[1] ANUL XVI, Nr. 89-91 IAN.-IUNIE,1937. DIRECTOR: PRaF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER Banatul de Severin şi Oltenia de O. O. Lecca Teritoriul. Două evenimente de seamă pentru istoria Olteniei se pe­ trec in prima jumătate a secolului al XIII-lea, în afară de năvălirea Tătarilor la 1241: înfiinţarea Banatului de Severin de către Regii Ungariei, - şi, câţiva ani mai târziu, dania unei părţi a ţării Ordinului Ioaniţilor, printr'un document a cărui importanţa stă pentru noi în desvelirea dintr'o dată, după o mie de ani dă întunecime, a vieţii Românilor din Oltenia. Banatul Severinului,- apărarea Ungariei dinspre Dunăre-, se întindea la apus peste judeţul Severin de astăzi şi o parte din Caraş, şi coprindea aşezările româneşti de acolo, cu mai multe cetăţi. Spre răsărit de cetatea Severin, partea din Oltenia noastră de astăzi, coprinsă în acest Banat în sec. XIII-XIV, nu se poate determina bine. Intinzându-se poate până la Motru în partea de sus, iar în jos pe Dunăre până la Cetatea, nu pare să fi ajuns la întinderea judeţului actual al Mehedinţului. Din diploma maghiară acordată Ordinului Cavalerilor Ospi­ talieri ai Sfântului Ioan de Ierusalim, la 1247, reiese că Oltenia întreagă era privită ca parte din Regat, Voevozii români de acolo fiind vasali Regelui Ungariei. Insă tocmai existenţa acestor Voevozi (din cari cunoaştem pe Litvon sau Litean în partea de sus, Vâlcea şi Gorj, şi pe Knejii Ion şi Farcaş la câmp, Dolj-Romanaţi], e o dovadă că autoritatea Banului de Severin nu ajunge în niciun caz până la Jiu. Numai în înţeles larg şi în lipsă de alt nume cunoscut cancelariei regeşti, ţara până la Olt, adică Oltenia de mai târziu, era numită în acel hrisov "Ţara Severinului", o prelungire în­ chipuită a Banatului. (Se poate că pe atunci Olteniei i se zicea şi ţara Severinului; ni se pare însă mai probabil că e vorba de o numire ocazională). Lucrul se lămureşte mai bine prin faptul că Regele Bela dă numai această "ţară a Severinului" (partea de la Dunăre-Olt) Ordinului Ioanit, nu şi adevăratul Banat al 1 [2] L\.\:01;)11 Ula1;)111CU 1, !lI LI "1;)1 VI cerrra 10 a noua jumara te a sec. al Al v -rea , Dela Vladislav (după 1365) înainte, întreagă ţara Olteniei rămase definitiv despărţită de Banat prin culmile munţilor dintre Văile Bahnei şi a Cernei, \ Dincolo, cu sau fără ţastelul Severin, Banatul maghiar şi-a continuat menirea până la căderea Ungariei sub Turci. 1) In Ţara-Românească, din Muscel până în Buzău, ruine de cetăţi stau încă martore de aşezarea Ordinului Teutonic acolo (1211-1225). 2 [3] ot;;.1.Q. "-1.\:"'''1. _ --- -- r-'--- mas Ţării-Româneşti prin despărţirea teritoriului răsăritean, căş­ tigat de el cu sau fără voia Regelui (în împrejurări pe care nu le cunoaştem bine), - mult mai probabil decât expresiunea unei pretenţiuni de stăpânire, sau decât faptul că poate fusese 1) Astfel afirmarea că n'au existat bani Între 1291-1324, şi de aci de­ ducerea unei cuceriri închipuite a Banatului Severinului de Domnii români. In acel interval au fost însă opt Bani. Tot aşa între 1357-1376, vremea lui Vladislav 1, când au fost cinci Bani. 2) Severi nul apare şi în titulatura lui Mircea: "Comes Severi ni" (1389) şi "Domn al Banatului Severinului". 3 [4] cândva Ban. Era dar vorba de o împărţire a Băniei de Severin, consimţită de Rege, pentru a curma neînţelegeri viitoare cu pu­ ternicul şi temutul său vasal, Bănllle Oltene. După ce Domnii Ţării-Româneşti din a doua jumătate a sec. al XIV-lea aşezară hotarul spre apus, infiinţară şi ei o bănie în teritoriul nou dobândit. Banul de acolo, reprezentant domnesc şi veghetor la mar­ ginea Ţării-Româneşti, trebuie să fi avut, fireşte în măsură mai mică, aceleaşi sarcini ca Banul de Severin, care îi servise de model. La început cu aşezarea probabil în cetatea dela Severin, apoi mai în urmă la Strehaia, Banul românesc apare în hrisoave din vremea lui Mircea (1390), deşi înfiinţarea băniei respective credem că este datorită lui Vladislav. Banul acesta e numit "Ban", simplu, fără atribut teritorial, nici de Severin (titlu domnesc, cum am văzut mai sus), nici de altă parte. (Erau unul, sau de obicei doi bani, ca şi în Banatul Severinului în sec. al XV-lea). Eclipsa documentară a Banilor între 1421-1453 coincide cu războaele cu Turcii în regiunea Severinului, pe timpul urmaşilor lui Mircea, cu schimbările şi luptele pentru Scaun în Ţara-Ro­ mânească, apoi cu puterea lui Iancu Huniad, arbitrul acelei vremi de prefaceri şi nesiguranţă, - întâmplări în cursul cărora Un­ gurii au reluat (1430) şi păstrat castelul dela Severin, Imprejurări nouă făcură că, după 1450, Banul (aşezat acum la Tismana) reapare cu numele de Ban de. Jiu, adică având cârmuirea până la Jiu, sau de o parte şi alta a Jiului. Aceasta ar însemna sau o întindere a [uridicţiei lor, sau o micşorare, prin ocuparea de către Maghiari sau de către Turci a impre­ jurimilor Severinului, sau poate o împă�ire a funcţiunei alături de un Ban de Mehedinţi. La sfârşitul veacului al XV-lea (pela 1490-2), ambiţiunea pu­ ternicilor boeri dela Craiova, cum şi interesele Domnului, întinseră asupra întregei Oltenii autoritatea Banului, acum Banul cel mare, cu puteri quasi-suverane în bănia Craiovei. Pe pământul celei dintăi bănii româneşti (corespunzând fostei părţi răsăritene a Banatului de Severin) rămase înainte, Banul de Mehedinti, păzitor al "marginei" (de la finele sec. al XV-lea până la începutul sec. al :X;VII-Iea), cu scaun Ia Strehaia şi sub ascultarea Marelui Ban 1). Urmaşul lui în veacul următor (sec. XVII) fu vel Căpitan�l de margine dela Cerne ţi. Câteva concluzii. \ - Banatul de Severin (î� sec. al XIII-XIV-lea) nu s'a întins \ 1) In documentele din sec, XV ·XVII aflăm şi alţi Bani, fără calificativ. In primul rând erau inlocuitorii, vice-banii {în sec. XVII ispravnic), la scaunul băniei ; apoi poate dregători ale căror iatribuţiuni nu le cunoaştem. In ce pri­ veşte pe capii judeţelor din Oltenia, nu e deloc sigur că se numeau toţi "Bani". 4 [5] la răsărit decât pe o parte din Oltenia, corespunzătoare cu judeţul Mehedinti de azi, sau cu o parte din acesta. - Prin uŢara Severinului" din donaţia făcută de Regele Ungariei Ordinului Ospitalier al Si. Ioan la 1247, trebue să înţe­ legem partea de jos a Olteniei, o prelungire închipuită a Bana­ tului de Severin, nestăpânită efectiv de Ungaria. Ordinul Ioaniţilor nu s'a aşezat în Oltenia: nu avem nici o urmă din cetăţile ce ar fi trebuit să ridice acolo. - Titlul de Ban de Severin al lui Vladislav 1, Domnul Ţării-Româneşti, se referă la stăpânirea părţii de răsărit a Ba­ natului până la Cerna, cedată definitiv, sau numai ca fief, de Regele Ludovic. . Domnii Ţării-Româneşti din sec, al XIV-lea n'au stăpânit Banatul Severinului dincolo de Cerna, _ Pentru paza părţii oltene din jurul cetăţei dela Severin (Mehedinţi), Domnii Ţării-Româneşti (probabil Vladislav) infiinţată în sec. al XIV -lea o bănie. In veacu 1 al XV-lea această bănie se întindea până peste Jiu. "Banul de Jiu" va deveni la finele sec. al XV-lea" Mare Ban al Craiovei" peste întreaga Oltenie. Subordonat lui, în regiunea vechii bănii rămase un "Ban de Mehedinti". CATALOGUS BANORUM ZEURINIENSIUM Extras din «Liber Dignitariorum Regni Hungariae Saecu­ larium», § 7, pag. 77 şi următoarele. (In Arhivele Naţionale ale Ungariei, din Budapesta): Hic quoque Banatus eodem quo Machoviensis, tempore, et ex iisdem Rationum mornentis similiter a Bela IV Rege in ulte­ riore Danubii tractu Service opposito aeque contra Tartaros erectus fuisse vei inde apparet quod antea 1) nullum ejus in diplomatibus vestigium inveniatur : Suberant que eidem praeter Zeurin, unde nomen traxit, Castra tam majora, quam minora, utpote Themesoăr, Syd6văr, Sebusvăr, Orswa, Myhăld 2), Galarn­ boch, Peurin et Peech, ex quibus Turcae magnis saepe cladibus adfacti sunt, donec successu temporum iisdem Turcis Bulgariam, Serviamque cum Nandor Alba occupantibus, praedicta quoque Castra expugnantibus ac apotiori diruentibus primo Titulinum, deinde autem Themesvarinum unde toti ejus provinciae nomen Banatis adhaesit, retractus fuisset, ibidemque demum desiisset. Series autem Banorum, qui una comites etiam Zeuriniansis, ac nonnunquam Themessiensis, et Dobosensis quoque Comitatuum 1) lnainte de năvălire a Tătarilor sunt cunoscuţi cei dintăi Bani: Luca la 1233 şi Oslu la 1240; până la refacerea Banatului de Bela IV, e pomenit un Czaki la 1243 (Nota O. L.) 2) Jdioara, Caransebeş, Orşova, Mehadia, în Jud. Severin de azi (O.L.). 5 [6] Iuerant, [unctim cum Machoiensibus congesta in hunc pariter modum sequitur : 1249-1252 Pous simul tavernicorum regalium magister t.. 1257--1262 Stephanus 1263-1272 Laurentius de Chorna genere Osl 1272--1275 Paulus de Solmos simul Comes de Doboka . J 1274-1275 Idem et Ugrinus 1275--1279 Micud 1280-1283 Thimothaeus 1284-1286 Makou de genere Chanad 1287-1289 Raphoinus de genere Kătha 1290--1293 Laurentius una Comes de Kewe et de Krassou 1294-1296 Pousa de Solymos 1297-1299 Ladislaus de genere Rătholth 1299-1313 Andreas de Tărnuk 1308-1313 Idem et Martinus 1314-1318 Dominicus de Chorna genere Osl 1319-1323 Ladislaus de genere Ratholth 1323-1341 Dionysius de Zeech 1342--1350 Stephanus de Lossoncz 1350-1355 Nicolaus de Zeâch 1355--1359 Dionysius Bubek de Pelseocz 1360-1363 Gregorius de Alsăn 1364-1365 Ladislaus de Korogh et Konya de Zechen 1364--1368 Ladislaus de Korogh 1368--1371 Benedictus Hlius Hem 1372-1375 Paulus de Liszko 1376-1378 Joannes Treutul de Newna 1379--1381 Joannes de Alsân 1381-1383 Ladislaus de Lindwa 1384-1387 Stephanus de Lossoncz 1387-1390 Joannes de Kapla 1390-1392 Nicolaus de Peren 1392-1393 Detricus Bubek de Pelseocz 1394-139.5 Mirchia, 1395--1408 •.... '. vacat 1409 Pipo de <;)zora simul simul Comes Themesiensis 1410 Laurentius 1410 V. 1430 vacat 1430-1433 Stephanus de Rozgon una Comes Themesiensis 1434-1435 Nicolaus ele Radvitz 1436-1437 Frank de \J.'hallowcz 1438 -1443 Joannes uterque Olah dicti, Iilii Wayk de Hunyad 1443-1444 Michael et \J31asius de Charna 1445--1446 Nicolaus de Uylak et Joannes de Hunyad 1447-1449 Nicolaus de Uylak et Stephanus de Chaak 1450-1453 Os val dus Korlathkeoy de Buchăn et Michael de Charna 1453-1465 va,cat ! 6 [7] 1466 Joannes Pongrăcz de Dengelegh 1467-1471 vacat 1471-1478 Emericus de Hedervăra 1479 Bartholomeus Pathochy 1480-1484 idem et Franciscus de Harazth 1485-1489 Franciscus de Harazth et Andreas de Zakol 1490 Emericus de Ozora 1491-1492 idem et Andreas Danffy de Doboz 1492-1494 Georgius More de Chula et Franciscus Balassa de Gyarmath 1495-1503 Petrus Thârnok de Machkăs et Jacobus de Gerlisthye 1504-1507 idem Jacobus et Barnabas de Bela 1508-1513 idem Bela et Michael de Paks 1514-1519 idem Bela et Joannes de Zăpolya 1520-1523 idem Joannes de Zăpolya 1524-1526 idem Zăpolya et Joannes Kallay 1526 Nicolaus Abrahămffi et Benedictus Zekel de Kewend, jam Bani Titulienses diserte Posthos autem quamdiu Ba­ natus hicce Steterit, quando item Titulino Themesvarinum sub titulo generalis Capitaneatus Partium Regni inferiorum translatus sit, nullum in actis vestigium prostat. Nam Turcae non longo post tempore ab ocupata astu Buda eas quoque Regni Partes armis occuparunt et huic eliam Banatui finem imposuerunt. O. G. L. Eugeniu Carada de Pr. Ioan Georgescu Profesor. Oradea. Orice viaţă omenească e o picătură şi fiecare generatie un val în lunga curgere a vremii. Generaţiile cearcă să lase amin­ tiri trainice despre reprezentanţii lor de seamă. In bronz, în mar­ moră, în culori, în cuvinte, în sunete, ele caută să-şi nemurească pe aleşii lor. . Când cel ce vrea să nemurească pe cineva e însuşi om cu dar dela Dumnezeu, atunci chipul ce el ne dă e nemuritor. Când nu, rămâne o simplă încercare, în adăstarea unuia mai chemat. Câţi Români nu vor fi regretând cu d. Soveja [S. Mehe­ dinţi] că, în loc să avem un portret vrednic de Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, datorit unuia din marii maeştri ai Renaşterii italiene contemporani cu el, cum sunt: Fra Angelice da Fiesole, Ghiberti, Filippo Bruneleschi, Donatello, etc. - trebue să ne multumim cu zugrăveala unui biet iconar dintr'un afumat ungher al Voroneţului Bucovinei. Aşa şi interesanta figură a lui Eugeniu Carada, unul din 7 [8] cei mai de seamă fii nu numai ai Olteniei şi ai întregei Românii, ci, sub anumite raporturi, al întregei Europe contemporane, pri­ eten şi tovarăş de luptă şi de ideal al unui Giuseppe Mazzini, Louis Blanc, Alfred Talandier, Fr. Ladislas Rieger etc., ar merita să fie evocată din negura vremilor de un istoric sau om de litere ca Macaulay, Sainte- Beuve, Brunetiere, Papini etc. In lipsa lucrării unui maestru, fie şi încercarea unui cârpaciul Din tineretele lui Eugeniu Carada. Eugeniu Carada se naşte la 29 Nov.1836 în Craiova. Tatăl său, serdarul Nicolae, e fruntaş al cetăţii Banilor Olteni între 1830 şi 1851. Magistrat integru şi hotarnic neîntrecut, el e unul din oamenii de nădejde ai lui Barbu Vodă Ştirbei. După maică-sa, el se trage din renumita viţă a Slăviteştilor, boeri vechi, cu ros­ turi însemnate încă din veacul al XVI-lea. Intâiul său învăţător este un tânăr de talent, Gheorghe Chiţu, mai târziu ministru şi membru al Academiei Române. Cu­ rând, însă, el trece în pensionatul francez al lui L. C. Raymond, profesor de liceu în Franţa, adus în ţară de Bibescu Vodă. In acest institut, el face studii serioase, pregătindu-se pentru baca­ laureatul în litere, după programul dela Sorbonne. Mai târziu, el urmează cursuri de drept ş] literatură la Paris, în vestitul College de France. ' E. C. e un copil precoce. La vârsta de 12 ani, el jură pe Constituţia din 1848. După năbuşirea revoluţiei, pe timpul ocu­ paţiei turceşti, mulţămită cunoştinţelor sale de limba turcă, E. C. e o personalitate aproape oficială. Toţi îl chiamă să se înţeleagă, prin el, cu Turcii. In chip cu toiul onorific, el devine dragomanul cârmuirii româneşti din Oltenia. In această calitate, deşi numai de 13 ani, ia loc la masa dată de T�rci autorităţilor române, şezând la mijloc între comandantul turc şi ocârmuitorul român de Doljiu, tălmăcindu-le cuvântările şi întreţinând convorbirile lor. Odată cu ocupaţia rusească, însă, situaţia se schimbă. El e luat la ochi de Muscali pentru ideile sale naţionale şi liberale. Exilatii, lui îi trimit scrisori şi tipărituri pentru a le răspândi în întreaga Oltenie. Din această pricină se pune la cale surghiu­ nirea lui E. C. la Saratov, în fundul Rusiei. Un binevoitor al familiei, profesorul Gheorghe Panaiotescu, îl vesteşte din vreme. El are răgaz să fugă şi să se ascundă la crama viei dela Mierea Birui­ ci. De aici, el vine la Bucureşti. In 1855, cu prilejul căderii Sevastopolului, tânărul E. \C., atunci abia de 19 ani, organizează o mare manifestaţie de Qucurie pe străzile Capitalei, pentru izbânda Franţei şi a aliaţilor ei. Un moment, Grigorită Bengescu, ministrul Cultelor, izbuteşte \ să şi-l facă şef de cabinet. Neîmpă­ cându-se, însă, cu politica lui Vodă Ştirbei, el nu vrea funcţii de Stat, ci trece în opozitie. Colaborează la "Naţionalul" lui Busuioceanu şi este, câtva timp, redactor la "Timpul" lui Bo­ zianu, Boerescu ş. a. 8 [9] Când se adună Divanul ad-hoc pentru unirea principatelor Muntenia şi Moldova, el e traducătorul în Iranţuzeşte al lucră­ rilor numitului Divan. Unirea, se ştie, întâmpină multe piedici. Puterile europene înlătură ideia unui Domn comun j unirea celor două principate, ele o reduc la o simplă confederaţie j iar Cons­ tituţia' votată de Români, la o convenţie. Această convenţie dăi­ nueşte până la 1864, când Cuza Vodă o înlocueşte cu Statutul votat de plebiscitul acestui an. EUGENIU CARADA în 1867. In 1859, fiind atâtea greutăţi în calea Unirii, bunii Români caută să le înlăture. E. C. e printre aceştia. In consfătuiri, in presă, la teatru prin piesele ce compune însuşi sau le traduce ori localizează, el susţine Unirea. In deosebi versurile sale sunt atât de înţepătoare la adresa vechiului regim, încât niciun ac­ tor nu indrăsneşte să le recite. ,Atunci autorul işi ia inima în dinţi şi le rosteşte el la reprezcntaţia- din 22 lan. 1859 în teatrul Theodorini din Craiova. El are atâta succes, încât vueşte întreg oraşul. Administratorul judeţului Doljiu, D. Filişeanu, om al re­ gimului, îl prinde şi-I arestează. Arestul nu ţine decât 24 de ore. Alexandru Ioan Cuza proclamat domn şi al Ţării Româneşti, dupăce mai înainte fusese ales domn al Moldovei, amnestiază pe toţi osândiţii politici. Craiovenii, deci, în ziua când serbează Unirea 9 [10] Principatelor, serbează totodată şi liberarea din arest a martiru­ lui lor naţionalist E. C. Entusiasmul pentru Cuza Vodă, însă, nu ţine mult. Intâia deziluzie de noul ales o au Craiovenii cu prilejul vizitei ce acesta le face în sala cea mare (dărâmată la 1894) a liceului lor. Acolo ,sunt toţi fruntaşii partidului naţional din localitate: Boicea Ra­ dianu, Cernăteştii, Al. Cristofi, generalul Magheru ş. a. Vodă se teme de ei să nu facă vre-un pas pripit, care să-i dea de lucru. Ii salută repede şi dă să plece. La eşire, E. C. îi spune: "Mai stai, Măria Ta! Poporul vrea să-ţi vorbească". Vodă se opreşte în loc, mirat. Se uită lung la tânărul cu plete lungi şi mustata abia răsărită şi-i zice: "Ştii că eşti nostim ?" Apoi şi mai gră­ bit iese din sală, urcă în caleaşcă şi, în galop, se duce la gră­ dina Bibescului, unde îl adastă cu masa pusă. La masă, depănându-şi impresiile, Vodă întreabă pe Prefect : "Cine fu tânărul care mi-a tăiat drumul la eşire ?" - "Carada, Măria Ta l" - "Aista-i C. ? Deştept băiet! Trimite să-I cheme aici! Vreau să-I fac procuror!" Tânărul, însă, răspunde că n'are nevoe de slujbe j vrea să fie independent. Câtva timp, . el e membru al municipalităţii Bucureştilor, adică al Consiliului Comunal, trimis acolo de colegii săi, pro­ prietari din mahalaua Schitu Măgureanu. In publicistică şt in arte. Am văzut ce repede îşi dă seama E. C. de însemnătatea presei periodice, colaborând aşa de tânăr la "Naţionalul" şi la "Timpul". El e convins că, în faza actuală a societăţii noastre, ziarul poate mai mult decât cartea. Cărţile le citesc puţini ­ unele cer multă vreme - şi încă şi mai puţini din scoarţă în scoarţă, pe când ziarul te orientează zilnic. Astăzi îţi inliltrează o picătură în suflet, mâine alta, până când, pe nesimţite,· ţi se acumulează un întreg capital-de gândiri şi de simţiri. Cât de mare, de nemăsurat e, deci, rolul presei în zilele noastre! Excla­ măm şi noi aşa cu Grigorie Brătianu intr'o scrisoare a sa (10 Oct. 1892) către Aurel M,ureşianu, ultimul director proprietar din această renumită familie de publicişti a în curând centenar ei noastre "Gazeta Transilvaniei". Aşa se face că, ajungând C. A. Rosetti la 1859 director al Teatrului Naţional, E. C. îi ţine locul la redacţia ziarului "Romanulu". Şi i-l ţine cu atâta îndemânare, încât nu numai cetitorii, dar însuşi C. A. 'Rosetti, directorul acestui ziar, ajunge să nu-şi mai poată deosebt. scrisul său de al locţiitorului său. In această privinţă, avem chiar o amuzantă anecdotă. Intr'o di­ mineaţă, E. C. vine la redacţie şi găseşte pe birou o coală de hârtie, pe care C. A. Rosetti scrisese două rânduri. El ia con­ deiul şi, fără să şteargă ceva, continuă. Scrise un articol de fond, pe care-I publică în "Romanulu". Când apare articolul în ziar, 10 [11] C. A. Rosettî îi spune cu nedumerire: ,,se vede că m'am ză­ păcit de tot. Mi se pare că articolul ăsta e al meu, dar nu ştiu când l-am scris". Ce a fost E. C. la "Romanulu", arată foarte bine C. A. Rosetti în discursul rostit la jubileul de 25 de ani al ziarului său. "Să fi văzut pe cei dintăi redactori ai Românului" - zice el - "dintre cari unii sunt aici, şi unul foarte aproape de mine, dar nu-l voiu numi.; Cel mai tânăr, care este fiu de Oltean, lucra de dimineaţa până seara j iar când venea seara, era odihnit şi reîncepea să lucreze de seara până dimineaţa". Acest tânăr Oltean, pe care C. A. Rosetti nu-l numeşte, fiindcă îi ceruse categoric acest lucru, e E. C. Publicul, însă, ştie despre cine e vorba şi, cu cât el se ţine mai în umbră, cu atât îl aplaudează şi-l aclamă mai furtunos. Şi câte nu îndură el în cariera de ziarist! Cu prilejul tul­ burărilor din sala Bossel (28 Sept. 1859) el e arestat împreună cu C. A. Rosetti, Serurie, Ioniţă Golescu, N. T. Orăşean u, 1. G. Valentineanu ş. a. Inalta Curte îi achită. Guvernul N. Kretzu­ les cu greşeşte, făcând dintr'un incident, provocat de poliţie, un proces politic. O măsură nenorocită, care inăspreşte şi mai .mult relaţiile dintre Cuza Vodă şi adversarii săi. Aceştia se gândesc tot mai mult la detronarea lui. Anastasie Panu, fost caimacam al Moldovei, pleacă la Paris, ca să cucerească pe împăratul Na­ poleon III pentru coaliţia anticuzistă. In primăvara anului 1864, E. C. aduce ştirea că prinţul Napoleon primeşte coroana României, cu condiţia improprietăririi ţăranilor. Urmând lovitura de Stat dela 2 Maiu a acestui an, domnia lui Cuza se prelungeşte cu . aproape încă doi ani Dacă A. Panu e SCQS din luptă, perzându-şi minţile, rămân pe teren ceilalţi membri ai coaliţiei, în deosebi E. C. El aduce o tiparniţă secretă. Cu ajutorul ei publică "Clopotul",' un ziar ce face mult sânge rău regimului, care ar vrea să-I des­ fiinţeze, dar nu poate. Simţind complotul ce se urzeşte impotriva Domnitorului, guvernul N. Kretzulescu inscenează revoluţia dela 3. Sept. 1865. O ceată de beţivani vine acasă la E. C. să-I aclame. El iese să le vorbească, spunându-le să nu se lase amăgiţi de poliţie. De­ mascând pe un poliţist travestit, se naşte o învălmăşeală mare. Poliţiştii se reped la el şi-I prind, târindu-I din Pasagiul Român, unde locuia în acest timp E. c., pe Podul Mogoşoaei, adică în Calea Victoriei de astăzi. Pe scările Pasagiului, însă, el se smulge din mâinile lor şi fuge în apartamentul vestitei actriţe Maria Constantinescu, supranumită Mariţa Blonda. Dacă scapă de moarte, nu scapă de puşcărie. Agenţii numitului guvern îl duc Ia Văcăreşti. De aici scrie lui C. A. Rosetti următorul răvăşel : "Salutare şi frăţie! Te rog trimete-mi vol. III din Mizerabilii (de l-aţi finit), cursul lui Michelet la Colegiu şi Hisloire de mes idees de Quinet. Scrie maică-mi, te rog, ca s'o linişteşti, căci pe acolo i-or fi spunând alte alea !" ... Ieşind din temniţă, el se duce cu Ion Brătianu la Paris, ca 11 [12] să obţină consimţământul lui Napoleon III Ia detronarea lui Cuza' E. C. e activ, însă, nu numai în presa şi arena politică, ci şi în cea teatrală, literară şi artistică. In tinereţele sale, la Cra­ iova, el nu se poate afirma decât în teatru. De aceea scrie, compunând însuşi, traducând, prelucrând, localizând mai bine de o sută de piese. Unele din ele ca: "Cimpoiul Dracului", "Urâta Satului", "Banii, Gloria şi Femeile" sunt jucate de nenumă­ rate ori pe scena Teatrului Naţional. Câteva fac parte din re­ pertoriul teatrelor din Iaşi şi Craiova, până în preajma războiului mondial, dovezi grăitoare de interesul viu trezit de aceste piese în societatea românească. El e autorul celei dintâi operete ro­ mâne: "Fata dela Cozia", cu muzică de Flechtenmacher. Scrie şi versuri. Unele au mare răsunet. Aşa e 'canţoneta "Pandurul cerşetor", pe care elevii lui Ştefan Vellescu o re cită cu predi­ lecţie la examenele de sfârşit de an dela Conservator, pentru versurile ei naţionaliste. De o popularitate mai mare se bucură cântecul : . Frunz;uliţă, frunzuliţă verde de stejar! la vezi, dragă mândruliţă, ce mai armăsar! Armăsar, voinic de munte, ager sprinten el, Negru şi cu stea în frunte, sai în foc cu el, etc. Unii cred că această poezie e de Vasile Alecsandri. Ea nu lipseşte aproape din nicio culegere de cântece naţionale. E tra­ dusă şi în piesa teatrală maghiară "Amorul Floricăi" (Florika szerelme) de Moldovan Gergely. Cu toate aceste succese, E. C. nu vrea să ştie mai târziu de niciuna din încercările sale teatrale şi literare. Le socoteşte ca pe nişte păcate ale tinereţelor, de care e bucuros că s'a mân­ tuit în vârsta matură a bărbăţiei şi în cea senină a bătrâneţelor. De aceea, când Dumitru Olănescu-Ascanio scrie Istoria teatrului la Români şi-i cere şi lui lămuriri asu�ra activităţii teatrale din­ tre 1856-1866, E. C. îl roagă să nu scri� nimic despre el. Aşa de mult îi plăcea lui retragerea tăcută, umbra, smerenia. In acest din urmă an, când prietenul său C. A. Rosetti, ca ministru al culturei nationale, întemeiază Societatea Academică Română­ Academia Română de astăzi-, el încă e trecut în lista celor din­ tâi academicieni; i se face chiar decretul de numire. Dar el re­ fuză această cinste deosebită, şi decretul se nimiceşte. Se com­ place în rolul modest de' "Eminenţă Cenuşie" pe lângă marii săi prieteni, adevăraţii făuritori ai Vechiului Regat Român. Tot din pricina excesului său de modestie, i se nimiceşte decretul regal pentru numirea sa de guvernator al Băncii Naţionale, la 1883. Dragoste şi înţelegere deosebită are E. C. pentru arte. El colecţionează cei mai frum�şi Grigoreşti. Expozitiile de artă cas­ nică, de pictură, de sculptură, aşteaptă vizita lui discretă, însă totdeauna rodnică j ea e evenimentul cel mai de seamă al sezo­ nului. Dacă profesorul Dimitrie Comşa din Sibiu izbuteşte să ti­ părească două volume-cele mai frumoase ce există-de ţesă­ turi şi cusături unul, de crestături în lemn celălalt, aceasta e 12 [13] datorită, înainte de toate, sprijinului neprecupeţit de adevărat Mecena al artelor care e E. C. Tot aici trebue amintit că, mai cu seamă prin stăruinţa lui, se ridică statuile: Mihai Viteazul, Ion C. Brătianuu, C. A. Rosetti şi al Pompierilor din Dealul Spirei, care împodobesc capitala României. In