[1] ANUL XVII, Nr. 95-96 IAN.-APR. 1938. DIRECTOR: PRaF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER Patrafirul Buzeştilor dela Banja (Boka Kotorska) de M. Romanescu. In 1934, pe când mă aflam în Iugoslavia, am cercetat cele nouă mânăstiri ale eparhiei Boka-Kotorska, risipite între Du- Biserica M-rei Podmaine. brovnik şi graniţa albaneză, sau mai precis între Ercegnovi şi Gradişte. Deşi un prieten, astăzi răposat întru Domnul, episcopul 1 [2] Letici, îmi vorbise da criza monastică ortodoxă, am fost uimit de starea de părăsire a ctitoriilor din partea aceea a Iugoslaviei. Astfel, la M-rea Podlastva, a cărei tradiţie se urcă la 1427, nu se mai văd decât ruinele unor chilii fără vechime deosebită. La Podmaine, lângă Budva, fereastra rotundă de piatră şi porţile minunat crestate, purtând în frunte sgripţorul cu două capete, iar în colţuri semnele Evangheliştilor, ar fi de ajuns ca să în­ demne cel puţin la acoperirea acestei ctitorii, scumpă Vlădicăi Rade Njegoş, al cărui nume va rămâne în renaşterea culturală M-rea Podmaine: Poarta laterală. a Slavilor muntenegreni. Duljevo e cu desăvârşire părăsit. La Praskviţa, a cărei aşezare fără pereche, cuprinzând orizontul adriatic, ar putea face sing'\lră gloria acestui loc de pelerinaj, eşti mirat că fresce atât de\ bine păstrate, surprinzătoare prin atitudini cât şi prin nuanţele colorilor, n'au fost încă măcar fotografiate. La Rejevici, lârigă Petrovat, afară de picturi mai puţin isbutite, ţi se arată o evanghelie din Moscova, dela 1735, cu remarcabilă îmbrăcăminte de argint, datată pe margine 1742, dovadă despre întinderea înrâuririi ruseşti pe vremea aceea. Toate aceste mânăstiri nu pot fi cercetate decât pornind către 2 [3] Sud, peste muntele Vrrnaci, dela Kotorul bogat în amintiri bi­ zantine şi veneţiene. Sunt însă alte două mânăstiri din aceeaşi eparhie, care au interes pentru noi: Savina şi Banja. La Savina ajungi luând dela Dubrovnik vaporul către Erceg­ novi, orăşel întemeiat în 1382 de regele Bosniei Tvrtko 1, cucerit în 1483 de Turci, apoi în 1687 de Veneţieni, cari îi ziceau Cas­ telnuovo. Un sfert de oră de umblet deja Erccgnovi şi te afli în faţa bisericii mănăstirii, restaurată ultima oară în 1839. In arhiva M-rii Savina se află două hrisoave de danii dom­ neşti către M-rea Trebinje din Herţegovina 1): primul, pe perga­ ment, dat la 1646 de Matei Basarab, care hotărăşte acelei mâ- Ercegnovi: Fortificatii veneţien e. năstiri mile anuale de 1800 aspri : prin cel de al doilea, dat în Bucureşti la 1702, Constantin Brâncoveanu făgădueşte a dărui la fiece trei ani câte 45 taleri M·rii Trebinje, ca datorie a sa şi a neamului său. Din nenorocire am pierdut fotografiile acestor două hrisoave, nesemnalate până acum, dar interesante prin divanele lor. Amintesc că, după P. J. Safarik, d-l 1. Băr­ bulescu semnalase un hrisov de danie din 1645 al lui Matei Vodă către M-rea Trebinie, hrisov a cărui copie se află în arhi­ vele Academiei din Zagreb 2}. Cum au ajuns acele acte dela Trebinje la Savina, se lă­ mureşte uşor. Intr' adevăr, în 1694, când Veneţienii au năvălit 1) Parte. din regatul Bosniei, devenită în 1448 mare ducat al Imperiului, prin numirea lui Stefan Vukcici, socrul regelui bosniac Ştefan VI, ca "duce al Sfântului Sa va" . 2) l. Bărbulescu, Relations des Roumains avec les Serbes, Bulgares, les Grecs et la Croatie, laşi, 1912, pp. 274, 315. 3 [4] în Trebinje [Tvrdoş], vlădica Hagi Savatije-Ljubibratici al acelei mânăstiri, care-i ajutaseîmpotriva Turcilor, a fost nevoit să plece In drum spre Banja: la stânga insula cu Bis, Gospa od Skrpjeo ; la mijloc Sf. Gheorghe; Ia dreapta P erast. odată cu ei, du când totodată 17 familii, călugări, şi odoarele bisericii la Savina, lângă Ercegnovi, unde muri la 1716. Casa Perast: Palatul Smecchia, campanilul, primăria şi muntele Lovcen. lui din Savina, astăzi în ruină, a fost arsă în 1807. Nu poate fi îndoială că, odată cu odoarele, au fost mutate la Savina şi ar- 4 [5] hivele M-di Trebinje 3). De observat că hrisovul Brâncoveanului este ulterior acestei bejenii, fiind deci dat unei mânăstiri care nu mai exista decât în refugiul dela Savina. • • Cu mult mai interesantă pentru noi este mica mână stire Banja, aşezată între două orăşele de obârşie ilirică, Perast şi Risan, către care duce o şosea bună pornind dela Kotor. Această pretinsă ctitorie a lui Ştefan Nernanija, - care s'ar fi adăpostit aci după inlrângerea dela Kossovo, deşi de fapt atât chiliile cât şi biserica de azi cu hramul Sfântului Gheorghe au fost clădite în 1720 de arhimandritul Atanasie al Hilandarului -, cuprinde, într'o căscioară din spatele bisericii, oarecare odoare ruseşti Mânăstirea Savina. din veacul XIX, dintre care deosebeşti uşor un singur patrafir vechi cu rucaviţe (manşete]. Mândria acestui "sfânt patra fir", lucrat numai În aur, argint şi mărgăritare pe mătasă vişinie, va fi întemeiat legenda că ar veni dela însuşi Sfântul Sava. Patrafirul înfăţişează întâi, sus pe umeri, icoana Mântu­ itorului, apoi două şiruri de câte cinci sfinţi, anume: Sfânta Fecioară şi Ion Botezătorul, Apostolii Petru şi Pavel, Sfinţii Vasile cel Mare şi Ioan Gură de aur, Atanasie şi Grigorie Bo­ goslov, Spiridon şi Nicolae făcător de minuni, şirul încheindu-se prin chipurile donatorilor "jupan Stroe vei stolnic" şi "jupaniţa ego Sima" 4). (fotograful nostru inversând patrafirul, sfinţii nu se privesc, iar donatorii îşi întorc spatele). 31 Bosko Strika, Dalmatinski Manastiri, Zagreb, 1930, pp. 114 şi urm. 4) Desbaterile în [urul acestei inscripţii sunt vechi de. 80 de ani. După comunicarea maiorului M. Sabljar, slavistul I. Kukuljevich vorbeşte in 1857 5 [6] Rucavitele, care n'au inscripţie, dar care după materialul întrebuinţat şi după felul lucrului ar putea fi din aceeaşi epocă, înfăţişează pe Mântuitor cu obraz tineresc, fără barbă, între Fe­ cioara Maria şi Ion Evanghelistul, cât şi pe Sfânta Fecioară cu Mântuitorul în braţe, între Arhanghelii Mihail şi Gavriil. Totuşi, M-rea Savina: Fatada bisericei. forma bolţilor şi a capitelurilor de pe aceste rucaviţe pare să arate o epocă, dacă nu o provenienţă, deosebită. I in .. Arkiv za povestnicu jugoslavensku" din Zagreb, IV, p. 344, de "jupan { Stroe vestolrniu, [upaniţa Erosima". Miklosich, care in 1856 cercetase personal M-rea Banja, publică din nou inscripţia în .. Monumenta serbica", Viena 1857, p, 1, cu modificarea "jupaniţa ego\Sima". In studiul .. Inscripţiunea dela Stă· neşti", din ziarul "Traian", 1869, 1, nr, 82, Hasdeu - care, ca şi Kukuljevich, nu' văzuse patrafirul - deduce că \"vestolmiu" va fi o citire greşită pentru "vei stolnic", adăogând : "Forma jupaniţa nu se găseşte decât în monumentele slavo-eclesiastice din România, mai cu seamă în se colii XVI şi XVII, încât însuşi Miklosich, aducând acest cuvânt in admirabilul său glosar paleoslavic (Lexicon palaeo-slovenicum, p. 251), �itează numai trei diplome muntene: una a lui Pătraşcu cel Bun din 1556, o alta a lui Ştefan-Ion din 1591 şi o a treia a lui Gabriel Movilă din 1619", 6 [7] Arhimandritul Dionisie Mikovici crede că aceste odoare ar fi fost aduse dela M-rea Milişevo, dela "mormântul Sfântului Sava", afirmând că egumenul Vasile Ivelici al M-rii Banja le-ar fi plătit cu 20 galbeni venetici. Neamul Ivelici, băjenar din I Patrafirul Buzeşti!or din M-rea Banja, întreg, iar alături detaliul părţii de sus. Herzegovina, se pomeneşte într' adevăr printre binefăcătorii mâ­ năstirii dalmatine: astfel, protopopul Comnen Ivelici din Risan şi fiul său protopopul Constantin i apoi egumenul Vasile, mai sus 7 [8] pomenit, cât şi fiii săi cari, intrând în slujba Rusiei, căpătară titlul contal 5). Să ne întoarcem însă la patrafirul nostru, spre a-i stabili \ Detaliul părţii de jos a patrafirului Buzeştilor. \ vechimea, obârşia şi apoi drumul rătăcitor până la meleagurile adriatice. Stilul acestui odor a putut face pe cercetătorii iugoslavi 5) B. Strika, op, cit, pp. 243 şi urm. 8 J w I I I [9] să creadă într'o epocă destul de îndepărtată, deşi în inscripţia slavonă dela picioarele Simei se citeşte leatul 7114 (1606) 6). S'au putut ivi iarăşi indoeli asupra exactităţii acestei date, în­ trucât fondul pe care e cusută a fost reparat, ceea ce îngăduia bănuiala că şi data ar putea să fi fost modificată. Din confruntarea cu alte elemente, ea se dovedeşte totuşi exactă. Rucaviţele dela patrafirul Buzeşrilor, din Mvrea Banja, In primul rând, nici Stroe, nici Sima, n'au putut fi identi­ ficaţi la inceputul veacului XVII în istoria statelor sudslave, 6) Kukuljevich în 1857, Miklosich în 1858, înfine T. Cipariu în 1868 (Arhiv. pentru filologie şi istorie, pp. 130 şi urm.) admite au data 1114, corectată prin deducţie de Hasdeu în 7114 (1606), "Traian", 1869, 1, nr. 82. Intuiţia istorică dă însă greş când Hasdeu rectifică din imaginaţie ultimele două cifre din data patrafirului, aiungănd gratuit la anul 7109 (1600) atât în .. Traian" L nr. 86, cât şi in Istoria critică a Românilor, Buc. 1875, 1, p. 125. 9 [10] unde - după cum arată Miklosick - dregătoria de "stolnic" nici nu era cunoscută 7). Şi cum Jirecek observase încă din 1912 că titlurile de clucer şi stolnic sunt comune Rusiei şi ţărilor române, de sigur într'acolo ar fi trebuit îndreptate cercetările. (Dregătoria de stolnic apare în 1393 în Moldova, în 1394 în Muntenia) 8). Bania : Srro e Buzescu. Dar patrafirul din Banja poartă scris-chiar numele mână stirii căreia a fost închinat: Stăneşti, iar nu Siieşci, cum .a citit d-l Strika 9). . 7) La Sârbi trpeznik : v .. f. Miklosich. Dictionnaire abrege de six lan­ gues slaves, St. Petersbourg, 1885, pp. 812-13; C. C. Giurescu, Contribuţiuni la studiul marilOT dregătorii. în Bul. Com. Ist., voI. V, 1927, p. 144. 8) Denksch'l'iften der K. Academie der Wissenschaften in Wien, Band XLVI, 1912, p. 15; C. C. GiureScu, op. cit., pp. 142, 144. 9) Op. cii., p. 247 şi Kuk�ieVich, op. cit., deşi Miklosich citise încă din 1858 "Stăneşti". Comparând textele din Fotino, Tunusli, Pârvu Cantacuzino şi G. Sion, Cipariu încheia în 1868 că trebuie să fie vorba de Stăneştii din Vâlcea; dar, cum nu se îndoia că patrafirui ar fi din 1114 -- cum pretindeau Kukul­ ievich şi Miklosich -, Cip ariu credea că Buzcştii ar fi reclădit din temelie o mănăstire din veacul al Xll-Iea! In 1869, Hasdeu-căruia îi revine prima identi­ ficare a odorului dela Banja -, a nalizând inscripţia publicată de Miklosich, observă că genul femenin "monastirea", În loc de cel masculin obişnuit, este un românism, (Ziarul .. Traian", 1, nr. 82). 10 [11] Se ştie însă că schitul Stă ne şti din Vâlcea, cu hramul Sfintei Fecioare, a fost zidit de banul Mogoş şi de fiul său Mogoş armaşul, bunicul Mariei, mama marelui stolnic Stroe Bu­ zescu 10), Tatăl acelei Marii, logofătul Giura din Stăneşti şi soţia lui,jupâniţa Vilaia, reclădiră din temelie aeea etitorie, să­ vârşind-o în Septembrie 153711). Maria moare la 19 Martie 1574, Banja: Sima Buzescu, născută Rudeanu. fiind îngropată la Cepturoaia, ctitoria socrului ei Vlad, mare ban 12). Fiul ei, Stroe Buzescu, e îngropat însă la Stăneşti, unde murise la 2 Octombrie 160113). In 1606, când Sima dăruia M-rii Stăneşti frumosul patrafir aflat astăzi la Bania lângă Risan, ea era văduvă de vreo cinci 10) De comparat chipul stolnicului Stroe din patrafirul dela Banja, cu fresca dela M-rea Călui, reprodusă de Ştefulescu în IsI. Tg.-Jiului, p. 74. 11) Textul pisaniei a fost publicat întâi de un anonim în "Revista Carpaţilor" din 1861 a lui G. Sion, apoi în aceeaşi revistă de arhimandritul Iosif Naniescu Găiseanu şi republicat in 1869 de Hasdeu, Traian. 1, nr, 86. după o copie mai nouă a Sf, S. Grigorie Musceleanu. V. şi Ion D. Trajanescu, Schitul Stăneşti, In, Bul. Com. MOD. Ist., anul IV (1911), pp. 13-14; v. şi hri­ sovul de închinare al M-rii Stăneşti către Patriarhia Alexandriei, din 1615, în St. Nlcolaescu. Documente slavo·române, Buc. 1905, p. 56. 12) AI. Şrefulescu, oţ». cit., p. 59. 13) Al. Ştefulescu, oţ». cit, p. 74. Pentru data exactă a morţii lui Stroe, v, Haşoeu, Traian, 1, nr. 86, nota 3. 11 [12] ani. Abia unsprezece am m urmă aveau să-i odihnească oasele alături de ale lui Stroe, pe care le acoperise cu o lespede astăzi vestită. Se ştie că această fiică a logofătului Gheorghe ot Râmnic şi nepoată a spătarului Stan din Corbi, avea· drept mamă pe fiica lui Manea, strănepoata Giurei logofătul din Stăneşti, încât Sima venea rudă cu soţul ei Stroe, ea fiind nepoata de fiică a vărului său primar Manea. Văduvă energică, Sima se răfuieşte pentru moştenirea satului Voinigeşti din Gorj cu nepoţii lui Stroe 14). Dar iată că, alături de mormântul dela Stăneşti, patra­ firul dela Banja dovedeşte pe această scoborîtoare a Rudenilor sub înfăţişarea de jupâniţă cuvioasă, inchinându-şi zilele Mă­ năstirii Stăneşti. Din cele de mai sus, reiese cu prisosinţă că patrafirul dela Banja este un odor românesc din preajma veacului XVII, lucrat pe cheltuiala, dacă nu chiar de mâna Simei, văduva lui Stroe Buzescu, şi închinat mânăstirii strămoşeşti din Vâlcea. Caracterele stilistice ale patra firul nostru au putut, după cum am spus, să inducă în eroare pe cercetători, cu consecinţa punerii la îndoială a datei. Intr' adevăr, din punct de vedere ar­ tistic, odorul dela Bania nu seamănă cu cele similare cunoscute în preajma veacului XVII. Dimpotrivă, el poate fi comparat cu trei patrafire dela începutul secolului XVI: patraiirul de pe la 1500 al lui Radu cel Mare, dela Govora j patrafirul lui Barbu Craiovescul din 1520, dela Bistriţa i înline patrafirul din 1528 al marelui clucer Manea şi al soţiei sale Vlădaia, la Muzeul Naţional din Belgrad 15). După acest din urmă odor românesc d-l G. Mano-Zissy a binevoit să-mi scoată fotografia, cum şi ins­ cripţia slavonă mărturisind că numiţii au pus să se ţeasă şi să se brodeze acel patrafir pentru Uspenia Precistei la leat 7036. Stilistic vorbind, cele patru patralire suspomenite trebuie comparate două câte două: cel dela Bistriţa şi cel din Belgrad înfăţişează rânduri paralele de sfinţi cu atitudini vii şi expresive, chipurile lor fiind despărţite prin simple chenare liniare; dim­ potrivă, odoarele dela Govora şi Banja arată poze hieratice, iar podoabele chenarelor, bogate şi variate, între şirurile de sfinţi. sunt aidoma în cele două patrafire, astfel încât ornamentele celui din Banja par copiate pas cu pas după cel din Govora. Aşadar, din punct de vedere al stilului avem două tipuri dis­ tincte de odoare: tipul Bistriţa, in care d-l Iorga a remarcat cu drept cuvânt elementele Renaşterii occidentale Iiltrând prin Dalmatia şi Serbia, - tip care a dat patrafirul dela Belgrad; \ 14) Filitti, Arhiva Cantacuzino, p. 211, doc. din 1628 şi arborii Cor­ beanu-Rudeanu şi Buzeşti-Cocorăşti. 15) Pentru dregătoria de clucer, ignorată la Sărbi, dar cunoscută la noi din 1433 în Moldova, iar din 1468 în Ţara Românească. v nota 6 şi doc. din Filitti, Arhiva, np. 16-17, precum şi lucrările d-lui C. C. Giurescu, Contribu­ ţiuni, p. 39 şi Ist. Rom., II, partea 1, Buc 1937, p. 380. Manea a fost clucer sub Radu dela Afumaţi, la 14 Aprilie 1529; sub Moise Vodă, clucer era Şerban (Şteîulescu, Tismana, p. 220). 12 [13] apoi tipul Govora, stăruind în formalismul bizantin, cu precum­ pănirea motivelor decorative Impletite.v-r tip care se recunoaşte în patrafirul dela Banja, lucrat la începutul veacului XVII 16). Date fiind legăturile cunoscute ale Craioveştilor cu Serbia şi Patrafirul românesc dela Belgrad. caracterele inscripţiei de pe patrafirul Bistriţei, aş înclina să văd în acest tip mâna de lucru străină, pe când dimpotrivă, în tipul Govora, reprodus peste o sută de ani de Sima B�- 16) N. Iorga, Les arts mineurs en Roumanie, II. Buc. 1936, p. 21 şi fig. 80-81, a căror legendă pare a fi fost inversată. 13 [14] zescu, aş constata neclintirea tradiţiei autohtone. In acest sens, de observat identitatea de atitudine a lui Stroe Buzescu şi a lui Ştefan cel Mare, sau a lui Bogdan Vodă de pe perdelele dela M·rea Putna 17). Dincolo de deosebirile stilistice, nimeni n'ar putea totuşi pretinde că patrafire le dela Bistriţa şi Belgrad sunt importate, şi că numai cele dela Govora şi Banja ar fi brodate in ţară. Dar, dacă alăturăm odorul dela Banja de oricare alt patrafir muntenesc din veacul XVII, rămânem uimiţi de persis­ tenţa tipului Govora J8). Rămân de făcut câteva observaţii asupra călătoriei aces.ei nepreţuite lucrări din Ţara Românească pe malurile Adriaticei. Părerea arhimandritului Dionisie Mikovicij că patraîirul din Banja ar fi venit acolo prin Milişevoj ar putea fi susţinută, deşi argu­ mentele invocate, in special existenţa jjmormântului Sfântului Inscripţia patrafirului dela Belgrad. Sava" in acea mânăstire, trebuie înlăturate. Se ştie însă că Milişevo a fost, încă din 'veacul XVI, unul din centrele de danii româneşti: să amintim aerul inchinat acolo în 1567 de către Alexandru Lăpuşneanu şi -soţia sa Ruxanda, nepoată de fiică despotului sârbesc Ioan Brancovici 19) j mila anuală de 11.000 aspri a lui Radu Vodă al Ţării Româneşti, din 1665j pomenită şi în 7214j etc. 20). Dar, pentru ca povestea arhimandritului să devină verosimilă, ar trebui\ admis că, după moartea Simei Bu­ zescu, vre-un călugăr prost dela Stăneşti să fi instrăinat patra­ firul nostru, şi anume chiar către M-rea Milişevo, de unde ar fi fost mutat apoi la Banja. \ 17) N. Iorga. op. ctt., fi2. 71, 76. 18) N. Iorga. op. cii., fig. 106. 19) L. Stojanovici, StaTi srpski zapisi i natpisi, 1, p. 208. 20) 1. Bărbulescu, op. cit., pp. 273-275. 14 [15] Putinţa cumpărării patrafirului, la începutul veacului XIX, de către familia Ivelici, ctitori şi egumeni la Bania, pare mult I mai aproape de adevăr. Faptul că Ruşii se aflau în Ţara Româ­ nească în vremea răscoalei lui Karageorge ne dă o indicaţie fo­ lositoare. In 1812, Marco Constantinovici lvelici, ajuns general şi conte rus, ceru supunerea fără discuţie a Sârbilor la condi­ ţiile Tratatului din Bucureşti. Dar, încă din 1808, Ivelici, al cărui neam trăia la Risan, fusese trimisul Ţarului la Kotor, ceeace îi îngădui apoi să joace un rol osebit de important în afacerile sârbeşti 21). Coincidenta între drumurile lui Ivelici şi călătoria patrafirului din Stăneşti este isbitoare. In sfârşit, afirmaţia că odorul dela Banja ar fi fost plătit cu 20 galbeni venetici de. egumenul Vasile Ivelici, arată cu pre­ cizie un târg, iar nu o danie. Făcând pe cumpărător să creadă că e vorba de un patrafir dela Milişevo, aureolat de legendă şi făcător de minuni. atât preţul, cam sărat pentru vremea aceea, cât şi târgui, totul se explică. Se poate deci deduce că patra­ firul din Stăneşti, luat la începutul veacului XIX din mânăstirea căreia îi fusese închinat. de vreun străin în trecere prin Oltenia, va fi fost vândut apoi, fie generalului Ivelici, fie egumenului Vasile din Banja. Sur I'etole de la familIe Buzesco a Banja (Boka Kotorska). (RESUME). On ne peut que deplorer I'etat d'abandon des cloîtres de l'Eparchie de Boka-Kotorska, auquel la crise monastique actuelle fournirait une explication. Neanmoins, comme ces pieuses fon­ dations temoignent d'un spirituel ayant, a l'appui d'une forte race, devance le temporel sur la câte adriatique, on est surpris de trouver des ruines a Podrnaîne pres Budva, dont la rosace en pierre ainsi que les portes sculptees, cimees de l'aigle bice­ phale et Irapp ees aux coins des symboles des Evangelistes. suffi­ raient a justifier une restauration. A Praskvitza, les belles fres­ ques, d'attitudes et de nuances si vivantes, n'ont, parait-il, jamais ele photographiees. Enfin, a Regevitch pres Petrovats, hormis la peinture de moindr e valeur, on peut voir un Evangile de Moscou, dont la magnifique reliure en argent est datee en marge 1742. Mais ie sais en Y ougoslavie des cloîtres plus riches et plus anciens. Visitant il y a quatre ans les neuf monasteres orthodoxes de ladite Eparchie, ie me suis particulierernent arrâte ă Savina pres Ercegnovi, puis a Banja pres Risan. Les archives fort interessantes de la fondation de Hagi Sa­ vatije-Ljubihratiă contiennent entre autres deux edits du XVII-e 21) 5tolan NovakOJilsch. Die Wiedergeburt dts serbischen Staates, Seraievo, 1912, p. 159 şi urm.; N. Iorga, Histoire des Etats baLcaniques ti npoque moderne, Bucarest, 1914, p. 155. 15 [16] siecle râvelant les relations des princes valaques avec les moi­ nes de Trebinje (Tvrdos), refugies en 1694 sur les riveshospi­ talieres des bouches de Kotor, apres l'abandon de leur cloître de Herzegovine. Le premier de ces edits, date 1646, porte la sig­ nature de Mathieu Bassarab, qui s' engageait a verser annuelle­ ment 1.800 aspres auxdits moines. On conserve, a l'Academie de Zagreb, copie d'un edit de 1645 du meme prince, envers le mâme clottre. Ce qui est plus curieux c' est que le deuxieme edit roumain des archives de Savina, bien que parfaitement au­ thentique, est d'une epoque posterieure ă l'abandon de Trebinje, etant date de Bucarest en 1702. Constantin Brancovano y donne sa foi de pourvoir, lui et sa familIe, aux besoins des moines par une somme de 45 thalers, payable chaque trois ans. * • OI La population locale attribue des vertus speciales a "l'etole de St. Sava" - ou "Sainte etole" tout court-, soigneusement gardee dans l'abri sis derriere l'eglise du cloitre de Banja pres Risan, Le beaute de cette etole et de ses manchettes, ou alter­ nent les fils d'or et d'argent parmi les perles orientales, n'a pas moins contribue il l'entretien de la legende que l'opinion de l'archimandrite Dionysos Mikovic, selon laquelle ces ornements sacerdotaux viendraient du "tomb�au de St. Sava" a Milisevo. On ajoute, toutefois, que l'etole a ete acquise par l'egoumene Basile Ivelic de Bania contre une somme de 20 ducats venitiens. Malgre le style archaîque et la reparafion visible du bas de l'etole, qui ont pu soulever des doutes quant il l'epoque de sa confection, la date de l'inscription slavone 7114 (1606) cor­ respond aux autres elements et s'avere exacte. (Kukuljevich et Miklosich avaient lu 1114). Des 1912, Jirecek observait que ies dignites de "stolnik" et de "kljucar", inconnues aux Slaves du Sud, sont communs a la Russie et aux principautes roumaines. (Le prof. C. C. Giuresco a constate que le titre de stolnik paraît pour la premiere fois en Moldavie en 1393 et, un an plus tard, en Valachie). C'est donc dans cette direction qu'auraient du etre dirigees les re­ cherches, au Heu de se perdre dans des considerations vesti­ mentaires. (Bosko Strika, dans Dalmatinski Manastiri, Zagreb, 1930, p. 214 et suivantes). D'ailIeurs, les portraits des donate urs nous livrent leurs noms: "jupan Stroe veI stolnilţ" et "jupanitza ego Sima". Miklo­ sich l'avait signale des 1858; J!{asdeu, auquel revient la premiere identification de l'etole, observait en 1869 que la forme "jupa­ nitza" ne se trouve guere que dans les monuments slavo-ecle­ siastiques roumains, attirant de meme l'attention sur le genre feminin de "monastirea", qui est une particularite roumaine. Enfin, }'inscription votive precise que l'etole a ete dediee au couvent de Stăneşti, comme lisait Miklosich, et non pas Stiesci, comme a dechiffre M. Strika. 16 [17] ar, l'hermitage de Stăneşti, sis en Oltenie dans le depar­ tement de Vâlcea, est une Iondation roumaine bien connue, bâtie par le ban Mogoş et par son fils, le grand spathare du meme nom i ce dernier etait le grand-pere de Marie, qui fut ci son tour mere du. stolnik Stroe Buzesco. Le pere de ladite Marie, Giura logothete de Stăneşti, et sa femme Vilaia reconstruisent cet hermitage, inaugure au mois de septembre 1537. Decedee le 19 mars 1574, Marie fut enterree ci Cepturoaia, Iondation de son beau-pere, le grand-ban Vlad; mais le corps de son fils, Stroe Buzesco, fut pieusement enseveli ci Stăneşti, ou il etait mort le 2 octobre 1601. Stroe avait epouse Si ma Rudeanu, de la grande lignee qui devait fournir ci la Valachie des capitaines et des chroniqueurs. Cette femme vaillante, dont M. Jean C. Filitti a publie les demeles juridiques avec les neveux de son delunt epoux, ne se remaria [amais. Sima fit graver pour Stroe une precieuse inscription tom­ bale, retracant dans un style rude, mais altier, la carriere de ce chevalier sans peur qui se confond, pour ain si dire, ci celle, tout aussi courte et briliante, de Michel le Brave, premier uni­ ficateur des provinces roumaines. Grande dame par sa naissance et par son mariage, Sima dedia le reste de ses jours au monas­ tere ancestral de Stăneşti, pour lequel eUe broda ou fit broder l'etole conservee actuellement ci Banja. Ce qui a induit en erreur tous ceux qui se sont occupes de cetornement secerdotal, c'est assurement le style de I'ou­ vrage. En eHet, au point de vue artistique, l'etole de Bania ne ressemble pas ci celles du debut du XVII-e siecle, mais plutot ci celles du XVI-e. Elle peut ctre comparee ci deux etoles du Musee National d'Antiquites ci Bucarest, savoir l'etole dediee au couvent de Govora vers 1500 par le prince Radu le Grand et ceHe donnee ci Bistritza en 1520 par le ban Barbu Craiovesco, -toutes deux reproduites par le Prof. N. Iorga dans "Les arts mineurs en Roumanie II, Bucarest, 1936". Il faut, enfin, rappeler l' etole roumaine du Musee National de Belgrade, don du grand Kljucar Manea et de sa femme VIădaia, date 1520. Je dOls la photographie, ain si que l'inscription de ceHe etole ci la bienveil­ Iante communication de M. Georges Mano-Zissy. On aurait avantage ci confronter deux par deux les quatre etoles en question. En eHet, ceHe de Bistritza et celle de Bel­ grade presentent cinq rangees de Saints aux attitudes vivan­ tes et expressives, dont les portraits sont separes par de simpies encadrements lineaires; les etoles de Govora et de Banja offrent, par contre, des portraits aux aspecfs hieratiques; quant aux or­ nements, riches et varies, des cadres, ils sont ci tel point ressem­ blants, que les motifs de l'etole de Banja ont l'air d'ctre calques sur ceux de l'etole de Govora. Nous nous trouvons, de toute evidence, devant deux types distincts d'etoles: le type Bistritza, dans lequel M. Iorga a pu apercevoir des elements occidentaux filtrant par la Dalmatie, type qui a produit l'etole de Belgrae:le; 17 [18] et le type Govora, attache au formalisme byzantin, ou prâdomi­ nent les motifs decoratifs, type Iacilcment reconnaissable dans l'etole de Banja, brodee au debut du XVlI-e siecle. Vu les relations desCraîovesco avec la Serbie, ainsi que les caracteres particuliers de l'inscription de l'etole de Bistritza, on serait tente de voir dans Ce type la main d'oeuvre etrangere, tandis que le type Govora, repete au bout d'un siecle par Sima Buzesco, semble bien indiquer la tradition autochtone roumaine. Dans ce sens, il Iaut souligner l'identite d'attitude de Stroe Bu­ zesco d'une part et, d'autre part, celle d'Etienne le Grand ou de Bogdan sur les rideaux du couvent moldave de Putna, re­ produits par M. Iorga dans l'oeuvre precitee, Mais, malgre les differences de style, nul ne saurait pretendre que les etoles de Bistritza et de Belgrade seraient des ouvrages d'importation et que celles de Govora et de Bania seu les auraient ele travaillees en Valachie. Il n' est pas moins vrai qu' on est surpris de consta­ ter au debut du XVII-e siecle la persistance du type Govora. Il nous reste quelques observations a faire sur le voyage, de Valachie aux cotes de l'Adriatique, de notre precieux ouvrage. L'opinion susmentionee de l'archimandrite Dionysos Mikovic n'est pas insoutenable, et cela non pas en raison d'une pretendue sepulture de St. Sava a Milisevo, mais parce que des le XVI-e siecle ce couvent serbe etait - ainsi que l'ont prouve L. Sto­ [anovic et L Barbulesco - un des centres de munificences rou­ rnaines. Il faudrait alors supposer qu'apres la mort de Sima Bu­ zesco quelque moine ignorant de Stăneşti ait Iait don de I'etole a Milisevo, d'ou elle aurait ete ulterieurement transportee a Banja. Rien ne vient pourtant appuyer l'hypothese dun pareil voyage par etapes. La probabilite d'un achat en Valş.chie, fait au debut du XIX-e siecle par la familie Ivelic, patro�s et egoumenes de Banja, semble plus vraisemblable. La presence des Russes dans les prin­ cipautes roumaines a l'epoque de la rEwolte de Karageorge four­ nit une piste interessante. On connaît par ailleurs la carriere de Marko Konstantinovic Ivelic - devenu general et comte russe apres avoir ete en 1808 envoye du Tsar a Kotor-, qui exigeait en 1812 la soumission ineluctable des Serbes aux conditions du traite de Bucarest. La coincidence des deplacements d'Ivelic et du voyage de l'etole de Stăneşti devient d'autant plus frappante. Enfin, comme on affirme que l'ornement de Bania aurait ete paye vingt ducats venitiens, il ne peut plus y avoir de donte quant au mode d'acquisitio�: il n'y a pas eu don, mais vente. Faisant croire a l'acheteur �u'il s'agissait d'un obiet provenant de Milisevo, le prix, assez fOrt pour l' epoque, le marche conc1u, tout s'explique. Il est donc Ioisible de deduire que l'etole de Stăneşti, ravie, au debut du XIX-e siecle, par quelque etranger de passage en Oltenie, au doître auquel elle avait eh� dedit�e, aura ete vendue ensuite, soit au general Ivelic, soH a l'egoumene Basile de Bania. 18 [19] Un "MHiariumu dela Constantin cel Mare, descoperit în Dacia In vara anului 1936, pe când făceam săpături la castelul roman Sucidava de pe Dunăre (azi comuna Celei, jud. Roma­ naţi], am întreprins şi o amănunţită cercetare prin împrejurimi, unde am descoperit o serie de monumente romane. Cu această ocazie am aflat răzimat la un colţ de gard şi stâlpul miliar pe care îl prezentăm mai jos. Acest miliarium a fost descoperit în anul 1913 de locui­ torul Costache Mândruţă din Celei, acum decedat. Locul desco­ peririi e chiar pe drumul roman ce lega Sucidava cu Romula, Nebănuindu-i importanţa, descoperitorul l-a aruncat în ogradă, unde a stat până anul trecut, când a fost cumpărat de d Gh. Georgescu din Corabia, pentru bogata sa colecţie de antichităţi romane 1). Este un stâlp cilindric din calcar de Vraţa (Bulgaria), cu capetele rupte. Inălţimea actuală e de 1.60 m., iar diametrul cilindrului de 0,41 m. Din inscripţie se păstrează numai jumătatea din stânga, restul fiind complect distrus. Inălţimea literelor puţin variabilă are în mediu 0,05 m. (Fig. 1). Inscripţia se poate întregi şi citi în felul următor: Imp(eratori) [Dtominot] Nt osiro) [Fl(avio) Val(erio) Constant[ino AH(f(ustO) etţ C{a]ess(ari)b(us) No{stris] [duobus) M(ille) P(assuum) 1. Marginea de început a rânduri lor e respectată, totuşi, li­ terele nu sunt peste tot egal distanţate între ele, din cauza pie­ trei care avea deja faţa sgronţuroasă când fu scrisă. Judecând după M P 1 dela sfârşitul textului, şi care cade în dreptul mijlocului câmpului scris, într'un rând nu pot încăpea mai mult de treisprezece litere. Rândul 1: între 1 şi M e o distanţă destul de mare, din pricina unei spărturi oblice de care s'a ferit lapicidul. După 1 M P urmează la o distanţă de o literă un fragment drept, care e din N, dela D. N. Rândul 2: literele STAN sunt absolut si­ gure şi după care se mai menţine şi un fragment din T. Corn­ plectarea până la capăt a acestui rând nu se poate face cu alte titluri de victorie ale împăratului 2), deoarece nu este loc pen­ tru ele. Rândul 3: litera A ce urma lui C, este complet sfărâ­ mată; cele următoare ESSB sunt sigure, încât completarea cu- 1) D-I Georgescu il va dărui Muzeului local, de indată ce acesta va fi o.rganizat. 2) Ferrero, 1 tittoli di vittoria di Consfanfino, în Atti deHa Accademia deUe Scienze di Torino, XXlJ, p. 657 şi urrn. 19 [20] vântului nu poate fi decât C[a]ess(at'i)b(us) 3). După acesta ur­ mează un N, apoi faţa pietrei fiind rău siărâmată, pietrarul a săpat litera următoare, 0, mai jos de linia rândului. Rândul 4: conţine indicarea distanţei, aşezată la mijlocul câmpului scris cu M P I, foarte vizibile. ln afară de formula m(ille) p(assum) 1, folosită astfel şi în alte ocazii 4), s'ar mai putea citi aceste litere şi: m(iliaria) p(oni} j(usserunt). Totuşi trebue să ne oprim la prima, căci numele proprii sunt în Dativ, iar formula milim'ia poni jusserunt nu o găsim folosită deloc în vremea lui Constantin cel Mare. Inscripţia depe miliarium. Acest miliarium este al optulea descoperit pana acum în Dacia 5) şi fără îndoială cel din urmă ridicat de un împărat ro­ man. In nici o provincie romană nu s'au găsit aşa de puţine monumente de acest gen Ga în Dacia 6), cu toate că stăpânirea \ 3) Dativul e frecvent Iolo sit pe stâlp ii miliari în timpul lui Constantin cel Mare, ef. C 1 L. III, 5797; 71'172; 464; C I LVIII, 22013, etc. 4) Ex. gr. C I L. II, 4576. 5) C I L.III: 1627; 13802; 8060; 1421618; 1421619; 8061; al şaptelea la Daicoviciu, in Anuarul Inst. Studii Clasice-Cluj, Il (1933), p. 48 şi urm. 6) Vezi comparaţia cu alte provincii În statistica dată de O. Hirschfeld, Die Tom. Meilensteine. in Sitzungsber. der K. PrwsZ. Ahad. d. Wiss., 1907, p. 165. Cf. şi Kroll. s. v . miliarium, in P.-W" R. E., Suppl 6, col. 395 şi urm ; Lafaye, În Daremberg-Saglio, Dicţ. III, 2, p. 1897 şi urm. 20 <. [21] romană a fost aci destul de îndelungată, iar reţeaua de drumuri bine desvoltată 7), El pomeneşte numele lui Constantin cel Mare ca restaura­ tor al drumului, împreună cu doi dintre fiii săi ce au titlul de Caeeares, De Crispus şi Flauius Delmatus nu poate fi vorba, deoarece primul moare în 326, iar al doilea e Caesar abia în 335, ani cari sunt îndepărtaţi de epoca când fu pus acest mi­ liarium, ce are loc, după cum se va vedea mai jos, cam pela 328. Nici Constans nu poate fi, deoarece acesta capătă titlul de Caesar abia în 333. Nu rămân decât ceilalţi doi, Constantinus Junior, Caesar în 317 şi fratele său Constantius, cu acelaş titlu din 3248). De fapt aceşti doi iau parte activă la Dunăre în pla­ nurile de refaceri şi recuceriri teritoriale ale tatălui lor. Am putut determina cu preciziune locul de unde a fost scos stâlpul miliar, ce este la nord de satul Celei şi chiar în mar­ ginea vechiului drum roman. Aci era şi ogorul descoperitorului. Şoseaua tăia în două aşezarea civilă a Sucidavei şi se oprea la capătul podului lui Constantin cel Mare. Dela portalul acestui pod şi până la locul descoperirii e o distanţă de 1479 m., ce corespunde exact depărtării de 1000 paşi romani însemnaţi pe piatră. De aici se poate deduce că măsurătoarea pe şoseaua ro­ mană nu avea ca punct de plecare poarta de nord a cetăţii Su­ cidava, ci malul Dunării dela portalul podului imperial, iar stâlpul nostru era primul din numărul celor ce se înşirau spre nord, din o mie în o mie de paşi romani. . Drumul spre Olt era o veche via qentium, cunoscut şi de negustorii ce veneau din pasurile Balcanilor pe valea Iskerului şi treceau princâmpia Romanaţilor spre Turnu-Roşu. Dela Turnu­ Roşu şi până la Romula era o singură arteră. De aci, însă, se bifurca: o ramură continua cursul Oltului prin viei şi pagi dela Hotărani, Slăveni, Gostavăţ, Brezuica, .Iieni, Rusăneşti, până în castrul dela Islaz, unde întâlnea drumul ce urma malul stâng al Dunării; a doua ramură eşia prin poarta de Sud a coloniei Ro­ mula şi, tăind in linie dreaptă câmpia romănăţeană prin aşeză­ rile romane dela Caracăl, Comanca, Devesel, Cruşov şi Vădastra, se oprea la vadul dintre Sucidaoa şi Oescus, încrucişându-se şi ea aci cu drumul dunărean din Dacia 9). Aceasta din urmă era ramura cea mai importantă, fiindcă trecea prin mijlocul ce­ lui mai fertil şi populat pământ din Dacia 10) şi unea printr'un vad uşor de trecut două provincii: Dacia şi Moesia. Ea fu refă­ cută de Constantin cel Mare, fiind legată de podul lui deJa Su- 7) Em. Panaitescu, Provincia şi Imperiul, p, 1 şi urm şi bibliogr. la p, 13 şi urrn., Bucureşti, 1936. (Extras din volumul ornagial al Fratilor Lapedatul. 8) Cagnat. Man. d'cPigr. lat., p. 242 şi urm.,Paris 1914. 9) Tudor, Antichităţile preistorice şi romane din jud. Romanaţi, în BuL Corn. Mort. Jst., XXVI (1933). p , 7; vezi deasemenea şi Schuchhardt, în Arch, epigr. Mith" IX (1885), p. 229 şi urm. 10) Tudor, Consideraţiuni economice despre S.-E. Olteniei în vremea ro­ mană, in Progresul Social, II (1933), p. 403 şi urm. 21 [22] cidava. In tot cursul stăpânirii romane în Dacia, drumul pe Olt, datorită rolului său strategic şi economic, s'a bucurat de o con­ tinuă întreţinere şi refacere. In secolul al IU-Iea îl găsim restau­ rat de Septimius Severus 11) şi nu mult după aceia şi de Maxi­ minus în anul 23612). Un alt stâlp miliar, din nenorocire rău mutilat, ne indică iarăşi o a treia refacere în acelaş veac 13). Dru­ mul a fost aşa de bine împietruit, încât nici azi nu poate fi arat de plug, iar localnicii îl numesc Calea lui Traian. Incepând cu De Marsigli 14) ,toţi călătorii şi cercetătorii cari l-au văzut rămân ui­ miţi de trăinicia cu care a fost lucrat. Bucata cea mai bine păs­ trată e cea dintre Sucidava şi Romula, reparată de Constantin cel Mare şi folosită se pare până târziu în evul-mediu. Ea fu expropiată în folosul Muzeului Naţional de Antichităţi din Bu­ cureşti, pe o lungime de 19 km., începând dela Dunăre, de către Gr. Tocilescu, ce a studiat-o în întregime pe teren, însă nu a publicat nimic din cercetările făcute. Se poate determina cu certitudine vremea când Constantin cel Mare a refăcut acest drum, cu toate că miliariul descoperit nu dă nimic precis. După cei doi Caesares, pomeniţi la sfârşitul in­ scripţiei, piatra se poate data între 324 şi 333 p. Chr., adică în timpul când numai Constantin Junior şi Constantius poartă acest titlu. Dela 333 până la moartea împăratului sunt trei Caesares, adăogându-se în acest an şi Consiane. Datarea precisă se poate face cu ajutorul podului roman de aci, pe care îl deservea, tre­ buind construite concomitent şi şoseaua şi podul?"). Dacă Aureliu:; Victor 16) şi Cedrenus 17) spun doar că Constantin cel Mare a a făcut un pod peste Dunăre, în schimb Chronicon Poscaie 18) ştie precis că această construcţie era terminată în anul 328. Tot în acest an îl aflăm pe împărat la OescUş, deci vis-a-vis de Su­ cidava, de unde dă decrete şi legi, în luna Iulie 19). Fără îndo­ ială că, în acest an, atât podul cât şi şoseaua ce-l lega cu câmpia din nordul Dunării, furăinaugurate de Constantin cel Mare. Lucrul lor va fi durat mai mulţi ani, fiind de aproape su­ praveghiate de Impărat, care pentru acest fapt îşi petrece cea mai mare parte din anul 327 în Dacia şi Moesia 20). A refăcut Constantin cel Mare acest drum dealungul Oltu- 11) C 1 L. 1lI, 13802 12) C 1 L. lll, 1421619• 13) C 1 L. III 1421618. \ 14) Description du Danube, 1. II, p. 36 şi 69, La Haye, 1744. 15) Toată discuţia la mine, Podul lui Constantin cel Mare (=Arh.Olt. Xlll (1934), pp. 71-90). 16) De Caes., 41. \ 17) Ed. Bonn (1837), vol. 1. p, 517. 18) Mon Germ. Hisi., IX, Chron. minora, Bd. 1, p. 233 (ed. Mommsen, Ber lin, 1897). 19) Cod. Theod. Vi, 35 (ed. JVlommsen, vot 1. 1, p. 305). ci, şi Seeck, Vie Zeitfolge d. Gesetze Constantins, în Zeitschr. f. Rechtsgeschichte, X (1889), p, 238 şi urrn. 20) Seeck, o. c., p. 237 şi urm. 22 [23] lui până la pasul Turnu-Roşu ? Aceasta depinde de urmele lă­ sate, în vremea recuceririi lui, a unei părţi din Dacia. Centrul roman cel mai de nord din Oltenia, în care noi am putut con­ stata viaţă şi stăpânire constanliniană, este numai Romula. Dela această linie înspre Carpaţi, chiar şi monetele cu numele lui sunt foarte rare. Credem, că numai până la Romula fu restaurat drumul însemnat cu stâlpii miliari de Constantin cel Mare, iar stăpânirea lui în nordul Dunării se întindea efectiv numai asu­ pra mănoasei câmpii de aci. ,. . Toată activitatea politică şi de fortificatii, desfăşurată la Dunăre de primul împărat creştin, a avut în vedere re cucerirea Daciei din mâna Goţilor. Constantin cel Mare era unul dintre cei mai buni cunoscători ai situaţiei de aci. In tinereţe el stă la curtea lui Diocleţian în Orient, care îi încredinţează multe mi­ siuni in garnizoanele dunărene, şi experienţa căpătată aci ca tâ­ năr ofiţer o va folosi mai târziu ca împărat 21). In vederea unei mari campanii în nordul Dunării, el îşi fixează trei baze de ope­ raţie şi aprovizionare în sudul Oaciei, egal depărtate între ele, şi din care armatele pornite puteau îmbrăca întreaga zonă inamică, Cele trei centre din nord sunt: Drobeia lângă Porţile de Fier, Sucidaoa, între valea Iskerului şi a Oltului, şi cetatea Daphne la gura Argeşului. La Drobcta fu zidit un nou lagăr militar, peste ruinele ce­ lui construit de Traian cu două veacuri mai înainte 22). Sucidava, aşezată între cele două aripi de operaţie {Drobeta şi Daphne}, forma punctul principal de înaintare i aici Constantin zidi o cetăţue pătrată 23), fortifică aşezarea civilă, construi podul t") şi resta ură vechiul drum spre Romula, aşa cum ne spune stâlpul miliar prezentat mai sus. Daphne fu o construcţie nouă, pentru care se bătură şi monete 25). Pentru siguranţa acestor lucrări, fu ocupată mai dinainte o Iăşie dealungul fluviului, care va fi cu- 21) Piganiol, L'Empereur Constantin, p. 39 şi urm.; D. Tudor. Podul lui Constantin cel Mare, p 5. 22) Not. Dign. Or., XLII, 16 şi 24; Const. Porphirog., De administ. imp., 11. 40 (Ed. Bonn. p 173). CL deasemenea Toc+Iescu, F ouilles el "echerches ar­ cheologiques en Roumanie, p. 140, Bucarest, 1900; Bărcăcilă, Drubeta, p. 34, Bucureşti, 1931; Florescu, Rev. isi, rom., III (1,' ., .• ,,! r I i \ I I [47] qui y�estlconsiderablement grossi par les de gres en briques don­ nant acces il. la baignoire installee de ce cote. Les crochets sont tournes vers les murs, Le poid de cette partie du pavement du caldarium etant plus considerable, a cause de la baignoire et de ses gradins, aussi les piliers de soutien sont-ils plus râsistants, etant construita avec des briques plus grandes, de 28X28X7 cm. Au ni­ veau du dernier degre on voit aussi le tube en terre cuite, qui servait a vider le contenu de la baignoire. A l'autre extrămite ouest du mâme hypocauste nous avons Fig. 6.-1n partea de răsărit a thermelor, trouve les traces d'un mur de piliers [uxtaposes, en forme d'he­ micycle, qui soutenait un bassin, probablement le labrum pour les ablutions froides, installâ de ce cote du caldarium. Ce mur de soutien ne laisse il. la chaleur que deux passages, entre les trois piliers places au milieu de l'hemicycle, Dans le meme hypocauste nous avons trouve deux tubes en terre cuite enveloppes d'une masse de mortier fait de brique 47 [48] concassee, en forme de prisme triangulaire. Fixes aux parois de l' etuve {iaconicum) et en cornmunication avec la chambre de chauffe, ils remplissaient la fonction d'un puissant radiateur. Les dirnensions de ce premier hypocauste, et par con se­ quent du caldarium qu'il soutenait, sont de 10 m 20 sur 4m• A câte et au sud de ceUe premiere piece chauffee suit la deuxierne : un carre de 5 m 20 sur 5 m 20, recevant la chaleur d'un deuxierne foyer, dont I'ouverture de communication a une Iar­ geur de O m. 60. Les piliers de l'hypocauste sont ici ronds; on en trouve encore quelques-uns en place dans Ieur hauteur ori­ ginale, soutenant des fragmenta du pavement Iait en mortier de chaux avec de la brique concassee : les traces de tous les autres piliers sont visibles, comme dans le premierhypocauste. Le mur ouest de cette ipiece est completement absent, detruit, Fig. 7.-Condllcte de apă. croyons-nous, avec toute une piece de mâmes dimensions, a câte de la moitie occidentale de la l-ere piece, Cet hypocauste est en communication avec le premier et de mâme avec le troi­ sieme (fig 9). La moitie sud de celui-ci est detruite : sur son câte nord debouche le foyer bien conserve, avec sa voute Iarge de O m. 50, et qui garde des .traces du pavement de la piece su­ perposee, qui a ete probablement un tepidarium (fig. 2). De cette piece on passe vers rest dans le frigidarium, qui est le mieux conserve, avec les pieces suivantes, dont nous ferons une description sornmaire : une grande salle Iarge de 6 m., gardant de sa profondeur 5,50 m., la partie du câte sud etant detruite. Son pavement consiste dans un premier Iit de pierres roulees melees de chaux, au-dessus duquel on a ajoute une couche de mortier fait de chaux et de brique co�cassee, et en- 48 . , 4' T [49] suite un pave en carrelage de briques de differentes dirnensions, en bonne partie des bipâdales. Cette piece permet, outre la communication avec le tepi­ darium, une seconde communication de service avec la cham­ bre des Ioyers. Ea allant au câte nord de cette chambre, on descend par deux gradins en maconnerie dans un grand bas sin rond, d'un diametre de 5 50m, pave en carrelage de briques, dont plusieurs presentent diîlerentes ornementations, le symbole phallique cinq fois repete sur la mărne brique, etc.,-encadrant la brique qui nous donne le nom du maître briquetier qui a conduit le travail Fig. 8.--Capul de bronz aurit, dans cette specialite, soldat de la l-ere cohorte des archers, ayant sous ses ordres 60 soldats (fig. 4 ei 5), Nous lisons le texte latin: Aurelius Meru?'ius Milis Cohortis 1 Sagitt(ariorum) in Figlinis Magister, Super Milites LX; Scripsit Aurelius Iu­ lianus, Milis Co(ho)rtis Primaţeţ+î. Ce bassin rond est bien conserve j son mur a garde par­ fois sa hauteur originale jusqu' el la voute j celle-ci s· etant ecroulee, 4) Vd. Al. Bărcăcilă : "Din Drubeta: un soldat magister", dans le Bule­ tinul Militar Naţional, An. 1, nr, 2, pp. 26, 27, Bucureşti, 1937. 49 [50] a laisse dans l'amas des decombres quelques pierres de taille de sa construction. Les quatre piliers, soutiens de Ia voute, deux ă droite, deux ă gauche, sont de mâme bien conserves. Sur le crepi de la paroi court une ornementation lineaire en fresque. Dans le coin est de la derniere marche de descente, un tuyau de terre cuite sert â vider le conte nu du bassin dans le canal construit sur ce cote du frigidarium, et qui recoit aussi l' eau du second bassin (fig. 6). Celui-ci, situe ă l'est du tepidarium, est un carre d'un cote de 3 m. j on y a acces en montant trois marches, y com­ pris le seuil, et en descendant autant. Contre Ia paroi nord et sur toute sa longueur est pratiquee une banquette en macon- Fig. 9.-Planul thermelor din Drubeta. nerie, rehaussee â son chevet ouest d'une sorte de table. Au mi­ lieu et â la partie superieure du mur nord est pratiquee une Ienetre, dont la base est inclin ee vers le cote sud et au milieu de laquelle on voit le trou par ou penetrait le tuyau en terre cuite qui alimentait ce bassin en eau. Nous avons trouve de tels tuyaux et des fragmenta dans le compartiment nord de ce cOte des thermes. \ Ce bas sin aussi est bieI\ conserve, presque dans sa hauteur originale. Les parois sont enduits de plâtre, avec des traces de fresque en rouge. Le pa vement de ce bassin est recouvert scule­ ment de mortier, sans l'assise de briques du grand bas sin rond. C' est dans ce bassin carre qu ' on a trouve, pres de Ia paroi nord, une tete en bronze dore, probablement le reste de Ia sta- 50 [51] T r " . tue d'une imperatrice romaine de la fin du deuxieme siecle de notreere (fig. 8). Le grand egout qui recevait l'eau et les residus des bassins et de la grande salle du Irigidarium, se dirigeant vers la Danube, est construit en briques. L'alimentation des thermes en bois et en eau se faisait par leur cote nord, ou l'on a trouve beaucoup de cendre provenant d'un depot de bois brâle, un canal construit avec des tuyaux en terre cuite qu'on peut voir sur une longueur de plusieurs me­ tres, â peu de distance de la muraille nord des thermes, puis deux rigoles en maconnerie : la premiere, apportant l' eau de la direction du nord, debouchait dans la seconde, qui longeant Fig. 10.-Planul palestrei thermelor din Drubeta. le cote nord des thermes dans toute leur etendue. repartissaient l'eau â la chambre de chauffe, aux bassins et au caldarium (fig. 7 el 9). Au milieu du mur nord du bassin rond est pratique un canal de coupe rectangulaire, 23X 16 cm., qui n'a pas une ouver­ ture visible du cote intârieur du bassin. Il est ă rernarquer, que du meme cote nord, la paroi de ce bas sin, exactement sur l' axe central du frigidarium, presente dans toute sa hauteur et par une largeur de quelque chose comme 2 m, une proerninence Iormee par un placage de grandes tuiles rectangulaires, menageant un vide entre elles et le mur. Il est evident, par d'autres indices aussi, 51 [52] que pendant le fonctionnement des thermes on a fait de certains changements dans l'installation d'approvisionnement en eau. Sur le plateau de la terrasse qui surmonte les thermes, dans la partie est de la palestre, nous avons trouve un autre conduit de coupe quadrangulaire, en maconnerie de briques, aux dimensions de 20X30 cm. it I'interieur, conserve sur une Ion­ gueur de 15 m., venant de la direction ouest et traversant la palestre pour se diriger ensuite vers la Danube (fig. 10). Ce con­ duit, qui doit avoir ete relie it celui qui fournissait l'eau neces­ saire aux thermes, a ete detruit it plusieurs reprises. Premiere­ merit peut-etre it la reconstruction du bâtiment qui s'etend vers le cote sud de la palestre, it l' est des thermes, et qui est en liai­ son avec I'etablissement des bains. C'est alors qu'on a agrandi ce bâtiment, en lui ajoutant une aile sur le cote est de la palestre (fig. 10). Une derniere destruction a ete faite it une periode plus rap­ prochee de nous, entre le Xlll-emc et le XVII-eme siecle, par suite de l' etablissement sur ce plateau d'un cimctiere, dans le voisinage duquel on voit les fondations de plusieurs eglises. dont l'une pres du camp romain de Drubeta, deux dans I'intârieur de ce camp, et enfin une quatrieme vers l'ouest, dans le jardin du lycee "Trajan". Nous nous limitons pour cette communication it ces con­ siderations sommaires, en nous reservant I'obligation de revenir Iă-dessus avec une plus ample description des resultats de nos fouiUes et de nos constatations. Dans l'etat actuel de nos recher­ ches, nons croyons cependant pouvoir presenter quelques don­ nâes, grâce auxquelles il nous est permis de dater ces thermes, c'est-ă-dire : Une grande quantite de briques portant l'estampille de la cinquieme leqion maceâonienne, L. V. M., la meme it laquelle on doit la plus grande partie des constguctions du camp voisin de Drubeta 5); d' autres briques avec l' e�tampille de la premi­ ere cohorte des Archers, Coh. 1 Sag., laquelle, toujours it câte de la V-eme legion macedonienne, a Ionguement travaille et combattu it Drubeta, y laissant un autel li Mars Gradivus, eri­ geant un monument de devotion pour l'empereur Gordien fIl et eternisant les noms de ses soldats sur des monumenis fune­ raires. En aHendant d'autres precisions, nous considerons ces ther­ mes comme une oeuvre demain militaire, it l'usage particulic­ rement de I'armee el de l' administration, construits pendant le II-eme siecle de notre ere, epoque it laquelle Ia ville de Drubeta a joui d'une constante et vigpureuse prosperite. \ Al. B�rcllcilă. 5) V. Al. Bărcăcilă: Drubeta, 1932, p. 21 sq, fjg. 282, puis «Noui monumente funerare din Drubeta», p. 5. 52 t r [53] Făuritorul Unirei dela 24 Ianuarie 1859. Vlădăienii sunt un neam de boeri vechi din Oltenia. Bine Incuscriţi cu Ghiculese, Sutzine, Balşine şi Pârşcovence, Vlădă­ iencele au ţinut Buzeşti, Goleşti, Kreţuleşti ; iar după catagrafia din 1829, unul din cei mai bogaţi boeri din Doliiu era Ion VIă­ dăianu, cu un venit de 25.000 lei pe an. Fota Vlădăianu 1) in 1750 clădeşte şi înzestrează biserica Sf. Spiridon 2) din Craiova. Nepot de frate al lui Fota a fost Armaşul Barbu Vlădăianu, soţul Uţei Prisăcencei. Era şchiop, din pricină că la 29 Martie 1790, când se spune că era copil de casă la Vodă Hangerli, a fost chemat de Domn ca să-i spună în frantuzeşte să vie cu câţiva ciohodari, pentrucă mutra harapului urât şi buzat, ce i se pre­ zentase in calitate de capugi al Porţei, nu-i plăcea deloc. Pre­ simţirea lui Vodă şi precauţiunile ce voia să ia nu i-au folosit: până să sosească băiatul cu ciohodarii, harapul tăiase capul Dom­ nului şi-l punea intr' o tolbă ca să-I ducă pe tipsie Padişahului l Ingrozite şi ţipând, Doamna şi Domniţele 8) au asvârlit saltele în grădina palatului şi de pe o fereastră s'au aruncat jos. In urma lor, s'au aruncat şi Vlădăianu, de şi-a frânt piciorul, şi şchiop a rămas toată viaţa. Armaşul a avut doi copii: pe Ştefan şi pe Barbu Vlădăianu. Amândoi au intrat in oştire în 1830, când Kisseleff a reiniiinţat armata română. Barbu, născut la Craiova în anul 1812, era Maior în Iunie 1848, şi când a intrat in Craiova Guvernul Provizoriu dela Is­ laz, s'a retras cu batalionul lui din oraş. Ca unul ce se credea dator să rămâe credincios lui Bibescu-Vodă, n'a vrut să adereze la revoluţie, dar nici să-i reziste. După 13 Septemvrie Caimaca­ mul Const. Cantacuzino îl numi Cârmuitor al judeţului Doljiu 4), iar Vodă Ştirbey îl rechemă în activitate cu gradul de colonel 1) Descendenţii direcţi ai lui Fota Vlădăianu s'au stins cu Vasile 1. Vlădăianu, fost deputat de Doljiu, căsătorit cu o Balşină, aşa încât din secolul trecut ctitoria bisericei SI, Spiridon a trecut la strănepotul de frate al lui F ota, asupra lui 1. B. Vlădăianu. 2) In pisania bisericei Sf. Spiridon se citeşte că ispravnic al clădirii bisericei a fost Diaconul Oprea, gramaticul Episcopiei, cel ce fu hirotonit preot pe seama bisericei celei noui. Unica lui fiică, Tudora, a ţinut pe Mirea Scă­ rişoreanu, şi astfel aceasta e străbunica Scărişorenilor şi a Theodorenilor din ziua de azi. Portretele lui Fota şi Ionită Vlădăianu, din biserică, se repro­ duc mai departe, la articolul: Mahalaua VIădăianului. 3) Dornniţa Marghioliţa, a devenit Doamna lui Grigore-Vodă Ghika şi mama lui Beizadea Mitică. 4) Casele Vlădăianului dăinuiau încă, în apropiere de Sf. Spiridon şi în dosul Pieţii de lângă Palatul Justiţiei: o zidire cu două caturi, la poarta căreia, în copilăria mea. sta încă o gheretă aşezată acolo pe vremea când Barbu Vlădăianu era Cârmuitorul Doljului. Mama lui. Coana Uţa Vlădăianca, locuia la fiul ei cel mai mare, colonelul Ştefan Vlădăianu, în nişte case lipite de şcoala Lazaro-Otetelişanu. Pe când eram în liceu. aceste case, fără de coperiş, uşi şi ferestre, dar cu o poartă de zid boltită frumos, făceau un tot cu ruinele Teatrului celui vechiu, de pe locul pe care s'a clădit "Scrisul Românesc". 53 [54] şi-l inaintă general 5), numindu-I ministru de răsboi, slujbă ce păstră şi sub caimacamii ce-i urmară până la sosirea lui Cuza­ Vodă, care-l ţinu în aceiaşi calitate în cabinetul I. 1. Filipescu, Devine apoi Ministru al Instrucţiunei Publice şi Cultelor în ca­ binetul N. Golescu, spre a trece la Ministerul de Control, în cel prezidat de Em. Kostache-Iepureanu. La 2 Mai e numit senator şi, după promulgarea legii comunale din 1864, devine primar al Bucureştilor, cel dintâi primar al Capitalei după desfiinţarea Magistratului. Spre sfârşitul domniei lui Cuza, Barbu Vlădăianu se ţine la o parte, dar reintră în parlament după 11 Februarie 1866, spre a redeveni primar al Capitalei în 1876, în care cali­ tate la 28 August se stinge în Sinaia. Această scurtă biografie ajunge pentru ca să ne dăm seama că amintirea generalului Barbu Vlădăianu ar trebui să fie mai vie între noi. Uitarea care se lasă azi peste numele acestui vred­ nic bărbat întristează pe cine îşi dă seama ce rol mare a jucat acesta la 24 Ianuarie 1859. In Adunarea din Bucureşti pătrunse se 39 de conservatori şi 29 de unionişti 6). Se ştie că la Divanul ad- hoc atât Vodă Ştir­ bey cât şi Bibescu se pronunţaseră pentru Unirea Principatelor 5) Inainte de înaintarea lui Vlădăianu la gradul de general, În 1848. fu seseră înaintaţi generali colonelul N. Golescu, Magheru, fostul comandir al pandurilor cari la 1828 alături de Muscali hotărîse victoria de la BăilE şti şi după ce mai întâi fusese făcut colonel Maiorul Cristian Te Il. Contestate de regimurile de după 13 Septembrie, aceste inaintări au Icst recunoscute legale şi legitime de Ghika- Vodă, în căirnăcămia lui din 1856-58. 6) Iată lista oficială a Deputaţilor aleşi pentru Adunarea Naţională din 1859. Judeţul Râmnicu-Sărat: Aga Ion Cantacuzino, Serdarul Scarlat Fălco­ ianu, Costache Cotescu, C. Argetoianu. Jud. Brăila; Logofătul Ioan Slăti­ neanu, Clucerul Grigore Filipescu, Mihail Marghiloman, Serdarul Nicolae Opran. Judeţul Buzău: Praporcicul Scarlat Voinescu, Serdaru Ioan Marghilo­ man, Pitaru Mihail Pleşoianu, Serdaru C. Deşliu"; Judeţul Prahova: Aga Ion Cantacuzino, Aga Constantin 1. Filipescu, Paharnicul Ion Mârzea, Ioan I. Filipescu, Pitaru Tache Grigorescu. Judeţul Ialomiţa: Logofătul Scarlat Kretzu­ lescu, Clucerul Barbu Slătineanu, Logofătul Barbu Catargi, Aga Alexandru G. Florescu. Judeţul Ilfov: Măria Sa Prinţul Alexandru Ghika, Luminătia Sa Dimitrie Ghika, Serdaru Constantin Bozianu, Logofătul N. Golescu, Pitaru Costache A. Rosetti, Vasile Boerescu. Judeţul Dâmboviţa: Logofătul Nicolae Băbeanu. Colonel Ioan Florescu, Maior Scarlat Lăzăreanu. Judetul Vlaşca: Doctorul Apostol Arsake, Paharnicul N. Tătăranu, Postelnicul Const. Rădu­ lescu, Pitarul Petrache Orbescu. Judeţul Teleorman: Vornicul Const. Canta­ cuzino, Logofătul loao Slătineanu, Serdaru Const. Apostolescu, Maior D. Ştefanopulo, Judeţul Muscel: Paharnicul Barbu Belu, Căpitan Iorgu F. Lenşiu, P aharnicu Nicolae Brătianu, Serdarul AI. Angheleanu. Judeţul ATgeş: Graf N. Rosetti, Sublocotenentul Ion Brătianu, Serdaru Scarlat Turnavitu, Dimi­ trie Brătlanu. Judeţul Olt: Vornicul Ion Manu, Paharnicu lorgu Văleanu, Serdaru 1. Petrescu, Paharnicul Nicll Izvoranu. Judeţul Romanaţi: Serdaru Steluţă Cezianu, Luminăţia Sa Prinţul GriJ:!ore Brâncoveanu, Radu Const. Golescu, Alexandru C. Golescu. Judeţul Vâlcea: Lo�ofătul Ioan Otetelişanu,. Cluceru C. Otetelişanu, Cluceru N. Lahovari, M. S. Printul Barbu Ştirbey. Judeţul Dolj: Luminăţia Sa George Ştirbey, Logofătul D. 'Bibescu, Pitaru Ioan SocoJescu, Colonel Ioan Solomon, Serdarul 1. Ha!,!iadi. Judeţul Gorj: Colo­ nelul Nicolae Bibescu, Pitarul Comt. Săvoiu, Aga C. N. Brăiloiu, Cluceru Ioan Sâmboleanu. Judeţul Mehedin{,i: Colonelul Nicolae Bibescu, Aga Dimi-' trie Filişanu, Serdaru Ioan Cernătescu: General Barbu VIădăianu. 54 r I [55] şi pentru domn străin. Intrucât insă, prin Convenţia dela Paris, se dispusese ca fiecare principat să-şi aleagă câte un domn de­ osebit, foştii domnitori şi partizanii lor nu mai credeau cu pu­ tinţă alegerea unuia singur pentru amândouă ţările. E adevărat că Dreapta. conservatorii, admiteau şi ei introducerea regimului reprezentativ şi reforme, dar nu mergeau aşa de departe ca par­ tizanii Brătienilor şi ai lui Rosetti, de cari se apropiau parti­ zanii lui Ghika- Vodă. Acesta din urmă, în caimăcămia lui din 1856-58 nu numai că deschisese graniţa celor exilaţi Ia 1848, dar chiar oferise lui Brătianu şi lui Rosetti locuri de consilieri la Curtea Criminală şi la cea Comercială, recunoscuse gradele militare conferite de Guvernul Provizoriu şi făcuse miniştri pe negustorul ce era Hagi- Theodoraky şi pe Dumitrescu 7), feciorul popei dela Sf. Vasile din Podul Mogoşaiei. De ar fi să clasili­ căm grupările din acea adunare pe înţelesul celor de azi, majo­ ritatea era de dreapta şi voia să aleagă domn pe Bibescu. Vre-o şapte din ei formau Centrul-Drept şi ar fi preferat pe Ştirbey. Amicii lui Vodă Ghika (Beizadea Mitică, 1. C. Cantacuzino, Kre­ tzuleştii şi încă vreo câţiva) formau Centrul-Stâng, unionişti ca şi Stânga condusă de Goleşti, Brătieni şi C. A. Rosetti. Ar părea ciudată opunere a lui Ştirbey Ia candidatura lui Bibescu, că erau doar fraţi; dar oare la 1843 nu candidaseră ei unul contra altuia? Şi la Iaşi, cine era mai potrivnic alege­ rii lui Mihai-Vodă Sturdza decât Beizadea Grigore, fiul său? Se ştie insfârşit cum, după moartea Prinţului Imperial, unii au opus prinţului Napoleon pe propriul lui fiu, pe prinţul Victor­ Napoleon, desbinare care a fost fatală Bonapartismului, a întărit Republica ce şovăia şi a prelungit până in ziua de azi agonia regaliştilor. Până la 5 Ianuarie, in Stânga cei mai mulţi erau pentru alegerea lui N. Golescu, iar cei din Centrul stâng pentru Alexan­ dru Vodă Ghika, Unioniştii din Bucureşti erau înţeleşi cu cei din Iaşi, ca Domnul ce se va alege cu sprijinul lor să pornească cu oştire în ţara cealaltă, ca să înlăture pe Sturdza sau pe cel ales în Bucureşti de Dreapta şi să facă cu forţa Unirea. Când am citit în corespondenţa lui Thouvenel cum scrie de Nicolae Golescu, "qu'i! est de l'âtoffe dont on fait les LafayeUe de pro­ vince", Eugeniu Carada mi-a confirmat că aşa era. La intreba­ rea mea: dece atunci vroiau să-I aleagă domn? mi-a răspuns: "Pentruca, dacă se alegea Sturdza la Iaşi, să pornească acolo cu oştirea, să-I gonească şi să facă Unirea. Dealtmintrelea, nu era deloc sigur că se alegea Golescu; mai probabil că majoritatea o câş­ tigau Unioniştii, votând pe Ghika, sau chiar pe Iancu Cantacu­ zino. Totul era să aleagă un singur domn, care cu siguranţă s'ar fi dat la o parte în momentul când se putea aduce o dinastie străină". 7) Acest fecior de popă, ajuns Ministru de Externe, este bunicul .Jran- .cezului" Maurice Paleologue. . 55 [56] Aşa se explică dece, însărcinat de Cuza să formeze cabi­ netul, Anastasie Panu îi cere să pornească cu oştirea la Bucu­ reşti, ca să împiedice alegerea lui Bibescu, Cuza, îndemnat de reprezentantul Franţei să fie cât se poate mai prudent, refuză şi însărcinează cu formarea cabinetului pe Vasile Sturdza. De aceea, probabil, beizadea Grigore Sturdza a doua zi se prezintă lui Cuza şi-i vorbeşte în acel aş sens 8). Pare că totuşi Comisia trimisă de Cuza la Constantinopole să notifice alegerea lui de Domn al Moldovei e sfătuită să se oprească în Bucureşti, să vadă de nu e cu putinţă ca Adunarea din Bucureşti să-I aleagă' de Domn tot pe Cuza. De la 5 Ianuarie, ziarele unioniste toate declară că ei nu au candidatul lor. Viena însă bănuia ceva, căci de acolo Ministrul Buol telegrafiă la 6/18 Ianuarie ambasadorului austriac Htibner, la Paris: "Cuza a fost ales la laşi şi va fi tot el ales şi în Bu­ cureşti". De aceea noi credeam sigur, ceeace d-l 1. C. Filitti 9) considera numai posibil, şi anume că tăinuirea ideei de a alege tot pe Cuza şi în Bucureşti provenea din teama ca nu cumva să se împiedece investirea lui Cuza de Domn al Moldovei. In­ grijorarea că s'ar putea ca adversarii Unirei să reuşească a face pe toţi semnatarii Convenţiunei din Paris să notifice Adunărei din Bucureşti că alegerea Domnului Moldovei o vor considera nulă, ca fiind potrivnică acelei convenţiuni, a decis pe Unionişti să nu-şi dea planul pe faţă decât în ultimul moment. Ceeace dorea Buol, când îi telegrafie lui Hiibner la 6 Ianuarie cele de mai sus, era tocmai să se ştie că aşa va fi, dacă Puterile ga­ rante nu opun un veto al lor înainte de alegerea din Bucureşti. In orice caz, am auzit dela bătrânii cei mai autorizaţi să ştie cum s' au petrecut lucrurile, că după 6 Ianuarie partizanii lui Vodă Ghika şi ai lui Golescu erau inţeleşi să impue, într'un fel sau altfel, alegerea lui Cuza şi în Buopreşti. Să nu uităm că Beclard încă din 4 Ianuarie telegrafie la Quai d'Orsay că "mai mult ca oricând partizanii Principelui Ghika sunt mai uniţi cu grupul Golescu-Brătianu", şi de atunci necontenit nu mai pome­ neşte decât de "partida Ghika-Golescu". Cu toate astea, la 22 Ianuarie toţi credeau că alegerea lui Bibescu e absolut sigură. Comitetul unionist însă, ne spune Va­ lentineanu, hotărîse "că, dacă tot persistă conservatorii, să aleagă pe Bibescu : poporul din Curtea Mitropoliei, unit cu cel din Fi­ laret, să năvălească în curte şi să-i silească a proclama ales pe Domnul Moldovei" lO}. . Este neîndoios că săteni de pe moşiile Ghikuleştilor por­ neau spre Bucureşti şi că negustorimea cea mică şi mahalalele erau puse în mişcare de C. A. \Rosetti, prim-staroste şi extrem de popular pe atunci în acele cercuri. 8) Xenopol, Domnia lui Cuza. 9) 1, C. Fi li tti , Alegerea dela 24 Ianuarie 1859, pa!,!. 7. 10) I. G. Valentineanu, Alegerea, detronarea şi înmormâniarea lui Cuza­ Vodă. 56 [57] ) I f Caimacămia era îngrijorată. Ea nu avea încredere în genera­ lul Barbu Vlădăiănu, Ministrul de Răsboi şi în această calitate şeful efectiv al oştirei j se gândea să-I revoace pe el şi pe colo­ nelul Caragea, Prefectul Poliţiei. Ei sunt însă opriţi să facă aceasta de către Fuad-Eîendi, Comisarul Porţei în Bucureşti şi bun pri­ eten al lui Ghika- Vodă. In dimineaţa zilei de 23 Ianuarie 11), Vlădăianu totuşi nu refuză de a semna un ordin către colonelul Macedonsky, ca să împrăştie mulţimea ce se adunase pe dealul Mitropoliei j dar când mulţimea aceasta rupe rândurile şi năvăleşte în sala de şedinţă a Camerei, Vlădăianu refuză categoric să poruncească armatei să tragă. In faţa ordinului scris al Caimacămiei, el de­ clară că, întrucât ordinul nu poartă semnătura lui 1. 1. Fili­ pescu 12), singurul partizan al lui Ştirbey în caimacămia de trei, pentru el acel ordin n'are nici o valoare. Imediat se ridică şedinţa, unioniştii se întrunesc la "Con­ cordia", unde cel dintăi Beizadea Mitică propune în public ale­ gerea lui Cuza şi se decide că, dacă majoritatea persistă în ale­ gerea lui Bibescu, ei vor părăsi adunarea, lăsând dreptei răspun­ derea celor ce vor urma. A doua zi în şedinţă secretă se învoesc toţi să voteze pe Cuza. Discursurile ce se pronunţă sunt, cum spune aşa de bine d-l 1. C. Fiii tti , simple cuvântări de ocazie. In şedinţa publică se iscăleşte actul. Beizadea Iorgu Ştirbey cere să fie dus lui Vodă Ştirbey 13), bolnav acasă, ca să-I iscălească şi el, Prinţul Grigore Brâncoveanu asigură că Bibescu- Vodă, ce lipsea din oraş, îşi va da şi el adesiunea la alegere 14). 11) Intrevederea cu Brătianu a trebuit să aibă loc cel mai târ­ ziu În seara de 22 Ianuarie, pentru că, în discursul lui de la sala SIătineanu spune, fără a fi desminţit de Vlădăianu, că nu vorbeau împreună şi că, din astă cauză a trimis pe Mavrocordat la VIădăianu să-I îndemne să-I primească şi să-I asculte; şi pentru că la 23 Vlădăianu nu numai că refuză de a executa ordinele Caimacamiei, dar iese împreună cu Brătianu şi cu Beizadea Mitică de linişteşte mulţimea, asigurând-o că trupele se vor retrage de pe dealul Mitro­ poliei. 12) 1. 1. Filipescu avea să prezideze cel dintâi cabinet muntenesc, al lui Cuza, iar Al. I. Filipescu, fiul său, a fost senator liberal. 13) Indată ce Carol 1 intră în ţară, Ştirbey- Vodă i-a telegrafiat felici­ tându-l şi exprimându-şi regretul că, din pricina vârstei, nu-l poate sluji, dar că-i pune la dispoziţie pe fiii săi. Beizadea Iorgu Ştirbey, Hul său cel mai mare, fu Ministru de Externe la începutul domniei lui; Beizadea Dumitru, în 1880 a fost numit membru în Consiliul de supraveghere al C. F. R., iar Bei­ zadea Alexandru, a fost Ministru de Interne şi apoi de Lucrări Publice în cabinetele iunimisie din 1888-89. 141 De Bibcscu se spunea că era în străinătate. In realitate el era la Bucov, în judeţul Prahova, adăstând să i se anunţe alegerea, ca să intre cu alai în Bucureşti, unde i se pregătise un banchet, la care s'au ospătat însă toţi cei ce votaseră pentru Cuza. Bibescu- Vodă da o prea mare insemnătate alegerii din Ianuarie 1859 şi se socotea nedreptăţit. De aceia nu s'a mai in­ tors în ţară şi a lăsat să fie îngropat la Paris, la cimitirul pere-Lachaise. Prin­ ţul Grigore Brâncoveanu, fiul său pr imogenit, a îndeplinit mai multe misiuni diplomatice ce i-au fost încredinţate de Carol I încă dela Început. Beizadea Nicolache Bibescu însă nu s'a raliat decât prin 1887, intrând În partidul 57 [58] Intr' o telegramă dată Ia Iaşi, Ion Ghika ar fi spus că vo­ tând pentru Cuza, Dreapta a scăpat a fi măcelărită de poporul adunat în curtea Mitropoliei. Am auzit şi eu de aşa ceva. Dacă au fost ceva ameninţări, ele au avut loc la 23 Ianuarie. In tot cazul, nu numai ameninţările poporului au hotărît unanimitatea, Este probabil că cei dintăi partizanii lui Ştirbey s'au învoit. Pe Bibescani desigur îi descurajase împotrivirea lui Vlădăianu de a executa ordinul caimacămesc, dar nu e zis că şi în patriotismul lor au înţeles că aşa era cuminte să facă, adică să dea alegerii lui Cuza aparenţa unei reale unanimităţi. Ce a fost şi cum a fost, a spus-o cel dintăi 1. C. Brătianu la Fevruarie 1869, la o întrunire în sala Slătineanu, unde a is­ torisit că două zile înainte de alegerea lui Cuza, prin colonelul Mavrocordat 15) a cerut o întâlnire Vlădăianului. La acea întâl­ nire, Vlădăianu I-a întrebat: Ce vreţi? Sunt gata să vă dau mâna. Aveţi candidat? Este Golescu 1-Nu, i-a zis Brătianu.-Atunci cine e ?-Este Domnul Moldovei' La aste cuvinte ale Brătianu­ lui, Vlădăianu a dat mâna cu el "pe viaţă şi pe moarte l" Unul din nepoţii lui Vodă Ghika 16), supărat că Brătianu nu pomenise de rolul acelui Ghika la Unire, I-a somat pe Vlădă­ ianu să spună ce e adevărat din ce a zis Brătianu. Intr'o scrisoare publicată mai întâi în "Românul", din 4, apoi în "Ţara" din 11 Martie 1869, Generalul confirmă tot ce a spus Biătianu. Cesar Boliac 17) îi vorbise de alegerea lui Cuza. In această scrisoare, Vlădăianu asigură că "în ajunul alegerei se întocrniseră liste de proscripţiuni, întocmai ca Ia 2 Decembrie 1852 în Franţa, liste în care figurau Ghika-Vodă, Beizadea Mitică, Goleştii, Brătienii, C. A Rosetti, Boliac, Valentineanu şi alţii. El adaogă că Dom­ nitorul în două rânduri i-a trimis pe colonelul leronim şi pe nepotu-său Iorgu Ghika, "rugându·l să împiedece vărsarea de sânge". Cu o modestie clasică, el atribâe lui Vodă Ghika tot meritul celor ce a săvârşit el şi, la sfârşit, istoriseşte că la 25 Ianuarie Domnitorul l-a luat în braţe şi I·a sărutat spunându-i : "Să trăeşti, te-ai purtat tocmai după inima mea l" Iacă ce făcea liberal şi, ca liberal, e ales deputat din 1888 până la 1890, când a murit. Iar Beizadea Iorgu Bibescu nu a renunţat de a se socoti pretendent decât pe la Sfârşitul lui 1895, când. Într'un conflict cu Mitropolitul Ghenadie, a cerut spri­ jinul Regelui şi a contribuit la acea criză pe care Ghenadie Petrescu a plă tit-o cu scaunul Ungro- Vlahiei. . 15) O soră a colonelului Mavrocordat ţinea pe Const. Cantacuzino şi a fost mama fostului ministru de finanţe liberal G. C. Cantacuzino şi a doc­ torului Cantacuzino, ce avea să devie ginerile lui 1. C. Brătianu, Altă soră a lui Mavrocordat ţinea pe Eustatie Caligari, preşedinte la Curtea de Casaţie, fratele doctorului cu acelaşi nume, cate a trăit şi murit În Craiova. 16) Nicolae Blarenberg 17) Cezar Boliac era În 1859 unul din fruntaşii Stângei, amic politic şi personal al lui Ion Brătianu şi C. A. Rosetti. Spre a-l apăra, RQsetti a [icnit pe reprezentantul Austriei în aşa fel, de a trebuit să iasă din cabinetul N. Golescu; dimisie ce produse căderea ministerului, care fu Înlocuit cu cel al lui Kostache-Epureanu, cabinet tot de stânga. 58 [59] Vodă, adăogă el, "în ziua când în Bucureşti se aflau multe feţe palide şi foarte ingriiorate de ceeace se făcuse într'un avânt de patriotism generos, şi care tot mai sperau că Puterile nu vor primi Unirea şi că au să se mai întoarcă vremile de altă dată". Era desigur foarte omenesc ca Bibeştii, cari domniseră din 1843 până la 1856, să dorească a se reîntoarce pe tron. Este foarte frumos din parte-le că şi-au dat totuşi adesiunea la ale­ gerea lui CUZIi. De asemenea de lăudat este majoritatea de dreapta care, văzând că nu poate împiedeca alegerea lui Cuza, nu s'a abţinut dela vot mohnind, lucru ce ar fi dat pretext Pu­ terilor vrăjmaşe Unirei să contesteze validitatea alegerii dela 24 Ianuarie. Cu toată munca şi osteneala partidului pe care Be­ clard îl numea partidul Ghika-Golescu, sau Stânga progresist, radical ori liberal, nu se ajungea însă unde s'a ajuns, dacă VIă­ dăianu, ministru şi şef al oştirii, nu refuza să tragă în mulţimea care la 23 Ianuarie se adunase în dealul Mitropoliei şi năvălise în incinta Adunării, spre a împiedeca alegerea lui Bibescu şi deci implicit spre a impune alegerea Domnului Moldovei. Fără acest gest al generalului Barbu Vlădăianu, Bibescu ar fi fost ales Domn al Ţărei Româneşti pentru a doua oară. De aci ar fi urmat un răsboi civil, căci Stânga în ruptul capului nu s'ar fi învoit la reinvierea domniei răsturnate la 1848. In orice caz, Unirea ar fi fost întârziată cu câţiva ani, marile ade săvârşite de Cuza la începutul domniei lui ar fi fost, dacă nu împedecate, cu siguranţă amânate pentru cine ştie când. Dacă a fost cum a fost - şi a fost cum nu se poate mai bine-, meritul este al generalului Barbu Vlădăianu, Dreapta nu i-au iertat niciodată aceasta. De aceea pe Vlădăianu nu-l mai vedem ministru decât în cabinetul de coaliţie al lui Filipescu, alături de Dumitru Brătianu şi de Barbu Catargi, şi în cele de stânga: al generalului Golescu alături de amândoi fraţii Bră­ tieni, cum şi în cel prezidat de Em. Kostache-Epureanu, ce fu răsturnat şi dat în judecată de Dreapta. Tot un liberal-r-Kogâl­ niceanu - îl face senator şi primar al Bucureştilor în 1864. E drept că Vlădăianu este numit a doua oară primar al Capitalei în 1872,· sub guvernul Lascar Catargi ; dar nu trebue uitat că, atunci şi până la începutul lui 1875, ministerul acesta a avut sprijinul Centrului condus de Beizadea Mitică 18), iar legăturile 18) Beizadea Mitică Ghika a participat la revoluţia dela 1848 şi a mu­ rit în 1897, ca una din căpeteniile cele mai respectate ale partidului liberal. E drept că, după asasinarea lui Barbu Catargi, a fost ales şef al conservatori­ lor. dar În această calitate s'a aliat cu liberalii la detronarea lui Cuza, şi după 11 Fevruarie s'a desinteresat de soarta Dreptei. In 1868 el declară lui Carol I că e dispus să intre în cabinetul Golescu-Brătianu, iar in Noembrie acel an, cu concursul lui Kogălniceanu, formează un cabinet sprijinit de liberali, şi pe care În 1870 îl răstoarnă o majoritate de dreapta. Ca şef al Centrului, susţine cabinetul Lascar Catargi până la începutul lui 1875. In 1878, este ales de li­ berali Vice-Preşedinte al Senatului, pe care-I prezidează apoi efectiv şi necon­ tenit din 1879 până în 1888 şi dela 1895 la 1897. In 1893 liberalii Craioveni l-a ales senator in opoziţie. Intr'un articol în cinstea lui L C. Brătianu, 1. 59 [60] Vlădăianului cu Beizadea Mitică erau din cele mai strânse 19). Aşa, ori altfel, generalul Barbu VIădăianu, de care Le Peu/ple Roumain din August 1886, vestindu-i moartea, scria că a fost un mare bărbat, dar un om de o rară modestie, şi care prin însăşi excesul acestei calităţi a lui a contribuit să nu fie cunos­ cut aşa cum s'ar fi cuvenit. Modestia lui, nerecunoştinţa unora, invidia altora, toate astea la un loc au contribuit ca figura aces­ tui bărbat ilustru să rămâe în umbră, aşa încât puţini îşi dau seama că el este Făuritorul Unirei dela 24 Ianuarie 1859. Era datoria unui oltean să rupă vălul care acoperea această nobilă figură a trecutului nostru, pentrucă generalul Barbu VIă­ dăianu a fost un oltean, un craiovean. M. Theodorfan-Darada. Asistenta publică la Craiova în epoca fanariotă. Epoca fanariotă, din punct de vedere naţional, este cea mai hulită şi mai oropsită epocă din viaţa ţării noastre; totuşi, din punct de vedere al culturei şi al asistentei sociale, este epoca cea mai importantă. Până la răsboiul pentru întregirea Neamului (1916-1919J, căruia i-a urmat marea expropriere, noi eram singurul stat, din lumea întreagă, unde asistenta socială era gratuită, fără deose­ bire de naţionalitate şi religie. Din această cauză, în întreaga lume, pe baza dreptului de reciprocitate, Românii şi supuşii statului tomân, se bucurau de gratuitatea asistentei sociale. Epocei fanariote datorim Aşezămintele Sf. Spiridon dela Iaşi, cu filiala Profetul Samuil din Focşani, precum şi Eforia Spitalelor civile din Bucureşti. E curios însă cum în Oltenia nu s'a înfiinţat o asemenea instituţie de asistenţă socială. Banul Craiovei, mai apoi Caimacamul Craiovei şi chiar Episcopul de Râmnic, nu aflăm că s'ar fi gândit vreodată la al­ cătuirea unei instituţiuni de asistenţă. G. Duca spune că Brătianu nu a fost proclamat şef oficial al partidului libe­ ral decât post mortem, şi că În lunga guvernare comitetele şi întrunirrle libe­ r.al:, caşi manifestele acelui partid. er�� prezida�e ş! semnate de Beiz�de� Mi: tică Ghika, Aşa a fost; dar foarte PUţini ar mal şti acest lucru, daca InSUŞI cel ce a murit ca preşedinte al liberalilor nu I-ar fi istorisit cu puţin Înainte de a deveni şi Preşedinte al Consiliului de Miniştri. 19) Cei doi fii mai mari ai lui Vlădăianu - colonelul Nicolae şi fostul magistrat Ştefan Vlădăianu-e-au ţinut Ghikulese. Cel dintăi chiar pe fiica Bei­ zadelei şi cel al doilea pe o nepoată, pe fiica lui Beizadea Panait Ghika. 60 [61] Domnitorii Ianarioţi însă n'au neglijat din punct de vedere al asistenţei Craiova, şi deci provincia de peste Olt, dar n'au în­ fiinţat o instituţie la fel cu cea dela Iaşi şi dela Bucureşti. Aşa Constantin Mavrocordat, in cea de a cincea domnie din Muntenia (1756-1758) puse de se zidi pe lângă ctitoria pa­ harnic ului Constantin Obedeanul, înălţată în 24 Martie 1753, două case, cu 12 paturi "pentru săracii neputincioşi şi bolnavi, făcând şi aşezărnânt cu doftori pentru tămăduirea de rane", Caselor ridicate din porunca lui Constantin Voevod Ma­ vrocordat, ceva mai târziu li s'a dat destinaţia de a fi lăcaş de cultură de către Alexandru Voevod lpsilanti (1775), dar domnul păstrează tot aici şi aşezământul doţtorului, orânduindu-i .. leafă pe an din banii cutiei mile lor taleri 350, i dela vama "Craiovei taleri 150, i dela Genele Mari sud Vâlcea taleri ,,100, ca să aibă purtare de grijă cu dojtoriile sale la trebuinta "spitalului, iar când va fi vre-un doftor însărcinat cu ţ amiiie "grea, să i se dea şi alti taleri 200 de la cutie, adăugând şi alţi "lude 6 streini". Iată dar un început de asistenţă înfiinţată de Vodă Mavro­ cordat şi păstrată şi adăugită de Vodă Ipsilanti. Salariul doctoru­ lui în mod normal era de 600 taleri pe an; dacă era .impovărat, i se mai adăuga 200 taleri, deci 800 taleri pe an, sumă destul de frumoasă pe vremurile acelea, când banii erau foarte rari. Intre aşezărnântul cultural - şcoala - şi între asistenta socială - spitalul -, amândouă aşezate în curtea lăcaşului lui Obedeanu, a fost o continuă luptă pentru existenţă şi întâetate. Şcoala dorea să înlăture spitalul, care la rândul său dorea în- lăturarea şcoalei. . Victoria s' a decis în timpul domniei lui Alexandru Vodă Moruzi (1799-1801), în cea de a două domnie a sa. Domnul se adresează Caimacamului Craiovei şi boerilor divaniţi, ca împre­ ună cu cei cei ce se trag din neamul ctitorului, să-i răspundă clar prin anafora şi să "chibzuiască cu socoteală de obşte, după "numărul odăilor şi după starea mânăstirii şi trebuinţele po­ "litiei, ce este mai cu cuviinţă a se întocmi la acea mânăstire: "ori numai şcoală cu dascăl şi cu câţiva ucenici, sau spital "cu doftor şi cu câţi bolnavi, făcând şi socoteala cheliuelii "bolnavilor pe an, sau pentru ucenicii de învăţătură, şi să arate "Măr-iei Sale, ca să aleagă apoi şi să tocmească ceia ce va so­ "coti mai cu cale". Anaforaua Caimacamului şi a veliţior beeri nu o aflăm. Ju­ de când însă după faptul că şi Domnii ţării de mai târziu păs­ trează la ctitoria Obedeanului atât şcoala cât şi doctorul, încli­ năm a crede că Vodă Moruzi n'a luat nici o hotărîre definitivă şi tranşantă. Păstrează dar şi el ceea ce a moştenit dela cei de mai înainte "fraţi Domni". Documentul din 1805, ce-l dăm deosebit, la rubrica res­ pectivă a documentelor, ne arată că Constantin Voevod lp­ silanti, în 1805, se interesează şi el de starea doctorului dela 61 [62] Craiova şi-i adaugă un ajutor "gerah", chirurg, amândoi "stă­ tători a pururea acolo, spre a se căuta, la întâmplări de tre­ "buinţă, atât familiile boereşti, ca şi ceilalţi orăşeni şi locuitori ai "noştri din partea locului". Mai departe Domnitorul arată că, cercetând pe dumnealui Caimacamul Craiovei şi pe boerii divaniţi dela Craiova, precum şi condicile Divanului, a aflat că pe an se da 1080 taleri, din cari doctorul primea 1000, iar spiţerul 80 de taleri, sumă pe care tot Constantin Voevod în 1803 a ridicat-o la 1550 ta­ Ieri, adică 1200 taleri pentru doctor şi 350 pentru gerah. Dar nefiind îndestulător acest salariu pentru găsirea unui doctor bun, Caimacamul şi boierii divaniţi cer Domnitorului să-I ridice la 4000 taleri pe an. Pentru complectarea acestei sume, pe lângă contribuţia tu­ turor celor ce închiriau dările, trebuiau să contribue atât Caima­ camul, cât şi Episcopul dela Râmnic, precum şi boerii diva­ niţi, ajungându-se astfel la suma cerută, "pentru care trebuiau "să ţină doctor bun, care doctor mnlţumindu-se cu această sumă, "să păzească legătura ce va face cu Dumnealor mai sus numiţii "boieri, şi să fie orânduitori atât doctorul cât şi gerahul, ce are "orânduit 350 taleri, întru întâmplătoarele trebuinţe ce vor avea "cei neputincioşi de a dobândi îndreptarea şi tămăduirea lor ... fIcare ajutor îl facem Domnia mea ... mai vârtos pentru cei săraci şi cu neputinţă de plată din oraş şi cei ce vin la spitalul de acolo" ... Mih. Popescu. Despre biserica şi mahalaua VIădăianului din Craiova" Pe culmea cuprinsă între curmătura adâncă a Văii Orbe­ tilo« la Nord şi Valea lui Opincă unde, în "loc văgăunat şi mocirlos", s'a purtat în anul 1800, la arderea Craiovei, lupta dintre Pasvangiii lui Cara-Mustafa şi Caza cii trimişi de Alexan­ dru Vodă Moruzi 1), se găseau pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, aşezările boierilor Vlădăieni, dela cari îşi va lua numele şi ma­ halaua din jur. Pentru cine vrea să pătrundă mai bine sensul pe care l-au avut în viaţa oraşelor noastre de coline aceste mici individualităţi, înainte de toat,e geografice, care au fost străve­ "Chile mahalale, cea din jurul bisericei Sfântul Spiridon prezintă un interes deosebit. Intradevăr, în toate cazurile - am spune: clasice - s'a petrecut următorul fenomen, care aici se poate urmări îndeaproape: în această regiune, aşezările omeneşti au 1) B. P. Haldeu, Ultima cronică românească din epoca Fanarioţilor (Zilot Românul], Buc. 1884, p. 36. 62 = [63] I , I I I I \ II", �',," I apărut şi s'au îngrămădit mai întâi pe dealuri, în preajma bise­ ricii de hram, unde au şi fost mahalalele propriu-zise, - pe când la şes ele s'au creat împrejurul Iântânilor. Valea, în care se găsea apa ce lipsea înălţimilor, a fost din această cauză un loc stăpânit în devălmăşie de toate mahalalele vecine, pe care le vom găsi mai târziu despărţite precis prin însăşi fundul văii. La origine aşa dar existenţa, ca individualitate antropogeo­ grafică, a mahalalei, şi întinderea ei, se datoresc cadrului fizic. In văi, aşezările omeneşti s'au coborît destul de târziu­ locurile virane fiind, uneori, şi azi mai numeroase acolo-şi adesea au avut un caracter special: de coaste s'au prins mai întâi colibele ţiganilor robi, iar când valea era mai largă şi mai cer- 1. Mahalaua Vlădăianului pe o hartă din 1790 (după Si că Georgescu, Craiova). cetată, alături de Iântânile care la început ele singure îi adunau pe mahalagiii dealurilor vecine, s'a născut târgui sau piaţa. Din punctul de vedere al populaţiei, în asemenea cazuri afli urmă­ toarea împărţire: pe culmea dealului băştinaşii, boierii locului cu biserica lor; în vale negustorimea, iar pe coaste, în locurile mai puţin potrivite pentru aşezări, colibele ţigăneşti şi casele nevoiaşilor. Cu mahalaua Vlădăianului aşa s'au şi petrecut lucrurile. Vechile hărţi ale Craiovei arată că, până după jumătatea seco­ lului al XIX-lea, suprafaţa clădită cuprindea numai regiunea înaltă, coasta dealului către Valea Orbeţilor rămânând În seama ţiga­ nilor cari în majoritate o stăpânesc şi azi, împărţită într'o mulţime de curţi neregulate, stăpânite adesea dcavalma, for- 63 [64] mând un labirint de "funduri" (ef. Fundul Finiţi (sic 1). Către latura aceasta unde, cum vom vedea, nu s'a petrecut nicio schim­ bare mai importantă, mahalaua îşi păstrează şi acum vechea formă impusă de firea pământului, parohia Sfântului Spiridon în­ tinzându-se astăzi până în strada Ştefan-cel-Mare, unde este în­ săşi talvegul văii, şirul de case dela miazăzi depinzând de ea, câtă vreme cel de dincolo este cuprins in parohia Sfântului Gheorghe-Nou, a cărui biserică domină de pe dealul din faţă. Aici, în vale, n'a fost niciodată târg, dar pe locul care putea cu­ prinde mulţimea s'au înălţat cândva spânzurătorile Craiovei 2). La miazăzi Valea lui Opincă despărţea mahalaua Vlădăia­ nului de cea zisă a lui Berendei, a Gănescului sau a Episcopiei, 2. Mahalaua Vlădăianului la mijlocul sec. al XIX-lea (după Sică Georgescu, Craiova). unde se găsea mănăstirea Sfântului Nicolae, pe locul unde e azi Palatul de Justiţie. Mai puţin adâncă decât cealaltă şi mult mai cercetată, această vale deşi mlăştinoasă va adăposti mai târziu o nouă piaţă a Craiovei, care va deveni curând cea mai de seamă a oraşului. La 1910, după ce metohul Episcopiei fusese dărâmat, parohia sa a fost împărţită între cea a lui Hagi-Enuş şi a Sf. Spiridon, aceasta din urmă întinzându-se până în actuala stradă Cuza-Vodă 3). \ In mijlocul mahalalei sale� Fota Vlădăianu biv vei clucer îşi înălţă, probabil pe locul unei alte biserici mai vechi, bogata sa 2) Ne-o confirmă d, Prof. Fortunescu, care a copilărit în această mahala. 3) Ordinul SI. Episcopii a Râmnicului nr. 842/910, în arhiva bisericii. Parohia Sf. Spiridon are azi următoarea întindere, după descrierea Cuv. Sale Pr, Paroh Elefterie Marinescu; 64 [65] din cele mai însera­ XVlll-lea-, docu- ; I I lJ I il ctitorie, pe care contemporanii o vor numi, şi pentru rosturile ei de conac călugăresc, mânăstire 4). La 1758 biserica era termi­ nată şi deasupra intrării se aşeza următoarea inscripţie: Cu ajutoriul stfin] lei şi de vieaiătţâcătorei Troiţă această stfâ]ntă şi dumnezeiască beseaţrică unde să prăznuiaşte hramul E rarşilur Arhiereu] Nicolae şi Stfâ]ntul Părintele Spiridon făcă­ toriul de minulni iaste zidită din temelie cu toată cheltuiala de robul lui D[u]mnăzău jupan Fota Vlădăianul biv vel clucear sinjConda biv vei căp[itanJ [şi al] jupaniţei llinca VIădăianca fată jupanl Radu, BraiLoiul biv vel [VatatJ z' aprozu ca să fie veaci[ ni] că pomenirei dumnealor şi păt'inţilor şi a lot neamul fă­ cându-să în zileţle] p're-Iuminatului D[o]mnu 10 Costandin Nico­ lae Voevod şiţcu. blagoslovenia preaslinţiei sale părintelui epis­ cop cbiru. Grioorie al] Noului Severin fiind ispravnic diacon Opre. Leat 7266, 17585). Deşi pisania nu menţionează alt ctitor afară de Fota VIă­ dăianu, totuşi o catagrafie dela începutul secolului al XIX-lea, "dă toate bisericile ce se află aici în oraşul Craiovei", arată că biserica Sfântului Spiridon este "fă<.:ută de răposaţii boieri VIă­ dăieni '/, de Poenari" 6). Rosturile de ctitori ale acestora din urmă nu se pot desluşi bine. , Cu privire la Fota Vlădăianu, - una nate figuri ale Craiovei din secolul al «Parohia "Sf. Spiridon" din Craiova are ca hotar spre E. bulevardul Carol, începând dela Hotel Splendid până în dreptul şcoalei Tudor Vladimi­ rescu, pe ambele părţi, Peste bul. Carol, mai ţine de această parohie str. Păstorului (Alecsandri) Până în "Fraţi Goleşti" şi jumătate din str. Bucureşti, încePând dela firma .,Boşca Ivanovici" spre E. până la d-l C, Marinescu, pe ambele părţi, Spre N. are ca hotar Calea Rahovei (str. Ştefan cel Mare), în­ cePând aproape din dreptul întretăierii străzii "Şerban Vodă" cu Calea Ra­ hovei Până la imobilul "Salubrităţii", numai pe partea dinspre S. Spre Apus are ca hotar str. Justiţiei, încePând dela Farmacia Ivanovici spre S" apoi str. Emil Gârleanu, str. Buzeşti, iarăşi str Justiţiei Până la Banca Comerţului. Spre V. hotarul trece pe la V. de Banca Comerţului Până în str. }ules Michelet şi coboară pe str. [uies Michelet Până aproape de "Valea VIăicii". Rămâne o porţiune din această stradă pendinte de Parohia "Sf. Mina". Pe str. Bucureştilor, se întinde spre Apus, pe ambele părţi, până la imo: bilul» Salubrităţii». 4) Apare astfel, lângă alte şapte mânăstiri ale Craiovei (Obedeanu, Gă­ nescu, Si. Gheorghe, SI. Dumitru, Sf. Nicolae, .Maica Precista-Dudu �i SI. Ilie), in Tunusli (Mihai . Cantacuzino), Istoria Ţerii Româneşti, p. 179 şi in Dionisie Fotino, Istoria generală a Daciei, 3, p. 178. La 1837 mănăstirea VIădăianului mai păstra acest titlu numai alături de Obedeanu şi Gănescu (1. Genilie, Al­ manahu Statului din Prinţipatul a toată Ţara Românească pe anul 1837, Buda, la a V -a tipografie, tipărit şi întocmit prin Zaharia Carcalechi, apud A. Vasculescu, Craiova, două descrieri, În Arhivele Olteniei, X, p. 241). 5) Cf şi N. Iorga, Inscripţii, lI, p. 61. 6) Ioan V. Câncea, Oameni şi fapte din tncutul Craiovei. in Arhivele Olteniei, VIII, p. 450. 65 [66] meritele vremii aduc o informaţie bogată. Mare paharnic la 17457), apoi mare clucer 8), este mare medelnicer înainte de 1761, când Divanul Craiovei îi dă însărcinarea de a face, împreună cu Radu Socoteanu şetrar, hotărnicia moşiei domneşti a acestui oraş �). La 1771 era în Divanul Craiovei 10), iar în Iulie 1775 făcea parte 3.- Topografia regiunei şi străzile de azi. dintr'un sfat de caimacami 11). Moare pe la începutul anului 177812). In Craiova avea case pe latura despre miazăzi a dealului dela 7) V. Genealogia boerilor �Iădăieni în acest număr, între pp. 40-41 81 Mai sus inscripţia. \ 9) Aug. Pessiacov, Acte şi nQtiţe istorice, p. 28. 10) Ion Donat, Material pentru istoria Craiouei şi a judeţului Dolj, in Arhivele Olteniei, Xlll, 131. 11) Ioan V. Câncea, Caimacamii Craiouei, ibidem, IX, p. 315. 12) 1. Ionaşcu, Contribuţii la istoricul mânăstirii Hurez, pp. 25-26. 66 [67] Sf. Dumitru (dărâmate de Primărie în 1932), lângl Casele Bă­ neşti 18), afară de cele dela Sf. Spiridon. La 1773, când aşezărnântul său nu era intru totul terminat, Fota afieroseşte biserica Sf. Spiridon mână stirii Hurezul, spre a fi conac pentru egumen şi călugări. "având sfânta mănăstire ... la partea locului moşie şi venituri..., ca să le poată cu indestulare a le strânge". Prin scrisoarea de danie ctitorul face legământ că, lIvrând Dumnezeu a mai avea vieaţă, să aibă a face curte de piatră împrejur, i o pivniţă şi două case deasupra cu foişor ... Deosebit, pentru mai bună chiverniseală şi întărirea sfântului lă- 4.-Fota Vlădăianu biv vel paharnic. caş, au socotit de au mai dat danie sfintei mânăstiri şi două mo­ şii, Cerătul-de-Câmp sud Dolj şi moşia Novaci sud Gorj, care după pristă:virea dumnealui să aibă a le stăpâni mănăstirea, ca să fie părinţilor de odihnă şi dumnealor vecinică pomenire. Nu­ mai părinţii egumeni cari vor veni după vremi, să aibă purtare de grijă ca cele ce se vor strica să se dreagă şi biserica să se acopere şi să fie şi doi preoţi de mir". Prin diata sa din Octomvrie 1777, Fota schimbă în parte 13) Al. A. Vasilescu, CaseLe Bă'lle.şti, în ATh. Olt., VI, pp. 52-53. Ho­ tarul spre aceste case era ales la 1780, când Fota murise. 