[1] ANUL XIV, Nr. 77-78 ARfiIVCbC IAN.-APR1L., 1935. ObTeHICl DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Craioveştii şi rolul lor politic 1) de Ioan C. Filitti. Sunt dintre aceia cari au urmărit cu simpatie şi atenţie, încă dela începuturile ei, revista "Arhivele Olteniei", la care, de zece ani, am cinstea să colaborez şi eu, şi am preţuit insernnatele con­ tribuţii ce s'au adus spre cunoaşterea, sub toate aspectele, a ace­ stei frumoase provincii. Mi s'au părut cu atât mai demne de ad­ miraţie munca şi jertfele directorului revistei, d. Fortunescu, cu cât un asemenea idealism contrastează violent cu materialismul gros ce ne învălue, Este o mângăere şi o nădejde să constaţi Că se mai găsesc oameni-rari nantes in gurgite vasto-cari, în loc de a-şi însuşi din ale obştei, ii dau din puţinul lor şi păşesc pe un drum în care, în loc de lauri, cum s'ar cuveni, culeg mai degrabă spini. Mulţumesc d-lui preşedinte şi pentru deosebita atenţie ce a avut de a mă chema să tiu şi eu o conferinţă, în acest loc de unde au vorbit atăţi eminenţi reprezentanţi ai vieţii noastre cul­ turale, sau politice. După atătea conferinţe, atrăgătoare, de sigur, prin cuprin­ sul şi forma lor, ca şi prin prestigiul vorbitorului, m'am întrebat ce subiect mi-aş putea alege. ca să răspund aşteptărilor d-lor voastre. Mi l'a desemnat d. preşedinte, căruia i-a fost suggerat de studiile ce am publicat în revista d-sale. Am stat la îndoială, din două motive Mi-am zis că subiectul este arid şi că voi avea a repeta lucruri pe care le-am tratat destul în scris. M'am lăsat însă convins că nu toţi au vreme să citească studii de speciali­ tate şi că poate fi folositor ca o restabilire de adevăr istoric, pri­ vitor la Oltenia, să fie adusă aci, în inima ei.la cunoştinţa unui cerc mai larg de intelectuali, iubitori ai colţului lor de ţară, fără a fi toţi profesionişti ai istoriei. Dragostea d-Ior voastre pentru Oltenia o împărtăşesc şi eu de altfel, pentru că nu mă simt străin de aceste părţi. Curge şi în vinele mele un strop din sângele boerilor Craioveşti, despre 1) Conferinţă ţinută la Societatea «Prietenii Ştilllţei. din Craiova, la 2 Decem­ vrie 1934 şi făcând parte din ciclul: "Oltenia �i Oltenii". [4] că Pârvu Craiovescu a fost tatăl lui Neagoe Vodă, Iundatorur măreţei catedrale dela Curtea de Argeş. Un raport veneţian din Buda, dela 1521, spune că la moar­ tea, în acel an, a lui Neagoe Vodă rămănând un copil, Teodosie, a urmat un frate al tatălui acestuia, deci un frate al lui Neagoe, anume Preda. Dar Preda Craiovescu era fiul vornicului Pârvu, care era deci şi tatăl lui Neagoe Vodă. Intr'un fragment de vechi anale, se spune de asemenea că pe Teodosie, fiul lui Neagoe, l'a ridicat .unchtu-său Preda vei ban, ca să fie Domn În locul tatănă-său". Cronica dela 1618, a lui Matei al Mirelor, care a cunoscut pe Radu Vodă Şerban, un Craiovesc prin femei, cum vom vedea, spune că Barbu banul Craiovescu, fratele lui Părvu, a fost UIl� chiui lui Neagoe Vodă. Intr'un manuscris dela Braşov se citeşte şi mai desluşit că "acest Domn Neagoe Basarab Vodă a fost fecior Pârvului vor­ nicul, nepot de frate banului Barbului Craiovescu". Cronica zisă Cantacuzinească, din a doua jumătate a sec. Xvll-lea, scrisă de un om al Cantacuzinilor, scoborători prin te­ mei din Craioveşti, spune şi ea că, "după moartea lui Neagoe Basarab Vodă, s'a înălţat Domn Preda, fratele lui Basarab Vodă, ca să ţie domnia lui Teodosie, nepotu-său". Cronica lui Radu Popescu, cunoscută sub numele lui Con­ stantin căpitanul, scrisă în vremea lui Constantin Vodă Brănco­ veanu, iarăş scoborător, prin femei, din Craioveşti, spune de ase­ menea că Neagoe Vodă era "nepot banului Barbului Craiovescu, fecior Pârvului" şi apoi adaogă: "iar aşa îl numia că este fecior de Domn". In sfârşit, în inscripţiile chipurilor ctitoriceşti dela Hurez, puse în vremea lui Constantin Brăncoveanu, Neagoe Vodă este arătat tot ca tiu al vornicului Părvu. De altă parte, putem afirma că pe soţia lui Părvu Craio­ veseu o chema Neaga, şi se ştie că mama lui Neagoe Vodă se numi a tot Neaga. Este clar: Neagoe Vodă a fost fiul vornicului Părvu Crai o­ vescu şi al soţiei acestuia, Neaga. Cum se împacă însă aceste netăgăduite concluzii, întemeiate pe documente, cu titulatura domnească a lui Neagoe Vodă, care-şi zice • Neagoe Vodă, cel numit Basarab", sau numai "Basarab Voevod", adăogănd când că este fiul, când, mai rar, că este ne­ potul lui Basarab Vodă cel Tânăr, care a domnit de la 1477 la 1482? \ Că nu putea fi fiu,l legitim al acestuia, este neîndoios, căci Basarab cel Tânăr n'a avut decât o soţie, pe Maria, pe când pe mama lui Neagoe o chema Neaga. De altă parte, documentele ce am citat exclud ca această Neagă să fi fost o soră a Craio­ veştilor, cum s'a propus. Concluzia cred că se impune: Neagoe Vodă a fost după lege, după starea civilă, fiu legitim al lui Pârvu vornicul Craiovescu şi 4 [5] al Neagăi, iar de fapt, din păcate, fiu natural al aceleiaşi Neaga cu Basarab Vodă cel Tânăr. Iată deee şi-a zis, în domnie, Ba­ sarab, cum i se zice apoi, în mod firesc, în izvoare ulterioare. Aşa fiind, şi altfel nu poate fi, se înţelege dece Basarab Vodă cel Tânăr, la 1482, a ridicat pe Pârvu, soţul Neagăi, la rangul de mare vornic, cel mai înalt de atunci, aşezăndu-l în divan imediat după mitropolit, pe când fratele mai mare, Barbu, fără dregătorie, ocupă al patrulea loc. Aş bănui că anul 1482 este acel al naşterii lui Neagoe, căci acesta, la 1501, era calificat încă de "tânăr" şi era încă neinsurat. Nu este singurul exemplu în istoria lumii, veche şi nouă, când înălţarea nu se datoreşte virtuţii. Avem astfel cheia ridicării subite a celor doi fraţi mai mari Craioveşti la cele mai înalte situaţii. Dacă adăogăm marea lor avere teritorială, înţelegem dece, de atunci încoace, au jucat atâta vreme un rol covărşitor în istoria Ţării Româneşti. Sub urmaşul lui Basarab cel Tânăr, sub Vlad Vodă Călu­ gărul, Craioveştii stau, mai întâi, în rezervă. După cinci ani însă, la 1487, Barbu Craiovescu reapare în divan, ca ultimul dintre boerii fără titluri, iar Pârvu ca mare vornic, primul aintre cei cu dregătorii. Doi ani în urmă, la 1489, ia loc în divan şi al treilea frate, Danciu, ca mare comis In sfârşit, la 1 Aprilie 1492, Barbu Craiovescu se găseşte în divan cu titlul de ban. Este de observat că din vremea lui Mir­ cea cel Bătrân şi până atunci, banii cari întâmplător se întâlnesc prin documente, nu mai luaseră loc in sfatul domnesc. Aşa dar, dregătoria băniei a fost ridicată din nou în importanţă, dăndu-i-se chiar primul loc în divan, şi aceasta în favoarea lui Barbu Cra­ iovescu. In vremea lui Vlad Vodă Călugărul au zidit Craioveştii mănăstirea Bistriţa, înzestrând-o cu numeroase moşii, printre care şi Brâncovenii, pe care Domnul i le întăreşte la 1494. Sub domnia lui Radu cel Mare, fiul lui Vlad Călugărul, dela 1496 la 1508, Barbu Craiovescu este aproape fără intrerupere în divan, cu titlul de ban, Pârvu este mereu mare vornic, iar Danciu mereu mare comis. In vremea acestui Domn, sau încă în ultimii ani ai domniei tatălui său, a intervenit o schimbare în configuraţia judeţelor din .Oltenia, care se vede că au fost puse, totodată, sub oblăduirea superioară a marelui ban. S' a făcut deci o reformă administra­ tivă, antecedentul depărtat al acelora, atât de dese, cu care ne-am obişnuit în vremurile noastre. Noua favoare de care Craioveştii s'au bucurat sub Vlad Vodă Călugărul şi sub fiul său Radu cel Mare, îşi are explicaţia în alte relaţiuni de o moralitate indoelnică, între o soră a Nea­ găi, soţie a lui Părvu Craiovescu, cu Radu cel Mare, încă din vre­ mea când acesta era numai asociat la domnie de tatăl său, Vlad Călugărul. In timpul lui Radu cel Mare, înainte de 1507, moare al pa­ trulea frate Craiovesc, Radu, singurul care n'a' avut dregătorie. 5 [6] Tot în timpul lui Radu cel Mare îşi începe cariera, ca vă­ tal de vănători, Neagoe, fiul vornicului Părvu Craiovescu, şi viitor Domn. Sub urmaşul lui Radu, sub Mihnea poreclit cel Rău, Cra­ ioveştii figurează, la începutul domniei, în divan, şi Domnul li acordă chiar, la 1508, nrisov în favoarea ctitoriei lor deja Bis­ trita. Anul următor însă, Craioveştii nu mai sunt în divanul lui Mihnea. Trebue amintit că, până atunci, ei şezuseră în sfatul domnesc de aproape un sfert de veac, că Pârvu fusese mare vornic timp de 21 de ani, iar Barbu mare ban timp de 16 ani. Cele două mai înalte funcţii ale statului deveniseră un patrimo­ niu al lor. Funcţia de ban, ocupată constant de Barbu, dela rea­ ducerea ei la vechea însemnătate, este chiar, cred, cauza pentru care un contimporan şi admirator al lui Neagoe Vodă, anume Gavriil, protul dela sî, Munte, în cartea sa "Viaţa sî, Nifon W , scrisă după ce Neagoe ajunsese Domn, numeşte pe Craioveşti Banoveţi, Iată cum povesteşte acest Gavriil dece s'au stricat rapor­ turiIe dintre Craioveşti şi Mihnea Vodă cel Rău: "Cum apucă domnia, se desbrăca lupul de pielea de oaie şi prinse pe toţi boerii cei mari şi aleşi, şi-i nimici. Iară pe un neam care era mai ales şi mai temător de Dumnezeu, căruia era numele de moşie Banoveţi, el cu multe jurăminte se legă cu boerii cari erau de acel neam, că nu-i va omorî, nici nu le va face nicio nevoe, şi făcu cărţi de jurământ şi de alurisanie Iar el, in toate zilele săpa groapa şi cugeta cum va putea face să piarză şi neamul lor" Adevărul este probabil altul. Cred mai de grabă că Craio­ veştii, răslătaţi sub domniile anterioare. plecau cu greu capul sub un Domn care nu li se mai arăta tot atât de binevoitor. "Deci, continuă devotatul lor Gavriil.şdacă auziră aşa, trecură Dunărea şi scăpată toţi de cursa Mihnii Vodă, călcătorul de ju­ rământ". Fireşte că Domnul, văzându-i haini, recurse la repre­ salii. Gavriil îl acuză că, după fuga lor .Ii-a ars curţile, şi casele le-a risipit, şi mănăstirea lor pe râul Bistriţa din temelie a risipit-o" . Craioveştii cerură dela Poartă să li dea Domn pe Vlad, zis Vlăduţ, fiu al lui Vlad Vodă Călugărul şi frate cu Radu cel Mare, deci fiu şi frate al binefăcătorilor lor, dela care aşteptau, desigur, aceeaş atitudine excepţional de favorabilă. Vlad Vodă vine în ţară, sprijinit pe O oaste turcească, din care făcea parte şi Neagoe, fiul vornicului Pârvu Craiovescu, tânăr vătaf de vâ­ nători, care pune pe fugă pe fiul Mihnii Vodă şi taie pe boerii insoţitori. Domnul aflând, exclamă spăimăntat : . De vreme ce făcu puiul leului aşa, dar când va veni leul cel mare, ce va tace 1" EI fugi în ţara ungureasca. Se prea poate ca leul cel mare, vor­ nicul Pârvu Craiovescu, să fi cugetat un moment să păstreze pen­ tru sine scaunul domnesc. Cu Vlad Vodă Vlăduţ, instalat la 1510, cei trei fraţi Craio­ veşti se leagă prin jurământ că nu-i vor face niciun vicleşug şi 6 [7] că-i vor sluji cu dreptate, iar Domnul că nu li va face niciun rău. Erau deci atât de puternici Craioveştii, prin funcţiile ce de­ ţinuseră îndelungată vreme şi prin marea lor avere, Încât Dom­ nul socoti prudent să trateze cu ei ca dela putere la putere. Ei şi stau în fruntea divanelor lui la 1510 şi 1511. lată însă că Vlad Vlăduţ îndrăzneşte să înlocuiască pe Părvu Craiovescu în marea vornicie, pe care o avea acum de 23 de ani, mai întâi printr'un Danciu, la 1510, iar anul următor printr'un Bogdan, cumnatul de soră al Domnului. Acesta trece chiar în fruntea divan ului, înaintea fraţilor Craioveşti. Totuşi, aceştia mai rămân credincioşi. Işi pun chiar viaţa, în acel aş an, pentru Domn, într'o luptă, la Gherghiţa, împotriva lui Mircea, fiul fostului Domn Mihnea cel Rău, venit, cu ajutor unguresc, să ocupe scaunul. .Arătatu-s'au Părvuleştii cu mare vitejie şi au biruit", scrie cro­ nica ţării. Ca recunoştinţă, se vede, li redă Vlad Vlăduţ intăie­ tatea în divan, dar nu şi marea vornicie, care rămâne lui Bog­ dan. Atunci Craioveştii se răzvrătesc. Situaţia lor, care derivase din favoruri domneşti, ei ajunseseră s'o considere ca un drept, ce se simţiau în stare să-I revendice cu forţa. De astă dată nu cu­ get ară numai să răstoarne pe Domnul care li răpise dregătoriile, dar se socotiră destul de puternici pentru a răvni ei înşişi la scaunul domnesc, în loc de a susţinea candidatura vre-unei alte odrasle din neamul Basarabesc, Gândul lor, de care Vlad VIă­ duţ prinse de veste, reiese, mi se pare, din chiar povestirea panegiristului lor, Gavriil Protul. "Iar Vlad Vodă, scrie acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, creştea întru mare bucurie până cât a ţinut sfatul acelui neam drept. iar dacă lepăda sfatul acelui . neam şi sări asupra acelui fericit de Dumnezeu neam, atunci pogorî şi pe dânsul mânia lui Dumnezeu. Se iuţi Vlad Vodă şi se aţâţă foarte cu mânie asupra acelui neam drept, din pricina lui Bogdan, care grăia minciuni către Domn, pentru tănărul Nea­ goe, zi când aşa: Doamne, eu am înţeles cu adevărat că. Neagoe va să te scoată din scaun" Bogdan spunea adevărul, pe care Gavriil Protul îl ascunde. Ştiindu-se bănuit, Neagoe trecu Dună­ rea, la Mehmet paşa, care veni cu oaste, prinse pe Vlad Vlăduţ, îl aduse legat la Bucureşti, unde însuşi Neagoe, ceea ce Gavriil [arăş ascunde, îi tăie capul, în Ianuarie 1512. De astă dată, Craioveştii învingători păstrară scaunul dom­ nesc pentru dănşii, în persoana fiului şi nepotului lor, Neagoe. Pentru întâia oară se urca în scaun un boer care nu era din neamul domnesc al Basarabilor. Mai încercaseră cândva şi alţii, dar nu izbutiseră. Mai norocos decât ei, Neagoe Craiovescu căută o legitimare a uzurpaţiei. Se ştia, de sigur, în cercul re­ strâns al clasei conducătoare de atunci, că fiul legitim ai lui Părvu Craiovescu şi al Neagăi era, de fapt, fiul natural al a­ cesteia cu Basarab Vodă cel tânăr. De altă parte, acesta ridi­ case la înalte situaţii pe Barbu şi pe Părvu, şi putea fi privit de ei ca un n tată" al lor, după obiceiul din vechime de a se da acest caliîicativ unui binefăcător, ba chiar de a-i adopta şi nu- .\ 7 [8] mele. Basarab Vodă cel Tânăr era, în acest sens, tatăl Craio­ veştilor, şi mai era şi tatăl, după fire, al lui Neagoe. Iată dece acesta, ajuns Domn, putea să-şi schimbe numele, cum însuş măr­ turiseşte, din Neagoe în Basarab, şi să se intituleze fiul, mai rar nepotul, lui Basarab Vodă cel Tânăr. Insuş panegiristul său Ga­ vriil Protul, care scrie după ce Neagoe ajunsese Domn, spune despre el că era "cocon de beeri", nu spune că era fecior de Domn. Despre neamul său spune că se numiau, după moşie (eu cred mai degrabă după funcţia lui Barbu) Banoveţi, şi adaogă: "adică Basarabeşti". Dacă aceste două cuvinte nu sunt, cumva, o interpolaţie tărzie, ele se pot explica atât prin titulatura ce-şi dăduse Neagoe Vodă, cât şi prin faptul că Craioveştii erau ca nişte fii ai binefăcătorului lor Basarab Vodă cel Tânăr. Avea Nea­ goe Vodă dece să fie atât de evlavios. VaIi apăsat pe sufletul lui păcatul mamei sale şi remuşcarea că ucisese pe predecesorul său. Catedrala dela Curtea de Argeş îmi apare astlel, în bună parte, ca o strălucită capelă expiatorie. Fireşte că, în domnia lui Neagoe, tatăl său Părvu rămâne mare vornic până ce moare, după câteva luni, în Iunie 1512, lă­ sând, în afară de Neagoe, alţi doi fii: pe Preda şi pe un al doi­ lea Părvu, şi două fiice: pe Vlădaia, căsătorită cu un Vlăsan şi pe Marga, soţie, se pare, a unui Marcea postelnic, Unchiul lui Neagoe, Barbu Craiovescu, rămâne mare ban până la 1520, când se călugăreşte sub numele de Pahornie, urmăndu-i în funcţie ne­ potul său Preda, fiul decedatului vornic Pârvu şi deci frate al lui Neagoe Vodă. După moartea timpurie a lui Neagoe, în Septemvrie 1521, scaunul fiului său Teodosie, un copil, este atacat de un Dragomir, 'sau Radu Călugărul, ridicat Domn de boerii din Muntenia. Acum, pentru prima oară, apare un antagonism între boerii de dincolo şi cei de dincoace de Olt. Acest antagonism nu se explică printr'o pretinsă rivalitate, care n'a existat, între Dăneşti şi Drăculeşti, cum şi-a închipuit Xenopol, ci prin rivalitatea între Craioveştii olteni şi boerii din Muntenia, cari nu voiau să li mai recunoască pretenţiile de domnie. Teodosie fiind din neamul ol­ tenesc al Craioveştilor, era firesc să-şi aibă partizanii mai ales în Oltenia. Scaunul său 'a fost apărat de o oaste turcească şi de unchiul său, fratele lui. Neagoe Vodă, banul Preda, care şi căzu în luptă, la Târgovişte, lăsând un fiu, Barbu. Dragomir-Radu Călugărul fu învins şi i se tăie capul. In Ianuarie 1522, tânărul Teodosie este atacat de Radu dela Afumaţi, fiu de Domn basa­ rabesc. Teodosie scrie 'atunci Braşovenilor că s'a dus "de cea parte a ţării", la Slatinai fiindcă "de partea ceastălaltă" ţara este măncată de vrăjmaşi. Aceasta însemnează că boerimea munteană nu mai voia o domnie 'de uzurpaţie a unui simplu neam de boeri, al Craioveştilor. Teodosie se sprijină acum pe o oaste de Turci, comandată de Mehemet paşa, care însă, deşi învingător, nu instalează pe Teodosie, ci îl trimete la Constantinopol, unde muri. Radu dela Afumaţi continuă lupta, cu ajutor dela Unguri. 8 [9] Acum, Craioveştii îi opun pe o altă rudă a lor, pe Bădică. Acesta era fiul natural al lui Radu Vodă cel Mare cu sora Neagăi, so­ tia lui Pârvu 1 vornicul Craiovescu, şi era deci văr bun cu copiii acestora, cu Neagoe Vodă, cu răposatul Preda şi cu Pârvu Il. In Oct. 1522, Radu dela Afumaţi scrie Braşovenilor că a sosit în ţară, "dar Părvuleştii vor să se bată cu domnia mea şi foarte ne gătim de război. Turci mulţi nu au, dar se făleşte Badea că va îndupleca pe sangeacul de Vidin şi pe cel de Nicopole să se lupte cu domnia mea". In Fevruarie 1523, Radu este gonit, după o luptă la Slatina, de coaliţia Turcilor cu Craioveştii (Barbu fiul răposatului Preda şi Pârvu Il fratele lui Neagoe Vodă). Turcii in­ stalează însă pe Vladislav UJ. Văzând că n'au reuşit să impue pe ruda lor Bădică, Craioveştii se pleacă faţă de faptul împlinit. In schimb bănia este dată lui Pârvu II. In August următor însă, găsim pe acest Părvu refugiat in Ardeal, cu alţi doi boeri, sub scutul regelui Ludovic. Părăsise deci pe Vladislav Vodă şi pe Turci şi trecuse de partea Ungurilor. In Noemvrie reuşeşte să aşeze în scaun pe vărul său Bădică, sub numele de Radu, dar domnia acestuia este foarte scurtă. El este tăiat, încă din Ianua­ rie 1524, de Turci, cari reinstalează pe Vladislav III. Acesta, în­ lăturănd din bănie pe Părvu II Craiovescu, îl face să treacă de partea lui Radu dela Afumaţi, care şi redobândeşte scaunul, cu ajutor turcesc, în Septemvrie. Boerii chibzuiseră în cele din urmă că "nu vor putea să se tot bată, ei fiind puţini şi ţara mică", şi se vede că Craioveştii se hotărăseră şi ei să renunţe la frămăn­ tări zadarnice şi să sprijine pe Radu Vodă. Banul Pârvu II luptă chiar contra unui vrăjmaş care, din Mehedinţi, se ridicase asu­ pra Domnului, şi-i taie capul. Totuşi, şi cu Radu dela Afumaţi găsiră în curând neastăm­ păraţii Craioveşti pretext de învrăjbire , Setoşi de putere, mai ambiţioşi decât ori când acum, după ce din neamul lor se ridi­ case Neagoe Vodă, dacă nu mai izbutiseră a doua oară să urce treapta supremă, se gândiră măcar să se inrudească cu Domnul, rămas văduv la sfârşitul anului 1525, dăndu-i de soţie pe una din fiicele aflate în Ardeal ale lui Neagoe. II ameninţară că dacă va refuza, îl vor alunga, şi Pârvu Il trecu chiar în Ardeal. Radu Vodă îi socoti destul de puternici pentruca să se plece dorinţei lor. Inţelegea însă ca măcar să aleagă între cele două fiice ale lui Neagoe. şi peţi pe Roxandra, pe care însă o voia şi Ştefăniţă Vodă al Moldovei. Regele Ungariei lăsă în seama voevodului Ardealului sarcina de a soluţiona delicata problemă. Acesta atri­ bui pe Roxandra lui Radu, ceeace hotărî pe Ştefăniţă să năvă­ liască in Ţara Românească la 1526. După o ciocnire la Tărgo­ vişte, Domnii se îrnpăcară şi astfel un nou război al Troei fu evitat. Pârvu Il Craiovescu se întoarse în bănie, Cumnatul său de soră, VIăsan, era mare vistier, iar mare stolnic era un Şerban, ginerele lui Radu Craiovescu, celui de al patrulea fiu al lui Neagoe dela Craiova, şi deci văr bun. prin alianţă, cu Neagoe Vodă, cu răposatul ban Preda şi cu banul Pârvu II. 9 [10] Cam tot atunci muri, gârbovit de ani, călugărul Pahornie, fostul mare ban Barbu 1 Craiovescu. El, sau văduva lui, călugă­ rită şi ea sub numele de Salomia, trebue să fi fost Iundatorii bi­ sericii Sf. Dumitru, zisă "băneasa", din Craiova, care n'are nimic de-atace cu fraţii Asăneşti, ctitorii unei biserici cu acelaş hram, dar la sudul Dunării, iar azi, din nenorocire, nu mai aminteşte un trecut cu care oraşul se putea făli. Se vede că Craiova se desvoltase mult din cauza situaţtei : proprietarilor ei. Un docu­ ment dela 1532 vorbeşte, într'adevăr, de Craiova întreagă, cu satele, siliştele şi ţiganii, cu mori, bălţi şi vii. Ca inrudiţi cu Radu dela Afumaţi, Craioveştii îi rărnân cre­ dincioşi. Când, la sfârşitul anului 1528, alţi boeri nemulţumiţi se răzvrătesc împotriva Domnului, acesta caută scăpare spre Cra­ iova, la unchiul său prin alianţă, Părvu Il, dar este ucis pe drum, în Ianuarie 1529. Sub noul Domn, Moise, tot Basarabesc, moare, în Aprilie 1529, banul Părvu Il Craiovescu, şi-i urmează în funcţie, după câteva luni, fiul său, Barbu II Craiovescu. Se împlini au acum 37 de ani de când bănia era aproape în continuu deţinută de neamul Craioveştilor. Dacă adăogărn că Barbu Il mai era şi nepot de frate al lui Neagoe Vodă, nu ne vom mira de formula dom­ nească cu. care încheie un act dat de el Bistriţei, rugând să fie respectat de acela "pe care-I va alege Dumnezeu - Dumnezeu, nu Domnul - a fi oblăduitor acestui loc, din fraţii noştri, ori din rudele noastre, sau, din păcatele noastre, din alt neam străin". Aceeaş formulă o întrebuinţează intr'o carte dată Coziei la 1530. Considerau Craioveştii că bănia era o dregătorie ereditară a lor. Moise Vodă găseşte prudent să ia de soţie pe sora lui Barbu II, în Fevruarie 1530. Nemulţumind însă pe alţi boeri, este silit să fugă în Ardeal, de unde întorcăndu-se, este învins în lupta dela Viişoara (în Teleorman) şi cade mort .odată cu cumnatul său, Barbu II Craiovescu. Noul Domn, Vlad Vodă, cunoscut în istorie, din cauza tra­ gicului său sfârşit. sub porecla. de Innecatul, confiscă "pentru viclenie" din moşiile lui Barbu II şi ale fratelui său Drăghici, Brăneştii, Bărbăteştii şi Nedeia. Bănia este dată, la 153], lui Hamza din Obislav, căruia, în Aprilie 1532. i se dărueşte însăşi Craiova întreagă, cât au ţinut banul Barbu şi banul Preda, Noul ban Hamza, străin de neamul Craioveştilor. este calilicat de mare ban când de Jiu, Jilski, dună numele vechii reşedinţl a banilor, când de Craiova, Cralevski, după numele reşedinţei banilor din neamul Craioveştilor. Rămăsese din acest neam, în linie bărbă­ tească, un singur vlăstar, un 'Barbu III, fiu al banului Preda. Vlad Vodă Innecatul nu şi-l apropie, dar rudele prin soţii ale Craio­ vestilor, Vlăsan şi Şerban, sunt în favoare. Cel dintăi este mare logofăt, cel de al doilea mare vornic. Sub Vlad Vodă Vintilă, zis dela Slatina, după un an jumă­ tate de domnie, în Aprilie 1534, ban mare redevirie un Craio­ vescu, acel Barbu III, fiul lui Preda, dar nu mai stă ca prede- 10 [11] cesorii săi în fruntea divan ului. Se pare că şi moşia Craiova a fost restituită familiei. Vlad Vodă Vintilă este însă ucis. pe ma­ lul Jiului, în Iunie 1535, şi odată cu el dispare, nu ştim în ce împrejurări, şi Barbu III, ultimul vlăstar în linie bărbătească al neamului său, care de aproape 50 de ani stătuse în fruntea tre­ bilor ţării şi-i dăduse chiar un Domn, pe Neagoe Vodă. Se pare că Barbu HI ar fi pribegit la Ţarigrad, fără să mai aflăm de urma lui. Sub Radu Vodă Paisie, bănia cea mare, readusă la primul loc în divan, şi zisă iărăş când de Jiu, când de Craiova, este dată lui Şerban, ginerele lui Radu Craiovescu, şi principalul re­ prezentant, de acum, al familiei. La 1539 însă, Şerban se răz­ vrăteşte împotriva Domnului său, dar este silit să fugă în Ardeal, unde i se pierde urma. Moşia Craiova este iarăşi confiscată, căci la 1544 Domnul o dărueşte lui Drăghici spătar şi lui Udrişte vis­ tierul, boeri din Mărgineni. Nu ştiu când a fost reluată iarăşi pe seama domniei, adică a statului. Acţiunea lui Şerban banul, ale cărei cauze nu le cunoaştem, a Iost ultima încercare a Craioveştilor de a se măsura cu Dom­ nii ţării, ca o partidă de sine stătătoare, cu puteri aproape egale. De acum, Craioveştii prin femei, căci în linie bărbătească neamul se stinsese la 1535, intră în rândurile celorlalţi boeri de seamă ai ţării. Ei nu mai pot urmări o politică de familie, nu mai sunt un centru de raii are al opozanţilor, iar bănia Olteniei, pe care o deţinuseră o jumătate de veac, nu mai este un apa­ nagiu al neamului lor. Cel dintăi, în ordinea cronologică, din aceşti urmaşi mai modeşti, . prin femei, ai Craioveştilor, este Datco, un fiu probabil al lui Vlăsan şi al Vlădaei Craioveasca, nepot deci de soră al lui Neagoe Vodă, al banului Preda şi al banului Pârvu Il. Ace­ stui Datco, Radu Vodă Paisie îi dărueşte moşia Nedeia, calificată domnească, pentrucă fusese confiscată dela Craioveşti încă din 1530, cum am arătat. Tot lui Datco, acelaş Domn îi dă, la 1543, nişte ţigani contiscaţi dela banul Şerban în urma răzvrătirii lui. Aşa dar, bunuri confiscate dela Craioveşti pe seama domniei, adică a statului, confundat cu Domnul, Radu Paisie le dărueşte tot unui Craiovesc despre mamă. Soţia lui Datco era Calea din Brăncoveni. Moşia Brănco­ veni fusese, cum am spus, a Craioveştilor, cari o dăruiseră 'mă­ năstirii lor dela Bistriţa. Dela mână stire trecuse apoi, parte prin danie dela Neagoe Vodă, parte prin vânzare, la moşii Calei, care deveni soţia lui Datco şi, astfel, moşia se întoarse la Craioveşti. Datco şi Calea neavănd copii, au adoptat pe copiii unuia din verii buni ai lui Datco, pe copiii lui Vlăsan din Caracal. Acest Vlăsan şi un frate al său Matei erau fiii Margăi, sora lui Neagoe Vodă, a banului Preda şi a banului Părvu Il. Aceşti fraţi, Craioveşti deci despre mamă, n'au ajuns la si­ tuaţii importante. Matei n'a fost decât ban mic, iar Vlăsan nu poartă niciun titlu. Amândoi s'au împotrivit însă, împreună cu 11 [12] alţi boeri, la înscăunarea lui Petru Vodă cel Tânăr, fiul lui Mir­ cea Ciobanul şi al faimoasei Doamne Chiajna, şi au pierit în luptă contra lui, la Boian, în 1559. ' La 1566, pe când domnea acest Petru cel Tânăr, se iveşte un pretendent care se intitulează Nicolae Basarab, fiul .Barbuli Nagorae" , Dacă nu e vorba de un simplu aventurier, titulatura ar indica pe un fiu al unui Barbu, nepot al unui Neagoe, ceeace ar corespunde cu un fiu' al lui Barbu 1Il Craiovescu, a cărui urmă am spus că se pierde la 1530, retras, pare-se, la Ţarigrad. De acum, neamul Craioveştilor prin femei este reprezintat prin două ramuri. De o parte. sunt urmaşii, din femei în femei ai lui Şerban banul, ginerele lui Radu, celui de al patrulea frate Craiovesc. Ei sunt numiţi, după moşie, boerii din Coiani. De altă parte sunt fiii lui Vlăsan din Caracal, adoptaţi de unchiul lor Datco şi de soţia lui Calea, dela care au moştenit moşia Brăncoveni, şi sunt numiţi boerii din Brâncoveni. Dintre ei, la dregătorii mari nu se ridică decât unul din fiii lui Vlăsan, anume Danciu din Brâncoveni, care, spre sfârşitul sec. XVI-lea, devine mare armaş şi apoi mare vornic. La 1602 însă, ajunge Domn al Ţării Româneşti Şerban dela Coiani, fost mare paharnic, fiu al unui obscur Radu şi al Mariei, a cărei mamă, Anca dela Coiani, era Iiica lui Şerban banul, ginerele lui Radu, al patrulea din fraţii Craioveşti. Sân­ gele acestuia se amestecase astfel cu trei alte neamuri, până ce să curgă in vinele lui Şerban dela Coiani, ajuns Domn la 1602. Tocmai străbunica prin femei a acestuia, soţia lui Şerban banul şi fiica lui Radu Craiovescu, era vară primară cu Neagoe Vodă, cel care, în domnie, îşi zisese Basarab. In acest chip era Şerban dela Coiani, care, ca Domn, îşi zice Radu, un strănepot depărtat al lui Neagoe Vodă zis Basarab, şi pe această bază se intitu­ lează "nepot al lui Basarab Vodă", deşi nu avea nicio legătură cu Basarabii, Din cauza acestei titulaturi, urmaşii lui de fată, Cantacuzinii, l'au crezut Basarab şi tot aşa a fost considerat în istoriografia noastră. Puţin în urmă, la 1633, un alt urmaş, prin femei, al Cra­ ioveştilor, ocupă scaunul domnesc. Este Matei din Brâncoveni, fiul lui Danciu din Brăncoveni, unul din fiii lui Vlăsan din Cara­ cal, adaptaţi de unchiul lor Datco şi de soţia sa Calea, dela care moşteniseră moşia Brăncoveni, Cum Vlăsan din Caracal era fiul unei surori a lui Neagoe Vodă, a lui Preda banul şi a lui Părvu Il banul,-Matei din Brăncoveni era şi el strănepot de soră al lui Neagoe Vodă, cel care-şi zisese Basarab. Din această cauză Matei din Brâncoveni s'a cre�ut în drept să se intituleze, în dom­ nie, Matei Basarab, deşi n'avea nici el vre-o legătură de sânge cu neamul Basarabesc. Păstr\a însă amintirea că un Basarab Vodă fusese tatăl, am văzut în ce sens, în sensul de binefăcător, al Craioveştilor. I-a fost cu atât mai uşor lui Matei să uzurpe numele de Basarab, cu cât ultimul vlăstar bărbătesc al acestei 12 [13] li familii, Alexandru Vodă coconul, murise la 1632, iar prenumele chiar de Basarab, purtat de câţiva Domni din ramura dănească, nu-l mai adoptase niciun Domn dela Neagoe încoace. In sfârşit, avea Matei Vodă o vară bună, Maria, fiica un­ chiului său Radu din Brăncoveni, căsătorită iarăş cu un om ob­ scur, David. Aceştia au fost străbunicii lui Constantin Brănco­ veanu, care şi el, ajungănd Domn, s'a crezut în drept să se in­ tituleze Basarab, ca strănepot de vară al lui Matei Vodă. Şi astfel, fiindcă Neagoe Craiovescu, ajuns prin uzurpare la domnie, îşi zisese Basarab Vodă, ca fiu natural al lui Basarab cel Tânăr,-numele acesta a fost de asemenea uzurpat de stră­ nepoţii lui colaterali, prin femei, Radu Şerban din Coiani, Matei din Brâncoveni şi Constantin Brăncoveanu, când au ajuns Domni. Urmaşii lor s'au lăsat induşi în eroare de acest nume de Basa­ rab şi s'au .crezut Basarabi. Au crezut-o Cantacuzinii, şi această părere s'a Înserat în cronica lor, scrisă de omul lor, Stoica Lu­ descu. A repetat-o banul Mihai Cantacuzino, în genealogia nea­ mului său, pe care a scris-o la 1775. S'a lăsat in dusă în eroare şi istoriografia noastră. Astăzi încă, după ce prin cercetări Întemeiate pe documente, am ajuns Ia rezultatele pozitive pe care le-am expus, sunt încă unii cari nu vor să se lase convinşi. Mai tare decât orice argument li se pare titulatura lui Ma­ tei Basarab şi a lui Neagoe Vodă. Dacă şi-au zis Basarabi, Ba­ sarabi au fost. Fiindcă Craiova a fost moşie de strărnoşie a lui Matei Basarab, cum spune el în pisania bisericii SI. Dumitru re­ novate, a fost moşie Basarabească. Fiindcă însă descendenţa din Craioveşti nu se poate nega, se conchide că şi aceştia trebue să fi fost Basarabi. Toate acestea însă nu sunt decât deducţii gre­ şite, pentrucă pornesc dela o premisă greşită, dela nişte titulaturi uzurpate, a cărora explicaţie am dat-o. Mă rezum. Spre sfârşitul sec. XV-lea, prin favoarea a trei Domni, căş­ tigată prin compromisuri cu morala, o familie de mari proprie­ tari din Oltenia, având aşezarea lor principală Ia Craiova şi nu­ miţi din această cauză Craioveşti, se ridică mai presus decât toate celelalte neamuri boereşti ale ţării. In favoarea acestei Ia­ milii, judeţele Olteniei sunt puse sub cărmuirea unui înalt dre­ gător, numit marele ban. După 30 de ani de ocupare a celor mai inalte funcţiuni, Craioveştii izbutesc să aşeze în scaunul dom­ nesc pe unul de ai lor, Neagoe, care, după numele tatălui său natural şi ocrotitor al familiei sale, Basarab Vodă cel tânăr, îşi zice şi el, în domnie, Basarab. Incurajati de acest succes, Cra­ ioveştii, dacă nu mai izbutesc a doua oară să dobăndiască pu­ terea supremă, se menţin Însă în bănie şi se impun Domnilor, până ce se sting în linie bărbătească, la 1535. Din neamul lor, prin femei, au mai fost, în urmă, alţi Domni 13 [14] iluştri ai Ţării Româneşti: Radu Şerban, Matei zis Basarab, Con­ stantin Şerban, poreclit Cărnul şi Constantin Brăncoveanu. Toţi aceştia însă, dacă erau nepoţi ai lui Neagoe, care-şi zise Basa­ rab, nu erau, prin aceasta, Basarabi, cum unii din ei s'au inti­ tulat totuşi. O măndră galerie de Domni, pe care o datorim Olteniei. Este un titlu suficient de fala, care face inutile orce adaose fanteziste. • •••• � •• II ••• Insemnări din viaţa politică a Craiovei în a doua jumătate a sec. XIX de Marin Theodorian-Carada Câteva sute de ani Craiova a fost reşedinţa banilor sau a caimacamilor ce au guvernat Oltenia întreagă. In urma organi­ zării ţării prin Regulamentul Organic, oraşul acesta a rămas doar capitală a judeţului Doljiu. De atunci el a fost administrat de un maghistrat ce avea prezidentul lui. Cum însă nicio organizaţiune ce a dăinuit mai mult nu dis­ pare numaidecât, din 1842 până la 1848, în zilele lui Vodă Bi­ bescu, Ocârmuitorul judeţului Doljiu a fost frate-său Iancu Bibe­ seu, care de fapt a guvernat întreaga Oltenie în acel timp. După arderea Episcopiei Rămnicului, Craiova a fost cătva timp şi re­ şedinţa episcopilor Râmnicului-Noul Severin. Episcopul Calinic este cel dintâiu care şi-a strămutat reşedinţa din nou la Rărnnic. Dar pe timpul păstori rei lui la Craiova a continuat să existe, în Epis­ copia de acilea, un locotenent al lui în persoana Vlădicăi Timo­ tei al Evdocsiadei; iar Episcopul Atanasie Stoenescu a cârrnuit Eparhia Râmnicului din Craiova dela 1873 la 1880, când a murit. Dela plecarea lui Iancu Bibescu din Craiova, în Iunie 1848, judeţul pe timpul revoluţiei a fost cârmuit, cu titlu de administra­ tor, de Ion Maiorescu, Arcescu şi de Scarlat Turnavitu. Prezi­ dent al Maghistratului a rămas însă şi pe timpul revoluţiei tot Dimitrie Filişanu. Acesta a izbutit să rămăie in slujbă şi după izgonirea guvernului revoluţionar. El a fost cel din urmă ocăr­ muitor al judeţului Doljiu. După alegerea lui Cuza, ocărrnuitorii şi subocârmuitorii au fost înlocuiţi prin prefecţi' şi sub prefecţi. . Dintre prefecţii ce au .cărmult judeţul Doljiu dela 25 Ianua­ rie 1859 la 11 Februarie ,8b6 citez pe Caliman, NicuJae Opran, Al. Marghiloman, S. Mihăle�cu, Petre Orbescu 1) şi P. 'Rahtivanu, Dela detronarea lui Cuza până la căderea guvernului Ion Bră- 1) Orbcscu era Directorul Ministerului de Interne şi a oărmuit DoIjiul ca ln de­ plinitar de Prefect, adică Locţiitor de Prefect, Prefect interimar sau Girant al Prefec­ turei, cum s'a zis in urma. Tot aşa, temporal, au cârrnuit Doljiul : N. Piersiceanu, şef de divizie la Ministerul de Interne, şi Chirculescu, Prefect de Ialornita. /4 [15] tianu au fost titulari ai acestei Prefecturi Costică Haralamb, N. Ocran, Ghiţă Golesou, Petrache Măinescu, N. C. Zătreanu 2), Co­ lonelul Logadi 3), Budişteanu, 1. N. Titulescu Anton Brăiloiu 4), Gogu Vorvoreanu, S. Trăsnea şi 1. A. Rethoridy 5). Colonelul Logadi era comandantul Regimenfului de Doro­ banţi No. 1, când Lascar Catargiu i-a cerut să primească Pre­ fectura. A primit cu condiţie să fie menţinut în activitate şi să păstreze comanda regimentului său. 1 s'a făcut pe voie. Logadi era un om energic şi foarte bun gospodar. Cu deţinuţii din pe­ nitenciare, pe cari i-a pus la lucru, a făcut şosele bune, atât în Craiova cât şi prin comunele rurale. In fiecare plasă (Doljiul, avea atunci 7 plăşi : Ocolul, Arnăradia, Jiul de Sus, Jiul de Jos, Dumbrava, Câmpul şi Balta) a Însărcinat pe câte un ofiţer din regimentul lui să controleze şi să îmbărbăteze administraţia. Chiar şi opoziţia i-a recunoscut însuşiri de administrator, harnic şi pri­ ceput. Chipul cum a condus alegerile, şi mai ales fiindcă s'a raz­ bunat pe fraţii Theodoru li) pentru faptul că au dat sprijin libera­ lului Costache Peşacov spre a se alege deputat, i-a fost imputat de toată lumea. A dat ordin Administraţiei să oprească pe lo­ cuitori să vie la secerişul recoltelor de pe moşiile ce fraţii Theo­ doru ţineau cu arendă dela Stat. Recolta a putrezit pe câmp, iar fratii Theodoru au fost complect ruinaţi. Pare însă că în acest caz el nu a făcut decât să execute ordinile primite din Bucureşti, pentru că tot aşa a fost ruinat bogătaşul Dimitrie Anghel dela Iaşi, fiindcă votase pentru Kogălniceanu. Craiovenii în tot cazul nu i-au păstrat prea multă pică lui Logadi: la alegerile generale din Septemvrie 1888 el s'a ales senator în Colegiul 1, împreună cu Gheorghe Chiţu, cu voturile liberalilor şi împotriva candida­ ţilor guvernamentali. Lui Logadi i-a urmat în slujbă Budişteanu, cumnatul lui Alexandru Lahovary. Acesta a plecat din Craiova curând şi pe nepuse masa. Se povesteşte că ceiace f-a îndemnat să plece pe furiş noaptea nu a fost atât teama unei maniîestaţiuni ostile din partea populaţi unei, cât farsa ce i-ar fi făcut primarul unei comune rurale. Budişteanu, în dorinţa lui ca în sate să domnească regulă mai multă şi curăţenie, făcea zilnic inspectiuni, luând la zor pe primari. Intr'o dimineaţă el pătrunde în satul Balta-Verde, mi se pare, şi ia la rapangheli pe primar, pentru murdăria ce găsise în sat "Până la 4, când mă întorc iar aici, să găsesc casele spoite, curtile măturate, uliţele stropite, să nu mai văd praf pe nicăeri şi arhiva în Primărie să o găsesc în regulă, facu-ţi şi dregu-ţi de primar leneş şi păcătos". Prefectul se întoarce la ora la care a 2) N. C. Zătrva nu şi-a terminat cariera ca judecător de pace Într'un sat din Doljiu. :1) Colonelul Logadi a mai fost prefect in 1889. 4) Brăiloiu a fost după 1888 senator şi vice-preşedinte al Senatului. 5) Rethoridy după 1888 a fost admirnstrato r al Creditului Agricol din Ilfov. 6) Fraţii Panait Theodoru ţineau cu arendă toate moşiile Statului. dela Calafat până la Craiova. Făceau agricultură În stil mare de tot. Pentru transportul cerealelor aveau un tren al lor, cu 4 vagoane ŞI locomotjvă, ce putea merge fără de şine pe şo­ selele judetului. Câştigau enorm, dar şi făceau mult bine. Ei au Împodobit Craiova cu câteva clădiri in adevăr frumoase şi artistic construit.e. 15 [16] spus şi e minunat că găseşte satul absolut în starea în care îl lăsase. Furios, intră în Primărie înjurând. Trânteşte uşile şi gă­ seşte pe Primar în capul unei mese, între alţi patru săteni. Acesta. lără să se mişte dela locul lui, întreabă pe Prefect cine este şi ce vrea.-"Ce, nu mă cunoşti mă? Te-ai îmbătat? Ai uitat ce ţi-am spus azi dimineaţă", urmate de alte înjurături. Primarul, foarte liniştit, îi atrage atenţiunea că prezidează Consiliul Comu­ nal şi-l roagă să fie respectuos faţă de o autoritate constituită, în exerciţiul Iunctiunei. Budişteanu şi mai furios se repede la el. Vătăşeii, din ordinul Primarului, pun mâna pe Prefect, căruia Pri­ marul îi incheie un proces-verbal de ultragiu 7). Pare-că acest incident a determinat plecarea subită a Budişteanului la Bucureşti, unde a !!ăsit instalat la Ministerul de Interne pe Gună Vernescu. Noul Ministru era şeful unei mici grupări liberale şi avea mari ambiţiuni. Din pricina aceasta, la numirea prelecţilor, el nu a ţinut prea mult seama de dorinţele organizaţiilor liberale. A numit prieteni de-ai lui personali şi, unde nu s'a putut, magis­ traţi neînregimentaţi în partid. Aşa, lui Budişteanu îi fu dat suc­ cesor un procuror dela Curtea de Apel din Craiova, pe I. N. Ti­ tulescu. Dacă la fixarea candidaturilor parlamentare noul prefect s'a înclinat în faţa voinţei partidului, la alegerea Consiliului Ju­ deţean a căutat să introducă în acel consiliu persoane pe con­ cursul cărora se credea sigur. N'a fost însă încântat că la Cole­ giul II-lea a candidat Ion Theodorian şi că s'a ales. A încercat totul pentru ca cel puţin să nu intre acesta în Comitetul Perma­ nent, dar nu a izbutit decât să provoace un balotaj, care nu i-a folosit. Pela 1876, Preşedintele Comitetului Permanent se numea prin decret domnesc. Prefectul obtine ca Ministerul să numească Preşedinte pe Măndică Trişcu, sub cuvânt că era cel mai în vârstă dintre cei aleşi. Se pare că voise să aleagă pe Trişcu în Comitet fiindcă era frate cu Alexandru Trişcu, Prelectul judeţului Vâlcea şi bun prieten al Vernescului. Măndică Trişcu era un bărbat tare de treabă, care nu făcuse niciodată politică, dar care fusese po­ liţai al Craiovei pe vremea când Colonelul Logadi cărrnuia ju­ deţul. Alegerea lui Trişcu nu in cântă deloc pe liberali, cari cre­ zuseră că Ion Theodorian, ca unul ce fusese sub-prefect în mai 7) Nu ştiu întrucât povestea aceasta este autentică. Sigur este că. pela 1885 a fost numit Prefect al Judeţului Olt Iancu Pallady. Vexat că unul din subprefecţi nu venise să-I aştepte la gară, porneşte la reşedinţa acestuia, Leg. X/Jl. gem. aut Calatra-, 1) Originalul acestui text este cuprins într'un carnet al medicului Fodor din Deva. E scris in ungureşte şi se găseşte In arhiva -Muzeului năsăudean •. In această arhivă se mai păsţrează şi un alt act referitor la Zamfira, fiica voe­ vodului muntean Moise. Este o invitaţie la solemnitatca căsătoriei Zamfirei cu Stanislau Nisowski către primarul şi primăria oraşului Bistriţa, cu următorul text: Prwdenlibus el circusnspeotis dominis [udici ceteribusq .. e consulibue civitatis Bis­ triciensis dominis el anticis nobi« considera:ndis. Priuientes circuvnspecii do mini et amici nobis obser'vandissin1.i salutem seroilio­ rumque commendalionern. Qttonia'f1t nos generosam dominam Sarnphiran'tj {iJia»t speciobilis wuujniţici qnondam âomiwi Moiein; JVU ?irvD!e Transa ipineneiuvn; reliciam videlicet egregii domini Stepho.ni. Ceseerii jure sancti ",nat'rimon-ii nobis in, IJegitimam con;u.gern copHlavimus, eL nupt'larum soleJn�1itatem diei dornenico sequ,Bndi proxiJ'l'le fulure videlicet die septima Mai in posses' �ione Springg aelebrf,ri aonsUtuimus in prCiesentlam Irat'rurn et (unicorun� pro recepta f'egnis consuetudine haee in negotia requ,irere decr6Vitn:us rogannts dominaUones veslras 'Wtagnopere velitis ipso die dontenico exeundi in prae/ata possessione Sprin[}C! OH'l.anter aclesse, et praesentia vestru, solemnitnlem n'upliarum decorare lactura nobis rem gratio ... si::isimunt ei occasione pres tita amicabi1iter 1"eportencli: easdem quavn feliciter Valel"8 optamus. Datum Albae-Luliae 13 die AprUis Anno Do.nini 1570. Stanislatts Niso·lVs7d. 20 [21] ceea ce, împreună cu numirile de mai sus Leg. XI/l Ulpia şi Leg. XIlJ gem. A/buci, s'ar putea explica astfel că aceste numiri s'au referit la subdiviziuni de ale legiunei. Toate aceste cărămizi se pot vedea la Deva în proprietate particulară, unde mai sunt şi unele ţigle de coperiş purtând in­ scripţia Q. A. R., care anevoie se va putea citi. Tot acolo este o sculptură fină de marmoră a unui Vieti­ marius, care este preotul care ucide vita destinată să tie jertfită, măsurând 15 X 10 cm. Preotul poartă o cătrinţă şi o teacă, iar la stânga lui se vede vita, cu un cuţit înfipt adânc în grumazul ei. O altă sculptură fină din marmoră aibă reprezintă o cadrigă, cu cei patru cai inălţându-se în două picioare. Aceasta măsoară 13 X 10 centimetri, împreună cu un fragment din lectică. Am­ bele aceste sculpturi au fost descoperite în satul Veţel, In tine tot acolo se mai găsesc diferite cărămizi, lămpi, sarcofage, talere de piatră, monezi de aur, argint şi aramă de ale Dacilor, Grecilor, Romanilor şi de ale altor popoare, apoi mărgăritare, diamante şi alte obiecte de valoare. Este de osăndit indiferentismul nostru, din a cărui pricină încă tot nu s'a înfiinţat de mulţi ani proiectata societate a ama· torilor de antichităţi, care să facă săpături in satele Veţel şi Gră­ dişte, unde s'ar mai putea găsi multe obiecte interesante, ca acele pe care le găsesc în prezent locuitorii acestor sate la lucrul căm­ pului şi cari, necunoscăndu-le importanţa, le deteriorează, ori le vând evreilor, cari la răndul lor le trec în mâinile străinilor. Voi face acum descrierea unor antîchităţi de origină mai recentă, pentru folosinţa acelor ce doresc să călătorească prin regiunea Hategului. In această regiune este mai interesantă mănăstirea rornă­ nească dela satul Siluaşui-de-eus, situată la distanţă de o oră la vest de sat, într'o poiană rotundă, strămtorată în valea îngustă numită Prislop. Aceasta a fost întemeiată de către Zamîira, fiica voevodului muntean Moise, pela mijlocul secolului al XVI şi care, precum dovedeşte inscripţia de pe piatra ei funerară, a fost în­ mormăntată aci. Biserica mânăstirii are forma de cruce, din a cărei boltitură din mijloc se ridică un turnişor de arhitectură sim­ pati că, sprijinit pe patru coloane, înalt ca de un metru şi jumă­ tate, din care însă în prezent lipsesc clopotele. Intrănd în curtea bisericii, imediat la mâna stângă, se vede o piatră funerară din marmoră albă, de formă pătrată, măsurând doi metri in lungime şi unul în lăţime, şi este prevăzută cu de­ coraţii în relief, în mijlocul cărora se poate citi textul următor 1): Saphura, filia Moisni, nrincipts Transalpinorum, ţilia reiicta maqniţici comiiis Stanislai Ntsouiski, moriens 1580, mensis Martii, anno aetatis XL/III. De-asupra monumentului funerar, in mijlocul unei ghirlande, se vede un vultur gata să sboare, ţinănd o cruce în cioc, carele 1) Vd. in A. O. an. II, p. 287 (in 1923), articolul d-Iui Al. Bărcăcilă: «lnsemnări din 'fara Hategului- , unde se dau aceleaşi două inscripţii. 21 [22] cred că prezintă blazonul familiar al principesei, subt care se pot citi următoarele stihuri latine: Saphyra Moisini Ducis inclyta tilia tandem Hoc posuit moriens ţlebile corpus humo. Ke�erio inorimis uxor dulcissima clausit Lumina, tit consors deinde Nisouiski tua. Si genus excutias nihil hac magne nobile Sub transaunna terra valacha polo oidet, Hule avus et genitor Princeps si caetera soectas Hujus maestae oirum Dacia utrumque gen uit. Tu quicunque oides Saphirae haec monumenia venuste Saphira dic Saohir nomine diqna tuit. Am copiat aceste stihuri din cuvânt in cuvânt, cu toate că unele cuvinte nu le-am putut înţelege. Păcat că această inscripţie se va deteriora cu timpul şi mai mult, aşa că în curând nu se va mai putea citi, căci actualul preot al acestei biserici nu atribue nici-o importanţă valoroaselor antichităţi şi le întrebuinţează ca suport vaselor cu apă şi altor obiecte. Precum se evidenţiază din textul inscripţiei, primul bărbat al Zamfirei a fost un numit Keseriu, sub-palatin al regatului un­ gurese, iar al doilea a rost un conte Nisowski, prefectul judeţelor Arad şi Zărand şi favoritul regelui ungar Ioan Zapolya, căruia i-a prestat mari servicii in Polonia. Numărându-l între fruntaşii săi cei mai aleşi, la anul 1566 l'a ataşat suitei sale, când regele a obţinut o întâlnire cu sultanul Soliman pentru a-i cere scuze. Cu această ocazie regele a intrat la sultan lntovărăşit singur numai de Nisowski. Din această cauză Nisowski s'a bucurat ul­ terior de mare trecere în Muntenia. Mănăstirea era înconjurată cu o incintă de zid, ale cărei res­ turi s'au conservat până în prezent. Partea din lăuntru a zidului dinspre est era prevăzută cu o serie de camere, iar partea ce­ luia dinspre vest era deasemenea mărginită cu o serie de camere, care serveau de chilii pentru călugăriţele a căror stariţă era Zam­ lira. După moartea Zamfirei, maicele s'au retras de aci şi mă­ năstirea a trecut în stăpânirea călugărilor basilitani, cari întreţi­ neau acolo o mare şcoală, în care se instruiau copiii ortodocşilor din comitatele Alba, Hunedoara şi scaunul Orăştiei, In scurt timp această şcoală a ajuns să 'fie cea mai renumită dintre toate şcoa­ lele româneşti din aceste pănti ale Ardealului, cu deosebire în ce priveşte instrucţia căutărilor bisericeşti, şi astfel preoţii acestei confesiuni se recrutau mai, cu seamă dintre absolvenţii acestei şcoli. In prezent însă edificihl şcoalei a căzut în ruină împreună cu chiliile călugărilor, şi numai un singur popă bătrân, zăpăcit şi prost, locuieşte acolo, eate nu a ştiut nici măcar să citească inscripţiile de pe pereţii bisericei şi din a cărui negligenţă se dis­ truge şi restul acestui aşezămănt, atât de strălucitor în trecut. 22 !�' . \1 " •• 11 ,'. fi II" j I ! [23] In interiorul încintei zidului, prăbuşit în prezent, sunt nuci şi stejari vechi. In biserică, de-asupra uşei intrării, se vede o veche pictură reprezentând acea biserică, a cărei parte dinspre sud o ţine cu ambele mâini Zamlira, având părul despletit şi purtând o cunună pe cap, şi pe piept o cruce legată cu o panglică de gât. E îm­ brăcată în costum de care se poartă în Muntenia, cu mâneci scurte, şi decorată cu două patrafire. Lângă ea se vede un e­ piscop cu mitră, tinănd în mână cârja arhierească, iar alături de acesta un alt episcop, care ţine cu ambele mâini partea bisericii din spre nord, stănd faţă în faţă .cu principesa. Apoi urmează alţi preoţi în vestminte munteneşti, purtând pe braţe rozare lungi. Indaratul acestora se văd mai mulţi demnitari şi notabili civili, înbrăcaţi în diferite costume, toţi cu brăne de aur. Dintre aceş­ tia unul ţine mâna pe capul unui băiat ca de vre-o 12 ani, ca şi cum ar voi să-I binecuvânteze. De-asupra capului fiecărei per­ soane dintre cei prezenţi se vede pe perete o inscripţie cu litere cirilice, de mai multe şire, care pare că conţine numele şi ocu­ paţia respectivului, dar nimeni, nici chiar popa nu a putut citi acele inscripţii. După opinia mea, acel tablou reprezintă scena sfinţire! bi­ sericii şi introducerea Zamfirei de stariţă a mânăstirei. De-asupra uşei este zidit un sarcotag, In care ar putea să zacă osămintele Zamfirei, şi de-asuora acestuia se mai vede o inscripţie românească. In ce priveşte ridicarea acestei mănăstirl de către principesa Zamîira, am aflat din gura oamenilor că ea iubise foarte mult ne bărbatul ei al doilea, şi după ce acesta a murit, ea a plecat cu inima îndurerată în Muntenia, cu scopul de a-şi petrece restul zilelor în vre-o mănăstire de maici. In cursul acestei călătorii a­ jungând la satul Silvaş, a înţeles acolo că în pădurea din apro­ piere a locuit pe vremuri vechi într'o peşteră un sihastru cu nu­ mele Sfântul Nicodim 1). Moaştele acestuia şi lucrurile rămase dela el le-ar fi cumpărat unii locuitori din Muntenia pentru o mare sumă de bani şi l-au transportat în ţară. Mi s'a spus că sfântul a făcut, încă în copilăria sa, o mi­ nune: într'o zi de primăvară, când eşise cu plugul la arat îm­ preună cu tatăl său, copilul rupând o ramură de cireşar şi îrn­ olăntănd-o afund între brazde, spuse tatălui său, că până se duce la capul brazdei şi se va reintoarce, creanga va prinde rădăcini şi va înverzi, la a doua înapoere va înflori, iar când se va rein­ toarce a treia oară cireşele de pe acea ramură vor fi coapte! Şi s'a întâmplat întocmai aşa cum a grăit copilul! Atunci tatăl văzând minunea, tare s'a mirat; a îngenunchiat apoi înaintea copilului ca în fata unui sfânt, s'a inchinat lui şi l'a trimis să-şi caute o locuinţă cuvenită lui. Băiatul şi-a găsit adăpost în peştera pomenită, unde a trăit de aci 'ncolo ca pustnic. Vestea sfinţeniei 1) Vd. art. citat al d-Iui Bărcăcilă , p. 280, unde e vorba de Sfântul Ion din Pris­ lop. nu de Sfântul Nicodim. 23 [24] sale răspăndindu-se, peştera Silvaşului a devenit loc de pelerina­ giu pentru gloate de credincioşi evlavioşi, cari veneau s'o cerceteze. Cu timpul, credincioşii au ridicat la acel loc şi o bisericuţă, care în urmă, după moartea sfântului, a căzut în ruină. Zamîira auzind şi ea de povestea Sfântului Nicodim, vru să vadă peştera unde acesta trăise şi făcuse multe minuni. Şi du­ căndu-se acolo, fu atât de impresionată, că se hotărî să ridice o mănăstire în locul acela, Dar locuitorii Siluaşuiui, cari pe acele timpuri erau Unguri reformati, nu au voit să cedeze locul, decât sub condiţia ca principesa, drept plată, să-I înconjure jur-împre­ jur cu tai eri de argint. Zamfira achitând preţul cumpărării, s'a ridicat aci o Ialnică mănăstire, cu tot rostul de nevoie, înzestrând-o cu avere şi dă­ ruind-o cu moşii din împrejurimea ctitoriei sale, astfel că mână­ stirea şi şcoala legată de dânsa au putut fi întreţinute şi păstrate în bună stare îndelungă vreme. Dacă nu greşesc, eu am impresia că, până la unirea unor Români cu Roma, aci trebue să fi fost un scaun episcopesc ortodox. După unire însă, această mănăstire trecând sub ierarhia Blajului, s'a stins toată strălucirea ei de o­ dinioară. Ultimul preot de seamă a fost unul cu numele Micoşca, şi care a murit la anul 1809, iar ultimul învăţător, Oprea, a de­ cedat la 1814. Şcoala românească de pe lăcgă mănăstire s'a des­ fiinţat, şi toate moşiile ctitoriei au trecut în proprietate particulară. La anul 1807, ultimele resturi ale averei mobiliare, adecă bogata Înzestrare a mănăstirii, a fost jefuită de o bandă de hoţi a unui ungur Bobkăcs, care n'a lăsat bisericei româneşti decât o cru­ ciuliţă de argint şi un potir, la care a renunţat numai la insistenta rugăminte a preotului. Şeful bandei dacă a fost prins, a obţinut totuşi graţiere prin intermediul functionarilor comitatului. Dincolo de dealul dela miazăzi al mănăstirei, coborîm în satul Farcadinul-ae-jos, unde vedem frumosul castel al prefectului Nopcsa, a cărui galerie este zidită din pietre antice cu inscripţii, fragmente de statui şi piese de arhitectură veche. Castelul este împrejmuit de un parc mic, dar bine îngrijit. La distanţă de o oră este satul Demsuş 1), la temelia căruia a stat anticul Aranxolium. Aici se poate vedea un turn surpat, alăturea de care este localul bisericii româneşti, în mijlocul căreia se vede altarul pentru jerfe, sprijinit pe patru pietre funerare ro­ mane provenite dela un monument al lui Longinus Octaoianus. Pa­ ralel cu peretele din spre sud al bisericii s'a conservat edificiul grajdului pentru vitele grase destinate a fi jertfite. Păcat că su­ mele colectate în scopul refacerii acestui complex încă nu s'au întrebuinţat conform destinaţiei. De aci, într'o oră, ajungem dincolo de satul Peştiş, la Gră­ dişte, unde pe vremuri anterioare se vedea un mozaic antic re­ prezentând răpirea Elenei, dar care in prezent este cu totul de­ teriorat şi abia s'au conservat unele resturi din el. 1) Vd. art, menţionat, pag. 188-191. 24 [25] Aci se mai văd unele vestigii ale cetăţii, ruinele unui am­ fiteatru, o pivniţă şi multe movile provenite din resturi de ziduri antice, printre care se pot găsi adesea cioburi de vase romane, fragmente de statui şi reliefuri, monumente funerare, mozaicuri şi altele. De aci trecând prin satul Clopotiva, în o jumătate de oră ajungem la satul Rudimioara, sub care, la vreo 100 de metri la vale, curge apa curată a răului Sebiş, pe al cărui mal din apus se văd urmele unei mici biserici, care la anul 1707 încă era în­ trebuinţată. La distanţă de două ore dela acest sat este satul Mălăieşti, unde s'au mai conservat ruinele castelului lui Serechen (Basarab ?), din al cărui turn Înalt, dacă l'am putea urca, ni s'ar oferi o pri­ velişte foarte frumoasă. In împrejurimile acestui sat sunt mai multe mori de Ierestrău, în care se taie scănduri şi leaţuri, Numărul a­ cestor mori creşte înspre satul Nucşoara din apropiere. La distanţă de o jumătate de oră este satul Peştere, pe al cărui teritoriu se găseşte o peşteră cu o cădere de apă în inte­ terior. Intrarea la aceasta este închisă 'cu un zid vechiu, şitra­ diţia spune că peştera a fost locuită de către hoţi. De aci până la Sălaşul-de-sus este de parcurs cale de o jumătate de oră, unde nu este nimic de importantă, în afară de ruinele castelului renumitei familii Ungur (de origină română), dintre ai cărei descendenţi unii au sărăcit şi au ajuns la soarta de iobagi. In prezent acest sat este nepopulat, are târg de ţară şi este stăpânit de familia Kenderesi. Trecând prin satul Vulcan, ajungem în timp de două ore la sa­ tui Pui, unde domnul Alexiu Puii a ridicat în o grădină aranjată cu bun gust o mare şi frumoasă clădire prevăzută cu o faţadă cu cerdac. La distanţă de o jumătate de oră de aci, de-a stânga şoselei, este satul Ponor, unde îşi are reşedinţa primpretorele de circumscrip­ ţie domnul Ştefan Ponori, care merită să fie amintit, fiindcă dom­ nia-lui a eonstruit cele mai bune şosele în sfera activităţii sale. In acest sat există deasemenea o peşteră cu o cascadă în inte­ rior şi împrejurimile văii care o formează constau din roce de melci petriîicaţi, La distanţă de o oră şi jumătate de aci, trecând prin satele Livadia, Boi şi Petroşani, ajungem la satul Criuadia, la a cărui periferie se vede o construcţie din zid solid de 7 m. înaltă şi tot atât de lată, a cărei extensiune în lungime este ca de 50 m. şi e situată în culmea unei stânci prăpăstioase, la bazele căreia tre­ ce o vâlcea dela est la vest. In partea dinspre vest a construcţiei acesteia, la înălţime de un metru deasupra solului, se vede o uşă, pe care se intră trecând peste un pod care se putea ridica. Interiorul construcţiei formează o singură cameră, care a fost pardosită cu scănduri. Din lăuntru se putea trage prin creneluri de jur-împrejur în toate direcţiile. Dinspre est şi sud, pe o lun­ gime de 50 ID. edificiul este împrejmuit cu un triplu gard de fer, pentru o mai bună rezistenţă a poziţiei care, cu vreo câte-va 25 [26] sute de oameni şi câteva tunuri, e greu să fie cucerită. Totuşi la anul 1790 a căzut, şi Turcii au reuşit să intre în Ardeal, să pră­ deze şi să incendieze regiunea Haţegului. De aci înainte ajungem la Peştera Bolii, numită astfel după numele unui ţăran care o utiliza adăpostind-şi în ea, Ia caz de nevoie, vitele. Prin peşteră trece o vale repede, cam de un metru adâncime, dela nord înspre sud. Pereţii peşterei sunt Jucii, caşi cum ar fi Instruiţi de mână omenească. Intrarea este de vreo 10 m. înaltă; in lungime peştera are cam 100 m., iar lăţimea de 4 m. Apa din peşteră este abundentă în păstrăvi, Dealul prin care trece peştera este de circa 200 metri de înalt. In interiorul grotei, cum intri la dreapta, la 4 m. înăltime peste nivelul apei, unde urcăm pe o scară, este o excavaţie de un metru, din care se poate trece într'un coridor de 1.5 m. lăţime şi 2 m. înălţime, unde se găseşte o bancă pentru şezut, care pare a fi tăiată în stâncă de mână omenească, şi care se nu­ meşte "Scaunul pustnicului''. Aci se spune că se ascundeau pe vremuri hoţi şi tineri fugiţi de frica recrutării. La mijlocul peşte­ rei este o stâncă mare, unde apa e adâncă şi se poate lua baie, iar în apropiere de aceasta sunt unele stânci singuratice, care prezintă forme bizare. Dealul înalt, ce se ridică la sud de peşteră, este de culoare roşie, cu vine albe de rocă vă roasă. De aci ajungem intr'o oră la satul Pe trila , unde se văd mii' de gropi în formă de pălnii, cunoscute în arheologie sub numirea de gropi de ale lui Pirhus, care au servit în antichitate ca obsta­ cole împotriva invaziei duşmanilor. Privite din dealul numit Po­ eni, aceste gropi au înfăţişarea unui uriaş fagure. Ele sunt pe un loc plan foarte frumos, împrejmuit din toate părţile de dealuri înalte; sunt dispuse simetric, astfel că nu pot ti înconjurate, şi lăţimea cât şi adăncimea lor e de 2 m. Nu ştim dacă acestea au fost construite de către Daci, în cursul războaelor cu Roma­ nii, ori dacă ele sunt de origină anterioară, mai vechi. Parângul este un munte inalt, situat la est de satul Petrila, care după extirnaţia mea este mai înalt decât Retezatut, căci chiar şi în timpul verei culmile lui sunt acoperite cu zăpadă. Partea lui dinspre vest aparţine Ardealului, iar cea dinspre est Munteniei, din care cauză aci se găsesc întotdeauna unii militari grăniceri de-ai noştri. Din vârful lui este o privelişte frumoasă înspre Muntenia, şi urcarea lui nu este atât de dificilă ca cea a Retezatului. In acest munte Îşi păşunează locuitorii din valea Jiului în timpul verii vitele. De altfel el este patria căpriorilor, a caprelor negre şi a urşilor. \ Mai înspre sud de ace�t munte este Gura Surducului, de unde Jiul, curgând la poalele munţilor, ajunge în timp de două ore la frontieră. Muntenii proiectează să construiască de-alungul Jiului în sus O şosea, care să ocolească muntele peste care trece ac­ tuala şosea spre frontieră, şi pe care circulaţia nu se poate face decât călare. S'ar putea construi şi din partea noastră o şosea, 26 '1 • j'" :fi _ _ '_ l', I _ !\l [27] dealungul malului drept al Jiului, şi atunci s'ar deschide peste acest punct al frontierei o mare circulaţie. Yuicanut este proximul sat inspre apus, la distanţă de o oră. Aci se găseşte oficiul de vamă şi carantina. Vama are un controlor şi doi servitori şi un medic pentru serviciul de caran­ tină. Acesta e îndatorat să examineze persoanele care vin din Ţara Românească, din punct de vedere sanitar. Pe cei găsiţi să­ nătoşi îi inchide într o cameră împrejmuită cu zid pe timpul pre­ cis, in decursul căruia îi examinează zilnic de două ori şi ii des­ inîectează împreună cu bagajele lor. Desinîectarea se face cu ajutorul celor doi servitori, cu fum de pucioasă, de cucuruzi de brad şi cu secărea, apoi cu un amestec de tărăţe şi salpetru. Vitele lor le scaldă în apa Jiului, iar pieile şi lâna le aerisesc, După ce trece timpul carantinei, care variază după împrejurări, Ii-se permite calătorilor să treacă in ţara noastră şi să-şi continue călătoria. La acest loc mai există şi o ospătărie, foarte scumpă, în care călătorii şi cei închişi în carantină pot să primească ali­ mente. In această ospătărie se alimentează şi aşa numiţii "con­ traşi", cari îngrijesc de controlul potecelor clandestine, şi cari adese se ciocnesc cu contrabandiştii, cari îi păndesc incontinuu ca să poată trece frontiera in mod fraudulos. In dosul zidului care înconjoară carantina, în fiecare săptămână se ţine târg in­ tre Munteni şi ai noştri, dar alor noştri nu le este permis să vină în contact cu Muntenii; deci preţul mărfei cumpărate de ei servitorii carantinei îl transmit vănzătorilor în linguri de lemn, spălănd în prealabil banii de metal în oţet, iar pe cei de hârtie ii afumă cu ingredientele menţionate mai sus, şi îi mănueso cu cleştele. Această transacţie se execută în întregime sub controlul militarilor, cari sunt stabili la vamă, în număr de 40. La "tabLă" se trece linia frontierei. Aci este un stâlp de stejar înfipt în pământ lângă drum, şi pe care este fixată o placă de metal înfăţişând vulturul imperial. De la acest punct este o frumoasă privelişte înspre sud. Se vede de acolo Jiul şerpuind; la poalele pantelor oraşul Tărgu-Jiu, situat la distanţă de 3 ore, apoi în depărtare se poate distinge lucind o linie argintie, care vine dinspre nord şi se îndreaptă apoi spre sud şi vest: Dunărea. Notez că în acest vârf de munte suflă uneori un groaznic vânt dela nord-est, pe care locuitorii regiunei îl numesc Zbora (Bora) şi care răstoarnă cară încărcate, duce cu sine persoane şi caii cu povară cu tot şi nicăiri nu este vre-o posibilitate de a te putea adăposti de el. Acolo au fost îngropaţi de viscol mulţi oameni în timp de iarnă şi au murit. S'a întâmplat că doi fraţi, cari treceau pe acest drum din Muntenia, au fost surprinşi de această năpaste şi, reîntorşi cu mâinile ingheţate, a trebuit să li le amputeze, iar servitorii lor, cuprinşi de somnul frigului, au murit. La reîntoarcere în valea Streiului veţi vizita turnul dela Orlea-sub-cetate, care, în afară de orice îndoială, este construcţie ridicată de către Romani. In continuare urmează satul Streiu, unde este de irnpor- 27 [28] tanţă biserica, despre care se crede că este de asemenea de pe timpul Romanilor. In interiorul acesteia, pe peretele dinspre sud se vede un relief reprezentând un tânăr intristat, cu capul plecat. Este un monument funerar şi poartă inscripţia: D. M. AURELlAE LUCILLAE VIX. ANN. XXXVIII. C. Clod. SECUNDINUS Il VlRAL. COL. CONJUGI PIENTISSIMAE P,. Satul următor: Călan, formează aproape un trup cu satul Streiu. Am putea deci presupune că aceste două sate formau satul Ad Aquas. Aici se găsesc adese ciob uri de vase şi monezi romane. In casa unui Român de aci este o pivniţă boltită, con­ struită din pietriş mobil de râu. Afară din sat, pe un zăcământ proeminent de rocă văroasă, este un bazin săpat în stâncă, con­ struit in scopul vizibil de a servi de baie In prezent însă acest bazin este utilizat pentru a topi cănepa locuitorilor, şi nu este nădejde că se va abandona acesta destinaţiei sale fireşti, fiindcă proprietarii bazinului nu sunt dispuşi să renunţe la venitul din câ­ nepă, şi li-e teamă că, dacă se va reface baia, venitul aceleia va intra, ca la alte băi, in punga funcţionarilor comitatului. In apropierea acestui sat este satul Botiz, in care un anume Dandre are o fabrică de olărie, ale cărei produse numai în pri­ vinţa "nuanţei albăstrii difera de porţelan. Această industrie in­ floritoare prosperă, mulţumită stăruinţei şi priceperii proprietarului şi muncitorilor săi, cari toţi sunt Români şi foarte mulţumiţi cu soarta lor. • II!!I Prin muntii Mehedintilor *) de Const. D. Ionescu. SPRE SINGURĂTĂŢILE GODEANULUI Dela izvoarele Răului Şes, sărind peste şuvoaie gâlgăetoare care se storc de sub nămeţii numeroşi, şi ridicând pieptul mun­ telui spre Nord, eşti în coasta de unde sui pe îndelete spre vârful cel mai înalt al munţilor mehedinţeni. De aici se ţine lanţ culmea Carpaţilor, linia care îmbibă cele două versante, meridional şi apusean. Priveliştea spre rrţiazăzi îţi este îndestul de cunoscută, ai avut-o mereu până acum; cealaltă nu ţi s'a descoperit decât *) Fragmente din lucrarea in pregătire «Prin munţii Mehedinţilor, din stână in stână». Vd. capitolele anterioare publicate in "Arhivele Olteniei", an. XII, 69-70 şi XlII, 71-73. 28 [29] din acest moment, când te găseşti pe şeaua dintre ele. De aceia privirile iţi sunt atrase numai într'acolo. Poteca grănicerească ne duce dealungul mameloanelor de beton care marchează vechea frontieră. Cum le vezi înşirate ca nişte puncte albe, pe câţiva kilometri, par rănile cicatrizate ale pământului românesc. Simţim cum un fior ciudat ne furnică tru­ pul din creştet până în tălpi. Munţii aceştia, care fac una şi nu se pot separa printr'o linie artificială, au fost totuşi până bine de curând împărţiţi atât de nedrept. De pe spinarea lor însă te con­ vingi că natura însăşi a rânduit să aparţină exclusiv unui neam. E un sistem osos pe care dacă îl secţionezi, nu-şi mai poate îndeplini funcţiunile. Masivul Godeanului nu se izolează, ci se leagă strâns prin ramuri puternice de celelalte. Drept în faţa noastră, deci ceva mai spre Vest de el, stă mândru şi priporos Ţarcul; mai spre Est, dincolo, pornind din Scărişoara, Gugul, şi aşa mai departe. Din coama acestora de mijloc se desfac spre Nord şi spre Sud contraforturi. De altmintreJi îngrădirea politică, prin graniţe. n'a fost niciodată efectivă. Legendele şi povestirile ciobanilor vorbesc despre drumuri şi legături continue ale celor de dincoace cu cei de dincolo, printre străjile grănicereşti şi peste greutăţile muntelui. Chiar în calea noastră, acum, stau împrăşti­ aţi peste ambele teritorii, bănăţean şi mehedinţean, păstori de sub Ţarcu cu multe turme de oi. Carpaţii, asemenea apelor, au unit şi n'au despărţit nici când elementul românesc de pe ver­ santele lor. Nu se deosibesc cu nimic la vorbă, la port, obiceiuri şi fire, oamenii aceştia din munţii Mehedinţilor de cei din' munţii Banatului. In urma turmelor de oi, cântând din fluer, au coborît, mai mult de acolo încoace, după păşuni; şi la nevoie, când viaţa îi constrângea, au încărcat samarele pe măgari şi au pornit după aşezări permanente. De' aceia gurguele albe de beton care însemnau linia iron­ tierei, îţi apar astăzi cu atât mai monstruoase şi ridicule. Presă­ rate pe suprafaţa negru-verzue de iarbă subţire şi deasă, se pierd în depărtare după indoiturile terenului, punctănd o absurditate consumată. Deşi solid construite, natura s'a însărcinat să le dă­ râme: crusta de beton de deasupra a început să plesnească şi să sară, iar iarba să răzbată printre mortar şi să le înece din lături. Dar peste gândurile noastre pământeşti îşi ridică semeţ ca­ pul Godeanul, de care ne-am apropiat simţitor Auster şi aerian vârful lui priveşte spre ceruri ŞI veşnicie. Pe toate coastele şi-a îmbrăcat haina augustă de purpură a smirdarului. Până departe el singur este împărat stăpănitor : către apus nu-l Întrece niciun alt pisc; către răsărit, trebue să ajungi la Retezat şi la Parâng. ca să dai de alţii mai înalţi. Aici domneşte numai el. Urcăm sore prispa lui de piatră descoperită, ca pe o scară invizibilă de azur. Pe treptele ei stă desfăşurat un covor Invărstat în toate culorile. Fondul îl alcătueşte roşul de purpură al smirdarului, în care asemenea unor pietre preţioase se ferecă smalţul dulce al 29 [30] miosotisului, cupele genţianelor de un albastru tare, verdele de smarald al brădişorutui şi punctele de aur ale ranunculaceelor. Pe scara aceasta am urcat până in capătul de sus, unde ochii se desprind de pe pajiştea multicoloră şi se pierd în albastru! de peruzea al cerului. Numai În spaţiile inalte, în tăria văzduhu­ rilor, contemplativitatea este pură. Mersul cugetării nu-ţi este re­ ţinut de nimic. Gândul vâsleşte lopatat de senin albastru, sus peste pământ, în imensitatea oceanului ceresc ... Am stat aşa cufundaţi în uitare, până ce spre miazănoapte au început să Iălîăe aripile negre ale unei armii de nori. Veneau învăluiţi în ceaţă şi întunecau jumătate din întinderea cerului. Fig. 1..- Vârful Godeanu!. Par'că într'acolo se arăta o privelişte către porţile iadului, iar in spre miazăzi, unde stăruia lumina soarelui, se deschideau gurile raiului. De teamă de a nu fi surprinşi de toana mănioasă a 00- deanului, am părăsit piscul, coborînd deadreptul pe priporul din spre Nord-Est. Dar cu tot zorul, n'am putut să trecem mai de­ parte. Un ochiu de iezer, ţintuit la piciorul piscului, reflecta lu­ mina albă din apele sale adunate dela nămeţii din preajmă. Ce plină de taină e oglinda lacurilor alpine! Lamura apelor, singu­ rătatea, tăcerea, tristeţea peisagiului pustiu, înălţimile din jur şi cerul răsturnat,- toate îl fac �ă fie adânc şi misterios. Par'că îl aşteptam. Nu putea să Iipsească de lângă vârful cel mai înalt. Era ca o completare firească. Un fel de dublu sondaj: prin pisc în adâncimile albastre, prin iezer prin adâncurile negre ale pă­ mântului. Şi am rămas încă, acolo, până s'a apropiat întunericul şi ne-au lovit cei dintăi stropi de ploaie. Am stat, mutăndu-ne privirile dela piscul posomorit al Godeanului la ochiul tulburat, 30 , " � • : li. I I '.. � i ! • [31] plumburiu şi încreţit de vălurele al iezerului din caucul răpilor lui. Pe plaiul pietros trecea agale un ungurean de dincolo, mă­ năndu-şi turma de oi. Nu-l înfricoşa încruntarea muntelui, ci păşea liniştit, zicând din fluer. In singurătăţile aride ale Godeanutui, unde nu vieţuesc nici vulturii şi de unde fug şi caprele, doar omul persistă. De mii de ani, de când colindă locurile, s'a de­ prins cu vijeliile ca şi cu zilele bune şi a ajuns să se impace cu natura capricioasă şi rea a vărfurilor uriaşe. Cum ne depărtărn, prin ceaţă şi burniţă, vedem par'că pro­ Iilându-se în afunduri de trecut muntele cu iezerul şi alături cio­ banul cu turma. Alunecau toate împreună, nedespărţite, dela crea­ ţiune, şi se îngropau sub valul de ceaţă şi în sănul vremii In singuratăţile tainice ale Godeanului, călătorind prin ne­ gură de aburi. pentru o clipită, mi s'a conturat in linii aspre icoana simbolica de peste veacuri a omului şi pământului românesc: între cer şi tancuri de cremene trecea un păstor cu turma lui, ... PE CULM E Toată ziua am ţinut culmea munţilor, pe cărăruia bătută ani mulţi şi vitregi de grănicerul ţării mici. Exact pe culmea Carpaţilor mehedinţeni. In dreapta, perspectiva depresiunilor care scoboară până la Cerna; în stânga, panorama bănăţeană, Ca oa­ sele coloanei vertebrale se încheie aici în axa muntoasă ramili­ caţiile laterale. Le vezi astfel împreunăndu-se pe toată culmea, dar mai ales în stăncăria dinţată a Scărişoarei. Acolo masivul cu ramurile lui îţi face impresia unei măsele fantastice de mas­ todont, spartă la extremităţi. In peretele dela mijloc, cu direcţia Est- Vest, vin să se insereze la capete câte două ziduri, cracii meridionali, mehedinţeni, Bulzu şi Rădoteasa, şi cei nordici, ai . Branului şi Gugului, din spre Banat, formând câte o căldare a� dăncă în ambele părţi. Dealungul acestei culmi altitudinea este in­ dicată de barometru aproape constant la 2000 m. Aici, pe Piatra Scărişoarei, înălţimea este mai mică numai cu un metru ca a Godeanului, adică 2228. Aspect mohorît. Inaltimi solitare. Piatră goală, sură şi răpoasă. Vegetaţia nu prinde, din cauza vănturilor mari şi a zăpezilor grele şi îndelungate. Sunt locurile băntuite iarna de troiene, viscolite fără întrerupere mai mult de nouă luni pe an. iar vara stăpânite de furtuni şi ceţuri. Chiar acum, în toiu de Iulie, mai vezi prin viroage grămezi de omăt vărtos, care inghiaţă suflarea vântului. Printre cleanţurile ascuţite ca nişte ace ale Scărişoarei, am trecut cu mare greutate. Ţinăndu-ne in echilibru funambulesc, pe muchia dintre cele două prăpăstii, dibuim prudent cărarea de piatră răsucită printre bolovanii steiurilor. E, fără îndoială, nu o Scărişoară, cum vrea diminutivul popular, ci o scară foarte pri­ mejdioasă. Dacă greşeşti numai cu puţin să pui piciorul pe o treaptă mai jos, risci să te înghită genunea neagră a zănoagei. La dificultăţile reliefului se adaogă apoi şi ceaţa, care ca şi pe Godeanu, arareori lipseşte. In răstimpul căt am tăiat Scă- 31 [32] rişoara dela un capăt la altul, vârful era învăluit în nor com­ pact de vapori Din găurile munţilor Banatului veneau rânduri, rânduri ordii de nori albi de ceaţă, se prelingeau pe lângă crestele stâncoase şi furaţi de curenţi zburau în spre miazăzi. Jnvăluiri perfide se strecurau ca nişte turme de iazme trimise din găurile iadului, se frecau de stane colţuroase, ne izbeau ori numai ne atingeau cu aripile lor clei oase şi fugeau mai departe. Şi tocmai când caravana noastră se trudea din răsputeri să biruiască drumul anevoios şi să ocolească primejdioasele cap­ cane pe care ni le Întindeau vălătucii de ceaţă Ia fiecare pas, am zărit sus pe roca verticală, ca pe un trunchiu retezat de co- Fig. 2. - <�racul Rădoteasa. loană, un cioban. Stătea înfipt în piatră, rezemat în bâtă şi în­ făşurat în sarică lungă. Neclintit ca o statuă părea întruparea vie a duhului muntelui. .ţ\.i fi crezut că niciodată nu s'a urnit de acolo. Printre trâmbele de neguri sfăşiate, privea ciudat Ia fră­ mântarea noastră şi rămănea nepăsător la svârcolirile balaurilor de ceaţă. Ai fi zis că-ţi stă în faţă un erou coborăt dintr'o po­ ernă romantică. Am trecut pe lângă omul sprijinit în bâtă şi în­ fipt în munte, fără să putem să-i adresăm o vorbă. L-am privit şi ne-a privit. Pe el, desigur, nu-l interesa cine suntem şi ce că­ utăm, iar noi n'am cutezat\ să-I întrebăm. Se confunda într'atâta cu muntele, încât părea emanaţia lui. Era un spirit născut din stânca aspră, sau aveam în carne şi oase o apariţie dintr'o po­ ernă care-ţi dă fiori? Mult timp pe urmă, după ce am ieşit din pâclă, ne-am întors privirile înapoi, şi ni se părea că încă mai zărim silueta ciobanului de pe stânci. Ca o vignetă aninată Ia 32 , , ," 11#.1 !' 1 j IL , [33] capătul de sfârşit al baladei munţilor noştri... Omul. crescut din piatră era o efigie străveche din stema vieţii neamului. Odată scăpaţi din piatra Irărnântată a ponoarelor dela Scă­ rişoara, am luat-o pe creastă până la luminişul larg al unui pla­ tou. Aşa ne-a fost calea până la tăul Borăscului, O padină în­ tinsă cu glie neagră, unsuroasă de atâta vegetaţie putrezită. lei şi colo smârcuri care mustesc apă. Piatra a dispărut. E dedesupt. Sub picior se întinde un pod elastic de humus Să nu fie vara prea scurtă şi locurile inaccesibile, poate s'ar face şi culturi ca în anumite ţinuturi din Alpi. Aşa, e o turbărie caracteristică Înăl­ ţimilor, care păstrează apa ca în strachină. Pe nesimţite, intremaţi de balsamul eteric al piscurilor şi scutiţi de urcuş, ne-am trezit Fig. 3. - Capătul nărnetelui dela vârful Rădoteasa. la vârful Rădetesei, de unde ochiul răzbate nestingherit în toate direcţiile. Favorizaţi de vremea bună, alintaţi de un soare rar, am stat locului să ne bucurăm de cele ce ni se oferea. La pi­ cioarele plai ului iezerul Borăscu cu apele amăgitoare şi albastre clipea ca lumina unei oglinzi rotunde, Ierecată într'o ramă rigidă de maluri tari. Alimentat de izvoare proprii, este mai limpede şi mai adânc decât cel dela poalele Godeanului. Pe lângă el se ridică spre miazănoapte muntele Nedeilor­ nume care sune mult. Toponimicul Nedei, ca aici, se găseşte în multe părţi ale munţilor româneşti, şi în deosebi olteneşti. Ne aminteşte de tărgurile de fete care se tăceau altădată în regiu­ nile ciobăneşti, iar astăzi practicate regulat în Munţii Apuseni, pe vârful Găina. De bună seamă că în locul acesta, din coasta Nord­ răsăriteană a Borăscului, se vor fi întâlnit păstorii dela stănile 3 33 [34] de dincoace cu cei de dincolo, pentru a pune Ia cale căsătorii sau să încheie mici treburi negustoreşti: schimburi de produse, achlzitionări de obiecte trebuitoare pastoritului. Fără îndoială că era punctul cel mai potrivit, Ia intersecţia drumurilor şi intere­ selor ungurenilor de pe cele două feţe ale Carpaţilor şi dintr'un sector muntos foarte frecventat Inainte, peste câteva valuri de piatră. se arată Retezatul, munte înţesat de stâne; nu departe, spre Vest este Ţarcul; mai jos de el, Godeanu şi spre răsărit Vălcanul, Din atât ea aşezări păstoreşti puteau să se adune aici ciobani şi băciţe, ca să neguţătorească ori să se legătuiască prin căsătorii. Fig. 4- - Nărnetele dela vârful Rădotcasa. In faţa muntelui Mieuşa. Din acelaşi loc in care am poposit pentru odihnă şi pers­ pective, privim drept în faţă spre răsărit vârful Micuşei, iar spre sud ne surâd cracii Rădotesei şi Vlăsiei, spintecaţi de văi adănci Rădoteasa şi Micuşa mai mari, iar Vlăsia, de dimensiuni reduse, s'a aciuiat micuţă intre braţele lor ocrotitoare. Peste câteva cea­ suri de umblet vom ti în pădurile de conifere şi vom uita tris­ teţea copleşitoare a piscurilor. Codrii de brad şi molid, pe cari îi vedem bine chia� de aici, ne Iăgăduesc repaus şi înseninare De două zile, dela Oslea, n'am mai văzut copac, şi într'o zi în­ treagă de drum întins n'am mai întâlnit turme de oi. După doua zile de surghiun pe coclauri, în văgăuni şi ţancuri, re intrăm în viaţă: in codru şi stâni. De după un dâmb. dincolo de vârful Rădotesei, răsună tălăngi şi răsar pete de mioare plăviţe. Câinii 34 [35] bat tntărătaţi şi un cioban tinerel le dă o gură, să se astămpere. apoi şueră la sterpele răzleţite, ce ....... coboară 'n vale Pe-un picior de plaiu, Pe-o gură de raiu. Căci frumuseţile Rădotesei, către care am pornit', se înca­ drează minunat în versurile dela începutul Mioriţei. Ele ritmează fără nicio exagerare poezia liniilor moi ale acestui munte şi reflectă armonia desăvărşltă a peisagiului spre care ne îndreptăm . •••••••••• 1111 Călătoria din 1769 a stegarului Johann Friedel, dealungul malului bănăţean al Dunării de Eugen 1. Păunel. «Eeoue historique du sud-est europeen» a publicat în numă­ rul din Ianuarie-Martie 1933 un articol foarte interesant ald-lui C J. Karadja, intitulat: "Un ternoigriage autrichien des souffran­ ces des Roumains du Banat a la fin du XVIII-e siecle", şi care este consacrat unei descrieri a situaţiei ţăranilor bănăţeni din ultimele decenii ale secolului lui Voltaire. Persoana autorului şi aprecierile sale merită în mod deosebit atenţi unea noastră. Din această cauză, ne bucurăm că putem comunica şi noi o mărturie, chiar mai veche şi mai pe larg, despre acele ţinuturi şi Românii de acolo, scrisă de acelaş autor care se numeşte 10- hann Friedel. Vom adăoga şi unele amănunte la biografia acestui bărbat, care reprezintă un tip de jurnalist din acea epocă, în care ziaristica era încă. în starea nedesvoltată a copilăriei sale. Johann Friedel, pe care istoriografia bănăţeană îl revendică drept primul scriitor german născut pe acele meleaguri, nu era descendent dintr'o familie de colonişti şvabi aşezaţi acolo, ci era fiu al unui ofiţer originar din Austria de jos, care îşi avea garni­ zoana trecător, pe atunci, în această regiune. El aparţine deci unui neam german, ce se deosebeşte destul de mult de elemen­ tele imigrate în Banat, căci Austriacii şi Bavarezii formează un grup special al neamurilor germane, pe când Şvabii şi Alemanii (Elveţienii) se socotesc ca făcând parte dintr'o altă grupare. Anul (le naştere al lui Friedel nu e stabilit; unii din bio­ grafii săi dau anul 1755, iar alţii anii 1751 sau 17521). Locul unde s'a născut e Timişoara. 1) Nu putem crede că ]ohann Friedel să fi fost născut la 1755, căci atunci ar fi avut numai 14 ani când fusese numit stegar şi ar fi frecventat Academia oriental" numai în vârstă de 13 ani. Anul 1751 sau 1752 este mai verosimil. 35 [36] De la început nu era destinat carierei militare ci a frecven­ tat Academia ori�ntală din Viena, pe care e nevoit s"o părăsească pentru greşeli copilăreşti, ce nu le cunoaştem mai de aproape. Atunci tatăl său Ludovic, locotenent austriac, care fusese odată tâmplar, reuşeşte sa asigure fiului său un loc de stegar în trupa la care slujise pe vremuri, şi care era regimentul de infanterie austriac Conte Pellegrini No. 49, cu garnizoana la Sibiu. Primirea tânărului student în armată s'a întâmplat la 1869. Tot atunci face, împreună cu tatăl său, o călătorie de la Timişoara, coborînd pe Dunare, la Sibiu, ca să ajunga la regimentul său. Descrierea acestui drum, făcută de ]ohann Friedel, va forma o­ biectul principal al acestui articol. După vre-o şapte ani tănărul ofiţer e mutat în Silesia, la re­ gimentul de infanterie comandat de Colonelul Cornelius von Ay­ renhoff, Acest colonel ştia să mănuiască nu numai sabia ci şi pana, cucerindu-şi în istoria literară un loc mai modest ca autor _ dramatic. Regele Frederic al Il-lea al Prusiei însă, care despre­ ţuia literatura germană, declarase, trecând peste operele clasice germane, că singurul poet mai interesant ar fi colonelul Ayren­ hoff; o apreciere care n'a fost confirmată de criticii de mai târ­ ziu. Sub acest şef-scriitor s'a deşteptat probahil gustul literar al lui Friedel şi poate şi setea de cultură, căci dupa vreo zece ani de slujbă ostăşească, solicită permisia de a se înscrie să studieze filosofia şi teologia la Academia din Olomouc (1778). Cererea i-a fost aprobată şi de atunci începe a doua sa carieră, ca scriitor. Operele sale literare n'au făcut însă mare sensaţie şi au fost repede date uitarii. Friedel a scris o serie de piese teatrale, câteva romane şi foarte multe broşuri de simplu conţinut gazetăresc, dar care faţă de contemporani se prezentau cu pretenţiune de opere serioase. Printre acestea ar fi de relevat câteva scrieri po­ lemice, îndreptate împotriva Berlinului literar, adversarul grupării de scriitori austriaci aliaţi întru câtva cu cei bavarezi. Vom înţelege mai uşor spiritul operei lui Friedel, dacă re­ construim situaţia literaturii vieneze din acea epoca. Edictul de censură al Imparatului Iosif al II-lea, apărut la 11 Iunie 1781, a lăsat, după un răstimp de opresiune aproape insu­ portabilă, mană absolut libera tuturor încercărilor de literatura. Scriitori de incontestabil talent erau puţini pe atunci, iar ziare în sensul gazetelor de mai târziu n'au fost. De aci caracterul de improvizaţie al literaturei acestei vremi, când or şi cine încerca să scrie, când oameni nepregătiţi şi nechemaţi răvnesc laurii de poet, de autor dramatic şi de romancier. Asemenea scriitori se recrutează din toate branşele sociale: ofiţeri, actori, călugări din mănăstirile secularizate, preoţi excornunicati, funcţionari subal­ terni, cari toţi se cred chemaţi să reformeze tot ce există: religia, poezia, teatrul, critica, 'economia politică, politica externă şi in- ternă, etc. etc. \ Biografia .lui Friedel oglindeşte şi ea această stare de lucruri. După abandonarea carierei militare, el devine librar, critic de teatru, teoretician al artei dramatice şi în fine actor şi director de teatru. Joaca pe scenele din Lipsea, Gotha, Regensburg, Ham burg, Dresda, Mannheim, Erfurt şi Kassel, de unde cunoaşte pe johann Heinrich Tischbein, căruia îi adresează scrisoarea cuprin­ zând descrierea călătoriei sale dealungul malului bănăţean al Du- 36 [37] Amice! nării, pe care o dăm în traducere mai jos. Ajunge în peregrma­ rile sale în cele din urmă şi în Austria, intovărăşindu-se cu soţia directorului de teatru Emanoil Schikaneder, cel care a scris textul la opera -Flautul fermecat». Friedel îşi încheie, la 1789, viaţa sa sbuciumată, plină de peripeţii de tot felul, ca director al teatrului din Freihaus-ul ') vienez, unde avusese loc premiera suszisei opere de Mozart. Lucrarea care ne preocupă, şi care a rămas până astăzi neobservată, a apărut într'o broşură intitulată: "Scrierile mia; ti­ părite şi netitiârite; de fohan« Friedel, adunate (într'un volum]. Dedicate amicilor adeuârulia; 1784. Fără indicarea locului apari­ ţiei, care este Viena 2). Memorialul călătoriei sale este vădit influenţat de remini­ scenţe literare. Idei propagate de Voltaire şi Rousseau stau la baza scrierii. Starea primitivă şi idilică a omenirii îi pare a fi ideală. Viaţa romanţată a lui Robinson Crusoe apare în siluete dinapoia scenelor pictate de el. Friedel mărturiseşte însuşi că redactarea relaţiunei călăto­ riei sale nu a fost făcută în totul aşa cum ar fi trebuit să o facă. Pe alocuri găsim chiar greşeli şi inexactităţi geografice. Stilul său e nedisciplinat, sălbatec şi abrupt. E caracterizat prin exclamaţii, acolute, fraze intercalate, lipsa de predica te, ima­ gini căutate, nu totdeauna potrivite, şi prin cuvinte arhaice. O traducere care ar fi vrut să imite exact felul său de a scrie ar fi rămas neînţeleasă ; din această cauză operaţia tălmă­ cirii trebuia să aibă două obiective: unul de a reduce textul o­ riginal la forma şi obiceiurile stilistice mai apropiate limbii ger­ mane de astăzi, iar altul de a traduce acest text reformat, în ro­ mâneşte. * * * Iată Scrisoarea lui johann Friedel : Domnului Tischbei113), Inspector al Pinacotecii din Kassel Bratislava, 1 August 1783. Invitaţia d-tale de a-ţi descrie călătoria mea pe Dunăre dea­ lungul graniţei turceşti, mi-a venit pe neaşteptate şi-mi va cădea greu să o satisfac pe deplin. Au trecut 15 ani decănd am făcut-o. Pe atunci eram încă prea tânăr; călătoria a fost făcută fără un plan bine chibzuit, astfel că n'am putut observa şi cerceta prea - multe. Tatăl meu a călătorit cu mine; trebuia să plec la Sibiu 4) în calitate de cadet imperial la regimentul Bellegrini 5). Nu ne-am II Casă scutită de biruri. 2) Gesammel te kleine gedruckte und ungedruckre Schriften. Den Freunden der Wahrheit gewidmet, i784, 31 ]ohann Heinrich Tischbein, t 1722, t 1789 la Kassel, pictor apreciat al epocii "Rococo», director al Şcoalei de bele-arte din Kassel. Nu este identic cu pictorul Tischbein pe care-I cunoaştem din biografia lui Goethe. Acesta a fost nepotul ce­ lui dintâiu, 4) Sublinierile sunt făcute de autor. 5) Regimentul 49 de infanterie austriac se recruta pe atunci din Austria de jos şi era cu garnizoana la Sighişoara şi Sibiu, purtând numele mareşalului de mai târziu Carol ClementeConte Pellegrini (1720-1796). Friedel îl numeşte Bellegrini. 37 [38] oprit nicăieri mai mult timp, ci ne-am urmat drumul fără între­ rupere. Totuşi vreau să-ţi povestesc cât îmi mai aduc aminte. Noi, tatăl meu şi cu mine, am plecat cu cai rechiziţionaţi 1). Acest fel de a călători este în Banat cel mai recomandabil, mai ales pe drumuri care sunt în afară de soseaua mare. Am pornit din Timişoara peste oraşele montane Oraviţa şi Sasca [montana] 2), trecând prin munţi, până ne-am aflat în faţă. de UJPalan!i;a [Pa­ lanca nouă]. Aci, am schimbat caii rechiziţionaţi cu o luntre tot rechiziţionată. In locul caretei trasă de cai, s'a pus la dispoziţia noastră una din acele luntrii pe care Valahii ştiu să le cioplească foarte iscusit dintr'o bucată, din trunchiul stejarilor mari - cam în felul cum se fac în Germania troace-», şi care sunt trecute apoi prin foc. Luntriile au o lungime de un stânjen şi jumătate, de doi, cel mult de trei stânjeni şi jumătate, şi sunt tocmai aşa de late, încât am putut şedea pe fund, rezemaţi comod pe ambele coate de pereţii lor. Doi Valahi ca văslaşi şi unul drept carma­ ciu, erau toată suita noastră. Lângă Ujpalanka [Palanca nouă] se pierde şesul cel frumos şi Dunărea intră prin două şiruri de munţi, care se întind pe ambelepărţi, două, trei, adesori şase mile spre uscat. Munţii ace­ ştia sunt foarte bogaţi în metale; minele care au fost săpate aci furnisează cantităţi considerabile de argint, cupru şi mai ales de fier. Nu mă îndoiesc că şi munţii situaţi pe teritoriul turcesc ar putea să aducă' acelaş folos, dacă oamenii şi-ar da mai multă silinţă. Munţii din aceast[l' regiune, mai ales cei situaţi spre Du­ năre, sunt uriaşi şi prăpăstioşi. Mă surprinde că nu s'a gândit încă nimeni să facă lesniciosul negoţ cu lemne de construcţii navale, căci munţii sunt acoperiţi de copaci de pluta, iar Dună­ rea este foarte proprie pentru transportul lor spre Turcia. Pe de altă parte trebuie să se considere că întreaga porţiune dea­ lungul malului nu este locuită de oameni. Ai crede că te în­ drepţi spre o lume fermecată, din care puterea unui vrăjitor rău i-a alungat pe oameni. Poţi să te duci cale de jumătate de zi până să zăreşti un sat valah. Şi acestea se găsesc numai la distanţe de jumătate de ceas dela maluri, în văile ascunse ale munţilor. Imi aduc încă foarte bine aminte cât de mult m'a impre­ sionat acest peisagiu. Am crezut că umblu pe câmpii patriarhale. Imaginează-ţi râul lat, nemărginit aproape dela un mal la altul, care şerpuieşte la poalele unor munţi răpoşi, ce se înalţă maies­ tos până în nouri, Munţii-s pietati într'un verde în mii de nu­ anţe şi acoperiţi de copaci de toate felurile. Mai adaogă liniştea sărbătorească, ce pare că se lăţeşte peste întreagă natură, Ici- 1) [Nota lui Friedel]. Cele mai multe călătorii se făceau pe atunci (1769) cu cai rechiziţionaţi. Acest fel de robotă, cât de anevoios ar fi pentru oamenii din alte ţări, era pentru Valahi un câştig binevenit. Adnunistraţia cea nouă a dispus - pentru a evita orce abuz - ca pasagerul să plătească Comisariatului din Tinti­ soara suma cuvenită peutru călătoria întreagă. in schimb, călătorul îşi primeşte inarsruta şi atât de multe t\.ouuri imprimate câte mile ţine drumul. Bonurile se dau din statiune In statiune, ţăranului, drept plată. Ţăranul la rândul său depune bonurile in loc de numerar când îşi plăteşte birul. Cum venitul în numerar al oa­ menilor din şesul Banatului efoarre redus, se poate lesne vedea cât de binevenite trebuie să le fie ţăranilor astfel de robore, 2) Notele încadrate de paranteze pătrate, din text, sunt adaose de uoi. Tot aşa şi notele din josul paginelor, afară de cele cu menţiune specială ca fiind ale lui Friedel, cum e cea anterioară (Eug. Păunel). 38 [39] colea turme de oi care se caţără pe stâncile abrupte, ca în poe­ mele 'pastorale ale lui Gessner '), şi numai acest aspect te-ar încânta. Coboară-te acum din luntre, şi vei crede că trebuie să urei la primul pas pe un părete de munte. Vei găsi însă - după ce ai trecut pe poteci şerpuitoare, prin tufişuri abundente care acopăr malul, şi după ce ai fost salutat de ciripitul a mii de paseri - o câmpie veselă aşezată în mijlocul munţilor, şi care ţi se pare că este acoperită cu livezi întinse. Liniştea domneşte încă peste tot; numai de departe se aude căntatul unui cocoş, lătratul unui câine vigilent sau fluerul unui cioban. Le auzi pe toate acestea şi nu vezi nimic ce ar da de bănuit apropierea unui sat. Atât de do­ site sunt casele dinapoia pomilor şi gardurilor vii. Satele ce le întâlnim sunt întinse, căci casele sunt clădite în mijlocul unor grădini, la distanţe mari una de alta. E adevărat că aceste case sunt cărpite din lut, fără proporţiuni cuvenite, acoperite cu tres­ tie, cu ferestre mici, pe care sunt prinse beşici de bou sau de porc în loc de geamuri-, dar omul bun are totuşi de multe ori o bucurie mai mare păşind pragul acestor căsuţe, decât atunci când calcă în oraşe pline cu palate de marmoră. In aceste colibe vede silinţă, cumpătare, o industrie naturală, cruţare, suflete mul­ ţumite şi oameni cari nu răvnesc la mai mult decât să-şi mulţu­ mească modestele lor nevoi. Iar aceste nevoi se mărginesc la acele obiecte, care corespund primei trepte a societăţii omeneşti, atunci când ea se adună din păduri spre a se aşeza. Geniul firesc al acestor munteni e foarte desvoltat. Fiecare familie ştie să-şi facă singură toate cele trebuincioase, fără ca să fie nevoită să recurgă la ajutorul orăşeni1or, despre cari nici nu-şi pot forma o noţiune tocmai lămurită. Valahul bate patru copaci tari şi tineri în pământ, pune alţi patru deasupra lor, împleteşte un părete din trestie jur împrejur, îl acoperă cu pământ prost, aşează câţiva copaci ca acoperiş, îl acoperă iar cu trestie, şi pa­ latul său, pe care l-a durat el cu nevasta în două-trei zile, e dat gata. După ce s'a uscat această căsuţă, vopseşte - după gustul său-păreţii cu roşu, galben, alb sau chiar cu toate culorile. După ce şi-a isprăvit casa, îşi mai ciopleşte scânduri de copaci şi-şi fa­ brică în acest fel mese, scaune, laiţe, paturi şi toate sculele casei. El, nevasta şi copiii, au nevoie de pânză şi de alte stofe pentru îmbrăcăminte, însă şi în acest caz tot ţăranul însuşi e fa­ bricantul. Fiecare Valah are la casa lui un răsboiu, ce şi-I face din lemn pănă la cel mai mic cui. In serile de iarnă se lucrează pănza şi se ţes velinţele. Femeia, cum iese, ia fusul în mână şi toarce or unde ar merge. Am văzut adeseori femei care purtau un co­ pil pe spate, ţinând un altul la piept, ducând un al treilea de mână, având pe cap o oală cu lapte pentru bărbatul ce era la păpuşoiu şi care, cu toate aceste, torceau pe drum. Astfel, femeia adună vara destulă agoniseală pentru iarnă. In afară de aceasta, toate femeile mai posedă şi arta de a coase tot felul de desenuri pe cămăşile, cearceafurile, ştergarele şi lăicerele lor. Cusăturile oferă un caracter cani gotic, dar unele dintr'însele sunt cu toate acestea destul de reuşite. Combinaţia ideilor este remarcabilă, mai ales la astfel de lucrări. . 1) Solomon Gessuer, 1730- 1788, originar din Elveţia, autor german de idile pastorale, foarte apreciat la noi. Vezi G. Bog dan-Duică, S. Gessner în literatura română, Convorbiri literare, Anul 35 (1901), p. 162-173. 39 [40] Portul femeilor este cel mai natural şi sănătos ce ni-l putem imagina: o cămaşă albă care ajunge până la glezne, cu măneci scurte şi deschise, cusută cu lână colorată într'o lăţime de aproape două palme, adeseori tivite cu horbote împletite de mâna lor, şi care sunt tot aşa de late. Deasupra acestei cămăşi, în locul bu­ fantelor şi malacoavelor obişnuite la cucoanele noastre, nimic altceva decât două şorţuri înguste, din care unul e legat dinainte, celălalt dinapoi. Aceste şorturi sunt confecţionate din bumbac co­ lorat, în cele mai multe cazuri însă înnodate din lână, în găitane tari ca o sfoară mijlocie; jos se găsesc totdeauna ciucuri. Ca gă­ teală a capului, părul femeilor e împletit în cozi lungi, încolăcit pe cap în formă de cerc, aşezat de jos în sus, acoperit apoi cu un fel de turban colorat, care se potriveşte foarte bine cu portul lor. Mărgele roşii de sticlă, monede, pene de cocoşi mari şi al­ tele, formează fastul acestei găteli. Podoaba lor cea mai de seamă constă în groşiţe noui, monede de şapte şi douăzeci de cruceri, mseilate în salbe, ce le poartă parte la broboade, parte la gât. Obiceiul cere însă ca să poarte numai banii ce-i primesc în dar. Astfel se şi explică felul de a se înfăţişa, îndrăzneţ şi serviabil, al fetelor valahe, faţă de orice străin, mai ales însă' faţă de Nemţi, şi care te uimeşte. Aş fi dorit să se fi găsit alături de mine unul din filfisonii cari desigur şi-ar fi golit cu plăcere buzunarele, vă­ zând că fete în floarea vieţei, îmbrăcate în costume uşoare de nimfe, îi sar înainte din colibele lor, sărutăndu-i mâinile şi între­ căndu-se în a-i servi fructe, lapte, brânză şi mălaiu. Dansul ar fi crezut că e mutat în elizeu, comparând această situaţie cu cea obişnuită la Duena 1) sa care, vopsită cu alb, căptuşită cu pernuţe, şade ţeapăn, Iăsăndu-l să se topească de dorul ei până îi per­ mite să-i sărute prea graţioasele ei mării. Portul bărbaţilor e tot atât de simplu: o cămaşă albă, scurtă, pantaloni lungi albi şi o cuşmă de piele de oaie. Iarna, femeile şi bărbaţii poartă cojoace confecţionate de ei înşişi din piei de oi. Hrana acestor oameni se compune în primul rând din lapte, ouă, unt, brânză şi porumb, pe care-I cultiva foarte mult. Porum­ bul procură multe feluri de bucate. Când e încă lăptos, îl coc întreg cu coceanul, boabele se scot apoi şi le mănâncă ca tru­ fanda ; când e copt, îl usucă şi-l sfarmă sau îl macină cu râşniţe mici, făcând dintr'insul prin fierbere un fel de păsat des şi con- • sistent (în Italia polenta), sau coc un fel de turtă, lată şi groasă cel mult cât un policar, şi care se întrebuinţează ca pâine. Am gustat din tus trele bucate, şi le-am găsit foarte gustoase, dar n'am putut să mănânc prea mult, nefiind obişnuit cu ele. Bău­ tura lor e apa şi laptele. In locul vinului au o ţuică admirabilă, ce şi-o fabrică fiecare în abundenţă pentru casă. Carne, în afară de carnea de miel, nu se mănâncă niciodată. Fructe, apoi pe­ peni, castraveţi şi chiar dovlecei fierţi, sunt bucate favorite. Precum vezi, amice, trăiesc aceşti munteni încă foarte mult după natură. In casă\ au numai foarte puţine provizii. La munte, are aproape fiecare Valah un fel de fermă unde păstrează de toate cele. E drept că aceste ferme sunt deseori numai peştere din stânci, dar aci îşi ar� fiecare fănul, paiele, provizii de fructe, păpuşoiu, ouă, brânză şi celelalte provizii, chiar vite. Acasă îşi aduce numai atâta cât îi trebuieşte cam pentru o săptămână. 1) Duena în spanio leşte, Dueg ne în frantuzeşte e.cocoană. 40 [41] Aceste cărnare ale Valahilor, depărtate adeseori ceasuri întregi de case, sunt numai rareori păzite de cineva; ele sunt totuşi foarte bine asigurate de furturi, parte mulţumită onestităţii ve­ cinilor, parte prin faptul că fiecare are atât cât îi trebuie. O do­ vadă că naţiunile care trăiesc fără. civilizaţie, au nevoie de mat puţine măsuri forţate pentru a-şi păstra siguranţa. Dovada că această naţiune se ţine de acelea care trăiesc fără civilizaţie, este nestiinta lor complectă asupra tot ce nu pri­ veşte nemijlocit conservarea vieţii. Religie, viitor, suflet, Dum­ nezeu, virtute, sunt numai cuvinte goale pentru ei, ce nici nu le înţeleg. I-aş compătimi dacă li s'ar trimite misionari pentru a-i instrui despre aceste puncte. Mulţumirea, nevinovăţia mot-avu­ rilor ar fi alungate repede din cercul acestor puţini fericiţi, la cari nu şi-a găsit încă drumul otrava bonzilor. Acum însă îmi dau seama că ar fi trebuit să precizez că înţeleg sub numele de Valahi, de cari vorbesc şi voi vorbi încă, numai pe aceia cari locuiesc în munţii de pe malul Dunării cam până la Ogredin [Ogradena]. Ceilalţi sunt mai stricaţi; aceştia însă par'că formează o republică de sine stătătoare, despărţită de restul societăţii omeneşti. Munţii lor, văile lor şi acea porţi­ une a Dunării pe care pot călători în două sau trei ore, consti­ tuie toată cunoştinţa lor -despre lume. Spre regretul meu, sunt şi nevoit să-ţi mărturisesc că în această regiune nu se găsesc decât puţine sate de felul acesta. De libertatea şi curăţenia moravurilor aş putea să-ţi dau nenumărate exemple. Deseori şedea tănărul ibovnic în cămpul de păpuşoiu, prin care treceam, lângă zeiţa sa valahă, o des­ mierda şi o săruta, fără să se simtă deranjat prin prezenţa noa­ stră. Părea că amăndoi ne întrebau cu privirile, dacă nu-i invi­ diem? Când ne invitau pomii roditori, încărcaţi cu fructe fru­ moase şi proaspete, lovindu-ne aproape capul cu crengile lor, să rupem ceva dintr'înşii, ţăranul se uita de departe la noi, şi ne aducea zămbind rachiu, brânză, mălaiu şi lapte, oferindu-ne aceste daruri cu cea mai mare prietenie. Când vroiam să ne culcăm pe paie ca să dormim, ne ruga Valaha să ne odihnim în patul ei, veghiând cu bărbatul la focul din vatră. Cu un cuvânt, amice, am găsit aci oameni astfel cum ii creiază - dacă îmi este iertat să mă folosesc de această comparaţie-numai natura-rnamă.rna­ turali, nestricaţi şi mulţumiţi. Dar să revenim la călătoria noastră. Am înaintat dela staţiune la statiune, în mica luntre ce am descris-o mai sus. Regiunea prin care trecem este foarte remar­ cabilă. Un fenomen care merită o deosebită atentiune şi o cer­ cetare mai de aproape, este peştera ce se vede sus de tot, pe un povârniş stâncos. Pe la Sânzieni şi pe la SI: Mihaiu iese din această gaură o pâclă, după care urmează un roiu nespus de mare de muşte mici. Ele sboară după cum bate văntul, sau peste Dunăre, sau se împrăştie prin munţii regiunii noastre. Aceste muşte pricinuiesc cu veninul lor pagube extraordinare printre vite, care şi aleargă în fuga mare la grajduri când le simtesc apropierea. Câteva din vacile şi caii doborîţi au fost cercetaţi, şi câte odată nu s'a găsit decât o singură muscă în partea anală sau prin nări; la deschiderea pielii însă curgea, în toate cazu­ rile, o cantitate mare de lichid gălbuiu, care se vărsa dintre carne şi piele dealungul întregului corp. Comitetul sanitar din Timi- 41 [42] şoara a facut-bine tnţeles= cercetările cuvenite, dar domnii n'au fost iniţiaţi în secretele lui Esculap " în consecinţă totul a rămas teorie, iar măsuri împotriva răului n'au fost luate. Ei s'au mul­ ţumit cu sfatul: Când vin muştele. trebuie set închideţi vitele. De două ori s'a făcut încercarea, cu multă trudă şi mari cheltueli, de a zidi gura acestei peşteri, dar presiunea aerului din lăuntru spărgea totdeauna acest zid când pâcla sau aburii erau să iasă. De atunci, toate au rămas cum au fost. [Musca columbacă]. Dunărea curge aci într'un singur braţ, fără revărsări se­ cundare. Iţi poţi deci uşor imagina cât de maiestos şerpuieşte acest fluviu, care a primit în cursul său atătea alte râuri. Până la Orşova veche se găseşte numai un singur ostrov. El este însă destul de mare. Cât îmi aduc aminte, nu l-am văzut înregistrat pe nicio hartă. Trebuie să mărturisesc însă că am consultat, pe lângă opuI -Delineatio Danubii- al lui Homann 1), numai trei hărţi, căci nu-mi place să fac călătorii pe hartă, cu degetul. Această insulă este numită Pareci 2) [Poreci, Poreci-ul sarbesc]. Tărguşorul care se găseşte pe insulă, iar nu pe malul turcesc al Dunării, unde e crezut de mulţi, e destul de mare şi e vestit pentru mulţii negustori turci cari pornesc de aci în expediţiuni1e lor în susul sau în josul Dunării. Şi Imperialii au pe insulă un pichet, însă în afară de târg. Câteva ore mai jos dela această insulă se aude, chiar la distanţă de jumătate de milă, un' zgomot ca de cascade [Cata­ racta Iuţi, Iuc, lângă malul sărbesc]. Când te apropii de acest loc primejdios, observi că Dunărea văjie peste lespezi de stâncă. Această trecătoare merge deacurmezişul răului întreg, şi e de 100 stânjeni acolo unde trebuie să traversezi. E într'adevăr pe­ riculos de trecut acest loc peste râu, mai ales fiindcă Dunărea se revarsă dela o înălţime de aproape un stănjen, Dacă luntraşii nu sunt îndemănatici, situaţia poate să devie foarte critică. După părerea mea, această trecere este mai primejdioasă decât aceea , dela vâltoare [Cazane], căci acolo te mână râul printre stânci, iar aci eşti nevoit să te invârteşti dela stâncă la stâncă, dela dreapta la stânga, în forma unui adevărat meandru. După ce ai scăpat din acest loc îngrozitor, ţi se deschide, câteva ceasuri mai târziu, o altă vedere şi mai tnspăimantătoare, care nu este aşa de periculoasă, dar te sperie şi mai mult. Du­ nărea, care curge într'o lărgime de aproape jumătate de ceas, e nevoită să-şi facă drumul deodată prin o galerie de stânci, care stau atât de aproape unele de altele, încât ai putea să îrnpuşti cu pistolul dela un mal la altul. Stâncile sunt atât de prăpăsti­ oase ca şi când ar fi, fost cioplite de măni de om; alocuri înălţi­ mea lor e de 100 pănă la 150 stânjeni. Inălţimea împiedică ca lumina zilei să ajungă până la nivelul apei. Un întuneric îngro­ zitor domneşte asupra apei; crezi că pleci pe Stix. aşa e de in­ tunecos acolo. Inălţimea înşeală totodată ochiul, astfel încât îţi pare că stâncile sunt suspendate deasupra răului, înclinate una spre alta. Deschizătura' de sus pare a fi pe alocuri numai o eră- 1) Johann Baptist Homaicn, 1663-1724, cartograf vestit din Naremberg', a publicat la 1702-1707 Danubii, .Graeciae et Arhipelagi tabula, folosindu-se pentru Dunăre de hărţile lui Marsig li �a bază. 2) In opera contelui Marsigli găsim, la vol, I, Sectio XIV, Într'adevăr târ­ guI , spătarul Gorgan, postelni­ eul Barbu Brădescu, spătarul Mitrea CoţofeanuI, slugerul Dumi­ tru Filişanul şi vistiernicul Mitrea. In Transilvania se urcase pe tronul ţării, în locul lui Ga­ briel Bethlen, Gheorghe Racoţi. Acesta fiind În război cu impe­ rialii, forţă pe fugarii români să lupte alături cu el. După termi­ narea luptei, care fu favorabilă Craiului, pribegit se pregătiră să vină în ţară, spre a întrona o nouă stare de lucruri, după cum promiseseră la plecare. Leon Tomşa, după ce trimisese în nenumărate rânduri cărţi de jurământ ca să determine pe pribegi să vină în ţară, le con­ fiscă averile. Mişcarea acestor boieri nu I-a lăsat indiferent. Dăndu-si seamă de pericolul care-I ameninţa, caută s'o potolească. In anul 1631 dă un hrisov, în care spune că "toate nevoile şi să­ răcia ţării se începe dela Grecii streini, cari amestecă domniile şi vând ţara fărâ milă, strică toate lucrurile bune, adaogă legi rele şi asuprire". Matei nu s'a lăsat ademenit de falşele promi­ siuni şi jurăminte ale Domnului, care caută să-I atragă în cursă spre a isprăvi cu el. Cu ajutorul pe care i-l dă Racoţi şi cu oşti-­ rea pe care şi-o strânsese, Matei intră în ţară, a vând şi «mulţi Ruşi de peste Olt». Prima ciocnire între oastea lui şi a Domnului se dă la satul Ungureni. De aci Matei, care invinsese străjile domneşti, înaintează spre Bucureşti, unde dă a doua luptă cu oastea lui Leon Tornşa, în viile din .DealulSpirfi", la Sf-ta Eca­ terina 43). Fiind infrănt, iar Preda nepotul său făcut prizonier, Matei cu o parte din credincioşii cari îi mai rămăsese o lU[1 îna­ poi spre Oltenia, adăpostindu-se timp de zece zile în mănăstirea Tismana, de unde trece pentru a doua oară munţii în Ardeal. Deoarece Turcii erau atotputernici, parte din boierimea ţă­ rii păstra rezerve faţă Cje mişcarea lui Matei. Din Ardeal, poate mai mult din îndemnul \ui Racoţi, care se temea de o năvălire turcească în ţara sa, viitorul Domn caută ca prin intermediul lui popa Ignatie, .Sărbul .dela Nicopole", să intre în legătură cu Abazza Paşa, comandantul trupelor turceşti de pe marginea Du- 43) C. C. Fihpescu, Istoriile Ţării Româneşti, pag. 115. 