zilele din urmă ale vieţii sale, el pune la cale monumentul Goleştilor, care în 1909 era aproape gata, urmând să fie aşezat în faţa Ministerului Ar­ matei. Moartea lui E. C., apoi războiul balcanic şi cel mondial, arnână înfăptuirea acestui gând frumos. Astăzi, acest monument e în dosul gării de Nord din Bucureşti, pe Bulevardul Goleştilor, In frământările politice. Din cele de până aici se vede ce prietenie îl leagă pe E. C. de C. A. Rosetti şi de I. C. Brătianu. Nicăieri nu se simte mai bine ca în familia acestuia din urmă. Sunt prieteni nedespărţiţi nu numai ei amândoi, ci şi familiile lor. Această prietenie e veche şi da­ tează din zile grele. Pe timpul zaverei din 1821, atât familia Brătianu, cât şi familia Cara da, se refugiază la Porceşti, judeţul Sibiu. Aici se cunosc, se preţuesc, se ajută mai întâiu aceste două familii. De aceea sunt legăturile lor aşa de trainice. In Ia­ nuarie 1866, pe o iarnă straşnică, trec pe la Câineni cei doi prieteni: L C. Brătianu şi E, C. pentru a aranja succesiunea lui Cuza Vodă. La Mainz, un prieten al celui dintâi, Galhon, îi vorbeşte cu .simpatie de Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, atunci căpitan în garda regelui Prusiei, al doilea fiu al prinţului Karl Anton, şeful liberalilor germani. Bine văzut de împărăteasa Eugenia a Franţei, înrudit cu casa de Beauharnais şi cu Muraţii, tânărul principe e, în adevăr, cel mai chemat să ia tronul Principatelor Unite. In împrejurările date nu mai poate fi vorba nici de prinţul Napoleon, nici mai ales de contele de Flandra, aşa de rău vă­ zut de Bonaparţi. După aceste sondări de teren E. C. se întoarce în ţară, pentru a informa pe cei de acasă. Toţi factorii hotărî­ tori se învoesc să fre chemat la domnie numitul principe de Hohenzollern Sigmaringen. I. C. Brătianu în curând îl şi aduce pe noul domn. E. C. însă e nevoit să rămână la conducerea "Românului", fiindcă C. A. Rosetti e acum ministrul cultelor şi al instrucţiunii. In acest timp vine o veste alarmantă: anume că Turcii adună trupe' la Rusciuc şi vor să intre- în ţară. Prinţul D. Ghica ­ "Beizadea Mitică" -, ministru de Interne, propune numirea lui E. C. ca prefect de Vlaşca şi investirea lui cu puteri discreţie­ nare, potrivit imprejurărilor. Fiind ţara în primejdie, cel pro­ pus declară că e gata să plece numaidecât la Giurgiu. "Bine!" întâmpină atunci C. A. Rosetti. "Dar să ştiţi că de mâine încolo nu mai apare "Romanulu". - "Ce e de făcut, dar 1" întreabă Ion Ghica, preşedintele consiliului de miniştri. E. C. propune atunci pe Costache Ciocârlan. Armata română 13 [14] 1_ •• IIIIIIIIIFIlllIll!iItl'I!iIIIIIIIIIIMl.IfII.IU II1I'lIl11flt1I1M1I1111 __ LfI se concentrează în faţa Rusciucului. E. C. trimite acolo şi pe colonelul Iegota Bogdanovitz, un refugiat polonez care, cu preţul vieţii sale, prin compatrioţi de ai săi, ostaşi în armata turcă, procură Românilor muniţiile trebuincioase. In ministerul Locotenenţei Domneşti, miniştrii de dreapta vor ca viitorul Domn să dea el noua constituţie. De aceea fac tot ce le stă în putinţă s'o amâie. Dar iată că se anunţă sosirea noului Domn. Acum, zic ei, nu mai e timp pentru aşa treabă. C. C. Rosetti cere urgenta. Miniştrii răspund că numai aşa se poate, dacă noul proiect de constituţie e gata până mâine. Ieşind din consiliu pe o clipă, C A. Rosetti se înţelege cu E. C. şi, reve­ nind în consiliu, el zice că pe a doua zi proiectul de constituţie e gata. Timp de 24 de ore, cei doi prieteni, C. A. Rosetti şi E. C., închişi într'un birou, lucrează neîncetat, zi şi noapte. Aşa se pregăteşte Constituţia, care cârmueşte România mică dela 1866 până la 1918. Ea e opera acestor doi bărbaţi. La lumina ei se fac toate legiuirile noastre vechi, se proclamă independenţa, se poartă războiul dela Plevna, se încoronează cel dintâi rege român cu coroana de oţel, se dobândeşte cadrilaterul Turcşmil-Ecrene, se prezidează pacea dela Bucureşti din vara lui 1913 şi se intră în acţiune alături de marii aliaţi pentru întregirea neamului. Mari lucruri 1 Ele trebue reamintite din când în când, căci prea sunt date uitării, şi uneori chiar dispreţului. Din 1869, E. C. nu mai intră nici în Adunarea Deputaţilor. La alegerile din acel an se fac abuzuri ce rămân de pomină. Acestea îl scârbesc într 'atât, încât îşi propune să nu mai calce. niciodată 'în Parlament. Şi ca totdeauna, el se ţine de cuvânt. Niciun guvern următor nu e în stare a-l convinge să revină asupra hotărîrii luate. In criticile ce aduce în "Romanulu", pentru falşificarea voinţei alegătorilor, el crede că trebue să facă răspunzători nu numai pe miniştri, ci în�uşi pe noul Domnitor. In 1870, pe urma neaşteptatei biruinţe a Nemţilor asupra Francezilor, e o fiebere mare în toată ţara. Sentimentele neolatine ale atâtor Români fruntaşi, dar mai ales recunostinta personală pentru nenorocitul împărat francez, Napoleon III, se consideră adânc jignite prin manifestaţii de bucurie ca cele aranjate de colonia germană din Bucureşti în sala Slătineanu, astăzi Hotel Capşa. Incepe reacţia. E vorba să se pornească o răscoală mare din şapte oraşe deodată, ca să înlăture pe Domnitorul Carol şi să proclame pe prinţul Napoleon. Capul mişcării e E. C. In ţară, e o mare nemulţumire faţă de domnul "neamţ". In cele din urmă, dela Tecuci se cere p amânare de 3-4 zile. Izbucnirea revoltei e fixată pe ziua ele 8 August. Al. Candiano-Popescu dela Ploeşti nu ţine seamă de amânarea hotărîtă de E. C. în înţelegere cu I. C. Brătianu, \ care de altfel e cu totul de alte păreri, şi dă drumul răscoalei, pe care o compromite astfel. Auzind de această răsvrătire, E. C. pleacă numaidecât la Ploeşti. Constată cum se poate zădărnici o lucrare mare prin ne chibzuinţa unui om vanitos. După această întâmplare, el se întoarce pe jos, 14 [15] perpelindu-se o noapte întreagă cu cărăuşii la lumina unui foc frumos, A doua zi, îmbrăcat ca un muncitor, cu hainele rupte şi pline de praf, el intră în Bucureşti pe Uliţa Herăstrăului, astăzi Calea Dorobanţilor şi, trăgându-şi pălăria pe ochi, face pe chefliul, cântând: Despăgubeşte-mă, lele, De părăluţele mele, C'au fost bune. n'au fost Tele Şi-a muncit neica pe ele! După ce distruge tot ce e compromiţător pentru tovarăşii sar de răscoală, el adresează, prin "Romanulu" o scrisoare des­ chisă către autorităţi, să nu-l mai caute la unul şi la altul, când el zilnic se află în redacţia acestui ziar. Mulţi îl sfătuesc să fugă. El însă răspunde că ar fi o mişelie ca alţii să putrezească în ocnă, iar el să se' plimbe la Paris. Urmarea? Un lung şi agitat proces, mutat dela Ploeşti la Târgovişte. Apărătorii lui sunt: L C. Brătianu şi N. Fleva. Sunt achitaţi toţi: atât el cât şi tovarăşii. Din 1870, însă, se retrage şi dela "Romanulu". Toţi istoricii contemporani [Titu Maiorescu, Frederic Dame) remarcă acest fapt. Apoi pleacă la Paris. El crede că a treia Republică Fran­ ceză e chemată să continue opera desrobirii popoarelor, înce­ pută de Napoleon III. Pentru a putea acţiona în acest sens, el are nevoie de mari mijloace băneşti. De unde şi le procură? Un prieten francez, Petit-Laroche, bancher parizian, îl sfătueşte să facă negoţ de vinuri. Cu ajutorul lui Gheorghe Eliad, fost lipscan, el desface în ţară fel ""de fel de vinuri de Bordeaux. Tot prin acest lipscan cinstit îşi vinde şi 1. C. Brătianu vinurile sale româneşti. Acest negoţ îi asigură 60-70.000 lei pe an. Aşa poate să intemeieze, împreună cu Louis Blanc şi Alfred Talan­ dier, ziarul "L'homme Iibre" şi să tipărească o mulţime de bro­ şuri de propagandă. Intre altele, "La Roumanie et la politique allemande en Orient" (1875). Vorbind de evenimentele din 1868, el scrie că "D. de Keyserling, reprezentantul Prusiei în Bucu­ reşti, se destăinui unuia din şefii partidului liberal. Propuse con­ stituirea unui stat, care să unească România şi Ungaria sub sceptrul regelui Carol I, lăsând fiecărei ţări guvernul şi parla­ mentul său deosebit. Statul acesta ar fi menit să joace un mare rol în Orient şi să se substitue foarte curând Turciei". EI înfăţişează acest proiect, fiindcă "popoarele au uneori instinctele de con­ servare şi de prevedere ce lipsesc diplomaţiei", şi "trebue ca Europa Apuseană să-şi dea bine seama de starea lucrurilor, ca să salveze atât libertatea şi independenţa naţională a popoarelor din Răsărit, cât şi interesele echilibrului european". Trăind mult timp între Francezi, aceştia îl indrăgesc atât de mult, încât îl vor deputat într'o circumscripţie electorală a Parisului. El îşi lămureşte prietenii că nu .e cetăţean francez. In locul său, e ales prietenul Alfred Talandier, Tot aşa refuză di­ recţia Băncii Otomane, pentru a rămâne a cetăţean român. 15 [16] E. C. nu se stabileşte din nou Ia Bucureşti decât în pragul războiului dela Plevna, El îl însoţeşte pe 1. C. Brătianu până la Chişinău, când acesta se duce la Livadra să trateze cu ţarul Alexandru şi cu cancelarul Gorciacow participarea României la apropiatul războiu. Ruşii nu sunt bucuroşi că Românii se pro­ clamă singuri independenţi; ei ar dori să fie proclamaţi după biruinţa lor asupra Turcilor, pe care o dau ca sigură. Şi nu e . • Tot E. C. se duce la Buda-Pesta, şi de acolo la Mehadia, să vadă pe Generalul Traian Deda, dacă e destoinic să ducă ar­ mata română la izbândă. Se convinge că bravului general îi lipsesc calităţile unui generalisim. Incepând ostilităţile, E. c., cu mica lui şalupă "Rând unica" , două săptămâni cutreieră Dunărea prin ceaţa şi focul tunurilor turceşti, ca să pregătească aşezarea podului de plute, pe care are să treacă armata noastră. La lupta dela Rahova ia parte şi el personal. Dar, mai mult decât pilda sa de curaj şi vitejie personală, face organizarea ce el aduce biruinţei. Fără titlu oficial - Ia care nu ţine deloc -, fără leafă, fără uniformă - Ia care ţine şi mai puţin, - îmbrăcat civil, cu un ordin deschis al preşedintelui Consiliului de miniştri, el asigură din pământ, din iarbă verde, vorba ceea, echiparea de iarnă şi hrana armatei. De mare ajutor îi este, un timp oarecare, colo­ nelul Logadi, intendent general al armatei. Din acest timp, se povesteşte o întâmplare care arată câtă încredere are 1. C. Brătianu în el. Ducându-se odată la Turnu­ Severin, E. C. dă de acolo ordine circulare către prefecţi, sem­ nate Brătianu. Un funcţionar vine să întrebe cum de trimite acest domn ordine telegrafice în numele primului ministru? Şeful ofi­ ciului, având instrucţiunile cuvenite, îl bate pe umăr, zicându-i : "Du-te Dumneata şi transmite ordinele de urgenţă! Ce face E. C e bine făcut !". l Văzând marile lui isprăvi, Vodă Carol 1 vrea să-I facă ge­ neral. - "Cum să-I faci general, Măria Ta, că nu-i militar?" în­ tâmpină 1. C. Brătianu. - "A fost locotenent-colonel în garda naţională; să-I facem colonel, apoi general!" răspunse Vodă. -- "Nu primeşte E. C. inaintări de acestea, Măria Ta!" observă 1. C. Brătianu. Şi aşa e. Marele Duce Nicolae, zărindu-l mereu printre ofiţeri, În rnencicovul lui englezesc, cu pălărie la modă, îmbrăcat uşurel, îl ia drept corespondent de războiu, Aflând cine e, el felicită pe I. C. Brătianu că are un prieten aşa de rezistent. Intâlnindu-se cu contele Solohub, istoriograful Marelui Stat Major Rusesc, acesta îi mărturiseşte: "Dacă nu veniau Românii în ajutorul nostru, Turcii ne aruncau În Dunăre şi Ţarul cădea prizonier!" - "Ai să spui�asta în istoria O-tale 7" întreabă E. C.-"Doamne, fereşte! Aş fi un om pierdut! Drept cine mă iei? [Jarnais de la vie! Je seraisi un homme perdu l Pour qui me prenez-vous ?] După războiu, încep neînţelegerile pentru Basarabia. An­ glia încurajează pe Români. ... o o lu.'s " o» "'" I 3 în Bucureşti, anume I 1 Sf. Sava I-II 1. V. Jorj 162 III 2. I. Poenaru 143 IV 3. G. Pop 84 2 SI. Git. cel vechiu r· II 4. D. C. Petrovici 250 3 Biserica Amzei I-II 5. A. Creţea 150 1 Craiova I-II 6. Gr. Mihăescu 130 III 7. A. Marinovic 90 1 Cerneţi, jud. Mehed. I-II 8. A. Popovici { 86 III 9. Gr. Pleşoianu 1 Târgui Jiului I-II 10. Cost. Stancovici 70 1 Caracal " 11. M. Drăghiceanu 75 1 Râmnicul, jud. Vâlcea " 12. D. Serghiad 63 1 Slatina " 13. G. Ardeleanu 62 1 Piteşti " 14. N. Sirnonid 60 1 Giurgiu " 15. Toma Serghiad 120 1 Câmpulung " 16. D. .Iianu 74 1 Ploeşti " 17. C. Măll1reanu 73 1 Vălenii de Munte " 18. 1. Gherasim Gorjan 42 1 Buzău " 19. Dionisie Ierodlaconul 46 1 Brăila " 20. Ioan Penescu 50 22 Total şco ale I Total elevi . .111830 1 Ce interesant ar fi să cunoaştem pe acei 1830 şcolari (uce­ nici) şi şcolile care dăduseră pe cei 20 profesori, înaintaşii învă­ ţărnântului nostru de astăzi! 61 � -� -.- --- [62] Este înălţătoare "introducerea" la Regulamentul Şcoalelor publice din "PrinţipatuJ ţerrei Româneşti", cu care B. Ştirbei, Mădularul Eforiei Şcoalelor, însoţeşte lucrarea supusă Obşteştci Adunări din 1833. "Buna creştere este cea mai dintâiu trebuinţă a unui neam; nea e temeiul şi chezăşia pentru paza tutulor aşezărnintelor ob­ "şteşti. Lucrarea ce buna creştere face pentru întemeierea feri­ "cirii fieşcăruia om în parte şi a tutulor neamurilor de obşte "este foarte mare şi netăgăduită; de aceia meşteşugul de a în­ "podobi pe un om cu bune obiceiuri a fost în toată vremea cea "mai mare îngrijire a Iegiuitorilor celor mai luminaţi şi o adâncă gândire pentru cei mai învăţaţi filosofi". Ocupându-se apoi de rolul părinţilor, profesorilor şi Sta­ tului, B. Ştirbei pune temelii care şi azi ar trebui verificate şi adoptate, sintetizând rolul şcoalei în a "înbogăţi mintea cu "ştiinţe folositoare, a des voita puterile înţelcgătoare şi morale, "a îndrepta şi a întemeia aceste puteri prin deprinderi cu bună "chibzuire; în scurt a întări trupul şi a desuolia duhul". Iată aci o. tabelă de învăţăturile ce s'au aşezat a se urma în Şcoala Centrală din Craiova pe semestrul dela 10 Octombrie 1832 până la 1 Aprilie 1833: LECŢII I II Zilele !i predărei ------ -�ainte -II După de amiazi f amiazi Profesori Şcoale începătoare Clas I - Anul I-iu I Citire şi scriere după model Clas II-a. - Anul al 2-lea Citire pe cărţi Scriere dictando Aritmetică din gând Declinaţii şi conjugări Clas III - Anul al 3·1ea Inceputuri de gramatică 0' "catihism Cunoştinţe pregătitoare Inceputuri de aritmetică " "geografie In toate zilele I r 9 - 12 12. 41. � 11\ I v I \ Gr. r.!lllaeS';U 9 - 1211 2--4 II 9 - 12.11 f 1 Ao l\Iarillovicl - 2-4 Clas IV - Anul al 4·lea . Inceputuri de geometrie şi de mecanica practică Aritmetica practică cu coprin­ derea Irânger ilor Continuaţie de cunoştinţe pre­ gătitoare Deseniu Jineal Exerciţii gramaticeşti 62 9 - 12 2--4 I j I D-!....,. I l [63] f 1 1 I Ceasuri I LECŢIi Zilele Profesori predărei Inainte I După de amiazi arniazi 1 Umanioare I 1 li I Clas I. - Anul al S-lea I I , 1 Invăţături gramatice " 191/2- 11 2�J 1. Că/lăţineanu Inceputuri de limba Iranţozcască I.�. V. 111-121/2 1/1, Malle! Deseniu de chipuri , - X m. j. s. I 2-41 X Caligrafia il I - - AniLl al 6-lea I I Clas II. , I , Aplicaţie de gramatică 1. m. v. I! 8 - 91/2 - r. Căpăţineallll Gheografie şi hronologhie III lOa�� ziljle r h -=- : 1 - L, Barbilvici Deseniu de situaţie 2-4 X Etimologhia limbei Iranţozeşti m. J. s. 111-12/2 - y Clas III. - Anul al 7-1ea Aplicaţie rezonată până la Iran- 1 I ceză inclusiv 1. m. v. I! 11--121/2 - 1. Căpătilleanu Istoria partea I-a m. j. s. 11-12'/2 - 'z Deseniu de topografie In toat� zilele - 2-4 X Sintaxul limber Iranţozeşti 1. m. v, 8-9112 - Y Inceputurile limbei greceşti In toate zilele 91j. - 11 - 1. malici latină m. j. s. 8 -91h I - 1 y " " Clas. IV. - Anul al 8-lea ; Aritmetica ghenerală m. j. s. 11 - 12 -- 1. Căpă!imnu Istoria partea lI-a 1. m. v. 11-12'/2 - 'Z Literatura limbei franţozeşti In toate zilele 8 - 91/2 - Y Etimologhia şi sintaxut limbei greceşti 1 " 9-11 - C, Mondanioli Deseniu de arheologhie 1. m. v; - 12-4 Z Etimologhia şi sintaxul limbei I m. j. s. - 2-4 X latineşti I In general, învăţăturile ce s'au aşezat în şcolile naţionale prin Regulamentul supus în deliberările Obşteştei Adunări fuse­ seră împărţite în patru ramuri deosebite: şcoli începătoare, umanioare, învăţături complimentare şi cursuri speciale. Invăţăturile din şcolile umanioare şi începătoare se speci­ fică mai sus, Cele din învăţăturile complimentare se începeau cu "clasul ritoricei şi învăţăturile slobode", iar cursurile speciale cuprindeau: cursul legilor, matematica aplicată, agricultura prac­ tică, etc. Aşa că învăţăturile din şcolile umanioare ar cuprinde. cu un program puţin redus, cursurile Iiceclor, urmând a fi corn­ pledate cu părţi din învăţăturile complimentare. Sfaturile ce se dau profesorilor, ar fi de actualitate chiar acum; o recapitulare a lor ar întrece "preciziunile" ce am voit să stabilesc cu privire la fundarea liceului. 63 [64] " 100 lei lunar. 150" " 200" " 100 " " 150 " " 200 " " 350 " " La 1 Octombrie 1832 liceul din Craiova era dar în plină funcţiune, cu peste 15 profesori, din cari sunt cunoscuţi: Gr. Mihăescu, A. Marinovici, 1. Căpăţineanu, M. Malici, C. Bar­ bovici şi C. Mondanioti. Ceilalţi ar putea fi consideraţi ca supli­ nitori, sau gata să-şi ia posturile în primire după votarea Regu­ lamentului. Profesorii dela Şcoala Centrală din Craiova erau plătiţi astfel: Cei din şcolile începătoare el. 1 şi II . 250 lei lunar. " " cI. III şi IV 300"" Cei din Umanioare : CI. I. Profesorul de deseniu de chipuri . Prof. de învăţături gramaticeşti şi caligrafic . Profesorul pentru începuturile limbei franţozeşti . CI.. II şi III. Prof. de deseniu de situaţie, topografie, de arit­ metică. şi începuturile limbei germane, câte Profesor de începuturile limbei latineşti . Prof. de aplicaţie gramaticală, de etimologia Iim­ bei Iranţozeşti şi de sintax, câte Prof. de gheografie şi hronologie, câte CI. IV. Prof, de deseniu de arhitectură şi de aritmetică şi ţinerea reghistrurilor, câte .. 100"" Prof. de istorie partea II şi de latină, câte . 200" " Prof. de etimologhie şi sintaxul limbei greceşti, câte 350" " Prof. de literatura limbei franţozeşti . 500"" Fondul bugetar pentru şcolile începătoare se urcă la 10.200 lei, iar pentru umanioare la 44.400 lei, şi osebit: 3.000 lei leafa inspectorului şcolar, 3.600 lei pentru lemne de foc, rne­ remeturi şi alte mărunte cheltueli, 1.200 lei pentru un portar care păzia orânduiala la intrarea şi eşirea şcolarilor. In total 62.400 lei. Obsteasca Adunare a introdus multe modificări în proectul propus în desbaterile sale, şi acestea cu mult bun simţ, iar Re­ gulamentul definitiv, ce i se trimisese pentru votare, s'a întărit şi i s'a dat "putere de pravilă în viitorime" la 30 Martie 1833. 1.\ P., vechiu absolvent al Liceului. \ P. S. Alăturăm aci, în planşa deosebită clişeul scos după statele de plată ale Şcoalei Centrale din Craiova, pe Decembrie 1880, în care se pot vedea semnăturile profesorilor respectivi. 64 ---�-- - - . - . ll�m.:: Ii\J:4 ",1.", it:. [65] Oltenia în secolul al XIX-lea de Ion Donat. JUDEŢUL DOLJ 1) VII Plasa Bălţii-de-Jos. 1. Satul Cârna, pă mo şia Cărna, stăpânită de Sfânta Mânăstire Arnota, 188 familii. 2. Satul Săpata, pă moşia Cârna, stăpânită de Sfânta Mână stire Arnota, 83 familii. 3. Satul Măceşu-de-Sus, pă moşia Cârna, stăpânită de Sfânta Mânăstire Arnota, 86 familii. 4. Satul Măceşu-de-jos, pă moşia Măeeşu, stăpânită de d-Iui biv veI ban Grigorie Brâncoveanu, 261 familii. 5. Satul Nedeia, pă moşia Nedeia, stăpânită de Sfânta Mânăstire Horezu, 225 fa m i Iii. 6. Satul Gighera, pă moşia Comoştenii, stăpânită de d-lui biv vei ban Grigorie Brâncoveanu, 192 familii. 7. Satul Gângiova, pă moşia Cornoştenii, stăpânită de d-lui banul Gri­ gorie Brâneoveanu, 223. 8. Satul Comoşteni, pă moşia Comoşteni, stăpânită de d-Iui biv veI ban Grigorie Brâncoveanu, 157 familii. 9. Satul Zăva�u. pă moşia Zăvalu, stăpânită de Sfânta Mânăstire Sadova, 170 familii. 10. Satul Rebegi, pă moşia Rebegi, stăpânită de Sfânta Mânăstire Căluiu, 11 familii. 1!. Satul Greceşti i Târnava, pă moşia Greceşti, stăpânită de d-lui Nicolae Hagi Enuş, 227 familii. Peste tot numărul familiilor acestei plăşi : 1569. Arhive�e Statului Bucureşti, Catagrafii pe 1831, condica nr. 71. VIII Plasa Dumbrăvii-de-Jos. 1. Satul Ostrovenii, pă moşia Ostrovenii, stăpânită deavalma de Mânăs­ tirea Horezu, biserica Maichii Preceştii ot Dud, Mănăstlrea Obedeanului, d-lui Cănuţă .Iianu, casa răp. Dincă Brătăşanu i Luxandra Portăreasca şi Călin Piscanul, 109 familii. 2. Satul Oroşanii, pă moşia Ostrovenii, stăpânită dea valma de mânăs­ tirea Horezului, biserica Maichii Precestii ot Dud, Mânăstirea Obedeanului, d-Iui Cănuţă .Iianu, d-Iui Nicola Jianul, casa răposatului medelniceru Dincă Brătăşanu, Luxanda Portăreasca şi Călin Piscanu, 194 familii. 3. Satul Gri'Yldeni. pă moşia Ostrovenii, stăpânită dea valma (la fel cu moşia Oroşanii). 65 familii. 4. Satul Bechetu, pă moşia,Roaba. stăpânită de schitul Roaba, 114 familii. 5. Satul Călăraşi. pă moşia Roaba, stăpânită de schitul Roaba 146 familii. 6. Satul Ascunsa, pă moşia Roaba, stăpânită de schitul Roaba. 199 familii. 7. Satul Lişteava, pă moşia Sadova, stăpânită de Sfânta Mânăstire Sadova, 46 familii. 8. Satul Vişa, pă moşia Sadova, stăpânită de Sfânta Mânăstire Sadova, <;6 familii. ') Vezi inceputul acestui arlicol În această revistă, an. XV, pag. 80-89. 65 [66] 9. Satul Piscu, pă moşia Sadova, stăpânită de Sfânta Mănăstire Sadova 13 familii. 10. Satul Raieşti, pă moşia Sadova. stăpânită de Sfânta Mânăstire Sa­ dova , 83 familii. 11. Satul Dămianu, pă m şia Sadova, stăpănită de Sfânta Mânăstire Sadova. 134 familii. 12. Satul Căciulăteşti, pă moşia Căciulăteşti, megieşască, stăpănită dea­ valma de trei moşi, însă de Codiţă Moşu, de diacoj nul] Stoica sin Mihai i Dinu Brânză, moşneni, 58 familii. 13. Satul Roaba, pă moşia Roaba, stăpânită de schitul Roaba, 22 familii. 14. Satul Foişorul, pă moşia Foişorul, stăpânită deavalma de Sf, Epis­ copie Râmnicu şi de Voicul Dianul, 22 familii. 15. Satul Dobreştii-de'Sus, pă moşia Dobreştii, megieşască, stăpânită deavalma de Ilie Dobrescu i Toma Dobrescu şi Nicolae, moşneni, 46 familii. 16. Satul Dobreştii-de-Jos, pă moşia Dobreştii, rnegieşască, stăpânită deavalma de Vasile Postdnicelu i de Gavrilă Căpitanul, 57 familii. 17. Satul Brabeţi, pă moşia Brabeţi, megieşască, stăpânită deavalma de moşnenii ce se trag din moşul lor Novacu, 83 familii. 18. Satul Lăcustenii-de-Jos, pă moşia Lăcustenii, megieşască, stăpânită deavalma de trei moşi Dădani (?) şi de Vlădaia şi de Albu, moşneni i de Vasile Lăcusteanu, 119 familii. 19, Satul Lăcustenii-de-Sus, pă moşia Lăcustenii, megieşască, stăpânită dea valma de patru moşi: de postelnicul Stan i de Oprea Pârcălabu, i de Ene Diaconul şi de Vlaia , moşneni, 198 familii. 20. Satul Giorocelu-de- Jos, pă moşia Amara dia ('?l, mcgieşască, stăpânită deavalma de Ghiţă Arnărăscu i de Nicolae Lăzărescu şi Dincă sin Barbu Arnă­ răscu, moşi, 34 familii. 21. Satul Giorocelu-de-Sus, pă moşia Mur ta, stăpânită deavalma de pol­ covnicul Nicolae i Cost. i Stan şi Zamfir fraţi Gioroce ni, 23 familii. 22. Satul Murta-de-Jos, pă moşia Murta, stăpănită deavalma de d-ei poIcovniceasa Păuna Giorocianca, 24 familJi. 23. Satul Muria-de-Sus, pă moşia Murta, stăpânită deavalma de d-ei clucereasa Smaranda Otetelişanca, 15 familii. Peste tot numărul familiilor acestei plăşi 1576. Ibidem, condica nr. 69. IX Plasa Dumbrăvii-de!Sus. 1. Satul Tâmbureşti, pă moşia Tâmbureşti, stăpânită de Ion Drăghicioiu. moşnean, 57 familii. "'- 2. Satul Rojiştea, pă moşia Rojiştea, stăpânită deavalma de d-Iui Iancu Ralea şi d-ei Marghioala Coţofeanca, 144 familii. 3. Satul Bratovoeşti, pă moşia Bratovoeşti, stăpânită de sfânta mânăstire Horezu, 118 familii. 4. Satul Giorocu-Mare, pă moşia Giorocu, megieşască, stăpânită de cinci moşi, insă: de Cost. sin Mihai Măcărău; dă Dumitrache sin Cost. Gioroceanu, dă Popa Dumitrache sin Popa Barbu, de Mihai sin Nicola Dâlman şi dă Cost. sin Stoica Lăcusteanu, moşneni,' 132 familii. 5. Satul Cacaleţi., pă moşia C acaleţi, megieşască, stăpânită deavalma de patru moşi, însă: de diaconul Stan sin Vâlsan, de Popa Radu sin Ştefan al lui Dan. de Popa Ilie sin Popa Grigorie şi de Popa Gavri1ă sin Mihai Pitulice, moşneni, 230 familii. \ 6. Satul Adunaţii-at-GiormC!.n, pă moşia Giorman, stăpânită de casa răposatului Hagi Cost. Pop, 65 famillÎ. 7. Satul Puţurile, pă moş;a P�ţurile, megieşască, stăpânită deavaima de patru moşi: de Izbaşa Dica, i de Nanu i de Matei Cârstucea, i de Radu Dicul, moşneni, 109 familii. 8. Satul Zănoaga, pă moşia Strâmba, megieşascii, stăpânită dea valma de 66 [67] trei moşi, însă de Balosache, dă Nichitarie Duia, dă Ion Băloiu, moşneni şi de d-Iui sărdarul Dumitru Arnan, 122 familii. 9. S'Itul Giormanu-dă-Jos. pă moşia Giormanu, stăpânită dea valma de Popa Nicolae zet Tudor, dă Dumitru Bădosu sin Ion, dă căpitanul Anghel, dă Dinu şi Sadu şi de Ga vrilă sin Radu, moşneni, 34 familii. 10. Satul Giormanu-dă-Sus. pă moşia Giormanu i Mamina, stăpânită dă d-lui Sărdaru Pană Drănce auu (?), 35 familii. 11. Satul Teascu. pă moşia Teascu, stăpânită de sf. mănăstire Şegarcea, 77 familii. 12. Satul Glodu, pă moşia Tescuţu, stăpânită deavalma de d-ei Manda Poenăreasa şi de l\Jicolae Măldărescu, 7 familii. 13. Satul Săcuiu, pă moşia Săcuiu, stăpânită de sf. mănăstire Bucovăţu 173 familii. 14 Satul Ghindeni. pă moşia Ghindeni, stăpânită de d-lui biv vei serdar Dumitrache Chinezu, 182 familii. 15. Satul Preajba-dă-Sus, pă moşia Preajha, stăpânită de d-lui biv veI paharnic Stan Jianu, 74 familii. 16. Satul Preajba-dă.Jos, pă moşia Pre ajba, stăpănită de d-ei ducereasa Luxandra Otetelişanca, 32 familii. 17. Satul Cârcea. pă moşia Cârcea, megieşască, stăpânită deavalma de cinci moşi: dă Popa Dumitru sin Preda Cântel, Dumitraşcu sin Dumitru Cântel, Stancu Ghioculescu i Dumitru Ghioculescu şi diaconul Ion Ghioculescu, moş­ neni, 112 familii. 