67 [68] aceste dispoziţiuni, Astfel moşia "moşia Novaci cu munţii, ce are venit pe an taleri 150, poate şi mai bine, o lasă pe seama bisericii din Craiova, ca să fie pentru chiverniseala unui das­ căl elinesc, săşază acolo să invete copiii de pomană, şi cât va avea viaţă răposata soţia domniei-sale, cum şi fiii dumnealor, să aibă purtare de grijă pentru şcoală şi să se păzească nestră­ mutat aşezământul; iară neurmând fiii dumnealor precum au lăsat, să aibă egumenii mânăsfirii, ce vor fi după vremi, a purta grija de chiverniseala dumnealui din venitul moşiei ", Deosebit mai zice că lasă moşia Cerătu iarăşi bisericii din Craiova "ca 5. -Ioniţă Vlădăianu biv veI clu cer. să fie pentru plata dascălului şi pentru dresul bisericii când se va strica orice, fiindcă această moşie a fost dată fiului domniei­ sale Barbuceanu, şi intâmplându-se de s'au pristăvit, o lasă iar bisericii, şi Iasă şi pentru simbt�a dascălului taleri 180 şi două chile de bucate pe an". \ Din pricina deosebirii dintre scrisoarea de danie şi diată, se naşte la 1793 un proces între urmaşii ctitorului şi mânăstirea Hurez. Biv vei pitarul Ioniţă Vlădăianu, feciorul acestuia, jelueşte lui Vodă că la moartea tătâni-său, rămânând nevrâstnic, sub epi­ tropia cumnat ului său vameşul, Vasile, Alexandru Vodă Ipsilanti I 68 I 4 [69] ( > ( j I , I I t I • I I � 1 ar fi luat moşiile bisericii şi le-ar fi dat egumenului dela Hurez din cauza relelor urmări ale epitropului, "care au metahirisit mijloace şi strângerea casei părinteşti". De 16 ani însă, de când stăpânesc moşiile, egumenii "s'au arătat cu nebăgare de seamă la cele orânduite, căci numai venitul l-au luat, iar dascăl n'au pus, nici lucru la biserică măcar de tal eri 100 n'au făcut, din a cărora pricină puţin ar fi rămas să se şi surpe". După cercetările Caimacamului şi ale veliţilor boieri, Ale­ xandru Vodă Moruzi hotăreşte să se respecte dia ta, deoarece cti­ torul .mu se defaimă pentru această schimbare ce a făcut, când iarăşi la loc cuviincios şi tot pentru facere de bine şi pentru ajutor la o casă dumnezeiască a întocmit altă orânduiaIă". După indelungi socoteli, egumenul este îndatorat a răspunde numai 500 taleri luaţi pe nedrept, pe care epitropii, după ce ii vor primi, "să urmeze a drege biserica acum îndată, a pune in faptă şcoala cu dascăl elinesc, a îmbrăca săraci, a face praznice bise­ ricii ... , având şi egumenul odihna şederii în casele bisericii, când va veni la Craiova" 14). Aşa dar .şcoală de greceşte va fi fost la Sfântul Spiridon numai din 1794. Din secolul trecut avem, cu privire la ctitoria Vlădăianului, informaţii puţine. Ştim doar că la cutremurul dela 11-12 Ia­ nuarie 1838 ,.s'a desfăcut un codru de zid la altar, unde este mahrama Domnului Hristos" 15). La 1854, o catagrafie arată bi­ serica "înăuntru şi p'afară în stare de mijloc",odoarele fiind în stare bună 16). Dar despre aceasta vom reveni. Ion Donat. INVENTAR de odoare şi icoane vechi dela Biserica Sfântul Spiridon din Craiova 1) Un potir de argint poleit cu aur. Poartă trei inscripţii. Jntâia: .,Pomeneşte Doamne pre robii Tăi Ioan, Ana, Milea, Barbul. 1793" Scrisă în greceşte. Este a donatorului. A doua: "Suflat cu aur de Lucreţia şi Dimitrie N. Opri§anu, 1899. Craiova". A treia: "Mitu, Felicia şi Viorica-Cmiova. 1925". Ultima inscripţie s'a făcut în 1925, când sfintele vase s'au suflat din nou cu aur de Mitu N. Popescu, cu ocaziunea restaurării şi sfinţir ii bisericii. 2) Un disc de argint suflat cu aur. Inscripţia: "loann". 3) O steluţă de argint. Inscripţia: .. Ioann". 4) O linguriţă de argint. Inscripţia: "Ioann". 5) Un chivot de argint octogonal, 6/5 c. m., cu frumoase înflorituri încrustate pe toate feţele. Poartă pe fund o inscripţie în greceşte: Kosma pop. 14) Pentru toate, V. A. Urechilă, IstoTia Românilor, VI, pp. 174-180 şi 221-224 (dată greşită). 15) Ioan V. Câncea, Oameni şi fapte din tTecutul Cmiovei, In Arhivele Olteniei. X, p. 40. 16) r. Popescu-Cilieni, Documente cTaiovene, ibid., XIV, p. 393. 69 [70] 6) O icoană împărătească a lui Iisus, cu inscripţia în elineşte: "Eu sunt lumina lumii, cel ce mă ascultă pe mine nu va umbla întru întunerec §i t'a avea lumina vietii". In partea stilngă a icoanei mai este Încă o inscripţie, cu litere cirihce : .,Cela ce este făra început şi fără sfârşit". 7) O icoană împărătească a Maicii Domnului cu iniţiale în elineşte Mp 800 şi IC Hc, 8) O icoană a lui Iisus cu inscripţie cirilică : "Doamne, caută din cer şi cercetează via aceasta şi săvârseşte pre ea; care o au sădit dreapta ta". 9) O icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, foarte frumoasă, înconjurată de Îngeri la dreapta şi la stânga. Ingerul mai mare din dreapta este însemnat: "Arhanghelul Mihail" şi ţine în mână inscripţia: "Multe feţe au câştigat bogăţie, multe au făcut puteri, altu au săvârşit şi au întrecut pe toate". In stânga, în mâna altui înger, Inscrtpţia : "Feţii tale se vor ruga bogaţii şi te vor prea înălţa în veci". Amândouă inscripţiile sunt cu litere ciril ice. De o parte şi alta a icoanei, sus, iniţialele eli ne şti : Mp şi E)w, În câte un cerc, şi În dreptul Pruncului IC Hp 10) Icoana Sf. Nicolae şi Spiridon pictată în aur. Deasupra, în văzduh, chipul lui Iisus cu mâinile întinse în lături. Nu pare Savaot. Nu e bătrân. 11) [coana Sfinţilor Dimitrie şi Haralambie, pictată în aur, cu numele in litere cirrlice. 12) Icoana Sfântului Apostol Toma; pare a avea aceiaşi vechime ca şi a Sfinţilor Dimitrie şi Haralambie. 13) O icoană prăsnicară 50/40 c. m. cu numirile în elineşt.e. 14) Douăzeci (�O) iconiţe prăsnicare şi ale Sfinţilor, pictate În aur, în Mânăstirea Călui, Pe iconita dela Po�orÎrea Duhului Sfânt este următoarea in­ semnare: Aceste 20 de tăbliţe s'au făcut de Cuviosul arhikiriarhul Mânăstirii Căluiul 1823". 15) Un pomelnic. 16) O pânză de mătase în felul şi de marimea unui antirnis, infăţişând Adormirea Maicii Domnului Înconjurată de Apostoli. Are două Însemnări. Deasupra. "Apostoli dela margini adunati aici în Ghetsimani, unde este locaşul unde mi-a fost înmormântat trupul K. S. V. Doamne Dumnezeul meu, primeşte-mi sufletul". (In elineşte). Prezenta icoană a Adormirei Prea Sfintgi Născătoarei de Dumnezeu a fost sculptată in aramă pe cheltuiala fraţi ei Grecilor şi Vlahilor din Pesia, ca să fie donată creştinilor evlavioşi spre binecuvântarea Dumnezeeştii Maici. In Pesia, 23 Decemvrie 1791". (In elineşte). 17) Portretul în uleiu al Marelui Paharnic Fota VIădăianu 1700-1774 (sic!), ctitorul Bisericii (reprodus la pag. 67). 18) Portretul in uleiu al Marelui Hatman Ioniţă VIădăianu 1796-1868, nepotul ctitorului (reprodus la pa�. 68). 19) Mormântul ctitorului Fota Vlădăi anu se află În biserică, în partea stângă, între pronaos şi naos. Este acoperit cu o lespede de piatră, a cărei in­ scripţie şi chenar înflorit de pe margini s'a şters complect. In pronaos am văzut şi alte morminte, vr'o 4 la număr, lângă zidul din dreapta şi unul spre apus de morrnântul ctitorului, cu ocaziunea restaurării, când schirnbându-se pardoseala am dat peste morminte. N'am putut şti ale cui sunt. Le-am lăsat la locul lor, tot sub pardoseală, cum le-am găsit. , (Comunicarea C. S. Pe. Eleţterie Marinescu, parohul Bisericii'. 70 [71] .W •• �MM�W���.��� •••• �H.eg��.��m�9�m��MMmq��oo�n •• • • 5 ObT€HIA ISTORICĂ: • • D • ��.�w�m���mm.DaD�.mm�a.n��� •• ������s��m�mR���m�. Documente brâncovene şi oltene, transcrise de Ilie Chtr iţă. 1. 1611 (7120), Noemvrie.-Radu Mihnea Voevod dăru­ eşte satul Strehaia boerului Ion comisul. Cu mila lui Dumnezeu 10 Radu Voevod şi Domn a toată Ţara- Rumânească, feciorul răposatului Mihnci Voevod, dat-am Dornniia mea această poruncă a Domniei meale cinstitului boe­ riolui Domnii meale jupan Ion cornisul, ca să-i fie satul Strehaia ce au fost a lui Şerban Vodtă}, tot cu tot hotarul şi cu tot ve­ nitul şi cu toate bucatele şi cu toţi rurnânii ori câţi să vor ale age, pentrucă l-am miluit Domniia mea cu acest sat ce iaste mai sus scris, ca să-i fie lui moşie şi de nime nea opreală să nu aibă. Drept aceia' şi voi rumânilor încă să căutaţi să aveţi a as­ culta de acum înainte de toate ce vă va porunci boeriul Domnii meale şi o va da învăţătură, pentrucă să ştiţi că v'am dat Dom­ niia mea lui Ion cornisul să-i fiţi rumâni, iar carele nu va asculta şi va călca învăţătura Domnii meale, să aibă certare foarte mare, şi într'alt chip să nu fie, după porunca Domnii mcale. Şi însumi am zis Domnia mea. Şi am scris eu Lăpădat log. Noemţurie], leat '7120. 10 Radul VoevQd. Pecetea. Acad. Rom., ms. 500, f. 5. 2. 1633 (7141), Mai 28.-Mafei Basarab Voevod mi­ lueşte pe Radul vătaful cu satul Albuleştii. Cu mila lui Dumnezeu 10 Matei Basarab Voevod şi Domn dat-am Dornniia mea această poruncă a Domnii mcale slugii Domnii meale Radului vătaiul de postelnici, pentrucă m'am mi­ lostivit Dornniia mea de l-am miluit cu satul Albulcştii şi cu toţi rumânii Şi au dat Domniia mea şi pe Pătru să-i fie rumân ca şi alţi rumâni. Deciia i-am dat slugi(i) Domnii meale Radului vătaf, ca să ia din 20 de oi una, şi din zece stupi unu, şi din zece râmători un râmătoriu, şi din zece vedre de vin una vadră, şi din toate bucatele după obiceaiu. 71 [72] Şi toţi rumânii să aibă a asculta de omul cel mai sus scris, şi i-am dat să ia şi dela Pătru de toate. Şi oricare nu va asculta, să le facă certare şi niminea opreală să n'aibă, că aşa este Învăţătura Domnii meale, şi de niminea să nu să clătească, după porunca Domnii meale. Şi însumi am zis Dornniia mea. Şi s'au scris în Bucureşti. Mai 28, leat 7141. 10 Matei Basarab Vvd. Pecetea. Acad. Rom., ms. 500, f. 60. 3. 1633 (7145), Iulie 29.-Matei Basarab Voevod scu­ teşte de bir casa şi bucatele armaşului Vasile din Stro­ eşti, jud. Gorj. Iulie 29 dni, văleat 7145. 10 Matei Voevod. Milostiein Bojieiu; 10 Matei Basarab Voevod i gsd., davat gsdvmi sie poveleanie gsdvmi slugii gsdvmi Vasile armaşul din Stroeşti den judeţul Gorjil, ca să hie de acum nainte casa şi toate bucatele ce va avea în pace şi slobod de bir, de găleata cu fân, de bou, de oae seacă, de cal, de miare cu ceară, de dijmă, de t(aler), de goştină de oi şi de porci, de cai de olac, de podvoadă, de mertic, de oae, de slugeţr}, de bănişori de ju­ deţ şi de toate slujbele, mâncăturile câte sânt preste an în ţara Domnii meale, de nimini val sau băntuială să n'aibă, pentrucă m'am milostivit Domniia mea de l-am ertat, cât au slujit Dom­ nii meale pre într'alte ţări străine tot ��u derăptate şi unde au fost păsul şi nevoia Domnii meale. Şi' l-am pus Domniia mea să hie arrnaş, să slujască Domnii meale pre casa lui. Şi iaste scris în catastih în vistieria Domnii meale. Şi l-am ertat . Dom­ niia mea să nu dea bir de armăşie, ci numai să slujască la ar­ măşie în zilele Domnii meale. Derept aceasta şi voi birarilor şi voi sătenilor şi voi toate slugile Domnii meale care veţi sluji, nu veţi umbla la acest ju­ de ţi, în vreame ce veţi vedea această carte a Domnii meale, iar voi Încă să căutaţi foarte să vă feriţi de casa şi de bucatele slugii Domnii meale Vasilie Armaşul, că cine să va ispiti peste această carte a Domnii meale a-l tnvătţa 1), acela om bine să ştie că va avea doljenirrea Domnii meale. lnaco da neasi. 1 is. reci gsd1Jmi. Pis u Bucureşti. \ , \ Pecetea cu negru. Acad. Rom. doc. 55/CLXXXV. 72 [73] r I '1 • r I r i;l I r I � 4. 1636 (7144), Apri/29.-Matei Basarab Voevod pune în vedere sătenilor din Strehaia ca să nu mai stea ri­ sipiti şi să nu-şi strice bucatele. Cu mila lui Dumnezeu 10 Matei Basarab Voevod şi Domn scriem Domnia mea voao sătenilor dela Strehaia. Către aceasta vă dau ştire că aicea au venit de au spus către Domniia mea cum nu şădeţi toţi la un loc ca mai de nainte vreame, ci şădeţi risipiţi şi vă stricaţi bucatele unii la alţii. Nu ştiu Domniia mea în ce chip şi cu a cui învăţătură. Ci de vreame ce veţi vedea această carte a Domnii meale, iar voi să vă mutaţi toţi la un loc să şădeţi în sat, cum au fost obiceaiul, că de voi mai înţelege Domniia mea că n'aţi mers in sat, bine să ştiţi că voi trimite nişte armăşăi, de pre toţi vă vor pune acolo. . Aceasta vă dau în ştire Dornniia mea, şi într'alt chip să nu fie, după zisa Domnii meale. Şi însumi am zis Domniia mea. Şi s'au scris în luna lui April 20, la leat 7144. Ia Matei Voevod. Pecetea. Acad. Rom., ms, 500, f. 5 şi 5 v· 5. 1637 (7145), Mai 29.-Matei Basarab Voevod Întă­ reşte Ancăi, jupâneasa postelnicului Mihăilă din Văleni, stăpânire şi rumâni în satele Grojdibod, Piatra şi Do­ brun din Rornanati, Căvropeasa şi Spăr lcni din Vâlcea, Podărjanii din Dol] şi VIădeştii din Olt. Cu mila lui Dumnezeu 10 Matei Basarab şi Domn a toată Ţara-Românească, nepotul marelui şi prea bunului şi întru Hris­ tos răposatului 10 Basarab Vvod, dat-am Domniia mea această poruncă a Domniei meale [upâne asăi Ancăi, care au fost jupâ­ neasa lui Mihăilă postelnicul dela Văle ani, şi cu feciorii ei câţi Dumnezeu îi va dărui, ca să-i fie ei moşie şi rumâni în sat la Grojdibod 1) în sud. Rornanaţi, peste tot satul Grojdibod, a treia parte din cumpărătoare, din câmp şi din pădure şi din toate bălţile, şi din vii şi din tot venitul şi dupreste tot hotarul şi cu rumâni(i) anume: Voi nea al Mărului şi cu feciorii; şi Voinea cu doi fraţi pre anume şi Stan cu feciorii lor şi Drăgului i şi Bog­ dan şi Băzoc şi Strughiu cu feciorii lor; şi Raicea, fratele VIă- 1) In documentul transcris după originalul slavon se găseşte "Găvoidi­ brod". Denumirea satului s'a scris greşit de către copist. Actualmente satul aparţine plăşii Dunărea şi are un număr de 2936 locuitori (Recensământul din 1930). 73 [74] inei; şi Ignat şi Stai(cu) şi Tudor şi cu feciorii lor; şi Doi(cea) cu frate-său Raicea; şi Stan şi Giura şi Bănică şi cu feciorii lor; şi Stoica feciorul. .. şi Grozea al lui Bădilă : şi Novac şi frate-său Duca cu feciorii lor : şi Stroe şi Pătru şi Bai cu frate-său Lupul şi cu feciorii lor; şi Grăvocilă al Burimezei şi Busea şi Oprea al lui Dragotă şi Drăgan al Bucii şi cu feciorii lor; şi Neicul cu frate-său Dobre; şi Stan al lui Băiţă; şi Lepa Bărzea şi Ghir­ mani şi Stan Truică şi Pascul şi cu feciorii lor. Şi iar să-i fie jupăneasăi Ancăi moşiie şi rumâni în sat la Păitra (sic !) 2) din sud Romanaţi, a treia parte din cumpărătoare du­ preste tot hotarul şi rurnânii pre anume: şi Dobridor şi Stoica ne­ potul lui Drăgan şi cu feciorii lor; şi Calotă şi Vişan şi Lupul şi Ion al Savei şi Bratul feciorul Mirei ; şi Marcea şi Arca şi cu feciorii lor. Şi iar moşia şi rurnânii în sat la Căvropeasa şi la Spărleni 3) în sud. Vâlcea, a treia parte de curnpărătoare dupreste tot ho­ tarul şi rumânii pre anume: Ursul şi Stan şi Staicul nepotul lui Stan şi cu feciorii lor; şi Stănislav şi Stanciul Veatii şi Preda feciorul Stoicăi şi Dobrin şi frate-său Stan şi cu feciorii lor şi alţi rumâni de moşăie. Şi iar moşăie şi rumâni în sat la Băldeşti (sic l) 4) În sud. Olt, du­ preste tot satul a treia parte şi dupreste tot hotarul şi rumânii pre anume: Dumitru şi Firea şi Stanciul şi Marin şi Stângă şi cu feciorii lor; şi dela Isvăiccşti Petrişor şi frate-său Preda cu feciorii lor şi cu toată moşăia lor. Şi iar să fiie jupăncasăi Ancăi nişte ţigani de cumpărătoare, anume: VI ădaia ţiganca şi cu feciorii ei anume Răpa şi fata ei anume Dobra şi cu nepoată-sa [lina. Pentrucă aceşti mai sus zişi parmea rumâni şi ţigani ce s'au scris mai sus au fost ai ju­ pănesei Ancăi de curnpărătoare, împreună cu bărbatul ei Mihă­ ilă post. şi cu fii-său Radu post. Apoi au venit în partea ei aceste mai sus zise moşăi şi rum âni �i ţigani, duprcste toate satele şi de cumpărătoare a treia parte şi din rumăni şi din tot venitul. Şi iar să fiie jup ăneasăi Ancăi moşăie şi rumâni în sat la Dobrun 5), în sud. Romanaţi, jumătate de sat de cumpărătoare, din câmp şi din pădure şi din apă şi cu tot venitul şi cu viile, du­ preste tot hotarul şi cu rumânii pre anume: Albei şi Vladul Hăr­ bei şi Daico cu feciorii lor; şi Crăciun şi Stoica şi Manea şi cu feciorii lor; şi Stoica feciorul Hărbei, şi Neagul cu feciorii lor; şi Miloş şi frate-său Voinea, feciorii Geaqsănili] cu feciorii lor, pentrucă această mai sus zisă jumătate de sat dela Dobrun au venit iu oăneasăi Ancăi din zestrile ei, pentru zestrile ce le au adus ia dela părinţii ei şi p,ntru zestrile ce au plătit gineri-său Ghinei sluger. . , 2) Azi satul Piatra. plasa Oltlil de sus, cu 2088 locuitori (1930). 3) Căvropeasa nu mai există. Spârlenii apartin plăşJi Cernii 1842 loc.). 4) In documpnt scris greşit 8ăldşti. Satul Vlădeşti, plasa Argeş, din jud. Olt, avea În 1930 un număr de 329 l0cuitori. 5) Sat în plasa Oltul de sus, cu 624 locuitori. 74 [75] Şi iar să fiie jupâneasăi Ancăi satul Podărjanii 6) din sud. Dol], tot satul cu tot hotarul şi cu toţi rumânii şi cu bălţile şi cu tot venitul şi cu ţig'anii, pentrucă acel sat Podărjanii ce s'au scris mai sus, şi cu ţiganii, ei au fost ai jupâneasăi Ancăi de zestre dela părinţii ei, încă de mai nainte vreme, din zilele altor bă­ trâni Domni de demult, cum am adeverit însumi Domniia mea. Pentru aceasta şi Domniia mea încă îi am înoit cărţile altor bă­ trâni Domni cu această carte a Domniei meale şi însumi am dat Domniia mea iupâneasăi Ancăi pentru ca să fiie de baştină, cum i-au fost de mai nainte vreme. Şi să facă ia cu părţile ei şi cu moşăile ei ce va fi voia ei şi de către nirninea să nu să clătească, după zisa Domnii meale. Iată dar şi mărturii am pus Domniia mea pe iupan Hrizea vel ban al Craiovei, i jupan Ivaşco vel dvornic, i [upan Gligorie vei log., i Radul "el vist., i Preda (Brâncoveanul) vei spăl ar, i Vasilache vei stol., i Buzinca vel comis, i V ucina vei pah., i Costandin vei. post. Şi ispravnic Gligorie vel log. Şi am scris eu Dumitru log. în scaunul care să numeşte Bucureşti, luna Mai 29 dni, lt. 7145 şi dela naşterea lui Hristos până acum lt. 1637. 10 Matei B. Voevod. Pecetea. Scrisoarea Dănicului Buicescul. S'au tălmăcit după car­ tea slovenească la şcoala slav. la S( Gheorqhe Vechiu, az Cos­ tandin Dascălul elo». i za pisah văI/eaJt. 1773. Acad. Rom., ms. 610, 1. 41 V., 22 şi 42 v. 6. 1638 (7146), Ianuarie 12.-Clucerul Dumltraşco din Spineni vinde lui Matei Basarab nişte rumâni din Stân­ găceaoa, jud. Mehedinti 7). Adecă eu Dumitraşco clucerul din Spineani, feciorul Pre­ dei clucerul Ţăcţăreanul, scris-am acest al mieu zapis să fie de mare credinţă la mâna Domnului nostru 10 Matei Basarab Voe­ vod, ca să să ştie cum i-arn vândut fV\ărici sale Domnului nos­ tru nişte rumâni ai miei din Stângiiceaoa ot sud(s)tvo Mehed(inţi) ce au fost ai miei de moşie anume: Stăit cu un fecior de însu­ rat, anume Frâncu! şi cu feciorii ce le va da Dumnezeu; şi Radu cu feciorii lui; şi Barbul cu feciorii lui j şi Neagovan cu feciorii lui; şi Ion cu feciorii lui j Însă numai rumăni capetile lor fără 6) Potrojani, sat dispărut, pe Dunăre, la vărsarea Jiului (harta lui Dir­ waldt). La 1778 avea o biserică şi o moară (Karadia, Memoriile G-lui von Bauer, în Arh.. Olt., nr. 14, p. 310. Ci. şi ibid p. 308). Era în regiunea Os­ trove nilor, dar nu e vechiul nume ,,1 acestui s at, cum s'a spus (Dicţionarul geo­ gmfic Doli, p. 537). Pentru el v. Condica Sadovei, p. 86-95, etc. (N. R.). 7) Doc, e înregistrat sub anul 1639. 75 [76] de ocină, pentrucă i-arn vândut eu Dumitraşco cluceru aceşti rumâni ce scriu mai sus drept nghi 700 bani gata, ca să fie Mării sale Domnului nostru de moşie în veaci. Şi i-arn vândut de a mea bună voe, fără de nicio silă. Şi am luat toţi banii în mâna mea de naintea tuturor boerilor ai divanului. Şi la tocmeala noastră mărturie: Jupan Tudosie veI ban şi jupan Ivaşco vel dvornic şi ju­ pan Gligorie vel logofăt, i Radul veI vistier, i Preda veI spatar, i Buzinca veI clucer, i Radul vei comis, i Vasilie vei stolnic şi Vucina vel pahar., şi Costand(in) vei postel., i Si ma vt. vistier, şi Udrişte vi: log., i Barbul Brădescul, i Pătraşcu clucer, i Va­ silie spătar şi Iacov clucer şi Mihart clucer şi alţi mulţi boeri. Aceasta mărturisesc ca să să ştie şi pentru mai adevărată credinţă pusu-rni-am pecetea şi iscălitura. Şi am scris eu Lăpădat log. în Bucureşti. Chenar, 12, leat 7146. Pecetea. D'urnitraşco clucer of Spineani. Acad. Rom" Ms. 500, f. 20 şi 20 v. 7. 1640 (7148), Aprilie 3.--Hotărnicia moşiei Salbele. Noi doi boeri ce am fost rânduiţi din luminată porunca Mării sale 10 Matei Basarab Voevod, ca să căutăm hotarul Sai­ belor despre alte hotară, în spre apus despre hotarul Mea(hedi)nţi­ lor din apa Motrului pe Valea Rea drept peste obârşiia văifi] Stângăcealei în Slerna cea Mare. Slerna în jos până în hotarul Şuşiţei la Morminţi, drept peste valea 'Stângăcealei, unde să 10- veaşte cu hotarul Stănceştilor în Lacul Peştilor, Valea Podului până în apa Motrului, apa Motrului în sus până în hotarul Moanţilor. o Barbul vel siolnic. 8. April 3, 1. 7148. O Petru vel postelnic. 1644 (7153), Decembrie 14.-Zapisul a 10 săteni din Busul-Mehedlnti, prin care se vând rumâni lui Matei Basarab. ' \ Adecă noi săteanii din Busu!, din judeţul Mehedinţi, anume lanăş cu feciorii miei i Radul i Manea cu feciorii miei i Laţco i Stancu cu feciorul mieu Zaharie i Gligorie cu feciorul mieu Standul şi Dragul i Dan cu feciorii miei Dragotă şi Lăpădat şi 76 [77] Vasilie, i Marin cu feciorii miei Pârvul i Radul, i Pârvul cu fe­ ciorii miei Stan, i Dobrun cu fraţii miei anume: Radu i Drago­ mir, i Ursul fratele lui Marin cu feciorul mieu Vasilie, i Radul cu feciorii miei Lupul şi Radul, scris-am cu acesta al nostru zapis să fie de mare credinţă la cinstita mână a Mării sale Dom­ nului nostru 10 Matei Basarab Voevod, cum să să ştie că ne-am vândut noi şi cu feciorii noştri, câţi scriu mai sus şi câţi Dum­ nezeu ne va da, să fim rumâni Mării sale cu toate moşiile noas­ tre în veaci, drept 38000 aspri gata. Şi ne-am vândut de a noastră bună voe, fără nicio silă, şi am luat aceşti bani ce scrie mai sus, toţi gata în mâinile noastre, din divanul Mării sale, ca să fim Mării sale rumâni în veaci. Şi când am luat aceşti bani şi am făcut acest zapis, au fost mărturii toţi boerii divanului: iupan Dragornir vei vornic, şi jupan Radul ve! logofăt, şi jupan Stroe veI vistieriu, şi jupan Preda vei spatariu şi jupan Socol vei clucer, şi jupan Costandlin] vei postelnic, şi jupan Dumitraşco vei stol., şi jupan Radul vel comis, şi jupan Drăguşin vel pahar., şi jupan Ghiorma vel sluger, şi jupan Nicola vel pitar, şi jupan Marco vel armaş, şi jupan Dililcul vei aga, şi jupan Dumitru slugeru ot Filiaş, şi jupan Eus­ tratie vt. vistier şi încă mulţi beeri. Şi pentru adevărată credinţă ne-am pus degitile mai jos. Aceasta mărturisim cu acest zapis al nostru. Şi am scris eu Nicola logo]. ot Ţigăneşti, în cetatea Târ­ govişte, în luna lui Decemv. 14, leat 7153. Eu lanăş. Eu Dobrun; Eu Mărin. Gligore. Eu Manea. Eu Ursul. Eu Pâriiul. Eu Dan. Eu Stan. Eu Radul. Dragomir vel vornic martor, Radul vellog. martor, Stroe vel oietier martor, Preda uel spătar marttor), Socol vel clucer maret), Radu vel comis mar(O .. Dumitroşco vel stol, mar(t), Cos­ iarulin vel postenlnic mat{I,)., Marco vel armaş mar(t)., Damitru vel f'ilnger ot Filiaşi, Drăqusin vei pah., D1'(i)c1J,l veI afla martor, N icola uel pitar mar(l)., Gherman vel sluger mll'r(t)., Eustraiie vi, vist. Areasia: la Ionie 16 zile, leat 7240, aceşti rumăn! din D/'ăgnleşti, unii s'au [udecit, altii sau ertai, după cum le scrie zapisele toţi rumânii au rămas slobozi fără de moşie, iar mo­ şiia toată au rămâs la sfânta mânăstire. Acad. Rom., ms. 500, f. 74. 9. 1646 (7154), Mai 26.-Zapisul satului Coşcodiia către Matei Basarab. Adecă noi satul Cocicodie, oamenii câţi sântem şi mic şi mare, carii sântem de moşie ot Coşcodia, scris-am acesta al nos­ tru zapis ca s(ă) fie de mare credinţă la cinstita mâna Domnu- 77 [78] lui nostru MateiBasarab Voevod, cum să să ştie că ne-am vândut noi de a noastră bună voe, cu toată moşiia noastră de preste tot hotarul şi cu toţi feciorii noştri şi tocmeala ne-au fost cum s'au vândut Bresniţa de sus, câţi ba.ni au dat pre Iănee să (ne) dea şi nouă. Si dintr'aceşti bani datu-ne-au ughi o sută şi alţi bani ne-au rămas pre tocmeala noastră ne-au trimes Domnul nostru să ne dea bani(i) toţi câţi au rămas Preda vel clucer. Deci noi să fim rumâni Mării lui ohabnici cu toată moşiia noastră şi cu toţi feciorii noştri. Şi mărturie toţi boerii divanu­ lui. Şi pentru mai adevărată credinţă pusu-ne-am şi degetele mai jos. S'au scris în Târgovişte, Mai 26, leat 7154. Eu Câreiea. Eu Matei. Eu Ud rea. Eu Vateo. Eu Matei. Acad. Rom .• Ms. 500, f. 68 v. 10. 1652 (7160), August 13.-Cartea lui Matei Basarab prin care întăreşte Mitropoliei din Târgovişte rumâni la Or eviţa sud. Mehedinti. Cu mila lui Dumnezeu 10 Matei Basarab Vvd. şi Domn a toată Ţara-Românească, dat-au Dornniia lui această poruncă a Domnii lui, sfintei şi dumnezeeştii Mitropolii din oraşul Domnii lui Târgoviştea, carea iaste mumă tuturor besericilor şi cinsti tu­ lui prea-sfinţitului părintelui nostru arhiepiscop şi mitropolit chir Ştefan şi tuturor părinţilor că ţi sănt lăcuitori la acest sfănt lăcaş, ca să fiie sfintei Mitropolii nişte rumăni den sat den Oraviţa sud. Mehedinţi, Însă rurnăni anume: Drăghici cu frate-său Dan­ ciul, i Drăghici feciorii lui Nistor şi cu feciorii lor, i Aldea cu fraţii lui, Micul şi Cărstea feciorii lui Bădae cu feciorii lor, pen­ trucă aceşti mai jos zişi rurnăni ei au fost de baştină ai sfintei Mitropolii din Oreaviţa, Însă Drăghici şi Danciul i Drăghici şi Aldea cu fraţii lui Mihu şi Cărstea, ei au fost rumăni MitropoJii den legătura lui Mihai Vodă. acolo În sat În Oreaviţă. Şi tot au fost rurnăni sfintei Mitropolii cu pace. Apoi deja o vreme în­ coace rumănii sfintei Mitropolii, ei s'au răsipit şi au fugit den sat pentru multe nevoi. .., Şi au fugit aceşti rumăni la Cioana comisuJ, tatăl lui Mi­ hai logf. neavând cine să caute de dănşii Intru aceia Ciona co­ misul el au prins milă de rumănii sfintei Mittopolii şi i au ţinut in satul lui. \ Iar după aceeaia cănd au fost acum în zilele Domnii lui, deaca s'au aşezat cinstitul şi prea sfinţitul părintele nostru chir Ştefan Mitropolit, den Oreaviţa, şi au luat şi pe aceşti rurnăni de i-au dus acolo Ia sat şi Ia moşiia sfintei Mitropolii. Intru 78 r f f \ ��:'���,"�_*;i:;;!PI��'-;;ii"i!iiii6;;; �"i�\ i [79] aceaia Mihai logf. snă Cicana cornisul den Smerdişteţi, el au rădicat pără pentru aceşti rurnăni, însă pentru Drăghici şi frate­ său Danciul. Şi Drăghici au zis cum că sănt rumănii lui den sat din Pa dina, iar pentru Aldea şi fraţii lui Mincul şi Cărstea fe­ ciorii lui Bădaie el au zis cum că i-au găsit dela legătura lui Mihai Vo dlă] în sat în Cocicodeiani şi cum că s'au văndut ru­ rnăni părintelui lui Cioana comisul pe bani gata. Şi au venit în­ aintea Domnii lui la marele Divan de s'au părăt de faţă cu Ne­ cola Necorescul, părintele sfintei Mitropolii den Orcaviţă. Intru aceeaia şi Domniia lui însuşi au căutat şi au judecat după dreptate şi după legea lui Dumnezeu, împreună cu toţi cinstitii boiarii Domnii lui. Şi au dat singur Domniia lui Necolii părcălabul Necorcscu, pentru Drăghici şi Danciul şi Drăghici lege 6 oameni pe răvaşe domneşti anume: Baico ot Strihaia, Cioricel ot Iablaniţa i Mo­ hor ot VIădae i Giura peh. ot Mostişte i Văsiu ot Ştiubeae i Lupuleţ ot Mori, de au jurat cu sufletele lor în sfânta mânăstire Gura-Motrului, înaintea lui Efrem egumenul, de cătră Mihai snă Goana comisul, cum că sănt rumăni de baştină ai sfintei Mitro­ polii, şi cum că nu i-au fost aflat legătura lui Mihai Vodtă) acolo în Pa dina precum piară (7) el. Aşişderea şi pentru Aldea cu fraţii lui ce s'au numit mai sus, feciorii lui Bădae, au dat singur Domnii lui Nicolii părcăla­ bului altă leage 12 boiari jurători pre răvaşe domneşti, anume: den Bărila Tudor Căcârcea şi den Mostişte Frătilă şi Lupul şi den Vrăbiţa Lepădat şi din Gârlă Malin şi den Prestol Lazăr şi den Strihaia Lepădat şi din Rogova Trăilă i Negovan şi den Meret Rangul, şi den VIădie Stănirnir, ca să jure Necula părcă­ labul cu aceşti 12 oameni pentru Aldea cu fraţii lui, cum că i-au aflat legătura lui Mihai Vodfă) în satul sfăntei Mitropolii, Oreviţa, iar nu i- au găsit în Cocicodiia, cum zicea Mihai log. şi cum că n'au avut treabă tatăl său Goana cornisul de au cum­ părat rumănii sfintei Mitropolii. Apoi când au fost la zi şi la soroc, iar Necula Părcălabul' el au strâns legea iarăş deplin acolo şi au stătut gata de jură­ mânt. Iar Mihai logf. au făcut meşteşug de au stricat legea zi­ când domnii a lui cum că nu au putut să jure acei 12 boiari jurători nici într'un chip. Drept aceasta au trimes singur domnii lui de aici pre credincioasa sluga domniisale Ghiorghe vt, por­ tar acolo de au adunat toată legea deplin şi au jurat în sfănta mănăstire a domnii lui la Strihaia înaintea părintelui egumen Nicolae, fiind ispravnic sluga domnii lui, Ghiorghe vt. portar. Si aşa au rămas Mihai 10gf. de lege şi de judecată şi în l'ăndul dintâi şi al doilea, după cum au văzut Domnia lui, amân­ douo părechle de răvaşe domneşti, şi de 6 jurători şi 12, şi căr­ ţile jurătoriior cu eg(u)m(en) ce s'au numit mai sus la mâna părin­ telui vlădicăi. Drept aceia au dat singur Domnia lui sfintei şi dumne­ zeeştii Mitropolii ca să-i fie aceşti mai sus zişi rumăni Drăghici 79 [80] cu fratii lui Micul (şi) Cărstea feciorii lui Bădaie, cu feciorii lor, rumăni de baştină şi ohabnici şi de pază, iar etitorilor veacinică pomenire şi de nimenea să nu s(ă) clătească după zisa Domnii lui. Iată şi mărturii au pus Domnia lui pe jupan Preda Brănclo- c 1'.1 veanul) veI dvor., i jupan Radu ve] logf. i jupan Ghinea veI vist., I i iupan Diicul veI spat., i jupan Barbul veI stol., i jupan RaduI r Mihalache veI com., i jupan Hrizea vei pah., i [upan Costandin Cant, veI. post. i Radul veI 10gI. Şi au scris Dumitru Baiciu în scaunul Târgoviştei. Msta August, dni 13, 7160. Preda vel Dvor. (Urmează celelalte semnături). Acad. Rom., Ms. 610, f. 8-8 v, Documente privitoare la moşia Vlădaia (Mehedinţi) 1), comunicate de Ion I. VIădăianu. 1- 1614 (712.2) Iulie 12.-Radu Mihnea Voevod Întăreşte jupâniţei Dragolea, fiea Radului banul din Desa, moşia în Saracov, Din mila lui Dumnezeu Noi Radul Voevod şi Domn a toată ţara Ungro-Vlahiei, fiul celui bătrân răposatului Alexandru Vo­ evod au dat D·Mea această poruncă a lJ-Mele )upânesei Dra­ golei, fiicei Radului Banul ot Desa şi cy, fiul său Radul şi cu fiii lui căţiii va dărui Dumnezeu, ca să le fie lor moşia în Sara­ cov, sud Mehedin�i, Însă din partea lui Nicoară şi din partea Cimpoieriului din Scorilă 40 de paşi de moşie, din câmp, din pădure, şi din apă, şi din Iăcuinţiele locuitorilor şi de pretutindenea cât se va alege de preste tot hotarul, fiindcă au cumpărat aceşti paşi de moşie mai sus pomenitul Radul Banul, tatăl Dragolei, dela Nicoară şi dela Cimpoierul cu preţ de 2000 aspri de argint, încă la vremea aceea În zilele celui bătrân Alexandru Vodă, moşul D-Mele. Iar după aceea când au fost în zilele răposatului Mihaiu Vodă, ceilalţi rnegiaşi din satul Saracovul, ei s'au vândut cu totul lui Mihaiu Vodă cu bună voia lor să fie şi ei în ru­ mânie. După aceasta au luat pu hapca Mihaiu Vvd. şi partea Radului Banul ot Desa ce au �vut cumpărătură din Saracovul, împreună cu celelalte petece dintr'aceea moşie, care erau cum' părate de Mihaiu Vvd., fiindcă \strâmforase de tot pe acest pe­ tec de moşie mai sus numitele părţi ale vânzătorilor de atunci 1) V. art. Despre moşia Vlădaia din jud. Mehedinţi, pag. 32 şi urm, 80 [81] până acum. După aceasta când au fost acum în zilele D-Mele iar jupâneasa Dragolea şi fiul său Radul au avut ceartă înnaintea D-Mele cu Stana, jupâneasa lui Cârstea Slugerul, pentru aceşti paşi de moşie din Saracovul, şi aşa au pârât jupâneasa Stana, cum că au fost cumpăraţi aceşti paşi de moşie dela răposatu Mihaiu Vvd. împreună cu celelalte părţi de moşie din Saracovul, şi după aceasta au fost dăruite lor de Radul vvd. Şerban cu tot satul Saracovul, şi că nu are jupâneasa Dragolea treabă şi ames­ tec cu moşia din Saracovul j iar jupâneasa Dragolea şi ea s'au plâns înaintea D-Mele zicând, că i-au cumpărat şi vânzătorii sunt de faţă vii şi acum; la aceasta D-Mea am căutat şi am judecat după dreptate şi după lege împreună cu toţi cinstitii cârmuitorii D-Mele, şi şi într'alt chip n'am putut crede D-Mea nici pre o parte nici pre alta, ci am îndatorat D-Mea pre jupâneasa Dra­ golea ca să aducă pre acei vânzători de faţă innaintea D-Mele, care şi i-au adus; într'aceasta D-Mea i-am întrebat câtă moşia au vândut Radului Banu ot Desa, iar ei aşa au mărturisit cu su­ fletele lor înaintea D-Mele cum că au fost vândut lui cu adevărat moşia din Saracovul, însă 40 de paşi, precum şi mai sus s'au zis. iar celelalte părţi de moşie au fost rămas toate în stăpâni­ rea Domnilor, şi s'au fost dat dela Radul Vvd. Şerban milă îm­ preună cu alte moşii din satul care mai sus s'au scris boeriului D-Mele Cârstei Slugerului, bărbatul jupânesei Stanei, Şi am vă­ zut D-Mea şi cărţile Radului Vvd. şi cărţi de danie cu leatul 7115, că I-au fost mil uit cu celelalte petece de moşie; iar cu aceşti 40 de paşi ce mai sus s'au însemnat n'au avut Cârstea treabă. Şi au rămas jupâneasa Stana din pravilă şi din judecată şi dinaintea D-Mele. Şi iar să fje a [upânesei Dragolea şi a fiu-său Radul un vad de moară în apa Sărtălniului, fiind cumpărat de Radul Logofăt dela Peica Pos­ telnicul ot Dobroteşti, în 5400 bani gata, în zilele Radului Vvd. Şerban. Şi iar au cumpărat jupâneasa Dragolea şi fiul său Radul un tigan, anume Barbul, şi cu o soră a lui, anume Ciomrada, feciorii lui Budriman, dela Vintilă Logofătul ot Găurenii, in 3000 bani gata. Şi iar au cumpărat jupâneasa Dragolea cu fiul său un ţigan anume Mărin, dela unchiul său Hamza ot Târnăviţa în 2000 de bani, iarăşi în zilele lui Şerban V vd. Şi iar au cumpărat jupan Radul Banul ot Desa, tatăl jupânesci Dragolei, în zilele moşului D-MeJe Alexandru Vvd: doi ţigani, anume Drăman şi Costea, dela Barbu Bengăi ot Brătivoeşti, în 2400 bani de argint. Şi am văzut D-Mea cărti de cumpărare ale lui Alexandru Vvd. celui bătrân cu leat 7085 vechi şi rupte, pe care le-am înnoit D-Mea. Şi au vândut cei mai sus pomeniţi oameni ţiganii lor şi moşiile cu a lor bună voie, şi cu ştirea tuturor megieşilor din sus şi din jos şi de prin prejur, şi au venit jupâneasa Dragolea înaintea D-Mele şi au mărturisit cu oameni buni dimprejur ve­ cini, anume ot Răbegi Albul şi Stoia, şi din Căciulătesti Ivan şi Dragul şi din Târnava Dragul, precum sunt ale lor moşii de baş­ tină din vechime drepte fără nici o pricină cu nimenea, De aceea am dat D-Mea jupâneasei Dragolei şi fiului ei Radul Logofătul 81 [82] -ot Desa, ca să fie a lor moşia de moştenire şi ohabnică fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor lor, şi de către nimene a neclintiţi după porunca D-mele. Iată dar şi mărturii am pus D-mea pre [upan lanachi Vei Ban Cralevschi, şi ju pan Cârstea Vei Dvornic şi jupan Ventil Vei Logofăt şi Dediul Vistier, şi Leca Spătar şi Mihalachi Stolnic, şi Bratul Comis, şi Lupul Paharnic şi jupan Bărnad Vei Postelnic şi ispravnic Ventil Vei Logofăt şi eu Lă­ pădat Logofătul am scris în oraşul de scaun Târgoviştea în luna lui Iulie 12 zile şi de la Adam până acum curgerea anului în .anul 7122. Am iălmăcit eu cel de j(lS iscălit din hrisovul cel adevă­ rat slovenesc din cuvânt în cuvânt, anul 1833, ]tiai în 23Lzilc. Atanasie Milanovici. (Colaţionată de Iuliu. Tuducescuş. Arhivele Statului, Bucureşti, Cop ii. 2. 1615 (7120), Iulie 6.-Radul Mihnea Voevodîntă­ reşte lui Lupu veI paharnic satul Vlădaia cu Saraco­ vul, Ştir coviţa şi Găojanii. Din mila lui Dumnezeu Noi Radul Vud. şi Domn a toată ţara Ungro-V!ahiei, fiul celui mare şi celui bun răposatului Mih­ nea Vvd. nepot celui b atrân Alexandru Vvd. dă D-Mea această poruncă a O-Mele cinstitului cârrnuitor al D-Mele lui jupan Lupul Vel Pah.arnic şi cu fiii lui câţi Ii va da D zeu, ca să le fie sa- - tul Vlădaia şi cu toate hotarăJe ce se ntmesc Saracou ul şi Ştir­ couiia, cu tot hotarul şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul de pretutindenea, cât se va alege, din hotar până iar în hotar. Incă să se ştie şi rumânii, anume Stănimir, i Tatul, i Pârvul. i Păntpa, i Visari, i Bratul, i Lăpădat, i Bâra, i Oprea, i RaduJ, i Pripas, i Dumitru, i Ion, i Suică, i Sts.n, i Neagut, i Mihail, i Ivan, i Şuţul. Fiindcă acei mai sus scrişi din satul Vlădaia au fost toţi oameni slobozi cu ale lor moşii din vechime, apoi sau vândut răposatului Mihail Vvd. din bună voia lor, fără nici o silnicie. Deci au fost satul Vlădaia supt stăpânirea domnească. Dar când a fost în zilele Radullli Vvd. Şerban, D-sa I-au dat şi au miluit pre .bocriul O Mele Cârstea ,Slugerul cu tot satul Vlădaia şi cu toate hotarăle, care mai SUS\ s'au zis, pentru dreaptă şi credin­ cioasă slujbă care au slujit \ D-Sale, ca să-i fie lui de baştină. După aceasta, când au fost ac�m în zilele D-Mele, cum am ajuns D-Mea cu în�rijirea lui Dumnezeu şi cu a lui dare Domn şi -stănănitor Ţării-Româneşti şi cu schiptrul dela cinsHtul împărat, şi D-Mea încă am dăruit şi am mtluit boeriul D-Mele Cârstea Slugerul cu tot satul VIădaia pentru dreaptă şi credincioasă ·82 t fi � I [83] sp slujbă care au slujit D-Mele, precum este miluit dela Radul Vvd. Şerban. După aceasta s'au întâmplat moarte boeriului D-Mele lui Cârstea Slugerul, de au murit în zilele D-Mele. Şi au rămas satul Vlădaia iarăşi în stăpânire domnească. Jar în urma aces­ teia [upâneasa Dragole a şi cu fiul său Radul Logofătul ot Desa au rădicat pâră şi au venit înnaintea D-Mele în Divanul cel mare de s'au plâns şi au spus cum că satul Vlădaia au fost cumpărat de ei dela Radul Banul, moşul Radului Logofătul sin jupănea­ sei Dragolăi, încă din vremea dinainte în zilele răposatului mo­ şul D-Mele Alexandru Vvd. La aceasta D-Mea n'am crezut că. să fie cumpărat satul Vlădaia dela Radut Banu, ci am luat O·Mea dela jupâneasa Dragolea şi dela fiul său Radul Logofătul pentru satul Vlădaia 150 de galbeni de I-au răscumpărat de către O Mea să fie pe mâna lor. Iar după aceasta cinstitul cârmuitor al D-Mele jupan Lupul VeI Paharnic n'au vrut să lase jupâneasei Dragolei şi fiului ei Radul Logofătut să ţie acest sat Vlădaia, pentru că au fost între hotarele lui, de se hotăra cu alte sate ale lui, ci au intrat în tocmeală cu bunăvoinţa lor, de au întors cârrnuito­ rul O-Mele jupan Lupul Vel Paharnic cei de atunci toţi banii jupânesei Dragolei şi fiului ei Radul Logofătului îndărăt 150 gal­ beni, câţi au fost dat ei la O-Mea,pcntru că n'au fost cu cale să lase ca să se mestece alti oameni streini între hotarele lui, ci au făcut tocmeală şi s'au învoit innainte a O-Mele de au luat jupâneasa Dragolea şi fiul său Radul Logofătul banii înapoi şi au lăsat să fie satul Vlădaia la mâna cârmuitorului O- Mele celui mai sus pomenit. De aceea am dat şi D-Mea cinstitului cârrnui­ tor alO-Mele jvpânului Lupul Vei Paharnic, ca să-i fie satul Vlădaia cu toate hotarele şi cu tot venitul ocină şi moştenire­ ohabnică în veci. Şi iar să fie cinstitului cârmuitor alO-Mele celui mai sus pomenit satul Găojanii cu tot hotarul şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul de pretutindenea cât se va alege din hotar şi până în hotar; şi rurnânii încă să se ştie, anume ....... 1) pentrucă acest mai sus însemnat sat au fost dinainte vreme al iupânului Oan biv VeI Ovornic strămoşesc cumpărat cu jupâ­ neasa lui Vlădaia, şi după aceasta când au fost acum în zilele D-Mele, după moartea lui Dan Dvornicul, au căzut jupâneasa lui VIădaia în datorie la un turc din Giurg-iu, anume Mustafa-· Coei, de i-au fost datoare 30.000 de a spvi turceşti, şi neavând cu ce a-I plăti, au venit jupâneasa Vlădaia împreună cu nepoţii ei, anume Tatul şi Marin, înaintea D-Mele, în Divanul cel mare, de au vândut satul Găoianii cu toţi rurnânii şi cu tot hotarul cin­ stitul cârrnuitor alO-Mele jupânului Lupul VeI Paharnicul în 300 l2albeni cu a lor bună vointă, fără nici o silintă şi cu şti­ rea tuturor megieşilor din sus şi din jos şi de primprejur şi dinaintea D-Mele, de s'au răscumpărat din datoria cea mai sus pomenită. Şi au vândut iupâncasa Vlădaia Dvorniceasca îm­ preună cu nepoţii ei Tatul şi Marcu satul Găoianii cu a lor t) Loc alb în originalul hrisov slavonesc." 83 [84] bună voinţă. In că au fost atunci la tocmeala lor mulţi boeri martori, însă anume ot Paia Ion Slugerul, i ot Nuc Stamate Comisul, i ot Smărdăsteşani Aldea i Necula Arrnaşu, i ot Nego­ eşti Mihaiu, i ot Fărcăşeşti Dragornir. De aceea am dat D-Mea cinstitului cârmuitor al D-Mele jupânului Lupul VeI Paharnic, ca să-i fie tot satul Găojanii, cum mai sus s'au zis, moşie de baştină şi ohabnică fiilor, nepoţi lor şi străncpoţilor lui şi de ni­ menea neclintit, după porunca D-Mele. Iată dar şi mărturii am pus D-Mea pre jupan Enachi VeI Ban Cralevschi, şi jupan Gheor­ ghe VeI Dvornic, şi jupan Ventil VeI Logofăt, şi iupan Dediul VeI Vistier şi jupan Leca VeI Spătar, şi jupan Mihalachi VeI Stolnic şi jupan Bratul VeI Comis, şi jupan Bernad Velichii Pos­ telnic şi ispravnic, [upan Ventil VeI Logofăt, şi am scris eu (Lă­ pădat Logofătul) în oraşul de scaun Târgovişte, în luna lui Iulie 6 zile şi dela Adam până acum scurgerea anilor în anul 7123 Am tălmăcit eu cel mai de ins iscălit din hrisouul cel ade­ vărat slouenesc din cuvânt în cuvănt. Anul 1833, Iunie în 5 zile. Athanasie Milanovici. (Colaţionată de Iuliu Tuâucescuş, 3 1622, Iulie 15.-Cartea lui 10 Radul voevod, fiul lui Mihnea voevod, domnul Ţării-Româneşti, prin care În­ tăreşte stăpânirea lui Radul logofătul din Desa, nepotul lui Radul banul şi al [upânlţei Dragolea, peste satele Vlădata, Ştircovlţa şi Săraca. Cu mila lui Dumnezeu 10 Radul voevod şi domn a toată Ungrovlahia, fiul marelui şi prea bunului răposatului Mihnea vo­ evod. Dă domnia mea această poruncă <\ domniei mele slugei domniei mele lui Radul logofăt din Desa: nepotul lui Radul ba­ nul şi fiul [upâniţei Dragolci şi cu fiii săi câţi Dumnezeu le va da, ca să-i fie tot satul Vlădaia şi satul Ştircoviţa şi Saracov cu hotarul şi cu toţi vecinii şi cu tot venitul de peste tot, veri cât se va alege, din hotar până în hotar. Şi vecinii să se ştie anume: Băra cu feciorii săi şi Stanimir cu feciorii săi şi Radul Piarsică şi Iavan fratele său şi Bogdan şi Bratul şi Oancea şi Pripasul şi Lepădat şi Pătru şi Iovan şi Tatul şi Oprea şi Radul şi Pătru şi Ion şi Şuica şi Iancul şi Radoslav şi Mihail şi Neagul şi Stă- nuţ şi Marco şi Ion 1) fiul Buşutiului şi Manea cu fra- tele său Stanimir şi Pătru şi Stoica şi fiii Niculei • . . . 1) Stănil şi Barbul şi fiii lui Gaură, Ghiarman şi Sin cu fiii lor. Şi hotarele satului Vlădaia, să se ştie: d�a Drincea la Lacul Rugii în sus până în capul Seliştuţei şi în sus pe marginea Poenii Iancului drept printre Buretele Marmur�Jui prin Gărlici şi pe colnic până 1) Lac rupt în actul original. 84 [85] la Livezile Bibe şi apoi peste piscu pe marginea tufei, pe după Ulcţeşoae, pe după lacul F elegiei şi pe după Ceruleţu drept pe Calea Brânduşei, până in poiana Cornului şi până în piscul Ra­ dei, şi de aci pe după lacul Bunbisei şi de aci pe după Furci­ tura Secei, pe după Bungetul Negrului dealul în jos pe marginea Orliţilor Scorilenilor iar la Lacul cu Rugii, pentrucă aceste sate ce s'au zis mai sus, ele au fost cumpărate de Radul banul Ver­ zescul, unchiul Radului logofătul din Desa, dela megiaşii din sat, anume Ion al Jarului şi Nicoară şi dela toţi fraţii lor încă de nainte vreme din zilele răposatului moşului domniei mele Alee­ sandru Voevod, pentru 30.000 aspri de argint gata. Şi le-au tot ţinut Radu banul din Desa, moşul Radului logofătul şi al jupa­ niţei Dragolei, cu bună pace până în zilele răposatului Mihail voevod. După aceea Mihail voevod domnia lui singur s'au pus în spinarea acestor boeri mai sus zişi şi au luat satul Vtădaia fără de nici un ban, cu puterea. Şi de atunci au tot fost aceste sate pe seama domnească. Şi a fost ţinut şi Crâştea slugerul acest sat VIădaia cât a fost în viaţă. Iar după moartea lui au căzut aceste sate iarăşi pe seama domniei mele, După aceea a venit Radul logofătul dinaintea domniei mele şi s'a plâns de marea cutropire ce a avut-o de către Mihail voevod şi cum le-a fost luat moşiile şi cărţile în sila lui. Deci întru aceea domnia mea am cerut aspri dela Radul logofăt peste aceste sate ce s au zis mai sus şi au dat Radul logofătul aspri 30.000 de s'au răs­ cumpărat dela domnia mea aceste sate mai sus zise, să fie iar pe mâna lui, că a fost ale lui de moştenire. Iar după aceea s'a ridicat Lupul paharnicul de i-a pus iar în cârca Radului logofă­ tul şi le-a înapoiat banii cu forţa, fără de nici o treabă, ci nu­ mai că a fost puternic, şi a ţinut Lupul paharnicul până la moartea lui. Iar după moartea lui au rămas satele 'pe mâna gi­ nerilor, şi anume Mihart postelnicul şi Oprea postelnicul, După aceea Radul logofătul el iar a făcut întocmire cu Mihaiu pos­ telnicul de a lor bună voe de a răscumpărat Radul logofăt aceste sate mai sus zise, au dat aspri gata 30.000 şi 200 oi în zilele lui Gavril voevod. Şi au tot tinut Radul logofăt aceste sate cu bună pace. Iar după aceea, când a fost acuma în zilele domniei mele în al doilea rând de domnie a domniei mele, A!dea pos- , telnicul din Smărădeşteţi el a ridicat pâră pentru vecinii din Pun­ ghina ce s'au dus în satul Vlădaia încă din zilele lui Mihaiu voevod şi s'au pârît de faţă cu Radul logofătul, până ce a ră­ mas Radul logofătul de lege. După aceea au făcut tocmeală Ra­ dul logofătul cu Aldea postelnicul dinaintea domniei mele şi di­ naintea tuturor boerilor, ca să fie bună pace între dânşii şi s'au împăcat ei amândoi, ca să nu mai aibă pâră niciodată, şi au dat Radu1 logofătul lui Aldea postelnicul 30.000 de aspri, care s'a fost făcut până ce s'a fost pârit. Iar Radul logofătul el să ţină toţi vecinii din Punghina ce au fost şezut în satul VIădaia. Drept aceea am dat domnia mea lui Radul logofătul, ca să-i fie satul Vlădaia şi satul Ştircoviţa şi Saracov cu toate hotarele şi cu ve- 85 ; [86] cinii şi cu tot venitul ocină de moştenire şi ohabnice fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor, şi de către nimeni să nu se clintească, după porunca domniei mele. Iată dar şi mărturii am pus domnia mea: jupân Ventil vei dvomic şi jupan Papa vei logofăt şi jupan Vartolomi stolnic şi Furtuna comisul şi Ion paharnicul şi jupan Trufanda vel postelnic, şi ispravnic Pavel logofăt. Şi am scris eu Lepădat logofătul în scaunul de cetate Târgovişte luna Iulie 15 zile, iar dela Adam şi până la această scriere, cursul anilor în anul 7130. t 10. Radul Voevod (1. pJ din mila lui Dumnezeu domn. Tradus de St. Nicotaescu: Arhivele Statului, Bucureşti, Copii. 4 1639 (7147), Ianuarie lO.-Matei Basarab Voevod întăreşte lui Barbu Brădescu paharnicul şi soţiei lui Călina satul Ylădaia şi Saracovul. Din mila lui Dumnezeu Noi Mateiu vvd. şi domn a toată ţara Ungro- Vlahiei, nepot marelui şi prea bunului celui bătrân răpo­ satului 10 Basarab Vvd. dă domnia mea această poruncă a domniei mele boeriului domniei mele Bertnilui Paharnicul Brădescul şi so­ ţiei lui Călinei, fiica lui Cârsiea Slu qeru! şi cu fiii lor câţi Dumne­ zeu le va dărui, ca să le fie lor satul V1ădaia din sud. Mehedinţi şi Saracouul, tot satul cu tot hotarul şi cu rumânii şi cu tot ve­ nitui; dar să se ştie, din Saracovul afară de 40 de paşi, partea jupânesei Dragolei, de preste Olt, ce au avut de cumpărătură, iar cealaltă moşie toată de preste tot hotârul cât se va alege, care este toată într'un hotar; pentrucă satul Vlădaia şi Saracovul au fost de baştină al lui Ioan Jarul şi al lui Nicoară şi cu ceata lor din Scorila, ce l'au fost scos cu 24 de beeri dela alţi me­ giaşi în zilele răposatului Alexandru Vvd. celui bătrân, şi de a­ tunci au stăpânit satu Vlădaia şi Saracovul cu bună pace până în zilele lui Mihail vvd. dinainte vreme, de când au fost Mihail vvd. Ban Ia sud. Mehedinţi. Iar după aceasta au venit Ioan Ja­ rul şi Nicoare cu ceata lui la Mihail vvd., de au vândut satul Vlădaia şi Saracovul, însă afară de 40 de paşi, şi au fost de a­ tunci până în zilele lui Şerban vvd. toate aceste moşii domneşti. După aceasta răpos. Şerban vvd. d- sa au dat şi au miluit pre Cârstea slugerul, tatăl iupânesei Călin ei, cu satul VIădaia şi Sa­ racovul, care au fost vândut acei megie şi din Scorila răposatului Mihail vvd. cu tot hotarul, penfr\u dreaptă slujbă lui. După aceasta au miluit şi Necula vvd. sna Mihail vvd. pre Cârstea Slugerul, socrul Barbului paharnicul, cu satul Vlădaia şi Saracovul cu cărţi domneşti de milă şi cu mare blestem, ca să-i fie de baştină. Iar după aceasta, când au fost în zilele lui Şerban vvd., dar jupâ­ neasa Dragolea, fiica Radului Banul, jupâneasa lui Dănilă logo- 86 [87] g fătul, muma Radului logofătul ot Desa, ea au rădicat pâră pen­ tru satul VIădaia, şi au mers înaintea lui Şerban vvd. de s'au judecat de faţă cu Cârstea sluger ul, şi au rămas atunci jupâneasa Dragolea de pravilă şi de judecată şi dinaintea lui Şerban vvd. şi au fost rămas şi dinaintea lui Preda banul din Craiova, am văzut d-mea şi cărţi de judecată a lui Şerban vvd. şi de rămâ­ nere, cu leat 7115 (1607) şi cărţi de milă lui Necula snă Mihail vvd. cu leat 7100 (sic 1) şi cărţi iarăşi de judecată şi de rămâ­ nere a Radului pentru aceste mai sus zise moşii, cu leat 7112 (1604) şi de atunci au stăpânit singur Cârstea Slugerul satul Vlădaia şi Saracovul cu bună pace. Iar când au fost acum în zilele domniei mele, după moartea lui Cârstea Slugerul sluga dom­ niei mele, Radul logoiătul, nepotul lui Verza, au rădicat pâră pentru satul Vlădaia, şi au venit înnaintea domniei mele în Divanul cel mare de s'au judecat de faţă cu jupâneasa Stana, soacra Barbului pa­ harnicului, şi cu Mihart postelnicul, zei 1) Lupul paharnicului, şi aşa au pârât Radul logolătul în Divan, cum că este al lui satul Vlădaia moştenesc dela părinţii lui, şi cum că nu l'au fost vândut lui Mihail vvd. nici au luat banii, nici au avut Scorilenii treabă. La aceasta domnia mea am căutat şi am judecat după dreptate şi după pravilă cu toţi cinstitii cârmuitori ai d-mele, şi am dat d-rnea Radului logofătul pravilă 12 boeri, prin răvaşe domneşti şi cu ziua hotărîtă, ca să jure că este satul Vlădaia al lui şi că nu l-au vândut lui Mahail vvd. şi că Sco­ rilenii n'au avut treabă cu Vlădaia , aşa dar când au fost la zi şi la soroc iar, Radui logofătul, nepotul Verzii, n'au putut să primească lege nici decum, ci au prelungit din zi în zi, şi au rămas Radul logofătul de lege şi de judecată şi dinaintea d-rnele. Aşijderea au rămas şi Mihart postelnicul de judecată. Fiindcă au fost strâmtorat Lupul paharnicul satul Vlădaia în zilele cei din­ tâi domnii aRadului vvd. după moartea lui Cârstca Slugerul, iar d-mea văzând cartea de milă a lui Şerban Vvd. şi cartea lui Necula vvd. snă Mihail vvd., precum mai sus s'au zis, n'am vrut d-mea să calc şi să stric mila altor domni, ci mai vârtos am întărit şi cu aceasta carte a d-rnele, şi am dat d-rnea boeriului d-rnele 8arbului paharnicul şi soţiei lui jupânesei Călinei, fata lui Câstea Slugerul, ca să le fie lor tot satul Vlădaia şi Sara­ covul, Însă bez 40 de paşi negreşit, precum mai sus s'au scris, şi cu tot hotarul cu toţi rumânii şi cu tot venitul, fiindcă n'au avut nimenea nici o trebă cu satul Vlădaia, pentru că au fost milă domnească; Însă să-şi ţie satul cu bună pace de cătră toţi oamenii şi să le fie lor ocină de moştenire şi ohabnică fiilor, ne­ poţilor şi strănepoţilor lor, şi de cătră nimenea neclintiţi după porunca d-rnele. Iată şi mărturii am pus pre jupan Theodosie vel ban, şi jupan Hriza vel dvornic, şi jupan Gligorie vei lo­ gofăt, şi Radul vel logofăt, şi Radul vei vistier şi Preda vei spătar şi Buzinca vei cucer şi Socol vel stolnic şi Radul veI 1) Ginerele lui. 87 [88] Comis şi Vucina vei paharnic ŞI jupan Costandin velichi PO!!­ telnic şi ispravnic Gligorie vei logofăt şi am scris eu Lepădat logofătul în oraşul de scaun Bucureşti, în luna lui Ghenarie 10 zile, iar dela Adam până acum în anul 7147. Am tălmăcit eu cel moi jos iscălit din hrisouul cel ade­ vărat slouenesc din cuvânt, in anul 1833, Iunie in 15 zile. Alhanasie Milanovici Colaţionat de Juliu Tuducescu, Arhivele Statului, Bucureşti, Copii. 5 1648 (7158), Ianuarie 29.-Matei Basarab voevod întăreşte jumătate din satul VIădăşeştii (Mehedinti) lui Iacov al doilea clucer dela Cernaia. Din mila lui Dumnezeu 10 Matei Basarab Voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, Dă domnia mea această poruncă a domniei mele boerului domniei mele lui Iacov al doilea clucer dela Cernaia din judeţul Mehedinti şi cu fiii lui câţi Dumnezeu îi va slobozi, ca să-i fie jumătate de sat din Vlădăşeşti, din câmp şi din pădure şi din apă şi din vadurile de moară şi din dealul cu vii şi din vatra satului, de pretutindeni, cât se va alege, din peste tot hotarul şi cu tot venitul din hotar până în hotar toată jumătatea. Pentru că acest sat mai sus scris Vlădăşeşti au fost tot satul de mai înainte vreme al Ancăi, fiica lui Trăilă şi a Muşei din Vlădăşeşti, din zilele altor bătrâni şi vechi domni. Iar apoi când fie acum în zilele domniei mele când s'au fost pus taleri în ţară, a căzut a fi acest sat Vlădăşeşti câte 5 taleri. Apoi deci acest sat Vlădăşeşti, ei ca nişte oameni răi şi vicleni şi fugari de bir şi de dăjdii, ei au fugit şi s'au împrăştiat în altă parte şi a rămas birul şi dăidiile lor toate în spatele Ancăi, fiica lui Trăilă şi a Muşei. Deci ea n'a putut plăti birurile şi dăjdiile satului Vlădăşeşti, ci s'a dus întâi la unchiul ei Mihai şi la toată rubedenia ei ca să plătească satul Vlădăşeştii de bir şi de toate dăjdiile şi să tie ei moşia şi vecinii. Iar unchiul său Mihai şi rudenia lor, ei s'au lepădat toţi atunci de satul Vlădăşeştii şi de dăjdii, spunând aşa că nu plătesc şi că nici n'au nici o treabă în satul Vlădăşeştii, Intru aceasta deci Anca şi maica ei Musa, ele văzând atâta greutate şi nevoie şi că nu pot plăti satul VIă­ dăşeşti de bir şi de dăjdii, ele s'au dus la boerul domniei mele Iacov cIucerul din Cernaia de i-au vândut acea jumătate de sat din Vlădăşeşti cu vecinii, cum scrie mai sus, cu 8000 aspri şi cu jumătate de bir din acei 5 taleb a satului Vlădăşeştilor. Pentru că aşa s'au aşezat', la vânzare cu boerul domniei mele Iacov clucerul şi cu zapis dela mâna lor veleat 7148 şi cu martori scrişi în zapis. Şi a luat Anca şi maica ei Muşa toţi banii deplin dela Iacov clucerul, cum scrie mai sus. Deci a plă­ tit tot boerul domniei mele Iacov' clucerul acea jumătate de sat 88 [89] � ( din satul Vlădăşeşti cu taleri 2 şi jumătate pentru bir şi pentru miere şi pentru toate dăidiile în zece ani, de a dat pentru acei zece ani din casa lui pentru această jumătate de sat din Vlădă­ şeşti 40.000 aspri gata. Iar apoi când fu apoi deasemeni acum în zilele domniei mele, după ce a trecut atâta vreme, a ridicat Mihai fratele lui Trăilă pâră pentru această jumătate de sat din Vlădăşeşti, spunând aşa că este a lui moşie. Şi a venit Mihai şi Muşa maica Ancăi împreună cu boerul domniei mele Iacov clu­ cerul înaintea domniei mele la marele divan, de s'au pârât de faţă. Şi aşa s'a plâns Muşa înaintea domniei mele că, atunci când ea a vândut această jumătate de sat din Vlădăşeşti, s'a fost dus la Mihai şi la toată rudenia lor şi l'a întrebat ca să plătească taierii şi dăjdiile şi să ţie ei moşia şi vecinii, iar ei nici decum n'eu vrut să plătească satul Vlădăşeştii de bir şi de dăjdii, ci s'au lepădat toţi de moşie şi de bir. Deci au vândut Anca şi cu mama ei Muşa această jumătate de sat din Vlădăşeşti mai sus scrisă cu birul. Iar Mihai, el vrea acum să ia moşia fără bir, plătit de boerul domniei mele Iacov clucerul şi cumpărată, iar când fu .... şi cu bir el n'a vrut să plătească birurile şi dăjdiile şi să tie moşia. Deci a rămas Mihai fratele lui Trăilă de lege şi de judecată dinaintea domniei mele şi dinaintea tuturor cin­ stiţilor dregători ai domniei mele. Şi i-am scos domnia mea (din divan) cu mare ruşine, ca mai mult treabă şi lucru amestec să nu aibă de acum înainte în acea jumătate de sat din Vlădăşeşti, Pentru aceasta am dat şi domnia mea boerului domniei mele lui Iacov clucerul ca să ţie această jumătate de sat din (satul Vlădăşeşti] cu bună pace, cum l-a cumpărat şi cum l-a plătit de taleri, să fie moşia lui şi ohabnică feciorilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele. Iată deci şi martori pune domnia mea: iupân Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi [upan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda Brâncoveanul mare clucer şi jupan Dumitru Fi­ lieşanul mare stolnic şi jupan ......... şi jupan Drăguşin mare pa­ harnic şi iupan Constantin mare oostelnic, ispravnic pan Radul mare logofăt. Şi am scris eu Dima logofătul in cetatea de re­ şedinţă în Bucureşti în luna Ianuarie în 29 zile şi dela Adam până acum în toată scrierea cursul anilor, anul 7156. o riqinalul slav scris pe piele, cu pecetea aplicată şi cu îscălitura Domnului pe monogram în stânga. Traducere de Damian P. Bogdan. Acad. Rom" Doc. XLIII, 102, 89 [90] 6. 1667 (7175), Iunie 15.-Zapisul lui Balica, feciorul lui Iacov clucerul din Cernaia, şi al fratilor lui, prin care vând cumnatei lor Brânduşa trei părţi din satul Vlădala (Mehedinti). Adecă eu Balica, feciorul lui Iacov cJucerul den Cernaia, dănpreaună cu Irate-rnieu Mlhart iuzbaş şi cu Irate-rnieu Dumi­ traşco postelnicul, scrim şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să hie de bună credinţă la mâna cumnata noastră jupânesii Brânduşii, care au fost jupâneasa fraţini-nostru Laţco comisul, ca să să ştie că am făcut tocmeală cu dumneaei dă i-arn vândut din satul Vlădaia din trei părţi ce am avut acolo în Vlădaia şi în Ştirnoriţ şi în Saracov, o parte den câmp den pădure den apă den şădere satului de pretutindeni, oarecât să va alege dă preste tot hotarul şi cu rurnânii câţi să vor afla dintr' această parte şi cu viile cu tot venitul, derept bani gata o sută şi zece galbeni. Şi am luat aceşti bani toţi deplin în mâna noastră. In să mai vrând cumnata noastră Brânduşa şi nepoata noastră. Caplea într'aceaste sate a patra parte, partea frăţini-riostru Laţco eo­ misul, şi mai vânzându-i noi acum această parte cum mai sus scrie, Iăcutu-s'au să ţie dumneaei dcntraceaste 3 sate jumă­ tate şi noi aceşti trei fraţi jumătate, să-i poată hi dumneaei mo­ şie stătătoare în veac; iar pentru neşte rumâni ce au luat Iorga Părăţul ot Târgul .Iăiului dentr'accste 3 sate ce scrie mai sus ca să urcă dă în partea dumneaei cumnata noastră Brânduşei pre bani ce ne-au dat să avem a-i scoaterea să-i dăm dumneaei, iar dă nu-i vom putea scoate noi să avem a-i darea den părţile noastre să plinim rumănii dumneaei, căci că aceşti bani s'au luat pre vânzarea cea bătrână, care au fost cumpărat tatăl nostru Iacov căpilanu dă la Radul loqoţ ătul oi Târnava, căci aşa ne-am tocmit noi dă a noastră bunăvoe, făr de nici o silă. Şi la toc­ meala noastră fost-au mulţi boiari mărturie, carii îşi vor pune mai jos peceţile şi iscăliturile. Şi pentru mai adevărata credinţă, pusu-ne- am peceţile şi iscăliturile mai jos ca să crează. Şi am scris eu Necula logofătul ot Bucureşti. Pis meşeia iunie 15 dni, vă leat 71'75 Eu. Balita. Eu, Mihart iusbasa, Eu Dumiiraşco postelnic­ Badea biv stolnicul. Badea vei sărdar, Barbul Filişeanu, mar­ tur. Poianaru, mărturie. Iavan căpitanul Gloqoueanu, mărturie .. Arhivele Statului, M-rea Tismana (netrebnice), Pach. VI, doc. 15. I \7. 1742 (7250), Iunie 8,-Porunca lui Mihai Racovită voevod pentru moşia Menti, VIădaia şi Văgiuleşti. Cu mila lui Dumnezeu 10 Mihai Racoviţă voevod şi domn Ţării-Româneşti, dă domnia mea această poruncă a domniei 90 [91] T r mele sfintei şi dumnezeeştii mână stiri ce se numeşte Tismana ot sud Mehedinti şi părintelui egumenului chir Gavriil şi a tot so­ borulsfintei mânăstiri, ca să fie sfintei mânăstiri hotarul moşii Menţilor, jumătate din moşia Văgiuleşti a patra parte să stăpâ­ nească sfânta mănăstire pe din două cu Constantin i Matei i Mihai i Dumitraşco i Fota, feciorii Coandei căpitanul Vlădăianu : însă aceste părţi să şi le stăpânească cu pace, afară din câtă parte au şi moşnenii Simioneşti, pentrucă aceste zise moşii au fost ohabnice şi de moştenire ale neamului Vlădăianilor, încă dela strămoşul lor Iacov cIucerul ot Cernaia, care după moartea lui rămânând patru feciori anume: Balica spătarul i Laţco co­ misul i Mihart paharnicul i Dumitraşco postelnicul şi au fost împărţit între aceste zise moşii, stăpânindu-şi fiecare partea lui; iar după moartea lui Laţco comisul, Brânduşa jupâneasa lui au fost mai cumpărat în hotarul Menţilor şi al VăgiuleştiJor parte de moşie şi cu rumâni; şi iarăşi şi altă parte ce s'au fost nu­ mind a Băneştilor, dela Stroe postelnicul Otetelişanul ce i-a fost şi lui de moştenire, în bani gata ughi 220, după cum zapisul Vladului, feciorul lui Stroe Otetelişanul de la leat 7167 ce este la sfânta mănăstire, o adeverează, Şi iarăşi a fost mai cumpărat Brânduşajupâneasa lui Laţco comisul şi partea unor moşneni anume Stan i brat ego Oprican, moşneni din Menţi, ce se chiamă partea Corbenilor, cât li se va veni parte intr'acest hotar, drept bani gata ughi 57, după cum zapisul lor ce este la sfânta mănăstire, adeverează de la leat 7160. Deci după moartea jupânesii Brânduşii, rămâind aceste părţi de moşie şi de cumpărătoare şi de moştenire ce au fost având Laţco comisul la stăpânirea fie-sii Caplii, jupâneasa lui Matei Pârdescul, cât a fost şi ea cu viaţă şi au stăpânit părţile ei dintr'accste hotare, iar la moartea ei Iostu-le-au lăsat cu diată aceste părţi de moşie din Menţi şi din Văgiuleşti danie pentru pomenirea ei, la sfânta mănăstire Tismana, care diată este întă­ rită şi cu iscălitura răposatului sfinţitului părintelui vlădicăi Teo­ dosie, scrisă dela 7201. Iar după aceia peste câtă-va vreme, când au fost la leat 7221, s'au fost sculat şi Preda căpitanul ot Cer­ oaia cu fraţii lui, feciorii lui Mihart paharnicul, fără de ştirea văru-său Costandin căpitanul, şi au fost vândut şi ei partea lor dintr' aceste hotară la sfânta mănăstire în bani gata taleri 100, după cum zapisul lor adevera, aşijderea şi Barbul i brat ego Radul, feciorii Balicăi spătarul încă au fost vândut şi ei par­ tea lor la sfânta mănăstire, dar n'au fost zapis de stăpânire, numai au fost dat zapis cum că o vor vinde după ce se va trage moşia şi le-au fost dat înainte talere 55, după cum zapisele lor adevera de la leat 7221; dar şi la această vânzare iarăşi n'au fost întrebat nici aceştia pe văru-său Coandă căpitanul, dar nici sfânta mănăstire, după ce au fost cumpărat aceste părţi de mo­ şie, nu s'a fost întins a căuta stăpânirea moşiei ci au fost ţinut lucru ascuns cât au trăit Coandă căpitanul, iar după moartea lui, căutând părinţii egumeni ca să ia aceste părţi de moşie întru 91 [92] stăpânirea mănăstirii, aceşti mai sus zişi feciorii Coandii capi­ tanul n'a fost îngăduit, ci în multe rânduri au avut pricini şi judecăţi înaintea administraţiilor Craiovei, vrând ca să întoarcă banii mănăstirii pe aceste zapise ale unchilor lor, şi nu li s'au putut hotărî judecata nici într'un chip dela administraţie, până ce s'au luat ţara de peste Olt iarăşi întru stăpânirea Domniei, dar nici stăpânirea moşiei n'au eşit de la feciorii Coandei căpi­ tanul. Iar după aceia, când au fost acuma în domnia domniei mele de al doilea rând, dând Fota Vlădăianu jalbă la domnia mea pentru aceste pricini de judecată, din porunca domniei mele au eşit de faţă la divan, cu părintele egumenul sfintei mănăstiri Tismana, chir Gavril; şi scoţând părintele egumenul diata jupânesii Caplii, s'au citit înaintea domniei mele, întru care adevera cum că au dat danie, pentru pomenirea ei, partea ei ce a avut de moştenire dela tată-său Laţco comisul şi de cumpă­ rătoare în hotarul Menţilor şi al VăgiuleştiIor. Aşijderea au mai arătat părintele igumenul chir Gavriil şi acele două zapise ale Predii căpitanul ot Cernaia cu fraţii lui şi al Barbului i Brat ego Radul, feciorii Balicăi spătarul, de părţile lor, cum că le-au vândut la sfânta mănăstire, întru care zapise Coanda căpitanul nicidecum iscălit nu s'a găsit. Deci domnia mea dimpreună cu sfinţia sa părintele Mitropolitul Ţării chir Neofit şi cu toţi cin­ stitii şi credincioşii boerii divanului domnii mele, luându-Ie seama foarte cu amănuntul şi cu dreptate, şi văzând că intr'acele două zapise ce s'au zis mai sus că au fost cumpărat mănă­ stirea dela neamul VIădăenilor, Coanda căpitanul fiind rudă d'aproape şi moşnean, iscălit nu este şi nici mănăstirea nu au stăpânit cât a fost el cu viaţă, nici după moartea lui până acum; şi la atâtea judecăţi au căutat feciorii Coandei căpitanul ca să întoarcă banii şi nu şi-au primit egumenii cu cale şi cu dreptate, aşa am hotărît domnia mea de au întors Fota Vlădăianul banii pe aceste două zapise ce au fost vândut unchiu lui fără de şti­ rea şi voia Coandei căpitanul, iar pentru partea lui Laţco co­ misul ce a fost de moştenire dimpreună cu alte cumpărături ce s'au zis mai sus şi le-au dat danie sfintei mănăstiri fie-sa Ca­ plea Pârdeasca, acele să rămâe bune şi statornice şi nestrămu­ tate în veci dela sfânta mănăstire. Iar pentru morile ce le-au făcut Fota Vlădăianul în moşia Menţilor, să aibă a lua sfânta mănăstire boeri hotarnici dimpreună cu Fota Vlădăianul să-şi aleagă părţile de moşie; şi de carecumva vor cădea morile în moşia mănăstirii, atunci să aibă a le preţui boerii hotarnici; dar până a se hotărî moşia, să 'aibă a-şi stăpâni Fota morile cu pace. După aceasta mai cerut-au sfinţia sa părintele egumenul chir Gavriil judecată cu Fota VIădăianu şi pentru jumătate de hotar al moşii VIădaei i Stârcovita i Saracovul, fiind date danie la sfânta mănăstire iar de jupâneasa Caplea Pârdeasca, şi au, scos şi cartea aceea de danie care era scrisă de la leat 7194, de s'a citit în divan înaintea domniei mele, întru care adevăra că îngropând pe mătuşa-sa Brânduşa la sfânta mănăstire, au dat 92 [93] aceste părţi de moşie danie pentru pomenirea ei, dând şi toate cărţile şi hrisoavele cele vechi de stăpânire la sfânta mănăstire, care şi acele cărţi şi hrisoave vechi toate s'au citit înaintea domniei mele, dar Fota Vlădăianu aşa răspundea că nicidecum nu ştie ca să fi avut mănăstirea vr'odată stăpânire în moşia lor Vlădaia, nici că au trăit moşu-său nici fată-său nici de când s'au pomenit ei j dar părintele egumenul scos-au o carte de poruncă a domniei sale răposatului Costandin Vodă Brâncovanul, de la leat ....... întru care poruncia Coandei căpitanul Vlădăianul, tatăl Fotii Vlădăianu, pentru aceste părţi de moşie ce s'au zis mai sus, ca: au să lase partea mănăstirii, să şi-o stăpânească pe ju­ mătate, au de are a răspunde, să meargă dimpreună cu igume­ nul la judecată la dumnealui Banul din Craiova, au să vie la Bucureşti la Divan, înaintea domniei sale. Care văzându-să această carte, s'au cunoscut cu adevărat cum că au căutat mănăstirea stăpânirea acestdr hotară pe jumătate, şi este bună această danie ca să r ămâe nestrărnutată dela sfânta mănăstire. Numai dar, de vreme ce Fota V1ădăianu şi cu fraţii lui sânt şezători cu casele lor pe această moşie şi după moşia lor se numesc Vlădăeni, ca să nu fie pricină şi gâlceavă totdeauna pentru partea de ve­ nit dupe moşie a sfintei mănăstiri, aşa am hotărît domnia mea, ca să dea Fota şi cu fraţii lui schimb moşie pentru moşie de potrivă sfintei mănăstiri şi să rămâe tot hotarul moşiei Vlădaii i Stârcouiia i Saracovul întru slttpânirea lor, şi mai multă pri­ cină între dânşii să nu fie şi într'alt chip sti nu fie. Şi sin­ gur am zis Domnia mea. Iunie 8 zile, anul 7250. 10 Mihai Racovi�ă Voevod. D. Racouitâ vel logofăt procit. Condica Sf. Beserici ce-i zic Mântuleasa, transcrisă de Radu N. Gur an, , [F. 2]. Intru care s'au. scris sineturile ce le are pentru acareturile sale, cum şi odoarele Besericii, cu porunca ctitorilor. [F. 3.] Pisania bisericii Maica Precista Mântuleasa din oraşul Craiova. Această sfântă şi dusnnezească biserică ce să prăznueşte hramul prea sfintei Adormiri{iJ Maicii lui Dumsiţeţ zeu. şi a Sfântului Pantelimon şi Muceniţa Ecaterina, ce s'au zidit din temelie, în zilele luminatului Domn Mihai Vodă Suţul şi în zilele Sfinţiei Sale părintelui Episcopul Râmnicului Neciarie, cu ajutorul şi îndemnarea dvornicului Barbu Stirbei şi cu toată osteneala dumnealor Ioan tărzibaşa i dumnealui jupan 93 [94] Matei tărzibaşa i dumnealui iupan Mirea croitoru i [upan Mihai tărzibaşa i jupan ioan şi cu tot reţeiul eroitorilor cii­ tori şi cei ce au mai ajutat [u.pan lancu Coiocarul i iupan Dumitru sin Matei tărzibaşa i paharnicsi Costandin Oteteli­ şanu i Dracu Dumitru, tărzibaşa Stoian Croitoru, leaiul 7300, leat 1786 (sic), iunie 2 . . [F. 4]. Aici s'au însemnat pentru nişte locuri, care sânt date de danie besericii cei vechi, de mai nainte, de Dumnealui vornicu Barbu Ştirbei, precum să cuprinde şi în cartea Divanulul. Un loc ce iaste pe lângă locul curţii Dumnealui cluceriulu Costandin Pandia Otetelişanu, pe care şade Iordache Căldăra­ riul, ce iaste dat sfintei Beserici danie de dumnealui vornicul Barbul Ştirbei. Măsurându-să de către epitropii besericii, cu stânjinu domnesc, s'au găsit la uliţă stânj. 10, adecă căpătâiul .şi lungul locului stănj. 66; iar căpătâiul despre răsărit, ce să loveşte cu gardul Dimii purcariului, stănj. 10 şi la mijlocul lo­ cului s'au găsit stănj, 14, adecă patrusprezece, făcându-să măsu­ rătoarea aceasta la Iulie 15, leat 1814. Un loc ce iaste din naintea Besericii preste uliţă, pe lângă Iocul dumnealui Armaşul Vasilie, ce iaste şi acesta dat Sfintei Beserici danie de dumnealui vornicul Barbul Ştirbei, măsurăn­ du-să capul dela uliţă, au eşit stănj, 31 despre Beserică; iar în lung despre Armaşul Vasilie stănj. 83 şi jumătate, şi iar lungul -despre Manda Pleşoianca stănj. 66 şi jumătate, iar capul des­ pre apus stănj. 34, Iăcându-să măsurătoarea aceasta, Iulie 15, -leat 1814. Un loc de prăvălie, pe care au şezut Malciu papugiu, pen­ tru care arată şi cartea Divanului. Şi acesta iarăşi iaste dat de dumnealui vel vornic Barbul Ştirbei danie sf[i]ntei Biserici, şi măsurându-să cu stânjenu domnescu, s'au găsit. .. 1). [F. 6.] Aici s'au scris sineturile prăvăliilor sf[i)ntei beserici. Pitaeul Starostei de cumpanie, prin care înştinţează dumnealui Caimacamului, că după poruncă au pus telar de au strigat la mezat prăvălia răpos[atu]lui Malciul cizmariul, 41 de zile, şi în cea după urmă artorosire, au rămas asupra dumneaei vistieresel Catincăi Ştirboa(i)căi. \ După cinstită porunca dum[i]tale, ce prin pitac mi s'au po- runcit pentru a pune telar, şi a stl'iga la mezat o prăvălie de aici din târg, a răposatului Malciul! cizmariul, ce au murit acli- 1) Loc alb. [95] ros, şi iaste a-l moşteni Cutia Milosteniei, următor fiind prea cinstitei dumitale porunci, am pus telar şi au strigat la mezat această prăvălie patruzeci şi una de zile, şi în cea după urmă artorosire, ne dând altul mai mult, au rămas asupra dumneaei cocoanei visteresii Catincăi Ştirboalijcăi, în tal. 750 De care nu lipsii a înştinţa dumitale, de a să face preacinstită partea dumitale de stăpânire, de a să lua banii mezatului şi a să da unde să va porunci de către Dumneata. 1797, April 10. Al Dumjnijtale, prea plecat, Athanasie S tarostea. [F. 8.] Zapisul lui Ion terzfbaşa of Craiova, pr e care l -au dat sf[i]ntei Beserici ce să numeşte Mâniuleasa, şi la măna e.pitropilor aceştii beserici, că prăvălia a r ăp osja]­ tului Malciul cizmarul, ce s'au luat dela mezat, cu nu­ mele dumneaei vister eaii Catincăi Ştirboaic ăi, fiind nu­ mitul mijlocitor ca să rămâe prăvălia pe seama be seelcfi.. şi d ăud din banii besericii mez atului au fost luat-o întru stăpânirea lui, apoi teruându-să de păcat, o au daf-o să fie întru stăpânirea besericii, ne mai avănd (nici un amestec. Adecă eu carele mai jos mă voi iscăli, dat-am încredinţat zapisul mieu sfintei şi dumnezăeştii Beserici, ce să numeaşte Măntuleasa, unde să prăznueşte hramul sfintei Adormiri a prea sf(i lntei Născătoare de Dumnezeu şi pururea fecioarei Marii şi la mâna Dumnealor Epitropilor aceştii sf(i)nte Beserici, chir Ma­ thei terzibaşa, i chir Iancul chiurcibaşa 1), ca să fie de mare şi adevărată credinţă, precum să să ştie că la leat 1797, vănzându-să o prăvălie la sultan mezat, a r ăposatului Malciul cizrnariul, cu locul ei şi cu alt locşor ce mai avea alăturea cumpărat de la Preda Bărbierul, aici în oraşul Craiovei la uliţa cea mare în faţă cu podul, care să vecineşte de o parte cu prăvălia lui chir Goga săpunarul, şi de altă parte cu prăvălia sf(i)nlei beserici mai sus numite. Şi sculându-să dumneaei cocoana vorniciasa Catinca Ştirboaica, cu protimia besericii, fiind dumneaei ctitoră aceştii beserici, au rămas strigarea mezatului cu artorosirea pe numele [F. 9]. dumneaei, în tal, 750, adecă lei şapte sute cinci zeci. Deci fiind şi eu ctitor şi epitrop la această sf(ă)ntă Beserică, am mers la dumneaei de am rugat-o pentru această cumpărare de prăvălie să rămâe pe seama sf(i)ntei Beserici, şi am dat dumneaei din banii besericii suma ce s'au zis mai sus, de i-au răspuns meza-- 1) Staroste de cojocar. 95 [96] [F. 10}. tului, luând prăvălia în stăpănirea besericii, şi stăpănindu-să până la arderea oraşului Craiovei de către Cărjalii, şi atunci arzând şi aceaste prăvălii, la urmă luând bani dela neguţători, cu tocmeală pe trei prăvălii, câte taI. doao sute chirie pe una la un an şi Iăcăndu-să aceale prăvălii a doilea prin osteneala mea, s'au stă­ pănit de acei neguţători prăvăliile pănă s'au plătit, şi au rămas prăvăliile iar pe seama besericii. Şi luând în urmă eu chiria pră­ văliilor, până la leatul 1813, m'au apucat dumnealor epitropii besericii, tovaroşii miei, ca să dau seama de chiria prăvăliilor, câţi bani am luat, şi socotindu-ne am rămas datori, ca să răs­ punz sf(i)ntei beserici taI. opt sute şapte !zeci şi cinci, pentru care bani am dat şi zapis la mâna dumnealor, mai luând şi de­ osebit chirie tot eu după aceale prăvălii pe an ta!. şase sute, de care acest lucru neingăduind dumnealor epitropii tovaroşii miei, au cerut ca să dau aceale prăvălii supt stăpânirea sf(i)ntei beserici, după cum mi-au fost şi simfonia 1), la cumpărătoarea prăvăliei, cu dumneaei cocoana vorniceasa Catinca Stirboaica, ca să fie cumpărătoarca acei prăvălii pe seama sf(i)ntei beserici. Deci văzând eu aşa, şi temându-mă să nu întru în păcat, am so­ cotit de am lăsat aceaste prăvălii să fie întru stăpănirea bese­ ricii, după simfonia ce să arată mai sus că am avut cu dumneaei cocoana vorniceasa Catinca Ştirboaica, ca nişte adevărate şi bune acareturi ale sf(i)ntei beserici, ne mai având eu nici un ameastec la ele şi să nu avem între noi prigonire, ci pace şi dragoste. Şi văzând dumnealor epitropii a mea bună voinţă şi răvnă, ca unu ce şi eu în destul m'am ostenit, şi poate să fie trecut şi [F. 11] dela mine cheltuială, au voit cu toţii de mi-au ertat acei bani ce s'au zis mai sus, adecă taleri opt sute şapte zeci şi cinci, ce rămăsasărn dator cu zapis, şi tal. şasă sute, ce i-arn luat chiria prăvăliilor pe un an, şi fiind ajuns eu la vremea bătrâneaţelor, au binevoit dumnealor de mi-au orănduit a-mi da din venitul ace­ lor prăvălii, din an în an, ajutor câte tai: doao sute prin epi­ tropi în viiaţa mea, cât voi fi numai eu. [F. 12] Şi aşa de acum înainte dumnealor epitropii mai sus numiţi, să aibă a lua chiria acestor prăvălii pe seama sf(j)ntei beserici nezmintit de mine, precum mai sus s'au scris, fără de cât mie are să-mi dea către dumnealor, din venitul acelor prăvălii câte tal, doao sute din an in an, după cum mai sus arată. Insă aceasta are să să urmeaze cât voi fi\ numai eu în viiaţa mea, iar alţii după pristăvirea 1) mea n'au, să pretendirisească nici o para. Pentru că acest puţăntel aju\tor au voit dumnealor epitropii 1) Intelegerea. 2) Săvârşire din viaţă. 96 [97] r sf(i)ntei beserici a mi-l face numai mie, pentru multă osteneală care şi eu am făcut. Insă tocmeala prăvăliilor când să vor da, şi alte lucruri ale sf(i)ntei beserici când să vor face, să fie şi cu ştirea mea şi împreună sfătuire, ca unii ce săntem tovaroşi la epitropie. Şi am dat şi sineturile acestor prăvălii, împreună cu acest zapis, adecă cartea cinstitului Divan de epitropie, şi zapi­ sul mezatului şi cartea dum(nea)lui caimacamului de stăpânire, ce iaste pe numele dumneaei cocoanei vornicesii Catincăi Ştir­ boaicăi, la mâna dumnealor în păstrare. Şi pentru mai adevărată credinţă, am iscălit mai jos numele mieu, puindu-mi şi pecetea, ca să să crează, fiind şi alte obraze cinstite mărturii, carii să vor iscăli. 1814, Noemv. 1, Craiova. Dela leat 1815, Iunie 15, intră sf(â)nta Beserică în stăpâ­ nirea prăvăliilor ce să arată intr'acest zapis, şi dela acel leat în­ nainte au a-mi da dumnealor epitropii mie câte acei tai eri doao {F. 13] sute pe an, ce să arată într'acest zapis ce-l dau eu la mâna dumnealor, pentru care am şi iscălit eu cu mâna mea, rugând şi pe alţii de s'au iscălit martori. Şi mie mi s'au dat adeverinţă dela mâna dumnealor epitropi lor pentru acei taleri doao sute, ce are să mi-i dea din an în an, (F. 14] în cât voiu fi numai eu în viiaţă, după cuprinderea mai sus ziselor. 1814, Noemv. 1, în Craiova. Ion Terzibaş am iscălit, Băluţi Ioan slugeru martorul. Dionisie biv eclis{iarh] epiecopţiei] Râmn{icului], mărturie. Gheorghie Mihai, martor. � 1 Cu prrvire la asistenta publică la' Craiova, I în epoca fanariotă 1) ! I ,1 .. Hrisovul doctorului şi spiţerului dela Craiova, de plata ce au. 1805, Ianuarie 20. 10 Constantin Voevod Ipsilanti, etc., etc. Fiindcă între celelalte bune orândueli şi întocmiri pentru folosul de obşte, care voim Domnia mea a le avea şi politia noastră dela Craiova, precum se urmează şi la aceasta de aici, 1) V. ari. respectiv dela pag. 60 şi urm. Actul de faţă a mai fost pu- blicat de V. A. Urechia, în Ist. Rom., VIII, 684-5. 97 [98] este una şi trebuinta de un doctor şi de un gerah 2) stătători a pururea acolo, spre a se căuta la intâmplări de trebuinţă atât familiile boereşti, ca şi ceilalţi orăşeni şi locuitori ai noştri din partea locului, făcut-am Domnia mea cercetare de orânduială ce a fost mai înainte acolo, şi atât dela Dumnealor cinstiţi şi cre­ dincioşi boeri ai Domniei mele Caimacamul şi boerii Divaniţi dela Craiova, cât şi din condicile Divanului, ne adeverim, că mai înainte se da dela Domnie într'un an taleri 1080, dintre aceste slujbe, peste banii Cămărei, adică taleri 220 din vama Craiovei şi 220 taleri din diimărit, şi taleri 220 din vinăriciu, din oierit a 5 judeţe, şi tal eri 200 dela ocne, din care lua un doctor taleri 1000 şi un spiţer taleri 80, care această orânduială de darea nu­ miţilor bani şi în vremea Domniei noastre nu numai am porun­ cit de s'a găsit, ci încă după rugăciunea ce din anul trecut ne-au făcut boerii divaniţi, am mai adaos peste numita sumă de taleri t080 alţi taleri 470 pe an, adică din vama Craiovei 310 taleri, din oierit taleri 310, din ocne tai eri 310, ce se adună peste tot taleri 1550, iarăşi preste banii Cămărei, cum a fost şi mai Îna­ inte j din care aceşti bani, am rând uit prin hrisovul ce am dat la leat 1803, Octombrie 15, să se dea la un doctor taleri 1200 şi la un gerah 350. Acum iarăşi, după arătarea ce ne face dum­ nealui Caimacam, cu dumnealor boerii divaniţi de acolo, prin Dumnealui ve] Ban, că după scumpetea lucrurilor ce se urmează acum intr/această vreme, a se ţine un doctor bun trebue plată de simbrie până la taleri 4000, şi cu toate că şi iubitorul de Dumnezeu Episcopul Rămnicului şi dumnealui Camaicamul cu dumnealor boerii din bun proeresis S) vor ajuta la plata de doc­ tor, iar nefiind de ajuns cu ceea-ce a fost orânduit până acum. făcutu-ne-au rugăciune, că dintru aceste huzmeturi 4) să se mai adaoge la această plată a doctorului, l&spre uşurinţa dumnealor j iar cu cealaltă plată se încarcă dumnealor, după făgăduinţa ce au dat. Am primit rugăciunea dumnealor şi am adaos la doctor ta­ Ieri 200, spre a lua pre tot anul tai eri 1400, care aceşti taleri 200 să se dee tot dintru aceste cinci huzmeturi, cu orânduiala ce se arată mai sus j şi unde da până acum taleri 310, de acum înainte fiecare cumpărător de huzmet să dee pe taleri 350. Iar ceilalţi taleri 2600, până la împlinirea sumei de taleri 4000, în­ datorim pe sfinţia sa Părintele iubitorul de Dumnezeu Episcopul Râmnicului a da taleri 250 şi pre dumnealui Caimacamul Cra­ iovei tai eri 250 şi pre dumnealor ceilalti boeri toţi, că după fă­ găduiala ce au dat toţi, să dee cu analoghie suma ce se arată mai sus, cu care adaos de leafă ce s'a făcut de domnia mea şi cu ceea-ce se va da, dela �umitele obraz�, s� se ţi� doc!or bun, care doctor mulţumtndu-se cu acestea, sa pazeasca legatura ce va face cu dumnealor mai sus numiţii boeri şi să fie osârduitori \ 2) Gerah = chirurg, cuvânt de origină turcească. 3) Proeresis = intenţie bună. 4) Husmet = venit. 98 [99] atât doctorul cât şi gerahul, ce are din venitul huzmeturilor orânduit taleri 350, Întru întâmplătoarele trebuinţe ce vor avea cei neputincioşi de a dobândi îndreptarea şi tămăduirea lor, care acest ajutor îl facem domnia mea nu numai pentru boeri şi pentru cei ce le dă mâna a plăti vizitele în oraş şi pre afară, după trebuinţă, ci mai vârtos pentru cei săraci şi cu neputinţă de plată ai oraşului, şi la cei ce vin la spitalul de acolo, unde să fie doctorul îndatorat a merge fără plată. Cu aceasta dar orânduială, am făcut şi ajutorul d'intăi şi acum am primit de am mai făcut prosti chis cum se arată mai sus. Deci spre a fi această orânduială bine păzită şi a se urma darea acestor lefi pururea şi 'ntotdeauna cu nestrămutare, pentru folosul cel de obşte, care-I voim domnia mea, al dumnealor boerilor şi al tuturor lo­ cuitorilor noştri din partea locului şi a săracilor căutare, care nu au putinţa de plată la doctor, am binevoit a întări aceasta şi printr'acest domnescul nostru hrisov, adeverit cu însăşi dom­ neasca noastră iscălitură şi pecete, cum şi cu credinţa prea iu­ biţilor domniei mele fii. ... etc. 1805, Ianuarie 20. Ca ta grafie dă toate bisericile ce să află aici în oraşu Cra­ iovei, anume cu hram urile lor şi dă cine sănt făcute, transcrisă de Maria Oolescu. 1. Beserica Maica Precesta ot Dudu, hramul Adormirea, făcută de răposatu Hagi Gheorghe. 2. Beserica Brânduşa hramu Sf. Nicolae şi sfânta prea podo­ vene Paraschiva, făcută de răposat. Ştefan Prăşcoveanu şi logofăt Ioan Bogoşanu. 3. Mănăstirea Obedeanu, hramu Buna Vestire şi sfinţii împăraţi Cosţtanldin şi Elena, făcută dn răposat. stolnic Cos[tan]din Obedeanu. 4. Beserica sf. Nicolae ot Dorobănţie, hramu sf. Nicolae, fă­ cută de răposat. Cos[tan]din Druţu biv clucer za arie. 5. Mănăstirea Domnească, hramu sf. marele mucenic Dirnitriie, făcută de răposatul Domnul Matei Basarab vvd. 6. Beserica din Târgu dă afară ot boangii, hramu Toţi Sfinţii, făcută de neguţătorii mahalagii. 7. Beserica cea noaă ot Târgu dă afară, lângă drumul Bucu­ reştilor, hramu si. Ioan Botezătorul şi trei sfinţi Erarhi : Vasilie cel Mare, Gligorie Bogoslov şi Ioan Zlataust, făcută de Fir post[ e lnicul], proin izbaşă. 8. Besearica Sfănta Troiţă, hramu sfănta Troiţă făcută dă Co­ coana Dumitrana Ştirboaica, muma răposat dvornicului Barbu Stirbei. 9. Sfănta Episcopie, hramu sf. Ioan Botezătorul şi sf. ierarh Nicolae, făcută de răposatul stolnicu Barbu Zătreanu, 99 [100] 10. Besearica sf. Gheorghe veichi, hramu sf. mucenic Gheorghe, făcută dă neguţătorii mahalagii. 11. Besearica sf. Iliie, hramu s]. prooroc Iliie Tesviteanul, făcută dă răposatul dvornicul Iliie Otetelişanu. 12. Besearica din curte dela d-lui clucerul Haralamb, hramu sfinţii împăraţi Cos[tan]din şi Elena, şi mucenica Ecaterina, 13. Besearica Pătru Boi, hramul Adormirea Maica Precista, fă­ cută de un Pătru Boj şi alţi neguţători mahalagii, 14. Besearica Măntuleasa, hramu Adormirea Maicii Precestii, făcută de răposatu dvornicu Barbu Ştirbei i de d-Iui biv vel logofăt Cos[tan]din Samurcaşi ŞI de răletul croitorilor. 15. Besearica sfinţilor Voevozi, hramu arhanghelul Mihail, Ga­ vriil şi trei sfinţi ierarhi, Vasilie cel Mare, Gligorie Bogos­ Iov şi Ioan Zlataust, făcută dă răposat. clucer Dumitru Săn­ dulache i de mahalagii neguţători. 16. Besearica hramu si. Ioan Botezătoriu, făcută dă răposatul Fiirea Chiurcibaşa cu răfetul Cojocarilor i de mahalagii. 17. Besearica Băşica, hramul Toţi Sfinţii, făcută de răp. Hagi Stan Jieanu Paharn[icul] i dă mahalagii. 18. Besearica ot Ungureni, hramu sf. ierarh Nicolae, făcută dă răposatul Alecsandru Becheanu ŞI dă răp. clucer Cos[tan]din. 19. Besearica ot 0[0 [tă, hramu Adormirea Maicii Precestii, fă­ cută de un răposatu Vrita şi de mahalagii ootaşi. 20. Besearica popii Hristii hramu sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, făcută dă răposat. popa Hristea. 21. Besearica ot oborul Târgului dă afară, hramu Ioachim şi Ana, făcută dă d-lui biv vel post. Nicolae Scanavi şi de polcov. lIa[r]şu. 22. Besearica sf. Spiridon, hramu s]. Spiridon, făcută dă răpo­ saţii boeri Vlădăeni şi dă boeri Păeni. 23. Besearica sf. Gheorghe nou, hramii sf. Gheorghe, făcută dă neguţători boltaşi, 24. Besearica ot Belivacă, hramul sf. ierarh Nicolae, făcută dă Hristea Belivacă i dă Mihai Socolescu şi dă mahalagii. 25. Besearica ot Podbaniţă, hramu sf. Inălţare, făcută dă răpo­ satul Vladu măcelar şi dă mahalagii. 26. Besearica ot Craioviţa, hramu sI. ierarh Nicolae, făcută dă răposatul Matei Sălceanu i dă mahalagii. 27. Besearica ot hramu Tăerea capului sf. Ioan, făcută dă Va­ sile Tălpoşanu şi dă mahalagii. [Fără dată]. \ Din arhiva d-lui Gh. A. �olescu. 100 [101] ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • )hT. LITERARĂ. ŞI ARTISTICA 5 • •• a •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Scrisoare Prietene din târg, Nu laşi oraşul plin de fum, Să mergi cu mine-acum, Prin holde daten pârg Şi prin livezi, La baltă? Să vezi, Când malul verde'l bat năslapii, Cum apa 'n vălurele saltă, Şi-aqale . Pe-oglinda apii Se lasă raţele la vale, Jar într'o marqine de smârc Cum stă încremenit un stârc, A lene, Cu ciocul pitulat în pene, Cu şapte pui golaşi şi uzi ... Şi să auzi Cum trăsnet surd de puşcă Din când în când, FIămând, Din liniştea câmpiei muşcă; Cum depărtări De-albastre zări Inghit ecou'n slavă-adâncă .. Si încă Ochii tăi să vadă Cascadă ne păsări - bulgări de zăpadă Cum cad în fâlfăiri pe lac ... Si când Pe înserat te'ntorci spre târg Cu stropi de soare'n gând Şi în auz Cu viers de pitpalac 101 [102] 102 Şi foşnet lin de cucuruz, Din câmpul pMg Vei duce'n sufle tu-ţi buchet de bucurii Şi un alean Ce te îndeamnă să mai vii In raiul câmpului oltean .. O. Roiban. ŢARĂ Horbote-aa suflat pe zări de miere Mânăstiri de crin şi de topaz, ctitorite din săgeată de viteaz sau din coapsă ziâărit« de muiere. Zboruri trec peste hotare-ardeleneşti, dar în aer încă aue departe troznet spart pe osia cu moarte care-a frânt ciolanele moteşii. Sub sloduni, în măgura bătrână, doarme un vlădică scris în jet. Iei un bulqăre şi ntt ai lut în mână, dar crăiască frunte de [udet: Peste iezăre cu funduri de vioară, peste qresii, peste zale de bicaz, Soare'nalt descalecă pe ţară tuguindu-şi cuşma lui de cneaz. Chiote albastre de pandur, apele dau busno'n dimineţi, cu spinări sbârlite de mistreii şi lichide vulpi de aur pur. Primăvara l'ării berze plouă; sue rai pe un picior de plai, ca să vină heruvimi să-şi moaie'n rouă nufărul călcâiului bălai. Visul, de la munte, pe'nserate, lin pogoară pe o p�ută de alean. Carul- Mare geme n�stemate peste Ţară, scârţâinq mărgean. Râpele se năpustesc spre ceruri ca să'nhaţe paiurile 'n dinti. Noaptea, beznele din peştere cu i'>finţi ies, să scuipe 'n slavă giuvaeruri. [103] Ţară, cântec, iureş şi colindă, românească, dragă, zâmbitoare ... Sânt un ciob din uriaşa ta oglindă rotitoare'n vijelii de soare. Ce luceafăr mi-ai turnat în mâini rubine să te fac baladă î! Ce bour te-a pierdut din basm moldav în mine: sprinienă copită de azur � Căror' zări le-ai spus să mă sărute î! căror bistriie să fiarbă'n tt'upul meu, de te-am pus pe viersuri şi lăute şi te port sub coastă, curcubeu? Radu Gyr. Urciorul fetii care s'a 'nnecat Apele vorbiră 'ncet cu lata care s'a 'nnecat, ' Tainitele-i şapotiră şi-o chemară, Sânii şi şoldurile 'i tremurară, Cheile fântânii au ţipat. Mângâierile moi şi rotunde N'or să-mi mai vină pe coaja răcoroasă; De-acuma mâinile ei întuneric le pătrunde; Şi n'o să mai îndemnăm cântând spre casă. Vorbele 'n fântâna gut'ii i-or seca, Si-or să-i fie ochii cuibar de rădăcini, Şerpii 'n coadele ei s'or lega, Şi-or să crească "n pieptu-i viezurini . .... li culegeam cu limpezimile găleţii Gândul fetii, ca un ciob de oală fermecat, Şi ctt minunea dimineţii Pe umăr 'i 'nţloriam îngetărat. Urma ei nu va mai inflori 'n cărări, N'o să mai uşuie cucii de prin nuci, Şi i s'o stinge fraged făptura 'n depărtări; Doar numele, zăbavnic, i-o fâlfâi 'n răscruci. Ion Mara. 103 [104] Patimi în ceaţă In compartiment lampa era stinsă. Cu fruntea lipită de �eamul pe care sficleau stropi de ploaie, in!;l"inerul Dragomir Munteanu privea, plictisit, afară în noapte. Trenul se apropia anevoie de staţie printre felinare verzi şi roşii, care se uitau af.o n undeva şi piereau în!;l"hiţHe de apa întunericului. In oraşul acesta mic, Dragomir închisese de curând un an din viaţa lui şi curmase scurt şi aspru o dragoste îrrvă­ luită sub un morman de neguri, în care !;l"ândul se ferea să mai pătrundă. Peste puţin se iviră în lumină !;l"albenă ochiuri de apă murdară, şine, magazii şi gardul lung al gheretelor goale. Deodată fu o smucitură. Trenul trosni din fiarele îrrche­ ieturilor şi clătf nânclu-se de câteva o ri , sfopă- Se auziră glasuri repezi şi un ţipăt de femeie, apoi încă unul. Cei doi călători, care dormeau, se treziră buimaci. - Da'ce e? Ce s'a întâmplat? Unde sânfem aici? - La Piteşti, spuse cineva de pe culoar. Câţiva inşi care se aflau pe peron şi funcţionarii !;l"ării se repeziră spre tren. Se în tâm pjase ceva neobişnuit. Probabil un accident. Dra!;l"omir vru să se coboare, ca să afle ce s'a petrecut, dar perspectiva de a vedea vreun trup mutilat într' o baltă de sânge îl ghemui în colţul lui. Ochii îi rămăseseră aţintiţi afară, dar nu puteau desluşi nimic. Călătorii din compartiment se duseseră să vadă. Doi hamali duceau o brancardă spre locul unde se îngră= măd.ise lumea. Se sculă şi el, deschise fereastra şi privi. La oarecare distanţă, capetele t�turor se înghesuiau aplecate în jos. Câteva felinare de mână se mişcau ici şi colo. Unii se desprinde au din grup cu mâinile la ochi sau scufurânclu-Ie, îngroziţi. Grămada pestriţă se urni şi înaintă greoiu spre peron până la o uşă. Desigur cineva fusese tăiat de tren. Frigul pătrundea umed în compartiment. Dragomir ridică geamul şi se aşază la locul lui. T oxina groazei i se revărsase în toată carnea, paralizând-o, îl !;l"olise de orice !;l"ând şi=l făcea să simtă în preajma lui, ca în transparenţa unui vis rău, prezenţa morţii. Peste puţin liniştea d\in vagon se rupse de apropierea oamenilor. Pe culoar se au�iră glasuri şi paşi. Moare cu siguranţă:, - Ce, n'ai văzut c'a şi\ murit? Eu eram lângă ea, când ş i-a dat sufletul. Au luat=o de jos moartă. Ce doctor şi ăla, să nu vadă imediat! - Nu se putea să scape; Avea capul sdrobit la tâmp lă. Un picior îi rămăsese pe linie când au ridicat=o. 104 [105] -- Cred că e cel mai oribil mod de sinucidere, să te arunci înaini:ea trenului. Cei doi călător! Inf.rară în compartiment vorbind şi scui:urându=se de oroare. - Dumneata n'ai fosi: să vezi? îl întrebă unul din ei. Dragomir îi răspunse cu glas înfundai:: - Nu. Nu=mi plac asemenea spectacole. - Apăi, nici nouă nu ne plac, îi răspunse i:ăios celă- laIi:. Da'de, sâni:em oameni. La nenorocire nu poţi să rămâi de p iafră- Se făcu linişi:e. Ca să se s usfragă privirilor care se prinseseră pe el ca lipitorile, Dragomir se uită pe geam în gol, apoi închise ochii răzimânclu- şt capul de caria pea . Aştepta, chinui,t de nerăbdare, ca i:renul să plece. Ceilalţi începură din nou să vorbească despre cazul ne= riorocit. Află din spusele lor că era o fată i:ânără, o si:udeni:ă, că s'a sinucis din pricina unei decepţii de dragosfe şi că era frumoasă şi elegant îmbrăcată. Altceva nu ştiau. Trenul porni. Dragomir îşi rupse cu un efori: brusc inerţia şi ieşi pe culoar. In celelalte compartimente se auzeau crâmpeie vagi de conversatii - roate în jurul sinuciderii. !