50 [51] nării. Acesta, fiind convins prin mulţimea pungiJor cu galbeni, s'a arătat dispus să ajute pe Matei pentru ocuparea tronului. Fi­ ind asigurat de puternica sa ocrotire, Matei intră în ţară, unde fu urmat de toată suflarea oltenească, şi se duse la Nicopole la Abazza Pasa, care îl căftăni, Astfel intra Matei în Bucureşti, în ziua: de 20 Septembrie, şi se urcă pe scaunul ţării. Dar Turcii, la cererea partidei turcofile din ţară, numiseră pe un Radu Iliaş, fiu al Domnitorului din Moldova. Contra acestuia Matei mai avea să dea o luptă spre a-şi consolida domnia. Peste o lună se dă cumplita ciocnire de pe Colentina la Plumbuita, între Domnul ales de ţară şi intre cel pus de Turci, cari îi dăduseră acestuia şi oaste. "Bucureştenii cu copiii lor se suia pe garduri de se uita cum se bate războiul", care ţinu "de dimineaţă până seară", în care "făcut-au Tătarii mare năvală, în multe rânduri, cât se amestecau unii cu alţii, bătăndu-se cu să­ biile goale". Victorios în această luptă ieşi Matei. Pe când se petreceau aceste lucruri, prietenul său Abazza Paşa a făcut toate intervenţiile posibile la Constantinopol, obţinând steag de domnie lui Matei, care i se trimise prin hatişeriful din 15 Noembrie. Iată că, după atâtea sbuciumări, Matei se văzu numit Domn chiar de Turci, ostenelile lui ne-fiindu-i în zadar. Pentru a-şi menţine tronul, el a pus în practică toată expe­ rienţa politică pe care o avea. Nu s'a răsbunat pe partida turco­ filă şi nici n'a îndepărtat pe boieri din jurul său. A dat celor .cari îl ajutaseră la ocuparea tronului dregătoriile de seamă, iar boierilor proveniţi din divanul lui Leon-Vodă pe cele secundare, împăcăndu-i pe toţi. In divanul lui se găseau două curente politice contrare, fi, ind reprezentate prin boieri însemnaţi. Astfel, curentul turcofil îl reprezenta postelnicul Const. Cantacuzino, iar curentul creştin marele ban Radu Buzescu. Prin felul său de a se comporta, Ma­ tei a ştiut să echilibreze forţele acestor două curente, folosindu­ se. de ele după împrejurări. Mergând la Constantinopol, călătorie care ţine cam trei luni, reuşeşte ca să afunde pe prietenii lui Radu Iliaş şi să obţină in­ vestitura de domnie 44), în schimbul a 100.000 galbeni turceşti. Radu Iliaş plătise pentru mazilirea lui Leon Tomşa 60.000 de gal­ beni 45), însă fiind rămas de Matei prin daruri, soarta i-a fost pe­ cetluită, căci Turcilor l.e era plăcut cel care dădea mai mult. . La întoarcere, a fost primit cu mare bucurie de toată ţara, care mulţumea lui «Dumnezeu de Domn bun, milostiv şi creştin, ce i-au isbăvit de răii vrăjmaşi». In semn de recunoştinţă faţă de Racoti, Matei trimite fiului acestuia, în anul 1644 46), un contingent de 1000 de ostaşi, sub comanda lui Constantin Şerban, care a făcut minuni de vitejie contra Imperialilor. Convingăndu-se, mai apoi, că Domnul arde­ lean nu are faţă de el o politică sinceră, s'a îndepărtat de acesta, apropiindu-se de Imperiali şi arătăndu-se dispus să susţină la o­ cuparea scaunului ardelenesc pe nobilul Csaky 47). Matei, nu numai cu craiul din Ardeal căutase să intre în legătură de prietenie încă din 1635, ci trimite pe boierul Marcu chiar la regele Poloniei, în 1636 48). H, Şt, Greceanu, GeI.'ealogiil� doc., 11, nag. 327, pune investitura la 10 l'tlartie 1633. 45) A. A. R, m. S L, t., 36, pag. 199. 46) A. A. R., m. s. i., t. 36, pag. 181. 47) ldem, 203. 48) ldern, 181. 5/ [52] Planurile lui Matei de a intra în legături politice cu statele creştine au fost întru cătva slăbite de războaiele pe care el le-a purtat cu Vasile Lupu, care >. Deşi fusese confirmat în domnie de Turci, el nu putea să uite că este creştin şi interesele creştinătăţii care dorea să se scape de robia turcea scă erau şi ale lui. De aceia el îşi luase .sarcina de a face, îm preună cu popoarele din Balcani, o mare răscoală contra Turci lor, susţinută şi de alte puteri creştine" 50). Cu toate vitregile împrejurări prin care trecea, cu toată neliniştea pe care a avut-o din pricina Domnului din Moldova, încărunţitul boier din Brăncovenii Romanaţului stătu în scaunul domnesc până la 8 Aprilie 1654, când îşi dădu obştescul sfârşit, lăsând în urma lui numai jale şi păreri de rău. Ultimele lui zile de domnie i-au fost turburate de răscoala Seimenilor, oaste de strănsură, devenită un periculos element de dezordine în ţară. Matei n'a fost numai un oştean viteaz şi un abil Domn, ci şi un evlavios creştin. Toate pricinile care-i cădeau inainte le judeca cu dreptate, ne-vrănd să fie cineva năpăstuit. Coborîtor din Craioveşti, cum s'a urcat pe scaunul ţării a adăogat la numele său şi cuvântul de «Basarab», care îi dădea un mai mare drept la domnie, în calitate de urmaş al neamului Basarabilor. Un singur moment abilul Domn n'a pierdut realitatea din ochi, având privirile aţintite atât spre răsărit, de unde sta gata să vină Vasile Lupu cu Caza cii , cât şi spre miază-zi, unde se afla puterea turcească, pe care Matei a ţinut-o în loc prin sume mari de bani. Spre a fi mai sigur, în ţară întretinea o armată de vre-o 30.000 de ostaşi, pe care o arăta tot timpul dregătorilor turci. Mare importanţă a dat Matei Iăcaşurilor sfinte, presărănd peste tot pămăntul ţării, ba chiar şi în afara hotarelor ei, mă­ năstiri şi biserici care păstrează păriă în zilele noastre amintirea cucernicului Domn. Pentru serviciul religios, Matei a tipărit şi vre-o 17 cărţi bisericeşti, dintre care nouă în limba slavonă, iar restul în limba română 51). In timpul acestui Domn mai apare ultima licărire a curentului slavon, care trăgea să moară. Despre evlavia lui Matei aminteşte şi cronicarul, care zice că «au înfrumuseţat ţara cu tot fealiul de zidiri: mănăstiri, bise­ rici, case Domneşti 52) s , Din inscripţiile ctitoriilor lui Matei care ni s'au păstrat, putem să cunoaştem şi mai mult sufletul aceluia care a fost «un Domn cuminte, blând, bun judecător, părinte al boierimii tinere, frate de arme al celei înbătrănite în lupte, pri­ incios ţăranilor 53)>>. " De sub poalele munţilor Gorjeni, dela Tismana şi până în inima Vrancei, la Soveja; din creştetul Carpaţilor şi până în ini­ ma câmpiei române, ctitoriile zidite de Matei stau ca nişte stră­ jeri neadormiti, martore ale unui trecut glorios trăit de bătrănul voevod, care a căutat să reinalţe ţara pe care, prin jertfe, o scă­ pase din mâinile hrăpăreţilor Greci, de cari nici el nu s'a putut scăpa, aceştia constituind un rău necesar. 49) C C Filipescu, Cronic�, pag. 122 50) Boabe de grâu, 1932, nr. 9, pag. 397 51) Tinerimea Română, 1932, nr. 1. din Sept, C. Gerota. 62) C C Filipescu. Cronica, pag. 119 53) Iorga, Istoria Românilor In chipuri şi icoane, pag 13 52 '. I I [53] Ind din primii ani de domnie, Matei,-căruia nu-i convenea ca veniturile mână stirilor din ţară, închinate pe nedrept, să se ducă într'al te părţi,-dă un hrisov, cu data din anul 1639, prin care desrobeşte dela «Locurile sfinte» un număr de 22 de mă­ năstiri, şi anume: Argeşul, Arnota, Bistriţa.Brăncovenii, Cotmeana, Cozia, Dealul, Glavaciocul, Oura-Motrului, Snagovul, Tismana, etc. 54). El zideşte mănăstirea cea mică dela Brăncoveni 55), unde a­ vea şi curţi domneşti, la poalele satului cu acelaş nume, devenit leagănul boierilor din Brăncoveni. Apoi urmă cu zidirea mănăs­ tirilor: Câm,pulung 56) .Căldăruşani 57), Ţigănia-Dărmăneşti 58), Slobozia 59), Plătăreşti 60), Strehaia 61), vechea mănăstirea Din­ tr'un lemn 62) şi Arnota 63). In afară de acestea, el a mai zidit o mulţime de biserici ca: Sf-ţii Apostoli 64) şi Sărindar 65) din Bucureşti, Brebu 66), Gherghiţa 67), Sf. Constantin şi Elena din Tărgovişte 68), Măxi­ meni-Re-Sărat 69), Sf. Dumitru 70) din Craiova şi altele, la Cara­ cal 71), Piteşti 72), Ploeşti 73), Schitu Lăculeţe 74) din Dămbo­ viţa, Călugăreni 75), Tărşor 76), Episcopia Buzăului şi curţi dom- neşti la Brăncoveni, Caracal şi Târgovişte. . Matei a zidit lăcaşuri bisericeşti şi în afara hotarelor ţării. Cu cheltuiala lui se ridică mănăstirea Sf. Mihai ain Sinai 77), biserica Sf-ta Paraschiva 78) din Vidin (Diiul de altă dată) şi mă­ năstirea Soveja 79) din ţinutul Vrancei. Tuturor acestor ctitorii ale sale le-a făcut danii şi le-a înzestrat cu sate şi moşii, bălţi şi branişti. Inscripţiunile depe potirele de argint 80), crucile fere­ cate 81), cupele de argint 82), clopote, iconostase, sfeşnice, en- 54) Brezoia nu, Mânăst.iriie inchina te, pag. 138; P. P Panaitescu consideră ca an al desrobirti mânăstirilcr 1641. M,) Iorga, Inscripţii. voi II. pag 72-3 56) Idem, voI 1, pag. 126-9 şi Istoria bisericii româneşti, voi 1, pag 282. 57) Idem, Istoria bisericii româneşti, voI. 1, pag. 282 -Şt Greceanu. Gen. doc., II, pag. 1\28. 08) şe. Greceanu, Genealogiile doc., II. pag 328 59) ldem, pag 327 -Revista istorică, 19;;2, nr. 7-9, pag 275. 60) Iorga, Inscripţii, voI. Il. pag 6 şi Istoria bisericii româneşti, voI. 1, pas 282. 61) ldem, vol. 1, paa. 210 -Arhivele Olteniei, 1927, pag. 22.-Iorga. Ist, bis ro- mânesti. I. pag. 282. 62) Idem, pag 181-2 63) Idem, pag 203 şi Istoria bisericii româneşti, vol 1, pag. 282 64) Boabe de Grâu, 1932, nr. 9, pag. 399 65) Iorga, Istoria bisericii româneşti, voI. 1, pag 282 -Boabe de Grâu, 1932, ni'. 9, pagina 398 66) Iorga, Inscripţii, Il, pag. 44. - Del Chiaro, pag. 78 67) Idem, Inscripţii, vol. Il, pag. 3_ 68) Idem. Inscripţii, vol 1, pag. 116. 69) Idem. Inscripţii, voi II, pag 97. 70, Idem, Ist. bis. rom, voI. 1, pag 283 71) Idem, Ibidem n) Idem, Ibidem 73) Floru, Istoria Românilor. el. VIII-a, pag 278. 74) Iorga, Inscripţii, voi Il. pag. 279 75) Idem, Istoria bisericii româneşti, 1, pag. 282.-Inscripţii, voI. 1, pag. 25. 76) Idem, Ibidem. 77) Idem. Muntele AI.hos, pag 46 -A. A. R, m. s. i, t. 36, pag. 491. 78) Boabe > 113). Numele Doamnei Elina se găseşte scris în pornelnicul dela «Biserica tărgului- din Târgovişte 114), şi încă într'unul. din anul 1827 115). 108) Iorga, Inscripţii, voL I, pag. 91 109) Jdem, Femeile în viaţa neamului nostru, pag, 33. 110) Iorga. lbidem.i--A. A. R. t. 36, pag. :J05.-Şt. Greceanu, Genealogiile doc., JI, pag. 328.-UniversuJ, 11 Aprilie 1932, pag. 2 jos. Comunicarea d-Iut Iorga. 111) Revista istorică, 1926, nr. VI, pag., 18-HL 112) Şt. Greceanu, GeneaJogiile doc., li, pag. 337.-Iorga,lst. Român. in chipuri şi icoane, pag. 45. 113) Iorga, Inscripţii, voi. 1, pag. 107.-BuJetin corn. mon. ist., 1915, pag , 171. 114) ldem, voI. li, pag, 94. 115) Idem, pag. 353. 55 [56] Chipul său se vede zugrăvit la mănăstirile : Arnota 116), Brâncoveni 117), Mamul 118), Strehaia 119), Sf. Mihail din Sinai 120) şi la biserica din Doiceşti 121). :1: * * Matei Basarab şi Doamna Elina n'au lăsat după moartea lor niciun urmaş. S'a crezut multă vreme că ei ar fi avut un copil, numit Matei, care ar fi murit de mic. Aşa se găseşte men­ ţionat în cronica ţării, în călătoriile lui Paul de Alep şi în unele din studiile d-lui Iorga. D-l V. Motogna 122) însă dovedeşte prin ajutorul unui document găsit publicat în "Colecţia Tortenelnie Tăr» (1907), pag. 376, că Matei Basarab n'a avut niciun copil, căci el zice într'o scrisoare, trimisă probabil craiului din Ardeal: " ........ am luat de suflet şi l-am crescut până acum pe un nepot al soţiei mele, care a stat la mama lui numai o săptămână după naştere s , Documentul de mai sus a fost scris după moartea micuţului Matei. Deducem de aci că Matei Basarab şi soţia lui, Doamna Elina, n'au avut copii, dar la bătrâneţe ei au înfiiat un nepoţel de-al lor, copil al unui frate ori surori de-ai Doamnei E1ina. A­ cesta a murit încă. tânăr de tot, copilandru. Nemăngăiath lui părinţi adoptivi I-au îngropat în -Biserica Domnească. din Târ- \ govişte, unde mai târziu aveau să-şi găsească şi ei mormântul, punând să i se sape pe piatra morrnăntală următoarea inscripţie: -Aicea zac eu Matei în acest pământ reace, Pentrucă cu voi cei vii nu poei a petreace, Cela ce am fost oarecănd de toţi prea lăudat, • Acuma zac fără suflet cu lut împresurat. Numai vă rog greşitul toţi să-mi iertaţi, Cest mormânt întunecat pururea cercetaţi» 123). Prin documentul găsit în colecţia maghiară cade menţiunea din cele două isvoare, dintre care unul intern şi altul extern, pre­ cum şi afirmaţiile din diferite studii, cum că Matei Basarab ar fi avut un fiu. In timpul turburărilor de sub domnia lui Constantin-V odă­ Cărnul, ca şi pe vremea răscoalei Seimenilor, nici mormantul acestui copil nevinovat n'a scăpat neprofanat, Aceşti barbari «au pus foc Curţii şi bisericii Mitropolitului, deasemenea şi bisericii curţii domneşti, au păngărit şi mormăntul lui Matei Vodă>, care fiind în viaţă îşi arătase dorinţa de afi îngropat în mănăstirea Ar- nota, dar Constantin Vodă nu se învoise la aceasta. Tot aşa au . 6 păngărit şi mormăntul fiului lui Matei şi al Doamnei lui Matei, il «Iesbrăcănd trupurile le aruncară hainele şi purtară pe morţi ast- fel prin oraş, după ce sfăramară în bucăţi toate pietrile dela mormânt» 124). " Chipul acestui fiu adoptiv al lui Matei se află la mănăsti­ rea Strehaia 125). ---------- 116) Iorga, Inscripţii, voI. 1, pag. 203. 117) Jdem. voI li, pag. 75. 118) Idem, vol, 1. pag. 172. 119) ldem, pag 210 \ 120) Vezi nota 101. \ 121) Iorga, Inscripţii, voi. II} pag 99. 1221 Revista Istorică, 1928,I\r. 1-3, pag. 39-41.-V. Motogna, Avut-a Matei Basarab nn fiu? � .,-.. 123) IOf/1a. Inscripţii, voI. 1, pag. 102 şi 105-7. 124) Paul de Alep, Călătoriile patriarhului Macaric, pag. 228-9, trad. Cioran. 125) Iorga, Inscripţii, voI. l, pag. 210, ' 56 [57] , I Terminăm astfel cu studiul urmaşilor lui Danciu din Brăn­ coveni. Cei trei copii i-au păstrat şi pomenit numele timp de mai bine de o jumătate de secol. Barbu murind de tănăr n'a a­ vut urmaşi, nefiind poate nici căsătorit. Deasemenea Calea, care a fost căsătorită în două rânduri, nu cunoaştem de a avut ori nu copii. Matei, cum am aratat mai sus, n'a avut fericirea să aibă urmaşi. Neamul brăncovenesc, care se stinge în linie bărbă­ tească la 8 Aprilie 1654, îl va continua Maria, o fiică de-a lui Radu, fratele lui Danciu vornicul, căsătorită cu Da vid postelnicul. După cum Matei, unul din copiii lui Danciu, a ajuns Dom­ nul ţării pe care a stăpânit-o aproape 22 de ani, mai precis 21 de ani, 6 luni şi 20 de zile, aşa din urmaşii lui Radu se va ri­ dica Constantin Brăncoveanul. Putem spune că familia Craio­ veştilor tocmai în timpul urmaşilor lui Danciu şi a lui Radu şi-a ajuns adevăratul ei punct de înălţare. David din 8râncoveni. Radu, fiul lui Vlăsan din Caracal, mai apoi fiu adoptiv al Calei, a fost căsătorit cu Neacşa din Goleşti, cu care are o fiică numită Maria. Această fiică a lui a fost căsătorită cu un David, care si-a-zis şi el .din Brăncoveni". Intrănd prin căsătorie în nea­ mul Brăncovenilor, David a fost considerat ca şi un membru di­ rect al acestei familii, bucurăndu-se de influenţa pe care o exer­ citaseră toţi cei din neamul brâncovenesc. El nu poate fi sub nici­ un motiv fiul lui Danciu vornicul, şi nici soţia lui nu s'a numit Stanca 126), lucrul acesta nefiind menţionat în niciunul din do­ cumentele cunoscute nouă. Cât priveşte afirmaţia că David este fiul lui Datco, frate cu Danciu şi Radu, nu trebue luată în con­ sideraţie 127). In caz de ar fi fost fiul lui Datco, el nu putea să ia în căsătorie pe Maria, fiica lui Radu, unchiul său, care i-ar fi căzut vară primară. Sentimentul religios era aşa de puternic în timpul când trăia David, încât biserica n'ar fi admis asemenea căsătorie, considerată drept sacrilegiu, Apariţia lui David în unele documente alături de o Stanca a determinat pe unii s'o considere ca soţia sa. Este cu totul alt­ ceva, După moartea lui Danciu vornicul, rămâne soţia lui Stanca cu cei trei copii: Barbu, Calea şi Matei; iar după moartea lui Radu, fratele lui Danciu, rămâne David cu soţia sa Maria. Re­ prezentanta copiilor lui Danciu era mama lor Stanca, iar repre­ zentantul Mariei, fiica lui Radu, era soţul său David. Deci, Stanca este soţia vădu vă. a lui Danciul vornicul, iar Da vid este soţul Mariei, după. cum arată un document din 28 Sept. 1596 128). La începutul domniei lui Mihai Viteazul David apare cu dregătorie de spătar, mai pe urmă cu acea de postelnic. Nu pu­ tem şti, din cauza lipsei de documente, dacă în divanurile Dom­ nilor anteriori lui Mihai el a avut ori nu vre-o dregătorie. In 1594, la 22 Iulie 129), Mihai Viteazul întăreşte lui David spătarul "ca să ţie moşie la Urzica". Nu avem ştire după cât timp dela data documentului de 126) Iorga, Inscripţii, voI. 1, pag, 187. 1�7) Arhiva, lan. 1930, pag 12. 128) Şt. Greceanu, Geuealogiile doc., II, pag , 309 129) Idern, Ibidem. 57 [60] In atari împrejurări, a da înapoi e adesea mult mai rău şi mai dureros decât a rămânea acasă cu proiectele de excursii în birou, Nici curaj- unii ar zice chiar eroism ştiinţific - necugetat, dar nici sacramentala şi fals strălu­ citoarea laşitate naţională a arivistilor şi a profitorilor de samsarlâc cultural. Deci, după amiaza o petrecem în Clo­ şani, cu credinţa că in ziua următoare vom fi mai sus de izvoarele Cernişoarei. Dar o ploaie măruntă cu vreme de toamnă târzie ne ţine pe loc. Şi ca să avem o infimă îm­ păcare sufletească şi pentru această zi de marţi, am vizitat satul Motrul-sec, unde, între alte, am văzut trecând spre satele din -sud turme de oi ce au şi inceput să coboare de la munte, şi anume dinspre Oslea românesc- Erau oi de ale Mehedinţenilor pân: â11. tem, cari, fiindcă au şi câte mai puţine. le pot hrăni şi pe lângă satele şi casele lor. O ase­ menea constatare nu se poate face atât de timpuriu - era în 29 August - pentru oierii ungureni: aceştia, mai bo­ gaţi în turme de oi şi consacraţi exclusiv păstoritului, nu se lasă speriaţi de vremuri timpurii ce nu se anunţă prea grele; în general, trebue să-i apuce la munte cel puţin Sânta-Maria-mică. Oricum, începutul coborîrei de la munţi îl fac întâi oierii pământeni, ale căror sate sânt şi mai în­ depărtate de stăni decât cele ale Mocanilor. In felul acesta. se adevereşte şi durerea munţilor sau freamătul brazilor din poezia populară: - Săraci brazi încetinaţi, Voi la ce vă legănaţi? -- Cum să nu ne legănăm, Când noi singuri rămănern > La Sânta-Maria-mare Tulesc oile la vale Şi rămăn stânile goale .. " reţinând de aci că Sănta-Maria-mare din vechiul stil (15 August) corespunde astăzi cu 29 August. In dimineaţa zilei de miercuri, 30 August, la ora 7, pă­ răsim Cloşanii. Luasem cu noi pe un simpatic şi inteligent tânăr din acest sat, pe Victor Antonie, ca să ducă pe ca­ lul lui nu atât ranitele noastre, ce nu erau chiar uşoare, cât cele două ţoluri 'necesare în nopţile ce urma să. le pe­ trecem în munţi. D� altfel, mărturisesc că, în cercetările mele în ţară. e prima' dată când am închiriat un om cu un cal, pe care, în tot timpul acestei excursii, nu a încălecat nimeni dintre noi trei. Dimineaţa se anunţase adânc înno­ rată. şi cu bură de ploaie, - ceea ce ne-a făcut să nu pu­ tem pleca înainte de 7. \Străbatem în sus frumoasa vale a Motrului. pe ale cărui yersanturi pietroase şi împădurite apar aspecte păstoreşti ce evocă. particularităţi din Sudul dunărean: turme măricele de capre se caţără printre pietre [61] şi stânci, umblând mai ales după frunza încă verde a dife- ritelor specn de arbori, \ După vre-o doua ore de mers susţinut - tăcuserăm vre-o 12-13 klm. -, începem să urcăm Faţa-plaiului, lăsând în dreapta izvoarele Motrului Urcuş greu. Şi începu o ploaie măruntă. Totuşi, în ciuda kilometrilor, a coastei şi a ploaiei, nu puteam scăpa fixarea fotografică a măcar u­ nor caracteristici etnografice ce apăreau în drumul nostru. Ca în atâte alte ocazii prin alte regiuni muntoase, şi aci a trebuit să tai în pas grăbit şi în linie dreaptă cărarea şerpuindă a urcuşului, spre a ajunge şi a fotografia în me­ diu autentic şi natural clipe din viaţa MehedinţeniJor ce mergeau spre conacele lor dela munte. Satisfacţia înre­ gistrărei unor asemenea momente de viaţă reală e cu atât mai mare, cu cât ea se îmbină pe de o parte cu simplitatea sinceră şi nepreţuită a sufletului poporului, iar pe de altă parte cu măreţia naturei muntoase: -- parfumul amintirei lor te face, apoi, să le retrăieşti reconfortant ani de zile, dacă nu chiar viaţa întreagă. Urcuşul Feţei-Plaiului se dă învins uşor. El, însă, e răsbunat de ploaia ce, acum, se înteţise. Incepem să-i co­ borîm yersantul nordic, după ce, pentru câteva clipe ad­ mirăm pe răpite furia naturei atmosferice în luptă cu creş­ tetele Carpaţilor. Apa unei fântâni din drum compensează tot ce corpul nostru a pierdut pe calea asudărei. Sosiţi la bifurcarea drumului, ploaia deasă şi bine înscăunată în înal­ tul cerului ne determină să renunţăm la cărarea ce duce spre muntele Gârdomanul din susul Cernisoarei. Coborîm spre valea Cernei superioare. Ii trecem apa limpede şi rece şi ne oprim la un conac de lângă Piciorul-Buleului. după un umblat continuu de patru ore şi jumătate. Ne aflam în Lunca-Cernei. Conacul? O adevărată gospodărie de sat me­ hedinţean, plină de o întreagă familie şi cu toate vitele ne­ cesare: cai, vaci, oi, porci etc. Fireşte, nu puteau lipsi nici câinii, nici pisicile şi nici găinile. Intreaga existenţă, cu toate manifestările sale cu privire la ocupaţiunile bărbăteşti şi femeieşti, a fost mutată din sat aci, la conac, pentru toată vara până în târziul de toamnă. Şi asemenea conace, cu astfel de viaţă, nu sânt rare pe valea Cernei. Unele sănt o completă strămutare a întregei vieţi familiale de la satul de origine; altele prezintă o înjumătătire a ei, în sensul că o parte din gospodărie şi familie e la conac şi alta rămâne în sat; iar altele sânt simple adăposturi pentru câte vre-un membru din familie ce îngrijeşte. pe moşia conac-ului, de vite, de fâneţe etc. Sub raportul etnografic şi etnologic. a­ ceastă caracteristică aparţine, - având în vedere Oltenia - exclusiv Mehedinţenilor. Şi ea este extrem de interesantă din multe puncte de vedere. Bucuros primiţi, ne oprim vre-o oră la acest conac, 61 [62] unde ne şi ospătăm cu lăpturi, Ne-ar fi fost, însă, cam im posibil să putem rămănea măcar o seară aci. De aceea, prin cărărui pline de. tânaţ încărcat cu stropi de ploaie, ne lăsăm la capătul de JOs al Luncei, oprindu-ne la conacul preotului Sabin Argintaru din Glogova --- o căsuţă din bârne cu două încăperi: una, vraişte, deci cu intrări laterale li­ bere chiar pentru animale, iar a doua, cu un spaţiu de vre-o 2X2.50 m. In aceasta din urmă. a trebuit să petrecem noap­ tea trei inşi - al treilea fiind însuşi tânărul preot propri­ etar, care venise să-şi vadă conacul şi ...... să constate cum o pisică streină îi mâncase puţinii peşti pescuiţi în noaptea precedentă în bogata apă a Cernei impresionante. Om ii dormit, oare, în noaptea aceea? Poate că numai în clipele în care oboseala zilei şi motăiala nopţei ne doborau lângă locul de buşteni ce ardea mereu alături de păretele inte­ rior de piatră. Incolo, am cam stat de veghe mai toată noap­ tea, vrând, astfel, .să ştim câtu-i de lungă când dorul te duce 'n Luncă". Neprevederea noastră nu ne-a cruţat. Dacă peste stratul de fân am fi pus şi câte un strat de cetină sau frunză de fag, poate că plutoanele săritoare, de provenienţă canină, bovină, porcină etc. nu ne-ar fi asaltat continuu şi virulent până în zorii dimineţei, în a cărei răcoare apa a­ burită a Cernei a fost martoră la o amănunţită contra-ofen­ sivă a noastră. Cât priveşte amabilitatea părintelui Argin­ taru, precum şi suferinţa fizică ce a îndurat-o în noaptea aceea pentru ca să ne mulţumească pe noi, -- iată trăsă­ turi frumoase ce nu se pot uita Chinuite nopţi ale unor zile pline de sforţări şi nea­ junsuri copleşitoare! Şi, totuşi, amintirea Jor Iarmecă şi. .. chiar înviorează .. Joi, 31 August. Pornim dimineaţa în josul Cernei, după o solidă gustare cu pâne dumicată într'o oală cu lapte fiert. Trecem peste trei coaste distanţate ce dau în Cerna şi so­ sim Ia Carcaa ia. de unde valea se deschide iarăşi larg în­ spre sud. Aci admirăm impresionantuJ defileu ce şi I-a croit Cerna printre păreţii de stânci caIcaroase. La câţiva metri de-asupra nivelului ei, în păreţii latera1i ai defileului, se văd în lungime, adică. orizontal, scobituri adânci şi arcuite făcute de apele Cernei în alte timpuri, când ele curgeau la un nivel mai ridicat. Dar imaginaţia creatoare a poporului te va încredinţa că aceste scobituri se datoresc uriaşului balaur ce a trebuit să treacă prin acest defileu, când era urmărit de Iovan Iorgovan. O explicaţie de aceeaşi natură. o vei auzi-o şi cu pri vire la curgerea lină, molatică a Cer­ nei în acest punct, întrucât aci Iorgovan i s'ar fi adresat cu cuvintele: \ - .Nceată, Cernă, nceată, Cerna mea curată, C'aud glas de fată" .. 62 [63] Cerna l-auzea, Deloc înceta Şi nu mai mugea ... - explicaţie tradiţională, a cărei vechime răsare şi din forma de pers. a 2-a singulară de imperativ: înceată (azi: încetează). . Lunea Cernei de lângă Corcoaia ar putea fi pentru admiratorii naturei o nepreţuită recreaţie climaterică de vară. E presărată cu conace . însorite, aşezate în mijloc de sămănături, fâneţe şi arbori. Viaţa de sat apare aci şi în timp de iarnă, aşa cum la vre-o câteva zeci de klm. mai jos, pe dreapta Cernei, în poieni scobite în coastele munte­ lui, apar cătune bănăţene identice, între care amintim mi­ nunata, ca poziţie,' Prtsâcinâ a Bogâltinului. La punctul unde apa Olanulut, ce izvorăşte din partea sudică a masivului Godeanulut, se varsă în Cerna, trecem apa acesteia, ca să ne apucăm de urcuşul cam greu al unui munte. Din acest punct Cerna mijlocie începe să devie ho­ tar între Mehedinţeni şi Bănătenii severineni. Mai ales de aci, ca şi în trecut, Cerna serveşte drept minunat contact de convieţuire între Severineni şi Mehedinţeni mai din toate punctele de vedere: aceiaşi viaţă de conace - numite de Severineni sălase -- se constată pe dreapta ca şi pe stânga Cernei. Fără să se fi produs contopiri şi identificări . în ca­ racteristicile lor regionale, cum ar fi, bunăoară, păstrarea distinctă a portului atât la femei cât şi la bărbaţi, acest con­ tact, chiar pe timpul când amintitul hotar era frontieră de state, a prilejuit interesantă comunitate de viaţă fizică sub raportul ocupaţiunilor, precum şi de grai şi folklor, - aspecte ce se vor putea cunoaşte amănunţit din studiul lui Mihail Gregorian, a cărui publicare trebuie să fie o imperioasă datorie. Din adâncul frumoaselor şi bătrânelor păduri de taai uriaşi din regiunea superioară a Olan ului coborau spre Cerna, cu direcţie spre satele lor, grupuri de cai încărcaţi cu sin­ dilă şi mănati de Mehedinteni sau Mehedinţence, încărcaţi şi ei cu câte o jumătate din povara ce poate duce un cal. Ne apucăm de urcuş. Fără nici cel mai scurt popas, de la gura OlanuJui suim în două ore până la stâna bănăţeană de pe muntele Buciumul. numit şi Cupănui - nume care. probabil reproducea forma germană Kuţipe «creştet», întru­ cât creştetul rotund al acestui munte era punctul de obser­ vaţie al postului de grăniceri austrieci. Stâna, ca oriunde. era la marginea pădurei, lângă o movilă stâncoasă. In urcuşul nostru prin făgetul des şi răcoros nu am simţit suflul vântu­ lui. E ora 16. Aci, la stână, deşi pe un picior de plaiu nu tocmai expus, vântul sufla turbat. Incerc să ating piscul Buciumului, spre a mă orienta şi în această regiune mai ales cu privire la viaţa păstorească, la punctele de aşezare ale 63 [64] stânilor, la aspectul munţilor şi calitatea păşunatului lor etc. Dar vânturile furioase ies biruitoare,prăvălind în goană peste vârturi pâlcuri de ceaţa deasă amestecată cu bură rece. Cobor spre stână, trecând din nou pe lângă izvorul ei bogat în apă şi rece cum rar am mai întâlnit în munţi. Amurgul sosi şi el mai grăbit, pe aripile vânturilor crescânde în tărie. Din timp, Victor Antonie a adus o bu­ nă grămadă de crengi, cu frunză de fag, ce ne vor servi nu atât pentru ce ne-ar fi putut servi în noaptea precedentă, cât drept strat peste pămăntul bătut din interiorul stânei, precum şi pentru a astupa ici-colo spatiile dintre bârnele părerilor noului nostru adăpost. Temperatura rece şi mai cu seama vânturile continui nu puteau lăsa stâna în deplină voie a celor ce în conacul din depresiunea adăpostită a Lun­ cei-Cernei erau suverani nestingheriţi. Din cauza vrernuirei, mai toţi ciobanii au fost nevoiţi să doarmă în stână. Peste tot ne strânsesem vre-o nouă inşi. După fiertul şi închegarea laptelui, urmează cina frugal păstorească, cu tradiţionala mămăligă. Apoi, cercetarea greoaielor şi imenselor obiele lânoase, atât de practice, a tălpilor picioarelor etc. In fine, după oarecare comunicări, glume, înţepături şi altele în pito­ rescul grai severinean, fiecare se lungeşte în culcuşul lui, mai toţi în jurul unui temeinic foc central, ce toată noaptea a mistuit grele lemne de fag. Noi ne-am culcat, fireşte, îm­ brăcaţi, acoperindu-ne cu câte un ţol şi, peste acesta şi imperrneabilele Până dimineaţă vântul nu a contenit. Sufla rece şi, câte-odată, cu puteri nebune. Erau clipe când aveam impresia că, abătând fagii din marginea pădurei, ne va ri­ dica în văzduh cu stâna cu tot, ca pe o sburătură. Dar pă­ curarii parcă nici nu se simţeau scoşi din elementul lor. Ceva mai mult: un tânăr dintr'un cătun nordic al răsfiratei Concreve-îJ chema 10n- s'a culcat pe jos, în sumarul lui costum de zi. anume în cămase şi izmene, descins şi fără să se acopere cu nimic până în zori. Şi a dormit bine, deşi era şi lângă părere le de bârne, printre ale cărui spaţii vântul te putea împietri. ' In dimineaţa zilei de vineri, 1 Septembrie, pe la ora 6, urcăm spre creştetul Buciumului. Pe cărări înnecate în tufe de iarbă tare, puterile noastre ating limite de sforţări: tăria I vântului, ce bătea când din dreapta când în faţa noastră, .. ne silea să ne aplecăm corpul atât de mult înainte, încât, dacă el ar ti încetat ca prin minune, în mersul nostru noi nu ne-am fi putut mentinea în cumpănă şi ne-am fi înclinat spre pământ. Păcurarul Ion mergea înaintea noastră călare: calu-i pieptos nu înţelegea să cedeze Iurtunei, înainta fără nici-o oprire, ceeq ce pe noi ne-a pus la o foarte grea încercare până. d�pă piscul Buciumului, pe plaiul lin al muntelui Dobrt-uâr (1934m). De aci mergem costiş, pe versant de munte gol, pădurile de fagi din stânga noastră oprindu-se în înaintarea lor la o altitudine mai 64 [65] mica. Trecem pârâul Craiotnţei pe lângă izvoarele sale, apoi peste muntele Corneanui, şi iată-ne pregătiţi să întrun­ tămbiruitori o ultimă şi ameţitoare sforţare a zeului Eol: Sântem la Ărichi, de pe înălţimea căruia privirile se în ... tind spre apus dincolo de câmpia Timişoarei, Dinspre pusta Ungariei şi regiunea adriatică furtuna de vânturi aducătoare de neguri umede şi reci se deslănţuise din adâncurile ei. In val-vărtejurile ce segoneau neîntrerupt, de abia puteam dis­ tinge siluetă de om la cel mult zece metri. Cu vestonul în­ cheiat şi capul gol, înaintam cu o supremă încordare. Tre­ cem pe lângă grămezi de piatră ce arată călătorului cărarea de urmat Lăsăm la dreapta noastră şi o cruce de lemn, sub care odihneşte un Bănăţean răpus acolo în şi mai, cumplite vremuiri de toamnă târzie de către turiile acestor ÂrZch'f. Timp de vre-o 15 minute, invăluiţi în neguri ce ne plesneau în faţă, nu am putut vedea mai nimic. Ne ţineam aproape după Ion, ca să nu rătăcim cărarea noastră. Incepem să coborîm spre versanturile Conerevei. Băna­ tul ni se înfăţişează ca într'o panoramă. Peste el vedem urmărindu-se des pete uriaşe de umbre. Sosim la Pietrele­ albe (1487 m.) : adevărate pietre albe, albe ca laptele şi cu luciu de marmură, răsări te în mijlocul unei padine înverzite, la marginea căreia, spre sud-est, e o stână lângă pădure. Poposim, mai ales că de aci drumul lui Ion apuca drept spre apus, pe când al nostru cobora spre miazăzi. Poposim şi pentru faptul că sufletul nostru ar fi avut poate parte de nelinişte pentru mult timp, întrucât şi de aci ni se desfă­ şurau spre nord, spre Ţarcul, privelişti înălţătoare, dătătoare de scrutări adânci şi orizonturi largi. Călătorul ce poartă în sufletul lui măcar o tărâmă de iubire şi adorare faţă de orice colţ caracteristic al munţilor, e dator ca, cel puţin prin privirile lui, să-i dea bineţe. Dacă, însă munţii cu co­ drii lor - acest minunat adăpost şi altar al sufletului ro­ mânesc, despre care aceeaş poezie populară ne spune: Fratele codru - săracul ­ Ne-a ţinut şi lungit veacul, sau: Codrule cu fruza deasă, Tu mi-eşti casă luminoasă - ; dacă aceşti munţi nu-ţi inspiră nimic din aceste sentimente, atunci eşti un nepoftit când calci peste trupul lor, când te răcoreşti la umbrele lor, sau când te înviorezi cu apele lor. Precum cristalinele izvoare de munte te îmbie cu drag să sorbi măcar odată din vinul lor, pentru ca să nu le duci dorul aşa şi PIetrele-albe: ne-au îmbiat să poposim. Şi am poposit cu drag. E aproape 9, şi până în centrul Conerevei mai sânt vre-o 10-12 klm.Coborîm printr'o pădure de Iagi. La prima casă, ce respira adânc din frumuseţea şi bunătatea naturei 5 65 [66] ne oprim încă vre-o 20-30 de minute, întrucât aci am găsit fân pentru micuţul cal negru de munte al lui Victor Anto­ nie. Apoi o întindem de vale, cu vre-o 6-6Y2 klm. pe oră. La 12, în Conereoa; la o cârciumă spaţioasă şi foarte curată. După ce ciocnim câte un păhărel de ţuică aromată de pru­ ne cu Victor Antonie, de care urma să ne despărţim de aci, prănzim, servindu-ne şi cu bere. Pe la ora 13, cu raniţele în spinare, sub un soare ce ardea a ploaie, ne apucăm de urcuşul micuţului munte (vre-o 1200 m.) ce desparte Conereva de Cani cea. Pe la mijlocul drumului ne simţim istoviţi. De-abia eram în stare să înain­ tăm câte 10-20 m. în suiş: ţuica şi berea îşi făcură efectul, tăind puterile de umblet la doi excursionişti oarecum încer­ caţi şi rezistenţi, ce aveau la activul lor mii de Kilometri parc urşi pe jos şi cu raniţele în spinare în tot cuprinsul Ţărei. Totuşi, reuşim să-i trecem creasta şi ne oprim de-a­ supra Cantcet, lângă pârâul ce o străbate, unde odihnim bine, imbăindu-ne. Incă vre-o 5-6 klm. pe drumul dintre sămănături şi livezi cu pruni, şi, după un mers de nouă ore în ziua aceea - ceea ce reprezintă cam 31-34 Klm, ­ sosim seara în gara Domasnea-Cornea, unde aşteptarea tre nului pune capăt mieei noastre excursii de cercetări şi studii * * * Şi acum, după această descriere, un ultim cuvânt cu privire la rostul excursiei. Sub raportul ştiinţific, fostu-ne a ea cu câştig sau nu? Evident ca da. Mărturisim, însă, că nu în măsura în care, ne aşteptam. Ca şi în multe alte rânduri, şi de data acea­ sta eu luasem în a mea mică raniţă-valiză peste 180 de clişee. Dacă timpul ne-ar fi fost favorabil, - în cazul acesta excursia ar fi fost mai lungă, cuprinzând şi Rătezatul -, cu siguranţă că mai toate clişeele ar fi fost folosite. Totuşi, cele văzute şi rezultatele obţinute au recompensat cu prisosinţă stortările noastre. . Dar, concluzia ce aş dori să fie trasă din această descriere nu e atât cea de ordin strict ştiinţific, cât cea etnică ŞI educativă în sensul cel mai larg al cuvintelor. Na­ tura e însăşi şcoala empirică a lumei. Vizitarea cât de rară a ei, apropierea noastră de sufletul ei - inclusiv de cel al poporului -, aprofundarea a tot ce ea ne înfăţişează, toate acestea întrec adesea cu mult învătămăntul teoretic al şcoa­ lelor - primare, secundare sau universitare. Fundamentul acestui învăţământ \-- inclusiv cel al sentimentelor etnice - se cimentează şi 'devine viu şi realmente productiv atunci când coroborează şijnsăşi natura prin temeinica ei cunoa­ ştere. Pe asemenea căi, spiritul se va simţi mereu întinerit, pururi creator şi adânc legat de pămăntul nostru şi de viaţa românească ce pulsează între hotarele sale. i •••••••••••• 66 [67] Reşedlntele celei de a doua mitropolii a Ţării-Româneşti de Ion Donat. Se cunosc de vreme rndelungată tnprejurările rn care, la 1370, s'a tnfinţat cea de a doua mitropolie a Ţării-Româneşti, prin ri« dicarea la treapta de mitropolit a lui Daniel Kritopulos, călugărit sub numele de Ăntim 1). Cu toate acestea, până azi istoricii noş­ tri nu au putut ajunge la o identitate de vederi, atât cu privire la rostul acestui scaun, cât şi tn ce priveşte reşedinţa mitropolitului Antim. Primul care a incercat să rezolve în mod ştiinţific aceste probleme, pe baza unei largi orientări bibliografice, a fost fără tn­ doială Nicolae Dobrescu 2). Intemeiat pe titulatura de mai târziu a mitropoliei, el a admis că ţinutul oltean era «jumătatea din Lln­ gro- Vlahia» despre care actul sin odal din Octomvrie 1370 spune că forma circomscripţia nouei dieceze. Dobrescu a susţinut însă că probabil autoritatea mitropo1itului oltean se va fi întins şi asupra ducatelor de peste munţi, ajunse în această vreme in stăpânirea voe­ vodului Ţărll-Româneşti şi care numai in urmă vor fi căzut sub jurisdlcţia vlădicăi din Argeş. In sfârşit, el admitea că sediul mi . tropoliel trebue să fi fost tnsăşi cetatea Severinului, combătând pă= rerea mai veche a lui G. Popovici, potrivit căreia Antim ar fi re= zidat in cuprinsul mânăstirei Vodiţa 3). Un alt autor preocupat de aceste chestiuni a fost răposatul episcop de Râmnic, ajuns mai apoi mitropolit al României, Atanasie Mlronescu, Din nenorocire, expunerea cuprinsă in volumlnosul is'" toric al eparhlei oltene, care fără îndoială i se datoreşte 4), este foarte adesea neclară şi plină de contradicţii, uneori aceleaşi con .. cluziunl deosebindu-se de la un capitol la altul. In privinţa tnflnţării mitropoliei, incheierea sa este deosebită de cea la care se oprise Dobrescu, tntrucât el socoteşte pe Antim ca «sufragant al mitro­ politului Ungro-Vlahiei» 5), ba chiar ca «mitropolit onorific» 6), concluzie care presupune lipsa unei anumite provincii mitropolitane şi nu se împacă deci cu prezentarea lui Antim drept cel dintâi mitropolit al Olteniei, cum se face rn restul acestei lucrări. Deo­ sebită este apoi şi afirmaţia că scaunul nou rnflnţat la 1370 nu a avut o poziţie determinată decât abia dela 1389 inainte 7), când ju .. risdlcţia lui s'a intins şi asupra Mehadiei şi banatului ternişan 8), adică 1) Documentele privitoare la intemeierea acestei mitropolii au fost tipărite pentru prima oară de MikIosich şi Miilier (Acta Patriarchcdu« Constantinopolitani, Vie­ na, 1860 şi 1862). Mai târziu au fost tipărite in Hurmuzaki-Iorga, XIV, partea 1, Pen­ tru bibliografia românească şi străină a chestiunii, v. şi N. Dobrescu, Intemeierea mi­ tropoliilor şi a celor dintâi mânăstiri din (ară, Buc. 1906. 2) N. Dobrescu, op cit. 3) N. Dobreseu, Ibidem, p. 53. 4) Sţ, Episcopie a Eparhiei Râmnicului Noul Severin in trecut şi acum, Buc. 1906. 5) Ibidem, p. XXXIX. 6) Ibidem, p. XCI. 7) Ibidem, pp. XCI - XCII. 8) Ibidem, p. XCIV.- "La inceput episcopia Râmnicului, când tu mitropolie .... avea toată partea de teritoriu câtă este cuprinsă intre Olt şt Tisa", ibid. p. 16. 67 [68] peste nişte ţinuturi care nu au fost niciodată ale Ţărll-Româneşti. Dar, pentru economia acestei cercetări, ceea ce interesează mai ales in lucrarea mitropolitulul' Atanasie sunt problemele diS' verse, ridicate in legătură cu strămutarea scaunului dela Severin in părţile râmnicene, sau, mai precis, in presupusa biserică a lui Ăn= tim dela Olteni. Trebue să spunem tnsă dela început că majorita= tea concluzii lot sale au fost viciate de o gravă nernţelegere a do­ cumentului pe care se reazimă, utilizat, ce-i dreptul, de autor tn­ tt' o traducere germană veche, rău prescurtată. Originalul acestui document nu numai că a rămas necunoscut răposatulni mitropolit, . care nu .. f citează 1), -- dar nu a fost luat in seamă nici de cei ce i-au adoptat concluziile; el nu interesează însă deocamdată, de .. oarece greşala iniţială porneşte, cum se va vedea, dela interpreta= rea eronată a textului cunoscut de autor, pe care acesta nu l-a reprodus in lucrare, ci s'a mărginit doar a-şi trimite cititorii Ia co= lecţia unde fusese tipărit, ceea ce explică dece eroarea despre care vorbim nu a putut fi sesizată la vreme. Spre a nu da loc (a nedumeriri, este necesar să se sublinieze că totuşi identificarea a'" cestui text se poate face cu absolută precizie, atât pe baza repea ratelor trimiteri, cât şi a comentariului; el este relaţiunea oficială privitoare (a averile mânăstirllor din Oltenia, alcătuită de adml­ nistraţia austriacă Ia 1731 2), în nişte împrejurări cunoscute mult mai bine astăzi 3), - şi anume partea privitoare la episcopia Râm'" nlculul, Cuprinsul său este următorul: Bisrurnb Riminic selbsten, uon den: a/ten Bogdan J)a;yvoda vnd Druder des J)a;yvod Mircse im Jafir 6812 erbauet tcorden , gefi6rte vormafifs zum Marlifit Riminicli j nachdeme abel' der lvfetrop/it Amptim das Erzbistumb von Severin nacher Riminicli uersezer, fiat es da= fiero den Nafimen Neu Severin uon SefDer uit Dz:san!iero an erhatren , es ist die Kiirfie uon des erwe!inten Antptim l1acfijof= gem excotierer. das daDeg Defind!ic!ie Buc!itruliere;y V11d Keffer= !iaus aber ist von J)a;yvod Mat!iaeo erbauet taorden 4)>>. Adică, in traducere strict literală 5> : Episcopia Râmnicufui Însăşl� -' clădiM de către bătrânul Bogdan J)oevod şi /Tate af J)oevodîtfui Mirci?a În anuf 6812; apar!inusi? aftădqta/ârgufui Râmnic; după Ci? Însă Mitropofitul Antim mutase Arfiiepiscopia defa Severin fa Râninic, a primit di? aceea nU!11efe de 'JVouf SeVi?riJ1 dii1 acea vreme. până acum. Biserica este ÎJtjrumuse!ată de urmaşii pO!11(!J1itufui Antim, tnsa casa tipografiei cu pivnita di? SUD ea a jost cfăd/tă di? J)oevo' duf Matei. __ Trebue să admitet\ că textul de mai sus nu este tndeajun) 1) Mitropolitul Atanasie �unoştea totuşi lucrarea lui Dobrescu în care a fost tipărit acest document V Sf. Episcopie a Râmnic,,'ui. p. XCVI, nr 2. 2) A fost tipărit in Hur",,,Jaki, Doc. VI. p 430. 3) Mai jos, p. 74. 4) Hurmuzaki, Doc. VI, p_ 4ED. 5) Textul a fost amendat numai în·ce pri- veşte numele proprii, pentru care echivalenţa este evidentă. 68 [69] de dar, întrucât, cântărind bine valoarea fiecărui termen, se poate vedea cu uşurinţă că sunt posibile două interpretări: după cea dintâi, - care este desigur şi cea mai superficială - , s'ar spune că aci este vorba de episcopia Râmnicului ai instituţie, -- deşi in acest caz textul rămâne într'o măsură neinteligibil, fiind imposibil de înţeles cum această episcopie a putut fi ctadirâ de un voevod. Totuşi, autorul de care ne ocupăm a primit acest punct de vedere, ceea ce a trebuit să-] ducă, după cum se va vedea, la o nesfâr­ : ită serie de concluziuni gratuite, pe care le răstoarnă simpla con­ statare a greşeleî iniţiale. - Din potrivă, după cea de a doua con­ cluzie, pasajul acesta se referă numai la reşediJ1ţa episcopală din Râmnic, fa biserica şi cfăd/rife de aco/o, care in parte sunt mai vechi decât momentul când a fost mutată în ele mitropolia dela Severin. Anticipând asupra constatărilor ce vor urma, trebue să spunem că pe baza cuprinsului ce relaţiunea aceasta are in origi­ nal, se dovedeşte mai presus de îndoială că justă este numai ul", tima concluzie. Lângă această greşeală de interpretare, s'a adăogat o a doua in legătură cu ctitorii bisericii episcopale din Râmnic şi ai celei dela Olteni. Şi anume, mitropolitul Atanasie găsind în izvorul său că biserica episcopală a fost tnfrurnuseţată de nişte urmaşi nenu­ miţi ai lui Antim, s'a socotit îndreptăţit să creadă că acesta trebue să fi fost ctitorul cel dintâi al Iăcaşului, de oarece, în sistemul său de deducţii, autorul nu găsea niciun temeiu pe baza căruia să ad­ mită existenţa unei biserici mai vechi decât mutarea mitropoliei la Rârnnic. Se iveau însă două greutăţi importante, deoarece in - pri= rnul rând această concluzie nu putea fi rmpăcată cu imprejurarea că Antin nu este menţionat ca ctitor la niciuna dintre cele două biserici,-iar in al doilea rând, fiindcă mitropolitul Atanasie, în do .. rinţa de a se depărta cât mai mult de relaţiunea adusă mai sus, a cărei interpretare justă nu o găsise, _ şi in care deci nu putea avea incredere, a susţinut că, impotriva celor spuse acolo, reşedinţa mi­ tropoliei nu ar fi fost mutată la Râmnic, ci la biserica din Olteni. Din aceste două dileme, autorul a găsit ieşiri destul de inge­ nioase. Mai tntâiu, fiindcă atât la biserica din Râmnlc, cât şi la cea din Olteni, calitatea de ctitor o are "VIădica Eftimie' si e­ piscopul Mihai 1), el a susţinut, cu mare lux de amănunte, că, din cauza apropierii fonetice a numelor, tradiţia ar fi schimbat pe mitropolitul Antim in "VIădica Ejiimie" 2), - deşi pe acesta din urmă il constatase documentar pentru epoca lui Mihai Viteazul 3). Cât priveşte fixarea reşedinţei mitropolitane la Olteni, el a crezut că o poate dovedi atribuind numirea de Râl1t/1ic satului Olteni-­ ba a mai găsit întru susţinerea acestei ipoteze şi oarecare consl­ deraţiuni de altă natură. Iată in această privinţă însăşi cuvintele sale: . "Se ştie că Antim trecu dela Severin la Argeş ca mitro­ polit al Llngro- Vlahiei in 1381, în locul răposatului Hariton. EI va fi continuat tnsă să îngrijească cu cele religioase şi eparhia mi" 1) sr. Episcopie a Râmnicului, p. 8. 2) Ibidem, p. 9. 3) Ibidem, p. 7. 69 [70] tropoliei dela Severin până Ia 1389, când, pentru prima dată apare Atanasle ca mitropolit al Severin ului. Ceva mai mult, el va fi con­ tinuat a ingriji de această eparhie şi dela această dată inainte, până la moartea sa, căci succesorul său, Atanasie... după toate indiciile va fi stat mai mult Ia Constantinopole... Şi ca să poată îndeplini aceasta mai cu tnlesnire, nu e greu de admis că Antim va fi mu= tat scaunul de reşedinţă al acestei mitropo1ii dela Severin fa Râm'" 1tIC, unde-i venea cu mult mai Ia îndemână, fiind aproape de re= şedinţa sa din Argeş" 1). Pe baza acestui citat, s'ar spune că mitropolitul Atanasle se­ coteşte pe Antim ca ctitor al bisericii episcopale din oraşul Râmnic, unde va fi fost aşa dar sediul mitropoliei. Nu este însă deloc aşa, întrucât autorul a găsit necesar să precizeze, puţin mai jos, că: «Locul. unde se va fi asezat întâiu scaunul vechei mitro= polii de Severin, când fu mutat' fa Râmnic şi se va fi clădit şi prima biserică rnitropolitană de aici, de către Antim, va fi .fost sarut Oltenii. Şi aceasta nu fără cuvânt din partea lui Antim. Intâiul motiv va fi fost că satul Oltenii era mai ferit şi mai liniş= tit decât Râmnicul, şi deci mai potrivit pentru o reşedinţă călugă­ rească.; AI doilea, şi cel mai puternic motiv pentru Antim, va fi fost că Oftenii, fiind aşezaţi în marginea Oltului, în faţa Fede­ leşoiului de peste OIt ... şi tocmai în gura drumului celui mai drept, ce răspunde dela Argeş aici, fiind şi un vad minunat de trecut Oltul, ii venea cu mult mai la îndemână şi mai aproape decât Râmnicuf, putând astfel mai lesne să viziteze din când tn când reşedinţa eparhiei aceştiia, ale cărei afaceri le gira. Biserica lui Antim va fi slujit apoi şi pentru noua episcopie a lui Radu cel Mare, până când va fi fost asasinat in ea Radu Vodă dela Afu ... maţi, când se va fi strămutat provizoriu in vre ... o biserică oarecare din Râmnic. Vrednicul episcop Mihai zidi la Olteni.. .. o nouă bi= sericuţă şi chilii de şedere.; Această bisericuţă fiind privită ca o prefacere a celei vechi zidită de mitropolitul Antim, tl va fi SOCO" tit şi pe el ca pe un vechiu ctitor fondator, scriind aceasta in pi­ sanie şi aşezându-i chipul in biserică, in dreapta, ca al unui mitro= polit şi mai bătrân ctitor. La "Râmnic nefiind o biserică episcopală, sârguirorul episcop Mihat.., va fi pus. de a clădit prima biserică e= piscopală şi alte dependinţe chiar pe locul unde se găseşte astăzi. Şi aici, ca şi Ia Oltenii, Antim va fi fost socotit ca primul ctitor fondator al bisericii episcopale > de către Vintllă Vodă, se confirmă episcopului Paisie al Râmnicului stăpânirea peste un loc de stupină «pe Valea Episcopiei, din sus, unde-i va fi voia Părintelui Episcopu Paisie». Această ua/e a Episcopiei in niciun caz nu putea fi la 01", teni, unde nu se află nicio vale in apropiere de locul unde se află vechea episcopie de aici, şi nici o localitate de aici, nu poartă numirea de «Valea Episcopiei». Această «Vale a Episcopiei» nu poate fi alta decât localitatea care până astăzi poartă această nu= mire, şi care este pe lângă actuala episcopie din R.-Vâlcea, in sus pe cursul râului numit Valea Episcopieî>. 1) Este clar deci că o biserică episcopală se afla la 1535 in chiar locul unde se găseşte azi, şi că episcopul Mihail a rernoit-o numai. Ca incheiere, e necesar să mai stăruim aci asupra părerii acestui autor cu privire la necunoscutul Bogdan Voevod, pe care relaţiunea din 1731 il menţionează ca ctitor al bisericii episcopale din Râmnic. Mitropolitul Atanasie a presupus cu dreptate că: «iz­ vorul de unde au luat alcătuitorii documentului pe acest Bogdan Voevod va fi negreşit Pornelnrcul cel Mare al Episcopiei, in care găsim pe: 10 Boadanu Voevod i matl ego gd/a Anca, ctitor!' trecut in lista domnilor Ţării Româneşti» 2). El presupune rnsă, pe baza locului ocupat în pomelnic, că «acest Bogdan Voevod este Ştefan Vodă supranumit «Surduls şi care în documente se mai numeşte şi «Bogdan Vodă». Relaţiunea germană, aşa cum fu .. sese înţeleasă de autor, vorbea tnsă de un Întemeietor of episco= piei cu acest nume, ceea ce nu i se potrivea de loc lui Ştefan Surdul din 1591- 92, şi de aceia el rI va socoti >. Dar lângă faptul că această concluzie este in contradic­ ţie cu cele admise aiurea de acelaş autor, ea nu poate fi primită pentru simplul motiv că Ştefan Surdul nu este fratele lui Mircea Voevod, cum spune documentul din 1731, şi nici fiul doamnei Ana, 1) SI Episcopie a Râmnicului, p. 176. 2) Ibidem, p. 4. 3) Idern, ibidem. 71 [72] cum se găseşte rn pomelnic, ci feciorul unei principese Maria, pe care el însuşi o numeşte mamă 1>. Am stăruit atât asupra concluziunilor consemnate rn vechiul istoric al eparhiei oltene, deoarece pe baza acestei argumentaţii s'a perpetuat până azi tn istoriografia noastră, cu privire la reşedinţa mitropolitului Antim, o părere foarte depărtată de slova singurului document ce avem în această privinţă. Ceva mai mult: credinţa că rnirropolia nu a avut o reşedinţă bine statornicită, a schimbat într'o oarecare măsură însăşi concluziile privitoare la rostul şi im .. portanţa noului scaun. Rezolvarea dată de d. N. Iorga problemelor de mai sus, se apropie în anumite puncte de concluziile mitropolitului Ătanasie. D"sa a admis mai tntâlu că, prin actul dela 1370 «nu se crease o diecesă nouă, ci se pregătise numai urmaşul voit de Domn pentru diecesa cea veche», grija de a lucra rărnânând de fapt lui Antim 2>. Ca atare, presupunerea că el a trebuit să aibe o anumită reşe­ dinţă, alta decât cea a lui Iachint, nu se făcea deloc necesară,­ şi de aceea autorul a părăsit propria sa concluzie anterioară 3> că Antim păstorise la Severin. Această incheiere era cu atât mai acceptabilă, cu cât se presupunea că ar fi fost greu pentru mitro­ polit să-şi afle o reşedinţă, de oarece in toată ţara nu se găsea aproape nici reşedinţă domnească 4). In ce priveşte sediul de mai târziu al acestui scaun, d, Iorga crede, ca şi mitropolitul Atanasie, că el ar fi fost mutat la biserica din Olteni 5), venind tnsă dela Strehaia 6). Eftimie, ctitorul a" cestui lăcaş, trebue căutat tnsă «tnainte de Paisie dela 1535, ba chiar inaintea predecesorului acestuia, Leontle, şi anume rn timpurile de după moartea lui Neagoe, când unii luptători pentru Domnie, un «Bratul Voevod», un «Bogdan Voevod şi mama sa Anca» .... se fn'" semnaseră prin danii, tndată după N eagoe tnstrşi, rn fruntea ctitorilor Episcopiei» 7). Rezultă de aci că, rn ce priveşte pe acel Bogdan Voevod al pornelnictrlui, d. Iorga n'a urmat concluzia mitropolitului 1) Intr'o scrisoare către dogele 'din Veneţia, dela 6 Mai 1593, el îşi spune: io Bogdan fistiolo di Giancula, legitimo succesore net principato di Moldavia, con la prin­ cipessa Maria mia mndre". Doc, Ia Hurmueaki, III, 2, p, 31. Cf. şi Xenopol, Ist. Rom. III, p. 41, no. 19. «Bog-dan. îşi va fi zis de altlel numai ea pretendent la tronul Moldovei. 2) N Iorga, Istoria bisericii 1'omâne�ti �i a vieţii religioase a Românilor, ed II. voI. I, p. 45. ' 3) N. Iorga, Lupta pentru stăpânirea Viâinului in 1365-9 �i nolitieo lui Vla­ dislau-Vodă faţă de Unguri (Convorbiri Literare, t. XXXIV [9000], p. 989]; trimiterile după C. Marinescu, Inţiintarea: mitropoliilor in Ţara-Românească �i în Moldova (Aca­ demia Română, Memoriile Secţiunii Istorice, seria IJl, t. II, p. 253). 4) N Iorga, Condiţiile de politică generală în care s'au întemeiat Bisericile ro­ mâneşti în oeaeurile XIV-XV (Analele Ac. Rom, seria II, t. XXXV, [1912-1913], Mem. Secţ, Ist ), pp 399-400. Cf. Marinescu, Ioa cit. 5) VIădica Mihail... trebue să, fie privit ... ca adevăratul intemeietor al episcopiei Râmnicului, care fu a�e.ată, nu in 6,raşul în8ă�i ... ci în această ",-tire a Oltenilor" (Is­ toria bisericii, ed. ll, voI. 1, p, 157). CI. şi acelaşi, Ora�el, oltene şi mai ales Craiova pe pragul vremilor nouă, extras din Arh�vele Olteniei lan. IV, nI'. 20], p. 7. Pentru biserica episcopală din oraş, a cărei întemeiere s'ar datora episcopului MIhail, cf. ibid. 6) N. Iorga, Ora�ele oltene, p. 1 7) Idem, Istoria bisericii, pp. 156-7. 72 [73] Atanasie 1), de oarece a văzut în el un pretendent necunoscut dela inceputul secolului al XVI .. lea. Ar fi însă greu de presupus că un asemenea peţitor al domniei, atât de neînsemnat încât istoria noastră nu .... l cunoaşte altcum decât pe baza acestei interpretări, să fi găsit timpul de a se face ctitor la biserica episcopală din Râm ... nic. Apoi această concluzie ar putea sta Oarecum în concordanţă numai cu menţiunea din pomelnic, - dar se depărtează hotărît de cuprinsul relaţiunii din 1731, unde se vorbeşte de un fondator ai bisericii cu acest nume, căruia i se dau de altfel calificative ne­ potrivite unui pretendent 2), - iar nu de un ctitor prin da11li Ultimul autor ale cărui concluziuni le vom însemna aici este .d. C. Marinescu. Dssa admite, urmând în această privinţă pe Do'" brescu, că întemeierea unei a doua mitropolit In Ţ ara-Românească la 1370 trebue să stea desigur in legătură cu expansiunea teritorială a statului sub Vladislav- Vodă, când se alipesc stăpânirii sale, pe lângă banatul Severin ului, şi posesiunile de peste munţi 3). Rezultă de aci că prin numirea lui Antim se înfiinţa o nouă provincie mi­ tropolitană 4), deşi acesta rămânea subordonat lui Iachint 5). Cât despre reşedinţa mitropoliei, autorul crede că Antim a păstorit la Severin, ca şi umaşii săi 6). In niciuna din lucrările menţionate mai sus nu s'a ţinut sea­ ma de originalul latinesc al extractului din 1731, care totuşi rămâne până azi singurul document pe temeiul căruia se pot face anumite precizări în legătură cu reşedinţa mitropoliei oltene dela' sfârşitul sec. al XIV .. lea. Lucrurile au putut să se petreacă ?stfel,deoarece multă vreme copia germană criticată de mitropolitul Ătanasie şi cunoscută în deobşte cercetătorilor mai vechi 7) a fost ea însăşi privită ca original, întrucât fusese. tipărită cu această menţiune 8). De aceea, când în cele din urmă adevăratul original a fost la rân= dul său descoperit şi publicat, cu greu ar fi putut cineva să se aştepte la deosebiri atât de importante între cele două texte, tncât pe baza lor să se răstoarne concluziile deja admise. Apoi extractul latin fusese tipărit ca anexă la o monografie specială, consultată tot .... deauna numai în ce priveşte epoca la care se referă, - şi anume tn lucra­ rea lui N. Dobrescu privitoare la biserica olteană în timpul stăpânirli austriace (1716 - 1739) 9). Reproducându-I acolo, Dobrescu ob ... servase ce-i dreptul că versiunea germană, privită până atunci ca original, era de fapt o traducere defectuoasă şi prescurtată, la fel cu care se mai aflau la Viena alte două piese -, pe când actul latin era fără nicio îndoială originalul primitiv, care singur fusese 1) Mai sus, p. 71. 2) Mai jos, p. 76 3) C. Marinescu, Infiinţarea Mitropoliilor în Ţara Românească şi în Moldova (Acad. Rom. Mem. Seci. Isi, seria 111, t. 11, p. 250 şi urmarea). 4) Martuescu a observat că la 1370 se cerea încă tm mitropolit, nn alt mitro­ polit în locul lui Iachint Ibid. p. 249, no. 3. 5) Marinescu, op. cit p 250. 6) Marinescu, ap. cit. p 253. . 7) Marele Dicţionar Geografic, val. V, p. 246. CL şi SI. Episcopie a Rârnni­ CUIUl, p 3 8) Hurmuzaki, Doe., vol, VI. p. 430 9) N. Dobrescu, Istoria bisericii române din Oltenia în· timpul slăpânirii austriace (1716-1719), Buc. 1906. .Extractul: formează anexa nr. 1:!9, p. 234-276. 73 [74] tntărit cu sigilii şi semnături autentice. Şi tot el atrăsese atenţia a .. supra deosebirilor dintre cele două texte, fără tnsă a sesiza irnpor­ tanţa acestui act pentru problema reşedinţelor mitropolitane 1). Inainte dea trece la analiza documentului, e necesar, spre a ne putea da seama de valoarea sa documentară, să precizăm in ce chip a fost alcătuit şi de cine anume. Azi sunt bine cunos .. cute repetatele cereri ale episcopului şi egumenilor olteni către stăpânirea austriacă, de a li se confirma vechile privilegii avute sub voevozi. Faţă de insistenţele depuse, tn cele din urmă s'a luat dispoziţia ca temeiurile documentare, pe baza cărora se făceau reven .. dicările, să fie amănunţit cercetate Şl apoi să se aducă la cuno ... ştiinţa Curţii imperiale, care urma să decidă asupra lor. Dată fiind tendinţa ce a avut totdeauna administraţia austriacă in Oltenia de il asigura cât mai multe venituri fiscului, se inţelege uşor mericulositatea cu care "!U fost cercetate actele ce provocau tocmai o scădere simţitoare a acestor venituri. De aceea cercetarea a ţinut două săptămâni, dela 10 Ia 26 Iunie 1731, documentele «autografe şi autentice» ale mânăstirîlor fiind prezentate de epi­ scop şi egumeni generalului WaI1is, venit atunci să viziteze. Olte· nia. Hrisoavele episcopiei - care, ca mânăstire 2), avea importante privilegii - au fost cercetate cele dintâi, tntocmindu-se scurte re= geste pentru fiecare din ele 3),. iar in fruntea lor s'a trecut, ca şi in celelalte cazuri, o dare de seamă privitoare Ia istoricul lăca .. şului, care este tocmai relaţiunea ce ne interesează. Ori, fiind vorba de biserica episcopală, este probabil că ea a fost redactată de însuşi episcopul Inochentie. Ar fi deci o eroare dacă s'ar a­ corda acestei relaţiuni valoarea unui document contimporan , in ea trebue să se. vadă numai tradiţia monastică despre trecutul bisericii Ia care se referă, aşa cum se păstra Ia 1731, când pe lângă cele două pornelnice mai vechi ca această dată, pe care le avem încă 4), redactorul său va fi utilizat şi izvoare ce ne lipsesc astăzi. In atari condiţiuni sunt explicabile greşelile de'amănunt ce se constată rn această notlţă , considerând-o tnsă tn intregul său, ea cuprinde infor­ maţii de a căror exactitate nu ne poate fi tngăduit să ne indoim, cu atât mai mult cu cât ele Îşi găsesc confirmarea în alte izvoare istorice. In transcrierea lui Dobrescu, această relaţiune are cuprinsul: Episcoparus Rimnicensis. I Ecc/esia Episcopatus· RZlnnicz'ensis e' fundamenta est erecta a Bogdan Vqjvada antiquo. fratre Mircse Vajvodae anno 68/2, quae ecctesia oppidi Rinrnicz'ensis .fuerat" dum uero Arcbi-epis­ copus seu Metropo/i'ta nomine Amphtim Archiepiscopatum ex Severin RZlnnicz'um tranttl(erat, mansit /iaec Eccfesia arbiepis» copa/is, et ad' hodiernum Ytsque di'em Novum Severin uocatur. Excuftura uero lizdus metr,opo!itanae Ecc/esiae est .facta a suc" 1) Dobrescu, op. cit, p. 91, nd. 4. 2) Dobreseu, Ibidem, p 91. 3) Dobrescu, pp. 232-237. 4) Sf. Episcopie a Râmnicului, p. 244. 74 [75] cessoribus episcopi Amphtim, . nempe Aephtimio et Michaek qui quoque antiqua episcopatus aedijlcia extrui curat/ere. Domus uero T;ypographiae, Ce/Iariumque su.G ea existens, Mathaeus Va;yvoda fieri curavit 1>. - Adică: Episcopia Râmnicu[U1: Biserica Episcop/ei Râmnicu/ui a .fost ridicată din teme/ie de Bogdan Voeuod cer vechiu, frate/« fui Mircea Voeuoa. În anuf 6812, care .Giserică aparţinuse orasului Râmnic. Când Însă arhiepiscopu/' sau mirropolituf cu numere Antim mutase arbiepiscopia de[a Sevenn [a Râmnic, rămase această .Giserică armepiscopalâ. şi până În ziua de astăzi se cheamă Nou[ Se: uerin. Infrumusetarea acestei .Giserici mirropo/Ztane Însă s'a fă: cut de către urmaşii episcopului Antim, anume Eftimie şi Mi: Gal'!; cari de asemenea au avut grija de a construi vechi c/ă­ , diri episcopale. Casa Însă a tipografiei şi pivnitele care se afTă su.G ea, Matei Voevod a avut grija ca să se facă. Comparând textul de mai sus cu traducerea sa germană, prin­ dem cu uşurinţă firul greşelei in care au căzut cercetătorii noştri in ce priveşte pretinsa reşedinţă a lui Antim dela Olteni,- de oa .. rece acolo sunt suprimate pasagii esenţial necesare pentru dreapta intelegere a documentului. Claritatea şi mai marea bogăţie de amă­ nunte a textului latin primar, luminează pe rând nedumeririle iscate pe baza interpretării celuilalt. Din cuprinsul său rezultă clar ca .Gi.serica episcopa/ă din Râmnicuf. //â/cii a fost fundată În= nainte de mutarea mitropolie: fui Antim acoto , ea nu este aşa dar o fundaţiune din sec. af XVI",fea, cum s'a pretins; � că mirropotia a rezida: mai înrâiu fa Severin - ceea ce se presu» pusese deja pe .Gaza titfufui vfădi'cesc - I iar fa mutarea sa a fost statorniciră anume În această .Giserică, fostă Înainte a oraşutia, � şi În sfârsir că "Vfădi'ca Eftimie" a fost, ca şi MihaiL un urmaş af mitropo!itufui Antim, cu care nu poate fi confundat. Ef este desigur contimporanuf mai vârsnic af episcopufui Mi= hal't; cu care Împreună Înfrumuseţează...:.. sau mai degra.Gă reface .Giserica episcopafct pe ziduf căreIa se ajTă reprezentatZ). Im'" prqjurarea cct În acelaşi tovărăşie, ef a deve11lt ctItor şi fa mi" tocuf episcopiei din satuf Olteni- nu poate avea în niciun caz semnijlcaţla ce i s'a atri.GUlt până acum. O nedumerire mai stăruie totuşi in ce priveşte această relaţi .. une, intrucât in ambele texte se află menţionat ca fondator al bise= ricii episcopa!e un Bogdan Voevod dela anul 6812 (13034). Noi credem insă că aceasta se explică pe baza unei greşeli de citire sau transcriere a vechilor pomelnice din care s'a luat informaţia. Şi iată dece: Ar fi zadarnic să se caute fn lista voevozilor munteni un Bogdan Voevod: el nu poate fi nici Tugomir Basarab sau NegruB 1) Dobrescu, Istoria 'bisericii, p. 232, 2) Mai sus, p, 70, no, il. 75 [76] Vodă al legendei 1), - dar nici Ştefan Surdul Z) ori vreun pretendent necunoscut dela inceputul sec. al XVl-Iea ; in cazul din urmă nu is'ar fi dat calificativul de "cel bătrân sau cel vechiu", care pre­ supune măcar atât: că voevodul a domnit intr'o vreme mai depărtată şi că a avut cel puţin UI1 omonim mai nou pe tronul ocupat de el odinioară. Apoi, în izvorul de mai sus, voevodul Bogdan apare ca frate al unui Mircea Voevod, care, data jlind ca/iratea de ctitor. fa o b'; sericâ mai veche decât mutarea mtrropotiei fa Râml1ic a fratefui Sau, nu poate fi decât primul voevod cu acest nume, - deci Mircea cei' Batrân. Observaţia aceasta ne oMi'ga sa admitem Însa ca Bogdan Voevod di/1 pomelnic este ace/asi cu Dan 1 af istoriei: (ratefe mai uârsnic af fui Mircea ce/ Bătrân 3) Probabil că la transcrierea unui pomelnic vechiu şi şters, s'a citit in loc de ,,10 Dan Voevcd", cum fusese mai inainte, "Bogdan Voevod" -, şi tot pe această cale se va fi strecurat desigur şi greşala privitoare fa an, pentru care se pot găsi fără îndoială ex­ plicaţii plauzibile din punct de vedere paleograflc 4). Dar concluzia că fondatorul bisericii episcopale din Râmnictrl .. Vâlcii este Dan-Vodă, feciorul lui Radu 1 şi fratele lui Mircea ... cel-Bătrân. îşi găseşte confirmarea şi pe altă cale. S'a văzut că in pornelnicul episcopiei, "Bofldan Voevod" este menţionat ca ctitor tmpreună . cu mama sa, doamna Anca 5>. Ori, soţia dintâi a lui Radu .. Vodă, cea menţionată în pornelnicul mânăstlrii dela Cârnpu­ lung şi reprezintată pe zidurile mitropoliei din Curtea de Argeş 6) se chema tocmai Ana (sau Anca) - r. şi este logic să presupunem că fiul cel mare al voevodului a fost si feciorul acestei Doamne. Dacă Mircea-cel-Bătrân, fiul celeilalte' soţii a lui Radu, Calinichia, pe care el însuşi o numeşte mamă 7), poate fi intr' adevăr invinuit de fratricid, cum a crezut Xenopol S), actul său va fi mai uşor de explicat, dacă vom admite că voevozii rivali erau fraţi vitregi. •••••••••••• 1) Marele Dicţionar Geografic, y, p;l>246. 2) Mai sus, p. 72 3) Este interesant de observat că in documente şi în cronici lui Dan I i se dă aproape totdeauna calificativul de frate al lui Mircea. Cf. Cronica tipărită de Ioanid: «Dan Voevod au fost frate Cl1 Mircea Vodă Bătrânui» (ed. indicată, p 3). Cronica lui Const. Căpitanul spune deasemenea că Dan «avea şi frate pre Mircea- (Mag. ist. 1, 91). Tot astfe.1 cronic ... buioâreascâ sp'lsă după 1413: «Şişman. turul bulgăresc ucise pe Dan voevod. fratele lui Mircea voevod •. (Trrmiteri!e după Onciul, Originile Principalelor Române. p. 209) . 4) Trebue remarcat că foarte multe asemenea erori de lectură se întâmpină chiar în ce priveşte vremea lui Dan I. In notele aduse de D. Onciul la opera sa Ori­ ginile Princip stelor Române, el a explicat aceste erori mai ales prin deasa confundare ti vechei cifre chirilice aSemănătoare lui G (=90), Însemnată mai târziu prin 'l.. a cărei valoare s'a pierd"t cu timpul (/. c. pp 207. 211-212). Avem exemple dind această Cifră a fost citită R, il sau � (1 c! p. 207, 220 şi 211): ea a putut ji confundată (leei şi cu Iit�ra.cifră E. din SW&·i,. Aşa \sa� în �It chip se va fi ajuns .del�. data 6892 sau 6893 (prm conrundarea lUI 'i dm Sct)E', cu 1), la anul 6812 al relaţluml. 5) Mai sus, p. 72. " 6) I C Filitti, Despre Negru-l\odă, in Acad. Rom. Mem. Secţ. Ist. 1II, t. IV p. :3:3. - Gane, '['recute vieţi de Doamne şi Domniţe, 1, p. 3 7) B P. Haşdeu, Negru- Vodă, ElymoJo�icum IV, p. CCIX. 8) A. D. Xenopol, Istoria Românilor, ed. 1, Il, 85. 76 [77] : ••••• m •••••• � •••••• � ••••••••••••••••• B •••••••••••••••••• B ••••••••• , ••• : . D • � OLTENIA ARflEOhOGICi\ i • • 8 • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Date nouă despre Podul lui de lângă T.-Severin Traian de D. Tudor. I. Rămâne şi azi o enigmă metoda ingenioasă folosită de Apollo­ dor din Damasc la fundarea pilelor faimosului său pod dela Dunăre. S'au propus mai multe soluţiunl tehnice şi s'a căutat sprijinul lor pe scenele columnei dela Roma, pe studiul resturilor pilelor ce s'au putut vedea în 1858, sau pe interpretarea, din păcate sui generis, a câtorva texte antice prea laconice, spre a da o deslegare acceptabilă. Una dintre presupunerile făcute de cei ce s'au ocupat cu această problemă a fost şi abaterea cursului Dunării, atunci când s'au aruncat fundamentele picioa­ relor podului. Argumentele aduse pro şi contra au fost de aşa natură, încât s'a ajuns la un punct mort, fără a se putea înlătura părerile unora sau altora 1). Ceeace nu s'a făcut serios până acum, e studiul topografic al regiunei uride se află podul', lucru de care ne-am făcut În parte şi noi vinovaţi, constrânşi de alte împrejurări decât de scăpare din vedere 2). Numai aceasta ar fi putut lămuri pe deplin posibilitatea abaterii cursului fluviului. Un fapt e sigur: arhitectul sirian a avut la fundarea pilelor un nivel al apei mult mai jos decât cel obişnuit, dovada făcând-o pararnen­ tul de blocuri de talie ce îmbracă picioarele până la temeliile lor, şi care nu puteau fi aranjate decât pe uscat, nu subt apă, oricât de ingenioase ar fi fost acele Y.t�Wt"lCX folosite de Romani la această construcţie hidra­ ulică, după cum spune Tzetzes 3). In cele ce urmează vom încerca să . confruntăm toate mărturiile literare, arheologice şi topografice, pentru a vedea dacă era posibilă o abatere a Dunării la Te-Severin. Ce spun isvoarele literare? Pliniu cel Tânăr încuraja în una din epistolele sale pe poetul ro­ man Caninius, cu totul necunoscut nouă, ce avea de gând a scrie o poe­ mă eroică asupra războaelor daco-rornane, atrăgându-i atenţia foarte pe scurt asupra evenimentelor de seamă săvârşite de bravura romană. Intre altele îi spune că va avea de cântat despre noui fluvii abătute, des­ pre noui poduri aruncate peste fluvii 4). La ce fluvii abătute şi la ce po- 1) V. discutiunea la mine, Podul lui Traian dela Drobeta, p. 12 sqq., Craiova, 1931, iar In Arh, Olt, an X (1931), p. 160 sqq. 2) Când am studiat ruinele podului lui Traian în 1930, nu am putut obţine in­ găduinţa autorităţilor jugoslave a cerceta şi capătul de sud al lui. Asemenea inconve­ niente sunt foarte dese, cu toată prietenia politică ce ne leagă de vecinii noştri. 3) La mine (o. c ) p.25 sqq, iar in Arh Olt. ne. cit., p. 173 sqq. 4) C. Phnius Caeciiius Secundus, Epistolae,. VIII, 4 (ed , Guillernin, p, 64): ,Dicee missa ierris no va ţiumino, novos pontes flumintbus iniectos ", 77 [78] duri aruncate peste ele se referă Pliniu, e greu de precizat. Totuşi, dat fiind rolul strategic ce l'au avut Dunărea şi podul dela T.-Severin În răz­ boaele cu Decebal, fără îndoială că printre aceste nava {lumina şi pontes intră şi ele. Dia Cassiu, deşi ni s'a păstrat într'o stare deplorabilă, rămâne până azi cel mai bun isvor literar pentru datele de natură tehnică refe­ ritoare la acest pod. După ce înşiră toate greutăţile întârnpinate de Apol­ lodor: o apă plină de vârtoape, fundul fluviului nămolos, un curent pu­ ternic, etc., adaogă categoric: că nici barem apa nu se putea abate 5). Cercetătorii de până acum recunosc cu toţii că aceste greutăţi sunt in­ exacte, deoarece Dunărea curge domol în acest punct, nu face vârtejuri, iar pe fundul ei e aşternut un strat gros de pietriş, cărat din stâncile dela Porţile de Fer, ce dă o bună stabilitate fundamentelor picioarelor po­ dului 6). Toate acestea sunt numai floricele cu care elogiază pe Impărat, sau interpolaţiuni ale altora de mai târziu, cum e şi scoaterea din fun­ cţiune a podului de către Hadrian. Procopius in şiră castelele dela Dunăre restaurate de Justinian, şi ajungând la Zanes, zice că acesta nu e departe de Pontes. Aci (Ia Pon­ tes), continuă el, cursul fluviului cuprinde cu un braţ al său o parte din coastă (ca o insulă), şi după ce face acest ocol, se reintoarce în albia comună, iar acest lucru nu-l face dela sine, ci silit de ingeniozitatea omenească 7). Cum de s'a ajuns la săparea acestui canal, o explică tot el mai apoi, căci mai întâi caută a ne vorbi despre podul lui Traian, fără a spune Însă prea multe şi mulţurnindu-se numai a ne trimite la o carte a lui ApoIlodor din Damasc, unde se tratează pe larg despre el, operă ce nu a ajuns până Ia noi. Reîntorcându-se la origina acestui ca­ nal, Procopius arată că s'a făcut după năruirea podului şi când dărâmă­ turile lui au astupat navigaţia, încât s'a simţit nevoia creierei acestuia pentru trecerea corăbiilor 8). In niciun caz, nu rezultă din ceeace spune Procopius că acest canal ar fi fost opera lui Justinian. Că rostul lui era de a croi un nou drum pentru navigaţia dunăreană, fiindcă cel mare era astupat şi tm­ potmolit din cauza dărâmăturilor podului lui Traian, e o chestiune foarte fragilă. Podul lui Traian, în afară de pile, era lucrat numai din lemn. Cum ar fi putut tablierul şi bolţile c��ute în apă să împiedece În aşa măsură strecura rea vaselor, încât să fi fost siliţi stăpânitorii din sud a săpa un anevoios canal în ţărm? Şi dacă s'ar fi întâmplat cum spune Procopius, ce ar fi fost mai uşor? A săpa o nouă arteră de navigaţie în coasta fluviului, ori a incendia sau curăţa lemnăria căzută? Notăm că fluviul are aci o lăţime de 1135 m. şi o adâncime de aproape opt metri, Încât e imposibil de admis ca o cantitate aşa de mare de apă să fie înpotmolită atât de rău, încât să nu poată permite nici trecerea unei modeste corăbii romane.'de pe Dunăre. 5. Dlo Cassius, LXV/Il, 13 (ed, Boissevain, voI. III, p, 199): ou yC:p ror llie7J. 6. La mine, o. c., p. 13, iar în .Arh. Olt. nr. cit., p. 161. 7. Procoplus, De aedlflciis, IV, 6 (ed Haury, p. 127): .... rodrou OE 'tOU Za.V€; ou 1tOAAql aito}h:v �poJptpy p.iv sO'n, IJOVTc; 0volJ.Ct o OE 7to't'!Xp.o; EXpo�v ŢlVC( EV't;1tl (= incovoetură, arc) şi suf. OO(UO( sau oâ�O( (= aşezare, oraş), prin urmare Capldavaeeoraşul dela lncovoetură 18). Localizarea Capidavei la Calachioi­ jud. Constanta concordă foarte bine cu terenul şi numele ei, deoarece Dunărea face aci largă cotitură. După cum Capidaua însemnează oraşul aşezat la un cot de apă, tot aşa şi Drobeta poate fi oraşul unde apa se bifurcă sau se desface, denurnke în care se reflectă existenţa a două braţe, cu o mare insulă Între ele, aşa cum se vede şi pe fig. 2., şi nu numai a unui banc de nisip. Semnificativ pentru acelaş lucru e şi numele castrului Pontes, care ia viaţă odată cu podul, d4Pă cum spune însăşi Procopiu. I s'a zis Pon­ tes, şi nu Pons; deci nu e vorba de un singur pod, ca În alte creaţiuni traian ee în Dacia: Pons Vetus, Pons August! şi Pons Aluti. Şi aceasta se aplică l� poziţia ce o ocupă Pontes, fiind un lagăr militar inier pontes: unul de lemn la sud, peste micul canal, şi altul \ 1 , 14) Besnier, s. v. Pons, în Daremberg-Sagllo-Pottier, Diationnaire des antiquites, IV, 1, p. 666. \ 16) o. C., p. 13 sq 16) Die =: Thraker, II� 2, p. \173 (în S�tzungsberichte der Wien. Akad. voI. 131). 17) Getiea, p. 263, 266 ŞI 268, Bucureşti, 1926. 18) 'I'omaachek, o. e., II, 2, p. 83. 82 [83] peste braţul cel mare al Dunării (v. in fig. 2 D � P, care arată podul cel mare, şi P�M indicând podul cel mic de lemn. V. şi fig. 3). Problema abaterii cursului Dunării lângă podul lui Traian nu poate fi. rezolvată numai cu datele incurcate ale lui Pliniu, Procopius şi cu re· prezentaţia de pe columna dela Roma, ci numai cu ajutorul studiului terenului, .la care se adaogă şi cele două argumente de ordin toponimie. Combinând toate acestea, rămâne cert că acest canal, datorit naturei şi Fig.3. nu mânei omeneşti, s'a folosit la ridicarea podului pentru a se abate apa, şi probabil şi mai târziu cu alt scop. II. In 1932 d. Al. Bărcăci1ă, directorul Muzeului arheologic din T. Severin, a dat la lumină un interesant medalion de marmoră, ce s'a descoperit în proprietatea d. Gr. Naum Const., din localitate. Medalionul Fig. 4, are, după fotografia d. Bărcăcilă, diam. de 0,055 m. şi e săpat pe am­ bele feţe 19). Ne aduce o nouă reprezentare a podului dela Drobeta, şi cred a nu fi pusă la îndoială autenticitatea lui, deşi Ialşificări sculpturale 19) AL Bărcăcilă, Drubeta, azi Ti-Seeerin, p. 11 şi fig. 13-14 (extras din revista -Boabe de grâu. -1932). 83 [84] cu acest monument există 20). Un orificiu ne arată că era folosit drept arnulet, fiind atârnat cu o sforicică Ia gât (fig. 4, a şi b). Pe una din feţe, destul de grosolan executat, se vede un călăreţ în goană spre stânga. Are capul descoperit, mâna stângă sprijinită pe şold, iar cu dreapta ridicată salută, Descoperitorul a văzut în acest ca­ valer pe însuşi împăratul Traian, identificare motivată prin prezenţa po­ dului aceluiaş pe reversul medalion ului. Fiindcă acest relief avea un caracter religios-profilactic, e de în­ chipuit că sculptorul s'a gândit a înfăţişa mai degrabă pe un zeu sau erou-cavaler. Gândul ne duce în primul rând la eroul-cavaler thrac, redat aici într'o formă simplă, şi al cărui cult mult răspândit în sudul Dunării 21) se întâlneşte şi în Dacia inferioară 22). Chiar şi atitudinea lui de pe rne­ dalionul dela Severin se aseamănă cu celelalte reprezentări: în goana calului, şi mai ales salutul ce-l face cu mâna. Acest arnulet va fi fost purtat de un credincios-poate chiar de un soldat-, cu scopul de a fi ferit de primejdii, şi lângă icoana zeului protector a dispus ca să i se sape pe faţa opusă imaginea podului lui Traian, considerat în acel timp ca o minune prin mărimea şi tăria cu care înfrunta furia valurilor. Podul e redus la 11 picioare, indicate prin linii groase, ce susţin o serie de bolţi formate dintr'un arc de legătură Între capetele pilelor. Pe bolţi se văd alte linii, ce cad perpendicular sau oblic dela tablier, considerate de d. Bărcăcilă a arăta "blocuri de piatră alăturate şi de forme geometrice variate". La baza pilelor se vede în fund o linie ori­ zontală, ce indică fără îndoială nivelul apei, iar în faţă patru bărci (ul­ tima abia vizibilă) de forina unei sernilune, ancorate fiecare de câte un stâlp de lemn înfipt în apă şi cu capătul mult ridicat de-asupra lor. Cele Il picioare se termină În dreapta şi stânga cu câte o semi-nişă mult în­ groşată, ceeace ne indică a fi lucrată din zidărie. De-asupra tablierului urmează, rânduite tot orizontal, nouă panouri de forma unei cruci Sf. An­ drei, încadrate de câte doi stâlpi perpendiculari, cu capetele ieşite de­ asupra bârnei de sus. Aceasta e balustrada podului, de o mărime exage­ rată. La extremităţile ei, pe lăţimea a două panouri, se ridică în spatele lor câte un portal, cu intrărlle arcuite sus şi construite din câte patru dungi, grupate două câte două, ce schiţează mai degrabă colţuri de zi­ dărie decât stâlpi de lemn. Perspectiva tumurilor e greşită, fiind orien­ tate cu intrările înspre spectator, şi nu în lungimea podului. Acoperişul lor e de formă piramidală, cu straşină şi brăzdat de linii scoborînde, ce indică şindrila. Pe colţurile de sus ale acoperişului se distinge câte o ridicătură, dintre care una, mai clară, se termină cu o umflătură con­ cavă. Intre cele două portaluri şi pe câmpul de de-asupra balustradei se mai văd aranjate pe două rânduri o serie de sgârieturi de forme vcircu­ Iare sau ascuţite, cărora d.BărcăciIă crede a nu le da nicio, interpretare. Nu rămâne nicio Îndoială, după cum a observat deja d. Bărcăcilă, că acest medalion ne aduce. o nouă reprezentare a podului lui Traian. Cu toate că meşterul ce Fa săpat in marmoră avea mână şi ochi nedibaci, rămâne unul dintre cele mai preţioase documente, fiind lu­ crul unuia ce avea originalul în faţă. Toată greutatea e de a-I împăca cu reprezentările deja cunoscute ale acestui monument. Aşa cum e schiţată ima�nea podului, sculptorul şi-a închipuit-o a fi văzută de pe fluviu; şi dacă ţinem seamă de felul cum sunt orientate 20) M, Vasici, o reprezentare ta'Zşă a podului lui Traian (sărbeşte), in Starinar; II (1907), col. 41-46 şi fig 1-2. f"lşifi6are făcută la Kladova. 21) CL �{azarow s. v Heres, în Pauly-Wissowa, Realencyclop., Suppl, JlJ, col.1132 sq. 22) ReJiefe inedite În muzeele din T.·Severin şi Craiova. 84 [85] bărcile-ancorate cu un capăt înainte-, nu putea fi privit decât din josul apei. Pilele, ce erau în număr de 20, construite din zidărie îmbrăcată În mari blocuri de talie. 23), din cauza lipsei de spaţiu apar aici reduse la 11 şi indicate printr'.olinie subţire. Cele dela capetele podului, după cum am arătat mai sus, sunt îngroşate şi arc uite, indicându-ne Q boltă de zidărie. Acestea sunt pilele-culee, ce se uneau prin arcuri de zidărie cu portalele 24). Blocurile de piatră din care ar fi fost făcute bolţile Între pile sunt numai înşelătoare, deoarece azi, după multe discuţii, e bine stabilit că acestea erau lucrate din lemn 25). Ceeace se vede pe meda­ lion sunt c1eştii uriaşi, cari legau întreitul arc al bolţilor cu tablierul, reduşi şi ei ca număr limitat din cauza lipsei de spaţiu. Intr'o dispro­ portie exagerată apare balustrada, fată de celelalte elemente, dar asernă- Fig. 5. nătoare cu cea de pe columnă (fig .. 5). Meşterul i-a dat această des­ voltare, ochiul lui fiind izbit de sutele de panouri ce se întindeau într'o perfectă armonie de la un ţărm până la celălalt. Foarte curioase sunt portal urile, cu acoperişul piramidal şi învelit în şindrilă, elemente necunoscute până acum pe moneda comemorativă din 105 p. Chr. (fig. 6) şi pe columnă (fig. 1 şi 5). La acestea aco­ perişul e retezat drept şi împodobit cu trofee, care apar de fapt şi pe medalionul de marmoră. . Ţinând seamă că autorul medalion ului îşi avea modelul bine cu­ noscut, acest lucru e extrem de important. O lămurire ne-ar putea-o aduce numai datarea lui, dacă ar fi dintr'o epocă târzie, când 'se va fi simţit necesitatea acoperirii portalurilor ruinate de internperiile atmosfe­ rice. Elementele cronologice lipsesc cu desăvârşire, astfelcă pe lângă 23) La mine, o. C., p. 20 sqq., iar în Arh, Olt., nr .. cit., p. 168.' 24) Ibid., p. 18, sau Arh. Olt. p.166. 25) iua., p. 33 sq., sau Arh. Olt. p. 181. 85 [86] această ipoteză s'ar mai putea găsi şi o a doua. Dintr'o indicaţie mult discutată azi, a lui Dio Casslus 26), se arată că podul dela Drubeta a fost scos din funcţiune încă de sub Hadrian, $coţllndu-i-se construcţia' de de-asupra din ordinul Impăratului, ce avea teamă de o năvală bar­ bară neaşteptată' În sudul Dunării. Ştirea pare a fi adevărată numai pe jumătate, şi o refacere a podului, după ceSarrnaţli şi Roxolanii au fost respinşi, e aproape sigură 27). Dacă medalionul de marmoră s'ar fi să­ pat după această dată, apariţia acoperişurilor ascuţite ale portalurilor şi-ar afla o bună explicare. Prin schiţarea siluetei celor patru corăbii, completate cu linia ce ridică nivelul fluviului, sculptorul a ţinut să ne vie în ajutor la clarificarea construcţiei de de-asupra. Tot aşa au procedat şi monetarii medalionuJui comemorativ, unde se vede deasemenea o ' corabie ce pluteşte pe câteva şuviţe de apă 28) (fig. 6). Mai rămâne a ne ocupa de figuraţiile ce se văd între portaluri şi de-asupra balustradei. A distinge nouri, pasări, sau un peisagiu din na­ tură, e mai greu, căci formele ovale amestecate cu cele ascuţite sunt grupate in două rânduri orizontale. Se pare a fi o încercare de scriere cursivă, tot aşa de rudimentară ca şi reprezentaţiiIe. Inceputul primului rând apare şters pe fotografie. Fragmente din semnele anterioare par a indica extinderea lui până lângă primul portal 29). Rândul al doilea e mai clar, şi în special cele două se,mne din mijloc, în; care aş vedea Fig. 6 a şi b, cursivele: om. Cel dela capăt se aprdpie foarte mult de un r, aşa cum apare chiar în Dacia pe tablele cerate dela Alburnus Major 30) şi in grafiteJe dela Pompei 31). Ultimul din acelaş rând poate fi acceptat cu puţină indulgenţă a fi un a. Din primul rând nu e clar decât un m. Ţinând seamă de toate acestea, s'ar citi: ..... ? an Roma Roma, Romanus; Romanorum, etc. sunt cuvintele ce ne vin ime­ diat in minte, şi care stau in legătură şi cu monumentul de .alăturea. Dar ne oprim aici, deoarece \lectura rămâne şi ea deocamdată numai ipotetică. III. Intr'un perete dela Villa Medici din Roma se află incastrat un \ '. 26) 1, e, \ 27) La mine. o, e, p, 119,\sau Arh. Olt. p. 187. 28) Cohen, Deseription hist'orique des monnaies trappees sous l'E'"pire romain, Il, DO, 642-644. Paris, 1882, \ .. : 29) Nu m'aşi putea pronunta cu precizie decât văzând originalul. 30) Cagnat, Gours d'epigraphie latine, ed. IV., p. 8, Paris, 1914, 31) tu«, p. 7. 86 [87] relief de marmoră albă, cunoscut de mult timp ca reprezentând podul lui Traian dela Dunăre 32). (fig. 7). Relieful ne arată un pileatus dac, trecând cu calul înnot o apă mare. El priveşte înapoi spre un mare scut atârnat. In fund se ridică o construcţie voluminoasă, alcătuită din bârne încrucişate şi legate prin cue groase, ce-i dă aspectul unei construcţiuni moderne în fer. De-asupra ei se văd nori groşi. Deşi cunoşteam acest relief, nu l-am considerat ca o imagine a podului, atunci când m'am ocupat de acest monument, din aceleaşi mo­ tive pe care le voi arăta mai jos. Construcţia din spatele dacului n'are nimic asemănător cu un pod . roman, şi mai ales cu al lui Traian. E un simplu grilaj, format din nu­ meroase ochiuri suprapuse, ce scoboară în aceiaşi formă până adânc sub şuviţele apei. Nicio urmă de pile, bolţi, tablier, balustrade,etc.! Sculp­ tura dela Villa Medici e artistic săpată de un meşter priceput, din a Fig. 7. căru.i imaginaţie putea ieşi grosso-modo cel puţin o figură asemănătoare unui pod. Cum acest fragment provine din podul lui Traian, el avea la îndemână schiţa podului de pe columnă, şi desigur şi de pe alte mo­ numente pierdute azi. Părerea noastră e că În niciun caz nu poate fi aici o nouă reprezentare a podului lui Traian, ci avem de a face cu un simplu element decorativ, ca şi scutul atârnat ad-hoc, ca şi norii din fund, ce încadrează figura izolată în mijlocul apei a îndrăsneţului dac. Posibil că toate acestea şi-ar găsi o bună explicaţie, dacă am cunoaşte ceeace mai era sculptat în urma dacului şi scutului, unde relieful e rupt. Se mai pune apoi şi o altă întrebare: se putea reprezenta într'un loc public, sau chiar aiurea, un duşman trecând în voe Dunărea pe lângă o operă tehnică şi militară romană, de care se legase În acea vreme faima de' general şi împărat a lui Traian? Ştim doar cât de părtinitoare e columna, unde peste tot Dacii apar in situaţiile cele mai defavorabile, iar Romanii numai o singură dată, când au câţiva soldaţi răniţi. Din toate punctele de vedere: tehnic, artistic, naţional, etc., acest relief n'are niciun sens cu destinaţia ce i s'a dat până acum. 32) Matz und Duhn, Ant. tuu«. III, no 3518; Petersen, o. e., Il, p. 67 sq ; Waee, în Papers of the Brit. School, IV, p. 243; Reinach, Repert. relieţs, lll, p. 312. no. 2; Strong, Scultura romana, p. 149 şi fig. 93, Firenze 1923; Paribeni, Optimus Prmeep«, 1, p: 292 şi fig. 27, Messina, 1927; Decei, în Anuarul Inptitutulv,i de Studii Clasice din ClUJ, J, 1, p. 166 şi fig. 7. 87 [88] QUELQUES NOUVELLES DONNEES sur le pont de Trajan aupres de T.-Severin R E S U'M E L-Procope (v, les notes 7 et 8) affirme qu'anciennement le Da­ nube, il l'endroit ou Trajan fit construire le pont de Drobeta-Pontes, e­ tait partage en deux bras, dont le plus petit a ete creuse en profondeur, apres qu'on efrt dernoli le pont, pour frayer un chemin aux bateaux, car la navigation s'y trouvait entravee par les debris de toute sorte, restes de ce qu'avait efe I'oeuvre d'ApolJodore de Darnas, Sur la foi de cette indication et sur celle d'une scene de la Colonne de Trajan (v. n. 9 ei' fig. 1),Cichorius (v, n. 11) a cru pouvoir dire que, pour construire le pont, I'architecte a probablement fait devier le cours de cette partie du fleuve, en creusant un canal du câte gauche du Danube, C'est â ce fait que Pline le Jeune fait allusion-ajoute Cichortus=-Iorsque, dans l'une de ses lettres il recomrnande au poete Caninius de chanter dans ses vers les rivieres detournees de leur lit et les ponts jetes sur les f1euves (v. n. 4). Petersen fait une critlque severe a Cichorius et il explique d'une toute autre maniere les textes Iitteraires et la scene de la Colonne Tra­ jane (v. n. 12), cites par ce dernier. Le pont en bois reliant le portail nord avec la rive du câte de Drobeta (T.-Severin) etait jete --- dit-il ­ au-dessus d'un Iosse profond, qui longeait le Danube en ce point, Iosse visible encore de nos jours. Quant il l'affirmation de Procape, prece­ demment citee, celui-ci se refere plut6t il, un autre canal, creuse par les Romains plus en arnont, aux Portes-de-Ier. Dans cet ordre d'idees, Pe­ tersen se base surtout sur l'affirmation de Dio Cassius, qui dit claire­ ment que le cours du Danube ne pouvait pas etre devie il Drobeta (v. n. 5) et que les dires de Pline se rapporteraient toujours au canal des Portes-de-Ier, ' Mais les affirmations de Petersen ne sont pas moins sujettes il maintes objections. Ainsi: 1) Sous le petit pont de bois figure sur la colonne on voit un cours d'eau, qui ne pouvait exister dans le ravin ou s'ouvrait le portail nord; 2) EntreIe portail et le pont de bois il ya une palissade -sur une ile, gue I'on ne saurait localiser ici; 3) Le canal des Portes-de-Ier est il une distance de 15 km. en amont, cependant que Procope precise glie le pont dont il parle est celui de Pontes, par con­ sequent a câte du pont de.Drobeta ; 4) Quant il Dio Cassius, aujour­ d'hui c'est une chose notoire que cet historien croit voir un tas de dif­ ficultes d'ordre technique opposables â la construction du pont d'Apol­ lodore, difficultes gui n'existent pas reellement. L'e!ude du tetrain avoisînant l'emplacement du pont - chose gue n'on! pas fait Cichorîus et Petersen- peut seuleeclaîrcir la gues­ tion_ On verrait alors (fig. 2) que le Danube a ete autrefois bifurque ici, en formant une Ue, et que I'embranchement du câte sud est aujourd'hui obstrue il son point de separation, vers I'ouest (KI)., par des alJuvions. De nos jours cet embranchement mîneur est rempli par les eaux du f1eu­ ve, et le camp Pontes �e trouve sur la presqu'î1e gui fait la sepa­ ration entre ces deux brAţ; du Danube (P.). C'est cef embranchement qui doit ttre le canal dont /Jarle Procope, car il est en effet pres de Pon­ tes. Mais J'explication gU'i\ en donne est inacceptable, car les debris de la boi serie du pont demoJi· ne pouvaient en aucun cas empecher la cir­ culation des bateaux, il tel poiflt qu'on fut oblige de creuser un autre canal. Cet embranchement '1 ete il caup sur utiJise par ApolJodore du 88 [89] T Damas a la construction des piliers du pont, afin d'obtenir un abaisse­ ment du niveau de l'eau, par le fait qu'il fit devier une partie des masses du fleuve par cet embranchement. Il est evident qu'il devait y avoir un autre pont en bois, pont que l'artiste qui sculpta la scene respective de la ColonneTrajane figura, par une erreur d'orientation, du cote nord du pont. Un argument de plus, qui plaiderait pour l'existence des deux bras du fleuve a Drobeta - T. Severin c'est le nom des deux localites situees aux bouts du pont: Drobeta et Pontes. Le premier nom signifie dans l'idiome thraco-gete fendue, bifurquee (v. n. 16 et 17), et par ana­ logie avec Capidaoa (signifiant la uille qui est aupres d'un coude de l'eau) (v. n. 18), si se sur le Danube a Calachioi (district Constanta), ou en effet le f1euve decrit un large arc, - Drobeta pourrait deslgner un point, une localite ou le cours d'une riviere se bifurque, comme c'est le cas ici. A remarquer que Pontes, qui est une fondation de Trajan, ne s'appelle pas tout simplement Pons, comme plus d'une locali te de la Dacie, contemporaines a celle-ci - Pons Vetus, Pons Aluti, Pons Au­ gusti-, mais elle est au pluriel, et pour cause, car Pontes est place entre deux ponts, donc j inter pontes" (fig. 2, P.). II.-Mr. Al. Bărcăcilă, directeur du Musee archeologique de T.-Se­ verin, a fait la decouverte d'un bas-relief en marbre offrant une nou­ velle representation du pont de Trajan (v. n. 19), Sur l'une des faces laterales de cette pierre on voit un cavalier galopant de droite a gauche, que je presurne etre le cavalier heros thrace (fig. 4 a). Sur le revers est represente le pont, reduit a 11 piliers, ayant des voutes liees par des poutres perpendiculaires, et les deux piliers-culees, dont les forrnes sont creusees plus protondernent, ce qui nous indique qu'ils etaient en rnaconnerie (briques et pierres), cornrne ils I'etaient en realite. Une balu­ strade de taille exageree reunit les deux portails, et dessous an voit trois barques aupres du pont (tig. 4 b). Les portails sont couverts, ce­ pendant que, d'apres la Colon ne (fig. 1, 5) et d'apres une plece de monnaie Irappee en 105 apres J. Cr. a l'inauguration du pont (fig. 6 b), ils paraissent droits et ornes de trophees, Cela nous indiquerait une re­ paration tardive du pont, ou peut-etre une reconstruction merne, s'il faut accorder foi aDio Cassius (1. c.), qui dit qu'Hadrien aurait en­ leve le tablier du pont, afin d'ernpecher que les Barbares pussent pas­ ser en Moesie. Et comme ce dernier medaillon est l'oeuvre d'un autoch­ tone, c'est un document digne de foi, quoiqu'il soit sorti d'une main peu habile. . Entre les deux portails et au-dessus de la balustrade nous croyons distinguer une inscription en lettres cursives : .... ? an Roma La dernlere ligne nous porte a croire que cette inscription pour­ rait bien porter les noms de ceux qui ont construit ce splendide mo­ nument. III.-A la Villa Medicis de Rome on peut voir un bas-relief qui represente un dace traversant a cheval une grande riviere (fig. 7 et n. 32). Derriere lui an peut distinguer une curieuse construction faite de morceaux de bois croises et attaches entre eux par des crochets en fer. On dirait une construction moderne tout en metal. Plus d'un a cru voir dans cette figuration le pont de Trajan, ce que nous ne pou· vons pas admettre, car elle n'a rien des elements d'un pont; voutes piliers, tabliers, etc. tout y manque. Ce doit etre plutat une composition 89 [90] decorative, de meme que le bouclier geant qui est derriere le da ce et les nuages flottant au-dessus du pretendu pont. Comme ce relief a ete rapporte du forum de Trajan, on peut supposer que, si le sculpteur avait voulu donner l'image d'un pont quelconque, il aurait eu devant lui celui du pont de Trajan, tel qu'il est donne sur la Colonne. Bilaculee=-a podului de pe malul românesc. , I Bilaculee de pe malul sârbesc. 90 \ [91] Contribuţie la o hartă a Daciei Romane: Hotarele Daciei Inferior de Filip Horovitz. Graniţa sudică a Dacieilnferior este, evident, uşor de definit, fiind formată de cursul' Dunării. Graniţa nordică, adică lanţul Carpaţilor care desparte Dacia Supe­ rior de Dacia Inferior, nu e cunoscută, Foarte probabil însă că trecea la nord de Boiţa (Ca put Stenarum), care făcea parte din lanţul de staţiuni vamale ale graniţei orientale a Daciei Inferior (identică cu graniţa im­ periului) şi din sistemul celor 12 castele cari asigurau paza limesului alutan 1). Deoarece limesul alutan formează hotarul propriu Daciei In­ ferior şi paza ei specială împotriva exteriorului barbar 2), şi cum Caput Stenarum era una. din cele 12 castele ale limesului alutan şi tot odată şi staţiune vamală 3), ea nu putea face parte din Dacia Superior, care n'are nimic comun cu limesul alutan şi al cărui hotar estic îl formează Carpaţii Moldovei. Este deci evident că staţiunea şi castelul Caput Ste­ narum ţinea de Dacia Inferior şi că deci hotarul dintre Dacia Superior şi Dacia Inferior trebue tras la nord de Boiţa, şi nu la nord de Câineni (Pons Vetus), cum face Tocilescu 4). Graniţa de est a Daciei Inferior e constituită de limesul al utan, care începe la Celei 5), trece prin SIăveni 6) (al doilea castel); la Reşca (Rornula) găsim limesul alutan pe malul drept al Oltului; el se continuă pe acest mal prin Enuşeşti (Accidava), Drăgăşani (Rusidava), Ioneştii Go­ vorii (Pons Aluti), de unde trece din nou pe malul stâng al Oltului, con­ tinuându-se pe acest mal prin Slăviteşti, Baroneasa (Buridava), Gura Văii (Castra Traiana), Bivolari 7) (Arutela), Racovtţa-Copăceni 8) (Praetorium), Câineni (Pons Vetus), până la Boiţa din Transilvania (Caput Stenarum 9). Acestea sunt cele 13 castele ale limesului alutan, şi prin ele trecea graniţa -Daciei Inferior, căci în localităţile citate erau nu numai castele de pază ci şi staţiuni vamale 10). Trebue de asemenea menţionat că, încă din vremea lui Hadrian, limesul alutan a avut avantposturi, staţiuni militare, cari cercetau câmpia barbară din faţa lor şi trebuiau să comunice mişcările suspecte garni- 1) G. G Tocilescu, Monumente epigrafice şi soulpturale, l. p. 211; Idem, Fouillee et reeherches archeologiques en Roumanie, p. 120; Hubert van de Weerd, Etuâe bistorique sur trois legions romaines du Bas-Danube, p. 371; A. D. Xenopol, Istoria Românilor, I, p. 196. 2) I. lung, Fasten der Proelne Dacia, p. 140; A. von Domaszewski, op. cit. din Archaologisch·Epigraphische MiUheilungen. XiII, p. 137. . 3) G. G Tocllescu, Monumente epigra[ice �i Bculpturale, I, p. 211; A. D. Xenopol, Istoria Românilor, I, p. 196. 4) Harta Daciei din Fouilles et recherehes aroheoloqiques en Roumanie, p. 118. 5) G .. G. Tocilescu, Fouilles et reoherches archeoloqiques en Roumanie, p. 121. 6) C. I.L. III 13800, 13801, 14216 (17,243,25,30); G. G. Tocilescu Fouilles et recherehes, p. 120. 7) C 1. L , III, 12601, 12602. 8) C. 1. L III, 13793, 13794, 13795, 13796, 14216 (40). 9) G. G. Tocilescu, Monumente epigra[ice şi sculpturale, I, p. 211; Idem, Fouille8 et reeherches archeologiquBs en Roumanie, p 120. 10) G. G. 'I'ocilescu, Monumente epigra[ice şi seulpturale, I, p. 211; A. D. Xenopol. Istoria Românilor, I, p. 196; I. lung, Fasten der Prooine Dacia, p. 140 şi 150; A. von Dornaszewski, op. cit. din Arch. Ep. Mitlh. XIII, p. 137; Idem,' op. cit din Rheinische. Museum, 48 (1893), p. 243; Brandis, articolul Dacia din Real-Encyclopăedie, VIII Halb­ band, p. 1969. 91 [92] zoanelor Iimesului, Putem deduce aceasta dintr'o inscripţie, care ne arată un detaşament de Suri Sagittan în staţiunea de dincolo de limes, dela Rădăcineşti 11). Mai târziu, nu ştim .precis, când 12), poate pe vremea lui Marc-Aurel, când se întăreşte paza Daciei prin aducerea legi unei a V-a Macedonica în această provincie, sau pe vremea lui Septimiu Sever, care dă o deosebităatenţiune Daciei, ridicând la rangul de colonie ora- şele Potaissa, Drobeta şi Dierna 13) (Tocilescu presupune că limesul a fost construit Ia sfârşitul secolului II sau începutul secoăilui III),-sistemul staţiunilor de avantgardă este înlocuit, în scopulasigurărei unei paze mai puternice, prin sistemul celui de al doilea limes, limes de avant- ------- ....... , - '\\, " / / / C'âmpu!un!l I I I I I I 1 I / �l �I ,,1 �I '-'II , \ \ .... , , 1 1 I I \ fje'imânda _____ }[olaru! Toc'Ile,scu __ Halarul meu gardă, întocmai ca la cârnpiile decumate. Acest Iirnes, păzit de 13 castele, \ începea la Dunăre, la 10 km. la răsărit de gura OItului, la Flărnânda, . trecea prin Roşiorii de Vede, Cucueţi, Urlueni, Piteşti, Câmpulung şi se sfârşea la zidul Carpaţilor 14). Deoarece acest vallum s'a construit, în orice caz, într'o vreme când Dacia Inferior era înlocuită prin Dacia Malvensis, chestiunea nu ne-ar interesa aci. Dacia Malvensis nu este însă decât continuarea, sub o formă mai puţin independentă." dar înlăuntrul aceloraşi graniţi, a Daciei Infe­ rior; şi cum nu vom mai reveni asupra hotarelor Daciei Malvensis, vom discuta aci frontiera orientală a ei. Nici frontiera Daciei \Mi11vensis nu s'a întins dincolo de primul li- mes. Zona cuprinsă între cele două valuri n'a putut fi decât o zonă de l1)C 1. L. JIl, 12604, 12605. 12) Hubert van de Weerd, ?'p. e it., p. 372. 13) V Pârvau, Ştiri nouă din Dacia Malvensis, p. 6. 14) G G. Tocilescu, Fouilles et recherches archeologiques en Roumanie, p. 123; C. Schuchardt, Wălle und Chausseen im siidliehen und ostlichen Daeien, In Arch. Ep. Miith. IX, p, 228-229. 92 [93] avantgardă, care înlocuia, acum, când ameninţările Barbarilor deveneau mai neliniştitoare, vechile castele izolate de dincolo de limes. Această zonă a fost desigur supusă, graţie celor 13 castele, unui protectorat foarte strâns şi desigur foarte apropiat de regimul provincial, totuşi n'a fost inglobată propriu-zis în provincia Dacia Malvensis. Şeful acestei zone nu mai era, desigur, consularul Moesiei Inferior, care, până la construi­ rea vallumului, va fi guvernat şi această porţiune din câmpia munteană, ci procuratorul Daciei Malvensis. Nu există însă, cel puţin până astăzi, nimic care să îndreptăţească părerea că zona dintre cele două valuri a făcut parte, oficial, din provincia Dacia Malvensis. Cel de al doilea limes a constituit, desigur, frontiera militară a Daciei, nu însă frontiera sa pro­ priu-zisă. Părerea aceasta a noastră este justificată şi de următorul fapt. Ştim că hotarele Daciei Aureliene la Dunăre corespund exact cu hota­ rele Daciei transdanubiene 15). Dar hotarul estic al Daciei Aureliene este format de râul Utus (Vidul de astăzi), care se varsă în Dunăre tocmai în dreptul OItului 16). Aşa dar, în toate timpurile, OItul a format hotarul propriu-zis al Daciei, şi deci şi al Daciei Malvensis. Prin urmare, gre­ şeşte Tocilescu când indică cel de al doilea limes ca hotarul de est al Daciei 17). Venind la hotarul de nord-vest şi de vest al Daciei Inferior, re­ marcăm că hotarul tras de Tocilescu 18), şi prin care valea Cernei, Me­ hadia şi împrejurimile ei sunt înglobate în Dacia Inferior, trebue să su­ fere o însemnată rectificare. In adevăr, Dierna sau Tsierna (Orşova veche), colonie şi singura aşezare urbană din valea Cernei (Mehadia sau Ad Mediam, cum i se zicea pe vremea Romanilor, era, ca şi astăzi, o simplă staţiune balneară), situată chiar la vărsarea ei În Dunăre, a trebuit să aparţie Daciei Superior, din următoarele considerente: a) Tsierna gravitează spre Sarmisegetuza, capitala Daciei Superior, fiind legată de dânsa prin drumul care începe chiar la Tsierna, şi prin Ad Mediam, Praetorium, Ad Pannonios, Gaganis, Masclianis, ajungea la Tibiscum, de unde se continua până la Sarmisegetuza 19). b) Dimpotrivă, nicio legătură de drum nu uneşte Tsieîua cu Dacia Inferior, deci Tsierna nu putea să facă parte din această provincie. c) Deasemenea şi faptul că Tsierna este statiune vamală 20), şi anume capătul liniei vamale a Daciei Superior (Micia-Pons Augusti­ Tsierna 21), ne arată că ea făcea parte din această provincie, căci ştim că fruntariile provinciale coincid cu cele vamale 22). Insuşi Tocilescu afirmă aceasta, enumerând Tsierna printre staţiunile vamale dintre Moe­ sia Superior şi Dacia Apulensis 23) (recte Dacia Superior), venind astfel în contrazicere cu hotarul tras de dânsul între Dacia Superior şi Dacia Inferior. Drobeta însă a aparţinut Daciei Inferior. Aceasta se vede lămurit din drumul care pune în legătură cele trei centre mari ale Daciei Infe­ rior, drumul Romula-Malva-Drobeta 24). 15) Leon Homo, Essai sur le regne de l'empereur Aurelien, p. 318. 16) ldem, ibidem, p. 319 17) Fouilles et recherches archeologlques, harta dela p. 118 .. 18) ldem, ibidem 19) CI'. Die Weltkarte des Castorius, genannt. die Peutingerische 'I'afel. 20) A. von Domaszewski, op. cit. din Arch. Ep. Mitth XIII, p. 141; R. Cagnat, Les impâts indirects chez les Romains, p. 44. 21) G. G. Toci/eseu. Monumente epigrafice şi sculpturale, I, p. 215-216. 22) Ibidem, p. 216; A von Domaszewski, op. cit din Arch. Ep. Mitth. Xlll, p. 134. 23) Monumente epigrafice şi sculpturale 1, p. 215. 24) Cf. şi argumentarea lui A. D. Xenopol (Istoria Românilor 1, p. 159-160), din care rezultă că Drobeta şi Malva au aparţinut aceleiaşi provincii, adică Daciei Inferior, sau Daciei Malvensis de mai târziu. 93 [94] Faptul că nicio legătură de drum nu leagă două centre aşa de importante ca Drobeta şi Tsierna, ne arată deasemenea că ele au gravitat spre capitale deosebite. Odată lămurită chestiunea de a şti căror provincii au apartinut Tsierna şi D rob eta, este evident că Ad Mediam a aparţinut teritoriului municipal al Tsiernei, şi nu celui al Drobetei, cum presupune Jung 25). Pentru aceasta pledează În primul rând Însuşi aşezarea geografică, Ad Mediam fiind mult mai aproape de Tsierna, şi apoi fiind situată in valea Cernei, care gravitează toată, caşi astăzi, spre Orşova, spre Tsierna, situată chiar la gura râului care pune În legătură intreaga vale cu marea arteră de comunicaţie care este Dunărea. Apoi, niciun drum nu leagă Ad Mediam de Drobeta; din potrivă, Ad Mediam e legată de Tsierna, fiind prima statiune, după Tsierna, a drumului Tsierna-Tibiscum. Inscripţiile confirmă că Ad Mediam ţinea de Dacia Superior. Nu vom cita pe cea ridicată În cinstea lui Aesculap de Marcus Aurelius Vetus, prefectul legiunei XIII Gernina 26) (care avea garnizoana în Dacia Superior sau Apulensis), căci s'ar putea obiecta că acesta a venit ca să-şi caute de sănătate În renumita staţiune balneară, Întocmai caşi Cal­ purnius Julianus, legatul Moesiei Superior 27). Vedem însă o piatră ridi­ cată pentru fericirea lui Marcus Sedatius Severianus 28), legatul Daciei Superior, pela 150 p. Chr.29). Inscripţia ne arată că piatra va fi fost pusă de vre-un subaltern al legatului, care deci se afla aci, la Ad Me­ diam, În provincia sa. Numai dacă ea ar fi fost ridicată de însuşi M. Sedatius Severianus, ca în cazul lui Calpurnius Iulianus şi al lui M. Au­ relius Vetus, s'ar putea presupune şi posibilitatea vizltărei, în calitate de simplu particular, unei statiuni balneare aflate dincolo de limitele pro­ vinciei sale. Apoi, vedem staţionând la Ad Mediamcohorta III Delma­ tarum 30). Această cohortă făcea însă parte din armata Daciei Superior (sau Dacia Apulensis de mai târziu), deoarece o vreme a staţionat şi la Braşov 31). Prin urmare rezultă si documentar că Ad Mediam ţinea de Dacia Superior. In con'duzie deci, hotarul dintre Dacia Superior şi Dacia Inferior trecea între Tsierna şi Drobeta, lăsând intreaga vale a Cernei, împreună cu Ad Mediam, Daciei Superior. Nu putem înţelege pe ce s'a bazat To­ cilescu atunci când a atribuit Daciei Inferior întreaga vale a Cernei, şi chiar o porţiune mai la vest, căci hotarul tras de Tocilescu trece între staţiunile Ad Pannonios (Corn ea de astăzi) şi Garganis (Teregova de astăzi) 32). 25) r Iung, Fasten der Provjnz Dacia, p. 166, nota 1. 26) C. r. L. Il! 1560 27) C. 1. L. III 1566; ct. A. von Domaszewski, op. cit. din Arch. Ep. Mitth. XIII, p. 144, nota 81 şi O. Hirschfeld, Epigraphische Nachlese zum Corpus iii aua Dacien und Moesien, p. 365, nota 2. \ 28) C 1. L. III 1575. \ 29) 1. lung, Fasten der Provinz Dacia, p. 10. 30) C. 1. L III 1577=8010 şi 8074 (15). 31) C. I. L. III 1633 (24). Pr�supunerea lui Iuog (Fasten, p. 117), că această co­ hortă ar fi aparţinut, probabil, armatei Moesiei Superior, nu contează, căci nici în dt­ plomele şi nici vreun document epigraflc, sau de altă natură, nu ne-o arată că ar fi staţionat vre- odată în acea provincie. 32) CL harta citată. , 94 [95] .R •• g�g·············m s ................•. a . • • • • 5 ObTeHIA ISTORICA E • • • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• DOCUMENTE .Hrlsovul moşiilor lui Tudor sluger Rudeanu 1), de la 8 Martie 7136=1628 (regest) t General Petre V. Năsturel. 