austro-evreeşti. Omul blazat, ale cărui resorturi cu posibilităţi de a se in- 183 [184] digna s'au redus la zero din prrcma lumeştiJor nedreptăţi de fiecare zi, pe care el se vede neputincios de a le îndrepta, or măcar de a le opri în loc crunta desfăşurare, - să citească pe Ion Aluion. Personagiul principal şi activ, bestia de ucigaş Dreher, wachtmeisterul de jandarmi al pajurei austriace şi învăţăcel al trist faimosului colonel gâde mai sus pomenit, e jugrăvit în chip maestru de autor, ca o forţă primitivă a răului deslănţuit şi care se mişcă după ascunsele legi ale bestialităţii, într'o atmos­ feră de halucinantă, Acest monstru uman este, poate, în fond un nebun care luptă să păstreze aparenţa unui om în toate min­ ţile, şi care, având în mână autoritatea fără mărginire, uzează de ea după normele şi logica dementului. Honig jandarmul e de asemenea o figură interesantă în evoluţia sa, de la bruta în serie, unealtă fără minte şi suflet a tăvălugului care e războiul, până 'n ceasul în care mijeşte în el lumina zărilor omeniei, a sfintei mile chemată, în inima lui de excesul câinoşeniei superiorului său. Eroul pasiv al romanului, copilul de cincisprezece ani al ţărancei ce-şi aşteaptă în zadar bărbatul, catană â Impăratului, -Ion Aluion e înfăţişat, de la arestarea sa încolo, ca şi cum ar fi scos dintr'o mapă cu desenurile lui Goya, în care naturalismul puternic brutal uneori prin realitatea scenei trăite, e temperat de o delicată creionare, cu alunecări îndemânatice peste lucruri fireşti dar urâte ce se pomenesc ca în treacăt şi fără a se stărui asupră-le, Voi adăoga că, deşi. preocuparea deosebită a formei de exprimare pare a fi absentă în aceste pagini, găsirile de expre­ sie fericită, poetică uneori (vezi în primele rânduri ale volumului bunioară: aerul tremură în depărtări ca ibO apă stârnită cu nuiaua", sau: "p()rumbiştile uscate foşneau ca hârtia", or : "gângăniile roşcate sau verzui, cu pulbere brumoasă de azur pe ele, pipăiau prudent sgrunţurile de lut şi-şi osteneau picioruşele, de aţă, ca să ocolească" etc. etc.) sunt frecvente în cuprinsul povestirii. Consemnăm că, într'o notă finală, autorul spune că subiec­ tul romanului său nu e imaginat, că' faptele s'au petrecut, ri­ guros exact, la Cuciurul-Mare din Bucovina, că monstrul asasin se chiamă pe numele său adevărat Iohann Drescher, trăind şi azi, pare-se, în Brăila, unde va fi fiind, ca şi maestrul său Colo­ nelul călău Fischer, pensionar al statului român. �pigrame de M. Ar. Dan. Tip. "Cartea Românească", Timişoara, 1939. Cochetul volumaş cu coperta aurie aduce cu o cutie cu bomboane. Bomboane nu dela cofetar Însă, ci de cele cu sur­ prize : în loc de cremă sunt umplute cu ardeiu. De altfel, de n'ar fj aşa, nu ar mai fi epigrarne, ci simple cofeturi, 184 I "i l ) I "i , I 1 '? I l! [185] Prima pagină după copertă prezintă portretul autorului în­ tr'o atitudine de sfidare, cu un picior pe un gros volum-fireşte, de epigrame-, cu o mână 'n şold şi cu cealaltă apăsând victo­ rios vârful floretei pe aceiaşi carte. Privirea e potrivită atitudinei, iar trabucul Iumegând pare a grăi adversarului închipuit: Uite­ aşa, scrum şi fum fac din tine J Din cele 74 de catrene-nu - toate de aceeaşi valoare, se 'nţelcge-e-sunt destule care vor ingroşa antologia epigramei ro­ mâneşti. Reproducem şi noi bunioară aceste două epitafuri: Pe mormântul unei soţii, con­ sortele nernângăiat : Biata mea Sofie! Ea mi-a fost soţie ... Dumnezeu s'o ţie, Să nu mai revie! şi două dintre epigrarne : Unui confrate ce mi-a tri­ mis volumul său pe când eram în sanatoriu: Volumul tău-ce'l crezi sublim­ Nu l-am citit. Sânt la regim. Respect regimul, ce să-ţi fac 1 ... N'am voe să mănânc spanac. La groapa unui poet care nu a publicat niciun volum: Versurile sale EI le-a luat cu sine .. Rău să nu vă pară: A făcut un bine! Unui poet care a încasat mai anii trecuţi Premiul Naţional: Experienţă i-au dat anii j A ştiut ce-i de făcut: Ca să nu mănânce banii, Mircea, practic, i-a băut. . Alături de d-nii 1. Popescu-Polyclet şi Al. Calotescu-Neicu (vai! numai de nu s'ar supăra amândoi pe mine, fiindcă îi pun aci unul lângă altul, aşa cum sunt aşezaţi în preţuirea mea), d-I M. Ar. Dan reprezintă strălucit genul pe care l-a ilustrat regretatul Cincinat Pavelescu, Finister Poeme de Aurel Chir eseu. Ed. Fundaţiei p, literatură şi artă "Regele Carol II", Bucureşti, 1939. Cu înduioşată simţire înscriem aceste rânduri pentru dis­ tinsul poet, recent încoronat cu premiul Scriitorilor tineri, ale cărui prime inmuguriri de talent au fost încurajate şi ocrotite, încă pe vremea şcolăriei sale, de "Arhivele Olteniei". Dacă prin imagismul lor-procedeu simbolist, consistând în a substitui re prezentării precise o imagine estompată, cores­ pondentă şi transpozabilă, iar nu arbitrară - cele 22 de poeme ale cărticelei cu copertile verzui se înscriu în poezia nouă ro­ mânească, ele se disting victorios din gloată prin faptul că fie­ care exprimă idei şi sentimente, precum şi o linie arhitecturală netă. Această mică minune cu atât mai greu de înfăptuit, cu 185 - [186] 1 7 cât năierul nostru-dispreţuind anecdota facilă şi tabloul de na­ tură moartă-navighează aproape exclusiv pe oceanul ideaţiuni­ lor, al abstractului. O asemenea poezie, pur intelectuală, ar risca să încremenească statuar, dar rece, dacă n'ar fi încălzită de o puternică emoţie interioară, totdeauna prezentă şi comu­ nicativă. Am vrea să reproducem una, două, douăzeci din aceste subtile meşteşugiri, deopotrivă de grele în conţinut şi aieriene în formă. Voi da una din cele mai scurte : Peste anii te/eri şi plini. Alearqă, vie, inima de jar. Ceasul de cremene 'şi p reţace în lumini V âl/orile jtdgerate 'n amnar. C. D. Fortunescu, STIH TANĂR Vre-un ţulqer aprins la 'ntâmplare De-aveţi" atunci ireceii-l, viu, Voi, ani de bronz şi de so�re, Prin stihurile pe care le scriu. \ Trecerea fiecarui vis Mi te răsuceşte ''11, sânge ca pe-o cheie, De-mi aţlu. lot cerul deschis Inspre grădinile de curcubeie. Undeva, iulnice inalte adună Codrii de uoinici prin văi; Sufletul meu, aci, răsună, Tinereţe, de clopoţeii tăi, Dacă adesea premierea. acordată de Fundaţia pentru lite- ratură şi Artă cutăruia dintre tinerii scriitori a pricinuit nedu- � m(:rire din partea marelui public şi protestări ale critice! mai de dreapta, se poate spune că de astă. dată (lucrul s'a mai În- I tâmplat de câteva ori l) comitetul de premiere a avut mână fe- ricită în alegere, distingând volumul de debut: Finister, al tână- ralui scriitor Aurel Chirescu, '" , ce urmează a fi atinse prin mijloace pe care nu e loc&t a le expune aci. Conducerea Tinutului Olt a fost incredintată următoarelor persoane, conform o ordinelor de numire respective: Preşedinte al Ţinutului : d-I Rezident Regal Dinu Simian; Director regional: d-I C. Şaban-Făgetel ; Inspector general: D. Tomescu. Pe judeţe au fost numiţi d-nii : Ştefan Bălceşti director şi prof. G. Tomescu inspector la jud. Dolj; Miron Constantinescu director şi C. Iscru­ lescu inspector la Garj :D. Papa do pol director şi G. Boiban in­ spector la Mehedinti; Hemus Scarlat director şi St, Mardaloiescu inspector la Hornauati : Iosif Andreescu director şi P. Apolzan inspector la Vâlcea; Toma Vasilescu director şi Diacon Gh. Ma­ rinescu inspector la jud. Olt. La 14 Aprilie s'a ţin'pt prima şedinţă a Statului Regional al Serviciului Social din O!ţeoia, În prezenţa d-lui Rezident Re­ gal Simian, care a fost tnvestit atunci cu calitatea de Preşedinte al Regionalei, în locul d-Iui C. 1. Năvărlie, trecut Vice-preşedinte al Institutului de Cercetări Sociale al acestui tinut. D-I Ion Donat, colaboratorul acestei publicaţii, a fost numit Secretar General al Serviciului Social din Tinutul Olt. 190 [191] Una din manifestările de seamă şi pentru orrcine vizibile dela Craiova ale regescului aşezămănt cultural este revista Votm, foaie buletin al său, scoasă sub patronajul d-lui Rezident Regal, sub conducerea d-lor C. Şaban·Făgeţel şi D. Tomescu, cu îngri­ jirea secretarului său de redacţie Ion Donat. * )< * Instalarea noului Rezident Regal, d-I Dinu Simian, a avut loc, cu solemnitatea de rigoare, în ZIUa de Vineri 10 Februarie, în Palatul Prefecturii. Cuvântarea ce d-sa a rostit cu acest pri­ lej, cuvântare lipsită de retorică, dar facilă în debit, limpede, concisă, solidă prin osatura ce i-o da logica cugetării şi argumen­ tarea convingătoare, precum şi însufleţirea reţinută ca un vârtos pumn strâns, - toate aceste mijloace ce par a-i fi naturale, unite cu o privire care slredelitoare alunecă, dar nu se opreşte, asu­ pra celor din faţă, şi cu o rostire par'că obişnuită a poruncă,-au făcut impresie. Şi cum d-I Dina Simian este şi d-sa Oltean, ne credem îndreptăţiţi a pune frumoase nădejdi întru conducerea ţinutului nostru, caşi în grija d-sale pentru cele culturale. * Un local de. teatru în Craiova va să devină de astă dată o realitate, graţie initiativei d-Iui Rezident Regal al Ţinutului, care, prin decizia d-sale nr. 200, din 18 A prilie, a hotărît să ia măsuri pentru construirea unui Palat al Teatrului Naţional în oraşul său de reşedinţă. Intru acest scop a instituit o comisiune compusă din Pri­ marul Municipiului ca Preşedinte şi din d-nii C. Şaban-Făgeţel, 1. B. Georgescu, C. D. Fortunescu, D. Tomescu şi Remus Co­ măneanu ca membri, cari "vor face toate lucrările pregătitoare ;:-Ană la scoaterea în licitaţie publică, pentru angajarea construi­ rei unui local propriu al Teatrului Naţional în Craiova". Locul pf') care acesta uruează a fi ridicat este acel al halelor din Piata Nouă, din actuala str. Cuza Vodă, alături de Palatul Justiţiei. * .. * Monumentul lui Cuza, a cărui poveste ne face să ne amin­ tim epopeea eroico-comică a lui Boileau, după ce în sfârşit a fost scos din întunerecul pivniţei în care sfoegise două decenii şi mai bine, pentru a i se găsi un Iocşor înghesuit ca vai de lume, stă de doi ani şi mai bine, ca un copil lipsit de slănta taină a botezului, îo aşteptarea unei publice inaugurări. Pânza ce-l aco­ perea, în vederea uoei eventuale desveliri festive, a putrezit de mult, iar vântul a facut aci oficin de înaltă autoritate, smulgând-o din şubredele-i sfori. Craiovenii au si uitat de povestea aceasta. Dar autorităţile oraşului nostru ? ... Ne facem datoria de a le-o reaminti a doua oară în acest răboj al culturii. , 191 [192] Dela Oltenii din afara Olteniei. George Fotino, distins jurist şi cunoscător al istoriei noas­ tre, autorul valoroasei lucrări "Contribution ă l'etude de l'ancien droit coutumier roumain", capitol din Istoria proprietăţii în Evul Mediu (Paris. Libr. Duchemin, 1926), a fost numit profesor la Fa­ cultatea de Drept din Bucureşti. Lecţiunea sa inauguraJă, cu su­ biectul "Ce este vechiul Drept Românesc", a avut loc la 14 De­ cembrie trecut. Raul Călinescu, doctor în ştiinţe, vechiu preparator şef de lucrări al Laboratorului de zoologie de pe lângă Facultatea de Stiinţe din Capitală, şi-a deşchis cursul său de Biogeografie, în calitate de profesor docent al Universităţii, pe ziua de 17 Martie din acest an. Pictorul Mircea Olarian, tot un craiovean, a dat publi­ cului bucureştean o nouă dovadă a talentului său prin Expoziţia sa din urmă dela Ateneul Roman, semnalată de critică pentru calităţile sale de culoare, unite cu solida osatură a desenului corect şi ferm. * Pictorul Eustaţlu Gr, Stoenescu a fost distins, alături de maestrul D. Pătraşcu şi de Iser, cu marele premiu (Grand Prix) pentru pictură, de către juriul respectiv al Expoziţiei Internaţio­ nale din Paris, care a avut loc în 1937. Hecompensele-consis­ tând în câte trei mari premii pentru pictură, tot atâtea pentru sculptură şi două pentru specialităţile marmurărie, ceramică, şi mozaic, apoi în diplome de onoare, mâdalii de aur şi medalii de argint pentru pictură şi. sculptură - au fost distribuite de d-I prof. Gusti în ziua de 25 Ianuarie 1939, în localul Fundaţiei Re­ gele Carol 1. * " Sculptorul Constantin Brâncuşi, a cărui operă plăsmuită la Paris este foarte puţin cunoscută în ţara sa de naştere, dar mult preţuită peste hotare, şi mai cu seamă în America, a înzes­ trat capitala judetului săli cu două monumente: "Coloana Recu­ nostintii' şi "Portalul Păcii". Cel d'intâi, făurit în metal, cu as­ pectul unui gros stâlp înfipt în pământ, având profilul unui şirag de nodosităţi, se taie pe car la capătul din afara oraşului a Că­ iei Eroilor; cel de al dOlle" de piatră, cu înfăţişare de masivi­ tate eiclopeică, este fixat la celălalt cap al acestui drum triumfal, la una din intrările frumosului parc al Tărgu-Jiului. Sfinţirea acestor monumente s'a făcut la 27 Octombrie trecut, sub pa­ tronagiuI "Ligei Femeilor din Gorj", societate prezidată de dona Aretia Gh. Tătărescu, şi în prezenta artistului Brâncuşi şi a tu- tulor autorităţilor ţinutului. > Fortunato. 192 [193] t Caton Theodorian Incă unul din scriitorii mai de seamă ai generaţiei mele _ Oltean care a onorat cinul scriitoricesc prin opera-i literară ca şi prin osteneala ce şi-a dat ca să organizeze pe muncitorii condeiului,-a trecut la cele veşnice, în ziua de 8 Ianuarie trecut. Caton Theodorian a fost al doilea fiu al lui Ion Theodorian, funcţionar administrativ superior, ziarist" şi om politic, şi al Em­ mei Theodorian, sora lui Eugeniu Carada. S'a născut în Craiova, la 14 Maiu 1871, fiind înscris la Primărie cu numele de Caton; la biserica Sfântului Spiridon, unde a fost botezat de Preotul Vanghelie, naşă-sa, oocoana Anica Georoceanca, a ţinut să-i adaoge şi "numele creştinesc" de Ştefan. Clasele primare şi le-a făcut la şcoala Obedeanu, primele trei clase secundare la vechiul Co­ legiu craiovean, după care a intrat în Şcoala Militară din loca­ litate, pe care a părăsit-o apoi în '1888, când se cuibărise în el demonul gazetăriei. Ziarul săptămânal .,Nepărtinirea", din care au apărut câteva numere în primăvara anului 1889, e rodul aces­ tui prim contact nemijlocit al tânărului nostru cu presa. Spre a-l putea abate către alte zări, dona Theodorian îl trimite la Paris, unde Caton rămâne aproape un an, vreme în care gustul său pentru literatură şi artă se statorniceşte. Inapoiat în ţară, publică primu-l volum: nişte nuvele ne debutant, intitulate Pe tale (Tip. 193 [194] David Benvenisti, Craiova, 1891), după care îşi încearcă serios • norocul în viaţa gazetărească a Capitalei, Iăurindu-şi în acelaş timp arrnele-i literare. A fost ispitit şi de muză în anii adoles­ centei, cum se vede din poezia: Poet ce i-am aflat publicată În "Convorbiri Literare", (an. 1892, XX VI, 607) ŞI altele câteva ti­ părite în "Literatorul" lui Macedonsehi, precum şi în "Revista Literară" a lui Th. M. Stoenescu, la care publică ŞI câteva schiţe şi nuvele, ca şi în "Duminica" a lui Iuliu C. Săvescu, Prin 1895 se . înapoiază la Craiova, unde redactează ziarele: "Presa", "Oltenia" şi cală va vreme" Voinţa Craiovei", organul partidului liberal din localitate. Intră apoi în funcţii administrative, ca şet al Politiei în Calafat si 1<1 Hămuicul- Valcii. In acest din urmă oraş scoate, ca direct�r pulitic, foaia să ptărnănală a partidului liberal: "Râmnicul", în 1906. A fost şi subprefect prin judeţele Dobrogii, la Babadag, Sulina şi Măcin. In vremea răscoalelor ţă­ rănaşti din 1907 aflăm pe Caton Theodorian Director al Prefec­ turii de Vâlcea şi girant al acestei Prefecturi, în urma dimisiei lui Crăsnaru până la numirea lui Slăvescu, dupa care valurile vieţii îl poartă ... Inspector Agricol. In vremea aceasta activitatea sa literară nu încetează, numele său găsindu-se în ziare şi reviste ca "Arhiva" dela laşi şi "Romftnul literal" al lui Caion (C. AI Ionescu) din Bucureşti. Mai târziu este numit (i'n 1926) într'o s'ujbă compatibilă cu înclinările şi ocupaţiile sale de predilecţie, anume ca Inspector general în Ministerul Artelor, post ce ocupă pană la pensionarea sa, Caton Theodorian intră în literatură cu al doilea al său volum de nuvele: Prima durere (1906), căruia îi urmează: Sângele Solooenilor, roman (1908), povesti r ile din: Calea Sufle­ tului (1909), La masa Calicului (/911), Povestea unei odăi' (1914) şi piesa care îi desăvârşeşte r:::p\l.tatia literară: comedia Bujoreştii (1915). Din acelaş an datează şi ultimu-l volum de schiţe: Cum plânge Zinica. Pentru teatru, în afară de câteva traduceri, scriitorul nos­ tru a mai dat piesa într'un act: Ziua cert din urmă (1913), piesa în 3 acte: Comedia inimii (19'19), comedia în 3 acte: Ne­ vestele d imnului PleşlJ, (1\:121), Stăpâna, dramă în 3 acte (1923), Mâna care vindecă, drimoletă într'un act (19�5), Greşala lui Ilurnnezeu, piesă în 3 acte (l927) şi Iucării «ţ ărâmate, comedie în 3 acte (1931). Dintre aceste lucrări dramatice ,Bujoreştii" a fost înscrisă în repertoriul Teatrului Naţional din Bucureşti, ju­ cată în minunată distribuţie în toată ţara, apoi şi tradusă în italie- neşte (ed. Carabba, La nciano). . In timpul marelui războiu Caton Theodorian, din 1917 până în 1919, ca şi Cincinat Pavelescu, a căutat să fie de folos patriei sale în străinătate, conducând Ia Iegntia noastră din Paris hiu­ roul de presă şi făcând propagandă naţională prin mijlocirea or­ ganelor la care a colaborat în Franţa, precum şi în Elveţia In acest timp .a participat şi la o însărcinare oficială ce conducea Gen. Rudeanu, Caton Theodorian fiind conşcolarul generalului 194 1. [195] i � r b, din vremea anilor petrecuţi împreună la Şcoala Militară din Craiova. La înapoierea în Ţară, după Unire, a îndeplinit vreme de câţiva ani rolul de misionar cultural în Basarabia, în calitate de Comisar al Guvernului pentru teatrele din provincia realipită. Caton Theodorian şi-a iubit ŞI a cmsnt meseria lui de scrii­ tor. Fără a fi prea comunicativ, Însa de fire deşchisă şi bun ca­ marad, el a fost între intemeietorii "Societătii Scriitorilor Români" şi unul dintre stălpii -ei de temeiu, Tot el, în 1933, după multă trudă şi stăruinţe pe lângă colegu săi autori de teatru, isbuteşte a înfiinţa "Societatea Autorilor Dramatici romani", al cărui cel dintâi preşedinte el a fost, Şi tot de pe urma ostenelelor şi ca­ lităţilor lui gospodâreşti această asociaţie a ajuns să-şi aiba loca­ lul său propriu, pe care cu atât de mandră satisfacţie mi-I arăta în toamna trecută. Dovada deosebitei preţuiri pe care scriitorii noştri-oameni nu tocmai comozi şi generoşi cu ai lor confraţi de breaslă-au dat-o lui Caton Theodorian este repetata lui alegere de preşedinte al autorilor dramatici, designarea sa ca membru al Comitetului Tea­ trului Naţional diil Bucureşti din partea acestei asociaţii şi re­ inoitele delegaţii de a o reprezenta în străinătate la congresele in­ ternaţionale de teatru, cum a făcut-o la Berlin, Venezia. Paris <, şi Madrid, unde însuşirile-i alese de intelectual, precum şi pres­ tanţa sa de "gentleman", 1 au situat în primele rânduri ale con­ gresiştilor şi l-au impus a legerei lor ca vice-preşedinte ale aces­ tor adunări. C. N. Mateescu Joi 16 Martie 1939 s'a. săvarşit din viaţă, în etate de 75 de ani profesorul pensionar Constantin N. Mateescu din R,-VâJ­ cei, om de carte cum nu sunt negreşit toţi căţi intră in cinul dăscălesc, şi îndrăgostit după trecutul neamului său, pe care îl bu­ chis ea din prăfuitele şi stoegitele dosare ale Episcopiei de Râm­ nic, în arhivele căreia scotocise în ultimele decenii cu nobilă pa­ siune. Preţios colaborator al revistei noastre, bătrănul cercetător ne-a procurat mult material istoric,-articole, notiţe şi mai ales transcrieri de acte şi documente după originalele cu slovă veche, pe care le citea cu uşurinţă, împărţind această aleasă şi rară în­ deletnicire cu un alt rămuieean, prietenul său, institutorul pen­ sionar C. Daniilescu. C. N. Mateescu, de obârşie ţărănească, fecior de moşnean din judeţul Argeşului, s'a născut la Curtea-de-Argeş. A pornit să se facă preot, pentru care trecuse prin seminar şi facultatea de teologie din Bucureşti. A cărmit-o însă înspre profesorat, ceeace nu era decât o uşoară derivatiune de la cariera la care tintise iniţial, întrucât profesoratul ca şi preoţia a postolat însemnează deo­ potrivă, dacă intri şi rămâi în ele cu inimă curată şi călăuzit de 195 [196] un ideal moral. A servit Şcoalei şi Bisericii ca profesor de ştiinţele religioase la Seminarul din Buzău, la cel din Curtea-de-Argeş şi la urmă din R.- Vălcii, precum şi la şcolile secundare din Cămpn­ lung, Hoşiorii-de-Vcde şi la Liceul "AI. Lahovari" din capitala judeţului Vâlcea, şcoală pe care a condus-o câţiva ani ca direc­ tor. Şi a găsit totuşi totdeauna timp şi pentru cercetările sale favorite în domeniul istoriei şi folklorului. C. N. Mateescu a colaborat-deosebit de preţioasa-i contri­ buţie istorică de atâţia ani la ale noastre "Arhivele Olteniei"­ la revistele "Miron Costin" şi Jon Creangă" din Bărlad, la "Naţio- nalul Vâlcii' şi la foaia "Cuvântul Românesc din R.. Vâlcii, cum şi în alte părţi; el a cules şi publicat material folkloristic divers, din care pomenim volumul \ de Balade publicat la Vălenii-de- Munte în 1909. . D-I Daniilescu, dela care imprumutam o seama de amanunte din viata regretatului Mateeseu, ne spune că răposatul a strâns materialul miei monografii a oraşului Hamnic, precum şi pentru monografia judeţului Vâlcea, căruia nu i-ar mai lipsi decât ceva toaletă definitivă, ordonare, un indice de nume şi locuri, dar mai 196 . I 'f � t . 