Şi aprinse o ţigară, aţintind urechea să prindă ce se vorbea. Erau comeni:arii anosi:e de ci rcu m s tan tă. Lângă uşăstăi:ea răz imaf însoţitorul vagonului. După ce-şi fumă ţigara, Dra= gomir se apropie de el şi-I întrebă în t reacăt : - Da'cine era fai:a care s'a sinucis? Cum o cheamă? - N'am cunoştinţă, răspunse defereni: îrrsot.i tor u]. Da' zice că venise dela Bucureşti şi şi=a făcut seama din amor. a lăsase iubii:ul, ca să serisoare cu ali:a ... bogai:ă. Aşa am auzit şi eu. Dragomir se îni:oarse la locul lui şi închise ochii să doarmă până la Bucureşi:i. Insă încei:, încet, se afundă în gânduri. Ce imaginaţie năstruşnică l=a putui: face să îni:revadă măcar o clipă că sinucisa ar pui:ea fi Anişoara? Iai:ă ce pu= tere de i:ransfigurare a realităţii, ce lentilă deformantă pentru logica faptelor poate avea un caz divers, la care participi ae vea l Dacă har fi căzui: sub ochi într'un ziar titlul: "Si= nuciderea unei si:udente", nici nu sî-ar fi dai: osteneala să cii:ească ... Anişoara trebue să fie la Bucureşti. Ultima ei scrisoare a p r im i r-o acum o lună. Işi prepara lucrarea de licenţă. DealHel scrisoarea aceasta a fosi: mai puţin prăpăstioasă decât altele, cu tot tonul ei de resemnare cam tragică: "Iţi scriu pentru ultima oară, făJă nicio nă» dejde. Sânt atât de slăbită şi de deprimată, că, dacă m'ai vedea, ai fi iarăşi Miruţul meu de altădată. Ştiu şi de p ro­ iedul i:ău de căsătorie. Mă voi da Ia o parte din viaţa ta. S'ar putea ca vreodată să regreti că i:e=ai purtat aşa de rău cu mine. Ştiu că vorbele mele suni: zadarnice, dar resimt o 105 [106] nevoie mai presus de mintea şi de voinţa mea să=ţi desfăi� nuiesc ce mă doare" , Vorbe banale, dar care - el ştia bine - evocau un fond de reală suferinţă. Totuşi n'avea niciun rost să le creadă acum preludiul unui gest riebcmesc .... Nu=i răspunsese nici la această scrisoare, ca la atâtea altele. După ce dis păruse din oraş încă din vară - cerândw-şi mutarea la Craiova fără ştirea ei - socoti se că e cel mai bun mijloc să rru-d mai răspundă, ca să rupă într'un chip mai putin dureros sau plictisitor o legătură împovărătoare, căreia nu înţelegea să i se supună. Soluţia căsătoriei cu o fată fără zestre - pentrucă în tâmp larea complicase o dra­ goste cu perspectiva unui copil - i se părea absurdă. Işi fixase demult în viaţă o linie de conduită, care tre= buia să ia în piept sau să ocolească împrejurările, dar nu să se supună capriciului lor în dauna lui. Situaţia de inginer=şef al unui serviciu technic judeţean la 32 de ani şi de posesor al unei averi mijlocii îi înlesnea o certitudine de ţinută Inf er.ioa ră, care se resfrângea prin acţiuni pe care nu le admitea decât nesilite. Să se căsătorească, încercuif de îndatoriri de conştiinţă şi pe placul sau după pronosticurile orăşenilor. i se părea de un inconformism cu sine însuşi, care l=ar fi copleşit de ridicol în propriii lui ochi ... Pe Ani= şo a ra o iubise cu adevărat. I=ar fi şi acum dragă - poate tot atât de mult-, dacă nu şi=ar fi impus să înăbuşe în el un sentiment inoportun. Prejudecăţilor despre conduita omului de onoare în materie de "libido", le era cu totul refractar. De aceea, cu toată melancolia de a fi amărît pe o fată simpatică şi care incontestabil că îl iubea, se purtase - cum se zice - "ca un laş". Totuşi, în viaţa lui calculată şi îpăsprită de strădaniile studiului, aventura suavă cu fata aceasta fusese ca o glastră de garoafe într'o cameră îmbâcsifă de umbră. Cadrul d ragos­ tei lor fusese nespus de metliocru: o cameră mobilată în casa părintească a Anişoarei. Mama fetei, văduva unui colonel, era o bătrână de o aleasă cuv irrtă şi cu un temperament de învinsă şi de singuratecă. Toamna trecută, apăruse pe rieaş­ teptaf:e, venind dela Bucureşti, fata cu trup subţire şi a r'mo» nios, cu păr casfarriw-ro şcat, cu ochi cenuşii care trimeteau sfrălucir'i de zâmb ef bun de sub sprâncene cuminţi şi negre, cu frunte uşor boltită şi cu buze mici şi resfrârrte. Vorbea modest şi inteligent, ştia să asculte şi alf:erna râsul sglobiu cu gravitatea privirii. \ Intr' o seară, se întâl�iră întâmplător pe stradă, apoi intraseră în grădina public� pustie, ca să se odihnească pe o bancă acoperită cu frunze \Ialbene de castan. Sărutarea lor fusese, dela început, prelu�gă şi muşcată până la durere. Peste două săptămâni, în ajunul Întoarcerii ei la Bucu= .reşfii, se furişase la el în miez de noapte şi i se dăduse, fe= 106 [107] cioară, dârdăind CU toată carnea şi înfil;Iându=şi unl;Ihiile în braţele lui. Mai târziu, el o văzuse de mai multe ori la Bu= cureşti, unde se Întâlniră în camera lui de hotel, apoi în iata cuI ei de taină cu lumina scăzută de pe strada Dionisie. Răsărise în viaţa lor o primăvară cu plimbări pe cărări lunare de parc provincial, cu svâcniri furişate prin un I;Ihere , ori la ceas târziu de întunerec, de teama surprinderii, cu unduiri adânci de patimă şi popasuri de priviri înl;Iemă= rrat e în puzd.eria stelelor care le sf.răju iau ferestrele deschise ale cuibului lor bucureştean. Braţele femeii cereau să cof.ro­ peilscă şi să mis'tue ca flacările rUl;Iului. Luciditatea bărbatului îl îndemna să se ferească de "lirism cu complicaţii", cum spunea el. Ea a simţit şerpii, dar el i=a închis pleoapele usurelveărwtânclu-Ie. Când într' o seară de AUl;Iust ochii ei îi căutau, măriţi, sufletul în ochi, ca să-I poată spune taina care-i înjunl;Ihiase sânul, vorbele lui o ocoliră I;Ilumind şi braţele o închirciră ca o îmbrăţişare străină. In noaptea următoare veni la el, încer­ cănată, i se dădu cu obrajii scăldaţi de lacrimi şi, după sbateci, îi mărturisi povara sufletului: avea să fie mamă. In lumina lămpii din stradă, privirea lui fu de oţel şi se prelinse ală= turi de a ei. Gândul i se împotmoli. - Trebue să vedem ce e de făcut. Câtva timp ea armrtf , cu vorbele lui îrnp lârrta te în inimă. - Nu mă mai iubeşti, Miruţ. - De unde scoti asta ? Tu ştii că te iubesc. Apoi o sfătui să nu mai plângă şi să plece cu băgare de seamă, fără sgomot:, ca să nu fie surprinsă. Peste trei zile el p le că în vilegiatură pentru o lună, răspunzând ano din la scrisorile de patimă şi de desnădejde. Când se revăzură la începutul lui Septembrie, ea era răvă­ şîfă , cu umbre sidefii pe faţă şi cu zâmbet amar. Odată î-a spus că îşi va încheia dragostea ca Ana Kare= nin. Acestei tentative de înduplecare, gândi el, trebuie să=i opună o fermitate glacială. Mutarea la Craiova îi înlesni să ret eze mai curând o situaţie care îi era penibilă. Il duru şi pe el ruptura, ca şi procedarea nedemnă, pe care o preferase unei explicaţii acute, dar, ca un om tare, nu se putea resemna de a înghiţi o şopârlă. A avut momente de şovăială, a dorit s'o re vadă, a simţit nostalgia întoarcerii la fiinţa ei, a cedat pornirii de a aşterne pe hârtie câteva rânduri de dragoste, dar a rupt scrisoarea şi a vroit să uite totul. Intr'una din scrisorile ei găsise şi un luminiş limpede pentru conştiinţa lui - nici altfel prea încărcată -: o gripă însoţită de mare sbucium nervos o scutise de povara maf er« nităţii, co pl eş'in d-o însă de ruşine în ochii mamei ei şi ai oraşului. I�estabi1ită, se refugia se Ia Bucureşti, unde sora ei, căsătorită cu un avocat, încerca să-I aline dogoarea gânduri= lor care o ademeneau din ce în ce să se prăvale în moarte. 107 [108] Intâlnirea cu fratele ei locotenent în Bâr1ad, care mai de vreme sau mai târziu avea să afle - i se arăta ca o umilinţă mai presus de inima ei. Fără să creadă neapărat în urzirea unor mici tertipuri, .cragomir conchisese că ades femeia se schimbă, şi trecuse mai departe. Perspectiva unei căsătorii cu fiica unui medic foarte avut din Bucureşti îi fusese adusă de un unchiu în sfera preocupărilor prezente. Fata, pe care o vazuse de câteva ori în familia ei, i se păruse o insă oarecare, dar zesi:rea care i se înmâna era consistentă, ca şi sprijinul pe care so= crul, prin relaţiile sale familiare şi politice. i�l putea oferi în carieră. Peni:ru a doua zi. Duminecă, era invitatul d ocforw­ lui. Nu era exclus ca unchiul să fi făcut demersurile decisive. Anişoara aflase despre căsătorie. S'o fi resemnat oare, aşa cum îi scrisese ultima oară? Nu mai ştie nimic de ea. Cazul studentei sinucise adi= neaori e ca al altora... ca şi al ei. Ce Irrepf ar fi-.. şi totuşi tare trist. ca tocmai ea să fie ... Dar prea ciudată potriveală . Să fi v roi t să fie o mică Ana Karenin, cum îi spunea uneori ? . Ăsta l-ar fi durut cu adevărat. Nu numai că rru-I era o străină, dar îl făcuse să vibreze într'o melodie interioară necunoscută până atunci şi îl cuf.re erase în suflarea gurii şi în sfrârisoarea braţelor ei sup le şi încordate de patimă, ca ale niciuneia dirrtre femeile pe care le cuprinsese vreodată. E atât de puţin timp de când îi spunea ca în .. Cântarea cântări lor" : "De tot frumoasă eşti. iubita mea, şi nici o vină nu se află în tine". Şi ceea ce il turbura, când a v ro if să pună capăt dragostei lor, era că nu=i găsise niciodată un cusur sau o vină. Pretextul pe care şi-I croise, că ea vrea să=1 înlănţuie ca să se mărite, era fără rost. Ea niciodată rru-I vorbise de căsătorie - şi apoi care femeie n'o ,-,doreşte? E cu totul altfel ea dacâ t vi ifoarea. Dece a tintii: el. totuşi, cu orice preţ să se desbare de ea ? ... Nu izbutise s'o alunge din su= fIet şi, poate. niciodată nu va fi în stare ... Dacă s'ar duce la ea s'o vadă? Cum s'ar purta cu el ? ... Il urăşte? Ori I-ar cădea ne= bună în braţe 1 ... Câteodată ea îi spunea, când spectrul pă­ răsirii nu se ivise: .. Chiar dacă ai fugi de mine, dacă ai vrea să mă laşi. nu se poate să nu te întorci odată la Sulamita fa" ... Dacă s'ar duce s'o vadă. trebuie să fie altul. Altminteri ar fi o ticăloşie ... Iar să se robească banului - spre care rru-] împingea nevoia -, pentru a avea p re sf i« .giul de g-inere al cutăruia .. , Nu. Se va duce s'o vadă pe Ani= şoara ... E o copilărie să=şi\ închipuie că ea ar putea fi si= rrucisa. . Trenul sosi la unsprezece în Bucureşti. In taxiul care îl duse la hotel. Dragomir s� gândi să meargă chiar în seara aceia la Anişoara. De câte ori rru-I bătuse la fereastră la ore şi mai fârzii, fără săcşi fi anunţat sosirea. Va fi şi mai J08 [109] tare surprinsă. In camera ei de pe strada Dionisie era în= t1.lneric. Dragomir bătu la geam, dar neprimind răspuns, in= i:ră în curte şi sună la antreu . . ServH:oarea. somnoroasă, îi spuse că domnişoara nu e acasă. E plecată la Piteşti? o întrebă el. Nu ştiu eu de Piteşti. Mi se pare că e la sora dum= neaei. Când a plecat de-acasă ? După prânz. Să fi fost trei sau patru. Ca să ştie când o poate vedea a doua zi, 11 scrise pe o cartă de vizită: "Sânf în Bucureşti. Anunţă=mă la "Union" când pot veni mâine la tine" Ieşi de acolo contrariat că n'o găsise şi că rru-ş i putuse alunga de tot îngrijorarea. Nu, cu siguranţă e la sortr-sa. Dacă pleca la Piteşti,.·'âr fi spus s e rv.it.o ane.i- Işi impuse să fie liniştit şi se îndreptă spre casă. La colţul străzii, i se ivi un gând care îl opri în loc. E devreme. Ar putea să se mai plimbe pe stradă. s'o aştepte câ.tva timp. Se plimba de vreo jumătate de ceas în susul şi în josul străzii, pe un trotuar şi pe altul, fumând, când dela distanţă o văzu apărând în dreptul unei lămpi, la coltul străzii. Era însoţita de un ofiter pe care îl ţinea de braţ. Dragomir, care se afla pe trotoarul celălalt, se întoarse şi o luă în directia opusă, ca să nu fie văzut. După câţiva paşi întoarse capul, să vadă ce va fi. Cei doi se opriră în dreptul casei Anişoarei şi Inf rară, Dragomir simti cum îi svâcnesc t âm­ p l ele , cum i se gâtuie răsuflarea. Dar valul greu şi turbure trecu repede. Pe gură îi svâcni undctus de suprem sarcasm, pe care ar fi vrut să:I scuipe pe toată dragostea femeilor din lume. Apoi Începu să-şi disece lucid idiotia, pe când mergea cu încheieturile dezaxate spre hotel. Se hotărî să se culce şi să doarmă imediat. Reuşi să aţipească spre ziuă şi dormi câfeva ceasuri. Pe fereastră se strecoară ziuă umedă şi plumburie. Dragomir simte două plăci de durere pe f.âmp]e şi fier: binţeală �rea pe globurile ochilor. O silă de tot şi de el în= suşi lea cuprins până la gât, ca o apă putredă. In urechi curge un zumzet înfundat, venit parcă din depărfări ori din afun­ duri şi rupt la răsHmpuri egale de ţârâitul de greer din ceafă. Prin negurile ochilor, pe un trotuar ud şi lucitor, trec umeri puternici şi pas greu de bărbat, alături de mersul fluent al femeii spre care el se întorsese. Iată amanta pără= sită care tânjea de dorul lui! Ana Karenin îşi găsise un nou Wronski, mai put.in sentimental, adică mai putin nătăfleţ decât el. Se smulse din aşternut şi vru să se scuture ca de sgură. Erau nelinişti crescute ca vâscul, îscate peste noapte, şi care 109 [110] vor fi stârprte de gândul lui tăios şi sigur. Dintr'o asemenea întâmplare, realismul. pe care îl concepuse ca o normă peri­ tru viaţa lui, căpăta o nouă confirmare - şi altceva nimic. Pe când se îmbrăca, auzi o bătaie în uşe. Un om de serviciu îi aducea o scrisoare care aştepta răspuns imediat. Scrisul de pe plic era al Anişoarei. Desfăcu scrisoarea şi citi: "Te aştept să vii chiar acum, Miruţule dulce, dulce. Dacă ai şti cum îmi cântă sufletul de drag! Vei vedea tu. Aş fi sburat la hotel să=ţi cad în braţe, dar de când nu rre-am văzut, am căpătat puţină teamă de tine. Mă simt a ta, toată, şi mă doare nerăbdarea. Vino numaidecât". Hohoti de râs şi=i răspunse chiar pe scrisoarea ei: "Dragă Ana Karenin, m'am răsgândit de a te mai vedea. Ce am să=ti spun e scurt: s'a isprăvit farsa. Am aflat de noul tău Wronski. Poartă=1 sănătoasă şi practică, - adică fără vreun desnodământ. (Doamne fereşte!) fata!". Nu se revoltă de ticăloşia ei, ci râse că a aflat atât de târziu ce se ascundea "în p iep t ii unei rochii", ca în orice exemplar din acel "etre impur de co rps et d'âme". Se pregătea tocmai să iasă ca să răsufle, liberat de povara unei de ce pfi i proaste de adolescent, când se trezi cu unchiul său. Totul mergea strună în privinţa zestrei. Erau amândoi invitaţi la masa doctorului. Incercă zadarnic să imagineze pretextul de a evita vizita. Unchiul fu intransigent, fiindcă îşi angajase cuvântul, iar refuzul de a răspunde la invitaţie ar fi năruit tot ce se înfiripase. Primi resemnat, şi chiar cu oarecare umor, se sili acolo să fluture voioşie şi spirit, avu o ţinută suficientă şi cercetă critic pe acea "Evă" cu aspect micuţ dar pietros, cu ochii negri şi rotunzi, pe care şi=i voia scăpărător i, cu excIa= maf.ii de "vai!" şi "ah !", cu ap reci er'i şad mi raf.i v e de "foarte interesant" despre filme sau concerte, şi cu langori st.re cu­ rate în câte un "serios"? , Dar plictiseala. ridicată ca un abur înnecăcios din cine ştie ce unghet: lăuntric, îl năpădi. Când simţi că ea începe să se exale în afară, devenind vădită şi pentru ceilalţi, se hotărî să plece, preeextând, destul de străveziu, un interes care îi reclama la acea oră prezenţa aiurea. Simti că indispusese, dar se retrase calm, anunţându=şi încă o vizită pe a doua zi. Unchiul său rămăsese. Ajunse cu grabă la hotel. Află că o domnişoară l=a căutat în trei rânduri. Rămase uimit. Cum î�i închipuia această femeie că I-ar putea orbi într'atâta? Doar\ el îi scrisese destul de tăios. Se trânti pe pat să se oclihuească, reflecfând la tenacitatea femeilor în lupta dintre sexe. Insera. Ceaţa, care umplea oraşul, părea că i se prelinsese în suflet, rece şi groasă, împăirrien inclu-I mintea. Era desgustat. Se va întoarce a stă-seară ' la Craiova, lăsând o scrisoare 110 I �,I�'���-��;,�j�S;f:i!i1e;;�iiffr':;;;;;;yt;"t- - ..... ,'�-, [111] de scuze pentru doctor, -- sau şi fără ea. Mai erau două ore până la tren. a bătaie în uşă. Fu s�uduit între�. Se repezi la uşă. Era anunţat că o domnişoară - Ana Petreanu - dorea să vină la el să-i vorbească. Gândurile i se învălmăşiră, pof.icn irrdu»] în faţa �roomului surprins. - Spune=i că plec. Chiar acum plec la �ară. Rămase în mijlocul camerei câtva timp, fără să se poată fixa asupra a ceeace avea de făcut. Cum îndrăzneşte să mai apară în ochii lui? Să aibă el aerul unui bărbat aşa de ble�? A făcut foarte bine că n'a p.rim if-o. Işi făcu repede valiza. Prefera să plece, decât să se tre= zească la uşă cu ea. Coborî. In halI a aştepta. Era slăbită, cu reflexe de suferinţă pe faţă şi cu lumina ochilor crescută. Privirea lui străpunse şi t recu alături de ea. - Miruţ! Ce=i cu tine? Ce s'a întâmplat, Miruţ? El şovăi şi stătu locului. - Cu mine rru-I nimic. Inutilă orice explicaţie. Ti=am scris ce-am avut de spus. Apoi se duse la portar, să-şî achite nota. Lân�ă el, Anişoara cu braţele căzute,îl privea. a cascadă de întunecimi şi de ful�i de lumină se prăvălea, mută, pe dinaintea ochilor ei. FăcLl un efort şi împreună mâinile aşteptând. Il văzu îndreptându=se spre ieşire. - Miruţ ... Ce H=am făcut eu? Ce s'a întâmplat cu tine? Ieşiră amândoi în stradă. Ceaţa era atât de deasă că nu puteai vedea decât la câţiva paşi. Un taxi aştepta să-] ducă la �ară. - Da' nu înţele� nimic. Dece mă chinueşti, Miruţ? Am fost �reu bolnavă. Ce e? Ai auzit ceva despre mine? Cine H=a spus? a pironi dispreţuitor şi vru să curme convorbirea. - Mai stai câteva minute cu mine. Te aşteptam să vii ca pe Iisus. Dece rru-mi spui? Ce H=am făcut eu? - Nimic. Cred că am terminat. Peste febra ochilor ei se aplecară pleoapele. - Bine, Miruţ .... Are să=H pară rău toată viaţa că te-ai purtat aşa de rău cu mine. Maşina porni, afLlndându=se în ne�ura lăp!:oasă. Când pleca dela chioşcul de ziare pentru a intra în restaurant, o văzu trecând spre peron. Ea nw-l ză ris e. Fără voie, o luă şi el într'acolo, wrmăr in d-o- Desi�ur, vrea să-l în tâ.lne a scă, să=1 înşele, să-I corivîngă de rieviriovă­ Ha ei. La un moment dat o pierdu din ochi În ceaţă, dar iuUnd pasul şi căwtârrd-o în dreapta şi în sfâriga se trezi în spatele ei. Se opri putin ca s'o lase să se depărteze, apoi o urmări fără să ştie limpede pentru ce. Vroia, poate, s'o vadă cum îl caută în vagoarie. Se gândi 111 [112] o clipă să-I vorbească pentru a o lămuri. Ea mergea puţin incovoiată şi lunecând parcă prin lume spre locul de sosire a trenurilor. Dar ce=o fi căutând acolo? Aştepta pe cineva. Era curios să afle. O văzu înceti= rrlnclu-şi mersul şi oprindu=se lângă un stâlp, de care se răzimă. Aştepta, alături de alţii, sosirea unui tren. Stând aproape de ea. printre alte persoane, Dragomir o urmărea. 1 se părea ciudată atitudinea ei. Venise aci să-I întâlnească? Nu putea să creadă că trenul lui avea să fie garat pe această parte. După câteva minute se anunţă acce­ leratul de Cernăuţi. O văzu pornind repede spre capătul peronului, irrtrând într'un val albicios de umbră şi o prf nchr-se lângă Iirde- Luminile locomotivei sfrăpwngeau ceaţa din ce în ce mai aproape. Se auzea crescând uruitul t.rep idan t al trenului. Inapoi, răsunau strigătele: "La o parte de pe linie!" Dragomir era în spatele Anişoarei, cu răsufletul sugrumat. Deodată întinse mâna spre ea şi o apucă puternic de umăr. Ea se smuci să scape. - Anişoaro !... Ce faci? - Miruţ!. .. Tu!... Se prăbuşi li! picioarele lui în rio ro.iu. Trenul năvăli şi trecu bubuind cu scrâşnet de osii. Dragomir o luă în braţe şi o .ridică, s pr ij irrirrd-o întreagă de el. Un acar se opri să-Î întrebe: - Ce s'a întâmplat, domnule? - Nimic, răspunse el repede. A avut ameţeală. Ani= şoara îşi lipise obrazul, ud de lacrîmi, de obrazul lui. Deabia putu merge. - Ceea fost asta Anişoara? Peni:ru ce? Mult timp nuci ptrtu răspunde, scuturată în sughiţuri de plâns. Se apropiau încet de lumină. Ce ţi=am făcut eu, Miruţ? Haide, spune, dulce ... - Dragă, da' se poafe să fii aşa de ... _.- Spune=mi, te rog ... Ajunseră într'un ro toco l luminos, printre călători. -- Uite ceea fost. T evarn aşteptat aseară să te'nforei din oraş ... .)i te=am văzut cu «.ineva - cu un ofiţer ... Eu venisem ... Ea se opri şi se uită la el, parcă n'ar fi înţeles şi nu I-ar fi văzut bine. Apoi izbucni râzând: - Pentru asta? Asta a fost, Miruţ? Il îmbrăţişă si-I sărută nebuneşte pe gură, pe obraji, pe piept. Câţiva inşi se opriră să-i privească. Dragomir era riăucif. - Ce rost are asta? Stai, că ne vede lumea! Işi explică exuberanţ� ei ca un semn de stare nervoasă dezordonată. Ea începu să alerge trăgându=1 de mână. Incercă s'o reţină. \ Vino cu mine, .Tv1iruţ. - Ce e? Ce vrei? 112 I ����"':��f"r,!::$�·ţ'im�ti�·:i::"i!.- ':aI'> " . [137] după judecata episcopului, nu-şi mai au loc în biserica lor! Prezenţa fratelui meu mi-a folosit mult, fiindcă din întârn­ plarecântăreţul avea rude în compania lui, şi aşa mi s'a deschis biserica, pe care am vizitat-o mai bine poate de cât dacă ne-ar fi însoţit şi preotul. , Cum. am intrat, ochii mi s'au oprit din prag asupra por­ tretului lui Fota Vlădăianu, la care, pe lângă figura lui frumoasă de boer român de viţă veche din secolul al XVIII.lea, am văzut pentru întâia oară acel brâu artistic care captiva atât de mult pe Nernţoaicele contese dela Viena, încât descingeau pe Banul Ienăchiţă Văcărescu, prietenul lui Fota Vlădăianu, ca să se în­ cingă şi ele cu asemenea podoabă. Portretul este lucrat probabil de un artist străin 3), în ulei, pe pânză, şi el înfăţişează pe Fota Vlădăianu, bust, la care se observă o faţă distinsă, împodobită cu o barbă aibă, ce se po­ triveşte bine cu toată îm.brăcămintea. Căciula este mare, Iată la fund, iar haina albastră are gulerul ridicat. Peste haină vine şa­ lui, iar peste şal minunatul brâu. Intr'o parte a bisericei, mai retras, se vede atârnat alt por­ tret, al unui boer îmbrăcat în costum europenesc, care după spusa cântăreţului este al boerului Iancu Vlădăianu. Aceste portrete trebue alăturate şi păstrate în locul de onoare, punându-se la fiecare câte o bandă de hârtie cu numele boerului şi datele când au trăit, pentru ca să se priceapă de toată lumea cine au fost şi ce rost au în ctitoria lor, În casa lor. Ca odoare bisericeşti am văzut: 1) O icoană a sfântului Nicolae şi Sf. Spiridon (hramul bi­ sericei) j 2) O icoană a Maicei Domnului, lucrată În stil grecesc, ve­ che, demnă de văzut, în altar j 3) Un potir cu inscripţia "Pomeneşte Doamnepre robii tăi Ioan, Ana, Milea, Vladul, 1793", potir suflat cu aur de Lucreţia şi Dimitrie Oprişanu din Craiova la 1899. 4) Un pomelnic din 1875, cuprinzând: "Pomelnicul ctitori­ lor. Vii: Ioan, Ecaterina, Vasile, Ioan, Natalia 4). "Morţi: Fota, Ioan, Ioan, Maria, Berona", 5) Nişte icoane aruncate, cu inscripţia: "Aceste 20 de tă­ bliţe s'au făcut de cuviosul Arhireu Chiriac, egumenul Căluiului, 1923". 6) Alte icoane in biserică din 1791, etc. 4. - Date genealogice. Din înşirarea sumară a acestui material istoric, se vede bine că multe din odoarele bisericei, între care şi vechiul po- 3) Portretul nu are semnătură. Pe dosul pânzei se vede marca unei fa­ brici sau magazin din Viena. 4) Din aceştia, numai ultima pomenită este încă azi în viaţă. 137 [138] melnic al ctitorilor, nu se mai păstrează. In pomelnicul din 1875 nu se întâlneşte alt nume mai vechiu decât Fota, deşi în insrip­ tia dela intrare se află numele tatălui său, Conda biv uel Căpi­ tan, şi al Vilaiei, solia, şi al llincăi Vlădăianca născută Brăiloiu, soţia lui Fota, Aceste nume trebuesc trecute într'un pomelnic nou, legat ca să se poată păstra, mai ales că actualul pomelnic din 1875 l-am găsit amestecat printre alte hârtii şi foarte dete­ riorat. Tot în noul pomelnic trebuesc trecuţi boerii al căror nume se află pe potirul din 1793: Ioan, Ana, Milea, Vladul, apoi ne­ greşit boerii Vlădăieni de astăzi. Ca date genealogice sigure în privinţa descendenţei Vlădă­ ienilor din Fota Vlădăianu avem pomelnicul din 1875 şi inscripţia potirului din 1793. Hrisoave nu cunosc, dar ele trebuie să existe la Mânăstirea Hurezii, unde a fost închinată biserica Vlădăianu. Acele hrisoave ne vor lămuri poate şi deducţiunea ce rezultă din privirea generală a lucrurilor privitoare la familia' Vlădăianu, din care mai ales legătura bisericei cu Mânăstirea Căluiul a Bu­ zeştilor ar milita pentru descendenta Vlădăienilor din Buzeşti, Istoria însă, şi mai ales genealogia, care se scrie astăzi nu­ mai după acte, rămâne să se pronunţe categoric, când va avea probe, asupra acestei descendente; dar odată cu aşteptarea ver­ dictului istoriei române, punem şi întrebarea: ce rost au icoa­ nele făcute de un arhiereu dela Căluiu în biserica Vlădăienilor ? Ce rudenie leagă pe Vlădăieni, de Buzeşti? 8 Iunie 1914. AI. T. Dumitrescu Matei Basarab şi Vasile Isupu în lumina izvoarelor unguresti. Una din cele mai luminoase epoci din scurta, dar sbuciu­ mata, istorie a Principatelor române şi ultima până la marele fior al anului 1821, este fără îndoială epoca lui Matei Basarab şi Vasile Lupu: Pe când la miazănoapte şi apus neamuri şi ţări sângerau cumplit, frărnântate până în adâncuri de izbucnirea de ură fanatică a lungilor războaie religioase, pe tronul Munteniei se urcă un Român harnic, cuminte, cu însuşiri alese de gospo­ dar chibzuit: Matei, din gloriosul neam al Basarabilor, care avea să stea peste două decenii la\ cârma destinelor muntene. Fata­ litatea vrea însă ca tot atunci' să se înscăuneze în Moldova nu mai puţin inzestratul arbănaş �sile Lupu. Zic fatalitatea, fiindcă nu se pot închipui contraste mai izbitoare decât acelea care-i deosebiau pe aceşti doi oameni. Neimpăcata duşmănie dintre ei îşi găseşte explicarea tocmai în profundele deosebiri tempera- 138 [139] mentale, din care rezultă şi deosebirea de caracter, de concepţie şi metode ale celor doi domnitori. Chiar dacă nu ne-ar spune-o Is­ toria, nu ne-ar pricinui mare bătaie de cap să deducem din în­ făţişare asupra firii acestor doi voevozi. Astfel, obrazul larg, încadrat în barbă după moda ungurească, cu bărbia rasă, mustata groasă, părintească, privirea senină, dreaptă a lui Matei au ceva liniştitor: te simţi par 'că în faţa unui om bun, încrezător, obişnuit să judece lumea după sine. Par'că-i surprinzi în priviri o lumină de surâs iertător, ca şi cum ar fi gata să treacă peste măruntele slăbiciuni şi păcate ale firii ome­ neşti, de hatârul celor câteva însuşiri bune. Cinstit şi drept, el găseşte că e ceva firesc să-ţi ţii cuvântul dat, obiceiu practicat ""-;�»,�,tit"",,....n��'*#l' h.-.�� , " �J!;, • �",,,,. ' ... � � " [150] zuse Chievul şi Moscova Dela Peşta ia vaporul pe. Dunăre, minunându-se în drum de a fi văzut un tunel ("dar munte bortit nu am văzut până acum 1"). Mai ios de Peşta coboară la Kornaron, şi cum Dunărea era pe îngheţ, ia din nou trenul până la Sol noe, de acolo cu poştalionul prin Oradia, Cluj, Bistriţa, trece muntii pela Gura-Negri şi Vatra Dor nii, iar dela Crucea de pe râul Bis­ triţii ne mai f!ăsind cărută, aiunpe apostoleste, cu calabalâcul în spinare, la mâ­ n ăstire, ostenit şi prăpădit, la 17 Dec. 1850, după o colindare de 4 luni şi 25 de zile Povestirea simplă şi sinceră, într'o moldovenească ce se resimte de mediul şi preocupările călugărcşti, dar şi de viaţa patriarhală a ţăranului ro­ mân. se citeşte cu interes şi multă plăcere. E un suflet ce se desvăluie, fan­ tomă ieşită azi între noi vie dintr'un mormânt de acum aproape lOO de ani al ci­ mitirului unei chinovii. Si te bucură a vedea că şi călugării noştri. nu numai bună parte din boerimea românească veche, era iubitoare de carte şi dori­ toare de a cunoaşte cum arată şi cum trăeşte lumea din afara hotarelor noas­ tre, spre a tr�ge din aceste cunostinte foloase, ba uneori şi îndreptăţită mân­ drie de ce e al nostru.-La sfârşitul cărţii. d-I proL Giuglea conse amneaz ă ob­ servaţiile sale asupra celor două texte publicate, insotindu-Ie de un rezumat frantuzesc. un indice de nume şi lucruri. un glosar de cuvinte ce sunt pu­ ţin cunoscute şi o hartă indicând traseul călătoriilor călugărului Chir iac. Procesul mânăsttellor Închinate. Contribuţii la Istoria socială ro­ rnânească , de Marin Popescu-Spineni, Buc, 1936, 160 pagini, "Tip. Universitară. In Introducerea cărţii sale autorul arată că obiceiul de a face mari danii mâ­ năstir ilor porneşte dintr'o mistică primitivă, pe care psihologia specială a popo­ rului nostru blajin şi credincios a sporit-o cu vremea, aşa că o cincime din teritoriul tăr ilor noastre ajunsese la mijlocul sec. 19-1ea în mâna călugărilor străini. prin mânăstirile Închinate în cursul vremii de domnitori si boeri evla­ vioşi. Dacă se adaogă şi proprietăţile stăpâni te prin acelaş proces de improprie­ tărire de mânătirile şi bisericile neînch inate, jumătate din pămân!uI ţării În­ tregi era exploatat de călugări. Sub ocuuatia austriacă din Oltenia stăpânirea străină a reacţionat împotriva acestei anomalii laÎ' 1719. Din partea pământe­ nilor situaţia aceasta a fost răbdată până la actul de vrednică. laudă, neuita+ă, a lui Vodă Cuza.-Lucrarea cuprinde 6 părţi, astfel repartizate: 1) Acumula­ rea averilor mânăstireşti de către locurile sfinte (1391-1821l. Cea mai veche mărturie despre legăturile dintre noi şi institutiunile religjo�se străine este una din 1391. arătând că mân. Sf. Arhanghel Mihail din Peri (Maramureş), ctito­ ria lui Dragoş şi Baliţa e atârnătoare de Patriarhia din Constantinopol. "Se pare că" Mihai Vite az ul e primul domn muntenesc care il închinat la mânăs­ tiri din Răsărit un bun din ţară. an urne mânăstirea Mihai Vodă din Bucureşti, mânăstirii Simopetra din Atos. M'atei Basarab, care nu vedea cu ochi buni pornirea închină rilor acestora, şi CtT\' constatase existenta unor hrisoave Ial­ şificate de Greci spre a lua în stăpâ n ire cu hapca averi româneşti, hotărăşte, cu voia Soborului, a se opri închina�ea, .. de oricine va urma la domnie" a mâ­ năstirilor Cozia, Bistriţa, Govora, Cotrneana, Iezerul, Gura-Motrului, din cele mai vechi. iar din cele zidite de el Câmpulungu1. Sadova, Arriota. Brâncovenii, Căldărăşen ii, Mănăstirea dintr'un lemn, Măcsineni, Drăgăneştii dela Roşi Brebul şi Plătărestii, Const. Brâncoveanu închină Polovragii, cu toate moşiile sale, Ierusalimului. Sub acest domnitor I numărul şi influenta Grecilor sporeşte, O reactiUne începe în ambele ţări din vremea lui Vasile Lupu şi Maiei Basa- 150 [151] r ab, - 2) Procesul în Principate al mână stirilor închinate (1821-1856). Miş­ carea lui Tudor. pornită În contra Grecilor, pune în evidenţă problema pro_ prietăţllor închinate la instituţii religioase străine şi zoreşte rezolvarea ei. Se arată cum se înfăţişează chestiunea şi cum se îndrumează, după revoluţia lui Tudor, sub ocupaţia rusească şi sub domnitorii Al. Ghica, G. Bibescu, sub Reg Organic. sub Mih. Sturza şi Gr. Ghica.-3) Judecarea procesului în ches­ tiune de către forurile internaţionale (1856-1859, ar ătând atitudinea diferite­ lor puteri faţă de problema noastră.-4) Secularizarea mânăstirilor închinate prin sentinţă naţională (1859-1866). Capitol tratat mai pe larg, ca unul mai de seamă şi hotărîtor. descrie lupta vrednicului domnitor în potriva coaliţiei in­ tereselor greceşti. pregătirea în străinătate a terenului prin C. Negri şi V. Alecsandri, apoi actul dela 13 Dec. 1864 al secularizării averilor mânăstireşti, care consfinţeşte dreptul de stăpânire românească a unor averi româneşti . din România.-5) l ncercări de anulare a secularizării (1866-1908) nu au lipsit în timpul domniei regelui Carol 1. Toate au fost însă inoperante, actul din 13 Dec, 1864 rărnânând definitiv şi fără apel.-6) Ultima parte a cărţii înseamnă ce mare valoare morală ca şi politică a avut faptul de a se fi secularizat ave­ rile mânăst ireşti şi de a se fi împroprietărit ţăranul de Cuza Vodă. Ca efect însă ele au fost inferioare gândului Domnitorului, şi aceasta pentru că .. nu au fost aplicate aşa cum le concepuse el". Nici Camera nici sfetnicii de atunci ai Tronului nu l-au înţeles şi nu I-au ajutat pe Cuza Vodă la împământe nire. Atunci totul s'a făcut "în mic şi în pripă". Moşiile luate dela mânăstirile în­ chinate, în loc de a fi date ţăranilor, au fost arendate unor străini mai ales: Greci. Armeni şi Ovrei ... Impărţirea moşiilor la timp ar fi putut aduce o mare transformare socială, asigurând o viaţă materială prielnică ţărănirnei", zice au­ torul. Nemulţumirile crescânde au dus la 1907 şi la faptul că improprietărirea din 1921 nu a dat roadele aşteptate.-Ca anexe se mai dau: O listă de mâ­ năstirt, schituri şi biserici închinate -judeţ cu judeţ-e- Ierusalimului, Muntelui Atos, Rumeliei, Muntelui Sinai. Patriarhiei din Alexandria (Egipt) şi celei din Ăntiohia, una fiind închinată Şco alei naţionale (adică greceşti) a Patr iar­ hatului ecumenic din Constantinopol. Urmează lista moşiilor-tot după judeţe -închinate Sfintelor Locuri precum şi a podgorii lor şi imobilelor în aceeaşi situaţie. - Din tabelele publicate la sfârşitul volumului, cu datele extrase din statistica Arhivei domneşti a lui Cuza Vodă, notăm că judeţele oltene erau trecute precum urmează: Vâlcea cu 7 proprietăţi închinate, Mehedinţii cu 8 altul cu 13 şi Doljul cu 27, Gorjul nefiind trecut cu niciuna. Tabloul de mâ: năstiri neînchinate ne dă 84 pentru Vâlcea. 178 pentru Gorj, 45 pentru Me­ hcdinţi, 48 pentru Olt, 58 pentru Romanaţi şi 47 pentru Dol]. Proprietăţi ur­ bane găsim in Craiova: un han, două case şi o prăvălie aparţinând Locurilor Sfinte. Din tabloul de situaţia financiară a câtorva mânăstiri închinate, în epoca Fannrioţilor.v- din cifra totală a veniturilor se socoteşte 420/0 date ca redeventă Domnitorului, 49% se alribue cheltuelilor de întreţinere a mânăsti­ rilor şi numai 9% ca vărsate Locurilor Sfinte.- Recomandăm din toată inima lucrarea de faţă a d-lui Marin Pop e scu-Spine ni, unul din cei mai de seamă cercetători ai noştri tineri în disciplina Încă nouă pentru noi a antropogeograliei. 151 [152] Easst SUr Ia guerre par tique de Trajan (114-117), par J111ien Gl1ey. Bucureşti, Impr. du Mon. Off, Se tipăreşte în "Bibliotheque d'Istros", pu­ blicată de prof. S. Lambrino.--Războiul cu Partii este puţin cunoscut în amănunte, căci istoricii nu ne-au lăsat date suficiente asupră-i, ba chiar sunt multe ce se contrazic, P.pigrafia şi numismatica au ajutat Însă la pre­ cizarea ştirilor, deschizând în acelaş timp noui probleme in legătură cu chestiunea noastră. Incertitudini rămân şi în datarea punctelor importante şi fazelor războiului; incertitudine şi în privinta itinerariului urmat de Tra­ ian. Autorul îşi propune să aducă oarecare ordine şi lumină în aceste amănunte. In primul rând: care au fost pricinile campaniei? cu ce prilej s'a pornit? de la ce pretexte? De sigur mai Întâi imperialismul roman, cu setea lui de glorie şi de estindere a stăpâni rei sale. In acest gând Traian prepară răbdător şi minuţios războiul, pe care îl porneşte la momentul potri­ vit, cu deosebită prudentă, scopul principal fiind de a pune mâna pe dru­ murile comerciale care duc spre Indii. Din drumurile pe uscat. două: cea care de la Golful Persiei, prin pustiul Arabiei pietroase, ajungea Ia Petra, apoi cea care urma valea Eufratului,-amândouă drumuri de c aravane. Pe cea dinrâi o stăpânea Traian prin cucerirea Arabiei Pietroase, dar extre­ mitatea orientală a acestei căi scăpa controlului roman; cea de pe văile Tigrului şi Eufratului era la discreţia Partilor. Spre a ajunge în stăpânirea acestor căi, Traian avea să cucerească Armenia mai întâi, care comanda drumurile, apoi Mesopotania, Babilonia şi teritoriul Golfului Persic. Impă­ ratul nu ţ i n te a la posesiunea Iranului. Şi totuşi, tocmai pentru că nu I-a luat, va pierde cucerlrile sale partice. Profitând de discordiile dintre nea­ murile partice Ia revenirea pe tron a lui Chosroes, Traian porneşte războ­ iul în contra puternicului imperiu arsacid. Pretextul invocat de Traian fu că Oxidaras, regele Armeniei, nu avea asentimentul Romei urcând pe tron. Negocierile între cei doi împăraţi, în loc de a-i împăca. duc Ia răsboi. La 27 Oct. 113 Traian pleacă din Roma, prin Benevent la Brindisi, unde se îmbarcă spre a trece la Atena, iar de acolo la Antiohia. In Sept. 114 Ar­ menia era cucerită, apoi organizată. Iarna o p�rece la Edessa în pregătirea campaniei din Mesopotania. In cursul lui 115 nu se poate preciza activi­ tatea războinică a Romanilor. In primăvara lui 116 campania urmează pen­ tru cucerirea Mesopotaniei. La 20 Febr. din acel an, Traian primeşte ti­ tlul de Parrhicus, aceasta Însă înainte de a fi luat Ctesiphonul, ceea ce se va fi Întâmplat abia în vara lui 116. De aci coboară Tigrul cu o numeroasă flotă şi o armată pe uscat, ajungând până la Golful Persic. La înapoiere impăratul află la Babilona că Evreii supuşi s'au răsculat in Seleucia şi Me­ sopotania. Imperiul roman se ve de silit a-şi abandona cuceririle în parte, mulţurnin du-se cu rolul de protector al rarţiei. Descurajat şi bolnav, Tra­ ian se îndreaptă spre Siria, părăsind valea Eufratului, apoi în Mesopotania, caşi Armenia, la care renunţă impunându-i doar o dare. La 117 se înapo­ iază in primăvară, pe drumul del� Hatra, iar retragerea armatelor se ter­ mină in Siria, unde impăratul tr�\ce comanda lui Adrian. Când Traian se îmbarcă spre a se înapoia la Roma, războinic partic este sfârşit. In de­ finitiv campania aceasta a avut toruşi un bun rezultat: a sporit influenţa romană în Orient. - Lucrarea de erudită migală a Irancezului [ulien Guey este înrarnată în cel mai conştîinţi os aparat ştiinţific. 152 & ! i I A '1 I 'fi I 1 , ,. [153] Via]« şi traiul Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, inlroducere şi text, publicat de S. S. Tit Simedrw, Episcopul Hotinului Extras din rev. «Biserica Ort. Rom", Tip. Cărţilor Bisericeşti, Buc, 1937, cu 6 planşe.- Textul acesta a mai fost publicat în două ediţii şi studiat de mai mulţi. Sunt cunoscute şapte copii manuscrise ale Vietii Sfântului Ni­ fon în redactare românească. Descrierea complectă a vietii Sfântului se află numai în ed. Naniescu şi Erbiceanu şi în ms. ce posedă autorul, cea d'intâia fiind însă mai bună şi întreagă. S. Sa retipăreşte deci după ed. Naniescu-Erbiceanu, corectată, pentrucă această redacţie românească "este unul din vechile şi Însemnatele izvoare ale istoriei Ţării-Româneşti" şi fiindcă "această operă hagiografică pune, din punct de vedere liturgic, o problemă pe cât de actuală pentru ţara şi biserica noastră, tot pe atât de Însemnată chiar pentru biserica ortodoxă întreagă. Este canonizarea sfin­ ţilor în biserica ortodoxă". Dar textul are şi o importantă filologică. întru cât această copie se vede a fi luată după un text mai vachiu, în care au lăsat urme limba veche şi formele mai noui ale copistului ce l-a transcris. Autorul aduce dovezi luate din text, pentru afirmarea ce face. Copistul e un Ioan ermonah ot Bistriţa. de când era egumen la schitul Trivale al lui Varlaam Mitropolitul, de lângă Piteşti, in Noembrie 1682.-Urmează textul, cu titlul: "Viaţa şi traiul sfinţiei sale părintelui nostru Nifon Patriarhul Ţarigradului, care au strălucit între multe patimi şi ispite în Ţarigrad şi în Ţara Muntenească, scrisă de chir Gavril Prorul, adecă mai marele Sfe­ tagorer". La urmă cuvenitele indice de nume şi locuri, apoi un glosar de cuvinte româneşti vaclri şi câteva slavone. Material documentar privitor la Istoria Seminarului din Buzău, 1836-1936, de praf. I. Ionaşcu. Tip. Mon. Of., Buc. 1937.-Prefata ne arată că volumul de faţă, care va fi urmat de un al doilea pentru epoca mai re­ centă, se tipăreşte cu ocazia serbării a o sută de ani de la înfiinţarea Se­ minarului "Chesarie Episcopul" din Buzău-Partea întâia a volumului o formează introducerea d-Iui Ionaşcu, in expunerea-i sumară asupra înteme­ ierii Epi scopiei Buzăului. In 1504 Radu cel Mare chiamă în ţară pe fostul patriarh al C-polului Nifon II, ca să organizeze biserica. La Târgovişte se ţine un sinod local, cu participarea Domnului şi boierilor, instituindu-se două episcopii: la R-Vâlcii şi la Buzău. Pe lângă episcopia Buzăului vor fi existat şi şcoli de clerici şi mireni, în care se puteau instrui copii dor­ nici de învăţătură, ca să se facă preoţi ori scriitori pe la cancelarii, pro­ fesorii fiind tot din călugării cărturari. Documentar se pomeneşte prima dată de existenţa unei asemenea şcoli la m·rea Menedic de lângă Buzău, la 25 Iunie 1625. Trebue să fi fost aci prin anii 1570-1600 o importantă şcoală de slavonie, care scotea grămătici şi eclesiarhi. Sub Nic. Mavrocordat se pare că S',3U înfiinţat două şcoli în Buzău: una grecească şi una slavonească. La 26 Aprilie 1775 Al. Ipsil anti înfiinţează la Craiova pe lângă m-r ea Obe­ deanu o şcoală menită a pregăti "ipopsifii (= candidatii) cei ce vor ca să primească darul preoţiei", adică un seminar, cel dmtâi creat în acest scop în principatele româneşti, Întru cât şcoala infiinţată anterior în Moldova de Const. Mavrocordat era pentru a desăvârşi învăţătura unor preoţi pu­ ţin pregătiţi la carte. Prin hrisovul lui Al. Ipsilante din Ianuarie 1776 se ridică şcoala dela SI. Sava la rang universitar şi se institue două alte 153 [154] şcoli inferioare, la Craiova şi Buzău, ai căror absolventi să poată trece apoi la Sf. Sava. Când, cu Gh. Lazăr, triumfă şcoala românească, apoi revoluţia lui Tudor desăvârşeşte degrecizarea invăţământului, şcoala domnească dela Buzău se Închide. La 1832 locul ei e ocupat de o şcoală naţională, cu das­ călul ardelean ierodiaconul Dionisie Homano, cel care a fost şi egumen la Sadova-Dolj între 1851-1854. Prin Reg. Org. se organizează un învăţământ seminarial la 11 Aprilie 1834. La 15 August 1836 se inaugurează seminarul buzoian; cel din R.- Vâlcea işi începe cursurile la 10 August 1836, cu ar­ deleanul Radu Tempea, iar Buzăul la 15 August, cu tânărul Gavriil Mun­ teanu. bun latinist, viitorul academician şi dascălul lui 1 C. Massimu, Iosif Naniescu ce va deveni mitropolit şi Basile Caloianu pe care il vom afla profesor la vechiul liceu craiovean.-Partea doua a volumului, cea mai vo­ luminoasă, ne dă 432 de acte, în regeste cele mai multe, privind istoria se­ minarului din Buzău. Cel mai vechiu e din 9 Ianuarie 1725. Culege m oare­ care fapte şi date ce privesc Oltenia noastră, pe care le-am găsit priză­ rite in documentele cărţii: - O statistică din Ianuarie 1838 dă ca existând in eparhia Râmnicului 3748 preoţi şi diaconi; În Dec.1851 erau 2492 preoţi şi 411 diaconi, cu 1332 biserici în eparhia noastră (p. 11). - Dintr'un ra­ port din 1837 se notează că seminarul eparhiei Râmnicului are loc pe m r u 30 interni şi or icâţi externi; e aşezat "în zidirea cea mai nouă şi frumoasă"; povăţuirea stă sub direcţia episcopului Neofit; profesori au pe Vasile Teo­ doreanu şi pe Radu lempea (p. 27). - In noaptea de 11 lan. 1838 a fost un mare cutremur la Buzău, prfcinuind ruină clădirilor şi rănirea unor se­ minarişti (p. 28-30). - Ştiri despre descoperirea tezaurului dela Pietroasa (31-82).-La 29 Februarie 1845 Episcopul Chesarie recomandă unui membru al' Eforiei Spitalelor pe protosinghelul Calinic Gănescu în postul de egu­ men al mânăstirii Şerbăneşri-Morunglavu din Vâlcea (p. 49). - Dela 1 De­ cemvrie 1845 G. 1. Munteanu e profesor şi inspector al seminarului dela Râmnic (p. 55). - La 1846 seminarul Buzăului trimite la studii doi bursieri: unul la Roma şi altul la Atena (p. 57). - In nota nr, 6, privitor la moar­ tea lui Chesarie episcop, se înseamnă că profă V. Caloianu a pronuntat un panegiric la Îngroparea episcopului, tipărit apoi de Carcalechi în 1847 (p. 58).-Date de buget privitoare la sumele alocate eparhiei Râmnicului pentru episcopie (p. 61-62). Intre cei propuşi "comisari de propagandă" în Iulie 1848 aflăm şi pe prof. V. Caloianu (p. 65). - Acelaş, în calitate de "comisar extraordinar al guvernului revoluţionar pentru judeţul Buzău", raportează (p. 66). - La 16 Iulie 1848, din Bucureşti se plâng ministerului că n'au primit salariile pe 1847. Spun că focul a mistuit la 7 Aprilie 1847 seminarul Râmnicului şi că s'au strămutat cu şcoala la Craiova, sau mai exact la mânăstirea Bucovăţ, de peste Jiu, pentrucă la Schitul Sărăcine şti şi mânăstirea Govora nu au local suficient. In Ian.s Aprilie seminarul a stat inchis (p. 66-77).-La 11 Oct, 1848 comunică Nifon către arhimandritul Nichifor din Craiova să se spună profesorilor Gavriil Munteanu şi Ioan Procop că şcoala fiind Închisă, \"ne mai fiind trebuincioşi la seminare, sunt slobozi a-şi căuta alte posturi,( und .. vor voi" (pag. 70). - Un Petre Romanescu, student teolog in St. Petersburg la Oct. 1850, ajunge în 1854 profesor la seminarul din Râmnic, până în Aprilie 1858. E de origină din satul Prigoria-Gorj (p. 79).-Dintr'o petiţie de inscriere a lui Massim la un concurs pentru catedra de limba latină dela Colegiul SI. Sava, din 14 154 [155] Nov. 1850, vedem (nota nr. 8) că mai erau înscrişi şi George Marin Fon­ taninu, Vasile Caloianu şi alţii. Concursul s'a ţinut la 7 De c, 1850 (p. 79 şi plan şa XVI). - Dintr'o petiţie a lui Gavr. Munteanu către domnul Ştir­ bei, a bântuit holera în vara lui 1848, când s'au trimis seminariştii pe la casele lor (p. 80-81) - Petiţia lui V. Caloianu către banul Al. Ftlipescu­ Vulpe, spunând că a concurat pentru catedrele de religie şi istorie vacante la Colegiul SE. Sava, dar nu i s'a dat catedră sub motivul că a fost com­ promis în Revoluţie. Cererea e respinsă. Catedra se dă lui Massim, ca mai vechiu la Sf Sava, pe când V. C. are catedră la Craiova. Cu ofisul inr- 1237 din 13 Dec. 1854 Ştirbei confirmă ca profesori titulari pe G. M. Fon­ tanini, Caloianu şi Massim (pag, 81 şi nota 1). -- Barbu Ştirbei cere Mitro­ poliei Bucureştilor, la 28 Mai 1851. o "programă a invăţăturrlor împărţite pe elase şi pe ani" şi episcopiei Râmnicului (p. 84).-Se dă programul analitic al seminarelor (p. 86). _. Atestatul seminarului din Moscova al lui Dimi­ trie Pârâianu, pe care îl bănuim oltean (p. 91).-Propunerea pentru corn­ plectarea programei semin�relor (p. 95).-Jn aceeaş chestiune a programei de studii (pp. 96-106, apoi 110-111). - D. Pârâianu se află profesor la seminarul Buzău în anul şcolar 1856-57, la elasa întâia (p. 124). - La 6 Iulie 1856 Caloianu răspunde din Craiova Eforiei Şcoalelor, care îi comunica vestea că a fost numit profesor de istorie la el. IV, V şi VI a Colegiului Sf. Sava, că nu se poate muta din Craiova, "din in­ terese familiare" [p. 130). -La 3 Apr. 1858 Calinic episc. Râmnicului arată că prof. Petre Roman (care trebue să fie cel numit mai sus Romanescu) nu se poate lăsa ,.de băuturi spirtoase şi alte defecte ce are", recoman­ dând în locu-i la al treilea elas pe 1. Procop, cel dela el, I, iar în locul acestuia să numească pe I. Anagnostu (p. 134).- Tot Calinic cere la 12 Mai 1858 trecerea lui D. Pârâianu dela Buzău la Râmnic, dar acestuia nu-i con­ vine mutarea (pp. 135-138).-Se numeşte inspector al seminarelor, şi pen­ tru Râmnic, G Râureanu, la 12 Dec. 1859 (p. 146).-Un raport al acestuia (p. 148). - In act. 1860 D. Pârâianu e tot la seminarul din Buzău (p, 171). La 29 Dec. 1860 Directorul Seminarului Râmnic e Arhimandritul Augustin, inspector ierorn. Dionisie, iar 1. Procop profesor (p. 183).-Programa de studii a seminarelor din 27 Sept. 1862 (pp. 208, 231 şi 248). - Despre stu­ diile profesorului D. Pârâianu (p. 216). - Se anunţă ministerului moartea lui Pârâianu, 28 act. 1863, Buzău (p. 221). - Volumul de 274 pagini, deo­ sebit de cele XXlI ale Introducerei, se sfârşeşte cu un indice alfabetic. Leltres de Napoleon III it Madame Cornu, publicate şi comentate de Marcel Emerit, prof. universitar. Paris, 1937, 2 voI. Ediţia de faţă apare ca O remaniere, complectare şi punere la punct a lucrării anterioare: "Ma­ dame Cor nu et Napoleon III" de acum doi ani. Primul volum cuprinde un amănunţit studiu cu detalii revelatoare, întemeiate pe o corespondenţă în bună parte inedită, asupra rolului jucat din umbră de această Egerie a lui Napoleon III, şi căreia sunt datori te multe din iniţiativele impăratu­ lui, ba chiar unele din atitudinile sale politice, cum e bunioară sprijinul ce l-a dat României în mai multe împrejurări. Cartea se începe cu un is­ toric al acestei corespondenţe şi soartei manuscriselor, cu o bibliografie a arti­ colelor ce s'au scris despre d-na Cornu. Lucrarea propriu-zisă cuprinde 4 părţi, şi anume: 1) Figura d-nei Cornu şi rostul ei in viaţa lui Napoleon. 155 [156] Albine-Hortcnce Lacroix, devenită prin măritiş dona Cornu , s\. născut Ia Paris, Ia 8 Aprilie 1809. Nu a fost nici sora de lapte şi nici metresa împăratului, cum s'a col portat. Era cu un an mai mică decât Louis-Ma­ poleon. A avut o educaţie şi in stru cţiune îngrijită. Ieşind din pension stă Ia Roma, unde se mărită cu pictorul Sebastian Cornu Se întoarce la Paris în 1835. Ideile unei generoase democraţii o preocupă. Din punct de vedere religios e volrair iană : din punct de vedere politic "ea reprezintă nuanta republicanilor sentimentali, a purilor lamarrinie m". Prinţul Napoleon În­ cercând în 1840 a doua oară o lovitură de stat, e arestat Ia 9 August în fortăreaţa dela Ham. Aci îl vizitează d-na Cornu, cu soţul ei, de 7 ori. Ea îndeamnă pe prinţ la citirea de cărţi privitoare Ia chestiuni sociale, istorie şi arheologie. Tot ea se ocupă şi de afacerile, uneori încurcate, ale fiului reginei Hortense, binefăcătoare a ei când era copilă. In 1846, plictisit de închisoare, cere învoirea de a se duce să vadă pe tatăl său, grav bolnav în Italia, dar i se refuză cererea. Prinţul îşi pune in gând să evadeze, ceea ce reuşeşte Ia 25 Mai 1846, trecând în Belgia. Se dau amănunte ale ovadăr ii. Reîntors în Franţa după 1848, sprijinul d-nei Cornu îi aduce maz­ zinienii şi intelectualii democraţi; tot prin ea î�i apropie pe VeuilIot, şi cu el partidul catolic, CU votul cărora trebuie să ajungă preşedinte al Repu­ blicei. De acum urmează o epocă de rupere de relaţii: prinţul trădase spe­ ranţele prietenei sale, dându-se prea mult în braţele catolicilor şi pcrse cu­ tând pe mazzinieni şi pe "extremiştii" republicani ca ea. Abia pe Ia 1860 se leagă din nou bune raporturi între ei, indirecte, iar de cu 25 Martie 1862 împăcarea e complectă. Favorurile ce ea solicită sunt numai aproape pentru învăţaţi, scriitori şi artişti, In 1870 încep zile rele pentru împărat. Soţul ei murise de curând şi el; peste puţin îi moare şi fratele. Napoleon III moare de asemenea în exil Ia 9 Ianuarie 1873. Ea se simte de aci îna­ inte izolată. Arare ori vine la Paris. Din vechii prieteni, Renan singur îi rămâne credincios. Boala o macină şi la 14 Mai 1875 Hortensia Cornu îşi dă sfârşitul. - Cap. II: Influenţa sa politic.ă. In vremea Imperiului, d-na Cornu avea în juru-i o mică curte, din care făce�u parte şi scriitori. Ea recomandă pe eruditul Monnier ca pre ceptor al �printului imperial. Ea a sprijinit pe ministrul liberal Victor Duruy, istoricul reputat, cel care duse lupta în potriva învăţământului clerical, căci ea însăşi aparţinea mediului liberal şi liber-cugetă tor. Graţie relaţiilor sale în corpul diplomatic, d-na Cornu poate activa şi în politica externă a imperiului. Pentru ea Cuza e un oprimator al României unite; de aceea se bucură la detronarea lui. E foarte legată de Hohenzollerni, de cari se afropie prin regina Hortense şi Ştefania de Baden, în casa căreia face cunoştinţă cu viitorul rege Carol al României. Ea propune în 1864 lui Napoleon III să mănte pe Ana Mu­ rat cu prinţul Carol, apoi să-I facă' domnitor al ţării noastre, care propu­ nere a fost sprijinită de împărat la început; acesta a dat înapoi mai tâziu, în faţa ostil ităţii câtorva mari puteri., Totuşi ea Împinge pe tânărul prinţ a accepta :oroana chiar .în c�uda nurniralor .ostilităţi; ea îi trimite pe U�ici�i să-I decidă. Dr. Davila viile ŞI el la \ Dusseldorf tot pentru aceleaşi sta­ r uin ţe, Astfel prinţul se decide, cu as�ntimentul lui Bismarc şi al împăra­ tului Vilhelm. Când să plece spre ţară, scrie d-nei Corriu, care face de­ mersuri multiple în toate cercurile diplomatice spre a asigura tronul Ro­ mâniei prinţului Carol. La solicitarea acestuia, tot ea îi trimite ca secretar 156 [157] f f francez pe Emile Picot. Se cam nelinişteşte de a vedea în progres influenţa germană În România. Cum Brătianu este pentru o alianţă cu Prusia, d-ria Cornu îl sapă. dar influenţa sa scade mereu, până când prinţul Carol con­ cediază pe Picot. Partida e pierdută aci pentru acea care ajutase la urcarea pe tron a prinţului.-Cap. III. Influenţa sa intelectua!ă se Învederează mai ales în materie de artă, ca directive şi creări de muzee. Deosebit intere­ sant capitol pentru specialişti. Savanţi, literaţi, sunt ajutaţi şi sprijiniţi de ea. Ern. Desjardins e trimis în misiune arheologică, între altele, şi la noi in ţară. Graţie ei se întemeiază L'Ecole des Hautes Etudes în 1868, ajutată şi de Duruy. In lumea scriitorilor ea patronează pe realişti, pe cei cari Încearcă a reconstitui trecutul prin romanul istoric şi arheologic; în poezie aplaudă pe parnassieni.-Cap. IV: Napoleon III jugrăuit de el însuşi în ce priveşte caracterul, sentimentele şi planurile sale, formează ultimul capitol. Volumul II ne dă scrisorile lui Napoleon căt re dona Cornu, rân­ duite cronologic, începând cu cele din închisoarea dela Ham (133), din primul tom al manuscriselor aflătoare la Biblioteca Naţională din Paris, cum şi din al doilea tom al aceluiaş ca 164 scrisori dintre 1845 şi 1872; Între acestea 99 sunt datate dela Ham, 15 din Londra, 12 din vremea pre­ şedenţiei, dela Eliseu, 33 din Tuilerii, ca împărat, şi 4 după căderea sa -Lucrarea se sfârşeşte cu un indice de nume citate În primul volum şi un altul de cele citate în scrisorile din voI. II. Alte note critice, de Ioan C. Filitli, Buc.1938, şi anume: 1) In ches­ tiunea şerbiei din principatele române. Pornind dela lucrarea d-lui P. P. Panaitescu "In jurul lui Mihai Viteazul", autorul aduce câteva observaţiuni. Astfel d-sa susţine existenţa filiaţiunei domneşti, "deşi nelegitimă", a lui Mihai Viteazul. Afirmă că în adevăr M. V. era cuscru cu Ion Monahul, aşa cum a relevat-o d-l St. Nicolaescu. Tăgădueşte - faţă de afirmaţia d-Iui P. P. P.-că ar fi dovedit lucru că şerbia a existat în principate încă din sec. XV cel puţin. Lucrările anterioare, mai ales "P roprietatea solului în princ. rom. până la 1864 de I. C. Filitti (1935), au lămurit că asemenea şer­ bie în Muntenia nu se adevereşte decât sub Mihai Viteazul, şi .,numai pen­ tru cultivatorii din momentul când, pe la 1596, a edictat faimoasa It gătură". Aceeaş greşală au făcut-o şi d-nii C. C. Giurescu şi G. 1. Brătianu (după C. Giurescu). N'au căzut însă în ea d-nii A. V. Boldur şi G. Taşcă în cercetările lor respective. - 2) Recenzând lucrarea d-Iui Marcel Emerit: Les paysans roumains depuis la traire d'Andrinople ju squa la liber arion des terres (1829-1864), Paris, 1937, dI. Filitti relevează o seamă de lipsuri privitoare la bibliografie, ca informaţii mai recente asupra chestiunei, cum şi unele erori de optică inerentă cui priveşte lucrul din afara lui. li recu­ noaşte Însă valoarea informativă pentru străini cel putin, dacă peritr u Ro­ mâni ea nu aduce lucruri noi şi originale,-zice autorul.i- 3) Două comu­ nicări ale d-lui Iorga despre Fanarioţi, la care J-l Filitti aduce câteva obiectii de amănunt Astfel, în ce priveşte pe Tudor Vladimirescu, dl. Filitti nu crede că acesta s'a opus "de la Început" lui Ipsilante, fiindcă acesta şi-ar fi dat seamă că I. avea intenţie de "pătrundere" a grecismului la noi. Ni'ci eteria n'a urmărit asemenea scop, iar Tudor a Înţeles-o. Desbinarea dintre T. şi I. s'a născut mai târziu, "din pricini neatâr nătoare de vointa lor. -4) Autorul aduce şi 37 de îndreptări la lucrarea-i, "Arhiva G. Gr. Cant". 157 [158] Corectări geografice in Isloria Romănltor, 1. Pe Olt; În Oltenia de Ion Conea. Tip. Mon. Of. Buc. 1938, cu o introducere de prof. S. Me he­ dinţi, arătând progresele Ia cute de Istorie, de când s'a înţeles importanţa con­ sideraţ iilor igeografice asupra scrierii istoriei unei naţiuni. Din aceasta s'a născut antr opogeografia. Cu ajutorul hărţilor vechi-documente şi acestea+ se luminează multe probleme istorice. Este ceea ce a făcui autorul in paginile acestui volum deosebit de interesant pentru noi, cuprinzând studiile: Identificări geo-istorice în Dacia veche, cu privire la nişte isvoare geogra­ Iico-Iingvistice, ne prezintă trei, dintre care cea d'intâia absolut convingătoare, şi anume: acel "Mons Caucasus" e un termen care designa În antichitate nu unul, ci mai multe sisteme de munţi; aceasta pentru că atunci se da un nume unui munte, unui vârf, unei văi, dar nu unul general, cum facem azi. Cauca­ sus va fi provenind dintr'un vechiu apelativ Însemnând doar un anumit munte, care nume mai târziu s'a generalizat. Căci vechii scriitori geografi, cunoscând Munţii Caucazi, dar necunoscând decât puţin pe aeei din Dacia, şi-au închi­ puit Carpaţii ca fiind o prelungire a Caucazului pe la nordul Mării Negre, aşa că i-a numit şi pe aceştia tot Caucasus, cum îi aflăm chemaţi până în sec. XL Mai apoi Carpaţii au fost dcsignaţi şi ca Alpes Bastarnicae, Alpes Serrorum, Carpatis oros, etc. Mons Caucasus al scriitorilor vechi este Muntele Cozia- Vâlcea, pe care o inscripţie (sec. II) Il Iocalizează astfel; Ad flumen Alu­ turn, secus montem Caucasi, Numele Cozia e slav, coza insemnând capră. El nu poate fi o deformare din Caucasus; dimpotrivă. numele acesta din inscrip­ ţie face a crede că din "Cozi a", Coza, săpătorul pietrii cunoscând numele de munte Caucasus, a făcut, prin alunecare Caucasus din Coza or Cozia. Admiţând Însă această părere, se pune întrebarea; cum se face că la cuceri­ rea Daciei existau nume toponimice (şi sunt foarte multe) cu pronunţat caracter slav? Se mai constată de asemenea că "tocmai regiunile cele mai adăposti te şi cu cea mai veche populaţie românească, tocmai acelea au cel mai bogat pro­ cent de forme slave în toponimie". Această constatare sugerează ideea că limba Dacilor a fost o limbă slavă, or că între Daci locuia şi o numeroasă populatie slavă, Sarmaţii bunăoară.-Pentru "Ca�alandensis locus" din Amm. Marcellin (sec. IV), dl. Conea propune identificarea cu Ţara Lovişte i de odi­ nioară, azi basinul Titeştilor. Tot aşa Dacii "Caucoensioi" ai lui Ptolomeu (sec. II) vor fi fost uu trib ce locuiau în Terra Loystha. Trecătoarea Boutae a lui Iordanes din munţii Daciei nu poate fi decât aceea de pe Olt, întru cât, din două câte se cunoşteau atunci. cealaltă era "per Tapas", care este identificată cu Poarta de fier transi lvană. Boutae din sec. VI trebue să fie Boiţa de azi. Numele acesta, ca şi al muntelui Coz ia, este slav. Cerna la fel. Atunci "cine dela cine l-a Împrumutat? Care adică sunt cele împrumutate de Daci dela Slavi, şi care de Slavi dela Daci?" Enigmă istorică ce rămâne de deslegat. Cel mai istoric pas din Carpaţii noştri. necunoscut de istorici. Aşa cum nu am avut un drum istoric pe valea Jiului, ci un drum de plai, peste cul­ mile munţilor, - nu am avut unul', nici dealungul văii Oltului până când Austriacii au tăiat în stâncă Via Carolrna, în 1717-1719. ci unul care trecea prin Loviştea, "drumul bătrân", şi a�'vme: lăsând valea Oltului pe la Jiblea de azi, drumul antic !recea la răsărit de masivul Coziei prin Rădăcineşti (unde a fost un castru roman) la Sălătruc, de unde cote a spre Nord peste culmea Clocoticiului şi cobora la P erişani, în ţinutul Loviştii, De aci la Titeşti, unde 158 [159] era un castru militar, apoi la Boişoara şi Câine ni, unde exista un Pons vetus aflat de Romani acolo-semn că era aci drum mare prer oman. Pe acolo a tre­ buit să vină Traian ca să pătrundă în Transilvania în al doilea război 'al său cu Decebal, înaintând de aci pe valea Oltului În sus. Acele "piscinae de Cheley (1274) erau sub munţii Gorjului, la extremi­ tatea de Sud a basinului Izvarna-Celeiu, iar nicidecum la Dunăre, cum am cre­ zut-o toţi până la identificarea d-Iui Conea, făcută tot pe bază de hărţi. Căci Ungurii nu puteau stăpâni din Dunăre decât partea Severinului, iar Banatul Severinului nu s'a întins mult în Oltenia pe Dunăre, "ci numai În fundul de sac al Olteniei mehedinţe ne". Demonstraţia autorului e aci absolut convingă­ toare şi o cucerire nouă în ştiinţa noastră. Lupta din 1330 a regelui Carol Robert cu Basarab, domnitorul Ţării Româneşti, o localizăm toţi azi "la Posada". E vorba de a doua luptă, nu de aceea dela Argeş (propriu zis dela Aref sau dela Căpăţăne ni), ce nu s'a putut da de­ cât pe singurul drum ce scotea pe rege mai repede şi mai drept din Ţara lui Basarab peste munţi, adică prin Loviştea, pe drumul cel bătrân, de care a mai fost vorba aci. Pe la Bran e exclus să se fi întors Carol Robert, fiind drum cu ocol şi nu aşa cunoscut ca pe la Sălătruc spre Sibiu. Dela Sălătruc merge calea la Clocoticiu la deal, coboară la Poiana, trece prin Pripoare, şi de aci la Perişani, Titeşti, Boişoara, Grăbleşti şi Câineni. La Pripoare e capătul de ieşire al defileu lui spre Sud; la Perişani, capătul de Nord. Aci trebue să se fi dat lupta dela 1330, a cărei descriere din Chronicon Pictum e aidoma cu aşezarea dela Perişani, unde e azi satul Pripoarele. Pretioasa lucrare a d-Iui prof. Ion Conea, aducând atâte a contribuţii, cu unele lămuriri noi şi chiar originale, ale unui geograf la istoria Românilor, este ilustrată cu multe hărţi şi planşe în sprijin. Les paysans roumains depuis le tr aite d' Andrinople [usqu'ă la Ilberatton des terres (1829-1864). Etude d'histoire sociale. par Mmcel Emerit, agrege de l'Universite ; charge de cours d'Histoire de la civilisation roumaine it l'Univcrsite de Lille. Paris, 1937.- Lucrare de migăloasă cercetare. dar şi de inteligentă şi erudită sinteză -·580 pagini format mare-, volumul pro­ fesorului francez care ne-a Învăţat limba, ne-a cunoscut ţara, s'a căsătorit cu o româncă-e-iub indu-ne astfel de două ori-este o deosebit de valoroasă con­ tribuţie la istoria contimporană a României din punctul de vedere social, în epoca Regulamentului Org. Chestiunea agrară, care face fondul acestor cercetări, va câştiga văzută de un străin prieten şi clar văzător, bine orientat în istorie, care nu poate pune nici patimă politică, nici atitudine de clasă în studiul său. Dar această chestiune, zice autorul în prefata cărţii, nu poate fi separată de po­ litica internă, ba chiar şi externă a României, de tradiţiile sale În materie de drept şi de viaţa-i economică şi socială. Pentru aceasta, observă dl. Emerit, în afară de cunoaşterea izvoarelor deja publicate şi a celor ce zac încă in ar­ hivele noastre, dar şi în cele străine-mai ales ruseşti-ar fi de mare interes publicarea de scrisori provenind din lumea ţăranilor epocii ce se studiază. Cercetarea d-Iui Emerit se împarte in 4 părţi. 1. Principatele române în 1829. De cu anul tratatului dela Adrianopol se poate spune că începe istoria României moderne. Iar În această epocă chestiunea agrară este cea predominatoare. Scopul cărţii este de a descrie is­ toria emancipării clasei ţărăneşti intr'o ţară "care!lU Il cunoscut niciodată 159 [160] regimul feudal de tip apusean, dar in care raporturile agrare au fost regulate de un obiceiu medieval (al pământului), cu totul particular, şi care a dăinuit până in toiul epocii moderne" .-Se înfăţişează de către autor ţara în cadrul geografic (numai România ve che ), se descrie regimul politic care a precedat epoca Reg. Ocg., producţia pământului şi comerţul, apoi se trece dela pământ Ia om, prezentând clasele sociale (boieri, moşne ni-răzeşi şi ţărani în genere), cu repartiţia proprietăţii şi situaţia bunurilor mânăstireşti, înfine obiceiul pă­ mântului cu privire la proprietăţi şi raporturile dintre proprietar şi clăcaş, terminând cu capitolul despre invaziile ruseşti şi spiritul public din Principate. II. Regimul Regulamentului Organic este larg şi amănunţit cercetat în motivele care au împins guvernul rusesc la această legiuire, în spiritul şi cu' prinsul ei, atât În prima red acţiune a acestei constituţii, cât şi în modificările suferite de ea Ia 1831, în Muntenia ca şi În Moldova, precum şi aplicarea ei. Urmează examinarea reformelor făcute de ocârmuirea rusească in timpul pro­ tectoratului străin dintre 1834 şi 1848. Un capitol se ocupă de invazia Evrei­ lor în Principate, arătând măsurile luate împotriva năvalei, dar şi ineficaci­ tatea acestor dispoziţiuni. III. Viaţa rurală în vremea Reg. Org., ee examinează din punctul de vedere al producţiunei agricole şi al circulaţi unei acestor bunuri: modul de exploatare a pământului, negoţul cu aceste produse. căi de comunicaţie, târ­ guri, porturi. debuşeuri externe; [luctuaţiun ile preţurilor la grâne, preţul muncii omului, preţul pământului şi ciocnirea intereselor muncitorului de pământ cu acele ale crescătorilor de vite. Un capitol mare se referă la clasele sociale din Principate, cu categoriile de proprietari rurali, raporturile acestora cu muncitorul dela ţară, sarcinele ce apasă pe umerii săteanului şi abuzurile ce se exercită asupră-i. Se prezintă apoi un tablou al vieţii materiale şi morale a ţărănimii. E o plăcută surprindere să vezi cu ce privire pătrunzătoare ştie acest străin să discearnă particularităţile firii Românului nostru, în calităţile ca şi în cusururile sale. IV. Individualizarea progresivă a prop. ietăţii funciare, partea ultimă a studiului, împărţită în cinci capitole şi urmărind problema chestiunei ţărăneşti de la 1848 şi până la 1864. Rev. dela 1848 este o revoluţie "Iamartiniană", fiică a ideologiei franceze importată Ia noi de studenţii români din Paris, pro­ c1amând principiul naţionalităţilor şi cerând Unirea, În vreme ce ţărănimea nu pretindea decât desfiinţarea Regulam�'ntului Organic şi condiţiuni de traiu mai suportabile. In faţa chestiune! agrare, revoluţionarii nu s'au putut înţelege; totuşi folosul a fost în vânturarea unor idei ce aveau să rodească mai târziu. Reformele dela 1851, sub Ştirbei şi Ghica, sunt o sforţare de a ameliora soarta ţăranului. In 1853 se deslănţue răsboiul din Crimeea, care pune capăt protec­ toratului muscăle sc şi Regulam" • '" ":;���'�·';:"'l��, :,,, ,,, ",,'. . .' '" , . • [199] i-a, se citeşte, în frumoase litere sloveneşti, următoarea inscripţie, care se tâlcueşte aşa: t Această repidă au ţ ăcui-o 10 Petru Voevod, 10 Radul Voevod şi au dat-o Mânăstirii Mislea 16). Repida dăruită de Radul Vodă Paisie ctitoriei sale Mănăstirea Mislea. Iar pe faţa doua, care reprezintă in medalion pe Mântu­ itor, Maica Domnului şi sf. Ioan, se citeşte în jurul medalion ului, 16. St. Nicolaescu, Noui descoperiri istorice române. Cercetări la Mun­ tele Sinai şi Ierusalim, în ziarul Dimineaţa, din 19 Mai 1935. _ M. Bez a, în Boabe de grâu, anul V, nr. 9.-Mâhăstirea Mislea a ars la 1881. Din marea 199 [200] în exergă: "fDomnul s'a împărăţit şi întru podoabă s'a îmbră­ cat. Lmbrăcaiu-s'a Domnul întru putere şi s'a incins. Pentrucă a întărit lumea, care nu se va clăti". Radul Vodă Paisie şi fiicele sale: Maria, Voica, Cârstina şi Zamfira. Despre fiicele lui Radul Vodă Paisie, anume: Maria, Voica, Cârstina şi Zamfira, documentele vremii ne dau următoarele ştiri: Domnite Maria a avut de soţ pe Balea, paharnicul din Pe­ troşani/ şi de urmaşi două fete; Dobra şi Neacşa. Dornniţa Maria a fost naşa logofătului Core si, un vestit cărturar şi intâiul tipă­ ritor al cărţilor bisericeşti în româneşte, român neaoş, de fel din judeţul Muscel 17), iar nu grec, precum s'a crezut multă vreme. Domiiiia Voica nu se ştie pe cine a luat de soţ; nu s� cunosc nici urmaşii ei. Domnita Cârstina, numită astfel după mătuşa sa Cârstina, sora lui Radul Vodă Călugărul, a avut două fete: pe Rada, măritată după boierul Badea logofătul din Fălcoiu, şi pe Anca. Badea a avut de fiu pe Văsâiu ; Anca pe Pravăţ, Barbul şi Badea. l)omniţa Zamţira nu ştim pe cine a avut de soţ. Ea figu­ rează pe pereţii bisericii Bolniţa dela Mânăstirea Cozia, ca cti­ toră, cu tatăl său Radu! Vodă Paisie, mama sa doamna Roxanda şi fratele ei Marcu Voevod, precum am văzut mai sus. Domnia lui Radul Vodă Paisie şi evenimentele din cursul domniei. Profitând de luptele grele ce le ducea sultanul Soliman îri Asia, Ţara-Românească şi-a re căpătat dreptul de a-şi alege domnul dorit. Radu! Vodă Paisie a luat domnia ţăţii după moartea fra­ telui său Vlad Vodă Vintilă din Slatina şi a domnit dela 13 Iunie 1535 şi până în 17 Martie 1545, precum s'a arătat mai sus. A fost numit la domnie de Mahomet. Ruda sa Nicolae RomânuI (Olahul) spune 18). "Mahomet Başa Turcilor au numit pe Petru din Argeş domn Valahiei, carele nu se aşezase încă bine în scaunul dom­ nesc, şi s'au rădicat asupra lut unul din ceealallă parte (diversae Iactionis, zice Engel : adecă Radul din partea Drăculeştilor], şi venind cu oaste, s'au nevoit să-I surpe din domnie, iar când s'au şi frumoasa biserică şi mănăstire de altădată n'a mai rămas nimic, nici pi­ sania; afară doar de beciurile chiliilor, care se păstrează în parte şi im­ presionează prin mărimea bolţilor, grosi�ea zidurilor şi tăria lor. A vând in vedere materialul şi felul de construire, conchidem că sfânta mănăstire Mislea este cu mult mai veche decât se ştie., 17. St. Nicolaescu, Diaconul Coresi şi familia sa. , 18. Nicolaus Olahus in Hunjţaria et Attila e D. Kollar, p. 58. - Şincai, Cronica Românilor, tom. II, p. 170. 200 [201] întâlnit âmbe oştile, Petru au eşit să se bată cu protivnicul său numai amândoi 19), în vederea amânduror oştilor j şi acuma Petru era să învingă pre protivnicul său, când boierii Munteneşti, vicleni fiind, au ajutat celuilalt, şi pre Petru l-au prins, apoi însem­ nându-l la nas, i-au alungat din ţară". Adevărul este că Petru sau Radul Vodă Paisie a învins pre protivnic şi n'a fost crestat la nas. Iar cel ce s'a ridicat în potriva lui şi a fost biruit este, cu multă probabilitate, Drăghici Voevod, fiul lui Danciu Gogoase. Acest Drăghici Voevod a· fost urmărit, prins şi spânzurat la Ţarigrad de credinciosul boer Şerban, marele ban al Craiovei, în 1536.' Preţioasă mărturie întru aceasta ne-o dă un hrisov al lui Mihnea Voevod, din 13 Iunie 1588. Prin acest hrisov Domnitorul întăreşte stăpânirea lui Nica biv vei armaş şi soţiei sale Mariei, fiica jupaniţei Anca din Coiani, "peste satul Fântânelele, pe care l-a aşun» iuţian Şerban banul, cumnatul lui Părvul banul, când a mers de a spânzurat pe Drăghici al lui Danciu Gogoaşe la Tarigrad, pentrucă s'a fost ridicat să vină domn in 'fara­ Românească" 20). Radul Vodă Paisie luând domnia ţării, a trimis la 20 Iulie 1535 din Târgovişte carte de mulţumire lui Ştefan Mailat, voe­ vodul Ardealului, pentru bunătatea frăţească de care l-a asigu­ rat, declarându-se frate şi prieten al regelui Ioan Zapolia şi ce­ rând la nevoe adăpost şi ajutor. (Dr, A. Veress, Documente, voI. 1, pp. 13-14, nr, 15). In 29 Noemvrie 1535 Radul Vodă Paisie, ca bun vecin, prin omul său Radul, vesteşte şi sfatul din Braşov de pacea şi steagul dat de Impăratul dela Poartă, cu cuvintele: "domnia mea vreau să vă fiu frate şi prieten domniei voastre; precum v'au fost şi domnii de mai nainte ai Ţării-Româneşti, aşa vreau să vă fiu şi domnia mea, mai bun prieten şi frate domniei voastre 21)". Radul Vodă Paisie dela început a avut, între alţii, ca bo­ ieri credincioşi şi de multă nădejde pe Şerban, marele ban al Craiovei, pe Giura logofătul, pe Detcovel armaş şi pe Ţalapi lo­ gofătul. De Ţalapi logofătul ne vorbeşte chiar Radul Paisie în cartea 22) lui din 22 Iulie 1535, prin care întăreşte stăpânirea lui Ţalapi logofăt peste siliştea de peste Jiu, anume Strârnbele, cu toate bălţile şi cu gârlele Cotloavele, şi pe câmp dumbrava Nisipului până in hotarul Călugărenilor, şi de aci până în hotarul Hrastului, "pentru slujba cu, care mi-au, slUjit domniei mele -zice dom­ nul-în ţări străine, cu dreaptă şi adevărată credinte", 19. Sub domnia lui Radu Şerban Vodă se petrece la fel lupta lui Stroe, stolnicul BuzescuJ, "când s'au lovit de faţă cu nepotul Hanului tătăresc" [St. Nicolaescu, Letopiseţul Ţării-Rumâneşti, p. 42. 20. St. Nicolaescu, Documente slav o-române, pp. 61-62 notiţe. 21. Idem., p, 64. 22. Arhivele Statului din Bucureşti, M-rea Govora, pach. 10, doc, 1. 201 [202] · Intre 1536 şi 1537 Radul Vodă Paisie i-a tăiat pe necredin- cioşii săi boieri, pe Toma banul, ctitorul Mânăstirii Verbila din judeţul Prahova, şi pe Tudor logofătul din Drăgoeşti, Toma banul, ginerele lui Harvat logofătul, ctitorul Mânăs­ tirii Motru, a fost tăiat în primăvara anului 1536. In Mai nu mai era în viaţă. A avut de urmaş pe Stanciul 23). Ştirea despre tăierea lui Tudor logofătul din Drăgoeşti ne-a dă un document din 24 Aprilie 1545 al lui Mircea Vodă Cio­ banul. Mircea Vodă întăreşte stăpânirea lui Radul vei logofăt şi a fraţilor săi Pârvul părcălabul şi Vlad cornisul peste moşia Voinigeşti : "pentrucă le-a fost de mai nainte vreme bătrână şi dreaptă moşie de moştenire, iar ei în zilele Radului Voevod au pierdut mai sus zisa moşie, pentrucă au tăiat Radul Vo­ evod pe tatăl lor Tudor 24) logofătul". Cu începutul anului 1537, pe Tudor logofătul din Drăgoeşti nu-l mai aflăm în divanele domneşti. Anii 1537 şi 1538 sunt ani buni, ani de pace pentru Radul Vodă Paisie. In cursul acestori ani mai ales el a împodobit ţara, ca bun creştin, cu noui sfinte măreţe lăcaşe, reparând pe cele în ruină, desăvârşind pe cele în curs de zidire şi inzestrându-le cu mari venituri. Aceiaşi lucrare bună a făcut şi pe la sfintele locuri: la Meteore în Thesalia, la sfântul Munte, în Grădina Maicii Domnului şi la Muntele Sinai. Infâmplări1e din Moldova şi din Ardeal pe timpul lui Radul Vodă Paisie. In Moldova Viteazul Petru Vodă Rareş, care luase în 1534 parte la prinderea şi uciderea lui Ludovic Gritti, şi-a schimbat politica. La 4 Aprilie 1535 el a încheiat, la Iaşi, un tratat de alianţă cu regele Ferdinand I. Din această cauză Ştefan MaiIat, Voevodul Ardealului, s'a ridicat împotriVi lui. Analele Secu­ eneşti 25) spun: "In anul 1536, la Ispas, am luat Unguraşul dela Voevodul Moldovei, iar în ziua trupului lui Hristos, toată Ţara Ardealului ne-am sculat asupra Voevodului din Moldova, şi am descălecat iarăşi în 27 Iunie"," Unguraşul fusese dăruit lui Petru Vodă Rareş de craiul Ioan ZapoIia, pentru ajutorul dat în 15 Iulie' 1529. Pricina pentru care i s'a luat înapoi Unguraşul o arată mai pe larg Engel 26), scriind: "Mailat Voevodul Ardealului, carele şi în propria sa per­ soană era vătămat de Petru (VO, au oblicit că acesta se gată să năvălească în Ardeal, pentru ca să facă pre - voia lui Ferdi­ nand. Drept aceea, în anul 153,6 au bătut Unguraşul, cetăţuica \ 23. St. Nicolaescu, Documente slavo-române, p. 37. 24. Idem, p. 366 notiţe. \ 25. G. Şincdi, Cronica Românilor. tom. II, p. 171. 26. Engel în recent. Rist. MoId., p. 179.-Şincai, o. c., p. 171. 202 ":'r.:ţ;,�-��� ,>' , ! � ?ll " , .. � v x \ � ,�, fi, "'.. • 4 �'1"�;;'" �i::iii§,:a:, .. [203] lui Petru j şi lui Francisc Lazăr Secuiului, carele era părât că se înţelege cu Petru, i-au tăiat capul în ReghinuJ Săcuesc, precum scrie Verantie. Iar Petru văzând acestea, s'au rugat de ertare craiului Ioan, carele lesne I-au ertat, şi s'au împăcat cu el, având şi alte griji mai mari". Impăcându-se cu craiul Ioan Zapolia, Petru Vodă Rareş s'a legat de Poloni. Polonii "pe carii pururea îi zădărea, şi Turcii, la cari nu în­ cetau a merge jalbele asupra lui", cum zice Engel, au pornit în 1538, împotriva lui. Intâiu Polonii, apoi Turcii. Sigrsmund, craiul Polo­ niei, a trimis în contra lui pe strategul Ioan Tarnovski să ia cetatea Hotinului, dar viteazul Petru Rareş a apărat-o cu înverşunare. Pri­ mindu-se ştirea că vine şi sultanul Soliman să ia Moldova, Craiul Ioan ZapoJia s'a temut să nu fie vreo stratagemă din partea Porţii, ca apoi să vină şi asupra Ardealului. La acest pericol craiul Ioan Zapolia, care se impăcase mai de nainte cu regele Ferdinand 1, "a trimis de sârgşi la Ferdinand şi Ia Voevozii din Moldova şi din Ţara Românească după ajutor, şi Radul Vodă Paisie a şi adunat o bună oştire, cam de 80.000 de ostaşi; ci n'a fost de lipsă, pentrucă s'a văzut că numai împotriva lui Petru Rareş 27) a. fost venit Soliman". Drept mulţumire pentru ajutorul dat, craiul Ioan Zapolia în acest an 1538 l-a dăruit pe Radul Vodă Paisie cu vechile posesii Vintul şi Vurperul. Petru Vodă Rareş văzând că în August 1538 Soliman vine asupra lui cu toată puterea armată, s'a împăcat de îndată la Hotin cu Ioan Tarnowski, şi gătindu-se, s'a întors a sta neînfricat împotriva sultanului Soliman. Dar boierii Moldoveni, cât s'a apro­ piat sultanul Soliman cu oastea, s'au desbinat de Petru Vodă şi s'au sfătuit să-I dea Turcilor legat. Petru Vodă Rareş prinzând de veste, a fugit dela Hotin prin Secuime la cetatea Ciceului, unde se aflau trimişi mai de nainte, la adăpost, soţia şi dragii lui copii: Ilie Voevod, Ştefan Voevod şi dornnita Roxanda. Prin grele împrejurări, "Sâmbăta în răsărita soarelui, în 20 Septemvrie 1538, au intrat Petru Vodă în cetatea Ciceului", zice Miron lo­ gofătul. In Ciceu a stat Petru Vodă Rareş patru luni închis, şi după patru luni s'a predat singur craiului Ioan Zapolia. Sultanul Soliman trecând Dunărea, a înaintat în Moldova. La 9 Septemvrie a intrat în Iaşi, la 15 în Suceava 28), însoţit de pretendentul Ştefan Voevod, fratele lui Petru Rareş. Cucerind Ţara Moldovei, Soliman a aşezat la tronul ţării pe Ştefan Vodă, fratele lui Petru Rareş. Acest Ştefan Vodă a plătit haraciu Tur- 27. Engel in Hist, Valach. part. 1, p. 215.-G. Şincai, Cronica Românilor, II, p. 174. 28. Un document din 13 Decernvrie 1568 confirmă faptul, zicând: "In vremea când însuşi împăratul turcesc a venit şi a făcut războiu până la Su­ ceava" [St. Nicolaescu, Documente slavo-române, p. 365). 203 [204] cilor zece mii de galbeni pe an. Casa domnească a lui Petru Vodă Rareş "a fost călcată de Defterdarul cu Ienicerii 29), cari au intrat În cetate şi au prădat toată visteria lui Vodă, şi cea de obşte, în care afară de mulţi bani au aflat coroane de aur, cruci şi icoane Îmbrăcate cu pietre scumpe, care toate le-au luat Soliman, şi aşa s'au înturnat la Ţarigrad". Expediţia lui Soliman în Moldova s'a terminat la 20 Februarie 1539. La pârile lui Ştefan Vodă, sultanul Soliman l-a cerut dela craiul Ioan Zapo­ lia pe Petru Vodă Rareş. După o matură chibzuire, la începu­ tul anului 1539, craiul Ioan Zapolia meşteşugit l-a trimis pe Petru Vodă Rareş la Poartă, nu ca prizonier, ci ca sol din par­ tea sa. "După ce l-a îmbrăţişat şi l-a mângâiat, Iăcându-i bună nădejde de a-şi căpăta iarăşi domnia BO), a lăsat lui Petru şi so­ ţiei lui folosurile şi veniturile Ciceului, să trăiască din ele până li se va îndrepta norocul". Petru Vodă Rareş 31) "încărcat cu averile sale şi împodo­ bit cu solia craiului Ioan, au mers în Ţarigrad, cornândat fiind lui Lugafibeiu (Lulti-bei) mai mult decât celorlalţi porfiraţi, că­ ruia mai mari daruri ii dusese, ca să aibă mai puternic patron, când se va îndrepta. Datu-l-au doi mărgăritari atâta de mari, cât două pere de rând, care se zicea a fi din prada dela Gritti luată, ca (logodnica lui) Rustan (paşa] fata lui Soliman, să-şi facă cer­ cei din ei pre nunta sa". "Iar Ştefan Vodă în ţara Moldovei-pus în domnie la în­ ceputul lui Septemvrie 1538-, mari şi grele nevoi făcea cu dările bieţilor lăcuitori, şi de la o vreme s'au arătat mare vărsător de sânge. că, fie pentru ce mică greşeală, poruncea de-i omora, şi încă de multe ori, la masă chemând, pre mulţi cu mâna sa îi omora" 32). Foametea cea mare din 1539 în ţările româneşti. In anul 1539 s'a întâmplat o mare f u în neologismul: frunt (236). 37. O e păstrat în: sapon (824). 38. U apare ca oa în: să zoară (845, 909). 39. U urmat de n trece la î în: porânca (828). Diftongi accenfuaţi 40. Al este redus la a în: traştă *)=traistă (36, 215). 'J Dl. I. A. Candrea îl dă în Dicţ. encicL al l. rom., pentru Oltenia şi 243 [244] Alături de forma aceasta, apare şi: traistă (327), precum şi o formă intermediară; traiştă (453). 41. Au apare redus la a în; Agost (756). 42. Diftongul ea trece la la, după consoanele care se iota­ cizează atunci când sunt urmate de un e (b, p, v,c (s), g (z}, t (ts), d (dz), 1, r, m, n.). Exemple; bra (44), ţubram (640), vorbia (274), rupia (59), avţa (40, 66), să s!artă (49), valsiaua (674), clară (713), Iuzram (46), mierzţa (310), I'euştsjan (364), dz!al (23), col'[a (17), I'lacu (86), serţa (194), crţacă (532), gqa (23), durrma (61), rma (653), v'eri'[a (47). 43. Ea - provenit în unele cuvinte din e urmat în a doua silabă de un ă (e) - trece la a, după s, ş, z, z, ţ : sacă (l00), sama (28, 595), sară (313), să sadă (35), susaua (57, 58), ieşarn (784), pazască (351, urzală (546), audzam (46), să năcăza (772), patruţască (63). Uneori, grafie şcoalei, ea e păstrat, sau trece la la: şeaua (232), leşIa (691), ma 'ngriz!a (115). 44. După consoaneJe labiale b, v, ea trece la a (Numai în Bănat) : să l'e zdrobască (947), vacu (889). 45. Diftongul ea, provenit din hiatul latin ea, trece la a, după r, în ra (1, 740). Alături de această formă, mai apar şi: ră, râă (874), precum şi forma obişnuită r' ea (842). Aceeaşi trecere dela ea la a după r o găsim şi în: curaua (674). 46. Ea trece la a după n în: tsinală (45). 47. Dfftongul ea trece la a după grupurile consonantice tr şi st : ma 'ntrabă (151 863), tracă (417), vă sinstarn (95), măstacănu (838), stag (391), staua (109). Găsim, însă, şi forme cu ea păstrat: stea (370), stseag (549 titl). 48. Ea accentuat final se pronunţă adesea ca e, iar ia ca ie . av'e (131), De (59), col'e (228), să dze (75), le (811), mie (258), să st'e (720). &; 49. Diltongul ei după s, ş, sau st, trece la ai: mi-adusă; (56), pusă! (22), cocosă; (28). 50. Diftongul ea trece la ip în G!orge (93), iar pronumele eu este pronunţat ca !eo (823) sau !o (618). Alături de acestea, găsim şi forma leu (627). 51. Eu după st trece la ău în: răstău. . 52. Gr'eu (827) apare în unele ocaziuni ca' gr'eu (811). 53. Dift. il apare după ş, z, st, ca îi: ieşâţ (797), pustâţ (107 254); pe lângă această formă, mai apar: pusti! (749) şi pus­ tiu (764). Pronunţările acestea sunt datori te şcoalei, dovadă că t, urmat de i, n'a fost alterat. 54. I! este redus la i: az m-i dor (794), stSi=ştii (397,825), fi = fii (517). \ 55. fu după z trece la fu în: târzâu (63). \ \ Bănat, sub forma: traâtă. La fel îl dă şi dl. Lucian Costin (Graiul bănăţean, 204). Nu consider această transcriere justificată (v. glosarul). 244 [245] 56. Diftongul !u se păstrează în turcescul: burunzjuc (405). 57) In loc de oa, rezultat din o .... ă, găsim uneori o: do­ boră (211), o lot (36), socră-mţa (626), stronă (612), totă (60,953), Rareori găsim şi: toată (901). Vocale neaccentuate. A. 58. Ă protonic trece la a, apărând într'o singură silabă protonică, sau chiar în două. Trecerea aceasta a fost uşurală de cazurile când vocala accentuată era a (ef. asimitaiia uocalică). Fenomenul apare foarte răspândit în Mehedinti, în satele de sub munte, mergând până aproape de valea Motrului. In Bănat este destul de răspândit, dar nu atât de generalizat ca în jude­ ţulMehedinţi (v harta), Exemple: 1. Intr' o singură silabă protonică : casiul'; (48), camin'etse (37), cadzut (27), curatură (67), facut (775), mânastâr 'e (32), par 'etse (290), sacur'e (218), vadzui (73), zavo; (105). In Bănat : batrân (859), gradzină (824). 2. In două silabe protonice: balajoară (4), calatoar'e (777), marasin'e (27), pasar'el'e (380), radasină (262), saptamână (342), In Bănat: pasaria (834). _ Alături de formele cu ă protonic trecut la a, găsim deseori cuvinte prezentând în această situaţie un a intermediar între ă şi a. Ex.: aşazamânt (407), barbaţăl (182), batatură (776), facut (342), padur'e (62), razbo; (775), vadzân (65), etc. In Bănat : bagatură (868), prapadzit (826), sapun (corn. Bogâltin]. Alături de această pronunţare, găsim şi pe ă păstrat, dar mai rar. In special copiii din clasele primare şi cei cari ştiu cade îl pronunţă. In comunele dela răsărit de valea Motrului apare mai des (v. harta). Fenomenul acesta a fost studiat de I. Iordan în articolul intitulat "Un fenomen fonetic românesc dialectal : ă neaccentuat > a", publicat în Revista filologică din Cernăuţi (1927-28, pg. 117). D-sa distinge două aspecte ale acestui fenomen: 1. ă aton trece la a, când in silaba următoare se mai găseşte un a (de ex, barbat); 2) ă aton trece la a, în silaba următoare fiind o altă vocală (de ex· batrân). D-sa găseşte că prefacerea lui ă aton, urmat în a doua silabă de a, în a, este un fenomen normal, fiind o asimilaţie (cum e de exemplu în barbat), dar nu găseşte nicio explicaţie celuilalt aspect. Crede că trecerea lui ă neaccentuat la a, fără vreo in­ fluenţă din partea sunetelor vecine, este un fenomen străin de limba noastră, şi că a luat naştere la periferia graîurilor româneşti, spre graniţe, unde Românii au venit în contact .cu populaţii străine. Rămân câteva insule în teritoriul dacoromân, unde apare ă aton trecut Ia a, cum este Ţara Haţegului, care nu este Ia 245 [246] __ � .. .lUcaan crede că populaţia românească de acolo a fost amestecată cu o populaţie străină. Privitor la întinderea acestui fenomen, d- sa observă că aria fenomenului de asimilaţie (ă aton > a fiind asimilat de un a următor) este mare. II găseşte mai mult în Moldova de Nord (jud. Doronoi, Botoşani, Fălticeni, laşi). Apare, apoi, în Moldova centrală şi sudică (jud. Roman, Vaslui, Bacău, parte din Tutova, Fălciu, Tecuci, Covurlui, Putna], în Basarabia şi Bucovina. In Oltenia şi Muntenia îl găseşte rar (câte un exemplu, două). D1. Iordan procedează bine când desparte fenomenul în două aspecte, dar greşeşte când crede că trecerea lui ă aton la a, atunci când nu era influenţat de sunetele vecine (cum e, de ex., bătrân> batrân), a luat naştere la graniţe, ca urmare a unui contact cu populaţii străine, lată că acest fenomen apare în Oltenia de Nord- Vest, şi e aproape generalizat, nu numai în­ tr'un exemplu, două, Putem susţine că Mehedinţenii s'au arnes­ tecat cu vreo populaţie străină? De sigur că nu. Lucrul devine şi mai concludent când, observăm că în Bănat fenomenul este mai redus, deci n'a provenit de acolo, ci a luat naştere pe te­ ritoriul Olteniei. 59. A apare trecut la a şi în cuvinte în care de obicei este accentuat, din cauză că în frază aceste cuvinte sunt atone. Exemple: far dze mustaţă (20), ma u!ta! (45), ca urâtu n'ar'e . ştsinţă (81.?), dupa pţatră (4), 60. A final, după ş, z [s, z], apare deseori netrecut la e: senuşă (684), usă (4), griză (20). Numai rareori apare intermedia­ rul e, sau e: ţancuşe (428), uşe (597), grizc {625}. 61. A apare adesea ca ă în adv. mă! (101, 255, etc.], din cauza întrebuinţării ca aton în frază. 62. In multe cuvinte găsim pe a neaccentuat trecut la ă sau a: Al'ixăndrina (755), băzrna (564), brăbeţ (570), Călăfat (690), cătană (600), căzan [corn. Bogâltin], Mărie (319), răkiu (568), scăjet'e (732), văgoan'il'e (171), Văsâl'e �568), zăharul (164), cartofi (141), dragav'e! (141), nainte (768), ralîiu (555). 63. A originar s'a păstrat ca ă : Iămeţe (569, 707), Fiind aton protonic, trece uneori la a: Iamreje (99), Iameţa (35). Mai rare sunt formele în' care apare e : I'ermeţe (236), fe­ mele (598J. 64. A se păstrează ca a (netrecut la elîn slavicul: înval'esc(214). 65. Ă trece ta e în ; bulgeras==bulgăr aş (342). După z, ă provenit din a aton, a trecut la e în: zendari=jandarmi (721). 66. Ă final din parcq frece la e: parke (22, 56, 186, 418). In cuvântul grabă, ăfinal trece la e şi uneori la i: în graDe (655), dzegrabe (828), dzegrabj (828). ( 67. In câteva cuvinte, după 1, r, s, ă aton trece la î: făcl'i; (113, 777), râşkitoaril'e (288, \{)42}, sânătatse (391), sârmana (236). Alături de formele cu î,\ apar altele cu ă : Iăcl'i; (391, 595). 68. Ă apare trecut la î ş� în cuvinte atone în frază: câtră =către (828), câtă==către (65), -sâ ma hodzin'esc (206), 246 [247] 69. X din slavicul praviti nu trece la i prin asimilaţie: pră­ vit (210), pravit (127, 153). 70. Ă din: rădzica apare neasimilat de i : rădzică (594), radzică (595). Alături de formele cu ă, găsim altele în care ă a trecut la î: râdzicară (618). 71. 1 rezultat din a aton latin + rn + cons., se păstrează în: îmbla « lat. AMBULARE): o îmblat (36), îmblar'e (850). Lângă acestea apar şi forme cu u : umbla (3, 529). 72. In cuvântul trândafir (858), primul a apare ca â. 73. Ă nu apare asimilat totdeauna în slav. năroc (267), na- roc (245), năroj (176, 855), săroc (945). . După b, v, ă aton nu trece la o în: a! zabavit (127), vap­ săsc (79). 74. A din bulg. aglika trece la o în: ogl'ise -(421). 75. Ă, provenit din e, se păstrează netrecut la o,' rătund, ratund (596), ratund {376}. 76. Ă se păstrează netrecut la o în: dărăbanţ (352), 77. Ă trece la o în: copatâţe=scăpătâie (corn. Nadanova), copeţăl'e (276), platozel'e=epătlăgele (685), rozmol'in=rosmarin (284), solar'=sărar (corn. Padeş). 78. Ă se păstrează neasimilat de u în verbul a multămi : mul­ ţămim dumital'e (129), mulţămţesc (815). 79. A apare ca U în: lumpăs=slămpaş (com. Gornenţi), păs­ truv=spăstrăv [corn. Izvarna], plurnin'; (566). E 80. Verbul auxiliar a fi, la imperfectul indicativului, pre- zintă pe e iniţial sub mai multe aspecte: a) E iniţial păstrat: erea (36, 708). b) E iniţial difongat în ie : !er!a (386). c) E trecut la ă şi apoi la a, deoarece era protonic : area (66, 704). d) E trecut la i (în Bănat}: trist irâ (938). 81. E iniţial e pronunţat ca !e în cuvintele: Iel'ena (180), !egumănu (568). 82. E aton nu apare uneori diftongat în !e la imperfectul verbului a pieri: sânzil'e-j perla (275). 83. E posttonic, sau chiar profonic, apare deseori ca i. Exemple: cân'ipă (307.), cântsic (127), galbin (114), sufl'itu (98), Durnn'idzău (119), iucficător'u (721). Trecerea lui e la i are loc şi când acest sunet este final: sin'! ţ'o porânsit (29), dzilavalj dze casa mjea (584), mama mân'i-sa (624), undzj-aţ-udzit (655). 84. In Bănat, în comunele Cuptoare, Mehadica şi Verendin, e posttonic, sau chiar protonic, apare fie cu o pronunţare inter­ mediară (un sunet intermediar între e şi i, notat ca el, fie ca i, Exemple: 1) Cu e: cân'epa (881 l. dzesrumen'eştse (873), Ierrasta (888), inkeeturil'e (994), n'evastă (891î. petr'ec (928), ven'it (907), Verendiin (952); 2) Cu i : bitsezăsc (909), sitatsea (891), dii loc (891), doamn'ilor (952), n'ivasta (909). 85. Şi în cuvinte atone în frază găsim treceri dela e la i : 24i A [248] dzi se stă, dzi si-ar mă! sta (104), dzila (37, 86), pi lângă lea (35), pintru (28), pistă = peste (129). 86. E după s, ş, z, z, ţ, r, şi după grupurile consonan­ tice cr, gr, tr, st, trece la ă. Exemple: a} După S căsăln'iţă (338), însărat (194), mir' esăl'e (77), săcară (718), vasăl'e (44); final: al'esă (732), miersă (131); b) După ş: boaşăl'e (402), înşălaş (560), şădzern (681); c) După z şi z. buzăl'e (801), stăzăr/el (469); d) După i (mai rar): dzezăţălu (828), zăl'ir'e (185); e) După ţ: braţă (20), înţăpa (752), marunţăl (103), maţă (221); f) După r: mieră (825), răt'edzat (690) ; g) După grupuri consonantice, 1) cr, tr: crăţăştsi (59), soacrăl'e (119), intrăba (798), putrădzâ (191), străcurărn (37), trăbuiţ (290), trăcu (41); final: cătă (provenit din cătră = către) (35), câtă = către (65, 65), d'intră (726), întră = între (59), pintră (188); 2) st: blastămă (125), miestăc (536 titl.), ostăn'it (310); final: dragostă (525), !estă (295, 802), n'ev'estă (28), v'estă (35), etc. De multe ori acest ă, provenit din e, fiind protonic, trece la a. asamanat (174), miesaria (222), asadzară (28), insalator ' (82), inţal'es (36), ratsedzat (15), intrabar 'e (23), putradzăsc (298), trabui: (130), tracuţ (398), blastamă (20), mţestăcău (350). E se păstrează -- deşi urmează după s, ş, z, z, ţ, r, sau grupurile consonantice amintite - în VOI birea celor ştiutori de carte. Alteori apare un sunet intermediar între e şi â. Exemple: casel'e (478), şedja (260), putrezască (770), dra­ goste (50), ieste (149). 87. E, trecând la ă după s, z, devine apoi î în următoarele cuvinte: sâcritaru (45), sârvitor'u (129), sârvisi (629), buzâl'e (397). 88. E, după labiale, trece uneori la ă : păscarţ (corn. Clo­ şani), văcuit (corn. Obârşia-Cloşani), fărmăcătoar'e (corn. Gor­ nenţi), cr'emănă (155), tSe rumăn'eştsţ (899). Când e protonic, îl găsim şi ca a!!; pascar ' (201), baut (181), să vaculască (32). Acest fenomen e originar din Bănat. În Mehedinţi s'a răs­ pândit numai în satele din veC(inătatea Bănatului. 89. Auxiliarul e, prez. ind. dela a Ti, fiind aton în frază şi urmând în unele ocaziuni după un ţ, trece la ă. Exemple: fă = îţi este (23, 28) etc.), fă foam!e (563). Dela ă a trecut la" î: ţ'â bin'e (661), acolo ţ'â locu (777). Sub A influenţa lui fă găsim şi v'ă: acolo v'ă casa (948). 