10 Alexandru Voivod, feciorul lui Iliaş Voivod, dă boiarului jupan Tudor biv vei sluger ca să-i fie satul Sultăneştii .... , etc. pentru că au cumpărat boi arul Domniei Mele Tudor vei sluger dela Rodul Năsturel postelnic ot Pierăşti drept 10000 aspri gata, încă din zilele răposatului Mihail Voivod şi au fost atunci cursul anilor 7102. Şi au vândut Radul Năsturel Postelnic de a lui bună voe. Şi iar să-i fie lui Tudor slugerul satul Vulpeşti, pentru că în zilele lui Simeon Voivod ei s'au vândut toţi boiarului Domniei Mele drept 9000 de aspri gata.... Iar când au fost în zilele Radului Voivod, ei au mers cu pâră la divan, că nu s'au vândut de a lor bună voe .... etc. In­ tr'aceia Radul Voivod Şerban au dat satului Vulpeşti 12 boiari ca să jure .... etc. şi au rămas de leage la anii 7110. Şi iar să fie boiarului Domniei Mele Tudor slugerul moşie la Curtişoară partea tătâne-său, lui Iuan vei logofăt, toată de moştenire şi de cumpărătoare, ce au fost cumpărat Ioan logofătul dela Iuanco partea lui toată drept 4500 aspri, încă din zilele bătrân ului răposatului Alexan­ dru Voivod. Apoi a făcut schimb Tudor slugerul cu frate-său, cu Tudosie biv vei logofăt şi, cu Pâroul logofătul şi Isttan logofătul, de au dat Tudor slugerul ale lui părţi de moşie din satul Conteşti şi din sat din Drugăneşii şi din satul Budeasa pe ale lor părţi din sat din Curtişoară şi din Momceani ; iar partea lui Damaschin călugărul, feciorul Oprii stol­ nicul, o au cumpărat boiarul Domniei Mele Tudor slugerul dela Da­ maschin călugărul drept 5000 de aspri. Şi iar să fie lui Tudor slugerul moşie la Curtişoara, partea Nea­ niului feciorul Florii toată, pentru că au cumpărat Tudor slugerul drept 5000 de aspri. Şi iar să-i fie lui moşie acolo din partea Neaniului logofătul şi a jupânesii Dumitrii şi de moştenire şi de cumpărătoare jumătate, pentru că au cumpărat Tudor slugerul de la Ion nepotul Neniului drept 7800 aspri. 1) In Revista p. lst , Arheol., şi Fii o!. , vo!. XIV (1913), p. 123, răposatul socru­ meu, g-al P. V. Năsturel, după descrierea mânăstirii Clocociov (Olt) şi a chipurilor cti­ torieeşti de acolo, spunea că jupân Mitroi este tatăl lui jupân Ion, iar acesta, tatăl lui Diicu spătarul Buicescu, ctitorul dela 1645. Generalul n'a dat însă atunci documentul pe care îşi sprijinea afirmaţia. Regăsindu-I printre hârtii le sale, cred folositor să-I public. Tudor sluaerul Rudeanu s'a călugărit în urmă la Cozia sub numele de Teofil şi, cum a arătat d. I. C. Filitti, nu trebue confundat cu mitropolitul cu acelaş nume. N. Boicescu din Buiceşti. 95 [98] cumpărat Pătru log. toată ocina aciia cu rumâni preste tot hotarul, cum să fie şi ei rurnâni. Drept aceia am dat domnia mea lu Pătru log., ca să-şi ţie rumânii şi să-i lucreze tot lucrul, iar carele nu va asculta, să aibe certare de Pătru log., păntrucă aşa iaste învăţătura dornnii-meale. Iunie 6, 7120 (?) (Monogram, peceţi). (Muzeul AI. Ştefulescu Tg.-Jiu, pach. secol. respectiv). IndicatII bibliolJl'aiice. 7085 (1577), Iulie 28. Un Ţicşea vătaful din Goeşli e menţionat înt�'o carte de întărire dela Dobromir, marele ban al Craiovii (Gh. Ghi­ bănescu, Surete �i iscoade, VI. Iaşi 1909, p. 164).-7113 (1605) Iunie 2, Târgovişte. Radu Şerban vvd. Intăreşte lui Pătru logofătul diu Plăvrcerii (Olt) stăpânirea peste mai multe cumpărături din Goeşti. Printre vânzători : popa Stoica şi fratele său Dumitru, fiii Călugă­ rului, Giura cu frate său Mihai şi noră-sa Catalina, femeia popii Dauciului, Oprea Sârn­ nicescu, Ştefan fiul Zotei, Ţicşea (vatatul). Se menţionează Câmpul Pometeştilor, cură­ turile ce se chiamă Adâncata şi moşia ce se zice a biiericii.-Document foarte impor­ tant pentru trecutul satului. (Ibidem, pp. 173-180).-7114 (1605), Sept. 16. Radu Şerban "vd. lui Pătru log., pentru părţile de moşie ale lui Devul Turtit, VJădica, Vişa , Colţea, etc. (Ibidem, 182-5)..-Probabil1605. Mihai, mare agă, popii Dunciului din Goeşti, ca să fie în pace de pâra ridicată împotriva lui de Zota, pentru bucatele unchiului său Ţicşca , (Ibidem, 186).-7114 1606, Aug. 7, Craiova. Preâ s Buzescu, m"re ban al Craiovei, lui Pătru log pentru curnparăturile sale din Goeşti (Ibidem, 187), 7122 (1614" .Aug 15, Craiova. Radu Mihnea vvd. femeii Catalina din Goeşti, văduva popii Danciul, ca să fie slobodă de rumănie de către Pătru log., căruia îi vânduse numai 12 locuri (Ibidem 188-9).- 1614. Sep ', 17 Radu Minne« vva, lui Rădu.ţ, sotul jupănesei Calii. pentru cumpărăturile lui în Siânqacea şi Goeşti, făcute dela Mara, soţia clucerului Preda Ţântăreanu (C. Giurescu Despre rumâni, extras din Acad. Rom., Mern. Secţ. Ist. s. II. t XXXVIII, p. 56)­ (Inainte de 1619), Ion. 14 Şase boeri judecă pricina dintre Patrie log şi Bistriceanu pentru moşie in Goeşti. Câ.ştigă Pâtru log. (Ghibănesou, Sureie VI, p. 232)-Inainte de 1619. Stanoiu] Bocşa Îşi vinde parte de moşie din Goeşti lui Pătru log. (ibidem, p. 234).-1619, Sep·. 12. Gavril Moghilo vvd. judecă pricina dintre Calea, jupâniţa lui Răduţ şi vâ.nză­ tarii din 1614. Aceştia pârau că în domnia lui Radu Mihnea ei nu vânduseră mOşia cu rumâni, ci fără. Li se eiă pâ.râ.şilor 12 boeri, dar pierd (C. Giurescu, Despre rumân.i, in I c., p. 14). - 7128 (1619), Dec. 4 Gavril vvd. jupâniţ8i AnoM a lui Pătru log., pentru satul Goeşti, câ.f a cumpărat soţul ei (Ghibănescu. Surele VI, pp. 190-1).-7168 (1660), Febr. 4. Un Prodan ciauşulol Goeşti, apare ca martor (ibidem, p. 82).-7174, Sept. 5. Radu Leon vvd. căt.re 12 boeri hotarnici luaţi de Fisenţea slug. şi frate·său Dumitraşco, Dentru moşia Goeşti (ibidem, p. 227).-Fişele Dioţionarului geografic �l Olteniei - V. şi N. Iorga, Studii şi documente, VI. II. Mânăstirea Sadova (Dolj) 1735, August 20.-Teodosie, egumenul mânăstirii Sadova, dăru­ ieşte fratetui sau, popa Ioachim, partea sa din moştenirea părintească. t Teodose, igumenul Sfintei Mânăstirii Sadovei, dat-am scrisoarea mea frăţini-meu popei Ioachim, ca să-i fie de bună şi adevărată credinţă, pentrucă rămâind noi ,fără de părinţi şi casa rămâind întreagă, moşie, vie, dobitoace, dichise ',de trebuinta casei de toate, dupe cum mai pe larg in foaia cea iscălit� de mine într'adevăr arată, şi eu nepoftind a mai fi la ţară, şi nimic.dintr'ale casei n'am poftit a lua, ci le-am lăsat toate fraţilor să le împartă ei frăţeaşte, afară de moşie şi viia şi pimniţă; lăsând toate m'am dus la Tismana şi m'am călugărit. Şi rămâind frate­ meu Gheorghe însurat din, iconomiia casei, iar popa Ioachim nefiind de vârste a chivernisi, au răm�s toată iconomiia casii în seama lui Gheorghe, să o chivernisească. Deci Gheorge apucându-se să negustorască, au vân­ dut toate dobitoacele şi viia., au răsâpit toate dichis ele casH, dupe cum în foae arată. Şi rămâind popa Ioachim numai cu capul, şi când s'au însurat din case nimic n'au avut, i din chiverniseala lui s'au însurat; şi ajungând Georghe în grea boală şi multă lipsă, am cheltuit cu dânsul 98 [99] plătind şi datorii la 80 de fI. şi mai mult. Deci şi eu văzând că iaste cu nedreptate să rămâie popa Ioachim lipsit de toată iconomiia casii, din toată partea inimei meale, m'am milostivit ..... 1) toată partea mea de mo­ şie, de vie ce ar fi dela părinţi rămasă însă a treia parte. Aşişderea viia cea tânără şi pimniţa care easte pe părnântul ce l'am cumpărat dela ..... 1) eu cu banii mei, iar nu din case, şi vila o am pus eu şi popa Ioachim cu cheltuiala lui. Drept aceia i-arn dat această a mea încredinţată scrisoare, la mâna popei Ioachim, ca să aibă a stăpâni toată partea mea de moş­ tenire şi de curnpărătoare şi pimniţa, dupe cum mai sus scrie. Să-i fie şi copiilor, nepoţilor, strănepoţilor lui, câţi dumezeu va dărui lui, de stă­ pânire, şi mie veaşnică pomenire. Iar care s'ar scula din neamul mieu să strice această pomenire, să fie afurisit de vlădica Hs. şi de ceale 7 sfinte săboare, şi să lăcuiască la un loc cu Iuda şi cu afurisitul Aria. Şi pentru mai adevărată credinţă, am întărit cu iscălitura. Avgust 20. 1735 Teodosie, igumenul Sadovii. (Muzeul Ştefulescu, Tg.-Jiu, ibidem). III. Satele Cacaleti şi Apele-Vii (RomaJ!,ali) 1. 1798, Ianuarie 2.-Radu, feciorul Barbului Burtei din Apele-Vii şi feciorul său Bratul, vând popii Ion Ciocioi 20 stânjini de moşie din hotarul Apele- Vii. t Adecă eu Radu fecioru Barbului Burtei din Apele-Vii dinpreunjă] cu fecioru mieu care şi mai jos ne vom iscăli, dat­ am acest zapis al nostru la mâna sfinţii-sale părintelui popii lui Ion Ciucioi o t Cacaleţi, precum să să ştie că i-am vândut stă]n]­ j[ini] de moşie 20, stâ[n ]j[i]niu cu câte bani noozăci, din hotaru Apele- ViulUl la miază-uoţaţpte până în moşiia boerească şi pe această moşie şi o eurătură sco[a]să cu târnăcopu şi arată. Şi aceast[ă] moşie am vândut-o de a mea' bun[ă] voe şi a fecio­ rului meu, ca să o stăpânească sfinţiia-sa stătătoare în veci din pre[ unăJ cu feciori[i) sfinţii-sale şi nepoţii sfinţii-sale câţi Dum­ nezeu va dărui în veci. Şi când am făcut această moşie vânză­ toare, am Întrebat pe toţi nepoţi[i] noştri şi pe toţi unchiji] noş­ tri şi pe toţi veri[i] noştri şi pe toţi rezaşiji] noştri şi n'au vrut să o cumpere. De aceia am vândut-o acestui mai sus numit şi am iscălit mai j os ca să crează. Ghenari 2, 1798. Eu Radu din preun[ăJ cu fecioru mieu Brat am vândut. Eu Ştefan Bogdănoi (?) ot Apele-Vii martor. Eu Radu martor. Eu Marin Ciucioi brat martor. Eu Stan zet Radu martor. Şi am scris eu Matei fecioru popei lui Dobromir cu zisa şi cu învătătura acestor mai sus numiti si sânt şi martor. Vo. Moşie din hotaru Apele-Viiul�i,'1798, Ghen. 2.-S'au scris în con dică. (Arhivele Statului, Craiova, pac. VI, doc. nr. 89). 1) loc rupt. 99 [100] 2. 1800, Aprilie 1.-Vasilie BăIăcel şi feciorii săi dăruesc Popii Ion Ciocioi un loc de casă înfundat în funia de silişte. t Incredintăz eu Vasâlie Bălăcel sân Radu Bălăcel dinpreu­ [n[ă cu feciori[iJ mici care mai jos ne vom iscăli cu acest zapis al nostru, ca să fie de mare credinţă la mâna sfinţii-sale părintelui popei lui Ion Oiocioi, precum să se ştie că .i-arn dăruit, de da­ nie un loc de casă înfundat în funia de săl işta, latu stj. 15, lungu stj. 40, adecă patruzeci. Că. mai văzurăm un zapis al văru­ mieu Ghenei cu stj, doi, iar de danie, den matca apei pân în hotar, la drumu Giurăi. Şi mai văzui un zapis al vărului Dumi­ tru Zbâărcea, cu un loc înfundat cu stj. 13 iar de danie. Şi această danie am dăruit-o noi de bun[ă]voia no[a]stră, oa să o . stăpânească sfinţia-sa cu feciorijr] sfinţi ei-sale câţi Dumnezeu va dărui în veci, ca să-i (sic) pomenească pre noi şi pre părinţii noştri. Şi ci[n]e va întoarce această danie a noastră ce am dăruit-o noi, să fie blestămat şi afurisât de noi şi de tri sute sfinţi pă­ rinţi din Niceia. Şi am iscălit mai jos ca să crează. Aprilie 1, 1800. Eu Vasâlie Bălăoel dimpreună cu feciori[iJ mei am dăruit. Martori: Popa Dobromir. Marin Oiucioi, Ivan Oroitoru. Vo. Pomelnicul de danie: Vasâlie, Ion, Lupu, Ştefan, Cos­ taudin, Radu, Stan cu tot neamul 11)1'. Eu Popa Sandu ot Episcopie. Şi am scris eu Popa Matei cu ziua şi învăţătura acestui sus numit şi sânt şi martor. Eu Vitan sân Nicolae Bălăcel, nepotu lu Vasâlie am scă­ lit (sic) şi mar[tor]. Eu Sandu sin Vasilie m.ajm] scălit (sic) şi sânt şi martor. (Arh. Stat. Craiova, doc. nr. 90). 3. 1800, Mai 7.-Grigore Orof din Ohizdăveşti vinde popii Ion Ciucioi din Cacateţi 63 .stânjtnl de moşie din Câmpul lui Naico. t Adecă cu Grigor[e] Grof ot Ghizdăveşti dat-am încredinţat zapis al meu la mân]«] sfin[ţii]-sale părintelui popei lui Ion Ciucioi din Cacaleti, precum să să ştie că i-au vândut partea mea de moşie din Câmpu lui Naico, stânjini 60 din hotaru Ape­ le- Vij, la miază-no[a]pte' pâ[nă] în moşia boerească, stânjinu câte bani 90, adecă nouăzeci, şi această moşie am vândut de a mea bună voe şi a soţii mele .sfinţii-sale stătător, ca să stăpânească sfinţia-sa din preună cu feciorţii] sfinţi[ei] sale câţi Dumnezeu va dărui în veci. Şi această nioşie când am vândut, am Întrebat pe tot neamul meu şi răzaşi[�] mei şi n'au cerut să o cumpere. Deci i-am vândut sfinţi[eiJ-sale ... Mai 7, 1800. 100 - - - . I I � �. I 1 li, .'} � 1, _ 1 I " • [101] Eu Grigor[e] Grof ou soţia mea Maria vânzător. Vo. Eu Radu sin Diaoon Ion Hungurean. Eu Ene sin Istratie. Şi am soris [eu] Băriică BaIosac prot. (Arh. Stţl.t. Craiova, doc. nr. 91). 4. v' 1800, Mai 7. -Patru moşneni vând popii Ion Ciucioi din Caca- Ieţl părţile lor de moşie din Câmpul lui Nalco, -i- Adecă noi care mai jos ne vom iscăli, dat-am încredinţat zapisul nostru la mâna sfintiţiţ-sale părintelui popii lui Jion Ciu­ cioi ot Cacaleti, preoum să să ştie că i-am vândut părţile no[aJ­ stre de moşie din Cârnpu lui Naioo, din hotar[ul] Apele-Vii, la miază-no[a]pte până în moşia boereasoă, stânjini 84, adecă opt­ zeci şi patru, oare se împarte pe patru părţi: partea lui Bănioă fecioru popei lui Balosac stj. 21, şi partea lui Ene unchi-meu stj. 21, şi partea Radului sin diaoonu Ion Ungureanu stj. 21, şi partea Florii sin Pârvu Balosac stj. 21, stânjinu câte bani 90. Şi această moşie am vândut de a no[aJstră bun[ăJvoe şi a fraţilor noştri şi a nepoţ.ilor noştri răzaşilor noştri ... şi când am vândut această moşie am întrebat pre toţi (vo.) răzaşii noştri şi n-au vrut să o cumpere ... Mai 7, 1800 Eu Ene sin Istrate am vândut. Eu Radu sin Diaconu Iion am vândut. Eu Florea sin Pârvu Balosac am vândut. Eu Bănică Balosao Prot. am vândut. Eu Grigore Grof martor. (Ibid., doc. nr. 92). 5. 1800, Mai 25. - Ştefan sin Radu Vei eia din Apele-Vii vinde popii Ion Ciucioi 27 stânjini de moşie din Cămpul lui Naico. t Adecă eu Ştefan sân Radu VeI eia ot Apele-Vii care mai jos mă voi iscăli dat-am zapisu mieu la mâna sfinţii sale pă­ rintelui popei lui Ion Ciucioi o t Cacaleţi, precum să să, ştie că i-arn vândut stj. de moşie din Câm pu lui Naico, stj. 27, stân., jinu câte parale douăzeci şi şasă şi o Iăscae, din hotaru Apele­ Viu lui, la miasă-noapte până în moşia boereasoă pre lângă vă­ ru-mieu Radu sau Radu Asan. Câţi d-Jui au vândut: un zapis ou stânjini optzăci şi unu cu leat 1797(?). Şi [am] mai văzut un zapis al unchi-meu Radu Burtea ou stj. douăzăci, cu leat 1798. Şi această moşie am vâridut.,o sflntiicsale stătătoare, ca să. o stăpâueasoă ... în veci. Şi când am vândut această moşie am În­ trebat pe toţi verii noştri şi pe toţi unchii noştri, şi pe toţi re­ zaşii noştri, şi n'au vrut să o cumpere; ce pentru aceasta am vândut-o sfinţii-sale. Mai 25, 1800. Eu Ştefan sân Radu Veleia am vandut. 101 [102] (Martori:) Radu sân Radu Asan, Ion brat. Ştefan sân Radu Băgdănoi, Castan din sân Mihai. (Vo.) Şi am scris eu Popa Matei. t Dintre aceste două zapisă, unul al unchiu-m eu Radului Burtea, ce este vândut cu stânjini de moşie 20, de [n] Câmpu lu N aico, Ghenarie 12, 1798, altul al lui Ştefan Beleia văru-meu cu stânjini de moşie 27 cu leat 1800,' Martie 25, de ceia am vândut şi eu sfinţii-sale părintelui treizăci şi şapte de stânjini, stânjenu cu câte bani nouăzăci şi noo, stătătoare, ca să o stă­ pânească sfinţia-sa.. în veci. Şi mai văzui un zapis al văru-meu pcpei lui Bănioă cu tovaroşii lui cu stj. optzăci şi patru, cu leat Mai 7, 1800 şi alt zapis al lui Grigorie Graf, cu stj. 63, pe lângă noi cu leat Ma.i 7, 1800, pe din sus. Aceasta. M�i 30, 1802. Eu Dinu ficioru Predei Burtii ot Apele-Vii am vândut. Martori: Uncheaşu Dumitru Zbârcea, Ion Bălăcel. Şi am scris e.u Popa Matei sân Popa Dobromir. (Arh. Stat. Craiova, doc. nr. 93). 6. 1805, Fevruarie 8.-Anaforaua Departamentului de Patru, În pricina dintre popa Sandul dela Episcopie, Vitan dela Cacaleţi şi popa Ion Ciuci oi, pentru un loc de danie şi pentru moară. -f Popa Saudul ot Episcopie i Vitan dela Cacaleţi sud Dolj, după jalba oe au dat-o cinsbitei Căimăcămii, s'au judecat de faţă înaintea noastră numiţii jăluitori cu popa Ion Ciocioi, tot dela Cacaleţi, arătând jeluitorii că de sânt acum mai mult de trei ani trecuţi de când unchii l�l Vasilie şi Ion Băl ăoineştli au luat câţiva bani de la numitul popa Ciueioi , şi fiindcă popa Ciocioi, pârâtul, să afla pă moşia acelor unchi ai lor şăzători , le-au făgăduit ca pentru dobânda banilor să nu fie supărat de vatră sau de dijrnă până când îi va da banii. Or mai la urmă apucând pârâtu pă unchii lor de bani să-i dea, şi ei neavând de unde, i-au dat trei' jumătăţi de zile de moară din apa Gio­ rocului în zălogire pentru bani. Acum ar fi văzând un zapis la mâna pârâtului popă, pentru Iocu unde şade cu bordeiul, care este pă partea unchilor. lor, făcut de vânzare statornică, încă şi cu numire de stânjini în lat 15 şi în lung stânjini 40; şi un­ chiul lor trăeşte şi arată că nu i-au vândut locu statornic, au­ zind tot acum că ar fi având zapia statornic' şi pentru mo[a]ră, şi-, ei nici o ştiinţă de va�zare nu au, cerând ca să-şi afle drep­ tatea şi să-şi priimească pârâtu banii şi să le sloboază atât lo­ cul pă oare să află cu şed'�rea, cât şi moara, ca unii ce au pro­ timis, mai vârtos că într'acea moară au şi ei câte o jumătate de zi. S'au Întrebat popa Ioan Ciucioi pârâtu, ce are să răsp,unză, şi mai întâi ne arată. un zapis cU leat 1800 Aprilie 1, iscălit de 102 [103] Vasilie Bălăcilă (sic) împreună şi cu copiii lui, adeverit şi de patru martori şi scris de un popa Matei, dat la mâna pârâtului popă, în care scrie că i-au dat de danie un loc de casă înfundat, în . funia din sălişte, latu stj. 16 şi lungu stj. 40, fiindcă au mai văzut şi alte zapisă de danii ale verilor lui, care danie să fie pentru pomana iar şi a părinţilor lor. Deosăbit ne mai arată popa Ioan pârâtu şi alt zapis, cu It. 1802 Februarie 10, iscălit Iarăşi de acel Vasilie Bălăcilă şi cu feciorii lui, i de Ioan brat ego, împreună iarăşi cu feciorii lui vânzători, adeverit de trei martori şi scris iarăşi de acel popa Matei, dat la mâna pârâtului popă, cuprinzători că i-au vândut o zi si jumătate şi o cirtă, care o zi a treia ' parte cirta, cu verii' lor Vasilie şi Dumitru Zbârcea cu nepoţii lui în tl, 158 p[O]l.I), bani 21, stătătoare din moara Făcăului, şi la 40 de zile îi ajunge rândul ca să o stă­ pânească cu bună pace de către dânşii , fiindcă au întrebat pă toţi unchii i verii şi nepoţii lor. Faţă fiind la judecată şi Vasilie Bălăcilă, cel care au dat danie acel loc, nu tăgădui că nu sânt amâudouă zapisăle ale lor şi cum că n'au vândut acele zile de moară statornic şi că n'au priimit toţi acei tl. 158 p[o]I. bani 21, numai pricinui zicând că jăluitorii n'ar fi aflat de acea vân­ zare a morii, că nu le-ar fi spus. 'La care iarăşi răspunsără jă­ Iuitorii că adăvărat au stăpânit pârâtu trei ani trecuţi, de când este zapisul morii scris, dar ei de vânzare statornică n'au aflat, ci au socotit că este tot în zălogire, şi tocmai acum întraceastă lună Februarie 5, când au pornit jalba către cinstita Căi mă că­ mie, au aflat. In potrivă mai răspunsă pârâtu Că jăluitorii au fost nelipsiţi cu şăderea de aci ia, ca unii ce au şi parte în moară, şi atuncia de loc când au cumpărat, de sânt trei ani tre­ cuţi, au aflat de vânzare statornică, ci acum s'ar fi ajuns cu toţii şi să fac că nu ştiu, cu socoteală că să va îndupleca jude­ cata după arătările lor, şi-I va scoate dintr'acele zile; iar de vor priimi jurământ jăluitori[iJ, să mulţumeşte a-şi priimi bani['] şi va lipsi din stăpânire, care această cerere este mijlocu cel mai desco­ peritori. Ci la cercetarea ce am făcut asupra aceştii pricini şi măcar că sorocu de protimisis au trecut, fiind trei ani la mijloc, dar fi­ indcă iarăşi la pravilniceasca condică zice la lista 38, pontu al şasălea, că sorocu de protimisis, de treizăci de zile şi de patru luni să nu să socotească din zioa vânzării la cei ce au proti­ misis, ci din zioa [în] care au aflat şi au pornit jalba, care zi să o încredmtăze cu jurământ, pentru care nu mai rămâne cu­ vânt de pricinuire la vre o parte. Găsim cu cale ca jăluitori[i] să să orânduiască la sfânta Episcopie să facă jurământ că n-au aflat ei atuncea de loc când s'au făcut zapisul vâpzării, de sânt trei ani trecuţi, şi jurând să aibă a înto[a]rce aici tl. 158 p!ojl. bani 20 şi să ia acele zile de moară supt a lor stăpânire; iar neputând jura, să şi-le stăpânească pârâtu popă cu bună pace de oătre dânşii, după ouprinderea zapisnlui de mai sus numit. 1) Jumătate. 103 [104] Precum şi acel loc de danie, fiindcă nu tăgădui vânzătoru ca nu i l-au dăruit de a lui bunăvo e, iar ăşi găsim cu cale ca să""l stăpâneasca. pârâtu cu bună pace de către jăluitori, după cu"" prinde[rea] za.pisului dăni[ei] şi după cum I""au stăpânit şi până acum, ca un lucru de danie, iar nu de vânzare. Noi într'acestaşi chip am socotit a fi cu cale, iar hotărârea rămâne a să face de cătrecinstitul divan. 1805, Februarie 8. (Două semnături indescifrabile). (Arh. Stat. Craiova, doc. nr. 94). 7. 1814, Ianuarie 6.:"'-Pârvan Unchiaşu, din Apele Vii, vinde logo­ fătului Iacov Luca 50 stânjini de moşie în hotarul Apele-Vii, stăn­ jinul cu taleri 2. Adecă eu Pârvan Unchiaşu ot Apele-Vii, ce mă trag din strămoşu meu Orăciun cel Roşu, dat .. am încredinţat şi adăvărat zapisul mieu la mâna dumnealui logofătului Iacov Luca, precum să să ştie că de a mea bunăvoe, nesilit de niminea, i-am vân­ dut dumnealui cincizeci de stânjini de moşie din hotaru Apele­ Vii, ce mearge cu un cap spre miază-noapte, Însă din copaciu lu Drăgan, până în măgura cea mare, pi lângă hotarul Cacale­ ţului, pe lângă Florea sin Răducu, ce stăpâneşte şi el într'aoel hotar Apele-Vii, stânjinu po tal eri 2. Care moşie să aibă dumnea­ lui a o stăpâni în veaci ... Şi când s'au făcut acest zapis au fost şi alţi moşneani ai noştri şi imprejuraşi şi alte obraze de cinste ce să vor iscăli martori ... Aceasta. 1814, Ghenarie 6. Eu Pârvan Uncheaşu sin Costandin Roşu, împreună cu so­ ţia mea şi ficiorii miei, vânzători. (Martori:) Di[a]conu Ion sin Di[a]conu Dobre; Diaconu Dinu ... (?) sin Diaconu Mitrei, văr cu Pârvan; Zaharia Mucinicu ; Popa Dinu Arecescu ; Florea sin Răducu ot Cacaleti ; Nicolae Ciauşu ot Apele-Vii, ce mă trag tot dintr'un neam cu vânzătoru ; Radu sin Barbul Caval, Catana ot Cacaleti ; Iordaiche sin Iona­ şco; Gheorghe sin 'I'udoraşco Căval; Zanfir sin Ştefan Dinu Besnă; Radu sin Dinu Caval. Scrie Manolaiche Dascălu. (Ibid., doc. nr. 95). \ 8. 1814, Ianuarie 13. - lo�\ sin Din� Tudorei Aricescul vinde lo­ gofătului Iacov Luca 17 stj. . 109 [110] lată dar şi mărturii pun domnia mea t pan Iane 'bel ban al Craiovei şi pan Dencial 'bel dbornic; pan Dumitru 'VeI log., Andro­ nie 'bist., Vesilie 'Vei spei., Toma 'VeI siol., Redal comis, Duca pah. i Iene roel post. Is, 'Ir-tr« 'Ve! log. Şi am scris eu, Radul lo­ gofăt, în cetatea de scaun Bcccreşti, Martie 20, 1592 ( 7100). /0 Ştefan -ooebod O (dlc. Rom., ms, 2530, f. 529). 4. t 593 (=710 1), Mai 18. Bucureşti.-dllexandru 'Vodă con­ firmă lui Teodosie spătar şi lui Chirce comis stăpânirea moşiei Co­ păcel, pentru care s'au judecat cu Gostea of '7edeleşoi. Mlstiiu Bo;iiu 10 Alexandru voevod i gdvmi vsei zemIi Un­ gi-o- Vlahiscoe, fiul marelui şi prea bunului 10 Bogdan voevod, dat-am domnia mea această poruncă a domnii rneale boeri1or domnii rneale, Theodosie speier şi frăţint-săe Chircăi comisa, şi fiilor săi câţl D-zeu le va dărui, ca să aibă ei moşie în satul Co­ păcelu!, de peste tot hotarul, oricâtă au cumpărat ei părţi, pen­ trucă sânt ale lor drepte cumpărături dela boiari[iJ din Copecel, Iar după aceia Theodosle spatar şi Chirca comis au avut pâră înaintea lui Ştefan voevod cu Gosiea oi Fedeleşoia, pentru nişte hotară vechi, ce le-au fost avut de Ia un frate al Gostei, anume Radu, din moşia Ceceleţilor, care le-au fost schimbat pentru mo­ şia Copăcelul în sila lui, fără de nici: un boeri. Deci Stefan voe­ vod au dat lui Theodosie spăt, i Chfrcăi comis boeri, adecă lui Theodosie i Chircăi comis 3 boeri şi Gostei ot Fedeleşoi 3 bo­ eri, ca să caute după rândcială pentru acele hotari vechi. Şi aşa au căutat acei 6 boeri cu sufletele lor, după dreptate şi după le­ gea lui Dvzeu, şi au aflat acei 6 boeri cum că au fost mutat aceale hotară pentru moşia Copăcclel, Pentru aceia iară au mutat acei 6 boeri aceale hotară pentru moşia Cacaleţi, iară Ia locul ce au fost mai nainte vreme cu stăpânirea cea bătrână. Deci să să ştie şi semnele hotarului pe unde au fost hotarul cel vechi, Ia Iocel ce să împreună hotarul Cacaleţilor cu hotarul Căzăneştilor, până în apa Şoaşelci, în vadul/cel vechi, de [a]ciia tot pe câmp 'până Ia măgură. Şi aşa au rămas Gostea de Ieage dinnalntea lui Stefan voevod, dar atencea n'au fost făcut Theo­ dosie spătar i Chirca yomis cartea domnească de rămas, ci au adus Theodosie spat. i <;:hirca comis. numai cartea celor 6 bOeri înaintea domnii meale; p,entru această hotărire ce s'au fost făcut într'acea vreme, în domn'ia lui Ştefan vodă, ei n'au fostJăcut carte de rămas. Pentru aceasta am făc'.tt domniia mea cartea domnii mea1e, ca să aibă a stăpă�i T eodosie spătar i Chirca comis. acea moşie ce au scos de Ia Ca\�aleţi, insă Teodosie spat. părţi 2, iară comis. Chirca părţi 3; pentrucă Theodosie au mai avut moşie în Copăcel când s'au scos :t\0şiia de Ia Cacaleţi. Cirala1ţr fraţi ce mai sânt mai mici, în moşia Cacaleţi să n'aibă nici o treabă, pen­ trucă partea lor este în Copăcelu, pentru' care nici la cheltuiala scoaterii moşii de la Cacaleţi nu s'au pus ca să ajute. 110 [111] Deci am dat şi domnia mea lui Theodosie spăt, i Chir căi corn-, ca să ţiie această mai sus zisă moşie de niminea nesepăraţi, după porunca domnii rneale, Iată şi mărturii am pus domnia mea: jupan Dencial "Ve! d-aornic, Mitrea -oel loq., Rsacd spătar, Barbă alhă 'b. 'bisi., Tudor comis.. Hardebel siolnic, Dima pab-; Manta -oel post. Şi am scris eu, Radu{, in scaunul Bucureştii. Mai 18, leat 1593 ( 7101). 10 Alexandru -ooeuod O (Ac. R., ms, 2530, f. 541-2). 5. 1599 (7107), Ienaere 13 1).-Frafii Rudeni, cu nepotii for o«. gomir şi Chiser (fiii lui Chirce comis oi Ruda), . Aci a strâns vre-o 20 de bucăţi, proza pe care a risipit-o prin foiletoane de gazete din Bucureşti, prin .R a muri> şi nu mai ştiu unde. Autorul le-a tăiat din foile unde au apărut şi le-a lipit pe filele caetului, revenind asupra mai tutulor cu corectări care dovedesc conştiinţiozitatea artistică a poetului nostru. Să nădăjduim că acest mă­ nunchiu de floricele vor afla măine-poimăine şi un editor. 141 [142] Cel dintăi mă acostă băeţel«l care vărsase adineaori ligheanul. - Să vă cumpăr ţig.ări, domnu' Stoein? - Nu mă cheamă aşa, - am găsit de cuviinţă să răspund, nedorind să atentez la gloria marelui actor şi reflectând asupra popularităţii oamenilor mari. Băeţelol se retrase confuz. Calfa abandonă marşul şi mandolina, după ce mă rugă "să-i permit, să mă săpunească, Aflai că e "frizer diletant«, Că Ia ci­ nematograf i se oferă 500 Iei pe seară ca să cânte, Că ar putea să se inscrie Ia Academia din Bucureşti, dar preferă să plece Ia Viena. Apoi, brusc: - Aţi jucat vr'odată Ia Viena, domnu' Mano[escu? Drept răspuns mă mulţumii să tac şi să zâmbesc, Patronul tăiase, din greşeală, jumătate dinmostaţa clientului său. Mă gândii că acest accident mi se datorează de fapt numai mie şi-mi fu teamă ca omul să nu incerce să se răzbune asupra mea. Dar clientul, departe de astfel de intenţii, ceru să fie ras complect.v-şl serâzându-mi prin oglindă, adăogă e � "Uite, aşa ca domnul Balendre/», Vasăzică, el credea că suo:t... T ony Bulandra! Când m'am ridicat să plec din frizeria "La două secende«, după ce am plătit şi am dat bacşişul de rigoare, am crezut că e cinstit să mărturisesc: "Domnilor, eu nu sunt actor. Nu sunt nici Storin, nici Ma­ nolescu, nici Bulandra. Nici doamna Lucta Sturdza nu sunt ... Pe dumnealor puteţi să-i vedeţi diseară la teatru. Bună ziua". Atunci, de după paravan, manicertsta îşi trece o mână prin păr,-de data asta ca Greta Garbo - şi, privindu-mă echivoc, mă intrebă precis: - In ,definitiv, cine sunteţi dumneavoastră? Ezitai o clipă, apoi, înc1inându-mă puţin, tot ca la cinema- tograf. mă prezentai ; ' - - Domnişoară ••• Eu sunt Luigi Pirandello! Dar domnişoara nu era la curent cu opera şi cu voga ma­ relui dramaturg. In schimb, patronul, crezând că trebue să fie vorba de vr'un boerănaş de prin împrejurimi, interveni autoritar: - Iaca, eu v'am' cunoscut numaidecât. Ba încă, adineaori, când v'am văzut venind, tocmai mă găndeam t '- "Ei, lume nouă! Uite şi conaşal Pirindela ..... •••••••••••• \ \ \ , " [143] 1, y I Au înflorit, caişii ... (fragment) Au înflorit caişii... Iar mâine se vor scutura de floare, Cum .s'au topit de-atâtea ori Pe crengi şi pe răzoare Tot ce-a surâs în boarea atâtor primăveri! De mult - un spin Îmi spune c'a fost ieri ­ Veni În vifor ceaţa unei asprefnnoptărl Si-a cutropit În muguri florile nădejdii. Şi câte flori erau pe crengi şi pe răzoare L .. Din mugurii ce-au Îngheţat atunci Sub cea mai cruntă dintre 'nvolburări, - Niciunul nu s'a mai deschis în soare ... Sabina Paulian . •••••••••••• "De câte ori am murttl.. dar niciodată ca acum .... " Stă scris pe-o marmoră grecească In litere săpate greu, cu dalta .... Eram într'un ţinut îndepărtat, Pe coasta unui cimitir uitat... Cu tâmpla greu plecată spre pământ, Gândeam la cel de-atâtea ori înfrânt. Prin neguri îl zăream, asemeni unui semizeu, Căzând rănit, Dar ridicându-se mereu, Strălucitor în dragostea vieţii. ... Şi 'n jurul meu, Isbânda luminoasă-a dimineţii Căzând. În raze calde pe mormânt Il căuta, cu gându-mi, sub pământ, Cu raza focului divin, pe Prometeu .•.. Şi-atunci, ca 'n scenele sinistre din Shakespeare, Trecu pe-alături paznicul din cimitir. Zâmbea perfid, În soarele de toamnă: "A fost ador - Ştiţi, Doamnă? ­ Glumeţul muritor". Sablna Paulian . ••••••••••••• 143 [144] Poeme pentru singurătate 1. Din găndul meu se desprind cântecele Aşa cum, din arborii desmierdaţi de aripa toamnei, frunzele, Şi se lovesc de pământ. Îmi aduc aminte de mine Ori de câte ori mă bănuiesc alături de un mormânt Pe care se află-mănunchi de flori-amintirile copilăriei mele .... Şi-atunci tremurul mâinilor îmi cuprinde povara frunţii grele De gănd Şi-mi aud viaţa cântând către singurătate, până când Rostesc şi eu căntecul spre tăcerile pe care le-am înţeles prea curând Şi am început să le iubesc prea târziu. Şi-mi prelungesc neliniştea cu tot ce încă nu ştiu. II. Amintirile sunt, acum, flăcări în care gândurile mele ard Şi tăcerea se mlădie în preajma lor ca un blestem Şi eu rămăn în tovărăşia vieţii ca lângă un străin . .. .În clipa asta Isus păşeşte la marginea timpului. Ii ascult mersul, cu sufletul gol de linişte Şi i-l adăpostesc în cunoaşterea mea prin tresărirea inimii. Singurătatea stă lângă mine, mă gărboveşte Ca pe un arbore îmbrăţişarea vântului... (?< Amintirile sunt, acum, flăcări în care gândurile mele ard. Coca Paragn • •••••••••••• Madrigal pentru Lys. Cum să te culeg în gene, Frunză nouă de măslin, Ce mi te-ai lipit de gânduri Ca o fundă de senin ... Cum să te respir, lumină, Ca pe-un cer de crisanterne, Să te ferec între rânduri Ca imaginea 'n poeme ... George FODea. Cum să-ţi măngăi, soră rnică, Somnul albelor volane .... Cum să strâng în ochii laici Plănsul mâinii diafane., \ \ Cum să-ţi ştiu visătoria Liniştitelor pleoape, Când în tâmplele tăcerii Te ghicesc tot mai aproape .. 144 [145] Ultimul gând al soldatului Petrea 1) 27 August 19/7 Dupa ultimele frămăntări ale luptei, noaptea înfrăteste su­ fletele noastre cu limpezimea unui cer de vară. Şerpuitoarea linie de argint viu a Siretului tremura scăpărări metalice. Pe cămpul imens şi gol, liniştea coboară ca o caldă binecuvânta re peste tru­ purile sfărămate de spărturi de obuze. Câte un glonţ trezeşte aducerea aminte, fugărindu-ne gândul prin invălmăşagul unei zile întregi de lupte crăncene. Pretutindeni stau înşiruiţi tovarăşi, pe cari, cu câteva cea­ suri mai înainte îi mângâiase aceleaşi raze de soare ca şi pe noi. La câteva sute de metri e tranşeea duşmană. Sunt şi acolo oameni ca şi noi, dar nu se vad. Zărim numai căştile lipite de parapet şi ochii care păndesc, cu obrazul alăturea de patul pustii gata sa tragă. Aşteptam, năzuind undeva,. departe, dincolo de această noapte, o întoarcere biruitoare lângă cei dragi. Viaţa noastră e un joc al întămplării. Când socoteşti primejdia ocolită, glonţul, pe care firele invizibile ale destinului au încrustat numele tău, loveşte în plin. Te prăvăleşti în groapa săpată de propria-ţi mână, şi pe urmă toate s'au isprăvit. Gândurile, visurile, rămăn închise în gratia pieptului, unde ceasornicul vieţii a tăcut. A tă­ cut simplu, cum tace la milioane de oameni după chipul şi ase­ mănarea ta, cari zac în aceleaşi şanţuri, sub ocrotirea aceluiaşi cer limpede de August. Şi sunt atâtea visuri şi atătea nădejdi ce se aprind în creerul vlaguit de emoţii, că nu mai ştii care ţi-este viaţa cea adevărată! Nicăeri judecata nu e mai inegală şi nu se făuresc mai multe planuri decât aci, în adăposturile noastre de lemn, unde moartea e pretutindeni, ca o soră nevăzută, Nici nu mai ştim ce e moartea. A devenit un cuvânt care se depărtează de înţelesul obişnuit în alte împrejurări. Câteodată ne e teama să-I pronunţăm. O superstiţie, la urma urmei! Dar ea este aci în aer, în pământ, la câteva sute de paşi de noi. O cunoaştem, o aşteptăm de multe ori, însă ea vine când n'o mai ştim de loc. Sunt cuvinte simple acelea care răsar în fiecare clipă: «Frate, sa ai grije de copiii mei. Spune-i soţiei mele că am iubit-o mult. Poate mă prăpădesc, cine ştie !- Dar în aceste cuvinte s'a strâns toată trăirea adevă­ rată, tot ceiace mai poţi năzui în ultima clipă. In ceasuri de acalmie se aud împărtăşindu-se în colţuri de şanţ, lângă o gazornită urnedă, svonuri de spovedanie, păreri de rau. Şi totuşi continuăm să trăim, să scrutăm cămpul imens şi gol, cu lumini ce ard departe peste noaptea noastră, într'o altă viaţă părelnică, unde poate nu ne vom mai întoarce niciodată. Prin şanţul de comunicaţie se aud paşi apropiindu-se. In deschizatura adăpostului se furişează până aproape de laviţă ehi pul soldatului Petrea. 1) Fragment din volumul «Simfonia morţei», ce Va apare în curând, în edi­ tura grupărei � Thesis> din Sibiu. 10 145 [146] r.;'" '. � �,,;; � � - _ ' - <1' r I ... 4:"' . . [161] ale şcoalei au murit, cum a murit şi frumoasa revistă "Ion Ma iorescu'' a liceului. Dumineca trecută, la conferinţa d-nului 1. St. Jianu, beoţianul nostru a închis porţile teatrului, fără -un avis pre­ alabil, provocând un scandal, şi fiind apoi nevoit, de teama publicu­ lui ţinut în stradă, să cedeze deschizândo-I sala .de conferinţe. Iar a doua zi a anunţat in scris Comitetul "Pr. Şt.44 că, pentru a-i mai pune la dispoziţie teatrul pentru conferinţele publice ale societăţei, trebue să plătească liceului de fiecare dată câte 3000 de Iei chirie. Pentru acest motiva trebuit se se renunţe la conferinţa de Ia 14 Aprilie şi să se avizeze la găsirea unui alt local, în care să poată fi de aci înainte desvoltată activitatea "Prietenilor Ştiinţei". Iacă dece tragedia desftnţării teatrului are un răsunet cu mult mai larg şi mai adânc decât acea suferită de scenă şi de actori: ea atinge în rădăcinele ei de viaţă şi în posibilităţile manifestărilor sale cultura noastră însăşi. * * * Liste de subscripţie pentru fondul busturilor celor trei cărturari craioveni s'au trimis domnilor: 'Dr, C. Anqelescu Dr. Mrazec, N. Titulescu, N. Cocalesca, Gr. N. Ianisn, Ialien Teodorescu, 1. Piciorien, M. Theodorien-Csrsds, Hercule N. Falq« din Bucureşti şi d-lui Petre Celăreena din Timişoara. S'a confirmat primirea lor, înapoindu-se listele şi sumele sobscrise, numai de d-nii Prof. De, Mrazec, M. Theodortan-Carada şi P. Celăreanc. In numărul următor vom consemna numele subscriitorilor, cum şi sumele ce au subscris fiecare. A plecat de lângă noi, ca să treacă la cele veşnice, încă 1.111 om de aleasă omenie, un cărturar de seamă şi un factor de temei al culturei noastre naţionale, Octogenarul cuminte, afabil, neobosit la muncă şi marele gospodăritor al Academiei Române, care păs­ trase încă in anii lui înaintaţi avânturi şi entusiasme de tânăr, se simţea deosebit atras de simpatie către Oltenia noastră. Atunci când o seamă de intelectuali din Craiova - era în J 922 - înce­ puseră să agrte ideea înfiinţărei unei: ramuri: de invăţământ uni­ versitar in oraşul nostru, bătrânul Blanc a îmbrăţişat cu căldură sinceră revendicările capitalei olteneşti, iar în 1929 n' a pregetat nici de a veni Ia Craiova ca să prezideze (venise cu prietenul său G. Ţiţeica) o întrunire publică. prin care cetăţenii luminaţi din acest oraş solicitau dela stăpânire infiinţarea unei Universităţi lo­ cale, Cevântarea sa a fost publicată în fruntea numărului 43-44 al n Ar hivelor Olteniei (( • Cei de azi şi de mâine de pe plaiurile Jiului au datoria să nu uite pe dârzul ardelean de pe Târnave, căruia ii datorim "Bi­ bliografia românească veche" (în colaborare cu Nerva Hodoş) şi noua clădire a bibliotecii Academiei Române. 11 161 [162] t Eugeniu Carada Deşi târziu, se face uneori dreptatea şi: pentru morţi, (Pentru cei vii, azi nu trebue să avem negreşit o asemenea pretenţie). Au trebuit nu mai puţin de 25 de ani pentru această restabilire de fapte, care e aproape o reabilitare postumă mult intârzfată, Eeg, Cara da s'a născut la Craiova, �n J836. In tinereţă a făcut mai mult gazetărie şi chiar ceva literatură. Ideile sale politice mazziniene iredectibile l'au făcut să renunţe la o activitate publică spre care, s'ar fi simţit atras şi: pentru care era aşa de bine înzestrat. Ne­ voind nici să abdice dela convingerile sale pentru o capitolare pro­ miţătoare de compensaţii utile, dar nici .,să facă pe nebunul" stând in calea părerilor altora, când aceştia erau ţara însăşi-, Ecg, Ca­ rada, amic şi sfătuitor al lui Ion Brătianu, a dus o viaţă de că­ lugăr în mijlocul Iarrnci Bucureştilor, in umbra Băncii Naţionale, ai cărui stâlp susţinător a fost cât a trăit, în cabinetul său de di­ rector al unei instituţii financiare care a fost, prin el, nu numai în­ drumătoare, dar şi creatoare de noi energii, de noi bunuri. EI a­ jută ridicarea părerei sociale provenite din proprietatea rurală şi deci agricultura ţării, pe care o aşează pe baze capitaliste agrare. Pentru acest lucru boerimea nu l'a iubit, chiar dacă mulţi s'au înstărit de pe urma politicei sale bancare. fără ca el să se fi îm­ bogăţit aşa cum Ialşa legendă creată în jurul numelui său lăsa pe nedrept a se crede. Un număr de oameni de seamă din Capitală şi din Craiova au pus la cale ridicarea unui monument comemorativ acestui băr­ bat de seamă al ţării, monument care urmează să fie gata Ia anul, când se împlinesc 100 de ani dela naşterea lui Eug. Carada, t Ion Schmidt-Faur S'a împlinit anul de când a murit în Bucureşti sculptorul apreciat-ca artist precum şi ca om-. cu numele jumătate nernţesc, Câţi vor mai şti că acum 30 de ani tinerelul străin -{111 cehoslovac, a poposit întâi în oraşul nostru, unde venise dela Viena, adus de ( industriaşul Tau P. Andreesc«, spre a conduce, în partea tehnică şi artistică, fabrica, de sobe şi tera cotă a Andreeştilor, De aci Schmidt a plecat Ia T g.- Jiu, unde fusese solicitat să ia direcţia şcoa­ Iei de ceramică din orăşelul de munte, odinioară pepinieră de oa- meni de cultură, pe vremea lui Crainic, Ştefulescu. Piekarschi, Moisil şi Diaconovtci, Invazia germană a distrus şi a risipit mi- nunatele poterii de ar\ă ce se păstrau aci, opere ieşite din mâna meşterului Schrnidt-Faxrr. De acolo artistul a trecut la Bucureşti, unde ajunsese profesor Ia Şcoala superioară de Arte şi Mesel'ii. Din dalta lui a ieşit monurneritul lui Eminescu dela Iaşi, cum şi multe alte creaţiuni sculpturale de valoare. Fortunato, 162 [163] Preotul Teodor Bălăşel • .......... � . • • • • i HOTe, ŞI COMlIHICARI ! • • • • •••• s ••••••••••• a •••••••••••••••• ft ••••••••••••••••••••••••••••• � •••••••• Texte bogomilice găsite prin Oltenia 1) Un ve chiu imn religios 2) «Slavă glas 8» "Doamne, eu de vream şti rândul acestui veac trecător, vream zice sufletului meu şi vream porunci trupului meu [pocăeşte-te], căci dacă murim, într'o măgură înaltă [ne sălăşluim, Iar dacă murii], in cer mă suii şi mă uitai îndărătul meu şi zisei: morrnânte, morrnântul meu, primeşte trupul meu. Vezi pre aceste lemne şi pre aceste pietrii, încă sânt vechi de aproape [un] an; vezi această ţărână de pre morrnântul meu: îmi este veşmânt făcut de părinţii mei; vezipre aceşti viermi neadormiţi : im[i] sânt o[ a [speţi prea buni. Toţi drepţi! râul de foc tre­ cură şi la Raiu nimeriră, iar păcătoşii vadul greşiră [şi la Iad nimeriră]. Arhanghelul Mihail cu glas de foc au strigat: O! vai de voi păcăto­ şilor şi voi necuraţilor, toţi dreptii râul de foc trecură şi la Raiu nime­ riră, iar voi vadul greşirăţi [şi la Iad nimerirăţi]! Iar păcătoşii cu a­ mar au strigat şi pre Arhanghelul l-au rugat: Arhanghele Mihaile, tre­ ci-ne şi pre noi păcătoşii, să-ţi dăm aur şi argint, pietre scumpe şi măr­ găritare, că de acestea am dobândit în lumea cea trecătoare. Arhanghe­ lul Mihail iarăş cu glas de foc au strigat şi pre păcătoşi i-au înfricoşat: O ! vai de voi păcătoşilor şi voi nepocăiţilor ! dacă n-aţi trecut râul de foc pănă târguI au stătut pe loc, iată acum târguI s-au spart, soarele v-au întunecat şi luna v-au apus, uşa Raiului vi s-au închis. Doamne, slavă ţie r- "Şi acum boqorodniţar . • Iară Maica Precista către Fiul său zicea: O! Fiul meu cel prea dulce, cel ce te-ai răstignit pre cruce, că din cer te-ai pogorît, În pân­ tecile meu te-ai sălăşluit, pentru cei credincioşi ai pătimit şi pănă la Iad te-ai pogorît, pre Adam l-ai izbăvit; iartă şi pre aceşti credincioşi robii tăi, ca un bun şi iubitor de oameni 3). •••••••••• DIl 1) Textul ne fată este continuare la cele publicate de mine în aceasta revistă (X, 54-55; XII, 65-66 şi XII, 67-68). 2) Variantă la cele publicate în A. O. XII, 67-68 3) Acest text l-am găsit în ziua de 25 August 1933, în biserica parohială din comuna Fişcălia, jud, Vâlcea, scris cu litere chirilice, pe un vechiu mineiu. 163 [164] Brăniştile din A pele-vii Cuvântul "branişte" e răspândit peste întregul ţinut locuit de neamul românesc. Multe comune 1), sate 2), ba chiar şi mahalale 3), poartă o ase­ menea numire. Documentar, brănişti1e apar - în Moldova - încă din secolul al XV-lea. Intr'un document din 1453, din timpul lui Alexandru Vodă, pre­ cum şi într'altul din 30 Septembrie 1503, dela Ştefan-cel-Mare, se vor­ beşte despre prisăcile din "braniştea dela Bohotin". După cum erau sate domneşti, boiereşti şi de moşneni, asemenea se aflau şi brănişti 4) domneşti, boiereşti şi de moşneni. Definiţiuni despre brănişti s'au emis mai multe, şi anume: a) După răposatul istoric-mai ales În domeniul social- C. Giu­ rescu, "branişti1e sunt locuri de păşune, fâneţe şi pădure ,n apropierea capitalei 5)". b) Slavistul Ioan Bogdan consideră braniştile ca "păduri şi ape o­ prite pentru păscut şi vânat peşte 6)" . c) In. Basarabia se numeşte branişte "marginea hotarelor a două sate vecine, unde nu este voie să se facă imaş niciodată", or o "luncă sau ogor împrejmuit cu copaci 7)". d) In comuna Apele-vii, din judeţul Romanaţi, precum şi în comunele vecine care aparţin acestui judeţ sau judeţului Dolj, braniştea era o pădure de stejari 8), unde se păşteau vitele şi in care creştea fân pentru cosit. Din trainicul lemn de stejar, adus din brănişti, oamenii îşi lucrau bordeiele, iar de când aceste urnilite locuinţe s'au părăsit, întreaga lemnărie a caselor, furcile de pătul, tălpile dela magazie şi ulucile gar­ durilor se făceau din trunchiurile acestor copaci, cărora localnicii le mai spun şi "buştene". In timp ce populaţia se înmulţea şi locurile de arat se împărţeau, începea să fie distruse' aceste brănişti. In câmpul comunei Apele-vii, la capătul de sud, din Drumul-cel-Mare şi până în colnicul din Valea Orânii, pe partea din stânga a Drurnului-Ocnei, cum vii dinspre sat, se află o porţiune de teren numită "C\1rături". Numirea aceasta arată că mai de demult a fost aci o pădure de stejari, distrusă spre a se face locuri de arat. O cauză care a contribuit la distrugerea brăniştilor a fost şi ridicarea pădurii de salcârni (dafini) plantaţi pe grinduriJe care se întind în partea de sud a satului. Pe când stejarul creşte foarte ane­ voie, şi numai în anumite locuri, salcâmul se mulţumeşte să crească şi pe terenurile nisipoase. Inainte vreme, în locul unde se află azi pădu­ rea de salcârni, creşteau pe aceste grinduri numai burueni. Locul steja­ rului, care s'a înpuţinat, 1-a luat deci salcârnul, care s'a răspândit şi prin sat şi pela câmp, pe capătul locurilor ori pe marginea drumurilor. 1) Minerva. Euciclopedta română, Cluj, 1929. Comune care se numesc Branistea se găsesc În judeţele: Botoşani, Bii.I(i, Covurlui, Dâmboviţa, Mehedinti. Sorneş şi VI�şca (Brănistarr) 2) In judeţul Dolj se anii un sat numit. Brauiştea. 3) Ilie Chirită , Doc nr �7,\eopie dupe originalele D Gcorgescu-Tudorache din CiI'­ tra-nova , mcntionează Ia 5 Martie 1841, «mahala oa bran iştea ». 4) N. Bălcescu, Starea mnncitorilor plugari, in Mag. Ist , II, pag 232 -A. D x-. nopol, [st, Rom., val. IU, pag 192 5) C. C, Giurescu, Curs de Istoria Românilor, 1930, pag. 513, ti) Idem, ibidem, pag 514, 7) T. Porucic, Lexiconul termenilor entopici din limba românii. in Basar.ibia, articol în ,Arhivele Basarabiei, nr. 4, pas. 349, din 1933. 8) Localnicii spun stejarului: "tufan, sau copac», 164 [165] Pe întinsul câmpului din Apele-vii, călătorul observă astăzi În a­ numite puncte cadaJâcuri de stejari, sau uneori singuratici, sortiţi ca În curând să cadă pradă securii nemiloase a acelora cari nu vor să mai păstreze aceste mărturii vii ale trecutului. Brăniştile de altădată s'au distrus, în locul lor făcâridu-se locuri de arătură, şi lăsându-se numai vreo câţiva copaci lipsiţi de orice po­ doabă. Din ce a fost pe vremuri, n'a mai rămas decât numele şi amin­ tirile În memoria bătrâni lor. In câmpul comunei Apele-vii se păstrează următoarele numiri ale vechilor brănişti, şi anume: Braniştea Tinără, Braniştea Bătrână, Braniş­ tea Roşie, Braniştea Inaltă, Braniştea Popii, Braniştea Potropopeştilor sau a Cacalecenilor 9) şi La Ciumata sau La Moarta !O). Soarta brăniştilor din Apele-vii se. aseamănă cu a morilor de apă de pe pârâul Giorocului, martore a multe bucurii şi necazuri, amintite rar de tot În câte un document al vremurilor de atunci, pe care numai întâmplarea face să ni-l scoată înainte. Ilie Chiriţă . ............. Biserica din Almăjiu- Dolj In a 3-a din ale d-sale "Notiţe Olteneşti", publicate în Arhivele Olte­ mei, an. XIII, pag. 488, d. 1. C. Filitti se arată foarte surprins că pisania bisericii din Almăjiu-Dolj arată anul 1787 ca dată a zidirii, deoarece cti­ torul Barbu Poenaru era mort În Mai 1785. Odată cu această mirare, care s'ar putea traduce prin afirmaţia că cel ce a publicat pisania n'a ştiut s'o citească, d. Filitti mai arată că s'a ocupat şi d-sa de această biserică, În Biserici şi ctitori, Buc. 1932, p. 48. Cu toată părerea de rău şi cu respectul datorit neobositelor cerce­ tări pe care d. Filitti le-a făcut şi le face întru lămurirea trecutului nos­ tru, mă văd nevoit să arăt că deastădată d-sa nu a avut dreptate când a scris această notiţă. Publicând Condica Poenarilor Almăjani în 1929, d-sa a dedus că la 1785 Barbu Poenaru murise. Pisania bisericii însă nu menţionează­ şi nici nu era nevoe s'o facă- dacă la 1787 ctitorul era mort sau viu. In ea se spune doar că .s'au zidit din temelie de dumnealui Barbu Poe­ naru sluger, cu cocoana Catrina. Leat 1787, Mai 16". Cine a terminat bi­ serica de zidit nu se spune, dar se Înţelege că, murind ctitorul începă­ tor, au continuat cei rămaşi,-în cazul de faţă soţia sa Catrina. Cât pri­ veşte leatul 1787, aceasta nu spune mai mult decât că atunci s'a aşezat piatra cu pisania. După publicarea Condicii Poenarilor, d. Filitti a vizitat biserica din Almăjiu. Cu această ocazie d-sa a văzut şi pisania, dar n'a publicat-o, fapt căruia nu-i găsesc explicaţie. A publicat însă o listă a ctitorilor, după zugrăveala din biserică. Şi ctitorii aflaţi de o parte şi de alta a uşii sunt şi aci, ca şi în pisanie, Barbu Poenaru şi soţia sa Catrina; ei susţin bise- 9) Ilie Chirită, Documente din Castranova-Romanaţi, în 8. -Doc. din 9 lan. 1497 (p. 88), s'a dat in-extenso de Ştelulescu, Doc. slavo-romăne, p 39-41.-Doc. din 6 Iunie 1598 (p, 92), in-extenso la Grecianu, Genealogii, II, 512--51.3. - Doc, din 30 Mai 1500 (p. '93) este menţionat de C. Giurescu, Despre beeri, 57.·- Doc. din 27 Oct. 156R (p. 106), in-extenso de g-al P. V. Năsturel, în Rev. p. ist., arheol. şi filol, X,201.-ţDoc. din 10 Aprilie şi 3 Iunie 1493 (oag, 113 şi 115 note), la Ştelulescu, Tisrnana, 200--1.-Doc. din 9 Mai 1573 (p. 130), la Grecianu, Genealogii, 1, 307 -Doc din 28 Aprilie 1576 (p, 132), la Ştefulescu, Tisrnana, 269.-Doc. din 2 Sept. 1528 (P. 155), de g-al P. V. Năsturel, în Rev. de ist., arheol. şi Iilol., X, 21O.-Doc. din 3 Mai 1518 (p. 169), în Iorga, St. şi doc., V, 169, şi Grecianu, Genealogii, II, 303.-Doc. privitoare la ru- 168 [169] deie Doamnei Despina (p. 172) sunt citate de d. Stoica Nicola­ eseu, Doc. slavo-rornăne, 267.-Doc. privitoare la familia lui Şer­ ban banul (p. 176) se găsesc la g-al P. V. Năsturel, în Rev. p. ist., arheoJ. şi filol., X, 228. - Doc. din 10 lan. 1607 (p. 177) la St. D. Grecianu, Genealogii, II, 317. - Doc. din 30 Aug. ]587 (p. 187). ibid., 276. . 3. La pag 414 a Revistei istorice pe anul 1934, d. Iorga relevă ca nou ceea ce spune Bizantios despre genealogia familiei Ipsilanti. Nu e însă ceva nou. Despre originea acestei familii, care se confundă cu a Moruzeştilor, am prezintat, pe baza unei comunicări făcute mie de răposatul învăţat Papadopol Kerameos, informaţii mai ample şi rectificări în "Arhiva G. Gr. Cantacuzino", p. 279. 4. La pag. 408 a Revistei istorice pe 1934, d. Iorga, cornen­ tând broşura d-lor Minea şi Baga despre Iane banul, persistă a crede că "problema originii lui rămâne nedeslegată" . Imi per­ mit a socoti că în lucrarea • Mama şi soţia lui Mihai Viteazul' am dovedit că nu era nici Cantacuzino, nici Catargi, ci un epirot obscur. 5. La p. 411 şi 415 a aceleeaşi reviste, d. Iorga caută alte origini, decât cea grecească, pentru familia Cozoni, a mamei lui Vasile Alecsandri. In Catagrafia oficială de toţi boerii Ţării Ro­ mâneşti la 1829, publicată de mine, se găseşte şi un paharnic Constantin Cozoni (fiu al căminarului Ion). născut la Ţarigrad în 1764. In ms. 612 dela Academia română, la fila 94, se mai găseşte că acest Constantin Cozoni a fost căsătorit la 1805 cu Elena Rătescu şi a avut un fiu Ion. Insuşi d. Iorga relevă un dia con grec Cozoni, la 1731. Mi se pare dar că nu este locul să ne gândim la o filiaţie din unguri Kazsonyi, sau din rornănul Cazoni din Făgăraş. 6 In binevoitoarea dare de seamă pe care d. Iorga mi-a făcut-o (Rev. ist., X, 389) despre "Principatele române de la 1828 la 1834", pentru care îi mulţumesc, d-sa spune că m'am folosit şi de "izvoarele cele mai lăturalnice, astfel Istoria Bucureştilor a lui Papazoglu". Importanţa acestui izvor însă reiese chiar din faptul că el a servit şi d-lui Iorga pentru un articol de 20 de pagini in no. de 1 Ianuarie 1935 al .Revlstei fundatiilor regale. 7. In "Arhivele Olteniei", no de Iulie - Dec. 1934, la pag. 351, d. Stoica Nicolaescu publică, în traducere românească, un hrisov slavonesc dela Vladislav III Voevod (1523-5). Se au toriză călugării de la Tismana să ia vama de sare, la vadul Vi­ dinului, de la "Români" şi se porunceşte "Românilor" să plătiască acea vamă. Socotesc că d. St N. trebuia să ne dea termenul din original, pe care d-sa îl traduce cu "Români" . Este de o mare importanţă să ştim dacă în original avem »vlah", sau "ve� cin". Aceşti termeni se referă, într'adevăr, la două stări sociale deosebite. Cel dintăi corespunde cu "român", iar cel de al doilea a desemnat pe oamenii în dependenţă personală, şi s'a tradus în actele româneşti din Muntenia tot prin "român·, ca o urmare, 169 [170] poate, a legării de glie a tuturor cultivatorilor de pe moşia altuia, prin aşezămăntul lui Mihai Viteazul. (Am emis aceasta părere în memoriul "Cultivatori liberi şi oameni dependenţi în principatele române", publicat de Academie). 8. Din articolul, atât de conştiinţios, al d-lui profesor I. Io­ naşcu "Acte şi însemnări relative la Sandu Bucşanescu- (în "Ar� hivele Olteniei", Iulie - Dec. 1934, pag. 328 sq), relev câteva puncte, nu din dorinţă de critică, ci pentrucă ştiu că autorul primeşte orice contribuţie la stabilirea adevărului. a) Constantin căpitanul, ginerele lui Leca pitar Viezurescu, era de la Vai-de-ei, şi nu trebue confundat (p, 329 notă) cu o­ monimul său, fratele Doamnei Marica Brâncoveanu. b) Din doc. ce am cunoscut nu rezultă că Grigore Tigveanu ar fi fost cumnat cu Climent monahul Grădişteanu (ibid.), nici că Dobra, soţia lui Stanciu log. din Olăneşti, ar fi fost fiica lui Teo­ dosie Rudeanu (p. 331 nota 20), iar d. Ionaşcu nu arată pe ce izvoare sprijină aceste afirmaţii, nouă pentru mine. c) Nu este greşeală că Miho logofăt a fost începătorul Ia­ miliei Racotă (p. 333, nota 32). D-I Ionaşcu poate găsi dovada în lucrarea mea "Arhiva G Gr. Cantacuzino", pe care o citează, în altă privinţă, la pag. 336, nota 53. 9. In Buletinul comisiei monumentelor istorice, fascicula 78, pe Oct.-1933 (apărută in Martie 1935), d. Iorga revine (p, 174) asupra bsiericii din Ploeştiori. Amintesc că în broşura " Biserici şi ctitori", publicată încă din 1932, am dat la pag. 30 oare-care lămuriri asupra chipurilor ctitoriceşti şi a datei aproximative a clădirii bisericii. Cu privire la mănăstirea Vintilă Voda, la articolul d-lui Iorga (ibid. 179) adaog lămurirea că Ştefanache medelnicerul dela 1757, care a ajutat la reparaţia mănăstirii, este Ştefanache Cre­ midi, despre care am scris în Revista istorică a d-lui Iorga, la 1916. Imi pare bine că informaţia pe care, cel dintâi, am dat-o (Neamul Doamnei Neaga şi mănăstirea Aninoasa, pag. 6 şi nota 4) că Vlad Vodă VintiIă a fost ginerele lui Vlaicu c1ucer din Cislău, este dobândită azi pentru istoriografia noastră, aşa că d. Virgil Drăghiceanu (acelaş Buletin, p. 167), cu obişnuita d-sale probitate ştiinţifică, şi-o poate însuşi, fără arătare de izvor. Mă bucur de asemenea că, de astă dată, nu mai confundă Brădetul Meledic cu Bradul. ' Asupra inscripţiilor de biserici publicate de d. Ion Vărtosu (acelaş Buletin, p. 187',-8), am trei observaţii de făcut. Cu pri­ vire la biserica Sf. Dumitru din Rămnic, Mihai Suţu nu domnia şi Filaret nu păstori a la Râmnic în 1804. De altă parte, dacă biserica a fost făcută la \ 1782, n'a putut fi reparată şi zugrăvită la 1756. In sfârşit, în acest din urmă an nu erea eclesiarh Dio­ nisie. Cu privire la biserica din Bujoreni, data ei nu este 1612, când nu exista serdarul �reda Bujoreanu, ci cu 200 de ani mai nouă, 1,812. Cu privire la biserica din Vlădeşti, nu există un Gheorghe veI logofăt VIădescu la 1732. 170 [171] In Buletinul comisiei monumentelor istot te , fascicul a 79, pe Ianuarie Martie 1933 (apărută În Martie 1935), la pag. 17, în inscripţia bisericii din Albota, în loc de "Jon Nicolae Alexan­ dru Suţu", trebue citit "Ion Alexandru Nicolae Suţu" şi în loc de "mitropolitul Dositel'', mitropolitul "Dionisie". In acelaş Buletin, cu privire la biserica din Tisău (p. 28-9), amintesc d-Iui Iorga că despre originea acestei biserici am dat lămuriri şi rectificări (Neamul Doamnei Neaga, p, 5). Cât despre chipurile ctitoriceşti ce se mai văd, ele sunt ale boerilor Căn­ deşti din sec. XVII-lea. In loc de Radu • comisarul" , trebue citit .comisul-. Dintre inscripţiile publicate de d. Victor Brătulescu, merită re­ levate cele din biserica de la Flărnănda-Argeş (p. 39). Una se găseşte pe piatra de mormânt a jupăniţei Stanca, a jupănului Teodosie mare spătar "dăştra Bulova ban", adică .Iiica lui Bu­ lea (1) ban" (nu a lui Radu ban, cum transcrie d. V. B.) "din ... crăşti- (nu ... "răşti"), în vârstă de 24 ani, la 7092=1583-4. De oarece Flărnănda este ctitoria lui Teodosie Rudeanu, boer mare al lui Mihai Viteazul, căsătorit cu Dobra, este de crezut că va fi vorba de o primă soţie a lui, moartă tânără. Ar rezulta de aici că tot el este marele spătar Teodosie din unele divane ale lui Petru CerceI, fratele lui Mihai Viteazul. Rămâne să se revază inscripţia, în ce priveşte numele tatălui Stancăi. Aşa cum ni se dă, mi-e cu neputinţă orice indentificare. Altă inscripţie tombală este a unui Teodosie logofăt, mort la 1621. Nu ştiu cine poate fi, căci, după însemnările mele, Teodosăe Rudeanu a murit, ca fost mare logofăt, la 1624, şi nu cunosc în neamul lui alt Teodosie pe acea vreme Ioan C. Filitti . •••••••••• IIBi Răspuns domnului I. C. Filitti 1) In No. 74-76 din Arhivele Olteniei d. Filitti _. distinsul nostru cercetător istoric-se OCUp{l pe larg (pp. 492-95î de lucra­ rea mea: "Biserici, chipuri şi documente din Olt, 1, Craiova, 1934" şi îmi adresează cuvinte măgulitoare. Cum, în săvărsirea lucrărilor de acest gen, nu sân tem încă ajutaţi de un corpus al documentelor existente, şi cum adeseori documentele însăşi păcătuesc prin confuzii, contradicţii şi omi­ siuni, studiile se fac cu multă greutate şi închid uneori în con­ ţinutul lor imperfecţiuni şi lacune. In multe din cele 40 de puncte formulate ele d. Filitti, după lectura operei mele, domnia sa re­ tuşează unele afirmaţiuni sau cere explicaţiuni. ln rândurile ce urmează răspund cu plăcere sugestiilor d-lui Filitti, păstrănd ordinea numerică stabilită de d-sa şi dând la ru­ brica respectivă mai multe documente (v. pag. 107). 1) In sprijinul celor ce urmează, vd. documentele din pag. 107-124 la ru­ brica respectivă. 171 [172] 1. In mod cert, Preda a fost sora lui Radu Golescu. Ea a fost căsătorită cu State vel vistier (1683-85), boer care nu mai trăia în 1693. In anul 1701, Preda-vl1duva Iui=-dărueşte 1000 de stj. moşie în Fieni (azi Paşcani-Ilfov) nepotului său Iordache Cre­ ţulescu veI cămăraş, "a văndu-l şi fecior de sufţet". (Cf. perilipsis de acte la părintele G. Negulescu, biserica Batiştei-Buc.), Intr'un pomelnic de la Polovragi, din 1 Fevr, 1713, sănt citaţi: "Si! vestru monah, Vişa, Matei, Ilinca, Radul, Marica, Vişa, Preda, Ştefan, Zoiţa, Ion, Ancuta". 2. Am sintetizat cele afirmate de d. Gane relativ la Craio­ veştii-Basarabi, fără să cred necesar a evidenţia legătura între aceste familii, lămurită documentat de d. Filitti. In pp. 8-9 am semnalat lipsa de bază istorică a celor scrise de d. Gane, numai cu privire la datele ce mă preocupau întru realizarea planului ce-mi propusesem. 3. Nu este un lapsus, căci un Darvari din sec. XIX a avut în căsătorie o descendentă "per feminas" a Rudenilor. Rog SEt se revadă detaliile dela p. 129, nota 6 din studiul meu. 5. Interesantă informaţia că banul Cornea Brăiloiu a avut în căsătorie pe Stanca Buicescu. Arăt că banul Cornea a fost cumnat cu Matei vel vistier Ciorogârleanu, fiul lui Pătru sluger ot Ciorogărla. Matei şi soţia lui, murind înainte de 18 Ian, 1694, ei îşi lasă moşiile mănăstirii Radu vodă (Ac. Rom. pac. 181, doc. 26). Ar fi de lămurit această "cumnăţie". 9. Lambru pitar Vilară stăpânea o parte din Coneani-Olt, luată de zestre de la soacră-sa Ilinca Zătreanca, fata Mariei Co­ măneanu, nepoata lui Radu veI pah. Comăneanu. 10. Bănuesc şi eu rudenia apropiată dintre Stanca, mama lui Matei Basarab, şi Mihail post. din Văleni, prin care se pot lămuri legăturile genealogice dintre Matei vodă, Buiceşti şi Deleni, 13. Că Gherghe log. -pribeagu- a fost frate cu Ivan log. ot Ruda o precizează doc. din 20 Martie 1592 (anexa 3). Controlând documentele respective, constat că, urmând pe Ionnescu-Gion, l-am socotit «din Rămnic-. Gheorghe log. din Râmnic, urmaşul lui Fuior, este acela care în anii 1568 şi 1578 'se judecă cu călugării morii Cornetu şi cu Udrişte post., nepotul lui Stanciu banul Drăgoescu, pentru stăpânirea moşiei Voinigeşti din Vâlcea, mai jos de Cornet, care trebue deosebită de Voinigeştii din Gorj, fapt remarcat şi în lucrarea mea, pag. 154. Moşia Voinigeşti din Vâlcea a apar­ ţinut în prima jum. a sec. XVI lui Fuior dela Râmnic. Tot în Voinigeşti devin stăpâni, prin cumpărături, şi boierii Drăgoesti, Stanciu şi Tudor. Intre urmaşii lui Fuior şi Stanciul banul s'au dus judecăţi în domnia lui Mircea Ciobanul (cred prima, 1545-54) pentru stăpânire în Voinigeştii din Vâlcea (Ac. Rom. ms. 2530, f. 392); s'au continuat în domniile lui Petru-cel-Tânăr şi Mihnea Turcitu de urmaşii lui Fuior de o parte, călugării de la Cornetu şi Udrişte post. de alta (Ibid ... f. 434) şi s'au sfârşit în domnia a doua a lui Mihnea Turcitu, dăndu-se câştig de cauză lui Udrişte post. şi morii Cornet (v. 1l?t. eparhiei Râmnicului, Buc. 1906, p. 248, 335 şi ms. cit. ff. 570�71). Deci, în această moşie n'au avut amestec nici Buzeştii, nici 'P0bromir cu neamul lui, şi nici Neacşa Drăgoiasca, cu Radu post. Bidiviul, dela cari, Dobromir banul, «părintele- (?) lor, cumpără la 15 Fevr. 1569 (v. anexa 1) satul Voi­ nigeşti, de lângă apa Jiului, care cred că era o moşie bătrână a 172 [173] boierilor Floreşti, ascendenţii Neacşei. Acesta e Voinigeştii de care se ocupă d. Filitti, şi pe care nu-I deosebeşte de -Voinigeştii dela Olt» (v, Ctitorii de la PIă viceni-Olt în Arh. Olt. VI, p. 277, notă). Gheorghe log. din Corbi este fratele lui Dobromir banul. Rămâne un alt Gheorghe, din Bogdăneşti, tatăl Simei stolniceasa .şi al lui Chirca pah. ot Dregioi (v. anexele 7, 15, 16 şi Istoricul ep. Rămnicului, p. 247), dar nu şi al vestiţilor fraţi Rudeni, cum am socotit, aceştia fiind fiii lui Ivan vel log. Rudeanu (v. anexele 2, 4 şi 5). D-l Filitti în studiul: Mama lui Mihai Viteazul, publicat în Convorbiri literare, 1921, afirmă -la pp. 622-23 - că Sima şi Chirca era Rudeni. In: Ctitorii dela Plăviceni, p. 277, d-sa renunţă la cele susţinute anterior relativ la cele două nume .şi îi consideră fiii lui Gheorghe din Bogdăneşti, care e străin de neamul Rude­ nilor. Eu înclin să cred că Gheorghe pribeagu este acelaş cu Gheorghe din Bogdăneşti, care supravieţui ginerelui său Stroe Buzescu (anexa 15) şi că, implicit, Si ma şi Chirca sărit Rudeni. Această părere o sprijin pe faptul că în Bog dăneştii din Vâlcea stăpăneau, în 1636, fiii lui Staico pah. Rudeanu, nepoţii lui Teo­ dosie vel log., jumătate de sat «de la mo.şul lor Teodosie» (v. a­ nexa 12), pe care o vând m-rii Arnota. Ar rămănea să se stabi­ lească dacă acest Bogdăneşti este acelaş cu al lui Gherghe. In acest caz înrudirea ar fi indiscutabilă. Că în actele relative la Sima şi Chirca nu se citează Teodosie Rudeanu şi fraţii lui, a­ ceasta s'ar explica prin răceala intervenită între Buzeşti şi Ru­ deni, după căderea lui Mihai. Si ma mai avea rude de sânge, în afară de Chirca pah. ; o spune ea însăşi în zapisul din 4 Fevr. 1617, arătându-şi supărarea că n'au ajutat-o la nevoile ei (anexa 8). 17. Găsesc în notele mele că descendenta Zeitei şi a soţiei lui Ianache din Berileşti din Tudor Ştirbei mi s'a comunicat de d. colonel G. Manolescu-Craiova. N'am controlat veracitatea da­ telor, întrucât n'am intenţionat să fac arborele familiei Ştirbei, ci să urmăresc viaţa acelora cari au stăpânit moşia Drăgăneşti şi au lăsat urme de această stăpânire. 21. 1)-1 N. Iorga în: Istoria Românilor pentru poporul româ­ nesc, ed. VI, Buc. 1926, p. 179, scrie: «Vlad-cel-Nou, ucigaşul lui Moise, luă în căsătorie pe o fată a lui Rareş, pe Chiajna- ... 23. Urmărind şi interpretănd actele contemporane, am ajuns la concluzia pe care d. Filitti, în adevăr, a formulat-o cel d'intăi. 24. Ionnescu-Gion semnalase numai actul; eu am crezut util să-I public integral, scopul lucrării mele fiind de a închide în ea materialul istoric privitor Ia judeţul Olt. 26. La p. 267 am rectificat eroarea susţinută de învăţ, C. Io­ nescu din Pleşoi-Dolj, citând şi un isvor inedit, unde e însemnat ca dată a morţii: «14 Ianuarie 1875». D-l Filitti ar înlătura orice nesiguranţă, precizănd luna morţii generalului Solomon. 27. S'a putut produce confuzia, fiind în discuţie nume şi ti­ tulaturi identice. In Aprilie şi Iulie 1633 apare în acte un Gheor­ ghe biv vei logofăt (ef. Rev, pt. ist. arh. şi fiI. XI, 48, şi anexa 10). Probabil, acesta este soţul Neacşei Boleasca, originar din Mă­ gureni. Documentul din 7 Aprilie 1625 (v. lucrarea mea, p. 192-4 precizează că Gherghe vei paharnic, din divanele anului respec­ ti v, este fiul lui Lupu bi v vel logofăt. Dar şi în divanele anului 1624 figurează în demnitatea de mare paharnic tot un boer Gheor­ ghe. In dac. de 13 lan. 1624 sernnează : Gherghe Catargiul vel. 173 [174] pah. (Revista pt. ist. arch. şi fiI. III, p. 225). La 14 Martie 1624 Gheorghe şi mamă-sa Maria, soţia răposatului ban Ianache Catar­ giu, închină mitropoliei din Târgovişte o vie (G. Ghibănescu, Su­ rete IX, p. 256). Rezultă că în aceşti ani au fost doi boeri cu nu- \ mele Gheorghe, din familii deosebite, cari au deţinut pe rând a­ ceeaşi demnitate de. divan. G. Ghibănescu în Surete IX, Iaşi (1914), pp. X-XI arată că acest fiu al lui Ianache vel ban Catargiu s'a căsătorit în 1636 cu Irina Gavriil Gorgan, din Moldova. Lui Gheor­ ghe şi lrinei îi atribue un fiu, Catargiul, căsătorit «cu fata lui Constantin Cantacuzino v. post.» (v. arborele de la sfârşit). E a­ devărat că un Catargiu a ţinut pe Ancuţa post. Const. Cantacu­ zino, dar acesta se numia Ianachi, era fiul lui Apostol Catargiu fratele banului şi al lui Nicolae spat. Catargiu şi a murit înainte de 1653 (V. doc. din acest an în anexa 18, care confirmă cele re­ latate de banul Mihai Cantacuzino în Genealogia Cantacuzinilor, edit. Iorga, Buc. 1902, p. 80). Documentul a fost semnalat de d. Filitti în: Arhiva G. Gr. Cantacuzino, p. c. Din acest doc. se vede că Miho spat.-pe care eu nu-l cred a fi din familia Racotă-sau soţia acestuia, erau inrudiţi de aproape cu Catargieştii. 28. N'am crezut că este inutil a urmări, în note, trecutul legendar sau istoric al unei familii. Cititorilor olteni, cărora, mai ales, se adresează lucrarea mea, le este neaccesibilă opera lui St. D. Grecianu, ca să ajungă la cunoaşterea faptelor relatate. Şi le este lor cu atât mai inaccesibilă, cu cât nici specialiştii-mulţi-n'au ajuns încă să cunoască măcar formatul la câteva din Iucrările acestui autor, de oarece nici Biblioteca A cademiei române nu le posedă . . 29. Intr'un pomelnic al bisericii Şelari se citează şi neamul -Arghirii Ghiurgeanca-, donatoarea moşiei SIă veşti- Teleorrnan, astfel: «Arghira, Const., Arghira. Iordache, Xafie, Larnbre, Anica, Barbu, Smaragda, Neacşu, Nicolae, Alexandra, Mihai, Arghira, Bălaşa, Sugrurnale, Scarlat, Pană, Mihai, Arghira, Necula, Mihai, Radu». N'am incercat încă să rezolv problema pusă de d. Filitti. 33. Când am arătat că Miho, a fost ban mare în anii 1630-31, n'am controlat aceste date în studiul admirabil al d-lui Filitti. Cred, însă, că semnalănd prezenţa la bănia mare a lui Miho în 1630- fapt din vedere d-lui Filitti în opera d-sale ;» Banatul Olteniei şi Craioveştiis=-, am adus o infimă contribuţie la completarea in­ teresantei liste a banilor, alcătuită de d-sa cu multă răbdare şi pricepere. Şi fiindcă am adunat material pentru un studiu al divanelor muntene, de la Mihai Viteazul la Ştefan Cantacuzino (1593-1716), şi am 'găsit în acest material câteva nume de bani şi câteva date care nu sant cuprinse în lucrarea d-lui Filitti, îmi permit să le semnalez domniei sale, pentru a le îngloba într'o eventuală reeditare. ' 1600 Iunie 17. Crâstian banul de Coteana (Rev. pt. ist. arch. etc. III, 211. Este citat. şi în diata călugăriţei Maria, din Aprilie 1600?, copie în colecţia mea). 1602-11. Isar banul (Ac. Rom. pac. 184, doc. 22). 1609. Aug. 5. Parou: banul din Mihdeşti, nepotul lui Ivanco (v. Ist. eparh. Rămniculni, p. ,33). Acest Pârvu este citat ca ban şi în anii: 1612-13. A fost cumnat cu Calotă, banul mare (v. anexa 7). 174 "'[' r, s: .; t [175] 1612-13. Hamea banul dz'1'l Pârâiani, cumnatul lui Calotă banul (doc. 7). 1624, Iunie 10. Radoslav bânişoru (v. lucrarea mea, p. 107). 1628 Nov. 14. Aslan biv vel oornic, ispravnicul scaunului Craiovei (Ac. Rom. ms., 2082, f. 298, v. 299). Cred că nu putea să iscălească acest Aslan «fost vel vornic- în 1622, când el nu deti­ nuse până în acest an decât vistieria mare în 1621 (Ac. Rom. ms. cit. f. 297 şi Rev. pt. ist. etc. XI, 284), la care este înlocuit apoi cu Hrizea (1. Bianu, Documente rom., p. 67). In Mai 1623 este ci­ tat ca «biv ve1 vistier», iar în Iulie acest an reapare în divan ca vel logofăt (v. Ac. Rom. ms. 1448, p. 361; D. Furtună, Doc. moşiei Cepturile (1934), p. 21). Abia în Ianuare 1624 figurează în divane ca vel vornic (Rev. pt, ist. etc. III, 225). Ca atare, probabil este greşită data 1622 pentru -isprăvnicatul- lui Aslan la Craiova. ·1630, Martie 10. Aslan mare ban (Ac. Rom. pac. 181, doc. 86). Incă dela 10 Nov. 1630 bănia Craiovei este deţinută de Miho (Eforia Spit. Civ., dosar 68). 1641, Oct. 20. Dragomir mare ban (Ac. Rom. pac. 206, doc. 55). La 24 Dec. 1641 el semnează: Dragomir Dobromirescu vel ban (Ac. Rom. ms. 1451, p. 17). Intr'un doc. din 14 Mai 1641 gă­ sesc semnat printre mărturii, cam la coadă-probabil aşa a cre­ zut autorul să dea ordinea-pe «Vasilie ot Padova vel ban» (D. Furtună, o. c. p. 25). Nu mai am acte din care să se vadă cât a ţinut bănia lui Vasile; cred că ea s'a sfârşit curând, căci de unde până acum Dragomir apare ca veI clucer, la 18 Aug. 1641 figurează la clucerie Socol Cornăţeanu (Ac. Rom. ms. 2080, f. 172). Dragomir nu semnează în act, dar cred că la această dată el era marele ban. 1688, Aprilie-Iunie. Neagoe vornic Rătescu, ispravnicul scau­ nului Craiovei (Eforia Sp. Civ. cond. Şerbăneşti, ff. 85 şi 151-2). 1693, Oct. 23. Dumitraşco pitar Poenariul, judecător al scau­ nului Craiovei (Eforie, ms. cit. f. 293). 1698, lan. 24. Radu Otetelişanu, ispravnicul scaunului Crai 0- vei (Ac. Rom. ms. 2083, f. 351 v-sol. 1703, Mai-Iunie. Şerban biv ve! comis Vlâdescu ispravnicul scaunului (Eforie, ms., cit. f. 90 şi act necatalogat). 1704, Mai-Iunie. Preda căpitan Zâtreanu, ispravnicul scaunu­ lui Craiovei (Eforie, necatalogat). 1706, Aug. 25., Bunea ispravnicul scaunului Craiovei (Eforie, Şerbăneşti, f. 172-3). 34. Matei vel căp. Comăneanu era ginerele lui «aga jupei ot Mărşă-, deci cumnatul său se numia, cred, Preda Mărşanu, iar nu Merişanu, care este o altă familie. Această primă soţie a lui Matei s'a numit Safta (v. copii de doc. în colecţia mea). Nu ştiu dacă cu această Safta sau cu Calita a avut acea fată An­ cuta, pe care am semnalat-o la p. 262. Din actele ce posed, se de­ duce următoarea schiţă genealogică a urmaşilor lui Radu vel pah. Cornăneanu, mort înainte de anul 1747: 39. In adevăr, bănuiala mea că State (Bucşănescu) ar fi fost nepotul primei soţii a lui Sandu Bucşănescu nu se confirmă, căci acte descoperite ulterior, ţi pe care le-am publicat în acest nu­ măr şi la sfârşitul extrasului: -Boerul muntean Sandu Bucşă­ nescu-, Craiova (1934) precizează că este fiul lui Ioniţă Drăgoescu. Dau acolo informaţiuni nouă asupra Bucşăneştilor. 175 [176] i Ionlţă (din l-a). 1. Ionaşcu. j Zmaragda = .... ? I Maria 1 = Matei Socoteanu, era t 1769. 2 = Radu post. Zătreanu I Radu vei pah. Comăneanu = Despa Obedeanca I Radu post., 1747 (mort de tânăr). I Jlinca (din l-a căs.) = Ioniţă vt. arrnaş Zătreanu sin Dvtraşco sluger, era t 1793. (Au avut 6 copii: băeţl şi fete). Termin aceste rânduri, mulţumind d-lui Filitti pentru bunele aprecieri ce le face lucrării mele şi pentru chipul obiectiv al în­ tămpinărilor adresate, care mi-au dat prilejul să revizuesc sau să motivez anumite afirrnaţiuni. 11 •••• 8.8 ..... VENEŢIA Reflexiuni asupra Bienalei a XIX-a. Năvălirea Hunilor şi a Longobarzilor în nordul Italiei a adus drept consecinţă retragerea populaţiei băştinaşe în insulele lagunei, de unde s'a în firi pat şi a înfiorit apoi Regina Mărilor: «Veneţia», Veneţia dogilor, Veneţia luxului şi a plăcerilor, care în a doua jumătate a sec. XV ajunge la apogeul puterei sale. în­ tinzăndu-şi influenţa dela Marea Caspică la Cirenaica, dealungul rnalurilor Mării Negre şi a celei de Azov până în Dardanele şi de acolo asupra coaste lor Asiei, Arhipelagului şi ale Africei. Adună în sănul ei frumuseţile rafinate ale Bizanţului şi toate comorile O­ rientului, pe care le vedem dăinuind înlănţuite pănă în ziua de astăzi în măreţia variată şi artistică a palatelor şi bisericilor ei. Dar toată această strălucire ne mai pomenită se dărămă deodată cu descoperirea Americeitşi a Capului de Bună Speranţă, care schimbă cu totul drumul comerţului european, şi astfel bo­ găţia, strălucirea şi puterea Veneţiei scade: nu mai auzi cânturi răsunănd din gondolele somptuos ornate şi luminate ca'n basme; balurile şi petrecerile au amorţit şi mişcarea plină de via ţă fer­ mecătoare a Veneţiei s'a stins, cum aşa de frumos şi duios cântă acest trist apus marele nostru Eminescu în sonetul său "S'a stins viaţa falnicei Veneţii-. Un loc de glorie însă rămâne pe vecinicie pelerinajul cu­ cernic al urmaşilor. Aşa a rămas şi e Veneţia: Meca artiştilor şi a toată fiinţa ce simte şi înţelege arta şi poezia. Veneţia de astăzi: vis ... poezie ... măreţie ... , în adevăr regina lumii, purtând pe fruntea ei coroana dantelată a palatului ducal; încinsă cu minunata punte Rialto peste mantia albastră a mării svârlită pe umeri ei regali ; mantie ti vită cu Canal Grande, dea­ lungul căruia străluces� San Marco şi Chiesa della Salute şi na­ sturii de diamante, care mai de care mai strălucitor, ai palatelor Dario, Manzoni, Contarini, Rezzonico, Giustiniani, Foscari, Pisa ni, Barbarigo, Dona, Tiepolo, Pesaro de-a stânga, şi pe dreapta Con­ tarini-Fasan, Cornel' della Că Grande, Cavalli, Mocenigo (locuit de 1 1, 176 [177] Lord Byron), Corner Spinelli, Grimani Farsetti, Loredan, Manin, Fondaco dei Tedeschi, ca D'oro, Vendramin-Calergi, ... oglindin­ du-şi şi desfăşurăndu-şi măreţe stilurile diferite în care au fost zi­ dite şi'npodobite de mâini maestre ca ale lui Sansovino, Sammi­ chelli, Canova, Longhena, Tiziano, Veronese, Giorgione, Longhi etc. Să poată descrie atâta frumuseţe şi măestrie dumnezeiască şi omenească, îi e peste putinţă cuiva să găsească cuvintele prin care să-i redea chipul fermecător de regină a lumii. Toate capetele încoronate, toţi marii poeţi, muzicanţi, pictori, sculptori, savanţi, toţi, toţi au trecut prin Veneţia lăsând fiecare câte ceva din bogăţia sufletului lor. Deaceia atmosfera ei fermecătoare te cu­ prinde chiar dela intrare, când în braţele strânse ale gondolei negre te primeşte, măngăetoare chiar dela sosire, legănăndu-te dealungul Canalului Grande, printre şirul palatelor lui minunate ce se oglindesc tremurănde în apă, pentru a-şi deschide apoi deodată braţele largi în piaţa San Maree, unde te depune, uluit de atâta frumuseţe. Ajuns acolo în faţa bisericii aurite a lui San Maree, la pi­ cioarele măreţului Palat Ducal dantelat, având în dreapta tabloul minunat al mării ... nu cred să fie om care, îrnbătându-şi toate sim­ ţurile de atâta frumuseţe, să nu se simtă mai bun, mai mare, mai aproape de Dumnezeu. Volume întregi s'au scris, se scriu şi se vor scrie asupra acestui oraş minune, şi totuşi cred că nu se va putea ajunge nici­ odată să se adune toată comoara sufletească ce o cuprinde între zidurile minunatelor şi artisticilor ei biserici şi palate, pe punţile aruncate peste canaluri, între ele, sub porticele joase, sub aco­ perişul scund al fiecărei gondole ... Numai micile gondole şi Canal Grande le ştiu şi le-au văzut pe toate şi le povestesc mereu, mereu... purtându-le scrise pe feţele lor străvezii ... dar cine le poate citi ? .. In anul acesta sunt 40 de ani de când Veneţia, după ce a adu­ nat în cursul veacurilor comorile lumii cu care s'a împodobit, a fost aleasă regina artelor şi la fiecare doi ani de atunci regulat vin să i se închine pictorii şi sculptorii din lumea întreagă, depunănd la picioarele ei tot ce mintea şi mâna lor au creiat mai bun, şi lume după lume din toate colţurile globului vine să admire şi să cerceteze frumuseţea, adăncimea şi măreţia artei omeneşti, ur­ mărind pas cu pas, din doi în doi ani, mersul şi desvoltarea ar­ tistică a omenirei. Am avut fericirea să mă număr şi eu anul trecut printre pelerinii închinători ai acestui măreţ altar al artei, clădit în mi­ nunatele grădini populare ale Veneţiei. Aproape toate ţările din Europa, precum şi Statele Unite, îşi au pavilionul propriu. Dar rătăcesc, rătăcesc printre pavilioane căutând pe acel al ţării noastre ... , ajung la capăt ... nu-mi vine să cred ... România n'are pavilion la expoziţia de artâ din Veneţia. Această expoziţie, organizată vara trecută de un comitet sub direcţia Exc. S. d-lui conte Volpi, a fost în mare parte închinată portretului din 1800. Sălile principale ale pavilionului central (italian) sunt ocupate de tablourile maeştri lor portretişti ai se­ colului trecut. Ce frumos şi duios îţi evocă această însirare de portrete celebre pagini mari din viaţa părinţilor şi bunicilor noştri. Te găseşti în faţa frumuseţii împărătesei Eugeniei, îţi amin- 12 177 [178] teşti de talentul Sarei Bernard, Rejeanei, Eleonorei Duse, Ade­ linei Patti ; te afli în faţa lui Napoleon Bonaparte, Bismark, Na­ poleon al III, Regelui Urnberto 1, împărătesei ]osefina, Regelui Leopold al Belgiei etc.; vezi aci figurile neuitate ale lui Zola, Len­ bach, Robert Browning, Verhaeren, eternizaţi pe pânză, marmoră! sau bronz de pictori şi sculptori celebri ai secolului trecut din diferite ţări ca: Van Gogh, Goya, Manet, Canova, Rodin, Puvis de Chavannes, Laslo, Chessaria etc., toţi defilează în mod stră­ lucit. Păşim apoi în prezent, în sălile închinate picturei şi sculp­ turii moderne italiene, care ne prezintă multe lucruri frumoase şi interesante chiar şi în sălile futuriştilor. Pentru că lista celor meritoşi ar fi prea mare, mă rnărginesc să menţionez lucrările pictorilor Carră, Cascello, Casorati, Bisi, Seibezzi, Soffici, Polazzi, Braschi, Valeri, printre care tablourile marelui pictor Carena sunt în adevăr fala pavilionului italian. Tot în acest pavilion men­ ţionez frumoasa lucrare «Tobiolo- a sculptorului Martini, precum şi opera regretatului sculptor Libero Andreotti, căreia îi e rezer­ vată o sală întreagă. Eşind din pa vilionul italian şi străbătănd rând pe rând pe ale tuturor ţărilor, în frunte stă pavilionul francez, cu expoziţia retrospectivă a lui Manet, pictorul pictorilor, precum şi prin lu­ crări de valoare ale modernilor ca Vuillard, Vlamink, Maillol etc. In pavilionul belgian se remarcă lucrarea sculptorului Rousseau: «Drama». Pavilionul englez prezintă asemenea lucrări interesante; cel sovietic se distinge din punctul de vedere al ternelor tratate, nu din cel al realizării artistice Şi aşa, străbătăn­ du-le rând pe rând pe toate, ajung în sfârşit la ultimile nou sosite: al Austriei şi al Greciei, clădite anul acesta în mod verti­ grnos, făcând eforturi supraomeneşti (după cum mi s'a povestit), cu toată criza ce domneşte şi în ţările lor ca peste tot, ca sa apară şi ele în corul internaţional al artei, cu notele caracteristice neamului lor, căci şi ele trăesc, şi' acea notă naţională a lor tre­ bue să fie ascultată şi admirată ca şi a tuturor celorlalte naţiuni. S2l fim noi oare intr'atăt de săraci şi istoviţi, încât să nu găsim vlaga măcar de a deschide uşa intrării în acest for in­ ternaţional, unde să ne putem valorifica tot farmecul frumusetilor şi darurilor cu care ne-a înzestrat Dumnezeu ?! Revin din nou la pavilionul central, spre a mă opri în sălita cu No. 50, în care-ţi re culegi sufletul în faţa minunatului Cruci­ fix în bronz al lui Antonio Marini, care e în acelaş timp şi or­ ganizatorul acestei foarte reuşite a XIX-a Expoziţie Bienală din Veneţia, prin care şi-a ajuns in tegral scopul propus: de a face din ea locul unde toţi pelerinii de pe glob să poată gusta pe de­ plin plăcerea artistică de a gândi şi simţi în faţa operelor inspi­ rate ale diferitilor maeştri din toate ţările, îndeplinând astfel în acelaş timp cea mai înaltă aspiraţie a omenirii: Infrăţirea nea­ murilor,-prim pas făcut cu multă timiditate acum 40 de ani şi ajuns azi marşul vertiginos al generaţiei actuale, ce va atinge fără îndoială ţelul dor[t : «Pacea Omenirei>. Acest drum, deschis deja de ştinţă şi arte, îl va tăia larg diplomaţia şi-l va urma odată, mai curând or mai târziu, întreaga omenire, când se va deştepta din somnul ignoranţei egoistice. Lucia Calomeri. 178 [179] • ••••• a ••••••••••••••••••••••••••••• � •••••••••••••••••••••••••••••••••• ! • • i RECENZII i = • : ••••••••••••••••••••• 8 ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• CĂRŢI StudiU taiiene, "Roma" n. s, vol. 1. Director Alexandru Marcu Anul 1, 1934 Bucureşti.-Prefala proîesoru­ lui Al. Marcu precizează scopul şi rostul acestui buletin: • Cultura ro­ mânească îşi caută, din ce în ce mai mult, Inceputurile, deosebind ceea ce a avut dela alţii, apropiaţi or depăr­ taţi în decursul veacurilor din care ştie' de rosturile ei. Numai aşa poate ieşi la lumină specificul aceste! cul­ turi, fie prin determinarea valorilor el în raport de originalitate, fie pr!n st�­ bilirea felului personal cum a ştiut sa­ şi insuşească valorile împrumutate dela alte culturi". De aci interesul pentru cercetările de literatură c�,?­ parată la noi de o vreme. .Studllie Italiene vor avea deci ca prim şi e­ senţial punct al programului lor coor­ donarea acestor preocupări cu influ­ enţa ::ulturli italiene asupra culturii româneşti!". Ele sunt o prelungire a merltoasei reviste "Roma", care a a­ părut vreme de 13 ani .Ia Bu�ureşti, cu îngrijirea profesorului Rarniro Or­ tiz şi a lui Alex Marcu. De aceea buletinul are ca subtitlu "Roma", noua serie.-Studiile publicate în acest nu­ măr sunt: Doi călători italieni ne­ cunoscuti in ţările noastre, de P. P Panaitescu. Aceştia sunt: Giovanni Battista de Burgo, care a trecut prin Moldova între 1681 şi 1686, şi aba­ tele Francesco Pizagalli, . care a călă­ torit, Ia 1789, prin Bucovina, M. Un act din 31 lan. 1035 vorbeşte de "fe­ ciorii agăi Neagului" 27, de unde aş deduce că acesta era mort, deşi alt act, din Nov. următor, menţionează un loc de casă din Bucureşti vecin cu "casa Neagului aga" 28. Dar chiar dacă va mai fi trăit la 1635, aga Neagu din Bucureşti nu poate fi acelaş, cred, cu Neagu fără boerie care, în acelaş an, cum am văzut, scria din Ţarigrad lui Matei Vodă, cerăndu-i sprijinul ca să do- . bândiască scaunul Moldovei. Ştefan D. Grecianu mai făcea şi altă greşeală, identificând pe Neagul aga cu Neagu fiul lui Mihai din Târgşor, şi fratele, deci, al lui Antonie Vodă din Popeşti. Dar, în chiar actele pu­ blicate de Grecianu., găsim 9 pe Neagul vel aga la 1622, 1626, 1629, 1631, 1633, şi, concomitent cu el, spre pildă la 1628, pe "Neagul postelnic i brat ego Gheorghe postelnic, sin jupân Mihai ot Tărgşor" 30, iar acest Neagul n'a fost niciodată decât postelnic (mic). Neagul, candidatul la domnie dela 1633 - 5, trebue deo­ sebit deci, socotesc, şi de Neagul aga şi de Neagul postelnic, contimnoranii săi, ai căror urmaşi sunt de altfel cunoscuţi. Faptul că răvnitorul de scaun se numeşte Neagoe şi se în­ titulează fiu al răposatului Basarab Vodă, m'ar îndemna să văd în el, mai de grabă, încă un fiu natural al nepotului lui Neagoe Vodă, al lui Radu Vodă Şerban (mort la 1620), mai puţin no­ rocos decât celalt, Constantin Cărnu. Iarăşi, fireşte, simplă ipoteză. il ••••••••••• 24. Ibid, 25. Ediţia loanid, p. 85. 26. St. D. Grecianu, Viaţa şi domnia lui Const. Brâncoveanu, de Radu log. Grecianu, p. 336. 27. lbid. 28. Ibld., 336-7. 29. lbid., 332, 334-6. 30. lbid., 336. 199 [200] Câteva date despre B. P. Haşdeu, ca profesor la Iaşi şi ceva despre T. Maiorescu de 1. Minea. Este ştiut că B. P. Haşdeu a fost profesor în Iaşi (D. Pompeiu, Monografia Liceului naţional din Iaşi, Iaşi 1907, pag. 12l; apoi Iuttu Draeomirescu, Ideile şi faptele lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, 1, Bucureşti 1913, pag. 28 şi urm.i. G. Panu in Amtnttrt dela 'Junimea» din Iasi (I, Bu­ cureşti 1901:3, pag. 21:37) povesteşte şi un episod din vremea acestui profesorat. .Nu-mi aduc aminte bine - scrie G. Panu -, de aceea nu pot afirma positiv, dar mi se pare că la cursul superior a fost şi d. Hăşdău profesor, pe când era d. Maiorescu director. Aceste două naturi superioare şi de­ osebite trebuiau să se ciocnească in raporturile lor zilnice, şi printre noi elevii cei mici circulau versiuni de aceste cioc­ niri". In continuare G. Panu povesteşte un "calambur" al lui Haşdeu, dar adaogă că nu garantează autenticitatea. Ca­ lamburul s'a produs in legătură cu repetatele absenţe ale lui Haşdeu. Odată Maiorescu, care era director, intră în clasă la orele 8 a. m. fix pentru a controla. Haşdeu nu era în clasă. Maiorescu înseamnă aceasta în catalogul de prezenţă: .d. Hăşdău e absinte" şi apoi pleacă. Nu peste mult, vine la oră Haşdeu şi adaogă la observaţia lui Maiorescu: "Nu sunt absinte, ci sunt Hăşdău şi am venit la clas" , !, Am cercetat cataloagele, câte mai sunt azi din acea 'vreme; n'am găsit nicăiri însemnarea atribuită lui Maiore­ scu, nici răspunsul lui Haşdău. Panu arată că se vorbia despre acest calambur printre �levi. Vom vedea apoi în cele următoare că relaţiile între directorul Maiorescu şi profe­ sorul Haşdeu n'au fost totdeauna încordate, cum afirmă acelaş Panu, ' Datele de mai jos asupra profesoratului ieşan al lui Haşdeu vor da deci şi câteva rectificări. Profesoratul lui Haşdeu începe în 1860. Inainte de 8 Oct 1859 ceruse ci catedră, La această dată Ministerul cul­ turii şi instrucţiunii publice din Moldova îi răspundea că Consiliul şcolar i-a recunoscut "însuşirile", pentru a i se da o catedră de istorie şi geografie. Ministerul îi oferă" până la altă ocaziune" catedra de istorie. geografie şi statistică !a şcoala reală din Iaşi, ,dela 1. Ia�. 1860, cu onor�r prevăzut 'în buget. Pentru celelalte luni din anul şcolar 1 se vor da 2000 lei Dim. Alexandrescu iscăleşte adresa, prin care Haş­ deu e invitat să răspundă dacă primeşte. Din 11:358 lumea românească cunoştea debutul ştiinţific­ literar al lui Haşdeu, care în acest an scosese patru nu- '200 .� [201] mere din România, în care lupta pentru ideile sale, dar şi ale lui Anastasie Panu, de care îl lega o strânsă prietenie pe tănărul, atunci abia de 22 ani. Cât timp a stat în laşi, Haşdeu şi-a avut revista sa sub nume diferite, terminând cu aceea care s'a zis Lumina. In această Lumina s'a tipărit novela pornografică .Duduca mămuca", pentru care i s'a făcut proces şi apoi a părăsit Iaşii la sfârşitul anului 1863. Procesul de presă al lui Haşdeu s'a ţinut la 8 Iunie 1864. Acelaş a colaborat la primul număr al revistei Ateneul Român, pe care a scos-o Vasile Alexandrescu (Urechia). Amintim aici şi această la­ ture a activităţii lui Haşdeu la Iaşi, pentruca să se ştie că profesorul Haşdeu se bucura de deosebită reputaţie. ceeace-l ridica peste colegii săi dela şcoala reală şi cei dela colegiul naţional. (Am luat datele acestea din lucrarea citată a lui Iuliu Dragomirescu, pag. '27 şi urm.). Când s'a desfiinţat şcoala normală, a fost într'o călătorie de studii în Polonia, de unde s'a înapoiat în Sept. 1861. Dela începutul anului 186� îl găsim profesor la cole­ giul naţional (azi Liceul Naţional). In amintita lucrare a lui Dragomirescu cetim că Ministerul, la 22 lan. 1862, prin adresa Nr. 572 îi comunică lui Haşdeu. că, desfiinţându-se şcoala reală, îl numeşte profesor de istorie la cursul superior al gimnaziului (pag. 29). Putem urmări profesoratul lui Haşdeu în registrele păstrate ale şcolii. In ziua de Luni ale lui 2Y Ianuarie 1862 găsim iscălit pe profesorul Maiorescu la orele de istorie, 2 - 4 p. m. în cIasele V-VI; Miercuri 31 lan. Haşdeu iscă­ leşte la ora de istorie dela 2-3 p. m. în clasa V, iar Joi 1 Febr. la ora de statistică dela 8-9 a. m. în clasa VII. II găsim apoi iscălit Luni 5 Febr. la orele de istorie dela 2 - 4 p. m. din cI. V-VI şi Miercuri 28 Febr. la orele de istorie dela 2-4 în cI. V-VI, apoi în 19 Apr. (Ioi) la ora de statistică dela 8-9 în cI. VII, Vineria următoare dela 2-4 la orele de istorie din el. V-VI, Sâmbătă 21 ApI'. 1862 la ora de statistică din el. VII, apoi Miercuri 25 Apr, la orele de istorie dela 2-4 din cI. V-VI, Sâmbăta urmă­ toare dela 8 - 9 la ora de statistică din el. VII, Miercuri 2 Mai Ia orele de istorie dela 2 - 4 în cI. V-VI, Joi 3 Mai la ora de statistică din cI. VII dela 8-9, Marţi 8 Mai la ora de statistică din el. ViI dela 8-9, Miercuri 9 Mai la orele de istorie dela 2-4 cI. V-VI, Joi 10 Mai dela 8 - 9 la ora de statistică din cI. VII, Sâmbătă 12 Mai la aceeaş oră în aceeaş clasă, Luni 14 Mai Ia orele de istorie dela 2-4 din el. V -VI, Marţi 15 Mai la ora de statistică din el. VII dela 8-9. Ultima lecţie iscălită ca făcută a fost în acest an şco­ lar Sâmbătă 9 Iunie 1862, dela 8-9 statistica în el. VII. In tot acest timp Haşdeu a lipsit dela ore: Marţi 24 Aprilie dela statistică în cI. VII; Luni 30 Apr., 'Vineri 4 Mai, Vi- 201 [202] 202 neri 11 Mai, Miercuri 16 Mai, Miercuri 30 Mai, Luni 4 Iu­ nie. In ziua de 5 Iunie, care era Marţia, Haşdeu arată că "au lipsit elevii de a 7-a". Mai multe date despre profesoratul ieşan al lui Haşdeu găsim în wRegistru de presenţia professoriloru în Colegiul din Iaşi pe a. 18b�-63". (Câteva date din acest registru am cetit şi la Lucian Predescu, Contribuţiuni la istoria literară, în Arhiva din Iaşi, an XXXVI, 1929, pag. 64). La începutul anului îl găsim mult timp lipsind, din 24 Sept. 1�62 înainte, când profesorul suplinitor Grigoriu ţine la orele de istorie şi statistică ore de matematică' şi când Haşdeu e notat absent. Tocmai în 11 Oct. Haşdeu iscăleşte că a făcut oră de statistică în el. VII dela o. 8-9 dim. In ziua de 12 Octomvre a tăcut ore de istorie cu el. V-VI dela o. 2-4 p. m., iar Sâmbătă, în 13 Oct., face dela o. 8-9 dim. statistica cu elasa a VII. Lunia următoare, 15 Oct., face dela o. 2-4 istorie cu elasa V-VI, Marţi (16 Oct.) dela 8 - 9 statistică cu el. VII, Miercuri (17 Oct.) istorie cu ci. V - VI dela o. 2-4 p. m., Joi (18 Oct.) dela o. 8-9 statis­ tică cu el. VII, Vineri (19 Oct.) istorie cu el. V-VI" dela 0.2-4. După absenţe indicate mai jos, Haşdeu reia cursurile Luni (29 Oct.) dela 0.2-4 p. m., ţinând istoria cu el, V-VI, Marţi (30 Oct.) statistica cu clasa VlI dela o. 8-9, Joi (1 Noemvre) statistica cu ci. VII, Vineri (2 Noemvre) istoria cu el. V-VI dela o. 2-4, Sâmbătă (3 Noemvre) statistica cu el. VII dela o. 8- 9 a. m. Il găsim după aceasta pe Haşdeu tinând oră de istorie dela 2- 4 p. m., când face în registrul de prezenţă al profe­ sorilor următoarea însemnare: "fac akt de presîntia, fiind câ în urma scandalului, supravenit în Colegiu, m'am socotît în consciintâ indreptuit de a me abtine de la clasă pînâ la restabilirea ordinei; astăzi reîncep cursul, vezînd câ Gim­ nasiul a reintrat pe calea normale prin rînduirea unei di­ rectiuni. Rajd". Noul director era T. Maiorescu, care va fi deosebit de prevenitor faţă de Haşdeu. Alte absenţe ale luz Haşdeu în anul şcolar 1862 - 3. A lipsit Sâmbătă (20 Oct.), Luni (22 Qct.), Marţi (23 Oct.), Miercuri (24 Oct.), JOL (25 Oct.l, Miercuri (31 Oct.). Este a­ rătat lipsind de Luni (5, Noemvre) până inclusiv 5 Decemvre. Directorul în tot acest, timp îl scria absent pe Hajdau (aşa scria cu buchi). La 5 Decemvre (era într'o Miercuri) cetim pe .pagina de prezenţă, a zilei în registru însemnarea cu frumoasă scriere a noul�' i director Maiorescu: .Dcmnul Haj­ dau a lipsitu dela 3-4 in el. VI. Director Maiorescu". Ur­ mează imediat o notă a . i Haşdeu: .D. Hajdău, adeca sub­ scrisul, a lipsit dupâ ce a\recomendat elevilor clasei VI de a repeta materiea pe lecţiunea viitoare. Profesor Hajdău" o Lipseşte apoi Sâmbătă (8 Dec.) dela o. 8-9. când e 1 f [203] notat ca bolnav, apoi Marţi (8 lan. 1863), când ar fi fost prima oră dăi anul 1863, şi Miercuri (9 lan.). Lângă însemna­ rea de absenţă a acestei din urmă zile Haşdeu adaoga ob­ servaţia: "Cum câ d. Haidău nu pote fi însemnat absent, o scie d. directore Maiorescu". Probabil acesta este faptul căruia G. �anu îi zicea calambur, redându-l după forma în care era răspândit printre elevi, deci cu adaose de imaginaţie. Haşdeu lipseşte Luni (14 Dec.), apoi Luni (�1 lan.), când Maiorescu îl suplineşte la istorie în el. V � VI dela o. 2- 4. Vineri (25 Ian.) e arătat bolnav şi n'a ţinut istoria cu el. V � V 1 dela o. 2 - 4. E absent şi Luni (28 Ian.), când iarăşi Maiorescu îi ţine locul la istorie în el. V-VI dela o. 2 - 4. In cursul lunei Februarie a lipsit: Luni (4 Febr.), când ţine Maiorescu istoria cu el. V-VI dela o. 2-4, apoi Joi (7 Febr.). Urmează o întrerupere generală în activitatea şcolii. Cursurile se reiau la 25 Febr. - In cursul lunei Martie a lipsit: Sâmbătă (2 Martie), Luni (4 Martie), Miercuri (6 Martie), Sâmbătă (9 Martie), Miercuri (13 Martie). După Miercuri (20 Martie) n'au tost cursuri de loc până Luni (8 Apr.), când Haşdeu lipseşte. Absenţele lui Haşdeu din Aprilie mai sunt: Sâmbătă (13 Apr.), Miercuri (�4 Apr.), Sâmbătă ('27 Apr.), când e a­ rătat bolnav. Cele din luna Mai (an. 1863) sunt: Luni (16 Mai), când Maiorescu îi ţine locul la istorie în el. V dela o. 2-3, Sâm­ bătă (11 Mai) şi Sâmbătă 18 Mai. Cea din urmă ar fi fost ultima sa oră de protesorat la Colegiul naţional. In legătură cu absenţele din Mai 1863 ale lui Haşdeu, avem în condica de prezenţă a profesorilor câteva însem­ nări care trebuesc relevate.- Luni (13 Mai) dela o. 2-4 Haşdeu avea istorie în el. V - VI. Pe pagina corespunzătoare a zilei găsim următoarea însemnare făcută de Racovitza, capul pedagogilor: .D. pro­ fesor Hajdeu a intrat în elasa VI-a la 3 şi 18 minute şi a eşitu din ea la 3 şi 28 de minute. Asemenea dela clasea a V-a a eşitu mai nainte de ora". Haşdeu tot acolo arată imediat că observaţia de mai sus e «nepricepută», fiindcă a dat repeţire la elevi »şi prin urmare nu aveam pentruce să şed în clasă", şi mai spune că restul observaţiei «e 'cel mai urît neadevăr». Pe pagina de Marţi (14 Mai) găsim ob­ servaţia că Haşdeu a intrat in clasa a VII la ora 8 şi 21 minute şi a eşit cu un pătrar de oră înainte de sfârşitul orii. Miercuri (15 Mai) cetim că Haşdeu a eşit cu 5 minute înainte de sfârşitul orii, dar Haşdeu arată tot acolo că a eşit cu 5 minute după sfârşitul orii. Alte ştiri despre profesoratul luz Haşdeu în vremea directoratului lui Maiorescu. Noul director a încercat şi a reuşit să restabiliască liniştea în colegiu. Şi Haşdeu vine mai regulat la lecţii. Vineri (7 Dec.) dela o. 2-4 ţine istorie 203 [204] ca el. V-VI. Luni (10 Dec.) dela o. 2-4 istoria cu el. V -VI, Marţi (11 Dec.) statistica cu cI. VII dela o. 8-9, Joia următoare dela o. 8-9 statistica cu el. VII, iar Sâmbătă (15 Dec.) dela o. 8-9 statistica cu cl. VII. Haşdeu ţine deJa o. 8-9 a. m. lecţia de statistică cu el. VII Joi (10 Ian.), Vineri (11 lan.) dela 4-4 istoria cu el. V - VI şi Sâmbătă (13 lan.) statistica cu el. VII; apoi Marţi {15 Ian.) statistica cu el. VII dela 0.8-9, Miercuri (16 Ian.) I istoria cu el V -- VI dela o. 2-4, Toi (17 lan) statistica cu el. VII dela o. 8-9, Vineri (18 Ian.) istoria cu cI. V-VI dela o. 2 -4, Sâmbătă (19 lan.) statistica cu el. Vii dela o 8-9, Marţi (22 lan.) statistica cu el. VII dela o. 8-9, Mier­ curi istoria cu el. V-VI dela o. 2 -4, Sâmbătă (26 lan.) sta­ tistica cu el. VII dela o. 8 -9, Joi (31 lan.) statistica cu el VII dela o. 8 - 9. In Februarie a fost prezent la ore: Marţi (5 Febr.) la statistică în el. VII dela o. 8--9, Miercuri (6 Febr.) la istorie în el. V -VI dela o. 2 --4, Luni (25 Febr.) la istorie cu el. V-VI dela 0.2-4, Marţi (26 Febr.) dela o. 8-9 la statis­ tică în el. VII, Miercuri (27 Febr.) dela o. 2-4 la istorie în el. V-VI, Joi (28 Febr.) la statistică dela 0.8-9 în el. Vll. In luna Martie (an. 1863) Haşdeu a ţinut curs: Vineri (1 Martie), Marţi (5 Martie), Joi (7 Martie), Vineri (8 Martie), Luni (11 Martie), Marţi (1� Martie), Joi (14 Martie), Vineri (15 Martie), Sâmbătă (16 Martie), Luni (18 Martie) şi Marţi (19 Martie). . . In luna Aprilie a ţinut curs: Marţi (9 Apr.), Miercuri (10 Apr.), Joi (11 Aprilie), Vineri (12 Aprilie). Este prezent în întreaga săptămână de Luni (15 Apr.) până Sâmbătă (20 Apr.), când putem preciza orele'ce le făcea. şi anume: Luni dela o. 2 -4, Miercuri dela o. 2-4, Vineri dela o. 2-4 isto­ ria cu el. V-VI, iar Marţi dela o. 8 - 9, Joi dela o. 8 - 9, Sâmbătă dela o. 8-9 statistică cu cI. VII. A mai făcut curs în Aprilie: Luni (22 Apr.), Joi (25 Apr.), Vineri (26 Apr.) şi Luni (29 Aprilie). In luna Mai a ţinut ore: Joi (2 Mai), Vineri (3 Mai), Marţi (7 Mai), Miercuri (8 Mai), Vineri (10 Mai), Luni (13 Mai), Marţi (14 Mai), Miercuri (15 Mai), Joi (16 Mai), Vineri (17 Mai), care e ultima oră iscălită de Haşdeu ca profesor al Colegiului naţional din Iaşi. Miercuri (22 Mai) iscăleşte N. Ionescu şi arată că a ţinut istorie universală în el. V-VI. Cursurile şcolii s'au \erminat *În acest an la 15 Iun. (1863). * Adăogăm aici, ce\ se ştia de mult, că în 1862, când Haşdeu şi-a recăpătat postul de profesor. a fost numit şi bibliotecar al Universităţii (adresa Min. din 22 lan. 1862, la Iuliu Dragomirescu, op. cit., pag. 33) şi că din Martie 1860 a locuit în casele D. Cazaeliu, în ulicioara dela feredeul 204 [205] turcesc (ibidem, pag. 30 şi n. 1). In 1H59 şi-a dăruit biblio­ teca, compusă din cam 4000 volume, Bibliotecii din Iaşi (ibi­ dem, pag. 27). Prin activitatea ştiinţifică desfăşurată la laşi, prin re� vis tele sale, îşi câştigase deosebit nimb între elevi şi public. Nuvela "Duduia mămuca", republicată mai târziu sub titlul MIcuţa, i-a cauzat neplăceri, destituire din profesorat şi procesul de presă judecat la 8 Iunie 1864. * * S'a scris că profesorul Haşdeu (în condica de prezenţă îl găsim scris când Hajdau, când Haideu, când Haşdeu) a trăit rău cu directorul I. Maiorescu'. Noi am văzut însă că Maiorescu i-a ţinut locul de mai multe ori. Din aceeaş con­ dică ştim că Maiorescu a ţinut de mai multe ori locul lui Lateşiu, profesor de filosofie în cI. VII, şi adică Miercuri (9 lan. 1863), Luni (14 Ian.), Miercuri (16 Ian.), Vineri (18 lan.), Luni (28 lan.). In dreptullecţiilor făcute de Maiorescu Vineri (1 Febr.) şi Miercuri (6 Febr.) în cI. VI dela o. 8-9 găsim literatura arătată ca obiect. Sunt singurele cazuri' când între obiectele de învăţământ este arătată literatura. * * * Cum îşi făcea cursul său Haşdeu, aflăm din ce a pu­ blicat ca fragment al cursului în Din Moldova, nr. 3, an. 1862 şi nr. 9 din 1863. Aici ce tim adică lucrarea: .Conspeptul studiilor archeologice în legătură cu istoriea universarâ şi a Românilor", având subtitlu: .Din cursul meu de istorie la Colegiul superior de Iaşi" . • 111 . Contribuţie la istoria păcii dela Belgrad de V. Mihordea, doctor în litere. Răsboiul care se termină cu pacea de la Belgrad în 1739, început cu trei ani mai înainte, între Turci de o parte şi i�uşi şi Austriaci de alta, s'a bucurat de o amănunţită cercetare din partea istoriografiei, datorită importanţei pe care o prezenta pentru politica europeană. Diplomaţia secolului al X VIII-lea având pentru prima dată ocazia să-şi spună cuvântul intr'un conflict european, corespondenţa schimbată a lăsat mult mate­ rial documentar pentru posibi.litatea studrerii evenimentelor în toate amănuntele. Pentru noi, aceste evenimente au importanţă deosebită, din mai multe puncte de vedere: 1. Principatele române sunt pentru prima dată locul de desfăşurare a răsboiului, primind pe 205 [206] pământul lor armatele ruso-austriace, 2. Administraţia austriacă în Oltenia şi felul brutal cum generalul rus Miinnich a înţeles să se poarte în Moldova au grefat în conştiinţa boeril or români ideea că orientarea către cr eştmi nu va constitui măsura salva­ toare, visată, pentru ţările noastre. 3. Mediaţia Franţei şi peri­ peţiile delimitării Olteniei a fost o ocazie - prin corespondenţa schimbată-ca opinia publică apuseană săse informeze despre noi. Prin ceea ce s'a scris până acum 1), jaloanele integrării Principatelor române în linia generală a evenimentelor au fost fixate; deasemenea şi multe probleme de ordin intern, pe baza materialului documentar ieşit treptat IA. iveală. Contribuţia de faţă, dacă. nu aduce lucruri absolut noi, lămureşte şi întregeşte­ prin materialul inedit din anexe -, în unele puncte, ceea ce se ştia până acum. * * * Incă înainte de 1736 au început între Ruşi şi Turci lupte la hotarele Crimeei. Dar cum Rusia era de la 1726 aliată cu Austria, şi cum învingătorul Turcilor în cele două răsboaie ante­ rioare la curtea din Viena mai trăia 2), se prevedea că neîn­ ţelegerile ruso-turce vor antrena şi pe Austriaci să-şi spună cu­ vântul. O încercare de aplanare a ostilităţilor s'a făcut în pri­ măvara anului 1737, în congresul dela Niemerov, în Polonia, la care au participat reprezentanţi ai tuturor celor trei imperii beligerante. Acolo, Turcii cereau restituirea Belgradului şi a Banatului, precum şi o despăgubire de 10 milioane de tlorini. Rusia, intre alte pretenţii, mai avea şi pe aceea de a se recu­ noaşte independenţa Principatelor române sub suzerani�atea ei, 1). Pe baza materialului documentar din Hurmuzaki, Doc., voI. VI, XVI, S. 1. t şi Dapontes, Eohemerides daces ou Chronique de la .guerre de quatre ans (1736 -1739, ed. Legrand, Paris,�888, 3 vol. în 8-0), -Şincai, Cro­ nica Românilor, voI. 3, Buc. 1880,-Neculce� Cronica, etc., multe lucrări au pus la lumină adevărata desfăşurare a evenimentelor din acest timp. Cea mai bună interpretare din p, de v. românesc se găseşte în Iorga, Geschichte des osmanischen, Reiches, IV, Gotha, 1911, in 8-0, şi în AI. A. Vasilescu, Oltenia sub Austriaci, Buc. 1929, in foI. Pentru cursul general al eveni­ mentelor se găsesc menţiuni bogate în Hammer, Hist. de l'Emp. olt. (Paris 1839), t. XIV şi XV; Zinkeisen, Geschichie des osmanischen Reiches in Eu­ rooa, V (Gotha, 1857); Abbe Laugier, Hisioire des negociations pour la paix conclue ci Belgrade, le 18 Sept. 1739, enire l' Empereur, la Russie et la Porte oitomane, 2 vol , Paris, 1768 ; Keralio, Hisioire de la guerre des Rus­ ses el des Impertaux contre'. les Turcs, en 1736, 87, 88, 89 ei la paix qui la termina, Paris, 1780 ; Prlnce de Ligne, Memoires sur la guerre des Turcs depuis /736 jusqu'en 1739, Dresde, 1796.-Pentru mediaţia franceză: Vandal, Unt ambassade francaise en Orient sous Louis XV, Paris, 1887. - Pentru Bormeval : Van dal, Le Pacha Bonnevat, Paris. 1885.-Pentru delimitarea Olte­ n. iei: Al. A. V.f.silescu, o c. (rI,ltimul capitol); lulian Marinescu, Doc. privi­ toare la graniţa dintre Ţara-Rom. cu Ungaria, in Rev. p. ist. arch. şi fi!. XHI, pp. 111\-123; 1. lonaşcu"Sandu Bucşănescu (extr. din Arh. Olt.), 1934; 1 Conea, Ţara Loviştei (Buc. 1935); 1. Băcilă, Oltenia sub Ausiriaci (Arh. Olteniei, ru, 19Z4). Altă bibliografie în josul pa?;inilor care urmează. 2). Prinţul ��ugeniu de Savoia moare la 21 Aprilie 17313. 20b l' I « I \ j Q [207] iar Austriacii cereau rectificări de graniţă către aceleaşi prIn­ cipate 1). După comedia acestui .congres, guvernul austriac dă ordin trupelor sale de a intra în Bosnia, unde se credea că Turcia nu se va putea decât cu greu apăra. In Transilvania contele Wallis, cu o armată de douăzeci de mii de oameni, a primit ordin Ră ocupe principatele prin toate trecătorile Carpaţilor 2). Principatele române au şi fost impuse, în vara anului 1737, de către Austriaci, la o contribuţie de răsboiu de 20 de mii de sechini pentru Moldova şi treizeci pentru Ţara-Românească i ) Din partea lor, Turcii, cari se pare a fi tras profit de pe urma organizării armatei lor în stil european de către renega­ tul francez Bonneval-paşa, prezintă o rezistenţă serioasă. Pe fron­ tul din Orimeea, în cursul anului 1737, armatele ruseşti, deci­ mate de boli, sunt nevoite a se retrage în Ukraina. Austriacii, rău comandaţi, încep să dea înapoi în faţa ofensivei turceşti: Nişul este reocupat şi, pe drumul Moravei, Turcii avansează spre Belgrad 4). Marele Vizir Mehemet Yegen era în Mai la Belgrad, de unde se credea la 5 Iunie că tabăra turcească va trece Dunărea pe la Isaecea 5). In faţa înaintării Austriaci­ lor în Muntenia, Domnul Constantin Mavrocordat cere Marelui Vizir să trimeată trupe de apărare; atunci un paşă cu un de­ taşament, la care erau unite şi 4 piese de artilerie, au plecat în ajutorul lui 6). Bonneval-paşa prezentă un proiect pen­ tru alungarea completă a Austriacilor din Oltenia, cu condiţia de a i se da o armată de 40 de mii de oameni 7), proiect care făcea parte dintr'un plan metodic de desmembrare a A.ustriei s). Căderea Nişului în mâna Turcilor, la 8 act. 1737, cari-I a­ tacau cu 120,000 de oameni, a fost o grea lovitură pentru curtea 1). Zinkeisen, Geschiclzte des osm. Reiches in Europa. V,p, 727; Oet. Lugoşianu, Oltenia sub ocupaţia austriacă, Buc., 1889, p. 60. - Cf. Anexa de faţă, nr. 3. 2). Anexa nr. 1. Amănunte despre ocuparea Moldovei de Austriaci în 1737, vezi în Neculce, Cronica, ed. Procopovici, II, pp. 439-440. 3). Anexa nr. 2. 4). Septime Ooreeix, Bonneval-Pacha el le jeune Rllkoczi, în Me­ langes Iorga, Paris, 1933, p. 351. 5). Iorga, Ştiri cu privire la veacul XVIII, extras din A. A. R 1909. p. 33. Acelaş, Studii şi documente, vol. XXIII (1913), p. 287, nr. CCCXCU si CCCXCIII. . 6).31 juillet 1737: "On a envoye it ce Prince [Constantin Mavrocor­ dat] un pacha avec quelques troupes et quatre pieces c1'artiJlerie qu'il a d emandees, et avec un tel secours il se propose de faire la moins mau­ vaise contenance qu'il lui sera possible. Il semble que I'on en veuille parti­ culierement a ce Prince" (Hurmuz aki, Dac. S. 1.', p.505, nr. DCCXXXVIII). 7). Hurmuzaki. ibidem, p. 511, nr. DCCXL VII: "Le pacha Bonneval a donne un projet au Grand Vizir pour enlever it l'Empereur la parti e de la Valachie qui a ete cedee it ce prince par le traite de Passarovitz; ce qui serait, suivant lui, l'unique moyen dempâcher la jonction des troupes mos­ covites avec les troupes Irnperi ales, et il se charge de I'execution de ce projet, pourvu qn'on veuille lui donner un e armee de 40 mille homm es ". 8). Oorceix, 1. C., p. 352. 207 [208] din Viena. Mareşalul Sechendorff, care înlocuia pe răposatul prinţ Eugeniu, fu trimis la Gratz, unde rămase ca prizonier de stat până la moartea lui Carol al VI-lea; Din sudul Dunării, paşa din Vrdin reia ofensiva şi alungă pe contele de Wallis din 'l-'ara Ro­ mânească 1). Cu privire In înaintarea lui Wallis în Muntenia, unde a cuprins Câmpina, Porişanii şi Piteştii, apoi Câmpulungul, avem amănunte extrem de interesante în doc. nr. 4 dm anexă, o re­ laţie contemporană publicată în revista italiană ?IStoria dell'anno " pe 1737; acolo se vede că Austriacii au încercat să silească pe călugării dela mânăstirea din Câmpulung să primească unirea cu biserica romano-catolică. Părinţii iezuiti, cari insoţiau armat. În calitate de misionari, s'au adresat cu asemenea propunere suszişilor călugări; iar în cazul când nu vor primi, cereau să li se cedeze lor acea mănăstire. ca s'o facă centrul propagandei pentru unire. Iarăşi extrem de interesantă este şi cuvântar ea călugărului ortodox, care poseda limba germană şi latină .. Argu­ mentele lui pentru a se opune intoleranţei oficiale a Iezuiţilor sunt o dovadă nu numai de bun simţ, dar ŞI de nivel cultural ridicat în mânăstirile noastre de pe acea vreme, care nu se vede a fi fost cu nimic mai prejos de nivelul cultural al propagandei catolice. Conştiinţa superiorităţii, ca state vasala, faţă de "prc­ vinciile" Imperiului otoman, reiese din următoarea frază: "Noi, cele două provincii Moldova şi Valahia, am fost fără îndoială cele mai fericite dintre câte a supus Imperiului său Casa otomană, căci am fost unicele, cărora dela în ceput le-a, fost rezervat şi totdeauna menţinut privilegiul de a fi guvernate de către prin­ cipi din naţiunea şi ritul nostru" 2). Generalul Wallis, În urma acestei argumentări, !