1 ,,"' ! t I I J [197] ales multe clişeuri, pentru ca lucrarea de căpetenie a fostului profesor să poată fi dată la tipar. Poate că astăzi-să sperăm --sub alt regim decât acel al parvenitisrnului politicienesc şi al destrăbălării administrative de ieri, conducătorii Olteniei, şi în spe­ cial ai judeţului Vâlcea, vor lua asupră-Ie înfăptuirea visului cu care a coborît în mormânt vrednicul profesor C. N. Mateescu. t T eodor Costescu A pornit pe calea neîntoarsă şi acela care a dus odinioară faima În ţară micului punct geografic Turnu-Severin, profesorul Teodor Costescu. Cine n'a auzit, acum 40 de ani, de organizarea militărească a elevilor liceului "Traian", cu fanfara lui, dar şi cu serioasa-i pregătire ştiinţifică în acelaş timp? Şi cine nu ştie de Palatul Cultural, falnica ctitorie a lui Costescu, creatiune fără seamăn în ţara veche, ridicat prin grija şi stăruinţa satncăpăţă­ nată de fiece zi, şi care a înghiţit şi o bună parte din averea personală a lui? Aci se adăposteşte Biblioteca Bibicescu şi co­ lecţiile lui Dr. lstrate, aduse aci şi făcute zestre oraşului pe care l-a cinstit ca nimeni altul, şi de pe urma căruia - invidioşii n'au lipsit de nicăeri - a avut de suferit şi el multe, ca şi pro­ fesorul Bărcăcilă, căci adevăr este că nimeni nu e profet în sa­ tul său. Şi tot el a întemeiat Universitatea Populară din locali- 197 [198] tate, de pe amvonul careia a răsunat cuvântul celor mai vestiţi profesori universitari din România. Pornit dela ţară - Jiu de învăţător născut în corn. Rovi­ nari-Gorj acum 75 de ani - Teodor Costescu şi-a pus o bună parte din activitatea sa în serviciul judeţului Mehedinţi, al cărui Prefect şi de mai multe ori reprezentant în Parlament a fost în cursul vremii. In această calitate a construit 86 localuri de şcoli rurale şi vreo 8 spitale, a ridicat biserici mândre, a refacut dru­ muri şi şosele în judeţ, a mutat satul Vănjuleţ, din mlaştinile în care îi tănjeau copiii, pe un loc sănătos, făcând din el o comună model, înzestrată cu toate binefacerile civilizaţiei, dar raportate la nevoile de viaţă şi si! naţie ale ţăranului mehedinţean, cu bi­ serică, spital, bae, o şcoală de mesorii şi una de menaj, primărie arătoasâ, local de şcoală primară. La Rovinari a împroprietărit cu 5 ha. de pământ şcoala în care a învăţat ca copil, a construit o alta nouă, pe care a înzestrat-o cu bibliotecă şi venit de'12.000 de lei anual pentru cumpărare de cărţi, a achiziţionat un teren destinat clădirei unui dispensar comunal ŞI a înălţat un locaş mândrete Primăriei. Tec)(lor Costescu a Încetat din viată la un sanatoriu din Bucu­ reşti, în ziua de 25 Martie, şi a fost înmormântat la Turnu-Severin. Admiratorii operei lui Teodor Costescu şi foştii săi elevi au luat initiativa ridicării unui monument care să-i nemurească nu­ mele în' oraşul înlăptuirilor sale. t George Ţiţeica Cel mai mare om de ştiinţă pe care Oltenia l-a dat ţării noastre şi-a plătit şi el vamă morţei în ihoaptea de 4 spre 5 Fe­ bruarie, spre dezolarea tutulor celor ce I-au cunoscut, I-au stimat şi l-au iubit. . Fiu al lui Radu Ţiţeica, meşter mecanic în atelierele na­ vigaţiei fluviale din Te-Severin, şi al Stancăi Ţiţeica, viitorul ma­ tematician şi-a făcut învăţământul primar în oraşui natal, iar pe cel secundar la liceul "Carol I" din Craiova, în care a fost bursier intern şi în fiecare clasă premiantul 1. Indrumat de pro­ fesorii nr-ştri (cel ce scrie aceste rânduri i-a fost coleg de clasă şi prieten) Se. Mateescu în' clasele inferioare şi G. P. Constau­ tinescu în cursul superior, George Tiţeica era faimos între noi pentru cunoştinţele sale în matematici şi pasiunea ce dovedea pentru această disciplină, făr.� ca "specializarea" să-i limiteze largul orizont şi să-i micşoreze curiozitatea spiritului, dar şi aplicaţiunea pentru celelalte qbiecte de Învăţământ. In ultimul an de liceu, sub patronagiul răposatului profesor G. V. Buzoianu, o seamă de elevi scosesem o publicaţie-Revista Şcoalei-care a ţinut un an (din Oct. 1891 până în Sept. 1892). Colaboram la ea, pe lângă mentorul nostru, colegii N. Burlănescu-Alin, Petre 198 [199] Vulcan, Ion Florescu, 1. Pauuitescu, Eman. Samitca, P. P. An­ dreescu, Th. Avrarnescu- Aguletti, Geurge Ţiţeica, C. D. Fortu­ nescu şi alţi câţiva ocaziuna l, Neuitatul nostru amic semna regu­ lat la rubrica "Miitematice" cu pseudonimul Geraţi, cum şi la acea intitulată "Critice", unde tratează cu metodă, întemeiat pe () bibliografie sur prinz': toare la un şcolar de liceu, despre Cice­ rone, Lucreţiu, E. Caro şi J M. Guyau. In aceeaşi vreme publica teme şi rezolvări de probleme la diferite reviste de matematici dela noi şi din Franţa. In 1892 intră în universitate, ca elev al Şcoalei Normale Superioare din Bucureşti, pe atunci condusă de Al. Odobescu, având ca profesori pe Spiru Haret, G. Gogu şi D. Emanuel. In 1895 îşi trece licenţa in ştiinţele matematici şi se prezintă ime­ diat la concurs pentru o catedră, obţinând pe acea dela liceul din Galaţi. Ocrotit de steaua sa huua= oum bun i-a fost sufletul -Tiţeica e trimis, pentru însuşirile-i excepţionale şi după reco­ mandarea profesorilor săi, la Paris, unele e primit în Şcoala Nor­ mală superioară, al cărei acces e foarte greu, pentru străini mai ales. Acolo stă trei ani, până în 1898, în care timp îşi trece din nou licenţa în matematici, apoi doctoratul, cu lucrarea Sur les conqruences cycligues et les systhemes iriplemeni coniuques, având pe Darhoux ca preşedinte al juriului respectiv. 199 .i===e=t'**!M!iWi [200] Inapoiat în Bucureşti, G. Ţiţeica este numit aci profesor suplinitor al catedrei de Analiza în toamna lui 1899, iar în Mai al anului următor titular la Geometrie, specialitate pentru care se simtea în deosebi atras. In domeniul acesta savantul nostru a Iăsa( lucrări care i-au făcut numele nemuritor. In 1913, Academia Română s'a onorat chemănd pe G. Ti­ ţeica între membrii săi, In locul ce ocupase Spiru Haret. Aci s'au învederat şi calităţile sale de bun gospodar, credincios in­ stituţiei ce a servit ca secretar general, pe urma lui 1. Hianu, bunul său prieten. Pe lângă activitatea de profesor conştiinţios la catedră şi de administrator al bunurilor Academiei, consemnăm pe acea de scriitor şi de conferenţiar. Tiţeica e unul din Întemeietorii bu­ letinului societăţii "Amicii Ştiinţelor Matematice" din 1895, şi ai publicaţiei "Gazeta Matematică /1 din aceeaşi epocă, precum ,i al revistei "Natura", Înfiinţată în 1905. Membru corespondent al mai multor academii străine, profesorul român tine cursuri în 1906 şi 1910 la Sorbona, Ia Bruxelles, la Roma şi participă stră- '1 ucit la congresele internaţionale ale matematicienilor la Toronto, la Zurich, Atena, Cambridge şi Oslo. In ţară sunt puţine oraşe în care să nu se fi auzit cuvântul lui Tiţeica, conferenţiarul cu glasul potolit, dispreţuitor al retoricei, dar plin de sevă, român sfătos, a cărui fiecare cuvântare tindea să ne învete ceva de fo­ los şi să ne atragă atenţia asupra slăbiciunilor şi lipsurilor noas­ tre ca, Români şi ca oameni. Pentru Craiova George Ţiteica a păstrat totdeauna cele mai bune sentimente. Lui îi datorim, ca şi lui Victor Anestin, înte­ meierea societăţii culturale "Prietenii Ştiinţei". t Generalul Dr. klex. Papiu, Cuvine-se a prea-cinsti în aceste pagini un alt oltean, din aceeaşi generaţie cu Titeica;- deopotrivă suflet de elită, om de ştiinţă şi organizator minunat: Medicul general Dr. Alexandru Papiu. Născut în Hâmnicu-Vâlcii, la 1873, fiu de protopop, ră� mas de timpuriu orfan, ,AL Papiu a fost şi el bursier al Liceului' Carol 1 din Craiova. Studiile medicale şi le-a făcut la Bucureşti, în Institutul Medieo-Militar, în care a funcţionat ca intern al profesorilor generalii Dr. Demosthene şiDr. Zaharia Petrescu, apoi ca şef al serviciului medical din acest spital. In timpul răz­ boiului s'a distins conducând Centrul Snitalicesc dela Feteşti, al cărui personal a fost decimat de bombardamente în timpul acţiunii dela FIămânda şi a re tragerii trupelor noastre din Dobrogea, când moartea n'a făcut deosebire între medici, sanitari şi corn­ batanţi. De asemenea Dr. Al. Papiu a dirigeat serviciul sanitar al trupelor comandate de Gen. Mărdărescu în campania noastră de la 'I'isa. Şi tot el a organizat apoi serviciul respectiv al Corp. II de Armată, după care a fost trecut director al Centrului de In- 200 [201] strucţie Sanitară, în care calitate a înfiinţat o şcoală pentru sub­ ofiterii sanitari. • Ca scriitor om de ştiinţă, Dr. Papiu a publicat multe arti­ cole, broşuri şi lucrări mai întinse îu domeniul higienei militare şi sociale, cum şi în materie de profilaxie a boalelor contagioase în armată, mai cu seamă în paginele Revistei Sanitare Militare din Capitală. Această rodnică activitate a vrednicului oltean n'a con­ tenit nici după trecerea sa la pensie, când pe de o parte a con­ tinuat colaborarea sa la revista "Sănătatea", la "Universul", iar pe de alta nu a întrerupt o zi măcar consullaţiile gratuite ce dădea săracilor la Dispensarul Sf Maria. Şi dacă cei mari vor fi făcut să sufere în aceşti din urmă ani pe bunul general Doc­ torul Alexandru Papiu, săracii lui şi sanitarii lui nu-l vor uita niciodată. t Prof. Dr. D. Gerotă Insotit de o imensă mulţime mută şi îndurerată, cu totul alta decât acea a figuraţiei de indiferenţi şi plictisiţi aduşi pro­ locolar la inmormintarile oficialilor, a fost dus la locul de veci­ nica odihnă şi Dumitru Gerotă, feciorul lui popa Gerotă dela biserica Sf. Ilie din Craiova. Arar au văzut Bucureştii asemenea manifestare de admiraţie şi de recunoştinţă pentru un om de bine, a cărei inima a palpitat de gr:ja Ţării ca şi de suferinţele celor mulţi şi oropsiţi, şi a carui minte trumoasă l-a ridicat prin­ tre cei mai de seamă meşteri în ştiinţa medicinei. Şi aceasta cu toate că, în afară de ziarul "Universul", celelalte gazete dela noi abia au înregistrat vestea morţii profesorului Dr. Gerotă. D, Gerotă, născut la t 7 Iulie 1867 în Craiova, oraşul în care şi-a făcut instrucţiunea primară şi secundară, a intrat în Facultatea de Medicină din Capitală in 1889. A fost intern prin concurs al Eforiei Spitalelor civile din Bucureşti, apoi preparator la lucră­ rile practice de anatomie de pe lângă Facultatea de Medicină, fiind cel dintăi care a ocupat acest post în Universitate. Inzes­ trat cu un talent remarcabil la desen şi modelagiu - prepara­ tele sale anatomice au rămas modele neîntrecute-, tânărul Ge­ rotă este chemat ca preparator al Muzeului de anatomie. apoi ale primei clinice chirurgicale a Facultăţii de Medicină. In 1890 iese întâiul la concursul de anatomie patologică pentru pre­ miul "Dr. Brbeş", iar la 16 Iunie 189:2 obţine cu strălucit suc­ ces diploma de doctor În medicină şi chirurgie. Primind o bursă pentru perfecţionarea studiilor. în străinătate, Dr, Gerotă urmează cursurile medicilor Poirier. Farahoeuf şi Guyon la Paris, apoi)a Berlin pe ale autorităţilor în chirurgie, fiziologie şi anatomie, de atunci, Inapoiat în tară la 1897. este numit profesor la catedra de. anatomie dela Şcoala de Belle.Arte din B'lcureşti.. în an:uJ urIllă.t9r asistent la Institutul de Gynecologie, iar în 1899 !llecl(� secundar prin concurs, profesor de radiografie şi radioscopie 'ilJ 201 [202] Institutului rnedico-militar şi asistent al Institutul ui de Anatemie topogratică şi chirurgicală. In 1900 Dr, Gerotă, cucerindu-şi gra­ dele în ştiinţă prin merit şi pe calea concursului, este numit do­ cent şi apoi agregat al Facultăţii de Medicină din Capitală, la care este definitivat în 1913, ca titular al catedrei de Anatomie topografică şi chirurgicală, catedră ilustrată de acest savant până la trecerea sa la pensie În 1937. In acest timp a publicat între alte lucrări de specialitate şi magistrala sa operă: Apendicita (Buc, 1929), ilustrată aproape În întregime de mâna sa m�i.ast0. D-rul D. Gerotă a înfiinţat în Bucureşti un' sanatoriu de chirurgie, pe care îl conducea în persoană şi unde opera, cu ochiul ager şi mână sigură până în ultimul timp, bolnavii ce apelau la ajutorul lui. Aci au primit asisistenţa medicală gratuită în fiecare an numeroşi studenţi, intelectuali cu mijloace băneşti reduse şi oameni săraci. Dar, în afară de aceasta, el a ajutat pe mulţi ti­ neri nevoiaşi, întreţinăndu-i la studii; a susţinut personal o can­ tină care da hrana zilnică la vreo 25 de copii din clasele pri­ mare, şi tot el îmbrăca anual cam 150-200 de şcolarij'săraci--cşi aceasta fără trâmbiţa re deşartă, de 25 de ani încoace. 202 [203] De aceea nu e de mirare dacă acum doi ani, când o nă­ pastă de natură politică-administrativă căzuse pe capul, frumos albit de ani şi de muncă, al profesorului Dr. Gerotă, - o ţară Întreagă urmărea cu strângere de inimă cursul şi sfârşitul neca­ zurilor sale; şi tot de aceea înţelegem şi suntem simţitori la sa­ tisfactia postumă pe care nobilu-l suflet o va fi încercat văzând cine şi ce lume l-a dus la groapa. zicăndu-i un creştinesc : Să-i fie ţărăna uşoară şi nepieritoare amintirea printre noi I C. D. F. Centenarul eliberării Olteniei de sub ocupaţiunea austriacă. In vederea aniversării unui eveniment istoric de o atât de mare însemnătate pentru Oltenia, revista noastră, pe linia dato­ riei sale nationale, a adresat celei mai înalte autoritati locale încă din Decembrie trecut. repetănd cererea sa, scrisă şi timbrată după regulă, la '27 Ianuarie, la 18 Februarie şi la 24 Aprilie din anul curent, următoarea petiţie: Domnule Rezident Regal, In toamna acestui an se împlinesc '200 de ani de când ocupaţia Olteniei de către Austrieci a luat sfârşit. Socotind că este o datorie patriotică de a sărbători eliberarea ţinutului nostru prin ceva mai mult decât o festivitate publică, şi anume printr'o operă ştiinţifică de natura trainică, Direcţia "Arhi­ velor Olteniei" îşi propune să preqătească materia unui număr special, dedicat istoriei ocupatiei celor cinci judete de dincoa de Olt, dintre anii 1716 şi 1739 Volumul acesta ar' cuprinde un istoric al evenimentelor care au preqătii războiul din 1716 şi ocuporea Olteniei de către Austriaci, cu capitole speciale pri­ vind administraţia, şcoala, biserica, armata, clasele sociale, sta­ rea economică, impozitele, finanţele, justiţia, aşezările omeneşti, precum şi o bibliografie istorică a izvoarelor Textul urmează a fi ilustrat cu gravuri, hărţi, planuri şi copii după şlampe ale vremii. Strânqerea unui atât de mare şi variat material, copie­ rea de acte şi documente, confecţionarea clişeelor necesare ilus­ iraiiei, apoi drumur-ile de făcut în localităţile de unde se poate culege asemenea material istoric prin arhive, muzee şi la per­ soanele ce ar detine documente din epoca ce trebue cercetată (1716-1739), toate acestea presuţnin nu numai osteneală, pri­ cepere, devotament şi pierdere de timp, - ceea ce noi, din cât avem, dăm cu toată inima-«, dar şi insemnate cheltueli, ceeace nu avem de unde face, cu modicele mijloace personale de pro­ fesor pensionar ale directorului "Arhivelor Olteniei", 203 [204] Având în vedere cele de mai sus, pe care le supunem aprecierii Excelentei Voastre, Domnule Rezident Regal, am onoal'e a vă solicita pnironaiul şi sprijinul material întru re­ daclarea şi tipărirea Istoriei Ocupării Olteniei de către Aus­ tria ci, lucrare ce ar trebui dată gata înainte de sfârşitul anu­ lui în curs. Primiţi, vă rog, Domnule Rezident Recal, expresiunea respectuoaselor mele sentimente. Director, Prof. C. D. Fortunescu. Domniei Sale Domnului Rezident Regal al Ţin atului 'Olt. Cum nu s'a luat în consideraţie propunerea noastră, ne­ dându-ni-se niciun răspuns de la finele lui Decembrie trecut până acum la începutul lunii August, - cu părere de rău a trebuit să renunţăm la gândul ce ne însufleţise. Tot din aceeaşi cauză, numărul de faţă al revistei, ce fu­ sese plănuit a fi dublu (LOI-102) când s'a pus sub tipar, întâr­ ziind în aşteptarea răspunsului oficial sperat, suntem nevoiţi a-l face triplu (101-103), aşa cum va apărea şi cel viitor ('lO4-106) în toamnă, renunţănd la numărul special, ce urma să cuprindă proectata Istorie a Ocupaţi unii Olteniei de către Austriaci. Nr. 104-106 va fi însoţit, în paginaţie deosebită, de un indice al­ fabetic de oameni, locuri şi lucruri pe anii 1937, 1938 şi 1939. Interesează, poate, a şti că "Arhivele Olteniei" au avut în anul trecut (193�) în total :W2 abonaţi, căror s'a trimes regulat revista. Din aceştia sunt 9 in T.-Severin, 78 în Craiova, 5, în restul jud. Dolj, 3 în jud. Gorj, 3 în Vâlcea, 10 în Romanaţi, 97 în Bucureşti, 21 în Muntenia, 19 înl Banat şi Transilvania, 11 în restul ţării şi 6 în străinătate. Au achitat abonamentul 202 inşi; mai sunt de incasat - dacă vor binevoi s'o facă - 59 abo­ naţi. Nicio prefectură de judeţ sau primărie a vreunei comune din Oltenia - cu excep.ia satului Corlate din Dolj, unde s'a În­ tâmplat să fie primar un mic proprietar om de carte - nu a făcut măcar un abonament la "Arhivele Olteniei", precum nicio altă autoritate de stat dela centru. Am fost ajutaţi însă de Banca Naţională, Ing. L Gigurtu, G. Cesianu şi Fundaţia "Regele Ferdinaud din Capitată, cum �i de Rezidenţa Ţinutului Olt, care a subventionat revista cu suma de lei 5000. I�:anul 1939 intrăm deci Cl1 202 abonaţi siguri, plus acei cari - din 59 - ar mai\ achita abonamentul în restantă din anul trecut. Si mai intrăm în acest nou an încă cu o datorie I de peste 50,600 lei la Tipografia "Ramuri", pentru imprimatul revistei. Au achitat pe anul' în curs, până la 1 August, 19 abo­ naţi, între cari intră şi Fundaţia "Regele Ferdinand", cu subven- ţia de 5.000 lei trimişi în sprijinul tipăririi revistei noastre. A. O. 204 [205] �.QD •• � ••• H •• ag •••• B.U •• Q.mDW.fi ••• qr •••• mau ••••• • • 5 HOTe ŞI COM1JHICF\RI ! • • ••••••••••• u •••••••••••••••••••••••••••••••••••• Caporalul aviator Ioan N. Romanescu (căzut pe frontul francez la 1 Noembr ie 1918) Vizita simbolică a colonelului Brocard, faimosul comandant al legendarei "Escadrila Berzelor", a făcut să retrăiască-e-într'o pioasă şi ferbinte însufleţire - frăţia de arme între cele două 2 aeronautici : franceză şi română, din timpul marelui războiu. S'au perindat iarăşi - invăluiţi într'o aureolă de azur şi purpură - echipajele glorioase şi aşii luptelor aeriene: Lucie­ Peneş, Brissot-Zorileanu, Du Plan Gafencu, de Mailly- Nesle- Cre­ teanu, Irimescu-de Flers, Gond, Craiu, Chamb, Texier, Muntenescu, Schneider, Nasta, Lamproux, Revol, Tissot, Manchoulas, Po­ pescu Mari n .• Dar dacă atătia fii ai nobilei Franţe au apărat - adesea cu sacriliciul vieţe1 - cerul nostru, aviaţia română poate fi măn­ dră de a fi jertfit şi ea pe altarul Irăţiei de arme pe unul din cei mai îndrăzneţi sburători şi temerari eroi: caporalul aviator Ioan N. Romanescu. La declararea războiului, tânărul Ioan N. Romanescu, stu­ dent al Universităţei din Bucureşti, suflet arzător şi entuziast, preocupat înacelaş timp de progresul uimitor al sborului, se an­ gajează voluntar În Corpul de aviaţie. Care din sburătorii din timpul războiului nu-şi aminteşte şi azi de un tânăr înalt, cu trăsături fine şi cu o că utătură vi­ sătoare, în care însă pâlpăia flacăra unei voinţe de neînfrânt? Pasionat al acestei năzuinţe, ce a ridicat pe om la înălţi- j mea zeilor antici, încadrat cu calităţi de tehnician, născocise el însuşi - păşind pe urmele lui Vlaicu - o maşină de r burat, pe care nu a avut nici timpul, nici norocul să o realizeze. Din cauza lipsei de avioane pe frontul nostru, neputând lua parte ca sburător la luptele glorioase dela Mărăşti şi Mără­ şeşti, şi fiind trimis cu şcoala de pilotaj la Odesa--unde îl sur­ prinde revoluţia rusă-, se angajează voluntar în aviaţia franceză şi, reuşind să scape de bolşevici, pleacă în Franţa odată cu mi­ siunea aeronautică franceză. Firea lui entuziastă şi veşnic în mişcare nil. putea concepe a rămâne în inactivitate, atunci când armistiţiul pusese capăt sperantelor noastre de revanşă. *) Articolul de taţă, reprodus cu învoirea autorului, a fost publicat întâi a 16 Martie 1936, în nr. 60 din ziarul .,Neamul Românesc". 