90. In Bănat, am găsit în corn Armeniş cazuri de e afon trecut la ă şi după d: frunză verdie d'a dă 1) brad (856), dă p'e cap, dă mă scoatSe (856), dăzl'lagă (856). 9 L Alte cazuri de treperea lui e neaccentuat Iq. ă: nărod, fem. năroadă (817), tănăk� = tinichea « tenechea < turc, teneke) (414), privăgătoar'ea\ = privighetoarea (525). Alteori, însă, apare netr�cut la ă: n'ezât=năjit (950), besMq =băşici (206). 1) De este aton în frază. 248 [249] , \ 92. In câteva cuvinte eneaccentuat, uneori în poziţia e-e, apare ca e: Ierise (74), vesin'i (644). E o influenţă a altor forme, care aveau pe e accentuat. 93. E latin + n + cons. se păstrează ca i după v (ne­ trecut la î). E o influenţă a formelor care au în silaba urmă­ toare un esau i. Exemple: am vindut o (78), vindzar/e (926). Cei cari ştiu carte, încercând să pronunţe corect acest cu­ vânt, pronunţă cu i şi acolo unde nu trebue: Ex. : vând'eam (650). 94. In Bănat, în unele cuvinte, după S, l', e aton a evoluat spre ţo : sţorsăi tăr=scerceii (842), inima mi-o pl'[ozn'it (851). Aceeaşi trecere o găsim şi la cuvântul G!orgină=Gherghină (842, corn. Rusca], din cauza influenţei cuvântului Gheorghe. I. 95. 1 iniţial apare ca !e în: Ierod (33). 96. 1 latin + m + cons. trece la î şi se păstrează în cu- • vintele a împlea şi a întra: s'o împlut (127), o intrat (199). Lângă acestea, apar şi forme cu i: intra (554), sau u: umpl'ea. 97. 1, după s, ş, z, z, ţ, r, şi după grupurile consonantice br, tr, (str), st, zn, trece la î. Exemple: rmesâ (61), Sâbi; (254), sângur 'el (90), roşâ (613), uşâl'e (542), fraţâ (45), soţâoară (59), strâcară (567), strâga (41), trâmetSe (701), să stânzţa (130), coznâţa (337). Din cauza influenţei şcoalei, găsim forme cu i păstrat, ca în: dzesirată (4), copilaşi (665), sau trecut la intermediarul dintre i şi i, ca în: şir' et (366) 98. In unele cuvinte, după ş, r, i aton a trecut la î, şi de aci a evoluat spre ă. Când era protonic ă a trecut la a Ex.: sandzilă (37), rămn'i (324), rarnn'itorţ (258).. Aceeaşi evoluţie o observăm şi la a ridica, devenit râdica, apoi rădica, apropiin­ du-se iar de lat. eraâicare. Exemple: râdzicat (552), rădzicâ (77). 99, Prep. până, având pe â neaccentuat în frază, trece la; pănă (554), pană (35) Ca şi până, lângă se pronunţă şi ca langă: zucărn lang'aţ însurat (173). 100. 1 final scurt dispare după Ş (s), z (d71), 11, ţ, m. Exem­ ple: adus=aduşi (35), tovarăse=tovarăşi (65),. uş==uşi (691), audz (252), v'erdz (845), tse scalz (541), boz (425), Iraţ (93), iert (28), poţ (68), zâmţ (28), îm plase (582). Uneori se aude un uşor i după ş: să tse laş'! uşor (472), vorbişţ (691). 101. I, după s, apare ca !u în; sţur'eş (391, 630, 832), s!ur'eşă (corn. Gornenţi, Bogăltin ş. a.) "), 102. 1 trece la !e (e), după labiale, în câteva cuvinte. E o in­ fluenţă a cazurilor tonice: oertăşâţa (corn. Bogâltin), vă Illleraţ (corn. CrainiciI· 1 apare ca e şi în alte câteva cuvinte: menunată (567), me­ nune (570), dieoketor' (618). Aici a suferit influenţa primului e. *) DI. 1 A. Candrea (Constatări în domeniul dialectologiei. Grai şi suflet. 1923-24, pg. 195) crede că acest fenomen a trecut din Oltenia în Bănat. Deşi în Oltenia nord-vestică e destul de extins, totuşi, având în vedere că În Bănat găsim o altă trecere asemănătoare (e > ia: siorsăi=cerceii. Ruscal, mai plau­ zibilă pare trecerea din Bănat in Oltenia. , 249 [250] 103. I apare ca i în: gindieşts! (825), nu gindiesc (836). Lângă aceste forme apare şi forma obişnuită: gândiesc (910). Această particularitate fonetică apare numai în Bănat. O 104. Uneori o neaccentuat trece la ă după p: apăi (628), păl'Iţă=spoliţă (satul Prisăcina). 105. Protonic trece la U în următoarele cuvinte: cumpan'ia (836), dumjestâc=edomestic (40), durmi (52), FluriI (200), înflu­ r/eştse (477), muraru (628), ornurâm (302), surbja (288), unoar'e (56), ur'ez (660). 106. Posttonic trece la u în: dragustă (105). 107. O nu trece la u în : porcar'u (109), din cauza influ­ enţei cuvântului porc. U. 108. U apare ca o în: corcan'ej (933), frumoşa (890), lnseton' el (45), pozonar ' (249), pozdări (627). Alteori apare ca u : să murără (881). 109. (] trece la î în următoarele cuvinte: bătoarcă « bu­ toarcă) (431), porămbţor (849), porânsit (29, 30), pozânar/ (155). 110, U final apare în următoarele exemple: dragu mţ-e dzţalu să-I sUI (115, 823), nis] dze 1'!acu nu tse-am mal lasat (865), Diftongi neaccentuaţl. 111. AI trece la ă] în: hăiduc; (781). 112. Ar final este redus la a in: numa (678). Reducerea se datoreşte foneticei sintactice. 113. Al e redus la ă în: spământă (948). 114. Au trece la o: o n'audz, o n'aţ gură să raspundz (252). Conj. (sau adv.) au este atonă în frază. 115. Au din posesivul său apare ca o: fiu-so (256). Cf. § 16c Morf. Alteori, în acelaşi cuvânt, au trece la u: tata-s« (325), fiu-su (828). 116. Ea trece la Ia după consoanele care s'au iotacizat înainte de e : S, ts, di, 1, r, p, m. Exemple: atunsja (36), noap­ tsja (65), cal'[a (626), sacurţa (45), popţască (93), lumja (60,804). 117. Deoarece e după st trece la ă în draqosiă, forma ar­ ticulată a acestui cuvânt nu se termină în ea, ci în a (ef. Morf § 1), Ex.: dragosta (283, 862). Lângă aceasta apare şi dragos'tţa (702), dar mai rar. . 118. In alte ocaziuni dift. aton ea apare ca e şi un e mergând spre ă, Ex.: d'esupra (273), serselu dze stânga (652), dumn'eta (71, 131), dumn'evoastă (129), secâr (corn. Gornenţi, Cloşani), dzesupra (45), dumn'eta (589, 719). 119. Diftongul aton ţo (provenit de multe ori din vocala în hiat eo), trece la 10 du'pă s, tS, di, 1, r, p, n': SI-OI Iubi (5), tSJ-om fi nacazât (28), dirodată (45), lunsifI-o 'nv'erdzât (655), vr!o ruşân'e (477), pl-o par�se (45), n'1-0 purtat (45). Multe din cuvintele citate, care prezintă pe ţO trecut la 10, sunt atone în frază. Aceeaşi trecere o constatăm şi la eu din posesivul meu, aton în frază: fralSi-mro (45). 250 [251] 120. Ea e redus la e in: ketoar'e [corn, Cloşani]. 121. Ia aton iniţial apare ca !e în: letagan (534), ţetâc (704), lenuarie (756). 122. la e pronunţat ca e în: k'ebur (504). 123. le e păstrat în: vlezuină (198). 124. le e redus la i în: coail'e (258), gunoaife (545), 125. 10 trece la ju : slulpan'ţ (155), sjumagu (176). 126, 10 este redus la i în: sirţap, cu pluralul sir/epl (corn. Cire şul). 127. lu trece la 10: ilori!ov'efe (corn. Gornenţi). 128. In sebucu-=ciubucul (47), IU este pronunţat ca e. In : unki-so (624), !u apare redus la i. 129. Oa din doar, fiindcă acest cuvânt este aton in frază, a fost redus la o. Exemple: că dor foculuj mj-o mal tr'ese (240), leu re spuj că dor nu ştsiu (281). 130. Ua trece Qa în: zâoa (554, 761). 131. Dift. U! din scuţpa trece la ju şi este redus la i (scujpa ;» skjupa > skipa) : skipa (629). Vocale în hiat, 132. Hiatul ae, din Nicolae, apare păstrat sau trecut la ale. Exemple: N'icolae (807), 'N'icolaje (46). 133. Hiatul ala apare păstrat în: aţave (vrom aiave, 525). 134. Ăi (ei) este redus la i în: strin, strină (322, 811), pl. strin'r (553, 595), strin'e (28), strinatafe (573). Alături de formele cu i apar şi cele cu ăi: străin'! (729). 135. De remarcat fonetismul cuvântului păian ien, unde hiatul ăla trece la a, dând: panzăn (528), panzan'it (777). 136. Ale trece la ăţe în hârdăţe (37), sub influenţa singu­ larului. 137. Ale trece la ai în uait : dze răul vaitselor tăl'e (483), să sa vaitse (60), nu tse vaita (618). 138. Hiatul ău este pronunţat ca ou în: am coutat (855), coutaj (855). Această pronunţare am găsit-o în Bănat, în comuna Armenis. 139. Prin căderea lui h, cuvântul Mehadia este pronun­ tat Meadiia. HiatuI ea este pronunţat şi ca ee: Meediia=Me­ hadia, Meediica=Mehadica (Bănat). Uneori ee este redus la e: Mediica=Mehadica. E posibil ca aceste forme, care conţin hiatul ee, să provină din nişte cuvinte mai vechi: Mehedia şi Mehedica. Prin pierderea lui h, ele s'au pronunţat Meediia şi Meediica. Tot dela Meedzia s'a format Meediinţu (locuitor din Mehadi.}, 140. Hiatul ee trece la ele şi de aci, în unele părţi, la le: cr'eeri (482), cr'cjeri ({83), crjeri (537, 539). 141. Ee > ie : trierară (867). le provenit din ee, trece la ii în: înkiituril'e (919). - 142. Ea > ia după d', dz : dziokju (324), d'iokţat (852). Alteori ea este păstrat: d'eokj, d'eoketorţ (737), dzedzeokj (526), 251 [252] Ea trece la ia şi după alte sunete: gioratoar'e (corn. Gornenţi), un'iori (156). In prjotsţasa (182), ia a devenit diftong. 143. Voc. în hiat ia, ie desvoltă deseori între ele un i, pro­ nunţându- se ca ira, ije. Exemple: Iel'ija (432), moşija (760), rakija (57), vira (146), s.!ocârJ'i!e (587), Iri!e (592), Mările (603), pustiţe (603), serile (770)./ 144. Ia trece la ăla în: zgârăIat = sgâriat (corn. Giureşti). 145. După z, ş, ţ, z, st, vocalele în hiat ia, ie, ii, ia trec deseori la âla, â!e, âi, âlo. Exemple: zâ!anuJ'e (313), rosâjie (47), moşâl e (60), sotâţe (174), magazăje .(672), pustâie (148), moşâil'e (401), pustâir'e (375), roşâţor (858), Iraţâjori (114). 146. In cârzâla (515), găsim aceeaşi trecere. Din cârze, sub influenţa altor cuvinte, s'a ajuns la cârzie şi de aci la câr ăâre, iar articulat cârzâja. 147. In Il'ia=slhe (869), apare hiatul ia 148. Hiatul i1a apare în viţaţa (309, 631, 722). Alteori este redus la ia: viaţă (436), Din hiat devine diitong : VIaţă (639) 149 Vechiul ia, trecut la ie, devine le în: pr' etsin (129, 315), pl. prjetsen'j (891). 150. li este redus la i în: Iica (478), fin=fiind (35), find (435), ungife (772). 151. la trece la ea în: capreorţ (37), veorel'e (790). 152. Ia Se menţine în giocu (942). Devine diftong în groase (871). 153. Oe nu desvoltă Un i intermediar în: {Iaera (446). 154. V!e > ote : şo ler a (498). 155. Hiatul iuă trece la ivă în: pivă (79, 406). 156. Ottă trece la uouă, devenind apoi u oo sau chiar 00: duoo (716), doo (115,796), nu ouă (64), noo (174, 691), uouă (161), uoauă (90), uoao (535), uoo (141, 760), pluoo (55), ruouă (947), ruoo (55), ruoao (938), roo (540, 755). 157. Ou trece la 00 în noor (552, 594). Alături de aceste forme, mai gă�m altele în care ou, tr e­ cut la 00, se disimilează în uo, devenind apoi uă şi de aci uuă. Ex.: nuvăre=nour, pl. nuv'er] (corn. Podeni, Siodia). Formele acestea sunt mai rare. 158. Hiatul ud din lua (657), trece uneori la QCl; IQa (741), IQat (433). Mai rar apare şi ca uuâ, luva (99), luvaţ (705). La acelaşi verb, uă apare redus la o: {o (35). 159. Uâ e redus la â în: lânu-l=luându-l (529). 160 Intre u şi ă apare un h epentetic în: maduhă=mă­ duvă (288). 161. Ue apare uneori păstrat în: fuerog, fueroagă, pl fue­ foaZe. Alteori găsim forme cu i intermediar: fu!erog (68), fu!eroagă. Alături de acestea apar şi ,formele: fu!orog, fo!orog, fo!oroagă. Ăccidente �enerale vocalice. Asimilaţie. 162. Ă protonic este asimilat de un a următor (ă ....... a > a ..... ,.a). Trecerea lui ă protonic la a s'a generalizat apoi, cu- 252 [253] prinzând şi cazurile când în sila ba următoare nu se găsea un a (cf. § 58). Acest fenomen este foarte răspândit în comunele mehedin­ ţene, până la linia de sate de pe valea Motrului. In Bănat această asimilaţie este mai rară (cf. harta). Exemple: aratat (35), barbatu (12), caldar'e (79), primavară (170), sanatatSe (1 Y), scapa (792), zapadă (137, 531). Incepând cu comunele din valea Motrului, începe să apară În locul lui ă un a înclinând spre a, asimilaţi a nefiind completă (la primul din cei doi a ai cuvintelor) : barbat (500), carar'e (564), camaşa (592), prima vară (590), varsat (537). 163. E aton, trecut la ă după s, ş, z, z, ţ, r, grupuri con­ sonantice sau labială, este asimilat de un a următor: înşalat (581), întrabat (655), Acelaşi lucru se întâmplă cu e din necaz. Tre­ cut la ă, este asimilat de a următor: nacaz (579). 164, A-ă> ă-ă,' dăcă (87). 165. A -ea (la) > e+ea (la): leha (124). 166. In cuvântul tatăl, găsim pe ă asimilat în a. Ex.: tatal mieu (412,414, 487, 569, 704, 784), tatal vostu (590), tatal lor (36). 167. A-e> e-e: p'elm!e=palme (corn. Bogâltin şi Ve­ rendin), Această asimilaţie apare în Bănat (ef. § 4 Fon.). 168. A- o> o-o: oltoit (corn. Băluţa), oltoresc (630). 169. A, provenit din e, trece la o, subinfluenta unui O ur- mător: SO vo lovi (529), un'e so vo vedzia fum (130). 170. Ă a fost asimilat în o, în: oro�tSjn'1=orătenii (130). 171. E-i> e=-e : p'eleniţă (167). 172. E-i > i-i: curpin'is (65), fisior (23), mân'isil'e (414), oamin'ţ (96), potsisja (834), tsimn'iţă (856), vin'it'ici (726). For­ mele cu e asimilat apar mai rar: oarnen'i (69, 735), 173. El > il: nu stsia sin'i-j (236), 8i-1 cori a (129), triţ=» trei (184, 678), undzi-t (49), vi! vindze (856). După ce a fost asimilat, il a fost redus la i în: vi vedzja (130), undze sara vi 'nsara (811), vi fi (870). 174. I-a> a-a: lumanar'e (285), 1 =a > a- a: scarpanar'e=scărpinare (855). 175. I-e> e-e: njamu dârpeşjesc « Dârpis) (63), ze- l'etcă (42), zal'etcă (corn. Gornenţi).�ceastă formă prezintă pe e trecut la ă (şi de aci la a), fiind după z: n'eştse (608), veteaz (239). 176. l- e > i-i: dumin'ică (223), zin'iril'e (174). . In Bănat, în comunele: Cornereva, Rusca, Armeniş.Labla­ niţa, Cuptoare, Mehadica şi Verendin, e din articolul -le trece la i sub influenţa unui i anterior: cr/enzil'i (835), Ietsil'i (848), floril'i (835), guril'i (911), şarpil'i (886), stăl'il'i (914), vânturil'i (848). 177. Ia-e > ie-e: incutetse (542). 178. Î-ă > i-î: indrâzn'eţ (174), ţâţâl'e (955). 179. Î din până e pronunţat ca ă în pănă, şi de aci a fost redus la pan, prin căderea lui ă final. Exemple: pană (28), pan Giorge să vo gatSi (28). 180, t sub influenţa lui i următor trece la i: siniil'e (60). 253 [254] 181. O-i > i-i: igrise (81) (provenit din:' oglice). 182 O-u > o-o; siocot (511). 183. O-u > u-u: putun (255), tulduţa (p, tolduţa (195). 184. Alături de forma pulbăru (466), provenită din pulbere (pulbere> pulbără js pulbăr), găsim o alta cu ă asimilat de u următor: pulburu. (127). 185. U-î> î-i' fâstâc (405). Alături de această formă apare şi: fustâc (corn. Orzeşti). 186 U-i> u-u: urusiurn (541). 187. U- O > o-o: conoştsja (828). 188. U-o > u-u: cutrupi (131), Tudur (157, 784). Disimilaiie. 189. A-ă > ă=o . s'a 'ntovăroşât (625), păstrovu (693), să să plămod'ească (633). 190. In exemplele: să sa ducă (35), să sa suie (35), ă din primul să s'a păstrat, pe când al doilea să (provenit din se) a trecut la sa. 191. Ă-ea (ja) > e-ea (ia) [asimilaţie] > i-ca (ba) [di­ similaţie]: kimraşă, pl. kimţeş (com. Rusca, Bănat), kirmeşâl'e (944). Această pronunţare apare numai în Bănat. 192. E -e > e-i: dzezit (400), met'eriz (631), r'ezimaţ (715). 193. E protonic-e > i-e: bitseag (866) (apare numai în Bănat), dzizeaba (35), dzi se (8), fir'easta (865), vin'ea (875). Alături de bitseag, în Bănat apare şi betseag (878). E posttonic- e >i-e: apil'e (401), ooabil'e\774), cântsise (56, 123), I'etsil'e (47, 409), laptsil'e (682), numil'e (149, 794), sânzil'e (274, 691), soaril'e (112, 541), vitsil'e (236, 278),dzâl'il'e (656). Alături de aceste forme cu e trecut la i, găsim altele cu e păstrat: fetseîe (75), st'el'el'e (238), etc. 194. l-i > e-i: oferi (466). 195. l-i> o -i: sprizon'i (319). � 196. l-i> u-i: pridud'it (626, 649). 197. O-o> u-o; uloz; (947), unoar'e (631). 198. U -u > o -u: bosuroc (790). Această pronunţare se observă numai în Bănat. 199. U-u> u-i: subsiori (corn. Costeşti). Proteză. 200. A iniţial apare la unele forme de pronume demonstra­ tive (influenţa formelor acesta şi acela): aăsta (349), aăla (620), aiia (631), aâia (935). ' Un a protetic găsim şi în cuvântul amirosâ (391) .. Epenteză. \ 201. iI epentetic apare \în: daoaie (406), hărăn'esc (255), haran'im (303), haran a (303). . 202. A epentetic apare în: şalavaq=şalvari (414). 254 [255] 203, In: Nojemver/e (757) şi Dek'emver'e (756), găsim un e epentetic. 204. 1 epentetic este observat în: coţmănac (274), Iristos k Hiristos < Hristos) (127, 152). . 205. 1 epentetic nu apare în: cân'e (219, 782), mân'e (55, 789), ok; (801), pân'e (129), pojmân'e (103). Alteori, însă, apare i epentetic : mâin'e (59, 554), oik; (197, 739), o!kiş V în: vâcYe!-J-făclii (537). [257] 232. Veste păstrat în: vârv (770), ef. 346 Fon. 233. V final apare ca u în Bănat, în cuvintele următoare: acou (875), beţiu (875), crou : erou Il'ii (729), postau (864). 234. Afară de alterarea arătată, m + e, i sufere uneori o alterare mai accentuată, fiind pronunţat ca mn'e, mn'i, Exemple: amn'[adz (44), dumn'ital'e (947), lumn'ină (61), mn'el (59, 624), mn'er 'e (105, 377,540), mn'ie (315). Alteori mn'ere este pronunţat ca: mnere (391, 560). 235. M final, înaintea unui cuvânt începător cu t, d, c, g, S, trece uneori Ia n. Ex.: mulţămiri dumital'e (129), ş'an gândiit aşa în min'e (89'), l'e-an sărutat (736). Aceeaşi pronunţare o au, înaintea consoanelor amintite, şi îm sau m (provenite din îmi şi mi, formele atone ale da tiv ului pronumelui personal). Exemple: când în dă (905), să-n tragă (730), să-ri da! (131), să-n cântse (575), aşa-n gra!a (729), să-n spălat faţa (574). Alteori acest n are o pronunţare vei ară : an dat (736), aşa-n gra!a (736), că-n vorbea (770). 236 M trece la b în: biţos (274). 237. A) Una din cele mai caracteristice schimbări fonetice ale graiului din Oltenia nord-vestică, dovedind o puternică influenţă a graiului din Bănat, este alterarea denialelor, atunci când sunt urmate de e saui. T + e, i trece Ia tse, tsi, iar d + e, i trece la dze, dzi. In satele mehedinţene din imediata apropiere a Bănatului, acest fenomen este general, apărând în special la cei neştiutori de carte. Numai câţiva bătrâni pronunţă pe t+ e, i şi d + e, i ca fe, fi, d'e, d'i, dovadă că această infiltraţiune bănăţeană nu este prea veche. Pornind din satele de sub munte, s'a întins în toată regiu­ nea nordică a jud. Mehedinti, cuprinzând satele: Cornenti, Cos­ teşti, Prejna, Gomouiio; Obârşia, Podeni, Sţodia, Malarişca, Balta, Nadanoua, Canicea, Lzuerna, Săliştea, Ponoare, Gărdă­ neasa, Brânzeni, Lud.u, Bălut«, Cireşul, Bunaica, Bohna, Pău­ neşti, Godeanu, Maria, Şiroca, Şovarna, Dâlma, Rudina, Bala­ de-Sus, Bala-de-Ies, Ohaba. Crainici, Glogova, Comâneşti; Ne­ goieşti, Măreşeşti, Padeşul, Văieni, Orzeşti, Cloşani şi Moirul Sec. Trecând Motrul, a pătruns în Gorj, în comunele: Ciuper­ ce ni, Gâlceşti, Godineşti, Celei, lzvarna, Pocruia şi Sohodol. In comunele din apropierea văii Mohului: Crainici, Co­ măneşti, Glogova, Padeş, precum şi în cele numite mai sus din Gorj, acest fenomen nu e general. Mai la Sud apare şi în llovăţ, însă numai la unii copii şi tineri. Trecând în Bănat, această pronunţare e generală acolo. La o singură femeie din comuna Rusca (Maria Gherga, de 79 ani) am găsit pe d+e, i pronunţat de câteva ori ca d'e, d'j Pronun­ ţarea lui tS şi di este foarte apropiată În Bănat de ce, ci şi ge, gi. Exemple: aştsepţ (823), batse (1, 818), f'etSe (290), mintse (11), muntse (81), puntSe (73), saptse (36), tSin'e (333, 870), 257 [258] ardzea (814), cadze (5, 312), Iivadze (119), să. udici'L'l (834), vedzea (267), v'erdze (2). B) In regiunea indicată, sunt câţiva care pronunţă pe t + e, i ca tse, tsi, dar pe d +e ; i ca de, d'i, dovadă că a­ ceastă consoană este mai rezistentă, evoluând mai greu. Exemple: Pronunţarea locuitorului N. Pârjol din Gornenii: cl'e, (65), cl'!-a! ven'it (65), dar: noaptsţa (65), Iratse-so (65). La Cloşani: Il' ed'eil'e (645), dar: tsinăr (646). Pronunţarea locuito­ rului M!eilă Sica, de 82 ani. La. Rusca: od'ină (851), răd'ica (851), (Maria Gherga, de 79 ani). C) In comunele unde evoluţia cons. t, şi d, urmate de e, i, spre tse, tsi şi dze, dzi, este de dată recentă, cum sunt comu­ nele Iiouăt; Ploştina Godineşti, Tismana, acest fenomen apare în special la copii. Lucrul acesta se poate observa cu claritate în comuna llouăt. In aceste comune, cei care au început să pro­ nunţe ts, şi dz, vorbesc amestecat, uneori cu ts, dz, alteori cu t', a. Exemple. La llouăi . !u1:ieştSe (714), v'erdie (714), dar: blăs­ t'ema (718), sânt'ern (715), d'esară (715). Exemplele sunt din vor­ birea fetelor Viaşu .Ian'eta de 12 ani şi Bârlan Ecat'erina de 20 ani. Chiar în aceeaşi casă se vorbeşte diierit : putsină (fata Ma­ ria Adam, de 22 ani), dar: put'ină (femeia Căl'ina Adam de 60 ani). La Ploşiina : putsină (bătrân a Maria N. Albici, originară din Vârtop Gorj), dar: put'ină (bătrânul N. Albici). La Godineşti . mă d'etse (556), dar: verdze (556) (G. Siobanu). La 1 ismana: tsigale, dar: vadră d'e apă (Frăsina Popescu). D) Pronunţarea lui t+e, i ca t'e, fi şi a lui d+e, i ca de, d'i este rară în comunele mehedinţene nord-vestice, până aproape de valea Motrului. In com. Gornenii, am găsit numai un singur om pronunţând astfel: moşneagul G. Sandu, de 90 ani. In celelalte comune indicate, apare la câţiva bătrâni, sau la ştiutori de carte. E) In comunele din valea Motrulu�: Crai-tiei, Comăneşti, Glogova, Negoieşti, Văieni,Padeş, precum şi în cele din jud. Gorj: Ci uperceni, Câlceşti, Godineşti, Celei, J zuarna, Pocruia şi Sohadol, apariţia lui t'e, fi sau d'e, ai este mai frecventă, fiind observată nu numai la bătrâni, ci şi Ia persoane tinere. Urmează, apoi, o regiune, începând cu com, Ilovă{, (unde observăm la copii câteva urme de ts, dz], cuprinzând comunele Sişeşti, Ciovârnăşani, Valea Mânăstir'ii, Lupoaia, Ploştina (cu slabe urme de ts, di), F3roşleni şi mergând spre Sud până la Peri, iar spre Nord până la Tismana, Gornouiţa şi lopeşti, unde t+e, i şi d+e, ia· ar la cei mai mulţi locuitori ca re, fi şi d'e, ai Lângă Baia-de-Aramă sunt două comune locuite de Un­ gureni: Bratilov şi Tilirleştl:, qnde observăm iarăş pe fe, fi, de, (j'i, I Dela Câlnic spre răsărit\dentalele apar nealterate. I 238. Deşi în regiunea unde se pronunţă ts, di, în câteva cuv.nte nu găsim această pronunţare, deoarece au suferit influ- 258 [259] enţa altor forme în care e trecuse la ă după st: oaste (119), răsfeţe (622), st'el'e (460), 239. D+i trece la ghi în următoarele cuvinte: chinghie (168, 400), gh!avol'i (110), ghevoloajsil'e (110), gibăsii (492), ghintSe (560, 939), ghinţ (149, 939), ughiţă cu pl. unghi] (693). D+e > gh!e în I gh!eştse=deşte (degete) (61). f 240. D e pronunţat ca t în: hait cu mine (554). Pe lângă forma cu d, găsim alta cu t în: !agudze şi !agotse (in Bogâl tin). 241. N+e, i l+e, i r+e trec la n'e, n'i, I'e, l'i şi r'e. Fe­ nomenul acesta se întinde pe un teritoriu mai mare decât acela al alterării cons. t şi d, urmate de e, i, în ts, dz, cuprinzând şi comunele în care dentalele, urmate de vocalele e, i, trec la t'e , fi, ae,' ai. Exemple: alun'e (18), bin'e (35), carbun'e (890), n'ebun (96), n'egru (355), n'imic (35), n'inze (7), oamin't (307), txine (870), vin'e 12, 104), codrul'e (114), Japt'el'e (779), I'emn (87), numire (777, 828), pl'ecă (154), ul'iţă (4), val'e (355), dzîl'e (115, 959), carar'e (219), Iereştsil'e (99), opr'eg (42), pasăr/e (3), r'eze (317). Pronunţarea ne, le, re, ni, li este foarte rară în comunele rnehedinţene din colţul nord-vestic al acestui judeţ, până în apro­ piere de valea Motrului Numai copiii de şcoală încearcă să VOr­ bească astfel. De ex.: nisto dată (164), lingura (164), peliniţă (163), zilelor (l63) (Elevele Maria Vrabţet'e, de 13 ani, şi Dom­ nica Basarabă, de 14 ani, din Gornouitaş. Incepând cu comunele din valea Mofrului şi cele din Gorj (CiovâmăşClni, Broşieni, Ploştina,Lupoaia, Ciaperceni, Câlceşii, Codineşii, Padeş, Izuarna, Pocruia, Sohodol, Tismana, GOr'1W­ viţa şi Topeşti) precum şi în satele mocăneşti Braiilov şi Tiiir­ leşii, alături de n'e, n'i, l'e, l'i, r'e, apar şi ne, ni, le, li, Te. Dela Câlnic spre Est apar numai acestea din urmă. 242. In cuvintele nis! şi nima, de multe ori n, deşi urmat de i, nu e alterat: nis! (90, 73, 119, 222, 661, 789, 825, 873), nicţ (708), nima (186, 259, 469, 554, 659, 859, 880, 948), Acelaşi lucru îl observăm şi în: Nicola (93), Nicolae (859). 243. N, înaintea lui i în hiat, este păstrat în Bănat (fiind lumat de i, trece Ia n'). Uneori, fără a fi etimologic, apare prin analogie, intercalându-se în cuvinte care prezentau hiatul ăi, ai, ale, ia, ie, îe, sau diftongul OI. Exemple: băn'l (822), căpătân'l (862), clan'ioară (900), cu­ n'Îse1'e (799), dzescun'!ată (865), fan'ină (cam. Con:er'eva), întân'r (810), l' eoan'!a (851), moron'Iu (851), DOrCOn'!, porcoan'e=căpiţe de fân (corn. Bogâltin), (Dustân,! (948), tamân'e (865), tsigan'e (com. Mehadica), tân'! (893), o vin'e (942), dacă vin'! (823), zmăoan'la (851). 244. N se pronunţă velar în: ma 'TIn'ec (283), mă 'TInod (255), sa top'eştse s!ara 'TI foc (277), paTI la os (871), un om (36, 45). 245. N din în sau un, fiind înaintea unui cuvânt începă- 259 [260] tor cu. p, trece uneori la m: die ţe zorrl'e 'm pisioar 'e (28) 246. N trece la m în: balcom (Ciovârnăşani). 247. N dispare în: slăină (141). Dispariţia lui n se dato­ reşte probabil analogiei cu cuvântul făină (ef. §344b Fon.). In Bănat găsim, însă, şi forma cu n: s'an'ina (872). 248. N > r în Romoloasa (842). Este, Însă, o pronunţare individuală greşită. 249. L, deşi urmat de e, i, nu trece la re, Ii în următoa­ rele cuvinte: lalea. (554), lalie (686),lel!a (124,335), lelie (699). Apare, însă, şi lal'[a (689). 250. L a căzut în Pau=Paul (44). Căderea acestei con­ soane este destul de veche. Intrun act de naştere, dela primă­ ria comunei Izverna, am găsit numele Pau. Acest act data dela 1844. Aceeaşi cădere a lui 1 final o observăm şi în stau==staul (38, 45). S'ar putea să fi fost la început o pronunţare palatală a lui l, după care a dispărut. 251. Se observă şi un 1 palatal. Poate fi, însă, o pronun­ ţare particulară a locuitorului I. Bârlan din Gornenţi: lângă (50). 252. L final este pronunţat ca 1'!, în f'el'!: un f'el'! die copasţ (414) 253. L e păstrat în : tutulor (767). 254. In ungurescul patrânzăţ=pătrunjel nu apare l, fiind păstrat i etimologic (685). 255. In sufixele ar şi 01', r este pronuntat ca r'. Ex.: pri­ mar' (562), dzalar' (corn. Mareşeşti). Prin asemănare cu acestea, s'a extins această pronunţare şi la alte cuvinte terminate în r: boier' (150), ser' (559), ofiţăr' (150), Cf. § 3b Mod, Obicei apare şi ca obiser ' (411). 256. R trece Ia 1 în sălăriţă (corn. Rusca, sub influenţa cuv. solar==vânzător de sare, luat din, limba sârbă). 257. C + e, i se schimbă În se, �si, iar g + e, � In ie, zi. Exemple: senusă (80), sină (786), dusern (836), dulse (38, 270), opins; (42), tas; (28), urzâs; (855), dzâse (10), arzint (28, 355), zer (64), l'inie (36), marzm'e (787), raie (60), sazeta (277), v'erzţa (308). Alterarea cons c(e) şi g(e) În s, i. se întinde spre Sud până la Ilouăt, spre Est până la Valea Mânăstirii şi spre Nord-Est până la Tismana şi Topeşti. In comunele acestea, care limi­ tează cele două zone, vom găsi ambele pronunţări, Tn corn Ploş­ tina, am găsit cazuri când in aceeaşi familie se vorbea diferit. Bătrâna Maria N. Albicţ, originară din Vârtop (Gorj), pronunţa: sţur'el, ursţor,-pe când soţul său,bătrânul N. Albie], originar din acest sat, pronunţa: ciur' el� urcior, . . In Tismana şi Topeşti fenomenul a radiat dinspre Padeş, Izuarna şi Pocruia şi e rec�nt, deoarece puţini vorbesc astfel şi pronunţă amestecat, când se, si, i.e, ii, când ce, ci, ge, gi. Şi în comunele mocăneşti Bratilov şi Titirleşti găsim urme de pronunţarea lui ce, ge, ca s, i, 260 li' [261] Trecerea lui ce, ci, şi ge, gi la se, si, i.e, ii s'a făcut mai întâi prin iotacizarea acestor consoane în cje, g!e. Pronunţarea aceasta o găsim de câteva ori în comunele unde se amestecă cele două influenţe, trecând apoi şi în comune unde nu găsim decât ce, ci, ge, gi, dovadă că alterarea progresează. Exemple: cler, (737), Iacţe (741), cţelar (603), CIeva (777). Exemplele sunt luate din comunele: Lupoaia, Sohodol şi Topeşti. Dela Broşteni, Călieni, Câlnic, Topeşti spre Est, c şi g apar nealterate. 258. C apare ca t în: ţăl'endră (47). Probabil e vorba de o pronunţare greşită a cuvântului ciliruiru: 259. S trece la i în: n'ii! (553), niz luna p' e ser (559). 260. C se păstrează în vitrică (175), 261. Alături de zapuc c= căldură copleşitoare (corn. Canice a­ Izverna), apare şi zapug (corn. Obărşia-Cloşani). 262. Ch > ci în cnna : pila noi cjuja multe drăceni; (599). 263. Alături de forma începătoare cu c, apare alta cu d: debora (diin, ser' dobora) (564). 264. Che trece la chte. Pronunţarea aceasta, deşi apare pe acelaşi teritoriu ca şi S, i, e totuşi sporadică. Exemple: chjebur (504), chjeltuţală (385), chema (698), chichiesc (475), inchjega (942), oclnetit (655), rânchţez ăştse (223). 265. G: apare ca gh!e în: ghlem (392), îogh!eţat (147). 266. H urmat de e trece la h'e în: h'cctaru (436). 267, Corespunzător lui h slavic, trecut în limba literară la t, găsim u în: prau cu praur; (108, 878). 268. In locul lui v din movilă (pronunţat şi moghilă), gă� sim h: mohilă (corn. Bala-de-Jos). 269 $ trece la s, iar i la z, Pronunţarea aceasta este ge­ neralizată în comunele din regiunea muntoasă a Mehedinţilor : Gornenţi (cu Camăna), Coeteşti, Prejna, Gornovito. şi Obârşt'a­ Cloşani. In aceste comune mai toţi locuitorii vorbesc astfel. Exemple: asa (23, 45, 104), camasil'e (80, 112), cocosăţ (2'3), cos (87), rosu (15, 47, 77), saptse (36), sîna (24), usă 4, 131), azungă (21), griză (20), zoc (15?'), zos (7, 41, 45, 61,99, 204), zuca (20), mizloc (29, 30, 56), st'ezar (62). Din cest centru, pronunţarea alterată Ci lui ş, i, s'a Întins spre Sud la Podeni In Podeni apar ambele pronunţări. In spe­ cial cei din că tunul Bolovanul vorbesc mai toţi cu s şi z, In spre Est s'a întins la Malarişca, Sţoâia şi Balta, unde apare mai rar, comuna aceasta fiind mare şi influenţa celor care vorbesc corect mai puternică. Spre Nord s'a Întins la Nadanova, Canicea şi l zuerna, co­ mune unde vom găsi ambele ·pronunţări. Spre Nord-Est s'a în­ tins la Ponoare. Gărdăreasa" Bălu/a şi Lnuiu, Fiind mai depărtate, influenţa este redusă. Apare, apoi, sporadic În Cloşani şi Or­ zeşii, fiind o influenţă din Obârşia Cloşani. In comunele unde pronunţarea lui Ş şi j ca S, z este gene­ ralizată, la cei bătrâni, la cei cu mai multă ştiintă de carte, sau 261 [262] la cei umblaţi, apare sporadic un ş! (notat ca Ş!, iar înaintea lui i ca s') în loc de s. La cei bătrâni se poate explica, fiind un de­ fect de pronunţare, din cauza lipsei dinţilor di 1 faţă. La ceilalţi este o contaminare între cele două pronunţări. Exemple: bârna­ Ş!U (64), ::qobănaşJ (274), Hacaţaşj (274), leş! (294), şţaptsezăs; (61). şţaua (301), s'i (55), s'i (55, 62, 59), şluiera (50). Şcoala luptă fără efect împotriva pronunţării altera te a lui ş, i. Copiii, odată plecaţi dela şcoală, vorbesc cu s şi z, De cele mai multe ori, trudindu-se să vorbească corect, amestecă cele două pronunţări Elevul Vasile Basarabă de 12 ani, din Costeşti, pronunţă: şi (88), dar sulera masina (88). In Gornoviţa găsim acelaş lucru: şi (164), dar : muscat (162). Exemplele sunt luate din vorbirea elevei Maria Vrabct'e, de 13 ani. In această regiune, rari sunt bătrânii care vorbesc cu Ş şi j şi aceştia trebue să fi venit în tinereţe în contact cu oameni care vorbeau corect. In comuna Costeşti, bătrân a preoteasă lfena Enăşescu (în etate de 70 ani) numai numele său poate să-I pronunţe cu ş. In celelalte cuvinte pronunţă la fel cu ceilalţi locuitori. in Gornoviţa am găsit câţiva oameni care pronunţau Ş şi}, dar sporadic: Elisav' eta Gornovisjanu, An'ica Brabete, C. Roată, Alex. Brută (Ţigan lăutar), G. Vrabet'e-Harnza. Acelaş lucru şi la Obârşia-Cloşani. Găsim acolo la câţiva o pronunţare ameste­ cată: ărşi (183), frumuşică (184), (Maria N. Vladu, 16 ani); ş� (184) şujerând (t 85), dar: asa (187), n'egrisor! (188), (Ilie V ârzol, 42 ani); arâmbaşă (195), sţaptse (195), (Ion Romaniţoţu] j acuşţ (197), sfârşta (195). Oamenii din aceşte comune îşi dau seama de pronunţarea lor. Femeia Maria lu. Nicolae Patruţ din Gornenţi, îmi spunea: "Ieu vorbesc cu Ş ca la Podzcn'j. Nu ma post dZeda ca aisj" (64). Alteori apare Ş când nu trebue, dovadă că nu mai ştiu când să pronunţe într'un fel şi când într'altul: şă doboră (211, ef. § 277 Fon.) , Care să fie originea acestei pronunţări ? Deoarece în Olte­ nia nord-vestică apare într'o regiune mai întinsă şi cum feno­ menul e general, cred că n'o putem socoti o influenţă din Bănat. Intr'adevăr, apare şi în Bănat, în câteva comune. Am auzit această pronunţare în Poiana, comună din regiunea Caransebeşului şi în Prieăcina, un sat singuratic, în apropiere de valea Cernei, ţinând de Bogâltin. Acest fenomen a fost întâlnit şi de G. Weigand în com. Poiana (Der Banaier Dialect Ll l Iahreeberichiş. Pronunţarea lui Ş ca S în aceste comune bănăţene nu e ceva general, ci apare numai În câteva cuvinte. A r putea fi deci, o influenţă din Ol­ tenia in Bănai, căci se şt'te că ,mnlţi Olteni an emiqrai tn Bănai. Fenomenul acesta e desthl de vechi. Intr'un document dela 1845, găsit la învăţătorul Al. Bunceanu, din Nadanova, am găsit forma Pt'ezna=Prejna, Ca să fi putut pătrunde şi în acte, tre­ hue să fi fost foarte răspândită această pronunţare. Intr'un document dela 1576 (August 25), din colecţia Do- 262 I - [263] cumenie ronuincşi! (1 pag. 1), (publicată de 1. Bianu), din com Bolboşi (Gorj), apare formele: a) în zos la poena Babei b) Băd­ sor ot 13olboş. Alături de zos găsim şi :.'(os. Nu cumva este o greşeală de transcriere? E curios, însă, că aflăm şi Bădsor (Bă­ dişOt·?) Să fie, oare, dovada unei pronunţări alterate mult mai întinse în secolul XVI. care astăzi .sa restrâns numai în comu­ nele citate? 'Numai pe baza acestor forme nu putem afirma ceva sigur. '&70. Ş trece la .i în: jarpet: frundză de jarpet (687). 271. Ş trece la j şi de aci la z în: mţ-az da in'ima (233). 272. I trece deseri la z: azunze (658), azuns (175), buzor (204, 423, 710), duzrnan'i (227, 363), zoc (467), zos (175), zug (622), obrazjoru (127), sprizon (473). 273. J trece la ş în şandarţ (800). 274. J > v în: paviştse=spajişte (104). 275. S trece la z în: mi-z gata (788). 276. Sub influenţa pluralului paşi găsim pe Ş şi la singu­ larul paş (174). 277. S se aude ca Ş din cauza confuziei create de pronun­ ţarea lui Ş ca s. Vrând să vorbească corect, n'au mai ştiut când trebue să pronunţe Ş şi când s, şi au pronunţat pe S ca ş. E curios, însă, că găsim această pronunţare şi în Bănat, în comu­ nele V. Boloosniia, Rueca, l ablaniia, Cuptoare şi Mehadica, unde Ş şi j nu apar ca s şi z. Exemple: ma arşăş (834), sişma (864), m'am duş (corn. Mehadica), fuşă] (786, 813, 905), puşăi (862), şî ş'a uitat unu la altu (175), şă doboră (211), şa duse (213), şâ ţăs (214), nu ma! şuim (corn. Ponoare], şuşa; (400), traşă; (834), zâşăj (840). 278. S a trecut la Ş în: Ialş (561). 279. Z este prounţat ca dz. Această pronunţare apare mai ales în cuvintele de origine latină, în care z e rezultat din d + e, i. Dela aceste cuvinte s'a întins şi la cuvintele de altă origine. Fenomenul acesta nu e general. Exemple: amn'jadz (44, 141), ardz (129), asjădz (218), astădz (235, 465), audz (306, 825), audzi (259, 482), bot'edzat (535), bradz (74, 247,376), brândză (38,406), budză (59, 908), cadzut (282), codzâl'e (119), cr' edz (909), cucurudz (825), Durnn'edzău (28, 890), frundză (274, 855), ordz (204, 635), pândză (349), prindz (883), păpudz ă (35), putradzăsc (29), ratsedzat (15), rândză (279), sădz (889), spândzura (812), târdzâu (684), urdzâsi (141), vădz (295), vadzut (901), vardză (141, 626), dzac (85), d�adă (41), dzalar' (37, 215), dzese (237), dzăse (808), dzâ (141, 229), dzâc (185). Alături de formele cu z trecut la tiz, găsim altele cu z păs­ trat. Mai ales la cei tineri, ştiutori de carte, găsim această pro­ nunţare. Dela Câlnic, Lupoaia, Ploşiina, Bt;oşteni, Peri spre Est nu mai apare dz pentru z. In Bănat apare mai des dz. Găsim, însă, şi pronunţarea cu z: zâuă (786), un;â:'q (855), văzând (862). Exemplele sunt din 263 [264] comunele bănăţene: V. Bolvaşniţa, Cornereva, Iablaniţa, Cup­ toare etc. 280, X este pronunţat ca z în ; [ezâstă=eexistă (62), Grupuri consonantice. 281. GI' apare în gl'impă: taţeturil'e ăl'ea-I gfimpă rău (634). 282, Cl trece la gl în: gleanţur!=stânci, locuri prăpăstioase (corn. Cloşani]. 283. Mp apare ca mb în lambă (Gornenţi). 284, In loc de m, găsim mb în: rămborel'e (77). 285. Grupul de origine latină mn este păstrat în: scamn (65, 629). 286, Grupurile consonantîce vn, cm, cn, trec deseori la rnn. Exemple: ibornn'ic (100, 754), pimn'iţă (119), rămni (324), tomna=tocmai (58, 808), ciomn'ească (732), pornn'iră (357). Alteori aceste grupuri de consoane trec la qn . Plegna (785). ogna (416), pogn'eşts; (528), An trece la gn În: dugn'etu (481). In Bănat mn, rezultat din vn, e redus la m În: pirniţă (875). 287, Ne trece Ia ng în: bangă (570), 288. Grupurile cons, tr, dr, pr, vr, pierd pe r, mai ales în cuvintele atone în frază: cătă=scătre (193, 533), câtă=către (65), incoto (326), înt'a1tă partse (19), dzint'o lurme 'nt'alta (595), nostu (437), r'ezel'e nost (650), al noşt'i (709), al'e noasfe (68), p'entucă (309), şândzilă (corn. Orzeşti), p'ecum (435, 529), pin padur'e (45), v'odată (49), v'o fată (96). Nu totdeauna r din grupurile arătate dispare. Găsim ade­ sea forme cu r păstrat: cătră (131), pintru (131). 289. S din grupurile sb, sv, sm, sd, si, sg trece adesea la z. Exemple: dzezbrăcat (387), zbţerărn (45), zboară 000, 429), dze­ zvăl'itse (319), zvâr1'i (827), bazrnţa (!l2), rozmăl'in (736), zmagă (319, 387), zmţeu (737), zrnisel'e (273), zrnintsită (584), zmoală (112), zmocu (47), zdravăn (45), zdr'eanţă (939), zdrobi (484), zlo­ boadze (13), zloată (45), zgârs'!u (483), Alteori s e păstrat: sburatoar'e (642), sgardă (35). 290. In locul lui z apare zd În: vizd'irilor (768). 291. Sc apare ca §c, iar schi ca şchi în următoarele cu­ vinte: dzişcun'[ată (891), satu Ruşca (314), d'eşchid'e (730) şchip =scuip (939), . 292. Sce, sci a evoluat normal spre sse, ssi, trecând apoi la stse, stsi sau ştse, ştsi : fessioru (748), massţoara (952), sa sa ustse (219), castsţoară (99), osts!oar'e (31, 279). Aceeaşi evolu­ ţie o sufere muntsel=muncel (59), Din cauza analogiei �tl celelalte forme ale sale, verbul a usca apare la subj. prez" p�rs. III sg, şi sub forma să usche (930). 293. Şm trece la jrn şi zm 1? : dujman'i (579), duzmana (703). Deoarece în unele sate j e pronunţat ca z, găsim şi forma duz­ man'i (19). 264 [265] 294. Sghi > jghi: dzeighinăsţoasă (corn, Bogâltin), diejghi­ nat (866), 295. S, din grupul si trece la ş: batsiştse (154), să guştse (275), înguştse (142), noaşfe (640), traştă (36,339), tnf!şta (238). 296. St > sn în: durmesn'isj (875) 297. Mr apare ca br în: br/en'e (614). 298, Nt trece la mt în: sâmta maică (868), Sâmtoadier (920), trâmtor; (338). 299. Ci trece la ţt şi pt în neologismele: doftori (111), faptor'u=factorul postal (corn, Ponoare), 300. Ps > pţ în: supţîorj (245). 301. Tn apare ca cn în: Pecn'ic=Petnic, comună în Bănat (936), Picn'ic (935). Tn > şn în şfeşn'isi=ssjetuicii (274). Trecerea aceasta s'a făcut, probabil şi din cauza analogiei cu sfeşnic. 302. Grupurile consonantice dv, dn, pt sunt reduse la v, n, t în: privoară (243), vr'en'ic (625), aştseată=saşteaptă (113, 280), aştetam (45). 303 In obzăsj (416), pi fiind redus la p, a trecut apoi la b. 304. Nd e redus la n în adverbul unde, întrebuinţat ca aton în frază: un'e (45, 60, 649), une (728, 759). Tot din cauza întrebuinţării atone în frază, din un'e şi une s'a ajuns la un'! şi un: un'[-am iubit (764), un rasar'e (565). 305. Grupul nd final, dela gerunziile verbelor, pierde de multe ori pe d : barbierinu-l (197), cântânu-t'â (719), ducânu-să (35), urmarin (45), v'enin=venind (45). 306. Lb apare ca 19 în: bâlgără (625). 307. Alături de fulieru (691), apare şi forma rară furgeru (691) . 308. Lb nu trece la rb în: tulbura (751). 309. In g!er�pcă=vestă (corn. Ploştina), găsim pe te tre­ cut la pc. 310. In loc de serum găsim uneori strum (703). 311. Stn pierde pe t în: vrâsniseţ (28). Accidente generale consonantice. Asimilaţie. 31?. P-b > p -p: pripeagă (728). 313. P-b > b +b : briboţ (28, 50, 262), bribezi (28). 314. V-f > v-v: vivorn'iţa (269). 315. M e asimilat În n sub influenţa unui n următor: m'an nascut (152). 316 D iniţial se schimbă În t, sub influenţa unui t ante­ rior: tot tupa Irumoş sa mtă (572), ă! tă! tup' al mje; (733). 317. Di-i :> i-i: ieiet (61). De multe ori, însa, asimi­ larea nu are loc: dzejetu (542, 570). 265 [266] 318. L e asimilat în r : ravorvăr/ (674). 319. J-i > i-i: aiunie (815). 320. C rămâne neasimilat în: micutsel (56, 65, 802). Găsim şi forme cu e asimilat în t : rnitit'el (162), mitsitsel (236). Influenţa lui miculel se vede în mitufel (286). 321. Chi-ti > ehi-ehi.' chichit fem. chichită (515), ehi- chiesc (684), chichie (chitic < tichie) (144, 629). 322. Ghi-dii > ghi- ghi: ghingh!esc (930). 323. Ci nu e asimilat în: copasj (100, 121). 324. Cons. S din dzas; a fost asimilată de un s următor în: dzas sî tse scol'] (107). 325. S-s > s-s: sesir 'e (867), sisera! (400), să sezer (75), seserat (75). 326. S-ps > s -s: SIlSU!Or! (626). Alături de aceasta apar şi forme cu ps neasimilat, sau cu ps trecut la pţ (el. § 300 Fon.). 327. S(-ş > ş-ş. şeştan'ie (325). 328. O asimilaţie, dar şi o disirnilaţie Întâlnim la cuvântul pistornic « prisiornic < pristolnic < prestolnie). Apare în co­ muna Gornenii. Disimiiaiie. 329. N -n > r -1'.' marunke (317), mărunkţ (636). 330. N de origine latină nu apare disimilat în rnănu 1, cu pl. mănunţ (879), manuntse (791). 331. Prin disimilaţie, n cade şi în: cosentrarj a (430). 332. R -1' > 1-1': Tăl'igrad=Tarigrad (311, 736), Ţăl'egrad (706), Ţaligrad (768). 333. R-r' > 1'-1.' rozrnal'in (106). 334. R dispare prin disimilaţîe în: I'erjastă (131) 335 Aceeaşi dispariţie a lui r o observăm şi în cr'ei=cre- ierii (950). � Proteză 336. Il profetic apare în: haga (340), munţi Hălrnăz ulut (:l18), haras'i (5�B), ha re 074, 768), hodaie (779), hoişt'e (corn. Ciuperceni), hornidz (413), hur a (56). Mai ales la adjectivele şi pronumele demonstrative obser­ văm acest h protetic: hal cozoc (274), ha boată (274), hara ţară (467), ha! do! (45), hal'e dzţalurj (685), hăsta (616), hăla (722), hâla (45), hăl'[a (2 t 9), hel'ea (633), hailaltă (45) CI. § 17 Morf. 337. Sub influenţa cuv. străgn'etSe apare un ii iniţial În: sfuliir'e; vânturţ cu străgn'etse, vânturi cu sfuliir'e (952). \ Epenteză. \ 338. Observăm următoarele cazuri de epenteză: a) C epentetic: armăcsăraş (554), cai armăcsan (corn. Go­ dmeşti). IJ) N: arn'ini( (corn. Cloşani). n' esuferintoar' e (386). Se ab. 266 [267] servă influenţa cuv. suferinţă), sminscl'e (440). Alături de această formă, apare şi cea fără n epentetic : zrnisel'e (519). Nu apare n epentetic în: fun'izin'e (Gorncnţi, Podeni). e) R: ostrja (612), str 'ezar'e=sfejar (corn. Bunaica). d) ])z: ordzbalţu (356). e) lr apare repetat în: vârfirurl'e (516). Meiaieză. 339. De relevat următoarele cazuri: bâlnăvţor=sbâlvănior (corn. Godineşti), �rovag=c:;ofrag � (746), dzemil'ităţ=sdelimităţi (650), cl'iimină=mejdină (629), Frevoare=Februarie (785), gurel =guler (cam. Trtirleşti), jăcrămaţhe (709), (influenţa cuv, lacrimă), plotoz el'e=spătlăgele (Costeşti), pol'ecra=porecla (Dâlma), samu­ lastră=ssamuraslă (102), stardaşămtţă=estardamăşîţă, femininul dela maş stardarnâş (944). Aţereză. 340. 11 iniţial cade în: ambar'(774), anzer/e (864), atman'j (174), Iristos « Hiristos) (127), olâr (939), urducăt (948). 341. S iniţial dispare în: Ieşn'ic (819), al fârşit (274). 342. Z iniţial cade în: îse=zÎce (65), ise (698). 343. Silabele iniţiale dispar în următoarele cuvinte: d'elun­ gat=îndelungat (515), scput : dzin seput (34), setun' el (803), Se că=zice că (140). Sincopă, 344. Următoarele consoane apar sincopate : a) L: măduă­ ril'e (947), (infl. cuv. măduă=ernăduvă), vârt'en'iţă (corn. Ploştina). b) N: cuiura=înconjura (882), slăină==slănină (682), CL § 247 Fon. c) T: todzeuna (315). d) D: Iiiucă 936. � e) fi: Aranzel=s Arhanghel ([99), duăn'esc (corn. Mehadica), mula (918), Oaba (829), odzin'iţ (862), ocl'ină (851), Soodol=So­ hod 01. f) Ni, Costain=e Constantin (Gărdăneasa). 345. Sineopă siiabică : dzjazn'jaţă=sde azi dimineaţă (28, 153), doml'e=domnule (631), dum'ta (803), pingă=pe lângă (835). străcătoar'e=strecurătoare (37, 779), vânt potsiri că să-I cl'la (=vândut) (255), şapf'eşaptee=şapte zeci şi şapte (712). Apoeopă, 346. F (v) final cade în: vâr (68), 347. G final cade în: ba samă=vbag de seamă (896), mjer =merg (631). 348. II final dispare în du=duh (483), 349. Unele cuvinte, de obiceiu atone în frază, înaintea al­ tor cuvinte începând cu o consoană, pierd pe t final. Ex.: o 267 [268] 1. Declinăr'i. fos v'en'in (36), o ţoe mormint (94), al {os falş (661), mul mi-; dor (891), op rândurj (763), sân pjel'iţă d'e drac (274). T final cade şi în: spovedzi tsi-] v'odată (49), (=spovedit te-ai.; redus la spovedzit-tse-j şi de aci trecând la spovcdzi tSH). 350 D final, dela gerunziile verbelor, cade adesea. (Cf. § 305 Fon.]. Exemple: audztu (8, 10), latrân (35), m!ergân (36, 318), tr/ecân (786), ţîţân (102), v'en'in (170, 317), Căderea lui d e mai frecventă înaintea unui cuvânt înce­ pând cu o consoană. D final cade şi la adv, când: cân m'am tr'ezît (9), cân om muri (710). Numai cei care ştiu carte îl mai păstrează: când (146, 267). Unii îl păstrează numai înaintea cuvintelor care în­ cep cu o vocală: când o fi frunza (661), dar: cân să tse bată (661). 351. In unele descântece constatăm dispariţia lui r final din cuv. mugur: cân o Iase iugu mugu (480, 514). Cred că dispa­ riţia acestui sunet se datoreşte influenţei cuvântului anterior, iugu. 352. Bt final cade în subt: su v'eln'iţa s!a d'e Io; (544), su t'in'e (690). 353. Apocopă silabică. Silaba tă, finală, din pricepută, dis­ pare în descântecul spus de Maria I. Mogoşanu din Borcăneşti­ llovăţ: pricepu l'ecuitoar/ ea (719). Te final cade în: o zumătâ d'e oca (633), In adv. unde observăm deseori pe de dispărând, mai ales înaintea pronumelui te: s'a dus un' t-a placut (400). un ts!-a! uI­ tat (400), un tsi-; baga (796). Coniaminaiie. 354. Observăm câteva cazuri de contaminaţie . cheptoar'e =cheotoare (302), (influenţa cuv. piept); sejmoacă=scinzeacă. Cuvânt auzit la Cloşani [e probabil influenţa cuvântului moacă =un peşte cu capul mare. Cinzeaca având o umflătură în par­ tea de jos, se poate explica asemănare�; întâmplin'itor', fem. intâmpl'in'itoajcă (751), [e cuv. 1:ntâmpinator sub influenţa lui intâmplare); păţlmjeştse (190), (influenţa verbului a păţi asupra lui a pătimi). Nu observăm contaminaţi a 'cu subst. loc în verbul a lăcui (86, 323). Nu observăm contarninaţia cu forma slavonă în cuv. de origină latină sâni, sâniă .' Sânta Lun'; (482), sânta matcă (851), Sântuluţ Du (483). , MORFOLOGIA. SUBSTANTIVUL \ \ . Observăm mai multe treceri dela o declinare la alta: a) Din cauza trecerii lui el aton la ă după unele consoane, mai multe substantive feminine, \terminate în e, au trecut Ia de­ c\inarea 1: batrân'eţă (33), tsin'er/eţă (33), griză (41), matasă (28), 268 [269] salcă (Ponoare, 592, 75t), salca (567), dragostă (Gornenti, 283, 335, 641, 817), oastă (195, 355), pov'esta mja (691), v/estă (35). b) Dela deci. 1 la decI. III: mj-a picat chidie (808), Iron­ tsier' ea (199), graoe=grabă (655), il'igoan'( =lighioană (Podeni], lighioan'e (379), N'cmţoane (876), p'eştser 'e [Ponoare], potser/e (195, 308), potserja (65), pot'erea (274), c) Dela decI. 1 la decI. Il: naţbu (714), firţ-a najbuluţ să fi! (296), fij-a najbuluj (651). d) Dela decI. Il la decl, III: dovl'etse (Cireşul), facal'etse (Gornenţi], latsetse (Gornenţi), mistr' etse (195), mistr' etsel'e (220). e) Dela decl. III la decI. Il: s!ucur (47), [epur (40, 282), Iepuru (326), pulbur=pulbere (127), pulburu (210), sâmburu (60, 940). 2) Genul. a) Schimbându-şi genul, următoarele cuvinte devin mas­ sculine : rnărunchj : diin do! mărunchţ Iăsem caţeru (636), mormânt cu pl. mormint (94) Alte exemple: Vâru Morminţîlor (94, 476), Cracu Morminţtlor (Bahna); pjeptsin'ţ, subst. defectivde număr =unealtă de scărmănat lâna (pţeptsen cu pţeptsin'i (453), pân­ tec cu pl. pânt'e c] plnt'ecţ p'entru pânt'ec; (739), păsat cu pl. art. păsăţi=elăină măcinată mai mare (Gornoviţa); pişat cu pl. art.: pisăţî (219), să-I cur 'e piş!eţî(324), să-i cur'e pişăţi (402, 447,550), să-! cură pişăţi (852); timp cu plur. tirnpj : p'e tsimpi ăla (648), vânt cu plur. vânt (119). Alături de mase, pţeptsin'j întâlnim şi preptsen'e, ambigen : lâna o PleptSenăm cu pjeptsen'e Iunzţ (636). b) Sunt feminine.' dobitoaca (totă dobitoaca (947), fioare =fior (130), răchie (875). c) Sunt ambiqene : bât=sbâtă (Costeşti, 259, 732), cnang cu crrang v'erdie (854). iţ (un'e pun pisroru să schimbă un iţ 222), trranţ (l'!agă-m maIcă diiiiţălu cu tqanţ 400), umăr cu pl. umere: să leş diin um!er'e (939). 3. Singular-ul. a) S!1bstantive!e derivate, Cit sufixele-::-arius şi-:orius (sau -'1.rium şi orinm) au păstrat terminaţiunile a'r' şi ori. Exemple: altar' (2i8), mărgăritar' (532), militar' (666), porcar'u 109, pri­ mar' (481, saietar' (174), vacar'u 109, dzalar'u (Nadanova), azu· tor' (48\, ailltor' (631), calator'u (104), cuptor'u (37, 130), dieo­ chetor' (618), dieochetor'u (447), însalator' (82), moştSen'itor' (63), pazitor' (17), raschitor' (Gornenţi), răşchitor' (488), stapânitor'u (325), vânator' (40, 343), vorbitor' (399), zburator'u (483). b) Substantivele terminate în ar, 01', er şi ir, au urmat uneori aceeaşi cale ca şi cele cu sufixele arius şi ar-ius: bunar' (485), magar': an'i magar' UlUI (60), marar' (499), pozonar' (65), şumar'll (901), tâlhar' (886), dor!ul (21), bo!er' (236), ser' (75, 91, 109, 236, 483, 786), jdier'u (431), sărsin'er' (44), peşchir' (761). 269 [270] c) După pluralul paşI s'a refăcut sing. pas (255, 621, (cf, § 276 Fon.). Alături paş găsim şi pas (318). d) După pluralul friguri s'a format o formă de singular: ţriqură (1, 21, 107), să tse prindă ţriqura (930). eJ Alături de soră, se mai păstrează vechiul fem. sg. sor (113), iera sor cu Iei (Canicea-Izverna), bubă sorcu Slumil'e (443), Urmat de adi, posesiv apare ca soru . soru-sa (65). soru-mla (65). f) Fiind influenţat de plural, în loc de bazma întâlnim: bazrnj a (Podeni), bazmraua (691), (cf. § 6 Fon.), g) Următoarele substantive se prezintă cu o formă schim­ bată la singular, ca urmare a unor fenomene de Ionctică : Mas­ culine: Iasu; (406), irnin'ăl, cu forma art. imin'elu; so vo lovi imin' elu în pisjoru Cuiva (129), Femenine: curiă (282), cura (Obârşia), mîn'ică (Podeni), traştă (Ciresul), Fiind impus de versifica ţie, cuv. pieire apare scur­ tat În pjer 'e : Iestă pjer/e bo!erIască (174), Ambigene .. acou (875), f'el'!: un fiel'! dze COPS! (414), tot fel'lul (314), grajd! (256), ostru=ostrov: dzila Ostru p'estă Du­ năr'e (325), Alături de război apare şi vechiul răzbel (341, Dâlma) 4. Pluralul. a) Substantivele masculine care au înaintea vocalei finale Ş (s), z, (dz) , i, ţ au pierdut pe i la plural. (Cf, § 100 Fon.], Ex.: copilaş (665), copilas (28), frumoş: tot tupa frumos sa uItă (572). solz (310), brîădz=brazi fCanicea'fzverna) colţ: cartsis!oară 'n patru colţ (2), Ira] (30, 268), latseţ (37), parinţ (96), scripiţ (6:5), . b) In loc de santinele găsim pl săntsin'el'! (195). FoaIe, fiind masculin, are la plural forma fOI (779), c) Substantivele feminine, care au terminaţi unea i la plu­ ral, pierd această vocală, dacă înaintea �i se află una din con­ soanele ·5 (s), z (d:::), j şi t, Exemple; camăs (100), col'indz (461), l'iv'edz (17), b erben'it (48), buţ (31), chiţ: chiţ die bUSUIOC (262), chiţ d'e floricel'e (770), copiţ (751), gal'eţ, pluralul cuvântului ga. l'eată, (942), plăsinţ (Podeni), pl'!'uţ, pluralul cuv, pI'Iută=plută (Bunaica), săieţ (259). unghiţ=undiţe (693). d) Terminaţiunea e dela pluralul femininelor trece la ă după s, ş, z (dz), j, ţ, r,st. (Cf. § 86 Fon,), Exemple m!esă (483), m!esăl'e (391). mlesăl'e (564), iţă 222, iţăl'e (349), scoarţăl'e (222), tr'enţă (367), 'zânţă (Gornenţi), mură (597, 776), murăl'e (672), p!eră (17), n'ev'estă (28), niv'esfă (886), v'estăl'e: v'estăl'e d'e să dUSla (174). e) Casă are la plural formele; casă (cu e trecut la ă după s) şi căş. Rar apare forma ca�e Ia cei cu ştiinţă de carte. Exemple: patru casă (56�n, casăl'e (520, 734), ma! sânt căs (200), în căş � di!-ariint să pitu\a (391), căş (4 i 9, 568, 698, Pri­ săcina, Bogâltin�, căsI (35), căş! (339, CJoşani). f) Unele substantive feminine au la plural terminaţiunea i 270 I � It [271] în loc de e: brasir; (Gornenţi, Podeni, 302, 405, Mehadica, Ci­ reşul), căson'j : feriga je bună pentru astrucat căson'ţ (361). cu· titoj, pl . dela cuţitoaje : parnântu îl calcam, îl tărern la cuţitor (545), f'er'eşts! (30). Pe lângă forma mură, găsim şi murţ : ti' el murţ (96). T raştă are pluralul trăşts] (Mehadica) g) Alte subst. feminine au la plural terminaţiunea e: iel'etche, pl. dela iel'etcă (409), lobo dze, pl. dela Iobodă (350), motche plur. dela motcă (Gorncnţi, Ciseşul.Bahna). Cuvântul oaste are şi o formă de plural terminată în e, Adăogându-se articolul, acest e trece la i: oaştsil'e (65) Sa are la pl. forma şal'e : ca! cu şal'e, far de şal'e (274). Talpă are uneori pl, tălp/e : să Leş dzila tălp/e (939), iar ţapă: ţap' e=ţepile săniei (Podeni). fi) Altele au la plural ambele terrninaţii. Exemple: căsăl­ n'iţă cu ol. căsăln'iţă şi căsăln'it (338), doagă (dăoagă), cu pl. doaze (Clo şani), daoaie (406), şi dăoz; (Cloşani). i) Subst. cale are, în Bănat, pluralul că!'! (847), Livadă are la pl. şi o formă cu terrninaţiunea urj : l'iv'ed­ zur] v'erdz (932). j) Terrninatiunea e dela pluralul ambigenelor trece la ă după s, i. r" fusă (Gornenţi}, miroasă plur. cuv. miros (152), o asă . o asăl'e (28, 288, 292), vasă : vasăl'e (44), braţă (20, 28, 5U), ş.!lrţă,pl. dela şorţ (Titirleşti), cară (45), izv oară (:19), rno­ soară (222), mosoarăl'e (214). k) Terrninaţiuui deosebite la ambigene : brâne (325), plura­ lul cuv. brâu : croave, plur dela crov=groapă (MareşE'şti); hâr­ dăte (37, Gornenţi 406), hârdăe (Cloşani), pL dela hârdău; po­ rumbe, pluralul cuv. porumb: făina dic porumbe (214), boabe die porumbe (215), un bob die porumlje (386), boaoel'e clie grâu sau die porumoe (392), viscoal'e pL dela viscol (549). ObiseI, având o altă formă obiser', aceasta are pL obiser'uf! (Dâlma), 1) Modificări de sunete la plural în interiorul cuvântului: Feminin: ărip! (87, 774), băn'! (68), 1:\erdie (152), cam!eş (Giureşti), cam!eşîl'e (387), jăl'! (465, 468, 918), lacrămI (36), la­ laJ'e (202, 353, 269, 420), nap'esfe (693), p'elm!e, pl. dela palmă (Bogâltin), povăr!, pl. dela povară: povăril'e· (60), răzâl'e (721), pl. art. dela rază, şăl'e (490), săl'el'e (217), pl. neart. şi art.=şale, stăl'e (363, 540, 661J, dzăl'e (146), = zale, vin'e: v'în'el'e (566), vÎn'il'e (634). Rareori apare şi vechiul: mumân'! (691). Masculin: sir/ePI (405), = ciorapi. ARTICOLUL, DECLINAREA 5 Singţtlarul. Nominativul Ş1: acuzativul, a) Dispariţia articolului -1 esle aproape generală. Exemple: bis!u (23), bâtu (75), doru (1, 8, 22, 74, 103, 118), drumu (22), dugn'etu (481), fasu!u (118), focu (75), fumu (75), gându (15), il'el'eacu (81), mirosu (481), mormântll (119), ochiu (634), omu 271 [272] (12,36), pţeptu (119), plugu (23), postu (96), pragu (4), PU!U (22, 226), satu (94), semnu (22), socru (75), somnu (12, 82), stsjupu (76), sufl'etu (36), tseţu (226), tsemetu (226), vântu (96), zboru (74). b) Substantivele arătând grade de rudenie nu mai primesc articolul, când sunt urmate de adjectivul posesiv: fratsi-rmo (45), Iratse-so (65). Subst. tată primeşte uneori art. -a, chiar când e urmat de 'adi. posesiv: tata rmeu (875). c) Articolul -1 apare mai rar, fiind o influenţă a şcolii. De aceea nu-l găsim decât la cei care ştiu carte. Ex.: bujorul (164), fasuiul (118), Miul (59), n'iamul (245), omul (Gornenţi), păharul (164), paharul (718), pisiorul (164), pupul (714), robul (Gornenţi, 14<:1), satul (7,671), sarutatul (671), sânul (249) sufl'itul (249), trupşorul (170), vântul (859), vârful (7), ză­ hărul (64). La unii oameni mai umblaţi din Gornoviţa găsim uneori articolul. dar apare şi unde nu trebue: împaratul (J 75), rmersul (174), dar şi Bogdanul sel glum!eţ (174). . d) Cuv. tată primind art. -1 apare ca tatal, atunci când e urmat de adjectivul posesiv (cf. § 166 Fon): tatal mreu (412), tatal lel (129, 175), tatal vostru (590), tatal lor (36). e) Gâde (art. gâdele) apare şi ca gâdea : gâdiea cu ştr/eangu (309). Alături de acesta şi: lotr'ea=lolrul (3 O). /) Zi (zt), când primeşte art. . a, trece uneori la zua (391), dzua (55, 182), (c]. § 31 Fon.). Alături de acestea apare şi forma obişnuită: dziua (30) q) Genunche, fiind ambigen şi terminat în e, primeşte la si,l1g'llar şi la plural acelaşi articol -le: zenunchil'e (Podeni, Gor­ nenţi), stau cu ienunchil'e pl'ecat'e (435)t> şăd cu ienunchel'e pl'e­ calse (478). h) La adăugarea art. sing. -le, substantivele ambigene ter­ minate în e schimbă uneori pe e în i (cf. § 193 Fon.): zenun­ chil'e (Gornenti), sâniil'e (634). Genitiv ul şi r1ativul., i) La substantivele ieminine (sau la cele masculine termi­ nate in ă) genitivul şi dafivu] singular articulat, în loc să fie terminat în il, el sau ăl, este terminat în i (contracţie din Îl). Exemple: glasu An'i (388), vadu api (394), fata babi (130), în faţa barăsi (44), apa Brel'i (�05), dzjal u C arnin'i (38), curtsia căşi (683), Gura Corcoi (681), s�rl1'i (22), dzralu Sern'i (291), lunea Sern'j (291), pisjoru f'etSi (1291, t'etsi (154), bă!enl'e in'imi (218), pe plac� in'imi, (824), Izverri"Q22),. diiasupr� [zv!e�n·i (291), lumi (52), pUI ma!cht (130L ma!Chl (31':, 719), sa spun! maml (895), otăm M!ediichi (Mehadica), PU!U fll!erl'l (291), mn'erl'i (22), aZlJ­ tor'u muichi (132), mUIeri ae!a '�36), să da! n'elchi braţăl'e (494), 2;2 I - f I • i [273] n'eţchi (585), (644), boţerţ dze-a; oaştsi (59), popi 1-0 murit prţo­ tsiasa (129). }) După Ş, s, ţ, st şi alte grupe consonantice acest i a tre­ cut la î: în capu mţesî (61), tacârnu rmcsi (129), astrucamântu căsi [Gornenti], curtsea căşi (148), gura camjeşî (405), dzl-al'e crâşmul'iţi mere (344), n'ejcuţi (680), gura râzn'iţ! [473), fusu v'e­ driţi [Gornenţi), !-amspus n'evesti (419), fundu brăzdi (408), k) In compunere cu adj. posesiv găsIm la genetivul singu­ lar vechea formă: al rnin-sa (129). l) Rareori, în balade vechi, apare terminaţiunea veche la genitivul şi dativul singular articulat: boreri tărie; (274). m) Cuvântul najba are la genitivul sg. activ forma: a naj­ bălui (753). n) La numele proprii articolul de genitiv şi dativ este lu şi se Dune înainte: lu Ghiţă (180). Pe lângă lu apare forma literară lUI: lUI Dumn'edzău (36). . In balade şi în toponimie apar substantive proprii articu­ late cu art. -lui, pus la urmă ca în limba veche: cum l-e drag Balşanulu; (519), val'ea Cobiuluj (59), copila Dihuluţ (59), calu Mantuiul (223), surioara Miulu! (59), fagu MihuluI (274), area Novaculuţ (316), erou lYii (829). Vocativul. o) La câteva cuvinte găsim vechea terminaţiune e de vo­ cativ: bradie (84, 262. 376), codr' e (208), cuse (104), prunse (26, 473), vintse (93J). Alături de cuse găsim şi: cucul'e (101). p) Taţcă are şi o formă de vocativ: taţcul'e (28). 1') Maţcă, n'eţcă, uţcă au la vocativ, pe lângă formele ter­ minate în ă, şi unele terminate în o: maICO (812), n'eico (814), n' eţcuto (8); U!cO (624). � � s) Maria face la vocativ Marie şi Mario: ies; Marie pănă'n prag (354), scoal Mari;«, scoală (770), Marie (777), Mario (770,777). t) Vocativul lui Pătru este Petr'e: Petr'e, siintse Petr'e (69), dar: Pătru (691), la nominativ şi acuzativ. 6, Pluralul, Nominativul şi acuaaiiuul. a) La pluralul articulat al masculinelor, -il se contrage in i: an'i (60), boi (23), cai (168, 540), cân'i (585), cărlan'i (169), crasi (196), domn') (669), duzman'i (19), lupi (169), ochi (59, 61, 291), pagân'i (55), Rumîn'i (481, stîlpi (169), strain'i (209), vop1'lsei (82). b) După Ş (s), j, z, dj, ţ, acest i trece la î (ef. § 97 Fon.): copilasi (206), moşÎ (810), obrazi (36), bradjî (262), băIeţi (532), camin'eţi (752), Sern'eţi (200), fraţî (45), munţî (14, 218), parinlî (46), pişăţi (955). c) Deşi feminine, subst. gadină şi pasăre apar în exem­ plele de mai jos cu art. masculin -i la plural: n'e manâncă ga­ diin'i vitsel'e (452), să n'o mânsepăsări (840), • 273 [274] d) Pe lângă forma obişnuită de plural articulat a cuvântului obraz, am găsit şi: obraii1'e=obrajii (Podeni. Femeia Ioana Rusu). e) La adăugarea art. feminin plural -le, unele substantive schimbă terminaţia e în i (Cf, § 193 Fon.): dzeoketoaril'e (567), duzmansil'e (244), I'et'il'e (173), jăl'il'e (533), mirătoaril'e (567), moroaţsil'e (567), muril'e (224), râmn'itoaril'e (567), strigoaţsil'e (567), zrmeoaţsil'e (567). f) In Bănat, art, feminin plural şi ambigen, pe lângă -le, apare şi ca I'i (CI. § 176 Fon): I'etsil'i (886), guri1'i (911), rnân­ dril'i (823), pisţoaril'i (823). g) Când se adaogă articolul, terrninaţiunea i dela unele subst feminine trece la i, după ş, t, etc. : căşil'e (325, 759), ehi­ ţil'e (947), copiţil'e (135), sniţil'e : copitsil'e s!uţî]or (948). h) Cuvântul matcă are la plural articulat şi forma: maţchil'e (938). i) li se contrage în i la plural în cuvântul: sârvisil'e (629). J) La adăugarea art. -le la plural, le din cuvântul coate se reduce la i: coail'e (182). La fel şi gunoail'e (545). (Cf. § 124 Fon.). 7. Alte forme de articol. a) Articolul adjectival sel, sea, apare destul de rar: sea mal marie (573), guriţa ta sla dulse (253). Forma obişnuită ci. acestui articol este: ăl, a. Uneori apar forme cu h protetic: hai doi (45). b) In loc de al'ep=icelei, găsim forma al în expresia: oil'e babi a! bătrin'e (Măreşeşti). Adjectivul. 8. Singularul. a) Ferice apare şi sub forma ţerica . ferica dze tsin'e (190). b) Galben apare cu e trecut la i: galbin (114, 817), gal­ bină (83). (Cf. § 83 Fon.). c) Adj lut (=iute) are femininul nită : car'e area lut (70), rută (222, 427, 619), - e) Fioros apare uneori cu prefixul în: groapa le 'nfio- roasă (574). f) Sub influenţa lui micutei, mititel trece la mitut'el (286), (Ci. § 320 Fon.). , g) Pustiu e pronunţat: pustiţ (749): şi cum diit. il este după st, trece la îl, dând: pustn, cu fem. pustîţe, E x.: pustîţ (191, 254, 535), pustiţe (170). (CI. § 53 F on.). h) Femininul adjectivului rău (sau râău] era, sau râă, cu pluralul răl'e. Exemple: ra (234, 589, 740), râă -'-'" rea (153), răl'e (688). (Cf. § 45 Fon.)\ i) Sânt, sântă apare 'necontaminat de slavicul CK�TKC: sân­ tulul (483), sântă (92, 319), sânta (482). (Cf § 354 Fon,). j) Pe lângă străin şi st1'e�n (care apare mai rar), găsim deseori: strin, cu fem. strină şi plur. strin'!, strin'e: strin (172), strină (110, 322), strin'! (465, 553), strin''1 (28). (CL § 134 Fon.). 274 [275] k) Dela ud s'a format un adjectiv derivat: udzilos (262). l) Vechi apare terminat în 1U: v'echiu (63), cu fem. veche (200). m) Adj. vie e pronunţat uneori şi ca vile (148) (Cf. § 143 Fon.). n) Adjective formate din nume proprii: n'ţamu dzinul'esc (63), n'iamu dârp/eşjesc (63), hotaru miersesc (260), njamu pă­ păv'esc (63), paul'esc (63), stăn'esc (63) 9. Pluralul. Forme schimbate din cauza unor fenomene de fonetică: a) ja trece la le sub influenţa lui e final: încujetse (542). (Cf. § 177 Fon.). b) 1 trece la 'î ciupă st şi se păstrează În: milostivil'e (357), c) II se reduce la i şi acesta trece la î în: roşi (613, 614, 777), rosî (59). (Cf, § 97 Fon.). d) Vânăt face la plural vânăt, cu fem. vânătse : vânăt (168), vânătsc (410). (Va urma). Domnul Ţării-Româneşti. de O. O. LECCA. Partea muntoasă a Ţării-Româneşti, din văile Timişului şi Cernei până la Prahova, iar peste munţi, la nord, din Huniedoara la marginea de răsărit a Făgăraşului, cuprinde masa românească desvoltată pe locul ei de naştere, cea mai omogenă, mai puţin atinsă de amestecuri şi mai păstrătoare a tradiţiei daco-romane. Din acest grup ţările de peste munţi 1) au avut o altă soartă j cele de dincoace au dat fiinţă Ţării-Româneşti, stăpânită de Domnul ei timp de şase veacuri jumătate Stăruinţa, aici, În centrul mai populat al colonizărci Daciei, a unor numiri sociale romane neaIlate aiurea (Ţara, Ţara-Româ­ nească şi Domnul), e una din dovezile puternice că poporuî nos­ tru a rămas neclintit pe aceleaşi locuri. In jurul regiunei Vâlcea-Argeş, sâmbure istoric şi tradiţio­ nal al Ţării-Româneşti, s'a închegat domnia şi statul român, de­ săvârşite în al XIV·lea secol. Dar ce înseamnă Ţara-Românească şi ce Înseamnă Domn? Ţara-Românească. E limitativ ceea ce străinii numeau Valahia, Vlaşca, Ungro­ Vlahia, Transalpina, iar Moldovenii Muntenia. Acesta e numele ţării-, din Cerna la Focşani, de când e cunoscută până la Unire 1) Adică HaţeguI (Jud. Huniedoara), Amlaşul (Jud. Sibiu), Ţara OItului sau Făgăraş, iar la apus parte din Severin, - care au ţinut şi ele un timp de domnia Ţării-Româneşti. 275 [276] în secolul al XIX-lea Niciodată locuitorii ei nu i-au zis altfel decât Ţara-Românească şi nici o altă parte a României de azi n'a avut acest nume 2). E Ţara Românilor, Terra Romanorun. De aici a pornit cea d'intâi organizare de stat, din dealu­ rile de la Jii la-Ialomiţa, aici s'au păstrat de-alungul vremei nu­ mele de român şi ce! de domn. Mai erau bine înţeles ţări româneşti pe pământul Daciei, peste munţi ca Ţara Oltului, ceva mai târziu Ţara Moldovei, dar una singură a fost prin excelenţă Ţara Românească. Nu e de prisos să stăruim asupra acestui lucru. Din ce în ce mai mult, în vorbire, în cărţi de şcoală, chiar pe hărţi şi în nomenclatura oficială, numirea moldovenească de Muntenia în loc de Ţara-Românească s'a răspândit întratât, încât numele adevărat aproape a ieşit din întrebuinţare. Greşala e mai ales a celor care, ştiind că e inexactă, o generalizează prin scrieri. Domnul. Cuvânt rămas de-a drept din latineşte, "Domn" [dominus, domnus] a însemnat totdeauna pe căpetenia, conducătorul, prin­ cipele, stăpănul. Poporul nostru, în Ţara-Românească şi apoi în Moldova" n'a avut alt nume pentru suveranul său. Domnul întrupa ideea de stăpânire, cu îndatoririle şi atributele ei, conducerea în pace şi în războiu; el era sprijin şi judecător poporului. In cancelaria slavonă a Ţării-Româneşti, Domnul e "Voe­ vad". Dar voevodul n'a intrat în vorbirea obişnuită decât sub forma familiară de "Vodă". Negreşit, rămas dela Slavi, titlul de voevod se da prin sec. XIH-XlV în Transilvania şi în Ţara-Româ­ nească şi stăpânitorilor mai mici a câtorva state, cum şi voevozilor stăpâni de ţară cum erea al Ţării-Româneşti, după cum şi loctiitorul Regelui în Ardeal a vea acelas titlu. Dar poporul dela noi, păs­ trând noţiunea romană. a trebuit totdeauna să zică Domn stă­ oânului ţării. Dacă ar fi încetat să-l întrebuinţeze, cuvântul s'ar fi pierdut şi n'ar fi putut să reînvie 5). Şi dovada că "voivod" n'a depăşit limba oficială a cărtu­ rarilor, că n'a fost întrebuinţat în vorbirea obişnuită şi că domn" era mai vechiu ca limbă, e faptul că nu a dat nici-un cuvânt derivat; voivodie, voivodeasă, voivodesc n'au existat în româ­ neşte. Poporul nostru n'a cunoscut decât: domnia, domnul, doamna, domnesc, a domni, dornnişor. . Avem norocul să păstrăm un termen pe care celelalte limbi romanice nu-l mai au, dovadă, cum am spus, de continuitatea Ro­ \ \ 2) După cum Ţara-Român�ască vine dela Români, Oltenia vine dela Olteni, cum s'a zis dela o vreme 'pare care Românilor de la apus de Olt de către cei de dincoace. "Oltenia" nia fost însă o numire oficială; Banul era al "Craiovei", nu al Olteniei. 3) In titlul slavon al hrisoavelor, de când s'au păstrat, Domnul era alături de V oevod: "V oevoda i gospodină Vlaşkoi zemli". 276 [277] mânilor pe pământul acesta unde s'a perpetuat Domnul lor. In­ doială nu este, fiindcă nu aveam de unde să-I împrumutăm. Fie din uitare. fie din neştiinţă, azi străvechiului nostru . Domn i se zice numai Voevod. Mai mult: pentru nevoile rimei, cred, poeţii au dat drumul în limbă rnui hibrid franco-slavon . "voevodal". Poate că sună mai bine, rimează cu an ce strai şi cu alte franţuzisme, dar românesc nu e. "Domnesc" rimează cu românesc şi cu strămoşesc, şi este. Tot astfel "voevodat" (prin analogie cu principat, regat), de formă tot neromânească. In legătură cu Domnul, câteva rânduri despre Judeţ (din alt cuvânt latin: judex), şi el strâns legat de viaţa socială a Ţării-Româneşti. In vremea, întunecoasă pentru noi, dinainte de veacul XIV s'ar părea că Domnul sau Voevodul delega unui dregător, numit judeţ, împărţirea dreptăţei şi cârmuirea în sate sau într'un cerc oarecare. După unii istorici, judeţul ar fi fost chiar un şef patriarhal, neatârnat, al unui teritoriu care corespundea cu ju­ deţele de mai târziu. Nu e decât o presupunere. In organizarea ce preface unele aşezăminte în sec. XIV şi următori, nu întâlnim niciodată şi nicăeri această numire pentru cârmuitorul unui ju­ deţ, nici alături de cele ce s' au întrebuinţat de atunci: ban, vor­ nic, pârcălab (unde erau cetăţi sau curţi), căpitan, ispravnic. E de mirare că, dacă existase un "judeţ" în capul unui judeţ te­ ritorial, a fost nevoe să fie înlocuit cu nume împrumutate de aiurea. "Judeţul" dregător a supravieţuit până în sec. XVIII, dar numai la conducerea târgurilor. Aceasta ne face să vedem că judeţul vechiu era un cap de aşezare ca târgui sau ca satul, iar nu un "comes" sau cnej împuternicit de Domn într'o parte a ţării, sau-lucru cu neputinţă de admis pentru acea vreme­ un şef liber de orice domn. Cuvântul "judeţ" (sau judecie în forma mai veche) mai avea odinioară şi înţelesul de scaun sau curte de judecată,-după cum a avut şi sensul mai redus de "judecată", proces, judicium. Judeţul, împărţirea teritorială, vine dela acest înţeles. Ţara­ Românească fusese împărţită de un Domn din veacul XIV (poate şi înainte) în mai multe judecii sau judeţe, scaune de judecată şi de cârmuire, aşezământ păstrat până astăzi cu acelaş nume. Inceputul domniei Ţării-Româneşti. Cele d'intâi ştiri despre organizarea de stat şi despre con­ ducătorii ei le avem din secolul XIII. Primul sfert al veacului ne-a lăsat urme de ocupaţiunea Ordinului Teutonic, ruine de cetăţui în Muscel-Prahova-Buzău, stăpânind văile spre Cumania. In câmpie se mai aflau Cumani amestecaţi printre Români. Pe la 1230 se înfiinţează Banatul de Severin, întins şi pe partea de apus a Olteniei. La 1241 năvălirea Tătarilor atinge 277 [278] Ţara-Rom.; un Basaraba, domn al Românilor din valea Oltului, contestat azi de istoriografia noastră, e amintit atunci în acclaş timp cu Mişelav spre răsărit. La 1247 voevodul Litean sau Litvon, cu un nume supus interpretărilor 4), în partea Olteniei de munte, şi doi cneji la Dunăre, iar dincolo de Olt Seneslav. Regele Ungariei cedase atunci o parte din Oltenia şi din Cu­ mania Ordinului Ioanit, care însă n'a venit prin părţile noas­ tre 5). Pe la 1275 Litean cade în războiul cu Maghiarii şi e amintit fratele său Barbat. In partea de răsărit a Ţării-Rom., sălaş ele Tătarncr rămaşi acolo după invazii. La date necunoscute, fon­ darea sau colonizarea unor târguri de către Saşii din Transil­ vania (Cârnpulung, Argeş, Râmnic, Târgovişte). Acestea sunt poziţiile care ne îngădue să schiţăm istoricul frământatului veac care pregăteşte unitatea Ţării-Româneşti. Hotarele stăpânirei domnilor din secolul XIII sunt greu de determinat; asupra aşezării lor s'au făcut conjecturi deosebite. Ceeace importă e existenţa unor ţări sau teritorii cu caracter feu­ dal, dispariţia lor peste câteva decenii şi naşterea ţărilor ro­ mâneşti prin contopirea lor în preajma anilor 1300. Ori de la cine a pornit însă mişcarea de întregire, centrul dedesvoltare al statului românesc e în regiunea Olt-Argeş, fie spre Muscel, fie spre Jiu E cu putinţă ca însuşi Basaraba, care a desăvârşit întru­ nirea ţărilor mai mici înainte de 1325, să fie cel care a şi în­ ceput-o. Scaunul lui era fără îndoială la Argeş. Dar înaintaşii lui fiindu-ne necunoscuţi, n'avem motiv să credem că Basaraba şi părintele său Tihomer erau mai de grabă urmaşi ai lui Se­ neslav decât ai lui Litean. Aşa fiind, co prinderea ţării Argeşului de un voevod din Oltenia, în sec. Xlii, nu e mai puţin probabilă ca stăpânirea ei de unul dela răsărit de Olt. Să cercetăm situaţia. Ţara lui Litean era la munţi 6), fără îndoială; şi posesiu­ nea Haţegului şi faptul că misiunea Ordinului Ioanit-ca şi a Banu­ lui de Severin-v-avea de obiectiv Dunăreş, şi câmpia Cumaniei (de aceea se şi exclude Litva din concesiune], ne încredinţează că coincide cu regiunea dela răsărit de Motru sau de Jiu (până unde se întindea Banalul), adică .,porj-Vâlcea. Dar stăpânirea lui " ) I 4) Admis "Litovoi" de istorici în general. Dupa facsimilul numelui din confirmarea papală a donaţiunei Iui Bela IV (publicat de Densuşianu după regestele Vaticanului, col. Hurrnnz aki, 1, tabel. III), - citirile posibile sunt: Lvtvon sau Lytuon; Lyuton sau �yvton, şi Lyvion [Lynion). Repetarea nu- melui de "terra Lytua" arată că cere dîntâi ar fi exacte. (T însă e fără bară, ., rău indicat sau rău inte les de copist). Litera dela sfârşit e fără nicio îndo- ială un n final tipic. Chiar dacă Ia copie s'a uitat vocala cazului, n tot ră- mâne. "titovoi" e foarte îndoelnic. De altfel În hrisovul lui Ladislav IV din 1258 găsim fără contestaţ ie : LythoJ la nominativ. Poate că Liton, Litean era o poreclă. 5) V. articolul nostru: Banatu, Severinului şi Oltenia. din "Arhivele �.'. Olteniei", nr. 89-91, an. 1937. I 6) Traditia lui se păstra pe Gilo�t: .. Letin-Vod ă" Ia Novaci. (Hajdeu, după Rola-Piekarskil. . 278 [279] .( putea prea bine să treacă de Olt, fie că o avea dela început, fie că cuprinsese Argeşul. Ori unde ar fi avut scaunul, la Râm­ nic, pe GHort sau pe Jiu, putea să aibă o aşezare şi la Argeş. Urmaşii lui mtinzându-se spre răsărit, au fixat-o apoi acolo. In 50 de ani, cam între 1270 şi 1320, intămplări mari s'au urmat, de care nu ştim nimic. Toate presupunerile sunt posibile, dar nicio afirmare nu e sigură. Deşi istoricii în general resping tradiţia descălecării (tradiţie populară, nu literară, care iese din­ tr'un fond istoric şi poate fi interpretată), totuşi aşează la Câmpu­ lung scaunul domnilor din sec. XIV, şi chiar al lui Seneslav voe­ vodul dela 1247. Câmpulung, la început în zona de stăpânire a Ordinului Teutonic, târg săsesc, rămas apoi comună liberă sub un ghereb cel puţin până la 1300, nu se dovedeşte a fi fost şi scaun domnesc. Probabilitatea e că a fost anexat de Basaraba I şi că n'a fost scaun vremelnic decât pe vremea lui şi a fiului său Alexandru, care şedea acolo ca să privegheze mai uşor mar­ ginea de răsărit dinspre Tătari. La Argeş, dimpotrivă, au rămas cele mai vechi urme ale unei Curţi: biserica cea mai bătrână a ţării, - vecină cu casa domneasca. Mai sus, pe apa Argeşului în munţi, cetatea de Ar­ geş, adăpost bine aşezat al Domnilor de atunci. Şi biserica dom­ nească şi ruinele Curţii, dacă nu sunt din veacul XIlI, au fost refăcute în al XIV-lea pe temeliile altora mai vechi Acolo era de mult aşezare domnească. Am văzut unde era ţara lui Lituon. E mai gre.u de situat a contimporanului său Seneslav Voevod de cealaltă parte a 01- tului, zice dania Icaniţilor, şi atât. Poate în partea de jos a ţării (Cumania), prin jud. Olt şi mai departe, sau spre Dunăre, tot atât de posibil ca şi la munte. Strămoşul lui Basaraba dela Argeş poate să fi fost Litean, poate Seneslav sau vreun urmaş al lor, poate un al treilea, necunoscut, din Argeş sau de aiurea. In această chestiune se vorbeşte de voevozi "din dreapta" şi voevozi "din stânga" Oltului. O formulă de localizare de care trebue să ne ferim. Fiindcă se poate să nu fie vorba nici de dreapta, nici de stânga Oltului. Numai 20-25 krn. despart valea Argeşului de a Gitului. Oltul nu e o barieră, o graniţă etnică sau politică, şi nici fizică; el nu desparte două lumi. Indemnati de Ul1 nume şi de aşeza­ rea pe hartă a Oltului, stabilim o despărţire închipuită între Oltenia de'o parte şi restul Ţării-Rom. de alta. Oamenii din Vâlcea şi oamenii din Argeş sunt aceiaşi: şi unii şi alţij au tra­ diţii şi obiceiuri comune, iar apa Oltului nu i-a împiedicat să fie în neîncetată legătură. Acest hotar sugerat de o situaţiune sau de un nume, îl găsim şi la temelia teorii.or ce ating subiectul nostru. Nimic nu ne împiedică să credem că. stăpânirea lui Litean trecea Oltul, mai ales că, din câte înţelegem asupra ţării şi dom­ niei lui de peste un sfert de veac, se vede că erau cele mai de seamă din Ţara-Rom. Impr eiurarea că diploma lui Bela IV spune 279 [280] că Ţara Se,:erinului,�în .ca;:e se închipu.ia şi "Litva", merge pana la OH, nu Inseamna mmrc. Acest hrisov care nu hotărniceşte în niciun fel "ţara Litva", care nici nu ştie cum se chema de locuitorii ei (o numeşte după numele Domnului, dovadă că Re­ gele nu avea asupra ei decât o stăpânire nesigură), - dă numai o direcţiune (fiind-că dincolo era "Cumania"). Chiar dacă la 1247 hotarul ar fi fost la Olt, situaţia putea fi schimbată după 25 de ani, când Regele poartă războiu cu Litean, care ocupase un teritoriu, credem, spre răsărit. Cnejii Ion şi Fărcaş erau cuprinşi în ţara dată Ioaniţilor fiindcă Se aflau spre Dunăre; partea Olteniei de deal ar fi fost în afară de zona de acţiune a Ordinului, şi la deal era Liton. Ion, numit cel d'Intâi, fiindcă probabil mai aproape de Severin, era dar stăpânitor prin Dolj, pe lângă Jiu. Alături, tot în partea de jos, urmează ţara lui Fărcaş spre Olt, în jud. Roma­ naţi de mai târziu, unde numele lui pare a fi rămas satelor Fărcaşe (Fărcaşu de sus şi F. de jos), între Olt şi Caracal 7). Asupra Oltului suntem mai bine documentaţi decât pen­ tru restul Ţării-Rom. La apus, Banatul de Severin (în Mehedinţi şi o parte din Dolj), la nord ţara Domnilor din Vâlcea-Ger], în partea de sus ţara Lotru/ui sau Loviştea 8), la sud două prin­ cipate mai mici (cneji] în Jiul de jos-Romanaţi. Iată, fără a fi în măsură să hotărnicim întinderea lor, înfăţişarea Olteniei în vea­ cul al Xlll-Iea. Intrebarea nedeslegată, de a şti cine a început întregirea ţării, şi dacă începătorul acela era un domn de dincoace sau de dincolo de Olt, e de o însemnătate relativă. In schimb, miezul acestei creaţi uni se arată luminos în preajma văilor Oltului şi a Argeşului. Domnii, mai slabi sau mai puternici, pier pe rând înainte de 1300, pentru a face loc unui singur stăpân: Domnul Ţării-Româneşti. Câteva concluzii: - "Domnul Ţării-Româneşti", iar nu" Voevodul Munteniei". - Străvechiul centru românesc din dealurile. Olteniei şi din Argeş-Muscel, păstrător credincios al tradiţiei daco-romane, e temelia Ţării-Româneşti. 7) Fărcaş era un nume destul de răspândit printre Români. Mai multe sate fac dovada: Fărcaş, Fărcaşa, Fărcăşeşti , Fărcăşeni, in Oltenia (Romauaţi Olt, Gorj) şi alte părţi ale ţării. . 8) Partea muntoasă între Lotru, Olt, spre vechea graniţă, cu valea Lotrului şi afluentilor, s'a numit Lovişte până În zilele noastre, ca şi partea corespunzătoare din Argeş. Acolo" nu în jud. Argeş, e situată Loviştea donată de Regele Ungariei lui Corlard al �ui Krispan la 1233. In sec. XVlJI, în urma ocupaţiunei austriaca, lucrări străine (Sulzer ş. a.) menţionează un district al Loviştei. Harta lui Giissefeld (1785? cea mai corectă din sec, XVIII, înseamnă lămurit "O. Lovichta" (Localităţi din Vâlcea: Malaia, Cornet, Sărăcineşti, Robeşti, Câincni, Râul Vadului), Şi În dreapta şi în stânga brăzdată de Olt, e tot Lovişte. 280 [281] , lJ .: ' l' l � I �I' � .. r. I H ,J� p , - Nu se poate şti care domn sau voevod a început spre sfâr­ şitul secolul Xlll întregirea Ţării-Româneşti, pe care o găsim în­ deplinită în primul sfert din al XIV -lea. Inaintaşii lui Basaraba cel mare dela Argeş au putut fi sau Litean, sau Seneslav, sau un altul necunoscut. Litean stăpânea în Vâlcea-Gorj, şi probabil şi în Argeş. Din unirea câtorva domnii mici, a părţii oltene din Banatul Severinului şi din câmpia Cumaniei şi a părţilor tătă­ re şti până la Dunăre, a ieşit Ţara-Românească întreagă din seco­ lul al XIV-lea. - Cuvântul judeţ, împărţire teritorială a Ţării-Româneşti, vine de la judeţ = loc sau scaun de judecată, iar nu de la ju­ deţ = dregător. Din bogăţiile Brâncovenilor. Boierii din Brâncoveni - întemeietorii familiei cu acelaşi nume - au jucat un rol însemnat în istoria neamului nostru, datorită atât simţului lor politic, cât şi imcnselor averi ce aveau. Neamul lor s'a putut astfel ridica la cele mai înalte situaţiuni în Ţara-Românească. Din generaţie în generaţie averea lor s'a mărit prin moşteniri, precum şi prin numeroase cumpărături de moşii în diferite judeţe ale Olteniei şi Munteniei. Bogăţiile lor uimeau pe toţi călătorii străini care veneau pe la noi. Scriito­ rul sirian Paul din Alep vorbeşte în jurnalul său de călătorie ca de ceva uimitor despre bogăţiile unui boier Brâncovean, ale vornicului Preda. Cât despre averea lui Vodă Brâncoveanu, pe care Turcii o evaluau la 10 milioane de lei, ceea ce era o sumă enormă pe vremea de atunci, în afară de moşii, ea a fost una dintre cauzele de căpetenie care au contribuit la pierzania lui, deoarece aţâţa lăcomia de bani a păgânilor hrăpăreţi. In împrejurările grele prin care trecea Ţara-Românească, boierii din Brâncoveni au dat din sânul lor doi voievozi care au fost la înălţimea vremurilor. Ei n'au făcut din domnie o sursă de venituri personale, ci au sprijinit în limitele posibilităţilor cultura naţională şi credinţa întregului ortodoxism, tipărind cărţi religioase şi înălţând lăcaşuri de reculegere sufletească întru slava lui Dumnezeu. Averile lor nemişcătoare, deosebit de pungile cu galbeni (20 mii a câte 500 galbeni una) şi bijuteriile nenumărate, au fă­ cut din Brâncoveanu un Cressus al Ţării-Româneşti, pe care Turcii îl porecleau, cu drept cuvânt, "Altân bei": prinţul aurului. Boierii Brâncoveni, întocmai ca şi voievozii ridicaţi din mijlocul lor, nu şi-au cheltuit avuţiile în petreceri deşarte, ci au pus o parte din ele în slujba neamului şi a credinţei strămoşeşti. 281 [282] Din documentele contemporane acestor boieri, cunoaştem -deşi poate nu complect-proprietăţile lor imense, care se com­ puneau din sate cu rurnâni, sălaşe de ţigani, moşii, munţi aco­ periţi cu păduri, dealuri cultivate cu viţă de vie, zăvoaie de răchiţi şi sălcii, heleştee cu peşte, mori, prisăci care se ridicau şi la 300 de stupi una, târguri, scaune de carne, cârciumi pentru desfacerea rachiului şi a vinului, turme de oi, cirezi de vaci, boi şi bivoli, herghelii de cai, precum şi conace vestite, cu case şi pivniţe de piatră. Bogăţiile acestea de tot soiul au trecut din tată în fiu, con­ centrându-se toate în mâna lui Brâncoveanu Vodă, care la rân­ du-i şi-a înzestrat cu ele fetele şi băieţii (prin testamentul din 1708). Dar aceştia n'au avut fericirea să se bucure de ostene­ li!e atâtor înain'aşi, fiind ucişi, după cum se ştie, la 15 August 1714, pe locul de lângă Marele Seraiu, de pe ţărmul Bosforului. De marea nenorocire care a izbit neamul domnesc al Brânco­ venilor s'au folosit anumiţi inşi, care pe drept sau nedrept au pus mâna pe satele şi moşiile răposatului domn. Peste doi ani dela tragicul sfârşit al acestuia, Olt- nia este ocupată de armatele austriace şi stăpânită de pajura habsbur­ gică din 1716 până la 1739. In acest timp, o parte din averea imobiliară a Brâncoveanului a fost luată în mod abuziv în stă­ pânire de către o seamă de imperiali, care şi-au făcut din aceasta frumoase venituri cât timp au rămas în Oltenia. Cea mai mare parte din satele şi moşiile Brâncovenilor îşi păstrează şi astăzi numele; câteva şi le-au schimbat. In judeţul Romanaţilor documentele îi pomenesc ca stăpânitori la Arceşti, Băbiciu, Bârza, Betejani, Blaju, Braneţi, Brâncoveni, Câmpeni, Cilieni, Cocorăşti, Criva-de-Sus şi Criva-de-Jos, Dăbulcni, Dr ă­ ghiceni, Fălcoi, Frăsinet, Isls z, Jigălia, Obârşiea, Osica, Părdeşti şi Slăvileşti, Pârşcov (Celarul de azil, Pr eajba-d e-Câmp, Scări­ şo ara, Stoeneşti, Tomeni, V1ăduleni şi �vopca. Unele din aceste moşii aveau şi heleştee, vii, mori de apă, iar la Brâncoveni curţi domneşti făcute de Matei Basarab şi reinoite de Constantin Brâncoveanu '. Pentru stăpânirea acestor proprietăţi boierii Brâncoveni au a vut necontenite frecuşuri cu moşnenii localnici, care nu vedeau cu ochi buni împuternicirea acestei fa miii , cu mare trecere la Domnii ţării. Nemulţumirile moşnenilor izbucneau cu prilejul ho­ tărniciilor. Atunci îşi revendicau drepturile încălcate şi luau seama ca nu care cumva să li se mai ştirbească din moşia pă­ rintească,-lucru obişnuit pe acele vremuri. In judeţul Romanaţi, de-a lungul Oltului, între Piăviceni, Studinita, Frăsine t, Traian şi' Băbiciul Episcopiei. se găsesc ase­ zările dela Srărişoara, Preajba-de-Câmţ: şi Răbidu, tustr ale înşirate pe' malul răului. In anul 1683, întinderea aceasta de pă­ mânt se în vecina în partea răsăriteană cu satele' Bârseşti, Cre­ ţestii, Viespeştii şi Gâlmeanii (Gâlmeele din timpul nostru), câte şi patru azi dincolo de Olt. 282 [283] Documentele timpului ne arată ca stăpânitori ai celor trei sate, pe lângă moşneni, pe vormcul Preda Brâncoveanul, pe ne­ potul său Constantin, mare dregător şi apoi Domn al Ţării, pe Nicolae şi pe Gi"igorie Brâncoveanu, iar ca stăpânitor de scurtă durată, nefiind îngăduit de Domnie, pe medelnicerul Preda Pâr­ şcoveanul, originar din Pârşcovenii Romanaţului. Pe la 1682-83, trupul de moşie cuprins în hotarele de atunci se numea Scărişoara. in hotarul acesteia se găseau şi aşez ările dela Băbiciu şi Preajba, care dela un timp au început să fie po­ menite în documente ca trupuri deosebite de moşii. Trupul dela Scărişoara se învecina în partea de miază­ noapte cu moşia Reacicăi, proprietate a Episcopiei de Râm­ nic, Pe această moşie cpiscopească era aşezat un sat cu numele de Băbiciu. Mai în jos de el, pe moşia Scărişoara, se afla un alt sat numit tot Băbiciu : cel d'intâiu din ele era locuit de oa­ meni fără moşie, care trăiau numai din munca braţelor; cel de al doilea era sat de mo şneni, proprietari de pământ. Amândouă sunt denumite astăzi tot Băbiciu, însă unuia îi zice al "Episco­ piei", iar celuilalt Băbiciul "Moştenesc". In judeţul Romanaţi nu se întrebuinţează decât denumirea de Băbiciu, Tot pe moşia Scărişoara se afla şi o selişte numită Preajba Câţiva locuitori din satul Băbiciul aşezându-se pe această selişte, au botezat-o cu numele satului de unde veniseră Stabilirea lor aci însă a produs o serie de încurcătur i, dând foarte mult de lucru boierilor hotarnici. Boierii din Brâncoveni, care aveau proprietăţi în trupul de moşie Scărişoara, folosindu-se de protirnisis, au cumpărat ei orice bucăţică de pământ pe care moşnenii au fost nevoiţi s'o vândă la vreme de nevoe. La început aceste cumpărături, care erau disparate, s'au stăpânit de-a valma; mai apoi au fost alese şi alipite la părţile mari de moşie. Const. Brâncoveanu, pe când era mare spătar, şi-a ales cu 12 boieri hotarnici moşia Scărişoara 1), pe care o avea de moştenire dela bunicul său-vornicul Preda Brâncoveanu-şi unde mai cumpărase şi el dela moşnenii de aci. Părţile mosnenilor laolaltă au ieşit de 91 funii=3640 stânjini, trăsura mijlocului a ieşit de 71 funii=2840 stânjini, iar trăsura des­ pre Frăsinet a ieşit de 57 funii=2280 stânjini. Intreg trupul de moşie a avut 219 funii, care socotite în stânjini dau suma" de 8760. In fiecare dintr'aceste trei trăsuri s'a ales şi s'a Însemnat partea veI spătarului Const. Brâncoveanul, a mcgiaşilor, a sluji­ torilor, precum şi a feciorilor lui Iordache stolnicul. In prima trăsură, începând dinspre Băbiciu. s'au cuvenit Brâncoveanului 24 de funii şi 11 paşi jumătate=975 jumătate stânjini : megiaşilor 30 de funii jumătate şi 11 paşi=1231 stânjini : slujitorilor 34 de funii jumătate şi 11 paşi=1391 stânjini, iar 1. Acad. Rorn., doc. 205/CLXXXIX-Exemplar dublu, datat 11 Aug. 1682. 283 [284] feciorilor lui Iordache stclnicul o funie şi un pas şi jumătate =41 jumătate stânjini. In a doua trăsură s'au cuvenit spătarului Brâncoveanu 19 funii şi 5 paşi=765 stânjini ; megiaşilor 24 de funii=960 stân­ jini; slujitorilor 26 de funii jum. şi 17 paşi=1077 stânjini, iar copiilor lui Iordache 32 de paşi jumătate=32 jumătate stânjini. In cea de a treia trăsură s'au cuvenit lui Const. Brânco­ veanu 15 funii şi jumătate=620 stânjini : megiaşilor 19 funii şi 5 paşi=765 stâniini : slujitorilor 21 de funii şi 16 paşi jumătate=856 jumătate stânjini, iar fiilor lui Iordache stolnicul 29 de paşi şi jumătate=29 jumătate stânjini. Totalizate, tustrele trăsurile fac 8744 jumătate stânjini. Intre această sumă şi cea de 8760 stânjini există o diferenţă de 15 jumătate stânjini, care sunt ocupaţi de mejdinele (mo­ vilele) dintre trăsuri şi de drumurile de pe moşie. Spătarul Brâncoveanu are în câteşi trele trăsurile suma de 2360 [urnătare stânjini. Tot aci, la Scărişoara, Doamna Stanca, mama Brâncovca­ nului, având o vie înfundată, hotarnicii au convins pe slujitori ca să dea din părţile lor-- schimb pentru schimb-, pentru a mări suprafaţa viei, câte 10 funii la capete şi câte una pe lături, în total 880 de stânjini. După ce au terminat cu alegerea moşiei, hotarnicii au dis' , pus să se pună în locurile însemnate pietre şi să se facă şi mo­ vile, iar la începutul anului 1683 au dat tuturor părţilor în cauză cuvenitele cărţi de hotărnicie. La 1 Noemvrie 16922) Brâncoveanu dă de zestre fiicei sale Stanca satul dela Scărişoara, cu "partea ... ce iaste aliasă", cu rumânii şi cu viile de acolo. Aici, tânăra Domniţă mai cum­ pără moşie la 25 Mai 1700, la 20 Martie 17018) şi la 11 Mai 17064). In tabloul moşiilor brâncoveneşti din Oltenia, prezentat de inspectorul cameral din Craiova, la 14 Apfllie 17225), Curţii din Viena, în urma plângerii şi intervenţiei văduvei Doamna Mariea Brâncoveanu, satul Scărişoara, numit şi Preajba dela Scărişoara, locuit "întru câtva" şi cu via lăsată în părăginire, rămăsese ne­ răpit de ofiţerii austriaci sau de boierii pământeni, Ştefan Racoviţă întăreşte, Ia 4 Iulie 17646), alegerea pe care nişte boieri hotarnici o, făcuseră unor preoţi şi cetaşilor lor din satul Scărişoara. Aceştia se plânseseră cu toţii împotriva "biv vei clucerului" Nicolae Brâncoveanu, reprezentat la hotăr­ ni de prin Sandu "biv căpitan za lefegii", care-i susţinuse drep­ turile în baza unei cărţi de hotărnicie din anul 1683: era ho­ tărniciea celor 12 boieri numiţi la 11 Aug. 1682. Intre moşnenii \ 2. St. Grecianu, Viaţa lui Cons�antin Vodă Brâncoveanu, pag. 288. 3. Iorga, Studii şi doc., voI. V, pag. 451-452. 4. Idern, bidcm \ 5. I. Lupaş, Moşiile brâncoveneşii din Transilvania şi Oltenia, pag. 41-44, doc. 10. 6 Iorga, Studii şi doc., voI. V, pag. 453, doc, 52. 