\, soris la Viena, cerând instrucţiuni. Dar până să sosească răspunsul, lucrurile, s'au schimbat, datorită 0- fensi vei luate de paşa. din Vidin, Morteza. Documentul arată că principele Constantin Mavrocordat a cerut şi a obţinut un corp de 3-4 mii de Ianiceri, în fruntea cărora a pus pe fratele său Ioan, cu aproape 10 mii de Români, cu cari a bătut pe Impe­ riali la Piteşti şi Câmpulung 3). --------- 1). Zinkeisen, 1. c , p. 727. 2). "Noi, le due provincie di Moldavia e Valachia, siamo state senza dubbio le piu felici di quant.e ha soggettate al suo Imperio la Casa otto­ mana, per ch e siarno le uniche, al le quali fu dapprincipio concesso e sem­ pre mantenuto il privilegio di venir governati da Principi della nostra naz ione e del nostro rito". 3). Deşi în Iorga, (Ştiri, cu privire la veacul XV/lI, (I, p. 33) găsim că ,,'l'urcii se mân.găiau cu ştiti false ca aceea din N oembre, pentru care se dădură şi serbări în capitală lor, că Imperialii ar fi fost ba tuti, luându­ li�se 2000 de oameni, în părţile Ţării-Româneşti", totuşi, Şincai (Cronica, III, ed. n, p. 437) reproduce m\ pasagiu din Engel (Geschichte der Yala­ chei ... , lI, p. ] 9), care spune că "Oştile nemţeşti care tăbărîseră lângă Olt, au intrat până la 'I'ărgovişte r;;i Vodă a fugit la rrurtucaia, iar boierii toţi au rămas acasă, bncuroşi de stăBânirea nemţească. Dar oastea a trebuit să se retragă,căci a venit Const. Mavrocordat cu Turcii şi i-au bătut în două locuri". Tot Şincai (ibid., p. 438) reproduce o altă menţiune după" anonimul 208 il .1. (1 � I I .� • '1 [209] In Oltenia, colonelulBalhausen, comandantul Craiovei, la apropierea "Valachilor" a fugit din oraş spre graniţa Transil­ vaniei şi s'a retras într'o mânăstire de Franciscani. Baronul Hagenbak, după ce a Învins un detaşament de 2000 de Turci 1), a fost ajuns de principele Mavrocordat, care-I sili să părăsească Oltenia il. Principele a promis în urmă locuitorilor provinciei să-i scutească pe un an de orice dare şi greutate. Această vic­ torie a determinat retragerea oelorlalte trupe imperiale din Mol­ dova, mai cu seamă că puternice detaşamente de la Hotin şi Bender se îndreptau în contra lor. Vestea victoriei turceşti în Oltenia ajunsese la Cartea franceză, de unde oardinalul de Fleury, primul ministru al lui Ludovic XV, o comunica la Constanti­ nopol lui Villeneuve 4). Mediatia curţii din Versailles, acceptată de cardinalul de Fleury, este în legătură cu politica orientală franceză din acest timp. Secretarul de stat la afacerile străine, Chauvelin 4), era un partizan al luptei înverşunate contra Austriei. El voia pen­ tru aceasta să utilizeze Turcia, dar fără a incheia o alianţă scrisă şi formală, arătând toate avantajele pe care le are Franta la Bosfor din simple promisiuni verbale 5). Dar după plecarea lui Chauvelin de la conducerea afacerilor streine în 1737 şi inlo­ cuirea lui cu Amelot de Chaillu 6), lucrurile păreau că iau o românesc": "Intru a treia domnie a lui C. Mavrocordat, coborînd Nemţii în ţară, el a fugit la Turtucaia, iar boierii au rămas în Ţară cu Nemţii. După aceasta venind Constantin Vodă cu Turcii, s'au tras Nemţii la munte, şi bătând Turcii pe N amţi la Piteşti şi Perişani, au trecut Nemţii în Ardeal". Neculce ştie şi el că "au d ... t Turcii şi lui Constantin Vodă domnul mun­ tenesc vreo doi trei paşi cu oaste, de au gonit pe Nemţi din Ţara Munte­ nească, că era puţinei, numai vreo două trei mii" (Cronica, ed. Procopo vici, vol. Il, p. 44i).-Un doc. din 1761, publicat de Hajdeu În "Arhiva istorică a României", t. I, p.. II, pag.54, spune că 'I'urcii au ars în 1738 mănăstirea cato lică din 'I'ârgoviştc. 1). Cf. Raportul lui von Brand către regele Prusiei, din Viena, 27 N oembre 1737: "Man spargiret, d ass der Fiirst von Lobkowitz die 'I'urken au.'; der Kayserlichen Wallachey uber die Alutha nun gantz surukgetrieben und derselben bey 1800 Kopfe erleget haben solte". (lorga, Acte şi fragtn., I, 350). 2). La Constantinopol, Villeneuve comunica: "On vient d'apprendre dans le moment par un 'I'art.are, expedie il. la Porte par le -Prince de Va­ lachie, que Morteza-Paoha avait battu un corps de dix mine Allemands dans la Valachie Imperiale". (Hurmuz. S. li. p. 515, nr. DCCXLIX). 3). Paris, 13 Dec. 1737. Eleury către Villeneuve: "Les Turcs ont en­ core eu en dernier lieu quelque avantage il Krajova". (Hurmuzaki, Doc. S. n. p. 513, nr. DCCL). La 29 Oct. 1737 Const. Mavrocordat dă o proclama­ ţie, prin care îndrumă pe locuitorii din Oltenia la supunere către 'I'urci, a­ sigurând că au obţinut un firman dela Impărăţie pentru protecţia lor con­ tra eventualelor neplăceri din partea soldaţilor otomani. (N. Iorga, Studii şi Documente, XVI, p. 3-6).-Amintită şi de N. Dobrescu, Istoria Biseri­ cei române din Oltenia (Bue., 1906), p. 134, dar cu data anului 1738. 4). Challvelin, ministru al Afacerilor străine de la 22 August 1727 şi până la 20 Februar 1737. , . 5). Gorceix, BOlllzeval-Pacha el le jeuile Rakoczi, în Melanges Iorga, Paris, 1933, p. 347. 6). Ministru al Afacerilor străine de la 1737 până la 1744. 209 , . [210] nouă turnură la curtea Franţei, în ceea ce priveşte interesul pentru evenimentele din Orient, Anume în Occident, r ăsboiul dintre Franta şi Austrra, ale cărui principale teatre au fost Ita­ lia şi frontiera de Est, întrerupt prm preliminariile dela 3 Oc­ tombre 1735, se stârşeşte după cedarea LOl enei către Franţa, prin pacea dela Viena, semnată la 18 Noembre 1738. Din acel moment afacerile orientale au luat o importanţă de primul plan, şi politica 'franceză desfăşoară eforturi constante pentru susţi­ nerea Imperiului otoman, ameninţat de Ruşi şi Austriaci 1). Planul lui Bonneval la Constantinopol, ca şi planul parti-· dului anti-austriac la Versailles, consistă în a decide pe deoparte Suedia la o ofensivă bruscă asupra Petersburgului, iar pe de alta la a urmări completa înfrângere a Austriei. Cu Rusia Franţa nu mai avea niciun fel de legături, de pe vremea candidaturii lui Stanislas Lesczynsohi, în 1733. In 1737 ambasadorul rus la Londra, principele Antioh Cantemir, fiul au­ torului Descrierei Moldovei, având O explicaţie cu contele de Oambis, ambasadorul Franţei în Anglia, au pus bazele unei a­ propieri între Ludovic XV şi Ţarină, şi trimiterea respectivă de miniştri acreditaţi 2). Drept satisfacţie, Antioh Cantemir a fost designat de Ourtea imperială pentru ambasada dela Paris, unde trece în Iulie 1738 3). In legătură cu evenimentele în curs de desfăşurare, Antioh Cantemir a exercitat o puternică influenţă asupra cardinalului de Fleury, pentru a-l determina Ia o modi­ ficare a planului de politică orientală franceză, insinuându-i că, înalt demnitar al bisericii, el nu trebue să accepte distrugerea unui stat catolic de către necredincioşi. De acum înainte, pla­ nul lui Fleury va fi să menajeze o mediaţie care, punând capăt răsboiului, va asigura Franţei mediatoare o situaţie fără egal în Europa. Ambasadorul Villeneuve, la Constantinopol, a primit înalta misiune diplomatică de a pr�găti această întreprindere "). Incă de la începutul campaniei Ruşii fură mai norocoşi şi ouceriră Occeacovul, care fiind o pierdere simtitoare pentru Turci, aceştia se învoiră a cere mediatia Franţei pentru încheie­ rea păcii, aşa cum dorea, F'leury. In Martie 1738 Villeneuve, primind depline puteri din par­ tea celor trei curţi, angaja pe Turci a consimţi să cedeze Impe- 1). Oorceix, 1. c., ibidem, p. 350. 2). Flassan, Histoire de la diplomatie francaise, Paris, 1811, in 8-0, vol. V, p. 101. 3). Raportul lui von Mardefeld, din Petersburg, către regele Prusiei, la 19 Iulie 1737, în Iorga, A�te şi fragmente, I, p. 354.-Daponte in .Ep­ hemerides Daces", II, p 130, !pune greşit această numire În luna Septem­ bre. Cf. Revista istorică, III (t.917), p. 22. - Despre nemulţumirile Curţii din Petrograd, • nicht zufrieden" cu activitatea lui Cantemir, cf. rapoartele ace­ luiaşi Mardefeld în Iorga, Acte\şi fragmente, 1, 355 şi 356. - Despre acti­ vitatea lui Antioh Cantemir ca ambasador la Paris pregătim un articol separat. 4). Oorceix, 1. c., ibidem,p. 357. 210 fi / • I • , [211] rialilor o parte din Oltenia J), iar pe Imperiali să consimtă ca să renunţe la un număr de sate în acea parte a "Valachiei" ce li s'a atribuit prin tratatul de la Pasaroviţ 2). Ruşilor le ce­ rea să renunţe la Occeacov şi la Kinburn şi a se mulţumi nu­ mai cu Azovul i dar Marele Vizir, nemulţumit de rezultat, a dat a înţelege că el vrea să, mai verifice odată soarta armelor, şi astfel prima încercare de mediatie a lui Villeneuve a eşuat 3). Turcii făceau mari pregătiri de răsboiu, şi la sfârşitul lui Iunie Domnii principatelor au primit ordin să trimeată mate­ rialul necesar pentru construirea unui pod peste Dunăre �'). Ei iau ofensiva în Banat 5), unde, după Orşova, ajung să cucerească Sebeşul şi Lugoşul, iar pe frontul rusesc primeau atacurile ma­ reşalului Mii.nnich, care se îndrepta la Nistru spre Cetatea Albă şi Tighina 6). O scrisoare a Marelui Vizir din 15 August 1738 făcea cunoscut Domnilor din Muntenia şi Moldova succesele Tur­ cilor contra AustriaGilor pe toată linia 7). In August armata lui Mtmnich era învinsă pe Nistru şi silită să se retragă în Ukraina -poloneză 8). Contele Ostermann, vice-cancelarul Ţarinei, scria lui Villeneu ve că operaţiile armatei ruseşti sunt împiedecate din cauza epidemiei de ciumă ce bântuie în Muntenia şi Moldova 9) . 1). Villeneuve scria la 2 Martie "que le Grand Vizir se proposoit de faire ceder au moins une partie de la Valachie imperiale que les 'I'urcs possedent actuellement, de măme que le terrain qui est depuis Viddin jusqu'ă Fetislam, ou Ia Porte a etabli en dernier Iieu un pacha", (Bibl. Nat., ms. il'. nr. 7190, fol. 64). 2). Constantinopol, 6 Mai 1738. Villeneuve către Amelot: "Il est cer­ tain que, s'il etait possible que l'Empereur se determinât it rendre iL la Porte cinq ou six villages de la Valachie qui lui fut cedee par le traite de Passarovitz, quand meme ils ne produiruient que quelque miile ecus de revenu, ou que 1'0n fît .trouver quelque petit etablissemeut dans quel­ que li eu que ce put €>tre, le Grand Vizir en serait contant, parce qU'II se Hatterait de persuader au peuple d'avoir procure iL ce Prince un equivalent qui rempl issait les eugagemen ts qu'il avait pris avec lui, et d'avoir mis il, couvert l'honneur de I 'Empire et le sien'': (Hurmuz. S. I,1, p. 518-19, nr. DOOL VII). 3). F1assan, 1. c., ibidem, p. 103. 4). Scrisoarea lui Villeneuve din 6 Iulie 1738: "Suivant les lettres du 27, on devait y [la Fetislam] jeter un pont sur le Danube, et les ordres avaient ete expedies POUI' faire venir de la Valachie et de la Moldavie les bois necessaires pour la construction de ce pont". (Hurmuz. ibidem, p. 521, l1l'. DOOLX). 5). Şincai, Cronica, III (ed. II), p. 439, Rcrie (după Engel, Hist. Va­ Iachiae, n, 19) că: "La 28 Mai 1738 au luat Turcii Mehadia şi au bătut pe Francisc de Lotaringia, luând la 17 August şi Orşova nouă, cu care a trecut la 'l'ul'ci tot banatLl! Oraiovei şi cetatea El.f. Eli�avet, cu foarte pu- ţină osteneală". 6). Biblioiheque Nationale, Nouv. acq. fr. 6834, foI. 83. 7). Hurmuzaki. S. II. p. 523, nr. DOOLXIV. 8). Scrisoarea lui Villeneuve către Amelot, din 30 August 1738: "Le Grand Vizir a reyu la nouvelle que !'armee du general l'vflinnich avait ete 1l1ise en deroute sur le Niester et s'etait retiree dans l'Ukraine polonaise". (Hurmuzakl, ibidem, p. 524, nI'. DOOLXV). 9). Anexa Ilr. 7. Aceeaşi informaţie î.n rapoartele lui Mardenfeld. La 6 Sept. el scria: "Die Pest grassiret nicht nur in der Wallachey, sondern auch bereits in Pohlen". (Iorga, Acte şi jra/!,11lente, I, p. 3M). Vd. şi Ne­ culce, Cronica, ed. Procopovici, voI. II, p. 431, 455, 460. 211 [212] In toamna aceluiaşi an s'a recurs din nou la ser vici i le am­ basadorului francez pentru terminarea răsboi ului. Marele Vizir ţinea acum la darrnarea Azovului de către Ruşi. VilleneuvfI a expediat lui Munrnoh înacest scop pe baronul de 'I'ott; consilier de ambasadă, pentru a-i prezenta ultarnatum-ul turcesc ). Proto­ colul propus de reprezentantul Franţei pentru terminarea ostili­ tăţilor era următorul: 1. Un armistiţiu de un an, în care timp se va lucra sub mediaţia Franţei la negocierea unui tratat defi­ nitiv între toate puterile beligerante. 2. Dacă aceste negociaţJi nu procură Turcilor decât dărmarea Azovului, ei vor dărma Or­ şova şi nu vor conserva decât terenul cu ceea ce posedă în Oltenia 2). Dar o încredere deplină din partea Austriacilor nu pu­ tea fi dată acestor preliminarii de pace, din cauza unui obstacol care se ridica pentru ei. Acest obstacol era principele Iosif R a­ koczi, fiul lui Francisc mort la Rodosto în 1735, şi moştenito­ rul pretenţiilor tatălui său asupra tronului ardelean; Turcii îl scoaseră din adăpostul refngiaţilor dela Rodosto, îl ehemar ă in Decembre 1737 la Oonstantinopol, iar la 25 Ianuar 1738 îi deteră un nHat" al Sultanului, prin care fu recunoscut Domnitor al Ardealului B). Pleacă în urmă la Oernavoda- de unde el trimite pe omul de Încredere Kelemen Mikes să salute pe Oonstantin Mavrocordat la Bucureşti -, apoi pretendentul şi suita lui sunt mutaţi la Vidin, unde sunt primiţi de Turci cu pompă mare. Vi­ sul lui Rakoczi ar fi putut fi alImentat numai din continuarea răsboiului. Pentru Imperiali el constituia 0 sperietoare turcească, ce-şi mărea Însemnătatea în proporţia succeselor repurtate asupra generalilor incapabili ai lui Carol al VI-lea. Diri momentul în care Turcii se hotărîră să înceapă tratativele de pace cu Aus­ triacii, arma politică reprezentată prin pretenţiile lui Rakoczî la tronul Ardealului îşi pierdu valoarea, iar principele, împreună cu toţi cei ce-l înconjurau, fură mutaţi 'înapoi la Cernavoda, UD de ajunseră la 19 Octombre. Starea sănătăţii lui era atunci despe­ rată, şi moartea veni - pentru dânsul ca o isbăvire şi pentru Turci şi Austris oi ca o uşurare -la 10 Noembre. Imperialii ju­ bilau, după cum se vede din scrisoarea cancelarului Sinzendorf 1). Anexa nr. 8. Tot atunci Muunich ar fi trimis pe uu oarecare Reg­ nin la 'rangrad, ca să se î:nţeleagă cu baronul de 'I'ott şi cu trimisul lui Grigorie Ghica, Domnul Moldovei, ca să lucreze pentru pace. (Şincai,. Cro­ nica, p. 439, după Engd, Hist. Mald., 3(0). 2). Hurmuzaki, ibidem, p. 528, ur DUCLXX, 3), C. J. Caradja, Scrisorile lui Kelemen Mikes, În "Ioan Neculce", IV (1924), p. 265, după Zinke isen, Geschichte des 08m. R. în Europa, V, 744 şi Dapontes, Ephemeri d es, II, 64.-"Pus·au Turcii pe feciorul lui Racoţi anume ca să tie craiu În ':j.'ara' Ungureasca şi i-au făcut coroană de aur şi de mult preţ, cu diamanturi. ş\ i-au dat' şi cinci mii pungI de buni, să:i fie de cheltuială şi să-şi facă oaste osebit de ce i-au dat 'I'urcii şi 'I'ătarii, Şi deci l'au pornit din Ţarigrlld;\ de au venit la Brăila de-şi strânge oaste şi se gătează". (Neculce, Cronică, ed. Procopovici, II, p. 451-4G2).-Cf. şi raportul lui Hotlmann către regele Prusiei, din 8 M art. 1738 şi fragmente, 1, 352-353), unde e vorba de "16 m. Beutel"). (Iorga, Acte 212 [213] către Villeneuve, de la 7 Ianuarie 1739, unde se arată convins că o parte din dificultăţile ridicate în calea păcii au fost în lă­ turateprinacest eveniment 1). Ou toate că se găseau liberaţi de povara lui Rakoczi, Turcii - bănuitori din fire - nu se a­ rătau' prea în crezători în mediaţia franceză �), şi va trebui să vină victoria dela Krozka, dela 23 Iunie 1739, a armatei turceşti, pentru ca Marele Vizir să se hotărască Ia convocarea neintâr­ ziată a conferinţei de pace, cu toate că mai înainte de aceasta marele Dragoman, Alexandru Ghica, condiţiona de apropierea păcii rămânerea în scaunul de la Iaşi a fratelui său Grigore �). Irnperialii erau hotărîţi la o pace cu orice condiţii încă de la începutul anului 1739, şi dacă nu o marturisee u deschis, era pentru a face ca Turcii să dicteze condiţii mai puţin umilitoare pentru prestiginl Jmpărăţiei. La 11 Martie - când rr uşii nu luaseră ofensiva, la Hotin -- contele de Sinzendorf autoriză pe Villeneuve să ofere Turcilor, contra restituirei Orşovei şi a Me­ hadiei, partea de sud a Olteniei, despărţită printr'o linie ce ar fi mers de la Oerna pe la Tismana, Târgu-Jiu şi de acolo la Râmnicul-Vâlcea, rezervându-si partea de Nord - "neproduc­ tivă" - pentru acoperirea frontierei către Ardeal 4). Această ofertă era însoţită de schiţe şi hărţi geografice, clar explicate, pentru a nu lăsa nicio îndoială de intenţia sinceră a Curtii din Viena faţă de Poartă "). Toate acestea au fost prezentate cu un memoriu personal, de către Villeneuve, guvernului turcesc, la 2 Aprilie 6). Oferta fiind respinsă, după noua victorie dela Krozka, spre sfârşitul lui August noi propuneri sosesc din par­ tea lui Sinzendorf către Villeneuve, pentru a fi predate Porţii. Austriacii oferă acum întreaga Oltenie - cu distrngerea şose­ lej nOarolina" -, Orşova şi Mehadia şi dărmarea cetăţii Labacz i). Intre aceste are loc ofensiva Ruşilor la Hotin, care e cu­ noscută în amănunte din cronicile noastre, în special a lui N e­ culce. Vom insista numai asupra a ceea ce se cuprinde în me­ moriile generalului Manstein 8), care par a nu fi fost utilizate 1). Anexa nr. 9. E greşit ceeace crede Gorceix (1. c., P: 358), că această scrisoare ar fi fost adresată de Sinzendorf "cardinalului de Fl.eury". 2). Hurrnuzaki, Doc. S. Il. p. 536, nr. DOOLXXVIII şi Iorga, Acte şi fragmente, 1. 358-1359. 3). Yilteneuve către Amelot, Oonstantinopol, 11 August 1739: "I�8 Drogman de la Porte a de puissants motifs de souhaiter la paix, puisque c'est rl'elle q ue depend la conservation de la Principaute cleMolclavie dans sa famille". (Hurmuzaki, ibid, p. 522, nr. DOOLXIJI). 4). Anexa nr. 10. 5). Scrisoarea lui Villeneuve ele la 1 Aprilie, în Hurmuzaki, Doc., ibi­ dem, p. 539, nr. DOOLXXXL 6). Extras din Memoriul lui vilteneuve, Bibl. N at, ms, fr. 7190, fol. 360 V., 361, 7). Anexa nr. 14. De comparat cu memoriul trimis ele Vil leneuve Ia 2 Oct. 1737 curţii din Versailles, în Hurmuzaki, ibi d., p. 510, nr. DOOXL VI. S). Manstein (general de), Memoires Itistoriques, politiques el miti­ iaires sur la Russie, contenant les princip ales revolutions de cel empire el les guerres des Russes contre les Ţurcs et les Tariares.. .. 1727-1744. Nou­ velle editie», Lyon, 1772, 2 vol. in SO. 2 213 [214] in tot ce pot să spună. In plus, publicăm în anexă o lung dare de seamă contemporană, mai precisă şi mai amănunţită din "Storia dell'anno", precum şi o informaţie apărută în "Journal historique de Verdun Il. Autorii răsboiului ruso-turc au fost vice-cancelarul Oster­ mann şi Mareşalul Mtinnich, cari au socotit momentul sosit pentru expansiunea rusă în dauna Imperiului otoman 1). Dela curtea din Iaşi Ruşii au conrupt un număr de spioni, cari îi ţi­ neau în curent despre planurile turceşti 2), Aceştia erau medicul Testabuza, în serviciul Mavrocordaţilor, şi Manoli Ipsilanti. Turcii au dat ordin; în 1737, după luarea Occeacovului de Ruşi, să fie prinşi. Cel dintăi fugi la Veneţia, şi numai în 1741 fu ademenit de Otomani, ca să i se taie capul 3); cel de al doilea fu pus în ţeapă la Constantinopol 4). Supranumit şi "Eugeniu al Nordului" 5), Mtinnich, după victoria dela Stăuceni era la 31 August stăpân pe Hotin 6). 1). Oţetea. Contribution el la Ouestion d'Orient, Bucarest, 1930, p. 16. O biografie a lui Miinnich, scrisă de "M. Ch. Vg.", a apărut în _Archives Iitţeraires de l'Europe", Lyon, 1804, in 8-0, t. II, pp. 169 - 187 şi 377 - 440 S'a născut în 1683 şi a murit în ] 767. Disgraţiat în 1742, a stat în Siberia până la 1762. Pentru a se vedea adevăratele intenţii ale Ruşilor în acest răsboiu, iată planul general de răsboiu prezentat de Munnich Tarinei la 14 Aprilie 1736: "L'annee 1736. "Asof sera a nous ; nous serons maîtres du Don, du Dnepr, de Perecop, des possessions des Nogaîs entre le Don et le Dnepr, le long de la Mer Noire et, s'il plaît i1 Dieu, la Crimee meme nous appar­ tiendra. "L'annee ]737. oS. M.1. se soumettra entierernent la Cr imee, le Couban et s'attachera la Oabardie. Elle sera la rnaîtresse de la mer d'Asof et de la Guirla, entre la Crimee et le Oouban. "Eu 1738. "S. M. 1. se soumettra sans le moindre risque les hor des de Belgorod et de Boudczack au dela de Dneper, la Moldavie et la Valachie, qui gemissent sous le joug des Turcs. Les Grecs se sau veront sous les ailes de l'aigle de .Russie. . it<. "L'annee 1739 .• Les drapeaux et les et.endards de S. M. 1. seront arbores .... 01.1? it Oonstantinople, dans la premiere, la plus ancienne eglise grecque chretienne, dans cette fameuse egtise orientale de S-te Sophie it Constantinople. Elle sera eonrontj.ee comme Imperatrice grecque et Elle donnera la paix ... a qui? a un mqnde infini, non il. des nations sans llombre. Quelle gloire! Quelle souveraine! Qui demandel'a alors il. qui est du le titre Imperial? A celui qni est couronne et oint i1 Francfort, ou it celui qui l'est it Stamboul?" (Arhiva Woronzov, Moscova, 1871, voI. II, pp. 509-510). 2). Manstein, Memoires, Lyon, 1772, in 80, t. r, p. 240. 3). "Atunce [în anul 7250,=Sept. 1741'1 au trimis Turcii în 'f'ara Mun­ t,enească de au tăiat capul unui doftor anume Testabuza, care acel Testa­ buza a fost mai înainte vreme credincios la Poartă. Şi căzân,l în prepus cum că se ajungea cu creştinii, au fugit vre-o doi tnn ani la Veneţia. Şi amăgindu-1 Turcii cu firman de ier',are, aşa l'au prins şi i-au tăiat capul". (NecuIce, Cronica, II, 479). -CJr. Enache Kogălniceanu, în Letopiseţe, III (ed. II), p. 204-205. \ 4). Iorga, Documentele fam. Callimac/zi, I, p. L. 5). Of. F. Combes, La Russie en face de Constantinople et de ['Eu­ rope, Paris, 1854, in 80, p. 317. \ 6). Manstein, 1. c., t. II, p. 26 j Wolf, Beitrăge zu einer statistisc/z­ l1istorischen Besclzreibung des Fiirstenthums Moldau, Hermanstadt, ]805, I 214 " , , li [215] Inainte de a intra în campanie, cu agrementul Curţii, a format un regiment de Homâni-de Moldoveni-pus sub comanda lui Constantin Cantemir, fiul lui Antioh, fostul Domn al Moldovei. Găsim în Manstein informaţii pe larg asupra peripeţiilor lui Cons­ tantin Cantemir plecat în Rusia la 1736 Şi .arestarea lui în Polonia, eliberat numai după cererile insistente ale comandantului gar­ nizoanei Kiev, generalul Keith. El s'a răsbunat în urmă, tre­ când cu regimentul său în Polonia şi prădând posesiunile Mare­ lui general al coroanei, Potoski 1). Trimiţând înainte pe Cante­ mir cu regimentul său şi alte trupe 2), Miinnich continuă drumul spre Iaşi, de unde Grigore Ghica se retrage în partea de Sud a Moldovei. Cunoaştem acum şi lista deputaţilor cari au eşit din partea oraşului în intâmpinarea Mareşalului cuceritor 3) şi condiţiile, pe puncte, impuse de Mtinnich şi acceptate forţat de boierii Moldovei 4). Dumitraşcu Cantemir, fratele lui Constantin, a plecat cu un detaşament în urmărirea lui Grigore Ghica, care de la Şer­ băneşti, pe Siret, s'a retras spre Brăila. Acesta s'a mulţumit să atace apoi Focşanii ; Constantin, cu alt pâlo de oaste, a mers asupra Ruşilor ca să fie în preajma Tătarilor 5). In străinătate se ştia că la Iaşi, Între altele, Miinnich a convocat "Statele" Moldovei, pentru a le propune să aleagă un alt Domn, şi se cre­ dea că alegerea va cădea mai mult ca sigur asupra lui Constan- in 80, t. II, p. 177, spune că la 26 August Calcioc-başa a predat lui Mlln­ nich Hotinul. Neculce, 1. C., p. 464, pune această dată la 19 August st. Y. Aceaşi dată se găseşte şi în copia Jurnalului de operaţii. deja Aff. etr., din Paris, reprodus în Filitti, Lettres ei extraits, 1914, in 80, pp, 257 - 59, nr, CCXXV .Cf. Jurnalul armatei ruse din acest timp, în Hurmuzaki, Doc., vol. XVI, pp. 433-435, nr . .MVI. 1). Manstein, 1. c., II, p. 10-13. 2). "Li 5 [Septembre] si continua la stessa marcia, e il Principe Cau­ temiro fu spedito avanti per prender posto alla ripa de} Prut (Ion uno stac­ camento di 200 Granatieri a cavallo, 1000 Dragoni, 500 U ssari, e 1500 Va­ lacchi" (anexa nr. 16). - Şincai are următoarea Însemnare în Cronica lui (t. III, p. 461-462): .Dadih zice că Cantemir, când a intrat în Moldova, tara o au socotit ca a sa, si cu amare cuvinte au scris boierilor ca să se scoale să prindă pe Ghica Vodă şi să-I dea Muscalilor ; ci boierii temân­ du-se de pacea dela Prut. de care încă nu-şi uitase i-au răspuns că ei încă. nu pot face aceasta. Drept aceea mâuiindu-se Munnich, ar fi dat poruncă să se prădeze Moldova. Iar după zisa altora, Munnich însuşi nădăjduia că Irnpărăt.easa îi va da lui Moldova", - Neculce spune şi el: "Constantin beizade au venit tot jăcuind până la Ia!ji şi au intrat în laşi în anul 7248, Septemvre în 2 zile, într'o Duminica". (Cronica, II, 465). 3). Această listă a boierilor Iipseşte atât la Neculce (bine mfcrmat), cât şi în Memoriile lui Manstein, care desorie intrarea în Iaşi în vol, II, pp. 28-30. Dar se găseşte în Filitti, Letlres el extraits, 257-259. nr. CCXXY, şi în documentul ce-l publicăm la anexa nr. 16. Documentul publicat de Fi­ Iitti se găseşte reprodus întocmai şi În Hurmuzaki, Doc., voI. XVI, p. 454 - 457, nr. MXXIlI. 4). Convenţia încheiată de Munnich cu oraşul se găseşte clar expri­ mată în Neculce, 1. C., 466 - 4.67. In Anexa ce publicăm (nr. 16) e vorba că la 15 Septembre, odată cu încheierea acestei convenţii, principele Con­ stantin Cantemir a fost ales În unanimitate Domn în locul lui Grigore Ghica , sub rezerva confirmării de către Impărăteasă, 5). Neculce, 1. c., II, p. 47. 215 [216] tin Oantemir, dar informatorul lui "J ournal historique de Ver­ dun" face greşala să creadă că el era frate cu Antioch Caute­ mir, ambasadorul Rusiei la Paris 1). In mijlocul atâtor succese, Munn ich primeşte ca un duş rece, în ziua de 24 Septembre, scrisoarea prinoipelui Lobkowitz din Transilvania, prin care îi vestea încheierea păcii. El îi răs­ punde a doua zi, arătând că după informaţiile pe care le deţine dela secretarul privat al lui Grigore Ghica, Turcii au fost mult mai numeroşi pe frontul rusesc decât pe cel austriac, şi în con­ secinţă armata rusă este aceea care a oprit pe Turci de a pă­ trunde în Transilvania. Dacă nu se vor acorda Rusiei conditii favorabile şi despăgubiri echivalente pentru Ho tin şi Moldova, Mtmnich declară că el e hotărît să continue ostilităţile 2). Cu toate acestea, după câteva marşuri spre Bugiac contra Tătarilor - cari an sfărmat la Ruşi corpul de oaste rusească lăsat pen­ tru pază de Constantin Oantemir 3) -, Mănnich s'a resemnat să găsească armatei sale cantonament de iarnă în Moldova şi Po­ lonia 4), iar către sfârşitul lui Octombre a primit ordin să în­ ceteze ostilităţile şi să abandoneze Iaşii şi Hotinul 5). Era acum rân dul diplomaţiei. Rolul diplomatic al Domnului Moldovei Grigore Ghica în .acest răsboiu are o deosebită însemnătate. Pe lângă că era şi fratele Marelui Dragoman al Porţii, relaţiile lui în lumea diplomatică, precum şi talentul lui pentru intrigi, i-au creiat o situaţie politică deosebită în şirul Domnilor fanarioti G). In afară de serviciul de intermediar Între diplomatii francezi şi curţile imperiale 7), el era În legătură şi cu regele Prusiei 8). Oa să silească pe Ruşi la pace, Turcii s'au servit de abilitatea lui Ghica spre a le insinua pericolul la oare se expun în cazul când Austria se hotărăşte să încheie pac� separată 9). Din proprie iniţiativă, Ghica pătrunzând puţina csolidita,te a alianţei ruso­ austriace, încearcă, prin pârcălabul de Soroca Petru Duca, să despartă, cele două curţi imperiale, ispitind pe diplomatii ţarinei 1), Journal historique de Yerdun, t. XLVI, Oct. 1739, p. 276. Anexa nr. 18. . i2). Lettre du. marechal de Munnich au prince Lobkowitx, Manstein, Memo res, t. II, p. 32-44. 3 J. Neculce, 1. C., 470. 4). Manstein, L c., Il, p. 47. . 5). "Vers la fiu du mois d'Octobre le marechal de Munnich eut ordre de cesser les hosnilites. J assy fut abau donne et Chotzim rendu aux Turcs dans le meme etat q u'on l'avoit conquis sur enx", (Manstein, 1. c, II, 4\cJ), 6). Iorga, Prefaţă la Hurmuzaki, X, p. VIII. . . 7). C]. Anexele nr. 11 şi' 12. Cât de nefondată este părerea unui cro- nicar turc anonim, fost secrethr la 'administratia arsenalului din Rotin sub Mihai Racoviţă, care acuză pe 'Grigore Ghica de a ti dat Hotinul în mâna Ruşilor, se vede din ansamblul \rolului jucat de Domnul moldovean. (Cf, pentru aceasta L. Săineanu, Starea Ţărilor române În prima jumătate a se­ colului al XVIII-lea, în "Revista Nouă", IT (18tJO), p. 23). 81. AIll'x.1 nr. 13. 9). Anexa nr. 15. 216 T , �' ,.. • • [217] la avantajele ce ar avea din încheierea unei .păci separate cu Turcii 1). Cât timp nu putea fi sigur de această insinuare, Ghica a imaginat un nou plan, acela de a face ca Prusia-rival a geo­ grafică şi naturală a Austriei-să determine curtea din Viena a primi tratatul dorit de Poartă 2). Bătrânul rege Frederic- Wil­ helm 1 nu s'a lăsat prins în firul diplomaţiei pe care n'o În­ ţelegea, şi după răspunsul primit dela Petersburg, a comunicat Domnului Moldovei că, fiind elector şi membru al Imperiului roman, suveranul Prusiei l1U poate ajuta desmembrarea Aus­ triei, şi că apoi se găseşte în legătură de alianţă cu Rusia ). Pentru a se ajunge la încheierea păcii cu Austria pe baza . celor cinci puncte din preliminariile acceptate la Septembre, curtea din Viena a pus la dispoziţia lui Villeneuve însemnate sume de bani, pe care ambasadorul francez avea să le între­ buinţeze la Poartă cum va găsi de cn viiuţă ; şi în special Mare­ lui Vizir Mehemet Yegen avea să-i rezerve cea mai mare parte din aceste sume 4). In negociaţi.ile dela Belgrad, Carol al VI-lea ar fi fost constrâns la mari concesiuni, nu atât prin înfrângerea suferită, cât mai mult ca să poată impune Pragmatica sancţiune, obţinând recunoaşterea puterilor europene 5). . După aplanarea dificultăţii principale, cedarea Belgradului - pe care 'I'urcii înţelegeau să-I ia cu fortificatiite prezente, iar Austriacii ţineau să-I dea aşa cum l'au primit -, semnătura tra­ tatului cu Austria s'a făcut prin baterea unei medalii 6). Deli­ mitarea urma să se facă pe baza unei convenţii speciale, în spi­ ritul tratatului. La Petersburg diplomatii Ţarinei au fost foarte neplăcut atinşi la vestea păcii separate pe care o încheia Austria. Incor­ darea aspră a ra o orturilor cu Suedia, prin omorîrea maiorului Sinclair -- care din greşeală a fost considerat ca purtătorul hâr­ tii lor secrete pentru alianta turco-suedeză - de către ofiţerii 1). Haga, 30 Ianuar 1739. Raport al lui Luiscius : "Le com te d'Uh- . lefelt et le comte de Golofkin ont n ot.ifie aux Ministres de l'Etat que l'Hospoclar de Walachie avoit ecrit au resident russien, qui du congres de Nimirof se trouvoit encore actuellement dans cette ville, une longue lettre remplie ele compliments, de protestations et d'offres de bons offices aupres de la Porte, pour moyenner une paix avec la Czarine, proposant pour con­ dition la recldition de la ville d'Asot, et qu'apres cela, la Port.e admettroit la Czarine comme ruediatrice POUl' la paix avec l'empereur" ... (Iorga, Acte şi fragmente, I, 358-59). 2). Iorga, Prefaţă la Hurmuzaki, X, ibidem. f3). Petersburg. 1) Februar 1739, Von Mardefeld către rege. Iorga, Acte şi fragm., 1, 35D. 41. Gcrcelx, Bonneval-Pacha el le jeune Pakoczl, în Melanges Iorga, p. 361, după memoriile principelui ele Ligne. 5). Albert Sorei, Recuetl des instructions dottnees aux ambassadeurs el ministres de France allant ei I'Efranger, depuis la paix de Weslphalie jusqu'ei la Revolulion franţaise, Autriche, Paris, 1884, in 8°, p. 20. IJ). Flassan, Histoire de la diplol71. jranţaise. V., p. 104. Cf. Zinkeisen, 1., c. V, p.768. Prin această nefericită pace, Austria trebuia să cedeze, con­ form punctelor enumerate Jţlai sus, toată Oltenia, afară de fortul Perişani, care urma să fie dărmat. 2J7 [218] ruşi în Silezia, lăsa să, se prevadă continuarea răsboiului C11 Poarta, atacul sigur al Suediei în anul viitor 1). Dat fiind şi alte consideraţii de ordin intern, comunicarea lui Mtmnich către Osterrnann, despre supunerea Moldovei, n'a putut să găsească primirea insufieţită la care se aştepta cuceritorul dela laşi 2). Oomunicându-i-se lui Vil leneuve împuternicirea Ţarinei, a încheiat la 7/18 Septembre o convenţie preliminară între Rusia şi Poartă. ln opoziţie cu Austria, Villeneuve a rezervat Ţarinei in mod expres aprobarea tratatului. După articolul 2 al convenţiei dela Belgrad, Azovul s'a distrus şi avea să servească de zonă pustie, barieră între Rusia .şi Turcia; Rusia putea să-şi ridice o nouă cetate pe Don, iar Turcia la Ou ban. Taganrog nu poate fi reconstruit, şi Rusia nu are voie să-şi ţină nici flotă, nici vase comerciale în Marea N ea­ gră şi Azov 3). Ţarina a ratificat fără ezitare tratatul şi con­ venţia ulterioară din 3 Octombre, dând ordin de evacuare a Ho­ tinului şi a Moldovei 4). Rapiditatea cu care s'a încheiat pacea turco-austriacă a surprins toate cercurile diplomatice şi a nemulţumit până şi pe Francezi, cari mai bucuros ar fi ţinut să vadă pe Ruşi în râs­ boiu deodată cu Turcia şi Suedia o). Turcii erau mulţumiţi în principiu, şi drept răsplată acor­ dau Marelui Dragoman titlul de principe al Moldovei şi toate a vantajele care decurg din această nouă demnitate "onorificău 6). Ou moartea lui Oarol al VI-lea şi a Ţarinei Ana, în anii ur­ mători păcii de la Belgrad, se schimbă situaţia' internaţională în mod excepţional de favorabil pentru Poartă. Maria 'I'erez a, moştenitoarea Imperiului habsburgic, avea destul de lucru ca să-şi apere succesiunea năpădită din toate părţile de duşmani; ea trebuia să se gândească şi la faptul de a menţine Poarta în bune dispoziţii. Poarta înţelegea bine să folosească în favoarea ei această situaţie delicată a Imperiului habsburgic la delimitarea graniţelor sale dinspre Austria, în Oltenia şi Banat, cu oarecare abateri de la hotărîrile păcii de la Belgrad. Acelaş lucru îl spe­ rau Turcii şi de partea Rusiei, după moartea Ţarinei Ana, cu atât mai mult cu cât Suedia era hotărîtă ca asasinarea lui Sin­ clair de către Ruşi să servească de pretext pentru a le declara 1). Of. Anexanr. 25.-Gorceix, 1. c., p, 359.-Daponte, În Ephemerides. 2). Uebersberger, Russalands Orientpolitik, Stuttgard, 1913, 1, p. 237. 3). Ibidem, p, 238.-Pe când pacea cu Austria s'a încheiat pe 27 de ani, pactul ruso-turc avea valoare pentru veşnicie. - Cf. şi D'Ohsson, Tableati general de l'Etnpire Ottoman, vn, p. 462. 4). Anexa nr. 22. La 1\ Decembre ViHeneuve scria lui Munnich i .Le Grand Vizir en ru'envoyant la r eponse qu 'i l fait it V. E. m'a fait prier de lui ecrire que la Porte �e fl�ttoit q ue V. E. donneroit les ordres con­ venables, pour que ses troupe s en se retirant n'enl event pas les sujets de la Mol davie, ou ne les obligent pas de les suivre" (Bibl. Nab., Ms, fr. 7190, tol. 517). 5). Uebersberger, 1. c., ibidem. 6). Aff. etr .• Correspondance consulaire, Constantinopol, vol, 42, data de 14 Ianuarie 1740.-Archives Nationales, B.1 Marine, voI. 167, foI. 87. 218 [219] " I • J răsboiu. Abilitatea diplomaţiei ruseşti însă, ca şi atacul lui Na­ dir, Şahul Persiei, nu le-a creiat Turcilor aceiaşi facilitate ca din partea curţii din Viena 1). Ruşii, cu toate că 'I'arina a ratificat imediat tratatul, n'au fost mulţumiţi cu rezultatul păcii pentru dânşii, şi la Paris An­ tioh Cantemir acuza pe Villeneuve de oarţialitate in dauna cur­ ţii sale, cu scopul de a-i face pe Francezi suspecţi Suedezilor 2). Aplicarea convenţiei de delimitare a hotarelor turco-aus­ triace nu s'au putut face tot aşa de rapid ca încheierea păcii. Prin sume de bani date la Poartă, .Austriacii sperau ca rigorile păcii să fie îndulcite pe calea conrupţiei, Secretarul contelui Neipperg, comisarul austriac, ar fi Încercat alterarea articolelor convenţiei fd.ţă de spiritul tratatului 3). Marele Dragoman Alexan­ dru Ghica, care de când căpabase noile demnităţi onorifice se simţea cel mai puternic funcţionar din Imperiul Otoman, ceruse a 89 fixa un tribut deosebit pentru Oltenia restituită, dorind ca, pentru acest tribut de 219 pungi, s'o administreze separat, în fol�sul său ). Aceasta nu s'a întâmplat Însă, căci cele cinci ju­ deţe au fost din nou ali p i te la Ţara-Românească. Cum în Iunie 17 40 Marele-Vizir a fost înlocuit cu Elhagi-Ahmet-Paşa, acesta voind să se debaraseze de Marele-Dragoman şi de Reis­ E ffendi Mustafa, i-a acuzat de trădare cu ocazia traducerii În t urceşte a tratatului dela Belgrad, şi Alexandru Ghica a avut capul taiat o). Urmarea acestui fapt a fost că fratele decapitatului, Gri­ gare Ghica, a fost destituit din scaunul dela Iaşi, care s'a dat lui Constantin Mavrocordat din Muntenia, iar la Bucureşti a venit, în Septembre 1741, bătrănul Mihai Racoviţă. Insă desti- 1) Uebersberger, Russlands Orientpolitik. p. 24l. 2). V. Anexa nr. 26. "Raporturile curţii franceze cu ambasadorul Rusiei la Paris încep după 1740 să devină din ce în ce mai puţin amicale. Cantemir este pus sub supraveghere de către poliţia franceză, iar după în­ ceperea ostilităşilor ruso-suedeze, când s'a dus să anunţe cardinalului şi ministrului de externe victoria Ruşilor dela Wilmanstraud, a fost primit cu răceală. Un raport al poliţiei din 3 Octombre 1741 spune: "Les domes­ tiques de l'am bassad eur de Moscovie disent que son Excellence est extre­ mement piq uee de la irecept.ion que lui a fait monseigneur le cardinal de F'leury, lorsqu'il fut luy annoncer que les Suedois avoient ete battus dans la derniere affaire. Son Excellence se plaint aussi de M-r. Amelot, qu'il dit luy avoir tcurne le dos quand il a ete chez luy au mâine suje t". (Lo­ zinski, Le Prince Cantemir el la oolice parisienne, în "Le Monde Slave", Februar, 1925, p. 232). Cantemir condamnă întreaga politică orientală fran­ ceză prin cuvintele: "qu'il trouve tout fort extraordinaire qu'un Roy qui prend le titre de tres chretien fasse de si grandes depenses pour faire hon­ neur au 'rUl'C". (Raport din 13 Octombre 1741, ibidem, p. 236). 3). Fl'an�ois Rousseau, L'Ambassade de CastellaTllle a Constantinople, În "La revue des Questions histol'iques", 1901, p. 410. 4). Iorga, Doc. fam. Callimaclzi, voI. I, p. LI-LIl. 5). V. Anexa Ilr. 41. In anexa nr. 40 se vede că Bonneval-Paşa il1- teuţ,iona să vadă pe fiul său bast:wd, Soliman, Mare-Dragoman, iar el ,prin­ cipe al Moldovei", dacă e să dăm crezare spuselor lui Villeneuve, duş­ manul său. 219 [220] tuitul a fost bine primit la Poartă şi întrebuinţat -- pentru în­ tinsele lui cunoştinţe diplomatice - ca sfetnic de taină 1). Din partea lor, Imp erialii au început să formuleze plângeri contra lipsei de bună credinţă a Turcilor chiar din primul mo­ ment al execuţiei tratatului de pace. La 12 Octombre 1739, con­ tele de Sinzendorf se plângea lui Villeneuve că, deşi armatele imperiale s'au retras din cele 7'ldouă Valahii'' şi au dărmat fortul Perişani, Turcii nici nu se gândeau să evacueze Banatul şi să darme Mehadia, aşa cum aveau �bligaţia. Ei continuă, din con­ t.ra, să prade numita provincie şi să ridice biruri dela locuitori, Cit în timp de răsboiu 2). La 3 Februar 1740 Villeneuve adresa Marelui Vizir un memoriu, în care expunea plăngerile austriace cu privire la faptul că Turcii adăpostesc la ei pe nemulţumiţii din Banatul imperial, cari sub conducerea a doi şefi români, Adam Hora şi Niculiţă, trec şi pradă satele de pe teritoriul su­ pus curţii din Viena, sub oblăduirea autorităţilor turceşti 3). Aceste plângeri, ca şi eforturile de a dovedi cu acte buna credinţă austriacă în aplicarea. tratatului dela Belgrad, au dat loc la o corespondenţă a cancelarului imperial Sinzendorf cu Vi lleneuve - partea privitoare la ţările noastre o publicăm în anexe -, din a cărei analiză putem să aducem câteva lămuriri în plus, relativ la delimitarea graniţei dintre Oltenia şi Ardeal. Trecând peste documentul nr. 27, unde în scrisoarea de la 25 Aprilie 1740 Sinzendorf se plânge din nou despre şican ele pe care 'I'urcii le fac Austriacilor la delimitarea graniţelor Bana­ tului, să ne oprim cu analiza asupra unora din cele ce urmează, şi care privesc în special hotarele Olteniei. Dealtfel această ches­ tiune, in limita materialului cunoscut atunci, a fost expusă clar de dl. Al. A. Vasilescu în ultimul capitol al căr ti.i d-salo 110lte­ nia sub Austriaci". Dacă o reluăm, o facem pentru noile preci­ zări ce s'ar putea aduce, datorită materialului din anexă. Imediat după semnarea prelirninaniilor de pace, trupele austriace care se găseau în Oltenia sub comanda principelui de Lobkowitz şi se pregăteau să treacă Oltul în Muntenia, au pri­ mit, la 7 Sep tembre, ordinul mareşalului Wallis-cu data de 2 a aceleiaşi luni-să se retragă În Transilvania, iar fortul Perişani să fie dărmat 4) După formalităţile de execuţie a tuturor ordi­ nelor date, armata austriacă s'a pus în mişcare pe două coloane, trecând pentru ultima dată pe superba şosea 11 via Carolina" spre Transilvania 5). Intre timp, autorităţile militare austriace au avut grijă să adune toate actele şi memoriile care să ser­ vească la o j usti1. delimitare a frontierei, fără a nedreptăţi "d'un J). Iorga, Dac. fam. Callittu, Il.. p. 617, nr. 4 şi Idem, Ştiri despre veacul al XVl/I-lea, I, p. 34-35. Pentru rolul jucat de Ghica în încercarea lui Frederi� II de It încheia o alian\ă cu Poarta, v .. Hammer, Hist. de l'Emp . Oit., vol. XV, p, 67 -68., 2). Biblioth8que Nationale, Mşs. fr. 7198, fol, 182. 3). V. anexa nr. 23. 4). Anexa n r, 32. 5). Anexa nr. 29. 220 [221] pouce de terre " niciuna din cele doua provincii, luând ca bază tratatele anterioare de la Oarloviţ şi Pasaroviţ, ale căror prime articole. precizau olar de a lăsa hotarele Ţărri-Româneşti "uti eb eniiquo:: 1). La mănăstirea Oozia au găsit şi ridicat docu­ mentul pent.ru delimitarea aceleiaşi graniţe, dela Neagoe Ba­ sarab, din 9 Iunie 1520, pe care l' au luat şi tradus pentru uz în latineşte 2). Ou fixarea frontierei pe teren a fost însărcinat colonelul Baron de Fro m entini, care făcea cu regimentul său arier.iga. da armatei austriace. Dupa uzul stabilit cu ocazia celorlalte tratate de la Car., loviţ şi Pasarovit, regularea graniţei cădea de drept în sarcina Domnului Tarii-Româneşti, fără o prealabilă autorizaţie din par­ tea, Porţii. Conform obişnuinţei, şi de data aceasta, la cererea Austriaoilor, Domnul şi-a trimis delegaţii pentru stabilirea gra,... ni tei. Din partea Imperiali lor au part.icipat.. pe lângă baronul de Fromentini, un expert technic llJacques Zultner, căpitan de ingmeri" şi un delegat a-l oraşului Sibiu, senatorul Daniel Ritter. Delegaţii tr imişi de Constantin Mavrocordat au fost llFiaryul" [FieraJ Brazoy anul [Brezoianul], Vislier [Vistier] al lJojlye [al doilea] 3) şi "GiorgIe Oapitano Mareyden Darabanul", cari au sosit la frontieră "avec un train tres consider able ". Ei an de­ clarat colonelului austriac a fi trimişi de Domnul-Munt.eniei, care nefiind autorizat în scris de Poartă, nu le-a dat nici lor, in scris "depline puteri". Ou toate că documentele, pe care le ştiau altădată păstrate în m â n â s t i r e a Cozia, relativ la graniţă, lipsesc, ei i-au garantat că mărturia Jor va fi tot aşa de autentacă caşi cum ar fi făcută ou ordinul Porţii. Prezen­ tân du-Ie documentul din 1520, delegaţii celor două state s'au învoit să delimiteze graniţa după prevederile lui .1). Ou acestea, graniţa dinspre Oltenia se consideră definitiv fixată. In Octombre 1739, un comandant austriac comunica din Belgrad către comandantul armatei turceşti că, după retragerea armatei imperiale din Oltenia, Domnul Ţării-Româneşti a numit delegaţi pentru stabilirea graniţelor cu Ardealul, şi s'a procedat cu atâta bună credinţă, incât totul se găseşte deja aranjat spre satisfacţia mutuală .0). Oarol al VI-lea scria în 29 Decembre 1). Anexa nr. 36. 2). Deducem că doc. nr. 37-dela Neagoe Basarab, din 1520- a fost ridicat de Austriaci din mânăstirea Cozia, iar nu adus dela Sibiu, unde se găseşte şi ast ăz i originalul, din coroborarea următoarelor fraze: "le seul ancien monument que l'on a trouve dans les couvents de Valachie, s'ex­ plique de la maniere t raduite en Iang ue latine nr. G" [devenit în anexă nr. 37] (Cf. anexa or. 29) şi "que merne les dccuments qui etoient autre­ fois gardes dans le couvent voisin de Cosia manquoient". (Cf. anexa nr, 38). 3). Fraţii Tunusli, Istoria Ţării-Româneşti, Buc, 1863, p. 99, amintesc de taptul că hrisovul dela N eagoe Basarab dio ,,7025", pe baza căruia a fost pusă piatra de hotar la Rfml-Vadului în anul ,,7249", s'a găsit la "Hiera vistierul al doilea" .-·Cf. AI. Al. Vasilescu, Oltenia sub Austriaci. p. 228. 4). Relaţia delimitării semnată de delegaţii austriaci. anexa nr. 38. 5). "Et comme peu aPl'eS l"Hospodar de Valachie a nomme des de­ putes, ponl' regler les connns avec la PrincipautO de Transylvanie, on a pro- 221 [222] generalului Lobkowitz că se menţine stabilirea hotarului dintre Ţara-Românească şi Ardeal, făcută deja, după vechiul obiceiu, de delegaţii numiti de el şi de Domnul Ţării-Româneşti ). Dar 'I'urcii n'au recunoscut această delimitare. Comisarul Porţii a cerut guvernului austriac să fixeze el graniţa din nou. Faţă. cu ace s t e pretenţii, cancelarul Sin zen dor f se adre­ sează iarăşi lui Villeneuve, şi la 27 Aprilie 1740, odată cu scrisoarea in care arată inutilitatea unei noui delimitări-deoa­ rece Turcilor nu le-a mai rămas de drept decât să execute dis­ poziţia din tratat privitoare la distrugerea şoselei Carolina 2)_, îi trimite întreg dosarul actelor încheiate în toamna anului pre­ cedent relativ la suszisa frontieră, dosar pe care îl publicăm în anexă .1). Vi lleneuve aminteşte de primirea lor în raportul către Amelot dela 4 Iunie 17404). Totuşi, cererea comisarului turc a fost admisă. In urma convenţiei dela 2 Martie 1741, Mehe­ met Effendi din partea Turcilor şi comit.ele Colourad din par­ tea Austriacilor stabilesc hotarul, după acelaşi hrisov dela Nea­ goe Basarab 5). După terminarea fixării definitive a graniţei, s'a pus la Râul- Vadului o cruce, cu inscripţia pe care dl. Al. A. Vasile seu o reproduce după fraţii Tunusli 6), unde e vorba de data (15 In- cede encore en certe rencontre avec tant de surabondance de bonne foi, que le tout se trouve deja regIe a la satisfaction mutuelle". (Hurmuzaki, Doc. S.O, p. 547, nr. DOOXOV). 1). Al. A. Vasilescu 1. c., p. 223. 2). Lobkovitz către Villeneuve, :l7 April 1740 "Oependant les corn­ missaires d eputes de la Porte ne sauront certainement rien ajouter ou op­ poser a I'equite de Iaquelle oette frontiere s'est etablie. li ne leul' restera que. de taire executer par le peuple de la Valacbie le dernier traite se­ pare du 5 de Novembre 1739, qui est I'ontiere dernolition de la Via Carolina, quoique ce chernin, selon la relation des voyageurs, soit ren du de soi-merue deja impraticabl e''. (Anexa nr. 29). 3). Numerele 28-38. 4). "an m'a envoye quantite de pieces" .... (Hurmuzaki, S. I.I, p. 558, nr. DOOOIX).-La Constantinopolvse credea că moartea subită a lui Carol al VI-lea a amânat decizia relativă la aranjarea graniţelor. (Hurfnuzaki, VI, p. 562, nr OOOVIII). - De la Versailles se comunica lui Villeneuve la 15 August. 1740 : "Sur la separation de la Valachie et de la 'I'ransylvanie, et, a cet egard, il ne paraît pas qu'on puisse emouvo ir de nouvelles ques­ tions, puisque les limites de oes deux provinces ayant ete l'eglees par le traite de Passarowitz, il ne C\Olt point y avoir, t\ cet egard, matiere a con­ tester". (Hurmuzaki, S.l.1, p:. 559, nr. DOOOX). 5). AI. A. Vasilescu 1. c., pp. 226-227, menţionează că Fraţii 'runusli, publicând suszisul doc. în istoria Ţării-.Româneşti, p. 99, citează alegerea "hotarelor ce s'au făcut în urm.3 păcii dela anul 1741" (p. 78).-Deasemenea şi Fotino, în "Istaria generatâ � Daciei", Buc., 1859, t. III, p. 186, stabileşte frontiera tot după delimitarea din acel an. 6). "In zilele prea înălţatului şi prea bunului şi prea creştinului Domn, Măria Sa Oonstantin Nicolae Voqă, numindu-se prea gloriosul şi onorabilul Mehemet Effendi, după pacea făcută, ca să aşeze hotarul Ţării-Româneşti despre judeţ,ul Sibiului, a început dela cetatea Ruşavei şi încoace după un hrisov din anul 7025, ce s'a găsit la Hiera vistierul al doilea". In dosul cru­ cii se află următoarea inscripţie: �Şi s'a hotărît să se pună această cruce de piatră la mijlocul apei RâuJ-Vadului, şi de la capacul podului încoace să' fie straja românească şi de o parte şi de alta, după care şi acum s'a pus 222 [223] nie 1741), persoanele care au făcut delimitarea şi menţiunea ac­ tului dela N eagoe Basarab care s'a găsit la Hiera vistierul al doilea 1). Această chestiune a delimitării Olteniei în punctul arătat .a dat naştere în istoriografia noastră la controverse - lucru curios - chiar în mărturiile documentare. Răposatul Iulian Marinescu a publicat în "Revista pentru istorie, arheologie şi filologie" > vol. XIII, p. 118-123, un număr de ."Documente pri-oiiosre la graniţa dintre Ţara-W.omâneasca şi Unqerie;" Intre acestea, unul dat de Grigore Ghica la 1) Mai 1760, "prin care intareşte lui Sandu Bucşanescul biv vtori lo­ gofăt de vistierie stăpânirea peste 13 munţi din judeţul Argeş pe care-i scosese de la Saşii din cetatea Sibiului", ŞI altul, o ana­ fora a boierilor veliţi, din 5 Septembre 1759, către Scarlat Ghica, "făcută la pricina dintre San dul Buoşănescul vel stolnic cu popa Ilie şi alţi cetaşi ai lui din Mălaia, pentru stăpânirea a 13 munţi din apa Lotrului, pe cari Stolnicul îi scosese de/ sub stăpânirea Saşilor din Sibiu", menţionează un număr de munţi rămas, după aplicarea convenţiei de delimitare, pe socoteala Domniei. In a­ naforaua din 1759 se spune clar că, în urma delimitării, acei munti au rămas "pe seama Domniei, fiind pământ al ţ,ării coprins cu stăpânire străină şi nimeni în 200 de ani nu r-au mai dovedit, rămân a fi domneşti. Şi aşa Măria Sa i-a dăruit Stol[ni]c[ului] Sandului cu hrisov, pentru căci s'au arătat cu dorinţă de patria sa" '). Documentul din 1750, dela Grigore Ghica, precizează că pe timpul când Mihai Racoviţă domnea a doua oară, Sandul Bucşănescul fiind numit ispravnic al judeţului Argeş a cercetat, cu atenţie şi "au găsit o copie după un hrisov a răposatului Bă­ sărabă Vodă dela leat 3) ... , când au fost îndreptat Domnia Sa hotarul ţării cu Ianoş craiul Ţării Ungureşti. Care copie de hri­ sov aducâudu-o Sandul Bucşăneseul, am pus de s'au citit şi la divan înaintea Domniei Meale. Deci Sandu Bucşănesoul, după ce-au fost găsit această copie, cu mare sârguială ... , devedindu-să munţii că sunt ai Ţării-Româneşti, s'au lăsat şi Saşii aceia de stăpânirea lor. rămân ându acei munţi până acum sub oarecare purtare de grijă şi stăpânire a Sandului Bucşănescul" 4). Mai cu- ca hotar această piatră la anul 7219 (1741), luna Iunie 15, faţă afiăndu-se din partea Porţii prea gloriosul Mehmet Effendi, iar din partea N emţilor comitele Colourad cu câţiva ofiţeri, cari au pus piatră la prea citatul hotar". Crucea cu inscripţia exista, sfărâmată, şi pe vremea lui 'I'unusli , (Vasi­ lescu, 1. c., 228). - La Tunusfi, ibid., p. 99, e greşită socoteala 7249=1731. Este probabil o eroare tipografica. 1) Pentru împrejurările generale ale delimitării, să se vadă şi Ham­ rner, Histoire de I'Empire ottoman, XV, 24 -29, 33 (şi nota), 35, etc. 2). Revista pentru istorie .... , XIII. p. 122. 3). Locul e lăsat alb in doc, E important de observat că nici copia latiuească ce publicăm la nr. 37 nu are dată, ceeace dovedeşte că e una si aceiasi cu cea din 1739. . 4): Revista citată, ibid., p. 139. Inainte de Iulian Marinescu, documentul acesta fusese publicat de d-l Iorga în St. ŞI doc., val. V, pp. 494-495. 223 [224] no aştern, acum în urmă, un document care afirmă acelaşi lucru. E actul de danie pe care Sandu Bucşănesou îl face schibulu i Berislăveşti din jud. Argeş la 15 Aprilie 1760, şi publicat în nr 74-76 al acestei reviste ). Şi acolo Sandu Bucşănescu spune că de sute de ani acei munţi. erau ca un pământ al Ţării Unguresti, fiind în stăpânirea unor Saşi din cetatea Sibiului, iar el cu osteneală şi eu cheltuiala lui a scos munţii din stăpânirea Saşilor, r ăm â­ nând ai lui ). Cum delimitarea nu s'a făcut decât O singură date, avem un caz în care - în privinţa persoanei participante -- docu­ mentele, deşi autentice, nu exprimă realitatea. Interesanta m o­ nografie a d-lui Ionaşcu ne da câteva date .asupra persoanei lui Sandu Bucşănesou, Ştim de acolo că pe vremea domniei lui Con­ stantin Mavrocordat, când a avut loc delimitarea, Bucsănes cu rIU ocupa nicio slujbă. Cei cari au luat parte la dellmitare� din 1739, amintim, sunt Fiera Brezoianu vistier al doilea şi Gheorghe căpitanul de darabani. OeI dintăi a păstrat o copie a actului dela Neagoe Basarab, dupa care s'a făcut delimitarea Identică cu ceea ce i-a fost trimisă ambasadorului Villeneuve de către Sinzendorf, fără dată, şi care a mai fost utilizată - ne spun Tunusli şi Fotino- tot dela Fiera Brezoianul, la 15 Iunie 1741, când s'a pus piatra la Râul-Va dului. Data de 7025 - în loc de 7027, cum se află în originalul actului ) din muzeul Brukenthal din Sibiu-trebue înţeleasă în sensul că a fost adăogată pe urmă, separat, numai. în inscripţia de pe cruce. In felul acesta se ex­ plică deosebirea de date intre inscripţie şi originalul docum entului. Dar Constantin Mavrocordat, doua luni după. punerea pie,.. trii de hotar la Râul- V adului nu mai era Domn, fiind inlocuit cu MIhai Racovită. Cu acest din urmă Domn, Sandu Bucşănescu --ne spune monografia- a venit la putere ca ispravnic de Argeş, tocmai în ţinutul unde r ezultase, din rectificare de graniţă, un plus de teritoriu in favoarea Tarii-Româneşti. Au fost legături între Fier a Brezoianul şi Sandu Bucşăriescu ? 'I'ot în brosura d-lui Tonaşcu gasim, la pag. 13, doc. nr. VII, unde se spune ca Sandu a cumpărat dela "Fiera Brezoianul biv vei vistier" moşia Stă­ nislăveşti (Vlaşca), încă de pe când el era logofăt. de taină (1735), şi alte proprietăţi dela rudele lui Fiera. Dm aceasta rezultă că Bucşănescu era om practic, în raport cu Fiera care, deşi "Visti­ ernic u, îşi vindea proprietăţile. Faptele cred că se pot reconstitui în modul următor: Dupa fixarea hotarului din 1741, a rezultat un plus de teritoriu pe so­ coteala Domniei, care ar fi revenit boierului delegat la această rectificare de graniţă. D\ar Fiera Brezoianul a cazut dela putere, do_uă luni după aceasta. \El a vândut, probabil, copia documen- 1). Şi în extra sul din ,;,A rhiv el e Olteniei", dac. IX, pp. 15- 22. 2). Ionaşcu, Sanda Bucşănescu, extras din "Arhivele Olteniei", p. ID. 3). V. copia actului, tradus de d-ra Elena Eftimiu în această revistă. nr. 25-26, pp. 207 - 208. '224 [225] tului din 1520 lui Bucşănescu, care, fiind în graţiile lui Mih. Raco­ viţă, cere să fie numit ispravnic de Argeş. Fiind "l� putere", Domnul i-a confirmat stăpânirea, în urma preze nt ării în divan a actului. Cheltuiala personală cu această îndreptare de graniţă ar reprezenta banii daţi lui F'iera, iar sutele de ani de când munţii sunt in proprietatea Saşilor i-a calculat după data aproximativă din inscripţia de pe cruce şi până la dânsul. Fapt important este că el nu se putea să nu li ştiut de operaţiile din 1739 şi 1741, şi totuşi nu menţionează nimic, punând totul în seama lui. Şi aceasta pentru mai multe motive: Intâi, că neavând pe atunci' o dregătorie, confirmarea cerută În urmă în divan n'ar fi m ai avut valoare juridică; apoi, probabil şi pentru a ieşi în evidenţă apelativul de "iubire de patrie". El face abstracţie de toate eve­ nimentele petrecute sub ochii lui, care au determinat rectificare a de graniţă, nu pentru că nu le cunoştea, dar probabil că nu-i convenea să le amintească. A o pune totuşi pe seama şi iniţia­ tiva lui, simplu ispravnic, independent de aceste evenimente, ar fi o lipsă de seriozitate. Delimitarea din 1739 se făcuse cu un delegat al Saşilor, a fost repetată în 1741, aşa că. nu mai rămâne timp şi pentru iniţiativa personală a lui Bucşănescu, chiar dacă am vrea s' o admitem. Ca atare, persoana lui Sandul Bucşănescu nu poate avea nicio legătură cu aşezarea graniţei în 1739 şi 1741. 1 n t el' p r e t ă r i 1 e care s'au făcut pe baza documentelor de mai sus, sunt desigur �Teşite. Argumentarea d-Iui Conea în teza d-sale de doctorat "Ţara Loviştei>, cu "hotar platonic, sta- . tornic, labil . şi real" este lipsită de adevăr 1). Tot aşa, şi afir­ marea din monografia d-lui Ion aş cu: "Merită să fie subli­ niat acest fapt, succes extraordinar de modificare a graniţei unei ţări prin stăruinţa şi inteligenţa unui singur om, fără cunoştinţe diplomatice, dar cu sufletul străbătut de focul sacru al iubirii de pământ strămoşesc" 2), nu mai are bază de realitate, Concluzie. Pacea de la Belgrad este primul moment în care acel "Drang nach Osten" austriac, început fără voie la anul 1683, este oprit în loc prin forţa împrejurărilor. Austriacii, siguri că vor avea Ţara-Românească întreagă, organizaseră dela început desfăşurarea propaganrlei iezuite pentru unirea locuitorilor din Muntenia cu biserica Romei. Politica orientală franceză inter­ venind, completează prin succesele el diplomatice victoria tur­ cească pe calea armelor, contra aceluiaşi inimic comun: Casa. de Austria. Şi dacă, cum îi era ţinta, n'a parvenit să desfacă a­ lianţa austro-rusă din 1726, a făcut totuşi ca, la semnarea păcii, victoria rusească dela St.ăuceni şi Hotin, precum. şi toate suc­ cesele lui Munnioh, să fie transformate în înfrângere. Rolul lui Grigore Ghica, Domnul Moldovei, în negociaţiile din timpul răs- 1). 1. Coriea, Ţara Lovişiei, Buc., 1935, in 8°, p, 40-41. 2). J. lonaşcu, Sanda Bucşătiescu, extras, p. 7. 225 [226] boiului, s'a relevat îndeajuns, ca să m e r i t e a fi menţionat. Principatele române au avut ocazia să cunoască deodată" blânde­ ţea" tratamentelor celor două împărăţii creştine şi să constate că nu are nimic mai atrăgător decât n urgia" otomană. Delimi­ tarea Olteniei s'a facut în urma dispoziţiunilor păcii dela Bel­ grad, cu delegaţi ai Domnului Tării-Româneşti şi ai Impăratului Carol al VI-lea, pe baza documentului dela 9 Iunie 1520, in toamna anului 1739, şi a fost apoi verificată de un comisar turc şi unul austriac in vara anului 1741. Persoana ispravnicului de Argeş din timpul lui Mihai Raco vită, Sandu Bucşănescu, nu are niciun amestec în această operaţie de delimitare. A n e X e. Documentele de faţă provin dela Biblioteca Naţională din Paris, din publicaţia periodică contemporană cu evenimentele, aşa de rară, "Storia âell'enno" şi din "Joarnal hisioriqae de Ver­ dan". Le publicăm, păstrându-Ie ortografia, 1. 1737. Le disoosisioni ratie net Gebinetto di Vienna per leioperezioni delle prosslme Campagna. - ... "AI General Conte Francesco Vallis fu data un'armata di venti mila uornini neHa Transilvania, con ordine di fare le seguenti spedizioni: distaccare il Coţouello Metternick, e farlo passare il Fiume Alauta 1), aftine de penetrare per quella parte nella v alacehia Turca, e preuder posto a'Perseski 2), dove averebbe da essere raggiunto da un altro Distaecamento , che passerebbe per Rimnik, gettando un Ponte sopra il suddeto Fume (sic); di piu, spidire il General Ghilani, il quale penetrerebbe nella me­ desima Provincia per ilpasso di Presburgo 3) con un Reggimento di Ussari , ed alquanta infanteria, e dopo essersi assicurato di Campolungo, si porterebbe parimente a. Perseski; finalmente, mandare i generali Moloh e Ischernin nella Moldavia, il prime per il passo di Bessck 4), e l'altro per quello di Gehmes 5). Cosi verrebbe i] conte Vallis � mettere sotbo contribuzione amendue quelle Provincie" ... {Siori« dell' enno, 1737, libro secondo, p. 70). \ I 1). Oltul. \ 2). Piteşti? 3). Eran. ror, Filitti, in "Re�( Ist.", 1924, p. 110, unde dă numirea de " Tersburgo". 4). Bicaz. 5). Ghimeş, 226 [227] b , . , 1 2. 2 August 1737 . Armata austriacă în Principate. "Giunse a Vienna li 2 di Agosto, preceduto da sette Posti­ glioni, il conte Grunne col suduetto avviso delia resa di Nissa ; e quasi negli stessi momenti vi giunse un corriere spedito d al Conte Francesco Vallis, generale d'artiglieria e comandante di Transilvania, con avvisi pur Iietr di vantaggi riportati dalle armi cesaree nella Valacchia e nella Mordavia, Provincie soggette alla Monarchia ottomana, ma governate da due Principi Greci, che vengono eletti di arbitrio del Gransignore. Ragguag1iava il conte Vallis, ch'egli avea distaccato per la Valacchie il general Mag­ giore Ghilani, e per la Moldavia il tenente Maresciallo Marchese Guadagni. Il Ghilani entro nella Valacchia per l'angusta e di­ sastrosa strada dl Terzburgo, dove cento soli TurcLi avrebbono potutc agevolmente fermarlo; ma, o non avessero avute avviso della di lui marcia, o non avessero avuto il coraggio di oppor­ sigli, egli penetra nella Provincia, e distacco il 'I'enente gene­ rale Barkoki per oceupare il eonvento di Campolungo, Posto di grandissima rilevanza, fabbricato in forma di buon Castelle. Il Barkoki s'impadroni del Convento e del Borgo, scacciandoue tutti li Turchi, senz'altro danno che di un solo tedeseo restato morto, e di alcuni pochi feriti, Proseguendo il Ghilani colJa sua gente, occupo senza ostacolo alcuni altri posti, ch'erano i mi­ gliori, e pose tutta la Provincia in oontribuzione Colla stessa buona sorte penetra il Marchese Guad agni- n etl a MoJdavia 1) : passato coi generali Molch e Tschernin per istrade angustissime, sorpreSA i migliori posti, e pose similmente sotto contribuzione tutta la Provincia. Le contribuzioni della Moldavia furono accor­ date aUa somma di venti mila zeechini, e quella deUa Valacchia alJa somma di tranta mila. Giunte tali felici nuave a Vienna, volle l'Imparadore, ehe si eantasse subito il Te. Deum per ren­ dare grazie aDio che mOf'trossi tanto propizio alle armi Cesa­ ree in questi primi cOlllinciamenti della campagna, e per pre­ garlo di continuare sopra le medesime le sue celesti benedizioni" ... (Ibidem, 1737, libro second o, p. 90-91). 3. 22 August, 1737. Extras din protocolul conferintei dela Niemerow. nEstratio dal Prothocollo della 4-a conferenza tenufasi a Nie­ mirow gli 22 Agosto 1737". "'nIn ordine pai aUa gia mantovata protezione, che per motivo dell'uniformita dei rito volea dare la sua sovranita ai due Principati di Valacchia e Moldavia, dichiaro di non haverne par- 1). Cf. Neculce, Cronica, ed. Pl'ocopovici, II, p. 439. 227 [228] ilato nella ultima conferenza per a ltro che a fine di renderv sicura la conservazione della religione christiana, lasciando nel resto la discussione, di quel che riguar da questi stati, alla Po­ tenza alleata. Acconsentiva do M-ta, che la Crimea avesse da rest.are come per 10 passato in potere delIa Porta. Ma che in istesso tempo doveansi ado prare tutti i mezzi i piu atti a constringere quei popoli di abbandonare le rapine e vivere so­ lamente dal prodotto de1le terre, a.lla cui cultura si appliche­ rebbero, e di un onesto commercio, non quale era quello dei Schiavi e dei altrui averi"... . (Bibl. N at., Ms. îl'. 7198, fo!. 38 v). 4. Octombre 1737. Aasiriecii la mânăstirea din Câmpulung. Cu"Vântarea unui călugăr ortodox. Succesele Românilor contra armatei imperiale în Muntenia. şi Oltenia ) . ... "La Certe di Vienna avvisato di tutte le funeste circon­ stanze, raccoman d o al Maresciallo di porre buoni presidi nelle forterezze di Belgrado e Temisvar, e provvederJe cii tutto il bisogn evol e, perche, avendo i Turchi ricuperato quanto perdute aveano nella presente campagna, minacci avauo cii volere rcu­ perare ancora quello che perdettero nell'ultima scorsa guerra, I come in effetto riusci Iora di fare in riguardo a quella parte di Valaochia che, rapita l'anno 1717' dai Cesarei all'Imperio Otto­ mano, resta in potere di Cesare sotto il nome cii Valacchia Im­ periale. La cosa e seguita nella maniera che ora riferiremo. Appena entrarono sul bel principio deUa presente guerra i Tedeschi nella Valacchia Turca, e s'impadronirono del posto di Campolungo, i Plidri Gesuiti, che inirqualiti'l, di Missionari accom­ pagna vano le Truppe, insinuarno al generale VaiIis, che ottima cosa farebbe obbligare i Religiosi di 'luei convento ad abbrac­ ciare l'unione colla Chiesa Gattolica Romana; o quando a eia non volessero indursi, cedessero almeno quel sagro Luogo alia compagnia Iora, ehe affaticherebbesi per allettare a poco a poco que'popoli alia suddettq unione. Quando fu eia proposto dai generale a que' Calogeri, che viVevano nella comunione deUa Chiesa Greca sotto la regola monast\ica di 8. Basi!io, restarono confusi. Fatte tra di loro pilI consulte, si unirono coi principali secolari del Borgo, ed andarono a presentarsi daI generale; ove una de' Re­ ligiosi, che possedava la lingua tedesca ed avea qualche tintura delia latina. pari?! in qU'ţ\sti sensÎ: ,,11 giubilo immenso \che concepito avea la Nazione nostra nel vedersi ridotta a vivere sottq il Dominio dell' Au�ustissima Casa d' Au­ stria, ci viene tutto all'impro\viso intorbidato dalie 'molestie,. che fuori d' ogni nostra aspettazione ci vengono recate per obbligarci ad abban­ donare quella Religione in cui siamo nati, educati e cresciuti, e che 1). Documentele TIr. 4, 10 şi 41 se găsesc analizate de d-l 1. C. Fi­ litti în "Revista istorică", X (1924), pp 111-114. Le publicăm În întregime şi în limba originală, pentru importanţa lor. I 228 [229] hanno ricevuta i nostri progenitori' dai primi momenti della loro conver­ sioneal Vangelo. Non avressimo mai creduto che I'Imperadore de' Ro­ mani, ne'di cui Stati vivono libere le religioni de' Luterani e Calvinisti, avesse da inquietare la nostra, che in sostanza nulla discordia dalIa Ro­ mana, sennon in quanto intende di osservare scrupolosamente i riti os­ servati dai Cristiani delia primitiva Chiesa, e ricusa di ricevere alcune cose. introdotte da' Papi ne' secoli posteriori. Che i Turchi ci rapiscano le nostre chiese, non ci pare strano, perche sono nimici aperti del eri­ stiano nome. Ma che cîo voglia farsi da voi, che noi teniamo in conto di Fratelli, molto aspro ei sembra; e possiamo ancora noi dire in tai proposito clocche dis se in uno de' suoi Salmi il profeta David: Si ini­ micus meus maledixisset mihi, sustinuissem utique; tu vero homo una­ nimis, dux meus, et notus meus? Guardate la Repubblica di Venezfa, come tratta i suoi Sudditi. del rito Greco. Essa sernbra essere l'unica Potenza che bene intenda l'arte di governare Paesi Greci; mentre (per quanto ci asicurano i nostri Mercatanti, che per causa del commercio frequentano quell' Emperio) non solo non inquieta i suoîpopoli nel loro rito, ma vuole che anche i Pubblici Rappresentantt da lei spediti per reggere le Cittă si accomodino in molte cose alle usanze de'sudditi, ed assistano sovente insieme con loro agli stessi Sagri Vffizi nelle Chiese Greche. Quindi e che tutta la Greeia prega incessanemente l'Altissimo di farla una voita capita re sotto un Dominio si ielice, avendo giâ co­ nosciuto per isperienza che i Regni di Cipro, di Negroponte, di Can­ dia, e delIa Morea giunsero a fiorir meglio ne' pochi anni che vissero sotto il veneto Leone, che ne lunghi-secoli ne'quali furono governati dalie Aquile degli stessi Imperadori Greci. Noi, le due provincie di Mol­ davia e Valacchia, siamo state senza dubbio le piu felici di quante ha­ soggettate al suo Imperio la Casa Ottomana, per che siamo le uniche alle quali fu dapprincipio concesso, e sempre mantenuto, il privilegio di venir governati da Principi delia nostra nazione e del nostro rito. Con tutto cio, explicare non possiamo l'allegrezza da noi provata nel vederei ora date dalla celeste providenza alle mani di Cesare, ricono­ scendo per somma felicită d'avere per nostro assoluto sovrano un Prin­ cipe, che crede come noi al Vangelo, che adora come noi la croce, che invoca come noi di Gesu Cristo il sagrosanto nome. Deh dunque, glo­ riosissimo generale, esponete con penna favorevole alia c1emenza di Cesare queste nostre umilissime rimonstranze, aifinche non voglia per­ mettere, che vengano molestati in un - punto si delicato, qual'e quello delia conscienza, i sudditi novelli, che il cielo viene a presentargli". Simosse talmente de una simile parlata l'anirno del generale VaJUs, che, rac consolati con lieto viso ed ampie promesse, i deputati del con­ vento e borgo di Campolongo, scrisse tosto a Vienna per ricevere gli ordini delia Corte. Ma iniinoche arrivassero a Vienna le lettere, si esa­ minasse daI consiglio di gabinetto l'affare e si spedisse al Vallis il ri­ sultato, le case aveano cangiato faccia. 1 Valacchi, al solo udire che trat­ tavasi di far loro cangiar religtcne, senza piu intersarsi ad esaminare la verită delia cosa, concepirono dell'avversione contro i Tedeschi. Anda­ ron'oa ritrovare il Ioro principe, Costantino Maurocordato, ed implorarono il suo soccorso, esponendogli la debolezza degl'Imperiali, che, pochi di numero e sprovvisti di tutto, erano entrati nella Provincia, Il Principe Maurocordato, che per piu riguardi stimavasi obbligatissimo a favorire il partito delia Porta, onde riconosceva l'ingradimento di Casa sua, dt­ mando al Granvisire ed ottenne un corpo di tre in quattro mila giannizzeri, aIIa testa de'quali spedi subito il Principe Giovanni suo fratello, con circa dieci mila de suoi Valacchi. 3 229 [230] Uscito Giovanni con .queste, truppe in campagna, in contra prima di tutti il colonello Conte Bargozzi, che trovavasi con un distaccamento di cinque cento ussari a coprire le vendemmie di Piliesti 1). Spiccatasi dai corpo de' Valacchi la vangardia, si getto addosso al distaccamento degli ussari con gran furia. Questi vollero difendersi, ed attaccossi tralle dueparti una fiera zuffa, in cui perirono verarnente alquanti Valacchi; ma sendo rimasto ucciso il colonnello con diversi uffiziali, tutto il ri­ manente corpo de' Cesarei resto disfatto. Corsero allora i Valacchi gonfi per la vittoria verso Campolungo. Il generale Ghilani, che vi comandava con poche truppe, giudlco partito piă saggio di ritirarsi, e li 21 di Ottobre rltorno in Transilvania. In . tempo ch' eseguiva questo generale la sua ritirata, fu riferito al colonnello Salhausen, comandante di Crajova, ch' egli si trovasse in que' contorni attorniato con grave pericol o da'ni­ mici. Il Salhausen sorti subito dalla piazza con due mila persone per soccorrere il Ghilani, ma fu attaccato nel cammino da' Valacchi. Mostro a prima giunta di voler fare una vigorosa difensa; ma sorpresso ben tosto da timor panico, cerce di salvarsi colla fuga; onde ripreso, rimaste le sue truppe senza capo, furono intieramente disfatte da Valacchi, che in tal guisa entrarono in Crajova trionfanti. Il colonneIlo Salhausen arrivo fuggendo ne'confini da Transilvania e ritirossi in un convento di Fran­ cescani ; ma ne fu poi con ordine delia. Corte di Vienna estratto a Iorza, per essere daI consiglio di guerra giudicato. 1 Valacchi non si conterr' tarono di avere scacciati gI' Imperiali dalla Valacchia Turca; voIlero en" trare ancora nella cesarea, per riunirla al loro Principato, come 10 era in altri tempi. In questa occasione, il barone di Hagenbak ebbe la sorte di disfare uno staccamento di quasi due mila Turchi. Aveano saputo costoro, che il barone non avea presso di se piu di quattrocento Tedeschi; onde risolvettero di staccarsi daI grosso della loro armata ed investirlo; ma perbuona sorte gli era giunto poco innanzi un rinforzo di altri quattro­ cento. Come di cio non aveano avuto i@Turchi alcun sentore, corsero con franchezza d'animo all'attacco ; ma restarono delusi, per che ricevuti con altrettanta franchezza dagl'Imperiali, vi lasciarono sul campo sino a trecento delia loro gente, oltre quei che quaranta uomini a) la vittoria, la quale per altro reca agI'interessi di Cesare pochissimo giovamento; per- . che sopraggiunto il Principe Maurocordato col rimanente delle sue truppe, obbligo il barone a Iasci,ar affatto la Valacchia Cesarea, che in taI guisa fu da'Valacchi occupata.1I principe promise agli abitanti delIa provincia di esentarli per un anno \da ogni tributo e gravezza, purche difender volessero le loroterre dai Tedeschi. Sparsasi la voce di tali vantaggi riportati dagli Ottomani in Valacchia, anche le truppe cesaree, che pe­ netrato avevano nelle terre delia Moldavia, risolvettero di ritirarsi a bell'agio dalla provincia, f�ntopiiI che udivano marciare verso di loro diversi staccamenti Turchi dei contorni di Cozzino 2) e di Bender. (Staria delîanno, I73�, libro secondo, p. 118--123). 1). Piteşti. 2). Hotin. 3) Aci se vede că lipsesc câteva cuvinte din text, sărite la copiat, ceea ce-l face neclar. 230 [231] 5, Constantinopol, 8 Martie 1738. " VUleneuve, că/re Sinzendorff, referitor la avantajele mersului co­ respondentei sale prin Moltiova. Monsieur, ... "J'ay eu I'honneur d'ecrire il V.E. le 22 f�vrier 1) et de lul' en­ voyer les memoires qui contiennent le journal de ma negoctatton: j'ay remis cetteexpedition aux sieurs Cartier et Letu, partis d'icy le ,23 du meme mois. ., J'en ay donne avis il V. Ex. par la voye de Moldavie ; et je l'ay inlormee des raisons qui m'empecheoient de lui envoyer par cette voye les duplicata des mernoires et pieces relatives il ma depeche, Je me propose d'envoyer lesduplicata par les courriers qui me restent, lorsque j'aurai obtenu les passeports necessaires pour les expedier. En attendant, ayant eu occasion le 2 de ce mois d'ecrlre par Venise, j'ay fait un precis de mon expedition de 23 fevrier, que j'ay fait chiffrer, et .comme la voye de Venise est fort longue, je me sers aujourd'hui de celle de Moldavie, pour envoyer il ma cour les duplicata de ce precis, qui nous sera commu­ nique ; et si par malheur l'expedition de 23 fevrieretoit perdue ou interceptee, j'espere q ue le precis pourroit y suppleer" .,. ' (Bibl. Nat., Ms. fr.7190, foI. 70). 6. Constantinopol, 8 Martie 1738. Villeneuve către Amelot, despre intervenţia la Poartă, ca să se obţină permisiunea să-şi trimeată corespondenta, prioitoare .la nego­ ciaţiile de pace, prin Moldova . ... "J'ay balan ce de demander des passeports pour le ren voi des deux courriers qui sont icy; mais la Porte, qui paroit avoîr envie de dlfferer autant qu'Il sera possible de s'expliquer sur .l'acceptation de la comme­ diation, n'auroit pu me les accorder sans donner de grands ombrages aux ambassadeurs des puissances maritimes; et comme le ternps que nous gagnons par tous les delais, vont mettre la courde Vienne il portee de me donner les instructions necessaires, pour parvenir ă la sig­ nature des prelirninaires, autant qu'il solt question de congres de la comrnediation formelle, je prends le parti de laisser les choses dans l'etat qu'elles sont, et je travaille il obtenir la perrnission de me servir de la voye du Prin ce de Moldavie pour vous en informer". (Ibidem, Ms. 7190, Iol. 69). 7. Petersburg, 15 Septernbre 1738. Contele d'Ostermann către Villeneuue, despre ciuma din Princi- patele române, care împiedecă operatiile armatelor imperiale. . ... »J'ay rendu cette lettre par un expres depeche de Kiow, Rep­ ninsky ayant ete oblige de faire Quarantaine-â. cause de la contagion qui regne dans Ies frontleres de la Pologne, situees le long du Dnister, aussi bien que dans la Moldavie et dans la Vallachie. _ •• __' '.1 1). Of. Hurmuzaki, Doc. S. I.I, p. 517, nr. DOOL V; 'dar e vorba' de 21 Febr�ar. ,.231 [232] ... Nous ne sommes pas encore a la fin de la campagne, aussi ne pouvons-nous pasencore [ugerdes heureux .succes que la divine bonte y peut avoir reserves aux arrnees irnperiales, et quand la contagion qui egne aujourd'hui dans la Moldavie, dans la Valachie, en Pologne du cote du Dnister et en Hongrie empecheroit certe annee les progres ul­ terieurs de nos troupes, la Porte n'y gagneroit autre chose, si non qu' elle auroit a essuyeră I'avenir ce que les puissances alliees avoient ete dans la necessite de differer encore, pour preserver leurs propres trou­ pes du fleau qui vient de şe repandre dans les dites provinces". , (Ibidem, ms. fr., 193, foI. 204). 8 Constantinopol, 19 Septembre 1738, Villeneuue către Sinzendorff, despre sosirea lui De Tott la Iaşi şi în lagărul armatei ruse . ... "pour ce qui est de Ia dernolition d'Azophy Ie G. V. y persiste; rar expedie M. de Totte depuis le 22 Juillet ă �[ le cornte de Mun- nich, pour luy fairepart de I'ultlmatum de ce premier ministre. M:, de Totte etoit ,arrive le 12 Aoust â Jassy ; un . coiirrier, 'expedie par le Prince de Moldavie etarrive au campdu G. V. le 5dece mois, a as­ sure qu'i1 avoit joint l'arrnee moscovite, de sorte que je ne tarderai pas probablement d'en recevoir des nouvelles" .. ,. ' , , . (Ibidem, Ms. fr. 7190, foI. 227). 9. Viena, 1; Ianuar 1739. .". � ';"1' \ " Contele Sinzendotff către Villeneuue, despre moartea lui losepl: Rakotzy. ' ... "Nous avons receu des avis reiteres .de la ValachieTurque, que Joseph Pagozy est mort a Czernavoda. Votre Excellence ne sauroit ig­ nQr�r .unpare�l, eV,enement! suppose qu:U !ut arriye, et, en c.e cas Ia n.e­ gocHlt1on conflee a ses soms semblerOlt etre sUJette a moms de dlf. ficpltes" ..... (Ibidem, Ms. fr. 7198,. foI. 121). 10. Viena, U Martie 1739. Contele Sinzendorjf" către Villeneuve 1), despre, ofertele de pace ale Curţii din Viena. nPour faire la paix, les Autrichiens demandent Orsova et Meadia, prises par les Turcs". "'n Voicy do'nc les differents' degres des offres auxquelles I'Em­ pereur authorise V. E. Je me 'contente de les rapporter, puisque son zele n'a pas besoind'etre e�cite, pout les menager autant 'Iu'il sera humainement possible, sans 'negliger I'occasion de retabIir la paix avant la·.fin: du ferme qu'on va ind�quer. , ; 0" ,/Le premier degrei est \ .d',offrir aux Turcs, contre la restitution d'Orsova et de Meadiadans.l'etat ou ils sont, non seulement Perischan, a,vec tout ce qu'on occupe dans, la Valachie autrichienne, ou il n'y a ny "_".1,"' I 1',1) ! 1). Of. Hurmuzaki, Doc., voI. VI, pp. 541-547, nr. OCLXLIX). 232 [233] Constantinopol, 14 Iunie 1739. Grigore Ghica opreşte un curier rus care place ny fort qui puisse tenir 24 heures ii l'approche d'une arrnee, et dont par consequent les Turcs ne peuvent pas se dire les maîtres. Ce plat paîs est d'un revenu tres . considerable ; au lieu que les parties montagnardes de la meme province, qu'on se reserve et dont la pos­ session ne sauroit nous etre contestee, ne rapporte rien, .mais sert uni­ quement a couvrir nos frontieres. Et pour ne laisser au cun doute sur ce qui doit etre compris SOl1S la partie qu'on offre de ceder, ou sous celle qu'on se reserve, il convlendra de tirer une ligne de la Caserne de Czerna, suivant toujours le grand chemin jusqu'au convent de Bis­ mana (sic) et de la jusqu'ă Tergoschyl (sic) et continuant a toujours suivre le grand chemin jusqu'ă Crasna, passer de la a Rimnic (Sic), pres de la riviere Alauta" .; ... (Ibidem, Ms. fr. 7198, foI. 143). 11. Petersburg, 11 Iunie 1739. Contele d'Ostermann către Villeneuve, despre serviciul de inierme­ diar făcut de Origore Ghica . .... "Jay recu aussi hier l'original de la lettre que le Hospodar de Moldavie avoit depechee par un expres ii Mr. de Nepluev, conseiller prive de l'Imperatrice. J'ai lieu de croi re que ma depeche du 9 d'Avril aura vers Ie.rnerne temps ete rendue ii Votre Excellence, ii moins que, contre toute attente, l'offieier qui fut charge, n'ait ete arrete aux frontieres de Turquie, ouqu'on lui en ait entierernent refuse le passage" .... (Ibidem, Ms. fr. 7195, foI. 233). 12. Villeneuoe către Amelot: era în trecere prin Moldova . ..... Je profite du peu de temps retention etoit opposee il la disposition Imissaire n'a pas pu disconvenir que !'in­ mer il l'artic1e V etoit forcee, mais il a ccu 'nveniences de la Porte, il cause du peu , et I'isle d'Orsova. A quoy Mr le Baron � repondre que selon luy la disposition ence de l'une ou de l'autre partie COI1- 'il n'etoit pas authorise il se desister de que de proceder outre, ces hauteurs nOllS uite au !ieu nomme Vieux Orsova, qu'ils n cafe, toutes les maisonsou ruineees s. En s'informant du sort des habitants ngelshoven a appris qu'ils avoient ete Oisine du Danube, ou ils etoient acfuel­ , et qu'on vouloit les contrilindre il s'e- 1. I I I [243] tablir sous la domination du Grand Sultan. Sur les representations que lâ-dessus il a faites au commissaire Turc, ce dernier aparu rougir d'un precede si enorme, et il a fait esperer que le nouveau Bacha d'Orsova y apporteroit remede. . Du reste, ce meme commissaire turc s'est explique sur la tentative de detourner la riviere de Czerna, d'une maniere ă laisser entrevoir que la Porte ne pretendoit pas se mettre fort en peine des paroles du 5-e article : pone et juxta oppidum uetus Orsova dictum, ny de celles qui suivent: excepto tamen ejus territorio; enfin que les Turcs veulent etre les maitres de faire tout ă leur fantaisie, sans se soucler du dommage qui pourroit en resulter au territoire de I'Empereur. Tel iest le precis de la relation de Mr. le Baron Engelshoven datee le 10 de ce mois .... Je me bornerai donc ă present ă ajouter quelques reflections ă. celle que renferme ma lettre du 25 du mois passe au sujet des hau­ teurs qui sont vis-ă-vis de I'isle d'Orsova. Nous ne nous attendions pas qu'elles nous seroient contestees de la part des Turcs. Une pareille pretention est trop contraire ă la disposition la plus claire du traite. Elle ne l'est pas moins â ce que les lettres precedentes de V. E. nous sont donnees ă connoître les sentiments des Turcs par rapport a cette portion de terrain qui do it etre separee du Bannat pour rester a la Porte. L'article V decide en termes tres expres que le Bannat dans son en­ tier doit appartenir ă l'Empereur et qu'il n'en doit etre excepte qu'une petite plaine ou langue de terre, qui est vis-ă-vis de l'isle d'Orsova. Or, selon l'interpretation torcee du commissaire turc, il n'en resteroit pas seulement exceptee une petite plaine ou langue de terre, mais outre cette petite plaine ou langue de terre qui est vis-a-vis de l'isle d'Orsova, on en separolt au profit des Turcs toutes les hauteurs et Montagnes des environs et une seconde plaine qui est ă la cime de ces Montagnes ... .... Nous ignorons de quelle maniere le Bacha de Bosnie a deslgne la langue de terre qu'il demandoit. Mais nous avons appris par la lettre de V. E. du 4 Novembre 1) de l'annee passee que cette demande avoit ete occasionnee par l'offre de Mr. de Neipperg de ceder Sabacz; avec laquelle place neantmoins la langue de terre qui regne tout le long de la Save, et qui a ete retranchee de la Bosnie par le. traite de Passarowltz, n'a constamment aucune et pas la moindre liaison ou rap­ port. Mais quand meme le Bacha de Bosnie auroit designe en termes. expres cette langue de terre, â laquelle l'artic1e III, reditie comme il a ete, n'est pas applicable, qu'elle luy eut ete accordee par Mr. de Neipperg comme nous ne voulons douter, apres les assuranCeS qui nous en ont ete donnees, la remarque que renferme ma leUre susdite ne subsisteroit pas moins. Cette remarque est que dans toutes les nego­ ciations, ce qui a ete ratifie â la fin, et non ce qui peut avoir ete traite du commencement, ou avance dans les conferences, do it etre regarde comme decisW .... (Ibidem, Ms. fr. 7198, foI. 219-22) ------ 1). Publicată în Hurmuzaki, voI. VI. In copie. la Bibl. Naţ. din Paris, M. fl-. vol. 7190, foI. 498. . . . , 243 [244] 28. Viena, 27 Aprilie 1740. >1) Sinzendorff către Villeneuue, trimiţându-l un dosar cu piese dOCll� mentare . relativ la delimitarea efectuată pe hotarul dintre Oltenia şi Transiluanip; Mansieur, Nous sommes de plus en plus convaincus que les Turcs, non con­ tents des grands avantages qu'ils ont remportes par le dernier traite de paix, et sans ;egardă .Ia mediation de garantie de la France, veulent nous chicaner partaut. Votre Excellence n'ignore pas la position des affaires du cote des deux Vallachies et de la Maldavie, du temps de la signature des preli­ minaires. L'empressement de Mr. le comte de Neupperg il îaire eclater aux yeux des Turcs une surabondance de bonne foy, l'a porte a faire envoyer sans delay des ordres tres pressants et reiteres pour l'evacuatlorr totale des deux Vallachies, sans s'arreter � la regle comrnunernent recue en ces sortes d'occurences, qui est de proceder dans I'executlon d'un traite il pas egaux de part et d'autre. L' evenernent n'a pas repondu il l'esperance que l'on avoit concue, que les Turcs en agiroient de merne. Votre Excellence scait mieux que personne combien ils ont tarde il nous rernettre unegrande partie du Banat, dont ils retiennent encore il l'heure qu'il est plus qu'il ne leur doit rester au cas merne qu'ils reussissent de detourner la Czerna, soit· de la maniere enoncee dans, le tralte de paix conclu en dernler lieu, scit d'une Iacon qui y seroit entierernent opposee et par consequent nullement valable. L'Hospodar de ValJachie, qui ne sauroit etre suspect il la Porte, ă cause du constant attachernent qu'il a rnontre pour elle dans les cir­ constances Ies plus >critiques, a envoye alors des Deputes pour re­ gler-avec Mr. le Prin ce de Lobkowiz les Iimites selon Ia coutume. Car il est il noter, que quand il la separation il faireentre Ia principaute de Transylvanie et la Vallachie, Ia meme methode a ete observee apres les traites de paix de Carlowitz et de Passarovitz. Et il est naturel que.is'a­ gissant d'un objet qui concerne directem�,nt ou immediatement le dit hospodar et non la Porte, personne ne doit etre mieux informe que Juy de ce qui constituoit cy devant les confins entre l'une et l'autre provin ce, regIe qu'on a exactement suivie, en ce qui avoit ete arrete en­ tre Jes Vallaches et ceux qui avoient ete nommes pour cet eHet par le dit prince de Lobkowitz; de sorte que nous ne saurions nous persuader que l'intention des Turcs puisse aHer jusqu'i1 vouloir revoquer en doute ce qui nous apartenoit avant le traite de Passarowiz, puisqu'une telle pretention seroit entierement opposee tant il Ia disposition du traite qu'ă rintenţjon des contractants. La raison pour quoy je me donne l'honneur d'ecrire tout cecy il V. Ex. est que le commissaite Turc, nomme pour regler les limites du cote du Banat, pretend disc uter de nouveau celles qui se trouvent deja tixees de la maniere mentionnee cy dessus, comme il paroH par la lettre cotee A., il laquelle Mr. le prin�e. de Lobkowitz a repondu selon Ia teneur de la piece cotee B. Et pour �ous mettre plus au tait de l'objet dont il est question, il a dresse le ",emoire dont la copie . est pareillement cy-jointe, catee C. \. 1). Apostilă: "Receu le 3 May 1740 par un courrier de Vienne. Re� pondu le 10 Juin 1740". 244 [245] Nous ne faisons aucune difficulte de convaincre le commissaire Turc que les limites entre la Transylvanie et les deux Vallachies ne sau­ roient etre reglees autrement que de la maniere qu'elles l'ont deja et.e, et par consequent luy faire voir avec combien de candeur et de droi­ ture on a precede en ce qui a ete eventuellement arrete. Mr. le Prin ce de .Lobkowiz s'y offre dans sa reponse cotee B. Et nous voulons tou­ jours esperer que le dit commissaire turc s'en tiendra satisfait. Si cepen­ dant il arrivoit le contraire, il ne pourroit que convenir que Votre Ex­ cellence se trouve inforrnee d'avance de ce qui en ce cas feroitde la contestation. J'ai l'honneur, etc. Slgne : le Cote Philippe de Sinzendorff. (Ibidem, Ms. fr. 7198, fol, 224-225). 29. Explicaţia pieselor din dosarul delimitării. Memoire 1). "Les troupes de S. M. 1. et C. qui etoientavancees dans Ia Vallachie autrichienne, se trouvant sur le point de passer la riviere de I'Aluta pour entrer dans la Vallachie turque, recurent le 7 Septembre 1739, avec l'avis des prelirninaires de la paix signee, les ordres dese retirer en Transylvanie, et abandonnant tous les points occupes dans l'une et l'autre de ces deux Provinces et faisant dernolir l'ainsi nornme fort ou redoute de Perischan, selon l'extrait nr. 1. On fit imrnedia­ tement les dispositions necessaires pour l'execution de ces ordres, et pour commencer par la demolition pressee de Perischan, 0'0 envoya un officier avec la lettre nr. 2 au commandant de ce petit fort, profitant des peu de jours qu'il falloit a cette demolitîon: l'on depecha en merne temps un aide de camp a I'armee, tant il. M. le Marechal de Wallis qu'ă Messieurs le General de Neipperg et le Baron de Tallmann, pour etre instruit plus preclsement des mesures a prendre sur la retraite totale de la Vallachie de sur les frontieres a etabllr. Mr. le General de Neipperg dicta la reponse a l'ayde de camp dans le sens cy-joint nr. 3 et nr. 4. M. le Marechal de Wallis se rap­ porte dans sa lettre nr. 4 ă ce que Mr. de Neipperg avoit dicte. Les troupes auxiliaires saxonnes defilerent entre temps, et le 19 Septembre 1739, jour apres la reponse arrivee, tout le corps se mit en mouve­ ment, passant successivement en deux colonnes le chem in superbe de la via Carolina vers la Transylvanie. L'on eut soin entre temps de ramasser tous les ades et memoi­ res, pour etre sur de l' etablissernent juste des frontieres, sans faire ou­ trage d'un pouce de terre ă aucune des provinces, prenant pour base de ce reglement de frontiere les traites de paix de Carlowiz et Passarowiz, dont les deux premiers articles decident clairernent de laisser les li­ mites de cette Province ati ab aniiquo nr. 5, et que le seul ancien mo­ nument, que l'on a trouve dans les couvents deVallachie, s'exp1ique de la maniere traduite en langue latine nr . .6. 1). rroate documentele de la No. 29 - 38 au pe dânsele, �n ori�inal, următoarea apostilă, adăogată de mâna lui Villeneuve: "Depend de la let­ tre de M. le Cote de Sinzendorf du 27 Avril 1740". Ele forme�,ză dosarul delimitării, iar scrisoarea menţionată de apostilă o formează doc. nr. 22. 4 245 [246] Le colonel du regiment d'Harrach Br. de Formentini fut charge a former I'arriere garde de la marche des troupes, de convenir .avec ceux q ui seroient envoyes de la part de la Vallachie pour le dit re- � glement de ces frontieres et d'y laisser un petit poste, uniquement pour denoter le point des Iimites. Voiei la relation nr. 7, souscrite de merne du plus ancien Inge­ nieur de ce paîs et du depute de la ville de Herrnannstadt, dont la possession s'etend jusqu'â ces frontieres ; l'on peut voir de la, qu'on en a agi avec fondement, sincerlte et toute la droiture requise. Les commissaires de Vallachie marques dans cette relation, quoi­ que entierement satisfaits, n'en ont point pu former un acte solennel, puisque le Prince de Vallachie n'etant point Iui-merne autorise alors de la Porte ottomane, ne pouvoit par consequent point autoriser d'autres. Cependant, les commissaires deputes de la Porte ne sauront certenai­ ment rien ajouter ou opposer a I'equite de laquelle cette frontiere s'est etablie. Il ne leur restera que de faire executer par le peuple de la Vallachie le dernier traite separe du 5 Noembre 1739, qui est l'entlere dernolition de la via Carolina, quoique ce chemin, selon la relation des voyageurs, soit rendu de soi-merne deja impraticable. Le reste des Irontieres n'a point ete blesse pendant cette derniere guerre; tout est dans la meme situation qu'avant ces troubles et depuis un ternps immemorable, de sorte que I'etablissement fait entre le Bannat, la Vallachie et Ia Transylvanie, le reste du reglernent des frontteres paroît un, retardement de la conclusion finale du traite et un surcroit de depenses aux deux souverains". Signe : Le Prin ce de Lobkowiz. (Ibidem, Ms. fr. 7198, foI. 228). 30. A. Copia. Translatum epistolae ad serenissimum Principem de Lobkowiz ab Ethagi Mehemet MerkutatziOfţiciali exprimariis aerarii publici scriptae. (Traducerea scrisorii Principelui Lobkowitz către delegatul Porţii, Elhagi Mehemet Merkufatzi, referitoare la erariul public). Serenissime et in sublimi dignitate constitute Princeps de Lob­ koviz, amice magne et plurirnurn aestlmande, cujus novissima feIiciter terminentur et Deus iIIi viam recta -salutis inspiret. . Praemissis de novo utique stabilitae amicitiae nec non confirmata sinceritate congruiis officiis amicabiIiter significatur iam seritati V-ae eximio amico meo cogniti erunt articuli almae pacis inter sem per du­ raturum Ottomanicum et Romantcorum Imperium conclusse. Juxta eorun­ dern articulorurn tenorem prornmovendis et designandis limitibus a Bel­ grade versus Orsovam, et exinde usque ad confiniorum extremitatem, ex parte Excelsae Portae ego \amicus vester ex parte vero aulae Caes-ce Ill-rnus et aestimandus Dom:�n'.1s Grati Engelshoven constituti sumus: Cum ergo convenerimus, nolJJs demandatumcomissionem inchoaturi, et juxta: tenorem. quinti articuli capitulationem, ilIud quod cursum fluvii Czerna concern it, in Suo sensu cursusejus locum per lustrare, adnotate et Sublimi Portae notificare in mandatis habeam et in eorundem copfor- 246 [247] mitatem versus dictum: locum inter aggressus sim, Serenitatem Vestram de hac re officiosis his literis certiorem reddere volui, Deo favente postquam praefatum negotium prospectum fuerit et verarn ad realem de ilIo informationern dedero M .... designatio confiniorum incipiter et inco­ nabitur. Interea supero, quod Serenissima Vestra mei non oblivissetur, sed amicii suis literis me hilarem 'reddet. Caeterum salus supra illum fit, qui sequitur viam redam. Ex parte . Elhagi Mehemet Merkufatzi Traduxi C. Z. Mommartz, Caes. Orient. Interpres die 8 Aprilis 1740. (Ibidem, Ms. fr. 7198, foI. 227). 31. B. Copia responsariarum literarum a me arate Commendante prin­ cipe de Lobkooiz, ad commissarium Turcicum Elhagi Mehmet Merkutatzi. d. d. Cibinii, 2 Apri! 1740. (Răspuns primit de Principele Lobkowiz) . • Praemlssii stabilitatae utriuque noviter sincerae amicitiae congruis officiis ei salutationibus. Literae amicabiles Ill-is V-ae per Ill-imurn Dominum Gratem Baronem Engelhoffen recte mihi transmissae sunt, ex quibus cum gaudio intellexl pro designandis inter utrumque Excelsum Imperium juxta tenorem conclusorum pacis tractatum limitibus, ex parte Praefulgidae Portae Ottomanicae Ill-tem V -am denominatem esse. Et quoniam ea quae limites Principatus hujus Transylvaniae concernunt, ab augustissimo Romanorum Imperatore Domino meo clementissimo curae et directioni meae commissa sint, expedietur a me proxime offi­ cialis quidam sufficienti plenipotentia munitus, ut in materia hujatium confiniorum, quae quidem ab antiquo aliunde determinata, et post conclusam pacem, durn Valachia praeterito autonom o evacuetur, juxta prisca instrumenta in suum statum in quo ab antiquis temporibus Iue­ runt, recte et candide posita sunt, ulteriora cum III-s et V -a conferat et pertractet. Quibus de reliquo III "ti V-ae felicem in salutari hoc opere succesumvomniaque prospera ex animo precatus animi candore maneo". (Ibidem, Ms. fr. 7198, foI. 227). 32. Nr. 1. - Ordinul mareşalului Wallis către principele Lobkowitz. nExtrait des ordres du Marechal de Wallis, dates du 2 Septembre 1739, au Prince de Lobkowiz, recus le 7 du merne mois au camp de Rimnick . • Je vous avertis, Monsieur, que les artic1es des Preliminaires de la pai x etant enfin signes, il est necessaire que vous retiriez immedia­ tement le corps des troupes que vous commandez de la Vallachie en Transylvanie, et que le fort de Beritschan soit entierement dernoli. Signe : Le Marechal de Wallis. (Ibidem, Ms. fr. 7198, foI. 230). 247 [248] 33. Nr. 2.-LobkowÎtz către Hagenbach. � Ordre Du Princ. de Lobkoviz au. Lieuteneni Colonel Chevalier de Ha­ genbach. Monsieur, "Vous rassemblerez .d'abord, apres la reception de cet ordre, les puissances (sic) necessaires potir demolir au plus t6t la redoute de Pe­ ritschan et tous les postes fortifies 11 l'entour, et vous en pourrez retirer la garnison 11 Titest ou Szerezinste, sur le chem in de Transylvanie". Signe : Le Prince de Lobkowiz. (Ibidem, Ms. fr. 7198, Iol, 231). 34- Nr. 3.-0rdin pentru retragerea trupelor austriace din Oltenia. Extrait. "Des points dictes par Mr. le General comte de Neipperg au Sieur de Brunkentheis, aide de camp du. Prince de Lobkowiz, le 13 Septem­ bre 1739 . . En premier lieu le corps de troupes avance dans la Valachie doit immediaternent se retirer de cette province et rentreren Transylvanie, et les frontieres doivent etre reglees 11 la paix de Carlowiz, sans attendre des commissaires Turca.. (Ibidem, Ms. fr. 7198, foI. 232). 35. Nr. 4.--Wallis către Lobkowitz. Extrait De la lettre de Mr. le Marechal de Wallis, du 14 Sept. 1739, au Prince de Lobkowiz. "Je ne puis vous donner autre reponse, Monsieur, sur ce dorit vous souhaitez d'etre instruit, que de me rapporter aux points que M. le General de Neipperg a dtcte ă votre ayde de camp et que j'ay fait noter dans les ades". Signe : Le Marecha! de Wallis .. (Ibidem, Ms. fr. tol. 233). 36. Nr. 5. - Les deux premiers articles du traiti de Carlotuiz ei Passarowiz. Carlowiz. Articulus r+ Regio Transilvaniae q uern: ad modum de presenti est in posses­ sione et potestate Caes. Majest�tis ita maneat in ejusdem dominio et a Podo1iae confinio usque ad extrernum Vallachiae confinium, suis mon­ tibus, qui antiqui Iuerunt Iimitesante praesens bellum in Transylva- 248 [249] niam ex una parte, et Moldaviam atque a confinio Vallachio usque ad " fIumen Marusium pariter sui rnontibus, qut antiqui fuerunt Iimites cir­ cumscribatur, et sic utrinque observans antiquis llmitibus, nec ultra, nec citra ab utroque imperio fi eri possit extensio. Passarowiz. Articulus primus. Provinciae Moldaviae et Vallachiae partim Poloniae et partim Tran­ sylvaniae lirnitibus conterminatae interjancetibus, ut ab antiquo montibus distinguantur et separentur. (Ibidem, Ms. fr. 7198, foI. 234). 37. [9 Iunie 7028 (1520)J. Nr. 6.- Copia instrumenti limitanei inter Transylvaniam et Va­ lachiam, ab Abda usque ad confinia Bannatus, ex Valachio idiomati in latinum translaii 1). "Divina clernentia Ioannes Bassaraba Vayvoda et Dominus totius Valachiae, Filius Magni Bani et defunct! senis Bassaraba Vayvoda, Scribimus et notum facimus, qualiter nos cum Iratre nostro Do­ mino Ioanne Rege Transsylvaniae respectu confiniorum utriusque Pro­ vinciae, nec non montium tam Valachiae quam Transsylvaniae conve­ nimus, et eapropter pacem ac .fraternitatern sub gravi anathernate ini­ vimus. Post ea quarn Ioannes Rex suos nobiles ex Haczeg convocasset et ad confinia nec non montes expedissent, et quidem imprimis no­ bilem Kenderessi, Ioannem Kinda Laczco ex Rekttova, Franciscum Sze­ renesi ex Muszina Zlaski, Petrum ex Tustia, Nicolas ex Reul Barbath, Iacoburn ex Muncsesti, Stancsul ex Szenislia et Iancul, Proinde nos etiarn quosdam ex Bojaronibus Valachiae congregavimus, nominater Stan Cso­ banul 2) Nyague Spatarul, Fratele Radu) ex Krasnar, Stancsul Pos­ telnicul 3) ex Baje, Szokol Postelnicul 4) ex Polovracz, Bran Postelnicul, ----- 1). Acest document, dela Neagoe Basarab, din 1520, se găseşte' publi­ cat în Fraţii Tunusli, Istoria Tărti-Româneşti, tradusă de G. Sion, Buc. 1863, pp. 92-94. Cu data din 1514 se găseşte în Iorga, Studii şi documente, V, p. 473-475, după condica mână stirii Pantelimon. După versiunea gre­ cească a lui 'I'unusli, a fost copiat în cronica lui Vasile Cămăraşu, "Isto­ riile Ţării Româneşti şi ale Ţării Moldovei", pp. 72-73. In titlu se spune "traducere din greceşte", iar greşeala din încheiere, cu "Bogdan logofătul", ca şi lista Domnilor din divanul lui Ghica, e identică cu versiunea publi­ cată în 'I'unusli. (Cronica lui Vasile Cămăraşu mi-a fost semnalată de d-l praf. P. P. Panaitescu). Originalul slavon se găseşte în arhivele muzeului Brukenthal din Sibiu; el a fost tradus în româneşte recent la Arhivele Statului din Bucureşti şi publicat în "A.rhivele Olteniei", 1926, nr. 25-26, p. 207 -208.-':Un rezumat latin în Hurmuzaki, Doc., p. Il3, p. 346.- Versiunea germană, tărzie, ibidem, val. XV, p. I, p. 244-245.-Il publicăm din nou, pentru că' este singura ver­ siune completă latinească şi pentru locul ce-l are în ansamblul celorlalte documente din prezenta lucrare. - A se vedea în legătură cu aceasta şi: Elena Eftimiu, Graniţa Ţării-Româneşti cu Ardealul În sec. al XVI-lea, în Arhivele Olteniei, 1927, nr. 29-30, p. 1-9; T. G. Bulat, O hartă a Olte­ niei În timpul ocupatiei austriace, ibidem, 19�6, p 175 -178; 1. lonaşcu, Sandu Bucşănescll, ibidem, 1934, p. 328 şi 422; 1, Conell, Ţara Loviştei, Bucu­ reşti, 1935. 2). In original: "Stanciu Banul". 3). In copia românească este în plus fraza,: "şi dela Borăşti Radu Lo­ gofăt şi Albu post�lnic şi cu fi�l său Stoica şi dela Comăneşti Dan postel­ nicuI", care probabIl a fost omlsă la prezenta traducere. 4). Logofat, în traducere românească. 249 [250] quos pariter expedimus, conveneruntque hi in campo ad Medsor,. et consilio sincere habito sub magno anatemate stabillverunt et concluse­ runt ita, ut in perpetuum duae provinciae, sive belli sive pacis tempore, latrocinia nulla aut proedas seu extorsione a1iquas experiantur, verum summa pax et amicitia inter illas subsistat, si quis vero attentaret malum quod piam aut furtum veI proedam seu exactionem, aut denique ali­ quod allud rnalitiae genus, tam ex parte Transylvaniae quam Valachiae committere in poena capitis plectatur, et quicurnque debitum habuerit administret ei justitia. Taxa alpensis de ovibus secundum equitatem et usum ac consuetudinem desumatur et omnes prorsus invicem diffe­ rentio tollantur, quandoquidem ita tune terminati sint in montibus utri­ usque Provinciae limites, ut quaevis partiurn sciat, conclusurn determi­ naturnque esse, quod a fluvio Alutae usque ad Orsovam ex parte turn Transylvaniae tum Valachiae hoc modo positt. sint Iimites, ut inter utrarn­ que Provinciam, in montibus separentur confinia Transylvaniae et Va­ lachiae nempe a loca ubi riuus Frateo dictus ex Oriente in Alutam defluit, ex accidente vero abi Rivus Vadul in Alutam pariter se exo­ nerat, decurruntque simul in vadum seu trajectum Szenunulor '), qui supra Arxaviam seu Kinem 2) est, et in de usque ad scaturiginem Rivi Vadului, ubi columna Nyagoe exlstit, indeusque ad verticem montis Negru, hine porro versus occidentem usque ad picem montis Voineszul, et inde per apicem ubisque usque ab Piatra alba, et continuando inde per apicem usque ad montem Petru et ultro per sumitatem usque tor­ rentum Bemelg 3), unde aeque per cacumen usque ad montern Belbe 4), ac montern Felijen 0) usque ad fontem. Et ex monte qui appellatur Curta 6), Szidristan 7) ad Paltin 8) et Szorobole 9), nec non montes, quorum nomen Mits, Galbeni Il/) et mare Galbeni est, ubi aquae istorum omnes defIuunt in Torrentes Basniculuj Il) dictos, et mons ilIe vocato Nedeje, ex monte denique isto ad rivam Urkasate 12), et inde penes aquam cursum usque ad montem Grupa Nedeiesei mare, et ex monte qui di­ citur Krakul Skurtilor usque ad montem itidern Szkurbilor 13) et ex monte Pareul luy Plany, qui Branul nominatur, ad rnontem aeque Ne­ degin 14) appellatum et'montem Morrarului ei Szavinae 15), et qui vocatur Tutilon 16), qui porro montes terminantur ad Rivum Rikajase 17) et inde penes Rivum RikajaSe usque ad locum ubi penes Iesde 18) transit, atque inde per verticem montis Maj[o]re Olanuloff 19), exit tandem ubiqlle per --------- 1). Vadul Genunei, în traducerea română după originalul slavon. 2). Câineni. "�o 3). Măgura. 4). Dealul Babinei. 5). Muntele Tulişei. 6). Muntele Scurta. 7). 'Drăgşanul. 8). "Platinul'. 9) Soarbele. , 10). Mit. Galbeni = Galbenii mici. 11). Lăpuşnic. 12). Râul Şes. 13). Muntele Scurtele. \ 14). Nedeia. '\ 15). Zahnei. 16). Tutila. 17). Râul Şes. \ 18). Iezer. 19). Olanul mare. 250 [251] apicem usque ad montem Mic Olanuloff hine per surnitatern partiter evidentem versus ad montem usque Piatra alba, et inde aeque per api­ cem usque ad' montem Krakuluy, Mihokov') et Kipenov 2), inde de­ nique in apice Ungedului sic didi montis qui vocatur mons Krajova, ad montes sic vocatus Nababej 3), Opeszaiser 4), Bognaneczul 5), Ulasca 6) Mik, Ulasculecz 7) et Vurful reu, et in de supra montem Prislop de Piatra dicturn et montem Ruftna 8), ex inde eonsequentur per cacu­ men montis Strinikul, et hine pariete in vertice usque ad Reul Alb; circa quo quidem omnia taliter cum nobilibus Trannicis et Ioanne Rege, nec non Bojaronibus Dominij mei, qui similes et signa in montibus posuerunt et montes Valachiae a montis Transylvaniae pro aequo et justo separarunt, convenimus ut sit hoc limitum designatio immutabilis et indisputabilis in perpetuurn. Ethis ponimus testes. In primis Duum Preda Marile Banum Crajova. Tuum. Kalota Supremus Cancelarius. D. Horvath Supremus Cancelarius, Dumintru Supremus Thesaurarius, Radul Supremus MareschalIus. Ispravnic Supremus Cancellarius. Dragies Supr. Pincera. Hamsa Supr. Stabuli Prof. Zitian Supr. Dapifer. Badika Supr. Dapifer. Bogdan ex Targoviste. (Bibl. Nat., Ms. fr. 7198, foI. 235-296). 38. Nr. 7. - Delegaţia Domnului Ţării-Pomâneşti la delimitar.ea granitelor dinspre Austria, seruindu-se de hrisovul lui Neagoe Basarab din 1520. Extrait. De la relation de Mr. le Colonel commandant le regiment d'Ha­ rach Baron Fromentini. nSelon les ordres de mon general commandant, le Prince Lobko­ wiz, du 27 de Septembre 1739, je me suis rendu avec l'arriere garde qui me fut assignee de la Valachie par Szereszineste et Arx ad viam, a la hau­ teur ou une croix de bois erlgee avoit marque jusqu'â present les limites. J'y ai peste une petite guarde, Iaisant passer plus loin le corps de ma troupe. Peu de temps apres j'appris l'arrivee des deux Seigneurs de Valaehie, nomrnes Fiaryul Brazojanul Vislier (sic) al Doylye, Giorgie, Ca­ pitano Marcyden Darabanul, avec un train tres consîderable. Ils me de­ clarerent d'etre envoyes de la part du Prin ce de la Valachie, quoique sans plein pouvoir signe, et que merne les documents qui etoient autre- 1). Krakubuy Mihokov = Cracul Mihocului, 2). Cupenul, 3). Nabavul. 4). Invăluitei. 5). Bogdaneţul. 6). Vlascul. 7). Mik' Vlascules = Vlăşculetul mic. 8). Râjia.-Toate aceste identificări sunt făcute după traducerea d-rei Eftimiu, Arh. Olteniei, nr. 25-26 (1926), pp. 207 -208. 