205 [206] Arzând de dorinţa de a lupta cât mai repede pe front, după semnarea angajamentului pleacă, la începutul lunei Iunie 1918, la şcoala de pilotaj dela Avord, unde în 18 zile îşi trece breve­ tul militar de pilot de vânătoare, cu menţiunea: "Conştiinţios, precis, bun pilot, mult elan, foarte disciplinat". Trece apoi la şcoala de antrenament dela Pau şi în urmă la Voves. Dotat cu calităţi excepţionale de pilotaj, fiind destinat dela început pentru aviaţia de vânătoare, urmează cursurile şcoalei de tir aerian dela Cazaux, unde obtine brevetul cu mentiunea:· "Pilot conştlinţios şi precis, bun trăgător, plin de elan, tempe­ rament de luptător". Terminase în trei luni, fără o zi de repaus sau permisie, toate şcolile cerute unui pilot de vânătoare înainte de a ti tri­ mis pe front, şcoli care de obiceiu se făceau în 5-6 sau 7 luni. Activitatea sa atât de intensă, susţinută de ardoarea nestăpănită de a fi trimis cât mai repede pe front, l'a făcut să merite gra­ dul de caporal. In timpul liber urmăreşte perfecţionarea invenţiunilor sale, căutând să pună la punct un avion rapid, pentru timpurile de după războiu, botezat "La mouche" (musca), mult apreciat de inventatorul inginer L Bechereau şi inginerul E. Descamps. In sfârşit, dorinţa sa nestrărnutată de a lua parte cât mai repede la lupte i se împlineşte şi, după un stagiu numai de câ­ teva zile într'o formaţiune intermediară, în apropierea frontului unde înapoia liniilor făceau dese exerciţii de luptă aeriană, la 1 Octombrie 1918 este afectat Escadrilei de vânătoare Spad 12, făcând parte din grupul 11 de luptă, Acest grup independent avea rolul de a se deplasa dealun­ gul frontului, în scopul de a întări avi1,tia de vânătoare în sec­ toarele unde loviturile terestre, deslănţuite de Mareşalul Foch, se succedau într'un ritm din ce în ce mai accentuat. In culmea fericirei, scrie mamei sale: "Sunt nebun de bu­ curie. Fiul tău se găseşte în sfârşit la locul pe care l-a dorit". Abia ajuns în escadrilă, ia parte sub comanda căpitanului de Turenne la mai multe atacuri aeriene, In ziua de 1 t Octombrie, făcând parte dintr'o patrulă de 5 Spaduri, angajată cu o formaţie inimică de 8 Fockere, i s� defectează mitraliera în timpul luptei, după ce apucase să traga numai câteva gloanţe, Totuşi, nu se consideră deslegat de misiu­ nea sa şi, rămas singur cu şeful formaţiei, execută o serie de evoluţii tndrăsneţe, reuşind. să intimideze şi să pună pe fugă Fockerele inimice : "Partidă\ amânată", după cum se exprimă în­ tr'o scrisoare. Promisese şefului patrulei - înainte de plecare în sbor-că nu-l va părăsi decât dacă va fi rănit, orice s'ar întâm­ pla, - şi s'a tinut de cuvânt, continuănd şi după sfârşitul lup­ tei a patrula încă o jumătate de oră, deşi nu mai putea să con­ teze pe mitraliera sa, Cine din aviatorii cari au făcut războiul nu-şi dă seama 206 [207] � r I de curajul şi puterea de stăpânire ce trebue să ai, ca să rămăi în aer la discreţia inimicului, atunci când nu mai dispui de mij­ locul de a te apăra şi a răspunde gloanţelor lui? La aterisare, aparatul său, ce fusese atins în trei locuri, era scos din serviciu, iar caporalul Romanescu, care trecuse în atari condiţiuni botezul luptei aeriene, primi felicitări din partea co­ mandantului său şi fu obiectul entuziasmului camarazilor săi. El trecuse dintr'o dată, prin ţinuta sa temerară, din categoria novicilor=-lee bleus-, în a acelora cu temperament de răzhoiu. In acest timp, armatele aliate glorioase înaintează, impin­ gănd pe Germani spre frontieră către Hin, precedaţi în sbor de numeroase escadrile de recunoaştere şi bombardament, sub pro­ tecţia vigilentă a grupelor de vânătoare. La 1 Noembrie 1918 - în timpul bătăliei angajate de ar­ mata 4-a franceză şi armata americanii în regiunea Ardennes -avionul caporalului aviator Ioan Homanescu sburând în patrulă numai la 200 m. înălţime, pentru a proteja avioanele de recu­ noaştere, care mitraliau infanteria inimică, susţinănd înaintarea tancurilor amice, fu lovit în plin de un obuz. Aparatul să u dis păru, prăbuşind u-se în flăcări. Temperament având multe afinităţi cu nemuritorul Guy­ nemeer, îi fu dat să aibă aceiaşi soartă! Abia în ziua de 11 Noembrie - ziua armistitiului - a fost găsit, în apropiere de Attigny, un avion carboniz'at şi lângă el mormăntul unui caporal pilot, a cărui cruce nu purta niciun nume, După toate probabilităţile nu putea fi decât al caporalului- Ioan N. Romanescll." , Căpitanul de Turenue, fostul său şef, făcând elogiul celui dispărut, a spus: "Caporalul Hornanescu era unul din cele mai bune elemente ale escadrilei, unde tot timpul a dat dovadă de o mare bravură şi de un spirit de sacrificiu desăvârşit", "Am regretat foarte mult pierderea acestui tânăr, care era un exce­ lent pilot, brav în faţa pericolului şi - mai mult decât toate - un perfect camarad de luptă". (In ziua morţei sale, luase parte la cinci atacuri consecutive)" Astfel şi-a găsit moartea, numai cu 11 zile înainte de ar­ mistiţiu *OI), în plin avânt tineresc şi în plin marş al victoriei în care credea şi pentru care şi-a dat viaţa în mod eroic, întru ni­ mic mai prejos decât a unui Bara sau a Ecaterinei Tudoroiu din galeria "Cavalerilor fără frică şi fără prihană". Dragostea sa de ţară şi iubirea pentru F'ranţa--luptând pen­ tru acelaşi ideal de libertate a popoareJor- ne arată cât de trai­ nice şi fie indestructibile sunt unele sentimente şi din ce adân­ eimi necunoscute ale fiinţei noastre pornesc, pentru a se exterio­ riza în momente de supremă încercare ale vieţei neamurilor, Moartea sa, în împrejurări pe cât de eroice pe atât de tra- *') In aceiaşi regiune a Ardenilor-unde a pierit si un alt ofiţer român angajat în. armata franceză: căpitanul de cavalerie Paul Moruzi. 207 [208] gice, a inspirat pe subtila noastră poetă Elena Văcărescu să scrie versuri de o inspiraţie profundă şi înaripată în memoria eroului aviator Ioan Romanescu, care ca un al doilea Ronsard - sol al Olteniei - a venit să lupte pentru Franta pe aripele văzduhu­ lui şi a murit în plin elan al tinereţei. Suflet ales, de o rară sensibilitate (frate cu poetul Marcel N. Romanescuj=-tn scrisorile sale, adunate cu o cucernică pietate de părlnţii săi, găsim accente sublime de avânt tineresc, de dra­ goste neţărmurită de sbor, şi de spirit de adevărat luptător şi erou, pentru care d. profesor N. Iorga a scris un articol înduioşător: "Un băeţel viteaz", în Neamul Românesc din 1919. Decorat cu "Crucea de războiu franceză", la noi a fost aproape uitat. Cine se mai găndeşte azi Ia eroii din timpul răz­ boiului, cu atât mai mult la cei morţi pe alte meleaguri? Deşi mort în Franţa (mormântul său se găseşte în prezent în cimitirul naţional din Hethel), locul lui nu poate fi decât ală­ turi de carnarazii săi sburători : Craiu, Muntenescu, Zorileanu, Sănătescu, iar numele său trebue amintit generaţiilor viitoare - cel puţin sub forma unei străzi din Parcul Aviatorilor. Iar virtutea aeronautică de războiu, post mortem, nicicând nu va putea încorona un suflet mai entuziast de această uriaşă patim� a sbor ului şi o pildă mai înălţătoare a vitejiei româneşti purtata departe peste hotare. Av. A. Şoimu, Un băieţel viteaz *) Dela părinţii cari nu-l vor uita �iciodată primesc o cărti­ CIca de amintire, publicată de cineva care l-a cunoscut şi iubit, pentru a se şti ce a fost în sufletul tânăr, aşa de curând dispă­ rut, al caporalului aviator Ioan Nicolae Homanescu, mort, în mij­ locul chiar al aerului pe care-I stăpănea, de nimicitoarea explo­ zie a unui obuz, - fulgerat şi ars în plin sbor şi încredere bi­ ruitoare. , Tânărul de douăzeci şi patru de ani era un student al Uni­ versităţii noastre, şi războiul l-a chemat la sine prin puterea ine­ luotabilei datorii. S'a bucurat, s'a îmbutat de dănsul. Când n'am mai avut puterea de a lupta, el a văzut, ca puţini alţii, dincolo de steagul lui aceeaşi cauză sub unul din steagurile intrâţite, sub acela către care cu mai puternice speranţe se îndreptau căută­ turile noastre. Părăsind Băsarabia într'o zi de iarnă, s'a dus pe frontul francez, neavând altă dorinţă decât să arăte aici ce poate. Ce poate el şi, prin el ce poate rasa lui, rasa noastră. Drăguţele scrisori de entusiasm, pe care le-a strâns pietatea, *) Articolul de faţă se reproduce după textul din Oameni (aTi au fost, val. III, pag. 16, ed. Fundeţia p. lit. şi artă "Regele Carol al II-lea", '1936. 208 [209] arată, nu numai un suflet drept şi un adevărat talent al scrisu­ lui, dar şi ceea ce lipseşte mai mult tineretului dela noi, din cauza unui sistem greşit de educaţie, aspru şi sec: tinereţa în­ săşi. E la dânsul, ca şi la tinerii popoarelor în plină expansiune, o nesfârşită dorinţă de fapte şi o nesfârşită bucurie de vieaţă în tot ce poate ea să deie, până şi in loviturile fatale pe care le pregăteşte împotriva acelora cari o înfruntă prea dărz, în pri­ mejdiile ei, ca să nu-şi răzbune. Intre cercetaşii noştri, între elevii şcolilor dela noi, pagine ca acestea al' trebui răspândite, Ele pot să arăte cum e la vârsta aceea un suflet frumos. Şi atâtia ar putea lua exemplul luptei şi sacrificiului dela acest băieţel viteaz. N. Iorga. Palatul Regal în trecut. Clădirea noului Palat Regal, ce s'a ridicat in centrul Capi­ talei acolo unde a fost vechiul Palat Domnesc, este aproape ter­ minată. In Mai 1937 Arhivele Bucureştilor, nr. 3, au publicat, după o serie de documente culese de d-l I. Vtrtosu, multe date şi ştiri interesante asupra ce a fost în trecut Palatul Regal. Biserica zisă "a Kretzulescului'' a fost zidită la 1721 de boierul Iordache Kretzulescu. In acele vremuri bariera Capitalei, lângă "puţul cu zale", era aproape de biserică, oraşul fiind clă­ dit şi întins înspre Sud. Locul bisericei boierilor Kretzuleşti, în:" rudiţi cu Vodă Brâncoveanu, se întindea pe Podul Mogoşoaiei până unde a fost strada Imperială, acum desfiinţată. Nicolae Gră­ măticu, în 1757, achiziţionează în urma unui schimb cu Biserica Kretzulescu, reprezentată prin ctitorii săi boieri Kretzuleşti, locul din Podul Mogoşoaiei, ce începea de la zidul Palatului actual înainte de reclădire, fără grădina dinspre Sfântul Ionică, şi mer­ g-ea pănă'n strada Imperială. Acest loc, fost al Eforiei boierilor Kretzulescu, trece apoi, în 1791, de la familia 1 ui Grămăticu la hoierul Iordache Colfescu, şi de la rudele acestuia la Diniou Golescu, care îl cumpără în 1812, construiudu-şi pe el un palat destul de mare, una din cele mai importante clădiri ale Bucu­ reştilor de atunci. Imobilul a servit mai târziu ca local de minis­ ter şi apoi de reşedinţă domnească, după ce în 1832 copiii lui Dinicu Golescu au vândut Statului locul cu clădirile sale. In 1837 pentru prima oară, sub domnia lui Alexandru Di­ mitrie Ghica Vodă (1832-1842), palatul fost Golescu devine Curtea Domnească. Gheorghe D. Bibeseu Vodă (1842-1848), deşi locuia în Pa­ latul Brâncovenesc, a folosit şi el, tot palatul din Podul Mogo­ şoaiei ca "palat de ţeremonie", după cum a făcut-o şi Vodă Ştirbei. Domnitorul care a realizat Unirea Principatelor, Alexandru 209 [210] lan Cuza, a locuit în timpul domniei sale şi el Palatul din Po­ dul Mogoşoaiei. In 1866, Carol 1, primul RAge al României devenită mai târziu independentă, condus de Generalul Nicolae Golescu vizi­ tează fostul palat al Goleştilor, în care, după ce-i face repara­ ţiuni mari, se şi instalează, clădirea aceasta intrănd de acum de­ finitiv în istorie ca reşedinţă principală a dinastiei noastre dom- nitoare. . In 1868 Eforia Bisericei Kretzulescu, prin hotărîrea celor 5 boieri Kretzuleşti efori ai acestui aşezământ, cedează Ministe­ rului de Domenii o însemnată portiune de teren, pentru ca de la păretele din dos al Palatului Domnesc, sub ferestrele căruia tre­ cea o ulicioară spre biserica Sfântului Ionică, să se facă o gră­ dină de agrement (azi grădina Palatului). Cedează de asemenea şi Primăriei terenul pe care se află strada Sfântului Ionică, de sub ferestrele Etoriei Kretaulescu, dintre casele Kretzulescu şi grădina Palatului din Calea Victoriei. Cesiunea terenurilor de mai sus, acceptată de Stat, este condiţionată de plantarea unei gră­ dini ornamentale. Durata cesiunei este mărginită numai pe cât timp Palatul Domnesc va urma a fi reşedintă domnească; iar dacă această clădire ar primi altă destinaţie, Etoria va putea să-şi reia locul cedat. In urma exproprierilor în curs, grădina Palatului Regal se măreşte şi cu locul pe care este azi strada Sfântului Ionică, por­ ţiune ce s'a şi închis, proprietate a Etoriei Kretzulescu, concesio­ nată cum s'a arătat mai sus, mutându-se strada viitoare pe lo­ cui unde erau clădirile Etoriei (azi dărâmate) ce dau pe strada Sfântu Ionică. In acest chip Biserica Kretzuleştilor, restaurată în stilul eoocei brâncoveneşti, în care fusese la origine clădită în anul 1721, va veni cu o latură la noua stradă Sf. Ionică. Pe locul îngustat ce i-a rămas, Eloria Bi§ericei Kretzulescu inten­ ţionează să-şi ridice un nou palat, în locul actualelor clădiri În­ vechite şi ciuntite prin noua expropriere. Iată pe scurt istoricul şi-transformările unei părţi din cen­ trul Capitalei, în de curs de 180 de ani, şi cum s'a ajuns la fal­ nicul Palat Hegai de azi. Ion Vlad. A apărut în acelaş timp, ca extras din revista noastră, BISERICA SF. GH�ORGHE·NOU DIN CRAIOVA ele V. G. PALEOLOG \ cu rezumate in limbile franceză, italiană, germană şi en- gleză, şi cu o bogată Ilustraţie alăturată textului. 2JO [211] a ••• mm��.�a�g.m�d.�& ••• aaBaR.�mm •• D ••• R ••• D •••• " .. . i ReCeNZII i B • II II •••• aw.�m�D�om •• �w��.�M •• mmp •••••••••• e ••••••••• In rubrica de faţă se fac dări de seamă, in măsura posibi­ lităţli, despre cărţile şi periodicele ce se trimet Redactiei. CARTI. La grande pensee de Napoleon III, de Christian Schefer, Paris, Edi­ tion Hi viera & C-ie, 1939, - Cunoscutul profesor dela Şcoala de Ştiinţe Po. litice din Paris se Încumcte a desnoda firul isvoarclor expeditici din Mcxico. Autorul acestei lucrări este obiectiv şi bine documentat. El dovedeşte că creanţa Ulcer nu a avut alt rol în acţiunea Franţei, decât de il cere spri .. jinul ce orice guverll era dator să acorde crcditorilor francezi nedrcptu ţiţi de guvernele mexicane. Despre Irnpărăteasa Eugenia, zice, e drept, că nu avea simpatic de Juarcz pentru sentimentele sale anticrcştinc, totuşi nu apă­ rare a intereselor clerului mexic an a Îndemnat-o s" se ocupe de Mexico, ci pentru că era încredinţată de câţiva Mexicani că în ţara lor un puternie partid monarhist dorea a se pune capăt anarhiei, rcstahi lindu-so irnpe riul În­ temeiat acolo mai ele mult de Iturbidc. La început i s'a vorbit de Ducelc dAumale, ca cel mai indicat de a ajunge împărat în Mcxico. Pentru fiul lui Ludovic-Filip nu s'a putut însă dobândi bunăvoinţa Franţei, ca şi nici pen­ tru un Bourbon din Spania. Numai caru] la Biaritz i' se pomeneşte lui Na­ poleon In de Arhiducele Maximilian, lucrul se schimbă. Chiar Contele Wa­ lcvsky, cel care în vremea când era ministru de externe şi când i se vorbea de Orleans sau de l3ourbon nu da nicio importanţă afacerilor mexicane, ime­ diat însă ce aude că e vorba de Maximi lian, îşi schimbă piirerea. Fiul nu­ tural al lui Nupoleon I ia condeiul şi scrie lui Mcttcrnich, rccomandând a­ censtii solutiune. Sche ler ştie că, Încă pe ctmcl era Închis la Ham, Napo­ leon 'III Iusesc îmhiat de guvernul Hopuhlicei Niearagua să prezideze tăiercn unui canal intcroceanic, căruia 1 s'ar Ti zis, "Canalul Napoleon". In sprijinul acestei întreprinderi, el scrie la Londra o broşură pc care, în 1349, fiind Preşedinte al Hcpuhlicoi Franceze, dă voie să fie tradusă în fral1\:llz,:�şi:e şi din nou răspândit.ă. La aceasta a fost împins Napoleon III în idcia cii astfel Amciica Centrală poate fi apărată Împotriva eghcll10iliei Stntelor-Unitc. Aceeaşi idcic şi convingerea că astfel se apără şi Coloniile franceze, râvnite de America ele Nord, l-au îndemnat să asculte pe Mexicani. Ca să-i ajute, el îll.ighcbcazii o alianţă ClI Anglia şi cu Spania. Tripla alianţă aceasta o sfarmă Anglia, de teamă că legăturile dintre Spania şi Franţa ar putea de­ veni primejdioase pentru ca. Aci s'a ajuns foarte uşor, când Spania a În- 1"les că Napoleon vrea să impună în Mexico pc fratele Irnpărutului Frunz­ loseL Autorul crede că, în aIad, ele această greşeală, Napoleon nici nu fu­ sese bine documentat asupra Mexieului, că a şovăit necontenit şi că astfel a ajuns acolo, Îndt llU se poate t"gădlli că intel'ven\ia lui În Mexil.'o a păgubit Frall(a şi il contribuit la năruirea Imperiului al doilea. Este mult adevăr în tot ce spune Sehcfer. Ni se pare Însă că se înşală cilnd îşi închipuie Cl' Impiîl'atul Francezilor s'a oprit la candidatura lui Maximilian în scop nI de 11 se alia cu Austria. La Viena totdeauna s'a ,;,optit cii fiii Arhidueesei SoIia aveau de tat" pe Dueele de Hcichstaclt, pe 211 [212] cel ce câ tcvu clipe, in 1315, fusese Napoleon II. Svonul acesta este astăzi; public. Anumite fotografii descoperite in podurile Hofburgului din Viena deşchid ochii cei mai miopi. Dacă totuşi mai sunt cei ce vor a se indoi că în vincIe lui Franz-Losc.I curgea sângele Bonaparţilor, nu mai este aproapei nimeni care să conteste cii Muxirmlian era fiul Hegelui Romei. Este ştiut de mult cum Arhiducesa Sofia, având în pântece pe Maximiliuu, a ţinut să se împilrl:ăşcască alături de fiul lui Napoleon 1, atunci când acesta, aproape nuu-ibund, a trebuit, după tradiţia Casei de Austr.ia, să ia Îl11părtăşania la o leturghie solemnă, in prezenţa tuturor membrilor Casei Imperiale. Acestea toate le �tiil Napoleon III mai bine ca oricine. Sentimental elim era, în momentul C1Înd il crezut că poate pune o coroană imperială pe fruntea lui Maximilian, fiul H.eginci Ortnnsu nu a mai stat mult la gândire. S'a asvârlit în aventura pe care nepotul de fiu al lui Napoleon 1 avea să o plătească la Qucretaro cu viaţa, iar pc nepotul de frate al Marelui Corsicnn avea să-I mâne la Sedan. Ca să ajungă aci, probabil şi-a reamintit cit prin 1319 Mexicanii se gândiscl'ă să laci, pe Iosef Bonaparte, fostul Hege al Spaniei, împărat al lor. Acest episod îl povestise Napoleon III însuşi intr'o monografic a cehii" ce domnise mai demult la Napoli şi în Spania. Fatalist şi mistic cum era Napoleon III, a putut crede că era chiar dator 1'ă restabilească monarhia mexicană pentru unul ce, În chipul arătat mai sus, era şi el scoborltor din Bonaparte. Mai mult decât probabil că tot pentru aceleaşi cuvinte, Contele Wa­ lewsky, necontestatul fiu natural al lui Napoleon, îndată ce aude că pentru tronul Mexicului este vorba de Maximilian, se. osteneşte şi el ca să facă realizabil proiectul. Cine pierde din vedere acestea nu pricepe bine ce a îndemnat pe Napoleon III să irnpuc pe Maximilian Mexieani lor. Că mult mai politic al' fi lucrat Napoleon III învoindu-se la candi-. datura Ducelui d'Aumale sau a Ducelui de Monpcnsier, cum dorea Hegina Isabela a II a Spaniei, e de netăgăduit. Cu chipul acesta, Franta al' fi rămas în strânse legături cu Spania. Intru cât pe atunci Napoleon III era atotputernic şi foarte popular, este îngăduit a pretinde că astfel ar fi is­ butit ca Orleunşii să se mulţumească. a domni în Mcxico, renurrţând la orice veleităti la tronul Franţei. Dacă mai ştim că fugitimiştii aproape dispăruseră veleităţi la tronul Franţei. Dacă mai ştim că legitimiştii aproape dis păruseră, aşa cum arată Gyp în memoriile ei spunând că însuşi Contele de Charnbord, în convorbiri particulnre, nu sc sfia "şă se întrebe dacă nu ar fi mai cuminte pentru el să-şi sfătuiască amicii. a se ralia Ia Imperiu. Aşa cit toţi monar­ hiştii al' Ii devenit honapartişti, Se vede Însă că nu asta era voia Prouici 1 Nu trebue, eu toate acestea, să dispretuim nici vocea sângelu}, imboldul ce a hotărît pe Napoleon III să intervic în Mcxieo. EI nu este singurul om ce a greşit pnliticeşte din sentimentalism şi ca să ţie senma de rudele nelegitimc. Omcneşte vOl'hind, acest lucru c ',iirese, mai Jil'esc decât ura faţ'ă de astfel de rude. Napoleon III, Il cărui bunătate este recunoscut" de toată lU111ea, Il mers foarte depal't,} în această direcţie. Pe Contele Walcwsky l-a :făcut ministru de Externe şi Preşedinte al Corpului Legislativ. Din fiul adulterin al propriei sale mame a făcut pe Ministrul său de Int�rne in celemailnsemnatemomente.Am­ basador extraordinar în Hnsia şi, înainte de moarte, Preşedinte al Corpului Legislativ. Este vorba aci de Duo.ele de Mol'l1Y. Heamintim toate acestea pentru a se vedea că nu este nimic de mirare ca din fiul Arhidueesei Sofia şi al celui ce fusese Hege al H.omci, Napo� Icon III a ţinut să facă un împărat. Şi nu este vina lui că MaximiIian nu s'a putut menţine pe tron. EI 1111 a corespuns speran (:elol' ce se puneau ln- 212 [213] I:r'Însu1. Trecea în Austria ca mult superior lui Franz-Loscf. Ei-au oameni ce BC gândeau că, pentru a salva monarhia austriacă, Franz-Iosef ar fi tre­ buit să fie înlocuit p rin Maximilian. Nu e zis prin urmare că Impăratul Francezilor şi-a închipuit că, ducâudu-I În Mexico, Intărcşre şi coroana pe care o purta celălalt fiu al Arhiducesei Sofia. Constituind în America Cen­ trală un stat monarhie puternic, folositor Franţei şi lumii întregi, putea să dăru iască unui Bonaparte � nelegitinl, dar Bonaparte '-- o coroană impă- r ătească. M. T. C. Anchetă monografică In comuna eettnţ, de Institutul Social Banat­ Crişens . 