284 [285] Scărişoreni şi Nicolae Brâncoveanu neînţelegerile s'au ţinut şir, din cauza încălcărilor pe care şi le făceau reciproc. Legătura pe care o încheiase epistatullui Nicolae cu moşnenii din Scărişoara nu a fost respectată de aceştia. Ei singuri au luat câştigul pro­ venit din vânzarea rachiului şi a vinului, precum şi cel adus de moara de apă dela Olt. Determinat de această "obrăznicie" a lor, Nicolae Brâncoveanu vei log. de Ţara-de-sus, printr'o ana­ fora din 20 Decemvrie 17997), aduce cele de mai sus la cunoş­ tinta Domnitorului Alexandru Const. Moruzi, rugându-I în acelaş timp ca să-i ingădue să pună Ia această moşie - partea sa ne fiind aleasă de a moşnenilor - două cârciumi, iar venitul pe care îl vor aduce acestea, moara, vatra şi bucatele câmpului, să sa împartă în două "păn la ban". La 27 Oecemvrie din acel aş an Domnul trimite anaforaua, spre o mai amănunţită cercetare, biv vel postelnicului Nicolache, caimacamul scaunului Craiovii, căruia îi porunceşte să cheme inainte-i la judecată pe vre-o câţiva din moşnenii dela Scărişoara, de faţă fiind şi ispravnicul vel logofătului Brâncoveanu. Dacă nu reuşeşte să-i împace, atunci să-i trimită cu zi sorocită la divanul domnesc. La 5 şi 8 Martie 1800 8) constatăm că oamenii din Scări­ şoara se plâng iar împotriva vei logofătului Nicolae, probabil în urma unei noi încălcări. Grigorie Brâncoveanu, ultimul vlăstar al vestitului neam, moştenise moşie la Băbiciu şi Scărişoara. Dela moşnenii de aci boierul mai cumpără câţiva stânjini de pământ în cursul ani- lor 1815-1818. ' Vroind să-şi aleagă toată moşia la un loc, la 6 Ianuarie 181Ş 9) roagă pe Ion Vodă Ca rage a ca să dea "luminată po­ runcă" la Căirnăcărnia din Craiova, să-i numească hotarnic pe Scarlat Ceauş. Domnul dă poruncă biv vei postelnicului Nicolae Şuţu şi boierilor divaniţi de acolo. la 8 Ianuarie, ca să orându­ iască hotarnic pe Scarlat Ceauş, care împreună cu hotarnicul moşnenilor să procedeze la hotărnicia moşiei, după ce vor cer­ ceta hotărniciile vechi, hrisoavele şi alte dovezi scrise, sau spuse prin viu grai. Dacă ambele părţi se vor mulţumi cu alegerea, hotarnicii să împietrească, făcând şi obişnuita carte de hotărni­ cie; dacă nu, să fie trimişi cu alegerea "din faţa locului" la di­ vanul domnesc, ca ultimă instanţă. Grigorie Brâncoveanu însărcinează cu "vechilimea" la această alegere pe credinciosul său slujitor Hagi Enus, care observând intârzierea executării poruncii domneşti de către Caimacam, îi trimite o jalbă prin care-I roagă să dea cuvenitele dispoziţiuni pentru începerea hotărniciei. In urma acestui demers, Nicolae Şutu înştiinţează la 1 Aprilie 18181°) pe Scarlat Ceauş ca să meargă la Scărişoara şi 7, Acad. Rom., doc, 206/CLXXXIX. 8. Iorga, Studii şi doc., voI. V, pag. 454. 9. Acad. Rom., doc. 208/CLXXXIX. 10. Acad. Rom .• doc. 209/CLXXXIX, 285 [286] să puna 111 aplicare "luminata poruncă a Măriei sale". Totodată se orândueşte ca mumbaşir portărelul Ilie, care se şi prezintă la moşnenii din Scărişoara, Iăcându-Ie cunoscut ca să-şi ia ho­ tarnic în vederea alegerii moşiei, ce urma să înceapă în curând. Neavând mijloacele materiale ca să plătească un alt hotar­ nic, moşnenii se prezintă cu plângere la Căimăcămie, rugându-se să li se îngădue ca să ia hotarrnc şi din parte-le tot pe Scarlat Ceauş, ceea ce li s'a admis. La ziua sorocită s'au prezentat la faţa locului hotarnicul Scarlat, moşnenii localnici şi Hagi Enuş, vechilul Brâncoveanului. Fiind cu toţii prezenţi, s'a început mai întâi cu cercetarea ho­ tarului Băbiciul De data aceasta au prezentat acte numai moş­ nenii Gr. Brâncoveanu susţinuse în jalba trimisă Domnului- . afirmă vechilul+-că Băbiciul este trup de moşie deosebit, cel' a ce nu reiese din cercetareasineturilor, precum şi din informa­ ţiile verbale ale moşnenilor şi vecinilor răzeşi, care cunoşteau pe vechii stăpânit ori ai moşiei şi modul cum se făcuse hotărni­ ciea pe timpul vei spătarului Const. Brânc. Ei sunt de părere ca să se tragă din nou moşia. Pentrucă lucrurile au ajuns la acest punct, au ocolit cu toţii moşia, orientându-se asupra aşe­ zării ei. Trupul acesta de pământ mergea cu lungul dela răsărit către apus, iar cu latul dela miazăzi în spre miazănoapte. Pie­ trele hotarului puse în 1683 rămăseseră neclintite dela locul lor- după cum susţin şi rnoşnenii. Hagi Enuş, care la începutul cercetărilor nu avusese acte doveditoare de proprietate, prezintă de calea aceasta un hrisov din anul 1683, dela Şerban Cantacu­ zino, În care se arată cum s'a făcut alegerea de atunci, iar moş­ nenii, la rându-le, prezintă tot o alegere şi o foaie, ambele din anul 1683 şi semnate de cei 12 boieri hotarnici. Scarlat Ceauş a citit tustrele documentele, dar pe hotăr­ niciea moşnenilor n'a pus niciun temeiu, eu toate că aceştia sus­ ţineau autenticitatea ei. Au spus deasemenea că stânjinul s'a făcut din doi paşi şi nu dintr'unul, după cum se scrie în hotărni­ ciea Banului, iar în foaia lor se pomeneşte numai de paşi. Deoarece moşnenii persistau în afirmaţiile lor, neavând În­ credere în interpretarea pe care hotarnicul o dăduse documen­ telor prezentate, Hagi Enuş mai dă la iveală încă trei zapise: unul al medelnicerului Preda Pârşcoveanul-e-care nefiind îngăduit de Domnie să-şi stăpânească funia de moşie cumpărată, forţat o dăruise lui Radu, cel de al treilea fiu al Brâncoveanului (afir­ maţia rnoşnenilor): altul din 1701, de 75 stânjini, al lui Iosif Mo­ nahu şi frate-său Vlad, iar ultimul din 1706, de 41 jumătate stân­ jini, al lui Stoian Diaconu, feciorul lui Eftimie Călugărul. Moş­ nenii n'au avut nimic de zis despre zapisele din 1701 şi 1706; au făcut obiecţiuni însă asupra celui dintăi, cerând să-I vadă. Nici despre vie n'au avut de obiectat.s+deşi aceasta avea lungi­ mea de 485 stânjini şi lăţimea de 83, formând o masă de 15 stânjini. Lungimea trupului de moşie era cale de două ceasuri şi mai bine. I 286 [287] La masa de 15 stânjini, hotarnicul a alăturat stânjinii de moştenire, stânjinii cumpăraţi în urma hotărniciei dela 1683, stân­ jinii cumpăraţi de serdarul Polihronie, precum şi stânjinii pe care i-a cumpărat Banul acum, alcătuind un singur trup de mo­ şie. Apoi a făcut şi socoteala moşnenilor : câti paşi au avut, câţi au vândut şi câţi le-au mai rămas, Arnândouă trupurile de mo­ şie au fost contopite într'unul singur. Calculul în paşi-după cererea moşnenilor-n'a corespuns însă cu cel din hrisovul Banului Brâncoveanu. In faţa acestei situaţii, s'a luat hotărîrea să se facă tra­ gerea moşiei cu stânjinul lui Şerban Vodă 11), cu care hotărni­ ciseră şi boierii anului 1682-83. Moşr.enii Scărişore ni susţinură ca trasul moşiei să înceapă dela miazănoapte către miazăzi, însă fură refuzaţi categoric de hotarnic, care îşi avea calculele lui. (La 1682 se făcuse hotăr­ nicia dela miazănoapte spre miazăzi). In intervalul de timp dela 1683-când se făcuse alegerea vel spătarului Const. Brâncoveanu.Lşi până la 1818 (tocmai 135 de ani) Oltul îşi mutase cursul mai înspre apus cu o trăsură. Locul pe unde cursese la 1683 se numeşte în documente "alba veche" a Oltului, iar pe hărţile actuale este însemnat prin cursul râuleţului Şiul prelungit cu al OItului Mic Din această pricină- motivează hotarnicul-e-tr ăsur a de din­ colo de Olt nu s'a putut trage de astă dată Trăsura de pe mar­ ginea Oltului rornanaţe an, alături cu Drumul Sării, începând din hotarul Plăvicenilor şi până în hotarul Băbiciului Episcopesc, are 2007 stânjini : trăsura mijlocului are 1670 stânjini, iar tr ă­ sura a treia are 1307 stânjini şi 2 palme. Abia acum, după ce a făcut IP}isurătoarea moşiei, hotarnicul Scarlat s'a convins că Băbiciul face parte din trupul Scărişoarei, iar "deosăbit hotar ce-i zice Băbiciu" este numai partea Banului Grigorie. Hotarnicul arată şi cum a procedat cu împărţeala trăsuri­ lor. Incepând din piatra P1ăvicenilor, ele au fost împărţite între slujitori, moşneni şi Grigore Brâncoveanu. In prima trăsură, care merge pe lângă Olt, slujitorii au avut 336 stânjini şi 4 palme; moşnenii 274 stânjini şi 7 palme, iar Banul 1395 stânjini şi 5 palme; în trăsura doua slujitorii au avut 242 stânjini, moşnenii 210 stânjini şi 4 palme, iar Banul 1217 stânjini şi 4 palme; în trăsura treia slujitorii au avut 180 stânjini, moşnenii 160 stânjini şi 7 palme, iar Banul 966 stânjini şi 7 palme. Partea Banului Brâncoveanu masă la un loc a fost de 1193 stânjini, 1 palmă şi 4 degete. Acestei părţi, pe care hotarnicul reuşise după multă muncă s'o vadă aleasă, i se descrie în arnă­ nuuţime ocolul. Trupul de moşie brâncovenesc trecea Oltul şi mergea spre răsărit până În matca veche :J. acestuia. Hotarul de miazăzi al acestui trup, care trecea prin zăvoaiele Oltului, Balta Cânepis- 11. Avea 1,9665 m, 287 l' "! [288] tilor şi peste Drumul Slatinii, era însemnat printr' o serie de şase rnovile. In capul lui se afla moşia -Bârsăşti, proprietate a Sfintei Mitropolii. Ultima movilă s'a făcut în prezenţa lui Popa Radu, Popa Pătru ot Beci, Diaconu Badea şi Diaconu Pană. Hotarul de răsărit urma matca Oltului vechi în sus, până în hotarul Bă­ biciului, unde s'a făcut movilă. Dincolo de hotar rărnâneau sa­ tele Bârsăştii, Creţeştii şi Viespeştii (ultimele două erau sate şi moşii megieşeşti ) şi Gâlmeanii, metoh al Mitropoliei. (Când s'a făcut movila de aci, a fost de faţă şi Nicolae, ispravnicul moşiei Gâlmele). Hotarul deja miazănoapte mergea alături cu hotarul Băbiciului, trecea Drumul Slatinii pe la Saleia Sădită, apoi altul, oprindu-se în piatra despre Frăsinet şi Studiniţa. Era însemnat printr'o serie de 13 movile, Hotarul dela apus se strecura printre diferite semne până în movila din Drumul Sării. Alegerea s'a terminat în ziua de 12 Iunie 12), închcindu-se astfel şirul nemulţumirilor. Tuturor părţilor în cauză li s'au dat cărţi de hotărnicie. Scarlat Ceauş hotărăşte ca trupul de moşie brâncovencască să se numească Preajba, ca în vremea veche. Băneasa Safta Brâncoveanca, văduva lui Grigorie, prin ac­ tul datat din Bucureşti, la 20 act. 1838 13), dărueşte satul Preajba călugăriţelor dela mănăstirea Zăgănesti-Ilfov. Astfel s'a depănat firul istoric al acestui trup de moşie, care a format subiect de desbateri timp de aproape 180 de ani. Prof, Ilie Chirită Apele-vii-c-Pomanaţi. P. S. Satele pomenite în documentele de care m'am folo­ sit în acest studiu al trupului de moşie Scărişoar a e;r�\;tă şi În zilele noastre. Am introdus, fără să fie amintit În documentele interpretate, numele satului Traian, ca�e a luat fiinţă posterior anului 1818. EI mi-a fost necesar la o mai exactă situare a în­ tinderei de teren, pe care în decursul vremurilor s'au format aşezările dela Băbiciu, Preajba şi Scărişoara , Băbiciul Episcopiei, Băbic,'ul Moştenesc, Pr e ajba-de-Câmp, Scărişo ara, Plăvicenii au şi astăzi vatra satelor lângă râul Olt. Traian, Frăsinet şi Studiniţa sunt aşezate lângă şi în apropierea căiei ferate Caracal-Corabia. Toate aparţ!n judeţului Romanati. Bârsăştii (de Sus şi ne Jos), Cretcştii (nespe cificat în In­ dicatorul Statistic din 1930, dar consemnat pe hartă), Viespestii şi Gâlmele (ultima ţine de. satul Sorâncenata) erau aşezate pe malul stâng al Oltului vechi (azi altul mic) Se a'Iă toate În jud. Olt. \ \ 12) Acad. Rom .. doc. 153/CL�\XI. (Exemplar dublu, dintre care unul e format coală). 13) lorqa., Studii şi doc., voI. V, pag. 454. 288 [289] •••• Q.@�.��� ••••••••••••• �b�.�.WU.� ••.•.. e •••••• • • ! ObTeHIA ISTORICA: • • • • a •••••••••• _ •••••••••••• Q •• _ •••••••••••••••••••• Documentele moşiilor schitului Şerbăneşti­ Morunglavu din Vâlcea. Transcrise de 1. IONAŞCU. 1. 1437 (6845), August 1, Târgovi§te.-"Hrisovul Dom­ nului Vladu vvod., prin carele dă întru stăpânire boeri­ lor Rutaş i Colcăi i lui Novac i lui Straţimir satele: Dobruşai Şerbăneştrt i Mamul i Coraeşti i Urbueşti şi Ioneştt= 1). Intru Hr[i]stos D[u]mnezeu, bine credinciosul şi iubitoriul de Hr[i]stos însum[i] stăpănitor, 10 Vladul voevod şi domn, cu mila lui D[u]mnezeu stăpănind şi domnind toată Ţara Rumănească şi laturilor plaiurilor Almaşului şi Făgăraşului herţeg : bine am voit domniea mea, cu a mea bună voinţă,cu curată şi luminată inimă şi am dăruit domniea mea acest întru tot cinstit hrisov slugilor şi boerilor domni[e]i mele Rutaş şi Coicăi şi lui Nouac i lui Straiimir, să le fie lor satele anume zise: Dobruşa i Şer­ băneştii şi Mamul şi Gorăeştii şi Urbueştii şi loneştii. Aşa şi feciorilor lor Cornet şi lui Dragomir i lui Stan să le fie preste .aceaste trei locuri care mai la urmă am zis, întru moştenire şi ohabnice, lor şi feciorilor lor, nepoţilor şi strenepoţilor lor până în vieaţa domni[e]i mele şi până in uieaia fiilor domnifeJi mele Mircea şi Vladu. Şi să fie în pace de vama oilor şi de vama porcilor' şi de albinărit şi de găleală şi de vinărici şi de cositul fănului şi de podvoaze şi de toate slujbele şi dăjdile mari şi mici, care sânt şi se găsesc în însuşi stăpănirea ţării domni[e]i mele şi să nu-i băntuiască nici judecători, nici glob nici, nici birari şi niminea alţii din boerii şi din slugile domni]eji mele, carii vor fi trimişji] după mile şi lucrurile domnije]i mele. Căci cine să va ispiti a le face supărare, măcar şi un păr, unul ca acela va avea a lua mare răutate şi urgie de la domniea mea, ca un om necredincios şi ruşinător hrisovului domni]e]] mele. Incă şi după moartea domni[e]i mele, pre care le va aleage 1. Acest document şi cele ce urmează sunt extrase din condica schi­ tului Şerbăneşti-Morunglavu (Vâlcea), care se află în arhiva Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti. La sfârşitul fiecărui act se va indica fila pe care el se găseşte transcris în condică. 289 [290] Domnul Dumnezeu a fi domn Ţării Rumăneşti, din rodul vinimii domnije]i mele sau din neamul domniţe]! mele, sau după păcatele noastre din alte neamuri, de va cinsti şi va întări acest hrisov, pre acela Domnul Dumnezeu să-I cinstească şi să-I întărească în domnia lui j iar de-l va strica şi nu-l va cinsti, pre acela să-I bată Dumnezeu Domnul aici şi în veacul ce va să fie, şi să fie blestemat de 318 sf[in]ţi părinţi dela Nicheea, şi să aibă parte cu Iuda şi cu Ariea şi cu cei ce au zis: sângele lui asupra lor şi asupra feciorilor lor, care iaste şi va fi în veci, amin. Şi mărturii la aciasta : jupan Tanco doornica şi jupan Tu­ dor şi jupan Nanul şi Slanciul fratele Mircei şi Vlăcsan al Florei şi Nan Păcaiţă] şi Stanciu Honoi şi Dumitru spăta­ riul şi Coica vistierul şi Seman stolnicul şi Miclea paharnicul şi Badea comisul şi Ştefan logofătul. Şi am scris eu. Miha.il, în Tărgovişte, în luna ·lui Avgusl .1 dni, uăleat 6845 ( 1487). 10 VLadul vvod. L. P. [F. 1]. 2. 1489 (6897), Iunie 20. Bucureşti.--"Hrisovul VJadului vvod., prin car-e dă Întru stăpânire lui Milco stolnicut; i soţret Jui, Ancă i şi fraţtni-sau, Stanciul Canacnitul, şi lui StănisJav ,moşiile: Curtrşoar a j Bălteanii i Dobrotrn şi Fantana FaguJui şi Iaşii şi MorânglaviJ şi Spinişoru, să le fie moştenire". ; Intru Hs. Dumnezeu, bine credinciosul şi bl[a]gocestivuI şi iubitoriut de Hr[i]stos însumi stăpânitor, 10 Vladut voevod şi· domn, feciorul marelui Vladu voevod cu mila lui Dumnezeu şi cu d[u]mnezăesc dar, stăpânind şi dorâoind toată Ţara Rumâ­ nească, încă şi laturilor plaiurilor Almaşului şi Făgăraşului her­ ţeg; bine am voit domnia mea dintru a mea bună voinţă cu curată şi luminată inimă a domni]eji mele şi am dăruit acest întru tot cinstit şi bine închipuit şi prea cinstit care iaste preste toate cinstitele daruri, acest hrisov al domni]e]! mele, boeriului şidregă­ toriului dornni]e]! mele, j1..fpan Milco stolnicul şi jupaniie! lui, Ancăi, şi ţiului l01\ Danciul, şi altor fii câţi Dumnezeu le va dărui, sau feciori sau feate, şi (răţini-său [upas» Stanciului Canat­ nicul(.'J) şi feciorilor lui câţi Dumnezeu îi va dărui, şi fratele [u­ paniiei Ancăi, Stanislav, şi cu feciorii lui, ca să le fie lor moşie a şaeă parte din Curtişoarq şi a şasă parte din ... (alb) şi a şasă parte din Bălteni şi a \şQsă parte din Dobrotin şi a şasă parte din Făntâna Fagului�, pentr'ucă au ajuns .lupan Milco stolnicul cu dreapta lui slujbă dela Basarab voevod. Şi iar le-au cumpărat dela Basarab\ voevod drept doi cai buni. După aceaea le-au cumpărat şi de la domniea mea drept un cal bun turcescu. 290 [291] Şi iar satele anume: Iaşii toţi de la Olteti şi Morânglav'd, pentrucă sânt moşâi de moştenire lui Stanislau şi surorii sale jupaniţei Ancâi, şi Spinişorul Tomeanilor, pentrucă jumătate din Spinişor iaste moşie bătrână de moştenire lui Stanislav şi surorii sale, jupaniţăi Ancăi, iar altă jumătate au fost (a) unchiu-său, Radul Solcea. ' Şi aşa s'au rădicat Radu Solcea de au vândut rnoşiea Ta­ tului qramaticu. Iar [ratele jupaniţei An căi, Stanislau, şi cu alţi fraţi ai lui, au cumpărat-o de la Tatul gramaticul drept aspri 600 şi domni]eji mele au dat un cal. Şi iar să le fie un ţigan anume Mihu, cu copiiji] lui, pen­ tru că au venit, înaintea dornni]e]i meaJe jupan St.ăruslau, de s'au aşezat cu qineri-ssiu, jupan Milca stotnicuţl], şi cu soru-ea ju­ panita Anca pe toate satele lui şi pe toate moşiile ce sânt moi sus scrise, şi domniea mea le-am ertat calul. Pentru aceasta le-am dat domniea mea, ca să le fie întru moştenire şi ohabnice lor şi feciorilor lor, nepoţilor şi strenepo­ ţilor lor, Şi oricăruea dintrînşii mai nainte i să va întâmpla moarte, moşiile să fie celor ce au rămas, iar vânzare între ei să nu fie, pănă când să va afla un copil din sămânţa lor, şi de niminea să nu să clătească după porunca domniţe]! mele, Şi să fie în pace de vama oilor şi de vama porcilor şi de găleată şi de albinărit şi de tălpi şi de cositul fănului şi de [umăr-it şi de poduoaze şi de uinerici, şi niminea să nu cuteaze a-i băntui : nici judecători, nici birari, nici qlcbnici, nici dregă­ torii dfJmni[eji mele, carii săn: din casa domniţe]! mele, nici curteanii, nici poduodnicarii, nici de altul niminea, Pentru căci, care să va ispiti a-i învălui sau a-i băntui sau a-i trage fiecine din boieri sau din dregători sau din slugile ceale trimise după milostenie şi după lucrurile domni]«]i meale, măcar căi iaste un păr, unu! ca acela va avea a lua mare răutate şi urgie de către domniea mea, ca un necredincios şi călcătoriu şi ruşinătorin aceştii porunci a domni[e]i mea le. Şi într'alt chip nu va fi după zisa domni[e]i mele Pus-am şi blestem domniea mea, după moartea domni]e]! mele pre cine va aleage Domnul Dumnezeu a fi domn Ţării Rumă­ neşti, au din rodul inimii domni[e]i mele sau din neamul domni[e]i mele sau după păcatele noastre dintr'alt neam, de va cinsti şi va întări şi va Înoi aceaste mai sus scrise, pre acela Domnul Dum­ nezeu să-I întărească şi să-I cinstească şi să-I păzască în dom­ ni ea lui. Iar de nu va cinsti şi nu va întări şi nu va păzi şi nu va înoi aceaste a noastre mai sus scrise. ci le va strica, pre acela Domnul Dumnezeu să-I strice pre el şi să-I calce şi să-I ruşi­ neze pre el în domnia lui şi să-I bată pre el aici trupeşte, iar În veacul ce va să fie, sufletul lui. Şi să-i fie părâşe prea curata MaIca lui Dumnezeu la infricoşatul judeţ, unde nu iaste făţărie, şi să aibă parte cu Iuda şi cu Ariea şi cu ceilalţi iidovi carii au strigat asupra Domnului Dumnezeu şi Mântuitoriul nostru Is, 291 [292] (F. 4). Hs. şi au zis: săngele lui asupra lor şi asupra feciorilor lor care iaste şi va fi în veci, amin. Iată şi mărturii am pus domnie a mea: jupan Draqomir al Manei, şi jupan Neagoe al Borcei şi jupan Drăghici Stoicovici şi jupan Barbul Crai{o}vescul şi jupan Păruul vel vornic şi ju­ pan Staico logo/âtul şi Danciul comisul şi Asbă stolnicul şi Du­ mitru paharnicul şi VLâdislav spatariul şi Staico vistieriul şi Neagul i Rodea postelnicii. Şi gramaticul Mihai, carele am scris în cetatea Bucureştii în scaun, în luna lui Iunie 20 zile, la leatu 699/7 ( 1489), in­ dictionul al 7. 10 Vladul vvod. L. P. (F. 2-3). 3. 1526 (7034), Iulie 20. Târgovişte.-Radu vodă dela Afu­ maţi confirmă lui Dobre al Neagăi şi cu feciorii lui, anume: . Dan şi Şerban şi Toma cu fraţii lui şi cu feciorii fii-său şi Vla­ dul cu nepoţii fecioriJor lui şi Stan cu fraţii lui şi Radul cu fraţii lui şi cu feciorii lor şi cu nepoţii lor, ca să le fie moşia Olteanca toată şi toată Peşceana, din dealul Peşcenii pănă în hotarul Cer­ megeştilor, să ţie din toate 8 părţi, moşie dreaptă din părinţi şi moşi. Divan: Părvul veI ban al Craiovei, JJragomir vel vornic (1), Manea Perişanul vel vornic, Radul biv vei logofăt, Teodosie vel logofăt, Neaqoe vistier, Dragomir spătar, Danciul paharnic, Drâ­ gan comis, Şerban stolnic, Dragul vei postelnic. (Nu se arată gramaticul). (Arată Dionisie că hrisox ul acesta e Ia "moşteni"). (F. 3 v-so). 4. 1528(7037), [Septv-Dec.ţ Lş, Târgovişte.-Radu vodă dela Afumaţi confirmă lui Balea stăpânirea întregii moşii Hurezi, Balea se infrăţeşte cu Staico părcălabul peste această moşie, stăpânind, fiecare, jumătate. Staico îi dă 80 aspri. Divan: Părvul vei ban al Craiovei, Drăghici biv vel dvor­ nic, Neaqoe veI dvornic, Tudor vei logofăt, Vlăsan vistierul, Ra­ dul spătariul, Staico paharnic, Drăghici comis, Şerban stolnic, Dragul şi Mihnea veliţi postelnici. Ispravnic Teodor veI logofăt. Scrie Varlaam gramatic. \ \ 5. 1539 (7048), OctombriJ 21. Târgovişte.-Radu vodă Pai­ Ilie confirmă lui Radu vătaful şi Mihai logofătul şi [upaniţelor lor Stana şi Melea stăpânirea satului Şerbărieştii de lângâ Olt şi 292 [293] Cucutenii şi Mândreştii cu toate hotarele, de moştenire dela strămoşul lot', jupan Dragomir. Acum au pâră cu un nepot al lui Stan Ciocuţi,anume Dan, zicând acesta că Dragomir a înfrăţit pe Stan Ciocuţi în zilele ltti Vlad vodă Călugărul. Se precizează că satele sânt de moştenire ale Stanei şi Malei dela strămoşul lor Dragornir, şi Stan Ciocuţi n'a avut amestec, "ci au avut Stan Ciocuţi sate şi bucate în Bircie, ce sânt la Gilort". Divan: Staico veI vornic, Vlaicul vei logofăt, Stroe spătar, Udrişie vistier, Stoica paharnic, Dragul stolnic, Ba dea comis, Badea Aiaz veI postelnic, Rădici veI spătar (1). "Şi am scris eu, Drăgulin de la Prooroci", în cetatea Târgoviştii. (F. 4 v-so-S). 6. 1551 (7059), +prilie 18 Târgovi§te.-Mircea vodă Cio­ banul confirmă lui Tatomir, fiul Filei, şi fraţilor săi Baicul şi Drăqulin. şi Stroe şi Manea şi cu feciorii lor, şi Badea cu fiii lui şi Băra cu fiii lui anume Coman şi Dragomir, stăpânirea peste moşiile Bărbăteşti jumătate şi Berileşti [u.nătate. Iar cele­ lalte jumătăţi de moşii să fie lui Dumitru cu fiii lui şi popei Ciochină şi lui Stoian şi lui Stan. Apoi moşiile Comoara toată, şi Poeniia şi Piscul Stânei şi Ursoiia cu amândouă piscurile să fie lui Sianciu. şi Stoicăi şi lui Stănislav şi Radului şi Filei cu fiii lui, şi lui Dan şi lui Căiăramă. Să le fie şi moşie în laşi partea Dadei şi partea Neanciu­ lui, dreaptă moştenire şi cumpărătoare dela Taiul şi Radul cu 400 aspri în zilele lui "Radn vodă cel Bun ". Apoi să le fie, lui Coman şi Baicul cu fraţii, moşie în Poiana lui Stănilă, par­ tea Nanului, cumpărată cu 160 aspri. Divan: Sian veI ban, Badea vei vornic, Radul Vălceanul vei logofăt, Neagoe vei vistier, Ildrea vei spătar, Sfănislav vei paharnic, Taiul vei comis, Nedelco vei stolnic, Frăiilă. vei pos­ telnic, Băra veI portar. "Şi am scris eu, Bogdan logofătul". (Dionisie arată că acest hrisov se afla Ia Ion sin Ianache slujitorul şi Ia Barbu, moşneni din Bărbăreşti). (F. 5). 7. 1580 (7089), Sept. 2. -- Mihnea vodă confirmă lui Toma, Tai al şi Stanciui stăpânire de moşie în Cermeqeşii: 2 fălci cum­ părate de la Stanciu şi Muşat cu 60 aspri; 2 fălci dela Coman, 60 aspri : 1 şi jumătate fălci dela Dragornir, 60 aspri : 1 falcă şi jumătate deja Bărsă cu 48 aspri; 1 prăjină dela Toma Nod, 25 aspri; 1 prăjină dela Oprea 25 aspri; 1 prăjină dela Oprea lui Stănislav, 25 aspri j alta dela Ţăposul, 25 aspri ; şi dela Pătru cu 30 aspri; 1 loc dela Ciulean, 35 aspri; alt loc în Pa- 293 [294] 9. dina Robii, dela Druşcu, cu 140 aspri. Apoi moşie în Găţeni dela Stoica, cu 130 aspri; şi în Dâneşt« dela Şondoci 2 locuri, cu 130 aspri : apoi 1 prăjină dela Vălcul, cu 30 aspri : apoi o coardă drept 8 aspri, şi dela Dobromir o coardă drept 8 aspri, Mai confirmă lui Toma moşie în Cermegeştii de sus, partea lui Dărială, pentrucă a plătit aceste moşii de bir 10 ani. A mai cumpărat Toma şi în Cermeqeştii de jos partea Bratului Grăsun, întrucât l-a plătit de bir 5 ani. Aceste moşii le a luat Toma drept 2284 aspri. Divan: Badea vel vornic, Ivan veI logofăt, Costandin vel vistier, Dumitru. vel spătar, Staico veI comis, Arvat vei stolnic, Goniea veI paharnic. (Hrisovul original era la moşneni). (F. 6-7). 8. 1581 (7089), Aprilie 1. Bucureşti. -Mihnea vodă confirmă lui Păir« moşie în Băruii, partea lui Mihăilă şi Opriş, vândută lui de nepoata lor, Maria, cu 1000 aspri. Li se mai întăreşte lui Pătru şi Barbu stăpânirea unei părţi de moşie în Tomeşti, cu silişte şi vad de moară, cumpărată dela Stanca, fata Neacşei, partea mamei sale, drept 1200 aspri. Divan: Mitrea vei vornic, lvan veI logofăt, Costandin vel vistier, Dumitru veI spătar, Radu vei comis, Fiarvat vel stolnic, Goniea veI paharnic, Danciu! veI postelnic. ispravnic Mitrea vel logofăt (!). Scrie N an poste lnicul, în Bucureşti. {F, 7}. , 1582 (7000 ?) 1), Dec. 22. Bucureşti.-Mihnea Vodă Turcitu confirmă lui Patru moşie în Bărlucu de sus, Tărsei şi Băteşti, partea lui Mihail toată şi a lui Opriş toată, cumpărată dela Maria, nepoata lui Mihail şi Opriş, cu 1000 aspri, In urmă Pătru are pâră cu Maria, care jălueşte că n'a vândut decât partea unchiului ei Opriş, nu şi pe a lui Mihail. Vodă ii dă lui Pătru lege 12 boieri, pe care el îi aduce şi ei jură. Maria pierde. Divan: Iuaşco veI dvotpic, Ivan vei logofăt, Dumitru vel spătar, Costandin veI vistier, Haruat vel stolnic, Gontea vel paharnic, Danciu. veI postelnic. Ispravnic Iuaşco veI vornic. Scrie Borcea qramaiicul cel mic,' în luna lui Dechemvrie 22, leat 7000 � (= 1582). \ 1) După compoziţia divanului se, poate reconstitui data: 1582 ( = 7091). \ . (F. 146). [295] 10. 1587-88 (7096).-L'vl,hl1ea Vodă confirmă lui Stoian şi fra­ telui său, Stan, stăpânire de moşie în Târseni, cumpărată dela Dan şi Zboişte, a treia parte din hotar cu 220 aspri, şi o ţa­ rină dela Albul cel mic cu 80 aspri j apoi În Cepari, dela Radu şi Vlad, din partea Vişei jumătate, drept 400 aspri, Divan: [ano vei ban, Chisar vei vornic, Dumitru vei lo­ gofăt, Miroslav vei vistier, Pătru spătar, Radu comis, Vintilă stolnic, Vladul paharnic, Iano veI postelnic, Ispravnic Chisar. Scrie Nedelco. (F. 9). 11. 1587 (7095), Mai 21. Bucureşti.-Mihnea vodă confirmă lui Stancia şi fiilor săi stăpânirea unei părţi de moşie în Târ­ seni, partea lui Stoica Gorun, cumpărată cu 700 aspri ; apoi o vie cumpărată dela Albu, etc. Divan: Iano vei ban, Chisar vel vornic, Dumitru vel lo­ gofăt, Miroslav vei vistier, Radu comis, Vintilă stolnic, Vlad paharnic, • " . vel postelnic. Ispravnic Chisar vei vornic. Scrie Tatul gramatic. (F. 8). 12. 1590 (7098), Iunie 22. Târgovişte.-Mihnea vodă Tur­ citu confirmă .Bucşei cu fiii lui şi lui Dragomir şi Stoicăi cu fiii lor şi Badei şi lui Vintilă cu fiii lor câţi Dumnezeu le va da, ca să le fie lor moşie în Morânqlaui, partea lui Dragomir logo­ ţ ăt şi a Irăţini-său 8adei, toată oricât se va alege.i. pentrucă o au cumpărat drept 4200 aspri. Şi au vândut Draqomir logo­ făt. şi frate-său Badea de a lor bună voe şi cu ştirea tuturor me giaşilor". Bucşa a dat 2200 aspri, Dragornir cu Stoica 1000 şi Badea cu Vintilă 1100. Divan: Mitrea veI dvornic, Părvul vel dvornic (1), Pătru spătar, Andrei vistier, Radu comis, Mihai stolnic, Vlad pahar­ nic, Gherghe postelnic, Ispravnic Mitrea vel dvornic. Scrie Dam. (F. 9-10). 13. 1595 (7103), Iunie 3. Fără loc.-Mihai vodă Viteazul con­ firmă Lupului cu fraţii săi Radul şi Radea stăpânire de moşie în IJărlui "din partea Neanciului jumătate .... pentrucă au cum­ părat Lupul cu fraţii lui dela Stoica feciorul Neanciului drept 1000 aspri". Cumpără şi partea lui Pătru ca 1 000 aspri. Divan: Ivan vei dvornic, Chiea» vei logofăt, Şerban vel paharnic, Radul vei ....• (F. 10). 295 , .� .... � .. ...., ,,-, �--- - , . [296] 14. 1596 (7104), Aprilie 30. Gherghila.-Mihai vodă Vi· teazul confirma lui Necula şi soţiei lui, Buica, lui Radu şi Anei, stăpânirea peste o parte din satul Şerbaneştt. t Cu mila luî Dumnezeu, 10 Mihail voevod şi domn a toată Ţara Rumănească, fiul marelui şi prea bunului Pătraşco vvd., dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele Niculei şi jupaniţci lui, Buicăi, şi Radului, şi Anei, şi cu feciorii lui câţi Dumnezeu le va da, ca să le fie moşie în sat în Şerbăneştii de la Olt, din partea lui Marco, jumătate din cămp, din pădure şi din apă şi din dealul cu viile şi de peste tot hotarul, pentrucă au cumpărat Necula, cu jupaniţa lui, Buica, şi Radul şi Ana, dela Giura, unchiul lui Marca, drept 5600 aspri gata. Pentrucă această moşie au fost de moştenire lui Marco şi Marco n'au avut feciori din trupul lui, apoi Marco, la moartea lui, el au împărţit moşiia lui dela Şerbăneşti în două părţi, şi jumătate au dat Marco unchiului său, Giurei, iar altă jumătate altui Giura, ca să fie doi fraţi arnăndoi pe această moşie. După aceea dintr'un Giura au rămas [upaniţa Buica şi Anca; iar din alt Giura au rămas un fecior anume Preda. Apoi Giura, tatăl Predei, el au căzut într'o nevoie, pentru o datorie la un gelep pentru 5600 aspri, iar intr'aceea Giura, tatăl Predei, el au vrut să vănză partea lui de moşie din Şerbăneşti, ca să plătească acei bani acelui gelep de datorie. Intr'aceca, Necula şi [upaniţa lui, Buica, şi Radul şi Ana, ei au văndut partea lor de moşie din satul .... şi au cumpărat partea Giurei de moşie din satul Şerbăneştii dela Olt pe aceşti mai sus zişi aspri, ca să fie moşie pentru moşie, şi au plătit Necula şi Buica şi Radul şi Ana pe Giura de către acel gelep de datorie şi de greotate Şi au văndut Giura această mai sus zisă moşie de a lui bună voe şi cu ştirea tuturor megiaşilor din�'tejurul locului, din sus şi din jos şi dinaintea domniei mele. Drept aceasta am dat şi domnia mea Neculei şi jupaniţei lui, Buicăi, şi Radului şi Anei, ca să le fie lor moşie întru moş­ tenire şi Ieciorilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor, şi de nimenea să nu să clătească, după zisa Domniei mele Iată şi mărturii am pus domnia mea: iupan It/an vei dvornic, şijupan Chesar vel logofăt şi Teodosie vei vistier şi N eqre spătar şi Radul comis şi Siroe stolnic şi Şerban paharnic şi jupan Preda vel postelnic. Şi ispravnic Chisar vei logofăt. Si am scris eu, Oana logofăt, în oraşul Gherqhita, luna lui April 30 dni şi curgerea anilor dela Adam până la această scrisoare văleat 7104(=1596). , Ia Mihail vvd. L. �: ("S'au tălmăcit rumăneşte din .hrisov sărbesc de mine, Dionisie Ecli­ siarh, 1812"). (F ..... ). 296 [297] 15. 1605 (7113), August 6. Târgovi§te.-Radu vodă Şerban confirmă popei lui Ion şi "Frăţini-Său Pătru" stăpânire de moşie în Şerbăneşti, "a opta parte de peste tot hotarul, însă din partea Giurei celui mare a patra parte ... , pentrucă au cumpărat popa Ion şi frate-său Pătru dela nepotul Giurei celui mare anume Giura, drept 6000 de aspri", şi a vândut Giura cu ştirea tuturor fraţilor săi şi a megiaşilor. "Şi iar să fie lui Pătru un ţigan anume ... cu ţiganca lui şi cu copiii lui, pentrucă l-au cumpărat Pătru dela Stoica din Deleani drept 3000 aspri gata". ) Divan: Radul cluceriul Bu zescul, Preda veI ban, Cernica veI dvornic, Stoica veI logofăt, Badea spătar, Nica vistier, Gli­ gorie comis, Bărcan stolnic, Viniilă cluceriul şi Standul pahar­ nic şi Leca vei postelnic, Ispravnic Cernica veI dvornic. Scrie .Bunea, feciorul Guruii logofătul". (F. 11 v.-12) 16, 1610 (7118), Iunie. 2. Bucureşti.-Radu vodă Şerban con­ firmă lui Lupul şi fiilor săi moşie în .Iugălie o jumătate de funie din partea lui Caloiă, nepotul Vilaei, cumpărată cu 3700aspri; apoi în Păpălari un sfert partea Vilaei "muerea Oprei", drept 170 aspri; şi moşie în Bărlui, Bateşti şi Târseiu. dela Stanciu, nepotul Rusului, o funie cu 2000 aspri j şi partea Neanciului din Bărlui jumătate, cumpărată dela Stoica Hul Neanciului, cu 1000 aspri j apoi partea lui Pătru fiul Rusului a şasea parte moşie din Bărlui, cu 1000 aspri j şi toată partea Neanciului, pe care l-a plătit Lupul de bir, 1800 aspri şi un bou. Mai cumpără Lupu singur în Bărlui dela Voicu şi Vlaicu, fiii lui Măgureci, cu 450 aspri. Vodă mai confirmă şi Afimiei, soţia Marcei, fiul Lupului, moşie în luqălie "din partea mării-sa Vilaei, a treea parte", fostă de moştenire a Vi/aei "mumei Afimiei, ce i-au dat-o zestre". Mai confirmă Afimiei moşie în Păpălari a treia parte din tot hota rul, dată de zestre de mamă-sa Vilaia. "Insă să s[e] ştie că aşa s'au tocmit Vilaea cu Lupul, tatăl Marcei, că de să va naşte fecior sau fată din trupul Vi/aei şi din trupul Oprei, bărbatul Vi/aei, să aibă şi aceea parte tot deplin cu Afimeia şi cu alţi fraţi, să nu să leapede unul de altul. Şi mărturii au fost atunci la aşezământul lor oameni buni anume: Mirican din Păpălari şi din l uţţălie Drăghici şi Bog­ dan, şi s'au tocmit ei de a lor bună voe, fără de nici o silă. După aceea iar să să ştie că au venit Lupul înaintea d.vme!e împreună cu Vilaea şi cu Oprea, bărbatul ei, de au tocmit Lupul feciorii lui, cu voea Vilaei şi cu voea Oprei, ca să fie feciorii Lupului toţi fraţi pe mosie a Afimiei, ce au dat-o Vilaea zestre, însă anume: Morcea şi Ianache şi Preda, Şi de se va Însura Afimeia, încă 297 [298] să aibă parte din zestrele lor, să' fie toţi fraţi. .. şi mărturii ... din Păpălari popa Vladul şi din Jugălie Sianciul" ... Divan: Cernica vei dvornic, Lupul vel logofăt, Nica veI vistier, Bărzea [sicl] vel spătar, Bărcan veI stolnic, Calotă veI comis, Slanciul veI paharnic, Leca veI postelnic, Ispravnic Oancea vt, logofăt. Scrie Lepădat în Bucureşti, la 2 Iunie 1610. (F. 12-13). 17. 1611 (1120), Noembrie 20. Târgovişte. -Radu Mihnea confirmă lui popa Stepcea stăpânirea satului Humânii, Locuitorii au fost judeci şi au vrut să se vândă popei pentru plata unui bir al lor de 4900 aspri, dar în urmă l-au minţit şi s'au vândut lui Mihai vodă. Apoi Mihai vodă a luat o parte din moşia Hurez a popei Stepcea şi i-a dat în schimb satul Rumânii "şi cu metohul", dându-i carte ca să-i Întoarcă şi acei 4900 aspri. Să-i mai fie popei Stepcii a patra parte din moşia Bărza "partea moşu-său, Batea, toată, pentrucă au căştiqat-o moşu-sau Batea acea moşie dela răposatu Basarab voevod cu credincioasă slujbă. şi au fost lăsat şirăposatu Mihai voevod această moşie dela Bărza popei Siepcii", Mai cumpără popa Stepcea o moară la satui Dobroşieni drept 4400 aspri, În vremea lui Mihai vodă. Să-i fie şi Voinei, fiul popei Stepcea, moşie în Belcin "partea socru-său Maneai toală. pentrucă îi iaste dreaptă şi bătrână moşie dela Hamza stolnicu". A mai cumpărat Stepcea şi nişte viţă pe locurile sale "încă din vremile de demult. . ci au pierdut cărţile de moştenire". Mărturiseşte pierderea şi lscul logofăt, inaintea lui Radu Vodă Şerban. Divan: Vintilă vei vornic, Nică vei logofăt, Deadiul vel vistier, Cărstea veI spătar, Panaiot veI 'stolnic, Bratu vei comis, Fieeniea vei paharnic, Fota vei postelnic. Ispravnic Nica vei lo­ gofăt. Scrie Grigorie logofăt. (F. 13-14). 18. 1613 (7121), Martie 10. Bucureşti. -Radu vodă Mihnea confirmă Bucşei şi lui Gurqu» şi Cărstei cu fiii lor a patra parte moşie din laşi, cumpărată dela Părvu fiul Radei, sora lui Nea­ goe, cu 4000 aspri Apoi a !?atra parte de moşie în Tomeşti, cumpărată tot dela Părvu tot I cu 2800 aspri. Să le fie celor de sus şi lui Pătru. şi Radului moşie în Morunglavi, iar partea Pâr­ vului, cumpărată tot cu 2800 aspri, să le mai fie în Mo­ runglavi partea lui Dumitru, Milco şi Barbu, cumpărată cu alţi 2800 aspri. Au plătit: Bucşa 2000 aspri, Gurgur 2000, Cărstca 2000, Pătru împreună cu Radu 2400 aspri. 298 [299] Se mai confirmă lui Dragomir, fiul lui Gurgur, partea lui Gurgur pentru 500 aspri, apoi Bucşei partea lui Badea din To­ meşti, pentru 1200 aspri. Au mai cumpărat: Bucşa, Gurgur, Dragornir, Badea şi Vin­ tilă moşie în Morunglavi partea lui Dragomir logofăt şi a ţ ra­ telui său Badea, drept 4200 aspri, plătind Bucşa 2100, Drago­ mir 1000, Badea şi Vintilă 1100 aspri, în vremea lui Alexan­ dru vodă. Se mai confirmă lui Mihai moşie în Târseni, din partea socru­ lui său Lnpul a treia parte din tot hotarul, dată de zestre fetei lui, Maria. Mai cumpără Mihai în Cârlogani dela Stanca, fata po­ pei Fărtat, nepoata Predei, cu 1060 aspri. Cumpără şi Oprea în Morunglavi şi Torneşti partea Lojii sin Pătru, cu 1200 aspri. Şi mărturii: Turtă din Ce pari, Dumitru şi Vintilă din Morunglavi. Divan: Vintilă vei vornic, Nica vei logofăt, Deadiul vei vistier, Cărstea vei spătar, Panaiot vei stolnic, Bratul vei comis; Lupul vel paharnic, Fota vel postelnic. Ispravnic Nica vei logo- făt. Scrie Stepan. . (F. 14 v-so.i--Lâ). 19. 16]0 (7138), Aprilie 18.-Drăgan, fiul lui Manea din Câr­ loţani, vinde lui popa Ciochină din Pleşoi a patra parte funie de moşie cu 1200 aspri. Mărturii: popa Lupul ot Păduriti, Pantazi ot Pleşoi, Ivan, Sima şi Barbu tot din Pieşoi şi Vişan din Că­ lueani. (F. 82). 20. 1630 (1138), Mai 28. Bucureşti. -Leon vodă Tornşa con­ firmă popei lui lanache dela Morănglavi şi preotesei lui, Chera, fata Buicăi, şi popei Pârvului din satul Şerbăneşii, moşie în Şerbănestii dela Olt, partea lui Marco toată, două părţi din sat; să ţie popa Pârvu jumătate şi popa lanache jumătate, moşie cum­ părată de Buica, cu soră-sa Ana, dela Giura cel mic, unchiul lui Marco, cu 5600. Marco n'a avut feciori, şi la moarte împarte moşia în două: jumătate o lasă unchi-său Giurei, iar jumătate altui Giura, tatăl Buicăi, soacra popei Ianache. Dintr' un Giura au rămas Buica şi Ana; din alt Giură un fiu, Preda din Şerbă­ neşii, Giura, tatăl Predei, cade în nevoe pentru o datorie la un gelep de 5600 aspri şi a vrut să vânză partea din Şerbăneşti, Atunci Buica şi Ana şi-au vândut partea de moşie din satul... (alb) ... şi au cumpărat dela Giura cu 5600 aspri, plătind gele­ pului. Domnul vede şi cartea lui Vlad (1530-1532) sin Vlad vodă pentru Şerbăneşti, din It. 7040 (=1531-1532) şi cartea lui Mihai vodă de cumpărarea părţii lui Giura cel mic, din It. 7104 (=1596). Stăpânesc cu pace. 299 [300] In vremea lui Radu Mihnea (1611-1616), Buica a dat zestre gineri-său popei Ianache şi fetei ei, Cherăi. Popa Pârvu a cum­ părat partea Anei jumătate, dela ginerile Anei, Mihai, şi dela soţia lui, Buica, supt Mihai vodă. Dar acum, după moartea Buicăi şi Anei, popa lanache şi popa Pârvul se judecă cu Preda sin Giurei cel mic din Şerbăneşti pentru jumătate din moşia lui Marco, dată de Maree, feciorul lui Cazan, fratele Giurei, tatăl Predii, la moartea lui. Apoi Giura cel mic a vândut Buicăi şi Anei, fetele Giurei cel mare, cu 5600 aspri. Preda zicea că a Întors aceşti aspri Buicăi, soacra lui popa Ianache, şi Anei, soa­ cra lui Mihail, pentru partea tatălui său, Giura cel mic. Divanul obligă pe Preda să scoată cartea de întorsul asprilor, dar a zis că n'are carte, dar poate dovedi cu marturi. Cei doi popi scot cartea lui Mihai vodă şi Preda pierde. Divan: Briza vei vornic, Vlad vei logofăt, Lanache vei vistier, Mlho vei spătar, Muşat vei stolnic, Buzinca vei comis, Vasilachi vei paharnic, Alexandru vel postelnic. Ispra vnic Vladul vei logofăt. Scrie Lepădat logofăt, în Bucureşti. (F. 16-17). 21. 1632 (7141), Septembrie 30-Vichentie călugărul, fiul Manei Morânglavul, vinde moşia lui din Morânglaui, laşi şi Tomeşii popei Ianache din Morânglavi, cu 1100 aspri şi o rasă drept ughi 3. Vinde în zilele lui Matei Basarab şi cu mărturii: Grioorie din Morânglavi, Matei din Dicuieşii, Bălin, Crăciun şi Căpătâi din Chinteşti, şi fratele lui Vichentie, Radu. (F.120). 22. 1634 (7142), Iunie 24.-Unchiaş Paisie cu fiul său, Anghel ot Mihăeşti, vând popei Eremia moşia lor din Şeroăneşii, care trebue să plătească datoria lui Preda la lova, de 1600 aspri, Mărturii: Meletie călu.qărul, Răduiul, Dragomir, Ivan, Ghin.ea, Tudor logofăt, Barbut. IF. 32). 23 I .1 '1' t 1635 (7144), Sept. 14.-Următorii rnegiaşi : lrimia equ- II menul mârtllstirii Călui "ce au fost de moşie din Stăneşti", popa Momea din "Srrezeşli", Maxi� ieromonoh. dela mănăstirea Stă- neşti, Stan Bălin din ChinteştY, Pătru din Bărbăreşii, Dragornir lorânglavi (R-ţi), stăpânirea peste jumătate din satul Şerbăneşti (Vâlcea) "de pe apa Oliului", şi cu rumânii : Iarciul cu fiul său Voinea, Vlad Ţundrea cu fiul Udrea şi fra­ tele său Dumitru, Cărlan cu fiii Bratu şi Stan, şi Botoroagă cu fiii Barbu, Mihai, Marin şi Dragomir şi Aldea, fiii Barbului, ne­ poţii lui Botoroagă; Neanciul cu fiu-său Aldea cel negru; Dra­ gomir Voinea, Giurca cu Pătru; Aldea cel negru. Aceşti rurnâni "au fost ai lor de moştenire dela muma lor, Chera, fata Buicăi din Şerbăneşii, şi de cumpărătoare dela feciorul din fratele ei, Preda, ţeciorul Buicăi" 1). Acum rumânii se ridică cu pâră, zicând că nu-s rumâni de 1) Dionisie Ec1isiarhul notează marginal: "Această Buică iaste fata Anei, sora Buicăi din Şerbăneşti". 305 [306] moştenire "dela muma lor preoteasa Chera ... , ci le-au făcut sil­ nicie" . Pătraşco logofăt şi Giura scot în Divan cărţile lui Radu Şerban vodă şi Radu vodă Mihnea, în care se arată că "sânt rumâni de moştenire dela muma lor, Chera preoteasa, fata Buicăi din Şerbăneşti, şi cu,m că i-au apucat şi legătura lui Mihai vo­ evod aciea în sat în Şer-băneşti". Rumânii pierd, dar după câteva luni ridicară iarăşi pâră, şi Vodă le-a- dat lege 12 boeri j din Dobra de jos Dragomir Drosul şi Stanciu Frâncu, din Arceşti Stoica Soroci şi Preda, din Cocorăşti Frăncul, din Voiceşti Radul Banei, din Dranovăţ VlarJul şi Vlădislav, din Pleşoi Paniazi logofăt şi Manea, din Şerbăneşti Chirca, din Bărbăreşti Dumitru Bidiviul. Aceştia nu pot să jure la scaunul Banului Ghiorma în favoarea rumânilor. Li se mai confirmă stăpânirea unei ţigănci, cumpărată dela iupâniţa Buica, fata Predii, cu 18 ughi. Divan: Gheorma veI ban, Dragomir vei vornic, Stroe vel vistier, Diicul vei spătar, Preda vel clucer, Radu vei comis, Barbu Brădescul vel stolnic, Drăquşin. vei paharnic, Costandin vel postelnic, Ispravnic Hadul vei logofăt. Scrie Dima în Bucu­ reşti, luna August 14, leat 7154 (=1646). (F. 19 v.-21). 37. /646 (7154), August 29.-Matei vodă Basarab confirmă "acestor copii, anume Pătraşco cu frate-său Giura din Morân­ glavi", stăpânirea unei fete de ţigan "din ţigăniea jupâneasii Buicăi, lata Predii, slugeriul din Greci", pentru care s'au ju­ decat cu Dumitru Filişanu uel sluqe», "socrul iupănesii Buicăi", care după moartea Buicăi a luat ţiganca dela Morânglavi. Vodă dă dreptate Morănglavilor. 1iI (F. 279). 38. 1646 (7155), Octombrie 5.-lon, fiul lui Vlad banul din Băbeni, dă zălog fraţilor Păiraşco şi Giura un' ţigan Radu, pentru 28 galbeni, şi să le dea banii până la Paşti. Dacă nu le va răspunde banii, ţiganul va rămânea Morănglavilor. Mărturie: Zoia neguţătorul. . (F. 279 v.-280). 1647 (7155), .... 27.-Preda spătar vinde lui Oprea vătaf a treia parte moşie din Oboga şi cu doi [umâni, cu ughi 150. 306 [307] Ii vinde această moşie în locul moşiei Preoţeşti, de care nu s'a îndurat. (F. 206 v.-207). 40. /647 (7/55), Februarie l.-Matei vodă confirmă lui Oprea uătaţ stăpânirea unei a treia parte din moşia Oboqa-Romanaii, cumpărată dela Preda spătar cu 150 ughi, şi cu mărturii în zapis: Dumitru Filişanu veI sluger, Ghinea clucer Brăiăşanu, Danciul logofăt din Mileşti şi Preda clucer din Greci. Divan: Gheorma vel ban, Dragomir veI vornic, Radu veI logofăt, Stroe vel vistier, Diicul vei spătar, Preda Brâncoueanul vel du cer, Barbu Bră­ descui veI stolnic, Radu vel paharnic, Dr'ăguşin V" l paharnic, Costandin veI postelnic, Cantacuzino ispravnic, Radu vei logo­ făt. Scrie Dumitru logofăt. (F. 207-208). 41. 1647 (7/55), Mai 7.-Tudo1' logofăt ot Bârseşti, Vlad sin Giura vornic ot Bălceşti, Tudor logofăt Slăuitescu, în locul lui Radu Bonea oi Voiceşti, Vlad postelnic ot Dranouet, în locul fratelui .său Vădislav, Pătru ot Bărbăreşti şi lvan ot Pleşoi. luaţi de popa Lanache din Morânglavi şi de Anghel uătaţ din Mihăeşti, ca să-i judece pentru stăpânirea a doi ţigani, hotărăsc ca pe Badea ţiganul să-I ţie Anghel, cum l-a avut dela moşi, iar pe Neaga, ţiganca Badei, s'o ţie popa Ianache, care o are de zestre dela soacră-sa Buica. (F. 281). 42. 1647 (7155), Mai 7.-Matei Basarab confirmă lui popa lanache stăpânirea unei ţigănci, Neaga, cu fetele şi nepoatele ei, de, către Anghel din Mihăeşti, el având-o zestre dela soacră-sa Buica din Şerbăneşti. (F. 281 v.-282). 43. 1647 (7155), Mai 8.-Ioan din Băbeni dă zapis fraţilor Morânglavi că n'a putut să răspunză cei 28 ughi la Paşti, dar nici de Radu ţiganul nu se îndură j deci ia termen ca, până la Vinerea mare să le cumpere ţigan pe măsura celui zălogit, sau să le dea pe Radu. 307 [308] Mărturii: Nicola paharnic ot Băbeni, Voica din Cepturoae, Leca din laşi, Matei paharnic, Drăqan paharnic, Radu. (F. 280 v.). 44. 1647 (7155)/ Mai 9.-Tudosie din Gorj vinde fraţilor Pă­ traşco şi Giura o ţigancă de măritat/ Stana, cu 17 ughi. Ei au luat bani cu dobândă dela Zoia nequiătorul. Mărturii: Stanciul vt. paharnic Bengescu, Drăghici paharnic ot Bălăceşti, Tudor vt. spătar ot Bibeşii, sin VIăduţ, Nicola paharnic ot Băbeni, Ion log. ot Băbeni, Tănasie sin Tudor ca­ maraşul de raţtoare, Durniiraşco ciohodariul, Udrişte vt. spă: (F. 282). 45. 1547 (7156)) Octombrie 18. Bucure§ti.-Matei vodă Basa­ rab confirmă lui Pătraşco logofătul şi fratelui său Giura, "ne­ poţii lui Pătru. Negru, de fecior, din satul Morânglavi", stă­ pânirea peste satele Cucuieni şi Mândreşti, de lângă Şerbăneşti "de pe apa Oltului", moşii de moştenire "dela strămoşii lor jupan Radul oătaţul si Mihail logofătul, încă din zilele răposa­ tului Radului voevod (Paisie), feciorul Radului vvd., cum am văzut domniea mea şi cartea Radului vvd. pe aceaste mai sus scrise sate, de când au fost curgerea anilor 7048 (1539)". "Şi iar să fie slugilor domniei mele Pătraşco logofăt şi Giu­ rei moşie în Tătule'jti şi în Dranoueii, oricât să va aleage din partea Ancăi, muma strămoşilor lor- M'Îhail gramaticul şi a ţrăiâni-său, Arca, şi a popei Bortei, pentru că le iaste bătrâne şi dreapte moşâi de moştenire dela strămoşii lor Mihail grama­ ti cu şi Arca şi popa Borta, precum iaste mai sus scris, încă din zilele răposatului Radului vd, feciorul Radului vd. văleat 7043" (1535). Li se confirmă şi nişte vii în dealul Droqoâăneştilor, cum­ părate de strămoşul lor Mihail logofătul dela Stoica din Ser­ băneşti, dela Vladimir Mihalaşco şi Stan Turteş la leatul 7043 (1534-1535). Apoi un loc de vie la Draqodăneşti, care I-au fost avut strămoşul lor, Mihail qramaiicul, de mi/uire dela iupa­ niţa Neacşa duorniceasa din Sirezeşti, cu zapis dela mâna ei, văleat 7051 (1542-1543). \ Pătraşco şi Giura, fiii popei lanache, au cumpărat şi un tigan, Radu, "dela Ion, ţ eciorul Vladului banul din Băbeni, drept ughi 28, aspri gata", cu zapis din leatul 7155 (1646-1647). Au cumpărat şi o ţigancă, Stana, dela Teodosie, feciorul Stai­ căi din Ohaba-Gorj, drept ughi 17, leat 7155 (1646-1647). 308 [309] Divan: Gheorma vei ban, Dragomir vei vornic, Radul vei logofăt, Stroe vei vistier, Diicul veI spătar, Preda vei du cer, Barbu vei stolnic, Radu, veI comis, Drăquşir: vei paharnic, Cos­ tandin vei postelnic. Ispravnic Radu veI logofăt. Scrie Dima, în Bucureşti, la 18 Oct. văleat '7156 (=1647). (F. 22-23). 46. /648 (7156), Iunie 30. Târgo vişte. -Matei Basarab con­ firmă lui Pătru Roşu din Morânglavi părţile de moşie din laşi, Tomeşii şi Morânqlaui ale moşnenilor care au fugit şi au lăsat birul lor în spinarea lui Pătru. Ii mai confirmă şi stăpânirea unei funii din Iaşi şi Tomeşti, pentru care s'a pârât la divan cu Milco Roşu şi l-a rămas. Divan: Ghiorma vei ban, Dragomir vei vornic, Radu vei logofăt, Stroe vei vistier, Diicul vei spătar, Preda vel clucer, Radu vei comis, Dumitru vei stolnic, Drăquşin veI paharnic, Coetandin vei postelnic. Ispravnic Radu vei logofăt. Scrie Dima logofătul. (F. 121-122). 47. /649 (7157), Februarie "8. Târgovişte.--Matei Basarab confirmă lui Pătraşco paharnic şi fratelui său Giura logofăt stă­ pânire de moşie în Şerbaneşti, partea egumenului ioan şi a fiu-său Preda, moşie cumpărată de aceştia dela Giura cel mare şi alt Giura cu 6000 aspri. Pătraşco şi Giura o moştenesc dela mama lor, preoteasa Chem. "Deci au fost vândut-o Giura cel mare şi alt Giura, popei lui Ioan şi Irăţini-său Pătru, în zilele Radului vvd., nepotul lui Basarab vodă, la leatul 7113(=1604-5). Apoi când au fost acum în zilele domniei mele iar Egumenul Ioan, el au fost căzut intr'o mare datorie, şi au mers la Radul banul Bu.zescul pentru acei bani, fiindcă iniraceea ureame au. fost popa Ioan equmen la mânăstirea lui din Căluiu", egume­ nul îşi vinde moşia din Şerbăneşti lui Dobre, uătaţ din Diculeşti, cu 50 galbeni. Dar fraţii Moiânglavi se ridică cu dreptul de protimisis, resfituind lui Dobre vătaf banii, şi intră în stăpânirea moşiei. Li se confirmă şi stăpânirea ţigăncii cumpărată dela Teo­ dosie sin Stoica din Ohabă. Divan: Ghiorma vei ban, Draqomir vei vornic, Radu veI logofăt, Stroe vei vistier, Diicul ve] spătar, Preda vel clucer, Dumitru. vei stolnic, Radu vei comis, Drăguşin vel paharnic, Costandin vel postelnic, Ispravnic Radu vei logofăt. Scrie Dima logofăt, 18 Februarie 7157(=1649). (F. 23 v.-24). 309 [310] 48 .. 1649 (7158), Octombrie 20. Bucure§ti.-Matei vodă con­ firmă lui Pătroşco paharnic şi fratelui său, Giura logofăt, moşie în Morânglavi, Iaşi şi Tomeşii, părţile lui Vichentie monahul, fiul Manei Morânglăveanul şi a feciorului fratelui său Radsi, care le vinde popei lanache cu 1960 aspri şi ,,0 rasă în preţ de aspri 600", la leat 7141, cu mărturii: Matei din Diculeşii, Bălin şi Crăciun din Chinteşti, "şi Radul [ratele lui popa lanache". Divan: Gheorma vei ban, Dragomir vei vornic, Radu veI logofăt, Stroe vei vistier, Diicul vei spătar, Drăguşin paharnic, Radu comis, Costandin vei postelnic. Ispravnic Radu vei logofăt. Scrie Dumitru log. in Bucureşti, Octombrie 20, leat 7158 (=1649). (F. 24 v.-2S.) Documente din Oltenia. Transcrise de Diaconul l. Popescu-Otlleni. 1. 7J70 (1662), Aprilie J5.-Şase oameni bătrâni aleg moşiile unor moşneni din Şovarna (Mehedinţi). Adecă noi care mai jos ne vom iscăli, anume Costandin şi Drăghici, feciorii Ioghii ot Şovarna, i Mănolea i Oprea Muică, din porunca dumjneajlui Radu Lotar (1), lo[a]t-am şa să megeşi din prejuru locului, olajrneni bătrâni, carele să vor iscăli mai jos. Deci când au fost la zi şi la suroc, ni-arnşadunat toţi la faţa .10- eului, la moşii a ce să zice hotaru Ler[i]i ain Şovarna, moşie de moştenire; fiindcă Harca din Şovarna ajungându-I vreme de lipsă au vândut toată partea lui de moşie din hotaru Rugaşul, au vân­ dut-o Giurchii Şişul din Vlădomireşti, iară Giurca i Moşanu au vândut-o Sfii din Baia, dară Sliia au dat-o de danie lui Nichilor. Iară noi am ales toate părţile ce au fost vândute, la care am pus şi peatră despre vânzători în Slogu Mare, unde dă în . gura Văi[i] Epii, drept în zlamnea şi apusu Şistul în sus până în hotaru Şovernii în Salca Roşie pe Valea Epii în sus, până în ogaşu Mâţului, unde să hotărî cu Hohaba, care să stăpâncască Şovărnariţi] pe Piscul Popii în deal, păn în ... 1) păn unde să împreună cu Peşteana şi cu Hohaba şi cu hotaru Lerii, drept piscul în vale, unde dă scursur� în matca Peşteanii cea mare în drumu lui 'I'ărnaşi, şi din drumu lui Tămaşi pănă în poiana lui Dan ce-i zâce hotaru Lerii din Şovarna ; despre toate hotarăle 1) Cuvânt şters. 310 [311] a& I 9 r I l de aciia noi aşa am pomenit, din moşii noştri am aflat aceste moşii cu cărţi cu dereptate, cum că sânt ale lui Drăghici şi ale lui Costandin, feciorii Ioghii din Şovarna, care şi eu Oprea Cucu arătai după cum s'au arătat mai sus, aşa este. Iară Giurca Şi­ şul şi cu Sfiia să stăpânească cumpărăturile pe în doo, dân zlamnă unde dă matca Văii Epii şi matca Şovernii cei Mari, Slogu Mare în sus, unde s'au pus şi peatră în Slogul dirept în Salca Roşie, matca Văii Epii în deal până în ogaşu Mâţului înfundat. Din hotaru Lerii s'au ales lui Costandin şi lui Drăghici a cincea parte, dară o parte mare au împărţit-o Costandin cu Mănolea şi cu Drăghici pe în doo. S'au ales şi lui Opri Muică o jumătate . de parte şi dintr' acea jumătate au vândut-o lui Costandin şi Manolii a treia parte din hotaru Lerii. Şi iară au descumpărat Moga partea lui Ncagoe deja Voicul Băţeşanul : s'au ales şi par­ tea lui Gârbovan, partea Lerii din Nadinova, care împarte cu Mămulea pe în doo. De aceia au luat şi Mănolea doo holduri, una au împărţit-o cu frate-său Dragotă pe doo; şi Oprea Muică au loat bolduri, iară în parte cu fraţii lui. Iară au vândut Oprea Muică a patra parte din hotaru Şovernii lui Costandin şi Mă­ nolii, iară partea lui Gârhovan s'au ales în Mohorna hol duri ; şi în Feregosa, vându te lui Vâlcan au avut Vojcu Bălţeţanul doo holduri, i holda de vie curnpărătoare dela un Bod. 7170, Aprilie 15. Iancu Măescu, căpitanu de ani 75. Plăoeiia başa ot Bu­ dina, de ani 70. Răducan Ştiureti, de ani 84. Neqoiie. Molaşi al Vidimireşli, de ani 70. Ceauşu Gruia Murdeală, de ani 95. Copie defectuoasă din sec. XVlll. 2. 7205 (1696), Septemvrle 5.-Costandin Ştirbei vei clucer orăudueşte pe popa Preda din Soc (Gorj), Tudor postelnicu din Dumitraneştl şi pe Gherghina Uşurelu, ca să cerceteze pricina ce au Preda şi Stanca cu fetele lui Chir iac Preluc din Soc (Gorj). Costandin Stirbeaiu veI clucer Moliftei tale popa Preda ot Soc sud Gorji, ţie Todore post[elnice] ot Dumitrăneşti, Gherghino Uşurelule, înaintea noastra veniră Preda, i Stanca, fete Agăi ot Soc sud Gorj, de să plânsără, zicând că au pricină de judecată cu Stanca i Ioana, fetele lui Chiriac Preluc ot Soc, zicând fefe[le] Agăi că, după răposata muma lor s'au însurat tatăl lor Aga al doilea, şi luând pe Vasilca muma Stanei şi lonei şi toată casa Agăi, s'au închis în casa lor şi au trăit Aga după insurarea al doile]a] ani trei şi niciun copil cu acea Vasilca nu au făcut. Şi acum răposând Aga i Vasilca soţiia 311 [312] lui, cer Iete]le] Agăi ca să-şi scoată casa lor din casa Stanei i Ionei, fetelor lui Chiriac Preluc. Ci iată că v'am orânduit ca să meargeţi Ia faţa locului, şi aducând pe amândoao părţile faţă înaintea voastră şi cercetând pricina lor şi ce va fi a Iuoa fete[ie] Agăt din [vo] casa Stanei i Ionei, să împliniţi, împăcând pricina la amândoao părţile. Iar neputând împăca, de acolo, cu pricina lor înscris să-i trimiteţi aicea la divan. Aceasta scriem. Sţeţpţtemurie] 5 dni 7205. t Costandin vel clucer, Original pe hârtie în două foi. 3. 7242 (/733), Decemvrie 8.-Moştenii din Soc (Gorj) dau mărturie la mâna Predei Băzocu, pentru pricina ce acesta are cu Gherghina Uşurelu. Noi moşteni din Soc dat-am scrisoria noastră la mâna Predei Bâzocu, pentru o curătură care au fost tăiat-o Gherghina Uşurelu cu plugu, că fiind curătura pi la capul locurilor şi fiind locuri mai multe ale noastre pă lângă acel Joc, noi nu ne-am sculat să ne întindem locurile în curături]le] Predei, ştiindu-I noi că iaste cumpărător bun de treizeci şi doi de ani şi stăpânindu-şi toată partia lui de moşiia de atunci până acum. Iar viind Gherghina Uşurelude v'un an de zile şi zicând că are şi el moşiia de cumpă­ rătură aici a cu noi, şi nu ştiim când au cumpărat, că pe noi nu ne-a întrebat, ci nu-şi stăpâneşte partea câtă au cumpărat. ci puind pricină cu toţi moştenit şi luând curăturile lipiturilor şi nu s'au îndestulat, şi acum să scoală de ia şi ale moştenilor. Ci noi aşa ştim şi mărturisim şi ne rugăm ca să i să facă dreptate. 7242, Deche[rnvrie] zile 8. Eu Dumitru meşteru ot Soc. Eu Tănasiie snă popei ot Soc. Eu Tănasiie snă Pârvu ot Soc. Eu Dan ot tam. Original pe hârtie intr'o foaie. Format 17/22 cm. 4. . 7254 (/746), Martre 3:-Costandin Bălăceseul, Radul Br'ăf lotul, 1. Urdareanu, Dumltraşco Bibescu, Costandin Râioşanu şi Costandin Bibescu hotărăsc moşia Socului din jud. Gorj, \ t Noi boiarii carii mai jos �e vom iscăli, ce am fost luaţi de sfinţia sa părintele Dositheu Brăiloiul şi de moşteanii din Soc, cu o cinstjită] poruncă a dumnealor cinstjiti] boiari caima­ ca mi ai Craiovei, ca să hotărîm moşiia Socului sud Gorj şi să aleagem partea Iieştecărora, ce vor avea, de moştenire şi de 312 - [313] cumpărătoare, deci când au fost la zioa şi la sorocul ce ş'au pus, ne-am adunat cu toţii la mijlocul locului, unde fiind toate părţile protivnice adunate, întâi am tras hotarul pe trei locuri cu stânj[ânu] drept după obiceai, şi s au găsit la capul moşiei despre răsărit, din hotarul Bărbăteştilor, dm mejdină în sus pe lângă apa Gilortului, pănă în hotarul Boziianilor în balta Belciu­ gutui, din sus stâ[n]j[âni] 1240; şi! a mijlocul moşileji, din hota­ rul Bărbăteştilor, din matca Strâmbei în sus până în hotarul Bistriţei ce să cheamă Răchita, în matcă stâ[n]j[âni] 780; şi dela capul moşiei despre apus din hotarul lui Ţiclean, din matca Strâmb ei în sus pe lângă Cioiana, până în hotarul Bistri­ tăi ce să cheamă Răchita, în piatra care am pus noi acum, drept gura Văii Dancului, stâ[n]j[âni} 372. Şi cetindu-Ie toate cărţile "- vei ehi şi noao ce au avut la mâinile lor de moştenire şi de cum­ părătoare, întâi au scos moştcanii din Soc un hrisov al lui Ba­ sarab v[oe]v[o]d cu leat 7026, în care scrie părţile Gândei cu feciorii, cu nepoţii şi cu verii lui, un moş mare. Iară au mai scos moşteanii din Soc un hrisov al Radului v[o]ev[o]d cu leat 6947, în care scrie pe numele lui Stoian Sârbul cu feciorii mi anume Dan i Stanciu, Dragornir, Pătru i Cornea, un moş mare. Au scos şi sfinţia sa părintele Dositheu Brăiloiul un hrisov al lui Gavrilă Mo­ ghila v[oeJv[o]d cu leat ') .. _ în care scrie pe numele Barbului clucejr] ot Drăgoiani, un moş mare. Care împărţându-să aceşti stâ[n]j[âni] de moşie pe trei moşi, au ajuns la fieştecare moş despre răsărit stâ[nJj[âni] 413, la mijlocul moşiei stâ[nJi[âlli 260, pe la capul moşiei despre apus stâ[n]j[âni1124. Care dintr'accaste părţi mari, am ales partea moşteanilor din Bărbăteşti, anume popa Ion MurăreţuJ, cu fraţi cu veri şi cu cetaşii lor; i Fota Brătu­ ianul cu fraţii lui, i Barbul Pleşa, cu fraţi, cu veri şi cu cetaşii lui; i Iane Munteanul ce au avut în Soc moşie de moştenire şi de cumpărătoare, dela Iovan strănepotul Barbului clucejr], des­ pre răsărit stâ[nJj[âniJl22 pjojl, la mijlocul moşiei stâ[n[j[âni] 84, despre apus stâ[n]j[âni] 34. Şi li s'au dat aceşti stâ[oJj[âni] să- i ţie pe din jos, pe lângă hotarul lor Bărbăteşti. Ales-am şi partea dumnjealui] Mihai Săulescul cu a frăţâni-său Costandin şi cu a verilor lor Săuleştii, carele iaste dela Torana strănepoata lui Stoian Sârbul, despre răsărit sfâ[nJj[âni] 45, la mijloc stâ[n]j[âni] 26, despre apus stâ[nJj[âniJ 9 p]o]', Ales-am şi partea sfinţiei sale părintelui Dositheu Brăiloiul, ce au avut moştenire dela Barbul clucejr] din Drăgoiani şi cu alte cumpărături ce au mai avut deja Ion Miereanul, ce să trage iară din Barbul �luce[rJ şi dela alţi moşteani, despre răsărit stâ[n]j[âni] 300, la mijloc siâ[n]j[âni] 200, despre apus stâ[n]j[âniJ 100. Ales-am şi partea Sandului şi a frătâni-său Marin i a văru-său Dragotă, Prelungeştii şi cu alţi cetaşi ai lor, ce le iaste de moştenire dela Stoian Sârbul şi de cumpărătoare dela Stanca Sârba, despre răsărit sfâ[n]j[ini] 97, la mijloc stâ[nJj[âni] 59/ despre apus stâ[n]j[âni 25 p[oJI. Ales-am 1) Loc rupt. 313 [314] şi partea lui Tudor Posa, cu verii şi cu cetaşii lui, din partea Gândei, despe răsărit, stâ[nJj[âni] 66 p[oJI, la mijloc stâ[n]j[âni] 37, despre apus stâ[n]j[âni] 20. Ales-am şi partea Gherghinei Uşurelul şi a fratilor lui, anume Neagoe, i nepoţilor lui Dumi­ traşco i Vlăduţul, cu cet- şii lor, ce are de curnpărătoare dela Oprea Posa, tot în partea Gândei, despre răsărit stâ[nJj[âniJ 70 p[o]l, la mijloc stâ[nJj[âni] 41, despre apus stâ[o)j[âni] 24. Ales-am şi partea lui Ion ... 1) feciorul popei Predei şi a unchilor lui, anume Ionichie călugăru şi cu verii lui, Costandin şi Gheorghe, Cârroi şi cu cetaşii lor, de cumpărătură dela Oprea Posa, din partea Gândei, despre răsărit, [stâln]j[âni] 71 p[o]i, la mijloc stâ[n]j[âni] 42, despre apus ... I) Ales-am şi partea lui Dumitru Meşteru cu fraţii lui, Ion şi Udrea şi cu soru-sa Florica, de moştenire ... I), despre răsărit stâ(n]j[âni] 50, la mijloc stâ[n]j[âni] 35, despre apus. stâ[n]j[âni] 15. Ales-am şi partea Cornei.,; 1) Stanei, nepoţi ... l). Ales-am şi partea lui Dan cu fraţii lui anume ... 1) şi cu văru-său popa Stan şi cu fraţii lui anume Dumitraşco i Pătru i Mihai cu cetaşii lor, de moştenire dela Dragomir sin Stoian Sârbul şi de cumpă­ rătoare dela Stana Torana strănepoata lui Stoian Sărbul şi de la alti moşteani, spre răsărit stâ[n]i[âni] 161 p[oJI, la mijloc stâ[n]j[âni] 108 p[oJI, despre apus stâ[n]j[âni 57 p[oJI. Ales-am şi partea lui Tănasie Mirţău cu cetaşii lui, de moştenire dela Dan vărul Gândei, despre răsărit stâ[n]j[âni] 47, la mijloc stâ[n]j[âni] 31, despre apus stâ[n]j[âni] 11. Ales-am şi partea popei Vladului cu feciorii lui, anume Dumitru i Drăgoi i Radul i Matei, şi cu fraţii lui anume Tănasie şi cu nepotu-său Stanciul diiaconul, de moştenire dela Dragomir văru Gândei şi de cumpărătoare dela Radul nepotul lui Dobrotă, din partea lui Dan sin Stoian Sărbnl, despre răsărit stâ[n]j[âni] 54, la mijloc stâ[n]j[âni] 38, despre apus <>tâ[n]j[âni 16. Ales-am şi partea Predei Bâzocul de cumpărătoare dela popa Dragomir, despre răsărit sân[n]j[�i] 14, la mijloc stâ[n]j­ [âni] 8, despre apus stâlnjijâni 4. Ales-am şi partea Stanciului Bul­ mez (?I cu a vară-sa Preda, ce le-au rămas nevândută de unchiul tor Alexe Băltac, de moştenire dela Dan sin Stoian Sârbul, despre răsă­ rit stâ[n]j[âni] 48, la mijloc stâ[n]i[âni] .... l), despre apus st[ân]j­ [âni] 11. Ales-am şi partea Nicolei Luţăscul dela Cărbuneşti, de moştenire şi de cumpărătoare, despre răsărit sf.â[n]j[âni] 11, la mijloc stâ[n]j[âni] 6 p[ 0]1, la apus stâ[n]j(âni] 4. Ales-am şi partea Nicolei ginerele popei Ion Sârbul. .. 1), despre răsărit stâ[n]i[âni] 6 p[o]li, la mijloc stâ[nJj[âni] 6 p(o]l, despre apus stâ[n]i(âni 6 p[o]1. Ales-am şi partea Pascului Mirţău ... 1) despre răsărit stâ[n]j[âni] 13, Ia mijloc stâ[n]j[âni] 9, despre apus stâ[n]j[âni] 4. Să să ştie şi seamnele hotarului Socului de către alte hot ară : despre răsă­ rit din hotarul Bărbăteştilor, dil�mejdina unde să cheamă Grajdul, drept peste Crivini în sus şi peste apa Gilortului oână in hotarul, Boziianilor, în Belciugul din Sus, unde s'au [pus) piatră, şi din piatră drept peste Gilort în deal în curmătură în marginea câm- 11 Loc rupt. 314 " [315] pului, şi din curmătură drept în gura râpilor şi din gura râpilor, matca în sus în muchia dealului în Lacul Negru, şi din Lacul Negru [va] Vâlceaoa Groşilor drept în valea Socului şi din valea Socului drept în deal în capul cârnpului din sus, şi din capul câmpului Socului pe Rachita în jos, până în jos de livadea lui Dan, şi din livadea lui Dan drept la apus peste şesul cel cu dru­ mul, drept pela capul câmpului în Cioiana, unde s'au pus piatră, şi din piatră Cioiana în sus până unde dă Strâmba în Cioiana şi matca Strâmbei spre răsărit până în Obârşie şi din Obărşiia Strâmbei drept în Obârşiia Murei şi din Obârşiia Murei .. 1) şi faţa spre răsărit până în Obârşiia Puşcaşului, şi din Obârşia Puşcaşului drept în cetate in marqinea din jos, şi din cetate drept peste câmpu în mejdină la grajd. Deci după hotărâre a şi alea­ gerea aceştii moşii ce am făcut, am dat această carte a noastră la mâna moşteanilor din Soc. ca sa aibă a ţinea şi a stăpâni aceasta părţi de moşie, unii de către alţii, dupăcum scrie mai sus cu bună pace, precum mai pe largu arată în foaia noastră cea de impărţare ce s'au dat la mâinile [lod, iscălită de noi, pentrucă aşa am găsit cu dreptate. Martie 3 dni 7254. Costandin. Bălăcescul, Radu. Brăiloiul isp{ravnic}. 1. Ur­ dăreanu, Dumiiraşco Bibescu, Costanâin Râioşanu, Cost{a.ndin} Bibescu, Original pe hârtie. F armat 30/40. 5. 1755, Septemvrie 4.·-Pridna dintre Gherghina Uşu­ relu şi nepoţii lui din Soc (Gorj). t Avut-au întrebăciune de faţă înaintea noastră, Gherghina Uşurelu dela Soc sud Gorj, cu nepoţii lui anume Vladul i Gheorghe, Uşurei, zicând Gherghina Uşurelu că rămâind dator la un Suliman turcul tl, 48,42 şi puindu-I turcul la închisoare, s�ar fi rugat de nepoţii lui mai sus numiţii de i-ar fi loat în chezăşie în 10 zile să umble să facă bani să plătească de turc; iar neputând da el bani[i] pân la soroc, să dea banili] nepoţii lui la turc tI. 48,42 şi să stăpânească ei partea lui de moşiie. Neputând face bani]i] I-ar fi asuprit nepoţii lui de ar fi dat zapis pă moşie şi I-ar fi 1 �gat de ar fi făcut acest zapis, fără de voe, pentru care dându-ne el jalbă de asupreală ce i-ar fi făcut, am trimis sluj[itori] de i-ar fi adus cu treapăd, şi fiind cu tofiş îna­ intea noastră, am. întrebat pă Gheorghie i pă Vlădutul, U urei, ce au a răspunde împotriva ace ştii pricini. Ei au răspuns că acest Gheorghină, unchiu tor, fiind la inchisoare trei luni pentru datoriia lui Suliman turcu, şi văzând că altă nădejde ca să poată plăti 1) Şters. 315 [316] datoriia nu era, nici alţii nimenea nu vrea să-I ia în chezăşie, partea de moşiie a lui ce avea încă nu putea găsi nică să o vânză, dând zapis cu iscălitura lor, ca unde va putea să o gă­ sească să o vânză partea lui de moşie; şi neputând găsi nicăiri să ş'o vânză, după multă rugăciune a unchiului lor Gherghina, Iăcându-li-să milă, l-au luat în chezăşie până în 10 zile, de nu va putea el să dea banii, să-i dea ei ca nişte chezaşi, şi aşa să dea ei bani]i], acei tL 41 şi să stăpânească ei partea lui de mo­ şie şi cu casăle şi cu toate nemestiile lui, iar tl. 7,42 să şi-i dea el Ia turc. Şi Gherghina unchiul lor, niciun fel de purtare [uo] de grijă n'au avut ca să-şi dea' banii la soroc, ci încă i-au pârît de i-au dus cu cheltuială şi cu treapăd pă la ispravjnic] dela Târgu-Jiiului şi pe aici. Mai intrebându-să Gherghina pen­ tru ce pricină i-au adus cu treapăd şi nu iaste multumit tacerii de bine ce i-au făcut nepoţii lui, altă n'au avut ce să răspunză, Iăr decât tot acel cuvânt au grăit, căci l-au legat nepoţiii pentru datorie. Deci fiind toate pricinile dupăcum mai sus scrie, s'au văzut că toată pricina au fost a Gherghinii unchiul lor, că da­ toria lui au fost, ci să cădea să nu iasă dela închisoare păn va împlini toţi banii, dar pentru sărăcia lui, le-am hotărît cu soroc de acuma într' o lună ca să fie slobod să umble să facă banii neguţătoriului turc, să să plătească j şi el să-şi stăpânească partea lui de moşie cu pace. Iar de nu va putea face bani[i] pân la soroc, să aibă a-i da banii nepoţii lui, de vreme ce au intrat che­ zaş, şi să stăpânească ei toată partea lui de moşie dinpreună cu tot cuprinsul casăi lui, după zapisul ce au la dânşii dela unchiul lor, moşie statornică şi să nu fie sloboj a le Întoarce bani[i], nici el, nici feciorii lui, nici neamul lui. Aceasta! Sept{emvrieJ 4 dni 1755. 1), _ .. Original pe hâ�tie în două foi. 6. 1765, Noembrie 14.-Episcopul Grfgor'ie al Rămnicu­ lui dă carle de împăcă ciune la mâna Dumitrei şi a lui VIăduţ din Soc (Gorj), i' Vlădu] dela sud Gorj, din luminată porunca mări[e]i sale lui vjoejvod ce ne-au adus, au tras la judecată înaintea smereniei noastre pe Radu Stegariul dela Soc ot sud Gori, zicând VIăduţu cumcă având un frate al lui însurat, sânt 27 de ani de când au murit şi rărnâindu-i şi o copilă pe urma Irăţâni-său, au stăpâ­ nit cumnată-sa Dumitra toată casa frăţâni-său, şi murind şi co­ pila aceia, cumnată-sa s'au măritat după acest mai sus numit Radu Stegariul, şi zicând cumnată-sa cum că i-ar fi prăpădit frati- 1) Semnătură indescifrabilă. 316 [317] său zestrile ei ce au adus dela părinţii ei, îi stăpâneaşte toată clironornia Irăţâni-său şi toată moşiia ce au avut, şi prin jude­ cată cerea să aibă dreptate. Intrebându-să şi Radu Stegariu i Dumitra cumnata Vlăduţului ce au a răspunde, au răspunsu Du­ mitra cum că, după ce s'au măritat ia după Radu Stegariul, dupăce au murit şi [file-sa, au luat socotitor, din porunca dumi[sale] săr­ dar Bengescului ispţravnic] ot sud Gori, pe un popă Dobre de la Târgui-Jiului i pe alţi doi neguţători, anume Dobre Sârbul i pe un Costandin Verdeş, care socoteală s'au citit şi înaintea sme­ reniei noastre, fiind scrisă dela Septjemvrie] 7, leat 1761, întă­ rită şi cu iscălitura dumiţsale] sărdar Bengescului, în carea am' văzut că le-au cercetat toate pricinile, foarte cu amăruntul, şi am văzut că arată, lipsa zăstrilor i două pomeniri şi datorii a ce au plătit Dumitra t[a]l(eri] 90 p[o]i, care dintr'aceşti t[a]l(eri] 90 p[o]I, scoţându-să t[a]I(eri] 31 bani 35, ceale ce-au rămas pe urma băr­ batului Dumitrei cel dintăi, rămâne t[a]l[eri] 59, 25 să mai ia Dumitra cumnata Vlăduţului, păn îşi va împlini lipsa zăstrilor ei. Şi zicea Dumitra cum că partea bărbatu-său de moşie din Soc i din Besoae (7) o stăpâneşte cumnatu-său Vlăduţu, şi pă dânsa nicidecum nu o ingădueşte. Şi deosebit ne-au mai arătat Dumi­ tra şi o carte de judecată a dumiţsale] Dumitrache Geanoglu biv , vei agă, ce au fost pe acea vreme ispravnic la sud Gorj, care hotărăşte ca Dumitra să stăpânească partea bărbatului său ce au murit, de moşie din hotarul Socul, i din Besoae partea lui ce să, va aleage, după cum să cuprinde în socoteala ce au făcut acel mai sus numit preot împreună cu doi neguţători, din porunca dumi[sale] sărdar Bengescului, Deci fiind pricina intr'acestaşi chip dupăcum să cuprinde mai sus, după cercetarea judecăţii ce am făcut şi smereniia noastră împreună cu dumnealor boiari părnânteani, s'au văzut că, şi socoteala ce s'au făcut din porunca dumi(sale] sărdar Bengescului şi cartea de judecată a dumi(sale] agăi Geanoglu, foarte bine şi după dreptate sânt făcute. Dar fiindcă Dumitra din bună voia ei, pentru ca să lipsească pricinile dintre dânşii şi pentru ca să nu mai intre la blestem, nici o parte nici alta, au ertat t(a]l(eri] 19 bani 25 şi au rămas să-i dea cumnatu-său Vlădutu t[a]l[eri) 40 şi să stăpânească VIă­ duţu curnnatu-său {va} toată partea de moşie a frăţâni-său Du­ mitru Uşurelu, câtă va fi din hotarul Socul i din Besoae, care după această hotărâre au rămas odihnit şi Vlăduţu Uşurelu şi i-au împlinit şi aceşti bani t(a]l[eri] 40, pentru lipsa zeastrilor Dumitrei. Drept aceia am dat şi noi această carte de judecată la mâna Dumitrei, ca de acum înainte să nu mai aibă a căuta nici Dumitra la Vlăduţul, nici Vlăduţul la Dumitra, că aşa am găsit că iaste cu cale şi cu dreptate. .Aceasta scriem. Noemvrie 14 dni, 1765. Griqore episcopul Hămnicului. Originalul pe hârtie într' o foaie. 317 , � _.- [318] 7. 1776, Ma.i 22. Ştefan sin Costandin al Popei, cu cetasii lui, vând lui Florea Oncea şi cetaşilor lui parte de moşie in Pleniţa (Dolj). t Adecă eu Ştefan sin Costandin al popei, dinpreună cu unchi-său Neagul i cu nepotu-său Costandin i cu feciorii lor, dat-am zapisul nostru la mâna Florei Onc�i i la feciorii lui i la nepoţii lui i strenepoţii lui, precum să să ştie că i-am vândut stânj, 10 p[ojl, însă zeace şi jumătate În tl, zeace şi jumătate. Şi i-am vândut de a noastră bună voe, ca să stăpânească în pace, el şi feciorii lui şi nepoţii lui şi strenepoţii lui, câţi Dumnezău îi va dărui, şi de niminea să nu să clătească, Şi i-am vândut din toate câte să găsesc pe moşiia Pleniţei, din câmp, din apă/ din pădure, din livezi, cât ţine lungul i latul moşiei. Iară cine să va scula peste zapisul nostru cu vreo pricină de gâlccavă, să nu să ţie în samă cuvântul acelora şi să fie afurisit de trei sute optsprezeaci sfinţi părinţi dela Mira Lichia ; fierul şi oţălul să putrezască, iar trupul aceluia să nu putrezască. Şi am făcut za­ pisul acesta la mijlocul moşi[e]i, dinpreună cu molţi moşncani şi fraţi, cari mai jos să vor iscăli anume. Mai 22 dni, 1776. Eu Ştefan vânzători. Eu Ion sin ego uânzători. Eu Şărban i brat ego vânzători Eu Grigorie brat ego vânzători. Eu lspas i brat ego vânzători. Eu Preda i brat ego uânsăiori. Eu Nea­ gul vânzători. Eu Radul sin ego uânsători. Eu Costandin vân­ zăiori: Eu Matei Botoşaru martor. Eu Gheorghie Micnea mar­ tor. Eu Nicola sin Mihnea martor'. Eu Costandin Cojocariu martor, Eu Badea sin Ion al Căline,i martor, Eu Ion Başco­ veanu martor. Eu. Ion sin Manea martor. Eu Stanciu Borhin martor. Eu Stan Cocoru martor, Eu Stancu Potoşariu mar­ tor. Eu Badea Mocoţan martor, Şi am scris eu. Radul dăscal cu zisa 11ânzătorilor. Original pe hârtie într'o foaie. format 40/25 cm. 8. 1780, Martie 1. --- Ştefan Crăznaru şi Şerban Otete­ leşanu, ispravnicii judeţului Gorj, judecă pricina dintre Florica Uşurelu şi VIădilţ Uşurelu din Soc (Gorj), pen­ tru o datorie la turcii din Cărbuneşti (Gorj). Avut-am judecată fa\ă inaintea noastră Florica fămeaia lui Ioan Uşurelu i Dumitra fie-sa cu Vlădutul Uşurelul curnnatu-său i cu popa Costandin ot Sochi, zicând numita fămeae că de mai 'nainte fiind numitul cumnatu-său Uşurelu scăunaşi la nişte turci şi în vremea răzmiriţii pornind pă acei turci asupra ei ca să o 318 .� I ,� �l 1·'" .: i ff, J'.�� ! ,. 1; [319] geremetisească, având gând ca să-i cuprinză partea ei de moşie i viia, fiind îndemnat de numitu preot, ca să o [ia] el întru stăpânire, şi fiind ia Iugită, ar fi triimis nişte slugi turceşti de au prins pe mai sus numita fie-sa şi, Iăr' de a nu să şti nimic datoare, ar fi apucat-o cu acele slugi turceşti de i-au făcut zapis de frică pe partea ei de moşie i de vie i casa ce au avut, care moşie i vie de atunci au dat-o numitul Uşurel supt stă­ pânirea mai sus numitului preot, şi până acum tot preotu le stăpâneşte, şi caută prin judecată ca să aibă dreptate. Intrebân­ du-se Vlăduţul Uşurelul ce are a răspunde la aceasta; ne-au arătat că fiind Ioan, bărbatul numitei fămei, datori nişte bani la un Ozman i Suliman, turci ce erea pe acea vreme la Cărbu­ neşti, şi după moartea bărbatu-său apucându-o acei turci pe nu­ mita Iămeae, ar fi fost dat ca să împlinească �I. 37 p[oJI. Şi în urmă fugind fomeaia, ar fi triimis turcii aceia un turc, împre­ ună şi cu neşte slugi acolo în satul lor, şi negăsindu-o pe dânsa, au prins pe numita fie-sa fiind fată Iăr' de vârste, i pe priotcasa numitului preot, pârâtă fiind de mai 'nainte la acei turci de numita Iămeae, precum că ar fi având preotu bani ca să o plă­ tească pe dânsa, Şi vrând a le duce slugile acelea la turci, i-ar fi fost milă de dânsele şi le-am luat din mâinile slugilor ace­ lora şi n'au lăsat ca să le ducă la turci. Şi atunci i-ar fi făcut fie-sa zapis pe partea [tăjtâni-său de moşie, viia jumătate şi casa drept tl. 40 p[o]l, să le stăpâncască statornice, care zapis l-am văzut şi noi, fiind dela leat 1770, Ncemvjrie] 1, de ani 10, în care este .... 1) Şi Dumitru frate-său n'au ştiut, şi apoi în urmă dându-i numitu preot banii aceia. s'ar fi dus el la turci de s'au socotit cu dânşii şi au împlinit tI. 40 p[o]1 şi au scos zapisul fămei[i], care zapis iarăşi s'au văzut de noi, fiind dela leat 1770, Avg[ost]t 2. Şi zice că având numitu preot şi cădere a stăpâni el moşia, fiind rudenie mai de aproape şi moşnean de acolea, şi fiindcă dedeasă şi bani, i-au dat acele zapise ca să stăpânească el moşia i viia, şi cu acestea au stăpânit pân'acum. Şi fiindcă VIăduţul Uşurelul tăgăduia împotriva ziselor fămeiji], că n'ar fi fost el scăunaş la acei turci şi nici amestec cu dânşii n'ar fi avut, dar intâmplându-să aici dumn[ea]lui Postjelnic] 10- niţă Săulescul, ne arătă că numitul Uşurel cu adevărat au fost [vo] scăunaşi la acei turci şi pe mulţi din lăcuitori dela partea locului i-au geremetisit cu turcii. După aceasta am întrebat de au venit atunci vreun turc acolo în sat, după cum zice Uşurelul, şi eşi mărturie un Pătru isprăvnicelul de acolo, care ne arătă că nicidecum turcii în satul lor atunci n'au venit, Iăr 'numai au venit neşte slugi turceşti la casa Vlăduţului Uşurelul, care aceia şi mai 'nainte umblau cu dânsul în scăunăşia lui după pricini de datorii, şi cum că Vlăduţu au trimis acele slugi de au adus fata la casa lui, având vorbă de mai 'nainte cu preotu ca să-i ia moşia să o dea lui; iar pe tatul fetei la ştiinţa lui 1) Cuvânt şters. 319 [320] ,1 nu este ca să fie rămas dator la acei turci. Asemenea mărtu­ rie ne dete şi popa Dumitraşco de acolo, precum că el atunci şi înpreună cu toţi sătenii au fost în sat, şi pe dânşii nu i-au chemat numitul Uşurel ca să fie de faţă să le arate pentru acea datorie, şi nici de acel zapis când l-au făcut, la ştiinţa lor nu este. Ne mai arătă Vlăduţul Uşurelu că zapisul ce I-au dat Flo­ rica cumnată-sa la turci l-ar fi scris un Andronie Negoescul, pe care aducându-I faţă, ne arătă că zapisul el l-au scris, fiind 10�Hofă]t la acei turci; dar cu a cui învăţătură nu ştie, nici bani n'au văzut ca să fie dat acei turci la bărbatu fămeii de mai 'nainte sau la fămeae. Şi pentru Vlăduţu! iarăşi asemenea arătă şi el că au fost scăunaş la acei turci. După care cercetare ce am făcut, s'au văzut că Vlăduţul Uşurelul cu vicleşug au luat acel zapis de stăpânirea moşiei, de vreme ce el chezaş pentru numita cumnată-sa n'au fost, acei turci pe dânsul nu 1 au apu­ cat cu vreun zori să plătească banii, dupăcum însuşi el mărtu­ riseşte adăvărul ; furci iarăşi să dovedeşte că n'au venit în sat să facă vreun siclet, zapisul I-au scris în casa lui, fiind fata mică, făr'de vârste, de la care nu avea a luoa niciun temei; şi mai vâr­ tos adevărindu-se că el au fost scăunaşi la acei turci, să cunoaşte lucru că din îndemnarea lui s'au trimis acele slugi, şi prin meş­ teşugu lui, făcând iconomie cu acei turci, au luat acest zapis ca să ia moşia numitei Iămei. Dovedindu-se vicleşugul lui şi dintr'aceasta că n'au lăsat moşia şi viia a fi la mâna lui, ci au dat-o la altă mână, umblând ca să arnăstuiască lucru, cum şi zapisul ce zice numitul Uşurel că I-au luat dela turci iarăşi să văzu că este stricat la suma banilor. că unde să arată că au fost suma banilor {uol tl. 27 p[o]i, el au făcuţ cu alt condei tl. 37 p[oj], încărcând tI. 10 mai mult, dupăcum şi la îmbetitura zapisului deasupra scrie curat: zapisul Floricăi de tl. 27 pjo]l. După curgerea dreptăţii gasim cu cale: Florica fomeaia i Dumi­ tra fie-sa să stăpânească moşiia i viia i casa cu bună pace de către VIăduţu Uşurelu i de către popa Costandin. De vreme ce şi acel Andronic 10g[ofă]t adevără că la facerea zapisului n'au văzut ca să fie dat numi tu Uşurelu la acei turci vreuu ban, era ca să punem pe numitu Uşurel să întoarcă banii preotului ce-i Iuasă pe acea moşie i vie, dar socotindu-se venitu moşi[e]i şi a viei prisosiia peste tI. 50. Pentru aceia să aibă şi numitu Uşurel pace de cătră popa Costandin de acei bani, de-i va fi dat: iar numita fămeae să stăpânească moşiia i viia i casa cu pace de cătră dânşii. 1780, Mart. 1. Şţteţan] C{răznariu] bi,v uel şătţrar], Şţerban] Oteteleşaaui biv uel şat[rarJ. \ Osteneala 10gof[ătului} tl, unul. Original pe hârtie, în două foi. 320 [321] 9. 1788, August 16. - Ion Oncea sin Vasile Oncea, cu cetaşii lui, dau adeverinţa lor la mâna Jui Florea Ono cea şi Ion frate-său, pentru moşie in hotarul Horodel i Strâmba (Mehedinţi). l' Adeverinţa noastră carii mai jos ne vom iscăli, la mâna Florei Oncei i la mâna lui Ion frate-său, feciorilor lui i nepoţi­ lor lui i strănepoţilor lui câţi Dumnezău îi va dărui, pentru un zapis ce au avut FJorea cumpărătură de moşie din Horodel i de Strâmba, adecă paşi 3 p[o]l, cumpăraţi dela neamul nostru, dupăcum să arată în zapis. Iar noi tot tăgăduiam de către Flo­ rea pentru acel zapis. Iar eşind şi înaintea divanului şi s'au in­ trebat dinpreună cu zapisu, Şi noi cunoscându-i dreptatea noas­ tră (sic), am venit la faţa lui şi ne-am adunat toţi fraţii noştri şi ne-am vorbit dupăcum ne-am găsit dreptul şi le-am dat adeve­ rinţa aceasta, pentruca să stăpânească în bună pace şi de către niminea supărare, să nu aibă, că sântem fraţi buni j şi de acuş înainte să-şei] fragă toată cheltuiala ce-l va ajunge după stăpâni­ rea lui. Şi ne-am iscălit dupăcum s'au zis mai sus. Ag[ostj dni 16, 1788. Ion Oncea sin Vasile Oncea, Iordache Oncea sin Iavan Oncea. lan Oncea sin Voin Oncea. Stoica Oncea sin Voin On­ cea. Radu Oncea sin Vain Oncea, ditipreună cu copiii lor. [vo] Matei sin Stan Cocorii, martor. lan sin Radu Magdalina, martor. Badea sin lan al Călinei, martor. Simion Cocoru, martor. Costanr1in sin popa Başcoveanu, martor. Ilie sin Ion Oancea (Dreacea), lan sin Nitu. Oncea. Ne-am iscălit din moşneajni], Adeverim şi noi, după urma părinţilor noştri. Şi-am scris eu Radu dascălu, cu zisa celor mai sus numiti, [Ro] Cheltuiala ce s'au cheltuit pentru stânj, ce-am avut de toroşiia noastră, am cheltuit cu moşneanii noştri ce arată în zapis, când ne-am înpăcat cu ei, pe vin i mâncare, tI. 3 şi le-am mai dat în mâna lor tI. 4 p[o]1, Original pe hârtie În două foi. 10. 1790, Ianuarie 11. - Rada Uşurelu din Soc (Gorj) complecteaza zestrea ginerilui său popa Andrei cu 4- stânjăni de moşie in hotarul Socului. Adecă eu Rada, soţiia lui Vlăduţul Uşurelul ot Soc, dea­ împreună cu fecioriei] miei anume Gheorghe i Ioan, care a mai jos ne vom iscă li, dat-am acest adevărat şi încredinţat zapis al nostru la mâna gineri-mieu popi[i] Andrăi, pentru să se ştie că 321 [322] i-arn dat stâjnjjâni 4 de moşie, şi aceşti 4 stj. de moşie ce i-am dat din partea Posască afară din cei 6 stâţnj], ce să dedeasă la logonă de răpăosatul (sic) Vlăduţu soţu mieu şi cu alte zeastrc : una rochie şamalagea t[a]l[eri] 9, bani 90, una dulamă de şal tI. 46, un bou, care aceaste zeastre ce să numesc mai sus, rămâind eu de soţu rnieu săracă şi neputând da eu aceaste mai sus nu­ mite zeastre, nici fecioriei] miei, ne-am rugat de mai susul numit ginere-mieu popa Andrei de au primit aceşti mai sus numiţi 4 stâ[n]j de i-au alăturat cu cei 6 stâjnjj. ce-i dedeasă mai sus numitu răposatu cu fo[a]e de zeastre, care să fac peste tot stâ[n]j. 10, adecă zeace tocma. peste tot hotarul masă; să aibă a stă­ pâni cu pace de cătră noi şi de către tot neamul nostru. Şi când s'au făcut acest zapis, au fost mulţi oameni mărturii, care să vor iscăli mai jos. Şi pentru mai adevărata credinţe [vo] ne-am iscălit mai jos, ca să se crează. Aceasta. Ghenarie 11, "/790, Rada sotiia răposatului Vlăduţu oi Soc. Gheorghie sin Vlăduţu{luji Uşurelu al lam. Ioan sin Vlăduţ Uşurelu: Eu Iane larga Vârleşanu oi Vârteşani (P) martor. Badea sin Ra­ dul Steqnriu, mart{or]. Şi am scris eu. popa Ioan al Soc, cu zisa şi inuăietura mai suşilor numiţi, Rada, Gheorghe i Ioan Uşurei. 11. 1792 Noemvrie 1. - Rada UşureJu cu fiii săi vinde lui popa Andrei moşie în hotarul Socului. Adecă eu Rada, soţii a lui VIăduţu Uşurelul of Soc, din­ preună cu feciorii miei anume Gheotzghe i Ioan, dat-am zapisul mieu la mâna gineri-mi eu popii Andrei ot Soc, precum să să ştie că afar dintr'aceşti mai sus numiţi stâjnj]. 10, adecă zăce, i-am mai vândut stâ[n]j. 5, adecă cinci, cu tl. 15, adecă cincis­ prăzăce, să aibă a stăpâni [ro] cu pace de către toţi moştenite­ rii miei. Şi când s'au făcut acest zapis, au fost mulţi oameni martlori], care mai jos să vor iscăli, Noem[vriej 1, 1792. En Rada soiiia Vldduţului UşU1'elu, vânzăto{a}re. Ghem'­ ghe Uşurelu sin Vlădu(u Uşurel. Ioan sân Vlăduţu Uşurelul ot Soc. Eu popa Costan{din} ot Soc adeverez. Şi am scris eu popa Ioan ot Soc, cu zisa\ mai suşilor numiţi şi martor, Popa Ioan ot Soc, martor. . Original pe hârtie in două foi. Format 17(25 cm. 322 [323] r 1, 12. 1792, Septemvrie, - Ispravnicii jud. Gorj intervin la Episcopul de Râmnic pentru a face o carte de bles­ tem, cu ajutorul căreia să se afle adevărul În pricina Coiculeştilor din Hurez, cu NecuJa Moşilă din Schela (Gorj). Cu Iiiască plecăciune inchinându-ne, sărutăm blagostovitoa­ rea dreapta Sfinţii[i] tale. Fiindcă Ion i Pătru, Coiculeşti den satu Urezu, s'au înfăţi­ şat înaintea noastră cu Necola Moşilă, i cu cetaşii lor ot Schelă, pentru un hotar de moşie ce să numeşte Schila, arătănd Coicu­ leştii că au şi ei parte întracel hotar şi au şi veche stăpânire, având ei o carte de judecată la mână dată de Const. Bălăcescu şi de Iorge che vătafu, de ani 34, şi cu cea carte cere să nu-i scoată din stăpânire; Moşileştii cu totul îi tăgăduesc, că nu-i ştiu nicidecum a fi părtaşi cu ei, la care noi am găsit cu cale ca să facă o carte de blestem asupra sătenilor, ca să arate ade­ văru, de ştiu pă Coiculeşti părtaşi intr'acel hotar sau nu. Pen­ tru care rugăm Prea Sfinţiei Tale, ca de va găsi cu cale şi de către Prea Sfinţia Ta, să li să facă carte într' acest chip, ca să li să doscopere dreptul adevăr. Şi cu smerită plecăciune suntem ai Sfinţii[i] tale. Septemv{riej. .. 1) 1792. Dumitrache biv vei siol; Teohari Gloqoueanu, tool Dupăcum s'au găsit cu cale de cătră judecata dum­ n[ea]lor boerilor ispravnici din sud Gorj, precum să coprinde din dosul acestui pitac, scriem această carte a smereniei noas­ tre cu mare blestem şi groaznică afurisenie asupra ta Nicolo cu cetaşii tăi ot Schilă sud Gorj, ca să arătaţi dreptul adevăr, în frica lui Dumnezeu, de aveţi ştiinţă pentru Ion i Pătru, Coicu­ leşti, ot Urez, că sânt şi ei părtaşi într'a cel hotar Schela i Ho­ răbărul [sic] şi Rugi sau nu. Si când veţi arăta dreptul adevăr, după cum veţi şti, să fiţi ertaţi şi blagosloviţi : iar oricarele din voi va şti cum că şi ei sânt părtaşi la acest hotar şi nu va' vrea să mărturisească. adevărul, cu socoteală de a rămânea numiţii mai sus�ipsiţi şi păgubaşi de dreptul lor, unul ca acela să fie proclet ŞI afurisit de Domnul nostru Isus Hristos şi de toate sfintele soboară, asemene[a] şi de smereniia noastră. Fierul, arama şi pietrile să să topească şi să putrezască, iar trupul aceluia, după moarte să rămâie întreg şi neputred, parte şi lă­ caş să aibă la un loc cu Iuda şi cu afurisitu Ariia; iar când va mărturisi adevărul, ertăciune va avea. Aceasta scriem. 1792 Sept{emvrie} 3. it Al Râmnicului Filaret. Original pe hârtie in două foi. Tribunalul Mehedinti, dosarul 1922/1916, pag. 635. 1) Şters. 323 [324] , il ( " i � 1 11 \ I ii! I 1, i j " ! • 1 13. 1792, Septemvrie 7. - Zapisul Iui Nicola Moşilă cu cetaşii lui, la mâna lui Ion Coiculescu, pentru o parte de moşie în hotarul Schelet (Gorj). Incredinţăz cu zapisul miieu, eu Nicola Moşil[ă] ot Schil, împreună cu cetaşii miei, la mâna lui Ion Coiculescu ot Hurez, precum să să ştie că după judecata ce am avut înaintea Prea Sfinţi[e]i Sale Părintelui Episcopului şi dumnealor boerilor isprav­ nicii şi dumnealui judecătorului de moşii, s'au găsit frate cu noi pe hotarul Schela 1), să aibă a stăpâni pe în doă cu noi, în munte, În plai, în vale, dupăcum stăjpâjnim şi noi peste tot hotaru să aibă a stăpâni el şi copir[i] lui şi ai noştri, nepoţii lui şi ai noş­ tri, păn 'în veac. Şi pentru credinţă ne-am iscălit mai jos să să crează, puind şi deagetile în loc de pecete. 1792, Septemvrie 7 . Eu Nicola Moşilfă) ot Schelţă] aâeuerez. Eu Gheorghe Moşil{ă/ ot tam adeverez. Eu Eţtenie Moşi/fă) ot tam adeue­ rez . Şi am scris eu popa Simion şi martor. Arhiva Tribunalului Mehedinti, dos. 1922/1916, pag. 296. l t 324 14. 1795, Februarie 24.-Nicola VIădoi din Schela Vâ]8 canului (Gorj) vinde jumătate din moşia lui jupânului Lăpădat Dijmărescu din Hurezi, Adecă eu Nicola sin Pătru Vlădoi, din Schila Vâlcanului, dat-am încredinţat zapisul mieu la mâna dumnealui jupânului Lăpădat Dijmărescu din Hurezi, pentruca să să ştie că i-am vân­ dut partea mea de moşie jumătate, afară din siliştea casii şi din pomi şi din vie şi din locu de pe vârv şi din locu de su Go­ neţel: iarăceailaltă moşie, ce pe Jnde să găsi în Iivadea, în plai, în munte, în doi munţi, în doo plaiuri ce pe unde să va găsi în doao moşii şi în ocnă de pietri din apa Vaideilor, păn' în hotaru .... 2) drept bani gata tai eri 30, adecă trejijzeci. Şi am vândut-o de a mea bună voie, dumnealui, feciorilor dumnealui, i nepoţilor, i strănepoţilor câţi Dumnezeu îi va dărui f în veac. Şi când s'au făcut acest zapis, au fost mulţi ojajmeni martori. 1795, luna Februarie 24. Eu Nicola vânzători, dintr'un moşi am din patru părţi, 'una, din teiu Vlădoesc. Eu Ion VIădoiu, martor. Eu Lupu Beuran, martoi .. Eu Matei, qineţre] lui Miriă, martor. Eu Gheorghe Moşilfă) martor. Eu Ion Beuran martor. Eu Dumi­ tru Hârs, martor. Şi am \scris eu popa Adam, cu zisa Nicolii, Original pe hârtie in două foi. Tribunalul Mehedinti, dos. 1922/1916, pag. 199. 1) Cuvânt şters cu cerneală. 2) Loc rupt. : � [325] 15. 1800, August 7.-loan, fiul lui VIăduţu Uşurelu din Soc (Gorj), dă zapis la mâna popei Andrei, pentru vân­ zarea unei părţi de moşie in Soc. Adecă eu Ioan sin VIăduţu Uşurelul ot Soc, dat-am acest adevărat şî încredinţat zapis al mieu la mâna cumnatu-mieu popi[i] Andrei ot tam, precum să să ştie că am vândut numitu­ lui popei Andrei stăpânirea de moşie din partea noastră, zăs­ tre şi vânzare dela răposaţii părinţii noştri, anume Vlăduţu i Rada, cum şi dela mine şi dela frate-mieu Gheorghe, cu un za­ pis de zăstre ot leatul 1790, Ghenar 11, alt zapis vânzare cu leatu 1792, Noe[m]v[rie] 1, adecă stj. cincisprăzăce intr'amândoă zapisăle, şi au rămas la mine stj. 20, şi la frate-miau Gheorghe stj. 20. Iar acum de a mea bună voie şi la păsul mieu, am vân­ dut sti. de moşie din hotaru Socului, din partea mia, din cei mai sus numiţi stj, 20, am vândut stj. 10, adecă zăce tocma, cu t[a]l[eri] 60, adecă şaizăci tocma, bani în mână, să aibă a stă­ pâni de acum înainte numitu mieu mai sus popa Andrei, el şi copii[i] lui, nepoţi[i] şi strănepoţiji] lui, câţi Dumnezău îi va dă­ rui, de acum şi până în veac. Şi când s'au făcut acest zapis, au fost mulţi oameni mărturii, care mai [jos] să vor iscăli. Agust 4, leat 1800. Eu Ioan sin Vlădutu Uşurelu ot Soc, am vândut. Eu Gheorghe Uşurelv. brat 1011,. Eu Andrei Croitoriu ot Craiova, martor', Eu Badia sin Radu Steqariu ot Soc. Eu Ştefan sin popa Gostandin ot tam, martor. Eu Pătraşco Vâlceanu ot tam, martor, Eu Niaqoie lsprăvnicelu ot tam, martor. Eu Gheor­ ghe Curariu ot tam, martor. Eu Cosiandin sin Radu ot tam, martor. Eu Pătreşcu sin Dumitru Uşurelu. Şi am scris eu popa Ioan ot Soc, cu zisa şi învăţătura lui Ioan, şi sânt şi martor. Eu Avram Corcoveanu ot Pojogeani martor. Original pe hârtie în două foi. Format 21/31 cm. Toate documentele din comuna Soc, mi-au fost puse la dispoziţie de străjerul Constantinescu Tiberiu din cent. III B, Col. Naţ. Carol r, Craiova. 16. 1808, Octomvrie 19.-Zapisul lui Ursu Baloşin din Sura (Mehedinţi) la mâna popei Vladu, pentru 30 stăn­ jâni din hotarul Surii. Adecă eu Ursu Baloşin din Sura dat-am încredinţat şi ade­ vărat zapisul mieu la mâna gineri-mieu popii lui Vladu i fie-mea . Costandina prioteasa, precum să să ştie că le-am dat stânjâni de moşie, stânjâni 30, adică treizeci, din hotaru Surii, din câmp, din pădure, de peste tot hotaru ce o am şi eu cumpărată dela unchi-meu Matei, să o aibă a stăpâni gineri-meu popa şi fie-mea i nepoţii mei Pătru i Matei i Costandin, danie în rupt ohamnică 325 [326] I '1 1 I 1,· Il f' I pentru sufletu rnieu i al părinţilor miei, fiindcă le-am dat-o de bună voia mea şi cu ştirea fraţilor miei i a rudelor mele. Şi pen­ tru mai adevărată credinţă am iscălit mai jos, ca să să crează puindu-mi şi degetu în loc de pecete. Octomurie 19, 1808. Eu Ursu Băloşin din SU1'a am dat şi adeuerezi. Eu Matei Schiniee ot Slivileşti, martor. Eu Sandu sin Iavan Cioabă ot Slivileşti, martor. Eu Bar-bu Papuc i Costandin Miţarumar­ lor. Eu Pătraşca ot Slivileşti, martor. Şi am scris eu popa Nicolae Cioabă şi adeuerezi. 17. 1808, Octomvrie 19.-Ursu Băloşin din Sura (Mehe­ dinţi) da toată via sa nepoţilor. Adică eu Ursu Băloşin ot Sura dat-am încredinţat zapisul meu la mâna nepoţilor miei anume Pătru i Matei i Costandin a fie-mea Costandinili] priotesii, precum să să ştie că le-am dat viia mea toată i cu tot coprinsul ei, danie pentru sufletu mieu i al soţiii mele i al părinţilor miei, să mă pomenească în veci; şi cu voia fiu-meu şi cu a soţului meu anume Marina, să aibă a stăpâni oharnnică în veci nesupăraţi de către niminea, că i- am dat-o din bună voia mea, fiind oameni mulţi de crezut martori. Si pentru credinţe am iscălit, ca să să crează. 1808, Octomvrie 19. Eu Ursu Băloşin am dat. Eu Sandu sin louan Cioabă adeverezi. Eu Vasile sin Gheorghe Armăşoiu adeuerezi. Eu Barbu Papuc martor. Eu Păiraşcii i Costandin Miţaru mar­ tor. Eu Matei Schintee ot Sliuileşii martor. Şi am scris eu popa Nicolae Cioabă, cu zisa mai susnumitului, şi sunt martor. 18. 