251 [252] Jacques Zultner Capitaine des Ingenieurs. fois guardes dans le couvent voism de Cosia jnanquolent, mais qu'ils pouvoient garantir que leurparole seroit aussi autentique comme si elIe venoit par ordre de la Porte. Ils, commencerent par protester que les frontleres n'etoient point precisernent celles ou se trouvoient la Croix, mais en leur=produisant l'ancien acte cote nr. 6, ils furent entierernent satisfaits et se contenterent d'abord 'que la croix : fUt transplantee au­ pres du petit ruisseau nomme Rio Vaduluy, a 200 pas de la, constate­ rent que cette frontiere etoit reglee selon leur propre document, et qu'elle semit tellement respectee a tout tem Ils dans leur province ". Signe : Francois Baron de Fromentini Dani�l Ritter Senateur (Ibidem, Ms. fr. 7198, Iol, 229). 39. Constantinopol, 6 Iulie, 1740. Villeneuue către Amelot: Grigore Ghica ţine în curent pe Marele Dragoman despre planurile Ruşilor. '" "Je dois vous informer que, suivant des avis que vient de donner le Prin ce de Moldavie, les Russes assembloient des troupes vers Kiovie ; sur quoy le Prince de Moldavie a ecrit en, secret a son frere que l'on ne pouvoit rien compter sur ce que disoient les Moscovites; c'est une confidence que le Dragoman de la Porte fit hier au sieur Delaria; cependant les sieurs Cagniany et Wisniakoff, a qui j'ay demande s'iIs avoient quelque connoissance que sa cour cut fait passer des trou­ pes de ce câte-la, m'ont soutenu affirmativernent, qu'ils avoient entendu parler de cette nouvelle, mais qu'elle etoitt�absolument fausse" ... (Ibidem, Ms. fr. 7191, foI. 164 v). 40. Constantinopol, 29 Septembre 1740. Villeneuue către Amelot i Amestecul, lui Bonneual Paşa in dis­ graţia şi moartea Marelui Dragoman Alexandru Ghica . .... "Il paroit que M. Fenonketty 1) commence il se mefier du Drogman de la Porte, ayant ţait declarer aux ministres de cette cour qu'il etablissoit pour son agent il l� Porte Soliman, bâtard du comte de Bon­ neval, et qu'il ne traiteroit plus avec eux que par son canal. Sur la connoissance que j'eus de cette declaration, je dis au Drogman de la Porte, pour le faire parler, que\ j'avois entendu murmurer que Soliman -------- 1). Ministru pl enipotenţiar �l regatului celor Două Sicilii, venit să ra­ tifice tratatul încheiat cu Poarta. 252 T ) . , . I 1 � [253] devoit etre Drogman de la Porte et le comte de Bonneval Prince de de Moldavie; le drogmăn me 'repartit que je croyois badiner, rriaisque ces deux ehi meres etoient tombees plus d'une fois dans la tete de Bonneval, qui ne s'etoit pas Iait Un scrupule de les mettre a jour" ... '(Ibidem, Ms.\fr. 7191, Iol. 242). 4l. 1741. Relaţie -despre' decapitarea Marelui Dragoman Alexandru Ghica, Gli 11 Gennajo arnmutinatasi una gran ciurma di- popolaccio di­ nanzi al Serraglio, principic a ehi edere ad alta voce la deposizione del Granvisire, accusandolo che avesse per i Cristiani troppo di parzialttă, Alcuni arrivarono a dire con petulanza, che quando non si volesse dar loroquesta giusta soddisfazione, saprebbono essi levare dai Trono il Sultano, e riporvi nelle di lui veci un suo nipote. Il Granvisire si trovo soprammodo imbarazzato : Ie'arrestare dai Giannizzeri sotto vari pretesti non pochi de'malcontenti, che furono segretamente strozzati e gittati nel Canale. Tuttavia questo non bastava per sedare il tumulto: egli penso di gittare 1'odio delia plebe sopra il Gran Dragomano delia Porta, Questo era il Principe Alessandro Ghica, uomo di gran talenti, sperimen­ tato ne'politici aiîan ed utile alia Porta per la notizia che avea di molte lingue. Accusollo il Granvisire appresso il Sultano, che nello stendere, o tradurregli Articoli delia pace sotto Belgrado, fosse stato corrotto dagl'lmperiali, e vi avesse a bella posta inserite alcune equivoche espressioni, che ora venivano dagli Austriaci spiegate in loro vantaggio. Il Dragomano fu arrestato improvvisarnente versa la fine di Gennajo, e dopo essere stato dodici giorni ne'ceppi, fu condotto alla presenza âel Grarisignore, ove il Carnefice gli taglio con un colpo di scirnitarra il capo, proiterendo ad alta voce queste parole: .Cosi vengono trattati coloro che con irrîedeltâ servano il Gran Signore". Nel giorno medesirno, in cui segui 1'arresto, corsero gli Uffiziali delia Porta aIIa casa del prigioniero e le dierono 10 spoglio portandone via oltre i mobili pili preziosi, sino a dugento borse in contanti, vale a dire cento mila ducati di moneta Ve­ neziana. Giudicossi da tutti, che la disgrazia del Dragomano dovesse stendersi nel Principe Gregorio, suo fratello, che governava la Moldavia con titolo di Ospodaro. Ma il Granvisire gli fe'intendere che potea star­ sene col cuor tranquillo, perche contra di lui non av�asi verun lamento. Eftettivamente gli fu permesso di godere il Principato alquanti mesi, ma versa la meti'! di Agosto, fu degradata da quel Governo e richiamato a Costantinopoli, ove per6 fuori deHa comune aspettazione il Gransignore dichiarollo segretario degli affari esteri. Carica di grande onore, ma molto pericolosa, massimamente per un Cristiano. II Principe Constantino Mau­ rocordato fu transferito dai Principato di Valacchia a queUo di Moldavia; e la Valacchia fu concessa al Principe Michele Racoviza. Tutti e tre que­ sti Principi Sono Cristiani oei Rito GrecQ, delle piu cospicue famiglie che vivono sotto il dominio de'Turchi. La decapitazione dell'infelice Dragomano Greco, unita aUa deposi­ zione del Tefterdar, o sia Grancancelliere, e di alcuni altri Uffiziali Turchi, acquet6 in qualche modo l'insolenza de'tumultanti; e prevalendo aUa fine il partito pacifico, stabilissi nel Divano di mantenere i trattati f:onchiusi sotto Belgrado, e cogli Austriaci e co'Moscoviti. (Storia dell'anno, 1741, libro quarto, p. 278c-279). 253 [254] 254 Din corespondenţa episcopului Filaret al Râmnicului de N ... A. 6heorghiu. Cât timp a păstorit în scaunul-Râmnicului episcopul Filaret (17tlO-179�), s'a dovedit a fi, pe lângă prelatul vred­ nic de demnitatea ce i se încredinţase, unul din cei mai gos­ podari păstori ai bisericei noastre, atât prin zelul pe care' l-a depus pentru a contribui în largă măsură la activitatea culturală sau la operele de binefacere ale vremei, cât şi prin autoritatea cu care a ştiut să înlăture din juru-i oa­ menii incapabili sau necinstiţi 1) şi să întrebuinţeze mijloa­ cele cele mai chibzuite pentru buna chiverniseală a epar­ hiei sale. Scrisorile pe care le dau mai jos nu i desmint cu ni­ mic aceste continue preocupări. Ele se găsesc în manus­ criptul nr. ::!096 al Academiei Române, care poartă titlul "Condica din zilele lui Filaret episcopul Râmnicului 1781- 1783". Cea dintâi e o scrisoare adresată din Craiova=după cum se vede din context-, la 23 Martie 1781, egumenului Mihail al Tismanei, prin care îi cere să strângă banii cuve­ niţi din partea acelei mânăstiri pentru mila patriarhului de Ierusalim. Acesta nu era altul decât patriarhul Avramie, care petrecu multă Vreme în ţările noastre 2). Celelalte mânăstiri aveau să dea şi ele partea lor, pentru a împlini suma de 750 taleri, câţi trebuiau strânşi din întreaga eparhie. Pen­ tru strângere a zaherelei cuvenită Turcilor, scrie el din nou aceluiaşi egumen la 3 Aprilie şi dă apoi -- la 12 Aprilie ­ un ordin în acelaşi sens protopopilor, Dar doi din trimişii episcopiei, protosinghelul Iosif şi logofătul Gheorghe, se plâng că nu găsesc grâu şi-l roagă să admită a se plăti zahe­ reaua în bani. Episcopul se vede silit să ceară din nou ­ la 24 Aprilie -zahereaua în natură, aşa cum se cuvenea, şi numai în rare cazuri de lipsă constatată admite să se plă­ tească în bani. Cu prilejul strângerei banilor "milii patriarhului şi a zaherelii", protopopul Ioa n P leş o i a n u fu reclamat de "obştea preoţilor din' plasa Gilortului" că ar fi săvărsit lucruri necinstite. FiI are t scrie unuia din preoţi, popei Dumitraşco - pe semne mai în vârstă -, la 29 Mai, po­ runcindu-i să cerceteze \pricina şi, dacă îl va găsi vinovat, .. să se puie la poprealăla Craiova". Nu lipseşte sfatul ca \ 1) Vezi articolul meu: Un p'roces eclesiastic sub eţnscoţncl Filaret al Râm- nicului, în Arhivele Olteniei, XlIl, nr, 71-73 (Ian.-lun., 1934), p, 64-65. 2) Corespondenţa pe care domnul, boierii şi prelatii din principate o au cu el între 1776-1785, după copiile originalelor aflate în arhiva Patriarhiei din Con­ stantinopol, făcute pentru Academia Română, a fost publicată - în traducerea lui G, Murnu - de V. A. Urechiă, Ist. Rom., seria 1774-1786, 11, Buc.1892, -,1'. 129- 138, 298-308 şi 441-495. I I ! - [255] i "cercetarea să se facă cu înţelepciune şi tăr'de turburare", pentru ca, desigur, cei ce contribuiseră cu banul lor sau dă­ duseră din rodul muncei lor să nu afle că necinste a ar fi putut păta o faţă bisericească. Zahereaua se strângea însă cu mare greutate, şi acest lucru sileşte pe Filaret ca în anul următor să ia măsura .ca şi preoţiieparhiilor să dea ajutor" pentru strângerea ei. Scrisoarea lui, adresată protopopului Matei la 24 August t 782, are caracterul unei circulări eparhiale. 1naintea acesteia - cum mi-o cerea ordinea cronologică-am intercalat, cu titlu de curiozitate, o carte a lui Filaret din 1 Aprilie 178'2 (nr. VI), care priveşte alcătuirea unei asociaţii de ţigani lăutari ai Episcopiei, sub conducerea unui vătat, orânduit anume de episcop după cererea lor. In sfârşit, ultimele două scrisori sunt din anul următor şi reflectează preocupările culturale ale acestui prelat. Ele poartă aceeaşi dată - 20 Mai 17�3 - şi se referă la strânge­ rea banilor ceruţi de boierii epitropi ai cutiei şcoalelor : una e adresată protopopului Matei, cealaltă egumenului Coziei, Ilarion. Sânt de remarcat în limba episcopului Filaret, o serie de cuvinte de origine străină, nu necunoscute, dar vrednice de amintit, prin atmostera orientală pe care o aduc unele dintre ele şi de care prelatul nostru nu era străin nici în ceeace priveşte originea, nici în ceeace priveşte cultura lui. Astfel, pe lângă des întrebuinţatul mumbaşir (n-Ie 1, III, IV, VII) "comisar al cârmuirei", întrebuinţează şi alte turcisme ca: adet (nr. VI)=" dare", tecsarea (Il), o stâlcire - datorita, poate numai copiei folosite-a lui tescherea="înscris", tes­ lim (I1)=«predare»; apoi grecisme ca: analogon (I)=-«cota­ parte" ('Co al'aÂ.oyov), prothesmie=»soroc"(r; n(!o0c(JţtLa) şi proţ­ thaxească (l) sau profthaseasca (IV)=«a sosi», cu substantivul . profthasirea (U)="sosire" (n(!ocp0al'w). De asemenea nu lipsesc nici neologisme ca natură (lV)-vorbindu-se de plata zahe­ relei "în natură" -, sau ca acelea pe care le găsim în ex­ presiile: .. lăcuitorii patrii: (VIl) şi .dettcatâ poruncă împă­ rătească" (II). 1 Prea cuvioase arhimandrit şi igumen al sfintei mânăs­ tirii Tismana, chir Mihaile, molitvă şi părintească, blagoslo­ venie trimitem cuv(ioşiei tale]. Dupe aciasta îţi facem în ştire că pentru fericitul patriarh al Ierusalimului care ne­ am învrednicit cu ajutorul lui Dumnezeu' de l-am căştigat în pămăntul ţării noastre, ne scrie prea Sfinţia Sa că cu sfat de obşte şi cu ştirea Mării Sale lui Vodă, s'au hotărăt ca atăt dela partea bisericească, căt şi dela cea mirenească 255 [256] să se facă oareşce ajutorinţă la Sfăntul şi de viaţă făcăto- I rulMormănt al Domnului şi Măntuitoriului nostru Iisus Hris­ tos ca o milostenie pentru spăseniia sufletelor noastre, la care ni să porunceşte ca să dea şi mănăstirile de aici din eparhiia noastră tl.750, care să avem a strănge cu pripă şi să-i trimitem la sfănta Mitropolie ca să să dea la prea fe­ ricitul patriarh pănă la Sfintele Paşti; şi dupe analogon ce s'au făcut, au ajuns şi pă mănăstirea cuvioşăi tale tl. 158, bani 40, banii milostenii şi tI. 40 zeciuiala pentru osteneala zarafului ce-i vastr:ănge. Ci iată că poruncim cuv[ioşiei tale], " îndată ce vei priimi cartea noastră, Iăr' de nici o zăbavă să dai aceşti bani la ... 3) ca să ni-i profthasească cu grabă, aici la Craiova. Iar altă prelungire măcar căt de puţin să nu să facă, că dupe porunca ce avem ca să-i trimetem foarte de grabă, şi de te vei zăbovi cu darea acestor bani, vom fi siliţi a-ţi trimite cu treapăd') într'adins mumbaşăr, şi fii cuvioşăia ta blagoslovit. 1781, Mart 23 Al cuv(ioşiei tale] părinte sufl[etesc] Filaret cu mila lui Dumnezeu episcop Râmnicullui] f. 69 v-70 r II Filaret cu mila lui Dumnezeu episcop Râmnecţului] Prea cuvioase arhimandrite şi igumen al sfintei mănăs­ tiri Tismenii, chir Mihaile, molitvă şi părintească blagoslo­ venie trimitem cuvioşăi tale. Fiindcă orănduindu-să zaherea de grău pe ţară" pentru trebuinţa Ţarigradului s'au hotărăt de către Măria Sa Vodă ca să dea şi mănăstirile şi ceata preoţească, fiind sumă grea, ca să' se poată ajuta obştea, ce arădicădeapururea greotătile celelalte ale ţării. Deci dupe orănduiala ces'au făcut aici, au ajuns şi la mănăstirea cu­ vioşăi tale 30 chile ale Brăilii mari 5), care sumă tăr'de nici o zăbavă sau prelungire vremii să o faci teslim Ia schela ce să va arăta cu al doilea înştiinţare dela dumnealui biv vel clucer Grigorie Razol, Caimacamul Craiovii ; şi omul care o va duce, să-şi ia tecsarea dela măna boeriului ce va fi orănduit acolea, şi fiindcă pentru aciasta iaste straşnică poruncă împărătească şi cerere neclătită, să nu cumva să să facă vreo zăbavă la profithasirea aceştei zaherele, ce în tot chipul să te sileşticnvjioşia ta], ca îndată dupe ce vei lua înştiinţare dela dumnealui Caimacamul. să să trimită cu un cias mai 'nainte aciastă mai sus orănduită sumă, ca să nu să pricinuiască vreo scărbă Mării Sale lui Vodă, dintre care poate să săîntămple şi urgii, fiind delicată poruncă împărătească. Te înştiinţăm pe cuv[ioşia tai şi pentru aciasta 3) Loc alb în text, - 4) = alergătură. - 5) Chila Brăilii mari avea 300 de ocale. 2i6 [257] f. 108 r. că oricare va avea grău şi nu v'a vrea ca să împrumuteze sau să vănză cu tocmeala preţului ce s'au hotărăt de către Măriia Sa, adică chila po tI. 6, la cel ce nu are.viaste po­ runca Mării sale ca să i să' ia şi tăr' de voe, păgubindu-să şi de pret. Aciasta şi fii cuvlioşia ta] blagoslovit. . . 1781, Aprilie 3 Alu cuv[ioşiei tale] părinte sufljetesc]. III Filaret cu mila lui Dumnezeu episcop Râmnecului Cucernice protopoape... ot sud... plasa ... i molitvelor voastre preoţilor i diiaconilor, .dintr'această plasă blagoslo­ venie. Vă. facem în ştire că viind luminata poruncă Mării Sale lui Vodă, ca atăt preoţii căt şi mănăstirile să .dea aju­ tor la aciastă zahereaa grăului ce au eşăt, pe cum şi alte bresle dau. pentru mare trebuinţă a Ţarigradului, s'au făcut socoteală şi s'au hotărăt de tot liudeJe preot i diiacon ai eparhiilor căte o jumătate Ibrailă 6) chilă din cap în cap. Pentru care dar molitva ta protopoape al plăşăi, aciastă jumătate de chilă ce să. vine la tot liudele cu luare aminte făcănd cislă pe toate liudele căte să află în plasă-ţi întru amăruntul socotind starea şi puterea fieştecăruia, să lămu­ riţi anume catastih de cislă şi cu foarte pripă grăbind străn­ gerea bucatelor ce-l va ajunge cisla pe fieştecare liude al plăşii molitvei tale, căt mai curănd să avem ştire că v'aţi plătit la schela ce vi să va arăta de dumnealor boeri isprav­ nici şi în grabă să ne triimiteţi catastih de orănduiala cislii ce veţi fi făcut. Scriem şi molitvelor voastre preoţilor, să nu căutaţi şi cât mai curănd, tăr'de nefăcănd alte întărzieri şi pricini de zăbavă,. fieştecare să vă daţi cisla zaherelei în măna orănduitului mumbaşăr,însă nu bani ci bucate, pe cum mai sus arătăm. Şi acele bucate liude cu liude întovără­ şindu-să, să să mijlocească cu orice chip veţi şti şi să să ducă la vadul schelii ce se va arăta de dumnealor isprav­ nicii judeţului şi luuundu-să- (sic) răvaşul boerului ce va fi 0- rănduit, să ni să trimiţă. prin protopop aici la noi, ca şi noi să ne descărcăm la visterie. Să ştiţi şi aciasta că oricare din preoţi i diiaconi vafi avăndu bucate de prisos, dupe ce-şi va plăti cisla ce-l va ajunge pe capul lui îi va mai prisosi bucate, şi altora cu totul le va 1ipsi, să aibă a-i înprumuta cel ce va avea pe cel ce nu va avea, sau cu bani a vinde celui ce-i va lipsi, ca unul cu altul ajutorindu-să, să să îrrplinească luminată porunca Mării Sale dupe mare trebuinţă ce iaste, căci oricare va fi avănd bucate de prisos.: şi .dupe ce plă­ tindu-s� drept capul său îi va mai prisosi bucate, şi nici pe 6) Ibrailâ = numele turcesc al Brailei. 257 '" ]- !> .. � , ';' ,,'" -'�if!J u·> . [258] altul nu va ajuta cu înprumutare, nici cu bani îi va vinde', bine să ştie unul ca acela, că cu porunca Mării Sale lui Vodă dărrdu-săvolnicie satelor mireneşti, cu voe făr'de voie să va lua şi cu totul să va păgubi şi supt urgie va cădea; ci ca acestea lipsit 7) să urmaţi precum mai sus arătăm. însa: la cislă să intre toţi de obşte şi cei scutiţi, ca să poată! a] să ajuta şi ceilalţi. [Alciasta şi fiţi molitva voastră blagosloviţi. (pecete) 1781, Aprilie 12 f. 108 r. - 108 v. IV Filaret milostiiu bojiiu episcop Râmnicului Cucernice protopoape ot sud ... blagoslovenie. După în­ ştiinţare ce am priimit dela cuv[iosul] protosinghel chir Iosif i dela log[ ofătul] Gheorghie, cum că în partea locului de aici, după mare lipsă bucatelor ce iaste nu pot preoţii nici într'un chip a găsi grău, ca să împliniţi cu natura orănduită suma zaherelii, şi cum că vă rugaţi ca să găsim noi mijloc de a vă găsi grău, şi voi să vă plătiţi cu bani, ci pentru ca nu cumva să să întămple zăticnire trebii, în tot chipul mijlocind ca să să primească banii nu s'au putut, fiind straş­ nică poruncă înpărătească a să da zahereaoa în natură, iar nu cu bani. Siliţi am fost de a trimite cu bani în toate păr­ ţile ca să găsească grău cu orice preţ şi unde vor putea să cumpere, pentru ca să nu rămăe porunca jos. Deci fiindcă după cercetare ce am făcut ne-am. înştiinţat că cisla zahe­ relii s'au făcut cu ocale iar nu cu baniţă, şi socotindu-să fieşcare chilă căte oca trei sute, poruncim molitvei tale ca întăi să cercetezi cu amăruntul, şi pe care din preoţi vei afla că au grău, să faci să înplinească fieşcare sumă ce l-au ajuns după cislă, şi să ducă Ia orănduita schelă. Iar care cu adevărat nu vor avea bucate nici nu vor putea găsi ni­ căirea ca să cumpere cu bani, unii ca aceştiia să plătească defieşcare ocă căte ,bani patru, dupăcisla ce-l va ajunge pe fieşcare, şi aceşti bani să începeţi a-i strănge făr'de ză bavă şi să-i trimiteţi la logiofărul] Gheorghie, ca să ne prof­ thaosească cu un ciasmai 'nainte, pentru ca să plătim zahe­ reao căt se va cumpăra. Şi acest preţ, adică că te patru bani ocă, nu iaste hotără\t, ci am pus cam deocamdată 8) pănă vom lua înştiinţare dela orănduiţi trimişi cumpărători, şi cu ce preţ vom găsi, îţi \vom da în ştire, însă înplinire şi istovul aceştii zaherelii on în natură, carele va avea, ori cu banii, să să facă negreşit pănă la 10 zile ale lui Mai, că ne- I , 7) = întocmai. ,- 8) In text se află: , ce presupunem a fi o descompunere ciudată a lui De acum, nu se mai ştie nimic despre el. Titlurile poezHlor lui, din caetul manuscris ce posed, sunt următoarele: Stihuri de laudă la sfinţii trei erarhi; Iarăşi la sfinţii trei erarhi ; Stihuri de laudă la sfântul erarh Grigorie; Stihuri la vinderea lui Iosif cel frumos; Stihuri la sfârşitul vieţii, pentru de­ şertăciunea lumii; Stihuri la botez«l Domnului; Stihuri la sfântul Ioan Botczătorult Stihuri la naşterea Domnului; O istorie a unei călugăriţe cu o fată din lume (dialog în 8 vorbiri); Istoria căsăto­ .riei lui Iosif celui frumos cu Asineta, fata lui Pentefrl, popa idolesc şi Vorbirea unei pasări către un bătrân> N otiţa pusă înaintea poeziilor scrise inainte de a veniIa Ho­ rez este: "Adunare de câteva istorii in stihcci, alcătuite acum întâi de mine nevrednicul şi păcătosul preotul Gheorghie dela sfântul schit V ăleni sud Argeş> j 837 Dechemvrie 2 J ". A doua notă este următoare: "Acestea din dragostea sfinţilor, iară nu din vreo înaltă învăţătură sau ştiinţă s'au scris. De aceea, văzându-să multe greşele in alcătuirea cuvintelor, să mă invrednicesc iertăcicnii, ca şi însuşi cetitorii aceia să o dobândească dela. Domnul nostru Isus Hristos, ( a căruia este slava în veci amin. Nevrednicul popa Gheorghie dela sfântul schit Văleni în T'opolog, Leat J837 Dec. U u. Inaintea poeziilor scrise la Horez pune această mică prefaţă in versuri: "Această istorioară Intâi şi a doua oară, Ca să' o scriu m'am silit Şi iată am isprăvit. Că o am alcătuit In stihuri până'n sfârşit. Insă unde n'o fi bine, Nu mă hulirăţi pe mine, Ci-mi credeţi şi o primiţi; Că nu pot fi toţi ce tiţi, Nici procopsiţi de ajuns, Cari la şcoale nu s'au dus Ca să înveţe poezie, Stihuri frumoase să scrie. Deci eu nefiind polet, Lucrez cam rău şi încet, Mai mult pentru gustul meu, Că-mi place şi dacă-i rău. Insă, după întâmplare, Cetind-o şi oarecare, Eu cu adâncă plecare Mă rog la toţi de iertare. Leat t844 Fevr, U. r Grigorie ieromonah ot Hurez. Din toate alcătuirile lui poetice, cea mai de valoare este Istoria csssiorie! lai Iosif ca Asineie, unde se află multe versuri reuşite. Fiird însă prea lungă, o voi publica-o cu altă ocazie. Acum dau spre publicare numai două poezii din cele mai scurte: \ Vorbirea anii pas�ri către an hătrân, spre [olosul celor ce -oor -ooi a înţelege puieree cu-ointelor de mai jos. Un om bătrân dela ţlră' Să ruga să n'o omoare, Pornind către câmp afară, Ci să o sloboază iară, Prinse o pasăre mică, i Să se ducă, să trăiască Carea tremurând de frică După starea cea firească. 268 [269] Omul seamă nu băga Pasăret ce să ruga, Ci mâna către brâu pleacă, Scoate cuţitul din teacă, Cu ochii crunţi plini de pară, V rând pasărea să omoare. Păsărtca, ce să iacă? Zise cu inima seacă: "Bătrânule iubit foarte, "Ce grăbe�ti cu a mea moarte? "Că de mă vei prăpădi, "Puţin te vei folosi; "Că, precât mă vezi de mică, "Mai ca un ou de ciovică, "Aşa că nici nu vei şti 11 Până mă vei inghiţi. "Puţintică stâmpărare "Face întru foame mare. "Deci dacă mă vei tăia, "Niciun folos n'ai avea; "Iar dacă mă vei lăsa, " Trei lucruri te-oi învăţa "Care, de le vei ţinea, "Mare folos vei avea. ,.,Mai întâi să-ţi fie în ştire: "Lucrul care-i peste fire, " Tu să nu-l crezi niciodată, ,., Ca să nu te 'nşell indată. "A doua, minte să ţii: "Vrând ca înţelept să fii, "Ca după lucrul trecut, "Ce oarecând l-ai avut, "Nicicum să nu te 'ntristezi "Şi să nu te obidezt. "A treia: să socoteşti "Şi bine să te gândeşti, ,., V rând a prinde ce ştii bine "Că nu se ţine de tlne.. "Şi că nu-l vei dobândi, "Măcar cât de te-ai trudi". Pasărea aşa grăieşte, Bătrân«l să socoteşte Şi, după ce mult gândeşte, Către pasăre grăieşte r "Du-te, pasăre, în pace, "Mergi, sboară pe unde-ţi place! Pasărea slobodă sboară Sus prin aier, pe afară, Glăsuind cu voie bună, Cât aierol tot răsună. Mai pre urmă să aşează Intr/un ram şi covintează r "Bătrâne fără de minte, "Crezuşi la nişte cuvinte ,., A unii pasări vic1ene, ." Stându-i satana în pene. "Nu ştii că rânza mea are ,. Un belz de aur, de mare � Câte-I un ou de găină; "De aceasta eu sunt plină. "Deci dacă mă ucide ai, "BulzuI in mine găsiai "Şi erai om cu avere. ,.,Mergi acum, umblă de cere!" Bătrănul fără de sfat, Indată s'au supărat. Dupăce câtva gândeşte, După pasăre porneşte, Veând să o Ulai prinz.ă iară, S'o ucidă cu ocară, Zlcând r ,,0, vai, rău îmi pare, "Că făcui greşală mare. "Ce făcui de te-am lăsat "Şi nici nu te-am sărutat! "Nu ştiearn eu pentru tine "Cum cânţi de frumos şi bine, ,,0, pasăre lăudată, "Mai vină la mine odată, "Că-mi place că cânţi frumos, "Mă rog, vin la mine jos, "Şi cât te voiu săruta, "Iar degrab te voi lăsa. ,.,Numai să te sărut dulce, "Apoi iarăşi te vei duce". Iar pasărea cea 'nţeleaptă, Pe bătrân aşa-I deşteaptă: r Bătrâncle fără sfat, " Trei lucruri te-am învăţat "Si nu s'au prins, văz, niciunul. " T e trudeşti ca şi nebunul. "Eu îţi spus ei o minciună r Mare, strainică şi bună, "Cumcă rânza mea ea are "Bulz de aur aşa mare "Câtu-i un ou de găină, "De aceasta sunt eu plină. 11 Tu ai crezut, vai de tine, ,.,Şi nu te-ai uitat la m 269 [270] "Că întreagă sunt mai mica "Decât un ou de ciovică I "A doaua te-am învăţat "Şi ţi-am dat sănătos sfat, '" Ca după lucrul trecut, "Ce oarecând l-ai avut, "Nicicum să nu-ţi pară rău; "Şi tu călcaşi sfatul mieu, "Că, pentrucă m'ai lăsat, " Te văz foarte supărat. "A treia, te-am învăţat "Sfat foarte adăvărat, "Ca să nu te ispiteşti "Şi nici să te socoteşti, '" V rând a prinde ce ştii: bine, "Că nu se ţine de tine "Şi că nu-l vei dobândi, "Măcar cât de te-ai sili. " Tu ştii şi cunoşti prea bine "Că, zburâ nd eu dela tine, "Mai mult nu mă mai poţi prinde, ",Măcar cât de te-ai intinde; "Si totuşi, ca un nebun, ",1' e'nvâeteşti pe supt alun, "Socotind să mă prinzi iară, "Să mă ucizi cu ocară. "Iată, acum iar ţi-am spus, "Şi eu iată, sbor în sus. ",Şezi aici, or, mergi acasă, "Că mie nimic nu-mi pasă t" Bătrân«l să socoteşte, La prostia lui gândeşte, Aşa gândind, au plecat Şi spuse altora 'n sat. A şa şi tot omul este Şi să face de poveste, Dacă nu ia seama bine Să se judece pre sine, Să «rmeze 'nţelepţeşte, Precum şi firea pofteşte, Că firea îl sfătuteşte Să urmeze "nţelepţeşte ! II. Stifzu�i la sfârşitul 'Vietii, pentru deşertăciunea lumii. Tristă e soarta omenească! Cine să nu se mâhnească! Astăzi mie, mâine ţie, Care toţi de obşte o ştie. Mult amăgitoare lume, Toate câte ai, sunt glume! Toate praf Şi putrejune, Toate sunt deşertăciune! Tu, a noastră zămislire Mijloceşti Ia dreapta fire; Ne dai rnaicilor in braţă, Să ne crească spre vreaţă, De abia ne naştem bine, Val de necazuri ne vine. Inotăm fără încetare, Ca vâslătorli pre mare. Ziua, noaptea, ne trudim, Ca multe s'agonistm, \ Ne trudim şi asudăm, " Ca multe să adunăm. \ Socotim că tot trăim, De moarte puţin gândim. . Cu cât vârsta ne mai creşte, 270 Grija încă să 'nmulţeşte. Năleclm lungă vieaţă, Ca să trăim cu dulcea ţă. Nălucim averile; Ele, trec ca visele. Nălucim la stăpânie Şi adunăm bogăţie Şi pre strâmb şi pre dreptate, Nemai gândind că e moarte. Moartea şade deoparte Şi-şi râde de-a noastră soarte, Prea puţină judecată La tot omul se arată. Numai pentru trup grijim, Iar de suflet nu gândim, Socotim veci de vecie Tot într'acestaşi să fie. Iară tirana de moarte, Intr'un cias le taie toate. Tocmai atunci când gândim Că mai fericiţi trăim, Sabia cea ascuţită Spre acea treabă gătită, [271] Cu cempllre o suceşte, De viaţă ne lipseşte Şi, după multe nevoi, Ne trimete inapoi In pământul ticălos, De unde e omul scos Şi zidit de Dumnezeu, După însuşi chipul său. Pre toţi pre rând ne adună La acel loc impreună. Pre unii la tinereţe, Pre alţii la bătrâneţe. Moartea e'n lume mai mare Şi pre nimeni prietin n'are. Ne-i e frică de 'mpăraţf, Că-s cu oşti înconjuraţi Şi cu ziduri ocoliţi; De ea toţi sunt biruiţi. Nu-i e frică de voinici, No-i e milă de prunci mici; Nu are nici-o cruţare De cel mic sau de cel mare. La stăpân peste mulţime, Vine ca la fie�cîne; Pre cel avut şi bogat, Degrab il ia de pre pat Şi, făr'de niciun cuvânt, II aruncă într'un mormânt. Pre cel mare "n stăpânire, Il face Iăr'de simţire. Pre toţi de-o stare ne face, Lucră cu noi cum ii place. Rămîn cele adunate Prin osteneli necruţate Şi, din avutul cel mult. Abia îşi ia un veşmânt, Cu care să învăleşte Când de toţi se despărţeşte Şi se dă spre putreicne Oh, mare înşelăciune! Oh, vai, cum ne înşelăm! Când trupurile ingrăşem, Viermilor facem mâncare, Pământului îngrăşare. Nu rămâne alt cuvânt, Făr' să mergem la mormânt, Să vedem adevărat Care a fost acel bogat Şi au trăit nelipsit, Că într'un chip au putrezit. Dar nu toţi sânt într'un chip, Toţi câţi intră în pământ. Impăratul şi săracul, După ce şi-au sfârşit veacul Au toţi asemenea stare, Dela mic pânăla mare. Deci vă rog pe toţi mari, mici, Care binele voiţi, In rnorrnânturt să privim Şi pre noi să ne gătirn, Căci, vai; trupul putrezeşte, Iar sufletul vieţuieşte. Deci să ne silim prea mult, Până suntem pre pământ, Milostenie să dăm. Pre suflet să 'nfrumuseţăm Şi cu alte fapte bune, Cât trăim aici pre lume. Că Dumnezeu ne aşteaptă Ca să ne dea plată dreaptă Pentru orice am lucrat, Cât pre pământ ne-am aflat. Iar plata ce dărueşte, In veci nu să mai slârşeşte, La care vrednici să fim, In veci să o pomenim. Amin •••••••••••• 271 [272] I I 1 Un manuscris din 1794 al lui Dionisie Eclesiarhul de Preotul Teodor Bălăşel, Este pornelnicul "Sf[i]ntei bescrici satului Drăgăşani din ju­ deţul Vălcii unde să cinsteaştc şi să prăznuiaşte hramul Sf[I]nt'ei! Adormirii a Preasf[i]ntei şi de D[u]mnezeu Născătoarei şi pururea fecioarei.Mariei şi a cinstitului St[âjntului Prooroc Ioan înainte 111er­ gătoriul şi botezătoriul Domnului nostru I[i]s[us] Hjri jsţlos]". scris de Dionisie Eclesiarhul. în vremea episcopului Ncctarie �11 Hâmnicului , la leat 1794. Pomelnicul acesta este un text În Iormă de cade. având mă­ rimea . 22 X 15, conţinând 114 file, dintre care G albe. Introducerea şi rânduiala pomenirii, ce se face la proscomid.c, esle scrisă CII litere chirilice, cursive, iar pomelnicilo sunt scrise cu litere fru­ moase tot chirilice, imitând tiparul. Cerneala este neagnă peste tot. afară ele titlurile "pomclnicilor-, Iiterilc capitale şi notiţele ce însoţesc mai toale pomelnicile, care sunt scrise cu roşu. Titlu.fe pornelni­ cilor sunt Împodobite cu aquarele reprezentând diferite iuf'lm-ittu-i, iar câteva elin ele sunt încadrate tÎ!I1 vignctc lucrate În aquarelă cu di:­ feri te vopsele. Iată coprinderca acestui pomelnic, Fila 1 (recto şi vcrso ) şi 2 (recto). Acest d[u [mnezăesc Pornealnic, carele iastă al Sf[ i]ntei beserici [a] satului Drăgăşani, din judeţul Vâlcii, unde sit cinsteaşte şi să. praznuiaşte hramul sf[in]ntei Adormirii a Prea­ sfjijntei şi de Dlulmnezeu Nascătoarei şi pururea fecioarei Mnrieişi a cinstitului S1'[ â]ntului Prooroc Ioan înainte mer­ găto!'iulşi botezătoriul Domnului nostru I[i]s[us] H[ri]s[tos], carele s-au scris cu sfat de obşte al preoţilor şi al ctitordlor ai acestei sf'[ijnte beserioi, în zilele Prearnăltatului nostru Domn 10 Alexandru Moruzi voevod şi în' vrearnea păstor-iei eeii cu­ văntătoare a Preasfj iţntii sale Chiriu chir Nectarie Ep[i]sco­ pul Râmllicului, întru care s-au scris Domnii şi Arhiereii ţă.l"ii, care cl up ti vr·emi au fost, şi fericiţii ctito1'i carii s-au 'in­ vrednicit de au făcut ajutor la zidir·ea aceştii beserici, şi s-au dat voeca oricare1e va milui la aciast11 Sf[â]nt�l. beserica cu moşii, cu vii, cu mori, cu odoarit bis·ericeşti, sau cu verice iaste tr.ebuinţă şi de folos sf[i]11tei casie, s.ă sit scrie într-acest D[u]mnez[�esc Pomealniccu tot neamul său, spiee ·a să pomeni la SJ"[ â Jntul jărtvenic· veacinic, ca unii care s-au învrednicit pomenirii, însălJ1nându-s.ă. deosebi ca s[i] să şti:ecine ce au dat, pentru neuitar,e. Iar într'alt chip nu s-au dat voe a scriea nici un nume într'acd.t Pomealnic al ctitorilor, şi s-au legat cu blestem, ci în deose�Jit p,omealnic să va scri,ea cei. ce clau s.i:irinclare şi s.ăr{t!Custe,carii Srt va pomeni precâ.t au poftit. Iar aceasbe nume aIef'.e:Aciţilor ctitori iasi)e să, să pomeneaseă, pân[ă,]câncl va fi actastă sf[â,Jnttll beserică" la sf[â]nta Ietur­ ghie veacinic. Şi aşa să să, urmeaze dup[j, aşezi:lmântul Sf[i]ntei Pravili. I 272 [273] Şi pentruca sa să. ştie, s-au început zidirea aoeştii sf[i]n- te i beserici din temelie, la leat 1793, Mart 13 dn[i](= zile). 1 ) «, S-au scris de mine, Ia leat 17911, Dionisie Eclisţijarh. Filele 3-(j re ecto şi versa): Pomeneaşie D[oa]m:ne sufletele celor 'ce au iubit sf[i]n­ tele tale beserici şi au facut pomenire pentru sufletele celor morti şi au miluit pre cei ce slujesc besericii şi pre cei săraci şi i-au hrănit şi au elat milostenie pentru părinţii lor. Pomeneaşie D[ua]nme sunetele celor ce au dat sf[i]ntelor tale biserici avuţii, cărţi, odăjdii şi vase sf[in]nte şi moşii. Pomeneşte D[oa]mne sufletele ce s-au nevoit pentru sf[i]n­ tele tale beserici şi pentru pravoslavnica credinţă s-au văr­ sat sângele lor şi s-au pus sufletele sale, şi la războiu s-au ucis, şi îu tabere s-au rănit, pre cei ucişi cu armele prin oe­ Uiti şi prin sate, şi pre oei arşi cu foc, şi pre cei Înecaţi în ape şi în tot chipul au perit, şi pr,e cei robiţi şi în temniţe, închişi şi mtruamărăciunea robiei de foame şi de seate şi tEL goliciune au murit necuraţi, neluănd ispovedanie, nici prea­ curatele Taini. Pomeneaşie D[oa]rnne cu nespuse tocmealele tale, sufle­ tele celor ce i-au răpit apa şi mulţimea grindinii, şi zăpada, gerul curnplit şi văntul, şi părnăntul i-au inpresurat, şi cu rană purtătoare de moarte, şi ele cutremurul pământului s-au prăpădit, şi marea înfurtunăndu-să i-au răpit, şi pre cei arşi de fulgere şi de tunete ucişi. Pomeneaşie D[oa]mne sufletele celor ce în căi pre mare şi în ape s-au înecat, şi în pustietăţi 'au rătăcit, în munţi şi în peşteri şi în pr,ăp,ăstiHe pământului, de sus elin copaci şi din râpe dela vrăjmaşul au cazut. Pomeneaşic D[ua)nme sufletele acelora oe fiind cuprinşi de frioă, sau esiti din minte cu mâinile s-au junghiat, sau s-au sugrumat, sau cu betie sau cu otravă, sau ucişi de cai, sau din pizmă sunt ucişi. Pomeneaşie D[oa]mme sufletele celor ce sant întru cle­ vetire, şi întru urgie, şi în Iegături, şi în temniţă închişi ele mai marii lorvşi de foame, şi de seate, şi ele toată nevoea fiind cuprinşi, moarte au luat. Pomeneaşie D[oa]mne sufletele celor osănditi la moarte după vinii sau nevinovaţi şi moarte de nevoe au luat. Pomeneaşte D[oa]mne sufletele celor ucişi precăi ele Wlhari şi de ];[t.gâni, şi de g,iidini şi de hiari1. şi de pasări mâncaţi şi ele şărpi f.aniţi. Pomeneaştc D[oa]mne sufletele tinerilor celor nebotezaţi, carii s-au născut elin p:ăril1ţi p'f'avoslavnici şi cu întâml}lare au 1Il li rit. Pomeneaşte Dloa,]mne sunetele tuturor pravoslavnicilor CrE'i;tini, ale călugărilor şi ale mireallilor, şi pre cei morţi cu 1) Această biserică este azi dărâmată, deşi era foarte solidă. 273 [274] moarte năpraznică, bătrânii şi tinerii, tu ştii Dţoaţmne numele lor, cu trâmbiţa Gea după urmă 'să-i rnviesi, şi stării cei ele-a dreapta să-i rnvredniceşti, şi în lăcaşurile drepţilor să-i sălă­ şlueşti. Pomeneaşie D[oa]mne pre oei oe sâni întru neputinte şi zac în boale, slăbănogiţi în multe chipuri. Odihneaste D( oa]mne sufletele celor ce au ,eşit elin viiata aciasta 'Şi eu tot feliul de moarte s-au sfârşit. Că tu eşti învierea şi viiata ioelor oe au eşit din lumea aciasta, eu dţujmnezăeştile tale tocmeale, toţi pravoslavnicii creştini Hr[is]toase D[u]nmezăul nostru şi ţie mărire înălţăm Părintelui şi Fiiului şi sf[â]ntului D[u]h. Acum şi pururea şi În veacii veaciloramin. Porneneaşte D[ oa ]mne sufletele răposatilor robilor Ud şi roabelor tale,carii mai nainte au răposat, şi cu dluţmnezăaască mâna ta pre Gel zidit înt,i.i, pre strămoşul nostru Adam şi pre strămoaşa noastră Eva, şi tot neamul, oe s-au născut dintru ei şi te-au cunoscut pre tine tăcătoriule şi ziditoriule, cel ce eşti adevărat H[risto]s Dţujmnezeul nostru, dupră, voea ta în Ieage şi mai nainte de Ieage, şi cu credinţă ţi-au slujit şi au mărit numele tău cel sf[â]nt şi cuvios, al Părintelui, şi al Fiiului şi al Sf[â]ntului D[uJh, ce iaste una. 'I'roiţă, pre toţi carii s-au pristăvit întru buna credinţă, cei ce pururea sant pomeniţi robii tăi. Pomeneaşie D[oaJmne suf1etele Preastintilor Patriarhi. Pomeneaşie D[oa]mne sufletele sf'[iţntilor Mitropoliti. Pomeneaşie D[oa]mne sufletele iubitor ilor de D[u]mnezeu Episcopi. Pomeneaşie D[ oa]m�ne sufletele pravoslavnioilor Impărati şi Imparatease, şi ale oooonilor lor. Pomeneşte D( oa]mne sufletele;' binecredincioşilor Domni şi Doamne şi ale coconilor lor. ,� Şi aşa preotul la proscomidie pomeneaşte toate pomeal­ nicile ctitorilor de rand, cu bună cuoernicie, puind la fiecare nume câte o miridă din Sfl ti]ntul agneţ. Ţie z'i cu luare am� in te , o ,p.re,o te! Oă, de nu vei putea rpomeni toate pomelnici1e odată, S�L faci deosebir'ecâ1Je vei put'ea la o slujbă, şi aşa rânduri-rânduri să le isprăveşti în cinci zile, iar a şasea, care iaste Sâmbătă, toate de rfmd să le pomeneşti după datoria ce o ai, şi îţi vei lua :plată dela H(risto]s, iar de nu vei urma aşa, te vei osâncli la a doao venir'e ,a lui H[risto]s. Şi să te nevoeşti a înplini, ci1 să. nu caz în mâna. lui DluJmnezell celui viu, cCt cu greu îţi va fi a călca În sim'yiooa ascuţitului sabi-ei, adedl. a mâniei lui D[u]mnezeu. \ Fila 7 (redo şi versa): Pom,ealnicul Blagoc�stiv'ilo!' D01nn't. Radu V[oeJvod, Şerban V[oe]vocl, Matei V[oeJvod; Oos­ tandin V[oe]vod, AJexanclIlu V[oe]vocl, Grigorie V[oe]vod, Ma-, 274 [275] nuil Roset Vloejvod, Alexandru Ipsilant V[oe]vod, Nicolae Caragea V[oe]vod, Mihail Sutul V[oe]vod, Nicolrue Mavroghen V[oe]vod, Alexandru Moruz V[oe]vod. Aceşti bl[a]goeestivi Domni, dăruindu-le D'[uţmnezeu stă­ pânirea aceştii ţări, au purtare de grijecu milostivire spre sf[i]ntele beserici, ocrotindu-le şi ajutorindu-Ie, ca să fie nesu­ părate şi slobode ,cu avutul lor, spre veacinica pomenire. Fila 8 (recto şi verso): Pomealmicul Preasţiniilor Arhierei. Daniil Mitropjolit], Neofit Mitrop[olit], F'ilaret Mitro­ p [olit], Antim Mitrop[olit], 'I'heodosie Mitropţolit], Ştefan Mi­ tropţolit], Grigorie Mitropţolit], Cozma Mitropl olit], Filaret Mitropţolit], Damaschin Arhierjeu], Dionisie arhierţeu], Ino­ chentie Arhierjeu], Climent Arhierţeu] , Or igorie Arhier] eu], Parthenie Arhierţeu], Dosithei Mitrop[olit], Ohesarie Arhie­ r [eu], Nectarie Ar hier [eu], Iosif Arhier] eu J. Şi toţi pravoslavnicii Arhierei. Aceşti Preasf'inţiţi Păstori .au deapururea priveghere asu­ pra sf'[iţntelor beserici şi cu părintească milostivire le ocrotesc şi le dă, mână de ajutcriu la ceale oeau trebuinţă, Spre a lor veacinică pomenire. Fila 9 (recto şi verso). Pomeinicul Preasţinid sale Părinl.elui Episcopul [ ui] Râm- nicul[u'i] Chsriu. Chir Neciarie. " Nectarie Arhiereu, Gheorghie, Gheorghie ierei, Ilie, Ia­ nada, Costandin, Garutalia, Gheorghie, Petrache, Anastasia, Su1tana, Elena. Prea sfinţiea sa Părintele Episcopu Iau ajutorat la zidi­ rea Sfintei bisearieci cu taI [eri] 200 şi alţi t[a]l[ eri] 250 au mgăcluit sEt dea la cump.ărarea unui clopot mare. Intru a Prea­ sfinţ,ii sale veacinioă pomenire. Fila 10 (redo şi verso): P011'l)ealn'i,cul Dwn[nea]lu,i F(m And)1·icu. Andrei, ninca, Ioan ierei, 111e 1erei, Zoiţa, Alexandru, Zmaranda, Nicola, !linca, E.ca1ierina, Elisaveta, Filip. Acest cinstit Boeriau cump.ărat întru podoaba sf[i]ntei bis�rici un policandru cu tai [eri] 100, spre a avea veacinică po­ menire. Fila 11 (rectJ şi verso): P()'l'I7lealnicul Dumnealui Pan Janache. lanache, Vasilichia, Mancla, Gheorghie, lonlachie, Manole, Iordachie, Chiriaco; Mihal<;l, Bojan, Vasilichia. Acest cinstit Boieri au dat taI [eri] 20 la cumpij,rarea că- delniţii de argint ca veacinic S;1, să pomenească. Fila 12 (recto şi verso,): Fornealnicul Durrd[nea]lui Ş.ătr'ariului Antonie. AIltonie, 'l'ranclafila, Iane, Sultana, I1inco, Costantin, Theoclora, Gheorghie, Theoclora, Gheorghie, Costantin. 275 [276] . , Acest cinstit Boeri au clatşi Dumf neaţlui la cumpărarea policaridrului talţeri] .... ca veacinio să. s]e] pomenească. Fila 13 (recta şi verso ) şi H (recla): Pomealnicul s/[riJntiisale POiple� Dimei ctitor şi eţ.ilroşr. Dima ierei, Sanda ereita, 'I'ănasie, Maria, Maria ereita, Tudor, 'I'udora, 'I'ănasie, Ion, Marioa, Nicolae, Costanriina, Marin, Neacşa, Gheorghie, Stau, Maria, Stanca, Dumitra, Ma­ ria ereita, Ilie iereu, Dumitru iereu, Marica iereita, Misail monah, Marica ereita, Negoită, Anclreica, Ion, Ilinca, 1011, 'I'homa, Ilinca ereiţa, Ghenadie ierornţonaţh, Maricaereiţa, Samuil ierom[onaJh, Stanca ereiţa, Simeon ieromţonajh, Ioana ereiţa, Nicolaie, Maoarie monah, Neacşa, Costandin, Barbu, Marica, Stanca, Ilarion monah, Dumitru, Păuna, Sandu, Radu, .. Ioana, Costanclin iereu, Oostanclinaereiţa, Parthenie ierom]o­ najh, ieroschimţonah], Barbura, Durnitrana, Dima ereu, Par­ thenie arhim[anclrit], Gheorghie, Ilie, Mathei Arhier] eu]?, Mi­ sail ieromţonaţh, Dionisie :iea, Stanca, NiQQra, Isaiia ,er[o]monah. Aoesta au l'â vnit ctitorilor şi "'mai pre urmă a,u dat şieI una ... 9) de lemn şi 42 lei. Fila 83 (recta): Pomealnicul Dum[nealuij Post[�lnicului] Th.eod!Osie. 'fheodosie, Safta, Ma[r]iea, Costandin, Ma6ea, Ioan, Mi- hai, Ioan, Catrina, Gheorghe, Zmarancla, Martea, Theodosie, Dumitru, Florica, Mariea, Neacşa, Pr,ocopie, Oostandin, Nico­ lae, Neacşu, Ioan, Saf ta, Glîgorie, Petru, Manolea, Oostandin, Mariea. . Fila 83 (versa): Pornealnicul jupânes:ăi Ma1"ii, cumnata lui jU'[lâ,n Dvncă, Co- j[ocaru]. \ Vii: Mariea, costa:rdin, Gheorghiţ,a, Mano]e, Gheorghie. M01·ţi: Vitan, CostaJldin, Mitmche, Milencu, Nicola;e, Pena, Stana, Oprea, Pârva, Marin, Bălaşa, Nedelea, Gheorghie, Ni­ colale, Călin. 9) Nelizibil. 290 [291] Fila 84 (recto): Pomealnicul lui Iane sin .Nicola Greeu, Ioan, Manda, Nicola, Nastasiia, Dima ereu, Hărsula '0- reiţa, Costandin, Gheorghe ijelreu, Zisu, Mariea, Gheorghe, Calita, Ilie, Angorar' Hristea, Zoiţa, Ilinca, Caterina. . Fila 85 (recto). Pomealnicul Dum[nea]lui Jupan Te odor' Ciemariu, '1'eodo1', Păuna, Ilie, Mariia, Achim, Nicola, Val cana, Nas- tasiea, Cula, Ispas, 'I'ănasie, Stoiana, Raico, Ioan, Dumitru, Caterina, Ana, Stoian, 'I'ănasie, Gheorghe, Manole, Drăgana, 1 van , Agoro, Nastasiea, Mariea., Nicola, Theodor. Fila 85 (versa). Pontelmicu. Jupâneşii Ch'/iJ"ifi[i]· oi Dr.c'ig,c'i,şani. 1834 Apa-ilie 12. Vii: Chiriţa, Dumitru, Badea, Ioana, Mari-ea, Barbu, Dumitra, Gherghina,. Măriea, Gheorghe, Ivdochiea, Ilinea. Morti: Gheorghe, Oprea, Ana, Dobre, Haralampie er[o]­ monah, Mariea, Mărica ereiţa, Partenie erjolmonah, Ioana, Costandin ereu, Rada, Ioan, Rada, Savastiţa, Sanf'ira, Cos­ tandin, Anca, Petra, Păuna, Ioana, Gheorghe ereu, Ştefana ereiţa, Ilinca ereita, Sanda, P3TVU, Ilie, Stanca, Aciastă jupăneasă au dat o pareche de paftale şi un epa- traf'ir. Fila 86 (rectoşi verso). Pomeabnicul Dum[nea]lui Jup.ân Preda Bonqiu, Preda, An dreeana , Costandin, Maria, Ilinca, Stanca, Şte­ fana, Preda, Mar-ioa, Dumitru, Pantilimon, Ioan, Gheorghe dieacon, Dumitru, Stoean, Mariea deconita, Rada, Mariea, Voiea, Neagoe, Ioana, Gherghina, Dobra, Sora, Rada, Radu, Tudora, Saf ta, Ioan, Ada, Stoian închinătoriul, Teşa închină­ toarea, Petru, Diu, Stana, Dumitru, 'l'udora, lvlariea, Ioan, Stoeana, Gheorghe, Hrisbea, Nastas.iea, Ivan, Ilie, Ioan, 'reca, Dumitra, 1'udor, Stoeana, Nicolae, Cârs1iea, Dumitru, Ivan, Oantina. Fila 87 (recto). PO'Ynealnicul Dumnealui Jupam Ie:naehi,e Croilor[u]. Vii: Ienachie, Oălina, Sanda. Fila 88 (versa) şi 89 (redo). Pomealnicul DU'n'mealui Jupân Hr'tstea arindaşu moşiii Dr.ăgaşanilor. Vii: Galaction 'arh[i}ereu, Hrisbea, Anastasia, Vasile, Ma. ria, Elenca, Gheorghe; Oostea, Gheorghe, Dumitru, Ecaterina. Morti: Gheorghe 'ereu, Panaula ereiţa, Ioan, Dimitriu, EJ.ena, Evelochia, Maria, Hrisafta, Marieata, Stavaraichie, Pa­ naula, Leftimie, Matei, Malau, Mariia, Chiriachiţa, Dumitru. Acest cinstit neguţător din pronie d[u]mnez.ă,iaseă s-au milostivit acum al doil'ea de au făcut sf[â]ntă icoană a Maicii Domnului cu t[a]leri 50, şi au mi:ti făcut şi un stihar, un 291 [292] 182G Fevruario8 28- Vii. Niculaie, Florica, C:ofltandina, mdin, Radu, Ion, 0- priţa, P,ă,una, Voica, Ilincai. M01"f'i: Dr,ăgan, Voica, Neacşa, Costanelina, Savatie 1110- epctratir şi una pereche rucavete, după cl�Lr.t[,panarea Sfintei biserici, din răzmiriţa Slugerului Theodor, de Turci, ce s-au ars sfintele icoane. Ca în veci să sti, pomenească la sfântul jart­ venic. 1824, Aprţ ilie] 3. Fila 9 erecta şi versa) şi 91 (recta). Pomebnicu Durn[nealuiJ Postelnicu Pavel ot Dr·tigâi)Od/'i. Vii: Pavel, Saf ta, Dimitrie, Nicolae, Mihai, Martea, Se- vasti, Alexandru, Mor-ţi: Panaghiot, Lefterie, Lozi, Arhondu, Domni, Saft;::p, Ioan, Milio, Anastasiea, Dimitrie, Hristea, Sotir, Pavel, Nico­ lae, Sevasti, Caluda, Sultana, Ana, Nicolae, Caliţa, Alexandru. Acest cinstit boeri din proriie d[ u [mnezăească pă Iângă alte daruri ce au dat la aciastă sî[âjntă beserică, au mai dat şi un petrahir bun, ca să să, pomenească, în veci. Asemenea şi fiiul dum[nea]lui oel mai mic, Mihalache, P�1 Iăngă alte ce au dăruit tot la aciaetă sfântă beserioă au mai. elat o odajdiie preoţească i ,u11 petrahir şi cu rucaviţile toate de pambriu bun stacojiu, ca în veci să să pomenească tot neamul d] u]m [neajlor lăudat. La leat 1830 Oct[om]vr[e]. Fila 92 (recta şi versa). Pomelnicu Dum[neaJlui Jupân Gheorghe brat Hristodor Pouarnaoiu: Vii: . Hristodor, Mariia, Gheorghe, Ioan, Athanasie, A- lixandra, Nicolae, Gheorghe. M01'ţ'i: Ioan, Aţnjdrei, Susana, Elena, Anghilichi, Anas- tasiea, Panaiot, Nicolaie, Susana, Gheorghe .. Acest pravoslavnic neguţători elin pronie dţujmnezăiască s-au milostivit de au cumpărat o sfântă, icoană [a] Adormirii Maicii Domnului cu t[a]l[o8ri] ca în veci să să. pomenească. Au mai elat fratele Dumnealui încă dooă sfinte icoane cele dela femei, una a Domnului Hţristo]s şi [alta] a Maicii Domnului. 1822, Mai 18- Fila 94 (recta). Pomelmicu D[umnea]ltt'Î Dicu Măt.ăsaru. l'ii: Marin, Mihai, Dumitra, Rada, Ilie, Stanca, Pante- 108imon, Pauna, Sanfira, Floar,ea, Ana, Nicolae. JJJ01o(i. Dumitra, Dicu, B[�laşa, Calotă" Mariea, Nicolae, Dumitru, Uelrea, Costea, Călina, Sora, Sima, Manolea, V Lii.eluţ. Rusa, Preda, Hera, Ghgore. . Fila �)5 (rccta). Ioan Zugrafu. Fr\l'ea Dascalu ot Craiova. Fila 96 (recta). ' Pom,elnic1! lui Nicu�aie Creţu. 292 [293] nah, Ion, Idita, Dumitra, Mihai, Bălaşa, Gheorghe, Ana, Du­ mitrana, Oărstea, Barbu, Riza, Lazăr, Fila 97 (recto ). Pomebnicu Preotului iVIatei 1 sooromu şi [al] Preotului Ioan, tată-său. 1870 A vgost 18. Vii: Matei ereu, Rada ereiţa, Ioan ereu, Pătru. M01"ţi: Andreiana ereiţa, Gheorghe, Iana, Măr-ioa, EIi.­ lasa. > Aceşti preoţi din râvnă dumnezeiască au dat ajutor la Sf[ănjta biserică-cu trei galbeni, ca în veci sa să pomenească, Fila 97 (verso). Pomehiicu lui Stan sin Nedetcu ot Nemai. Vii: Stan, Voica, Ion meu, Măria ereita, Sanda. Morţi: Nedelcu, Oprea, Diaconeasa, Radu, Diaconu, Lută, Samfir, Păuna. Acest cinstit om elin râvnă dumnezeiască, au dat un pol lei vechi 54 -- la zugrăvitu bisericii 10). Fila 98 (recto). Pomelmicic lui Vladu Piele din. Nemoi. Vii.' Vladu, Ilinca, Ilie, Ioana, Maria, Lisaveta. M01"ţ'i: Dumitru, Stanca, Sandu, Mariea, Acest cinstit om au elat ajutor la biserică cu lei 15, pa- rale 30. . Fila 98 (verso ). Pomelmicu Preotului Matei din Amărăşti. Vii: Mateioreu, Ioana ereita, Sanelu, Mări-ea. Morţi: Matei Diaconu, Rada Diaconeasa, Ion, Ilinca. Acest preot cu râvnă, dumnezeiască iubind lăcaşu dumne- zeiriţ i] au dat ajutor la biserică cu trei poli, adecă. lei ve­ chi 162. Fila 99 (recto ), Pomebnicu Dumlmealui] Sandni Diconesi[i] din Nemai. Vi'i: Sandu, Matei ereu, Ioana ereiţa, Rada, Dumitra. Morţi.- Ilinca, Costandin, Diaconu, Stanca Diconeasa. Acest cinstit om din dumnezeiască râvnă au ajutat la Sfânta bisericăcu trei poli, adică lei vechi 162. Fila 99 (verso). Pomeimicu Radi lata din Nemai. Vii.- Rada, Ioana, Sandu, Matei ereu, Ioana ereiţa. Morţi: Radu, Maria, SLm, Ion, Oălina. Aoe[a]sUI creştin.ă din bunii voinţa· inimi[i] au elat lei veehi �)ajutor la hiseriGii.. Fila 100 (recto). PO'YnelnicuL lui D'umitru zet (= ginere) Sandu DiaconeaoCL ot Nemai. 10) E vorba de zugrăveala cea de a doua, făcută in ulei peste cea veche, când biserica a fost restaurată peste tot. • 7 293 [294] Vii: Dumitru, Sarnfira, Maria, Radu, Mariea. Morţi. Voica, Radu, Ilie, Ion, Dumitru, Preda. Aoesteinstit om cu dumnezeiască râvnă. au dat ajutor 1<1 sf[ân]ta bisărică cu lei vechi 157 par[ale] 20. • Fila 100 (versa). Pomelnicii Preotului Ion din Măgureni. Vii: Ion ereu, Ilinca ereiţa, Morţi: Ilie ereu, Gherghina oreiţa, Marin, Stoiana, Ion ereu, Matei ereu, llinea ereita, Stanca ereiţa, Iordaiche ereu, Elena ereita. . Acest preot din râvnă dumnezeiască au dat ajutor la ju- grăvitu bisăriciţi] cu lei vechi 15 par [ale] 30. Fila 101 (recto). Pomeinicu lui Fârtat din Măgureni. Vii. Fârtat, Rada, Costandin, Lon, Dumitru. Jl!101'ţi: Radu, Costandina, Costandin, Gherghina. Ac-est cinstit om au dat 'ajutor la jugrăvitu bisericiji] cu lei vechi 27. Fila 101 (versa). Pomelnicu lui Marin C'rişio'v:eanu din Măgureni. Vii. Marin, Rada, Preda, Radu, Ana. Morţi: Radu, Stana, Costandin, Păuna, Voiea. Ac-est cinstit om au dat ajutor la jugrăvitu biaăr icii cu lei 'f). Fila 102 (recto). Pomelnicu Preotului Va8'ile din Glăvi. Vii: Vasile ereu, Rada ereita, Ion, Maria. M.o'rţi: Ion ereu, Ioana ereiţa, Dumitra ereita. Acest cinstit preot au dat ajutor la biserică cu lei 27. Fila 108 (versa). Pomelnicu. Do Imnului] Comun Popomci. Vii: Coman, Dumitra, Caliopi, ELena, Maria. Morţi: Oprea, Stana, Mănită, Anica, Coman. Acest cinstit negutitor din râvnă dumnezeiască, au d[at] ajutor bisericiţ i] eu' toată duşurnelele, şi lemnăriea, şi Jieru pardoseli] i] biserici] il, şi plata meşterilor, precum şi zeoe gal­ bini la crucile bisericiţi], socotit peste tot lei vechi 3000. Pe filele: 102 (versa), 103 (re cto şi versa), 10'1 rec.o �i verso i, 105 (recto ), lOG (versa), 107 (verso ), 108 (recto), 109 (reda şi ver­ sa), 110 (recto şi verso), 111 (recto şi verso) se g,ăşeşc şcrişe de diferite condee - unele \ cu creionul -- dil'erite simpie pomelnice mai noi, f,ără nici () în Sr!)lIlăla le 11). \ ••••••••••• 11 , 11) Manuscrisul este in posesia !nea. 294 [295] Istoricul Mânăstirii Hurez după documente inedite d in arhiva Eforiei Spitalelor Civile de 1. Ionaşcu. 1. Constantin vodă Brăncoveanu, domnul muntean Înzes­ trat de providenţă cu unaclânc sentiment religios, tntrepinut .şi de o culturăaleas,ă,a dăruit posterităţii oel mai armonios şi mai fin exemplar de arhitectură românească, zidind rnăuăs­ tirea Hurez 1). Acest minuna'; monument de artă bisericească s'a ridi­ cat în aoelaş ţinut al Văloei - care se măndrea de veacuri cu zidurile mănăstirilor : Cozia, Govora, Bistrita, Arnota --­ anume în partea lui vestică, într'un loc de farmec şi singură­ tate, a cărui linişte imensă doar cântecul monoton al huhu­ rezilor nocturni o turbura. Probabil de la aceste păsări res­ pingătoare Îşi va fi luat .sinumele ele Hurez �). Marele spătar Const. Brăncoveann găsind aici locul cel mai potrivit pentru o măreaţă aşezare monahală, cumpără 1. Această preţioasă mănăstire a provocat interesante şi ample cercetări atât supt raportul istoric, cât şi supt cel urlistic şi cnl­ tural. Mentionez: Al. Odobescu, Foletul navei şi calendarele liu Const. vodă Brâncoucanul, în Reu. rom:înă. pl. ştiinţe; litere şi arte, vol. 1. Bucureşti 1861, pp. 657-78; Gr, G. Tocilescu, Rapocturi asupra câ­ iorua măuăstiri, schi/uri şi biserici din (arii - Mănăstirea FI ore:u -, J.1l An. Ac. Rom. s. II, tom. VIII, Buc. 1888\ pp, 175--H)O; Gheuu-. die [Enăceanu] al Râmnioului, v isite canonice ... , anii 1890-1891 Buc, 1892, pp. 35--13; N. Iorga, Hârtii din arbiua m-rii Hurczului, În Studii ŞI doc, XIV, Buc, 1907. Prefata acestei lucrări s'a reeditat de acclaş supt titlul: M-rea Hurezul, Vălenii de Munte. 1912, lipsită de note şi cu adaosul inscripţiilor publicate In: inscriptii din bise­ ricile României, 1, Buc. 1905, pp. 185 sqq.; Al. Lapedatu, lJl-rea UZI­ rezii, În B. C. M. 1. an, 1. Buc, 1908, pp, 53--72. N. Ghika-Budeşti, V. Drlăghiceanu, 1. Vulcan, 1. Traianescu şi A, Baltazar au desvăluil, În articole dc specialitate, frumuseţiLe arhitectonice, scuIplnr.ale Şl; pictura]'e del'a Hurez. Nu numai biserica principal,ă, ci t,ot com­ plexul ele cllădiri ale fundaţiunei rclig10ase a fost studiat (v. 13. c. lVI. I. anii 1, II, III, VII şi VIn, passim):. 2. Această numire se găseşLe la mai multe sate şi locuri dill Oltcnia, printre care şi la unul din jud. HomanaţL Satul aeesLa estc lnt:'llnil pentru prima om',ă ;Într'Lm document din anul 1528 -, datal'ea ILlnii est,e l'tlpLă - cu llum:ele ,,>,:8;(8I1f:3" (v. Arlziu[l Elariei)., Asbăzi c Hurez, prin dispariţia republicării. 295 [296] în anul 16853) de la Stana, văduva lui Dima Chiurcibaşa, şi ele la fiul ei, Matei post. Drăgoescu, satul Hurez şi cu ru­ mânii - foşti oândva în stăpânirea boerilor Buzesti. Iar după urcarea pe tronul unchiului său, Şerban vodă" mort! în oct. 16884) în împrejurări curioase, Brăncoveanu vodă găseşte sosită vremea realizării gândului său. Astfel, În anul 1690, el trimise la Hurez pe vărul său Pârvu Cantacuzino, fiul lui Drăghici, pentru ca să aleagă looul fundaţiei şi să pornească lucrul. In mijlocul pădurilor ele la nordul satului, exista de multă vr-eme un schit Inode�t, Biserica mănăstirii Hurezu, cu hramul sf. Ioan Botezătorul, condus de un călugăr Ioan din neamul obscur al ctitorilor. Mai în jos de acest lăcaş s'au pus bazele strălucirei mănăstiri brăncoveneşti, Lucrările începute în anul 1690 au continuat şi în anul 1691 tot supt conducerea lui Pârvu marele stolnic, dar "în­ tr'aeea vară întămplatu-i-s'au grea boală şi au murit acolo" 5. Brâncoveanu trimite un a:t ispravnic în persoana fostului armaş mare, Cernica Ştirbei 6), .care s'a dovedit un nemerit \ 3. N. Iorga, Si. şi ape. Xl V, p. 328; ef. şi anexa a la sfârşitul acestui studiu. ' '1. Ma'gazinu ist.orie. M'{. Dacia de Laurian şi Bălcescu, v. II, Buc. 1846, p. 131; G. Şincai, Cronica, III, Iaşi 1854, p. 147. 5. Mag'. isi. II, p. 153. .. 6. Fiul lui Tudor clucerul Ştirbei cu Maria, nepoată de fiică a vestitului boer Cernica. acesta ctitor al m-rii cu acelaş nume, din nro-. 296 [297] urmaş al Părvului. In anul 1692, Oernica ar maşul , împreună cu un vrednic arhimandrit Ioan, fostegumen la mănăstirea Cămpu-Lung ", prezentau o clădire superbă, la a cărei în­ chegare au lucrat mâinile unor meşteri vestiţi: Manea vă­ taf'ul de zidari - asemănat cu meşterul Manole -, Vucaşin Caragea pietrarul 'Şi Istratie lemnarul, ale căror chipuri se văd în tinda bisericii. Lăcaşul inchinat sfinţilor împăraţi Constant.n şi EI­ lena, - în formă de cruce, cu pridvorul susţinut de admi­ rabile coloane dungate cu flori; cu chenaz-ele uşilor şi feres­ trelor artistic sculptate în piatră; în sfârşit, cu o ornamen­ taţiune şi un stil demn de laudă -, era gat1 în 16928). In anul 1693 biserica mănăstirii putea să fie sfinţită. Asupra datării lunii şi zilei în care s'a săvărşit t.irnosirea există o oarecare nesiguranţă. D. Iorga afirmă. că s'a tăcut "în 1693, vara" 9), şi citează, în sprijinul acestei afirmatiuni, Cronica lui Radu Greceanu. D. Lapedatu scrie, în mod pre­ cis, că sanctificarea a avut loc, în faţa ctitorului, în ziua de' � iulie 10, când se serbează de. ortodoxi sf. Procopie. Ser­ veşte ca argument însemnarea arhimandritului Ioan dela Hurez, lăsată pe un oeasloval mănăstirii,care informează că "în iul[ie] 8 (deci în anul următor 1693) la prăznuirea sfântului şi marelui m[u]cenic (Procopie), părintele Episcopul chir Ilarion Hărnnioenschi, care, dup[ăJ hirotonia sfinţii sal[e], întăiu întraceastă sfântă mănăstire ,ce e zis mai sus, au slu­ jit leturghie sfinţii sal]e]" 11). Ored că târnosirea s'a săvărşit, în faţa. voevodului ctitor, de mitropolitul 'I'eodosie "şi alţi arhierei şi părinţi" 12, în ziua. de 8 sept. (Sântămâria mică); ele oarece însuşi Brănco­ veanu scrie personal în calendarul p'e 1693, ce-l purta cu dânsul, următoarele: "Sept. G, miercuri. am sosit la Hureei ş'i-rnJ,ăxY/;'ăstir'ea amtârnosit la sept. 8, »ineri, în zioa Naşterii Maic.ăi Precesti" 13). 7. Fu adus de Brâncoveanu dela Câmpulung la l-lurez, la 24 sept. 1629 (v. Al. Lapedatu, Manuscrisele dela BisericanÎ şi Râş'ca, Buc. 1906;, p" 52, Îns,emnarea acestui arhimandrit Ioa(ll pe un' ceaslov românesc din 1692). 8, N, Iorga, Inscriptii, 1, pp. 185-6. 9, Idem, Si. şi doc. XIV, p. III. 10. M-rea Hurezii, în Buletinul cit., p. 55. 11. V. Manuscrisele dela Bisericalli şi Râşca, p. 52, 12, Şt. D, Grecianu, Viaţa lui Cost. u'odiă. Brâncaueanu, de Radu veI log, (!) Grecianu, Bucureşti, 1906, pp. 54-7. Pomel'l1icul Hu­ rezului citeazlă după: Dionis;e patriarhul Constantinopolului, Iacob patI'. Constantinopolului şi Dosithei ,al Ierusalimului pe: ,.Theodosie [care] a sfinţit biserica" (v. fie. Rom. ms. 1396, :r. 9). 13. Al. Odobescu, Folef,ul Nauel cite. În rcu. cit., p. 663. Lui Brânooveanu îi pkkea să vină - ,in cei dintăi. ani ai d )mniei ­ anual la Burez şi să rămâ'l1ă s�ptămâni întregi. In calend;arul pe 1694, el Însemnează: "Sept. 6, joii, am sosit l'a măn,ăstire la HUTczi. Sept. 13, joi, am purces dela lll-rea Hurezii". In anul 1695 s'a recreaL aici dela 19 iunie la 1 Iulie. (Idem, INd. pp. 665:, 669). 297 [298] Peste uri an, la 30 sept. 1694, era stărsită şi pictura, datorită zugravilorOonstantin, Ioan, Andrei, Stari, Neagoe şi Ichim, care reprezintă, în afară de sfinţi, chipurile nea- mului Brâncovenilor şi Oantacuzinilor 14). . Dar, cu această biserică săvârşită, opera abia înce­ puse. Brăncoveanu dorea să dea acestui aşezăruânt proporţii largi. In centrul chiliilor dinspre apus s'e construeşte - după indicaţiile arhimandritului Ioan - paraclisul Naşterea Maioei Domnului, a cărui zugrăveală S8 termina în 1697 de meşterii Preclaşi Marin. LaI' spre răsărit de curtea centrală la vreo 500 m.15), încă din anul 1696, doamna Marioa Brăncoveanu, admira satisfăcută bisericuta bolniţei, rezervată slujirei că­ lugărilor morti, cu hramul Adormirea Maioei Domnului. Zu­ gravii Preda şi Ni-cola mcheeau lucrul lor la 31 mai 1699. Inimosul arhimandrit Ioan nu putea rămâne indiferent La 1 august 1698 el sf'ărsea schitul sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel "ridicat cu toată nevointa" sa şi cu sprijinul domnului, la vreo 400 m. de zidurile Hurezului, spre miazănoapte lG). La 6 iulie 1700 17) era mfrumusetat cu toate zugrăvelile, iar la 4 octomvrie 1701 trecea - prin însăşi voinţa ctitorului -­ supt dependenţa "aceştii sfinte lavre Hurezii" 18). Vechiul schit al si. Ioan aşezat pe stânga părăului fusese dăruit, încă dela 20 martie 1695, de bătrănul monah Ioan, lui Constantin, fiul cel mare al voevodului, care în anul 1696 îl închină iarăşi Hurezului 19). Ultimul lăcaş religios din jurul m-rii Hurez s'a înălţat "peste râu", spre apus, din pietate şi sărguinta beizadelei Şte­ fan, cu priceperea lui Ioan arhimandritul, în anul 1703. Avea hramul sf. Ştefan 20). Când Brăncoveanu văzu îfltemeoeată ni-rea, pentru care nu cruţase nici bani, nici energie, socoti să-i dea şi elasticitate în mişcări: deaceea în anul 1702 stărui s.ă fie declarată sta­ vropighie patri,arhaIă,în care conducerea () au călugării, prin egumenul ales dintre ei, cu ştirea şi voia ctitorilor exis­ tenţi. La această puternică Iundatiune religioasă trecuse, încă din 169321), schitul Polovragi elin Gorj -- ctitoria lui Danciu Pârăeanu -, prin cumpărarea dela sf. Mormânt - unde era închinat - cu' 1500 taleri, întrebuinţaţi la refacerea chi- B. C. M. 1.. I1l Inscriptii 1. 192-;); eL ,şi Ghenadic, o. c. pp. \ . V. aclul.în întregime, în Studii şi doc. X/V, pp. \,-\'11. N. Iorga, o. c." p. VII. Idem. i!Jid, pp. 1\'---V, V. anexaa. 14. N. iorga, Si. şi dvc. X/V, IJp. lll--IV. 15. Idem, /nscriik'tii. 1. HJ2. 16. I. Traian eseu, \ Schitul ,,[iintii Apostoli. ,în (1910), p. 145. 17. N. Iorga, 39-40. 18, HJ. 20. 21. 298 [299] liilor dela sf. Gheorghe nou din Bucureşti. 1 se mai inchină ca metoh şi biserica sf. Nicolae zisă Geartoglu din Târgovişte; apoi cea din Rămeşti 22)_ Vâlcea. II. MOliile şi celelalte averi. Pentru înflorirea acestei instituţii religioase era nevoe şi de o bună stare materială, lucru oe n'a scăpat din vederea generosului ctitor. Astfel, printr'un hrisov întins, emis la 25 aprilie 169523), Brăncoveanu înzestrează Hurezul cu nume­ roase moşii, cu vii, ţigani, drepturi de vamă, de vinărici, de sare, Printre moşii figurau: Hurezi; Răineşti - dela Preda Brăncoveanu vornicul, -- Şirineasa -- cumpărată dela: un Isar, boerii Olăneşti s-), Gheoca Slăvitescu şi clanie dela Stana Chiuroihăşoaia 25); Slăviteşti - dela Stana Chiurcibăşoaia şi Matei post. Drăgoescu, iarăşi dante; Runcu, moşia vestitului ban Dobrornir -cump,ărată dela Pană log. şi fiul său Mihai din Runcu 26); Oteeşti - cumpărată dela Staico Milescu ; Baia de fier - fostă a lui Barbu banul Milescu - văndută de Staua Chiurcibăşoaia şi de fiul ei, Matei Drăgoescu; toate acestea în jud . Vâlcea. Apoi moşiile: Puţuri- cumpărată de Brănco­ veanu când era vei logofăt (1686-88) -; Gioroc - van­ dută de jupâneasa Dumitranaa lui Papa Buicescu şi de fiul ei, Diicul, în mai 1693 -; Bratovoeştii 26 bis) -; acestea în jud. Dolj. Şi în jud. Mehedinţi i se confirmă stăpânirea moşiei Sălcuţa, fostă a lui Curuea pah., trecută la boerii Cămpineni şi văndută de aceştia lui Brăncoveanu vodă În anul 1692. Urmează şi moşiile: Belciugatul - parte închinată de Apostol cluoer 27), parte cumpărată dela moşneni În 1693 şi 00- [eşti, din jud. Ilfov: 22. Biserica de mCI s'a zidit de venerabilul mitropolit Ştefan, prin anii 1658-59 (cf. Virg. Drăghiceanu, Biserica din Rămesiii I'âlc.ei, În B. C. M. 1. IV, pp. 130-:32). 23. Ane::va a. 24, Radu log" Sima, Tudosie şi Drăghici. Câteva dale rela­ tive la aceşti beeri din Vâlcea sec. XVIII se găsesc în Arhivele Olteniei, n-os 74-6, pp. 329-31, noLe. Cei din sec. XVIII descind din Si ma prin fiul acestuia, Radu log. 25, V. anexa a, nota 4. 26. Anexa a, nob 5. 26 his. Pornelnicul Hurezului scrie: "dela aceas�ă jupăneasă Stancă este moşia Belcinul' şi Bralovoeşti" (dar peste roşu s'a tăiat cu cerneală neagr.ă). Pomelnkul cileaz,ă pe: "V,ădislav, Voica, Hamza nwnab, Anna, Calolă, Stanca, Jlina, Predă, Hălaşa. (ell. ms. cit., f. 13. Esle aici vorba de boerii Beleineni. 27. Ioan arhimandrilul continua Însemnarea din 1693 astfel: "Şi iÎntr'acea vreme era Cernica biv veI armaş, ispravnic, şi Apostol ducer Poenariul, cheltuitor la lucrul sfintei mă,I1ăsLiri (v. L:lpe­ datu, Manuscrisele _ .. , p. 52). Cu privire la acest Apostol ş,ă se vadă anexa a, nota 8. 299 J ' .. ":<,,<,, 1 • ! _'''� j" • \1;;�� [300] 1 '� 300 28. Ci'. anexa a, nata 9, cuprinzfmel ştiri relative la aceste jupânese. " 29. V. Ac. Hom. ,l71s.139(j - PomelniclIl m-l'ii J[UI'CZ ---- f. 9 v-sa: .,Pamelnicul lui \Cernica biv veI armaş, ispravnic, care a dat oaădelniţă de argint 1 armăsar, şi jUlll. de moşie deja 5.ăr.arul: Cer­ nica, M,ărica, Drăghici, Tudor, Şerban, P.ăuna, Elena, Te'bfan monah, Marina monafiea, Andronie, Sl.allca, C;rigori.e, PIărvuJ, Dumitraşco, Despina, Cernica, Calea, '!inca, Cernica, Slroe, HafaiL Arvat, Iv:·m". 30. Cernica veI \'on\[c a cump;ărat, .'in damnia lui Haelll Şer­ ban (1602-:-11), salul AnilhşulÎ'l11preull,ă, cu vama Ghitio,ara. La 15 ian. 1615, Hadu Mihne� canfirmiă ll1-rii Hadu vadă sLiîcpflllirl'a acestei vămi şi anulează drep LuI de vamă .al Cernicăi (eL Ac. Rom. ms. 4·985 - m-rea Hadu vodă -, ff. 100-102). 31. Pentru toale acestea. \,. \1. Iorga, St. şi dac. XIV, pp X, XI, XV-XVI. . Viile erau pe dealul 8uteştilor, lângă. Drăgăşani, 22 răzoare, din care 10 cumpărate: şi la 'I'roian, cumpărate. Sălaşele de t'ig'ani - 15 la număr - erau cumpărate: dela Marta călugărita Păuşeasca, dela noră-sa Aspra şi dela nepoată-sa Stanca 28), '9 sălaşe -; dela Stoian din Ocnele Mari, unul, şi dela Oonstantin Buzescu Oepturoianul, 5 sălaşe. Din taxele percepute la 'I.'ămile: Bistret, Diiu şi Cernet i se acorda "al treilea ban". Drepturile de' v1�niirici - din 10 vedre o vadră - dela: Suteşti, Gărdeşti, Zlătărei şi Oreteni=- Vâlcea: Puţuri, Gio­ roc, Bratovoeşti şi Oaoaleti=-Dolj ; Negoeşti şi Mogoşani­ Gor i Nici de sare nu era lipsită rn-rea, căci i se dădeau ia­ nual 150 de bolovani dela Ocnele Mari. Dar daniile voevodului şi ale altor beeri şi clerici se arată şi după emiterea hrisovului din anul 16%. Astfel,Oernica biv vel armaş Ştirbei, fostul ispravnic al podoabei dela Hu­ rez, închină, în 1696, jumătate din moşia Sărarul "uncle-s Ocnele", ca sa fie înscris în pomelnic 29). 'I'ot dela el venea probabil, şi satul Aninişul, tot în Prahova "unde sărit ocnele dela Ghitioară' 30), pe care îl avea dela moşul său, Cernica Ştirbei vel vornic, care îl cumpărase în. vremea lui Radu vodă Şerban (1602-11). Brănooveanu acorda Hurezului "ze­ ciuiala sării dela ocnele de acolo", iar când acestea au fost închise, în 1705, i s'a dat ca despăgubire doi la sută din sarea ocnelor Slănic şi Telega. Tot din partea ctitorului mai ve­ neau: viile dela Piteşti în "gura Izvoranilor": jumătate din satele Forneteşti, Vănjoi şi Negreşti (1696); părţi de moşie în .Jdegla, Rotunda, Oiuperceni, Cimbrova şi Popeşti (1697). Când arhimandritul Ioan i-a cerut .. - În anul 1707 - să pri­ mească a- schimba moşia sa Craiovita elin marginea Craiovei cu moşiile îndepărtate ale mănăstirii, Belciugatul şi Cojeşti, voevodul n'a esitat 31). Dumitrana Buicescu, văduva paharnic ului Papa, împreună ! i I II .1 ! I 1 i [301] eu Diicul vtori spătar, dăruesc, în anul 169932), arhimandri­ tului Ioan şi ctitoriei lui, sf. Apostoli, o parte din moşia Bar­ zoteni. pentru rest primesc 71 taleri. Un neidentif'ioabil Badea şi alţi creştini închină - după mărturia pomelnicului m-rii - 1110şia Scăioşi 33), lipsă însă din socotelile Hurezului. Şi un Maoarie monahul aduce prinos 100 stj. moşie în hotarul Poe­ nilor 34). Mai mulţi boerinaşi :35) din Vâlcea îşi oferă bucuros partea lor din Racovita ; gestul Iar e imitat, în urmă, şi de Maria Băleanu, născută Bengescu, care îşi închină moşia ei elin Racovita, dorind să fie îngropată în mănăstire, ceeace s'a şi executat 36). Anumiţi baeri: Matei, Ilina, Aspra ş. a. îşi vând moşia din Bogdăneşti de pe Luncavăţ şi cer să fie pomeniţi 37), alţii închina jumătate din Foleştii ele jos, iar pen­ tru cealalta jumătate primesc bani 38). Pană lag. din Runcu "au dat Păscăeştii moşiea jumătate" 39). Poiuelnicul m-rii var­ beşte şi de "aoeşti boeari (cari] au dat rnoşiea elin Căzăneşti i Pădureanii (Olt): Badea ermonah, Eftemie, Vladul 'erei,Ma­ rina, monah Nicolae, inonah Iosifu ... " 40). Un Climent erorno­ uahul vine bucuros cu un dar de 100 stj. moşie la Ciorăsti 41), lângă. Şirineasa; un alt monah, Darnaschin, închina moşia I Şipotul ss). Nişte moşneni 43) dau un loc la Creţeni lângă Su­ teşti. Un urmaş al Buzeştilor, Oonst. post. Oepturoianul, în­ chină. 100 stj. la Strejeşti 44). Oorist. Brătăşanu, cu soţia lui Maria, adaogă moşia Potrojani 45), căreia "îi zic şi Marrnu­ rile" 46). iar vorriicul Radu Golescu "ale c.ărwi oase s'au, î,ngr01Jal în biserica cea .mare la Hurezi, împreună cu jupâ­ neasa lui, Maria, a elat 1110,şia Grojclibael, o vie în dealul Creţenilor şi 70 galbeni la răscumpărarea moşiilor" 47). Dela acest boer bogat şi cuoernic a rămas, în copie 48), şi ur­ rnătorul zapis-pomelnic, ce bănuesc că se adresează tot Hu­ rezului: j1'ev. 1 dni, lt. 7221 (== 1713). "Pol1leanicul mult prElc[ltosului robul lui Dumnezeu Lladu­ lui r: olescul şi semnare de puţ,in lucru ce am închinat sfintei 32. Zapis din 20 iunie cu mărt,irii: \7 ar 101011181 egulJlen oi Arllo!a, Misail 'egumcn ot Bistriţa. Comunicat de d. N. Boicescu, din t'işelc gicileralului Năslure.l. ,33. Ac. Rom. ms. 13%, J'. H v-so. ;'H, 1 biciem. iekm, r, 10 v-sa, 35. B.ărbuea, Iţuslca, Hadul, Oprian,<1 ş, a. (el'. ms. 139{j, f. 11). 36. Ac. Rom. ms. cit. 1. 2�. A dăruit şi ,100 de taleri. 37-:18. INdem. id." L 11. 39. Ibid. id. 1. 10. 'lO. I bici. id. 1. 13. 41. 'bid. 1'. 11 v-so. 42. lbid. id. 1. 16. 43, Prcda, Sora, Nedelea, ş. a. (eJ. m,�. cit. f. 16). '14. 'bici. J. 15. -15. Ibid. ido J. 18. 46. V. anexa 32. 47. Ac .. Rom. ms. cii. 1'. IH. "18, V. Arhiva Elol'iei Sp. Ciuile, necalalogat. 301 [302] icoane. Ci, cea pr'ea sfânfJ,ă Năseătoare de Ir-zeu, pr iimeaşte că ale tale dăntru ale tale, către tine aducem o sMb[i);şoară de zloţi unguresti, 12 dă căte unul şi 1z1ot iar ungurescu de zeace, carei să fac 22 înşlăraţi cu 5 şiruri de mărgăcitar ; şi 40 de obroaci dă grău 'Şi 40 dă vedţr]e dă, vin şi 10 ocjă] dă eiara şi 10 ocjă] dă untdălemnu, care grău şi vin, clară şi untădelernnu să aibă a să darea sti mănăstire în toţi anii, în toatţă] viiaţa mea şi după moartea mea. Aşijderea să să Ul'­ meaze până căndor ţinea Ir-eeu şi S'((,1' rnumi casa Goleşiilor tot să aibă rămăşiţele meale iaciastă datoriie În toţi anii a o în­ plini, ca şi ei să afle milă şi ajutor dela Maica-Preacista P'�t!, cum am aflat ieu. Iar cine dăn urma mea n'ar ţinea aciastă făgii,duială şi n'ar .înplini P!:1 an grăul, vinul, ciara şi untde­ lemnul să aibă a să judeca cu Maica Preacista înaintea Unuia Născut fiiul sfinţii sale, Dornnulu nostru Is. Hs. R. Golescu biv vre]1 vornic. Cei ce sănt si}, se pomenească: Silvestru rnonahu, Yişa, Matei, Llinca, Radul, Marica., Vişa, Preda, Ştefan, Zeita, Ion, Ancuia. (V-so:) Dumnealui Radul Golescul de milă". Maria clucereasa Bălăoeanca a dăruit Hurezului moşiile: Şuşani, Sârbi, via dela Nemai, 4 ţigani şi altele 49). Mai târziu se adaoge la Nemoi şi via unui monah "Gherasim din Măgu­ reni" fIO). Un popă, Cârstea, aduce prinos moşia Otesani e-), aproape de Folesti. Mvrea intră şi în stăpânirea moşiei Bălteni, prin dania ele 300 stj. făcută de Const. treti pos1ielnic Fălco­ ianu 52) şi altă danie de 350 stj. a lui Iosif proegumenul Hu­ rezului 53). Dela .a.oelaş Fălcoian,:u cump:ăr,ă; m-rea, în 17M, şi moşia Şchei din Argeş, din moştenirea lui Diicul Buices­ eul 54 ), vestitul sp,ătar al lui Matei Basarab. La aceste Întinse şi ,numeroa8'e moşii se adăogiau darurile 49. Acestea sânt: ,,2 ineLe de ,aur, 1 left de aur, 12 lipsii de, cositor, 12 talere, 1 l1laslă de Iatr.ă, 30 mătei şi 100 laleri" (eL ms. 13%, L 21 v-so). ' 50, iit;, Rom, m:). cit. f. 27 "-50. 51. Ibid. id., 23 y-so. 52. In pOlTlelnicul morţilor figureaz!ă: "Diicul, Vinlilă, Papa, Diicul, Preda, Dumilrana, llinca, Mariea, Gavrilaşc:o, D-tru, Mariea, Auaslasia, Zoiţa, lVI:ărin, Sana, Ia-niţă" ş. a: (v. lbid. ms, ci!..., "" 28), 53. INd, id., f. 24 \ v-so. 5,4. Ac. Rom. ms. ,1396', f. 24 v-so. Asupra aceslui personagiu cI. 1. Ionaşcu, Biserici, ebipuri şi doc. din 0/1, Craiova 1934, pp. 7-20. Diicul ve] spat. a \ avut pe Pap.a, iar acesta pe Dumit]'a'l�1, care s'a oăsătorit cu Vintilă veI căp. BucşaulI. Fiica .acestora" Ilinca, s'a măritat cu Rad�l Făltoianu, ceauş ele aprozi, serelar şi veI l1lJedelnicer (1733-52). Acest COllSl. lr,eli post. F,ăkoiallu esle; urm'.aşul lor şi moştenitorul ul1'ei păJr\i elil1 averea Buiceseului. 302 [303] de obiecte sfinte, cărţi 55), bani 5(;) şi variate capete de ani­ inale [)7), unele pentru ritualul religios, altele pentru bunul trai al călugărilor. III. Egumenii m-rll Hurez (1693-1791) Primul superior al Hurezului şi principalul oonducător al Iucrărilor mănăstirii a. fost arhimandriiul Ioan, trecut mai întăi pe la Campul-Lung 58). Din 1692 şi pană, În anul 1726 viaţa lui a fost în continua frământare pentru înflorirea sta vropigh iei, căreia i-a Închinat şi ctitoria lui, sf. Apostoli, cu averile ci. Era un cărturar ales, înzestrat :şi cu un ascuţit simţ de adrninistraţiune. Lui se datorea Înălţarea vestitului han al Hurezului din Craiova. Pe lângă el s'a ridicat acel ieromonah Lavrentie Dimitrievici, care trecând la episcopia Râmnicului s'a dedicat revizuirii numeroaselor tipărituri ce au văzut lu­ mina acolo. Tot arhimandritul Ioan Îndemnase pe ierodia­ conul Dosotei să transcrie "Viaţ;a lui Varlaam şi Ioasaf", pe care o sfâJ't;;eşte la ·Jmartie 170059). Dar el însuşi era un desăvăr­ şit caligraf; pomelnicul Hurezului 60), terminat la 28 martie H:i99 si conservat astăzi la Academie, este o probă evidentă. Pentru Insuşirfle artistice şi dragostea ce purta aşeză­ niântului de supt directivele sale, arhimandritul s'a bucurat ele o excepţională atenţie' elin partea lui Brăncoveanu. Scri­ sorile ce i-a adresat sănt (le un caracter intim prietenesc 61). Când s'a. statornicit ocupatiunea austriacă, în Oltenia, el 55. Pornelnicul numeşte, ca donator de căr ţi, pe Climent epis­ copul, călugărit la Hurez, care pe lângă 1� mătci de stupi şi 10 oi cu lapte mai. dărueşte, după ce s'a făcut episcop, .,363 tal. şi cărţi bisericeşti: 1 minei, 1 tri od, 1 peuticostariu, 1 ocloih, 1 psal­ lire, 1 ciaslov toate rumăneşti" (v. zns. 1396, If. 22-3). 56. Acelaş pomelnic numeşte pe: "Silvestru nionah, dela Bis­ triţa i roditeli ego, Paisie monah, Dospina" (=şi părinţii lui, Paisie 1110na11, Dospina), care a dat 1500 de aspri (v. ms. cit. f. 17 v-sa). Pah a:rn.i cui U drea Zăircann s'a călugărit la Hurez şi a dat pomană 500 zloţi, cerând să fie'lngropelt în mănăstire. Pomel­ Illcul său :incepe cu· loannu lll'onah, Mariiea (v. ms. cit. f. 20). 57. Dionisie ierom:onah Polovl':ăcealJu, ,egullleIlul H. "au daL (iO de oi" (ms. cii. L 12 v-so); Gherasim ieromonah a dăruit 18 o!Î cu miei (1'. 15); 10siI proegumenul mai aelau@ă la moşie şi!: 6 ])oi, 2 vaci. şi e,îteva ll1ăLci (J 24 v-so). Pomelnicul lui Î.lIcepe Cll: J osii' iel'om.. i\tl1allasie monah, Damaschina mona'fiea, J\' icola, Ion.... Nic­ tarie lllonah, ş. a. 58. In sept. Hi92, vim' dela C.-Lullg uuele egull1enise 3 ani (el'. A. Lapedatu. Manuscrisele dela Bisericoni şi F(,âşca, p. 52). 59. Ac. Rom. ms. 2'/58, f. 265 v-so, conscrv,ă. însemnarea acesLui Doso!hei, copistul romanului. 60. v. Ibidem. ms. 139(j. Pe f. 1 se aHă o prefaţă scrisă de mana distinsului caligraf şi egumen. Ioan. 61. N. Iorga, o. c. pp. XV-X\'IlI. 303 [304] l l l' I I w I I J ' I I I 1 I I I i 1 I - � �. ! s'a bucurat, semnânrl, în 171862), oererea de anexare ; la Hurez s'au adunat, în nov. 171963), episcopul isi egumenii olteni, şi au formulat dorinţele lor privitoare la biserica olteană şi act­ ministraţiuneabunurilor ei. Dar guvernul austriac a limita: încetul cu încetul drepturile clerului, mănăstirilor li s'au şters multe privi1egiişi decadenta a urmat. Hurezului i s'a luat hanul din Craiova, transformat în cetăţue ; iar pe moşiile: Fometeşti, Gioroc şi Craioviţa s'au ridicat cazarme militare 64). Din cauza restrăngerii veniturilor, nu se mai puteau aco­ peri în mod normal cheltuelile mănăstirii, de 'aceea Ioan a fost nevoit să zălogească şi să vândă din moşii, câteodată chim' rără voia călugărilor 65). Aceste înstrăinări au nemulţumit 'pe nemângâiata Doamnă Maria Brăncoveanu ; ea a cerut guver­ nului elin Oltenia, dacă nu înlocuirea lui elin egumenie, măcar numirea unui locţiitor de egumen, care sa facă toate actele de administratiune, Şi pentru acest loc lupta un călugăr sârb, Llarion; care reuşi, în cele din urmă, să căştige, prin făgăduel i calde,ş! obştea mănăstirii, în special pe îngrijitorii schiturilor afiliate, şi pe conducătorii politici. In dec. 1724 Ilarion era propus ca proegumen, iar bătrănularhimandrit Ioan rămănea doaregumen nominal. Dar Ilarion, ajuns la cârmă" avea de satisfăcut promisiuni largi, care nici într'un chip nu s'ar ti putut împlini din veniturile slabe; de aceea a trecut la văn­ zarea chiar a obiectelor preţioase din mănăstire, cu o scanda. 1091să lipsă de pietate. Gheorghe Trapezuntul, reprezentantul Doamnei Maria, a cerut alungarea nelegiuitului proegumen şi în Ievruare 1726 arhimandritul era restabilit în drepturile sale. Dar Ioan arhimandritul, ajuns la o vârstă.' înaintată, îşi dete sunetul, la 15 iunie 1726, lăsând cu limbă, de moarte ca urmaş pe Dionisie, egumenul dela Polovragi 66). Fu înmormântat în biserica princip'ală., punăndu-se d�'Piatră a cărei inscriţie măr­ turiseşte că "a Iostegumen 30 de ani" 67). Dionisie a avut să. lupte cu o stare de lucruri deplorabilă, In săr,ăciacare stăpănea Hurezul nu se putea face nimic din ceeace ar fi putut răvni bătrănul superior. De aceea moare în anul 1734 68) J'ăr,ă să fi lăsat o urmă. vie ne trecerea 62. V. Il urmuzaki, Documente, \'1, p. 237. 63. N. Dobrcscu, Istoria bisericii române din Oltenia (1"l1(j-39,,' Buc. 1906, Il. 20. fiI. N. Iorga. SE. şi dac. Xl\', p. XX. fi;'). N. Dohrescu, o. C., 34, noLa 3. GG. N. Iorga. o. c .. pp. XX-XXVI; c1'. şi 1\. f)obrcsell, o, e, pp. 42-44, 182-3. fi7. ef. Gr. G. T\ociJescu, Raporturi.... p. 183. Dala Jllol'\ii. 7231 (= 1723) este greşită. Ghenadie - în \fisite, p. 'il -- citeşk 7234 (=172G). Şi inscriJ)\ia de Lângă chipul arhim. Ioan, aflaL pe peretele din dl�capta "ţI bisericii principale, ell'.al,ă că a egul1lenil 30 de ani (v. Tocilcscu, o. c. p. 179). Din 1G93 pănă în 1726 sânt mai mult de 30 de ani. dar nll s'au soc-otit probabil decât anii de egul11enie ef.ecti ",ă. I 68. N. Iorga. n. c. p. XXVIT. J [305] lui prin mănăstirea Hurezului, Se pare că încă, înainte ele a-şi da sfârşitul, Dionisie Polovrăoeanu simţise nevoia unui .înlocui­ tor în fruntea aşezământului şi-l găsise în persoana unui mo­ nah Iosif, care girează egurnenia Hurezului şi după dispariţia lui Dionisie. Acest Iosif a fost proegumen vreun an şi jumătate (173'1-35 G�), pănă la venirea în egmnenie a lui Dionisie BâZâcescu, crescut la Hurezşi fost puţină vreme (15 iunie 1734 =-martie 1735) conducătorul morii Strehaia. Se vorbeşte ele proegumenul Iosif în multe din actele publicate ale Hurezului, arătăndu-se printre altele că a închinat Hurezului 350 stj. moşie în Bălteni 70). Pomelnicul conservă iarăşi numele ru­ delor lui, iar pe zidul din stânga al pridvorulu i biserioei, celei mari dela Hurez o însemnare scurtă. arată că s'a sfârşit prin anii 1751-52 (726071). Dionisie II Bălăcescu a lăsat la Hurez urma unei puter­ nice activităţi, graţie temperamentului său vioi, caracterului dări'. şi lungei păstor-iri (1735-82). Incă în anul 173572), îşi punea candidatura la scaunul episcopal de 'Rămnic, rămas vacant prin moartea episcopului Inochentie de 'I'isrnana (t 1 fevr. 1735). Avea de luptat cu egumenul Bistriţei, şi fostul său frate întru călugăr-te, Ciimen; "care este din satul Pietrari ş·i s'au câZuglărit în sf[âJ'nta mănăstire Hureeii" 73), şi doar un vot a hotărît alegerea lui Oliment 74). In vremea egumeniei lui se nicheea şi cu ocupaţiunea austr-iacă - neagreată ele Dio­ nisie 75), - pe urma căreia biserica de peste Olt n'a avut decât de pierdut. Hurezul începe stL cunoască iar,ăşi bucuria trecutei splendori, datorită superiorului ei muncitor, PIos şi corect 76). Aoeste însuşiri i-au adus - nu după multă vreme dela trecerea lui în fruntea Hurezului - şi rangul de arhi- 69. [dem, iua. 70. Dan ia s'a făcut la 11 mart. 1749. Părinţii lui Iosif. Ata­ nasle şi Damaschina, au trăit .in m-rea Hurezului (cI. N. Iorga, o. c. p. 7G şi Ac. Rom. ms, 1396, f. 24 v-so, pomelnicul). 71. N. Iorga, M-rea Hurezul, p. 70. Inscripţia depe parapetul pridvorului bisericii principale, care conservă anul morţii proeg. Iosif, n'a "scapat neobservată" deci, cum cată să arate Rernu : Ilie în articolul: ProigLimenul Iosif dela f-ftwezi" (ef. Rc\'istă istorică, XIV, n-os 1-3, pp. 37--39); cel mult au sCiapat necontrolate câ­ Leva rânduri, care n'adllreau alt,ă. nouLaLe decftl aceea a clll10aşlerii felului .in care autorul se .inf.onncaz.ă. 72. N. Dobrescu, o. c., p. 116. 73. V. Ac. Rom. Tl1S. 1396, ff. 22-23. 7'1. Dionisie Bălăcescll şi Gbenadie elela Cozia au avut cClle :37 voturi,iar Climent 38 voturi (v. Dobrescu, o. C., pp. 116, 328). Dio­ nisie a mai candidat .odată la cpiscopalul vâlcean ill anul 1773, dnd a reuşit Chcsarie. 75. N. DobresclI, o. c.. 134, 361. 76. Riăscumpără moşia Şirincasa, la 27 ian. 1735 - v.ându lă. ele a1'1lil11. Ioan (cf. N. Dobrescu, o. C., pg. 108). E ajutat în acest scop şi de UIl ciălugăl' "Ştefan -dela Hurez, fosl egumen la Bucovăţ". Tot Dionisie 1',ăscumpăr{l şi lnoşia SIăviteşli, 30U de sl.i. (v. Ac. Rom. n'ls. 18.96. fI. 21. 25). I:;"acc şi minunatul Joişor din dl'eapL::t pal'acli­ sliluii cbiliilor de vest. 305 [306] rnandrit 77). 'Totuşi egumenia lui Dionisie a fost întreruptă în anul 1747 de proegurnenul Ghenadie 78), iar la începutul anului 1748 de proegumenul Iosif Bălteamu 79). Mai târziu, în 1768, m-rea fu iarăşi lipsită, de conducerea arhimandritului Dionisie şi încredinţată pentru vreo '9 luni. de zile, unui călugăr Ştefan 80), care va deveni, apoi, egumen la Bistriţa. Nu se cunosc motivele intime care au dus la aceste înlocuiri temporare, ce au 'dat rezultate negative. Dionisie arhimandritul, trecut de vârstă, îşi tace câteva diate, începând din anul 177081), dar viaţa lui viguroasă se. prelungeşte pănă prin 1782. In ultimii ani ai vieţii, sănătatea şubrezită ueingăduindu-i a se mai ocupa cu trebile stavro­ pighiei, îşi alege UIl ajutor - prin 1776, toamna 82) - în persoana ieromonahului Gherasim, fostul iconom. La 9 mai 177883), Gherasim iscăleaca egumen chiar. Dar conducerea acestui călugăr vanitos şi arghirotil, a dus mănăstirea la să­ răcire. Ochiul staretului se inşelase, din care cauză episcopul Chesarie scria fostului mitropolit Grigor1e Socoteanu, la 21 Ievr. 177'1: " ... Mii, -mir de acest om [Dionisie], carele în 'vieaţn, sa s'au arătat cu aiăia faptă bimă ,iar aCU1n la vărsta bâ­ trăneţilor .ş'i a slăbiciuni [ il diiav,olul îi dă acest g:ăndu cu a­ cest becisnic spre 'paguba .şi sărăcie a �n-Tii" 84). Ca să poată obţine oonf'irrnarea în egumenie, Gherasim trebui să adoarmă resentimentele episcopului Chesarie cu 222 galbeni şi să căştige bunevoinţe plătind biv vel vist. Ni­ colae Brăncoveanu, urmaşul ctitorului, 755 taleri; lui Mano­ Iache vel log. Brâncoveanu, fratele oeluilalt, 1700 taleri ; unui 77. Incă elin 1741 iunie 27, Dionisie apare .împodobit cu acest titlu (v. N. Iorga, Studii şi dac. XIV, p. (1). Lavrentie ierom., "elas­ c,ă,lulot episcopie Rămnicului" i se adresează nurnindu-I tol arh irnan­ drit, .intrun năvaş nedatat, dar considera] din ,,[C. 1704]" (N. Iorga, o. c. 'pp. 59-(0); de aceea trebue îndreptată afirmaţia din pJ'effaţă, unde autorul afirmă că tocmai în 1748 sept. 1 esle 1n[,11'nil egumen nl Dionisie cu acest rang (v. p. XXIX). Şi pe o evanghelie dabă de t11-rea Hurez, bisericii depe moşia ei, Că,Z'ăneşti-Olt, Dionisie semnează ca arhimandrit, la 13 aprilie 1746 (v. 1. 1011aşcLl, Biserici, chi­ puri şi documente elin Olt, Craiova, 1934, p. 87). 78. N. Iorga, o. c., pp. XXIX, 72-3. 79. Idem, ibid., 75�6. SO. [dem, ibid. XXX, 114: S'ar putea ca aoest Ştefan s,ă J'je acelaş eu monahu] citat în nota 76 de sus. 81. N. Iorga, o. C., p. XXXI. In paginile 80-2 alc lucrării ,ci l. se publiC/ăJ o diată f,ăIiă datarea anuluI. Auto'l'ul .a considerat ·că al' n efectuat,ă: c-ca 1750. Cred că ,este vorba de o siml)],ă eroare, d'llpjă cum rezultă şi din ('uprinsul În[,l'Odllcerii, mai ales când Dio­ nisie citeazjă pe părintel� proin mitropolit Grigorie (Socoteanu), care a dcţ.inul .inalta demnitate eclesiaslic,ă În anul 1770, iar În anul 1771 era retras. Deci diata :�ste scri"ă după 1770. 82. La 1 ,sept. 1776 ,îşi alc,ătueşte Dionisie o altă diat.ă (Iorga, o C., 94). Sldîbit, avea nevoe de odihnă şi a Încredinţa 1, cred, COl1- conducerea momillUlui Gherasim. S3. N. Jorga, a. c .. 95.' 84. Anexa 1. 306 [307] căminar Alexandru, stabilit apoi la Ţarigrad, 1000 taleri. Fostul mitropolit Grigorie se rnultămea cu 300 tal., pe când succesorul lui Chesarie, episc. F'ilaret, pretindea măcar 1250 taleri, ca să-i poată prelungi egumenia 85). Aoeste fapte arată că principiile fundamentale ale sta vropighiei dispăruseră ; ie­ rarhii ,şi boerii influenţi, înaf.ară de neamul ctitorului, ho­ tărau destinele ei. Foişorul lui Dionisie egumen Bălăcescu, Dar banii dăruiti veneau din împrumuturi şi zălogiri de moşii şi munţi pe mulţi ani. Obştea călugărilor trebuia să su­ tere reducerile unui trai modest, de aceea a reacţionat. Egu­ menia lui Gberasim ia sf'ârsit, după 2 ani şi jumătate 86), pela sfârşitul anului 1780. In anul 1781, Gherasim 'era încă la Hurez ca proegumen, cred, al bătrănului Dionisie, alergănd în toate părţile după favoare şi sprijin, dar în vara acestui an Nico­ lae Brâncoveanu, trecând pe la Hurez, "însuşi au văzut de S5. Anexa 3. se). Anexa 3. 307 [308] faţă starea rn-rii şi rea icanomiia lui" 87). Revenit la Bucureşti a obţinut şi hotărîrea lui Alex. vodă Ipsilante, din 1 nov. 1781, prin care Gherasie era lipsit "din egumenie" şi înlocuit nu ieromonah.ul Raţait, "ce au [osi ico[no ]m, .. .fiind cerut ş.i, de toată obştea mJ.ănăstil'ii şi arătat domniei mele de vrednic, iconomu bun şi cucernic, cu viiaM, flir' de prihamă, ştiut şi »ăeut din toată vremea p.etreceri[ i] sale" 88). Rafai! se bucura, încă din 1763, de dragostea şi încrederea arhirnandr itului Dionisie 89). Dar Gherasim tot n'a încetat acţiunea de recăstigarea însărcinării rentabile, mai ales când Ipsilante pierdea tronul (Ievr. 1782), în favoarea lui Nicolae voda Caragea. De aceea îndreaptă o plângere noului domn, prin care arată eaa cheltuit pentru egumenia Hurezului 15 pungi de bani şi cere: sau să fie repus la conducere sau să, i s,e întoarcă banii dăruiţi. Domnul găseşte jalba neîntemeiată -- căci pentru banii daţi a egumenit � şi recomanda rnitropolitului, la 2 sept. 1782, să-I închidă într'o mănăstire, "ca să-şji] spăşeasoă sufletul" 90). La câteva zile, Rafai! putea însemna, pe manuscriptul "Var­ laaru şi Ioasaf": ,.1782, la oc[to]mv[re] 2, într'o duminecă, mi-au venit carte de iqumeniea HUl'.ezului"91). Persoana noului egumen, Raţait, 'era destul de cunoscută contemporanilor supt aspectul cultural. Dupa moartea lui La­ vrentie Dimitrievici, � ieromonahul dela in-rea Hurez, trecut la episcopia Rămnicului ca 'îndreptator de stil al lucrărilor ce urmau a se tipări la Râmnic, şi întâlnit ca atare între anii 1745�5U 82) �, este sortit să-i ia locul alt călugăr al Hure­ zului "mai micul între monaşi, Rafailu monahulu ... " 93). Activitatea acestui modest diortositor - corector �, care obişnuia să facă şi versuri, SJ I'rnanifesteaza pe un inter-. val de aproape 20 ani. In 1763 revizueşte octoihul94), iar În sept. 1780 duce la bun sfârşit întinsa operă a mineelor tra- 87. f1nexa 2. Documentul arată că s'a llumitegul1len nou, ierom. Hatail Jn Tocul lui "Gherasie" lipsit - acum - de egumenia Hurezului. Fiindcă aelc din 1782 (ane:x:a 3) precisează că egumenia Juii Gherasim a ţinut 2 ;mi şi jumătate, iar ,aJLul arată că el figura ca egumen la 9 mai 1778, cred că nu 1l1'ai era acum - 110V. 1781 egllll1t'/1 'efectiv. ' 88. Anexa S. 89. N. Iorga, o. C., p. 90, DO. Anexa 3. 91. flc. Rom., Il1s. 25?7, faţa inleriom.1ă a coperll'i clda sHrşil. D2. Cărţile revizuite s,.ânt: antologhiul din 1745 (cL N. larga, o. c., p. 60, nota 1); euan'ghelia din 1746; catau[lSiel'uf, fillll'!)Ilierul şi lllo!iluielnicui din 1747; e;azaniile din 1748; ealau:asi.er·ul 'Şi oe­ loi/wl din 1750; penlieos[Ql\u[ din 1753, moliluelnicul din 1758 şi litul'fJhia din 1759 (v. I. Biadu şi N. Hodoş, Bibliografia românească, vcche, tom. II, Buc. 1910, pp. 92--147). 9�. V. Psaltirea. tip. H4mnie 17li-l, în a cărei plTfa\ă H,afail scr.ie Şi versun (1. BlallU, o. c., p. 163). 94, 1. Bianu, o. c" p. 161. 308 [309] duse şi editate deepiscopil Chesarie şi F'ilaret ?"). Fiind acum bătrân, f.ă1'.&· puterea de muncă necesară unui asemenea loc, va fi socotit că. este mai potrivit să se retragă în liniştea 0- dihnitoare a chiliilor dela Hurez, căci în anul 1781 apare aici ca iconom, apoi ca egumen al mănăstirii 96). Noua misiune avea să-i dea şi preocupări nouă. Acum trebuia să schimbe grija rănduirii cuvintelor frumoase, cu redactarea banală a jalbelor către stăpânire, prin care nădăjduia să repare ne­ trebniciile costisitoare 'ale deşuohiatului Gherasirn : cu mtoc­ rnirea socotelilor de veniturile şi cheltuelile mănăstirii: cu ve­ rificarea catastiîelor de lucruri mişcătoare şi nemiscătoare ale chinoviei ; cu revizuirea stării lăcaşelor la vre i şi fixarea nor­ melor de renovare. LaI' pentru muitărnirea sufletului său rn­ drăgostit de slova frumoasă, de faptele strămoşilor, însărcina, în 1781, pe ierodiaconul Grigorie dela episcopie, - urmaşul său În "eliortositoI'ie" -, să-i prescrie "Istoria Ţ,ări(iJ Româ­ neşti dintru lmcepuiu" 97), operă. datorită. strălucitului stolnic Constantin Cantacuzino. Acelaş ierodiaoon îi termina, la 18 mai 178], 'Şi manuscriptul răspănditului roman de propagandă creştină, Varlaam şi Z oasaf 98). Rafail, egumenul Hurezului, era un mare iubitor al cărţii personale. Un bibliofil care prefera cartea caligrafiată şior­ nată.cu chipuri colorate auriu, cu majuscule roşii. Şi această preferinţă. o evidentiează oatalogult") bibliotecii mănăstirii Hurez, pe care am avut mulţumirea să-I găsesc În arhiva Efo- 6e1, împreună, cu alte hârtii hurezane. Astfel, din 53 volume găsite în biblioteca sa, 21 sant manuscripte : elin 45 manuscripte ce se găseau, la 17'9ţ, în biblioteca m-rii, 21 veneau dela Rafail. Rafa.il 'era şi un adept înflăcărat al vestitului călugăr ma­ lorus, Paisie Velicioovschi, - fost egumen la. ni-rea Draga­ mima (1763), la Secui şi apoi la Neamţ, - supt ascultarea Ci1I'uia fuses·e "vroon an de zile" 100) - prin 1767 -; ele aceea 1)5. Episcopul MeJchiseclec,Sel7i(c din oieata mitropoiitului Filaret II, 1792, 'în An. Ac. Rom. s. II, t. VIII, pp. 44--(jR. 96. Anc;:t;a .2 şi nota 15, dela această anexă. 97. V. A. lTrechia, O cronică anonimă, în Eev. [il. isL :.1rcli. şi iiI. ITI (lR8!J), p. G7. UR. A.e. Rom. 111S .. '2577. Pe f. \)6 v-so ,ierodiac. (;rigorie aral3 că a scris cu chelluiaJa "ier0l110Jloă un "do:;căI elinesC/' ee va fi la biseric,ă" (V. A. Urechiă, noc. inei/de dill domnia lili l1i. Consl. Mam:.i (1793-96), An. Ac. Rom., t XV, 1895. pp. 221-24). Biserica o aficrosise morii l-IUJ'·ez Îns,ă,�ncă din 1773. L�l 22 iunie 1778, mi trop. Grigorie scrie episc.. Chcsarie s.ă aleagă ll10şiik răpo:>.a­ lnlUi paharnic Fo1a. Se citeazA n umer·o,cISl' moşii, printre caJ e şi ,,0 vie CL� e�eştell �n mahal,\ua Ung.urenilor ?in Cr.aiova" (Ac. Rom:: pac. CLXXX/, doc. 35). PrlJl analoraua dll1 19 tevI'. 1794, hoern veliţi ara�ăi că au văzut diah\' lui Fola prin care afieroseşle SI. Spi­ ridon la Hurez, dal'plll1t; şi condiţii, care nu s'au respectat de egu­ meni (V. A. Urechia, o. C., pp. 175-77) si din care cauză T-Iul'cznl pierde moşiile citate. ' 128. Anexa 32. I 129. N. Iorga, SI. şi dac. XIV, 110-111. 130. l1nexa 82 316 [317] o moară, o pivnită cu cele necesare recoltării vinului şi face un car. O deosebită grij.ă, arată pentru viile distruse de răzrniriţe, întrucât ele constituiau o importantă 'sursă de venit. Via dela 'I'roian, "între Rămnec şi între Ocnă", fiind cea mai întinsă şi mai părăginită este repusă pe rod cu 4352 taleri, construindu-se şi acareturile trebuitoare 'cu tot inventarul. Se refac case cu pivniţe, slonuri, grajduri, linuri, teascuri, la viile dela Suteşti, Goleasca, Vornioeasa, Nemoi şi Podgoria Piteştilor, cu preţul a 1360 de taleri. O moşie productivă era Giorocul din Dolj, aşezată în câmpie: aci grănele abundau şi trebuiau transformate. Egume­ nul face 4 mori nouă, - în locul celor 5 roate arse ele cărja­ lii131) -, care asigură m-r ii un oâştig simţitor. Invazia bandelor lui Pasvantoglu - din anii 1801-2 ­ nu se oprea în Dolj, ci urca în munţii Olteniei deţinători de co­ morile de artă ale rnănăstirilor. In urma rnercenarilor manati de pofta jafurilor, ardeau, p'e lângă mori şi conace, bisericile. A,ars şi biserica scnitului Polovragi 132), pentru a cărei restaurare s'au plătit 1200 taleri din punga sărăcită a Hurezului. , Când valul pustiitor s'a indreptat spre Hurez, egumenul şi călugăr-ii au fugit. Pahomie a trecut Oltul la mrea Fedele­ şoiu 133), iar când nici aici nu s'a simtit în siguranţă s'a re­ fugiat în Transilvania, trimitănd la Hurez pe un monah Paho­ mie, ca să scape condica m-rli. Acesta, scrie că, "Q1-rea era plină de' ostaş[i]şi acolo, în· partea locului,au fost robii, ja­ furi şi alte răotătjt]". Revenit "din tam nemtească" 134) acopere clopotnita eu "şindrilă de stejar solzi", plătind 545 talerr, Persoana lui Pahornieegumenul, prin vivacitatea şi tena­ citatea ei stărnise nemulţumiri şi în lumea mănăstirii -cc'iJu­ g.ări,posluşnici şi robi -, şi în cercul celor cari aveau rela­ tiuni rentabile cu mănăstirea. Cei elin chinovie cunoşteau supt: Pahomie chinul unei vieţi de muncă încordată: lateral ii nu în­ ţelegeau ea veniturile rn-r ii S[L fie întrebuinţate într'o opera ele restaurare, care impunea o cruntă ajustarea pocloanelor şi ne­ sfârşitelor daruri bă.neştice li seaclresau. In fruntea mişcării celor carioereau îndepărtarea lui Pahornie dela conducerea Hurezului apare chiar Nectar-le, ·e­ piscopul Râmnicului, care după. instalarea-i în sca.un îi solicitase renuntarea la metohul Polovragi, urmând să fie afiliat 'episco­ piei, plata unei sume de tOOO galbeni şi cedarea unei "co­ mori" 135). Spre îuf.ăp'tuirea aoestor dorinţ,e, episoopul sust.ine la egumenia Polovragilor pe un monah "zurbagiu", Ilarion, s'econdat de un alt călug.ă,r, Iosif. Aceştia pornesc lupta cu reclamaţiuni întins·e, criticând risipa Hurezanului. La divanul Craiovei se de.schide un prooes interesant, în anul 1795; Pa­ homie se înfă,ţişeaz[t, şi arată. faţă. de episoopul Nectarie o atitu- 131, rlnc:x;(/ 3:2. - 132 .. Ane,m 32. - 133, Anexa 21, - 13·1. Anexa 32. - 135, Anexa t4.. 317 [318] dine demnă, verticala,care a dus apoi 111 închiderea lui ,,la satul Breasta, în casile Bengescului". La 17 sept. 17% Alex. vodă Moruzi - sesizat de plăngerea lui Pahomie -porun­ ceşte lui Alex. Calfoglu, caimacamul Oraiovei, să cerceteze cauza acestei arestari de două luni şi jumatate în urmă - deci pe la începutul lui iulie - "şi cu ce cuvânt i să cere 20 de pungi de bani" 136). Daca îl va gasi nevinovat, să-I libereze ; contrar, să refere pe larg. In urma acestei intervenţiuniener­ gice a domnului - îndemnat probabil de boerii Brânooveni, Nicolae fiind chiar ban mare în funcţiune -, Pahomie este înfăţişat din nou în faţa divanuluişi, prin anaforă, i se aduc mai multe acuzatiuni, printre care şi aoeea că ar fi conspirat - la Drăgăşani - împreuna cu Nectarie, fostul egumen al m-rii Bistriţa, şi cu Maoarie, proin Govorean, în contra epis­ copului Nectarie, dupa mărturia unei scrisori a lui Macarie, din 3 aug. 1795, şi dupa "cartea" Bistriţeanului, care declara că, a executat poruncile lui Pahornie 137), De bună seamă că acest egumen va fi exercitat o puternică, influenţă asupra celor­ lalţi superiori din mănăstirele vâlcene, va fi urzit şi conspira­ ţia, dar ştie caă argumenteze, convingător, neamestecul său. Oiorna oe s'a păstrat e un model de apărare 138). A urmat împăcarea cu episcopul, - costisitoare de alt­ fe1l38 bis) - şi alungarea lui Ilarion dela Polovragi w"). In­ semnarile lui Pahomie arată că această chestiune a costat 3624 taleri 140). ) . In anul 1797141), Pahornie e iarăşi în judecată cu moria­ hul Iosif, acolitul lui Ilarion, pentru a cărei stingere se pierd 2950 taleri 141 bis}. Se mai oheltuesc 2850 tal. "cu Spiridon şi cu Climent", iar cu un Arnăutean, care luptase "ca să, să fac'ă el igumen cu hula mea", abia ajung' 8500 taleri, cheltuiţi în 3 ani 1a Craiova şi Bucureşti 142). ;" Dar în afară de cheltuelile de refacere şi de judecată, se mai cer şi ,altele, impuse de starea turbul'e,anarhică� din prin­ cipat. In fevr. 1796, oaima,camul Oraiovei, OaHoglu, orc1onă lui 13(;. Anexa 11. 137. Anexa 14-. La 15 dpc. 1795. milrop. Dositei propune llli vodă Înlocuirea lui Neclarie dela Bislriţa, pentru proasta "eco­ nomie" şi penlru Qă l)mbla "cu zizanie de turbură'ri .între călugări şi intre egumenii altor mănăstiri (V. A. Urechiiă, Doc. inedite .... 1793-96, pp. 25\.1-(0). i 138. Anexa 14-. . 138. bis .. Anexa 32. 13�J. Anexele 12. 13. 140. Anexa 32. 141. Cunoa�tel11 eliata aceslei judeoă;ţ.i, elin Însemnarea f.ăcută de Costache log. din di�anuI Craiovei pe manuscriptul: ,,Istoria Ţârii Romănieşti dintru Ulcepulu"al Hurezului, "cu zisa ş'i învă­ ţătura lui Pachomie ego Hru.rez oe să află acum În judecată cu IOisiH mon8chul". Insemnarea şi desenul - un şarpe c.u gura spre o pa­ săre -_.- le-a făcut la 2'1 apr. 1797 În Craiova (v. ·V. A. Urechiă, ar cronicii ananimă,p. (6). Interesant�, circulaţia mj311l1scrisnlui. 141 bis. Anexa 32. ' 142. Anexa 32. 318 [319] �� ;'1'· \ Pahoniie "sit răspunză îndată" 2 cai "de tunuri", mari, tineri, potriviţi la păr, "ţepeni" 143). Egumenu! i-a cumpărat cu 400 taleri şi i-a trimes la grajdul domnesc. In 1798 i se cer iarăşi Scai ele tunuri, ele cairnacarnul Hangerliu: pentru aceştia s'au plătit 1000 de taleri 144). Ii mai dă, caimacarnului şi un dar de 350 taleri;elu])iă cum lui Iancu Caragea, caimacarnul din 1797, li riurnărase 1000 tal. In aoelaş an 1798, trimete o "butcă Ia Oreava cu 6 telegari" la Capitan pasa, şi pe lângă cheltueala de 50 taleri, trebue sa plătească, alţi 200 preţul a 2 cai prăpădiţi acolo U5). La 29 martie 1798 împrumută cu zapis dela un 0011St. Ghizclaveţ suma de 2750 tal. impuşi rn-rii de odiosul Oonst. vodă Hangerli "pentru lefile oştirilor im­ părăteşti" 146). '1'01. în vremea acestui Hangerli, plăteşte '826 tal. pentru zaherea 147). O importantă suma pentru zaherea dă­ duse şi în vremea lui Alex. vodă Moruzi 148). După retragerea armatelor nemţeşti, în 1791, rămăsese în Rămnicu- Vâlcii un spital ridicat de nemţi, calle - în urma-­ a fost achitat domniei de episcopie şi mănăstiri. A contribuit şi Hurezul iou 270 taleri 149). Alţi 300 taleri au fost vărsaţi pentru s;pitalul dela biserica si'. Spir idon-Craiova, "la vremea oiumiji]: iar 750 tl. "banii şcoalelor" 150). Cănd s'a înoit hrisovul mănăstirii - în 1803 - cheltue­ lile s'au ridicat la 800 tal. 151). V. Ceva despre boerii Brâncoveni de la sfârşitul sec. XVIII. Constantin vel 10gofă,t Brăncoveanu, nepotul strălucitului voevod al Munteniei şi ctitor al Hurezului, Constantin VOdfL "Ba­ sarab", moare în anul 1762152), lăsând în urmă 2 fii: Nico­ laeşi Manolache. Nicolae îigurează În divanul domnesc încă elin anul 1760 ca 'vei eomis152bis); avansează, vel cluoer în 1762153). Inmail775 U3. Allexa 15. 144. Anexa 32. 145 - 14fi -- 147 - 148 -- 149 -- 150. flnexa 32. 151. Aceasq� sumă se găseşte .inscrisă şi la cheltuiala anului 1803. şi la; "alte dJăil'Î deosebite" (v. anexa 32). Se constată deci, 'in socotelile date, oarecari nepotriviri şiîncUl'oă,!uri - inerente pre­ gătirilor contabiliceştl ale gestionarului ---. de aceea totalurÎle la venituri şi clleltueli nu pot fi explicate, fiindcă l1U se verifică. 152. C. Esarcu, Documente istorice d('scoperite in flrc1iiuele Italiei, Buc. 1878, p. 21; 1. Lupaş, Doc. istorice p.riuiloare la mo­ şWe brâncoueneşti din TransÎluallia. Cluj, 1933, p. 91. Prin diata din 18 dec. 1758, Nic. Rose! las.ă ·executori \Jeslamenlari pe fratele s.ău roniţă. pe nepotul său, ConsL. \·eL log. Bnluooveanu şi pe Nic. Ar­ getoeanu (v. SI. D. GreCleanu, !'onlele Nic. Rose'ti, rn Rev. pt. ist. arch. şi fiI. voI. IX, 237-9). 152 ])i5. V. doc. din 9 martie şi 15 nov. 1760, În Arii. Etariei, Carlon negru !lO. 103, şi llecatalogat. 153. I. C. Filitti, Arhiua G. Gl'. Cantacuzino, l:HlC. 1919, p. 154, doc. 474 el. La 20 iau. 1764, Nicolae Încă era "veI elucim-" ŞI însărcina pe popa Floru - cunoscutul dascăl ele slovenie dela bis. 319 [320] apare într'un act cu titulatura biv vel logofăt15c1), iar în mar­ tie 1777155) cu aceea de vel vistier, pentruca în nov. 1781156) să fie citat ca fost vistier mare. Pe la sfârşitul anului 1787 este Înaintat de Nic. vodă Mavrogheni în dregătoria de ban mare, iar la începutul anului 1788 este închis la Văoăresti 157), odată cu declaratia de răsboi din partea Austriei 158) contra Tur­ ciei, de acelaş curios voevod, care îl bănuia de trădare. Acesta cred că era mai curând un pretext, care ascundea adevărata cauză: dorinţa 'aprinsă de bani, după mărturia mai târzie 159) a Elenei Moruzi, ultim-a soţie a banului Nicolae. După ares­ tare şi jaf ia venit a treia pedeapsă mai grea: surghiunul. In martie 1788 e trimis cu alţi boeri la Nicopole, prin nov. la Rodos, iar în fevr. 179016°) la "Arvanitohori al 'I'ârnovu­ lui" (Arbănaşi), unde se găsea încă la 6 ian. 17'91161). In apri­ lie 1792162) era revenit în ţară, Egumenul Pahomie scrie epis­ copului F'ilaret să intervină către dumn. banul Brăncoveanu, arătându-i "starea şi halul mănăstirii" Hurez. Supt Alex. vodă Moruzi ocupă demnitatea de vel vistier (1793) şi vel ban (1795-96163). La 1 iulie 1796164), este citat ca ban mare Ianache Văoăresou, fostul sau coleg de exil. In anul următor rămâne [Ariă. dregătorie şi tot în această situaţie îl găsesc la 13 ian, 1798 165), când scrie egumenului Paho­ mie, să, ajute cu câte 200taleri lunar pe fostul egumen al m-rii Govora, Macarie -, acel care conspirase în anul 179500n­ traepiscopului Nectarie de Rămnic 166) _.- "păn[ă] cănd îl vom aşăza iarăşţ i] la vreo m-re". Pahomie s'a executat prompt, plătind pe 2 luni, dar când rămâne în urmă. cu subvenţia pe martie şi aprilie, Nic, Brăncoveanu, iscălind numai cu dem­ nitatea "veI log.", îi scrie la 14 aprilie - adresându-i-se cu for- SI. Gheorghe - să scrie: "T.âJcuirea Evangheliilor lui Teof'ilact al Bulgariei" (v. Al. Lapedatu, Ms. deld" Bisericani şi Râşca, p. 4i; deci urmează a se îndrepta afirmaţia din Arh. ou. 65-6G. p. 59. 154. Al. Al. Fălcoiauu, Arborele gen. al familiei Bujorean 11 , Buc. 1928, pp. 26-8. Se preclzează aici că biv 'vell1og. ConsL Brâncoveanu, tatăl lui Nicolae, nu mai era În viaţă ln 1775. To:uşii s'a admis oă acest C. BrânCJve:1nu trăia şi În '1795 (Arh Olt., 63--·1, p. 318). 155. V. A. Urechiiă, Isi. Românilor, in An. Ac. Rom., s. IL 1. XII, Buc. 1893, p. 62. - 1'56. Anexa .2. 157. Ac. Rom. ms. 1063, f. 181. Elena Moruzi, soţia lui Ni '., araLă că la 27 revr. so.ţul (oi era închis la Văcăreşli. 158. L V,ăcărescu. Isioria Impăl'o(ilor otomani, În TesallJ'l! de monumente istorice al lui Laul'ian. 1. II, Buc. 1863, p. 294. 159. Ac. Rom. ms. 1063, f. 181. 160. L V,ăcărescu, o. 1\. p. 295-·98. • 1'61. Anexa 4.' La 5 i:\n. 1791 .,arhon banul Nicolae Brânco­ veallu" scria mitropolitului i:i;ozma, iar acesta ji Dăspunde,t la 25 martie (v. C. Litzica, Catalogul manllscriplelorl}rcceşli, Buc. 1909. p .. 24, no .. 32), ceeace însemnc�zlă că şi la sfârşitul lui nuu'lie, banUL se afla to.t departe de ţar,ă. - 162. Ane:va 7. 163. V. A. Urechiiă, Doc. inedite din .domnia lui Al. Cons!. MOl'll::i. ÎIl An. Ac. Hom. s. IL 1. XV, Buc. 1895, p. 3 '2. 164. Ac. Rom. m.';. 1063, f. 135-'-39. 165. Anexa 17. - 166. Anexa JIi.. 320 [321] mula: "părintelui arhimandr it" - "ca să nu pui de tot la ui­ tare", şi să-i trimită 60 tal. pe 3 luni 167). Socotelile lui Pa­ hornie arată că a plătit acea subvenţie lui Macarie 1 an şi 4 luni lG8). Dar urmaşul ctitorului nu intervenea numai pentru aju­ torarea celor lipsiţi,cu banii Hurezului, ci şi pentru multămirea sa personală. In urma cererii sale din Arvanitochori - oerere pe .care n'am găsit-o însă - Pahomie îi trimete 2000 de ta­ Ier-i 169); după revenirea din exil, obligă pe egumen să-i dea 2500 taleriv?v) -- deşi rn-rea 'era pustiită de răzmirită _O; în anul 1793 egumenul îi trimete alţi 800 taI. prin ţiganii m-rii , urmează apoi încă 800 taI. 171). Fiindcă acest descendent al voevodului Brâncoveanu avea pasiune pentru caii frumoşi, ceruse 2 cai, atât lui Pahornie, cât şi egumenului dela Bistrita, dar cum superiorii întârziaucu realizarea dorintei sale, scrie la 17 ian. 1802172) lui Pahomie, că. vede ,,0 mare zăba vă": desărciuează pe vistierul Ursache "ele această treabă" şi orândueşte pe Hristea bulucbaşa "S[I, gă­ sească el telegarii din năuntru", dar costul să-I răspunză cei 2 egumeni. Pahomie dă "mumbaşirului" 100 .galbeni. Hristea găseşte caii doriţi "în tara nerntească". In răvaş, Nicolae Brăncoveanu nu arată demnitatea, dar rntrucăt irnpută lui Pahornie că au fost sărbători, au trecut "şi nici heretiztisn'ai catadehtisit să ne faci nici pentru boerie", cred că deţinea dregătoria de ban mare 173). Pasiunea de cai a bătrânului Brăncoveanu se arată, si în scrisoarea lui din 17 august 1803, răspuns la una a lui Paho­ mie, care aflase de anumite aranjamente ce se ticluiau în contra lui. Boerul se miră "că te sperii de toate muştele, în vremi cănd ai sprrjinitor şi aj[u)tor, ,atăt pe noi căt şi pe dum-lui nepotu-mieu". Nu uită să-i amintească, totuşi, de "un dascăl ciungu al ourtii.; şi 'altul carele ne numără 1000. de galbeni împărăteşti şi pentru hatărul sfinţii tale, că te afli vechiu al casii noastre ... n'am priimit". Dar, "un lucru poate să te izbă­ vească de toate supărările ,acestea ... un calu bun, murgu". Era al liepotului său, Grig'or�e Brâncoveanu, şi trebuia 8ii-1 cum­ pene, prin mijlocirea şetrarului Dimitrache Sihleanu, "cu ori căţi bani îl vei putea scoate". Ii atrage din nou atenţia: "să �tii eă,caJul acela, te vea] rnantui de toate nevoile şi vei râ­ mă.nea în linişte ... " 174). Pahomie arhimandritul scrie imediat lui Grigorie Brân­ coveanu, acesta îi comunică preţul, se trimet banii - 937 ta1eri -', dar evident, prin felul cum circulau scrisorile :a­ tunci, au trecut două luni. La 16 noemvre 1803, Gr. Brân­ eoveanu Ii ră.spunde că, a g,ătit calul "şi l-am trimis la durn-Iui lti"l. A.nexa 18. Deci în intervalul 13 iau. - 1<1 ap.ilie 1798 s'a produs numirea de logoJ;ăt a Brâncoveanului. - 168. Anexa 32. 169. Anexa 4. - 170. Anexa 32. -171. Anexa cit. -172. ,c1ne:ta 1U. 173. La 8 aprilie 1802, figureazJă cu aoe,astă demnitate (v. N. 1 OJ'ga , Studii şi doc. V, p. 204). - 174. Anexa 26. 321 [322] banu, unchiu-rneu şi n'au voit durn-Iui s[I,-1 priimească, zidind că trebuea de căndu l-au cerut, să-I fi dat ... ". Gr. Brânco vean:u îşi exprimă regretul că arhimandritul pătimeşte de pi­ cior şi îl sîătueşte "să tepăzeşti de răceală şi de acrime şi de lucruri spir ituaze ... " 175); dar, de egumenie, nu-i taoe nici o asi­ gurare. Intre unchiu şi nepot se stabilise, probabil, un acord pen­ tru îndepărtarea lui Pahornie, dar se jenau sdi bruscheze eveni­ meu tele. Apoi Nicolae Brănooveanu a şi dispărut din viaţă 176), aşa că intenţia lui, şi, a lui Grigoraşcu, fu pusă în aplicare - în 1804. - de Manolache, fratele lui Nicolae şi tatăl lui Grigorie Brăncoveanu. Manolache Brăncoveanu, al doilea fiu al lui Constantin, a avut ooarieră politică tot atât de strălucită ca şi a fratelui său Nicolae. Născut în anul 1748177), la 30 de ani (1778178) ocupa demnitatea de logofăt mare, deţinută pănă la sfârşitul domniei lui Alex. vodă Ipsilante. Nicolae vodă, Caragea (1782 --83) îl are în divanul său cu aceeasi dregătorie. Oa veI lo­ gofăt scrie lui Rafail, egumenul dela Hurez, în Ievr. 1783179), acea scrisoare vulgară. Inlocuirea lui Caragea, cu Mihai vodă Şuţu (1783-86), nu l-a atins pe Manolache în rosturile lui politice, chei păstrează Iogofetia mare şi în această domnie. A cunoscut şi el prigoana lui Nic, vodă Mavrogheni pa-in surghiu­ nire. Egumenul Pahomie notează că i-a dat 800 taleri "cănd au venit din ţara turcească' (179118°). In cea dea doua dom­ nie a lui Mihai Şutu (17'91-93), Manolache figureaza tot ca logofăt mare, iar în vremea stâpânirii tronului de Alex, Moruzi (1793-96)1 avansează la demnitatea de vel VOI'Ilic 181), pe care o ocupă In anii 1793-95, dar este absent din divanele anului 1796182). Supt Oonst. voda Hangerli (1797-99) este citat ca rost vornic mare, pe când fratele 'Nicolae isoălea "Nic. Basa- 175. Anexa 27. 176. V. G. D. Flol'eseu, Din oechiul Bucureşti, Buc. 1935, V'. 110, nota 188, unde se af'irmă că a murit Ir11 1804, făl'ă a se Îl1- dica isvorul informaţiei. Faptul oii pănă ,în 1803, aîaceriie mănăstirii Hurez se aranjau cu ştirea lui Nioolae,L�r la 13 ian. 1804 intervine - deodată -- Manolache Brâncoveanu, este a indicaţie că Nicolae nu mai vieţuia sau era greu bolnav. Locul unde a fost înmormântat nu se cunoaşte Înc,ă. ' 177. Se ştie 00, �l murit !În anul 1811, ÎIl vârstă de 6:) ani C�. Iorga, Silldii şi dac. XIII, p. (8). 