'I'irnişoaru, 1938. - Volum de 400 pagini, cu tablouri statistice şi ilustraţii, este cea luai largă şi conştiinţioasă monografie de natu di sociologică ce s'a realizat până azi în regiunea' noastru o lteuno-bănăţeană. Cercetarea a­ cestei comune din jud. Timiş-Torontal s'a Iăcut de o cchip" monografică a Institutului Social din Timişoara, În vara anului 193·1, după metoda mono­ grafică a Institutului Social Homân de sub conducerea el-lui ProI. D. Gusti. Datele culese au fost apoi puse în ordine, Iormând rapoarte pe specin lităţi, care rapoarte au fost citite şi discutate în' şedinţele institutului timişorean, unde s'au admis cu sau f'u·ii modificări de plenul comitetului său. Cartea se deschide cu un Cuvâut iuninte de preşedintele Institutului, d-l Pro î. C. C. Tcodoresou, şi cu O 'lămurire despre înfiinţarea instituţiei, de d-I Dr. C. Crof­ şoran, urmat de Raf)ortul general asupra constată r-ilor şi soluţiilor de În­ dreptare propuse de Inst. Soc. Ban.-Criş., redactat de Prof. 'I'r, Top liccanu, secretarul gen. al Institutului, după planul căruia s'au grupat rapoartele mo­ nogra1iştilor. Vin după aceasta un Raţrort geografic, de Prof. A. Contrca , un Ra port istoric de 1. Miloia, arărând că prima menţiune despre comuna Bclinţ este dintr'o diplomă a regelui Ludovic cel Mare al Ungariei, din 1369; un Raţiort statistic, asupra problemei populatiei în general, de Pro l. Emil Mihaiu, din care reiese el, în ultimii 65 de ani populaţia il scăzut CLI 43 la sută, că 95,6 sunt creştini ortodocşi şi că "Iliei o ţară din Europa nu are mor-. talitate aşa de LI rcată ca Banatul şi Romania"; L11l al doilea Raport. statistic, de Pro î. Ghenadie Ilie, constată Între altele cii, dacii pe cap de familie se consumă anual zahăr de 110,05 lei, Î.n· schimb acesta dă 1693,90 lei pe beuturi spirtoase şi tutun. - Itapoarte!e speciale sunt împărţite pe secţii, după cum urrnenz ă: Secţia mcdico-socială, Haţiort. asupra ţroţnilotie: inţ antile, de Dr, 1. Ncmoianu, rczul tând că aci, ca în tot Banatul, natalitatea a scăzut sub media restului ţ{,di; cii mortalitatea la copii e foarte mare, având în vedere denatalitatea, iar calitatea [izicii a acestor copii e slabă. [iaţrort astiţrra examiniirii l)opulafiei ţrrivltor la boalele venerice şi via�a .lenta/ii, de Dr. Aug. !VIaior, dovedind precoritatea cOl1cubilJajului în sat; un Raf)ort 'desllre mor­ biditatea şi mortalitatea de luberculo:;ii, de Dr. 1. Popa, conslati'tnd întinderea ftir.iei; Ra110rL asu.pra anchetei medico-sociale la femei, de Dr. Maria Popo"ici; Raport asu!)ra examiniirii jlOjmlaţiei sab raportul oculistic, de Dr. Verg. Po­ povici; apoi din lmf!ct de vedere stomatologic, de D-l· N. Drăgan; din jJll7Zct de vedere ,al I'lÎrstei, emig,.â,.ilor, imigrârilor şi igiene; casnicl', de Gh. Ata­ l1asiu. La Secţia culturală: un Raport aSlIl>r{/ vieţii religioase, de IV!. Rucă­ tud" arăt:tmcl incliJercntismul pentru biserică; ASIl!If(l folklorl/.ll/.i. cules lfl. Belini de Prof. T. Popliccallu, şi luat anumc ca dOellmcnt ,al vietii sociale (sunt aci câteva interesan tc notc locll1e de supersti!i i şi diferite eredin ţe); un Raport asuf>ra şcoalei, de Prof. Laz'"· Antila. Ln Secţia economică: un Ra­ I10rt asu.pra cercetârilor din. imite/: de vedere economic, de Ing. A. Lupan; din punct de vedere agricol, de .M. Del11etrovici; asupra hirlrologiei şi lu­ aM'ilor hidrotehnice, de Ing. V. Zbcgan. La Seeţia juridică: RajJOrt asupra reformei agrare în COJI!. Belint, de De. Ilie Radu; asu!)NI manifestărilor jn- 213 [214] ridice din sdnul. familiei, de acelaşi. La Secţia de sociologie şi politică so­ ciulă, un Raport asupra anchetei ctico-ţuridice , de Dr. C. CroIşoreanu ; un altul asuţna cercetărilor ctico=ţuridice , de Adr, Brudariu , consemnund răspun­ surile la trei chestiouare, cu concluzii sguduitoarc uneori, rclatănd credinţa oamenilor din Belinţ, care nu se deosebesc În unele nicidecum de acea a restului locuitorilor acestei ţări, de ex.: Despre justitie: "Ci.ne are hani În­ vinge şi cine are dreptate nu ajunge"; "Cei mari fură şi scapă"; "Ne tru­ dim degeaba, că totul se fură la conducere de domni"; "De la Dumnezeu mai aşteptăm dreptate". Cer confiscarea averilor pentru defruudato rii publici şi pedeapsa cu moarte pentru aceşti hoţi şi spre il stârpi venalitatea con­ ducâtorilor. Iar mai departe: "Exemplul conducătorilor prinde tare rău la popor. Cârmuh-ea tolerează ahuxurile. Dacă mai merge aşa, ne pierdem ţara. Doar dela un Mussolini ·mai aşteptăm dreptatea ţării". Şi vai! nu prea îl vedem Între noi pe acest Mussolini dorit de ţăranul din comuna Belinţ, Sermlzeqeihuse, de Colonel Constantin Zagoriţ. Ploeşti, 1937. - Două broşuri, cu 6 h"rţi anexe. -- Indemnul spre cercct.uile arheologice, sau nu­ mai pentru colccţionarea obiectelor respective, s'a intins în epoca mai re­ centii şi la marele public netrecut prin disciplinele universitare ale ştiinţei, din mijlocul căreia ies uneori pasionaţi scormonitori ai trecutului îngropat sub vreme, ca d-l Col. Zagori(, ori strângători de venerahile vestigii istorice desmormântate de sub brazdă şi rând uite Într'un muzeu, ca alde d-I Georgescu din Corabia. Scopul cărticelei d-lui Gol. Zagoriţ este, cum o spune În pre­ faţă, "de a provoca o discutiune cât mai largă asupra chestiunii locului în carc s'a găsit aşezată Sarmizegetusa". Acest loc ar fi "pc masivul triunghiular deluros dela răsărit şi din imediata apropiere a orăşelului Haţeg", punct care este cam la vreo 20 de kilometri la răsărit de capitala romană VIpia Tra­ iană, cea dela Crădişte. La poalele acelui masiv deluros, pe care se văd rui­ nele unui turn ce nu are afaco cu Dacii, se află aşezat satul cu numele grăitor de "Sub-Cetate". Săpături nu a făcut nimeni acolo. Autorul a res­ pins ipoteza că la <;rădişte ar fi putut ·fi capitala lui Decebal, În primul rând l)entru că asemenea aşezare de şes nn se potrivea cu nicio altă .cetate dacică, întrucât acestea erau pe' înălţimi, cum" şi pentru alte motive. D-sa crede de asemenea că cetatea dacică nu poate tfi localizată la Coste şti, Pie­ trile Hoşii ori Luncani, toate din Munţii Seheşului, cum nici pe Dealul 01'0- iului de pe dreapta Mureşului, la vărsarea Streiului, - niciuna din aceste locuri neprezentănd condiţiuni potrivite spre a fi fost o mare cetate ca Sarmizegetusa. Acestea au putut fi doar cetăţui de refugiu. Hămâne de crezut deci că fortăreaţa de ultimă rezistenţă a lui Decebal ar fi masivul deluros de lângă Sub-Cetate. Se înşiră argnmentele: punct de între tăiere de drumuri şi poteci, cu funcţiune strategică a regiunii munţilor Sebeşului, Apuseni, Huscăj" şi Haţeg-Vulcan , suprafaţă destul de Întinsă; înălţime de circa 100 m. faţă de şesul din jur, cu un punct maxim de 219 m. domini\nd între�l masiv; pautele inaccesibile sau repezi, şi deci uşor de apărat; posedă două izvoare, asigurând nevoile unci îngrămădiri chi1lr de 100.000 de oameni, câ(i se VOI' fi retras acolo; pozi\ia locului nu obliga numai la o apărare pasivă, ci îngăduia ieşiri spre a \ se putca ,ataca şi lupta jos în ci\mpic. In cetatea fortificată, de 20 hectaţe, au putut adăposti cel puţin 10.000 de oameni. Perimetrul cam de 2000 In. necesita vrco 3000 de apilrători, so­ cotind 4 pe metru. Se pare a fi avut 6 porţi. Broşura doua e un răspuns lk criticeIe �e s'au adus de unii istorici părerii autorului în privinţa localizării Sarmizegetusei, critici care, dacă n'au fost adesea judicioase, este fiindcă istoricul a ignorat, or n'a vrut sil ceară şi părerea ofiţerul ni specialist în chestiunile militare, pentru a putea astfel 214 [215] I I ! să tragă concluzii valabile diu expunerea sa, Arătându-sc obioctiuni le aduse in contra părerfi autorului, în special de terneiu aceea a d-lui prof. Daicovici, care respinge localizarea d-Iui Col. Zagoriţ şi emite opiniunea că Sarmizc­ getusa ar putea fi pe vârfurile de deal din sudul Orăştiei, pe valea Apei Oraşului - autorul o contestă, sprijinit mai ales pe indicatiile Tnbulci Pentingeriane. In afară de lucrarea de luai sus, semnalăm încă următoarele cerce­ tări ale d-lui Col. C. Zagoriţ, apărute în cursul anului 1938: Mai multe hărţi ale Transilvaniei şi graniţei dinspre Ungaria, din care se poate vedea că, graniţa dintre România şi Ungaria nu este trasă dela învingător la învins, şi că diferitele frontiere pretinse de Unguri şi de către susţinătorii lor nn sunt întemeiate pe vreun adevăr. O hartă cu 800 de numiri de localitati din Peninsula Balcanică, nu­ nura care amintesc existenţa Românilor în Istria, Croaţia, Slavonia, Bosnia, Herţegovina, Dalmatia, Muntenegru, Sangeacul N�vi-Bazar, Serbia-Nouă, Serbia­ Veche şi Bulgaria de apus. La această hartă, lucrare de multă muncă răb­ dătoare şi migăloasă, cum şi de largii informaţie, se adaogă şi a doua, a Daciei, înscmnând pc ea numele de localităţi care atestă existenţa Homânilor în Dacia la venirea Slavilor. Sub titlul de "Biblioteca publicaţiilor de tot felul", acclaş autor pre­ zintă încă două broşuri, cuprinzând studiile: Câteva schimbiiri [captări] în cursul apelor, fenomen geologic care intervine uneori modificând harta te­ renului şi influenţând viaţa localnicilor respectivi, Autorul înfăţişează, însoţite de planuri şi hărţi, captările constatate în cursul apelor Prahova, Buzău, Teleajen, Târnava Mare şi altele, indicând şi câteva În perspectivă de a fi realizate de puterile naturii; Valurile din Panonia, Dacia §i Pen. Balcanică, care prin dispoziţia lor şi după explicaţiile autorului ar fi "o nouă dovadă că Românii au continuat să trăiască În Dacia între anii 500 si 800 a. C.". D-sa atribue Avarilor valurile din Panonia, ca şi pe acel� 'dela Dunărea de jos, "care sunt construite absolul după aceleaşi principii şi cu aceeaşi tehnică". România in RA.zboiul tîonatet 1916-1919, operă datorită Serviciului Istoric al Marelui Stat Major din Ministerul Apărării Naţionale, este o lu­ crare gigantică, în curs de executare, şi din care au apărut până acum două volume cu anexele lor, precum urmează: tiol: 1, (Bnc. 1934, Tip. Mon. Of.,672 pag, şi cu 42 anexe), se deschide cu un "Cuvânt Înainte", arătând munca uriaşă efectuată de Serviciul Istoric din M. S. M, în timp de 10 'ani, în strângerea, rânduirea, clnsareu şi' inventarierea materialului documentar dela noi şi adunureu informaţiilor date de arhivele de război din Berlin şi Viena, după care s'a putut proceda la redactarea istorică, aşa Încât să, dea o lucrare de caracter pur obiectiv şi strict documentar. Ea se prezintă nu numai ofiţerului studios ca material de studii, dar şi 01' cărui Român preocupat de problema viitorului ţării şi care "va găsi În aprofundarea studiului războiului nostru de întregire un Îndreptar sigur pentru înţelegerea felului cum se îmbină evenimentele acestei drame omeneşti care se chiamă războiul şi de care omenirea pal'e că nu va fi scutită încă multă vreme". Notăm că şeful Serviciului Istoric e d-l Gen, Gr. Costandache, bine cunoscnt şi ca director al Muzeului nostru militar. Primul volum cuprinde următoarele opt capitole: Intrarea României în răz­ boiu; Pregătirea militară a războiului ; Planul de campanie al Homâniei ; Planul de campanie al Puterilor Centrale contra Homânici ; Situaţia generală pe Ironturile europene la intrarea României în războiu; Acoperirea, mobi­ lizarea, concentrare a ; Ofensiva română în Transilvania (15 Aug.-12 Sept. 215 [216] 1916); Ofensiva bulgaro-germanii în Dobrogea şi operaţiunile pe frontul de sud între 19 ALlg. şi 10 Sept. 1916. Volumul e cornplcctat printr'iu,n altul (737 pagini), cuprinzând 510 documente felurite, care sprijinesc textul rcdactional al istoricului campaniei. Voi. II. (Buc. 1936, Tip. Mon. Of., 885 pag. cu 13 anexe), cuprinde> în continuare capitolele IX-XIX, despre operaţiunile dintre 15 şi 30 Sept. 1916 st. v., precum urmează: Măsurile luate de Comandamentul de Căpe­ tenie 1'0111(111 În vederea manevrei dela Ftămânda ; Operaţiunile Armatelor III şi de Dobrogea pe frontul de sud; Concentrarea de forţe germane şi anstro­ ungare pe teatrul de operaţiuni din Transilvania, apoi proiectele ofensivei germnno-austro-ungare pe acest teatru de operaţiuni; Operaţiunile din sec­ torul .Iiu, Între 1/14 şi 15/28 Sept. 1916; Bătălia dela Sibiu (9/22-16/29 Sep t.); Ofensiva Armatei II pentru degajarea Corpului de Olt; Ofensiva Armatei de Nord pentru degajarea corpului de Olt; Ofensiva Armatei IX' germane contra Armatei II române; Oprirea ofensivei şi retragerea Armatei elc Nord pe frontieră Între 19 şi 30 Sept. (2-13 Oct.); Operaţiunile pc frontul Armatei 1 pâni:'t la sfârşitul lunii Sept. În sectoarele Olt, .Iiu, Cern� şi Dunăre, după atacul inamic la Jiu şi bătălia dela Sibiu; Legătura dintre M.C.G. rus şi M.C.G. român şi operaţiunile Armatei IX ruse între 3/16 Sept. şi 1/14 Oct. 1916. Un volum (323 pagini), de documente, vine În complec­ tare, ca anexe, celui precedent. La acestea se aelaogă două mape cu hăi-ţi, planşc şi schiţe pe hârtie olcată, în legătură cu textul acestor două volume, cu anexele respective. Colecţia de entichităţt "Gh. Georgescu" elin Corabia, cu pnvu'c la o seamă ele cercetări şi săpături arheologice, de prof. D. Berciu. Caracal, 1937, Tip. "Unirea". - In jud. Ilornanaţi, care nu arc un muzeu judeţean pu­ blic, colecţia particulară 11 unui îndrăgostit după vestigiilc trecutului local, sp.rijini tor al cercetăr-ilor prchistorice ori de arheologie romană, d-l Gh. Georgescu, este prezentată într'un volum cu ilustraţii de Directorul Institu­ tului Homân din Saranda (Albania), d-I D. Berciu. Colecţia aceasta e rne­ toelic râuduită fiecare obiect av.md notate observa ţiile stra tigra Iic« el,n timpul săp ăturj lor, fixat Iiind locul precis şi timprejurările în care un obiect 11 Iost giisit. După speciile lor, aecs t« obiecte sunt dispuse În 5 secţii: AIl­ tichitli\ipreistorice; nntichităti romane, antichităti medievalc ; numisrnatică ; gcmc şi cnrnce, cea dintăi fiind cea mai bogată elin ele. Obiectele din prima sectie provin: a) elin epoca neo şi eneolirică, de tipurileVăelastra 1, Vă­ dastru II, Sălcuţa, Coţo Ieni, apoi Glina III; b) din epoca bronzului; c) din epoca ficrului. Palatul Regal, Cllma !fostÎn trecut, ele la Nicolae Griimăticnl la hoicrul Dinicu Golescu, însoţit de elocumente prezentate ele Emil lJîrl:osll, Jormear.'L Nr. 3 din "Arhivele Bucureştilor". Buc. 9 Mai 1937. - Pe locul undc e 11zi Palatul domnesc, alătuL"Î de biserica Creţulcscului, era înainte ele 1757 o modestă cas{, a negustorului VOiCll Fiştll, pc care acesta a făcut-o dan le, bisericii. La elata ele mai su!; biserica o schimbă pentru două mo,;,ii ClI Nicolae Grămf,ticuJ. Acesta 1T�lrind, me�teneştc casele vădl]v1l sa Ancuţa Gl'�_irnăticeasa, ce Întră În jud�tă�.i cu cei doi g-incri t, ajungâncl la nevoie., vinde casek .polcovniculu.l Stoica U r1iLţcanu. Pe temeiul dreptului de prothnisis, Catinca cere şi obţine dela Divan răscumpiirarea lor pe prcţul ele cumpărare al lui Urlăţeanu, în 1791, elupă care imediat le vinde lui 216 [217] Iordache Colfescu clucerul. Dela acesta trece la fiul său cu 'lcelaş 1lI111\<', cal'C va vinele :imobilul ruinnt, cu locul său. in 17()5. Cnscl« trec "POL [Il' I,,'ol'rietat:ea unui cluccrul Ştdilll, ('ilr!' le vinrlc stolnioului l Jini cu Goks('11 1" JB I:� pentru 45,000 tie tulcri. Pe locul veehilOi" "ase, Diuicu GoleG"lI. ajlllls agil, ridică O casă nou.i, ma re 71 aeoperitu cu t.d,Ht (.-"le -fier, lucru rnr 1'" atunci, La 5 OeI:. 1U30 nun-ind Gulescu, lii i sili ","nd Stai:dui proprie­ tatea aceasta in 1833, iar În cu se illst�de(-lz[l servici il» Administra 1, ici e(�ll­ t.ru.le il Tihi.i-TtOl11t\neşti, suh mnnclc de "Curtea Administrativă". De ('11 .uiul 1838, sub domnitorul AI. Dim. Chie", a l lăm casele acestea numite Pa­ l.itu] [)omnese. Ch. Dim. Bihcscu le foloseşte tI n'l' 1: ,,!,ălat de \ercmoni,'·'. c[l,'] locu inta o avea aiurea, anume In Iostu] Palut BnllleOVenesG dinpoakle, dealului Mitropolici. Cuza Vodn se instalciI'" �i el În palatul din Podul NIo­ �()şoaici, in care va locui şi miuitul Vocl ă Carol L � Partea IT-a puhlkă 1') documente, dintre 3l AUI!;. 1757 �i :2+ Miii 183:3, ('U privire la istoricul !,rop ri.ctii [ii. Ca rtea ('''primle :;i 'HII11I'l'Oasr, ilustra Iii. tîemorlu asupra eşezărnăntului Bisericii Kretzutescu, de ell/. f.:..rcl­ ZII.iCS('U. 1�(1. II, Buc. .1 938, Tip. Cijhl. - C» .. tea se comjJliI'c diull"'1ll is .. tarie', urmat de 35 acte (dintre J.7-1:7 :;i .1');37), din. JHIgillik cii reia culcgem . . Flu ndati:l J'n 17'22 de lnarelc vOrllic Iordache CJ'uLu!(',seu �i de so�ia sa SaJta, falB d0111nitOl'uJui BrLlllcovcanllj era destinată a Li panj\",lis al Ji.�lnniei, Înll'u­ etlt (1 Jost zidită in chiar curtea caselor int(>111eie1(Idlor ei, care se întindt'�� din Palal ptllltt �in Pasagiul TlollHlll. Propdet.nrld Hl!ir1nd i'iirii testml1cnt, t\o\:la sa a declarat C>l vornicul Iordache a Jiisat cu limhă ele moar1.e i\litr0I'0Jic;', din Bucureşti trei mo,ii; Voim'oti din D"ndHl\ i(il. Gog-noii din :\{ehedili t i şi Gl'Ojdihoelul din HOrntllla(i, deosebit de alte dOIJal.iu)li. In sbp'\J\i",'" bi:;(;r;('ii luai intrau, din păqil(� Boasln�� �i lno�iilc PJu\"iceill.-Gr:lcHnilc din HOI1}';'UIUti, Pluviceni-Toboliţa din Olt 'ii l'cşleillla din Corj. AH",i'" bisericii Crc(nlqlil()l' an stt\rnit poJ'te rnultc de .Lllrrlil'li.ll'e� aşa e::i EFoJ'ta H i.!\'ut i�1l trecut �i p.inti astăzi o 111ulţ:inlc ete PI'O{'CS\', de oarCt;e uaii urtlll1ţ;l In linie ferneiaseii ,ni t:titorilor jll'ciiuclcan a Ii !l.unili ca dori, san il li se da snbvcl1\i.i şi fel ele fel de ajutoare din h,mii hisericii. Af'1ele ('1' s.' allCX('ilz.i-i la si",\!'şitlll ('iîr(ii plin 'l.ntl"o ltl111in.ă lll'(I1";-t pe. 'IRI'nH',\lf'.1 v�\niitoj'i �'k ven'j!Hrt fură �TlUIH·Jl. "L'infiniio" di Leopardi in romeno, (l<- 1'1'01'. Pimen COJls!alllilleSf'{l. ExtrLl5 din revista "Olimpa", 19.37, Thessalolliki. Opnillui Leopard; a pfltrtLns t;.ll'z;iu chiar in Italia:J.11 er�l'cnri 'lTidi lar�j: ('li ,,[ut nl�lÎ putin în lloIl1tlnia. Prinllil care .la noi s'a intfTcsHt rif' IHH'hd (L'ln ]lrTwlati este Aron, DCIlS!l�iall!l, "are in "]87-1 ti'adu('(' ofta "AII' Italia" �i ",\te () 8"11"01',. din poe­ ziile "Ad Allgclo Mai" 'ii din "S0l'ra il lTlO,u!n1('nlo eli Danle". De ;1("i lnainte !11",,\iorla['('i[ I!li. l,(,op'lI'