18. Satul Lăcrita, pă moşia Coşoveni, stăpânită de d-ci ducereasa Sma­ r anda Otetelişanca, 64 familii. Peste tot numărul familiilor 1769. Ibidem, condica nr. 68. X Plasa Jiului-de-Jos. 1. Satul Niţoeşti i Albu. pă moşia Nitoeşti, stăpânită de d-lui biv clucar za arie Niţu Sandulache, 33 familii. 2. Satul Valea.Stanciu, pe moşia Horezu-dă-Sus, megiesască, stăpânită deavalma de trei moşi: dă Macarie Călugărul i de Niţoi şi Stroie Popârlan, moşneni, 52 familii. 3. Satul Goroglada, pă moşia Horezu-dă·Jos, stăpânită davalma de d-lui bivpolcovnie Nicolae Georoceanu i Nicolae i Dumitraehe şi Ghiţă Boteştii, moşnenii, 36 familii. 4. Satul Horezu. pă moşia Giugea, stăpânit de T20doran Târnoveanu, 33 familii. 5. Satul Bârza. pă moşia Bârza, stăpânită de d-Iui biv ducer za arie oan Sandulache, 130 familii. 6. S:ttul Ţugureştii, pă moşia Ţugureştii. stăpânită de sf. mânăstire Şe­ garcea, 78 familii. 7. Satul Padea, pii moşia Padea, stăpânită deavalma de d-Iui pitarul ene Pană şi de d-lui Dumitrache Poenaru, 112 familii. 8. Satul Drănicu. pă moşia Drănicu, stăpânită de d-lui pitarul lene­ Pană, 70 familii. 9. Satul Belcinu, pă moşia Belcinu, stapânită davalma de d-lui Iordache Poenaru şi Căpitanul Iordache Fişteovliu, 66 familii. 10. Satul Foişoru, pă moşia Foişoru, stăpânită de d-Iui biv veI stolnic Iancu Lahovari. 43 familii. 11. Satul Gura- Dâlgii, pa moşia Şegarcea, stăpânită de sf. mână stire Şegarcea, 41 familii. 12. Satul DâLga, pă moşia Dâlga, stăpânită de sf. mânăstire Şegarcea, 78 familii. 13. Satul Calopăr, pă moşia Calopăru, stăpânită d·lui biv vei sărdar Panait Drângeanu, 76 familii. 14. S�tul Capul-Glodului, pă moşia Glodului, stăpânită de d-Iui Dumi­ trache Poenaru, 77 fall1ilii. 67 [68] 15. Satul Fântâna- Teiului,pă moşia Capu-Glodului. stăpânită de avalm de Sima Leoveanu cu cetaşii lui, 26 fa 'nilii. 16. Satul Vârâţii, pă moşia Vârâţii, stăpânită de d-lui praporgicu dă miliţia pământenească Ioniţă Râioşeanu, 54 familii. 17. Satul Ciulniţa, pă moşia Ciulniţa, stăpânită de d-lui biv ve! stolnie Dincă Zătreanu, 64 familii. 18. Satul Măgăreţu, pă moşia Măgăret, stăpânită de casa răposatului lene Ştefu, 14 familii. 19. Satul Livezile-de-Jos, pă moşia Livezile, stăpânită de d-ei Binea Livezeanca, 126 familii. 20. Satul Livezile-de-Sus, pă moşia Livezile, stăpânită de d-ei Stăncuţa Caragica şi de d-lui kir Nicolae Iota, 99 familii. 21. Satul Balta- Verde, pă moşia Jitianu, stăpânită de sf. mânăstire Jitianu, 73 familii. 22. Satul Podari i Jitiamu, pă moşia Jitianu, stăpânită de sf. mânăstire .Iitianu, 130 familii. 23 .. Satul Palilula, pă moşia Jitianu, stăpânită de sf. mânăstire Jitianu, 66 familii. 24. Satul Popoveni, pă moşie domnească, 40 familii. Peste tot numărul familiilor '1727. Ibidem, condica nr. 67. XI Plasa jiului- de- Sus. 1. Satul Târnăviţa, pă moşia Târnăviţa, stăpânită de sf. episcopie Hăm­ nicu, 29 familii. 2. Satul Vârvoru, pă moşia Vârvoru, stăpânită de sf. mânăstire Bucovăţu, 287 familii. 3. Satul Bucovăţu, pă moşia Bucovăţu, stăpânită de sf. mănăstire Bu­ covăţu, 163 familii. 4. Satul Sălcuţa, pă moşia Sălcuţa, stăpânită de d-lui biv vtori vistier Răducan Fratoştiţeanu, 115 Iarnili i. 5. Satul Tăncănău, pă moşia Tăncănău, stăpânită de si. mânăstire Obe­ deanu, 79 familii. 6. Satul Ciu/ura, pă moşia Ciutura, stăpilpită de sf. mănăstire Jitianu, 213 familii. 7. Satul Gabru-de-Sus, pă moşia Gabru, stăpânită de casa răposatului sărdarului Cristodor, 23 familii. 8. Satul G�bru-de- Jos, pă moşia Gabru, stăpânită de sf. biserică a Maichii Precistii ot Dud din Craiova, 46 familn. 9. Satul Mărăcine le, pă moşia Mărăcinele. stăpânită de sf. biserică a Maichii Precistii ot Dud din Craiova, 36 familii. 10. Satul Târpeziţa, pă moşia Târpeziţa, stăpânită de d-ei sărdăreasa Ilinca Bibeasca, 136 familii. ' 11. Satul Lazu, pă moşia, Lazu, stăpânită de sI. mânăstire Brâncoveni, 54 familii. 12. Satul Mănăila, pă moşia Pleşoiu-de-Sus, stăpânită de d-lui me­ delni cerul Petre Portărescu, 27 familii. 13. Satul Lancoşu i Diia, pă moşia Pleşoiu-de-Mijloc, stăpânită de d-lui polcovnicul Ioan Solomon, 84 fampii. 14. Satul Heşoiu, pă moşia' Pleşoiu-de-Jos, stăpânită de d-lui poIcov­ nicul Ion Solomon i de d-ei Bălaşa �i Uţa Pleşoencile şi de alţi moşneni dăvfd- maşi, 198 familii. , 15. Satul Breasta, pă moşia Breasta, stăpânită de d-ei cIucereasa Ca­ tinca Otetelişanca, 243 familii. 16. Satul Leamna, pă moşia Bucovătu, stăpânită de sf. mânăstire Bu­ covăţu, 86 familii. 17. Satul MoHea, pă moşia Budovătu, stăpânită de sf. mânăstire Buco­ vătu, 42 familii 68 � t'., I, ',' • ,s."'� I I ( t I I I [69] 18. Satul Cemelele-de·Jos, pă moşia Cernelele, stăpânită de sf mânăs­ tire Horezu, 27 familii 19. SatuICemelele-de-Sus, pă moşia Cernelele, stăpânită de d-Iui Cost. Viişoreanu, 30 familii. 20. Satul Troaca, pă moşia Troaca, stăpânită de d-lui clucerul Ioan VIă­ dăianu, 80 familii. 21. Statul Cotu, pă moşia Cotu, stăpânită de d-ei sărdăreasa Binea Bi- beasca. 12 familii. . 22. SatulCroano, pă moşia Crozna, stăpânită de d-lui biv vel postelnic Alexandru Arphiropul. 10 familii. 23. Satul Obedinu, pă moşia Obedinu, stăpânită de d-lui biv vei sărdar Petrache Obedeanu, 60 familii. 24. Satul Tolu, pă moşia Tolu, stăpânită de d-lui sărdarul Dumitrache Polizu, 14 familii. 25. Satul Comareţu, pă moşia Comarcţu, stăpânită de d-Iui Dumitrache Boioiu, 5 familii. 26. Satul Mihăiţa, pă moşia Mihăiţa, stăpănită de d-Iui biv vei pahar­ nic Stănuţ .Iianu, 164 familii. Peste tot numărul familiilor acestei plăşi 2263. Ibidem, condica nr. 66. (Va urma). Boierii Brâncoveni *) (Adaosuri) 4. Constantin Brâncoveanu Voevod. La 25 Iunie 1672 60) Constantin apare cu dregătoria de pa­ harnic. Inaintea acestei demnităţi el fusese postelnic şi mai apoi veI postelnic. Astfel se întâlneşte în doc. din 12 Iulie 167461) ală­ turi de biv vel pah. Curuia şi clucerul Stroe Leurdeanu, cum şi într'altul din 5 Iunie 167662), prin care Duca Vodă îi Întă­ reşte stăpânire peste satul Islaz din Romanaţi. In actele dela începutul domniei lui Şerban Cantacuzino se întâlneşte numai ca postelnic. Aşa apare în doc. din 28 Feb. 168063), prin care Domnul întăreşte iupânesei Caplea, a postelnicu­ lui Matei Părdescul, moşie în Slăvileşti, şi într'alt document din 16 Mai acelaş an 64), când este numit epitrop al moşiei Şegarcea. In actul de ctitorie al Cotrocenilor, din 20 Oct, 168265), Constan­ tin semnează ca spătar. Şerban Cantacuzino, înainte de a pleca cu Turcii la asediul Vicnii, a numit o cornisiune de cinci ispravnici, care avea pute- �------ *) V d. începutul în nr. trecut [86--88) la pag. 353. 60) Iorjşa. Doc, Cantacuzinilor. pag. 96. 61) Idem, Studii şi doc., voI. V, pag. 303. 62) Idem, ibidem, pag. 445, Greceanu datează doc. cu anul 1675. 63) Idern, ibdern. 64) A. A. R.. M. S. I.. 1932-33. pag 147. 65, Hurmuzahi, voI. XIV, pag, 255. 69 [70] terea şi obligaţia de a conduce ţara în lipsă-i. Printre aceşti is­ pravnici ai Scaunului Bucureşti este şi Const. Brâncoveanu, ne­ potul Domnului, care apare în doc. din 21 Iulie 168366), împreună cu Barbu ve! han, Badea Bălăceanu vel vornic, Gligorie vei lo­ gofăt şi Statie vei vistier, Inapoerea Domnului de la asediul Vienei s'a sărbătorit cu mare pompă. Sofronie Licudi din Chefalonia rosteşte la 23 Dccemb. 168367) un panegiric intitulat "Bucuria obştească", închinat ulterior "no­ bilului boer mare spătar, chir Costandin Brâncoveanu". Brâncoveanu este una din figurile reprezentative ale isto­ riei noastre, atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedere cultural. Datorită evlaviei şi dărniciei lui s'au clădit şi s'au reînoit multe locaşuri de reculegere sufletească 68), iar în cele cinci tipo­ grafii ale ţării mulţime de cărţi bisericeşti. Fără exagerare, Brân­ coveanu este cel mai mare sprijinitor moral şi material al or­ todoxiei. In 1697 zideşte la Făgăraş 69), cu învoirea principelui Apafi, o biserică cu hramul SI. Treime şi Sf. Nicolae, căreia îi dărueşte 250 de taleri din venitul vămii dela Rucăr şi Dragoslavele, "ca să fie preoţilor de hrană şi de îmbrăcăminte", atâta timp cât aceştia vor sta în sânul credinţei strămoşeşti. Atanasie Anghel fusese sfinţit în Ţara-Românească de mi­ tropolitul Teodosie. Domnul îi dăruise, pe lângă "haine, scule şi cărţi bisericeşti", la 15 Iunie 1700, moşia Merişani din Argeş şi 600 de taleri 70) pentru întreţinerea mitropoliei din Alba-Iulia. Tratativele pe care Atanasie le ducea cu biserica papală au supărat pe Brâncoveanu, care trimite în Ardeal pe agentul său Dindar, ca să ceară lămuriri însuşb mitropolitului, Unirea cu biserica papală a nemulţumit adânc pe Domnul Ţării-Româneşti. aşa că mitropolitul care a semnat actul este re­ fuzat când cere un octoih. Bisericii de lemn din Sâmbăta-de-sus Vodă Brâncoveanu îi face danie o evanghelie din 1697, care cuprinde însemnarea: " ... iaste dată de pomană de bun stăpânu nostru 10 Costandin B. B. Voevod"71). \ O altă evanghelie a fost dăruită de cucernicul Domn Bise­ ricii Domneşti din Târgovişte. Insemnarea de pe ea pomeneşte numele Voevodului astfel: "Această sfântă Evanghelie împodo­ bitu-o-au cu argint, cum se veade, pe den afară, iară luminatul \ --------- I 66) larga, Studii şi doc., vo\.. VI, pag. 484. 67) Hurmuzaki, val. Xlll, pa�. 175. 68) V. Drăghiceanu, MOl1,um�ntele Olteniei, Bul. C. M. I. 1933, pag. 59-60. Şi Arnota e restaurată de el. 69) Dr. Gh. Popovici, Uniunea, pag, 71; An. Inst Ist. Naţ., Cluj, 1921- 1922, pag 352. , 70/ Silviu Drago:nir. Isi. desrobirii relig. a Rom. din Ardeal, I, pag.8-9, 71) Iorga, Studii şi dac., val. XIII, pag, 184. 70 [71] Domn 10 Costandin Basarab Voevod şi o au închinat sfintei beserici domneşti din Târgovişte" ... 72). In biblioteca mănăstirii Dionisiu este o "Evanghelie elinească şi rumânească tipărită în zilele lui Ioan Costandin Basarab Voe­ vod, la 1693, la Bucureşti" 73). Schitul rusesc Sf. Andrei, căruia îi mai zice şi Sarai, dela Muntele Athos, posedă un Penticostar care a fost tipărit în 1701 la Buzău, "din porunca şi cheltuiala prea luminatului Dom� 10 Costandin Basarab Voevod" 74). De asemenea, în muzeul Emanuil Benaki din Atena se găseşte un Tetravanghel cu însemnarea: "L(ea)t 1712, Mai Întâia zi. S'au ferecat şi s'au înfrumuseţat acest sfânt Tetravanghel de 10 Cos­ tantin B. B. Voevod" 75). Din ordinul lui Brâncoveanu, Mihail din Bizanţ începe să traducă la 1 Noemb. 169876) în greaca vulgară "Prognosticul Moscoviţilor", pe care îl termină tocmai în Mai 1699. Lăcaşurile sfinte ale Orientului ortodox primeau moşii şi bani dela Brân­ coveanu. In 1696-97 77) dărueşte mânăstirii Dionisiu un ajutor de bani, care prin actul din 6 Feb. 1713 78) primeşte anual câte 120 tai eri. Printre hrisoavele de danie ale Brâncoveanului, de o deosebită însemnătate este cel din 8 lan. 169279), prin care milue lăcaşurile ce urmează: Mânăstirea Brodeţi din târgui Policeani SO), cu 9000 de bani; Capinul, care are hramul SI. Nicolae, cu 3000; Halski cu 6000; Sf. Ilie din lanina, cu 3000 bani, căruia îi mai închină la 8 Noemb. 169781) şi Mănăstirea Sf. Ion din Bucureşti; Si. Ion Botezătorul dela Athos, cu 8000 bani; Si. Ion Răschi cu 7000 bani; Mileşava cu 10.000 bani; 'Sf. Mihai Sinodul, din măgura Athosului, cu 6000 bani j Pantocratorul cu 3000 bani j Panaghia Darabani, de lângă lanina, cu 4000 bani j Patmul cu 4000 j Pogoniana 82) cu 3000 j mănăstirea Prisnii cu 4000 bani j Studcniţa din ţara sârbească cu 491/2 tal.; Sumela din Anadol, de lângă Trapezunt 83), cu 12.000 bani j Vatopedul cu 21.000 bani, iar o biserică dela craiul Şisman, cu 6000 bani. Suma dăruită acestor şaptesprezece locaşuri sfinte se ridică la 109.000 bani, plus 491/2 taleri. N'au fost neglijati nici slujitorii altarului, căci unui vlădică i se prevăd 6000 bani, iar "ostenito­ rilor 1800 bani". Documentului din 8 lan. 1692 i s'a mai adăogat o însern- 72) Iorga, ibidem. voI. XIX, pag 81. 73) Revista Soc. 1st. arh. bis., Chişinău , 1933, pag. 428. 74) Ibidem, 1933, pag. 431. 75) Dan Simonescu, O însemnare rom ... Revista I.,torică Română, 1934. 76) Hurmuzaki, voI. XIV, peg. 756. 77\ Idem, val. XIV, pag. 300. 78) Idem, val. XIV, pag. 490: St. Nicolaescu, Tinerimea Română. 1933, S,pt , Dag. 16. 79) ]nrR'" Studii. şi doc , val V. p,'g. 363. 80) A. A. R. \1. S. 1., t. 36, pag. 888 şi urm. 81) Hurmuzaki, voI. XIV, pag. 749. 82) Vezi nota 80. 83) i\. A. R. M. S 1.. t. 36, pag. 898. 71 [72] nare din 8 Sept. 1707, când se rnilueşte mănăstirea Surpatele din Vâlcea cu 150 ocale de grâu din "jicniţa" domnească. Prin doc. din 2 Oct. 170384) Brâncoveanu întăreşte schitu­ lui Robais moşiile Zdralea (Roaba) şi Căciuleşti, iar la 30 Oct. 1707 85) îl scuteşte şi de dăjdii, Chiar în anul urcării pe tron, închinase mănăstirii Sf. Sinai m-rea R -Sărat 86). Intre Domnitorul Brâncoveanu şi Inaltii pre­ laţi ai ortodoxismului s'a purtat o intensă corespondenţă. La 3 Iunie 169587} scrie lui Dosoftei al Ierusalimului, căruia îi închi­ nase încă din 169388) Polovracii cu toate moşiile sale, privitor la chestiunea călugărilor dela Muntele Sinai şi a mânăstirii SI. Gheorghe. Dosoftei al Ierusalimului este înştiinţat la 29 Noemb. 169789) de Calinic al Cepolului, că Voevodul Munteniei este dispus să acorde Galatienilor banii necesari pentru clădirea unei biserici. Legături strânse de prietenie a avut Domnul şi cu Hrisant Notara, care este ales patriarh, şi căruia îi scrie În acest sens la 4 F eb. 1709 90), iar la 22 Decembrie 1712 nJ Îi trimite ca dar cartea "Grădina darurilor". Tot lui îi comunică, la 14 Iulie 171392), despre pregătirile de război ale Turcilor. Domnul aşteaptă cu mare nerăbdare sosirea lui Hrisant În Bucureşti pe ziua de 14 Aug. 171393), în ajunul Sf. Marii, când prăznuia şi onomastica Domnului şi ziua naşterii lui. O deosebită grijă purta şi pentru şcoala dela Sf. Sava, pe care o înzestrează cu veniturile lacului Greaca 94). Teodosie, un poet grec, îi aduce călduroase laude �5). La curtea domnească se afla şi un astrolog 96). Din spirit de prevedere Îşi cumpărase moşii şi case în Ar­ deal şi obţinuse titlul de principe al Sacrului Imperiu. La 18 Iu­ nie 170797) Incunoştinţează pe Braşoveni despre cumpărarea moşiei Poiana-Mărului "cu iobagi cu to," , dela Naloţi Andriaş cu fraţii lui şi dela Sechil Adam cu fraţii lui; iar la 6 Decern. 170898) adresează o scrisoare sfatului săsesc din Braşov, prin care îşi susţine dreptul, pe baza căruia îşi cumpărase case, "căci sunt mai vechi acolo, încă din timpul lui Matei Vodă". 84) Hurmu,,"l\ki, voI. XIV, pag. 758. 85) ldem, ibidem. 87) Idern, vol, XIV, pag, 180, n. 3. 87) Idern, vol. XIV, pag. 297. 88) lonescu-Gion, Istoria Bucureştilor, pag. 272. 89 Hurmussahi, voI. XIV, pag. 312. 90) Hurmu,,"achi, voI. XIV, pag. 411. 91) Idem, pag. 487. 92)" pag. 534. \ 931" pag, 536. 94)" pag. 394. '. (5) A. A. R , M. S. 1., t. Xllr.XlIl, 1932-33, pag. 10, articol de Iorga. 96' A"Ytuar. In,t. Ist Naţ. Citi), 1928-29, pag. 556. 97) Hurmuzachi, va! XV, p. li, pag 1515: lorg" , Braşovul şi Rom, pag. 254. 98) Iorga, Braşovul şi Românii" pag. 257. 72 , ,.... . i __ , .<1': • ' [73] L» curtea domnească se primeau şi se găzduiau călătorii străini mai însemnaţi, cari voluntar sau întâmplător vizitau Ţara­ Românească. In 170299), din indepărtata Angiie soseşte la Bu­ cureşti Edmond Chishull, care scrie despre Brâncoveanu : "Are cam patruzeci şi şapte de ani şi zece copii; patru din ei băieţi; cel de-al doilea-Ştefan -în vârstă de aproape patrusprezece ani, bine instruit în latineşte şi greceşte". In Vinerea Paştilor, la 23 Martie 17i 4 100), un capigi başă ridică pe Brâncoveanu cu familia şi-i duce la Constantinopol. In speranţa că Hrisant îi va putea fi de vreun ajutor, fostul Domn îi scrie la 25 Martie, adică În prima zi de Paşti, despre neaş­ teptata sa mazilire. Primind scrisoarea, Hrisant stărue pe lângă Ion Mavrocordat, ca să facă tot ce e cu putinţă spre a scăpa pe Brâncoveanu. F anariotul îi răspunde, la 29 Aprilie 101), că nu poate să- i dea niciun "ajutor omenesc". Numele lui Brâncoveanu se găseşte amintit în pornelnicul dela mănăstirea Surpatele 102), Valea 103), Bucovăţ 104) şi Sărăci­ neşti 105), precum şi uşile şi clopotele dela Arnota 106). . Deasemenea o şcoală primară în Dăbuleni-Romanaţi şi un sat în jud. Ialorniţa poartă numele Voevodului martir. Chipul lui Br. se vede Ia mănăstirea Govora 10,), Hotă­ rani 108), paraclisul Coziei 109), Polovragi 110), la biserica din Po­ peşti-Vlaşca 111) şi la cea din Fedeleşoiu-Argeş 112). La mănăstirea Sf. Sava, dela Muntele Sinai de lângă Ieru­ salim, s'a găsit un portret de-al lui Brâncoveanu cu următoarea inscripţie latinească: "Constantinus Brancovan, supremus Vala­ hiae Transalpinae princeps, aetatis 42, anno Domini 1696" 113). Cum arată şi inscripţia, portretul este lucrat în 1696, pe când Domnul avea vârsta de 42 de ani. Trăsătura feţii tânără este gânditoare şi cam tristă, iar privirea ochilor mari şi negri fixă. Poartă mustăţi şi barbă bogată. Pe cap are o cucă de cu­ loare neagră, cu festoane rotunde pe margine, iar pe corp un antereu de brocard, îmbodobit cu flori negre pe câmpul roşu. ')9) Iorga, Istoria Rom. prrn călători, vol. II, ed. Casei Sc., 1928, pag. 73. 100) " Geneal.ogiLI Cantacuzinilor, pag. 303. 1011 Hurmuzacni. vol. XIV, pag. 599. 102) BuL Com. Mon i«, 1931, pag. 124. 103) ldern, pag. 16-17. 1(4) Ion Donat. Despre Dionisie Eclesiarhul şi mânăstirea Bucovăţ, in Arh. Olt., ] 936, pag. 33. 105) Bul.. Com. Mon. t«, 1933, pag. 135. 106) V. Drăghiceanu, Mână si. Olt .• Bul. Com. Mon. t«, 1933, pag. 61). 107) Informaţia autorului. . 108) A. Pârvulcscu, Mânăstirea Hotărani, A rh , Olt., 1931, pag. 305. 109) V. Drăghiceanu, Mânăst. Olt, în Bul. C. M. 1., 1933, pag 74. 110) ldem, pag. 63. 111) Bul. Com. Mon. IsI., 1931, pag. 40-41. 112) ldem, pag. 128 113) Boabe de Grâu, planşe cromolitografiată. Portret găsit de M. Bcza. larga, Bul. C. M. I., 1931, descriere sumară, pag. 187. 73 [74] Mânecile i se termină cu nişte manşetc verzi, cusute cu flori de aur şi încheia le cu nasturi de argint. La manşeta dela mâna stângă se observă trei nasturi. Dealungul pieptului, până la brâu, antereul are două şiruri de rubine, din care se văd numai pa­ truzeci şi trei. Mijlocul este încins cu un brâu verde, cusut tot cu flori de aur. Peste haină este o cabaniţă (un fel de pieptar) de lastră albăstrie, garnisită pe margini cu o blană de cacorn, pe care se pot număra cinzeci şi patru de pete roşii. De o parte şi alta a pieptului, cabaniţa are trei grupe de câte patru galoane de aur, terminate cu canafuri, La gât este încheiată cu o breşe, formată dintr'un rubin mare central, care are în juru-i altele opt mai mici. In mâna stângă Brâncoveanu ţine sceptrul domnesc, iar cea dreaptă îi cade în voe pe o masă acoperită cu o mesală de brocard roşu, cusută cu flori. In degetul cel mic dela mâna dreaptă are un inel cu rubin mare. Pe masă stă şi coroana voevodală, din ştofă roşie-închisă (poate catifea) împodobită la bază cu cacorn, dela care pleacă patru şiruri de mărgăritare, din care se pot număra patruzeci şi una. Pe blană. sunt cinci rubine. Coroana are şi o cruciuliţă de argint. , Sus în partea dreaptă, dedesubtul aceleiaşi coroane tivită cu mărgăritare, este stema Ţării-Româneşti, care are în mijloc pajura cu aripile întinse şi crucea în cioc, stând pe o ramură verde, între soare şi lună. Rama portretului este de o frumuseţe rară In cele trei portrete murale dela Hurezi, îmbrăcămintea lui Brâncoveanu este aceeaş, exceptând stofa şi coloarea. Domnul are pe cap coroană cu loburi, ca a vechilor voevozi. Corpul îi este îmbrăcat într'un antereu de serasir alb, cu flori negre (nu­ mai în două portrete, căci în cel din pridvorul paraclisului an­ tereul este de brocard de aur, însă cu florile tot negre). Man­ şetele în două portrete sunt roşii, i� într'altul vişinii, Peste antereu se vede dulama de brocard de aur (într'un portret e de argint), cu flori negre (la una cafenii] şi cu guler de samur. Pantalonii de ştofă scumpă au culoarea roşie. Mijlocul îi este în­ cins cu un brâu, care la fiecare portret are o culoare deose­ bită: verde, visinie şi roşie. Incălţămintea este albă. In două portrete tine biserica cu mâna stângă, iar în al treilea cu dreapta�J14). Rezultatele obţinute. în urma săpăturilor efectuate la bise­ rica Sf. Gheorghe-Nou, în Noembrie 1932, au întărit afirmaţiile inscripţiei de pe candelă, 'că osemintele Voevodului Brâncoveanu odihnesc aci. Peste un an, în Noembrie 1933, s'au deschis în Bucureşti două exooziţii brâncoveneşti : una la Arhivele Statului şi alta la Academia Român�. "Din amândouă, Constantin Brân­ coveanu S� înalţă inaintea oamenilor de astăzi ca un mare Voe­ vod, ctitor de artă şi începă\or al unei vremi de înflorire încă 114) A. Lapedatu, Portretele murale dela Huresi. in Bul. C. M. 1.. 19081 pag. 73. I 74 I 11 .! fi i • [75] neajunsă a gândului şi a gustului românesc" 115). In ziua de 21 Mai 1934, onomastică a Brâncoveanului, cu mare pompă s'au reînhumat -- pentru a doua oară - rămăşiţele pământeşti ale Voevodului martir, şi întru amintirea şi pomenirea lui, s'au ofi­ ciat slujbe religioase în toate lăcaşurile sfinte ale ţării. Ziarele şi revistele timpului au însemnat în paginile lor acest evla­ vios eveniment, care merită să fie cunoscut şi dat ca exemplu. In "Istoria Icroglifică" Brâncoveanu este poreclit "corbul". 5. Marica Doamna. Doamna Brâncoveanului purta corespondenţă cu Hrisant, căruia îi trimetea şi daruri, după cum reiese din doc. din 31 Oct. 1704 116} şi 30 Mart. 1713117). Lui Hrisant îi face cunoscut. la 7 lan. 1705 118), că se pregătesc de nunta fiului celui mare: Constantin. Printr' o scrisoare din 4 Martie 1717 119) vesteşte patriarhu­ lui Hrisant sosirea ei în ţară din surghiunul păgânilor. Cu toate că se afla acum în ţara de baştină, văduva Doamnă nu avea li­ niştea necesară, căci era zorită de creditori să le înapoeze banii Împrumutaţi. La rându-i, avea bani daţi încă de Brâncoveanu unor negustori din Braşov. La aceştia trimete Marica, la 19 Iunie 171712°), pe jupân Neacşul, ca să scoată datoria, Pentru a-i de­ termina să-i restitue banii, le descrie situaţia critică în care se sbate, căci deşi "în patria noastră fiind, dar amară viaţă trecem, mai mult pentru datoriile acestea". Ne îndeplinindu-i-se 'rugă­ mintea, din nou apelează pentru restituirea celor 1500 de taleri, fiindcă nu mai avea răgaz din partea creditorilor. Ungurii uzurpaseră ctitoria brâncovenească şi instala seră pe Pataki. Marica cere, în Oct. 1727 121), Curţii din Viena să repare această nedreptate, însă nu obţine niciun rezultat. Chipul Doamnei Marica se mai observă şi la biserica din Popeşti- Vlaşca 122), 6. Copiii lui Brâncove anu. Vodă Br. a avut unsprezece copii: patru băieţi şi şapte fete. Băieţii s'au instruit la Curte cu dascăli greci. Dela tatăl lor moşteniseră evlavia. Ştefan zideşte la Hurezi un schit, cu hra­ mul Sf. Ştefan, care se termină în 1703123). Radu, feciorul al trei- 115) E. Bucuta, Cronica din Boabe de Grâu, 1933, nr. 1'1, pag.703. 116) Hurmuxachi, voI. XIV, pag. 364. 117) Idern, pag. 514. 118) Hurmuzachi. voI. XIV. pag 367. 119) Idern, voI. XIV, p. II. pag. 810 120) Jdem, vol. XIV, p. Il. pag. 1563. - Iorga, Braşovul şi Românii, pag. 261-262 121) Anuarul Inst: Ist. Naţ., Cluj, 1921-1922, pag. 353. 122) Bul. Corn. Mon. Ist., 1931, pag. 40-41. 123) Iorga, Studii şi dac, voI. XIV, pag. V, n. 6. 75 [76] lea, scrie la 14 Aprilie 1704124J patriarhului Hrisant, că a ţinut o cuvântare la "Patimîle Domnului". Tot lui Hrisant îi scrie şi Matei, la 28 Aprilie 1713125), arătându-i deosebitele sentimente pe care i le poartă şi transrniţându-i complimente dela rudele sale. Insuşi Brâncoveanu scria 1 ui Hrisant, la 17 Martie 1714126), despre moartea fiicei sale celei mai mari, Stanca: "Cea dintăi a noastră fiică Stanca, fiind sănătoasă şi sdravănă până la 9 ale lunii, a venit la noi în ziua aceia a sărbătorii celor Patruzăci de Mucenici, şi a mâncat şi a băut cu noi şi a stat cu ai casei noastre până în seară, apoi plecând la locuinţa ei, năprasnic a prins-o în mijlocul nopţii frig şi fiori strasnici şi a apucat-o apoi o căldură prea mare şi necontenită. Iar în cursul zilei a căzut şi la patimă de pneumonie şi a început să tuşească, şi astfel suferind până la 15 ale acestei luni, după apusul soarelui trecând o jumătate de ceas al nopţii, şi-a dat sufletul". Dosoftei, patriarhul Ierusalimului, scrie despre căsătoria Ma­ riei, fiica lui Brâncoveanu, pe o carte: ,,1692, şease Noembrie, s'a făcut nunta beizadelei Radu lui Iliaşcu cu fata Domnului Costandin, Voevod a toată Ungrovla­ hia. Ne-am nimerit şi noi aici şi ne-au făcut naşi, şi s'a nimerit aci şi Dragomanul Alexandru Mavrocordat întorcându-se din Belgrad. Să fie întru aducere aminte" 127). In "Istoria Ieroglifică" Maria este poreclită "mreana". Iliuca Brâncoveanu se recăsătorise cu fiul lui Şerban Gre­ ceanu, numit tot Şerban. In doc. din 1718128}, prin care Nicolae Mavrocordat o scuteşte de dăjdii, Ilinca este menţionată ca so­ ţie a "răposatului Şerban spătaru", Deci îi murise şi cel de-al doilea soţ. Ancuta Brâncoveanu a fost căsătorită cu Nicolae Ruset. Acesta scrie, la 1719 129}, că a dăruit Sfântului Mormânt două moşii, dintre care una numită Piţigaia, pentru pomenirea fiicei sale Stanca. Slujba cununiei Domniţii Safta a 'făcut-o "Părintele Atha­ nasie, Patriarhul Antiohiei", "fiind nun Părintele Vlădica The­ odosie" 130}. (Va urma) 124) Hurmuzaki, voI. XIV, pag, 355. 125) Idem, pag. 524. \ 126) ldem, pag. 578. \ _ 127) M. Beza, în Boabe de yrâu, 1934, nr. 7, p. 395. 