178. I. Iona�cu, Ade C/L privire la bOC1'1I Sandu JJucşrelnCSCll, În 1\1'h. Olt. 77-8. p. 126. ' 179. AfIr. Olteniei, '. 71-3, pg. 68. - 180. Anexa 32. 181. La 5 apr. 179� Ianache Mor'uzi er.a vo,l'l1ic de Iara de sus şi Scarlat Ghica de ţara de jos (V. A. Urech�ă, Dac. inedite - 1793-9(j - p. ()7), Mano\ache fiind. absen t. La 16 apr. lipseşte Sc. Ghica, Înlocuil cu M. Bril.ncoveanll (V. A. Urechiă, o. c. p. 56). 182. V. A. UrechÎl�'t, 0.. c. pp. 107, 1:15, 155, 258. La 11 şi 15 [nartie 1795 semna ca vel Vo.r. de ţara de sus, iar Ta 6 sept. deţinea acest loc Man, C:reţulescu, M. Br,ânco'veanu fiind absent din divan. La 1 iulie 17f16 nu mai figura ,in divane nici N ic., nici Manolaehe Br.il.ncolveanu (At:. Jlom.. inS. 1068, f. 139). 322 • I 1 I [323] rab vel logofăt" 183). Când Mihai Şutu urcă tronul Munteniei pentru a treia oară (1801-802), M. Brănooveanu este înăl­ ţat la bănie 184). Pănă În anul 1804 nu se găseşte nici un răvaş de al aoes­ tui Brăncovean, în hârtiile rămase dela Pahomie. Din veni­ turile Hurezului a luat însă, odată. 500 tal. trimişi prin Ionichie eromonahul, altădată 750 tal. banii vinăriciului, prin mitropo­ litul Ftlaret ; alţi 770 i-au fost inmânati printr'un erornonah Spiridon, iar 850 prin monahul Iosif 185). La 3 ianuarie 1804186) el adresează o scrisoare lui Pahomie, în care îi porun­ ceşte să nu supere pe Meletie egumenul dela Polovragi. Clu­ oerul Vlădăeanu - fostul adversar de prooese al egumenu­ lui -, înştiinţase pe Manolache, că Pahomie ar unelti să. a­ dUC�L la egumenia Polovragilor "un călugăr ce ţine de casa vistierului Bibesou". Ii reproşează că a mstreinat un munte al metohului, iar pe al doilea l-a "popritcu cuvăntu pentru oile Hurezului" şi îl face atent, SEL restitue toţi munţii şi toate moşiile Polovragilor. In post-scriptura se arată însă hotărît contra egumenului, care a primit m-rea "dreasă" (am văzut care era starea ei la venirea lui Pahornie) şi "făr,ă datorie" şi a adus-o "la stare proastă", fiind "galantomcu dări încoace, încolo ... " La scrisoarea egumenului, datată 9 fevr. 1804187), Grig. Brăncoveanu îi răspunde că prin "iconomiea şi cu lucrarea în faptă, se îndreptează toate"; îi făgădueşte, vag, un cuvânt bun "către dum-lui boeru", dar îi aminteşte şi de galbenii pen­ tru calul oe-I dorise banul N. Brăncoveanu, galbeni pe cari i-a şi dăruit Pahomie. Ou toate scrisorile lui Pahomie, boerul Manolache rămâne neînduplecat şi, la 21 f.evr. 1804188), îl anunţă oă a orânduit "două obraze cu pracsis şi de credinţă a veni la faţa Jocului, atât la Pol[oJvraci cătu şi la Hurez", să constate starea lăca­ şurilor şi adevarul celor scrise. Nu ştiu numele celor delegaţi, nici cuprinsul celor relatate de ei Brăncovenilor, dar, probabil, au conchis la vinovătia lui Pahornie şi, eălugărul care păsto­ rise ca egumen, la Polovragi şi Hurez, peste 20 de ani, fu In7 183 .. Ac. Rom., ms. 14IJ8, pp 251--2. 184. 1. C. Filitli, Banalul Olteniei şi Craiou'eşl.i - Extras -, p. 106. 185. Anexa 3::2. Dac.ă esle cert că Manolache s'a refugiat Şn 1802 la Braşov, ,0datlă cu MihaiL vod.ă Suţu, estci,aI1ă:şi cert că ,a reveni t în ţar,ă. dllp:ă Înscăunarea lui Coust. vod,ă lpsilanti, deoarece [11 180'1 ocuPIi:Îi demnitatea de veI ban, pe care o, deţine pănă În 1807 (Filitti, o. c., p. 106). Ca atare, afirmaţia că, el s'ar fi. re Lnlf; la Braşov şi ar fi r,ămas aici pănă la moarte CI. Chir��ă;; Ultimii boeri Br.ânco'u1efli. Arh. Olt., 65-6G, pp. 57,58, G2,(4), nu este con­ firmată de documen le. 186. Anexa 28. 187. ilnexa 29. 188. Anexa 30. 323 [324] 1 {. : 1. li ! i l � , t.1 i , 1, i r locuit în aoelaş an. Sigur, se -ofer ise o sumă mai mare pentru "avaetulegumenii" de un altul. Faptul că, din nov. 1803, Nic. Brănooveanu nu mai inter­ vine ou nici o scrisoare, arată că acesta era bolnav sau murise chiar 18fl). In anul 1805, Pahomie arhimandritul - îndepărtat din egumenia Hurezului încă din iunie 1804 - vorbeşte într'o plângere a sa către elomn şi de taleri 1000 aflaţi la "el-lui biv 1Jel vor[,ni]c Griqoraşco Brânc[o]v[eanu] pentru un cal ce era să mi-I vănză şi să-I dau peşcheş ruJ['[osa]tului bomului Nicolae Brănc[o]vleanu]"190). La 8 aprilie 1811, văduvaacestuia, E,lena Moruzi, dă un zapiaprin care arată că la 27 fevr. 1788 a luat 500 tal. împrumut dela zaraful Gheorghe Prisioeanu "pentru trebuinta răp[os]atului soţului mieu, banul N. Brăncoveanu"; la 28 fevr. 1788, a luat 250 tal. dela clucereasa Rucsandra a răposatului Costache Ruset: la 29 fevr. a împrumutat 200 tal. dela slugerul Panait Băbeanu "pă vrerneţa] cănd r,ă:p[osa]t[u]l era închis la Văcăresti de domnul Mavrogheni şi îrn' dedese voe prin scrisoarea iscălită chiear de dumnjea ]lui (care scrisoare să află acum în măinile prea sfint. proin mitropolit al Ungro­ vlahiei, chir Dosithee), ca să mă împrumut de ori unde voi putea şi să fac acea mare sumă, dă bani oe cerea domnul Ma­ vrogheni. Şi, aşa, imprumutăndu-mă ... puindu şi amanet ohiear moşiea mea Ooz1eciu, am scăpat pă r,ăJp[osa]t[u]l de l[aJ în­ chisoareşi toate acele datorii au fost bine priimite de r,apr[ osa]­ t]u]l". Arată că a luat şi 1000 tal, dela episcopul Buzăului "iariăşi pentru trebuinta soţului mieu, la tntăia domnie a mării. sale Alecs. vodă. Muruz (1793-96), cănd atunci j3ă ·afla răp[ 0- sa ]t[ul] trimis din poruncă în juel[ e ]ţ. Ilh[ o] v să. str.ăngă ză­ h[e ]rea" 191). Şi v,ăeluva dedar,ă, di. aoele datorii trebuesc plătite· de vornicul Grigorie Brâncoveanu 192) "ca un clirononi". Elena "Moruzina", văduva lui �Nic. Brâncoveanu, moare la 22 nov. 18141�3) în Bucureşti, lăsâ,nd un testament .în seama episcopului Iosif de Arg.eş, care apare ca persoană de mare încredere a bănesei. Manolache Brânooveanu s'a retras, după 1807, la Braşov, unde moare la 24 apr. 1811 şie îngropat la biserica elin Oe­ tate 194). Neamul Brâncovenilor răm.'1ne să fie continuat de 189. V. nota 176 de mai. sus . . 190. Anexa 38. . 191. Ac. Hom., 1118.' 1063; 1'. 181. 192. La G aug. 1795 figura În divalllii lui A'.ex. MOlllzi ca yel clucer (V. A. Ureehiă, o.' c., p. 239), taLăl "au absenWnd. Şi .in ial1. 1796 apare to.[ cu acea�tla demni.Lale (Idem. ibid., p. 691). 193. In aceasţă zi vO�'nicul COllSt. Creţulescu anunţă pe episc. losii: c.ăi "băneasa Elena Ik.anoov:e,ano dac. lG); Iar la tl dec. 1615 cumpără dela Neacşul' pah.ş.i soţia lui, Maria, fala lui Arvat ba­ nul din Hotărani, a treia parte din satul' Murge'lli�R-ţi, drept 10.000 asprr, .in prezenţa lui Mihail' vI. post. o.t V,ălel1i, Ioan ot Văl'eni, Ma­ tei ot Brâncoveni (viitorul domn), Tudor sin Iane log. ot Bftr­ seşti etc. (Ac. Rom.. ms· 20153, f. 4(5). Mai ,CUI11'P,ă.ră, tot acolo.\ deja Balea log. din F,ălco.i 1/4 din jUl11ăta�e, drept 5000 aspri şi 1 cal (Ibid. f. 465 v-sol. In 1645 iunie, Danciul post. � fiul lui Tudor � şi cu nepo.ţii lui: St1'oe, Preda, Pătru, Socolşi Sima -­ probabil fiii unui fr.ate al D:lndLllui � vând Murgenii lui .H.a;du căpitanul "ol Fă:rcaşi", drept 49 ughi. Printre mărturii iseălesc şi: Vlad iuzbaşa at Bârscş;tl (Vâlcea), Tudor 10goJ. ,.01 lam". Za­ pisul e scris de P.â:rvu Oliănescu (Ac. ROI11" ms. cit., f. 465 V-So.). 325. Fiul lui Ioni�ă Arg. şi al .EcaLerinei, căsătorit cu Ancuţa Otetelişanu (v. N. Ior�a, Sf. şi doc. VIII, p. IX). 326. Zap'sul era din 19 iunie 1795 şi cuprindea 500 taleri (Anexa 20). In anul 1809, acest Br,ăiloiu era ispravnic la Vâlcea şi biv vei clucer (Anexa 51). La fet În 1810 (Anexa 52). A susţinut interesele m-rii Hurez. Trăia ,Încă În iunie 1829 (N: Iorga, St. şi doc. XIV, 175�fi; cI: Iclell1, Si. şi doc. VIII, pp. XXIII�IV). 327. Anexa 20. Cf. câteva dale despre r>,ăeni Jn anexa 9, !lotă. 328. Anexa 20. 329. In 1885. Tacilescu a ce�'cel,at principalele mori din ţal1ă şi, a ridicat din bibliotecile J.m numeroase aărţi şi mss. Dela l11-1'Ca Brâncoveni: 6 I11s., 134 cărţi; Cotmeana, 23 cărţi; Bistriţa (Vâlcea), 120 111SS .. 267 cărţi tipărite; Arnota, 20 tipăl"iluri; episc. din Hâmnic: 339 [340] uneori nu lipsiau ediţiile princeps ale cărţilor tipărite în unele oraşe apusene, achiziţionate cu sume importante. Ctitoria lui Const. vodă Brâncoveanu s'a bucurat, şi supt aspectul bibliografic, de o deosebită atentie. Intemeetorul Hu­ rezului a înzestrat această mănăstire cu o bibliotecă selectă, semnalată de A. Odobescu încă din anul 1861 330). Aoest istoric a văzut, în 1860, colecţia autorilor bizantini, tipărită supt Lu­ dovic al XIV-lea de Ducange, şi operile părinţilor bisericei creştine în ediţii greco-Iatine 331), Figura. la Hurez şi marele dicţionar elen al lui "Varie Favorius", ediţia I din 1522 şi o altă, ediţie din 1712332) tipărită la Veneţia şi dedicată lui Brâncoveanu 333). Odobescu s'a ocupat atunci cu studiul oalen­ darelor lui Brăncoveanu, din care n'a găsit la Hurez decât pc cel din 1701 - altele pe anii: 1693-95, 1699 şi 1703 des­ coperindu-le la Grigorie Brăncoveanu 334) -, iar ele spre biblio­ tecă n'a mai dat nici o altă informaţie, privind: autorii, titlurile operilor, editiile etc, In anul 1885, Gr. G, 'I'ocilescu, Însărcinat de minister să, viziteze mănăstirile de seamă din ţară, a trecut şi pela Hurez, ele unde a ridicat pentru muzeul naţional - în afara de nu­ meroase odoare - întreaga bibliotecă a mănăstirii, alcătuită din 38 manuscripte (24 rom., 6 slave, 8 grec.) şi 393 tipă­ rituri (228 grec., 15 slav., 89 rorn., 13 latine, 43 greco-lat., 5 diverse ) 335), De conţinutul JOI' nu scrie nimic în raportul înaintat ministerului, Când episcopul Ghenadio al Rămnicului a revizitat m-rea Hurez, în vara anului 1889, n'a mai găsit din bibliotecă, decât un manuscript greoo-romăn, cuprinzând epistola patriarhului Gherasim al Alexandriei către Brăncoveanu, împreună, cu lUI panegiric al sf. Constantin, făcut de aoelaş patriarh 33(;). tc�· 28 ms.; 134 tip, (din care 80 germane şi ung.). Alte cărţi şi mss. au fost ridicate din câteva m-ri moldoveneşti (Raporturi." pp, 17'1-­ -237), Numeroase mss. dela m:-r,ea Cernica au fost cercetate de d, Iorga (Manuscl'iptele m-iii Cernica, .în Hev. ort. XXVI, 1902, pp. 207--34). Tot d-saa dat la lumină conţinutul bibliotecilor 'dela rn-rele Ghighiu şi Argeş (Două biblioteci etc. Buc 1904), D-I La­ pedatu a publicat un studiu despre Manuscrisele dela Bisericani şi Râşca, Buc. 1906, In articolul: Vechile biblioteci roIllf4neşti (Floarea Darurilor 1, Buc. 1907, pp, 65-71) d, Iorga lîn1:ăţişează cuprinsul cărţilor din bibliotecile rnănăstirllor, 330. Foletul I1o,ud ş; calendarele lui COIlsf. vodă Brâncoue.anu, in Rev, română, 1, 657-78. 331. Odobescu, o, c" r, 659, nota ".' 332, Odobescu scrie ai�ul ,,1792", probabil o eroare tlatiO,rLă tiparului. \ 333, Virg, N. Drăghicea,nu, In amintirea lui C. Brâllcovcallll, Buc. 1914. reproduce, la pg. 13, chipul lui Bnîncoveanu gravat pe dicţionarul lui Variu, ca:re a\ fO,st retiplă:rit Cll ·cheltuiala dom­ nului, la Veneţia, În 1712 (v. pg. 28), 334, Odobescu, o, c" pp. 657 sqq, 335. Ra.porturi etc .. p. 181.. 336, Două manuscrise româneşti. AI1. Ac, Hom., XII. pp, 163 sqq, 340 [341] In preţioasa monografie a Hurezului, datorită el-lui Iorga, se vorbeşte de biblioteca mănăstirii şi se publică, - în bogatul material documentar - 3 acte în care se citează numele lui Homer, Hesiod, Gheorghe Sincelul şi Paisie Velicico vschi, autorii câtorvacărţi împrurnutateepiscopului Iosif ori m-rii Bistriţa 337). Prin urmare, se ştia de multă vreme că a existat la Hu­ rez o interesantă bibliotecă, clar nu se cunoşteau proporţiile şi conţinutul ei 'exact. Documentele inedite 338) ale m-r ii Hurez, descoperite iu arhiva Etoriei, conservă - pe lâng,ă, alte bogate informa­ ţiuni - şi două cataloage ale bibliotecii, întocmite, în anii 1791 şi 1804, în cadrul inventarelor de averea chinoviei, la schim­ barea egumenilor 339). In ele se dau: numele autorului, titlul rezumat al operei - nu totdeauna --, numărul volumelor şi limba În care au fost scrise. 'I'otalul tipăr itur ilor se cifra, în 1791, la 382 volume, repartizate, pe limbi, în chipul urm.ător: 115 româneşti, 110 greceşti, 87 greco-latine, 39 slavone, 13gr,eco-arabe, 6 greeo­ Iau-arabe, 4 latine, -1 greco-rom., J. nemtesc, 1 arab, 1 geor­ gian şi 1 lexicon în şapte limbi 340). Cele 382 volume îmbrăţişau domenii variate. Cu toate la­ cunele cataloagelor, am încercat SEL fac o clasificare a cărţilor pe specialităţi. Lucrările ele teologie, patristică, dogmatică, ele literatura ascetică, omiletioă şi hagiografică însumau 119 vo­ lume, datorite sfinţilor: Athanasie, Chiril, Climent, Dionisie, Epifanie, Grigori'e de Nazianz, Grigorie de Nissa, Grigorie Tesalonionl, Ioan Hrisostom (Zlatoust), Ioan Scholasticul, Ioan Damasceanul, Ioan Scărarul, Teofan, Vasile cel Mare; sau t80- Iogilor şi scriitorilor bisericeşti: Maxim Confesorul, Origen, 'I'eodoret, Macarie Egipteanul (Arapul), Efrern Sirul, Da­ maschin Studitul, Simion Bogoslov, Grigorie Sinaitul, 'I'eodoi Studitul, Meletie Emig, Maxim Peloponesianul, Petru Da­ maschin, Dorothei, Meletie Pigas patriarh. Alexandriei, Fo­ tios patr., N-ect1riepatr., Nichifor Istrul. Dimitrie de Rostov. Paisie oeI Mare, E. Z�gabel1e, Hrisant Notara 341) etc. Pentru practica religioasă existau 159 cărţi de rugăciuni, rnoraLl şi ritual liturgic, divizate astf.el: 91 româneşti, 41 gre­ ceşti, 2 gl'eco-lat., 13 gr'eoo-arabe, 2 greco-rom., 1 aral>.l, 1 georgiana şi 1 slavonă. La aceste 159 e�emplare, ce figurau în catalogul din 17'91, se pot ·aelaogi: 2 apostole, 2 penticosbre �:i 2 evanghelii româneşti, cumpărate de Pahomie arhimanclri- 337. Studii şi doc. X1V,pp. IX, 152, 1(i8-H. Nu se amin­ leşte dr bihlioteca I-L Însă. in: V cchile bibliot/:'ci I'Omăncş!i CRel'. cil. pp. 65-82). 338. Anexele 1 --fi3. ,{3!). Anexele 5 şi 3:; _. cea din urmă in re ;uma!. 340. Anexa 5. 341. Cf. suceinte notl' IJio-lJihliograficc in lloleJ.e onexei .). 10 341 • "" �' irt '14 'i�' • " ".. -. ,jillig' t �':ro M [342] tul în egumenia lui 342). Numărul ]01' se ridica, deci, în 1804, la Hi5. Pe lângă aceste 278 bucăţi religioase, biblioteca Hure­ zului poseda şi 104 exemplare prof'ane, care tratau subiecte istorioe, literare, ştiinţifico-filosofioe, juridice, didactiee, biblio­ grafice şi epistolare. Alături de clasicul Herodot, se găsiau următorii istorici bizantini: Nichifor Gregoras, Ana Comnena, Laonie Chalco­ condy las, Oonst, Manasses, Niketas Akorninatus Choniates, ,,1. Ţ'inarnis", 1 Cantacuzino. M Glycas, 1. Zonaras, Gheor­ ghe Sincelul, G. Chedrenus, G. Acropolitu, Agatie Soholas­ ticuI343). Nu lipsia nici cronica pascală, nici o istorie nem­ tească al cărei autor nu se menţionează, Erau, în total, 28 vo­ lume (22 greco-lat., 4 greceşti, 1 latinesc şi 1 nemtesc). Literatura era reprosintată prin operile strălucitilor poeţi elenici: Homer, Hesiod, Euripide, Aristof'an, Luchian şi a­ lexandrinul Lycofronos. Catalogul notează şi 2 volume de "stihuri pintioeşti", fără a cita 'autorii. In total 19 volume gre­ ceşti. Ştiinţa, şi filosofia figurau Ia Hurez prin: Archimede, Dio­ fante din Alexandria, Socrate, Vasile Macedoneanul, împărat bizantin din sec. IX; un tratat de matematică şi altul de 'et­ nografie, de autori necunoscuţi. Din cele 7 volume, 5 erau greceşti şi 2 greco-latine. Menţionez, ca lucrări .1uridice, Pandectele lui Justinian (4 vol.), 1 epistolar al aceluiaş împărat - toate 5 greceşti "­ şi 2 pra vile româneşti. Pentru instruirea călugărilor dornici de cunostinte nouă se înzestrase biblioteca şi cu lucrări didactice: lexicoane şi gra­ matici greceşti şi latineşti. După limbă, cele 11 volume se îrn­ părteau astfel: 3 româneşti, 4 greco-Iat., 1 grecesc, 1 greco­ rorn., 1 latinoso şi 1 Dicţionar pentru 7 limbi. Ca să, se cunoască, de. oustodele bibliotecii, sis temu lei de organizare şi funcţionare, fundatorul cumparase şi două opere biblioqroţice, una latinească, datorită lui Anastasie, bibliote­ carul Vaticanului în, sec. IX, iar alta .gr,eco-latină" al cărei autor nu Iigurează în catalog 344). Inventarulcupripde şi 2 epistolarii gTeceşti, fării. vreo altă indicaţie. Aceasta\ era composiţia aprroximativiă a tipiiritu­ rilor din biblioteca Hurezului, la sL'l,rşitul sec. XVIII. . Nu pot preciza conţinufulcă,rţilor slave, dar este foarte probabil s:'i fi fost stricti religios. Dar biblioteca ma� cuprindea atunci şi 460p8re manu­ scripte, din care 37 era\l româneşti, 7 greceşti, 1 greco-rom. şi 1 slavon 315). \ . Considerând conţinutul, ele se împăr�eau în: 24 teologice 342. Anexa 32. 343. Indicaţiuni bio-bibliogTafice :in notele anexei 5. 344-45. Anexa 5. 342 [343] (20 româneşti, 3 greceşti, 1 greoo�rom.); 15 de ritual (12 rorn., 2 grec. şi 1 slavo-romăn}, 4 .istorios româneşti, între care se .cuprlndea şi: "Istoria Ţ:ă,riiRomăneşti dintru început", frag­ ment din întinsa operă a lui Oonst, stolnicul Oantacuzino, s:em­ nalat de V. A. Urechiă, în anul 1884346), făr,ă să arabe de unde îl obţinuse. Intre m:ss. cărturarului egumen Rafail, se putea, vedea .şi un tratat de 'etică 347). !!il' Biblioteca deţinea şi 1 calendar manuscript grecesc. Am­ bele cataloage nu conţin însă nici o însemnare despre preţioa- • sele calendare manuscripte, alcătuite de Ioan Romanul (Frăn­ cuI) pentru Brăncoveanu ; în aceste calendare, Brăncoveanu - purtăndu-le cu sine - obişnuia să noteze evenimentele pu­ blioe ale epocii sale sau întâmplăr.ile personale 348). In 1860,Odobescu găsise la Hurez numai pe cel din 1701 349) -- trecut apoi în biblioteca episcopului Ghenadie 350) -, iar pe celelalte le-a aflat la Grig. Bibescu.Brăncoveanu. Absenţa acestor mss. din. biblioteca Hurezului, la începutul sec. XIX, s'ar putea explica admităndu-se numai că au fost depuse aci - după 1804 - de banul Grig. Brâncoveanu sau de urmaşii săi adoptivi 351). Cărţile dela Hurez proveniau în cea mai mare parte din biblioteca lui Brăncoveanu 352), cumpărate din Venetia, Pac­ ris 'etc. Un număr apreciabil se va fi datorat egumenilor (Ioan arhim., Dionisie) 353) şi oălugărilorjnănăstirti (Lavren­ tie, Mihail). Episcopul Oliment al Râmnicului (1735-49), că­ lugărit la Hurez, a dăruit mănistirii şase cărtr româneşti, de liturgică 354). Dar călugărul care îmbogăţeşte mănăstirea cu multe exemplare - 53, din care 21 mss.355) - este venera­ bilul ierornonah Rafail - aproape de moarte, ieroschimonahul , Roman -, de a cărui frumoasă activitate am scris în altă parte a studiului. 346. V; Reu'. pl. isi. archeoloqie şi ţil.. v, III, pp. 65-82. 347. Anexa 5. 348. D. Mazilu, Alcăluitorul calendarelor lui Brâncoueauu, În Gazeta cărţilor. IV, 9-10,. Ploeşti 1934. Autorul înclină a admite că numele Ioan Romanul este un pseudonim al stolnicul.ii Consl. Cantacuzino. 349. Foletul nooel etc. p. 657. 350. Ac. Rora., catalogul mss. Se arată că a trecut din biblio­ teca lui Ghenadie fu aceea a Academiei şi s'a înregistrat supt nr. 3213. 351. Exemplarul din Hesiod (St. şi dac. X/V, 1(9) nu este trecut în cataloagele din 1791 şi 1804. S'ar putea însă să fie unul elin 'volumele care s'au .Î'llsemnat numai cu "stihuri pinticeşti". 352. Odobescu, o. c., pg. 659, nota *. 353, Adaug la biof,rrafia .acestui ,admirabil C',ălu�ăr şi faptul c,ă a candidat pentru a doua ,o,ar.ă la scaunul' episcopiei Jhlnmicului, în ,anul 1773, alături de Gherasimegllm. Tismanel şi de Che-, sal'le arhim., vi carul .acestui scaun ,încă din 1771. Este ÎIlj'r�înt şi de această dată (v. GhenadieCraiov,eanu, Condica stântă, Duc. 1886, pp. 195-6). 354. Ac. Rom., ms· 1396, L 22-3 355. Anexa 5. 343 [344] Vor fi dăruit din cărţi şi unii boeri, de a căror pietate s'a vorbit mai nainte. Nu este exclusă nici contribuţiunea să- racă a modeştilor "popi" şi moşneni de ţară. . N'am putut cerceta, încă, bogata colectie de tipărituri ve­ chi ce posedă, în muzeul ei, Comisiunea Monumentelor Isto­ rice 35G), spre a vedea dacă mai există. cărţile ridicate dela Hu�ez. Cred că s'ar putea stabili, - cu ajutorul tnsemnârilor everltuale ce vor fi aşternute pe marginele foilor - cum, şi de către cine s'a înfăptuit biblioteca Hurezului în totalitatea ei; apoi - lucru interesant - peregrinările tipăriturilor, cu tm­ prejurările (X.� le-au impus, Cărţile se păstrau într'o cameră boltita de lângă clo­ potniţă. Egumenul Gherrnano, un călugăr de casa al Brănoove­ nilor, lipsit de spirit gospodăresc, transformase sala cărţilor în sufragerie pentru monahi, iar vistieria - aşezată supt clo­ potniţă - devenise camara lui personală 357). Procedândastfel era foarte natural ca volumele să se împutineze, iar tesaurul să, se irosească. (Vd, Anexele, la rubrica documentelor, pag. 403) . •••••••••••• Despre schitul Zdralea sau Roaba *) - o ctitorie necunoscută a Craioveştilor - de Ion Donat. 1. Aşezarea scograftcă. Descrierea ruine lor din Căciulăteştt. - 2. Informatii nouă: schitul Zdralea,ctitoria hanului Barbu l. Craiovescu Despre atierosirea lui la Xenofon, Numirile purtate in cursul vremii. Popa Robul şi s huut său. - 3. Averile lăcaşului 1. In hotarul comunei Căciulăteşti din judeţul Dolj, la 20 km. depărtare de Dunăre şi lângă vechiul drum de negoţ şi invazii . care urca pe Jiiu dela Schela Ciobanului către Cra­ iova, se află azi două ruine ale schitului cunoscut sub numele de Roaba. Cea mai veche, "Roaba din Pădure", situată mai departe de sat, s'a risipit aproape cu desăvârşire. A doua, o ruină impunătoare înc�, e mult mai nouă decât cea dintâiu : ea vine, cum se va vedea, abia dela mijlocul seoolului trecut, şi numai cumplita nepăsare a vremii noastre a putut-o lăsa să se distrugă Într'un răstimp atât de scurt. I 356. Virg. Drăghicearju. o. c., p. 28. Cât priveşte mss., cred că multe se vor fi păstrâncl: l'a Academie, unde. au fost trecute dela, muzeul naţional. De cxisteuţ« unora, am pomenit În altă parte a expunerii. \ 357. Anexa 62. * Izvoarele pe care se intemeiaza lucrarea de faţă, reprezintă o mică parte din maierialul: documentar pruntor la iudeţul Dolj, transcris în Bucureşti în vara treculă, cu ajutorul subvenţiei acordate 'În acest scop de D 1 Const Negreseu. Primarul Munici­ piu lui Craiova 344 [345] Dintre arnândouă, singura cercetată până acum este a­ ceasta din urmă. Ea a fost amănunţit descrisă de d-l praf. Ştefan Ciuceanu din Craiova, În raportul său către Comi­ siunea Monumentelor Istorice din anul 1915. La această dată, d-sa a putut constata următoarele: . "Biserica, deşi în mare parte ruinată) e încă impunătoare prin măreţia zidurilor şi a turlei şi atrage atenţia tuturor dru­ rnetilor călători pe şoseaua Craiova=-Sadova-c Bechet. Are forma dreptunghiulara, cu altarul pentagonal; deasu­ pra soclu lui un brâu de cărămizi semicirculare, iar pe mijloc, deasupra micilor ferestre, se întinde un alt brâu, alcătuit din­ tr'un rând de cărămizi semicirculare între două rânduri asezate în zimţi. In faţă se văd urme din zidurile pridvorului. Deasupra pronaosului stă o turlă de zid de formă pătrată, cu trei etaje suprapuse, sprijinită în spre miază-noapte de puternice con­ traforturi. Naosul păstrează în interioru-l urme de zugrăveală: e construit cu cele patru mari arcuri pe pendentivi, iar în pe­ reţii-i nordic şi sudic se deschid câte două ferestre, mărginite sus cu arcuri uşor trilobate şi peste tot cu chenar decorativ de tencuială În relief. Uşa de comunicaţie din' peretele ce desparte pronaosul de naos este deasemenea Încadrată nu se poate mai frumos cu un chenar ornamental În relief, având În partea su­ perioară câte un vultur bicefaL In fine, absida e de formă pentagonală, iar pardoseala întregii biserici este peste tot scor­ menită prin săpături făcute de locuitorii din partea locului, în scop de a găsi comori ascunse de călugări li 1). 2. In lipsa desăvârsită de informaţii de pana acum, cu privire la schitul Roaba nu s'a putut scrie nimic care să aducă o adevărată precizare istorică; cel mult dacă se întâlneşte rara lui menţionare, sub acelaşi nume cunoscut, în listele aşeză­ rnintelor ce depindeau de rnânăstirile Atosului 2). Deasemenea nici tradiţia locală, întrucât este cunoscută azi 3), nu cuprinde vreo informaţie de reală valoare. Iată Însă că un izvor nou aruncă o neaşteptată lumina În trecutul acestui lăcaş. Anume, într'un manuscris păstrat la Academia Română 4) se găseşte, pe lângă alte catagrafii ale schitului Roaba din sec. XIX, una în care s'au trecut, în re­ zumate coprinzătoare, toate actele vechi ale acestui aseză­ rnânt. Pe baza lor, putem face următoarele constatări: 1. Atuuuul Co misiunii Monu mc ntclor Istorice pe lIH5, publicat de AI. Lăpedatu, Secretarul Corntsiuuii. p. 120-123 (C\I f'otografii, 2. După Lesviodax, la S. lorgl, Istoria bisericii române, cd. II, val. II, p. 65. 3. Vezi NW'elc lriciio nur Ccoqraţic. vol. \', li. 256, cap. rcxpccl.iv. '1. Ms. ur. 72:'5. 345 [346] Schitul Roaba se numea dintru început Zdralea 5) şi a fost întemeiat de jupan Barbu Banul, mai înainte de 1520, dată la care Basarab Vodă Neagoe îi dă. primul hrisov ce se va menţiona mai târziu G). Epoca Înfiinţării .sale nu . lasă nicio îndoială în ce priveşte persoana ctitorului: el este însuşi Barbu 1 Craiovescu, deoarece înainte de 1520 nu se poate vorbi de un ban cu acest nume, afară de feciorul cel mare al lui Neagoe dela Craiova 7). Ca o mulţime de alte mânăstiri , din Oltenia, schitul Zdralea vine deci şi el dela acest mare personagiu al istoriei noastre, a cărui importanţă, ca ţondaior de asezăminte religioase, IZU este încă deajuns de cunoscută. Ar fi greu de. păstrat aceeaşi certitudine în ce priveşte chestiunea dacă tot acest "ctitiQr vechiu" . a afierosit, pentru prima oară, schitul la Sfântul Munte, întrucât în regestele de documente ce avem nu se spune ritos aceasta. La 3 Au­ gust 1607, Radu, Vodă Şerban arată însă în hrisovul, său că Barbul Banul .a miluit mânăstirea Xenofon cu satele Recica, Siliştea-Plopului, şi 10 baltă 8); iar averea aceasta formează tac­ mai zestrea cea veche a schitului Întemeiat de Barbul Banul înainte de 15209). Prin acest hrisav ar urma să se înţeleagă deci că posesiunile ajungeau la Xenofon ca zestre a schitului afierosit, iar IZU ÎIl afară de ePO). Dar dacă această concluzie este justă, atunci schitul Zdralea sau Roaba este prima [un­ daţiune religioasă cunoscută azi, pe care ctitorii ei au inchi­ nai-o J Î IZ ţări le noastre, unei mânăsiiri străine 11 ). E regretabil că, din pricina sărăciei de amănunte a re­ gestelor, nu se poate lămuri definitiv această problemă care intrece, prin importanţă, cadrul strâmt al unei monografii spe­ ciale. Ori cum, dacă ne gândim la relaţiile de seamă pe care Craiavestii le-au avut în Balcani si mai ales la legăturile reli­ gioase ce-i uneau de mănăstirea XeniQtonului însăşi, unde Barbu Banul şi fraţii lui zidită paraclise şi erau jugrăviţi în rândul ctitorilor 12), concluzia de mai sus pare cel puţin probabilă. Dealungul secolului XVI şi până în vremea lui Matei Ba­ sarab., schitul a existat fără întrerupere, deoarece la 8 Octorn­ vrie 1635 acesta menţionează în hrisovul său, pe lângă za­ pisul ctitarului celui vechiu, jupan Barbu Banul, 12 alte hri- 5. Hrisoavele din 1631 şi 1637 (Anexa I, doc, 2 şi 4) sunt date "schilllilli Zdralea care siC/. zice acum Roaba ... ''. 6. Anexa L doc. 3. . 7. 1. C. Fi lill.i, Banalul Olteniei şi Craiov'eştii,cxtras elin Arhiuele Olteniei, 1932, p. 25-26. 8. Anexa 1, ·doc. 1. +. 9. CI'. Anexa I, doc. 3. 10. Este adevărat că \nllcol'i mânăstiri le Alosului primeau şi dani i directe de moşii. (N., Iorga, Istoria vis. 1'0U1. ed. IL vol. I, p. 217). Dar cele cunoscute 'acestea sunt mult mai noui, dela sfâr- şitul sec. X VI. \ 11. Prima rnânăslire Închinată despre care s'a vorbit. este Bucovăţul, al'ierosită la Si'. Varlaarn în 1588, de Clucerul Pârvu (Iorga, op, cii., p. 218). I 12. Iorga, op. cil., p. 125; L C. Filitti, Banalul Olteniei şi era­ ioveşlii, p. 24. 346 [347] soave date lăcasului, dintre anii 1520 şi 1612, pe care voevodul le văzuse însuşi 13). Probabil la începutul domniei lui Matei, schitul a fost refăcut din temelie şi înstărit de.,un părinte egumen anume Pahomie, părnântean" 14), căruia i s'a zis mai târziu Popa Robul şi care a afierosit.vpoate pentru a doua oară, lăcaşul la ,Xenofon 15). Pahomie va trece mai târziu drept singurul ctitor, iar în acte se va vorbi numai de schitul Roaba sau al Popii Robului, fără să se mai amintească vechea nu­ mire. In timpul stăpânirii austriace dintre 1716-1739, schi­ tul se zicea Însă Plopul, nume împrumutat cu siguranţă dela moşia sa principală 16). Pe la Începutul secolului trecut, clădirea înălţată de Pa­ hornie ajunsese şi ea la proastă stare. Iată cum e descrisă, la 1837, într'una din catagrafiile ce ni s'au păstrat: "Sfânta mănăstire să află făcută de scânduri, naltă este de un stat de om şi mai bine, boltită cu lanţi, învelită cu şin­ drilă de stejar, însă veche': la altar, când plouă, curge Jxin toate părţile. Dintr'această pricină au început a putrezi şi tălpile în care să ţine mânăstirea. Şi este pardosită cu cără­ midă veche. Nu are niciun turn" 17). Din această stare lăcaşul este scos mai târziu, anume la 1854,când "biserica este făcută din nou de zid ... , nu în locul celei vechi, ci În apropiere. de sai" [ceea ce explică existenţa celor două ruine din Căciulătesti], "cu o turlă (clopotniţă) d'asupra ei de scânduri vopsită albastru şi cu ferestre În ză­ brele, În care se află un clopot mic. Invelitoarea peste tot 13. Anexa 1, doc, 3. 14. Anexa I, do,c.- 2, 4, etc. 15. Anexa 1, doc. 13. 16: Că schitul Plopul este acelaşi cu Zdralea sau Roaba reese din următoar-ele două specificatii, datorita episcopului Darnaschin. dela 15 OcL 1719, privitoare la m-ri1e Olteniei, "Capella Plopul a Popa Robul eredael Sancto Monii dedicata" şi "Capella Plopul liabet a Waiv'oda Matt liaeo Basstu abo colaium, L1l accipiat pariem piscatio nis 'polndis PlOP11l [iscaletn iotam" (Htumtt zalci VI.. p. 270 şi 274). Ori, Popa Robul 'este cunoscut numai ca ctitor la Roaba, iar moşia şi balta Pl'opul sunt tocmai posesiunile acestui schit. Apoi, în tablourile În care s'au trecutahsolul toate chinovii!e oltene cart' aveau posesiunişi privilegii, şi în care figul'ează schitul Plopul, lipseşte totdeauna Roaba. Din potrrvă, În listele unde apnre aceasta', nu mai figur ează Plopul. Astfel, la 173l, când schitul Ho,ab,'\'1jlUlge să depindă de Sadova, de oarece mânăslirile Închinate erau oprite de a avea Iegături cu Locurile Sf'inte -, se găseşte la partida Sa­ dovei următoarea mentiune cu privire la aceeaşi posesiune: "Dan das Dori! Plopul, uielclies elier zi: der Capellatti Popei Robului v'ermog donationaliea 2-er W oyodeti [edetzeith. ,gehorig' gewest, n11n mcher abel' v'on der IObl. Cammer possedirl wird'( (llllrmllzaki VI, p. 442. Cf. �i N. Dobrescu, Ist, bis. rom. din Oltenia În timp. slăp. l111striace, p. 254). Acum ,îmiă Plopul nu mai este menţion.at. l7. Anexa I. Inlr'o altă catagrafie descrierea este următoarea: "Sf. bisericii ... este ele zid, mică, Îrweliiă cu sindrUâ, de stejar, ten­ cuită pă dina/ară şi pii di.năuntl'll şi C11 putini sfinţi, t.âmp/a zugră­ vit,1l iarăşi de zid, bolta de lanti, paJ'Closilă cu e:ăriîJmildă...... Acade­ mia Români'i;, ms. cit. 347 [348] cu tinichea. La uşa bisericii pe dinafară are un acoperiş (am­ von) pe doi stâlpi de lemn vopsit iar albastru şi Învelit cu tinichea. Coloarea bisericii pe dinafară peste tot albă, numai În faţă se află zugrăveală. Pe dinlăuntru boltită .si zugrăvită, peste tot cu cinci ferestre cu geamurile şi hiar ăle lor şi jeţurile roate de lemn vopsite şi în stare bună. Tâmpla de zid şi de lemn zugrăvită peste tot şi pardoseaua peste tot de scânduri de brad" 18). Deşi binişor întemeiată, această noua zidire s'a ruinat foarte curând. Ajunsă, după secularizare, biserică de sat, era încă deschisă la sfârşitul secolului trecut. 3. S'a văzut că dela Barbu 1 Craiovescu, schitul Zdralea avea danie moşiile Recica şi Siliştea Plopului. Aceste posesiuni se întindeau în regiunea vărsării jiiului, reprezentând cea mai mare parte din teritoriul coprins Între albia veche a acestui râu, Dunăre şi hotarul judeţului Romanaţi. Către Nard, stă­ pânirea schitului se învecina cu moşiile Sadovei- coborîte tot dela Craiovesti --, la un hol ar pentru care cele două Iacă­ şuri se certau încă în secolul trecut !"). Cândva existase aşadar În aceste locuri o Întinsă posesiune craiovească. Pe moşiile Recica şi Silistea-Plopului schitul a avut în cursul vremii mai multe aşezări, din care unele au dispărut de timpuriu. Satul Recica20), atestat o singură dată, într'un hrisov dela 165821), va fi fost unul dintre acestea din urmă. Dinpo­ trivă, satul Plopul a dispărut mult mai târziu. Despre oamenii după moşia cu acest nume vorbeşte hrisovul lui Const. Brân­ coveanu dela 30 Octornvrie 1703, .prin care egumenul dela mănăstirea Popei Robului era volnicit "să-şi strângă şi să-şi ia taată dijma şi venitul.... dela tot omul, ver fie turc, sau sârb, au grec, au alţi oameni streini, sau 'măcar oameni de ţară, slujitori, neguţători, birnici, sau măcar ver ce fel de am ar avea bucate, sau suhaturi de bai, au de ai, de bivoli sau r âm ători în păduri pr,e această mosie.... sau măcar arătură în grădini, dela tot omul să fie volnic părintele egumenul să-şi ia venitul din suhaturi.: şi dijma din grâu, din meiu, din orz, din ovăz, din cânepă, din in, tot din zece una ... " 22). Plopul e menţionat apoi, pe la 1720, de fr. Schwartz în harta sa, pe Dunăre, Între hotarul judeţului Rornanati şi vărsarea jiiului. La 1731 este menţionat �in nou 23). A dispărut către sfârşitul 11:). Ibidem. 19. Anexa Il. :W. Nu trebue confundal cu sal ul Heşca dil! Hornanaţi. 21. Anexa L doc, 10. ·22. C. Giurescu, Despre i Runuini. jJ. 28, nr. 1. Plopu! este şi el menţionat la 1658. CI'. anexa I. cioc. 10. 2:=!. Mai sus. p. :H7, 110. Iti. 348 [349] Ka- Bauer, în loc. cit. val. I, p. 345, cap. resp, XIX, partea 1, (jud. Dolj), ee secolului XVIll, căci la 1778 locuinţele de .aci erau deşarte 21), iar după această dată satul nu mai apare. Plo pu 1 nu trebue confundat cu altă aşezare din apropiere, Ciobanul sau Schela Ciobanului, situată pe aceiaşi moşie a. Roabei, în regiunea Bechetului de azi. Aci se sfârşia vechiul drum după Jiiu, coborît, pe la Craiova, din munţi, care era mai ales un "drum al sării II - cum i se zicea de altfel 25) şi al oilor care treceau În Peninsulă. Pentru prima oară localitatea este menţionată În pisania Sadovei, mănăstire pe care Matei Ba­ sarab a rezidit-o "după ce au biruit pe Turci la Schela Cio­ banului, unde având mare strâmtoare de către dânşii", pu­ tuse afla scăpare între zidurile acestui lăcaş 26). Vama dela schelă era a schitului, ca şi venitul unui necunoscut "pod al Dunării", ce ar urma deci să fi existat acolo prin sec. XVII (?) 27). Satul Ciobanul era încă locuit la 177828); dis­ pare Însă Înainte de 1800. In locul acestor sate, pe vechile silişti sau aiurea, se vor întemeia în sec. XIX aşezări noui. După o informaţie cu­ noscută 29), Bechetul - al cărui nume ar veni dela un pichet de graniţă -- s'a format pe la 1830 din oameni de adunătură veniţi de peste apă. La 1831, când satul este arătat ca fiind pe moşia Roaba a schitului cu acelaşi nume, locuiau acolo 114 familii 30). Mai sus de Dunăre se înfiinţează, probabil în aceiaşi vreme, satul Călărasi, a cărui urmă nu o găsesc în sec. XVIII. In 1831 avea 146 familii. La această dată un alt sat de aci al Roabei, Ascunsa, părăsit mai apoi "din cauză că izvora apă prin ca­ sele oamenilor", avea 199 familii 31). Afară de posesiunile dunărene, schitul Roaba mai avea moşii către Nord, lângă hotarele Sadovei şi în imediata apro­ piere a lăcasului însuşi. Era aci mai intâiu Zdralea, moşie dela care schitul îş-i va fi luat numele cel vechiu. O parte din' această posesiune, ca vatră a schitului, venea fără îndoială dela Barbu Craiovescu, pe când o alta fusese cumpărată de popa Robul sau afierosită de străini 32). Satul de aci, existent la 1703, s'a numit mai târziu Roaba; la 1831, el avea 22 fumuri 33). Intr'o aşezare de moşneni din apropiere, Căciulăt eşt.] sau, CUm pare a i se fi zis altădată, Căciuleştii, schitul stăpân ea pe lângă binaua unei morişti ridicate pe pământ străin, o 2 L Memoriile Generalului tron. Ilauer. tipărite de [:0:1Sl. radja fîll Arh . Oli.. tII. p. 310. 25. Anexa II. 2(1. Aug. Pessacov, Acte şi notite istorice, Craiova, 1908, p. 21\. '27. Anex:C/ L dac. 3, G, 10. 28. Memoriile Generalului UOH 29. Marele Dictionar Geoqraţi«, 30. lan Donat, Oltenia: În sec. va apare. 31. Idern, Ibidem. 32. Anexa 1. dac. 13. 33. Ion Donat. 1. c. 349 [350] zi pe fiecare săptămână la opivă de olane 34). La 1831, moşia Căciulătestilor se stăpânea, pe trei moşi, de Codiţă Moşu, dia­ conu Stoica sin Mihai şi Dinu Brânză. Cuprindea atunci 58 familii 35). Curele de moşie mai avea Roaba peste Jiiu, lângă Boteasca 36), apoi În Romanaţi, la Dobrotesti şi Săpunari 31). Cândva, în secolul XVII, încercase să-şi întindă stăpânirea şi În Hurezi, dar la 2 Iunie 1638 Matei Basarab inputerniceşte pe Radul Vornicul din Desa să lepede Popii Robului banii ce va fi dat pe moşia cumpărată fără ştirea vornicului în Hurezi, "căci easte el mai voinic (să cumpere) căci iaste rnosnean " 38). Afară de moşii, schitul avea mila 200 bolovani de sare dela Telega şi două sute lei dela carvasaraua din Bucureşti pe fie­ care an 39), pe lângă scutiri şi danii mai puţin însemnate. Din secolul XVIII era de asemenea al său vinăriciul dela popoa- rele Viespestii, Podenii şi Muscelul.sv). ' In hrisoavele Roabei se cuprind adesea şi danii făcute dea­ dreptul Xenofonului. Prin hrisovul său dela 3 August 1607, Radu Vodă Şerban milueşte astfel această mănăstire cu 9.000 asprii anual, pe lângă alţi şapte sute, cheltuiala călugărului trimis pentru primirea sumei 41). In cursul vremii, dania a­ ceasta s'a măriit 42). Atât se poate spune deocamdată cu privire la rostul is­ toric al acestei ctitorii, necunoscute până azi, a Craioveştilor. Amănunte noui se vor adăoga desigur în viitor. Dar şi numai ce s'a spus acum este deajuns ca să pună în lumină nevoia de a avea cât mai curând, pentru fiecare dintre vechile noastre lăcaşuri religioase, câte un studiu monografie special. Exem­ plul uitat o vreme, al lui Alexandru Ştefulescu, ar trebui să fie provocare şi îndemn. ANEXE 1. Extras din: Craiova. 0-1 praf. din Bucureşti, Aurelian Sacerdoteanu, ne Uimite articolul ce urmează, în care d-sa cercetează metodic chestiunea Dicţionarului Geografic al Românieii din toate punctele de vedere: I. Iniţiativa "Arhivelor Olteniei". II. Nevoia unui dicţionar geografic al României. III. Trebue fixaM toponimia ţării. - Cine determină schimbarea numelor de localităţi. - Schimbarea topo­ nârniei este o eroare. - Ce fluctuaţie .se poato permite. IV. Cum să se alcătuiască dicţionarul. - Scopul dicţionarelor geografice. -­ Cuprinsul lor: 1) Satul, comuna, plasa, judeţul. 2) Descrierea 01'0- grafioă; topouirnia şi importanţa ei; antroponimia. 3) Locuitorii: ocupaţia şi veniturile lor. 4) Istoricul comunei, V. Tehnica dic­ tionarului. Iniţiativa luată de Arhioele Olteniei pentru un dicţionar geo­ grafic al României nu este numai dintre cele bine venite, ci dintre cele mai necesare. Pe lângă că le ·face deosebită cinste, prin aceasta inscriu la răbojul marilor opere naţionale pe cea mai temeinică, menită să fie piatra din capul unghiului tuturor cercetărilor isto­ rice, geografice şi lingvistice de acum înainte, dicţionarul geografic fiind organul de imediată ŞtI precisă informaţie pentru toţi cari se interesează de satul românesc sub orice aspect. Din acest motiv credem că iniţiativa trebue transformată în fapt, iar Statul, care nu este sărac şi mai ales nu tre�ue să fie sărac în susţinerea unor astfel de iniţiative, are datoria \p1oraiă şi naţională să o ajute fără precepeţire, ' , Şi fiindcă este o lucrare cJre nu se croieşte peste noapte şi, mai ales, nu se dă Ia iveală dintr'un moment în altul; care are nevoie de un program bine determinat şi în amănenţlme pus la 374 1 [375] punct; şi fiindcă înşişi iniţiatorii doresc o mai largă discuţie inainte de a se porni la drum,-poate că nu greşesc adăogând şi eu câteva însemnări la planul, aşa de bine chibzuit, propus spre discuţie. Cred că e inutil a vorbi despre necesitatea unu] astfel de dicţf.onar. Nu pot bănui că există cineva în ţara aceasta-şi când scriu mă gândesc şi la politicienii de meserie -- care să nu-şi dea seama de acest lucru, întrucât scopul lui primordial şi final este acelaş r să ne cunoaştem noi intre noi şi să ştim tot ce există pe acest pământ al nostru. Apoi să avem o informaţie scurtă, repede şi precisă despre orice colţ din ţara aceasta, care este numai a noastră. Străinii au făcut acest lucru demult. Noi l-am întârziat prea mult. Deaceea tot ce facem este încă numai dibuire, provi­ zorat, fiindcă nu avem lucrări de bază,)undamentale. Şi îmi explic dece suntem in această situaţie. In afară de creaţiile proprii: care aparţin unor spirite deosebite ale Neamului, tot ceeace avem este imitaţie. E destul să dau un exemplu: manualul de şcoală, care nu pleacă dela un punct românesc determinat, ci de Ia o pastişă. La fel şi alte multe lucruri pe care nu le pot in şira aici, întwcât ar insemna să scriu tot ce se află. Ori, acest lucru, Dicţlonarvl geografic al României, fiind nu­ mai al nostru, trebuia lucrat numai de noi. Au incercat acei de fericită memorie alcătuitorf ai Marelui dicţionar geografic, şi au fă­ cut cât au putut şi cum au putut. Dar nu s'a mai incercat apoi 'nimic. Şi munca aceasta nu este nici uşoară, nici plăcută. Nepe­ tânde-se "adopta" din altă parte, am rămas acum fără nimic, ceeace avem fiind complet depăşit. Acum insă, când problema se pune din nou in discuţie, nu mai este timpul de vorbit, ci de por­ nit la lucru, cât mai grabnic, cât mai temeinic. Menirea unui astfel de dicţionar e să dea informaţia care trebue oricui. Dar mai este ceva. Poate că in felul acesta vom ajunge şi noi să ne facem într'o formă oarecare toponimia ţării ' noastre, atât de mult supusă schimbării. Şi este una din obligaţiile de seamă ale noastre, fiindcă te cuprinde indignarea când vezi cât de uşor se schimbă toate. Altfel, vom ajunge să uităm tot ce e tradiţie, tot ce e fapt istoric. legat de o localitate, intwcât numele cele noi nu mai spun riirnic, Am scăpa astfel de trei nenorociri care ameninţă numele bietelor noastre comune, botezate şi răsbo­ tezate mai uşor decât îşi schimbă oamenii noştri politici partidele şi principiile, căci trei mari lucruri determină această schimbare: poporul, oficialitatea şi nebunii. Cea dintâi e cea mai puţin rea. Poporul, pe baza unor tra­ diţii a dat un nume, iar pe baza alteia l-a schimbat mai târziu. De obiceiu acest lucru s'a făcut lent, pe nesimţite, şi e cel mai puţin pernicios. Valea Albă. a putut uşor deveni CJ?ă.zboieni, şi nu este o rupere de tradiţie, ci creerea alteia. A doua, oficialitatea, este de blamat, întrucât din inconşti­ enţă impune unele lucruri contrarii şi logicei şi bunului simţ, nu numai tradiţiei. Nu e greu să spunem cum s'a procedat până acum. Dintr'un birou central, într'un comitet, s'a cetit un nume, 375 [376] care a părut curios, şi onoratul comitet, ales şi numit - nu ştim după care crrteeii->, a hotără altfel, şi aşa a fost. Spre ex •• de veacuri s'a zis Sătmar, care n'a vrut deloc să însemne un sat mare. In­ târnplător numele a ajuns la urechea-nu mintea-membrilor co- . mitetulet, care a socotit că acesta e sensul nernelet localităţii. In felul acesta şi-a ,dat opinia, iar centrul a hotărît că trebue să se zică Sa tu Mare, şi aşa s'a zis. Acum toţi cei cari vor veni după noi vor crede că Eminescu n'a ştiut, 'el, numele românesc al acestui "satW, când a scris "din Sătmar până 'n Săcele ". Numai că o mică socoteală ar fi dat alt rezultat; numele acesta apare aşa in i cele drntâl documente latineşti, iar Ungt1rii nu au aVflt ce traduce, că altul ar fi fost sensul lui. Şi l'au lăsat. aşa. N.n. Ac. Rom., s. II., l. XXVII, p. 166; N. Iorga, Cont!'ib. la ist. !it. româneşti, În An. Ac, Rom., s. II, t. XXVIII, 1905, pp. 185-91); j\,'. Iorga; IsI. bis. rom. Il, passim; etc. 21. Fost Episcop, de Râmnic, din neamul Socotenilor, a avut o atitud.ine energică în contra domnului Cons!. Racoviţă, s'a retras în 1761 la l11-rea Cozia;\ numit mitropolit J:n 1771. apoi iar,ăşi retras la Govora, unde face o'c/\l'ecari r'epal',aţiuni. (Cf. Ghenadie [Enăceanu] Visile canonice, Buc. 189.2, p. 22 şi nota 1) este cunoscut şi supt numele "S,ărăcincscu" . A :qmril: lla 28 dec. 1777 şi a fost O Îll tinda episc. de Râmnie (Idem, �bid. p. 43). 22. Se vede clar oă Dionisie Bă1.ăeescu al'himandl'itul era mort Îl10ă din iulie. 1782. aşa că nu putea să mai fadi diata d�n martie 1783. cum se arată, În ale d. N .. Iorga, Studii şi documenta XIV, pp. 113-114, 412 [413] dat alţi bani, fără de căt un bacşiş de 4-5 lei, mult zise pănă la 8. Iar pentru celelalte condee ce să coprindeîn foae, fiindcă numiţi[i] doi arhierei, episcop şi proim. mitropolit, sărit morţi, şi numitu boeru căminar este la Ţarigrad, nu avusern ce cercetare să facem. Iar pentru deosebit condoiu de tl , 1200 avaetul igumenii, să dovedeşte dintr'o scrisoare a răposatului stareţului său, cum că stareţu său, răp[ o Jsatul arhimandritu Dionisie ar fi dat tl. 130CJ pentru cheltueala igumcnii. Iarăşi fu Întrebat proegumenul, cine este acela care s'au întorsu într'alt fel vorba aşăzămăntului ce au a.vut cu dănsul pentru statorniciea igumenii şi alt răspuns nu ne dete fără numai ceea ce să coprindeîn jalba lui, ca ori să-i răs­ punză igumenul ce să va orăndui acea sumă de bani, orisâ i să dea ni-rea iarăs supt stăp ănirea lui. Liam 'întrebat cu a cui vol­ nicie Şi din ce pricină s'au pus să cheltuească bani[iJ şi ne avănd alt cuvânt de îndreptare însuşi zise că din prostime şi din neajun­ gerea miuţii au cheltuit şi cum că dacă este pricina întracest chip să vazghestiseşte de a mai pretenderisi ciavaş. La care fiind-că ne porunceşti măriia ta ca să ar.ătăm de este mănăstirea datoare a .răs­ punde acei bani, noi dupe orănduealaegumeniilor ce ştim, această cheltueală o vedem că. este făr de 'nici oior ăndueal ă şi 'nu are nici o datorie m-rea a o răspunde, mai vărtos că stareţul lui, precum am zis mai sus, i-au fost dat bani pentru această treabă şi însuşi Cherasim , prin zapisul său ce au dat către răposatul 'episcop Che­ sarie;: să leagă cum că altii cheltueală mai mult decăt acei -tl. J 3.00 să nu facă. Drept aceea, mănăstirea să apără în tot chipul de a nu fi datoare măcar un ban la cheltueli asemene netrcbnice şi Iăr de orăndueală. .Ci după cercetarea ce am făcut, 1ntr'acest chip: dovedind, arătăm mării tale părerea noastră, iar cea desăv,ărşit[ă] hotărâre rămăne a să face de către 'innălţimca ta. Ai mării tale către Dum-zeu fierbinţi rugători şi smeriţ[i] pă­ rinţi sufl eteşti, 1782, iulie 5 dni. Grtgorle al U[n ]g[rovlahiei]. Oozma Uuz[ăului]. Trecută în condică. (Original pe hârtie - format mare -- În care se află şi hotă. r irea domnească. In act ordinea este inversă, Întăi decizia domnu­ lui, apoi anaforaoa arhicreilor. Eu am dat ordinea cronologică). 1782, sept. 28. Bucureşti. -'Vic. vodă Ca rage a găseş1te neînte­ meiate Întâmpinările proegllmenalui Olzerasie dela Hllrez; iar pen­ tru abuzurile săvârşitc recomandă mitropolitului s.ă-l închidă În­ tr'o l71-re. la Nicolae Co:;tand. Caragea vvd i gspdr zemli Vlah[ i J,,>coio. i' Neodihnindu-se dupe această anafora proig[lljm(e JIl Hll­ rizean, l·am scos şi 'naintea domnii noastre, unde fiind faţă atăt prea sfinţ[ia sa] părintele mitropolit i părintele Buz.ău, căt şi pă- 413 [414] rintele Rămnic.vchir Filarei, şi cu dumn-lor beeri Brăncoveni; l-am întrebat Întîi cu ce cuvănt au cheltuit aceşti bani şi de au fost voI­ nicit şi poruncit de cinevaşi, Şi după 'ce ne-au răspunsu chiar ci ruşfet i-au dat, şi însus de sineş, ca să ia ·egumeniea. Hurezului ; apoi ·i-am cerut de ne-au arătat anume şi condeile de iznoavă, la cine şi cătecăt. Insă tl. 1000 la căminaru Aiecsandra; tI. 120023) havaetul egumenii; tl. 100C) episcopului Chesarie, însă galbeni înpărăteşti 222; tl. 300 părintelui proin mitr. Tirigorie, care fac tI. 35°0. Pentru care aceste condee zicem că de vreme că căminaru Alecsandra lipseşte la Ţarigrad;episc. Chesarie şi cu proin miir . Grigorie amăndoi săni morti, şi havaetul egumenii este lucru -obicinuitu, urmează a să scădea din sumaceririi de 15 pungi, ca unil-e ce nu avem theorie pentru acestea, precum şi proi]n] egmn, cunoscăn că nu ape cu cine a să judeca pentru aceste condee şi de la cine să ceară, le-au lăsat cerănd numai, davaoa celorlalte condee ce r ămăn, adecă tl. 125° dela, păr. episcopu-Filaret ; tl. 755 de la dumnjea ]lui vist. Brăncov] ea}:n i tl. '17°0 de la dumn-lui logt. Brăncovţ ea] n, Intrebat fiind dar,întii, păr. episcop Rămnic, de aceasta, să apără că nici episcop n a era sfint., [sa} la vremea ce s'au făcut egumen numitul Gherasie, nici ţine minte să-i fi dat oevaş. Pentru care s'au cerut dovadă numituluiproigmn ori în scris ori mart[ ° ]ri, sau să arate intracui mănă 'i-au numărat. Şi zise că nu .are nici o dovadă, iar banii i-au dat în mina lui Climent, diiaconu sfinţi[iJ sale; Pentru care, deosebit că scrie şi în anafora, dar şi faţă şi prin blestem au mărturisit, că alţi bani nu i-au dat fără numai acel bacşăş de 4-5 lei. Deci fiindcă or ănduiala judecăţi este: cănd părăşul cel ce n'are dovadă, să dă blestem la cel păr ăt, oare t:lgădueşte; după care aciast ă orănduială a ju­ decăţi[i], fiindcă s'au urmat şi s'au dat blestem numitului Climent, r.ămăne Hurizeanul căzut din cererea aceasta. S'au întrebat şi dumlui vist. Brăncovean şi nu tăgădui că au priimit aceşti bani Însă nu dela acesta, numitul Oherasie, nici ca bani ai lui" ci i-au trimis' Dionisie stareţul aoestui igmn, ca la un ctitor al măn[ăsJtirii, dintr'ai lui bani, ca '93. fie şi cu voia dumnlui a să face acest cirac, dăndu-ica un peşchieş într'un rănd tI. 25'" cănd s'au fost făcut acest Olzerasie iconom, într'alt rănel tI. 5°0, cănd s'au fost făcut igum[e]Il, de care .. au făcut d-lui şi ră.spunsu :lcelui stareţ, înscris,\ de priimire şi de mulţămire. Carie la 'aceasta nici proegmn nu av� cuvănt înpotrivă a zioe altu, făr' de numai că acel stareţ numai tI. 9°0 i-au Idat dintr'ai săi, ca să cheltuiască la eg[uJm[ i şi bisez:ici din. tarăi. În An. Ac. Rom. s. II, t.v VIII, pg .. 180). 32. Descrierea el ar vcorespunde cu aceea dată de Tocilescu, 1n art. cit. p. 181, care păstra însă amintirea arhiereului Varlaam şi anul 1672, săpate pe margini. 33. ef. şi Tocilescu, ,o.' c. pg. 108. 418 [419] dele de argint mici 'poleite; 10 candele .de argint bun; 6 candele de argint mai prost; 1 tipsie de 'argint poleită pentru 5 păini : 1 căţie de argint poleită; 1 potir, 1 discos, 1 zveazdă , 1 lingură, 1 anaforniţă (toate) de cositoriu ; 1 antimis de p ănză. Odăjdiile arhiereşti: 1 sacos de Iastr ă roşie cu flori de fir greu cu eng olpion şi. cu nasturi de argint; 1 epetrahil de atlaz roş cusut în manga cu sfinţi şi cu mărgăritari; 1 anafor 'de syrasir alb cusut 'în 'rnanga cu sărmă şi cu 3 nasturi de argint; 1 bederniţă 'de catifea moh[ o Jrâtă cusută în manga cu sărmă şi cllmărgăritari; 1 bederniţă de atlaz roş cusută. în manga cu fluturi; 1 cărjă cu sadefu. Odăjdiile preoţeşti: Sţitele: una de syrasir alb cu .flori de fir galbene şi cu se­ rafimi; J ele atlaz ros cu flori de fir galbene; 1 ele muelai alb cu flori ele fir ele mătase; 1 ele atlaz roş cu flori ele fir; 1 ele syrasir Iiliiciu ; 1 ele catifea galbenă; 1 de catifea singipie ; 1 de catifea mohorâtă ; 1 de catifea roşie: 1 ele canavăţ roş cu flori de fir galbene; 1 ele muelai mohorât săpat; 1 ele dirnie sutmavis cu flori ele fir (cu poalc ele argint poleit mare, si. Cosdn ) ; 1 de belacoasă verde cu flori de fir de mătase; ele şaimaracu flori;' 1 de frînghie roşie; 1 ele mătase verde; 1 ele 'carton. Stih are: 2 Iastr ă moh[oJrâtă cu firul galben, I atlaz roş cu flori ele fir galben; 2 şaimara albe cu flori de mătase; 3 canavăţ galben cu flori de fir; 1 belacoasă vearde cu flori de fir; 1 babiniţă albă cu flori ele fir; 1 'belacoasă roşie cu flori ele mătase; .1 ca­ navăţ galben cu flori de fir; 1 lcanayăţ verde cu flori de fir; r albastru ele mătase; 1 carton, 1 de basma. Epiirahireie: 1 atlaz roş cusut în manga cu \ sfinţi şi cu 9 nasturi de argint poleiţi; 1 catifea roşie cusut în manga cu 9 nas­ turi de argint poleiţi; 1 catifea verde cusut în manga cu 9 nasturi de fir ; Isyrasir albu cu flori la fel, cu 9 nasturi de argint po­ lei ţi; ,1 syrasir piersăciu cu flori de fir galbene cu 9 nasturi de fir; 1 eli mie roşie cu flori de fir albu şi galben şi cu 9 nasturi de fir; i syrasir albu cu serafimi; 1 lastră albă cu flori de fir galben şi cu 9 nasturi ele fir; 1 canavăţi roşie cu flori de fir galben cu 9 nasturi de fir; 1 ataea verele cu flori de fir albu şi galben �i cu 9 nasturi ele fir albu ; 1 syrasir galben cu 9 nasturi de argint poleiţi; 1 eliba (!) vearde cu flori şi cu 8 nasturi ele fir; I de lănă. Perechi rucavite: I atlaz roş cusut în mangan şi tu mărgăritari'cu 40 copci ele argint; 1 catifea moh[ o ]râtă cusute în'mangan cu 40 cap ce de argint; J atlaz roş cusut în mangan 'icu 40 copce de argint; 1 atlaz 419 [420] roş cusut în mangan cu mărgăritari icu 2 rabin uri; 3 fringhie v:earde cusut în mangan cu copce de argint; 1 fring hie roşie cu­ sută în mangan cu 2 peruzele şi (cu copci de argint; 1 cana văţ galben cu hori de fir; 5 vechi, sparte, ,de materie bună, însă 4 perechi cu copci şi 1 pereche fără copci. Ororile: I catifea roşie cusut în mangan cu sărrnă ; 1 catifea verde .cu­ sut în mangan cu sărrnă : I syrasir galben cu şiret de fir alb pă margine; 1 colan verde cu fir galben; I colan verde cu .fir galben; 1 de dimie cu flori galbene. Aerile i procoveailie : 1 aer ataea albă cu flori de fir cu rnărginile iar ataea roşie cu flori de fir; 2 procoveaţe asemenea; 1 aer catifea roşie cusut în mangan cu fir şi cu mărg ăritari ; :2 procoveţe de atlaz roş ase­ menea cusute şi cu mărgăritari ; 2 de canavăţ roş cu flori de fir şi pă margine şiret de fir galben; 1 aer de atlaz roş cusut în mangan cu fir galben şi albu şi ieu fluturi; 1 aer beldarea şi cu lastră roşie; 1 aer de atlaz roş. Poeeasurile: 1 colan albu de Ţarigrad cu fir 'şi cu flori şi paftale de ar­ gint; 1 colan de belacoasă vearde cu 'flori de mătase şi cu paftale de argint poleitu ; 1 colan roş de Ţarigrad cu fir, paftale argint poleit; 1 colan cu paftale de argut.t poleit; 1 colan roş cu fir cu paftale de argint poleit sadea; 1 col an 'asemenea cu paftale de ar­ gint poleit; 2 de şiret galben cu fir şi cu ciucuri de mătase; 2 ipac de şiret verde cu ciucuri de mătase. Poalele i measeie: 1 masă mare de ataca verde cu singif galben cu fir pe sfănt prestol; 1 masă mai, mică de lastră cu fir, iar pă sf. prestol; 1 epitafion zugrăvit pe 'atlaz roş ; 3 dveri, 4 poaLe la icoane, 1 poală la iconostas, (toate) de syrasir alb cu gripsori de fir greale; 3 dveri, 4 poale la icoane, 1 poală Ia iconostas, (toate) de syrasir galben cu fir şi cu gl�pSOTi şi flori roşii de fringhie; 1 poală de lastră vearde cu fir p�1tru chyvot ; 1 poa�ă de syrasir galben cu fir pentru analoghion : 'J poală. de canavăţ vearde cu flori de fir galbine pentru iconostas : 1 masă belacoasă vearde cu flori ele fir galbene pe sfănt prestol; 1 masă pe prestol, 3 poal'e la icoane, 3 dveri - de fringhie giorgiulie săpată i-,; 4 poale la 'icoane, I. poală la iconostas, (ambele) ele belacoasă roşie ClI mărginile verzi; 420 r i' 1 I \ \: I [421] 421 latn. 15 2: 1 : 2: 1 : 2: - [1 J : 1 covor de atlaz ros, florile de fir galben cusute, ş'i pă; margini 'ciucuri de mătase verde pe mormăntul 'domniţii 34); 1 masă de di­ mie verde cu singif roş; 1 masă de basma; 1 perdea de ataea roşie; 2 poale de fringhie cu fir la iconostas. 1 polycandilon mare de acioae şi poleit de sfei:;1nice 22; polycandiJon mai mic şi nepcleit ; 2 sfeşnice mari de acioae ; sfeşnicel de alamă. Cărţile greceşti i latineşti: Ale fericitului Ţ heodorii 35) însă tom: 1, 2, 4, 5 eleneşte i latineşte. _ [1] : Istoria Vizalldidii 36), eleneaşte i latineşte. 6: Ale sf[ă]ntului Kyrii Aiixandreanf ul] 37), însă tomurile de rănd, ellen. i lat[i]n[eşte J. Hronicon lat [i]n[eşte J. Ale lui Ioan Cantacuzino 38), însă de r ănd, elln. Ale lui Orighen 39) de rănd, elln. i latn. Ale lui Orighen 31) de r ănd, elln. i Iatn. Asemenea ale lui Ioan Zonarâ='ţ. Carte a lui Arhimid. Sşracusiu, elln. ce să chiamă Sozo- mena. Ale lui Gheorghe Chedrinu 41), de r.ănd, elIn. i latn. Un lexicon ell[i ]n[esc J. _ [1]: Scriptura noa.o şi veache, elln. i Iatn. Catena Grecorum, elln, i Iatn. 2: Synodice, elln. i latn. - [T J: Vrtl'icon lexicon 42). 34. Este vorba de domni/a Ancuta Rosei, născută Brâtico­ oeanu. 35. Insemnat scriitor bisericesc, Tlieodorei, originar din An- tiochia (n. 387-458). s'a oălugări t din tinereţe ş1 a avut o viaţă sbuciumată pentru ideile lui. La 423 a fost ales episcop În Cyr (Siria). Opera sa de seamă este: Istoria bisericească, 5 vol. (epoca 325-429). Din această lucrare cred că sânt cele '1 val. de mai sus. 36. Probabil dinoŢlera vestitului istoric bizantin Nichifor Gregoras (C-ca 1295 - t 1360). 37. Patriarhul Alexandriei după 412 p. Hr., aprig adversar al lui N estoric, pe caro reuşi să-I condamne în sinodul dela Efes (431). In urmă In atacat, depus şi restabilit :în scaun; t 444 şi fu beatificat. Opere principale i Misterul inearnatiunii şi Epistole canonice, 38. Irnpărat bizantin prin usurp a ţiune, deja 1341·-55; după în­ depărtarea dela lron intră În monahism şi st-ric, prinlre altele, in "1 cărţi: Memorii asupra impcriului de I'âsârit dela 1320-60, lip. Paris 1645, 3 voJ. grec-lat. (cI. ClI. Dez'obry et Tb. Bachelel. Dict. de bioD'l'C/phie et d'his[oirc, ed. VI, Paris, 1873, t. 1, p. 448). 39. Vestii\. părinte bisericesC', n. ân Alexandria 185, t 254; nu­ meroase lucrări teologice. 40. Istoric bizantin din sec. XII şi călugăr. A SCT,S: (;omcl7- larii asupra canoanelol' apostoli'OIl' ele:.: apoi: Analc -- dela tacerea lumii, la moartea lui Alexie Comnenul (1118). 41. Călugăr şii cronicar grec din sec. XI; a scris un cronog1'aI p:ănă la anul' 1057 p. Hr. 42. Acesta este probabiil dicţionarul cel mare elinesc al lui Varie Favorius episc. Nl1ceriei. tip,ărit de Zaharia Cal:ial'gi C1'l'­ tesul"în anul' 1522, cumpărată dela Amster,dam de Ioan gl'ămăticul [422] " " 2: - [ 1 J : - [1] : " - [IJ: 4: - [1]: - [ 1 J : 2: 2: - [1 J : Vivliarul7Z sacrorum, arăpeşte, elln. latn. însă tom. al: 2, 3, 4, 5· Ale lui Grigorie Nisis, elln. i latn. O carte a lui Diophante Alixandrean 43), elln. i latn. O carte a sfăntului Ioan Zlat[ou}st: Tălcul ev[anJghelistului Mathei, ellenesc, O carte ce să chiamă lat[iJn[eşte J: Ad vivlia sacra, arăpeşte, elln, i J\1,'tn. O carte a Nichitei Acominatu HoniatuH) elln. i latn. O carte a lui Ioan Ţinamis+Vş, elln, i latn. O carte ce să chiamă: Vivlia sacra polyglota, arăpeşte elin'. i Iatn. O carte a lui Ioan Cantacuzino, elln. i Iatn. O carte cu Istorii împărăteşti, nemţască 46). O carte: Viaţa lui Grigorie Nazianzui, elln, latn. Ale lui Procopie Rytoral47), elln. i Iatn. O carte din: Istoriile Vizalldidei, asemene. Ale sfăntului Vasilie cel mare: Ta vriscomena, însă to- m[uJr[iJ de r ănd , elln. i lat. Ale lui Maxim Conţesoris 48), asemene. Ale lui N ichijor I strii, elln. i latn. Cartea lui Flavie Iosip Ierosolinutu, asemene. a carte a lui Eusebie Panjilu19): Istorie besf ericească], du:. i Iatn. Moldovei În 1677. Dela acesta a cumpărat-o Consl Brăncoveanu in 1683 "când era vel log.". şi a Însemnat personal acest fapt (v. Al. Odobescu, Foleiul nocel etc., 'Îil Revista română 1, Buc. 1861, pp_ 661-2). Odobescu pomeneşte şi o altă ediţie a dicţionarului lui Fa­ vorius .din ,,1792" [nu 1712'IJ dedicat lui Brâncoeanu vodă, având şi portretul acestuia. Cred că este Iexiconul catalogat înaintea lui: varicon lexicoti. 43. Matematician grec din Alexandria, care a lăsat un tratat de Aritmetică. 44. Niketas Akorninatos zis şi "ChoJliatu" (din Chouae­ Frigia) t 1212. A fost mar Lor la căderea Bizanţului supt Latin] (1204). A scris la Niceea opera sa Istorică ,,11na-[ele", în 21 cărţi, cuprinzând epoca 1118-1286. 45. Scriitor bizantin din sec. XII. A fost secretarul lm'piăra­ lului MantieI Comnenul şi a scris o istorie, Începând de la ,:lj!lul· 1118-1176, care cuprincţe domniile lui Io.an 1 şi Mallllel. 46. Interesantă existenţa unei cărţi de istorie, nemţeasd - în biblioteca Hurezuh\i. _ 47. Pentru a se deosebi de marele istoric grec Procopius, este numit "din Gaza". A trăit :în sec. VI şi a lăsat lncr.ări teologice, re­ latlve la: Prouerbele llli Solomon, opera lui /saiia. Apoi : "Sclwlii asupra regiloI". .. gl'ec-]at. Leyda Hi20. 48. Născut la 580 Il. Chr. a fost stareţ În Constantinopol, unde a atacat pe mOlloleliţ\, atrăgându-şi persecLlţiuni mari şi chiar moartea În .închisoare la '662. Biserica ortodloix,ă îl cinsteşle ca sfânt .la 2.1 ian .. Lucrări,: '�lespre ase, eză .. despre iubir� şi despre teologIC (cL C. Lllz1ca, Cafa'logul mallllscnplelor greceştI, Buc. 1909 p. 558. 49. Supranumil: P.ăhntele istoriei bisericeşti (n.267-338). A participat la sinoelul clela Niceea, combătând pe Arie. Printre nu- 422 [423] 2: - [ J J : 4: 2: [ 1 J : 1 : - [1 J: 4: - [1 i: " 2: 1 : - [1]: " Ale sfăntjujlui Epiţ anie epise[op] Kyprului, elln. latn., Însă tot cu număru 2. a carte a lui lrodot, elin. Ale sfăntlui Ioan Zlat[oujsi, Însă tom. 1, 4, 6, 8; eU[i]- n[eşti). Ale lui/ 1 cumeniu de rănd i l)omnimata, elln. i latin. a carte a sfăntului Ioan Sholasticu w), asemene. Lexicon, elln. i latn. Vivtiotiea, elln. i latn. a carte a lui Anasiasie \fivlioficaria 51), lat[iJn[ ească]. Ale lui Eusebie Panţilu, elln. i latn. O carte a lui Oheorghie mon[ajlz şi syggeL 52), asemene, a carte a -sţ, Teojan asemene, ce să chiamă: Hrono gra- tia 53). a carte a lui Laonic Halcocondiia AtlzineIl54), elln. i latn. O carte a sf. Athanasie cel mare 55), asemene. Ale sf. Dionisie Ariopaghitu 56) asemene. Insă [tom.] al 5, al lui Kyril Alixandrian, asemene. O carte ce să chiamă: Matftimatie/zi, asemene. a carte a Anei Comniti] e]i 57), asemene. meroasele lucrări a lăsat şi o Istorie bisericească, Începând cu epoca Mântuitorului şi plănă la .infrângerea lui Licinius (323). 50. Distins părinte bisericesc zis şi Scărarul, discipolul lui Grigorie din Nazianz, născut 525, t 605, La 16 ani s'a retras .În pustiul Sinai. ajungând la bătrâneţe superiorul m-rii Sinai. Opera de seamă: Scara cerului, pe urma căreia şi-a atras cognomenul Scărarul, Se serbează ca sfânt la 30 martie. 51. Călugăr italian şi bibliotecar la Vatican, sec. IX. A scris o ţstorie=eclesiasiică şio compilaţie a Vieţilor Papilor pănă la Ni­ colae 1 (858). 52. Cartea era un chronograf (v. N. Iorga, St. şi doc, XIV, p. 168). 53. Scriitor şi teolog grec născut pela 751 t 818, a atacat pe iconoclaştl, pentru care fapt a suferit persecuţiuni, Lucrarea lui: Cbronooraţia, cuprinde timpul dela 284-813; versiune latină ele P. Coar, Paris 1655 - poate cea de sus. 54. Vestit istoric grec născut la Atena .in sec. XV. A scris, în 10 cărţi, Istoria Turcilor şi a căderii imperiului bizantin. (1297-- 1463) În care se cuprind ştiri importante relative la începuturile principatelor noastre. 55. Mare părinte bisericesc, serbat ele ortodoxi la 18 ian. Născut la Alexandria (296) fu ales patriarh după moartea sf. Ale­ xandru (326). Avusese rol important la Niceea. A suferit mult elin cauza dreptei credinţe; depus .in 335, fu exilat În Galia : repus �i iar alungat moare În 373. A scris o Apoloqie a tmpăratului Cdn­ santincel mare. 56. 1 s'a zis aşa c,ăci fusese membru al areopagului atenian. A fost atras la creştinism de oăldura elocinţei sf. ap. Pavel, a de­ venit episcop al Alend, predicând cu ardoare creştinismul, dar a fost ars, Este serbat, ca martir la 3 octOl11vre. 57. Din neamulîmplăraţilor Conmeni (sec. XIi). A lăsat inte­ resante cronici. În carc se dau infoll'l11aţiuni pl'eţioase relative la ţările noastre ÎnClin le de in temeerea Principatelor. 423 [424] ll!jJo'. latn. " " " 1 : 1 : " " " " " " " 2: 1 : " 2: " {I J : - [1 J: o carte a lui Gheorghie Acropolitu w ţ, asemene. a carte a lui Ioan Caniacozinu, asemene. a carte a lui Agathie Sholasticui sv'ş, asemene. a carte a lui Pashalie 60): Istorii de Ţarigrad, asemene. O carte a lui Costandin ll!lanasi 61), elln. i 1atn. a carte a sf. J sydor Pilusiotti 62), asemene. . a carte a lui Climent Alixandrian 63): Ta Evrlscomena, ase- mene. Un octoih mare grecjesc]. Al sf. Grigorie Nisis, elln. Un apostol grec. O carte a lui Aria 64), elln. i latn. Un epistolarion elln, a lui Iustinian împărat. a carte a lui Orighen, cu tălcuirea la d[ u Jmnezeeştile scripturi, elln. iTatn. a carte a lui Grigorie Nazianzul, lat[iJn[eascăJ. Ale soboarălor a toată lumea, elln. i 1atn -. a evi af nghelie ivirească 65). Un lexicon, elln. i Iatn. a carte a lui Ioan Damaschin, asemene. a carte a lui Ioan Zlatţ o just, cu tălcuire din apostol, grec. a carte elln. cu stihuri pinticesti. Doao cărţi ale lui Symeott Solunean, elin. a carte a lui Lvcoţronos 66), e11n. 51). Mare demnitar bizantin din sec. XIII. A scris o cronica a imperiului bizantin dela 1204-1261. când in Constantinopole a dăinuit imperiul latin de răsărit. Un exemplar din această opera a fost În posesia H urezului. 59. N ăscut Jn Asia mică, În 536. Scrie: poesii, lucrări de drept şi o Istorie (553-59). A continuai pe Procopius, fiind însă inferior acestuia. Probabil un cx. din această operă, editată ro 1594, avea Hurezul. ' 60. Este aici vorba, probabil, de o cronică bizantină zisă ţtascală, datoriită mai multor autori, care descrie evenimentele pănă În anul 1042. 61. Scrii lor bizantin din sec. XII, autor al unei Istorii unioer­ sale în versuri. In sec. XIV, opera lui a fost tradusă În medio­ bulgnnă şi aexercita t o pu Iernică inrlueuţă asupra cronicarilor noştri, incepân d cu Macaric episcopul Romanului .in vremea lui Petru Hareş. . 62. A fost di'sciPQlul sI. Ioan Hrisostom lrd'ijnd prin sec. V, Îll singur,ălale. A lăsat nişte Scrisori, caracterislice prin simplitalea limbii. edil. Schott, \Pa.ris1638, 1 voI. 63. Părinle bisericesc erudit, J1lorl la Alexandria în an. 217. Convertit la creştinism �\ propagat creştinismul în Asia,' cu ° cioc: vcnţă exlraonlinară. A lăsat Ilumeroase lUt:r.ări. . . 6�. VesLlul ereţic care a creat Arianismul, ll,ăscl\1 pela 280 [n Clrenalca, l' la 33\j În Constantinopol. Şi-a rIăsp;.'tndit cl'edinţa nătacită prin cânt.ăd, penlru a fi mai agreabilă şi u:;;o,r de reţinut. 65. Tipărită .îl! \anul 170H de mitropoLitul Anlim Ivircanu t:u sprijinul lui Ccnsl. Hrfmcoveanu. G6. Dislins pod a!exalldrin, v eJl it i. fier de moară lung, 7 seaceri ; 1 lanţi de car, 1 cleaşte mare; 2 casmale, 12 oc[ă] cuc de şin­ drilă de brad, 2 vătrae de rădvan cu cuiul r ădvan în oc[ă] 10; 3 perechi scări de oăl.ărie rurnăneşi; 2 perechi de obezi; J 47 ocă fier nel ucrat. Alte lucrari din casă: 1 masă mare de pănz.ă , 1 covor de masă mic, 4 perine de lănă pentru pat, hamuri de 4 cai, C1.1 hăţurile i fr ănele fără zabale. Bucatele: 4° baniţe grâu de oc[ă] 22; 4° 'b ani ţ,e porumb, banita de ocţ ă] 22. Vinurile: Vedre: 192 Vln alb; 18 vin cu pelin. Ţiganii: 25 ţigani de lucru, 25 ţigance de lucru, 5 ţigani flăcăi, 3° ne\.firstnici" tigance văduve (=88 suflete) 119). 119. In hrisovul din 25 aprilie, 1695, Brâncoveanl.l vodă con, firmă stăpânirea Il urezului peste 15 sălaşe de ţigani (cf. anexa a). In 1791 Hurezu avea 33 capi de Iumilir- cu 88 suflet-e.Jllil1ul(in':la se arată slabă. fa�a de sporul produs între 1791-1804 - timpul egumenici lui Pahomic -. oăci la 1804 găsesc. numai în more, 74 sălase cu 166 suflete. şi 13 sălaşe cu 40 sunete pe la moşii; deci 8'7 sălaşe cu 204- suflete. Mai erau si 18 tiu- ni fu"iţi. Total' 222 sullete - ' , " '" 433 [434] t Acestea toate căte să cuprind întracest catastih, mişcă­ toare şi nemişcătoare avuturi ale sf. m-ri Hurezii, unde să pr ăz­ nuesc sfinţii şi de Dumnezeu încorona ţii Inpăraţi Constantin şi Elena, maică-sa; s'au elat în seama sfinţii sale -fratelui chir Pahomie igm., cu porunca prea sfinţii sale părintelui episc [op1 chir Filaret, prin sfinţia sa părintele losiI120), protosinghelul si. episcopii, de unde am [ost şi orănduit la asăzarea în ig[ u jrn] enie] a sţ, [sale J întraceastă sfăntă măn[ ăs Jtire. Şi întocma catastih am priimit şi eu de la sfinţiia sa supt a sa iscălitură. 1791, mai 2/. Grigerie singhel Râmnieeanu. (Ms. are 12 foi, elin care scrise 8, şi se află în arhiva E !o­ net Spitalelor Civile, necatalogat, printre hârtiile pe care institu­ ţia le-a socotit probabil "netrebnice". Dimensiunea: 43X 1 6 cm.). 6. 1791, iulie 27. .Catasiih. de avu/urile sţăntului schit Pol] o J­ [ragi, căte sănt nemişcătoare (1) şi nemiscătoare ce sănt arătate Înlăuntru. Cărţile. sţintele vase i odoarăle si. bisearici ce arată anume: 2 sfinte evanghelii rum[ăJneşti, 1 leturghie rum., 1 sf. an­ timis, 2 potire, 1 discos de cositor, 1 zved ă, 2 linguri: una ele acioae şi 1 ele fier albu, Icăelelniţă de argint prost, 1 cruce îmbrăcată cu argint în săvat veache, 1 sfeşnicel de alamă, .2 mese pe sf. preastol ; 1 ele pănză, alta dp carton tivită; 3 dveri ele car­ ton, T cruce ele lemn, 1 cutie de lemn ca 1 oscior din sţintele moaşte ale sţăniului mucenic Iacov 121) pe sul (?); 1 stihar , 2 pa­ trahire unul carton, 2 sfite. )20. Este Iosif, viitorul episcop al rcinfiiuţatei episcopii de Argeş, la 18 oet. 1793 (cf'. Ghenadie Enăcean u, Condica Sfântă, Buc. 1886, p. 280-1). Acesta apare ca protosinghcl al episc. Filaret încă din Ievruare 17131 (Eforia, Cond. Şcrbâncşti f. 318) şi rămâne la episcopia Hâmnicului pănă la trecerea lui Filarct in scaullul mi­ tropolilan (1792), C!ă�:i într'o scriscarc adresată lui Hafail, egu­ menul Morânglavului. 'la 15 dee. 1792, sel11'llcaz,ă "�rosii SelJ:lslis". Era român dillp.ăl'ţile V[deci. fiindcă Într'un doc. tltn 2(j J'evr, 1818, al lui Ioan Gheorghe Caragea vod�i, prin eare-i dă supl de­ penden(iii personală lll-llc'a Cozin şi mcloaf'eleeL se lllolivează că "din mica copiloăhie s'(}�z a/lai cu sârgllinţâ slujitor sf. mori Co::ii dill sud. Vâlcea" (cl'. Ac\ Rom. ms. 1063, :1'. 269). A murit miercuri 27 oct. 1820 (v. N. Iorga, Dozul biblioteci de mănâs/Îri Glzighiu şi Arg'eş, Buc. 190,1, p. 55). \ 121. Cum va fi ajuns acesl osciol' la Polovraci nu ne spune nici Al. Şlefulcscu în monografia: Palavragii, Tg.-.Jiu, 1906. De aJlfel în aoeastă lucl'Cn'e �m se arată 'niei un calaslih de ,averea schilului. 434 [435] 1 ciaslov rum., 1 psaltire rum.; 2 catavasiere, unul scris CII mâna, amăndoaă rumăneşi, 1 apostol rum., 1 rnolitvelnic rum., 1 octoih mare rum., 1 penticostar rum., 12 -rnineae rum. de IZ luni cu slujba lor, 1 cartea sf. Macarie Egipteanul rum., 1 carte cu zabraniile sfinţilor de 12 luni, 1 triod rum., 1:2 mineae Iunov­ nice, J psaltire. sărbe[aJscă, 1 cristelniţă de aramă, 1 policandru de acioae, 1 otăcinic HUU. scris cUtnăna, 1 perdea de carton, 1 prapur zugrăvit pe pănză. Odoarăle din Ladă: 1 epatrafir de atlaz roz cu flori 'ele fir cu 7 nasturi de argint ,1 I epatrafir de canav.ăţu verde cu 1 nasture săpat de argint, 1 epatr. de carton, :2 orare de mătase: 1 galben i 1 albu ; 1 stihar de mătase galben, 2 stihare, 1 stihar de mătasă, 1 sfită verde, 4 procoveţe proaste, 1 sfită, 2 dveri de carton, 3 poale, 2 poale de iconostas, 1 poală de tetrapod[uJl cel mic, '1 altă, poală, 1 ras­ peţie de oltariu, 1 per. rucaviţe de canaveţ roş, 1 per. rucaviţe cu flori de fir, 1 ruca viţă, 1 'broască de ladă. 5 candele de aramă în biserică. Ce s'au găsit iti chiliea egum] e [nească, in cămară: 2 butoae mici pline cu rachiu bun, 1 butoi de mijloc deşert cu puţin rachiu, 2 butoae mici goale, 1 butoi cu oţet amestecat un rachiu, }, butoi mare gol de 3 degete, 1 butoi lat de un lat de mănă, 1 butoi de mijloc deşărt, 100 lumănări mici de ceară, I buduroi cu unt, 1 borcan cu unt de vacă de părnănt, 1 oală mare cu unt plin cu daralele netrase ipac ocă 14 însă unt vechiu, 1 pu­ tină cu unt nou, 1 putina cu unt ocă 38; 2 ocă de ceară. Din chilie: 1 ibric de aramă, 1 lighean de aramă, 1 ocă de oţel, 1 sfre­ del de fier lungu de urloae de ocă 5, 1 topor de fier, 1 tavă de fier de filigeale, 1 păslă de Iănă, 1 pătură de Iănă ung[uJrească cu Jăriă, 1 perină umplută de carton, 4 clondire de sticlă, 2 ca­ rafe de sticlă, 3 păhar.ă aşăzate , r p ăha r cu scaun de sticlă înalt. J năstrapă de sticlă de apă, 1 farfurie de marmură, 1 burghieaş. Din pivniţă: 1 bute mijloc cu vin de gordan pe strugur[iJ 2 palme vin şi I lat de palmă, goală 1 palmă şi. 2 degcte ; 1 bute vin cu pe­ lin roşu, 2 palme şi 1 lat de mănă cu vin; 1 bute cu vin de cel ve chiu 2 palme vin, I palmă 1 pumn goală; 1 bute cu vin rnertioe vin 2 palme şi goală. un Jat de mână ; 1 butoi cu rachiu, rachiu iaste 2 palme şi 1 lat de mănă gol de 3 degete; 1 butoeaşi cu rachiu, rachiu ele 4 palme şi gol ele 3 degete, aceste cu rachiu 435 [436] s'au măsurat în lungu; 1 butoeaş mic rachiu iaste de 2 'palme şi gol de I palmă tot în lungu s'au măsurat, 1 bute, 3 putine cu br.ănză, 1 coş de căruţă, 8 putine de varză goale. Cele din chiliea mare: 45 ocă lănă, 17 ocă cănepă, 22 ocă mazăre; fasole într'o putină ca vreo ferdeală; prune în 2 berbeniţă şi în I buduroiu însă uscate. Ce s'au găsit in beciu: 17 sape de vfier, 8 sahane , 13 tipsii de aramă, 5 talere de aramă, 3 tingiri noi de aramă, 4 talere de costor, 3 tingiri noi .de aramă mici cu capacele lor, 2 căldăruşi noi de aramă, I tigae de aramă, 1 căldare nouă de aramă, I căldăruşă de mijloc, I tigae mică de fier, 3 capace mari de 'aramă, I tingire de mijloc de a­ ramă, 1 tingire spartă veache, 2 părechi 'de fieară de plug, 12 seaceri, I berbeniţă cu urdă de vacă, 9 cosoară pentru tăiat de vie, 1 sfejnic de alamă, Icăntariu mare coiu de plumbu îmbră­ cat cu fier, 5 obroace de grău în hambariu. Rămători: 1 viear de 3 ani, 12 vieri de căte ? ani, 12 scroafe, 15 gră­ SUlU, 7 gr.ăsune --:-c 47. Oile: 32 oi cu lapte, 19 oi sterpe, 14 mieoare, II berbeci mari, 12 interţii (!), 13 mieale, 16 miei, 5 capre cu lapte, 2 ţigui (1), 3 ezi = 127 .. eia CUp122). Vacile sţintţ e]! m-ri P[oflv.: t [ 1 16 boi învăţaţi, 13 vaci cu lapte, 2' vaci mănzate, 3 tauri, I vacă stearpă, 3 miori (?) de căte un viţel, 3 gonitori, 3 goni­ toare , 2 mănzaţi, 3 mănzăţcale ; dintr'acestea 2 sug la 2 vact ; 7 viţeale, 6 viţăi ; 62 eia cap, cu mare cu mic.. I 3 cară noi Ia 2 vii cercuri de fier, Icar vechiu cu 3 cer­ curi de fier, 1 car vcchiu de mijloc, 1 căruţă Ia cărcirna den Olteţu, 4 roate ele căruţă legate cu cercuri de fier, 4 buţi deşarte, 3 hăr dae. , J 5 coase de fier pt. cosit căte să văd intracest catastih scris de mine le-am luat în seamă şi asemenea catastih ca acesta mi . , s'au dat scris de mine şi adeverit cu iscălitura sf. sale părintelui clisiearh sfinţi m-ri noastre Hurezi, chir Mihail, [iind ditt porunca s], sale părintelui egamelllllui nostru, chir Paltomie, de ne-au trecut toate prin vedf'.{c căte sărit arătate intrarnăndoaă catasti- şălc. Pentru încredinţare adevercz cu iscălitura mea. '{ Iosif icI ono fm. Pol! ovragi J. ---------------- I 122. = loial la un loc. [437] Cele ce s'au mai găsit spori la schit: cutiuţă de argint pentru sfănta precistanie, pereche paftale cu colan proaste, 1 sfeşnic alamă, 1 ibricel de alam[ăJ, 1 masă de mătasă. pă preastol, 1 prosop cu flori pe la căpătăe de fir turcesc, 4 feligele cu zarpuri proaste, 22 ocă cuie de fier, 1 anaforniţe de cosior, 5 perini de lănă cu pac, 1 faţă ma cat de Iănă, 1 mindir ele pănză cu Iănă rnuşama pă masă şi În pat, 1 tochiţă ele fier, 2 părechi cuţite f.ără o furculiţă. 7. 1792, aprilie 5. Filaret episc, Râmnicului răspunde lui Pa­ homic egum.. morii Hurez, că a vorbit cu boerii Brâncoveni pen­ tru .Iiavaettd igumenii" sale şi starea proastă a morii. Filaret din mila lui Ir-zeu episcopu R.ă'imnecll. Cuvioase egumene al sfintei mănăstiri Hurezul, chir Paho­ mie, bl[a]goslovenie. Scrisoarea cuv. del] a] 23 ale trecutului mar­ tie, la 4 ale aceştii luni am priirnit-o şi înţelegănd cele scrise, căt pentru dumn. vel logt. Brăncoveanu issş, elup[ă] rugăciunea ce ne dai, vom face cercare şi cu căt să v[ aJ putea a să mulţărni dumnlui, la cererea ce-ţ mai face pentru havaetul igumenii, te vom înştiinţa. Precum şi către durrin. banul Brăncoveanu vss ţ găsindu vreme în­ dernănatică, îl vom piirojorosi de starea şi halul m-rii, la care, după silinţa şi rugăciunea ce vom face către dumnlui, nădăjduim că poate să va îndupleca ele a r.ămănea cererea care îţ[iJ face şi dum-Iui, Şi să. fii cuv. bl[aJgoslovit. 1795 apr. 5 Al cuv, părinte sufletesc, t Al Râmuieului Pilaret (greceşte). (V-sa:) Cuviosului igumen al sfintei rn-ri Hurezul, chir Pa­ tiomie, cu blag oslovenie să să dea, sud Vălcea". 8. 1794, neemvre 5. Alex. vodă MortlZi porunceste lui Pădn­ cariu, biv treti lo g, să aducă pe căiugări! de la Hurez, ce s'au plâns contra egumenului, la Bucuresti, t --- - -le oi v 3t logt. Răducane 125), ce eşti rănduitu mUI11- başir [cu cer-cetaJrea jă.lbi Ullora elin călugării ot Jn-rea Hurezu, ce au' dat-o domnii mele asupra igumcn[ uJlui llumiţi[iJ (?) m-ri; fiindcă şi igumeml are vechil aici trimis, ca să răspunzi la pricina aceasta, Radu aIlul 16 123. Mano/ache. 12·1. Nicolae. 125. S'ar puLca ca acest R,ăduc.:1uu să fie lc;�%('r BâbeaJlLl. din actul IlO. H nedatat, aceeaşi persoană ("u dar aproximativ din 437 [438] roşie CII iniţialele: "Al. est. Mz. Vv. 1793"). Biv, vi. stolc, îţi poruncim domniea mea ca luănd deJ[a] ig[u]menu hrisov[ulj domnesc al răposatilor ciiiori de orăndaeal[ a J numitii mori, aştj­ derea, luănd şi pe acei călugări pără'şi, ce au dat jalbă domnii mele, cum şi mărt[u Jrie în scris del[ al ceiIanţi călug,ă,ri mănăsti­ reşti, să te scoli să ';'ii cudănş'ii împreună. Aceasta îţ[iJ poruncim. (Fără monogram, autograf sau pecete). 1794, noemvre, 5. (V-so:) Boer[uJlui domnii mele biv. 3t logt. Răducane ce eşti rănduit mumbaş[iJr la măni. Hurez ot sad. Vâlcea, cu săn[ă]tate să s[ e] dea". (Pecete de cearii v«. logt. 9. 1794, noemvre 27. [Bucureşti ?]. Iosiţ icon 0171 al morii H urez şIl 1. Copăcianu, vechilul Hurezului, dau adeverinţă că ati primit de la O. Păeanu vi. camaraş 540 tai., ca care att plătit havaetu- riie morii. t Noi vechiii sfintei măn ăstiri Hurezul, care mai jos ne vom iscăli , încredinţăm cu zapisul nostru la cinstit1 măna dum-ll ui] Oheorgiţâ Păeanul126) vt. camaraş, precum să 5 ştie că fiind .noi trimeşi de sfinţţ ia J sa păr. ig[uJm[-e-!n chir Pa!wmie al sf. mori, ca să căutăm trei madele de trebi ale .aceştii sf. m-ri: una, întărirea. anaforalelor de judecăţile ce au avut m-rca cu săteni[i] Băeaşi de la Baea de [ier; al doilea, judecata mo�ii Şusanitor cu duml. şetr] ar] I oniiă Otetelişallul127), al treilea, întărirea anaforalei cercetărilor ce au fost orănduiţi cu poruncă domneasc'i pentru luarea sămii morii şi înnoirea igumenii s] . sale numitului ig[uJmen. Şi acestea toate căutălldu-le noi şi rniărindu-să cu hotărări domneşti după dreptate şi după voea sf. sale, rămăind numai ca sCăJ răspundem havaetu acestor trebi; deci, neavl'll1d acum bani Hingă noi, am căzut �"'u. l'wl lui Barbll UICZ clllca za arie PlâiOiUl, care cumpă­ rase, la () iunie 1752, " moşia lab/iialta-Mehedinţi, dela ,Maria, fiica lui ŞLirbei şi soţia răpQsalllllli Ioniţă BăI,eanul, şi dela fiul ei, Ilie, cu 470 laleri. Aoeastă qloşie a fost a lui Drăgbici vornicul, .apoi a Mariei, fiica lui, care în lG22 o v1ndJe lui Tudor comisul ot M�1d.ă­ reşti cu '1000 aspri. Aoesta o vineLe apoi lui StllIwdie uel ag,ă, şi lui Sloica clucerllI "cumnatul" lui Slamalie şi soţul Mib,artei. In fevI'. 1G37 aceştia o v:fU1d lui Dl�l11ilru pitar Filişanul. Del,a Filişanu a trecut la Preda pitar Bri!liişaIlu\ soţul !lineiii lata lui D-lru Filiş!a�Ul. La 10 nov. 1709 nişte rumâ�li de acolo l'idioă preLcnţiuni. dar Briln­ CO\!eanu dă dreplate lui 'Şerban selrar Bnălră:ş1aIlll, fiul: lui Preda, Dar la 28 apI'. 1724, Con�l., Preda şi Diicul, fiii şcLrarului Şerban vând Iablăniţa consilierului Ilie Şlirbei. Trece apoi la Păeni, d,ar :;.i dela ::lceşlia, prin vânzarea lui GbiOil'ghiVă Păi,anu la 7 ian. 1768, ajunge 'În sLătpâ.nirea lui Ioniţă Bibescu biv polcovnic (CL Ae. Rom.. ms. 13811, pp .. 5-12). 127. Era fiul lui Ilie OtetelişallU vornicul jud. Vâlcea, În VTemea oeupaţiunii austriace î11, Oltenia. r:n loniţă Olelelişanu, s'a judecat Pahomie LI ani de 'zile. deci de ei\nd a veni[ la egumenie. 438 \ 1 [439] - cu rugaciune la du ml. vt. camaraş de 'ne-au făcut bine la aceste trebiale morii cu tl, 500, adecă cinci sute, cu soroc de 3 săptămâni şi cu dobândă la lunii tl. zece, de am dat la havaeturi şi am scos cărţile. Deci la numitu soroc să avem a trimite duml. bani de la more cu mulţumită şi făr ' de cuv'ănt 'de pricină, puindu-i d-lui aceste cărţi amanet, pănţă; i să vor în plini baniţ i]. Ear netrirniţănd bani[i] la soroc, să aibă d-lui cu zapisul 'nostru a ne trimite mumbaşir cu treapăd şicătă cheltueal ă sau zeciueal ă 's:ar întămpla, să fie tot de la noi pănă vom înplini bani[i]. De care întărim cu iscăli­ turile noastre puind şi mărturii, ca să 's[ eJ crează. 1794, noemvr. 27. Iosif 128) ico[no]m Hurezi, platnicu. Ioniţ,l't Oopăeeann 129) vechilu morii Har [e iz, plat[ niJc. Ipac am mai luat pentru cheltueală tl. 40 de la dumnei cocoana. (Lscăliţi cei de mai sas). 10. 1795, aprilie 7. 'Nectarie episc . Râmni cului scrie lui Paho­ mie, egum. morei Hurez să primească în mi-re pe un O. Golum­ beanu, care vrea să se câlugărească. Nectarie, JI1lstiio Bjiio Episcopu Răimnicului (), Cuv. igumene al s]. măn.ţ ăsţ t. Hurez, chir Pahonie, bi[a]­ goslovenie, Fiindcă acest Gheorghie Golurnbean, după cuviincioasa pricină ce şi înaintea noastră au arătat, înpreun ă cu soţiea lUI, carea au şi priimit cinul călug ăriei, în vreme de sl.ăbiciune ce i s 'au intămplat, învoindu-se între dănşii prin zapise cu legătură de despărţire, numai ca să fie sloboz unul de cătr ă altul a 'să înbrăca în povigul călugăriei, după făg ădueala ce au avut mai denainte fiindu-le inpreunarea nunţii cu amestecare de săaige a rudeniei, cum singur mărturisir ă. Şi ner jrnăindu-Ic moşii la mijloc să văzu că şi însuş rudeniile lor le-au încredinţat învoirea ce au făcut. Pentru aceea, după cererea ce detc a-ş pune mctaniea la In-rea Polovragi, scriem cu\!. ca viind acii să s[ e ] şi priimească în mro, orănduindu-se supt ascultarea şi povăţuirea vreunui părinte du­ h!.o ]vnic, ca să-l depr.inză la urmări vrednice illcuviinţate ale tagmei călugăre,;,ti, carc se va ŞI supune Înlăuntru a poslu"i la cele prin putinţă., neavănd voe a umbla aIar' după voea lui, ca 128. Aoest Iosif creel oă este aeeh,ş Cll "mana/mT", care se plinge. la divaJl, lîll dec. 1784. că locuiLorii de pe mO�lJle morii Uri-ŞI dau "ael,elul". (cf. N. Iorga, Si. şi cioc. XIV, p. 127) . . 129. Ioni\Iă Copăciallu fiind 'În BucureşLi penlru judecala cu lOCLuLoru din Sftrbi şi Uşurei, cel'e lui vod,ă s�i ordone v,ălaflllui de divan a-i da 110Lărnicia La înt<îrire, oăci n'are bani. Cred că tol in uov, 1794 face această plângere, aşa că Ul'I11l';:l,ză ,<1 se schimba daLa aproximaliv,ă [1792J (ef. N. Iorga, o. c. pp. 133-n 439 [440] 1795, septv, 17 .. să căştige niscareva proaste năravuri. Şi după ce să va cerca în obicinuita vreme ce au rănduelele călugăriei, dar nu făr ' de iscodire, şi să va cunoaşte inplinitori şi răbdătoriu canonului ce să cuvine, îl vei şi călugări. Aceasta işi fii bl[aJgoslovit. [17J95 apr[ilieJ 7. t Al Râmnicului N ectarie (greceşte). (V-so.) Cuv. igumen al sfintei mănl ăs Jtiri Hurez, chir Pa­ homie, cu bl[a}gosloV1enie". 11. 1795, septemvre ]7 [Buc.?]. Alex. Vodă Moruzi porunceşte lui Alex. Calţoglu, caimacamul Craiovei, ca să cerceteze din ce cauză este inchis egum, Pahomie la Breasta de 2 luni şi jumătate. /0 Alexandru Costand. Muruz vvd. i gspdr .zem[le] Vlahscoi. i- Cinstite şi credincios boerule al domnii mele, Alexandre Calfogle, biv vel clucer, caimacamule al Craiov[eJi, sănăt[ate]. Vei vedea jalba ce au trimis domnii mele, Pahomie igm Hurezeanu, din însuşi r ăvaşul său, care ţi-I trimitem într 'această carte,cum că de dooă luni şi jumătate este închis 130) la satul Breasta, în ca­ sile Bengescului, fără de nici o vinii. In care vreme, lipsit fii ne, de la more, stau şi trebile mănl ăsjtireşti făr' de nici o or ăndueal ă, cer ănd a fi adus spre cercetare şi judecată la divanu domnii mele, spre a i' :se arăta vina sau Îndreptarea. Pentru care poruncim du­ mitale ca să, cercetezi cu dcamăruntu, cum este pricina aceasta în adevăr, spre a ne da pliroforie de este precum jălueşte, pen­ truce să ţine Închis şi cu ce cuvănt i S,3. cere 20 de pungi de bani care auzim. Şi de are dreptate precum jălueşte, să-i faci dum-ta indestularea cea cuviincioasă, spre a. nu r ămănea 'lucru a veni în divanu domnii mele sau de este pril�ina într'alt chip să înştiinţezi domnii mele cu pliroforie pe larg. Şi fii dum-ta săn[ăJtos. (\1-so:) Cinstit ului şi credincios boerului domnii mele. Ale­ xandru Caiţoglu biv uel clucer, caimacamul Craiov] e Ji, cu săn[ăJ­ tate să să dea. (Sigilat cu ceară roşie şi iniţialele: "Al. Cst. Mz. Vv. 1793"). 12. 1795, nov, 21. 'IBuc.?]. Alex. vodă Morazi porullceşte lui Gheorghe log. şi Cost. tfg., duşi. În cercetare la l17-rea Polovragi, să înloclu"ască im.ediat pe' Ilarion din egumerzie ;,i sâ' se rândaiască alt eg;ulllell de episcop �i egllmellul Harezalui. 130. In aclul no. 14, datat cca. 1795 decemvre, egumenul Pa­ homie arată că a rost închis la CraiOl a cle epkopul Nectm'jEl carc-[ c(,rea ,.col1loal"ă", 1000 galbeni. �i .acceptarea trecerii schi­ tului Polovl'agi cicla Hurez în dependenţa episcopiei. Acel act evi- 440 [441] Alexandra Cost. MarllZ vvod. i gsdr. zemli Vlahiscoe. Sluga domnii mele, Gheorghe logtl[el] dăn divanu d-rnele i Costandin logti. dăn divanu Craiovii, ce sănteţi orănduiţi cerce­ tători la ni-rea Polovracii, metohul morei Hurezului, pentru jalba ce au dat domnii mele preoţii şi lăcuitorii Polovrăceni dinpreună şi cu ţiganii numitei măn ăstiri, asupra lui Ilarion 131) egmn Polo­ vrăceanu; am văzut dornniea mea cercetarea ce aţi făcut dă toate urmările eg[uJm[enuJlui ce ni s'au arătat prin jalbă din anaforaoa ce ne-aţi trimis la 13 ale lunii aceştiea. La care vă răspundem d-rnea, că devreme ce numitu Ilarion au dat pricină de scan­ delu (!) la această more, nu să cade -mai mult a rămănea egum., ci l undu-i socoteala, de să va găsi ori din lucrurile mănăstircsti, care au priimit, vreuna lipsă, ori datorii de răm ăne m-rii, cu nis­ careva bani după socoteală, acelea numai să le înplinească, fiindcă la cercetarea ce aţi făcut pănă aici pentru jălbile şi p ările jăluito­ rilor ce ne-au dat, nu vedem din anaforaoa voastră că s'au găsit dator morei cu cevaş. Şi aşa, egmn Hurezeanu, cu ştirea s'a sf. ia­ bitorului de Ei-zeu părintelui episcop Rămnec, arhierea eţrarhii, să facă alegere dă alt ipochimen destoinic, ca să sI e] orănduească egmlZ la Polovraci. Pentru care s'au scris porunca d-rnele şi la el-lui caimacamu, de carele vom avea înştiinţare, iar Ilarion să lip­ sească cu totu din acea măn[ăs ]tire. Aceasta. 1795 noemv, 21. (V-so:) Slugilor domnii mele Gheorghe log!ţ. dăn divanu d­ mele i Costandin logli.132) dăn divanu -Craiovli, să să dea la Po­ lovraci}. Vel logt. Biv vel pahc. Decmv. 30 am priim it luminata poruncă (alt scris). (Pecete octogonală de ceară roşie, ruptă în partea superi­ oară, se mai păstrează jumătate, cu iniţialele: "Mz. Vv. 1793"). (Urmarea şi sfârşitul acestor Anexe în numărul viitor) . •••••••••••• denţiază Iăcomia monaitului Nectarie, care se folosea .I>! lupta contra vigurosului Pahomie de unelte ca tlarioti şi losi] mon. (hul, ajunşi în fruntea schitului Polovragi, . 131. Acest I/arion fuscse pus egulllcn de episcopul N ectlrie ca om de Încredere al său, caJ.'e să lucreze pentru trecerea Polo­ \TagilOJ.' la episcopie. Dar P'l11omie, fiind agr",al de CaUoglu cai· macamul Cralovei şi lUai ales de boerij Bn\ncoveni, r,euşeşte s.ă obţinăiudepărlarea lui Ilarion dela conducerea schitului Polovragi. A reuşii in să să tem pereze În acelaş timp şi arghirofitia lui N ec­ tarie. căci ÎIl doc 32 - anexa t - scrie că a chelluit in 'IJlul 179;') şi 150 taleri.,c,ăncl am mersa spre ÎnchinâcillllCU pd.rintefui episcop'·. 132, CL nota 1111 dn e:\pullere. 441 [442] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • 5 ObTeHIA HAT1JRAhISTĂ 5 • • • • - . •••••••••••••••••••••• � ••••••••••••••••••••••••••••••• D ••••••••••••• � ••• . Helix pomatia elsae Kob. în România de Alexandru V. Grosu. Laboratorul de Zoologie descriptivă. Intru cât priveşte Malacologia României, A. 1. Montan­ don ') în 1906 enumără toate moluştele terestre şi fluviatile, care au fost �ăsite pentru fauna României până atunci, având în vedere pe de o parte lucrările anterioare: Licherdopol, Clessin, P. Godet, ş. a., pe de altă parte şi colecţiile sale proprii, determinate de el sau ele specialişti străini. In 'I'ransilvania, ceroetările amănunţite ale şcoalei din Sibiu 2) (E. A. Bielz, W. v. Vest, M. v. Kimakowicz, G . .F. Jick,eli). se opresc pe la 1900. Aşa că, după 1906, Fauna ma­ Iacologică a României nu mai este studiată, aproape de loc, afară de notele răslete publicate de Prof. 1. Boroea 3) în do­ meniul lagunar şi marin, Prof. A. Popovici-Bâznoşanu 4) în domeniul experimental, Ana şi D-r M. Paucă 5), precum şi D-l' ]\1. A. Ionescu 6). In acest timp de aproape treizeci de ani stiinta a evo­ luat mult, iar specialiştii au aprofondat studiul malacologic, după noile probleme biologice pe care le-a impus timpul. Ast­ fel, nenumărate specii de animale au fost reluate şi studiate 1. Notes s'LU' la j'aunc malacologique de la Houmanie (BuU, Soc. Rom. de Ştiinţe Bucureşti, 1906. 2. V. Vcrhandlungcn und Mi l.heilungcn fi es Sicbcnburgischen Vereins Iur Naturwissenschatt Zll Hcrrnunslndt. 3. V. Annales Scienlifiques de t'Universite de Iassy. 4. Experienţe �lS11pql creşterei şi aul of'ecundaţiei la LY11l1La stagualis, 1928· "InLâi ul c�ngres naţiouul al Naturaliştilor din 1\0- mânia, Cluj. ' 5. Studii asupra laclll�i Petea (Oradea Mare): Nota liones Bio­ logicac, vol. 1, NI'. 1, 1933. 6. Speciile de Dandebardinac (Gasl. tr. din România (Bull. Soc. Nat. din Homânia, Buc.' 1932-1!131). 442 [443] singuratec, şi s'a ajuns la o mulţime de varietăţi, pe baza unor caractere constante, impuse de mediu şi climat. Tot­ odată, studiile z.oog,eografioeau verificat răspândirea acestor varietăţi constante, oa subspecii locale, ocupând zone bine limitate. Din multe exemple, citez cazul cel mai cunoscut la Helix pornatia L.., care în 1887 număra numai 8 subspecii pentru Europa centrală 7), iar în 1920 P. Hesse 8) citează 32. Remarc un lucru: că dintre aceste 32, 17 sunt rntâlnite în Ungaria, 'I'ran­ silvaniaşi România, deci actualmente aria de variabilitate taxonomică penru H. pornatia pare a fi România, aşa cum se constată şi pentru alte specii de animale sau plante, datorită întretăerii ce o fac aici diversele zone climaterice europene, Un exemplu dintre aceste subspecii pe carele prezintă H. pomatia în Romania este şi H. pomatia elsae Kob. Descrie­ rea pe larg', ca subspecie nouă, este dată, în "Martini und Ohemitz" (H. pornatia elsae Kob. ed. II, voI. 1., 12, VI, t. 369, fig. 7, 8), precum şi în Rossmâsslers Iconographie (13 Band I, Il hief', 1906, Kiesbaden, ':raL OOOXXXI, f. 2071). D-I' W. Kobelt a primit aceşti melci dela Elsa Heynemann, tri­ mişi din Bucureşti în mai multe rânduri, cumpăraţi din piaţă, neştiindu-se de unde au fost recoltati. In analiza varietătilor lui H. pornatia, Ipe oare o face mai târziu P. Hesse 9), citează pen­ tru această subspecie Bucureştii ca localitate de originii, în mod impropriu însă. Acest melc 'este mai mic decât H. pomatia (forma ti­ pici). Coastele (zonele de creştere) sunt mai evidente, putăn­ du-se urmiricu ochii liberi. Prezintă 5 benzi cafenii-roşcate, insi a doua şi a treia sunt unite) forrnând una singură], mai 7. S. Clessiu : Die Mollusken-Fauna Milieleuropa s., II Teil. x urnberg 1887. 8. Hossmâsslcrs Icouographie der curopăischor Laud-und Suss­ \\ asser Moluskcn. 23 Band, \1, VI LeI. Berlin- Wiesbaden 1\)20. 9. Vezi Nota 8. 443 r. � H I 'il ,Il' ! � f. 'w ;l4 [444] groasă, dând astfel aspectul că are patru benzi bine distincte, Apexul (vârful cochiliei) este galben-stralucitor, culoarea gene­ rala galbenă-cafenie, Însa intern şi peretele columelar este alo­ lucitor (sidefos). Prezintă următoarele dimensiuni, date de Kobelt, măsurate rnsă (deci oontrolate)şi de mine: Diam, maj. 38, alt, 35, alt. apert. 26, diam, apert . 22 mm., sau Diam. maj. 34, alt. 34, alt.apert. 23, diam, apert , 21 (A se vedea figura de mai sus). In anul trecut, D-l D-r R. 1. Călinescu, având o colectie de gasteropcde terrestre şi de apă, dulce, 'adunate în multiplele excursii pe care le-a făcutd-sa, a trimis-o pentru determinare D-lui Prof. D-r Haas dela Senkenberg-Museum 10) dela FranJ.;­ furt a. M., recomandat de D-I Apstein, directorul revistei bi­ bliografice din Berlin "Zoologischer Bericht", revistă la care d-sa colaborează, Printre exemplarele trimise, D-l Haas a ţinut sa remarce ca mai deosebit pe H. pornatia elsae Kob. găsit în ostrovul du­ narean Ada-Kaleh, căruia, spune d-sa, nu i s'a găsit Încă până acum o localitate unde 8[1, fie citat. Aflând acest lucru, am căutat în materialul colectat de mine înexcursii1e oe le-am făcut pentru studiul sistematic şi biologic al Gasteropodelor terestre şi am constatat că, am re­ coltat pe Helix pomatiaelsae în mai multe localităţi: Pante­ limon, jud. Ilfov, în pădurea Comana, jud. Vlaşca, precum şi în Ada-Kaleh (ostrovul dunarean), unde am mers împreună cu D-i Călinescu şi cu Soc. de geografie "Soveja", excursie con­ dusă de regretatul prof, Gh. V4;\san; ţin s'aduc toată recu­ noştinta mea D-Iui Prof. A. Popovici-Băznoşanu, datorită, ea­ ruia a r-ecoltat un bogat şi interesant material malaoologic, Impreuna cu alte varietăţi de H. pomatia, am trimis spre verificarea determinărilor mele mai multe exemplare dintre acestea D-Iui Prof. D-r Haas, cu care am intrat în legături de corespondenţă, datorită recornandărei D-lui Călinescu; d-sa mi-a confirmat determinările mele asupra lui H. pornatia elsae Kob., aşa că autenticitatea exernplarelor nu mai este discuta­ bilă. H. pomatia elsac, gasit în localităţi destul de indepărtate mtreele, cred că, se �tiseş1iC în întreaga câmpie a Munteniei, ca rasă geografică specifică acestor locuri. lmi rămâne sit inulţurnesc pe aoeastă, cale D-lui Praf. Haas, pentru bunavointk arătată" precum şi D-lui D-f Că,linescu pentru Indemnul şi sfaturile ce mi le-a dat. 15, IX, 935 Bucureşti, 10 Senkcnbergisehc NaLurfor Schende Geselschaft, Frankfurt. a, M. 444 [445] ••••• R.a •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i ObTEHIA PObKbORISTICA i • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Povestea satelor Rădina şi Rădiniţa din judetul Dol] de N. Bădescu. La miază-zi de orăşelul Plenita - pe vremea despre care vorbim nu era vatră de sat pe locul unde se ridică acum Ple­ niţa ; pe unde se Întind moşiile plenicenilor a fost odată, de mult de tot, două sate a căror poveste tristă a rămas din. veac în veac, şi pe care rar de tot o mai reinvie amintirea câte unui bătrân din părţile acestea. Despre existenţa acestor două. sate, vorbesc Însă mai îndeajuns vetrele hogeacurilor, cioburile taierelor 1) de pământ şi chitiile ţesturilor, pe care le scot în fiecare an plugurile să­ tenilor. Rădina - spune povestea -- era o femee bogată, putred de bogată. Moşiile ei nenumărate se întindeau "din apă până 'n piatră", adică din Dunăre şi până 'n munţi. Satul Rădina - în care-şi avea stăpâna moşiilor conacul şi al cărui nume îl şi purta, se spune că era mare şi frumos, cu oameni sănătoşi. şi voinici, muncitori în parte pe moşiile Rădinei, care împărţea totdeauna rodul cu dreptate şi credinţă. Nu se pornenise nici­ odată să le mărească dijma, să le ceară corvezi neplătite, sau să-i ingreuneze cu. altfel de neajunsuri. Ba, din potrivă, îi ajuta cu vorba, căci era sunet bun Rădiua, şi cu fapta când peste bietul om dădea pacostea. Şi' câţi străini fără nici un rost nu găsi­ seră milă acolo şi li se dăduse o mână de ajutor să-şi înte­ meeze adăposturi, şi pământ să muncească li se măsurase. Aşea că satul creştea şi înflorea mereu. Avea însă Rădina, pe lângă curelele Întinse de moşie, o fata pe nume Rădinita, frumoasă de n'avea pereche, că despre frumuseţea ei se dusese veste până 'n Ţarigrad. Pe Rădiniţa sătenii o pierdeau în ochi de dragă. Când la sărbători se prindea horă înmijlocul satului, unde era şi ograda boeroaicei Rădina, iar fluierul sau cimpoiuJ desf ă­ . ceau nojiţele dela opincile flăcăilor şi îmbujorau obrajii fetelor, Rădiniţa se prindea În hora care era bătută mai cu foc. 1) taier = taler = farfurie de pământ. 1) Oii = Vidlnul de astăzi, cum i se spunea pe acea vreme. 445 [446] Câte un flăcău chiuia strigătura satului, ca să fie auzit de JU­ cători, dar mai cu seamă de Rădiniţa: "Când zâmbeste Rădiniţa "Infloreşte lunculiţa." Rădiniţa zâmbea şi i se împurpurau obrajii când arunca cu coada ochiului priviri flăcăului, Iar când hei, târziu de tot, se ostoiau jucătorii şi luna lumina ca ziua, Rădinita da fuga în cram ă, unde stăteau înşirate buţile încinse cu cercuri de lemn, şi scotea găleata cu-vin roşu şi spumos, din care împărţea. ea. singură la toţi, în ulcele -de pământ. Şi când târziu se În­ drepta fiecare spre vatra lui, ducea în suflet bunătatea Rădinei şi chipul frumos al Rădiniţei. Viaţa aceasta, împărţită între muncă şi veselie, nu le era întreruptă decât de cetele vizirului dela Oii 1), ce veneau să-şi încarce bucatele şi să strângă birul. Dar Rădinenii se obişnui­ seră, şi după ce zavistia trecea, începeau din nou munca şi ve­ selia. Din umbră Însă, pândeau gânduri mai necurate, cu urmări grele pentru satul Rădinei. Un grec, pe nume Iane, omul de afaceri al Vizirului văzând pe Rădinita atât de frumoasă, cunoscând şi slăbiciunea şefului său, a înţeles că un astfel de plocon l'ar ridica mult în ochii stăpânului dela Oii. Aşea că într'o zi, privind pe furiş pe Rădiniţa, care aducea în prispa conacului, unde se ospăta­ seră, o tavă plină cu tărnâioasă şi coamă roşie, o ceru Rădinei s-o ducă în harernul Vizirului, să fie numai bine şi ferice de ea. In schimb pentru acest dar, el îşi lua sarcina să micşoreze dă­ rile si birul. 'Când satul a auzit de aceste nelegiuiri, s'a sculat cu mic şi mare şi a alungat pe grec, până l-a trecut dincolo de apă. Dar grecul batjocorit şi înfrânt, a trimis vorbă Rădinei, că de nu va trimite fala până în 15 zile, va veni cu oaste şi va fi vai şi amar 'de i se va pune împotrivire. S'a sfătuit atunci Rădina cu bătrânii satului şi au făcut mormânt în grădina din spatele casei, cu răsuflătoare prin pă­ mânt, ce eşi a departe, tocmai la răzorul Strâmbei. Şi acolo a stat Rădiniţa, cu merinde şi apă, zile în şir, până s'a svonit că vin 'nelegiuiţii. S'a strârrs (tot satul în faţa casei Rădinei, unde' trăsesă oastea grecului. Cernită şi cu lacrimile în och i, Rădina le-a spus că sunt sease zile de când Rădinita ei frumoasă amurii: , "Dacă nu-mi credeţi cuvântul, "l-Iaideţi să v'a�,ăt morrnântul." Şi i-a dus în grădina din dosul casei, unde mormântul proaspăt al Rădiniţei era \presărat cu flori şi. iarbă verde. Grecul a intrat atunci la vatră şi s'a întors cu o frigare lungă, pe care a înfipt-o în mormântul Rădinitei, de unde a tras-o plină de sânge cald. Au înţeles atunci păgânii vicleşugul şi s'au nă- 446 [447] pustit asupra satului. Plini de jale 'şi de ură, înarmaţi cu topoare, coase şi furci, Rădienii au sărit să spele tot prin sânge moartea nevinovatei lor stăpâne şi să apere satul. Dar scris a fost, poate, ca satul să fie ars până în temelie, iar oamenii o parte să fie omorâţi, o parte împrăştiaţi. Grecul ar fi fost străpuns tot cu o frigare de un flăcău, iar Rădina ornorâtă de turci. Dupe ce s'au mai liniştit lucrurile, cei scăpaţi de urgie au pus parul mai spre apus unui nou sat, pe carei-au numit Ră­ diniţa, dar care a avut mai târziu aceiaşi soartă ca 'şi a Rădinei. Satul care s'a infiripat, mai în urmă, de către aceşti îm­ prăştiaţi în toate părţile, a fost satul Risipiţi -- adică din oa­ menii risipiţi - şi care trăeşte şi azi, aşezat spre Răsărit de vechiul sat al Rădinei. • ••••••••••• Miu haiducul In curte la Ştefan Vodă .Boeri când s'au sfătuit Multi boeri s'au strâns la vorbă "Să facă de-o vânătoare Şi ,ei mări se vorbea, "Mâine pela prânzu-al mare Mări că se sfătuia "Neică să mi-te omoare. . Să-mi facă de-o vânătoare Iară Miu de-auzea Mâine pela prânzu-al mare, Calei astfel răspundea» Să vâneze căprioare "Pleacă soro de-aicea, Că sunt bune în friga�:e "Nu purta tu grija mea, Şi uşoare la mâncare, "Că Miu-i baltă de drac, Nici nu fac vre-o vătămare. "Vine domniei de hac. Oară Calea mi-auzea, EI în codru că-mi intra, Calea, sora Miului, Hainele le lăpăda, Miului, haiducului; Lăsa haine haiducesti Ea poteca mi-apuca' Şi 'mbrăca haine domneşti. Şi în codru că-mi intra, Şi-apoi din codru esia, Frunză de arţar rupea Pe câmpie apuca, Şi din frunză şuera, Un ciobănaş Întâlnea. Până Miu mi-o-auzea. - "Bună ziua ciobănas! "Aia este sora mea, - "Mulţumescu-ţi coconaş! "Ori papucii mi i-a rupt, ---:- "Spune măi ciobane-oi vrea "Ori haine mi-a ponosât, "Să-mi dai turrnuliţa ta, "Ori a spart vre-o farfurie "Să-ţi dăruesc slujba mea? "Şi mi-o ceartă la domnie. "Să.Jmi dai tu oile tele, Oară Calea-i răspundea: "Să-ţi dau eu pungile mele, "Ia ascultă frate 'ncoa; "Să-mi dai haine ciobănesti, "Nici papucii nu i-arn rupt, "Să·ţi dau straie boereşti. "Nici haine n'am ponosât, Şi ciobanul se 'nvoia "Nici n'am spart vre-o farfurie Şi cu hainele schimba. "Să mă certe la domnie. "Făcurăm cu hainele, "Dar eu frate-am auzit "Facem şi cu bâtele, 447 [448] "Dă-mi tu bâtă ciobănească "Eu slujesc un an pe ea. "Să-ţi dau cârje boerească. Vodă oştirea lăsa, Si Miu din cocon as Cu ciobănasul pleca, Se făcu de-un ciobănas, Către fagul Miului, Nu trecea vreme, trecea Miului haiducului. Mare zarvă s'auzea, Şi-acolo când ajungea Oastea domnului sosea Miu din fag că-mi scotea Si cu ea Vodă venea. Un scăunel si mi-l da � "Bună ziua ciobănaş! Lui Ştefan Vodă să stea. -- "Să tr!eşti Măria-T,a!. Şi din gură-asea-i spunea: - .Leagă-l, crucea m âni-sa ! - Ia mai stăi Vodă colea "De � un<;le şt�e că-mi zice-asea ?"pi�ă când te-ai întorcea Dara MlU o ntorcea La curteni Măria-Ta. Şi lui Vod�-i răsp.unde�: ::Că e timpul de-odihnit - "La .nOl la .�Plscol�le . "Si-ai fi mări ostănit. "Te �cnu pOI?Jl pe. hârtie, Apoi Miu mi-apuca "T� Clte�c la lIturghIe. Frunza şi îmi suera, "ŞI ?e-ala �ume� te )be. TOţi haiducii s'aduna, V.oda-at�ncl por U11ca da Miu astfel le vorbea: SI pe MlU-I deslega. A It ti ..., , 1" ltă . b'" - " scu a,l V0l111Cl lllcoa, _. " a as cu a CIO anas, V . �b", � . 1 I ti E t . f . b " OI pe sa 11 sa mi- ua 1, "DU �e-ot I . ace. oe�atş, "Numai să nu rni-l tăiati. " aca u ne-al ara a V d � t . ând ' Drumul si . A d t o a-a unei can auzea "C�utmuf şl1tleM-a.l lIn. rep a, Fuga prin tufisuri da, " a Te agu IU UI, Pantalonii '. "Miului haiducului, . a�lta onn r?şlor!. . Ce să tâne de hotie Atarnau pnn târsisori. "Si-a băgat spaima' 'n domnie. Oară Miu îi striga: � Ba eu toate le-oi făcea _. "Na barda de fă-ţi colnic ! ... Si "drumul voi� arăta' --- "Lasă că fug ca pe câmp! ", 'O d ărt "Dar lasă oştirea ta,upe ce se� epar a, "Să păzească turma mea, P� Aloc Voda s� 0l�rea "Că eu sunt slugă la ea. Ş: 111. url1!a lUI pnve�� ""Şi' de pierd vre-un mieluşel ŞI lUI MIU-astfel grala: "Slujesc şease luni pe el, -- "Hoţeşte Miule 'n pace, "Iar de pierd vre-o rnielusea "Domnia n'are ce-ţi face!! Culeasă. de Nicu Bădescu. Această varianLă c culeasă din Pleni\,a Dolj, lle'.a Radu Barbu )Jicolae, mod În vârsLă de 95 de ani. •••••••••• 11 .• D�ina Foaie verde de-un măl'ar Pe cea luncă din hotal:, La umbra unui stejar Mi-auleşte-un păcurar . Din fluer şi din caval.' 448 păcurarului "U-iu-iu şi ia, ia, la, "Rău mă doare inima "De dragostea fetel.or, "De dorul nevestel.or". Mi-aulea ce-mi aulea, [449] Jos în iarbă se 'ntindea, Mâna căpătâi punea Si el mări c'adormea Si în somn Doamne visa: Fete mândre despletite, Cu rochitele cernite Şi cu cim'bru 'mpodobite. Din somn mări că sărea, Din somn când se deştepta Şi 'n prejurul lui cătâ, Oile nu le vedea, jeale mare-I cuprindea. Mi-apuca pe-o potecea Si 'ntâlnea o fată mare. , "Bună vremea fată mare! - "Mulţumescu-ţi dumitale, - "De nu-ţi e cu supărare "Nu cumva pe cea cărare "N'ai văzut oile mele "Prin ce văi, prin ce vâlcele? - "Ba eu neică le-am văzut, "Ama nu le-am cunoscut; "Colo 'n vale, în vâlcele "Prin scaeţi stau cojocele, "Prin pârloage "Stau plotoage, "Prin f'ântâni "Stau căpăţâni. "Sus În vârful dealului "Samarul măgarului, "Cojocul ciobanului. "Numai două căpriele "Pasc sarmanele de ele, "Caprde muguri mâncând, "De ciobanul lor zbierând 1/. Păcurarul de-auzea Pe plâns mări se punea, Pe cărare apuca, Spre vâlcele se 'ndrepta. Şi-acolo când ajungea Jeale mare că-mi vedea: Prin vâlcele Cojocele, Prin pârloage Sta plotoage, Prin f'ântâni Sta căpăţâni, Iar în vârful dealului Samarul măgarului, Cojocul Ciobanului. Numai două căpriele Pasc sărmanele de ele, Caprele muguri mâncând De ciobanul lor zbierând. Si-atunci de inimă rea .reale rnare-l cuprindea, Cavalul din brâu scotea Şi 'ncepea de-mi aulea. "U-iu, iu şi ia, ia, ia "Rău mă doare inima "De dragostea oilor, "De dorul berbecilor,' "De zbieretul mieilor, "De lătratul câinilor.". Culeasă de Nicu Bădcscu. Această varian Iă e culeasă elin Pleniţa Dolj, dela Radu Barbu Nicolae, mort În vârstă de 95 ele ani. ...... ., ..... Cântece - Grea mi-e calea, Neagră inima, Neagră ca tina, Ca tina de vară, Şi de primăvară, populare din Vâlcea Comunicate de Preotul T. Bălăşel, Grea mi-e calea. Călcată de cară Şi de dobitoace, Dela Iasi în coace. Leliţă' Săftiţă, Glas de porumbiţă, 449 [450] N'auzi, puiculiţă? � Auz, neiculită. � Oiaba că rri'auzi, Dacă nu-mi răspunzi; Că mi-e mult d'aseară, Şi d'alaltă seară, Decând stau pe afară, Cu picioru 'n scară. Vremea vrernuieste, Cămaşa-mi răceşte : Picătura-mi pică, . Giubelusa-rni strică. Nu mi-e de giubea, Ca de fermenea; Nici de fermenea, Ca de găitan, Cam slujit un an, La Domnu Ştefan, 'Călare pe cal; Nici de' găitan, Ca de năsturei, Cam slujit pe ei La doi colonei. � Du-te, neică, du-te, Mai uşor cu zgomu, Nu-ţi mai pierde somnu, Că mi-a venit ornu, Şi nu mă 'nlesnesc, Ca să-ţi mai vorbesc. Cules personal din Şteţănesii- V âlcea. Frunzuliţă bob năut. Frunzuliţă bob năut, Cine a vrut ala mi-a dat, De-am avut, de n'am avut, Eu cu sila nu i-arn luat. Eu Ia altu n'am cerut, Cât oi fi, cât oi trăi, Şi-am făcut cum am putut. Eu la altu n'ai cerşi Şi nici nu m'ai milogi. Cules personal din Steţănesti- Vâlcea. Fire-i, maică, blestemată. fire-i, maica, blestemată, Că nu m'ai făcut d'o fată: Ţi-ar fi casa măturată Şi vadra plină de apă; Ci, m'ai făcut d'un fecior, sit" dau ţărilor ocol. Cules personal din Şteţăneşt): V âlcea. •••••••••••• Cântece populare din Răsboiul pentru Intregirea neamului 1. Cântec de' pe câmpul de onoare, 1917-18. Foaie verde bob năut, Maică, bine ţi-a părut \ De mine când m'ai :I\lcut. Foaie verde matostat,', Foarte rău te-ai întristkt La războiu când am plecat, Că nu ştie nimenea Cum îmi este soarta mea, 450 Nu plânge, nu te 'ntrista, Că-mi poartă Domnul grija. Foaie verde lai de praz, Să nu plângi, să nu oftezi, Că de-o fi să nu mă pierzi, Eu acas' când oiu veni Eu la toţi oiu povesti, Voiu povesti mult şi bine [451] ·f, J '. "t Ori e bună, 'Ori e rea. Foaie verde rug întins La răsboiu când am ajuns Veneau gloanţele pe sus, Gl'Oanţele duşmanului Pe deasupra capului, Vin 'Obuze vâjiind Şi gloanţele şuerând, Eu mă uit din când în când, Să-mi pui faţa la pământ. Foaie verde vior-ea, Maicii, măieuliţa mea De acest răsboiu din lume In aceşti doi ani de zile. Foaie verde matostat, Eu d'acas' când am plecat Nici ziuă bună n'am luat, Dela vecinii din sat, Dela mama, dela tata, Nici dela a mea iubită, Dela fraţi, dela surori, Dela grădina cu flori. Numai luna şi c'o stea Imi ştie suferinţa. 