  • Ji(',lIii orbUi "lI aite t!'ci ale aceluiaş auto!' italiall. I'�n n'a IHai [0.-;( rnpl'orluH.:.i d:Tilt iicutn aOl ilui, ·În cd. D-rei Harinccscn, in ('01. Clasi::ii 1t00Yti,"i ('ol11"nla(i" din CI'1l;O\·'1. A doua versiILlIc il lui Ni ... '1. BaRiks<'l' din JWI'). A "'cia, în fO!'lllii o1'[{;i­ nalii. il lui Al. Pop-Dafin, ]n ,,!Clna!' .. a Da l"lIJ'iInr", din 1907. A palra a ('\·'lÎ.oveallului Barbn Constantinescu - ilzi mini,tru al Hom"lliei la Slo,,],hoJm, Însoţind un studiu asupra poeziei lui Leopardi, ,lin 1906. III Con\'. Li .. Prof. liceului diri Craiova Mih. Slrajan il dat şi el in 1'109 o tr'lduccrc il ace- 217 0/";'< ."'. ',�, '., \ ,1 \�� \,' � "'."{:;,t, �\<;,,,t;:. 4i.�:ni'��*���t:tJ�J\:"\\f\\ihtN.��'';h�l ' - , [218] kia�L poezii. In 1918 un alt traducător, tot din Craiova, Al. Iacobcscu, in 1 ') I il, dtl versiunea care "dintre eli verse]" traduceri lcopardicne este printre c("lc ulai puţin ishutitc", dovedind "insu,fieicnta cunoaştere �l Iimhii italiene", observaţie perfect justificută. N. Iorga a publicat [Il il sa "Istoria litera­ nn-ilor romanice" (1920) o tălmăcire în "proză r-itmică poetică", fidelii 1:ex­ uilui. O alta a fost tipăritii în "Itamuri", de Antoninn Noul' (1922), ci:i.reia li aflii oompuraţia, de sluhă ce e, "dom.' eu ncccu a cOllcctăţeanuluÎ SUl! ]<1- CObCEH"U". Cu G. Murnu, L'lnfinito (in 19�9) a g:isi.t in fine un trnduciitoi; \;, Înăl\ime. Ultima versiune e acea a d-Iui Pimcn Constantinescu, publicatii in "Tincrimca Hom"n,," la 1937, ca prilejul centenarului morţii poetului. Autorul mai citează una, netipiirilii[ncii, datorită d-Iui Ciuscppc Ciffal'e.lli. Jocurile nationale româneşti, de G. T. Nicu/eseu· Varone, In ed, "Uni­ vr.r-sul", 1933, un volum de 33(1 pagini, cu 50 de ilustra (ii după fol:ogr" fi i. 'il text. dalorat cunoscutului şi valoros cerccttltOl' al Iolk lorului nostru "0- rcograJic, muzical şi poetic. Multă muncă riihdu rie oglindeşte uconstă JUGr,,]'c, cx trcrn de bogată in informaţie. Prima parte inl'cgistrează ce au scris despre joclll'ilc noastre naţionale scriitorii străini (31 la .11lU11i:ir) în ultimile trei secole, aprcciind elogios aceste manifestări artistice româneşti. După aceea f;(� cercetează şi ee nu spus poetii şi. prozutoiii români despre ele, tcrminâru] ""pil:olul cu indicele alluhctic al celor 120 de autori consultati, cu indica ţiu paginilor unde sunt a rătat]. Alt capitol lllrcgistrează ce zice poporul 1'01""11 despre jocurile sale, a�a cum reiese din pOI,.zia sa poporană, cu indicaţia il +1 ele Iolklorişti din care s'a cules materialul. Câteva -pagini despre autorii români �i străini cari ]n lucrările lor au COllSClnnate şi 111clodii de joclll'i. La '11'111[, un capitol dc contrihuţie pcrsonaJ[,u autorului la jocurile na\ionalc 1!0l11i'neşti. Escadronul Locotenent Gironde, de Rene Chambe, în traducerea Ciil'i­ tanului Gh. Giuriade, CII. ilnstraţiuni ele Ion Anestin, se tipiircşte de Min. AT" Naţ. Bucureşti, 1937. - Cartea, care se recomand" prin o prda(ii {l' II�lni. Col. Alcx. Filiai, -- unul din sLlpl'avic\:nitol'ii faimoasei sarje croice 11 r:avalcl'iştilol' 1'omi,ni dela H.obăne!jti - este u'O.a din cele mai mişciitoal'c şi l11l1i nobile Icetuti. E povestea simplă a 100 ele călăreţi ai unui escadron flin !leg. 16 de DragollÎ. Jrancez, comandat de Loc. Gironde, cari 'In Sept. I 'Jl4, execută misiunea ce li s'a încredintat, trecând şi manevri\ncl în spatele armatei germane ti generalului Von' Kll�ck, în cursul biitălici dela Marnil. Luptele de hărţuială ee dau, ataeul'ile 101' neaşteptate, apărând unde nici llU pnt�fJn bălllri dll�Jnanii, dranlu'lica ul'J11ăril'c a Gennani"lol' ce [uneninţan a-i LIlGCrClli, rnil'aculoasc salvăl'i din cUl'sele Întinsq în jurul lor, supn.lolnene31:111 şi acti vitutr-u În cursul vrcrnu rilor, mer­ g:.'"d p"n,ila LI 10-" generatie, ultirne]e două , cele existente, ale tinereţei, ucfiiud încă intrute in istor-ic. Ur111ca1:ă apoi o insirur«, pe genera�:ii� a tu­ tulo r Ilosctteştilor, incepând eu Lascaris, dându-sc datele şi bibliografia res­ pectivă a fieciu-uia din membrii acestei familii,lllsoţite şi de reproducere" «hlpurilor 101', după lroscur-i , portrete in ulei, dcscnu ri , gl'avul'i, rniniaturi �i mai recent foto[;r" fii, Din aceste note clIlegem <'ii autorul s'a născut la 20 Martie IU77 la Căiu\i, jud, BiIl:iiu, Iiu ,il sc riito rului Radu H08etti, autorul at<.ltor valoroase lucl'.ul.'i aSllpra elase"lol' sOl'iale �i aSllpra Pl'oprictăt:ij, ·Vli!itnl' de cal'lcr[t şi scriitor ea f:'i tatăl situ, gelleralu·1 n. H., a intrat -în 111nreh.·, r,Izboill În serviciul J\lareilli Stat M.ajor �i apoi al Marelui Cartier CeneraL a luptat în front, fiind 1'511i.l. i" ln!,t" dela It�znarc (6 Ailg, 1917), il :;ervitl �i În al'111ata franceză 111 1�) 18 � 111 '1920 CI fost a I:a�at ·,uilitaJ' J" LOlldra, gene mI de brigadă în 1')2-1, demisionat dill 1II'l11atii la ] Nov. 1')2-1 şi mem­ hru activ al Academiei HOfll;,"e, se;;ţiunea istorică, din 1934, La Bibliogr'afic autorul Însumeazii un Illlmii r de 35 studii istoriee l'om;\ne:;;ti, 9 fral1ţllze�ti, ;) eugleze�ti" 26 articole 'ii eonkrinţe istorieI', 63 a!'tico]" �i broşuri În ofi­ cialitatea militară, apoi 70 rli [erite reccnzii :;i articole felurite, Un indice alfabetic de l1\lIne ale Jlosettiţ;tilor, urmat de lin al doilea cllprinzi,nd alte nume proprii de oamen'; şi unul de 10cidităţi '"t;\l"il.('. ·In text viu să faeil:i­ teze orientarea În cuprinsul volumului. La urmii ek tol. se dă şi 1.111 indic" cronologic de date privitoare la familia Ilosettc:;lilor din Moldova, preculll şi un indice al semnăturilor reprodusc În volulYl, Ca anexă ud1iogată sub man­ şeta eărt.ii găsinl .şi tabloul �(';nealoţ!:i(; al l'anJilie·i, Steaguri, prajure (polemici), de Cell, Radu R, Roselii, eol11uni�al'e lei Acad, Homt,nă (M.em, A", Hom" s, ist., din Oct. 1933), --, Intemeiat pc "eehile texte, pe mărimea, pc forma st�agurilol' ostăşeşti şi pe a J'rapurelor hisericeşti, cum şi pe reprezentările (imagini �i inserip(ii) brodate pc de; \:inilnd de ascmcncli seamă de su lit1l (htiţul ele lemn) şi rk chir"" ('IIm p,'nlza era suspendatr. de suliţr., d-l Gen, ltosf'lli IănulI'c�tc cii piesa din Muzeul Militar Naţional, diil'uită (l<-. Ştefan ,'ci Mare m,,"ăstirii Zogra.fu dela !YlIlIlLcl" Athos e pl'apul'e bisericesc, cum il demonstral el. SI.. Nicolacscu, iar cca aJlată la Dresda şi recent adusă 'In t:a.ră este nn steag Jnilital', şi arUilln:;' al domnitorului Moldovei Istrate Dahija, care l-a pierdllt în lupla dela Lev"nl.7- (Iulie 166-1), aşa cum il arătat-o d-I C, J. Karadja, eiÎrllia trebue sii-i m,,]­ \umim dacA s'a putut recupera prin plată 111 hani această relievă istoricii naţionalii. 219 [220] Romsnismut In trecutul Bucovinei, de N, Iorga, Din publicaţiile Mέ :,opoIiei llllCO\illei, f$;.·" , . . ., � '(.,-" [222] \ I \; boieri. E o ţmitllţie a dietei polone, indicând că pe atunci boierii moldoveni eran mult mai puternici ea cei din lVJuntcnia şi că autoritatea lor avea grcutiltc în hotiir!\rile 11111ri privind ţara. Doc. nr. 7, tot dela Ilie �i Ştefan, e din 7 "Iulie 1441. Doc. 111'. Il, din J9 Sept. 1441, emană dela lliaş ca domn al Firii Moldovei şi Ştefan vocvod. Nr. 9, elin Suceava, 7 Iunie H95, dela Petru Aron. Nr. 10, dela acelaş domnitor, cu data 20 lan. 1'156. La 'ri Iârşit un indice vocabular al textului slav, - căci fieeal:e act se (!il. in reg"est, text slavon şi traducere rornâneuscă -, un Indice al textului 1'0- rnâncsc, precum şi facsimilc după două documente din cele prezentate aci. o viaţă de prestigiu: Alexandru Averescu, moreşet al României, de Mircea Şt. Cioroiu. Tip. "Universul", Buc. 1931l. -" Foartc avântată şi CJl­ tusiusră introducerea autorului CiUTe cititori, către Homâui i vremilor de ied �i de azi, căror le cerc ,,0 lupta, un efort" în via tă. Aceasta pen tru eu "tn.)hue Si.l I'cac'tualiziÎln O I1cIJ1uJ'irc, o flac{il'll .un rest de istoric; lJ. Bolnavii aceşti», flaciil'i ce pc'dl)ăesc, flllnegă şi se sting repede "au stăp�\llit pietrele, zidurile şi pogoHnclc"." Dur sunt şi 111- mini care lUI se sting, "soldaţ"i purtători ai sacrdoL' secrete de biruinţă", Şi printre acesteLl, printro cele luai curate �i mai luI11inoasc este viaţa rn a­ l'�şalultli Averescu) pe l:rţii ce lUI se pOlite: "I'ChUllla, reiese ea doplită in granit Jig'Ul'U osta�ullli înddîsllet d.:tl, totlI�i l'J"c\'iizător, caşi a omulu"j politie integru şi m:ll1l1lcabil. De�i desgustat de opera politieianilor ear:i "s'au l'idicHt ca stăP;1 "'"' sl:il. Este ,'lisă operă de pictate pentru ullul din luarii [ij al rri1rii noastre, t!.lr şi bine rneritorie din partetl unui tllulir ofiter deosebit p!"orni\iltor. Televiziune, de fng. !l1i/�l/i KOIi{cschwcller. Ti[>. "Cnvlllllul HomtlJlcsc'\ HUl:. 1931l. -- Auto!"ul, naiol'elllJ ele originii, "I'�i propul1e il riisl'llIldc la .lll­ ll'cbilre'I: În ce stadiu se "flii 1\01:1iZ1 această invenţie de Cii rc 1.0\'[ am auzit, dar pc "arc arar să o :fi studiat �i experimentat cincva ca spcci,dist, cllm (' cazul d-lui lug .. 1\. Astăzi "televiziunea c l'eali:latli, �i Încă pe o I3Cc tron u 1 [iirii, adilolOi\nd ei1 de altfel nici Piit.rascu, tatăl său, nu Iusese doruu l(-�gitinl\ el (1 rost adus de 'raclio�i' la tron. Afi rnuuea aceasta, acceptată �i dn il. N. Iorga, e comhătură de autor pc baza unor rapoilrte l'rczenVlte ILI Vcneţi,a eli. 'IH'l\'_ITC la ol':igina sa, auume (',il P;Itl'<1�cU cel Bun, la urcarea sa lH� tron in J553, • .1 tr-imis pe fiul său Petre, cOnfOI.'i11 uzului, ia curtea Sultanu.lui, ca ostutcc, garanţie de cre­ dhl"�:ă a tatălui. A_�a fiind, dOlllnitond nu putea ll'Înlite nn bastard, ce JlU ar Ji {os! acceptat de PO'-lI'Ui. Jar III 1.557, dup(Î ee JllO.;U'C Plltr«�ell, rill-� stiu Petre a fost exilat la Bodo:3, de.; sigllr e:i tn lll'1l1a cererei lui lVl:il'c(',.(j Ciobauul, noul donlllitor. LH a�(�:;te argulllcrrll' P(�!ltl'll desccnderrţa legitinl,� il lui Pell'!', Cercei, se ailaogii () dOI "d{t ill",I;[" il lui llt'irkllsteill, care In J600 scrie :tiI eronica sa di Nfuntenii eereau, CH dOiHn pe fiul nuri nliU'C al lui Pet .. e Cercei, 111"i aks hanul Ud .. "a, nulli ('11 el. Udrea C['hc1'ca sfintelor Iconnc, �i nco]o se tâ lcucştc cvunghcliu. S(' LIi' lect uri :;;i se disuihucsc ciirt i. Si astfel ani de J';ile "Cart�a sub Icouuă' ;1 difuz,r! cartea hu nîi prin sa�teJe' judeţului Constanta, 'Tukea ţi Cal inert!. J'rnpiil'Ulld �I 1','O:!Il(,� pn:l'Ulll �i izn)(Jdc humoase "0I11Ulletit1. pentru s.htent,("le ('l' 111- cl'(�Hzil In elt�.,ături �i chil imiu-i. De ]'(:nlHI'C1.I't CI,n1 .III afară de pl'eot .�i. 111- \'i:iUltori au lurrut In uccluş sens ca misiou.u-i cuta re uuta r şi senTl:al' ('Onl.J1- Ilai. La OI'H\iC de aserucncu On Dobrop;cH) s'a aetinrl: eli succes. \"olll.l_n�d e plill de t:aptc de cuhudî, realizări surp rinzătou ro in acest domeniu. «xtins« ::;i prin ('aziîl'lni lu soldati, ba chiar la cei ce au tcrrniuut serviciul mi liuu. (',1111 �i la UC(�llici, lnuncitori� mcscrinşi şi 111 iei funcţionari. Sunt aei o 111111- ti" exemple de oameni modcşti, care şi-au jertfit din timpu] �i 1"'I;"I"il<- 101"_ IIlH�nr.i rup<:lnd ţii dela gură O hucăţic:'î spJ'{� a dil siu-mnnului, III t'ldiI1l1{'.:! lor de' eUIC\'iil'ati .)nisionari" ai culturii �.i ai orncn ici. -- C,tnd 1'1'01"(':';01"1:1 ·.\i!lI'f'�(l1l1i a Iost trnnsferat tI laşi, a initiat �i aei, din Oi'!:. PJ3;). rnHuoa .. �H-i (lcti\:itatc� ('"u'e une �'u yalo:!L'c a,pti­ tll4,-hll1l(� �L a corecta hl'sur,de cu, care elevul 1Iltl',�l .IIL şeoa1a� p;raţl.c !tLl SI' Jl()t s('le("(inll�t (',apHcihÎ�ik �:i ll�dl'upl(-{ spre nnulllÎte oCl.1lla�j{lni .. ()h.,er\,utiutlilt. IU:l't(� UI'H1C.1Ză il Jonna H�a individuală a �i("ol(!rlllui. J)ar �(;onl(l� al f'ăl'lli rost (' d(' a cuhi\il �i il ÎnITcli.IH' ide la Du­ năre la mare. Lucrarea ar costa aproape 400 milioane lei aur.-Les teTrasses • fluuiatiles de la Muntenie centrale, din zona sub-Carpaţilor meridionali, Între râurile Dâmboviţa şi Buzău, d,' N. M. Popp, -La "Note şi Comunicări": Lacul Razim, g'entlza şi eVJluţia lui, de Al. .Brăileanu. - Prin geografia umană la o nouă concepţie a geografiei istorice, de Ion Conea. Geogratta şi istoria "se pă­ trund una pe alt.a în chip mtim", una căutându-şi în cealaltă sprijin şi infor­ maţie. Prin termenul nou de g-eog'rafie istorică înţelegem "o g'eog-rafie umană 230 [231] retrospectivă". adică aceea care cercetează "toate acele urme materiale pe care le imprimă pe fata planetei activitatea omului, toate semnele materiale in care acesta se poate intrupa . aşezări omeneşti, drumuri, frontiere, secări de mlaştini. tăeri de păduri, introduceri de noui plante, rectificări în cursul ape­ lor sau în mersul ţărmurilor marine.c--Intr'un cuvânt toale acele signa caretrădează existenţa şi activitatea umana; toată aceasta activitate a omului care reotifică mereu liniile şi formele peisagiului material; care modifică într'tma r aţortur: II' naturale nu numai în lumea vegetală şi animală, ci chiar În cea a formelor de reliel uneori; toate acestea, adica reconstituirea lor a tutulor , pentru o epocă anumita, iată obiectul geogratiei istorice in noua conr-ej.uune+.c- Ţinutul EZan­ Horincea pe harta lui D. Cantemir, de I. Gugiuman.- Grohotişurile de pe va­ lea superioară a Slănicului moldovenesc, de Vintilă Mihăilescu - Itinera.rii şi popasuri basa.rabene, de G. L Năsiase.> Vegetaţia din ins. Carolina, la văr sarea l'liHtrului in mare, de Const. Popp.-Drumuri şi ocupaţiuni vechi în ţările ro­ mâneşti, de Mara N. Popp. Căile de comunicaţie vechi au stat 101d( auna în funcţiune de nevoi locale şi mai ales pentru schimburile ecmerciale, aşa cum pOlecile sunt legate de viaţa păstorească, de transhumanţă. Bogăţnle pămăntuu: au trasat deci drumurile; agricultora, păstor-ia, vita de vie, sarr a, petroJul şi altele. Pe vechile hărţi aflăm înscrise pe pămâutul nostru denumiri ca Drurrul sării, Drumul sărarilor, Drumul Ocnei, Drumul schelei, Drumul păcurr i, Dru­ mul untului, Drumul buţilor, Drumul peştelui, Drumul cerii, Drumul rachiului, Drumul Olacului, adică al poştii. In Oltr rna autoarea inregistr ează : 1) Drumul Sării, pe linia Calafat, Galicea-mare , Giubega, Perişor, Hddovan ; de ari intră in Drumul Dealului până la Craiova; 2) AH Drum al Sării venea deja Dunăre di­ rect spre nord prin Măceşu de jos, Măceşu de sus, Şegarcea, Salcuţa, Panaghi a, colea apoi spre Podari (nu Poduri), unde se întâlnea cu Drumul Dealului, şi in­ trau împreună în Craiova, pe bariera Calaf atului. Acest Drumul T'r�lului urmează şoseaua de azi Calafat, Băileşti, Radovan, Pod ari, CraiOY3; 3) Drumul Ocnei ve­ nea dela Bechet spre Craiova, prin Locusteni şi Viişoar a ; 4) Un alt Drum al Sării, mal vechi, cobora dela Ocnele Mari, jud. Vâlcea, paralel cu altul până la Caracal, şi de acolo spre Bechet ; 5) Drumul Buţilor, paralel cu cel ante­ rior, uneori tmpreunăndu.se cu acela Între Caracal, şi Corabia, pornea din nord dela Drăgăşam în directia valuluiIui Traian (harta din 1857), Toate drumurile acestea dedeau în Drumul Mare, sau Drumul Olacului, ce tăia ţara în lung. Dela Craiova, ieşind pe bariera Bucureştilor, acest drum purta numele de. Drumu\ Bucureştilor, cu două ramuri: una tăind câmpia Munteniei prin Balş ŞI Slatina -Drumul Paştelor-şi "Ilulmai spre slld prin Caracal, coborând spre Dunăre la Moldoveni, trecea Oltul aci spre Turnu-Măgurele, apoi o cârmea la nord spre 1<'Iămânda şi spre Bucureşti. Pe malul stâng al Olt ului venea un Drum al Săra· rilor. Crlfe se tăia cu Drumul Oii. Urmează apoi descl'Îerea celorlalte drumuri vechi de dincolo d.e Olt.-Mişcarea aerului în CâmPia Română, de 1. Hiel,. Dacoromania, 13ulelinul"Muzeului Limbii Române", condus de prof. Sextil Puşcariu, voI. IX, pe 1936-1938. Imprimeria Mon. Of. Bucureşti, 1938. -Răsfoind numai cele 696 pag'ini ale valoroasei publicaţIi clujene, Îţi dai seama de câtă muncă modestă, neştiută mai de nimeni, se desfăşoară În acest labora­ tor de ştIinţă al Muzeului de Limha Română dil( Cluj, care şi el luptă cu mari vreutăţi hnanciare ca să poată da la lummă acest nou volum. Muzeul are o sec­ ţie blhliografică, condusă de Ion Breazu, ale cărui lucrări În mater!e pe an.ii trecuţi sunt un minunat instrument indispensabil cercetătorilor, apOI o secţie dialectologică; aci se elaborează Atlasul linguistic român şi se colecţionează m3- terialul pentru Arhiva de Folklor a Academiei Homâne, de suh îng-rijire.\I lui 1. Muşlea. -Tabla de materii înregi.3Lrează patru studii. anume: Wilhelm Meyer­ Liibke, de S. Puşcariu, articol de einstire � unui mare învăţat, iubilor �l Ho­ mânilor, decedat la 4 act. 1936, În vârstă cip 75 de ani, W. M. L. rămâne ,Hl­ toml operelor de temeiu "Gramatica limbilor romanice" şi "Dirtionarlll rtimo­ logic romanic".-Evoluţia concepţiei literare a lui G. Bogdan-Duică, lecţii de deschidere a cursului de Istoria Literaturii Homâne moderne al d-lui prof. D. Popovici la Universitatea din Cluj, din Nov. 1936. Pornind de la erezul !iterar �i ştiinIific al .,Junimei", el îşi lărgeşte concepţia şi trece dincolo de fro�lIerel.e h­ ,eraturii naţionale, prin metoda unei critiee înlemeială pe amănunt ŞI lurmnală 231 [232] ds cunoştinţele sale în materie de literatură comparată.-Despre ă şi â, probleme de fonetică şi fonologie, de Al. Procopovici, profesorul de curând Irecut de la Universitatea din Cernăuţi la cea clujană.-Palatal.izarea. labialelor în limba. ro­ mână, de D. Macrea , scrisă pe baza materialului adunat de Sever Pop in At!n­ sul Limbii Homâne.- Urmează Etimologii, de Giandomenico Serra, N. Drăg·:lnu,. Em. Pctrovici , Şt. Pască, Dmtre acesle aruco!e însemnăm: "Românii" din Serbia occidentală. Ţigani românizaţi ca limbă, cari vor li. trecut din Oltenia şi MI1I1- terna peste Dunăre prin sec. X Viii-lea. Interesante o seanJa de arhaisrne şi ollr­ uisme păstr.ue în g-raiul lor.-·Recenzii de cilrţi şi revisle.-Pe marginea cărţilor, d,� Sextil Puşcariu cu privire la "Atlasul linguistic român".-Bibliografia. pu­ blicaţiilor pe anii 1933, 1934 şi 1935, lucruta sub conducerea d-lui Ion Hreazu. -La Necrologuri : O. (,oga, U. Densusianu, K Meillet, etc.- La urmă un Indice de materii, autor-i, opere şi cuvinte. Arhiva, XLVI, nr. 1-2, continuă marele studiu al d-IUI Ilie Bărbulescu L'individualite de la langue Touma;ne et ses eliiments slaves anciens. Autorul St' opreste asupra scriitoritor ca r: au ccrnbătut te or ia fa, în special la Th. Ca­ pir/an, spunănd că aceştia nu au adus nicio dovadă sau argumentare înten:eială care să-i răstoarne părerile ee a exprimat, ŞI la care se menţine, anum- că: "cele mai vechi cuvinte sJave, care sunt bulgăreşti ŞI care au intrat În limba română, au inceput a pătrunde în aceasta de cu sec. al X-lea �i nu mal inamic, cum au susţinut Miclosich şi tou acei cari, după el, combat or nu teoria mea". - Vasile Pogor, de V. 1. Cataramă, aducând şi multe ştir i cu privire la "Juni­ mea".-Conştiinţa artistică la T. Arghezi, de D. FI. Harişte, Prin conştiinţă ar­ tistică, ce este alta decât spiritul 'dcnutocriucă, autorul precizează că inţelege "puterea de discernământ intre frumos şi urât, însuşire a minţii care permite poetului să deosebească limpede şi cu posibilităţi, dacă nu de Îndreptare, în tot cazul de rezolvare, arta de llon-arIă". Sub acest aspect. se 'nalizea1ă concepţia poetului despre crearea operei de artă, forma poeziei sale-ritm şi rimă, armo­ ni!', voeahular , figuri poetice, expresiune-şi tnsfărşit licenţa în ordinea morală, din cercetarea exemplificată a cărora d-J Floren Rarişte conchide la lipsa de conştiinţă artistică la Tudor Arghezi.-Câteva Note filologice, de Gh. Boguci. -Mici controverse istro'române, de D. Găzdaru.-Caraşoveni.i din Banat sunt Sârbo-Croaţi, nu Cehi, înseamnă d-I BărbuJescu. faţă rlP o afirmare a lui N. Batzaria.-Teoria academicianului Keramopulos din Atena în Academia şi Presa română. de I. Bărhulescll.-- Anul filolog�G, 1938 în revista "Insemnări ie­ şene", de ac\elaş.-Inccrcări catolice. la 1583, de a introduce calendarul grcgo­ grian în voevodate, constat,; Horia Oprişan În ţările noastre, ca o formă a pe­ netraţiei catolice în speranţa. (le trece pe Români la unirea cu biserica papală. -Materiale străine pentru Istoria SLgvislieei la Români şi a activităţii "Ar­ hivei de 1. 13ărbulescu. - Răspândirea colonii.lor româneşti. în Polonia, de 1'h. Holban.-La population et le langage de Chabag, colonie franceză aşezată la 7 km. de Cetatea-Aibă, de V. Dulamangiu. Coloniştii au venit din Elveţia, can­ tonul Vaud, Ia apelu' Caterinf)i, care luase la 1812 Basarabia cuo populaţie foart€ rară la Sud. In 1822 vin primele cinei familii, eu Louis Tardent în fmn e. Vorbesc dialectul valdesian. cu elef\lenle de infiltraţie ruseşti.-SPiritul domi­ nant al Ac. Rom. acum 30 de ani si astăzi. de FI. H.ariste.-.lurnalul Literar" şi literatura rusă, .11' Hori� Bairlan.-':'Intrc Dacoromani; şi Arhiva, de V. C:a­ taramă.-Recenzii şi Croni<:ă la sfârşi!:. Revista Institutului Sadal Biillat-Crişana, VII, nr. 2f), pe lan.-Mart. 1939, cUTlI"in?ând studiile următoatr: Legea Serviciului Social, de prof. D. Gusti. -Petre Mocsonyi, 1807-1858, lupt)î!or pentru drepturile politice ale Românilor din Bănat, de Dr. Ilie Gropşianu.- 'Naţionalizarea industriei româneşti, Încăpută mai t.oat.ă pe mâna străinilor, în m'njor"ltale evrei de pretntindeni, de Gh. Biră­ escu.-Raport monografie asupra Şcoalei primare din Ohababistra, jud. Seve­ rin, de Gh. Boran.-Un aspect al unificării legislative: Extinderea legiuirii ro" mâne în Bucovina, de S. A. Brădeanu.-Românii din Iugoslavia. de Gh. Ciol'. man, sunt azi sacrificaţi, ca şi cei din valea Timocului, pentru motive politice. Stăpânitorii acestora caută a-i desnaţionaliza cu orice chip şi cu orcare mijloace. 232 [233] Autorul exprimă speranţa că se va pune Insfărşit capăt nepăsării arătate oficial pentru cei mai mult de 100,000 fraţi ,abandonaţi de Statul r�o"tru dincolo de' li: nia de demarcaţie din Banatul ciopărţit. Cer pentru el macar d reptu l de a-s: putea legal tolosi limba strămoşească in şcoală ŞI IJlserică, mai. ales a cuiu când a vem încheiată o cou veu ţie de reci preei tatI' CLI guvernul sârbesc, pentru regula­ menl �omert ŞI b5nci,- Un anachronisme en Eu­ rope: la situa/ion des j)Qysans cn Hongrie, d(� J:lcque� Rusu, siluaţie cu mult in­ ferioară acelei a ţăranului român cel mai oropsiL-Opinions anglaises sur le probleme de la Transyl,vanie, înfătişea7,ă d, Silviu Dragomir, dUP�l cărţilA lui Sir Robert Gower şi a d-Iui C. A. lVIacartney, făcându-se observaţiile şi rectiti­ cările cuvenite textelor respective,-Dările de seamă despre cărţi ating'ând ches­ tiuni ce ne privesc, trafate de autori străini, sunt foarte meritoase prin aducerea lor înaintea CItitorilor şi critica obiectivă ce se face idl:'ilor şi afirmaţiilor ne­ conforme cu realitatea, Junimea literară, Cernăuţi, an. XXYll, nr. 1-12 pe 1938,-D-l Ion I. Nistor publică o conferinţă a d-sale: FoliPnia, restituta,-Mai însemnă� Între altele, căci J, L. intercalează şi literatură în cuprinsul său, articolele: Unîrea Bucovinei, cuvinte pe marginea aniversării a două decenii de Ia Unire, de d-l I. Corfus,-O surpriudere ne este poemul România ţară binecuvântată al poe­ tei cehe De Vornyj, inspirat 'Unei străine de frumuseţile pământului nostru, poem pe care ni-l prezintă în traducere parţială Dr. Milan P. Şesiln,-,-Aso' ciaţia Anglo-Română, di.n Ce.rnăuţi, cuvântare festivă. de 1. I. Nistor,-Preda­ rea limbei engleze în străinătate, lecţie de inau�urare a cursului de englezeşte dela Universitatea cernăukană, de praf. F. y, Thompson.