123) Hurmuzaki, voi, XIV, �. 11, pag. 826. - Ilinca Br. moare Bucureştii, nr. din 1935, p, 75. \ 129) Idem, pag. 844. 130) Şt. Greceanu, Viata lui Const. s-, pag. 97. 76 Ia 1721, [77] •••• �wM •• �a •• R ••••• D�q ••• maeD� ••• n •• m ••• �.�� •••• • • 5 Ob TeHIAARReObOGICĂ S • • •••• �u ••• �m •• Ba •••••••••••••• M.�9�P� ••• D.W.& •••• Morminte romane din judeţul Romanaţi de prof. D. TUDOR Acum patru ani am prezentat mai multe sarcofagii de piatră aflate în necropolele coloniei Romula 1). Atrăgeam atenţia cu acea ocazie asupra numeroaselor morminte ce se descopăr anual în oraşele şi satele romane din regiunea romănăţeană, dovadă a existenţei unei populaţii bogate şi compacte, ajunsă la o înflo­ ritoare stare materială, de pe urma exploatării agricole a câmpiei. Nu s'a făcut însă nimic pentru ocrotirea acestor descoperiri În­ tâmplătoare. Semnalăm acum alte descoperiri, unele cunoscute autori­ tăţilor şi publicului din notiţele ziarelor, ceiace nu a împedecat împrăştierea obiectelor aflate, cum este cazul sarcofagului din Romula. 1. Romula. 1.-1n ziua de 10 Martie 1935, desfundând un loc de vie ce se află pe malul drept al râului Teslui şi în faţa bisericii, locuitorul Gheorghe Florea Rău din Reşca a dat peste un mic sarcofag de piatră, pe care l-a deschis imediat, crezându-l pur­ tătorul unei comori 2). Mai târziu au fost Incunoştiinţate şi auto­ rităţile locale, care n'au luat alte măsuri, decât să-şi împartă obiectele ce au mai găsit, după ce unele fuseseră deja înstrăi­ nate de descoperitor 3). Sarcofagul se compune dintr'o arca dreptunghiul ară şi tăiată simplu, pe care e aşezat un operculus prismatic, prevăzut la fiecare colţ cu câte o acroteră de forma unui sfert de sferă. Piatra În care s'a tăiat e un calcar văros dela Vraţa, din Bulgaria, de unde se alimentează cu piatră pentru monumentele lor toate 1. Sarcofagii de Piatră dela Ramura, Craiova, 1933 (=A�h. OU., XI (1933), nr. 65 - 66, pp. 65-73). 2. Atunci fu rupI în două şi capacul sarcofagului. N'am putut cerceta acest mormânt decât opt luni mai târziu, fiind în străinătate. 3. Asupra felului descoperirii şi Iurnisării de informaţii, datorez pre­ ţioase lămuriri d-lui maior Tănăse.scu, comandantul Legiunii de jandarmi din Romanaţi, colegului Ilie Constantinescu-Caracăl şi d-Iui Petre Ionescu, directo­ rul şcoalei primare din Reşca. Câtor trei le aduc aici viile mele mulţumirî. 77 [78] aşezările romane din câmpia rornănăţeană. Din cauza compoziţiei cretoase a pietrii, monumentul e mult tocit pe la colţuri şi margini, şi expus uşor disolvării de către ploi. Se păstrează acum la postul de Jandarmi din Reşca, Fig. 1. Dimensiunile cutiei în exterior: lungimea, 1,130 m.; lăţimea, 0,440 m. şi înălţimea, 0,420 m. Golul interior, în care se aşează mortul, măsoară: 0,940XO,290XO,270 m. Grosimea pereţilor, variabilă, e în mediu de 0,090. Fundul e mai ridicat la extremi­ tatea unde vine capul răposatului 1). Ca şi capacul. sarcofagul e cioplit neregulat în exterior. Capacul, de forma unui acoperiş de templu, are lungimea şi lăţimea egală cu ale cutiei, iar înălţimea de 0,190 m. In in­ terior are o scobitură puţin boltită. Acroterele dela colţuri sunt late şi înalte de 0,170 m. Cutia şi capacul nu au un prag să le uşureze îmbucarea, şi nici cu scoabe de fer nu erau fixate, ca la alte sarcofagii din FIg. I. Romula 2). Stau fixe numai prin propria lor greutate. Inălţimea toată a sarcofagului ajunge: 0,590 m. Tipul de sarcofag e cel obişnuit în această regiune, e'0Y."t) , introdus odată cu părăsirea încineraţiei, către sfârşitul secolului al II p. Chr., după modele mai vechi, ce se lucrau în Scythia Minor 3). După cum arată dimensiunile sicriului, ca şi din oasele' şi inventarul descoperit, în el fusese pu� cadavrul unei copile. Pe lângă schelet, înfăşurat în haine ce putreziseră, încât la desco­ perire cea mai uşoară mişcare a aerului le-a prefăcut în praf fin, mai fură găsite şi numeroase obiecte, multe dispărute, şi din care notăm numai pe cele văzute de noi. Cele cercetate se află depuse acum în Muzeul Legiunii de jandarmi Romanaţi, şi o singură monetă în colecţia d-lui prof. Ilie Constantinescu. a) Amforidion din lut roşu, cu pântecele sferic, mănuşile 1. Ca şi la sarcofagul lui (N.ct.( O )0[0:;. cf., la mine, o. c., p. 4. Sgârăi-' turilor ce se văd în interior, pe un perete, nu le dăm nicio interpretare, cu toate că unii văd aci o inscripţie->, în realitate ele rezultând din cioplitură. Inscripţia se aşează totdeauna ÎI'/. exterior, iar pe acest sarcofag nici nu putea fi, din pricina pietrii sfărâmicio�f';; 2. VI. de Blaremberg, În VVluzeul naţ., gazeta lit. şi industrială, din 5 Au�. 1836 (= Odobescu, Antichităţi!e judeţului Romanaţi, p. 40, Bu­ cureşti, 1877); Boliac, Monit. Ofi�iaI. 1869, nr. 222-224 (=: Odobescu. o. c., p. 95). Lipseşte şi aşa zisul orificiu al sufletului (Lochenseelel, ca în alte cazuri la mine, o. c .. p 4. 3. La mine, o. c., p. 10. 78 [79] mici şi arcuite mult, fundul mic şi gura amenajată spre a fi astupată cu un căpăcel de lemn. Inalt de 0,140 m. şi cu circom­ Ierinţa pântecelui lungă de 0,390 m. Muzeul Lcgiunei de jandarmi Caracal. Fig. lI. b) Ulcior din pământ roşu, cu pântecele aproape sferic, mănuşa mică şi oblică, gâtui drept, buza gurii îngroşată şi răs­ Irăntă, iar fundul îngust. E înait de 0,160 m. şi cu circomferinţa Fig. II. pântecelui lungă de 0,400 m. Fu aflat intact; acum e însă cu totul sfărâmat. Muzeul Legiunei de jandarmi din Caracăl. Fig lI. c. d.) Dattă tortiie de aur, de formă ovală, lungi de 0,012 m. şi cu grosimea firului de 0,001 m. Muzeul Legiunei de jan­ darmi din Caracăl, Fig. 111, a. Sunt formate dintr'un fir cilindric de aur, care se subţiază spre capete. La una din extremităţi formează şase spirale în jurul propriului ei corp, şi apoi două ansae, una mai mare, de Fig. III. care se prinde cârligul capătului opus. Dimensiunile reduse le indică a fi fost purtate în urechi numai de o copilă. el Medalion de bronz, rău avariat de umezeală. Abia se poate distinge pe una din feţele lui chipul unui tânăr împărat roman din secolul III, ce seamănă mult cu Alexandru Sever. Fu bătut intr'o monelărie a unui oraş grecesc, deoarece legenda se vede că începe cu un Ao('toxpâ.'twp). Muzeul Legiune i de jandarmi din Caracăl, 79 [80] f. Manetă de bronz, acum în colecţia d-Iui prof. Constantinescu. După cum îmi comunică colegul meu printr' o scrisoare, şi această monetă, deşi rău ştearsă, e tot dela Alexandru Sever. Cele două monete formau obolul lui Charon, nelipsit în mormintele romane din vremea imperială. Ele ne arată că inhu­ marea se făcu in vremea lui Alexandru Sever (222 �235 p. Chr.), sau nu prea târziu de domnia acestuia. Se pare că fuseseră alăturate moartei mai multe vase, căci deobicei se găsesc câte patru la un mormânt: două la picioare şi două la cap. Tipul celor două ulcioraşe descrise e bine cunos­ cut şi specific acestei regiuni. Atari vase s'au fabricat în câmpia romănăţeană pela sfârşitul secolului al II-lea d. Chr., şi în mare cantitate în prima jumătate a celui următor. Cunoaştem şi nu­ mele unui olar producător de atari vase, un Marc(us) Martinus, care îşi avea cuptoarele la Orlea sau Celei 1). Ele aveau o între­ buinţare mai mult funerară şi de rit, pe când în nevoile casnice par a fi fost mai puţin folosite. . Cerceii de aur, lucraţi cu mult gust şi pricepere, sunt ai unei copile de 10-15 ani. Se pare că moarta mai purta pe cap şi o coroană de foi suflate cu aur, aşa cum s'a mai putut cons­ tata şi în alte morminte de femei, descoperite la Romula sau la Sucidava 2). Necropola oraşului Romula se Întindea dealungul tuturor drumurilor ce eşiau prin porţile marelui zid construit de Filip Arabul în anul 218 p. Chr, B). Pe locul unde a fost sarcolagul de faţă se poate stabili o nouă şosea, necunoscută până acum. Ea se desfăcea din drumul care ducea spre Sucidava, chiar de lângă poarta de S. a cetăţii, şi mergea pe lângă malul drept al Tesluiului, Acest drum figurează pe un plan al Romulei ridicat de către De Marsigli 4) pela 1691, cân=- CrdO Fig. VII. b) Gâtul unui urcioraş de pământ roşu, înalt de 0,035 m. Din acelaşi vas au mai fost aflate şi alte fragmente din pântece şi fund, cu ajutorul. cărora am putut constata că e o formă de vas identică cu cea descrisă mai sus la nr. 1, b; deci, databil în jurul sfârşitului secolului al II-lea p. Chr. c) Mai multe fragmente dintr'o ulcea de pământ vânăt, ce avea pe corp numeroase dungi circulare. E un tip de vas de- . asemenea databil din sec. al II-Ieap. Chrj, cu ajutorul altor exem­ plare din colecţia d-lui Gh. Georgescu-Corabia. d) Mai multe fragmente de bronz, rău avariate de foc, între care un cap de fibulă de -tin tip imposibil de reconstituit, şi o mică aplică circulară, cu diametru] de 0,025 m. (Fig. Vll, b), ce se fixa cu un cui prins în centrul ei, şi acum pierdut. e) Numeroase cue de fer, mult stricate de foc, şi lungi în starea cea bună, de 0,075 m. Capul lor e format din însăşi în­ doi tura triunghiului. Fig. VIJ, c. f) Foarte multe cue mici (nituri) de fer, de forma unei ciuperci, toate cu vârful îndoit, dovadă că fuseseră prinse în vre-un lemn sau altceva. Sunt înalte de 0,020 m. Fig. Vll, a. Mormântul roman găsitfn această măgură nu poate fi decât de incineraţie. Prin urmare datarca lui trebue făcută în sec. al Însă din re latările-i sumare nu cores;�nd niciunul cu cel de faţă. Cfr. Trom­ peta Carpaţilor, nr. 1010, din 20 Aug., 1872 şi nr. 1059, din 1873. (= Odo­ bescu, O. c., p. 78 şi 79). 86 [87] II-lea p. Chr., şi anume în epoca Antoninilor, când şi în această re" giune, ca în mai tot imper iul+], inhumaţia înlocueşte incineraţia şi încep a fi aduse dela Vraţa, din Bulgaria, marele sarcofagii de . piatră necesare depunerii cadavrelor. La datarea lui concordă pentru acelaş veac şi resturile ceramice descrise mai sus. Că nu putea fi decât un mormânt prin incineraţie, ne indică şi lăţimea redusă a cutiei (0,320 m), ce nu permitea depunerea în condiţi­ uni obişnuite a cadavrului, Volumul mare şi forma mult alungită a spaţiului gol din interiorul sicriului ne spun, însă, că nu poate fi vorba de un singur incinerat pentru un loc prea mare. E probabil a fi fost depusă aci cenuşa a doi morţi, poate doi soţi, aşezată în cutii de lemn diferite, dela care ne-au rămas numeroasele cue mari de fer, a căror explicaţie nu poate fi decât aceasta 2). Cât priveşte niturile de fer, prin banul lor circular şi prin lungimea redusă a cuiului, nu pot proveni decât dela încălţă­ mintea de piele a defuncţilor, întâlnite şi într'un mormânt romulens B). Mormântul va fi aparţinut unui om de seamă din Sucidava, care obţinuse dreptul de a se înmormânta lângă drumul cel mare ce ducea la Romula, şi nu departe de poarta cetăţii, într'un turnul, în vârful căruia era pusă inscripţia funerară ce putea fi cetită de trecători din drum, iar mormântul fu ascuns la mari adâncimi, spre a fi ferit de obişnuiţii jefuitori 4). lIJ. Corn. Orlea. In acest frumos sat, dăruit recent cu o nouă clădire pentru şcoala primară de băeţi, a luat fiinţă în acelaş local un muzeu, prin stăruinţa directorului, d. 1. Curnpănaşu. Cuprinde obiecte descoperite pe urmele vicus-ului roman ce a existat la Orlea 5). Lucrurile sunt adunate în primul rând de elevii şcoalei. Se găsesc printre ele exemplare valoroase, între care şi câteva urme gotice. 10. Despre descoperirea unui mormânt roman la Orlea mi-a dat preţioase informaţiuni d. Cumpănaşu, iar piesele aflate în el se găsesc acum adunate în muzeul şcoalei. Mortul era închis într'o cutie de zid formată din două tipuri de cărămizi: O,410XO,275XO,050 m. şi O,290XO,180XO,060 1) Cagnat-Chap ot, o. c., I, p. 331. 2) Cagnat-Chapot, o. c., p. 337. 3) VI. de Blaramberg. l. c. (= Odobescu o. c. p-, 41). 4) După ce am cules toate datele, au fost adunate toate fragmentele de cărămizi şi ceramică şi, împreună CU cenuşa, au fost depuse în sarcolag. pe care l-am lăsat şi acoperit cu pământ pe loc, fără a-i produce vre-o stricăciune. Anul acesta vom dcsgropa şi alti tumuli vecini. Obiectele descrise mai sus, precum şi o bucată mare de cărămidă, sunt depuse acum în Muzeul Primăriei Corabia. recent infiintat prin stăruinţa d-lui primar- Constantinescu. 5) La mine în Bul. Comis. Mort. Lsi., 1933, p. 4 şi fig. 9; Decouvertes iL Sucidava. p. 7 sqq. 87 [88] m, Câte cinci exemplare întregi din fiecare tipuri se găsesc de­ puse în muzeu. Cadavrul era apoi acoperit în sarcofagul de .că­ rămidă cu trei mari ţigle măsurând O,540XO,400XO,022 m. Fig. VIIl. Astfel, lungimea sicriului atingea cel puţin 1,bOO m., iar lăţimea o jumătate de metru. Fiecare ţiglă e de formă dreptunghiulară, având dealungul laturilor lungi câte o dungă ridicată. Intre capetele acestor bor­ duri sunt trase, în semicercuri concentrice, câte patru adâncituri făcute cu degetele pe pământul nears. Una dintre ţigle mai poartă pe o dungă şi numeralul X, imprimat cu un fer ascuţit. In inte­ riorul sarcolagului fu aflat, între alte obiecte disparute, şi un ulcioraş de lut roşu, înalt de 0,120 m., de o formă şi fabrică �I�j' 'I . I II jU l, '---- __ --.1" Fig. VIII. descrise mai sus la nr. 1, b. Datarea acestui mormânt e de făcut, cu ajutorul ceramicei, în prima jumătate a sec al III-lea p. Chr. IV. Caracăl, Anul trecut a fost amenajat lângă eraş un teren destinat instrucţiei premilitarilor, loc ce se află la capătul aleii cu plopi pe dreapta, după ce ieşi din parcul Poroineanu. Pentru a se ob­ ţine o suprafaţă plană, s' a săpat, spre panta dealului până la o adâncime de un metru. Pe O întindere lungă de 100 m. şi lată de 30 m., am constatat bogate urme de ceramică preistorică, neo­ litică, amestecată şi cu puţine silexuri, şi apoi La Tene târzie. Deasupra acestor epoci apare o nouă pătură de civilizaţie: cea romană, reprezentată prin bucăţi de cărămidă şi fragmente ce­ ramice din sec. III şi IV p = , Chr. Majoritatea o formează o olă­ rie cu inciziuni exterioare dese şi adânci, dispuse în felul unor valuri. specifică, după cum am constatat în cercetările şi săpă­ turile dela Romula şi SucidaVlr, epocii constantiniene 1). 11. Cu ocazia acestor lu,\rări s'a mai aflat şi un mormânt roman, din nenorocire aproape distrus de lucrători până să-I examinăm. Oasele şi ceeace vavmai fi conţinut fuseseră deja îm­ prăştiate. Am putut a-i ridica numai dimensiunile şi o mică schiţă. Fig. IX. 1) Exemplare caracteristice fiecărei epoce se află depuse in colecţia co­ legului Ilie Constantinescu-Caracal, care m'a însoţit in cercetările făcute aci. I 88 [89] 3 Era orientat NV -SE, direcţie pe care o are şi valea unde se găseşte. In primul rând se distinge bine un pat de cărămizi romane, toate fragmentare. lung de 1,450 m. Lăţimea nu am pu­ tut-o determina. Cărămizile au fost aşezate sparte încă de atunci când fu construit mormântul, Grosimea lor e de 0,060 m, Pe câte una din feţe' poartă obişnuitele dungi încrucişate. a căror origine şi necesitate am explicat-o mai sus. Deasupra stratului de cărămizi se distinge cu uşurinţă o dungă groasă şi arcuită ca o boltă, formată din chirpici (pământ ars la soare) sfărâmat. Inăl­ timea cea mai mare a ei atinge.0,270 rn. iar în origine va fi fost mult mai ridicată. Intre ea şi patul de cărămizi s'a infiltrat pământ adus de ploi, care a umplut goluL Fig.1X. Se pare că mortul era depus într' o arca lignea, pe un pat de cărămizi romane, şi închis peste acesta cu o boltă zidită din chirpici" ce s'a prăbuşit cu încetul. E mormântul unui localnic mo­ dest, databil după fragmentele de cărămizi şi ceramică din sec. UI-IV p. Chr. Dacă aci era o necropolă a vicus-ului, nu se poate preciza, decât făcând săpături. Datorită umidităţii locului, celelalte morminte, ce nu s'au bucurat de o protecţie ca cel des­ cris, pot fi dispărute fără să le fi tulburat cineva. P, S. In timp ce se tip ăre au paginile de mai sus, s'a m ai descoperit un sarcofag de piatră in comuna Vădăstrrţa, jud. l \ [165] • resul ce-i înfăţişează procesul de descompunere, de lunecare a conştiinţei în besnă, de scufundări în adânc şi de regăsiri mira­ culoase, al clipelor ce preced pe cea din urmă. Cât de bine este exprimat în "Regăsire" (un capitol epilog la romanul său "Pro­ ces") sentimentul acesta de resemnare la ideea morţii, deslegare de ceea ce ni se pare că ne leaga de lucruri (pag. 69): "Intre el şi aceste încăperi se ţesuse de-alungul anilor firele de nerupt a unei vieţi comune aşa de adânci, încât sfâşierea brutală a acestei legături îi apăru în primul moment ca ceva monstruos şi nefiresc. Dar mai apoi, înţelese că existenţa lui nu era fatal legată de lucrurile în mijlocul cărora se afla şi că ar fi putut foarte bine fi smuls pentru mai mult timp, sau pentru totdeauna, din mij­ locul lor. Atunci omul încercă încă odată, dar de data aceasta acut şi sfredelitor, sentimentul copleşitor al morţii. Se simţea absent, neexistând, şi privea singurătatea camerelor imense. Pri­ vea aşezarea liniştită a obiectelor şi trăia cu atâta intensitate viaţa lor proprie, independentă de a lui, încât înţelese însfârşit că locuinţa unde îşi petrecuse viaţa era provizorie şi nesigură .... Atunci întrevăzu lumea exterioară fără prezenţa lui, şi totul i se păru aşa de natural, aşa de necesar, încât faptul îi risipi dezo­ larea, şi o înlocui cu oboseală iertătoare şi liniştită. Inţelegea insfârşit durerea schimbărilor şi tristeţea provizoratului, neputinţa omului de a se fixa în lucruri şi fatalitatea legei care destramă". Durerea care sfredeleşte carnea şi face pe om să urle ca fiarele, durerea fizică, de la amorţirea nesimţirii până la paro­ xismul exasperării, se notează cu o turburătoare preciziune de amănunte în "Crâmpeie şi neguri", la patul unui accidentat, sdrobit de un automobil. Analistul nostru procedează aci cu sufletul unei biete sdrenţe umane tocmai ca un meşter ceasor­ nicar, demontând cu rece curiozitate mecanismul fin şi complicat al unui ornic, rotiţă cu rotiţă, şurup cu şurub, până la ultimu-i infim mădular. In "Visul": un suflet sbuciumat, în care apele nu se pot linişti; mereu turburat, cu reacţii ne conforme actelor, or sur­ prinzătoare prin soluţia lor ilogică. Aspecte şi peisagii dezolate, isvodiri de vis turbure se fugăresc în cursul acestor pagini şi dau o notă specială, cu totul originală şi captivantă, volumului "Oameni în ceaţă", al d-Iui Ion Biberi. Sunt ţăran. Incrustări, Cântece de ţară, de Alexandru Delacerna. Ed. ioaiei .Doina", din Stăneştii-de-Cerna, 1937. ° cărticică de 40 de pagini, cu înfăţişarea modestă. inchi­ zând 18 poezii, la nici măcar atâţia ani ai autorului - pe nu­ mele lui adevărat Alexandru Pistol -, un copil încă, abia ter­ minând clasa VI a Colegiului nostru. Sub coperta cenuşie, - ca un "Doamne-ajută" rostit în 165 5 [166] clipa plecării la un drum lung şi greu - o dedicaţie care spune ceva despre calitatea sufletească a celui ce bate, sfios, la poarta muzelor : "Tatălui meu, care îşi odihneşte sufletul într'un cimitir de sat sărac, şi Mamei, prin jertfa căreia am învins greutăţile soartei, închin toată munca şi toate năzuinţele mele". In cuvântul către cititor, autorul zice: "Prietene nu căuta în rândurile mele Iineţea tăeturilor de marmoră ... Nu căuta de­ săvârşirea cizelării ... Nu căuta perfecţiunea ... Nu le vei găsi, dar vei găsi în schimb sinceritate şi limpezimea gândului ... (1 Intr'adevăr, sinceritatea şi limpezimea gândului se invede­ rează din primele versuri ale acestui debutant bine înzestrat, care - altfel de cum fac mulţi începători rătăciţi - îşi caută, modelele în marii noştri clasici şi în "limba veche şi 'nţeleaptă" a cronicarilor. Şi de sigur, tot din motiv de sinceritate, Delacerna nu pune nici un vers de dragoste în buchetul lui de poezii. El înţelege că are timp înainte-i şi pentru asta. Reproducem două din stihuirile cele mai reuşite ale tână­ rului nostru: Cântec pentru rândunică. Scrisu-ţi-arn o carte-aseară, Să te rog, făptură mică, Să vii iar la noi în ţară, . Rândunică, rândunică 1 Pe aici acum e soare; Străşinele casei pică, Şi-i atâta sărbătoare, Rândunică, rândunică! Vino iar să tai văzduhul; Cântul tău voios să zică Decum noaptea îşi dă duhul, Rândunică, rândunică! Şi de grinda casei mele Să-ţi zideşti o casă mică, Să dormi singură sub stele, Rândunică, rândunică! \ Este în versurile acestea o Irăgezime de sentiment şi o spontaneitate de expresiune, captivantă, faţă de artificialitatea şi manierismul cu care vor să ne îmbie o seamă de modernişti mai mult sau mai puţin autohtoni. Iată acum şi un ingenios şi meşteşugit Zapi«: 166 2 [167] ... Prin care dumnealui Ilie. Biv logofăt ot Dumbrăveni, Vându un petec de moşie, Pădure rară cu poeni; Iar dumnealor: sluger Nicoară Şi cu Spătaru 's învoiţi Ca să-i plătească pân' la vară Moşia 'n galbeni zimţuiţi. Cucernic, dumnealui Ilie Biv logofăt a zis cuvânt: "Ţăranii toţi de pe moşie Slobozi să hie pe pământ i Să aibă dreptul a plecare Şi-a se muta pe altă glie; Iar de i-o 'rnpiedeca orcare, Blestem pe capul lui să hie !" Şi-am scris eu, pârcălab Olaru, Ştiut fiind că vorba sboară, Cu zisa dumnealor: Spătaru, Boeri Ilie şi Nicoară. Făcut în anul una mie Cinci sute patruzeci şi nouă, Şi luna scris-am, să se ştie, Că fost-a Cireşar, in două. Partea doua a mănunchiului de versuri ce recitesc, purtând subtitlul: "Cântece de ţară", este inferioară celei d'intâi. Temele sociale atacate aci şi atitudinea de tribun sunt în contrazicere .tocmai cu nota de sinceritate ce am relevat în prima parte a cărţii. De aceea, vreau să văd aci numai un accident, sau o poză de împrumut, reţinând doar indiciile unui promiţător talent poetic, ce se cere realizat. 1935 literar. Sinteză biblic-critică. de Miron Suru. fd. Librăriei Pavel Suru, Buc. 1937. Inscriem CU deosebită satisfacţie în rubrica de faţă apariţia acestui îndreptar de mult aşteptat, instrument preţios pentru cercetătorii în materie de istorie literară. Numai un iubitor de carte putea să înceapă şi să ducă la bun sfârşit asemenea treabă, pentru care felicităm din toată inima pe ostenitor. E un volum de vreo 350 de pagini, deschizându-se cu un 167 [168] cuvânt înainte şi incheiat cu un indice de nume. In lămuririle sale preliminare d-l Miron Suru ne arată că: "Volumul de faţă vrea să fie începutul unei publicaţii periodice de bibliografie a literaturii şi studiilor despre şi în legătură cu literatura română contemporană", inregistrând actualitatea literară în mersul ei zilnic. S'au omis a. se trece la acest răboj - şi bine că s'a pro­ cedat aşa - "bucăţi de literatură şi articole cu o mai accen­ tuată notă de sensaţional", Materialul inventariat s'a împărţit în 5 grupe: 1) literatură; 2) Despre literatură j 3) Filosofie, Eseuri, Idei; 4) Artă j 5) Scriitori, Personalităţi. Prin alcătuirea ei informativă, lucrarea aceasta este o sinteză bibliogralică j cum însă ea va să fie şi un îndreptar, autorul adaogă, acolo unde i se pare potrivit, şi ceva note critice asupra unei opere sau scriitor. Primul capitol cuprinde singur mai bine de jumătatea volumului şi este la rându-i subîmpărţit în 6 grupe: Versuri j Nuvele, schiţe, pretexte, imagini j Romane j Portrete, vieţi romanţate j Note de drum, impresii, reportagii i Teatru. Fiecare subdiviziune are în frunte câteva consideraţii generale, cu sublinierea celor mai de seamă scriitori ce au publicat ceva în cursul anului, după care se înregistrează - conform fişelor colectate şi puse în ordine­ întâi lucrările originale şi după aceea traducerile şi prelucrările scriitorilor respectivi, dispuşi alfabetic. La numele unora - aci intervenind libera alegere şi preferinţă a d-lui M. Suru - se adaogă o scurtă caracterizare generală a autorului, sau aprecieri privitoare la anumită carte a acelora, luate din criticile răspândite prin periodicele anului, iar câteodată ale ostenitorului acestui volum, semnate M. S. Suntem departe de a spune însă că pă­ rerile şi aprecierile consemnate acolo sunt negreşit împărtăşite de toti cititorii. Pentru aceea, socotim că aceste ecrescenţe ar putea fi suprimate fără pagubă, întru cât valoarea' informativă a lucrării de faţă este ceea 'ce o impune elogierei unanime, Desigur că va fi scăpat-şi vreo eroare or confuzie de nume în fişeleautorului. Insemnăm şi noi una la pag 47: Paulian­ Gilort Sabina indică două persoane, nu una, şi anume: d-na Sabina M. Paulian, colaboratoare la revista noastră, şi omonimul său Paulian-Gilort. Dar �ceasta nu scade valoarea sintezei biblic­ critice a d-lui Miron Suru, Aşteptăm cu plăcere şi încredere pe ,,1936 literar". C. D. Fortuneseu, \':-. --­ \ 168 a [169] •••••••••••••••• R •••••••••• �q ••••••••••••••••••• • a i ObTEHIAC1JbT1JRA.bA e • a ••••••••• lIIoa •••• MIEII. III ••• "., •• a.nllll ••••••• D •••• a ••• Mişcarea culturală m Craiova " " " " 14 17 31 n 28 " 21 " 21 )} 18 " 14 " 28 ,., 1 " Il d-l avocat Dr. Val. Al. Georgescu: Moder­ nism şi traditie n D-l Prof. univ, Dr. D. Gerotă: Cancerul şi pro{ilaxia lui. 0·1 Pret, univ. Ion Sân-Georgiu : Faust în literatura unioersală. Il 7 Febr." Preot pret. Gr. Popescu.Breasta : Rol-ul mânăstirilor Oltene. " O-lIN. Lungulescu, magistrat, Timişoara: Clasicism, romantism, simbolism în lite­ ratura şi în v'iată. 0-1 Prof. univ. medic Col. OI'. 1. Mihăilescu : Tineretul şi sportul; " D·I Prof. Mih. Statu : Spicuiri din istoria bizantină: Epoca lui Iustinian. " 7 Mart." 0-1 Prof. Ilie Ion: Centenarul lui lan Creangă. 