2. Cântec de răsboiu, 1916-18. Foaie verde de negară Să mă duc la mine 'n curte, Rău îmi pare Doamne, Doamne, N'am nici poartă nici pârleaz C'a crescut ArgeşuI mare Să mă văd la mine 'n cas', Şi nu-l pot trece călare. Să-mi mai treacă de necaz. N'am nici punte, n'am nici Foaie verde foi de spini, luntre Că d'un an şi şase luni De când umblu prin străini, Frunzuliţă viorea, De un an şi jumătate Darii Neamţu ce-mi făcea: ,N'am mai primit nici 'O carte. La România venea Frunzuliţă . de negară Şi frumos mi-o întreba: S'a unit ţară cu ţară Scumpă R'Omânie, fa, Şi se bat de se omoară. Nu vrei să vii sora mea T�rcu, Neamţu şi Bulgaru, Să batem pe R'usia? Aliaţi cu-Austro-ungaru. R A· f F· d' 1 v omarua re uza, S?aIebv ver Ae ş 'O. a una, Cu Husia s'alia a atut ustnia, S· ,. . l\/r . A tâi . S bi 1 n acţiune intra . rai In aru cu el' la, F' 1· v f . 1 . Si-a sărit şi Rusia' runzu iţă :01 � e v�e,. Ca să-i ţină graniţa. In sveara sfm�el Măr-ie, Foaie verde busuioc Nouă sute şaisprezece Toate ţările În .Jloc. Noaptea pela unsprezece R'Omânia stă pe Ioc, Fr-unzulrţă d'asumie , Stă pe loc, se pregătea Când Ungurul nici nu ştie, Trupele le 'nconcentra, Trăgeam la focuri cu grabă Şi la tranşee lucra. Fugeau Ungurii din ţară. 3. Cântec de răsboiu, 1916 -18. Frunzuliţă trei granate, V'Oi Ietiţelor din sate, Rău aţi fost voi blestemate Să n'aveţi de flăcăi parte. Ţăr-ile luptă de moarte Pentru sfânta libertate, Pe câmpul de bătălie Pentru ţară şi moşie. Reformaţii n'au să lupte Dar sunt 'Obligaţi s'ajute, Nu cu pâine şi parale, Cel puţin cu boi şi care 451 [452] Să se vază liberate. Până aproape de hotare, S'a 'nvrăjbit frate cu frate D'acolo le iau soldaţii, Şi-au luat foc ţările toate. In spinare ca argaţii Dar şi sărmanii flăcăi, Sus pe munte şi pe coaste Sunt mai blestemaţi ca VOI; Până la trupele noastre. Ţara-i ţine concentraţi, In ţară sau În spitale Tot mereu neliberaţi. Prin cazărmi şi prin şicoale, Să mergem peste Carpaţi Doctori, medici, domnişoare Să dea mâna cu ai săi fraţi. Dau la răniţi ajutoare, Pe bătrâni i-a 'nconcentrat, Le dau ţigări şi bomboane. Pe tineri i-a 'ncorporat Şi-i leagă mereu la rarrc, Şi la care-i liberase I tr-irni di t Că rănit, bietul soldat, �e-a rrrms or me n par e P t ţ � , l t t Şi i-a strâns pe toţi din sate. en �u . ara s a u� at A luat ofiţeri, soldaţi Ca sa-şi ap�re m�ş�a . A luat buni şi dispensaţi, �e duşn:am, bat�-l pustiea. Ca să-i facă buni soldaţi E mult timp de cand se bat Să 'nveţe militărie, Şi nu s'au mai săturat. Să meargă la datorie, Iar acum geru i-o strânge De s'or sătura de sânge. Ne ceartă Ruşii pe noi: Ruşii luptă de doi ani, Nu le mai daţi demâncare Iar noi stăm Între duşmani. Trupelor Austro-ungare, Timp lung de când e răsboiu Lăsaţi-le să moară de foame. 4. Cântec de pe câmpul de luptă, 1916-18. sold. Git. M. Enache, pe când era I91 7":""'I 8, Am plecat cum am putut Şi mama m'a petrecut Şi din gură aşa zicând: Băiete, de unde-i fi, Tu nouă să ne mai scrii. FC5aie verde viorea, Dar nevasta ce-mi făcea: Lacrămile le ştergea. Dar copiii ce-mi ziceau: Tată, tată, mă strigau, , Dupe mine tot mergând părinţi, Până când m'au petrecut. F oaie verde bob-ar-eu Eu mă rog lui Dumnezeu Să facă pe gfmdul meu; Insă gânclu meu e mare: Ca să sbor peste hotară! Foaie verde merişor, Fă-mă Doamne un puişor, Ca să sbor peste raţele Peste dealuri şi vâlcele. Foaie verde matostat, Să mă las la mine 'n sat, Să mai văd ai mei ce fac; Să mai văd curtea şi casa, Copilaşii şi nevasta, Fraţii şi pe sora mea Şi toată familia. Şi să-mi văd şi-ai mei Că 'i-arn lăsat urgisi.ţi, Urgiaiţi şi supăraţi.', Foaie verde măr pălit Din curte când am ieşit Şi casa mi-am părăsit \ \ Dintr'un carnet sc\is de în spital, rănit la Mărăşeşti, \ •••••••••••• 452 [453] " ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• e •••••••• · •••••• · . . j Oh TEHIA LITERARA -ARTISTICĂ! • • · .. H ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• La moartea lui Gib. I. Mihăescu, De câte ori obligaţia profesiunei de cronicar cultural mi-a im­ pus să Îlwegistrez în aceste Arhive ale Olteniei dispariţia dintre noi a unui om de talent, OI' măcar a unui pur şi simplu "om de omenie" __ o exemplare deopotrivă de rare în societatea noastră de azi -, am făcut-o cu strângere de inimă, cu sentimentul celui care vede rărindu-se în jurul lui cele mai nobile exemplare ale umanităţii, În vreme -ce atâţia proşti şi răi primejdioşi stăruesc a mai face de­ geaba umbră pământului, Deci, cu atât mai mult când acel care trece spre alte tărâmuri este un om tânăr, sau în plinătatea vieţii, pe care l-ai cunoscut de aproape,\i-a fost drag: şi i-ai urmărit cu interes şi cu grijă - cum face mama pentru primii paşi ai copi­ lului ei - dehuturile promiţătoare,caşi realizările, în avântul as­ censional al păsării măiestre ce poartă în suflet. După N. Milcu - floare ce s'a ofilit şi s'a frânt dela rădă­ cină acum două toamne -- se duce şi Gih. Mihăescu, cel mai de seamă prozator ,pe care pământul oltean l-a dat literaturei româneşti până astăzi. ' Şi cum nu l-am văzut cu ochii mei mort, par'că-mi vine greu să mă deprind a-l crede ca atare. Il vedeam, de ani de zac, destul de arar, când nevoile mele mă purtau pela Bucureşti. Intâlniri mai adesea intâmplătoare, scurte, cu puţine cuvinte schimbate în pripă, dar cu o impărtăşită bucurie de a-mi revedea,eu, P,C fostul meu şcolar de liceu, el pe bătrânu-i dascăl de care se simţea leg:at su­ fleteşte incă după 2 o de ani şi mai bine. Nu eram pr,ea vorbăreţi nici unul nici celălalt, o discretă' re­ zervă reţinându-ne pe fiecare dela deşarte vorbe de dacă, el vrând doar să ştie cum o mai duc cu necazurile melc şi ale "şcoalei noastre" (căci nu ignora ocara făcută în timpul din urmă "Cole­ giului Naţional Carol I", în care învăţase şi el), iar eu interesat a afla dela dce mai lucrea�ă,ce a mai dat gata pentru IÎip,ar. Ultima dată l-am intâlnit în vestibulul Direcţiunei Presei, unde a fost slujbaş în anii din urmă. Era în ziua de I6 Iulie; mă Inapoiasem dela solemnitatea xleschiderei cursurilor dela Văleni şi, în oprire de o zi în Capitală, trecusem prin str. Dionisie, Nimic nu mi s'a părut esenţial schimbat în chipu şi nici în vorba tânărului scriitor, ca să am aprehensiunea despărţirii din urmă, 'PC care clipa 17 453 [454] Gib Mihăescu. să fie ultima-i operă C. D. Foriunescu, composuie a autorului *), cu cel mai ales de Faţă o urzea in neştirea noastră a arnândorora. Gib m'a În­ trebat dacă i-am cetit "Donna Alba", proaspăt apărută. l-am sll}US adevărat, dar cu jenă, că n'o citisem încă şi, nici nu UPLl­ casern s'o cumpăr. - "N'o mal lua, te rog; lasă-mi pLăcerea de a-ti trimite eu volumul". Şi mi-o spunea aşa ,că parcă m'ar fi rugat el pe mine să-i fac o favoare aoceptând darul lui. Peste 3-L' zile am şi primit exemplarul, fireşte cu o dedi­ catie. O dedicaţie în care atunci nu am văzut decât o delicată a­ tenţiune, o g:entiletă impusă de raporturile noastre, dela fostul elev la fostul lui profesor. Cartea i-arn citit-o şi-mi luasem notiţe ca să insăilez o cronică chiar pentru acest număr al revistei. A trebuit să treacă vreme până când, în după amiaza aceea tristă auzind la Hadio vestea că s'a prăpădit Gib, am recitit ca ha­ lucinat, îngrozit, textul dedicaţiei din "Dollua Alba", care lua a­ cum un tragic înţeles, sub o lumină care se proiecta asupră-i de dincolo de mormânt: " Prea stimatului meu proţesor de limba română elin clasa VIII-a de liceu. Domnului Această ultimă.. ... omaglU. 20 Iulie i 935. Căci, într' adevăr, "DoJlna Alba" a fost ŞI cântul său de lebădă. Ce dramă sfâşietoare se va fi petrecut oare in sufletul lui Gib, ce lacrămi interioare va fi plâns el când li scris dedicaţia de mai sus, a cărei parte dela urmă a inchis-o hermetic sub alT1ăgitoarea haină inocenţă a {jTaiului, dar tâlcul şi cheia i le-a lăsat morţii, ip1entruca numai aceasta să i le descuie postum! Sorti t unei pieiri timpurii, dOnştient de ceea ce bătrânul lui prieten nici nu bănuia, la despărţirea noastră Gib' va fi avut presen­ timenulcă nu ne vom mai vedea în viaţa asta. Iar când însăila, fără să-i tremure mâna, pentru ruine supremu-i prinos de afecţiune, se va fi văzut, copil palid şi firav, într' o bancă din fundul clasei, dând proJesoruluioomp:0izitia lui de română - Iluturaş cu aripil« incă moi, abia ieşit dincl'ysalidă -; apoi, tocmai sus în capul scării, artistul pe deplm format şi stăpân pe toate tainele meşteşu­ gului, capabil să dăliuiască de aci înainte prorneteice infăptuiri, _dar căruia un destin duşman îi tăia iremediabil drumul şi puterile şi zilele, şi-i ducea mâna ca unui copil mic, să scrie domol şi aşe­ zat "aoeasUt ultimă... compoziţie a. autorului". In lumina proj.e�tată de dincolo a aceluiaş g:ând, îmi vine s[t apropii dedicaţia mea \stranie de cele din urmă trei rânduri ale rom::l'I1ului Însuşi: "Şi dulcea moarte îmi trimise din UŞ[1 un ultim sărut, cu vârful degeteloi·, :pe râsul ucigător al albilor şi minunalilor ei dinti". *) Punctele de suspensiune sunt ale lui Gib. 454 [455] Plecarea prematură a lui Gib Mihăescu a fost un doliu nu nu­ mai !pentru literatura noastră, dar şi pentru toţi slujitorii condeiului. Nu cunosc un caz analog, în care regretul unanim şi neprecupeţit al unei clase de oameni, atât de putin comozi ca scriitorii, să se fi aplecat în chip mai sincer şi mai pios pe marginea unui mormânt, ca pe aoel care s'a închis la Drăgăşani în vara aceasta. Nu ştiu gazetă OI' revistă care să nu fi omagiat deopotrivă pe om ca şi pe artistul dispărut. Şi în aceasta stă confirmarea înaltelor calităţi sufleteşti ale omului modest şi Imn care a fost Gib, aşa cum este şi va rămâne unul din oei mai viguroşi nuvelişti şi romancieri ai epocei contem­ porane naţionale, intrunind calităţile analistului sfredelitor ele suflete, cu acele ale, unei fantezii creatoare in excepţionalul, totdeauna vero­ simil, încar,e i-a plăcut să modeleze Ip:e atitia din eroii săi. C. D. Fortunescu. Note ble-blhltografice Emilian 1. Mihăescu s'a născut în Dr,ăg:ăşalli. (j. Vâlcea) la 30 Iunie I896, fiu al avocatului Ioan Mihăescuşi al doamnei Ioana Mihăescu, Clasele primare le-a făcut în oraşul său natal, iar pe cele secundare la lioeul "Carol 1" din Craiova, terminând clasa VII-a, la secţia modernă a colegiului, în Iunie I916. Interve­ nind răsboiul, ultima clasă - a VIU-a -- va fi trecut-o, caşi ba­ calaureatul, în nu ştiu care oraş elin Moldova re tragerii noastre. Faoe apoi şcoala �pregătitoare de ofiţeri în timpul refacerei ar­ matei, aşa că-I găsim sub-locotenent în ultima parte a campaniei. Activitatea literară şi gaz!etărească începe din 1918-. 1 9 1 9 la Bucureşti, În cercul revistei "Luceafărul", ce reapăruse în ca­ pitala ţării întreg:ite, alături de Nichifo!' Crainic, T. Vianu, Al. Busuiooeanu, V. Voiculesou, A. Enăşescu, G. Gregorian şi alţi câ­ ţiva tineri scriitori, In 1920, odată cu Cezar Petrescu, pleacă la Cluj, unde face gaz:etărie alături de o seamă de ziarişti v,eniti din regat spre a se alătura celor câţiva din Ardeal. Aci scrie la. "Gazleta Ardealului" şi la "Voinţa", apoi la "GândiTea", înainte ca aceasta din urmă să se fi mutat la Bucureşti. Intârzia t ou stu­ diile universitare, Gib. 1. Mihăescu, după ce-şi trece licenţa în drept la Universitatea din Capitală, profesează şi avocatura, incercându-si norocul la Chişinău, apoi la Dr,ărgiăşani. Dela 19:19 este numit slujbaş În Directia Presei, atârnătoare de Preşedenţia Consiliului de Miniştri. In aoest timp a colaborat şi la gaz!etele bucureştene "Cuvântul" şi "Curentul" şi la revistele "Viaţa Homânească" dela Iaşi şi "Scrisul Românesc" dela Craiova. Primul său volum ti­ păr.iteste "La Grandiflora", iar ultimul e "Douna Alba". In timpul din urmă avea în lucru două romane: "Vămile văzduhului", d:Uncar,e s'a publicat ( Gândirea, XIV, 10, din Dec, 1935, pop. 495-505) fragmentul aflat ip�'intre hârtiile scriitorului, şi "Uper­ eul", despre care nu ştim nimic decât titlul. Gib - căci sub aoest �ume s'a :făcut ounoscut Îrţ literatu!',ă - 455 [456] a murit Sâmbătă, 19 Octomvrie, la 3 oeasuri dimineaţa, dupii o suferinţă de câteva săptămâni, răpus de a tuberculoză renală, pe care o răscolise astă vară o imprudentă baie rece luată la Constanta. Ultimele zile a bolit la Sibiu, la Drăgăşani, apoi la Bucureşti, unde şi-a dat sfârşitul. A treia zi, Marţi, fi. fast dus şi înmormântat la Drăgăşani. Gib lasă după sine a soţie şi două fetiţe în doliu. Se recomandă articalele: Gib Mihăescu, de Şerban Ciocu­ lescu, în Rev. "Fund. Reg. II", 12, Pipi. 628-643, şi în "Gân­ direa", XIV, 10, articol-ele de Nichifar Crainic (pp. (189-(193) şi Cezar Petrescu (508-514). Volume tipărite: _ La Grandiflora, 1928, Ed. "Scris. Ram." Craiova. Paoilioruil cu umbre (fără dată, probabil 1929), aceeaş edi­ turii 1). Vedenia, nuvele, 1929, Ed. "Cartea Ram." Buc, Braţul Andromedei, roman (fără dată) Ed. "Nationala", S. Ci!arnei, Buc., carte care s'a publicat dulpă un an sub titlul: La poarta necunoscutului, (tot fără dată) aceaş ed, Rusoaica, roman (tot fără dată), aceaş ed, Zilele şi noptile unui student întârziat, roman, (fără dată), Ed. "Cug,etarea " , Buc. Femeea de ciocolată, roman (fără dată), ed. "Naţianala-Ciar­ uei", Bucureşti, Donna Alba, roman (tot fără dată), Ed. "Cultura româ­ nească", Bucureşti. • ••••••••••• Jertfă Pe un rug intern de noapte şi cenuşe, între două veşnicii înfipt străjer, arde gândul - rob de voe în cătuşe ... In lumina lui bolnavă, jucăuşe :fumul alb se sue, 'trudnic, către cer ... Când în pnimăvara de apai soarele va Ciacăni din uşe 'n uşe deşteptând la viaţă ramii goi, să le dea lumină crudă din căuşe,- \ vai surâde -\ lujer verde 'n muguri nOI renăscut din propria-mi cenuşe ... \ Aurel Tită. 1) D-l Şerban Cioculescu menţionează existenţa manuscrisului piesei .Sfâ.rşitul>, prezentată Comitetului de lectură al Teatrului Naţional din Bucureşti, dar nejucată. 456 [457] C ân t e c Vioarei mele Să te şterg, bătrână vioară, de lacrima ce-a picurat din ochi şi suflet, astă seară, pe lemnul binecuvăntat ... De mult uitasem să mai plâng. Cu glasul tău, singur tovarăş, am vrut urâtul să-I alung, să-mi amintesc de toate, iarăş .... Cu tine-am plâns, m'am bucurat şi-atât de-aproape te-am simţit, cutie 'n care am păstrat tot ce în suflet mi-a 'nflorit de mult,. de când eram copil... Tiptil s'au furişat în suflet aducerile-aminte ... Cuminte Odată-am stat la umbra ta, pe vremea când prin frunze dese zefir de Mai se 'nfiora clipit a dorului s'o ţese ... Sânt veacui-i multe' de' atunci... Porunci din alt tărâm s'au împlmit ... şi iarăşi noi ne-am rregăait ; eu tot femee şi tu vioară, cu-acelaş suflet de-odinioară ... Şi cântecul aşa s'a 'nfiripat ... Legat a fost sufletul meu de tine prin coarde nevăzute' şi suspine, prin doruri vechi şi'. tânguire ce n'au găsit înfăptuire ... o viaţă 'mbrăţişaţi am stat - am râs, am plâns; am suferit­ şi împreună am cântat: m'ai înţeles şi te-am iubit ... 457 [458] 458 'Naintea mea s'aşterne-un drum ... Acum mă tem de clipa când nu voi mai fi - şi-o altă mână cântând păgân te-o 'nlănţui ... Voi geme-atuncia din ţărână ... Ulcior de mâini uscate modelat, în racla ta .de lemn sonor sufletul meu va fi 'ngropat ... Şi pe 'nser ate va plânge-atunci lacrimi bogate, lacrimi ce alţii le-au vărsat - cum a'a 'ntămplat cu mine 'n astă seară- cel ce-o 'cânta atunci cu tine, bătrână vioară .... •••••••••••• Mătănii Bunicul a murit de mult... (Din vremea când ştiam, cuminte, poveştile cu smei a'ascult l) Nici nu mi-l mai aduc .aminte ... Dar azi, în, sipetul de nuc am răvăşit prin amintiri. (Am vrut aminte să-mi iaduc de învieri şi' prăbuşir i ... ) Lângă-o găteală de mireasă ­ ce pare-acum a unei moarte. ­ s'a veştejit 0\ chiparoasă, ca mâna ce-a \'ncercat s'o. poarte ... Lângă un ceas? un calendar ... Intreb, de-odată gânditoare: "Mătăniile de chihlirnbar ale cui să fi fost oare 7" Oftând, măicuţa i mi-a răspuns: Doina Bucur . [459] (ştergând o lacrimă pe-ascuns) "Tu nu-l mai ştii pe tata mare ?" ... Ce gânduri o fi depănat (de bucurie sau amar) pe boabele cu luciu mat şi străvezii, de chihlimbar , bunicul meu cu ochii blânzi? .. (Nici tu nu ştii să îmi răspunzi ... ) Şi ochii mi s'au umezit cu gândul la bunicul mort, şi depănând m'am pomenit mătăniile de chihlimbar. Si-acum în sufletu-rni eu port �ai multă jale şi amar (ce 'n sipet n'a mai încăput cu alte lucruri din trecut ... ). Iunie 1935. Elegie Când ceruri albe dăinue pe ţară Şi îngeri de lumină vin la geamuri, M'aş vrea ca seva odihnind în ramuri Ori sub pământ în bobul de secară ... Ca să nu-mi ştie omeneasca vrcre Neliniştea ostatică din mine Şi '11 necuprinsul, apollinic, - bine Un zeu să fiu prin timp şi adiere ... Iar tu, cea mai căutată pe viole, Ce mi-ai cusut altiţe pe-amintire, Să fii în zarzări frageda 'nflorire A sângelui meu supt din alveole ... Şi noaptea, când imaginea Iunară S'o năvădi pe iţe de az�r, Tu să-ţi lipeşti de crengi obrazul pur, S'asculţi în fibre voci ce te strigară ... 1 ". Doina Bucur. ( I I George Fonea . •••••••••••• 459 [460] Dela romanul 11Proces" de Ion Biberi la procesul poeziei moderne de Valentin Al. Georgescu. Orice operă literară sau de artă are o dublă finalitate: una pUl' estetică (sau regională" în sensul fenomenologic a.l cuvân­ tului) şi o alta filosofică (sau universală). In romanul său "Proces", d-I Ion Biberi nici n'a încercat să creeze cu mijloace obiective caractere-tipuri, legate între ele prin conflictele raţionale ale unei intrigi psichologice, nici nu şi-a înregistrat, ca Marcel Proust, filmul interior al conştiinţei 1). D-l Ion Biberi s'a instalat in conştiinţa unui străin, Alex. Padeş, pe care l-a lăsat să trăiască în faţa Juraţilor, unde era acuzat de o crimă, un moment de înaltă tensiune interioară" de complectă izolare mentală de lumea dimprejur, un moment în care fluxul vieţii lăuntrice cu toate legile ei ascunse, cu toate aluviunile ei obscure şi iraţionale primează orice alt element de viaţă sufletească, făcând chiar imposibil un conflict spatial' sau temporal cu mediul social. Din punct de vedere al f'inalitătii estetice, Într' o astfel de operă Iiterară, va trebui să verificăm ader'eni;a mijloacelor technice utilizate la obiectul tratat, şi să înregistrăm revelaţiile de ordin psichologic la, care ajungem graţie romanului d-Iui Biberi. Oa o consecinţă a acestei aderenţe, vom regăsi În cartea d-lui Biberi jocul liber al asociaţiilor, incoherenţa vieţii sufleteşti de îndată ce scapă de sub tiranicul control al raţiunii, repulsiunea ei pentru tot ce este raţionament, pentru logica strânsă, pentru contu­ rarea netă a ideilor şi-a afectclor. Vom regăsi plasticitatea mate­ rialului purtat de apele vijel ioase, ale monologului interior, cu sa­ cada lui, cu atâtea cuvinte trunchiate, deformate, cu ritmul atât de apropiat de acela al vieţii organice, cu libera fantezie a a­ min tirilor, şi chiar cu o scară de valori străină oricărui imperativ social şi exterior. La fiecare pas, nevoia unei perf.ecte sincerităţi în goana meandrică a acţiilor 'Şi reacţiilor sufleteşti, mai exact În succesiunea preeipitatelor sufleteşti de o clipă, fiind 'exagerat să vorbim de acţii şi reacţii, când eroul nu face aproape niciun gest obiectiv, Invazia irezistibilă a subconştientului cu tot trecutul lui de amintiri, de reziduri, de inhibiţii este valorificată cu ajutorul unei adevărate alchimii verbale şi cu un liber joc al asociaj.iilor celor mai diverse. Ov,vântuleste spart, smăl.ţuit cu virtuţi nebă­ nuite şi inedite, pl�sticizat la extrem, pentru a îndeplini o dublă funcţiune: de clement ritmic în frază şi de pată lumi­ noasă în cârnpul halueinant al conştiinţei. Ouvântul nu mai este valoare de schimb 2), pur-tătorul unei încărcături ideologice precise 1) VezI Carnii Petrescu, Proust şi structura nouă, Rev. Fund. Reg., .Nov. 1934. 2) eAutant prendre une plece de rnonnaie et la rnettre dans la rnain d'autrui en silence- (Mallarme). 460 [461] şi universale, El devine o schijă, o granată, o rachetă luminoasă a cărei explozie nu poate fi niciodată calculată dinainte, ci numai trăită cu o perfectă adeziune din partea întregii noastre fiinţe, câ t mai retrasă spre rădăcinile ei fiziologice, de primitivism natural,. de exul ta.ţiune în mijlocul unui cosmos chaotic şi deci mai UŞ'Ol' de suportat. Această alchimie verbală pc care însuşi d-I 1. Biberi a analizat-o magistral în aplicaţiile ei la o întreagă familie de autori moderni (rev. Azi, August, 1935), permite util izarea ce­ luilalt element: asociatiile, In conştiinţa noastră, fenomenele n'au frontiere, nici etichete, nici cotă de bursă sau de catalog. Dacă . scuturăm, pentru un motiv sau altul, jugul constrângerilor so­ ciale, al logicei şi al raţiunii, ne trezim plutind pe o mare veşnic fluidă" veşnic agitată, în care minunate corespon­ denţe se topesc în indici bile delicii, făcând din noi nu manechinul de toate zilele, încadrat şi poate mutilat în muzeul valorilor so­ ciale, ci fiinţa nudă, vie, liberă, exuberantă, neîmblânzită şi netor tura tă de nici o panică. Iată ce vom găsi în romanul d-lui Bibcri, ca şi la Joyce, la Schnitzeler, la Braga, la suprarea.Iişti, la Rimbaud şi la zece alţi autori, chiar la "Dada". Această finalitate estetică se încadrează perfect Într'o fi­ nalitate spirituală a vremii noastre. Dece această răsleţire de drumurile luminate, dar strâmte, ale raţiunii? Dece această cufundare complezentă În apele tur­ turi şi Iimonoase ale conştiinţei? Dece această prezentare a omului gol, în pura lui aureolă, dacă nu primitivă, cel puţin instinctivă? Dece această credinţă, poate naivă ca toate credin­ ţele, .dar consolatoare ca de toate, că sufletul omului îşi con­ jură mai uşor demonii, dacă îşi scoate în bătaia unui soare fla- gelator cele mai ascunse măruntae? ' R,ăspunsuleste simplu. Este tendinţa generală a gândirii contemporane din ultima jumătate de veac. Bergson, Freud 3), Einstein, Rimbaud, Dada, Andre Breton sunt jaloanele acestei spiritualităţi. Reacţie firească contra na.turalismului, contra po­ zitivismului ştiinţific, contra psichologiei asocia.ţioniste, contra etatismul.ui ei-a concepţiei materialiste a istoriei, Dar consecinţă a faptului că toţi dumnezeii au dezertat sufletul umul ui, lăsându-I Într'un 'univers atât de complicat, Încât inteligenţa nu-i mai poate guverna destinele, iar raţiunea nu-i mai poate pune în for­ mule sensul. Dacă aceasta este amploarea tragediei din care isvorăşte este­ tica monologului interior şi a scrisului automat, să ne Întrebăm unde duce, pentru a-i prinde valoarea morală. 3) Specialiştii ştiu că opera lui Bergson şi Freud înseamuă o patetică tentativă de raţionalizare a intuiţiei şi IL inconştientului. Dar explorarea acestor domenii, fie şi cu mijloace raţionale, nu lasă mai puţin accentul să cadă pe funcţiunile preraţionale : intuiţia ca instrument vital de luare de contact cu realitatea: inconştientul ca rezervor în care se plămădesc tendinţele profunde ale eului.-A fost destul ca omul modern să găsească in aceste doctrine o depreciere a raţiunii. 461 [462] In primul rând, să observăm că, dusa la extrem, noua spiritualitate' rezultată din despera.re şi unilateralitate, nu face decât să împingă mai departe aceste primejdii. Amputând su­ fletul omenesc de elementul raţional şi logic, nu se face decât să, se accentueze, din cealaltă, parte, un crud dualism, generatOl' de mefericire şi de erori. Complexitatea nu poate fi redusă prin confuzie, ia]' lumina nu poate fi atinsă prin complezenţitÎJI Întuneric. Afar.ă de cazul când nu se renunţă sincer şi definitiv la una şi la alta. Ceeace până acum n'a avut curajul s'o iacă decât "Da.cla" ŞI efemera lui posteritate. Aceasta ni se pare atât de adevărat, încât un· D. H. Lawrance simte nevoia să dea na­ turismului său un caracter de armonioasă sinteză Între primiti- . vismul instinctiv 'şi rigorile spiritul ui şi ale ra.ţiunei. In realitate, tra.gedia 110ueiestetici rezidă aiurea. Oei care o cul tivă vor s'o apropie ele manifestăr-ile primare ale fiinţei omeneşti, de folclor, ele dansul mitic, de vis, de jocul copiilor, dc elanul mistic. Să observăm că toate aceste. fenomene sunt primitive şi elementare, prcexistând istoric şi ontologic civilizaţiei şi dom­ nici ratiunii, cu toate formele de organizare socială indispen­ sabile. In contrast cu aceste produse psichice, estetica monologului '. interior 'şi -a eliberăr-ii def'initive li ,conştiinţei omeneşti este În schim h produs ul ci viliza ţiei noastre târz ii ş,i rafina te. Funda­ tarii ei cei mai evidenţi sunt un Poe, un Rimbaud, iar repre­ zentanţii contemporani un Joyoe, un Lawrance, un Andre Bre­ ton, Pentru a-i înţelege, să urmărim cu oarecare atenţie soarta. unuia din 'ei, poate cel mai mare şi mai lucid: ArthurRim­ ba.ud. Pentru el, toate cuceririle esteticei noui rczul tau dintr'un fenomen super lucid, acela de voyaHoo. Când îşi fixează ce]ebm Alchimie du Verbe, are curajul s.ă."vorbească. de I'histoire d'une de mes îolles. Ce fut d'abord UIW Hude, strig.ă el tot acolo, j'ecl'ivais des silenees, des nuits, [e notais I'iuexpa-imahle. Je fixais des vertiges, Cuvântul ebuh\ este revelator 'şi tragic In acelaş timp. Şi mai departe, 'Rimband măr turjseşte : je m'habi­ tuais it I'hallueiuatinu simple. Aueun (Les sophismes (le la Ie­ lic ... n'a ete oublie )).ar moi: je pourl'ais Ies 1Iedh'·e t0118, j.e tiens le systeme. rroate acestea pentru a putea exclama final: j'ai vecu, etinceUe ,1'01' de la h�miere llature. In celebra L,ettri� du voyant, Rimbauu este mai crud şi mai direct.: J�a p"emiel'e etu(le de l'bolllme qui veut etre poctc est sa pl'0lme conuaissalwe, ,eutiel',e. Ilchel'�be son âme9 il l'inspede, il la tente, l'aJlpl'mld. �Des (IU'il la sait, il la doit cultivel' ... Mais il s'a.gii de fail'e Lâmem(lu8tI-neUSI\: it l'instal' des comlwa­ chicos, quoi! Imaginez ltn llOmmtl S'im)l!alltant et se cultivant des VCl'rues SUI' le visage� Je dis qu'il faut etre voyant, se bire voy:tnt. I..It� poete se bit voyant, pal' un long', iinme·nse et rai­ sOll'ue llereglemcnt de tous les s·ens." Aceste preciziuni ale oelui mai 'autentic voyallt ne par de- 462 [463] eLS1 ve. Conflictul tragic elin care noi facem să isvorască estetica scrisului automat şi-a monologului interior este o realitate. Fără a avea intenţia să negăm, fie posibilităţile, fie gralldoarea şi chiar necesitatea acestei estetici, atenţia noastră se fixează. involuntar pe valoarea morală a procesului care o provoacă. Intradevăr, noua estetică nu-şi mai propune ea scop unic realizarea frumo­ sului, ci caută, a pătrunde esenţa lucrurilor, făcând omului reve­ Ia.ţiuni de ordin spiritual şi deven ind un adevărat "Illoycn irregu­ Iier. de connaissance metaphysiquc". In felul acesta, estetica de­ vine un teatru în care, prin poet, omul îşi joacă posibilităţile ultime ale destinului său pe pământ. rrotdeoda.tăea pune în mod necesar problema valorii sale morale. Procesul din care isvorăşte noua atitudine poetică, este procesul desperării unei întregi civilizaţii. D-I 1. B. şi-a dat seama mai bine decât oricine, când scrie: "Aprofundării vieţii: lăuntrice, îi corespunde O, atitudine în faţa lumii, ce pTesupune o totală transformare de perspective a universului". Mai precis, Rimbaud, credea că Înarmat cu doctrina lui lalchimistă le poete dHillirait la quantite d'Inecnnu s'eveillaut eu SOli temps dans I'âme universelle. Iată pârghia pe care apasă, cu toată gravi­ tatea lOT, demonii, pentru a urni din loc prefacerea totală a lumii moderne şi-a civilizaţiei noastre îmbătrâni te. Iată locul geome­ tric al crizelor de ieri şi de mâine. Nimic �nuse opune ca pe această cale omenirea să reuşească a-şi reînnoi dumnezeii şi a-şi recompunf� fericirea. Până îniprezent însă, ea a continuat să îrn­ partă sufletul omului în întuneric şi lumină, în na.tură şi, ra­ ţiune, creând un climat propriu disperării din care isvora şi pe care arnbiţ.iona s'o conjure. Valoarea morală a acestei estetici ne-o măsoară, chiar aventura lui Rimbaud. Ajuns la necunoscutul din le Bateau ivre sau final pătruns cl(j zădărnicia. ambiţiei lui; etinteHe d'ol'de la Iumiere nature sau simplu candidat la o ba­ nală nebunie 'şi inestetică desorcline, avem impresia cii Rimbaud, singurul, a avut curajul să-şi depună bilanţul la tribunalul de comert şi să-şi proclame neliterar fa.limerrtul. Poate fiindcă. el mersese mai departe vdecât toti ceilalţi pe drumul ales, făcând din aventura estetică o aventură vitală, sau invers. Arderea di­ vinei UJH\ Sa:ison mi cu fer :şi expia.ţiunea abisiniană TlU sunt decât simbolurile vulgare ale, Ial imen l.ul ui. Nu ştim dacă Rimbaud s'a apropiat (le adevăr în deşerturilc Abisiniei, când înainta rapoarte seci ('11 greşeli de franceză Academiei de Şt.iinţe Morale, se con­ suma de dor după o viaţă 1ini,ş1.,iLă de burghez, dorindu-şi o soţie înţeleaptă, iaT in chimie il apiisau cei 40.000 fl�.S. aur CâlŞtigf1t,j în comert,nl de arme cu Menelik Il. Sau poate nu s:a a.propia.t de acest adevăr, aşa cum cred·e Claudel, decât în s'pi· talul marsiJiez, când eL sărutat din nou crLlcifixul Întins ele mâna curată a sorei sa.le? Un lucru ,eSite cert: nici Îutr'ull caz nici in altul n'a produs. vreo operă literară, nu s'a gândit să utiliz·eze reiietele dill Alcbimie du. V·el'bc, nici n'a rproferat vreun mo· nolog interior, Intr'un cuv,int, n'a produs literatură. De ce? 463 [464] Fiindcă adevărul acesta ultim, cunoaşterea definitivă a lucrurilor către care năzuesc nouii poeţi, cu Rimbaud în frunte, presupunând că sunt hărăzite omului, rărnân inef'abile, în afară, de literatură. Acest adevăr şi această cunoaştere, având toate prerogativele mântuirii, nu se pot destăinui decât în rugăciune sau în pura ado­ raţie. Numai astfel de acte de natură religioasă pot reda omului sentimentulplenitudinii, al Iiniştei, al adevărului. Numai de pot împăca regiunile obscure 'şi fecunde exploatate de estetica monologului interior.. cu regiunile clare şi reci ale clasicismulni tradiţional. ' Să recunoaştem deci, că noua estetică de care ne ocupăm aICI isvorăşte dintr'un fenomen crepuscular de disperare a civili­ zaţiei occidentale, cu pretenţia dea reduce şi depăşi această dis­ perare. In fond, ea nu face decât s'o accentueze, fiindcă disperarea nu poate fi conjurată decât prin elemente care nu-s de natură estetică, Arta poate fi semnul unui efort spre mântuire, mai ales mărturia unei arzătoare dorirrţi de mântuire, aşa cum 'este cazul de la Baudelaireîncoaoe, dar arta nu va deveni niciodată o terapeutică, soteriologică, adică ocale sigură spre mântuire. De aci să deducem o lecţie de modestie şi de armonie. Pentru a rămânea conformă cu legile ei, nu este rău ca noua estetică, după ce explorează ţinuturi noui şi necunoscute ale sufletu­ lui omenesc, Sa. tindă, ca spre un inevitabil ideal, spre forme cât mai compl ecte, mai luminoase, mai ideale. Acei care-I practică, pot mărturisi că moderriismul nu mulţumeşte nici nu exorcizează cu succes demonii sufletului. Pentru sufletul modern, modernismul, în sensul convenţional al cuvântului, nu poate fi decât o etapă necesară. El permite noui cuceriri, lărgind frontierele sensibilităţii şi adâncind mate­ rialul plastic: cuvânt (Rimbaud), culoare (Picasso), linie (Ohagall), sunet (Wagner, Strawinski). Dar am văzu t deja că aceste cuceriri estetice angajează însăşi destinele omului pe pământ şi-I constrâng să găseasc{l o 110Uă mântuire, Acei care cred că o viaţă întreagă pot însăila versuri ca ale d-Iui Saşa Pană, sau chiar mai ob-scure şi mai automate, sunt sau naivi sau neputincioşi. Dacă vechiul poet putea trăi toată viaţa la umbra corn'plezentă a raţiunii şi-a comodită.ţilor puse la dispoziţie de ci vilizaţia lui, în care credea şi-şi găsea u� loc, .poetul nou perpetuează actul poetic pentru a se adânci pe sine, pentru a-şi slei virtuţile sufleteşti şi intelectuale şi-a ajunge astfel În condiţie optimă la saltul vital spre mântuire. Baudelaire o înţelesese, când cerea poeţilor să-şi îndeplinească misiunea \ eomme nu parîait chimisteet cornme nne âme �a�Ilte. Deac�ea AoeJii, fie e� oricât de m0d�rni�şti. şi ele ermetici, care decid să 'gangureas-ca de-alungul unei vieţi mono­ loa�e inţerioal'e, s�nt a�leni.nţa,i;i s.ă. se meJlt,�nă În l'eginn�a cea mal PUţlll fecund,a a nouel estetlCl. Ou RUllbaud, adevaratul poet modern ajllllge sau la negaţia absolută din momentul fugii în Abisinia, sau la mânturirea tot absolută elin spitalul marsiliez. In orice caz, o mântuire luminoasă, prin armonfe şi depăşire. 464 [465] Poeţii modernişti să fie deci siguri că atunci când au făcut profesiune de credinţă din scandalizarea burghezilor nu şi-au ales o meserie comodă, ci pe cea mai înaltă pe care le-o putea oferi spiritualitatea vremii lor. Deaceea, reînviind din apele mo­ nologului interior şi din aburii scrisului automat, poetul modern trebuie să se înalţe din ele spre sinteze esenţiale ŞIÎ fecunda, Traducerea unei astfel de sinteze în forme de artă, Încercată de un Claudel, rămâne dificilă şi plină de primejdii. Cum o ase· menea sinteză nu poate avea decât valoarea pe care spiritul omenesc o recunoaşte în Dumnezeire, poezia redevine, pe această cale, ceeace trebuie să fie: o căutare a lui Dumnezeu . ••••••••• 11 ... LES VOIX Poeme symphonique en dix parties 1) par Valeali. AI. Geol'geseo. la voix des f1e,urs theme des corps enlaces L'amant s'est endorrni de sommeil doux d'amour, l'heure comblee nous livre I'arnante ei le corps: rnultiplions silencieusernent par nos parfums et couleurs les essences evanouies du peche et du desir. Morsure de sapins resineux dans le pli de toute sienne volupte mourante, I'oubli ci'azur d'une eubepine plie sur les grands yeux: deux lacs- des cieux reveusement, Son haleine mettrait des roses sur ses levres s'il en etait de feu leqer la robe en flammes vives. et si I'amant ne I'eut derobe pour ses livres I'e vent nous jetterait pareil tresor ravi. Exegese. Les fleurs egrenent la confession des corps que l'amour - l'heure cornblee - epuise au mi/ieu de la nature. Oue les parfums et les couleurs des fleurs soient une multiplication silencieuse des essences qui font que I'heure se comble par le peche et le desir. La volupte de la femme a bien le gout des sapinsre­ sineux. le rEwe d' amour dans les yeux de la femme a la cou­ leur des aubepines. 1) Vd. primele 4 părţi în numărul anterior al revistei, pp. 152-156. 465 [466] L'haleine de la fernme arnoureuse on dirait des roses de feu legel- aUA: petales de flammes vives. c'est la un tresor qui serait. do lui aussi a la nature - le vent -- mais que. l' amant se rappelant qu'il est poete garde pour ses livres. etil ternit de la sorte le rnystere, la voix de la chalr theme de l'amour charnel Au dela des iheoloqies des esthetiques des morales fauves metaux roulant leurs charrnes: fes peches irnrnense conque aux miile voix [lutees serpeni de braise aux miile rythmes neufs! Ni repos ni sagesse ni terme dans la sombre citerne qu'est ton .âme ou lueur nulle sinon les bras s'arrachanl I'heure. Et fondus dans ta faim claire muscles de mon corps eclairs trop haut le ciel se voOte par dessus 'ma fete emplie de reves de vingt sous. Exeges,e. L' amour total subit l' epreuve de la chair. avec I'illusion de troner au dela du bien du beau et du scrupule peree le peche - oes rnetaux roulant leurs charmes - qui fait de la femme line immense conque un serpent de breise. Des lors I'âme n'a plus ni repos ni sagesse ni ferme dans ses tourments. 081108 est line sombre citerne ou la seu le lumiere ce sont les bras s'inqeniant a fixer I'heure. L'amour de la femme est encore une faim claire. I'homme esi moins lurniere qu' eclairsjet le ciel lui semble deja trop haut. les reves se brisent ei la raison y mele deja son ironie pour leur' soufHer: reves de vingt sous. , la voix des larmes theme de la jemme ş'accrochant au reve Mon epoux!· i1este-moi: presence inapaisee pour . sainte que je brille au centre de fes reves ou par SOUrce ardente non sans crainte grisee en consumant ta chai� je. me consume breve. , Mon epoux! garde-moi\ faiblesse azur et seve mes racmes du sol qui n'est toi - ignorantes mes ailes se brisant que. ton souffle ne leve mon âme et moi jamais - hors de ta lai - errantes. 466 [467] Mon epoux! chanqe-moi - indomptable alchimiste comme te fus promise en eternelle joie en oubli de ces jours ou tonâme s' attriste -en la maliere iqnee que tes mains dures ploient, Exeges'e. La femme en larmes s'est ernue a I'approche du perii et dans une plainte derniere dit a son epoux sa fidelite au reve insoumis. la voix de la terre theme du charme impossible Comment? vos pas ne foulent plus la braise? vos bras elastiques n'etreiqnent plus les treize etoiles du matin? vent pur ne gonHe plus vos poitrines d' acier ou les dieux se sont plus? Jouet de chair - de boue le serpent t' a qlisse furtif ,entre les seins rougeoyants et puis s'est loqe dans merne coeur aux inflexions tendres et menaoe que seul sur toi se fasse entendre. Et toi silence et feu - ruine en ton empire! quel peche fut rongeur de ton ârne - bien pire qu'un ver maudit dedans le sauvage fruit d'or? quel dieu jouant ta vie exulte si lU dors? Exegese. On est loin de la cinquierne voix. li'! terre d'un arr narquois leur fait avouer la ruine de leur amour. Jouet de chair voila oe qu',est a present la fille de,s astres - el ces parOles si dur,es! Le feu fait homme est maintenant silence et feu dont I'empil'e a veou. on ooirait qu',un peche ignore a fait son oeuvre volonl.e d'un dieu pour lequel les destinees hu­ maines ne sont que jeu, la voix c!'yseuH theme de la jemme redevenue mortelle Avant de l1edevenir modelle Je vais me regarder dans son miroir. c'etait encore yseult pour lui hier soir oes cheveux oeHe peau ces prunelles. P.uis je m'en irai triste de n'avoir ete sagement que son modele: chant astral qui se fond en voi;:: grele plaie rouge au lieu de celeste savoir. 467 [468] Impossible yseult! puisse la glace retenir ton irnaqe fugaoe pour la renclre quand je suis loin d'ici. Sur I,es traits purs que le feu consume il va se pencher plein d' amedume 'et psut-etre xm peu j'y serai aussi. E�egese. Plus de charrne plus de mirage. La fille des as­ ires suspend son reve d'yseult - cherit astral celeste savoir ­ pour se retrouver une simple mortelle: voix grele plaie rouge. Yseult etant un reve impossible la femme modelle n'a plus qu'un desir humain: qu"elle puisse survivre dans la memoire de son amant ne serail-ce que derriere I'image d'yseult qui ne oessera de le hanter. la voix d�e tristan Celle qui rn' approchait d'yseult n'est plus mais quelle plaie brulente a sa place et ce bonheur de solitaire elu! Rien d'elle - qui fut - dans cette glace ei quoi les yeux lo,ngtemps par elle lus n' auront d/elle qu'une ombre fugace? Bien que d'ecume a moins que de cristal ne fut-elle une larme d' etoiles elle promise amon am6ur astral? N'avait",elle arrache tous les voiles afin que luise au soleil le metal de son corps et qu'en sonne la moelle? Oh! temeraire tristan ,en quele du filtre qu'on ne boit pas si I'on vit pl,eure d'avoir lordu la tempete faconde - âme impaire mais coeur raviJ finale \ Exeg:ese. Val \p'auvre tris�an de trois leUres tout silence est de nouveau seul.Je terme dU' reve est une plaie brulante. Peut-oncroire q�e lout ne fut que reve? II se souvient du corps de la femme aimee: d' ecume et de cristal - l' aspect evanescent et l' aspect solide de la ma­ tiere .- le meme qui lui avait paru une larme d'etoiles. II se souvi,ent du sacrifi·ce de la femme: abandon du corps 468 [469] - n'avait-elle errache tous les voiles - et abandon de I'âme - afin que luise au soleil le metal de son corps ef qu'en sonne la moelle. . Mais n'a-t-il ete un terneraire tristan en croyanf que le filtre d' amour doit mener a la vie? L' amour peut-il etre [econd des qu'il cesse d'etretempete? La [aute a efe d'avoir uni un coeur ravi par lesforces pures du ciel a uneâme impaire dans son attachement in­ volontaire a la matiere qui est precision limite ef peche. C'est la d'ailleurs le drame de l'eternel dualisme qui empeche - depuis le peche - les hommes de redevenir grande presence long mystere et scintillement du pur esprit . •••••••••••• Moartea Albă Moartea asta adâncă şi mare - somn negru de Iut­ e mai mult o cărare pe c.are revii în trecut.i. Moartea asta - c.enuşe de rodii­ e mai mult o tăcere împietrită sub zodii fără ochi, fără glas, fără durere ... Moartea asta adâncă şi mare e mai mult o visare în care rec.azi;- un gol fără margrm - orizont fără zare, fără eri, fără azi.. . •••••••••••• Inflorire sub genune .... Somn adânc. sub cer enorm ... Printre negrele răzoare primăvara dau în floare brebeneii cei dintăi ... Primăvara, pela toacă undeva, în ceruri dorm - c'o aripă căpătâi ­ îngerii sătui de joacă; ... pe când - svon de rugăciune creşte noaptea uniform din adâncuri de genune ... . 18 Aurei Tita. 469 [470] Scrisoare Nu pot să VIn acasă, toată vara. Sara mă omoar' un dor de toţi, până şi de bârna pe care puneam legăturile de porumb toamna 'n pridvor. De străşinile căşii mi-e dor, de umbra merilor, de cămaşa cu r âur i, rămasă nepurtată. Câte-odată îmi vine să şi plâng. Strâng, strâng în mine, până nu ştiu când, toate cântecile, şi potecile, că-mi sânt rapenc crecile sufletului de-atâta dor ... Dacă pot să vin, opriţi-mi partea de horbotă din colţul pridvorului, de dinvale, că-s struguri mai târzii; poate că. m'oiu repezi pân'aci 'ntr'o zi! Jii, ţi-aş pupa faţa apei, ca pe marama albastră a Precistii, şi-aş râde ca Ion nărodul, . până mi-aş revărsa doniţa rasă de bucurie a inimii! Opriţi-mi un urcior de mireasmă când răsare soarele, din Imei, şi orăcăitul br otăcelului dintre uluci; Un colţ de poiană, înnodaţi-mi-l într'un peşchir, păstraţi-mi şi un cauc de răsărit de lună bulbuc, într'un clondir! ... Aş vrea să mă văd în bătătura căşii, de-aş şti că mănânc mămăligă rece c'o, ceapă spartă ... Ce de gânduri, ce de gânduri duc la noi la poartă ! ... Ion Mara . ••••••• m •••• Că t r ă ideal Seară imbibată de plăcere - Aier molcon, lapte pentru piept Par Adam de 4inainte de cădere, Primul om, care pe Eva-aştept. Plec să-o caut in semi-intunerec. Cerna saltă 'n murmur misterios ­ Găndu' 'n straie de Dumineci ferec Vreau să-aduc idealului prinos. 470 [471] Şi cum caut zorit, cum caut Într'una Pe aleasa inimii prin crâng - Se arată printre arbori luna ­ Vede mâni trudite cum le frâng. Luna de durerea mea se 'ndură Şi-mi trimite mii de licurici, Trup din trupul ei, cum ei mă fură, Spun sagalnic: "Mândra-ţi este aici!" Sbor cu ei pe creştete de stâncă. ­ Mă afund în muşchiul mătăsos ­ Mă îndeamnă: "Vină, caută, încă!. .. " N'o găsesc! Sunt toate de prisos ... Şi cum stau, robit de 'ntreaga fire Mâna 'ntinsă 'n vid, lipsit de rai­ Inţeleg că este-o fericire Chiar şi să doreşti ceva să ai ... Mângăi fruntea, care a fost visată-­ Ochii-adulmec, ochi adânci şi sfinţi ­ Licurici! Soţia-mi adorată, Ca şi Eva, n'a avut părinţi ... Horia Petra-Petrescu. Col ind Lerui Doamne, Lerui Ler , Sufletul mi-I urcă 'n cer, ... Lângă îngerii din rai, ce-au plecat de aici în Mai ... Lerui Doamne pe pămân t, Toarnă-mi slovă în cuvânt, Inima care s'a Ir ânt, .. ca să cânt şi să descânţ Lcrui Doamne, Lerui iară; Harul meu din călimară Iată-mi-I, descăntă-mi-I, cu cenuşc de Apr il, cu lumină nencepută şi cu scrum de zare mută; cu praf moale de azur, şi cu trup_� fată dur ... Lerui Doamne, Lerui Ler , Pentru cei plecaţi în cer, Pentru grâul supt în humă, Pentru tată, pentru mumă, Pentru dragostea bălană Ca o azmă, ca o rană ... ce s'a dus' şi-a fost apus Lângă crucile din sus .... Lerui Doamne, pentru cei ce n'ai pâine şi bordei, Decât mâini să se adune, Să svonească rugăciune ... Din uzine, de pe mări, Din cătune de sub zări ... Lerui Doamne, Lerui LeI', Porţile deschide 'n cer Pentru-un cauc de senin � Dela Mareie Destin Leru i Doamne şi amin ... George Fonea. 471 [472] Cine taie Noaptea -adâncă Cu scâncit de acioaie Şi cu fugă de nălucă? Cine trece prin zăvoaie Măturând Ogoarele, Otrăvind Izvoarele, Când din lună vârcolacii Muşcă raze de lumină Şi în frunzărit copacii Freamătă de neodină? Joc de Iele, joc de bani! Şi la un semn a'ncrucişat Hangerele Şi-au aruncati In patru vânturi busuioc In stropi de sânge descântat, Să fie locul presărat Cu Iăr-de-legi şi nenoroc. Şi fiecare 'n gând Pe rând, Spre lună dreapta ridicând, Au blestemat Când le-a 'ngropat, Să stea de straje Ielele. Apoi când luna-a scăpătat, La Grindul Popii Au dat De te-abaţi, Un chiot şi-au plecat Pe lângă plopii Pe câmp în sus, 'Ngemânaţi, Către Apus, Trec smei spurcaţi Uitând soroc Şi mânji bălţaţi, De desgropat Cu greu de spirite 'nstrunaţi. Să pună 'n noaptea de păcat. Iar plopii gem Au luat De greu blestem, C'olnicul dintre vii Blestem adânc de călători, Spre Hanul Luncii Peste răsadul de comori, Către Jii, In miez de noapte Unde 'n zori de zi haiducii Ingropate Laţi în spete De. trei fârtaţi Şi cu umerii sub plete, Ingânduraţi, In gârliciul dela crarnă Spre hanul luncii \ trecători ... Invârtind la jar pastr amă, , Gănditori şi pe 'ndelete, Aci, în urmă cu'n veleat, Beau din oale de pământ, Trei umbre vii au s�at Incrustate 'n jurământ, La sfat \ Vin bătrân, să nu-i îmbete. N. Bădescu . •••••••••••• 472 [473] Note pe marginea cărtilor , Escapada Schiţe de Ion Dongorozi. Ed ... Scrisul Romănesc-, Craiova, 1935. Cu volumul de faţă autorul înscrie la răboj a 20-a lucrare CI sa într'un răstimp de 15 ani, căci opera-i de debut "Cum s'a despărţit tanti Veronica" e din 1922. Este cel puţin un semn de hăr­ nicio vrednic de laudă în aceasta, Întrucât ocupaţiunea profesio­ nală de temei a scriitorului nostru - cele două catedre - nu-i lasă prea mult timp liber pentru scris. Dar dl. Dongorozi, deşi încă tânăr, Înzestrat cum este cu un minunat aparat înregistra tor a tot ce-i cade în unghiul vederei, este, la anii dânsului, atât de Încărcat -- fagure spre sfârşit de vară -de imagini care îl obse­ dează, de răp ăit de cuvîntle care îi auie în ureche, că nu se poate elibera de insistenta lor persecuţie decât dându-le trup şi suflet pe hârtie. Imi închipuesc actul scrisului la domnia sa ceva asemă­ nător chinurilor facerii, urmate de J.l11 ţipăt suprem, care e şi un suspin de uşurare pentru biata mamă. Scriitorul poartă în sine astfel luni de zile 'şi ani întregi uneori creaturi pe care le-a ză­ mislit nu mai ştie nici el unde, făurite din încrucişeri de acte şi gesturi pe care nu le mai poate determina, dar care cresc şi la vremea lor cer dreptul la viaţa de sine stătătoare, - exteriorizare, quasi-materializare pe care numai talentul literar o poate realiza. In chipul acesta elaborarea actului de creaţiune artistică se poate efectua din propria-i esenţă, rolul fanteziei fiind redus la un mi­ nimum de cheltuială. Prima din ode cinci cornpuneri ale volumului, şi care l-a Îm­ prumutat titlul de pe copertă, este un fragment şi schiţă de roman. E o poveste, oarecum banală ;;Î de aceea cu atât mai omenească, a unui amor extraconjugal ca atâtea altele. Autorul îl localizează în lumea pe care o cunoaşte bine, a dăscălirnei secundare. In ziua so­ Iernnităţii deschiderii cursurilor dintr'un liceu de băeţi , apare deo­ dată - floare de lumină şi de graţie în cancelaria îrnbâcsită de rutină şi plictiseală, - o tânără doamnă, soţie de colonel, transfe­ rată aci ca profesoară prin desfiinţarea unei şcoli de prin Basa­ rabia. Frumoasă, deşteaptă şi suficient cochetă, "intrusa" căştig ă numaidecât simpatiile colegilor şi imprimă atmosferei cancelariaie o ţinută mai îngrijită ";;i un nivel de conversaţie ce nu atinsese până in ziua aceea. In schimb, printre profesoarele masculinizate şi a­ propiindu-se de vârsta canonică zarvă, forfotă,ş'0pote şi scrisori . anonime colonelului. O idilă se însăilează, prin atracţie reciprocă, între Dara şi profesorul de filosofie Măcărescu, om mai subţire, dar insurat şi cu un copiL Pasiunea creşte şi-i covârşeştc, pe el mai ales, care e sfăşiat de o parte Între clragostea-i potolită de soţ şi de om pentru care legile morale există, şi de alta Între jarul pati­ mei noui, ce nu poate stăvili. Scriitorul jugrăveşte cu pătrundere şi fineţă această criză, care culminează în tentativa de evadare din că- 473 i , "" , j •• :' � I , , " [474] min a soţului, pentru care această încercare se sfârşeşte lamentabil şi-l face sa-şi redeschidă ochii furaţi de un miragiu. La Întoarcerea acasă il aşteaptă al ta dramă. Dar aci acţiunea se Întrerupe brusc, deşi pare a fi pregătirea unor noui peripeţii. Nuvela rămâne trun­ chiată ncrnotivat. E singura învinuire ce se poate aduce acestei compoziţii deosebit ele remarcabilă. Destrămarea şi sbuciurnul unui suflet ele om cu puţină experienţă amoroasă, cu resorturile psihi­ cului reacţionând leneş, sunt perfect prinse îri paginile acestei schiţe elin care autorul ar putea face un frumos roman. - "Un exa­ men solemn" face parte elin instantaneele prinse dintr'o lume care din fericire tinde a deveni exclusiv a trecutului dascălilor caragia­ leşti. - "Un tria", cu clialogu-i sobru, tăiat de reticenţe şi mascând sub inocente replici ascunzişuri Întunecoase ale sufletelor, e un crâmpei de frescă psiho-socială a stratului de spumă impură a unor specimene din care se rccrutcază ce are mai stricat lumea politicianismului ele meserie autocton, unde scrupulul lipseşte şi unde zâmbetul casi cuvântul sunt o simplă mască a minciunei. - Lalica, schiţă amuzantă a unei svârloag e de fetiţă de cinci ani­ ,.;ori, În care sclipeşte deja sufletul cu multe faţete al ferneei. "Redilicarea bugetului' ne readuce în atmosfera urât mirositoare a biurocratismului nostru din ministere, cu chinezerii idioate , cu lene rutinară işi foarte adesea cu înalţi funcţionari invechiţi în rele, pentru cari dreptatea nu se dă decât ca un favor , pe care trebue să-I plăteşti, dacă nu eşti "de-ai noştri". Şi e trist să constaţi că povestea d-lui Dongorozi nu conţine "şarjă" decât în partca-i finală, unde imagineaz ă cheful cu directorii generali din minister, cu pre­ lungirea-i dela şosea şi desnodământui , cu ce a urmat a doua zi. Lunga stăruinţă a d-Iui Dongorozi în schiţe 'şi nuvelă o in­ terpretăm ca un semn de exagerată auto-reţinere a scriitorului la povestirea măruntă ;;Î la filmarea unei scene scurte, D-sa s'a oprit destul aci, căci producţiunile sale în acest gen au dovedit îndestul marile-i calităţi epice, care îl fac propriu pentru a se avânta la roman, cu toate şansele de isbândă. Desmeticire Nuvele de M. D. loanid. Ed .• Universala" , Alcalay & Co., Bucureşti, 1935. In cel d'intâi volum ele proză. al profesorului craiovean, îmi place a regăsi, îl) formă mai ales, ceva din strălucirea poeziei sale din volumul ele versuri de acum trei ani "Poteci În lăuntrul meu", despre care scriam: ,,0 poezie de formă parnasiană, modelată cu a­ morul ele artă al unui \ cizclor florentin, 'Ş'Î. cu reci sclipiri de pie­ tre rare. Uncloierile de �umil1ă joacă ape de miraj în faţa spiritului nostru Încântat; sufletul. îns.ă e mai puţin atins de lunara lor fru­ museţe. Sensibilitatea poetului este evidentă, dar cam distanta, reţi­ nută, personal ă, făr ă puterea largelor rezonanţe care să cucerească imediat şi să se instăpânească poruncitor peste sufletele noastre. Limba este de 0. corectit1lldine?i de o frumuseţe care te conso­ lează de atâta vulgaritate câtă. se risipeşte azi, alături cu cele 474 [475] mai preţioase daruri ale talentului, de către unii din poeţii gene­ raţiei mai noi. Imaginele fixând şi colorând ideea, -- mijloace, iar nu scop =:» sunt folosite cu aceeaş măsură şi cumpănită alegere. Câtr-va tablouri - nu zic întradins "pasteluri", pentru că acestea par că rechearnă ideea de sec. XV II 1 -Iea francez: ceva artificial temenin ;,i cam fardat - sunt desenate incisiv, cu mână fermă". Este �i aci în o bună 'parte măcar, şi Întrucât o naraţiune realistă poate îmbrăca stricta ţinută de ceremonie, o formă îngrijită de expresiune, abundând în neologisme, acolo unde nota specială a per soriagi ilor din dialog o cere şi în care cuvântul vulgar e tot­ deauna ocolit. Disciplina parnasianisrnului din poemele sale ante­ rioare nu a putut să nu imprime prozatorului ceva din virtuţile ei. Din cele 7· nuvele ce coprinde cartea, primele două: "Des­ mcticire" şi "Pe unde a trecut şarpele" sunt cele mai caracteris­ tice, dar şi cele mai interesante prin invenţie şi logica desfăşurărei acţiunii lor. In două planuri deosebite o aceeaş dramă însă, CLI epilogul la fel într'una ca şi în cealaltă. Eterna tragi-comedie: colo o femeie care într'un moment de uitare se dă unui bărbat străin, apoi îngrozită şi c1esgustată de sine, se pedepseşte singură cu un glonţ de revolver, dar scapă. totuşi cu viaţă; dincoace un bărbat care îşi înşeală prosteşte soţia :?i e salvat tocmai de aceasta când era pe punctul de a ti surprins de bărbatul partenerei sale, de pe urma cărei int âmpl ări biata femee cade bolnavă ';Ii abia scapă dela moarte veghiată de infidelul pocăit. In ambele cazuri ispita ;:ri păcatul mână ;i prind în angrenaj ul Ior pe oei pentru care ziua e prea lungii cu cele 24 de ore ale ei, pe cei, 'ii mai ales pe cele care ştiu ce e plictiseala, fiindcă ignorează ce e munca. Prin suferinţă Însă autorul purifică pe vinovaţii săi eroi, şi prin aceasta face din ea un foc cur.ăţitor, bun de pus pe treapta de sus în scara valorilor morale. Şi tocmai de aceea divina iertare pecetlueşte sfârşitul celor două drame ale d-lui Ioanid. In "Femeea de departe", "Dram ocolit", "Dece n'a iubit Carniina" şi ,/nioarceri" ne găsim, cu subiecte şi tipuri variate, în acclas climat temperamental: al arnorului-obsesiune, tiran ­ căci nu are legi ;:i constrângeri - şi cu caracter de fatalitate. Cei ce sunt făcuţi să se iubească orbecăesc în întunerec, se caută, se cer, dar trec adesea unul pe lângă altul fără a se recunoaşte, sau se văd în clipa când cel rămas pe peron observă la fereastra trenului' pus In miscare pe cel după care visează de ani de zile. Uneori se Întâlnesc la un răscruci ele drum tocmai când căile Ior sunt iremedia­ bil despărţite. ori încearcă să. se smulgă cu forţa elin traectoria soar­ tei lor vrăjmaşe, şi atunci sfâr.csc în cruntul gest de desnădejde al si­ nuciderei. E o atmosfera dramatică, ceva de sânge, de voluptate -;i de moarte - ca în titlul expresiv al lui Barr es - în aceste patru povestiri de viaţă pătima-e , urzite sub semnul zodiei lui Siva, cel care prezidează inlănţuirilc p ăgâne, sugrumate într'un horcăit de agome. O altă notă. comună acestor patru nuvele, e ca eroii lor şi lumea în care evoluează este a studenţimei, printre care posedatele 475 [476] sexuale mişună. Este aci o tinereţe pr·ea puţin interesantă, lipsită de un ideal superior, în care satisfacţiunile se caută de preferinţă în larma enervantă a dan ţin gurilor , în colindări z ăpăcite prin Pa­ risul magazinelor de mode sau pe o sofa de "hotel garni". Şi e trist a constata că lumina ce d-l Ioanid proiectează asupra acestui crâmpei de omenire Iar vară, posedată aproape exclusiv de instincte, este aceea a unei fracţiuni din junimea noastră aşa zis studioasă, femenină în special, dar e o lumină adevărată, orcât de crudă ar părea. Cu "Desmetecire" d-I M. D. Ioanid îşi cucereşte un loc de cinste între scriitorii de azi ai Olteniei. Apprentissages Poernes par Valentin-Al. Georqesco. Ed. privee, 1934, Cernăuţi. In chestiune de judecare a unei opere de artă - dacă artă este -' materialul de construcţie, subiectul, ca şi chipul de a o reda, traducând-o prin cuvinte, imagini, ritm, sunet, linie, co­ loare, importă. mai puţin. Esenţialul e realizarea unei creaţiuni care să aibă atributele artei şi virtuţile ei: să impună sufletului nostru o anumită stare de vibrare, de tensiune, în care sensibilitatea receptivă să nu adoarmă cu totul în noi clar-viziunea; aşa încât o sincronizare să fie posibilă Între artist şi cel ce vrea să ia con­ tact cu opera de artă, sincronizare indispensabilă pentru ca între cei doi factori să se întindă o punte nu numai' de înţelegere, dar aproape de colaborare. Astfel văzute lucrurile, - ni se pare că desprindem din măr­ giniri prea exclusive şi nejustificate orizontul artei, pe care îl Iăr­ gim până la limitele unor nebănuite azi posibilităţi, sustragem poe­ zia de subt o tiranie de care a avut dece să se plângă şi-i acordăm! dreptul de a pretinde la mai mult decât la a fi o simplă cântăreaţă, ceva mai răsărită, or mai puţin inspirată, a clientelei votului uni­ versal. Dar nu reiese de aci,� că întruchipările diverse ale eternei frumuseţi înfăptuite în cursul 'veacurilor de artiştii de odinioară, ar rămâne perimate, că tot ce a fost nu mai valorează nimic numai pentru că este al trecutului, şi că din potrivă orcare încercare de a crea azi ceva nou, ne mai spus, ne mai imaginat, ne mai rea­ lizat până acum ar fi negreşit operă de artă, prin exclusiv faptul de a nu semăna cu nimic din ce s'a plăsmuit în alte vremuri. Mallarme, artistul care - mai mult decât un Morr eas şi alţi francezi de origină străină, şi deci cu mai puţin drept de a pretinde să legifereze în materie de limbă şi poezie franceză - a isbutit să cucere�sc� largi ţinutu:i 1\oui reg�tului ??ezie� le-a spu� �ucru�ile astea inca ele demult, In limba ha şlefuită, atat de concisa : "Une haute liberte litteraired'ac�uise, la plus neuve : je ne vois, et ce reste mon intense opinion, effacement de rien qui ait ete beau dans le passe ... " şi în altă, parte: "POUl" la premiere fois, au cours de l'histoire litteraire d'aucun 'peuple, concurremment aux grandes orgues generales et seculaires, ou s'exalte d'apres un latent clavier , 476 [477] l'orthodoxie, quiconque avec SOI1 jeuet son ouîe individuels se peut composer un instrument, des quil souffle, le frole ou Irappe avec scicnce ; en user it part et le dcdier aussi h la Larigue". Aceste câteva- însemnări preliminare, pentru a fixa atitudinea şi unghiul de vizualitate al celui ce scrie notele de faţă, Înaintea unei creaţiuni literare sau artistice. Un tânăr român crescut în disciplina studiilor universitare (căci e licenţiat în Iiterc caşi în drept al Universităţii din Bucureşti, apoi doctor în ştiinţele juridice şi laureat al Facultăţii de Drept din Paris), care a dat frumoasele traduceri din poeţii latini şi a publi­ cat poezii chiar în paginele revistei noastre, a dat la iveală, în răstimp de un an, două volume de poeme în franţuzeşte : Appren­ tissages şi Les voix, cel de al doilea *) apărut în acelaş timp la Paris şi în "Arhivele Olteniei". Despre cel cl'intâi, dacă în presa noastră nu s'a vorbit aproape deloc - cu fericita excepţie a lui Aurel Tita dela "Curentul" -, câteva reviste franţuzeşti au avut cuvinte de recunoaştere a isbân­ dei câştigate de un străin în materie de limbă poetică, în idiornul lui Racine. Sunt aci 32 de poeme, divizate în trei grupuri: Les pretextes du coeur, Le coeur et les heures şi Triptique. Epigraful lui Elie Marcuse din fruntea cărţii: "Je ne pense pas, je m'cxplore" e semnificativ pentru poet, desvelind procedeul său, or poate lipsa orcăruia. Poezia este Înainte de toate, în origine şi cauzalitatea ei, emoţie şi deci - unde, Cll intensităţi variate dela o clipă la alta, de vibrare ale sensibilităţii. Şi sensibilitatea noastră nu e o cristalizare în acclaş sistem totdeauna şi la' orşicine ; ea se organizează - altfel decât judecăţile şi raţionamentele aservite logicei -� în mod liber, după poruncile unor legi care sunt înscrise sub semnul capriciului şi al hazardului. De aci aspectul idescusut, de dezordine, în cursul unei asemenea poezii verlibriste care, în orgolioasa-i pretenţie, so­ coteşte că se poate dispensa c?i de sprijinul lămuritor al virgulei din cuprinsul frazei, şi chiar şi de folosinţa majusculei după punct. Şi cu toate acestea, ce subtilă poezie, sugestivă şi eterată, în cutare din poemele acestui volum de giuvaeruri bizare, dar giuvaeruri totuşi! Iacă bunioară începutul uneia din primele pagini, din "Vo­ yage interieur": Ma main dans la vetre mon coeur descend parfois dans I'âme des choses breves, emu cependant fort car je vous porte en moi mes pas traversent des contrees de r eve. Les choses ri'y ont plus de son: j'en saisis l'âme merne. Et les mots plus de nom: j'en cueille it meme vos levres le murmure muet. mais devant la beaute je demeure inquiet. In acest tumult al sentimentelor, legăturile de idei sunt adesea arbitrare, ca şi comparaţiile; imaginele se confundă cu simbolurile, transpoziţia dintr'un registru într'alta înfăptuindu-se după legile-i .*) De aceasta vom vorbi în numărul viitor al revistei. 477 [478] inefabile.· E o poezie de incantaţii sugestive, de o rară intelectua­ litate. Odată ce a pătruns în atmosfera-i intimă şi s'a deprins a punctua versul fără mijlocirea semnelor grafice, cititorul mi mai întâmpină ins« nici-o dificultate Î.1l inţelegerea acestor poeme şi re­ pede se lasă cuprins de farmecul lor captivant. C. D. Fort . •••••••••••• Trei teze de doctorat italiene sti , In la borarorul de muncă organizată, care e prin forţa lucru rilor �i un focar de propagandă românească, al Seminarului de is­ toria Iirnbei :i Iiteraturii române dela Facultatea de litere a Uni­ versităţii din Roma, s'au pregătit în cursul anilor 1930-3[--0-32 trei teze de doctorat, cu subiecte luate din literatura noastră, sub îndrumarea profesorului respectiv: d-l Claudiu Isopescu. Ele au apărut nu de mult, în excelente condi ţii tipografice, în Piccola Biblio­ teca rornena, ed, Institutului de studii pentru Europa Orientală dela Roma vşi sub auspiciile "Asociaţiunei culturale italo-rornână" din a­ celaş oraş. Cum modesta-le apariţie a trecut nebăgată în seamă la noi, deşi prin subiectul lor interesându-nc direct, ca şi prin valoarea cu­ prinsului lor, ar fi trebuit să atragă asupră-Ie atenţia, - ne facem o datorie de a le înfăţişa în mod sumar cititorilor nostri. I.-Gior,gio Coşbuc, nella vita e nelle opere, de Lucia SaDtaDgello. 86 pag., teză susţinută la 28 Iunie '931, raport ori . fiind pro­ fesorii CI. Isopescu, Giulio Bertoni ')i Pietre Paolo Trompeo. Lucrarea de faţă, urmează acelaş plan caşi celelalte două teze. Mai .întâi o introducere în care se {'schiţează evoluţia poeziei noas­ tre culte şi locul ce ocupă poezia poporană în producţiunea literară română, până la apariţia lui Eminescu, a cărui operă poetică "nu mai e subordonată funcţiunei raţionale, ci se ridică la înălţimea poeziei universale a unui Leopardi, a unui -Shelley, a unui Heine". Cerceteaza lirica eminesciană, desprinzându-i caracterele ce o in­ dividualizează ca concepţie despre lume, precum şi· ca sentiment şi putere de cvocaţie; accentuând şi noutatea ce aduc versurile lui Eminescu din punct': de vedere muzical. Poezia lui, cu nota ei iridividualistă, apare hutoarei ca o exprcsiune Ieopar diană pentru România, în vreme ce poezia lui Coşbuc, cu nota-i socială de repre­ zentant al unei clase, se apropie mai degrabă de Car dueei, cu Gafe are multe asemănări. Se d ă biografia lui Coşbuc, cu tincreţca-i petrecută în Ardealul t�rănesc"i cu atmosfera studentiei sale na­ ţionaliste, oglindita .În' primele-i poezii, in care nota ,�pică e pre­ dominantă, apoi îl urmăseste în Bucurestiul visurilor sale, dar cu care poetul nu se poate obişnui şi în care o duce greu. Pesimismul eminescian apăsa încă gr,eu sufletele. "Admirat, dar nu înţeles, Coş buc rămase elin ce în ce mai singur", deveni, timid cum era, 478 [479] un singuratec. Viaţa care nu-l râsgaise deloc, îi păstra -- peste succesele de mai târziu ale cărţilor sale - la fundul vasului ul­ tima-i amărăciune: sfârşitul tragic al unui copil iubit, care aduse în curând şi cântăreţului alinarea extremă a morţii. Apariţia lui Coşbuc în literatura noastră, în momentul când aceasta era sub profunda înrâurire erninesciană pesimistă, e înfăţi­ şată ca un eveniment fericit hotărîtor, îndreptârid atenţia înspre o lume de forme, de gâ.nduri şi de viaţă proaspătă şi viguroasă: aceea a ţăranului ardelean, văzută. sub un aspect dionisiac şi cu o uşoară tendinţă. socializantă. In el vede autoarea "prima figură reprezentând tradiţionalismul românesc care păstrează claritatea şi preciziunea arhitectonică clasică" integral, căci Alecsandri şi Emi­ nescu, mult influenţaţi de literaturi străine, "au reprezentat numai partial caracteristica vieţii spirituale româneşti". Principalele-i is­ voare de inspiraţie au fost trecutul istoric şi literatura poporană ; dela aceasta din urmă a învăţat mai ales multe poetul nostru. !'� ota epică reiese în rândul Întâi din poezia lui Coşbuc, "natură robustă şi sănătoasă de om crescut la ţară". D-ra Santangello ana­ Iizează operaepică a cântăreţului nostru, relevând marile-i frumu­ seţi de concepţie ''Şi formă, precum şi nota - provenită din dra­ gostea de părnântul său a ţăranului român - de lirism patriotic. Aplicarea poetului pentru genul epic se arată 'Şi din faptul că a tradus mult şi bine din marii epici ai omenirei. Traduc-erea Divin-ei Comedii a lui Coşbuc o socoteşte autoarea în special is­ butită prin "pătrunderea spiritului dantesc". Domniasa cercetează apoi latura secundară, cea lirică, a poe­ tului. Sentimentul naturii, în mijlocul căreia a crescut trubadurul năsăudean , e firesc la d, dar mult deosebit de acel al lui Emi­ nescu. Acesta jugrăveşte natura nu în sine, ci numai ca un cadru împrumutând coloratura sentimentelor şi emoţiei poetului filosof, fără a avea seninătatea, liniştea măreaţă, pulsaţia de viaţă inde­ pendentă a naturei cântată în poeziile lui Coşbuc. Vântul, norii, apa, lumina, tr ăesc o viaţă de sine stătătoare la acesta din urmă. In poeziile de dragoste autoarea notează acordul perfect al formei cu fondul sentimental, în care uneori muzicalitatea monotonă sugerează şi amplifică tristeţea conţinutului; alteori expresiunea şi forma vei sificaţiei susţine ritmul pasi unei sacadate, &âfăinde, ca în "RecrutuI". Nota sceptică '�i pesimistă din "Idealul" e un element nou, necunoscut în prima producţie a poetului. Autoarea vede în ea semnul crizei suflete-ti prin care trece Coşbuc în anii din urmă ai vieţei sale, ani amărâţi şi trişti. Cartea se termină cu o încheiere rezurnativă, II. - Vita e opere di IOD LDca Caragiale, de ADDa Colombo. J 40 pag., teză susţinută la 13 Noernvrie 1931. Rap ortori d-nu prof. Isopescu, Bertoni şi Enrico Damiani. O introducere istorică precede intrarea în materie, autorul vrând să arate condiţiunile politice işi culturale ale vremii ŞI so­ cietăţii în care s'a creiat opera lui Caragiale. Autorul vede o ase- 479 [480] rnănare de situaţie între Italia de sud ';ii România de ieri, Italia meridională supusă vreme de două veacuri păgubitoarei domi­ naţii spaniole, aşa cum ţările româneşti au vegetat în sec. XVII 'li XVIII sub puterea turcească. Redeşteptarea simţirnântului naţio­ nal şi a conştiinţii latinităţei porneşte din Transilvania, sub influenţa Unirei cu biserica papală şi a curentului latinist. La începutul sec. XIX influenţa franceză se face simţită; ideile democratice şi na­ ţionaliste pătrund în societatea noastră, o răscolesc, îi dau puteri 5i isbutesc a înfăptui Unirea dela 1859. Transformarea formelor de stat e rapidă; acea a oamenilor mai înceată �ri nu profundă. Bur­ ghezia ce s'a născut după Unire, poartă în ea semnele acestei epoci de transiţic, în care fondul nu se suprapune perfect formei. civilizaţia ei de împrumut fiind superficială. Caragiale a prins în arta sa aspectele acestei burghezimi urbane. Primul capitol prezintă o biografie a scriitorului român şi a Iorrnaţiunei sale spirituale, pornind dela cercul familiei până, la mediul berlinez în care şi-a trăit ultimele-i zile. Opera lui Caragiale - analizată pe larg - o împarte autoarea în trei grupe: 1) Scrieri umoristice şi satirice (Comediile lui �i "Moment.e"); 2) Scirerile cu subiecte serioase ("Năpasta" şi Nu­ velele); 3) "Schiţe nouă". Această împărţire are avantajul de a urmări desvoltarea artei scriitorului român, oglindire a vieţci sale, înfăţişându-ni-l a) ca junimist şi dramaturg, b ) în transiţie dela dramă spre povestire ,;-i c) în ultima-i etapă, a seninătăţei, a matu­ rităţii sale artistice. Se cercetează una câte una mai Întâi comediile. In "Noaptea Furtunoasă" relevează că. "sub aparenta lor simplicitate, persona­ giile lui C. au caractere studiate eşi bine adâncite de artist" şi ca limba acestei piese "nu e comică în sine, dar face trup cu perso nagiul". Apără pe "Conu Leonida" împotriva invinuirei lui Gherea de a fi "operă puţin profundă ca satiră socială", căreia autoarea îi acordă a fi de "o complectă perfecţiune artistică", deşi puţin dramatică. "Scrisoarea pierdută", a cărei ideie va fi pornit dela comedia lui Sardou : Pattes de mouches, nu o consideră ca o sa­ tiră politică, cu toată nota-i de exagerare în ton, ci mai degrabă ca "o senină şi comică viziune a vieţei noastre politice", cum spune şi M. Dragomirescu, "o adevărată capo de operă, deosebit de ori­ ginală" şi ca 'atare b consideră ca aparţinând literaturei universale. Trece la "Moinente", care "complectează şi desvoltă moti­ vele" din comediile lui Caragiale, culese tot din clasa burgheziei. Aceste schiţe sunt "dQcumente ale stării culturale a României de pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu spiritul ei permanent de lasă-mă să. te las", oglindind 0\ societate de oameni neisprăviţi, demi-culţi. Comediile lui C. \şi "Momentde" sale sunt "expresiunea cea mai curată a junimismu}pi aristocratic". Cu "Năpasta" autorul a voit să jugrăvească şi clasa \ţărănească, aşa cum a făcut :;oi în nuvelele "Păcat", "Făclia de paşti" şi "In vreme de răsboi". In drama sa C. atacase un subiect "care, depăşia câmpul posibilităţilor sale", În­ demnat de lecturile acelei epoci în care citise literatura rusească şi 480 [481] era preocupat de probleme sociale. Aci se observă cum, deşi intere­ sându-se de ambiantul rural, în fond C. nu cercetează, viaţa ţăranului propriu zis, ci pe acea a burgheziei satului: popă, primar, notar, hangiu, învăţător. In cele trei nuvele "c. a atins adevăratul apo­ geu al artei sale". In nuvela ,,0 reparaţie" autoarea vede .ultirna verigă a evoluţiei neîntrerupte care duce dela Comedii la "Schiţe Nouă". Cu această operă intrăm în epoca deplinei maturităţi a vieţei şi artei lui Caragiale, artă "de o clasică seninătate si armonie", în care se resimte şi influenţa lui A. France, citit în an:ii din urmă de scriitorul nostru, Despre această parte a operei sale C. scria: "N'aş da-o pentru tot ce am scris mai nainte". Până 'şi pe ţăran îl cu­ noaşte de astă dată bine C,: cum se vede din "Hanul lui Mân­ joală". "Calul Dracului" este "un curat giuvaier de artă". In a sa "Incheiere" d-ra Colombo observă că, în deosebire de Eminescu, prozatorul nostru nu a fost imitat - căci Pătrăş­ canu nu continuă linia artistică a lui Caragiale -: "Arta lui C. rămâne un monument izolat, înţeles de puţini în adevărata-i valoare, în adânca-i Învăţătură", iar nuvelele sale sunt "clasice, în sensul cel mai latin, cel mai armonios al cuvântului". IU.-La "ita e I'opera dă PaaailCeraa, de Marcello Camilucci. 168 pag" teză susţinută, la 27 Iunie 1 932, raportori fiind pro­ fesorii CI. Isopescu, Giulio Bertoni şi Carlo Formichi. 'Câteva rânduri de introducere precizează că, după moartea lui Coşbuc şi a lui Vlăhuţă două curente literare se desemnează: unul depărtându-se de lirica pesimistă a lui Eminescu, muzicală �i personală, se îndreaptă spre simbolismul şi decadentismul francez; altul, "opunându-se acestui periculos modernism, promova o în- vtoarcere la isvoarele primitive ale neamului": semănătorismul naţio­ naljst. In această din urmă direcţie se înregistrează prima manifes­ tare a lirismului lui 0, Goga şi ceva din opera lui Cerna, cres­ cută în epoca semănătoristă şi desvoltată în cercul tradiţionalist al Convorbirilor. Primul capitol expune tot ce se ştie despre familia, viaţa, personalitatea şi desvoltarea sufletească a poetului. Cel de-al doilea "Cugetarea critică" - traducere insuficientă în româneşte a lui "il pensiero critice" - arată principiile critice şi estetice ale lui Cerna, aşa cum reies din teza lui de doctorat: Die Gedanken­ lyrik, şi elin cele două studii ale poetului despre Eminescu şi despre Faust, publicate în Conv. Lit. Tot aci pune şi problema raportu­ rilor lui Cerna cu poezia lui Leopardi şi chiar cu a lui Carducci. In cap. "Precizări asupra artei lui Cerna", autorul stabileşte că poeziei lirice a poetului nostr'u i se potriveşte epitetul de: lirică "de cugetare"; la el obiectul iubirei pe care o cântă se transfigu­ rează, se depersonalizează, în felul cum se întâmplă cu Beaudelaire ; cu deosebire că la acesta din urmă. controlul realităţii nu se pierde niciodată, pe când la Cerna transfiguraţiunea se face totală, obiec­ tul cauză al inspiraţiei dispărând apoi, simplu motiv, în preocuparea ideei filosofice dominante, unită de viaţa sentimentală a poetului. D-l Camilucci notează că "cea dîntâi caracteristică a poeziei române e caracterul ei puternic etnic, chiar şi în curentele sale 481 [482] intelectualistice", apoi acea a "predilecţiei fireşti pentru noapte", care presideazăJa dragoste, "tendinţa de a rezolvi problemele inte­ lectuale �i spirituale la lumina stelelor", în fine larga contribuţie a legendei, creaţiune a poporului. Aceste note distinctive autorul le găseşte în opera poetică a lui Cerna, din care prezintă vre-o 25 de poezii, analizându-le cuprinsul, cu ideea generatrice şi coloritul sentimentelor incluse. Printre capo cl'opere dl. Camilucci însernneaz ă "Noapte" (cu "Printre lacrămi", ce i se pare o continuare a celei dintâi), -- "Dura lex", a cărei importanţă, zice autorul, e mai mare decât acea pe care i-au atribuit-o criticii, în ea invederându-se au­ torul pe o treaptă mai sus ca poet social, -� "Inseninare", în care poetul se vede complect eliberat de influenţa eminesciariă, - "Che­ mare", minunată creaţiune poetică, în care se întrevede înrâurirea uneia din ideile lui Leopardi (La sera del di di festa), - "Tor­ quato către Leonora", - "Ruga pământului", de mare importanţă pentru istoria desvoltărei cugetării poetului, pe urma studiilor sale din Germania, - "Către Ines", ce nu trebue socotită ca o traducere nici ca o imitaţie după Byr on, a cărui tristeţă dezolată şi amără­ ciune e trecută prin temperamentul lui Cerna şi topită într'o exal­ tare panteistă, în care iluziile şi durerile vieţei se înfrăţesc şi se confundă. In încheierea sa, autorul arată că mai mulţi critici învinuesc poezia lui Cerna de oarecare retoricism, găsind că în ea intelectualul covârşeşte elementul sentimental, lucru ce o face mai puţin pe gustul zilei de azi. Retorica lui Cerna este acea a unui fluviu care se asvârle impetuos şi se sfarmă lovindu-se de ţărmuri, pen­ trucă aşa îi este isvorul: sufletul poetului. Poezia sa e poezie de cu­ getare, şi nu pentru că aşa vrea să creeze poetul cum ar face fi­ losoful, - ci numai' fiindcă acesta în chip firesc e "de o natură poetic cugetătoare", fiindcă - aşa cum a spus-o Ion PilIat - "poe­ zia lui Cerna e cu atât mai 'filosofică, cu cât cugetarea sa e mai poetică". La' sfârşit se dă şi Bibliografia articolelor şi notiţelor ce s'au scns de către diferiţi autori .cu privire la poetul Panait Cerna. * * * Aceste trei teze de doctorat trebue privite nu numai ca un omagiu pe care nişte ţineri italieni studioşi îl aduc ţării noastre, a cărei limbă s'au ostenit s'o Înveţe, dar şi ca studii literare valo­ roase, lucrate conştiinţios, cu metodă şi de o comprehensiunc mai presus de aşteptări dela nişte neromâni pentru sufletul românesc. Monografiile acestea rămân deocamdată cele mai complecte şi mai adâncite lucrări biografice şi de critică literară asupra scriito­ rilor noştri Coşbuc, Caragiale şi Cerna. Domnului CI. Isopescu �. căruia mulţi răi şi neînţelegători dela noi i-au pus piedici în'�cale până să ajungă a fi numit profesor de limba şi literatura romană la Universitatea Regală din Roma - îi datorirn mulţumiri recunoscătoare pentru opera-i de adevă­ rată propagandă românească" cu spor şi temei, ce săvârşeşte în Italia. C. D. F. 482 r [483] ••••••••••• a •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • ! ObTEHIA C1JhT1fRAhA 5 • • • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Miscarea culturală in Craiova , 17 27 24 10 3 Noemvrie 8 Decemvrie 15 25 20 Soc. "Prietenii Ştiinţei» adaogă la activitatea sa, de cu toamna aceasta, următoarele conferinţe: 8 Octomvrie 1935 Prof. C. D. Fortunescu : Italia de astazi. 13 Prof. univ. I.Popescu-Spineni: Pareri noui asupra creştin arii Românilor. Dr. Aurel Metzulescu : 43 ani de ac­ tivitate. Prof. univ. G. Ţiţeica : Soarta, Noro­ cul şi Intâneptarea în viaţa oame­ nilor. Dr. Prof. Predescu-Rion : Omul nu-şi cunoaşte Nasul. Val. Al. Georgescu: Calatorie estetică în jurul unui roman modern. V. M. Dumitriu, magistrat, Timişoara: Auortul şi noua legiuire penala ro­ mâna: Prof. univ. I. D. Ştefănescu: Pictura bizantina. Prof, univ. r. D. Ştefănescu: Pictura bisericilor olteneşti. G-ral Dr. Firu c.: Ştiinţa şi Religie. Prof. Pr. Gh. I. Ghia: Valul de cre­ dinţa dela M aglavit. Anul acesta conferinţele societăţei nu s'au mai putut ţine în localul Teatrului Naţional-propriu zis al Colegiului «Carol 1" -, de când această nenorocită şcoală a fost dată pe mâna celui care ii girează direcţia, prin graţia d-lui Ministru al Instrucţiu­ nii, Dr. C. Angelescu. Distinsul exponent local al , într'un altar al cărţii şi al frumo­ sului nu e de tolerat. Şi iată că citesc zilele trecute în «Jurnalul» din localitate (nr. 370 din 15 Dec, 1935) că acel funcţionar a fost judecat şi condamnat de Trib. Dolj, secţia Il, la :3 luni de În­ chisoare corecţională, pentru excrocherie în dauna unor ţărani, cărora le lua bani sub cuvânt că-i va improprietări. Nu e oare nici aceasta suficient ca dl. Primar să facă gestul i.mpus de îm­ prejurare, măcar pentru obrazul Muzeului şi Bibliotecei Arnan? Şi cu această ocazie ar fi momentul să se facă un control asupra volumelor aflătoare în Bibliotecă şi figurănd în catalogul instituţiei, căci ştim că. se dau cărţi de acolo unor persoane in oraş, deşi regulamentul bibliotecei opreşte aceasta, iar d-nei Di­ rectoare i se ascunde lucrul de către funcţionarul delictuos. * * * Busturile profesorilor Fontanin şi Slrajan au fost turnate în bronz. Ele sunt opera sculptorului S. Severin, artist oltean, care lucrează acum la un al treilea, acel al fostului profesor G. P. Constantinescu. Costul acestui din urmă bust a fost luat asu­ pră-şi de inginerul Gogu Constantinescu, fiul dascălului nostru de matematici de acum 40 de ani. 19 485 [486] Lei 15.000 2.500 2.000 5.000 1.500 1.500 ' 2.300 1.000 830 1.000 1.000 1.400 Total Lei 35.030 foştilor elevi ai Cole- Pe listele de subscripţie ce am deschis, cu învoirea auto­ rităţei respective, în scopul de a aduna banii necesari plăţii sculp­ torului, confectionărei postamentelor de ştejar şi aşezărei lor la locul ce le vom destina, au semnat, înapoind listele împreună cu sumele alăturate, următorii: Mirusterui Instr. Publice şi Cultelor Hercule D. Fulga, Bucureşti. Academia Română, Bucureşti Dr. Vasile Strajan, Sulina . Dr. L. Mrazec, Bucureşti . . Pro f. G. Ţiţeica, Bucureşti . . Lista Petre Celareanu, Timişoara ., . N. Bâlânescu, director gen. în B. N. R. Bucureşti Lista M. Theodorian-Carada; Bucureşti Prof. N. Coculescu, Bucureşti . Lista Col. I. Vieşeanu, Craiova Baroul Avocaţilor Dolj. . . S'au mai trimis liste de subscriere giului Naţional «Carol 1», domnilor: Doctor Prof, univ. C. Angelescu, Bucureşti. Nicolae Titulescu, Bucureşti. Gr. N. Iunian, Bucureşti. I. Pictorian, Bucureşti. G. Lungulescu. ziarist. Bucureşti. Dar cum domniile lor nu au răspuns la scrisoarea reco­ mandată, prin care îi solicitam să ne inapoieze listele ce li s'au adresat încă din Nov. 1935, Societatea îi roaga şi pe această cale să binevoiască a restitui listele, chiar albe, spre a putea lichida socotelile administraţiei. - Cu acest prilej se înştiinţează oricine ar voi să participe la înfăptuirea celor trei busturi, că pot trimite obolul lor prin man­ dat postal, adresat Preşedintelui Societăţei .Prietenii Ştiinţei", la Craiova, Str. Al. Nicolaid, 15. * * * Fortunato. Statuia Domnitorului Cuza - replică a monumentului dela Iaşi, minus anexele decorative ale basoreliefurilor=-a fost însfărşit aşezată pe un soclu de piatră, în locul înghesuit dintre două ho­ teluri şi un cinematograf, după ce a fost ţinută secfestrată atât amar de ani de către cel căruia îi fusese încredinţată pentru păstrare. I-a fost dat înfăptuitorului Unirei să nu-şi afle odihna tot din cauza politicei, dupa moarte caşi în viaţă: cutare loc nu i se putea da pentru că nu vrea deţinătorul statuiei să-I aşeze în faţa unei bănci a unui adversar politic; cutare altul e rezervat pentru cine ştie ce� monument hipotetic, din planul unor posibi­ lităţi în funcţiune oe necunoscut. Orcum, e bine că-I vedem scos la lumină, statuia voevodului rămas ca un erou de legendă în amintirea tăranului=-pe care el l-a desrobit prin improprietarire şi l-a înnobilat prin sărutarea de pe obrazul lui moş Ion Roată - fiind într'adevăr operă de mare artă: operă a lui Romanelli. Inaugurarea bronzului se va face probabil cu prilejul sărbă­ toarei Unirii, la 24 lan. 1936. 486 [487] Comemorarea lui Victor Anestin Duminecă 23 Iunie 1935, Societatea "Prietellii Ştiinţei" şi-a îndeplinit o pioasă datorie faţă de acel care a fost iniţiato­ rul şi întemeietorul ei, f'ăcând o slujbă de pomenire la morrnântul uitat al lui Victor Anestin din cimitirul Sfânta Vineri al Ca­ pitalei, peste groapa căruia au înălţat o cruce de piatră nea­ gr,ă, pe care s'a săpat inscripţia: VIorrOR ANESTIN Mare popularizator al ştiinţei 1875-1918 Soclul crucei aşezate la căpătâiu se continuă printr'o bor­ dUl'.ă înaltă, de aceeaşi piatră neagră, închizând cele patru Lă.,­ turi ale locului lele veşnică odihnă a celui care nu a avut odihnă în viaţă. Lucrarea monumentului, de o ireproşabilă executie artistică. a fost încredinţată arhitectului Ion G. Mayer. Rudele, prietenii vechi şi mulţi admiratori ai lui Anestin au asistat la această ceremonie. Din urmaşii artistului Ion Anestin cei doi copii Încă, în viaţă: d-na Stclla Anestin-Posnaru, (actual Col Iofta) şi Alexandru Anestin ziaristul, cele două fete ale lui Victor Anestin şi un nepot: artistul pictor I. Anestin, Dintre prieteni prof. univ, G. 'I'iteica, O. D. For tunescu, Leontiri Il iescu, H. Bulfinschi, Gabriel Dona- Urdăreanu, Gen. Negreanu, dor Papazo lu, A. D. Luca, Gh. Cherciu, Ion Scutaru, C. M� Ciocazan, Eug. Ciolac, D-r FI'. Mayer, arhitect 1. Mayer şi al ţi domni !şi doamne. După cuvenitul serviciu religios al parastasului, preşe­ dintele societăţei "Prietenii Ştiinţei", profesorul Fortunescu, rosteşte o cuvântare, D-sa arată că societatea care a organizat această prăsnuire nu face prin aceasta decât să-şi plătească o veche datorie - destul de întârziată - către acel care i-a fost ctitor cu noroc, în următoarele Împrejurări: La 9 Iunie 1913 s'a înfiinţat în Bucureşti, sub preşeden­ ţ.ia profesorului George 'I'iţeica, iar secretar general fiind Victor Auestin, o societate care îşi propUllea "să intrunească pe toate persoanele care doresc răspăndirea cunoştinţelor teoretice şi pra!c­ Lice ale tutulor ştiinţelor". Cum .înterneerea acestei instituţii culturale a întâmpinat mareentusiasm în capitală, iniţiatorii pomeniţi - amândoi legaţi de Craiova, unde îşi făcuseră stu­ diile secundare - s'au gândit să pună la cale constituirea unei filiale a ei la Craiova. Prin mijlocirea, prietenului comun For­ tunescu s'a alcătuit un comitet local şi, la inoeputul lui 1914, În prezenţa a câtorva, din membrii fondatori bucur1eşteni ai soci.etăţei, - Anestin, 'l'iţeica, D-r Stănculeanu, D-r Ion Jianu, di11 cei pe cari ni-i amintim - s'au pus bazele s'ecţiunei craiovene. 487 � ) 1 1 li' , � I [488] Ou începerea anului 1915 a pornit şi activitatea filialei noastre, pI',eşedinte fiind ales răposatul D-r Ion Vercescu, In­ treruptă pe vremea răsboiului şi a ocupaţiei, societatea şi-a re­ luat activitatea în lan. 191.9, de când a fost prezidată de D-r Oh. Laugier, astăzi decedat şi acesta. De la acea dată mersul secţiunei craiovcne n'a mai fost niciodată, întrerupt, ci din potrivă, activitatea ei s'a amplificat prin instituirea unei Universită.ti populare, începută în Mai 1922, naş fiindu-id-l prof. N. Iorga, care a inaugurat-o prin seria, de 6 lecţii ale el-sale. PH catedra Prietenilor Ştiinţei din Craiova s'au perinda.t în cursul a 20 de ani cea mai mare parte din marii noştri cărturari şi atâţia conferentiari distinşi din localitate caşi din marile centre universitare româneşti. Azi, societatea "Prietenii Ştiinţei" din Craiova şi-a câştigaf un nume frumos şi continuă a-şi înde­ plini rolul ei cultural sub al patrălea al ei preşedinte -- avo­ catul D. D., Stoenescu, decanul Baroului ele Dolj a fost până la moartea sa al treilea -, pe când înjghebarea din Bucureşti a dispărut încă de cu începerea răsboi ului. Recunoscătoare celui care i-a dat viaţă şi a îndrumat-o' dela primii săi paşi, societatea Prietenii Ştiinţei omagiază me­ moria lui Victor Anestin, evocându-i figura estompată în pul­ berea anilor, --- expunerea terminând astfel: "Ou florile tinereţei mele s'au scuturat multe iluzii des­ pre mulţi oameni lşi despre multe lucruri. Credinta mea însă, credinta că nu va întârzia mult până, să vină vremuri mai bune pentru biata omenire, pentru- lumea noastră românească măcar; că vom apuca - poate voi apuca şi eu chiar -- dori­ tele zile de mai multă dreptate, de mai multă cinste şi de mai multă omenie. Şi dacă am păstrat această credinţă, dacă, am putut-o păstra astfel, curată, şi viteaz ii" - este pentru că a rămas în mine, la omul de 60 de ani, ceeace avea mai frumos şi mai de preţ sufletul meu de acum 40 de ani şi mai hine, sufletul atâtora din general,ia mea, sufletul lui Anestin, -- suflet de generozitate, de comprehensiune pentru suferinţele altora, de curiozitate a spiritului, de sensibilitate pentru frumos şi de o 'mistică, sete de a îmbrăţişa - "prul iubire ca să ajungi la cunoaştere" -- vremelnicia roiului de gâze omeneşti şi atot­ puternicia Celui veşnic. De aci calda simpatie cu care urmă­ ream de departe începuturile mişcărei socialiste depe vremea studenţiei noastre, c,aş,i fascinanta chemare, căreia ne Iăsam dulce supuşi amândoi, a credintei magului dela Cârnpina, cre­ dint,ii. pc care am păstrat-o Loa.tă viaţa. Din comunitatea de gânduri şi simţiri s'a născut şi s'a hrăni�, prietenia mea 'Ţ,e1ş:edirlte al societăţei Pr. 8t.. din Bucureşti, îndemnul a velţţţ dela Anestin, şi tot el de fapt, ca secretarul ei, i-a condus destinele. Pe de altă parte a rectificat credinţa comună că Anestin a" fost exclusiv un vulgarizator. al Astronorniei : regreta.tul nostru amic -- fără a fi câştigat vreun titlu universitar - era om de ştiinţă, stăpânit de dis­ ciplinele ei, cunoscător adânc al Astronomiei şi observator se­ rios, care a făcut comunicări foarte apreciate academiilor şi so­ cietă ţilor din străin�ta te în speciali ta tea lui. Insfârşi t d -1 'I'i­ ţeica, a pr·ea cinstit caracterul loial ,şi modest al omului, precum şi neobosita lui activitate de ziarist, conferenţiar, scriitor, stu­ dios cercetător în domenii variate ale ştiinţei şi însufleţitor mai ales. Leontin Iliescu, vcchiu şi distins gazetar bucureştean, a încheia t seria cu vân f1ă,rilor, adresându -se astfel familiei Anestin, cum 'Şi prietenilor şi admirator-ilor lui Victor Anestin : "Domnul Fort.unescu, preşedintele societă.ţei "Prietenii Ştiin­ ţei" din Craiova, ne-a adus mulţumiri celor cari am răspuns la chemare, venind aci, la mormântul lui Victor Anestin, ca să e vocăm amintirea celui dintâi popularizator de ştiinţă din ţara noastră. Eu cred că noi suntem' datori să-i multumim d-sale, pentru prilejul frumos ce ni l-a dat ca, după 17 ani de des­ păr-tire, să ne vedem iarăşi, în preajma lui Victor Anestin, 1 care, în concepţia mea despre viaţă, este astăzi prezent între noi, sferulă luminoasă ce ne coritemplă din înăl ţimea cerului, pe. care l-a iubit atât de mult. Victor Anestin, nepreţuitul meu coleg şi prieten, apar­ ţine pleiadei de idea.luşti ai scrisului cotidian. După moartea lui Nicolae Procopiu, fost secretar de noapte al ziarului "Uni­ versul" 1), şi primul conducător al "Zia,l'ului Ştiin1ielol' 1)0IH1- Iare", conducerea acestei vechi şi minunate reviste a luat-o Victor Anestin, acest neobosit străduitor pe ogorul pre3ei, care n' a pregetat niciodată în apos!tolatul său. 1) Socotesc de datoria mea să însemn aci că, fiind pus în cunoştintă de starea absolut precară în care se sbat cele două orfane ale lui V. AnestiIi am scris d-.lui �irector al ziarului pen�ru care a robit ani de zile răposatul. rugâ�du-I să servIaSCa o modestă penSIe copllelor celui clj.re în 1912. luând sub conducerea sa .Ziarul ştiinţelor populare>, a reuşIt Ulle relaţii de prietenie, Dar V âlsan era prea' plăpând pentru razele de foc ale litoralului Dobrogii. S'ar putea zice că a murit cu zile. A murit printre copiii cu inima curată, pe cari i-a iubit atât de mult - şi de care s'a simţit atât de apropiat 496 [497] , , cu marele şi cinstitul său suflet, cu toate că nefiind căsă­ torit, el însuşi n'a avut copii. V âlsan moare aproape de "crâmpeiul de Mediterană, mcrustat în modestul nostru ţărm de mare", Coasta de Ar­ gint, --- ce i-a încântat câteva nopţi de vară ale sbuciumatei sale vieţi, crârnpei pe care l'a descris cu neîntrecută măestrie, riămânându-i în suflet ca "cel mai frumos vis pe care-I poate da o viaţă". Cu el piere unul dintre cei mai buni fii ai României - şi vor trece, desigur, multe decenii pentru ca altul să poată umple golul lăsat de el. Dr. Raul 1. Călinescu Asistent uuiversitar. Profesor ............. Un l1epigraP' al lui Eugeniu Carada de Emil Vîrtosu. La Biblioteca Poloneză din Paris, atât de bogat în­ zestrată şi bine găiduită pe malurile Senei, se găsesc nenu­ mărate manuscrise şi scrisori interesând istoria Românilor din veacul al XIX-lea, mai ales. Astfel, manuscrisele înre­ gistrate supt No. 138, 139 şi 140 cuprind traducerea în Iran­ ţuzeşte a cronioelor şi altor cărţi ale istoriografiei româ­ neşti, traducere făcută la începutul veacului al XIX-lea, de tinerii românii ce se străduiau să facă larg cunoscută stră­ inătăţii istoria patriei. Astfel, Etoile du Danube din Bruxel­ les anunţa cetitor ilor săi, la 5 Ianuarie 1856, într'o corespon­ denţă din Bucureşti, că se prepară o lucrare mare, care să lumineze străinătatea asupra noastră. Anume, urma să se publice "tout ce qui est propre a faire voir au monde que les Roumains desPrincip.autes Danubiennes offrent tous les elements qui constituent une nation". 1) Prezenţa manu­ scriselor româneşti la Biblioteca Poloneză arată că această traducere a fost înfăptuită, fără să ştim Însă pentru ce a rămas pentru totdeauna netipărită, şi păstrată la Biblioteca Poloneză. ' Manuscrisul No. 138 cuprinde cronioa lui Şincai (trei volume) după ediţia 'din 1853-1854 dela Iaşi. (In to­ mul 1, f. 12 se aminteşte de traducerea, făcută din porunca lui Grigore 'Ghica Vodă, a cronicei lui Amiras, dată lui Peyssonel, şi păstrată astăzi la Biblioteca Naţională din Paris). Manuscrisul No. 139 conţine: Histoire de l'origine des Houmains en Dacie, adică Istoria pentru începutul Româ­ nilor în Dada a lui Petru Maior, după ediţia de la Buda, 497 ,Ii - j • II! .- [498] 1834, a lui L Mălinescu, Ca anexă la aceasta: Discassions sur l'histoire de l'origine des Houmains en Dacie, adică Disputaţiileasupra Istoriei pentru Începutul Românilor în Dachia a lui Damaschin Bojinca. S'ar părea la prima vedere că întreg manuscrisul 139 este scris de N. Bălcescu. Manuscrisul 140 cuprinde Cronique (sic) des Roumano­ Moldo- Valaques, adică Hronicul Romano-Moldo- Vlahilor al lui Dimitrie Cantemir, după ediţia paharnicului G. Săulescul, Iaşi, 1835� 1836. Primul volum e autograful traducerii fă­ cută de "Eugene Car-ada" şie precedat de această închi­ nare în versuri franţuzeşti, adresată de Cara da lui Dimitrie Cantemir, Închinare rămasă încă inedită: Cronique (sic) des Houmano-Moldo-Valaques, composoe par le prince de Moldavie Demetre Cantemir en 1710, Tome premier, traduit par Eugene Carada. Epigraphe Au Prince Demetre Cantemir. Ta patrie Moldavie, Pere, Prince et Defenseur, T''avait eu Cantemir, et Iils bien aime l Rien ne tempâcha d'o:f:frir il son bonheur Honneurs, r ichesses, grandeurs et ton trone illustre, Tu portas sa couronne dans ta vie grande et belle; Apres ta mort douce, glorieuse, Par tes grands Iaits d'âme vertueuse, Ton nom lui l aissa une gloire immortelle. Quoique plus d'un siecle et demi soit passe, Char-ite et sagesse, vertu, patriotisme, Sont les dons de ton coeur, - tu hais le Despotisme l O! toi ombre heureuse, par vertu elevee Avec elle dans la vie, avec elle enterree ! Quoique plus d'un siecle et demie soit passe, Hecois, comme monument d'un souvenir aime, Les sentimente reconnaissants ' Que, par des voeux doux et iardents, Les âmes des patr iotes elevent �l ta memoire Dans leul' am oul' pour l'antique gloire! Du sejour de bonheur 011. reposc ton âme Avec celles de nos pr inces que la gloire reclame, Cantemir ne cesse 'pas de pr ier le Seigneur Pour ta chere patrie, qui soupire opprimee, Car, d'un Iils tel qui toi, de longtemps pi-ivee, Elle pleurs de \�ouleur! 1) . •••••••••••• \ 1) • Voiei des vers qui se soustraient it toutes les lois de la versification. Pour les eorriger, il faudrait les refaire. (Not'ă marginală, de altă mână). 498 [499] Numele bisericii "Belivacă" din Craiova In revista "Archivele Olteniei" pe 1934 (Iulie-Decem­ vrie, nr. 74-76) dl. G. Mil.i Demetrescu dă o amănunţită des­ criere a două biserici craiovene : biserica Sf. Nicolae-Belivacă, şi biserica Toţi Sf'intii-Băşica. La pag. 340, d-sa îşi încheie articolul despre biserica Belivaoă astfel: "Şi astfel după un secol şi mai bine, această. cruce de piatră, conservată de minune, vorbeşte celor ce vor să vadă, de piosul negustor craiovean care, a,5'a cum a fost cu numele său ciudat, a dat viaţă acestui sfânt locaş ce strălu­ ceşte ca un giuvaer minunat În bătaia soarelui, în mijlocul Craiovei de eri, de astăzi şi de totdeauna.". Din finalul articolului -- partea subliniată - cât şi elin întreg articolul, reese că d-sa nu a putut afla de unde vine acest "nume ciudat" de "Beliv,acă" dat bisericii Sf. Nicolae­ Amăradia, Voiu da câteva lămuriri în această privinţă. aflate de mine, acum 36 de ani, dela un "alproapte" contimporan al clădirii bi­ serioii. Numele de "Belivac,ă:' a fost Ia Început o simplă pore­ clă" devenind în urmă. patronimic nu numai pentru biserică, dai'şi pentru înterneetorul ei. Romanul întrebuinţează foarte rar, acum ca şi înainte, verbul"a jupui" pielea de pe ani­ male. El zice de-a dreptul: "beleşte, a belit-o" ele piele (oaie, vacă, etc.). Prin anii 1899---1904, în str. Mărgăritar nr. 1, (azi Brazda lui N ovac nr. 13, care ,şi atunci era numită ",Pe brazdă"), trăia Nică cismaru sau Nică (Nicolae) Avrămescu, în vârstă de 90 ani. Pe atunci, toate casele, dela, căminul de ucenici şi aoesta,cu nr. 1-11 (construit ulterior), pe Măr­ găritar formau o singură proprietate, a lui Achi! Ionescu; iar cele dela nr. 13-25 formau iarăşi o propr1etatecu nr. 1-3 (două, eas-e)pâ,nă În moara Rauteustrauch, azi Olte­ nească, proprietar fiind Nică Avrămescu, cunoscut în toată mahalaua sub numele de Moş Nică. El Iocuuia în vechea oasă : de azi cu nr. 13 (atunci 1), având lângiă ea un felinar cu gaz (petrol). Restul propr ietătii era o grădină cu pomi roditori şi trandafiri de dulceaţă - slăbiciunea bătrănului. Aci am stat în gazdă, pe când urmam cursurile Gimnaziului real, azi liceul ,,:B'raţii Buzeşti", dela 7 Ianuarie 1898 rpână, la 25 Sept. 1899, când am intrat în şcoala normală. Moş Nică, bun cr,eştin, era nelipsit dela biserică. Ri:1JpO­ satul preot, Pavel Ionescu, îl respecta foarte mult. In bise­ rica Îşi avea locul rezervat În strană, pe care nu i-l ocupa nimeni. Aoeastă deprinder,e religioasă o ,avea din frageda copi­ lărie. Deşi nu trecuse prin şcoalră" totuşi reuşise sii, Înve�e nu­ mai citirea cu cirilice pe bucoavna. 499 [500] Moş Nică avea ca naş pentru cununie şi botez al primilor copii (18 la număr) pe Zamfir, cel trecut în pomelnicul de pe crucea de piatră din curtea bisericii. Moş Nică, deşi bătrân, totuşi se ţinea bine plină în ulti­ mele clipe, reparănd ciubotele vechilor săi clienţi. La lumina unei gazorniţe, de multe ori fumegăndă .Iângă "vestalul" lui patrat, în miez de noapte, la bocănitul oiocanului, îmi învăţam lectiile ascultând şi poveştile bătrănului. Iată oe povestea Moş Nică despre biserică: Pe când biserica se ridicase delia pământ, ca de "un stat şi jumătate de om", Hristea cirezarul (geambas, năstrapas de vite), ctitorul bisericii, care se ,g;ăsea sus pe schelă, a poruncit salahorilor să taie o vacă, adusă dela zaharia, pentru mân­ carea lor, dar nici unul n'a voit, pe motiv că ei "nu taie". Atunci Hristea s'a dat jos de pe schelă, a tăiat vaca şi a jupuit-o singur de piele. Salahor-ii au rnoeput să glu­ mească, în bătaie de joc, pe socoteala lui şi l-au poreclit "belivacă". Hristea, auzindu-i s'a supărat foc, le-a tras o în­ jurătură, dar mai în urmă, văzând că porecla se menţine, a râs şi a primit-o de bună. A râs el de râs, dar i-a rămas porecla de Hristea Belivacă, sub care-i cunoscut şi azi; iar biserica a luat şi ea numele de biserica lui Hristea Belivacă, apoi mai târziu, prin prescurtare, "Biserica Belivacă". Această informaţie moş Nică o şba dela naşul său Zam­ fir, pomenit mai sus. 1. Brătuleseu Institutor', Şcoala Madona Dudu •••••••••••• " 1. Răspuns d .. lui N. O. Dinculescu \ In "Arhiy,ele Olteniei", pe Ian.i--Aprili« 1935, d. N. G. Din­ culescu scrie o pagină <,întreagă (165-0) de discutie zadarnică in jurul unui fapt foarte simplu, cel la care ajunge tocmai la sfârşit şi anume: nu supărarea (cum zice d-sa), dar nedumerirea mea, cum de Ieatul pisaniei bisericii din Alrnăj nu corespunde cu anul n:lOrţii ctitorului, sau nu-l preoede. Atâta tot. Beauooup de bruit piour nen. \ \ II. Răs�uns d-lul 1. Ionaşcu La răspunsurile d-Iui \Ionaşcu, În "Arhiy,ele Olteniei", Ian.-­ AJprilie 1935, p. I71--6, replio următoarele: 1. Socotesc că rău ocoleşte d-sa imputarea ce i-am făcut de a se fi lăsat indus în eroare, o singură dată, de romanul istoric al 500 [501] el-lui C. Gane si ele a fi vorbit de Craiovesti-Basarabi. N'avea să "sintetizeze" afi{'maţiiJe acestuia, odată oe le 'recunoştea greşite. 2. Am cunoscut personal Ipe doctorul Darvari, care a ţinut pe () scoborâtoare prin lemei a Hudenilor. Se vede că fiind vorba de o persoană prea recentă, gânelul nu mi s'a dus la 'ea, în discutii istorice, când am negat, pe nedrept deci, o asemenea înrudire. 3. Este nou pentru mine că Lamhru Vilara ar fi avut soacră pe Ilinca Zătreanca, după cum mi-e nouă întreaga filiaţie a acestei Ilinca şi a soţului 'ei. Din şase copii ce-i atribue d. Ionaşcu, nu cun ase decât trei, 4. Neamul lui Ghearghe din llogdăneşti, tatăl Simei Buzeasca, I'aş căuta mai ele grabă printre hoerii din Drăgoeşti, cari aveau şi ei, la 1 52 1, a moşie Bogdăneşti. 5. M'am gTăbit cerând d-Iui Ionaşcu izvorul informaţiei cii Vlad Vodă Innecatul a fost ginerele lui Petru Vodă Rareş. L'am regăsit în notele mele, Ia locul cuvenit, Este documentul publicat de larg-a, Studii şi doc. XXIII, p. 2{,. Observ însă că actul nu pre­ cizează cii este vorba de Chiajna. 6. Repet că anul 1875 -- nu importă luna -,este al morţii f:eneraluluiAlex. Solomon. 7. In chiar acelaş număr al revistei, la pag. 17°, d. Ionaşcu va fi g:ăsit indicaţia izvorului din care cred că se va convinge că Miho spătarul a fost inoepătorul familiei Raootă. 8. Cred că rău a făcut d. Ionaşcu că "n'a controlat" tabloul de bani de la sfârşitul cărţii mele "Banatul Olteniei şi Craioveştii", înainte de a insira "contribuţiile" d-sale, Hestahilesc aici care sunt 'acestea. Miha mare ban 1630 (la mine, r631). Isar ban între 1602--­ r611. Pârvu din Mihăeşti la 1609 şi r6I2-16I3 (la mine', 1(18). Aslan mare ban 1630 (la mine r(32). Pentru isprăvnicatul lui Aslan la 1 (12 2, am dat izvorul. Dragomir Dobromicescu (de­ sigur=nepotul lui Dobromir) r6{'I (la mine I6{�2-3). "Vasile ot Padova (?) este Vasile Paindur Oa mine sub anul 16['1). Preda căpitan Zătrcanu r 70{, (la mine în 1695). Nu lipseşte de la mine Bunea, ispravnic 1706. Sfătuesc însă pe d. Ionaşcu să fie prudent cu datele actelor transcrise în condici. 9. In notele mele. prima sotie a lui Matei Cornăneanu se JlU­ mia Păuna, . era fiica lui. Jipa din Mâr;;i, il murit la 16gI şi s'a ingropat la Hadu Voelă. 10 .. Cu toate doc. aduse de d. Ionaşcu, mai răm:în puncte ne­ lămurite în spiţa ce am a Bucşăneştilar. III. Inrudirea Hrisoscoleilor cu Mavrocordaţii In Revista istorică română, voL IV (1936), Ip. 38 şi ['o, sa­ vantul bizantinolog, d. praf. univ. D. Russo, îmi impută C[l în lu­ crarea "Arhiva G. Gr. Cantacuzino", la p. 26g, am scris că fraţii Dimitrie şi Ioan Hrisosoo1eo de la 17. r 6, erau fiii Zoitii Mavro­ cordat, sora Exaporitului. Intr'adevăr, ,există în textul meu aoeastă f�reşaliî, reprodusă dupi! Legrand. • 20 SOI [502] Eruditul şi minuţiosul profesor n'a cercetat însă şi arborii g:enealagici ai familiilor Mavrocordatşi Hrisoscoleo, anexaţi la lu­ crarea mea. Acolo al' fi găsit lucrurile aşa cum le rectifică d-sa, şi anume că sara lui Mavrocordat Exaporitul, care a ţinut pe Hri­ soscoleo, era Maria, pe când cealaltă sară, Zoiţa, a fost soţia lui Cariofil. Rămâne însă altii intrebarc : cum erau fraţii Hrisoscoleo veri primari cu Nicolae Vodă Mavrocordat, fiul Exaporitului? Profesorul Russo afirmă că erau veri primari cu el "după mama lor Marioara" (sara Exaporitului şi mătuşa lui Nioolae Vodă). Ca izvar, trimite la textul, ce publică, al cronicii lui Grigoraş. Acest text nu spune Însă decât că fraţii Hrisoscoleo 'erau "veri primari" cu Nicolae Vodă. Nu spune că erau veri primari "după mama lor". Aceste din urmă cuvinte sunt deci o deducţie a d-1ui prof. Russo, în credinţa, desigur, că acei fraţi Hrisoscoleo nu puteau fi veri pri-' mari în alt chip cu Nicolae Vodă. A scăpat din vedere d-lui prof. Husso arătarea, rdevată lotuşi de mine, a contimporanului Del Chiaro (ed. Iorga, p. '208), că cei doi fraţi Dimitrie şi Ion Hrisoseoleo erau lui Niculae Vodă "suai cug:ini materni", adică verii lui despre mama lui. Şi, într'adevăr, mama lui Nicolae Vodă, Sultana, sotia lui Mavrocordat Exaporitul, a fost şi ea fiica unui Hrisoscoleo, ginerele lui Alexandru Vadă Iliaş. Am dedus de aci, în lucrarea mea, că fraţii Hrisoscoleo vrau nepoti de fraţi ai Sultanei, soţia Exaporitului. Cu alte cuvinte, incurcătura vine din faptul că Alexandru Ma­ vrocordat Exaporitul (tatăl lui Nicolae Vodă) a avut soţie pe Su1- tana, fiica unui Hrisoscoleo şi a avut şi·.o soră, Maria, soţia iarăşi a unui Hrisoscoleo. D-l Russo admite, trimiţănd greşit la cronica pe care o pu­ blică, a lui Grigmaş,că fraţii Hrisoscoleo de la 1716 erau fiii surorii Exaporitului. Eu am admis, întemeiat pe Del Chiaro, că erau nepoţi de frate ai soţiei Exaporitului. De altfel, numai aşa au putut Hrisoscoleii din Muntenia, urmaşii celor de la 17 16, să fie şi ei descendenţi, ca şi Mavrooordaţii, din Alexandru Vodă Iliaş şi, prin el, din vechea casă domneaseă a Moldovei, Ce legătură de rudenie va fi fost Între cei eloi Hrisoscoleo, unul socrul, altul cumnatul de soră al Exaporitului, nu ştiu. Se poate să nu fi fost nici una şi ca ei să nu fi avut decât prenum.e identice. \ De altă parte, d. !praf. Russo mă învinueşte că am inţeles gre­ şit Ipe Del Chiaro, afirmând 'că Ion Hrisosooleo a devenit paharnic la 17 1 6, Ipe când, în reali{ate, fratele său Dimitrie a iJireferit să lase '1)osteb1icia pentru păhărnicie. Aşa :este. Observ totuşi că cronica ce !publică d. Russo spune că la 1716 a f'0st ucis postelnicul Dimitrie Hrisasooleo. 502 1 [503] IV. Inrudirea lui Enache Văcărescu cu CODst. Vodă Brâncoveanu Tot în Bevista istorică română, vol, IV (1 934), p. 293- LI, d. Dan Simonescu pune iarăşi problema acestei inrudiri. Dacă, cu dreptate, se uneşte cu aceia cari au arătat că Vă­ cărescu nu era ginerele lui Vbdă Brâncoveanu, el-sa se grăbeşte însă, dcducând, din nişte versuri ce publică, lipţsa oricărei rudeuii între ei. In Hurrnuzaki, XIV, P: 798, nota, d. Iorga a adus un docu­ ment în care se vorbeşte de "Ianache fratele soţiei" lui Vodă Brân­ coveanu. Este confirmarea afirmaţi ei mele (în "Arhiva G. Gr. Cantacuzino", :p. 116 şi nota 3) că Enache Văcărescu şi Doamna Marica Brâncoveanu erau fraţi vitregi, născuţi din aceeaş mamă, Necşuţa Bucşanu, soţia, mai întâi, a lui Negoiţă Văcărescu (tatăl lui Enache) şi apoi a lui beizadea Neagoe din Popeşti (tatăl Doam­ nei Marica Brâncoveauu). V. Despre Oeşuua-Bueovăţ De această mănăstire se ocupă de curând d. Iorga în me­ moriul (193[1) "L,eg.ături descoperite de d. M. Beza cu mănăsti­ rile Meteorele". . Mai putea găsi unele informaţii în cartea mea "Banalul Ol­ teniei şi Craiov'eştii", precuJi1 şi în "Inh',egirile"ce am publicat în "ArhiveIe Olteniei", Sept.-Dec. 1933, pag. MI3-6. V. Mărunte rectificări la recente publicatii ale d-Iul Iorga 1) 1. .Testameniele domniiei Elina Cantaciuino" (Ig3{I)' Ar fi timp ca şi el. Iorga să nu mai vorbiască de "Basarabul" Radu Şerban. Soţia acestuia, mena din Mărgmeni, nu mai trăia la 16'dl; murise cu vre-o zece ani mai 'nainte. Şerban Vodă Cantacuzino :nu era fiul cel mai mare al postelnicului Constantin, ci al doilea. 