-Gcnez:a poeziei ,.Somnoroase păsărele", de N. Tcaciuc-Albu -O colecţie de versuri populare: Cânti.ci norodnici din Republica moldovenească, se înfăţişează, după publica­ ţiile anilor din urmă de p�ste Nistru, d-l I. I. Nistor Din trecutul nostru, Chişinău, an. Vlll, lan.-Apr. 1939, vesteşte plă­ nuirea înfiinţărei unui Institut Genealogie al României, a cărui idee a fost aruncată de d-l G. Bezvicorii.-Câteva oagini pe scurt despre Boierimea ro­ mână, aduce. d-l George Fl.orescu,-Un crâmpei din viaţa vechiului local de teatru dela Copou din Iaşi povesteşte d-l Th, Râşcanu în Casa cu sta­ fii, fosta casă a lui Teodor B�lş, în care era instalat Ministerul de InteTJile al Moldovei; ea a trecut în propHetatea lui Vodă Mihai Sturza, care a prefăcut-o în local de teatru vreme de 40 de ani, după care a ars în 1888.-Sârbii în. Basarabia la începutul sec. al XIX-lea. de Gh Bezviconi, informează că în Basarabia au stat o vreme copiii lui Cara-Gheorghe şi ai reginei Natalia Obre­ novici a Sârbilor Ia Hotin, unde Cara-Gheorghe se afla de cu anul 1815, ca refu­ giat cu o ceată de Sârbi. De aci p!eacă, atras de Iordache Olimpiotul,-a că·· 234 [235] i " rui viaţă e un lanţ de trădări sfârşind cu acea a lui Tudor Vladimirescu­ spre a fi� ucis la �e��dia. ,Alexei S:ar�gheorgh:vici,. fiul ucisul?i, ofiţer =. se însoara cu Mana luca, sătrarului boier roman NIColae Trohim. Porucicul gărzii Alexei moare la 1831, lăsând un fiu Gheorghe, care a avut doi copii: Bojidar şi Alexei.-Se publică textul Testamentului Smarandei Donici, văduva lui Andronache juristul.- Un cuvânt de prea meritată cinstire pentru Artur Gorovei la 75 de ani scrie d-I Aurel G. Stino.-Activitatea literară a lui Em. Gârlcanu la Bârlad, între 1902 şi toamna lui 1906, cu interesante veşti despre scriitorul nostru, de G. Ursu. Nr. de Hai-Iulie cuprinde: Associations 5ecretes en Bessarabie au debut du XIX-e siecle, de G. Bezviconi, cu ştiri despre pătrunderea masoneriei în Rusia, de unde pacostea a trecut şi în Moldova. Loja din Chişinău apare la 182L-Boierimea 2\tIoldovei, de Bezviconi, tratând chestiunea apariţiei numelui de familie la începutul secolului trecut, cum şi ceva despre blaz o ane.e- Din fi­ gurile Iaşului de altădată d-I Th. Râşcanu prezintă pe aceea a unui Pretendent la tronul Albaniei, Principele Albert Ghica.-Holelul "St. Petersburg" la laşi, de Eug. Păunel, casă de numele căreia Se leagă evenimente locale, se localizează de cercetător.-Al. Vlăhuţă şi Bârladul, în jurul tipăririi lucrării "Calendarul nostru pe 1918", de G. Ursu. Nr. de f.1ug.-Sept. 1939, se deschide cu amintirile d-Iui Bezviconi: Patruzeci de ani din viaţa Basarabiei (1877-1917), Cll lucruri şi oameni pe cari i-a cunoscut autorul or a aflat multe de trecutele vremi ale regiunii Du­ nării, mai ales ale regiunii de lângă Prut; aduce ştiri despre averile mână sti­ reşti, despre guvernatorii Von Raaben şi Prinţul Ursusov, cum şi noi infor­ maţii despre rolul Basarabiei în războiul mondial, despre revolutie şi ecourile ei dincolo de Prut, cu povestirea grozăviilor soldaţilor ruşi bolşevici indob ito­ ciţi de beutură şi sânge, sânge de boieri români, până la venirea trupelor noastre. Consemnăm că "agitatorii revoluţionari" au rămas in Basarabia şi 'Fi, că gen. Broşte anu ar fi curăţat ţara de ei, dar a fost curând înlăturat dela comandă tot prin intriga tâlharilor carnuflaţi în membri ai cutărui partid de ieri. '1J.rchives de Neurologie, Buc. an. lll, nr , 2. Director Dr. D. Em. Pau­ Iian, Valoro asă publicaţie medicală, tipăreşte dări de seamă privitoare la lu­ crările realizate în Serviciul de neurologie al Institutului de boli mentale ner­ voase şi endocrinologice din Bucureşti, condus de medicul şef care e era­ ioveanul mai sus numit, membru al Institutului de Ştiinţe şi profesor agregat al Facultăţii de medicină din Capitală.e+Din sumarul acestui număr consem­ năm titlul articolelor: Premiere ecole sanitaire el Bucarest, de Dr. V. Gomoiu; Syndrome d'aph.asie par ramolissement de la zone lenticulaire gauche dans une ancienne paralysie generale, de Dr. 1. a. Demetrescu din Jimbolia; L'examen mdiograph.ique dans quelques distrophies erâniennes frequentes, de Or. S. Sfin­ tescu; La colibaciHose dans le systeme nerveux, comunicare făcută la Institutul - de Ştiinţe al României. de D·rii D. Paulian, C. Fortunescu si M. Chiliman; L'importance des vitamines et des avitaminoses dans la patholog;.e nerveuse, de d-nii Patllian şi Bistriceanu; Contributions el l'etude hysto-pathologiquc et hysto.genetique des myopathies primitives, de aceiaşi; Accidents paralytiques el la suite du traitement antirabique, de O-rii Paulian. Fortunescu şi Chiliman; L'electro-encephalographie fonctionnelle du cerveau, de D-rii Paulian şi Gh. G. Constantinescu. Revista de Pedagogie, Cernăuţi, an. IX, nr. 1-2. Director Prof. C' Narly. Organ al Institutului de Pedagogie al Universităţii, şi de curând şi al Serviciului Social al Ţinutului Suceava, publică studiile: Intuiţie în învăţă­ mântuI istoric, de Al. Gregorovici.-Pedagogia lui Basedov, de C. Narly.-Mij­ loacde educaţiei, după Clement Alexandrinul. de D. Onciulescu.-Aspectelc din psihologia clasei de elevi, de Seb. PODovici.-Insemnătatea 'pedagogică a Sfintei Taine a. mărturisirii. de S. Relli.-Rolul Lucrului manual în şcoala ro­ mânească. -Contribuţii la întocmirea unei programe analitice de educaţie mo­ rală în liceele mHitare, de C. Munteanu.-Cultul Eroilor, de C. Narly. 235 [236] România f1i/itară, Buc., an. LXXVI, din care, trecând peste articolele de natură pur militară, insernn ăm paginile având un interes special pentru noi Oltenii.-In nr, 12 din anul trecut: Din amintirile unui Iubtător, genera­ lul Marcel Olteanu, despre "Leul dela Olt" care e generalul de cavalene Ion Popovici , nedreptăţit În timpul campaniei, când, cum spune rue mor i ahstuţ "un duh rău plutea la Craiova, la Armată, iar aici s'a strecurat un fel de cioclu" ... -In nr. 1, de pe an. 1939; Campania muntcană din 1595: Călugă- 'ţ' _ reni, Târgovişte, Giurgiu, cu schiţe, hărţi şi gravuri în sprijin, de Col. AI. Culici, se continuă şi in numărul următor.v=De acelaşi, tratată sintetic şi clar: Prima cucerire a Transilvaniei, din Oct, 1599, in nr. 4, cu urmarea şi sfârşitul in nr. 5. Aci şi traducerea interesantelor note Din campania contra Româ- l�. nici (1916-1918) a ofiţerului german Leon Hetzer.-Nr 6 închină paginile din frunte memoriei Marelui Căpitan neuitat, cu prilejul Centenarului nllşterii iii Regelui Cllrol I- Tot in acest număr articolul distinsului scriitor militar d-I General Gr. Costandache: Sufletul ostaşului român. Luceafărul, revista regionalei bănăţene a "A'strei", Timişoara. an. V, şi-a redus din preocupările artistice, Iărgindu-şi însă cuprinsul cu mai multă lifei alură. Din articolele ce se leagă de lucrurile ce pe noi ne interesează în primul rând-- informaţiuni1e istorice-reţinem din nr , 1-2: Insemnări de pe căl'ţile bisericeşN din Alioş-Bllnat. strânse de I. D. Suciu.- Un vechiu monu­ ment istoric religios: Mănăstirea. Bodrog, de V. VIăduceanu.-In '111'. 3-5 d-l A. E. Peteanu jugrăveşte istorica figură reprezentativă a Banatului: DT. Alex Mocsoni.y.-Nr.6 e rezervat exclusiv d ăr i i de seamă a Adunării generale a Astrei Bănăţene, despre a cărei activitate se raportează pe larg. Pagini Literare, apare de şase am m Turda, orăşel industrial, cutrupi t de neamuri străine de noi şi cu alte preocupări decât cele culturale. Şi cu toate acestea, într'un mediu puţin prielnic, ingrat, această publicaţie apare regulat în fiecare lună, Îngrijită ca formă şi aleasă in cuprins. E o dovadă mai mult, că tot omul, individul luat în parte. iar nu mulţimea, dă directive. face şi sus­ ţine buna reputaţie a unui oraş, înf ăţişându-l ca un centru intele ctual, favo­ rabil îndeletniciri lor spirituale,-cum în fond poate că nu este. Nobilei perse­ ve rente a d-Iui Teodor Murăş2nu şi a colaboratorilor săi devotaţi şi meritoşi datori m exclusiv minunea ace asta dela Turda. Din ultimele numere apărute, acele ale anului în curs, sp icuirn: Octll­ vian Goga, pagini de cuvio asă şi adânc ilimţită pomenire pentru om şi pentru poet, de I. Agârbiceanu.-Un nuvf-list n'0u din Ardeal, pe lângă Pavel Dan şi Victor Papilian, e V. Beneş, a cărui operă ne-o prezintă d-l Romulus De­ me trc scu. - Problema omului la Dosioieuschi şi Tolstoi, de Anatole Chircev. +Dragoste« lui Flaubert pentru Louis« Colet. de Edrnee Tomasian -Paradoxiile vieţii, consideratiu ni interesante, nu totdeauna uşor de urmărit şi din cauza lirnb agiului înţe posa t de prea mulţi termeni abstracţi şi neologisme, unele de' creatiune personală, de Grigore Popa.-Concepţie etnografică Ilsupra culturii, de G. Pavelescu. Autorul spune că fenomenele de cultură şi civilizaţie nu an fost privite decât din latura timpului, în perspectivă istorică. Trebue să le considerăm şi din perspectivo, etnografică, care poate lumina multe lucruri. Cu acest prilej se pt1ne hlr chestiunea înţelesului ce dăm termenilor-asupra cărora nu ne înţelegem toţi - civilizaţie şi cultură. Dacă prin civilizaţie in­ ţelegem tehnica materială şi prin cultură pe cea spirituală, ele sunt legate între ele, există lin paralelism între amândouă. Se arată părerile mai autori­ zate ale celor ce s'au ocupat de această chestiune, mai ales ale lui Tylor, Thurnwald şi Frobenius. Peste distincţiunea de mai sus Între civilizaţie şi cultură s'a ajuns la conceDţ� de un;tate a culturii omeneşti, o unitate care e, mai mult decât identitate. siinilitudine, înăuntrul căreia vom căuta culturile nationale, sufletul etnic al diyerselor neamuri, În special cultura primitivă, populară de caracter etnograftc.--Revista "Pagini I'terare" se bucură de cola­ borarea unor scriitori ca R. Demetrescu, T. Murăşanu, Gr. 'Popa, Bucur Ţineu, şi alte meritoase condeie, având literatură bună şi sănătoasă. 236 ) ,1 î ; 4'4#L 4 rîP [237] Convorbiri Literare se infăţişeaaă de cu începutul lui 1939, care e a 72-1ea an de viaţă al revistei, sub un aspect puţin schimbat, sensibil avanta­ gios, şi cu un cuprins in care un suflet reintinerit şi viguros pulsează. Bătrân a publicaţie trece sub conducerea d-Iui l, E. Torouţiu ca director, reprezentant de elită al celei de a treia generaţie de la întemeierea "Juni mei" dela Iaşi. O-sa, în articolul Du.pă 71 ani"., cu care se incepe numărul intâiu al nouei serii a revistei, aruncă o privire in trecutul ei, spre a putea face "încrestări pentru viitor", în sensul menţinerii revistei pe linia "concepţiei moderne a Naţionalismului", pu nându-se "în serviciul idealului moral al aristocraţiei cuge­ tătoare şi creatoare de frumos şi bine", izolăndu-se de ce nu e românesc în simţire. cugetare şi faptă. - Fiecare numar al Convorbirilor literare, plin cior­ cnine de o materie literară aleasă, critică obiectivă (vd. pagini)e d-Iui Toroutiu despre Durliu Zamfirescu, Maccdonski, Eminescu, Vianu, Caragiale) şi cronică variată. Insemnăm, în legătură cu ale noastre. articolul d-Iui O. Onicescu des­ pre G Ţiţeica ;-Iapidarul portret: Cum a fost Regele Ccrol 1, ded-I N. Iorga; -studiul: libertate şi răspundere moraLă, de FI. Nicule scu ;-BiLingvismul la Români şi modificările din limbă, comunicare la Ac. Rom. de 1h Capidan, precum şi o traducere a lui Caragiale după comedia lui Scribe : "Camaraderia". Biserica Ortodoxă Română, revista sfântului Sinod, de cu anul 1934 reorganizată şi condusă de un comitet de direcţie ales şi activ, are astăzi aproape 57 de ani de activitate. Publicaţie destinată cercetărilor teologice, problemelor bisericeşti şi indrumăr ii preoţimii, este în acelaş timp bogat izvor de informaţie pentru vechea noastră literatură, care a crescut sub aripele bise­ ricii. Pentru cine se ocupă de istorie, Bis. Or1. Rom. e negreşit un magazin În rafturile căruia, mai deoparte, cercetătorul va găsi aproape în fiecare nu­ măr câte ceva ce să-I intereseze.-Din numerele anului acesta menţionăm ar­ ticolele: Cum se făcea o catapeteasmă şi o zugrăveaLă de biserică acum o sută de ani, de N. Iorga ;-MitropoLitul Antim Ivireanul şi cărţile populare, de N. A. Gheorghiu. Revista Fundaţiilor Regale-fericit copil de oameni bogaţi, dar pen­ tru aceasta nu mai puţin valoros-apare regulat ca nicio altă publicaţie din ţară. Notăm şi noi următoarele articole! Falimentul învălământului, de Gh. N. Leon, cu observaţii juste despre programe şi profesori, la care trebue adăogat şi vina mare a Ministerului, care de multe ori dă ordine fără noimă şi adesea calcă el însuşi legile şcolare. Gândiţi numai la chipul cum se fac examenele, reexaminările şi supra-reexam inăr ile în şcoalele noastre secundare de câţiva ani, moştenire neschimbată a satrapiatelor politicicn ilor ce şi azi îşi continuă din umbră activitatea lor nefastă. Cineva ne spunea de un ex care nu vrea să renunţe a fi, cum acesta cheamă la el acasă pe unii funcţionari superiori din minister ca .,să-i dea raportul", ca şi cum ar fi încă titularul Instrucţiunii, Doamne fereşte !-- Târguri şi oraşe româneşti dispărute, consemnează d-I C. C. Giurescu. Din părţile noastre menţionează oraşul Tisrnana, de lângă mânăsti­ rea cu acelaş nume, pomenit ca atare. într'un document din 1491; Târgul Gi­ lortului pe Gilort, la sud-est de T.-Jiu, cum îl aflăm documental la 1619. (Ar mai fi de pomenit de altfel aci şi alte nume de târguri şi oraşe disparute de­ cât cele menţionate de d-I C. C. G.).-"InsemnăriLe lui Safirin", ale lui N. N. Condeiescu, iau un aspect tragic azi, când le citesc după moartea regre­ tatului scriitor, a cărui copilărie s'a desfăşurat în Craiova.-CăTţiLe populare în literatura româneascu, de d-I Cartojan (două volume), dau prilej d-Iui Mir­ cea Eliade să facă nişte observaţii interesante asupra unor probleme ce ri­ dică cercetarea mai de aproape a produselor literare şi Iolklorice ale poporului nostru. Multe elemente inteligibile pentru noi azi aveau sens şi rostul lor odinioară, fie exprimate prin cuvinte, fie prin vreo formă decorativă; ele sunt adesea "simboluri arhaice de origine metafizică", degradate prin transmisiune �i uzură, aşa că le-am păstrat numai expresia, dar le-am pierdut înţelesul, cu­ prinsul. - Nr. 5 din luna '\1ai e închinat amintirii Marelui Rege, la 100 ani dela naşterea Regelu.i CaroL I, cu articole de d-nii N. Iorga, P. P. Panaitescu, I.Nistor, C. Rădulescu-Metru. Al. Em. Lahovary, M. Sadoveana, Cezar Petrescu, 237 [238] T. Vianu, Em. Bucuţ a, Dr. Gh. Banu. Al. Mironescu, Pompil iu Constantinescu, Vla d imir Streinul şi Camil Petrescu.r--Tlin nr. 6 însernnăm partea Il-a a stu, diului Ceramica dela C-ucuieni. de Barbu Slătinea nu ; Simbolica animală în sculptura veche bisericească. se poate uneori presupune a fi lucrare făurită con­ ştient de meşter, afară numai dacă nu e decât efectul unei întâmplătoare fi­ guratii d e corative. Sunt cazuri şi In care suntem în drept a vedea in animale cioplite în piatră or lemn irispir aţii după Fisioloj], cu un tâlc lămurit deci pen­ tru cel ce a creiat asemenea simbolică animală. Astfel află d-şoar a Maria Go­ les cu două reprezentări de acest fel; una cu o "pajură" (pe lican). una sculp­ tată pe o arcadă ce pare a fi fost deasupra uşii mânăstirii Vieroşul (1645). şi alta pe lintelul dela biserica din Goleşti (1642), tnfăţişând o porumbiţă sau turturică. In această din urmă biserică se află figurat. şi un porumbiel O Ci treia reprezentare, tot aci, pe o lespede, pare il voi să arate sgripţorul. Aiu­ rea se mai găsesc asemenea reprezentări de animale simbolice, ca. păunul la Vicroş, vulturul la Mărgineni, leul la Văcăreşti, Hurezi şi Târgovişte, ca şi la Stavropoleos, la Sinaia mai multe animale fantastice, iar Ja Co lţea ele sunt mai numeroase şi variate. "A ceste motive animale apar în sculptură la noi inaintea primelor traduceri in limba română a Fisiologului".-Cronicele cu care se incheie fiecare număr al R. F. R., precum şi hogatul material lite­ rar, mulţumesc cu prisosinţă setea de a cunoaşte a cititorului. Familia, revistă de cultură, Oradea, an. VI, organ al Asocraţtet scriito­ dlor români din Ardeal, sub directia d-Iuf 1VI. G. Sarnarfneanu, cu colaborarea atâtor distinşi meşter] ai condeiul�i, ca Victor Papflfan, Tiberiu Mo�olu, Ro. mulus Demetrescu, Oct, Şuluţiu, G. Bota, AI. Olteanu, Paul Constant. Ion Mo­ lea, etc. Notăm În ultimul număr primit arttcolu! d-Iui Rornulcs Sef şanu ; Ca­ dml etnic al poporulUi român. Se arată aci odată ma! mult că graniţele noastre nu corespund Întocmai cu cadrul etnic al poporului românesc la niciuna din fruntariile existente azi. Cercetarea de faţă tinde să precizeze acest cadru etnic, anume: câtl Români sunt aprozfmativ dincolo de hotare, unde sunt aceştia şi cum trăesc pe acolo? J ncepând cu cel de peste Nistru, aceştia in bună parte sunt cu­ prinşi în Republica moldovenească, proclamată la Il Oct. 1924, dintre Bug şi Nistru, cu o suprafaţă de 8,l31 km, pătraţi şi o populaţie de peste 567.000 10- cultori, având 7 oraşe, dintre care Tiraspol e capitală, apoitârguri şi 208 sate. Mai sunt Români şi dincolo de Bug spre Nfpru, apoi in Crimeia, în bazinul nonelului. în Caucaz!a, lângă Vologda, la Saratov ji până În T'erchestan şi SI­ beria. S'au şi rusHicat mulţi din cel duşi cu silit departe de Basarabia. Cu toţii par a fi vreun milion in Rusia europeană şi "'?reo 200.000 în cea astattcă, In !"olonia (Galiţia orlentală) aflăm lJrme de aşezări româaeşti vechi, căci populaţia noash'ă s'a rulealzat pe acolo. In Ruteala şi Moravla, numite şi Rutenia carpa. t!că. avem vreo 20000 de Români maramureşenl în satele dela .l?ranlţă, trecute acum de la Cehoslovacia la Unguri, sub cea mal vitregă stăpânire. Mai sunt mulţi din aceştia, ce s'au rutenizat. Cei din Moravla locuesc la răsăritul acestei ţări, pe înălţimile dela Bek:va. unde sunt oraşele lor mai mari Meserldul valah şi Rozman. Gand Românesc, revistii. de cultură. editată de "A stra ". sub conducerea d-Iul Ion Chlnezu, Ciuf, an. Vll. nr. 1·6. __ D-I Lucian Blaga ptJbJlcă aci textul leclie! sale de deschidere a curstJlui d" Filosofia Culturii, inaugurat la Univer­ sitatea din Cluj: Despre plenitudinca istorică.-D-1 Petre Sergescu expune o problemă ce a preocupat în ulti�ul timp cel'curlle intelectuale din străinătate şi dela noi: Rolul întâmplării. în Matematică, element care, alăturea de rationa­ ment, determlnism. Intuiţie, îşi ar� şi el rostul lui în descoperirlle ştiinţifice. --Despre Cărţile d .. lui Constantin Noica, unul dintre ostellitorH mai noi În ogorul filosofiei româneşti, cercetător dar # creator, se ocupă d-l Vas. Băncilă.-D-l Andrei LilHn aduce un esseu 1n care cat,tă paralelismul dintre Loh.engrin şi Luceafărul lui Eminescu, stabilind câteva analogii şi deosebiri dintre aceste două poeme, ale căror autori au avut un destin cam asemănător. -Cronici si lnsem- nări abundente închee acest număr al revistei clujenc. . 238 ţ t i ,"" -A.;- --:_�. -- '. ,�-'<"�}' ,::",: ij ..::,;('��"I?,,,:I�{�?;Iw..,,��,,,,,;l����.