1806 Iunie 19. - Ursu Baloştn face danie ginerelui său Vladu Cioaba, o parte din moara dela Sura (Mehe­ dipţi). (va] Adecă eu Ursu Băloşin of Sura, care măi jos mă voi iscăli, dat-am bun şi adevărat zapisul meu la mâna gineri-meu popii Vladului Cioabă i la mâna fie-mea Costandinii priotesii i la mâna copiilor lor ce-mei) sânt d\epoţi de fată ot Slivileşti, precum să să ştie că având eu doi pori .de moară în moara din Sura osăbit de fraţii mei şi de a mea bună voie am vândut un por de moară statornic în rupt drept taleri 30, adică treizeci, mai sus numitilor, iar pentru celălalt por l-am lăsat fiu-meu Pârvului, şi 326 , l [327] -arn împărţit Irăţeşte ca pă nişte copii ai mei, având cădere a nu vinde la altă parte străină. Şi gineri-meu popa să aibă a ne pomeni pă mine şi pă mătuşa mea la toate sfintele Ieturghii în cât va trăi, cum şi la alte pomeniri în loc de danie; şi la vre­ mea noastră de neputinţe, la bătrâneţe să aibe a ne căuta păn la săvârşit. Drept aceia am dat şi am vândut acest pori gineri­ meu popii i fie-mea Costandinii i copiilor lor, şi fiind cu ştirea tutu­ ror fraţilor miei, să aibe a stăpâni în bună pace de către fiu-meu Pârvu i de către fraţii miei i de către nepoţii miei Băloşini, să o stăpânească, nesupăraţi de nirninea, el şi fie-mea Cost an dina j co­ piii lor, nepoti, strănepoţi, câţi Dumnezeu îi le va dărui în veci. Şi când am dat acest zapis au fost oameni de ispravă martori, care să vor iscăli. Drept aceia m'am iscălit şi eu mai jos, ca să crează. Şi neştiind carte, mi-am pus şi degetu, 1806, Iunie 19. Eu c-,« Băloşin ot Sura, vânzător şi danie. Eu Ion Ca­ iotă Pupăză ot Slivileşti, martor. Eu Sarulu. Schintee mazil ot Sl,ivil,eşti, martor, Eu Durnitraşco Becheru, martor. Eu Du­ mitra, Ţuqan, martor. Eu Matei Schintee mazil, martor. Eu Pă­ tru Pupăză, martor. Eu Ion sin Dumitraşco Becherii ot Slivi­ leşti, martor. Şi am scris eu Dinu HI)ZU1�U slufitoriu, cu zisa mai suşi numitilor, şi sânt martor. 19. 18/S, Noemvrie 23.-Pârvu Baloşin vinde cumnatului său popa Vladu Cioabă zece stănjăni de moşie în hota­ rul Sura (l\iehedinţi). Adecă eu Pârvu sin Ursu Băloşin din Sura dat-am bun şi adevărat zapisul meu la mâna cumnatu-meu popii Vladului Cioabă, precum să să ştie că de a mea bunăvoie i-arn vândut zăce stân­ jâni de moşie din Sura alătura cu celalaltă ce i-au dat-o tată­ meu şi i-am vândut stânjânu câte t[a]l(eri] 6, adecă şasă, să o stăpânească cu bună pace şi nesupărat de niminea, de către ceialalţi moşteni, să o stăpânească peste tot hotaru şi să stăpâ­ nească din câmp şi din pădure şi din apă cu bună pace în veci sfinţia-sa, copiii, nepoţii, strănepoţii, câţi Dumnezeu îi va dărui. Şi când am făcut acest zapis au fost mulţi oameni martori. Şi pentru credinţe m'am iscălit şi, neştiind carte, mi-am pus şi degetu în loc de pecete, că să să crează. 1813, Noemvrie '23. Eu Pârvu sin. Urm Băloşin, vânzători. Eu popq, Nicolae Cioabă ot Slivileşti, adeuerezi, Eu Sandu sin Iovan Cioabă, marţtor]. Şi am scris eu Radu Cioabă dascălu, cu zisa şi în­ văţătura mai sus vânziitoru,lui, şi sânt şi martor. 327 [328] IRo] Subt cârmuirea plăşii Moirului de Sus. După cererea ce printr'o jalbă au cerut Nicolaie Cioabă ot Slivileşti a i să protocoli această copie, fiind scoasă după cele adevărate zapisă care le-au înfăţişat şi la subtcârmuire şi pro­ bându-să cu procetirea din cuvânt în cuvânt şi văzându-să că sânt scoasă întocmai fără adăogire de cuvânt sau lipsă din co­ prinderea lor, după cerere să adeverează. 1846, Iunie 23. No. 1733 Pentru d. subtcârmuitor, M. Albulescu (?) Copie pe hârtie în două foi. In posesia d-Iui Dumitru Gă­ mulescu din Slivileşti- Mehedinţi. 20. /8/2, Ianuarie 29.-Gheorghe Burche şi soţia sa, din Padeş (Mehedinţi), vând lui Ionlţa Hărgota parte din muntele Stâna Mare. Adecă eu Gheorghe Burche dimpreună cu soţia mea Ma­ ria ot Padeş, care mai jos ne vom iscăli, dat-am încredinţat şi adevărat zapisul nostru la mâna dum[neaJlui Ioniţă Hârgotă, pre­ cum să să ştie că având eu parte în muntele Stâna Mare ŞI vrând ca să o vânzi am întrebat pă toate rudeniile mele ca să o cumpere şi toţi cu un cuvânt s'au apărat că nu sânt vrednici a o cumpăra, nici că au trebuinţă de dânsa. Deci eu, având mare trebuinţă de bani, am mersi la dumjneajlui şi cu mare rugăciune i-am vândut această parte de munte 1) din bună voie, nesilit de niminea, în t[aJI[eri] 324, adecă trei Jute dooă zăci şi patru, care bani i-am primit în mâna mea toţi pă deplin, faţă fiind şi alte obraze care mai josi să vor iscăli, Şi pentru ca să fie stăpânirea dum[nea]lui vejnică nestrămutat, i-am dat acest zapis ca să stă­ pânească dumnealui, copiii dumnealui, nepoţii, strănepoţii, câţi D[umne]zău îi va dărui. Iar care din răzaşii mei să va scula şi va cere ca să răscumpere această parte de munte a mea, să nu fie voinici, ca unii ce eu me-am făcut căzuta datorie de i-am între­ bat şi orice judecată vor cere a căuta, cu mine să aibă a căuta. Şi pentru mai bună şi adevărată credinţă me-am pusi şi degetul în loc de pecete, neştiind carte, ca să' să crează. 1812, Ghenarie 29. ' Eu Gheorghe Burch� ot Padeş vânzători. Eu Mariia soiiia ot tam uân zăioare. 1) Loc şters în original. 328 [329] Ivoi La facerea acestui zapis am fost şi noi faţ când au numărat banii, pentru care am întărit cu iscălitura: Mli]hfai] Tro­ can, marţior]. Vladu Nacu căpitan, marţtor]. Şi am scris eu cu zisa şi inoătătura mai sus numitilor. Sânt martor, Ioan Vâl­ cea nu. Dela uătaţu. de plai Cloşoni. Amândouă părţile de faţă viind înaintea mea cu acest za­ pis, i arătă numitu Gheorghe Burche că de a lui bună voie a vândut acea moşie ce să cuprinde intr'acest zapis dumnealui 10- niţă Orgotă în rupt. Rugat fiind spre mai bună încredinţare, am întărit şi eu cu iscălitura. 1812, Ghenarie 29. Radu Muica. Această parte de moşie ce cuprinde întracest zapis, ce-au fost cumpărată de răposatu bărbatu-meu, cerând Dinu 10g[0]f[ătu] Licăreţi şi Lazăr Bobei să răscumpere, drept aceia fiindcă eu nu aveam protimis, cunoscând că nu mi se cade, am priimit banii ce s'arată în dos pe deplin şi le-am dat zapisul şi am iscălit. Barbu Hârgota za ot Baia adeverezi. 1814, Iulie 28. IroJ Această parte de munte, ce să cuprinde în acest zapis ce a fost vândută la numitu cumpărători ce să arată intr'acest zapis, s'au răscumpărat de Costandin Licăreţi logofătu şi de La­ zer ot tam, Pătraşco Bobei ot tam fiindcă li se cade. Drept aceia iscă Iim şi noi toţi rezaşii, ca să aibă vecinică stăpânire pân în veci.' 1814, Iulie 29. Eu Pătrasco Bobei adeverezi. Eu Vintillă] Bobei adeverezi. Eu Costandin Spineaciu, martor. La acest zapis sânt şi eu mar­ tor Pâru« Luşn: căpitţan]. Eu popa Costandin Popescu of tam adeverezi. Eu popa Păfru of Padeşu, martor. Eu Nicola Purec, martor. Eu Ianoşi. Licăreii, martor. IvoI Sud Mehedinti. Cu acest zapis viind înaintea noastră Costandin Licăreti dimpreună cu Lazăr Cioabă văru-său şi ară­ tându-ne că au răscumpărat cu protimisisu al rudeniei această parte de moşie din muntele Stâna Mare dela Bălaşa Hârgoteasa, soţia lui Ioniţă ce-au murit, ce şi mortui o au avut-o cumpărată cu zapisu dela Gheorghe Burche în t[a]l[eriJ trei sute dooă zăci şi patru tocmai. Drept aceia, după rugăciunea ce ne făcură spre a-şi avea tăria şi puterea ei, l-am adeverit cu iscălitura noastră, trecându-să încă atât în condica judeţului, cât şi în condica vor­ niciei oştirilor, ca să fie întărirea nestrămutată, 1814, Avgost 8. Costandin Cluceriu, Pus la dispoziţie de eleva Bărbuţ Elena. In posesia d-lui C. Nacu, pro­ prietar, Valea Marcului.Mehedinţi. Original pe hârtie in două foi. 329 [330] 21. /8/5, Mai 20.-;'tefan, fiul lui Corn ea Posa, vinde po­ pei Andrei din Soc o parte de mosie în hotarul Socului (Go�), • Adecă eu Ştefan sin Cornea, nepotu lui Tudor Posa, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul mieu la mâna părintelui popei Andrei ot Soc, precum să să ştie că de bună voe a mea i-am vândut toată partea miea de moşie din hotaru Socului, ce am avut-o şi noi de la moşu nostru Tudor Posa, st[ân]j[âni] 12, adecă doisprăzece. Şi aceşti doisprăzece stâ[n]jâni i-am vândut cu taleri 120, adecă una sută şi doo zeci, statornic, adecă şasă popei An­ drei i şasă lui Ştefan i lui Nicolae i Dinului, fraţi lui Ştefan sân popa Costandin ot tam, să aibă a stăpâni peste tot hotaru, cu livezi, cu sălişti de casă, cu meri, cu peri, cu pruni, CU ce să va găsi pe iea, să aibă a stăpâni, fiindcă să trage numitul preot popa Andrei tot dintru un sânge cu neamul nostru şi fiindcă ţine şi alte părţi de moşie tot din partea Posască. Şi pentru adevărată credinţe, eu m'am iscălit, şi neştiind eu carte, am pus degetul în loc de pecete, ca să să crează. 1815, Mai 20. Eu Ştefan sân Carnea, nepotu lui Tudor Pasa, vânzător. Eu Stanciu sân Sandu, martor. Eu Dumitrache Trăstariu, martor. Eu Costandin Băzocu, martor, Eu Vldduţu Miieu; martor. Original pe hârtie în două foi. Format 17/22 cm, 22. 7237 (/8/9), Februarie 2/.-lon Gheban cu cetaşii lui vând popei Dinu nişte pomi, în hotarul Plenttei. Adecă eu Ion Gheban i Radu sân Ion i Iordachie brat Radu, dat-am zapisul nostru la mâna părintelui popei Dinu, pre­ cum să să ştie că i-arn vândut prunii i nucii din dealu di lângă casa părintelui, ce sânt puşi pe partea Murarefilor cu dijmă. Şi i-am vândut şi un măr şi un cireşi j iară patru pruni şi un cireş au rămas nevânduţi, iară ceilalţi pomi i-am vândut în tal[ eri] 17. Şi de acum înainte să aibă a-i stăpâni părintele în veci ne­ clătiţi. Şi pentru credinţe am Întărit cu iscăliturile, ca să să ştie. Februţarie] 21, 7327. Eu lan, vânzător. Eu Radu sin, uân.zătcr, Eu Iordachie brat ego, vânzător. Eu Bqrbu Munteanu, marţtor]. Eu Ştefan sân popa Radu, marţtor], Eu lan sân Tănasiie Muraretu, mar­ [tor]. Eu Calotă, marţtorţ.: Şi am scris eu Stanciu Muraretu, cu zisa şi cu învăţătura adestor oameni, şi sânt şi marţior]. Original pe hârtie În două foi. 330 [331] 23. Documentele mănăstirii Tezluiu jud. Dolj 1) /798 Iunie /5.-Cartea lui Costandin Gheorghe Han­ geri vvd. prin cart: tngadue ca mănăstirea Teztuiu din jud. Dolj să aibă posluşnict, scutiţi de toate dajdiile. Milostiu Bojiu 10 Costandin Gheorghe Hangeri voevod i gospodar zemli Vlahiscoe, . sfintei şi dumnezeeştii biserici dela Tezluiu sud Dol], unde să cinsteşte şi să prăznueşte nramul Inăl­ ţării Domnului şi Mântuitorului nostru I[isuJs Chlristo]s, ca să aibă a ţinea lude patru oameni streini găsiţi de acum, de care adu când preoţii adeverinţă dela dumnealor ispravnicii judeţului de numele şi chipul lor să li să dea pecetluituri gospod. spre a fi în pace şi iertaţi de toate dăjdiile şi orânduelile veri câte ar eşi dela vis­ tieria domnii mele peste an în ţară, de nici unele val şi supă­ rare să nu aibă pentrucă această milă au avut-o această sfântă biserică şi dela cei mai dinaintea noastră fraţi domni, prin căr­ ţile domniilor sale după cum ne pliroforisim din cartea domnii sale fratelui Alexandru Vodă Muruz ce o văzurăm cu leatu 1793 Iulie 5. Deci înştinţându-ne şi domnia mea că această sfântă biserică iaste înălţată din mila creştinilor şi să află la loc pustiu, fără niciun venit de nicăcri ne-am milostivit domnia mea de am înoit mila ce au avut, spre a avea aceşti lude patru, ca să fie sfintei biserici de posluşanie şi de întărire, iar domnii mele veci­ nică pomenire. Poruncim dar domnia mea dumneavoastră isprav­ nicilor dă judeţ şi altor slujbaşi, întru nimic supărare acestor patru oameni să nu le faceţi, că aşa iaste porunca domnii mele. 1 i saam re ceh gvmid. 1798, Iunie 16. 10 Costandin Gheorghe Hanqeri voevod milostiu Boţiu. gospodar. Vel logofăt. Oril!inal pe hârtie intr'o foaie. Pecetea octogonală a domnitorului, in tUş roşu, format 35/23. 24. /8/7, Septemvr,e 20.-Cartea lui Ioan Gheorghe Ca­ ragea, vvd, prin care îugădue ca mănăstirea Tezluiu din Dolj, să aib a patru po stuşnici, scutiţi de toate dăjdirle, Milostiu Bojiu 10 Ioan Gheorghie Caragea voevod i gospodar davat gvmid, sfintei şi dumnezăeştii biserici dela Tezluiu sud 001;, unde se cinsteşte. şi să prăznueşte hramul Inălţării Domnului şi Mântuitorului nostru Ijisu]s Chlristo]s, ca să aibă a ţinea lude patru, oameni Iăr de pricină de dajdie, scutiţi cu pecetluituri gspd. iertaţi de toate dăjdiile şi orânduelile veri câte or ieşi dela vis- 1) Puse la dispoziţie de Pr. le. Al. Şterfenitu din Lupşa-Mehedinţi, pen­ tru care îi mulţumim călduros. 331 [332] tieria domnii mele peste an în ţară, de nici unele val şi supă­ rare să nu aibă, pentrucă această milă au avut-o sfânta biserică şi dela alţi fraţi domni de mai nainte, precum din cartea frate­ lui Costandin Alexandru Vodă Ipsilant ce o văzui dela leat 1804/ Septemvrie 16 ne-am adeverit, care scutelnici îi şi are biserica şi acum în fiinţă şi nestrămutaţi. Drept aceia înştiinţându-ne dom­ nia mea că această sfântă biserică este înălţată din mila creşti­ nilor şi să află la loc pustiu făr de niciun venit de nicăiri, după jalba ce au dat domnii mele preoţii bisericii prin popa Dimitrie cliricul, epitropula cestui sfânt lăcaş, ne-am milostivit domnia mea dă i-am înoit mila ce au avut spre a avea aceşti lude patru, ca să fie sf, biserici de posluşanie şi de întărire, iar domnii mele vecinică pomenire. Poruncim dar domnia mea şi dumneavoastră ispra vnicilor ai judeţului i altor slujbaşi, întru nimic supărare acestor patru oameni să nu le faceţi că aşa este porunca dom­ nii mele. 1 i. saam receh gvmid. 1817, Sept{em]vr[ie] 20. 10 Ioan Gheorchiu. Caraqea Voeuoda milostiu Bojiu gospodar. Vel uistier. Original pe hârtie în două foi, format 34/25 em. Pecetea ovală a dom­ nitorului. 25. 1820, Februarie 2.-Ispravnicii jud. Dolj dau carte la mâna lui Petrică sin Patru din Bulzeşti [Dolj], că este bun posluşuic al mănăstirii Tezluiu. Sud Dolj Acum la întocmirea aşezământului ce din luminată poruncă am făcut judeţului s'au găsit şi acest ietrică sin Pătru of satul Bulzăşti posluşnicu sfintei mânăstiri Tezluiu, carele cu toate că să află şăzători pă moşie străină, dar fiind din suma cea hotă­ rîtă, s'au lăsat a fi tot bun posluşnic, trecându-să şi la catastih . ............................. 1) 1820, Februarie 2. Original pe hârtie în două foi. mărime t 6/11 em. 26. 1822, Ianuarie 25.-Cartea ispravnicilor de Dolj la mâna gonacilor trimişi in căutarea unui posluşnic al mânăstirii Tezlulu, fugi' din satul Cruci (Dolj). Sud Dolj Fiindcă Ioniţă sin Nicolae Udrescu ot Cruci este bun pos­ I[uşnic] al sfintei Mânăstiri dela Cruci trecut şi în catastihu vis- t) Semnături indescifrabile. I 332 [333] tierii de bun posl[uşnic] şi acum inţăleasărăm că ar fi fugit din sălişte, strămutându-să prin alte sate şi [udeţă, drept aceia dăm volnicie acestor gonaci carele mergând veriunde-l va găsi să-I rădice cu toate ale lui, să-I aducă la urmă, Iar de se va împo­ trivi cineva a nu-l da, să-I lase pă sama aceluia şi pă de altă parte să meargă să arate la dumn[ea]lor boeri ispravlnijcii acelui judeţ, să arate împotrivirea acestuia, pentru care poftim pe dum­ neavoastră boeri ispravjni]ci arătându-să orânduiţii noştri gonaci să le daţi tot felu de ajutori, spre a putea să rădice pă numitu fugari şi să-I aducă la urma lui, precum şi noi întocmai sântem următori cu darea fugarilor altor judeţă, ............................. 1) 1822, Ghenarie 25. Original pe hârtie intr' o foaie, mărime 16/11 em. 27. 1824, Aprilie 27,-Popa Luca şi Popa Negoiţă, sluji. torii mănăstirii Tezluiu din satul Crucile (Dolj), j ăluesc Domnitorului pentru doi posluşnici ai mânăsttr ii, care se supără de zapcii pentru bir. Prea lnăliate Doamne, .Iăluim milostivirii Inălţimii Tale pentru mânăstirea Crucile din sud Dolj unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul Inălţării pentrucă această mână stire să află cu totu scăpătată şi pe mo­ şie boerească Şi n'are niciun ajutor de nicăiri, ci numai atâta are patru pecetluituri şi doi posluşnici şi aceşti posluşnici şi seu­ tel nici sânt aşăzaţi la această sfântă mănăstire de este mai bine de patruzeci de ani şi au pecetluituri pe numele lor. Şi acum cu răvrătirea, s'au strămutat aceşti doi posluşnici şi acum iar au venit la această sfântă mănăstire şi după' venirea lor i-au supărat zapciiţi] plăşii, Şi noi preoţii am alergat la cinstieul is­ prăvnicat de am căutat în ecstract, de care căutându-i i-am şi găsit buni şi eu acum am venit la cinstita vistierie ca să-i caut şi aci în ecstract şi văz că nu să găsăsc trecuţi. De aceia am alergat la noianul Inălţimii Tale ca să te milostiveşti asupra aceştii sfinte mânăstiri că este păcat să fie as tiri sită, că nici satu, nici altu venit de nicăirea, decât aceştile mâini. Şi cum Duhul [val Sfânt te va lumina pe Măria Ta asupra sărăciei acestei sfinte mânăstiri. Ai Mării Tale prea plecati şi către Dumnezeu rugători, Popa Luca. Popa Neqoită ot Tezlui, Crucile sud Doli. [ro) Dumneata vei vistier să theoriseşti jalba aceasta. 1824, Apr{ilie) 27. Biv vel sluger. Original pe hârtie în două foi, mărime 17/14 em. 1) Semnături indecifrabile. 333 [334] 28. ·1824, Ma.i 2.- Vistieria scrie Ispravmcilor jud. Dolj pentru doi posluşuici ai mănăstirii Tezluiu, care se cade să fie scutiţi de bir. Dela vistierie către dumnfeaJlor ispravnici ai sud Dolj. Să trimite dumn[ea]v[oastră] jalba ce au dat Mării Sale lui Vodă, părinţii dela biserica Crucile ot Tezlui dintr' acest judeţ, din care ... 1) dumn(ea]v[oastră] pliroforie de cele ce să jăluesc pentru acei doi posluşnici ce zice că s'au aflat fugari şi acum s'ar fi întors înapoi la locu lor şi că s'ar fi supărând de către zapciiji] dumnjeajvţoastră]. După cercetarea ce veţi face dum­ n[ea]v[oastră}, când îi veţi' dovedi că mai 'nainte au fost cu ade­ vărat posluşnici ai numitei biserici şi că s'au aflat fugiţi, iar acum s'au întors la urmă-le, atunci să daţi demnjea[vjoastră] po­ runcă acelor zapcii ca să nu le mai facă niciun fel de supărare şi să-i lase iarăşi buni posluşnici ai bisericii, precum au fost şi mai nainte şi să-i treceti dumnjeajvjoastră] şi la catastihul jude­ ţului înştiinţând vistieria ca să să treacă numele lor şi aici la matcă. Şi de li se vor fi luat cevaşi de către acei zapcii, să li să 'ntoarcă înapoi negreşit. Iar fiind pricina într'alt [chip] să aibă vistieria răspunsul dumnjeajvloastră]. 1824, Maiu 2. Vel uisiier Ivoi 824 Maiu 2. Vistieria pentru 2 posluşnici ai bisericii Crucilor ot Tezluiu ce au fost fugiţi şi s'au întors la urmă-le. că fiind aceia cu adevărat, să nu să supere. Peirică sin Pătru ot Bulzeşti.�oniţă sin Nicolae Udrescu oi Gaia. Original pe hârtie În două foi, mărime 31/22 cm. 29. 1821, Iunie 7. - Ispravnicii jud. Dolj către zapcii plaşlt Amaradia de Jos, pentru a da poruncă sătentlor să nu supere de bir, pe posluşnlcit mănăstirii Tezlui. Sud. Dolj Dumneavoastră zapciilor ai plăşii Hamărăzii de Jos, sănă­ tate. Cei mai jos insămnaţi.tposlujnici ai bisericii Crucilor ot Tez­ luiu, viind la isprăvnicat să jăluiră că sătenii ar fi cercând supărări, Ci fiindcă sunt buni posluşnîci, trecute numele lor şi'n catastihu 1) Loc rupt. 334 [335] I . r, ! 1 I domneştii vistierii şi'n catastihu judeţului, vi să scrie să daţi straşnică poruncă sătenilor a nu-i supăra întru nimic, ca să-şi poată purta posluşania şi datoria lor către biserică, odihnindu-i a nu să mai jălui. 1824, iunie '7 • Costandin .... 1) Petrică sin Pătru ot Bulzeşii, ion sin Nicolae Udrescu ot Muereni. 2, adică doi. Original pe hârtie într'o foaie, mărime 27/11 cm. 30. /828, Februarie 25 -Ispravnicii jud. DoJj dau carte Ia mâna lui Stanciu sin Nicolae Să cu din Bulzeşti, că este bun posluşnic al schitului Tezluiu. Sud Dolj Acest Stanciu sin Nicolae Săcu ot Bulzăşti, carele holtei, fiind şi fără nicio înclinare cu satu, s'au dat posluşnic la schi tu Tezluiu ce să prăznueşte hramul Sfintei Inălţări, a ajutori şi el, cu ceeace va putea ca la o biserică scăpătată şi fără niciun aju­ tor. Drept aceia spre, a fi ştiut şi nesupărat i s'au dat această adeverinţă la mână. '1828, Februarie "25. Şărban Cărd[ăreanuJ. Şteţan Gănescu, Original pe hârtie in două foi, mărime 16/11 cm. 31. 1828, Februarie 25.-Ispravnicii jud. Dolj dau carte Ia mâna lui Luca sin Nicola din Muiereni, că este bun posluşulc al schitului Tezluiu. Sud Dolj Acest Luca sin Nicola ot Muereni, carele holtei fiind şi fără nicio înclinare cu satu, s'au dat posluşnic la schitu Tezluiu ce să prăznueşte hramul Sfintei Inălţări, a aiutori şi el cu ceeace va putea la sfântul lăcaş, ca o biserică scăpătată şi fără niciun ajutor. Drept aceia spre a fi ştiut şi nesupărat, i s'au dat această adeverinţă la mână, 1828, Februarie 25. Şerban GărdfăreanuJ. Ştefan Gănescu, Original pe hârtie în două foi, mărime 16/11 cm. 1) Indescifrabil. 335 [336] 32. 1828, Februarie 25.-Ispravnicii jud. Dolj dau carte la mâna lui Radu sin Stan Paliu .din Muit:reni, că e bun posluşnic al schitului Tezluiu. Sud Doli Acest Radu sin Stan Paliu ot satu Muiereni, carele holtei fiind şi fără nicio înclinare cu satu, s'au dat posluşnic la schitu Tezluiu ce să prăznueşte hramul Sfintei Inălţări, a ajutor! şi el ce ceeace va putea la sfântul lăcaş, ca o biserică scăpătată şi fără niciun ajutor. Drept aceia spre a fi ştiut şi nesupărat, i s'au dat aseastă adeverinţă la mână. 1828, Februarie 25. Şerban Gărd/ăreanul. Ştefan Gănescu. Original pe hârtie în două foi, mărime 16/11 cm, 33. 1828, Februarie 25.-Ispravnicii jud. Dolj dau carte .Ia mâna lui Preda sin Pătru Merişanu din Bulzeşti (Dolj), că e bun posluşnic al schitului Tezluiu. Sud Doli Acest Preda sin Pătru Merişanu ot Bulzăşti, carele holtei fiind şi fără nicio înclinare cu satul, s'au dat posluşnic la schi tu Tezluiu ce să prăznueşte hramul Sfintei Inălţări, a ajutora şi el cu ceeace va putea ca la o biserică scăpătată şi fără niciun aju­ tori. Drept aceia spre a fi ştiut şi nesupărat, i s'au dat această adeverinţă la mână. 1828, Februarie 25. " Şărban GărdfăreanuJ. Ştefan Gănescu. Original pe hârtie în două foi, inărime 16/11 cm, 34. 1828, Octomvrie 5.�Ispravnicul jud. Dolj către zapciii plăşii Amaradia de Sus, pentru scutirea de bir a unui poslusnic dela mănăstirea Tezlui, > \ \sud Dol} Dumnleajvloastră] zapciilor ai plăşii Hamărăzii de Sus, Luca sin Nicola ot Gaia, posluşnicu Sfintei biserici ot Cruci, să jălui că sătenii găieni îl supără de banii de biru. Ci fiindcă acesta 336 [337] Dimitrie Brailoi; este bun posluşnic al arătatei biserici, trecut în catagrafia ce s'au dat la cinstita vistierie, vă scriem să daţi straşnică poruncă sătenilor ca să nu-l supere întru nimic. 1828, Oct{omjv[riej 5. ' 35. 1828, Octomvrie 12.-Zapciul plăşri Amaradia porun­ ceşte părcălabului şi săteuilor din Gaia (Dolj), să nu mai supere de bir pe' un posluşnic al mănasnr n Tezlui Hamaradia de Sus Pârcălabe, i voao sătenilor dela sa tu Gaia, veţi vedea co­ prinderea poruncii cinstitului isprăvnicat, ce. ni să porunceşte pentru Luca, postelnicu sfintei biserici Crucile că s'ar fi supărând de către voi sătenii de bir şi de alte angarale şi potvezi. Iată că vă poruncesc ca întru nimic supărare să nu-i faceţi, nici pă la uşa lui să nu daţi Iăr de ştirea şi porunca noastră. Căci care din voi va indrăsni de-l va mai supăra, şi va veni să să mai plângă că aţi urmat împotrivă, vom veni înşine acolo în sat, şi nu numai tu te vei certa cu bătae, ci şi toţi sătenii, Iar porunca această să rămâe la mâna numitului. Aceasta. 1828, Octomurie 12. Ştefan" ... 1) Original pe hârtie într'o foaie, inărime 32/11 cm. 36. /828, Noemvrie 16.-lspravnicii jud. Dolj, scriu zap­ citlor plăşii Amaradia de jos pentru un posluşnic al mă­ năstirii Tezlui. Sud Dol} Dum[neaJv[oastră] zapciilor ai plăşii Hamărăzii de Jos, preoţi ot schitu Tezluiu făcură arătare isprăvnicatului, că sătenii ot Bul­ zăşti ar fi supărând pă un Preda sin Pătru Merişanu, postelnicu acelui schit. Pentru care scriem dum[nea]v[oastrăJ, fiindcă acesta să găsăşte de bun posluşnic al schitului, să daţi poruncă să te­ nilor a nu-i mai face niciun fel de supărare. 1828, Noemvrie 16. Dimitrie Brăiloi. Petrache sluqer. 37. 1828, Noemvrie 27.-Zapciii plăşii Amaradia de, Jos poruncesc sătenilor din Bulzeşti (Dolj) să dea pace unui posluşnic al mănăstir-ii Tezlui. 1) r ndescifrabil, 337 [338] Hamărăzii de Jos Părc[alabe] şi voo sătenilor Bulzăşti, veţiv edea ceeace cin­ stitul isprăvnicat porunceşte, ci daţi bună pace numitului pos­ luşnic, că apoi daţi de nevoe. 1828, Noemvrie 27. Gheorghe Murgăşanu (1) .... 1) Iar porunca să o daţi numitului posluşnic. Original pe hârtie intr'o foaie, mărime 32/11 cm. 38. /829, Martie.-Isprăvnicatul jud. Dolj către zapciul plăşil Amaradia, pentru a interveni ca un posluşnic al mănăstirii Tezlui să fie lăsat în pace de săteni, Cu frăţească dragoste mă închin dumnţeaţvţoastră], Am primit frăţească scrisoarea dumnjeajvjoastră] şi am văzut cele coprinzătoare pentru acel Preda sin Pătru ot Bulzăşti, că este posluşnic al schitului Tezluiu, ci această supărare ce fără orânduială i să face de către acei săteni este în mâna dum­ neavoastră. Chemaţi pă săteni şi le porunciţi a trage mâna după dânsul. Iar când nu vor inţălege, atunci cu înştiinţare trimiţi doi săteni şi pă dânsul aici, să le facem cercetare cu bătae, să le muiem capetele, de vreme ce sânt tari. 1829, Martie .... 2) Sânt al dumneavoastră ca un frate şi slugă 8}. Dumn[ea]lor boerii ispravnici nu să află aici, că sânt eşiţi în judeţ, precum vi s'au scris. Dumv, văz că aţi incetaş a trimite bani ta sărăfie 39, 1l"Tfli/829, Ap'rilie /2.-Zap'ciul plăşit Amaradia dă ordin sătenllor din Bulzeşti (Dolj) să nu mai supere de bir pe un posluşnic al mânăstirii Tezlui, Hamăradea de Ios. Pârcălabe i voao sătenilor ot Bulzăşti, Preda sin Pătru, pos­ luşnicu sfintei biserici Tezluiu, veni iarăşi cu plângere că de voi iară se supără pentru doi boi şi un cal ce-i are şi pentru bir. Hoţilor, vi s'au mai dat pOfunci, să nu-l supăraţi ca un bun pos­ luşnic ce este, şi nu Înţeleg'eţi. Iată şi acum vă poruncim strai- 1) Iscălitură neciteaţă. 2) Rupt. 3) Iscălitură indescifrabilă. 338 ..... .,. [339] nîc întru DJmlC să nu-l supăraţi, că când voi nu veţi înţelege nici acum, să ştiţi că negreşit mâncaţi bătae, ca nişte împotri­ vitori poruncilor stăpâneşti, 18�, April[ie) 12 . ........................ 1) Original pe hârtie intr'o foae, mărime 24/11 cm. 40. 1830, Februarie 15.-Ispravnicii jud. DoJj poruncesc zapcrilor plăşn Amaradia de Jos să nu facă nicio supă. rare la nişte posluşnici ai mână stirii TezJui dela Cruci (DoJj). Sud Doli Dumlneajvţoastră] zapcii ai plăşii Hamărăzii de Jos, pentru cei mai jos arătaţi cari, după arătarea ce aţi fost făcut isprăv­ nicatului că sânt fără capătâi, s'au fost lăpădat în dajdie, fiindcă aceştia să găsesc posluşnici ai bisericii ot Cruci, scriem dum­ [neajvţoastră] să nu le faceţi nicio supărare şi să-i cunoaşteţi de posluşnici ai arătatei biserici. 1830, Februarie 15. Dimitrie Brăiloiu. Petrache eluoer, Ioan sin popa Radu ot izvor. Iordache sin Vladu ot Bulzeşti. '2, adecă doi. [vo) Zapciilor din plasa Hamărăzii de Jos, cu sănătate. Original pe hârtie în două foi, mărime 36/11 cm.; 41. 1825, Iulie 27.-Zapisul Ieromonahului Timotei, na­ cialntcul schitului Jghiabul (Vâlcea) şi altor părinţi, Ia mâna boeranaşulul Răducanu, pentru un loc din Viişoara. Dela schitul ) ghiabul Adecă noi. părinţji] dela sfântul schit JghiabuI, care mai jos ne vom iscăIi, dat-am încredinţat zapisul nostru la mâna dum[nea]lui boerenaşului Răducan, precum să să ştie că murind un gălugăr (sic) anume Iosiv rnojnajh la acest sfânt schit, şi lă­ sând zapisul cu diată ca. să-i slujim noi preoţii un sărindari, şi neavând bani ca să dea pă sărindari, au pus un loc din Vişoară cu cireşi, cu meri, cu pruni i cu nuci cu tot; iar acum find dumţneajlui rudenie cu acest Iosîv, i dederăm dumnealui acest 1) Iscălitură indescifrabil-ă. 339 w [340] lOC CU pomi cu tot pă tal[eri] 20, banii sărindarului, şi văzi[nd] că mai are dum[nea]lui tat[eri] 8 cu un zapis, care să facă pă tot tal[eri] 28, adecă doozeci şi opt tomai. Iar când va veni Ii-său Danciu, să fie volnic a da bani[iJ aceştia mai sus zişi; iar nedându-i baniji] atuncea boerenaşului Răducanu, să fie dum­ [neajlui bun stăpân, să stăpânească statornic în veci, dum[nea]lui şi copii de copii şi nepoţi de strănepoţi şi câti să. vor trage din [dumjnealui. Şi când s'au făcut acest zapis au [fost] multe obraze de cijnjste, care să vor iscăli mai jos cu iscălit urile lor, ca să că crează. 1825, Iulie 27. Timotei ermonah, nacialnicui schitului. Popa Cosma. Popa Ghorghe. Popa lon Builă. Diaconu Costandin Builescu, Cosma brat Iosiu. Original pe hârtie. In posesia d-Iui profesor Tănăsoiu din Craiova. Din corespondenţa Episcopului Calinic al Râmnicului Noului Severin. 42. 1853, Aprilie 21.-Episcopul Calinic al Rămnicului vesteşte pe boerul Ioan Grecescu din Greceşti-Mehedinti, că zaboveşte cu sfinţirea bisericii din acel sat, fiind ocu­ pat cu zidirea catedralei episcopale. Hristos au înviat şi arhierească 'blagoslovenie, domnule Ioane. Scrisoarea d[umnea]v[oastră] am priimit, în care am inţăles dorirea şi cererea ce faceţi spre a şti când va fi venirea noas­ tră, ca să se împlinească dorinţa d[umnea]v[oestră] şi a celor într'un cuget, spre sfinţirea acelui d[umn�]zeesc lăcaşi. Deşi era să fie venirea noastră de Paşti, însă zibava au fost că ne aflăm in lucrarea bisericii 1) şi mai stăruim până la aridicarea feres­ trilor; iar la inceputul lui Mai, cu ajutorul lui D[umne]zeu sân­ tem a purcede la Craiova şi atuncea să vor face cele cuvincioase, vestindu-vă şi zioa veniriţi] noastre. t Calinic Râmnic. Anul 1853, twno. Apr'{iliej 21. (vol D-Iui D. Ioan Gre�escul. Original pe hârtie în două foi� Muzeul .. Porţile de Fier" din T.-Severin. Mapă fără număr. \ \ 1) E vorba de biserica episcopală dela Rămnic. Ct. EPiscopul Atana­ si�: "Istoricul Eparhiei Râmnicului", Bucureşti, Tip. Gutenberg, 1906, pag, 163 şi 180-182 340 j ; [341] 43. 1857, Iunie 16.-EplSCOpul Calini, anunţă pe Ioniţă Grec\.3scu că a mutat rahtul protopople i din Gvardiniţa la Greceşti şi recomandă atenţiunii sale pe noul pro­ topop Mihai Amzulescu. Cu arhierească binecuvântare d-le Greceecule, Cu ocazia venirii noastre într'a cel satu Greceştii, când s'au sfinţit biserica de acolo, informându-rnă atât despre frumoasa poziţie a locului unde să află satul aşezat, cât şi despre d[um­ nea]v[oastră] că sunteţi de bună credinţă, din care aceasta În­ cheem că trebue să fie asemenea şi ceilalţi poporani, prin urmare am găsit de cuviinţă cu prilejul preschimbării ce am făcut cu­ cernicului protopop respectiv, să să strămute şi tahtul protopo­ pi[ei] din satul Cvardinîţa, acolea în satul Greceştii, ceiace so­ cotim că o să vă mulţumească şi pe d[umnea]v[oastrăJ. -Aşa dar recomandându-vă pe înfăţişătorul nou orânduit protopop Mihai Amzulescu, vă poftim totdeodată să aveţi bunăvoinţă a-l primi cu dragoste, precum şi de a chibzui să i să facă înlesnire pen­ tru casele neapărat trebuincioase de locuinţă şi canţelariia protopo­ pi[c]i, fiindcă deocamdată nu cunoaşte pe nimini in partea locului. Sântem al djumneajvloastră] duho[v]nicesc părinte, t Calinic Râmnic. Anul 1857, luna Iunie 16, Râmnicu Vâlcii. Original pe hârtie în două foi. Idern. 44. 1857, August 13.-Episcopul Calinic despre supără­ riie pe care le întâmpină protopopul Amzulescu la Greceşti. Cu arhierească oinecuuâniare d-le Grecescule ! Cunoaşteţi că am priimit scrisoarea d[umnea]v[oastră] dela 9 ale corentei şi văzând cele intrinsa coprinse, vestim cât pen­ tru mulţurnirea ce aveţi despre aşezarea tahtului protopopi[e]i intr'acel sat Greceşti, că ne-au părut bine pentru acea declarată mulţumire; iar despre supărările ce ar fi întâmpinând cucernicul protopop dupe la unii-alţii de răuvoitori, are cucernicia sa de mângâere cuvântul zis de Mântuitorul către ucenicii Săi: "că necazuri şi supărări veţi avea în lumea aceesta, dar să nu vă împuţinaţi" . Sân tem al d[umnea]v[oastră] părinte, t Cal-inic Bâmnic, Anul 1857, luna Avgost 13. (va] Domnului Domn Ioan Grecescu, cu arhierească bine cuvântare, la sa tu Greceşti, districtu Mehedinti. Original pe hârtie in două Ioi, Idem. 341 [342] 45. 1859, Noemvrie IO.-Episcopul Calinic roagă pe 10- niţă Grecescu să dea şi el ceva pentru zidirea schitului Frăsinet (Vâlcea) 1). Arhierească binecuvântare trimit d[umneaJv[oa)s[tră] d[omnuJle Loniiă ! Candidatul de preot, racomandat pe seama bisericii din­ tr'acel sat Greceşti şi anume Dimitrie sin Cos[tan]d[in] al Popili], hirotonisindu-să acum preot cu darul Duh[u]lui Sfânt, prin înşi-ne, să trimite dar acolea şi facem cu acest prilej cercetare despre fe­ ricirea sănătăţii d[umnea]v[oa]s[tră], rugând prea milostivul Dum­ nezeu a fi precum vă poate mulţumi. Osebit, fiindcă numitul preot ne-a făcut o întrebare din parte-vă, pentru Sfântul Schit ce clădim acum din nou, vestim dar că cu ajutorul lui Dumne­ zeu alu] luat săvârşire pănă acum numai chiliile dinprejurul său, iar biserica să află ridicată abia până la ferestri, şi ajutând Dum­ nezeu nădăjduim a o săvârşi în vara viitoare. Aşadar pentrucă să află foarte sărac şi să face prin ajutorul nostru, dimpreună cu alţi iubitori de sfintele locaşuri, bine ar fi să vă prenumăraţi şi d[umnea]v[oa]s[tră] între ctitori cu ceiace veţi socoti de cuviinţă, după sfânta Scriptură ce zice că pre dătătorul de bună voe iu­ beşte Dumnezeu. Sântem al d[umnea]v[oa]s[tră] părinte, it Calinic Râmnic. Anul 1859, Noemvr[ieJ 10, oraşu Râmnicu Vâlci[i]. [ve] Onor. Ds. Ioan Grecescu, cu arhierească binecuvân­ tare, la satu Greceşti, districtu Mehedinti. Scrisoare În două foi. Idem. a Din documentele Căminului Cultural "Muncelul" [Suseni-Gorj] 2). transcrise de ION DONAT. 1. 7231 (/723), August /7. _ Chezariceasca Stăpânire a Olteniei întăreşte Lupului, feciorul lui Dan Oană, mo­ şie în hotarul Suseadţlor (Gorj). In numele prea sfinţitei chesariceştii Măriri, şi Prinţepul Va­ lahiei dencoace de Olt, Carol al şeaselea, Domnul Domnul nos­ tru prea milostiv. 1) EPiscopul Atanasie op. cit. pag. 164. 1 2) Puse la dispoziţie de preşedintele Căminului C. Sa Pr, Runcanu. 342 [343] t Dat-am cartea noastră Lupului, feciorul lui Dan Oana din Suseani şi fraţilor lui, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni par­ tea lor de moşie -din hotarul Suseanilor ot sud Gorjiu, cu bună pace, de cătră Părvu Reanghea, feciorul lui Lepădat, ce au fost căpit[an], şi de cătră fraţii lui, pentru că această moşie au fost a lor de la moşii şi părinţii lor i şi tot au stăpânit-o cu pace moşul lor şi tată-său şi ei, pănă în zilele răposatului Măriei sale Ştefan Cantacuzino Voevod. Iar când au fost atuncea, au fost pus-o zălog tatăl lor Dan Oana drept taleri 14 pol la un Ste­ pan Ceauşul, cu zapis, care zapis l'am văzut şi noi scris dela anul 7223, şi cu soroc pănă în trei ani, şi la trei să dea banii şi să-şi ţie moşia. Şi Stepan Ceauşu dupe aceia peste o jumătate de an au murit şi au rămas zapisul Ia muiarea lui Dumitra. Şi trecând la mijloc un an şi jumătate, s'au 'tămplat răzrniriţa ; şi fugind Lupul la Ardeal pentru târnplarea vremilor, n'au fost aici când s'au plinit sorocul zapisului de zălojala moşiei, ca să dea banii şi să-şi stăpânească moşia. Şi fiind Lupul datori şi unui Drăghici Martalogu taleri 2 tot în suma de mai sus, el au fost mersu de au furat zapisul dela Dumitra muiarea lui Stefan Ceauşul, şi au mersu la Lepădat, tatăl Părvului Reanghei, de au luat taleri 14 pol pe acea moşie şi i-au dat zapisul; din care bani au dat şi Dumitrei taleri 1), şi Drăghici Martalogu au luat taler 4 pol fără de ştirea şi voia Lupului, Şi au stăpânit Lepădat cât au trăit şi Pârvu Reanghea acea moşie pănă acum. Iar când au fost acum, Lupul nu s'au suferit ca să-i stăpânească Părvu Re­ anghea moşia, fiindcă tatăl lui au fost pus-o zălog la Stepan Ceauşul, iar nu stăoânitoare, şi au vândut-o Drăghici Martalogul lui Lepădatu, tatăl Părvului Reanghii, fără de ştirea lui, numai pen­ tru 2 lei ce-i era datori. Ci au venit de faţă înaintea noastră, cu Părvul Reanghea, de s'au întrebat pentru acea moşie, şi citin­ du-se zapisul lui Dan Oana de zălojala moşiei, s'au văzut cum că moşia au fost zălojită, iar nu vândută, şi Pârvul Reanghea alt zapis pe acea moşie nu avea, fără cât acel zapis cu care să zălojisă moşia la Stepan Ceauşul, şi mai vârtos că şi Dumitra, muiarea lui Stepan Ceauşul, au mărturisit înaintea noastră cum că bărbatul ei, la moartea lui, cu sufletul lui, pe ... măcar peste mulţi ani, când ar veni Lupul cu banii, să fie slobod a-i da şi să-şi stăpănească moşia. Şi au mărturisit şi aceasta cum că Drăghici Martalogul fără de ştirea ei au fost luat zapisul dela dânsa, de I-au dat lui Lepădat, tatăl Părvului Reanghei. Pentru care pri­ cină s'au văzut şi s'au cunoscut cum că Părvul Reanghea, fără de nici o direptate ţinea moşia acestui sărac, de vreame ce nici un temei la mâna lui dela stăpânul moşiei nu avea, cu care să o poată stăpâni. Pentru aceaia am judecat de-au intorsu Lupul, feciorul lui Dan Oana, acei taleri 14 pol Părvului Reanghei, şi el să-şi stă­ pănească moşia. Intr'aceaia, dupe dreptate, dăm şi întărim cu această carte a noastră Lupului, feciorul lui Dan Oana din Su­ seani şi fraţilor lui şi feciorilor lor şi tot neamului lor, - ca să 343 [344] aibă a ţinea şi a stăpăni acea moşie ce scrie mai sus cu bună pace, de acum înainte, de cătră Părvul Reanghea şi de cătră fra­ ţii lui şi de cătră tot neamul lor În veaci. Datu-s'au în Craiova, Avgust 17, leat 7231. Gheorghe Cantacuzino. -,--,1) Grigore Băleanu, Radul.: L P. . [uo] Această carte s'au scris şi la Protocol de Părvul 10- g[ofăt] Roşianul. 2. 1782, August 2.�Hagi Stan )ianu biv vei paharnic dă cartea sa de judecată moşneni1or din Schelă (Gorj), pentru pricina ce au avut aceştia cu locuitorii din sa­ tul Bărbaţi (Haţep), pentru păşunatul muntelui Murgilă. Din luminată porunca prea înălţatului, prea Iuminatului nostru domn 10 Nicolae Costandin Caragea Voevod, fiind eu orânduit, după jelbile ce au fost dat Iăcuitorii din satu Bărbaţi din ţinutul Haţăgului Ardealului din .liiu Unguresc prin dum­ nealor nemeşii stăpânii lor la măria sa ecsalenţia Ghenerariul Ardealului, cum că li s'a făcut nedreptate de către locuitorii din ţara heasta cu luare de nişte vite dupe munţi, şi scriind măria sa Ghenerariu prea milostivului nostru Domn ca să să orânduiască de către .inăltimea saStoian vătaiul de plai, şi de către ecselănţia sa să va orândui Andreiaş Carp maiurul, comen­ dantuI Haţăgului. Deci s'au găsit cu cale de către prea milosti­ vul nostru Domn şi stăpân ca să merg eu să le cercetezi această pricină, şi după poruncă am mers la hotar, având şi pe Stoian vătaful de plai împreună cu mine şi pe locuitorii din satu Schela, şi de către ecsălenţia sa Ghenerariu au fost orânduit dumnealui Andreas Carp Maiurul, şi despre partea slăvitului guberniu fiind poruncă la cinstita tablă a Devei, s'a� orânduit trei boerinaşi, dumnealui Valentinus Siivaş felbirău, i dumnealui Iosef Chender şpan, i dumnealui Pauli Ponorie notareşul, având împreună cu dumnelor şi pe locuitorii Barbaceni, ce era pârâşii Schilerilor. Şi ducându-ne în munţi, întâi s'au întrebat locuitorii ce nedreptate li s'au făcut de către Schiler şi ce le iaste cererea. Au arătat că li s'au luat trăsuri din muntele Murgile, la un an opt boi şi o vacă şi în al doilea an le-au luat trăsuri după acest munte şi cu o pricină necuviincioasă zicea că Schilerii n'au nici o treabă la acest munte şi cerea să li se plătească vitele. Intrebându-se şi locuitorii Schileri ce au să răspunză, au arătat cum că acest munte MurgiJe din veichime este al lor, şi ei având un alt munte pentru păşunea dobito[a]ce1fr lor, acest munte Murgile l-au toc: mit cu lăcuitorii Bărbăceni să pască iarba cu dobitoacele lor ŞI să dea pă tot anul venitul muntelui şasă berbeci şi laptele cât va eşi la toate oile ce vor fi pă munte la şasă mulsuri, să facă 1) Pecetea chesariceştii stăpânirî. 344 [345] ei caş, care după această tocmeală la mulţi ani şi-au luat ve­ nitu după tocmeală. Şi mai scurnpindu-să venitul la toţi munţii. au cerut şi Schelarii dela Bărbăceni ca, de vor primi să dea şi ei preţi mai mult pentru acest munte, îl vor lăsa iar, de-I vor mânca cu vitele, iar de nu, îl vor da altora. Şi aşa au priimit Bărbăcenii şi s'au tocmit cu Schelerii să le dea pă an câte noaă­ zeci ocă brânză şi un miel. Şi iar pă această tocmeală au dat Bărbăcenii venitu muntelui Schelerilor pănă la anul 1769. Şi arată Schelerii că având în toţi anii pricină de berbeci, de mari şi de mici, precum şi de brânză, au cerut să lipsească berbecii şi brânza, să le dea fier pentru venitu muntelui. Şi despre par­ tea tuturor Bărbăcenilor au venit în satu Schela Gheorghe Lupşa, i Lupul Lupescul i Iacov Părleag şi au tocmit cu Schilerii, să dea pă tot anu câte doaă cântare de fier unguresc şi, ca să nu să mai schimbe această tocmeală, au luat Bărbăcenii şi zapis de Ia mâna Schelerilor şi pă doi ani au dat numiţii Bărbăceni fieru deplin, după tocmeala ce au avut; iar al treilea an netri­ miţând Bărbăcenii fieru, au trimis Schilerii. pă Dumitraşco Bău­ reanu i pă Gheorghe Neica la Bărbăceni ca să le' dea fieru; şi au răspunsi Bărbăcenii că ei de tocmeală să ţin, numai fierul este oprit să nu iasă din ţară, şi cu aceia nu s'au plătit datoriia, Dar având Dan Părleaă, unul dintre Bărbăceni, 'un cântari de fier în munte, I-au dat numitilor Scheleri, zicând că şi pentru celălalt fier vor face chiverniseală şi vor da. Şi intâmplându-să răzmiriţa, au trecut la mijloc cinci ani şi Bărbucenii n'au mai avut purtare de grjă să-şi plinească adigu muntelui, după obi­ ceiu şi după tocmeală. Şi văzând Schelerii cum că nu le trimit Bărbăcenii venitul muntelui, aflându- să ispravjni]c la iudeţu Gorji, dumnealui Cosd- Văcărescul, biv veI pahar[nic], au iăluit durni­ sale şi le- au făcut carte către Dumn] eajlui directoru de către­ manţi, ca să înştiinţeze pă aceiBărbăceni să-şi plătească datoriia; ori de au vreo pricină cu Schelerii, să vie să vă judece. Şi Băr­ băcenii nici datoriia nu şi-au plătit, nici la judecată n'au venit. Şi mai jăluind Schilerii dumnealor ispravnicilor, au scris şi al doilea carte către dumnealui drectoru; şi nedând niciun răspuns Bărbăcenii, le-au zis drectorul că, de vreme ce nu ur­ mează Bărbăcenii dreptăţii, să meargă să le ia trăsuri din munte. Şi aşa au luat Schelerii din muntele lor trăsuri, şapte boi şi o vacă, care acestea le au luat în postul Sân Pietrului şi le-au ţinut până la Sfeti Dimitrie, şi atunci au venit Bărbăcenii furi şi şi-au furat toate vitele. Şi a I doilea an fiind ispravnic dum­ nealui Sărdar Scarlat Drugănescul, iarăşi s'au iăluit Schelerii şi au scris şi dumnealui drectorului de urmările acelor Bărbăceni : şi aşteptând trimisul o săptămână de zile şi n'au luat niciun răs­ puns, şi atunci iar le-au zis drectorul că el nu-i poate ajuta mai mult, făr de cât să meargă să ia trăsuri după muntele lor. Şi aşa au mers Schelerii şi au luat trăsuri opt boi şi-o vacă în postul Sântă Măriei,şi deloc au dat în ştire dumnealor isprav­ nicilor. Si fiind boală la vite aici în ţară, temându-să că să nu 345 [346] moară vitele sau să vie Bărbăcenii să. le fure ca în anul trecut, prin ştirea dumnealor ispravnicilor au vândut acele vite în oraşul Târgu Jiului, la bâlciul ce să face la Sântă Măria Mare, in tI. 69 bâni, adecă boii unul peste altul câte tl. 8, iar vaca în tl. 5 bani 30. Iar în cestălalt an, iarăşi netrimiţând Bărbăcenii fierul după tocmeala ce au avut prin zapis, s'au dus Schelerii în munte, şi aflându-să la vite din Bărbăceni Dumitru Pârleag i Mitu Lupşa i fecioru lui Ioan Catana i feciorul Lupului Lupescu, au zis că fier nu le dau voe să scoată peste munte, şi cu voia lor le-au dat doisprezece berbeci şi un miel, şi acolo în munte au băut şi adălmaş, după obiceiu lor Şi în urma acestor luori de vite au venit în satul Schela despre Bărbăceni Ioan Iscru căpitan de prădaţi dintr'acea ţară şi cu Ioan Catană şi cu Gheorghe Lupşa şi cu Ioan Dăneţi, şi pă subt taină cerând numai Ioan Iscru că­ pitanu să ia venitul muntelui dela Scheleri, şi le-au făgăduit pe an câte talari 20, Şi inţelegând ceilalţi Bărbăceni, au zis că nici de cum nu vor îngădui pe căpitanu Ioan a l110a singur muntele, şi vitele lor nu le vor scoate din munte, ci după tocmeala ce au prin zapis, ori fier vor da, ori vor plăti cu bani preţul ficrului. Si aşa Schelerii s' au ţinut odihniţi. Şi acum mai cer Schelerii dela Bărbăceni venitu muntelui pă trei ani, adecă pă anu 1780 i pă anu 1781 i pă acest an 1782, care Ia toate arătările Sche­ lerilor n'au putut Bărbăcenii tăgădui că n'au avut acest feli de tocmeală din vreme în vreme, care după lege şi dreptate s'au cunoscut dreptatea Schelerilor, căci aşezământu ce să face între sine şi de bunăvoie este cap din pravilă şi lege, care şi dum­ nealui ma iuru şi orânduiţii boeri ai tablei au cunoscut dreptatea Schelerilor. Numai, Bărbăcenii văzând că nu pot să-şi câştige so­ coteala după gândul lor cu o pricină necuvincioasă ce o arăta, au întors vorba, zicând că trăsurile ce li s'au It at de către Sche­ Ieri au fost de mai mare preţ decât au fost ei datori, şi cum că nu sânt atâţia ani cum arată Schelerii, care cerându-Ii-să zapisul ce l-au luot dela Scheleri când au făcut tocmeala cu două cân­ tare de fier să să vază dela ce văl eat, este să să socotească ve­ nitu muntelui şi să să scază-preţul vitelor cum sânt vândute, au zis că zapis n'au şi rămânea lucru să facă jurământ şi o parte şi alta, atât pentru nurnăru anilor, cât şi pentru preţul vitelor. S'au găsit cu cale de către noi comisionarii ca să lipsească iu­ rământu dela mijloc, să le facem pace, şi aşa i-arn împăcat ca, pentru dobitoacele ce le-au luoat Schelerii, boi, vacă, fier, ber' beci, să aibă bună pace de către Bărbăceni, fiind Iuoate pentru venitu muntelui lor după orânduială ; şi Bărbăcenii pentru păşunea vitelor lor iar să aibă pace de către Scheleri. Dar [ăluindu-să Bărbăcenii că într'aceşti trei ani, de când s'au început pricina, n'au cutezat să pască murl.tele cu dobitoacele lor şi trăsurile ce li s'au luoat au fost de mai mare preţi, şi pohtindu-mă şi dum­ nealui maiuru şi dumnealor boeri dela tablă ca să mijlocesc către Schelcrii' să să mai ajute Bărbăcenii, şi aşa am mijlocit şi s'au hotărît, dând şi noi comisionarii mâna unul cu altu, şi Schelerii [347] cu Bărbăcenii s'au sărutat. Numai Bărbăcenilor li s'au făcut dar ca să mai pască cu vitele lor pe muntele Murgile încă doi ani făr .de plată, adecă pă anul viitori 1783 şi pă anu 1784, iar de aci înainte rămân Schelerii stăpâni pă muntele lor Murgile, după cum au fost din vechime, şi ori cu vitele lor vor vrea să-I pască, ori Bărbăcenilor după tocmeala ce au avut să-I dea, ori la altora. Care după hotărîrea ce li s'au făcut le-am dat cartea mea Sche­ lerilor să stăpânească muntele cu bună pace, şi s'au hotărît ca şi Bărbăcenilor să Ii să dea cartea dumnealui maiuru şi a dum­ nealor boerilor de tablă, iar asemene după cum să cuprinde mai sus. Aceasta. 1782, Avgost 2 zţile]. Haqi Stan Tiosiu-bio vei pahţarnicţ, 3. 1312, Aprilie 12.-Departamentui de patru judecă în pricina dintre Dumitrache Bibescu biv veI log., moş­ nenii Rugeni [Gorj) şi Smaranda, sofia răp, treti vist. Gheorghe Zogorianu, pentru muntele Streaja. Dela Departamentu de patru. Dumnealui biv vel logofăt Dirnitrache Bibescu, prin jalbă au arătat cinstitului divan că în leat 1809 au cumpărat dela moşnenii Rugeni muntele lor Streaja şi câţiva stânjeni de moşie din ţară, din Sud Gorj, prin răposatul treti vistier Gheorghe Zagorianu, ce-l avea purtători de grijă în partea locului la trebile dumisale, numărându-i în mâna mortului taleri 5539 pentru cumpărătoa­ rea muntelui şi acelor stânjâni, luând dumnealui dela răposatu şi foae de câţi bani au dat la fieştecare moşnean. Şi aşa s'au ţinut încredinţat până acum. Acum vede dumnealui că unii din moşnenii Rugeni au venit de au arătat Ia dumnealui că ta­ Ieri 1381 nu i-au luat dela răposatu vistier, şi cer dela dum­ nealui a li să împlini. Pentru care pricină au şi scris la dum­ nealor boerii ispravnici ai judeţului, ca să cerceteze pricina aceasta, să vază de au dat răposatu vistier toţi banii aceştiia moşnenilor Rugeni sau nu, şi dumnealor face răspuns că au adus pă Sma­ randa, soţia vistierului, de faţă cu moşnenii înainte dumnealor, că­ reia la întrebarea ce i-au făcut. numita cu un cuvânt au arătat că toţi banii aceia i-au dat raposatul soţul său moşnenilor : şi fiindcă acum să află aici atât moşnenii Rugeni cât şi Gheorghe Mărculescul vechilul vistieresii, care moşnenii nu încetează cu cererea banilor, şi ca să să dea lămurire pricinii, de aceia au ară­ t at cinstitului divan că să să orânduiască la judecata noastră spre cercetare şi de către cinstitul divan, după a dumnealui jalbă, mumbaşiru cel orânduit, înfăţişând pe amândouă părţile înaintea noastră, fată fiind şi dumnealui Ştefan logofetel, vechilul dum­ nealui logofătului Bibescul : şi ca să dovedim de au dat vistieru Gheorghe toţi banii, acei taleri 5539, moşnenilor sau nu, s'au în- 347 [348] trebat mai întâi Gheorghe Mărculescu, vechilul vistieresii, să arate de au primit răposatu vistier Gheorghie acei taleri 5539 dela dumnealui logofătu Bibescu pentru cumpărătoarea acelui munte şi acelor stânjeni din ţară, şi de ştie să fi dat la moşneni sau nu. Şi zisă că ştie cu adevărat că i-au primit răposatul dela dumnealui logofătu Bibescu, dar de i-au dat toţi aceşti bani la moşneni, de nu i-au dat, el nu ştie j Iăr' decât ştie că este foae dată la moşneni, iscălită dă răposat, în care arată pă Iieştecare moşnean ce bani au luat. După a cărui arătare, li s'au zis de judecată moşnenilor Ca să ne dea acea foae de primirea banilor, care foae arătându-o judecăţii, să văzu cu leat 1810 Februarie 12, iscălită de răposatu vistier Gheorghe, în care arată câţi bani au dat şi la cine. După care foae făcând noi socoteala, vedem că, din taleri 5539 ce au primit răposatu vistier dela dumnealui 10- gofătu Bibescu ca să dea moşnenilor pă acel munte şi pă acei stânjeni din ţară, au dat numai trei condee, adecă 1011 din taleri 5539 ce i-au luat vistieru dela dumnealuilogofătu, i taleri 320 din taleri 400 ce zice că i-au dat unui Stan Ortopan care este dus peste Olt, care nu să ştie de i-au dat, căci aceluia nu i să cădea să-i dea banii aceştia; şi taleri 50 ce-i tăgăduesc moş­ nenii, cu cuvânt că nu i-au luat, care fac taleri 1381, după cum mai sus am arătat. Deaceia noi, după cercetarea ce am făcut, găsim cu cale ca Smaranda soţia vistierului Gheorghe să aibă a plăti toţi aceşti taleri 1381 cu dobânda lor pă doi ani, de când i-au primit soţul ei dela dumnealui logofătu Bibescul ca să-i dea moşnenilor şi numitul i-au ţinut până acum. Iar pentru taleri 45, ce mai cer moşnenii dela pârâta, cu cuvânt că numita ştia că răposatul soţul ei nu le-au dat aceşti bani şi umbla ca să-i mistu­ iască, şi ei prin judecăţi ca să-şi afle dreptatea i-au cheltuit, măcar că nu este obiceiul pământului, dar de vreme ce numita au ştiut că soţul ei nu i-au fost dat moşnenildr, după cum să cunoaşte chiar din foaea ce să văzu la mâna moşnenilor, nu trebuia pâ­ râtă casă mai facă pă moşneni să umble cheltuindu-să prin judecăţi, ci să cuvenea ca să=le dea banii făr de niciun cuvânt de pricinuire. Pentru aceia ni să pare că ar fi cu cale ca şi acea cheltuială de taleri 45 să o plătească numita moşnenilor. Iar ho­ tărârea rămâne a să face de cinstitu divan. 1812, Aprilie 12. Giieorqne ... , Treti logofăt. Documente 1) \ transcrise de ILIE CHIRITĂ. \ 1. 1682, August Jl.-Şerban Cantacuzino porunceşte boerilor hotarnici luati \.de C. Brâncoveanu, să aleagă părllle de moşie ce au avut rumânii din Scărişoara. 1) Vezi articolul: Din bogăţiiLe Brâncovenilor, mai sus, p. 281. 348 [349] Să ştie boiarii hotarnici ai boiarinului Domni[e]i meale Cos­ tandin Brăncoveanul vei spătar şi ai slujitorilor den Scărişoara 1) şi ai megiiaşilor birnici de acolo anume: Barbul vist. Fărcăşa­ nul, i Vartolomei den Fălcoi, i Gheorghe log. de acolo, i Zahariia den Pceajba, i Matei Fisănţea ot Stejariol, i Istratie den Izbiceani, i Voinea Ceauşul de]n] Zvorsca, i Tănasăe de[n] Izbiceani, i Pă­ traşco log. dejn] Bircidei, i Manole de[n] Băbiciu, i Chirca log. de]n] Bărseşti, i Necula dela Caracal, ca să caute aceşti 1? boiari să adevereze câtă moşie au rumânii boia rinului Domni[ e]i meale Costandin Brâncoveanul vei spătar, care i s'au văndut moşului dumnealui Predei vornicul cu părţile lor de ocină Iiişcare, i cine câtă parte au avut şi câtă au ţinut dela moşii lor,· şi să adevereze şi partea slujitorilor cine cât are, şi să adevereze şi partea megiiaşilor birnici cine câtă are pre cărţi şi pre zapise. Şi dupjă] aceia să aleagă moşii a boia rinului Domni[e]i meale, Cos­ tandin Brâncoveanul vel spătar, cu rumânii dumnealui, să o dea de o parte. Şi să aleagă moşiia slujitorilor, să să dea de altă parte; şi să aleagă moşiia megiiaşilor birnici, să o dea de altă parte j să le hotărască ocini]le] de cătră alţii, să pue hotară pietre şi sămne, Şi pentru vii, de va ajunge hotarul să calce bo­ iarinul Domni[e]i meale Costandin Brâncoveanul vei spătar nescare vii slujitoreşti sau megieşăşti, sau să le dea rumânijlor] vii pentru vii de o potrivă, sau să să învoiască să le lase să-şi ţie megiaşii şi slujitorii viile lor înfundate. Aşişderea să caute aceşti 12 boiari şi hotarul despre Bă­ bici şi despre Frăsinetulde câmp, să vază: stau hotarăle cele bătrâneşti bine, au nu stau? Precum vor afla, cu sufletele lor pre dreptate şi Iăr de nicio Iăţărie, aşa să hotărască; şi să le facă şi scrisori, ca să nu mai fie nicio gâlceavă întru dânşii, Şi zisă la Cârstov 2). 1 is reci gsdvmi. 10 Şerbam. V-vod. (Pecete cu tuş roşu). Av. 11, vălt. '7190; Vt. postelnic. Proeit vei log. P. S. Actul acesta a fost prezentat hotarnicului din 1818 al lui Gr. Br, Acad. Rom., doc. 205/CLXXXIX. (Exemplar dublu). 2. /682.-Şerban Cantacuzino porunceşte celor 12 bo­ ieri luati de Const. Brâncoveanul vei spătar să aleagă şi să hotărnicească moşiile Băbiciu şi Scărtşoara, din jud. Romanaţl. Milostiio Bojiio 10 Şerban Voivod i Gsdnă Zemli Vlahiscoi pisat gsdvmi gronosd voao 12 boiari, carii sânteţi luaţi pre ră- 1) Scărişoara se află in Romanaţi, plasa Ocolul. A ... ea 2046 loc. in 1930. 2) Cade la 14 Septemvrie. 349 [350] vaşăle Domni[eJi meale de boiarinul Domniţe]! meale Costandin Brâncoveanul veI spăt, şi de slujitorii şi de megiaşii dela Scări­ şoara, ca să alegeţi şi să hotărniciti acea moşie. Cătră aceasta fac în ştire Domniia mea, în vreame ce veţi vedea această carte a Domniţe]! meale şi cu sluga Domni]e]! meale anume vtori postelnic, iar voi îndată să căutaţi să-i strângeţi [pe] toţi la soroc la Cărstov acolo la acea moşie şi să cătaţi să aleageţi şi să hotărîţi acea moşie, după cum scriu răvaşăle Domniţe]i meale. Şi într'alt chip să nu faceţi, că aşa iaste porunca Dom­ ni[e]i meale. 1 is reci gsdvmi. Pis 7190. 10 Şărban V-vad. (Pecete cu tuş roşu) Procit. veI log. (Pe vorso:) Cumpărături înaintea hotărnici[e]i. Acad. Rom., doc. 204jCLXXXIX. 3. 1799, Decemvrie 20.-Nicolae Brincoveanu, vei log. de Ţara de sus, cere Domnitorului Alex. Const. Moruai, ca să "fie luminată poruncă" spre a-şi lua cuvenita parte de pe moşia Scărişoara. Prea 1năltate Doamne! ... ,,"',,"'. Cu prea plecata mea anafora arăt Inălţimei Tale, că moşiia mea Scărişoara ot sud Romanaţi nefiind încă aleasă de cătră moşnenii Scărişoreni, ci stăpânindu-să davalma cu dânşii, numai ei vând vinul şi rachiul al lor, au şi moară pe apa OItului şi fac ce voesc, nefolosindu-să casa �a intr'atâţia ani nici măcar cu un ban. Mă rog milii Mări[e]i Tale să fiie luminată poruncă cătră dumnealor boerii ispravnicii ai judeţului, să facă tacsil mai întâi de acei moşneani ceeace s'au dat intr'atâţia ani, după legătura ce prin zapisul lor au făcut cu epistatul moşiilor meale. Şi pen­ tru de a nu să mai urma această obrăznicie a lor şi de acum innainte, să fiie luminată poruncă de a să pune acolo doao căr­ ciumi j şi cât căştig bani şi den aceste doao cărciuml, cum şi ce să vea] aduna dupe: moară, vatră şi bucatele cămpului, să s[e] înparţă de acum inainte pe din două, să ia adecă acei moşneni jumătate şi casa mea îumătate păn la un ban. • Iar anii Mări[e]i Tale să fie delta] milostivul Dumnezeu mulţi întru fericire. \ 1799, Dechemvrie 20. \ A Mării Tale prea plecată slugă, Nicolae Brâncoveanul, vei log. 350 [351] 10 Alexandru Costandin Muruz, B[o]jie milostiio i Gspdr. Zemli Vlahiscoie. Cinstit şi credincios boierule al Domnii meale biv vel post. Nicolache, caimacamule al Craiovei, vei vedea anaforaoa ce ne face dumnealui cinstit şi credincios boieruţ Domniţe]! meale veI log. de Ţara de sus Nicolae Brâncoveanu, pentru care poruncim Dumitale să aduci dintr'acei moşneni Scărişoreni faţă înnaintea Dumitale cu ispravnicul dumnealui log[o]f[ă]tului, unde să vezi dumneata şi zapisul de aşezământ ce are dumnealui logt. dela dănşii, Şi de nu au înpotriva zapisului aşezământului lor vreun cu­ vănt de împotrivire, să-i îndatoreşti a fi următori zapisului lor, făcând dumneata îndestulare dreptăţii ce să va cuveni. Iar când împotriva zapisului vor avea vreun cuvânt de răspuns, şi nici vreo învoire la provlima aceasta a dumnealui log-tului nu le vei putea dumneata face cu priimirea amândurora părţilor, atunci să faci dumneata prin judecată după orănduială hofărârea aceia ce să cuvine a dreptăţii. După care, de nu să va odihni, ori vechilu dumnealui log-tului, sau moşneanii, să-i soroceşti la divan. 1799, Decemvrie 27. [(pecete roşie de tuş, cu initialele Domnului şi anul 1793). Acad. Rom., doc. 206/CLXXXIX. 4. /8/8, Ianuarie 6.-Grigorie Brâncoveanul roag� pe Ion Caragea s�·i aprobe un hotarnlc pentru moşia sa Băhlciul i Scărtşoara. Prea lnălţate Doamne, Lângă moşiile mele Băbiciul i Scărişoara, ce- i zice şi Preajba din sud Romanaţi, am cumpărat câţiva stânjini de moşie dela moşnenii de acolo, care stânjini avându-i moşneni[i] davalma cu alţi stânjini ai altor moşneni carii i-au vândut. Şi vrând ca acei stânjini ce i-am cumpărat să-i lipesc lângă moşiile mele, mă rog Mări[e]i Tale să să dea luminată poruncă către dumnealui caimacamul Craiovii, să orânduiască hotarnic din parte-mi pă Ceauşi Scarlat de acolo, să facă hotărnicie la aceste dooă moşii ale mele, după hrisoave şi hotărnicii. Să aleagă şi stânjini[i] ce i-arn cumpărat acum şi să-i alăture pe lângă aceste moşii cu care să vecinesc, puind şi semne i pietre după orânduială, ca să mi se ştie stăpânirea. Şi când acei moşneni nu să vor muljţjămi pe hot arni cu cel cerut, îşi vor lua şi ei osebit hotarnic, pă care vor voi. 1818, Ghenar 6. Grigore Brâncoueanu. Acad. Rom., doc. 208/CLXXXIX. 351 [352] 5. /8/8, Aprilie /.-Hagi Enuş, vechtluljbanulul Grigorie Brâncoveanu, către Căimăcămie, în aceeaşi pricină. Prea cinstite Dumneata biv vel epătar, Jăluiesc Dumitale că după anafura[oa] ce au dat Dumnea­ lui biv vei ban Gligoraşcu Brâncoveanu cătră Măriia sa Vodă, .prea Inălţatu nostru Domn, cum şi cele ce să porunceşte de cătră Măriia sa pe larg, să va da Dumitale plirofuriie, ci fiindcă asupra aceştii pricini mă însărcinează d-lui banu pă mine cu vechilirnea, deaceia mă rog ca s[ă] Iiie cinstită poruncă a Du­ mita le asupra hotarnicului ca s[ă] meargă la fala locului; şi de va primi veciniji] răzaşi tot pă numitu hotarnic, vor veni aici şi vor da înscris la canţilerjia] acestui divan, sau îşi vor lua hotarnic din parte-le pe cine vor voi. Şi cum va fi mila Dumitale, Prea plecat Dumitale, Bagi Enuş. Nicolae Şnţn, biv uel spatar, Caimacama Craiovei. Dumneata Ceauş Scarlat, ce eşti cerut hotarnic din partea Dumnealui biv vei ban Grigorie Brâncoveanul, să mergi la faţa locului, unde strângând atât pe vânzători cât şi pe vecinili] ră­ zaşi, să pui în lucrare luminata poruncă a Mări[e]i sale prea Inăl­ ţatului nostru Domn, ca urmare întocmai, fără câtuşi de puţină strămutare, Şi spre răvăşi re orănduim pe portărel mumbaşir. 1818, Apr. 1. Nicolae Şuţn, biv vel sptar. (Pecete cu tuş negru) Acad. Rorn., dac. 209jCLXXXIX. 6. /8/8, Ienunrle S.-Ion Gheorghe Caragea vvd. către Caimacamul Craiovei, pentru aceeaşi pricină. 10 Ion Ghiorghie Caragea V-vod i Go'spojd/alr Zemli Vlahiscoe. Cinstit şi credincios boerule al Domni[e]i mele, dumneata biv vei spătar Nicolae Şuţu caimacamule al Craiovei, şi dumv. bo­ erilor divaniţi, cererea ce se face printraceastă anafora dum-lui biv vel ban Grigorie Brâncovean[ul] fiind primită Domni[e]i melc, poruncim să orănduiţi pă cerutul din partea dum-lui Banului, carele împreună şi cu', hotarnic[ul] vor cere vecinii răzaşi ce arată dum-Iui Banu dupjă] scrisori i dovezi, cum şi dup [ă] ve­ chea stăpânire. Şi de vor rămânea cu toţii mulţumiţi şi odihniţi, să puie pietre hotară şi să dea înscris carte de hotărnicie dupjă] orânduială; iar fiind pricină dă neodihnă 'despre vreo parte, pie­ tre să nu puie, ci numai \semne să facă, şi cu alegerea din faţa locului i cu cercetarea �mv. înscris, să-i trimiteţi la divanu Domnl]e]! mele cu zi orânduită dă soroc. 1818, Chenar 8. Eiv vel cămnar. Vei Logofăt. (Pecete cu tuş roşu) Acad. Rom., dac. 208jCLXXXIX. 352 [353] 7. 1818, Iunie 12.-Alegerea moşiilor Băbiciul şi Scă­ rfşo ara din Romanaţt, ale lui Grigorie Brăncoveanul. Prea cinstitul Dumnealui biv vel ban Grigoraşcu Brănco­ veanul cu anafora au făcut arătare Mări[e]i sale Ioan Ghiorghe Ca­ ragea V-vod, prea Inălţatul nostru Domn, cuprinzătoare că pă lăngă moşiile Dumnealui, Băbiciujl] i Scărişoara din sud Roma­ naţi, au cumpărat câţiva stănjini dă la moşneaniji] de acolo, şi avăndu-i deavalma cu numiţii, voeşte ca să aleagă acea curnpă­ rătoare şi să o lipească Iăngă moşiile Dumnealui, să roagă de Măriia sa a să da luminată poruncă cătră Dumnealui Caimacarn, să orănduiască hotarnic din partea Dumnealui pă biv Ceauş Scarlat, ca să fie hotărniciie la acele moşii, după sineturile Ce le are, şi să alăture acele cumpărături pă lăngă moşiia cu care să va vecini, puind pietre despărţitoare după orănduială, ca să să ştie stăpânirea Iar când moşneniji] nu să vor mulţumi pă hotarnicul cel cerut, îşi vor lua altul din parte-le, pă care vor voi. La care ana fora s'au dat luminată poruncă către Dumnealui Caimacam şi către Du-lor boieri divaniţi, poruncitoare ca să să orănduiască cerutul hotarnic din partea Dumnealui Banului, ca împreună cu hotarnicul ce-şi vor lua moşneani[i] din parte-le, rnergănd la nu­ mitele moşii, să facă tragere şi alegere părţii Dumnealui Banului după scrisori i dovezi şi veichea stăpânire. Şi de vor rămănea cu toţii odihniţi, să puie pietri şi să dea înscris după orănduială carte de hotărniciie. Iar nemultumindu-să vreo parte, pietre să nu puie, ci numai semne să facă, şi cu alegerea din faţa locului i cu cercetarea divanului înscris, să-i trimită la luminat divanul Mări]e]! sale, cu zi orănduită de soroc. Arătându-să veichilu cu luminată poruncă la cinsfitul divan, m'am şi orănduit prin buiur­ dizma cinstitei căirnăcărnii, poruncindu-mi-să ca să merg la nu­ mitele moşii, străngănd atăt pă vănzător i i pă ceilalţi moşneni, căt şi pă vecini[i] rezaşi, să pui în lucrare luminata poruncă cu urmarea întocmai, făr de cătuşi de puţină strămutare, Iliie por­ tărelu, mumbaşiru cel orănduit, dănd de ştire moşnenilor ca să-şi ia hotarnic din parte-le, numiţii s'au arătat cu jalbă către cinstita căimăcărnie, zicănd că ei nu pot lua hotarnic deosăbit, însă [să] mulţumesc tot pă hotarnicul ce s'au orănduit din partea Du-lui Banului. Prii mită fiindu-le cererea lor, m'am orănduit şi din par­ te-le, poruncindu-rni-să ca să fac tragere şi alegere părţilor lor, căt pă dreptate li să va cuveni, să-i deosebesc de părţile Du-lui Banului. Următori fiind, am mers Ia numitele moşii, şi întâi am dat de ştire tuturor vecinilor rezaşi ca să viie fieş[te]care Ia capul hotarului său cu sineturi veichi, noi, cine ce vor avea, ca la urmă să nu pricinuiască că n'au avut de ştire şi li s'au călcat hotam. Unde străngăndu-să toate părţile, mai întâi am intrat în cerce­ tarea hotarului Băbiciul, 353 [354] Fiindcă veichilu Du-lui Banului zisă că sineturile ace ştii moşii nu le are aici, şi Du-lui Banul prin anaforao ce au dat cătră Măriia sa Vodă arată că Băbiciul este trup deosăbit, am cerut atunci dela moşneni, cât şi dela veciniji] rezaşi, să-m].] arate sineturile fieş[tc)căruia şi ştiinţa lor, de unde să poei dovedi adevărul, pănă unde merge acest trup de moşiie şi în ce chip ii curge pricina. Căutând sineturile cu arnăruntuI, am văzut că vorbeşte de Băbici, ce este moşiia Reacicăi, metohu sfintei episcupii Răm­ nicu, că merge alături cu moşiia Preajba. Aseminea şi prin grai cu toţii răspunseră: ei nu ştiie să fie Băbiciul al Du-lui Banului deosăbit hotar, Iăr de căt ştiu că au auzit dela părinţiji] lor că această moşiie din veichirne au fost tot un trup şi să stăpănea deavalma cu r ăposatu Dvor, Preda Brăncovcanul, iar în zilele răposatului Şărban V -vod, după cearerea ce au făcut răposatul Cos-din Brăncoveanul vei spătar, s'au orănduit 12 beeri hotarnici de au venit în faţa Jocului şi au ales atăt moştenirea răposa tu­ lui Preda Dvornic, căt şi ce au mai cumpărat la urmă răposatul Cos-din Brăncoveanul vei spătar, făcând-o tot un trup, au îrn­ piietrit toată partea aceia, căt şi părţile lor. Iar mai la urmă au mai cumpărat răposaţiji] Brăncoveni câţiva stănjini din hota­ răle lor, având şi viie infundată a Do[a)mnei Stancăi pă partea slujitorea[s)că. Neputând-o despărţi, au' intrat în părţile lor şi au stăpânit-o deavalma pănă acum. Iar că-i zice acelei părţi îm­ pietrită Băbiciu, este din pricină că s'au strămutat cătiva din lăcuitoriji] satului Băbiciu pă hotarul acestaşi, fiindcă ei îşi trag dajdiia lor tot la satu Băbiciu, De aceea îi zic şi hotarului aces­ tuia Băbiciu. Iar din veichime, când era sălişte pă dănsul, îi zi­ cea Preajba. Zicănd şi aceasta că, de nu li să dă crezămănt, să să facă tragere a tot trupul, după cum s'au tras de acei 12 bo­ eri, şi atunci mă voi plirofori şi de �devăr. Aşa am eşit cu toţii în faţa locului, de am dat ocol la t8t hotarul, de jur împrejur, şi-am văzut că trupul ei merge cu lungul despre răsărit către apus, şi latul despre miazăzi către rniiazănoapte. La capul despre r ă­ sărit să loveşte în capete cu=moşiia Bărsăştii i Creţăştii i Viies­ peştii şi Gălmeanti, La capu despre apus cu Studiniţa şi Frăsinetul­ de-Câmp; la miazăzi cu Plăviceaniţi] şi la miazănoapte cu Băbiciu, moşia sf episcupii Râmniculjui]. După ce am dat ocol moşiţeji, de am văzut starea ei, am găşit şi toate piietrile hotarului nestrămu­ tate, după cum mosneniji] i răzaşi[i] mi le-au arătat. Am cerut dela amăndoaoă părţile sineturi veichi, noi, ce vor avea. Şi veichilul Du-lui Banului ne-au dat, un hrisov al Mări[e]i sale răposatul întru fericire Şărban V·vod CUI leat 7191, de ani 135. Şi citindu·i cu­ prinderea, unde zice Mă�ia sa că au dat acest hrisov răposa tu­ lui Cos-din Brăncoveanulvel spătar, ca să-i fiie odnă în satu Scărişoara, sud Romanaţi, toată partea moşu[lui] său Predii Dvor­ nie, şi cât au mai cumpărat în urmă, cu tot venitul şi cu toţi rumâni[i]. Iar în ziele Mări[e]i sale vrând ca să-şi aleagă partea ce au cumpărat dela moşneni şi să-i alăture cu ceiJa1tă parte de moştenire, i s'au 354 [355] orănduit 12 boeri hotarnici, anume: Barbul Fărcăşanu vistier, i Vartolomei din' Fălcoi, i Gheorghe 10gof[ăt] ot tam, i Zahariia ot Preajba, i Matei fecioru Fisenţii ot :;;tej[e]rei, i Istrate ot Izbi­ ceni, i Ivan Ceauşu ot Svorsca, i Tănasiie log. ot Izbiceni, i Pă­ traşcu log. ot Bircidei, i Manolea ot Băbici, 1 lvan Ceauşu ot Huriia şi Nicola Tichizul ot Caracal, fiind ispravnic sluga Măriei sale Radu vtori postel. Şi mergând numiţii boeri in faţa locului, au chemat pre toţi moşneniji] de i-au Întrebat pre amăruntul, ca să scoată cărţile i zapisele ce vor avea. Şi cărţi n'au avut. Ci numai au scos înaintea boerilor o foae pentru răscumpăra­ toarea lor de ocină, când au răscumpărat-o dela Nicolae vistieru, care câţi bani au dat şi câtă ocină ţăne. Şi zapisăle ce au avut de cumpărătură unii dela alţii i-au socotit şi au ales partea fieş­ căruia căt are a ţănea, făcând funiie de stânjeni 40, au tras mo­ siia pă trei locuri din hotar pănă în hotar, şi s'au aflat laolaltă funii 91, stâ[n]j.3640; la mijloc funii 71, stânj. 2840; şi la capul hotarului despre Frăsinet funii 57, stânj. 2280. Dintr'aceştia au ales partea Du-lui Cos-din Brăncoveanul veI spatar pe din sus despre Băbiciu, laolaltă funii 24, paşi 11 pl., stânj, 975 p l., i a megiaşilor, pre din jos de a Dum-Iui, funii 30 pl. paşi 11, stânj. 1231, i a slujitorilor pre din jos de a mcgiaşilor funii 34 pl., paşi 11 stânj. 1391, şi a feciori lor lui Iordache stolnicu pre din jos de a slujitorilor funii 1, paşi 1 pl., s[tân]j. 41 pl. Si la mijlocu tot despre Băbici partea Dum-Iui vel spătar funii J9, paşi 5, stânj, 765, i a megiaşilor funii 24, stânj. 690, iar a slujitorilor funii 26 pl., şi 17 paşi, stânj. 1077, şi a Ieciorilor lui Iordache stolnicu paşi 32 pl., stânj, 32 pl. La capul hotarului despre Frăsinet tot despre Băbiciu funii 15 pl., stânj. 620, ia megiiaşilor funii 19, paşi 5, stânj. 765. i a slujitorilor funii 21, paşi 16 pl., stânj. 8561/21 şi a feciorilor lui Iordache stolnicu paşi 29 pl., stânj. 29 pl. Iară pentru viia Doamnei Stancăi, ce-au căzut pă partea slujitorilor, s'au învoit cu dânşii ca să o ţiie înfundată. Incă i-au mai dat loc împrejur ca să o mai lungească şi să o lăţească, însă la capul vi[e]i din jos funii 10, la capul din sus funii 10, şi laturile de amândoaoă păr­ ţile câte o funie. Şi într'acestaşi chip i-au învoit. Şi au împiie­ trit acei 12 boeri hotarul fiecă.ruia deosibit. După ce am cetit cuprindere a hrisovului în auzul tuturor, întă1egând moşneni[i] că s'au socotit pasul, stânjinu[J], cu toţii răspunseră, măcar că [in] hotarul Dum-Iui banului stau piiefriie nestrămutate şi părţile lor asămine, şi câţi stânjini au mai vân­ dut în urma hotărnici[e]i, nu i-au vândut la alte părţi, ci tot la răposaţi[i] din neamul Dum-Iui cât şi Dum- lui. Şi au ştiinţă că din doi paşi s'au făcut un stâniin. Dar trăgându-să şi acum tot hotarul din cap şi pănă în cap, şi de vor eşi stânjăni[i] după cum în hrisov [să] arată, cu toate că este şi pentru al lor folos, dar ei se mulţumise, ne câte vânzări au făcut dela hotărniciie încoace, să dea tot doi paşi pentru un stânji[n]. Iar de va voi Dllm-Iui Banu să ia un stânjăn pentru un pas, poate să-şi piiarză toate părţile lor, încă să nu ajungă. Şi pentru al lor ajutor ne-au 355 [356] dat o hotărniciie scrisă tot dintr'acel leat 7191, iscălit numele tot ale celor 12 boeri ce în hrisov arată. Şi cetindu-i cuprin­ derea, unde zic numiţii că au făcut Iuniie de paşi 49 şi au tras moşiia pă trei locuri, arată şi în ce chip au făcut împărţeala, tot cu asămine cuprindere după cum în hrisov zice. Şi cu toate că eu la acea hotărniciie niciun temei nu am pus, dar perier­ gisând asupra adevărului, am cerut dela veichilu Dum-lui Banu­ lui .de mi-i-au dat şi o foae scrisă tot intr'acel leat şi iscălită tot de acei 12 boeri, în care foae arată desluşireîmpărţeala ce au făcut, câţi s'au dat răposatului Cos-din Brâncoveanu veI spă­ tar, atât partea rumânilor Dumisale moştenire şi cât au mai cum­ părat la urmă, dela cine pă anume şi cât au să ţiie fieşcare moş. Dar vorbeşte de paşi, iar nu de stânjăni, atât numai i îm­ părţeala ce au făcut între dânşii să veade făcută pă trăsura de laolaltă, fiind mai lată, iar de celelalte doaă trăsuri nimic nu pomenesc. Am intrat şi în cercetarea a trei zapise ce mi s'au dat dă cătră veichil: Unul dela răposat. Preda Părşcoveanu me­ djelnijcer, în care zice că au dăruit toată partea Dumisale din Scărişoara fiului Mări[e]i sale, Radul beizadea. Am cerut dela moş­ neni să-mi are te cât îi este partea. Răspunseră că ei pă Preda Părşcoveanul nu-l ştiu dă moşnean, dar atâta ştiu că au auzit dela părinţii lor că, în urma hotărnici[e]i ar fi cumpărat Preda Părşcoveanul o funiie de moşie În hotarul lor, şi neîngăduindu-l Măriia sa Radul beizadea ca să stăpănească, au dăruit-o la fiul Mări[ e]i sale, Iiindu-i şi nepot Acum făcea cereri moşneni[i] ca să li-să arate acel zapis, dăla ce moş au cumpărat Iuniia aceia, ca dela acela să să şi scază. Iar pentru doaoă zapise, unul de stânjini 75, al lui Iosiv Monahu şi al frăţini său Vladu, ce i-au vândut la leat 7209, şi altul de stânjăni 41 ol al lui Stoian Diiaconu, feciorul lui Ef­ thimie Călugăru cu leat 7214, nu le-au tăgăduit, cum şi pentru viia Doamnei Stancăi ce-au avut-o inlundată, şi cu ce i-au dă­ ruit atuncea ca să o lungească şi să o lărgească. Măsurându-să acum au eşit latul ei stânjini.Bâ şi lungul stănj, 485. Şi fiindcă trupul aceştii moşii merge cu lungul doaoă ceasuri şi mai bine, după analogii a ce am făcut, să cuvine stânj 15 masă. Am alătu­ rat atât stânjenii aceştia cu stânjăniji] de moştenire după hrisov şi cu stânjeniţi] ce s'au găsit buni cumpăraţi în urma hotăruiciţeji, cum şi oartea ce li s'a cuvenit feciori/ar lui Iordache stolnic, i stănjăniji] ce i-au cumpărat sărdar Polihronie în ani[i] trecuţi, cât şi stâniăniji] ce s'au cumpărat tot de Dum-Iui acum la ho­ tărniciie, după cum prin deosăbită foae să arată cu desluşire, i-am alăturat şi i-am făcut \ tot un trup, apoi am făcut socoteală şi moşneani1or, fieşcare câţ\ paşi au avut şi ce-au vândut şi ce-au mai rămas, tot după foaia, ce mi s'au dat de către veichilu Dum-lui Banului, am făcut �mândoi moşii un trup. După ce-am sfărşit această cercetare şi socoteală după foaia de împărţeală, făcând doi paşi un stânjăn, văzând că este sumă mai puţină cu mult de cât în hrisov să arată, am eşit cu toţii de am făcut tra- 356 J '1' [357] gere moşi] e]i a tot hotarul, tot cu stânjănul Mări[ e]i sale răposatului Întru fericire Şărban V-vod, după cum s'au tras atunci de acei 12 boeri, numai atât că trăsura după marginea Oltului pă unde s'au făcut atuncea, cu măcinarea apei au rămas dincolo de Olt, unde acum nu s'au putut face, fiind cotitura prea multă. Şi cu toate că moş­ neni[i] Iăcea]u] cerere ca să să facă tragere moşiei dela miază­ noapte la amiiazăzi, după cum s'au tras de acei 12 boeri, nefiind cu cuviinţă cearerea lor, nicio ascultare nu li s'au dat j căci Dum-Iui Banu, după ce are dooă părţi şi mai mult de cât dânşii, apoi văzând că trăsurile din hrisov cu foaia de împărţeală nu să po­ triveşte, cât şi pentru partea Predii Pârşcoveanul ce, prin zapise care au dat Mări[e]i sale Radului Beizadea, zice că au dăruit toată partea din Scărişoara la fiul Mări[e]i sale, dar nu arată câţi stân­ jăni au fost de moştenire sau dela cine i-au cumpărat. Şi moş­ nenii cu totul au stătut cu împotrivire, că nu-l cunosc de moş­ ne an j şi de au cumpărat, să arate zapisul dela cine. Şi nici în sineturile ce mi s'au dat de către veichilu Durn-Iui Banului nu am găsit să vorbească de numele Predii Pârşcoveanu că au fost moşnean sau cumpărător. Deaceia, pentruca să lipsească toate pri­ gonirile şi ca să nu să întâmple judecăţi şi cheltueli zadarnice, şi eu să poei dovedi tot adevărul, am luat cu trăsura de către amiazăzi, din hotarul Plăviceanilor din piiatră pă marginea Oltu­ lui de dincoaci, alături cu Drumul sării, mergând înainte către miiazănoapte până în hotarul Băbiciului, moşia Reacicăi ce este metoh al sf. episcopii Râmnicul, au [ejşit stânj. 2007. La trăsura al doilea dă la mijlocul moşi[e]i, tot din pitatra PIăviceanilor des­ pre miiazăzi drept înnainte spre miiazănoapte pănă iar în hota­ rul Băbiciului, au eşit s[tân]j. 1670. La trăsura al treilea, tot din piiatra Plăviceanilor spre miiazănoapte pănă iar În hotaru Bă­ biciului au eşit s[tân]j. 1307, palme dooă. După ce am sfărşit aceste câte trele trăsuri şi m'am pliroforisit de tot adevărul, că nu este Băbiciul deosăbit trup, ci este tot din trupul Scări­ şoarei, după cum moşneani[i] mi i-au arătat, mai vârtos că la câte trele trăsurile vorbeşte tot de Băbici, că acolo să încheie hotaru, nu rămâne bănuială că este partea aceasta a Dum-lui Banului, ce-i zice Băbici, deosăbit hotar. Deaceia, după socoteala ce am făcut fiind dreaptă, arăt şi în ce chip s'au făcut împărţeala. Din trăsura cea dintăi după marginea Oltului să fiie moşneni, slujitori, din piiatra Plăvicenilor de către miiazăzi, unde s'au făcut movilă pă dânsa lângă Drumul sării, în sus stânj. 336. palme 4; şi de aici în sus să ţiie şi moşneni[i] megiaşi stâni, 274, palme 7, unde s'au pus piiatră şi s'au făcut movilă pă dânsa despărţi­ toare megiaşiţlor] şi slujitori[Jor) de Dum-lui Banul. Şi dintr'a­ ceastă movilă iarăşi în sus pănă in hotarul Băbiciului s'au ales partea Durn-Iui Banului stânj, 1395, palme 5, unde s'au pus piia­ tră şi s'au făcut movilă pă dânsa despărţitoare de către Băbiciu. La trăsura al doilea, tot din piiatra PIăvicenilor către mia­ zănoapte, să ţiie slujitorii s[tân lj. 242 şi megiaşi[i] stâDj. 210, palme 4, unde s'au pus piiatră şi s'au făcut movilă pă dânsa 357 [358] tot despărţitoare megiaşiţtor] şi slujitorijlor] de Dum-Iui Banu. De aici tot în sus spre miiazănoapte pana iar în hotarul Băbi­ ciului s'au ales partea Dumisale Banului stânj. 1217, palme 4, unde s'au pus piiatră şi s'au făcut movilă pă dănsa. La trăsura al treilea tot din piiatra Plăvicenilor către rniiază­ noapte să ţiie slujitori]r] stânj, 180 şi megiaşi[l] stânj. 160, palme 7, unde s'au pus piiatră şi s'au făcut movilă pă dânsa, De aici tot în nainte pănă în hotarul Băbiciului s'au ales partea Durn-lui Banului stânj. 966, palme 3, unde s'au pus piiatră şi s'au făcut movilă pă dansa, care adunându-să câte trele tră­ surile, partea Durn-Iui Banului, fac masă s[tân]i. 1193, palme una, degite patru, adică una rniie una sută noaoăzăci şi trei, palme una, degite patru. Iar pentru părţile moşneanilor megiaşi şi slu­ jitori, li s'au dat cărţi deosăbite cu asemenea cuprindere. Să. să ştie şi semnele ocolului acestui trup de moşiie al Durn-lui Banului. Insă din movila ce s'au făcut pă piiatră ală­ turi cu Drumul sării, treacem Oltul către răsărit, unde s'au făcut altă movilă despărţitoare megiaşi[lor] şi slujitorillor] de Dum lui Banul Brâncoveanul. De aciia tot innainte spre răsărit, unde s'au făcut altă movilă, de aciia înnainte s'au făcut altă movilă, de a ciia tot drept în nainte prin zăvo[a]ele Oltului şi Balta Cânepiş­ tilor, în capul locului arătat al Predii Croitor of Bărsăşti s'au făcut movilă. De aciia tot înnainte peste drumul Slatinii ce merge laturi s'au făcut movilă. De aciia tot drept înnainte până în matca Oltului veche, în colţ, unde să desparte de laturi despre nărniiazi megiaşiji] şi în cap cu Bărsăştii, moşiia sf Mitropolii, fiind de faţă şi Popa Radu Păun ot tam, i Popa Pătru of Beci, i Diiaconu Badea ot tam, i Diiaconul Pană ot tam, carii răspun­ seră că este hotar netăgăduit de nicio parte, unde s'au făcut movilă. De aici ne întoarcem pă latul moşile]! pă matca OItului vei­ che spre miiazănoapte şi mergem pănă la un loc de rămăn Bărsăştii şi să încep Creţeştii, moşie �egieşa[s]că, unde şi acolo fiind faţă Popa Dinu Băiaşul, i Iordache Lemetii, şi Călin Catana, i Vasile Păsul, i Soare, i Badea Coşărin şi Diiaconu Ion Băiaşu, şi mărsărăm cu toţii tot pă matca Oltului veichi pănă la un loc oă cotitură şi tot înainte, unde să sfârşaşte Creţăştii şi să începe Viespeştii megieşască, şi tot pă matca Oltului veicheă înnainte, de unde să începe Gâlmeani[i], ce este metoh al sI. Mitropolii, faţă fiind şi Nicolae ispravnic al aceştii moşii, şi tot pă matca Oltului veicheă până la hotarul Băbiciului despre miiazănoapte în colţ, unde s'au făcut.movilă: de aicia ne întoarcem în sus spre apus, pă lungul moşi[e]i alături cu hotarul Băbiciului, peste drumul Slatinii, la Salcia Sădită, ce este in neşte gropi de bor­ dee veichi, s'au făcut movilă: de aici tot drept înnainte treacem Oltul şi meargem la movila \ce s'au făcut de asupra Fântâni[i] Diiaconului Stan, şi de aici la movila ce s'au făcut între bordee; de aici Ia movila trăsurii dintâi, dă lângă Drumul sării, ce este despărţitoare Dum-iui Baou[\ui] dă Băbiciul Recicăi, mefoh al episcopi[e]i; de aiciia tot drept înnainte către apus la altă movilă 358 [359] ce s'au făcut pă piiatră, De aciia tot innainte, la piiatra de lăngă o groapă veicheă s'au făcut movilă lângă drumul ce se duce la Frăsinet. De aciia tot înnainte la altă piiatră, ce s'au făcut movilă pă dânsa, din jos dă drum; de aici tot drept înnainte la piiatra din trăsura al doilea, ce s'au făcut movilă pă dănsa. De aciia tol înnainte la altă movilă, ce s'au făcut pă piiatră, De aciia t01 innainte la piiatra din trăsura al treilea, ce s'au făcut movila pă dânsa. De aici tot innainte pă din sus de Fântâna lui Ivan la piiatra din colt, ce s'au făcut movilă pă dânsa, despărţitoare despre apus de Frăsinet şi Studiniţa, şi despre neamiazi de megi­ aşi şi slujitori. Şi ne Întoarcem iarăşi pă lungul moşiţe]] spre răsărit la piiatră, şi din piiatră la movila ce s'au tăcut la trăsura cea de al treilea; de aici tol drept innainte, unde s'au făcut altă movilă. De aici tot înnainte printre doaoă movili, pănă la piiatra din trăsura al doilea, unde s'au şi făcut movilă pă dânsa. De aici tot drept innainte printre alte trei movili, ce s' au făcut tot în lungul moşiţcji, şi pănă la piiatra cea dintâi din trăsura de lângă Drumul sării, unde s'au făcut movilă pă dânsa, şi să încheaiă tot hotarul de jur împrejur. Deci la cercetarea şi alegerea ce am făcut acestui trup de moşiie, după ce m'am pliroforisit de tot adevărul, am ales păr­ ţile Iieşcăruia deosăbit, lipsind prigonirile şi judecăţile dintr'a­ mândouă părţile, pentru care au dat moşneni[iJ şi deosăbite zapise supt ale lor iscălituri către cantelaria cinstitutului divan al Craiovei, că s'au mulţumit pă alegerea şi împărţeala ce am făcut Între dânşli. Am dat această carte dă hotărniciie prea cin­ stitului Dumnealui biv vel Ban Grigoraşcu Brâncoveanu, ca să aibă a tăriea şi a stăpâni acest trup de moşiie, ce este ales de către Scărişoară şi Băbici, rărnâind numele acestui trup Preaiba, după cum şi din veichime i-au fost numele, Întocmai după sem­ nele ce mai sus să cuprinde, cu bună pace şi neclintit. 1818, Iunie 12. Scarlat biv Ceauş (m. p.) Stânjăni[ll.ce s'au ales acum la hotărqiciie câte trele tră­ surile, după cum mai sus să cuprinde: Stânjini 1395 1217 966 3579 Palme 5 4 3 4 Din trăsura despre răsărit după marginea OItului. Din trăsura al doilea. Din trăsura al treilea. Fac masă stânj. 1193, palme 1, degete 4 (partea lui Grigore Brâncoveanu). 359 [360] Stânjini Palme 311 5 Moştenire după socoteala ce acum s'au făcut din şi foaie de împărţeală 63 7 Din zapisul lui Iosiv Monahu şi Vladu frate-său de stânj. 85. 30 7 Din zapisul lui Stoian Diiaconu cu stânj. 41 pl. 15 Pentru viia Doamnei Stancăi, după analogii a ce s'au făcut. 15 2 Partea feciori/or lui Iordache Stolnicu. 80 4 Prisosul ce au eşit şi s'au pus pă numele răp. Preda PârşcoveanuI. .(02 4 Ce au cumpărat Durn-lui sărdar Polihroniie în ani[i] trecuţi. 274 Ce s'au cumpărat tot de Dumnealui acum la hotărniciie. 1193 1, 4 Pe ultima pagină: Hotărniciia moşi[e]i Preajba din sud Romanaţi, ce-i zicea mai nainte Scărişoara şi Băbici. P. S. Există şi o altă hotărnicie identică, pe format coală. Acad. Rom., doc. 153/CLXXXI. \ 360 [361] q.m •••• a •••• g •• �m •• D •• B •• m ••• �aM •••••••••••••••• . � 5 Ob T. bITE RARĂ ŞI ARTISTICĂ. ! IID • ••• mmu •• �n •••••• a.9m ••••• M •• mw •••••••••••••••••• Sofisme ... păstrăm iubire e Dumnezeu .. In subconştient Deaceea prima Cea mai frumoasă ţară nu este aceea în care ai vrea să trăeşti, - ci aceea în care ţi-ar plăcea să mori. . In cele mai relative situaţii, avem uneori atitudini definitive. Este un reflex al eternităţii. Cuvântul "totdeauna" este un eufemism. Totdeauna, adică etern, de moarte! Deaceea cuvântul acesta îl intrebunţează mai mult îudrăgostiţii. Iubirea şi moartea sunt noţiuni identice. Viaţa este iubirea între oameni. Moartea este iubirea între om şi Teama de moarte este aparentă. însă presentimentul acelui amor divin. moartea. Unii, cred că e un roman de Turgheneff. In organismele complexe, dragostea şi moartea se amestecă, denaturându-se, cu ernanaţiuni sociale: prietenie, ură, manieră, convenţiuni. Când pe pământ erau numai doui oameni, a apărut iubirea. Când oamenii s'au înmulţit, a apărut ura. Ura e socială. Dovadă: războiul, Când au început să se teamă unii de alţii, s'au grupat în tabere: câte doi, patru, mai mulţi. Teama de vrăşmaş, plus ins­ tinctul solidarităţii în faţa pericolului comun, au dat naştere prie­ teniei. Astfel, prietenia a fost cel dintăi sindicat. Şi astăzi, prie­ tenie înseamnă înţelegere între două persoane, contra celei de-a treia. Civilizaţia e tot ură, fiindcă se întemeiază pe concurenţă între popoare. Concurenţă materială ori spirituală. Dacă însă concurenţa n'ar fi ură, ar fi şarlatanie. Prefer ura. Cel puţin, este un sentiment robust. * • ;< Iubirea părnânteană nu este niciodată absolută. Fiindcă iu­ birea pământeană e individuală. Numai Dumnezeu iubeşte pe acela de care se simte iubit. Iubirea părnântcană nu concepe decât doi indivizi, dintre cari, însă, numai unul iubeşte. Iubire reciprocă înseamnă - de fapt-iubire alternativă între două persoane constante: când băr­ batul e indiferent, femeea se ambalcază : când femeea e rece, bărbatul e insistent. Toate acestea având o succesiune extrem de rapidă, dau iluzia continuităţii. 361 [362] " Aşa dar, iubirea şi moartea apar, în organismele complexe, întunecate de ceeace am numit: emanaţiuni sociale. Ergo : vom prefera, pentru studiul celor două sentimenfe primare, organismele sociale simple. Cât mai simple. Un confrate s'a dus să caute "dragostea şi moartea, În provincie". Şi nu a greşit. Le-a găsit acolo. Acolo sentimentele sunt mai pure, cum e vinul gustat la cramă, între butucii de viţă. • * • Imi plac oraşele mici, - sau cele foarte mari, metropolele. Oraşele mici, în care casele au încă grădini în faţă, iar indră­ gostiţii merg pe stradă ţinându- se de mână. Mehopolele, cu ma­ rile crematorii în care moartea este o conferinţă ţinută de un domn chel la Ateneu, viaţa urnă cu cenuşa, şi dragostea la fel. .. Nu-mi plac oraşele mijlocii. Un oraş mijlociu este ca un om semidoct. Un târg uşor provincial este interesant atâta timp cât îl do­ mini tu pe el. Este periculos când începe să te domine el pe tine. Dramele provinciale încep de aci ... Fireşte, e vorba de o dominaţie a spiritului. Sunt oameni dominaţi de cafeneaua orăşelului mai mult decât de o femee. Ei nu pot să plece de aci, deşi o doresc şi o spun mereu. Plecările ... Intr'un oraş mic sunt două lucruri mai importante: gara şi cimitirul. F elinarele verzi şi roşii de pe liniile paralele sunt priveghiatc noaptea de candelile de pe deal. Ele ard liniştite, cu o flacără cal mă, caşi cum ar şti că toţi cei cari pleacă se vor reintoarce odată, cu toţi şi pe rând, sub blânda lor ocrotire .. N. Mileu. ( Trei traduceri de Tr. Demetrescu *) Cenuşă. Traducere din Carmen Sylva Ea mă'nlrebă: "De ce-ti sunt ochii Aşa de tulburi ?" - l-am răspuns: - In ei, de chinuri şi durere, Cenuşa astăzi a pa"truns. Numai cenuşă! .) Aceste trei poezii ne-au fost comunicate de d-I C. Georgescu-Geo­ const, după manuscrisele răposatului poet, păstrate În familie. 362 [363] Odată inima-mi aprinsă Bătea la ori-ce pas, Un toc îmi clocotea în vine; Astă-zi nimic n'a mai rămas Decât Si dacă păru-i ca arqiniul Şi dacă fruntea-mi s'a 'ncreiit, Dacă pe tâmple şi pe buze O umbră rece s'a lăţit, v , cenuşa. I 1 .. Este cenuşa! iar inima-mi dacă adoarme Si nici să mai of teze vrea, Să nu credeti că e uitarea Care-a pătr�ns adânc în ea. Este cenuşa! Părea că cuqetarea rece Biruitoare a scăpat, Dar, vai! şi ea, acum în urmă Prin multe p itimi, s'a schimbat . Tot în cenuşă! N li mă opnţl de-a plânge! .. Pleure, afin de savoir!" Victor Hugo Nu mă opriţi de-a plânge! Al lacrimilor dat, Ne dă speranţă! Chinul E mai puţin amar. Căci plâ.nsul, penir'un suflet De suferinţi zdrobit, E 'niocmai ca si roua Pe crinul veştejit. ne chin şi de durere Când inima s'a strâns, La urmă mângâiere Găsim numai în plâns. Nu mă opriţi de-a plânge! Al lacrimilor dar Ne dă speranţă! Chinul E mai puţin amar'. Din .,Chevalerie", Paris, 1886, de Julie Haşdeu. 363 [364] Patria *) Mulţi caută adesea Cusururi tării lor. Sunt proşti, nebuni, cact totuşi Chiar dânşii o ador. O criticăm, o plângem, Dar pentru ea murim; O apărăm cu viaţa; Căci tam ne-o iubim. lngratul când se 'nioarce, Amoru-i reclamând, Ea uită tot şi 'l strânge La sânul ei cel blând. 1)e-aceia toţi câţi cată Cusururi ţării lor Sunt proeii, nebuni, căci totuşi Chim' dânşii o ador. Gând uitat Licurici din amintire Se ţ rămâniă 'n qând uitat; Din trecut doar o sclipire De talaz a fulgerat. Stele mici cu albe'ftraze Unduiesc pe cer senin, Licărire de topaze Frânq în lacul cristalin. Neclinti're de qenun ă Cerne văl 'întunecat: Umbre vechi iar se adună Peste gândul meu uitat. 'Mihail ŞI. Cioroiu *) A fost scrisă de Iulia :tJ;aşdeu la Paris în 1886, Februarie. Traian De­ metrescu a tradus numai patru str ofc, a treia din originalul francez lipsind. O reproducem totuşi din volurnulv.iChevalerie", ciclul II, Confidences: "Surtout quaud logtemps exile On a ve cu Ioin d'elle, L'arnour profond s'est revEde Dans le coeu� infidele". 364 [365] Cântec nou De mult mă potopiseră liane Şi ca pe-un mort sihastru - fără plângere M'am fast uitat, sbăiându-mă în goane Când inimii-i se năzăria să stingere. Dar câniecul s'a izvodit din beznă Ca puntea luni: peste mări în creştere, Vrăjindu-mă din pleoape până'n gleznă In clăiinatul valurilor rneşiere, Şi m'au chemat de dincolo de ceaţă Cu mâna lor ostroavele, ponoarele, Să sburd cu visul printre iarba creată Ce-o mesteca cu rouă căprioarele. Cântând cu fluier vlăguit în geamăt, Voiu scoate din zăpada văii crin de nea, Din val luceţ eri şi din frunze freamăt, Ca Duhul care suflă pretutindenea. Apoi din lutul care-adoarme totul Mă uoiu. uni cu. vântul şi pâraie le, Să răcoresc dihăniilor botul $i să le scald cu primăvară straiele. M. D. Ioanid. Balada dorului Flutură spre zari pustii Salbe de cocoare, Dorul care-a obosit Nu mai leagă floare. Ca şi luqerul de crin Fruntea şi-a înclină, Să-i sărute toamna blând Visul de lumină; Să se cearnă peste el Brumă argintie Şi să ruqinească 'ncet Ca viţa de vie; Peste ochii lui închisi Frunzele să cadă ' Si să se usuce ca Florile 'n livadă; In adânc de suflet trist Singur să se 'nqroape, Cum se culcă neştiuţi Nuferii în ape; Si să crească peste el Nequrile sure, Cum în taină, pe 'nserat, Cresc peste pădu'i'e--, Că 'n zadar, ca un nebun, Ani în sir de arândul In uăpaio, lui mi-am ars Sufletul şi gândul! Mih D. Ghenescu 365 [366] SUFLETE 1903. In curtea unui pensionat de fete din Bucureşti, în recreaţie. Elvira Elvira: Aqlaia : Aglaia Elvira : Speranta (de optsprezece ani, brunetă, cu pince-nez de aur pe nas): Aţi auzit, fetelor, că se mărită Tincuţa Udrea? (mică şi durdulie, de aceeaşi vârstă); Pe cine ia? Un teolog. (slabă, bălae, cu ochi mari albaştri): Şi învăţătorul ei, ce se face? Zicea că-I iubeşte, că moare după el, - şi acum s'a logodit cu teologul ăsta, nu ştiu cum îi zice. Ce ca- raghioasă! Elvira : Dece vorbeşti aşa? Speranta: Dar cum vrei să vorbească? Primea în fiecare zi scri­ sori dela el şi îi răspundea. Se jura faţă de noi că ori ia pe Radu Ciucă, ori se călugărcşte. Şi acum se face preoteasă I Sunteţi nedrepte cu Tincuţa. De la Crăciun plânge şi se roagă de ta-său, să o lase să ia pe Ciucă. A interve- nit şi preotcasa pe lângă popă, să n'o silească să ia pe cine nu vrea. N'a fost chip să-I înduplece nimeni. Popa Iorgu una ştie şi una spune; vrea popă de gi­ nere, ca să-şi vadă fata preoteasă. Aqlaia: Trebuia să fugă de-acasă. Elvira: Ciucă a rugat- o să fugă cu el, că atunci popa nu o să mai aibă Încotro şi o să i-o dea de soţie. Speranţa: Ei, vezi? Eluira : Ce să văd? Aqlaia : Că nu l-a iubit. Eiuira : Ba l-a iubit şi-I iubeşte. Speranţa: Frumoasă iubire! Ii este drag, Ciucă şi-I iea pe Spânu. O ipocrită! Aqlaia . Nicio ipocrită,-o şireată, nu altceva. De teamă că nu o să-i mai dea popa zestrea dacă ia pe Ciucă, se cu­ nună cu Spânu. Şi să vedeţi voi că o să divorţeze numaidecât, ca să se mărite cu Ciucă, Nu ţineţi min­ te cum zicea, că foarte bine a făcut armeanca aceea care, ieşind din biserică, a luat în palme pe căpi­ tanul cu care se cununase, de l-a silit să divorţeze ? A rămas cu zestrea ce-i dase mătuşă-sa şi s'a cunu­ nat cu seminaristul ce-i plăcea. Să vedeţi că tocmai aşa o să facă şi Tincuţa acum. Elvira: Nu cred. Voi uitati că serninaristul arrnencei, de care vorbiti, nu s'a ma, putut face popă, şi a trebuit să se facă gazetar. Asa ar păţi şi Spânu, dacă I-ar lăsa Tincula. Nu-I iubeşte, desigur,-dar nu are inimă aşa de haină ca să-I nenorocească. Ar scurta şi zilele lui Popa Iorgu, dacă ar face cum ziceţi voi. 366 [367] Elvira: Elvira ; Tincu(a: Elvira: Speranta: Atunci dece nu a fugit cu Ciucă ? Eluira : Fiindcă Tincuţa este o bună creştină şi nu vrea să se mările fără voia părinţilor ei. Aglaia: Să se fi dus la mânăstire. Elvir'a : Dar dacă nu are vocaţie călugărească ? Speranţa: Parcă celelalte călugăriţe au vocaţie! Aqlaia : Puţine de tot au vocaţie. ELvira: Tincuţa nu vrea să trăiască la fel cu călugăriţele fără de vocaţie. Aqlaia: Mi-se pare că trăiesc mai bine decât cele cu vocaţie. Eiuiro.: Aşa ţi se pare ţie. Tincuţei însă nu 1 Aqlaia: E o habotnică. Speranţa: Ba e proastă. Elvira: E o fată cuminte şi de caracter. Aqlaia: Dar fără inimă. Eluiro.: Dacă ti-aş citi scrisorile pe care mi le scrie, aţi ve­ dea Cum sunt udate de lacrimile ei, şi n'aţi mai ju­ deca-o aşa. Speranţa: Atunci e lipsită de voinţă, n'are caracter. Elvira: Dimpotrivă: e un caracter. Aqlaia , Frumos caracter! Speranţa: Grozav de frumos! Elvira: Desigur. M-lle Fleuriot (o bătrân ică cu părul cărunt, tunsă băeţeşte): Allons, Mes­ demoiselles. Cessez les conversations Il faut entrer en classe. 