0·1 Prot. Ion Georgescu: Viata şi opera lui Eugeniu Cara da. " D-l Prof. Ilie Popescu.Teiuşan : Probleme noui în psihologia copilului. " 0-1 Prof. D. Tudor: Oraşul roman Pompei. " [J·I Prof. Eugen Nicolescu : Patru couiiori, " D-I Prof. urnv. Dr. D. Em. Paulian : Pi- tiatismul (fIisteria) şi turburările ţunc­ iionale. " P: S. Sa. Arhiereu Galaction-Cordun : Mij- locul de a fi fericit în viaţă. Cu sfârşitul lui Aprilie, conferinţele s'au suspendat, ca in fiecare an, pentru până la toamnă. Soc. culturală craioveană "Prietenii Ştiinţei" şi- a continuat conferinţele sale, de cu începutul anului in curs, in aceeaş sală "Renaşterea",' pusă graţios la dispoziţia sa in fiecare Duminecă, aşa precum urmează: La 10 lan. 1937, * " .. 169 [170] Soc. "Pretenii Ştiinţei" şi.ct ales noul său Consiliu de ad­ ministraţie pe trei ani, in şedinţa Adunării sale Generale din ziua de 28 Febr. 1937, precum urmează: Preşedinte C. D. Fortunescu, Vice-preşedinţi C. M. Ciocazan ŞI Preot. G. I. Ghia, Casier Dr. Fr, Mayer, Secretar G. MiI. Demetrescu şi membrii Pr. Gr. Po­ pescu-Breasta, 1 Popescu-Teiuşan, Mih, Paulian, C. Brădăţeanu, G. Giugiuc, A. Vrncentz, Dr, A. Metzulescu şi Dr. 1. Trifan, iar ca cenzori d-nii Gr. Nemţeanu, M. Puţureanu, Dr. Baculescu, R Stănculescu, D. Oprescu, L Stănculescu şi M. Antonescu. Şedinţele Comitetului s'au ţinut în tiecare zi de Luni a săptămânii, Într'una din încăperile puse generos la dispoziţie So­ cietăţii de către "Renaşterea". In numărul următor al revistei vom publica Darea de Seamă asupra activităţii So cietăţei "Prietenii Ştiinţei" pe anul trecut 1936 • • * " Uniunea Scriitorilor Olteni, care a luat fiinţă legală de la 12 Dec, 1936 - moditicându-şi În acest fel numele ce la început se stabilise a fi "Societatea Scnitorilor Olteni" - s'a întrunit in cea d'întâi a sa Adunare Generală Durninecă 21 Martie an. cor. anume in localul său din Palatul "Ramuri", Au participat foarte numeroşi membri ai Uniunei, din localitate ŞI de aiurea, Însufle­ ţită fiind toată aceasta lume scriitoricească de un cald entusiasm şi de frăţeşti sentimente. După oficierea unei cuvenite slujbe bisericeşti, lucrările au inceput sub preşedenţia d-Iui prof. univ. C. Rădulescu-Metru, D-1 St. Bălceşti a citit darea de seamă a Comitetului provizoriu, ale cărui lucrări s'au ratificat de Ad, Gen. S'au discutat şi fixat Sta­ tutele Uniunei, aprobate cu unanimitate de voturi, S'a ales după aceea noul comitet de conducere al societăţii, compus din d-nii : N. Davidescu, AI. Calotescu-Neicu, Şt, Bălceşti, Petre Drăgoescu, C. D. Fortunescu, C. Şaban-Făgeţel", 1. C. Popescu-Polyclet, T. Păunescu- Ulmu, 1. B. Georgescu, C. D. Ionescu şi M. Ar. Dan, ca membri, iar ca cenzori principali: d-nii P, Ţuculescu, Iancu Constantinescu şi C. Manea, şi supleanţi Tr. Ma.teescu şi d-na Eugenia Ionescu (Doina Bucur). Comitetul odată ales, şi-a constituit biuroul precum urmează: Preşedinte C. Şaban.Făgeţel, Vice-preşedinte C. D. Fortunescu, Secretar T. Păunescu-Ulmu, Casier St. Bălceşti, Bibliotecar Popescu­ Polyclet. Preşedinte de onoare al Uniunei a fost proclamat d-l General N. Condeescu. Comitetul a fost ales pentru trei ani. După alegerea Comitetului, membrii Uniunei au făcut un pelerinagiu .Ia mormintele \ scriitorilor olteni Traian Demetrescu, N. Vulovici, N. Mileu, G. O. Pencioiu şi Savin Constant, unde au depus câte un mănuncljiu de flori. După amiază a avut\ loc, în sala Teatrului Naţional, un Festival al Uniunii. Au luat pe rând cuvântul d-l C. Şaban-Făgeţel, arătând care e rostul acestei Uniuni în Oltenia; d-l I. Minulescu, din partea Ministerului Artelor; d-l Gen. Condeescu, reprezentând 170 [171] Soc. Ser. Rom. şi care in acel aş timp aduce la cunoştinţă Inalta dorinţă aM. S. Regelui de a fi Înscris ca membru activ al "Uniunii Scriito:-ilor Olteni" chiar din acel moment; d-l C. Urim, În numele Fundaţiilor Regale; d-l AI. Iliescu, prelectul jud. Dolj şi d-l Vas. Antonescu pentru Primăria oraşului. A urmat conferinţa d-lui prof. Rădulescu-Metru, cu subiectul: Proţesiunea de scriitor. La urmă s'au făcut lecturi din operele scriitorilor olteni decedaţi, citind în sfârşit din lucrările lor scrii­ torii: N. Davidescu, Ion Biberi, M. Ar. Dan, G. Roiban. Minulescu, Artistul dela Teatrul National craiovean destinţat a spus versuri din Şt. Bălceşti şi câteva epigrame din ale d-lor Calotescu-Neicu şi Popescu-Polyclet. Inchizând această notiţă Înregistratoare, Îmi exprim regretul de a nu fi văzut stând alături de noi, la această intemeiere a "U niunii Scriitorilor Olteni", 2- 3 elemente distinse ale scrisului oltenesc, care lipseau dela această manifestare culturală - ca bunioară d-I D. Tomescu şi dona Elena Farago --, regret sincer şi adânc simţit, chiar şi dacă nu din vina noastră cineva a vrut să se ţină departe de noi. In această ordine de idei, luând cunoştinţă de Inalta distinc­ ţiune acordată poetei craiovene d-na Elena Farago, prin acorda­ rea premiului naţional de poeziede către M. S. Regele, Uniunea îşi in­ deplineşte o datorie, txprimându-şi bucuria pentru dreapta recunoa­ ştere făcută operei de excepţional talent şi originalitate a scriitoarei noastre, pe care o roagă să primească felicitările sale, împreună cu omagiile respectuoase ale membrilor acestei societăţi. * " . Activitatea "Uniunii Scriitorilor Olteni" s'a manifestat în primele sale luni de existenţă prin editarea unor opere de-ale scriitorilor olteni şi prin şezători. Inliinţând o editură cu titlul "Colecţia Uniunii Scriitorilor Olteni", de un format purtăreţ şi elegant, în condiţii tehnice nu se poate mai mulţumitoare, a tipărit volumele: Oameni în ceaţă. de Ion Biberi; Epigrame, de 1. C. Popescu-Polyclet ; Sburături, epigrame de AI. C. Calotescu-Neicu, S'a pus în lucru şi un volum de versuri al d-riei Doina Bucur. Prima şezătoare a societăţei în capitalele Olteniei a fost acea organizată la Hâsnnicu- Vâlcii, din ziua de 23 Mai, unde membrii Uniunii au fost primiţi cu cordială simpatie de autorităţi, în frunte cu P. S. S. Episcopul Vartolomeu al Râmnicului Noul Severin şi de public. Librăriile îşi împodobiseră vitrinele ca pen­ tru o sărbătoare a scrisului românesc, iar oraşul îmbrăcase aer de zile mari. După cuvintele inimo ase de bună venire ale d-lui Primar al oraşului: d-l G. Ştefănescu, ale prietenului prof. P. Drăgoescu, Directorul liceului local şi ale d-lui Decan al Baroului vâlcean, a urmat conferinţa d-lui prof T, Păunescu- Ulmu, iar după aceasta coruri şi dansuri executate de şcolile de b ăeţi şi de fete. La urmă 171 [172] s'au făcut lecturi din scriitorii olteni decedaţi şi din cei in viaţă. Au citit d-nii Ilariu Dobridor, Manea, Chiţibura şi Minulescu, A doua şez iioare s'a desfăşurat la Caracal, Duminică 19 Iunie, în sala teatrului comunal, în aceeaşi atmosfera de cordiali­ tate caşi la Râmnic, V. A conterenţiat d-I llariu Dobridor despre Valorile Naţionale, arătând ce însemnătate şi ce rost creator de energie au în spiri­ tualitatea românească' satul şi 'ţăranul nostru. Vice-preşedintele Uniunii a schiţat viaţa şi opera lui Haralamb Leca, scriitorul năs­ cut la Caracal, şi căruia localnicii i-au ridicat un bust in oraşul lor, cum şi a poetei Ada Umbră, fosta învăţătoare in satul Ianca­ Romanati. Au citit din lucrările lor scriitorii din localitate: dana Doina Bucur şi d-nii St. Mar dalescu şi Victor Revent, iar din oaspeţi St. Bălcaşti, Ţuculescu, Manea şi Tr. Mateescu, seria În­ chizându-se cu vre-o câteva din poeziile d-lui Minulescu, zise de autor cu verva şi cu arta dicţiunii ce ii este proprie şi inimitabilă * • * Constituirea Comitetului Fundaţiei culturale Regale "Prin­ cipele Carol", pentru Regionala Oiterua _ comitet provizoriu, numit şi confirmat de Centru - s'a tăcut în formele cuvenite Duminecă 10 Iunie 1937. Au luat parte la �edinţa de constituire d-nii gen. P. Durnitrescu, şeful Corp. 1 de Armată, Teodor Cos­ tescu profesorul din T. Severin, C. Năvârlie consilier de Curte, Inspectorul şcolar Teodorescu, C. Şaban- Făgeţel, C. D. Fortunescu, I. Popescu- Teiuşan, Virgil Molin, Ilariu Dobridor, M. Puşcaşu, apoi reprezentantul Inspectoratul Sanitar local şi d-l prot. St, la­ cobescu, Inspector cultural al Fundaţiilor. Acest comitet, prezidat de d-I Şab�n-Făgeţel, Directorul Re­ gionalei Oltenia, a ales cu unanimitate de voturi ca preşedinte pe d-I Năvârlie, iar ca vice-preşedinte pe d-l C. D. Fortunescu. In delegaţia permanentă, ,care trebue să conducă activitatea Regionalei, au fost aleşi d-nii praf. Ilie Popescu-Teiuşan, Virgil Mo­ lin şi M. Puşcaşu, d-riii C. Şaban-Făgeţel şi C. D. Fortunescu fiind membri de drept ai acestei delegaţii, In şedinţele acestei 'delegaţii s'a decis să se, examineze soco­ telile de descărcare ce a prezentat d-I Plopşor, cel care a girat până la Martie treburile Regionalei; s'a făcut un buget pentru restul anului financiar in curs; s'a hotărît pregătirea unui organ al Fundaţiei Oltene, care să apară de cu luna Septembrie, insfârşit o viviticare a activităţei acestui aşezământ patronat de Însuşi "Voevodul Culturei". \ . * '" . Craiova centru unive\sitar: iată o chestiune care din vreme în vreme revine in discuţie la Craiova. Câte un iremediabil visător o agită din când în când foarte serios, la vreo zi mare. În faţa vreunei şrnechere Excelenţe care, odată mai mult, (mă rog: cea! costă asemenea promisiune solemnă?) tăgădueşte a I 172 [173] � IJ inzestra capitala Olteniei cu o instituţie de învăţământ universitar, Ne gândirn la aceasta, citind cu emoţie textul unei scrisori a neuitat ului profesor Ion Bianu, scrisoare adresată colegului A. Vasculescu şi publicată de acesta într'un număr al ziarului loca] "Presa" din 5 Aprilie. Bietul bătrân cinstit afirma credinţa sa, că "E"te necesar un centru de cultură superioară, o universitate care să inalţe sufletul şi să unitice viaţa culturală românească în glo­ rioasa Oltenie, împreună cu cele două ţinuturi numite: Haţegul şi Banatul. Oltenia e ţinutul cel mai sănătos, cel mai curat ţinut românesc din toată România întregită : ea este menită să fie cel mai curat centru cultural, dar un fel de Sanatoriu cultural românesc". Cu sufletul lui curat, Bianu credea că, dacă Statul nu a dat încă Olteniei Universitatea cuvenită, pricina e că nu a putut, din cauza crizei financiare, şi îndemna iniţiativa particulară să pornească la acţiune, "să pună temeliile, iar Statul să fie silit să ajute". Slabă nădejde în ajutorul acestui insezisabil "Stat", sub care se ascunde, cu scufia lui Aghiuţă pe cap, "polittcianul român", indiferent cum îl chiamă. Numai cu banii cheltuiţi de guvern pentru a face alegerile din primăvară s'ar fi putut înfiinţa ase­ menea universitate, inzestrând-o ŞI cu tot ce i-ar fi de nevoie. Iar Palatului Dinu Mihail i s'ar fi dat o folosire onorabilă, în loc de a-l ţine inchis, pentru ca, până la lichidarea averii lăsată de .Je an C. Mihail, să se întreţină funcţionari cari să pască bobocii ŞI fel de fel de controlori delegati, plătiţi împărăteşte, mai ales când se întâmplă ca aceştia să fie favoriţi ai fietului-paşalâc buzoian . • .. .. Premierea Doamnei Elena Farago cu premiu! naţional de poezie este cel mai insemnat eveniment riterar al anului pentru Oltenia. Din propna iniţiativă a M. S. Regelui, s'a Încoronat ­ acum, in pragul bătrârieţelor poetei - opera scriitorarei care se clasează în fruntea poeţilor pe cari i-a dat până astăzi Oltenia, d-na Farago tiind în acelaş timp cea mai mare poetă-femee din câte au scris în româneşte şi unul dintre fruntaşii poeziei noastre de azi. Această înaltă recunoaştere, "care consacră un nume şi răsplăteşte o carieră", cum frumos spune di Iorga, - întărită şi de consensul tuturor iubitorilor de literatură bună, vine incă la vreme, bucurându-ne pe toţi deopotrivă. Căci noi o cerusem, cu tăria convingerii. consacrarea aceasta pentru poeta El. Farago Încă de acum 10 ani, când am analizat opera poetică a d.sale (Vd. A. O, an. VI, p. 132, apoi an. VII, p. 335 şi an. VIIl, p. 154). Ca o urmare a premierei d-riei Farago, Fundaţia pentru literatură şi artă "Regele Carol 1[" i·a publicat În colecţia sa ? Scriitorii români contemporani, Ed-ţii definitive, volumul intitulat: Poesii, cuprinzând o antologie setecţionată a versurilor răspândite de autoare în 5 volume, selecţionare făcută de d.sa însăşi . • * '* 173 [174] Sărbătoarea Cărţii a fost organizată anul acesta la 3 Iunie, in salonul Prefecturii, de către regionala Oltenia a Fundaţiei eul, turale Regale »Principele Carol", Au cuvântat cu acest prilej d I L Constantinescu, avocat, in numele Fundaţiei, profesorul For­ tunescu in numele societăţii "Prietenii Ştiinţei", d-I institutor Ţu­ culescu în numele Asociaţiei Scriitorilor Olteni, iar d-I Ciurezu în numele librarilor. Au avut loc cu acest prilej câteva schimburi de idei cu privire la rostul şi soarta cărţii dela noi. Se notează că publicul dă puţin interes unor asemenea ma­ nifestări, cum o dovedeşte numărul redus al celor cari au parti­ cipat la Sărbătoarea Cărţii. Librăriile locale şi-au făcut frumos datoria, premenindu.şi vitrinele În Săptămâna Cărţii şi expunând în primul rând operele scriitorilor olteni. • '" Sărbătorirea d-lui Caton Theodorian, craiovean de naştere şi Care şi-a făcut studiile secundare în oraşul nostru, actual preşedinte al "Societăţii Autorilor Dramatici Români", s'a desfăşurat armonios la 29 Aprilie trecut în Capitalăcu prilejul im­ pli nirii a 20 de ani de la prima reprezentare a piesei sale "Bujoreştii". una din gloriile repertoriului Teatrului nostru naţional. La iniţiativa acestei sărbătoriri, pornite de la Soc, Aut. Dram. Rom., s' a asociat prin persoana preşedintelui ei, D·I Gen. N. Condeescu - tot un craiovean de naştere - şi "Societatea Scriitorilor Români", şi atâtea şi atătea personalităţi culturale româneşti de seamă. * " " Liceul Comercial Gh. Chlţu din Craiova, împlinind 60 de ani de existenţă. şi-a sărbătorit aniversarea intiinţărei sale, la sfârşitul anului şcolar expirat, cu deosett1t fast al oficialităţii. Sub numele de "Şcoala Publică Comercială" a funcţionat, - dela înfiin­ ţarea sa de către ministrul cu adevărată iubire pentru Craiova sa: Gheorghe Chiţu, - dela 15 Sept. 1877 şi până la 1893, cu cinci clase. Primul ei conducător a fost Teodor Macinca, Sub Petre Carp cursurile i se reduc la 3 ani, transformând-o în Scoală Co­ mercială Inferioară, Iiinţând ca atare alăturea de Şcoala Comercială Superioară, aceasta din urmă cu cinci clase. De la 1936 se schimbă în Liceul Comercial "Gh. Chiţu", La inceput şcoala a funcţionat in casele Papazoglu (mai târziu Talevici, astăzi proprietatea C. Neamţu) din Str. Buzeşti. Cu prilejul acesta s'a inaugurat bustul lui Gh. Chiţu, aşezat în sala de festivităţi a şcoalei, D.I Prof. A. Vasculescu a făcut un istoric al instituţiei, tipăririd şi o schiţă biografică a celui mai de seamă ministru şi om politic ce a dat până azi Craiova, dar care n'a fost un simplu politician guraliv. * • I • 174 l· I [175] - o pomenire pioasă - aceea a bravilor legionari Ionel Mota şi Va�ile Marin, căzuţi pe frontul naţionalist în Spania la 13 Ianuarie 1937 - s'a tăcut in oraşul noştru la Catedrala SI. Dumitru, in ziua de Dumineca 17 lan. Incăpătoarea biserică abia putea cuprinde atâta lume câtă venise să se Închine pentru su. ftetele celor doi mândri tineri, cari se duseseră să-şi jertfească viaţa - aşa cum erau gata s'o facă şi tovarăşii plecaţi odată cu ei - pentru o idee: pentru Cruce şi Neam. Poate şi pentru a răs­ cumpăra, cu sacrificiul tinereţei lor oferită morţii, păcatele fraţilor (Să le zicem aşa) cari aprovizionează cu benzină pe anarho­ comuniştii, pângăritori de biserici din Spania creştină şi naţionalistă, După oficierea religioasă a parastasului, s'au pronunţat miş­ cătoare cuvinte de pomenire a celor doi căzuţi la Majadahonda, de către st, sa preotul paroh al Catedralei şi de d-I dr. 1. Tri­ ran, cel care a organizat această cuvioasă slujbă, .. * Poetul craiovean Eugen Constant a fost sărbătorit in cursul lunii Martie de un grup de prieteni, din initiativa direcio­ rului gazetei zilnice locale "Jurnalul w, d-I avocat Mih. Vasilescu, Au luat parte la agaoa colegială reprezentanţi ai celui de al doilea cotidian craiovean "Presa", ai " Asociaţiei experţilor contabili" şi ai "Sindicatului Presei din Ouenia", cum şi numeroşi admiratori ai talentului acestui scriitor modest, Ştirea acestei sărbătoriri o aflăm din gazeta "Gorjanul" şi o înregistrăm cu plăcere In rubrica noastră culturală, fiind dintre acei cari preţuim nu numai cinstita strădanie scriitoricească a d-lui Eugen Constant, dar şi caracterul său combativ, onestitatea' per­ sonală şi demnitatea cu care îşi poartă nevoile, susţinâridu-şi dreptul şi convingerile în potriva orcui. Aceasta explică şi pentru ce este duşmănit şi calomniat de atâţia ticăloşi. D·I Eugen Constant[inescu] a publicat până acum următoa­ rele volu me de versuri: O,qlin:i aburite (1918), Galerii de ceară (1924). Amurg prin vitralii (1926), Cu, dalta pe lespezi (1928), Punte peste veacuri (1929), şi Socluri deoasuue (1933 ŞI 1935); iar in proză a dat un volum de schiţe critice: InC1'ustări în rama bibliotecei (1930) şi romanul Condica'/' de lume nouă (1935). .. * " Monumentul lui Eugenlu Carada a fost înstârşit desvelit. cu solemnitatea cuvenită, in ziua de Duminecă 28 Martie din acest an, S'au rostit discursuri de către reprezentanţii Băncii Naţionale, ai Guvernului, ai Camerei de Comerţ ai societăţilor culturale, cum şi de catre câteva personalităţi din lumea inte­ lectuală românească. Carada e turnat în bronz, stând în picioare, mărime intre­ când puţin pe cea naturală. In faţă pe soclu e inscripţia; pe celelalte trei laturi sunt trei basorelieturi, intruchipând pe marele 175 ii [176] Român ca gazetar în redacţia "ziarului "Românul", ca înfăptuitor al textului Constituţiei şi ca organizator al serviciului de inten­ denţă, dar şi de conducere militară chiar, al armatei române în răzb iiul din lb77-1878. Literat, gazetar, economist şi patriot constructiv, Eugeniu Cara da îşi bine merita, in această Craiovă pe care a cinstit-o prin viaţa şi activitatea lui socială, imortalizarea sa in bronz, Oare cât va mai aştepta Încă- ne Întrebăm cu amărăciune - monumentul înfăptuitorului Unirii dela 18.';9, până când auto­ rităţile locale să-şi facă datoria, desvelindu-i oficial statuia pe care - de când bronzul a fost aşezat pe soclu - vântul, mai grijuliv ca oamenii, a desvelit-o de două ori? " " Muzica Ia Craiova a fost destul de bine reprezentată În cursul anului acesta, în care am avut câteva reprezentaţii ale trupei de operă din Bucureşti, ale celei din Cluj şi ale Orchestrei Palatului, de sub conducerea d-lui Massini. Insemnăm de ase­ jnenea Concertul de muzică cehoslovacă al d-nei Pia Igiroşanu, 'dar mai ales, şi cu o menţiune excepţională, Concertul pianisfei Ornella, Santoliquido, dat în oraşul nostru in seara de 20 Aprilie, concert organizat de "Institutul de Cultură Italiană". Tânăra pia­ nistă italiană, apreciată în patria sa şi în străinătate, unde a concertat, e recunoscută ca o virtuoasă, Dvsa uneşte o torţă puţin 'comună cu o delicateţă de expresie in execuţie, care te minunează. Pentru aceea, h programul concertelor sale atli compozitori şi bu­ . căţi cerând executantului toată gama calităţilor ce le găseşti de obiceiu separate în două ternperarnente de muzicanţi : cel bărbătesc şi cel femenin, clasicul şi romanticuJ, alături de modernistul cel mai indrăsneţ, Chopin şi Beethoven lângă Fasano Renato şi Pl\Z" • Mangiagalli.· � * * * Expoziţiile de pictură au. fost în anul acesta mai nume­ roase decât poate suporta oraşul nostru. Vreau să zic: decât poate suporta puterea lui de cumpărare, cumpărătorii amatori de artă fiind puţini, iar banii scumpi. Insemnărn aci Expoziţia Colectivă, organizată de un "ma­ nager" comercial, cu picturi şi acuarele - dintre care multe de calitate artistică superioară ,- din ale pictorilor; Ardele anu, Bed­ narik, Biju, Bulgăraş, Catiliu, Florian, loanid, Mănciulescu, Teişanu, Mirescu, Raţiu, Schweitzer-Cumpănă, D. Sloica, Teianu şi Vartanian. Expoziţia pictorului (Jeorge Sârbu, din Sala Prefecturii, (Ian .. Febr, 1937) se clasează \de sigur cea d'intâi dintre câte s'au perindat la Craiova in prima jumătate a anului. Tablouri numeroase, subiecte variate - peisagii, capete de expresie, portret, marină, flori, interioare, compoziţie - in ulei, acuarelă şi tuş. Cele mai numeroase, dar şi cele mai caracteristice J 176 k I , l , [177] erau lucrările redând aspectele felurite ale jocului de lumini şi umbre peste ape, ale vieţii pescarilor de pe Dunăre şi dela Mare, dinspre Coasta de Argint, artistul fiind un amant al luminei, co­ lorist delicat. Piciorul G. Lazar a expus pentru scurtă vreme o colecţie de picturi într'o prăvălie din Calea Unirii, anume lucrări în uleiu şi pastel. Dacă multe din subiectele tratate erau din cele în serie pentru comerţ, ŞI cu toate că tânărul artist violentează adesea' . culoarea cu crudităţi de voit efect, îi recunoaştem bogăţie de meş­ teşug în .mijloacele tehnicei sale, dar Ulai presus de toate o dis­ tincţiune şi o eleganţă cuceritoare în desenul şi culoarea pas­ telurilor sale. D·l E. Urbanski de Nirezuţa, pictor bucovinean, polonez de origină, a poposit pentru câteva săptămâni prin Craiova, unde a expus o seamă de pânze la magazinul de rame Kuselik. Ca­ racter domol şi metodic, spontaneitatea lipseşte cu totul În lucră­ rile acestui artist. Lucrările ce prezintă sunt toate tablouri şi corn­ poziţii, nicio schiţă Însă. Coloritul său urmăreşte atât de fidel re­ alitatea obiectului model, în cât pare convenţional, dulceag. De­ senul d-Iui Urbanski Însă este impecabil, iar compoziţia tablourilor d-sale studiată în cel mai mic amănunt. Aş vedea pe acest artist intreprinzând cu succes jugrăvirea unui mare panou decorativ . pentru o sală de festivităţi. Expoziţia d-lui Sterie Becu, arhitect al Comisiunii Mo nu­ mentelor Istorice şi pictor de veche notorietate, a fost cea din urmă a primăverii acestui an. Pictura unui arhitect are totdeauna nota sa particulară: des­ făşurarea în planuri, dispoziţiunea subiectelor prielnice perspec­ tivării in spaţiu şi preferinta acelor care se pretează la asemenea combinaţii decorative, De aci înfăţişarea unui ansamblu de mos nurnente sau clădiri privite din unghiul a două laturi, a unei ve­ deri care se adânceşte - uliţă, râu, piaţă or canal - în depăr­ tare, sau a unei îngrărnădiri de elemente formând masă destinsă în largi planuri. D-I Becu, macedonean de neam, e mai simţitor ca altul la poezia vieţii orientale şi a belşugului de lumină, Palestina şi Egiptul îi oferă subiecte pentru marea majoritate a lucrărilor, ce expune în oraşul nostru, Sunt aci pânze lucrate în uleiu, dintre care unele au culoarea atât de fin Întinsă, că le iei dela distanţă drept acua­ rele, apoi acuarelele adevărate, gen in care excelează artistul. cum şi câteva schiţe în desen. Peste ele lumina se varsă abundent, dar filtrată, atenuată, pictorul ferindu-se par'că de violenţa con­ trustelor cu care soarele se joacă svârlindu-le de sus peste firea săturată de dogoarea lui. . " Un artist gorjan: Vasile Blendea se înfăţişează publicului în modelul de gazetă de provincie "Gorjanul" al dlui Jean Băr­ bulescu, prin condeiul d.lui I, G. Vasiliu din Târgovişte. 12 .177 [178] I 11 1 I Pictorul şi sculptorul Blendea a văzut lumina zilei în satul Gurenii-Gorţ. Mesteşugul l-a invăţat in ţară, continuându-l în străinătate, la Paris şi la 1\1i.inchen. Poposind într'o catedră de liceu, odată înscăunat Într'o slujbă comodă, în loc de a se lăsa nivelat in mediocritate şi lene, Vasile Blendea a creiat o operă artistică pe care şi adormita Târgovişte a fost obligată a o lua în seamă, apoi a-i da admiraţia cuvenită. Ca pictor, pe lângă pictura de şevaleu, artistul e complicat, bar aoucăno simplificarea silablsmului (o silabă rebată cu un semn). Aci se scrie pe table (le argilă sau că­ rămizi arse apol. Scrisul cretan e un progres fată be cel hieroglific şi cuneiîorm : Cretanii I-au trecut in Canaan şi fenicia. Astfel alfabetul linear şi cursiv se reouce la 22 oe litere. De aci trece la Greci prin sec. IX a. C., mobificat cu 24 sem­ ne şi cu oeoseblrt Între ele oupă regiuni. Italienii \1 iau oela Grecii oin colonii, ajungânb la un alfabet 193 1 I [194] propriu cu 23 oe litere. In sec. IX se formează şi alfabetul slavon or cirllic, cu 46 oe semne, aooptat şi oe străbunii noştri. - Cartea, sub forma ei oe foi suprapuse şi prinse împreună oe cotor, va fi fost la început oin foi metalice, apoi ce papiros, pânză, pergament şi hâr­ tie: cooex Dar întru întâi era o făşie lungă (chiar oe 40 m.) înfă­ şurată pe un băţ şi pusă într'un toc: volumen. forma initială a ma­ nuscriselor era pătrată'; cu vre­ mea s'a făcut lunguiaţă. Scribii scriau pe vechile papirosuri, În an­ tichitate, în mai multe feluri: bela oreapta spre stânga, or vice-versa, - oe jos In sus, or contrariu. De obicei se scria vertical, lmpărţino lungul sul be papiros în fragmente, pe care se scria câte coloane ver­ ticale încăpeau. trecâno la cel ur­ mător şi oesfăşurâno ruloul. La primele cooice (cărţi) nu se nu­ merotau paginele, ci ooar collie, Iar sub ultimul râno al unei pagini se aOăoga jos cuvântul cu care începea pagina următoare; pe ur­ mă s'au numerotat şi paginele, o ar numai pe recto; insfârşit fiecare fală a paginei, ca azi. Cu aparitia tiparului, importanta. oeci şi tru­ musetea tehnicei manuscriselor, a oispărut. Panorama dei contatti e dei repporti storico-cultureli tre t'tts­ tia e la Romania, oe Salva/ore suuu« Roma, 1937, eo. "Vita ita­ liana". Autorul, profesor al misiu­ nii italiene in România, a fost ata­ şat in cursul anului 1936 - 37 pe lângă Colegiul National "Carol 1", unoe a preoat cursul oe L. Italiană. oevenit obligatoriu elevilor primei clase a cursului superior şt în con­ tinuare claselor următoare; oe aci înainte. D-sa a mai organizat şi un curs liber, la Şcoala italiană oin localitate (Craiova), bestinat publicului borilor be a in văţa ita­ lieneşte. Cartea bin faţă-ne, .