-":ti:'� •• �<>.z-"��: .. , [239] La Rassegna tielo-romene, organ al Camerei de Comerţ !talo-română din Milano. al cărui director e d-I Dr, Virgilio Mcntt, apare de aproape 20 de ani in capitala Lombardiei. Publicaţie de informaţii in materie comercială. ea cuprinde mai in fiecare număr articole Iiterare, prezentând prin d 1 profesor Gtno Lupi, un mare amic al României, portrete din ale scriitorilor noştri şi caracteri­ zări-cum bunioară despre Mihai Sevastos, UmoristuI AL O. Teodoreanu, Urno­ ris/uI românesc, 1. L. Cara.giale şi Fra Gieremia da Valacchia, fratele minorit, care a murit în NapoH la 5 Martie l625. fiind socotit de popor ca un" slânt->, cum şi alte articole infor mând pe haţii Italieni asupra unor lucruri şi probleme in care e bine să fie lămuriţi ca de ex. Problema continuităţii etrlice a Româ­ nilor in Transilvania, de d-I Maria RuHini- , mai ales dacă ştim câtă propa­ gandă, adesea lipsită de bună credinţă, fac Ungurii În Italia pentru neamul şi pământul lor, atâtea cât e după dreptate al lor. In legătură cu numele d-Iei pro], Gino Lupi. consemnăm şi interesantul său articol: Tragedia neamului grecesc, din revista .,La dilcsa delia razza«, Roma, an. II, nr, 6, prin care se justifică măsurile luate de guvernul italian fascist intru apărarea rasei. Şi nu e vorba numai "de a se menţrne caracterele somatice or fislologice, ci mal ales de a se co o serva acele calităţi intelectuale �i morale prin care poporul italian s'a afirmat" pe lume. Căci dacă la baza rasei italiene ar fi intrat cu precădere alte elemente decât cele romane, "dvlHzaţia latină ar li azi istovită şi n'ar fi dat nici fC marii T'recenttşti, nici Renaşterea. şi cu atât mal puţin Imperiul Nou al Romei". Au venit şi peste peninsula italiană invazii după anul 476, dar "barbarii" aceştia nu erau aşa de barbari, şi nici prea numeroşi faţă de peninsulari; mai mult: o parte din ei se creşttnaseră mai dinainte, ca Goţii. Aceşti barbari nU au nimicit clvilizaţia găsită in Italla, dar au suferit in­ fluenţa bisericIi catolice, topindu.se apoi în populaţia locului. lnvazlile mai vio­ lente ale Hunilor şi Ungurilor nu au atins decât câmpia Padului. iar cea maură Sicilia, cele două extremităţi ale Italiei. Aşa !.Hnd, naţiunea italiană şi-a putut păstra caracterul rasei latine şi potenţtatltăţde ei creatoare de civilizaţie. Ceea ce nu a fost cu Grecia, cu popor prea puţin numeros şi supusă unor invazH masive, de bngă durată, de populaţii cu adevărat barbare şi feroce, începând cu V isi­ goţi! Germaniei, continuând cu gloatele eralo-altatce, slave şi bulgăreşti, păgâne toate, care fac că de cu sec. al VIii-lea populaţia grecească efa aproape nimi­ cită de Avart, Bulgari, Slavi, Pecenegi, Uzi şi Cumant, ca să siârşească cu Turcii de cu 032. Dacă limba greacă s'a păstrat, îrnpănată de elemente turceştt, ita­ liene şf altele, din vechiul popor grec a rămas foarte puţin, din punct de vedere rasă, iar şi aceasta s'a datorat numai inrâurirli bisericii oriodoxe. Gândirea, dăruită preocupărilor filosoHce şi literaturii pure. păstrate in­ tr'un cadru etnic naţional şi deci creştin-ortodox şi nu altfel, apare în al f8-lea an, in aceeaşi elegantă toaletă exterioară, potrivită sumarului său de cumpănită alegere şi gust eclectic al meşterului diriguitor - splrttus rector al "Gftndlrii" - d-l Nichifor Crainic. Colaborarea unor condeie de recunoscută valoare, strâns legate prin o credinţă comună şi încercări care le au ferecat camaraderia literară. dau acestei publicaţii aspectul masiv de tribună, far nu de magazin incoerent de liter'ltură şi idei disparate. Noi dela "Arhivele Olteniei" suntem măguliţl a ve-' dea în hora acestei alese nunli, atâtea flori ale pământului oltenesc: N. M. Con­ diescu, Raou Gyr, D. Ciurezll, Pan Vizirescu, Victor Papilian. N. 1. Herescu, Aurel Chlrescu, ... dacă nu ar mai fl şi alţii mie necunoswţi ca origină. din cei inscrişi în sumarul p,rimelor şase numere ale anului 1939. Meşterul Mana/e, publicaţie literară tinerească, din care au apărut 4 nu­ mere anul acesta în Bucureşti, redactori fiind d· nU Ovid Caledoniu, V inWă Ho­ ria şi Miron Suru.-fn frumos scrisele rânduri de Note pentru ciilătoria noastră, d-l Vintilă Horia precizează de ce gânduri şi sentimente sUnt conduşi şi spre ce zări pornesc aceşti noi colindători ai poeziei. Ei declară, cuminte şi modest, a fi primit din mâinile înaintaşilor făclia transmisă generaţiei lor, făclie pe care o vor intreţine şi pe care se vor osteni a o inviora cu suflul lor tineresc. In dwmul care duce spre vlsatele culmi ei ştiu că le vor sângera picioarele, dar vor fi mul­ ţumiţi dacă, în neputinţă de a ajunge sus de tot, vor sui măcar cu o treaptă; 239 [240] şl dacă vor plerf în drum, vor şti că ati: căzut pentru Izbân da sfgf.1l'ă a celor ce vor veni după ei. Căci tinerii aceştia "nu ştiu care din aceste închererl va fi cea mai frumoasă: aceea a ultimului ge�t, după care urmează tăcerea şi odihna, sau aceea a morţii cu ocbil către pisc?" Aucoraţi În realitatea prezentă, ei măr­ turisesc .. intenţia' de a lucra împăcaţi C(1 trecutul şi preocupaţi de a realiza o cât mai largă viziune a viitorului" nostru romanesc. Cu ase rne nea gânduri şi simţăminte, cine nu le-ar dod alt decât izbândă?--I''. in legătură cu mânăstlrea Plumbuita. aduce d-I St. Nicolaescu; -De acelaş: Vecl\imw mână stirii Snagov, newnosculă nouă, O atestă şi hrlsovul lui Mircea-ce�-Bătrân. din circa 1414-1415, publicat aci. -Studiu asupra lstorie'i României şi Ca/Jitale.i sale, după documentele din Ar­ hiva Austriacă de Războ!u din Viena. de Dr. G. Severeanu.-Catalogul Mll· ze.ul.ui A1unicipiullli Bucureşti, intoc/nit de Directorul instituţiei şi de d-nii D. V. Rosetti, conservator, şi G. D. Florescu. secretar arbivâl' al Muzeului. Nr. 2, Le poignard en bronze. de Gori. aflat in nordul judeţului prin 1927, de Dr. G. Severeanu ;-De aceiaşi articolele următoare: Bague en argent jnvoquallt le dieu thrace Derzo ou Darzos, diV'initate vindecătoare de boU; �Die 240 [241] Mauer der Festung Tomi �i o monetă din bronz dela irnp, Sept. Geta ;-Gobelet de libations (skal!ion) en or, atlat în Dobrogea şi împodobit cu reprezentări mi.­ tologice ;-fibules din colecţia Muzeului Municipal, amănunţit descrise, de va­ riate forme; - Tezaurul monetar din Sascut, cu denart de argint din timpul im­ periului roman sec. 1 �i II p. C.; A new byzantine medaHion cu inchfzăto are a de emaliu de prin sec. XI, înfăjişând trei martid;-Monetele lui Dan I Basarab (J384- J386) ;-ln continuare: Duca.ţii Ţării Româneşti, cu numele Vlad 1 şi Mir­ cea 1 ;-·0 icoană brâncovenească, îmbrăcată În argint, cu o tnscrlpţre din No­ embrie J 69! ;_ Intrarea prinţului losias de Saxu-t. oburg fn BucUTeşti, 1789, şi asediul cetăţii Giurgiu 1790, privind evenimentele care au precedat Pacea dela Şlstov şi plecarea trupelor de ocupaţie austriacă din Iară. ---Donaţiunea FiliP Marin, sculptor bucureştean (J865-!928), compusă din 26 lucrări de sculptură şi schiţe şi 40 tablouri În ulei, donate pfnacotectt Muzeului de către soţia artistului. -Documente inedite dela Mircea-cel-Bătrân. adaogă d-I St. Ntcolaesce, articol recenzat după extrasui respectiv În A. O. XV, p, 489. An. II, nr. 1-2, 1936, cuprinzând: The Gold Idol of Calcholitical Epoch. de Dr, G. Severeanu, Obiect allat la HUSCIUC, reprezentând Un chip Ierneesc, asemănător idolului dela V idra, de antropomorfism primitiv, cam simllar �i celor dela Sult ana şi Gumelnlţav-c De acelaş autor: Gold ornaments of Greeh-Scythia. găsite la Corabia in !9�4, obiecte de tehnică sciticii şi inrâurtre eltntsttcă t -Xalinos thraco-scytiques, descoperite .pe ţărmul Dunării din faţa Celetulet, la Ulpla Escus: 5 buc1ţi de z ăbale de bronz ornamentate r=- Un type inedit de tetTa� drachme d' Abdera, veche colonie micenlanâ, monetă bătută Între 425 şi 400 a. C. de un Aristagoreo; - A funeral lecythe on white ground, Înfăţi�ând un băr­ bat �i două femei desenaţi cu linii roşii pe fondul alb-gălbui al vasului; -lmi­ (oUan ce!to- bastarne d.'apres un aureus de Neron, găsit În vecinătatea Sorocăi, de pe la Hoele secolului 1 p. c.; -Ein unveroffentlicht.er Typus in der Numis­ ma Nh der Siadt lstros, reprezentând pe Heracles tânăr, cu măciuca şi pielea leului Înfrânt ;-- Apollo Schutz;gott der Stadt Tomi, după o monetă de bronz; Lampes en ierTe-cuite appaTt�nant aux collectians du Musee MuniciPal de Bu­ carest et du DT. Severeunu, articol, ca şi cele anterioare, de directorul publica­ ţiei, cercetează 120 de tipuri de lămpi, pe care le împarte în 9 grupe deosebite şi 1O. varietăţl.-Castre!e rom.ane dela Jidava, de lângă Câmpulungul Muscelului, alătud, de satul Apa Sărată, studiu de prof. D. Tudor. Aşezarea lntăriri10r romatle din acest punct strategic controla siguranţa drumului du când la Carpaţi prin pasul Bran, cum şi pe al celui ce venea dinspre Olt şi Curtea de Argeş mergând pe sub poalele munţilor către Vălenii de Munte. Sunt aci două castre romane: unul mai mic şi pătrat, iar altul mai mare şi lunguieţ.-Melnăstirea Snagov şi uşa de stejar cu sculptmi de sfinţi a bisericii Bunavesiire, cercetări şi conttl­ trlbuţli noi, aduse de St. Nicolaescu, şi anume: Uşa de stelar, cu dotlă canaturi măestrit sculptată, aflătoare la Muzeu i de adă religioasă din Bucure�ti, a fost uşa bisericii Bunavestire, dispărută, fostă a mânăstirii Snagov. E de pe la Începutul jU(11ătăţH a doua a secolului al XV, din 1453, cum spune inscripţia slavă de pe ea. Paraclisul Bunavestire, pentru care a fost făcută uşa, e deci din aceeaşi dată. EI a fost zidit de Vladislav Basarab la 1453, s'a distrus nu �tim când şi cum, a fost rezidit la 1588 de Mitrop. Serafim tot la dreapta bisericii celei mari a Snagovului. Un al dollea paraclfs era şi la stânga bisericii mari. D-l St. Nico­ laescu d;; pentru prima oară textul slavon de pe chenarul uşii de stejar sculptat, cu traducerea lui. E un fragment din proorocul Iezechiel (cap. 43,44) •. Se face şi exacta descriere a celor 6 panouri, operă sculpturală de mare artă, "cel mai frumos model de uşă În arta bizantină din câte cunoaştem până azi".--Docu­ mente cu privire la istoricul melnăsiirii Radu Vodă din Bucureşti. din J587 şi J621 publiCă St. Nicolaesw.-Un doc. al lui Canst. Şerban, zis Cârnul, din 1657, 1n transcrierea d-Iul Dam.ian Bogdan.-Biser-ica Sf. Nicolae, a juPâne.se-i Caplea din Bucu'reşti, odată pe malul drept al Dâmboviţei, e pomenită docu­ mentar la l558. In locul ei, fiind pe teren lnundabil, banul Mihai a ridicat cu cheltuiala lui o altă mânăstlre .. pe un loc Înalt", după ! 592, mutâtld acolo pe călugării din vale. A rticolnl este de d-I D. Caselli. 241 [242] Gazeta Cărţilor, publicaţie de bibliografie, literatură şi cultură generală, iese la Ploeşti sub direcţia profesorulut D. l.V1unteanu-Râmriic, intrată de curând în al IX-lea an de aparitie. FI evista dă la lumină articole istorice şi de critică Iiterară, pagini alese din scriitorii de seamă. note bibliografice, cataloage de cărţi vechi, istorie literară modernă; ea Înregistrează toate evenimentele de natură culturală ce pot interesa pe cărturar ca şi pe cel ce vrea să se i nstrufască şi să se ţină la zi cu ale literaturii. Jntr'unul din numerele din urmă d-I Barbu T'heo­ dorescu în: Două reviste şcolare Însemnează şi efemera viaţă a publicaţiei era­ Ioverie "Revista Şcoalei" din J89L.1892, la care, Între alţii, şi-a făurit condeiul �i regretatul profesor G. T fţeica. Ramuri, decana revistelor din Oltenia, a intrat in al 3J.lea an de viaţă. Cuprins variat şi colaboraţle aleasă, cu accentul pe nota literară şi critică.-Din nr, l-2 În semnăm, la rubrica portretertstfcă "Aşa cum i-am cunoscut", pagini e d-Iut G. Congopol despre înfHnţătorul şi conducătorul R amurtlor i C. Şaban-Fă­ geţel, crelonare rapidă, cu câteva trăsătert prfnse minunat, das şi necornplectă, --fiindcă mai sunt şi alte lucruri bune de spus, dacă priveşti din toate Iatrrtle pe acest o muleţ care e Un dinam de energie sufletească în continuă activitate şi de Un puternic randament, în materie culturală, căci "banl" n'a ştiut să facă, or i s'au strecurat printre degete. Scriitorul M, D. Io anrd, poetul "Meandre'I-Ior, publică În acest număr o schiţă: Celălalt chi.p, iar T. Vianu: Universul moral al lui Macedonschi, un fragment din introducerea critică pusă în fruntea opere. lor cornplecte ale poetului născut la Craiova, ce se tipăresc de Fundaţia Regele Carol II.- La "Comentarii şi note critice" "semnează C. D. J onescu, Se, Stru­ ţ�anu. 1. Biberi, C. Netcu-Calotesce şi 1. Sortcu, iar "Cronica" şi-a rezervat-o T. Păenesce-Ufrne. Nr. 3-4, cu un fragment din conferinţa ci-lui Şaban-Făgeţel i Figuri dis­ crete din viaţa culturală a Craiovei de ieri, şi anume aceea a Mariei P. Chtţu, cea dintât traducătoare a Divinei Comedii-Infernul şi Paradisul-ş! mama poe­ tei Lucila Chiţu; apoi aceea a d-net 01ga Gen. P. Glgurtu nepoată a lui N, Bălcescu, autoare a volumului de "Amfntiri" dln copilărie, cu chipuri şi Icoane din viaţa Craiovei de acum 50-60 de an!', şi mama inginerului Ion Gigurtu, fost ministru În cabinetul naţionalist al lui Goga.Ceaav-=Ltterateră de Doina Bucur, M. D. Ioanfd, G_ Roiban şi G. Fonea. fir 5-6 se 'deschide cu o flutura re de steag cernit r Nicolae M. Condiescu. Cele 3-4- pagini ale d-Iuf Const, D. Ionescu sltctază pe scriitor la locu-l de oricare 1n literatura română. ca pe unul care cu "priw-ele-i pagini a trecut in antologie", e xprtmând adândle noastre păreri de rău pentru prea tlmpurfa plecare dintre noi a poetului din "Peste mări şi Ţări", a romancierului analist din "Conu Enache­ şi a transpcnătorulut de viaţă clocottto are din neterrninatele "Insemnăril.e lui Sa­ Hrtn«, a căror acţiune se petrece toată în Craiova primei noastre tinereţi, simţitor rămasă în urrnă-riev-c- Tot astfel numărul se incbeie cu rândurile plfne de miş­ cată simţire ale d-Iui Şaban Făgeţel: Pentru Nicu Condiescu. de care directorul Ramur-ilor era legat printr'o strânsă şi trainică prietenie, şi pe care i-a fost dat să-I însoţească până la groapă, "sub adăpost_ul unor pruni, in dosul conacului său dela Grozăvt;lşti", aproape de ctitoria legală a satului model Dioşti din jud. Romanaţ!. Renaşterea, revistă de cultură creştină şi viaţă bisericească ortodoxă, or­ gan al societăţii pl'eoţeşti "Renaşterea" din Craiova, de aceeaşi vârstă cu ale noastre Arhivele Olteniei, sub o conducere premellită, publică şi articole de na­ tură istorică, cu preţiosu! aport al Diaconului 1. Popescu-CilienI, un cercetător a { vecbilor noastre documente, \ care a adus şi 1n revista noastră o contribuţie preţioasă prin actele ce a publicat aci. D. sa dă la lumină în nr. 2-3 al organu­ lui bisericesc ceva din materialul inedit din "Muzeul Porţilor de Fier" din T.­ Severin, anume: Sinodicul bisericei Cănicea din Mehedinti, scris la l874, de preotul Răducan Popescu, şi care reprezintă o contribuţie la istoricul bisericilor din Oltenia.-Din nr_ 5 notăm articolul d-Iui Ion Donat: Istoria românească şi cărturarii satelor. cu privire specială la căutarea comorilor, apoi Ştiri privitoare I.a bisericile di.n plasa Oltului, jud. Vâlcea, după catagrafia din 1840, de·Dia.c. 242 [243] r 1. P .-Cilieni. Sunt date deosebit interesante, culese de protopopii de atunci, mai ales că ele cuprind şi pisanti, din care unele sunt azi pierdute. Se arată act şi proprietatii din partea locului. Cu totul se dau aci 30 de biserici, articolul rămânând a se continua. - Actul de fundaţie al comunei Vişina- Veche din jud. Romanoţi, 1:::' Aprilie \879, de acelaşi, se copiază după coperta unei EvanghelH tipărită in j865. Condetut, publicaţie lunară craioveană de recentă apartţte, sub conducerea scriitorului Eugen Constantifnescu ), Parcurgând ultimul număr (8-9, pe Mai- Iunte) găsim cu plăcere strânse aci o seamă de scriitori aleşi, olteni mai ales, ca buni­ oară Dern, Basarabe anu, I. Popesce-Polyclet, Calotescu-Netco, Gh. Creţot« cri­ ticul muzical, Petre Be llu, G. St. Caz.acu, Dem. Vlăsceano, Tiberiu Hiescu, G. (;) jugluc, Const, Graur şi alţii. In fruntea Ioaiei câteva note despre Paul Verlatne ale d-Iui Gr, Perieţeanu. Bogată cronică literară şi însemnări critice sporesc cu­ prinsul ; i valoarea acestui număr al Condelulot, Vatra, foaia Fundaţiei culturale Regale "Principele Carol", a Serviciului Sodal şi a Ţinutului Olt, iese In Craiova de cu an. V. sub conducerea d-Ior C. Şaban- Făgeţel şi D. T'omescu, secretar de redacţie, "ispravnic fiind" Ion Donat. Fiecare număr, de Iorrnat mare,-au apărut până la înccputc l Iuf Iulie zece-are pe prima pagină o gravură În culori şi cuprinde articole de indoctrinare pentru lă­ murirea tuturor a ce este şi ce vrea să fie Serviciul Social, cu materie felurită -istorie, ştiinţă practică, descriere de locuri portreta de Oa!T eni distinşi, sfaturi de tot solul-ce se adresează mal mult cărturarilor satului, a celor grupaţi In jurul celor peste 400 de cărntnurt culturale Înfiinţate până azi în cele (, judeţe ale Tinutului Olt. Revista serveşte In acelaşt timp şi de buletin al Servich1fui Social, înregistrând toată activitatea instituţiilor atârnătoare de ctitoria regală. Revista Critică, Iaşi, an. XIlJ, nr, I, continuă studiul d-Iui prof. G. Pascu, directorul revistei, despre 'Nu-ave de plante. î11 acest capitol tratându-se numirile părţilor păpuşotclut (porumbului) �l cultura sa.-Conhibuţii la. istoria Moldovei după. mOaTLea Lui Alexand·yu cel B1.!'Yl, suscitate de publlcare a actelor moldoveneşti de d.I Damian Bogdan, aduce d-I Gb, Dczfnchevtct, şi anume cu privire la problemele următoare: 1) Un pretins sefrn in Moldova este cel aşa botezat din 25 Iunie l4!4; e Un simplu sfat domnesc; 2) Domnia lui Ilfaş şi Ştefan, fiii lui Alexandru cel Bun, .. nde e larg tratată chestiunea asocierflor la domnie a fiului pe lângă tatăl domnitor şi a guvernărilor comune a doi fraţi. J 11 această privinţă se aflr.ră că Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun, nu a fost asociat la domnie; că nu avem dovezi $lgure că I1iaş a fost asociat la domnie de ace laş voevod; că între 1435 şi !442 Moldova, fără a li împărţită în două ţări deosebite poltticeşte, a fost condusă de doi domni, Ştefan nefiind asoclatul la domnie al fratelui său Illaş ; că titlul de voevod putea fi acordat de domn chiar şi unu! copil nevârstnic ce era moştenitor presumpttv al tronului, cu care titlu el figura în fruntea boierilor martori, dar nu e sigur că acesta era şi asociat la domnie; că documentele semnate izolat de fraţii Iltaş şi Ştefan nu dovedesc raporturi duşmănoase or lupte intre ei; si că după împăcarea din 1435 nu e si­ gur că IIIaş ar fi domnit singur câteva lun/.-Material folkloY·ic, cules de e1evele Şcolii Normale de fete din Iaşi, cuprinzând clmilituri, ghlclto1'Î, zicători şi ex­ presii particulare prezintă d·na Speranta Pascu.-La Cronică se arată cu ce aspre nevoi luptă �i revista ieşană antlmasonlcă, deşi cinstit ştiinţifică, pentru a-şi putea duce zilele. Buletinul demografic al României, intră în an. Vlll-lea al apariţiei sale, cu o fr�moasă zestre de realizări, îndepllnindu-ş! cu prisosinţă rostul său principal, care a fost "să creeze o conştiinţă publică pentru apărarea şi desvol­ tarea capitalului uman al ţării", ceea ce lipsise din preocupările de altă dată ale guvernanţifor. Buletinul Demografic, prin strângere a datelor statistice generale, permite organelor de conducere să facă o politică sanitară promptă şi eficientă; el furnizează organelor administrative şi sanitare locale datele demografice pe 243 [244] baza cărora să se poată lua măsuri unde trebue pentru reducerea mortalităţli, spo­ rirea natalităţii şi creşterea mediei de viaţă a Rornânalut ; şi tot el procură străinătăţii ce vrea să fie informată date asupra celor de la no/.-Din ne. 5, de pe luna Mai. consemnăm că la finele anului 1938, populatin ţării se prezintă astfel: România întreagă J9,750,004 locuitori, cu un spor de 214,606; Oltenia J,669,873, - şi anume pe judeţe: Doljul 530,584, Gorjul 229,6J4, Mehedlnţii 33J,367, Romanaţii 300,719 şi· Vâlcea 277,589,-cu un spor total de 39,9J2 su­ flete, deosebit de lud. Olt 2U7,877. Analele Dobroqii, an. XIX, vol" 111 al publicaţiei festive "Cadrilaterul" J913-1938, tip. Cernăuţi.-i\.gricultura în Dobrogea nouă, de C. Filipescu.-·Or­ ganizaţia de credit a Dobrogei sudice, de V. Morfel.-Realizăritehnice şi eco­ nomice în cadrilaterul dobrogean, de C. Budeanu.-Instalaţiile pentru naviga­ ţia maritimă pe coastele Cadrilaterului, de V. Cotova.-Infăptuiri şi nevoi bi­ sericeşti în Dobrogea Nouă, de Episcopul Constanţef, P. S. S. Gherontie.-Ce­ Uiţi, muzee şi colecţii de antichităţi din sudul Dobrogii, de Ioan Micu, conser­ vatorul Muzeului Dobrogii, cu un istoric al cercetărilor şi sttângerH de rnonu­ merite arheologice-ca pretstorte, cum şi istorie greco·romană şi bizantină-mai vechi şi mai noi. Aci au făcut săpături fructuoase V. Pârvan, Radu Vulpe, J Andrfeşescu, I. Nestor, VI. Dumitrescu, G. G. Mataesce , Paul Ntcorescu, D. Teodorescu, deosebit de cele vechi ale lui Toctlescc, - Dobrogea Regelui Carol 1 şi colonizăr.ile dobrogene, de C. 'Brătesw.-· Transmarisca-Turtucaia, de Oct. Mărculescu, Cetatea a fost întemeiată de Dioc1eţian şi Maximian pe la 293-294. va fi fost distrusă şi reconsteettă în cursul vremii, cum a fost ultima dată în sec. Xll, de când se întâlneşte cu numele T'crtekan, numire cumană. Gor janul, organ de cultură şi informaţ/uni, Director Jean Bărbulesce, apare la T.