1938. Intr'un salon elegant. Elvira Filipache îşi ia ceaiul citind L'Inde­ pendance Roumaine. Tupâneasa din casă: Cuconiţă, d-na Tincuţa Spânu întreabă de Dumneavoastră. Eluir« (in rochie de mătasă bej): Poftească! Tincuia Un rochie cenuşie, cu pălărie la fel): Elviro dragă, nu te aşteptai la mme ! Desigur că nu mă aşteptam! Parcă nici acum nu-mi vine să cred că eşti tu. Nu te-ai schimbat deloc. Ce bine te ţii, dragă! (Se îmbrăţişează). Tincuţa: Sunt serios bolnavă. Am venit în Bucureşti să con­ sult un profesor. Dar ce ai? De ce te plângi? Ficatul, O fi 1 Te cred, dar nu se cunoaşte. Eşti albă la faţă şi aşa de fragedă, de parcă nu ai împlinit treizeci de ani. Tincuia , Şi cu toate astea am trecut peste cincizeci. Elvird: Să nu mai spui la nimeni, că nu te crede. Eu am 48 şi, deşi am încărunţit, nu mărturisesc decât 40. 367 [368] Tincuta: Elvira: Tincuia : Eiuira : Tincuţa: Elvira: Tincuta: Elvira: Tincuţa: Elvira: Tincuio.: Elvira: Tincuia : Elvira: Tincuia : Elvira: Tincuia : Elvira: 368 La ce bun? Iacă aşa! Să moară de necaz babele! Eu nu voi să supăr pe nimeni. Dar tu eşti văduvă, poate vrei să te măriţi, şi te înţeleg dece te faci mai tânără. Nu mă gândesc la măritiş. Ca' să nu mă simt singură, mă ocup la "Societatea Mircea" de copii, şi de câini la "Protecţia Animalelor". Şi apoi, nu voi să pierd cele două pensii ce mi-au rămas dela Mitică. Eu nu sânt singură. Am trei fete măritate şi sânt bunică la cinci nepotei. Nu mă nebuni !? Vasăzică eşti bunică ... Dar bărbatul îţi mai trăeşte? Nu-ţi mai ştiu de urmă de mult de tot. Din 1910, când popa-al meu era în Oltenia. De când ne-am întâlnit în tren la Râmnicu- Vâlcei ? Tocmai! Popa obţinuse atunci catedra la liceul din Galaţi şi luase carte de duhovnicie dela Episcopul Râmnicului. Acum unde mai sunteţi? Tot acolo. Popa a ajuns protopop. Stăm destul de bine. Locuim în casele parohiei, ce a căpătat cum a ajuns în Galaţi. Aveam şi trei perechi de case, dar le-am dat de zestre fetelor. Dar, fericită ai fost? Mulţumesc lui Dumnezeu. Popa e un om tare cum­ secade, harnic, cinstit şi mă iubeşte. Pe fete le-a mă­ ritat bine, pe toate. Una ţine un ofiţer de marină, alta un inginer şi a mică un profesor de liceu. Neca­ zul e că asta din urmă e slăbuţă şi nu ştiu ce o fi cu ea. Dar de Ciucă mai ştii ceva? Bietul Ciucă ! ... Ţii minte? Ce mult m'a iubit! Şi eu tineam la el; dar dacă nu �. vrut tata, ce era să fac? Chiar în noaptea nunţii a venit prin grădină la mine şi m'a rugat să fug cu el, căci altfel Îşi face seama. Cu lacrimi în ochi, l-am rugat să nu facă aşa ceva şi să plece în voia lui Dumnezeu, că eu nu ies din voia tatei, I-am spus că, de-şi face seama, mă omor şi eu. Mi-a făgăduit că nu se va ucide, dar mi-a zis că pe alta el nu mai ia. Şi la anul s'a însurat, nu e aşa? Ba deloc! S'a ţinut de cuvânt şi a îmbătrânit boltei, cu gândul tot la mine. In fiecare an, la Sfânta Eca­ terina, primesc câte o ilustrată dela el. Săracul! \ M. Theodorian-Carada [369] Iarna la noi În saf in pădurea 'ncărunţită toată noaptea s'a ţesut caer alb.de, basm şi vrajă, de un meşter nevăzut... ' Când în faptul dimineţii păsările s'au trezit, suon de glas au dat, mirate, că în taină, peste noapte, pomii toţi au înflorit ... Vestea s'a dus mai departe, spre căturcul înegrit ._- de noroaie şi păcate. _ Stâlpii toţi de telegrat au urzit în grabă mare tire albe de ţ uior pentru ţiânea nevăzută-a vorbelor, până, hăt, în depărtare, .. in satul dintre ponoare cin' să vadă pomii 'n floare ·5i ciulinii albi de chidă ? ... Viaţa-i aspră, ne 'ndU1'ată, şi din zori e frâmântată cu sudoare si obidă .. Cine sa ridice ochii să prweosc« promoroaca ? .. Lui Mâl'in - vecinul popii __ i-a murit aseară vaca; iar formei lui Drâqoi i-au vândut - mai ieri - doi boi neica ::;i cu perceptorul ; ŞI; pe Flore a l-au tăiat, fiindcri a trecut oţnrul Tie mejdina din suhai .. , Pentru. care sârbâtoare horbote s'au aninat, dacă nimeni nu le vede � ... A plecat o ţaiă mare pânâ' n zi, la iămâiat ... 369 [370] 370 Şade 'n loc, nu-! vine-a crede,' cimitirul s'a schimbat în grădină de poveste (cum pe lume nici nu este !) ... Flori de ghiaţă, albe, reci, cine le-o fi adunat "? .• Nici nu- ţi «ine să mai pleci ! ... Lacrimile şir îi pică. Şi-i atât de singurică! Tot ce simte, cui să spună "? ... -"ScoaIă, mamă, mamă bună, să vezi ce frumos e 'n sat 1" ... Doina Bucur "Phanfasmafau Dincolo de moarte - în vecii parfumate Palatul Viselor - în ceiuri _ ... '" Ape cenuşii păzesc tăceri în cuib de vise. Lumini topite 'n umbre se răsfrâng Peste melancolia apelor de brumă ... o f poezia lor tăcută _ Când din larqur i nehuloase plutesc cântece triste, Triste ca viaţa! -- ... ' .. Spre palatttl din legende, Unde pluteşte sufletul prinţesei, otrăvit De vise grele ... ... Pudrând melancolii vaporoase Când mâini ireale ati'Yl.g harţe, Adiind melodii peste ape ce dorm ... Peste palatul în tonuri de ocru şi marmoră roză, Şi pe ape albastre alunecă lebede Spre larg de vise Când umbre se răsioarnâ ... Şi-aştepţi pe Lohengrin Să răsară din unde 'topite'n lumini. \ Iar lebedele nemişcate - plutind _ Il visează ..... Alex.-Nic. C. Dimifrescu. [371] Toamnă Gâlgâie peste oraş, ape ma ri revărsate, neeuriie.: Plouă. Şi eu colind bolnav prin uliţi sărmane. Plouă ca' n nordice burgur'i germane. E linişte, Nu latră nici câinele vântului. Noembroie-a ucis, duşman, toate florile şi'n inimi au tăcut, sparte, viorile ... Cine-a sfâşiat haina gândului şi-a cuvântului? Cine-mi poate spune taina mea mie şi taina de bezne-a pământului? lată, dela mine a treia casă, s'a stins ca o candelă o fată ţrumoasâ. Şi n'avea decât douăzeci de ani! As/ăzi va trece.adormita pe sub desfrunziţii platani şi la cimitir o să fie parfum de chiparoase şi plâns, ca după toate fetele 'mbrăcate 'n voaluri uşoare, ţie care moartea toamnei le-a sirân« .. Va mai fi apoi miros vag de tămâie peste obrazul de lămâie . şi peste tatăl bătrân, vecinul meu, prăvălii în noroi, lângă groapă, qreu, Plouă. Monoton şi fără sfârşit, c'u tristeţi şi cu chin ... Colind pe străzi înnecate 'n negre tăceri; hohotesc şi mă'nchin •. George Aria Sfârşit de toamnă Zilele s'au ghemuit în ecorbur; de fag ca 'nlr'unpusliu sarcoţ aq, Tristeţea se scurge în picuri ruqinii prin rarişti, prin crânquri, prm vii. Sălciile qolaşe dorm somn plumburin, aproape de malul tăcutelo» a.pe. Munţii rJl)';'J,ci şt-al.t incovoiat, parcă, mai mult spinările In frunzişul apăsător' al tăcerii s'au îngropat cărările pe care doar uâniul, haiduc ne'nţricat, le mai bate arare 'n amur'gul brumat. Şi cerul, uriaşă turtă de cenuşă, poso mor-it ca o mătuşă, 1şi reazimă fruntea obosită in miriştea timpuriu vestejită. Liviu Pop-Marfian 371 [372] Note pe marginea cărţilor. In voia soartei. Roman de M. Theodorian-Carada. Tip. "Serafica", Bucureşti 1938. Insăilarea epică, din care am dat în aceste Arhive ale Ol­ teniei un fragment după manuscris (An. XV, 1936, p, 185-191) sub titlul "Destin", s'a tipărit de autor într'un număr redus de exem­ plare, "mai numai pentru prieteni". Fiind între privilegiaţii ono­ raţi de prietenia scriitorului, ne facem datoria de a consemna câteva rânduri unei cărţi ce merită să fie cunoscută de marele public, şi de care critica, şi presa în general, s'a ocupat puţin. D-l Marius Th. Carada are laactivul său un lung şir de lucrări variate: memorialistice, hagicgrafice, politice, istorice, cum şi pur literare. Din toate reiese că avem aface cu un om de convingeri, militant prin temperament, şi pe care o năvalnică pornire interioară îl împinge la scris, ca spre a se descărca de prea plinul sufletului, şi nicidecum dintr' o vană pretenţie literară .. Căci omul care a trăit mai mult de o jumătate de veac în mij­ locul celor cari fac şi desfac soarta ţării, nepot <5.1 lui Eugcniu Carada, parlamentar ve chiu, observator lucid al lucrurilor şi oamenilor, înzestrat şi cu o memorie păstrată încă proaspătă la cei 70 de ani ai săi- moştenire dela fericita intru pomenire mama sa: Emma Theodorian-, are ce povesti şi ştie să poves­ tească într'un chip simplu şi natural, care e totdeauna interesant. In romanul In voia soartei, cât şi în alt roman al său şi într'unele din nuvelele ce atipărit în volum, d-l M. Theodorian­ Carada povesteşte lucruri ce le-a văzut petrecânduse sub ochii săi, fapte la cari a fost direct ori indirect părtaş, actorii săi fiind oameni pe care nu se poate să�nu.i fi cunoscut în viaţă, -, atât de puternic cutare inşi trăiesc în paginile sale, cum buni­ oară Lajos Fodor de Alsovărad, eroul acestor pagini. E vorba de soarta dramatică a unui nobil maghiar, de origină românească, scriitor, ziarist şi om politic faimos, care nu iubeşte decât o sin­ gură dată şi a cărui dragoste curată, deşi împărtăşită, pentru Iru­ moasa I1ona, este spulberată din jocul crunt al unor împrejurări du smane+-do uă frunze ,,'n Iurtună-e-, care îi mistuie pe amândoi dr:! se stim� rând pe rând ca două candele din care s'a terminat untdelemnul. Acţiunea se petrece parte la Aghireş in Transilva­ nia, la moşia părintească a lui Fodor, parte la Buda-Pesta în aiunul şi în timpul marelui războiu. Atmosfera sufletească a Ungurilor din 1914-1918,\ trufaşi şi mai toti incapabili de o clară viziune a posibilităţi\or, e minunat jugrăvită în convorbirea lui Fodor cu bătrânul său profesor Muntean Sandor (v. pp, 98-105), la care îl trimisese primul ministru Tisz a, căutând irn­ p ăcarea cu Românii. Sbuciumul şi prăbuşirea Ungariei milcnare, cu sfârşitul viteaz al lui Tisza, agitaţia stearpă a lui Karo lyi, în­ stăpânirea evreului Bella Kuhn la guvernul ţării, sunt schiţate în 372 [373] linii sobre şi puternice. Oameni politici, mândri magnaţi, prinţi ai bisericii, beamteri nemţeşti, aroganti jandarmi unguresti, averi­ turieri de tot felul, nelipsiţii misiţi evrei peste tot, trec pe dinainte-ne în cursul dramei acesteia, fixându-se uneori în cadrul unor episoade comice or tragice ce-i fac de neuitat. Dacă "In voia soartei", scris cu mai multă grijă de formă, ar fi fost pus la îndernâna publicului îndemnat a-l citi printr' o prezentare-aş zice: o reclamă-potrivită vremii noastre şi arnă­ surat valorii sale intrinsece,- romanul acesta ar fi însemnat un mare succes de librărie pentru editorul inteligent ce l-ar fi ti­ părit. Dar acest editor nu s'a găsit pentru cartea d-lui Marius Theodorian-Carada. Problema Eminescu Studii şi interpretări, de T. Păunescu-Ulmu. Ed. "Ramuri", 1938. Tânărul profesor şi scriitor harnic, care gospodăreşte în timpul din urmă revista "Ramuri", şi-a Încercat puterile încă de acum 10 ani cu această problemă, dând în 1928 "Viaţa tragică şi românească a lui Eminescu", şi anume prima parte: copilăria şi tinereţea poetului. Lucrarea de astăzi e într'un fel, continua­ rea celei de ieri, întrucât autorul ia pe Eminescu de unde îl lăsase odinioară: de pe pragul de ieşire �I tinereţii; dar e şi un lucru cu totul nou, de oarece d-sa părăseşte forma biografiei romanţate, pentru a adopta pe aceea a studiului critic, obiectiv, privitor la opera poetică (în special) de maturitate a lui Emi­ nescu. Şi mai e încă ceva: Între încercarea de acum un deceniu şi articolele strânse în acest volum au trecut o leacă de ani, în care vreme talentul d-lui Pă'unescu-Ulmu şi cunoştinţele sale deopotrivă au sporit şi s'au maturat. In primul capitol al acestor cercetări literare, "Debutul maturităţii", criticul nostru se ocupă de activitatea poetică a lui Eminescu din preajma lui 1870 -- cu Veneră şi Madonă, Epi­ gonii şi Mortua est -, epocă în care începe a publica la "Con­ vorbiri Literare", cărora. se alătură cu p ersonalitatea-i pe deplin formată, personalitate poetică pe care nu "Junimea" a mode­ lat-o. Pentru a dovedi aceasta, autorul lămureşte împrejurăririle în care au fost compuse şi tipărite cele trei poezii de mai sus, disccându-Ie spre a dovedi în ele prezenta, în devenire, a ge­ niului poetic ce se va realiza mai apoi în Scrisoarea 1 şi în Luceafărul. "Caracterul naturii în poesia lui Eminescu" e o chestiune care merita în adevăr atenţie. Natura, în mijlocul căreia a cres­ cut şi pe care a iubit-o poetul, nu e pentru acesta "un simplu decor" şi motiv de declama ţie, ci o prelungire în materie a sufletului său simţitor, care se simte frate cu pământul şi cu codrul. De aci şi expresivitatea puternică a lirismului eminesci­ an în descrierea firii, şi Irăgezimea imaginilor sale de o rar ă delicateţă. 373 [374] li ! ! , I )i I "Semnificaţia poeziei de interior şi intimitate" e sublini­ ată la rându-i : "poezia brumată de umbră, duioşie şi mister uneori, a colţului intim unde îţi torci firul vieţii şi gândului", şi peste care se scutură, ca o pulbere fină, sentimentul solitu­ dinei adâncişi grave a lui Eminescu. In "Transcendent şi metafizică" se arată cum .,caracteristica puternică şi de calitate a poeziei lui Eminescu e substanţa filoso­ fică şi belşugul de probleme", care culminează în Luceafărul. "Concepţia despre lume şi viaţă" a poetului, cea pesimis­ tă, nu-l împiedecă să activeze pe planul social, ca un robust naţionalist încrezător în bunele destine ale românismului; anti­ nomie care nu e uuică în istoria marilor gânditori şi artişti ai omenirii, şi care nu constitue o inconsecvenţă. Urmează apoi câteva comentarii pe marginea poemelor: Impărat şi proletar, Rugăciunea unui dac, pe marginea Scrisoarei 1- a şi a Scrisoarei a IV-a. Putem întrevede a oare un "Drum nou în poezia lui Emi­ nescu?" se întreabă d-I Păunescu- Ulmu, După finalul din Scri­ soarea 1 V, care ar indica un drum spre nihilismul total al poe­ tului, acesta se îndreaptă spre o nouă atitudine: acea a resem­ nării, a stoicismului elin, ataraxia ca dogmă de purtare în viaţă, aşa cum, se exprimă în Glossă. In jurul operei eminesciene, criticul adaogă câteva mai scurte notări, anume: "Eminescu şi poezia pură", "Scrieri poli­ tice într'o nouă ediţie", ,.Ceva despre Făt-Frumos din lacrimă" şi la urmă: "Simplă întrebare ca încheere". In aceasta, consta­ tând că "tot ce posedăm mai reprezentativ dar şi mai înalt ca realizare, valorile noastre puternice şi care se afirmă generale şi permanente, nu numai naţionale", (şi anume M. Eminescu, Şt. Lucnian, G. Enescu, N. Iorga şi V. Bogrea], au isbucnit în regi­ unea Moldovei de nord, - se întreabă scriitorul nostru: oare "ce mister de creaţie a forţelor fioastre sufleteşti şi cerebrale sălăşlueşte în punctul acela geografic şi etnic moldovenesc? Ce flacără autohtonă şerpue nevăzută, dar reală, în acel peisaj? Şi ce încrucişeri de rasev-ce dozare de sânge şi înclinări feri­ cite s'au potenţat şi cristalizat acolo sub forme atât de unice şi pure româneşti?" Visages de Paris: Baudelaire par Valentin-Al. Geotgesco. Colt "Le Sorbier", ed. Coryrnbe. Paris, 1937. Poetul nernuritoarelor "Fleurs du mal" şi nPetits pcemes en prose" este şi va fi încă multă vreme obiect al cultului ge­ neraţiilor ce se succed, şi în care sufletul este crucificat între îmbietorul îndemn al �nor aspiraţiuni serafice care-l chiamă spre înălţimi, şi între protivnicele solicitări ale vremelnicului şi nedesă­ vârşitului care e viaţa noastră de bieţi oameni, Tragicul acestei slăşieri 'între două neputinţe este cheia de boltă a poeziei bau­ delairiene,în al cărui complex intră--- zice autorul acestei ele- 374 [375] gante plachete pariziene-trei elemente, şi anume: amintirea că­ lătoriei făcute de poet în prima-i tinereţe printre insulele înflo­ rite ale Oce aniei, cămaşa de jar nestins ce-i rămăsese pe trup şi pe suflet imaginea Jeannei Duval, şi "prezenţa Parisului", Acest al treilea component, şi cel mai intim topit în metalul po­ eziei lui Baudelaire, d-I Val.-Al. Georgescu va să-I analizeze în paginile sale; şi o face cu succes, Iinu-i discernământ critic fiind secondat de propria-i sensibilitate poetică. Exemplele ce sprijinesc textul sunt totdeauna convingătoare, şi uneori surprin­ zător luminate de glossa ce le însoţeşte, cum o face bunioară când vorbeşte-trecând la "Petits poemes en prose"-despre setea de tăcere şi singurătate ce se naşte în sufletul nostru apăsat de imensitatea marilor metropole, sau despre ciudata nevoe de a ieşi din tine, de a te depersonaliza, pierzăndu-te hoinar şi anonim în gloata care foieşte prin uliţele însorite vara, şi în care intri "comme dans unimmense reservoir d'electricite", pentru a ieşi din ea-poetul o spune-mai bun, mai frumos şi mai cast. D-l Valentin-AI. Georgescu a mai dat la lumină, în limba lui Racine şi a lui Paul Valery: "Apprentissages", poernes, Cer­ năuţi 1934, "Les voix", poeme symphonique, Paris, 1935 şi' "Les dix stations d'une vierge", poernes, Paris, 1937. Cetatea cu portile închise Parabole de Al. T. Stamatiad. Ed. III, def. Bucureşti, 1938. Din generaţia poeţilor vârstei sale, a celor cari au trecut de şase decenii în viaţă, s'au dus unul după altul Coşbuc, Iosif, Anghel, Cerna, Cincinat, şi acum în urmă Goga. Răzleţiţi de vremea lor, in epoca dezorientării poeticei de azi, D. Nanu îmi apare ca un -schimnic retras de lume în cine ştie ce chinovie, şi AI. T. Stamatiad, cu mustăţi şi lavalieră perimate, specimen unic al unui tip dispărut de cavaler al boemei bucureştene de ieri. E de remarcat totuşi, ca un fenomen curios, faptul că în actualitatea apoetică a zilelor noastre, volumul de parabole po­ etice al parnasianului Stamatiad se tipăreşte în a 3-a ediţie, edi­ ţie definitivă, cu ilustraţii de Mina Byck Wepper. El a fost şi distins cu Premiul Societăţii Scriitorilor Români încă din 1922. Sunt aci 7 povesti, căci doar poveşti sunt,--numai că sunt scrise pentru cei ce-au lăsat de mult În urmă frumoasa vârstă a copilăriei. Şi toate şapte-Grădinarul, .cele trei domniţe, Cerbul alb, Păsărarul, Fericirea, Fantoma albă, Zidarul- vorbesc de unul şi acelaş lucru: despre fericirea pe care omul o visează, după care veşnic aleargă, pe lângă care adesea trece fără s'o recunoască şi pe care niciodată nu o poate atinge, afară de cât prin moarte, - dacă nu cumva şi aceasta nu ne-o înşela. Este urcarea, fie ea şi în genunchi, spre culmile însorite ale idealului. Şi mai e şi tristeţea avânturilor neputincioase, a aşteptărilor deşarte, a speranţelor amăgite, a sfârşitului care pune capăt la toate: şi la bucurii şi la suferinţe. Fiecare din cele şapte isvo- 375 [376] diri cu tâlc ale poetului e o cetate cu porţile închise pentru fi­ listean, pentru cel sărac cu duhul şi cu simţirea. Iar în cea din urmă dintre parabole-Zidarul-e artistul însuşi, creator inspi­ rat şi generos al atâtor minunate plăsmuiri urzite a înfrunta dintele crunt al vremii, ce macină gloatele anonime ale inşilor turnaţi în serie şi nu cruţă decât "colonadele,-puternice şi stră­ lucitoare,-ca o mărturie Viitorimii". Din punctul de vedere al formei, poemele din volumul de faţă sunt de o rară măestrie stilistică şi bogăţie verbală. Poetul le-a cizelat "con amore ", dându-Ie, pe lângă limpezime, muzi­ calitate şi coloare, de te îmbie să le citeşti negreşit nu în gând, ci cu glas tare. Prin frumuseţea ei, această proză aminteşte minunatele poeme în proză cuprinse în volumul "Pagini din Oscar Wilde, şi pe care a-I Stamatiad le-a dat în traducerea-i valoroasă cât un text original perfect. (Crater scufundat Poezii de Eugen Constant. Craiova, 1936. Nou Arhiloc trăind într'o lume care e departe de a semăna cu cea elenistică, autorul stihurilor din volumul de faţă se men­ ţine statornic pe linia traiectoriei ce-i impune o dârză persona­ litate şi mândria-i de a se vrea aşa cum e. De la "Oglinzi abu­ rite" (1919), prin "Galerii de ceară", "Amurg prin vitralii" f "Cu dalta pe lespezi", "Punte peste veacuri" şi "Socluri devastate" până la acest "Crater scufundat", d-l Eugen Constant şi-a bătut o potecă printre ciulini şi mătrăgună în pajiştele visului şi poe­ ziei, îngcmănând-o cu drumeagul ce i-a Iost impus, de împreju­ rări vitrege şi oameni duşmănoşi, să calce În viaţă. Intreagă opera d-sale, inclusiv ce a scris în proză, e dominată de nota socială -revoltă împotriva unei alcătuiri of1eneşti întemeiată pe min­ ciună şi stăpânită de bunul plac alîuziv al potentaţilor politici ai trecutului de ieri-şi intunecat colorată de un dccepţionism desgustat. Să nu vadă nimeni În�ă in aceasta o simplă atitudine poetică menită a singulariza pe scriitor, cu scopul de a chema atenţia şi curiozitatea. Scrisul d-lui Eugen Constant, aşa cum e, mai bun ar mai rău, este .cu adevărat ceea ce simplu şi aşa de gră­ itor zicea Vlăhuţă: "bucăţi din inima ta rupte", confesiune şi autobiografie. Omul şii" poetul se suprapun până la a se confunda perfect la d-sa, Dacă nu ştii că în viaţa-I de toate zilele, viaţă tare amărîtă, scriitorul' craiovean e absolvent de şcoală superi­ oară de comerţ şi contabil autoriz at, un om "dintr'o bucată", rar specimen de bărbat \de caracter, sărac dar mândru până la trufie; care nu concepe meşteşugul contabilicesc ca o artă elas­ tică al cărei rost ar fi să\ măslueşti adevărul când interesele or stăpânul ţi-o poruncesc; dacă nu ştii că d-sa a fost hulit şi per' secutat până la sânge de grangurii cari siluiau şi exploatau o ţară de izbelişte (azi unii s'au retras în umbră şi rod ciolanele 376 [377] puse deoparte, dar mai sunt încă mulţi aciolaţi prin înalte slujbe în diferite ascunzişuri}, şi această persecuţie numai pentru că omul n'a consimţit să slugărească, nici să mintă, dar nici să tacă; '- dacă nu le ştii toate acestea, nu pricepi dece condeiul d-lui Eugen Constant e muiat în fier şi venin, dece versul său e ţipăt exaxperat şi strident, invectivă şi pamflet, disperată cer­ care de a se smulge unei realităţi cu care nu se poate împăca şi a se avânta în stranii evaziuni de fantezie şi verbalism trucu­ lent. Dar vai! dacă Lycambes acum 2600 de ani şi-a pus ca­ păt zilelor, ruşinat de a se vedea pecetluit de iarnbii necruţă­ tori ai lui Archiloc, -- în anul dela Christos 1933, acela căruia volumul "Sacluri devastare" se dedica în aceşti termeni: "Ţie (cutare), impilator al clasei muncitoare, pentru abuzurile şi ne­ dreptăţile tale, accentul revoltci mele", nu s'a sinchisit nici mă­ car cât să-şi reducă greutatea massei sale grăsoase la 120 de chilograme mai rezonabile. Dacă prin cuprinsul lor sufletesc-ideie şi sentiment-ver­ surile din "Crater scufundat" sunt sincere şi oarecum spontane, forma lor ca vocabular, şi numai ca vocabular, apare însă cău­ tată şi artificială, aşa cum e încărcată de neologisme. Vom face acum şi câteva tăieturi din poeziile volumului "Crater scufundat", întru ilustrarea celor spuse până aci. De câte ori n'am căzut in. drum, năpăstuit de oameni, de soartă De câte ori nu mi-am crezut inima moartă Şi rw mi-am pipăit rănile In orbecăria luptelor, când duşmanii căşuruiu. ca dihăniile, $i'n cuei sălbatec de gloate. 11smu{ind urile toate, Mă torturasi în uliţi, Mă ţlaqelaa cu bice, mă imţninqeaa cu suliti.: De câte ori nu mi-am schilodit zâmbetul; piciorul, mâna; De câte ori în spasm de groază n'am muşcat ţăr@na Si nu m'am. târi: umilit pe brânci, Pu.rtând în pupile licăru! ultim al tnsoritelor stânci Spre care am râvnit, . . insetat de infinit! .. Dar nu m'am lăsat biruit de hainul pământ, Ci, cu mai uârto» avânt, Deşi aveam fruntea însângerată, M' am ridicat cu coama mândriei inţoiaiă Si-am pornit, râxârul voios, înainte, Aureoia: de 'idealuri sfinte, Să desleg cărările ... (Din "Schimnicie"). Căci la sfârşitul acestui poem, spovedanie, care rezumează 377 [378] ideile şi sentimentele întregului volum, autorul se înfăţişează ca un obosit de atâta luptă zadarnică, din care se întoarce ,,1 nsângerat Paciţicat. Desprins pentru totdeauna din gloate", un "crater scufundat 1<, vulcan stins. Moartea, privită altădată ca o evadare, azi o vede poetul ca o ancorare în port, adăpost şi hodină pentru vasul care s'a întors fără catarge şi fără pânze din războirea cu fur­ tunile largului. Impăcat cu gândul, o acceptă resemnat, şi cu glas trist, potolit, vorbeşte fiului drag pe care vrea să-I pregătească pentru marea despărţire: ... Voi închide ochii şi voi hodini .• Voi hodini în subterană dormita-re de milenii, Jar peste mine vor picura din slavă milostenii. Vor trece nori, cădea-vor frunze, ploi, reqrete şi zăpezi, Vor fi plimbări, zile cu soare, iubiri şi râset, râset mult .. Tu dragul tatii, niciodată, niciodată n'ai să mă mai vezi, Şi ai să 'uiţi; şi n'ai să crezi Că am fost şi eu cândua, de mult, Tânăr şi'n putere, Plin de faptă şi de vrere; Că am vagabondat cu visul departe, departe Şi-am poposit apoi pe ueştede pagini de carie ; Că am iubit şi eu, şi-am râs, şi-am plâns, Iar acum, netrebnicii înţărânat, m'am stâns ... (Din: "Febră testamentară"') Din aceste câteva citate socotim a fi învederat că masiva stâncă aspră şi dură a operei acestui scriitor închide o vână de adevărată poezie. Plaiuri oite�eşti de Pia Alimăneşteanu. Ed. "Scrisul Românesc", Craiova, 1938. După frumoasa primire' făcută anul trecut de critică volu­ mului � Dobroqear , autoarea s'a. simţit îndemnată să dea la lu­ mină şi mănunchiul de schiţe-e-jpendant" la cel dintâi-pe care il prezentăm cititorilor. noştri: "Plaiuri olteneşti", Doamna Pia Alimăneşteanu, care este o Brătiancă după naştere, face de altfel singură această "prezentare" cărţii sale, cu voce scăzută ca de înduioşare, în chiar prima-i pagină: "De la Porţile de Fier până'n râul Olt, de jos de la şes până sus în Carpaţi, te-am cutreerat, Oltenie, şi-am trăit zi de ,zi tot trecutul ţării mele: cutreerându-ţi malul dunărean, podurile \şi cetăţile străvechi, ţi-am trăit aşezarea oastelor romane pe ţărmuri; cutreerându-ţi mânăstirile, bisericile, cuIele, ţi-am trăit evlavia, luptele, băjenia voevozilor şi boierilor prigoniţi de păgâni şi de breştini; cutreerându-ţi satele neaoş olteneşti, cârnpia bogată 'n lanuri şi 'n codri, munţii cu peşte- 378 [379] rile şi apele lor, ţi-am trăit viaţa şi basmele, suferinţa şi răzmi­ riţele ţăranului. Şi acum te părăsesc cu părere de rău, dar cu suflet liniştit, şi-ţi zic: Tu eşti nădejdea zilelor de mâine, Olte­ nie, căci tu ai păstrat, neatins de neamuri străine, ogorul tău românesc". Notez că acest ton liric, de circumstanţă în corpul prefeţei, nu se va mai întâmpina în paginile celor 32 de schiţe, forrnând cuprinsul volumului. Veţi afla aci, jugrăvite în culori sobre, uneori sobre până la duritate, chipuri de târgoveţi, moş­ ne ni şi ciăcaşi aprigi la treabă şi iubitori de pământ, ţărance scumpe la vorbă, bătrâni siătoşi şi slugi credincioase; sub aspecte banale, turburătoare drame se desvălesc uneori din spovedanii discrete şi abia îngăimatev-+căci "cocoana" care e autoarea po­ sedă prin naştere marele meşteşug de a şti cum să te apropii de sufletele celor mai mici decât tine, de sufletele celor umili şi puţin increzători în cei cari nu sunt de o teapă cu ei. De aci tonul reţinut, sobrietatea dialogului, în care nu e nimic inutil, şi cu foarte multe prelungiri ale înţelesului în opriri brusce şi tă­ ceri încruntate. O singură dată o apariţie boierească: Conu Nicu, bătrânul solitar din cula de pe valea Gilortului, "o fiinţă din altă generaţie", cu mustata albă, obrazul ras, purtând redingotă şi cravată neagră, în iatacul lui cu mobile vechi, chilimuri frumos incondeiate, rafturi cu cărţi şi hrisoave ingălbenite de vreme. Iar pe toate drumurile, prin mânăstiri, codri şi aşezări bătrâneşti, istoria şi legenda îrnbrăţişate amintesc mereu de Domnu Tudor, de Iancu Jianu, de un Glogovean, de un Filişanu, ori de Sfântul Nicodim,-numai chipuri, vorbă şi întâmplări autentic olteneşti, Sonete de G. Tutoveanu. Ed, "Bucovina", Torouţiu, Bucureşti, 1938. Din pleiada slujitorilor poeziei de dinaintea marelui război, autorul acestui volum de sonete a rămas statornic credincios vechilor zei ai tinercţelor sale, ca unul ce arsese tămâie pe al­ tarul "Sămănătorului", după chipul şi asemănarea căruia înte­ meiase la Bărlad, în tovărăşia lui Emil Gârleanu, revista "Făt­ Frumos". De Ia apariţia acestei din urmă publicaţii au trecut trei decenii şi jumătate. In vremea asta o bună parte din armata cântărcţilor mai mari şi mai mici ai generaţiei entusiaste din primii ani ai veacului s'a dus pe calea neîn toarsă : câţiva au re­ nunţat la meşteşugul versurilor, a căror acţiuni la bursa gustului mulţimii au scăzut vertiginos în anii din urmă; a fost câte unul care s'a Încercat a se rei noi, făcând concesiuni curentelor mo­ dcrniste ce sujlau în pânzele vremii. D-I G. Tutoveanu-fie pen­ tru că nu a putut, or fie mai degrabă fiindcă nu a vrut să-şi premenească inspiraţia-a isbutit să ne intereseze, de la debutul său din "Albastru" şi până la "Sonete", modulând în note mi­ nore teme veşnice şi simple: dragostea plaiurilor natale, iubirea de Ţară şi goana după eternul miraj: amor, fericire. Toate aces- 379 [380] 1 t s tea într'o clasică simplitate de ton, cu fereală de retorică şi pre­ ţiozitate, ideia şi sentimentul Iorrnând totdeauna osatura acestor versuri oneste şi corecte. ' Reproducem unul din sonete pentru a învedera, pe lângă menţionatele calităţi, şi nobila ţinută etică a poetului: Tot mai adânc si tot mai sus răsare Simbolul veşnic' nou al [rurnuseiii Scăldând mereu cărările vieţii Cu nimb de flori, de visuri şi ţanţare ; Da?" tot mai qre« se vede '11. depărtare Pe culme drumu '11. taina diminetii, Pe care urcă tot mai rari drumetii Cu ochii arşi de-aprinsă 'nţiorare ... Păduri trufaşe, volburi blestemate, Pustiuri negre şi fierbinţi ca zqura, Prăpăstii repezi, măguri detunate S' atin în calea v isurilor sfinte ... Dar tu, ţi'mbracă liniştit armura Şi nu privi 'n nap oi... Tot înainte! Deopotrivă de minunate şi strofele de avântată inspiraţie religioasă din ultima bucată a volumului: "Iartă-i!": In veci de veacuri, Doamne, slavă Tie, Stăpân etern al vieţii trecătoare ... Te văd wm creşti în luqerul ele floare Şi'n plopii albi şi'n iar'?f din câmpie.: Te-aud cântând în zbor de vijelie Si'n glas de codri, 'n murmur de isuoare ... Te simt în caldîd razelor de soare Şi'n tot ce-i farmec vis şi armonie ... Si iartă pe netrebnici, care vor Să Te coboare pân'la mintea lor ... unul din cele mai frumoase imnuri de proslăvi re a Totputerni­ ciei lui Dumnezeu din câte s'au scris în româneşte. 380 \ C. D. Fortunescu. [381] .�D ••••• g •••••••••••• dq.ee6a.mu.�.�.mn •• a •• m.m.M · � 5 OhT€HIA ClfbT1JRAhĂ. : • • • • ���fi8a •• Ram� •• m.�D.awmm�����.���������e�amem.m •• Miscarea culturală în Oltenia . Societatea "Prietenii Ştiinţei" reincepându-şi activitatea cu toamna anului 1938, a mai ţinut, în sala "Rio", următoarele conferinţe: 30 Oct. Prof. univ. C. Rădulescu-Motru . 50 ani de Filosofie. 6 Nov. C. Giugiuc, magistrat: Haţael (partea I-a). 13 " " " "partea II-a. 20" Prof. univ. P. P. Panaitescu: Mihai ViteauLl în cadrul vremii sale. 27" Comandor Aurel Negulescu : Marina noastră în Războiul de intregire. 4 Dec, Prof. Ion Conea: Cm'paţii Olteniei în viaţa po­ porului român. 11 " Gen. Radu Rosetti: Doi prieteni ai cau.zei, româ­ ne: Victor Place ei Gen. H. M. Berthelot. 18 " Prof. A Vasculesc�: Comerţ şi civilizaţie. ,. .. '. Fundaţia Culturală Regată "Principele Carol", regionala Olteniei. al cărei Preşedinte e d-I C. N. Năvârlie, magistrat, Îm­ preună cu "Uniunea Scriitorilor Olteni", au organizat o Sezătoare Literară in ziua de 30 OcL 1938, închinată d-lui profesor uni­ versitar C. RăduIescu-Motru. cu prilejul alegerii d-sale ca Pre­ şedinte al Academiei Române, Sărbătorirea venerabilului dascăl oltean s'a desfăşurat în cadrul şi cu fastul cuvenit, în prezenţa autorităţilor, spunându-şi rând pe rând cu vântul de prcacinstire Preşedintele regionalei locale a Fundaţiei, Preşedintele Uniunii Scriitorilor Olteni, Pre­ şedintele Societăţii "Prietenii Ştiinţei", Directorul Colegiului Na­ ţional "Carol 1" şi un profesor mehedinţean. D·I Sub-Secretar de Stat la Instrucţiune D. V. Ţoni a vor­ bit apoi despre C. Rădulescu-Metru ca educator : d-l C. 1. Năvârlie l-a înfăţişat ca filosof, iar d-I T. Păunescu-Ulmu ca literat. Câţiva din scriitorii olteni au cornplectat programul cu lec­ turi din operele domniilor lor. * * * Concertul violonlstet Gioconda De Vito, una din marile maestre italiene de azi ale arcuşului, a avut loc la 23 Nocmbrie, organizat fiind de Institutul de Cultură Italiană în România. Tâ- 381 [382] năra artistă, pe care publicul nostru a avutplăcerea să o asculte prima dată la sfârşitul iernii trecute, ne-a reinoit fericita ocazie de a o admira. D-sa a executat patru mari compoziţii de factură clasică, din Corelli, Bach, Viott şi Paganini, cu o rară măes­ trie, întrunind stăpânirea unei tehnici uimitoare cu o sensibili­ tate adânc femenină. * Asociaţia Profesorilor Secundari din Craiova a reuşit să intrunească la o masă colegială, în seara de 25 Octombrie, vreo 80 de membri ai Corpului didactic din localitate, spre a sărbă­ tori pe profesoarele şi profesorii secundari cari în ultimul an au fost trecuţi la pensie. La această agapă au luat cuvântul Prese­ dintele Asociaţiei, d-I prof. Mity Teodorescu şi un reprezen­ tant al sărbătoriţilor, d-l C. D. Fortunescu. * Expoziţii artistice am avut două în toamna din urmă. Dona Florica Bărăscu, profesoară din localitate, a înfăţişat pentru Întâia oară iubitorilor de artă, în a doua jumătate a lunii Septembrie, rodul muncii sale din timpul din urmă, sub Indoitul aspect al picturii şi sculpturii. In această din urmă ramură dona Bărăscu are, evident, mai multă putinţă de realizare, dacă ju­ decăm după cele ce expune astăzi. Două-trei din statuetele prezentate aci- bunioară Ciob anul şi Vagabondul-, bustul unei fetiţe cu coadele pe spate, şi mai ales o lucrare de temei: Du­ rere, îndreptăţesc a ne pronunţa în afirmarea talentului celei ce a modelat lutul cu degete inteligente şi simţitoare. Pictura d-sale, în afară de câteva delicate acuarele, are ceva dur in colorit, cu reminiscenţel' de înrâuriri şi nesiguranţă de îndrumare, ce o fac să apară lipsită de unitate. Dar am fi prea pretenţioşi să-i cerem de pe acum nota unei personalizări pronunţate. Să aşteptăm viitorul Ti-na Maria Fraioşiiteanu. Billek şi d-l George Billek, cre­ dincioşi unui ideal artistic mereu mângâiat, bine ştiutori şi re­ semnaţi la constatarea că oraşul nostru nu e ceeace trebue pen­ tru a emula pe un artist în creaţia sa, - stăruesc totuşi, cu o nobilă dezinteresare, ca unii ce lucrează pentru dragul artei, să dea Craiovei şi anul acesta o expoziţie (16 Oct.-lO Nov.). La bunele aprecieri ce le-am înregistrat şi în alte dăţi cu privire la expozitiile domniilor lor, adăogăm plăcerea de a constata cum aceşti oneşti slujitori ai \ frumosului dovedesc un continuu pro­ gres în meşteşugul pictoricesc, dona Fr.-B. punându-şi mai multă lumină în paletă şi evitând asperităţile în culoare, iar d-l G. B. părăsind viziunea arhitectural-decorativă şi exprimându-se din ce în ce mai pronunţat în cromologismul pictorului. 382 [383] Inaugurarea busturilor G. M. Fontanin şi Mihail Strajan, vechi profesori ai Colegiului naţional "Carol I", s'a făcut Dumi­ necă 27 Noembrie în rotonda şcoalei şi în prezenţa d-Iui Rezi­ dent Regal al Ţinutului, General R. Scărişor eanu. Au asistat la această solemnitate, pe lângă autorităţi şi corpul profesoral, i'\ câţiva din urmaşii celor ne muriţi în bronz şi mulţi din foştii elevi ai venerabililor dascăli ai Craiovei de ieri. Preşedintele societăţii "Prietenii Ştiinţei", prin îngrijirea căreia s'au realizat aceste bus­ turi, le-a încredinţat d-lui Director al Colegiului, prof. C. Iliescu cu protocolarele cuvântări cerute de împrejurare, după cared-l prof Fortunescu a înfăţişat în scurt ce a fost viaţa lui Fontanin şi rostul său în şcoala Craiovei din mijlocul veacului trecut, iar d-l praf. Vasculescu e schiţat figura şi opera lui Strajan. * . " Concertul maestrului George Enescu a avut loc în seara de 28 Noernbrie, cu un variat program în care, între două mari sonate de Haendel şi Schumann, se intercalau bucăţi de Bach, Beethoven, Debussy, Gaubert şi Vitali. Umerii şi mândrul cap leonin al Maestrului încep a se pleca uşor sub numărul anilor ce contează intreit pentru delicata-i sensibilitate j arta sa însă, veşnic tânără dar maturată în plinătatea ei extremă şi spiritua­ lizată, ilurninată de focul intern al răslrângerilor sufletului său vibrant, în seara aceasta neuitată a atins înălţimi ce depăşesc firescul omenesc, iar chipul lui Enescu împrumuta o transfigu­ rare extralumească. 383 * * * Colegiul Naţional "Carol 1'" -scăpat în sfârşit, ca şi toată şcoala românească, de sub tirania viziratului politic al cutărui ministru, ministru al partidului liberal şi al Instrucţiunii Publice, ca şi al masoneriei - şi-a sărbătorit în ziua de 10 Decembrie profesorii recent trimişi la vatră, cum şi pe acei pensionaţi în anii din urmă, "":"'-ani de Întunecată şi ruşinoasă amintire a dire c­ toratului balabanian. Festivitatea a avut loc în amfiteatrul liceu­ lui, redat folosinţii şcoalei cu acest prilej, şi într'un cadru-sin­ gurul potrivit împrejurării-şi atmosferă de călduroasă intimitate, corpul didactic al. liceului, elevii mari şi mici, părinţii acestora şi foştii şcolari formând o singură şi mare familie sufletească. Prezenţa autorităţilor locale, cu d-I Rezident Regal în frunte, Îm­ prumutau acestei serbări un aer de severă solemnitate. Dintre profesorii cari făceau obiectul acestei sărbătoriri -nobilă manifestaţie care onorează deopotrivă pe iniţiatori şi publicul participant ca şi pe sărbătoriti - erau de fată domnii AI. Georoceanu, Tudor Popescu, Mih. V. Demetrescu, Vas. Tur- tureanu, Coriolan Magheţu, Preot Gr. Popescu-Breasta şi C. D. Fortunescu, lipsind numai d-l Marin Dernetrescu (Vorbim numai de pensionarii cari au fost invitaţi de colegii lor, ca unii demni de asemenea cinstire) .. [384] Potrivit programului stabilit, s' au rostit cu vântări de către d-nii : C. Iliescu, Directorul Colegiului, Gh. Tomescu, Inspector gen. şef al regiunii, M. D. Ioanid, profesor, Dr. David Petrescu, Preşedintele Comitetului şcolar, Pr. Elefterie Marinescu ca pă­ rinte de elev al şcoalei, precum şi de un elev din ultima clasa a Colegiului: Iliescu G. Aurel. La aceste calde cuvântări, pe care cei căror li se îndreptau le-au ascultat mişcaţi, strivind câteodată o lacrimă în colţul pleoapelor, au răspuns mai întâi d-I Teodor Popescu, apoi d-I C. D. Fortunescu, a cărui cuvântar e citită o reproducem deosebit mai departe. Partea doua a Iestivităţii consista dintr'o producţiune şco­ lară, cu muzică şi exerciţii gimnastice conduse de maeştrii res­ pectivi ai Colegiului, d-nii J. Constantinescu şi Omer Gregorian. In seara aceleiaşi zile Direcţia Liceului a da t o masă celor sărbătorrţi, într'un cerc pur colegial, în chiar refectoriul Colegiului. In căldura acestei Irăţietăţi de circumstanţă, fără stin­ gherirea momentelor de oficială solemnitate, limbile s'au desle­ gat, amintirile +duioase or vesele-au prins a se depăna, spiri­ tele îşi incrucişau lam ele tăiose fără răutate ... Câte lucruri fru­ moase nu s'au spus în ceasurile acestea L, calde simţirnânte spontane, ce uneori, fără căutarea retoricului, se prefăceau in nestemate cu dărnicie risipite În improvizarea cutăruia ... Evident: cultura literară şi exercitarea nobil ei profesiuni dăscăleşti disci­ plinează mintea, şlefueşte sufletul şi parcă îl iluminează din lăuntru în afară. For tunato, Cuvântare de bun rămas. Trecerea la pensie a unui profesor -- şi vorbesc de aceia cari nu au aşteptat ca o eliberare asemenea ceas - are ceva din melancolia unui apus de soare pe o zi de toamnă: un jar de foc adineaori, vatră, dogoritoare acum, iar peste puţin .. zarişte de cenuşe, O repetiţie generală .- cu public ca astă se-ară -, o anticipare a morţii. 112r1 încă, te simţeai folositor Şcoalei, - sau doar. te credeai astfd-; luptai vijelios pen­ tru interesele, cinstea şi prestigiu! acestui venerabil Colegiu în care tu însuţi fuseseşi şcolar dela cea dintăi până la ultima clasă; vreme de 40 de ani încheiaţi serveai -- cu câtă minte avusescşi dela Dumnezeu şi cu ce bruma de ştiinţă putuseşi aduna şi tu, dar cu credinţa unui preot de vocaţie - la altarul Şcoalei Neamului tău, ne-adăstând, la aceşti ani ai amurgului vieţii de profesor, o recunoaştere oficială 01' răs­ plată pentru vre-un merit ce, poate, îl vei fi avui, ci răbdănd doar prigoană cinic de neBreaptă, pentrucă ai fluturat în vânt un drapel pe care l-ai vrut neprihănit; toate astea (melancolie a unui apus de soare pe o zi de toamnă ... ), toate astea pentru ca, în- 384 [385] t \ ! tocmai cum moartea cea fără de lege şi credinţă îţi bate în poartă brutal, când nu te aştepţi, - un plic ministerial, galben ca o ameninţare, să-ţi aducă Un ordin cu următorul cuprins: "Mi­ nisterul vă aduce la cunoştinţă că aţi fost trecut la pensie pe ziua de 1 Septembrie 1938 şi vă mulţumeşte pentru serviciile aduse şcoalei". In forma laconică şi rece ca un cuţit de ghilotină a ce­ lor trei rânduri de proză oficială reproduse aci integral, şi în care un Englez ar vedea humorul unui oacheş slujitor dela pom­ pele funebre, se] vede uscăciunea de suflet a acestui automat care e funcţionarul Ministerului Educaţiei Naţionale, pe care îl cunoaştem de aproape, şi în care minister, cu plăcere o recu­ noaştem, s'a efectuat în lunile din urmă şi oarecare curăţenie. Sperăm că opera aceasta se va continua. Veţi concede, Doamnelor şi Domnilor, că tristeţea şi ama­ ruI rândurilor pe care le-am pus pe hârtie, drămuind cuvinte potoli te, sunt justificate din parte-mi, in ora aceasta solemnă, când Directorul şi profesorii Colegiului, în prezenţa d-Iui Rezi­ dent Regal al Ţinutului, a atâtor distinşi cetăţeni, foşti elevi ai liceului nostru "Carol I", cum şi a şcolarilor noştri, ne cheamă azi Ia o duioasă serbare de bun rămas. Căci noi, ne- am iubit me­ seria dăscăliei şi am iubit şcoala aceasta, stăpân a noastră, Întoc­ mai ca nişte slugi cinstite şi credincioase, după cum ar grăi Sf. Evanghelie. Din această iubire a noastră pentru Colegiu şi peri­ tru copiii ce s'au perindat prin el a isvorît putinţa (dacă am avut-o şi cât am avut-o) de a îmbogăţi, fără silire şi prea mul­ tă osteneală, cunoştinţele de temei ale elevilor, precum şi de a le şlefui - întru cât o permite terenul pregătit din familie ­ sufletele lor maleabile. Şi tot din această iubire a isvorit pute- I rea de rezistenţă neînfrântă şi de combativitate dârză dar demnă, ce am dovedit în deceniul din urmă al vieţii Colegiului, luptând împotriva duhului rău întru pat în persoana cuiva care nu a fost chemat - după dreptate şi cuvinţă - la cinstirea de astăzi: aceasta pentrucă şcoala noastră (altar, iar nu tarabă] ţine să arăte că vrea să-şi recăştige prestigiul ei de odinioară şi locul de cinste ce l-a avut între liceele ţării. Asemenea luptă, în care nu a intrat din parte-ne nici umbra vreunui interes sau a unei porniri personale ad hominem, ne-a smuls şi nouă, vai! multe pene din aripi, ba ne-a rupt şi din pâine de câte ori a putut, căci nu mică e doar puterea masoneriei, militante şi azi încă în Craiova. Colegii noştri şi toţi Craiovenii ştiu bine doar cine anume a târît pe profesorii Colegiului, de ani de zile, prin judecăţi şi cine ne-a terfelit prin gazete plătite din banii liceului şi trimise gratuit tuturor părinţilor şcolarilor noştri. Şi opera infer­ nală se continuă şi azi. Totuşi, nu ne pare rău dacă, cu preţul suferinţelor noastre de atâţia ani de zile, noi am plătit reintrarea în pace şi armo­ nie, prielnică unei munci cinstite şi spornice, a corpului didactic şi a elevilor şcoalei acesteia. 385 [386] Prin pensionarea noastră cadrele profesorale ale Colegiului s'au premenit şi s'au reintinerit vizibil, Întru cât cei mai vâr st­ nici rămaşi la catedră abia dacă arborează câteva fire de co­ cheţi ghiocei pe la tâmple. Tuturor le urăm din inimă curată: pe urmele noastre, să facă mai bine; să facă mai mult decât noi, cei cari ne ducem mânaţi din urmă de năvala anilor. Căci � I aşa porunceşte Legea firii, Legea progresului. Mulţumim d-lui Director, Comitetului Şcolar şi d-Ior colegi - între cari lăsăm atâţia prieteni şi oameni pe cari i-am stimat - pentru mulţumirea sufletească ce ne-au pricinuit, organizând o atât de caldă şi fastuoasă manifestare a unor sentimente care. ii onorează. Mulţumim d-lui Inspector General Şcolar al Ţinutului, co­ legul Gh Tomescu, inţelegând bine că d-sa nu-şi îndeplineşte, prin frumoasele cuvinte ce ne-a adresat, o simplă însărcinare adminis­ trativă, ci a grăit dela inimă la inimă, ca un bun coleg ce ne-a fost totdeauna. MUlţumim elevilor cari au participat (câţi au putut încă­ pea în acest amfiteatru) la solemnitatea de faţă, şi dintre cari unii -cei ce se vor fi învrednicit a se împărtăşi din plinul sufletelor noastre - ne vor păstra o bună amintire. Mulţumim foştilor şcolari ai liceului şi părinţilor actualilor elevi, a căror prezenţă în această sală ne este un omagiu, la care suntem adânc simţit ori. Mulţumim respectuos d-Iui Rezident Regal pentru strălu- I cirea ce dă solemnităţii acesteia, prin faptul că a binevoit să onoreze cu prezenţa Excelenţei Sale această serbare aproape familiară, ceea ce sporeşte mulţumirea noastră, ca şi recunostinta ce-i datorăm pentru nobilul său gest. Şi acum, Doamnelor şi Domnilor, când e să închei această cu­ vântare spre a mă scufunda în anogimat, am oarecum impresia că ne-am afla într'un larg port de mare, în ziua plecării unei flote de pescari, când toată populaţia regiunii vine să asiste la slujba binecuvântării vaselor, ce aşteaptă. Iegănându-se, până să-şi ridice ancorele şi să-şi întindă pânzele în bătaia vântului. Capetele se pleacă sub ploaia stropilor de aghiazrnă. Se bat ul­ timele cruci. Se stinge ultimul cânt religios. Imbrăţişeri care se smulg pripit, strângeri' de mână cu greu descleştate, tălăzuire de oameni şi de valuri, ... cei de pe mal strivesc o lacrimă în colţul pleoapelor, ... cei'. urcaţi pe bord flutură o năiramă, până se şterg în cenuşiul depărtării ... Corăbii au fost oare? ... or sunt noii pensionari ai Colegiului ? .. \ \ il ': .1 I ; 386 \ Prof. C. D. Fortunescu [387] 1 l' I I � \ \ � •• gd��u.mum •••••••••• D •• aR •••• s.g.r ••••••• 8 •••• • • ; HOTe ŞI COM1JHICĂRI 5 • • .mge.u.m6����R.� •••• � •••• R.mB •••••• � ••••••• a ••• � Privitor la negustorimea craioveană Pentru cititorii "Arhivelor Olteniei" poate fi interesant cunoaşterea celor ce tăceau negustorie în Craiova pe la sfârşitul secolului trecut (1868-1892). Afle dar că, pornind dela biserica Madona Dudu la deal, după ce treceai podul de cărămidă de peste ududoiul dela Maica Precesta II, sub care pod era o ciş­ mea cu apă dela Obedeanu, se intra în strada Madona. La dreapta în colţ �), ca şi astăzi, între două simigerii era băcănia lui Avram Ivanovici, cunoscută mai ales pentru că acolo luau aperitive Kir Panait Ioanidis, Signior Cantorichi şi Domnul Dră­ goiescu, profesori la "Lyceulu den Craiova", Avram băcanul murind, şi-a lăsat averea oraşului Craiova, iar băcănia a preluat-o nepotu-său Dima Iorgovici, Mai în sus, peste drum, în casele lui Canecio, era o curelăr ie, Pe când eram în liceu zăream ade­ sea în poartă pe fata curelarului, o frumuşică oacheşă de vârsta mea. Doi ani mai în urmă, pe când eram Încă student în Uni­ versitate, trecând pe acolo, am zărit în curtea aceea o grozăvie de femeie slabă şi urâtă, care ţinea un copil în braţe şi mă pri­ vea ţintă ca pe un cunoscut. Tocmai când am ajuns în Calea Unirei mi-am dat seama că, după ochi, era Irumuşica de altă­ dată. Până a ajunge în Calea Unirei, după "gura pieţii" treceai prin faţa dughenii lui Bara bulea, ncgustorul de vechituri, pe lângă vreo trei Iipscănii mărunte şi farmacia lui Pantele Lazeanu, cel dintâi spiţer român din oraşul nostru, căci ceilalţi erau. pe vremea aceea toţi nemţi. In colţ pe Calea Unirei era pălărieria lui Lempart, apoi.la dreapta acea a lui Louis Barer şi în sfârşit a român ului Ilie Miulescu. Sus la etaj era Clubul Naţional, zis ,,31 baccelelor". La stradă urmau vre- o doi Iumânărari, [arrnacia Konfeschveller, unde era la început cofetăria lui Sărasy şi azi giuvaerţieria lui Mendel. Deasupra cofetăriei era "Glubulu Professorale". Sub Ho­ telul Theodoru bătrânul Aron Zwibel vindea jurnale, tutun şi cărţi vechi. Sub hotel mai era şi un restaurant. Peste drum de hotel.L-tot pe dreapta- unde e azi Hotelul Geblescu, nu era 1) Ududoiul acesta-mai puţin mare ca ududoiul pe locul căruia e azi str. Ştefan-cel-Mare (fostă Calea Rahovei şi anterior Valea Orbeţilor)--venea în prelungirea celui din urmă. cote a la stânga prin Valea Vlăici], prin str. 10 Mai actuală, prin dosul Băilor Comerciale şi Colegiului. traversa strada Madona­ Dudu, lăsa la stânga .. Baia ovre iască" şi continua spre str. Abatorului. 2) Colţ cu str. Matei Basarab de azi (fostă str. SI. Dumitru). 387 [388] nicio clădire, iar dincolo de el, în fundul unei grădiniţe unde se cânta vara, cofetăria lui Cacaliceanu, având deasupră-i "Clubul Tinerimei", Ceva mai departe mai era o berărie, grânăria lui Valentin Cohn, apoi un Bach croitorul, care m'a îmbrăcat pe mine şi după ce mă mutasem la Bucureşti. De aci încolo până în vale la Podişor, la Şosea, numai locuinţe particulare, dintre , 1 care casele lui Gheorghe Chiţu şi ale lui Iorgu Caletzeanu. Peste I drum de acestea, era hanul şi grădina "La Cocor", al căror nu- me venea dela doi cocori ce ţinea D-rul Vercescu în curte, pe vremea când locuia alături de acest han, în casele lui Mitu Gheorghiu, Dela "Cocor" inapoindu-te tot pe uliţa mare până la Hotel Paris 8), colţ cu strada Kogălniceanu, nu întâlneai decât case particulare, locuri virane şi un han: "La o sută de căşi". Sub Hotelul Paris se afla băcănia lui Teodor Tudoran, zărăfia lui Farchy şi o cismărie. Sub cazi nul Minerva era croitoria lui Leo­ veanu, o cofetărie, chioşcul cu ziare al lui Coşoveanu şi prăvă­ lia lui Marin Chiţu 4), apoi "Magadinulu de Gadu" al lui Lobel, contoarele lui Eschinazy, Fermo şi Penhas, Pârvan Rădulescu şi un Georgescu, In colţ spre Lipscani: "La drumul de fier", lip­ scănia Costescu şi Delcescu, iar peste drum librăria Filip Lazăr; mai încolo librăria lui Benvenisti (bătrânulBenvenisti era sin­ gurul evreu din Craiova purtând caftanul cu blană, precum şi şapcă pe cap), băcăniile Iorgu Saita şi D. S, Fortunescu 5), spi­ ţeria lui Pohl, un ceasornicar, Schulder mi se pare, bărbieria "La Mihail Obrenovici IV", două modistc : una madam Villy 6) şi alta Buteroaia , vreo două hăinării, Korth (croitor civil şi mi­ litar), legătoria lui Weisberg, o rachierie şi în sfârşit librăria Samitca, unde e azi Hotelul Palas. Lângă Weisberg, fraţii Men­ del mutaseră giuvaergeria pe care bătrânul Moise A. Menâel o ţinu se în strada Ma dona, peste drărn de Pescăria Nouă. Mai erau pe aci şi vreo trei hăinării. Trecând drumul şi luând-o iar înapoi spre centru, tot pe Calea Unirei, peste drum de Samitca dai mai întâi de prăvălioara în care Luiza Eberling vindea lucruri de mână. De acolo, lăsând pe dreapta drumul ce duce spre liceu şi Sf. Treime, printre locuri virane şi case, vechi, ajungcai la o casă mare, cu poartă boltită la mijloc, Între două prăvălii: într'o parte Cati Marşanta 7), 3) Azi d ărămat, de 'pe locul unde e aşezată statuia lui Kogălniceanu. 4) Sus era Cazinul Minerva, unde în saloane mari şi tumoare jucau domnii cărţi. In str. SI. Dumitru, În casa lui Panait The odoru, era iar un mic elegant cazin; acolo în 1880-1886 elevii din clasa VII întemeiaseră un club. pe care l-a închis Directorul G. P. Constantinescu, pentru că aflase că acolo se lucra cu alte cărţi decât \cu cele de şcoală. 5) Până în 1916, regulat la Păresimi comandam acolo câte o cutie mare de halva veritabilă de Adrianopole, cum nu se mai găsea în Bucureşti. 6) ViIly era soţia lui Leoveanu croitorul. Inaintea acesteia fusese "mar­ şantă" acolo Marcovicîoia, bunica răposatului Alexandrescu zis Vicontele. 7) Caty reluase magazinul de mode al franţuzoaicei ce s'a căsătorit CU profesorul L. C. Raymond şi care într'o vreme ţinea un pensionat de de moazele 388 [389] care, pe lângă pălării, mai vindea şi lucruri bune de mâncare, ciocolată, bomboane, tapioca, etc., iar într'alta Riedel, bărbatul marşantei, ţinea croitoria cea mai elegantă. Mai încolo câţiva rachieri, intre cari Marin Constantin, fost o clipă primar al Craiovei, şi băcănia lui. Alexandru Dumitrescu. Printre rachie­ riile acestea, era farmacia lui C. F. Moss, cel care s'a îmbogă­ ţit vânzând cu un leu sticla de apă gazoasă ce nu-l costa 10 bani. Din răscruciul cel mare, coborînd la vale spre Madona, pe dreapta era rachieria lui Iorgu Saita, tătăl celui ce avea să ajungă Prefect al Politiei Capitalei. Mai jos, dincolo de Mendel, era "Hanul Roşu" ţinut de un macedonean, după care venea Tenenhaus tinichigiu! şi mai apoi băcănia lui Nicu Stoianovici. Pe strada Prefecturei (azi C. A. Rosetti) era cuptorul lui Jorj Brutarul, iar în faţa Prefecturei 8), in casa lui Fane Saita 9}, se afla Banca Poumay, care succedase lui Malland. In strada Primăriei (azi L C. Brătianu) vreo doi argintari, un ceasornicar şi magazinul de pompe funebre. In strada Copertarilor (azi Edg. Quinet] tipografia lui Ben­ venisti şi cojocăria lui Grigore Stănescu. Pe uliţa aceasta, numi­ tă altădată Coiocăria, erau odinioară numa icojocării, între care şi a tatălui lui Gheorghe Chlţu, Mulţi din cojocarii aceştia s'au îmbogăţit, .devenind protopărinţi a câtorva familii de seamă. Mihalache Trişcu 10) prin 1894 mi-a trimis o broşură, în care sa­ tiriza în versuri, pe nedrept, pe unii scoborîtori ai acestor indus­ triaşi români, cari prin munca şi economia lor au contribuit la desvoltarea comerţului craiovean. Imi aduc aminte că satira lui Trişcu se sfârşea astfel: Nobleţea-i se trage din cojocărie ... Şi, de-ar fi subţire, tol ar fi ceva! Trecând prin curtea bisericii Sf. Ilie, intrăm în Lipscani, ca să dăm de depozitul de fierărie al fraţilor Andreeşti, Intr'un colţ ceasornicăria "La Prusianul", fondată de Burkard, devenit în urmă vice-consul prusian, ţinută apoi de Spreer şi în sfârşit de Baumann. Marchitănii aveau Constantineanu, bunicul avoca­ tului Mircea Constantineanu mort pe front ca ofiţer de rezervă, Pantele Velescu şi Hristea Ioanovici. Printre ei era şi magazi­ nul de porţelanuri "La farfuria", al lui Răducanu Georgescu. Mercerii ţineau: Ioniţă Vasiliu 11) "La globul verde", Tache An­ dreianu : "La cerbul de aur" era prăvălia lui Stănescu şi Pencioiu şi apoi lipscăniile lui Toma Stanovici, Ioniţă Petrescu, Hagi Da niel, Fraţii Marinovici şi Florea Stăncescu. Acesta pe vremuri fusese şi librar, căci în biblioteca tatălui meu găsesc cărţi stre­ ine cu ştampila: "librăria Florea Stăncescu", In Lipscani era 8) Prefectura era în localul azi transformat al Cinematografului "Rio". 9) Unde e Laboratorul Dr. Savopol. 10) Mihail Tr işcu, avocat. fost procuror, mort în 1903. 11) Tatăl d-Iui Vasiliu, fost Ministru al României la Vatican. 389 [390] şi spiţeria lui Ludvig (trecută mai târziu lui Konteschweller), aşa cum în braşovenie se afla a lui Glatz. Braşoveni erau mulţi, dar nu ţin minte decât pe Barbu Ionescu şi pe Voicu Lupăncescu. Cu ei ajungem în răscruciul cel mic. In uliţa ce dela Biserica Sf. Arhangheli mergea în strada Episcopiei 12), mici prăvălioare, cofetăria lui Niţă Radovici şi sub Hotel Stăncescu rachieria unui Coandă. In strada aceasta, afară de Hotelul Stăncescu, mai erau hotelurile Vlădescu şi Frăsineanu, la intersecţia ei cu str. Kogălniceanu. Pe str. Kogălniceanu, peste drum de Spitalul Preda 13), se găseau contoarul lui N. T. Pop, pielăria Keppich, postăvăria unui Eschinazi şi bumbăcăria "La mielu de aur" a lui C. D. Dumitrescu [Negrilă), Intre hotelurile Curcubeu 14) şi Solomon, pră vălii mărunte; mai jos, lângă Minerva, unde e şi acum o cofetărie, cofetăria lui Cacaliceanu şi o tutungerie, în care o ovreică cu fes şi legată la cap vindea şi jurnale, împre­ ună cu fetele ei, două spaniole Irumuşele. In locul cofetăriei lui Cacaliceanu, mai târziu Steinbruch,-un bătrân cu un picior de lemn ţinea un restaurant vienez şi un fel de hotel, unde găzduia elevi de liceu. Pe ulicioara ce lega str. Kogălniceanu cu Lipscănia, erau numai toptangerii, . . Pe strada ce ducea dela librăria Samitca la Episcopie (str. Justiţiei or Bucureştilor azi), lângă Marşeu (Piaţa Nouă), sub ca­ sele cu trei caturi ale lui Iliescu- Chitiuţă - cele mai înalte din Craiova, pentru care motiv au servit mulţi ani de observator al pompierilor după ce s'a dărâmat foişorul de foc - prăvălii mă­ runte, din care nu-mi aduc aminte decât de o singură firmă: "La Iliescu". In etajul de sus al acestor case era comandamen­ tul Diviziei 1 teritoriale, unde la început comanda Generalul Lupu, în timpul războiului Independenţei Generalul Haralambie, iar în urmă Generalul Cerchez. Tot pe st�ada aceasta, lângă Teatrul Theodorini, francezul Auguste îşi avea birtul lui franţuzesc. In Căldărari trena staroste Proicea, peste drum de intrarea , Palatului Administrativ actual. Mai încolo pe drumul Bucureştilor (mai târziu str. Cuza Vodă) vechi dughene turceşti aproape pă­ răsite, în faţa cărora, pe vreun scăunel, zăreai câte un bătrân îmbrăcat încă turceşte .. . ' Pe strada Sf. Dumitru (Matei Basarab azi) începând dela Avram băcanul în sus.vbragagerii şi simigerii : lângă fântâna EIca hanul lui Puţureanu, şi în faţa hanului rachieria lui Savu, iar la cotitura uliţii, în colţul unde sunt acum casele vărului meu Hes­ sclmann, vindea lumânări de seu ardeleanul Coman Muciu Ureche . . � , . \ \ 12) Adică în str. Buzeştii de azi. Str. Episcopie! era acea din faţa Epis­ copiei, adică fostă strada J ustiţiei, numită azi a Bucureştilor. 13) Vechiul spital Preda era pe locul unde e azi depozitul de maşini agricole Graepel. 14) Peste drum de actualul Muzeu Arnan. 390 [391] I ( \ Cum se vede, negoţul craiovean pe vremea aceea era ro­ mânesc. Ovreii, mai toţi spanioli, ţineau prăvălii mărunte prin str. Hurezului şi în jurul pieţii Elca. Pe acolo Vineri seara se aprin­ deau lumânări în fundul prăvăliilor, şi pe uliţe se plimbau la braţ, vorbind spanioleşte, fete tinere. Mi·aduc aminte de Perlica, cu care supăram pe colegul meu de şcoală Ilie Marincu 15). Imi mai reamintesc încă de Iliştein, dela care mi se aducea în copi­ lărie jucării frumoase. Nu ştiu însă unde îşi avea prăvălia. In vremea mea Incă multe din prăvăliile din târgui Craio­ vei erau boltite j de aceea negustorilor li se zicea mai de mult boltaşi. Ca de boItaşi vechi am auzit vorbindu-se de Hagi Gheor­ ghe, Hagi Ioniţă, Hagi Preda, de Ghenovici şi de Cratunoglu 16), de Conduleşti, de Tudor Coman, de David şi de Pană, de Alexan­ drescu 17). Bunica îmi spunea că pe vremea aceea singurul lip­ scan ovrei ar fi fost Salom Tolbaşu, care i-aducca stofe şi mă­ tăsuri şi de care spunea că a mufluzit, fiindcă, după cum zicea dânsa : "Era prea de omenie ca să aibă noroc în negustorie". A m mai auzit ca de băcani mai vechi de Ciolea băcanul, de Paly băcanul şi de Ganea. Atâta ştiu, atâta spun, ca să îndemn pe alţii a face mai bine şi mai complect. M. Theodorian-Carada. F undaţiunile religioase ale Olteniei PARTEA I-a "Arhivele ,Olteniei", XV pp. 263-346; rectificări şi bibliografie, ibid., XVI, pp. 443-450. ADAUSURI Teslui-Dolj.-C. Sa Diaconul I. P.-Cilieni tipăreşte, în chiar acest volum al revistei (pp. 331-334) o seamă de documente dintr' o vreme mai nouă, privitoare la schitul Tezlui, pe care nu l-am putut identifica geograficeşte în lucrarea noastră (v. Fundaţiunile, p. 92). Din ele se constată lămurit că lăcaşul acesta este bise­ rica din satul Crucile-cum se şi numea uneori-, de lângă sa­ tele Gaia şi Bulzeşti (Dolj). Dar aşa fiind, această veche biserică, în legătură cu care se păstrează şi azi frumoase datini de hram, dar a cărei istorie a fost cu totul uitată, are o vechime mult mai mare decât se crede; căci, fără nicio îndoială, pentru ea a fost dată următoarea carte de danie a lui Ionaşco postelnicul, dela 15 Aprilie 1639: 1- ln numele Tatălui şi al Fiiului şi al Sfântului Duh, Amin! 15) Dr. Marincu, mort la Calafat prin 1913. 16) Cratunoglu a fost tatăl avocatului Nicolae Crătunescu, al colonelu­ lui Crătunescu şi al răposatului Jean Hagiadi. 17) Tatăl răposatului Petrache Alexandrescu şi al MZatorii tinerei noastre armate a !I fost şi olteanul acesta, nă�.cut la 7 Aug. 1819 în Râmnicul Vâlcei, fiu al lui '" Manolache Florescu. Studiile şi le-a făcut Ia Colegiul Sf. Sava din Bucureşti, apoi '. Ia liceul Saint-Louis şi Scoala de Stat Maior del" Paris. In 1845, căpitan, se .' Însoară cu Ecaterina, fata Domnitorului G. Bibescu, după care fu înaintat maior şi apoi aghiotant domnesc. In 1848 e ridicat la gradul de colonel. Flo- rescu a avut Îndeletniciri cărturăreşti, făcând traduceri şi lucrări originale • I milităreşti; a fost preocupat de instrucţiunea publică: a luat parte la inteme- f ierea "i\sociaţiei literare a României". Spirit de ordine, credincios iurămân­ tului ostăşesc şi ginere al lui Vodă: deşi trăise in Parisul revoluţionar 6 ani al tinereţii sale, el se declară impotriva revoluţiei din 1848. In noua domnie e din nou aghiotant domnesc, îndeplinind şi alte înalte slujbe militare şi ci­ vile, ba chiar şi profesor de strategie şi tactică la nou înfinţata Şcoală Mili­ tară. După ce demisionase din armată, Ion Em. Florescu, a luat parte şi la mişcările politice pentru Unire, Cuza ÎI recheamă În activitate, ca să organi­ zeze oştirile româneşti reunile �j să le inzestreze În vederea unui evpntua 1 războiu, inaintându-I apoi gene�L Rolul său Între 1859 şi 1866 este hotărîtor cu privire la alcătuirea oştirii noastre şi punerea ei în rândul armatelor mo· derne. EI aiută pe Cuza întru toH.tI, rămânându-i credincios până la urmă, cu preţul pierderii popularităţii, şi ptotestând mai târziu în contra ofiţerilor ce trădaseră, prin afilierea lor Ia complotul din 11/23 Febr. 1866. Sub marele 396 [397] • i rege Carol fu ministru de războiu În guvernul Lascăr Catargiu dela 1871 până la 1876, când a putut înfăptui multe lucruri de seamă în folosul şi pentru prestigiul armatei româneşti, ce avea să-şi încerce puterile peste un an. La războrul din 1877-1878 Gen. Florescu e ţinut de o parte. In 1891 e chemat să prezideze pentru a doua oară ministerul între 20 Febr. şi 27 Nov. (întâia dată fusese intre 4 şi 27 Apr i] 1877). Gen. Florescu a murit la 10 Mai 1893 il Paris, corpul său fiind adus apoi în ţară. La legende de eenevieve de Brabant ei ses verstotts roumelnes, par N. N. Condeescu, în colecţia .. Etudes et recherches" a Acad. Rorn., 1938, Buc. Autorul ne prezintă un studiu de tematologie, ramură a ştiinţei htcratu­ rilor comparate, privind o temă literară din cele mai folosite. In al său "Avant­ propos" d-I Condeescu lămureşte dece asemenea cercetări de migală obositoare şi oţioasă nu au fost favorabil privite de studioşii în materie. D-sa arată ero­ rile metodei, cum şi con ditiunile ce această disciplină trebue să le îndepli­ nească pentru ca foloasele ei să fie evidenţiate. Cartea e împărţită În 3 părţi. Prime: "Viaţa renană a Genevievei", înfăţişează cadrul geografic şi istoric în care s'a creiat povestea Genevievei, cu tema inocenţei calomniate, a victimei cruţată de o moarte nedreaptă şi a ciutei servind drept doică a pruncului. Originile se cercetează dela versiunile latineşti, cu ecourile lor la umanişlii şi teologii vremurilor depărtate ale Renaşterii. Partea IJ: "Imprăştierea legen­ dei în Europa", urmărind tema din romanul iezuitului Ceriziers (1634), r ăs­ năndită de conîrătia acestor călugări În largul lumii, trecând prin Franţa, Ita­ lia, Spania, Olanda, Anglia şi Germania, cu Imitaţiîle ŞI transpunerile ei extrem de numeroase ln- aceste ţări, în epoca preromantică şi În cea 'roman­ tică, până în vremurile mai apropiate de noi. şi cu versiuni populare ca si literarizate, ba chiar devenind subiect de operă comică şi vodevil. Partea III: "Versiunile româneşti" prezintă traducerile acestei legende ce a plecat depe malurile Hinului pentru a veni până În tinuturile dunărene, Constatăm îne pe­ rea circulării unor manuscrise cuprinzând tema Genovevei, celei cu mâinile tăiate, de cu sfârşitul veacului al XVII-lea, prin isvor grecesc, pe vremea când viitorul domnitor Cantemir studia la Constantinopol limba elină, şi un Şerban Cantacuzino deschidea la Bucureşti o .. academie" grecească, În vreme ce la laşi funcţiona o tipografie greacă. In sec. XVIII circularea acestor manuscrise e mai mare, în Muntenia m ai ales. In mână stirile oltene Ho rez, Cozia, Bistri­ ţa şi la episcopia Râmnicului, la Craiova ca şi la Polovraci, sârguitorii şi cu­ cernicii monahi le citesc, le copiază şi le răspândesc În largul ţării. In sec. XIX, prin mijlocirea literaturii franceze, legenda Genovevei devine curentă, cu traducerea profesorului Gr. Pleşoianu dela colegiul craiovean, care o tipăreşte in versiune complectă la 1838, după acea germană a lui Schmid. adoptată şi ea după un text olandez. Versiunea Schmid va fi fost şi ea tradusă în Iran­ tuzeşte de alsacianul Macker; după aceasta se vede a fi fost tâlrnă cită literal În româneşte Genoveva lui Pleşoianu. Ea este cea retipărită mereu şi pusă în vânzare peste tot, fonnând una din lecturile preferate ale oamenilor din po­ por. Se cercetează apoi celelalte 4-5 versiuni ale traducerilor Genovevei În româneşte, siărsind cu adaptarea literară a d-lui M. Sadoveanu din al său "Măria Sa Puiul oădurii". La urmă câteva pa!!ini rezumative ca concluziuni. încheiate cu un indice de nume şi persoane şi 9 planşe plus trei hărţi. Ob­ servaţie marginală: mânăstirea Dolicşti (de care se vorbeşte la pag.325, n , 1.) nu e în Oltenia, ci În iudo Roman. Les vases ercheîques d'Histris, par M-me MarcelLe F. Lambrin.o, În col. Fundaţiei Regale Carol 1, Buc. 1938, cu o prefaţă de Alfred Merlin, sa­ lutând apariţia acestui studiu deosebit merituos. In primul capitol autoarea situiază geograficeşte locul anticei Histria. re adusă la lumina zilei de V. Pâr­ van prin să păturile sale începând cu anul 1914. după care face un istoric al fondării unei aşezări a Grecilor marinari şi negustori din Milet în acest golf adăpostit, pe la jumătatea sec. VIla. C. Colonia milesiană. se măreşte curând, devenind un oraş mare, cu numeroase temple, în secolul următor. Se trece apoi la examinarea vaselor greceşti desgropate la Histria mai ales după moar- 397 [398] tea lui Pârvan. Civilizaţiile ce s'au succedat pe aceste locuri, intr erupte une­ ori de incendii or alte turburări violente, fac dificil studiul str atigrafic al săpăturilor, Totuşi o seamă de concluzii se pot trage. Autoarea a voit să răspundă la următoarele două întrebări: 1) A existat oa re o aşeza re anteri-. oară celei elenice pe teritoriul Histr iei ? şi 2) Se află oare aci o cerb mică de fabricaţie locală? La prima chestiune se răspunde negativ. Pentru cea de a doua se aduc numeroase dovezi că au existat negreşit fabrici (le c er s rmcă în aceste locuri, dând vase sau statuete ta nagr e e ne , de factură elenistica şi de calitate inferioară celor importate aci, nu in să în epoca ar h a ir ă , ci de cu m.j­ locul sec. Vll-Iea şi în prima jumătate a sec. al VI-lea, epoci de înflorire a acestei colonii. Imensa majoritate a acestor vase din vremea a nte ri oa r ă răz­ boaielor medice e de provenienţă elină. Fragmentele ceramice din Histr ia , extrem de numeroase, pot fi împărţite în două grupuri: unul de ceramică de stil grec, de caracter oriental, la care se adaogă un număr de specimene de fabricaţie nedeterminată, grecqti şi arhaice; un al doilea grup cuprir de o se­ rie variată de ceramice hclenistice, cu fragmente abondenle de terra sigilata .• ce par a proveni mai toate din Asia mică. Cele dintâi corespund epocii de înflorire a colcniei milesiene, adică dela mijlocul sec. VII şi până spre finele secolului VI, cât străluceşte Miletul: cele de al doilea indică epoca elenistlcă a ultimei înfloriri a Asiei mici. Urmează apoi, în or dme a importantei, vasele thericleene, cu frumoasă tehnică, apoi cele atice cu figuri negre, şi după ele cele corintie ne, Lipseşte ceramica profocorir tian ă : vasele atice cu figun le roşii sunt puţine, dar frumoase. In ce priveşte formele vaselor, cele de ala­ bastru lipsesc cu totul Sunt foarte numeroase vasele mari, amforele, oe no­ choe-Ie, schifoi-Ie, cupele şi taler ele , Mai rare sunt Iiolelc pentru parfumuri. Fragmentele acestea arată că viaţa Histriei era orientată spre răsăritul grecHc, a cărui reflectare era colonia pontică, In epoca Bizantului oraşul vegetează, cum o arată oarecare resturi de olărie bizantină, mai târziu şi ceva Ia i anţer ie turcească, şi apoi nimic. Oraşul moare, dispare. Studiul d-nei Lambrino se mărgineşte la cer arnica greacă orientală ar hai că, deja întemeierea Histrie i până la sfârşitul secolului al VI·lea. După această prezentare sintetică, a uto a­ rea înfătişează pe andelete materialul cercetărilor sale în capitolele: Ceramica greacă orierrtală ar haică ; vasele cu reliefuri; bolurile ioniene, cu diversele forme şi variante; cupele ioniene j cer arni ca ioniană, cu toate formele şi deco­ raţia ei, apoi cele înrudite cu grunul rhodian ; peceţile de pe vase. jugrăvite, sgâriate or imprimate. Urmează: Vasele greceşti orientale cu decoraţie de cs­ r acte r oriental, cu capitolele: stilul "Camiros"; stilul "Naucratis"; stilul ;.Fi­ kellura". La sfârşit Concluziuni şi un Apengice, ter rninând cu o hartă şi 7 planşe. Omagiu fui Ion 1. tiistor, 1912-1937, frumos volum de 956 pagini, se tipăreşte de "Glasul Bucovinei", Cernăuţi, 1937, întru cinstirea profesorului bu­ covinean care a implinit un sfert de veac în serviciul învătământului univer­ sitar şi al sufletului românesc de pretutindeni. Din articolul d-Iui pr of. Sextil Puşcariu : Câteva scrisori desprindem următoarele însemnări. In 1912 d-sa era singurul profesor român al Universităţii nemţeşti din Cernăuţi, titular al cate­ drei de Limba şi Literatura română, curs ce se făcea de altfel în limba ger­ m a nă. In urma unor manifestaţii studenţeşti a Românilor de acolo, inspirate şi susţnute moraliceşte de profesorul lor, guvernul înfiinţează şi o a doua ca­ tedră românească pentru Istoria Românilor. dar sub numele de "Istoria sud-est­ europeană, cu deosebită privire la Români", cu limbă de predare tot germană. Pentru această catedră s'a gân.dit imediat la tânărul Iancu Nistor, profesor in­ v ăt at, cu un caracter independent, ce deţinea o catedră secundară la Cernăuţi. Nistor studiase În Bucureşti c� profesorii Onciul, Bogdan şi Iorga, familiari­ dndu'se ClI cercetările În arhive, apoi la Viena cu praf. Jirecek, pregătindu-şi docenţa. Toate examenele, grele\pentru un Român. fiind trecute, Nistor îşi in­ cepe cursul la Universitatea din Viena in Oct. 1911, de unde trece la Cernăuţi. In marginea obiectului, articolul d-lui G. P. dă foarte multe ştiri interesante din ajunul Unirii -D-I Vasile Grecu înfăţişează pe Ion I. Nistor ca istoric.- Mai notăm: Problemes de linguistique balcanique: un aspect de l'article defini en 398 [399] r ouma in, par Ilie Bacinschi.-Satele dispărute din Bucovina, de Te odor BăI< n. -Quelques asţiecis de ,.Junimea de laşi''' 1863-1872-1885, par C. G. Bedreag. --L'enseignement de l'histoire en France ei en Al/.emagne, 1918-1937, par G. De- menthon.-Există o criză a Dreptului Roman? de Val. Al. Georgescu.-Problema calendarului, de V. Gheorghiu, care afirmă că reforma introdusă la noi e ,,( ea: mai bună din toate câte s'au făcut vreodată", şi o recomandă şi creştinilor din Occident, ca superioară calendarului Gregorian.'-Moldavic(t, de N. Grămadă, privind chestiunile: Formarea documentuluî privat moldovenesc, Formula "Oa­ meni buni şi bătrâni"· în Moldova, şi câteva Formaţiuni toponimice c aricel a­ reşti În Moldova.- Convenţia secretă între România şi Austro· Ungaria dela 1883, de M. Hacman -T. Maiorescu şi neologismul, de Luca Morariu.-Ratio studio­ rum şi educaţia iesuită, de C. Narly.-Comorile Nistrului, in care F. Netolizky atrage atenţia asupra frumusetilor naturale de pe cursul superior al Nistrului. -Const. Pârvulescu ne dă un Tablou sinoptic al evoluţiei Astronomiei în Ro­ mânia.-Călătoria pe Dunăre a prinţului prusian Piikler-Muskau acum o sută de ani, de Eug. 1. Păune!. Acest nobil saxon, care întreprinsese o lungă că­ lătorie în vara lui 1839 la Constantinopol, de unde pleacă cu un vapor spre Dunăre, se opreşte şi la Sulina, Galaţi, Brăila, apoi porneşte în susul fluviului. Memoriile sale înregistrează trecerea prin faţa ruinelor podului lui Traian, ale cărui picioare se văd când e apa mai mică. După trecerea porţilor de fier într'o luntre trasă la de al de boii înjugaţi la mal, poposesc la Orşova-Nouă, de unde se duc cu bagajele Ia carantina dela Jupalnic, într'o vale umcdă, ne­ sănătoasă. "Mi se afirmă că aci intră de regulă oameni sănătoşi, dar ies foarte adesea bolnavi, căci peste vară bântue epidemiile de friguri", zice călătorul. care îşi bate joc de instituţia carantinei şi de breasla medicilor ", ·- Un document dela Ieremia Movilă referitor la Franciscanii din Bacău (1601), de Ilie Corfus. -Caracterul poeziei populare, de Petre Iroaie. Les rîaceao-Roumeins. Schiţă istorică şi dcscrip tivă a populaţi uni lor româneşti din Peninsula Balcanică, de Th. Ca.Pidan, în Col. Acad. Rom. "Con. naissance de Ia terre et de la pe nsee roumaines", Buc. 1937. Este o lucrare destinată străinătăţii in primul rând, căci pentru studioşi! români şi pentru spe­ cialişti autorul ne dedese mai inainte savanta operă, prerniată de Academia Ho­ mână: Aromânii, Dialectul aromân, studiu linguistic, Buc. 1932, În CoL Studii şi Cercetări, vol, XX. In cartea de azi autorul se ocupă Însă numai de ele­ mentul om, de populaţia românească din Peninsula Balcanică, arătând exten­ siunea Macedo-Românilor, ramură meridională a neamului nostru, sub diferite nume ce li s'au dat: Vlahi, Români, Rărnăni, Arămâni, Homăni şi Aromâni, deosebit de Ţânţ ari şi Cuţovlah i. Azi cei mai numeroşi au rămas, în grupe compacte, în Grecia, in masivul Pindului şi în Tesalra, ceilalţi fiind răspândiţi in toate dire cţiun ile, spre Salonic caşi în Albania, spre nord caşi în Grecia; in Sărb ia se află m li mulţi in regiunea Bitoliei : in Bulgaria sunt mai ales de-alungul Dunării, caşi in vechea Sârbie. In afară de Aromânii din Pe n. Bal­ canică mai e un alt grup de români: Megleno-Românii, or Megleniţii din regiunea Meglen, cu oraşul Nânta şi satele din jur, mai sia vizaţi, trăind în părţile bulgăreşti. După părerea d-Iui Capidan, numărul Macedo-Românilor r ăspâ ndrţi in Iugoslavia, Albania, Bulgaria şi Grecia ar fi de 300 până la 350 mii de inşi. Dela 1925 ineca au trecut vreo 12.000 din ei În Dobrogea, colo­ nizaţi aci. Megleno-Românii eraU înainte de războiu vreo 16.000. De atunci persecuţiile la care îi supun autorităţile greceşti îi vor fi redus mult. Odinioară mulţi din această urgisită ramură românească au fost turciţi cu de-a si!,. Din­ tre cei ră.maşi creştini, au fost aduşi unii in Cadrilater, odată cu fraţii lor Ro­ mâni. Un capitol descrie locuinţa şi viaţa acestor Macedo-Homânî, Un altul face un scurt istoric al lor. lămurind formarea lor şi păstrarea caracterului neamului lor ro manie, apoi se ocupă de limbă, arătându-i desvoltarea şi evo­ luţia în cursul vremii, cu o caracteristică aboodenţă de elemente latine în vo­ cabular. Se descrie ceva mai pe larg viaţa economică a Macedo-flomâniJor cari, spre deosebire de fraţii lor din regat, nu practică Clgricultura decât pe o scară redusă, îndeletnicindu-se în special cu creşterea vitelor, cu negoţul şi meşteşugurile, În care au ajuns adevărat artişti odinioară, ca giuvaergii mai 399 [400] cu seamă. Deşi înecaţi Într'o massă grecească, ca Daco-Romănii odinioară într'o massă slavă, neamul nostru a rămas izolat de aceşti vecini convieţui­ tori, păstrându-şi o civilizaţie a sa, superioară vecinilor. Ei au dat intelectuali şi mari negustori Grecilor, Bulgarilor, Sărbilor, car i Austriacilor şi chiar Un­ gurilor de ieri. Ultimul capitol prezintă situaţia actuală a elementului româ­ nesc din sudul Dunării, ar ătând grav ameninţată viaţa lor naţională în cele patru state străine ce-i au sub stăpânirea lor. Dintre aceşti vecini, cei mai in­ toleranţi şi mai duşmănoşi se dovedesc tot Sârbii, aliaţii noştri.-La sfârşitul volumului se dă o bibliografie, hărţi şi planşe. Despre hatmanul moldovean 4ndrei, ajuns mare logofăt al lui f1ihai Vodă Viteazul, de D. Ionaşcu. Extras din "Cercetări istorice", X-XII. Iaşi, 1936. Pornind dela Însemnarea cronicarului Ureche, unde se vorbeşte de retragerea lui Petru Şchiopul din domnie-in vara lui 1591-, când I-au urmat în pribegie între alţi boeri şi "Andrei hatmanul", autorul caută să-I urmărească după acest eveniment. In drum spre Tirol, Andrei s'a răsgăndit şi a rămas În Polonia. EI apare în Sept. acelaş an si în Mai următor în divanul lui Aron Vodă. Când acesta revine a doua oară la tronul Moldovii. A ndrei, fostul h at­ man al său, ca şi cuscrul acestuia, Nestor Ureche, sunt fugiţi din ţară. Pe te­ meiul unor documente aflate de d-sa, d-I Ionaşcu dă de urma lui Andrei, pe care îl află ca fiind la începutul domniei lui Mihai Viteazul, În anii 1593-1595, mare logofăt al acestui domnitor. D-sa socoteşte greşită afirmaţia d-Iui G. D. Florescu ("Din vechiul Bucureşti", 30), că Andrei, marele logofăt al lui ;,1ihai, ar fi aceeaş persoană cu ctitorul mân ăsti r ii SI. Ioan din Bucureşti, anume An­ drei sau Andronic, socru al lui Preda -Buzescu, fost vistier al lui Mihnea şi Ştefan Surdul din 1590-1592. Mai mult: d-sa crede că An d rai , vistierullui Mih­ nea, nu are la rându-i aface cu Andrei vistierul lui Ştefan Vodă Surdul, care e numit În documente şi Androni, Andronie sau Andronic, dar niciodată An­ drei. Andrei fostul hatman moldovean, ajuns mare logofăt în Muntenia, se În­ stărise aci. La Începutul lui 1595 el pierde dregătoria.-In anexe 4 documente în sprijin. Un fost metoh al Panteţtmonutut : Schitul Grăjdana-Buzău, cu do­ cumente şi regeste, mai ales din arhiva Eforiei Spitalelor civile, de l. Ion a seu, Buzău, 1935. Acest schit de pe valea Nişcovului a fost intemeiat de călugăriţa Catrina sau Grăjdana pe numele mirenesc, fata Jipii căpitanul Vernescu, în a doua jumătate a sec. XVlI, Înainte de 1691. Bisericuta săracă .. de lemn, e refăcută la 1743 de un nepot al Grăjdanii. La 28 Dec. ,1758 schitul e afierosit PanteIimo­ nului, In cele două chilii ale schitului pe la ti800 se dedeau lecţii de citit şi scris copiilor de către un dascăI. Din neamul lui Stanciu logofătul, fratele Jipii căpitanul, se trage familia Cârlova, cu poetul Vasile Cărlova, mort de disen­ terie ca sublocotenent, la Craiova, În Sept. 1831 şi îngropat lângă biserica Maicii Domnului, urma mormăntului fiind astăzi pierdută. Urmează documente şi regeste privitoare la schitul Grăjdana şi ctitorii lui, în număr de 169, cel mai vechiu fiind din 31 Oct, 1608, iar cel mai nou din 17 Al1g. 1856.-Cartea se termină cu un Irid ice alfabetic. Noul cercetări şi epreclert asupra arhitecturii În lemn din araeet, de CorioIan Petranu. profesor de Istoria Artei Ia Universitatea din Cluj. Duc. 1936. Autorul pr cţi oaselor lucrări: "Muzeele din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş", 1922, "Revend'icările artistice ale Transilvaniei", 1925, "Biseri� cile de lemn din jud. Arad", 1927, a dat În timpul din urmă şi aceste noui cercetări, pentru a discuta şi ppne la punct o seamă de afirrnări şi conside­ raţii ale unor scriitori străini, c'(tri s'au ocupat de arhitectura În lemn dela noi şi de aiurea. Altfel se expune ciudata părere a lui H. Phleps că locuinţele ţă­ ranilor noştri din Munţii Apuseni ar purta pecetea arhitecturii gepide, germa­ nice deci, după cum acea a Saşilor şi Ungurilor din Transilvania ar fi de ori­ gină bavareză, mai ales francă. Dr. Hans Wiihr din Berlin se Iasă înrâurit de ipoteza bizară a lui Phleps. dar recunoaşte totuşi că originea bisericilor de 400 [401] • I lemn din Ardeal-afară de turnuri-trebue căutată la casa de lemn a satelor româneşti. Albumul ungurului O. Szănyi din 1933 dă ca unguresti orice bise­ rici, fie ele săseşti, slovace, rutene sau româneşti. O mai obiectivă lucrare este aceea a d-rei Dr. 110na Balogh din 1935, despre Turnurile de lemn ungureşfi, cu un preţios inventar alfabetic, pe judeţe şi comune, al acestor biserici. Lu­ crarea Însă e insuficient informată. şi colorată de şovinism maghiar. Căci le­ gătura cu monumentele de lemn ale bisericilor de lemn din Transilvania cu cele din Muntenia este evidentă. Doar tipul turnului cu patru turnulete arcade şi cu coperişul În chip de coif înalt este de înrâurire săsească. Ungurii din Ardeal nu au o arhitectură adevărată a lemnului, fiind În aceasta total infe­ r ior i Românilor.- Textul se dă şi în limba germană . 1'1. Bela Bartok et la musique roumslne, par COT. PetTanu. Extras din,.Revue de Transylvanie", lll, 3. Buc. 1937. Se denunţă că autorul bunei şi frumoasei opere de punere în valoare a muzicii populare româneşti: "Cântecele poporale româneşti din cornitatul Bihor", publicată de Acad. Rom. în 1913 de Hela Bartok , a întors foaia, în ce priveşte atitudinea sa taţă de Români, după editarea lucrării mai sus notate. In operele-i următoare, ca în "VolJismu�ik der Rumănen von M ararnureş" dm '1923, ca şi în "Das ungarische Volksiied" din 1925, autorul nu mai aduce elogii frumuseţii cântecelor noastre şi le tăgădueste or-iginalitatea, ntrtbuindn-Ie influenţe venite dela muzica populară ungurească, Iiacă spune câ muzica noastră nu e mai săracă decât cea maghiară, o declară însă ca fiind "fără unitate şi fără omogenitate, în vreme ce muzica ungurească e omogenă". Acestea le afirmă în corpul lucrării recente, scrisă în unaureste : "Muzica noastră populară şi muzica populară a popoarelor vecine", din 1935. E drept că in ultimele pagini, tipărite după ce luase cunoştinţă de fonogramele Societăţii cornpoz itorilor romăni. a revenit asupra multor aprecieri pripite. D-I P .. tranu supune apoi la un examen critic o piniunile d-Iui Bartok cu privire la muzica noastră populară, arătând lipsa de obiectivitate a muzicologului maghiar, din pornire politică şovină.-Articolului acesta i se adaogă un al doilea, cu titlul : Observauons en marge des reponses de M. Bela Bartok ca urmare la un articol ce d-I B. B. a publicat în ziare drept răspuns la paginile de mai sus ale d-lui C. P., în care cel d'intâi mută polemica mai mult pe terenul istoric şi politic. L'l1rt roumain en Trsnsylvente, vol, I, Texte, par COTiolan Petran. Huc, 1938. Extras din "La Transylvanie". Lucrarea ne faţă, căreia se anunţă că J se va da ulterior spre completare un volum de ilustraţri, e operă de sinteză ce lipsea României de dincolo ne munţi. Căci dacă în această parte a ţării, sub vechea stăpânire străină, s'au scris destule articole, studii şi moriozrani privi­ toare la arta populară din Austro-Unzaria. nu se pomenea acolo decât de artă nngurească şi artă săsească, materialul artistic românesc ne Iimrl pus în evi­ denţă îu muzeele de acolo ŞI ne-pomonindu-se de existenţa lui, De abia după eliberare şi unirea Transilvaniei a putut intra în drepturile ei arta noastră n3- tională, prin infiinţ:Jrea �atedr('i de Istoria )�xtej ta�llniverşitatea _din CI�lj, a secţiei Com. Mou. Ist a. Muzeului Etnografic şi a celui istoric din acest centru. Intru promovarea culeg'erei şi valorific3n'a obiectrlor de artă populară, etno­ grafie şi istorie românească locală. autorul acestei lucrări î�i are un loc de cin. st('. Dela 1927, CU prima-i operă de specialitate: "Die Kunstdenlimăler dps Sie­ benbiirg'er Rumiinen" şi până azi. mai ales prin puhlicatiile d-Iui Cor. Pelranu istoria artei populare ardelene a făcut deosehit de Jăudabile progresf'. Cartea ce avem sub ochi işi propune să precizeze starea prezentă a cunoştinţelor noastre a�upra artei româneşti, cu sppcială privire asupra acelei de dincolo de munţi. Subiectul va fi Impărţit în nouă mari categ'orii: Il Arta religh)asă şi II) Aria profanii, amânnonă cuprinzânn manifestaţillnile artistice ale oraşului caşi ale satului, cele d'întâi fiind cu totul reCf'nte tată de vechimea arfei ţărăneşti. Auto­ rul explică mai întâi împrejurările istorire În care a trăit Românul din Ardeal şi ce urmări a avut acest trai al lui în planul producţiunii artistice, înlăturat din viaţa oraşelor şi stâujenit de administraţia străină în manifestăriJe geniului său naţional. Unde se poate manifesta mai uşor şi mai libf'r e În biserică, în arhitectură şi decorarea acestor locaşuri de rugăciune. Bisericile româneşti de 401 . - -- I!' ;;;, 'I� _o" ,.. , [402] e mn, acolo unde pădurile erau abundente, nu au nimic comun cu stilul istoric al bisericilor de cărămidă or piatră, în afară de turlă; ele sunt ceva indepeu­ dent şi cu caracter naţional. Cele de material dur sunt de o arhitectură eclec­ tică, între stilul bizantin şi cel occidental. Aceste biserici de zid or de piatră pot li rănduite în trei gru!Je: '1) cele pur bizantmo-romane ; 2) cele intermediare intre bizantm şi stilurile occidentale; 3) cele în stilul pur occidental. Cele din primul grup, destul de frecvente în Transilvania, ridicate de Domnitorii ţărilor româneşti, îşi au origlna în arta Principatelor româneşti vecine, multe din ele fiind chiar întemeiate de domnitorii români, cu în parte lucrători aduşi de aceş­ tia, De remarcat însă că nu ating' frumuseţea celor din Muntenia şi Moldova. Cele clădite de Transilvăneni sunt mai ales da tip apusean, or de un caracter nedeterminat, în care formele occidentale şi cele bizantino-romane sunt ameste­ cate. După aceste observaţii generale, autorul trecela aşezămintele Românilor din Transilvania. Evanghelia lui Christos a început a fi predicată în Ardeal din sec, X de către Hieroteu, episcop hirotonisit de patriarhul Teofilact din Constannno­ pol şi care îşi va fi avut reşedinţa la Alba-Iulia. La 1234 este dovedit că Ro- ') mânii de dincolo de munţi îşi aveau o organizaţie religioasă bine întemeiată, cu mai mulţi episcopi, Dacă din bisericile acestor timpuri nu mai e vreo urmă, este fiindcă erau de lemn toate. In jud. Hunedoara se mai vede acest vechiu tip al blsericilor de lemn transpus în cele de cărămidă şi de. piatră, ca la bis. din Densuş bunioară, în care se vede o inspiraţie sud-orientală. Din grupul biserici­ lor pur apusene, adaptate la ritul nostru ortodox, menţionăm catedrala dela Blaj şi bisericile ortodoxe din Lugoj şi Oradea, câteşitrele în stil baroc, lucrate de meşteri străini. Dar dintre aceste monumente, nu bisericile de piatră, ci cele de \ lemn, 8. unt mai interesante, ele caracterizând arhitectura românească d.in Ardeal anterioară veacului al XIX·lea. Mai toate au fost din lemn de !:rorun. Deşi mereu înlocuite cu altele de cărămidă or de piatră, din totalul de -i083 de biserici de sat, se numărau în 1933 încă 1274 biserici de lemn. Au pierit astfel minunate specimene de artă ţărănească in timpul din urmă. De obiceiu bisericile de lemn ardelean sunt aşezate pe o înalţime, mai adesea în cimitirul satului. l'lanule simplu de tot: dreptunghiul are, terminate printr'un absid formând trei laturi ale unui octogon, Impărţite în altar, naosul pentru bărbaţi şi pronaosul femeilor, Altarul e despărţit de naos printr'un iconostas, iar naosul de pronaos prin pilaş­ tri cu arcade. Uneori biserica are şi o tindă acoperită şi un portic la miază-zi; sunt cazuri când o galerie deschisă dă ocol bisericii. Forma aceasta are şi va­ riante, câteodată fiind patrată, iar altarul cu 5 părţi ale unui octogon, sau 'cu 4 părţi ale unui exagon. Clopotniţa se ridică pe pronaos, formele ei fiind variat"; sunt şi biserici fără turlă, sau cu clopotniţa separată. Interiorul e complet [ugră­ vii. Lemnăria e decorată cu delicate motive seulpturale de o foarte mare va. rietate si fantezie. Unele din aceste biserici de lemn sunt tare vechi. Astfel cea din' Ieud e din 1364, cea din Apşa-de-mijloc din 1440 şi cea din Sârbi dela 1532.-"J,(\.lt capitol tratează despre pictura religioasă. Biserrci'e româneşti sunt pic­ tate de regulă peste tot, pe tavan caşi pe păreţi; uneori şi exteriorul e acoperit cu picturi, cum e la cete din Prislop, Sălişte, Răşinari şi altele. Scenele jugră­ vite sunt dispuse conform iconografiei bizantino-romăneşti, cum se prescrie in erminii, In jud. Hunedoara se păstrează cele mai vechi picturi murale religioase, ca şi arhitectura bisericească.; Ca icoane, cea mai veche ce cunoaştem e aceea 't Sf. Nicolae din mânăstirea dela Vad, datată 1531. Se află acum depusă la episcopatul catolic-latin din Alba Iulia. E pe lemn, îmbrăcată cu argint suflat cu aur. bogat împodobită cu filigranuri. - Se înfăţişează apoi obiectele Iiturgice, cărţile bisericeşti şi xilografiile tinând loc de icoană. foarte răspăndite in Tran­ silvania. - Partea doua a lucrării d-lui Petranu se ocupă cu arta modernă, ară­ tând desvoltarea si înrâuririle ce au suferit artistii pictori ardeleni din veacul trecut şi până azi, cu note bibliografice asupra iui Mişu Popp, care a lucrat şi in Tărgu-Jiu câţiva ani, Nicolae 'Popescu, Smigvlschi, �el ce a jugrăvit catedra­ la din Sibiu, Constantin Lecca profesorul de desen al Şcoalel Centrale (Colerdul Naţional "Carol 1") din Craiova şi: tipograf şi, pentru a cita pe unul mai recenl, Nicolae Cabadaieff, bulgar de origihă, care a trăit în tinereţe în Craiova şi s'a statornicit apoi la Sibiu. In paginile destinate arIei profane savante se citează şi ;sidor S!'!ăg-eanu (or Selajanu, cum i se zicea), fog!, profesor de desen al liceului din Craiova acum 50 de ani, venit din Munţii Abrudului. citat ca autor 402 [403] I \ } II două mari compoziţii: Vlad Ţepeş şi Luarea Griviţei, fără a da indicaţii unde se găsesc aceste tablouri. Nicolae Bran a Iost de asemenea profesor de desen în Craiova, apoi la Bucureşti. O compoziţie de foarte mari dimensiuni a acestuia; Peneş Curcanul, se găseşte în marea sală de desen a liceului Lazăr din Bucureşti. - Un capitol deosebit e rezervat artei ţărăneşti transilvănene, care in al ară de bi­ serici şi icoane, e reprezentată prin arta profană: casă, mobilier, unelte, eera­ mică, ţesături şi cusături. Această artă veche şi or-iginală a influenţat parţial pe acea a popoarelor convieţuitoare cu Românii, pe Secui şi Unguri mai ales, ra­ diind înrâurirea ei spre nord la Hnteni şi până în unele districte din Polonia. Saşii au împrumutat multe dela portul ţărănesc al nostru. Spre sud am influen­ ţat pe Sârbi, prin Banat, cu ornamentaţia noastră geometrică.- Ultimul capitol al acestei cărţi pline de miez se încheie cu concluziuni asupra importantei artei ro­ mâneşti din Transilvania. Cugetare �i faptă germană. Zece lecţii tăcute la Iaşi in 1917, de N. Iorga. Ed. II. Buc, 1938.