� ex· tras bin revista "La Vita Hali,ana" Roma, be pe febr. 1937, - \este scrisă pentru informaţia cititotHor bin Iara suroră, într'un spirit obi,ec· tiv. arătânb în acel aş timp o p!\o­ nunţată simpatie pentru poporul şi pământul nostru. - Excursul is!o­ ric al trecutului românesc atinge În special raporturile şi contactu- 194 riie bintre Italia şi România. In­ cepe beci fireşte. cu exilul lui Ovioiu la Constanta-Tomis, oe­ pănăno şirul evenimentelor oin vremea ciocnirilor imperiului ro­ man cu Dacii, luptele şi cucerirea lui Traian, a căror amintire vie şi concretă o păstrează şi azi urmele pooului bela Drubeta (T.-Severin) şi monumentului Tropaeum Trajani (cela Ao arn-Kllssl): părăsirea Da­ clei, invaziile barbare; contactul populaţiei oaco-rornane, străbunii noştri, cu neamurile ce au trecut pe plaiurile carpato -oună rene; per­ manenţa acestor Valahi aci, impe­ riul romăno-bulqar, creştinismul. separaţia creştinilor orientali oe biserica romană; contactul păstrat cu Roma prin misionarii pe cari Sf. Părinte îl trimetea în Orient (pentru această parte. cercetările b lui prot. Ramiro Ortiz servesc în primul răno) şi episcopii săi; apoi crearea regatului ungur şi a prin­ cipatelor româneşti; raporturile co­ merciale şi politice ale ţărilor noas­ tre cu Genovezii şi Veneţienii ne­ gustori; Conciliul bela ferara (1437), unoe se încearcă o realipire a celor oouă mari rituri creştine, şi la care participă trei oelegaji molăoveni ; înrâuririle Renaşterei italiene. cum şi aportul cultural italian la noi prin meolcii. inginerii şi arhitecţii otn Italia aici. cum şi prin călătorri oestul ce numeroşi veniţi în ţările noastre în sec. XVI şi XVII; figuri Însemnate sub pecetea acelor in­ fluenţe, ca Petru Cercel, Despot­ Vobă, Graţiani, Const. Cantacuzino, Brâncoveanu Vooă : cărturari şi scriitori italieni ce ne-au cunoscut oe aproape, ca Del Chiaro, Marsigli, Banbini, Sestini; Unirea unei pării a Românilor be peste munţi cu Roma şi influenţa ei culturală, cu şcoala latinistă, apoi cu italienis­ mul lui eliab şi al lui Asachi cel înorăgostit oupă Bianca Milesi, şi până la vremea noastră, cea care a strâns - peste politica oficială ce becretează şi acţionează be multe ori în potriva sentimentului popular luminat - legăturile sufle· teşti Halo-române. Înbrumate şi încurajate be un om ca N. Iorga. Acabemia română bela Roma be o parte şi Institutul oe cultură Ita­ liană în România (bin Bucureşti) oe altă parte mărturisesc borinţa I ) \ I ! I I I . , , I il [195] popoarelor respective be a se apro­ pia mai mult politiceşte, oupă cum se infrăţesc prin inter-cunoaştere şi aleasă simpatie electivă. Vasile Pârvan, poetul neliniştii, singurătăţii şi tăcerii .. , be Prof. Ilie Ion Tip. ..Ramuri", Craiova, 1937.-0 carte oe 120 be pagini care, cum orept spune autorul, răspunoe unui gânb pios. Ea pleacă olntr'o iubire mare pentru om şi pentru opera literară şi ştiinţifică a lui. "Dela iubirea aceia am aşteptat înăl­ ţarea gânbului şi lamura expresiei, pentru ca figura celui pe care l-am evocat să nu fie cu mult prea jos fală oe aceea care trăeşte În sufle­ tul nostru". 0-1 Prof. Ilie Ion oes­ crie viata lui Pârvan-născut la 28 Sept. 1882, şi mort la 26 Iunie 1927 -. copil be ţară, a cărui formaţiune sufletească şi virtualităţi în origine le lămureşte frumos autorul; apoi anii ce învăţătură şi oe stuoii su­ perioare În Iară şi străinătăţi, În care se încheagă sufletul evoluat al invătatulut. Pârvan se înoreaptă spre stuoille istorice "nu ceoăno unui curent la mooă, ci urrnăno unui oeterminism propriu, unei chemărI interioare". In el să nu veoern numai pe eruoitul pasionat oe probleme oe specialitate, ci şi pe "poetul filosof, care se avântă inspre marile probleme ale lumii şi vieţii". Tinereţea lui n'a cunos­ cut becât stubiul, aupă cum copilăria lui n'a ştiut ce e joaca. Preocupat şi be problemele filosofice, pe care stubiul istoriei poporului grec şi limbii eline i le prilejise, el aboptă o concepţie care se Înbepărtează be a crebinţei noastre creştineşti, apropiinbu-se be scepticismul an­ tic, şi În special be stoicismul lui Marcu-Aureliu, ale cărui Comen· tarii "bevin cartea sa be căpătâi". Jbealul său este practicarea virtuţii "până la completa renunţare be sine". Stubiui lui Pârvan bespre împăratul filosof îl căştigă catebra be istoria antică la Universitatea bin Bucureşti, la 1909, cânb moare prof. Tecilescu. l se increbintează În suplini re şi catebra be arheolo­ gie, cum şi birecţia Muzeului Na­ !ional be antichităţi. Purcebe şi la săpături arheologice be cu anul191 t la Ulmetum. In 1912 e ales mem­ bru al Acao. Rom., la 31 be ani Totuşi, ajuns atât be sus In aşa be scurt timp, Părvan "se ocveoesre a fi În Ionc un suflet chinuit, care îşi ouce cu greu crucea tuturor ma­ rilor întrebări pe care şi le pune sunetul omenesc". Din olscursulsău oe recepţie se vece cum "se tnoe­ părtează be concepţia panteistă a lui Marcu· Aureliu şi oe imnurile pe care acesta le aoresează naturii, şi se apropie oe tragismul pasca­ lian, subliniino nimicnicia omului în mijlocul naturii", veşnică ŞI ne­ păsătoare. Dar "gânbirea sa bepă­ şeşte materialismul stoic. tinzâno spre splritualism". Concepţia lui oe împlinirea eroică a batoriei e com­ pletată mai târziu prin aceea a im­ perativului oe iubire, be jertfă pen­ tru aproapele său. .Din această conştiinţă impăcată prin jertfa a­ ousă aproapelui răsare libertatea noastră aăevărat omenească. Şi această libertate e În ea însăşi şi frumuseţe "zice chiar Părvan. Şi ce aceea aoaoqă el :" Să muncim în libertate, să creiem in libertate este să cântăm vietii cel mai fru­ mos imn pe care l-ar putea sufle­ tul nostru cuprinoe în aoăncurtle lui !". In 1914 incepe săpături la Histria, la 1915 la Mangalia, apoi şi la Sălcuţa-Dolj. In timpul răz­ boiului are grozava ourere a pier­ oerii soţiei iubite, ce care nu se mai vinoecă. In 1919 e ales secre­ tar al Acaăemiei. Inîiinţează şi 01" ganizează Şcoala Română oe Arhe­ ologie bela Roma, apoi publiCă ma­ rile lui opere Dacia 11924 şi 1925), Getica (1926) şi publicojiile Ephe­ meris dacoromana (1923), Diplo· matarium italicum (1925) şi atâle lucrări be specialitate. In 1920 pu­ blică Idei şi forme istorice, un fel be evanghelie a crebinle!or sale şi înbemn pentru o viaţă nouă spiri­ tuală. Se evocă minunat be b) Ilie Ion figura lui Pârvan, cu mfaţişa­ rea lui be toate zilele. ca şi cu masca Însufletită bin zilele be mare inspiraţie ale' cutăror lecţii bepe catebra universităţii, În anii be bupă război. Mai remarcă autorul încă ceva: .,Pârvan nu este ancorat be­ f:nitiv nici în aiituoinea sa anticreş­ tină. EI îşi caută Dumnezeul..." E în evoluţie beci şi, bacă moartea nu I·ar fi oprit oin brum atât be timpuriu, be sigur că Pârvan l-ar fi aflal, I s'ar fi revelat fulgerător 195 [196] poate, căci sufletul său era oestul ce pregătit pentru aceasta. Cartea ce faţă-atât în nobilă În intentie cât şi în armonioasa înfăp­ tuire • - onorează pe autorul ei: o-I prot, Ilie Ioan. Nationalismul constructiv, be Pompiliu Nicolau, prot, Ia ŞCo Po­ litehnică bln Timişoara. Eb. "Cu­ getarea", Buc. 1937.-Lucrarea a­ ceasta, operă a unui craiovean oe naştere, "este oeolcată tuturor in­ telectualilor români şi creştini ce n'au să-şi reproşeze niciun fel oe complicitate morală sau materială cu vinovaţii stărilor rele be azi oin România". Cartea e împărţită in 4 capitole, anume: a) Sinteză, b) Pro­ blemele nationalismului construc­ tiv, c) Problemele funcţionale ale Statului national român, cu con­ cluziuni şi 'b) Soluţlonările proble­ melor puse mai sus. Iată câteva oln loelle oestăşurate în cursul vo­ lumului. Principial, se constată la noi, ca la orce alt popor, existenţa unui specific naţional, cu calităţile, bar şi scăoerile sale, formâno cei a ce numim caracter naţional. Acesta se află exprimat mai mult În lite­ ratură, arte plastice, muzică şi, la sale, in fenomenele be viaţă spirl- , tuală şi sufletească ale autohtoni­ lor. Prin jocul influenţei fortelor exterioare, specificul naţional poate evolua, moălficănău-se, Câno mo­ oiîlcările tină "Ia oesvoltarea cali­ tăţilor şi micşorarea scăăertlor, vom consloera naţiunea pe linia ioealurilor sale oe viaţ ă. rea Uzate prin afirmaţia specificului său na­ tional"; oacă se întâmplă un pro­ ces invers, naţiunea poate fi soco­ tită pe orumul pierzării. De aci necesitatea naţiune! be a-şi afirma acest specliic, intenslticânou-f ca Ii­ tăţile şi rectificânău-i oetectele. A· semenea operă nu o poate 'ţace oecât Sta!ul Naţional, prin mijlo­ cirea instituţiilor sale şi a organe· lor sale be conoucere, care nu pot fi becât nationale. Toate proble· mele largi ale umanitarismului sUţlt necesar suborbonate natiunei şi problemelor naţionale. După aceste consioeraţiuni se cercetează "Îri, primul rânb: care sunt nevoile şi lipsurile be oroin programatic, ma­ terial şi moral, pe care Statul ro­ mân le are azi, ţinânb seamă că 196 realizările nationalismului construc­ tiv sunt posibile numai În caorele Statului National; iar, În al ooilea râno: care sunt mijloacele şi cum vor putea fi obţinute, pentru ca prin ajutorul lor nevoile şi lipsu .. riie oe azi, putăno fi împlinite şi completate, functionarea Statului Naţional oe mâine să poată fi pe oeplln asigurată". Râno pe răno se cercetează, sub aspectul acestor oouă puncte oe veoere, Cultura Naţională (şcoală şi presă), Bise­ rica Naţională, Apărarea Naţională, Sănătatea publică, Justiţia, Econo­ mia Naţională (Agricultură, Comerţ şi Inoustrie, Căi oe comunicaţii pe uscat, pe apă şi în aer, Eoilitate şi Creoit), După prezentarea unor stări oe lucruri îngrijorătoare. spri­ jinite pe oate şi fapte precise, se trag o seamă oe concluzii, arătâno că "Acţiunea , este aceea din sec. XVI-lea, aflată de răp. Ioan Bogdan în Bibl. Vatica­ nului şi publicată în "Arhiva" din 1898, în lat. şi traducere românească. a alta, posterioară, e a unui francez Delacroix, care semnează: "Sieur De la Croix", şi notează însemnă­ rile lui despre ţările noastre în ,.Relation des provinces de Mol­ davie et de Valachie". Acesta a fost secretar de ambasadă francez la Constantinopol (1671-78) şi a trecut prin ţările româneşti cu prilejul unei călătorii în Polonia în 1675. La dus el tr e cu pe Du­ năre 'dela Giurgiu la Porţile de fer, apoi prin Ardeal spre Polonia; la înapoiat vine prin Moldova. Găsim aci si câteva lucruri ce nu sunt la Cantemir, cu privire la ceremonia!. D-l Mihordea dă şi textul francez. -Contributii la istoria domniei mun­ leneşti a L�Î Simion Movilă, de Th. Holban. Simion e susţinut la ur­ carea pe tron, după uciderea lui MIhai Viteazul, de Poloni şi Mol­ doveni, în potriva boerilor Mun­ teni (afară de doi fraţi Buzeşti, cari au fost de partea noului domn). Răscoala boerilor munteni aduce căderea lui Simion Movilă, înlocuit în Nov. 1601 cu Radu Mihn ea. fiul lui Mihnea Turcitul. Pe Radu Şer­ ban, cerut de boeri , nu l-au vrut Turcii. Se stabileste deci că, de la 20 act. 1600 la M"i 1601 a dom­ nit Simion Movilă; de la Mai la, Iunie 1601 Radu Serban; de la '\ Iunie la Noemvrie '1601 Simion si de la Nov. 1601 la Aprilie 1602 . Radu Mihnea, iar dela ultima dată pana în Iulie 1602 e tot Simion Movilă. - La Notiţe (p. 205), Pr. C. Stănică din Dolj prezintă câteva du­ blete latine la următoarele toponi­ mice slavone : Ploniţa-Păstaia, Vâr- 206 top Ascunsa, Terp eziţa-La mese şi Piatra-Ologova. Revue Histortque du Sud-Est european, an. XIV, nr. 1-3, pe 1937, se deschide cu o cornun icare făcută în Sept. 1936 la Roma de N. Iorga, la Congresul de studii bizantine: La vie de province dans l'Empire byzantin.-Autour d'une re­ presentation de Saint-Demetrius, de Maria Golescu. D-sa lămureşte că reprezentarea Sfântului Dumitru călare, străpungând cu lancea un luptător doborît la pământ - cu­ rentă în iconografia noastră orien­ tală, aflată şi în cripta S-ta Marghe­ r ita , lângă Casalrotto din sudullta­ !.iei şi în alte 2-3 locuri de pe a­ colo-, înfăţişează nu pe Arie, ci pe Ioriiţă sau Caloian, regele Bulga­ rilor şi Vlahilor-Le Tâle des Polo­ nais dans les relations bulgaro-rou­ maines, sous le regne de CharLes fer, după rapoartele informative ale unor agenţi din România către Ali­ Paşa şi Fuad-Paşa. Se spune că bande bulgăreşti, armate şi instrui te de ofiţeri ruşi în vederea unui atac Îndreptat contra Turciei, se strâng în jurul Severinului, la Craiova şi Caracal. Un « banchet panslavist» la Bucuresti în r o a mrraTu i 1869, la care part.icîpă Români, Ruşi, Sârbi şi Bulgari. Se spune că sunt 12 co­ mitete de acţiune bulgăreşti, prepa­ rând insurectiunea ; Între ele Cra­ iova, Cal'afat' şi Severin. «Roşi ii» se prepară să răstoarne pe Vodă Carol, cu sprijin francez. Cogălni­ ceanu se duce la Viena în vara lui 1870, «spre a se pune la dispozitia Prinţului Cuza» şi a-i pregăti ina­ poierea pe tron. a listă a efecti­ velor în oameni şi cai, cum şi ar­ mament, al armatei române în acel moment (1870). Articolul e al d-lui Duzinchevici. _.- Un Uimoignage historique: terru = ţară, de An ton Balotă, la care trimitem spre a fi citit integral, pentru marea lui im­ portanţă.-Un document sur l'emcule de. Ploeşti (8-20 aout 1870), de Du­ zin chevicr, În legătură cu articolul din numărul de faţă al d.lui Ca ton Theodorian. A.rhiva, an. XLlII, nr. 3-4 din 1936 - Origina numelui de familie Micul şi noua teorie despre formarea limbii şi poporului românesc, de d-l [207] Ilie Bărbulescu, discută, în contra­ dicţie cu d-I N. Drăganu, o seamă de păreri în materie de filologie, cu privire la locul şi timpul când s'a format limba noastră în indivi­ dualitatea ei. In legătură cu teoria ci-sale, autorul prezintă cuvântul «Mic», ca nume de familie, putând să fie mai degrabă maghiar or slav decât românesc, sau chiar din ve­ chea limbă română trecut la Croaţii catolici, iar de la aceştia împrumu­ tat apoi de Unguri.-Răspândirea coloniilor româneşti in Polonia de Th. Holban. - Intregiri la studiul despre «amărâtă turturea» în literaturile romanice. de D. Găzda­ ru. - Dicţionarul en�idoPedic ilustrat (de Candrea şi Adamescu, ed. «Cartea Rom.") e purecat de prof. August Scriban, care notează aci foarte numeroase observaţii şi re c­ tificări de făcut la origina şi etirno­ logia a o seamă de cuvinte din acest diqionar.-Căpitanul Ştefan. neamul său şi m-reaDumbrăviţa (jud.Tecuci), menţionat documentar prima dată la 15 Iulie '1627, iar ultima oară în August 1676, retras în călugăr ie. Art. de C. A. Stoide, şi însoţit de acte şi documente publicate aci în anexe. - Valahii din Moravia, asupra cărora D. Crânjală pregăteşte o teză de doctorat la Praga, au fost studiaţi superficial, fără spirit critic, de aproape toţi cei cari s'au ocupat de ei, zice autorul. D-sa îşi propune a aduce lumini noi în chestiunea ce l preocupă. Or cum, influenţele româ­ neşti asupra graiului din Voloşsco nu pot fi decât foarte reduse, măr­ ginite la lexic, nu la gramatică, în m a t e r ic de păstorit, şi la viaţa aces­ tor ciobani. - Noui exemple ale feno­ menului de unificare a celor două forme ale pronumelor «dumneata» şi .. mata», de 1. Morărescu.-O in.for­ maţie nefolosită despre luptele Nem­ tiIor cu Moldovenii şi Tătarii pe dealul Cetăţuei şi Hlincea, de A, H. Golimas. E scoasă din hrisovul lui M. Racoviţă, Vd., din 20 Dec. 1717. - Din graiul basarabean, de D'i­ omid Strungaru. - Din O măr turie hotarnică din 1795, publi.cată de C, T ur cu, aflăm că în Iaşi era şi o Ma­ hala a Muntenimii. - Ceva despre înţelesul şi origina cuvântului Ma�­ talog, de Ilie' Bărbulescu. - Săr­ bătorirea şi personali/.atea ştiinţifică a d-lui Moses Gaster, mare rabin şi cetăţean englez, fost la noi până la 1885, folklorist şi filolog distins, care a împlinit 80 de ani. Ca şi Lazăr Şelneanu cu .. Basmele Ro­ mâne», Gaster are meritul de a li atacat prima data subiecte noi în româneşte, inspirate de studii simi­ lare străine, în ale sale «Literatura populară română» şi «Cresromatia română», care au destul" scăderi şi lipsuri, mai ales din ne şt iin ţa de slavistică a celor doi pomeniti. D-l Bărbulescu adaogă aci oarecare consideraţii, arătând cum unele va­ lori ştiinţifice, egale în merite, pot fi sau ridicate pe scut şi elogia te, sau ucise de conspiraţia tăcerii, după cum aparţin or nu Irancrna­ soneriei.- Tot d-l Bărbulescu în­ chină un articol de cinstire pentru Personalitatea ştiinţifică a lui Gh. Ghibănescu faţă de Academie şi Doctoratul «honoris causa», cu pri­ lejul mortii vrednicului profesor ieşan, din Iulie 1936. Pasionat cer­ cetător al trecutului nostru, deprin­ zând prin ostenelile sale a descifra slova veche şi a da pe româneşte documentele slavon eşti emanate din cancelariile domnitorilor noştri, Ghibănescu a publicat peste 40 de volume de asemenea acte. Pe lângă aceasta, activitatea lui s'a desfăşurat vreme de o jumătate de veac ca scriitor, contribuind în apreciabilă măsură alături de alţii la formarea spiritului public românesc. Şi cu drept cuvânt se miră şi d-I Bărbu· lescu şi alţiii, cum de n'a fost ales G'hibănescu membru al Academiei Române? şi cum Universitatea din Iaşi nu s'a gândit să se onoreze pe sine numindu-l doctor honoris ca­ usa? Dar, vezi că bunul şi eruditul «moş Ghibănescu» al nostru. om perfect onest, nu era nici el franc­ masonl In marginea acestei recenzii no­ tez aici, pentru complectarea celor spuse de d-I prof. Ilie Bărbulescu, următoarele. Impins de nevoia de a se elibera de nişte datorii ce-l apăsau prea mult, Gh. Gh. con sim­ ţise a-şi vinde Ministerului Instruc­ ţiune i Publice colecţia sa de pre­ ţioase documente, pentru suma de un milion de lei. Ministrul care a achiziţionat acest tezaur istoric e d-l Prof. N. Iorga, când era şeful guvernului din 1931. Documentele au fost depuse la Fundaţia Regală 207 [208] "Regele F er dinan d" din Iaşi. Pri­ mele 4 rate de câte 200.000 lei au fost achitate regulat. Ultima, a cin­ cea, din Iun. 1933, n'a mai fost plă­ tită. Toate stăruinţele puse de fiul lui Gh. Gh. pe lângă Ministerul lnstrucţiun ii (al cărui titular e d-l Dr. Angelescu), spre a se onora semnătura autorităţii respective, au fost zadarnice. Strâns cu uşa de creditori, tânărul Gh. vedea că i se scoate casa părintească la mezat, din pricină că i se refuză plata res­ tului de 280.000, ce i se datorau ca moştenitor al tatălui său decedat. Plângându-mi-se mie -ca unuia ce eram secretarul gen. al Ministeru­ lui condus de d-l Prof. Iorga-, am scris un articol, intitulat "Ministe­ rul Instrucţiunii falit 7", pe care l-am trimisla "Neamul Românesc", şi la ,.Porunca Vremii", cu rugă­ mintea de a-I publica. Dacă însă N. R. nu l-a tipărit, ca să nu su­ pere pe d-I Dr. Angelescu,-P. V, cavaleresc şi cinstit mi-a publicat acest articol în nr. său din 20 Nov. 1936. Acolo denuntam odiosul gest al celor cari, lucrând în numele au­ torităţii, al cărui obraz îl terfelesc prin asemenea procedări, au refu­ zat să achite o sumă datorată în forme legale, sub cuvânt că "Minis­ terul nu are bani", când are destui pentru risipă deşartă. Pomeneam aci şi de cazul similar al aceluiaş minister care, în 1931-1932, a con­ tractat faţă de directorul revistei noastre-atunci director onorific al Arhivelor Statului din Craiova -- o datorie de 138,476 lei, bani luaţi cu împrumut de d-sa personal şi puşi la dispoziţia instituţiei ce con- ' ducea, pentru ca nou infiinţarele Arhivele să poată funcţiona, plă­ tind lefurile a doi arhivari şi doi servitori în cursul acelui an. 'până ce aceştia să ajungă a fi trecuţi în bugetul Statului pe anul viitor. După plecarea d-Iui prof. Iorga din frun­ tea Guvernului în 1932, am recla­ mat Ministerului Instrucţiunii Pu­ blice controlarea gestiunii mele (le fost Director al Arhivelor cr aip­ vene si restituirea SUmei de ma i sus. D'cşi însă inspectorul contabil trimis de Minister, ce rce tân d scrip� tele, a constatat că cei 138,475 lei au fost daţi de mine Arhivelor Sta­ tului din Craiova, inalta autoritate -recte dI. Dr. Angclescu - mi-a 208 comunicat că mi se recunoaste a fi cheltuit pomenita sumă cu î�tre­ ţinerea pe un an a secţiu nii Arhi­ velor, dar că nu se poate înapoia, pentru că acei bani n'au fost dati în absolută conformitate cu dispo­ ziţiunile legii contahilităţii Statului nostru. Pasă-mi-te, inain te de a dispune întrebuinţarea acelei sume, trebuia să am la mână o aprobare prealabilă a Ministerului, a minis­ terului al cărui secretar gen. tot eu eream. Şi astfel, la adăpostul unui aşa de comod motiv, d-I min. Dr. Angelescu mi-a refuzat şi mie res­ tituirea banilor împrumutaţi, cum a făcut-o acum cu banii datoraţi lui Ghibănescu. Frumos şi cinstit pro­ cedeu al Ministerului "Educaţiei Naţionale",-n'avem ce zice! Ca epilog al acestei intervenţii făcute prin presă, acum două zile (Ia 22 Mai) a venit la Craiova d-l P. Marinescu, inspector gen. al În­ văţământului, trimis cu misiune spe­ cială din partea d-lui Dr. Ange­ Ie scu, ca să ancheteze faptul, con­ form unui chestionar stabilit, în care, între altele, mă intreba: In ce calitate interveniţi Dv. pentru apărarea unor drepturi ale fiului fostului profesor Chibănescu ? şi cine v'a autorizat să împrumutaţi Arhivelor Statului din Craiova su . ma de mai sus arătată 7 apoi: Dom­ niei Voastre, care În 1931 ati inde­ plinit câtva timp funcţiunea' de se­ cret ar gen. şi care vă bucuraţi de toată '�onsideraţia faţă de d-l prof. Iorga, fostul şef al guvernului în acea vreme, nu vă revenea sarcina ele a face toate diligentele pentru ca Arhivele Statului din Craiova să funcţioneze neîntrerupt pentru serviciul interesului public şi al istoriei nationale?". Orce alt co­ mentariu e' de prisos. An. XLIV, nr, 1-2 începe pu­ blicarea in franţuzeşte - aceasta spre a fi şi la îndemâna cercetăto­ rilor străini -a lucrării valoroase a d-lui prof. Ilie Bărbu\escu: L'indi­ viduahte de la langue roumain,e et ses e!ements slaves anciens, comple c­ rat t cu noi argumente filologice În favoarea teoriei continuitătii si formaţiunii poporului nostru intr'o anumită regiune a Daciei Traiane, combătând deci teoria lui Roesler: Pornind de la cercetarea elemente­ lor fondamentale care au constituit Ţ I .. ! .1 [209] individualitatea etnică românească, spre a da o soluţie bună chestiu­ nei, autorul nostru are în vedere elementul constitutiv slav din rornâ­ Jfl.eşte, care trebue privit "nu ca până acum, numai prin prisma gramaticii paleoslovenice, adică, a bulgarei vechi, dar prin acea a gramaticei istorice bulgare întregi, deci şi prin prisma perioadei sale post-paleoslo­ veni ce". Astfel se ajunge la concluzia că: "individualitatea etnică româ­ nească, pornind dela limba sa, nu are în compunerea sa limba slavă ca element fondamen talv şi că ea s'a dospit şi s'a format în afara te­ ritoriului ocupat de Slavi, în tim­ pul creărei sale' . şi anume în Da­ cia Traiană. iar nu in teritoriul ce va fi mai târziu Moldova. Se cer­ cetează apoi, după această expunere principială, amănuntele chestiunei în capitolele: Teoriile cu privire la regiunea în care s'a constituit individualitatea naţiunei şi limbei rornâne ; Straturile trac sau iliric şi român din această individualitate etnică românească; 'Elementele ili­ ric sau traco-dac si cel roman nu pot rezolva problema românească; Teoriile cu privire la extensiunea geografică a Slavilor în Ilir ia, în' Dacia Traiană şi în Peninsula Bal­ canică: Teoriile despre limba slavă care a intrat in constituţia indivi­ dualităţii limbii române; Trialismul etnic al numelui de ,.Sloveni" Ia autorii vechi. -Stiri despre petrece­ Tea în Moldova'a Doamnei Ecate­ rina Cer cheza. după moartea lui Ştefan Vodă Lupu, cu trei acte în anexă. de C.Andreescu şi C. Stoide. - Răspândirea coloniilor româneşti în Polonia, continuare din nr. an­ terior. de Th. Holban.-Latină po­ pulară. note pe marginea unei cărţi a lui J. Svennung, recent apărută la U ppsala, semnează H. Mihăescu. -Iară.şi despre Savina Kniga şi Co­ dex Suprasliensis în Dacia Traiană, de Ilie Bărbulescu. Aceste două texte. scrise în vechea bulgară, au unele caractere lexicale si fonetice indicând regiunea geografică in care ele. au fost scrise, şi care nu e Bulgaria veche. de dincolo de Du­ năre. şi trebue să fie copiate un­ deva în teritoriul limbei bulgare din Dacia Traiană de nord. undeva în vecinătatea limbii rutene or sl a­ vene. "limbă care se vorbea in vre- mea copierii lor nu numai m Pen. Bale., ci şi dincoace de Dunăre: în teritoriul Daciei Traiane, care se întindea până către teritoriul din afară de Dacia, al limbii SJovacilor şi al limbii Rutenilor, cu care limbi această limbă bulgărească (daco­ sloveană)de aci se invecina în nor­ dul Daciei Traiane", La aceste con�luzii au ajuns cinci din cei mai învăţaţi slavişti de azi. D-I Bărbulescu a pus problema proverrienţei acestor copii in ca­ drul problemei despre origina geo­ grafică a Românilor încă de acum 15 ani şi a dovedit existenta unor cuvinte din dispăruta limbă daco­ sloveană în limba română de azi, a unor elemente slave vechi, a u­ nor expresii şi proverbe din a­ ceeaş origină.· De aci conchide au- , torul că limba şi naţia românească s'au plămădit şi format "Ia apus de Olt, în Oltenia, Transilvania şi Banat".-Şi limba bulgară prefăcea sunetul e în A, de acelaş.- 'iîaţa, credinţele şi arta poporului românesc, fragment dintr'o lucrare de V. Mi­ ronescu. - Incă ceva despre rom. "cochi-vechi", de d-l Il. Bărbulescu -De acelaş: Iarăşi Despre dI. Mo­ ses Caster - Mici controverse istro­ române, de D. Găzdaru.