2. .Două lirisoaoe domneşti pentru. mănăstirea Mi1rgil1cl1i, închinată muntelui Sinai" (1935). Actul de la pag. J2-13, prin care se Iaoe o vânzare către aga Grigore Grecianu, trebue să fie din 7226 (= 1718), iar nu din 7026 (= 1518); probabil-greşală de tipar. 1. Mi-ar părea rău dacă şi aceste întâmpinări ar s.upăra pe d. Iorga. D-sa care. nu cruţă sensibilitatea altora, se arată ultra sensibil chiar la cele mai întemeiate observaţii, pe. �are se crede În drept să le in terpretcze ca nedreptăţi batjocuri sau chiar 0'1'0- solănii- Aş vrea să fie convins că nu sw;t călăuzit 'de consideraWile subiective ce-mi atribue În replica din Revista istorică, 1935, p. 170. Deşi oarecare resentimente din parte-mi ar fi pe deplin expli­ cabile, ştiu totuşi să nu amestec chestii personale În cele şti:rn\iJice şi mai ales s,ă rămâi În cadrul bunei credinţe şi al cuviinţei. Mă ('.red îns,ă .În drept să re1ev scăpări din vedere, ce dobândesc mai multă importanţă când sunt dat.m'ite unei man autorităţi. 503 [504] De asemenea la pag:. r 7, la finele hrisovului, anul de la naş­ terea Mântuitorului nu poate fi 1720, ci 1724 sau 1725, cum se vede şi din compunerea divan ului. Aci nu mai pare că 'este greşală de tipar, ci nu s'a observat litera finală delta (= 4) foarte ştearsă în original (cum se vede din fotografie). Despre hoerii Panaiotache paharnic şi Antonieoomis (acesta Cremidi), a căror identificare lipseşte (pag. I9),ea se :putea găsi în 'lucrarea mea "Arhiva G. Gr. Cantacuzino", cu ajutorul indicelui. Erau rude apropiate ale \'oe­ vodului. 3. .Trei rare documente [onariote" (1935). Adresanta scri­ sorii de la 1733 a lui Andronache Vlasto, acea "mare dragomă­ neasă Elena Eupragiotissa", merita o identificare. Este vorba de soţia, născută Eupraghioti, a marelui dragoman Alex. Ghica, ucis la 17ll1. Cât priveşte pe Roxandra care "s'e piarc a fi soacra Ele­ nitei", este într'adevăr văduva, născută Mavrooordat, a lui MaIei 1 . Ghica şi mama dragomanului Alexandr'u. Pentru toate aceste persoane se putea g'ăsi lămuriri în cartea mea "Arhiva G. Gr. Can­ tacuzino", Înex,curs (unde am strâns cam tot ce se poate şti des­ pre familiile principale gre�eîli dela noi), sub numele de Eupra­ ghioti şi de V Iasto. Dar aoeastaeste o carte pe care d- Iorga, 'cum am mai avut prilej să constat, o ocoleşte. Necunoscută mie era acea "mama te Sultana", mama Elenei Eupraghioti, pe cât se pare. Eu ştiam că tatăl acesteia, Dumitrache. avusese de soţie o Ecatorina, care iera. moartă la r697' Trebue să admitem acum că Elena era născută dintr'o a doua sotie a lui Du- mitrache, această Sultana. . il [1. DOLLă arruri către sultan în sec. XVIII. (1935). Arzul is­ călit şi de mitropolitul Neofit nu poate fi "de prin 1760". căci Neofit a păstorit intre 1738-'175ll' Apoi din act se vede că plân­ gcrea se îndreaptă contra lui Const. Ma.vrooordat ca urmaş al lui Mihai Vodă (Hacoviţă), deci este după domnia lui Constantin de la 17ldl-8. VI. Biserici din Ilfov Este titlul unei lucrări din acest an (1935) a d-Ior V. Bră- tulescu şi Hemus Ilie. ' Un fel de va de mecum pentru excursii istorice în judeţul Ilfov, aducând contributii 'nouă, dar cuprinzând şi destule greşeli şi lipsuri. , ' Au�orii n.:au, a�ut. un. rrog�·am. IUnifor�n, !pc care. să-� ur�e:tie 111 descrierea fiecărei bIserlct Plsama, arhItectura, chl'punle cbto­ riceşti, iJl&cripţiiJ.e pietrelor «II,e mormânt, odoarde, istoricul, ni se dau :ullele la l!nde,. a!teIe la. \altel.e din biserici, adeseor� deşteptâl�­ du-m-se numaI CUl'JOZ!ltatea Şl \dormţa de a controla la faţa loculuI. Cât !priy,eşte bibliografia la cal'e ,autorii :se r,e1'e1'ă,ea este foartc restrânsă, din consideraţii desig\lr ierarhioe şi de colegialitate. In a .. fară de d-nii Iorga, Lapedatu, Ghika Budeşti şi Drăghiceaflu, nu se găs,eşte menţionat decât r.ăposatul Şbefan D. Gr'ecianu, cu mono- 504 [505] grafia despre satul Gl'eci. Sunt uitaţi: Alexandru Odobescu, Băje­ naru, Mandrea, Tociloscu, g'eneralul Vasiliu-Năsturp!ăn'acurn. Iar cănd au fost acum, Îllzilele domnii meal[ el, iar Stroe, f;eciol'ulN eagului, ŞiCLl frate-său. Ştefan şi cu nepoţii lor: Marin şi Stroe, ei s'au sculat cu păr[.ăJ şi au venit înnaintea domnii meal[e] în divan de s'au păl�ăt de fală cu părintele Filip, zicănd Stroe - şi cu frate-său Ştefan şi cu nepoţii lor, cum că nu sănt ei rumăni, ci îi Inpresoară ; iar părintele Filip, el au SCOB carte a lui Alexandru vod snă Radului vod, de s'au citit înaintea domnii' meal[e] în divan, scriind cum I-au fost dus Ghiea arrn, la divan pe Neagul şi au fost mărturisit mulţi oameni cum că iaste rumăn cumpărat cu bani de aga Leca, iar Stroe i-au zis - '- - 1) , scoată cărţile agăi Lecăi ceale de cumpărătoare, iar- - - - 1) Filirp1el aşa spunea că au pierit cărţile - - - 1 perit moşu-său în ţara nemţească şi nu le ştie de ştire. Intr 'acaia domnia mea am căutat cu - � - 1) boiarii domnii meal[ eJ şi am dat părintelui - - - 1) ca să ia cartea părintelui vlădicăi > - - - _1) perit aceale cărţi ale ag'ăi - - - etc." Câştig:ă Filirp. Divan; Vintilâ v. ban, Ghuiea v. vor., Alicsondru v. log., Mihai v. spăt., Cantacuzino, Cărsiea v. vist., Diicul v. clucer, Diunuroşco v. post., (Cor)nca v. pah., Matei Filipescul v. stol., Cost, Şurbea: v. comis, Matei veI sluj., is. Ş.ărban vt. log. şi Stanciul. a scris în Bucureşti. "Şarban vt. log. procit". (Orig. de hârtie, rupt, cu pecete de hârtie cusută ŞI IIlOIlO­ gramă. Iscălitura autografă a lui Brâncoveanu vodă). (Ac. Rom., pac. CXCIIh3). La replicele d-lui Filitti, din acest număr al "Arhivelor Ol­ teniei", pag. 50 răspund următoarele: 1. In curând voi publica în p;ag:illele acestei reviste 'acte ine­ dite ale boierilor Comăneni din Olt, în care se vede clar cit Ilinca Zătreanca a avut 6 copii, ale căro;:- nume, însă, nu se citează. 2. Pănă la dovada documentară ;contrarie, eu rămân la părerea d't Sima stoluie-easa a a'partinut neamului boerilor Rudeni. 3. Am argumentat în r.ăs)?!unsul cu Iprivire lace1e din nI'. 77-78, :pentru ce cr,ed 'Oă Miho nu face Ip)arte din familia RacoUă. 4. Cfmd am pr·eci�at în lucrarea: ,.Biserici, chcpluri şi docu­ mente din Olt", :pg. 262, că Miho a fost ban mare în anii 1630--31, nu controlasem tabloul d-luiFilitti. După observaţ'ia adusă de d-sa în "Arhivele Olteniei", XIII, p. [19[1, l-am "controlat" at-ent şi am oonstatat lipsa din tablou a unor persoane care deţinuser.ăLotuşi, cândva, bănia sau "islpră.vnicia". Am mai observat cll,ll'1 unii boieri, datele exercitării atribut.iunii nu er.au �.��cte. Şi, Iluma\}!Ul:ci, �up� oontrol, am 'piUbl�cat ac�le "con­ tnbuţll, pe care d. hhttl le la lI1 nume de rau ŞI se strădueşte, inutil, să le l'espin�;ă 'fril�t�,,? "l:estabilire": ' .' Pentru anul lspravlllclel lm Aslan blV veI vormc el-sa a dat izvorul (C. Giurescu, Despre boieri, r. III), dar acesta este greşit, probabil, la tipar. 1) Părţile însemnate cu ... arată că în original sll.nt rupte. blO - [511] Cât priveşte datele conservate de cond�ci, nu le-am admis pănă .. nu m'.am convins, - prin comparaţie cu actele originale ale epocn, relative la alte chestiuni, dar cUJ}JTintând aceleaşi divane _ că sânt certe. 5. Am cetit, personal, actul original care conservă numele Saftei, soţia lui Matei Comăneanu, fiica lui Jipa "ot Mărşă". Il voi publica. 6. Natural. că ° spiţă completă a Bucşăne:;;tilor nu se poate alcătui cu datele de pănă acum. Cred, insă, că materialul ce am dat la iveală constitue un p'l'ogres, faţă ele ceeace , se ştia pănă acum despre' aceşti boeri. I.Ionaşcu • •••••••••••• o gazetă revoluţionară la Craiova în 1848 de A. M. Pârvulescu. Proclamarea dela Islaz, din 9 Iunie 1848, este semnalul începerei revoluţiei din Muntenia. Revoluţionarii hotărîseră ca mişcarea 'să înceapă în ziua rei dela Islaz din 9 Iunie şi după abdicarea Domnului George Bibescu - în urma unei încercări de atentat contra lui din 10 Iunie -, revoluţionarii erau stăpâni pe Tara-Românească. Revoluţionarii hotărâseră ca mişcarea să înceapă în ziua de () Iunie din mai multe centre - Islaz-Rornanaţi, Ocnele­ Mari-V âloea, Telega-Prahova -- pentru a deruta şi intimida pe Domn 1). Dar numai cea dela Islaz dă semnalul, datorită bunei organizări. De aci revoluţionarii ajung stăpâni pe întreaga Oltenie şi apoi, în urma abdicării Domnului, pe întreaga Ţara­ Românească. In Oltenia se mai găseau Însă şi reactionati, mai ales printre marii boeri, în fruntea cărora se găsea chiar fra­ tel-e Domnului, Iancu Bibescu, fostul prefect. Aceştia făceau propagandă contra revoluţionarilor. Pentru a anihila propa­ ganda reacţionarilor, adversarii Iar hotărăsc a scoate a gazetă chiar în Craiova. Gazeta se intitula .Naiionalul", având ca subtitlu: gazetă politică, literară şi economică. Luase numele de "Naţionalul/l, căci în Oltenia găsim curentul cel mai puternic contra vitregului protectorat rusesc, determinat mai ales de scolile naţionale de aci, în urma noului regim introdus de Re­ gulamentul Organic, regim care suprima definitiv autonomia 01- 1) A. M. Părvuleseu. - Contrioutiuni la revoluţia din 1848 in Oltenia - Arhiv. Olt., An. XII, N rele 67 - 68 pp. 180 - 194. 2) N. Iorga, Craiova şi Unirea, Arhiv. Olt., An. XII, N·rele 65-66, pp. 1-4. [512] teniei 2). Tot aci însernnăm şi oarecare influenţă germană venită prin Sibiu, unde mulţi fii de boeri învăţau carte, cum şi înrâu­ rirea imediatei apropieri a Olteniei de imperiul turcesc. Primul număr al aoestei gazete apare la 24 August 1848, Însă Îndată ce revoluţia este înăbusită prin intervenţia Ruşilor, gazeta Îşi suspenda apariţia, ultimul număr purtând data de 13 Sept. 1848. Au apărut în total şase numere, căci se scoteau două numere săptămânal. Redactori erav T. Strâmbeanu şi P. Cernătescu. De cu nr. 2 gazeta ia ca subtitlu chiar numele societăţei secrete "Dreptate-frăţie", care propovăduia revoluţia, De cu nr. 3 se indică şi numele tipografiei 1. şi Ianco [Moisi], tipografia craioveană ce se va numi apoi Samitca. De altfel ea s'a tipărit aci de la primu-i număr, cu caractere serni­ cirilice. Cercetând această gazdă, chiar în nr. 1 gasim pro­ gramul său intitulat "Numele şi deviza NaţionaluJui"; vedem că anunţă că va da ştiri "despre starea, formarea, şi reformarea tutulor bunurilor care ating mai mult fericirea şi nefericirea noas­ tră în parte, şi a 'neamului omenesc peste tot", că va avea "totdeauna înaintea och ilor cu vântul ade vărului şi evanghelia Dreptăţei", că aci "minciunîJ.e vor fi bătute cu toiagul puterii adevărului", că "Dreptatea şi frăţia evanghelică va fi temeiul pe care îşi va pune Naţionalu casa sali. El va fi amicul drep­ tăţii şi vrăsmasul de moarte al abuzurilor şi va arăta tot ce este naţional şi antinaţional. In alt articol vorbeşte şi de constituţia dela Islaz, pro­ clamată de Heliade, pe care o consideră ca o adevărată consti­ tuţie democratică. In nr. 2 găsim amănunte despre măsurile luate de re­ voluţionari contra reacţionarilor la Craiova.' Iş: formaseră din cetăţeni o gardă naţională " aceştia, În fiecare Durninecă ieşau la câmp şi făceau exerciţii cu armele. Oh. Chiţu - revolu­ luţionar craiovean -- a jucat un mare rol În organizarea acestei gărzi naţionale, despre care el spunea) -. "că la nevoe se va lupta .şi cu puterile din afară". Populaţia. manifesta pentru garda organizată. Găsim spicuiri şi de prin gazetele vieneze, care aprobau revoluţia din Ţara Românească, mai ales că era îndreptată contra Ruşilor, 'adversarii Habsburgilor. Aci îndeamnă pe Turci a aproba noua ccnstituţie -- a lui Heliade - propusă de guvernul provizoriu. De organizarea gărzei naţionale la Cra­ iova se îngrijeau şi Andreescu, Cernătescu şi Karrnenski. 5/2 I [513] No. 4 se ocupă cu treoerea lui Fuad Effendi pe la Giur­ glU la noi. In nr. 5 găsim descrisă impresia produsă în Craiova de arderea Regulamentului Organic la Bucureşti. La această veste Craiovenii s'au dus la prefectură şi au cerut textul Regulamen­ tului organic, pentru a face şi ei ceia ce au făcut Bucureştenii. Dându-li-se exemplarul stăpânirii, l-au pus pe un coşciug negru, de care atârnând şi câteva diplome de titluri militare şi po­ litice, l-au plimbat prin tot oraşul. Protopopul Dincă' dela E­ piscopie îi face slujba înrnorrnântării, după care Reg. Org. este ars în Târgui de afară . •••••••••••• Lămuriri istorice pentru d-l Ioan C. Filitti In nr. 5 găsim descrisă impresia produsă în Craiova de p. 166-- 167, d-l Ioan C. Filitti face unele observări nedrepte asupra hroşurei mele: Lămurirea unei enigme istorice: Vlodisla» Voevod şi Doamna Neacşa (1 (188), recunoscând în parte meritele, dar căutând pe cât posibil să întuneoeadevărul. D-sa a greşit dela inceput, căci hrisovul slav, care lămureşte fiinţa necunoscutului V a­ dislav Voevod şi a Doamnei Neacşa, nu se află la muntele Athos, pTlecum a afirmat-o d-sa, ci la mănăstirea Si; Ştefan dela Meteore, din Grecia. Noi n 'am spus nicăieri in hroşur,ăcă. s'ar afla la Sfântul Munte, şi-l rugăm să. reciteasoă brosura pentru a. s,e convinge. H1i­ sovul, scris pe pergament, în limba slavă, a fost inrnânat, odată cu dăruirea sfintelor moaşte, de Vladislav Voevod, la biserica mănăstirii Si. Ştefan dela Meteore in 1 � 88. In acest hrisov Voevodul, el Însuşi, îşi stabileşte filiaţiunea, arătându-se de fiu al lui. Vladislav Voevod, care a murit în 'ziua de 22 August r655 şi s'a îngropat în biserica mănăstirii Dealului, unde i f�e!păstreaz,ă şi azi osemintele. Inscriptia slavă depe lespedea de mormânt a fost citită 6 publicată de noi, în text şi traducere, în Documente slaco-române, Bucureşti, 1905, Ip. 325. Prin urmare d-I Ioan C. Filitti se înşeală când susţine "că suci acest hriso» nu lămureşte nici al cui fiu, nici al cui laiii este Vladislav Voevod dela 1ft88". Identificarea Voevodulu] Vladislav n' am făcut-o deci prin deducţie, cum gr,eşit o tipulle d-sa, ci pe bază de documente. Nu este adevărat ceea ce afirmă d-sa "că acest Vladislav, fiu şi tată de Domn, şi astfel "Voe�od", fără a fi domnit el însuşi, era cunoscut". Nu, n'a fost cunoscut! EI a fost cunoscut mai târziu, în urma documentelor şi notelor publicate de noi în mai sus citata lucrare (Docurnente siaoo-ronuine, p. :2 52-2 55, 367), precum poate vedea orişicine. Arbor,ele genealogie al Ba­ sarabilor, publicat de d-sa în Arhivele Olteniei, anul 111 (I92{1), nr. 13, ,pag. 208, de care face caz, a fost intocmit pc baza docu­ mentelor publicate de noi şi în urma discuţiilor urmate cu privire la acest Vladislav Voevod Între d-l N. Iorga (Neamul românesc literar, din 22 Iulie 1912) şi d-l C. Kogălniceanu (Tablou g'Cnea- 513 [514] logic şi cronologic al Basorabilor DO/J1ni ai Ţării-Româneşti, I3 10-- 165g). La criticile făcute de d-lor am răspuns !prin brosura mea: O Lămurire istorică, Bucureşti, 1 9 12. In scopul urmărit, d-l I. C. Filitti ig:noră cu totul această broşură. In Documente slaoo-române p. 255, am arătat cii acest VladisIav Voevod n'a domnit, ci a fost numai un preteudent la domnie. Totuşi aceasta n'a impiedecat mai târziu pe fiul său Vladislav Voevod (1523-1525) a-şi pune p!::im­ posul titlu de: 10' Vladislav Voevod, cu mila lui Dumnezeu domn a toată Iara Ungrovlahiei, fiul marelui şiprM bunului Vladig'av Voevod. Să se ştie: toale izvoarele documentare vorbind de acest Vla­ clislav au fost publicate de noi. In ce priveşte nota d-sale trunchiată şi cu izvorul necomplect citat, deo,pire un fiu nenumit al lui Vladislav Voevod dela 1523- 1525, fireşte, am citat documentul original publicat de d-l Andrei V,erres,şi nu citatul d-sale, !pie care nu l-am cunoscut. Documentul original desleagă chestiunea şi faoe dovada, iar nu un simplu citat, dat aiurea. D-I Filitti ştie că în adevărata ştiinţă se folosesc izvoa­ rele sigure de primul rang, iar nu citatele simple şi greşite. D-sa u' a citit cu atentiune lucrarea noastră unde sunt date toate lămuririle de nevoe. Deşi' spun destul de clar că Draoomir Ildrişie marele vornic era nepotul lui Vladislo» Voevod, d-sa nu ştie ce rudă era Vladislav Voevod cu Dragomir marele vornic, Nedumerit se în­ treabă ce fel de rudă 'erau şi conchide că enigma nu s'a lămurit pe deplin. Recitind 'cu IUaI',e aminte brosura noastră, d-l Filitti va vedea că s 'a lămurit şi prea lămurit, Întrucât noi am arătat că. era nepot. Ca iubitor de adevăr, deci, d-sa, care aoomipJicat chestiunea, trebuia să ne lămurească ce este cu cartea Patriarhului EItimie, citată de d-sa, în care s'e vorbeşte de Dragomir al lui Udrişte? (1. C. Filitti, Arhiva. Gheorghe GrigOl',e Cantacuzino, Bucureşti, 1 9 1 g, P I'J, nota 3). Evident, d-sa il confundat aci pe Eftimie Mitro­ politul Ungrovlahiei, inăltându-I la n(�gul de Patriarh, şi drept aceea trece cu vederea peste această greşeaIă,căutându-ne nouă nod II în papură, Pentru a-l convinge şi mulţumi pe d-l Filitti repetăm l că, după documente, Dragomir marele vornic, este nepotul lui Vla- disla» Voevod dela 1l/88, şi mai adăogăm că acest Vladislav Voevod, pretendent la domnie, a întemeiat în 1 fl6 1 mânăstirea Butoiul din judeţul Dâmboviţa., Acest amănunt preţios ni-l dă un QPis (evacuat la Mosoov:acu oI'ig:inaleve acte) în care se spune: Mânăst-ii',ea Butoiu din judetul Dâmboviţa cu hramul Schinibarea-Ia-faţă a fost ziditi\ de Vladislav Voevod la 1461: ,,Aoeastă mânăslire s'a zidit din temelie de. Vladislav Voetiod, iar de sâni apoi 188 de ani, s'au prenoit de un DrJgan şi Dragomi�' Udrişte i ierwn,oiTloh Calinic, dom- nind Matei li odă Basarab �eatu 7 1 57 (16 fI9). . Acest Vladislav Vaev'ddcu doamna Neacşaeste pomenit şi în pomelnioeJ.e mâJnăstirilor \lârbeşti. Doamna Neacşa, fiul său Vla­ dislav Voevod (1523- 1 5 2 5� şi soţia lui Anca, sunt pomeniţi �i în pomelnicul mâ'T1ăstirii Glavacioc. (Pomelnicul se află în Biblioteca Academiei Române, Ms. 2409. f. 296). 514 [515] Tot astfel procedează d-l I. C. Filitti cu revista Bucureştii, nr. 1, de curând apărută, scriind in ziarul Epoca, că titlul n'ar corespunde cu materialul publicat într'Însa.,ca şi cum sub acest titlu ar Ii ohligator absolut să se publice numai material privitor la trecu­ tul Bucureştilor. Credem că şi aicea greşeşte, fiindcă titlul "Bucu­ reştii" nu este dat; cu pretenţiunea exclusivă de a se ocurpia numai cu trecutul capitalei, ci este un titlu ca şi oricare altul, şi că în această revistă se pot publica articole interesând în genere trecutul Neamului. Pomenind şi de articolul meu despre M-rea Xeropo­ tarnul din Sf. Munte şi de Metohul său mănăstirea dela podul Co­ leniinei zisă Plumbuita. d-I Filitti g,ăseştecă este interesant acest docu­ ment, documentul puMicat de mine Iprivitor la această m-stire, dar spune cu supărare că nu l-am citat şi pe d-sa, vorbind de boierii Slătineni. Imi atrage atenţia: că a vorbit şi răposatul G. Poboran în istoricul oraşului Slatina despre boierii Slătineni, şi trebuia de asemenea să-I . citez. Găs'es:caă d-sa are dr,eptate în cazul de Iaţă, fiindcă notele despre Slătineni r,ăJplosatul Poboran le-a căpătat dela mine, şi, oeva mai mult, chiar inscri1pţiile de pe pereţii bisericii şi de pe morminte i-au fost citite de mine. Posed chiar scrisoarea .răposa­ tului Poboran, în care mă ruga să i le descifrez' şi să i le dau pentru d-I Ioan C. Filitti, cu tol ce ştiu şi tot ce am; despre Slătineni. Bag seamă că în articolul meu nu m'am ocupat cu istoricul boierilor dela Slatina, ci incidental, după actul original păstrat la SI. Munte, i-am citat pur şi simplu, pentru donaţiunile 'făcute şi metoacele închinate mănăstirii Xiropotamu din Sfântu Munte, la care a fost închinată şi mănăstirea Plumb uita din Bucureşti, de pe apa Colentinei. In Arhivele Olteniei, nr. 7[1-76 (1934), p. 35r, găsind un document publicat de noi dela fiul mai sus discutatului Vladislav Voevod, d-l Filitti intreabă şi doreşte să ştie termenul slav din ori­ ginal, pe care l-am tradus cu "H.omân", adăogănd că este de o mare importanţă să ştim dacă în original avem "Vlah" sau "v,ccin"! La această intrebare răspundem cu drag, că termenul este "Vlah" în original, iar nu "vecin". lncheind lămuririle de mai sus, îl rugăm pe d-l I. C. Filitti să nu ne ia în nume de rău pentru de, căci d-sa le-a dorit. Am: avut şi păstrăm pentru d-sa toată stima şi consideraţia; nu l-am nedreptăţit şi nu-l vom nedrqrtăţi niciodată. Il vom cita la loc de cinste acolo unde hi adevăr trebue să fie citat, pentru alportul ce l-a ad us şi-l va mai aduce ştiin ţei istorioe. St. Nicolaescu . •••••••••••• 515 [516] Câteva note mărunte Lovlştea In articolul meu, In jurul unei lupte a Românilor cu Ru­ tenii in anul 1277, din Arhivele Olteniei, XIII, 74--76, 1934, n'am căutat să dau nici o preciziune cu privire la localizarea ţării cunoscute sub numele de Loviştea. Am vroit mai degrabă să par nedumerit. Acum, mi se scrie din partea d-lui M. Bur­ ghele din Iaşi, că ocupându-se d-sa de această chestiune, a putut localiza Lovistea în munţi pe Olt la Lotru, în nordu] Vâlcei. Mărturisesc că-mi 'era cunoscut atât articolul d-lui Bur­ ghele din Convorbiri Literare, 1930, p. 1205-1212, şi 1931, pp. 123-134, încă .din vremea apariţiei, cât şi alte cercetări cu privire la această discuţie. Din nici o, parte însă nu m'am putut hotărî pentru a primi sau nu vreuna din localizări, întrucât eu nu mă ocupasern În mod special de acest lucru. In articolul a­ mintit însă, în mod intenţionat am lăsat acea nedumerire, În­ trucât ştiam că s'a ocupat cineva în amănunt de această ches­ tiune. E vorba de d. Ion Conea, .asistent la facultatea de litere din Bucureşti care, în vara trecută, a susţinut o teză de doctorat în geografie cu această temă. Cunoscând acest lucru, am so­ cotit inutil a alerga la discuţie înainte de a vedea acea lucrare, despre care ştiu că este sub tipar. Iată motivul pentru care am preferat nedumerirea. Poate că la apariţia lucrării să stăm de vorbă în vreo dare de seamă asupra acelei lucrări, Atunci, fără îndoială, va trebui să caut precizarea. Până atunci cred că nu e necesar a se mai discuta asupra acestui lucru care, ori n'ar duce la nici un rezultat, ori ar fi să ajungem la lucruri pe care d. Conca poate să le fi discutat mult mai pe larg. Am tinut să dau această, lămurire spre a justifica indo­ iala mea din articolul citat. Anul lIlorţii lui Litovoi. Am aratat cu altă ocazie 1) că data razboiului dintre Li­ tovoi, Voevodul Românilor! şi Magistrul George, trimisul re­ gelui Ungariei ladislau IV Cumanul, trebue pusă la 1273 şi nu la 1279, cum se stabilise mai nainte. Argumentul de seamă invocat de mine era însăs rnentiunea documentului care amin­ teşte faptul că regele era ')n \etate puerili 1/, cum şi conjunctura politică a timpului. Anume în, acest an era în apogeu gloria şi ofensiva regelui Boemiei Ottokar II. După această data se ob- 1) A Sacerdoteanu . In i"'"l unei lupte a Rom/inilor cu Ruienii în anul 1277. in Arhivele Olteniei, XIII, 74 - 76, i93i'; p. 282 - 284. AdaOll că dat" 1�79, justiflcată de Onciu], a fost propusa intâia oară în istortografla română de F Aaron, Mamwl de is'oria principatului Româ.niei, Bucureşti, 1839, p. 37 516 [517] servă decadenta, care duce la dezastrul total de la Durnkrut (26 Aug. 1278). Aminteam ca aceasta data a mai fost propusă şi de altii cu îndoială. Revenind acum asupra acestui lucru, adăogărn că ţinem şi mai mult la această dată, întrucât ne pare' singura adevărată. Argumentul în plus ni-l oferă ultima încercare de istoria Ro­ mânilor, care Însă nu foloseste, articolul nostru amintit şi păs­ trează anul 1279 ca dată a luptei 2). Cu toate acestea, în acelaş paragraf câteva rânduri mai jos, ni se dă această in­ formaţie de mare preţ: "In 1276, ţara Haţegului, care în di­ ploma Ioaniţilor era arătată ca făcând parte din cnezatul voe­ vodului Litovoi, nu mai depinde de acesta: un document men­ ţionează ... pe Petru "comite de Haţeg". Ocuparea Haţegului de către Unguri noi credem că a avut loc tocmai în urma miş­ cării lui Litovoi 3), şi toată această judecată, care nouă ni se pare perfect logică, arată însă că acest conflict al lui Litovoi trebue să fi avut loc anterior anului 1276, când apare Petru comitele Haţegului în actele regelui maghiar 4). Şi singura dată anterioară nu putea fi decât anul de speranţe 1273. In consecinţă, nu mai poate fi îndoială în ceeace priveşte acest an. Lupta n'a putut avea loc decât în anul 1273, care astfel este şi anul morţii lui Litovoi v). Anul 1272, propus de alţii, nu poate fi discutat 6). In tot cazul, trebue înlăturat cu totul anul 1279. De unde era Dionisie Eclesiarhul '1 In noua ediţie, Cronograţui Ţerei Româneşti scris de Dionisie Eclisiarhul, dascal slovenesc, în colecţia Pământ şi suflet oltenesc, Râmnicul-Vâlcea 1934, editorul, d. C. S. Ni­ colăescu-Plopsor, spune că Dionisie "era oltean de bastină., născut - după cum îl arată vorba -- prin părţile Meiedin­ tului" (p. V). Acelaş lucru îl afirmă şi d. Ion Donat, în Ar­ hivele Olteniei, XIII, 1934, p. 289 11. -4: "limba în care scrie Dionisie ar face probabila concluzia că el era din părţile ju­ detului Mehedinti". , Asupra loc'ului de naştere cred că se poate pune şi o altă ipoteză, şi cu mai mulţi sorţi de a fi mai aproape de a­ devăr. Anume, limba cronografului ne duce la constatarea că poate fi tot aşa de bine şi de prin părţile de sus ale V âlcei, I )� 2) C. C. Giurescu, Istoria Românilor, l, Bucureşti, 1930, ed. 1, p. 345. 3) ld., ·ib .• p. 346 4) Hurmuzaki, Doaumente privi/oare la istoria Români/o-r. I, Bucureşti, 1887. p. 410: -Petro magistro ag asonum, comite de Hatzek- Probabil că e acelas magister aga­ sonum care apare la 24· Martie şi 3 Aprilie 1275. iar la 30 Ianuarie 1279 aj unge şi co­ mite de Sibiu, ib., p 400. 406. 419. 5) mcă dela 1816 fusese propus de N Jankovich, la G Pray , Commentarii his· torici, ed. G. Fejer, Buda 1837, p. 201: <1272, Lythen; 1273. Lythen interfectus» 6) l. ChI' Eugel, GesahiaMe der Moldau und Walachey, r, Ralle 1804. p 147; N Dcnsuşianu, la Hurmuzaki, o. c., p. a03, n. 1; G. 1. Conduratu, Rela(iunile Ţării· Ro­ mânefli �i Moldovei aH Ungar'ia, Bucureşti 1898, p. 48: ,Acestea s'au întâ.mpla t în a. 1272-1273,. 21 517 [518] unde se vorbeste exact la fel, ca În cronograf. Şi se ştie că manuscrisul acestui cronagraf a fast pus la dispozitia întâiului lui editor de ,,Ioan Petrariu din Râmnicu-Vâlcii, elev din clasa VI a gimnaziului Sfântu-Sava" (ed. Plopşor, p. 1). De unde îl va fi avut acest elev Ioan Petrariu ? Cred că pat fi admise cele ce urmează. In partea de nard a Vâlcei este satul Pietrari, unde au fast multi preoţi cu acest nume. La 1699 papa Ioan Pietraru zidea din temelie biserica satului (v. Bul. Comis. Mon. Ist., XXVI, 1933, p. 188). Tot de acolo plecase şi acela care a fost episccpul Climent, ctitor şi al unui schit în satul lui (v. Isto­ ricul e parhiei Râmnicuiui Noul Severin, 1906, p, 137), mort pe la 1753. Pe lângă multele ctitorii ce a făcut, el s'a îngri, jit de tipar şi de legăturile religiaase cu Românii din Făgăraş şi Ţara Bârsei (v. N. Dabrescu, Isi. bis. rom. din Oltenia, 1906, p, 130-131; N. larga, Isi. bis. rom., II, 1932, p. 113). Este foarte probabil ca Dionisie Eclesiarhul să fie tot din Pietrari, din neamul acestor preoţi Pietraru, să fi fast luat în grija sa de mic copil chiar de către Climent, şi după re­ tragerea lui (1749) să fi rămas la episcopie, unde sub Fi­ laret (1780-1792) să fi fost pus în treburile cancelariei. Aşa va fi ajuns el cărturar. Chiar dacă n'a fast Climent sub care Dionisie să fi plecat la carte, el Încă poate fi din Pietrari, în­ trucât exista şi îndemnul şi mediul preotesc. Pentru aceasta vezi şi actele din Pietrari, pe care le-am dat În Arhiveie Olteniei, IX, 1930, p. 39-40, unde se văd un papă Simion, unul Cos­ tandin şi altul Origarie devenit Oherasim Erornonah. Vârsta lui pare însă a-I duce către Întâia probabilitate, In adevăr, lucrurile întâiului an povestit de el par să fi fast văzute, cum este ivirea cornetei "care se vedea până la miezul nopţii", -curn şi intrarea Ruşilor În Bucureşti. (ed. cit., p. 8-9). Aşa s'ar explica şi "dias.tima vremii, de la 55 de ani încoa ", cum spune insusi în prefaţă, adecă este în stare să ştie lucrurile de seamă întâmplate În ţară de la 1759 Înainte. Nu începe însă decât cu 1768, deoarece aoolo se oprea cranagraful cunascut de el, măcar că aminteşte Dieta polona din 1764. Când Dionisie a murit (ca. 1819), l-au mostenit, în pu­ ţinul ce va fi avut, rudele lui din Pietrari. Poate să fi şi murit la ele. Aşa va fi ajuns şi manuscrisul cronicei în mâna unui Pietraru. O cercetare amănunţită în acest sens ar putea duce la concluzii definitive, oanfirmând sau infirmând ipoteza mea. Aurel Sacerdoţeanu. \ •••••••••••• 518 [519] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i RECEHZII i • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• CĂRŢI Istoria universală şi problemele ei actuale, de N. A. Constantinescu. 1. Concepţia istoriei universale dela Herodat până la Voltaire. 11. Sis­ temele de împărţire a istoriei ome­ nirei din vechime până azi. 111. Problema factorttor de istorie. IV. Istoria unioersală şi preistoria.­ lncheere, Bucureşti, tip .Bucovina" 1. E. Torouţiu, 1935, 122 p., in 8°. Despre cap. 1, apărut mai inainte, am vorbit altă dată (v. Arhivele Olte­ niei, XHI, 1934, p. 211 - 212). Faţă de extrasul anterior, ale cărui p. 49-51 au suferit acum o modificare, rezu­ mându-se punctul 2 şi ellminându-se al 3 lea (p. 49), nu există nicio altă schimbare. Se adaogă însă bibliografia sistemelor Istorice şi marilor colecţii (p 50-52). Cap. 11 tratează despre ţmpărţirile istoriei universale (p. 53 -107), cum au luat naştere sistemele, ce justifică împărţirea şi care sunt criticile ce se aduc procedeului. Ori­ cum, e dificilă trecerea de la istoria concretă, empirică, la periodizare (p. 60). Se urmăresc apoi diferitele sisteme de istorie universală, ca ideea celor patru monarhii sau cosmocra tii, de origină greco-romană şi nu creştină (p. 63). De asemeni împărţirea, cu sens flnaJist ca şi precedenta, dar pe etăţi, de obiceiu şase (p, 65 - 66). Urmează sistemul in trei evuri al fi- . lologulul Cellarius (1. e. Keller, 1634 - J 707) şi al adepţilor săI, cum şi critica lui (p. 66 - (7). Se expun şi anii străjeri sau de limită, şi critica ce li s'a făcut (p. 75-82). Se demon­ strează şi cum s'a trecut de la istoria universalistă la sociologia istorică prin Hegel, Herder, Saint-Slmon şi alţii (p. 89-gl) şi care este sistemul eu­ ropeisrnalui lui Troeltsch (p. 93-97) şi chestia regiunilor geogratlco-Istortce (p. 100-103). In cap. \Il (p. 108-123) se vede cum încă dela inceput s'a cerut analogia şi factorii hotărîtor! in mersul evenimentelor, cum şi explica­ rea cauzelor, care pot fi aparente şi indiscernablIe, generale şi particulare. Dar istoria nu are legi ci, ocupându-se numai de trecut, constată factori cons­ tanţi şi factori varlabili, In cap. IV (p. 124-129) se face legătura între preistorie şi aşa zisa istorie universală, arătându-se că nu poate fi vorba de nicio deosebire intre o epocă şi alta, ci e un curs neintrerupt de vieaţă Istorică.lncheerea sintetizează întreaga discuţie (p. 139 -132). Se simţea de mult nevoia unei astfel de lucrări în -lirnba noastră. Acum ni se dă şi poate fi un bun îndrumător pentru cunoaşterea sumară a evoluţiei gândirii despre istorie, adăogându-se la foarte buna sinteză dată de 1. An­ drleşescu in consideraţiile.sale din Re­ vista istorică, VI, 1920, p. 109 -116 şi 137-162. Ar fi bine să nu lipsească din mâna oricărui profesor de istorie. Doi dregători moldoveni: 1. Por­ tarul de Suceava, ll. Hatmanul şi Pârcălabul de Suceava, de Constantin V. Dumitriu, cu o prefaţă de Con­ stantin C. Giurescu, Bucureşti 1935, 131[-135] p., 100 lei. Monografia de faţă, teză de doctorat la Universitatea din Bucureşti, corn­ . plectează seria studiilor referitoare la vechile noastre instituţii, cu încădouă dregătorii caracteristice Moldovei. Me· toda de lucru este aceea fixată de C. C. Giurescu în teza sa de doctorat. Dregătoriile Moldovei n'au fost, de bună seamă, creaţiuni ale lui Alexan­ dru cel Bun. Ele trebue să fi fost Încă de la întemeere, într'un număr mai restrâns care s'a completat cu vremea. Chiar când nu apar in docu­ mente menţionate anume, trebue să le socotim ca preexistente întâei men­ ţiuni, Astfel in Moldova părcălăbia apare abia la 1411, iar anume pentru cetatea Sucevei abia la 1457, dar dis- 519 [520] pare apoi (1466), când autorul con­ sideră că începe dregătoria Portar de Suceava, deci continuare a Părcăla­ bului (p. 9-10). Data însă este pro­ babilă, întru cât apare într'o confir­ mare a lui Petru Rareş din 1529, când exista această dregătorie, aşa că e bine să ţinem seama tot de întâia afirmaţie categorică documentară, care este 1479 (p. 10). Insă fiinqcă titlul de portar nu s'a dat decât dregăto­ rului Sucevei, cred că şi mai vechiul Vornic de Suceava este tot o denu­ mire a aceleiaş funcţii (o, 13). Cu atât mal mult aceasta trebue socotită în continuare, cu cât încă de la 1436 apare Oană ca "Portar" (p. \2). In­ tru cât nu era decât unul singur, nu mai era nevoie să se spună unde era. Şi fiindcă Oană acesta servise şi sub Alexandru cel Bun, cred că trebue să socotim că exista portarul de Su­ ceava încă din timpul lui, chiar dacă s' ar fi întrebuinţat, fie alternativ fie concomitent, două numiri: Vornic şi Portar. Cuvântul în sine este româ­ nesc (p. 13-14), dar cred că nici funcţia nu este ungurească şi nici nu poate fi echivalată cu părcălăbla Ungurilor (p. 14). Şi de vreme ce apar simultan, şi oricum se văd si diferenţe de atribuţtuni, nu poate fi echivalenţă nici între portar,părcă­ lab, posadnic şi staroste (p. 14-- 17). Trebue să mai mărginim puţin repe­ zeala cu care se caută numai şi nu­ mai influenţe vecine. Mai departe se urmăresc atribuţiile (p, 17-22), sub­ alternii (p, 23-25), veniturile (p 26- 28) şi rangul ierarhic (p. 28-30). Nu cred însă că era o inferiorlzare faţă de ceilalţi părcălabi (p. 29), ci din potrivă. Era locul cel mai de incredere şi ma! aproape de Domn. Şi dacă în Apus, cum .şi in Orientul depărtat, era o cinste deosebită să fii cât mai aproape de suveran, dece nu ar fi acel aş lucru şi aici? Dacă s'ar fi pus mal puţină bază pe Por­ tar" ca fiind pe un drum cu Voevo­ dul, era posibil atunci să se dea .cuiva din coada părcălabilor, când ştiut este că înaintea oricărei cetăţi în cali de războiu Suceava nu trebuia să c�dă, că cine stăpânea capitala stăpânea şi ţara? Dealtfel rolul de seamă al Por­ tarului reese clar din chiar expune- rea d-Iui Dimitrlu (p, 30-34). \ In sec. XVI (a. 1542), concomitent cu titlul de Portar de Sucea va apare şi Hatmanul, de influenţă polonă (p. 520 37-38 şi 47), unde era de origine germană. Sub Despot se blfurcă dre­ gătoria, dar se reuneşte în aceeaş per­ soană pela 1576 (p. 39), ceeace ar insemna şi o succesiune, care du­ rează până în 1711 (p. 41), când în­ cepe să se mul!iplice. Se dau pe larg atribuţiile, subalternii, veniturile şi rangul ierarhic (p. 47-72). Se pune în evidenţă şi importanţa lui politică (p 73-8;;). De mare importanţă e lista. portarilor, hatrnanilor şi părcăla­ bilor de Suc. ava de la 1466 până la 1840, stabilită pe baza documentelor (p. 85-114), la care va trebui să se recurgă totdeauna. De fapt se citează şi N. Mavrocordat, hatrnan şi cavaler la 1847 (p 113), Iar d. Ghibănescu (T, Codrescu, IV, 1935, p. 160) adaogă pe Gr. Sturza la 1748, şi pe Boldur Costache Latescu sub Grlgore Ghica Vodă. La sfârşit bogată bibliografie (p. 115-120) şi Indice de nume (p. 121-131) Păcat că s'au strecurat multe greşeli In citatele străine, care arată că n'au fost folosite totdeauna direct (v. mai ales A magyar nyelv szotâr, greşit dat la p. 14 n. 41; la fel şi în bibliografie) şi nu s'a evi­ dentiat în destul aportul adus de T. Bălan, Vornicia în Moldova (in Co­ drul Cosminului, VII, 1931-19S2, p. 71-203), care pare totuş larg uti­ lizat, de multe ori in mod tacit. Realitatea socială, Incercare de antologie regională, de Traian Her­ sem. Biblioteca de sociologie, etică şi pălitică, condusă de D. Gusti, Seria A. - Studli şi contribuţii, 4, Editura Institutului Social Român [Bucureşti 1935],174 p. in 8°. Lei 80. E .una din foarte puţinele teze de doctorat în filosofie susţinute la Uni­ versitatea noastră din Bucureşti şi se aşează în fruntea lor. In ea se arată cum se,�poate urmări In sociologie modul de existenţă regional şi deter­ minarea regiunei însăşi (p. 11), cum s'a constituit sociologia (p. 13-14), cum s'a desbătut problema om şi societate (p. 14-18) şi sub ce raport trebue socotit individul in această societate, atât din punct de vedere al existenţei cât şi al conştiinţei Insăşt. Deasemeni se stabileşte şi raportul intre eu şi noi (p. 33; ef. şi p. 115), care duce la convieţuire a omenească, adică " conştiinţa trăirii in societate" (p. 37). Această convieţuire este obiec­ tul sociologiei, ştiinţă care este posi- [521] ) bilă. Ea însă are la bază totul, funcţie de funcţie numai în corelaţie, nu Izolat, caci numai atunci este funcţie so­ cială. Pentru cercetarea vieţii sociale trebue însă să se apeleze şi la istorie, in raport existenţial cu timpul, fiindcă "istoria in trăire ne apare ca societate in timp", întrucât omul nu trăeşte numai in prezent (p 72). Deosebirea însă Intre istorie şi sociologie e netă: cea dintâi e preocupată de ce vleaţă a fost, pe câtă vreme cea de a doua priveşte numai spre ce este, măcar că principiile ii sunt scoase din socie­ tatea trecută (p. 73). E necesar să se afle constanta care stă la baza oricărei schimbări care dă naştere evoluţiei, Iixându-se In acelaş timp şi elementele trecătoare (p. 78). Dar prezentul, pri­ vit din punct de vedere al trăirei, trebue legat nu numai cu trecutul, ci şi cu viitorul, şi idealul sau viitorul social devine astfel un scop al pre­ zentulul (p. 81). Se urmăreşte dease­ meni semnificaţia ideală a vieţii so­ ciale şi se accentuiază asupra valori­ lor. Aici se discută şi religia In istorie (p. 97-98), cum şi nevoile materiale şi spirituale ale omului (p, 117-118). Astfel, rând pe rând, domeniul socio­ logiei se delimitează precis, fără con­ tradicţie, ca fiind studiul întregurilor sociale, lămurind însă rostul fiecărui element. Sociologia însă rămâne ştiinţa generalului, pe când ştiinţele sociale particulare privesc numai aspecte ale realităţii (p. 142- J 44). Este o temeinică lucrare de precizare a domeniului şi scopului sociologiei, care se termină printr'o bogată biblio­ grafie, indice de nume şi indice ana­ litic al materiei, de cea mai mare importanţă. E un model de lucru serios, foarte bine informat şi de mare merit, prin care se evidenţiază odată mai mult alesele însuşiri de sociolog ale tânărulul cercetător. Aspecte ale solidarităţii slove, de Virgiliu P. Arbore Focşani, tipo­ grafia "Cartea Putnei" [1935J, 52 p. in 8°. Preţul 40 lei. . Cuprinde trei conferinţe ţinute la Universitatea populară din Vălenii-de­ Munte in vara anului 1933, asupra acestei foarte importante probleme, care ne Interesează in primul rând pe noi, pentru cari ,solidaritatea" acea­ sta constltue un pericol permanent sub forma panslavismului, mai ales aşa cum Il concepea Rusia. Se remarcă şi tendinţele pangermanismului (p II ""- 12). De deosebit interes sunt paginile rezervate istoricului pan­ slavismului (p. 16-28) 1 se pune bine in evidenţă şi scopul ascuns şi nesincer .chiar faţă de Slavi (p. 28- 41). Politica rusească in Balcani e dea semeni bine judecată (p, 41 - 47). lnsă până acum toate formulele incercatenu au dus la rezultatul scon­ tat. Se pare că ultima, concepută de Masaryk şi Beneş, care se bazează pe naţiuni slave independente, pare să fie formula viitorului slav. Un moment cultural: Un sfert de veac de la întemeierea Universi­ tăţii populare "N. larga" din Yăle­ nu-de-Munte, Vălenii-rie-Munte 1934, 53[ -55] p. Preţul 10 lei. Prin grija sectiei locale a Ligii Cul­ turale, s'au strâns in broşură cuvân­ tările rostite cu ocazia jubileului la care au luat parte diferite personalttăţi politice şi culturale, cum şi însuş M. S. Regele Din cele spuse de către cel cari s'au luminat la lumina aprinsă a acestei şcoale libere, remarcăm fru­ mosul cuvânt al studente! din Cluj, d-ra Silvia Şolan, De asemeni se a­ dună la un loc aci şi cele ce s'au scris În presă cu această ocazie, intre care menţionăm articolele d-lor N. Roşu şi Dragoş Vrâuceanu In "Cu­ rentul". D. Delabaia, care s'a îngrijit de această culegere, a făcut un lucru frumos adunându-le, spre a ti totdeauna mărturie de sufletul care se trudeşte acolo şi de ceeace s'a realizat numai prin vointa şi munca unui om, pe care nimic nu-l poate Intoarce din linia sa dreaptă, oricât de mult ar vrea unii. Fabula în literatura românea­ scă, antologie şi studiu de Gh, Car­ daş, partea Ha, Biblioteca Şcoalei, No. 3, tiparul "Oltenla", Bucureşti 1934, l35[-136J p. In 80 mic Lei 50. Incepând cu lntiinţarea fabulei de Donlci, ca motto, autorul dă 145 de fabule culese de la 40 de fabulişti de la început, cunoscuţi şi mai puţin' cunoscuţi. Intr'o mică notiţă, fiecărui autor i se arată vieaţa şi opera. In partea a II-a se va da tot restul fa­ buliştiIor, împreună cu analize, care vor fi de mare folos, în special elevi­ lor cărora se a dresează această me­ ritoasă culegere. 521 [522] Ion Iooiţa şi monografia co­ munei 'Jadani,jud. Timiş-Toron­ tai, de Nicolae Badiu, notar comu­ nal, Timişoara [1934). Frumoase cuvinte despre un fiu al comunei, cu scurte notiţe despre tre­ cutul acestuia şi despre oamenii pe cari i-a dat ea. Vechimea e destul de Însemnată: 1230. Sunt demne de rele­ vat sentimentele pe care le are cineva faţă de comuna S8, pe cum le arată şi autorul 3 cestei broşurele. Feteacul, schiţă monografică de Valerie V. Marchiş, lnvăţătoare, Cluj 1934. Interesante note despre acest sat vestit, aşa de românesc şi atât de mult uitat de oameni şi de Dumnezeu, măcar că e În partea Clujului. Impăr­ ţirea capitolelor e bine Iăcută.: Se a­ rată şi multă viaţă' in fiecare pagină. E un exemplu de urmat, pe care n'ar trebui să-I piardă din vedere nici unul dintre învăţători. Câte lucruri frumoase nu s'ar putea afla În fiecare ungher de ţară! Documente inedite de la şte­ fan-cei-Mare la Ieremia Movilă. de Constantin N. Yettchi, Vălenii­ de-Munte, 1934, 25 p. In-8°. Se publică 9 doc, de la 1491 la 1605, plus unul din 1647, dela Anas­ tasie episcopul Romanului, după toate regulele care trebue urmate în astfel de publicaţii. Textul slav este into­ vărăşit de traducere şi note lămuri­ toare cu privire la provenienţă şi de­ pozit. Materialul documentar, In parte, a făcut obiectul unei lucrări de di­ plomă la Şcoala superioară de Arhi­ vistică din Bucureşti, unde editorul şi-a insuşit metoda de lucru. La sfârşit se dă indice de aume. Documentele au mai fost publicate şi în Reoista Istorică, XX, 1934, p. 239-258, de unde se retipăresc cu unele îndreptărl. Filarmonica dela 1833. Cen­ tenarul primei repreeentaţii \de teatru naţional în Bucureşti, \de 1. Xenoton, Bucureşti, editura "Mu�- ca literară", 1934. 62(-64) p. \ Iarăş este vorba de o lucrare a u­ nui fost elev al şcoalei superioare de Arhlvistică din Bucureşti, in care se' cercetează inceputurile teatrului ro- 522 mânesc. Se observă că teatrul româ­ nesc pleacă din clasa boerească şi scoboară spre popor; el nu ia naştere tn massele largi ale acestuia (p. 6). Plecând de la spectacolele dela Cis­ meaua-roşie, de la rolul lui Aristia şi Gherghy şi de la gândul lui Ioan Văcărescu de a se Întocmi un teatru naţional, in 1819-1820, se vede cum se infiripează ideia Filarmonicei din 1833. Evenimentele din ţară au stri­ cat însă inceputurile, dar băjeniţii la Braşov au continuat alcătuirea unei societăţi secrete cu acest scop. In să abia la 11127 se vede clar programul, când se hotărăşte înfiinţarea unui co­ legiu şi la Craiova, pe care avea să-I conducă Stanciu Căpăţineanu, ajutat de Grigore Pleşoianu (p. 12-13). Se arată şi cele dintâi reprezentaţll tea­ trale publice (p. 13-16). Urmează legătura intre Ion Câmpineanu şi E­ liade, soarta teatrului în Bucureşti de la 1831 la 1833 şi intocmirea Filar­ monicei în Octomvrie 1833 (p. 19). Se dă şi lista sprijinitorilor (p. 19- 20); intre ei sunt şi Vornicul AI. Nenciulescu fost Cairnacam al Cra­ iovei, cu 25 galbeni anual, Marele postelnic Gh. Bibescu, Serdarul Gh. Opran dela Orşova şi alţii, cu câte 24 galbeni. Se analizează apoi ince­ puturile Fllarrnonicei (p. 22-23). Nu cred in să că poate fi vorba de eleve care "veneau din cine ştie ce fund de mahala" (p, 23). Jntâia reprezen­ taţie a elevilor Filarmonicei se dă la 29 A,ug. 1834 (p. 26). După succesul obţinut, filarmoniştii alcătuesc şi in­ tâiul proeet pentru construcţia teatru­ lui (p. 28-29). Dar in anul următor incepe povârnişul şi desfiinţarea (p. 31-37). Teatrul însă nu moare, căci urmează reprezentaţiile, cu diferite a­ i utoare, până când se interzice hotă­ rit teatrul românesc. Aceasta, in pri­ mul rând, din intriga Rusiei (p. 38- 41). Abia în 1846 se reia seria spec­ tacolelor prin Costache Caragiale (p. 41). Urmează rostul Filarmonicei in crearea teatrului naţional şi naşterea dramaturgiei româneşti (p. 42-45). In note se reproduce şi cuoântul lui Eliade la examenul întâei serii de e­ levi (p. 49-54). La sfârşit' bun in­ dice de nume şi bogată bibliografie. Se întrebuinţează şi ineditul (p. 62). Se anunţă o bogată serie de Între­ giri la istoria teatrului românesc; spe­ răm că va reuşi să ni le dea pe toate. A. Sacerdoţeanu. 1 ) [523] Primul Congres naţional asu­ pra Boalelor contagioase, ţinut la Craiova la 26-28 Oct. 1934. Dare de seamă de 564 pagini, se tipăreşte in ed. "Revista ştiinţelor medicale", Buc 1934, prin ingrijirea Preşedintelui Bi­ roului Congresului - Dr. AureL Me­ tzulescu -şi cu sprijinul Ministerului Sănătăţei şi al Institutului. Dr. 1. Can­ tacuzino", care au subvenţionat tipă­ rirea acestui volum. Se reproduce mai Întâi programul Congresului pentru cele trei zile, cu discursul de deschidere al Preşedinte­ lui, Dr. Metzulescu, Ministrului Sănă­ tăţel, Dr. 1. Costinescu şi ale celor­ lalte oficialităţi. Urmează apoi Ra­ poarte şi comunicări, consistând in expunerile ştiinţifice ale d-Ior medici şi discuţiunile urmate cu privire la fiecare chestiune tratată. Dintre ace­ stea menţionăm pe ale localnicilor: Organizarea actuală a Luptei contra boaLelor contagioase epidemice, de Dr. Viorel Popescu; Tratamentul dit­ teriei in Spitalul de boale contagioase din Craiova, de dona Dr. Lucia Vulcă­ nescu; Autohemoter apie in trata­ mentul ti/osului exantematic, de Dr. Metzulescu; Meningita limtocitară cu baccili actdo-resistenţi, de acelaş; Tratamentul tet anosului prin accid tente intravenos, de acelaş ; Trata­ mentul complicaţiunilor urliene prin ser şi stinge de convalescenti, de acel aş ; Problema descentralizării şi simpliftcărit tratamentului antirabic, de Dr. Voica şi Dr. D. Petrescu; Ana­ liza serică calitativă in diagnosticul febrei tifoide, de Dr 1. Combiescu şi Dr. Mircea lIiescu; Extinderea febrei tifoide in Dati, de Dr, Petre Mihail; Acţiunea undelor foarte scurte asu­ pra microbilor, de OI. A. Savopol. La sfârşit se publică rezoluţiunile pe care le-a votat congresul, "conslde­ rându-le că pot avea o aplicare prac­ tică şi utilă in profilaxia şi tratamentul boalelor contagioase". Sunt aci dezi­ derate şi suggestii pe care Min. Să­ nătăţei nu poate să nu le ia În consi­ deraţie şi să nu le dea cuvenită urmare, Întru Iolosul general al populaţiel.­ Se fac aci şi propuneri' pentru che­ stiunile ce au a face cu obiectul discu­ ţiilor congresului următor, ce s 'a fixat la Chişinău in 1936. Volumul se prezintă sub cel mai fericit aspect ca tipar, aspect ce co­ respunde cuprlnsului bogat şi ingrijit. Proprietatea solului îl! Prin­ cipatele Române Până la 1864, de Ioan C. Ptlitti, În IBlbl. Fundaţl­ unei "Regele Ferdinand 1", 1935, Tip. Torouţiu, Buc., 300 pag., cu o prefaţă a autorului Aci dl. Filittl arată cum problema de faţă a fost studiată in trecut de mai mulţi, dar fără spiritul de obiectivitate necesar, căci acei cari au atacat problema reformei agrare, privind- o din puncte de vedere poli­ tico-sociale deosebite, au căutat să-I dea spre întărire şi o justificare isto­ rică. Pe această linie vin aşezate ope­ rele de căpătenie "Pământul, sătenii şi stăpânil in Moldova" a lui Radu Rosetti istoricul, din 1907, apoi lucră­ rile neuitatului Cons!. Glurescu, cel d'întâi înfăţişând proprietatea moşne­ nească deoparte drept singură legitimă, faţă de cea boerească, de uzurpare şi mai mult străină; cel de al doilea ară­ tând că dela origine chiar, În poporul românesc s'au deosebit proprietarii de pământ faţă de sătenii muncitori pe moşiile proprietarilor şi că • proprie­ tatea, fie indlviză, moşnenească sau răzăşească, fie divlză � zisă dela o vreme boerească - are aceleaşi ori­ gini, cea din urmă fiind derivată din cea d'Intâi". Autorul spune dintru în­ ceput că, faţă de aceste două teze, rezultatele la care d-sa a ajuns după studii îndelungate a chestiune! "sunt, cu mici deosebiri, aceleaşi ca ale lui Giurescu". Eroarea iniţială care a pri­ cinult deosebirea de vederi a celor ce discutau asupra acestor chestiuni provine din confuzia făcută Între ce e un rnoşnean (or răzaş) şi un ţăran. Moşnean insemna proprietar al unei părţi de pământ, in indiviz!e, pe o proprietate provenită dela un moş co­ mun. Cu vremea unii dintre aceşti coproprletari În indlvizie, Intrând în dregătorii sau ridicaţi prin favoare domnească, ajungeau prin influenţa lor să iese din indivizie, devenind ei proprietari personali ai părţii lor, pe când ceilalţi rămăneau tot moşneni în devălmăşie. Noii proprietari cumpărau or cutrupeau din pământul altora, şi aşa s' a u forma t proprietăţile mari, hotă i­ nicite, ale boerilor foşti ieri moşneni. Boeri şi moşneni aveau o aceeaş ori­ glnă. Sub clasa lor exista şi o clasă de muncitori cu braţele, unii personal liberi, iar alţii dependenţi personal de stăpânul moşiei ce munceau, populaţie mai mult flotantă şi uneori de străini aduşi pentru a munci pământul, Deci 523 [524] nu toţi ţăranii sunt urmaşi de moş­ neni de posedaţi de nişte uzurpatori. După constituirea statelor româneşti, deosebim două feluri de proprietăţi: cea particulară şi cea domnească, a­ dică a Statului. Cea d'intâia este su­ pusă dominiului eminent al suvera­ nului; pe ea muncesc cultivator! cu braţele, unii liberi, moşnenl, iar alţii dependenţi de stăpânul moşiei. Pro­ prietatea domnească e muncită şi ea de aceleaşi categorii de cultivatori, de cari dispune Domnitorul, ei nu­ mind u-se ţărani liberi; când acesta transmite unor particulari moşia sub o formă oarecare, condiţia cultivato­ rllor se ingreunează. Muncitorul plă­ teşte proprietarului dijmă şi zile de lucru în natură; el poate fi orcând scos de pe moşie - afară de cazul foştilor proprietari sărăci ţi, cari s'au vândut pe sine odată cu moşia, căci aceştia se puteau răscumpăra personal. In general interesele proprietarului particular sau ale Statului, prin inter­ venţia Domnitorului, dictau stările de fapt. In cursul sec. XVIII şi al XIX-lea se statulază măsuri menite a duce la o tmproprietărire justă a sătenllor.­ Intrând in studiul său dl. FiIitti por­ neşte a cerceta proprietatea in decur­ sul vremurilor anterioare descăleca­ te lor din Dacia sub Romani, sub bar­ bari, Slavi, Unguri şi statele unitare sia ve, pentru a trece apoi la primele injghebări de stat româneşti. Toată ex­ punerea autorului e bazată pe docu­ mente.. Plecând de la sec. XIV, d-sa arată rostul proprietarilor şi caracterele proprietăţel, cu evoluţia ei in sec. XV, XVI şi XVII, apoi pe acel al cultiva­ torilor de pământ, oameni dependenţi caşi cultivator! liberi, in ambele prin­ cipate. Aci se expune şi "legătura lui Mihai Viteazul", a cărei cea mai ve­ che constatare documentară e din 1613 Prin ea se hotăra ca, acel care se v� afla in calitate de român in cutare loc in momentul când s'a făcut "toc­ meala", să rămână rurnân veşnic unde se va afla, dar fără retroactivitate a dreptului de revendicare din partea proprietarului, pentru cazul când mun­ citorul de pământ va fi apucat să s� mute de pe o moşie pe alta înainte' de tocmeala cu pricina. Legătura lui \ Mihai a fost nu numai o consflnţire \ a unei stări de lucruri anterioare, nu numai o oprire de revendicare reci­ procă între boeri a rumânilor fugiţi, dar a fost şi o şerbi re a cultivatorilor • 524 liberi, insă numai a acelor .de pe moşia altuia, din momentul când a tăcut legătura", in 1595. - Cap. III tratează despre Satele domneşti şi con­ cedarea drepturilor regaliene, iar cap. IV despre unele situaţii excepţionale ale proprietăţei din Vrancea, Câmpu­ lungul moldovenesc, Dragoslave şi Rucăr. - Partea doua a lucrării ur­ măreşte chestiunea In cursul sec. XVIII şi XIX-lea, sub fanarioţi şi sub regi­ mul Reg, organle. - Ultimul capitol: Spre tmproprtetărtrea ţăranilor, intre 1838 şi 1864, sfârşind cu improprie­ tărlrea lui Cuza-Vodă prin legea dela 1864, "care n'a emancipat pe ţăran". "Ţlntulti pe loturi insuficiente, ţăranii s' au văzut siliti să incheie Iarăş cu proprietarii tocmeli dictate de nevoie, şi deci libere numai in teorie, căzând astfel in situaţia pe care Gherea a calificat-o de neo-Iobăgle. A trebuit să se revie la intervenţionalismul sta­ tului in raporturile dintre proprietar şi cultivator, sub formă de legi de tocmeli agricole şi, din când in când, să se procedeze la noul împroprie­ tăriri. Tot atâtea expediente, care nu au emancipat pe ţăran nici economi­ ceşte, nici politiceşte". Bibliografia tstorieă şi literară a lui N Iorga, 1890 - 1934, de Barbu Theodorescu. Ed. Instlt. de Is­ torie literară şi Folklor, Buc. 1935.­ Volumul se deschide cu o introducere despre bibliografie la alte popoare şi la Români, inregistrând toţi paşii pe cari i-a făcut ştiinţa noastră in a­ ceastă privinţă, pornind dela catalo­ gul de librărie şi până la lucrările in pas cu vremea din zilele deazi.-Bi­ bliografia aceasta însumează 5611 lucrări: cărţi, conferln ţe, discursuri, broşuri şi articole de reviste ori ziare. Tot materialul e clasificat şi tmpărţlt, după obiectul cuprinsului, in capitole mari: Istorie Universală; Ist. Româ­ nilor, Materii înrudite cu istoria, Lite­ ratură, Studii de literatură şi artă, fie­ care din ele cu subdiviziuni1e sale, lucru ce uşurează mult căutarea cui voeşte să consulte părerea profesorului Iorga in multiplele direcţii! în care s'a exercitat curiozitatea spiritului său şi luminoasa-I pătrundere. Bibliografia operelor lui N. Iorga nu dă nici ea­ orcât de covârşitoare ar fi lucrarea d-lui Theodorescu faţă de ale altor bi­ bllografi ce au incercat acelaş subiect - nu dă nici ea decât aproape o tre- [525] ime din totalitatea articolelor cărţilor, etc. scrise de d-l Iorga, pe care le cifrează la 18.500 in introducerea căr­ ţii. S'a omis a se nota la ce dată- se ,opreşte catalogarea operelor consem­ nate in volumul de Iaţă. Opera de migală care e redactarea acestei lucrări, venind după acea pur biografică publicată În 1932, comandă un termen nou pentru calificarea auto­ rului În specialitatea sa de "iorgolog". Ea trebue privită nu numai ca un o­ magiu adus profesorului iubit şi admi­ rat, dar, şi ca o foarte meritoasă operă de bibliografie, carte de indrumare in stufoasa operă iorghlstă, in care ai negreşit nevoia de un conducător spre a da de urma subiectului ce-l cauţi, al amănuntului preţios inchis in cine ştie ce volum or articol, înmormântat in cutare gazetă or revistă neştiută. Considera/iulzi generale despre vechea organizare fiscală a Prin­ cipatelor române Până la .Regula­ ment ul organic, de Ioan C. Filuti, Buc. 1935. Puţinătatea documentelor privitoare la această chestiune în pri­ mele secole ale Principatelor îngre­ uiază mult studierea el în amănunt. Autorul îşi propune doar a schiţa liniile generale ale subiectului. Cele mai vechi doc. cunoscute pomenesc de "dări" (impozite personale şi pe avere). "munci" (prestaţli) şi alte "ve­ nituri ", Impozitul personal- dajdie, bir, .haraciu - trebue să li. fost foarte vechiu, plătit Domniei pentru nevoile ei, iar mai apoi şi pentru tribut Turci­ lor. Vămile formau un venit insemnat al Domniei, cum şi venitul sărei. Di­ ferite documente menţionează in Mun­ tenia dări sub nume felurite de : dan (dări), rabota (munci), câble (găleţi), dohod (venitul), gloabă (amendă), du­ şegubine (despăgubire pentru ornuci­ .dere), vamă de albine, de peşte, de oi, de porci, vtnărici, povoz (cărătura), podvod, dijmă la ceară şi miere, co­ nace, hrănitul cailor, lucru domnesc la mori, cetăţi şi poduri, năruărul pe vii. In Moldova aflăm taxe de vamă, camenele (turte) de ceară, deseatina (zeciuiala) din vin şi din albine, po­ sada, măjile de peşte şi bărbântelele (putini) de Icre, dan, podvoada, osluha (amendă pentru neascultare), gloaba, cărătura vinului, joldul (taxă pentru oştire), rabota (munca) la cetăţi şi mori, pripa sul (amendă pe vitele prinse in holde), deseatlna or goştlna la porci, tretina (amendă de 1,3 din pagubă), coloadele de orz şi grâu, bărbânţa de miere, cositul fânului şi deseatlna din varză. Ca dare personală era .dan", servind şi la plata haraciului -Dările se percepeau in natură, în numerar şi sub formă de muncă. Primele par a fi fost cele mai vechi. Perceptorl erau clucerul, gumenicul ori jicnicerul pentru cereale, slugerul pentru vite, iar su b ei câblarii (găletarii), vameşii de albine şi porci, vlnarii, fânarii in Muntenia, iar in Moldova desetnicii şi ilişarii. Din dările in natură Domni­ torii îşi îndestulează curtea şi fac danil. Din impozitele in numerar se plătea tributul Porţii; se plătea solda trupe­ lor mercenare şi se cheltuia cum credea Domnitorul pentru ale Curţii şi daruri. Acesta putea scuti de dări satele pe care le dăruia mânăstirilor sau chiar şi unor particulari (sate, adică cultivatorii din ele), dar nu şi proprietarii; ei prestau serviciu mili­ tar şi, în sec. XV, se constată că plă­ teau şi Impozit personal. In sec. XVI, şi XVlI condiţiuniJe fiscale se îngreu­ iază mult prin sporirea tributului, con­ secinţă a dependenţei din ce în ce mai pronunţate a Ţărilor româneşti de Turci. Nu se mai scutea acum nimeni de dări. Erau fel de fel de biruri. Sub Brâncoveanu Încearcă unificarea lor. Tot sub el constatăm monopoluri existente. Regula de percepere a im­ pozitelor era "cisla· (ce însemna nu­ mărătoare), căci pentru repartlţla biru­ lui se numărau .Iludele", inşii dintr'un sat, deoparte proprietarii şi de alta cultivatoril, şi se stabilea proporţio­ nalltatea fiecărui individ, după putere, faţă de suma totală ce cădea să plă­ tească comunitatea, satul. Darea era deci personală, proporţională cu veni­ tul, dar răspunderea vărsării erea colec­ tlvă : plăti a satul or ceata pentru cel ce se dovedea nevoiaş, Insolvabil, din aceşti proprietari. Cât pentru cultiva­ toril de pe moşia altuia, cei personal dependenti de stăpânul moşiei nu pu­ teau părăsi satul; iar dacă fugeau, ereau readuşi ; cei. personal liberi se puteau muta in arce alt sat vreau, cu condiţie ca să fie În regulă cu plata cislei satului din care vreau să plece. La finele sec- XVI constatăm că proprie­ tarii plăteau şi un impozit pe avere. Anumite categorii sociale se bucurau de privilegii fiscale. Marii dregători nu plăteau decât impozitul personal; in vremea ocupaţlunei austriace boerii 525 [526] - din Oltenia reclamau scutire de orce bir, Clerul şi aşezămintele bisericeşti se bucurau de scutiri ce atârnau de bunăvoinţa Domnitorului, sin g u r a normă. Slujitorii ostaşi au beneficiat şi el de pnvilegli fiscale, când statul a avut nevoe de ei la războiu, unde nu ereau suficiente numai serviciile proprietarilor. "Roşii· In Muntenia, "Curtenii" în Moldova, făceau parte din aceşti mici proprietari ostaşi. De asemenea «Călăraşii», cultivatori aduşi de pe o moşie domnească spre a face pe grănicerii or a ridica oaste, Tot aşa şi satele "pIăeşeşti", ce păzeau trecătorile munţilor. Mai ereau scutiţi o seamă de slujbaşi civili specialI ai Ils­ eului, ca postelnicei, logofeţel etc., gru­ paţi şi ei In cete solidar răspunzătoare. Se mai scutesc Inflne uneori chiar unii negustorI şi meseriaşi, cum şi coloniştii străini aduşi de aiurea Aceste scutlri sunt parţiale In de regulă, şi mai rar totale, ca la "sloboziile" colo­ niştilor. Perceptorii erau foarte nume­ roşi; ei purtau diferite nume, Iar abuzurile lor erau multe. Const, Vd. Mavrocordat Intreprinde o serie de reforme financiare, tlnzând a reduce numărul de impozite, prin scutirea de dări totală sau parţială a boerilor şi desflnţarea privilegiilor fiscale ale unor categorii de dregători şi alţii. De aci incolo se cunosc mai bine amănuntele organizării fiscale a Prln­ clpatelor. D-I Filitti le înfăţişază pe scurt până la vremea Reg. Organic. In această epocă se revine la ve­ chiul sistem de impunere. In mare parte, Domnul dispune de fapt de toate veniturile ţării, 1 ar cheltuielile se pot rezuma în trei articole: pentru Turci, ale curţii şi pensiile boerllor. Se dau la urmă bugetele Munteniei din 1766 şi al Moldovei din 1770, cu sumele veniturilor şi cheltuelilor. La cel din 1827 vedem că, din totalul veniturilor de 6.800.000 lei vechi, 4.700.000 se duceau numai pentru Turci. . Cine erau fraţii cărturari Radu şi Şerban Grecianu, de Ioan C. fl­ littl. Extras din Rev. Ist. Rom. tofU. IV. Problema paternităţet acestor fr�ti se Dune încă in istoriografia noastră EI nu sunt copiii lui Papa vlstier� dela Grecii-ilfov. Radu a fost logo­ făt. EI nu trebue confundat cu orno­ nlmul său Radu stolnlc, fiul lui Tudor şetrarul din Greci, În care moşie fa- I milia lui Radu şI a fratelui său Şer- 526 ban nu au avut niciun amestec. Şer­ ban însă devine cumnat de vară cu boerli dela Grecii-Ilfov. Confuzia a por­ nit din faptul că se află contimporan! doi Şerbanl Greceni : unul cronicarul, frate al lui Radu, iar altul era fiul lui Papa vistierul dela Greci. Radu croni­ carul nu a fost decât logofăt mic şi n'a jucat vreun rol politic. A fost căsăto­ rit cu Elena Băleanu şi a avut două fete şi un băiat. Fratele Şerban, mare vlstler şi mare logofăt, a. avut dela prima- i soţie IlInca, fata lui Papa de Ia Grecii-Ilfov, mai mulţi copii, dintre cari unul Şerban a fost ginere lui Const Brâncoveanu, incepător al spiţei nea­ mului Grecianu-Cornescu (după nu­ mele moşiei Corneştl-Dâmbovlţa, pri­ mită de zestre dela Brâncoveanu). Nu­ urnele de Grecianu l'au luat fraţii Radu cronicarul şi Şerban dela moşia Grecii­ Vlaşca (azi În Dâmboviţa), ce le apar­ ţinea. Nu cunoaştem numele tatălui lor, ce va fi fost un modest proprie­ tar dela Grecli-Vlaşca. Despre vechea orgattizare ad­ mittistrativă a Principatelor Ro­ mâne, de Ioan C Filiitt, Extras din ;Revista de drept public", Buc. 1936. Lucrarea de faţă .dă o ediţie corn plec­ tată -cu noul contribuţii asupra ches­ tiunei tratată anterior de neobositul cercetător istoric care e autorul. Ea se Intregeşte cu opera recenzată În­ aintea acesteia .• Vechea noastră or­ ganizare administrativă a derivat din însăşi împrejurările în care s'a format poporul român şi în care s'au tnchegat Principatele şi s'au adaptat apoi ne­ voilor politice, economice şi sociale ale vremii". In fruntea ţării stă Dom­ nul, care .concentrează in mâinile sale, pentru intreg teritoriul, puterile leglut­ toare, executivă şi judecătorească" EI apare, ca In imperiul roman, ca reprezentant al intereselor Statului şi se intitulează • voevod", titlul fiind precedat în Muntenia de cuvântu .10· m şi in Moldova de .mâi" (noi). Dom­ nia era ereditară în primele timpuri, dar nu neapărat pentru cel mai mare din copii, ci şi altul or o rudă apropiată, fie chiar şi nelegitimă. Domnul era legea şi supremul [ude. EI putea face război şi pace. EI nu numai că dom­ nea, dar şi cârmuia efectiv. Organele sale de execuţie nu erau diferenţiate, Ele consistau in corpuri consultative pentru hotărîrea măsurilor de luat ­ ca Sfatul domnesc - şi agenţi de exe- 1 I [527] cutie ai hotărîri lor luate. Domnul şi-a ales singur sfetnicii, slujitorii .săi, cari au devenit dregători al Statului şi s'au numit boeri (termen bulgar), or mai rar pravitell sau vlastelln, numele fiindu-le precedat de calificativul jupan or pan Boeril fără dregătorie dispar din divan de cu sec. XVI. Se înşiră dregătoriile cu rostul fiecăreia. Dre­ gătorii mari erau ajutaţi de slujbaşi subalterni, cu titlurile de vtorl şi treti, apoi cei inferiori. Toţi erau fără leafă, trăind pe socoteala adrninistraţilor lor. 'Capitole speciale tratează apoi despre Judeţe şi subdivlziuni administrative, despre Târguri şi administraţie cornu­ nală, despre Sate, care nu au avut o organizare cornunală proprie. - Fisca­ litatea excesivă a sec. XVI, impusă de nevoile ţării în vederea Turcilor, s'a repercutat şi în administraţie, care s'a complicat şi mal mult in sec. XVII. Au intervenit atunci şi modificări in atribuţiile marilor dregători, in câr­ muirea judeţelor şi a compunerei Sia­ tului domnesc extraordinar. Se cerce­ tează situatia din vremea Fanarioţilor, incercările de reforme din pragul sec. X,X, apoi regimul Reg. organic după tratatul dela Adrianopole, insemnând "un mare pas in emanciparea şi poli­ tică şi economică a Principatelor ro­ mâne". Capitolul final urmăreşte trans­ formarea organizarei administrative şi adaptarea ei la vremurile noul de după Reg. organic, ducând la desfinţarea pri vilegiilor boereştl şi la o emanci­ pare, măcar parţială, politică şi econo­ mică a principatelor in ajunul Unirei şi după ea, cu oameni ca Barbu Ca­ targiu, Cogâlniceanu, CU23 şi alţII. Vechimea creşfinismului la Ro­ mâni, de prof. 1. Popescu-Spineni, Buc. 1934, conferinţă, - E recunoscut că Românii au mai mult sânge traco­ dac decât sânge roman. Cercetând is­ toria din latura Dreptului roman, a­ jungi la constatarea că "poporul ro­ man n'a fost o prea mare categorie etnică, ci a fost o importanti! categorie culturală, şi mal ales a fost o impor­ tantă categorie politică". Tracii au fost într'adevăr o Importantă categorie et­ nică, Erau foarte numeroşi, purtau, după regiuni, diverse nume. Nu for­ mau insă un bloc politic, fiind lipsiţi de simţ politic. De cu sec. II a. C. Tracli sun t supuşi de Romani. Ei o­ cupau, pe lângă ţara românească liberă de azi, pămăntul până dincolo de Nistru, până în Ceremuş şi Tisa, peste Dunăre Bulgaria şi bună parte din Jugoslavia, Tesalia 'şi tot litoralul mării Egee cu insulele ei din nord, ambele maluri' ale Dardanelelor şi Bosforului, cu o bună parte din Turcia asiatică, până dincolo de Angora şi Efes. Noi suntem urmaşii acestor Traci, romani­ zaţi, pe cari i-a Influentat mal mult cultura şi organizaţia romană decât fiziologia şi sângele roman! Ideile creştine au pătruns foarte de timpuriu la Traco-Daci. Tertulian, pe la anul 200 p. c., ne vorbeşte cel d'întâl de creştinarea Tracilor din nordul Dunării, adică a Dacilor. Tot aşa, în sec. III, alt scriitor creştin: Origen. Un al treilea este istoricul Euse biu, la in­ ceputul sec. IV, sub Constantin cel Mare. Acesta afirmă în a sa "Istorie Bisericească", privitor la răspăndirea ApostoliIor lui Hristos prin diferite ţări ca sa predtce Evanghelia, că apos­ tolul Andrei a predicat prin .Sciţta", cum o spune şi Ori gen cu un veac mai inainte, Deci prin ţinuturile do­ brogene de azi, de pe la gurile Du­ nării. Ovidiu, care trăeşte pe vremea lui Hristos, numeşte pe aceşti locui­ tori, printre cari fu exilat, tot Sclţi. Creştinismul primitiv a pătruns "in partea de apus a Asiei mici şi pe ţăr­ mul sudic al Mării Negre" incă din vremea Apostolilor. Scrisoarea guver­ natorului din Pont şi Bitinia, PIIniu,o confirmă, ca şi rescriptul respectiv al împăratului Traian Din această cores­ pondenţă rezultă că la 112- adică după vreo 80 de ani dela crucilicarea lui Isus-creştinismul era bine cunoscut :n imperiul roman; că in Bitinia existau foarte mulţi creştini, dacă nu formau chiar majoritatea populaţiei creştine; că acolo creştinismul se întinsese cu cel puţin 20 de ani mai inainte; că aceşti creştini aveau reputaţia de oa­ meni respectabili. Bitinia se întindea pe ambele ţărmuri ale Bosforulul şi era locuită, după mărturia tutulor is­ toricilor şi geografilor antici, de Traci. Primele acte şi rescripte acordând toleranţă creştinilor din Imp. roman sunt acordate anume Bltlniei, în 311 şi 315, şi afişate in capitala sa: Nico­ media. Primul sinod ecumenic se ţine tot in Bitinia la 325 ; aci se condamnă arianismul şi se alcătueşte prima parte a Crezului. Şi dacă imp. Constantin cel Mare, la 10 ani după edictul de toleranţă dela Mllan, din 313, alege Bizanţul, din aceaşi provincie, spre a-şi 527 [528] face acolo capitala sa a doua, e semn că acolo era cuib de creştini, acolo şi nu la Roma, Ierusalim or Alexan­ dria. III părţile Bitiniel a predicat, după Eusebiu, Petru, cel mai bătrân dintre apostoli, iar Pavel a fost şi el pe aici in călătoriile iui de misionar. Din Noul Testament vedem că ambele scrisori ale apostol ului Petru sunt a­ dresate nu către cei din Apus, ci către locuitorii din Bitinia. Pont, Galatia, Capadocia şi Asia, deci pentru Evreii, Grecii şi Tracii din Răsărit. Iar apos­ tolul Ioan a propovăduit locuitorilor din Apusul Asiei Mici, unde erau Fri­ gii, cel mai sudic dintre popoarele tra­ cice. Din 10 scrisori ale Apostolului Pavel, 6 sunt adresate creştintlor din Răsărit, din părţile tracice, pe când 4 sunt adresate altora, anume: una către Romani, una către Evrei, şi două către creştinii din Corint. Deci primul mare popor care a Îmbrăţişat creşti­ nismul a fost cel trac, nu cel roman. Credinţa În nemurirea sufletului a favorizat la Traci adoptarea creştinis­ mulul, căci ei au fost monoteişti la inceput. Epigrafia constată vechea exis­ tentă a creştinilor la 'nordul Dunării În prima jumătate a sec. III. Filologia ajunge la aceleaşi concluzii. D-I Iorga a inţeles înaintea altora şi a explicat penetraţiunea creştinism ului la Sciţii din Dobrogea pe calea negustorilor şi a marinarilor, pe mare şi pe Du­ năre. Daco-Geţi! din nordul şi de pe calea Dunării s'au creştinat in bună parte În primele trei secole dela Hris­ tos, ca şi Bitinil dela Bosfor. "Pro­ cesul de creştinare in Dacia a pre­ mers procesului de lentă romanlzare a Daco-Geţllor. Părinţii noştri au fost creştini nainte de zărnislirea noastră ca popor nou. Noi Românii ne tragem din Daco-Rornanl creştinaţt in secolele de persecuţie Spre deosebire <:le toţi vecinii noştri, noi Românii n'am fost păgân! niciodată". Noi suntem aci poporul cel mai vechiu; "suntem au­ tohtoni la Dunăre de vre-o 4000 de ani.. .. ; suntem şi cei d'Intâi oameni dela Dunăre botezaţi chiar de mâinile apostolulul Andrei, În numele Dom- nului nostru Isus Hristos". \ Negustorii de odinioarâ, de Of' Nicolae 1. Angelescu, tipărită sub\ auspiciile Camerei de Comerţ şi In­ dustrie din Bucureşti. Ia "Luceafărul" din Capitală, 1931.-Pe urmele celor I cari, puţini, s'au ocupat de trecutul 528 negoţului românesc, autorul s'a oste­ nit a da la iveală viaţa câtorva din comerciantil noştri de ieri şi alaltăeri, căror se datoreşte nu numai avântul negoţului românesc, dar şi intemeierea multor aşezărninte religioase. Prima figură reinviată in acest album al trecutului este acea a lui Stancu R. Becheanu (1826-1907). Urmează a­ poi: Tudor Hagi Tudorache (1768- 1848), Nicolae Klrilof (1775 -- 1849), Rudolf Orghidan (1797-1862), Nico­ lae Voieu de Woikovitz (1803-1868), Hagi Vasile Frigator (1813 - 1887), Hagi Nicolae Stoica (1818-1900) şi Gh. Coemgiopolu {I819-1878). Se dau portretele fiecăruia, din care unele, adevărate lucrări de artă, fac parte din galeria de tablouri, infiinţată În anii din urmă prin grija d-Iui Dr. N. I. Angelescu, autorul cărţii. Alături de această Înfăptuire insemnăm şi Înfiin­ ţarea Muzeului de documente comer­ ciale, datorlt inlţiativei d-lui D. Z. Furnică, autorul Istoriei Comerţului. In aceeaşi ctitorisire a Camerei de Comerţ şi Industrie au mai apărut, in continuare a operei de mai sus a harnicului Dr. Nicolae r. Angelescu monografiile: C A. Rosetti, prim staroste al negustorilor bucureşteni (1816- 1885), tip «Luceafărul» Buc., 1932; Familia Dancooici, tip. Mar­ van, Buc 1932; Vasile Stoicooici şi tiii săi (1818 - 1885), tip. "Lucea­ fărul", Buc. 1934, precum şi broşura : Din începuturile industriei româ­ neşti; scrisă cu prilejul Expoziţiei Târg 'il Industriei româneşti din 1934, tip. "Tiparul Românesc", Buc. 1934. Toate aceste tipărituri sunt şi un model de realizare grafică, împodo­ bite de foarte numeroase reproduceri de portrete şi alte vederi: Ştiri despre Axente Uricariul, de N. Iorga, Membru Acad. Rem, 1934.-Prin suirea pe tronul Moldovei a cărturarului Nic. Mavrocordat, se deschide drum la slujbe şi oamenilor de condei, calemgiilor. Aşa Axentie "diacul" sau "uricariul" primeşte În­ sărcinarea de a scrie istoria domniei patronului său. Nu se ştie nimic de viaţa lui, De curând s'au aflat câteva doc. care luminează În parte biografia sa. Prin 1708 cumpără moşie in Coţ­ manl (jud. laşi); e prieten cu patriar­ hul Ierusalimului Hrlsant Notata. Era om cu stare şi multe procese. In 1723 Axintle nu mai era În viaţă. Se dau 5 planşe CI1 scrisul uricarului moldovean I > f [529] REVISTE Revista istorică română, vol, V, pe an. 1934, apare în Întârziere, dar cu un bogat material. Articole: Mitrotan Grigorăs, Cronica Ţării Româneşti, de Demostene Russo. A­ cest Grlgorăs, învăţat cleric grec, a trăit mult timp la noi şi a lăsat ceva scrieri, dintre care Cronica sa intere­ sează direct istoria noastră. Născut pe la 1630, a fost corector al cărţilor greceşti tipărite in Bucureşti, între 1705 şi 1715 A murit după Iulie 1730. Cronica sa ni s'a păstrat In manuscris; povesteşte evenimentele din anii 1714 -1716 petrecute sub ochii săi, înce­ pând cu uciderea lui Const Brânco­ veanul şi sfârşind cu venirea ca domn a lui Ioan Mavrocordat, pentru care avea mari cuvinte de laudă Cronica aceasta dă câteva amănunte şi preci­ zează unele ştiri pe car e alte cronici ale vremei nu le dau, sau le relatează altfel. Limba manuscrisului elin e a­ tică, dar stilul cam greoi adesea. Ms original e ÎI1 biblioteca şcoalei o­ raşului Lagora din Tesalia. In el se află şi nişte opere de ale domnitoru­ lui Const Duca Vd., învăţat de seamă, Cll pregătite filosofică, intrecut numai de Nic. Mavrocordat ca elinist şi scrii­ tor distins. Se dă apoi textul grecesc al Cronicel, cu traducerea lui in ro­ mâneşte, şi la urmă notele d-Iui Russo.-Hrisovul lui Alexandru cel Bun pentru Episcopia armeană din Suceava (30 Iulie 1401), de P.P. Pa­ naitescu, se află în arhiva catedralei armeneşti din Suceava. E hrisovul de Inlemeiere al episcopiel armene din Suceava, prin care Domnitorul con­ firmă pe un oarecare Ioan ca episcop armean, cu scaunul la Siret (?). E în limba slavă. Se dă textul slavon şi traducerea in româneşte, cu o repro­ ducere fotografică a originalului, per­ gament cu pecete de ceară, cu bourul Moldovei pe ea, Inscripţia voevodulul de jur Imprejur. Se constată existenţa Armenilor pe la jumătatea sec. XIV, veniţi din Polonia. Odată în!inţată episcopia lor in Moldova, ea rămâne sub ascultarea episcopului din Lwow. La inceputul sec XVII, se mută epis­ copia arrneană dela Suceava la Iaşi, apoi de aci iarăşi la Suceava. Docu­ mentul lămureşte şi existenţa unui conlllct religios intre Patria rhie şi Moldova dela 1391 până la 1401. terminat cu recunoaşterea de canonică bisericei moldoveneşti de către Patriar­ hia Blzanţulul.-Pe marginea "Note­ lor" d-Iut Sextil Puscariu, de AI. Rosetti - Ctne erau ţraţit cărturari Radu şi Serban Grecianu, de 1 C. Filltti, recenzat la "Cărţi", după ex­ trasul respectiv.-Etudes d'iconogra­ phie et d' histoire : POt traits tnconnus de Georges Mogilă, metropolite de Moldavie, et Pterre Mogzlă metro­ polite de Kiem, par I D. Ştefănescu. In lăuntrul bisericei rnânăstirei Suce­ viţa sunt două scene, pe păreţii nao­ sului, care prezintă deosebită impor­ tanţă nu numai iconografică, dar şi din punct de vedere istoric. Subiectul scenei respective se rapoartă la ritul sfinţi rei bisericilor şi deci pomeneşte şi pe fondatori. Aci aflăm deci por­ tretul Mitropolitului Gheorghe Mo­ ghilă îngenunchiat inaintea sfântului Nicolae al Mirelor. G. M., fratele domnitorului Ieremia Moghilă a fosi egumen la rnân. Suceviţa, înainte de a fi episcop de Rădăuţi în 1579. La spatele lui G M. e un călugăr in ge­ nunchI. 0-1 1. O ŞI. socoteşte că a­ cesta este Petru Moghilă, fiul lui Simion Moghilă, care ajunse mitropo­ lit la Kiew, factor cultural valoros, iniţiatorul sinodului din 1642 dela laşi. Pictura a fost făcută pe la anul 1630 - Une tombe de I'epoque des migrattons des peuples, pres de Ro­ man, de VI. Dumitrescu Din inven­ tarul mormântulut de femeie, se vede a fi din epoca migraţiunei popoarelor, pe la finele sec. 1 V sau inceputul sec. V.-Alte plagtate ale d-Iui Berechet, relevează N. "c. Bejenaru, pe lângă cele de care a fost dovedit, in paguba lui Iaţimirschli. Procedare regretabilă, din partea unul om de ştiinţă cu atât mai mult - Contribuţiuni la studiul dipiomaticet vechi moldoveneşti, de Damian P. Bogdan, in cearcă a fixa caracterul diplomaticei slavo moldove­ neşti din sec. XIV-XV, după colecţia documentelor publicate de Costăche­ seu şi din cele anterioare ale lui P. Bogdan, primul cercetător cu adevărat occidental de la noi, precum şi din o seamă de acte originale păstrate la Ac. Rom Actele se clasifică în : publice - emanate dela autorităţi şi persona­ gil reprezentative ale ev. mediu, ca papa, impăratul şi regele-şi private, in care Intră cele emanate dela parti­ culari, Care sunt foarte rare, şi acele dela persoane sau instituţii publice, care se repoartă prin natura lor la 529 [530] chestiuni de drept privat. Cel maf ve­ chiu act public eliberat de cancelarla moldovenească e al voievodulul Petre din 1388 Febr. 10 După caracterele exterioare, aceste acte se arată ca fiind scrise pe pergament (piele de viţel or, mai rar, de cap ră sau berbec), or pe hârtie, începând cu actul dela 26 Mai 1435, către Braşoveni, şi cu hriso­ vulIui Alex. cel Bun din II Iulie 1428. Scrisul e cu unciale, serniun­ ciale şi cursive, pe când în Muntenia sunt numai tipurile serniunciala şi cursiva. Primii scriitori de doc. au fost străinii, apoi indigen! perfecţio­ naţi in vreo cancelarie slavo-Iitvană. Aceşti dleci , caligrafl buni, erau 32 la curtea lui Ştefan cel Mare. Limba doc, moldoveneşti era dialectul blalo­ rus cel din cancelarla Iitvană, cu ceva elemente medio-bulgare in doc. rnâ­ năstirilor, influenţă a diecilor din Mun­ tenia, trecuţi uneori in Moldova; ea conţine şi multe expresii moldoveneşti de ordin toponinic şi onomastic. Ca­ racterele interne: Invocatio syrnbolica din actele vechi rnoldoveneştr, e de origine orientală, venită pe calea can­ celarilor munteneşti. Invocatio ver­ balis e rară aci, la actele mână sti­ reşti, şi e de origine orientală bizantină .. Are şi ceva forme imprumutate dela cancela riile catolice. Celelalte formule diplomatice arată influenţe munteneşti, unele, Iar altele slavo-Iltvanlene ; câteva sunt şi de creaţie propriu moldove­ nească.-Epopeea lut Mihai Viteazul În lumea greco-ruseascâ, În sec. 17 ŞI 18, a fost utilizată de mai mulţi. D-I Iulian Ştefănescu înfăţişază, după o copie defectuaoasă, un text slavo-ru­ sesc aflat la Viena, cu o istorie a lui M. V. după Stavrinos Naraţiunea nu aduce vreun fapt nou, dar e importantă ca' să arate că faima lui M. V.a fost mare şi În alte ţări şi după moartea luI. Nu se cunoaşte prelucrătorul acestei opere. I se dă textul slavo-rusesc şI tra­ ducerea românească - Vietile Sultant­ lor, scriere inedită a lui Dionisie Fo­ tino, se publică de Victor Papacostea. E a patra incercare de Istorie turcească ser.să de cineva dela noi. E insemnat manuscrisul, pentru că fixează flliaţ� fa miliel lui Dionisie Fotino, pe care o cunoşteam eronat EI e fiul mediculul\ Antonie F. din Peloponez şi unchiu \ al istoricului Ilie Fotino, cel inHat mai apoi de Dionisie. Nu a fost profesor al copiilor lui Ghica banul. El nu a venit in ţară decât la 1800. Opera e 530 netermlnată.-Cronica epocei lui Şte­ fan cel Mare (1457-1499) de Old­ gierd Gorka, Lwow, In traducerea Em. Biedrzyckl. Textul e în Bibl. statului, Ia MUnchen. - In Mtscellanea cităm: Despt e aşa numita" Ţară a Lotrului" (a lut 1. Conea). Eal nu a existat nicio­ dată cum exista o • Ţară a Haţegu­ lui" şi o alta "a Oaşului". Eroarea răspândltă vine de acolo că s'a citit greşit şi s'a tradus greşit" Terra Litua= nu "Terra Lytira". Nu are aface intru nimic Lltua cu apa sau valea Lo ­ trului. Terra litua o fi fost in altă parte, spre apus, "incălecând pe am­ bele versante ale Carpaţilor şi Inglo­ bând depresiunea subcarpatică a J'g. Jiului, basinul Intracarpatic al Pietro­ şanilor şi depresiunea Hategului".­ Din Averea lui Şerban Cantacuzino şi întemeierea mânăstiret Cotroceni de G. Petra. vedem că in lista mo­ şiilor, satelor, etc. ale Domnitorului figureză din Oltenia satele Fata, Caca­ Ieţi, Selişttoara. Betejanii din jud. Romanaţi şi satul Băcleşul din Mehe­ dinti. Actul e scris la 20 Dec, 1681 de Stoica Liudescullogofăt, in Bucu­ reşti. - Termenul Posadă insemna­ zice M. Sânziana - "taxa ce se plă­ tea la trecerea in oraşe, precum şi prestaţia la lucrările privitoare la sub­ urbii şi la locurile obligate de trecere peste munte sau peste ape". - Ur­ mează Recenzii, Notite bibliografice. Btelefil1ul Soc. Reg. Rom. de Geografie, tom. LIH, pe 1934, Buc. 1935, cuprinde valorossa monografie a d-Iul Ion Conea: Ţara Lotnştei, studiu de geografie istorică, prefaţiat cu elogiul cuvenit de dl. S. Mehe­ dinţi. Numele de loviştea - terra­ Loystha - apare documentar prima dată în 1233.' Istorieli au socotit-o ca fiind la apus de Olt, şi sus pe munte. Dar toate aşezările noastre au fost situate într'o vale sau intr'o de­ presiune carpattcă populată statornic. Lovişte in limba veche însemna: a­ dâncitură şi loc cu mult vânat şi peşte. Basinul Brezoiu- Titeştl, de-a stânga Oltului exclusiv, in dreptul confluen­ tei Lotrului cu Oltul in jud Argeş, e o regiune naturală, având o formă dreptunghiulară şi fiind populată de a­ proape 40 de sate. Suprafata totală e de vre-o 150 Km. p Ungurii co­ borind pe Olt, au dat întâi de Lovi­ ştea argeşeană - Terra Loystha din 1233 - ,şi mai apoi, au luat in [531] stăpânire şi de-a dreapta Oltului par­ tea de prelungire a basinului dinspre valea 1 otrulul, numele de Lovlşte alu­ necând astfel cu încetul, de cu sec. XVIll, şi asupra văiei Lotrului. Dru­ mul pe la Titeştl duce şi spre Curtea de Argeş. Termenul de Lovlştea l'a Întins şi autoritatea ad-tlvă pe dreapta Oltului, in ţinutul Lotrului, in vreme ce Loviştea populară, cea primitivă-, e numai in jud, Argeş. 0-1 Conea delimitează hotarele Lovişlei vechi şi ale prelungirei ei de-a drepta Oltului, dinspre nord hotarele Loviştei con­ fundându-se cu ale ţărei însăşi. Ca "ţară" Loviştea, semnalată ca atare la 1233, durează astfel până spre finele sec. XIII, când se topeşte in cadrul voevodatului dela Argeş, cu intrerupe­ rea autonomiei sale In a doua jumă­ tate a sec., când va fi fost sub Unguri. Uu judeţ Loviştea nu a existat, dar un plai al Lovlştei (plai = plasă, unitate administrativă) îl aflăm docu­ mentar întâia oară la 1779. Lovlştea a f st totdeauna insemnat răscruci de drumuri: unul dealungul Oltului, in­ crucişându-se spre apus cu cel de pe Lotru şi spre răsărit către Argeş, dela Câineni prin Titeşti şi Perişani ; cel din urmă forma legătura curentă intre Sibiu şi Tara Românească Pe valea Oltului s'a circulat regulat numai în epoca Romanilor şi In vremea ocu­ patiei austriace, care a fost nevoită a-şi croi această cale. Chiar şi Traian trebue să fi ocolit drumul defileulu! Oltului, venind până la gura lui, apoi cotlnd la dreapta dela Jiblea pe sub Cozia spre Rădăcineşti, şi de acolo la Sălătruc, apoi trecând peste culmile Clocoticiulul se coboară la Perlşanl şi de aci la Titeştl, unde iese prin Lo­ viştea iar In valea Oltului la Câlnenl. Acesta e zisul "drumul bătrânesc al Loviştel" or "drumul vechiu al Ţării". Pe aici trebue mai de grabă căutată şi Posada cu lupta dela 1330-suge­ reză dl. Conea--, ba poate şi drumul Tătarilor în 1241. Şi tot pe aci era şi drumul oilor. Lovlştea, care e cea mai tnttnsă depresiune Intracarpatică, este, prin poziţia ei, chiar ca o cetate bine închisă-şi apărată. Se arată aci cetăţile şi punctele de apărare ale acestui drum sub Romani şi mai târziu până in vremea ooupaţiel austriace. Un ca­ pitol special cercetează toponimia Lo­ viştei, la capătul căruia constată că «tocmai regiunile ctle mai adăpos­ tite şi cu cea mai veche populaţie românească, tocmai acelea au cel mai bogat contingent de forme slave in toponimie». Onomastica regiunei, ca şi toponlrnla, arată că populaţia Loviş­ tel, mai deasă ca In alte depresluni similare, e originară de pe ambele versante ale Carpaţilor. Ţinutul L oviş­ tei a jucat In trecut rol insemnat de conservare etnică, fiind in acelaş timp şi legătură Între populaţia românească de pe ambele versanturi ale muntelui. Valorosul studiu al d-lui Ion Conea e ilustrat cu numeroase hărţi şi ve­ deri fotografice.-Păstoritul in Mara­ mureş, de Vladimir Kubijovyc dela Universitatea din Cracovia, cercetează problema transhumanţei În regiunea rnuntoasă situată la graniţa Carpaţilor nordici şi sudici şi la graniţa teritoriu­ lui etnografic ucrainean şi român. Păstoritul de aci «asociază gospodăria agricolă cu păscutul pe arătura din hotarul satelor în timpul primă verei şi al toamnei>, tip caracteristic pen­ tru muntenii agricoli Slovaci, Lemei şi Boici (ucralneni) şi Românii mara­ mureşenL-La Note şi comunicări In­ semnăm: Dunele din Trei-Scaune, de Herta Călinescu; Racul de munte şi repartiţia lui În Oltenia, de Racul 1. Călinescu, prin care fixează limita biogeograflcă intre racul comun­ cel de şes-şi racul de munte; Con­ tribuţtuni geobotanice asupra văiei pârâului Ntcolina (de lângă Iaşi), de Const. Papp; Obseroări asupra limi­ tei de vest a depresiunei Jtiiet, de Victor Tulescu; Platforma someşană, de Vintilă Mihăilescu; O hartă a aşezărilor rurale din Romdnia de a­ celaş; Un nou tip de hartă antropo­ geografică, tot de acelaş.-La finele volumului se dă Cronica geografică. Menţionăm aci Interesanta Hartă dela pag. 404, care arată modul de reparti­ ţie al populaţiei din România. Revista istorică, an, XXI, nr 4-6 =Legături cu Franţa În epoca Unt­ rii, culege dl. N. Iorga din câteva is­ voare inedite: un subiect de operă comică «Broskovano», jucat la Paris in 1858; O notiţă din ziarul La Demo­ cratie, Aprilie 1869, cu privire la atmos­ fera politică dela noi din primii ani ai domniei lui Carol 1; O notiţă a unui francez foarte bine Informat des­ pre ţara noastră, Charles Vogel, din 1860. - Un roman belgian dupe răs­ boiul pen''tru Independenţă este «Le Capitaine Vampire., al Mariei Nizet, 531 [532] din 1877, Paris, relevat de N. Iorga. - Contribuţiuni la Domnia lui Cuza­ Vodă aduce Gh. Duzinchevicl, foile­ tând arhiva familiei princiare polo­ neze Sapieha. Din dosarele cercetate se aduc lumini noui privitoare la rela­ ţlunile româno-polone din vremea lui Cuza. Principele Adam Sapieha avea legături politice, dar şi financiare, cu România. - Despre Dara d' Istria N. Iorga atrage atenţia asupra multe­ lor referinţe pe care le dă Cecchetl in a sa «Btbllogratia delia principesa Elena Ghica» şi care nu au fost incă urmărite la isvor până azi. Căci într'a­ devăr, un studiu temeinic asupra vteţei şi operei acestei geniale femel nu s'a scris tncă. - Un plan de cruciată din iniţiattoă românească, dar care n'a fost măcar incercat a se realiza, este cel al pretendenţilor de domnle Pe­ traşcu, fiu al lui Mihai Viteazul, şi al lui Radu Şerban, cari se găseau la Viena pe la 1619. Semnează T. Hol­ ban>- O scrisoare a lui Alexandru Coconul către Philippe de Harlay, da­ tată din Bucureşti, 2 Mai, 1626, publică AI. Ciorănescu. - Documente despre Romdni în sec. XVI-lea dupe preten­ dentul Socol, din 1558, se publică de T. Holbau, după acte aflate In Bibl. Polonă din Paris. -lncercări de a publica ziare româneşti in Bucovina şi Transilvania se mai fac şi după tratativele neisbutite ale lui Piuariu, Alexe Lazăr şi Teodor Racoce In 1805. Sunt acelea ale lui Ioan Bellewitz, (1803), Mihail Bojadschi şi Const, 00- ma (1820), dar şi acestea nu primesc invoire dela poliţia din Viena. - In­ semnărt dela Mavrodin-Teleorman şi O scrisoare dela C. Esarcu publică Aurelian Sacerdoţeanu. - La Dări de seamă, dl Iorga inregistrează rapid, concis şi obiectiv erorile multe, ca şi puţinele observaţii personale, ale d-lul Const, Giurescu din volumul său re­ cent tipărit de Fundaţiile '.Regale: .Istoria Românilor. E o exec'uţie din care tânărul profesor iese tare' şifonat. ŞI, vorba ceea: II ne I'aura pas volee! Nr 7-9 cuprinde: O sCflfoare . - a lUI Ioan- Vodă Ca ragea , cătrţ ba­ ronul Senfft von Piisach, ambasador al Prusiei, de N. Iorga.-Un "Ştefan, Domnul Moldovei", şi palatul \lui de ldngă Moscova pune un semn de intrebare: cine o fi fiind acesta? Se citează dintr'o scrisoare, din 1606, publicată de T. Holban. - Un doc. 532 dela Gheorghe Ghica, Domnul Mun' teniei, dat "Jupăneasii Păunil vorni­ cesii a Predli vornicul Brâncoveanul şi nurori-sa j upăneasi Stancăi a Papei Postelnicul" pentru cutare sate, moşii, rumânl şi toată ţigănia rămasă lor .din descălecat a ţării, despre Craio­ veşti, strămoşul lor" =-Ştiri din răs­ botul p, independentă, din scrieri particulare aduce dl. O. Potra. Sunt epistole de ale unul locotenent (mai târziu Gen. C. Mfhăescu) plecat In campanie, adresate soţiei sale. Câteva amănunte interesante asupra societăţel craiovene, apoi asupra vieţei din Ca­ lafat şi in diferite puncte unde a can­ tonat, cum şi in Bulgaria până după căderea Plevnei. - Un tratat de re­ torică scris de Miron Costin, înfăţi­ şează T. Holban.-Ecoul atentatului lui Damiens in Principatele române (1757), de V. Mihordea.-Din rela­ ţiile lui Mihai Viteazul cu Ruşii, după o scrisoare adresată lui Slgts­ rnond III, regele Poloniei şi Suediei, de nişte soli al săi trimişi cu 1601 la Moscova. Art. de T. Holban.-Con­ tribuţii la istoria legăturilor comer­ ciale romano-polone În sec. XVIII, de Gh Duzinchevici. - Un hrisoo dela Vlaicu Vodă din 1369 publică A. Sacerdoţeanu, E un act. redactat În greceşte, din care se vede că Vlaicu a fost al doileactitor al morii Cutlu­ muz dela Sfântul Munte. E găsit de prof. S. Millet din Paris. - Despre lupta din 1330 a lui Basarab vd. cu' Carol Robert, la care aduce câteva ştiri noui Em, C. Lăzărescu, mai ales mărturisirea scrisă că luptătodi ro­ mâni erau ţărani.-Ceva nou despre Petru Cercei, din prlbegia sa aduce AI. Ciorănescu, cu multe acte din Bibl, Naţ. Parts Revue Historique du sud-est europeen, XII, ne. 4-6, cu următoarele articole alt: d-Iul N. Iorga: France de ConstantinopLe et de Moree, confe­ rinţă ţinută la Sorbona, cuprinzând «o simplă interpretare a celei de a patra cruCiadă, interpretare din punct de vedere al participă rei franceze- . Autorul afirmă şi aci părerea că gre­ şit ne-am deprins a zice «imperiul latin. delaConstantinopole, prin ana­ logie cu termenul de «regatul latin al Ierusalimului». N'a existat acolo un Imperiu latin, aşa cum n'a existat un "imperiu bulgar" sau un "imperiu sârbesc". La Constantinopol n'a fost [533] altceva" decât un "Imperiu Roman", "al Romanilor" bizantinizaţi: impe­ rium Rornaniae, imperium Romane­ rum. Trebue să spunem deci: Imperiul bizantin, cu o dinastie franceză, pen­ tru această parte a istoriei in care se încearcă fuziunea a ceea ce aduceau cu sine din Occident un Baldovin de Flandra, cu elementul predominant, local, al Bizanţului. in epoca de ex­ pansiune franceză spre Răsărit din sec. XUl şi XIV, cu prelungiri şi până in sec. XV. Se explică de unde vine a­ cest caracter de "deviaţie" din calea ei, pe care l'a avut a patra cruciadă, intru cât pornind spre cucerirea lerusa­ limului, ea se opreşte la Constantino­ pole; tot aşa lămureşte că pe nedrept s'a atribuit Veneţiei a fi, trădat cru­ ciada. Veneţia in că de mai inainte era oareşcum o părticică a Imp. bizan­ tin, de care se simţea legată. Atunci când ea s'a obligat a transporta pe corăbiile sale pe cruciaţi, inspre Ieru­ salim, ea şi-e făurit planul de a pune mâna pe o parte din imperiul in de­ cadenţă al Bizanţului, În chip firesc, ca ceva ce socotea că i se cuvine. "Cruciada IV-a a exercitat o adâncă in­ râurlre asupra formărei unei conştiinţe franceze unice". Instalarea lui Bal­ dovin şi a fratelui său Henric înseamnă instalarea Franţei la Constantinopol; ca un fel de colonie franceză În O­ rient, o Franţă care se va lăsa ex­ ploatată de Veneţieni şi care se va slăbi tocmai pentru că, In loc de a se Internaţlonaliza, vrea să-şi păstreze a­ colo caracterul ei iniţial francez.-Ceva nou cu prioue la uzurparea 'lui An­ dronic IV Paleologul.-Elemente de comunitate între popoarele Sud-Es­ tului European, explică dece este impropriu termenul "balcanic", în­ globând toate ţările de dincolo de Du­ năre (În care unii ne amestecă chiar şi pe noi). Popoarele, zice dl. Iorga, nu sunt calificate (balcanici or altfel) după regiunea pe care se sprijinesc cu spinarea, or se găsesc, ci după a­ ceea înspre care privesc. Aşa Grecii privesc spre mare, sunt mai mult me­ dlteraneenl; Norvegienii se uită spre Ocean, după cum Suedezii spre Bal­ tică; RomânII sunt carpatici, dar şi dunăreni, cu o latură întoarsă spre M. Neagră şi o alta inspre apus, Terme­ nul de Sud-Est european e cel mai nemerit pentru popoarele din penin­ sula balcanică şi cel românesc. In această regiune s'au întâlnit 3 ele- 22 mente etnografice constitutive, din a căror sinteză a rezultat un fond de comunitate. De reţinut că Sud-Estul european a fost supus totdeauna la influenţa a două curente: curentul ve­ ni t dinspre stepa scitică (deschisă din­ spre Asia spre Europa prin valea Du­ nării, pe unde au venit succesiv Hu­ nii, Tătaril şi Ruşii) şi un altul, venit dinspre Apus, al Geţilor, a căror urme sunt Singidunum (Belgrad), Novio­ dunum (Isaccea), Durostorum şi Car­ stum (Hârşova), cu prelungiri chiar până la gura Nistrului, iar in altă di­ recţie până in Grecia şi Asia Mică în Galatia; aceasta In vremuri pre­ Istorice. Nici unii nici alţii nu au gă­ sit in Sud-Estul european aceeaş si­ tuaţie ca In Est, unde nu era un po­ por indigen aşezat, cu un trecut Istoric important. In regiunile dunărene, bal­ canice şi carpatice, năvălitorii au a­ flat rasa puternică a Tradlor, element etnic primordial aici. Primul din cele 3 elemente constitutive pomenite este deci cel preistoric, cel trac e al doilea, iar cel roman al treilea. Ordinea sta­ bilită de Romani In instituţiile şi or­ ganizarea lor a dăinuit şi in epoca bizantină, adăcgându-ll-se oarecare e­ lemente de imprumut, ce au adaptat nevoilor lor speciale. Deosebirea din­ tre ordinea romană şi cea bizantină este că prima guverna, cea de a doua nu putea guverna ca stăpân pretutin­ deni, astfel că lăsa popoarelor ce stă­ pânea libertatea de a trăi fiecare cum ti era datina. In sfârşit dorninaţiunea otomană, şi mai târziu Ianariotismul, constituesc de asemenea una din for­ mele generale ale vietei comune po­ poarelor din sud-estul european. Iar când s'au putut creta state naţionale in acest sud-est şi când România a devenit de sine stătătoare, influenţa fanariotă a dispărut Influenţa euro­ peană a inceput a prepondera peste' tol, aşa că fondul naţional n'a mai putut ajunge să formeze baza unei noi civilizaţii, ci, pe deasupra fondului de temelie al tradiţiei unei civilizaţii traco-romane, s'a ajuns la o contra­ facere a civilizaţiei apusene şi li idea­ lului el. Azi trebue să ne intoarcem la tradiţia noastră românească, să ne îndreptăm ochii spre Apus ca să luăm de acolo numai ceeace ne trebue şi se dovedeşte a fi folositor.-Textul u­ nui raport inedit al ministrului Rein­ hard cu prtuire la Muntenia şi Moldova - in continuare -, publică 533 [534] d-ra Maria Holban. - Contribuţie la tstot ia relaţtanilor ruso-româneşti din vremea lui Cuza-Vodă se dau de O. Duzlnchevici, după un raport al polonezulul Gradowlcz, funcţionar la consulatul francez din Bucureşti, duşman al Domnitorului. Sunt aceleaşi acuzaţi uni de filorusism la adresa lui Cuza, pe care urmează a le privi cu rezerva cuvenită.-CăIătoria lui Ali Bey el Abbassi la Bucureşti, călă­ torie făcută Între 1803 şi 1807 pe so­ coteala guvernului spaniol, acest aven­ turier fiind spaniol din Barcelona, pe nume Domlngo Badlo y Labllcht. Ali­ Bey trecu Dunărea la Giurgiu, venind din Constantinopole, la 18 Dec. 1807. Articolul e de AI. Ciorănescu.-Dări de Seamă şi Cronică la urmă. Nr. 7-9. continuând urmarea stu­ diului: France de Constantinopole, ei de Moree de N. Iorga. Cucerirea C-plei s'a făcut de Francezi şi Lom­ barzi prin forta lrnprejurărilor, de ne­ voe dar fără scop preconceput, căci cruciaţii aveau de ţintă Siria sau Egiptul, cu o simplă oprire În Bizanţ. Veneţienil însă urmăriseră asemenea plan, care Intra în obiectivele lor po­ litice caşi economice. Baldovin şi fra­ tele său Henric, odată deveniţi im­ pătaţi ai Bizanţului, îşi creiază o curte in felul cum procedase Mihai Viteazul în Ardeal, din elemente locale şi oa­ meni de ai săi. Ca armată, cruciaţli stabiliţi aci erau foarte puţini. Vene­ tienil obtin privilegii în imperiul de Răsărit, mai ales prin Henrlc. Aşa fiind, se observă aci trei lucruri de­ osebite convleţuind : ordinea bizan­ tină a tradiţiei locale, creaţiunea feu­ dală a cruciaţilor şi organizaţia vene­ ţlană, în special puternică. Cu Grecii imperiul se putea înţelege, nu tot aşa cu Bulgarii şi Vlahli din penin­ sulă. Piene de Duxerre vine apoi la tron, după ce se încoronează la Roma, Se povesteşte apoi firul istorie �I ul­ timilor despoţi francezi la C-I?ole. După dispariţia franţei constantino­ Dolitane, autorul ÎnfăţIşază creaţiunea feudelor din Morea, care formează ultimul capitol al lucrării.-D-1 Ior&a . Roaba . 1617, Febr. 4. Sima Stolniceasa şi frate-sau Chirea vând satul Codreni. . . . . . 1621, Oct. 18. Zapis moşnenilor Câciulesti p. Roaba . . 1627 şi 1630. Două eapise de afieromâ Roabei . . . . 1628, Martie 8. Hrisouui moşiilor lui Tudor slug. Ru- deanu . . . . . . .. . . 1631, Oct. 8. Copie hrisov il1atei Basarab pentru moşiile schitului Zdralea .. . . 1632, A ug. 15. Danie de sate ale lui Stoica post. Ru­ deanu către soţia sa . . . . . . . . . . 1633, Iulie 26. Matei Vodă pentru liberare de rumânie şi stăpânire de moşie locuitorilor din Dobri­ ceni-il1ăglaş (Vâlcea). . . . . . . 1635, lan. 21. Zapis pentru partea de ocinâ din Runcu- Vâlcea . . . . . . . " 1635. Oct. 8. Idem pentru Recica şi Siliştea-Ploţiulta .. 1636, Iulie 11. Pentru uânearea satului Bogdânesti- Vâlcea către m-rea Arnota . .... . . 1637, Oct. Idem pentru mosiile schitului Zdralea . . . 1638, April. 15. Zapis vânzare satele Vointgesti şi 'Păs­ caeşti. . . . '.' . . . _ . . . . 1638,. Aug. 12. Şase boeri hotarasc pentru o pricina la Corbeni . . . . . 1639, Febr. 8: Vânzare de moşie şi case în Lsuorani lui Matei Basarab . , . . . . 1639, Martie 16. Matei Basarab\ confirmă stăpânirea sa- telor Cioreni şi Broscari . . . . . . . . 1640, Iunie 3. Idem, pentru schitr41 Eoaba-Zdralea . . 1641, Oct. 24. Danie pământ Ohaba şi Slâtioara . . 1642, Mai 5. ldem, idem pentru un pod . . . . . . 1642, Mai C). Idem, idem, pentru o moară . . . . . 1646, lan. 30. Zapis de împrumut 'pentru satul Codreni ( Pag 249 107 108 109 110 111 111 351 97 112 357 113 357 358 95 351 113 114 115 351 115 351 116 125 117 118 352 384 352 3�') :)� 118 , I I [547] 1649, Iunie 23 Cu privire la satul Vârbiţa-Mehedinţi 1650, Iunie H. Sinetul lui Matei Basarab pentru o vie la Câciulesti .... . 1653, Fevr. 1. Gh. pah. Catargiu da un zapis de aşeza- mânt cumnatei sale . . . . . . . . . . 1654, Mai 13. Cartea lui Const, Şerban vd. pentru Roaba 1657, Dec., 29. Zapis de afieromâ pentru Roaba. . . . 1658, Mai 1. Hrisov râpos. Mihail vd. pentru Recica şi Silistea Plopului-Oolj. . 1659, Iunie 15. Hotarnicie pentru ocine din Plesoi . 1674, April. 11. Hrisou pentru moşiile schitutui Roaba . 1695, April. 25. Hrisovul lui Brâncoueanu vodă despre bunurile mânâstirii Huree .... 1703, Sept. 27. Ana.ţora a Carnii Brâiloiu ban, pentru Sadova şi Roaba. . " . 1703, Oct. 2. Cartea Const. ud. pentru satele Zdralea şi Câciulesti ale schitului Roaba . . 1703, Oct. 30. Hrisouul lui Const. Vd. pentru Roaba. . 1718, Dec. 30. Regest pentru moşia Alunişul. . 1724, Nov. 10. Regest vânzare pentru Bucsanesti . 1729, Mai 25. Regest vânzare moară Sandtc Bucsânescu. 1730, Febr. 24. Regest moşie Corbeni . . . 1735, Aug. 20. Teodosie egumen mânâstirii Sadova da- rueşte frateiui sau averea . 1737,-Cabinetul din Viena dă dispozi,tiuni pentru opera­ tiunile campaniei viitoare, după Sicria dell'anno 1737, Aug. 2. Extras din Storia deli'anno cu pri1Jire la ar- maia austriaca în Principate. . . 1737, Aug.22 .. Extras din protocolul Conferinţei dela Nte- merMV . . '. . 1737, Oct. Extras din Storia deli'anno : Austriacii la mâ- nâstirea Câmpu-Lung . . . . 1738, Martie 8. Vilieneuoe catre Sineendorff . . . 1738, Amelot .: 1738, Sept. 15. D'Ostermann catre Villeneuroe, cu privire la ciuma În Principate . 1738, . 19. Villenetcue către Sineendorff . . . . . 1739, lan. 7. Idem idem despre moartea lui Iose / Eakotey 1739, Martie 11. Idem despre oferte de pace din Viena . 1739, Iunie 11 D'Ostermann către Vilteneuue, despre Gr. Chim . . . . . . . . 1739, 14.Villeneu7Je către Amelot despre c-. Ghica 1739, Iuke 7. Villeneuve către Amelot . ..... 1739, Aug. 20 (?). Memoriul Curţii din Viena cu ofertele au striace pentru pace . . . 1739, 26. Villeneu-oe către Amelot despre pace 1739,-Munnich ocupa Iaşii. Dupa Storia dell'anno 1739, Sept. 11. D'Ostermann catre Villeneu.ve. . . . 1739, Oct. Despre intrarea armatei ruseşti în MoldM'a 1739, Noemv 12- Oferte ruseşti pentru pace . . . . 1739, » 21. Despre retragerea armatei ruseşti din Moldova . . . . . . . . . 1739, Dec. 30. Despre stabilirea Kraniţei turco-austriace. Pag __ 119 353 119 353 358 353 122 353 403 355 353 353 125 125 125 126 98 226 227 227 229 231 231 231 232 232 232 233 233 233 234 234 234 237 237 238 238 228 547 [548] 1740, 1740, 1740, 1740, 1740, 1740, 251 252 252 253 358 126 '355 356 354 126 357 354 ( , I 354 383 358 385 354 I Pag. 239 238 240 240 241 241 244 245 246 247 247 248 248 1739, Dec, 31. Despre evacuarea Hotinului de Ruşi . . 1740, Febr. 3. Plângeri austriace contra unor Bănăţeni dinspre Dunăre . . . ., ., . 1740, 26. Tratative între Ruşi şi Turci despre amba- sadorii ruşi şi suedezi . . . . . . . . . 1740, Martie 25. Gr. Ghica dă lămuriri despre asasina- rea Suedezului Sinclair . . . . . . 1740, April. 18. Antion Cantemir, ambasador rus la Paris 1740, » 20. Plângere a lui Sinssendorff privztoare la frontiera Oltentei către Banat . 27. Relativ la aceiaşi dettmitare _ Memoriul Prinţului de Lobkoiei» despre frontierele Olteniei către Transilvania . . . L740, April. 2. Răspunsul Comisarului turcesc . . 1740, April. 8. Lobkomit» către delegatul Porţii despre finanţe . 1740, (f. d.) Waltis dispune retragerea trupelor austriace din Ottenia Despre dărâmarea tortului dela Perisani . retragerea trupelor austriace în Transil- vania . . . . . . Două articole dzn tratatul dela Carlotnte şi Pa- sarouits despre Principate ., .... Despre delegaţia munteana la delimitarea gra- niţelor dinspre Austria .... 1740, Iulie 6. Villeneuroe către Amelot despre uneltirile lui Grigore Ghica . . . . ., . 1740, Sept. 29. ldem despre amestecul lui Bonneual Pasa la disgraţia şi moartea lui Al. Ghica 1741. Relaţie despre decapitarea lui Alex. Ghica 1741, Mai 14. Mărturie pentr.u dania a 2 ţigani schituiui Roaba . �� . . . " .. 1745, Aug. 3. Regest pentru vânzare Brusturet. . . . 1749, Iulie 8. Anafora pentru Roaba în pricină cu moş­ nenii din Cdciuleşti "". . . . . . . . . . 1762. Aug. 24. Hotarnicia moşiilor schitului Roaba 1763, (fără lună). Cartea lui C. Mih. Racouiţa vd. p. moşia Plopu a Roabei . . . . . . 1765, Mai 20. Copie în pricină de judecată la Coreeni . 1766, Aug. 12. Zapis de afieromâ schitului Roaba pentru Căzăneşti-Dolj. .\ . , ., . 1766, Nov. 15. Regest. Hrisou dela Se. Ghica Vd. daruind m-rea «Csinofe dela Sfânta Agura« cu oare­ care venituri în Viepesti, Podeni şi Muscelu. 1769, Apr. 23. Regest. Hrisav Al. I. rpsilant; întărind dispoziţii asupra \aceloraşi sate ..... 1771, Mai 7. Cartea Dzvanului Craiouei, numind 1 183 184 184 185 18":> 185 180 186 187 187 188 188 188 189 189 189 190 190 323 :)23 524 525 526 526 527 528 528 Analele Dobrogei, Cernăuţi . . .\ Codrul Cosminulul; Cernăuţi . . . . . . Buletinul Institutului de Filologie . Română, L'Europa Orientale, Roma Ţara Bârset; Braşov . . . . 554 laşi 193 şi 5:37 193 194 191 193 şi 539 [555] Revista istorică. Bucureşti . . . . . . . . Revue historique; Bucureşti . . . Arhir« p. ştiinţa şi reforma socială) Bucureşti Convorbiri literare, Bucureşti . . . . . . . Arhiva, Iaşi. . . . . . . . . . . . . . Revista de pedagogie, Cernăuţi . . . . . . Revista Institutului Social Bânâţean, Timişoara -Buletinul Comisiunei Monum. l storice, Bucureşti Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie, Bucureşti Revista istorică română) Bucureşti. . . . . . Artă şi Arheologie) Iaşi Revista critică, Iaşi. . Societatea de mâine. Bucureşti Boabe de grâu, Bucureşti Gandirea, Bucureşti. . . . . Familia, Oradea . . . . . . Istros, Bucureşti . . . . . . Pictură şi sculptură, Bucureşti Arta şi omul, Bucureşti Luceafărul, Timişoara. . . . Eânduiala; Bucureşti . . . Gazeta cărţilor, Ploeşti . . Din trecutul nostru, Chişinău Ramuri, Craiova . . . . [uni-nea literară, Cernăuţi FăLFruN1Os, Cernăuţi. . Moldova nouă) Iaşi . . . . Ideea românească, Bucureşti Recenziile revistelor, de C. D. Fortunescu. Cititorilor nostri . Pag. 192 şi 531 f>32 . 538 195 şi 543 . 537 194 şi 542 194 191 şi 539 530 529 535 ·538 195 195 196 196 536 540 540 541 541 542 542 543 543 543 544 544 In interesul ştiinţific al acestui colţ de ţară facem un apel călduros la cei cari ar poseda documente, acte vechi, eondlcl, însemnări sau corespondenţă prezentănd impor­ tanţă pentru lămurirea istoriei trecutului Olteniei - şi tot aşa şi gazete tipărite în Oltenia înainte de 1880-, să bine­ voiască a le dărui, sau cel puţin pune la dispoziţie pen­ tru consultare şi publicarea conţinutului lor în "Arhivele Olteniei". . I O rugăminte specială în acest sens adresează cola­ boratorul nostru, dl. proî, Emil Virtosu, pentru orce acte şi informaţii inedite privitoare la Tudor Vladimirescu, dom­ nia sa ocupându-se In deosebi de istoria acestui erou al Olteniei. Orce comunicări în acest sens i se pot face la redacţia noastră, sau personal la Bucureşti, la adresa: Parcul Ianculul, str. F .• nr. 42. Redacţia A. O. 555