-Prima prelaţă a cărţii ne previne că scopul autorului este a ne arăta că,-în contra părerii lui Larnprecht, care pretindea că rasa germană este o unitate perfectă, şi că pa a adus civilizaţiei un aport conside­ rabil-, asemenea unitate de rasă, de sânge, nu există integral, şi că "de fapt Germanii n'au inovat, ci din potrivă, oricare ar li lost cugetarea lor la un mo­ ment dat, ei s'au supus, în ce priveşte tapta, influenţei civilizaţiilor superioare în mijlocul cărora i-a adus soarta lor". In a doua prefaţă, scrisă după 20 de ani pentru această nouă ediţie a cărţii sale, d-l Iorga constată că prevederea d-sale "că o naţie necontenit tutelată va voi să-şi impue voinţa ei" s'a indeplinit azi "sub dictatură, cu toate violenţele şi capriciile ei". - Lucrarea e impărţnă in 10 capitole, din care ultimul cuprinde Incheierea acestui curs, şi anume: 1) Vechea regalitate germană şi invaziiLe. Regalitatea aceasta, care la Inceput se întâlneşte ca fiind "de ordine drvmă" la toate popoare!", se înfăţişează apoi şi sub aspectul regilor politici, cum îl găsim şi la vechii Gerrnani ai lui Tacitus. Dar acest fel de regalitale vine din Asia, pe urma lui Alexandru-cel-Mare. Goţi, Burgunzi , Alani, Suevi, Vandali au stat in con/act cu lumea Tracilor şi Sciţilor superiori lor, fiindcă aceşti din urmă se Incălxiseră la cultura asiatică şi imedi­ teraneană, Deci regalitatea vechilor Germani, dela Clondicius al Bastarnilor, e de împrumut. Dela Celţi de asemenea au avut. să ia mult, dela Romani ma ales. UI1 simt de coeziune între popoarele germanice nu a fost altădată, cum nici vreo concepţie politică. Ca ocupatie erau mai mult pescari şi vânăt orr ; cu păstori a se ocupau puţin, caşi cu agricultura. Ţara fiind mlăştinoasă şi plină de păduri, vechiul, GermHn a fost impins la vagabondare, la invazii, fără scop politic lămu­ rit. - 2) Biserica şi imperiul ca element plastic faţă de Germani. Neamurile germanice barbare, venite mai mult prin penetraţie lentă in contact cu imperiul ro­ man, sunt atrase şi supuse de prestigiul oraanizatiei imperiului şi de biserica creştină. Sunt două societăţi deosebite. care se vor apropia, lnvingătorii barbari topindu-se în civilizaţia romană, ale cărei forme ei le împrumută. Neamurile germanice creştinale, Arieni, cum erau Ostroaoţii, Burgunzii, şi Vandalii, nu putură pătrunde in comunitatea creştină şi jură respinşi, sau se Intoarseră la credinţa catolică aşa cum fac Visigoţii şi Longoharzii. .Francii însă trec dela inccpuj la creştinis­ mul catolic, romanlzându-se cei d'intâi. Imperiul Roman impunea mare respect vechilor neamuri g'l'rmanice. Când Odoacru Înlătură dela tron pe Romulua Au­ g-ustulus, "el nu desfiintează Imperiul roman de Aplls. ci îl rellneşte. înlăturând schisma dintre Occident şi Orient", iar mai târziu Teodoric �e socoteşte pl' sine ca un vicar Împărătesc. Carol-cel.Marp. CharlemaiWI', rerrezintă. "mompntu! În care întreaga forţă �ermanică e ab�orbită OI' romanilate". EI, regele, este "nn unealta BiRPricji, ci reprpzentarea ei armată", cu misiunea sană de a I'ombatl' pe ere/ici. pe păgâni.-3) Drumurile romane al. regilor germani. In veaculOltonilor nicio iniţiativă, nicio inovare În principii, nicio crpaţiune de aşezăminte trainice. Şi nici după acea�ta nu găsim fapte de rară importanţă .ln domeniul politic si cultural În noua Germanie Naţiunpa tinde să pătrundă mai mult. ,Drang nach Osten", spre Baltica. Nici limba germ�nă nu ajungI' până în �ec. XII să fie unealtă de poezie. În vreme ce în ltalia înflorirp3 culturală e în continuu progre�, mâ-. năslirile de ppste Alpi caşi din Francia devenind focare de ştiinţă şi credintă 403 [404] Prin cruciate Biserica ,,de spirit roman, ierarhic şi unitar" îşi întăreşte stăpâni-o rea şi încearcă "a face ca viaţa unică a lumii să tie restabilită". Dar şi aici "Cezarii Germaniei nu .lac decat să urmeze un impuls străin", dela Italieni ŞI mai ales dela Francezi , a căror literatură epică o traduc întâi, apoi o imită, cum e şi cu arta numită gotică, de fapt de origină pur franceză. -- 4) Imiiarea re­ galităţii franceze. S'ar părea că, după moar-tea Iur Frederrc Il, "Rudolt" de Hab­ sburg apare ca un pacificator,un restaurator, dând ţării sale autoritate şi linişte". D� tapt însă, acest "lmpărat roman de naţie germanică" a fost preocupat de in­ teresele lamiliei sale, pe care vrea s'o înstărească şi s'o întăreaseă; ,,1 introduce în Europa centrală medievală politica terrtorială. Dar aceasta e şi ea o imitaţie după regalitatea Capeţinilor�i expansiunea franceză din a 'doua jumătate a sec. XJlI, cum o vedem şi la Anzevini! din Ung-aria cu regii CaroJ Robert şi Ludovig, cari şi-au incercat întinderea stăpănirii în Balcani. Cavalerismul, şi el un ele­ ment al progresării ci vilizaţiei europene, e tot de origină şi im portaţie franceză în Germania. O desvoltare a vieţii orăşeneşti burgbeze SI' constată in partea de Apus a lumii germaniee, în Belg-ia, Olanda, Elveţia şi Alsacia, prrn sec. XIV şi XV. O poezie poporană a Meistersăngerilor se desvoJtă.-5) O reformă populară care a rămas una confesională: Luther. Căci mişcarea lui Luther e de caracter popular. Nu numai in intelectuali a găsit el sprijin; aceştia erau puţini; norodul, tăranii au venit alături de el. Când acestia însă se dedau la r-ăscoal», măcel SI jafuri, Luther se Întoarce dela ei. Meştcsugarr! nu-i erau nici ei de mare ajutor Aşa fiind, el "îşi închină fapta principilor", prinţilor protestanţi mai ales. - 6) Imitatorii germani ai lui Ludovig XIV sunt aceşti priuţi, mediocri imitatori in­ teresaţi fiecare de ale lor, .fără a privi interesele f\'eneraJe ale realităţilor g'er­ man=. Dar nici măcar politica lor dinastică nn e înţeleaptă, cum au dovedit-o în Războiul d" 30 de ani, sfârşit cu ruina Germaniei şi suprematia Franţei, când în statele germane se vorbeşte frantuzeste şi se imită mai în totul Franceziii.-7) O nouă mişcare a spiritului german şi oprirea ei în cercuri literare. Oi n în râurirea literaturii şi spiritului francez s'ar ti putut totuşi plămădi o nouă viaţă sufletească g-ermană, dar ea nu se iveşte de aci, in cercurile superioare Înstrăinate şi bur­ g-bezia lipsită de preocupări intelectuale. Ea va porni de jos, "dela cei cari ci­ tesc şi scriu, cari continuă vechile curente şi caută drumuri noui", poeţi, cuge­ tători, profesori venind dela ţqră mai ales, feciorr de preoţi din mici centre ale Sviter ei germ'lne. O mişcare mai nuternioă se lnvederează de pe la 1770, cu o influentă a lui Shakesneare, prin Biirg'er, Lessing, Schiller şi Goethe. În centrele universitare Ien a si Weimar în special. Dar dacă' în ordinea literară Germania urcă atât de SUq, îri cea politică se Indreaptă sprf' o robire nouă. - 8) Napoleon şi Germania napoleonizată �1arelui împărat datoreşte Germania Inlăturarea pletorei rle mici state şi case princiare care împărţeau în prea numeroase unităţi t'lra: şi tot lui îi datoreste desfintarea privile�-iilor lhtcestor fragmente rle ţară. Micile case politice se dau la o parte, pe urma stabilirii Con federaţiei Rinului. Astfel vechii electori devin reg'i Rau mari duci, iar Habqhurg-ii crf'iază imperiul austriac din 180!, după modelul imperiului lui N:J.poleotJ. Ci.nd reg·jj aliaţi do­ hoară pe imoăratul, francez. -piritul ger'man reîncepe a Romnola până Ia 1848.-,. 9) O ultimă încercare revoluţionară neizbutită, pornită din spirit de imitaţie şi care nu duce în 1848 la reali7.area unităţii nationale g'ermane, căci Frederic Wilh"lm, re�ele Pruqiei, refuză la 1849 coroana imperială oferită de Parlamen­ tul din FrankflJr!, pe care coroană. peste un sfert de secol, avea să o pună pe cap tratele său Wilheţll r. - Incheiere e capitolul fin'!.l. Cllm, pentru salvarea or­ dinei in Ji'ranţa, e_te ridicat, rlupă anarhia din 1818, prinţ"" Ludovic Napoleon ca Preşf'rlinte al Rep'1blicii P'ranceze. apoi Impărat, aşa şi Prusia lşi reia Ira­ rliţia milil1.ristă. penlrll a realiza întâi biruinţa asupra Austriei în 1866, apoi asupra Frantei in 1871. Ace_te victorii Sf' datoresc lui Bismarck. De atunci pu­ terea armată, dar mai ales viaţa economică a Germaniei. au sporit rnult. caşi stiinţa ei, dar şi imperialislTIul ce întrQ.pează. Astăzi în (1917), zice d-I Iorga. "Germania, C'1m estI', a principilor vecll,i ai tronurilor şi a noilor principi ai hanului. se g-ăse�te Înaintea conştiinţei timane care nu vrea s'o accepte a�tfel, - Organizarea institutelor de ocrotire ale' femeilor de serviciu, de N. Frscher.s--Prcect pentru înfiinţarea unui Centru de Ocrotire a Femeei, de Ana Percea.-Reglementarea problemei mino­ ritare, de Dr. C. Grofşorvan.e=Numărul se incheie cu Însemnări felurite şi recenzii de cărţi şi reviste. ' Revista Istorică Română, vol, va, fasc. 3-4, pe 1937, apare şi ea cu ceva Întârziere, dar cu bogat şi ales cuprins: Despre iliş, de Const. C. Giurescu. Ilişul este unul din vechile şi principale impozite din Moldova, menţionat întâi într'un doc, din 1 Aug. 1444. Consista din o zeciuială în natură asupra grâului şi orzului: o dijrnă pe grâne deci, corespuuzănd câblăritului din Muntenia. E o dare nu numai cea mal veche, "dar chiar mai veche decât statul moldovenesc". Ca etimologie se socoteşte de origine tătărească, Cu timpul, termenul ihş s'a es­ tiris, ajungând a Însemna dijrnă În genere, de orice fel, î I Moldova, şi luăndu-se mai târziu nu în natură, ci În banl.-Minele de aramă ale lui Mircea-cel-Bă­ trân, de P. P. Panaitescu. Vd. recensia extrasului respectiv la rubrica anterioară a cărţllor.-Diplomatica slavo-română din secolele XIV şi XV, urmare, de Damian P. Bogdan. Examinează următoarele torrnule : Sanctio, Poena spirrtualis Poena tempo­ ralis, Corr oboratio, Datum şi Apprecatio.-Despre Iordache Ruset. de Ioana H. Ros lti.- Vechimea mânăstirii din pădurea cea mare dela Bolintin este cel pu. tIU din 1433, cum o află 1. lonascu Într'un hrisov al lui Alexandru Voevod din 15 Martie 6941, dat al din Târg'o�işte.-A participat Mircea-cel Bătrân la lupta del.a Ankara (28 Iulie 1402) dintre Baiazid Fulgerul şi Tirnur Lenk ? se întreabă Aurel Decei, la care, spr ijuiit pe dovezi, răspund" că nu. Mircea nu l-a ajutat aci nici personal şi nici altl'el.-Boieri moldoveni din sec. XV, şi anume Stanciu Părcălab de Hctin-şt Stanciu marele, fiul lui lvan dvornic, de I. C. Miclescu­ Prăjescu.e-Dm ineditele lui Cosiache Negruzzi dă V. Ghiacioiu traducerea ope­ rei lui Florian: Celestine, nouvelle espagnole. -La rubrica "Miscellanea" reţinem: Fabricile de hârtie ale lui Matei Basarab, însemnare de M. Popescu, amintind de "moara făcătoare de hârtie" adusă în ţară-fără a mentiona unde-de voevod, Şl pe care o semnalase întâia dată în A. O. 111, răp. Bianu. Se semnalează încă si un pitac domnesc scris în româneşte pe hârtie fabricată în ţară, din 4 Aprilie 1646, în care se porunceşte v.să lase slobozia sfintei mănăstiri Cozia, care se chiamă Călimăneşti, În pace pentru cârpa dela moara de hârtie". Locul fahricei va fi fost pe malul răului, Intre Ostrovul Oltului şi mănăstirea Cozia. Hârtia ie­ şită d" aci, eu [dig-ranul acvila cruciată, o aflăm pe două zapise din 16:�2, ceea ce ar dovedi că moara de hârtie de acolo exista la 1632. Cum însă cele două zapise sunt faJşe, rămâ ,e stabililăexistenţa fabricf'i de pe la 1643. Se poate pre­ supune că am avut mai mult decât două mori de hârtie sub M.atei Basarab, din faptul că hârtia de pe atunci are în filigran acvila cruciată cu crucea dispusă în vreo trei felUrI. A doua fabrică se poate să fi fost la Câmpulung', pe râul Doam­ nei, sau pe râul Târg-ului, ce trec pe acolo.-Dragoş-Petroşan fixea7ă între 1510 şi 1512 ca dată a donaţiei Evang'heliarului manuscris dăruit de MarcP3 postelni­ cuI mânăstirii Bistriţa, aceasta după lista divanelor respective.-Urmează Recenzii şi foarte preţioasf'le Notiţe bibliografice şi un Indice. Anuarul Institutului de Istorie Naţională al Universităţii "Regele Ferdinand 1" din Cluj, publicat de Alex. Lapedatu ŞI Io�n Lupaş. VI, pe 1931-1930. -Studii istorice priVitoare la moşiile brâncoveneşti din Transilvania şi Oltenia (165�-1823), de I. Lupaş, făcute pe tem riul unor documente păstrate În arhiva Muzeului Bruckenthal din Sibiu, privitoare la pricina procesului succesorilor lui Doboşi cu Basarab Brâncoveanu dintre 1760-1803. Pentru a înfăţişa chestiunea în Intregimea ei, autorul precede acest mănunchiu de acte de un număr de alte documente anterioare ace�tora, şi anUme: 1) diplomele date din 1654 de văduva Suzana Lor{mtfi şi fiul său Prine. Gb. fUcoczy Il, prin carA se arată cum a pus Preda vornicul din Brâncoveni, bUnlcnl domnitorului Brâncoveanu, stăpânire pe moşia Sâmbăta dp sus; 2) un g-rup de 7 acte dintre 1713-1714, privind inter­ venţiile lui Const. Brâncovranu pe lângă Curtea din Viena. ca să i se învoiască a cnmpăra imobile În Transilvania; 3) alte 6 acte dintre 1722-1724 cuprind in­ formaţii preţioase despre moşiile brâncoveneşti din Oltenia, ce se afla atunci sub 429 F I 1 ' [430] ocupaţia austriacă, precum şi despre necazul Românilor făgărăşeni când li se răpise biserica or.odoxă, clădiiă de C. Br. în Făgăraş anume pentru creştmir or­ todocşi. Aici aflăm deosebit de Importanta catagrafie din 14 Aprllie 1722 a In­ spectorului cameral austriac Procop din Craiova, de satele Şl moşiile brăncove, neşti din Oltenia, aflătoare în jud. Romanaţi, Jiul de jos, Mehedinţi, Jiul de sus. Din ea rezultă că numărul acestor moşii în 1722 se micşorase faţă de cele in­ dicate în testamentul iui Br, cel dela 1708, căci după 1714 multe s'au înstrăinat. De aci şi intervenţiile repetate ale Doamnei văduve pe lăr.gă Curtea dela Viena. 4) Grupul actelor dintre 1744-1761 priveşte în parte chestiunea retroeedărri bi­ sericii din Făgăraş ; 5) ultimul grup e dosarul proceselor succesorale Doboşi cu urmaşii voevodului, invora!a la care se ajunge pentru lichidarea pricinei, apoi alte corespondenţe pentru defInitivarea acestei lichidări. La 1823 Grig. Brănco­ veanu dărueşte moşiile Sâmbăta de sus şi POIana Mărului bisericii şi şcoalei gre­ ceşti drn Braşov. Nemulţumiţi de cum adrmnistrau Grecii averea donată, Brâncovenii din 1858-1868 o reclamă pentru Români, fără succes însă. Se notează curiozi­ tatea că Gr. Br. prin actul de dante al celor două moşii către biserica şi şcoala grecească din Braşov, cere dascăli de greceşte şi nemţeşte, dar de româneşte nu. -Urmează în anexe cele 74 documente. Dăm aci, după citatele acte, numele satelor şi moşiilor pomenite ca apar­ ţinând Brăncovenilor în OJtema: Brăncoveni (monţiouat ca târg considerabil, bine populat', Criva de sus şi de jos, Cocorăstii, Arceşti (omis în nota autorului, dar figurănd in anexe), Ceparii , Braneţul, Pârşcovul, Blajul, Cărnpenii, Drăghi­ ceni, Frăsinetul, Dăbuleni, VIăduleni, OSlCa, 17Ia;\. Czilieni-care trebue să fie Cilieni, iar nu Cetăţeni-, Scărişoara .,numit şi Preajha deja Scărişo ara", Pâr­ deştii, Svorsca şi Bărza din jud. Romanaţi , Stoeneşti în acelaş judeţ, dar care e trecut greşit in Dolj ; Betejani (sat dispărut). Bătleşti (al cărui locuitori trecuseră pe atunci mai toţi în Lipov), Hrastul (actualul: Rast), Ghidiciu, Urzica, Comoş­ tenii, Hadestiţa (?), Nedeia, Măcesul, Marmurile, Dreczen (Drăgeşti ?) din jud. Dolj ; Corlatple, Ştiubele (Ştubeiele), Bărboiu, Gog'oşul, Almăjelul şi Aninii, Şuşita Rup­ tura, Porumbenli, Drâncea, Sopotul, Bălteni şi Valea-Aninilor în .inel. Mehedinţi; Stănceşti, Suorsica (?). ce nu poate fi Zvorsca, şi Aninişul din jud. Gorj. Rivalitatea polono-austriacă şi orientarea politică a ţărilor române la sfârşitul secolului XVII. de 1. Moga. SIăbirea protectoratului rusesc în ţările române (183<'1-1858), de Alex. La pedatu. - O legiune italiană în Transilvania la 1849. de Alex. Marcu, est.e leg-illnea comandată de colonelul Alpssandro Monti în ajlltorarea Ung-urilor.-Contribuţii la istoria misiunii lui A. Pann în Apus (1864), de Olimpiu Boitoş, cu o corespondeflţă În Anexe, unde aflăm şi din scri­ sorile olteanului Eug·. Carada, cum şi notiţe din g'azetf'le {ra I1ceze ale vremii. -La rubrica ,,\1iscf'lIanea" se d:Hl 2 doc. slavo-române: un ni din Bucureşti. 24 Oct. 1556 al lui Pătraşcll cpl Bun, confirmând comisuilli Bo�olan cumpărarea unor locuri din satul Tudorf'şti; al doilea din Târgoviştp, 18 lan\larip 16?0. prin care Gavriil Mog'hilă confirmă o cumpărare Of' ţig-ani, mentionând satul Căpreni din Dolj, Iar din Gorj Cărbllneşlii. I"omel.pşlii, Pefrf'şlii şi Cilrpf'nisll. In djv�n stil ,în cap Enache Catarg'j bannl de Craiov�.-SC'isoarea lui P.· Pelle.rdi privi­ toare la ajutorul dat lui Mihai Viteazul de Sig. Bitthory în campania din 1595, de l. Crăciun, adl1când câteva inform�ţli noi de amănllntf', cu descrieri chiar frumoase, cum bllnioară a aşe7.ării, Târg'oviştf>i. si m�i �IPR a Inptpj opla G;llrQ'iu cu oast�a turcf'ască.-Participarca emisarilor Mihail Popescu şi Sali.s la revolu­ ţia lui Horia, df' C. G61In01·.-Insemnările unui tribun din 1848-1849, aiI' nro­ tOPOPll1Uj 8flniamin Popa Dp.n�l1�iMi,ll, din ţ�ra Ha ţrrmltll , df' E. Armp." n�a.-Scrii· tor şi făPtuitor de istorie: Mih Kogălniceanu. de 1. I ,11I'HS -Contribuţii la co­ loniz;ările din Banat, ne Gh_ VinI11escl1.-La urmă Dări de seamă, precum şi Necroloagele n"llÎtaţilor Vasile Goldişi Ioan Biann, Gheorghe Vâlsan, G. G. Mate- scu şi Matri Voileanu. \ 4nuarul 4rhivei de Folklor, publicat dl' Ion Mnşl,,". Yol. m. Ru".1935. -Ion Bianu şi folktorul nostru. de L M'psl,,".-Psiho!ogie şi creaţie populară. oe Ion Dia�.ones"ll. "X" rninând opini"niJp emisf> în aceasl� rhestinnp, ni ai r,]f's a le lui O. Dpll�lIsiawl. P. Gall��l si T. Pa pahag-i se ralia7.� la nărerf'a Can�.el. cu o:.recarp. re1.ervp• Aslr,,1 al1torl11 zice că balad� mai alps f' cr"atiune a unui siu�'llr individ, bine ÎIlZp.strat, iar nil a unui �rup. Ea nu f'sle o improvizaţie, 430 [431] căci păstrează un cadru fix, cu câteva motive fondamentaJe stereotipe ale miei ar ii geografice limitate, dar se găseşte totuşi într'o transformare continuă, prin circulaţia ei de la o generaţie la alta.-Folklor din Valea Almăjului-Banat, de Emil Petrovici, unul din alcătuitorii Atlasuun Lingustic al României. E cules din ti sate româneşti-din 15 câte sunt acolo-ale Almăjului bănăţean. Graiul lor nu e perfect unitar. Se dau note privitoare la sate, populaţie, port, locuinţe, obiceiuri şi folklor de tot telul, cu un glosar şi o hartă a regiunii cercetate.­ Raportul din 1756 .al unui chirurg german despre credinţele Românilor în moroi, anume a lut Georg' Talbor, cu auahza cupr insului acestei cărţi, de Valeriu L. Bologa.-Alte variante româneşti ale snoavei despre femeia necredincioasă, de adăogat la cele publicate în vot, II al Anuarului, publică 1. Muşlea, dovedind că aria de răspândire a acestei poveşti e mult mai largă de cum se arăta a fi. -Contribuţie la bibliografia studiilor şi culegerilor de folklor privitoare la Ro­ mânii din Basarabia şi popoarele conlocuitoare, publicate în ruseşte, ne aduce, într'o specialitate cam săr-aca pentru regiunea hasarabeană, P. V .. Ştefănuoă, con­ semnănd 94 de lucrări.-Bibliografia folklorului românesc pe anii 1933-1934, cu 256 cărţi şi articole cuprruzând material etnografic şi folldoric, sub direcţia Arhivei de Folklor a Academiei Române, VoI. IV, Buc, Tip. Mon. Of. 1\)37 : Scriitorii raguzani şi refrenul colin­ delor noastre, de Silviu LJragomir. Ir-sa atrage atenţia asupra faptului că doi scriitori raguzani din sec. XVI şi XVII au folosit refrenul "Hoja, Lero.Dolerije", care seamănă cu "Oi IeI' OI d'ai ler oi" al nostru. E probabil o rămăşiţă priză­ rită din colindele românesti ale unor Români slavizati din Pen, Balcanică.­ "Mironosiţele", o dramă religioasă din ţinutul Săliştei, )'ld. Sibiu, un fel de poem dramatic popular ce se reprezintă, costumat, în zilele Paşti lor. Azi nu s'a mai păstrat decât în corn. Rod din acel aş judeţ. E unicul "Mystere de la Passion" românesc. creaţiune personală a UUUl poet poporan Petruţ, din sec. XIX. Se dă la urmă şi textul integral al acestei compuneri, de către D. SI. Petruţiu.-Cerce­ tări fotklorice pe valea Nistrului. de-jos, de P. V. Ştefănucă, foarte' serioasă lu� crare, larg informată, cu multe texte şi .cuvenitul glo�ar. Contribuţiuni la aprin­ derea "focului viu" în Ardeal, Maramureş şi Bucovina. de Tiberiu Morariu. In câteva regiuni mai retrase ale Carpaţilor nordici şi nord-estici, şi foarte puţin în Munţii apuseni, s'a mai păstrat acest obiceiu, care pare a fi legat de cine ştie ce cult preistoric, de a aprinde "focul viu"-nJ cu chibrituri, nici cu am­ narul-de ciobani. atunci când urcă întâia oară la stână cu oile, primăvara. Aceasta cu credinţa că munca le va fi mai cu spor şi va merge bine turmei. Focul viu se face prin frecarea a două lemne, În diferite chipuri, aşa cum sunt descrise de cel carp a studiat acpaslă vechI' datină năstorească.-Material pentru cunoaşterea şi răspândire a "focului viu" la Români, cu noi şi variate amănunte despre locul şi Împrpjurăril,' în care SI' a priude focul viu, (�ercetare de 1. Muşlea. -La sfârşit Bibliografia folklorului românesc pe anul 1935. studii itaftene. Dim(l(or: i\lpxandru Marcu. VoI. nT, Buc. 1936, cu un sumar copios: Torquato Tasso în Romantica românească, de Alex. Marl'u, cer­ cetează pătrundprea lui Tasso în ltteratUfllp altor Ilopoare şi inrâurirea roman­ tismului său, dlrecl 01' indired, dela En. Văcărescu până la ,.ultimele reflexe romantice" din vrpmea noastră, Se urrnărestf' izvorul Tasso În critica românf'3scă nouă. Un capitol dpsr>rp traducerile din a�tornl Ierusalimului libera! şi al lui Aminta - T. Tasso în literatura greacă, ('u influenţa-i asupra tf'afrului crefan si traducpri în grpaca modernli. de N. Camariano,- .. Cinque Maggio" a lui Al. Manzoni, în româneşte, de Cornel ia Dllmitri>R('u, cu celp cinci vprsinni În limba noaRlr,j: Obl'denarll Ţmcll. Sorictl, Torga şi Clt�relli.-Traduceri româneşti di'IJ. Leopardi, dela Aron DrnSl]şiaull până azi, Tntre tr�dllcători aflăm şi pe cralOvenii Barbu Constantinescu, actual mirllstru plf'nipotenti:lr, p" profeoorlll de cinstită m"rnorie M'h Str�j'm si mai �les pe u,·of".orili Alex. M�l'CU, Notările sun! de Alexandrina 'vliti(plu,-N. Grigorescu şi Roma, OI' Em. Virtoon.-La ,,\1iscf'llanpa" Înscmnăm: Modelele Gramaticii lui Văcărescu, în care N, Camariano idpnhfică i7vorul "it�t V:lg' "P:ltea", îu Giorgio Pacea din inR. (;prigo. fORt capplan la bis. greceasră S. Giorgio din Vpnezia, care a .co. o Gramatil',ă Q'pografică la 1760, cum şi izvorul grecesc al lui Antonie Catiforo, care a publicat o i'ramatică gre- 431 [432] cească tot la Venezia În 1734.-Italia în corespondenta lui Duiliu Zam[irescu cu 1 itu Maiorescu, de Mariana Rarincescu.- .Academia .PLatonică din FLorenţa, mi­ nunată prezentare <1 cărţii cu acest nume a d-Iui prof. P. P. Negulescu, de Edgar Papu.-La sfârşit Recenzii, Insemnări bibliografice şi o dare de seamă a activi­ tătu initiată si desfăsurată -de Institutul de Cultură Italiană din România în cursul anului 1936.' , VoI. IV, an. IV, 1937: Dela T. Tasso la Eminescu, Coincidenţe tematice, de Alex, Marcu.-Giovanni Pontano e le sue "De laudibus divinis", de Anita Belciugăteanu, despre un vestit umanist şi poet al sec. XV, deopotrivă orator, frlosof', astrolog, filolog şi în acelaş timp om de stat.-Contribuţii la istoria Ope­ rei italiene din Bucureşti, de I. Horia Rădulescu. Notăm aci reproducerea hstei garderobei teatrului Soc. Filarmonia din 1835, pentru nomenclatura stelelor şi costumelor.-InHuenţa lui .Leopardi şi Carducci în poezia lui Duiliu Zamfirescu, de Alexandrina Mititelu, intluenţă de attrel redusă.-D. Z. tradus în italieneşte, constată că, dacă încercările nu au rost tocmai isbutite, este din pricina ditrcultaţii de a reda un text românesc cu stil personal ca al lui D. Z. într'o limbă străină. -Gian .Luigi Frollo. '1832 -1899, fostul profesor al catedrei de Istoria literaturilor neo+atme dela Universitatea din Bucureşti, care a urmat lui U1ysse de Marsillac, profesorul de lb. şi lit. franceză. A fost şi Ull îndrumător al învăţământului ita­ lian în România, acest veneţian aşezat la noi. Articol de C. H. Niculescu.--Opinia publică romănească şi cazul Felice Orsini, de Ştefan Crudu.-Antonio Cosi­ meHi, fost comandant al reg. 11 grăniceresc român din Năsăud în sec. XVlIl, care a lăsat câteva compuneri latineşti versificate, e înfăţişat de I. Nagbiu.c=Ur­ mează: Miscellanea şi celelalte rubrici, ca în volumul antertor, cu Darea de seamă a Institutului de Cultură Italiană pe anul 1937. Revue de Transylvanie, tome IU, nr. 1, din 1936, Cluj. Apare sub dir. d-Iui prof. univ, Silviu Dragornir ŞI sub auspiciile Astrei din Ardeal. Dintr'un răvaş către abonaţii revistei, ataşat acestui număr, vedem că şi această valoroasă publicaţie, menită a lupta împotriva revizionismulni unguresc, nu e ajutată cum o mentă. O nepăsare şi o nesimţire, care te ruşinează ca Hornăn, se observă mai peste tot la particularii şi instituţiile publice, ca şi la îmbogăţiţii din sărăcia altora, ce nu plătesc nici modestul abonament do 200 lei anual al unei reviste ca Revue de Tr-ansvlvame.e=Din acest număr notăm: L,Italie et notre unite nationale, arătând-pe urma discursului lipsit de amenitate pentru Români al d-tui Mussolini la Milan, şi prea părtinitor pentru Unguri-c-dectaraţiile făcute de şefii fostelor partide politice din ţara noastră şi oameni cu cuvânt de greu­ tate: Mlniu, lorg'a, Goga.' Cuza şi �. C. Bră.tianu.-:fes enseiirl:eme�ts de l'A�las linguistique de Roumante, de Sexhl Puşca nu. ArtJ�olul este msoţlt de 15 harţl din numitul allas-.La petite-Entente et la reforme de la Soc. des Nations, de G. Sof ronie,-Chronologie des types de viHages dans le Banat et la Translyva­ nie, de R. Vuia. In afară de documentaq�a IStorică scrisă, se poate scoate o do­ vadă a vE'chimei mai mare or mai mică a unei populaţii etnice după chipul aşe­ zăm lor În sat. Pe temeiul acestor observaţii şi date stabilite (princi piuI lui Grarimann-fiecărei epoci îi corespunde un tip dominant de aşezare a locuinţe­ lor pe care tradiţia l-a consacrat" cum şi legea llli Mielke: orice populaţie care a tl'ăit în sate risipite, când se aşeaz3 în altă parte întemeiază sat de tip con­ c€'nt"at-se poate conchide că în Banat şi Transilvania elementul etnic băştinaş, cel stl'ăvechiu, n'a putut fi decât cel românesc, şi că Ungurii întâi, apoi Saşii dllpă €'i, nu sunt decât coloni5ti aduşi într'o eporii mai mult sau mai puţin rf'­ cpntă in pământurile româneşti.-R�ssie et Petite·Entente, de S. Drag·omir.-Un chapitre de l'histoire economique des Roumains de la Transyl.vanie: l'imp6t rou­ main de la "quinquagesima, de AI.\ Doboşi. E vorba de birul care revine ade­ Rea în doc. de peste Carpaţi din sec. IX. III-XVI cu numele de mai SU8, sau "quin­ qllagpsima ovium". adică dare în nathă pe care Românii, ciobani mai ale�, o p1ătf'31l r€'gilor Unvariei, anume de 1/50 din animalele cornute, mai cu seamă oi. In RPC. XVI-XVlll o aflăm şi ca" vigesima ovium" sau "census Valachorum". Homânii îi ziceau "datul oilor".-La urmă Insemnări şi Dări se seamă. Nr, 2, din 1937, se deschide cu paginile elocuenle şi perfect obiective ale d-Iui Simion C. Mândrescu: Pro Italia, Pages d'histoire vecue, în legătură cu I I r· [433] sgomotoasele mauirestaţiunl ale aşa zisei "amiclţii maghiaro-italiene" exploatată jul înplinirii a 60 ani ai profesorului din Cluj. filolog', membru al Acad. Rom. şi conducător al redactării marelui nostru dicţionar al Academiei, al Muzeului Limbii Române şi periodicului D,1coromania,-La regle de l'unanimite desvotes dans le pacte de la Societe des Nations. ne G. Sofronie.-Les relations franco­ Toumaines tI I'UniversitC de Cluj, de p, Serg·escu.-Le developpement de l'enseig­ nement primaire dans la .. zone culturelle" de Transylvanie, de Aug. Caliani. -Liszt dans les PrincipautCs Danubiennes, câteva adăog'iri, cu privire la cartea oecurând apărut.ă a lui Oct. Beu, în care se descrie călătoria muricantului com­ pozitor al "Rapşodiei Române", al cărui text. a fost descoperit în copie în Ger­ mania, la 85 de ani după compunerE-a sa, Fr. Liszet a venit din Sibiu în Bucu­ rE-şt.i, la 10 Dec. 181.6, p�ntru două concerte, apoi a mers la Iaşi.-ObeTvations en marge des reponses de M. Bela Bartoh, de CJriolan Petranu.-La "Note". s�mnează 1. Lupaş rândurile df' pomenire pentru "un mare avocat al Poporului român": Partenie Cosma (1837-1923). temeiul puternicei citadele economice româneşti din Sibiu "Banca Albina". Buletinul Societăţii Reg. Rom. de Geografie. Tom. LVI, pe 1937. Se continuă publicarea postumelor lui G. Vâlsan: Românii din Serbia din eare se vecie ce nedrept act a fost ruperea in trei bucăţi a Banatului, "provincie perfect definită g'eogTafic, având o unitate economică indiscutabilă, şi în trecut o unitate et.nică pe care a turburat-o numai politica austriacă. duşmană mase­ lor naţionale omogene". Căci dacă in Romănia au rămas vreo 90.000 de Sârbi,­ in Serbia sunt vreo .iumătate milion de Români, adică vre.o 160.000 în Banatul atribuit Serbiei, vreo 280.000 în regiunea dintre Morava-Timoc-Dunăre, şi vre-o 60.000 în Macerlonia sârbească. toţi trataţi sălbatec, fără umbră de reciprocitate În tratament.-Evoluţia Stai.ului român în cadrul său geografic, de acelaş.- Con­ ,stderaţiuni morfologice asupra "Coastei de Argint", fie acelaş.-,,,Dealu Mare" 433 [434] Hârlău. Observări asupra evoluţiei reliefului şi aşezărilor omeneşti din această regiune, de Victor C. Tufescu.-La circulation generale des eaux de la Mer Noire, de Radu Ciocărdel.- Vegetaţia măgurei Petricica, de Const. Papp.-La Note şi comunicări însemnăm interesantele pagini pentru noi; Corectări geografice în Diploma Ioaniţilor (1247), de Ion Conea, cu problema piscinelor dela Celeiu, identificate de d-sa a fi fost în munţii Gorjului, iar nu la Dunăre. Vd. reoenzia cărţii din numărul trecut, pp. 158-150.-Codrii şi numele Prut şi Argeş în conti­ nuitatea Românilor din sud-estul Carpaţilor, cu note despre codrii Munteniei, de N. Antonovtoi.s--Crorucd geografică bogată în relatări, cu o dare de seamă despre Congresul profesorilor de Geografie, ţinut la T.-Severin în vara lui 1937. =-Frumos scrisă, cu sentiment şi captivantă povestirea unei Vânători de Păs­ trăvi la Izvarna, de Ion i!:onea.-Bibliografii şi recenzii complectează volumul. IkhÎva pentru ştiinţa şi reforma socială, organ al Institutului Social Român şi al Federaţiei internaţionale li societăţilor şi institutelor de sociologie, al cărui director e prof. D. Gusti, a tipărit două mari volume în 1936, sub titlul Melanges D. Gusti, ca ornagiu profesorului de sociologie al Universităţii din Bucureşti, la implinirea a 25 de ani ai carierei sale universitare. Aceste volume formează anii XIII şi XIV ai acestor Arhive. Notăm aci numai studiile ce privesc direct sau indirect Oltenia noastră: Un memoire de 1857 sur les classes sociales de la Valachie, de l. C. Fillitr, memoriu redactat poate chiar de Barbu Catargiu, -Considerations sur l'alimentation paysanne en Roumanie, cu ohservaţn din ţinutul Făgăraşului, de D. C. Georg'escll.-L'organisationpastorale en Roumanie, de Traian Herseni. - L' organisation collective du village roumain, de H. H. Stahl. -Notice bio-bibliographique sur D. Gusti, născut la laşi în '13 Febr. 1880, profesor universitar din 1910, membru al Acad. HOIll. din 1919, preşedinte al Inst, So­ cial Român din 1(121, ministru al Instr. Publ. în 1932 şi director al Fundaţiei Culturale Rezalo "Prlnl'ipele Carol, din anul 1934, Lucrări tipărite: 72.-ln vol, II menţionăm; Judeţe dispărute din ţara românească, de C. C. Giurescu. Por­ neşte dela erorile constatate într'un articol al lui Gustav Weigand cu privire la numele vechilor judeţe româneşti în vechime. Rectificând greşelile semnalate, d-sa constată că, din judeţele ce există azi, 11 au dispărut în România veche. Din Ţara Românească sunt: judeţul Jaleşului, jud. Motrului, jud. de Baltă, jud. Gitortului, jud. Pădureţ şi jud. Săouienii sau Saac. Din acestea judeţul Jaleşului apare prima dată în hrisovul din act. 1385 al lui Dan Vd, pentru mânăstirea Tismana, şi a doua oară in hrisovul lui Mircea cel Bătrân, din 27 Iunie 1387 •. conrirrnănd aceleaşi; pentru aceeaşi T'ismana un doc. din 21) act. 1429, dela regele Sigisrnund al Ungariei, pentru întărire de posesiuni ; a patra oară un doc. similar al lui Ioan de Huniade, din 20 act. 1444, tot o intă'ii,re d� proprietate mănăstirii Tismana. Jud. Jaleş cuprindea o bună parte din Gori, cu Tismana, Tg.-Jiul şi cu partea de nord-est a Mehedinţului de azi. Judeţul Motru e menţionat odată la 10 Iunie 1415 de Mircea cel Bătrân, întărind o proprietate: satul "Beala", care· e B�la din Mehedinţi. Se întindea în basilllJl Motrului, 11lărginit spre sud cu jud. de Baltă, spre nord cu al Jale�ului, spre est cu jud. Gilortului şi spre vest, în Mehedinţul de azi, cu teritoriul cetăţii Severinului. Judeţul de Baltă e amintIt de Ioan de Huniade în 1444, întărind mănăstirilor Vodita si Tismana niste sate· în acest judeţ. Se intindea În sudu\ Doljului şi Mphedinţului. Dela finele sec. XV şi începutul sec. XVI, g'ăsim în 'locul acestor trei judeţe Mehedinţii, JIUl de sus· şi Jiul de jos. Tot de cu începutul sec. XVI a1lăm judeţul Gilortului, anume întâi in hrisovul lui Radu cel Mare, din 3 Mai 1502, pentru mânăstirea Govora, şi un altul pentru măn. Bistriţa, apoi unul din 3 Nov. 1516, dela Neagoe Vd., în­ tărind mânăstirii Cornetu o danie. DiŢlcolo de Olt. între judeţele Argeş şi Muscel. exista la finele sec. XV un iudeţ cu 11.11mele dp Pădure.ţ. constatat la 19 Iulie 1498 sub Radu cel Mare. Judetul SăC�· ieni or: al Saacului, cuprindea Prahova şi Buzăul, cu târgurile Săcupni (pomen't din 14:31, �ub Dan II), Teleajen, Bucovul, Vălenii de Munte, Mi7ilul şi Urlaţii, AcE'. t judeţ a dnrat până la jumătatea sec. XIX. Anul XV, nr. 1-2, De 1937, cu SI�nHrl]l; Equilibres psychiques (collectifs. de G. L. Dupr�t.-Das Lebenswert der WtoPie, de Dr HanR Freyer.-L'habita­ tion humaine en rapport avec les slruciures rurales et urbaines. de J. Perici. -Câteva date privitoare la o cârciumă ţărănească, dp TI'. Herseni. - Reponse au quistionnaire du B, 1 T. sur les conditions du travail des femmes en Rou- 434 [435] manie, par Calypso Botez.-Din problematica şi metodologia cercetărilL'r eugenice şi genetice în cadrul monografiei sociologice, de I. Făcăoaru.i--Heoenzu şi Cremei la sfârşit. Revista critică, Iaşi, an. XI, nr, 4, în chenarul de doliu al primei sale pagini mcadrează vestea morţii profesorului de arheologie al Universităţii din lasi, Dresi Tafrali, Directorul valoroasei reviste "Arta ŞI Arheolog-ia", autorul atător opere de seamă cu privire la Salome, Mănăstirea Putna, Mănăstirea Curtea de Argeş, etc. etc., hizantinolog cu reputaţie europeană, a Încetat din viaţă în capitala Moldovei la [) Noembrie 193'7. Omul a trăit o viaţă de muncă, puţin răsplătită de ai săi, şi a avut să sufere de prigoana multora. Ce trist e să afli din necrologul ce semnează prof. G, Pascu, directorul revistei, că 'I'atrali "a lă­ sat cu limbă de moarte că la catafalcul lui rectoratul Universitătii si decanatuJ Facultăţii de Litere să nu-i pue coroană şi să nu-i ţie discursuri:', .. Spun foarte multe aceste puţine cuvinte !-Eminescu şi lirica franceză, note critice de Gr. Scorpan, pe marginea cărţii tipărite la Paris, 1930: "Le poete Eminescou et la poesie Jyrique Irunca isa= de D. Al. Nanu, Se arată cu drept cuvânt că este o im­ posibilitate a demonstra Francezilor teza-chiar dacă o acceptăm şi noi-că Emi­ nescu e cel mai mare romantic european, după V. Hugo. Şi aceasta pentru că dovezile de adus intru susţinerea acestei afirmaţii-texte din poeziile în chestiune -nu se pot da Francezilor decât în traducere franceză, iar o traducere, cea mai bună ce ne-am putea-o închipui, este incapabilă să egaleze originalul ro­ mânesc. Incercarea d-Iui Nanu, oricâl de generoasă ar fi ea, va fi sorocită in­ succesului. - Cronica prea abundentă copleşeşte materia acestui număr al Revis­ tei Critice. DII1 ea însemnăm notiţele despre revistele 'româneşti, în special cele cu privire la bătrâna ,Arhiva" din Iaşi, de sub direcţia d-Iui prof. Ilie Bărbu­ lescu, precum şi rechizitoriul făcut unui "don rnenistru, hirurg ministerial, mare francmason", şi protectorul vestitului venerabil N. Balaban dela Craiova, cel cu vechi fraude din trecut ŞI cu altele noi acum la Judecătorul de Instrucţie, ju­ decător care e altul decât fostul dela Instructiunea Publică războtezată în Min. Educaţiei Naţionale-La articolul Universitatea din Iaşi greu bolnavă se dă textul unui proces verbal (nr. 14) al şedinţei Consiliului Facultăţii de Litere din 2 Aprilie 1937, în care d-l prof. Oţetea, protestând contra acuzaţiei ce i-a adus d-I prof. Pas cu, anume că ar fi francmason, spune că de altfel şi Tudor Vladi­ mirescu a fost mason, sau afiliat unor societăti masonice, Dar asta ce o mai fi?! -La Recenzii insemnez observaţiile d-Iui G: Paseu despre cartea lui J. Sven­ nung : .. Untersuchungen 1U Palladius und zur lateinischen Fach-und Volllssprache", Uppsala, În care se "discută formele fonetice şi lexice latine populare din opera lui Palladius în legătură cu formele respective din celela]te izvoarelatille popu­ lare. ceeace ne permite să aflăm lucruri foarte interesante pentru istoria limbii române". Se extrag- câteva exemple în malerie de fonetism şi vocubular, cu apli­ catie la limba română. . �n. XII, nr. 1-3, recheamă 3mintirii noastre Un poet eminescian uitat: Ioan Popovici Bănăţeanul, prin Gr. Scorpan, Poetul "a împrumutat mai ales atmosfera idilică din unele poezii ale lui Eminescu. iar dela Vlahuţă termeniI şi uneori chiar ritmul poeziilor în cart' ni se înfăţişează pas.iunea eroticii femI­ nine". D-l Scorpan caută să afle elementul de împrullJut., dar şi să arate pe cele orig'inale. "c3l'e vădesc un autentic ta.lent" în opera poetică. a lui l, P. R, cum şi in nuvela sa: "In lume".-In continuarf'a cercelărilor sale metodiee privitoare la Cronicarii moldoveni, d-l prof. G. Pascu. cel care a publicat în 1936 .,CronicaJ·ii moldoveni Gr. Ureache şi Miron Costin", iar anul acesta "Lf'­ topiseţul cel moldovenesc utilizat de Gr. Ureaehe", publică în numărul de faţă al revistei Rale câteva studii şi însemnări, anume: 1) Cercetare asupra scrierei lui Miron Costin "Istorii a de crăiia ungure3scă", pe care d-sa o socoteşte a fi scrisă după 1675, pent.ru motivele şi arg'umentele ce expune aci, ca traducere din latineşte,-2) Studiu asupra operei "De neamul Moldovenilor", a lui Miron Costin, în redacţia amplificată de Nicolae Costin, d.in care primele trei capitole au fost copiate întocmai, iar de aci Nicol�e a făcut ceva modificări stilistice, dar si de text, cu amplificări şi prescurtări după tf'xtul părintelui său,-::l) .. Operele lui Nic. Costin utili7ate de Cantemir" în al său Hronic sunt: De N('amul Moldovenilor, al lui Miron Costin, în forma amplificată a fiului acestuia, şi Hro- 435 [436] nografului lui Nicolae Costin.-4) "ltdnotatlile unui anonim la: De neamu Moldoventlor, în redacţia amplificată a lUI N: Gostin", din care se vede că ad­ notatorul a cunoscut Hronicul lui Cantemir, şi că trebue să fie un Moldovean ce Il umblat prin Husia.-5) In "Gr. Ureache şi Consl. Cantacuzino", dovedeşte că C. C'. a folosit nu numai De neamul Moldovenilor, al lui Miron Costin, dar şi pe Gr. Ureache, în cartea sa: Istoriia Ţări: Homâneşti.-Poezia erotică a lui ALecsan­ dri, partea 1: Elementele dominante, de Gr. Scorpan. Poetul nostru a avut aceeaş concepţie relio'ioasă a iubirii ca şi Lamartine: o iubire ealmă, luminoasă, transngurată. E cântăreţul "iubirii împărtăşite", din clipa prezE'ntă. Cum el n'a cunoscut sbuciurnut unei pasiuni, temperament echilibrat, V. A. nu a exprimat in poezia lui sentimentul de fericire, extazul, în chip desăvârşit. Sentimentul său erotic avea însă ,.delicateţă, gingăşie, caracteristice unui suflet aristocrat", Până la Inalta spirituahtate nu a putut mal niciodată să se ridice bardul nostru. E mult retoricism îl această poezie erotică.-Nume de plante În limba română, cap. VII: Raporturi român o-ucrainene (rutene), de G. Pascu, o seamă de obser­ vaţii din care reiese că "influenţa ucraineana asupra limbii române este mult mai întinsă de cât s'a crezut până acum. Ea nu cuprinde numai Moldova şi Transilvania, ci şi Muntenia", ba a trecut puţin şi până în Bulgaria.-La Cro­ nică ni se spune un lucru uluitor: că deşi d-I Stelian Popescu, directorul sia­ rului "Universul", a oferit a tipări cu întreagă cheltuiala d-sale Dicţionarul Academiei Române, d-sa nu a putut scoate în patru ani decât o' fascicolă de 80 de pagini, şi aceasta pentrucă nu ar!' manuscris ... fir. 4, pe Oct.-Dec. 1938, cuprinde: O nouă şcoală de filologie română, acea reprezentată acum la Bucureşti-după moartea mult regretatului Ovid Den­ suşianu-de dI. pror, Al Rosetti ŞI asistenţii d-sale, Notele critice ale d-Iui prof. G. Pascii se referă în special la "Istoria limbii române", cu cele două vo­ lume apărute până acum; ale d-lui Rosetti. Lucrarea e socotită ca "o compila­ ţie, în care partea ,,0rig'inală e contestabilă, ori chiar inadmisibilă, iar partea bună este datorită unor izvoare nemărturisite", Această apreciere este susţinută de un lung şir de citaţii din textul celor două volume.-Urmează o serie de rec­ tIficări făcute de directorul Revistei Critice d-Ior A. Graur şi Jacques Byck, cu privire la câteva articol! publicate de cei numiţi în "BuU. Ling." Se evidenţiază urătul sistem de a nu cita numele unor autori cu cari personal nu ai raporturi, numai pentrucă nu-ţi sunt prleteni.-O încălca1'e de graniţă a Moldovei în 1766, încălcarea pricinuită de doi evrei din Polonia refugiaţi in Moldova, consem­ nează, cu două anexe în sprijin, Gb. Duzinchevici.-La Cronică se anunţă di­ solvarea Francmasoneriei-dar adevărată, nu camuflată, ca să înşele doar pe proşti 1-1n Polonia.-Recenzii încheie acest număr. . il> 4nalele Dobrogei, an. XIX, voI. 1, din 1938, număr apărând ca o "pu- blicaţie festivă, după un pătrat de secol-1913-1938-de stăpânire românească". Revista Socie'ătii Culturale Dobrogene, sub direcţia profesorului C. Brătescu, dela Univer-sitatea din Cernăuţi, apare ca un.Omagiu M. S. Regelui şi sub pa­ tronajul Hezidentului Regal al Ţinutului Mării, d-I N. Otescu. Sumarul volumu­ lui de 260 olgini, cuprinde studiile următoare: Evoluţia geologică a Cadrilate­ rului şi Hidrologia subterană a Dobrogei prebalcanice, de prof. r. P.-Voiteşti; -Cutremurele de pământ în Dobrogea, de Ioan G. Popescu ;-Morfologia Ca­ drilaterului, de proF. C, Brăte'CIl ;-Schiţa dimatologică a Cadrilaterului, de E. Otetellşanu ;-Flora Dobrogei Nouă, de r. Prodan :-Pădurile Cadrilaterului, de Const. G, G lorg, de prof. VI"d Bănăţeanu. Nr. 4, înscrie în sumarul său câteva părţi din conferinta d-lui N. Iorga: 1500 ani dela traducerea Bibliei în armeneşte. -Din isvoarele armeneşti cuprin­ zând ştiri despre Istoria Românilor se arată că a cules şi prof. A. Decei în lucrarea sa de doctorat: Românii din sec, IX până în sec. VIII în lumina iz­ voarelor armeneşti, susţinută la Clui in Mai trecut.-Fiecare - număr al revistei aduce şi pagini de traduceri din literatura arrneană mai veche şi mai nouă, cum şi figuri de artişti de seamă, oameni de litere-ca Arşog Ciobani an de exemplu, sărbătorit acum de curând la Paris-&; muz icanţi şi pictori, Pe lângă aceasta etotdeauna Infrumusetat cu ilustraţii. Hotărît, revista de cultură armeană de sub conducerea d-lui H. Dj, Siruni îşi ia un loc de cinste Între publicaţiile noastre. "- tlz Erde!yi /'fuzeum-Egyesil/et hâromneqyeas zazados tudomânyos mUkădese, 1859-1934, de DT. Gyărgy Laios. Cluj 1937. Este o dare de seamă despre activitatea ştiinţifică de trei sferturi de veac a Societăţii Muzeului Tran­ silvaniei, din Cluj. redactată de secretarul general al instituţiei. Această socie­ tate a fost fondată în Nov. 1859, după iniţiativa conte lui Emeric Mik6. La 75 de ani de la Întemeierea sa, comitetul conducător al Societăţii, lăsând pentru mai târziu redactarea unui istoric compleet al vieţii acestei asociaţii, cu tre­ cutul său şi starea cole cţrilor s ale felurite,-şi aceasta pentru că situaţia sa faţă de Statul Român nu e încă Iămurită->, se mulţumeşte deocamdată să arate ce activitate a desfăşurat Societatea .\1.uzeului transilvan. care e o soCietate maghiară. pe terenul pur ştiinţific. Pentru aceasta se publică aci 5 memorii, corespum:ând cu cele cinci secti� ale asociaţiei. şi anume: Istoria secţiei filo­ sofice. lingvistice şi istorice, de La'dislas Rajka ; Istoria secţiei ştiinţelor 1ţ..kturale, de Ernest Balogh; Istoria secţiei 'I1'!:edicale, de Eu�en Pataki; Istoria secţiei de drept şi sodologie, de George IoseJ'.lh Oberrling; Descrierea bibliografică Il pu­ blicaţiilor Societăţii. de Anton Valentiny. Textul În ungureşte dă şi titlul tra­ tatelor. disertaţiilor şi conferinţelor ştiinţifice ce s'au ţinut, şi al căror text se păstrează în aceşti 75 de ani de activitate a Soc. Muzeului din Transilvania. 448 ,iftk ��� i 1 il ?1 [449] arhive, an. XLV, nr, 3-4, cu următoarele studii şi comumcan: L'indi­ vidualite de Ia langue roumaine et ses elements slaves anciens, de Ilie Băr­ bulescu. Contestând unele afirmaţii mai noi ale d-lui Iorga despre Je�ăturile dintre poporul românesc şi Slavii de peste Dunăre, 'autorul conchide că cele mai vechi cuvinte slave intrate în limba noastră nu sunt sârbeşti or ruseşti, ci bulgare. precum d-sa o arată în acest început de demonstraţie, ce se va continua în numărul următor al revistei.- Răspândirea coloniilor româneşti în Polonia, de Th. Holban, în continuare.-Poeziaautentic populară. ce am re­ cenzat după extras (vd. pag. 4::!3J, de Petru Iroaie.e-- Un imitator al lui Alecsandri: N. Beldiceanu, de Gr. Scorpan.-La ce şcoli a învăţat ToPârceanu? şi alte note privitoare la biografia poetului, ne dă Al. Epure.-Note lingvistice, de Gh. Bogaci.-Romanitatea balcanică în Acad. Rom., cu observaţiuni asupra unor amănunte din discursul de recepţie al d-Iui Th. Capidan, de Ilie Bărbulescu. Faţă de părerea că limba română s'a format pe ambele maluri ale Dunării, cum crede d. Th. C., d. I. B., întemeiat pe faptul că limba noastră nu are decât foarte puţine cuvinte vechi greceşti, socoteşte că tot la nordul Dunării trebue căutat leagănul plărnădir'ii limbii române.- Trebue să zicem: "Ieşan sau ieşenesc"?, oltean, gorian (ca adjectiv), sau oltenesc, gorjenesc, se întreabă d. 1. Bărbulescu.-Diarhii sau caimacamii? de A. H. Golimas, lămureşte, cu ex­ emple luate din istorie, că termenul căimăcămie înseamnă timpul În care cineva, poate fost domn până aci, e Însărcinat de Poartă să ţină locul noului domnitor până la sosirea în ţară şi Înscăunarea acestuia; ea este deci ceva ca locotenenta domnească. or ca regenta. Diarhia însă era o copărtăşie la tron, a tatălui cu fiul său bunioară, mai ales când acesta din urmă era minor. -Materiale străine pentru Istoria Slavisticd la Români. de Ilie Bărbulescu.r+ Recenzii şi Cronică complecteză acest număr. anuerut Comislunii f1onumentelor istorice, p, Transilvania, voI. IV (1932-1938), Cluj, Tip. Cart. Rom. 193�.-Apărut cu mare întârziere, dar bo­ gat în cuprins, cu următoarele studii şi rapoarte :-Biserici din Ţara Oltului şi "de pe Ardeal", jugrăvite de o familie de Pictori, de Valer Literat. E vorba de biserica ortodoxă din Arpaşul-de-sus, zidită În 1801 şi jugrăvită În 1813 de pictorul Alexandru Grecu; biserica ortodoxă din Arpaşul-de-jos, pare-se din 1794 şi jugrăvită de Neculae jugravu; biserica ortodoxă din Colun, din 1811; biserica ortodoxă din Să rata, frumos pictată; cea din Voivodenii mici, clădită la 1809 şi iugrăvită de Nic. şi Gheorghe Grecu din Săsauş : biserica ortodoxă din Săsauş, din care e neamul jugravilor ce au pictat bisericile din jur, ridicată pe la 1780. La urmă câteva note despre neamul acestor jugravi Grecu.-Biserici de lemn din Ardeal, de Atanasie Popa, şi anume: biserica din Lunea (jud. Mures), din 1781, frumos jugrăvită pe dinăuntru peste tot; bise­ rica din Cârnpia Turdei, din sec. XVIII; biserica din Mărtineşti (jud. Turda), ce se zice a fi fost adusă de aiurea şi veche poate de două veacuri; biserica din Lunea de sus (jud. Cluj), dela finele sec. al XVIII·lea; mânăstirea Moiseiu din Maramureş, din sec. XVII, cu o legendă asemănătoare aceleia a bisericii Maicii Precistii (Madona.Dudul din Craiova; biserica din Dragornireşti (Ma­ ramureş), din anul 1722, e acum scăpată de pieire, fiind transportată de către Fundaţia "Principele Carol" la Bucureşti, pe marginea lacului Herăstrău.­ Paleoliticul inferior în Transilvania, de Marius Moga, este contestat aici, în potriva celor afirmate de d-I M. Hoska, pe temeiul nu numai al faunei, dar şi al tipologiei şi tehuicei folosită drept criteriu de datare. Nu se tăgădueşte însă existenţa unui facies paleolitic În Transilvania, dar nu mai timpuriu .,Spătmunsterianului".-Amulete haZlstattiene din Transilvania. de Dorin Po­ pescu. Autorul prezintă câteva amulete nestudiate încă, din epoca bronzului: tap oraşe miniaturi, roţi (simbol solar) cu patru spiţe în formă de cruce, corn· binate şi În formă de pandantive. In aceeaş categorie de obiecte hallstattiene autorul pune şi brăţările de aur cu plăci terminate în formă de semilună, formă care este chiar reprezentarea toporului, ca la brăţara deja Mibăeni. Li se puate deci atribt1i şi lor caracterul de amuletă.-Castrul roman dela Bo­ loga. după săpăturiie din vara lui 1936. de Mihail Macrea. Localihtea e pe valea Crişului Repede, Între Huedin şi Ciucea, unde se varsă Sebeşul în Criş, pniţie strategică bine aleasă, În dimensiunile laturelor 121 pe 204 m. Garnizoana 449 . .. ' . , " :li l"! j' , l' .' 1 ",' .. - [450] a fost compusă din Cohors II Hispanorum, iar mai târziu şi Cohors 1. Aelia Gallorum Dacica quingenaria, ce Vor fi coexistat, poate.-Cetăţi antice in jud. Cîuc, de Al. Ferenczi, asupra cărora atrăsese atenţia şi lui. Marţian ca' fiind dacice. Intr'o cercetare largă, autorul descrie 12 cetăţi, dând �i bibliografia fiecăreia, apoi se ocupă de problema vechimei lor. Pe baza datelor ştiinţifice de azi "se peate lua ca sigură nu numai originea dacică a cetăţilor din Ciuc, (ca şi din Trei Scaune), ci şi clădirea lor, în starea de azi, după anul 89". Ele vor fi fost zidite pe timpul lui Decebal, spre a opri o ofensivă romană venită dinspre valea Siretului, Ele trebue să fi rămas, cum socotea şi V. Pârvan, in stăpânirea Carp o-Dacilor liberi, şi neromanizaţi, chiar şi după cucerirea lui Traian.-Sarmisegetuza în lumina săpăturilor, de C. Daicoviciu, a fost re­ cenzată după extrasul respectiv in A. O. nr. 95-96. p. 167.-Contribuţiune la datarea bisericii mânăstirii Cotmeana, de Virgil Vătăşianu. Ea a fost atribuită vremii lui Mircea cel Bătrân, databilă 1389, după pisania naosului. Planul ar­ hitectonic e asemănător resturilor celor două biserici medievale din Severin (în curtea internatului Liceului şi în grădina publică). dar şi puţin cu acel al ruinelor SI. Nicoară din C.-de-Argeş. Mai mare asemănare are însă cu capela nr, XI de lângă Trapeziţa, în vecinătatea Târnovii bulgăreşti, având boltă ci­ lindrieă şi firide oarbe, alungite, incoronate cu mare semicercual, la faţade; de asemenea discurile smălţuite, şirag ce însoţeşte cor nişea Cotmenii şi arcurile firidelor. Planul, elevaţia şi paramentul bisericii conduc la evide nţiarea ase­ mănării ei cu bisericile mai vechi din Târ nava : dar zidăria de cărămidă e caracteristic românească, Cotmeana trebue să fie deci mai veche decât din 1389, aparţinând ep cii bisericilor din T.-Severin şi a Sf. Nicoară, adică din mijlocul sec. XIII. Autorul adaogă şi alte argumente care conduc la părerea aceasta. In 1388 mână stirea a fost închinată COZi ei, ca metoh.- Raport cu privire la arhitectura şi pictura bisericii unite din Zlaina, de Verg. Vătăşianu. Această biserică a fost a ortodocşilor Români pe la 1424.-La sfârşit rezu­ matele articolelor în Iranţuzeşte sau nemţeşte. Revista clasică, tom, VIIl, 1936. sub conducerea d-Iui Prof. N. 1 He­ rescu, apare cu prilejul comemorări; lui Horatiu, cuprinzând: Horaţiu al Romei şi Horaţiu al lumii, de N. lorga.-La plastique de la phrase ei du vers chez Horace. de profesorul dela Sorbona 1. Marouzeau.- L'epitre d'Horace li son livre (1. 20) ei les commentaires antiques, par E. Galletier, rectorul Academiei din Besanc;:on.-L'ode 1, 14 d'Horace est-eHe alliil!orique? par L. Hermann, drof, la Universitatea din Rennes.-Ceva despre Horatiu şi încă despre ceva, pe Mih. Dragomirescu, declarând pe Horaţiu ca "poetul antic cel mai apro­ piat de sufletul nostru". Observaţia d-Iui M. D. privitor la folosirea juxte lcr o găsim foarte întemeiată, scopul fiind de a învăţa \atineasea pentru a pricc p e frumuseţile unei literaturi, pe care profesorul nu t'prea ne face s'o simţim şi s'o gustăm în lieeu.-Horace Art Poetique 309, par D. M. Pippide, conferen­ ţiar la Fac. de Litere din Bucureşti.-Horaţiu în româneşte, de Maria Himu. inventariere a traducerilor p,ublicate prin diferite reviste din ode, epode, Car­ men Saeculare, satire, epistole şi Arta Poetică, apoi a traducerilor parţiale în volum, iar' la urmă a diverselor articole ce s'au publicat despre poetul roman. -Bibliographie d'Horace, par N. 1. Herescu. capitol dintr'o Bibliografie a literaturii latine, ce urmează să apară la Paris în "Collection de bibliographie classique", sub conducerea d-lui 'prof. Marouzeau.-Ca de obiceiu, acest nu­ măr al revistei se încheie cu numeroase şi ample dări de seamă, semnate de Victor Buescu. Matei Nicolau, VaL-Al. Georgescu, N. I. Herescu, A. Tordă­ nescu, Radu Vt:lpe, D. M. Pippide, N. 1. Barbu şi St. T. Popescu.-Cronică horaţiană, de N. 1. Herescu.-La fine: Bibliografia clasică in România pe an. 1935. de N. 1. HerelOcu. Buletinul Comis/unii f1onu';"enfelor Istorice, an. XXX, fase. 91, pe Ianuarie-Martie 1937. ne dă deseri�,rea eâtorva Biserici întărite din Transil­ vania, de d-I Victor Brătulescu, anume: biserica din Dâriiu (jud. Odorheiu), cu interesante urme de pictură veche'. din 1419, înfăţişând intre altele şi fu· gărirea şi uciderea lui "Kun", regele Cumanilor, de către regele Ladislau: bi­ serica din Şard (jud. Alba); biserica din Cricău (jud. Alba); biserica din Me- 450 [451] sentea (jud. Alba), cu un vas de botezat, În formă de covată, din piatră; bi­ serica din Galda (jud. Alba); biserica de Geoagiul (jud. Alba); bisericile din Zlatna.-Mici ctitori ai unei biserici de sat, de N. A. Ghcorghiu, biserica din com. Izvoarele, jud. Prahova.-Cronică la sfârşit. Fasc. 92, prezintă mai întâi descrierea câtorva Biserici din Vâlcea, de' d-I V. Brătulescu, şi anume Biserica Sf. Nicolae din OIăneşti, cu ctitorii: jupan Drăghici căpitanul OIănescu şi portretele lui Radu Olănescu vornic, logofăt Pârvu Olănescu, logofăt Tudor OIănescu. O icoană dăruită de logofăt Niţă Olănescu în 1837. Pictura remarcabilă, descrisă pe larg, şi o prea fru­ moasă uşă sculptată. Biserica cu hramul Sf. Ioan, Sf. Nicolae şi Sf. Gheorghe, din acelaş târg, ctitori fiind fraţii boieri Gheorghe şi Bat bu Brănescu c u ta­ tăl lor, cum şi Arhimandritul Iosif Sărăcinescu. Pictur a de bună traditie, din 1820, operă a doi [ugravi români. Biserica din Foleştn-dc-Jos, jugrăvită şi pe dinafară, mai mult profană. Are minunate uşi împărăteşti, amintind pe cele dela Arnota, Hurezi, Stavropoleos şi Cotroceni.-Biserici prahovene, de N. Iorga: Bisericuta de lemn din Bordeni şi biserica dela Mis'ea, cu câteva in­ scripţii de pe o seamă de cărţi vechi de slujbă.-Antichiiăţi medievale din Ol­ tenia, de D. şi 1. B. BerGÎu, şi anume: Descoperirile germanice dela Coşove nii­ de-jos, Pleniţa, Vela (jud. Dolj). Orlea (Romanaţi) şi T.-Severin; Câteva a nti­ chităţi hunice la Ciupercem [Dolj şi Hotărani (Mehedinti); Mormintele "slavo­ bizantine" dela Balta-Verde (Mehedinti); Mormântul de inhumaţie dela Hi­ nova (Mehedinti) şi Mormântul din tumulul dela Poiana (Goril.-O descriere din 1859 a monumentelor Ţării-Româneşti este aceea a lui Theodore Margot: "O viatorie in cele şaptesprezece districte ale României- .... dedicată pitarului Const. Slăvitcscu, tipărită la Tip, Rosetti în Bucureşti. D-llorga spicueşte note interesante din cele vreo o sută de pagini ale cărţii. Remarcă între altele pic­ tura bisericii dela Bistriţa, de Tătăr escu, şi aceea a bisericii Maica Domnului­ Dudu din Craiova, de Lecca. Menţionează şi ruinele numite "Hanul Nemţilor şi zidurile, beciurile şi turnurile ruinate din mahalaua evreiască a Craiovei. -Asupra "balaumlui" dacic din Muzeul oraşului Vârşeţ dă lămuriri D. Berciu. E o piesă mică de bronz, înfăţişând capul de lup prelungit cu corp de şarpe, care era stindardul dacic, pe care îl cunoşteam numai din reprezentaţiunile sculpturale, Simbolul acesta ar fi infăţişând cultul strămoşilor şi cultul patriei, contopite împreună. Nr.93, pe Iulie-Septembrie 1937, prezintă prin V. Brătulescu o a doua serie de Biserici din Vâlcea:·Biserica din Urşani, în apropriere de Hurezi, cu un rând de sibile or personagii biblice în firi deIe registrului de sus al pereţilor exteriori, operă a lui Dinu Zugravu ot jud. Gorj. De remarcat sculptura În lemn a uşilor şi mai ales pictura. Ctitorii numeroşi, în cap cu Ion Urşanu, vătaf şi ctitor.-Monumente inedite din Romula, de D. Tudor, în urrnarev-- Un caiet de miniaturist, de N. Iorga, de pe la jumătatea veacului trecut, de un ro­ mân necunoscut.-Saint Georges dii.liV're l'adolescent emmenii. <'11 captivitii. par les infideles. de d-ra Maria Golescu, explică o legendă din sec. XI-lea, care se află figurată în trei scene iugrăvite în frescă la mănăstirea Voroneţ, unde se vede un copil călare la spatele Sfântului Gheorghe şi ţinând în mână un vas. -La Comunicări se prezintă câteva antichităţi depuse la Şcoala primară din Bărboiu-Mehedinţi, provenind dela Botoşeşti-Paia (Dolj), cu urmele unei cc­ tăţi romane. In com. Cernăteşti-Dolj-unde e şi o culă a familiei Cernăteşti­ lor-s'au aflat de asemenea obiecte de arheologie preistorică. Le semnalează prof. Al. Bărcăcilă. Buletinul demografic al Rom�njei, sub direcţia d-lui Dr. Sabin Mă­ nuilă, Director al Institutului Central de Statistică din Bucureşti, în al 6-lea an de apariţie, aduce in fiecare lună date statistice şi informaţii oficiale cu privire Ia mişcarea populaţiei din Hegat. Numărul de Aprilie se reţine în de­ osebi, întrucât cuprinde datele de De ultima lună a lui 1936, cum şi tabloul de situaţie a întregului an trecut. Din comparatia cifrelor Hestui an 1936 cu precedentul 1935 se constată in genere Îmbucurătorul fapt al sporului naş­ terilor asupra morţilor şi al descreşterii totalului celor decedaţi. Astfel, anul 1936 ne dă ca fenomene demografice următoarele cifre: Născuţi vii 608,774, fată de 585,386 din 1935; Morţi 382,185, fată de 402,678; Excedent natural 451 [452] 226,589 faţă de 182,708; Căsătorii 176,790, faţă de 165,778; Divorţuri 10,883 faţă de 9,536; Născuţi-morţi 14,002 faţă de 13,694; Morţi subt un an 106,497, faţă de 112,415. Excedentul natural din 1936 este de 226,589 suflete. Cifra căsătoriilor din acest an e cea mai ridicată ce s'a cunoscut la noi. De remar­ cat şi cifra enormă a morţilor subt un an, revelatoare pentru detestabila stare de incurie administrativă oficială cu privire la higiena satelor noastre, căci acolo se înregistrează aceste catastrofale cifre. In ce priveşte anume luna De­ cembrie, se constată că în mod regulat ea numără cifra cea mai scăzută de naşteri din toate lunile anilor. Basarabia încrie un deficit de populaţie de 3,60/00, cu deosebire în jud. Lăpuşna, cu o mortalitate infantilă grozavă (67,1 la suta de nou-născuţi), deficit constatat exclusiv la populaţia românească. Controlaţi doar cifrele: Români 1,030 morţi la 536 născuţi, în vreme ce la Evrei aflăm 59 morţi la 56 născuţi. O deducţie care iese din aceste date este că tre­ bue cu orce preţ să trimetem medici români şi personal sanitar creştin în judeţele decimata de mortalitate infantilă, căci altfel ar însemna să privim cu braţele încrucişate la pierea elementului românesc din Basarabia.-Numărul de Mai ne dă tabelele de mişcare a populaţiei pe anul întreg 1936 ca fiind de 19,319,330 locuitori. In 1935 fusese de 19,087.710; în 1934 de 18,913,713; în 1933 de 18,652, 053; în 1932 de 18,426,159; în 1931 de 18,166.134; în 1930 de 17,888,992; în 1929 de 17,638,127 locuitori. Aceste cifre însumează populaţia urbană şi rurală a ţării întregi la un loc.-Pentru Oltenia notăm ca populaţie pe anul 1936 un număr de 1,629,961 locuitori, repartizati astfel pe judeţe: Doli 518,181, Mehedinţi 324,890, Romanaţi 292,500, Vâlcea 270,452, Gorj 223,938. Jud. Olt are 201.570, iar în Banatul vecin: Timiş 499,970, Severin 241,574 şi Caraş 198, 899 loc.-Lumea satelor, din cei 15,749,332 ţărani din România numără în Oltenia 1,443,887 loc, şi anume în Dolj 433,466, în Mehe­ dinţi 294,366, în Romanaţi 261,784, în Vâlcea 241,335 şi în Gorj 212,936; OItul are 190,437, iar din Banat Timişul 403,875, Severin 204, 610 şi Caraş 172,404 loc.-La oraşe înregistrăm pentru Oltenia o populaţie de 186,074 loc. pentru cele 16 comune oltene, dintre care Craiova are 55,780 loc., T. Severin 20,872, Caracal 15,197, Băileşti (Dolj) 13,931, Râmnicu-Vâlcca 11,685, Târgu­ Jiu 11,001, Corabia 9,746, Strehaia 8,209, Calafat 8,002, Drăgăşani 7,317, Ple· niţa (Dolj) 7002, Ocnele-Mari 6,022, Balş 5,773, Călimăneşti 3.106. Baia-de­ Aramă 1,443 şi Govora 987. în care cifre nu intra suburbanele. Slatina-alt are 11,133 loc., Timişoara 90,271. Lugojul 22,712, Reşiţa 19,925, Caransebeş 8,712, Oraviţa 6,570, Lipova, 5,824, Orşova 5,540:- Numărul din Iunie. rezu­ mând mişcarea generală a populaţiei pe Febr. 1937 constată că În Banat mor­ talitatea infantilă, este cu totul disproporţionată faţă de cifra naşterilor, pe care fapt îl califică dl. Dr. Manuilă CU toată dreptatea ca "o prăbuşire de­ mografică, în comparaţie cu media întregei ţă'ti". Aşa, la 1000 loc. dacă în medie România are 33,3 naşteri, în Banat nu sunt decât 18,5, iar la un ex­ cedent natural de 11,7 la mie loc. pe ţară, Banatul crestează la răboi un mi­ nus de 4,5.-Se notează aci şi "un fenomen semnificativ", asupra căruia se atrage atenţia, anume că, neavând "un criteriu juridic sau obiectiv de apre­ ciere, apartenenţa etnică este în funcţiune de declaraţia individuală a fiecărui cetăţean". Aşa se face că, deşi proporţia populaţiei româneşti din întreaga ţară este de 71,9%. totuşi În Febr. 1937, dintre toţi născuţii din ţară 81,00/° sunt declaraţi de neam românesc. iar dintre morţi 76,5%". Deşi deci ,,4.0% din populatia ţării sunt Evrei de neam, totuşi dintre născuţi numai 1,8% sunt declaraţi de neam evreu, iar dintre morţi 2,7 0/o". Este o înaltă politică şi aci. politică de falşificare a datelor. stării civile. Se întreabă oare: cui prodest? anetele genito-urinare, de sub conducerea d-Iui Docent Dr. V. Trifu, au apărut în Bucureşti de cu ultima lună a lui 1936. Revistă de specialitate medicală, .,pe care s'o pricepem toţi, şi care, în loc de ipoteze pretenţioase şi grandilocvente, cu care nu avem �e face, să ne aducă informaţii şi îndrumări practice, care să ne folosească", Analele genito-urinare intră în viaţă sub pa­ troriaiul ornagial al memoriei defunctului regretat Profesor Dr. P. Herescu (1863-1915), a cărui viaţă de savant modest şi deschizător de drumuri în uro­ logie o notează cu pioasă emoţie elevul şi admiratorul său Dr. V. Trifu, a cărui frumoasă ţinută de român-în afară de valoarea sa ştiinţifică-e-e cunoaş- 452 [453] tem din lupta sa împotriva masoneriei, pe care a demascat-o şi a înfierat-o odinioară în Parlament. Este de altfel aci şi pricina pentru care în jurul nu­ melui d-Iui Dr. V. Trifu se urzeşte intriga şi se ţese complotul tăcerii.-Prefata tomului IVa Profesorului Paulescu (1869-1931) din monumentalul "Traite de Medccine" (Lancereaux-Paulesco, Sibiu, 1930) se reproduce, pentru a asocia -divinităţi tutelare-la punerea temeliei acestei reviste şi pe blândul prof. Paulescu, marele învăţat pătruns de nobilul spirit al crestirrisrnul ,i şi adversar hotărît al mafiei francmasonice dela noi şi de aiurea.-Cine vrea să desco­ pere în directorul acestor Anale genito-urinare şi un scriitor, un povestitor minunat, să citească .,Colonelul Viccl", din primul număr al revistei. Fiecare număr al publicaţiunei de faţă-au apărut până acum şase..,... evocă figuri disparute dintre ale urologilor români şi străini de reputaţie uni­ versală, tipăreşte articole medicale de specialitate, prezentând interesante cazuri de boli, dă tratamente şi regimuri, face dări de seamă asupra congre­ selor medicale şi a lucrărilor prezentate la societăţile or cercurile de studii în materie de medicină, neuitând nici bibliografia şi nici recenziile cărţilor şi revistelor urologice sau cu subiecte interesând această disciplină. Buletinul f1uzeului judeţuţut vteşce "Theohari Antonescu", publi­ caţie scoasă sub îngrijirea d-Iui Dumitru Berciu, Director onorific al Mu­ zeului, 1935, Bucureşti -Primul număr al acestui buletin cuprinde: Un cuvânt despre muzee în legătură cu săpăturile arh.eologice din Vlaşca şi Muzeul jude­ ţean dela Giurgiu. de 1. Andrieşescu, articol prefaţial, învederând importanta unor asemenea cercetări pentru ştiinţă, cum şi meritul celor cari, având în mână pâinea şi cuţitul, le sprijinesc prin subvenţii, mai ales când le încredin­ ţează unor oameni pricepuţi şi corecţi, iar nu, cum se întâmplă uneori, unor aventurieri furişaţi printre stobori in îngrădirea oamenilor de ştiinţă.--Săpă­ turile arh.eoloţ!ice dela Tangâru (1934), după raportul celui care le-a exe­ cutat, d-l D. Berciu. Ele au dus la constatarea existenţei a mai multe straturi de civilizaţie. anume: de tip Boian A.; Civ. de tip Petru Rareş, fază de tran­ ziţie; Civ. de tip Gumelniţa ; Civ. de tip Glina III, care s'au scurs de la vre­ mea celor d'intâi aşezări neolitice şi până cam pe la finele primei perioade a epocii bronzului, adică în curs de peste o mie de ani, dintre 2500 a. C. şi 1500 a. C. Inventarul arheologic scos din această măgură arată existenţa unei populaţii paşnice, ocupâridu-se cu agricultur ae-+In Anexe câteva articole po­ menind, la 25 de ani de la moartea lui, pe profesorul arheolog Theoh ari An­ tonescu, elev şi urmaş al lui Odobescu şi Tocilescu. Nr. 2, publică notele d-Iui D. Berciu Despre începuturile noastre naţio­ nale în opera de sinteză a d-lui prof. N. Iorga, cu privire la primele trei ve­ lume ale marelui istoric. din a sa "Istoria Remânilor" - Săpăiurile dela Petru Rareş (1933 şi 1935), de D. Berciu. Staţiunea aceasta arheologică e la nord de satul Albele (sau Petru Rareş) din Vlaşca, şi cuprinde patru strate de civili­ zaţii de tip Gumelniţa, cu bogat inventar de ceramică.-Prime consideraţiuni asupra neoliticului din valea Dunării inferioare în legă.tură cu descoperirile din judeţul Vlaşca, de D. Berciu, în care se pun o seamă de întrebări cu pri­ vire la sud-estul european, propunându-se şi soluţiuni în acest domeniu dificil şi lunecos al chestiunilor de influentare a unei civilizaţii asupra alteia. Familia, revistă lunară de cultură de la Oradea, al cărei director e d-l M. G. Samarineanu, îşi menţine, printr'un miracol, regulata apariţie în forma ireproşabilă, potrivită cuprinsului fiecărui număr. Din cele din urmă ale anu­ lui 1937 însemnăm următoarele: ttr. 5, având În frunte conferinţa d-Iui N.lorga: Un om de sinceritate; Mihai Viteazul. Dvsa povesteşte cum a început a seri "Istoria lui M. V.· de tânăr, când n'avea Încă 30 de ani şi .când vedea În personalitatea voevodului numai pe "erou", şi a sfârşit-o acum un an, la 65 ani de vârstă, când a putut prinde tragicul vieţii lui de "martir al neînţelegerii, răutăţii şi prostiei omeneşti", el care a luptat înainte de toate pentru creştinătate, dar n'a fost ajutat de cei cari puteau şi ar fi trebuit s'o facă. Ca în orice conferinţă a d-sale, d-I Iorga a aruncat sfaturi înţelepte, dojeni delicate şi câte o mărturisire trans­ parentă despre cutare situaţie din vremea guvernării sale: "Ştiind anume ce 453 [454] este un prieten Ialş, ce "este un ajutător care te compromite şi ce este să fii chemat pentru un anume rol, şi după câteva săptămâni să ţi se dea a înţelege că trebue să faci ceea ce făceau şi ceilalţi". Nr. 6, cu articolul d-Iui Gh. Tulbure despre Şaguna şi Heliade, în le­ gătură cu tipărirea unei noui traduceri a Bibliei de către Patriarhia din Bu­ cureşti. Aceasta poartă gândul autorului la discuţia iscată între Şaguna Mitro­ politul dela Sibiu şi Heliade, pentru chestiunea limbii unui asemenea tâlcuiri destinate tutulor Românilor.-Actualitatea evului mediu, de C. Sassu.-Naţio­ nalismul lui Alecsandri, de Ov. Papadima.-Deosebit remarcabilă e rubrica cinstit ţinută, a recenziilor din "Scriitori şi cărţi", apoi "Note". ' Nr. 7-8 cu: Intre individual şi general,- de Tudor Vianu, capitol dintr'un volum ce va apare În editura revistei.-Câleva Ştiri despre Giovanni PaPini, provocate de o scrisoare a marelui scriitor italian către profesorul Alex. Marcu. -Recitind pe Delavrancea-de care se vorbeşte puţin azi-, d-l Mih. lorgu­ lescu regăseşte încântarea cu care l-am guslat noi cei de ieri, pentru marile lui calităţi de stilist, povestitor minunat şi poet în acelaş timp. Aceasta cu pri­ lejul desvelirii statuei ce i s'a ridicat la Oradea. Nr 9-10, publică o dare de seamă a d-lui Th. Capidan despre Congre­ sul lingviştilor dela Copenhaga, cel de al IV -Iea, ţinut la finele lunii August din anul trecut 1937. Dintre învăţaţii români au făcut comunicări: Sextil Puş­ cariu despre Atlasul Lingvistic al României, Iorgu lordan despre cuvinte sa­ vante şi cuvinte populare, iar Th. Capidan despre romanitatea balcanică. -Şcoala şi disciplina mundi, de Ing. Stavri Cunescu.-Dinamismul conştiinţei noastre etnice, de Ov. Papa dima, aşa cum reiese din poezia noastră lirică po­ porană, care <,e poezia unui popor tânăr, plin de bucuria proaspătă a vieţii". 4nul V, nr. 1-2, di n 1938, înfăţişează prin d-l Vasile Cotruş aspectele noi şi avantagiile ce se găsesc În Noua Constituţie a României, prin care aşezare dată statului nostru "ROmânia, sigură de ea, îşi va depăna în linişte destinele ei, În drumul ce duce la un viitor de armonie şi prosperitate".- Ioan Petrovici, margin alii la sărbătorirea filosofului, de C. Stelran. Nr. 3-4, În primu-i articol, de Sever Stoica, explică ce caracter parti­ cular înfăţişează Naţionalismul lui Mih. Eminescu, şi care este construit pe ideea de ras să, avându-şi originea în neam, iar nu în individ, cum îl vedea liberalul democrat al vremii.- Anexarea Austriei, de V. Cotruş, este un act perfect justificat, dacă îl privim sub raportul principiului naţionalităţilor. -Victor Papilian ca dramaturg, de N. Olteanu conchide că: dacă prin "Meş­ terul Mlnole" şi "Cruciada copiilor", piese ale d-Iui L. Blaga. s'a realizat "cre­ aţia şi interpretarea vieţii prin crezul plaiurilor noastre", d-l V. Papilian a realizat "interpretarea vieţii pe planul general al gândirii" prin drama sa "Nocturna". Nr. 5-6, se ocup ă după cuviinţă de marele dispărut Oct. Goga, căruia nu i-a fost dat să realizeze şi pe planul politic şi naţional ceea ce a isbutit să dea neamului în ordinea literară. D. M. G. Samarineanu evocă frânturi interesante din viaţa celui care a fost Poetul Octavian Goga. Nr. 7, îndoliat, aduce pr inosu-i de pomenire marei noastre crăiese Re­ gina Maria, prin condeiul d-lui G. Bota.v-Notăm cronica politică a d-lui Al. Olteanu: Cronica Europei Centrale. obiectivă şi clar expusă. Nr. 8, ne prezintă un portret critic de Nicolae Roşu, anume al lui N. M.Condiescu, a cărui copilărie a înflorit tot pe plaiurile noastre oltene. -Un alt craiovean, Paul Constant, publică un fragment dintr'un roman inedit: Iancu Jianu, fragment cu titlul de Neamul, Nr. 9-10, în primu-i articol: D�mocraţie şi străjerie, de G. Bota, vrea să convingă pe oricine de superioritatea sistemului străieresc aplicat în şcoli, afirmând că acest sistem "nu urmăreşte nivelare gregară, ci selecţionare". Nu ştiu dacă autorul e profesor. Ca vechiu dascăl secundar şi cu experienţa bă­ trânului, teamă mi-e că, deşi nu se urmăreşte desigur, această .,nivelare gre­ gară", dar la ea se va aiunge, iar selecţio�area nu se va mai face pe temeiul afirmării personalităţii şi a capacităţii intelectuale, ci pe al reducerii la ace­ laş numitor, la nivelare, la egalitatea medio.crităţii. Să dea Dumnezeu să mă înşel eu.-Fiecare număr al "Familiei" dă id majoritatea paginilor sale litera­ tură bună şi o cronică bogată. 454 [455] j Tabla de Materii An. XVlI, 1938. Articole: J , Al. Bărcăcilă: Les thermes romaui« de Drubeta Hie Chirifă: Din bogă!:iile Brâncovenilor . . . . Ion Donat: Despre biserica şi mahalaua VIădăia- nuiu! din Craiova ....•. )( Mih. C. Gregorian: Graiul şi follelorul din Oltenia nord-vestică Şi Banatul 1Yisăritean. Const.D.lonescu: Nedeiadela Crucea lui Sâmpet1'u O. G. Lecca: Domnul făni Româneşti . .". . SI. Nicolaescu: /)omrna lui Radu Vodă Paisie şi a fiului său Marcu Voevod Mihail Popescu: Asistenta pUblică la Craiova în epoca fanariotă . . . . '. . Marcel Romanescu: Patrafirul Buzeşţilor dela Banja (Boka Kotorska). . . . . . M. Theodorian-Carada: Făuritorul Unirii dela 24 ianuarie 1859 . . . . . . . D. Tudor: Un miliarium dela Constantin cel Mare în Dacia . . . . . . . Oltenia istorică: Documente: 1437 (6845), Aug, 1. Hrisovul Vladului II vvd. Dra­ cul, pentru stăpânirea moşiilor Dobruşa, $erbăneştii, Mamul, Corăeştii, Urbueştii şi ioneştii din Jud. Vâlcea. . . . . . 1489 (6897), Iunie 20. Acelaş dărueşte moşiile Curti- şoara, Bâltenii, Dobrotin, Fântâna- Fa,qului, Iaşii, Morunglavu şi Spinişoru . . . . 1526 (7034), Iulie ':20. Radu Vodă dela Afumaţi con- firmă Unor moşneni posesiunea moşiilor Oltean ca şi Pesceana. . . . . . . . 1528 (7037), Sept.-Dec. 15. Ace/aş confirmă stăpâni- rea mosiei Hurezl . 1539 (7048), Oct. 21. Radu Vadă Paisie întăreşte stă­ pânirea satului Şerbăneştii de lângă Olt şi Cucuteni şi Mândreştii . . . . . . . '1551 (7039), Aprilie '18 intă1'irea Mircii Vodă cu- banul p. stăpânire de moşii cumpăr'ale . Pag. 41 281 62 221- '1 26 275 193 60 1 53 19 289 290 292 292 , I j 292 1, ! 293 1 ! I 455 i , [456] 298 293 296 71 298 293 293 294 295 295 295 297 297 299 299 300 71 300 300 301 301 73 302 302 " II 1580 (7089), Sept, 2. Mihnea Vodă Turcitul confirmă posesiune de moşie în Cermegeşti şi alte cumpărături . . . . . . . . . . . 1581 (7089), Aprilie 1. Acelaş confi1'mă alte posesiuni 1582 (7000 �), Dec. 2�. Acelaş pentru confirmări de moşii . . . . . . . . • . . . 1587 (7095), Mai 21. ldem, idem . . . . . . . 1587 (7096). Acelaş pentru confirmare de moşie. . 1590 (7098), Iunie 2�. ldem, pentru Morunglav . . 1595 (7103), Iunie 3. Dela Mihai Viteazul confirmare de moşie în Bărlui . • . . • . . . 1596 (7104), Aprilie 30. Acelaş confirmă posesiune în satul Şerbăneşti . 1605 (7113), August 6. Radu Şerban vvd. confirmare ibidem . . . . . . . . . . . . . 1610 (7118), Iunie 2. Acelaş confirmă lui Lupul stăpânire de pământ în Iuqălie şi alte . 1611 (7120), Nov. Acelas dărueşte satul Strehaia bo­ ierului Ion comisui . . . . . . . . " '" Nov. 20. Acelaş întăreşte stăpânirea peste satul Rumânii şi altele . . . . . . . 1613 (7121), Martie 10. Acelaş confirmă posesiunea unor' părţi de moşie lui Câ'rstea uel spă­ tar şi altora . . . . . . . . . . . 1630 (7138), Aprilie 18. Zapis de vânzare pentr« o funie de moşie . , . . . . . . . . " Mai 28. Leon Vodă Tomşa, întărire de stă- pânire pentru satul Şerbăneşti . 1632 (7141), Sept. 30. Pentru vânzarea moşiei Mo- runqlav, în timpul lui Matei Basarab • 1633 (7.141), Mai 28. Matei Basarab vvd. raanie satu­ lui Albuleştii şi cu toţi rumânii lui Ra­ dul vătaful de postelnici. , . . . . . 1634 (7142), Iunie 24. Zapis de vânzare în Şerbăneşti (Romanaţi) . . . . . . . . . . . 1635 (7144), Sept. 14. ldem . . . . . . . . . " " ".» Adeverinţa banului Radu Bu- zeecii . " Oct. 29. Matei Basarab întăreşte popei le- nache stăpânire în Serbăneşti . . . . 1636 (7144), Aprilie 24. Matei Basarab, pune în ve­ dere sătenilor din Străhaia ca să nu mai stea risipiţi şi să nU�şi strice bucatele . . 1636 (7'145), Noemvrie 7. Zapis \" de vânzare în Mo­ runqlavi (Romanaţi) ." . , . . . . . 1636 (7145), Noembrie 19. Matei Basarab întăreşte lui Pătru şi altora stăpânire de moşii 456 [457] 1637 (7145), Mai 29. Matei Basarab vvd. întăreşte Ancăi a lui Mihăilă post. din. V ădeni stă. pânire peste mai multe sate . . . . . 1637 (7145), Iulie 29. Matei Basarab scuteşte de bir casa lui Vasile armaşul din Stroeşti (Gorj). 1638 (7146), Ianuarie 12. Ctucerul Dumitraşco din Spineni vinde lui Matei Basarab nişte ru. mâni din Stângăeeaua . . . . . . . 1639 (7147), Ianuarie 10. Matei Basarab vvd. întă. reşie lui Baj'bu Brădescu pah, satul Vlă­ daia şi Saracovul . . . . . . . . . 1640 (7148), Martie 12. Zapis de vânzare in Şerbă: neşti . . . . . . . . . . . . . . 1640 (7148), Aprilie 3. Hotărnicia moşiei Salbele '. 1641 (7149), Februarie. Zapis de vânzare în Şerbăneşti 1641 (7149), Mai 8. Matei Basarab uud, lui popa 1a- nache pentru moşie în Şerbăneşti . . . 1641 (7150), Sept. 12. Idem lui VLad, în Ghioşani . " " ,,15. Zapis de vânzare în Olooqa . 1644 (7153), Dec. 14. Zavisul a :/0 săteni din Buru (Mehedinti), ce se vând lui Matei Basarab 1645(7153), Iulie 20. Vânzare de ţigani. . . . . 1645·46 (7154), Matei Basarab vvd. pentru eliberare de rumânie . . . . . . . • . . . 1646 (7154), Mai 26. Zapisul satului Goşcodia către Matei Basarab . . . . . . . . • . 1646 (7154), August 14. Matei Basarab vvd. lui Pă. traşco log. pentru Şerbăneşti .... 1646 (7154), August 29. ldem, pentru Ţigani . . . " " Oct 5. Zapis de zălogie a unui Ţigan . 1647 (7155). Zapis de vânzare în Oloaga . . . . " " Februarie 1. Matei Basarab vvd. lui Oprea Vata! pentru moşie în Oloaga . . . • 1647 (7155), Mai 7. Poruncă pentru boieri hotarnici " "Mai 7. Matei Basarab lui Popa lonache pentru Ţigani . . . • . , . " "Mai 8. Zapis de învoire. . . . . , . " "Mai 9. Zapis de vânzare. . . . . . . " (7156) Oct. 18. Matei Basarab lui Pătraşco log. pentru satele Cucuteni şi Mândreşti 1648 (7156), lan. 29. Idem lui Iacov al doilea clucer pentru VIădăşeşli . . . . . . . . . 1648 (7156), Iunie 30. ldem lui Pătru Roşu din Mo- runqlavi părţi de moşie .... 1649 (7157), Februarie 18. ldem lui Pălraşco log. pentru Şerbăneşti . . . . . . . . . 73 75 86 303 76 304 304 304 304 76 304 305 77 305 306 306 306 307 307 307 307 308 308 88 309 309 457 [458] 1649 (7158), Oct. 20 ldem, idem pentru Morunglavi, laşi şi Tomeşti . . . . . . . . . . 1652 (7160), Aug. 13 ldem Mitropoliei din Târgo_ vişte pentru rumâni la Orevila . . . . 1(;62 (7170), Aprilie 15. Alegeri de moşie în Şovarna (Mehedinţi) . . . . . . . . . . • 1667 (7175), Iunie 15. Zapis de vdnzare in VIădaia 1696 (7205), Sept. 5. Const. Ştirbei vel clucer orân­ dueşte pe popa Preda din Soc (Gorp şi alţii să cerceteze o pricină 1682, August 11. Poruncă pentru alegerea moşiei Scărişoara (Romanaţi) . . . • . . . " Idem . 1723 (7231), Aug. 17. Chezăriceasca stăpânire a Ol- teniei întăreşte moşie în Suseni (GorJ) . 1733 (7242), Dec. 8. Moşnenii din Soc (Gorj) dau o mărturie . . . . . . . . . . . . 1742 (7250), Iunie 8. Mihai Racoviţă vvd. m-tirii Tis- ... mana, pent?·u moşie în Menţi, V1ădaia şi Văqiul6şti . . . . • • . . ' . 174:6 (7254), Martie 3. Hotărnicia moşiei Soc . 1755, Sept. 4. Cercetarea unei pricini din Soc' 1765, Noemvrie 14. Carte de împăciuire 1776, Mai 22. Vdnzare de moşie în Pleni{a . . . 1780, Martie 1. Carte de judecată dela ispravnicii Gorjului . . . . . . . . . . . . 1782, Aug. 2. Ha,qi Stan 1ianu biv uel pah, moşnn: nilor din S�helă (Gori), pentru pricina cu sătenii d1'n Bărbaţi (Haieqy , . . . 1788, Aug. 13 Adeverinţă pentru moşie în� Horodel şi Strdmba .'. . . . . . . . . . 'l790, Ianuarie 11. Zapis de înzestrare din Soc 1792, Noemvrie 1. Zapis de vdnzar�, idem . . . • " Sept. lspravnicii de Gorj către Episcopul de Râmnic pentru o carte de blestem . . • 1792. Sept. 7. Zapis pentru moşie la Schela 1793, Februarie 24. ldem. . � . . . . . 1798, Iunie 15. Const. Banqeri vud. către m-tirea Teslui, pentru sculir..i . . . . 1799, Dec. 20. Jalbă a lui Nic.Brânr,oveanu pentru Scărişl)ara (Romanaţi) . 1800, August 7. Zapis de vâneare în Soc. . . . . 1805, lan. 20. CI)Y/,st.lp�ilanti vvd. \pent?'u doctorul şi spl;ţerul Craiovei . . . . . . . • . 1806, Iunie 19. Zapis de danie, pentru moşie în Sura (Mehedinţn . . . . . . . . . . . 458 �� 310 78 310 90 311 348 349 342 312 90 312 315 316 318 318 344 321 321 322 323 44 324 324, 331 325 350 97 326 [459] 459 Oltenia literară şi artistică: Scrisoa1'e, versuri de G. Hoiban . , . 101 Ţară, versuri de Radu Gyr . 102 Urciorul felii care s'a 'nnecot, versuri de Ion Mara 103 Patimi în ceaţă, nuvelă de M. D. Ioanid 104 Impresie, versuri de Aida Petra . . . . . 113 327 330 331 351 325 326 328 352 352 352 330 332 332 333 334 334 339 335 335 336 337 337 337 338 338 339 340 341 341 34,2 99 1808, Oct.19. Zapis pentru moşie în Sura (Mehedinţi). Idem ...•....... 1812, lan, 29. Idem, în muntele Stâna Mare . 11)13, Noemvrie 23. Zapis de vânzare, pentru moşie în Sura (Mehedinţi) . . . . . 1815, Mai 20. Zapis de vânzare în Soc. . 11)17, Sept. 20. Ion Gheorghe Caragea vvd. m-tirii Teslui, pentru scutiri . 1818, Ian. 6. Jalba lui G. Brâncoveanu pentru Bă- biciu şi Scărişoara ". 1818, lan. 8 Ion Gheorghe Caragea vvd. în aceiaşi pricină . . . '. .... 1818, Aprilie 1. Haqi Enuş, în aceiaşi pricină . . 1818, Iunie 12. Alegerea moşiilor Băbici şi Scărişoara 1819, Februarie 21. Zapis de vânzare in Pleniţa . 1820, " 2. Carte de posluşnicie la m-tirea Teslui . . . . . . . 1822, lan. 25. Idem . .• . . 1824, Aprilie 27. laltă pentru doi posluşnici ai mdnăs- tirii Teslui. . . . . . 1824, Mai 2. Hotărîre în aceiaş pricină 1824, Iunie, 7. Idem . . . • . . . . . • 1825, Iulie 27. Zapis pentru un loc în Viişoara 1828, Februarie 25, Carte de posluşnicie 1828, ,. "Idem...... " " " "..,. .'. " Oct. 12. Poruncă în priVinţa posluşnicilor " Noemvrie 16. Idem " " 27." 1829, Martie. Idem ., Aprilie 12. ldem . 1830, Februarie 15. Idem ". . . . 1853, Aprilie 21. Calinic către Ion Grecescu, despre Sfinţirea hisericii din Greceşti (Mehedinti) 1857, Iunie 16, Idem pentru alte pricini " August 13. " . . . . . . . . 1859, Noemvrie 10. ldem. cerdndu-i să dăruiască ceva schitului Frăsinet . . F. d. Catagratia bisericilor din Craiova '. . . [460] Excelsior, versuri de Eug. Constant 114 Pe coperta "Arhivelor Olteniei", versuri de Ion Mara 114 Plânge un trubadur, versuri de G. Roiban . 115 Sfântă maternitate, versuri de Doina Bucur 116 Delavrancea în lumina rampei, de N. Mileu • 117 Primăvară târzie, versuri de Sabina Paulian 118 Icoane prăfuite, versuri de Aurelian Tita. . 119 Fapt divers, versuri de Aurelian Tita • .. ., 119 Note pe mm'ginea căr'ţilor: Prin munţii Mehedinţi- lor, de Const D. Ionescu; Meandre, poezii de M. D. Ioanid, - de C. D. Fortunescu 120 Sofisme, însăi1ate de N. Mileu . . . .. 121 Trei traduceri de Traian Demetrescu: Cenuşă, de Carmen-Sylva, Nu mă opriti de a plânge şi Patria, de Julie Haşdeu. . . 362 Gând uitat, versuri de Mihail Cioroiu . . . . 364 Cântec nou, versuri de M. D. Ioanid • . 365 Balada dorului, versuri de Mih. Ghenescu . . . 365 Suflete, schiţă dialogată, de M. Theodorian·Carada 366 Iarna la noi în sat, versuri de Doina Bucur . 369 "Phantasmata", versuri de Al. N. Demetrescu 370 Toamnă, versuri de George Arie .•.... 371 Sfârşit de toamnă, versuri de Liviu Pop-Marţian 371 Note pe marginea cărţilor: In voia soartei, de M. Theodorian-Carada ;- Problema Eminescu, de T. Păunescu-Ulmu. - Visages de Paris: BaUtielaire, de Val.-AL Georgescu; - Ce­ tatea cu porţile închise, de AI. T. Stama­ tiad; - Crater scufundat, de Eugen Con­ stant; - Plaiuri oltenesti, de Pia Alimă­ neştianu; - Sonete, de G. Tutbveanu, - de C. D. Fortunescu 372 Oltenia Culturală: Mişca'l"ea culturală în Craiova, de Fortunato . . . 125 şi 381 Cuvântare de bun. rămas Şcoalei, de ProL C. D. For- tuneseu . 384 Note şi "Comunicări: M. Theodorian-Carada: Gazetar craiovean uitat: Al. Constantinescu . '.. • . . . • , .• 131 M. Theodorian-Carada: Insem?:h,ări pe marginea unei cărţi . . . . .. .... 133 Al T. Dumitreseu: Notiţe vechi despre biserica Vlă. dăienilor din Craiova 135 460 [461] N. Tomiciu: Matei Basarab şi Vasile Lupu în lu­ mina izvoarelor ungureşti A. O.: Tot despre Vlădăieni ..... . M. Theod.-Carada: Privitor la negustm'imea craio- veană . • . . • Ion Donat: Fundaţiunile religioase ale Olteniei. Ada- osuri . •..•...... Qecenzii : Cărţi: 138 144 387 391 Părăsirea Daciei, de G. Popa-Lisseanu 145 Cercetări literare, vol. Il, de N. Cartojan 14,6 Brodnicii, de G. Popa-Lisseanu . 147 Originea şi desvoltarea Statului austriac, de N. Iorga 148 Călătoriile călugărului Chiriac dela mânastirea Secu, de G. Giuglea . . . • • . '. 149 Procesul mânăstirilor închinate, de M Popescu- Spineni 150 Eesai sur la guerre par·tique de Trajan, par Julien Guey. . . . . . . . . . . . " '152 Viaţa şi traiul Sfântului Niţon, pustnicul Constan- tinopolului, de Tit. Simedrea . . . 153 Material documentar la istoria Seminarului din Bu- zău, de 1. Ionaşcu . . • . .. 153 Lettres de Napoleon 111-0, M-me Cornu, de M. Emerit 155 Alte note critice, de Ioan C. Filitti. . . 157 Corectări geografice în istoria Românilor, de Ion Conea . . . . . . 158 Les paysans roumains depuis le traiti d' Andrinople [usou' a la liberation des terres, par M. Emerit . ". . 159 Câteva cuvinte despre alcătuirea oştirii de ţară în Principatele Române, până la Regulamen- tul Organic, de 1. C. Filitti . . • " 161 Tudor Vladimirescu, rostul răscoalei lui, de 1. C. Filitti.. 162 Neînţele.1erea -chesiiei ţărăneşti şi urmări dăunătoare în ultimul veac, de l. C. Filitti 1M Constantin Lecca, de Barbu Theodorescu . . .. 1M Recenzii şi note critice la lucrările altora, de 1. C. Filitti " . . . . . . . 165 Il crittogramma del Paier Noster, de Matteo Della Corte. . . '. . . . . 166 Sarmizegetusa-Ulpia Traiana-în lumina săpătu- rilor, de C. Daicovieir, 167 461 [462] Rumănien in der zweiten BăI/te des Xi V lahrhun: derts, von M.Popescu-Spineni Lucrări, de Ioan C. Filuu . . . Marie Paleoloque, epouse d'Etienne le Grand, prin ce de Moldavie, de 1. C. Filitti '. Sur les bibLiotheques du Sud-Est europeen, par Const. J. Karadja . . . '. ..... Steagul românesc al lui [strate Dabija Voevod, de C. J. Karadja . . . . . . . Un uitat: Ge't}eralul Ion Em. Flo'rescu, de Gen. Radu Rosetti . . . . . La legende de Genevieve de Brabant' et SeS versions roumaines, par N. N. Condeescu. . Les vaeee archai'ques d'Histrio, par lVlarceJJe Se. Lam- brino. . • . . . . . . • Omagiu lui 1 Nistor, 1912-1937 . Les Macedo-Roumains, de Th Capidan . . Despre hatmanul moldovean Andrei mare log. al lui Mihai Viteazul, de D. Ionaşcu . Un fost meton al Pantelimonului. schitul Grăjdana_ Buzău, de 1. Ionaşcu . . . . . Noui cercetări şi aprecieri asupra arhitecturii în lemn din Ardeal, de CoriolanPetranu. . M. Bela Bartok et la musique roumaine, par Cor. Petra nu . . . . . . . . . . L'art roumain en Transylvanie, par Coriolan Petranu Cugetare şi faptă germană, de N. Iorga.. . Predosloviile cărţilor românestş; voi 1, de Aurelian Sacerdoţeanu·. '. . Anuarul Universităţii Mihăilene laşi, pe anul 1935- 1936. . . .. . . LetopiseţUI cel moldovenesc, de Giorge Pascu ,. . . Ştefăniţă Lupu,domn al Moldovei, de C. 1. Andreescu Documente privitoare la ist. Ardealului, Moldovei şi Ţării-Româneşti, vol, lX, (te A Veress . Documente privitoare la ist. Ardealului, MOldovei şi Ţării-Româneşti, vol, X, de A. Veress . Geograful macedonean ioan Ciulli, de M. Popescu­ Spineni . . . . . \. . . . . . . . Folklorul ca instrument de cunoaştere, de Mircea Eliad. . . . . . .'" . . . . . . Mircea-cei-Bătrân şi .�uveranitatea ungur'ească, de P. P. Panaitescu . Minele de aramă ale lui Mircea-cei-Bătrân, de acelaş Dece au fost Ţara-Românească şi Moldova ţări se- parate? de acelaş . \ 462 Paaina 1(:)9 168 168 395 39p 396 397 398 398 399 400 400 400 101 401 403 405 405 406 406 407 il! � 408 � 409 410 410 411 [463] Documente slava-române din Sibiu, de P. P. Panaitescu Cum au ajuns Bueureşiii capitala ţăr'ii � de acelaş Ion Câmpineanu, de Alex. Lapedatu . . . . . Despre cancelaria slavă a lui Mircea-cet- Bătrân, de . Damian Bogdan . . Nuvela istorică în tit. rom. transiluană : Ioan Al. Lăpădatu, de D. Brah-aru. .. Bio-biblioţţraţia d-lui Al. Lapedaiu, de Ion Crăciun Steaţul bisericesc al lui Ştefan-cel-Mare, dela Muzeul Militar' Naiionai, de St. Nicolaescu . . . La Tmnsylvanie dans îcniiquite, de C. Daicoviciu Călătoria pe DUYIăre a lui H. Pekler-Muskau. acum � o sută de ani, de Eug. Păunel Il principate di Alessandro 1 Cuza nella stam-pa mi. lanese nell' epoca, de Gino Lupi Date noi despre Dionisie Eclesiarlvul, de Ion Vrrtosu Mânăstirea Cobio-Dâmhouiia, de G. Patra . Baba Novac, generalul lui Mihai Viteazul, de I. Crăciun Cum se întătişa ad-ţia mânăstiriior uâlcene in a doua jumătate a sec. XiX, de I. M. Neda Documente priuitoere la Schitul Cornet- Vâlcea, de I. M. Neda . . Problema silozurilor în Canada şi România, de Ing. Paul Demetriad . . • . . . Ioan Vodă Armeanui, de Th. Holban .... Castrele romane dela Iidaua, de D. Tudor Le deueloţioement des sciences maihemaiiquee en Roumanie, par P. Sergescu Erocraiie şi pedagogie, de Vasile Băncilă . Un şcolar al Seminarului Chesarie acum o sută de ani: V. Coloianu, de 1. Ionaşcu . . . Poezia autentic populară, de Petru Iroaie . . . Cântece populare istroromâne, de Petru Iroaie . • Concordances linquisiique« enire le roumain et les parlers de la zone pyreneerme, par G. Giuglea Tragicul lui Pâruan şi tragicul modern, de Vas. Băneilă Cosmologic şi alchimie babiloneosui, de Mircea Eliade Dicţionar istoric, arheologic şi qeoqraţic al României, de O. G. Lecca . . . . . . . . . . Seminarul din Buzău, de D. G. Ionescu . , Institutul de studii latine, de N. T. Herescu Legenda Sfintei Thais, de J. Porubski 411 41� 413 413 414- 4'15 415 415 416 416 417 418 ,H8 418 4'19 419 420 421 421 421 422 423 424 424 424 425 425 425 420 426 Publicatii periodice: Analele Dobrogei. Constanţa Analele qeniio-urinare . . . , 173 şi 436 452 463 [464] Ani. Bucureşti . . . . . . . . . 447 Anuarul Arhivei de Folklor, Cluj . . 430 Anuarul Comisiunii Monurnentelor Istorice pentru Transilvania. Cluj . . . . . 449 Anuarul Inst. de Istorie Naţională, CLuj . 429 Archives de Neurologie. Bucureşti . . '. . 190 Arhiva. Iaşi • . . . . . . . . . . .• . 175 şi 449 Arhiva Someşeană. Năsăud . . . . • . . . . 180 şi 437 Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma socială. Buc. . 434 Arta şi tehnica grafică. Bucureşti . . • . . . . 169 şi 440 . Buletinul Comisiunii Monumenielor istorice Buc, 450 Buletinul demografic al României. Buc. 451 Buletinul lnst. de Filologie rom. Iaşi 181 Buletinul Muzeului Vlaşca . . . 463 Buletinul Societă[ii Geografice. Buc. 433 Dacia. Bucureşti .... . • 427 Dacia istorică. Cluj . . . . . 191 şi 437 Din trecutul nostru. Chişinău 188 Ephemeris dacoromana. Romi', 176 Familia . . . . . . . . 453 Grai şi suflet. Bucureşti 179 L'Europa orientale. Roma 444 Milcovia. Foeşani . . . . 188 Naţionalul Vâlcii. R.- Vâlcea 183 Revista Arhivelor. Bucureşti , . 184 Revista clasică. Bucureşti . 450 Revista Critică. Iaşi . . . . . . . •. " 435 Revue historique. Bucureşti . . . . . . . '. 441' Revista Institutului Social Banai-Crişana. Timişoara 428 Revista istorică. Bucureşti . 445 Revista istorică română. Buc . �. 429 România militară. Bucureşti � . 192 şi 439 Reuue de Transylvanie. Cluj . 432 Sănătatea. Bucureşti . . . . 178 Sociologia Românească. Bucureşti 442 Studii italiene. Bucureşti 431 Transilvania. Sibiu . . . .' . 18:1 , 1�1 Tara Bârsei. Braşov . . . " . Cărţile şi revistele sunt recenzate de C. D. FOI ,. Oricine reţine un număr din această revistă, se consi­ deră abonat pe anul în curs şi'\ deci dator cu preţul unul abonament. Pentru orce schimbare or complectare de adresă, rugăm a înştiinţa Administraţia . . \1'> 464