-Prof. Ohi­ enko despre publicarea documentelor slavo-române cere ca ele să fie re­ produse cât se poate de mai ase­ menea cu originalele lor. căci ele nu sunt destinate numai istoricilor, ci şi filologilor. Aceasta a spus-o totdeauna şi autorul articolului: d-l II. Bărbulescu.-Influenţe româ­ neşti în Carpaţi, cu privire specială asupra regiunei Valaşsco din Mo­ ravia, de D. CrânjaIă.- Rece1l2;ii multe şi obiective, mai ales de spe­ cialitate. Moldova nouă, organul Asocia­ ţiei culturale a Transnistrienilor, an, 1. nr.4. pe Dec. 1936, apare la Iaşi, ca publicatie trimestrială, su b directia d-Iui N. P. Smochină, cu articolele următoare: Republica Moldovenească a Sovietelor. cu da­ tele provenite dela Comisariatul Instr. Publ. al republicelor ruseşti şi infăţiş ând date statistice şi evo­ luţia îuvăţământului din ţara de peste Nistru.-Ed.ucaţia şi învăţă­ mântuI în Republica mold.ovenească a Sovietelor, conferinţă ţinută la Iaşi 209 [210] de directorul revistei, d-I Smochină. In tot cuprinsul Husiei Sovietice învăţământ şi educaţie sunt abso­ lut uniforme, identice, deosebin­ du-se doar prin 'limba de predare, care e naţională pentru fiecare, dar socialistă (zice autorul; noi zicem: comunistă) după fond. Ea pregăteş- te elemente care să profeseze şi să propage ura de clasă, interrraţio­ nalismul, ura religiei creştine şi ceva cunoştinţe generale. plus gim­ nastica. - Autonomia Republicei Mol­ doveneşti a SovieteloT, de acelaş au­ tor. Această republică a luat fiinţă la 12 act. 1924. Autonomia ei este mai mult pe hârtie, iar dreptul său de autodeterminare-În sensul de a putea hotărî ea însăşi când să se separe complect de Rep. Sov. şi să formeze un stat independent -este o simplă Iicţiune sau un de­ ziderat.- Literatura RepubLicei Mold. sovietice, de Al. N. Smochină, ar­ ticol neterminat în acest număr, expune începuturile acestei litera­ turi, arătând cum, pe deasupra ero­ rilor de cugetare politică şi greşită îndrumare socialistă, sufletul româ­ nesc se face vizibil în activitatea a­ ceasta a Românilor rămaşi sub stă­ pânire străină.-Cartea naţională în U. R. S. S. pe anul 1935, de N. P. Smochină. Statistica aceasta arată că s'ar fi tipărit în acel an 42.479 cărţi, în 99 de limbi diferite, dintre care 145 în limbă moldovenească, cele mai multe fiind traduceri din alte limbi în româneşte. Cărţile li­ terare, piese, povestiri. sunt ten­ denţioase, cu scop de propagandă comunistă.-Lupta din 1531 a Polo­ nezilo1' asupra Moldovenilor, "nume lupta dela Cwozdie c. când Moldo­ venii sunt înfrânţi. ca şi în cea de lângă satul Ob ertyn. unde însuşi Petru Rareş e rănit şi scapă cu fuga. se dau în descrierea făcută de poeţi contemporani polonezi.-Revoluţia turcă din 1730, cu acte anexe, tot de N. P Smochină. ca şi articolul următor: Rusia şi evenimentele din Spania, conferinţă ţinută la Univer- \ sitatea din Iaşi, în N ov. 1936, CU \ o pătrunzătoare şi justă prezentare a situaţiei de fapt actuală şi a po- • sibilităţilor de mâine. - La urmă \ câteva probe de literatură originală transnistrtană, şi cronică. Revista critică, An. X, nr, 4: 210 CăLătorii străini in Moldova şiMun­ tenia in sec. Xv III: Currc, de C. P ascu. Analizând opera lui Carra şi căutând izvoarele de care s'a ser­ vit acesta în partea istorică a cărţii sale despre Istoria Moldovei şi Munteniei, C. Pascu zice că "este un plagiat din Istoria Imperiului Otoman de Cantemir", după ed. franceză din 1743. Pe Bauer şi pe cronicarii moldoveni nu i-a folosit. Partea doua a cărţii: "Dissertation sur l'etar actuel de la Moldavie e t de Ia Valachie" este "operă per­ sonală şi interesantă".-La Cronică,. directorul revistei scarmănă bine, aşa cum trebue, pe masonii profi­ tori dela noi si de aiurea. Anul XI, nr.L, cu articolele: Emi­ nescu şi Alecsandri, de Cr. Scorpan. Pornind dela studiul d-Iui Radu Manoliu "Izvoarele metodelor şi procedeelor din poeziile lui Emi­ nescu" şi al ci-lui 1. M. Raşcu "E. minescu şi Alecsandri", în care au· torii aceştia au cercetat cu migală urmele influenţelor or motivele de inspiraţie pe care Eminescu le-a putut afla la poeti înaintaşi ai săi, - d-l Scorpan precizează câteva norme conducătoare. pe temeiul cărora se poate face o critică corn­ parativă, Căci fără aceasta, nişte simple intâlniri fortuite de imagini, expresii, epitete, nor fi luate drept reminiscenţe or chiar împrumuturi, sau influenţe. Căci nu un fragment de material brut interesează şI opera de'" artă, ci chipul cum el a fost prelucrat, realizat ca formă artistică şi încadrat Într'o creaţiune ,poetică de adevărată valoare este­ tică. - Călători străini în Moldova şi Muntenia în secolul al 18-lea, în urmare din numărul anterior, de C. Pascu, Incidental o mică notiţă şi despre Oltenia noastră. anume cea despr= rulesul aurului din nisipul râurilor noastre de către Ţigani, un de se menţionează Motra, Bis­ trica şi OUa. - Cronică vioaie. cu multe informaţii, din care unele ar părea tare indiscrete pentru cu­ tare ins or tipăritură. - O critică Întemeiată face d-l Pascu exame­ nelor de capacitate pentru invătă­ mântui secundar. cu ale lor pro­ grame analitice; d-sa propune o astfel de programă CU mult mai I judicioasă, însoţită de o bună bi­ bliografie. [211] Nr. �-3, aduce o foane aleasă contribuţie a d-Iui Gr. Scorpan cu privire la stilul lui lon Creangă, căci limba acestuia a fost mai mult cer­ cetată. Dar în judecata criticilor, zice autorul, .,s'a ignorat, sau nu s'a înţeles de ajuns importanţa factorului lingvistic în procesul de creaţie artistică propriu povestire­ rului moldovean", Intradevăr este că fonetismul dialectal al lui Creangă mentă un studiu amănunţit, ceeace face d-l Sc. cu exemple numeroase din textul povestirilor. Acesta e un prim capitol al studiului său.­ CăLători străini în Moldova şi Mun­ tenia în sec. XVllI-lea, de G. Pascu, în continuare, analizân d opera re s­ pectivă a lui Carra. Aci e partea care priveşte Muntenia. Se citează trei saline, anume: Telega, Slănic (a­ cesta în ţinutul Secueni) şi o mină mare în ţinutul Vâlcei, fără indi­ caţii de localitate In corn. Ocnele Mari dă ca fiind 5 biserici de pia­ tră, una de lemn şi 3 capele.- Cro­ nica d-lui G. P as cu vioaie. spiritu­ ală şi curajoasă, trimite ploaie de săge ţ i maherilor francmasoneriei. Buletinul Soc. Reg Rom. de Geografie. tomul L V., pe anul 193(). Buc. Socec S Comp. 1937.­ Publică şi de data aceasta câteva din postumele neuitatului prof. G. Vâlsan, şi anume: Cercetările socio­ logice, privite din punct de vedere geografic, conferinţă din anul 1929. Ea dovedeşte curiozitatea omului de ştiinţă, ca al'de Vâslan, de a pătrunde în domeniile vecine ştiin­ ţei ce profesează şi în care e spe­ cializat, lărgindu·şi orizont ul cuno­ ştinţelor sale generale care, cum e cazul, îl pot ajuta în propria .. i spe­ cialitate. Căci geografia nu urmează a se ocupa exclusiv de fizionomia globului terestru, ci şi de locuitorul lui, de om, şi prin aceasta ia atin­ gere cu sociologia. Cercetările mo­ nografice ale d-lui Gusti şi cola­ boratorilor săi sunt o ilustrare a acestei afirmări. De remarcat­ spre a servi unor astfel de cerce­ tări - e metoda expusă de Vâlsan cu privire la cercetările pe teren. - Oraşele franceze în evul mediu, conferinţă de acels ş. publicată ca şi cea d'Intâia, prin ingrijirea pioasă a d-Iui N. Popp, asistent univer­ sitar, după notele manuscrise ale răposatului profesor. - Din geografi" istorică şi umană a CaTpaţiLor; Ne. dei, păstori, nume de munţi, de Ion Conea, lucrare publicată de autor «In memoria lui G. Vâlsan», Se pare că în colţul de sud-vest al Ţării Haţegului, acolo unde din Banat se trece prin Poarta de fier in Transilvania, ar fi fiind leagănul unei străvechi vieţi autohtone; aci prin urmare se pot căuta în formele de viaţă rurală ale .Komânil'or hă­ ţegani firul vieţei daco-romane stră­ vechi. Din aşezările omeneşti de aci cunoaştem documentar Haţegul din diploma Ioamţilor din 1247; satul Râu-de-mori e atestat la 1251, iar vecinul său de peste apă, Clo­ potiva, din 1360, caş i Ostrovul. In acest colţ al Ţării Haţegului s'a depănat neîntrerupt viaţa de la Daci la Dacoromani şi până la ţă­ ra;nul nostru din acel ţinut muntos, in care În timpurile din urmă s'au desgropat ruinele Ulpiei Traiane, ţăran care a fost păstor Înainte de de toate Şi a rămas om de munte. D-I Conea descrie Întâi viaţa păs­ torească a acestor perfect cunos­ cători ai muntelui, cu sălaşel e ciobă­ neşti, cu stânele de oi şi cu Nedeile lo r Îndătinate. In ţara Haţegulni, ca şi în Banatul dinspre munte în Mun­ ţii Apuseni. şi în satele din Gorj şi Mehe dinţi, mai spre nord tot satul ÎŞI are nedeia lui. Ea s'a păs­ trat __ o CU exceptia regiunei Moţilor - doar în aceste locuri, pe când in vremuri depărtate nedeile vor fi fost generalizate şi la şes şi in alte regiuni. Instituţia aceasta patriar­ hală dăinuieşte-e de reţinut aceasta - «doar în ţinuturile româneşti care dau roată acelui triplex cori­ Iinium, sau nod orografic, pe care îl formează masivele Ţarcu, Go­ deanu şi Retezatu. Si numai în părţile dinspre munte' ale acestor ţinuturi». FaplUl că nedeea se mai chema şi «rugă» de către Bănăţeni, ne face să credem că aveau si un rost religios; poate la origină aveau un caracter de acest fel. Govia din unele părţi ale Olteniei, mai spre şes e cam acelaş lucru cu nedeea, arătând sărbătoarea hramului unei biserici. «Nicăieri, după ştiinţa şi cercetările noastre. n'au fost nedeile mai numeroase si n'au înflorit ele mai mult ca pe 'Carpaţii masivului banatle». Aceasta se explică prin 211 [212] morfologia masivului numit, de Ca­ racter prin excelinţă icumenic, pe care îl are masivul banatic aici si masivul Rodnei la cealaltă parte 'a ţării, noduri orografice care au co­ mun această ecumerucitate. atingând aci un maximum. Intr'adevăr, aci s'au născut cele două principate româ­ neşti, în depresiunile şi basinele din poala masivelor noastre mai compacte ale arcului nostru carpatic, nuclee ale istoriei naţ.onal e. Di­ ploma loaniţilor (1247) ne arată masivul banatic ca încins de cne­ zate şi voevodate româneşti, aşa cum Începuturile Moldovei pornesc din «câmpulungurile dintre obcinele paralele ale Moldovei de sus». Ia Carpaţii Olteniei şi Haţegului nos­ stru sunt în deosebi platouri largi netede pe Înălţimi -ospitaliere şi proprii pentru locuit -, cu plaiuri frumoase şi cu vers an te pe ambele depresruni adăpostite, menite a strânge populaţiile ca în basinul ' Haţegului şi în depresiunea Tis­ manei şi Tg.-Jiului. Cu drept cu­ vânt spunea Vâlsan: «Platformele Carpaţilor - ca în genere toată morfologia acestor munţi - smt un element esenţial, de care nu au ţinut seamă istoricii şi filologii noş- tri în explicarea vieţii româneşti în trecut şi în deosebi a vieţii pasto­ rale», Toponimia locală păstrează multe numiri în care intră termenul de nedee. O veche atestare docu­ mentară a nedeelor e in do c. din 1520, publicat in revista noastră de d-l Mihordea (nr. 79-82, pe 1935, la pag. 48). Cea mai veche e într'un , doc. din 1373, dat in 1900 de Miha­ liy: Diplome mar amureşene din sec. XIV şi XV, la pag. 65 -Cap. IL se ocupă cu păstoritul, care va li fost prima ocupaţie a locuitorilor' ce au trăit in masiv b anatic, căci spre agricultură nu s'au îndreptat de.:ât mai rârz iu.c-=Cap, III priveşte '"re­ laţia om-munte În Ţara Haţegu­ lui, şi prin oglinda toponimiei". Autorul observă superioritatea\ u­ nui studiu de toponimie geogta­ fică -făcut ne viu , fată de acel al filologului sau lingvistului, carle Îşi culege materialul depe hartII or din publicaţiile altora Ciobanul român, observă autorul, numeste munţii după versanle sau după fe'te, I iar nu după corpul volum al lor. -Carpaţii şi Dunărea sunt cele 212 două axe geografice ale istoriei româneşti, Pe cale de analiză, caşi pe cale de sinteză, cercetăto­ rul ajunge la acelaş rezultat. D1. Conea a voit prin acest studiu de­ osebit interesant, "să in tegreze fe­ nomenul nedeilor, al păstoritului şi al ro pon imie i carpatice. româ­ neşti Într'un cadru geografic şi et­ nografic care depăşeşte uneori limi­ tele pământului românesc". - huă· ritul în valea Someşului, de Iuliu Morariu.- La note şi comunicări însemnăm: Bugeacul în anticita.te, de G. L Năstase ; Valurile lui Tra­ ian din Basarabia, de acelaş ; L'evo· lution de l'habitat rural dans les coUines de la Valachie, entre 1790 şi 1900, de Vintilă Mihăilescu; Ru­ miiniens Anteil an der Karfographie, de M. Popescu-Spirieni ; Esquiss� morphologique du pays d'Abrud, de R Ficheux : Starea Principatelor Rom, pe la începutul vwcului trecut, traducere după W. Wilkinson, con­ sul englez care a fost la noi între 1814 şi 1818.-La Cronica Geo­ grafică, ceva În legătură cu dis cu­ ţiunile În jurul lucrării d-lui Conea: Ţara Loviştei.-La Recenzii, bune cuvinte şi aprecieri despre cartea: "Craiova", a d-Iui .A. Georgescu din Craiova. Ramuri, bE-onă a publicaţiunilor neriooice oln Oltenia, este in al 28/era al său an ce apariţie. Notăm ain riurnerele anului 1936. in afară be literatura pură şi insemnările critice. următoarele articole: Nr. 1: Colindul în poezia noastră con­ temporană, oe AI. Dima, cu retiexele acestui gen literar În opera lui Ion Pilat, Lucian Blaga, Nichitor Crai­ nic şi V. Vciculescu -Din seria "Aşa cum i-am cunoscut" a o-lui C. Con­ gopol se Dă portretul lui /. (J. Duca. Sunt aci, ca În toale însăilările a­ cestor amintiri, amănunte caracte­ ristice, jugrăvinb un om ointr'o replică, portrete creionate maestru şi spirituale totbeauna. -Impresii din Germania lui Hitler, be un bun cunoscător al ţării nemţeşti: Ion Sân-Georgiu. - Nr. 2 cu: Istoria naţională roman/ată în o­ pera lui Odobescu. stubiu (le largă informaţie, Început În acest număr, (le Sc. Struteanu. - La rubrica (le cronică, sub 'titlul "Oellianul critic" aflăm lo!beauna prezent pe (l-I.T r 2 [213] Păunescu-Ulmu, �espre a cărui o­ peră Oă 0·1 Tr. Mateescu notite crttico-biografice. - Tot aci Tradu­ ceri din Lucits Chiţu, oe 1 C. Popes­ cu-Polvclet, ale cărui epigrame ţin tu­ esc-ca pe nişte gâze prinse în bol­ ouri -şt fluturi �r;\gălaşi. caşi Iighi­ oane antipatice.-Nr. 3-4 aouce cu­ venit prinos oe Închinare Reginei Maria pentru ale sale memorii: Povestea vieţii mele; cu semnătura o-Iui Şaban-Făgeţel, oirectorul re­ vistei. - Codrul şi semniiiceţie sa în literatura română, oe Păunescu­ Ulmu. - N. Titutescu i ce C. Con­ gopol. - Nr. 5·7 inoreaptă artico­ lui oin fruntea Ramurilor Pentru cei 30 de ani de străduinti ai lui C. Şeben-Făqeţel, prin conoeiut lui T Ulrnu, cinsuno ostenelile unei vieţi arsă pe rugul propriului său entusiasrn, car renăscăior �ca pa­ sărea fenix" oin propria-i cenuşă. -- Portretul lui Gongopoi cespre 1. C. Brăfianu. - Inouioşetoare, pentru că sunt reproouse la câteva zile cupă moartea lui G. D. Pen­ cioiu, rănourue scrise cu căloură şi ales simţ literar oe acesta pentru amicul său Traian Demetrescu, la aniversarea bin 1916 a mortii poe­ tului craiovean. - No. 8·10 cu· prinoe şi o frumoasă inspiraţie poetică: Balada Craiovei de astăzi, oe talentatul Dem. Basarabeanu.­ Nr. 11-12 aoaogă la celelalte cre­ ionări ale o-lui Gongopol portretul o-lui (jeorge Mironescu. An. XXIX. Nr . .1. a(',uce o lămurire a o-lui Şaban-făgeţel, arătânb în ce împrejurări a fost nevoită revista a·şi înceta apariţia oin 1930 până la 1934, oar în care răstimp b-sa a scos" Secolul" în Bucureşti. oin febr. '[932 până'n Oct. In Mai 1934 "Ramuri" reapar, oirectorul şi co­ laboratorii acestui organ cultural înţelegând a-şi face În acest chip "batoria oe a fi prezenţi in lupta care trebue ousă pentru însănăto­ şirea literaturii".-Se bă începutul unor Fragmente dintr'un jurnal intim, ineoit, al lui Ion Slavici. ­ Plină �e savoart> preZentarea lui Al. Constantinescu-Porcu, be C. Congopol. - foarte juste observa­ ţiile o·lui Petre Drăgoiescu �espre Bovarism onQmastic. Nr. 2 oă actul I oin versiunea bramatică a Menuelului b·lui O. fi. VIăbescu, sub titlul "OmuL care nu mai utne" - D.I 1. Biberi aouce un esseu.: Asupra semnificatiei operei de artă. Pentrucă nu în graoul oe perfecţiune tehnică a unei opere be artă sta valoarea şi semnificaţia ei, ,.a oesccperi, subt mvelişul trecă­ tor al imprejurărilor, oatele per­ manente ale sufletului omenesc, a oesqhioca om contiqenţele momen­ tului sensul etern pe care îl con­ ţine, a şti să ghicească subt înfă­ ţişarea exterioară tumultul lăuntric, - aceasta ni se pare a fi vocaţia tainică a creatorului", zice 0-1 Bi­ beri, "Căci numai artiştii cari oin aceste înfăţişeri oespnno un sens etern şi o valoare oe aoâncime ce­ păşesc locul Şi timpul in care tră­ esc" Nr . 3 reaouce câteva oin ioeile cunoscute ale o-lui pret. Mih. Dra­ gomirescu privitor la chestiunea: E posibilă ştiinţa literaturii? Ne­ greşit, răspunoe o-sa. Multă lume asociază cuvântul ştiinţă oe iăeea oe materie, ce realităti animale, ve­ getale şi minerale. Literatura însă, ca una care este o creatiune ce porneşte oela sutlet, n'ar' putea fi ştiinţă, Întrucât e subiectivă, cum sunt şi [ubecăţlle estetice; critica, bupă greşit a părere kantiană. Ştiin­ ta literaturii e o realitate. spune autorul, Întrucât un critic posebă .,competinţa prin gust. exerciţiu şi învăţătură", întărit be armătura u­ nor principii. "Literatura, ca ştiinţă, trebue să aibă in vebere capobo­ perele literare. Ea trebue mai in­ tâi să le selecţioneze, apoi să le hierarhizeze, oupă aceea să le oes­ crie şi să le clasifice, întocmai cum face naturalistul cu realităţile na­ turale' .-D·I Consl. D. Ionescu, in articolul său: Intre Orient şi Occi­ dent, pornino bela constatarea că în caorul vremii noi am fost tribu­ tari ai ioeilor venite bintr'o parte sau bintr'alta, "fără ca totuşi să ()ăm creaţii �efinitive şi trainice, însă, oin ce am primit in formele culturii noastre, noi le-am prelu­ crat şi transformat, asimilân�u-ni­ le şi în acest chip Mnou-Ie o pe· cete be originalitate proprie româ· nească. fenomenul Creangă este elocvent. "Asemenea sinteze ale spiritualităţii româneşti. rezultate �in fon�ul tracic, eroic, oin orbi­ nea romană şi asceza Bizanţului, oospite într'un aluat aparte şi în- 213 ,tll [214] călzlte ce lumina altui soare şi al­ tor vremuri becât cele care au tre­ cut peste Apus sau peste Răsărit, sunt aşteptate să se prooucă. Ro­ bul va li. ca şi fiinţa acestui neam, cu inqemănări oin Est şi Vest, un suflet nou, o sinteză oe "il uma­ nism".-- Insemnari şi Note asupra structurii operei de artă, ce I. Biberi. Nr. 4 aouce articolul o-lui C. Şa­ ban-Făgeţet o espre "O carte de smintirt romenţete": .Lnsemnărite lui .5afirim".-AI ooilea act oin .. Omul care nu mai vine", oe G. M. Vlăoescu, piesă ce se arată a nu fi inferioară rninunatu.ui roman oupă care s'a oramatizat. Nr, 5 ne înfăţişează O carte a­ devărată şi tristă, pe n1907" a lui Cezar Petrescu. D-I Const, D. Io­ nescu, orn ernmentele însuşiri ale acestui prim volum al trilogiei au­ torului, trage concluzia că .. bacă lmpreiurărlle istorice au zăbărnicit crearea unei epopei, la vremea ei ne-o vor oărut, în forma mooernă a literaturii, romanele o-lui Cezar Petrescu" .-Pentru Stăvilirea lite­ raturii în decadenta se înscrie şi b-l Mih. Draqomîrescu=-Note oes­ pre Moscopole şi Bobotiştee, oeose­ bit be interesante, aouse (le Victor Eftimiu, cu privire la aceste oouă însemnate metropole româneşti oin Peninsula Balcanică. Nr, 6, cu foarte spirituala schi­ tare sintetică bin seria .. Aşa cum i�am cunoscut", a b lui George 1. 1. C. Brătianu.-O corneote într'un act: Cap de păpuşă, a o-lui prof. Petre Drăqoescu.> In Turtucaia În­ vătământului, autorul, bol Vasile Christescu, a omis a spune şi nu­ mele generalului IIlescu respectiv. Noi îl cunoaştem bine însă, sim­ ţlnou-i efectele .. e(lucaţiei najio­ nale" masonă şi politicianistă,'­ fiecare nunlăr cuprinbe literatură aleasă şi bogată cronică. ' \ Junimea Literar�, XXV, nr. 1-�, explică prin condeiul d-Iui Ion I. Nis\­ tor dece Publicaţiile româneşti din, Bucovina sunt încă atât de puţin nu-\ meroase şi care e situaţia de azi a periodicelor bucovinene.-Ion Gră­ madă şi luptătorul, conferinţă de D, Marmeliuc, Grămadă a murit ciuruit de gloanţe la un atac de pe Cireşoaia, în ziua de 27 August 1916, 214 în fruntea plotonului său, Se cuvin un monument pe pământul. Bucovi­ nei acestui erou.-Padul balcanic şi interesele României, de O. Ştefanovici, prin care autorul conchide că exis­ tenţa acelui pact e justificată şi că interesele Ţării au fost apărate prin el, recte prin d-l Titulescu.-Inălţările şi servitu(ile poeziei moderne, de Val. Al, Georgescu, în continuarea esseu­ rilor publ ica te in numerele prece­ dente: "Fragmente despre poezie. vo­ luptate şi inca ntaţiune" şi "Incercare de a reconcilia iubirea şi poezia cu Dumnezeu' - Nr. 4--12, îşi face o datorie în­ scriind in fruntea acestui volum ma siv studiul critic al d-lui Ion I. Nistor " O monumentală operă de sinteză: istorică (N. Iorga: Istoria Românilor, voi. 1 şi ll)-O cuvântare La 24 Ia­ nuarie 1937, de acelaş, - Discursul de recepţim,e la Academie al lui Duiliu Zamfirescu şi latura sa ştiinţifică, de Octavia V. Apostolescu, este o revi­ zuire a rechizitoriului' făcut de cri­ tica vremii poetului care, în .. Popo­ ranismul În literatură", ernisese pă­ rerea că sufletul ţăranului nu poate fi un bun motiv de inspiraţie superi­ oară şi că nu toată poezia poporană este operă în adevăr poetică. Ana­ lizând În amănunt discursul, autoarea arată că rezervele lui D. Z. în ce pri­ veşte afirmarea că "Românul e năs­ cut poet" sunt întemeiate şi că el nu e un de11igrător al cre aţiunei popo­ rane în materie de poezie, ci un ju­ dicios critic al acesteia. Recunoaşte apot greşelile autorului romanelor "Comănăştenii" de a fi socotit po­ poranismul ca pe o "cauză a medio­ crităţii sentimentelor estetice ale po­ eţilor" , iar pe ţăran ca pe o fiinţă lipsită de orice cornplexiune sufle­ tească. Cuvântarea de recepţiune a lui D. Z, trebue socotită ca o eşj re pătimaşe şi puţin motivată a scriito­ rului care. în romanele sale, a dove­ dit a înţelege şi iubi pe ţăran. --Gib. 1. Mihăescu şi critica literară, de Ion Ştefan, constată unanimitatea bunelor aprecieri, făcute de critică cu privire la opera lui Gib. şi expune pe acele ale scriitorilor ce s'au aplecat cu pie­ tate şi onestă înţelegere asupra ope· rei de nuvelist şi romancier a regre­ tatului talent epic oltean. F�t Frumos, an. Xl, nr. 4, pre­ cizează Data morţii Domnitorului Al. , 1 [215] � I Ioan Cuza, de D. E. Torouţ.u. In ."Oomma lUI Cuza Voda", Ăenopol o da ca "LI.ua pe 25 Iunie 1873u, tot ca şi "OlcţlOnarul Enciclopedic" al lui Candrea şi Adamescu, iar "Enci­ clope dia Română" a lui Diaconovici indică data de 3 Iunie, stil ve chiu. D lTorouţiu pre cizeaz ă definitiv,după declaraţia facuta Primăriei din Hei­ delberg şi înscrisă in registrul mor­ ţilor, ca Înfăptuitorul Unirri s'a să­ v ârşit din viaţă in acel oraş la orele 1'h inainte de zorii z ile i de 15 Mai (stil nou) 1873, adică 3 Maiu stil ve­ chiu.-D-l A. Gorovei publică Amin­ tiri despre Teodor Ştefaneni, vredni­ cul bucovinean naţionalist din vre­ mea stăpâmr ii nemţeşti, fost membru al ,o. c. Rom. şi autor al lucrării: D .curnente din vechiul ocol al Cârn­ pulungului moldovenesc". - Ceva despre puţin cunoscuta comedie rnu­ zicală a lUI Alecsandri: Sânziana şi Pepelea ne comunică d-I Leca Mo­ radu. - Tot d-I Toroutiu, neobositul cercetător al trecutului nostru literar, mai aduce Din ineditele lui V. A­ .lecsandri o scrisoare şi o chitanţă, de puţrnă importanţă însa. - Amintiri din epoca Unirii Bucovinei, de D. Bucevschi. - Documente pentruproce­ sul de creaţie la V. Alecsandri, de To­ rouţiu, cu o scrisoare a poetului că­ tre Al. Macedonschi şi câteva frag­ mente din "Despot Vodă", arătând cum din conştiinţiozitate artistică, V. A. năzuia mereu spre perfecţionare, corectănd şi şlefuind mereu versurile sale. - Cântece populare Istro-romdne, în continuare, cu text şi traducere, de Petru Iroaie - Un studiu despre Scriitorul Kogălniceanu, în continu- are, dă Em. Haivas, . Nr, 5 cuprinde: Agata Bărsescu în Bucovina, cu prilejul implinirii a 75 de ani ai marei artiste române. -Eminescu şi Oxenstiern, de D. Mu­ răraşu, dovedeşte că unele din scrie­ rile invăţatului diplomat suedez cir­ culnu mult pe la noi Unul din aceste texte: "Vorba trupului cu sufletul" aparţinea lui Eminescu. La Ac. Rom. se păstrează, intre m .nuscrisele lui, şi alte două copii; una: "Pentru pus­ tietate sau singurătate" şi alta: .. Pen­ tru vin", cum şi a treia: "Co­ media cea de obşte", din care poetul a reţinut oarecare elemente, utilizate în "Glossă" şi în alte locuri. - De re­ marcat 'o'�servaţjunjle d-Iui Torouţiu, in marginea volumului tipărit nu de mult: "M. Eminescu, Literatură' po­ pulara", În ed. craloveană de sub în­ grijirea d-Iui N. Cartojan, cu notele şi comentariile preţioase ale d-Iui D. Murăraşu, ale cărui studii anteri­ oare in . legătură cu opera lui Emi­ nescu sunt bine cunoscute şi apre­ ciate de specialişti. Nr. 6, cu urmarea studiului despre Kogălniceanu, de Haivas.