- Jiu ca ziar săptămânal, intrând cu acest an în al XVI-lea an de existenţă. Este una din foarte puţinele foi de provincie care, în marginea a Ce se poate spune şt cât se poate spune astăzi într'o gazetă, se menţine interesantă prin ştirile ce aduce, privind tudeţul Gorj, despre oameni, lucruri, locuri şi fapte din acest perfect păstrat românesc colţ de ţară. Pentru a putea servi cu succes scopului indicat în subtitlul său, "Gorjanul" dă de fiecare dată şi ceva litera­ tură, foarte adesea deosebit de remarcabilă, şi nume care, astăzi cunoscute şi apreciate în lumea literară, aci şi-au făcut.un feridt debut. In timpul din urmă "GorfanulH şi-a pus paginile la dispoziţia Se�viciului Social, intocmai ca Un bu­ letin al FundaţHlor Regale, binemeritând pentru asemenea sprijin al unei nobile iniţiative. Trecând cu ochii peste lista mUlor de abonaţi ai acestei foi, pe care o publică administraţia ziarului, trebue să constaţi că "Gorjanul", pe lângă no­ rocul de a fi condus de un pilot aşa de iscusit şi harnic. ca d-I J ean Bărbulescc, are si pe acela de a fi înţeles şi preţuit de Gorjeriif săi răspândiţf prin toată tara,-ceeace nu poate spune şi reviste "Arhiveie Oltenfel« despre Olteni, cu cei vrep 250 de abonaţi ai săi (vreo 150 fiind Olteni), din care n'au achitat abo­ namentul pe anul în curs ni,,! măcar 50 de persoane. Revista Vremii, publicaţie socială. literară şi po lemtcă-e-Director Gh. M Cotlaru-apare în Galaţi. cu 'colaborări locale, de doi ani. Din ultimele numere primite insemnăm un studiu al d-Iui G. Ursu de minuţioasă cercetare cu privire la Formaţia lui, Em, Gârlea'l1u (în ar, 15-!61. Se arată aci, cu drepte elogii, " rolul d-lui ,N. Iorga în formarea talentului delicatului prozator în cercul Sămă­ nătorului. Dar faţă de această �ecunoaştere cinstită, cum pot oare figttra şi rân­ durile urâte, semnate MIh. Spa\., în care se vorbeşte pe un ton nepermis de profesorul Iorga? - Contribuţie la cunoaşterea vieţii şi a începuturilor Literare ale lui Ibrăileanu. de Al. Epure.-In nr, J7-!8, în continuare: Inceputurile li­ terare ale lui Gârleanu, de �' Vrsu. 244 -- - - � - � ---- .""�� - [245] ANUL XVIII, Nr. 104-106. ÂRRIvebe IUL.-DEC. 1939. ObTeHIeI I , ,{ ·1 , I DIRECTOR: PRaF. C. D. FOR TUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER ----------------------------------------------------- ++++.+ ••• + •• + •• +.+ •••••• Arheologie preistorică a Olteniei. de D. Berciu. (Urmare şi sfârşit) EPOCA BRONZULUI. LĂMURIRI Până în 1932 inventarul epocii bronzului în Oltenia era atât de sărac, încât cu greu s'ar fi putut vorbi despre o atare. epocă, fiind ilustrată numai prin descoperiri izolate şi intâmplătoare. Datorită Însă săpăturilor, cercetărilor şi descoperirilor ocazionale din ultimii ani, materialul referitor la epoca bronzului a sporit într'un mod surprinzător. El este de o valoare muzeistică, ştiin­ ţifică şi artistică superioară a tot ceeace se cunoştea până acum în întreaga ţară. Astfel prezentarea acestei epoci a devenit, pe cât de uşoară, pe atât de interesantă. Dar înainte de a începe prezentarea materialelor şi a izvoa­ relor arheologice, pe civilizaţii şi perioade, suntem nevoiţi a preciza cadrul cronologic în care înţelegem a expune cele de mai jos. Stratigrafia nu ne mai poate ajuta cu acelaş folos ca în vremurile neo-eneolitice, unde aveam de a face cu succesiunea certă a civilizaţiilor, din care decurgea dela sine cronologia re­ lativă şi absolută a lor. De această dată stratigrafia trece pe un plan secundar, fiind înlocuită de metoda tipologică. Majoritatea descoperirilor provine din morminte, unde observaţiile strati­ grafice, ori lipsesc cu totul, ori spun prea puţin lucru, ca şi în epoca fierului. Cronologia lui P. Reinecke poate fi luată ca bază, dar nu fără rezervă şi unele modificări. Arheologul german deosebeşte patru perioade: Perioada A. 1850 -1500 a. CIIr. Perioada B. 1600 -1450 a. Ch'r. Perioada C. 1450 - 1300 a. ChI'. Perioada D. 1300 - 1100 a. Chr. Perioada E. (1100 -- 900 a. Chr.), o consideră ca Hallstatt A. Pentru o mai bună sistematizare Însă a materialului arheologic şi pentru a evita unele confuzii" mi se pare eă din J)lInctde 245 [246] vedere metodologie este de preferat orândui-ea tripartită a e­ pocii bronzului: Epoca timpurie: Heinecke A. Epoca mijlocie: Heinecke B. şi C. Epoca târzie: Heinecke D. şi E. Speculaţiile cronologice sunt supuse modificărilor, pe care viaţa proprie a unei unităţi geografice mai mari le impune. Părerea mai recentă a lui P. Heinecke este că epoca bronzului ar Începe în Europa centrală, - cu care ţinuturile noastre stau strâns legate ca manifestare culturală, dar pe un plan oarecum deosebit în ceeace priveşte cronologia -, cu puţin înainte de anul 1700 a. Chr. (217). La noi în această vreme se încheie lunga evoluţie a civilizaţiilor bandceramice şi încep perturbări determinate de curentul "nordic", la sfârşitul cărora vom avea o sinteză, care în Oltenia e civilizaţia Glina III, în care pecetea unor vremuri noui este evidentă. In Dacia epoca bronzului pare a începe mai târziu decât în Europa centrală şi dăinueşte mai mult decât acolo. Deaceia noi suntem înclinaţi a scobori crono­ logia lui P. Heineke cu cel puţin un secol şi jumătate. Epoca de bronz ar Începe În Dacia dupâ 1650 a. Chr. (218) şi s'ar ter­ mina du-pâ 800 a. Chr. In această privinţă cronologia lui N. Aberg mi se pare mai apropiată de adevăr. Aberg puneînce­ putul epocii bronzului în Europa centrală la 1600 a. Chr. şi sfârsitul la 650 a. Chr. Acest' interval este împărţit \in cinci perioade (219): ' Perioada 1 1600 -1350 a. Chr. Perioada II 1350 -1200 a. Chr. Perioada III 1200 -1000 a. ChI'. Perioada IV : 1000 - 750 a. Chr. Perioada V: 750 - 650 a. ChI'. N. Aberg a ţinut seama în ctonologia sa de raporturile cu mormintele regale dela Micene şi cu Troia II. Pentru crono­ logia epocii bronzului din Dacia vom trebui să ne orientăm deo­ potrivă spre Europa centrală şi spre Micene, iar pentru sfârşit, cu deosebire când e vorba de Oltenia şi Banat, nu trebuiesc pierdute din vedere paralelele cu civilizaţia geometrico-dipylo­ niană din prima perioadă a fierului. In sensul celor de,tmai sus prezentăm deci materialele epocii de bronz în Oltenia, A) EPOCA TIMPUHlE A BRONZULUI. Prima perioadă a' epocii bronzului e reprezentată În Oltenia printr'o civilizaţie, pe\ care arheologii noştri au tratat-o până 217). P. Heinecke, Zur: Chronologie des [riiltern. Bronzeolters in Mittel­ euroţuts, in Cermonia, 17, 1933, P: 13, 218). eL D. Berciu, în Bul. muz: din Giurgiu, II, 1937, p. 32 şi tabela. 219). N. Abelig, Bron zezeitliche und eisenxeitliche Chronologie, V. Jlittel­ curoţm, 1936, tabela �i p. 154. 246 [247] acum ca o civilizaţie eneolitică. E vorba de civilizatia Glina III. In acest timp a,par şi depozite, ca cel dela Ostrovul Corbului. 1. CIVILIZATIA GLINA III. Numită aşa după stratul In dela Glina, din apropierea Bucureştilor (220), această civilizaţie se desvoltă paralel cu tipul Periamuş şi Schneckenberg din Transilvania. a) Aşezări: In 193·4 am prezentat inventarul civilizaţiei Glina III şi am adiiogat harta răspândirilor (221). Această hartă Fig. 105. Civilizaţia Glina 111. Jud. Mehedinţi; Hinova (1), Ostrovul Corbului (2); Jud. Dolj: Desa (3), Orode! (4), Gubaucea (5), Suharu (6), Sâgletll (7), Coţofenii­ din-dos (8" Terpeziţa (10), Leamna (11), Dudoviceşti (12), Cornu (16); Jud. Gorj; Aninoasa (9); Jud. Romanaţi: Frăsinetul-de-pădure (13), Vădastra (14), Corabia (15). Total 16 staţiuni, ne arati! că civilizatia Glina II] ocupase întreaga Oltenia, din valea Dunării şi până in vecinătatea munţilor. Spre Vest ea se 220). 1. Nestor, Zur Chronologie der rumănischen SteinkujJ/el'zeil, în Prii". Zeitsctu., XIX, 1923, p. 129, s'l'l' Id. o-, Stand, p. 69, sqq. 221). D. Berciu, Civilizaţia de tip Clin« III în Oltenia, în Mcm. Iust, de A,.heol. oiteană, XXI, 1934, cu 2 fig. şi o hartii. 247 [248] apropie de Porţile-ele-Fier, iar către Hăsărit se leagă peste Olt cu aşezările similare din câmpia Munteniei, şi la Nord, peste Carpaţi, cu grupa Schneckenberg. Aşezarea tipică nu mai este aceea de tell, decât în mod întâmplător, când noua civilizaţie ocupă vechile staţiuni, ci cea de terasă, din imediata apropiere a apelor, aşa precum se Întâlnesc obişnuit staţiunile din jurul Bucureştilor. In general Înălţimile sunt părăsite. Va fi survenit o schimbare climaterică, începând probabil o perioadă de secetă, care cauzează retragerea pădurilor şi a apelor. Aşezările scobor de data aceasta pe ultimile terase. E un fenomen general în toată Dacia din epoca bronzului. Şi în această privinţă cât şi în ceeace priveşte aspectul său cultural, Glina III reprezintă o vreme nouă. Se cunosc până acum 16 puncte şi aşezări Glina III (Fig. 10S); 1) .Jud. M ehedinti: Hinova, Ostrovul Corbului; 2) .Jud. • L ·1'>-> • • I Fig. 106. Fig. 107. Dolj. Coţofenii din Dos (Piscul Lung), Dudoviceşti, Gubaucea, Orodel, Terpezita, Sâgleţ (com. Vela), Suharu, Leamna, Cornu şi Desa ; 3) Lud, Romanati : Corabia, Frăsinetul de Pădure şi Vădastra; 4) l ud: Gorj: Aninoasa şi o localitate necunoscută, de unde provine vasul di.n fig. 106, 3. In jud. Vâlcea lipsesc cer­ cetările. Inventar (222). L Ceroinica. Produsele ceramice sunt re- :.!:l2). Mutcriule Glilla In se găsesc In următoarele muzee şi colccţiuni : Muzeul din Ti-Severiu, Muzeul din Craiova, Muzeul din Berlin. Colecţia I.strati-Capşa, Turlll.�-Sev�rin l(lI.nde .s.c mai ,află .un .,vas .�ela Desa a.nalog, ·fIg. 106, 2), Colecţia Ilie C�nstantllleseu, Caracal, Colectia Gh. Georgescu, Corabia, Muzeul Aman, CraiOV1} (un vas similar cu Iig. 106, 2). Bibliografie: C. N. Plopşor, in Arh, Olteniei, L 1922, p. 80, fig. 2. Iel.În A. O., II, "1923, p. 297-298. u. în�Cron. Numismatică, IV, 1, p. 6-7, fig. 1-3. 1. Ncstor, Stnrul, pl. 12, 2. D. Bcrciu, O. c. Iâ. Colecţia Gh. Georgescu, ]'. 17 şi fig. 11, 1. 248 r I (1' !\ • 1 I -�mwa [249] 77 · Iativ puţine şi de calitate în general inferioară. Nu se cunosc decât câteva vase întregi. Specia A: lut negru, mai închis, une­ ori cu nuanţe mai deschise, ales de impurităţi şi bine frământat, strate1e dela suprafaţă subţiri, de obiceiu negre-cafenii, lustruite în aceeaşi culoare, cu sau fără pete castanii. Pereţii vaselor Fig. 108. subţiri şi rezonanţi, conturul clar; interesantă este tehnica şi forma_ mănuşilor prin aplicare ulterioară, care aminteşte teh­ nica metalului. SPecia B. lut cenuşiu, compact, cu multe pietri­ cele şi plăci de mică, fără strate superficiale; în general pereţii. 249 [250] se lasă nelustruiţi , arderea e puternică şi vasul rezonant. In spăr­ tură pasta este sgrunţuroasă (fig. 107). Prima specie se apropie de o grupă ceramică a civilizaţiei Coţofeni. Specia C:· lut gălbui rău frământat, cu impurităţi şi fără strate superficiale. Arderea e incompletă şi pereţii vaselor sunt grosciori. F arme: 1) vase cu gât cilindric, buza oblică, corpul bombat şi fundul rotund (fig. 106,2); 2) vas-covată cu două apucători, imitând formele 'de lemn (fig. 106,3), descoperit la Ostrovul Corbului intr'o groapă cu fragmente ornamentate cu găuri-butoni; 3) vase cu corp de dublu trunchiu de con şi gât înalt şi cu o singură mănuşă (fig. 106, 1); 4) vase mari cu profil În forma litereiS. (fig. 107 .. c); 5) borcane cu pereţii oblici (fig. 107, a) descope­ rite in mai multe exemplare; 6) ceşti cu fund în formă de cruce (223), ca în civilizaţia din Moridsee din Austria. Urnameruarea, Lustruirea intensă a suprafeţii exterioare a vasului şi a făşiilor negre sau castanii, deosebitoare de restul su­ prafeţii, poate fi considerată ca un mijloc ornamental. Orna­ menta rea in relief este Însă preferată de Glina III, ca ŞI de Fig 109. Fig. 110. Coţofeni. Cele mai tipice ornamente �de acest gel� sunt aşa zi­ sele "găuri-butoni" (fig. 107, b). Ele sunt orânduite de obiceiu sub buza vasului, cu aspect metalic. Aplicaţii ornamentale putem menţiona: reliefuri în formă de potcoavă, brâuri alveolare şi gurgue . organice. . industria Litică. S'ar putea atribui civilizaţiei GHna III unele topoare, silexuri şi măciuci, ca o parte din cele dela Suharu (fig. 103). Din regiunea Porţilor-ele-Fier provine un elegant topor, cu ceafa cilindrică (fig. 109), a cărei formă are o largă răspândire în Nordul Europei, iar in : cuprinsul Daciei găsim o foarte '.bună analogie într'un exemplar din Transilvania (224). Pe viitor noile săpături vor completa inventarul civilizaţiei Glina In şi vor pu­ tea dovedi mai mult că '\ceastă civilizaţie se apropie mai de- 223) . Arli. ou., IT, 1923, 1�. 80, fig. 2. 224). H. Schroller, O. C., P- 65 şi pl. 54, 6. (Porceşti, jud. Sibiu). Autorul face o apropiere stilistică Între acest exemplar, care aparţine civi­ lizaţiei Schncckenberg, şi cele din Troia II şi Borodino (Basarabia). 250 [251] srrabă de lumea epocii bronzului, decât de aceea a epocii an­ ferioare (225). Săpăturile de până acum au dovedit în mod cert că CIVI­ lizaţia Glina III acoperă stratigrafic civilizaţia Coţofeni. 2. DEPOZITE. Deţiozitul. dela Ostrovul Corbului. (fig. 110 şi fig. 111). In 1931 s'a descoperit întâmplător un depozit pe malul Dunării, În dreptul comunei de. mai sus. Ţăranii povesteau, după un an dela descoperire, că obiectele de metal, pe care le prezentăm aici, .erau aşezate Într'un vas, care din nenorocire s'a spart şi s'a Fig. 111. pierdut. In punctul indicat se află un strat de cultură Coţofeni. şi Glina III, de care se apropie şi ca vreme (226). Depozitul cu­ prinde: 1) Patru securi cu gaura transversală şi un tăiuş ver­ tical. Ceafa e ascuţită, iar corpul mai mult sau mai puţin curbat, deosebindu-seîn această privinţă două variante, care reproduc în fond acelaş tip. Securile au fost lucrate cu ciocanul. Ele sunt fabricate dintr'o placă ele cupru răsucită de-alungul corpului şi bătută. cu ciocanul la cald. Placa nu s'a lipit tocmai 225). De curând arheolog"ii nusti-inci au trutat şi civilizatia Baden­ cu care Glina III are multe afinităţi -, în epoclI timpurie 11 bronzului. (K. ''I/ilhoJ1sedcr, Die mittlere Brons.zeit in Uestcrreich, 1937, p. 23-24). 226). Pentru aceasta a se vedea articolul nostru: Depozitul de ('u/nu d.« la asi rovul Corlndui, În Arh. Oltelliei, NI'. 92-94. Aci şi dimensiunile. � 251 [252] bine, aşa încât acest procedeu este foarte clar. Cuprul e de cu­ litate inferioară. El provine din a doua turnare din resturile altor obiecte fabricate si din resturile dela turnătorii. Găurile de Înmănuşare nu au p� toată distanţa aceeaşi lărgime. Patina e de culoare verde clară, caracteristică obiectelor de cupru, în care se află un procent oarecare de argint. 2) O secure plată, fără margini, de dimensiuni mari (lung.· 0,14 m. şi lată de 0,05 m.). Patina diferă de aceea a celorlalte piese, ea fiind tipică obiectelor de cupru curat. 3) Cincisprezece securi plate în mi­ niatură, a căror lungime variază Între 0,075 m. şi 0,06 m. Pa­ tina lor este similară cu aceea a securi lor cu tăiuş vertical. Mi­ niaturile au fost fabricate prin turnare, fără să fi fost apoi pre­ lucrate cu ciocanul. Depozitul nostru constitue o minunată re­ plică la cel dela Baniabic, Jud. Târnava (227), aducând o do­ vadă în plus la părerea d-lui 1. Andrieşescu, exprimată încă din 1916 (228), că de o parte şi de cealaltă a Carpaţilor se întinde în această vreme aceeasi unitate de forme. Pe baza analogiilo; din civilizaţia Aunjetitz, unde găsim se­ curi cu gaură transversală în felul celor din depozitul din Ol­ tenia şi Transilvania, precum şi după analogiile din lumea egeeană şi din Sudul Rusiei, am datat depozitul dela Ostrovul Corbului În prima perioadă a bronzului (229). Am semnalat anterior prezenţa securilor de tip Baniabic până în Europa cen­ trală' În Dalmaţia şi până departe spre Sud, în Epir. Formele inventarice ale depozitului nostru aparţin mai multor tipuri de civilizaţie. In Oltenia ele par a fi strâns legate de civilizaţia Glina III, dăinuind poate şi după sfârşitul acestei civilizaţii. B. EPOCA MIJLOCIE ŞI TARZIE A BRONZULUI. Civilizaţia cân�pul'il(),J' de urne. Cele două perioade următoare ale epocii bronzului se ca­ racterizează printr'o extraordinară bogăţie şi varietate a mate­ rialelor, care contrastează cu perioada I-a şi care provin aproape exclusiv din Întinse cimitire cu urne. Prezenţa acestor ."câmpuri de urne" dau numele unei întregi civilizaţii, care se va prelungi şi în prima epocă a fierului, după cum vom vedea. Oltenia sud-vestică va forma de data aceasta o provincie culturală la un loc cu,Banatul român .şi jugoslavşi cu părţile nordice ale Serbiei vechi. In Oltenia vom avea grupa Bivolării (Ostrovul Mare) (230), corespunzătoare cu grupa Vattina-Vârşeţ 227). M. Roska, În Daci� III-IV, p. 352-355, Orosz Endl'c, în Arh. e-«, XLIV, 1930, p. 228-29 şi Jl. 305, fig. 147. 228). 1. Andl'ieşescu, Asupra'- epocii de bronz În România, Bucureşti, 1916. 229). V. nota 226. 230). Cel mai Întins câmp de urne şi cel mai intens săpat dc către Muzeul din Turnu-Severin în 1936. 252 [253] din Banat. Studiile şi datele arheologice lipsesc sau sunt insufi­ ciente În prezent, pentru a putea deosebi cu certitudine o pe­ rioadă de cealaltă. Aceasta s'ar putea face pe viitor. In crono­ logie absolută ne aflăm după 1500 a. Chr., când pare a începe la noi faza B. 1. IZVOARE ARHEOLOGIC.!;. 1) Aşezări. In vremea aceasta nu vom întâlni în Oltenia staţiuni, nici ca număr şi nici de importanţa acelor din Europa Fig. 112. Cămpuri de urne din epoca bronzului. Jud. Mehedinti: Ostrovul.Corbului (1), Ostrovul Mare (2), Balta Verde (3), Gruia (4), Salcia (5), Vănjuleţ (6); Jud. Dolj: Bistreţ (7), Cărna (8), Plosca (9), Dessa (10). centrală ale aşa numitei "civilizaţii a mormintelor în tumuli". Numărul lor este restrâns (fig. 112): Ostrovul Corbului, Hinova, Ostrovul Mare, Balta Verde, Gârla Mare, Salcia, Vânjuleţ (jud. Mehedinti), Cârna, Plosca, Bistreţ, Desa şi Vârtop (jud. Dolj). O localitate în Gorj este indicată printr'un vas tipic epocii bron­ zului (231). Materialul provenind din aşezări este sărac şi de cele mai multe ori în stare fragmentară. Acest material a fost cules, fie întâmplător de pe plajele Dunării, fie că a fost adu- 231). Vasul se află În Muzeul din Târgu-Jiu. 253 [254] nat din săpături sau cercetări sistematice. In cazul acesta ma­ joritatea sa provine din gropi, ci nu dintr'un strat compact de cultură, cum eram obisnuiti a întâlni în vremurile neolitice. In unele staţiuni avem de' a face numai cu răsţiândiri, Fragmente ceramice, cenuşă, cărbuni, oase calcinate, scoici, rar câte un o­ biect de silex sau piatră şi nici odată unul de metal. La Ostrovul Corbului s'a constatat că răspândirrle epocii bronzului se află'. stratigrafic peste Glina III. Aşezările se înşirue dealungul Du­ nării, fiind chiar în imediata vecinătate a fluviului, ceeace a cauzat distrugerea 'celor mai multe staţiuni. 2) Morminte. Mormintele sunt aproape singurile izvoare ar­ heologice ale epocii mijlocii şi târzii a bronzului, care au dat cele mai numeroase materiale. Forma caracteristică a înmorrnân­ tării este incineraţia practicată în morminte, plane, Se întâlneşte Însă şi înhumaţia în tumuli, dar aceste morminte şunt până acum numai două la număr. a. MORMINTE CU SCHELET. MORMINTE CU TUMULI. In săpăturile din 1932 dela Balta Verde, jud. Mehedinti, Fi�. 113. s'a dat peste două morminte de inhumaţie. Ele au fost desco­ perite în condiţiuni stratigrafice foarte clare: ele se află la baza celei mai înalte movile de acolo si cu diametru] cel mai mare. aşezate direct pe nisipul galben. Peste nivelul lor vine acela aÎ mormintelor de incinenaţie, fată de care cele două morminte sunt deci anterioare ca' �reme. ' Monnântul VlIl. Scheletul aşezat eu faţa în sus, în pozi­ ţia Întinsă, orientat VNV300o-E,ŞE1200, era lung de 1.50 m. Deo. parte şi de cealalti\ a craniului s'au găsit două pietre de 0.30 m. aşezate intenţionat în acest loc. In jurul corpului nu s'a mai găsit însă nici o piatră. Totuşi în prezenţa acelor pietre trebue să vedem o influenţă dinspre Vest, unde în vremea a­ ceasta morţii se îngropau în tumuli, în construcţia cărora intrau şi pietre orânduite în formă de cerc sau boltă. Pe braţul drept purta o brăţară de bronz, din placă, având un diametru de 0.05 m. 254 [255] (fig. 113). Brăţara e ornamentată cu puncte incizate. Capetele sale sunt rotunde. Mormântul IX. (Fig. 114 şi fig. 170,6). Scheletul era aşe­ zat în aceeaşi poziţie şi orientat aproape la fel. Lungimea de 1.10 m. Oasele sunt mult mai bine conservate decât în ,primul mormânt. Singurul element inventaric este o brăţară de aceeaşi formă ca cea din mormântuI precedent. Mormântul IX se gă­ sea spre marginea tumulului, la 6 m. depărtare de mormântul VIII, care era aşezat în mijlocul movilei, la 1.30 m. adâncime. Ridicarea tumulului ar sta deci în legătură cu primul mormânt. El a fost folosit apoi şi pentru mormintele de incineraţie, la săparea cărora nu s'a observat nici. o deranjare de straturi, care Fig 114, să ducă la bănuială că mormintele de inhumaţie ar putea fi posterioare celor cu urne. După ritul de înmormântare, după cele două brăţări şi după stratigrafie, cele două morminte dela Balta Verde a parriu fazei B a bronzului, foarte probabil într'o vreme timpurie a sa, când apar câmpurile de urne, dar se menţine şi. inhumaţia, ca o. tra­ diţie, sau sub influenţa directă a civilizatiei tumulîlor din Vest. b. MOHMINTELE DE INCINEHABE. CÂMPUlU DE URNE. Colţul de Sud-Vest al Olteniei este acoperit in această. vreme de Întinse câmpuri de urne, care sunt o prelungire a ce­ lor din Banat, Aceste cimitire 'sunt de obiceiu în apropierea a­ şezărilor semnalate mai sus. Ele se întind uneori pe mari 'ŞtI, prafeţe, ca cele dela Bivolării (Ostrovul Mare), dela.B,alta Verde 255