-D-I Leca Morariu, în Apăraţi Academia Ro­ mână, se ridică în potriva pornogra­ fiei şi celor cari, încercând să-i apere pe aceştia, ponegresc şi batjocoresc însăşi Academia Română. Arhiva Someşană, nr. 19, ne aduce surprinderea plăcută de a o re­ vedea, după patru ani dela ultimul număr (nr. 16) ce am primit la re­ dacţie. E. de sigur, un semn mai mult al puţinei trageri de inimă. ce au "intelectualii" regiunei, cu oficia­ lităţile in frunte, care nu sprijinesc apariţia unei publicaţii istorice re­ gionaliste ca aceasta. Dacă nu am şti doar noi ce înseamnă tratamen­ tul unei asemenea nepăsări! - Din cuprins: Năsăudul de altădată, de Virgil Şotropa, cuprinzând capito­ lele: A specie şi fapte, din registrele bisericii unite, Din trecutul şi din registrele bisericii romane-catolice, Cartea de aur a şcoalei primare cu numele elevilor silitor! începând cu anul 1828 şi Casina Română fondată la 1868. - Viaţa exemptară a unui tânăr grăniţer: Ioan Găvrilaş, de Iuliu Moisil. - Ziarut sergentului Simion Domide din nodna, cu note despre expediţia contra rebelilor ma­ ghiari În 1848-49, la care a luat parte cu rellimentul grăniceresc năsăudean. -D. Iul, Marţian face un bun ser­ viciu literaturii noastre istorice pu­ blicând în traducere, după G. S �h­ midt, Cucedrea Ardealului de către UnguTi, în care se văd, supuse unei critici obiective, afirmările nejustifi­ cate ale unor istorici maghiari, cu privire la aşa zisa cucerire de către ei a Ardealului şi de rolul lor de creştinători ai populaţiei autohtone, adică vechi româneşti. - Figuri gră­ niţereşti năsăude"1te evocă d-I Iuliu Moisil: Vie arul Ioen M arian (1796- 1846), Vicarul şi Prepozitul Mace­ don Pop (1809-1873) şi Vicarul Gri�orîe Moisil (1814-1891). Nr. 20. cu următorul cuprins: Vi­ zite, ospătări şi omagieri pe vremuri, 215 I , [216] in cursul ultimelor două secole, În districtul năsăudean şi în cel bistri­ ţean, de Virgil Şotropa. - Teatru in Năsăud, de Iuliu Moisi\. In Iulie 1871 trupa bucureşteană a lui Pas­ caly joacă la Năsăud piese româneşti. In Iulie 1875 joacă aci "Trupa ro­ mână" din Ploeşti. SOc, teatrală ro­ mână ambulantă din Ungaria, trupă naţională condusă de G, Aug, Pet­ culescu, joacă între altele două tra­ duceri din Iranţuzeşte de d-na Ma­ ria Teodorini şi o comedie; "Carte n'a învăţat şi umblă la însurat", de Eugeniu Carada. - Documente privi­ toare la istoria bisericească, sub ti­ tlul: A.ete, corespondenţe şi ordonanţe uicariale publică directorul revistei, dl. V. Şotr opa. - Despre ornamen­ tica florată în Valea Zăgrii (jud. Nă­ săud), studiu etnobotanic asupra Ho­ rilor şi plantelor de grădină, de Iu­ liu Morariu. - Familia Bejan din Monor, de L Echim, -- SPicuri is­ torice grănicereşti, de Nic, Cionca. - Din scrisorile unui sPion şi tră­ dător, pe nume Maxim Gălan, din Năsăud, la 1760, publicate de O. Fi­ lipoi -Figuri grăniţereşti năsăudene de I. Moisil; Vasile Naşcu (1816-1867), Florian Porcius (1816-1906), bo­ tanistul, membru al Acad, Rom.; Locot. Petru Tanco /1805-1891); Ioa­ chim Mureşeanu (1832-1903), câte şi patru oameni de iniţiativă şi lup­ tători pentru drepturile grănicereşti şi cultura aler lor. Nr. 21, bogat în material istoric de interes regional, ne dă: Contri­ buţii la istoria bisericească, de V. Şotropa, sufletul revistei şi Iurniso­ rui ei fruntaş. Se cercetează epoca luptelor pentru unirea cu biserica papală dela finele sec. al XVll-lea şi in cursul celui următor, la Ardeleni. In primăvara lui 1761 Curtea din Viena numeşte o comisiune care să examineze şi si rezolve chestiunife religioase ale Românilor uniţi şi neuniţi, cu pricina certurilor dintre cL Comisiunea face un recensământ, cu dec.laraţia fiecăruia, dacă e unit or \\ nu, iar pe de altă parte se trimit delegaţi din partea poporului româ. ' nesc la Sibiu, în 26 Aprilie, să-şi \ expună păsurile. R ecensământul ur­ ma să se facă pe două căi: prin pro' topopii uniţi şi prin organele ad· ministrative politice, spre a se pu­ tea ajunge la o concluzie obiectivă. Astfel şi în districtul năsăudean. 216 Din datele protopopului din Năsăud şi al magistratului Bistriţii se scot de autor interesante informaţii privitoare la biserici, la vechimea lor, la preoţi, la familiile româneşti şi la proprie­ tate. - Memoriile căpitanului-audi­ tor Şotel. ofiţer graniceresc din reg. năsăudean, mort la 1875. - O listă de Ofiţerii şi subofiţerii reg, năsăudean în 1765, 1766 şi 1771 ne dă V. Şa­ tropa. -- D-l Iosif Naghin dă în tr a­ ducere partea privitoare la ţinutul Năsăudului, din ed. franceză a lui De Gerando, despre Rodna şi grdru­ ceri, după cele două volume din "La Transylvanie et ses habitants: din 1845.-D-l Şotropa publică Dirt actele şi scrisorile ePiscopului Lemeni, cel mort la Viena în 29 Martie 1861.­ Partea doua a volumului formează o carte deosebită: Figuri grăniţereşti năsăudene, de neobositul cărturar şi bătrân verde: Iuliu Moisil. Iacă por­ tretele acestui mic muzeu de chipuri istorice: Alexandru Bohăţel (1816- 1897); Ioan Florian Cârnpianu (1829- 1894); Pedagogul Vasile Petri (1833- 1905); Iacob Mureşiallu (1812-1887); Colonelul Carol baron Enzenbe rg (1725-1810): Vasile Boo Fabian (1795- 1836) şi Mitropolitul Gavril Bănu­ lescu-Bodoni (1750-1821), Arta şi Arhe oloqia, Iaşi, Iasc. 11-12, pe anii 1935-1936.-Din su­ marul revistei: Sculptura în lemn româneasCă, de O. Tafrali. Articolul e precedat de note bibliografice refe­ ritoare la studiile făcute şi publicate privitor la subiect. Face un istoric al sculpturei vechi in lernn la alte popoare, apoi la noi. Cu finele sec. XIV-lea încep cele păstrate şi cunos­ cute din România: uşile împărăteşti dela Cotmeana. La ortodoxi - res­ pectuoşi ai poruncii despre "chip­ cioplit"-nu există sculptură în ronde bosse (statui or statuete de sfinţi, ca la catolici) în arta religioasă. Ba­ soreliefuri erau îngăduite, apropiin­ du-se de pictură şi de arta giuvaer­ giului, fiind şi pur decorative. Ba­ soreliefe ajurate aflăm la iconos­ tasele din Arnota, Cotroceni şi la bis. Sf. Gheorghe din curtea Mitro­ poliei din Iaşi. Un capitol special se ocupă de iconostasele ftâmpla) şi uşile împărăteşti. Din acestea din urmă se citează deosebit remarca­ bile uşile împărăteşti ale bis. din Turbaţi, de lângă Snagov, din an. [217] 1456; jeţurile şi alte mobile păstrate, cele mai vechi Innd din sec. XVI-lea, din biserici bucovinene şi moldove­ neşti, ca cele dela Pobrata şi Mol­ daviţa bunioară; strane, tetrapoduri, pomelnicere de lemn, pupitre , sfeşnice in felul celor italiene din Renaştere, apoi candelabre. - Partea doua a studiului prezintă sculptura nouă ro­ mânească de stil bisericesc, din sec. XIX până în timpul de faţă. Desvol­ tarea ei se explică în timpul din ur­ mă prin atenţia ce s'a dat artei na­ ţionale de cu sec. XX. O renaştere a acestei arte se observă mai ales în broderie, ţesături şi alesături, ca şi în sculptura în lemn aplicată mobilie­ rului. Arta ţărănească s'a aplicat la decorarea troiţelor şi obiectelor cas­ nice. Sculptura lor este cu motive geometrice şi făcută în adânc, cu crestături. Pe lângă aceasta e de men­ ţionat sculptura în miniatură a cru­ ciuliţelor, iconiţelor purtabile şi a engolpioanelor, Intrată şi ea în modă, se înţelege că arta mobilierului tra­ tat astfel începe a deveni simplă in­ dustrie, perzând din calităţile sale artistice. Ilustraţii numeroase inso­ tesc articolul documentat al d-lui prof. Tafrali, directorul revistei. ­ Sur l'OTigine et l'evolution du lOTOS imperial, de Emil Condur achi. Lo­ ros-ul e un element al costumului împărătesc de paradă, la Bizanţ mai ales, care evoluiază spre forma unei eşarfe. E ţesut din fire de aur şi are încrustat pe el pietre preţioase. ­ Vech.i obiecte de cult în bis. SI. Nicolae Domnesc din laşi, de lconom C. Bog­ dan. - Note arheologice şi artistice, de O. Tafrali, privind următoarele: Descoperirea unui basorelief roman reprezentând pe !3acchus; Un docu­ ment de Khorsabat et autres objets pn�cieux de la collection Victor Place, a cărui fotografie se dă aici; Staţi­ unea preistorică dela Boghiu, de a­ proape de Târgu-Frumos; Muzeul din Şabag; Un inel barbar de aur; O medalie a lui Mihai Viteazul, de o deosebită frumuseţe, rarissimă, de aur ; Frescele recente de!:' Bis. Pa­ triarhiei din Bucureşti; Săpăturile dela Doloşman· Dobrogea; O baie dom­ nească; Sculptorul Const. Fărâmăla Salonul din Paris; Sculptorul Mircea Basarab, fiul pictorului miniaturist, de asemenea aflător la Paris, unde a avut o expozitie la Galerie Drouot vara trecută; O artistă În pictura brodată: d-na OIga Ohotzky; Un pavilion domnesc în curtea Liceului Militar din laşi. - La finele acestui număr: Informaţii arheologice. din România ŞI din străinătate. - Bi­ bliografie de cărţi şi reviste. L'Europa orientale, XVI, 7-10' IT Rinascimento itaLiano e la Polonia conferinţă ţinută la Varşovia, la i-' naugurarea lnstirutului italian oe cultură, oe către Arrigo Solmt. ­ .Nel CCLo anniversario deUa libera­ zione di Buda dai Turch.i, ce f'rorlo Banfi.- La Transilvania romena e le sue rnrnorunze etniche, in conti­ nuare şi sfârşit, oe Silviu Dragomir. Se examinează aci situaţia şcolilor minoritare ain Arbeal, arătâno cum În 1918 populaţia românească, for­ mâno majoritatea, avea un număr (le şcoli Disproporţionat oe mic, şi absolut nicio şcoală {)e stat care să fi avut ca limbă (le precare pe cea' română. Altfel a proceoat gu­ vernul român, care nu poate fi învi­ nuit oecât oe a fi fost prea generos, sacnncânc uneori interesele rornă­ neşti, căci nu a instituit proporţie­ ns litate numerică la stuoenţii (lin şcolile superioare şi secunoare, pre­ cum nu pretinăe, cu oemnitate, un tratament similar pentru Românii oln Ungaria, Bulgaria şi Serbia, ce­ lui pe care îl oăm noi minoritarilor lor stabiliţi ia noi, in materie oe şcoală şi biserică. Citează in spri­ jin şi afirmaţia cinstită a unui ger­ man, Riiolger, carevoupă o anchetă făcută In UngaIia, Serbia şi Româ­ nia (-·păcat că n'a fost şi în Bul­ garia !-) spunea intr'o conferinţă ce a tinut la Munchen: .. Rumănien ist oas freisle Lano oer Behanblung oeI' Minberheiten-. In cap. privitor la viata economică a minorităjilor se arată bună starea aceslora, oe cele mai multe ori strigător oe Dis· proporţ onală fală oe sărăcia ţăra­ nilor noştri, cum şi grija legiuito­ rului reformei agrare, an, publică: Er. Mauriac, Valery şi Pascal, be V. Bogban.-Mofivele naţionale in pictură, obser\laţii oe Leontin lIiescu, s�rise pe marginea expoziţiei pictoru'ui G. Teooorescu­ Romanaţi. -Proza lui Victor Vlad Delamarina (1870 -1896) ne-o pre­ zintă. cu câteva pagini oe text, bin călătoriile acestui ofiţer be marină, (l-I Cosma junior. - la Cr'onică, foarle orepte şi frumoase aprecieri c>espre conferenţiarul Giugiuc. ma­ gistrat la Craiova. În materie oe artă. Nr. 4, număr oe Paşti, se Des­ chioe cu arliolul b·lui Cezar Pe­ trescu: O altfel de aniversare. E acea oe 60 oe ani be câno emi­ nescu a .roslit (Ia 14 Martie! pre­ legerea lui publică: "Influenţa aus­ triacă asupra Românilor ain Prin­ cipate". Aceasta "ar putea sluji şi a5tăzi oe inoreplar multor cârmui­ tori publicl".-O străveche mânăs­ fire românească În Banat, oe Gh. COloşman, � m.-rea bin Igriş, pe 219 [220] malul stâng al Mureşului, la răsărit oe Cenao. Tot aci sunt resturile unui castru roman.-Poezii În grai bănătean, oe Victor Vlab Delama­ rina,' se reproouc in întregime, 15 toate, câte a scris poetul mort a­ cum 40 oe ani. Nr, 5, cu: Primăvara În tit. po­ pulară românească. oe Ion Pilat.­ Oraşul lui Ion Vodă: Cehulul, oe O. lov.-Piclorul Otto Briese; pe marginea unui sfert oe veac oe activitate artistică, be Gr. V. Coban. - 40 de ani dela moartea lui V. Vlad Delamarina, oe AI. Blstrlţeanu. . Nr, 6, cu un cuvânt oe omagiere "Marelui Rege al Culturii româ­ neşti" pentru ziua oe 8 lunie.­ Mal'ele Bănăţean Vicenţiu Bebeş, cu ocazia aoucerii osemintelor sale otn Ungaria, oe unoe zăcuseră pănă acum. În Banat. - O altă mânăs­ tire străveche în Banat e cea oin Saravale, corn ună apropiată (le Igriş. Ea e astăzt proprietate par­ ticulară, transformată .în locuinţă CLI patru încăperi. Articol (le Gh. Cotoşman. Nr. 7-8 infătişează, prin b-I St. Gomboşiu, opera şi viala unui pu­ ternic talent artistic bănătean: Sculptorul Romul Ladea. Articolul are şi câteva reprobuceri bupă lu­ crări (le ale meşterului. - Urme străvechi de românism şi orto­ doxism În Banat, sunt bisericile bin com. Beba·veche. sat bela co­ titura gramţei (lintre Jugoslavia şi Ungaria. Nr. 9 publiCă oarecari Conside-', raţiuni asupra arfei ,tărăneşti din Banat, cu specială privire asupra cusăturilor şi tesăt"rilor naţionale, be C. Miu-Lerca.- fiecare: număr al revistei Înregistrează fapte oin viata culturală şi artislică a'i Bana­ tului, Mnb şi recenzii oespr� cărti nou apărute. "Luceafărul", ,ia loc intre cele mai bune publicaţii re­ glonaliste bela noi. Nr. 10, cu bate biografice şi\ con· siberaţiuni asupra operei pictorului Amel Ciupe, be ŞI. Gomboşiu.' Ar­ tistul s'a născut la 16 Mai 1900 in Lugoj. A făcut stubii be pictură la Bubapesta, la Bucureşti cu Mirea şi Slrâmbu, iar la Paris a ucenicit la Acabemie Julien. Siubiile aea­ ()emice le-a terminal la laşi, cu Popovici, bupă care îşi ()esăvâr­ şeşle meşteşugUl la Roma. Pro,fe- I 220 sor la Acao. oe Arte frumoase la Cluj, oe la 1933 la Timişoara, iar azi ccnoucăno şcoala liberă oe artă plastică a oraşului Târgu-Mureş­ Articolul e însoţit oe multe gra­ vuri, înîăţişăno tablouriăe ale pic­ torului.>- Caricaturistul Ion Suciu. tot oe SI. Gomboşiu.-H. Cosma [un. revelează Un poet bănăţean de 16 ani .. P. P. Belu, elev In li­ ceul oin Oraviţa.e--Note biografice oespre tânărul nostru scriitor bănă­ ţean, Cassian R. Munteanu, oe Gr. Bugarin. - O notă oespre Ştefan Ciuceanu cu prilejul morţii sale. Nr. 11, cu câteva notiţe oespre Doctorul Alex. Popovici, meolc şi autor al monografiei Bailor Hercu­ Iane (1831-1903), oe Or. Emil Po crean.-Pictorul Atanasie Demisn, profesor la Şcoala oe Arte fru­ moase oin Timişoara şi autor al oecorărei picturale aBis. oela Belu, a catebralei (lin Sighişoara, capela Slella Maris a M. S Reginei Ma­ ria oela Balcic, a capelei metropo­ litane oin Sibiu şi a capelei caTe­ bralei orto()oxe bin Cluj, acum lu· crânb la pregătirea, tot în frescă, a unei biserici oin Braşov. Nr. 12. număr oe Crăciunul anu­ lui 1936, cuprin()e: Progresul bio­ logic al satelor bănăţene, ()e Dr. Sabin Manuilă. - Academicianul Pavel Vas ici (1806·1881), meOic băn�ţean, ales în 1879 membru al nou infiinţatei Acao. Rom., articol ile Or. Em. Pocrean.-Un student bănăţean de acum 45 de ani: Au­ rei C. Popovici, ()e Onisifor Ghibu, bupă un caeI (le note ale tânărului stubent la Graz, bin 1391, arătân() preocupările sale ()iverse. cum şi origina cutăror ioei pe care le-a cristalizat oefinitiv in vremea ma­ turitătii sale.-Prima Asociatie bă­ năţeană de arfe frumoase, ()e prof. losef Velceanu. An. III, nr. 1, cu: Pinacoteca Mu­ nicipiului Târgu-Mureş, be Aurel Ciupe. - Pictorul N. Grigorescu. be Mircea Munteanu. - Academia de Arte-Frumoase din Timişoara. Scurt istoric; sprijinitorii ei; acti­ vitatea, be St. Gomboşiu. Nr. 2, incepân() cu cercetarea b-Iui Traian Vuia bespre Viaţa publică a Bănăţeni/ar de altă dată: Cori­ o/an Brediceanu. - Cu prilejul implinirii a 60 be ani ()e viaţă, se ()au câteva notite spra care a făcut o comunicare d-I Sauciuc-Săvealllu cu ocazia Congresului de arheologie şi numismatică ţinut la Craiova în Sept. 1934, - Dările de seamă despre lu­ crări de specialitate sunt făcutE!, tot de persoane competente in materie, cuprinzând: bibliografie, dictionare filologice, lingvistică, eoiţii de texte, 'istorie literară, filosofie şi religie, istorie, arheologie şi epigrafie, tra­ duceri, umanism şi istoria studiilor clasice. - La sfârşit: Bibtiografia clasică în România, pe anii 1931, 222 32, 33 şi 34, de N. 1. Herescu, în care se cuprin studii şi articole, tra­ duceri şi recensii despre cărţi streine. Ţara Bărset, an. IX, nr. 1, se deschide cu conferinţa d-lui prof. 1. Lupaş despre Profesoml Ioan Alex, Lapedatu (1844-1878) dela Braşov, oraş care "se poate mân­ dri cu cele mai vechi amintiri is­ torice sigure privitoare la o şcoală, românească. la cărţi tipărite şi la cea dmtâi cronică scrisă în graiul neamului nostru". J. Al. Lupaş a avut şi o activitate literară "care ne îndreptăţeşte să afirmăm că în opera de tran srţie , de la Andrei Mureşianu la Ch. Coşbuc, 1. A. Lapeda tu reprezintă punctul cul­ minat al expresiei poetice şi pro­ fetice din Transilvania". - Funda­ mentele dreptăţii naţionale. sunt cer­ cetate de N. Iorga "ca o problemă de ştiinţă, pe care o putem privi cu siguranţa conştim ţii şi a pregă­ tirii noastre" în "bazele fondamen­ tale îusăşi a ceeace se numeşte la Budapesta: dreptşte naţionaIă".­ Domnii Ţării Româneşti şi biserica ortodoxă din Transil-vania, de Mih. Popescu, cu comentarii privitoare la o poruncă domnească din 16 Nov 1793 a lui Al. Consr, Moruzi V oevod pe nrr u scutire de oierit preo'ilor slujitori la Bis. Sf. Ni­ colae din Scheii Brasovului.-Un necrolog de Ax B�nciu pentru răp. prof 100.n Petrovici, la 30 Oct. 1937. fostul prim director regional român al învăţământului secundar din jud. Lugojului şi Timişoarei. Nr, 2, prezintă, prin condeiul d-Iui Ax. Banciu, personalitatea ştiinţifică a d-Iui pref. Sextil Puş­ cariu, cu prilejul sărbătoririi sale, Ia Împlinirea �ârstea de 60 de ani, O nouă contTibuţie la ist. Rom, in evul mediu, în continuare, de A. A. Mureşianu. Dîn cercetarea cro­ nicarilor timpului. mai ales din Ni­ chita Choniates reiese pentru citi­ tor că "Românii din nordul Du­ nării, Împreună cu conlocuitcrii lor Cum ani, nu au dat Asaneştilor nu­ mai ajutoare ocazionale, ci au avut partea cea mai Însemnată în luptele ci e eliberare impotriva Bizanţului ale Român,,-Slavilor-căci Bulgarii propriu zişi nu mai existau ca na­ ţiune - din epoca scurtă dar glo­ rioasă a regatului româno-bulgar'·. [223] l i o altă dovadă a creşterei puterii politice a organizatiilor româneşti din nordul Dunării e şi faptul că regii Ungariei fac apel Ia ajutorul cavalerilor toutoni ca să le apere de aceşti Români şi de Cumani spre părţile de răsărit ale regatului lor, ceeace duce la cucerirea unor părţi din Transilvania, Muntenia şi Moldova (Cumania)", iar mai târziu, pela 1233, şi o parte a Ol­ teniei Băsărăbeştrlor, pe care o transformară apoi în: Banatul Se­ verinului". Tradiţia descăle căr ii lui Negru- Vodă "trebue adusă neapă­ rat in legătură cu coborîrea peste munţi a cavalerilor cruciaţi hospi­ talîţr". dintre cari unul va fi fost mortul din mormântul sec. XIV desgropat acum câţiva ani la Curtea de Argeş. Aşa explică. autorul des­ lipirea Românilor din "VI ahia" de nord de către regatul Asanizilor şi colonizarea cu germani a unor părţi din Ardeal şi Moldova, pre­ cum şi inchinarea Băsărăbeştilor şi a boerimei de peste Olt lui Radu Negru Vodă al vechilor cronici. Băsărăbcştii Însă "s'au despărţit, cel puţin de formă de împărăţia Domnilor rornâno- bulgari, căci îi vedem şi mai târziu luptând în OI. tenia cu ajutorul acestora împotriva încercărilor de cutropire şi supu­ nere ale lui Andrei II. care pentru înlesnirea planurilor sale, îşi mări­ tase o fată cu regele Ioan II Asan, nepotul lui Ioniţă". Au fost deci desigur legături Între Români şi regatul Asaneştilor. regat numit în diplomatica europeană "bulgar" şi câteodată .wiaho-bulgar". Fără a­ ceste legături bine ştiute de ve­ cini, "regii Ungariei nu ar fi luat in titulatura lor, după succesele războinice obţinute împotriva Ro­ mânilor, şi cuvintele de: Rege al Bulgariei ŞI nu ar fi păstrat a­ ceastă titulatură până în secolul XV, când nu mai exista Bulgaria din dreapta Dunării". Tot de aceea numele de "Bulgaro-Vlahia" a lui Choniates se transformă mai târziu în "Ungaro- Vlahia" a cronicarilor bizantini din sec. următor. Cu pri­ vire la origina şi vechimea Româ­ nilor dela nord-vestul Carpaţilor. istoricii maghiari o recunosc şi ei, cum şi ,.existenţa unei clase crre­ ziale şi voevodale româneşti, din care s'a desvoltat o parte insem- nară a nobilimei ţări. Istorrcii saşi de asemenea. '. co.ubătut această părere Rocsler, iar după el Hun­ falvy. Tusnmann în 1774 emite pă­ rerea că noi suntem urmaşii Dacilor şi ge ţilor, nu ai coloniştilor romani. Limba ne-ar fi de împrumut. Pro­ vocatorul discutiei continuităţii Ro­ manilor în Dacia după Aurehan a fost Sulzer, care a emis părerea că Românii au venit târziu în Transil­ vania. D-I A. A. M. împarte pe istoricii cari s'au ocupat de origi­ nea noastră în trei clase, după ati­ tudinea lor fată de noi şi mai mult sau mai putina lor obiectivitate şti­ inţifică, - Pravila Comerţială dela dela 1837. de Victor Marian. - O diplomă de înobiLare din Haţeg, da­ tată din Viena: 19 Iulie 1715, prin care Impăratul Carol al VI-lea dă arhidiaconului Popa Pavel titlul de nobleţă, deşi va fi Iost un simplu iobag, însă trecut la biserica unită. Textului se adaogă şi traducerea, de l\. Sacerdoţeanu.- Un doc. dela Mavrogheni. trimis locuitorilor din ţinutul Braşovului la 1 Martie 1788. se publică de Mih. Popescu. No. 3, continuân d art. O nouă contribuţie la ist. Rom. în evul me­ dediu, cercetează cauzele adevărate pentru care Roesler a reuşit să se impună cu studiile sale" şi trece apoi la o analiză cr i tică a lor.-Di­ plomati -româ-ni în trecut (sec. XIV· XVI]): de Ioan D. Condurachi. ­ Drama Mocanilor săceleni, de Ing .. Gh. Brânduş, constată scăderea e­ lementului românesc în Săcel e, pă­ răsirea oeritului şi propune măsuri de apărare. - Carbaliu Mavrogheni V d. căt.re locuitorii celor sopte sate din regiunea Braşovului care au tri­ mis delegaţi de supunere Domni­ torului în vremea războiului ruso­ austro-turc din 1787-1792. Actul e datat: 6 Octomvrie 1788 şi se publică de Mih. Popescu Arit­ metica lui S. Şincai, Blaj, 1785 .. de Victor Marian.-Din ziarul pro­ Fesorului Auret Ciortea, în continua­ re.-La Administrative, pentru cei cari "îşi închipue că le cerem o pomană cerându-Ie costul revistei pe care au primit-o şi reţinut-o" se află şi Colegiul Naţional "Carol T" din Craiova. Vina-rugăm a crede -nu e ste a celei mai vechi şi mai mari şcoli din Oltenia. ci exclusiv a celui mai ignar şi mai acultural 223 [224] jns, pe care d-l Dr. Angelescu şi rancmasoneria l-au pus acolo di­ rector, pentru ruşinea invăţământu­ lui. E vestitul N. Balaban, cel tri­ mis în judecată pentru fraude şi nereguli în contabilitate de peste trei milioane şi jumătate, făcut scă­ pat de răspundere şi care îşi con: tinuă "nobila activitate" la direcţia şcoalei. Ba a fost decorat recent cu "Coroana României" la gradul de comandor. Are şi gradaţie de me­ -rii. în învăţămănt, două catedre, ore suplimentare, o dir ecţie de şcoală şi alte câteva lefuri ce le cumulează sacrificându-se astfel pentru Patrie! An IX. nr. 4-5. apare încă din vară pentru numărul de toamnă. E un fericit record, unic în această apariţie mai mult decât regulată a revistei braşovene a profesorului Axentie Banciu, când mai toate ce­ lelalte tânjesc şi apar cu întârziere regretabilă, dar explicabilă prin ne­ păsarea_publicului faţă de o publi­ caţie serioasă mai ales. Experenţa proprie ne-o spune de ani de zile şi nouă. - Se continuă, cu cap. V, studiul d-lui A. A. Muresianu: O nouă contribuţie la istoria Româ­ nilor în evul mediu. Urmând cer­ cetarea criticei aduse de Roesler lui Anonymus arată neîntemeierea ei, căci Notarul regelui Bella era bine informat şi de bună credinţă, iar croniceJe bizantine confirmă mai toate cele scrise de Anonymus, cum şi tradiţia orală. Aceştia me­ rită mai multă crezare ca afirma- "­ ţiile Porfirogenitului, pe care se sprijine atât de mult Roesler. Cauzele emigrării popoarelor "schi­ tice" înspre Apus şi conflictele din­ tre ele au fost creşterea prea, mare a populaţiei în raport cu slabă fer­ tilitate a regimului Schitiei euro­ peo-asiarice", Aşa se explică şi duşmăniile dintre urmaşii acestor neamuri de nomazi în/sec. XI-�n, dintre Maghiari şi Pecenego- .u­ mani, .,cu atât mai mult cu cât Ma ghiar ii.Tnrci "tnestecându-s�\ cu Ungro-Avarii. se desnaţionaliz�ră în curând, primind şi creştinismul încă din veacul al X-lea, pe când fraţii lor Pecenego-Cumanii îşi pă�­ trară naţionalitatea timp mai înde­ lungat, rllmânând in cea mai mare parte păgâni până __ prin 'veacul al I I 224 XIII-lea'. Se discută apoi fixarea geografică a lui "Etzel-purgy"-Ce­ tate a lui Atila din cântecul Nibe­ lungilor pe care Roesler vrea să-I identifice cu Gran (Estergom) când in realitate e Buda veche. Iar ho­ tarul regelui Bek nu poate fi al lui Bela IV ci al lui Bela III cel mult. Compoziţia etnografică a imperiului lui Atila era amestecată cu GOţi,. Romani, Slavi şi alte elemente stră­ ine, iar limba latină era înteleasă de mulţi supuşi de-ai lui Aiila, ca şi de acesta însuşi. Din aceasta se deduce că "populaţia de limbă ita­ lică a imperiului hunic trebue să fi fost în Panonia şi Dacia încă foarte numeroasă", căci Atila a stăpânit regiuni întregi cu populaţie romană. - Diplomaţii romJÎni în trecut (sec. XIV -XVII), în continuare, de 1. D. Condurachi, şi Solii celebre, anume: a lui Ţamblac la Roma şi Veneţia, a lui Luca Cârjă la Curtea poionă la regele Sigismond şi a lui Ion Caraiman la Turci din partea Mo­ vileştilor. - Mavrogheni şi ciobanii ardete�i, de Mihail Popescu. - Un francez acum 100 de ani despre ţările române şi unitatea lor: F. Colson "De l'etat presant et de l'avenir des pr in cip autes .. :' 1839, Paris, cu uaducerea câtorva pagini cuprinzând consideraţii asupra Prin­ cipat�or Române şi unei apropiate uniri a lor, de Elena-Mia Ionică.­ Făgăraşul sub regii unguri (1464- 157,), de Pr. Octavian Popa. După ce Vlad Ţepeş, stăpânitor al Făgă­ raşului, e învins, Iugăr'it şi întemniţat în 1462 de regele Matia, această posesiune a sa de peste munţi ră­ mâne sau in mâna familiei domni­ torului închis, sau în a lui Radu cel Frumos cam doi ani. Dar dela 1646, regele Ungariei dărueşte fa­ miliei Gereb Făgăraşul, împreună cu satele Cuciulata, Vineţiile, Pârâu, şi Comăna. In1467 Dieta hotărăşte ca Făgăraşul, Amlaşul şi Rodna să rămână posesiuui ale coroanei, ne­ înstrăinabile. Totuşi În 1469 Matia d ărueşte Universităţii săseşti Fă­ găraşul, "ca despăgubire pentru pa­ gubele .cauzate de Români". De aci urmează ceartă între instituţia nu­ mită şi ţamilia Gereb. In 1476 Fă� găraşul intră pentru puţină vrem�, iar în stăpânirea lui Vhd Ţepeş. , I